Skip to main content

Full text of "Biblia ortodoxa din 1914"

See other formats 


ADICĂ 

MMNEZEEASCA SCRIPTURA 

A 

LEGII VECHI SI A CELEI NOUA 



TIPĂRITA 
IN SILELE MAJESTAŢEI SALE 



REGELE ROMÂNIEI 
IN AL 49 AM DE SLÂVIIA DOMNIE 



EDIŢIA SFANŢULUI SINOD 



BUCUREŞTI 

TIPOGRAFIA CĂRŢILOR BISERICEŞTI 
60. -Strada Principatele Urine -60. 

1 © 3. -S:. 



DUMNEZEEASCÂ SCRIPTURĂ 



LEGII "V ECHI 



"Cri Z\ r~j "PI "PP A 



CAP. 1. 

Facerea lumii. 

^jpţntru începui au făcut Dumne- 
|«| zeu cerul şi pământul. 

2. Şi pământul era nevăzut 
şi netocmit şi întunerec erâ deasu- 
pra adâncului; şi Duhul lui Dumne- 
zeu se purta pre deasupra apei. 

3. Şi au zis Dumnezeu: să se facă 
lumină şi s'a făcut lumină. 

4. Şi au văzul Dumnezeu lumina 
că este bună; şi au despărţit Dum- 
nezeu între lumină şi între îniunerec. 

5. Şi au numi Dumnezeu lumina 
ziuă şi înfunerecuî l-au numit noap- 
te. Şi s'a făcut seară şi s'a făcut 
dimineaţă; zi una, 

6. Şi au zis Dumnezeu să se facă 
tărie în mijlocul apei; şi să îie de- 
spărţind apă de apă; şi s'a făcut 
aşa. 

7. Şi au făcut Dumnezeu tăria; şi 
au despărţit Dumnezeu între apa, 



1. 1. Ioan 1, 1, 2; Evr. 1, 10; Ps. 101, 26. 
2. Ps. 32, 6. 3. 2 Cer. 4, 6; Ps. 32, 9. 
4. Îs. 45, 7. 5. Ps. 73, 17. 6", Ier. 10.11, 12. 

7. Ps. 135, 6; 103, 3; 143, 4. 



care era supt lărie şi între apa care 
era deasupra tăriei. 

8. Şi au numit Dumnezeu tăria 
cer; şi au văzut Dumnezeu că este 
bine; şi s'a făcui seară şi s'a făcut 
dimineaţă; ziua a doua. 

9. Şi au zis Dumnezeu; să se a- 
dune apa cea de supt cer într'o 
adunare, şi să se arate uscatul; şi 
s'a făcut aşa; şi s'a adunat apa cea 
de supt cer întru adunările sale; şi 
s'a arătat uscatul 

10. Şi au numit Dumnezeu usca- 
tul pământ şi adunările apelor le-au 
numit mări; şi au văzui Dumnezeu 
că este bine. 

11. Şi au zis Dumnezeu: să răsară 
pământul iarbă verde, care să se- 
mene sămânţă după fel şi după a- 
semănare. şi pom roditor, care să 
facă rod, căruia să îie sămânţa lui 
înir'însul după fel pre pământ; şi 
s'a făcut aşa. 

Î2. Şi a dat din sine pământul iar- 
bă verde, care seamănă sămânţă du- 
pă fel şi după asemănare ; şi pom 

8. Ier. 10, 12; 51, 16. 9. Iov 38, 8; Ps. 32, 
7; 103, 10. 10. Ps. 88, 12. 11. Luc. 6, 44. 



roditor, care face rod, a căruia să- 
mânţa lui este într'însul după fel 
pre pământ; şi au văzut Dumnezeu 
că este bine. 

13. Şi s'a făcut seară şi s'a fă- 
cut dimineaţă; ziua a treia. 

Î4. Şi au zis Dumnezeu: să se facă 
luminători întru tăria cerului, ca să 
lumineze pre pământ şi să desparţă 
între zi şi între noapte. Şi să fie spre 
semne şi spre vremi şi spre zile şi 
spre ani. 

15. Şi să fie spre luminare întru 
tăria cerului, ca să lumineze pre pă- 
mânt şi s'a făcut aşa. 

16. Şi au făcut Dumnezeu doi lu- 
minători mari: itiminătorul cel mai 
mare spre stăpânirea zilei; iară lu- 
minătorul cel mai mic spre stăpâ- 
nirea nopţii şi stelele. 

17. Şi i-au pus pre ei Dumnezeu 
întru tăria cerului, ca să lumineze 
pre pământ. 

18. Şi să stăpânească presîe zi şi 
preste noapte şi să desparţă între 
lumină şi între întunerec; şi au vă- 
zut Dumnezeu că este bine. 

19. Şi s'a făcut seară şi s'a fă- 
cut dimineaţă; ziua a patra. 

20. SI au zis Dumnezeu: să scoa- 

t 

ţă apele vietăţi cu suflete vii şi pa- 
sări sburătoare pre pământ supt tă- 
ria cerului; şi s'a făcut aşa. 

21. Şi au făcut Dumnezeu chiţii cei 
mari şi tot sufletul vietăţilor, ce se 
târăsc, câte le -au scos apele du- 
pă felul lor; şi toată pasărea sbu- 
rătoare după fel ; şi au văzut Dum- 
nezeu că sunt bune. 

22. Şi le-au binecuvântat Dumne- 
zeu, zicând: creşteţi şi vă înmulţiţi 
şi umpleţi apele mării, şi cele sbu- 
rătoare să se înmulţească pre pă- 
mânt. 

23. Şi s'a făcut seară, şi s'a fă- 
cut dimineaţă; ziua a cincea. 

14. Ps. 135, 6-9; 8, 4. 16. Ps. 135, 6-9; 
S, 4. 18. Ps. 103, 20, 21. 21. Ps. 103, 26. 

22. 8, 16; 9, l; 35, 11. 



24. Şi au zis Dumnezeu: să scoa- 
ţă pământul suflet viu după fel de 
cele cu patru picioare şi de cele 
ce se târăsc şi hiare pre pământ 
după fel; şi s'a făcut aşâ. 

25. Şi au făcut Dumnezeu hiarele 
pământului după felul lor şi dobi- 
toacele după klu! lor şi toate cele 
ce se târăsc pre pământ după fe- 
lul ior ; şi au văzut Dumnezeu că 
sunt bune. 

26. Şi au zis Dumnezeu: să facem 
om după chipul nostru si după a- 
semănare; şi să stăpânească peştii 
mării şi pasările cerului şi dobi- 
toacele şi tot pământul şi toate vi- 
etăţile cele ce se târăsc pre pământ. 

27. Şi au tăcut Dumnezeu pre om, 
după chipul lui Dumnezeu l-au fă- 
cut pre dânsul, bărbat şi femee i-au 
făcut pre ei. 

28. Şi i-au binecuvântat pre ei 
Dumnezeu zicând: creşteţi şi vă în- 
mulţiţi şi umpleţi pământul; şi-1 stă- 
pâniţi pre el şi stăpâniţi peştii mă- 
rii şi pasările cerului şi toate do- 
bitoacele şi tot pământul şi toate 
vietăţile, care se târăsc pre pământ. 

29. Si au zis Dumnezeu: iată am 
dat vouă toată iarba, ce face să- 
mânţă de semănat, care este dea- 
supra a lot pământul; şi tot pomul, 
care are întru sine rod cu sămânţă 
de semănat, va fi vouă de mân- 
care. 

30. Şi tutulor hiarelor pământului 
şi tutulor pasărilor cerului şi tutu- 
lor vietăţilor, ce se târăsc pre pă- 
mânt, care au întru sine suflare de 
vieaţă, şi toată iarba verde de mân- 
care; şi s'a făcut aşâ. 

31. Şi au văzut Dumnezeu toate 
câte au făcut şi iată erau bune for- 
te; şi s'a făcut seară şi s'a făcut 
dimineaţă; ziua a şasea. 



25. 5, 1: 9, 6. 27. Col. 3, 10; Mat. 19, 4; 
Marc 10, 6. 28. 8, 16; 9, 2; 35, îl. 29. 9, 3. 
31. Sirab 39, 21. 



CAP. 2. 

Sfinţirea zilei a şaptea. Aşezarea omului 
în Raiu. Căsătoria. 

Si s'au săvârşit cerul şi pămân- 
tul şi toată podoaba lor. 
*2. Şi au săvârşit Dumnezeu în ziua 
a şasea lucrurile sale, care au făcut; 
şi s'au odihnit în ziua a şaptea de 
ioate lucrurile sale, care au făcut. 

3. Şi au binecuvântat Dumnezeu 
ziua a şaptea şi o au sfinţii pre ea; 
că întru aceea s'au odihnit de toate 
lucrurile sale, care au început Dum- 
nezeu a face. 

4. Aceasta este cartea facerii ce- 
rului şi a pământului, când şi în 
care zi au făcut Domnul Dumnezeu 
cerul şi pământul. 

5. Şi toată verdeaţa câmpului mai 
înainte de ce s'a făcut pre pământ 
şl toată iarba ţarinii mai înainte 
de ce a răsărit, că nu dedese Dum- 
nezeu ploaie pre pământ şi om nu 
•eră, care să-1 lucreze pre dânsul. 

6. Şi izvor ieşeâ din pământ şi 
adăpâ toată fata pământului. 

?. Şi au făcut Dumnezeu pre om, 
ţărână luând din pământ şi au su- 
îlat în faţa lui suflare de vieajă şi 
s'a îăcut omul cu suflet viu. 

8. Şi au sădit Dumnezeu Raiu în 
Edem către răsărit; şi au pus acolo 
pre omul pre care l-au făcut. 

9. Şi au făcut Dumnezeu să ră- 
sară încă din pământ tot pomul fru- 
mos la vedere şi bun la mâncare; 
şi pomul vieţii în mijlocul Raiului 
şi pomul ştiinţii binelui şi al răului. 

10. Şi rîu ieşeâ din Edem, ca să 
ude Raiul, care de acolo se împarte 
în patru rîuri. 

11. Numele unuia Fison: acesta 
încunjură tot pământul Evitatului; 
acolo este aur. 

12. Şi aurul pământului aceluia 



este bun, şi acolo este rubin şi pia- 
tră verde. 

13. Şi numele rîului celui de s al 
doilea Gheon: acesta încunjură tot 
pământul Etiopiei. 

14. Şi rîul cel de al treilea Ti- 
gru: acesta curge'spre Asiria. Iară 
rîul al patrulea Eufrat. 

15. Şi au luat Domnul Dumnezeu 
pre omul, pre carele l-au,. îăcut şi 
l-au pus în Raiul desfătării să-l lu- 
creze şi să-î păzească. 

16. Şi au poruncit Domnul Dum- 
nezeu lui Adam, zicând : din tot po- 
mul, care este în Raiu să mănânce ; 

17. Iară din pomul ştiinţii bine- 
lui şi al răului să nu mâncaţi din- 
fr'însul, că ori în ce zi veţi mânca 
din el cu moarte veţi muri. 

18. Şi au zis Domnul Dumnezeu: 
nu este bine să fie omul singur, 
să-i facem ajutor asemenea lui. 

19. Şi au făcut Dumnezeu încă 
din pământ toate hiarele ţarinii şi 
toate pasările cerului, şi le-au adus 
la Adam să vază, ce nume le 
va pune; şi tot sufletul viu, cum 1-a 
numit Adam, acesta este numele lui. 

20. Şi a pus Adam nume tutu- 
lor dobitoacelor şi tufuîor pasărilor 
cerului şi tutuior hiarelor pămân- 
tului ; iară iui Adam nu s'a aîlat 
ajutor asemenea lui. 

21. Şi au pus Dumnezeu somn 
în Adam şi a adormit; şi au luat 
o coastă dintru ale lui şi au plinit 
cu carne locul ei. 

22. Şi au făcut Dumnezeu coasta, 
care o au luat din Adam, muere, 
şi o au adus pre ea la Adam. 

23. Şi a zis Adam : iată acum os 
din oasele mele şi trup din trupul 
meu, aceasta se va chemâ îemee, 
pentru că din bărbatul său s'a luaL 

24. Pentru aceea va lăsa omul 
pre tatăl său şi pre muma sa şi se 



2. 1. Eşirc, 20, 11; 31, 17. 2. 2 lege 5, 14; 
Evr. 4, ţ 4. 5. 3, 23. 7. 1 Cor. 15, 45. 



17. Rom. 5, 12. 21. 1 Cor. 11, 8. 22. 1 
Tim. 2, 13. 24. Mat. 19, 5; Marc. 10, 7. 



va lipi de femeia sa şi vor îi a- 

mândoi un trup. 

25. Şi erau amândoi goli şi A- 

dam şi femeea lui, şi nu se ru- 
şinau. 

CAP. 3. 

Căderea strămoşilor în făcal. Pedeapsa, 
Făgăduinţa Mesiei. 

Iară şarpele era mai înţelept de 
câf toate hiareîe cele de pre pă- 
mânt, care le-au îăcut Domnul Dum- 
nezeu; şi a zis şarpele către îemee: 
ce este, că au zis Dumnezeu să nu 
mâncaţi din tot pomul Raiului? 

2. Şi a zis femeea către şarpe : 
din fot pomul care este în Raiu 
mâncăm. 

3. Iară din rodul pomului, care 
este în mijlocul Raiului au zis Dum- 
nezeu: să nu mâncaţi dintr'însul, 
nici să yă atingeţi de dânsul, ca 
să nu muriţi. 

4. Şi a zis şarpele către femee : 
nu veţi muri cu moarte. 

5. Că ştie Dumnezeu, că ori în ce zi 
veţi mânca dintr'însul, se vor deş- 
chide ochii voştri şi veţi fi ca nişte 
dumnezei cunoscând binele şi răul. 

6. Şi a văzut femeea, că bun este 
pomul la mâncare şi plăcut ochi- 
lor la vedere, şi cum că frumos 
este a cunoaşte; şi luând din rodul 
lui a mâncat şi a dat şi bărbatu- 
lui său şi a mâncat cu dânsa. 

7. Şi lis'au deşchis ochii amân- 
durora şi au cunoscut că erau goli; 
si au cusut frunze de smochin si 
ş'au îăcut acoperemânfuri împreju- 
rul trupului. 

8. Şi au auzit glasul Domnului 
Dumnezeu umblând prin Raiu după 
amieazăzi, şi s'au ascuns Adam 
şi femeea lui de către faţa Domnu- 
lui Dumnezeu între pomii Raiului. 

25. 3, 7. 

3. 1. 2, 17, Hpoc. 12, 9; 20, 2. 4. 2. Cor. 
11, 3; Ioan 8, 44. 5. v. 22. 6, Iac. 1, 14; 
Timot. 2, 14. 7. 2, 25. 



9. Şi au strigat Domnul Dumne- 
zeu pre Adam şi au zis lui : A- 
dame, unde eşti? 

10. Iar el a zis : glasul tău am 
auzit umblând prin Raiu şi m'arrr 
temut, că gol sunt şi m'am ascunş- 
ii. Şi i-au zis Dumnezeu: cine 

ţi-a spus ţie că eşti gol? fără nu- 
mai că ai mâncat din pomul, din 
carele ţi-am poruncit numai din- 
tru acesta să nu mănânci. 

12. Şi a zis Adam : muerea care 
mi-ai dat să fie cu mine, aceea mi-a 
dat din pom şi am mâncat. 

13. Şi au zis Domnul Dumnezeu 
muerii : de ce ai îăcut aceasta? Şt 
a zis muerea: şarpele m'a amăgit şi- 
am mâncat. 

14. Şi au zis Domnul Dumnezeu 
şarpelui : pentrucă ai făcut acea- 
sta, blestemat să fii tu din toate 
dobitoacele şi din toate hiareîe pă- 
mântului ; pre pieptul tău şi pre 
pântece te vei târî şi pământ vei 
mânca în toate zilele vieţii tale. 

15. Vrăjmăşie voiu pune între tine 
şi între femee şi între sămânţa ia 
şi între sămânţa ei; acela va păzi 
capul tău şi tu vei păzî călcâiul luL 

16. Muerii au zis: înmulţind voiu 
înmulţi necazurile tale şi suspinul 
tău, în dureri vei naşte fii şi spre 
bărbatul tău va fi întoarcerea ta; şi 
ei te va stăpâni. 

1?. Iară lui Adam au zis: pentru 
că ai ascultat glasul femeii fale şi 
ai mâncat din pomul, din care ţi- 
am poruncit ţie, numai dintru acela 
să nu mănânci, şi ai i mâncat din- 
tr'însul, blestemat să fie pământul 
întru lucrurile tale; întru necazuri 
vei mâncâ dintr'însul în toate zilele 
vieţii tale. 

18. Spini şi pălămidă va răsări 
ţie, şi vei mâncâ iarba pământului, 

19. întru sudoarea feţii tale vei 

11. 2, 16, 17. 15. 1 Ioan 3, 8. 16. Efcs. 5,. 
22, Tit. 2, 5. 19. 2 Tesal. 3, 10. Sirab 17, 1.. 



mânca pâinea ta, până când te vei 
întoarce în pământ din care eşti 
luat: că pământ eşti şi în pământ 
le vei întoarce, 

20. Şi a pus Adam numele femeii 
sale Eva, adică Vicaţă, pentrucă ea 
este mumă tuturor celor vii. 

21. Şi au făcut Domnul Dumne- 
zeu lui Âdam şi femeii lui îmbră- 
căminte de piele şi i-au îmbrăcat 
pre ei. 

22. Si au zis Dumnezeu: iată A- 
dam s'a făcut ca unul din noi cu- 
noscând binele şi răull Şi acum, 
ca nu cumvâ să'şi tinză mâna sa 
şi să ia din pomul vieţii şi să mă- 
nânce şi să trăească în veci, 

23. L-au scos pre el Domnul 
Dumnezeu din Raiul desfătării, ca 
să lucreze pământul din care s'a 
luat. 

24. Şi au scos Domnul Dumnezeu 
afară pre Adam şi l-au pus pre el 
în preajma Raiului desfătării; şi au 
pus Heruvimi şi sabie de foc în- 
vârtitoare, ca să păzească calea po- 
mului vieţii. 

CAP. A. 

Cain şi: Avei. Urmaşii lor. 

Iar Adam a cunoscut pre Eva fe- 
meea sa, şi zămislind ea a născut, 
pre Cain, şi a zis: dobândit-am om 
prin Dumnezeu. 

2. Şi a mai ^născut pre Avei fra- 
tele lui, şi a fost Avei păstor de oi; 
iară Cain a fost lucrător de pământ. 

3. Şi a fost după câteva zile a a- 
dus Cain din rodurile pământului 
jertfă lui Dumnezeu. 

.4. Şi a adus şi Avei din cele în- 
tâi născute ale oilor sale şi din gră- 
simea lor; şi au căutat Dumnezeu 
spre Avei şi spre darurile lui. 

5. Iară spre Cain şi spre jertfele 



lui nu s'au uitat, 1 şi s'a întristat Cain 
foarte şi s'a mâhnit faţa lui. 

6. Şi au zis Domnul Dumnezeu 
lui Cain: de ce te-ai întristat şi pen- 
iruce s'a mâhnit faţa ta? 

7. De ai fi adus drept şi ai fi îm- 
părţit drept, n'ai fi păcătuit. Ţaci, la 
tine se va întoarce şi fu îl vei , stă- 
pâni pre acela. 

8. Şi a zis Cain către Avei fratele 
său: să ieşim la câmp; şi a fost când 
erau ei în câmp, s'a sculat Cain a- 
supra fratelui său Avei şi 1-a omo- 
rîf pre el. 

9. Şi au zis Domnul Dumnezeu 
către Cain: unde este Avei fratele 
tău? Iar el a zis: nu ştiu ; au doar 
păzitor sunt eu fratelui meu? 

10. Şi au zis Domnul : D.e ce ai 
făcut aceasta? Glasul sângelui fra- 
telui tău strigă către mine din pă- 
mânt. 

11. Şi acum blestemat să fii fu 
pre pământul, care a deschis gura 
sa să primească sângele fratelui tău 
din mâna ta. 

12. Când vei lucră pământul, nu 
va adaoge a da ţie puterea sa; ge- 
mând şi fremurînd vei îi pre pământ. 

13. Şi a zis Cain către Domnul : 
mai mare este vina mea decât a mi 
se ertâ mie. 

14. De mă scoţi astăzi de pre faţa 
pământului şi dela faţa ta mă voiu 
ascunde; şi voiu fi gemând şi fre- 
murînd pre pământ şi va îi tot cel 
ce mă va afla, mă va omorî. 

15. Şi au zis lui Domnul Dumne- 
zeu: nu aşa; tot cel ce va omorî pre 
Cain, de şapte ori se va pedepsi, 

* şi au pus Domnul Dumnezeu semn 
lui Cain, ca să nu-l omoare oricine 
îl va află pre el. 

16. Şi a ieşit Cain dela faţa lut 
Dumnezeu şi a lăcuit în pământul 
Neid în preajma Edemului. 



22. v. 5. 
4t. 4. Evr. 11, 4. 



7. Rom. 6, 12, 16. 8. Mat. ?3, 35; 1 Ioan 
3, 12. 10. Evr. 12, 24. 



6 



FACEREA 4-5' 



17. Şi a cunoscut Cain pre îemeea 
sa, şi zămislind a născut pre Enoh; 
şi a zidii celafe şi a chemai ceta- 
tea pre humele fiului său Enoh. 

18. Şi s'a născu! lui Enoh Gaidad; 
şi Gaidad a născut pre Maleleil; şi 
Maleleil a născut pre Maiusala; şi 
Mafusala a născut pre Lameh. 

19. Şi a luat Lameh două femei: 
numele uneia Ada şi numele cei- 
laîie Sella. 

20. Şi a născut Ada pre lovii, a- 
cesta a fost tată hrănitorilor de do- 
bitoace, cari locuesc în colibi. 

21. Şi numele fratelui lui: Iuval; 
acesta a fost care a izvodit cano- 
nul şi lăuta. ■ a 

22. Iară Sella a tuŞtyt pre Tovel; 
acesta a fost bătător cu ciocane, 
faur de aramă şi de fier. Iară sora 
lui To\tel, Noema. 

23 Şi a zis Lameh femeilor sale J 
Adei şi Sellei : ascultaţi glasul meu, I 
femeile lui Lameh; băgaţi în urechi j 
Cuvintele mele, că bărbat am orno- j 
rît spre rană mie şi tânăr spre vă- 
tămate mie. 

>24. Că de şapte ori s'a izbândit 
despre Cain; iar despre Lameh de j 
şaptezeci de ori câte şapte. | 
* 25. Şi a cunoscut Adam pre Eva, | 
îemeea sa, şi zămislind a născut fiu; 
şi a chemat -ti urnele lui Sit, zicând : 
că mi-a ridicat mie Dumnezeu altă 
sămânţă în locul lui Avei, pre care 
l'a omoiît Cain. • 

26. Şi lui Sit s'a născut îiu şîi-a 
pus numele lui Enos: %cesta a nă- 
dăjduit a chema numele Domnului 
Dumnezeu. 

CAP. 5. 

Neamurile Patriarhilor ăela Adam 
până la Noe. 

Aceasta este cartea facerii oame- 
nilor, în care zi au făcut Dum- 

26. 5, 6. 

5. 1, 26; 9, 6; Col. 3, 10. Inţelep. 2, 23. 



riezeu pfe Adam, după chipul lui 
Dumnezeu l-au r îădri pre el. 

2. Bărbat r şi femee i-au făcut pre 
ei, şi i-au binecuvântat; 'şi au che- 
mat numele lui Adam, în ziua în 
Care i-au făcut bre eî. ' 

3. Şi a trăit Adam două sule şi 
treizeci de ani şi a născut fiu după 
chipul şi asemănarea să; şi a nu- 
mit numele lui Sit. ^ 

4. Şi au fost zilele lui Adam, care 
le-au trăit, dupăce a născut pre Sit, 
ani şapte sute; şi a născut fii şi "Tete. 

5. Şi au fost toate zilele lui Adam, 
care le-a trăit, nouă sute şi treizeci 
de ani; şi a murit. 

6. Şi a trăit Sit ani două sute şi 
cinci; şi a născut pre Enos. 

7. Şi a trăit Sit, dupăce a născut 
pre Ehos, ani şapte sute şi şapte-; 
p a născut fii şi fete. 

8: Şi au fost toate zilele lui Sit 
ani nouă sute şi doisprezece; şf'a 
murit. * 

9. Şi a trăit Enos ani o sută şi 
nouăzeci; şi a născut pre CaifYăTrt; 

10. Şi a trăit Enos, dupăce a nă- 
scut pre Cain an, ani şapte sute cinci- 
sprezece; şi a născut fii şi fete. 

11. Şi au fost toate zilele lui Enos 
ani nouă sute cinci; şi a murit. 

12. Şi a trăit Cainan ani o sută 
şaptezeci; şi a născut pre Maleleil. 

Î3. Şi a trăit Cainan, dupăce a 
născut pre Maleleil,, ani şapte sute 
patruzeci; şi a născut fii şi fete. 

14. Şi au fpsj. toate .zilele- lui Cai- 
nan ani nouă sute zece; şi a murit. 

15. Şi â trăit Maleleil ani o şută 
şasezeci şi cinci; şi a născut pre 
lared. „ 

16. Şi a trăit Maleleil, dupăce a 
născut pre lared, ani şapte sute trei- 
zeci; şi. a născut fii şi fete. 

17. Şi au fost loate zilele lui Ma- 
leleil ani opt sute nouăzeci şi cinci; 
şi a murif. 

6. 4, 26. 



18. Şi a trăit lared ani o sută şase- 
zeci şi doi; şi a născut pre Enoh. 

19. Şi a trăit lared, dupăce a nă- 
scut pre Enoh, ani opt sute^şi a 
născut fii şi fete. 

20. Şi au fost toate zilele lui lared 
ani nouă sute şasezeci şi doi; şi a 
murit. 

21. Şi a trăit Enoh ani o sută şase- 
zeci şi cinci; şi a născut pre Ma- 
tusala. 

22. Şi bine a plăcut Enoh lui Dum- 
nezeu; şl dupăce a născut pre Ma- 
tusala, a trăit Enoh două sute de 
ani; şi a născut îii şi feţe. 

23. Şi au fost toate zilele lui Enoh 
ani trei sute şasezeci şi cinci. 

24. Şi bine a plăcut Enoh lui Dum- 
nezeu şi nu s'a aflat, pentrucă 1-a 
mutat pre dânsul Dumnezeu. 

25. Şi a trăit Matusala ani o sută 

optzeci şi şapte; şi a născut pre 
Lameh. ' 

26. Şi a trăit Matusala, dupăce a 
născut pre Lameh, ani şapte sute 
optzeci şi doi; şi a născut fii şi fete. 

27. Şi au fost toate zilele lui Ma- 
tusala, care le-a trăit/ani nouă sute 
şasezeci şi nouă; şi ă murit. 

28. Şi a frâif Lameh ani o sută 
optzeci şi opt; şi a născut fiu. 

29. Şi â câerrrat numele lui Noe, 
zicând: acesta va face să odihnim 
de lucrurile noastre şi de necazu- 
rile mâinilor noastre şi de pămân- 
tul, care l-au bleştemaf Domnirl Dum- 
nezeu. * 

30. Şi a trăit Lameh, dupăce a nă- 
scut pre Noe, ani cinci sute' şase- 
zeci şi cinci; şi a născut fii şi fete. 

31. Şi au fost toate zilele lui La- 
meh ani şapte sute cincizeci şi trei; 
şi a murit. 

32. Şi era Noe de cinci sute de 
ani; şi a născut Noe trei feciori: pre 
Sim pre Ham şi pre lafet. 

21. Iuda 14. 22. Sirab. 44, 16; Evr. 11, 5. 
24. Inţelep. 4, 11; Sirab 44, 16. 
32. 6, 10; 10, 1. 



* CAP. 6. 

Vestirea potopului, Facerea corăbiei. 

Si a fost când au început oamenii 
a se înmulţi pre pământ şi li 
s'au născut lor fete. 

2. Văzând fiii lui Dumnezeu prefe^ 
lele oamenilor că erau frumoase» ş'au 
luat lor femei din toate care au ales. 

3. Şi au zis Domnul Dumnezeu: 
nu va rămâneâ Duhul meu în oa- 
menii aceştia în veac, pentrucă tru- 
puri sunt şi vor fi zilele lor o sută 
si douăzeci de ani. ; 

4. Şi erau uriaşi pre pământ în 
zilele acelea; şi după aceia când in- 
trau fiii lui Dumnezeu la fetele oa- 
menilor şi le năşteau lor, aceia erau 
uriaşi, din veci oameni numiţi. 

5. Iară văzând Domnul Dumnezeu 
că s'au înmulţit răutăţile oameni* 
lor-p-re pământ, şi cum că fiecare 
cugetă în inima sa cu d€ădinsul la 
răutăţi în toate zilele, 

6. i-au părut rău lui Dumnezeu 
că au făcut pre om pre pământ, şi 
s'au căit. "" L * 

7. Şi au zis Dumnezeu : pierde-voiu 
pre omul pre eare î-arn făcut de pe 
faţa pământului, dela om până la 
dobitoc şi dela cele ce se târăsc 
până la pasările cerului, pentru că'rrfi 
pare rău că i-am făcut pre ei. 

8. Iară Noe a aflat har înaintei 
Domnului Dumnezeu. 

9. Acestea sunt naşterile- lui Noe: 
Noe, om drept şi desăvârşit fiind în 
neamul- său, a plăcut lui Dumnezeu; 

10. Şi a- născut Noe trei feciori; 
pre Sim pre Ham şi pVe lafet. 

11. Şf*se siricase părfîântul îna- 
intea liii Dumnezeu şî se umplusese 
âe'hedfeplâte. 

12. Şi au văzut Domnul Dumne- 
zeu pământul, şi era stricat, pentru 

6. 4. Mat. 24, 38; Lucâ 17, 27. 

5. Mat. 15, 19. 6. Efes. 4, 30. 8. 18, 3; 
Esire 33, 12. 9. 5, 22; Sirab 44, 17; Evr. 11,7. 

10. 5, 32; 10, 1. 



că'şi stricase (of trupul calea sa pre 
pământ. 

13. Şi au zis Domnul Dumnezeu 
lui Noe: sfârşitul a tot omul vine 
înaintea mea, că s'a umplut pă- 
mântul de nedreptate dela dânşii, şi 
iată voiu pierde pre ei şi pământul. 

14. Iară tu fă ţie corabie din lemne 
neputreziioare în patru muchi; de- 
spărţituri vei lace prin corabie; şi 
o vei smoli pe din lăunfru şi pe 
din afară cu smoală. 

15. Şi aşa vei face corabia: de trei 
sute de co|i va fi lungimea corăbiei 
şi de cincizeci de coji lăţimea şi 
de treizeci de coţi înălţimea ei. 

16. Strimfând-o vei face corabia, 
şi deasupra de un cot o vei sfârşi; 
şi uşa corăbii vei face în coaste, şi 
cămări câte cu două şi câte cu trei 
rânduri de poduri vei face într'însa. 

17. Şi iată eu voiu aduce potop 
de apă pre pământ, ca să strice 
tot trupul în care este suflet viu 
supt cer; şi ori câte vor fi pre pă- 
mânt vor muri. 

18. Şi voiu pune legătura mea cu 
line; şi vei intra în corabie tu şi 
feciorii tăi şi femeea ta şi femeile 
feciorilor tăi cu tine. 

19. Şi din toate dobitoacele şf din 
toate cele ce se târăsc şi din toate 
hiarele şi din tot trupul, câte două 
din toate să iei în corabie, ca să le 
hrăneşti cu fine, parte bărbătească 
şi îemeească să fie. 

