Antonie Plamadeala - Rugul aprins

Acad. o. Dr. ANTONIE PLAMADEALA
Mitropolitul Ardealului, Cri§anei §i Maramure§ului

RUGUL APRINS

Editata de Arhiepiscopia Sibiului
sroiu, 2002

Editie electronica

APOLOGETICUM
2006

Dr. ANTONIE PLAMADEALA

Volumul poate fi distribuit liber pentru uz personal.

Aceasta lucrare este destinata tuturor iubitorilor de spiritualitate cre§tina ortodoxa §i de istoria

neamului romanesc. Ea poate fi utilizata, copiata §i distribuita LIBER cu mentionarea sursei.

Scanare: Corina

Corecrura: Gratia

Digitalizare pdf : Apologeticum

Digitally signed by Apologeticum

DN: cn=Apologeticum, c=RO, o=Apologeticum, ou=Biblioteca

teologica digitala, email=apologeticum2003@yahoo.com

Reason: I am the author of this document

Location: Romania

Date: 2006.04.16 16:05:29 +03'00'

© 2006 APOLOGETICUM.
http : //ap ol ogeti cum . net
http://www.angelfire.com/space2/carti/
apologeticum2003@yahoo.com

Rugul aprins

CUVANT INAINTE

Am scris aceasta carte despre parintele DANEL TUDOR. A trecut la Domnul, acum
40 de ani in Tnchisoarea de la Aiud. Nici nu Tmi vine sa cred. E atat de prezent in imaginea
mea incat parca ar mai trai Tnca. Am citit de curand o carte intitulata: „ Viata
Ieroschimonahului Daniil Tudor", scrisa de unul din ucenicii sai de la Rarau.

Aceasta carte contine aproape totul despre viata sa. Ceea ce scriu eu acum, a fost de
fapt scris mai Tnainte, dar las totul a§a cum a fost scris pentru ca, atunci cand am scris
lucrurile erau necunoscute §i am vrut sa dau o marturie despre cuviosja sa, ca de la un martor
contemporan.

Cartea aceasta este, prin urmare, o marturie de la un ucenic din vremea lui, care nu se
vrea a fi mai mult decat atata. Parintele Daniil a fost un om greu, un om care nu semana deloc
cu cei din vremea sa. A fost un om mare care §i-a gasit Tmplinirea in viata monahala. Ceea ce
scriu eu aici va fi doar o marturie simpla despre un om mare. A trait in vremuri grele. Am
notat memoriul lui scris catre autoritatile vremii aceleia. Desigur nu era un memoriu pe care
1-ar fi scris in vremuri de libertate. Fiind Tnsa singurul scris de el, 1-am redat a§a cum este.
Am gasit apoi printre hartiile ramase de la el §i cateva conferinte scrise de el §i de alti doi
participant! la o Tntalnire de la Cernauti.

Era un poet cu simt deosebit, care pe langa alte versuri ne-a lasat §i mai multe
Acatiste. Am adaugat aici un Acatist, care mi s-a parut a fi mai frumos §i mai cuprinzator
decat altele, de§i toate sunt de aceeasj valoare. Am reprodus apoi §i cateva din fotografiile
care mi-au ramas de la el.

Caci trebuie sa marturisesc ca eu am facut parte, Tmpreuna cu alti studenti, din ceea ce
el voia sa lase ca mo§tenitori ai sai. El m-a iubit, a§a cum putea el sa iubeasca, socotindu-ma
ca pe unul dintre urmasji sai. El a fost prezent la calugarirea mea, care a avut loc in 1949, pe
14 septembrie, de ziua Sfintei Cruci, la Manastirea Prislop din judetul Hunedoara. El mi-a
fost na§ de calugarie. Am socotit ca e de datoria mea sa scriu despre cuviosja sa, a§a cum ma
pricep, amintirile mele in legatura cu tot ce a Tnsemnat el, pentru mine §i pentru Tntreaga mea
generatie.

A§ vrea sa4 fac Tnteles cat mai multor oameni din generatia aceasta crescanda, cu tot
ce a Tnsemnat el pentru generatia mea §i a celor de varsta mea, §i vad din ceea ce se scrie acum
despre el, despre mis.carea Rugului Aprins, ca a Tnsemnat foarte mult. Fie ca Dumnezeu sa-i
pastreze amintirea, sa4 mangaie In Tmparatia Sa, caci a meritat-o cu prisosinta, §i a murit in
Tnchisoare, ca un martir, cu locul pana acum necunoscut.

Dumnezeu sa4 odihneasca in pace, §i daca poate sa ne sprijineasca §i pe noi pe drumul
catre Imparatia Sa.

9 martie 2002

Sfintii 40 de Mucenici

din Sevastia

Acad. o. Dr. ANTONIE PLAMADEALA

Mitropolitul Ardealului

Dr. ANTONIE PLAMADEALA

PARINTELE DANIIL

Ieroschimonahul Daniil Tudor (Alexandria Teodorescu) s-a nascut in Bucuresji la 24
dec. 1896. A avut ca Tndrumator pe profesorul de istorie §i filosofie Ion Niculescu Dacian.
Razboiul 1-a luat de pe banicile §colii, fund in ultimul an de liceu. La varsta de 20 de ani era
sublocotenent §i se gasea pe front. Intra apoi in Serviciul Maritim Roman, Tmbarcandu-se ca
ofiter asistent (1922-1924). Se Tntoarce in cele din urma §i e numit profesor suplinitor la Liceul
rural Pogoanele.

In anul 1933 publica revista „CREDPaTTA" in acelasj spirit in care publicase pana
atunci revista „FLOAREA DE FOC", la care a avut colaboratori pe Zaharia Stancu, Al. C.
Constantinescu, Cicerone Theodorescu, Eugen Jebeleanu §i altii.

In acest timp e arestat profesorul de istoria artei Petre Constantinescu-Iasj, despre care
a §i scris un articol in revista „Credinta".

Aceste lucruri le spune el Tntr-o autobiografie semnata Agaton Tudor, deci, era
Tnainte de plecarea sa din Manastirea Antim, din Bucure§ti, pentru ca Inca mai purta numele
de Agaton. Acest nume urma sa-1 schimbe cu acela de Daniil, cu care de altfel va ramane
cunoscut tuturor.

Era bun cre§tin. Mama lui era foarte credincioasa §i el i-a urmat pilda vietii. Exista pe
atunci revista „Gandirea", Tnfiintata de Nichifor Crainic. El a participat la curentul de idei
declan§at de acesta. Aceasta revista Tsj propunea sa dezvolte o noua meditatie asupra
Ortodoxiei. In anul 1925 a publicat un volum de poezii intitulat Comornic, care Ti va fi
premiat de Fundatia Regala „Carol I". Tot in acest an Tncepe colaborarea la urmatoarele
reviste literare: „Gandirea", „Convorbiri literare", „Vitrina literara", „Cuvantul literar
artistic", „Lumea. Bazar Saptamanal", „Sinteza" §i „Gandul Neamului".

Cu banii de pe acest premiu, va pleca imediat pe muntele Athos, spre a4 verifica
minunile. Inca din anul 1927 abordeaza poezia de continut religios, scriind Acatistul Prea
Cuviosului Parintelui nostru Sfantul Dimitrie eel Nou din Basarabov, pentru care obtine
binecuvantarea Sf Sinod in 1928, iar in 1942 Tl publica la „Fundatia Regala pentru Literature
§i Arta". Apoi mai publica Acatistul Rugului Aprins (aparut la Madrid in 1983), iar prin anii
1950 Acatistul Sfantului loan Bogoslovul, Acatistul Sfantului Calinic Cernicanul.
Ambele Acatiste au fost publicate la Madrid in anul 1987 de Fundatia Culturala Romana. Au
aparut in 1999 la Editura „Christiana" din Bucures4i aceste Acatiste sub Tngrijirea D4ui
Alexandru Dimcea.

Inca din 1927 este chemat la Chisjnau de Parintele Gala Galaction care era Decanul
Facultatii de Teologie. Acolo este numit subdirector al Internatului Teologic din Chisjnau. In
1928 este numit secretar al Oficiului Universitar din Bucure§ti, iar in 1929 face o calatorie la
Sf. Munte Athos. Publica apoi „Cartea Muntelui Slant" in Revista „Gandirea" (anul X,
1930, nr. 4) §i un manuscris: „Marea noapte de aur a Maicii Domnului", „40 de zile la
Sfanta Agura".

La Manastirea Cernica 1-a intalnit pe parintele loan Culaghin. Acesta era traitor al
Rugaciunii Inimii, de§i era fara carte. Era venit la Cernica, din Ucraina, Tmpreuna cu
episcopul rus Nicolae al Rostovului §i se stabilise acolo. Parintele Daniil nu 1-a declarat
niciodata pe parintele loan Culaghin drept §ef al §colii isihaste de la Manastirea Antim, a§a
cum cred unii. S-a ajutat insa de el in multe din actiunile sale.

In anul 1946 Sandu Tudor a luat hotararea de a se calugari §i o face la Manastirea
Antim. Aici i§i continua preocuparile duhovnice§ti, prin conferinte in fiecare duminica §i joi,
dupa-masa, cu multi asistenti, profesori, elevi §i studenti. De aici a plecat la Schitul Crasna
din Mitropolia Olteniei, iar de la Crasna a plecat in Moldova, la Schitul Sihla, de unde a fost
mutat de catre, pe atunci, Ieromonahul Antonie Plamadeala, la Schitul Rarau. Este
interesant de §tiut ca mutarea lui la Rarau a fost o mare problema. Mitropolitul Sebastian
Rusan. n-a vrut cu nici un chip sa-1 accepte. Spunea ca II cunoa§te §i nu are deloc pareri bune

Rugul aprins

despre el. „Dar daca parintele exarh ar fi de acord?" a zis Ierom. Antonie. §i atunci
Mitropolitul a replicat: „Treaba voastra". M-am dus dupa aceea la exarh §i i-am spus ca:
„Inalt Prea Sfintitul Tl vrea, numai vrea sa vada referatul dumneavoastra." Auzindu-ma astfel
pe mine, zise: „Treaba voastra. Voi vi-1 luati, voi sa va spalati pe cap cu el."

§i a§a s-a Tntamplat mutarea parintelui Daniil de la Sihla la Rarau. De aici, dupa ce a
stat o vreme, au urmat alte Tntamplari care 1-au dus Ta cele din urma la Tnchisoarea de la Aiud
din care nu se va mai Tntoarce. A fost condamnat la 25 de ani de Tnchisoare.

Dar sa revenim la Bucure§ti. Parintele Daniil, revenit in Bucure§ti din razboi, lua
hotararea de a se calugari la Manastirea Antim in anul 1946, §i ramase acolo pana cand se
muta mai Tntai pentru o vreme la schitul Crasna din Oltenia, de unde mai apoi a plecat spre
Moldova. La Manastirea Antim a tinut conferinte pe teme religioase, conferinte care, daca
n-ar fi fost regimul comunist, ar fi putut continua. Dar regimul comunist se Tntarea §i astfel
parintele Daniil pleca spre Oltenia, stabilindu-se la Schitul Crasna-Gorj .

Tot prin anii aceia, mai exact prin anii 1953, au venit la Bucure§ti, parintele Die
Cleopa §i parintele Arsenie Papacioc. Parintele Cleopa a vorbit la Facultatea de Teologie, iar
apoi a fost invitat la profesorul Alexandru Mironescu, in casa caruia s-a adunat o mare
multime de credinciosj (80 de persoane).

In noaptea de 13 spre 14 iunie, a fost arestat; la Bucure§ti, parintele Daniil care se afla
in casa lui Al. Mironescu; au fost arestati §i profesorul Mironescu §i fiul lui, §erban.

Era in anul 1958. In aceeasj noapte au fost mai multe arestari in Bucure§ti, printre cei
care erau banuiti ca erau ascultatorii conferintelor parintelui Daniil. Procesul a avut loc in luna
noiembrie. In urma procesului au fost condamnati toti cei arestati, fiind acuzati de activitate
subversive Tmpotriva ordinii sociale, camuflata sub masca mistico-religioasa.

Toti s-au eliberat in anul 1962, cand a venit marea eliberare a tuturor detinutilor. Toti
afara de unul: parintele Daniil, care a murit Tnca din 1960, in Tnchisoare.

Nici nu i se §tie mormantul. A fost Tngropat in groapa comuna a Tnchisorii din Aiud.
Poetul Vasile Voiculescu a murit §i el, in libertate, la varsta de 80 de ani. De fapt acesta era
sfarsjtul mi§carii de la Antim, dar abia de acum Tncolo urma sa se scrie, ceea ce ar putea fi
numit istoricul mi§carii Tncepute cu ani in urma la Manastirea Antim.

Mult mai tarziu, in anul 1998 a murit §i parintele Arhim. Hie Cleopa, §i a fost
Tnmormantat la Manastirea Sihastria. La 12 iunie 1990, la Manastirea Cernica, in varsta de 84
de ani, a murit §i parintele Arhim. Dr. Benedict Ghiu§.

Domnul §erban Mironescu spune despre Dr. Marcel G. Dabija, ca acesta a pus bazele
electrofiziologiei §i ale teoriei celulare, fondate pe vietile §i experienta Sfintilor Parinti, §i
dovedite cu mijloace obiective pana la nivelul activitatii nervoase superioare, iar din anul
1945 pana in anul 1950 a tinut primul curs de fiziologie generala fara vivisectie (sacrificiu
viu).

Parintele Daniil avea o rotunjime de gand. Se mi§ca Tntr-o schema precisa, Tntr-o
gandire sigura pe care, prin lecturi §i meditatie, doar §i-o umplea.

Toate textele ramase de la dansul arata ca era pe deplin lamurit. Credea. §tia. I§i
descoperea mereu doar confirmari a ceea ce §tia dinainte.

Era sensibil la orice subtilitate spirituala. O sesiza imediat. Toate lecturile lui sunt bine
organizate, bine alese. §i de peste tot i§i facea note.

Nu mai §tii azi, rasfoind atent caietele lui, cat e traducere din diferite lecturi, cat e
parafraza, rezumat, glosa, gandire personal! A descifra aceasta ar Tnsemna a parcurge tu
Tnsuti toate lecturile lui §i a identifica sursele. Nu zic ca ar fi imposibil, dar cred ca ar fi inutil
pana la urma. El nu citeaza, cu ghilimele, decat foarte rar. §i chiar §i atunci fara a indica sursa.
Ici, colo o mai face, dar neglijent. Nu-1 interesa eruditia §i nu-§i facea note pentru lucrari, ci

Dr. ANTONIE PLAMADEALA

pentru lucrarea interioara, in sensul isihast al cuvantului.

Citea spre folos, nu spre documentare §i nu cu scopuri publicistice.

Exista, bineinteles, §i pagini in mod sigur originale, personale. Unele autobiografice,
cum sunt unele notatii de pe front (in caietul D. 75214/968. Anul 1968 e anul inventarierii la
Biblioteca Manastirii Antim, nu anul scrierii. §i a§a vor fi mereu notate datele de inventar).
Exista §i o poezie de pe front, in caietul D. 75214/ 968, p. 245, cu titlul Nota de razboi, scrisa
in satul Worms din Ucraina, la 15 august 1941.

Parintele Daniil n-a fost numai Rugul Aprins. Caietele lui arata un om duhovnicesc
de mare adancime sj smerenie. Nimeni n-ar fi banuit ca ascundea in el toate aceste comori,
risipite organizat in Caiete. Alexandru Mironescu spunea despre dansul ca era o biblioteca
deranjata, imprastiata, in dezordine. As. modifica aceasta descriere: era un risipit
organizat. §i in structura lui sufleteasca era un solid organizat. O arata lectura caietelor lui §i
notatiile pe care le facea.

Citea §i nota tot timpul. Citea §i in altar, in timpul slujbelor. §i facea note.

Ce buna idee a avut, parintele Petroniu Tanase de la Muntele Athos, inainte de a pleca
in Athos sa inceapa el insu§i legarea in caiete a materialelor ramase dupa moartea Parintelui
Daniil. Lucrarea a fost apoi continuata da Arhim. Grigore Babu§, bibliotecarul Patriarhiei.
Poate ca Parintele Petroniu a pastrat la el, pana la plecare, aceste manuscrise. Nu §tiu cui i-au
fost date de catre Securitate. Toate fusesera confiscate. Pe unele sunt insemnari §i §tampile ale
Securitatii. Probabil n-au inteles absolut nimic din aceste caiete. Noroc ca nu le-au ars, ci
le-au inapoiat.

Nu avem insa nimic, ramas de la dansul din perioada revistelor Credinta §i Floarea
de foe. Ori nu le-a pastrat, ori s-au ratacit, ori au ramas la Securitate, ori se pastreaza undeva
unde noi n-am ajuns.

Unele insemnari (lecturi) le-a facut la Manastirea Bistrita - Valcea.

Scrie pe dosul unor hartii oficiale cu antetul:
„Seminarul de calugarite §i orfelinatul

„Acoperamantul Maicii Domnului" Manastirea Bistrita- Valcea"

(caietul D 75675/968).

Altele le-a facut la Manastirea Antim, altele mai vechi, pe front. Sunt peste 150 de
caiete legate.

Caietele lui Sandu Tudor descopera un mare erudit al culturii §i spiritualitatii romane.
Merge intotdeauna la radacina cuvintelor.

Socotim ca publicarea acestui volum va pune intr-o noua lumina personalitatea de
exceptie a Parintelui Daniil §i va contribui la o mai buna cunoa§tere a mi§carii care a fost
„Rugul Aprins".

Rugul aprins

UN MEMORIU

Gasit printre hartiile lui din care se vede ca a fost scris in timpuri extraordinare. Incerca sa
apere ce se mai putea apara. El poarta titlul, cum am spus, de MEMORIU, si iata-1 ce continea:

„Pentru a ajuta la indepartarea oricarei confuzii si spre o lamurire cat mai desavarsita, in
ceea ce ma priveste, socotesc necesar sa aduc acest scurt itinerar autobiografic:

In anul 1896, Decembrie 24, in Bucuresti am vazut lumina zilei. Fiu de intelectual
sarac, tatal meu nefiind decat un simplu si cinstit magistrat, care traia numai din mica sa leafa, din
copilarie am cunoscut lipsurile si rigorile unei familii numeroase. Cele dintai studii mi
le-am facut la Liceul din Ploiesti, sustinandu-ma din meditatii, muncind intens, fund printre
fruntasii generatiei mele.

Fata de scepticismul si conformismul burghez, care stapanea totul in epoca celor dintai ani
ai copilariei si scolariei mele, Credinta si claritatile ei mi s-au descoperit ca un suport
nezdruncinat si ca un adevarat eroism a carei pilda vie mi-o infatisa batranul si vestitul, in
vremuri, profesor de istorie si filosofie Ion Niculescu Dacian, eel dintai indrumator al meu. El mi-
a pus in mana evangheliile si m-a facut sa inteleg ca trairea launtrica, evlavia, pe care multi o
poarta si o infatiseaza ca o slabiciune, este dimpotriva o indrazneala si o incercare puternica in
Viata. Inraurirea lui asupra mea a fost puternica si pentru toata viata. Din crestinismul sau social,
care punea in lumina legea dreptatii imanente in istorie, am invatat sa iubesc pe cei multi, lipsiti si
obisnuiti si sa inteleg lupta cauzei lor.

Razboiul m-a luat de pe bancile scolii, ca sa-i plalese birul, in ultimul an de liceu. In
1916, la varsta de 20 ani eram sublocotenent pe front. Ani stat sub arme pana la inceputul
anului 1921 cand am fost in sfarsit demobilizat. Cu mult avant vin in Bucuresti pentru a continua
studiile universitare. In acest timp incep viata de publicist si incerc sa fac si pictura, urinand
Academia de Arte Frumoase. Lipsa totala de mijloace ma sileste sa ma intorc la casa parinteasca
la Constanta. Aici, ca fost ofiter pe front, pot sa intru in Serviciul Maritim Roman imbarcandu-
ma ofiter asistent (1922-1924). Dupa un numar de calatorii, nazuintele mele literare si o adevarata
foame de carte ma intorc la Bucuresti. Reusesc sa fiu numit profesor suplinitor la liceul rural
din Pogoanele, unde pentru a face fata lucrurilor stau trei zile pe saptamana, iar restul in
Bucuresti pentru a nu pierde legatura cu mediul necesar de studiu si emulatie. In Bucuresti, pe
langa activitatea literara, lucrez activ ca director al Operei de Ajutorare studenteasca, insa cu totul
dezinteresat si gratuit, aceasta activitate in cadrul Asociatiei Studentilor Crestini.

In 1927 realizez in versuri un poem religios, Acatistul Sfantului Dimitrie Basarabov,
care are succes si este aprobat si de Sfantul Sinod. Efortul insa ma depaseste, astfel ca, in 1927,
cand decanul Facultatii de Teologie din Chisinau, Parintele Gala Galaction, care-mi cunostea
preocuparile teologice si activitatea pe acest taram, ma cheama, primesc postul de subdirector al
Internatului Teologie din Chisinau, unde desfasor o activitate spirituals bine cunoscuta.

In 1928, Universitatea din Bucuresti, in urma activitatii mele ma numeste secretar al
Oficiului Universitar pentru a lucra mai intens la opera de ajutorare studenteasca. In tot acest
timp nu intrerup studiul si preocuparile mele teologice, astfel ca in 1929 reusesc sa mi se dea o
bursa si sa fac o calatorie la Sfantul Munte Athos, de unde ma intorc cu o bogata experienta care
va avea puternice urmari in viata mea de mai tarziu.

In 1930, crestinismul activ si deschis spre problemele din cugetare filosofica si sociala de
stanga ma hotaraste sa scot „Floarea de Foe" in jurul careia se grupeaza un numar de tineri
scriitori, atat crestini cat si ... O intreaga lupta dialectica se desfasoarain coloanele acestei reviste.
Aici colaboreaza intre altii Al. Sahia, Ghita Ionescu, Lezpezeanu, Alfons Adania, etc., care-si
pot marturisi in toata libertatea crezul lor de stanga. Revista este un adevarat si indraznet organ de
avangarda. Mai mult inca. Fara a ma abate deloc de la convingerile mele crestine, dar de stanga,
colaborez activ la lupta clandestine, cu care am legaturi directe. Sunt printre primii care impreuna

NOTA: Este evident ca Memoriul e scris ca sa placa comunistilor. L-am notat totusi pentru ca e singurul scris
de autor.

Dr. ANTONIE PLAMADEALA

cu Constantinescu-Iasi si Alexandru Mihaileanu au intemeiat gruparea si lupta antifascists.
Urmariti de siguranta scoatem clandestin Buletinul Antifascist pe care-1 redactez scriind articole
de fond pe care le semnez. Doritor sa cunosc amanuntit tot ceea ce se petrece in universul
sovietic, sunt printre cei dintai ai delegatiei romane care trebuie sa mearga la Congresul Teatrului
din 1933 de la Moscova. Siguranta Generala nu-mi da insa viza pasaportului, asa ca nu pot pleca.
Ma vad totusi peste o saptamana publicat in Journal de Moscou ca sosit acolo cu restul delegatiei
romane.

In 1933-38 imi apare ziarul „Credinta" cotidian popular, in acelasi spirit ca si Floarea
de Foe si la care am colaborator principal pe Zaharia Stancu, Al. C. Constantinescu, Cicerone
Teodorescu, Jebeleanu, etc. Toate problemele si nevoile muncitoresti gasesc loc in coloanele
acestui ziar. Iar cand, de pilda profesorul Constantinescu Iasi e arestat, subsemnatul ii ia apararea
in articol de fond. Lupta antihitlerista este dusa acum cu mai multa putere si succes. De asemenea
lupta impotriva antisemitismului. Ziarul Porunca Vremii ne este eel mai inversunat dusman. Din
initiativa acestor huligani ziarul „Credinta" este ars in piete ca vandut Jidanilor". Octavian Goga
venind la putere ne suspends ziarul, care dupa putin trebuie sa-si suspende total aparitia fiind apoi
definitiv radiat si declarat in stare de faliment de catre organele guvernului.

Din 1939 sunt concentrat aproape necurmat. In 1941 intors de pe front sunt trecut la o
scoala tehnica de Moto-Mecanizare ca comandant si profesor al acelei scoli. Fiind astfel inca
sub arme in ziua de 12/11/1942 sunt arestat de Siguranta Generala, fSrS nici un motiv, impreuna
cu alti iscriitori si ziaristi de stanga, pentru a fi internat la Targu-Jiu. Sunt eliberat insa, la
Interventia Ministerului de RSzboi, Directia Superioara a Mote-Mecanizarii care avea nevoie de
mine la §coala tehnica. Raman sub arme pana in 1942. In 1942 am incercat sa scot din nou „Floa-
rea de Foe" si sa reincep activitatea scriitoriceascS, dar vechiul regim nu mi-aingaduit aceasta.

Liberat si intors acasa constat ca urmare directs a razboiului ca viata mea de familie era
falitara pentru a treia oara, intr-o forma care nu mai ingaduia nici un compromis.

Nimic nu ma mai poate hotari sa mai reincep vreo experienta de viata noua casnica. De
acum, toate puterile le voi inchina numai chemarii celei mai puternice si mai adanci a vietii
mele. M-am hotarat sa slujesc numai lui Hristos si adevarurilor lui vesnice. Sunt satul de
vremelnicie. In 1945 am intrat ca frate in Manastirea Antim. Sufleteste ma daruiesc noii
vieti cu o putere si intensitate care-mi da bucurii si ma face alt om.

Sunt plin de nadejde ca voi ajunge acum sa pot realiza mai mult si mai rodnic din
ceea ce-mi este intelegerea si dorinta de a fi de folos semenilor si mai ales celor in suferinta.
Lucrez cu ravna si spor pe toate taramurile. Pot contribui astfel, cu succes la restaurarea in-
tregii manastiri atat a turlelor bisericii cat si la renovarea si inzestrarea trapezii si
bibliotecii, etc. De asemenea printr-o intreaga activitate spirituals incerc sa fac sa se intregeasca si
restul. Un simt al masurii ma opreste sa vorbesc mai mult despre mine in munca si urmarile daru-
irii mele totale pe care am facut-o in Manastirea Antim.

Trebuie insa sa inchei subliniind ca intrarea mea in monahism nu a fost pentru mine
decat cea mai fireasca si dreapta implinire a vietii. Prin urmare, daca sinceritatea si
consecventa mi-au fost intotdeauna un principiu nu putea tocmai acum sa ma tagaduiesc de prinos
si in chip absurd transformandu-ma fara nici un motiv intr-un reactionar sustinator al unor miscari
falimentare in care niciodata nu am crezut si impotriva carora am luptat mai ales atunci cand ele
erau in floare si-mi puteau atunci fi de vreun folos.

Aceasta pentru a sta drept un raspuns la toate informatiile si insinuarile rauvoitoare sau
calomniatoare."

Ieromonah AGATHON TUDOR

Rugul aprins

RUGUL APRINS
Moment de spiritualitate romaneasca

Sunt dintre martorii Tnca in viata ai unui fenomen romanesc care a aparut, in germene,
in timpul celui de-al doilea razboi mondial §i care s-a dezvoltat §i s-a conturat precis In primii
ani de dupa razboi, Indeosebi In Bucure§ti. §i chiar daca a avut o viata scurta, fenomenul
merita sa fie notat, deoarece atat prin continutul ei cat §i prin personalitatile care i s-au
alaturat, trebuie Inscris §i retinut de istoria mai larga a spiritualitatii romane§ti §i In istoria
culturii romanesji. Macar tangential, trebuie marcat §i remarcat §i ca fenomen de atitudine,
Intr-un moment de confruntare dramatica Intre fortele binelui §i cele ale raului, In istoria mai
recenta a romanilor.

Romania se afla in acei ani, 1944-1945, In fata a ceea ce urma sa fie o ocupatie identica
cu o ocupatie militara, aspra §i de lunga durata a sufletului romanesc.

E limpede din toate acestea ca fenomenul RUGUL APRINS trebuie inscris §i printre
primele §i, prin urmare, Indraznetele actiuni concrete de rezistenta spirituals ortodoxa
impotriva comunismului, In momentele In care acesta se straduia sa se instaureze In
Romania post-belica, indeosebi ca urmare a marii targuieli §i tradari Occidentale de la Yalta,
prin care Romania era aruncata In bratele Uniunii Sovietice, desj In ultimul an de razboi isj
capatase practic statut de co-beligeranta. Se §tie ca acest statut, in fapt, nu i-a fost acordat §i
ca Uniunea Sovietica a facut din Romania un satelit al intereselor §i dominatiei sale
comuniste, statut care a durat pana la Revolutia din decembrie 1989.

Fenomenul „Rugul Aprins" a fost prezentat, ici sj colo, dupa Revolutia din 1989, de
catre cativa participanti la el, dar nu §i-a gasit inca istoricul care, sa fie in acelasj timp §i un
om cu sensibile antene duhovnicesji, deci un istoric de spiritualitate care sa4 cerceteze
amanuntit, prin aceasta prisma, §i sa4 interpreteze global la adevaratele lui dimensiuni.
Aceasta §i pentru ca atat initiatorii, cat §i participantii mai de seama, au trecut la Domnul
Inainte de a fi putut spune sau scrie ei, cand, cum §i de ce 1-au initiat, §i de ce anume in timpul
§i dupa al doilea razboi mondial.

Ceea ce voi face eu acum, nu va fi decat o prima tentativa de a schita ceea ce va putea
deveni candva, instituindu-se mai sistematic un al treilea moment de seama al istoriei
spiritualitatii romanesji. El va veni dupa momentul Paisie Velicicovschi, contemporan cu
staretul Vasile de la Poiana Marului §i dupa momentul Calinic de la Cernica, desigur, §i
acesta ingemanat cu Staretul de la Cernica, cunoscuti isihasji, parinti duhovnice§ti de inalta
statura In istoria Bisericii noastre.

In mare parte ceea ce voi relata eu, este deja istorie. §i va trebui sa fiu atent ca,
pomenind nume §i Intamplari familiare mie, sa nu uit ca pentru cei tineri, pentru Dvs., toate
sunt „din trecut". Au trecut, oricum 50 de ani de atunci. Va trebui, cred, sa fiu mult mai
explicit, chiar „biografic" cu unele nume §i destine, decat as. fi tentat sa fiu, daca n-a§ tine
seama de faptul ca multe date §i detalii de epoca nu le sunt tuturor cunoscute.

Ma Intorc. Daca Paisie Velicicovschi §i Calinic de la Cernica (n. Bucuresji 1787 — f
1860) au fost canonizati, e aproape inexplicabil de ce un Vasile de la Poiana Marului §i
staretul Gheorghe de la Cernica au fost uitati! Pentru viitor va trebui sa lasam marturii §i
pentru staretul Daniil (Tudor) de la Rarau, cu numele caruia ne vom intalni in aceasta scurta
expunere, de mai multe ori.

„Rugul Aprins" ca mi§care duhovniceasca este, de fapt, opera Parintelui
ieroschimonah Daniil Tudor de la Schitul Rarau, ultimul sau loc de sihastrie. Unii dintre cei
care au abordat tema, n-o spun cu suficienta claritate. Pe undeva se lasa ispititi de speranta

NOTA: Revista „SAECULUM", nr. 3-4 (12), 1995.

Dr. ANTONIE PLAMADEALA

vinovata §i de§arta de a trece Tnceputurile „Rugului Aprins" fie pe seama unui impuls
colectiv, fie chiar pe seama lor, a celor ce scriu. Nomina odiosa.

lata de ce trebuie spus cu claritate sj fara a se lasa loc pentru altceva: Initiatorul
„Rugului Aprins" a fost Parintele Daniil Tudor, fosrul Sandu Tudor, pseudonimul lui
Alexandria Teodorescu, scriitor, poet, eel care a Tnfiintat in 1932, in Bucure§ti, revista literara
„Floarea de foe" §i, in 1933, alta revista, „Credinta" carora le-a fost proprietar §i director. Ca
monah la Manastirea Antim sj ca staret la Schitul Crasna-Gorj, s-a numit Agathon. Numele
de Daniil 1-a primit ca schimonah la Sihla Sihastriei Neamtului.

Ne rezumam acum doar la cateva elemente biografice esentiale. Parintele Daniil s-a
nascut in Bucuresji in 1896. A fost ofiter de marina §i profesor secundar. E sigur ca a terminat
liceul, dar nu §i o facultate. Ceea ce nu Tnseamna ca n-a frecventat cursuri universitare. Era
Tnsa fiu de mic mosjer, tatal lui fiind pre§edinte al Inaltei Curti de Casatie. §i-a putut astfel
face o cultura aleasa in familie - avea o biblioteca personala de peste 8 000 de volume aduse
in cea mai mare parte din Franta §i, o vreme a fost director de studii la Facultatea de Teologie
din Chisjnau. E de presupus ca acolo i-a audiat pe Gala Galaction, pe I. G. Savin, pe firatii
Cicerone §i Valeriu Iordachescu, pe Vasile Radu, celebrul ebraist, traducator impreuna cu
Gala Galaction §i Nicodim Munteanu, al Bibliei din 1936, §i pe Constantin Tomescu, toti mari
profesori de teologie in vremea aceea.

Sandu Tudor avea masjna cand prea putini aveau masjni, §i avea avion cand, poate,
doar regele mai avea un avion al sau. De altfel a §i cazut cu acest avion de la mai mult de
1000 de metri dar... s-a stricat numai avionul. A fost casatorit dar nu s-a simtit In vocatia lui.

A intrat In monahism, unde s-a regasit In mediul sau autentic.

A fost mai Intai monah la Manastirea Antim din Bucure§ti, cum spuneam mai Inainte,
cu numele de Agathon — am fost la tunderea lui in monahism, apoi, dupa o scurta perioada
de detentie, a intrat in schima cea mare, s-a facut schimonah, luand numele de Daniil. Cand II
mai chema inca Agathon, deci In septembrie 1949, fiindca eram unul dintre studentii din
grupul „Rugul Aprins", a venit la Manastirea Prislop, de langa Hateg, unde la sarbatoarea
„Inaltarii Sfintei Cruci" - 14 septembrie 1949 - m-a luat sub mantia sa, adica mi-a fost nas. de
calugarie §i, impreuna cu parintele staret de la Prislop, Arsenie Boca, mi-au dat numele de
Antonie.

Mentionez acest amanunt pentru ca sa intelegeti ca multe din cele pe care le voi spune,
au §i componente de biografie comuna, deci de prima mana, cum se spune.

Mai apoi cand, urmarit de securitate §i condamnat in lipsa, voi fi nevoit sa fug de la
Manastirea Prislop, Parintele Daniil ma va adaposti o vreme la Schitul Crasna din Gorj, unde
prietenul sau, mitropolitul Firmilian, tocmai II numise staret. Eu, §i de acolo a trebuit sa fug
peste cateva luni In nordul Moldovei, la Slatina lui Alexandru Lapu§neanu. Prin 1959
Parintele va veni §i el in Moldova la Sihla, unde se va schimnici cu numele nou de Daniil
dupa care, cu ajutorul parintelui Cleopa, pe atunci staret la Slatina, care avea sub jurisdictie §i
Schitul Rarau, va fi chemat staret la Rarau.

Fiind staret la Rarau, Parintele Daniil a fost arestat §i nu s-a mai intors de la Aiud §i,
pana acum, nu i s-a putut descoperi mormantul. Poate ar trebui sa i se faca o cruce simbolica
in cimitirul din Aiud §i alta la Schitul Rarau. §i sa-1 amintim pururea printre martiri.

Domnul Teofil Dumbraveanu, scriitor din Suceava, a fost retinut la Aiud, mi-a scris ca
detinutii Ii spuneau Parintelui Daniil „Sfantul". A murit In celebra Zarca din Aiud. „La
iesirea pe poarta, catre cimitirul „Trei Plopi" i-au infipt o sulita de fier in inima, ca sa
vada daca este viu sau mort" ca in martirologiile clasice. In Zarca, la Aiud, printre detinuti
s-a pastrat mereu amintirea lui „Daniil Sfantul". Mai tarziu, tinerii care sapau un §ant In
Inchisoare, au gasit un schelet cu lanturi la picioare. „Ei credeau ca acela era detinutul
„Daniil Sfantul". (Tot din scrisoarea dl. Teofil Dumbraveanu).

m vorbirea curenta a multora din cei care 1-au cunoscut el a ramas ca „Daniil de la
Rarau"

Parintele Arhim. Paulin Lecca scrie ca „fiind staret la Rarau, planuia sa zideasca o

10

Rugul aprins

Manastire mare care sa fie un centru ecumenic, unde sa se studieze si sa se practice
„Rugaciunca lui Iisus", ceea ce initiase deja la Bucuresti, in cadrul „Rugului Aprins"

(Scrisoare catre mine).

Vocatia monahala a Parintelui Daniil §i cea de Tntemeietor de curent filocalic in
Romania - Rugul Aprins - sunt recente. In fata acestei vocatii pe deplin realizate,
evenimentele premergatoare acestora, casatoria, ziaristica, aproape ca nici nu mai conteaza §i,
abia daca mai trebuie retinute ca simple elemente biografice.

Alta vocatie tot anterioara intrarii in monahism, merita sa fie nu numai retinuta, §i
chiar subliniata: aceea de poet. A publicat un volum de poezii, Comornic, premiat Tnainte de
razboi de „Fundatiile Regale", §i §i-a risipit multe din creatiile lui in revistele proprii:
Credinta §i Floarea de foe, apoi in Contemporanul, in Convorbiri literare, in Gandirea
lui Nichifor Crainic. Poezia lui e cu deosebire religioasa. Si frumoasa. De altfel, in afara de
Comornic §i de ceea ce a risipit prin reviste §i, mai ales, masiv in Gandirea, revista de mare
prestigiu in epoca, a publicat, tot in versuri, in doua editii „Acatistul Sf. Dimitrie
Basarabov". Mai apoi a alcatuit un adanc „Acatist al Rugului Aprins" publicat Tntai la
Madrid, apoi §i in Romania, la Sibiu, §i in Grecia, la Tesalonic.

Sandu Tudor a fost publicat in 1934 §i Tntr-o antologie a poetilor tineri, cu reproduceri
din „ Gandirea". Mai anunta atunci intr-o nota, ca avea gata §i volumele: Cartea Muntelui,
Sfantul §i Viata lui Neagoe Basarab, texte isihaste.

A mai alcatuit un „Acatist al Sf. loan Teologul", toate opere in acelasj timp de mare
spiritualitate §i de autentica poezie. S-ar inscrie prin aceste opere alaturi de un loan al Crucii
din Occident, de un Simion Noul Teolog din Orient, pe care de altfel Sandu Tudor ii avea in
mare pretuire.

Acatistele Parintelui Daniil sunt alcatuiri de mare subtilitate teologica, dincolo de
frumusetea literara, dincolo de multimea metaforelor care 1-ar invecina acum, din acest punct
de vedere, cu Fanu§ Neagu.

Acatistele sunt o teologie completa. Ele cer o ermeneutica de mare specialist, ca sa li
se decodeze teologia... Cu ele Parintele Daniil a venit din cultura in spiritualitate. A convertit
cultura.

Poezii a scris pana In momentul arestarii.

O buna parte din manuscrisele §i insemnarile sale, peste o suta de volume format carte
§i de format dosar, au putut fi recuperate de la securitate dupa moartea lui. Din aceste caiete se
vor scoate la lumina un om §i o opera a spiritualitatii ortodoxe romane§ti de reala valoare.

Nu §tiu daca s-ar putea vorbi de o convertire a lui Sandu Tudor. Era cre§tin convins §i
inainte de a incepe mi§carea „Rugul Aprins". Poate doar intrarea sa ca frate la Manastirea
Antim, §i apoi intrarea In monahism sa poata fi considerate momente mai importante, dar nu
neaparat cruciale sau nea§teptate. In privinta gandirii creatine s-a aflat totdeauna pe o linie de
continuitate ortodoxa. A mers Intr-un crescendo permanent pana la martiraj .

Suflet ales, precum odinioara David In Psaltire §i precum marii imnologi clasici in
versuri, Parintele Daniil a cautat mereu credintei §i simtirii lui haine frumoase. Migalea
versuri pana cand credea ca nu mai ramane loc nici pentru o virgula noua. Limba versurilor
sale e cautata cu grija, folosind arhaisme cu iz bisericesc sau folcloric, incat uneori te intrebai
de unde limba aceasta la un ora-§an get-beget ca el!

O schita a traiectoriei destinului sau spiritual ar fi In acelasj timp §i istoria devenirii
„Rugului Aprins", pana la statura la care a ajuns in cele din urma, cand a provocat interventia
brutala a securitatii, §i cand, aproape toti cei care s-au adunatin jurul Parintelui Daniil au fost
arestati.

In anii 1946-1950 activitatea grupului „Rugul Aprins" s-a desfa§urat la Bucure§ti, la

11

Dr. ANTONIE PLAMADEALA

Manastirea Antim. Parintele Daniil a obtinut, Tnca frate fund, o chilie in clopotnita, sub
clopote, cu iesjre Tntr-un balcon. Chilia exista sj astazi. Conferintele pe care le-a organizat la
Antim, se tineau in biblioteca Manastirii, cea care peste ani va deveni biroul episcopului-vicar
patriarhal, pe care zece ani aveam sa-1 ocup chiar eu.

Dar inainte de momentul Antim, trebuie sa ne Tntoarcem putin Tntr-o perioada de
importanta preistorie. Fara aceasta am Tntelege greu cum de a reusjt Parintele Daniil sa dea in
jurul sau, la Antim, un numar mare de intelectuali, in atat de scurt timp. Caci grupul „Rugul
Aprins" de la Antim a aparut cumva gata facut, repede constituit.

Aceasta se explica in primul rand prin setea de autentic, atat in cultura care Tncepea sa
se altereze, cat §i in spiritualitatea care devenise prea parohiala sau limitata la manastiri. Abia
mai tarziu, dupa anul 1943, vor apares eel putin Tnca doua centre care au concentrat atentia
asupra lor. Ele au mers paralel dupa aceea, unul din Ardeal, la Manastirea „Brancoveanu" din
Sambata de Sus, cu Parintele Arsenic Boca, mutat apoi la Prislop, §i altul in Moldova cu
Parintele Cleopa, la Manastirea Slatina, mutat apoi la Sihastria.

Era Tnca vremea cenaclurilor literare. Sa amintim cateva. Cenaclul „Sburatorul"
condus de Eugen Lovinescu, scriitor §i critic literar, din care faceau parte Hortensia Papadat-
Bengescu, Sanda Movila §i sotul ei Felix Aderca, generalul Vaitoianu care era §i scriitor,
Camil Petrescu. Anton Holban, Camil Baltazar §.a. Mai era apoi cenaclul „Convorbiri
literare" condus de prof. Al. Tzigara-Samurca§, §i, mai amintim unul care ne intereseaza
Indeosebi, gruparea „Duh si slova" care se reunea la Manastirea Antim din Bucure§ti sub
obladuirea arhimandritului Iuliu Scriban, mare profesor de teologie. Din acesta faceau parte
Mircea Vulcanescu, Paul Sterian, Petru Comarnescu §i Sandu Tudor, viitorul schimonah
Daniil (cf Ionel Jianu. Din totdeauna am avut demonul scrisului, in „Revista de istorie §i
teorie literara", nr. 1-2, 1988, p. 164).

Probabil aceasta a fost prima forma a ceea ce urma sa fie „Rugul Aprins", tot la
Manastirea Antim, §i cred ca ar trebui sa o Tnscriem in preistoria „Rugului Aprins".

Dar pana la „Rugul Aprins" a mai existat o treapta care trebuie Tnscrisa tot in aceasta
preistorie, de data aceasta sub conducerea Parintelui Daniil Tudor (Sandu Tudor).

Sa numim treapta aceasta Momentul Cernauti.

Momentul Cernauti e un moment pregatitor al evenimentului §i al mi§carii
duhovnice§ti care sa va numi „Rugul Aprins". Momentul Cernauti este un vector constitutiv la
care trebuie sa ne referim in mod necesar. Fara acesta, cine §tie daca grupul de la Manastirea
Antim din Bucure§ti s-ar fi nascut vreodata.

Parintele Daniil a fost la originea evenimentului de la Cernauti cand Tnca nu era
monah, nici macar frate la Antim, ci era scriitorul §i ziaristul Sandu Tudor.

Mereu elegant, Imbracat In costume scumpe cu croieli de ultima moda, cu mustati §i
barbi§on, cu ochi patrunzatori, Sandu Tudor era un barbat frumos, cu o inteligenta de care era
foarte con§tient, uneori cu un aer u§or acaparator, superior §i sarcastic. Unde era el, greu mai
aveau loc in conversatie §i altii.

Cei care-1 vor cunoa§te mai tarziu, in rasa de §iac calugaresc de culoare maronie, caci
a§a umbla, §i cu barba lasata sa creasca dupa voia ei, Tl vor mai putea recunoa§te doar dupa
ochii scaparatori §i dupa zambetul lui frumos §i bun, chiar cand era critic, §i era Tntotdeauna
critic fata de orice §i oricine. Avea Tntotdeauna ceva de adaugat, de precizat, de descifrat
altfel. Acum zambetul abia mai razbatea pe sub mustata lasata §i ea In voia ei, dupa principiul
calugaresc: Foarfeca sa nu se atinga de barba sau mustata monahului. Un anumit
aggiornamento a mai scurtat astazi §i din barbi. Catolicii nu le mai au deloc.

Uneori, cand venea de la Rarau in Bucure§ti, Parintele Daniil de§i era gazduit fie de
profesorul universitar Alexandru Mironescu, fie de arhitectul Constantin Joja, nu-§i putea

12

Rugul aprins

Tnfrana un anumit aer boieresc §i T§i mai chema prietenii vechi la o cafea la Cap§a, vestit
restaurant §i cafenea literara pe Calea Victoriei. Aceea era o zi de multe mirari §i comentarii
de care el nu se sinchisea Tnsa deloc.

Momentul Cernauti s-a numit Sapte zile de priveghere.

Sandu Tudor, caci inca nu era monah, era un bun prieten cu un mare sj fin om de
cultura, ajuns pe scaunul mitropolitan de la Cernauti: Tit Simedrea, mitropolitul Bucovinei.
De la acesta ne-au ramas cateva studii de istoria vechii culturi romane§ti, de pilda despre
Pripealele lui Filotei de la Cozia, care 1-au impus repede in cultura. Tit Simedea a invitat
Tntre 1 §i 7 august 1943, in plin razboi, la sugestia lui Sandu Tudor, un grup de intelectuali
bucure§teni care urmau sa-§i Tmparta§easca ganduri §i idei in conferinte zilnice §i in
rugaciune, in paraclisul mitropoliei din Cernauti, timp de o saptamana.

S-au tinut conferinte cu public. Intelegem aceasta din Tndemnul Tnscris pe prima
pagina a Programului tiparit. „Din ravna unui manunchi de oameni cu carte, preoti si
mireni, doritori de o adancire ortodoxa mai mare si imbunatatire spirituals atat in
parte, cat si de obsteasca traire crestina, prin deosebita intelegere, ocrotire si
binecuvantare a inalt Prea Sfintitului Tit, Mitropolitul Bucovinei, s-au putut organiza:
Sapte zile de priveghere in minunata „cetate duhovniceasca" a Arhiepiscopiei
Cernautilor".

A fost vorba de un program isihast bine gandit §i alcatuit de oameni competenti in
problema. Initierea a fost cea care mai tarziu se va relua §i la Manastirea Antim prin
conferinte urmate de discutii §i de rugaciune de taina. lata care a fost programul:

Duminica, 1 august 1943: Pr. Nicolae M. Popescu: Calendar si priveghere;
Alexandru Elian: De la icoana la duhovnicie.

Luni, 2 august: Alexandru Mironescu: Moastele Sf. Stefan si vesnicia trupului.

Marti, 3 august: Anton Dumitriu: Cunoastere si asceza.

Miercuri, 4 august: Paul Sterian: Cei sapte tineri din Efes si dovezile Invierii.

Joi, 5 august: Constantin Noica: Patos si Patmos.

Vineri, 6 august: Petru Manoliu: Schimbarea la Fata si frumusetea izbavitoare.

Sambata, 7 august: Arhim. Benedict Ghiu§: Duhovnic si Tamaduire; Sandu Tudor:
Rugaciunea inimii si Sfanta Isihie.

Cred ca in afara celor notati aici a mai participat eel putin Tnca unul, probabil
neprevazut initial: H. H. Stahl, cunoscutul sociolog. In caietele lui Sandu Tudor se pastreaza,
dactilografiata §i Tndreptata cu mana de autor, conferinta pe care a tinut-o H. H. Stahl, in
dupa-amiaza zilei de 6 august 1943. Sandu Tudor Tnsu§i, de§i figureaza in program cu o
singura conferinta, in dosarul lucrarilor exista Tnsa mai multe, printre care §i Conferinta de
deschidere din 1 august 1943.

Se pastreaza §i stenograma catorva „discutii" in care apar: mitropolitul Tit Simedrea,
C. Noica, Al. Mironescu §i, bineinteles, Sandu Tudor. De la Constantin Noica se pastreaza un
text intitulat „Cunoa§tere §i Asceza", pe care 1-am Tncredintat domnului loan Dur care va fi
publicat, in revista „Saeculum", din Sibiu (nr. 1-2, 1995, p. 77-80). Textul „Patos §i Patmos"
cu care e Tnscris C. Noica In program, nu e de gasit in arhiva lui Sandu Tudor. In schimb se
afla un comentariu al lui Sandu Tudor la acest titlu, poate o glosa pe marginea textului lui C.
Noica.

Inainte de a face un pas mai departe, a§ vrea sa fac o remarca. Programul de la
Cernauti are un motto: „Rascumparati vremea, caci zilele sunt rele" (Efes. V, 16).

Cand „Rugul Aprins" s-a constituit la Bucure§ti in jurul anului 1945, zilele erau
intr-adevar „rele". Textul ales in 1943 s-a dovedit profetic, de§i in 1943 frontul se afla inca pe
teritoriul Uniunii Sovietice. In 1945-1946, razboiul se terminase §i noi eram, practic, sub
ocupatie sovietica.

Reluarea la Bucuresji a ceea ce incepuse la Cernauti cu speranta dar §i cu teama, acum
capata o dimensiune noua, aceea a intrarii intr-o vreme apocaliptica, a pregatirii pentru ea,

13

Dr. ANTONIE PLAMADEALA

a pregatirii pentru „intrarea sufletelor in catacombe". Ca tanar participant la mi§carea
„Rugul Aprins", a§a am perceput atunci ceea ce se petrecea la Manastirea Antim.

Acest lucru avea sa se confirme in momentul in care avea sa se instaleze comunismul
la noi, iar cei din „Rugul Aprins" aveau sa fie toti arestati.

„Rugul Aprins" a fost, cu gand anume sau nu, dar a fost in fapt pregatirea pentru
intrarea in Marele Intuneric comunist, care avea sa dureze in Romania aproape jumatate de
secol. Parola tainica de supravietuire cresjina a fost retragerea, ascunderea in taina
Rugaciunii lui Iisus: „Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe
mine pacatosul."

Aceasta urma sa-i uneasca sj sa-i Tntareasca pe cei care vor intra in Tnchisori, ca §i pe
cei care tot ca in Tnchisoare, ramaneau afara sub imperiul teroarei, al supravegherii
permanente, al fricii, al denunturilor, al dezumanizarii.

Dar de ce „Rugul Aprins"?

Se §tie ca termenul Tl gasim in Vechiul Testament. Era un rug pe care 1-a vazut Moise
in pustie. Acesta ardea, dar nu se mistuia, adica nu se termina de ars §i nu prefacea rugul in
cenu§a. A§adar, dintr-o data, simbolul duratei creatine chiar sub foe, sub focul nenorocirilor
venite peste poporul roman din Rasarirul ateu, in cazul nostru.

Esenta de principiu a „Rugului Aprins" aceasta a fost: Tndumnezeirea omului prin
rugaciunea continua a numelui lui Iisus.

A§adar „Rugul Aprins" a luat fiinta in Bucure§ti dupa anul 1945. Nu §tiu daca a avut
caracter de Asociatie, cu statut §i cu recunoa§tere oficiala prin tribunal. Cred ca mai degraba
nu.

Din ce consta activitatea grupului?

In esenta din trei lucruri: conferinte (joia §i duminica dupa-amiaza), in biblioteca de la
Manastirea Antim, exercitii de rugaciune tacuta, uneori sub Tndrumare §i cu unele explicatii §i
cu participarea la slujbele de la Manastirea Antim, Tndeosebi la vecernii, seara, unde un cor
Tngeresc alcatuit din monahi studenti, te facea sa te simti in atmosfera de cretinism primar
efervescent sau in atmosfera de catacomba protejata.

Cercul din biblioteca era alcatuit din intelectuali §i, nu orice fel de intelectuali. Era
acolo o buna parte din elite, intelectuala a Bucure§tilor. Prin aceasta s-ar putea raspunde §i
multora care se mai Tntreaba: Ce s-a intamplat cu intelectualii crestini in vremea
comunismului?

In afara de cei pe care i-am numit la Cernauti, care au ramas ata§ati §i in continuare de
Manastirea Antim mai trebuie amintiti: Prof. Tudor Vianu, romancierul loan Marin
Sadoveanu, filosoful Mircea Vulcanescu, poerul loan Barbilian, arhit. Constantin Joja, poetul
Vasile Voiculescu §.a.

Vasile Voiculescu nu facuse parte din grupul isihast de la Cernauti. Era nou la Antim.
Acolo 1-am §i Tntalnit prima oara §i am o frumoasa amintire cu el: o fotografie in gradina
Antimului Tmpreuna §i cu Andrei Scrima.

As. aminti aici Tnca un „mic" episod cu Vasile Voiculescu. Arestat §i supus
interogatoriilor, a fost Tntrebat: „Este adevarat ca misticismul este tot una cu
legionarismul?" Anchetatorul noteaza: „Neaga". Dar, dupa raultc anchete, acelasj anchetator
noteaza alt raspuns: „Recunoaste". Cum s-a stors acest „Recunoa§te" de la onestul blandul,
marele poet V. Voiculescu, ne putem imagina §i aceasta ne da Tnca o data - a cata oara -
masura demonica a sistemului comunist!

Trebuie sa mai adaugam printre membrii grupului „Rugul Aprins" §i numele mare al
parintelui Dumitru Staniloae, al doctorului Gh. Dabija, conferentiar la Medicina, ale Arhim.
Vasile §i Haralambie Vasilache, §.a.

Dintre tinerii Tnca studenti, erau: viitorul arhimandrit Andrei Scrima, student pe atunci,
iar mai tarziu profesor la Benaras In India §i la Beirut in Liban, apoi studentul Roman Braga,
acum duhovnic la Manastirea din America, monahii Sofian Boghiu de la Manastirea Antim §i
Felix Dubneac, acum §i el in America, juristul calugarit Adrian Fageteanu, fost chestor de

14

Rugul aprins

politie in tinerete, acum Tnca la Antim, dl. Mihail Radulescu, pe atunci elev, alti profesori la
Facultatea de Teologie din Bucure§ti, studentul Nicolae Nicolau, astazi medic, un student de
la veterinara, Nicolae Varna, de care nu mai §tiu nimic, un altul Traian Balea, astazi medic
epidemiolog de talie mondiala, stabilit la Paris, Nicolae Bordasju, ajuns profesor la seminar §i
azi preot la biserica Silvestru din Bucure§ti §i tanarul Leonida Plamadeala, student teolog.

Intentia Parintelui Daniil era sa aiba ucenici tineri, carora sa le predea Rugaciunea lui
Iisus, tineri care, apoi, s-o raspandeasca mai departe, tainic, in Tnrunericul care se instala in
Romania pe lunga durata. Se pare ca, mai realist, Parintele Daniil nu credea, a§a cum credeam
noi, ca daca nu la 1, sigur la 15 ale lunii viitoare vor veni americanii sa ne scape de comunism.
Pe vremea aceea nu se §tia de Tratatul de la Yalta, sau mai exact, de marea vanzare a tarilor
rasaritene care s-a pus la cale la Yalta. La un post de radio, de undeva de langa Viena,
americanii ne promiteau ca vin, ne Tndemnau sa ne organizam, sa rezistam §i, a§a, am umplut
toti Tnchisorile. Ei n-au mai venit. Mai grav e ca §tiam ca nu vor veni! Politica nu exceleaza
totdeauna prin respect fata de morala.

Din cei pe care i-am numit Tnainte, ca §i din cei din grupul de la Cernauti, prea putini
n-au ajuns in Tnchisori. Erau in grupul de la Antim §i cativa generali: Gheorghe Stratilescu,
Gh. Iorgulescu, loan Tome, Const. Manolache, scriitorul. Imi aduc aminte §i de generalul
Toma Tetrat, la care statea in gazda, undeva langa Manastirea Antim, Parintele Benedict
Ghiu§, unul din cei mai subtili teologi ai nosjri, fost o vreme asistent la catedra de „Mistica" a
lui Nichifor Crainic, §i apoi asistent §i al Parintelui Staniloae, cand acesta s-a mutat in
Bucure§ti prin 1946.

S-a interesat de cele ce se petreceau la Antim §i profesorul I. G. Savin care, desj la
baza profesor de Apologetica, a facut Tnaintea Parintelui Staniloae, dupa Nichifor Crainic, un
curs de „Mistica" la Facultatea de Teologie din Bucure§ti, pe care 1-am publicat la Sibiu. Eu
am fost printre cei care am audiat acest curs.

Nu trebuie uitati nici cativa foarte tineri ucenici ai „Rugului Aprins", §erban
Mironescu, elev, apoi student la arhitectura, fiul al profesorului Mironescu, acum stabilit in
Elvetia, §i George Vasai, tot de la arhitectura, amandoi trecuti prin Tnchisori.

Parintele Arhim. Vasile Vasilache, acum preot la New- York, fost staret la Manastirea
Antim in perioada „Rugului Aprins" (1944 — 1948) §i, in aceasta calitate, gazda Tntalnirilor,
vorbe§te intr-o carte tiparita la New- York, despre „sedintele literare de joia seara de la
Antim". Acoperamantul „literar" era doar pentru autoritatile vremii. Erau de fapt Intalniri
duhovnice§ti, pregatire spirituala Tnainte de intrarea definitivain catacombe.

Astfel de catacombe vor mai fi §i mai tarziu, organizate ici §i colo, sub cupole literare
§i filosofice cum a fost cea de la Paltini§, din anii de dinaintea mortii lui Constantin Noica.
Trebuie amintite §i intalnirile de la Schitul Paltini§. Au fost acolo, in afara de Noica, Gabriel
Liiceanu, Andrei Ple§u, Sorin Vieru, Thomas Kleininger, Sorin Dumitrescu §.a., gazda
fiindu-le Mitropolitul Ardealului. Despre aceasta a scris Sorin Dumitrescu dupa 1989, el fiind
eel care a intrebuintat pentru aceste intalniri sub obladuirea Bisericii, numele de catacomba.

Dar sa revenim la a§a-zisele „§edinte literare" de la Antim. E drept ca participantii
erau oameni de litere. Dar iata cateva dintre temele care se tratau acolo in conferinte:
„Martirajul Sf. loan Botezatorul" (loan Marin Sadoveanu), „Viata Sf. Mucenite Anastasia
izbavitoare de otrava" (Paul Sterian), „Razboiul nevazut al Sf. Paisie eel Mare din Egipt"
(Paul Sterian).

lata sj alte teme: Isihasmul, Iisus Logosul Intrupat, Pacatul originar, Scena si
altarul, Rugaciunea inimii, Exegeza smochinului blestemat si Medalioane ale unor mari
isihasti. (Dr. Nicolae Nicolau, Rugul Aprins al Maicii Domnului, In vol. „Din documentele
rezistentei", nr. 4, 1992, p. 33).

Pentru a atrage intelectuali cat mai multi In jurul Manastirii Antim §i a grupului
„Rugul Aprins", Parintele Daniil a organizat acolo sj un concurs de pictura cu premii. In juriu
erau: Mac Constantineseu, prof. Al. Mironescu., istoricul de arta I. D. §tefanescu §i Sandu
Tudor Insu§i. Au fost premiati doi parti cipanti: parintele Sofian Boghiu, care mai traie§te la

15

Dr. ANTONIE PLAMADEALA

Manastirea Antim §i Eremia Profeta, care mai traie§te probabil la Oradea. Premiile in bani
erau asigurate de Paul Sterian sj de Sandu Tudor.

A fost organizat §i un concurs de muzica. Premiul a fost acordat lui Paul
Constantinescu pentru doua oratorii devenite celebre: al Na§terii §i al Patimilor Domnului,
unul din ele cantat la Ateneu sub bagheta lui George Enescu. Atunci 1-am vazut §i eu pe
Enescu.

Paul Constantinescu a mai compus un oratoriu scurt, intitulat „Rugaciunea inimii",
dedicat Parintelui Daniil, Tnmanat acestuia in original. El se afla in arhiva ramasa de la
Parintele Daniil. Cred ca a fost cantat doar de corul barbatesc al calugarilor de la Manastirea
Antim. Intentia a fost de a da un fel de imn al Mi§carii „Rugului Aprins". Frecventa Antimul
§i cunoscuta ceramista Olga Greceanu. Ea a decorat pridvorul manastirii cu ceea ce se poate
vedea §i astazi, cu chipuri de sfinti printre care §i al Mitropolitului Antim Ivireanu.

Printre participantii la „Rugul Aprins" erau §i oameni de §tiinta. L-am amintit pe
Alexandru Mironescu, pe Dan Barbilian, dar au mai fost sj fizicieni §i matematicieni precum
Octav Onicescu (1-am cunoscut §i eu), Mihail Necule, dr. Placinteanu, Valentin Poenaru,
acesta din urma acum la Universitatea din Paris.

Acesjia §i altii au venit dinspre cultura §i §tiinte spre spiritualitate.

Trebuie sa-1 amintim inca o data printre ace§tia §i pe Anton Dumitriu, logicianul,
matematician prin formatie. Dupa Tnchisoare a stat cateva luni cu noi la Manastirea Slatina din
Moldova, sub staretia Parintelui Cleopa. II atragea gandul Tnsingurarii monahale. Trei luni a
lucrat cu Parintele Petroniu Tanase, §i el cu studii de matematica, (azi e staret la „Prodromul"
din Athos), la dezlegarea Teoremei lui Fermat, precum §tiu speciali§tii o problema inca
nedezlegata, dezlegare care urmeaza sa fie Tncununata cu un mare premiu. Am vazut vreo
cincizeci de caiete pline numai cu formule §i credeam amandoi ca erau foarte aproape de
rezolvare. Dar teorema a ramas tot nerezolvata.

S-ar putea banui o situare a acestuia din urma, pe linia traditiei de la manastirile
Optina §i Valaam? Nu cred. Situatii asemanatoare au nascut fenomene asemanatoare. Noi
eram dupa mi§carea paisiana de la Manastirea Neamtu din secolul al XVHI-lea §i dupa cea
cernicana din secolul al XlX-lea. Aceste doua traditii sunt acum clasice in spiritualitatea
romaneasca, prima mistico-ascetica palamita, centrata pe Rugaciunea lui Iisus, a doua
traditionala clasica, basiliana, centrata pe ora et labora, pe rugaciune §i munca, pe ascultare
in ob§te. Mijlocul secolului al XX-lea anticre§tin combatant, a cerut o reintoarcere la
criptocre§tinism la catacomba, Tntr-un fel la paisianism. De data aceasta s-a apelat la el §i de
nevoie. Nu se mai putea practica o viata spirituala la vedere, pe dimensiuni mari.

Care e mai „buna", din cele doua directii bune, fiecare in parte?

Eu sunt tentat sa propun o solutie de echilibru: cele doua Directii spirituale din trecutul
nostru romanesc, n-au fost exclusiviste. §i la Neamtu, cu sute §i uneori mii de calugari se
Tmpletea rugaciunea isihasta cu munca, pentru ca fara Marta nu se poate, §i la Cernica erau
isiha§ti, precum Calinic Tnsusj §i staretul Gheorghe.

Delimitarile sunt Tntr-o anumita masura teoretice, dar e tot atat de adevarat ca, in
fiecare din aceste doua directii, exista anumite preponderente, accente. Acestea au dat
caracteristicile celor doua curente spirituale. Mi§carea de la Antim, „Rugul Aprins" nu putea
fi decat isihasta, pura §i ascunsa pentru ca acestea erau conditiile istorice In care a aparut §i,
cativa ani, s-a dezvoltat.

Dar e momentul acum sa mai adaugam ceva. Razboiul Tnaintand in urma lui au ramas
cativa oameni duhovnicesji chiar din §coala de la Optina sj Valaam, precum un parinte loan
Culaghin, care a venit In Romania Impreuna cu un episcop, Nicolae al Rostovului §i cu cateva
maici. S-au stabilit la Cernica. Nicolae al Rostovului fusese col eg cu patriarhul Nicodim
Munteanu la Kiev. A murit la Cernica unde mormantul i se poate vedea §i astazi, in dreapta
aleii care duce la biserica „Sf Lazar" din cimitir. Langa el e mormantul mitropolitului Gurie
Grosu al Basarabiei, aproape vis-a-vis de mormantul Parintelui Staniloae.