20. Şi din toate pasările cele zbu- 
rătoare dupre fel şi din toate dobi- 
toacele dupre fel şi din Joale vie- 
tăţile ce se târăsc pre pământ dupre 
felul lor, câte două din toate vor 
intră la tine să se hrănească îm- 
preună cu tine, parte bărbătească 
şi femeească. 

21. Şi tu să' ţi iei din toate buca- 
tele de care mâncaţi; şi vei adună 



19. 7, 9. 20. 7, 16. 



la tine şi vor fi ţie şi lor de mân- 
care. 

22. Şl făcu Noe toate câte i-au 
poruncit lui Domnul Dumnezeu; aşâ 
a făcut. 

CAP. 7. , 

Potopul. 

Si au zis Domnul Dumnezeu către 
, Noe: intră tu şi toata casa ta în 
corabie, că pre tine fe-am văzut drepl 
înaintea mea în neamul acesta. 

2. Şi din dobitoacele cele curate 
ia cu fine în lăuntru câte şapte, parfe 
bărbătească şi femeească; iară din 
dobitoacele cele necurate câte două, 
bărbat şi femee. 

3. Şi din pasările cerului cele cu- 
rate câte şapte, parfe bărbătească 
şi femeească; şi din toate 'pasările 
cele necurate câte două, parte băr- 
bătească şi îemeească, ca să lpă- 
strezi sămânţă preste tot pământul. 

4. Că încă şapte zile şi eu voiu 
aduce ploaie pre pământ patruzeci 
de zile şi patruzeci de nopţi, şi voiu 
pierde de pre faţa pământului fot ce 
viează care am făcut. 

5. Şi a făcut Noe câte i-au porun- 
cit lui Domnul Dumnezeu. 

6. Iară Noe era de şase sute |de 
ani; şi potop de apă s'a făcut pre 
pământ. 

7. Şi a intrat Noe şi feciorii lui 
şi femeea lui şi femeile feciorilor lui 
cu dânsul în corabie, pentru apa po- 
topului. 

8. Şi din pasările cele curate şi 
din pasările cele necurate şi din do- 
bitoacele cele curate şi din dobitoa- 
cele cele] necurate şi din hiare şi din 
toate cele ce se târăsc pre pământ. 

9. Câte două din foafe au intrat 
la Noe în corabie, parte bărbătea^ 



22. 7, 5; Evr. 11, 7. 
7. 1. Evr. 11, 7; 2 Pctt. 2, 5. 5. Mat. 24, 
38; Luc. 17, 26. 7. 1 Petr. 3, 20. 

0. 6, 19. 



scă şi femeească, precum au porun- 
cif Domnul Dumnezeu lui Noe. 

10. Şi a fost după şoapte ziîe, apa 
potopului s'a făcut pjre pământ. 

11. In anul şase sute din vieafa 
iui Noe, în luna a doua, în douăzeci 
şi şapte ale lunii, în ziua aceea s'au 
desfăcut tpate izvoarele adâncului, 
şi jghiaburile cerului s'au deşchis. 

12. Şi a căzut ploaie pre pământ 
patruzeci de zile şi patruzeci de 
nopţi* 

13. In ziua aceea intrat-au Noe, 
Sim, Ham, Iafet feciorii lui Noe şi fe- 
meea lui Noe şi trei femei ale fe- 
ciorilor lui cu dânsul în corabie. 

14. Şi toate hiarele dupre îd şi 
toate dobitoacele dupre fel şi toată 
vietatea ce se mişcă pre pământ du- 
pre fel şi toată pasărea zburătoare 
dupre felul său. 

15. Au intrat la Noe în corabie 
câte două, parte bărbătească şi fe- 
mească din tot trupul în care este 
suflet viu. 

16. Şi cele ce inirase, parte băr- 
bătească şi femeiască din tot tru- 
pul au intrat, dupre cum au porun- 
cit Dumnezeu lui Noe; şi au încuiat 
Domnul Dumnezeu corabia pre din- 
afară. 

17. Şi a fost potop patruzeci de 
zile şi patruzeci de nopţi pre pă- 
mânt, şi s'a înmulţit apa şi a ridi- 
cat corabia şi o a înălţat de pre pă- 
mânt. 

18. Şi creşfeâ apa şi se înmulţea 
foarte pre pământ, şi se purta co- 
rabia pre deasupra apei. 

19. Iar apa se întâreâ foarte foarte 
pre pământ, şi a acoperit toţi mun- 
ţii cei înalţi, care erau supt cer. 

20. De cinsprezece coţi s'a înăl- 
ţat apa în sus şi a acoperit toţi mun- 
ţii cei înalţi. 

21. Şi a murit tot trupul ce se mi- 
şcă pre pământ al pasărilor şi al 

16. 6, 20. 21. Inţelep. 10, 4. 



dobitoacelor şi al hiarelor şi toată 
vietatea ee se mişca pre pământ. 

22. Şi tot omul şi toate câte aveau 

suflare de vieaţă şi tot ce erâ pre 
uscat au murit. 

23. Şi au pierit tot ce erâ Viu pre 
faţa a tot pământul dela om până 
la dobitoc şi cele ce se târăsc şi 
pasările cerului şi s'au stins de pre 
pământ; şi a rămas Noe singur şi 
cei ce erau cu ei în corabie. 

24. Şi s'a înălţat apa pre pământ 
o sută cincizeci de zile. 

CAP. 8. 

încetarea Potopului. 

Si şi-au adus aminte Dumnezeu / 
de Noe şi de toate hiarele şi de / 
* toate dobitoacele şi* de toate pa- l N 
sările şi de toate vietăţile ce se tâ- ) 
răsc, câte erau^u dânsul în cora- / 
bie; şi au adfBi Dumnezeu vânt pre 1 
pământ şi a încetat apa. ' 

2. Şi s'au încuiat izvoarele adân- 
cului şi jghiaburile cerului şi s'a 
oprit ploaia din cer. 
, 3. Şi scădea apa scurgându-se de 
pre pământ şi ş'a împuţinat apa 
după o sută cincizeci de zile. u 

4. Şi a şezut corabia în luna a 
şaptea, în douăzeci şi şapte de zile 
ale lunii, pre munţii Ararat, 

5. Iar apa a scăzut până la luna a 
zecea; iară în luna a zecea, în ziua 
cea dinfâiu a lunii, s'au ivit vârfu- 
rile munţilor. 

6. Şi a îost după patruzeci de zile, 
deşchis-a Noe fereastra corăbii, care 
o făcuse. 

7. Şi a trimis corbul să vază de a * 
scăzut apa, şi ieşind nu s'a mai în- 
tors, până când s'a uscat apa de 
pre pământ. 

8. Şi a trimis porumbul după dân- 
sul, să vază de a scăzut apa de pre 
pământ. 

22. l Petr, 3, 20, 23. 2 Petr. 2, 5. 



9. Şi neaflând porumbul odihnă 
picioarelor sale, s'ă întors la dân- 
sul în corabie, că era apâ presie 
toată faţa pământului; şi tinzînd mâ- 
na 1-a luat şi 1-a băgat la sine în 
corabie. 

10. Şi aşteptând încă şi alte şapte 
zile, iar a trimis porumbul din co- 
rabie. 

11. Şi s'a întors la dânsul porum- 
bul către seară şi aveâ în gura sa 
stâlpare de măslin cu frunză; şi a 
cunoscut Noe, că a scăzut apa de 
pre îaţa pământului. 

12. Şi aşteptând încă alte şapte 
zile, iar a trimis porumbul şi n'a 
mai adaos a se întoarce la dânsul. 
, 13. Şi a fost în anul şase sute şi 
unui din vieaţa lui Noe, în luna din- 
tâi u, în ziua dinîâiu a lunii, scăzuse 
apa de pre pământ; şi a descoperit 
Noe acoperişul corăbii, care făcuse, 
şi a văzut că a scăzut apa de pre 
îa{a pământului. 

14. Iară în luna a doua, în ziua a 
douăzeci şi şapte, s'a uscat pământul. 
-""15. Şi au grăit Domnul Dumnezeu 
către Noe zicând : ieşi din corabie 
iu şi femeia ta şi feciorii tăi şi fe- 
meile feciorilor tăi cu tine. 

16. Şi toate hiarele, câte sunt cu 
fine, şi tot trupul dela pasări până 
la dobitoacă, şi toată vietatea care 
se mişcă pr€ pământ, scosfe-le cu 
fine, şi creşfe|i; ; şi vă înmulţiţi pre 
pământ. 

17. Şi a ieşit Noe şi femeia lui şi 
feciorii lui şi femeile feciorilor lui 
cu dânsul. 

18. Şi toate hiarele şi toate dobi- 
toacele şi toată pasărea şi toată 
vietatea, ce se mişcă pre pământ du- 
pă felul său, au ieşit din corabie. 

19. Şi a zidit Noe altar Domnului; 
şi a luat din toate dobitoacele cele 
curate şi din toate pasările cele cu- 
rate; şi a adus ardere de fol pre altar. 



20. Şi au mirosit Domnul Dumne- 
zeu miros cu bună mireasmă şi au 
zis Domnul -Dumnezeu: am socotit 
şi nu voiu adioge mai mult a ble- 
stema pământul pentru faptele oa- 
menilor, penfrucă se'okacă ^uqg tul 
omului cu deadinsul spre rele din 
tinereţile lui; deci nu voiu mai ada- 
oge a omorî fot trupul viii, precum 
am făcut. 

21. In toate zilele pământului: se- 
mănătura şi secerişul, frigul şi* căl- 
dura, vara şi primăvara, ziua şi 
noaptea, nu vor înceta. * 

CAP. 9. 

Curcubeul. 

Si au binecuvântat Dumnezeu pre 
Noe şi pre feciorii lui şi l-eau zis 
lor: creşte{i şi vă înmulţiţi şi um- 
pleţi pământul şi-l stăpâniţi pre el 

2. Şi groaza şi frica voaştră va 
îi presfe toate hiarele pământului şi 
preste toate pasările cerului şi pre-: 
ste toate câte se mişcă pre pământ 
şi preste toţi peştii mării; supt mâi* 
nile voastre le-am dat. 

3. Şi iot ce se mişcă şi viează 
vor fi vouă de mâncare; ca pre ni- 
şte burueni de erburi le-am dat vouă 
toate. 

4. Fără numai carne cu sângele 
sufletului să nu mâncaţi. * 

5. Penlrucă şi sângele ■sufletelor 
voastre îl voiu cere din mâna tutu- 
ror hiareîor, şi din mâna fratelui o- 
mului voiu cere sufletul omului. 

6. Cel ce va vărsa, sângele omu- 
lui, pentru, sângele aceluia sângele 
lui se va vărsa, că după chipul lui 
Dumnezeu am făcut pre om. 

7. Iară voi creşteţi şi vă înmul- 
ţiţi şi umpleţi pământul şi-l stăpâ- 
niţi pre el. 

8. 20. .-'Mat. 15, 19. ' 
Q, 1. 1, 22, 28 . 3. 1, 25; Rom, 14. 2. 

4. Lev. 3, 17; 17, 14; 2 lege 12, 16. 

5. Esire 21, 29. 6. Fac. 1, 26; Esire 21, 12; 
Mat. 26, 52; Hpoc. 13, 10. 7. 1, 22, 28 ; 8, 17. 



8. Şi au grăit Dumnezeu lui Noe 
şi feciorilor lui cu dânsul, zifeâttd : 

9. Iată eu puiu legătura mea cu 
voi şi cu seminţia voastră după voi. 

10. Şi cu tot sufletul viu, ce este 
cu voi din pasări şi din dobitoace 
şi din toâte hiarele pământului, câte 
sunf cu voi din toate, care au ieşit 
din corabie. > 

11. Şi voiu pune legătura mea cu 
voi; şi nu va mai murî nici un trup 
de apa potopului şi nu va mai îi 
potop de apă care să strice tot pă- 
mântul. 

' 12. Şi au zis Domnul Dumnezeu 
către Noe: Acesta este semnul legă- 
turii, care îl dau eu între mine şi 
între voi şi între tot sufletul viu, care 
este 'Cu voi întru neamuri veşnice. 

13. Curcubeul meu îl puiu în nori;, 
şi va fi semn de legătură între mine 
şi între pământ. * 

14. Si va fi când voiu aduce eu 
nori pre pământ se va arăta curcu- 
beul meu în nori. 

15. Şi-mi voiu aduce aminte de 
legătura rriea, care este între mine 
şi între voi şi între tot -sufletul viu 
în tot trupul; şi nu va mai îi potop 
de apă, ca să piară tot trupul. 

16. Şi va fi curcubeul meu pre 
nori şi-1 voiu vedeâ, ca să-mi aduc 
aminte de legătura cea veşnică în- 
tre mine şi între pământ şi între 
sufletul viu, care este în tot trupul 
pre pământ. 

17. Şi au zis Dumnezeu iui Noe : 
Acesta este semnul legăturii^ care 
l-am pus între mine şi între tot tru- 
pul ce este pre pământ. 

18. Şi erau feciorii lui Noe, carii 
au ieşit din corabie: Sim, Ham şi 
Iafef; iară Ham era fată lui Hanaan. 
Aceşti trei sunt feciorii lui Noe. 

19. Şi dintr'aceşfia ş'au împrăştiat 
presfe tot pământul. 

11, Isaia 54, 9. 15, Isaia 54, 9. 

16, Ps. 88, 38. <- . 



20. Şi început Noe a fi om lu- 
crător de pămârff şi a sădit vie. 
~>2\. Şi a băut din vi# şi s'a îmbă- 
tat şi s'a golit în casa sa. 

22. Şi a văzut Ham, tatăl lui Ha- 
naan, goliciunea tatălui său. 

23. Şi ieşind afară a spus celor 
doi fraţi ai săi; iară Sim şi îafet 
luând o haină o au pus pre amân- 
doi umerii lor, şi s'au dus cu dosul 
înainte şi au acoperit goliciunea ta- 
tălui lor, şi feţele lor căutau înapoi 
şi n'au văzul goliciunea tatălui lor, 

24. Şi s'a trezvit Noe de vin şi a 
cunoscut câte i-a făcut lut feciorul 
său cel mai tânăr şi a zis: 

25. Blestemat să fie Hanaan prun- 
cul, slugă va îi fraţilor săi; şi a zis: 
Binecuvântat îie Domnul Dumnezeul 
lui Sim ; şi va îi Hanaan pruncul 
slugă lui. 

26. înmulţească Dumnezeu preîa- 
îet şi să lăcuiască în lăcaşurile lui 
Sim şi să îie Hanaan slugă lui. 

27. Şi a trăit Noe după potop ani 
trei sute cincizeci. 

28. Şi au fost toate zilele lui Noe 
nouă sute cincizeci de ani; şi a murit. 

CAP. IO. 

Seminţia şi urmaşii lui Noe. 

fi cesfea sunt neamurile fiilor lui 
jf"\.Noe: a iui Sim, a lui Harn şi â 
lui îafet; şi s'au născut lor fii după 
potop. 

2. Fiii iui îafet : Garner şi Magog 
şi Madî şi Iovan şi Elisa şi Tovel şi 

. Mosolu şi Tiras. 

3. Si feciorii lui Gamer: Ashanaz 1 
şi Rifaf şi Torgama. 

4. Si feciorii lui Iovan : Elisâ si 
Tarsis şi Kitii şi Rodenii. 

5. Dintr'aceştia s'au împărţit ho- 
tare neamurilor în pământul lor, fie- 
care după limbă întru neamurile loc 
şi întru seminţiile lor. 



IO. I' 5, 32; 6, ÎO. 2. 1 Paralip. 1, 5. 



6. Şi feciorii lui Ham: Hus şi Me- 
sraim şi Fud şi Hanaan. 

7. Şi feciorii lui Hus: Savâ şi E- 

viîa şi Savata şi Regma şi Sava- 
taca. 

8. Şi feciorii lui Regma: Savâ şi 
Dadan; iară Hus a născut pre Nev- 
rod, acesta a început a îi uriaş pre 
pământ. 

9. Âcesla erâ uriaş vânător înain- 
tea Domnului Dumnezeu, pentru a- 
ceea zic, că Nevrod a fost uriaş vâ- 
nător înaintea Domnului. 

10. Şi a fost începutul împărăţiei 
lui Vavilonul; şi Oreh şi Arhad şi 
Halanii în pământul Senaar. 

11. Din pământul acela a ieşit Asur; 
şi a zidit Ninevi şi cetatea Roovoth 
şi Halah. 

12. Şi Dasi între Ninevi şi între 
Halah. Aceasta este cetate mare. 

13. Iară Mesraim a născut pre 
Ludiimi pre Neftalimi şi pre Ene- 
mefimi şi pre Laviimi. 

14. Şi pre Patrosoniimi şi pre Haz- 
moniimi, de unde au ieşit Filistenii 
şi pre Gaîtoriimi. 

15 Iară Hanaan a născut pre Sidon, 
cel întâi născut al său şi pre Heteu. 

16. Şi pre levuseu şi pre Amoreu 
şi pre Ghergheseu. 

17. Şi pre Eveu şi pre Ârucheu 
şi pre Aseneu. 

18. Şi pre Aradeu şi pre Samareu 
şi pre Amathi; şi după aceasta s'au 
împrăştiat neamurile Hananeilor. 

19. Şi au fost hotarele Hananeilor 
dela Sidon până la Gherara şi Gaza, 
până la Sodoma şi Gomora şi A- 
dama şi Sevoin până la Dasa. 

20. Aceştia sunt feciorii lui Ham 
întru neamurile lor, după limbile lor, 
întru ţările lor şi întru seminţiile lor. 

21. Şi s'a născut şi lui Sim, ta- 
tăl tuturor fiilor lui Ever, fratelui ce- 
lui mai mare al lui îaîet. 

6. 1 Paralip. 1, 8. 8. 1 Paralip. 1, 10, 
11. 36, 37. 12. Ionâ 1, 2. 
21. Paralip. 1, 17. 



22. Fiii lui, Sim: Elam şi Asur şi 
Arfachsad şi Lud şi Aram şi Cainan. 

23. Şi fiii lui Aram : Uz şi UI şi 
Gater şi Mosoh. 

24. Şi Arfacsad a născut pre Cai- 
nan; şi Cainan a născut pre Sala; 
iară Sala a născut pre Ever. 

25. Iară lui Ever s'au născut doi 
feciori: numele unuia Faleg.pentrucă 
în zilele lui s'a împărţit pământul, 
şi numele fratelui lui Iectan. 

26. Iar Iectan a născut pre Elmo- 
dad şi pre Salet şi pre Sarmot şi 
pre Iarah. 

27. Şi pre Odorra şi pre Evil şi 
pre Dekla, 

28. Şi pre Eval şi pre Avimael şi 
pre Savâ. ,i 

29. Şi pre Ufir şi pre Eveila şi 
pre lovav; foţi aceştia au fost. fecio- 
rii lui Iectan. 

30. Şl a rost lăcaşul lor dela. Masi 
până la Safira, muntele răsăritului. 

31. Aceştia sunt feciorii lui Sim 
în neamurile lor, după limbile lor, 
întru ţările lor şi întru seminţiile lor. 

32. Acestea sunt neamurile fecio- 
rilor lui Noe, după naşterile lor şi 
după seminţiile lor. pintr' aceştia 
s'au împărţit hotare neamurilor pre 
pământ după potop, i 

CAP. 11. 

Tumul Vavilon. Amestecarea limbilor. 
Seminţiile lui Sim. 

Si erâ în tot pământul o limbă şi 
j un glas tuturor. 

2, Şi a fost dupăce au purces ei 
dela răsărit, au aflat câmp în pă- 
mântul Senaar şi au descălicat a- 
coîo. 

3. Şi a zis omul către vecinul său: 
veniţi să facem cărămizi şi să le 
ardem în foc; şi le-au fost cărămida 
în loc de piatră şi lutul le erâ în 
loc de var. 

24, 11, 12. 25. 11, 16. 
11. 2. Inţelep. 10, 5. 



4. Şi au zis : veniţi să ne zidim 
noă ceiale ş» fu™. aî căruia vârî 
să fie până la cer; şi să ne facem 
noă nume mai înainte de ce ne 
vom risipi pre îa{a a fot pământul. 

5. Şi s'au pogorît Domnul să va- 
ză cetatea, şi turnul, care zideau fiii 
oamenilor. 

6. Şi au zis Domnul: ială un neam 
este şi o limbă tuturor; şi acea- 
sta au început a face şi acum nu 
vor încetă dintr' acele toate câte se 
vor apuca a face. 

7. Veniţi şi pogorându-ne să a- 
nfestecăm acolo limba lor, ca să nu 
înţeleagă niciunul glasul deaproa- 
pelui său. 

8. Şi i-au împrăştiat pre ei Dom- 
nul de acolo preste faţa a tot pă- 
mântul; şi au încetat a zidî* cetatea 
şi turnul. 

9. Pentru aceea s'a chemat nu- 
mele locului aceluia amestecare, ca 
acolo au amestecat Domnul limbile 
a tot pământul; şi de acolo i-au risi- 
pit pre ei preste faţa a tot pământul. 

10. Acestea sunt naşterile lui Sim: 
Şi era Sim de o sută de ani, când 
a născut pre Arîacsad în al doilea 
an după potop. 

11. ^Şî a trăit Sim, dupăce a nă- 
scut pre Arîacsad, ani cinei sute; şi 
a născut fii , şi fete; şi a murit. 

12. Şi a trăit Ârfacsad o sută trei- 
zeci şi cinci de ani; şi a născut pre 
Cainan. . 

13. Şi a trăit Arîacsad, dupăce a 
născut pre Cainan, ani patru sute; 
şi a născut fii silele; şi a murit. Şi 
a trăit Cainan o sută treizeci de ani; 
şi a născut pre Sala; şi a trăit Cai- 
nan, dupăce a născut pre Sală; ani 
trei sute şi treizeci; şi a născut fii 
şi fete; şi a murit. 

14. Şi a trăit Sala o sută treizeci 
de ani; şi a născut pre Ever. 

5. 18, 21. 10. 1 Paralip. 1, 17; Luc. 3, 36. 
12. io, 24; 1 Paralip. 1, 18. 



15. Şi a trăit Sala, dupăce a nă- 
scut pre Ever, ani trei sute treizeci; 
şi a născut îii şi îete; şi a murit. 

16. Şi a trăit Ever o sută treizeci 
şi patru de ani; şi a născut pre Faleg. 

17. Şi a trăit Ever, dupăce a nă- 
scut pre Faleg, ani două sute şapte- 
zeci; şi a născut îii şi fete; şi a murit. 

18. Şi a trăit Faleg o sută treizeci 
de ani; şi a născut pre Ragav. 

19. Şi a trăit Faleg, dupăce a nă- 
scut pre Ragav, ani două sute nouă-i 
şi a născut îii şi îete; şi a murit. 

20. Şi a trăit Ragav o suta trei- 
zeci şi doi de ani; şi a născut pre 
Seruh. 

21. Şi a trăit Ragav, dupăce a nă- 
scut pre Seruh, ani două sute şapte; 
şi a născut îii şi îete; şi a murit. 

22. Şi a trăit Seruh o sută treizeci 
de ani; şi a născut pre Nahor. 

23. Şi a trăit Seruh, dupăce a nă- 
scut pre Nahor, ani două sute; şi a 
născut fii şi fete; şi a murit. 

24. Şi a trăit Nahor o sută şapte- 
zeci şi nouă de ani; şi a născut pre 
Tara. 

25. Şi a trăit Nahor, dupăce a nă- 
scut pre Tara, o sută douăzeci şi 
cinci de ani; şi a născut fii şi îete; 
şi a murit. 

26. Şi a trăit Tară şaptezeci de 
ani şi a născut pre Avram şi pre 
Nahor şi pre Aran. r 

27. Acestea sunt naşterile lui Tarâ: 
Tara a născut pre Avram şi pre 
Nahor şi pre Aran; şi Aran a nă- 
scut pre Lot. 

28. Si a murit Aran mai înainte 
decât Tarâ, tatăl său, în pământul 
în 'care s'a îost născut, în ţara Hal- 
deiîor. 

29. si Şi a luat Avram şi Nahor Io- 
ni 'şi îemei; numele femeii lui A- 
vram Sara; iară numele femeii lui 



16. 10, 25; 1 Paralip. 1, 19. 26. Is. Navî 
24, 2. 21. 1 Paralip. 1, 26, 27; Luc. 3, 34. 
29. 22, 23. 



Nahor: Melha, fata lui Aran, care a 
fost tatăl Melhei şi Ieghei. 

30. Şi Sara era stearpă şi nu 
năşteâ fii. 

31. Şi a luat jŢarâ pre Avram, 
feciorul său, şi pre Lot feciorul lui 
Aran, fiul său, şi pre Sara, nora sa, 
femeea lui Avram/ feciorul său, şi 
i-a scos pre ei din ţara Haldeilor, 
ca să meargă în pământul Hanaan; 
şi au venit până la Haran şi au lă- 
cuit acofo. 

32. Şi au fost toate zilele lui Tara 
în pământul Haran, ani două sute 
cinci; şi a murii Tara în Haran. 

CAP. 12. 

Chemarea lui Avram. 

Si au zis Domnul lui Avram: ieşi 
) din pământul tău şi din rudeniea 
ta şi din casa tatălui tău şi vino în 
pământul, care voiu arătă ţie. 

2. Şi te voiu face pre tine neam 
mare; şi te voiu binecuvânfâ; şi voiu 
mărî numele tău şi vei li binecu- 
vântat. 

3. Şi voiu binecuvânta pre cei ce 
te vor binecuvânta şi voiu bleste- 
ma pre cei ce te vor blestemă; şi 
se vor binecuvântâ întru tine toate 
neamurile pământului. 

4. Şi s*a dus Avrarn precum i-au 
zis lui Domnul; şi s'a dus cu el şi 
Lot. Şi erâ Avram de şaptezeci şi 
cinci de ani, când a ieşit din Haran. 

5. Şi a lua| Avram pre Sara, fe- 
meea sa, şi pre Lot, feciorul frate- 
lui său, şi toate averile sale, care 
agonisise şi tot sufletul, care-l do- 
bândise în Haran, şi a ieşit ca să 
meargă în pământul Hanaan. 

6. Şi au venit în pământul Ha- 
naan; şi a străbătut Avram pămân- 
tul în lungimea lui până la locul 
Sihem, la stejarul cel înalt; şi Ha- 

31. Isus Navî 24, 2; Neem. 9, 7; Evr. 11, 
8; Fapt. ap. 7, 2. 

12. 1- Fapt. Hp. 7. 3. 3. 18, 18; 22, 18; 26, 
4; 28, 14; Fapt. Hp. 3, 25; Gal. 3, 8. 6. 18, 1. 



naneii locuiau atunci pre pământul 
acela. 

7. Şî s'au arătat Domnul lui A- 
vram, şi i-au zis Iui: seminţiei tale 
voiu, da pământul acesta; şi a zi- 
dit -acolo. Avram altar Domnului, 
celui ce s'au ar,ăfat lui. 

8. Şi s'a dus de acolo în munte 
către răsăritul Vetilului şi ş'a în- 
tins acolo cortul său, în Vetil lângă 
mare şi Anghe către răsărit; şi a zi- 
dit acolo altar Domnaiuie celui ce 
s'au arătat lui; şi a chemat numele 
Domnului. , 

9. Şi s'a ridicat Avram- şi mer- 
gând a făbărîf în pustie. 

10. Şi s'a făcut foamete pre pă- 
mânt; şi s'a pogorît Avrarcwîn E- 
ghipet ca să lăcuiască acolo, pen- 
trucă se întărise foametea 'pre pă- 
mânt. 

îl. Şi a fosi, când se apropia^A- 
vram să intre în Eghipet, a zis Sa- 
rei femeii sale: ştiu eu cum că fe- 
m£? frumoasă eşti tu la faţă. , 

12. Va fi dar, că dacă te vor ve- 
dea Eghiptenii, vor zice: aceasta 
este îemeea lui; şi pre mine mă vor 
omorî, iară pre tine te vor cruţâ. 

13. Zi dar: sora lui suni, ca să 
fie mie bine pentru tine şi să. tră- 
iască sufletul meu pentru tine. 

14. Şi a fost dupăce a intrat A- 
vram în Eghipet, au văzut Eghip- 
tenii pre femeea lui că este frumoa- 
să foarte. 

15. Şi o au văzut pre ea boierii lui 
Faraon şi o au lăudat la Faraon 
şi o au băgat pre ea în casa lui 
Faraon. 

16. Şi lui Avram i-au făcut bine 
pentru dânsa şi aveâ el: oi şi viţei 
şi asini şi slugi şi slujnice şi ca- 
târi, şi cămile. 

17. Şi au certat Dumnezeu pre Fa- 

7. 13, 16; 15, 18; 24, 7; 26, 4; Neem. 9, 
8; Rom. 4, 13. 8. 13, 2; 2 Lege 34, 4. 10. 26, 

1; 41. 57. 13 20, 1; 2, 12; 26, 7. 16. 13, 2; 
30, 43. 17. Ps. 104, 14; 



raon şi casa lui cu certări mari şt 
rele pentru Sara îemeea lui Avram. 

18. Şi chemând Faraon pre A- 
vram i-a zis : pentruce ai făcut a- 
ceasta mie? De nu mi-ai şpus, că 
femee Tţî este ţie? ,/ 

19. Pentruce, aivEîs: că soră'mi 
este, şi o am luat pre ea femee mie? 
Acum dar, iată îemeea ta înaintea 
ta; ia-o şi le du. 

20. Şi a poruncii Faraon oame- 
nilor săi pentru Avram, ca să-1 pe- 
tFeacă de acolo pre el şi pre îemeea 
lui şl foaie câte erau ale iui. 

CAP. 13. 

Avram se. desparte de Lot. 

Si s'a suit Avram din Eghipet, el 
j şi îemeea lui şi toate ale lui şi 
Lot cu el în pustie. 

42. Iar Avram erâ bogat foarte 
cu dobitoace şi cu argint şi cu aur. 

3. Şi pre calea pre care venise, 
s'a dus în pustie până la Vetil, la 
locul în care mai înainte a fost cor- 
tulîui, între Vetil şi între Anghe. 

4. La locul altarului care mai îna- 
inte 1-a fost făcut acolo; şi a che- 
mat acolo Avram numele Domnului. 

5. Şi Loi care mergeâ împreună 
cu Avram, aveâ : oi şi boi şi cor- 
turi. 

6. Şi nu-i încăpea pre ei pămân- 
tul, ca să lăcuiască într'un loc, pen- 
tru că erau averile lor multe. 

7. Şi nu-i ciiprmdeâ pre ei pă- 
mântul ca să lăcuiască împreună. 

8. Şi s'a făcut ceartă între păsto- 
rii dobitoacelor lui Avram şi între 
păstorii dobitoacelor lui Lot ; iară 
Hananeii şi Ferezeii lăcuiau atunci 
pământul acela. 

9. Şi a zis Avraam lui Lot; să nu 
îie sfadă între mine şi între line şi 
între păstorii mei şi între păstorii 
tăi, că oameni fraţi suntem noi. 

18. Fac. 20, 9. 19. 20, 14. 
13.2.12,16. 3 12, 8; 28, 19; 35, 7. 6. 36, 7. 



10. Iată nu este tot pământul în- 
naintea ta? Despărţeşfe-te de mine; 
de vrei tu spre stânga, eu spre dreap- 
ta; iară de vrei tu spre dreapta, eu 
spre stânga. 

11. Şi ridicând Lot ochii lui a vă- 
zut toată împrejurimea Iordanului, 
că toată erâ adăpată, mai înainte 
până a nu surpa Dumnezeu Sodo- 
ma şi Gomora, ca Raiul lui Dum- 
nezeu şi ca pământul Eghipetuîui, 
până la Zogora. 