Pe Parintele loan Culaghin 1-a descoperit Daniil. L-am cunoscut §i eu in chilia sa de la

16

Rugul aprins

Cernica, mai sus de fantana de pe insula, langa cimitir. In momentul in care 1-a descoperit
Sandu Tudor, „Rugul Aprins" era o miscare constituita. Sandu Tudor dupa ce a constatat ca
a Tntalnit un om cu deosebite daruri duhovnicesji, 1-a invitat la Antim. Interpretul Parintelui
loan nu era prea Tnvatat. Era un soldat roman din Basarabia, duhovnicesc dar putin instruit.
Parintele loan nu conferentia. Nu se §tia nici ce studii avea. Dar avea Rugaciunea inimii.

Impreuna cu Parintele Daniil au initiat un procedeu de transmitere a Rugaciunii mintii
probabil folosit in spirirualitatea ruseasca. Se faceau rugaciunile Tncepatoare §i apoi se dadea o
binecuvantare specials de rostire a Rugaciunii mintii, cu povete practice: cum sa zica, in ce
pozitie, de cate ori. La acest ritual participa Parintele Daniil, Parintele loan transmitatorul
binecuvantarii §i drept traducator, nu mai era soldatul basarabean Leontie, poate calugar dupa
nume, ci parintele Gheorghe Ro§ca, un preot basarabean de Tnalta tinuta duhovniceasca,
participant §i el la conferintele de la Antim.

Miscarea „Rugul Aprins" de la Manastirea Antim din Bucuresji n-a fost numai atata
cat am putut spune eu acum. Eu am prezentat mai ales cadrul ei istoric, participantii mai de
seama, §i jaloanele mari ale rostului ei. Esenta ei, modul cum a abordat Rugaciunea lui Iisus,
cum a Tncadrat-o in viata cre§tina in general, raman sa fie explorate mai in adanc de acum
incolo. Avand mult material la dispozitie, sper sa ma mai ocup chiar eu de aceasta.

La interpretarea „Rugului Aprins" de la Manastirea Antim din Bucure§ti, unii din cei
care 1-au interpretat 1-au orientat spre trei directii. L-au considerat act de cultura, act politic,
sau act spiritual. Tentatia spre toate trei pare Tndreptatita. Fie direct, fie indirect, a fost cate
ceva din toate, dar a fost mai ales §i in esenta un act spiritual. Act de cultura, da, pentru ca era
o mi§care a oamenilor de cultura. Despre ceea ce se petrecea la Antim §tia tot bucure§teanul.

Sandu Tudor a chemat ca martor la proces §i pe Zaharia Stancu §i pe Jebeleanu §i pe
Beniuc, dar nici unul n-a venit, toti fiind pe cale de a se aranja cu noul regim sovietizat. Sandu
Tudor ar fi voit de la ei: sa aprecieze daca, dincolo de actul de cultura §i de spiritualitate,
mi§carea era politica, el crezand ca toti trei vor spune ca n-a fost a§a ceva. Dar ei n-au venit
pentru ca era vremea cand totul devenise politic, chiar §i rugaciunea! §i se temeau. Dar, e
drept, n-au venit nici sa acuze.

Parintele loan Culaghin a fost arestat.

Parintele loan a fost unul din ultimii mari duhovnici de la Optina lui Dostoievski.

Perioada comunista a cunoscut trei mari directii spirituale care au mentinut viata
cre§tina din Romania chiar sub cele mai cumplite amenintari §i distrugeri pe care le-a operat
ideologia §i represiunea atee.

Directiile spirituale la care m-am referit au fost: „Rugul Aprins" de la Manastirea
Antim din Bucure§ti, ctitorit de Parintele Daniil Tudor, Miscarea de la Sambata de Sus, de
la Manastirea „Brancoveanu", Fagara§, mutata apoi la Manastirea Prislop. Acestea au fost
initiate §i dezvoltate de Parintele Arsenie Boca. La Sambata, Parintele Staniloae a Tnceput
traducerea Filocaliei. A treia a fost Miscarea de la Manastirea Slatina din Moldova,
mutata apoi la Manastirea Sihastria, astazi numai la Manastirea Sihastria, initiata §i
continuata de Parintele Arhim. Cleopa Die.

Lucrarea duhovniceasca a acestor trei piloni de taina §i de duh contureaza trasaturile
unei spiritualitati care a acoperit prin ei, prin duhovnicii lor §i prin ucenicii lor, a doua
jumatate a secolului XX romanesc.

Acum, dupa o jumatate de veac de la evenimentul „Rugul Aprins", suntem datori sa
restituim „in integrum" personalitatea Tntemeietorului, a Parintelui Daniil de la Rarau.

Calugaria lui a fost, dincolo de orice Tndoiala, un act adevarat. La devenirea lui, care
va fi apoi §i devenirea unora dintre ucenicii lui, am asistat §i eu. Cand 1-am cunoscut era civil,
frate la Antim.

Despre el s-au spus cuvinte uneori incendiare. Nu-i placeau jumatatile de masura desj,
mai tarziu ca duhovnic, a putut marturisi §i... pacatosji. Intai mustra, distrugea, ardea, §i apoi
Tncuraja, mangaia. Raraul devenise un centru de mare atractie spirituala. Fostul arbitru al
elegantei §i maestru al polemicii bucure§tene prin presa, se Tntalnea bland cu credinciosji §i

17

Dr. ANTONIE PLAMADEALA

credincioasele lui din Bucovina. Le vorbea cu orele, pana se a§ezau toti in biserica, in
genunchi. II ascultau, plangeau cu el, desj nu-1 Tntelegeau cand le vorbea de „sfinti" cam
necunoscuti lor: Dostoievschi, Dante, Rilke, autorul fara nume al „Pelerinului rus", Cervantes,
§.a. „Parinte, Ti ziceau unii, sunteti prea inalt. Credinciosii nu va inteleg." „Ba ma inteleg.
Nu-i vezi ca plang? Ceea ce trebuie sa inteleaga, inteleg. Ca sunt niste pacatosi si trebuie
sa se indrepte." §i asta cam a§a era!

Despre Parintele Daniil, cei care §i-l amintesc bine, spun cuvinte ca: tumultuos,
dificil, impetuos, om in inclestare duhovniceasca, convulsiv, suvoi temperamental, om cu
o prodigioasa simtire de taina §i cu o gandire din afara normelor obi§nuite culturalizante §i
estetizate, (in convorbirea mea cu Andrei Scrima, Tnregi strata).

El simtea mereu „nenorocirea de a nu fi slant". Tumultuos, uneori dezlanat pe
parcursul unui discurs, dar concluzia in final nu era banala niciodata.

Tot ce v-am spus vine dintr-o memorie care i-a marcat pe toti cei care au cunoscut
„Rugul Aprins". Memoria are sj rol resurectional, iar in cazul nostru §i oarecum restaurator.
Sa nu lasam timpul sa-§i depuna colbul peste oameni §i evenimente ca acestea, asupra carora
ne-am oprit astazi.

Taina „Rugului Aprins" a fost un absolut experimental prin rugaciune, nu una literara,
nici una filosofica.

Acum, la sfarsjt, m-a§ Tntreba §i a§ propune Tntrebarea §i ascultatorilor: avem in
„Rugul Aprins" elementele constitutive ale unei mi§cari duhovnice§ti care s-ar putea defini
prin sine, dincolo de unele asemanari firesji cu altele?

§i mai departe: Avem in „Rugul Aprins" elementele unei mi§cari construite la un
moment dat printr-un numar suficient de participant care s-au putut organiza concentric, in
jurul unor principii duhovnice§ti clare §i distincte?

§i mai departe: Am fi Tndreptatiti sa Tnscriem momentul „Rugul Aprins" ca un al
treilea moment in istoria spiritualitatii romane§ti, dupa momentul paisian de la Neamtu §i eel
al lui Calinic de la Cernica?

Raspunsul meu ar fi: avem aceste elemente §i aceasta Tndreptatire.

Ar trebui sa ne mai Tntoarcem §i la celelalte mi§cari duhovnice§ti din Romania anilor
grei, cu centrul in Manastirea Sambata §i Manastirea Sihastria, mi§cari pe care le-am pomenit,
§i pe care le-am cunoscut din interior, pentru a completa tabloul unui veac de framantari §i
suferinte pe care 1-au luminat cateva forte spirituale care nu ar fi drept sa fie uitate.

Dar, toate la vremea lor.

Rugul aprins

PARINTELE DANIIL IN AMINTIREA ROMANILOR

A vorbi despre Rugul Aprins Tnseamna a vorbi despre o anumita epoca. O epoca din
cultura romaneasca §i o epoca din spiritualitatea romaneasca. §i in cadrul spiritualitatii, fara
indoiala, o anumita epoca din viata Bisericii noastre Ortodoxe Romane. Pentru ca, Tntr-adevar,
Rugul Aprins a Tnsemnat un adevar de foarte mare importanta din istoria Bisericii noastre
Tntr-un moment de cotitura. Era Tndata dupa razboi, in momentul in care tara era amenintata
de instalarea unui regim ateu, §i trebuia sa se faca ni§te pregatiri, a§ zice eu, pentru intrarea in
marele Tntuneric care se anunta sj care Tntr-adevar, a sj venit §i care a durat o jumatate de
veac. Rugul Aprins a fost un moment de cotitura in care Biserica, prin oamenii ei, dar §i
cultura romaneasca, prin oamenii ei, au Tncercat sa se situeze Tntr-o pozitie §i Tntr-o atmosfera
de lupta §i de rezistenta. Cuvantul Tnseamna §i starea culturii.

Rugul Aprins a fost pe de o parte un moment de rezistenta culturala, pe de alta parte
un moment de rezistenta spirituals fata de un regim nou, comunist, ateu care Tncerca sa se
instaureze imediat dupa razboi. Nu §tiam pe atunci cat va dura, nu se §tia la vremea aceea
nimic despre Europa.

Imi aduc aminte chiar de un amiral englez Stevenson, §i altii care n-au raspuns cu
curaj la Intrebarea daca exista vreo neintelegere cu privire la Impartirea Europei. Treaba o
facuse numai Churchil §i cu ceilalti conducatori ai lumii la Yalta. La noi se §tia ce fel de
razboi §i pe cat timp se instaleaza, dar ca o pregatire pentru aceasta intrare in Apocalips simtit
parca, chiar daca nu era spus deschis, lucrul s-a facut. §i unul din momentele acestei pregatiri
a fost Rugul Aprins. In legatura cu aceasta, sigur, ca sunt foarte multe de spus, dar probabil
eel dintai lucru care trebuie spus §i eel dintai lucru care nu trebuie uitat, e ca acest lucru se
datoreaza lui Sandu Tudor.

Parintele Daniil Tudor, fostul Alexandru Teodorescu sau Sandu Tudor, scriitor,
director de reviste culturale care, la un moment dat, s-a hotarat sa intre in monahism §i el este
eel care a intern eiat Rugul Aprins.

N-as. putea sa fac despre el §i despre Rugul Aprins acum, n-as. putea sa improvizez o
expunere sistematica. Am de gand sa scriu despre aceasta o carte Tntreaga daca Dumnezeu imi
da sanatate. Ceea ce as. putea sa va spun acuma ar fi ni§te amintiri §i confesiuni personale,
fiindca am fost unul dintre cei care mai traiesc astazi, §i care a luat parte la aceasta mi§care
religioasa care a fost Rugul Aprins. Dar, cred eu, amintirile eel or care mai traiesc dintre aceia
care erau tineri pe vremea aceea, care nu mai sunt tineri astazi, dar orice marturie care vine
din partea lor va fi importanta pentru Tnchegarea unor istorii ale momentului. Sigur ca, pentru
aceasta unul din mijloacele, poate cele mai potrivite ar fi acela de a prezenta ni§te modele.

Sandu Tudor, parintele Daniil Tudor de mai tarziu, este unul din aceste modele asupra
caruia trebuie neaparat sa ne oprim. §i este unul despre care trebuie sa spunem toti ceea ce
§tim, pentru ca nu cumva §i cei care am mai ramas din vremea aceea trecand, lucrurile sa
ramana ne§tiute. El a fost ceea ce spune un scriitor rus, cu o sintagma anume, un erou al
timpului nostru, un erou al timpului aceluia tocmai prin faptul ca a initiat mi§carea Rugul
Aprins. Am gasit printre actele §i printre multele hartii ramase de la Sandu Tudor, o
autobiografie pe care el o intituleaza „memoriu", — era deja monah, era calugarit la Antim, Tl
chema Agaton, se vede ca autoritatile vremii i-au cerut o autobiografie cum se cerea pe
vremea aceea tuturor — , am gasit deci o astfel de autobiografie a lui in mai multe puncte
penibila, penibila pentru ca trebuia sa se prezinte nu cum e el, ci cum §tia ca ar fi fost folositor
peniru el sa se prezinte in ochii altora, dar cu multa indrazneala, spune in aceasta
autobiografie, sau T§i expune starea lui sufleteasca §i credinta lui de viata, §i a§ vrea din acest
memoriu sa citez cateva lucruri care mi se par interesante §i care pot fi o buna introducere la o
vorbire despre dansul.

S-a nascut in 1896, In ajun de Craciun, la 24 decembrie In Bucure§ti. Deci nascut In

19

Dr. ANTONIE PLAMADEALA

secolul trecut. Era Tnca foarte tanar pe timpul primului razboi mondial, spune el, era pe
bancile §colii. A fost chemat sa-§i Tndeplineasca stagiul militar in ultimul an de liceu. In 1916
la varsta de 20 ani era deja locotenent unde a ramas pana in 1921. Abia in 1921 este
demobilizat. Deci T§i facuse doar liceul, nu intrase Tntr-o facultate. S-a apucat de publicistica,
a Tncercat sa faca picrura, a urmat Academia de Arte Frumoase din Bucure§ti, dupa aceea se
regase§te la un moment dat la Constanta. Era deja in momentul in care trebuia sa-§i aleaga o
linie de destin. Se regase§te la Constanta - §i acolo a fost ofiter de front - §i intra in serviciul
marinei romane §i se Imbarca in vapor ca ofiter asistent §i ramane acolo intre 1922 §i 1924. A
facut cu prilejul acesta multe calatorii, dar se simtea mereu neimplinit sub raport cultural a§a
ca s-a Intors la Bucure§ti. Nu reu§e§te mare lucru In Bucure§ti, reu§e§te doar sa fie numit
profesor suplinitor la un liceu rural Pogoanele.

Incearca sa intre in Facultate, devine membru intr-o Asociatie a studentilor §i In 1927
scrie prima dintre cartile lui, o metafora extraordinary care s-a numit „Acatistul Sf Dimitrie
din Basarabi". O carte frumoasa, cum spun, o metafora inegalabila care a fost aprobata de Sf.
Sinod, a§a incat a devenit carte de cult, ceea ce pentru el §i la vremea aceea era un lucru foarte
mare. Poate ca, chiar succesul cu acest Acatist care a §i fost tiparit, se pare eel putin in doua
editii, 1-apropulsat.

S-a dus la Chisjnau in 1927 §i acolo a fost numit subdirector de studii la Facultatea de
Teologie, fiind el deja prieten la ora aceea cu Gala Galaction, care era profesor la Facultatea
de Teologie din Chisjnau. El spune in autobiografie, era chiar decan Gala Galaction la
Facultatea de Teologie din Chisjnau, dar profesor a fost in orice caz. Revine dupa putina
vreme de la Chisjnau la Bucure§ti.

La Chisjnau a audiat §i pe marii profesori care predau la ora aceea acolo. Pentru ca,
erau intr-adevar profesori foarte mari acolo: Gala Galaction, Nicolae Popescu Prahova, era
Vasile Radu, era la un moment dat §i Scriban §i, dupa ce i-a audiat pe toti acesjia, vine pe
urma la Bucuresji. Reusjnd sa vina In Bucure§ti In 1928 e numit secretar la Oficiul universitar.

Nu §tiu exact cat a ramas in acest post, dar in biografia lui spune ca a fost un moment
in care a luat contact cu teologia. Dar e adevarat ca primul contact cu teologia el II luase la
Chisjnau, cand fusese subdirector al Internatului Teologie de acolo. Probabil ca §i la Bucure§ti
va fi luat contact cu Facultatea de Teologie, mai ales ca Oficiul Universitar era chiar in
cladirea in care la etaj era §i Facultatea de Teologie.

Dar, in anul urmator 1929 se intampla un al doilea eveniment, sa zicem de contact
direct cu Biserica §i cu teologia. Ce anume se intampla? Poate ca se intampla ceva crucial in
viata lui pentru ca in 1929 pleaca cu o bursa la Muntele Athos, unde ia contact cu viata
calugareasca §i unde a avut norocul sa dea peste un calugar roman, care sa-1 initieze nu atat in
tainele manastirilor sau ale bibliotecilor, ca se pare ca era un om simplu, dar un om care-1
invata cum sa se comporte in Muntele Athos, care sa poata fi luat in seama §i sa poata fi
ajutat. El poveste§te cu umor lucrul acesta pentru ca a intrat imediat, a §tiut sa intre imediat, in
psihologia locului §i a ascultat de sfaturile calugarului.

Anume acela i-a spus: domnule, schimba-ti cosrumul In primul rand, ia-ti pantaloni
lungi, lasa-ti barba §i cand intri intr-o manastire faci trei metanii la poarta, dupa aceea faci trei
metanii la u§a bisericii, dupa aceea intri in biserica §i te inchini la toate icoanele §i mai departe
ai sa vezi. A inteles lucrul acesta, a facut a§a §i dintr-o data §i peste tot, in toate manastirile in
care a fost, a observat cum atitudinea calugarilor era de indata binevoitoare fata de el, a§a
Incat avea de folosit, i s-au deschis raclele cu sfintele moa§te care se pastreaza aproape in
fiecare Manastire din Muntele Athos, i s-au deschis bibliotecile §i incetul cu incetul a intrat in
spiritualitatea locului, a devenit un adevarat invatacel, incat experienta aceasta din Athos 1-a
marcat cu totul deosebit. §i a ramas sa lucreze mereu, poate in subcon§tientul lui, dar §i in
afara pentru ca pe aceste baze, mai tarziu, va deveni monahul Agaton §i, pe urma,
schimonahul Daniil.

Intors la Bucuresji In 1930, fiindca §i demonul literar II ispitea mereu, In 1930
Intemeiaza revista „Floarea de foe". Intr-o autobiografie pe care o dadea autoritatilor

20

Rugul aprins

comuniste spune ca era fiu de magistrat sarac, ma rog, a§a trebuia sa scrie pe vremea aceea, in
realitate tatal lui era pre§edinte la Tnalta Curte de Casatie. Cu timpul T§i facuse sj o mica
mosjoara, a§a meat fiul a purut sa beneficieze §i de anumite ajutoare care 1-au facut pe de o
parte ca sa poata calatori, pe de alta parte sa se aprovizioneze riguros §i metodic cu carti din
Franta. Isj facuse o biblioteca extraordinary, cam 8 000 de volume, legate frumos, pe care am
vazut-o §i am folosit-o §i eu.

Deci, in 1930 se gande§te sa Tntemeieze o revista literara numita „Floarea de foe". Aici
are colaboratori, printre altii, pe Sahia, fost mai Tntai calugar la Manastirea Cernica, pe Ghita
Ionescu §i Alfons Adania. Nu dureaza Insa mult revista lui, dar nu renunta la publicistica.

I§i intern eiaza in 1933 un alt cotidian popular, a§a zice el in autobiografia lui, care s-a
numit „Credinta". Scrisa in acelasj spirit ca §i „Floarea de foe", la care colaborator direct este
Zaharia Stancu, A. C. Constantinescu., Cicerone Theodorescu, Jebeleanu §i multi altii. Este
insa un moment in care, totusj, el trebuie sa traiasca. Se vede ca nici una din reviste nu-i
aduceau suficienti bani ca sa poata trai §i atunci, in 1939, dupa o concentrare, se intoarce
iarasj in Bucuresji §i e numit profesor §i director la o §coala de motomecanizare, o §coala
tehnica. Nici aceasta n-a durat insa foarte mult fiindca se pare ca tot timpul 1-a ispitit ceva, el
presimtea un anumit destin Incat nu putea sa ramana pentru mult timp In acelasj loc.

El spune ca la un moment dat a fost chiar in pericolul de a fi internat la Targu-Jiu,
spune in autobiografia lui, §i ca de acolo 1-ar fi salvat autoritatile militare care aveau nevoie
de el la aceasta sxoala tehnica de motomecanizare. §i, de acolo s-a intors repede §i, acesta e
momentul cand el T§i pune in valoare vocatia lui religioasa cu totul §i cu totul deosebita.

Fusese casatorit, „casatoriile n-au mers §i, spune el, nimic nu ma mai poate hotari sa
mai incep o experienta noua de viata casnica. De acum toate puterile le voi inchina numai
chemarii celei mai puternice §i mai adanci a vietii mele. M-am hotarat sa slujesc numai lui
Hristos §i adevarurilor Lui vesnice. Sunt satul de vremelnicie.

In 1945 am intrat ca firate la Manastirea Antim. Suflete§te ma daruiesc vietii noi cu o
putere §i o intensitate care imi da bucurii §i ma face alt om. Sunt plin de nadejde ca voi ajunge
acum sa pot realiza mai mult §i mai rodnic din ceea ce-mi este intelegerea §i dorinta de a fi de
folos semenilor. Pot contribui astfel cu succes la Antim la restaurarea intregii manastiri, atat a
turlelor bisericii cat §i la renovarea §i inzestrarea trapezei §i bibliotecii, spune el, dupa aceea
foarte modest, smerit, un simt al masurii ma opre§te sa vobesc mai mult despre mine. Trebuie
Insa sa Inchei subliniind ca intrarea mea In monahism nu a fost pentru mine decat cea mai
fireasca §i mai dreapta implinire a vietii." Aceasta e declaratia lui de credinta, aceasta e
asumarea vocatiei monahale pe care de altfel §i-a pastrat-o pana la sfarsjtul vietii §i care s-a
dovedit in cele din urma dupa atatea incercari, ba ca militar, ba ca marinar, ba ca director de
§coala sau director de internat se pare ca in cele din urma §i-a gasit vocatia proprie §i aceasta a
fost aceea de a intra in viata monahala.

Era la ora aceea cunoscut in presa bucure§teana, cunoscut de publicul bucure§tean, era
in foarte bune relatii cu lumea scriitoriceasca. Publicase Acatistul Sf Dimitrie care avusese
foarte mare succes, cum va spuneam, a fost asumata de Sfantul Sinod, dupa aceea a urmat
perioada Rugului Aprins. Inca inainte de aceasta publicase §i un volum de versuri, §i tot mai
Inainte de aceasta era un poet cunoscut, publicat de Nichifor Crainic. Poate ca cineva se va
gandi vreodata - a§ fi vrut sa fiu eu acela daca as. mai avea timp -, sa adune toate versurile lui
din „Gandirea" §i sa faca un volum de frumoase versuri, mai ales cu continut religios dintre
acestea, publicate de Sandu Tudor in „Gandirea" lui Nichifor Crainic.

Intr-o mica antologie, pe care i-a publicat-o mi se pare Fundatia Regala cu poezii
publicate de el in „Gandirea", prezentatorul spune ca la ora aceea el mai avea in manuscris
doua carti. E regetabil ca nu le-a publicat, §i anume una se numea „Cartea Muntelui Sfant",
probabil erau acolo experientele lui de la Muntele Athos, §i una se chema „Viata lui Neagoe
Basarab".

Foarte interesanta sensibilitatea lui fata de „Invataturile lui Neagoe Basarab catre Fiul
lui Teodosie". De ce spun foarte interesanta? Pentru ca abia mult mai tarzia altii, printre care

21

Dr. ANTONIE PLAMADEALA

Dan Zamfirescu Tntr-o teza §i subsemnatul in cateva lucrari de seminar la doctorat, am
redescoperit, „Invataturile lui Neagoe Basarab catre fiul lui Teodosie", carte care nu este
altceva decat o experienta isihasta. As. zice prima carte isihasta din literatura spirituals
romaneasca. Ar fi fost foarte interesant ca parintele Daniil sa fi publicat aceasta carte §i sa
vedem interpretarea lui ca isihast care va deveni mai tarziu, sa vedem interpretarea lui, a cartii
lui Neagoe Basarab. Poate ca undeva la cineva, Intre manuscrisele ramase de la el, se va fi
afland aceasta scriere. Daca era anuntat, eu cred ca era la ora aceea §i facuta. N-a apucat sa o
publice §i e pacat.

In timpul acesta Inainte de a ajunge la Manastirea Antim II gasim frecvent In paginile
„Gandirii" cu poezii, uneori §i In proza, II gasim In „Contemporanul", II gasim In „Convorbiri
literare" §i, bineinteles, II gasim In propriile lui publicatii care erau §i proprietatea lui §i unde
el era redactor, anume: „Floarea de foe" §i „Credinta". Ei bine, cu acest trecut vine Sandu
Tudor catre Manastirea Antim, mai intai ca frate, dupa aceea se calugare§te §i capata numele
de Agaton.

Rugul Aprins In spiritualitatea §i In cultura romaneasca a fost un moment de
continuitate. Deci, s-a inscris pe o anumita linie de spiritualitate in viata duhovniceasca
romaneasca. Eu a§ avea indrazneala, §i voi incerca sa demonstrez lucrul acesta poate intr-o
carte, ca Rugul Aprins e eel de-al treilea mare moment in spiritualitatea romaneasca definita,
ca atare, ca moment de importanta majora care a marcat schimbari §i orientari in
spiritualitatea romaneasca, care merita sa fie trecuta In istoria religioasa a romanilor.

Primul moment important a fost acela generat de Paisie la Manastirea Neamtu, - §i e
bine sa se §tie -, ca mi§carea lui Paisie la Manastirea Neamtu e de mare importanta, nu numai
pentru cultura romaneasca, nu numai pentru spiritualitatea romaneasca. Daca exista o Optina,
a existat, acuma am Inteles ca s-a reinviat, exista pentru ca a existat Paisie la Neamtu. Paisie
este eel care dupa o oarecare experienta la Muntele Athos, nu s-a mai intors in Ucraina, ci s-a
intors in Moldova. Intai la Manastirea Dragomirna, pe urma la Manastirea Secu, In cele din
urma s-a instalat la Manastirea Neamtu. In jurul lui s-au adunat o multime de calugari, iar
lucrarea lui a fost o lucrare isihasta. Tocmai pentru ca §i mi§carea Rugul Aprins de la Antim
a fost o mi§care isihasta, eu a§ duce radacinile ei pana la Paisie Velicicovschi.

In momentul acela o mi§care care Insa a fost mai locala, care n-a avut extinderea in
profunzime a lui Paisie de la Neamtu, a fost cea a lui Vasile de la Poiana Marului. A lui Paisie
s-a remarcat in mod deosebit §i prin copi§tii pe care i-a format §i i-a Incurajat, §i i-a pus la
munca el la Manastirea Neamtu; unii traduceau in romane§te din scrierile grecesji aduse de el
de la Athos, altii traduceau in ruse§te. Ei bine traducerile In ruse§te Paisie le-a trimis in Rusia
§i pe acest material de baza s-a intemeiat ceea ce va fi mai tarziu spiritualitatea ruseasca de la
Optina, de la Manastirea Valaam, locuri de care a fost legat un Dostoievski, un Tolstoi, un
Leontie, chiar Gogol, §i care au marcat §i au initiat §i in literatura ruseasca, momente
spirituale deosebite. S-ar putea zice ca staretul Zosima a fost nascut din spiritualitatea
nemteana, de aceea zic, un prim moment remarcabil in spiritualitatea §i in cultura romaneasca
a fost aceea a lui Paisie de la Neamtu, care a pus accentul pe rugaciunea mintii, pe
interiorizare.

Dupa el a urmat un al doilea moment care e marcat precis in istoria spiritualitatii
romane§ti, momentul Calinic de la Cernica, staretul Gheorghe, moment care, spre deosebire
de eel de la Neamtu care punea accentul mai mult pe rugaciune, daca nu chiar exclusiv pe
rugaciune, momentul urmator al lui Calinic de la Cernica pune accentul pe munca §i
rugaciune, pe acel traditional „ora et labora", „roaga-te §i munce§te".

Acest de-al doilea pare mai potrivit sufletului romanesc. Sufletul slav s-a pretat mai
u§or rugaciunii mentale pure, exclusive, pe cand sufletul romanesc mai echilibrat s-a potrivit
mai bine spiritualitatii initiate de Calinic de la Cernica, cu accentul in acelasj timp pe munca
§i rugaciune. Deci, primul moment Paisie, al doilea moment Calinic de la Cernica.

Dupa ace§tia, iata vine al treilea moment, pe care eu a§ dori sa-1 marchez in mod
special, §i sa intre In istoria spiritualitatii romanesji, momentul Rugul Aprins. E oarecum un

22

Rugul aprins

moment in mare parte de reintoarcere la paisianism, pentru ca a§a erau conditiile externe. Era
momentul iesjrii noastre din razboi, era momentul in care se pregatea intrarea noastra Tntr-un
mare Tntuneric care a §i urmat, Tntunericul ateismului, Tntunericul celor 50 de ani de ateism,
a§a meat in momentul Rugului Aprins ceea ca s-a impus in mod deosebit a fost rugaciunea
interioara, accentul pe rugaciune, rugaciunea urmand sa fie cea care sa ajute la supravietuirea
spirituals a poporului roman. Ceea ce de altfel s-a §i adeverit. De aceea, am zis ca putem
socoti Rugul Aprins ca pe al treilea moment din spiritualitatea romaneasca.

Au mai fost cateva tot in epoca sau imediat dupa aceea. Acelea vor trebui marcate.
Unul a fost momentul de la Sambata cu Parintele Arsenie Boca mutat, in cele din urma, la
Manastirea Prislop. Un altul a fost momentul de la Manastirea Slatina, din Moldova, cu
parintele Cleopa. Slatina, care devenise nucleul unei ob§ti mari, care aveain jurul ei vreo §ase
manastiri, §i care se organizase la initiativa Patriarhului Justinian intr-o ob§te numita a
Sfantului Teodor Studitul. Merita sa fie studiata, §i catre care am parca o chemare deosebita §i
a§ vrea sa ma ocup §i de ea, pentru ca am fost oarecum in miezul ei. Tot cum am fost sj unul
dintre cei care au participat la Mi§carea Rugul Aprins de la Manastirea Antim. §i faptul ca
vorbesc acum despre Rugul Aprins §i faptul ca am scris, am facut ni§te conferinte care vor fi
publicate In SAECULUM de aici din Sibiu, dar intentionez sa scriu §i mai mult din amintiri §i
din documentele pe care le am, deci momentul acesta, Rugul Aprins de la Antim m-a prins §i
pe mine in momentul in care eram deja student la Facultatea de Teologie, §i a prins §i pe multi
alti studenti, dintre care unii sunt acum la varsta Inaintata - unii din ei au sj scris despre
fenomen -, 1-as. numi pe doctorul Nicolae Nicolau, as. numi pe parintele Arhim. Roman
Braga, care acum se afla la o Manastire din Statele Unite, a§ numi pe parintele Sofian Boghiu
care mai traie§te la Manastirea Antim, a§ numi pe parintele Felix Dubneac pe vremea aceea la
Manastirea Antim acum §i el in Statele Unite §i, dintre cei foarte tineri, pe prof, de la
Facultatea de Teologie din Bucure§ti Mihai Radulescu. Suntem deci cam ultimii, acum §i noi
in varsta, ultimii martori ai Rugului Aprins §i de aceea cred, ca o marturie din partea noastra
ar fi nu numai binevenita ci chiar necesara, pentru ca Misxarea Rugului Aprins sa capete In
istoria spiritualitatii romane§ti locul pe care II merita.

A§adar, Rugul Aprins de la Antim urmare a paisianismului §i a cernicanismului de la
Cernica, Rugul Aprins de la Manastirea Antim, ob§tea Sfantului Teodor Studitul de la
Manastirea Slatina cu Parintele Cleopa, traie§te §i el §i, a§ zice, fenomenul Sambata cu
Parintele Arsenie Boca.

Toate acestea ar trebui marcate de cei care inca mai traiesc §i care, pe vremea aceea,
erau foarte tineri. Se va vedea din marcarea acestor momente, se va vedea §i se vor putea trage
concluzii asupra catorva lucruri, macar asupra unuia singur, §i anume se va putea raspunde la
o Intrebare care se pune adesea §i nu de catre cei cu intentii bune §i de catre cei care ar dori cu
adevarat sa afle raspuns, ci de cei care se a§teapta la neraspunsuri la intrebari, §i anume ce a
facut Biserica in cei 50 de ani de dupa razboi pana la 1989.

Ei bine, iata ca Biserica a facut ceva. Biserica a fost prezenta in istoria §i in
spiritualitatea romaneasca. Foarte multi au ramas afara in slujire. Preoti, calugari chiar daca,
la un moment dat, manastirile au fost aproape golite de monahi §i de monahii. Cat a fost
posibil, toti s-au intors inapoi. Cat au stat afara din manastiri au facut misiuni religioase. Cei
mai multi, mai ales preotii de mir care au putut sa ramana la parohiile lor, au facut tot ceea ce
se cerea sa fie facut de catre un preot. Ei au facut botezuri, cununii, ei au tinut in toata aceasta
perioada vie con§tiinta cre§tina, con§tiinta ortodoxa §i au tinut toate bisericile deschise. Unii
au intrat in catacombe, §i la noi.

Poate ca nu se §tie, §i ar fi bine sa se §tie, despre cata literatura s-a produs la noi in
vremea regimului comunist, scrisa de mana, batuta la ma§ina, dar care a circulat foarte mult in
toate mediile religioase. S-ar putea face un intreg catalog, eu cunosc foarte multe §i am foarte
multe din lucrarile acestea care au circulat, a§ zice clandestin, iar o parte au intrat in inchisori.
Peste o mie de preoti au intrat in inchisori. De ce? Pentru apararea credintei §i apararea
drepturilor, libertatii poporului nostru.

23

Dr. ANTONIE PLAMADEALA

Aceste mi§cari spirituale despre care am vorbit eu au produs, §i in alta parte §i la noi,
opere culturale de o anumita orientare, au produs deci curente culturale. I-am numit, de pilda,
in Rusia pe Dostoievski, Gogol etc. La noi, Paisie de la Neamtu, Calinic de la Cernica au
produs mi§carile spirituale. Gandirea lui Calinic n-a iesit din nimic. A iesjt din ni§te
preocupari spirituale romane§ti mai vechi. De aceea, in cele din urma, Rugul Aprins, pentru
nici un motiv politic propriu-zis, a trebuit sa intre in Tnchisoare.

Aproape toti, cu foarte mici exceptii, §i exceptiile sunt din cei care au trecut numai o
data pe la Rugul Aprins. Ceilalti toti, absolut toti, au intrat in Tnchisori. Sunt §i eu unul din ei.
§i, e aproape hazliu ceea ce vreau sa va spun eu acuma; e faptul ca, anchetatorii printre
punctele de acuzatie spuneau sj acest lucru: „A, Rugul Aprins, ati vrut sa dati foe
comunismului." A§a au Tnteles ei ceea ce era cu totul altceva, o Mi§care spirituala, inspirata
precum se §tie, §i inspiratia apartine dupa cum se §tie lui Sandu Tudor, adica Parintelui Daniil,
§i anume aceea ca Rugul Aprins reprezinta ceea ce a reprezentat pe vremea lui Moise un Rug
care ardea sj nu se mistuia. El are doua simboluri: pe de o parte simbolul adevarului, care
ramane §i nu se preface in cenu§a §i nu di spare, ceea ce a §i fost Rugul Aprins §i in
experienta romaneasca n-a disparut, ci a ramas pana la urma, chiar daca au fost trimisj in
Tnchisori. Pe de alta parte, era simbolul Maicii Domnului, care a ramas ca un rug aprins, care
nu se mistuia, chiar daca a fost instrumentul prin care s-a nascut Dumnezeu pe pamant.

Deci, Sandu Tudor, parintele Daniil Tudor, ieromonahul de la Rarau, dupa ce a
Tntemeiat mi§carea de la Antim, a ajuns in cele din urma, dupa o trecere prin Schitul Crasna-
Gorj — : unde 1-am Tnsotit §i eu ca monah, Tmpreuna cu Par. Fageteanu — , apoi pe la
Manastirea Sihla din Moldova, schit langa Manastirea Sihastria, iar de acolo, prin Slatina lui
Alexandru Lapu§neanu, a ajuns la Manastirea Rarau, unde Parintele Cleopa 1-a numit chiar
egumen. Intrase in felul acesta in mi§carea initiata de Parintele Cleopa, care a fost aceea a
ob§tei Sfantului Teodor Studitul. lata cum s-a racut o trecere de la Rugul Aprins desfiintat la
Bucure§ti, s-a trecut la ob§tea Sf Teodor Studitul sub Tndrumarea lui. Despre acestea au scris,
— dintre cei care mai traiesc — , as. pomeni pe doctorul Nicolae Nicolau pe vremea aceea
student medicinist, parintele Roman Braga, care a scris §i in America §i la noi, pe Mihai
Radulescu pe vremea aceea elev, pe Alexandru Mironescu, om de §tiinta pe vremea aceea la
Facultatea de biologie, pe fiul lui care acum e in Elvetia §i, am vazut in ultima vreme, un
articol scris de preotul loan Barda§ Tntr-o revista de la Beiu§, pentru ca a stat in Tnchisoare cu
unii din membrii Rugului Aprins. Pentru ca, a§a cum v-am spus, toti membrii activi ai
Rugului Aprins au sfarsjt In Tnchisori.

A§ vrea sa fac o foarte scurga incursiune In preistoria Rugului Aprins, fiindca exista o
istorie. Prin 1936 s-a Infiintat la Bucure§ti un grup literar care se numea „Gand si slova" §i,
interesant e, ca el s-a infiintat tot la Manastirea Antim. Probabil la Antim, pentru ca acolo
locuia Arhim. Iuliu Scriban, mare profesor de teologie - era printre initiatorii acestei mi§cari
literare, iar din ea faceau parte personalitati mari in culrura sj spiritualitatea romaneasca,
precum: Mircea Vulcanescu, Paul Sterian, Petru Comarnescu sj Sandu Tudor care va prelua
de la aceasta mi§care „Gand si slova", care era paralela pe vremea aceea cu „Zburatorul" lui
Lovinescu, cu „Convorbirile literare". Deci Sandu Tudor, care facea parte din gruparea
„Gand si slova", a redevenit §eful mi§carii de la Antim numita Rugul Aprins, numire de el
data. Va sa zica, in preistoria Mi§carii de la Antim trebuie neaparat sa intre aceasta mi§care
„Gand si slova", mi§care literara bineinteles. Dupa aceea, tot in preistoria Mi§carii de la
Antim, trebuie sa Tnscriem Oarba, despre care nu §tie multa lume, dar care este printre
vectorii care au dus in cele din urma la Rugul Aprins de la Antim §i care nu trebuie ignorat.
Pentru ca a fost o initiativa culrurala §i spirituala.

Scriitorul Sandu Tudor a organizat „Sapte zile de priveghere", a§a se numesc intr-o
bro§ura, din care am mai gasit un singur exemplar. Nu §tiu unde s-ar mai putea gasi altele.
L-a§ numi pe acesta Momentul Cernauti.

Momentul Cernauti s-a numit Sapte zile de priveghere. Sandu Tudor, caci Tnca nu
era monah, era bun prieten cu un mare §i fin om de cultura, ajuns pe scaunul mitropolitan de

24

Rugul aprins

la Cernauti: Tit Simedrea, mitropolitul Bucovinei. De la acesta ne-au ramas cateva studii de
istoria vechii culturi romanesji, de pilda despre: Pripealele lui Filotei de la Cozia, care 1-au
impus repede in cultura. Tit Simedrea a invitat Tntre 1 — 7 august; 1943, in plin razboi, la
sugestia lui Sandu Tudor, un grup de intelectuali bucure§teni, care urmau sa-§i Tmparta§easca
ganduri §i idei in conferinte zilnice §i in rugaciune, in paraclisul mitropolitan din Cernauti,
timp de o saptamana.

S-au tinut conferinte cu public. Intelegem aceasta din Indemnul Inscris pe prima
pagina a Programului tiparit. „Din ravna unui manunchi de oameni de carte, preoti si
mireni, doritori de o adancime ortodoxa mai mare si imbunatatire spirituals atat in
parte, cat si de obsteasca traire crestina, prin deosebita intelegere, ocrotire si
binecuvantare a Inalt Prea Sfintitului Tit, Mitropolitul Bucovinei, s-au putut organiza:
„SAPTE ZILE DE PRIVEGHERE" in minunata „Cetate duhovniceasca" a
Arhiepiscopiei Cernautilor." §i, ca sa ne dam seama la ce dimensiuni culturale §i spirituale a
fost gandita intalnirea de la Cernauti, e de-ajuns sa spun ca, printre cei angajati in momentul
Cernauti, au fost oameni care au Insemnat atunci §i mai tarziu nume mari In cultura romana.

lata care a fost programul:

— Duminica, 1 august 1943 — a vorbit pr. Nicolae M. Popescu, tema intitulandu-se
„Calendar si priveghere" §i, tot in acea zi, a vorbit §i Alexandru Elian, despre urmatoarea
tema: „De la icoana la duhovnicie". Pe pr. Nicolae M. Popescu eu 1-am avut profesor.
Multa lume 1-a uitat astazi. Parintele Nae, ii spunea lumea. Era membru al Academiei
Romane, §i mare profesor de istoria Bisericii. N-a scris mult, dar ceea ce a scris, a scris
frumos, avea stil, avea eleganta a stilului, §tia sa sesizeze lucrurile importante. A scris o carte
frumoasa: „Preoti de mir adormiti intru Domnul." A fost primul vorbitor de la Cernauti.
Cel de al doilea, profesorul Alexandru Elian, membru al Academiei Romane §i profesor de
bizantinologie. Mi-a fost profesor pe cand faceam doctoratul la Bucure§ti.

— Luni, 2 august - a fost vorbitor profesorul Alexandru Mironescu, mare profesor la
Facultatea de Biologic Scrisese in timpul acesta eel putin doua carti, pe care le-am citit §i eu,
student fiind, cu eel mai mare interes. A scris o carte intitulata „Limitele cunoasterii
stiintifice", iar cealalta „Certitudine si adevar". Alexandru Mironescu a vorbit despre
„Moastele Sfantului Stefan si vesnicia trupului". Vedeti dumneavoastra cum oamenii de
cultura, oamenii de §tiinta se introduceau in teme care erau specific teologice, specific
religioase. §i se demonstreaza in felul acesta ca temele specific teologice §i specific religioase
nu sunt numai teme specific religioase, ci pot fi abordate, iata, §i in capul §tiintei.

— Marti, 3 august - a vorbit un alt mare om de cultura romaneasca, §i anume Anton
Dumitriu, matematician ca formatie, logician, dupa aceea §i profesor de logica la Facultatea
din Bucure§ti. Am avut fericita bucurie sa fiu printre cei care 1-au ascultat atata timp cat §i-a
tinut orele la Facultate. §i despre ce credeti ca a vorbit un laic? Tema lui a fost: „Cunoastere
si asceza".

lata cum un Alexandru Mironescu a fost o legatura Intre §tiinta §i religie. El venea din
domeniul §tiintelor exacte. lata cum, de data aceasta, un filosof, un logician vine din domeniul
lui, din domeniul cunoa§terii, vine §i o conjuga prin tema pe care a dezvoltat-o cu asceza.

— Miercuri, 4 august - a avut cuvantul scriitorului Paul Sterian, scriitor cunoscut la
noi. Tema era aceasta: „Cei sapte tineri din Efes si dovezile invierii". O conferinta bazata pe
o istorie religioasa veche, aceea a celor §apte tineri din Efes care dupa multa vreme, chiar
dupa secole s-au trezit, vii, intr-o pe§tera in care au adormit. De aceea Paul Sterian face
legatura intre intamplarea celor §apte tineri din Efes §i, prin ei, dovezile invierii, dovezile
posibilitatii invierii.

— Joi, 5 august - vine la rand un vorbitor care e foarte cunoscut In cultura romana, §i
care este acum editat aproape in intregime de Editura „Humanitas". Vorbitorul a fost
nea§teptat, poate pentru ascultatorii din vremea noastra, Constantin Noica. Cunoscut astazi
de toata lumea, editat aproape in intregime la ora de fata, de domnul Gabriel Liiceanu, la
„Humanitas".

25

Dr. ANTONIE PLAMADEALA

Ei bine, Constantin Noica a dat o tenia foarte interesanta, pe jumatate filosofica,
psihologica, nu §tiu cum sa-i mai zic, iar pe cealalta jumatate specific teologica: „Patos si
Patmos". Prin acest titlu, bineinteles Tntelegand prin Patmos, insula pe care Sfantul loan
Evanghelistul a scris Apocalipsa. Textul „Patos si Patmos" cu care e inscris Constantin
Noica in program, nu e de gasit in arhiva lui Sandu Tudor la acest titlu, poate fi o glosa pe
marginea textului lui Constantin Noica.

— Vineri, 6 august - privegherea a §asea, cum numeau ei aceste Tntalniri, a avut ca
vorbitor un scriitor cunoscut in epoca, poate ca va trebui §i el reeditat de cei care se ocupa de
literature. Dar iata ca nu era numai un literat, era un om §i cu o anumita sensibilitate
spirituala. Eu 1-am cunoscut, am fost chiar in casa la el, i-am vazut biblioteca, 1-am vazut
lucrand pe Petru Manoliu. Un laic foarte talentat. Petru Manoliu a vorbit cu tema:
„Schimbarea la Fata si frumusetea izbavitoare". Mi se pare o tema foarte frumoasa.
Schimbarea la Fata care Tnfrumuseteaza, dar care e o frumusete izbavitoare, deci o frumusete
sufleteasca. Fata noastra se schimba de fapt; nu la frumusetea exterioara, se schimba de fapt in
fata interioara, care devine o fata virtuoasa, care duce la izbavire. Duce la desavarsjre.

— Sambata, 7 august - in sfarsjt, in ziua a §aptea vine sa ne vorbeasca §i un monah,
dar nu un monah oarecare. Observati ca pana acum erau majoritatea laici din cei care
vorbisera, iar acum eel care va vorbi va fi P.C. Arhim. Dr. Benedict Ghiu§, monah la
Manastirea Cernica.

Abia acum dar, vedeti Dvs., Tntr-un crescendo vine cu o tema frumoasa, care de data
aceasta as. zice ca e Tntoarsa fata de cea religioasa §i dupa aceea vine partea, hai sa-i zic,
medicala.

Pentru ca parintele Benedict Ghiu§, o mare personalitate religioasa in epoca, a vorbit
cu tema „Duhovnic si tamaduire". Cuvantul duhovnic nu mai e nevoie sa fie explicat, dar
tamaduirea, fara Tndoiala, trebuie Tnteleasa in dublu sens §i tamaduirea spirituala §i tamaduirea
fizica propriu-zisa; §i ultimul vorbitor, care de fapt a §i deschis ciclul de comunicari, de
conferinte de la Cernauti, a fost cu numele de atunci, ca era Tnca laic, Sandu Tudor, parintele
Daniil.

§i iata, la ora aceea, deci in 1943, tema lui a fost cea care de fapt Tncheia §i Tncorona
ciclul de conferinte de la Cernauti §i anume a vorbit despre „Rugaciunea inimii si Sf. isihie".
Rugaciunea inimii, se Tntelege, e vorba de rugaciunea traditionala a marilor asceti §i pustnici
rasariteni, care rosteau rugaciunea mintii in inima, care se cheama §i rugaciunea mintii §i
rugaciunea lui Iisus, §i anume aceea care se roste§te simplu de catre oricine cu textul
„Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluie§te-ma pe mine pacatosul". Deci,
aceasta a fost tema parintelui Daniil, Rugaciunea inimii §i sfanta isihie care Tnseamna lini§tire,
tacere, dar mai ales meditatie.

Ceea ce, dupa parerea mea, e foarte important, in cele 7 zile de priveghere din
paraclisul Mitropoliei de la Cernauti, in afara de conferintele propriu-zise, e programul
spiritual pe care sj 1-au facut. Carticica aceasta intitulata „Sapte zile de priveghere", are o
introducere foarte interesanta care de fapt este ceea ce va fi dupa aceea, programul isihast al
Mi§carii Rugului Aprins de la Antim.

Am sa citesc numai o parte din cuvintele introducerii:

„Frate in Hristos

De nazuiesti si tu la acest lucru bun, esti bine venit printre noi."

Ei bine, trebuie sa §titi ca zilele de priveghere de la Cernauti au fost organizate in
paraclisul mitropolitan, cu public. Deci frate in Hristos este fiecare din cei care asistau la
conferinte. Nici o grija alta decat straduinta ta de a trai in Duh. hicolo totul este chibzuit §i
asigurat de mitropolitul Tit Simedrea al Bucovinei. Tinta ce-o avem cele sfinte, darurile
Duhului, sunt de fapt la Tndemana noastra. Sfintenia ne este data. Este data sa ne Tnvrednicim
§i sa ne Tmparta§im de ea, nefiind in sine decat sanatate §i putere de viata obi§nuita. Fiecare
clipa e o revarsare de rodnicie prea plina, bucurie Tmpartasjtoare §i harnicie spirituala ce
Tnraure§te ca o sfanta molipsire. Pentru aceasta Tmpacare duhovniceasca e nevoie Tnsa de a ne

26

Rugul aprins

rupe de grija marunta, lumeasca §i a ne Tntoarce cu simplitate, cu suflet de prune, spre aceasta
ravna cuceritoare a lumii.

A§a ne-am hotarat sa ne spunem cu toata trezvia sj grija, spre primirea drept
credincioasa in aceste Sapte zile de priveghere, sfanta. Ce trebuie sa fie §i ce este
privegherea? Pentru orice traire duhovniceasca nu e bine sa ne oprim la o formula. Pentru
Tntelegerea noastra intelectuala nu se poate da decat o lamurire stransa care ne cere meditatie
§i Intel egere.

Nu e Tngaduita o mono /ago ratacire de prospect, prin urmare scurta zicere.
Privegherea este scurta zicere randuita spre concentrare §i rugare duhovniceasca care da prilej
sa Tnvatam a incerca deplin virtutile vietii in Hristos. Sa ne amintim aici ca e vorba de o
trimitere la cartea unui cunoscut Sf. Nicolae Cabasila, care era intitulata „Viata in Hristos".
Deci aici, de§i nu se arata, dar e sigur o trimitere la aceasta carte duhovniceasca a lui Cabasila.
Nu are nimic cu Tndemanarea §i practica moralista in afara virtutilor creatine, care de multe ori
due la ispita §i trufie §i, chiar de nu e a§a, acest lucru e eel mai putin §i u§or. Privegherea nu
are nimic cu astfel de Tndeletnicire predicanta §i constrangatoare. Ea vrea sa fie Tndrazneala §i
smerenia proprie, de a ne afla in razboi nevazut al nostru Insusj, care impinge §i nazuie§te spre
acel spirit al marelui Macarie. Curatia inimii — aceasta este desavarsjtoare. Vedeti, prin
aceasta curatie a inimii, e de fapt evocata rugaciunea inimii. Rugaciunea isihasta. Pe aceasta o
aveau in vedere ei, grupul acesta, Tnca §i pe care o vor materializa dupa aceea in grupul Rugul
Aprins la Manastirea Antim. Deci, privegherile acestea - am aratat 7 la numar - vor sa dea
putinta nesilita ca inima ta sa fie curatita in ungherele §i ascunzi§urile ei cele mai adanci.
Acesta a fost programul celor §apte zile de priveghere din paraclisul Mitropoliei din Cernauti,
care a fost preludiul, spuneam mai devreme, preistoria Rugului Aprins. Nu se putea sa
trecem la Rugul Aprins fara sa amintim de aceste doua etape, prima, care a fost „Gand si
slova", grupul condus de Sandu Tudor cu Mircea Vulcanescu, Paul Sterian §i Petre
Comarnescu §i trecut acum prin grupul pe care 1-am numit de la Cernauti §i ajuns in sfarsjt, In
1946, la Rugul Aprins de la Antim.

E foarte interesant faptul ca intalnirea aceasta de la Cernauti din programul tiparit
atunci are un motto. Mi se pare foarte semnificativ acest motto din fruntea cartii:
„Rascumparati vremea caci zilele rele sunt." E un citat din Efeseni V, vers 16, ceea ce ne
arata un lucru foarte interesant, anume acela ca intiatorii §i participantii la cele §apte zile de
priveghere erau consjienti ca se afla intr-un moment istoric, caci zilele rele sunt §i ca vremea
trebuie rascumparata, adica rascumparata prin rugaciune, rascumparata prin apropierea de
Dumnezeu ca in ceasuri de primejdie, pentru ca acesta era semnul sub care mi§carea aceasta
se a§eza atunci, ceasul primejdiei, eram in plin razboi, trupele mai inaintau inca, dar
posibilitatea intoarcerii era deja in aer. Deci, rascumparati vremea ca zilele rele sunt.

Ei bine, abia dupa Cernauti a urmat Rugul Aprins propriu-zis. Deci, laicul Sandu
Tudor scriitorul, marinarul, aviatorul - pentru ca a fost §i aviator -, la un moment Sandu Tudor
sj-a cumparat un avion, ceea ce era un lucru rar pe vremea aceea §i a cazut de la 1000 m cu
avionul, avionul s-a sfaramat complet, iar el a supravietuit. El a considerat §i acest lucru ca o
minune a lui Dumnezeu. Imi povestea mie, la un moment dat, ca - el mi-a fost nas. de
calugarie, mi-a fost deci foarte apropiat, a venit la Prislop unde m-am calugarit eu -, imi
povestea odata cum, pe front fiind §i adapostit fiind in timpul noptii intr-o casa taraneasca
dintr-un sat, au navalit acolo partizanii. Au tras cu mitraliere, cu tot ce aveau. El purta cu
dansul o icoana. §i-mi povestea cum s-a tras asupra lui de catre partizani dar, in loc sa
nimereasca in el, au nimerit in icoana. El a socotit ca icoana s-a a§ezat inaintea lui ca sa-1
ocroteasca. A preluat gloantele care h erau destinate lui. Vedeti, in viata fiecarui om exista
ceva evenimente mari care II marcheaza pentru totdeauna §i care inseamna intr-adevar, ni§te
interventii divine, care pun pecetea pe destinul unui om. §i noi trebuie sa fim atenti sa ne
marcam pentru noi Inline astfel de momente, care ni se Intampla tuturor in viata.

Deci, dupa front, dupa ce a fost marinar, dupa ce a fost comandant la o §coala tehnica,
dupa toate acestea, cu mo§tenirile care i-au ramas, cu drumul la Athos care a insemnat mult in

27

Dr. ANTONIE PLAMADEALA

viata lui, vine §i intra in Manastirea Antim ca frate. I se da o chilie in clopotnita. Acolo a
locuit tot timpul sub clopote, Tntr-o chiliuta mica sj acolo §i-a Tnghesuit, in mai multe randuri,
cele 8 000 de volume pe care le avea el sj la care am avut §i eu acces. Mi-aduc aminte ca mai
pe urma, cand s-a terminat Rugul Aprins, a venit la Sihla cu cele 8 000 de volume, mai sus
de Sihastria, unde ma duceam §i stateam saptamani Tntregi cu el, iar el Tmi punea la dispozitie
toate cartile.

Sandu Tudor devine parintele Agaton, e calugarit la Manastirea Antim sj-aici, nu §tiu
cum, avea §i o atractie, inspira Tncredere, chema oamenii catre el, avea Tntotdeauna ceva de
spus §i nu orice, ci lucruri interesante, citea mult. Sunt de la el sute de caiete, am cateva din
ele din care as. vrea sa scot o carte. E pacat ca in aceste caiete nu §tii ce e gandirea lui §i ce e
citat din alta carte, era in orice caz plin de idei, plin de lucruri foarte consistente. Uneori, e
adevarat, nu le expunea foarte sistematic, de aceea Alexandru Mironescu, prietenul lui foarte
bun, Ti spunea odata la Antim la una din Tntalnirile de acolo: „Sandule, tu e§ti o biblioteca
deranjata".

Deci, el a venit la Antim, s-a calugarit sj in jurul lui, Tncetul cu Tncetul, s-au adunat o
seama de oameni. In primul rand, i-au ramas credinciosj, cei pe care i-am numit ca fiind
conferentiarii „celor §apte zile" de conferinte de la Cernauti. In afara de ace§tia, am sa-i iau nu
in ordine, ci, cum Tmi vin in minte. Era un conferentiar de la Facultatea de Medicina, dr.
Nicolae Dabija, era marele poet Vasile Voiculescu — am bucuria sa am o amintire de la el, o
fotografie in gradina Manastirii Antim Tmpreuna cu Andrei Scrima, — era Vasile Vasilache,
staret in vremea aceea la Manastirea Antim §i fratele lui Haralambie Vasilache care a §i murit
in Tnchisoare, iar Vasile Vasilache se afla acuma paroh la o Biserica din New York. Era apoi
Anton Dumitriu, liberalul care a ramas credincios §i Rugului Aprins de la Antim. A§ vrea sa
spun numai o fraza despre Anton Dumitriu, logicianul Anton Dumitriu. Dupa ce a ie§it din
Tnchisoare a cerut sa se calugareasca. A venit la noi la Slatina, la parintele Cleopa, a stat multa
vreme dorind sa se calugareasca sj e adevarat ca In timpul acesta a lucrat cu parintele Petroniu
Tanase, care era §i matematician, staretul actual de la Prodromul din Athos. Au lucrat zeci de
caiete la dezlegarea teoremei lui Fermat. O lucrare matematica nedezlegata pana in ziua de azi
§i ei spuneau ca sunt pe cale de a o dezlega. Nu cred ca au dezlegat-o pana la urma.

BineTnteles, in grupul de la Antim era §i Paul Sterian, Mircea Vulcanescu, apoi
parintele Sofian Boghiu care e §i acum la Antim. Parintele Felix Dubneac, acum in America,
parintele Andrei Scrima, eel care se va calugari la Manastirea Slatina, Manastire unde eram §i
eu vietuitor, fiindu-i §i lui na§ parintele Daniil, §i care va ajunge mai tarziu in India, apoi in
Liban. El a fost adus la Antim, interesant, de Mihai Avramescu, un evreu convertit la
cretinism, a fost chiar preot o vreme la Schitul Maicilor din Bucure§ti, dupa aceea preot la
Jimbolia, eel care Tnainte fusese in prima grupa de suprarealisji din Romania, semnand cu
pseudonimul Jonatan X Uranus. Acest Mihai Avramescu 1-a adus pe Andrei Scrima la Antim.
Aceasta mi-a spus-o chiar Andrei Scrima, cand m-a vizitat aici la Sibiu, — Mihai Avramescu
n-a ramas in Rugul Aprins pentru ca el a intrat dupa aceea in cler §i s-a dus sa slujeasca la o
biserica. Intre timp §i Andrei Scrima a murit.

A mai fost, apoi, doamna Olga Greceanu, cunoscuta ceramista, o femeie deosebita, a
scris o carte. Este cea care a lucrat ceramica de pe frontul de la intrare la Manastirea Antim, §i
care se pastreaza frumos pana in ziua de astazi. Apoi venea acolo poetul Ion Barbu. Venea
acolo §i a tinut conferinte Ion Marin Sadoveanu. Era frecvent acolo. I-a ramas fidel §i
parintelui Daniil, §i lui Alexandru Mironescu, profesorul de la biologie. Apoi Octav Onicescu,
cunoscutul matematician §i altii. Valentin Poenaru, care nu §tiu daca mai traie§te, dar a ajuns
important §i mare profesor la Paris.

A trecut pe acolo profesorul de mistica de la Facultatea de Teologie din Bucure§ti, I.
Gh. Savin. El s-a format ca un mare profesor de apologetica. Am tiparit la Editura noastra,
cele doua cursuri ale lui de Mistica Rasariteana §i de Mistica Apuseana. Deci, era §i
profesorul I. Gh. Savin §i bineinteles, un alt mare profesor de mistica la inceput, a preluat
Catedra de Mistica dupa pensionarea profesorului Savin, Parintele Dumitru Staniloae.

28

Rugul aprins

De altfel, prin parintele Dumitru Staniloae noi avem eel de-al treilea curs din istoria
teologiei romane§ti. Primul a fost facut de Crainic, tiparit la Ia§i acum cativa ani, al doilea de
Savin §i al treilea a fost facut de parintele Staniloae.

Deci, Parintele Staniloae, apoi Paul Constantinescu, cunoscutul mare muzician. Se §tie
ca de la el ne-au ramas doua oratorii celebre, oratoriul Tnchinat Na§terii Domnului §i oratoriul
Tnchinat Invierii Domnului. §i ne-a mai ramas un al treilea oratoriu scurt, dar foarte interesant
§i important, intitulat Rugaciunea inimii. Deci, exact pe tema preocuparilor de la Manastirea
Antim dedicat parintelui Daniil. §tiu ca a §i fost cantat de studentii calugari care pe vremea
aceea locuiau in chiliile Manastirii Antim. Eu 1-am auzit cantat. Nu §tiu daca de atunci pana
astazi 1-a mai cantat cineva, in orice caz eu Tl voi republica §i poate ca va reintra in repertoriul
muzical eel putin al unor coruri religioase, pentru ca Paul Constantinescu n-a fost un oarecine,
a fost un mare compozitor.

lata deci cate nume de oameni mari, de oameni de cultura, repet, in afara de cei care
i-am numit la Cernauti. In afara de ace§tia, era §i o grupa de studenti. Sandu Tudor a gandit ca
trebuie sa transmits tot ce §tia el, §i Tntreaga Tnvatatura isihasta s-o transmits unui grup de
tineri. Nici nu-mi mai aduc aminte de toti. Dar, in orice caz, erau 12 tineri de la nu §tiu cate
facultati, din cadrul Universitatii din Bucure§ti. §i, ei bine, Tntre ace§ti tineri eram §i eu.

De altfel, a§a 1-am cunoscut pe parintele Daniil, a§a mi-a devenit na§ de calugarie, deci
Tndrumator, pe urma el m-a luat cu el la Crasna. Dupa aceea, fiind eu in situatia dificila de a
ma afla ascuns undeva in Moldova la Slatina, 1-am ajutat §i pe el sa vina intai la Sihla §i dupa
aceea la Sihastria in trecere, §i apoi la Rarau, de unde a fost §i el pe urma arestat.

Ei bine, deci, printre ace§ti studenti dr. Nicolau imi pare bine ca a scris despre Rugul
Aprins. I§i aduce aminte §i el de perioada aceea. Era parintele Nicolae Bordasju care acum e
la Biserica Silvestru din Bucure§ti, mai era un student care, de§i veterinar, nu-mi mai aduc
numele aminte, §i un altul care a ajuns celebru la Paris, ca mare epidemiolog. Deci, eram pana
la numarul de 12, iar printre tineri venea un tanar Vasai de la Arhitectura, §erban Mironescu
care acuma se afla la Geneva. Ce as. vrea sa spun? Toti ace§ti oameni, toate aceste nume
pronuntate, cu cateva mici exceptii, §i dintre cei care au venit foarte rar §i dupa aceea s-au
distantat, dar toti au intrat in Inchisoare, In momentul cand Rugul Aprins a fost socotit ca
periculos pentru ideologia §i societatea noastra. Toti am ajuns in inchisori §i Pr. Benedict
Ghiu§, pr. Sofian, pr. Felix, pr. Staniloae §i prof. Savin care a stat multa vreme la Sighet.
Scrima nu a apucat, pentru ca a reusjt sa piece din tara la vreme, dar toti am dus cu noi ceea ce
primisem la Antim, acesta este lucrul eel mai important §i de aceea, a§a cum spuneam la
inceput, Rugul Aprins parea a fi o pregatire pentru intrarea In catacombe, pentru intrarea In
marele intuneric. Ca sa pregateasca oameni care sa treaca prin acest intuneric avand Rugul
Aprins In inima lor, ceea ce s-a §i Intamplat pentru ca toti ace§tia In Inchisorile prin care au
trecut, toti au fost acolo Ruguri Aprinse, au pastrat invatatura, taina sufleteasca cu care au
intrat, anume aceea a rugaciunii inimii care pe multi i-a ajutat sa treaca prin calvarul care a
existat In inchisorile comuniste.

Ei bine, Rugul Aprins stabilit §i concentrat la Manastirea Antim sub Indrumarea
Parintelui Daniil de care nu trebuie sa uitam nici o clipa — el a fost intemeietorul, el a fost
animatorul, el a fost conferentiarul permanent chiar daca mai vorbeau doi, in joia sau
duminica in care erau conferintele de la Antim, — parintele Daniil trebuia sa vorbeasca
neaparat. S-au tinut acolo conferinte interesante. E greu dupa atatia ani sa-ti mai aduci aminte
de toate din ele, mai ales ca nu erau mijloace sa fie publicate. Ce s-a pastrat, s-a mai gasit prin
hartiile ramase de la parintele Daniil, dupa ce securitatea a umblat prin ele §i le-a vamuit. Mai
sunt cateva pe care o sa le scoatem la lumina, dar acolo se tineau conferinte cu public, foarte
interesante. Am sa numesc cateva din ele: „Martirajul Sf loan Botezatorul" - Ion Marin
Sadoveanu, „Viata Sf. Mucenice Anastasia - izbavitoarea de otrava" -, Paul Sterian,
„Razboiul nevazut al lui Paisie eel Mare" etc.

A§ vrea sa observam ceva In prima conferinta. Tema: Martirajul. Se sugera un
martiraj, un martiraj la care era supusa Biserica §i supu§ii cre§tini din tara In momentul acela

29

Dr. ANTONIE PLAMADEALA

in care se instala comunismul la noi. Sau „Viata Sf. Mucenite Anastasia". Deci era vorba de o
mucenita, de o mucenicie, era vorba de o pregatire pentru mucenicie. Lucrurile acestea nu
trebuie scapate din vedere pentru ca nu erau Tntamplatoare. Sf. Mucenita Anastasia e
izbavitoare de otrava. Ce era otrava? Otrava nu era decat o ideologic, noua, atee, care se
instala atunci. Sau „Razboiul nevazut al lui Paisie eel Mare". E vorba de alt Paisie decat eel de
la Neamtu. O carte Tntreaga compusa de Paul Sterian, era vorba de un razboi nevazut, care
era, care exista §i in care se luptau doua ideologii. Apoi conferinte ca „Isihasmul", „Iisus
Logosul intrupat", „Pacatul original - ", „Scena §i altarul", cand asta o prezenta Tudor
Vianu, ca sj el venea acolo, „Rugaciunea inimii" „Exegeza smochinului blestemat".

Unii au spus ca la Antim a fost §i o §coala literara. Erau adunati literatii care voiau
sa-§i mentina libertatea scrisului, libertatea gandirii. Din punctul acesta de vedere, as. zice eu,
ca putem da un raspuns la Tntrebarea „unde au fost intelectualii?" Au fost acolo unde trebuia.
Cel putin cat au putut pana cand au ajuns la Tnchisoare.

Un lucru a§ vrea sa mai adaug §i anume, printre mentorii Mi§carii de la Antim, - nu
printre intern eietori -, acest lucru trebuie precizat, pentru ca s-au simtit tendinte de a dirija
Tnceputurile spre numele acesta pe care Tl voi numi eu acum, care a existat eu adevarat, dar nu
a fost initiatorul. Cand a fost el acolo, Rugul Aprins exista cu Tntreaga lui conceptie despre
rugaciune, despre viata duhovnicasca, despre lupta cu pacatul, despre desavar§ire,
contemplate §.a.m.d. — pe toate treptele devenirii §i desavarsjrii creatine. E vorba de
parintele rus, loan Culaghin. Acesta a venit in Romania descoperit de trupele noastre care
Tnaintau spre rasarit, descoperit Tntr-un colhoz. Era un calugar de la Optina, din celebra
Manastire de unde §i-a luat Dostoievski modelul, staretul Zosima. A venit la noi Tmpreuna cu
un episcop, Nicolae al Rostovului. Acesta in tinerete fusese coleg, la Kiev, cu patriarhul
Nicodim Munteanu. Trecand razboiul printre ei, au revenit in tara §i s-au stabilit la Manastirea
Cernica. Nimeni nu §tia ce valori spirituale erau ei, ca ei supravi etui sera in colhozuri, ca prin
minune, prin rugaciunea inimii, prin rugaciunea interioara.

Ei bine, pe parintele Culaghin 1-a descoperit Sandu Tudor. L-a descoperit la
Manastirea Cernica. Nu §tiu daca §tia cineva ce pregatire are, daca avea studii teologice, de§i
am In mana un cuvant al lui foarte frumos, cred ca e tradus de parintele Andrei Scrima In
frantuze§te. E un text isihast foarte pe linia traditionala ortodoxa. Ei bine, acest loan Culaghin
ajunge la noi la Cernica, e descoperit de parintele Daniil, e dus la Antim §i la Conferintele pe
care le organiza parintele Daniil la Antim §i la care eu am fost permanent prezent, era adus de
la Cernica §i acest parinte care, isihast fiind, avea interventii foarte scurte dar substantiate.
Avea cu el un soldat basarabean, care evadase din armata ruseasca §i care era interpretul lui.
Cand lucrurile au devenit mai adanci, mai de substanta, atunci parintele Culaghin §i-a luat
interpret pe un alt mare om de cultura, un preot basarabean care §tia deci ruse§te §i care era
interpretul lui in probleme de mai mare finete duhovniceasca. Era parintele Gheorghe Ro§ca.
De ce zic ca era un om de cultura? Pentru ca, dupa moartea lui, s-au descoperit la familia lui,
§apte bibliorafturi cu sute de pagini in care el extrasese cuvinte din Biblia lui §erban
Cantacuzino in romane§te, Biblia de la 1688, cuvinte pe care le trecea prin 5, 6, 7, 8 limbi
cautandu-le sensurile, geneza cu izvoarele lor. Am discutat despre problema aceasta de mai
multe ori, am avut in mana un exemplar. Am vrut sa ajut familia sa le dea Academiei
Romane, le-am vazut Tmpreuna cu Virgil Candea, iar Academia a zis ca nu are bani sa le
cumpere, §i nu mai §tiu unde se afla acum aceste volume pentru ca n-ar fi tarziu nici acum sa
fie achizitionate de Academie, pentru ca erau §i sunt o opera, de adanca §i priceputa cercetare.

Deci, acest parinte Ro§ca era la momentele de mai mare finete duhovniceasca,
traducatorul parintelui Culaghin. Acest parinte Culaghin a venit cu o noutate totu§i, el a venit
cu rugaciunea de binecuvantare.

loan Culaghin a ramas la Antim putina vreme. La un moment dat ne-am trezit ca nu
mai vine. Cred ca era prin 1946. Ce se Intamplase? A fost gasit de rusj §i deportat, dus in
Siberia Tmpreuna cu ucenicul lui basarabean §i din clipa aceea de parintele Culaghin nu s-a
mai §tiut. S-a primit Insa una sau doua carti po§tale, de la ucenicul lui, ceea ce a fost un semn

30

Rugul aprins

ca ei n-au fost omorati, ca sunt undeva. Era vorba de un lagar din Siberia, dar in afara de
aceste carti nu s-a mai §tiut nimic absolut despre nici unul din ei doi.

Se §tie, dupa cum va spuneam, ca toti cei din gruparea Rugul Aprins au ajuns la
Tnchisoare. A venit vremea cand cei din Tnchisori au fost eliberati, cei mai multi s-au Tntors,
unii bolnavi, dar oricum s-au Tntors, unii au murit la putin timp, cum a fost poetul Vasile
Voiculescu, iar unul din ei nu s-a mai Tntors deloc. §i acesta a fost parintele Daniil. Parintele
Daniil a murit In Tnchisoarea de la Aiud. Mormantul lui e necunoscut pana astazi. Mi-a scris
un profesor din Bucovina, parca Filipciuc, care a stat cu parintele Daniil la Aiud. Imi scria ca
toata lumea din Aiud Ti spunea „Sfantul".

El ramane in con§tiinta noastra, a celor care 1-am cunoscut, probabil ca va ramane §i in
con§tiinta Bisericii, altul decat ca un mort obi§nuit, fiindca mi§carea initiata de el, Rugul
Aprins — este vorba deci de Rugul care ardea §i nu se mistuia, dar el nu se prefacea In
cenu§a — , Rugul Aprins a ars, dar el nu s-a mistuit. El a ramas pana in ziua de azi, §i dovada
ca a ramas, e ca supravietuitorii au Tnceput sa se refere la el, sa scrie, sa dea amanunte. Cum
va spuneam deja, a scris despre acestea dr. Nicolau, Roman Braga, a scris Mihai Radulescu, a
scris parintele loan Barda§, a scris §erban Mironescu, fiul profesorului Mironescu. In cele din
urma am scris §i eu §i sper ca din documentele pe care le am §i care sunt §i la Biblioteca Sf
Sinod, sa pot alcatui o monografie mai cuprinzatoare, pe care s-o las istoriei spre judecata, a§a
cum se Tntampla la noi in Ortodoxie, fara sa fortam nota. Mormantul lui nu se cunoa§te pana
astazi.

Sunt multi sfinti ale caror morminte sunt necunoscute pana in ziua de astazi, dar
amintirea lui merita sa fie perpetuata in istoria Bisericii Romane, in istoria spiritualitatii
romane§ti. Modificand putin sintagma lui Lermontov, as. termina spunand ca Sandu Tudor a
fost nu numai un erou al timpului nostru, ci a fost §i un Tnvatator §i un martir al timpurilor
noastre. Martir pentru credinta, n-a fost politician. A fost un om devotat, sincer, §i pretind ca
1-am cunoscut foarte bine, devotat vocatiei lui monahale §i preote§ti pentru ca in cele din urma
a fost hirotonit preot de mitropolitul Firmilian al Craiovei, cred, in momentul in care 1-a
numit staret la Crasna, §i Imi face o bucurie deosebita sa relnvie amintirea lui In con§tiinta
romaneasca.

31

Dr. ANTONIE PLAMADEALA

UN MARTOR IN FATA ISTORIEI

LILI LEMNARU: — Ultimele pdlpdiri ale Rugului Aprins la Bucure§ti. Ce gdndeau
§i ce simteau eroii principalil

I.P.S. MITROPOLIT ANTONIE: — Rugul Aprins a fost multi ani subiectul de
temelie al Tntrunirilor de la Antim. Cred ca el provine de prin 1943, cand Sandu Tudor s-a dus
cu un grup de profesori din tara la Mitropolia Bucovinei, unde era mitropolit Tit Simedrea.
Aceasta s-a Tntamplat de la 1 august — 7 august 1943.

La ora aceea, parintele Daniil era Tnca laic. Totusj, printre subiectele pe care le-a
abordat el acolo, a fost unul intitulat: „Rugaciunea inimii §i Sfanta isihie". Acolo, in preajma
razboiului, zilele nu au fost prea fericite. Era razboiul §i nimic din ceea ce se intampla nu
parea a avea perspective. De altfel, s-au §i Tntors destul de repede Tnapoi, iar mitropolitul care
era Tit Simedrea avea sa se retraga §i el, peste un timp destul de scurt, Tnapoi la Bucuresji.

Acolo, in programul isihast de la Mitropolia Bucovinei, care a tinut de duminica 1
august — 7 august, au vorbit pe rand: Pr. N. Popescu, Alexandru Elian, prof. Alexandru
Mironescu, prof. Anton Dumitriu, Paul Sterian, prof. Constantin Noica, Petru Mamoliu,
arhim. Benedict Ghius. §i Sandu Tudor. De§i nu se §tia Tnca ce va deveni cercul de la Antim
pentru cei care 1-au urmarit, era limpede ca ceva foarte serios va lua fiinta. Ceea ce s-a §i
Tntamplat mai tarziu. E interesant de vazut In aceste prelegeri pozitia lui Sandu Tudor, care te
facea sa te gandesji mai departe la ceea ce se va intampla la Manastirea Antim. Acestea au
fost zile de pregatire ale unei activitati care va avea in vedere, sigur, un program isihast pe
care parintele Sandu Tudor Tl va §i explica. Acesjia de mai sus se declarau atunci nu numai
increzatori in programul care-1 facuse Sandu Tudor pentru ei, ci, mai ales, Tsj dadeau Tntr-un
fel asentimentul fata de Tnvatatura lui.

E important de vazut ca, printre numele de la acest ciclu de conferinte, se aflau,
oameni mari ai culturii din vremea aceea. De altfel, cu ei i§i va face Sandu Tudor programul
lui de viata §i nu va da Tnapoi de la acest program. E drept, ca nu au ramas toti In continuare
legati de ceea ce va face mai tarziu Sandu Tudor. Desj, din cand In cand, vor veni toti in jurul
sau la Manastirea Antim.

Pentru ca mai tarziu, cand s-a structurat bine mi§carea, parintele Sandu Tudor a
devenit monahul Daniil §i s-au apucat toti sa Tl sprijine §i sa-1 sustina. Pe langa ace§tia, a
crescut numarul celor ce veneau acolo. Astfel, au aparut alti oameni de §tiinta §i scriitori, care
s-au legat de cele ce se Tntamplau acolo.

Desigur, astazi nu a ramas decat amintirea faptelor ce se petreceau acolo, §i prea putini
din cei ce luau parte la ele. E pacat ca totul a disparut in timp, Tntr-o istorie care ne face
de-abia pe noi, pe atunci foarte tineri, sa ne aducem aminte de oameni §i fapte. Ne aducem
aminte de cele doua randuri de conferinte pe saptamana, cu participairea foarte multei lumi,
care Tncepea sa fie atenta la programul isihast. Caci asta era totul: un program isihast. Erau
sj 12 studenti dintre care mi-aduc aminte dar, cei mai multi, s-au risipit. Erau printre studenti
Nicolae Bordasju, dr. Nicolae Nicolau, subsemnatul, Roman Braga §i Tnca cativa, pe care nici
nu mi-i mai aduc aminte. Ce era cu noi acolo? Trebuia sa primim binecuvantare pentru
„Rugaciunea inimii", §i ne-a §i citit-o parintele Daniil.

Am ramas acolo pana in 1949, cand am intrat eu in monahism la Manastirea Prislop.
Am fost calugarit acolo in vara lui 1949, aducand cu mine sj pe Stelian Manolache din
Bucure§ti. Nu era chip sa faci altfel. Dupa aceea noi ne-am risipit, care pe unde a putut. Ca sa
pastrez totusj legatura isihasta, eu am chemat de la Bucuresji pe parintele Daniil Tudor, care
mi-a sj fost na§ de calugarie. In felul acesta, am pus in legatura pe cei doi mari oameni
duhovnicesji din Romania, la vremea aceea: parintele Daniil §i parintele Arsenie Boca. Eu nu
am putut sta decat relativ putin la Prislop, cred ca pana in ianuarie 1950. Dupa aceea, am
plecat de acolo §i mi s-a pierdut urma. Am umblat prin multe alte locuri din tara.

32

Rugul aprins

Vreau sa spun ca Rugul Aprins a mai tinut cativa ani la Antim, pastrat de parintele
Daniil Tudor.

LILI LEMNARU: — Risipirea — parintele Daniil, oameni de culturd, cei 12 tineri.
Unde s-au retras fiecare?

I.P.S. MITROPOLIT ANTONIE: — Mai tarziu, si parintele Daniil a trebuit sa
paraseasca Manastirea Antim. Era bun prieten cu Inalt Prea Sfintitul Firmilian de la Craiova,
§i acesta i-a promis o Manastire. A ajuns in Oltenia la Schitul Crasna, Gorj. M-am dus §i eu cu
el, dar n-am putut sta decat o vreme, pentru ca parintele Daniil, ducandu-se la Bucure§ti, a
aflat ca sunt urmarit. A§a, mi-am facut drum spre Moldova, pe care o credeam Tnca curata de
cei ce urmareau pe tinerii absolventi.

Dintre cei 12 tineri, multi au cunoscut Tnchisorile §i au revenit in Bucure§ti tarziu de
tot, iar unii n-au mai revenit deloc. Cei 12 studenti au mers, care la Tnchisoare, care a fost
uitat, §i a§a sj-a facut fiecare destinul sau.

LILI LEMNARU: — Ce s-a intdmplat cu tdndrul ANTONIE — fugar? Cdnd s-a
hotardt sa intre in monahism? De eel De ce la Prislop? De ce Arsenie Boca?

I.P.S. MITROPOLIT ANTONIE: — Eu am intrat repede in monahism, dupa ce mi-am
luat licenta in Teologie la Cluj-Napoca. Apoi au urmat 6 ani de fuga, pana cand m-au prins in
toamna anului 1954.

LILI LEMNARU: — Ce legdturd era intre Sandu Tudor, P.C. Arsenie Boca, Antonie?

f.P.S. MITROPOLIT ANTONIE: — Legaturile dintre mine si Sandu Tudor erau de la
Tnceput precizate. De altfel, a§a se explica de ce a fost invitat §i la calugarirea mea. Pentru noi,
Sandu Tudor era acela pe care-1 vedeam in momentul de fata. Nu ne interesa ce-a fost §i cu
cine a fost casatorit. Pentru noi, el era un om care-sj punea Tntrebari pentru noi, sj care le
gasea raspunsul.

Pe parintele Arsenie Boca Tl cunoscusem cam in acelasj timp la Manastirea Sambata.
Sandu Tudor nu prea avea legaturi cu el. El a venit la Prislop pentru mine. Nu cred, Tnsa, ca a
venit chemat de celebritatea lui Arsenie Boca. De altfel, parintele Daniil avea forta lui, spre
deosebire de parintele Arsenie care, de asemenea, avea forta lui.

LILI LEMNARU: — Are vreo semnificatie ca un mare duhovnic tunde in monahism
un viitor mitropolit? I-a spus ceva atunci lui Antonie, Arsenie, vdzdtorul de oameni?

f.P.S. MITROPOLIT ANTONIE: — Sigur, are o mare semnificatie, faptul ca un
duhovnic tunde in monahism un viitor mitropolit, dar e greu de spus astazi, cat din aceasta
greutate a fost simtita de eel in cauza.

Parintele Arsenie, pe care 1-am cunoscut foarte bine, era un vazator de oameni. Nu §tiu
Tnsa cat va fi vazut in mine. Vremurile deveneau tot mai tulburi, §i el era din ce in ce in mai
mare pericol. Mitropolia din Sibiu 1-a mutat pe el de la Manastirea Sambata la Manastirea
Prislop. Era un fel al mitropolitului de a-1 apara, dar el a fost foarte mahnit. Desigur, eu am
avut foarte multe Tntalniri cu parintele Arsenie, Tntai la Sambata, apoi la Prislop. Nu as. vrea sa
ma refer la acestea.

LILI LEMNARU: — Cine a fost parintele Dometie? De ce el s-a dus la Rdmet?

i.P.S. MITROPOLIT ANTONIE: — Pe parintele Dometie Manolache 1-am cunoscut
foarte bine. Era colegul meu de Facultate din Bucure§ti. §i cum, in aceeasj zi, ne-am hotarat
sa luam jugul monahal, i-am scris, §i a§a a venit la Prislop. Era de Ziua Sfintei Cruci, 14
septembrie 1949. Acolo a venit §i episcopul Aradului de atunci, Andrei Magieru, care in luna
lui august pe mine m-a facut diacon, iar pe Stelian Manolache preot §i, abia dupa aceea, ne-a
calugarit parintele Arsenie Boca la Prislop, de fata fiind §i Vladica.

Calugaria noastra a fost foarte interesanta §i a strans acolo foarte multa lume. Mi-aduc

33

Dr. ANTONIE PLAMADEALA

aminte ca, in noaptea calugariei, erau multi tineri veniti in grupuri mari, care ne-au tinut
tovarasje. Dar, din nefericire, nu am putut ramane prea multa vreme la Prislop pentru ca,
Tntr-o zi, a venit un frate de acasa, din Bucure§ti, §i mi-a spus ca sunt cautat de securitate. Ei
bine, eu, in acea noapte, am §i plecat de la Prislop, ratacind prin tara, pe la multe schituri,
pentru a nu mi se da de urma. Abia mai tarziu, am aflat ce s-a Tntamplat in urma mea, la
Prislop. Parintele Arsenie Boca a fost nevoit sa transforme Manastirea in Manastire de maici.
Voi trece peste multe hotarari ale lui din lipsa de timp.

A plecat §i parintele Dometie de acolo, §i s-a stabilit mai Tntai la Manastirea Ciolanul,
Buzau, §i preda ca profesor la §coala monahala de la Manastirea Rates, ti. Acolo §i-a Tnfiripat
prima ob§te, cu care avea sa-§i Tncerce marele noroc din Transilvania. A§a se face ca a plecat
impreuna cu un grup de maici de la Rate§ti §i Barbu, iar acestea au ales-o sa fie stareta pe
maica Ierusalima Ghibu, venita in acelasj grup cu ele. Este stareta §i astazi la Manastirea
Ramet.

Parintele Arhimandrit Dometie a fost de fapt, cum putini calugari au mai fost, un om
de rugaciune, evlavios, §i parinte sufletesc al acestor maici. A format o ob§te frumoasa, care
se pastreaza §i astazi. Tarziu de tot s-a gandit el ca ar trebui sa-§i faca doctoratul in Teologie.
Eu eram, in acea perioada, vicar patriarhal. L-am ajutat pe cat am putut sa se inscrie la
doctorat. Dar, tot cand eram vicar patriarhal, am aflat ca nu a mai rezistat datorita sanatatii, §i
§i-a dat duhul. Vestea am primit-o chiar de la sora lui, Maica Eudoxia, care a venit cu stareta
personal la Bucure§ti, cerandu-mi sa le scriu epitaful, care se afla ca o carte deschisa pe
mormantul lui de la poalele staretiei Rametului. A fost un calugar cu calitati exceptionale, pe
care 1-a iubit §i 1-a chemat Dumnezeu sa se bucure de viata ve§nica.

LILI LEMNARU: — Cum a ajuns ANTONIE la Slatina? Era o Manastire de
pedeapsa sau era o modalitate a ierarhului de atunci de a scoate din „vazuF securitatii niste
JndezirabilF pentru ca erau prea credinciosi si prea anticomunistil Sau erau numai
basarabeni si bucovinenil

f.P.S. MITROPOLIT ANTONIE: — Manastirea Slatina nu avea deloc bucovineni si
basarabeni. Incepuse, insa, sa fie interesanta prin aceea ca avea un staret minunat, eel care a
trait pana de curand la Manastirea Sihastria, parintele arhimandrit Hie Cleopa. Asta se
intampla, bineinteles, inainte de a fi eu episcop. A§a ca, prin multe incercari trecand eu, §i
inca nerezolvandu-le, — pentru ca eram deja condamnat la 7 ani de inchisoare — cineva mi-a
spus de Manastirea Slatina, care era departe in Moldova, §i in care incepea sa se simta suflu
duhovnicesc. Ajutat de parintele Arsenie Papacioc, am ajuns §i eu la aceasta Manastire.

Nu era Manastire de pedeapsa. Nu era nici o Manastire care sa fi fost luata in vedere
de ierarh. Era simpla pe atunci, o Manastire oarecare, care s-a dezvoltat mult mai tarziu. Eu
m-am dus acolo prin anul 1950, luna mai.

Parintele Cleopa era staret, dar nu era acasa. L-am a§teptat pana cand a venit. Cand a
venit, — cred ca vorbise cu parintele Arsenie Papacioc despre situatia mea — parintele
Cleopa m-a luat cu el sa stam de vorba, intr-o poienita in spatele manastirii.

Nu aveam ce sa ascund. Am spus adevarul, ca sunt condamnat, ca sunt urmarit, dar ca
speram toti ca vremurile se vor schimba, se vor imbunatati. A§a incat am ramas la Slatina,
inscriindu-ma in randul fratilor din ob§te. Intre timp, parintele Cleopa a facut ca ob§tea de
acolo sa creasca, incat ajunsese la 100 de vietuitori. Ob§tea era alcatuita, mai cu seama, din
calugari tineri. De altfel, au venit acolo mult mai multi tineri, deoarece era foarte bine
organizat totul, dar nu toti au putut rezista §i respecta randuiala monahala, a§a ca unii plecau
§i altii veneau. Au ramas pana la urma 100 de calugari, dintre cei ce T§i descoperisera vocatia.
Vazand eu ca merge bine §i nu ma gasise securitatea, am crezut ca poate dura mult a§a. Insa,
in 1953, am profitat de venirea la hram la Manastirea Slatina a Prea Sfintitului Partenie
Ciopron, care era §i el fara eparhie §i statea la o Manastire suceveana. Pe urma va ajunge
episcop la Roman. El m-a hirotonit preot la Manastirea Slatina. Pana atunci eram doar diacon.

Incepusem sa ma misx mai u§or, cu gandul ca cei ce ma cautau, au uitat de mine

34

Rugul aprins
Tntr-un dosar. Dar m-au descoperit la Ia§i §i m-au arestat.

LILI LEMNARU: — Cine au fost cei de la Slatina — staret, duhovnici, calugari,
intelectuali {Parintele Petroniu, P.C. Cleopa, P. C. Arsenie Papacioc — Anton Dumitriu)
s.a.m.d?

f.P.S. MITROPOLIT ANTONIE: — La Slatina, care era deja o Manastire destul de
importanta, era staret arhimandritul Cleopa Hie, §i mai avea acolo cativa calugari foarte
cunoscuti, printre care: parintele Petroniu Tanase, parintele Arsenie Papacioc, parintele
Gherasim, ... §i subsemnatul. Apoi, tocmai pe atunci Tl avea in ob§te — a stat vreo 6 luni — pe
profesorul Anton Dumitriu, cu care ne-am Tmpacat foarte bine. Intre timp, Slatina a devenit un
centru intelectual unic, foarte cautat §i de intelectualii din tara. Intre timp, venise acolo §i
parintele Daniil Tudor, care se stabilise la Rarau. Cum Slatina devenise foarte cunoscuta, era
aproape inevitabil sa fiu descoperit. Dar, Tntre timp, §i securitatea se organizase mai bine.
Mergand la Iasj, ca venise patriarhul Bulgariei acolo, m-au prins sj pe mine, §i au urmat apoi
2 ani de ancheta §i judecare. De§i eu fusesem condamnat in lipsa la §apte ani temnita grea.

E de remarcat faptul ca la Slatina, calugarii s-au obi§nuit repede cu prezenta noastra, a
teologilor, §i ne dadeau toata cinstea.

LILI LEMNARU: — Cum si de ce aufost arestati? In ce imprejurdri?

I.P.S. MITROPOLIT ANTONIE: — Toti cei arestati in lotul meu erau judecati deja si
se aflau in Tnchisoare. Eu am reusjt sa-i pacalesc 6 ani, dar pana la urma tot m-au prins. Eram,
de altfel, sigur de aceasta. Tot atunci au Tnceput §i cautarile in legatura cu Sandu Tudor. Imi
aduc aminte ca a venit un cetatean la mine, care m-a intrebat in mare taina de dansul... Eu
i-am raspuns ca e la Voronet in biserica mare fiindca ma Tntrebase de Daniil Sihastru. §i a
plecat omul la Voronet, §i i s-a spus ca Daniil Sihastrul e Tngropat in biserica. A venit apoi la
Slatina §i mi-a facut cu degetul ca 1-am pacalit. Apoi s-a interesat de la altii unde ar putea fi
parintele Daniil, dar nu 1-a arestat, ci a dorit sa afle unele lucruri, fiindca nici nu avea de ce
sa-1 aresteze. Abia mai tarziu aveam sa-mi dau seama, ca i§i creau timp pentru mai tarziu,
cand aveau sa-i aresteze mai pe toti.

LILI LEMNARU: — Destine personale.

I.P.S. MITROPOLIT ANTONIE: — Eu cat am fost in Manastirea Slatina, eram
singur. Nu mai era nimeni cu mine din cei arestati odata. A§a meat n-am putut sa angajez pe
nimeni alaturi de mine. Singurul care ar fi putut fi arestat era parintele Cleopa, dar el a fost
aparat cu stra§nicie de mine, a§a ca nu au putut sa-1 aresteze.

LILI LEMNARU: — Destinul lui ANTONIE — exclusul din cdlugdrie — viata
„civila" — reprimarea — doctoratul — ierarhul cdrturar si restaurator care l-a ocrotit pe
Noica la Paltinis, aplanuit „restaurarea" mdndstirii „BrdncoveaniT — apastorit ascendenta
morala a Facultatii de Teologie din Sibiu.

I.P.S. MITROPOLIT ANTONIE: — As. vrea, Tnainte de orice, sa spun cateva cuvinte
despre parintele Daniil Tudor. El nu a fost numai §eful Rugului Aprins. Caietele ramase de la
dansul ne arata ca era un om duhovnicesc de mare adancime §i smerenie. Nimeni nu ar fi
banuit ca ascundea in el aceste comori risipite in toate caietele lui. Alexandru Mironescu,
profesor universitar, spunea despre dansul ca era o biblioteca deranjata, Tmprasjiata §i in
dezordine. Eu a§ modifica aceasta descriere: era un spirit organizat §i in structura lui
sufleteasca era solid organizat. O arata lectura caietelor lui §i lectura pe care §i-o facea.

Citea §i nota tot timpul. Citea §i nota, in timpul slujbelor T§i facea note. Ce idee buna a
avut Prea Cuviosul Petroniu Tanase de la Muntele Athos. Inainte de a pleca la Muntele Athos,
a hotarat sa Tnceapa el Tnsusj legarea in caiete a materialelor ramase dupa arestarea parintelui
Sandu Tudor. Lucrarea a fost continuata de Arhimandrit Grigorie Babu§, directorul Bibliotecii
de la Antim. Poate ca P. C. Petroniu a pastrat la el pana la plecare aceste manuscrise, date

35

Dr. ANTONIE PLAMADEALA

Tnapoi de securitate care le confiscase. Unele au §i acum pe ele Tnsemnari §i §tampile de la
securitate. Noroc ca nu le-au ars §i le-au Tnapoiat. Nu ne-a ramas Tnsa nimic din perioadele
cand parintele Daniil a condus revistele „Credinta" sj „Floarea de foe". Ori nu le-a pastrat, ori
s-au ratacit, ori au ramas la Securitate.

El avea o rotunjime spirituala de gand. Se mi§ca Tntr-o schema precisa, Tntr-o gandire
sigura pe care, prin lecturi §i meditatie doar, §i-o umpluse. Toate textele ramase de la dansul
arata ca era pe deplin lamurit. Credea puternic. §tia. I§i descoperea mereu doar confirmari a
ceea ce §tia dinainte. Era sensibil la orice subtilitate spirituala. O sesiza imediat. Toate
lecturile lui sunt bine organizate §i bine alese. §i de peste tot T§i facea note.

Nu mai §tii azi, rasfoind atent caietele lui, cat e traducere din diferite lecturi, cat e
parafraza, rezumat, glosa, gandire personal! A descifra acestea ar Tnsemna a parcurge tu
insuti toate lecturile lui §i a identifica sursele. Pentru ca el nu citeaza, dar ar fi pana la urma
inutila cautarea original el or lui. Ici, colo o mai face, adica mai citeaza din Sfintii Parinti, doar
foarte rar.

Nu-1 interesa eruditia §i nu-§i facea note pentru lucrari ci pentru o lucrare interioara, in
sensul isihast al cuvantului.

Citea spre folos, nu spre documentare, cu scopuri publicistice.

Dar sa revenim la ultima Tntrebare. La venirea din Tnchisoare am fost primit in
Manastirea Slatina. Am dat din nou examenul de admitere la doctorat §i am reusjt eel dintai.
Acum §tiam §i engleze§te.

A§adar, am facut 3 ani de doctorat la Facultatea de Teologie din Bucure§ti dar, dupa
Pa§ti, am fost eliminat din Manastire §i trimis la munca de jos. Doi ani am stat acasa dupa
care, cu mare greutate, cu ajutorul Departamentului Cultelor, am fost angajat muncitor
necalificat, la Fabrica de mase plastice din Bucure§ti, unde am ramas aproape 10 ani, ne§tiut
de nimeni decat de Prea Fericitul Patriarh Justinian. Pentru ca ma duceam la el in fiecare
duminica la slujba. A§a se face ca, dupa ce romanii au fost in opozitie fata de Tratatul de la
Praga, Patriarhul m-a chemat §i m-a numit in acea zi secretar-s, ef la Facultatea de Teologie din
Bucure§ti. Acolo mi-am dat examenul anului 3 de doctorat §i, la 5 decembrie, am plecat sa-mi
fac un doctorat la Oxford, ceea ce mi-a adus mai tarziu promovarea in Biserica. Am fost doi
ani §i Rector al Institutului Teologie Universitar Bucuresji.

Apoi am fost in 1970 — 1980 vicarul patriarhului la Bucure§ti. In 1980 am fost Episcop
de Buzau, de unde am fost mutat in 1982 Mitropolit la Sibiu. Trebuie sa amintesc aici §i de
buna prietenie pe care am avut-o cu Noica. El era stabilit in Paltini§, unde §i eu aveam o casa
§i ne vedeam adesea. Cand a murit, impreuna cu dl. Gabriel Liiceanu §i Andrei Ple§u, i-am
ales mormantul langa biserica Schitului de la Paltini§. I-am tinut atunci o cuvantare, care mie
mi-a placut foarte mult §i cred ca a placut §i ascultatorilor.

Ce-a§ mai putea sa adaug? Desigur, ceva despre cea mai mare realizare a mea de la
Sibiu. In Eparhie aveam o Manastire, de care eu eram legat foarte tare inca din studentie,
Manastirea Sambata. Am inceput sa o restaurez inca inainte cu 5 ani de Revolutia din 1989.
I-am refacut zidul interior, pe doua parti am facut zidire, o camera a lui Brancoveanu §i o
biblioteca mare §i chilii, iar de partea cealalta, poarta mare a manastirii, §i aici cu cladiri, la
etaj cu un Paraclis, §i la parter cu chilii pentru vietuitori. Acum e o Manastire mare care e
mandria mea §i a tuturor celor care m-au ajutat In acele timpuri, precum §i a Intregii
Transilvanii.

LILI LEMNARU: — Are vreo importanta faptul ca acum fo§tii membri ai Rugului
Aprins sunt mart duhovnici, carturari, mitropoliti etc.?

i.P.S. MITROPOLIT ANTONIE: — Noi am socotit pe toti cei iesiti din Miscarea
Rugul Aprins — vor fi fiind o seama din ei, dar a trecut foarte mult de atunci, o jumatate de
secol — in care timp am ramas foarte putini din cei care am activat atunci.

Desigur, vor fi multi, dar taina RUGULUI APRINS ramane o taina.

36

Rugul aprins

LILI LEMNARU: — Ce inseamna teologia „Rugul Aprins" (mistic) si realitatea
rodirii luipeste anil

IPS. MITROPOLIT ANTONIE: — Teologia Rugului Aprins inseamna o cercetare
de adancime in viata Bisericii. E pacat ca el §i-a pierdut sensul originar. Sau, daca mai exista,
exista la oameni care Tl poarta cu ei ca pe un odor sfant al lui Dumnezeu.

Caci e o misxare de adanca finete ortodoxa §i niciodata nu moare. Creeaza §i oameni §i
destine §i niciodata nu poate disparea atata vreme cat exista cre§tinismul in viata.

37

Dr. ANTONIE PLAMADEALA

SCRISOARE C ATRE DL. SORIN DUMITRESCU

Imi pare rau ca nu voi putea fi prezent la Vernisajul operei pictorului Mircea
Teodorescu, prilej cu care Tmi imaginez ca se va aminti sj de fratele sau, ieroschimonahul
Daniil (scriitorul Sandu Tudor). Parintele Daniil a fost na§ul meu de calugarie la Manastirea
Prislop, unde am fost tuns in monahism in 1949 de catre vestitul pe atunci duhovnic §i staret
Arsenie Boca. II cuno§team bine pe parintele Daniil Inca din timpul studentiei, de la
Bucure§ti, fund §i eu unul din ucenicii „Rugului Aprins", mi§care isihasta de dansul ctitorita
la Manastirea Antim. Am fost apoi sub staretia sa la schitul Crasna din partile Gorjului. La
Indemnul lui am fugit in Moldova §i am intrat pentru cativa ani sub obladuirea §i sfatul
parintelui staret Cleopa. Motivul acestor dese schimbari de locuri — mereu sub
binecuvantare, marturisire §i primire cu mare curaj de catre acesji trei renumiti stareti — era
acela ca din 1949 aveam la Bucure§ti o grea condamnare in lipsa. Datorita curajului lor de a
ma adaposti, am putut scapa de arestare pana in toamna lui 1954. Aceasta m-a scapat de
diabolica experienta „Pite§ti". Dumnezeu a fost bun cu mine.

Dintre cei trei stareti ai mei, nici unul nu mai traie§te.

Parintele Daniil a fost §i el arestat mai tarziu, odata cu parintele Staniloae, cu parintele
Benedict Ghiu§, cu parintele Sofian, cu parintele Felix, cu omul de §tiinta Alexandru
Mironescu, cu fiul acestuia §erban Mironescu, cu poetul Vasile Voiculescu §i cu multi altii.
Unii s-au Intors. Parintele Daniil e unul din martirii neamului §i Bisericii romanesji, morti §i
Ingropati in locuri nesjiute, la Aiud. Va trebui sa-i facem o cruce la Schitul Rarau, unde se
retrasese §i era staret in momentul arestarii. Astazi e aproape uitat, desj a fost poet de real
talent, ziarist §i mare om duhovnicesc. Istoria culturii §i a spiritualitatii romanesji nu trebuie
sa-1 uite. Ar fi mai saraca §i nelmplinita prin lipsa unei verigi importante. Eu m-am Indatorat
cu o monografie In care voi include §i multe din operele lui literare inedite, ca §i din opera lui
duhovniceasca atata cat s-a pastrat. Am la Indemana material valoros §i am inceput sa lucrez.

Parintele Daniil a scris §i a §lefuit versuri pana In momentul arestarii. Avea la Rarau
opt mii de volume, §i o literatura mistico-ascetica de rara valoare. Pacat ca multe s-au risipit.
A publicat mult In „Gandirea" (le voi aduna), a tiparit un volum de versuri, Comornic §i un
Acatist al Sfantului Dimitrie Basarabov, in versuri de subtila frumusete. Era un creator de
metafore de mare originalitate. Tot a§a e §i Acatistul Rugului Aprins, aparut mai Intai In
strainatate §i apoi §i la noi, dupa 1989.

Parintele Daniil a fost unul din marii imnologi ai Ortodoxiei §i ma voi stradui cu
smerenie, sa4 descopar vremii noastre din care, unul cate unul ne tot ducem, §i multe din cele
nesjiute de noile generatii vor trece in uitare definitiva, odata cu noi. Ar fi nedrept. §i ar fi
pacat.

Descopar cu surprindere ca a avut un frate, artist al penelului, pe care il scoateti din
neuitare, acum, la Galeria Catacomba. Parintele Daniil era de o mare discretie cu privire la
biografia lui, §i, cred ca numai silit §i-a scris o autobiografie, pe care i-au cerut-o autoritatile
vremii, pe cand era inca la Antim. Despre familie nu spune decat ca era dintr-o familie
numeroasa §i ca tatal lui era un modest magistrat. Nu era chiar a§a, dar era o autobiografie „in
aparare", §i e lesne de inteles de ce.

Va felicit din toata inima pentru vernisajul Mircea Teodorescu, fratele parintelui
Daniil. E un act de cultura.

V-as. fi recunoscator daca mi-ati pastra ni§te reproduced dupa fotografii de familie, in
special acelea in care apare Parintele Daniil. Nu-i placea sa se lase fotografiat, de aceea,
pentru monografia pe care i-o pregatesc mi-ar fi de mare folos orice document.

Cu Imbrati§are §i binecuvantare arhiereasca,

38

Rugul aprins

AMINTIRI DESPRE RUGUL APRINS

Eram Tnca in anii studentiei cand la Bucure§ti a aparut, ceea ce s-a numit de la Tnceput
de altfel, dar se va numi mai tarziu cu mai multa precizie §i individualizand fenomenul, Rugul
Aprins.

Rugul Aprins era o grupare cre§tin-ortodoxa, care avea la origine cateva Tncercari ale
scriitorului Sandu Tudor, de a aduna la un loc o grupa de oameni cu care sa initieze, §i ideea
parea originala, sa initieze un grup de rugaciune. Poate ca ideea ar fi putut avea la origine un
grup, care se organizase Inainte de revolutie, In Rusia, In jurul Manastirii Optina. Acolo marii
scriitori se duceau, pentru sfat. Optima avea mari stareti §i duhovnici care mergeau pe linia lui
Palsie Velicicovski, deci a rugaciunii isihaste, linia ajunsa la manastirile rusesji §i mai ales
acolo, la Optina, ajunsa prin manuscrisele pe care Paisie §i cu ai lui, de la Neamtu, le
traduceau din teologia isihasta, greaca, in ruse§te, o parte, §i In romane§te alta parte. Ceea ce
traduceau in ruse§te trimiteau la Optina.

A§a s-a format acolo un centru spiritual foarte puternic §i, care a atras In jurul lui
oameni de talia lui Dostoievski, a lui Gogol, a lui Leontiev. In cele din urma, erau cat pe ce
sa-1 atraga Intr-acolo §i pe Tolstoi care, dupa cum se §tie, a murit chinuit de mari probleme de
consjiinta, care 1-au facut sa fuga de acasa cu gandul de a se duce intr-o Manastire. A murit pe
drum, deci fugar, intr-o gara oarecare din Rusia. Dar, in momentul In care a murit In gara
aceea, coborand probabil de urgenta din tren, el era In drum spre o Manastire unde chiar
intentiona sa se calugareasca.

Poate ca pe modelul acestei spiritualitati care a putut da na§tere in Rusia unui grup de
mari oameni de cultura, romancieri, dramaturgi, poeti, In general ganditori foarte profunzi,
poate chiar cu acest gand va fi pornit §i scriitorul Sandu Tudor, ideea de a Infiinta la
Manastire un grup de intelectuali.

Sandu Tudor s-a gandit sa invite la Manastirea Antim din Bucuresji un grup rotunjit,
cu anumite preocupari intelectuale deosebite, §i care sa se constituie in acelasj timp §i ca un
nucleu, de rezistenta anti-comunista, chiar daca el n-o gandea numai ca atare. Era in
momentul in care comunismul se instala la noi §i, cand o astfel de grupare putea sa fie o
unitate de rezistenta spirituala, prin rugaciune, nu ca orice grup de rezistenta care are de gand
sa apere ceva sau sa cucereasca ceva, §i care o face prin cine §tie ce alte mijloace. Timpurile
erau de a§a fel! Era imediat dupa razboi...

Sandu Tudor s-a gandit probabil sa dea mi§carii lui caracterul de rezistenta spirituala
prin rugaciune.

Acest grup s-a format a§a cum se formeaza un bulgare de zapada prin rostogolire; se
mare§te din ce In ce mai mult.

Grupul de la Antim a fost In chip special, sau poate fi descris In chip special, ca avand
doua preocupari distincte, dar §i legate Intre ele. Pe de o parte, era aspectul teoretic. De doua
ori pe saptamana, In biblioteca Manastirii Antim, care mai tarziu va fi biroul meu ca vicar
patriarhal, se prezentau conferinte publice. Pe de alta parte, erau participarile la vecerniile din
biserica Manastirii Antim, erau meditatiile spirituale legate aproape Intotdeauna de teme
isihaste, deci de teme de rugaciune.

Sigur ca motorul a fost Sandu Tudor, care avea o pregatire eel putin ciudata pentru ce
vroia el sa faca, fiindca nu era teolog. Cred ca-§i terminase ni§te studii liceale undeva la un
liceu din Bucure§ti. A fost totusj §i director de studii la Facultatea de Teologie din Chisjnau,
dar fara sa fie licentiat In teologie. Acolo a avut posibilitatea sa audieze mari profesori de
teologie care predau la ora aceea la Chisjnau, precum erau Nichifor Crainic, Gala Galaction,
Nicolae Popescu Prahova, fratii Iordachescu, arhimandritul Scriban, profesorul Constantin M.
Tomescu, care era §i secretar eparhial la Chisjnau.

39

Dr. ANTONIE PLAMADEALA

Deci avea un contact direct cu ace§tia, dar §i cu studentii teologi, §i cred ca ideea de
cere religios, ar fi putut sa-i vina sj acolo la Chisjnau, din felul cum a Tnteles el acolo sa
realizeze contactul cu tinerii teologi studenti. Sandu Tudor mai avea in biografia lui multe
incercari Tndraznete pe care fie ca i le-a oferit viata, fie §i le-a provocat singur. Era un om de
initiative, nu neaparat ciudate, dar Tntotdeauna Tndraznete, chiar ie§ite din comun. Ma rog, era
§i un fel de ficioras. de bani gata. Tatal lui avea o mica mosjoara pe care §i-o facuse probabil
prin eforturi proprii, era consilier, daca nu §i pre§edinte la Marea Curte de Casatie, meat a
putut sa-§i alinte putin fiul.

Din cate am aflat mai tarziu, Sandu Tudor a mai avut un frate. Dar era clara ideea de
baiat de bani gata. La un moment dat §i-a cumparat avion, cand lumea mare de abia avea cate
o masjna. El avea, bineinteles, §i masjna... Fusese mai Tntai ofiter de marina, apoi ofiter in
razboiul din rasarit §i de numele lui se leaga o cadere cu avionul de la o mie de metri. S-a
dovedit mai puternic decat avionul! S-a stricat avionul, dar el n-a patit nimic!

N-a terminat nici o facultate. O fi Tncercat sau nu, nu §tiu. Dar fiindca avea bani, el a
dus la Antim toata literatura teologica in limba franceza pe care o detinea. La ora aceea,
probabil, avea cea mai buna §i cea mai noua biblioteca teologico-filosofica de limba franceza
dintre toti bucure§tenii.

Eu am trecut prin opt mii de volume de astfel de carti, toate legate frumos in panza
alba §i toate Tnverzite, adica citite cu un stilou cu cerneala verde, cu care era aproape totul
subliniat. Uneori erau carti subliniate in Tntregime §i asta spune ceva. Spune ca citea cu
interes. Se oprea pana §i asupra detaliilor.

De multe ori am umblat prin manuscrisele lui. Am o parte din ele la Sibiu. De foarte
multe ori I§i lua note dupa lecturile frecvente pe care le facea. Sigur, o facea pentru ca nu avea
studii metodice. Din cele peste 150 de caiete cu Tnsemnari, daca nu mai mult, cate au ramas de
la el, nu §tii ce e cugetarea lui. Am o parte din ele la Sibiu. De foarte multe ori T§i lua note
dupa lecturile frecvente pe care le facea. Sigur, o facea pentru ca nu avea studii metodice. Din
cele peste 150 de caiete cu Tnsemnari, daca nu mai mult, cate au ramas de la el, nu §tii ce e
cugetarea lui Sandu Tudor §i ce a extras dintr-o carte.

Insemnarile au fost adunate §i legate de parintele Petroniu care acum este staret la
Manastirea Prodromul din Muntele Athos. A adunat hartiile ramase de la el, sau recuperate de
la Securitate §i au iesjt volumele amintite. A§ vrea sa fac o monografie Sandu Tudor, dar ma
simt Tncurcat pentru ca notitele nu sunt extrase §tiintific. Multe pasaje sunt puse In ghilimele,
dar nicaieri nu §tii din ce carte, pentru ca pe el nu-1 interesa §i nu facea studii sistematice.

Pe el il interesau idei. Le scotea pe foi, nu avea important! ce fel de foi, format caiet,
format dosar mare. I§i facea note care-1 interesau pe dansul personal, pentru sufletul lui §i
pentru o rotunjire a gandirii lui teologice in jurul gandirii isihaste.

Isihasm Tnseamna acea preocupare §i practica a parintilor nevoitori vechi, din
manastiri §i a unor laici care se obisnuiesc sa rosteasca ceea ce se cheama rugaciunea inimii,
in minte sau in inima, pe textul „Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluie^te-ma
pe mine pacatosulV Acesta era textul rugaciunii isihaste care, prin exercitiu, putea sa se
scurteze de la „Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluie§te-ma pe mine
pacatosul", putea sa se scurteze treptat pana ajungea la „Doamne" sau „Doamne Iisuse".

De altfel, §i printre calugari, pana astazi, In manastirile mari, cu bune traditii, cum ar fi
la noi Manastirea Sihastria, in zilele noastre, sau alte manastiri mari, sa luam Cernica din Tara
Romaneasca, calugarii §i astazi vorbesc intre ei a§a, iar un laic care ar asista la o astfel de
discutie n-ar §ti despre ce este vorba. Dar calugarii spun: „Cutare parinte e un parinte
duhovnicesc, are pe Doamne Iisuse". Acest „are pe Doamne Iisuse" Tnseamna — e unul care
exercita rugaciunea lui Iisus. Monahul cu care vorbe§ti o reduce simplu la „Doamne Iisuse"
din textul lung pe care 1-am pomenit adineauri.

Ei bine, Sandu Tudor a fost un initiator al unui grup, sa spunem, de practicare a lui
„Doamne Iisuse". A strans In jurul lui cativa clerici §i mai multi mireni, dar aceasta In timp §i
nu dintr-o data.

40

Rugul aprins

Eu ma pregatesc sa scriu o carte despre fenomenul Rugul Aprins. Am scris un mic
articol pe care, de altfel, 1-am §i prezentat sub forma de conferinta la universitatile din Cluj-
Napoca, Craiova, Sibiu din dorinta de a face public un fenomen care tinde sa moara, din uitare
pur §i simplu, pentru ca generatia din vremea aceea a disparut.

Sunt, poate, printre ultimii care ar putea sa dea marturii despre ce a Tnsemnat Rugul
Aprins la vremea aceea §i cum ar trebui preluat in istoria teologiei romanesji astazi.

Rugul Aprins a avut §i o preistorie care se pare ca a Tnceput tot la Manastirea Antim.
Un grup condus de Arhim. Iulius Scriban, vestit profesor de teologie morala la Universitatea
din Bucuresji, s-a gandit la o asemenea idee.

Sandu Tudor a organizat, tot la Bucure§ti, un grup care, cred, se numea Gand si slova.
Tot Sandu Tudor a organizat la Cernauti, in 1943, un grup isihast centrat pe studiu, adica
prezentari sub forma de conferinte a unor teme teologice, dar §i sub forma de meditatie
teologica, in spiritul §i in practica isihasta traditionala. Grupul acesta a avut o Tntalnire de o
saptamana, de rugaciune §i meditatie la Cernauti, in Palatul Mitropolitan de acolo. Tot grupul
a fost invitat de mitropolitul de atunci, Tit Simedrea, o mare personalitate a culturii teologice
romane§ti. A fost instalat acolo, dupa ce Visarion Puiu a trecut mitropolit al Transnistriei.

Odata cu invadarea Bucovinei de catre rusj, Tit Simedrea s-a retras, sj n-a mai ramas
nici macar mitropolit al Bucovinei. O vreme s-a mutat la Suceava §i de acolo la Cernica,
dedicandu-se studiului. Era, de altfel, un frecvent cititor al Bibliotecii Academiei Romane,
fiind un pasionat cercetator al literaturii vechi. A dat cateva studii. Un studiu care se numea
Pripealele lui Filotei de la Cozia din secolul al XlV-lea. Un studiu pe care el 1-a scos la
iveala, 1-a tradus §i 1-a explicat.

Au fost sj alte studii, prin care intra mai degraba in breasla cercetatorilor de istorie
veche §i de istorie bisericeasca, decat in breasla ierarhilor. La Cernauti a gazduit un grup de
cativa scriitori din epoca. De pilda, Paul Sterian care era un poet cunoscut in epoca, care a
scris o carte intitulata Razboiul nevazut al cuviosului Paisie. Era vorba de un alt Paisie decat
eel de la Neamtu; Constantin Noica, care a prezentat un studiu Cunoastere si asceza, apoi
parintele Nicolae M. Popescu — academician, apoi, eel care va fi mai tarziu academicianul
Alexandru Elian §i, bineinteles, Sandu Tudor Tnsusj, care va vorbi in mod explicit despre
rugaciunea mintii

Acest grup in 1943 a avut acea saptamana de retragere duhovniceasca la Cernauti §i,
dupa aceea, dupa razboi, lui Sandu Tudor i-a venit ideea de a continua lucrarea de la Cernauti,
de a o relua la Bucure§ti, la Manastirea Antim, unde, de altfel, el s-a hotarat sa intre ca firate
de Manastire. Aici §i-a adus toata biblioteca, care cu greu i-a Tncaput in turnul clopotnitei de
la Manastirea Antim, unde el i§i facuse o chilie §i organizase, cum am mai spus, cele doua
Tntalniri saptamanale care Tnsemnau o conferinta §i participarea la slujbe.

Slujbele de la Antim erau foarte frumoase §i cautate pe vremea aceea. Manastirea avea
cativa buni cantareti, printre care pe parintele Sofian Boghiu de la Manastirea Antim, care
traie§te §i astazi, apoi pe parintele Felix Dubneac, care pe urma va ajunge, §i este sj astazi, in
S.U.A., la Detroit, la o Manastire de maici venite din Romania §i stabilite acolo, in America.
Avea §i alti calugari §i, mai ales, pe vremea aceea, Manastirea Antim era un fel de internat al
calugarilor care studiau teologia sj care la slujbele de la Antim se adunau sj faceau acolo o
slujba ingereasca... Mai ales la slujbele de seara, se adunau, la vremea aceea, aproape tot
Bucure§tiul care cugeta.

Ace§tia toti faceau parte §i din grupul care asculta mai intai conferintele din biblioteca
manastirii, conferinte care, incetul cu incetul, s-au dedicat cu deosebire fenomenului numit
isihasm.

Erau §i alti vorbitori in afara de Sandu Tudor, care era vorbitorul permanent §i care era
oricand gata sa vorbeasca despre orice, care intotdeauna avea la indemana o carte pe care
putea sa o comenteze la tema. De altfel, §i cand va ajunge staret la Schitul Rarau din Bucovina
el va lua la liturghie cu dansul §i o carte pe care o „citea" cu stiloul verde in mana, cu care
sublinia §i o citea pe sfanta masa, §i mai zicea §i ceea ce era de zis la altar ca preot!

41

Dr. ANTONIE PLAMADEALA

Fac o mica paranteza. El a ajuns in cele din urma, printr-o mica punere la cale a mea,
staret la Rarau. Eu fusesem cu dansul la Manastirea Crasna din Gorj, unde el ma adapostise o
vreme. Eu eram deja condamnat in momentul acela §i cam umblam din loc in loc ca sa mi se
piarda urma. M-am dus cu el la Crasna. El era staret, eu cantam la strana, iar la altar era
parintele Adrian Fageteanu care desigur traie§te §i astazi la Manastirea Antim. El era preot, eu
eram cantaretul sj parintele Daniil era poporul. Eram trei in toata Manastirea. Eram toti
ora§eni, nu §tiam saingrijim nici animale, nici pasari ...

Mitropolitul Firmilian ne daduse in primire aceasta Manastire, cu gandul de a face din
ea o Manastire de intelectuali, dar parintele Daniil a luat-o ca la carte, §i a Tnceput sa ne duca
la biserica de §apte ori pe zi §i pe noapte. Intr-o seara i-am spus parintelui staret: „§titi ca am
uitat sa inchid gainile" „Ce, gaina imi trebuie miel Mergem la biserica la slujba." In noaptea
aceea, din fericire, ne-au furat gainile. Alta data, am uitat sa deschid portile pe care intrau caii
care pa§teau liber in munte. Caii n-au mai intrat in noaptea aceea, dar n-au mai intrat
niciodata! Probabil i-au mancat lupii, ori s-au ratacit prin padure, ori i-a furat cineva. Tot a§a
am patit §i cu porcii... In foarte scurt timp, am lichidat gospodaria urgent, spre satisfactia
parintelui Daniil, caruia nu-i trebuia gospodarie.

Deci fusesem cu parintele Daniil la acest schit Crasna din Gorj de unde el, odata, a
plecat la Bucure§ti. S-a intors in aceeasj zi, in mare graba, ca sa-mi spuna: „Antonie, pleaca,
pentru ca la Bucuresti s-a auzit si se stie ca esti aici si te vor gasi."

Am plecat tot la Bucure§ti. Bucure§tiul era cea mai mare padure. A§a se spunea pe
vremea aceea, adica era locul unde te puteai ascunde eel mai bine, fiind oras. mare.
Intr-adevar, m-am ascuns eel mai bine acolo.

Am stat la profesorul Dadarlat in iarna lui '49-' 50. Am stat ascuns in casa la el. Acesta
baricadase ferestrele cu hartie albastra, incat nu se vedea nimic de afara, nici dinauntru afara.
Stateam toata ziua cu lumina stinsa cand el pleca la ore. Era profesor de matematici. Eu
ramaneam singur in casa, trebuia sa nu raspund la nici o ciocanitura la u§a, iar cand era el
acasa, de§i evita pe cat putea vizitele, eu trebuia sa fug in pivnita. Avea o intrare din interior
spre pivnita, unde eu trebuia sa stau. Nu era comod. Era frig, iar eu trebuia sa stau pana cand
musafirul respectiv pleca.

Acest profesor a avut grija de mine o iarna Intreaga. M-a scos in primavara. Atunci ii
venea sotia cu doi copii de la Sali§te. Deci eu nu mai aveam loc acolo §i, adresa nu mai era
conspirativa de vreme ce erau doi copii care puteau sa vorbeasca cu copiii din curte. Locuinta
lui era intr-o curte In care mai traiau eel putin cinci familii. Casa lui era In fundul curtii.

Am plecat cu ajutorul parintelui Arsenie Papacioc care acum e la Schitul Techirghiol.
Cu o recomandare scrisa de la el am plecat la Manastirea Slatina, din Moldova, unde m-a
primit parintele Cleopa. I-am spus despre ce este vorba, i-am spus ca am o condamnare in
lipsa. L-am intrebat daca are curajul sa ma primeasca, daca nu, plec imediat. Parintele Cleopa
a spus: „Bine, nu stie nimeni, ramai aici, pentru mine esti Antonie, calugar care vine de
la Prislop. Eu te primesc, mai departe nimeni nu stie nimic."

Ne-am tinut, de altfel, cuvantul §i eu §i el. Nici unul dintre noi la ancheta n-a spus ca
parintele Cleopa a §tiut ca eu am o condamnare. Daca acest lucru 1-as. fi spus atunci, §i pe
parintele Cleopa, §i pe toti cei pe unde mai trecusem eu, §i fusesem ascuns timp de 6 ani, i-as.
fi atras dupa mine in proces. Eu as. fi fost cap de lot, iar ei ar fi fost tainuitorii care puteau fi
incadrati la articolul 309 Cod penal care prevedea pedeapsa pentru omisiune de denunt. Am
reusjt toti cu care m-am intalnit §i care m-au adapostit, am reusjt toti sa nu denuntam faptul ca
vreunul din noi a §tiut ca eu aveam o condamnare. „Imposibil", am sustinut la toate anchetele
pe care le-am avut la Interne, la Galati, „n-am stiut ca am avut o condamnare". La Galati
era un centru de reanchetare a cazurilor grele. Acolo am trecut prin experience destul de grele
sj umilitoare.

Fiind eu acum calugar la Slatina, parintele Sandu Tudor s-a hotarat sa piece de la
Crasna. Eu nu mai eram acolo, Fageteanu cred ca §i el a plecat de acolo. A ramas el singur
staret de sine, fara popor.

42

Rugul aprins

A venit la Manastirea Sihastria. S-a stabilit la Tnceput la Schitul Sihla, sus, unde §i-a
adus doar o parte din carti, pentru ca erau numai doua chiliute acolo. Eu m-am dus de cateva
ori sa Tl vad, fiindca eram la Slatina. Am stat cateva zile cu el, dormind, pur sj simplu, pe
carti, Tntr-o chiliuta. §i am stat cu el, in convorbiri duhovnicesji. Aveam acces la toate cartile
lui. Stateam acolo mai ales pentru a citi din cartile lui, dupa care ma Tntorceam la Manastirea
Slatina, unde mi se cam pierduse urma.

Un timp mi-a mers, pentru ca eu eram condamnat in proces cu numele de Plamadeala
Leonida, dar ca monah ma chema Plamadeala Antonie. Am contat pe aceasta schimbare de
nume, gandindu-ma ca Securitatea n-o sa ma gaseasca pentru ca acum in toate actele eram
Plamadeala Antonie. Tot Securitatea a fost mai de§teapta! Pana la urma m-a gasit dupa §ase
ani. §ase ani, Tnsa, am putut sa-i pacalesc, ca sa zic a§a.

CARMEN DUMITRR7: — Rugul aprins de la Antim s-a petrecut inainte de arestarel

f.P.S. MITROPOLIT ANTONIE: — Cand m-au arestat eram calugar la Manastirea
Slatina. Am hotarat sa-1 luam pe Sandu Tudor de acolo de la Sihla unde conditiile erau destul
de grele. Nu avea decat doua camarute care erau aproape neincalzite. Soba nu prea mergea.
Nu avea nimeni grija sa-i dea de mancare. El o facea pe pustnicul, sus, deasupra Schitului
Sihastria, la o bisericuta mica din lemn. M-am hotarat deci sa-1 ajut la mutarea lui, nu la
Slatina, ca nu era posibil, pentru ca 1-am fi bagat in bataia pu§tii, dar m-am hotarat Tmpreuna
cu Parintele Cleopa sa-1 ducem la Schitul Rarau.

Ce se intampla? Ca sa-1 ducem la Schitul Rarau ne trebuia aprobarea Mitropolitului
Sebastian care era pe vremea aceea Mitropolitul Moldovei §i Sucevei. Dar Mitropolitul
Sebastian Tl §tia foarte bine pe Sandu Tudor, din vremea cand la Bucure§ti era temutul ziarist
Sandu Tudor, care conducea revista ,ploarea de foe", care era §i proprietatea lui, §i revista
„Credinta" §i unde era foarte bataios. Mai bataios decat el sa fi fost, poate doar Pamfil
§eicaru, despre care se spunea ca lucra pe principiul „§antajul §i etajul". Cum Sandu Tudor
avea un temperament foarte bataios, revistele lui erau §i ele foarte bataioase. „Credinta"
devenise oarecum o revista politica. „Floarea de foe" era mai mult o revista literara la care
colaborau: un Jebeleanu, un Zaharia Stancu §i altii.

Sandu Tudor avea prieteni din lumea scriitorilor vremii §i, mai ales, Tncuraja pe
scriitorii tineri, pe care, de altfel, dupa aceea, cand a fost arestat, i-a §i chemat ca martori in
procesul lui ca sa declare ca n-a facut Tntotdeauna decat literature, ba ca, chiar era putintel de
stanga pentru ca se lupta cu dreapta vremii. I-a convocat prin avocat §i prin instanta ca martori
ai apararii, dar nici unul nu a avut curajul sa vina. Nici Zaharia Stancu, nici Jebeleanu, sj nici
multi altii. Mi-a marturisit de multe ori tristetea lui ca ace§ti oameni, la ridicarea carora a
contribuit §i el, in momentele grele din viata lui, cand trebuia sa spuna nu mare lucru, ci
trebuiau sa spuna „Sandu Tudor n-a facut politica legionara", de pilda, „ci a fost un
scriitor ca si noi care, dimpotriva, a promovat la un moment dat stanga", ceea ce era
adevarat, 1-au parasit.

Deci 1-am instalat la Rarau, dar, cum spun, nu cu u§urinta, pentru ca mitropolitul
Sebastian Tl cuno§tea pe scriitorul, bataiosul Sandu Tudor, directorul de la „Credinta" §i de la
„Floarea de foe". Facusem ni§te mici tatonari la Ia§i, unde exarh era parintele arhimandrit
Partenie Busxu. Facusem deci ni§te tatonari prin el §i ne-am dat seama ca nu va fi posibil sa-1
aducem la Slatina, §i sa-1 trimitem in pustnicie unde sa-§i dezvolte vocatia monahala, care era
reala. §i atunci eu, mai tinerel, desj cu pacatele mele in spate, eram condamnat, am zis
parintelui Cleopa: „Lasati-ma sa incerc eu." Ma due pana la Iasj cu un raport prin care
parintele Cleopa recomanda primirea in Manastirea Slatina §i repartizarea la Schitul Rarau a
monahului Tudor.

Mi-am facut un mic plan §i am plecat la Ia§i. M-am dus mai Tntai la locuinta in care
traia acest parinte Partenie Bu§cu, foarte bun prieten, poate §i coleg, cu eel care va deveni
patriarhul Teoctist. Bu§cu era un om bun la suflet. M-am dus Tntai sa ma sfatuiesc cu el, eram
licentiat In teologie, deci puteam sa-mi permit o discutie cu el, mai de la egal. I-am spus:

43

Dr. ANTONIE PLAMADEALA

„Parinte, noi am vrea sa-1 aducem pe Sandu Tudor, care este acum parintele Daniil, sa-1
aducem la Manastirea Slatina. Tot n-avem oameni la Schitul Rarau, sa-1 trimitem acolo.
Sa faca acolo calugarie, poate aduna si o mica obste in jurul sau." Acolo erau dar un frate
sau doi. Mi-a raspuns: „Doamne fereste, pai daca te duci la mitropolitul Sebastian cu
chestia asta, te da afara." „Bun, parinte Buscu, dar daca mitropolitul nu m-ar da afara,
dumneavoastra ati accepta sa-1 aducem la Slatina?" Zice: „Fii serios, parinte, pe
santajistul ala, Sandu Tudor, casatorit de trei ori si divortat de trei ori? V-aduceti, cum
se spune, paduchii pe cojoc. Aveti nevoie sa va tulbure viata din Manastirea Slatina?
Asta are un trecut fantastic, este un recalcitrant. N-o sa va puteti impaca." El avea
imaginea lui Sandu Tudor laic, de dinainte §i nu credea ca s-a schimbat. Multi n-au crezut ca
el avea cu adevarat o vocatie monahala.