12. Şi ş'a ales Lot tot ţinutul ceî 
din prejuruî Iordanului; şl s'a tras 
înapoi Lot dela răsărit; şi s'a des- 
părţit fiecare de fratele său. 

13. Şi Avram s'a sălăşluit în pă- 
mântul Hariaan; iară Lot s'a sălăş- 
luit în cetatea ţinuturilor şi ş-a pus 
lăcaşul în Sodoma. 

14 Iar oamenii cei din Sodoma er 
rau răi şi păcătoşi înaintea lui Dum- 
nezeu foarte. 

15. Şi au zis Dumnezeu lui A- 
vram, dupăce s'a despărţit Lot de 
dânsul : ridică ochii tăi şi caută 
din locul în care eşti tu acum, 
spre miea?ănoaple şi spre miează- 
zi şi spre răsărit şi spre mare. 

16. Că tot pământul care îl vezi, 
ţie îl voiu dâ şi seminţii taLe până 
în veac. > 

17. Şi voiu face sămânţa ta ca 
nisipul pământului; şi de poate cine- 
va număra nisipul pământului şi 
sămânţa ta' va număra. 

18. Scoală- te şi umblă pămân- 
tul în lung şi în lat, că ţie îl voiu 
da pre el şi seminţiei taie în Veac. 

19. - Şi ridicându - şi Avram cor- 
turile a venit şi a lăcuit lângă ste- 
jarul lui Mamvrî, care erâ în He- 
vron; şi a zidit acolo altar Dom- 
nului. 



16. 12 7; 15, 5; 32, 12, 28, 13, 14. 



CAP.14. 

Robirea lui Lot, Avram îl scapă pre 
Lot şi este binecuvântat de 
Melhisedec. 

Si a fost când împărăţeâ Amarfal, 
ţ împăratul Seriaarului, şi Arioh, îm- 
păratul Elasartilui, şi Hodologomor, 
împăratul Elamului, şi Targal, îm- 
păratul neamurilor. 

2. Făcut-au ră'zboiu cu Valla, îm- 
păratul Sodomei, şi cu Varsă, împă- 
ratul Gomorei, şi cu Senaar, împăra- 
tul Adamei, şi cu Simovor, împăratul 
Sevoimului, şi cu împăratul Valacu- 
lui: acesta este Sigor. 

3. Tofi aceştia s'au adunat în va- 
lea cea sărată, care acum este ma- 
rea sărilor. 

4. Doisprezece ani aceia slujise 
lui Hodologomor; iară în al treispre- 
zecelea s'au răsvrătit. 

5. îară înlr'al patrusprezecelea an 
au venit Hodologomor şi împărajii, 
carii erau cu el, şi au tăiat pre uria- 
şii cei din Astarcf şi Karnaim şi 
neamuri tari împreună cu ei şi pre 
omeii cei din cetatea Savi. 

6. Şi pre Hcreii cei uin munţii 
Seir până la Terevinful Âîaranului, 
care este în pustie. 

7. Şi întorcându-se au venit la 
fântâna judecăţii: aceasia este Ka- 
dis; şi au tăiat pre toţi boierii lui 
Ânralik şi pre Amoreii cei ce lă- 
cuiau în Asasonfamar. . 

8. Şi au ieşit la războiu împăra- 
tul Sodomei şi împăratul Gomorei 
şi împăratul Adamei şi împăratul 
Sevoimului şi împăratul Valacului: 
acesta este Sigor, şi s'au tocmit ta- 
băra spre bătaie în valea cea săr'âfă. 

9. împrotiva lui Hodologomor, îm- 
păratul Elamuîui şi împrotiva lui 
Targal, împăratul neamurilor şi îm- 
protiva lui Amarfal, împăratul Se- 
naarului şi împrotiva lui Arioh, îm- 
păratul Elasarului; patru împăraţi 
împrotiva a cinci. 



10. Iară valea cea sărată erâ cu 
fântâni de smoală; şi au fugit îm- 
păratul Sodomei şi împăratul Go- 
morei şi âu căzut acolo; iară cei 
ce au rămas, au fugit la munte. 

11. Şi au luat toată călărimea So- 
domei şi a Gomorei şi toate ce 
aveau ei de mâncare; şi s'au dus. 

12. Şi au luat şi prş Lot, feciorul 
fratelui lui Avram, şi toate averile 
lui, că iăcuiâ în Sodomă; şi s'au 
dus. 

13. Şi venind unul din cei scă- 
paţi, a spus lui Avram trecătorul; 
care Iăcuiâ lângă stejarul lui Mamvrî, 
al Amoreului fratelui lui Eshoî şi 
fratelui lui Avnan, carii aveau legă- 
tură de pace cu Avram. 

14. Şi auzind Avram, oă s'a hiat 
în robie Lot, feciorul fratelui său, 
numărat-a slugile sale cele de casă, 
trei sute optsprezece şi a alergat 
după ei până la Dan. 

15. Şi au căzut asupra lor noap- 
tea, el şi slugile lui; şi i-au lovit 
pre ei şi i-au gonit până la Movul, 
care este deastânga Damascului. 

16. Şi au întors toată călărimea 
Sodomei şi pre Lot, feciorul frate- 
lui său, şi toate averile lui şi feme- 
ile şi norodul. 

17. Şi a ieşit împăratul Sodomei 
întru întâmpinarea lui, după întoar- 
cerea lui dela tăierea lui Hodologo- 
mor şi a împăraţilor, cari erau cu 
ei în valea lui Savi:., acesta erâ câm- 
pul împăraţilor. 

18. Şi Melhisedec împăratul; Sa- 
limului i-a. adus pâine şi vin, şi erâ 
el preot lui Dumnezeu celui prea în- 
nâlt, 

19. Şi a binecuvântat pre Avram, 
şi a zis: binecuvântai este Avram 
]iui Dumnezeu celui prea înalt, care 
a făcut cerul şi pământul. 

20. Şi bine cuvântat este Dumne- 

14. 18 Ps. 10$, 5; Evr. 7, 1. 
20. Evr. 7, 2, 4, 6. 



zeul cel prea înalt care au dai pre 
vrăjmaşii tăi supt mâna fa. Şi a dat 
Avram lui zeciuială din toate. 

21. Şi a zis împăratul Sodomei 
către Avram: dă'mi oamenii, iar caii 
să fie ai tăi. 

22. Şi a zis Avram către împă- 
ratul Sodomei: tinde voiu mâna mea 
către Domnul Dumnezeu cel prea 
înalt, care au făcut cerul şi pământul. 

23. Nu voiu luâ nimic dinlr'ale 
tale dela ajă până la legătura în- 
călţămintei, ca să nu zici : eu am 
îirftogăţit pre Avram. 

24. Afară de cele ce au mâncat 
feciorii şi afară de partea bărbaţi- 
lor cari au venit cu mine: Eshol, 
Avnan, Mamvri, aceştia îşi vor luâ 
partea lor. 

CAP. 15. 

Credinţa şi dreptatea lui Avranu 

Iară după cuvintele acestea fost-au 
cuvântul Domnului către Avram 
în vedenie, zicând : nu te teme Avra- 
me, eu te voiu păzi pre tine şi plata 
ta va fî foarte multă. 

2. Şl a zis Avram: Stăpâne Doam- 
ne, ce'mi vei dâ? Că eu mor fără 
de feciori, şi feciorul slujnicii mele 
Masec, acesta este Eliezer Damascul. 

3. Şi a zis Avram: de vreme ce 
mie nu mi-ai dat sămânţă, iată slu- 
ga mea va fi după mine moştenitor. 

4. Şi îndată s'a făcut cuvântul 
Domnului către dânsul, zicând : nu 
va fi acesta moştean după tine; ci 
cel ce va ieşi din tine acesta va fi 
moştenitor. 

5. Şi l-au scos pre el afară şi i-au 
zis lui: caută la cer şi numără ste- 
lele de le vei pufeâ numărâ pre ele, 
şi i-au zis lui: aşâva fî seminţia laf^ 

6. Şi a crezut Avram lui Dum- 



22. 2 lege 32, 40. 
15, 1. Isaia 41, 10 2. 24, 2,.. 5. 13, 16; 
Eşire 32, 13; 2 lege 10. 22; Rom. 4, 18. 

6, Rom. 4, 3, 



ne2eu, şi s'a socotit lui spre drep- 
tate. 

7. Şi au zis către dânsul : eu sunt 
Dumnezeul cel ce te-am scos din 
(ara Haldeilor, ca să'{i dau ţie pă- 
mântul acesta să'l moşteneşti pre el. 

8. Şi a zis : Stăpâne Doamnei Cum 
voiu cunoaşte că'l voiu moştenî 
pre el. 

9. Şi i-au zis lui: iâ o junice de 
trei ani şi o capră de trei ani şi un 
berbece de trei ani şi o turturea şi 
un porumb. 

10. Şi luând el acestea toate, le-a 
despicat în două şi le-a pus pre 
ele cu fata una către alta; iar pa- 
sările nu le-a despicat. 

11. Şi s'au pogorîf pasările pre 
trupurile cele despicate, şi a şezut 
Avram lângă ele. 

12. Iară când apuneâ soarele, ui- 
mire a căzut pre Avram, şi iată 
frică mare şi întunecată 1-a coprins 
pre dânsul. 

13. Şi s'a zis către Avram: ştiind 
vei ştî că nemernică va fî sămânţa 
ta în pământ strein, şi o vor su- 
pune pre ea robiei, şi o vor chi- 
nul şi o vor smeri pre ea patru sule 
de ani. 

14. Iară pre neamul acela căruia 
vor sluji, îl voiu judecă eu; iară după 
aceia vor ieşi aicea cu avere multă. 

15. Şi tu vei merge la părinjii tăi 
în pace ajungând la bătrânele bune. 

16. Iară întru al patrulea neam se 
vor întoarce aici; pentrucâ păcatele 
Amoreilor nu s'au plinii până acum. 

17. Iar după ce a apus soarele s'a 
îăeut flacără, şi iată cuptor fume- 
gând şi pară de foc care ă tre- 
cui prin mijlocul despicăturilor a- 
celora. 

18. In ziua aceea au făcui Dumne- 
zeu legătură cu Avram zicând: se- 

7. Gal, 3, 6. 9. lacov 2, 23. 10, Ieremia 
34, 18. 13. Eşire 12, 40; Fapt Hp, 7, 6. 
14. Eşire 3, 21; 11, 2; 12, 35; 36. 15. 25, a. 
18. 12, 7; 17, 7i 2 lege 34, 4. 



minţieî fale voiu dâ pământul ace- 
sta dela rîul Eghipelului până la 
rîul cel mare al Eufratului, 

19. Şi pre Kenei şi pre Kenezei 
şi pre Kedmonei, 

20. Şi pre Hetei şi pre Ferezei şi 
pre Rafaimi, 

21. Şi pre Amorei şi pre Hana- 
nei şi pre Evei şi pre Gherghesei 
şi pre Ievusei*. 

CAP. 16. 

Ismail. 

Iară Sara îerneealui Avram nu nă- 
şteâ; şi aveâ ea o slujnică Eghip- 
leancă al căreia nume erâ Agar. 

2. Şi a zis Sara către Avram: iată 
m'au închis Domnul ca să nu nasc, 
intră dar la slujnica mea ca să fac 
din ea feciori. 

3. Şi a ascultat Avram de cuvân- 
tul Sarei; şi luând Sara pre Agar 
Eghipleanca, slujnica sa, a dat-o lui 
Avram bărbatului său îemee, după 
ce a lăcuit zece ani Avram în pă- 
mântul lui Hanaan. 

4. Şi a intrat Avram la Agar, şi 
ea zămisli, şi văzând că a luat în 
pântece s'a despreţuif stăpâna ei 
înaintea ei. 

5. Şi a zis Sara către Avram : 
slrâmbăfafe se face mie de către 
line, eu am dat pre roaba mea în 
sânul tău, şi ea văzând că are în 
pântece, m'a urgisit; judece Dum- 
nezeu între inine şi între tine. 

6. Şi a zis Avram către Sara : 
iată slujnica ta în mâinile tale, fă 
cu dânsa cum va plăceâ ţie, şi a 
necăjit-o pre ea Sara, şi a fugit de 
la. faţa ei. 

7. Şi a aflat-o pre ea îngerul Dom- 
nului la izvorul apei în pustie, la 
izvorul cel din calea lui Sur. 

8. Şi a zis ei îngerul Domn<4iM : 
Agar slujnica Sarei, de urţde vii ? 

20. 2 lege 7, 1; Numeri 13, 33. 
16. 2. 20. 18. 5. 3t. 53. 



Şi unde mergi? Şi a zis ea: dela 
faţa Sarei stăpânei meie fug eu. 

9. Şi a zis ei îngerul Domnului: 
întoarce- te la stăpâna ta şi te sme- 
reşte supt mâinile ei. 

10. Şi a zis ei îngerul Domnului : 
înmulţind voiu înmulţi sămânţa ta, 
şi de mulţime nu se va nurnărâ. 

11. Şii-a zis îngerul Domnului: 
iată în pântece ai tu, şi vei naşte 
fiu, şi vei chemâ numele lui Ismail; 
pentrucă au auzit Domnul smere- 
niea la. 

12. Acesta va îi om crud, mâinile 
lui împrotiva tuturor, şi mâinile tu- 
turor împrotivalui, şi înaintea feţii 
tuturor fraţilor săi va lăcuî. 

13. Şi a chemat Agar numele Dom- 
nului celui ce grăia către dânsa: tu 
Doamne carele m'ai cercetat, că a 
zis : că şi înainte fe-am văzut când 
te-ai arătat mie. 

14. Pentru aceasta a chemat fân- 
tâna aceea, fântână, «înaintea căreia 
am văzut; între Cadis şi între Va- 
rad. 

15. Şi a născut Agar lui Avram 
fecior, şi a pus Avram numele fe- 
ciorului său cărei 1-a născut Agar: 
Ismail. 

16. Şi Avram erâ de optzeci şi 
şase de ani când a născut Agar 
pre Ismail lui Avram. 

CAP. 17. 

Tăierea împrejur. 

Iară când a fosl Avram de nouăzeci 
şi nouă de ani, s'au arătat Dom- 
nul lui Avram şi i-au zis : kw suni 
Dumnezeul tău, fă ce este plăcut în- 
naintea mea, şi fii fără de prihană. 

2. Şi voiu pune legătura mea în- 
tre mine şi între tine ; şi te voiu 
înmulţi foarte. 

3. Şi a căzut Avram pre faţa sa, 
şi i au grăit Dumnezeu lui zicând: 

10. 17, 20. 14. 24, 62, 25, 11, 
17. 1. 24, 40. 2, Rom 4, 17, 



4. lată eu şi legătura mea cu line, 
şi vei fi fafă a multor neamuri. 

5. Şi nu se va mai chemâ nu- 
mele fău Avram, ci va îi numele 
tău Âvraam; pentru că fafă a mulfe 
neamuri fe-am pus pre fine. 

6. Şi fe voiu creşfe, foarfe, foarfe, 
şi fe voiu pune înfru neamuri, şi 
împăraţi din fine vor ieşî. 

7. Şi voiu pune legătura mea în- 
tre tine şi între sămânţa fa după 
fine întru neamurile lor spre legă- 
tură veşnică, ca să îiu Dumnezeu 
(ie şi seminţiei fale după fine. 

8. Şi voiu dâ (ie şi seminţiei tale 
după fine pământul în care lăcu- 
eşfi, tot pământul lui. Hanaan spre 
stăpânire veşnică; şi eu voiu lî lor 
Dumnezeu. 

9. Şi au zis Dumnezeu către A- 
: vraam: tu să păzeşti legătura mea 

şi sămânţa fa după fine înfru nea- 
murile lor. 

10. Şi aceasta este legătura care 
o vei păzi înfre mine şi înfre voi, 
şi între seminţia fa după fine, în- 
fru neamurile lor, se va făiâ vouă 
împrejur foafă partea bărbătească. 

11. Şi veţi făiâ împrejur marginea 
trupului vostru, şi va fi semn de 
legătură înfre mine şi înfre voi. 

12. Şi pruncul de 8 zile se va 
făiâ vouă împrejur foafă parfea băr- 
bătească înfru neamurile voastre, 
şi cel născuf în casa fa, şi cel 
cumpărat cu argirff, şi tot fiul străin 
care nu esfe din sămânţa fa. 

13. Cu tăiere împrejur se va făiâ 
cel născuf al casei fale, şi cel cum- 
părat cu arginf. Şi va fi legătura 
•mea preste trupul vostru întru le- 
gătură veşnică. 

Şi partea bărbătească care 
nu'şi va tăia împrejur marginea tru- 
pului său în ziua a opta.pierde-se-va 

5. Sirab 44, 20; Rom. 4, 17. 8. 24, 7. E= 
şire 13, 5, 9. Fapt Hp 7, 2. 10. Lev. 12, 
3 ; Luc, 2, 21 ; Ioan 7, 22 ; Fapt flp. 7, 6. 

11. 2 lege 10, 16. 12. 21, 4, Rom. 4, U. 



sufletul acela din neamul său, pen- 
lrucă a stricat legătura mea. 

15. Şi au zis Dumnezeu lui A- 
vraam : Sara femeea ta nu se va 
chema numele ei Sara; ci Sarra va 
fi numele ei. 

16. Şi o voiu binecuvânfâ pre dân- 
sa, şi voiu dâ ţie dinfr'însa îiu, şi-l 
voiu binecuvânfâ pre dânsul, şi va 
fi spre neamuri, şi împăraţi neamu- 
rilor dintr'însul vor ieşi. 

17. Şi a căzut Avraam pre faţa sa 
şi a râs, şi a zis în cugetul său gră- 
ind : au doară se va naşfe fiu celui 
de o sută de ani? Şi Sarra de nouă- 
zeci deanifind, au doară va naşfe ? 

18. Şi a zis Avraam către Dum- 
nezeu: Ismail acesta să trăiască îna- 
intea ta. 

19. Şi au zis Dumnezeu lui Avraam* 
aşâ: iată Sarra femeea fa va naşfe 
ţie fiu, şi vei chemâ numele lui lsaac, 
şi voiu pune legătura mea cu dân- 
sul spre legătură veşnică, ca să fiu 

Dumnezeul lui şi seminţiei lui după 
dânsul. 

20. Iară pentru Ismail iafă că le am 
ascultat şi l-am binecuvântat pre 
dânsul; îl voiu creşfe şi-l voiu în- 
mulţi pre dânsul foarfe; douăspre- 
zece neamuri va naşfe, şi-l voiu face 
pre dânsul neam mare. 

21. Iară legătura mea o voiu pune 
cu lsaac, pre care îl va naşte ţie 
Sarra într'aceasfă vreme în cellalt an. 

22. Şi au încetat Dumnezeu a grăi 
către Avraam; şt s'au suit Dumne- 
zeu dela dânsul. 

23. Şi a îuaf Avraam pre Ismail 
fiul său, pre toţi cei născuţi încasa 
sa, şi pre foţi cei cumpăraţi cu ar- 
gint, şi pre fot bărbatul dintre oa- 
menii cei din casa lui Avraam, şi 
le-au făiaf împrejur marginea trupu- 
lui în ziua aceea, după cum au grăit 
Dumnezeu Iui. 

17. 18, 12. 19. 18, 10; 21, 1. 20. 16, 10; 
21, 13; 25 12, 16. 21. Rom. 9, 9. 
22. 35, 13; Jud, 13, 20. 



24. Şi Avraam erâ de nouăzeci şi 
nouă da ani când şi-a lăial împre- 
jur marginea lrupului său. 

25. îar Ismail îiul lui erâ de trei- 
sprezece ani când şi a tăiat împre- 
jur marginea trupului său. 

26. Şi toi în acea zi s'au tăiat 
împrejur Avraam şi Ismail fiul lui. 

27. Şi foţi bărbaţii casei lui, şi cei 
născuţi în casă, şi cei cumpăraţi cu 
argint dintr'alte neamuri, iau tăiat 
împrejur pre ei. 

CAP. 18- 

Avraam primeşte trei îngeri. 

Şi s'au arătat Dumnezeului Avraam 
la stejarul lui Mamvrî când şedeâ 
el în uşa cortului său la amiazăzi. 

2. Şi ridicând ochii săi, a văzut: 
şi iată trei bărbaţi stau din sus de 
ei, şi văzându-i pre ei a alergat dela 
uşa cortului său întru întâmpinarea 
lor, şi s'a închinai până la pământ. 

3. Şi a zis : Doamne, de am aflat 
har înaintea ta, nu trece pre robul 
tăut 

4. Să se aducă apă şi să se spele 
picioarele voastre, şi vă odihniţi supt 
copaciu. 

5. Şi voiu aduce pâine şi veţi 
mâncâ, şi după aceea veţi merge 
în calea voastră ; pentru aceea aba- 
leţi-vă la sluga voastră; şi ei au zis: 
aşâ, îă după cum ai zis. 

6. Şi a alergat Avraam în cort la 
Sarra şi a zisei: grăbeşte şi fră- 
mântă trei măsuri de făină curată, 
şi fă azime, 

7. Iar Avraam a alergat la vaci, 
şi a luai un viţel tânăr şi bun, şi 
l-a dat slugii să-1 gătească curând. 

8. Şi a luai unt şi lapte şi viţe- 
,lul care l-a gătit, şi le-a pus înain- 
tea lor, şi ei au mâncat; iar el stâ 
lângă dânşii supt copaciu. 

9. Şi au zis către dânsul : unde 

18« 1- Evr 13.2. 2.19,1. 4. 19, 2; 43. 24, 
6. 1, Imp. 28, 24 



este Sarra îemeea ta? Şt răspunzând 
a zis: iată este în cort. 

10. Şi au zis: iată când mă voiu 
întoarce, voiu veni la tine în vre- 
mea aceasta şi în ceasurile acestea, 
şi va aveâ fecior Sarra femeea ta ; 
iară Sarra a auzit dela uşa cortului 
fiind după dânsul. 

11. Iar Avraam şi Sarra erau bă- 
trâni, trecuţi în zile, şi Sarrei înce- 
tase a se face cele femeeşti. 

12. Şi a râs întru sine Sarra zi- 
când: încă nu mi s'a făcut aceasta 
până acum, şi Domnul meu este 
bătrân. 

13. Şi au zis Domnulcălre Avraam: 
pentruce a râs Sarra întru sine zi- 
când: au doar cu adevărat voiu na- 
şte bătrână fiind ? 

14. Au nu este cu putinţă la Dum- 
nezeu tot cuvântul? In vremea a- 
ceasta şi în ceasurile acestea mă 
voiu întoarce la tine şi va aveâ Sarra 
fecior. 

15. Şi a tăgăduit Sarra, zicând : 
n'am râs, pentrucă s'a temut; şi au 
zis către ea : ba, ci ai râs. 

16. Şi sculându-se [de acolo băr- 
baţii s'au uitat spre Sodoma şi spre 
Gomora, şi Avraam mergeâ împre- 
ună cu ei petrecându-i. 

17. Iară Domnul au zis: au ascun- 
de-voiu eu de Avraam sluga mea 
cele ce eu voiu face? 

18. Iar Avraam se va face neam 
mare şi mult, şi întru el se vor 
binecuvântâ toate neamurile pămân- 
tului. 

19. Că ştiu, că va învăţă pre fiii 
săi şi casa sa după sine, şi vor 
păzi căile Domnului ca să facă drep- 
tate şi judecată, penfruca să aducă 
Domnul asupra lui Avraam toate 
câte au grăit către dânsul. 

20. Şi au zis Domnul: strigarea 

10. 17, 19. 21. 1; Rom. 9, 9, 12. 17. 17; 
1 Petr. 3 6. 14. Mat. 19, 26; Luc. 1, 37. 

18. 12, 3; 22, 8; 26, 4 19. Fapt. Hp. 3, 
25; 2 lege 6, 7; Gal. 3, 8. 20. 13 13, 19, 13. 



FACEREA 18-19 



21 



Sodomei şi a Gomorei s'a înmulţit 
spre mine, şi păcatele lor sunt mari 
foarte. 

21. Deci pogorîndu-rnă voiu ve- 
deâ de fac după strigarea lor, care 
vine !a mine; iar de nu, să ştiu. 

22. Şi întorcându-se de acolo băr- 
baţii, au venit în Sodoma; iar A- 
vraarn încă stâ înaintea Domnului. 

23. Şi apropiindu se Avraam a 
zis: să nu pierzi pre cel drept cu 
cei necredincioşi, şi va fî dreptul 
ca cel necredincios? 

24. - De vor fi cincizeci de drepţi 
în cetate, au doară pierde-vei pre 
ei? Au nu vei ierfâ tot locul pentru 
cincizeci de drepţi de vor fi într'însa? 

25. Nici cum nu vei face după 
cuvântul acesta ca să ucizi pre cel 
drept împreună cu cei necredincioşi, 
şi să fie dreptul ca şi cel necredin- 
cios, nici cum. Tu cel ce judeci tot 
pământul, au nu vei face judecată? 

26. Şi au zis Domnul: de se vor 
aflâ în cetatea Sodomei cincizeci de 
drepţi, voiu iertâ toată cetatea şi lot 
locul pentru dânşii. 

27. Şi răspunzând Avraam a zis: 
acum am începui a grăi către Dom- 
nul meu, şi eu sunt pământ şi cc- 
nuşe 

28. Dar de vor fi mai puţini de 
cincizeci de drepţi, să fie patruzeci 
şi cinci, au pierde-vei pentru patru- 
zeci şi cinci toată cetatea? Şi au 
zis: nu o voiu pierde de voiu afla 
acolo patruzeefe şi cinci. 

29. Şi a adaos a grăî către Dom- 
nul, şi a zis: dar de se vor aflâ a 
colo patruzeci? Şi au zis: nu o voiu 
pierde pentru acei patruzeci. 

3CL Şi a zis: să nu fie cevâ Doamne 
de^voiu mai grăî: dară de se vor 
' a^fiâ acolo treizeci? Şi au zis: nu 
o voiu pierde de voiu aflâ acolo 
treizeci. 

21. Iti 5; Ierem. 32. 19. 25. Ps. 7, 9; Ioan 
5, 27; Rom. 3, 6. 26. Hmos, 7, 2. 

30. Jud. 6, 39. 



31. Şi a zis: penlrucă pociu grăi 
către Domnul, dară de se vor aflâ 
acolo douăzeci? Şi i-au zis; nu o 
voiu pierde de voiu aflâ acolo două- 
zeci. 

32. Şi a zis: să nu fie cevâ Doam- 
ne, de voiu mai grăî încă odată. 
Dar de se vor afiâ acolo zece? Şi 
au zis: nu o voiu pierde pentru a- 
cei zece. 

33. Şi s'au dus Domnul dupăce 
au încetat a grăî lui Avraam, şi A- 
vraam s'a întors la locul său. 

CAP. 19. 

P ei r c a S o d o m e i. 

Oi au venit doi îngeri la Sodoma 
V seara, şi Lot şedeâ la poarta So- 
domei, şi văzându-i Lot s'a sculat 
întru întâmpinarea lor, şi s'a închi- 
nat cu faţa la pământ, şi a zis: 

2. Iată Domnilor, abateţi-vă la casa 
slugii voastre şi rămâneţi şi spă- 
laţi picioarele voastre, şi dimineaţă 
sculându-vă, veţi merge în calea 
voastră; iar ei au zis: nu, ci în u- 
liţâ vom mâneâ. 

3. Şi îi silea pre ei, şi s'au abă- 
tut la dânsul şi au intrat ,în casa 
lui; şi a făcut lor de mâncare, şi 
azime a copt lor, şi au mâncat. 

4. Iar mai namle de ce s'au cul- 
cat ei, bărbaţii cetăţii Sodomii au 
încunjurat casa dela cel tânăr până 
la cel bătrân şi tot norodul îm- 
preună. 

5. Şi au chemat afară pre Lot şi 
au zis către dânsul: unde sunt băr- 
baţii carii au intrat la fine noaptea? 
Scoate-i la noi ca să ne împreu- 
năm cu ei. * 

6. Şi a ieşit Lot la ei înaintea uşii, 
şi a tras uşa după sine. 

7. Şi a zis către ei: nicidecum 
fraţilor nu faceţi răutatea aceasta. 

8. Ci am eu două fete care n'au 

19. 1. 18, l; Evr. 13, 2. 2. 18, 4. 



cunoscut bărbat, pre acelea voiu 
scoale la voi, şi vă faceţi treaba cu 
ele după cum va plăceâ vouă, nu- 
mai asupra bărbaţilor acestora să 
nu faceţi nedrept; pentrucă au in- 
trat supt acoperemânful casei mele. 

9. Iar ei au zis iui: du-te în colo, 
ai venii să lăcueşti aici sau jude- 
cată să judeci? Acum dară te vom 
chinul mai rău pre tine decât pre ei; 
şi sileau pre Lot foarte, şi s'au a- 
propiat la uşe să o strice. 

10. iară bărbaţii tinzând mâinile 
au tras pre Lot la sine în casă, şi 
au închis uşa casei. 

11. Iară pre bărbajii carii erau la 
uşa casei i au lovit cu orbire dela 
cel mic până la cel mare, şi s'au 
ostenit căutând uşa. 

12. Şi au zis către Lot bărbajii: ai 

fu pre cineva aici? Gineri, au feciori, 

au fete? Sau pre altcinevâ din ai 

tăi? De sunt în cetate, scoate'i din 
locul acesta. 

13. Că vom să stricăm noi locul 
acesta, pentrucă s'a înăljaf striga- 
rea lor înaintea Domnului, şi ne-au 

trimis pre noi Domnul sâ'l stricăm 
pre dânsul. 

14. Şi ieşind Lot a grăit către gi- 
nerii săi, carii luase pre fetele lui, 
şi le-a zis: sculaţi-vă şi ieşiţi din 
locul acesta, pentrucă Domnul va 
să piarză cetatea. 

v 15. Şi se păru a vorbi glumă înain- 
tea ginerilor săi. Iară dacă s'a făcut 
dimineaţă, grăbiau îngerii pre Lot, 
zicând : scoală-te şi iâ femeea ta 
şi cele două fete ale tale care ai, şi 
ieşi ca să nu pieri şi fu împreună 
cu fărădelegile cetăţii. 

16. Şi ei s'au turburat, iar îngerii 
au apucat de mână pre el şi pre 
femeea lui şi pre cele două fete ale 
lui, pentrucă nu s'au îndurat Dom- 
nul de dânsul; şi scoţându'i pre ei 
afară, au zis: 

9. 2 Petru 2, 8. 11. Inţetep 19, 16. 
13. 18, 20, 15. 2 Petru 2, 6, 7. 



17. Mântuind mânfueşfe sufletul 

tău, să nu te uiţi înapoi, nici să stai 

în vre un loc de prin prejur, în munte 

te mânfueşfe ca să nu te prinzi îm- 
preună cu ei. 

18. Şi a zis Lot către dânşii: ro- 
gu-mă Doamne. 

19. Fiindcă a aflat sluga ta milă 
înaintea fa, şi ai mărit dreptatea ta 
care faci cu mine, ca să fie viu su- 
fletul meu, eu nu voiu putea să mă 
mânfuesc în munte, ca să nu mă 
prinză relele, şi voiu murî. 

20. Iată cetatea cea de aproape 
ca să scap acolo, este mică, şi a- 
colo mă voiu mânfuî; au nu este 
mică? Şi va fi viu sufiefulmeu pen- 
tru fine. 

21. Şi i-au zis lui: iată ra'am mi- 
rai de faţa la şi de cuvântul acesta, 
ca să nu slric cetatea pentru care 

i ai grăit. 

j 22. Grăbeşte dar ca să te mân- 
! tueşti acolo, că nu voiu putea face 
IuctuI până vei merge tu acolo, pen- 
tru aceea au chemat numele cetăţii 
aceea: Sigor. 