Noi, cei de la Slatina, Tl cuno§team mai bine. Eu Tl cuno§team eel mai bine; eu fusesem
in Rugul Aprins de la Bucure§ti, fusesem cu el la Schitul Crasna, Tl vizitam des cand eram la
Schitul Sihla, de langa Sihastria, deci eu Tl cuno§team foarte bine. Eu credeam In vocatia
monahala sj in sinceritatea lui, dar ceilalti dimprejur, care Tl cunoscusera ca ziarist, credeau
mai greu, de§i ar fi avut motive sa se indoiasca.

Mi-am dat seama mult mai tarziu, cand i-am recitit versurile, ca nu aveau motive sa se
indoiasca de vocatia lui. A scris versuri pana la moarte. Am o serie de versuri de ale lui cu
multe Tndreptari, cu multe restilizari, era foarte exigent cu scrisul, publicase §i un volum de
poezii care se intitula Comornic. El avea o anumita atractie catre cuvintele cu iz vechi
bisericesc, chiar §i acest titlu la cartea sa de poezii este foarte interesant, Comornic, de la
comoara. Pe urma, tot el scrisese o carte in versuri care ramane de mare valoare pana in ziua
de astazi: Acatistul Sfantului Dimitrie Basarabov.

Mai tarziu, a scris tot in versuri §i un acatist al Rugului Aprins. A mai scris §i un
acatist al Sfantului loan Teologul, acel evanghelist care printre ceilalti este evanghelistul
teolog, subtil, evanghelistul care alege din viata Mantuitorului elementele cu semnificatie de
religie noua.

Ei bine, el scrisese toate aceste carti §i o spun §i acum cu deplina raspundere, ca sunt
carti neintrecute in ceea ce prive§te folosirea metaforei in scris. L-as. asemana, dintre scriitorii
no§tri moderni, ca metaforizator, l-as. asemana, poate, cu Fanu§ Neagu, care este, de
asemenea, un mare maestru al metaforei.

Daca cite§ti §i acum acatistele lui Sandu Tudor, iti dai seama cat de mult ii trebuia ca
in fiecare vers al cartii sa fie o metafora. Si nu oarecum, ci bine gandita, bine stilizata §i facuta
inteleasa. Eu cuno§team toate aceste lucruri §i credeam in vocatia lui reala, de aceea am vrut
sa-1 aduc la Rarau §i sa-i intorc §i un serviciu. Caci el §tia ca eu sunt condamnat in lipsa. El
ma primise, ca §i Parintele Cleopa dupa aceea, la Schitul Crasna, §tiind ca eu sunt condamnat.
Si acum aveam o oarecare datorie de intors, sa-i creez §i eu lui (el nu era condamnat,
petrecuse cateva luni in inchisoare, dar scapase) o posibilitate de stabilire intr-un loc unde sa
se simta bine, unde sa poata studia, ceea ce a §i reu§it sa faca la Schitul Rarau. Acolo s-a dus
cu tot bagajul lui de carti §i de note.

Deci Bu§cu nu credea ceea ce credeam eu. El credea ca este vorba de Sandu Tudor
§antajistul, de Sandu Tudor pamfletarul, Sandu Tudor certat cu toata lumea, incat imi spune:
„M3z, Plamadeala, mai, va incur cap cu el. Asta o sa va deapeste cap Manastirea, tu nu-ti dai
seama?" „Bine parinte - zic eu -, hai safacem o mica intelegere: v-ati opune daca eu, totusi,
as obtine de la mitropolit o aprobarel" Zice: „Treaba ta, daca o obtii de la mitropolit, n-ai
decaf . Cu aceste cuvinte m-am inscris eu in audienta la Mitropolitul Sebastian.

Eu aveam atunci 23-24 de ani. Dar eram deja licentiat in teologie §i eram inscris §i la
doctorat. Eu am facut doua examene de admitere la doctorat: unul dupa ce-am iesjt din
inchisoare §i altul Inainte de a intra In inchisoare.

Intru la mitropolit. Parca II vad cum statea la biroul sau de la parter. Avea biroul la
parterul palatului mitropolitan din Iasj. Avea o soba. Am intrat §i, sigur, am facut plecaciunile
de rigoare §i pe urma m-am a§ezat a§a, la soba. Probabil era toamna, nu mai §tiu ce luna era,

44

Rugul aprins

ca m-am a§ezat cu mainile sprijinite la soba §i am zis: „Inalt Prea Sfintia Voastrd, vin, lata, cu
o scrisoare din par tea pdrintelui Cleopa" . El §tia ca parintele Cleopa era deja o personalitate
la ora aceea, personalitate mai ales prin trecerea pe care o avea in fata lumii, in fata
Bucovinei, In fata credinciosjlor din zona care veneau cu traistele In fiecare duminica §i In
fiecare miercuri §i vineri. Cleopa avea deja o notorietate de personalitate duhovniceasca, incat
m-am folosit de asta §i am spus: „Iatd, vin cu o scrisoare de la parintele Cleopa, si v-am ruga,
Inalt Prea Sfintite, sa aprobati ca sa-l primim pe Sandu Tudor in obstea noastrd si, dupa
aceea sa-l repartizdm la Rarau, unde n-avempe nimeni" '.

„Cum?" Mitropolitul Sebastian era ardelean §i zise: „Cum, ma? Cum, ma, pe
bezmeticul dla sa-l primim, noi la Mdndstire? Pe bezmeticul dial Voi nu vd dati seama ce
faceti?" Eu 1-am lasat sa se dezlantuie dupa care i-am spus: Jnalt Prea Sfintite, sigur aveti
dreptate, el asa a contat si in lumea scriitorilor si in lumea Capsei de altd data. Dar, totusi,
acum este cdlugdr! Ba pot sa vd spun incd mai mult, a fast nasul meu de cdlugdrie. Eu am o
datorie si personald si sufleteascd fata de el,fiindcd el m-a luat pe sub mantie cdnd am fast
cdlugdrit la Mdndstirea Prislop, incat vd pot spune ca este alt om decdt ace la." „Fii mai
serios, md\ Sandu Tudor? Sandu Tudor, cdlugdr? Sandu Tudor sa se schimbe?" Jnalt Prea
Sfintite, vd rog sa ma credeti, este un alt om. Uite, si parintele Cleopa il recomandd. Nu cred
ca parintele Cleopa ar face asa o recomandare far a sa se fi gdndit bine la ceea ce facel"
Zice: „Bine, ma, treaba ta, treaba voastrd, dacd vrea si exarhul, n-am nimic impotrivdl"

Atunci, eu am profitat de discutia pe care o avusesem cu exarhul §i am exagerat putin
§i i-am spus: Jnalt Prea Sfintite, sa nu credeti ca am venit inaintea Inalt Prea Sfintiei Voastre
nepregdtit. Cu parintele Buscu am avut deja o discutie, si ddnsul este de acord sa-l primim"
De fapt, Bu§cu imi spusese: „Du-te la mitropolit §i daca acesta vrea, atunci treaba voastra, eu
ma spal pe maini" Eu i-am spus mitropolitului: „Vin acum de la parintele exarh si acesta este
de acord. Numai sdfiti de acord Inalt Prea Sfintia Voastrd" „/4 zis Buscu asa? Nici asta nu e
prea intreg la cap, dar dacd a zis, du-te la el si add-mi o recomandare."

Trebuia neaparat o propunere a exarhului. Ma due la Bu§cu din nou. Zice: „Nu-i asa
ca mitropolitul te-a dat afard? Stiu ca el cunoaste toate istoriile lui Sandu Tudor" Zic: „Uite
ce,pdrinte exarh, o sdfiti surprins, dar mitropolitul este de acord. Insd potrivit formalitdtilor
trebuie sa ma due cu propunerea dumneavoastrd pe care el sa zicd da" Zice: „Treaba
Mitropolitului dacd vrea sa vd incarce cu un asemenea om... Treaba lui. Propun sa fie
primit"

Ma due din nou la mitropolit sa spun: „Uitati-vd, am propunerea exarhului, care este
de acord sa-l primim" Mitropolitul zice: „Treaba lui Buscu, dacd el crede ca se poate
incur ca cu un asemenea om, treaba voastrd"

Asta a fost, as. zice, prima mea victorie diplomatic^, pe spatele birocratiei, dar totu§i a
fost prima mea victorie diplomatic! Dupa aceea, in cariera mea diplomatic^ viitoare voi avea
parte de multe ori de victorii, §i nu in felul acesta, dar experienta mi-a fost foarte folositoare.

§i uite a§a, cu „treaba lui" §i „treaba voastra" 1-am adus pe Sandu Tudor staret la
Rarau.

La Rarau, el s-a comportat frumos §i §i-a continuat lecturile. Citea ziua §i noaptea,
citea cum va spuneam cu cartea pe Sfanta masa cand se facea liturghie. I se facea semn din
cand In cand sa lase cartea, pentru ca are de zis cutare pasaj. Dupa care ie§ea cu cartea pe care
o citea el in momentul acela.

Bisericuta de la Rarau era plina; deja bucovinenii sesizasera ca este un om
duhovnicesc. §i bucovinenii Incepusera sa vina masiv chiar la Rarau. La Rarau eram
Intotdeauna la 15 august, dar ma duceam §i in alte zile. El la momentul predicii ie§ea, in mana
cu cartea pe care tocmai o citea, subliniata cu verde. Lui ii placea sa scrie cu verde. Nu era
legionar, dimpotriva. El a fost in lupta cu legionarii. Pe asta s-ar fi bazat el daca Zaharia
Stancu §i Jebeleanu ar fi venit sa-l apere la proces. Le-ar fi spus: „Voi doi nu stiti ca eu am
fost impotriva legionarilor?" §i ei §tiau ca a§a fusese, dar n-au venit la proces. Pe atunci, in
toate procesele, ca sa fii bagat intr-un articol de lege trebuia sa te faca legionar. Aceasta era

45

Dr. ANTONIE PLAMADEALA

legea cu toata lumea.

Dar sa revenim la Rarau. Parintele Daniil ie§ea la predica. Am asistat la cateva
„scene". Ie§ea cu cartea respective, §i Tncepea sa o comenteze: uite ce spune Claudel, uite ce
spune cutare, §i cita fraze, cat se poate de pompoase §i de grele, traduse de el pe loc, din
frantuze§te. Biblioteca lui era in cea mai mare parte frantuzeasca. Am mai spus asta. Incepea,
sa zicem, cu Claudel, trecea la Shakespeare. La un moment dat vorbea o jumatate de ora,
vorbea o ora, o ora §i jumatate §i comenta tot ce a spus Claudel §i Bernanos §i altii. Pe toate le
aducea cumva la un numitor comun desj, de fapt, le Tncurca foarte bine. Pana la urma incepea
sa mu§te, sa strige §i sa planga. Taranii bucovineni, tarancile stateau cat stateau, oboseau, se
a§ezau in genunchi, ca sa se mai odihneasca, dupa aceea oboseau sj genunchii, §i atunci se
a§ezau pe §ezut, a§a, pur §i simplu, mai ales femeile, iar el continua sa predice. Facea foarte
des apeluri la sentimente. De pilda, ii veneau lui in gand nevointele unui sfant, incepea sa
vorbeasca despre nevointele sfanrului acela, incepea sa planga. El traia evenimentul cu el, de§i
nimeni nu pricepea nimic. Plangea el, plangeau §i ei. De cateva ori m-am nimerit §i eu In
biserica. Eram ucenicul lui §i mi-am permis sa observ:

„Parinte staret, v-am ascultat la slujba A fost o predica foarte interesanta, dar, a
fost o predica de nivel universitar. Cred ca taranii si babele care vin cu traistele din vale
si au urcat la Rarau n-au inteles nici o boaba din tot ce ati vorbit: Claudel, Shakespeare,
Bernanos... „Si ce?", mi-a raspuns. „Stiu." Avea o vorba si daca nu-1 stiai, credeai ca-i
gata sa-ti dea si un pumn, sau o palma. „Tu crezi ca eu am nevoie sa ma inteleaga? N-ai
vazut ca plang? Asta imi este de ajuns"

CARMEN DUMITRIU: — Dar „Rugul aprins" afostpe vremea cdnd el era mirean,
saupe vremea cdnd era calugar?

I.P.S. MITROPOLIT ANTONIE: Era Inca mirean. Pe urma a devenit monah simplu.
Tot ce va povestesc eu, vine dupa momentul in care Sandu Tudor - mirean, a devenit Sandu
Tudor - monah §i II chema Agaton, §i dupa aceea, Agaton a devenit Schimonah. Deci i s-a
schimbat inca o data numele din Agaton in Daniil. La Rarau era Daniil. Cei care doresc o
viata duhovniceasca mai profunda, dupa traditie, n-au voie sa spuna de la ei decat §apte
cuvinte pe zi. Daca sunt provocati, atunci pot sa vorbeasca, pot sa raspunda la orice, dar de la
ei, nu pot porni decat §apte cuvinte pe zi. Este un fel de regula de calugarie mai profunda, cu
mai mari restrictii In contactele cu lumea. El a plecat de la Antim ca monah, Agaton. Atunci a
fost facut preot de mitropolitul Firmilian al Olteniei §i numit staret la Crasna-Gorj. Dupa
aceea, cand a venit dupa mine spre Moldova, la Sihastria, aici ca sa i se piarda urma §i numele
de Agaton, s-a facut schimonah, §i i s-a dat numele de Daniil.

A fost ca intr-o istorie cu un evreu care s-a hotarat sa se cresjineze, §i s-a dus la preot
§i i-a spus: „Parinte, vreau sa ma crestinez." „Foarte bine, du-te si fa-ti formele oficiale la
Primarie. Cum te cheama?" „Pai, Itic," „§i cum vrei sa te cheme?" „Ion." „Foarte bine."
L-a botezat dar dupa cateva saptamani sau luni, s-a prezentat din nou la ofiterul starii
civile: „Stiti, exista o lege de schimbare a numelui. Eu as vrea sa-mi schimb numele."
„Cum?" „Din Ion, in Gheorghe." „Are asta vreo insemnatate? Nu stiu ce interes ai."
Omul zice: „Pai, uita-te dumneata la mine; de cate ori ma vede cineva ma intreaba: mai,
cum te chema pe tine inainte?" Era cam pistruiat §i cu parul ro§u: „Daca ma cheama acum
Ion, trebuie sa zic ca inainte ma chema Itic. Acum, daca-mi schimb numele in Gheorghe,
cand o sa ma intrebe cum ma chema inainte, am sa spun Ion!" Cam a§a a fost §i cu Sandu
Tudor. A devenit Agaton, apoi Daniil. „Cum te chema inainte?" „Agaton!" A§a disparea
Sandu Tudor! Asta poate sa fie §i o gluma. El a devenit schimonah din convingere. Sa poata
tacea. Dar n-a fost chip, II cuno§tea prea multa lume.

CARMEN DUMITRIU: Cum s-a terminat experienta de la Antim?
I.P.S. MITROPOLIT ANTONIE: — Experienta de la Antim s-a terminat prin
disperare. Au venit arestarile. Finalmente experienta de la Antim s-a terminat In Inchisori.

46

Rugul aprins
Toti cei care am fost la Antim, am fost arestati.

CARMEN DUMITRRJ: — Vreti sa va intoarceti putin la atmosfera grupuluil
I. P. S. MITROPOLIT ANTONIE: — Atmosfera grupului era una de pace sufleteasca,
era un grup de rugaciune dar era in aer §i o atmosfera apocaliptica, in sensul ca toata lumea
simtea ca se afla in pragul unui mare dezastru §i ca, Tntreaga pregatire de la Antim prin
rugaciune, prin temele care se tratau §i se discutau dupa aceea, se face ca o pregatire pentru
intrarea In marele Intuneric §i marele dezastru: comunismul ateu.

CARMEN DUMITRTU: — Le numeati astfel si atuncil

LPS. MITROPOLIT ANTONIE: — Sandu Tudor, da. Ceilalti, poate, mai cu teama,
dar toti simteam ca era a§a. Daca vreti, luati-o drept o interpretare a mea, ca o pregatire pentru
intrarea in marele dezastru, de azi, dar totul era pentru intrarea in epoca de intuneric care
urma. In aceasta epoca, urmau sa opereze ni§te parole, intre oameni, care sa se recunoasca §i
sa se ajute intre ei, iar aceasta parola era „Doamne Iisuse" deci prescurtarea rugaciunii mintii.

Tot a§a cum pe vremea primilor cresjini, cand cre§tinismul era in ilegalitate fata de
imperiul roman, cand se Intalneau doi oameni, dintre care unul era cresjin §i ar fi vrut sa §tie
ce era eel din fata lui, fie ca avea, fie ca lua un beti§or de undeva §i, ca din Intamplare, se juca
pe nisip §i facea semnul unui pe§te. Daca celalalt §tia despre ce este vorba, facea §i el pe
pamant, sau pe nisip, semnul unui pe§te. Insemna ca s-au intalnit doi cre§tini, pentru ca
pe§tele era simbolul tainic al cresjinismului. Pe§te in grece§te se spune ihtis, dar scris cu
initiate - IHTIS - In grece§te insemna: „Iisus Hristos, Theu Ios, Sotir, Fiul lui Dumnezeu
Mantuitorul."

Era deci o parola, la Inceputurile cre§tinismului, In primele trei veacuri. Prin aceasta
cre§tinii se recuno§teau intre ei. Daca celalalt nu facea semnul jos, insemna ca nu era cresjin,
§i ca eel care facuse semnul trebuia sa aiba rezerve. Daca facea §i celalalt semnul unui pe§te,
insemna ca puteau vorbi cu fratii.

Ei bine, ceea ce v-am spus eu, este doar analogia cu ceea ce insemna sa fie „Rugul
Aprins". Parola nu era pe§tele, ca in primele veacuri, parola era ,£>oamne Iisuse". Aceasta
proba apartenenta la grupul isihast de la Antim sj, toti cei care, indiferent de destinul care ii
a§tepta, sub noaptea comunista, urmau sa intre in acest mare intuneric - sa poata ramane uniti
prin formula „Doamne Iisuse", ca sa se recunoasca Intre ei. Ceea ce s-a §i Intamplat.

Toti am fost arestati, bagati In Inchisori, dar peste tot unde se rostea „Doamne Iisuse",
se §tia ca e unul care deja avea tangenta, daca nu direct cu Antimul, atunci direct cu cei care
au fost la Antim. Pe de o parte era formula-parola, pe de alta parte era §i formula de rugaciune
interioara, pe care o putea face In inima sau In minte, In gand, neascultat de nimeni. Era
formula de rezistenta In inchisori, impotriva a tot ceea ce se Incerca pe vremea aceea
impotriva omului.

Eu Insumi pot sa spun ca am beneficiat ani de zile de aceasta formula care m-a lini§tit
suflete§te, care m-a intarit intotdeauna §i care m-a facut sa ma simt intotdeauna in legatura cu
cineva, in legatura cu toti ceilalti care rosteau aceeasj formula, care faceau parte, deci, din
aceeasj familie. In momentul in care recurgeam la acest exercitiu de rugaciune, aproape ca
faceam ca ancheta sa nu ajunga la nimic.

CARMEN DUMITRKJ: — Deci reu§eati sa intrati in propria dumneavoastra minte
ca intr-un loc de refugiu.

I.P.S. MITROPOLIT ANTONIE: — in acelasi timp ca intr-un loc de refugiu, dar si ca
sub o carapace. Asta ii innebunea pe anchetatori. Ei voiau sa te reduca la frica, la supunere, la
depersonalizare §i la marturisirea §i a ceea ce nu facusesj.

CARMEN DUMITRRJ: — Simteati ca erati in relatie de comunicare cu ceilalti?
I.P.S. MITROPOLIT ANTONIE: — Totdeauna. Aceasta comunicare o exersam de la

47

Dr. ANTONIE PLAMADEALA

Tnceput, Tnca de cand „Rugul Aprins" a putut functiona liber. Apoi, toti cei din „Rugul
Aprins" care am trecut prin Tnchisoare, ne-am simtit in comuniune permanenta, meat „Rugul
Aprins" in fapt, nu a disparut niciodata. Nu poate fi vorba de cuvinte, decat de acel sentiment
§i forta, de acea putere interioara, care te facea sa rezi§ti la cele mai grele incercari §i te facea
sa nu te simti singur. Sa te §tii intr-o familie. In felul acesta „Rugul Aprins" n-a murit
niciodata, caci §i dupa ce oamenii ace§tia s-au Tntors din Tnchisori, au pastrat parola §i
exercitiul mintal.

Numai Sandu Tudor nu s-a mai Tntors niciodata! A murit la Aiud. El poate fi
canonizat! Eu as. face o propunere, de canonizare, pentru ca el a murit in Tnchisoare la Aiud,
unde a fost Inchis pentru „Rugul Aprins", pentru credinta lui. El n-a fost Tnchis pentru ca a
facut politica legionara, de pilda. N-a fost legionar. Dimpotriva. Toata lumea §tia ca el a fost
cu legionarii in cearta.

El a murit in Tnchisoare pentru credinta lui! El ar putea intra foarte bine Intr-un catalog
al martirilor cre§tini, pe care ar trebui sa-1 alcatuim noi astazi. Ar trebui sa intre printre cei
dintai In acest catalog, cu nume sau fara nume, printre martirii morti In Tnchisori pentru
credinta, sfinti, cum sunt cei 40 de martiri din istoria cre§tinismului. Pintre ace§tia ar intra,
fara Indoiala, §i Sandu Tudor.

Eu mi-am propus, pana la urma, daca voi avea posibilitatea, o voi face sj oficial. Lui
trebuie sa i se ridice o cruce, pentru ca locul unde a fost Inmormantat, nu se cunoa§te. Trebuie
sa i se ridice o cruce in cimitirul detinutilor de la Aiud, §i, neaparat, o cruce la Rarau, de unde
a fost arestat. A fost arestat ca staret al Schitului Rarau, cam odata cu mine, prin 1954.

CARMEN DUMITRIU: — Deci cronologic vorbind, pentru Pdrintele Daniil, primul
afostAntimul, dupa aceea a fost Crasna, si pe urma?

i.P.S. MITROPOLIT ANTONIE: — Dupa Crasna a fost Sihla. Apoi a fost Raraul,
dupa care a fost arestat.

CARMEN DUMITRIU: Cam cap erati in acest grup, de laAntiml

i.P.S. MITROPOLIT ANTONIE: — In grupul initial „Rugul Aprins", erau o seama
de scriitori, precum Tudor Vianu, Ion Marin Sadoveanu, Paul Sterian, Anton Dumitriu, Dan
Barbilian, Vasile Voiculescu, deci erau oameni de mare cultura. Dintre tinerii teologi era
Andrei Scrima, eel cu viitorul prin India, prin Liban sj cam peste tot. Eram eu, Nicolae
Bordasju, eram 12 studenti. Sandu Tudor gandise sa pregateasca 12 tineri, ca pe cei 12
apostoli, dintre care multi traiesc. Unul dintre ei este doctorul Nae Nicolau. Cred ca traie§te. O
fi avand acum peste 70 de ani. Pe vremea aceea era student la medicina. Era apoi un student
de la Facultatea de Medicina Veterinara, Gheorghe Varna despre care n-am mai auzit nimic.
Mai era un student - Balea Traian care facea tot Facultatea de Medicina Veterinara §i care a
reusjt sa fuga la Paris. Ce aventura era o astfel de fuga, prin Iugoslavia sj Triest, poate fi un
subiect de carte pentru ea insasj. Uneori sarbii ii trimiteau pe romani inapoi §i ajungeau direct
la Jilava. „Incercare de trecere de frontiera" Ani multi. Iesjrea din „rai" se pedepsea grav.
Acum Traian Balea este unul dintre marii epidemiologi ai lumii. E mereu pe drumuri, nu §tii
in care tara a lumii II poti gasi. De unde §tiu lucrul acesta?

Intr-o duminica eram In Biserica din Saint Jean de Beauvais din Paris. Eu, cu toate
divergentele aparente, canonice, dintre Biserici, am fost bun prieten cu parintele Boldeanu, de
la Biserica din Paris. Ii dadeam telefon la Paris, sa-mi rezerve o camera la hotelul din fata
Bisericii Jean de Beauvais, sj el nu numai ca mi-o rezerva, dar mi-o §i platea. Eu mergeam la
biserica, de§i veneam de la Bucure§ti. El ma primea in Biserica, in scaunul arhieresc, cu imnul
arhieresc, ceea ce era un lucru extraordinar.

A§adar, ma due intr-o duminica la biserica din Jean de Beauvais. Era de Pa§ti. Intru in
biserica sj vad ca din multime un tanar se uita cu insistent! la mine. O privire insistenta se
simte. M-am uitat §i eu la el. Trasaturi cunoscute parca, dar acum era un om maturizat. N-am
§tiut de unde sa-1 iau. O clipa 1-am banuit ca e de la vreo Securitate, romana sau franceza.

48

Rugul aprins

Dupa slujba se apropie de mine §i spune: „M3z Leonida, tu nu ma mai recunosti?" Leonida era
numele meu in studentie, „Imi pare rdu, ma uit la dumneata de multa vreme, dar nu stiu de
unde sa te iau" Zice: „Eu sunt Bolea Traian, din grupul de la Antim. Odata mi-am amintit,
dar si cu fried. Ma temeam ca era trimis de Bucuresti pe urmele mele" Pe atunci era eel mai
firesc lucru sa te gande§ti la a§a ceva. I-am pus o Tntrebare prosteasca. „§i ce faci, unde
lucreziT' „Sunt parizian. Am fdcut din nou medicina la Paris, dupa ce o fdcusem si in
Romania. Am reusit sa fug, sa scop de inchisoare, iar acum sunt doctorul Bolea Traian (si
mi-a dat o carte de vizita). Abia am venit din Japonia. Maine plec in Paraguay §.a.m.d." Sa
ramanem Tnsa la acest episod pentru o clipa. Cine credeti ca era langa Balea Traian in biserica
din Jean de Beauvais din Paris, sj a stat toata noaptea Invierii cu lumanarea aprinsa in mana?
Eugen Ionescu. N-a fost o convorbire propriu-zisa. El i-a spus: „£/z'fe, cu Prea Sfintitul suntem
colegi de generatie. Ne-am cunoscut la Bucuresti" Jmipare bine" §i atata tot.

Deci, acesta era Eugen Ionescu, despre care s-a spus de atatea ori ca era evreu. Cred ca
numai mama sau sotia lui erau evreice. Dar n-am fost niciodata antisemit. Logic, mi se parea
o prostie. S-a spus ca era necredincios. Ei bine, eu sunt martor ca 1-am vazut toata slujba
Invierii, cu lumanarea in mana, in biserica. Am adunat acum o multime de taieturi din ziare §i
reviste, despre el, cu ultimele confesiuni, poate voi scrie un articol candva. Am §i despre
Cioran. Vedeti cum Tmi vin in minte, prin asociatie atatea lucruri?

Am mai avut pe urma, la Paris, un foarte bun prieten, care m-a vizitat §i in Romania.
De cate ori ma duceam la Paris, ma duceam §i la el acasa, sau ne vedeam intr-un restaurant.
Era Pierre Emmanuel, marele poet, unul dintre marii clasici francezi. Am §i cartile lui cu
dedicatie. Era poet religios, un poet profund. Ne-am intalnit §i in cateva congrese
internationale teologice, la care a vorbit §i el, am vorbit §i eu, §i in felul acesta ne-am
cunoscut. De cate ori mergeam la Paris, fara sa §tie guvernantii de acasa! Odata, am intalnit
chiar un prieten la Paris, care din pacate a murit, dar cu care am fost condamnat in acela§i
proces, amandoi in lipsa, la Bucure§ti, el fiind student cred, la Medicina, iar eu student la
Teologie. II chema loan Cu§a, roman macedonean. Fugit §i el la Paris, T§i facuse o editura.
Deci traia pe picior mare. I§i cumparase o casa §i scotea impreuna cu Paul Miron o revista de
mare calitate care a aparut in zece sau mai multe numere §i se numea „Pro domos", o revista
care, probabil, a fost una din primele reviste anticomuniste de cultura romaneasca care a
aparut peste hotare. Toti marii exilati scriau in aceasta revista a lui Cu§a sj a lui Paul Miron,
care e profesor universitar la Freiburg In Germania. De altfel Paul Miron m-a recomandat lui
Cu§a §i, odata m-am intalnit cu amandoi la Manastirea Rochefort, din Belgia, unde eram in
vizita cu Prea Fericitul Justinian, invitati de cardinalul Suenens. Cu ei m-am intalnit pe urma
mai des, fie In Germania, fie In Franta, iar cu Paul Miron §i In Paltini§. Am fost impreuna §i la
Manastirea Orval din Belgia, la un congres.

Cand ma duceam la Paris, ma intalneam cu Pierre Emmanuel. Odata m-am intalnit
acolo, cu cine credeti? Cu loan Alexandru. Pierre Emmanuel m-a invitat impreuna cu Ion
Cu§a la un restaurant vecin. Mai era un invitat pe care nu-1 cuno§team. Era Gabriel Marcel.
Am stat la o masa mai retrasa, intr-un fel de separeu ca sa putem vorbi mai in voie. Toti au
inceput sa ma intrebe ce e in tara, cum a fost cu inchisoarea, iar eu eram atat de emotionat
cand le povesteam, §i erau §i ei emotionati, incat la un moment dat mi s-a parut ca am uitat
limba franceza §i i-am spus lui Cu§a: „Ioane, daca vrei, tradu-ma tu in francezd. Nu mai pot
vorbi frantuzesteT Evocam elemente de mare emotie din inchisoare, torturi, insulte,
stupiditati, umilinte Incat pur §i simplu, nu ma puteam exprima frantuze§te §i am continuat sa
vorbesc romane§te. Cu§a traducea. A§a am avut prilejul sa-1 cunosc §i pe Gabriel Marcel. Dar
sa ma intorc putin la Jean de Beauvais.

Cand m-am intalnit cu Balea Traian, dupa slujba Invierii, cineva ne-a invitat la el
acasa. Locuia foarte aproape, in Cartierul Latin. Era Paul Barba Neagra, regizorul care se
stabilise la Paris. M-am dus. Aveam §i o oarecare legatura personals cu el, in sensul ca, pe
cand el era regizor la Bucure§ti §i facea filme, a acceptat-o intotdeauna pe mama mea printre
figuranti, ceea ce Insemna 25 de lei pe zi §i, uneori §i pe tata. Ii purtam recuno§tinta pentru

49

Dr. ANTONIE PLAMADEALA

asta. Cred ca pe atunci, ma simpatiza sj el. Pe cand eram dat afara de peste tot, prin 1959-'60,
m-a luat §i pe mine Tntr-un grup de figuranti, undeva in holul Teatrului din Gradina Icoanei.
Dupa ce 1-am reintalnit la Paris §i alta data, m-a Tntrebat: „Nu vrei sa te duci pdna in Grecia?"
„Cum sa nu, m-s duce" Zice: „Uite mi-am luat niste bilete pdna in Grecia si nu ma mai pot
duce" Mi le-a dat mie §i m-am dus eu. Erau bilete cu cazare, cu tot ce trebuie, masa, etc. Deci
Barba Neagra ne invita la el acasa. Cu cine credeti ca m-am Tntalnit acolo. Prima §i ultima
oara, desj, dupa aceea, am mai corespondat de la Londra. M-am Tntalnit cu Monica Lovinescu
§i cu Virgil Ierunca. Mai era pe vremea aceea un domn Cazaban, care era tot a§a frecvent la
Europa Libera.

Am stat cateva ore bune, acolo, la discutie, in locuinta D-lui Paul Barba Neagra.
Bineinteles, centrul discutiei eram eu care povesteam din tara, sj povesteam fara perdea. Nu
m-am temut niciodata sa spun adevarul, in afara. In tara spuneam toti lectia. Cand n-o
spuneam intram la Tnchisoare. §i eu am fost.

Aceasta se Tntampla Tntre anii '68-'70. Veneam de la Oxford. Multe vacante mi le-am
facut la Paris, pentru ca la Oxford am avut un privilegiu. Am beneficiat de o bursa de la
Roma, care Tmi permitea totul: sa cumpar carti, sa calatoresc. Eram la o facultate iezuita §i
aveam toate privilegiile iezuite. Daca vroiam un costum, ma duceam la secretar, el dadea un
telefon, §i-mi spunea: „Du-te in Oxford la adresa cutare si-ti v or face un costum"" Primeam §i
5 lire pe saptamana, bani de buzunar. Cu 5 lire cumparai doua perechi de pantofi. Cu 7 lire
cumparai un costum.

Colonelul Robinson, era probabil colonel in retragere, era secretarul colegiului unde
locuiam eu, ma chema Tnainte de vacanta §i ma Tntreba: „Ce vrei sdfaci vara asta? Vrei sa
mergi in Romania?" „Nu, eu in Romania ori ma intorc doctor, ori nu ma mai intorc" „§i
unde ai vrea sa mergi?" ,^4s vrea in Franta, as fi mai aproape" Zice: „Bun, sa vii mdine
aid" Ma duceam §i-mi dadea biletele dus-Tntors pana la Paris. Pana cand m-am Tnvatat minte
§i am cerut pe urma bilete Londra-Ierusalim, §i, am vazut toata Tara Sfanta, Tmi dadea §i bani
de buzunar in afara de bilete. Dupa aceea am spus ca vreau sa vad America §i m-am dus la
Detroit. Am primit §i bani de buzunar.

Dupa aceea am spus ca vreau sa vad Spania. In Spania am avut §ansa de a fi numit de
Universitatea din Salamanca ^visiting profesof pentru o serie de conferinte. Ei mi-au dat bani
pe conferintele pe care le-am tinut despre Ortodoxie. Am undeva afi§ele §i invitatiile care s-au
trimis prin ora§, sa vina lumea sa asculte un rasaritean care va vorbi despre problemele
ortodoxiei rasaritene §i romanesji. §i a§a am vizitat, pe bursa, aproape toata lumea.

CARMEN DUMITRKJ: — V-ati apropiat de Sandu Tudor din timpul „Rugului
Aprins" sau legdtura dumneavoastrd sufleteascd cu el s-a creat mai tdrziu?

f.P.S. MITROPOLIT ANTONIE: — Am fost apropiat de Sandu Tudor Tnca de cand el
era civil, sa fi fost aceasta prin 1946. Eram Tnca student laic. El mi-a fost na§ la calugarie. Era
o mare personalitate! In primul rand, era mare om de cultura, avea verva. Era putin cam
brutal, violent In limbaj, tran§ant meat trebuia sa ai Tndrazneala ca sa stai de vorba cu dansul §i
sa-i rabzi unele invective. Dar nu conta. El nu le spunea din inima, dar Tnsemna ca el te-ar dori
mai subtil in Tntelegerea anumitor probleme. §i te accepta mai departe, ca sa-ti spuna cum ar
trebui sa fii. Violentele de limbaj, uneori, se faceau resimtite §i in predici, mai ales in predicile
pe care le tinea taranilor, cand a ajuns la Manastire.

In predici aveau bun efect. Se Tntampla aici un fenomen ca §i In psalmodierea
bisericeasca. Daca ati fost la o Manastire de buna traditie, la o slujba In toiul noptii, ati auzit
cum cineva cite§te la strana, §i cite§te, aproape ininteligibil, ca o mormaiala, de pare ca nimeni
nu intelege nimic. De fapt totul e in armonia de dincolo de cuvinte. Totul e o incantatie.
Ascultatorii monahi, care §tiu textele pe dinafara, cand eel de la strana T§i termina texrul de
citit §i spune „Slava Tatalui §i Fiului...", ca manati de un resort mecanic, toti sar din strane, in
picioare, §i-§i fac semnul crucii, Tnseamna asta ca sunt atenti la cuvinte? Nu cred. Sunt Tnsa
sensibili la incantatie §i aceste incantatii le provoaca reactia pe care trebuia sa o aiba in cazul

50

Rugul aprins

in care ar fi urmarit textul ca atare.

Nu textul interesa. Textul Tl §tiau pe de rost. Ii interesa doar ritmul trairii spirituale.

Sandu Tudor avea porniri temperamentale, de fost ziarist bataios. Nu facea deloc
economie de asta in predica. Se rastea, dadea Tnapoi, iar se rastea, iar dadea Tnapoi.
„Nenorociplor, pdcdtosilor, Dostoievski a spus, asa si asa..." Ca erau pacato§i §i nenorociti
era adevarat, §i toti Tl Tntelegeau. In felul acesta Ti atragea, §i atragea foarte multa lume dintre
pelerinii care veneau la schit. In afara de intelectuali, pe care el Ti dispretuia cu discretie,
ascultatorii, tarani, nu-1 Tntelegeau deloc.

De altfel, el §tia acest lucru. Dar cum v-am spus, nici nu-1 interesa. „Ce ma
intereseazd, daca nu m-au inteles. Ai vdzut cum pldngeaul" Apelul lui era la partea afectiva,
emotiva. Pe aceasta era interesat s-o degajeze din predica lui. Mai apoi, n-as. §ti cum sa va
spun, pentru ca acestea sunt lucruri de taina, devenise foarte cautat §i ca duhovnic. Venea
multa lume la el sa se spovedeasca. Acesta Inseamna foarte mult lucru! In Bucure§ti, cat este
el de mare, daca sunt doi duhovnici buni, e mult! Eu §tiu numai unul. Sandu Tudor, prin
schirurile prin care a umblat a fost un duhovnic bun. Cautat. Tineti cont! Restul este de multe
ori spovedanie de rutina. Spune: „ti, ti, ti, la, la, la, am facut cutare §i cutare." „Bun, poftim la
imparta§anie." Asta-i apa de ploaie, nu e spovedanie.

Eu am cunoscut doi, trei duhovnici care faceau spovedanie cum trebuie, adica discutie,
analiza, pricepere a ceea ce putea fi pacat. Unul era parintele Arsenie Boca, despre care am sa
scriu, daca nu o carte, macar un articol. Mi-a fost staret la Prislop. El m-a calugarit, incat am
§i o datorie filiala sa scriu despre el §i mi§carea po care a initiat-o la Sambata. Arsenie Boca,
datorita politicii vremii, a trebuit sa fie aparat de Mitropolitul Nicolae Balan §i mutat la
Prislop, pentru ca Sambata intrase de fapt in colimatorul Securitatii. A§adar, 1-am cunoscut ca
duhovnic mare pe Parintele Arsenie Boca, pe parintele Cleopa, pe parintele Daniil Tudor §i pe
parintele Sofian de la Manastirea Antim din Bucure§ti.

In afara de cei care traiesc, parintele Sofian, poate din nesjiinta mea, dar mi-ar fi greu
acum sa va spun care ar putea fi al doilea in viata. Poate parintele Arsenie Papacioc de la
Techirghiol, care a fost ucenicul parintelui Cleopa §i care are sj el o istorie interesanta. A
trecut prin Inchisori. Era un tinerel de 18 ani cand a fost primar la Zarnesji. Dupa aceea In
Inchisoare, a renuntat la legionarism §i la orice politica §i a intrat In monahism. Acum are 80
de ani §i este Inca duhovnic bun §i lucid la Manastirea Techirghiol.

CARMEN DUMITRIU: — Cum a ajuns Sandu Tudor la Prislop ca sa va naseasca pe
dumneavoastrdl

I.P.S. MITROPOLIT ANTONIE: — Eu eram un mic personaj, nu celebru, pentru ca
nu aveam de ce, dar eram cunoscut. Relatiile §i convorbirile cu mine aveau, probabil, un iz
mai deosebit. Nu §tiu prin ce ma voi fi remarcat anume. Mai tarziu m-am remarcat prin cateva
studii. Am prezentat o bibliografie u§or comentata, bineinteles, nu exhaustive a studiilor de
spiritualitate aparute in toata lumea. O am. E tiparita. Lucrul acesta, facut la ora aceea, era §i o
mare indrazneala, dar era §i dovada unei informatii multilaterale mai rare. Eram preferatul
parintelui prof. Dr. Dumitru Staniloae. Eram §i putin afectat, ca un tanar care era con§tient ca
§tie carte. Vara veneam la Manastirea Sambata imbracat intr-un costum alb §i cu baston. Eram
ca un June prim din secolul XDC, nu-i a§a? Bastonul Imi dadea un prestigiu §i un aer deosebit,
a§a, plasat intre ridicol §i maretie. Lumea care ma cuno§tea de atunci imi zicea: „Pai, tu erai
arhiereu inainte de afi\ Noi asa te vedeam"

Eram a§adar un personaj cunoscut, in facultate fusesem pre§edintele Uniunii
Studentilor Teologi. Eram unu din cei doi reprezentanti ai Facultatii de Teologie In Oficiul
Universitar, unde fiecare facultate din Universitate avea cate doi reprezentanti. De la Teologie
eram eu cu parintele Bordasju Nicolae, acum, in Bucuresji. Acolo m-am facut cunoscut in
toata Universitatea.

Eram membru In „RUGUL APRINS" §i nu eram dintre cei din urma. Participant la
discutii §i probabil m-am remarcat. Tree peste multe detalii. Cred ca am povestit cum Tntr-o

51

Dr. ANTONIE PLAMADEALA

saptamana mi-am dat toate examenele anului IV §i am luat sj licenta la Cluj. In aceeasj
dupa-amiaza am plecat la Manastirea Prislop de langa Hateg, Manastire izolata, capat de
drum, zidita de Nicodim eel sfintit prin secolul XIV, ctitor §i al manastirii Tismana §i Voditei
§i, poate §i al Manastirii Neamtu din Moldova. Oricum, e personajul eel mai important al
Tnceputului monahismului la romani. De acolo i-am trimis vorba Parintelui Daniil,
considerandu-ma in continuare membru al „RUGULUI APRINS", ca m-am hotarat sa intru in
monahism §i ca as. fi foarte bucuros daca ar veni sa fie na§ul meu. Raspunsul a fost prompt. A
venit. A§a mi-a fost parintele Daniil na§, iar eel care m-a calugarit, a fost un alt om celebru al
vremii, Parintele Arsenie Baca. Am avut a§adar un privilegiu, a§ spune unic in Romania.

CARMEN DUMITRKJ: — Parintele Arsenie era staret la Prislop atuncil
i.P.S. MITROPOLIT ANTONIE: — Da, din motive de securitate personal!
Mitropolitul Nicolae Balan ca sa-1 apere Tl mutase de aici de la Sambata, la Prislop. Am avut
prin urmare §ansa, nu §tiu daca a mai avut-o cineva, de a avea stareti pe cei trei mari mentori
de spirirualitate romaneasca din a doua jumatate a secolului XX: pe Arsenie Boca, pe Daniil
Tudor §i pe parintele Cleopa. Acestea erau curentele spirituale din Romania vremii §i raman
pana azi.

CARMEN DUMITRKJ: — Care sunt cele trei curente spirituale!

f.P.S. MITROPOLIT ANTONIE — E vorba de trei curente ale secolului nostru:
curentul Rugul Aprins cu Daniil Tudor de la Antim, curenrul Sambata, care a fost o mare
mi§care de masa, Tntemeiata, condusa de parintele Arsenie Boca §i curentul Cleopa care, de
asemenea, este un curent religios de masa, in Moldova pana in zilele noastre, Tnceput la
Manastirea Slatina §i continuat la Manastirea Sihastria de parintele Arhim. Hie Cleopa.

52

Rugul aprins

PREGATIREA PENTRU INTRAREA IN MARELE INTUNERIC

Daca Tmi dati voie, acum, cateva minute, m-am gandit sa ma introduc in aceasta
Tntalnire a noastra cu ni§te date istorice pe care a§ vrea sa vi le prezint, asupra carora n-am
scris inca nimic, asupra carora am de gand sa scriu, despre care am deja unele izvoare care sa
stea la baza a ceea ce vreau sa scriu §i, iata ca dumneavoastra va nimeriti sa fiti, fara sa fi avut
intentia aceasta anume, primii care veti auzi despre acest lucru. Sunteti toti tineri, aproape toti
atat de tineri, meat cele despre care va voi vorbi eu, vor fi atat de in urma, in istorie, Tncat
dumneavoastra veti realiza ca e cu adevarat istorie, trecut, pentru ca nici unul din
dumneavoastra, cu exceptia celor de varsta mai putin Tnaintata nu ati existat pe vremea aceea.

Lucrurile despre care vreau sa va spun cateva cuvinte se petreceau Tndata dupa
razboiul al II-lea mondial §i e aproape o revelatie, descoperire a lui Dumnezeu, o lucrare a lui
Dumnezeu in lume §i in Romania ceea ce s-a Tntamplat atunci, Tntr-o perioada nu prea lunga §i
anume, i-a§ zice eu: „pregatirea pentru intrarea in marele intuneric", „Marele Tntuneric"
care era venirea asupra tarii noastre a acestei perioade de aproape jumatate de secol de
Tntuneric, in care sub toate raporturile sociale, politice, culturale, in §tiinta, in filosofie, totul a
fost falsificat, totul a fost Tntors pe dos, totul a fost redus la lucrurile cele mai nesemnificative
din punct de vedere al credintei. Fiindca nu s-a putut spune adevarul nici cu privire la §tiinta §i
la descoperirile §tiintei, s-au spus chiar minciuni; nu s-a putut spune adevarul nici cu privire la
descoperirile filosofiei, ba chiar as. putea spune mai mult, filosofia a fost chiar Tnlaturata
complet, filosofie nici nu s-a facut, filosofia a fost Tnlocuita cu economie politica, pur §i
simplu, iar in ceea ce prive§te Biserica s-a Tncercat reducerea la cult.

Sigur ca Biserica a fost cu Tntelepciune dirijata de Dumnezeu sa nu ramana redusa
numai la cult. Cu toate greutatile care au fost, Biserica, totusj, a promovat Tnvatamantul
teologic adica, §i-a pregatit viitoarele generatii de preoti. Biserica a dat posibilitate celor ce au
putut, sa studieze, sa scrie, au avut §i avem din acea perioada o bogata §i adanca literatura
teologica de care trebuie sa ne folosim, de care putem sa ne folosim, din care trebuie sa
eliminam foarte putine lucruri, care trebuiesc eliminate, dar in cea mai mare parte ne putem
folosi de cercetarile teologilor, dar in general, sentimentul pe care 1-au avut o mare parte din
vizionarii de dupa razboi, a fost acela ca intram Tntr-un mare intuneric, intr-o mare perioada
de intuneric.

§i atunci cativa din ei, cu care a§a s-a Tntamplat de am putut fi In legatura la vremea
respectiva, — de aceea ce voi scrie va veni mai mult dintr-o experienta personala §i
intamplator §i din jurnalele, din notele, din caietele ramase de la unii din ei — , cativa
vizionari, zic, au desfa§urat atunci o activitate spirituala profunda §i larga ca §i cum §i-ar fi zis
a§a: „Intram In labirint, intram In catacombe, intram sub pamant, intram intr-o perioada lunga
§i neagra In care toti vom fi cenzurati, In care Dumnezeu insusj va fi cenzurat, ca sa nu ni se
poata adresa cum trebuie; in care noi inline vom fi cenzurati sa nu putem sa vorbim despre
Dumnezeu tot ce-am vrea §i tot ce avem datoria sa vorbim, §i atunci trebuie sa ne pregatim
pentru aceasta intrare In intuneric.

Am sa va dau cateva din elementele acestei pregatiri. Sunt cateva jaloane care
trebuiesc neaparat mentionate §i care vor constitui dupa parerea mea — §i va spun acuma un
lucru pe care daca voi reusj sa-1 dovedesc §i sa-1 incheg cum trebuie — va putea constitui eel
de-al treilea mare eveniment, cea de-a treia mare epoca a spiritualitatii romane§ti din decursul
istoriei ei. Prima a fost cea paisiana cu rugaciunea mintii, pe care Paisie Velicicovschi de la
Manastirea Neamtu o Invata tuturor calugarilor §i tuturor mirenilor, care a tradus cele mai

Cuvantul rostit de I.P.S. Mitropolit Antonie Plamadeala la jedinta Ligii Tineretului Ortodox din data de 24 mai
1991 (laCluj).

53

Dr. ANTONIE PLAMADEALA

multe carti din literatura greaca, din literatura slava in romane§te §i in ruse§te, §i a intemeiat
un curent de duhovnicie, de spiritualitate, zicem noi cu un cuvant mai modern, atat in
Moldova, dar mai ales in Rusia, unde el §i-a trimis manuscrisele pe care le traducea in limba
slava, din greaca, din Sfintii Parinti greci §i, in special de la acei Sfinti Parinti care s-au ocupat
cu rugaciunea neincetata, a§a-numita rugaciune a mintii, rugaciunea inimii sau rugaciunea
mintii facuta In inima, o rugaciune veche Inca de pe vremea parintilor celor mai de demult,
din vremea lui Antonie eel Mare, din vremea ucenicilor lui pana la obsjile mari care s-au
format spre sfarsjtul veacului al rV-lea.

Ei bine, Paisie Velicicovschi a reluat-o, a tradus operele cele mai multe ale acestor
sfinti nevoitori din trecut, le-a trimis In Rusia sj a nascut acolo In sec al XK-lea o mi§care
spirituals foarte mare, care a nascut acolo pe unii foarte mari duhovnici, aceia despre care
printre altii vorbe§te Dostoievski, §i cei care ati citit literatura lui Dostoievski, ati putut gasi In
ea un personaj numit staretul Zosima. Ei bine, pe acest staret Zosima, Dostoievski 1-a luat din
Manastirea Optina in care Manastire, traditia lui Paisie Velicicovschi s-a inradacinat eel mai
mult, a prins eel mai bine. Acesta a fost un prim curent.

La noi In Moldova a prins §i n-a prins. De ce? Pentru ca romanii sunt mai practici.
Spiritul lor e mai echilibrat. Romanii pun accentul In acelasj timp pe munca §i pe rugaciuune,
§i atunci paisianismul a prins mai degraba in Rusia care merge spre extrem in general, decat la
noi. La noi a ramas mai accentuate in jurul manastirii Neamtu, §i anume la Manastirea
Sihastria, dar §i acolo, nu a§a cum a vrut-o Paisie, tot dintr-o maniera de acceptiune
romaneasca.

Acesta a constituit sa zicem prima mare mi§care spirituals romaneasca.

A doua a fost cea din jurul manastirii Cernica, cu Staretul Gheorghe §i cu Insu§i
Sfantul Episcop Calinic de la Cernica, care a accentuat in indrumarile spirituale pe care le
dadea ucenicilor lui, accentua deopotriva pe munca, pe ascultare, ca exercitiu de asceza §i,
dupa aceea, pe rugaciune, dar pe o rugaciune foarte controlata §i mereu, mereu in legatura cu
asceza, pregatirea cu purificarea. Aceste doua curente istoricii spiritualitatii noastre le-au
marcat dejain istoria spiritualitatii romane§ti.

Ei bine, eel de-al treilea, zic eu, va putea fi numit acesta din jurul anilor 1943-1950
ilustrat de o seama de duhovnici, de o seama de oameni alesj din tara noastra care, fara sa se
sfatuiasca intre ei, fara sa fie din acelasj loc, ci fiind din locuri diferite au pregatit aceasta
intrare in marele intuneric de jumatate de secol care urma. Prin ce credeti, la ce au facut ei
apel? Atunci cand ziceau: se va intra Intr-un mare §i lung intuneric, cum veti rezista? Nu veti
rezista decat prin rugaciunea interioara, prin rugaciunea inimii. Aici, daca va veti instala bine
aici, nu veti fi atacati de nimeni niciodata. Va vor putea fi distruse §colile, va vor putea
distruge bisericile, veti putea suferi oprelisjile cele mai mari, va va putea scoate de peste tot,
dar din inima nu va va putea scoate niciodata pe Hristos, daca veti invata, veti §ti sa-L pastrati
acolo, II veti avea permanent. Cu aceasta au venit ace§ti piloni carora le voi spune §i numele,
§i care au pregatit atunci a§a cum trebuie, intrarea in aceasta lunga perioada de intuneric.

Ea a Inceput, am zis, In ianul 1943. In 1943 s-a organizat o prima Intalnire de aceasta
duhovniceasca la Cernauti sub obladuirea mitropolitului Tit Simedrea, un om de mare cultura
§i de mare spiritualitate, un om care cu mult inainte de sfarsjtul vietii sale s-a retras din postul
de mitropolit, el s-a retras, nu 1-a scos nimeni, pentru ca putea sa ramana Mitropolit la
Suceava dupa ce Cernautiul a fost ocupat de catre ru§i. El s-a retras la o Manastire, la
Manastirea Cernica unde a §i trait pana la sfarsjtul vietii, §i el este unul dintre aceia cu care,
nu din 1943 (ca eram atunci foarte tanar), dar In momentul cand am fost ales episcop §i
hirotonit la Bucure§ti, unul dintre cei trei hirotomisitori ai mei a fost Tit Simedrea, deci aceia
care - de fapt - a organizat prima intalnire duhovniceasca.

Am intrat in posesia caietului tiparit, a acestei prime intalniri la care erau chemati tot
felul de intelectuali §i oameni duhovnice§ti ai vremii.

Deci Tit Simedrea a fost permanent prezent, Parintele Benedict Ghius. a fost prezent, a
fost pe vremea aceea, scriitorul §i gazetarul Sandu Tudor, mai tarziu parintele Agaton §i apoi

54

Rugul aprins

parintele Daniil ca ieroschimonah, §i apoi au luat parte acolo oameni de §tiinta.

De pilda un Al. Mironescu, care a scris lucrari pe care noi studentii din vremea aceea
le cautam §i le gustam extraordinar, pentru ca erau dovezi §tiintifice ale existentei lui
Dumnezeu. De pilda, Al. Mironeseu, uitat pe nedrept astazi, dar in biblioteci cartile lui sunt, a
scris o carte: „Limitele cunoasterii stiintifice" A scris o alta carte intitulata „Certitudine si
adevar" in care de asemenea demonstra ca certitudinea nu se poate capata decat prin credinta.
El, om de §tiinta, era profesor la Facultatea de §tiinte. Tot atunci a tinut o meditatie foarte
interesanta, cu un matematician §i filosof care, dupa aceea va deveni mare, mare de tot,
traie§te §i astazi §i este tot atat de mare in cultura romaneasca. Nici nu va inchipuiti cine -
Anton Dumitriu. Tot atunci a tinut o conferinta, se pare inedita, pe care Tnsa eu am
descoperit-o in ni§te arhive §i am s-o public, o conferinta despre asceza. Cine credeti? Unul pe
care vor sa-1 faca, ma rog, daca nu ateu, macar agnostic — Constantin Noica.

Paul Sterian, acela care a scris o carte in versuri despre „Razboiul nevazut", dupa titlul
lui Nicodim Aghioritul, §i multi alti oameni de cultura, de §tiinta, de filosofie care acolo,
Tntr-un fel, au pus bazele a ceea ce se va centra dupa aceea la Manastirea Antim, ceea ce s-a
numit curentul, cercul ,ftugului Aprins".

Sandu Tudor, scriitor, ziarist, proprietar a doua reviste „Credinta" §i „Floarea de foe",
un om cu destule aventuri culturale, spirituale §i fizice. De pilda, avea un avion personal §i a
cazut de la 1000 de metri §i n-a murit. Fusese ofiter de marina, fusese combatant in est, avea
ni§te experience uluitoare, cand primejdiile 1-au ocolit in mod vizibil ca o minune a lui
Dumnezeu. Omul acesta a intat in monahism la Manastirea Antim §i a organizat aici acel cere
al „Rugului Aprins" la care a adunat intelectualitatea Bucure§tiului la conferinte de Duminica
dupa-amiaza, biblioteca manastirii Antim devenise neincapatoare.

Printre ace§ti intelectuali care au continuat sa vina, Anton Dumitriu, din cand in cand
Constantin Noica, Tudor Vianu, Ion Marin Sadoveanu, bineinteles profesorul Al. Mironeseu,
ni§te generali chiar (Tetrageneralul cu sotia lui), bineinteles Parintele Benedict Ghius. care era
un mare duhovnic, Parintele Sofian Boghiu, care mai traie§te §i azi aproape de varsta de 80 de
ani, §i printre toate aceste somitati culturale §i duhovnicesji, Parintele Agaton pe vremea aceea
Sandu Tudor, scriitorul, a adunat in jurul lui in acest cere §i o seama de tineri studenti printre
care m-am numarat §i eu.

A mai fost printre ei Preotul Roman Braga, care este acum Arhimandrit in America, a
mai fost printre ei Arhimandritul Andrei Scrima, care a studiat pe urmele lui Mrcea Eliade in
India, §i acum este profesor la Universitatea din Beirut, care a fost acum §i mi-a facut o vizita
la Sibiu, §i alti tineri.

Dar s-a intamplat acolo la Antim, as. zice eu, un miracol pe care eu l-a§ numi
„Intoarcerea lui Paisie Velicicovschi". Vedeti dupa ce v-am spus, intrarea in marele intuneric
ascuns, vin cu al doilea concept care sa caracterizeze acest moment de spiritualitate
„Intoarcerea lui Paisie Velicicovschi".

Despre acest rus din Poltava, Parintele Prof. David de la Bucure§ti a incercat sa
demonstreze ca ar fi chiar moldovean, §i ca ar fi unul din cei care 1-au urmat pe Dimitrie
Cantemir la 1711 cand s-a retras impreuna la tarul Petru I, in Rusia. Nu §tiu daca lucrul acesta
se poate dovedi. Pr. Prof. David are multe gaselnite de acestea interesante. Ele trebuiesc
studiate, dovedite, care vor servi istoriei noastre, bineinteles. Deocamdata se §tie totu§i, mai
ales din cartea lui Paisie Velicicovschi §i din alte surse, ca Paisie era rus. Mie imi pare rau ca
noi n-am apucat sa-1 beatificam, sa-1 declaram sfant inaintea ru§ilor. Eu am facut aceasta
propunere. Imi pare rau ca am intampinat la acea vreme cateva rezistente. Eu propusesem sa-1
canonizam cu un an inainte sa-1 canonizeze rusji, §i era foarte bine, pentru ca el a fost pe
pamantul nostru, s-a realizat pe pamantul nostru, a ales Moldova unde sa-§i puna in valoare
darurile lui duhovnice§ti, §i a murit §i a fost ingropat la Manastirea Neamtu, unde pana astazi
este mormantul lui.

Trupele romane, care au Inaintat dincolo de Nistru, au gasit Intr-un colhoz din Ucraina
2 oameni, muncitori. O vreme, unul a fost tractorist. Unul din ei era Nicolae al Rostovului, iar

55

Dr. ANTONIE PLAMADEALA

al doilea era Pr. loan Culaghin de la Manastirea Optina, Manastire unde cu Tnceputul secolului
al XlX-lea Tnflorise eel mai vizibiul curentul paisian, iar acest loan Culaghin era ultimul
dintre parintii manastirii Optina, dupa ce Manastirea a fost distrusa §i toti calugarii Tmpra§tiati,
omorati, cei mai multi. El s-a retras probabil Tntr-un colhoz oarecare ca muncitor. Acolo 1-au
gasit armatele romane, acolo s-a descoperit cine este §i a fost adus, §i s-a stabilit, Tmpreuna cu
Nicolae de Rostov la Manastirea Cernica. Episcopul Nicolae de Rostov la scurt timp dupa
aceea a sj murit. Cei care vizitati Manastirea Cernica Ti puteti vedea mormantul.

loan Culaghin a luat legatura cu acest cere de intelectuali de la Manastirea Antim, §i
cu acest cere de studenti de la Manastirea Antim, cercul „Rugul Aprins", §i a adus din nou
spiritul paisian al rugaciunii nelncetate, al rugaciunii inimii pe care printr-un foarte bun
interpret, el Tnsusj un mare rugator, Pr. Gh. Ro§ca, deci prin acest interpret a putut sta de
vorba cu noi toti o perioada destul de Tndelungata, cred ca pana in anul 1946, daca Tmi aduc
bine aminte, in care el a predat „Rugaciunea inimii".

A fost un profesor de rugaciune, dar nu a§a un profesor oarecare, a fost un profesor
care a initiat in rugaciunea mintii pe fiecare in parte, §i carora le-a citit o rugaciune speciala de
initiere cre§tina, eu sunt in cautarea acestui text pe care 1-am avut, dar pe care mi 1-a confiscat
securitatea cand m-a arestat la un moment dat, pentru ca e un text foarte interesant care
provine de la Manastirea Optina §i care e un text de initiere in rugaciunea inimii sj a facut
fiecaruia o slujba speciala, o slujba de predare a rugaciunii, cu Tndemnul ca aceasta s-o faci
orice s-ar Tntampla.

Ei bine, trebuie sa §titi ca aproape toti, §i Parintele Staniloae a facut parte din aceasta
grupare (mi-aduc aminte ca eel putin doua conferinte ale Parintelui Staniloae, le-am ascultat §i
eu). Aproape toti care au luat parte la aceasta misxare de initiere in rugaciune, cu adevarat au
trecut prin perioade de Tntuneric. Nu §tiu daca vreunul din ei a scapat de Tnchisoare, dar toti au
plecat cu aceasta Tntarire sufleteasca, §i cei mai multi dintre ei au ie§it §i, §i-au continuat dupa
aceea misiunea lor spiriruala.

Tangente cu acest grup au avut §i unii care n-au participat direct acolo, dar care se
tineau informati de acest grup. Nu veneau de frica §i am sa va dau doua nume §i nu nume
oarecare: poetul Ion Barbu, academicianul de mai tarziu, §i marele matematician Octav
Onicescu. La ace§tia ne duceam noi, acasa, din cand in cand, in grupuri mai mici, §i stateam
de vorba §i le spuneam ce se petrecea in adunarile de la Manastirea Antim. Dintre toti cei de
acolo, sigur unii dintre ei fiind morti. Al. Mironeseu a murit §i fiul lui a ajuns in Tnchisoare,
s-a eliberat dupa aceea, acum e in Elvetia, s-ar putea ca el sa mai aiba unele documente legate
de aceasta misxare. Altii nu s-au mai Tntors niciodata §i, parerea mea e ca trebuie sa fie
considerati printre martirii reali ai neamului nostru, printre care §i Parintele Daniil Tudor, care
a murit in inchisoarea de la Aiud Tnainte de 1964, deci Tnainte de momentul eliberarii tuturor
detinutilor.

El a murit §i a fost Tngropat Tntr-o groapa comuna. Nu i se §tie locul. M-am gandit sa
facem ni§te demersuri la Ministerul de interne, sa vedem daca am putea sa-i gasim cumva
trupul, sa-1 recuperam, sa-1 aducem, sa-1 Tngropam undeva cre§tine§te, Tntr-un cimitir la
Cernica unde este Tngropat Nicolae de Rostov.

Pr. loan, acest „Paisie redivivus", el n-a fost arestat de noi, de romani, dar Tntr-o
noapte s-au prezentat doi ofiteri sovietici care 1-au chemat pana la Ambasada sovietica cu
politetea diavolului, 1-au chemat pana acolo, ba chiar se pare ca i-au dat drumul pentru o
noapte §i i-au spus sa vina maine din nou. In acest timp el a scris o scrisoare pe care eu o am,
dar cand s-a dus a doua zi, nu s-a mai Tntors.

Se pare ca a fost dus din nou In Rusia, judecat §i condamnat la moarte. Pentru ce?
Pentru ca venise §i predase aici rugaciunea inimii. Pentru altceva nu putea fi. Bineinteles ca la
proces va fi fost acuzat de tradare, a§a cum toate procesele erau contrafacute ps vremea aceea.

Tot In momentele acelea se Tntampla In Romania §i aparitia altora, persoane pline de
har care sa contribuie la aceeasj pregatire de intrare In lunga perioada de Intuneric.

Unul dintre ace§tia a fost Pr. Arsenie Boca de la Manastirea Sambata. Nu va puteti

56

Rugul aprins

imagina dumneavoastra tinerii de azi, eu eram un tanar ca dumneavoastra. Auzisera despre
dansul. Se vorbea ca despre un om daruit lui Dumnezeu. §titi ca in legatura cu astfel de
oameni se spun uneori §i lucruri exagerate, dar se spun §i lucruri adevarate. Despre el
auzisem, ceea ce nu era imposibil. Eu 1-am cunoscut foarte bine. El m-a calugarit. A§a ca va
imaginati ca 1-am cunoscut foarte bine, dar Tnainte de a fi calugarit de el la Manastirea Prislop
in 1949, el a stat la Manastirea Sambata §i aici veneam noi, grupuri mari de studenti din
Bucure§ti, care Tl audiam in vacante deoarece in vacante el pregatea conferinte de initiere
cre§tina, §i de initiere in rugaciune, paralel cu cei din Bucure§ti jura sa se stie, fard sa se fi
vdzut cu ei.

Deci iata aveam un centru la Bucure§ti §i un centru pentru Transilvania. Amintirea lui
§i astazi se pastreaza, eel putin in zona Fagara§ului, cei care sunteti de pe acolo §titi foarte
bine, §i in zona Sibiului. Conta ca un om Tnainte-vazator. Eu mi-aduc aminte ca faceam
drumul de la Bucure§ti, cu trenul pana la Voila, §i de acolo pe jos, dar cand ne dadeam jos din
tren, nu ma dadeam numai eu, sau numai noi studentii de la Bucure§ti. Se dadeau multimi §i
plecau pe jos in drum catre Sambata.

Ei bine, §titi ce vorbeau acei oameni Tntre ei? §i cu cata convingere, cu cata credinta.
De pilda, spunea o femeie alteia: „Tu, nu manca ca te vede Parintele. Azi e post, te vede
Parintele sj ai sa ajungi acolo sj ai sa vezi c-o sa-ti spuna."

La asemenea scene, v-am dat un exemplu, dar multe altele de acest fel se Tntamplau.
Lumea avea o mare credinta, o mare evlavie la Parintele Arsenie §i am trait acolo cu adevarat
sentimente ca in primele zile ale cresjinismului.

Lumea venea cu multa evlavie, cu multa credinta, se spovedea. In special accentul
contactului cu Pr. Arsenic Baca, era in esenta, prin spovedanie §i in cea mai profunda
deplinatate ortodoxa. Pentru dansul spovedania, contactul direct, schimbul de idei,
cunoa§terea directa era foarte importanta. O spovedanie la el nu dura a§a doua minute, am
facut cutare, cutare §i cutare, Domnul sa te binecuvinteze, te iert §i te dezleg. Nu.

O spovedanie la el era un lung proces de analiza de con§tiinta. Avea rabdare pana cand
sfar§ea tot. Nu neaparat sa-1 descoase pe om, ci sa-1 elibereze cu adevarat nu numai de
pacatele grosiere, de pacatele acestea imediate, de pacatele trupesji la care unii duhovnici se
concentraza pe nedrept numai asupra lor, ci §i la cele ale mintii, ale inimii, cele ale
simtamintelor §i simturilor bineinteles, dar §i cele ale simtamintelor, acelea la care se refera
Mantuitorul atunci cand spune ca cine a vazut a §i pacatuit, daca vederea lui a fost cu pacat.

Ei, bine, contactul cu Pr. Arsenie era de aceasta natura §i de aceea oamenii aveau
convingerea ca „el vede", ca le cite§te in suflete. Bineinteles ca el acumulase §i o experienta
deosebita din aceste contacte profunde cu sufletele oamenilor, dar avea §i darul lui Dumnezeu,
fara indoiala pentru ca el spovedea dupa toata randuiala, in biserica, in ve§minte. Intotdeauna
in Biserica, intotdeauna in ve§minte, cu cartea in fata §i la urma facea dezlegarea legala. Cine
ie§ea de la spovedanie de la dansul, §tia ca, cu adevarat este eliberat de toate relele dintr-insul,
nascut cu adevarat din nou.

Deci aceasta se intampla concomitent cu ceea ce se intampla la Bucure§ti. §i acum
vine lucrul eel mai interesant. Aud unii de altii §i Pr. Arsenie Papacioc ia contact cu cei de la
Bucure§ti. Iar de la Bucure§ti vin sa-i faca o vizita Pr. Agaton (Sandu Tudor) §i cu Pr.
Benedict Ghiu§ §i au o lunga convorbire In care isj armonizeaza Intr-un fel punctele de
vedere, §i felurile ambelor misxari duhovnice§ti pe aceea§i pregatire pentru intrarea in „marele
intuneric". Intuneric in care dupa aceea va intra insusj Pr. Arsenie Boca, care a fost scos in
momentul decretului, cum am fost multi dintre noi, din Manastire, §i a trait a§a pana cu putin
inainte de revolutie, cand a trecut la Domnul §i el, ingropat la Manastirea Prislop, unde a fost
staret, unde m-a calugarit pe mine in anul 1949, §i despre a carui activitate spirituals mai este
de acum incolo de spus.

In legatura cu mi§carea de la Sambata s-a mai produs atunci un lucru extraordinar. Tot
atunci, a§a tot ca printr-o minune dumnezeiasca, la care participa un om care va face legatura
intre ceea ce se intampla in Transilvania, §i ceea ce se intampla in Tara Romaneasca la

57

Dr. ANTONIE PLAMADEALA

Bucure§ti: Tnceperea traducerii „Filocaliei" de catre Pr. Staniloae. Pr. Staniloae lucra cu banii
stran§i de Pr. Arsenie Boca (§i coperta volumelor este facuta tot de Pr. Arsenie). Cei care cititi
acum prefata primului volum, veti gasi acolo aceasta mentiune.

Ei bine, aceasta a venit sa Tntareasca teoretic ceea ce Tncepuse pe de o parte la
Bucure§ti, §i ceea ce facea Pr. Arsenie la Sambata. Vine Pr. Staniloae cu suportul teoretic al
Sf. Parinti, pe care Ti ofera prin traducerea Filocaliei in romane§te (primele patru volume).

La desfacerea primului volum am luat parte sj eu pentru ca primele volume, dupa ce
s-au tiparit, au fost distribuite la pelerinii care au venit la Manastirea Sambata. Dupa aceea,
cand s-a reluat cu volumul 5 — am §i azi bucuria de a o spune eu, pentru ca nu §tiu daca o va
mai spune cineva vreodata, dar cei in cauza nu mai traiesc §i Pr. Staniloae sj celalat al carui
nume cu toata jena va trebui totu§i sa nu-1 pronunt, pentru ca a detinut o functie mare Tntr-o
anumita vreme la Departamentul Cultelor, dar a facut un lucru bun. A aprobat personal §i cu
rise interventia mea, la interventia Pr. Staniloae de a aproba reluarea traducerii Filocaliei §i
publicarea lor, ceea ce s-a §i Tntamplat pana la volumul 10.

lata deci cum se leaga lucrurile in acelasj timp, aceeasj pregatire care se stinge in
acelasj timp. Ei bine, una din ele, una din ramurile, unul din pilonii acestor pregatiri care tot in
vremea aceea a Tnceput sa se contureze n-a disparut, continua §i azi, a continuat sa existe, sa
Tnvete, sa propovaduiasca de-a lungul Tntregii perioade de Tntuneric §i mai traie§te §i azi.

Intamplator, §i cu acesta am avut relatii personale. A§a a vrut Dumnezeu, fiindca
cunoscusem din studentie mi§carea de la Antim in care fusesem chemat de Pr. Agaton, pe
urma de ieroschimonahul Daniil Tudor. Dupa aceea s-a Tntamplat ca studentii eram organizati
Tntr-o organizatie, a§a cum e Liga D-voastra. Ne organizasem §i noi Tntr-o organizatie cu
numele A.T.O.S., dar era numai o potriveala, bine, a§a o facusem noi (Asociatia Tinerilor
Ortodocsj Studenti). Am avut toti de patimit dupa aceasta §i pe la Inceputul lui 1949, eu m-am
trezit cu o condamnare In lipsa, fiindca nu m-au gasit; dar §tiindu-ma eu In situatia aceasta, in
momentul cand Antimul s-a destramat, totul s-a destramat.

Pr. Daniil Tudor s-a stabilit la Manastirea Crasna din judetul Gorj. Ei bine, m-a luat cu
dansul, dupa ce ma calugarisem la Prislop. Ma calugarise Pr. Arsenie, 1-am avut ca nas. pe Pr.
Daniil venit special de la Bucuresji. In anul 1949 deci, Antimul la ora aceea Tncepuse sa se
destrame. Pr. Arsenie fusese mutat de la Sambata la Manastirea Prislop, mie mi-au dat de
urma §i la Prislop. Intr-o dimineata m-am trezit cu un frate de-al meu, mai mic, care mi-a
spus:

— Fugi imediat, ca daca nu fugi imediat, te prinde.

— Pai cum s-a Tntamplat?

— A venit un securist la noi acasa trimis nu §tiu de cine, sau cine i-o fi dezvaluit
adresa noastra, §i a Intrebat pe tata: Unde ti-e baiatul eel mai mare? Adica eu. Frate-meu mai
mic (de 3 sau 4 ani): — E la Prislop, §i atunci securistul care era §eful de jandarmi al
cartierului „Militari", unde locuiau parintii mei, i-a spus lui tata: „Domnule Plamadeala, uite
ce e, eu vreau sa-ti dovedesc ca sunt om bun. Daca pana maine la 12 reu§e§ti sa-1 ajuti pe baiat
sa piece de la Prislop, eu nu trimit telegrama la Hateg."

§i tata 1-a pus In tren, imediat, pe fratele meu mai mic, care a ajuns dimineata sj m-a
luat de acolo. Era §i Pr. Dometie Manolache, de care unii dintre dumneavoastra veti fi auzit,
care mi-a dat toti banii care-i avea stransj din toata Manastirea, de pe la frati §i am plecat In
necunoscut, necunoscutul fund cea mai mare padure din vremea aceea, care nu era decat
Bucure§tiul. Bucuresjiul era padurea Tn care te puteai refugia. Bietii basarabeni, de pilda,
raspanditi pe la Timi§oara, Lugoj, Ardeal...

Pr. Arsenie §i Pr. Daniil m-au primit. Am stat acolo pana In primavara urmatoare, la
Schitul Crasna, pana cand dintr-o calatorie Tn Bucure§ti, Pr. Daniil a venit val-vartej
spunandu-mi: „Pleaca imediat ca ti-au dat de urma" §i am venit iar la Bucure§ti. La
Bucure§ti, Pr. Daniil nu mai era. Dar eu am tras la gazda mea spirituala care era Manastirea
Antim, iar aici am gasit pe Pr. Arsenie Papacioc, poate ca unii ati auzit de el, este duhovnic la
schitul Techirghiol §i este un mare duhovnic.

58

Rugul aprins

Cu ajutorul lui mi-am gasit ni§te gazde in Bucuresji, unde am stat o iarna Tntreaga la
profesorul Dadarlat din Sali§te §i pe la altii, iar in primavara tot Pr. Arsenie Papacioc mi-a dat
un biletel. Am ie§it a§a dintr-un Tntuneric de-o iarna Tntreaga unde statusem Tnchis, in casa cu
geamurile blocate. (Acestea, nu vi le spun ca sa fac autobiografie, ci ca sa fac legatura cu eel
de-al treilea pilon. Veti Intelege imediat de ce vi le povestesc acestea. Poate atunci cand voi
scrie cartea, toate aceste amanunte nu le voi spune). Deci, Pr. Arsenie mi-a dat biletul unde
ma mai puteam salva, pentru ca altfel trebuia sa ma due la securitate §i sa spun: „Eu sunt,
poftim, luati-ma §i terminati odata." Nu mai aveam unde ma ascunde, §i atunci biletelul
preotului Arsenie m-a salvat.

Mi-a dat adresa manastirii Slatina din Moldova, unde era staret Pr. Cleopa. §i a§a am
intrat in legatura cu eel de-al treilea pilon al acestei mi§cari spirituale din aceeasj vreme, care
era Pr. Cleopa.

Este eel care a traversat perioada de Tntuneric §i apoi duhovnicul multor generatii.
M-am prezentat §i la el sj i-am spus care-i situatia. Pr. Cleopa n-a avut nici o clipa de ezitare:
„Ramdi pdrinte aid. Cat o vrea Dumnezeu sa te acopere, rdmdi aici"

§i a§a am ramas cu adevarat acolo, eram cu nume schimbat, §i am stat aproape 4 ani,
pana cand Intr-o zi m-au gasit la Iasj, dupa care a urmat ancheta §i multe, multe altele §i altele
dupa aceea, dar marea mea satisfactie cand am ie§it din Inchisoare, §i asta o pot marturisi toti,
§i o marturisesc §i actele procesului ca n-am atras dupa mine pe nimeni. Am aparut la boxa la
Tribunal singur. Fiindca marele efort al tuturor anchetatorilor a fost sa atrag dupa mine, pe toti
cei care au §tiut ca eram condamnat in lipsa §i m-au gazduit §i §titi cum era atunci, gazduirea
era pedepsita la fel cu vinovatia celui in cauza. Ei bine, am §tiut sa-i apar pe toti, astfel incat
pana la urma sa nu recunosc ca vreunul dintre ei a §tiut ca a adapostit un condamnat.

Asta a fost bucurie §i, §i acum Preotul Cleopa se bucura de veneratia mea pentru
curajul pe care 1-a avut, ca sj pentru Tntreaga mi§care duhovniceasca pe care a antrenat-o. O
antreneaza Inca dupa dansul, el fund deci Moldova care venea pe langa celelalte doua: Tara
Romaneasca §i Transilvania sa faca aceasta pregatire de intrare In „marele Tntuneric". Cu
adevarat prin Invataturile lor, viata lor duhovniceasca, prin exemplul personal al fiecaruia
dintre ei, pentru ca toti au antrenat dupa ei misxari mari duhovnice§ti, care au lasat urme In
popor, carora li s-a dus vestea. Dar aceasta ducere de veste nu este altceva decat intarire in
credinta, decat pastrarea in credinta, pe masura modelelor §i acesta este rolul extraordinar al
modelelor in viata duhovniceasca, pentru ca fiecare din noi se ia mai mult dupa un model viu
decat dupa un text scris. Fiindca modelul viu este realizarea textului scris, este realizarea in
concret al indemnului scris. Modelul iti spune: „Iata ca se poate, iata ca ceea ce spune
Scriprura, ceea ce spun Sfintii Parinti, se poate. Ia-te dupa mine. Fa ca mine." Cam aceasta
spunea de fapt, cu alte cuvinte Manruitorul: „Urmeaza-Mi Mie".

Eu consider ca aceste cateva jaloane de spiritualitate pe care le-am prezentat pentru
prima data, aici, le spun pentru prima oara.

59

Dr. ANTONIE PLAMADEALA

UN TEXT GASIT IN HARTIILE RAMASE DE LA PARFNTELE DANIIL

RUGACIUNEA

lata o rugaciune catre nu se §tie daca este cunoscuta in tipicul ortodox, dar, este foarte
cunoscuta in tipicul rugatorilor cu mintea.

Este probabil ceea ce gandea parintele Daniil sa Tnscauneze ca un nou temei de viata
duhovniceasca in rugaciunea zilnica a credinciosjlor.

Redam acest text in Tntregimea lui pentru a se vedea cum era conceputa rugaciunea
cea mai adanca §i cum trebuie ea spusa. Cred ca aceasta rugaciune ne-a fost citita §i noua,
fiecaruia in parte, celor 12 studenti care ne pregateam spre isihasm in mi§carea parintelui
Daniil. Iat-o:

„Rugaciunea de marturisire zilnica catre Dumnezeu a omului care T§i pune Tnceputul
mantuirii:

Aflandu-ti un loc Tnsingurat §i ramanand singur, a§aza-te cugetand la viata ta §i adu-ti
aminte toate pacatele facute din tinerete, cele marturisite §i cele nemarturisite. Deci
aducandu-ti aminte de toate, suspina din adancul inimii, love§te-te in piept, §i de va fi cu
putinta, chiar plangi; ridicandu-te, cazi in genunchi §i ridica mintea ta de la pamant spre
scaunul lui Dumnezeu, eel Tnconjurat de Heruvimi §i Serafimi, §i acolo privind cu ochii mintii
pre Dumnezeu, eel ce §ade pe scaun Tnalt §i prea Tnaltat §i eel ce vede venirea ta §i prevede
toate caile tale §i ia aminte la cele ce vrei sa vorbe§ti, cazi la picioarele lui cele preamilostive,
§i cu frica Tncepe a vorbi catre El astfel:

INCEPUTUL MARTURISIRH

Dumnezeule eel prea bun, izvorul bunatatii, adancul milostivirii: Ziditorul,
Rascumparatorul §i Mantuitorul meu; Tie, celui ce §tii tainele cele ascunse §i carele cercetezi
inimile §i rarunchii, iti marturisesc pacatele mele §i aduc Tnaintea ochiului tau celui a toate
vazator, in auzul tuturor Tngerilor §i arhanghelilor faradelegile mele. Gre§it-am, Domnul meu
§i Ziditorul e cu:

Aici spune cu buzele toate pacatele tale cu de-amanuntul, ca §i cum le-ai §opti la
ureche Domnului cu sfiala §i cu rusjnarea fetii tale, tremurand cu inima, §i zicand cu lacrimi:
cu acestea §i cu acestea te-am Tntristat pe Tine Domnul meu; iar sfarsjnd a-ti marturisi
pacatele zi:

lata ranele §i bubele §i stalciturile mele, o Doftorule eel Tndurat! lata poverile mele
cele grele, o prea bunule Doamne! lata rusjnea §i goliciunea mea, o Judecatorule eel Tndelung
rabdator! Cu aceste fapte ale mele am Tntristat, am maniat §i am Tntaratat bunatatea Ta; cu
acestea am spurcat chipul Tau, am batjocorit pe Duhul Sfant §i am Tndepartat de la mine pe
ingerul meu Pazitor; cu acestea sangele tau eel prea scump, varsat pentru mine, 1-am calcat §i
Tntru nimic 1-am socotit; cu acestea am pierdut frumusetea sufletului, m-am desgolit de harul
Tau, sj m-am facut pe§tera talharilor, loca§ dracilor §i patimilor; cu acestea am pangarit
Biserica cea rascumparata cu sangele Tau, spurcandu-mi tot trupul meu, madularele mele
facandu-le madulare ale curviei, Tntinandu-mi sufletul cu ganduri spurcate, hulitoare, trufa§e,
urate, desfranate; unindu-ma cu acestea, Tndulcindu-ma cu ele, cu acestea m-am facut bucurie
dracilor, plans Tngerilor §i mi-a murit sufletul si zace ca si intr-un mormdnt in obisnuintele
sale cele rele, acoperit cu tardna nesimtirii si avdnd pravalita deasupra, lespedea de piatra a
invdrtosirii. lata, Doamne, faradelegile mele, care s-au Tnaltat mai presus de capul meu, §i
s-au Tnmultit mai mult decat perii capului meu §i sunt mai multe la numar decat nisipul marii.
Marturisindu-le pe acestea, singur ma mustru pe mine, ma osandesc §i vinovat ma fac, nu
numai de acestea pe care le-am pomenit, ci §i de acelea pe care nu le tin minte §i de aceleape

60

Rugul aprins

care nu le pricep ca sunt pacate §i pe care nu le pot marturisi, toate acestea le arunc in
milostivirea Ta cea prea mare, Dumnezeule eel Tntru tot milostiv §i fara de rautate.

Dupa atatea de multe fapte de ale mele rusjnoase, dupa atat de mare Tntunecare §i
nebunie a mintii mele, dupa caderile atat de cumplite §i nesimtite, abia venindu-mi in fire, am
privit din adancul deznadejdii mele spre marea Ta milostivire nebiruita de toate pacatele
omenesji §i am cunoscut, ca nu vrei moartea pacatosului, ci cu Tndurare a§tepti Tntoarcerea lui
§i numai pentru cei pacatosj ti-ai varsat sangele Tau fara crutare, ca sa-i chemi pe ei la
pocainta. Pricepandu-le acestea, eu ticalosul, care am Tntrecut pacatele lumii Tntregi, al doilea
diavol prin faptele mele cele rele, urmas. al lui Iuda, partasj rastignitorilor, eu eel ticalos §i fara
de lege, marea cea nemarginita a tuturor uraciunilor, eu spurcatul, prapastia cea fara fund a
tuturor necuratiilor, lucrator nerusjnat al oricarui rau, alerg §i cad catre Tine eel prea milostiv
§i Tntru tot Tndurat, strigand cu pocainta Tntru durerea inimii mele: Gre§it-am, Parinte, la cer §i
Inaintea Ta, gre§it-am §i faradelege am facut, am fost calcator al poruncilor Tale, gre§it-am,
cum n-a gresjt altul candva; nu sunt vrednic a deschide buzele mele inaintea Ta, fiind pana
acum vrajmasjal Tau. Ci rog bunatatea Ta §i rugaciune aduc nerautatii Tale: Miluie§te-ma,
Dumnezeule, dupa mare mila Ta, §i dupa multimea Tndurarilor Tale §terge faradelegea mea.
Miluie§te, iarta §i curate§te, caci la Tine este curatirea. Doamne daca voie§ti, poti sa ma
curate§ti. §tiu, ca vrei ca toti sa se mantuiasca; mantuie§te-ma deci §i pe mine, caci poti, toate
cate voie§ti; pleaca-te, Doamne, spre Tndurare, adu-ti aminte de milele Tale cele de demult §i
de Indurarile Tale, §i iarta pacatele mele, nu pomeni faptele mele cele rele, nu intra la judecata
cu robul Tau, nu-mi rasplati mie dupa faptele mele, nu cu iutimea Ta sa ma mustri pe mine,
nici cu mania Ta sa ma certi. Deschide-mi u§ile bunatatii Tale, deschide-mi u§ile pocaintei,
Tntru pocainta ma prime§te §i Tntru cuno§tiinta ma chiama, ridica pe eel cazut, cauta pe eel
ratacit, afla pe eel pierdut, vindeca pe eel ranit, Inviaza pe eel mort. Doamne, Dumnezeul
puterilor! Intoarce-ma, arata fata Ta §i mantuit voi fi; lumineaza fata Ta peste robul Tau. Pana
cand, Doamne ma vei uita pana In sfarsjt, pana cand vei Intoarce fata Ta de catre mine;
Intoarce fata Ta de catre pacatele mele, dar nu intoarce fata Ta de la mine, ca ma necajesc,
degrab ma auzi. §tiu ca nu sunt vrednic de iubirea de oameni §i de Tndurarea Ta, ci vrednic
sunt de toate muncile pe care le are iadul, vrednic sunt de viermele eel neadormit, de
scra§nirea dintilor, de focul eel nestins, pregatit diavolului §i Tngerilor lui. Vrednic sunt de
tartar, de care §i Tnsusj Satana se cutremura. Insa pe cat de mare este marirea Ta, pe atata este
§i milostivirea Ta, §i nu este pacat care sa biruiasca iubirea Ta de oameni. Pentru aceasta nu
ma deznadajduiesc, ci nadajduiesc spre bunatatea Ta cea nesecata, care neincetat se revarsa
neimputinat peste toti §i spre negraita Ta milostivire; nadajduiesc Tntru Tine, Doamne, §i
nadajduiesc, ca sa nu ma rusjnez in veac. Nadejdea mea e§ti Tu Doamne, iar nadejdea nu
ru§ineaza. Nu ma ru§ina pe mine, Doamne, la Tnfrico§atoarea judecata Ta, inaintea a miilor de
zeci de mii ale puterilor ceresji §i ale tuturor sfintilor Tai. Din inima Tmi pare rau ca te-am
maniat pe tine Ziditorul meu §i am Tntristat prin rautatile mele ve§nica §i nesfar§ita bunatate; §i
pe Care trebuia sa-L iubesc neincetat §i ale carui porunci trebuia sa le pazesc, pe acesta
urandu-1, m-am dedat la pacate nenumarate; pe Care trebuia sa-1 doresc cu osardie, la aceasta
abia m-am gandit candva §i pe acesta L-am nesocotit; de care trebuia cu dulceata sa ma satur,
pe Acela L-am amarat §i L-am lepadat; de Cine trebuia sa ma lipsesc, de Acela m-am
despartit; pentru Care numai trebuia sa traiesc, pentru acela am murit, §i traiesc pentru pacat,
desfatari §i patimi; de Care trebuia sa ma tern §i pe care trebuia sa-L cinstesc, pe acesta L-am
obijduit §i L-am necinstit §i in fratii cei mai mici §i In mine Insumi, cu totul spurcandu-ma cu
faptele, cu cuvintele §i cu gandurile; pe Care trebuia sa-L multumesc §i sa-L slavoslovesc
neincetat, petrecand langa El, de la Acesta m-am intors §i am alergat pe caile razvratite §i
m-am lenevit sa deschid buzele mele spre slava numelui Lui celui prea sfant. O, dorirea mea!
O, Dumnezeul meu eel milostiv. Sa nu te manii pana In sfarsjt pe mine pacatosul. Acum iata
de toate acestea Tmi pare rau cu durere §i nu voi inceta sa-mi para rau. O, daca niciodata nu
Te-as. fi maniat pe Tine, Dumnezeul meu! O, daca mai Intai as. fi fost socotit printre cei morti,
decat sa te intarat pe Tine, Domnul meu eel bun! Pentru ce m-am nascut, pentru ce am

61

Dr. ANTONIE PLAMADEALA

crescut, pentru ce mai traiesc pana acum, daca Te manii greu pe Tine Stapanul meu? Sa se
desfaca acum inima de durere, sa cada §i sa se risipeasca Tmpietrirea mea prin parere de rau,
sa ma topesc cu totul ca ceara, prin arderea launtrica, caci am pierdut pe Dumnezeul meu, am
cazut din harul Lui, am batjocorit bunatatea Lui, Instrainatu-m-am de dragostea Lui, am
parasit slava Lui §i m-am depdrtat de cercetarea Lui cea milostivd. Sa scoata ochii mei zi §i
noapte izvoare de apa pentru aceasta, Tntrucat n-am pazit legea Ta, Tntrucat mult m-am abatut,
mult am gresjt Tnaintea Ta; pentru aceasta s-a tulburat inima mea, Tntrucat nu tremura astfel de
munca, nici nu se tanguie§te de caderea din bunatatile cele cere§ti, dupa cum se tope§te de
aceasta ca Te-am maniat pe Tine Cel cu totul bun, cu totul dulce, cu totul iubit, cu totul dorit,
despre acestea nu voi Tnceta sa-mi para rau de acum §i pana in veac. Sa piara Tntru dureri viata
mea, §i anii mei Tntru suspinuri, sa slabeasca Tntru dureri sufletul meu §i oasele mele sa se
tulbure despre aceasta, ca L-am Intristat greu pe Dumnezeul meu, pe Ziditorul meu, pe
Stapanul meu, pe Rascumparatorul meu. §i ce voi face? §tiu ca Tu e§ti bun, Dumnezeul meu,
milosard e§ti Tu, Ziditorul meu, milostiv §i Indurat e§ti Tu, Rascumparatorul meu, atat de
milostiv, ca §i sufletul Tau nu L-ai crutat, ci L-ai pus pentru noi pacatosji, §i nu dupa
faradelegile noastre ne faci noua, nici dupa pacatele noastre ne rasplate§ti noua.

lata ce voi face: ma voi apropia de preacuratele Tale picioare, ma voi Inchina §i voi
plange Tnaintea Ta, Domnului celui ce m-ai facut pe mine. Eu, adancul pacatelor, ma arunc In
adancul milostivirii Tale, Dumnezeul meu! §i Te rog povatuieste-ma pe mine spre o adevarata
pocainta, §i ma adu la simtire pe mine eel nesimtit §i Impietrit. Caci ai primit pe multi pacatosj
care s-au pocait: pe David, pe Manasie, pe Iosia, pe vame§, pe desfranata, pe fiul eel curvar,
pe talharul, pe Petru, pe Saul, pe Fotinia, pe Taisia, pe Pelaghia, pe Maria Egipteanca; nu ma
lepada pe mine care i-am Tntrecut pe aceia cu pacatele, caci n-ai venit sa chemi pe cei drepti,
ci pe cei pacatosj la pocainta. Cheama-ma §i pe mine eel mai pacatos dintre toti, de§i nici un
bine n-am facut Tnaintea Ta, ci da-mi dupa harul tau sa pun Inceput bun, §i ma Invrednice§te,
Doamne, sa Te iubesc pe Tine precum am iubit candva pacatul, §i sa slujesc Tie fara lenevire,
precum am slujit mai Inainte lui Satana celui Tn§elator. Dar mai ales sa-ti slujesc Tie
Domnului Dumnezeului meu Iisus Hristos in toate zilele vietii mele, daca-mi vei da harul Tau
spre ajutor.

Ma minunez cu adevarat de multa Tndelung rabdarea Ta, o Tntru tot milostive! Caci In
timpul cand se savar§eau faradelegile mele, n-ai adus asupra mea judecata Ta cea dreapta, nici
m-ai mustrat pe mine cu iutimea Ta, nici cu mania Ta m-ai pedepsit pe mine, nici m-ai lovit
cu fulgerul dintru Inaltime, nici ai poruncit pamantului sa se deschida §i sa ma acopere de viu
in iad, §i n-ai Tngaduit nici unui fel de moarte naprasnica sa ma rapeasca; §i pe cand eu ma
miram de toate acestea, am cunoscut, ca nemasurata Ta milostivire a§teapta cu Tndelunga
rabdare §i cu Tndurare pocainta mea §i Tndreptarea vietii mele celei spurcate §i ma lasa fara de
pedeapsa, ca sa-mi vin in fire §i sa cunosc toate faradelegile mele §i sa parasesc planurile mele
cele rele. Acestea le-am cunoscut acum §i cu pocainta am alergat la Tine nu de la sine singur,
ci Tu m-ai povatuit §i m-ai adus la Tine. §i pentru ce ai facut aceasta, §i ce Te-a Tndemnat spre
o astfel de milostivire, §i ce nevoie ai avut ca sa ma chemi? Nu §tiu; aceasta numai §tiu, ca
sunt pacatos §i fara de nici un raspuns, §i vrajma§ul Tau am fost pana acum, §i Tnca nu sunt
Tndreptat; dar Tntrucat Tu Insuti m-ai chemat §i m-ai adus Tnaintea Ta §i curate§te faradelegile
mele cele multe, spala faradelegile §i uraciunile mele, strope§te-ma ca isopul Indurarii Tale,
albe§te-ma mai vartos decat zapada, ca sa nu stau spurcat §i Intinat Tnaintea Ta. Mai bine
mi-ar fi fost mie sa fiu ascuns undeva In sanurile Intunecoase ale pamantului, decat Tnaintea
maretiei slavei Tale celei neapropiate Intr-atata ru§ine sa stau dezgolit, atat de rusjnos §i
intinat de atatea spurcaciuni pacatoase, privind asupra mea Heruvimii §i Serafimii cei ce-ti
stau inainte. Insa nu este nicaieri nici un loc care ar putea sa ma ascunda in fata ochilor Tai
mai lumino§i decat soarele.

Ma mir §i ma nedumiresc despre acestea, cum de nu te ingreto§ezi de spurcaciunile
mele atat de urate, §i-mi ingadui sa stau Tnaintea Ta §i cu Indrazneala, ba §i mai mult zic, cu
nerusjnare a vorbi? Cum de nu te scarbe§ti a privi necuratia inimii §i uraciunea sufletului

62

Rugul aprins

meu? Cum de cei ce stau Tnaintea fetii Tale, oprindu-ma pe nea§teptate cu armele de foe, nu
ma departeaza sj nu ma alunga dela fata Ta? Cum, scarbindu-se de mine, de nu ma arunca
legat de Tntunericul eel mai din afara? Insa nu vrea nerautatea Ta §i bunatatea Ta cea fara de
margini ca sa fie acestea; caci multa, multa cu adevarat este mila Ta, mai Tnalta decat cerurile,
mai adanca decat bezna iadului, mai larga decat pamantul tot §i marea este bunatatea Ta, care
nu voie§te moartea mea, ci a§teapta Tntoarcerea §i se bucura de pocainta pacatosului. Mare
este mila Ta, Doamne, cand Tndelung ma rabzi pe mine, care de multe ori ti-am fagaduit sa ma
caiesc, §i iarasj in aceleasj, ba §i mai cumplite cad, de multe ori. Ti-am fagaduit pocainta §i cu
juraminte, aceasta am Tntarit-o, Tnsa am mintit eu patima§ul. Ma caiesc tremurand, nu cumva,
Doamne, ma vei lovi, §i peste un ceas iarasj aceleasj le fac. Iar Tu Tnca tot te milostivesji spre
mine §i nu ma pierzi pe mine cu faradelegile mele.

Slava Tndelung rabdarii Tale, slava milostivirii Tale, slava bunatatii Tale, slava
multimei Tndurarilor Tale, slava multimei multe a bunatatii Tale, slava fetii Tale celei
milostive, Tnaintea careia stand acum, Domnul meu, Iti aduc tie nevointa §i gandul meu sadit
Tntru mine in nadejdea ajutorului Tau. De acum, din aceasta zi, din acest ceas, din aceasta
clipa, dupa puterea mea sa-mi Tndrept viata mea cea rea §i ticaloasa, iar de pacatele trecute sa
ma Tndurerez §i-o sa-mi para rau pana la moarte, iar de cele viitoare cu toata grija ma voi pazi
cu ajutorul Tau. §tii, Domnul meu, ca urasc faptele mele cele netrebnice §i pe mine Tnsumi
pentru ele, §i viata mea cea Tntru tot spurcata o urasc §i nu vreau mai mult sa Te Intarat cu ele
pe Tine, Dumnezeul meu eel bun; decat numai Tu, Doamne, da-mi ajutor, caci fara de ajutorul
Tau eel atotputernic §i har nici Intr-un chip nu voi putea parasi faptele mele cele rele §i
obiceiul meu eel pacatos, §i nici o fapta buna a face; caci fara de Tine nimic nu pot face. Am
vointa a ma cai; daca Tu, Dumnezeule, ma vei ajuta, poti sa ma curate§ti. Doamne, ajuta-mi §i
ma voi mantui.

Cred, Doamne, bunatatii Tale, ajuta-mi necredintei mele, cred ca e§ti aproape de toti
cei ce Te cheama in adevar. Cu adevarat, cu adevarat vreau cu toata inima sa ma Tntorc Tntru
pocainta catre Tine, Dumnezeul meu. Dumnezeule, spre ajutorul meu ia aminte, Doamne, ca
sa-mi ajuti mie grabe§te.

Dupa aceasta ridica-te de la pamant, Intarindu-te Tntru nadejdea In Dumnezeu §i
cugetand la bunatatea lui cea mare §i milostivirea Lui, cite§te psalmul 102, ca sa se mangaie
sufletul tau: Binecuvanteaza suflete al meu pe Domnul §i toate cele dinlauntrul meu, numele
eel sfant al Lui ... §i celelalte.

Iar daca mintea nu va putea cuprinde toate aceste graiuri, prin statii (parti) scurte le
a§eaza toate acestea In mintea ta astfel: a) Marturisesc Dumnezeului meu toate pacatele mele.
b) Ma socot pe mine nevrednic de milostivirea Lui §i vrednic de muncile cele ve§nice. c) Iau
hotarare sa-mi Tndrept viata mea. f) Cred fara Indoiala sa-mi fie iertate toate pacatele mele."

63

Dr. ANTONIE PLAMADEALA

TREI CONFERINTE TFNUTE DE
PARINTELE DANIIL LA CERNAUTI IN 1943

I

Primul meu gand, dupa liturghia a§a de frumoasa §i dupa ospitalitatea cu care Inalt
Prea Sfintia Voastra ne-a primit §i prietenia pe care o am fata de Inalt Prea Sfintia Voastra, tin
sa multumesc din tot sufletul pentru „bucuria §i posibilitatea de a veni aici. §i, ca sa sar
dintr-odata peste atmosfera oficiala, pentru ca, pentru ca sa rodeasca lucrurile pe care ni le-am
propus trebuie sa ajungem la un spirit de familiaritate §i de Tntelegere intima, — pe care de
multe ori spiritul oficial nu o permite; §i ca sa fac abstractie de frumusetea salii acesteia, sa
ma consider Tntr-o mica chilie cu ni§te prieteni.

In programul acesta al nostru, datorita Tmprejurarilor sj datorita faptului ca unii din
prietenii no§tri care trebuiau sa vina lipsesc, — de ce lipsesc?, poate §i din pricina ca n-au
putut, iar altii, Parintele Nae Popescu este bolnav, — datorita acestui lucru, va trebui eu sa fac
aceasta deschidere, pe care ar fi trebuit sa o faca parintele Nae.

Cum am putea organiza programul acesta, ca sa putem, luandu-o de la un lucru care
este apropiat, sa mergem mai departe? Cum am conceput acest program? Cel care face aceasta
introducere nu face propriu-zis o conferinta, ci cauta sa puna o problema la stadiul celor care
iau parte §i cei care fac parte din astfel de cercuri trebuie sa fie §i ei conlucratori §i
impartasjtori. Problema nu e atat sa spunem lucruri interesante, cat sa ne marturisim un
anumit stadiu la care suntem, §i folosul eel mai mare ca din Tntalnirea aceasta, care ar parea
dupa mentalitatea obi§nuita ca s-ar putea ca oamenii care fac parte din astfel de cercuri sa se
desprinda de existenta cercului, sa ramana fiecare in mediul lui. Nu, Tntalnirea aceasta
concreta a noastra, sub auspiciile sub care am cautat sa ne a§ezam, are o important! mult mai
mare decat se pare. Incercarea ca intelectualii sa intre in trairea soborniceasca, Tntr-un contact
viu unii cu altii §i din contactul acesta viu sa poata iesj o Tmplinire pentru toti. Pentru ca,
oricata personalitate am avea, in realitate suntem insuficienti noi inline. Prin urmare, noi am
venit aici dintr-o necesitate personala..., — eel putin o parte dintre noi daca nu toti. Azi
dimineata gandindu-ma ca va trebui sa tin acest cere, o meditatiune §i ca o Tncercare de ordin,
in legatura cu problema aceasta: „Calendar §i priveghere", am pus cateva ganduri aici pe
hartie.

Prima data cand m-am gandit, in urma Tntalnirii cu Inalt Prea Sfintitul sa organizam
aceste zile de priveghere, ne-am gandit cum sa facem §i din spontaneitatea unuia din noi, am
zis: — Ce zile avem de reculegere de la 1 la 7 August, fara sa propunem ni§te probleme luate
din fantezia noastra sau de ordin logic, cu efort intelectual? Hai sa luam calendarul §i sa ne
uitam ce hram are fiecare zi. A§a ca lucrul acesta pornind de la gandul §i siguranta pe care o
avem, ca, calendarul cre§tin are o organicitate; adica Tntotdeauna — §i lucrul acesta Tl vom
discuta pe larg cand vom trece la partea de discutiune, ca in ciuda aparentelor, fiecare zi are
un sfant care a venit in calendar datorita unor conditiuni in afara propriu-zis de unitatea
spirituala, cu folos de pietate spirituala §i lucrul acesta 1-am constatat cand am studiat
saptamana asta intre sarbatoarea ie§irii Sfintei Cruci §i Schimbarea la Fata. Imediat, de la
prima data ne-am dat seama de posibilitatea de a ne ordona o ritmica spirituala pe datele
acestei saptamani.

Dar ceea ce este mai interesant este ca adancind chiar viata fiecarui sfant, de multe ori
cu toate particularitatile unei vieti minunate, vom citi In fiecare zi la hramul fiecarui sfant,
dupa slujba de dimineata §i dupa citirea acestui hram cu viata sfantului ca un argument al
intregii zile §i plecand de la lucrul acesta, anume de la gandul ca aceasta organicitate
corespunde §i necesitatilor noastre intelectuale, problematicile sunt strans legate intre ele §i
corespund de la o zi la alta perfect, dar gandindu-ma §i la partea pur duhovniceasca, spirituala,

64

Rugul aprins

a lucrului. §i acum, ca sa pot sa intru mai bine in marturisirea aceasta §i sa capete o viata, sa
trecem de la poate stanjenitoarea aceasta pasivitate pe care o avem a§teptand un lucru, cand in
realitate trebuie sa contribuim toti, — voi citi dintr-un exercitiu scris azi dimineata.

„Omul cu mintea limpede T§i da seama ca orice ar face

Totul e „ordine": ordine intelectuala, ordinea sentimentelor, ordinea launtrica, ordinea
din afara, ordinea publica, §i, — cu o expansiune pejorativa „ordinea ordinii"! Poate niciodata
ca acum n-am fost obsedati mai mult de ideea §i sfortarea de a afla „adevarata ordine",
originea noua; dar, ciudatenia, ciudateniilor, — niciodata ca acum, tocmai din pricina acestei
reale §i sincere porniri spre ordine, caderea noastra e prin ordinea noastra, prin ceea ce e mai
bun, prin ceea ce e mai maret.

Nu voi face pe proorocul, — mai ales astazi §i in acest loc; dar putem spune ca vom
asista nu la prabusjrea atat a popoarelor §i a oamenilor slabi, nedisciplinati...; acest lucru e
simplu sa fie Tnteles, — ci la prabusjrea spre uimirea noastra, la prabusjrea tocmai a acelor
popoare §i in§i mai disciplinati, mai supusj rigoarei, chiar tiranice a unei anumite ordine. As.
putea spune ca, cu cat desavarsjrea §i maretia acestei ordini va fi mai uimitoare, cu atat
caderea va fi mai vertiginoasa. Acest lucru nu este un paradox, nu e ceva spus din gustul de a
fi original, ci e realitatea.

Va veti Tntreba, de ce §i cum?

Foarte simplu. Fiindca aceasta ordine a omului deplin chibzuita, dusa oricat de
departe, ramane pururea partialitate. Omul fiind marginit, o parte, nu tot; toata prevederea lui
nu poate fi decat marginita. De fapt, ordinea omului, — mai ales a celui de azi, — este
ordinea numai a mintii lui — §i de fapt, o dezordine, o tagaduire fata de marea ordine
misterioasa. Ordinea omului, oricat de amanuntita, ramane nebunie, pentru ca nu tine seama
de ordinea sfanta, de ordinea lui Dumnezeu. Cand Dumnezeu ne pedepse§te, ne lasa la
ordinea mintii noastre, care ne duce la dezordine, la dezastru tocmai ca din aceasta sfaramare
a noastra Tntre noi sa se faca Tntregirea. Noi traim azi — viu §i tragic — aceasta saracie din
bel§ug, aceasta paradoxals Tncalcare a ordinilor, — aceasta dezordine a ordinilor, care prin
falimentul lor, trebuie sa ne duca din nou la ordinea lui Dumnezeu, §i careia trebuie cu totii sa
ne supunem. Este surprinzator cat de asemanatoare este aceasta mica meditatiune, ne§tiut, fara
contact cu parintele care a vorbit astazi, in biserica §i care spunea, sub o alta forma, cam
acela§i lucru. Neaparat ca aceasta exprimare oricum abstracta, — va rog sa credeti, nu este o
declamatie, — aici ar fi partea de accent a mea personala, pe care a§ dori sa o spun; este ca cei
care am venit aici am simtit insuficienta ordinilor obi§nuite §i necesitatea de a ne Tnsuma
ordinii bisericii, care este de fapt ordinea lui Dumnezeu. Aici straduinta pe care o vom face
este in realitate tocmai scopul §i titlul acestor privegheri pornite din necesitatea aceasta a unei
ritmice necesare. Pentru ca sa biruim in sensul spiritual al cuvantului, am vazut ca trebuie sa
ne Tntoarcem in mod special la Biserica.

Viata de toate zilele ne fura cu ordinea aceasta a ei §i atunci, gandindu-ma la aceasta
expresiune a§a de minunata a Evangheliei: „Suntem din lume, dar nu suntem ai lumii." In
realitate orice om care vrea sa se realizeze pe el Tnsusj, dupa un tip superior al icoanei lui
Hristos care vrea sa-§i realizeze ordinea lui, simte groaza acestei lumi, care vrea sa-1 fure, —
§i de cele mai multe ori Tl fura.

Trebuie sa va fac o marturisire tragica — pentru ca este a§a, — a luptei mele de cateva
zile cu prietenii intelectuali, cu pretenii care trebuiau sa vina aici; discutiuni vii cu ei, — §i
dintre cei mai buni oameni, care poate sunt fiecare in parte mai buni decat noi de aici, dar
imposibilitatea in general a unui intelectual de a trece de la atitudinea lui intelectuala sau
spirituala in Tntelesul numai mintala, — la o tarie sau actiune. Aceasta este tragedia
intelectualului care a ajuns la „convingeri Tnalte spirituale". „Eu cunosc prieteni care au viata
spirituala in biserica — se duce §i traie§te ritmica bisericii, dar are viata dubla: viata de toate
zilele §i viata lui in biserica. De aici, pentru noi, pentru mediul romanesc, — pentru ca in alte
medii, la alte confesiuni, catolici, protestanti, trebuie sa recunosc cu smerenie §i cu oarecare
rusjne, — suntem Tnapoi; tare Tnapoi. Nu vorbesc de toata lumea ortodoxa, pentru ca

65

Dr. ANTONIE PLAMADEALA

intelectualitatea rusesca a depart aceasta stare, — poate tocmai pentru ca au trait in diferite
parti ale Occidentului, din necesitatile imediate ale lor §i dintr-o tragedie, au depasit §i s-au
Tntors la biserica. Am avut contact cu ace§ti oameni §i §tiu ce lucruri minunate au organizat,
au ajuns de a§a natura meat viata spirituals a ortodoxiei noastre este o problema, ori..., ori
problema redusa la cateva momente, — la o anumita ritmica, de cele mai multe ori exterioara
§i nimic mai mult §i mai ales intelectuala, pentru ca omul din popor poate e mai unitar in viata
de toate zilele. Vorbesc de acea elita a poporului de jos, care traie§te efectiv evlavios, este mai
multa legatura Tntre viata de toate zilele §i ceea ce traie§te.

Intelectualul roman este un neputincios. Nu vorbesc de eel ce nu crede, dar cei care
cred, sunt ni§te neputinciosj; toata credinta lor se reduce la un fel de reverie. Crucea noastra
ortodoxa, in ciuda tuturor darurilor minunate ale bisericii noastre, este izolata, nerodnica; daca
are o pietate, se duce o pietate personala, nu este trairea aceasta Tntr-o unitate. Imi aduc aminte
de minunatele nuclee rusesji de la Paris, cu care am ajuns in contact, care facusera o fratie §i,
deoarece nu aveau un preot — sau poate nu aveau un preot exact cum doreau ei; — au rugat
pe un doctor in medicina sa se faca preot, a Tnvatat teologia special, numai pentru grupul lui §i
el era, cum Ti spuneau ru§ii acesjia, „centrul mistic" al lor: vedeti ce lucru de traire? Dar viata
lor de toate zilele era plina de atmosfera aceasta cre§tina. In loc sa se discute, ca la noi, fel de
fel de lucruri intelectuale sau filosofice, oamenii ace§tia discuta astfel (am avut o Tntelegere
extraordinary Tntre ace§ti oameni). Lucrurile acestea nu erau ca un fel de bisericute, in care
fiecare intra Tntr-un caldicel conflict, pentru a trai Tntr-un fel de beatitudine. Oamenii ace§tia
aveau din unitatea pe care au facut-o, au avut roade, pentru ca, fara sa fie o atitudine
misionara - cum ne-am obisnuit sa credem ca trebuie sa fim -, prin felul lor de a fi; prin viata
lor poate in afara nu marturiseau un caracter pur cre§tin, cat era o problema de interioritate a
fiecaruia in parte §i a tuturor la un loc §i prin influenta aceasta aproape tacita, aduceau §i pe
altii in aceste cercuri §i cercurile se inmulteau §i se poate spune ca au avut o inraurire in toata
lumea accidental! Nu ne putem da seama ca se scrie literatura in privinta lucrurilor acestea §i
ce influenta au prin felul acesta.

In ce sens? Un mirean s-a intors sa traiasca biserica, sa nu fie numai in biserica. Sa
traiasca, cum? Sa-§i traiasca insa§i viata lui pe un anumit stil, care este stilul bisericii. Nu ne
putem da inca seama de aceasta, de influenta acestor ru§i in biserica anglicana - as. putea zice
ca au revolutionat-o (Inalt Prea Sfintitul §tie toate lucrurile acestea, pentru ca a luat contact cu
ei). §i atunci vedeti, cuvantul meu care e nitel ie§it din nostalgia aceasta, — eu am trait §i §tiu
ca se poate realiza §i din tristetea aceasta ca la noi inca nu exista unitati de acestea. S-ar parea
ciudat, — am un prieten — care e poate aici — 1-am cunoscut de curand §i care o seara
intreaga m-a chestionat ce poate fi intalnirea aceasta? — sa nu se faca nici o polemical —
deci, exista nedumeriri. Pentru ce?

Pentru ca lucrul e abia infiripat, dar ma gandeam chiar astazi cate roade, dincolo de
ceea ce gandim noi fiecare, care ar putea sa fie rodul acesta? Pentru ca atunci cand te
insumezi realitatii acesteia de duh bisericii, prin noi §i dincolo de valoarea noastra a fiecaruia,
— fiecare avem pretentiunile §i nedumeririle, §i necredintele, §i atatea §i atatea lucruri de
spus. Pentru noi, §tim fiecare dintre noi, dar atunci cand te aduni doi sau trei in numele
realitatii acesteia care ne depa§e§te, pe care nu indraznim s-o numim, ea lucreaza printre noi §i
daca avem agerimea necesara, am ajuns la un stadiu de a vedea lucrurile duhovnice§te, ne
minunam de lucrarea aceasta care e printre noi §i atunci vedeti ca introducerea a§ dori sa
sparga raceala aceasta care exista Tntre noi, cu toate ca marea majoritate suntem prieteni sj ne
cunoa§tem, dar trebuie sa marturisim. Daca ne-am aduna sa flecarim cine §tie ce flecareala,
am putea imediat sa intram Tntr-o comunicare, am putea fi liberi §i completi cu intreaga
noastra personalitate.

Imi dau seama ca atunci cand te apropii de lucruri pe care le-ai trait a§a de putin, — pe
care le §tii ca sunt ceva de limita, oamenii se Incalzesc mai greu unul cu altul, ajung in
comunicare mai greu, sau nu ajung, In primul stadiu, sa simta ca rode§te interior din ei pe
tema problemelor de natura aceasta.

66

Rugul aprins

Acum, ceea ce s-ar numi o ordonare a acestui cere, — e mai mult un fel de introducere
— ramane ca in cercul de dupa masa sa intram in problemele sale, orientati in sfanta cruce,
care ar fi o problema a orientarii, crucea ca o roza a vanturilor, ca un simbol al cardinalitatii
spirituale; crucea, ca o posibilitate de a ne da o cheie, o dezlegare a oricarei confuzii; crucea,
ca posibilitatea de rezolvare a dinamicii interioare a pietatii fiecaruia. Trebuie sa Tndrazniti, in
sensul eel adevarat al cuvantului. Ordinea aceasta nu va fi o ordine impusa, exterioara, ci va fi
ordinea stadiului nostru, a Tntalnirii noastre vii, cu posibilitatile pe care le avem. In realitate,
fiecare dintre noi avem multe ganduri personale §i nu le-am comunicat Tntr-o unitate de natura
aceasta §i de aceea nu §tim folosul §i Tmplinirea pentru fiecare din noi. Cativa dintre noi au
luat parte de fapt la asemenea cercuri §i tin minte din tineretea mea dezbaterile §i neputintele
cercurilor nereusjte, tocmai pentru ca erau facute cu o atitudine schematica; voiam sa fim
poate prea perfecti, prea clari, prea defmitivi. In plus veneam prea mult cu personalitatea
noastra §i nu §tiam cum sa ne depasjm, poate eram prea putin duhovnice§ti, sa nu §tim sa ne
ascultam unul pe altul §i atunci, din cauza tuturor lucrurilor acestea pentru a realiza un astfel
de cere, se cerea un consens general, o atitudine din respect unul fata de altul, de a-1 provoca
chiar pentru ca sunt multi oameni care Intr-un astfel de cere raman tacuti, nu pot iesj din
inertia lor.

Vream sa spun ca marea dificultate in asemenea imprejurari, consista In faptul ca
oamenii care se aduna sunt foarte deosebiti, foarte straini unul fata de altul. Oricum, aici nu
mai e vorba de a spune simple generality, — pentru ca daca e vorba sa ramanem la
expresiunea generala a lucrurilor este cu desavar§ire inutil, pentru ca generalitatile acestea,
Intre oarecari limite, le cunoa§tem toti. Prin urmare, vorbind intre noi, piedica cea mai mare
dupa simtul meu, este necesitatea de a comunica just, nu numai un gand al lui, dar §i o
tonalitate interioara din care izbucnesc toate gandurile lui incat daca se na§te prilejul de a
vorbi intr-o chestiune, atunci cei care au mai avut prilejul sa vorbeasca altadata T§i da seama
ca interventia lor este fragmentary, adica, dintr-un ansamblu scot lucrurile pe care le-au gandit
sau trait §i spun cateva propozitiuni care au o rezonanta cu totul alta decat aceea pe care ei
sj-au Inchipuit-o §i se na§te confuziunea.

Daca ma exprim bine, cea dintai dificultate este sa ne a§ezam in acele conditiuni, incat
sa avem posibilitatea fiecare sa dam din — as. spune universul meditatiunii sale, a interioritatii
noastre, sa comunicam lucruri cat mai exacte, cat mai juste, cat mai adevarate, a§a cum le
pricepem noi. Pentru ca, o prima conditiune a Intelegerii dintre noi este sa aflam unul despre
altul, ceea ce gandim in mod exact.

Ca Incheiere — asta e gandul meu din urma — pentru mintea aceasta agera care ar
putea adaogi ceva la felul acesta de a ma exprima §i de a pune probleme, gandul ca acest lucru
ar fi prea individualist §i prea in afara tocmai a lucrului pe care ni 1-am propus: crearea unei
unitati sobornicesji, neaparat ca toate aceste discutiuni, a§ putea zice, cu cat mai subiective cu
atat mai bine, sunt de fapt puse cu dorinta sj cu cererea de ajutor a obladuirii sub care suntem.
Faptul ca fiecare zi are hramul ei §i din Insu§i acest hram ne punem o problema, atunci nu mai
este un fel de protestantism discutiunile acestea personale, ci asta vom cauta sa avem:
discutiune integrals care, chiar daca nu va avea o incheiere formala — cum se facea in §coala
aceea americana protestanta in care se Insemnau pe tabla parerile din care se tragea apoi in
mod aritmetic o concluziune, care nu corespundea nimanui, — noi nu vom face lucruri de
natura aceasta; vom cauta sa ajungem la un fel integral de a intelege §i cred ca va fi un folos
din toata lucrarea aceasta, ca vom ajunge sa ne integram in toata realitatea adevarata, care este
felul de a gandi a tuturor sfintilor Bisericii, — ca sa nu spun a Mantuitorului. Prin urmare vom
cauta sa facem efortul personal de a ne recunoa§te Intai insuficienta noastra §i atunci imediat
vom avea completarea In Intalnirea cu ceilalti §i apoi intelegerea unor probleme fundamentale
spirituale, pe care de multe ori le §tim §i totu§i nu le cunoa§tem, pentru ca asta este tragedia.
Eu §tiu sa vorbesc §i chiar pentru prietenii mei care sunt preoti, tragedia de a cunoa§te
lucrurile, In definitiv de a nu §ti nimic, adica a nu §ti In sensul viu al cuvantului. §i atunci
partea aceasta, aici e folosul acestor cercuri, in realitate. Dincolo de trairea ritmica a Bisericii,

67

Dr. ANTONIE PLAMADEALA

dincolo de telul Bisericii, dincolo de un tel trebuie sa umplem viata de toate zilele, sa ajungi la
ce spunea un calugar din Muntele Athos, ca viata trebuie sa fie o liturghie.

Nimic nu este Tntamplator in viata de toate zilele, faptul ca te culci, ca te mi§ti, ca
mananci, toate lucrurile armonizate §i realizate in libertate. Dar sa nu vorbim prea mult,
pentru cercul acesta de deschidere am terminat. Daca mai are cineva de spus, ar fi bine, ca un
fel de legare.

C. NOICA: Pentru ca suntem la prima §edinta, e bine sa Tncercam sa spunem un lucru.
Nu ne „smulgem" chiar din lumea din care venim; nu exista „opozitie" Tntre ceea ce facem
aici §i ceea ce facem in lumea din care venim. Felul in care a vorbit prietenul Sandu Tudor
poate da sentimentul ca vrem, dintr-odata sa facem altceva, ca avem nostalgia unor lucruri
care sa ne scoata din ceea ce facem.

Cred ca venim aici ca sa ca§tigam puteri pentru o lume care poate fi „urata", — cum a
descris-o, in uratenia ei predicatorul; Tnsa nu e necesar. „Ordinile" nu sunt Tmpotriva ordinii
Bisericii, in care ele pot fi cuprinse §i Tntre ceea ce gandim §i simtim in biserica. §i daca dau
Tnsemnatate acestui gand de a ne a§eza in armonie, de unde venim, in armonie cu ceea ce
voim sa facem aici tocmai pentru ca ne Tntoarcem in lume §i pentru ca experienta noastra de
aici trebuie sa fructifice acolo. Ca atare, sa cream punti, fie vorbind cu mai multa blandete, de
lumea aceasta de care ne-am despartit, fie nemaivorbind deloc de ea, — in nici un caz cu
du§mania aceasta cu care mi s-a parut ca vorbe§te prietenul Sandu Tudor.

n.

Eram la Muntele Athos in 1929, in centrul Athosului, la C... Intarziasem §i am Tntalnit
pe drum ni§te calugari romani care veneau de la ...., §i m-au dus la metocul lor. Am inceput
numaidecat §i am facut un fel de cere a§a cum e acuma acesta §i discutam chestiunea
calendarului. Poate am vorbit impreuna a§a, 2-3 ceasuri §i era o bataie Tntre noi
nemaipomenita. La o u§a statea un calugar batran, cu o lingura de lemn In mana, de bucatarie.
La un moment dat, pe cand eram eu mai bataios §i mai inflacarat, vad ca se repede la mine de
langa u§a, ma ia de umar, ma zguduie §i zice: „Da-te biruit, frate, da-te biruit!"

Insa lucrul asta nu pot sa-1 redau, ce realmente biruinta a capatat el asupra mea din
clipa aceea. Ce just era cuvantul lui.

Spun lucrul asta ca o introducere la cercul de astazi §i am scris gandul asta §i aici: „Sa
ne dam biruiti unul catre altul, pentru a ne cuceri Tmplinirea ca ni§te frati in Hristos."

In tot ce spun aci este de fapt o lamurire in plus pentru a face sa se inteleaga ce trebuie
sa fie un astfel de cere §i explicatiunea aceasta trebuie inteleasa in duhul §i in spiritul ei.

In programul de astazi erau puse aceste cuvinte: „Patos §i Padmos". In legatura cu
problematicele intregi ale privegherilor, problema de astazi era a vitejiei duhovnicesji.

Spre surprinderea mea, eu nu citisem Sinaxarul, citisem numai vietile sfintilor §i am
vazut ca aceasta idee de vitejie care se refera la sfintii ceilalti, ca noi am ales din Sinaxar pe
Sfantul Pontie ca hram al zilei care, In Sinaxar nu e pomenit. Dar am vazut ca ceilalti Sfinti
din Sinaxar sunt caracterizati exact pe ideea din programul nostru, cu ideea de vitejie, vitejia
duhovniceasca.

Patos §i Padmos. Patosul este ideea de pasiune, de patima in sensul duhovnicesc al
cuvantului; este ceea ce de fapt caracterizeaza viata duhovniceasca. Aseara, cu prietenul
Noica vorbind el era uimit de indrazneala noastra extraordinary de a cere ajutorul in rugaciune
de la cele mai de sus trepte ingere§ti §i pana la eel din urma inger: — Domnule, dar asta nu e
un orgoliu? — Nu, este „patosul duhovnicesc". Este un maximum de smerenie, ceva care rupt
din smerenie poate deveni orgoliu, dar care atunci cand e in smerenia cea adevarata este o
indrazneala, este tot o parte a crucii, este partea cruciala a smereniei, care este o indrazneala.

— „Indrazniti, ca eu am biruit lumea!" Exista o indrazneala extraordinary §i aceasta

* Sandu Tudor, 5 August 1943.
68

Rugul aprins

este vitejia duhovniceasca: Tndrazneala maxima de smerenie.

Cum este? Cum sa lamurim aceasta Tndrazneala, este greu Tntr-o lamurire logica sau
dizertatiune filosofica; cand Tnsa se creeaza in tine duhovnice§te, Tncepi putin sa Intel egi. Este
Tnca un curaj §i vitejia aceasta a smereniei — care este de fapt „Patosul" — §i care ne duce la
„Padmos", la locul unde ni se daruie§te marea claritate, marea lumina, darul vederii clare, a
vederii Tnainte.

Nu ma voi opri in problema aceasta, pentru ca voiesc sa tree mai departe de vitejia
duhovniceasca, sa ma ridic la rugaciunea inimii, care, ea Tnsasj, este o vitejie launtrica. Dar
voiam, prietene Noica, adevarata aventura cresjina, care este secretul duhovnicesc §i Tnainte
de a intra in problema aceasta a rugaciunii inimii, mi-am scris aici, „sintaxa crucii", adica
m-am gandit sa orientez gand nou — §i de data aceasta sub cruce — problematica rugaciunii
inimii §i pentru aceasta eu voi scoate din hartoagele mele un capitol care se nume§te, „sintaxa
crucii" §i va voi citi, ca sa Tntelegeti ce Tnteleg eu prin aceste cuvinte.

Adica ce este de fapt? Voi arata cum din imaginea simbolica a crucii se ajunge la
lucrarea crucii pe care Insasj crucea o reprezinta §i vom Tntelege ca adevarata lucrare integrala
trebuie Inteleasa in cruce. §i inteleasa in cruce iti dai seama imediat cand §i cum gre§e§ti; caci
realmente, crucea este o cheie de rezolvare a incurcaturilor noastre de orientare. Prin urmare
va voi infati§a aici crucea ca lucrare duhovniceasca, pentru ca sa ajungem sa intelegem pe
urma rugaciunea inimii §i veti vedea cum se Tntelege de clar, cand e§ti orientat In cruce.

Veti Tntelege problematica aceasta a rugaciunii care, accentuez, — nu este altceva,
decat problematica libertatii §i a stadiului celui ce se roaga.

„Crucea are o anume sintaxa a ei..."

Mai sunt §i cruci, In afara de Hristos: crucea egipteana §.a.m.d.

De altminterea Imi aduc aminte, In „Marturisirea ortodoxa", Petru Movila vorbind
despre cum trebuie sa ne rugam spune: „Intai avem..." §i apoi se exprima mai departe: „Atata
este marturisirea ortodoxa ceea ce se refera la rugaciunea isihasta."

Va sa zica semnul crucii este primul Inceput al unei transformari din simbolul eel
static de pe altar intr-o lucrare asupra noastra.

V-am vorbit randul trecut, cand am vorbit despre cruce, cum aceasta cruce ortodoxa
este orientata pe figurile Apocalipsului §i imi pare rau ca imi propusesem sa iau Acatistul
Sfintei Cruci ca sa-1 fi aratat, ca, chiar in Acatist se vorbe§te, in primul condac, despre
inconjurarea aceasta a Crucii cu ingerii, pentru ca semnele acestea ale Crucii ortodoxe sunt de
fapt aceste figuri, acei ingeri din viziunea lui Ezechiel, pe care o citesc ca sa nu mai existe nici
un fel de indoiala §i care este un lucru foarte interesant. Va voi citi viziunea lui Ezechiel,
pentru ce? Pentru ca aici veti vedea, nu iconografic, ci in originea iconografica, adica in insasj
viziunea, simbolurile care stau la capetele Crucii. Este tocmai o lucrare a duhului. Pe urma, ar
trebui sa citim imediat din Apocalipsa cand e vorba de imaginea lui loan in care vedem tronul
dumnezeese inconjurat de cele patru fapturi §i care sunt de fapt lucrarea puterii lui Dumnezeu.

Dupa ce am citit imaginea aceasta de viziune, vom Tntelege cum In pietatea ortodoxa
se rasfrange imaginea aceasta, se realizeaza Crucea ortodoxa ca o imagine la stadiul
pamantesc a lucrarii lui Dumnezeu Tn noi, precum In viziune vedem ca imaginea aceasta a
Hristosului care sta pe tron, aici este pe cruce, dar acolo ar fi imaginea polara a Crucii, crucea
1-a inaltimea omului, Hristosul pe tron, dar tronul este crucea.

Este aici o imagine la stadiul altarului §i al omului ceea ce este imagine in viziunea lui
Ezechiel in cer §i atunci sa va citesc pentru a va aduce un material §i o plinatate care sa aduca
sj biruinta duhovniceasca. Accentuez lucrul acesta, care in definitiv nu este o nascocire a mea,
este numai o descoperire, dar nu o descoperire nascocita; este un lucru pe care II gasesc, II
caut §i-l Tnteleg. Acum, unde eu as. putea sa gre§esc, se poate, dar In mare, lucru asta nu poate
fi un lucru de pierzanie, este Intelegerea tocmai a crucii fundamental, ortodoxe.

„In a cincea zi a lunii..."