23. Soarele a răsărit pre pământ, 
şi Lot a intrat în Sigor. 

24 Şi Domnul au plouat preste 
Sodoma şi preste Gomora pucioasă 
şi foc dela Domnul din cer. 

25. Şi au surpat cetăţile acestea 
şi toată împrejurimea, şi pre toţi 
câţi locuiau în cetăţi şi toate câte 
răsar din pământ. 

26. Şi s'a uitat femeea lui înapoi, 
şi s'a făcut stâlp de sare. 4 

27. Şi a mânecat Avraam a doua 
zi la locul unde a sfătui înaintea 
Domnului. 

28. Şi a căutat spre Sodoma şi 
spre Gomora şi spre pământul de 
prin prejuruî locului, şi a văzut: şi 
iată se suiâ pară de foc din pământ 
ca o văpaie de cuptor. 

17. Inţekp. 10, 6 19- 6. 8. 22. Intelep, 
10, 6. 24. 2 Lege 29,23; Ierem, 50, 40; Luc 
17, 29; 2 Petr. 2, 6, 25. Iezecbil 16, 48. 

26, Luc. 9, 62; 17, 32. 



29. Şi a fost când auslrical Dom- 
nul (oale cetăţile de prin prejur, ş'au 
adus aminte Dumnezeu de Avraam, 
şi au scos preLof afară din mijlo- 
cul surpării când au surpat Dom- 
nul cetăjile în care lăcuiâ Lot. 

30. Şi a ieşit Lot din Sigorşi şe- 
dea în munte el şi amândouă ie- 
lele lui cu dânsul, că s'a temut a 
lăcuî în Sigor şi au lăcuit în pe- 
şteră el şi amândouă fetele lui cu 
dânsul. 

31. Şi a zis cea mai în vârstă că- 
tre cea mai tânără: tatăl nostru este 
bătrân şi nimenea nu este pre pă- 
mânt care să intre la noi, după 
cum este obiceiul a tot pământul. 

32. Vino dar să adăpăm pre ta- 
tăl nostru cu vin şi să dormim cu 
dânsul, şi să ridicăm din tatăl no- 
stru sămânţă. 

33. Şi au adăpat pre tatăl lor cu 
vin în noaptea aceea, şi intrând cea 
mai în vârstă a dormit cu tatăl ei 
în noaptea aceea, şi el n'a ştiut 
când a dormit ea şi când s'a sculat. 

34. Şi a fosf a doua zi a zis cea 
mai în vârstă către cea mai tânără: 
iată am dormit ieri cu tatăl nostru, 
să'l adăpăm pre dânsul cu vin şi 
într'această noapte, şi intrând te 
culcă tu cu el, şi să ridicăm din ta- 
tăl nostru sămânjă. 

35. Şi adăpară şi într'acea noapte 
pre tatăl lor cu vin, şi intrând cea 
mai tânără a dormit cu tatăl ei, şi 
el n'a ştiut când s'a culcat ea şi 
când s'a sculat. 

36. Şi au zămislit amândouă fe- 
tele din tatăl lor. 

37. Şi a născut cea mai mare fe- 
cior, şi a chemat numele lui : Moav, 
zicând: din tatăl meu. Acesta etată 
Moavitenilor până în ziua de astăzi. 

38. Şi a născut şi cea mai tânără 
fecior, şi a chemat numele lui : A- 
man, zicând: fiul neamului meu. A- 

32, Lev. 18, 7. 38. 2 lege 2, 19. 



cesta este tată Amanitenilor până 
în ziua de astăzi. 

CAP- 20. 

Avraam în Gherara. 

Oi s'a dus de acolo Avraam spre 
y pământul cel către amiazăzi, şi a 
lăcuit între Kadis şi între Sur, şi a 
nemernicit în Oherari. 

2. Şi a zis Avraam de Sarra îe- 
meea sa : că soră este mie, că s'a 
temut să zică : femeca mea este, ca 
nu cumva să-1 ucigă pre el oame- 
nii cetăjii pentru ea, şi a trimis A- 
vimeleh împăratul Gherariîor [şi a 
luat pre Sarra. 

3. Şi au intrai Dumnezeu la Avi- 
meleh în somn noaptea, şi i-au zis 
lui : iată tu ai să mori pentru fe- 
meea care ai luat, căea are bărbat. 

4. Şi Avimeleh nu s'a atins de ea, 
şi a zis: Doamne, au pierde-vei neam 
drept care nu ştie? 

5. Au nu el a zis mie: soră îmi 
este? Şi ea mi-a zis : frate îmi este; 
cu inimă curată şi cu mâini drepte 
am făcuf aceasta. 

6. Şi i-au zis Dumnezeu în somn: 
eu am cunoscut că cu inimă curată 
ai făcut aceasta, şi eu nu m'am în- 
durat de tine, ca să nu păcătuieşti 
tu împrotiva mea, şi pentru aceea 
nu te-am lăsat să te atingi de dânsa. 

7. Iar acum dă înapoi femeea 
omului, că prooroc este şi se va 
rugâ pentru tine şi vei îi viu ; iară 
de nu o vei dâ înapoi, să ştii că 
vei muri tu şi toate ale tale. 

8. Şi de dimineajă şculându-se 
Avimeleh, a chemat pre toate slu- 
gile sale, şi a grăit toate cuvintele 
acestea în urechile lor, şi s'au le- 
mut toji oamenii foarte. 

9. Şi a chemat Avimeleh pre A- 
vraam, şi a zis lui: de ce ai făcut 
nouă aceasta ? Au doară am greşit 

20 - 2. 12, 13, 26, 17. 3. 31. 24. 
7. 26, 1!; ps. 104, 15. 9, 12, 18; 26, 10. 



cevâ împrotiva fa de ai adus pre- 
ste mine şi preste împărăţia mea 
păcat mare? Lucru care nimenea 
nu l-ar face, ai făcut mie. 

10. Şi a zis Avimeleh către Avra- 
am: ce ai socotit de ai făcut aceasta? 

11. Şi a zis Avraam: pentrucă am 
gândit că nu va fi frica lui Dum- 
nezeu în locul acesta, şi pre mine 
mă vor omorî pentru femeea mea. 

12. Şi cu adevărat soră este mie 
după tată, iar nu după mamă; iar 
acum s'a făcut mie şi femee. 

13. Şi a fost când m'a scos Dum- 
nezeu din casa tatălui meu, am zis 
ei: această dreptate să faci cu mine 
în fot locul unde vom intrâ, zi pen- 
tru mine: că frate îmi este. 

14. Şi a luat Avimeleh o mie de 
drahme şi oi şi viţei şi slugi şi 
slujnice, şi a dat lui Avraam, şi i-a 
dat înapoi şi pre Sarra femeea Iui. 

15. Şi a zis Avimeleh către Avra- 
am: iată pământul meu înaintea ta, 
unde'|i va plăceâ lăcueşfe. 

16. Iar către Sarra a zis: iată am 
dat o mie de drahme fratelui tău, 
acestea vor îi ţie întru cinstea feţii 
tale şi a tuturor, care sunt cu fine, 
şi întru toate adevărul să spui. 

17. Şi s'a rugat Avraam lui Dum- 
nezeu, şi au însănătoşat Dumnezeu 
pre Avimeleh şi pre femeea lui şi 
pre slujnicile lui şi a început a naşte. 

18. Pentrucă închisese Domnul lot 
mitrasul în casa lui Avimeleh, pen- 
tru Sarra femeea lui Avraam. 

CAP. 21. 

Naşterea lui Isaac. 

i Domnul au cercetat pre Sarra 
după cum au zis, şi au făcut Dom- 
nul Sarrei precum au grăit. 
2. Şi zămislind Sarra a născut 

11. 26, 9. 12. 12, 13. 14. 12, 19, 

18 Fac. 16, 2; 1 Imp. 1, 5. 
21. 1. 17, 19; 18. 10. 

2. 25, 19; 1 Paralip. 1, 34; Mat. 1, 2; Fapt. 
fip. 7, 8; Gal. 4, 23; Evrei 11, 11. 



| lui Avraam fiu la bătrâneţe, pe vre- 
mea după cum grăise lui Domnul. 

3. Şi a chemat Avraam numele fi- 
ului său pre carele 1-a născut Sarra: 

j Isaac. 

j 4. Şi a tăiat împrejur Avraam pre 
i Isaac în ziua a opta, precum, i-au 
fost poruncit Dumnezeu lui. 

5. Şi Avraam £râ de o sută de 
ani, când s'a născut Isaac fiul său. 

6. Şi a zis Sarra: râs mi-au făcut 
Domnul, pentrucă cine va auzî, se 
va bucură împreună cu mine. 

7. Şi a zis: cine va spune lui A- 
vraam că Sarra apleacă prunc? Că 
am născut fiu Ia bălrâneţele mele. 

8. Şi a crescut pruncul şi s'a în- 
ţărcat, şi a făcut Avraam ospăj mare 
în ziua în care s'a înţărcat fiul său 
Isaac. 

9. Şi văzând Sarra pre fiul Aga- 
rei Eghiptencii, care se născuse lui 
Avraam, jucându-se cu Isaac fiul său, 

10. A zis lui Avraam: goneşte pre 
slujnica aceasta şi pre fiul ei, că 
nu va moşteni fiul slujnicii cu fiul 
meu Isaac. 

11. Şi foarte greu s'a părut cu- 
vântul acesta înaintea lui Avraam 
pentru fiul său Ismail. 

12. Şi au zis Dumnezeu lui Avra- 
am: să nu fie greu înaintea ta cu- 
vântul cel pentru prunc şi pentru 
slujnică; toate câte va zice ţie Sarra, 
ascultă de cuvântul ei, pentrucă în- 
tru Isaac se va chemâ ţie sămânţă. 

13. Dar şi pre fiul slujnicii ace- 
steia neam mare îl voiu îace, pen- 
trucă sămânţa ta este. 

14. Şi s'a sculat Avraam dimi- 
neaţa, şi luând pâini şi un foaie cu 
apă a dat Agarei, şi a pus pre u- 
mărul ei şi pruncul şi o a slobozit 
pre dânsa; şi ea mergând rătăceâ 
prin pustie către fântâna jurămân- 
tului. 



4. 17, 12. 5. Mat. 1, 2. 10. Gat. 4, 30. 
12. Rom. 9, 7; Evr. 11, 18. 13. 17, 20; 25, 12. 



ş 



15. Şi s'a sfârşii apa din foaie, şi 
a lepădaf pruncul supf un brad. 

16. Şi mergând a şezui în preajma 
lui departe ca o aruncătură de arc, 
penfrucă a zis: nu voiu vedea moar- 
tea pruncului meu, şi a şezut îna- 
intea lui, şi strigând pruncul a plâns. 

17. Şi au auzii Dumnezeu glasul 
pruncului din locul unde erâ, şi a 
strigai îngerul lui Dumnezeu pre A- 
gar din cer şi au zis ei: Ce este A- 
gar? Nu le teme, că au auzit Dum- 
nezeu glasul pruncului tău din locul 
unde este. j 

* 18. Scoală-le, iâ pruncul şi'l {ine 
cu mâna ta, că neam mare îl voiu 
face. 

19. Şi au deşchis Dumnezeu o- 
chii ei şi a văzul fântână de apă 
vie; şi mergând a umplut foalele de 
apă şi a adăpat pruncul. 

20. Şi erâ Dumnezeu cu pruncul; 
şi a crescu! şi a lăcuit în pustie 
şi s'a făcut vânător, 

21. Şi a lăcuit în pustia Faran, 
şi i-a luat lui rnurnă-sa femee din 
pământul Eghipeiului. 

22. Şi a fost în vremea aceea şi 
*» grăit Avimeleh şi Ohozat, care 
luase pre nora sa şi Fihul Voevo- 
dul puterii lui către Avraam zicând: 
Lumnezeu este cu line înlru toate 
câte faci, 

23. Acum dar jură-te mie pre Dum- 
nezeu că nu'mi vei face sfrâmbă- 
late, nici semiifţiei mele nici numelui 
meu; ci după dreptatea care am fă- 
cut cu tine, vei face cu mine şi pă- 
mântului întru care le-ai sălăşluit. 

24. Şi a zis Avraem: eu mă jur. 

25. Şi a mustrat Avraam pre A- 
vimeleh pentru fântânile apei, care 
le-au luat slugile lui Avimeleh. 

26. Şi Avimeleh a zis lui : n'arn 
ştiut cine a făcui {ie lucrul acesta : 
nici tu nu mi-ai spus, nici eu n'arn 
auzit fără numai astăzi. 

18. 25, 16. 22. 26, 26. 25. 26. 15, 18. 



27. Şi a luai Avraam oi şi vi{ei 
şi a dat lui Avimeleh; şi au făcui 
amândoi legălură. 

28. Şi a pus Avraam şaple mie- 
luşije de oi singure. 

29. Şi a zis Avimeleh lui Avraam: 
ce sunt aceste şapte mieluşi{e ale oi- 
lor acestora care le-ai pus singure? 

30. Şl a zis Avraam: aceste şapte 
mieluşele vei luâ dela mine, ca sâ'mi 
fie mie mărturie cum că eu am să- 
pat această fântână. 

31. Pentru aceea a chemat numele 
locului aceluia, fântâna jurământu- 
lui, că acolo au jurat amândoi. 

32. Şi au făcui amândoi legătură 
la fânlâna jurământului, şi s'au scu- 
lat Avimeleh şi Ohozat, care {ineâ 
pre Nora sa şi ! Fihul mai marele 
puterii lui, şi s'au înlOTS în pămân- 
tul Filistenilor.. 

33. Şi a sădit Avraam {arină la 
fântâna jurământului, şi a chemat 
acolo numele Domnului, Dumnezeu 
veşnic. 

34. Şi a lăcuit Avraam în pămân- 
tul Filistenilor zile multe. 

C AP. 22. 

Isaac adus spre jertfă. 

Şi a fost după cuvintele acestea 
Dumnezeu au ispitit pre Avraam 
şi i-au zis: Avraame, Avraame, iar 
el a zis: iată eu. 

2. Şi au zis: iâ pre fiul tSu cel iu- 
bit pre Isaac pre care ai iubit şi 
mergi în pămânlul cel înalt, şi'l adu 
pre el acolo jertfă într'un munte, 
care'ji voiu spune {ie. 
' 3. Şi scuîându-se Avraam de di- 
mineaţă a pus şaoa pre asinul său, 
şi a luat cu sine două slugi şi pre 
Isaac fiul său; şi tăind lemne pen- 
tru jertfă, sculându-se a mers, şi a 
treia zi a venit la locul care i-au 
zis lui Dumnezeu. 

31. 26, 33. 33. Isaia 57. 15. 
22- Iudit 8, 22; Evr. 11, 17. 



4. Şl căutând Avraam cu ochii 
săi a văzut locul de departe. 

5. Şi a zis Avraam slugilor sale: 
şedeţi aici cu asinul, iar eu şi prun- 
cul vom merge până colea; şi în- 
ch?nându-ne ne vom întoarce la voi. 

6. Şi a luat Avraam lemnele cele 
pentru jertfă şi le-a pus în spina- 
rea lui lsaac fiul său; şi a luat în 
mâini foc şi cuţit şi s'au dus amân- 
doi împreună. 

7. Şi a zis lsaac către Avraam 
tatăl său: tată, iar el a zis: ce este 
fiule? Şi a zis: iată focul şi lem- 
nele, unde este oaea pentru jertfă? 

8. Şi a zis Avraam : Dumnezeu 
îşi va îngriji pentru oaie de jertfă 
fiul meu 1 

9. Şi mergând amândoi împreună, 
au venit la locul care i-au arătat 
Dumnezeu lui; şi a zidit acolo A- 
vraam altar şi a pus lemnele dea- 
supra, şi legând pre fiul său Issac, 
l-a pus pre altar deasupra lemnelor. 

10. Şi a tins Avraam mâna sa să 
iâ cu|itul să junghie pre fiul său. 

11. Şi l-a strigat pre dânsul în- 
gerul Domnului din cer zicând: A- 
vraame, Avraame, iar ela zis:iatăeu. 

12. Şi i-au zis: să nu pui mâna 
ta pre prunc, nici să'i faci lui ni- 
mic; că acum am cunoscut că te 
temi tu de Dumnezeu, şi nu ţi s'a 
făcut milă de fiul tău cel iubit pen- 
tru mine. 

13. Şi căutând Avraam cu ochii 
săi, a văzut: şi iată un berbece erâ 
încurcat cu coarnele înfr'un copac 
stufos; şi s'a dus Avraam şi a luat 
berbecele şi l-a adus jertfă în lo- 
cul lui lsaac fiul său. 

14. Şi a chemat Avraam numele 
locului aceluia: Domnul au văzut, ca 
să se zică până astăzi: în muntele 
acesta Domnul s'au arătat. 

15. Şi a strigat îngerul Domnu- 



10. Iacov 2, 21. 



lui pre Avraam a doua oară din cer 
zicând: 

16. Asupra mea însu'mi m'am ju- 
rat zice Domnul, pentrucă ai făcut 
cuvântul acesta şi nu Ji s'a făcut 
milă de fiul tău cel iubit pentru mine. 

17. Pentru aceea cu adevărat bine- 
cuvântând te voiu binecuvânta, şl 
înmulţind voiu înmulţi sămânţa (a 
ca stelele cerului şi ca nesipul cel 
de pre ţărmurile mării; şi va mo- 
şteni sămânţa la cetăţile neprieti- 
nilor. 

18. Şi se vor binecuvâniâ întru 
sămânţa ta toate neamurile pămân- 
tului, pentrucă ai ascultat glasul 
meu. 

19. Şi s'a întors Avraam la slu- 
gile sale, şi sculându-se s'au dus 
împreună la fântână jurământului ; 
şi au lăcuit acolo la fântâna jură- 
mântului. 

20. Şi a fost după cuvintele ace- 
stea şi s'a vestit lui Avraam zicând: 
iată a născut Melha şi ea fii lui Na- 
hor fratele tău. 

21. Pre Uz celîntâiu născut şi pre 
Vanes fratele lui şi pre Camuil ta- 
tăl Sirilor. 

22. Şi pre liazad şi pre Azav şi pre 
Faldes şi pre Ieldaf şi pre Valuil. 

23.1ară Vatuil a născut pre Reveca. 
Aceştia sunt cei opt fii pre cari i-a 
născut Melha lui Nahor fratele lui 
Avraam. 

24. Iară ţiifoarea lui anume Revma 
a născut şi ea prea Tavec şi Taam 
şi pre Tohos şi pre Moha. 

CAP. 23- 

Moartea şi mormântul Sarrei. 

Qi a fost vieaţa Sarrei o sută două- 
yzeci şi şapte de ani. 
2. Şi a murit Sarra în cetatea Ar- 

16. Ps. 104, 9; Sirab 44, 21; 1 Macab.2, 52; 
Luc. 1, 73; Evr. 6, 13, 14. 17. Eşit, 32, 13; 
Evr. 11, 12. 18. 12, 3; 18, 18; 26, 4; Fapt. 
Ap. 3, 25; Gat. 3, 8; 11, 29. 23. 24, 15. 
23- 2. 35. 27; Is. Navî 14, 15. 



voc, care este în vale; aceasta este 
Hevron în pământul Hanaan; iar 
Âvraam a venit să plângă pre Sarra 
şi s'o jelească. 

3. Şi s'a scuiat Avraam dela mor- 
tul său şi a grăit fiilor lui Het zi- 
când : 

4. Strein şi nemernic sunt eu la 
voi; daţi'mi dar moşie de mormânt 
dela voi, ca să îngrop pre mortul 
meu. 

5. Şi au răspuns fiii lui Het către 
Avraam zicând : 

6. Nu doamne, ascultă-ne pre noi: 
împărat dela Dumnezeu eşli tu în- 
tre noi; în mormânturile noastre cele 
alese îngroapă'ţi mortul tău, că nici 
unul dintre noi nu te va oprî ca să 
nu'ţi îngropi mortul tău acolo. 

7. Şi sculându-se Avraam s'a în- 
chinat înaintea poporului pămân- 
tului fiilor lui Het. 

8. Şi a grăit către dânşii Avraam 
zicând: de voiţi cu sufletul vostru 
ca să îngrop mortul meu dela îa{a 
mea, asculta|i-mă şi grăifi pentru 
mine lui Efron al lui Saar. 

9. Să'mi deâ mie peştera cea în- 
doită care o are eî, ce este în par- 
tea ţarinei lui, pre argint cât va pre- 
ţul ca să o am aceasta între voi 
moşie de mormânt. 

10. Iar Efron şedea în mijlocul 
fiilor lui Het, şi răspunzând Efron 
Hefeul către Avraam, a zis în auzul 
fiilor lui Het şi a tuturor celor ce 
intrau în celate. zicând : 

11. Lângă mine fii doamne şi mă 
ascultă : ţarina şi peştera care este 
într'însa ţie o dau, înaintea tutu- 
ror cetăţenilor mei datu-o-am ţie, în- 
groapă mortul tău. 

12. Şi s'a închinat Avraam înain- 
tea poporului pământului. 

13. Şi a zis lui Efron la auz înain- 
tea a lot poporului pământului: de 
vreme ce eşti pentru mine ascul- 
fă-mă : argintul ţarinei ia'l dela mine 



şi voiu îngropâ mortul meu acolo. 

14. Şi a răspuns Efron lui Avraam 
zicând : 

15. Nu doamne, ci am auzit: că pă- 
mântul este de patru sute de drahme 
de argint, ce poate ii aceasta între 
mine şi între tine? Iar tu îngroa- 
pă'ţi mortul tău. 

16. Şi a ascultat Avraam.de Efron 
şi a plătit lui Efron argintul, care 
a grăit la auzul fiilor lui Het, patru 
sute de drahme de argint ales la 
neguţători. 

17. Şi ţarina lui Efron în care erâ 
peştera cea îndoită spre faţa Mam- 
vreî, ţarina şi peştera care erâ întru 
ea şi toţi copacii cari erau în ţa- 
rină şi tot ce erâ în notările ei îm- 
prejur. 

18. S'a dat lui Avraam moşie înain- 
tea fiilor lui Het şi înaintea tuturor 
celor ce intrau în cetate. 

19. După acestea a îngropat A- 
vraam pre Sarra îemeea sa în pe- 
ştera ţarinei cea îndoită, care este 
împreajma Mamvrei, aceasta este 
Hevron în pământul lui Hanaan. 

20. Şi s'a întărit ţarina şi peştera 
care erâ într'însa lui Avraam moşie 
de înmormântare dela fiii lui Het. 

CAP. 24. 

Căsătoria lui Isaac. 

Âvraam erâ bătrân trecut în zile, 
şi Domnul l-au binecuvântat în- 
tru toate. 

2. Şi a zis Avraam slugii sale ce- 
lei mai bătrâne a casei sale, care 
erâ mai mare p este toate ale sate: 
pune mâna ta supt armul meu. 

3. Şi te voiu jura pre Domnul Dum- 
nezeul cerului şi al pământului, ca 
feciorului meu Isaac să nu'i iei fe- 
mee din felele Hananeilor între ca- 
rii lăcuesc eu; 

V 

17. 49, 30; 50, 18 19. 25, 0;35, 27; 49,31. 
20. ?5, 9. 10; 49, 29. 
24. 2. 15, 2; 47, 29. 3, 28, 1. 



4. Ci în pământul meu unde m'am 
născu! eu, la neamul meu vei merge 
şi vei luâ femee fiului meu Isaac 
de acolo. 

5. Şi a zis către dânsul sluga: 
dar de nu va vreâ îemeea să vie 
cu mine în pământul acesta, întoar- 
ce-voiu pre fiul tău acolo în pămân- 
tul de unde ai ieşit? 

6. Iar Avraam a zis către dânsul: 
iâ aminte să nu întorci pre fiul meu 
acolo. 

7. Domnul Dumnezeul cerului şi 
Dumnezeul pământului, cel ce m'au 
luat din casa tatălui meu şi din pă- 
mântul în care m'am născut, cel ce 
mi-au grăit şi s'au juraf mie zicând: 
fie voiu dâ pământul acesta şi se- 
minţiei tale, acesta va trimite pre 
îngerul său înaintea ta, şi vei luâ 
fzmee feciorului meu de acolo. 

8. Iară de nu va vreâ femeea să 
vie cu tine în pământul acesta, cu- 
rat vei fi tu de jurământul meu, nu- 
mai pre feciorul meu să nu'l întorci 
acolo. 

9. Şi a pus sluga mâna sa supt 
armul lui Avraam stăpânul său, şi 
a jurat lut pentru cuvântul acesta. 

10. Şi a luat sluga zece cămile 
din cămilele stăpânului său şi din 
toate bunătăţile stăpânului său cu 
sine, şi sculându-se s'a dus înMe- 
sopoiamia cetatea lui Nahor. 

11. Şi a aşezat cămilele să odih- 
nească afară de cetate lângă fân- 
tâna cu apă, călre seară când ies 
cele ce scot apă. 

12. Şi a zis: Doamne Dumnezeul 
stăpânului meu Avraam, fă cale bună 
înaintea mea astăzi, şi fă milă cu 
stăpânul meu Avraam. 

13. Iată eu stau la izvorul apei, 
şi felele celor ce lăcuesc în cetate 
Ies, ca să scoaţă apă. 

14. Şi fecioara căreia eu voiu zice: 
pleacă vadra ta să beau, şi ea va 

7. 12, 7; 17, 8. 



zice mie: bea tu şt cămilele tale le 
voiu adăpâ până ce vor încetă a 
bea, aceasta va fi gătită lui Isaac 
slugii tale; şi întru aceasta voiu cu- 
noaşte că ai făcut milă cu stăpânul 
meu Avraam. 

15. Şi a fost mai înainte de a să- 
vârşi el grăind în cugetul său, şi 
iată a ieşit afară Reveca fata lui 
Vsfuii feciorul Melhei femeea lui Na- 
hor fratele lui Avraam, având va- 
dra pre umărul său. 

16. Şi fecioară erâ frumoasă la 
faţă foarte, fecioară erâ, bărbat nu 
o a cunoscut pre ea, şi pogorîn- 
du-se la fântână a umplut vadra şi 
s'a suit. 

17. Şi a alergat sluga înaintea ei 
şi a zis: dă-mi să beau pufină apă 
din vadra ta. 

18. Iar ea a zis: beâ doamne şi 
grăbind a slobozit vadra pre braţul 
său, şi l-a adăpat până a încetat 
a beâ. 

19. Şi a zis: şi cămilelor tale voiu 
scoate apă până ce vor beâ toate. 

20. Şi grăbind a deşertat vadra în 
adăpătoare, şi iarăşi a alergat la 
fântână să scoaţă apă, şi a adăpat 
toate cămilele. 

21. Iar omul o priveâ pre ea şi 
tăceâ, ca să cunoască, îndreptat-au 
Dumnezeu calea lui sau nu ? 

22. Şi a fost dupăce au încetat 
toate cămilele a beâ, a luat omul 
doi cercei de aur, cari trăgeau câte 

0 drahmă, şi i-a pus în urechile ei, 
şi două brăţări în mâinile ei, cari 
trăgeau zece măsuri de aur. 

23. Şi a întrebat-o pre dânsa şi 

1 a zis: a cui fală eşti ? Spune'mi de 
este la tatăl tău loc să sălăşluim noi. 

24. Iar ea a zis lui: fată sunt a 
lui Vatuil fiul Melhei, pre care l-a 
născut ea lui Nahor. 

25. Şi i-a zis lui: şi paie şi fân 



15. 22, 23. 17. Ioan 4, 7. 



mulf este îa noi, precum şi loc de 
sălăşluit. 

26. Şi bine părând omului s'a în- 
chinat Domnului, zicând: 

27. Binecuvântat este DomnulDum- 
nezeul stăpânului meu Avraam, cel 
ce n'a părăsit dreptatea sa şi ade- 
vărul dela stăpânul meu; şi pre mine 
m'au îndreptat Domnul la casa fra- 
telui stăpânului meu. 

28. Şi alergând fecioara a spus 
în casă mumei sale după cuvintele 
acestea. 

• 29. Iară Reveca aveâ frate anume 
Lavan, şi a alergat Lavan îa om a- 
fară ia fântână. 

30. Şi a fost dacă a văzut cerceii 
şi brăfările în mâinele surorii sale, 
şi auzind cuvintele Rcvechii surerci 
sale care zicea: aşa mi-a grăit omul; 
şi a venit Sa om unde sta el cu că- 
milele !a fântână. 

31. Şi a zis lui: vin-o, intră în'ă- 
unfru binecuvântate al Domnului, 
pentruce stai afară? Eu am gătit 
casă şi loc cămilelor tale. 

32. Şi a intrai omul în casă şi a 
descărcat cămilele, a dat paie şi fân 
cămilelor şi apă de spălat picioa- 
relor lui şi picioarelor oamenilor ce- 
lor ce erau cu el. 

33. Şi îe-a pus lor pâine să mă- 
nânce, iar el a zis: nu voiu mâncâ 
până ce nu voiu grăi cuvintele mele; 
şi ei au zis: grăeşte. 

34. Şi a zis: sluga lui Avraam 
sunt eu. ţi 

35. Şi Domnul au binecuvântat 
iPre stăpânul meu foarte, şi s'a mă- 
rit şi i-au dat lui oi şi viţei şi argint 
şi aur şi slugi şi slujnice şi cămile 
şi asini. 

36. Şi Sarra îemeea stăpânului 
meu, a născut un fecior stăpânului 
meu dupăce a îmbătrânit el; şi i-a 
daf lui toate câte a avut. 

37. Şi m'a jurat stăpânul meu 

31. 26, 29. 36. 21, 2. 



zicând: să nu iei femee fiului meu 

din fetele Hananeilor, între carii lă- 
cuesc eu în pământul lor; 

38. Ci la casa tatălui meu să 
mergi, la neamul meu şi vei luâ 
femee feciorului meu de acolo. 

39. Iar eu am zis stăpânului meu: 

dar de nu va vreâ să vie cu mine 
femeea ? 

40. Şi mi-a zis Domnul Dumne- 
zeu înaintea căruia bine am plăcut, 
acela va trimite pre îngerul său cu 
line şi va îndreptă calea ta şi vei 
luâ femee fiului meu din neamul 
meu şi din casa tatălui meu. 

41. Atunci curat vei fi de bleste- 
mul meu, dacă vei veni la neamul 
meu şi nu vor dâ lie, şi tu vei fi 
curat de jurământul meu. 

42. Şi venind eu astăzi la fântână 
am zis: Doamne Dumnezeul stăpâ- 
nului meu Avraam, de vei îndrepiâ 
tu calea mea pre care acum merg. 

43. Iată stau îa fântâna apei şi 
fetele oamenilor cetăţii vor ieşî ca 
să iâ apă şi va fi fecioara căma eu 
voiu zice: dă-mi să beau pujină apă 
din vadra ta. 

44. Şi ea îmi va zice: şi tu beâ 
şi cămilelor tale voiu scoale apă, 
aceasta este femeea care au gătit-o 
Domnul lui Isaac slugii sale, şi în- 
tru aceasta voiu cunoaşte că ai X&- 
cut milă cu stăpânul meu Avraam. 

45. Şi a fost mai înainte de a 
sfârşi eu grăind în cugetul meu, 
îndată a ieşit Reveca cu vadra pre 
umăr, şi s'a pogorît la fântână şi a 
scos apă şi am zis ei: dă'mi să beau. 

46. Şi ea grăbind a slobozii vadra 
pre braţul său şi a zis: beâ lu şi 

ţ cămilele tale le voiu adăpâ; şi am 
băut şi cămilele le-a adăpat. 