Asta era viziunea lui Ezechiel. §i acum sa citim §i viziunea lui loan:

„Dupa aceste lucruri m-am uitat..."

69

Dr. ANTONIE PLAMADEALA

Va sa zica este o viziune dinainte de cruce, dinainte de rastignire §i de momentul
hristic, aceasta viziune, care este o viziune proiectata in viitor §i este dupa apocalips, la urma.
Aceasta ca o orientare daca s-ar discuta pe urma in privinta valorii simbolice a Crucii de pe
altar, ceea ce eu nu mi-am pus niciodata aceasta problema, pentru ca eu o iau ca pe un dat pe
care nici nu-1 discut, este un dat al bisericii.

Acum, dupa ce am aratat raporturile astea ca un fel de viziune concretizata iconografic
la Tnaltimea noastra §i tocmai transfigurarea acestui simbol prin excelenta, care este crucea,
Tntr-o lucrare launtrica, sa vedem acum cum se lumineaza crucea la Tntelesul duhovnicesc,
pentru problema rugaciunii. Pentru aceasta va voi citi un rezumat schematic.

„Viziunea este o lucrare din afara, care te napade§te..."

„Ea are o exprimare afirmativa §i o afirmare negativa."

Astea sunt momentele unei viziuni. Prima imagine este imaginea Tngerului §i se pune
tocmai problema viziunii prin excelenta. Aici, ar trebui sa va spun a§a ni§te lucruri... dar ma
Tndepartez de acest lucru, ramanand in ceea ce scriu aici.

Va sa zica viziunea Tntaia a Tngerului, viziune a smereniei, conditiunea oricarei
receptivitati. Aici s-ar putea vorbi de „Acatistul Maicii Domnului" pentru Tntelegerea primei
atitudini, a primirii unui sol, a aratarii unui semn. Aici se poate vedea §i lucrul acesta 1-au
facut ru§ii foarte frumos, orientarea pentru creatiunea chiar artistica, ei au facut lucrurile
acestea aratand ca orifice creatiune, adica orifice rodnicie personals Tncepand de la intelect §i
mergand pana la creatiunea artistica, trebuie in prefigurarea ei sa realizeze ceea ce a facut
Maica Domnului in fata Tngerului: smerenia aceea a acceptarii, a biruirii, asta e fundamental,
pentru anularea proprie a ta, pentru primire, o viziune a smereniei, conditiune a oricarei
receptivitati (creativitati?).

Astea sunt ni§te intuitii scurte, — aproape a§ zice, telegrafice, ale mele; sunt numai
indicatiuni ale unei meditatiuni. Ele ascund §i legatura logica, o legatura de Inteles, a§a ca se
adreseaza §i posibilitatii de a intui a dumneavoastra §i cand se vor ivi Tncurcaturi, am sa dau
imediat lamuriri.

Va sa zica: 1) conditie a oricarei receptivitati; 2) posibilitate de armonizare
fundamentala..., transformarea acestei cai in tinta (a mijlocului in scop)."

Va sa zica, daca ma opresc la primul stadiu de spiritualitate, din smerenia asta, §i ma
Tnvrednicesc chiar la o lumina (filosoful h zice „intuitiune" pe planul lui, cu toate ca nu e a§a
ceva, e mult mai mult) §i ma opresc acolo, ajung la pacatul vizionarismului, al iluminismului,
care transforma drumul acesta in tinta, mijlocul II transforma in scop, ispita vedeniilor, tocmai
Crucea cu intregul ei complet dinamic sj prin puterea lucrarii duhovnice§ti avem secretul de a
scapa de ispita vedeniilor; duhul inaltimii, caderea de-a dreptul cu adevarul in brate, pacatul
contra Duhului Sfant, Problema care se leaga de problema viziunii.

Al doilea stadiu al afirmatiunii — trecem la simbolul celalalt, — adica, te-ai deschis §i
e§ti primitor complet, in smerenia adevarata ai capatat un semn. Atunci, atitudinea a doua este
a unei afirmatiuni, aflarea noutatii In caz de traire proprie; cum rasfrangi tu adevarul.

Dl. MIRONESCU: — Asta ar corespunde leului?

SANDU TUDOR: — Nu, boului. Se sparge unitatea de concentrare. Va sa zica, acum
este de fapt o invitatiune la Cruce: in numele Tatalui §i al Fiului.. ., acum vine.

MIRONESCU: — Nu este o afirmatiune. Boul rumega ...

LP.S.S.:— Boulrage.^

SANDU TUDOR: — Inca odata. Pentru chestiunea, deocamdata eu iti arat o analiza a
momentelor. Am spus, pentru fiecare simbol am sa va dau toate lamuririle cu putinta. V-a§
citi toate lucrurile acestea, pe urma ma incurc. Ei daca m-as. putea odihni §i n-a§ fi intr-o
spargere de asta, as. putea sa comunic mult mai multe. Va sa zica, vezi? sunt patru semne §i
uite cum este. Este o orientare pentru Intel egere; este ingerul, boul, leul §i vulturul. Este o
pozitiune din Ezechiel care nu se poate suprapune cu aceasta. Crucea lui Hristos este in bou,
pentru ca boul reprezinta jertfa. Boul este la temelie, cu capatana lui Adam §i prin aceasta

70

Rugul aprins

Crucea este orientata pe jertfa. Vezi? Mantuitorul spune a§a: — Vegheati §i va rugati! Pe
urma, parintii Bisericii, ce au spus despre rugaciune? Iti arata ca sunt trei feluri de rugaciune.
La Simion Cuvantatorul de Dumnezeu, se poate zice ca problema aceasta a vedeniei este
problema a ceea ce se nume§te „trezie", a luciditatii §i toata mistica rasariteana, este o mistica
care nu Tncepe prin vederea inteligentei (veti vedea ca ceea ce fac apusenii, rasaritenii Tl fac la
sfarsjtul lucrurilor). Asta este §i partea aceasta de Tncredere, de siguranta care une§te de la
Tnceput spiritualitatea rasariteana, care este pozitiva. Primul lucru care ti se cere este trezia: —
Vegheati §i va rugati! §i ar trebui odata sa discutam ce ar fi privegherea in sine. Ce a fost
privegherea in trecut, — mai ales in prima perioada a cresjinismului?, aceasta ar fi Tntreaga
problema, Tnainte de a intra efectiv in problema „Rugaciunii inimii", ca sa para mai firesc, sa
vedeti cum s-a ajuns la „rugaciunea inimii", voi aduce un material pentru Tntelegerea a ce este
Cantarea, ce este Rugaciunea orala, Psalmodia, care sunt pe linia aceasta a luciditatii.

Va sa zica, orientez Tntai simbolic lucrurile. Ai simbolul Tngerului care este foarte
deosebit de simbolurile celelalte; ai simbolul leului, ai simbolul boului; §i ai simbolul
vulturului. Imediat va dati seama ca astea trei sunt deosebite. Veti vedea de exemplu ca
simbolul acesta al boului se leaga de problema „firii". Va sa zica: boul, dobitocul (deci o stare
mai scazuta), firea, tocmai problema Tntruparii, a smeririi lui Hristos care s-a smerit, pentru a
se ridica din nou la ceruri. Toate acestea sunt o economie a actului mantuirii noastre.

Vedeti cata unitate este in simbolica noastra a Crucii? Va spun, simbolica asta a lui
Ezechiel, pe care se poate centra tot Vechiul Testament, viziunea apostolica, asta este un dat
pentru mine §i toata imnologia, toata viata Bisericii, nu se bazeaza pe exploatarea intelectuala,
ci pe fapta de natura spirituals, care sunt ni§te viziuni sau ni§te fapte care toate au o
semnificatie sj oricare fapt din Scriptura are o valoare de simbol. Atunci datul acesta are
pentru mine valoare de fapt, de document pe care eu nu pot sa-1 daram; de la el plec. Ezechiel
n-a nascocit o chestiune. Vom Tntelege ca asta e siguranta noastra, lucrarile astea pe care le
afirma profetii. De exemplu viziunea de pe muntele Taborului este crucea prin excelenta, care
in aceasta a doua viziune este elementul central. Avem atunci: Ezechiel — Schimbarea la fata,
Golgota - Invierea - Apocalipsul. Momentele acestea ne fac saintelegem simbolica Crucii.

Stadiul al treilea. Am avut afirmatiunea; acum vine negatiunea. Descoperi punctul de
vedere potrivnic prin ducerea la afirmatie. Afli adevarul altor afirmatiuni, contrare, sau altor
fete ale adevarului tau, care e mic §i Tnjunghiat de moarte.

Al patrulea moment.

„Sensurile contrare sunt a§a de puternice meat se anuleaza. Daca e§ti vrednic acolo,
viziunea ta va face...

Vedeti? Este tot o exprimare cruciala, antitetica. Ce spun eu aici? Astea sunt simboluri
vazute in Tnlantuirea lor logica. De fapt, daca luam simbolurile in cere, avem o logica a lor, —
§i atunci aveai dreptate ca simbolul este un cere, cum Tntelegeai tu (Dl. Mironescu), Tnsa
lucrul se face crucial. Avem deci, din punct de vedere logic, a§a: Tntai §i Tntai Ingerul (Mi-am
insemnat aici pentru filosofi...). Ca sa poti ajunge Tnlauntrul lucrurilor astora... Cand e§ti
orientat simbolic nu mai prime§ti nimic, poti vorbi filosofic, dar daca nu e§ti orientat deplin,
scapi Tntr-o problematica — §i atunci in loc sa fie Crucea adevarata, iese stramba.

Va sa zica, „conceptul firii", al „inteligentei", „veghei", „treziei".

Dl. MIRONESCU; — Ingerul nu ar putea sa fie intelectual Tnsu§i?

SANDU TUDOR: — Poti sa zici, dar asta e pe linia angelismului, adica un Tnger vazut
de jos; este un concept nascut dintr-o exploatare carteziana.

C. NOICA: — De la Toma.

SANDU TUDOR: — N-o fi cumva frate cu Toma Necredinciosul?

I.P.S. Sa: — Era doctor angelicus.

SANDU TUDOR: — Dar erau numai doua chestiuni.

C. NOICA: — Merge pe vertical!

SANDU TUDOR: — Va citesc cum scriu:

Ingerul...

71

Dr. ANTONIE PLAMADEALA

Adica omul, o tensiune spre mai mult, omul asemenea Tngerului. Avem aici tot
manicheismul, care este un material infinit. Da bag de seama...

Trupul nu este rau in sine. Aceasta e conform §i cu gandirea lui Pavel, acceptarea asta,
luciditatea daca as. putea zice a treziei.

Semnul Tngerului, seninul revelatiei, al Tatalui — de aia zici: in Numele Tatalui.

Acum, conceptul inimii, la Palamas, e altceva; nu este o ordine a mintii in sensul
cartezian.

De§i nu socotim sufletul Tnlauntru ca un vas, nici in afara, fiindca e unit cu trupul,
totusj §tim sigur ca puterea noastra vitala sta in inima ca Tntr-un organ, ca Tntr-un vas.

Vezi stadiul Tntelegerii, radacinaintelegerii.

C. NOICA: — La racine du coeur.

SANDU TUDOR: — Lucrurile sunt mai profunde, mai frumoase. Va sa zica: „trupul
eel mai dinlauntru al trupului, pe care o numim inima".

Acum trece la simbol, la libertate. Deci: „inima este camara puterii noastre mintale §i
primul organ trupesc al mintii".

Vezi?

MIRONESCU: — Ceea ce e extraordinar, este ca viziunea omului de §tiinta admite un
centru vital dar nu admite o localizare a sufletului.

SANDU TUDOR: — Am aici un material Tntreg, pe probleme, poate daca exista
necesitatea de a intra la problematica tehnicii lucrului asta, sunt lucruri extraordinare, lucruri
de viata cre§tina. Cand m-am dus la Muntele Athos, toate acestea sunt din Athos — m-am dus
§i am pus §i eu Tntrebari de natura asta §i mi s-a raspuns: exista „o inima duhovniceasca" §i
Solomon Tnteleptul ne spune ca: „Tnteleptul are inima de-a-dreapta".

Sunt o serie Tntreaga de lucruri §i o sa vedeti cand vom discuta pe urma problema
isihasta §i veti vedea ca lucrurile nu sunt a§a cum Ti e frica parintelui Ghiu§. Palamas este
oriental. Inalt Prea Sfintite, tii minte ca ti-am citit de..., care Tncepe sa recunoasca ca problema
rugaciunii isihaste ortodoxe a fost socotita ca o erezie, pana acum de curand §i din cauza
influentei teologiei catolice asupra ortodoxiei din punct de vedere al trairii de rugaciune; le-a
fost frica tuturor teologilor ortodocsj de a se apropia de aceasta problema. Sa-mi fie mai frica
de traditiunea bisericei mele? Insemneaza ca nu mai cred in ea, e un semn de decadere,
lucrurile astea trebuiesc luate cu toata luciditatea, nu cu acceptari din astea; trebuie sa te
casne§ti a§a cum a facut pelerinul rus care a umblat o viata Tntreaga In continuu §i in fiecare
clipaintreba...

I.P.S. Sa: — „Daca nu m-ai fi gasit, nu m-ai cauta ."

SANDU TUDOR: — Eu, ca sa ma smeresc accept lucrul asta, dar nu ma Tmpac cu el.
E una din figurile cele mai frumoase apusene §i exista in crucialitate §i o agonie, la un
moment dat, adica o lupta, dar e depasjta totdeauna §i merge mai departe.

De aceea Pascalianismul este ceva oprit.

MIRONESCU: — Sa vedem ce e cu rugaciunea inimii. Desj, „inima este camara
puterii noastre mintale," locul metafizic al omului.

SANDU TUDOR: — Asta e o problema de stadiu, este marea problema a locului.
Grigore S. ... a venit pana la Muntele Athos ca sa caute pe ni§te calugari, in special era un
calugar, un buricarist... adica Tntelegeau ei..., cum se spune in popor „ma doare la inima §i se
Tntelege stomacul, dar sa nu credeti ca buricanismul este numai a§a, o vorba, exista o
spiritualitate ombilicala...

MIRONESCU: — Daca spui centru metafizic, e posibil ca propozitia lui Bergson sa
contina un adevar, in sensul ca creierul este punctul de insertie al spirirului, va sa zica exista
un punct de inspiratie al duhului in om.

SANDU TUDOR: — Daca vrei, intr-o imagine, insa teologica, pentru ca imaginea
teologica imi da §i garantia simbolicii, daca vrei §i intelegi este cea mai grea problema,
problema inimii, problema minunii inefabile. Spune a§a: „omul a fost izgonit din rai" §i
Mantuitorul spune: „imparatia cerurilor este in voi." Prin urmare, intr-o privinta, omul este

72

Rugul aprins

izgonit din el insusj. Cand Socrate spune: „cunoa§te-te pe tine Tnsuti," spune tot un deziderat,
in realitate nu poti niciodata prin tine sa descoperi §i atunci vine minunea, vine rugaciunea cea
Inalta, aflarea de tine Tnsuti, care este numai un efort infinit §i toti isihasjii, toata lumea
vorbe§te de calitatile acestea paradisiace ale rugaciunii. Aici e problematica diabolismului, a
distingerii lucrurilor, e o problematica intreaga foarte grea, dar simpla §i schematic!

Vorbind, asta este in realitate, rugaciunea prin excelenta §i rugaciunea asta este
traditiunea ortodoxiei, care crede ca este de fapt rugaciunea lui Iisus, §i eu cred ca biserica
noastra a pastrat §i felul cum a teoretizat chestiunea aceasta, este o chestiune cum s-a vazut.
Cert pentru mine este ca exista o continuitate perfects de traire a tuturor duhovnicilor, a
tuturor traitorilor §i „intra in camara ta §i camara te va Tnvata", cum spune Simion,
Cuvantatorul de Dumnezeu, §i Mantuitorul cand spune cum sa te rogi: „intra in camara ta..."

MIRONESCU: — Trebuie sa se sublinieze, in ceea ce prive§te aceasta problema este
o rugaciune din punct de vedere duhovnicesc, dar pentru unii intelectuali este meditatiune §i
atunci se explica propozitiunea lui Bergson, el simte ca duhul este altfel.

IPS. Sa: — Rugaciunea este o gandire. Meditatiunea nu este o gandire.

SANDU TUDOR: — Ca sa ne armonizam §i in rugaciunile care le facem in Biserica
se spune: „roaga-te §i cite§te §i cugeta asupra Scripturii."

Rugaciunea, daca e vorba, nu este cand ma retrag in camera mea §.a.m.d. Rugaciunea
e a§a cum o arata isihasjii care cauta cu inima §i cu toata fiinta lor dincolo de un continut, ca o
roata heruvica „eu dorm §i inima mea vegheaza". Sunt lucruri de rafinament, extraordinare, te
fac sa Tntelegi. Exista o continuitate in Psalm §i in toate rugaciunile de pe suprafata
pamantului, care toate sunt adevarate daca sunt pe linia aceasta, fiindca exista o legatura Tntre
psalmi §i rugaciunea isihasta §i aceasta o vom vedea din Tnsasj Psalmi. Psalmistul spune: „la
miezul noptii, in inima ta, Dumnezeului trebuie sa-i canti."

Arhim. GHRJ§: — Ca un suspin negrait.

SANDU TUDOR: — Cand e§ti orientat fundamental, te plimbi in aceasta bogatie
infmita, fara sa te mai Tncurci pentru ca distingi imediat in aceste daruri ale duhului, gase§ti
claritatea §i ordinea lor.

Dar ma intorc. Va sa zica „aflarea locului inimii este aflarea..." Expresiunea este
relativa §i pentru un om care vrea sa se apropie de aceasta traire numai prin Tntelegere nu
poate sa o dezlege, adica pe cont propriu, prin inteligenta. Pentru ce? Nu este o mentalitate ca
sa zic a§a teoretica la acesji traitori §i despre acela§i lucru un traitor a spus ceva; de ex.: la
rugaciunea inimii, rugaciunea launtrica, rugaciunea lui Hristos, termenul cutare, cutare, pentru
ca totul este legat nu de expresiune, este ceva inefabil §i nu se poate transmite decat ca o
orientare, ca o indicatiune, dar in clipa cand ai intrat in odaia ta — sj nu dintr-un motiv
pascalian — hai sa Tncerc! Atunci n-ai facut nimic, ci cum a spus Inalt Prea Sfintitul, din
aceasta atitudine fundamentals, care este starea de rugaciune. Imi aduc aminte ca un elvetian,
un filosof foarte cunoscut, Sec..., imparte pe oameni in doua categorii: oameni care se roaga §i
oameni care nu se roaga. Eu va spui, dincolo de orice religiozitate, de orice practica, dupa asta
se simte omul duhovnicesc, daca are viata de rugaciune in inima lui cat de putin, daca are
atitudinea de rugaciune in fata vietii §i in fata universului, adica el vine catre univers cu
rugaciunea din el, acela incepe sa fie duhovnicesc. Va sa zica lucrurile astea: semnul boului,
semnul Ingerului, semnul inimii, semnul lui Iisus, al omului din Iudeea.

Ceea ce este extraordinar in geometria asta: tragi o linie, tragi o linie; este o
indicatiune simbolica pentru o viziune, o indicatiune de sens spiritual. Zic mai departe:

„Respinge orice speculatiune..."

Duhovnicii spun acelasj lucru. Un duhovnic nu poate sa te invete. Nu se poate, asta e o
chestiune de stadiu.

Toata rugaciunea este o introducere a mintii In inima. Eu a§ lua a§a: problema mintii,
problema rasuflarii — problema Duhului, problema cuvantului; acestea sunt cele patru capete
ale Crucii, adusa in om. Aceasta centrare a omului, fundamentala. Sunt ni§te lucruri
extraordinare.

73

Dr. ANTONIE PLAMADEALA

I.P.S. Sa: — Din tot ceea ce ai spus, ma declar satisfacut pentru partea a doua: foarte
frumos, foarte drept §i foarte Tnteles de mine. Partea Tntaia Tnsa, nu pot s-o Tnteleg de fel. Ce
analogie este Tntre Crucea de pe Golgota §i Crucea intuita de tine?

— SANDU TUDOR: — Inalt Prea Sfintite, eu nu pot sa vad Crucea de pe Golgota, eu
nu §tiu nimic despre Crucea de pe Golgota, daca nu ma due la biserica, azi in 1943, daca nu
privesc Crucea de pe Golgota prin Invierea Domnului. Crucea de pe Golgota eu o descopar
prin Crucea de pe altarul meu ortodox.

I.P.S. Sa: — Insa nu gasesc nici o analogie Tntre Cruce §i viziunea lui Ezechiel §i Tntre
Crucea din Apocalips.

SANDU TUDOR: — Exista §i o voi arata. Vreau sa va spun ni§te lucruri.

I.P.S. Sa: — In toate simbolurile pe care le cunoa§tem noi azi de la Parintii Bisericii,
nu se gase§te nicaieri ca macar ar prefigura Crucea aceasta viziune a lui Ezechiel.

SANDU TUDOR: — Ma voi face forte. Eu spun numai atat. Nu am nici un iz, nici o
dorinta de a face originalitate, Insa va voi arata ca ce sustin nu este decat o realitate; anticipat,
aprioric, exista in tot ceea ce se nume§te credinta cresjina §i tot ceea ce se nume§te
revelatiunea Noului Testament, Vechiului Testament §i Biserica Intreaga. Este o unitate
perfecta Tntre simbolurile, care se armonizeaza extraordinar In Cruce.

I.P.S. Sa: — Propriu vorbind, Crucea nu este un simbol, este o realitate: realitatea cea
mai grozava.

SANDU TUDOR: — Pai, realitatea este simbol; aceasta realitate semnifica pe
Dumnezeu. Este o chestiune de mentalitate §i Inalt Prea Sfintia Ta nu vrei o mentalitate
mistica.

I.P.S. Sa: — Noi cand am ajuns la anumite lucruri, un cuvant exprima aceeasj notiune,
pentru toata lumea. Nu Iti definesc eu simbolul.

SANDU TUDOR: — Spune Pavel ca este Iisus icoana lui Dumnezeu?

I.P.S. Sa: — Asta nu e simbol.

SANDU TUDOR: — Va voi arata ca exista, Inalt Prea Sfintite, nu e nici o discutiune.

I.P.S. Sa: — Tu nu e§ti Sandu Tudor?

SANDU TUDOR: — Eu sunt Sandu Tudor Tntrucat sunt simbol al lui Dumnezeu §i
figura omului este om Tntrucat este un simbol al lui Dumnezeu.

I. P. S. Sa: — Acum Tnteleg pentru ce ai aceste rezerve fata de istorie: pentru ca vrei sa
scapi de anumite lucruri care te tin strans.

SANDU TUDOR: — Crucea este cea Tn plus...

I.P.S. Sa: — Pentru omul nereligios devine §i icoana un lucru §i Cartea lui Dumnezeu,
o carte...

SANDU TUDOR: — In icoana, semnul dintai este Crucea; prin urmare, Intai un semn.

I.P.S. Sa: — Intelegem ca simbolul premerge realitatii. Noi suntem obi§nuiti sa
interpretam lucrurile dupa posibilitatile noastre.

SANDU TUDOR: — Crucea ma Invata sa privesc lumea nu din punct de vedere
uman, ci din punct de vedere al lui Dumnezeu, dupa Inaltimea Muntelui Capatanii §i omul
care vrea sa se mantuiasca trebuie sa-§i doboare punctul lui de vedere.

I.P.S. Sa: — Aceasta e perfect admis, Insa felul cum pui problema cu cele patru
simboluri, nu o pot Tntelege.

SANDU TUDOR: — Eu am spus lucrul urmator, ca exista o unitate extraordinary Tn
toata Biserica §i unitatea aceasta se rezolva In cruce. Cand omul a pacatuit, el a distrus
valoarea simbolica a lumii. Pentru a restabili valoarea simbolica a lumii, a venit Iisus.

I.P.S. Sa: — Crucea fara Hristos, nu are nici o valoare.

SANDU TUDOR: — Nu este un semn naturist §i istorie, ci este valoarea acestei
rastigniri, este Crucea Invierii.

I.P.S. Sa: — Pentru noi Crucea este suferinta, renuntare, jertfa, dar sj biruinta Invierii,
e mormantul gol.

SANDU TUDOR: — Avem toate datele In lirica asta extraordinary...

74

Rugul aprins

C. NOICA: — Are o valoare dogmatica.

I.P.S. Sa: — Avem doua probleme pe care nu le cunoa§tem decat din Imnologie:
problema judecatii din urma §i problema luminii taborice. Un imn este: rugaciune, exprimare
dogmatica sj cult.

SANDU TUDOR: — Este totu§i o deosebire §i vom vedea imediat daca vom lua
Evanghelia §i vom citi asupra Schimbarii la Fata. Eu plec de la un lucru realist. M-am Tntalnit
cu Crucea din biserica mea: este un fapt concret? — §i am descoperit unitatea aceasta
minunata care exista Tntre simbol §i Tntre lucrarea simbolului.

I.P.S. Sa: — In loc toiagul sa Tnceapa de jos, Tncepe de sus; este o genealogie de sus in
jos.

in.

Pentru orientarea celor care n-au fost azi dimineata am sa spun cateva cuvinte; pe
urma, mi-am scris pe o foaie, rezumativ, aceasta orientare.

Am vorbit despre problema rugaciunii sub forma ei cea mai pur ortodoxa §i in acelasj
timp forma cea mai simpla §i cea mai Tnalta: „Rugaciunea Inimii".

Pentru a vorbi de celelalte doua semne ale Crucii, am luat aici metoda rugaciunii la
Sfantul Simion Noul Cuvantator de Dumnezeu, dupa „Filocalie", dupa traducerea facuta de
mine.

G..., a tradus aceasta metoda a rugaciunii in frantuze§te, cu originalul grecesc alaturi,
Tntr-o traducere noua, precisa. Eu am avut doua manuscrise din Athos sj pastrandu-i parfumul
vechi, am restabilit numai sensurile, astfel ca veti vedea fraza arhaica, dar pe urma voi
restabili sensurile mai plin, reluand fiecare parte interesanta:

„Cuvant Tnainte . ..

(Trebuie sa va spun ca Simiom Noul Cuvantator este al treilea sfant care poarta numele de
„teologul" in biserica, — prin urmare este o autoritate deplina teologica).

Crucea este un semn spiritual duhovnicesc, care nu are nimic din sensul naturist, cu o
Tnfati§are naturista-materiala, ci este o taina a Duhului.

Ea este un centru, sau mai bine, un simbol de putere spirituala; prin puterea Sfintei
Cruci, noi lucram in noi §i in afara.

In sensul ei iconografic, Crucea ar trebui Tnteleasa de ortodocsji de astazi, a§a cum o
Tntelegeau bizantinii.

Crucea altarelor ortodoxe are la cele patru capete patru semne apocaliptice, cele patru
animale cu aripi; prin urmare, este un semn dinamic, in mi§care, semnificatia lui fiind
spirituala.

Cele patru semne trebuiesc Tntelese Tntotdeauna dupa indicatiunea lor Tnsasj. Ele
reprezinta datul Revelatiunii, datul haric, care trebuie adaugat spiritului nostru, pentru a
Tntelege viata spirituala a Crucii. M-am Tntrebat adeseori, cum e posibil ca aceste simboluri
care sunt puse in capul fiecarei Evanghelii, ca semne ale evanghelisjilor, noi nu trebuie§te sa
le meditam ce semnificatie au fiecare? Ne multumim sa le luam numai a§a brut? Ne uitam la
ele §i nu Tntelegem nimic din ele? Dar astea sunt ni§te chei simbolice.

Vorbind un limbaj abstract, cele patru semne ar reprezenta concretizarea in imagini
succesive, a unei puteri, patru, patru vartejuri de forta spirituala, necesare orientarii spirituale
neaparat trebuincioase pentru mantuirea noastra, pentru aventura salvarii noastre §i care sunt
patru concepte: 1) conceptul Tngerului; 2) conceptul inimii; 3) conceptul normei; 4) conceptul
sufletului.

Deocamdata, ne reducem la planul Tntelegerii stadiului nostru §i atunci ar fi simbolul
eel dintai, care este problema treziei, a claritatii. Paradoxul este aici ca fiecare simbol trebuie

Sandu Tudor, 5 August 1943 (Cercul de dupa amiaza).

75

Dr. ANTONIE PLAMADEALA

Tnteles, nu logic §i mi-am ales cateva ganduri ce ar vrea sa afirme acest paradox fata de
Tntelegerea noastra obi§nuita:

„Paradoxul e singura putinta de exprimare a valorilor neconditionate ale spiritului.
Duhul umbla unde vrea..." §i mai departe: „...este prin urmare o §tiinta a inefabilului."

Va sa zica aceasta „§tiintS a inefabilului" e mai ales de ordin vizionar la Tnceput.
Aceasta §tiinta este o §tiintS, a§ putea zice a Centrului; este o rugaciune a inimii; este un prisos
de esentialitate, sau dacS vreti (mai filosofic!), o plinatate de intuitiune.

Aceasta §tiinta a inefabilului nu se poate imita §i din pricina ca este cu un caracter
strict §i unic de experientS, de traire duhovniceascS, pe plan duhovnicesc, nu pe plan logic. Ea
este in afara de comparatiune; de aceea acela care poseda o astfel de cunoa§tere nu are
termeni de comparatie, deoarece a-i afla un termen de comparatie InsemneazS a-i distruge
tocmai ceea ce este caracteristic: gradul de unicitate. As. putea spune de minune
duhovniceasca, care estelnsSsj plinatatea acestui inefabil.

Aceasta cunoa§tere este un dar ce are Tnsusjri, a§ putea spune, numenale, prin
excelentS. Va dau un citat din D..., „A lui este Tntelepciunea §i puterea.. ."

Mai departe, tot din D ..., „Tu pecetluie§ti..."

Vedeti? Este o atitudine de Tnvrednicire.

D-l MIRONESCU: — De ce faci toate aceste citate?

SANDU TUDOR: — Pentru a ajunge la o Tntelegere mai ampla a simbolurilor acestea
ale Crucii §i a dinamicii acesteia spirituale. Veti vedea ca totusj, paradoxul acesta nu este o
stupiditate... Am ales toate citatele. §i Tnca un lucru: omul duhovnicesc este restabilit in toate
atributele lui. Cre§tinul prin Hristos este restabilit, aceasta este integritatea lui sub alta forma
(Nu discutam aici lucrurile in adanc).

Va sa zica, orice Tntelegere cu adevarat vizionara este de natura inefabila, pe alt plan
este paradoxals, pe alt plan este o intuitiune profetica. Semnificatia profetica ta§ne§te in
expresiuni Tntr-o forma vulcanica. Aici e paradoxul §i de aceea orice om duhovnicesc nu este
Tnteles de omul neduhovnicesc, — el vorbe§te o limba Tn care mereu joaca Crucea, o limba
dinamica, In care joaca contradictia. Toata Evanghelia e scrisa a§a: „Iube§te pe tatal tau §i pe
mama ta;" apoi: „Daca nu ura§ti pe tatal tau..." Vedeti? Toata Evanghelia trebuie Tnteleasa in
sensul acesta, orientat §i daca in Tntelesul, in limba obisjiuita gase§te cineva doua versete de
natura aceasta, spune imediat: se bat cap in cap! Daca insa e§ti orientat simbolic, parintii cei
vechi nici nu faceau teoriile pe care le fac eu in fata dvs., pentru ca ei n-aveau nevoie, le traiau
crucial. De aceea Patericul este o carte de scandal pentru un logician. Plinatatea sparge forma,
dar nu anarhic, exista o lege a acestui paradox, care este impropriu pentru un filosof. Aceasta
plinatate are o structura dinamica. Spargerea acestei forme logice: trei §i totusj unul! Ce spune
un logician despre: trei §i totusj unul?

C. NOICA: — Asta a facut-o Blaga in „Eonul dogmatic." I§i insu§e§te acest fel de a
gandi paradoxal.

SANDU TUDOR: — Eu pot sa renunt in definitiv §i la aceasta explicare a
paradoxului. Voiam sa arat ca exprimarea aceasta cruciala, care o s-o vedem, este necesara
pentru trairea aceasta integrals.. .

C. NOICA: — Pentru rugaciunea inimii...

SANDU TUDOR: — Renunt la lucrul acesta §i tree mai departe, trecem din nou la
Cruce.

Crucea, ce este? Simbolul care cuprinde de fapt trairea aceasta paradoxals, spirituals,
pe toate planurile cu putinta. Dar s-ar putea intreba cineva — §i de aceea am luat chestiunea
aceasta — ce este acest semn din p. de vedere nu religios, ar face o comparatiune... Aici
trebuie sa adaug un lucru. Anume, in ceea ce prive§te atitudinea noastra ortodoxa fata de
Cruce.

Va sa zica este o inchinare la Dumnezeu, o adoratiune fata de Dumnezeu §i exista ceea
ce se nume§te veneratie, exista latrie §i exista dulie, de ex. a Maicii Domnului. In aceasta
privinta §i catolicii sunt cu noi In aceasta atitudine fundamentals fatS de cruce, InsS nu au

76

Rugul aprins

accentul acesta pe care Tl punem noi.

Singura Crucea are o latrie, o Tnchinare asemenea lui Dumnezeu. Daca Crucea nu ar
avea acest nume angelic — care nu este Tntamplator, vom vedea, — atunci eu a§ sta in fata
Crucii cum sta un catolic, ar fi un sensualism as. putea zice. Imi pare rau ca n-am §tiut ca vS
intereseazS, puteam lua o carte de pietate catolica de Tnchinare in fata Crucii. Vedeti? Un
catolic se uita in fata Crucii §i merge la un fel de sensualism care merge pana la ceea ce se
nume§te „stigmatele Sfantului Francisc d'Assisi", mergi printr-o noapte a mintii, e un fel de
salt in absurd, un fel de durere, — de aceea spun eu ca e de natura sugestivS sensuala. Ar
trebui sa discutSm la adanc, de aceea accentul pe partea carnala a pietStii, de ex. cazul sfintei
Caterina de S..., e problema sangelui, apoi cultul inimii Mantuitorului, o serie Tntreaga de
lucruri care marcheazS ca pietatea catolica accentueaza pe carnal, pe cand aici in dinamica
aceasta §i orientarea aceasta iconografica ne angajeaza spiritual, aceasta e interesant, Tncepe
cu spirirul, pentru ca e un angajament total, pentru a ne angaja cu rSsuflare, cu corp cu tot, cu
totul. Exercitiile lui Ignatiu de Loyola sunt un fel de magie, o magie alba de buna calitate sj la
Pascal noaptea aceea a mintii. Eu nu dispretuiesc lucrurile occidentale, dar vreau sa va arat ca
este aici o mare primejdie care a dus la sensualism, care este caracteristic catolicismului:
cultul sangelui, cultul inimii, pe cand aici se Tncepe de la luciditate §i de la o orientare. Dar
mai am ceva In legatura cu o afirmatiune de azi dimineatS, despre „chipul Sfintei Cruci", cum
este Crucea ortodoxa iconografic sj am adus documente, sa discutam pe fapte.

Se vorbe§te pretutindeni despre „Chipul Sfintei Cruci" §i in stihirile din catalogul
nostru e vorba acolo de „Chipul Sfintei Cruci". Va sa zica Crucea are un chip:

„Intezaurul capelei Santa...,

A§adar, cea mai de seamS dintre bucatile tezaurului este aceasta cruce. Crucea aceasta
in ansamblul ei este un total de viziuni ale vietii Domnului, un total de §apte icoane. In inima
crucii este na§terea Domnului, iar in jurul ei, ca o aureola, celelalte momente care au
Tnconjurat acest eveniment principal, in susul crucii Buna Vestire, la stanga „fuga in Egipt", la
dreapta „inchinarea magilor" iar jos, taierea imprejur §i botezul. Asta ne arata ca crucea are un
ansamblu de icoane. De aici, ce tragem noi concluziune?

Ca viziunea fundamentals cre§tina este cruciala. Aceasta o sustin clar §i o pot arata din
Tnsu§i cuprinsul Evangheliei, ca sunt patru Evanghelii nu din Tntamplare. Canoni§tii care au
hotarat aceasta nu au hotarat trei sau cinci, ci au fost orientati pe aceasta viziune fundamentals
simbolicS.

Va sa zica in centru este Na§terea Domnului, nu rastignirea; deci din punct de vedere
duhovnicesc na§terea Domnului face parte din jertfa lui Dumnezeu, nu este o nascocire, este o
serie Tntreaga, sunt apoi odajdiile lui Leon al IE-lea, care au fost trimise de la Bizant, o serie
Tntreaga de lucruri. Prin urmare, Crucea a fost vazuta §i de rasariteni §i de apuseni la un
moment dat, In sensul acesta iconografic. De aici urmeaza o serie Tntreaga de lucruri.

Astazi In biserica ascultam acatistul Sfantului Nicolae §i-mi dadeam seama cum de
fapt toate se trag tot de la acatistul perfect al Maicii Domnului, facut pe crucialitatea aceasta.
Desigur, sunt In biserica §i reprezentari istorice, reprezentari Intamplatoare, dar eu vreau
orientarea spirituals fundamentals. Chiar, iatS ce spun In privinta aceasta:

„Problema mantuirii este o problems de geometrie spirituals. Mantuirea corespunde
unei orientSri, unei determinSri a punctelor cardinale spirituale." Acesta e un limbaj impropriu
duhovnicesc, dar este un limbaj pe planul unei intelegeri intre noi. Mai departe:

„Este o necesitate tot a§a de poruncitoare ca aceea de a §ti sS inoti dacS cazi in ocean."
Dealtmintrelea apostolii au cerut sS fie InvStati sS se roage. Este o §tiinta a inefabilului.
AceastS §tiinta este descoperitS §i in imnologie, poate §i mai perfect, dar ea este o dogmS
trSitS in tot ceea ce se nume§te spiritualitatea cresJinS.

In ceea ce prive§te conceptul al treilea, al boului, a§ putea spune cS el este al normei,
al jertfei. Aici, am spus a§a:

„Problema supunerii; problema ascultSrii. (Am mai vorbit In treacSt de acel „abetiser

77

Dr. ANTONIE PLAMADEALA

vous" al lui Pascal)..."

De aici se Tncepe: „Daca inima nu e orbita de patimi, norma cereasca, norma suverana
a perfectiunii morale duhovnice§ti apare de la sine." §i mai departe, ca sa va lamuresc ce
inteleg cu vorba asia:

„Tot ce trebuie sa §tim noi ca norma este Tnscris de la Tnceputul veacurilor de catre
Dumnezeu in noi." Prin pacat, prin pasiuni, lucrul asta s-a degradat §i atunci e necesara ceea
ce se nume§te „pecetluirea lui Hristos prin minte", prin introducerea mintii in inima. Dar asta
este tocmai reactualizarea „chipului" §i „asemanarii", care existau in noi de la Tnceput. Este un
fel impropriu de a vorbi:

„Colaborarea inimii cu mintea;"

„Aflarea puritatii inimii..."

„Realizarea cunoa§terii spirituale sau morale a judecatii noastre duhovnice§ti, care
decurge din inima noastra proprie, pentru a ne face sa cunoa§tem valoarea morala a actelor
noastre..."

Vedeti? Accentul cade pe inima noastra, va sa zica toata duhovnicia este de fapt
actualizarea a ceea ce virtual suntem noi: Hristosul este de la Tnceputul veacurilor in mine §i
legatura venita pe urma prin rastignire nu este decat o Tmplinire a mea prin toate lucrurile
astea. De aceea atrag atentia §i in realitate sunt spiritualitati de acestea, — nu mai vorbesc de
catolici, ca sa nu-i invinuiesc prea mult, de multe ori Ti scuz. Este cazul lui... care nemaitinand
seama de chip §i asemanare, scrise de la Tnceput In tine, de la Tnceputul veacurilor, adica de
Insusj persoana ta, iti creeaza o falsa personalitate, ca motiv §i ca fel de exprimare, ceea ce
arata ca se poate face §i din cretinism un fel de sugestie, adica sa renunti la fot ceea ce se
nume§te fiinta ta. Este o spiritualitate de natura falsa magica, care nu tine seama de
personalitatea mea, Tmi silue§te personalitatea; poate fi grandios, poate fi minunat exterior dar
in fond Tmi tagaduie§te fiinta. De aici, o serie Tntreaga de nenorociri, de scandaluri. In
spiritualitatea ortodoxa duhovnicia este virtuala §i au fost duhovnici tineri, — cazul lui
Gherontie, calugar de la Neamt, care este luat ca duhovnic de catre mitropolitul Grigore, cu
care era coleg de §coala, fiind cam de aceeasj varsta, numai putin mai mare.

Despre rugaciunea inimii nu s-a scris nici o teorie (cum a scris de ex. Sf Tereza pentru
a explica §i cum exista doctrina lui Ion...). De altfel, metodele acestea ale rugaciunii sunt ni§te
indicatiuni §i niciodata un duhovnic, cand te duci la el, el nu te Tnvata intelectual: fa a§a, fa
a§a! §.a.m.d., ci iti da indicatii, a§ putea sa spun simbolice, sa traie§ti langa el; este, a§ putea
spune o adevarata initiere, nu in sensul istoric, nu in sens carturaresc, ci in sensul oriental.
Totu§i, este §i o deprindere §i aici este partea paradoxals.

Daca te apropii sa inveti lucrul asta, cum suntem noi in situatiunea asta tragica, nu mai
avem duhovnici In sensul de traitori profunzi ai vietii spirituale, din pricina pacatelor noastre,
ale unei epoci laicizante, din cauza pacatelor mediului §i cred ca nu numai noua, s-a intamplat
§i in trecut, dar duhul eel viu traie§te in biserica §i atunci cand cineva se zbate cu tot sufletul
lui, gase§te raspunsul §i gase§te §i posibilitatea vie de a nu se rataci. Neaparat, e mult mai u§or
cand ai un sfant langa tine, dar e mai tragica situatia celor de astazi §i parintele Benedict
Ghius. o sa vorbeasca de duhovnicie §i nu intru eu in partea care i se cuvine, dar vreau sa spun
ca am vazut tragedia. Cand m-am dus la text: textele se bat cap in cap §i atunci Tmi ziceam: se
poate sa se bata sfant cu sfant?

Problema orientarii este de alta natura decat o expresiune §i trebuie o libertate totala.
lata ce spune Simeon Noul Cuvantator:

„Iar adevarata.. ."

Vedeti? §i atunci cand vii cu un om din lume §i intri In aceasta problema a rugaciunii
inimii, intri Intr-un haos, te Incurci. Trebuie o restabilire.

Eu va spun rezultatul cercetarilor mele. Un traitor a accentuat, din aceasta traire
paradoxals, o latura §i i-a zis de ex. atentiune, luare-aminte, veghe §.a.m.d. De fapt, in
exprimarile acestea felurite exista o unitate §i ele marcheaza particularitati spirituale, dar cand

78

Rugul aprins

cauti Tnsa in fond exista un cadru general §i de experienta. Eu spun ca tocmai de aceea este
necesara o orientare simbolica, de aici necesitatea unei chei simbolice fundamentale pentru ca
sa putem restabili aceasta traire. Altfel se poate sa spuna cineva: — Ma due la duhovnicul X...
sj acolo am toata siguranta! De aceea tot efortul meu de orientare simbolica fundamentals mai
Tnainte de toate.

Ar trebui acum sa vina la rand figura patra, a duhului..

I.P.S. Sa: — Iisus a spus aratand pruncii: — De nu va veti face ca ace§tia, nu veti intra
in Tmparatia Tatalui.

SANDU TUDOR: — Este o simplificare. Ce u§or mi-ar fi mie a§a... Daca am avea la
Tndemana cheia asta sa fii copil... Nu este o prostie, nici acel „abetiser vous". Eu ma pot
reduce la „Tatal nostru", toata ziua.

C. NOICA: — In lipsa duhovnicului vin simbolurile...

SANDU TUDOR: — Suntem datori sa ridicam lucrarea pana la stadiul lui Hristos.
Cine a citit Evanghelia simte ca aceasta traire profunda este o realitate. „Fericiti cei ce sunt
saraci cu duhul," care sunt a§a cum sunt pruncii; Tnsa eu sa fac pe pruncul fara sa fiu, asta nu
se poate §i atunci trebuie sa ne zbatem, sa ne zbatem ca Simion.

I.P.S. Sa: — Pe el Tl Tnteleg perfect.

SANDU TUDOR: — Tragedia mea e ca sunt intelectual, dar tragedia e a acelora care
nu fac nici un efort. Eu Tmparta§esc stadiul meu spiritual.

I.P.S. Sa: — Eu cred ca atunci cand te vei organiza in scris, tot ce ai sustinut, vei fi
perfect Tnteles.

SANDU TUDOR: — Odata ce nu acceptam simbolul Crucii...

I.P.S. Sa: — Cineil respinge?

MTRONESCU: — Tu ai spus prea multe lucruri.

SANDU TUDOR: — Intr-adevar, cand te duci Tntr-o expozitie de tablouri §i vezi prea
multe, nu §tii care e centrul, dar Inalt Prea Sfintite, lucrurile astea au o simplitate de copil,
dintr-o privire te poti mantui. Stai in fata Crucii §i meditezi la valoarea dinamica de lucrare pe
care o are simbolica Crucii sj din meditatiunea aceasta intrand in camara ta, — cum spune
versetul: „§i prin puterea Crucii..." Adica, ce e mai simplu? Sa stati in fata Crucii, meditati §i
§titi ca in imaginea ei se ascunde toata dinamica §i orientarea noastra sj din aceasta, cu
straduinta, se desleaga problema simbolurilor, luate apoi in duhovnicie, care Tncepe de la
stadiul eel mai dintai. Acum e greu sa intram in problematica aceasta. Toata binefacerea
acestei orientari, aici e toata povestea. La origine, tot ce v-am spus, este valabil pentru orice
orientare.

MTRONESCU: — Folosul cert din tot ceea ce spune Sandu, indraznesc sa spun, e
urmatorul: In lipsa posibilitatii de a fi orientati cu o mare autenticitate, in problemele care ti le
pui la stadiul acesta — nu traim in secolul al XV-lea, suntem grevati §i de anumite servituti,
dar este §i o bogatie intr-un sens. Ei bine, in haosul acesta, angrenarea in autenticitatea
ortodoxiei trebuie§te sa aibe un punct de plecare §i anume un punct de vedere fundamental §i
care sa-ti dea o cardinalitate sigura. Atunci, care este? Este Crucea. Ai expus o serie de motive
din care rezulta, cu un mare grad de siguranta, ca a§a este, in plus o serie de indicatii pe care
trebuie§te sa le luam pe seama noastra, pentru a face un efort de a merge la adancul lucrului.
Cred ca asta e.

SANDU TUDOR: — Se poate studia antifonic, la liturghie. Ceea ce este Crucea sus
pe altar, este liturghia in cuprinsul bisericii: strane de o parte §i de alta, preotul §i tu. Faceti
d-voastra lucrul acesta, este foarte greu sa imparta§esc claritatea pe care o am. Claritatea
trebuie sa te angajeze. „Intra in camara ta," camara te va invata. Am intrat in camara mea §i
am invatat, am ramas inmarmurit cate probleme mi s-au pus, cate am aflat. Cuvantul „isihast"
nici nu trebuie sa-1 spunem, pentru ca este o unitate perfecta. Mantuitorul a realizat ca viata
este o liturghie cu semnificatie universale, cosmica. Fiecare gest al Mantuitorului as. putea
spune ca a fost liturgic, nu intamplator. El ne-a adus tipul perfect de viata perfecta §i aceasta
in intelesul liturgic §i simbolic. Aceasta viata traie§te in Biserica prin apostoli §i prin tot ce

79

Dr. ANTONIE PLAMADEALA

este Biserica, prin absolut tot ce este Biserica. Este un lucru inefabil, de traire, pentru ca, ce
este interesant, cre§tinismul nu este nici doctrina, nu este nimic decat este prin Manruitorul §i
ce e interesant ca este bazat pe fiinta umana §i Tntr-o slujba duhovniceasca preotul care
sluje§te merge in linie directa cu Tnsasj persoana Mantuitorului, — ati vazut ca Simion
Cuvantatorul privea pe duhovnicul lui ca pe Tnsusj Manruitorul.

Ca sa accentuez, problema duhului este §i o respiratiune, din respiratiune, — a§a Tncat
atunci cand intri in problema rugaciunii ai sa vezi ca la Tnceput §i aceasta traire §i dormitul, §i
cum mananc, este o liturghie.

Exista o unitate totala, toate felurile de traire mistica au o unitate perfecta, care se
rezuma, dupa mine, in simbolul crucii; atunci cand te orientezi, nu mai este o problematica, —
este o constatare.

C. NOICA: — Aceasta rugaciune este pe punctul de a fi pierduta?

SANDU TUDOR: — Nu, pentru ea este o problema de lucrare a Duhului in biserica,
este o chestiune de stadiu. Eu am o lini§te deplina; eu ma intorc la problema mea personala,
eu nu sunt acela care pastreaza garantiile §i puterile bisericii; aceasta e o forta care i§i rezolva
ea singura problemele, dar aceasta este o chestiune care ne prive§te imediat, eu n-am facut
teorie, sa spun fiecaruia ce sa faca. Pentru eel care nu e de stadiul meu, ma rog, II pot ajuta
altfel... Vreau sa spun ca tot ceea ce spun aici are o justificare in ansamblul intreg al trairii
spirituale.

80

Rugul aprins

CONSTANTIN NOICA: CUNOASTERE §1 ASCEZA*

I

Sarbatorim astazi hramul Sf. Antonie Romanul. Alaturi de el, calendarul mai
aminte§te de Isachie, Dalmat §i Faust, precum §i de Cosma Sihastrul; toti sihastri, toti
Tnchinati postului §i vietii duhovnice§ti.

Intalnirea aceasta, desigur, a facut pe alcatuitorul programului nostru atat de frumos sa
puna ca tenia pentru astazi: „Asceza". §i „cunoa§tere", adauga el fiindca suntem intelectuali,
fiindca ne punem problemele in termeni de cunoa§tere. §i atunci, iata, dintr-o data ace§ti
termeni polari: cunoa§tere-asceza, propusj unei dezbateri cat mai apropiate de gandul care
ne-a adus aici.

Cunoa§tere §i asceza. „§i" are aici un sens adversativ. E ca §i cum am spune: om §i
animal, destin §i libertate. Sunt termeni care nu se Tnsumeaza; care se Tmpotrivesc unul altuia;
care se Tntregesc poate; care, in orice caz, stau Tntr-o anumita tensiune.

Care este atunci adversitatea dintre ace§ti doi termeni, ce a facut pe autorul
programului sa Tmpotriveasca asceza cunoa§terii?

La prima vedere, cunoa§terea este ordine: ordinea rationale, o schema; asceza, este
viata, traire, experienta vie. Deci, iata opozitia dintre sens §i rost viu, dintre ordine §i viata. Cu
un alt termen: dintre rigoare §i aventura in sensul plin al cuvantului. A§a e la prima vedere, —
§i banuiesc ca a§a a fost gandita opozitia aceasta.

A§ rasturna-o Tnsa §i as. gasi opozitia, acelora§i termeni atribuita Tnsa rasturnat ascezei
§i cunoa§terii. Adica, a§ spune ca Tntr-un anumit sens, „cunoa§terea", ea este viata; §i Tntr-un
anumit sens, „asceza", ea este ordine §i rigoare. Fire§te, „viata" de alt tip „rigoare" de alt tip;
dar atributele vietii sunt aici, in cunoa§tere; §i atributele rigorii, fetele felurite ale ordinei sunt
dincoace, in asceza.

Dar iata ce vreau sa spun. Ma gandesc, rasturnand aceasta opozitie „asceza-
cunoa§tere", in care am „cunoa§tere- viata" §i „asceza-ordine", — ma gandesc ca de obicei se
gase§te in cunoa§tere numai schema, ordine rationala. Dar nu e ea §i viata? Un scriitor spunea
Tntr-o zi ceva tulburator. Spunea anume: cine a folosit mai mult bolnavului de friguri: medicul
care a stat la capataiul lui §i 1-a Tngrij it, sau aventurierul care in ratacirile lui, a descoperit
arborele chininei?

Aventurierul acesta pornise — voit sau nu — spre cunoa§tere, Tntreprindea un fapt de
cunoa§tere; in schimb Tntr-un anumit sens, in sensul rau, pentru ca lucrurile pot avea §i o fata
rea, medicul acela care a stat la capataiul bolnavului traia etica ascetismului, era omul
datoriei, se lipsea pe sine de atatea lucruri, ca sa se supuna unui comandament: de a sta la
capataiul unui bolnav pe care, poate ca nu el, ci totu§i, celalalt, aventurierul, avea sa-1 vindece.

Cunoa§terea este, a§ spune, Tntotdeauna aceasta aventura. Am sa aleg cunoa§terea cea
mai riguroasa: cunoa§terea §tiintifica, despre care un om de §tiinta Tnsu§i spune ca se na§te din
vis. Un chimist, — daca nu ma Tn§el Kekule, spunea: — Visati domnilor, visati, poate
descoperiti ceva! Cei care cunosc rationamentul matematic, §tiu cate surprize §i cat de putina
logica este in descoperirea lor; fund totu§i perfect logice in desfasjararea §i expunerea ei.

Cunoa§terea, deci, Tmi pare de aceasta data a avea atributul cuceritor, atributul
atragator al vietii. Cunoa§terea e cea care are bucuria Tntamplarii, bucuria ineditului.
Ganditi-va la tot ce face viata noastra de speculatiune. Nu geometrismul acela al lui Descartes
care se atribuie de obicei cunoa§terii. A merge de la simplu la compus e doar un exercitiu §i o
asemenea viata speculative 1-ar plictisi insu§i pe Descartes. Nu asta sustine elanul unei vieti
de gandire ci: surpriza, nea§teptatul, posibilitatea de a te gasi pe tine in lucruri atunci cand nu

NOTA: Publicam inca doua Conferinte tinute in acelaji cere la Cernauti, in acelaji an 1943, de catre Constantin
Noica §i Prof. H. H. Stahl, 3 august 1943 (§edinta Cercului de dimineata).

81

Dr. ANTONIE PLAMADEALA

te a§tepti §i de a gasi lucrurile din afara in tine, atunci cand nu te a§tepti.

In timp ce dincolo, — in planul deocamdata lipsit de plinatate al ascezei, este o
condamnare a distractiei, condamnare a viselor, cum se spune cu alt termen, condamnare a tot
ce e cautare vaga, a tot ceea ce este nesiguranta, a tot ceea ce face, totusj, farmecul vietii. A§a
Incat, vedeti, cunoa§terea se ridica de aceasta data, in fata unei anumite asceze, a unei anumite
rigori, a unei anumite vieti disciplinate, cu toate atributele luminoase ale vietii. Asceza a§a
inteleasa e a neintamplarii. Intr-un sens, as. spune, cuvantul cu toata indrazneala lui: e
nerodnicie, cateodata.

Ca sa-mi ilustrez gandul, folosesc o parabola care ma stapane§te de multa vreme §i din
care — putem vorbi la persoana intaia, putem spune aici ce simtim §i cum simtim lucrurile — ,
din care am facut, putin, intelesul vietii mele morale: Parabola fiului risipitor §i a fratelui lui.
Accentuez §i a fratelui lui, pentru ca parabola nu este numai a fiului. Fiul sta in cumpana cu
fratele. Fiul ratace§te in lume solicitat de toate ispitele, indemnat de toate curiozitatile, a§
spune: insetat de toate cunoasterile; cumpanit fiind de fratele care sta acasa, disciplinat de
toate ascezele, cumintit de toate ascultarile. Numai a§a are plinatate parabola, — numai a§a,
punand cei doi poli fata in fata, poti face din aceasta parabola cea mai inalta lectie intalnita, in
ceea ce prive§te viata morala cre§tina. Viata cresjina a§ zice; viata in duh cresjin; fiindca daca
spun „moral", spun prea putin. Daca n-ar fi decat viata morala, viata cre§tina ar trece de partea
fratelui; ar trece mai mult de partea fratelui. Dar e viata.

Analizati putin pe acest firate, acest firate pe care-1 simt concret, II port cu mine, §tiu
cartile pe care le cite§te, — simt de pilda ca iube§te scriitorii clasici de tipul lui Cicero (autorii
in sensul prost clasic). Ganditi-va la acest frate — pe care II vad judecand de pilda, razboiul
de azi — ganditi-va cate tristeti sunt in el, la capatul ascezelor lui, la capatul cuminteniilor lui
§i cata neintelegere. In clipa cand se intoarce fratele, el e stapanit de invidie. O umbra de
orgoliu trece peste sufletul lui. — „Eu tata, am fost cuminte, am ascultat, am primit numai ce
mi-ai dattu, §i iata..."

Ganditi-va putin cat de bun este, in sensul prost al cuvantului - acest frate al fiului
risipitor. El regase§te eel mult o viata morala, o viata morala de comandamente. O viata
morala de imperative, pe care pana §i filosofia a §tiut s-o depa§easca, — caci sa nu credeti ca
in pragul sau de sus filosofia este viata morala, ci este viata pur §i simplu; viata pe care
filosofia nu o gase§te cu plinatatea religiei, dar tot viata spirituala. Ei bine, fratele acesta
ramane la pragul vietii morale, nu intalne§te decat cateva comandamente, nu savar§e§te decat
cateva supuneri. §i acelea§i stari le intalne§ti daca te angajezi adanc in asceza, nu numai ca
tehnica, dar §i ca un rost adanc de viata. Ganditi-va de pilda ca in Pateric sau atatea carti
despre viata pustnicilor gasim o multime de exemple de acestea. Ganditi-va cati oameni,
daruiti aparent vietii duhovnicesji, nu §i-au pierdut viata! Este aproape inspaimantator sa vezi
ca, In chilie sau In lume nu importa, — s-a putut face zadarnic asceza. §titi poate pilda eel or
trei frati — i-a§ numi: „cei trei firati ai fiului risipitor," cei trei frati cari vin la un pustnic §i-l
intreaba daca au facut cu adevarat ce trebuia sa faca.

Unul spune: — Parinte, am invatat pe din afara Biblia. Parintele ii raspunde: — Ai
risipit vorbe In vazduh.

Al doilea spune: — Parinte, eu am scris din nou toata Biblia. La care parintele ii
raspunde: — Ai pregatit pergament pentru ferestre.

Al treilea spune: — Parinte, in chilia mea au crescut buruieni (a§a de singur am stat).
Parintele ii raspunde: — Ai izgonit de la tine virtutea ospitalitatii.

Vedeti, oamenii ace§tia erau buni, — sau credeau ca sunt, faceau ceva din ceea ce e al
virtutii. Cu toate acestea, gre§eau.

Sau, luati exemplul celalalt, al lui Heron. Acest Heron, care traise in pustnicie ani de
zile, zeci de ani, e la sfarsjt ispitit de diavol sa se arunce in fantana pentru ca va scapa, pentru
ca Dumnezeu II va scapa, ca un semn al vointei sale. §i Heron se arunca. Abia II scapa cu
viata ceilalti frati, sj incapatanarea lui, a lui Heron, de a crede ca totu§i avusese dreptate, ca nu
fusese ispitit de diavol, ci era incercarea lui Dumnezeu §i dovada curateniei lui, face pe

82

Rugul aprins

ceilalti, in clipa cand moare, abia sa-i acorde dreptul de a-1 Tnmormanta cre§tine§te, de a nu
socoti ca-§i luase singur viata. A§adar, traise in pustie cincizeci §i mai bine de ani, respectase
toate comandamentele, fusese mai desavarsjt ca fratele fiului risipitor §i totusj, sfarsjse a§a:
ingaduit sa nu fie in randul celor fara de lege. Vedeti deci cata tristete §i cata nerodnicie pot fi
intr-o anumita asceza, — gresjt Tnteleasa.

Negresjt, a§a cum v-am infati§at eu lucrurile, rasturnat, cunoa§terea este viata in
vederea unei rigori pe care se poate sa nu o atinga. In doua cuvinte, cunoa§terea este sau
sjiintifica, sau filosofica.

Cunoa§tere sjiintifica e viata sau fapt de viata, pentru ca e vorba de un irational acolo,
care vrea sa se rationalizeze, — nu?, de caderea pietrelor, curgerea apelor. §tiinta vrea sa
spuna care este legea caderii pietrei sj de ce se Tndruma a§a apele? Deci, un irational care se
rationalizeaza. Filosofia are altceva, as. spune, tot ceva al vietii, nu irational, dar o
subiectivitate care vrea sa se obiectiveze, sa ajunga cum se spune la un Weltanschauung, ceva
care vrea sa fie expresiune valabila pentru altii. Nu reu§e§te, dar tinde. A§adar, la sjiinta,
rationalitate, la filosofie, obiectivitate, — iata catre ce tinde aceasta viata, aceasta cautare,
aceasta — cu un termen al lui Platon — vanatoare a mintii in cunoa§tere. Nu ajunge Tnsa aici.
Cunoa§terea e viata care poate sa nu ajunga la rigoare.

Dar sj asceza este rigoare care poate sa nu ajunga la viata. M-am straduit sa va arat
aceasta, §i poate cele cateva exemple, v-au dat de gandit pe aceasta tema.

Ce Tnseamna atunci rasturnarea aceasta pe care o fac Tntelesului prin: Cunoa§tere —
fapt de viata §i asceza — rigoare; ce Tnseamna tot ce v-am spus? Inseamna ca poti lua viata §i
poti lua ordinea, fie ca tehnica, fie ca scop; fie ca mijloc, fie ca tinta. Adica: cunoa§terea are
ca mijloc efervescenta aceasta a vietii §i vrea ca scop, sa atinga un plan al obiectivitatii, al
ordinei. Asceza are ca tehnica ordinea, are ca tehnica rigoarea §i vrea, ca scop, sa atinga o
viata a plinatatii. Viata sau ordine, nu mai pot sta exclusiv de o parte sau de alta, pur §i simplu
pentru ca, Tndeplinind alte functiuni sunt §i aici §i dincolo.

§i ce salveaza atunci asceza? Toata problema sta aici. Am vazut ca o simpla tehnica,
adica tehnica rigorista, tehnica aceasta a ordinii ascetice nu o poate salva. Vrednicia nu e
de-ajuns; trebuie invrednicire. Nu e destul sa te vrednice§ti; trebuie §i sa te Tnvrednice§ti.

Ce poate face din asceza un exercitiu fructuos, nu un simplu exercitiu orb? Ce poate
face din ea, spre deosebire de cuno§terea noastra laica, intotdeauna nerodnica pana la urma, in
sensul absolut — ce poate face din ea un exercitiu cu adevarat rodnic? Un singur lucru:
a§ezarea dintr-o data in tinta.

Accentuez „dintr-odata". Ca sa va luminez ce vreau, dau un citat: „Nu m-ai cauta,
daca nu m-ai fi gasit." Nu-ti este ingaduit sa faci asceza daca nu §tii de la inceput tot ce ai sa
§tii mai tarziu, in amanunt; daca nu §tii dintr-odata ce vei desfa§ura mai tarziu parte cu parte.

Posibilitatea aceasta de a te situa dinainte in scop, de a §ti dinainte in ce ai sa gasesji,
aceasta salveaza asceza. §i de aici, dupa cat pot intelege — tristetea §i zadarnicia tuturor
acelor vieti care faceau exercitiul cautarii, dar care fara sa-1 fi gasit dinainte, pe Dumnezeu II
cauta degeaba pe calea ascezei. Aceasta e dat ascezei §i asta face cu putinta biruinta ascetului.

In cunoa§tere o asemenea biruinta nu e cu putinta. Nu te poti a§eza, dintr-odata, in
tinta (care e ordinea, adevarul). Cautand ordinea cu mijloacele tale, ale vietii, n-ai s-o gase§ti,
ci ai sa ramai In viata intr-o dezordine pura, In irationalitate, In subiectivitate. Fire§te, atingi
un adevar; dar II depa§e§ti; atingi o ordine, dar o dinamitezi singur, iti creezi singur solutia
dezordinei.

O singura incercare s-a facut de a da §i cunoa§terii sensul acesta de biruinta a spiritului
care se a§eaza dinainte in scop, calea nemaifiind decat regasirea a ceva ce aveai dinainte;
anume tomismul. Tomismul apusean spune: — Nu cuno§ti un lucru decat pentru ca II §tii,
pentru ca traiesji ceva, e§ti ceva. E§ti obiectul, de aceea II poti cunoa§te; adica, tomismul se
a§eaza dinainte in tinta, in tinta drumului sau, pentru ca dupa aceea sa ingaduie desfa§urarea
spiritului catre tinta. Exact cum face asceza: ai dinainte pe Dumnezeu, dupa aceea II cauti. Dar
tomismul nu este pentru noi, nu e pentru ceasul nostru; nu e pentru lumea aceasta a noastra.