47. Şi am întrebat o pre ea şi am 
zis: a cui fată eşti tu, spune mie? 
Şi ea a zis: fată sunt a lui Vatuil 
feciorul lui Nahor pre care 1-a nă- 
scut lui Melha, şi am pus ei cercei 
şi brăţările pre mâinile ei. 



30 



FACEREA 24-25 



48. Şi părându'mi bine m'am în- 
chinai Domnului şi am binecuvân- 
tai pre Domnul Dumnezeul stăpâ- 
nului meu Avraam, cel ce m'au în- 
dreptai în calea adevărului, ca să 
iau pre îata fratelui stăpânului meu, 
fiului său. 

49. Deci de ve|i îace voi milă şi 
dreptate cu stăpânul meu ori de nu 
spuneţi'mi, ca să mă înlorc spre 
dreapta sau spre stânga. 

50. Şi răspunzând Lavan şi Va- 
tuil au zis: dela Domnul a ieşil lu- 
crul acesfa, nu vom putea grăi {ie 
împrotivă, nici rău, nici bine. 

51. Iată Reveca înaintea ta este, 
ia-o şi le du, şi să fie îemee fecio- 
rului slăpânului lău după cum au 
grăi! Domnul. 

52. Şi a fost dupăce a auzit sluga 
lui Avraam cuvintele lor, s'a închi- 
nat până la pământ Domnului. 

53. Şi scoţând sluga vase de ar- 
gint şi de aur şi îmbrăcăminte a dat 
Revechii, şi daruri i-a dat şi frate- 
lui ei şi mumei ei. 

54. Şi a mâncat şi a băut el şi 
oamenii cei ce erau cu dânsul, şi au 
dormit; şi sculându-se dimineaţa a 
zis: sloboziţi-mă să mă duc la stă- 
pânul meu. 

55. Şi au zis fraţii ei şi muma sa: 
să rămâe fata cu noi ca vreo zece 
zile şi după aceea se va duce. 

56. Iar el a zis către ei: nu mă 
opriţi, că Domnul a îndreptat calea 
mea întru mim, sloboziţi-mă ca să 
merg la stăpânul meu. 

57. Iar ei au zis: să chemăm fata 
şi s'o întrebăm; şi au chemat pre 
Reveca şi i-au zis ei: merge vei cu 
omul acesta? 

58. Iar ea a zis: voiu merge. 

59. Şi au slobozit pre Reveca sora 
sa şi averile ei şi pre sluga lui A- 
vraam şi pre cei ce erau cu dânsul. 

60. Şi au binecuvântat pre Reveca 

60. 22, 17. 



şi i-au zis ei: sora noastră eşti, fă-te 
întru mii de zeci de mii şi să mo- 
ştenească sămânţa ta cetăţile ne- 
prietenilor. 

61. Şi sculându-se Reveca şi sluj- 
nicile ei s'au suit pre cămile şi s'au 
dus cu omul, şi luând sluga pre Re- 
veca s'au dus. 

62. Iar Isaac mergeâ prin pustie 
spre fântâna vedeniei, şi lăcuiâ în 
pământul cel de către amiazăzi. 

63. Şi a ieşit Isaac casă se prim- 
bîe la câmp de către seară, şi cău- 
tând cu ochii a văzut cămilele ve- 
nind. 

64. Şi căutând Reveca cu ochii 
a văzut pe Isaac şi a sărit de pre 
cămilă. 

65. Şi a zis către slugă: cine este 
omul acela care merge pre câmp 
spre întâmpinarea noastră? Şi a zis 
sluga: acesla este stăpânul meu; 
iar ea luându-şi vălul s'a acoperit. 

66. Şi a spus sluga lui Isaac toate 
câte a făcut. 

67. Şi a intrat Isaac în casa mu- 
mei sale, şi a luat pe Reveca şi s'a 
făcut lui femee, şi a iubit o pre dânsa, 
şi s'a mângâiat Isaac pentru Sarra 
mumă-sa. 

C AP- 25. 

Căsătoria a doua a lui Avraam. 

Si Avraam ş'a luat altă femee a 
j căreia numele erâ Hetura. 

2. Şi a născut lui pre Zomvran şi 
pre Iezan şi pre Mădal şi pre Ma- 
diîim şi pre Iezvoc şi pre Şoie. 

3. ŞI Iezan a născut pre Sava şi 
pre Taman şi pre Dedan; iară fiii 
lui Dedan au fost: Raguil şi Navdeil 
şi Asuriim şi Latusiim şi Laomim. 

4. Şi fiii lui Madiam: Gheîar şi A- 
fir şi Enoh şi Avida şi Eldaga: toţi 
aceştia erau feciorii Heturei, 

62. 16. 14. 67. 25, 20. 
25. 1- 1 Paralip. l 31, 
4. 1 Paralip. 1, 33. 



5. Şi a dat Avraam toate averile 
sale lui Isaac feciorul său. 

6. Şi feciorilor (iitoarelor sale a 
dai Avraam daruri, şi încă fiind el 
viu i-a scos pre ei în laturi dela 
Isaac fiul său către răsărit la pă- 
mântul răsăriturilor. 

7. Aceştia sunt anii zilelor vieţii 
lui Avraam câji a trăit o sută şapte- 
zeci şi cinci de ani. 

8. Şi slăbind Avraam a murit în- 
tru bătrâneţe bune, bătrân şi plin 
de zile şi s'a adăogat lângă popo- 
rul său. 

9. Şi l-au îngropat pre dânsul Isaac 
şi Ismail amândoi feciorii lui în pe- 
ştera cea îndoită, în |arina lui Efron 
feciorul lui Saar Heteul care este 
în preajma Mamvrei. 

10. In ţarina şi peştera care a 
cumpărat-o Avraam dela fiii lui Hei, 
acolo au îngropat pre Avraam şi 
pre Sarra femeea lui. 

11. Şi a fost dupăce a murit A- 
vraam, au binecuvântat Dumnezeu 
pre Isaac fiul lui, şi a lăcuit Isaac 
lângă fântâna vederii. 

12. Şi acestea sunt naşterile lui 

Ismail feciorul lui Avraam, pre care 

1-a născut Agar Eghipteanca slujnica 
Sarrei. 

13. Şi acestea sunt numele fiilor 
lui Ismail după numele neamurilor 
lui: cel dintâiu născut Ismail şi Na- 
vaiot şi Kidar şi Navdeil şi Masam, 

14. Şi Masma şi Duma şi Masî, 

15. Şi Hodan şi Teman şi lefur 
şi Naîes şi Kedma. 

16. Aceştia sunt fiii lui Ismail şi 
acestea sunt numele lor, în cortu- 
rile lor, întru lăcaşurile lor, doispre- < 
zece boieri erau după neamul lor. 

17. Şi aceştia sunt anii vieţii lui 
Ismail o sută treizeci şi şapte de 
ani, şi slăbind a murit şi s'a adă- 
ogat lângă neamul său. 

8. 15, 15; 35, 29. 9. 23, 19, 20; 49, 30. 
10. 47, 30. 11. 16, 14. 12. 21, 13, 
13. 1 Paralip. 1, 29. 16 17, 20. 



18. Şi a lăcuit deîa Evilat până la 
Sur, care este înaintea feţii Eghipe- 
tului până la Asirieni, înaintea tu- 
turor fraţilor săi a lăcuit. 

19. Şi acestea sunt naşterile lui 
Isaac fiul lui Avraam: Avraam a nă- 
scut pre îsaac. 

20. Iar Isaac erâ de patruzeci de 
ani când a luat pre Reveca fata lui 
Valuil din Mesopotamia Siriei, sora 
lui Lavan Şirului, luiş femee. 

21. Şi s'a rugat Isaac Domnului 
pentru Reveca femeea sa că erâ 
stearpă,şi l-au ascultat pre el Dumne- 
zeu şi a zămislit Reveca femeea lui. 

22. Şi săltâ pruncii într'însa, şi a 
zi ea: de erâ să fie aşâ, pentruce 
mie aceasta? Şi s'a dus să întrebe 
pre Domnul. 

23. Şi au zis ei Domnul: două nea- 
muri în pântecele tău sunt, şi două 
popoare din pântecele tău se vor 
împărţi, şi popor pre popor va în- 
trece, şi cel mai mare va sluji ce- 
lui mai mic. 

24. Şi s'au umplut zilele ca să 
nască ea, şi erau gemeni în pânte- 
cele ei. 

25. Şi a ieşit fiul cel întâiu născut 
roşu tot, ca o piele păroasă, şi a 
chemat numele lui Isav. 

26. Şi după acesta a ieşit fratele 
lui, şi mâna lui ţineâ de călcâiu pre 
Isav, şi a chemat numele Iui Iacov. 
Iar Isaac erâ de şasezeci de ani 
când a născut Reveca pre aceştia. 

27. Şi au crescut tinerii, şi a fost 
Isav om care ştiâ a vânâ şi erâ 
câmpean sălbătaric; iar Iacov a fost 
om fără vicleşug lăcuind acasă. 

,28. Şi iubeâ Isaac pre Isav pen- 
trucă mânca din vânatul Iui; iară Re- 
veca iubeâ pre Iacov. 
i 29. Şi a fiert Iacov fiertură, şi a 
venit Isav dela câmp ostenit. 
30. Şi a zis Isav lui Iacov: dă'mi 

20. 24, 67. 23, Rom. 9, 10. 25. 27, 11; 
38, 27; Osie 12. 3; Mat. 1, 2. 30. 36, l, 19. 



să mănânc dintr'această fiertură ro- 
şielecă câ slăbesc eu, pentru aceea 
s'a chemat numele lui Edom. 

31. Şi a zis Iacov lui Isav; vin- 
de'mi astăzi naşterea ta ceadinlâiu. 

32. Şi a zis Isav: iată eu mă duc 
să mor, şi ce'mi este mie bună na- 
şterea cea dintâiu? 

33. Şi a zis Iacov lui: jură-te mie 
astăzi, şi i-a jurat lui şi a vândut 
Isav naşterea cea dintâiu lui Iacov. 

34. Şi Iacov a dat lui Isav pâine 
şi fiertură de linte, şi a mâncat şi 
a băut, şi scu!ându-se s'a dus şi 
n'a băgat seamă Isav de naşterea 
cea dintâiu. 

CAP- 26. 

Întâmplările lui Isaac, 

Şi a fost foamete pre pământ, afară 
de foametea cea mai dinainte care 
a fost în zilele lui Avraam şi $ mers 
Isaac la Avimeleh împăratul" Filiste- 
nilor în Gherara. 

2. Şt s'au arătat Dumnezeu îui şi 
i-au zis: nu te pogorî în Eghipet; 
ci lăcueşte în pămânlul care voiu 
spune eu ţie. 

3. Şi lăcueşte în pământul acesta 
şi eu voiu fi cu tine şi te voiu bine- 
cuvânta, că ţie şi seminţiei tale voiu 
dâ tot pământul acesta, şi voiu în- 
tări jurământul meu care am jurat 
lui Avraam tatăl tău. 

4. Şi voiu îrfnulţî sămânţa ta ca 
stelele cerului şi voiu dâ seminjiei 
late tot pământul acesta; şi întru să- 
mânţa ta se vor binecuvântâ toate 
neamurile pământului. 

5. Pentrucâ a ascultai Avraam ta- 
tăl tău cuvântul meu şi a păzit po- 
runcile mele şi învăţăturile mele şi 
îndreptările mele şi legile mele. 

6. Şi a lăcuit Isaac în Gherari. 

7. Şi au întrebat oamenii locului 

33. Evr. 12. 16. 34. 27, 36. 
26. 1- 12, 10; 20, 1. 4 12, 7; 18, 18; 22, 18. 
5. Evr. 11, 8. 7. 12, 13. 



pentru Reveca femeea lui şi a zis: 
soră'mi este, că s'a temut a zice: 
femee'mi este, ca nu cumva să'l 
ucigă oamenii locului pentru Re- 
veca, că era frumoasă la faţă. 

8. Şi a fost acolo mulţi ani şi ui- 
tându-se Avimeleh, împăratul Ghera- 
rilor pe fereastră, a văzut pre Isaac 
jucându-se cu Reveca îemeea sa. 

9. Şi a chemat Avimeleh pre Isaac 
şi i-a zis lui: cu adevărat femee îţi 
este? Pentruce dar ai zis: că'ţi este 
soră? Şi a zis Isaac: am zis pentru 
ca nu cumva să mor pentru dânsa. 

10. Şi a zis Avimeleh lui: pentru 
ce ai făcut aceasta nouă? Puţin a 
fost că n'a dormit cinevâ din nea- 
mul meu cu femeea ta şi ai îi adus 
preste noi neştiinţă. 

11. Şi a poruncit Avimeleh la tot 
poporul său zicând : tot cel ce se 
va atinge de omul acesta şi de fe- 
meea lui, vinovat va fi morţii. 

12. Şi a semănat Isaac în pămân- 
tul acela şi a aflat în anul acela or- 
zul dând însutit, că l-au binecuvân- 
tat pre el Domnul. 

13. Şi s'a înălţat omul şi mergând 
înainte mai mare se făceâ, până ce 
s'a făcut mare foarte. 

14. Şi s'au făcut lui turme de oi 
şi cirezi de boi şi ogoare multe şi'l 
pismuiau Filistenii. 

15. Şi foaie fântânile câte au să- 
pat slugile tatălui său pe vremea 
lui, le-au astupat Filistenii şi le-au 
umplut cu pământ. 

16. Şi a zis Avimeleh către IsaaCj: 
du-te dela noi, că fe-ai făcut mai tare 
decât noi foarte. 

17. Şi s'a dus de acolo Isaac şi 
a tăbărît în valea Gherarilor şi a lă- 
cuit acolo. 

18. Şi Isaac iarăşi a săpat fântâ- 
nile de apă, care le-au fost săpat 
slugile lui Avraam tatăl său şi le-au 

9. 20, 11. 10. 20, 9. 11. 20, 6. 

12. Luc. 8, 8. 15. 21, 25. 18. 21, 25. 



astupai Filistenii dupăce a murit Â- 
vraam tatăl său şi le-au chemat eu 
numele, cu care le-a fost numit ta- 
tăl său. 

19. Şi au săpat slugile lui isaac în 
valea Gherarilor şi au afîaf acolo iz- 
vor de apă vie. 

20. Şi s'au sfădit păstorii Gherari- 
lor cu păstorii lui Isaac zicând : că a 
lor este apa; şi a numit numele fân- 
tânii: strâmbătafe, pentrucă strâm- 
bătate i-au făcut lui. 

21. Şj ducându-se de acolo au să- 
pa! altă fântână şi se priceau şi 
pentru aceea, şi a numit numele ei 
vrajbă. 

22. Şi ridicându-se de acolo au 
săpat altă fântână şi nu s'au bătut 
pentru aceea, şi a numit numele ei 
lăţime, zicând: că acum ne-au lăţit 
pre noi Domnul şi ne-au crescut pre 
pământ. 

23. Şi s'a suit de acolo la fântâna 
jurământului. 

24. Şi s'au arătat lui Domnul în 
noaptea aceea şi i-au zis: eu sunt 
Dumnezeul lui Avraam tatălui tău, 
nu te teme, că cu tine sunt şi te 
voiu binecuvânta şi voiu înmulţi să- 
mânţa la pentru Avraam tatăl tău. 

25. Şi a zidit acolo altar şi a che- 
mat numele Domnului şi a pus a- 
colo cortul său; şi au săpaf acolo 
slugile lui Isaac fântână în valea 
Gherarilor. 

26. Şi Avimeleh s'a dus la dân- 
sul dela Gherafi şi Qhozat, carele ţi- 
nea pre noru-sa şi Fihol voevodul 
oştirii puterii lui. 

27. Şi a zis către dânşii Isaac: 
pentruce aţi venit la mine? Că voi 
m'aţi urît şi m'aţi scos dela voi. * 

28. Iar ei au zis: văzând am vă- 
zut, că Domnul este cu line şi am 
zis: să fie jurământ între noi şi în- 
lfe tine şi să punem legătură cu tine. 

29. Ca să nu faci nouă rău, pre- 

23.46,1. 26. 21,22. 29. 24, 31. 



cum nici noi nu ne-am scârbit de 
tine; ci bine ap făcut ţie şi fe^-am 
scos cu pace şi tu acum eşti bine- 
cuvântat dela Domnul. 

3G. Şi a făcut lor ospăţ : şi au 
mâncat şi au băut. 

31. Şi sculându-se dimineaţa au 
* jurat fiecarele de aproapelui său, şi 

i-a slobozit pre dânşii Isaac şi s'au 
dus dela el cu pace. 

32. Şi într'aceiaşi zi venind slu- 
gile lui Isaac, i-au spus pentru fân- 
tâna ce au săpat zicându-i : n'am 
aflat apă. 

33. Şi o au numit jurământ, pen- 
tru aceea au chemat numele cetăţii 
aceleia fântâna jurământului, până 
în ziua de astăzi. 

34. Iar Isav era de patruzeci de 
ani, şi a luat îemee pre Iudif fata 
lui Veoh Heleul şi pre Vasimal fata 
lui Elon Heteuî. 

35. Şi necăjiau ele pre Isaac şi 
pre Reveca. 

CAP. 27. 

Binecuvântarea lui lacov. 

8\ a fost dupăce a îmbătrânit Isaac 
5 şi au slăbit ochii lui a vedea, şi 
a chemat pre Isav fiul său cel mai 
mare, şi i-a zis lui: fiul meu; el a 
răspuns: iată eu. 

2. Şi a zis lui: iată am îmbătrâ- 
nit şi nu ştiu ziua sfârşitului meu. 

3. Acum dar ia-ţi unealta ta, tolba 
şi arcul şi ieşi la câmp. 

4. Şi să-mi vânezi mie vânat şi 
să-mi faci mâncare precum iubesc 
eu, şi să-mi aduci, să mănânc, ca 
să te binecuvinteze sufletul meu mai 
înainte de ce voiu muri. l " 

5. Iară Reveca a auzit pre Isaac 
grăind cu Isav fiul său> şi s'a dus 
Isav la câmp să vâneze vânat ta- 
tălui său. 

6. Şi a zis Reveca călre lacov 
fiul său cel mai tânăr: iată că am 

33. 21, 31. 34. 36, 2. 35. 27, 46. 



Biblia. 



3. 



auzif pre fată! tău grăind către Isav 
fratele tău, zicându-i: 

7. Adu-mi vânat şi-mi fă de mân- 
care, ca mâncând să te binecuvin- 
tez înaintea Domnului mai înainte 
de a murî. 

8. Deci acum îiul meu ascultă-mă 
pre mine precum poruncesc eu ţie: 

9. Şi mergând la oi, adu-mi de 
acolo doi iezi tineri şi buni şi voiu 
face pre ei mâncare tatălui tău pre- 
cum iubeşte. 

10. Si vei duce înlăuntru la tatăl 
tău şi va mâncâ, ca să te binecu- 
vinteze tatăl tău mai înainte de ce 
va murî. 

11. Iar lacov a zis către Reveca 
mumă-sa: iratele meu Isav este om 
păros, iar eu sunt om neted. 

12. Ca nu cumvâ să mă pipăie ta- 
tăl meu şi voi îi înaintea iui ca un 
urgisit şi voi aduce asupra mea ble- 
stem, iar nu binecuvântare. 

13. Şi i-a zis lui mumă-sa: asu- 
pra mea să fie blestemul tău fiule, 
numai ascultă cuvântul meu şi mer- 
gând adu-mi. 

14. Şi mergând a luat şi a adus 
la mumă-sa, şi a făcut mumă-sa bu- 
cate precum iubeâ tatăl lui. 

15. Şi luând Reveca haina cea 
mai bună a lui Isav feciorului său 
celui mai mare, care erâ la dânsa 
în casă, a îmbrăcat pre lacov fiul 
său cel mai tânăr. 

16. Şi cu pielceluşele iezilor a în- 
făşurat braţtle şi goliciunea gruma- 
zului lui. 

17. Şi a dat bucatele şi pâinele 
care făcuse, în mâinile lui lacov fiu- 
lui său, şi le-a dus la tatăl său, 

18. Şi a zis: tatăl îar el a zis: 
iată eu, cine esti tu fiule? 

19. Şi a zis lacov tatălui său: eu 
sunt Isav cel întâi născut al tău, 
făcut-am precum rni-ai grăit mie; 



sculându-fe şezi şi mănâncă din vâ- 
natul meu, ca să mă binecuvinteze 
sufletul tău. 

20. Şi a zis lsaac fiului său: ce 
este aceasta, ce ai aflat aşâ curând 
o fiule? Iar el a zis: ce au dat Dom- 
nul Dumnezeul tău înaintea mea. 

21. Şi a zis lsaac lui lacov: apro- 
pie-te de mine şi te voiu pipăî fiule, 
de eşti tu fiul meu Isav, au nu. 

22. Şi s'a apropiat lacov de lsaac 
tatăl său şi l-a pipăit pre dânsul şi 
a zis: glasul cu adevărat este gla- 
sul lui lacov, iar mâinile sunt mâi- 
nile lui Isav. 

23. Şi nu l-a cunoscut pre el, pen- 
trucă mâinile lui erau păroase ca 
mâinile lui Isav fratelui său, şi l-a 
binecuvântat pre el şi a zis: 

24. Tu eşti fiul meu Isav? Iar el 
a zis: eu, şi a zis: 

25. Âdu-mi şi voi mâncâ din vâ- 
natul tău fiule, ca să te binecuvin- 
teze sufletul meu, şi i-a adus lui şi 
a mâncat, şi i-a adus lui şi vin şi 
a băut. 

26. Si i-a zis lsaac tatăl său lui: 

* 

apropie-le de mine şi mă sărută fiule. 

27. Apropiindu-se l-a sărutat şi a 
mirosit mirosul hainelor lui şi l-a 
binecuvântat pre dânsul şi a zis : 
iată mirosul fiului meu ca mirosul 
unei ţarine pline, care o au bine- 
cuvântat Domnul. 

28. Şi să-ţi dea ţie Dumnezeu din 
roua cerului şi din grăsimea pămân- 
tului şi mulţime de grâu şi de vin. 

29. Şi să slujească ţie neamuri şi 
să se închine ţie domni şi şă fii 
domn fratelui tău şi se vor închină 
ţie feciorii tatălui tău. Cel ce te va 
blestema, blestemat să fie; şi cel ce te 
va binecuvânta, binecuvântat să fie. 

30. Şi a fost dupăce a încetat 
lsaac a binecuvânta pre lacov îiul 
său şi dupăce a ieşit lacov dela fata 



.27. U> 25, 25. 



29, Levit 24, 9. 



lui Isaac tatălui său a venit şi lsav 
fratele lui dela vânat. 

31. Şi a făcut şi el bucate şi a 
adus tatălui său şi i-a zis: să se 
scoale tatăl meii şi să mănânce din 
vânatul îiului său, ca să mă bine- 
cuvinteze sufletul tău. 

32. Şi i-a zis Isaac tatăl său: cine 
eşti tu? Iar el a zis: eu sunt fiul 
tău cel întâiu născut lsav. 

33. Şi s'a spăimânfat Isaac cu 
spaimă mare foarte şi a zis : dar 
cine este cel ce mi-a prins mie vâ- 
nat şi mi-a adus şi am mâncat din 
toate mai înainte de ce ai venit tu? 
Şi l-am binecuvântat pre dânsul şi 
va fi binecuvântat. 

34. Şi a fost dupăce a auzit lsav 
cuvintele lui Isaac tatălui său, a stri- 
gat cu glas mare şi amar foarte şi 
a zis: binecuvintează-mă şi pre 
mine tată. 

35. Şi a zis : venil-a fratele tău cu 
înşelăciune şi a luat binecuvânta- 
rea ta. 

36. Şi a zis lsav: drept s'a che- 
mat numele lui Iacov, că iată a doua 
oară m'a înşelat şi naşterea cea din- 
tâiu mi-a luat şi acum mi-a luat bine- 
cuvântarea mea, şi a zis lsav tată- 
lui său: nu mi-ai lăsal şi mie bine- 
cuvântare tată? 

37. Şi răspunzând Isaac a zis că- 
tre lsav: încă şi stăpân l-am făcut 
pre el {ie şi pre to(i fraţii lui i-am 
făcut lui slugi, cu grâu şi cu vin 
l-am întărit spre el, dar ţie ce voiu 
face fiule? 

38 Şi a zis lsav către tatăl său : 
au doar numai o binecuvântare este 
la tine tată? Binecuviritează-mă şi 
pre mine tată 1 

39. Şi umilindu-se Isaac, a strigat 
cu glas mare lsav şi a plâns; şi ră- 
spunzând Isaac tatăl lui i-a zis: iată 
din grăsimea pământului va îi lă- 



cuinţa ta şi din roua cerului de sus. 

40. Şi cu sabia ta vei trăi şi fra- 
telui tău vei sluji; şi va fi o vreme 
când vei lepăda şi vei sfărâmă ju- 
gul lui de pre grumazul tău. 

41. Şi purta pizmă lsav asupra 
lui Iacov pentru binecuvântarea cu 
care 1-a binecuvântat pre el tatăl 
său, şi a zis lsav întru cugetul său: 
să se apropie zilele jalii tatălui meu 
ca să ucig pre Iacov fratele meu. 

42. Şi s'a spus Revechei cuvin- 
tele lui lsav feciorului său cel maî 
mare, şi trimiţând a chemat pre Ia- 
cov feciorul său cel mai tânăr şi i-a 
zis lui: iată lsav fratele tău se laudă 
asupra ta, că te va omorî. 

43. Acum dar fiul meu, ascultă 
cuvântul meu şi sculându-te fugi în 
Mesopotamia la Lavan fratele meu 
în Haran. 

44. Şi lăcueşte cu dânsul câteva 
zile până ce se va întoarce mânia şi 
urgia fratelui tău dela tine. 

45. Şi va uita ce ai făcut lui, şi 
voiu trimite de te voiu chema de a- 
colo, ca nu cumva într-o zi să mă 
lipsesc de voi de amândoi fiii mei. 

46. Şi a zis Reveca către Isaac: 
mi-am urît vieaţa pentru fetele fiilor 
lui Hei; de va luă Iacov îemee din 
fetele pământului acestuia, de ce-mi 
este mie bună vieaţa? 

CAP. 28. 

Vedenia lui Iacov. 

Si chemând Isaac pre Iacov, 1-a 
binecuvântat pre el şi i-a porun- 1 

cit lui zicând: să nu iei îemee din 
fetele Hananeilor; 

2. Ci sculându-te fugi în Meso- 
potamia la casa lui Vatuil tatăl mu- 
mei tale, şi să iei ţie de acolo îemee 
din fetele lui Lavan fratelui mumei 
fale. 



36. 25, 34; Evr. 12, 16. 38. Evr 12, 17. 
39. Evr. 11, 20. 



41, Hvdie 10. 46. 26, 35. 
28. 1- 24, 3. 



3. Şi Dumnezeul meu să fe bine- 
cuvinteze şi să te crească şi să le 
înmulţească şi să fii întru adunări 
de neamuri. 

4. Şi să-ţi dea ţie binecuvântarea 
lui Avraam tatălui meu ţie şi se- 
minţii tale după tine, ca să moşte- 
neşti pământul în, care lăcueşti tu 
acum, care l-au dat Dumnezeu lui 
Avraam. 

5. Şi a trimis Isaac pre Iacov şi 
s'a dus în Mesopotamia la Lavan 
feciorul lui Vatuil Şirului, fratele Re- 
vechei mumei lui lacov şi a lui Isav. 

6. Şi a văzut Isav că a binecu- 
vântat Isaac pre Iacov şi 1-a trimis 
în Mesopotamia Siriei, sâ-şi ia luişi 
femee de acolo când 1-a binecuvântat 
pre el şi i-a poruncit lui zicând : să 
nu iei femee din fetele Hanaaneilor. 

7. Şi a ascultat Iacov pre tatăl său 
şi pre muma sa şi s'a dus în Meso- 
potamia Siriei. 

8. Şi văzând şi Isav, că sunt rele 
fetele lui îlanaan înaintea lui Isaac 
tatălui său, 

9. S ! a dus Isav la Ismail şi a luat 
pre Maele! fata liii îsmail feciorul 
lui Avraam sora lui Naveof, lângă 
femeile sale femee. 

10. Şi a ieşit lacov dela fântâna 
jurământului şi a mers în Haran. 

ΫL Şi a aflat un loc şi a dormit 
acolcV că apusese soarele, şi a luat 
din piersile locului aceluia şi şi-a pus 
luişi căpătâiu şi a dormit în locul 
acela şi a văzut vis. 

12. Şi iată o scară era întărită pre 
pământ a căreia capul ajungea la cer 
şi îngerii lui Dumnezeu se suiau şi 
se pogorau pre dânsa. 

13. Şi Domnul erâ întărit pre ea 

şi au zis: eu sunt Dumnezeul lui 

Avraam tatălui lău şi Dumnezeul lui 

Isaac, nu te teme: pământul pe care 

tu dormi ţie îl voiu da şi seminţiei 
tale. 

12. Ioan 1, 51. 13. 35, 1; 48, 4. 



14. Şi va îi sărhânţa ta ca nisipul 
pământului şi seva lăţî spre fnareşi 
spre miazăzi şi spre miazănoapte 
şi spre răsărit şi se vor binecuvântâ 
întru fine toate neamurile pămân- 
tului şi întru sămânţa ta. 

15. Şi iată eu sunt cu fine păzin- 
du-te în toată calea ori încotro vei 
merge şi te voiu întoarce la pămân- 
tul acesta, că nu te voiu îăsâ până 
ce voiu face toate câte am grăit ţie. 

16. Şi s'a deşteptat lacov din som- 
nul său şi a zis: că este Domnul 
în locul acesta şj eu n'am ştiut. 

17. Şi s'a spăimânfaf şi a zis: cât 
de înfricoşat esfe locul acesta, nu 
este aceasta alta, fără numai casa 
lui Dumnezeu şi aceasta este poarta 
cerului. 

Î8. Şi s'a sculat Iacov dimineaţa 
şi a luat piatra, care a fost pus la 
căpătâiul său şi a pus-o stâlp şi a 
turnat untdelemn pre vârful ei. 

19. Şi a chemat numele locului 
aceluia: casa lui Dumnezeu, iară mai 
nainte se chemâ: cetatea Ulamluz. 

20. Şi s'a făgăduit Iacov făgădu- 
inţă cu rugăciune zicând: de va îi 
Domnul Dumnezeu cu mine şi mă 
va păzî în calea aceasta, pre care 
eu umblu şi-mi va dâ pâine să mă- 
nânc şi haină să mă îmbrac; 

21. Şi de mă va întoarce sănătos 
în casa tatălui meu, va fi mie Dom- 
nul: Dumnezeu. 

22. Şi piatra aceasta, care o am 
pus stâlp, va fi mie casă a lui Dum- 
nezeu şi din toate câte vei da mie, 
a zecea voiu aduce ţie. 

CAP. 29. 

Iacov în Mesopotamia. 

Si sculându-se Iacov în picioare, 
s'a dus în pământul răsăritului 
la Lavan feciorul lui Vatuil Şirului 

14. 2 Lege 12, 20; 19, 8. 15. Isaia 43, 2. 
17. Esir. 3, 5. 18. 31, 13. 19. 13, 3; 35, 14, 
15. 20. Lev. 21, 2; 1 Tim. 6, 8. 



fratele Revechei mumei lui lacov şi 
a lui Isav. 

2. Şi privind a văzul o fântână în 
câmp şi erau trei turme de oi odih- 
nindu-se la ea, că din fântâna aceea 
se adăpau turmele şi era piatră mare 
pre gura fântânei. 

3. Şi se adunau acolo toate tur- 
mele şi prăvăleau piatra de pre gura 
fântânei şi adăpau oile; şi iarăşi pu- 
neau piatra pre gura fântânei în lo- 
cul ei. 

4. Şi a zis lacov către dânşii: fra- 
ţilor, de unde sunteţi voi? Iar ei au 
zis: din Haran suntem. 

5. Şi le-a zis lor: ştiţi pre Lavan 
feciorul lui Nahor? Iar ei au zis: 
ştim. 

6. Şi a zis lor: sănătos este? Iar 
ei au zis: sănătos; şi iată Rahila fata 
lui venea cu oile. 

7. Şi le-a zis lor lacov: încă mai 
este mult din zi şi încă nu este vre- 
me a se adunâ toate turmele, adă- 
paţi oile şi vă duceţi de le paşteţi. 

8. Iar ei au zis : nu vom putea 
până ce se vor adunâ toţi păstorii, 
şi vom răsturna piatra de pre gura 
fântânei, ca să adăpăm oile. 

9. încă grăind el cu ei, iată Ra- 
hiîa fata lui Lavan veneâ cu oile ta- 
tălui său, că ea păşteâ oile fătânăsău. 

ÎO. Şi a fost dacă a văzut lacov 
pre Rahila fata lui Lavan fratelui mu- 
mei sale şi oile lui Lavan fratele 
mumei sale, apropiindu-se lacov a 
răsturnat piatra de pre gura fântâ- 
nei, şi a adăpat oile lui Lavan fra- 
telui mumei sale. 

11. Şi a sărutat lacov pre Rahila 
şi strigând cu glasul său a plâns. 

12. Şi a spus Rahilei, că este frate 
tatăl ei cu mumă-sa Reveca şi cum 
că el este fecior ei; iar ea alergând 
a spus tatălui ei toate cuvintele a- 
cestea. 

13. Şi a fost dupăce a auzit La- 

29. 10. Eşîre 2, 17. 



van de numele lui lacov feciorul su- 
rorei sale, a ieşit întru întîmpinarea 
lui şi îmbrăţişindu-1 1-a sărutai şi 
1-a adus în casa sa şi a spus lui 
Lavan toate cuvintele acestea. 

14. Şi a zis Lavan lui: din oasele 
mele şi din trupul meu eşti tu şi a 
fost cu el o lună de zile. 

15. Şi a zis Lavan către lacov : 
pentrucă frate-mi eşti, nu vei slujî 
mie în dar, spune-mi ce să fie sim- 
bria fa? 

16. Şi Lavan avea două fete: nu- 
mele celei mai mari Lia, iară numele 
celei mai tinere Rahila. 

17. Şi ochii Liei erau bolnavi, iară 
Rahila eră frumoasă la chip şi mân- 
dră la faţă foarte. 

18. Şi a iubit lacov pre Rahila şi 
a zis: voiu sluji ţie şapte ani pen- 
tru Rahila fata ta cea mai tânără. 

19. Şi a zis Lavan lui: mai bine 
să o dau ţie, decât să o dau altui 
bărbat, lăcueşte cu mine. 

20. Şi a slujit lacov pentru Raliila 
şapte ani şi erau înaintea lui ca 
nişte zile puţine, pentrucă o iubea 
pre dânsa. 

21. Şi a zis lacov către Lavan: 
dă-mi femeea mea, că s'au umplut 
zilele să inlru la dânsa. 

22. Şi a adunat Lavan pre toţi 
oamenii locului şi a făcut nuntă. 

23. Şi dacă s'a făcut seară, luând 
Lavan pre Lia fata sa a băgat-o înlă- 
untru la lacov, şi a intrat la ea lacov. 

24. Şi a dat Lavan fetei sale Liei 
pre Zelîa slujnica sa, ca să-i fie 
slujnică. : % 

25. Şi făcându-se dimineajă, iată 
eră Lia, şi a zis lacov călre Lavan: 
pentruce ai făcut aceasta mie? Au 
nu pentru Rahila am slujit ţie? Pen- 
Iruce mai înşelai? 

26. Şi a răspuns Lavan; nu este 
aşa obiceiu în locul nostru a da pre 
cea mai tânără mai înainte decâi 
pre cea mai mare. 



27. Plineşte dară şapte ani ai ace- 
steia, şi-ţi voiu dâ şi pre aceasta pen- 
tru slujba ce vei sluji mie încă alţi 
şapte ani. 

' 28. Şi a făcut lacov aşa şi a pli- 
nit şi acei şapte ani; şi i-a dat La- 
van pre Rahila fata sa îemee lui. 

29. Şi a dat Lavan îetei sale pre 
Valla slujnica sa, ca să-i fie slujnică. 

30. Şi a intrat la Rahila, şi a iu- 
bit mai mult pre Rahila decât pre 
Lia, şi i-a slujit lui încă alţi şapte ani, 

31. Şi văzând Domnul Dumnezeu, 
că se urăşte Lia a deşchis mitrasul 
ei; iar Rahila eră stearpă. 

32. Şi ă zămislit Lia şi a născut 
fecior lui lacov şi a chemat numele 
lui: Ruvin, zicând: că au văzut Dom- 
nul smerenia mea şi mi-au dat mie 
fecior, acum dar mă va iubi bărba- 
tul meu. 

33. Şi iarăşi a zămislit Lia şi a 
născut al doilea fiu lui lacov, şi a 
zis: că au auzit Domnul, cum că mă 
urăsc, şi mi-au adaos şi pre acesta 
şi a chemat numele lui: Simeon. 

34. Şi iarăşi a zămislit şi a nă- 
scut fecior, şi a zis: într'această vre- 
me la mine va îi bărbatul meu, că 
am născut lui trei feciori, pentru a- 
ceea a chemat numele lui: Levî. 

35. Şi zămislind încă a născut fe- 
cior şi a zis: acum şi pentru aceasta 
mă voiu mărturisi Domnului, drept 
aceea a chemat numele lui: Iuda; şi 
a încetat a naşte. 

CAP. 30. 

Fiii lui lacov. 

Iară văzând Rahila, că ea n'a nă- 
scut lui lacov, a pizmuit Rahila 
pre sora sa, şi a zis lui lacov: dă-mi 
feciori; iară de nu, voiu murî eu. 

2. Şi mâniindu-se lacov pre Ra- 
hila, i-a zis ei: au doară Dumnezeu 
sunt eu, cel ce tea stârpit de rodul 
pântecelui tău? 



3. Şi a zis Rahila lui lacov: iată 
slujnica mea Valla, intră ta ea, şt 
va naşte pre genunchii mei şi voiu 
face şi eu feciori dintr'însa. 

4. Şi i-a dat lui pre Valla slujnica 
sa femee lut şi a intrat la dânsa 
lacov. 

5. Şi a zămislit Valla slujnica Ra- 
hilei şi a născut lui lacov fecior. 

6. Şi a zis Rahila: judecat-au mie 
Dumnezeu şi au ascultat glasul meu 
şi mi-au dat mie fiu, pentru aceea 
a chemat numele lui: Dan. 

7. Şi a mai zămislit Valla slujnica 
Rahilei şi a născut al doilea fecior 
lui lacov. 

8. Şi a zis Rahila : ajutafu-m'au 
Dumnezeu şi m'am asemănat surorii 
mele şi m'am întărit şi a chemat 
numele lui: Neftali 

9. Şi văzând Lia că a încetat a 
mai naşte, a luat pre Zelîa slujnica 
sa şi o a dat pre ea lui îacov îemee 
şi a intrat la ea. 

10. Şi a zămislit Zelîa slujnica 
Liei şi a născut lui lacov îecior. 

11. Şi a zis Lia: întru noroc; şi a 
chemat numele lui: Gad. 

12. Şi a zămislit încă Zelfa sluj- 
nica Liei şi a născut lui lacov ai 
doilea îecior. 

13. Şi a zis Lia: fericită sunt eu, 
că mă fericesc femeile; şi a chemat 
numele lui: Asir. 

14. Şi s'a dus Ruvin în zilele se- 
cerei de grâu, şi a aflat mere de 
mandragoră în ţarină şi le-a adus 
la Lia mumă-sa; şi a zis Rahila că- 
tre soru-sa Lia: dă-mi din mandra- 
gorile feciorului tău. 

15. Şi a zis Lia : nu este destul 
ţie, că ai luat pre bărbatul meu? Au 
doară şi mandragorile feciorului meu 
vrei să le ei? Iară Rahila a zis; nu 
aşâ, doarmă cu tine în noaptea a- 
ceasta pentru mandragorile fecioru- 
lui tău. 



33. 30, 7. 35. Mat. 1, 2. 



30 . 5. 35, 25. 7. 29, 33, 34. 10. 35, 26. 



16. Şi venind lacov dela câmp 
scara a ieşit Lia înaintea lui şi a zis: 
la mifl£ să intri astăzi, că te-am 
iocmii cu plată pentru mandragorile 
feciorului meu; şi a dormit cu ea în 
noaptea aceea. 

17. Şi au auzit Dumnezeu pre Lia, 
şi zămislind a născut lui îacov al 
cincilea îecior. 

18. Şi a zis Lia: dat-au Dumnezeu 
plata mea, pentrucă am dat pre sluj- 
nica mea bărbatului meu, şi a che- 
mat numele lui: lsahar, adecă plată. 

19. Şi a zămislit încă Lia şi a 
născut lui lacov al şaselea îiu; 

20. Şi a zis Lia: dăruitu-mi-au mie 
Dumnezeu dar bun, într'această vre- 
me de acum mă va alege bărbatul 
meu, pentrucă am născut lui şase 
feciori, şi a chemat numele lui: Za- 
vulon. 

21. După aceasta a născut fată şi 
a chemat numele ei: Dina. 

22. Şi şi-au adus aminte Dumne- 
zeu de Rahila şi o au ascultat pre 
ea Dumnezeu şi au deschis pânte- 
cele ei. 

23. Şi zămislind a născut lui la- 
cov îecior şi a zis Rahila: luat-au 
Dumnezeu dela mine ocara mea. 

24. Şi a chemat numele lui: Iosiî, 
zicând : adaogă Dumnezeu şi alt 
îecior. 

25. Şi a fost dupăce a născut Ra- 
hila pre Iosiî, a zis lacov lui Lavan: 
slobozeşte-mă, şa să mă duc în lo- 
cul meu şi în pământul meu. 

26. Dă-mi femeile mele şi pruncii 
mei, pentru care am slujit fie, ca să 
mă duc, că tu ştii slujba mea care. 
am slujit {ie. 

27. Şi a zis Lavan lui: de am a- 
îlat har înaintea ta, că cu adevărat 
pot zice, că Dumnezeu m'au bine- 
cuvântat cu intrarea ta. 

28. Spune simbria ta mie, şi-fi 
voiu da-o. 

21. 34, 1. 



29. Şi a zis lacov: tu ştii cum 
ţi-am slujit jie şi câte au fost dobi- 
toacele tale, când am venit eu la tine. 

30. Că puţine erau câte aveai tu 
înainte de ce am venit eu la tine, şi 
au crescut întru mulţime mare şi 
te-au binecuvântat Dumnezeu cu in- 
trarea mea; acum dară când îmi 
voi face şi eu casă mie? 

31. Şi a zis Lavan lui: ce voiu da 
tie? Şi a zis lacov lui: nu-mi vei 
da nimic, iară de vei îace mie cu- 
vântul acesta, iarăşi voiu paşte oile 
fale şi le voiu păzî. 

32. Treacă toate oile tale astăzi; 
şi desparte de acolo toată oaia se- 
ină între miei, şi toată cea albă şi 
pestriţă între capre: va îi simbria 
mea. 

33. Şi mă va asculta pre mine 
dreptatea mea în ziua de mâine, că 
este simbria mea înaintea ta; tot 
ce nu va îi băîţat şi alb în capre 
şi sein în miei, va îi cum că l-am 
îurat eu. 

34. Şi a zis Lavan iui : îie după 
cuvântul tău. 

35. Şi a despărţit în ziua aceea 
ţapii cei bălţaţi şi cei albi şi toate 
caprele cele bălţate şi albe şi tot ce 
era alb întru ele şi tot ce erâ sein în 
miei, şi le-a dat în mâinile fiilor săi. 

26. Şi le-a despărţit cale de trei 
zile departe între ele şi între îacov, 
iar lacov păştea cile lui Lavan care 
rămăsese. 

37. Şi şi-a luat . lacov nuele de 
plop verde şi de nuc şi de palten, 
şi le-a cojit pre ele lacov făcând 
crestături albe, şi înfăşurând împre- 
jur verdeaţa se vedea pre nuele al- 
beaţa, care o curăţise de coajă îm- 
pestrită. 

38. Şi a pus nuelele ce le-a cu- 
răţit de coajă în jgheaburile apei, 
pentru ca venind oile să bea, înain- 
tea nuelelor venind ele să beâ să 

32. 31, 8. 



zămislească oile, cum erau nudele 
pestriţe. 

39. Şi zămisleau oile, cum erau 
nuelete şi năşteau oile albe, oi pe- 
striţe şi în felul cenuşii pătate. 

40. Şi mieii i-a despărţit lacov şi 
a pus înaintea oilor berbeci albi şi 
toţi mieii cei pestriţi; şi şi-a despăr- 
ţit lui turme osibite şi nu le-a a- 
mestecat cu oile lui Lavan. 

41. Şi a fost în vremea, în care 
zămisleau oile luând în pântece, a 
pus lacov nuelele înaintea oilor în 
jgheaburi ca să zămislească ele cum 
erau nuelele. 

42. Iar când năşteau oile nu le 
punea şi au fost cele neînsemnate 
ale lui Lavan şi cele însemnate aîe 
lui lacov. 

43. Şi s'a îmbogăţit omul foarte, 
foarte şi a avut dobitoace multe şi 
boi^şi slugi şi slujnice şi cămile şi 
asini. 

CAP. 31. 

lacov pleacă deîa Lavan. 

Si a auzit lacov cuvintele îeciori- 
lor lui Lavan, carii ziceau: luat-a 
lacov toate câte a avut tatăl nostru 
şi dintr'ale tatălui nostru a făcut 
toată mărirea aceasta. 

2. Şi a văzut lacov faţa lui Lavan 
siliată nu era către dânsul ca ieri 

I st. 

şi ca alaltăieri. 

3. Şi au zis Domnul către lacov: 
întoarce- te îr? pământul .tatălui tău 
şi la rudenia ta şi eu voi fi cu tine. 

4. Şi trimiţând lacov a chemat pre 
Lia şi pre Rahila în câmp unde erau 
turmele. 

5. Şi a zis lor: văz eu faţa tată- 
lui vostru, că nu este spre mine ca 
ieri şi ca alaltăieri, iar Dumnezeul 
părintelui meu este cu mine. 

6. Şi voi înşi-vă ştiţi, că cu toată 
vîrtutea mea am slujit tatălui vostru. 

39. 31, 8. 43. 12, 16. 
31- 3. 33, 9. 



7. îară tatăl vostru mi-a făcut sfrâm- 
bătate şi a schimbat din simbria 
mea de zece mieluşele, şi nu i-au dat 
lui Dumnezeu să-mi facă 'mie rău. 

8. Şi când a zis: cele pestriţe va 
fi simbria ta, toate oile miei pestriţi 
au născut, iar când a zis: cele albe 
va fi simbria ta, au născut toate oile 
miei albi. 

9. Şi au luat Dumnezeu toate vi- 
tele iatălui vostru şi le-au dat mie. 

10. Şi iată a fost când zămisleau 
oile, văzut-am cu ochii mei prin vis, 
şi iată se suiau pre oi şi pre capre 
ţapii şi berbecii albi şi pestriţi şi 
în faţa cenuşii pătaţi. 

11. Şi mi-a zis îngerul Domnului 
în vis: lacove, iar eu am zis: ce 
este? 

12. Şi a zis: caută cu ochii tăi şi 
vezi suindu-se pre oi şi pre capre 
ţapii şi berbecii albi şi pestriţi şi în 
faţa cenuşii pătaţi, că am, văzut câte 
ţi-a făcut ţie Lavan. 

13. Eu sunt Dumnezeul cel ce 
m'am arătat ţie la locul lui Dumne- 
zeu, unde mi-ai uns mie stâlpul şi 
ai făgăduit mie făgăduinţă cu rugă- 
ciune, acum dară scoală- te şi ieşi din 
pământul acesta şi mergi în pămân- 
tul naşterii tale, şi eu voiu fî cu tine. 

14. Şi răspunzând Rahila şi Lia, 
au zis lui: au doară mai avem noi 
parte sau moştenire în casa tată- 
lui nostru? 

15. Au, nu ca nişte streine ne-am 
socotit înaintea lui? Că ne-a vân- 
dut pre noi şi cu mâncare a mân- 
cat argintul nostru. ! 

16. Toată avuţia şi mărirea care 
au luat-o Dumnezeu dela tatăl no- 
stru, a noastră va fî şi a feciorilor 
noştri, acum dâră fă câte au zis ţie 
Dumnezeu. 

17. Şi sculându-se lacov a luat 
femeile sale şi copiii săi pre cămile. 

18. Şi a luat toate averile sale şi 

8. 30, 32, 39. 11. 46, 2. 13. 28, 18, 35, 1. 



toată agoniseala care a făcut în 
Mesopotamia şi toate ale sale, ca 
să meargă la Isaac tatăl său în pă- 
mântul Hananeilor. 

19. Iar Lavan s'a fost 4us să-şi 
tunză oile sale, şi Rahila a furat 
idolii tatălui său. 

20. Şi s'a ascuns lacov de Lavan 
Şirul, ca să nu spue lui că fuge. 

21. Şi a fugit el şi toate ale lui, 
şt trecând rîul, au grăbit spre mun- 
tele Galaad, 

22. Şi a treia zi s'a vestit lui La- 
van Şirului, cum că a fugit lacov. 

23. Şi luând pre toţi fraţii săi cu 
sine au alergat după dânsul cale de 
şapte zile şi l-au ajuns în muntele 
Galaad. 

24. Şi au venit Dumnezeu în somn 
noaptea la Lavan Şirul şi i-au zis lui: 
păzeşle-te ca nu cumvâ să zici că- 
tre lacov rele şi a ajuns Lavan pre 
lacov. 

25. lacov a întins cortul său în 
munte; iar Lavan a pus pre fraţii 
săi în muntele Galaad. 

26. Şi a zis Lavan lui lacov: ce 
ai făcut? Pentruce pe ascuns ai fu- 
git şi m-ai jefuit şi ai luat fetele 
mele ca pre nişte roabe cu sabia? 

27. Că de mi-ai îi spus, te-aş îi 
lăsat cu mare cinste şi cu bucurie 
şi cu cântăreţi şi cu timpine şi cu 
alăute. 

28. Şi nu m'am învrednicit a să- 
rută pre feciorii şi pre fetele mele 
şi acum nebuneşte ai făcut. 

29. Şi acum poate mâna mea a-ţi 
1ace rău; ci Dumnezeul tatălui tău 
ieri a grăit către mine zicând: păze- 
şte, ca să nu vorbeşti cu îacov rele. 

30. Acum dacă mergi, penfrucă 
•cu mare dor ai dorit, ca să te duci 
la casa tatălui tău, pentruce ai fu- 
rat dumnezeii mei? 

31. Şi răspunzând lacov a zis că- 
tre Lavan: pentrucă m'am temut, că 

24, 20, 3. 



am zis: ca nu cum-va să-ţi ei fetele 
tale dela mine şi toate ale mele. 

32. Şi a zis lacov: la cine vei afla 
dumnezeii tăi, nu va trăi înaintea 
fraţilor noştri; caută ce este la mine 
de ale tale şi ia. Şi nu a aflat la el 
nimic şi nu ştia lacov cum că Ra- 
hila îemeea lui i-a furat pre ei. 

33 Şi intrând Lavan a căutat în 
corfu Liei şi nu i-au aflat şi a ieşit 
din cortu Liei, şi a căutat corfu lui 
lacov şi corturile celor două slujnice 
şi nu i-au aflai. 

34. Şi a intrat în cortu Rahilei, 
iar Rahila a luat idolii şi i-a pus 
supt samarul cămilei şf a şezut dea- 
supra lor, şi a zis tatălui său: 

35. Nu-ţi pară cu greu doamne, 
nu pociu să mă scol înaintea ta, -că 
după obiceiul femeilor s'a întâmplat 
mie acum; iar Lavan a căutat în tot 
cortu şi n'a aflat Idolii. 

36. Şi s'a mâniat lacov şi s'a sfă- 
dit cu Lavan, şi răspunzând lacov a 
zis către Lavan, care este nedrepta- 
tea mea ? Şi care este păcatul meu? 
Că ai alergat după mine şi ai cău- 
tat toate vasele corturilor mele. 

37. Ce ai găsit din toate vasele 
casii taie pune aici înaintea fraţilor 
tăi şi înaintea fraţilor mei, ca să ju- 
dece între noi amândoi. 

38. De douăzeci de ani sunt cu tine, 
oile tale şi caprele fale nu s'au ster- 
pit, berbecii oilor tale nu i-am mân- 
cat, mâncat de hiară nu ţi-am adus. 

39. Eu am plătit dela mine furti- 
şagurile zilei şi furtişagurile nopţii. 

40. Ziua înă ardea căldura, iar 
noaptea suîeream geru; şi somnul 
dela ochii mei se depărt£ 

41. De douăzeci de ani de când 
sunt în casa ta, am slujit ţie patru- 
sprezece ani pentru două fete ale tale 
şi şase ani pentru oile tale, şi mi-ai 
schimbat simbria mea de zece mie- 
luşele. 

t 

39. Eşire, 22, 12. 



42. De nu mi-ar îi fost mie ajutor 
Dumnezeul părintelui meu Avraam 
şi irica lui Isaac cu mine, acum de- 
şert m'ai lăsa. Smerenia mea şi 
osteneala mâinilor mele, au văzut 
Dumnezeu şi te-au mustrat ieri. 

43. Şi răspunzând Lavan a zis lui 
lacov: fiicele tale, fetele mele sunt, 
şi feciorii tăi, fiii mei sunt, şi vitele 
tale, vitele mele sunt şi toate câte 
le vezi tu ale mele sunt şi ale fe- 
telor mele, ce voiu face lor astăzi, 
sau fiilor lor pe carii i-au născut? 

44. Acum dară vino să punem le- 
gătură, eu şi tu, şi va fi mărturie 
între mine şi tntre tine, şi i-a zis lui: 
iată nimenea nu este cu noi, vezi, 
Dumnezeu este martor între mine 
şi între tine. 

45. Şi luând lacov o piatră a pus-o 
stâlp. 

46. Şi a zis lacov fraţilor săi: adu- 
naţi pietre şi au adunat pietre şi au 
făcut movilă: şi au mâncat acolo 
pre movilă. 

47. Şi a zis Lavan lui: movila a- 
ceasta mărturie este între mine şi 
între tine astăzi, şi a numit-o pre ea 
Lavan: movila mărturiei; iar lacov 
a numit-a: movilă mărturie. 

48. Şi a zis Lavan lui lacov: iată 
această movilă şi stâlpul care î-am 
pus între mine şi între tine, mărtu- 
riseşte movila aceasta şi mărturise- 
şte stâlpul acesta, pentru aceea s'a 
numit numelef movila mărturiseşte. 

49. Şi vedenia care a spus: vază 
Dumnezeu între mine şi între tine, 
că ne vom despărţi unul de altul. 

50. De vei smerî fetele mele şi de 
vei lua femei presfe fetele mele, vezi 
nimenea cu noi nu este care să 
vază, Dumnezeu este mărturie între 
mine şi între tine. 

51. Şi a zis Lavan lui lacov: iată 
movila aceasta şi stâlpul acesta măr- 
turie este. 

48. Is. Navi 24, 27. 



52. Că de nu voiu trece eu la fine, 
nici tu nu vei trece la mine, movila 
aceasta şi stâlpul acesta spre ră- 
utate. 

53. Durrmezeul lui Avraam şi Dum- 
nezeul lui Nahor să judece între noi; 
şi a jurat lacov pe frica tatălui său 
Isaac. 

54. Şi a junghiat lacov jertfă în 
munte şi a chemat pe fraţii săi; şi 
au mâncat şi au băut şi au dormit 
în munte. 

55. Şi sculându-se Lavan dimi- 
neaţa a sărutat pe feciorii săi şi pe 
fetele sale şi i-a binecuvântat pre 
ei, şi întorcâjtdu-se Lavan s'a dus 
la locui său. 

Rugăciunea lui lacov. 

Iacov s'a dus în calea sa şi cău- 
tând a văzut tabăra lui Dumnezeu 
făbărîtă şi l-au înfîmpinat pre el în- 
gerii lui Dumnezeu. 

2. Şi a zis lacov când i-a văzut 
pre ei : tabăra lui Dumnezeu este 
aceasta şi a chemat numele locu- 
lui aceluia: tabere. 

3. Şi a trimis lacov soli înaintea 
sa la fratele său Isav în pămân- 
tul Seir în ţinutul Edomului. 

4. Şi le-a poruncit lor zicând: aşa 
veţi zice Domnului meu Isav : aşâ 
ziee sluga fa Iacov : cu Lavan am 
lăcuit şi până acum m'am zăbovit. 

5. Şi am agonisit boi şi asini şi 
oi şi slugi şi slujnice şi am trimis 
să spue domnului meu Isav, ca să f 
afle sluga ta har înaintea ta. 

6. Şi s'au întors solit la Iacov zi- 
când: rners-am la fratele tău Isav 
şi iată el vine întru înfîmpinarea la 
şi patru sute de bărbaţi cu el. 

7. Şi s'a temut lacov foarte şi nu 
şlieâ ce să facă, şi a împărţit popo- 



53. 16, 5. jfudec. 11, 27. 
32- 1- 48, 16, 3. 36, 6, 8. 6. 33, 1. 



rul ce erâ cu el şi boii şi cămilele 
şi oile în două tabere. 

8. Şi a zis Iacov: de va veni Isav 
îa o tabără şi o va tăia, cealaltă ta- 
bără se va mântuî. 

9. Şi a zis Iacov: Dumnezeul ta- 
tălui rneu Avraam şi Dumnezeul ta- 
tălui meu Isaac, Doamnei Tu cel ce 
mi-ai zis: întoarce-te în pământul 
naşterii tale şi-ţi voi îace ţie bine. 

10. Destul este mie toată drepta- 
tea ta şi tot adevărul care ai făcut 
robului tău, că numai cu acest to- 
iag al meu am trecut Iordanul ace- 
sta; iar acum rn'ai făcut cu două 
tabere. 

11. Scoate-mă din mâna fratelui 
meu, din mâna lui Isav, că mă tem 
eu de dânsul, ca nu cumvâ viind 
să mă ucigă pre mine şi pre mumă 
cu fii. 

12. Că tu ai zis: bine voiu face {ie 
şi voiu pune sămânţa ta ca nisipul 
mării, care nu se va număra de 
mulţime. 

13. Şi a dormit acolo în noaptea 
aceea, şi a luat din darurile care 
aduceâ, şi le-a trimis lui Isav frate- 
lui său. 

14. Capre două sute, ţapi două- 
zeci, oi două sute, berbeci douăzeci. 

15. Cămile cu lapte şi mânjii lor 
treizeci, boi patruzeci, tauri zece, 
asini douăzeci şi mânji zece. 

16. Şi a dat slugilor sale turmă 
deosebi şi a zis slugilor sale: mer- 
geţi înaintea mea şi despărţiţi turmă 
de turmă. 

17. Şi a poruncit celui dintâiu zi- 
când : de te va întâlni Isav fratele 
meu şi te va întrebă zicând: al cui 
eşti? Şi unde mergi, şi ale cui sunt 
acestea care merg înaintea ta? 

18. Vei zice: ale slugii tale Iacov, 
daruri a trimis domnului meu Isav 

şi iată el după noi. 

19. Şi a poruncit celui dintâiu şi 



celui de al doilea şi celui de al trei- 
lea şi tuturor celor ce mergeau după 
turmele acestea, zicând : după cu- 
vântul acesta grăiţi lui Isav, când 
îl veţi aflâ pre el. 

20. Şi ziceţi : iată sluga ta Iacov 
vine după noi, că a zis : voi îm- 
blânzi faţa lui cu darurile ce merg 
înaintea lui şi după aceasta voiu ve- 
dea faţa lui, ca doar va primi faţa 
mea. 

21. Şi mergeau darurile înaintea 
feţii lui, iar el a dormit în noaptea 
aceea în tabără. 

22. Şi sculându-se în noaptea a- 
ceea a luat pre amândouă femeile 
şi pre amândouă slujnicele şi pre 
cei unsprezece copii ai săi, şi a tre- 
cut vadul lui îavoh. 

23. Şi i-a luat pre ei şi i-a trecut 
rîuî şi a frecii! toate ale sale. 

24. Şi a rămas Iacov singur şi s'a 
luptat un om cu el până dimineaţa. 

25. Şi a văzut, că nu-1 poate birui, 
şi s'a atins de lăţimea coapsei lui, 
şi a amorţit lăţimea coapsei lui Ia- 
cov, luplându-se el cu dânsul. 

26. Şi a zis lui: lasă-mă, că s'au 
ivit zorile; iar el a zis: nu te voi 
tăsâ, de nu mă vei binecuvânta, 

27. Şi a zis lui: care este numele 
tău? Iar el a zis: Iacov. 

28. Şi a zis lui : nu se va mai 
chema numele tău Iacov, ci Israil 
va fî numele tău, pentrucă ai fost 
tare cu Dumnezeu; şi cu oamenii pu- 
ternic vei fi. 

29. Şi a întrebat Iacov şi a zis: 
spune-mi numele tău? Iar el a zis: 
pentruce întrebi fu de numele meu? 1 
Şi 1-a binecuvântat pre dânsul acolo. 

30. Şi a chemat Iacov numele lo- 
cului aceluia: vederea lui Dumnezeu, 
că am văzut pre Dumnezeu faţă că- 
tre faţă şi s'a mântuit sufletul meu; 

31. Şi răsăreâ soarele, când a fre- 



9. 31, 3, 13. 12. 13, 16} 28, 13, 14; 41, 49. 



28. 35, 10. 29. Judec. 13, 17. 



cui vederea lui Dumnezeu; iar el 
şchiopătâ cu piciorul său. 

32. Pentru aceea nu mănâncă fiii 
lui Israil vâna amorţită care este 
pre lăţimea coapsei, până în ziua de 
astăzi, că a atins vâna de pre lăţi- 
mea coapsei lui Iacov şi a amorţit. 

CAP. 33. 

împăcarea lui lacov cu Isav. 

Ci căutând Iacov cu ochii săi a 
V văzut pre Isav fratele său viind 
şi patru sute de bărbaţi cu dânsul, 
şi a împărţit Iacov copiii la Lia şi 
la Rahila şi la cele două slujnice. 

2. Şi a pus pre cele două casnice 
şi pre feciorii lor înainte, şi pre Lia 
şi pre copiii ei dinapoia lor; şi pre 
Rahila şi pre losiî mai pre urmă. 

3. Iar el a ieşit înaintea lor şi s'a 
închinai la pământ de şapte ori până 
s'a apropiat de fratele său. 

4. Şi a alergat îsav întru întîm- 
pinarea lui, şi îmbrăţişindu-1 a căzut 
pre grumazul lui şi î-a sărutat foarte, 
şi plânseră amândoi. 

5. Şi căutând îsav a văzut femeile 
şi copiii şi a zis: ce sunt acestea? 
Iar el a zis: pruncii, cu cari au mi- 
luit Dumnezeu pre sluga ta. 

6. Şi s'au apropiat slujnicele şi 
îiii lor şi s'au închinat. 

7. Şi s'a apropiat Lia şi îiii ei şi 
s'au închinat; şi după aceea s'au a- 
propiat Rahila şi losiî şi s'au în- 
chinat. 