83

Dr. ANTONIE PLAMADEALA

§i atunci, cunoa§terii Ti ramane destinul acesta de a avea atributele vietii, de a avea
multe din biruintele prezente ale vietii, dar de nu a avea biruinta finala. In timp ce ascezei ii
sunt date multe Tnfrangeri — mult mai multe decat cunoasterii — mult mai mult amar decat
cunoasterii: cu nadejdea Tnsa si uneori cu reusjta unei biruinti finale.

Daca a§a stau lucrurile, atunci eu nu mai pot sa va Tnfati§ez meditatiunea mea a§a cum
voiau organizatorii, sub titlul: „Cunoa§tere sj asceza". A§ spune: „Cunoa§tere sau asceza".
Cunoa§tere §i asceza, stand alaturi, chiar in adversitate, nu mai vad. Caci daca a Tntalnit pe
Dumnezeu, eel ce face asceza adevarata, nu poate sa nu-l caute. Iar daca nu 1-a Tntalnit, nu
poate sa-l caute. Sau Tl cauta atunci peste tot, orbe§te; aproape deznadajduit, a§a cum Tl
cautam noi in cunoa§tere.

II
DESPRE SPIRITUALITATEA ROMANEASCA*

Sa ma iertati daca nu am sa fac o expunere care sa aiba vreo legatura, decat foarte
Tndepartata, cu problemele de teologie. Dar totusj am dorit sa iau cuvantul, ca sa spun §i eu
cateva lucruri in cercul nostru de gandire, mai mult ca un fel de participare a mea la aceste
lucrari.

Am sa plec de la una din afirmatiile pe care le-a facut Inalt Prea Sfintia Sa §i care m-a
izbit, de§i n-a fost facuta decat in treacat.

Inalt Prea Sfintitul spunea ca poporul romanesc se deosebe§te de popoarele vecine, in
tot felul lui de a fi §i din pricina faptului ca a avut parte de cateva veacuri mai mult de
cretinism. Este aici un lucru asupra caruia s-ar putea cineva opri ca sa mediteze.

Cu alte cuvinte, faptul ca un popor traie§te veacuri de-a randul o anumita religie, o
anumita credinta, reu§e§te sa dea acestei societati un fel de a fi care Tl deosebe§te de altele!
Fara indoiala ca a§a este.

Vedeti, noi traim in rasarit §i avem oarecare legaturi cu apusul. Suntem legati de apus,
unii poate mai direct, prin traditiuni familiale, altii doar prin Invatatura facuta, prin cartile §i
§colile de acolo. In apus, au fost §i acolo popoare care au trait multa vreme sub obladuirea
unei anumite religii §i totu§i, o deosebire exista intre ei §i noi din acest punct de vedere. V-as.
arata felul cum am vazut eu aceste lucruri, pentru ca, eventual sa ma opriti §i sa ma corectati,
acolo unde as. gre§i.

Mi se pare ca trasatura caracteristica pentru felul de trai al apusului, este ideea de stat
lumesc; caruia i s-a supus in buna parte §i biserica in a§a masura, incat parca ar fi doua idei de
stat lumesji, existand in Occident: este statul lumesc pe care II au Imparatii, care e cu fata
intoarsa catre trecut, catre ideea de stat roman, cu dorinta de a intemeia un imperiu universal
ecumenic; §i este celalalt imperiu al bisericii, care e cu fata intoarsa spre viitor. Dar care §i
unul §i altul, reprezinta totu§i o forma de organizatie de stat; ceea ce are §i un mare inteles §i
din punct de vedere religios, ca nu este vorba numai de un fenomen social, ci §i de un punct
de vedere religios. Problema salvarii de pilda, pentru apusean este o problema care nu II
prive§te pe individ, ci prive§te exclusiv organizarea aceasta de stat, lumeasca a§ putea spune, a
bisericii: biserica are aceasta datorie sa privegheze ca toti parti cipantii la aceasta biserica sa
fie adusj pe calea salvarii. Garantia salvarii este aceasta participare a ta la viata de stat
bisericeasca. E§ti, cum s-a spus, un toiag in mana celui care te duce pe drumul eel bun. Dupa
cum, in viata cealalta, de stat politic, acelasj lucru se poate vedea; din punct de vedere al
organizarii politice, e§ti dator sa fii un cetatean bun, care plate§te fiscul regulat §i face armata,
care este adica, in regula cu imparatul.

Din lupta aceasta a celor doua imperii — sj aici s-ar putea arata in amanuntime care au
fost viciile care au dus la neimplinirea, nici a unuia, nici a altuia, s-a nascut o alta fata a

Prof. H. H. Stahl, Despre spiritualitatea romaneasca, 6 august 1943. §edinta cercului de dupa-amiaza.
84

Rugul aprins

lucrurilor in care un fel de ispasjre a dus la faramitarea acestor popoare, prin ceea ce se
nume§te fenomenul protestantismului, care T§i are §i el foarte multe aspecte sociale - asupra
carora nu insist - §i in care individul, omul izolat este lipsit de orice fel de sprijin al bisericii.
Pentru a gasi calea mantuirii individul este el Tnsusj stapanul lui; el judeca, el accepta, in
masura in care i se pare ca pe o anume cale este adevarul. Ca atare, in dumul pe care Tl apuca,
el nu are decat o singura garantie; aceea a putintei lui de a judeca. Mintea lui este singurul
lucru care Tl povatuie§te sa mearga Tntr-o parte, sau in cealalta parte.

In rasarit lucrurile sunt cu desavarsjre altele. Pentru ca, de pilda ca sa luam exemplul
tarilor romanesji, aici nu s-a trait o viata de stat; poporul romanesc nu a cunoscut propriu-zis,
viata de stat, care la noi e foarte recenta. Am putea sa spunem ca de abia din veacul al XIX-
lea, ideea de stat propriu-zis se creeaza, de o serie Tntreaga de oameni care s-au Tntors din apus
cu aceasta psihoza: necesitatea unui stat napoleonian.

Vechile noastre descalecate aveau alt caracter, care nu era acesta al statului. Aceste
mici formatiuni n-au avut niciodata putinta sa cuprinda laolalta, pentru o bucata de vreme mai
mare, Tntreg neamul romanesc. Neamul a trait in afara de formele sale de stat; formula de stat
s-a a§ezat peste el doar pe o bucata mica de pamant §i doar pe un interval mic de timp.
Adevarata istorie a natiunii romanesji se duce in afara de stat. Ca atare, Tnsasj problematica
catolica §i prin consecinta §i cea protestanta, nu are o legatura organica cu viata noastra
sociala. Dar ce a existat atunci la noi, aici?

A existat un lucru, care este cat se poate de interesant, prin faptul ca T§i gase§te, din
nou, o corespondent! religioasa; a existat viata de ob§te. Exista o ob§te religioasa, despre care
Tmi propun sa vorbesc in Tncheierea acestui cuvant, careia Ti corespunde la noi in tara §i o
ob§te sociala. Sociologul, chiar daca este cu desavar§ire lipsit de orice preocupare religioasa,
atunci cand studiaza fenomenul social de la noi, constata cu surpriza ca exista o forma de
viata sociala, careia nu i se poate da alt nume decat acela al „ob§tei". Intelesul este, pentru
urechile noastre, cam greu de prins, pentru ca urechea noastra este viciata. Cand zicem
„ob§te" ne gandim imediat la „ob§tiile de arendare" §i la alte lucruri, cu totul moderne, iar nu
la intelesul eel adevarat al cuvantului. Lumea noastra carturareasca, in genere, nu cunoa§te ce
este acest fenomen al ob§tei, nu §tie sa vada cat de interesant este. Este un trai laolalta, al unui
grup de oameni, care nu are diferentiat un organ de conducere propriu-zis, care se conduce
prin grupul el Tnsusj, in traire laolalta a grupului, care este a§a de puternic Tnchegat ca grup,
meat Tnsusj pamantul pe care sta formeaza un „trup" de mo§ie, individualist §i nici potrivit
unui plan impus de catre cineva, ci dupa un plan care iese din Tnsasj natura trupului de mo§ie
§i a organizarii ob§tei oamenilor. Este o foarte buna §i foarte cuminte randuiala care exista in
satele acestea. Din punct de vedere juridic, constatam ca exista „obiceiul pamanrului" care nu
are nici caracter de stat §i nici nu este o creatiune individuals, ci este o creatiune colectiva, pe
baza de devalmasie. Daca mergi mai departe, pana §i in fenomenul pur spiritual exista lucruri
tulburatoare, pe care am incercat sa le Strang intr-un tot, ca sa le putem intelege, sub forma
unei teorii pe care am fost nevoit sa o intitulez „ob§tea pe baza de traditie difuza". Iara§i, este
inutil sa intram in amanunte. In orice caz, aceasta ob§te este o realitate vie §i complexa,
cuprinde toate laturile vietii omene§ti. Atunci e foarte firesc ca aceasta ob§te sa aiba §i o viata
religioasa corespunzatoare.

Ei bine, sistemul acesta religios care corespunde acestui fel de viata, II banuiti, este eel
ortodox. Pentru ca ortodoxia, viata religioasa ortodoxa, este o viata de ob§te. Nu se poate
concepe ortodoxia de unui singur; nu se poate concepe ortodoxia numai a bisericii, care i§i
impune normele de conduita, ci este o traire laolalta a unui grup de oameni. §i atunci
problema salvarii de data aceasta, nu mai este data in mainile bisericii, sau lasata pe seama
puterii tale de a gandi, ci cu totul altei garantii; aceea de a nu te desparti de ob§te, de a nu te
desprinde de ob§te. Apostazia, primejdia ereziei incepe din momentul in care un om se
desprinde din ob§tea sa, pentru a incerca aventuri singuratice. Se poate arata de ce: pentru ca
aceste ob§ti umane, sub aspectul lor pur uman, au un caracter quasi-nemuritor; ele nu se
inventeaza cu fiecare generatie de oameni; in ele se scurg oamenii, cum curge apa pe un

85

Dr. ANTONIE PLAMADEALA

fluviu. Totu§i se cunoa§te acest fluviu §i ob§tea aceasta este ca un vas, in care oamenii mereu
se preschimba, dar vasul ramane acelasj, neintrerupt de sute de ani, de mii de ani, necurmat,
de la cei dintai care au primit traditiunea, din partea celor Indreptatiti sa spuna despre ce e
vorba. A§a ca daca aceasta ob§te, daca Tntr-adevar a fost adanc framantata de cretinism, cum
o spunea Inalt Prea Sfintitul; daca religia cresjina a avut multe-multe veacuri, in care a
framantat ob§tea aceasta romaneasca a satelor noastre, fara Tndoiala ca aceasta potrivire
trebuie sa fie mai mult decat o potrivire de schema logica; trebuie sa fie o realitate vie. In
viata ob§tei noastre trebuie sa regasim prezenta o gandire dogmatica, o traire potrivit unor
anumite principii religioase. §i mai mult decat atat. Aceasta ob§te trebuie sa fie contagioasa.
Adica, Invatatura se face in Occident, la romano-catolici, prin catehizarea ta de catre eel care
iti este parinte spiritual, la protestanti, prin citirea ta, de unul singur, acasa, a cartilor sfinte,
dar la noi se face prin contagiune directa de la semenii cu care traiesji intr-o anumita ob§te.

Daca Imi Ingaduiti, am sa va fac cateva marturisiri personale in aceasta privinta.

Domnilor, vorbeam despre lucruri pe care le-am scos din carti. Sunt apusean de felul
meu §i am trecut In tineretea mea — Imi pare bine ca sunt aici intre prieteni §i pot face
marturisiri ca Intre prieteni, am trecut, In tineretea mea printr-o epoca In care problema
religioasa era pentru mine inexistenta, sau mai mult decat atata, judecata putin cu dispretul
omului care a ajuns sa vada anumite lumini ale §tiintei. Sa nu credeti ca as. fi putut fi zguduit
pe calea unei argumentatiuni, caci orgoliul din mine m-ar fi impiedicat sa primesc sfaturile
unui duhovnic; ar fi fost cred, foarte greu sa tree la altceva decat ceea ce eram.

Meseria m-a facut sa ma due prin sate, prin sate multe, de multi ani de zile §i am
Inceput sa vad acolo §i sa traiesc acolo, in ob§tea satelor, foarte multe lucruri.

Am Intalnit, e drept, §i oameni, — niciodata n-am sa uit cat datorez eu anumitor
oameni. De pilda, e pentru mine o placere sa-mi amintesc de parintele loan, pe langa care am
trait luni Intregi de zile. Nu m-a Invatat teologie, de§i §tia foarte multa. Dimpotriva! Dansul T§i
facuse studiile in Rusia, intr-o vreme cand tot ceea ce Invatau oamenii in facultatile teologice
din Kiev, unde T§i facuse el studiile, era oarecum patat de scientism. Mintea lui era destul de
Incarcata cu probleme: Darwin, Spencer, Hoeckel. Insa nu conta la el ce §tia §i ce credea; la el
era interesanta §i plina de invataminte viata lui. Viata lui era o viata perfect ortodoxa §i
impresionant ortodoxa. Era un om care de mic venise Intr-un sat §i a carui viata Intreaga
fusese Inchinata acestui sat, pe care II transformase cu desavarsjre, Incat nu se mai putea
asemui ceea ce fusese, cu ceea ce era. Totul era iesjt din vrednicia acestui om, care i§i
permitea deseori sa glumeasca fata de cateva idei scoase din carti, dar care nu-§i ingaduia un
moment de slabiciune in ceea ce prive§te solidaritatea lui cu oamenii lui. Va spun un singur
lucru, care m-a impresionat adanc. Povestea din 1917, cand a venit rasmerita, revolutia din
1917, §i poporenii lui din sat au hotarat sa faca un soviet. Dar el ii avea a§a de bine in mana,
Incat oamenii s-au dus la preotul lor sa-1 intrebe ce este de facut. Atunci el le-a spus: — Bine,
daca a§a v-ati hotarat (era vremea cand manastirile se golisera, fugisera toti ca sa scape de
rascoala), daca a§a e porunca sa facem soviet! Foarte bine! Insa e vorba sa Ingropam intai pe
eel vechi (murise tocmai tarul). Zic sa facem intai o slujba de pomenire pentru tar, sa-i facem
Ingropaciune, a§a cum se cuvine!

I-au facut rugaciunea tarului, cum se cuvenea, cu sovietul. Dupa aceea s-a declarat
pre§edintele sovietului.

I-am spus: Parinte, nu-ti era frica s-o iei pe cai gre§ite. §i atunci mi-a spus un lucru
uluitor: Astea sunt sufletele care mi-au fost date mie in paza §i eu nu-i pot lasa, macar de ar
lua-o In alta parte decat trebuie. Eu ma due dupa ei; tot mai bine cu mine, decat fara mine!

§i v-as. mai putea spune §i alte lucruri care sunt de neinchipuit. Eu aveam obiceiul sa
stau sa stenografiez ceea ce Imi povestea §i am o carte destul de groasa despre aceste lucruri,
pe care am dat-o la tiparit. Imi amintesc o poveste pe care mi-a spus-o el, intr-o seara, ca
sa-mi lamureasca anumite lucruri (§i care nu figureaza in aceasta carte, caci mi-a cazut
creionul din mana §i n-au putut sa stenografieze aceste lucruri). Dati-mi voie sa v-o spun:

Spunea ca in satul lui era un tanar care apucase pe alte cai decat cum trebuie:

86

Rugul aprins

innebunise §i atunci preotul a simulat ca are nevoie sa se duca Tntr-un sat vecin. Era iarna. §i
au plecat cu caruta §i mergand Tnspre Napadeni 1-a luat la Tntrebari, ce-i cu el? §i atunci a
aflat de la acest om ca vrea sa se calugareasca.

— De ce vrei sa te calugaresji? Nu e§ti in stare sa te faci calugar, o sa fii un calugar
prost; mai bine sa Tncercam sa te facem deocamdata un om bun.

Omul a spus care era dificultatea lui. Era despartit de sotie, — despartit de fapt, ca nu
avea bani sa plateasca pentru facerea formelor de divort §i era singuratec. Ar fi vrut omul sa
se casatoreasca din nou, dar nu putea; era extrem de Tncurcat §i complet zapacit din aceasta
pricina. Nu Tndraznea sa-§i ia alta sotie, deoarece nu era dezlegat de casatoria cea dintai §i
omul innebunise din aceasta pricina. §i acum un fapt extraordinar, care nu §tiu daca poate fi
justificat canonic, dar va spun ca pe mine m-a pus pe ganduri. Parintele loan i-a spus: Nu-ti
ramane altceva de facut decat sa te a§ezi om in randul oamenilor. Du-te, ia fata curata, care
vrei, §i traie§te cu ea.

— Parinte, nu se poate, e pacat!

— Te dezleg!

— N-ai puterea asta.

— Bada!

§i au oprit in miez de noapte, s-au Tntors, au intrat in biserica, preotul s-a Tmbracat in
odajdii §i printr-o slujba facuta a luat pacatul acestui om pe grumazul lui. §i omul a fost
lamurit, s-a linisjit §i in cateva luni de zile a putut sa fie a§ezat in deplina randuiala cu toti
ceilalti.

Vedeti, este un fel de a te angaja cu ob§tea ta, care este extraordinar. Un protestant nu
ar putea sa ia asupra lui grija unei asemenea poveri. Trebuie sa va spun ca omul acesta este
a§a de extraordinar in faptura lui, Tncat 1-au respectat §i sovieticii. Imediat dupa recucerirea
Basarabiei m-am dus sa-1 vad, 1-am gasit bolnav, totu§i respectat deplin de catre sovietici, care
n-au avut ce face pentru ca satul Tntreg a sarit in apararea lui.

Tot cu multa dragoste ar trebui sa povestesc §i de preotul Nicolae din Vrancea, de la
care tin §i eu aproape toata cheia Tnvataturii mele in anumite domenii §i care iara§i a fost un
om care a luptat o viata intreaga, nu pentru el, ci pentru satenii de care se legase, un om cu
care eu am avut mai adeseori, legaturi, pentru ca el e acela care a pus stapanire pe mine §i m-a
fortat aproape sa fac anumite lucruri §i pe care le-am facut ca fiind foarte firesji, de dragul lui;
el m-a luat — ma pricepeam, nu ma pricepeam — sa-i slujesc drept „tarcovnic" la slujbele pe
care le facea; el m-a obligat sa umblu pe la toate manastirile de acolo, ma lua §i ma punea sa
vorbesc in biserica. A§adar, un om care a reusjt sa ma rastoarne, nu pe cale de convingere, ci
pe cale de necesitate (trebuie sa-1 ajut pe el...). A murit parintele Nicolae, — eram in
Transnistria cand Intr-o buna dimineata am povestit celor din jurul meu ca 1-am visat pe
parintele Nicolae plecand... Intr-adevar, murise cu o zi inainte, singura data cand am avut
acest fel de vestire, de legatura stranie ... Un om care tinuse la mine, sunt foarte sigur.

Inveti de la oamenii ace§tia, care sunt in duhul acesta, dar inveti mai mult de la ob§te,
ea insasj, care, atunci cand e§ti in mijlocul ei, te obliga la parti cipare, intr-o asemenea ob§te
nu poti sta ca simplu observator strain, sa te uiti la ei, ca un observator, cu creionul in mana,
este imposibil, pentru ca ei te amesteca in viata lor, iti atribuie imediat un rost anumit. E cu
neputinta sa nu participi la aceasta viata. De pilda sa va spun cum am citit pentru prima oara
„Visul Maicii Domnului", care nu lipse§te niciodata din §erparul oamenilor vechi de latara.

Eram in Hateg, plecasem cu ni§te negustori de oale. Acolo sunt sarbatori care se tin
prin sate. Plecasem sa facem un turneu general de vanzarea oalelor §i seara ma puneau sa le
citesc eu; a§a ca vrand, nevrand am citit „Visul Maicii Domnului" pentru ace§ti oameni. La fel
trebuie sa participi la botez, sa participi la nunti, sa participi la Inmormantari, sa participi la
toata seria de fapte de traire, de la bucurie pana la durere, caci constituie viata oamenilor
acestora. §i va spun ca lucrul este contagios; simti ca trece ceva de la ei spre tine.

As. voi acum, ajuns la intemeierea acestei afirmatiuni; ca ob§tea care traie§te in duhul
cre§tin e In stare sa-ti transmits anumite lucruri, a§ voi sa tree la afirmatiunea rasturnata. Sa ne

87

Dr. ANTONIE PLAMADEALA

punem Tntrebarea rostului pe care Tl poate avea un individ izolat fata de aceasta problema.

Vedeti, problema salvarii individului, este o problema care este foarte firesc pentru un
apusean; dar nu §tiu daca instalarea pe aceasta problema: „cum sa fac sa ma scap eu pe
mine?" este Tntr-adevar de duh ortodox. Eu cred ca, Tntr-adevar, trebuie sa pui accentul pe
altceva. Se poate Tntampla ca aceasta ob§te cre§tina, care traie§te in satele noastre astazi, sa nu
mai fie Tntru totul pe calea cea buna. Ob§tea aceasta se sparge. Viata a§a cum o cunoa§tem noi
la ora§, este o viata pe care o traiesc §i ei; crizele pe care le cunoa§tem noi, le cunosc §i ei;
daca exista o anumita adumbrire a unei plinatati de viata in biserica noastra, exista fara
Tndoiala §i in ei. Ca atare, daca se pune problema unei mantuiri individuate, trebuie pusa
Tntreaga, trebuie facuta in a§a fel Tncat aceasta mantuire, aceasta Tndatorire de credinta, aceasta
patrundere pana in faptele cele mai marunte ale vietii duhului cresjin, sa se Tntample §i pentru
ei, nu numai pentru noi.

M-a izbit Tntotdeauna ceva in calendarul nostru cre§tin. Am cerut astazi parintelui
sa-mi dea sinaxarul ca sa-mi aduc aminte ceva. In calendarul nostru apar foarte des sfinti care
nu sunt trecuti cu numele. Nu vorbesc de pilda de cunoscutii „cei patruzeci de mucenici" care
au patimit la Sevastia, dar de pilda sunt dintr-odata pomeniti „sfintii 20000 mucenici",
dintr-odata 20000 care sunt toti sfinti §i care T§i au locul lor. Uneori grupul acestei ob§ti,
acestei turme de sfinti care au patimit laolalta §i care laolalta se bucura de darul sfinteniei, este
Tnsemnata prin numele unuia dintre ei, care strange laolalta harul revarsat asupra tuturor. lata
de pilda, peste cateva zile, la 19 august este sfantul mucenic Andrei Stratilat „Tmpreuna cu
2593 mucenici". Uneori nu se da numarul lor, se spune numai, de pilda la 22 august, „Sf
Agaton §i cei Tmpreuna cu dansul" sau in iunie „Sf Iulian §i cei Tmpreuna cu el", sau „§i cei
impreuna cu dansul". (Am scos o lista destul de lunga de asemenea sfinti care sunt toti
„Tmpreuna cu ai lor").

§i atunci, concluziunea la care m-as. opri ar fi aceasta: Cum am face ca, luand pilda de
la acesji sfinti, sa izgonim de la noi aceasta ispita de a ne framanta §i de a ne trudi numai
pentru noi, cum am face ca sfortarile noastre da a intra in randul celor care se trudesc pentru
mai multa omenie sa fie totdeauna facuta de catre noi „impreuna cu ai no§tri"?

Atat aveam sa va spun numai.

88

Rugul aprins

DESPRE PARINTELE DANIIL §1 MISCAREA LUI*

I

Manastirea Antim a trecut prin anii foametei (1945 — 1948). In Manastire erau circa 40
de calugari, dintre care unii erau studenti, iar altii lucrau la atelierele manastiresji, care in
vremea aceea erau pe langa Manastirea Antim, respectiv in subsolurile marii cladiri a
sinodului. Pe plan duhovnicesc, acolo, in Manastirea Antim, a Inceput exercitarea rugaciunii
lui Iisus, in cadrul careia a aparut Rugul Aprins, expresie biblica din Exod, cap. 3, ver. 2 — 5.

Rugul Aprins care ardea §i nu se mistuia este simbolul rugaciunii neincetate, deci
Rugaciunea lui Iisus. Aceasta interpretare apartine parintelui Ieroschimonah Daniil
Teodorescu, initiatorul Rugului Aprins, care a murit in Tnchisoarea de la Aiud.

In anii 1945 — 1948, in sala bibliotecii manastirii Antim s-au tinut o serie de conferinte
legate de acest subiect. Intre conferentiari, era parintele Daniil, pr. arhim. Benedict Ghiu§, pr.
arhim. Vasile Vasilache, staretul de atunci al manastirii Antim, pr. prof. Dumitru Staniloae,
prof. univ. Alexandru Elian, prof. univ. Alexandru Mironescu, scriitorul Paul Sterian,
scriitorul Ion Marin Sadoveanu, poetul Vasile Voiculescu etc.

Conferintele aveau un caracter teologic cu referire la rugaciune in general, la
raporturile omului cu Dumnezeu, la Rugaciunea lui Iisus §i practicarea acestei rugaciuni, de
asemenea privita istoric, Tncepand cu Sfintii pustiei pana la isihasmul Sfantului Nicodim eel
sfintit de la Tismana, staretul Vasile de la Poiana Marului, Sf Paisie Velicicovschi sj staretul
Gheorghe de la Cernica.

Toate conferintele se tineau in biblioteca manastirii Antim §i erau urmate de discutii.
In fiecare zi, la biserica, se explicau cele legate de cult.

In toamna lui 1945, a aparut un musafir, pr. loan Culaghin. El era duhovnicul
Mitropolitului Nicolae al Rostovului, fost coleg de studii cu patriarhul Nicodim, care s-a
refugiat la Cernica, unde a §i murit peste cativa ani. Parintele loan avea pe atunci circa 60 de
ani, slujea cu noi §i lua masa Tmpreuna cu noi. Mergea apoi la Tntrunirile din biblioteca, unde
avea un traducator, un tanar basarabean cu numele de Leontie. Era un fel de parintele Cleopa.
Invatase Rugaciunea inimii la Manastirea Optina. Rugaciunea pentru ei era ca §i respiratia. §i
in somn se ruga.

Parintele arhim. Sofian Boghiu poveste§te cum se ruga acesta:

In ianuarie 1947, a fost arestat Impreuna cu fratele Leontie. A fost condamnat la
munca silnica pe viata §i Intemnitat la Odessa, iar fratele Leontie a fost deportat in Siberia, de
unde ne-a trimis o carte po§tala, care se Tncheia cu Rugaciunea lui Iisus. 1

n.

In 1938 ia fiinta la Antim, un camin studentesc cu aproape 20 de studenti ai
Seminarului monahal de la Cernica, §i care erau studenti la diferite facultati ale Universitatii
bucure§tene, de la Teologie §i Medicina, Litere, §tiinte §i Farmacie. Tot aici, popose§te, in
1938, un preot daruit §i instruit, Nicodim Ionita, care restabile§te randuiala veche a slujirii cu
dragoste §i rugare. Slujba se face cu un sobor, iar corul condus de parintele Gavrilovici, da
raspunsuri Inaltatoare.

NOTA: lata mai departe cateva date despre Rugul Aprins §i despre Parintele Daniil, publicate in presa vremii
dupa 1990. Nu sunt toate. Sunt doar o parte din ele care ne-au stat la dispozitie si care dovedesc importanta
miscarii Parintelui Daniil.

1 Rugul Aprins §i temnita, de Pr. Sofian Boghiu, Manastirea Antim, Bucuresti.

89

Dr. ANTONIE PLAMADEALA

Dupa doi ani, fata Antimului era alta. Se statornice§te aici §i P. S. Laiu, care
Tnfiinteaza Institutul Biblic in care se vor tipari carticele §i se vor lucra iconite §i cruciulite
pentru front. Vechea Academie bisericeasca de muzica ce fiinta pana atunci mai mult in
scripte, devine acum un factor activ de instructie §i practica liturgica.

Acest reviriment urma sa fie incununat de venirea parintelui Ghiu§, §i a parintelui
Sofian.

Staretul locului era P. C. Vasile Vasilache, gospodar dinamic, neobosit §i conferentiar
daruit.

Mai erau la Antim: pr. Dumitru Staniloae, poate cea mai ilustra figura a teologiei, cum
II considera §i Heidegger, primul traducator al Filocaliei Intr-o limba moderna, original
ganditor, apologetic §i mistic, scriitor prolific, invitat §i respectat In toate universitatile §i
academiile de specialitate din lume, pr. Petroniu Tanase, cu figura de ascet, astazi staretul
Schitului Prodromul de la Muntele Athos, pe care nu 1-a parasit nici pentru scaunul patriarhal,
la care a fost chemat, preotul Adrian Fageteanu, slujitor Incercat, duhovnic daruit §i mult
cercetat, azi liturghisitor la Manastirea Antim, pr. Felix Dubneac, psaltistul, cu studii
desavarsite la Teologie, Filosofie §i Belle-Arte, astazi la Arhiepiscopia din Detroit, fratele
Pavel Lecca, respectat §i cercetat de catre credinciosj pana In vagauna de pe piscul de la
Arnota.

Era apoi prof. Alex. Elian, bizantinolog recunoscut pe plan european, cazuist incomod,
Imbinand eruditia sj adeziunea la tezaurul patristic cu o frazare de rector atenian; profesorul
Alexandru Mironescu, chimist pe urmele atator chimi§ti profund cre§tini, ziarist §i scriitor,
autorul „limitelor cunoa§terii §tiintifice"; prof. Anton Dumitriu, aristocrat al spiritului,
logician modernist §i epistemolog original; prof. Virgil Stancovici, cu o deosebita aderenta la
filosofia cre§tina, conferentiar; Ion Marin Sadoveanu, zelos aparator al implicarii creatine In
cultura §i arta moderna; Paul Constantinescu, prolificul compozitor, alt aristocrat al
frumosului cre§tin, neuitatul autor al primelor oratorii ortodoxe despre Na§tere §i Patimile
Mantuitorului; prof. Todira§cu, ingenuu, de o nefireasca modestie, erudit, cu o rara
disponibilitate de daruire; Paul Sterian, studiosul enciclopedist cu vechi aderente la Asociatia
studentilor cre§tini romani din 1928, frecventata de Sandu Tudor, de Mircea Vulcanescu,
arhitectul Joja, Alexandru Elian §i chiar de Eugen Ionescu-Sandu Tudor, lasat Inadins la urma,
era animatorul Intregului grup, catalizatorul asiduu, expresie vie a puterii purificatoare a
credintei, ziarist, poet, polemist temut, iar acum convertind toata puterea argumentatiei in
explicitarea adevarului biblic; In sfar§it, doamna Olga Greceanu, din neamul carturarilor
boieri ortodocsj, „pelerin pe urmele pallor lui Iisus" §i creatoare aici, la Antim, a
mozaicurilor monumentale ce Impodobesc azi pridvorul bisericii.

Unul care contribuise la Imbunatatirea Manastirii, era §i Sandu Tudor, publicistul
cunoscut al vremii, viitorul monah Agaton §i mai tarziu, Daniil Ieroschimonahul. Pe langa ei
se adauga Paul Sterian §i Anton Dumitriu.

Aici, In acest climat a poposit un monah, a carui prezenta avea sa lase o amprenta de
neuters asupra activitatii grupului. Acesta era Ivan Culaghin, descins cu un an In urma din
vestitele manastiri ale Rusiei. Ucenic, In tinerete la Schitul Optina-Pustina, tinand de lavra
Optina de la Nord de Moscova, calit in pravila §i nevointele marilor traitori de dinaintea
Revolutiei din 1917, §i dupa o viata de Incercari vecina cu martiriul, Ivan Culaghin ajunsese
duhovnicul Mitropolitului Nicolae de Rostov. Acela, prieten din timpul studiilor la Kiev, cu
Patriarhul Nicodim Munteanu al Romaniei, fusese adapostit la Manastirea Cernica In urma cu
un an, pentru a-i feri de urgia armatelor ruse§ti care intrau. Din mica suita a Mitropolitului
facea parte §i duhovnicul sau. Acesta, afland de existenta focarului de cultura §i traire de la
Antim, vine aici In toamna lui 1945, Insotit de un ostas. basarabean, care Ii servea de
translator.

Osmoza §i fuziunea s-au facut repede, sub semnul §i cu binecuvantarea Harului care
stapanea atunci acolo.

Amandoi, noii veniti sunt luati In chilie §i raman acolo timp de aproape doi ani, adica

90

Rugul aprins

panain ianuarie 1947, cand vor fi arestati.

In 1946, grupul a mers la Manastirea Govora.

La 14 iunie 1958, grupul de la Antim a fost arestat.

m.

„Grupul de la Antim, compus din mireni §i clerici ortodocsj, intelectuali universitari,
traiau in duh autentic cresjin. Cresjinismul nu era pentru apartinatorii „Rugului Arpins" un
fenomen de cultura ca pentru alti filosofi romani, in fond atei. Aprofundarea cre§tinismului nu
era un rafinat joe intelectual, dupa cum nici acceptarea lui nu era o savanta concesie de
circumstanta facuta pentru menajarea anumitor susceptibilitati. Nu! Explorarea frumusetilor
lui se facea dinauntru. Acesta este termenul: dinauntru, de pe pozitia intelectualului care
sesizase in sine tulburarea aceea premergatoare marilor revelatii, acea fecunda nostalgie a
paradisului pierdut. Pentru el Mantuitorul nu era unul dintre marii, nici eel mai mare, ci era
singurul, adevaratul Dumnezeu. Hristos era viu §i lucra in ei, nu pentru ca ei avusesera
norocul ca ni§te silogisme savante sa li-1 legitimeze, ci pentru ca preexistand in sufletul lor
unde Tl a§tepta de mult, acum li se descoperisera lor, care Tl cautasera." 2

Tot de aici aflam ca in ianuarie 1947, parintele loan Culaghin §i osta§ul basarabean
care II insotea, au fost luati §i du§i undeva in Rusia, unde li se va pierde urma.

Tot aici parintele Andrei Scrima a reusjt sa se duca in Orient, la Benares. Iar un
francez a scris despre mi§carea „Rugului Aprins" in presa de acolo. §i a§a se face ca la 14
iunie 1948, grupul de la Antim este arestat §i astfel se incheie activitatea grupului „Rugul
Aprins". Dupa aceea o vreme Inca, intr-un cere mai restrains cei ramasj !§i continua activitatea
la Plumbuita. Grupul de arestati va lua ani de temnita, de la 5 ani — 25 ani temnita grea.

Mai aflam tot din acest articol ca au existat intotdeauna la Antim, printre cei care
urmareau discursurile, erau doi care raportau la securitate tot ce se intampla acolo. (Idem, pag.
34).

lata climatul in care se desfa§urau intalnirile de la Antim. Era prezentata mistica rusa
cu lamuririle Sf Serafim de Sarov, cu cele ale lui Paisie Velicicovschi §i neasemuita povestire
a nobilului pelerin rus, plecat sa experieze rugaciunea inimii, cu Marejcovschi deja amintit §i
cu Berdiaeff

Subiectele? Voi aminti numai cateva: Isihasmul, Iisus Logosul intrupat, Pacatul
originar, Scena sj altarul, intr-un ciclu de patru conferinte, Rugaciunea inimii, Exegeza
smochinului blestemat, Medalioanele marilor mistici ai Filocaliei pe care pentru prima oara ii
insera in cultura moderna parintele profesor Staniloae."

TV.

„Rugul Aprins" 1-a consacrat pe Moise, iar in Ortodoxie este considerate Sfanta
Fecioara Maria. A§a a luat fiinta, incetul cu incetul, mi§area de la Antim. Numele mi§carii,
acela de „Rugul Aprins" 1-a dat parintele Sandu Tudor sau Alexandru Teodorescu, publicist,
care locuia la Antim, In turnul clopotnitei. Ani de zile, duminica de duminica, la orele 17
incepeau conferintele.

Se pare ca la inceput a venit pe acolo sj P.S. Nicolae Popovici de la Oradea, patriarhul
nu a fost insa niciodata, iar conducerea Bisericii era stanjenita de aceasta mi§care.

Motorul a fost Sandu Tudor, pe vremea aceea inca laic. Dar se §tia ca el a fost la
Athos, §i s-a intors de acolo ca de pe drumul Damascului, dupa ce initial plecase sa
iscodeasca, sa surprinda derogari de la canoanele monastice. El conducea un ziar §i un avion,

' Rugul Aprins al Maicii Domnului de Dr. Nicolae Nicolau, pag. 35-36 in vol. Din Documentele rezistentei,

nr. 4, editat de arhiva Asociatiei fojtilor detinuti politici din Romania, 1992.

91

Dr. ANTONIE PLAMADEALA

cu care avusese un accident, din care Tnsa scapase teafar.

Parintele Daniil a avut puterea sa aduca acolo 12 studenti. 3

La 14 mai 1948 a Tnceput arestarea studentilor, §i a§a s-au risipit toti in toate partile.

Dr. Nicolau a fost arestat dupa 2 ani, 4 fund tradat de un coleg. Acuzatia sa a fost
„crima de uneltire Tmpotriva ordinii sociale", §i apoi, acolo a aflat ca la Aiud fusese adus §i
Sandu Tudor, pr. Ghiu§, pr. Staniloae §i pr. Felix. Antimul i-a dat, tanarului Nicolae, puterea
sa reziste 1 1 ani sj jumatate.

In legatura cu „Rugul Aprins" se poate spune, Tnca, ca e in a§teptare, dar e Tnca
devreme, Tntrebat care, a mai ramas acum din cei 12 studenti, §i cei mai mari, dr. Nicolau a
raspuns ca au mai ramas §ase: prof. Elian (mai traia Tnca, de§i avea 80 de ani), I.P.S. Antonie
Plamadeala, pr. Adrian Fageteanu, pr. Nicolae Borda§iu §i el Tnsu§i dr. Nicolau. In strainatate
sunt: la Athos, arhim. Petroniu, iar in America, arhim. Felix Dubneac §i arhim. Roman
Braga. 5

(A mai scris despre „Rugul Aprins" un tanar pe nume Emanoil Mihailescu, §i Mihai Radulescu: Consemnari
despre „Rugul Aprins", dintr-o convorbire cu parintele Dumitru Staniloae, pag. 55 — 58).

4 Rugul Aprins, de dr. N. Nicolau, in „Romania Libera", sambata, 27 ianuarie 1996.

5 „Rugul Aprins", de dr. N. Nicolau, in „Romania Libera", sambata, 27 ianuarie, 1996.

92

Rugul aprins

AMINTIRI DIN INCHISOARE DESPRE PARINTELE DANIIL
INALT PREA SFWTITE,

In urma celor ce mi-ati cerut prin Arhiepicopia din Suceava, va raspund cele ce
urmeaza, fie cunoscute de mine, fie povestite de altii.

Pe poetul Sandu Tudor 1-am cunoscut numai din publicatii.

§tiu ca redacta revista literara (Credinta).

§tiu ca se gandea la o Manastire in care monahii sa fie poeti, pictori, sau compozitori.
Adica la o Manastire de creatori in domeniul artelor.

§tiu ca 1-am Tntalnit pe Sandu Tudor, dar nu mai §tiu cand.

Mai tarziu am auzit ca Sandu Tudor s-a calugarit sj se afla la Manastirea de pe Rarau.

Prin 1957, cu ocazia unui parastas al lui §tefan eel Mare la Putna, staretul manastirii
era parintele doctor in teologie Dosoftei Moraru, (cu teza despre viata Sfantului Serafim din
Sarov).

Cu acea ocazie m-am Tntalnit cu parintele Daniil de la Rarau, §i am stat mai mult de
vorba Tntr-un pridvor de la Manastire. Avea o Inrati§are de schivnic in varsta, lini§tit §i
ganditor. Am vorbit despre poezia zilelor noastre de atunci/?e care nu o aprecia. Apoi despre
monahismul tot din acea vreme mai mult in tacere. Cand 1-am Intrebat cum se simte In haina
monahala mi-a raspuns:

In profunda viata monahala ma stmt bine. Dar intre oamenii zilelor noastre nu prea
bine.

Mai §tiu ca la praznicul lui §tefan eel Mare unde erau §i multi de la regiunea de partid
Suceava, parintele staret Dosoftei, a vorbit despre viitoarea Romanie Mare, a§a cum a fost. §i
n-a trecut mult §i parintele Dosoftei a fost arestat. §i a facut §i inchisoare grea unde a folosit §i
greva foamei, care 1-a imbolnavit.

Iar parintele Daniil de la Rarau isj luase misiunea de a merge regulat la Bucure§ti unde
avea un cere de credinciosj §i studenti iubitori de teologie ortodoxa. §i odata coborand din
tren la Bucure§ti pe peronul garii, 2 barbati 1-au Intampinat §i 1-au invitat sa mearga la militie
pentru cateva minute ca sa dea o semnatura. §i unul din ei i-a luat geanta ca sa o duca pdna
la masind.

La militie i s-a facut perchezitie. Iar in geanta i s-au gasit manifeste politic e.

Parintele Daniil a protestat spundnd ca nici geanta nici manifestele nu sunt ale lui.
Cum de s-a facut asa ceva si cine?

Cu raspunsul ca se va vedea, a fost arestat, apoi condamnat.

Eu am fost arestat mult mai tarziu. §i dus la inchisoarea Zarca din Aiud, acolo am
auzit de la altii povestindu-se despre parintele Daniil de la Rarau. Detinutii ii spuneau sfdntul.

I§i impartea putina hrana cu cei bolnavi. In ascuns ii imparta§ea cu Sfintele Taine pe
cei bolnavi §i pe cei care doreau sa fie impartasjti.

Ducea o viata demna sj de mare sfintenie.

Acolo la Zarca s-a imbolnavit sj a adormit In Domnul.

Ducerea la cimitir se facea in acelasj sicriu, in care-i duceau pe toti care mureau.

La iesirea pe poarta i s-a infipt o sulita defer in inimd ca sa vada dacd e mort sau nu.

Apoi 1-au dus la cimitirul detinutilor Trei-Plopi.

In prezent peste acel cimitir se afla cotetele de porci ale celor din ora§ul Aiud, pentru
care fo§tii detinuti din partile acelea, care mai traiesc, lupta ca cimitirul sa fie eliberat de
cotete.

Mai tarziu cand am trecut §i eu pe la Zarca, se pastra printre tineri denumirea
detinutului Daniil numit Sfdntul.

§i cand s-a sapat In curtea Inchisorii pentru a fi instalat nu §tiu ce motor electric, tinerii

93

Dr. ANTONIE PLAMADEALA

care sapau au gasit un schelet cu lanturi lapicioare. §i credeau ca ace la este detinutul Daniil
Sfdntul.

Ei nu credeau ca el a fost dus la cimitir.

Dupa ce am fost §i eu eliberat, am primit de la parintele staret Iachint de la Putna,
Imnul Acatist al Sfdntului Rug, alcatuit de monahul Daniil de la Rarau.
Acestea le §tiu §i le-am scris.

Dumnezeu sa va binecuvinteze scrisul pe care-1 gasim in cartile Inalt Prea Sfintiei
Voastre, §i sa va Tntampine cu sanatate §i bunevestiri in toate.

TEOFIL DUMBRAVEANU,

str. Veronica Micle Bl. L 6/5

Suceava

AMPNTIRI DESPRE PARFNTELE DANIIL
IUBITE CRACIUN NICULCEA,

Mi-ai scris o scrisoare extrem de interesanta §i care mi-a mers la inima.

Mi-ai amintit de parintele Daniil (Sandu Tudor) care a fost staret la Rarau iar mie mi-a
fost na§ de calugarie.

Ma bucur foarte mult ca scrii atat de frumos despre el.

Tot a§a 1-am cunoscut §i eu §i voi Tncerca Tntr-o zi sa scriu despre el.

A murit Tntr-adevar in Tnchisoare dar dupa arestarea lui cineva a avut grija de ceea ce
nu a fost confiscat §i se pare ca se afla la un loc sigur §i vor fi valorificate de istoricii
spiritualitatii §i culturii romanesji.

Voi Tncerca eu Tnsumi sa patrund spre acele texte. Unii din cei care au stat in
Tnchisoare cu dansul vor putea scrie desigur §i despre suferintele lui de acolo §i despre felul
cum 1-a marturisit pe Dumnezeu.

Din cele scrise de fratia ta care i-ai fost ucenic, as. putea Intelege ca ai fost in sala cand
i s-a judecat procesul sau cred ca ti-a povestit cineva cum s-a desfa§urat.

Oricum marturiile pe care le dai sunt extrem de importante §i cand voi scrie despre el
le voi folosi §i eu.

Daca ai §i alte date despre dansul, daca cumva ti-au ramas unele manuscrise sau
insemnari §i daca mi le-ai putea pune la dispozitie aceasta m-ar ajuta §i mai mult sa-i Tntregesc
un portret.

Pana atunci sa-1 pastram in inima, sa-1 pomenim la rugaciuni §i, de acolo de unde e sa
vegheze §i el asupra noastra.

Cu binecuvantare,
Dr. ANTONIE PLAMADEALA Mitropolitul Ardealului

FNALT PREA SFINTITE PARINTE,

Vi se adreseaza prin prezenta Niculcea Craciun-Cornel, domiciliat in Sinaia, Calea
Bucure§ti, nr. 10-A, bl. 13, sc. B, et. in, ap. 36 care Tntre anii 1954-1958 am fost traitor la
Schitul Rarau §i Sf Manastire Slatina ca „frate" — paraclisier Tntru credinta, dorind in acea
vreme sa ma calugaresc, §i astfel sa-L slujesc pe Dumnezeu dupa puterile mele.

In vremea cat am trait la acest sfant laca§, adevarata oaza de credinta in acele timpuri
tulburi — viata mi-a fost vegheata Tntru smerenie §i evlavie de Sf. Sa Parintele Staret Daniil
(SANDU TUDOR), om luminat de o mare bunatate §i cucernicie, temator de Dumnezeu §i
traind: clipa de clipa, cu sfintenie, dupa poruncile Domnului.

Pentru mine parintele Daniil a fost ca un adevarat parinte spiritual, duhovnic §i

94

Rugul aprins

Tndrumator de fiecare ceas, in pa§ii pe care Ti faceam pe drumul greu §i aspru al Tntelegerii
Tnalte a chemarii §i menirii vietii de monah sj de aceea ii sunt §i ii voi fi recunoscator toata
viata mea.

In numeroase prilejuri, Sf. Sa Parintele Daniil m-a binecuvantat pentru osardia aratata
in Tmplinirea, cu vrednicie a Tndatoririlor ce le avem ca §i in Invatatura §i pregatirea mea
cre§tineasca §i morala Tncredintandu-mi dorinta sa de a-i da ascultare, ca sa-i devin un vrednic
urmas. Tntru lauda sj slujirea Domnului.

Dar vremurile vitrege pentru Biserica noastra cre§tina, au facut ca lucrurile sa decurga
cu totul altfel.

A§a s-a facut ca in anul 1958, in urma unei Tnscenari diavole§ti, calugarii schitului
Rarau au fost Invinuiti de legaturi cu cercuri straine, ca aveau statii de emisie clandestine §i
altele, iar Parintele Daniil §i unii monahi au fost arestati §i li s-a intentat proces, fund
condamnati la ani grei de temnita.

Parte din monahi — cei mai tineri printre care §i eu — am fost alungati din Manastire
§i siliti sa reintre In viata laica.

La procesul Inscenat, Parintele Daniil a avut o atitudine de demn aparator al credintei
marturisind convingerile §i credinta sa neclintita §i Increderea ca nici o Incercare, oricat de
grea, nu va putea smulge din sufletul poporului roman sentimentele sale religioase creatine,
subliniind ca sfanta credinta In Dumnezeu a fost aceea care 1-a ajutat sa biruie prin vremi §i
sa-§i pastreze fiinta sa neabatuta.

Parintele Daniil a fost condamnat la 25 de ani de Inchisoare §i Intemnitat la Aiud unde
§i-a sfar§it viata In anul 1963.

Am Incercat, de atunci sa aflu amanunte despre anii grei de temnita ai Parintelui Daniil
§i ai celorlalti monahi — despre sfarsjtul sau, precum §i despre locul Ingroparii sale — dorind
sa-i aduc ofranda recunosjintei mele, pentru odihna sufletului sau bun §i drept.

Odata cu arestarea sa, autoritatile de atunci au ridicat §i lazile cu manuscrise continand
lucrari ale Parintelui Daniil — caci, precum se §tie Sfintia Sa a fost un mare calugar, un
ganditor profund, un savant filosof §i om de cultura, iar lucrarile sale de mare valoare
spirituala Imbrati§au domenii din cele mai variate ale gandirii, filosofiei, artei, istoriei,
abordate cu temeiurile doctrinei creatine.

Fata de cele mai sus aratate, vin In fata Prea Sfintiei Voastre cu rugamintea de a le
avea In atentie §i a hotari cele ce se cuvin savarsjte, astfel Incat sa se gaseasca manuscrisele
Parintelui Daniil, sa fie puse la loc sigur, §i daca se va putea sa fie tiparite pentru a fi
cunoscute §i apreciate dupa marea lor valoare.

Va mai rog staruitor — daca aveti posibilitatea sa ma ajutati a cunoa§te cat mai multe
fapte din anii de temnita ai Parintelui Daniil (SANDU TUDOR), despre sfarsjtul sau §i unde
se afla locul ingroparii sale, sa-i cinstesc dupa datina cre§tina §i cuviinta romaneasca
amintirea sufletului sau curat, plin de sfintenie §i bunatate.

Cu smerenie,
CRACIUN NICULCEA

CONVORBIRE CU PARINTELE ANDREI SCRFMA

Andrei Scrima, care avea 19 ani — de-o seama cu mine — dupa ce a rupt-o cu Anton
Dumitriu, Avramescu 1-a trimis la Antim, sa-1 cunoasca pe parintele Daniil. I-a spus ca se tin
acolo conferinte duminica dupa-masa. I-a spus, de asemenea, ca acolo este un parinte
Benedict. Parintele Andrei Scrima a venit acolo fara Avramescu. Intrunirile aveau loc Intr-o
sala, care va fi dupa aceea, mai tarziu, biroul meu.

M-am a§ezat pe un scaun §i Inainte ca parintele Daniil sa-§i Inceapa conferinta, am
observat un om care nu avea talent propriu-zis de orator, dar care nu era banal, aproape
niciodata nu era banal. Am insemnat ca, prin u§a de la intrare, a intrat un parinte Insotit de o

95

Dr. ANTONIE PLAMADEALA

doamna rusoaica. Era un parinte interiorizat, care dupa ce vorbe§te Sandu Tudor, vine la
mine, ma saluta in ruse§te sj ma imbrati§eaza. Doamna se apropie §i ea. Doamna ma Tntreaba
cine sunt?, ca parintele vrea sa ma cunoasca. Avea de dat nu de luat. Parintele Tmi spune ca
daca ma gasesc aici, Tnseamna ca am ales un drum, §i aceasta venire a fost Tnceputul venirii
mele la Manastirea Antim.

Era a doua sau a treia conferinta acolo. Nici parintii de la Antim nu veneau Tnca. Nici
Sandu Tudor nu locuia Tnca la Antim. §i parintele loan, care locuia la Cernica, §i venea la
Antim §i uneori chiar dormea acolo.

lata acesta a fost Tnceputul, Tntr-un anumit fel, de luare de contact. Sandu Tudor venea
mereu acolo §i astfel am Tnceput sa merg §i eu.

Din 1946, toamna tarziu, a Tnceput acolo ciclul de conferinte. Deci ma duceam acolo
foarte des §i mi-aduc aminte ca a doua sau a treia oara, am Tnceput sa vorbim despre
„pelerinul rus", pe care Incepusem sa-1 citesc. Sandu Tudor era de multa vreme pe urmele
pelerinului rus, pe care incepusem sa-1 iubesc, iar el Tl iubea Tnca din primul lui drum la
Muntele Athos.

Astfel eu, prin pelerinul rus, am aflat pentru prima data de Maxim Marturisitorul,
Grigorie Palamas, nu mai vorbesc de teologii occidentali. §i eram naucit de extraordinara
putere a mintii in cautarea de absolut, un absolut experimental §i nu unul abstract, conceptual.
Eu ignoram totul despre Ortodoxie, §i ma plecam in fata acestei gandiri ultime, gandiri tintind
spre un absolut experimental, nu un absolut filosofic, conceptual ca in filosofia occidentala.

Anton Dumitriu scrisese: Orient §i Occident, care era un fel de simbol al cunoa§terii.
Eu ignoram ca un Maxim Marturisitorul, ca un Grigorie Palamas, ca un Grigorie de Nyssa era
sub aceeasj traditie spirituals §i acelasj cifru metafizic, de un absolut trait, nu un absolut
numai proiectat sau conceptualizat teologic, §i care era sa cada in istorie dupa aceea, in cultura
occidentala.

A fost pentru mine, aceasta, o revelatie incontestabila, care m-a Insotit totdeauna,
despre chenoza lui Dumnezeu care se continua, nu numai chenoza In trup, dar chenoza in
litera, chenoza In trupul lui doctrinar pentru ca, doctrina, Invatatura este §i trupul In
desfa§urare, dupa cum ai trupul Euharistic in invatatura, chenoza in trupul de cunoa§tere, de
doctrina. Aceasta are corespondenta cu Sehina, care este Dumnezeu in litera. §i aceasta a fost,
pentru mine §i pentru ceilalti, descoperirea traditiei. Atunci am inteles ce Tnseamna predanie.
Traditia care trebuia primita cu adevarat. Eu am scris despre aceasta In unele din studiile pe
care mi le-a dat mie. Paradas, In sanscrita, e ceva ce se da pe deasupra. Scrisoarea parintelui
loan pe care o citez de altfel, in parte, in studiile pe care ti le-am dat. De aici vine toata
discutia daca traditia e sau nu autentica, canonic vorbind.

Hristos este prezent prin binecuvantare. Binecuvantarea nu are numaidecat un sens
moral sau un sens de condescendenta de la superior la inferior, este un act de recunoa§tere. Nu
§tiu daca sunt limpede in ceea ce spun. Eu interpretez un tropar. De unde sensul
binecuvantarii pentru Rugaciunea inimii. Eu cred ca primul §i eel mai intens loc era acesta,
care In jurul parintelui loan, aduna pe pr. Benedict, Sandu Tudor, Al. Mironescu §i as. Indrazni
sa vorbesc §i de mine, zice Scrima.

Am credinta ca nu mai exista in Bucure§ti o asemenea estetica.

96

Rugul aprins

ALTE STIRI

El poveste§te modul in care i-a aparut Mi§carea lui Sandu Tudor. Numele sau adevarat
era Alexandru Teodorescu §i era nascut in 1896. Era un barbat remarcabil la frumusete, de-o
eleganta vestimentara care ajungea sa frizeze dandysmul, fund casatorit de trei ori, dar
Tntotdeauna fara copii. El avea nostalgia cununiei unice, ca forma de realizare plenara a unui
destin omenesc. „Avea o personalitate puternica, — zice domnul §erbau Mironescu 6 — , pe
care am Tntalnit-o vreodata in viata, §i care m-a marcat puternic Tnca din prima copilarie. Era
prieten al tatalui meu, Alexandru Mironescu, §i venea aproape zilnic In casa noastra, mai ales
dupa ce tatal meu a fost convertit la cretinism prin influenta sa." §i domnul Mironescu,
tanarul, a vazut In el pe maestrul sau spiritual. In el coabita o personalitate exceptional*!, care
coabita cu o indicibila duiosje, ceea ce ii dadea o anumita distinctie, care era fara Indoiala
observata de toti cei care erau in jurul sau. El era pentru refuzul oricarei jumatati de masura
§i-l vedea pe fiecare inscriindu-se alaturi de marii pustnici despre care avea, in mod evident,
cunosjinta. Pentru el credinta era un ^scandal al adevaruluf\ pentru ca el nu era deloc un
revolutionar ci, mai curand, un restaurator al semnificatiilor originare.

Nu era un convertit. Credinta lui era Innascuta, mo§tenita mai curand de la mama sa,
pe care el o mo§tenea. Dupa vagi studii universitare, niciodata ispravite, s-a intors la
publicistica In calitate de ziarist, infiintand o Revista. Dar, inainte de aceasta, a publicat la
Revista „Gandirea", a §i parti cipat la dezvoltarea acesteia. In 1925, a publicat un volum de
poezii cu titlul de „Comornic", care a §i fost, dealtfel, premiat de Fundatia „Carol F. Acest
premiu i-a permis sa calatoreasca, mai intai, la Sf Munte Athos. El spera sa intalneasca, prin
aceasta, izvoarele rugaciunii isihaste, care Incepea sa prinda tot mai mult in spirirul sau.

Inca din 1927 a adoptat un stil exclusiv religios, publicand ^catistul Prea Cuviosului
Sfdntul Dimitrie eel Nou, din Basarabov" . L-a publicat In 1942 la Bucure§ti §i In 1950.

Se publica ^catistul Rugului Aprins", la Madrid, iar apoi, prin anii 1950, tiparite tot
la Madrid la Fundatia Culturala Romana, „Acatistul Sf. loan BogoslavuF §i ^catistul Sf.
Calinic Cernicanu" .

Catre mijlocul anului 1930 a editat pe seama sa revistele: „Credinta" sj „Floarea de
foe". Tot atunci a dezvoltat §i o intensa actiune de pilotaj de amatori.

In anul 1930 a facut o calatorie la Sfantul Munte Athos. A intalnit acolo duhovnici cu
viata Imbunatatita, dar tinta vietii lui era sa se rezolve mai tarziu. A urmat apoi, In anul 1936,
retragerea de la Cernauti, unde a fost invitat de I.P.S. Mitropolit Tit Simedrea. Probabil atunci
a fost §i momentul cand §i-a structurat viitorul, organizandu-§i viata dupa idealul eel nou, pe
care l-a trait la Cernauti. De altfel, de atunci incolo, viata lui s-a organizat la Manastirea
Antim.

La Antim, In vremea aceea, era un grup de monahi cu totul remarcabili, refugiati din
Basarabia. Astfel, era parintele Sofian Boghiu, Felix Dubneac, Veniamin Gavrilovici §i
Zaharia Gladun, care aduceau cu dansji un stil deosebit de monahism basarabean, de o
covarsjtoare frumusete. Tot atunci fusese adus in Cernica, Mitropolitul Nicolae de la Rostov
§i, Impreuna cu el, parintele loan Culaghin. Acesta avea vreo 60 de ani, §i traia experienta
rugaciunii In chip desavarsjt. El deveni duhovnicul indelung a§teptat. Aducea cu el un suflu
nou. Era cu usjle larg deschise In duhul „Pelerinului Rus".

El puse in circulate, printr-un traducator de valoare, care era parintele Gheorghe
Ro§ca din Basarabia, tot ceea ce se §tia despre practicarea rugaciunii mintii. El incepu a-§i da
binecuvantarea, printre alti, parintelui Benedict Ghius. §i Sofian Boghiu. §i astfel, incepu o
colaborare stransa cu ei, care a durat cativa ani, pana cand parintele loan Culaghin a fost luat
§i dus In Rusia.

6 §erban Mironescu „Rugul Aprins" un mod de a retrai Ortodoxia, in Vestitorul Ortodoxiei Romanesti.

iulie, 1991, pag. 3.

97

Dr. ANTONIE PLAMADEALA

In anul 1946, Sandu Tudor, Tntors din razboi, a devenit monah, schimbandu-§i numele
in Agathon. Mai apoi, se stabili la Schitul Crasna din Gorj, dupa care pleca in Nordul
Moldovei, fiind o vreme calugar la Schitul Sihla, unde T§i schimba numele in Daniil, iar de
aici se muta la Schitul Rarau.

Dupa anul 1948, cei care ramasesera in Bucure§ti, se mai adunau Inca la parintele
Andrei Scrima sau la parintele Sofian, dar mai ales in locuintele particulare ale lui Alexandru
Mironeacu §i Constantin Joja.

Apoi In anul 1958, noaptea de 13-14 iunie, grupul care mai ramasese In Bucure§ti
profitand §i de o vizita a parintelui Daniil, a fost arestat §i acuzat de o „activitate subversive
Impotriva ordinii sociale camuflata sub masca mistico-religioasa".

Parintele Daniil nu s-a mai Intors. El a murit In anul 1960, dupa un atac cerebral §i a
fost Tngropat Tntr-o groapa penitenciara comuna.

Poetul V. Voiculescu a murit dupa eliberarea din detentie, la varsta de 80 de ani.

ROMAN BRAGA DESPRE „RUGUL APRFNS"

Un barbat de o remarcabila frumusete, de o eleganta vestimentara (in viata lumeasca)
care ajungea sa frizeze dandysmul, casatorit de trei ori, fara copii. Casatoriile le socotea ni§te
nereusjte, ba chiar e§ecuri. In privinta aceasta se considera un defavorizat, caci avea Tntr-un
fel nostalgia cununiei unice ca forma de realizare plenara a existentei, la nivel omenesc. Era o
personalitate extraordinary, cea mai puternica pe care am Tntalnit-o vreodata in viata, §i care
m-a marcat considerabil, avand In vedere ca 1-am cunoscut Tnca din prima copilarie.

Intr-adevar spune ca 1-a cunoscut la Tnceputul anilor '30, ca eel mai important prieten
al tatalui sau, Alexandru Mironescu. Spune de asemenea, ca tatal sau s-a convertit in acea
vreme sub influenta sa.

„Am vazut Tntotdeauna in el pe maiestru nou spiritual. Personalitatea lui era de tip
socratic, provocatoare; nu puteai trece pe langa el fara a-1 remarca sau fara a fi interpelat de
dansul, o brutalitate extrema coabita in el cu o indicibila duiosje, caci refuzul jumatatii de
masura constituia pentru el norma comportamentului de zi cu zi, o trasatura constitutiva a
temperamentului sau. Agresiunea sacra pe care o desfa§ura impotriva cuiva, ispravea
Intotdeauna, gratie modului dinamic — cu care era daruit — de a percepe pe celalalt, prin a
propune de fiecare data o posibila devenire In credinta, conceputa — pe urmele marilor parinti
ai spiritualitatii — ca un proces de cre§tere continua, caci o credinta stagnata este moarta, sau
aproape. Pentru el aceasta credinta avea sa ramana a§a cum a debutat un scandal, „scandalul
adevaruluf\ fara ca prin aceasta sa rastoarne rutinele §i obi§nuintele pioase care au tendinta sa
o sufoce, daca ele n-ar fi fara Incetare reinsufletite. Nu era un reformator, un revolutionar, ci
mai curand un restaurator al semnificatiilor originare.

Nu era un convertit; credinta lui era Tnnascuta — mo§tenita mai cu seama de la mama
lui, pe care o venera — Tnsa cu el s-a petrecut o de§teptare, o intensa con§tientizare a
identitatii ortodoxe, cum s-a Tntamplat de altfel §i cu alti membri ai grupului, cu ocazia trecerii
prin cercurile tinerimii creatine, mai ales prin ASCR (Asociatia Studentilor Cre§tini, filiala
romana a YMCA).

Dupa vagi studii universitare, niciodata ispravite, Sandu Tudor s-a Tntors la
publicistica in calitate de ziarist §i poet colaborator la revista Gdndirea §i participand la
curentul de idei declan§at de aceasta. Intre altele revista i§i propunea sa dezvolte o noua
meditatie asupra Ortodoxiei. In 1925 publica un volum de poezii intitulat Comornic, care i-a
adus premiul Fundatiei Regale „Carol I". Acest premiu i-a Tngaduit sa calatoreasca mai Tntai
la Sfantul Munte Athos, calatorie pe care a conceput-o ca pe o cautare a izvoarelor rugaciunii
inimii care Tncepea sa dobandeasca un loc central in credinta §i preocuparile sale spirituale.

Inca din 1927 a abordat poezia de factura exclusiv religioasa, scriind Acatistul
Parintelui nostru Sfantul Dimitrie eel Nou, boarul din Basarabov — , publicat la Bucuresji In

98

Rugul aprins

1942 §i 1950, Acatistul Rugului Aprins, publicat la Madrid in 1983, apoi prin 1950, Acatistul
Sf. loan Bogoslavul §i Acatistul Sf. Calinic Cernicanul, ambele tiparite la Madrid in 1987, de
Fundatia Culturala Romana.

Catre mijlocul deceniului '30 a editat pe socoteala sa revistele ,Floarea de Foe" §i
„Credintd\ reviste literare dar §i de ampla dezbatere de idei sociale, politice, filosofice §i
religioase...

Ori In traditia greceasca, athonita, careia tara noastra ii era tributara, predomina
conceptia ca rugaciunea inimii ar fi o chestiune rezervata mai ales monahilor, ascetilor; se
instalase in aceasta traditie un soi de esoterism. A§a imi explic faptul ca nu a putut gasi o
dezlegare la aceasta problema nici in tara §i nici cu prilejul calatoriei din 1930 la Muntele
Athos, calatorie conceputa ca o cercetare in acest sens. Acolo a intalnit duhovnici cu viata
Imbunatatita de la care s-a putut imbunatati spiritual — ii pomenea adesea — dar tinta
esentiala a cautarii lui ramanea nerezolvata in fapt. Solutia avea sa se intrevada mai tarziu.