8. Şi a zis : ce sunt ţie acestea 
toate taberile acestea, care am întâl- 
nit? Iar el a zis : ca să afle sluga 
ta har înaintea ta doamne; 

9. Iar Isav a zis: am eu multe frate, 
ţine-ţi tu pre ale tale. 

10. Şi a zis Iacov : de am aflat 
har înaintea ta, primeşte darurile 
din mâinile mele, că pentru aceasta 
am văzut îaţa ta, ca şi cum ar vedea 

33. 1, 32, 6. 



cinevâ îaţa lui Dumnezeu şi-mi va 
îi mie binevoitor. 

11. Primeşte binecuvântările mele 
care am adus ţie, că m'au miluit 
Dumnezeu şi am de toate; şi l-a silit 
pre el de-a luai. 

12. Şi a 2is: sculându-ne să mer- 
gem împreună. 

13. Şi a zis lui: domnul meu ştie, 
că copiii mei sunt micşori şi oile şi 
vacile sunt fătate, deci de le voi sili 
să meargă, într-o zi vor muri toate 
vitele. 

14. Meargă domnul meu înaintea 
slugei sale, şi eu voi veni încet pre 
urmă după cum voi vedeâ că pot 
copiii mei, până voiu veni eu la 
domnul meu în Seir. 

15. Şi a zis îsav: voiu lăsa cu tine 
din oamenii ce sunt cu mine, iar el 
a zis: pentruce aceasta? Destul este 
că am aflat har înaintea ta doamne. 

16. Şi s'a întors Isav în ziua a- 
ceea pre calea sa la Seir. 

17. Şi Iacov s'a dus la corturi 
şi şi-a făcut lui acoio case, şi vite- 
lor sale corturi, pentru aceea a che- 
mat numele locului aceluia: corturi. 

18. Şi a venit Iacov în Salim ce- 
tatea Sichimilor, care este în pămân- 
tul lui Hanaan, când s'a întors din 
Mesopotamiea Siriei; şi a tăbărît în 
îaţa cetăţii. 

19. Şi a cumpărat o parte din ţa- 
rină, unde şi-a întins cortul său, dela 
Emor tatăl lui Sihem, cu o sută de 
miei. 

20. Şi a făcut acolo altar, şi a che- 
mat pre Dumnezeul lui Israil. ţ 

CAP. 34. 

Uciderea Sichimiţilor. 

Si a ieşit Dina fata Liei, care o a 
5 născut lui Iacov, ca să cunoască 
fetele lăcuitorilor. 



11. 1. Imp. 25, 27. 
34. 1- 30, 21. 



2. Şi o a văzut pre ea Sihem fe- I 
cioruî lui Emor Eveul domnul pă- 
mântului, şi luând-o a dormit cu ea 
şi a smerit-o. 

3. Şi s'a lipit de sufletul Dinei fe- 
tei lui Iacov, şi a iubit pre fecioara 
vorbindu-i după cugetul ei. 

4. Grăil-a Sihem către Emor tatăl 
său zicând: iâ mie pre fata aceasta 
de soţie. 

5. Şi a auzit Iacov cum a pân- 
gărit feciorul lui Emor pre Dina fata . 
sa, şi feciorii lui erau cu vitele în 
câmp, şi a făcu! Iacov până au ve- 
nit ei. 

6. Şi a ieşit Emor tatăl lui Sihem 
la Iacov ca să-t vorbească, 

7. Iar feciorii lui Iacov au venit 
dela câmp, şi dacă au auzit s'au 
umilit, şi s'au turburat oamenii şi 
s'au întristat foarte; căci lucru ru- 
şinos a făcut întru Israiî dormind 
cu fata lui Iacov, şi nu va fi aşa. 

8. Şi a gr?it lor Emor zicând : 
Sihem feciorul meu a ales cu su- 
fletul său pre fata voastră, dafi-o 
deci pre ea lui îemee. 

9. Şi vă încuscriţi cu noi : fetele 
voastre daţi-le nouă, şi fetele noa- 
stre lusţi-îe feciorilor voştri. 

10. Şi între noi lăcuiţi, şi pămân- 
tul iată lat este înaintea voastră, lă- 
cuiţi şi vă hrăniţi pre dânsul, şi a- 
gonisiţi întru el 

lt. Şi a zis Sihem către tatăl ei 
şi către fraţii ei: să aflu har înain- 
tea voastră şi ce veţi zice vom dâ. 

12. înmulţiţi zestrea foarte, şi voiu 
dâ cât veţi zice mie, de-mi veţi dâ 
mie copila aceasta femee. 

13. Şi au răspuns feciorii lui Ia- 
cov lui Sihem şi lui Emor tatălui 
său cu înşelăciune, zicându-le: că 
a pângărit pre Dina sora lor. 

14. Şi a zis lor Simeon şi Levî 
fraţii Dinei: nu vom putea să facem 
cuvântul acesta, să dăm pre sora 



noastră la om netăiat împrejur, că 
este ocară nouă. 

15. Numai înlr'aceasta ne vom a- 
semănâ vouă şi vom lăcuî între voi, 
de veţi face ca noi şi voi, ca să se 
taie împrejur toată partea bărbă- 
tească. 

16. Şi vom da fetele noastre vouă, 
şi din fetele voastre vom lua nouă 
femei şi vom lăcuî la voi, şi vom 
fî ca o seminţie. 

17. Iar de nu ne veţi asculta, ca 
să vă tăieţi împrejur, vom lua fata 
noastră şi ne vom duce. 

18. Şi au plăcut cuvintele înain- 
tea iui Emor şi înaintea lui Sihem, 
feciorul lui Emor. 

19. Si n'a zăbovit tânărul a face 
cuvântul acesta, pentrucă iubeâ pre 
fata lui Iacov, şi el era mai mare de- 
cât toţi câţi erau în casa tatălui său. 

20. Şi a venit Emor şi Sihem fe- 
ciorul lui la poarta cetăţii lor, şi au 
grăit către bărbaţii cetăţii lor zicând: 

21. Oamenii aceştia în pace sunt 
cu noi, să iăcuîască pre pământ şi 
să agonisească întru el, şi pămân- 
tul iată larg este înaintea lor, fetele 
lor să le luăm nouă femei, şi fetele 
noastre să le dăm lor. 

22. Infr'aceasta numai se vor ase- 
mănă nouă oamenii, ca să lăcuia- 
scă cu noi şi să fim un popor, de 
se va tăia împrejur la noi toată par- 
tea bărbătească, precum şi ei sunt 
tăieţi împrejur. 

23. Şi vitele lor şi cele cu patru 
picioare şi averile lor au nu vor îl 
ale noastre? Numai înfr'aceasta să 
ne asemănăm lor şi ei vor lăcuî icu 
noi. 

24. Şi au ascultat pre Emor şi pre 
Sihem feciorul lui toţi carii intrau 
pe poarta cetăţii lor ; şi tot bărba- 
tul ş'a tăiat împrejur trupul său. 

25. Şi a fost în ziua a treia când 
erau în durere, au luat cei doi fe- 



7. 2 lege 22, 21. 



25. 49, 5, 6. 



ciori ai lui Iacov, Simeon şi Levi 
{raţii Dinei, fiecare sabia sa, şi au 
intrat în cetate fără temere şi au 
omorît toată partea bărbătească. 

26. Şi pre Emor şi pre Sihem fe- 
ciorul lui i-au ornorît cu ascu{itul 
săbiei; şi au luat pre Dina din casa 
lui Sihem şi au ieşit. 

27. Şi fiii 'lui lacov au intrat pre- 
ste cei răniţi şi au prădat cetatea, 
în care au pângărit pre Dina sora lor. 

28. Şi oile lor şi boii lor şi asinii 
lor şi câte erau în cetate şi câte erau 
în câmp le-au luat. 

29. Şi toate trupurile lor, şi toată 
agoniseala lor, şi femeile lor le-au 
robit, şi au jefuit câte erau în ce- 
tate şi câte erau în case. 

30. Şi a zis lacov către Simeon 
şi către Levî: urît m'aţi făcut, ca să 
fiu rău tuturor celor ce lăcuesc pă- 
mântul: şi în Hananei şi în Ferezei 
şi eu puţin sunt cu numărul, şi de 
se vor aduna asupra mea, mă vor 
tăia şi voiu pieri eu şi casa mea. 

31. Iar ei au zis: au doară ca cu 
o curvă vor trăî cu soara noastră? 

CAP. 35. 

Mo arte a Rahile i. 

Si au zis Dumnezeu către lacov : 
ţ scoală şi te sue în locul Vetil şi 
lăcueşte acolo şi fă altar lui Dum- 
nezeu celui ce s'au arătat |ie, când 
fugeai dela faţa lui Isav fratele tău. 

2. Şi a zis lacov casii sale şi tu- 
turor celoj ce erau cu sine: ridicaţi 
din mijlocul vostru pre dumnezeii 
cei streini carii sunt cu voi, şi vă cu- 
răţiţi şi vă schimbaţi hainele voastre. 

3. Şi sculându-ne să ne suim în 
Vetil şi să facem acolo altar lui Dum- 
nezeu celui ce m'au auzit în ziua 
necazului, cel ce au fost cu mine 
şi m'au mântuit în calea pe care 
mergeam. 

30. Esire 5, 21. 
35. 1. 28, 12, 13; 31, 13. 2. Eşire 34, 13. 



4. Şi a dat lui lacov pre dumne- 
zeii cei streini carii erau în mâinile 
lor, şi cerceii care erau în urechile 
lor; şi i-au ascuns Iacov supt ferevin- 
tul din Sichim, şi i-a pierdut până 
în ziua de astăzi. 

5. Şi s'a ridicat Israil din Sichim 
şi a fost frica lui Dumnezeu preste 
cetăţile cele de prin prejurul lor, şi 
n'au alergat pre urma fiilor lui Israil. 

6. Şi a venit lacov în Luza, care 
este în pământul lui Hanaan numit 
Vetil şi tot poporul care eră cu el.. 

7. Şi a zidit acolo altar şi a nu- 
mit numele locului: Vetil, pentrucă 
acolo s'au arătat Dumnezeu lui, când 
fugea el dela faţa lui Isav fratelui său. 

8. Şi a murit Devora doica Reve- 
chei şi a îngropat-o mai jos de Ve- 
til supt stejar, şi a numit Iacov nu- 
mele lui: stejarul jalei. 

9. Şi s'au arătat Dumnezeu lui 
Iacov încă în Luza, când a venit a- 
colo viind din Mesopotamia Siriei, 
şi l-au binecuvântat pre el Dumnezeu. 

10. Şi i-au zis Dumnezeu lui: nu- 
meie tău nu se va mai chemâ la- 
cov, ci Israil va îi numele tău, şi au 
numit numele lui: îsrail. 

îl. Şi au zis Dumnezeu lui: eu 
sunt Dumnezeul tău, creşte şi te în- 
mulţeşte, neamuri şi adunări de nea- 
muri vor fi dintru tine, şi împăraţi 
din coapsa ta vor ieşi. 

12. Şi pământul care l-am dat lui 
Avraam şi lui Isaac, ţie l-am dat 
pre el, al tău va fi, şi seminţiei tale 
după tine voiu da pământul acesta. 

13. Şi s'au suit Dumnezeu dela 
dânsul din locul în care au^grăit du 
dânsul. 

14. Şi a pus Iacov stâlp de pia- 
tră în locul în care au grăit cu el 
Dumnezeu, stâlp de piatră şi-a tur- 
nat preste el vin şi a vărsat preste 
el untdelemn. 

7. 13, 3. 10. 32, 28. 11. 1, 22, 28 ; 46, 3; 
48, 4. 13. 17, 22. 14. 28, 18. 



15. Şi a chemat Iacov numele lo- 
cului în care au grăit cu dânsul Dum- 
nezeu : Vetil. 

16. Şi sculându-se Iacov din Ve- 
fil a întins cortul său dincolo de 
turnul Gader, şi a fost când s'a a- 
propiaf de Havrata, ca să vie la E- 
îrata a născut Rahila, şi greutate a 
avut în naştere. 

17. Şi a fost când a născut ea cu 
greu, a zis ei moaşa: cutează, că şi 
acesta îfi este îiu. 

18. Şi a fost când îşi da ea su- 
fletul, că mureâ, a chemat numele, 
lui: fiul durerii mele, iară tatăl său 
l-a numit pre dânsul: Veniamin. 

19. Şi a murit Rahila şi s'a îngro- 
pat în calea Efratului, acesta este 
Villeim. 

20. Şi a pus Iacov stâlp pre mor- 
mântul ei, acesta este stâlpul mop 
mâritului Rahilei până în ziua de 
astăzi. 

21. Şi a îost când a lăcuit îsrail 
în pământul acela a mers Ruvin şi 
a dormit cu Vaîla jiitoarea tatălui 
său Iacov, şi a auzit îsrail şi rău 
s'a arătat înaintea iui. 

22. Şi erau fiii lui Iacov doispre- 
zece. 

23. Feciorii Liei cel dintâiu născut 
al lui Iacov : Ruvin, Simeon, Levî, 
Iuda, Isahar, Zavulon. 

24. Şi feciorii Rahilei: Iosiî .şi Ve- 
niamin. 

25. Şi feciorii Vallei slujnica Ra- 
hilei: Dan şi Nfftali. 

26. Şi feciorii Zelfei slujnica Liei: 
Gad şi Asir. Aceştia sunt feciorii 
lui Iacov, carii s'au născut în Me- 
sopolamia Siriei. # 

27. Şi a venit Iacov ia Isaac ta- 
tăl său la Mamvri în cetatea câm- 
pului: acesta este Hevronîn pămân- 
tul lui Hanaan, unde a lăcuit Avraam 
şi Isaac. 

15. 28, 19. 19. 48, 7. 23. 49, 8 . 25. 30, 5. 
26. 30, 10. 27. 23, 19 ; 37, 1. 



28. Şi au fost zilele lui Isaac, care 
a trăit ani o sută optzeci, 

29. Şi slăbind Isaac a murit şi s'a 
adaus lângă neamul său bătrân şt 
plin de zile, şi l-au îngropat pre el 
Isav şi Iacov feciorii lui. 

GAP. 36. 

Ne amu l lui Isav. : 

Acestea sunt naşterile lui Isav, ace- 
sta este Edom. 

2. Şi Isav şi-a luat lui femei din 
fetele Hananeilor: pre Ada făta lui 
Elom Heteul şi pre Olivema fata lui 
Ana feciorul lui Sevegon Eveul. 

3. Şi pre Vasemata fata lui Ismail 
sora lui Naveot. 

4. Şi a născut Ada lui Isav: pre 
Elifas; şi Vasemata a născut pre Ra- 
guil. 

5. Şi Olivema a născut pre Ieus 
şi pre Eglom şi pre Kore. Aceştia 
sunt feciorii lui Isav, cari s'au nă- 
scut lui în pământul Hanaan. 

6. Şi a luat Isav pre femeile sale 
şi pre feciorii săi şi pre fetele sale, 
şi toate trupurile casii sale şi toate 
averile sale şi toate vitele şi toate 
câte a avut şi toate câte a agonisit 
în pământul lui Hanaan; şi s'a dus 
Isav din pământul Hanaan, dela faţa 
lui Iacov fratelui său. 

7. Pentrucă erau averile lor mai 
multe decât să poată lăcui într'un 
loc, şi pământul în care lăcuiau nu-i 
putea cuprinde pre ei de mulţimea 
averilor lor. 

8. Şi a lăcuit Isav 'în muntele Seir. 
Isav acesta este Edom. \ 

9. Acestea sunt naşterile lui Isav 
tatălui lui Edom în muntele Seir. 

10. Şi acestea sunt numele fiilor 
lui Isav: Elifas fiul Adei femeii lui 
Isav, şi Raguil fiul Vasematei fe- 
meii lui Isav. 

29. 25, 8. 

36.2.26,34. 4. 1. Paralip. 1, 35. 6. 32, 3. 
7. 13, 6. 8. 32, 3. 10. 1. Paralip. 1, 35. 



11. Şi s'au născut Iui • Eliîas fe- 
ciori : Teman şr Omar şi Soîar şi 
Gotom şi Kenez. s 

12. Şi Tamna erâ tiitoare lui Eli- 
fas fiul lui lsav şi a născu! lui Eli- 
îas pre Âmaltc, aceştia sunt feciorii 
Adei femeii lui lsav. 

13. Şi aceştia sunt feciorii lui Ra- 
guil : Nahot şi Zare şi Some şi Moze. 
Aceştia erau feciorii Vasematei fe- 
meii lui lsav. 

14. Şi aceştia sunt feciorii Oli- 
vemii femeii iui lsav, care a fost 
fată lui Ana feciorul lui Sevegon, şi 
a născut lui lsav: pre îeus şi pre 
leglom şi pre Kore. 

15. Aceştia sunt căpeteniile fiii lui 
lsav, fiii lui Eîifas celui întâiu nă- 
scut al lui lsav: Domnul Teman, 
Domnul Omar, Domnul Soîar, Dom- 
nul Kenez, 

16. Domnul Kore, Domnul Gotom, 
Domnul Âmalic, aceştia sunt Domnii 
lui Elifas în pământul îdumeii, ace- 
ştia sunt fiii Adei. 

17. Şi aceştia sunt fiii lui Raguîl 
fiului lui lsav: Domnul Nahot, Dom- 
nul Zare, Domnul Some, Domnul 
Moze, aceştia sunt Domnii lui Ra- 
guil în pământul Edomului, aceştia 
sunt feciorii Vasematei femeii lui 
îsav. 

18. Şi aceştia sunt feciorii Olivemii 
femeii lui lsav: Domnul Ieus, Dom- 
nul leglom, Domnul Kore, aceştia 
sunt Domnii Olivemii fetei lui Ana 
femeii luj lsav. 

19. Aceştia sunt feciorii lui lsav, 
şi aceştia sunt Domnii lor, aceştia 
sunt feciorii lui Edom. 

20. Şi aceştia sunt feciorii lui ^Seir 
Horeului celui ce lăcueşfe pământul: 
Lotan, Soval, Sevegon, Ana, 

21. Şi Dison şi Asar şi Rison, a- 
ceşfia sunt Domnii Horeului fecio- 
rului lui Seir în pământul lui Edom. 

22. Şi au fost feciorii lui Lotan : 

20. 2 Lege 2, 12; l Paratip. 1, 38. 



Hori şi Eman, iar Sora lui Lotan: 
Tamna. 

23. Şi aceştia sunt feciorii lui So- 
val: Golam şi Manahal şi Ghevil şi 
Sofar şi Omar. 

24. Şi aceştia sunt feciorii lui Se- 
vegon: Aie şi Ana. Acesta este Ana 
carele a aflat pre Iamin în pustie, 
când păşteâ asinii lui Sevegon ta- 
tălui său. 

25. Şi aceştia sunt feciorii lui Ana: 
Dison şi Oîivema fata lui Ana. 

26. Şi aceştia sunt feciorii lui Di- 
son: Amada şi Asvan şi Itran şi 
Harran. 

27. Şi aceştia sunt feciorii lui Asar: 
Valaam şi Zucam şi lucam. 

28. Şi aceştia sunt feciorii lui Ri- 
son: Os şi Aran. 

29. Şi aceştia sunt Domnii lui Horri : 
Domnul Lotan, Domnul Soval, Dom- 
nul Sevegon, Domnul Ana, 

30. Domnul Dison, Domnul Asar, 

Domnul Rison, aceştia sunt Domnii 
lui Horri între domniile lor, în pă- 
mântul Edomului. 

31. Şi aceştia sunt împăraţii, carii 
au împărăţii în Edom mai 'nainte de 
a împărăţî împărat în Israii. 

32 Şi a împărăţii în Edom Valac 
feciorul iui Veor, şi numele Cetăţii 
iui : Denava. 

33. Şi a murit Valac, şi în locul 
lui a împărăţii Iovav feciorul lui 
Zara din Vosora. 

34. Şi a murit Iovav, şi în locul 
lui ă împărăţii Asom, din pământul 
Temanilor. 

35. Şi a murit Asom, şi în locul 
lui a împărăţii Adad feciorul lui Va- 
rad, cel ce a tăiat pre Madiam în 
câmpul lui Moav, şi numele Cetăţii 
lui: Ghetem. 

36. Şi a murit Adad, şi în locul 
lui a împărăţii Samada, din Maseca. 

37. Şi a murit Samada, şi a îm- 
părăţii după el Saul din Roovot de 
lângă rîu. 

31. 1. Paralip. 1, 43. 37. Fac. 10, 11. 



38. Şi a murit Saul, şi a împără- 
ţii după el Vallenon îiul lui Ahovor. 

39 Şi a murit Vallenon feciorul lui 
Ahovor, şi a împărăţii după dânsul 
Arad feciorul lui Varad, şi numele 
cetăţii lui: Fogor, şi numele femeii 
lui: Meteveil, fata lui Matrait fecio- 
rul lui Mezoov. 

40. Acestea sunt numele Domni- 
lor lui Isav întru seminţiile lor, după 
locurile, lor întru ţările lor şi întru 
neamurile lor: Domnul Tamna, Dom- 
nul Golla, Domnul leter, 

41. Domnul Olivemas, Domnul Ilas, 
Domnul Finon, 

42. Domnul Kenez, Domnul Teman, 
Domnul Mazar, 

43* Domnul Maghediil, Domnul Za- 
fo^Aceşiia sunt Domnii Edomului, 

j e j cele zidite în pământul agoni- 
sii lor. Acesta este Isav latăl E- 
domului. 

" CAP- 37. 

Visurile şi vinderea lui losif. 

Iar Iacov lăcuiâ în pământul, unde 
a fost sălăşluit Isaac tatăl său, în 
pământul Hanaan. 

2. Şi acestea sunt naşterile lui Ia- 
cov, când erâ losif de şaptespre- 
zece ani, şi păşteâ oile tatălui său 
cu fraţii săi, fiind tânăr, cu feciorii 
Vallii şi cu feciorii Zelfii femeile ta- 
tălui său, şt ei au pârît pre îosif cu 
faptă rea către lsrail tatăl lor. 

3. Iar Iacov iubeâ pre losif mai 
mult decât pre toţi fiii săi, pentrucă 
fiu de bătrâneţe erâ lui, şi i-a făcut 
lui haină pestriţă. 1 

4. Şi văzând fraţii lui, că pre el 
iubeşte tatăl lor mai mult decât pre 
toţi fiii săi, l-au urît pre el, şi nu 
puteau grăî lui nimica de pace. 

5. Şi în somn văzând losif vis, 
l-a spus fraţilor săi. 



40. 1 Paralip. 1, 51. 
37. 1. 35, 27. 5. 42, 9. 



6. Şi a zis lor: ascultaţi visul a- 
cesfa care l-am visat: 

7. Mi se părea că voi legaţi snopi 
în mijlocul câmpului, şi s'a sculat 
snopul meu şi a stătut drept; şi în- 
cunjurându-1 snopii voştri, s'au în- 
chinat snopului meu. 

8. Iar fraţii lui au zis: au doar îm- 
părăţind vei împărăţî preste noi, s'au 
domnind vei domnî preste noi? Şi 
au adaos mai mare ură asupra lui 
pentru visele lui şi pentru cuvin- 
tele lui. 

9. Şi a văzut alt vis, şi l-a spus 
tatălui său şi fraţilor săi, şi a zis: 
iată am visat alt vis, cum că soa- 
rele şi luna şi unsprezece stele se 
închinau mie. 

10. Şi l-a certat tatăl său,, zicân- 
du-i : ce este visul acesta care ai 
visat? Nu cumvâ vom venî, eu şi 
muma ta şi fraţii tăi să ne închi- 
năm ţie pre pământ? 

11. Şi l-au pismuit fraţii lui; iar 
tatăl său a păzit cuvântul. 

12. Şi s'au dus fraţii lui să pască 
oile tatălui lor în Sihem. 

13. Şi a zis lsrail către losif : iată 
fraţii tăi pasc oile în Sihem, vino, 
să te trimiţ la dânşii, şi el i-a zis: 
iată eu. 

14. Şi i-a zis lsrail lui: mergi şi 
vezi de suni sănătoşi fraţii tăi şi 
oile, şi-mi spune ; şi l-a trimis pre 
el din valea Hevronului, şi a venit 
în Sihem. 

15. Şi l-a aflat pre el un om, ră- 
tăcind pre câmp, şi l-a întrebat omul 
zicând: ce cauţi? 

16. Iar el a zis: pe fraţii mei caut, 
spune-mi unde pasc oile? 

17. Şi i-a zis omul: s'au dus de 
aici, că i-am auzit pre ei zicând: să 
mergem în Dotaim, şi s'a dus losif 
după fraţii săi, şi i-a aflat în Do- 
taim. 

18. Iar ei văzându-1 pre el de de- 
parte până a nu se apropiâ de dânşii, 



gândeau rău, ca să-1 omoare pre el. 

19. Şi a zis fiecare către fratele 
său: iată visătorul acela vine. 

20. Acum dar veniţi să-l omorîm, 
şi să-l aruncâm ţ înlr'o groapă, şi vom 
zice: hiară rea 1-a mâncat pre el, 
şi vom vedeâ ce vor fi visurile lui. 

2t r Şi auzind Ruvin 1-a scos din 
mâinile lor, zicând : să nu-i luăm 
vieaţa. 

22. Şi a zis lor Ruvin: să nu văr- 
saţi sânge, aruncaji-l într'o groapă 
de acestea care este în pustie; iar 
mâna să nu vă puneţi pre el, că 
cercă în ce chip îl va scoate pre el 
din mâinile lor, şi să-l dea tată- 
lui său. 

23. Deci a fost când a venit Iosif la 
fraţii săi, ei l-au desbrăcat de haina 
cea pestriţă, cu care era îmbrăcat. 

24. Şi luându-l l-au aruncat în 
groapă, iar groapa eră deşartă, şi 
nu aveâ apă. 

25. Apoi ei au şezut să mănânce 
pâine, şi căutând cu ochii au vă- 
zut, şi iată călători Ismailteni veneau 
din Galaad, şi cămilele lor încăr- 
cate de lămâie şi de răşină şi de 
smirnă, şi mergeau să se pogoare 
în Eghipef. 

26. Şi a zis luda către fraţii săi: 
ce folos de vom ucide pe fratele 
nostru şi vom ascunde sângele lui? 

27. Veniţi să-l vindem Ismailteni- 
lor^acestora, iar mâinile noastre să 
nu fie pre dâjisul, că fratele nostru 
şi trupul nostru este, şi au ascul- 
tat fraţii lui. 

28. Şi trecând pre acolo oameni 
Madiamiteni neguţători, l-au traş.şi 
l-au scos pre Iosif din groapă, şi 
l-au vândut Ismailtenilor cu două- 
zeci de auri, şi l-au dus în Eghipet. 

29. Şi s'a întors Ruvin la groapă, 
şi n'a văzut pre losif în groapă, şi 
şi-a rupt hainele sale. 

21. 42, 22. 27. 39, 1; 40, 15. 28. Ps. 104, 
17$ Fap. Hp. 7, 9. 29. 44,13. 



30. Şi s'a întors la fraţii săi, şi a 
zis: băiatul nu este, dar eu unde 
mă voiu mai duce? 
i 31. Şi- luând ei haina lui Iosif au 
junghiat un ed de capră, şi muiară 
haina lui în sânge. 

32. Şi au trimis haina cea pestriţă, 
şi o aduseră tatălui lor, şi ziseră: 
aceasta o am atlaf, cunoaşte de este 
haina fiului tăUj au nu? 

33. Şi a cunoscut-o, şi a zis : haina 
fiului meu este, hiară Feâ 1-a mân- 
cat pre el, hiara l-a răpit ţ>'re Iosif. 

34. Şi şi-a rupt Iacov hainele Sale, 
şi a pus pre mijlocul lui sac şi a 
plâns pre fiul său zile multe. 

35. Şi s'au adunat toţi feciorii şi 
fetele lui, şi au venit Să-l mângâie, 
şi nu vreâ să se mângâie, Bifări: 
că mă voiu pogorî în Iad lc"' v $ 
plângând, şi l-a plâns pre el ^jm$MI 

36. Iară Madiamifenii "au vândut pre 
Iosif în Eghipet lui Penteîrî dregă- 
torul Iui Faraon, care era mai mare 
preste bucătari. 

CAP. 38. 

Iuda şi Tamar. 

8i a fost în vremea aceia s'a po- 
j gorît Iuda dela fraţii săi, şi a ve- 
nit până la un om Odolamifean a- 
nume îras. V 

2. Şi a văzut acalo Iuda o fată a 
unui om Hananeu anume Sava, şi 
a luat-o pre ea femee, şi a intrat 
la ea. 

3. Şi zămislind ea a născut fe- 
cior, şi, a chemat numele luî lr. * 

4. Şi iară zămislind a născut fe- 
cior, şi a chemat numele lui Avnan. 

5. Şi adăogând a născut încă al 
treilea fecior, şi a chemat numele 
lui Silom, şi ea erâ în Hasvi când 
i-a născut pre ei. 



33. 42, 13; 44, 28. 34. 44, 13. 
38. 2. 1 Paralip. 2, 3. 3. 46, 12. 4. Nu- 
merii 26, 19. 5. l Paralip. 4, 21. 



6. Şi a luat luda femee lui Ir ce- 
lui întâi născut, căreia numele erâ 
Tamar. 

7. Şi a fost îr cel înfâi născut al 
lui Iuda rău înaintea Domnului, şi 
l-au ucis pre; el Dumnezeu. 

8. Şi a zis luda lui Avnan: intră 
la îemeia iratelui tău, şi ia-o pre ea 
femee, şi ridică sămânţa fratelui tău. 

9. Şi cunoscând Avnan, că nu va 
îi sămânţa a lui, când mergeâ la fe- 
meea iratelui său vărsă pre pământ, 
ca să nu deâ sămân(ă fratelui său. 

10. Şi rău s'a arătat înaintea lui 
Dumnezeu, pentrucă a făcut aceasta, 
şi l-a omorît şi pre acesta. 

11. Şi a zis luda către Tamar no- 
ru-sa: şezi văduvă în casa tatălui 
tău, până ce va creşte mare Silom 
feciorul meu, că se temeâ ca nu cum- 
vâ să moară şi acesta ca şi frajii 
lui; şi mergând Tamar a şezut în 
casa tatălui său. 

12. Şi au trecut zile multe, şi a 
murit Sava femeea lui Iuda, şi mân- 
gâindu-se Iuda, s'a suit la cei ce 
tundeau oile lui, el şi Iras păsto- 
rul lui Odolomiteanul în Tamna. 

13. Şi s'a spus Tamarei nurorii 
sale ,zicându-i : iată socrul tău se 
sue în Tamna să tunză oile sale. 

14. Şi ea dezbrăcând de pre sine 
hainele cele de văduvie, s'a învălit 
cu brobodelnicul şi s'a înfrumuse- 
ţat şi a şezui la porţile Enanului, 
care eşte în calea Tamnei, că a vă- 
zut cum că Silom a crescut mare, 
şi el n'a dat-o lui femee. 

15. Şi văzând-o pre ea Iuda, a soj? 
cotit că este o curvă, că ea ş'a a- 
coperit fata sa, şi n'a cunoscuf-o. 

16. Şi s'a abătut la dânsa din cate; 
şi i-a zis ei: lasă-mă să intru la 
tine, că n'a cunoscut-o cum că este 
noru-sa, iar ea a zis : ce-mi vei dâ 
de vei intră la mine? 

6. 1 Paralip. 2, 3. 7. Numeri! 26, 19. 
S. 2 lege 25, 5; Mat. 22, 24; Marc. 12. 19. 
16, Levit. 18, 15. 



17. Iar el a zis: eu Tţi voiu tri- 
mite un ied de capră din oile mele, 
iar ea a zis : dă-mi arvună până vei 
trimite tu. , 

18. Iar el a zis: oe arvună î{i voiu 
dă? Iar ea a zis.: inelul tău şi gher- 
danul şi toiagul care-fi este în mână, 
şi i-a dat ei, şi a intrat la dânsa, 
şi ea a luat în pântece dela el. 