Un moment important pe calea Inchegarii grupului 1-a constituit §i retragerea de la
Cernauti, unde Sandu Tudor §i cativa dintre viitorii membri ai Rugului Aprins fusesera
invitati §i primiti de Tit Simedrea, mitropolitul de atunci al Bucovinei, un om de o remarcabila
cultura.

In acest timp era venit la Cernica Mitropolitul Nicolae fost al Rostovului, §i el avea un
ucenic, parintele loan Culaghin, care i§i gasisera traducator pe parintele Gheorghe Ro§ca,
preot basarabean care §tia foarte bine ruse§te.

Rugaciunea lui Iisus, rugaciunea inimii, rugaciunea mintii, rugaciunea neincetata sunt
termeni aproape echivalenti. A se vedea in legatura cu aceasta cartea semnata de „un calugar
al bisericii rasaritene", Rugaciunea lui Iisus, Chevetogne, 1963. Islamul desemneaza, pe de o
parte, practica acestei rugaciuni, pe de alta, o literatura care descrie diferitele aspecte (tehnice,
psihofiziologice, mentale, etc.) ale acestei experience. Principalele scrieri sunt reunite in
culegerea greceasca numita Filocalia, publicata la Venetia, in 1782 pe cheltuiala lui loan
Mavrocordat, apartinator din familia fanariota care a dat mai multi principi ai Tarilor Romane.
Culegerea a fost tradusa la scurt timp in limba rusa de catre Paisie Velicikovski, staretul
manastirii Neamt. Traducerea integrals In romana a fost Inceputa In 1946 de parintele
profesor Dumitru Staniloae. Unele din scrierile filocalice fusesera mai demult traduse sj au
circulat independent.

Concepea zborul ca pe un fel de experienta spirituals, cam In felul lui Saint-Exupery.
Aceasta pasiune era cat pe-aci sa-1 coste viata, aparatul intrand intr-o buna zi in avarie la mai
putin de 80 de metri altitudine. Intr-o astfel de situatie, cum se §tie, prabu§irea este iminenta;
ca prin minune, pilotul scapa insa teafar. Sandu Tudor a avut sentimentul ca in acea
Imprejurare a beneficiat de protectia cereasca. Un sentiment similar a incercat ceva mai tarziu,
In timpul razboiului, cand, concentrat fiind pe front ca ofiter, a fost nevoit sa ia unele masuri
severe impotriva malversatiilor unui aghiotant aflat in subordine; acesta, urmarind sa se
debaraseze de adversarul sau, incearca sa-1 ucida. Intr-o noapte el T§i descarca arma pe
fereastra in directia in care §tia ca se afla patul superiorului. In ajun insa, acesta avusese ideea,
inexplicabila, de a-1 deplasa. Dupa instalarea regimului comunist individul cu pricina II
reclama pe Sandu Tudor ca persecutor al comuni§tilor pe front. A urmat condamnarea la
aproape un an de detentie administrativa (1948 — 1949) la Canalul de curand inaugurat, in cele
din urma a fost achitat §i eliberat.

„ Sandu Tudor" nu era un sistematic. Dar autorul spune mai departe cuvinte care II scot
din randul simplilor cititori de biblioteci deranjate. El spune „insa fiecare cuvant al lui era o
tema de meditatie". „Despre prelegerile lui acela§i autor spune ca erau un dezastru, un
amalgam de note incurcate." Pentru ca Sandu Tudor „avea o inclinatie innascuta catre
substratul tainic al lucrurilor, fapt care 1-a apropiat de literatura Sfintilor Parinti §i de mistica
vietii calugare§ti".

Astfel Parintele Daniil a vizitat Sfantul Munte devenind acolo, atunci, omul cu o
simtire deosebita a Duhului Sfant.

99

Dr. ANTONIE PLAMADEALA

In anul 1944 el era deja calugar la Antim §i s-a apucat sa repare Manastirea. Ne spune
mai departe parintele Roman Braga ca „era greu sa stai in preajma lui". Parintele Roman
Braga 7 spune ca mi§carea Rugului Aprins a fost un vulcan mistic in Romania Intre anii
1945 — 1949, o reactiune a elitei intelectuale Tntr-un moment ele criza.

Parintele Roman Braga arata mai departe ca doua evenimente au concurat la influenta
Rugului Aprins printre studentii din Romania: 1. Traducerea Filocaliei §i 2. Exodul Preotilor
ru§i dupa batalia de la Stalingrad. E vorba de inceputul traducerii Filocaliei de catre Parintele
profesor Dumitru Staniloae §i de venirea in Romania a mitropolitului Nicolae al Ill-lea al
Rostovului, coleg la Kiev cu Patriarhul Nicodim §i cu el, veni printre altii §i preotul loan
Culaghin, care fusese inainte de revolutia ruseasca, la Manastirea Valaam de pe lacul Ladoga.

Despre rolul acestui preot, loan Culaghin, se §tie. Apoi parintele Daniil dupa ce a
petrecut un timp la Manastirea Antim din Bucure§ti, dupa ce a aparut un decret de desfiintare
a tuturor Asociatiilor Religioase - Culturale §i de orice fel, s-a dus mai intai la Schitul Crasna
din jud. Gorj. Acolo am fost §i eu, ca §i calugar, dupa ce am fost obligat de situatie sa parasesc
Prislopul. Mai apoi parintele Daniil a plecatin Moldova la Sihla, sj de acolo la Schitul Rarau.

TOT ROMAN BRAGA DESPRE „RUGUL APRFNS" 8

Sandu Tudor nu era un sistematic. In expresia profesorului Alexandru Mironescu era
„o biblioteca deranjata", insa fiecare cuvant al lui era o tema de meditatie. Prelegerile lui erau
un dezastru, un amalgam de note deranjate, prin care se uita un minut fara sa spuna un cuvant.
Cand credeai ca a teminat, abia atunci incepea. El avea o inclinatie deosebita catre substratul
tainic al lucrurilor, fapt care 1-a apropiat de literatura patristica §i de mistica literaturii
calugaresji. A trait printre oamenii bisericii, pe care-i criticaln ziarul lui, „Credinta", mergand
uneori pana la §antaj. Ura superficialitatea. Cine nu avea rezonante duhovnicesji, nu putea
ramane In cercul prietenilor lui.

Convertirea lui totala pentru cele duhovnicesji s-a intamplat In urma unei calatorii la
Sfantul Munte. Acolo a intalnit pe un calugar vagabond, pe care 1-a angajat sa-1 duca in
munte. Acesta i-a spus: „Daca vrei sa cuno§ti taina Muntelui Athos, pune-ti pantaloni lungi,
lasa barba sa-ti creasca §i vino cu mine, dar sa faci ceea ce fac eu. Multi vin ca
dumneavoastra, sa vada bibliotecile, tezaurul sau Sfintele Moa§te §i se intorc acasa
necunoscand nimic. Calugarii nu descopera tainele vietii calugare§ti turi§tilor. Aceia vin §i se
due a§a cum vin. A§a ca am mers cu parintele Averchie." Se duse vestea ca Averchie merge
cu un calugar foarte evlavios, practicant al Rugaciunii inimii.

A venit de acolo cu scaunelul, cu metoda respiratiei §i cu toata taina rugaciunii
interioare a isiha§tilor, luata nu din citit, din filocalii, ci direct de la me§terii anonimi ai zilelor
noastre, calugarii isihasji. Acolo a Inteles Sandu Tudor ca eu-1 nostru este infinit §i ca in acest
centru existential al fiintei noastre pe care calugarii II numesc „inima", in sens de „adanc",
exista Dumnezeu §i ca Dumnezeu este pecetea personalitatii noastre. A inteles astfel ca
rugaciunea este o stare §i nu o activitate formala.

Pentru Sandu Tudor acum Incepe reconsiderarea culturii umane §i a procesului
intelectual, care avand alte puncte de referinta decat Dumnezeul din om, devin nu numai
superficiale, ci chiar demonice.

Nu este o convertire teoretica. El spunea ca pentru a putea intra In ordinea duhului,
trebuie mai intai sa te „indobitoce§ti", dandu-le exemplul altui vagabond din „Povestirile unui
pelerinrus".

A ajuns la Schitul Sfanta Ana, acolo a Inceput sa planga. Staretul Schitului i s-a
adresat parintelui Sandu Tudor: „Frate Sandule, spune-mi ce faceai dumneata In lume, la ora

7 Roman Braga, Rugul Aprins, in Revista Teologica „Lumina Lina", vol. II, nr. 1 — 2, Mai 1991, Episcopia
Ortodoxa din America §i Canada, tiparita in Chelsea, Michigan, U.S.A. de la pag. 1 17 — 128.

8 „Rugul Aprins", de Roman Braga, in „Cotidianul" — supliment cultural, 22 martie, 1993.

100

Rugul aprins

asta din noapte?" Prin mintea lui au Tnceput sa treaca: Cap§a, cluburi de noapte, cabarete
pariziene, §edinte literare, petreceri, iar staretul i-a spus: „Noi, cei din Athos, avem o credinta.
Daca mai tine Dumnezeu lumea, este pentru ca la miezul noptii calugarii se roaga."

A restaurat cu banii lui chiliile §i Paraclisul manastirii Antim, pictat de Nicolae Stoica.
§i-a ales ca patron pe Sf. Simeon Noul Teolog, la fel de violent in raporturile lui cu
formalismul Bisericii oficiale. S-a mutat in clopotnita manastirii, iar de acolo §i-a organizat
Tntalnirile in biblioteca manastirii. A§a, Sandu Tudor devenise punct de atractie pentru
intelectualitatea bucure§teana. A fost sfintit calugar, dupa care s-a dus la Schitul Rarau, dupa
ce a trecut prin Schitul Crasna, judetul Gorj, §i prin Schitul Sihla din Sihastria.

Atunci, a scris despre el un articol, Olivier Clement, profesor la Teologia Sf. Sergiu
din Paris. Iar in urma acestui articol a Tnceput sa se intereseze securitatea. Apoi a urmat
arestarea sa. Pedepsele au fost mari. Ieroschimonahul Daniil a luat 25 de ani, munca silnica, §i
a murit in Tnchisoarea de la Aiud ca martin

Mie mi-au revenit, dintre lucrurile sale, icoana Maicii Domnului, pictata de N. Stoica,
precum §i un manuscris al unui Acatist original, cu corecturi personale. Poate ca acestea m-au
determinat sa scriu randurile de fata.

TOT DESPRE „RUGUL APRINS"

„Rugul Aprins" a constituit ocupatia de baza a Mi§carii de la Antim.

Numai instalarea prea rapida a comunismului nu 1-a lasat sa se dezvolte cum trebuie.
Desj, el s-a dezvoltat, totusj, atat de mult, meat a putut constitui o mi§care de mare important!
pentru vremea aceea.

Ea a Tnsemnat pentru Biserica romana mult mai mult decat a voit. Pentru ca mi§carea
aceasta, Tnscrisa in literele preocuparilor duhovnice§ti ale vremii, a Tnsemnat ceva foarte mult
pentru spiritualitatea romaneasca a epocii. Este un capitol important din mistica ortodoxa,
pusa In valoare atunci in vremuri grele, cum se aratau a fi vremurile pe atunci la noi in tara.
Nu era vorba de nici o noutate foarte mare, dar era vorba de o noutate tipic ortodoxa care se
cerea, atunci, in gandirea ortodoxa.

Pentru ca mistica aceasta, era vorba sa fie o chemare din cele mai profunde cugete
creatine care se vedeau in acea vreme, gata de a fi lipsite de orice libertate, chiar de libertatea
esentiala de a mai exista in cadrul bisericii ortodoxe. §i atunci, a trebuit sa se faca apel la acea
gandire cre§tina care, sa poata rezista tuturor curentelor care nu urmareau altceva decat
moartea oricarui curent religios.

Ne aflam in acei ani, in care se lovea cu tot dinadinsul in gandirea ortodoxa a
romanismului. „Rugul aprins" a voit sa puna in valoare ceea ce avea cre§tinismul mai
profund, mai cu putere legat de originea sa §i de rostul de a face misiune chiar Tntr-o lume in
care Ti era interzisa existenta.

Astfel, la noi, in Romania, tocmai in momentul in care se credea ca nu mai exista nici
o putere, tocmai atunci a aparut „Rugul aprins".

Persoana era controversata pentru ca fusese, multa vreme, directorul unor ziare, dintre
care unul se numea „Credinta", iar celalalt „Floarea de Foe", §i care i-au dat celui ce le onora
cu directia, puterea de a se rupe de ele §i de a Tncerca, prin „Rugul aprins", o mai profunda
mi§care spirituals de care era tocmai nevoie in gandirea romaneasca.

Acest om a fost Sandu Tudor, care era deja cunoscut in presa romaneasca, de§i
cunoscut intr-un fel care nu i-ar fi indicat masura noua, aceea de a pune bazele unei mi§cari
ortodoxe de asemenea valoare, precum a fost „Rugul aprins". A fost nevoie, in decursul
anilor, de o transformare extraordinary care sa-1 faca sa-§i uite de ziarele lui anterioare §i sa se
apuce de predica care era, in acelasj timp, o mi§care spirituals, aceea a „Rugului aprins".

Sandu Tudor nu era, de fapt, un foarte bun sistematician. Era, cum Ti zicea unul din cei
care s-au alaturat mi§carii lui, profesorul Alexandru Mironescu, o „biblioteca deranjata". Era

101

Dr. ANTONIE PLAMADEALA

un fel de a zice despre el ca §tia foarte multe lucruri, dar care nu le putea stapani, in a§a fel,
meat sa scoata ceva bine definit. Era, Tnsa, aceasta numai o parere despre felul lui de a fi.
Pentru ca, in realitate, fiecare cuvant al lui era cu sens, profund §i rupt din ceea ce am putea
numi existenta personala a vremurilor acelora. Dar nu era tocmai a§a. Pentru ca el reusjse,
printr-o Tndelunga cercetare, sa ajunga la miezul lucrurilor. Tocmai de aceea el §tia sa spuna
lucruri interesante §i sa-i faca pe ceilalti sa-1 urmeze in gandirea lui.

Desigur ca, la Tnceput, Ti placeau scandalurile biserice§ti §i literare. Dar, in timp, §i
datorita schimbarilor epocii, el a §tiut sa se rupa de sine, eel din trecut, §i sa apeleze la un nou
om, care era preocupat de noua problema a epocii. De aceea, el se Tncurca, Tnca, in
modalitatile lui de apropiere a oamenilor in ceea ce le spunea. Era, desigur, greu pentru
oameni sa-1 Tnteleaga. Era, Tnsa, mai greu pentru acei care veneau in minte cu filosofia lui de
la cele doua ziare. §i ei vedeau, mai degraba, noutatea extraordinary pe care o continea
Tnvatatura lui fata de ceea ce fusese Tnainte, cand unii oameni Tl cunoscusera altfel.

De altfel, se Tntamplase, in sufletul lui, o adevarata convertire spirituala, de care,
prietenii lui mai vechi erau cumva obligati sa tina socoteala. §i, tocmai de aceea, amesteca in
vorbirea lui cea noua, lucruri vechi care se petrecusera pe cand conducea cele doua ziare.

De altfel, tocmai aceasta e marea minune care s-a facut cu dansul. Ca nu mai
pomenea, acum, de omul eel vechi. Prin tot ceea ce facea, era Tntru totul un om nou, un om
daruit noii descoperiri care i se facuse. El fusese, dealtfel, in muntele Athos, unde Tncepuse
transformarea lui.

Eu cred ca totul se datoreaza, in structura lui, acelei calatorii pe care a facut-o la
muntele Athos.

Odata ajuns acolo, nu prea §tia cum sa se comporte. De altfel, putem crede, cum il
§tim Tndoielnic, ca s-a dus spre muntele Athos cu gand foarte diferit. Acolo Tnsa, a Tntalnit, de
la bun Tnceput, un calugar care traia muncind pe la diferiti alti calugari, care era un fel de
„traistar", adica tot ce avea el, avea In traista §i tot ce ca§tiga el, punea tot in traista, cu care
umbla din manastire in manastire. Trebuie sa Tntelegem, Tnsa, ca aceasta era un fel de nevointa
a lui, care i§i va fi dat roadele ei. Calugarii nu descopera tainele vietii calugare§ti turi§tilor.
Aceia cum vin, a§a se §i due. Pe monahul acesta II chema Averchie. Lui Sandu Tudor i-au
placut propunerile lui §i, luandu-1 Tmpreuna cu el, a plecat sa viziteze muntele.

A§a ca, §i-a Tnceput vizita manastirilor cu un „director" de con§tiinta care 1-a ghidat In
cele mai mici amanunte. Intrau Intr-o manastire, nu Tnainte de a face trei metanii §i apoi, alte
trei metanii la intrarea In biserica, iar In momentul in care intrau, se duceau pe rand la toate
icoanele, le sarutau, de la u§a pana la altar, in felul acesta, staretul era avertizat de calugarii
lui, care-1 urmareau, §i §tia ca are de-a face cu un vizitator evlavios. Se zvonise deja, in tot
muntele Athos, ca monahul Averchie umbla din manastire in manastire, cu un vizitator
important §i foarte evlavios. De altfel, se facuse cunoscut de-acuma peste tot, §i calugarii din
Athos §i-au deschis inimile in legatura cu practica rugaciunii. A§a se face ca i-au facut rost de
scaunel, 1-au invatat metoda respiratiei §i Tntreaga tehnica a rugaciunii mintii. A§a i-au deschis
inima spre cunoa§terea calugarilor isiha§ti din muntele Athos, pe care el a Tnceput a-i imita.

Acolo a Inteles Sandu Tudor, care de fapt, nu era Tnca parinte, ce Inseamna inima, care
avea un sens profund pentru viata noastra duhovniceasca.

A§a a invatat ca, plecandu-§i capul in piept, sa rosteasca in ritmul respiratiei:
„Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluie§te-ma pe mine, pacatosul."

Sandu Tudor a avut parte de o reala convertire in materia rugaciunii. El o spunea dupa
Invataturile din „Povestirile Pelerinului Rus" .

Aici, in munte, a Tnceput el sa faca Incetul cu Incetul rugaciunea mintii, pana cand a
reusjt sa se desprinda din el tot ceea ce insemna pana atunci altceva §i care, acum, incetul cu
incetul devenea o obi§nuinta a sufletului sau.

Se intoarse in tara §i avu surprinderea sa gaseasca aici tot ceea ce gasise §i la Sfantul
Munte Athos. In 1944, el se inscrise In randul fratilor de la Manastirea Antim. Avea Tnca
destui bani. A§a ca, cu dansji, a renovat chiliile §i Paraclisul manastirii, care era pictat de

102

Rugul aprins

Nicolae Stoica.

S-a instalat el insusj Tntr-o camera pe care §i-a pregatit-o acolo, sub clopote, a
Tntemeiat Asociatia „Rugul Aprins", §i s-a a§ezat sub Tndrumarea Sfantului Simeon Noul
Teolog. Staret al manastirii era, pe timpul acela, parintele Vasile Vasilache. A§a T§i apropie pe
cei mai tineri, in care nu prea gaseai de la Tnceput ceea ce ai fi voit. §i Tncepu, astfel,
pregatirea duhovniceasca a tuturor celor care i s-au apropiat. A§a, Tncetul cu Tncetul, el deveni
o personalitate puternica, care se facu cunoscuta in Bucure§ti §i, mai mult decat atata, chiar
urmata.

In special, o anumita parte din intelectualitatea bucure§teana i se alatura, §i a§a, deveni
parintele duhovnicesc al unui grup important de intelectuali, printre care se numarau: Ion
Marin Sadoveanu, Alexandru Mironescu, Paul Sterian, Anton Dumitriu, poetul §i dr. Vasile
Voiculescu, dr. G. Dabija, arhit. Constantin Joja §i altii, toti aducandu-§i sotiile §i prietenii, cu
care Sandu Tudor Tncepu o adevarata mi§care.

Deci, li se explica tuturor de ce se numea gruparea „Rugul Aprins", 9 aratandu-le ca
este un simbol clasic al Maicii Domnului. §i atunci, cand gruparea Tncepu a-sj capata sens,
tocmai atunci, se facu prezenta In Romania §i vocea razboiului. Caci tara era ocupata de
comunisji §i acesjia voiau sa puna mana pe tot sufletul romanesc, §i sa-1 dezbare de orice
legatura cu ceea ce Tnsemna spiritul. A§a §i-a facut in tara, prezenta, spirirul sovietic, care voia
sa faca sa dispara orice era important pentru sufletul romanesc. Tocmai atunci se Tnmulteau
toate curentele, care de care mai Tmpotriva bunului simt. Parintele Arhim. Roman Braga
explica cum, pe vremea aceea, avea coleg de facultate pe P.C. pr. Nicolae Bordasju, sj au
Tncercat sa organizeze o Asociatie a Studentilor Ortodocsj (Athos): „Ne-am dus cu actele
acestei Asociatii, la parintele Sandu Tudor. El ne-a luat actele §i ne-a zis: „Aduceti-i pe baieti,
aici la Antim."

Sfintii parinti erau oameni practici: post, metanii, spovedanie, Tmpartasjre, nu vorbe
goale. Ne-am dat seama astfel, ca numai a§a ne vom gasi Tntr-o ordine sufleteasca, daca vom
porni dupa Sf. Apostol Pavel, care zise: „Nu mai traiesc eu, ci Hristos traie§te In mine."

Tocmai atunci T§i Incepuse, la Facultatea de Teologie din Bucure§ti, un curs de Mistica
Ortodoxa, parintele prof. dr. Dumitru Staniloae. Acest curs a fost, pentru studentii teologi din
vremea aceea, un adevarat eveniment. El se axa pe rugaciunea lui Iisus, sau rugaciunea inimii,
sau pe isihasm. Am observat ca acesta era bine pastrat, in taina, de cei care-1 practicau. Totu§i,
pentru grupul de la Antim, el devenise acum o metoda de vindecare a omului modern, a carui
drama era fuga de sine §i de o confruntare cu Dumnezeu.

Tocmai atunci se a§ezase la Manastirea Antim, Mitropolitul Nicolae al Hi-lea al
Rostovului. Printre ucenicii acestuia era sj un parinte, loan Culaghin, care traise, mai Tnainte
de Revolutie, la Manastirea Valaam de pe lacul Ladoga.

Acest parinte avea cu dansul un manuscris intitulat Sbornic, alcatuit de egumenul
Hariton de la Valaam, despre Tnsemnatatea rugaciunii lui Iisus §i despre practica ei. Al doilea
volum era intitulat „0 convorbire Tntre un calugar §i un preot de mir, despre practica
rugaciunii".

Manuscrisele i-au fost traduse de vietuitorii de la Antim §i au devenit cartile cele mai
importante ale lor. Preotii care au venit cu el §i s-au refugiat la Manastirea Cernica, au avut o
soarta tragica. Au fost luati, judecati §i condamnati la moarte. Tot atunci §i parintele loan
Culaghin, Tmpreuna cu ucenicul sau, caporalul basarabean, au fost arestati §i deportati in
Rusia.

9 „Rugul Aprins" sau despre intalnirea culturii romane cu mistica ortodoxa", aparut sambata-
duminica, 9 — 10 august 1997, nr. 43 in ziarul Monitorul, Anul VII, nr. 184 (1856, director gen, Daniel
Condurache, red. sef Toni Hritac, Subredactia Pascani).

103

Dr. ANTONIE PLAMADEALA

ALTE STIRI DE LA ROMAN BRAGA 10

Mi§carea Rugului Aprins, initiata de Sandu Tudor era ca §i el, o persoana foarte
controversata in Istoria culturii §i a Teologiei romanesji. Sandu Tudor T§i facuse o educatie
mai mult singur. Tatal lui era pre§edintele Curtii de Casatie §i in felul acesta avea bani pe care
sa-§i sprijine singur educatia. Dupa cum spunea Prof. Alexandru Mironescu, „fiecare cuvant
al lui era o tema de meditatie. Prelegerile lui erau un dezastru, un amalgam de note Tncurcate,
prin care se uita un minut fara sa spuna un cuvant. Cand credeai ca a terminat, abia atunci
Tncepea". Era un ziarist caruia Ti placeau §antajele, pe care de altfel le facea in ziarul lui
Credinta.

Se duce in Athos sa vada cum stau lucrurile acolo, cu gandul secret de a-i patrunde
§mecheriile. A Tntalnit un monah Averchie, care i-a schimbat Tmbracamintea: din pantaloni
scurti, in pantaloni lungi, 1-a luat cu el sa viziteze schirurile, dar 1-a sfatuit cum sa faca exact
ca el, sa nu trezeasca banuieli.

A§a a vizitat toate manastirile, facand trei metanii la poarta. Apoi mergand la fiecare
manastire au facut la fel, bineinteles urmand acelasj canon §i in biserica, facand adica metanii
la fiecare icoana. §i a§a facand peste tot, calugarii de peste tot Tl observara, in felul acesta el
facu pe toti calugarii sa-§i deschida inimile §i sa-i vorbeasca de rugaciunea inimii. A§a se
initie in rugaciune, cu scaunelul dupa el, §i a§a Tnvata cum sa zica: „Doamne, Iisuse Hristoase,
Fiul lui Dumnezeu, miluie^te-ma pe mine pacatosul" §i a§ a cu fiecare rugaciune §i metanie,
se Tnscauna in el rugaciunea lui Iisus.

Astfel, se Intoarse in tara §i, in 1944 se Tnchinovie la Manastirea Antim din Bucure§ti,
unde deveni frate cu scopul de a deveni monah. A§a se muta in clopotnita manastirii Antim.

Aceasta mi§care a fost un vulcan mistic in Romania, Tntre anii 1945 — 1948. „Mi§carea
a Tnceput dintr-o angoasa, din teama ca ne pierdem ca oameni, ca entitati spirituale in lumea
aceasta pe care Dumnezeu §i-a pus pecetea Fiintei Lui."

Tot atunci se Inmultisera centrele de mi§cari spiritiste de tot felul.

Tot pe vremea aceea Incepuse la Bucuresji, la Facultatea de Teologie un curs de
mistica a parintelui Staniloae, care numea aceasta disciplina isihasm.

Tot pe atunci a fost adus din Rusia mitropolitul Nicolae al Ill-lea al Rostovului §i,
Tmpreuna cu dansul veni §i un calugar care se numea loan §i care fusese in tineretea lui la
Manastirea Valaam. Acest calugar era loan Culaghin, §i avea cu el doua manuscrise din sfintii
rugatori ai inimii. Unul era un Sbornic, alcatuit de egumenul Hariton din Valaam, iar al doilea
era intitulat „0 convorbire tntre un calugar §i unpreot de mir despre practica rugaciunif ' .

Pe la sfarsjtul anului 1947, calugarii au fost arestati §i deportati in Rusia. Sandu Tudor
s-a dus in cele din urma la Schitul Rarau. Multi calugari s-au realizat in acest timp, de§i au
trebuit sa se desparta de centrul de la Antim.

Unul din ei a ajuns mitropolit al Transilvaniei, Antonie. Tot pe atunci prof, de la Paris,
Olivier Clement, a scris un articol intitulat „UEglise Roumaine et le Buisson Ardenf\ care a
facut ca statul roman sa se intereseze de membrii grupului §i sa4 aresteze. Drept urmare
guvernul a luat masura sa elimine din manastiri pe calugarii mai tineri de 55 de ani, §i pe
maicile mai tinere de 50 de ani.

Parintele Daniil a fost condamnat la 25 de ani munca silnica, pentru practica
rugaciunii isihaste.

10 Arhim. Roman Braga, Manastirea „Adormirea Maicii Domnului", Rives Junction, S.U.A., 1991, aparut in
romaneste in pag, Monitorului din 9 — 10 august 1997, nr. 43.

104

Rugul aprins

DESPRE „RUGUL APRINS" DE GEORGE S. UNGUREANU 11

Autorul poveste§te cum a facut prima vizita la Schitul Rarau, unde parintele Daniil se
gasea, pentru acea vreme, acolo. Un calugar tanar, pe care 1-am Tntalnit, ne arata unde se afla
parintele Daniil. Am batut la u§a. Impunator ca fizic, cu prestanta de intelectual, deosebit de
frumos, cu ochi patrunzatori de vultur, cu barba alba, lunga, bine Tngrijita.

— „Sarut mana, parinte staret", Ti zicem noi.

— „Dumnezeu sa va binecuvinteze", §i ne pofti Tnauntru, Tntr-o chilie stramta, ocupata
mai mult de jumatate de o masa §i cateva scaune. Pe masa se gaseau tot felul de carti, precum
§i Sfanta Scriptura.

— „Daca nu va suparati dumneavoastra, de unde ati aparut aici, la ora asta, in plina
iarna? De buna seama ca aveti necazuri mari. Cine sunteti? Aveti vreo legitimate asupra
dumneavoastra?" ne Tntreba banuitor, apoi continua:

— „Cred ca ati auzit sj d-voastra ca, in aceste timpuri, pe munti, se afla oameni
urmariti de securitate. Eu n-as. vrea sa fiu cercetat din cauza d-voastra." Ii dam buletinele, el le
lua §i apoi le trecu Tntr-un registru.

— „Ei, facu el, acum spuneti-mi ce necazuri v-au adus pana aici, ce aveti pe suflet ."

— „Parinte staret", Tncep eu vorba, torcandu-i pe-ndelete caierul durerilor mele. Ma
asculta §i ma urmare§te §i, in acelasj timp, ma studiaza. La urma Tmi pune Tntrebare:

— „Dumneata ai auzit de pilda lui Iov? Ai auzit cate a patit el? La cate Tncercari a fost
pus de Dumnezeu, sa-i vada taria credintei? Iov nu s-a razvratit, nu s-a desprins in
deznadejdea lui de Dumnezeu sj Dumnezeu, vazandu-i taria credintei, i-a refacut viata mult
mai frumoasa ca Tnainte.

Cel iubit de Dumnezeu este pus la Tncercari. Dupa cele ce mi-ai marturisit, Tmi vine sa
cred ca dumneata e§ti Incercat de Dumnezeu pentru a duce o alta viata."

Obosit peste masura, fara judecata, dau drumul la un raspuns necugetat, iesjt din
calcaie, nu din cap.

— „Poate, zic eu, nu s-o fi Tntamplat cu Iov chiar a§a totul, cum sta scris in Biblie!"
La acest raspuns de copil naiv, staretul sari de pe scaun ca mu§cat de §arpe, cu barba

despicata-n doua, varsand scantei pe ochi, se Tndrepta spre u§a, o deschise larg, strigandu-ne:

— „Ie§iti afara! Plecati imediat de aici! Sunteti adusj de diavol sa-mi tulburati lini§tea!
Plecati unde §titi, aici nu va primesc!"

In fata acestei situatii, pentru o clipa, ne-am pierdut. Ce ne facem? Unde ne ducem la
ora aceea? Intuneric, zapada mare, frig, lupi, — ce ne facem? Apoi, staretul se lini§ti pe loc,
inchise u§a §i se Tndrepta spre sertarul mesei, de unde scoase un dosar cu acte.

— „Dumneavoastra veti fi crezand ca aveti de-a face cu staretul Ilisei! Eu nu sunt
staretul Ilisei, eu sunt acesta." §i Incepu a ne pune Tnainte actele lui de studii §i ocupatii, pana
la intrarea lui In monahism.

Staretul Ilisei, fara nici un fel de §coala, murise acolo.

Din actele ce ni le puse In fata, am aflat ca staretul se nume§te Daniil ca monah,
numele lui este Alexandru Teodorescu, nascut la Ploie§ti, unde tatal sau Indeplinea functia de
pre§edinte al Curtii de Apel. A fost capitan de vas §i, in al doilea razboi, capitan de aviatie. A
fost publicist §i profesor, scriind sub pseudonimul Sandu Tudor.

Cand am dat cu ochii de acest pseudonim, mi-am §i adus aminte de revista „CredintcT,
pe care el o scotea pe la Tnceputul deceniului trei din acest secol. Sandu Tudor era director §i
ataca uneori oamenii de cultura. Dupa ce s-a prezentat, staretul s-a lini§tit §i a Tnceput sa ma
mustre:

— „Dumneata te Tndoiesji de cuvantul Sfintei Scripturi? Te Tndoie§ti de cuvantul lui
Dumnezeu? Auzi, domnule! Cand sute de milioane T§i pun tot felul de Tntrebari asupra acestei
sfinte carti, dumneata o iei drept poveste? Gre§e§ti, domnule! Sfanta Scriptura contine

11 „Parintele Daniil, Rugul Aprins", de George S. Ungureanu, in „Candela Moldovei", nov.-dec. 1998.

105

Dr. ANTONIE PLAMADEALA

cuvantul lui Dumnezeu, dat noua prin Duhul Sfant. Pentru ea, in decursul timpului, s-au purtat
razboaie, au fost framantari omene§ti. Au murit oameni ar§i de vii, pe rug, rastigniti, mancati
de fiare salbatice! Au murit oameni §i s-au mantuit oameni. In lumea aceasta totul poate sa
dispara, in afara de cuvantul lui Dumnezeu care este ve§nic. Mediteaza §i vei avea numai de
ca§tigat"

— „Parinte staret, eu nu m-am Tndoit niciodata de cuvantul lui Dumnezeu din Sfanta
Scriptura. Cred in existenta lui Dumnezeu §i in cuvantul Lui. V-am dat un raspuns necugetat
cu privire la pilda lui Iov. Oboseala mi-a lenevit cugetul, eu m-am gandit la cu totul altceva."

— „Bine, bine, vom mai sta noi de vorba, acum duceti-va la culcare." Suna un
clopotel §i Tndata veni un calugar.

— „Du-i pe dumnealor in chilia „x" §i fa foe ca sa le fie cald." Apoi se adresa noua:

— „Vom mai sta maine de vorba. Noapte buna!"

A doua zi, numai noi fiind in biserica, ne-a tinut o predica de cateva ceasuri, am fost
purtati prin toate religiile pamantului, cu doctrinele §i filosofii lor, cu exemple §i comparatii.
Pe la ora 16 am fost trimisj sa luam masa cu calugarii.

Parintele Daniil ne Tntreba cand plecam §i daca nu vrem sa luam parte la slujba de
noapte. Dupa masa ne-am retras in chilie, pana cand se auzi o bataie in u§a §i rugaciunea:
„Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, pentru rugaciunile Maicii Tale §i ale tuturor
Sfintilor, miluie§te-ne pe noi!"

A doua zi am plecat de la Schitul Rarau. Mi-a zis:

— „Dumneata nu te cuno§ti. Cere-i lui Dumnezeu sa-ti lumineze calea spre eu-1
dumitale, sa-ti Tntareasca credinta. Roaga-1, ca un copil, sa-ti Tntareasca credinta, ca fondul
sufletesc Tl ai bun. Sa §tii ca-n mine ai un prieten. Mergeti cu Dumnezeu." Dupa aceea, i-am
dat adresa §i venea adesea pe la mine. Odata 1-am Tntrebat:

— „Parinte staret, curiozitatea ma Tnghesuie sa va pun o Tntrebare. Ce motive serioase
ati avut ca sa renuntati la bogatie §i onoruri, pentru a va duce viata in monahism. Ce motive
v-au determinat sa va calugariti?

— Da, iti raspund cu placere. Eu in viata am avut totul, puteam sa traiesc singur. Am
calatorit, ca marinar, pe toate apele globului sj am poposit saptamani §i luni prin marile
porturi ale lumii. Apoi, ca director de ziar — Tl vindeam Tntr-un tiraj de unasutamii de
exemplare — , mi-am cumparat avion §i Tntr-o zi s-a stricat §i m-am rugat lui Dumnezeu sa
scap cu viata. Am scapat. Iar odata, in razboi, un plutonier sj-a pus in gand sa ma ucida. Dar
tocmai in acea noapte mi-am mutat patul. A§a am scapat."

MfflAI RADULESCU DESPRE
CUVANTUL LUI DUMNEZEU IN PUSCARIE 12

Ion Marin Sadoveanu care ne-a citit manuscrisul sau marunt §i indesat, scris cu penita
care prezenta intr-o infati§are excelenta scena martirajului Sfantului loan Botezatorul. (...)
Arhimandritul Haralambie Vasilache cu prezentarea sa filosofica a Adevarului absolut, Paul
Sterian a infati§at viata a doi sfinti, in doua §edinte.

Nu pot uita adancimea analizei psihologice in care a infati§at viata sfintei mare
mucenite Anastasia Fecioara, izbavitoare de otrava, pe care Biserica noastra o sarbatore§te la
22 decembrie.

Apoi, altadata a prezentat „Razboiul nevazuf al Sfantului Cuvios Paisie eel Mare din
Egipt, cu tot tezaurul lui de invataturi (...). Spre aceasta bogatie de daruire a sfintilor nazuia
insusj Paul Sterian, pe care noi pe drept II socoteam ca pe un Mecena, pentru multele §i
frumosele realizari de la Manastirea Antim. La fel se infati§a in comuniunea celor din cercul
literar de la Antim, scriitorul Sandu Tudor, care scanteia cu un spirit critic In bogatia sa de

12 „Cuvantul lui Dumnezeu in puscarie". IV. Preludiu la Rugul Aprins, de Mihai Radulescu, in „Vestitorul
Ortodoxiei", iulie 1993.

106

Rugul aprins

cunosjinte in spiritualitatea cre§tina sj necresjina a lumii contemporane (...) Cat private pe
Alexandria Mironescu — Codin, cum Ti spuneam noi, venea cu prestigiul sau universitar, cu
probitatea sa §tiintifica §i filosofica, dovedita cu prisosinta in cartea ce-i aparuse in acest timp
„Limitele cuno§tintelor exacte" pe care o ilustra in chip cu torul obiectiv — cum fortele inse§i
se distrug unele pe altele §i sfar§esc a§a precum ele au avut §i un Tnceput" (p. 22 — 24). De fapt
cartea lui se intitula „Limitele cunoa$terii §tiintifice" .

107

Dr. ANTONIE PLAMADEALA

CUVANT INAINTE LA
ACATISTUL RUGULUI APRINS AL MAICII DOMNULUI

Fost-a binecuvdntarea lui Dumnezeu peste capitala Romdniei prin fiintarea
duhovniceasca a mdnastirii Sfdntul Antim in toatd perioda de dinainte de decembrie '89 si,
bineinteles, dupd aceea.

Aici, tot bucuresteanul ce voia sd se adape la izvorul credintei, gdsea apa
duhovniceasca atdt de necesard echilibrului vietii sale. S-a slujit si se slujeste Sfdnta
Liturghie in fiecare zi, iar chipul bland si sfatul bun al Parintelui Sofian aduce in sufletul
zbuciumat al multora pacea cea mult cautata.

In Mdnastirea Sfdntului Antim, intr-o vreme cdnd neamul romdnesc pasea pe drumul
rastignirii sale, de peste patruzeci de ani, a fast creat IMNUL ACATIST LA RUGUL
APRINS AL MAICH DOMNULUI.

Scris de poetul Sandu Tudor, ce a fast calugdrit la Mdnastirea Sfdntul Antim sub
numele de Agaton si a murit in inchisorile comuniste, Acatistul la Rugul Aprins concentreaza
in stihurile sale dorul sfdsietor al omului dupd Dumnezeu, intdlnirea in iubire a celor doua
inimi, a lui Dumnezeu si a omului, inca din aceasta lume ca o pregatire tainted a Imparatiei
Cerurilor.

Invatatura crestina in cea mai autentica forma a ei, descrierea universului tainic al
lumii launtrice, acordurile poetice ce izvorasc dintr-o limba romdneasca a vechilor cazanii,
toatd aceasta bogatie a misterului crestinesc si romdnesc se gaseste inmanunchiata intr-o
ruga de lauda dedicata Maicii Domnului in Imnul Acatist al Rugului Arzdnd.

Avem incredintarea ca cine va citi, rugdndu-se, acest acatist va simtifiorul celui rdnit
de dragostea lui Hristos, va cunoaste, prin experienta, ca adevarul iese la iveala in baia
suferintei si se va stradui, nu sd schimbe lumea, ci sd se transforme pe sine, transformdnd
astfel lumea.

Episcop TEOFAN SPNAITUL
Vicar Patriarhal

108

Rugul aprins

FMNUL ACATIST LA RUGUL APRINS AL MAICII DOMNULUI

CONDAC I

Cine este Aceasta, ca zorile de alba §i curata?
E Tmparateasa rugaciunii, e Rugaciunea Tntrupata.
Stapana Porfirogeneta §i Doamna a Diminetii
Logodnica Mangaietorului, Preschimbator al vietii!
Spre Tine noi alergam, ar§i, mistuiti de dor!
Ia-ne §i pre noi parta§i ai Sfantului munte Tabor.

§i fa-te §i noua

umbra §i roua,

Tu, adumbrirea

de dar,

sa-§i afle §i firea noastra Tnnoirea

din zamislirea

de har.
Ca sa-ti strigam cu toata faptura

Tntr-o deplina Tnchinaciune,
Bucura-te tu Mireasa

urzitoare de nesfar§ita rugaciune!

ICOSI

Fecioara a neinseratului Veac, Sfanta, Maica a Luminii!

asculta-ne §i pre noi ce din pacat,

nevrednicii fii ai tinii!
Prea blanda, buna, prea Sfanta Fecioara!

Cheia Domnului Iisus!
Dezleaga-ne blestemul ce ne-nzavoara,

deschide-ne „Calea de Sus",
Ca din aprinsa descoperire,
arcane doritului Mire

§i noi sa putem canta,

a§a cum Moisi dezlegat de sanda,

cu fata-n vapaie de Rug

fierbinte de har Tie iti striga

unele ca acestea in amurg:

Bucura-te Tulpind de lumina a Rugului nemistuit!
Bucura-te Roua Cre§tina prin care Dumnezeu s-a ivit!
Bucura-te Inel al unuifoc ce-i mat presus de cer!
Bucura-te Lacrima care tope$te tot launtricul ger!
Bucura-te Toiag cufloare intru a inimii calatorie!
Bucura-te Fir de racoare izvordt in launtrica pus tie !
Bucura-te Pecete dejar pdna in suflet patrunsa!
Bucura-te Zapada a mintii de nici opatima ajunsa!
Bucura-te Masura a opta a Imparatiei din noi!

109

Dr. ANTONIE PLAMADEALA

Bucurd-te Invdtdturd scoasa din Bucuria de apoi!
Bucurd-te Uimirea sdrutatd cu duhovnic eased minune!
Bucurd-te Mireasd urzitoare de nesfdrsitd rugdeiune!

CONDAC II

Cum sa ne aflam odihna de la ganduri?
Maica Fecioara! Prea sfanta Fecioara!
Cum sa ne rupem de-ale patimilor randuri,

Ispitele prea Tnmultite ce ne-nfa§oara?
Da-ne Tu „§tiinta de Taina" ravnita,
„Maiestria cea buna a-nduhovnicirii,
Cu ea sa biruim firea robita

Pana la scrumul despatimirii.
§i furati de „Ruga cu strigare luminoasa"

sa putem §i noi ridica

dintr-o lauda Tntreaga §i nemincinoasa,

un psaltic §i adevarat:

ALILUIA.

ICOS II

Aprinsa floare a necovarsjtei Vapai,

de Dumnezeu Nascatoare.
Tu chip al pacii vazut in foe

Tntr-un ocol nemasurat de racoare!
Vino spre noi, ajuta-ne sa aflam,

sub blanda Ta Tndrumare,

rasuflul eel larg al odihnitului sbor

din pieptul Porumbitei de argint,

pe care §i Tmparatul Prooroc o vedea

peste culmile Vasanului plutind.
§i laolalta vom canta

cu Tngerescul sob or

§i cerul in cor

vom alatura

o podobie ca aceasta, cu stihuri a§a:

Bucurd-te Salt isihast cu zbor de binecuvdntare!
Bucurd-te Suflet odihnit sub cuvioasd rdsuflare!
Bucurd-te Roatd avdntatd a Porumbelului de duh!
Bucurd-te Pace asezatd in cugetatul vdzduh!
Bucurd-te Zare arcuitd cu heruvice aripi!
Bucurd-te Vecie opritd in inedperea unei clipe!
Bucurd-te Vdsld uriasd intru Suisul eel ales!
Bucurd-te a cerului Sorbire cu subtiatec inteles!
Bucurd-te Susur de tdcere cu lunecdri de apd vie!
Bucurd-te Roadd iscusitd ere scuta de Filocalie!
Bucurd-te Mdiestritd aflare a tdlcului de inchindciune!
Bucurd-te Mireasd urzitoare de nesfdrsitd rugdeiune!

110

Rugul aprins

CONDAC m

Peste veacuri, Fecioara, eu te aud,

Prin gura lui Isaia, proorocul de jar.
§i-n cerul Scripturii vorba Ta suna

cu toate Tnaltimile de dar:
„Ca iata, Prune ni se na§te §i un Fiu noua s-a dat.
Pe umar, cu semnul stapanitor, iar numele lui: Minunat,
Ingerul Marelui Sfat, Dumnezeul eel iubitor,
Domnul pacii depline §i Parinte al veacului viitor."

Acesta e Numele Lui

numele celor cinci cuvinte,

Sfant numele Domnului,

Pe care Iisus Tl va purta.
Pamantule tot! ia aminte,

cu toti, sa putem striga:

ALILUIA

ICOS in

Dintr-o Maica de-apururi Fecioara

a§a s-a zamislit, s-a Tntrupat

Cel ce-a pazit nevatamat

Trupul rugului de para.
Cuvanrul de rostit s-a facut

Numele Domnului de Slava.
Dumnezeul eel nevazut

ce-n inima focului s-a ghicit,

Fata frumusetii cere§ti, Chipul eel nemarginit,

Pre sine s-a Tncaput

cu masura s-a masurat

§i aevea, Cel nenumit,

aci printre noi s-a aratat

in biruitor smerit

calare pe o asina.
Cercati dara §i voi, puterile Numelui de lumina.
§i de la moarte la viata veti trece

cu firea Tndumnezeita;

ca sa cantam cu toti laolalta

limpede §i fara ispita:

Bucurd-te Temeiul prin care: §i in noi Dumnezeu se incape!
Bucurd-te Putere, prin care: umblam cu Iisus peste ape!
Bucurd-te Milostivire, prin care: Hristosul ni s-a ddruit!
Bucurd-te Liniste-n care: cu Numele Aminului ne-am plinit!
Bucurd-te Rdgazul in care: Logosul in noi se ascultd!
Bucurd-te Pdtr under e si Impdcare cu firea noastrd ocultd:
Bucurd-te Bldndete prin care: am ajuns Emanuilului frate!
Bucurd-te Tdcere in care: Duhul in sdnge ne bate!
Bucurd-te Insingurare-n care: Cerul din inima izbucneste!
Bucurd-te Limpezime in care: Ingerul in trup ni se urzeste!
Bucurd-te Cur ape prin care: Numele de Slava e in lume!

Ill

Dr. ANTONIE PLAMADEALA

Bucura-te Mireasa urzitoare de nesfdrsita rugaciune!

CONDAC IV

Dragoste e Domnul in veac; Dragoste Numele sau!
Cu toate straduintele dragostei

Sa ne patrundem, adanc, de Dumnezeu
Ca Tine Fecioara ce-L porti, sa ne amintim ca-L purtam,
Ca-n Dumnezeul eel viu noi traim, suntem §i umblam.
§i orisjunde vei merge, cu Domnul tu sa te §tii !
§i dintru virtutea de la Domnul §i virtutea ta va spori.
Cu fiecare

fir de rasuflare

Numele Domnului vom chema

Ca sa strigam laolalta-n sarbatoare
ca o singura faptura:

ALILUIA.

ICOS IV

De la Tine Tntelegem Fecioara staruinta cea neinteleasa

§i pururea pomenirilor line din ruga smerita §i §tearsa.
Da, firea apei e moale; a pietrei, nespus de vartoasa.
Dar ulciorul de deasupra de piatra, cu prelingerea lui din

atarnare,
Din picurul boabei de apa, gaure§te piatra cea tare.
Fecioara sj Tu, a§a dar,

staruie§te cu a Ta milostivire

peste aspra noastra Tmpietrire.
§i biruindu-ne cu picul de har

sa-ti cantam in imn de slavire:

Bucura-te Indrazneala ginga§ii din zicerea Sfdntului Nume!
Bucura-te Ulcior al picurarii cu staruinta anume!
Bucura-te Infwrare de sciptru din piatra alba a Domnului!
Bucura-te Fagure dulce a lui Iisus, Fiul Omului!
Bucura-te Danie de gdnd cea a Hristosului meu!
Bucura-te Impdrtdsanie de cuvdnt din intruparea lui Dumnezeul
Bucura-te Revarsare de mirpe care Fiul ne-o da!
Bucura-te Metanie in fir a lui „Doamne miluieste-ma! "
Bucura-te lures ce ma rapeste sipe mine pacatosul!
Bucura-te Noian de pomenire care-si sporeste prisosul!
Bucura-te Harica depanare a unei Chemari de minune!
Bucura-te Mireasa urzitoare de nesfasitd rugaciune!

CONDAC V

Fecioara Sfanta, in fata Ta

pururi de in veac rusjne se vor da
cugetarea §i ritorii Tntelepciunii.
Ca Tu e§ti Pecetea nestricaciunii,
Poarta, pentru cei isteti, Tncuiata,

112

Rugul aprins

§i Pilda vie de trairea minunii.
Tu §tii ca viata nu ne-a fost data

sa fie numai rastalmacita,
Caci se cere mult mai bogata

decat sa fie numai traita.
Ea-i dincolo de gand, dincolo de loc,

dincolo de §irul de clipe al dainuirii.
E oglinda unui cere launtric de foe

peste adancurile inimii §i Tnfaptuirii,
E a Cuvantului Lumii, ce pentru ea se vrea,

cale §i Tntrupare, spre vesnic:

ALILUIA.

ICOSV

Fecioara, Preacurata Maica, Tu e§ti Tntr-adevar Trezie;

vointa fruntii, in mir adunate

ochiul eel dinlauntru, deschis in rotundul zarilor toate,

inima cu centrul Tnvins de stravezimea starilor curate.
Tu e§ti cea mai dreapta luare aminte

care-n puterea agerimii une§te, dincolo de cuvinte.

Intr-un fulger al mintii,

ascutimea gandului de ghiata

cu Tnflacararea iure§ului de viata,

caldul §i recele facut cruce

care pe Tntelesul eel Tnalt Tl aduce.
Dar trezia aceasta e trezie de prune,

clara cheie de adanc

cu repezi§ iute §i strain

ce cu nimic nu clinte§te sufletul Tau eel lin,

ci dimpotriva, iti da Sfanta Simplicitate

de care pururi noi ne uimim

§i fata de care,

pe cat se poate,

ne plecam sa cantam

intreaga suflare:

Bucura-te Cruce a inflacararii §i agerimii Ale sului!
Bucurd-te Osia Cerului cu Luceafarul Intelesului!
Bucura-te Spargerea gdndurilor §i a zadarnicului stup!
Bucurd-te Oglinda cea nevdzutd, de dincolo de trup!
Bucura-te Camara cea mai dinlauntru a sufletului meu!
Bucura-te Palat minunat al pomenirii lui Dumnezeu!
Bucura-te Alauta a inimii sub arcusul de gand!
Bucura-te Cdntec de cinci strune intr-una chemdnd!
Bucura-te Muzica negraita a celei de-a doua nasteri!
Bucura-te Sarbatoare tacuta a desavdrsitei cunoasteri!
Bucura-te Logodna la Numele eel de intelepciune!
Bucura-te Mireasa, urzitoare de nesfdrsita rugaciune!

113

Dr. ANTONIE PLAMADEALA
CONDAC VI

Tu Fecioara Sfanta!

Maica neispitita de nunta!

Tu e§ti singura inima de om Tntru care, nescazut,

Numele de marire canta,

Din tot rostul lui eel viu §i neprefacut.
De Tine, pentru aceasta, cat ne uimim, Preacurata,
Fiindca numai in Tine, ca niciodata,

inima omului

au batut §i bat laolalta.
Rugaciunea, ca un ornic al gandului §i al cerului,

curge la launtrul Tau

§i se ingemaneaza, acolo,

cu psaltirea subtire a misterului,

langa dragostea lui Dumnezeu.
O! Tu Caruta de lumina neintinata, nescazuta, ne-nserata!
Invata-ne §i pe noi Tntelepciunea inimei, Binecuvantata!
§i a§a, Tmbunati §i vrednici,

ca unei biserici,

din toata faptura tie ne vom da,

ca drept §i Sfant sa putem zice:

ALILUIA.

ICOS VI

Maica a Domnului! Inima de Lumina!

Maica a Domnului! Inima a Pamantului!

Maica a Domnului! Inima Fara-vina!

Maica a Domnului! Inima Cuvantului!
La Tine venim ru§inati §i scazuti

cu trupul apus §i genunchii Tnfranti;

ca din nepricepere, inima noastra s-a Tntunecat nespus.
Lasatu-ne-a pe caile mintii noastre, Domnul sa umblam.
Dar iata, acum la Tine venim, Maica lui Iisus!
Prime§tenne ca pe ni§te pietre ale vietii

dornice de bucuriile diminetii,
Diminetii celei ne-Tnserate;

§i zide§te-ne cu inimi noi sj curate

ca sa-ti cantam:

Bucurd-te Tu Area de alianta a sufletului meu!
Bucurd-te Cufar fermecat cu Numele lui Dumnezeu!
Bucurd-te Cor able vie ce plute§te peste tainele Lumii!
Bucurd-te Sicria? ferit de toate zdddrniciile humii!
Bucurd-te Tronule pe care viata se intemeiazd!
Bucurd-te Cutie de cdntec prin care sund o razd!
Bucurd-te Tu Ladd launtricd a tuturor comorilor de har!
Bucurd-te Chivot de gdnd al prea duhovnicescului altar!
Bucurd-te Naos al cerurilor in care mintea-i liturghisitor!
Bucurd-te Sipet defoc dinpieptul nostru al tuturor!
Bucurd-te Bisericd prea doritoare cu Hristos sa se cunune!

114

Rugul aprins
Bucura-te Mireasa urzitoare de nesfdrsita rugaciune!

CONDAC VII

Prea Sfanta, Prea Marita, Prea Frumoasa, Prea Binecuvantata Mireasa!

A cerurilor toate, Imparateasa,

care ai Apostoli drept alai, Tngeri drept buni soli §i poftitori,

Evangheli§tii, cronicari §i scriitori,

Curte larga bine aleasa,

ca Tine dumnezee§te de luminoasa,

de Una, de blanda, de cuvioasa, de primitoare cere§te;
Dar a§a precum canta §i vorbe§te
Din Slova §i Sfanta Cantarea Cantarilor,

Tu mai e§ti §i nespus de cumplita, ca ni§te o§tiri sub steagurile lor.
E§ti clara, e§ti senina §i ascutita in chip neimblanzitor.
Veghetoare §i aparatoare a tuturor lucrurilor sfinte,

a prea bunelor haruri:

celor din taine, cele din Daruri,

din odoare, din semne, din cuvinte.
Fiindca la nunta Marelui Mire

e ceruta o grija de Tntreaga neprihanire.
Nu este Tngaduita necuratia ochilor §i a hainelor.
Nimeni dar, dintre acei ce sunt „neTnvatatii tainelor",

de unele ca acestea sa nu se atinga.
Cine va lasa porcii din margaritare sa se hraneasca,

§i-n vasele sfinte cainii sa linga?
Indemnarea ca sj primirea este numai duhovniceasca.
Vino dar §i tu smerit Tmpacat §i curat!
§i a§a cu totii laolalta vom striga

din bucurie Tntreaga §i Tnalta:

ALILUIA.

ICOS vn

Maica Domnului! Duhovnica buna a pamantului!
Pastratoarea Predanii Cuvantului,
Tu ai la Ierusalimul cerului,

in latura lui cea noua tacuta,

o sfanta §i mare Manastire nevazuta,

unde iti stau grabnic ajutator,

toti cei ce sunt ai „lepadarii de sine" adavarati sarguitori,

toti cei ai cetelor de Aschitei,

ai cetelor de monahi, de pustnici §i anahoreti,

de siha§tri §i de duhovnici Tntelepti

§i care au in grija lor,

ca pe ni§te comori de binecuvantare:

straja, asprimea §i mustrarea,

toate cele lamuritoare, curatitoare §i Tndreptatoare,

ale neprihanirii §i milostivirii Tale, celei necovarsjte,

toate cele care la un loc sunt numite:

„Invatatura de taina" sau „Mo§tenirea Sfintilor",

§i pe care la Tndemana, le avem §i noi vadite,

in hrisoavele, scripturile §i vorbele Parintilor,

115

Dr. ANTONIE PLAMADEALA

pentru care de-apururi nu vom §ti a Te lauda,

a Te cinsti, a Te preamari, decat numai cantandu-ti a§a:

Bucura-te Porfira bucuriei Imparate$ti a Aminului!
Bucura-te Plinatate de har din lacrima Spinului!
Bucura-te Radacina pascald a bucuriilor noil
Bucura-te Pace soborniceasca statornicita in noil
Bucura-te Raiule rodit de toate ploile bucurii!
Bucura-te Stralucire prea clara din privirile copilarii!
Bucura-te Trandafir cu roua dintru camarile noastre de taina!
Bucura-te Suflet inldcrimat §i imbrdcat cu lumina ca §i cu o haina!
Bucura-te Safir al ceruluipe inima noastrd picurat!
Bucura-te Bucurie dupa care vine Linigtea cea de Sabbat!
Bucura-te Epitalam inve$nicit peste Tacerea de minune!
Bucura-te Mireasa urzitoare de nesfdr$ita rugaciune!

CONDAC vm

Doamne, Iisuse Hristoase,

Domnul meu bland!

Catre Tine ma aplec cu fruntea.

Ca Toma Tmi pun mana la locul eel sfant.

Strans §i oprit in mine, fara de cuvant,

a§tept ca orbu, puntea
Luminii din adanc, cea fara Tnserare

§i care in tot omul, ca un launtric soare

ne lumineaza Tntreg in Tncaperea fiintii.
Cum nu Te vad de noapte, grosimea de pacate, Te pipai

cu sfiala

cu degetul nadejdii, cu degetul credintii,

cu deget banuiala,

cu deget de dorire §i chiar de Tndoiala,

§i neajuns a§ pune §i cealalta mana,
Din inima strapunsa de fulger, de arsura,

Tndurerat §i dulce, cu rasuflarea Tngana

Chemarea Ta Tntreaga §i fara voia mea,

Bataia rugaciunii alearga spre lumina Tntr-un:

ALILUIA.

ICOS vm

Maica a Domnului, Doamna de Taina,
Doamna nadejdii, a noptii albastre,
Stapana cu trei luceferi pe haina,

§i Sfanta Anghira a nemerniciilor noastre!
Catre Tine din nou, iata am venit

risipit de lume, de ganduri robit.
Ca dupa sfatul eel bun §i Binecuvantare,

parta§ m-am facut la mantuirea mea.
Mi-am pus hotarare Tndreptata §i tare
sa silesc toata Vremea in a ma ruga.
Dar idol de tarana, cugetul meu,

nu-mi da ragaz sa ma statornicesc

116

Rugul aprins

in lucrarea de ruga, la locul lui Dumnezeu,
eel din temeiul inimii, catre care ravnesc.
Ajuta-ma dara, Ajutatoarea mea,

in „Zicerea necurmata" sa ma pot Tntemeia.
Ajuta-ma §i de-apururi Tie voi canta:

Bucurd-te Maica Domnului intruparea intelepciunii!
Bucurd-te Puterea Fecioarei, adevdratul suflet al Lumii!
Bucurd-te Prea-Sfintitule Trup, Loc de Dumnezeu incdpdtor!
Bucurd-te Sfdnta Sfintelor, tainitd din inima tuturor!
Bucurd-te Comoara cea de gdnd dintru mintile cele smerite!
Bucurd-te Hdrdzire cumplitd a tuturor virtutilor negrdite!
Bucurd-te Cddelnitd neodihnitd a rugdciunilor necurmate?
Bucurd-te Unirea intr-un cuget a tuturor Bisericilor impdeate!
Bucurd-te Fulger care pre sufletele credinciosilor le strdlucesti!
Bucurd-te Ajutorintd pdnd si-npdeate celor neduhovnicesti!
Bucurd-te Acoperdmdnt care Te asterni deplin peste orice sldbiciune!
Bucurd-te Mireasd, urzitoare de nesfdrsitd rugdeiune!

CONDAC IX

O! Maica a Domnului de-apururi curata
Ca noua alaute §i noua potire,

fiecare rugaciune a noastra sa fie

in revarsarea ei necurmata.
§i catre Sfanta Treime, suita bucurie,

aducerea ei prea binemirezmata,

de pe palmele Tale catre Hristosul Mire

sa-§i treaca prinosul de dreapta slavire!
Ca sa putem cu Cerurile toate striga

Tntr-o Tmbrati§ata necovarsjre,

eel mai presus:

ALILUIA.

(Aceasta se zice de trei ori).

Iar dupa aceasta se cite§te din nou ICOS I §i CONDAC I.

Imnul Acatist la Rugul Aprins concentreazd in stihurile sale dorul sfdsietor al omului
dupa Dumnezeu, intdlnirea in iubire a celor doud inimi, a lui Dumnezeu si a omului, incd din
aceasta lume ca opregdtire tainicd a Impdrdtiei Cerurilor.

Ill

Dr. ANTONIE PLAMADEALA

BmLIOGRAFIE

Mihai Radulescu, Rugul Aprins, ed. „Ramida", Bucure§ti, 1993.

In rev. „Din documentele Rezistentef nr. 4, 1992, capitole de Nicolae Nicolau,
Emanoil Mihailescu §i Mihai Radulescu.

§erban Mironescu, Rugul Aprins, un mod de a retrdi Ortodoxia, in rev. „Vestitorul
ortodoxiei romane§ti", anul in, nr. 35-36,1 — 15 mai 1991, p. 3, 6.

Al exandru Oprescu, Articole, comunicari, documente: V. Voiculescu,Buzm, 1992.

Arhim. Bartolomeu Anania, Pdrintele Benedict, in „Romania libera", 16 sept. 1990.

Mihai Radulescu, Preludii la Rugul Aprins. Cuvdntul lui Dumnezeu in puscarie, in
„Vestitorul Ortodoxiei", iulie, 1993, p. 2.

Roman Braga, Rugul Aprins, in rev. „Lumina lina" Chelsea, Michigan, USA, p. 117-
129.

Vasile Vasilache, Rev. dr., Rugul Aprins: Cercul literar cultural de la Mdnastirea
Antim din Bucuresti, in rev. „Calendarul Credinta", Detroit, USA, 1992, p. 66-71.

§erban Cioculescu, V. Voiculescu, in „Glasul Patriei", 1967.
Mitropolia Bucovinei: §apte zile de priveghere, program, Tip. Carti bisericesji, Bucuresji,
1943.

Arhim. Paulin Lecca, Sandu Tudor — Staretul Daniil, (scrisoare).

Teofil Dumbraveanu, Scrisoare catre Mitropolitul Antonie, 1991.
Andrei Ujica, Sub cerul stelelor fixe: Pdrintele Mihail Avramescu, in rev. „Orizont" nr. 26, 28
iunie 1991.

Dosarele ^Pdrintele DaniiF' din Arhiva Patriarhiei.

Convorbiri Antonie Plamadeala — Arhim. Andrei Scrima, text inregistrat pe caseta.

Timpul „Rugului Aprins" de Andrei Scrima, „Humanitas", 1996.

118

Rugul aprins

CUPRINS

Cuvant Tnainte 3

Parintele Daniil 4

Un Memoriu 7

Rugul Aprins. Moment de spiritualitate romaneasca 9

Parintele Daniil in amintirea romanilor 19

Un martor in fata istoriei 32

Scrisoare catre Dl. Sorin Dumitrescu 38

Amintiri despre Rugul Aprins 39

Pregatirea pentru intrarea in marele intuneric 53

Un text gasit in hartiile ramase de la Parintele Daniil 60

Rugaciunea 60

Trei conferinte tinute de Parintele Daniil la Cernauti, 1943 64

Constantin Noica: Cunoa§tere §i asceza 81

Despre spiritualitatea romaneasca, de Prof. H. H. Stahl 84

Despre parintele Daniil §i mi§carea lui 89

Amintiri din Inchisoare despre Parintele Daniil 93

Amintiri despre Parintele Daniil 94

Convorbire cu Parintele Andrei Scrima 95

Alte stiri 97

Roman Braga despre „Rugul Aprins" 98

Tot Roman Braga despre „Rugul Aprins" 100

Tot despre „Rugul Aprins" 101

Alte §tiri de la Roman Braga 104

Despre „Rugul Aprins" de George S. Ungureanu 105

Mihai Radulescu despre Cuvantul lui Dumnezeu In pu§carie 106

Cuvant Inainte la Acatistul Rugului Aprins al Maicii Domnului 108

Imnul Acatist la Rugul Aprins al Maicii Domnului 109

119