19. Şi sculându-se ea s'a dus, s'a 
dezvălit de brobodelnic, şi s'a îm- 
brăcat cu hainele cele de văduvie. 

20. Şi a trimis Iuda iedul de ca- 
pră prin mâna păstorului său Odo- 
lomiteanul, ca să ia dela femee ar- 
vuna, şi n'a aflat-o pre ea. 

21. Şi a întrebat pre oamenii din 
locul acela şi a zis lor: unde este 
curva care a fost în Enan lângă cale? 
Iar ei au zis: n'a fost aici curvă. 

22. Şi s'a înapoiat la Iuda şi a 
zis: n'am aflat, şi oamenii locului zic 
că nu este acolo curvă. 

23. Şi a zis Iuda: fie-le pre ele; 
ci că nu cumvâ să fim de batjocură, 
eu am trimis iedul acesta, şi tu n'ai 
aflat-o. 

24. Şi a fost după a treia lună s'a 
spus lui luda, zicând: a curvif Ta- 
mar noru-ta, şi iată are în pântece 1 
din curvie, iar Iuda a zis: scoatefl-o 
pre eâ, şi să se arză. ' 

25. Şi dupăce s'a adus ea, a tri- 
mis la socrul său, zicând ea: din 
omul, a cui sunt acestea, am eu în 
pântece, şi a zis: cunoaşte al cui 
este inelul şi gherdanuî şi toiagul 
acesta. ■ ; 

26. Şi a cunoscut Iuda, şi a zis: 
s'a îndreptat Tamar măi mult decât 
mine, pentrucă nu o am dat pre ea 
lui Silom feciorului meu, şi n'a mai 
adaos a o cunoaşte pre dânsa. 

27. Şi a fost când erâ să nască, 
erau gemeni în pântecele ei, 

28. Şi a fost când năşteâ ea, unul 
a scos înainte mâna sa, şi luând 

26. 1 Paralip 2, 4. 27. 25, 24; Mat. 1, 3, 



moaşa roşu, a legat la mâna lui, zi- 
când; acesta va ieşî mai 'nainte, 

29. Apoi a tras înapoi mâna, şi 
îndată a ieşit fratele lui, iar ea a zis: 
pentruce s'a rupt pentru fine gard? 
Şi a chemat numele lui Fares. 

30. Şi după acesta a ieşit fratele 
lui la a căruia mână erâ roşul, şi a 
chemat numele lui Zara. 

CAP. 39. 

Iosif în Eghipet şi curăţia lui. 

Si Iosif s'a adus în Eghipef, şi 1-a 
j cumpărat pre el Pentefrî dregăto- 
rul lui faraon cel mai mare presfe 
bucătari, bărbat eghipfean, din mâi- 
nile Ismailfenilor, cari l-au adus pre 
el acolo. 

2. Şi erâ Domnul cu Iosif, şi erâ 
el bărbat îndemânatic, şi a fost în 
casă la stăpânul său Eghipfe'anul. 

3. Şi ştiâ stăpânul lui, că Dom- 
nul erâ cu dânsul, şi . ori câte face 
el, Domnul le sporeşte în mâinile lui. 

4. Şi a aflat Iosif har înaintea stă- 
pânului său, şi i-a plăcut iui şi l*a 
pus pre el preste casa sa, şi toate 
câte avea el le-a dat pre mâna lui 
Iosif. 

5. Şi a fost dupăce 1-a pus pre el 
presfe casa sa şi presfe toate câte 
aveâ el, a binecuvântat Domnul casa 
Eghipteanului pentru Iosif, şi a fost 
binecuvântarea Domnului întru toată 
avuţia lui, în casă şi în ţarina lui. 

6. Şi toate câte aveâ el le-a dat 
în mâinile lui Iosif, şi nu ştiâ de ale 
sale nimic, afară de pâinea ce mânca 
el, şi erâ Iosif bun la chip şi fru- 
mos la faţă foarte. 

7. Şi a fost după acestea femeia 
stăpânului său a pus ochii săi pre 
Iosif, şi a zis lui: culcă-fe cu mine. 

8. Iar el nu vrea, şi a zis femeii 
.stăpânului său: dacă stăpânul meu 

30. 1. Paralip 2, 4. 
39.2.37,28. 



pentru mine nu cunoaşte nimic, din 
câte sunt în casa lui, ci toate câte 
are el le-a dat în mâinile mele. 

9. Şi nu este îh casa aceasta ni- 
mic, care să nu fie supt mine, nici 
s'a luat deia mine nimic, afară de 
tine; penfrucă tu eşti femeea lui, şi 
cum voiu face acest cuvânt rău, şi 
să păcătuesc înaintea lui Dumnezeu? 

10. Si vorbind ea lui Iosif în toate 

* 

zilele, el nu ascultă de ea, ca să se 
culce şi să se împreune cu ea. 

11. Şi a fost înfr-o zi, a intrat Io- 
sif în casă, ca să-şi facă lucrurile 
sale, şi niminea nu erâ în lăuntru 
din cei de casă. 

12. Şi ea l-a apucat de haine, zi- 
când: dormi cu mine, iar el lăsâ,n- 
du-şi hainele sale în mâinile ei, a 
fugit şi a ieşit afară. 

13. Şi a fost dacă a văzut ea că 
şi-a lăsat hainele sale în mâinile 
ei, a fugit şi a ieşit afară, 

14. A chemat ea pre cei de casă 
şi le-a grăit lor zicând: vedeţi, că a 
băgat Ia noi shxgă evreu, ca să-şi 
bafă joc de noi, care a intrat la mine 
şi a zis: dormi cu mine, şi eu am 
strigat cu glas mare. 

15. Şi auzind el c'am înălţat gla- 
sul meu şi am strigat, lăsându-şi 
hainele sale la mine a fugit şi a ieşit 
afară. " 

16. Şi ea a ţinut hainele iâ sine 
până ce a venit stăpânul acasă. 

17. Şi a vorbit lui după cuvintele 
acestea zicând: a intrat la mine sluga 
cea de evreu pre care l-âi băgat la 

*noi, să mă batjocorească, şi a zis 
rftie: dormi-voi cu fine, 

18. Şi dacă a auzit c'am înălţat 
glasul meu şi am strigat, lăsând 
hainele sale la mine, a fugit şi a 
ieşit afară. 

19. Şi a fost cum a auzit stăpâ- 
nul lui cuvintele femeii sale, câte 
le-a grăit către dânsul zicând: aşâ 

12. 2 Imp. 13, 11. 



mi-a făcut sluga ta, s'a aprins de 
mânie. 

20. Şi luând stăpânul pre Iosif, l-a 
băgat în temniţă în locul în care 
se ţineau l c 9 a t'' împăratului închişi 
acolo în temniţă. 

21. Şl erâ Domnul cu îosiî, şi a 
vărsat preste el milă, şi i-a dat lui 
har înaintea celui mai mare preste 
temniţă.' 

22. Şt cel mai mare preste tem- 
niţă a dat pre mâna lui Iosif tem- 
niţa şi pre toţi cei osândiţi cari erau 
în temniţă, şi toate câte se făceau 
acolo, el le făceâ. 

23. Şi nu ştiâ cel mai mare pre- 
ste temniţă nimica de temniţă pentru 
el, că toate erau pre mâna lui Iosif, 
pentrucă Domnul erâ cu dânsul şi 
câte făceâ el, Domnul le sporea în 
mâinile lui. 

GAP. 40. 

Iosif tâlcueşte visuri în temniţa. 

Oi a fost după cuvintele acestea cel 
j mai mare preste paharnicii împă- 
ratului Eghipetului şi cel mai mare 
preste făcătorii de pâine au greşit 
Domnului lor, împăratului Eghipe- 
tului. 

2. Şi s'a mâniat Faraon pre amân- 
doi dregătorii sai, pre cel mai mare 
preste paharnici şi pre cel mai mare 
preste făcătorii de pâine. 

3. Şi i-a pus pre ei supt pază în 
temniţWîn locul unde erâ Iosif. 

4. Şi mai marele temniţii i-a dat 
pre ei lui Iosif, şi le-a slujit lor, şi 
au fost ei vr-o câtevâ zile în lem- 
niţă. 

5. Şi au văzut amândoi vis într'o 
noapte; şi vederea visului ceiui mai 
mare preste paharnici, şi acelui mai 
mare preste făcătorii de pâine ai 

20. Ps. 104, 18; 40, 3. 22. Fap. Hp. 7, 9; 
Inţel. 10, 13. ' 
40. 39, 20. 



împăratului Eghipetului, cari erau în 
temniţă, erâ aceasta. 

6. Intrat-a la ei- Iosif dimineaţa şi 
i-a văzut turburaţi. 

7. Şi a întrebat pre dregătorii lui 
Faraon, cari erau cu el în temniţă 
la Domnul lui, zicând: ce este că 
feţele voastre sunt astăzi posomo- 
rîte ? 

8. Iar ei au zis lui: vis am văzut, 
şi nu este cine să-1 lâlcuîâscă; şi a 
zis lor Iosif: au nu este prin Dum- 
nezeu arătarea lor? Spuneţi-mi dar 
mie. 

9. Şi cel mai mare preste pahar- 
nici a spus visul său lui Iosif, şi a 
zis: în somnul meu erâ vie înain- 
tea mea. 

10. Şi în vie erau trei viţe, şi o- 
drăslind scoteau vlăstări cu struguri 
copţi. 

11. Şl paharul lui Faraon erâ în 
mâna mea, şi am luat strugurele şi 
l-am stors în paharul lui Faraon, 
şi am dat paharul în mâna lui Fa- 
raon. 

12. Iar Iosif i-a zis. aceasta este 
tâlcuirea lui: cele trei viţe, trei zile 
sunt. 

13. încă trei zile, şi-şi va aduce 
aminte Faraon de boeria fa, şi ia- 
răşi te va pune întru mărirea pă- 
hărniciei tale, şi vei dâ paharul \m 
Faraon în mâna lui după boeria ta 
cea mai dinainte, precum erai când 
turnai vin, 

14. Ci-ţi adu aminte de mine pen- 
tru tine, când va fi bine ţie, şi să 
faci cu mine milă şi şă aduci aminte 
de mine lui Faraon şi să mă scoţi 
dinfr'aceasiă închisoare. K * 

15. Pentrucă furat sunt din pă- 
mântul Evreilor, şi aici n'am făcut 
nimic, ci m'a aruncat în groapa a- 
ceasta. 

16. Şi a văzut cel mai mare pre- 

8, 41, 16. 14. Neemîa 5, 19, 13, 31. Luc. 
23, 42. 15. 37, 26. 



ste făcătorii de pâine, că drept a 
tâlctrii, şi a zis lui Iosiî: şi cu am 
văzut vis : şi mi se păreâ că trei 
coşuri de pâine ridicam pre capul 
meu. 

17. Şi în coşul cel mai deasupra 
erau de toate felurile, de care îm- 
păratul Faraon mânca, lucru făcut 
de pâine, şi pasările cerului mâncau 
cele ce erau în coşul cel deasupra 
capului meu. 

18. Şi răspunzând Iosiî a zis lui: 
aceasta este lâlcuirea: cele trei co- 
şuri, trei zile sunt. 

19. încă trei zile, şi va luâ Faraon 
capul tău dela tine, şi te va spân- 
zură pre lemn, şi vor mâncâ pasă- 
rile cerului cărnurile tale. 

20. Şi a fost în ziua a treia erâ 
ziua naşterii lui Faraon, şi a făcut 
ospăţ tuturor slugilor sale, şi şi-a 
adus aminte deboeria paharnicului, 
şi de boeria făcătorului de pâine, 
în mijlocul slugilor sale. 

21. Şi pre cel mai' mare preste 
paharnici 1-a aşezat în boeria lui, 
şi a dat paharul în mâna lui Fa- 
raon. 

22. Iar pre cel mai mare preste 
făcătorii de pâine î-a spânzurat, du- 
pă cum le-a tâlcuit lor Iosif. 

23. Şi nu şi-a adus aminte cel mai 
mare preste paharnici de losif, ci 
1-a uitai pre el. 

V CAP. 41. 

înălţarea lui losif prin tălmăcirea 
visurilqţ lui Faraon. 

Oi a tost după doi ani de zile Fa- 
yraon a văzut vis: se păreâ lui, că 
stă lângă rîu. . 

2. Şi iată păreâ că din rîu se su- 
iau şapte vaci frumoase la chip şi 
alese la trupuri, şi păşteau pre ţăr- 
muri. 

3. Şi alte şapte vaci se suiau după 

20. Estir 2, 18. 



acestea din rîu urîfe la chip şi slabe 
la trupuri, şi păşteau lângă vacile 
cele de pre marginea rîului. 

4. Şi vacile cele şapte urîte şi 
slabe la trupuri, au mâncat de tot 
pre cele şapte vacUrumoase la chip 
şi alese la trupuri, şi s'a deşteptat 
Faraon. 

5. Şi a visat a doua oară, şi iată 
creşteau dintr'o rădăcină şapte spice 
alese şi bune. 

6. Şi alte şapte spice supfiri stri- 
cate şi pălite de vânt răsăreau după 
dânsele. 

7. Şi spicele cele şapte supţirî şi 
pălite de vânt au înghiţit pre; cele 
şapte spice alese şi pline, şi s.'a 
deşteptat Faraon, şi erâ vis. 

8. Şi s'a făcut dimineaţă, şi s'a 
turburat sufletul lui, şi trimiţând a 
chemat pre toţi fâlcuilorii Eghipetu- 
lui şi pre toţi înţelepţii lui, şi le-a 
spus lor Faraon visul său, şi nu 
erâ cine să-l fâlcuiască lui Faraon. 

9. Şi a grăit cel mai mare preste 
paharnici către Faraon zicând: de 
păcatul meu îmi aduc aminte astăzi. 

10. Faraon s'a mâniat pre slugile 
sale, şi ne-a pus pre noi supt pază 
în casa celui mai mare preste bu- 
cătari, pre mine şi pre cel mai mare 
preste pâine. 

11. Şi am văzut amândoi vis în- 
tr'o noapte, eu şi el, fiecare după 
visul său am văzut. 

12. Şi erâ acolo cu noi un tânăr 
evreu, slugă al celui mai mare pre- 
ste bucătari, şi i-am spus lui, iar 
el ni le-a tâlcuit nouă. 

13. Şi a fost precum ne-a tâlcuit 
nouă, aşâ s'a şi întâmplat; eu să 
fiu aşezat în boeria mea, iar acela 
să fie spânzurat. 

14. Şi trimiţând Faraon a chemat 
pre Iosif, şi-l scoaseră pre dânsul din 
temniţă, şi îl râseră pre dânsul, şi-i 
schîmbară îmbrăcămintea lui, şi a 
venit la Faraon. 



15. Şi a zis Faraon către losif: 
vis am văzui, şi nu este cine să-1 
tâlcuiască; şi eu am auzit zicân- 
du-se de tine, că tu dacă auzi vi- 
surile, le fâlcueşti. 

16. Şi răspunzând Iosiî lui Fa- 
raon, a zis: fără de Dumnezeu nu se 
va răspunde mântuirea lui Faraon. 

17. Şi a grăit Faraon lui losif zi- 
când: în somnul meu mi se păreă 
că stau pe ţărmurile rîului. 

18. -Şi părea că din rîu se suiau 
şapte vaci frumoase la chip şi a- 
lese la trupuri şi păşteau pre ţăr- 
muri. " » 

19. Şi iată şi alte şapte vaci se 
suiau, după ele din rîu, rele şi urîte 
la chip şi slabe la trupuri, decât 
care n'am văzut mai urîte în tot pă- 
mântul Eghipetului. 

20. Şi vacile cele şapte urîte şi 
slabe la trupuri, au înghiţit de tot 
pre cele şapte vaci dintâi bune şi 
alese. 

21. Şi au intrat în pântecele lor, 
şi nu ş'au văzut că intrase în pân- 
tecele lor, şi chipurile lor erau urîte 
ca şi mai 'nainte, şi deşfeptându-mă, 
am adormit. 

22. Şi am văzut iarăşi în somnul 
meu, şi iată părea că şapte spice 
pline şi bune creşteau dinfr'o ră- 
dăcină. 

23. Şi alte şapte spice supţiri, stri- 
cate şi pălite de vânt creşteau ţiin- 
du-se de dânsele. 

24. Şi au înghiţit cele şapte spice 
supţiri Şi pălite de vânt, pre cele 
şapte spice bune şi pline ; deci am 
spus tâlcuitorilor, şi n'a fost cine 
să-mi tâlcuiască. 

25. Şi a zis losif lui Faraon f vi- 
sul lui Faraon unul este, Dumnezeu 
a arătat lui Faraon cele ce va face. 

26. Cele şapte vaci bune, şapte ani 
sunt; şi cele şapte spice bune, şapte 
ani smt, visul lui Faraon unul este. 

16. 40, 8. 



27. Şi cele şapte vaci care se 
suiau după etei şapte ani sunt, cele 
şapte spice supţiri şi pălite de vânt, 
şapte ani sunt, vor fi şapte ani de 
foamete. 

28. Iar cuvântul care am zis lui 
Faraon, că Dumnezeu a arătat lui 
Faraon cele ce va face : 

29. Iată în şapte ani va fi înde- 
stulare multă în tot pământul Eghi- 
petului. 

30. Şi după aceştia vor veni şapte 
ani de foamete, şi vor uita de în- 
destularea ce a fost în fot Eghipetul, 
şi va topi foametea pământul. 

31. Şi nu se va cunoaşte îndestu- 
larea pre pământ de foametea ce va 
fi după aceasta, că va îi mare foarte. 

32. Iar visul lui Faraon a fost în- 
doit, penfrucă adevărat este cuvân- 
tul cel dela Dumnezeu; şi va grăbi 
Dumnezeu a-1 face pre el. 

33. Acum dar caută om înţelept 
şi priceput, şi-1 pune mai mare pre- 
sfe pământul Eghipetului. 

34. Şi să facă Faraon, şi să rân- 
duiască mai mari preste pământ, şi 
să strângă toate rodurile pământu- 
lui Eghipetului în cei şapie ani de 
îndestulare. 

35. Şi să adune toate bucatele a- 
cestor şapte ani buni ce vin, şi să 
adune grâu supt mâna lui Faraon, 
şi să se păzească bucate în cetăţi. 

36. Şi vor îi bucatele cele păzite 
pre pământ în cei şapte ani ai foa- 
metei; care va îi în pământul Eghipe- 
tului, şi nu se va strica pământul 
de foamete. 

37. Şi a plăcut cuvântul ^naint^a 
lui Faraon şi înaintea tuturor slu- 
gilor lui. 

38. Şi a zis Faraon tuturor slu- 
gilor sale : au doar vom aflâ om ca 
acesta, carele are Duhul lui Dum- 
nezeu întru sine? 

39. Şi a zis Faraon lui Iosiî : de 
vreme.ce Dumnezeu a arătat ţie toate 



acestea, nu este om mai înţelept şi 
mai priceput decâ4 line. 

40. Tu vei fi mai mate presfe casa 
mea, şi de cuvântul tău va ascultă 
tot poporul meu, numai scaunul voiu 
aveâ eu mai pre sus decât tine. 

41. Şi a zis Faraon lui Iosiî: iată 
te puiu pre tine astăzi presfe tot pă- 
mântul Eghipetului. 

42. Şi luând Faraon inelul din 
mâna sa 1-a pus în mâna lui losiî, 
şi 1-a îmbrăcat pre el cu haină de 
vison, şi a pus lanţ de aur împte- 
Jurul grumazului lui. 

43. Şi 1-a suit pre dânsul în ca- 
rul cel de al doilea dintr'ale sale, şi 

a strigat înaintea lui vestitorul, şi 
ha pus preste tot pământul Eghipe- 
tului. 

44. Şi a zis Faraon lui losif: eu 
Faraon, afară de tine nimenea nu 
va ridică mâna sa preste tot pămân- 
tul Eghipetului. 

45. Şi a numit Faraon numele lui 
losif: Psontomîanih, şi i-a dat pre 
Asineta fata lui Pelefri Preotul Ilio- 
polei, să-i fie femee. 

46. Şi losif era de treizeci de ani 
când a stătut înaintea lui Faiaon 
împăratul Eghipetului, şi a ieşit losif 
dela îaja lui Faraon, şi a umblat tot 
pământul Eghipetului. 

47. Şi a făcut pământul bucate în- 
tru apei şapte ani de îndestulare, 

48. Şi a adunat toate bucatele ce- 
lor şapte ani, întru care eră înde- 
stulare în pământul Eghipetului,, şi a 
pus bucatei! în cetăţi, bucatele câm- 
purilor celor din prejurul cetăţii le-a 
pus într'însa. 

49. Şi a adunai losif grâu, ca ni- 
sipul mării, cât nu pufeâ să-l nu* 
mere, că eră mult foarte, 

50. Şi mai nainte de ce a venit 
acei şapte ani de foamete a avut 
losif doi feciori, pre care i-a născut 

40. 45, 8; ps. 104, 20; 113, 7; Fap. ap, 7, 10. 
41. 45, 26. 43. 45, 9. 49. 32. 12. 50. 46, 
20 i 48, 5. 



lui Asineta fata lui Pefefrî Preotul 
lliopolei. 

51. Şi a numit losif numele celui 
întâi născut, Manasî, zicând: că m'a 
făcut Dumnezeu a uită toate dure- 
rile mele şi toate ale lalălui meu. 

52. Şi numele Celui de al doilea 
1-a numit Effaim, zicând: că m'a 
înălţat Dumnezeu în pământul sme- 
reniei mele. 

53. Şi au trecut cei şapte ani de 
îndestulare cari au fost în pămân- 
tul Eghipetului. 

54. Şi su început cei şapte ani de 
foamete a veni, după . cum a zis lo- 
sif. Şi s'a făcut foamete în tor pă- 
mântul, iar în tot cuprinsul Eghipe- 
tului eră pâine. 

55. Şi a flămânzit fot pământul 
Eghipetului, şi a strigat poporul că- 
tre Faraon pentru pâine,' şi a~zis 
Faraon tuturor Eghiptenilor: mer- 
geţi la losif, şi ce va zice vouă fa- 
ceţi. 

56. Şi foametea eră pre faţa a tot 
pământul, şi a deşchis losif toate 
iilniţile, şi vindeâ tuturor Eghipte- 
nilor. 

57. Şi toate ţările au venit în E- 
ghipet să cumpere dela îosiî, pen- 
trucă se întărise foametea preste tot 
pământul. 

GAP. 42. 

Fiii lui lacov merg în Eghipet. 

Si văzând lacov, că se vinde grâu 
j în Eghipet, a zis feciorilor săi: 
pentruce vă leneviţi? 

2. lată am auzit, că esfe grâu în 
Eghipet: pogorâţi-vă acolo şi cumpă- 
raţi-ne puţinele bucate, ca să trăim 
şi să nu murim. 

3. Şi s'au pogorît cei zece fraţi 
ai lui losif să cumpere grâu din 
Eghipet. 



54. Ps. 104, 16. 56. 42, 6. 57. 12, 10. 
42- !■ Fapt. Hp. 7, 12. 



4. Iară pre Veniamin fratele Ini Io- 
siî nu 1-a trimis cu fraţii săi, că a 
zis: ca nu cumva să slăbească pre 
cale. « 

5. Şi au venit feciorii lui Israii să 
cumpere cu cei ce veneau, pentrucă 
era foamete în pământul Hanaan. 

6. Iar losif era mai marele pă- 
mântului, el vindeâ Ia tot poporul 
pământului, şi venind fraţii lui losif, 
s'au închinat lui cu faţa la pământ. 

7. Şi văzând losif pe fraţii săi i-a 
cunoscut, şi s'a făcut strein de că- 
tre ei, şi le-â grăit lor aspru, şi le-a 
zis: de unde aţi venit? Iar ei au zis: 
din pământul Hanaan, să cumpă- 
răm bucate, 

8. ' Şi a cunoscut losif pe fraţii 
săi, iar ei nu l-au cunoscut pre el. 

9. Şi ăi-a adus aminte losif de 
visurile sale, care le-a văzut şi a 
zis Idr: iscoade sunteţi, a fi venit să 
cercaţi căile ţării? 

\Q. Iar ei au zis: nu Doamne, slu- 
gile tale am venit să cumpărăm 
bucate. 

11. Toţi suntem fii ai unui om, de 
pace suntem, noi slugile tale nu sun- 
tem iscoade. 

12. Şi a zis lor losif: Nul Ci aţi 
venit să vedeţi cărările pământului 
acestuia. 

13. Iar ei au zis: doisprezece fraţi 
suntem slugile tale în pământul Ha- 
naan, şi cel mai tânăr cu tatăl no- 
stru este astăzi, iar celalf nu trăeşte. 

14. Şi § zis lor 1osiî«: aceasta este 
ce am grăit vouă zicând că iscoade 
sunteţi. 

15. Intr' aceasta vă veţi arătâ, pre 
sănătatea lui Faraon, nu veţi işş! de 
aici, până când fratele vostru cel 
mai tânăr nu va veni aici. 

16. Trimiteţi pre unul dintre voi 
şi aduceţi pre fratele vostru, iar voi 
veţi fi la opreală până ce se vor 



arătâ cuvintele voastre de vorbiţi 
adevărat au ba; iar de nu pre sănăta- 
tea Iui Faraon, cu adevărat iscoade 
sunteţi. - * r - 

17. Şi i-a pus pre ei supt pază 
trei zile. 

18. Şi le-a zis lor a treia zi: fa- 
ceţi aceasta, şi veţi fi vii, că eu mă 
tem de Dumnezeu. 

19. De sunteţi de pace, un frate 
al vostru să se oprească supt pază, 
iar voi mergeţi, şi duceţi grâul vo- 
stru, care l-aţi cumpărat. 

20. Şi pre fratele vostru cel mai 
tânăr să-1 aduceţi la mine, şi se 
vor crede cuvintele voastre, iar de 
nu/veţi muri; şi ei au făcut aşâ. 

21. Şi au zis fiecare către fratele 
său: aşâ este, că în păcat suntem 
noi pentru fratele nostru, că nu ne-a 
fost milă de necazul sufletului lui, 
când ne rugâ pre noi, şi nu l-am 
ascultat pre dânsul, pentru aceasta 
a venit preste noi nevoea aceasta. 

22. Şi răspunzând Ruvin a zis lor : 
nu v'am grăit vouă, zicând : nu fa- 
ceţi nedreptate băiatului, şi nu m'aţi 
ascultat? Şi iată sângele lui se cere. 

23. Şi ei nu ştiau cum că losif îi 
înţelege, pentrucă prin tâlmaciu vor- 
bea cu ei. 

24. Şi întorcându-se dela ei losif 
a plâns, şi iarăşi viind la ei şi le-a 
vorbit lor, şi a luat pre Simeon ' din- 
tre ei, şi 1-a legat înaintea lor. 

25. Şi a poruncit losif să le um- 
ple sacii lor de grâu, şi argintul fie- 
căruia să-1 pue în sacul său, şi să 
le dea de ajuns mâncare pre cale; 
şi s'au făcut lor aşâ. ' \ ■ t 

26. Şi ei puind grâul pre asinii 
lor s'au dus de acolo. 

27. Şi dezlegând unul sacul său 
să deâ mâncare asinilor săi unde 
au odihnit, a văzut legătura argin- 
tului său şi erâ la gura sacului. 



4. 43, 20. 6. 41, 40, 56; 43, 26. 7. 43, 7; 
44, 19. 9. 37, 5- 9. 13. 37, 33. 15. 43, 3, 5. 



18. 50, 19. 20. 43, 5. 21. 44, 16; ps. 49, 21, 
22. 37, 21, 22. « 



28. Şi a spus. fraţilor săi: mi s'a 
înapoiat argintul, şi iată-l în sacul 
meu, şi s'a spăimântat inima lor, 
şi s'au turburat zicând unul către 
altul : ce au făcut aceasta Dumnezeu 
nouă? 

29. Şi au venit la Iacov tatăl lor 
în pământul Hanaan, şi au spus lui 
toate câte s'au întâmplat lor zicând: 

30. Orăit-a omul, Domnul pămân- 
tului, către noi aspru, şi ne-a pus 
pre noî în pază, ca şi cum am li mers 
să iscodim pământul. 

31. Şi noi am spus lui: de pace 
suntem, nu suntem iscoade. 

32. Doisprezece fraţi suntem, fiii 
tatălui nostru, unul nu este, iar cel 
mai mic cu tatăl nostru este astăzi 
în pământul Hanaan. 

33. Şi a zis nouă omul, Domnul 
pământului :înfr'aceasfa voiu cunoa- 
şte, că sunteţi de pace, pe un frate 
al vostru lăsaţi aici cu mine, iar 
grâul care 1-aji cumpărat pentru casa 
voastră luaţi-1 şi vă duceţi. 

34. Şi aduceţi pe fratele vostru 
cel mai tânăr la mine, şi voiu cu- 
noaşte, cum că nu sunteţi iscoade, 
ci sunteţi de pace, şi pe fratele vo- 
stru voiu da vouă, şi în ţară veţi 
neguţători. 

35. Şi a fost când au deşertat ei 
sacii lor, legătura cu argintul fie- 
căruia jerâ în sacul său, şi au văzut 
legăturile cu argintul lor, ei şi tatăl 
lor, şi s'au spăimântat. 

36. Şi le-a zis lor lacov tatăl lor: 
pre mine m'afi făcui fără de fii: lo- 
sif nu este, Simeon nu este, şi pre 
Veniamin să-lluaţi? Asupra mea au 
fost toate acestea. 

37. Şi a grăit Ruvin tatălui său? 
zicând: pre amândoi feciorii mei să-i 
omori de nu-1 voiu aduce pre el la 
tine, dă-l pre dânsul în mâna mea 
şi eu îl voiu aduce pre el la tine. 

38. Iar el a zis : nu se va pogorî 

28. Neemia 6. 16. 36. 43, 14. 38. 44, 20, 29. 



fiul meu cu voi, pentrucă fratele lui 
a murit, şi el singur a rămas, şi de 
se va întâmplă lui să slăbească în 
calea pe care veţi merge, îmi veţi 
duce bătrâneţile mele cu întristare 
în Iad. 

CAP. 43. 

Fiii lui Iacov merg în Eghifet cu 
Veniamin. 

Si s'a întărit foametea pre pământ. 
2. Şi a fost dupăce au sfâr- 
şit de mâncat grâul, care l-au adus 
din Eghipet, le-a zis tatăl lor : du- 
ceţi-vă iarăşi de cumpăraţi nouă pu- 
ţinele bucate. 

3. Iar Iuda a grăit Iui zicând r cu 
jurământ s'a mărturisit nouă omul, 
Domnul pământului, zicând : nu veţi 
vedea faţa mea de nu va 'veni cu 
voi fratele vostru cel mai tânăr. _ 

4. Deci de vei trimite pe fratele 
nostru cu noi, ne vom pogorî,^şi-ţi 
vom cumpără ţie bucate. 

5. Iar de nu vei trimite pe fratele 
nostru cu noi, nu vom merge, pen- 
trucă omul a grăit nouă zicând: nu 
veţi vedea faţa mea de nu va îi fra- 
tele vostru cel mai tânăr cu, voi. 

6. Şi a zis Israil : de ce mi-aţi 
făcut rău spuind omului, că mai a- 
veţi voi şt alt frate? 

7. Iar ei au zis : întrebând a în- 
trebat pre noi omul, şi de neamul 
nostru, zicând : de trăeşfe încă ta- 
tă) vostru? Şi de mai aveţi voi frate? 
Şi am spus lui după întrebarea a- 
ceasta, au ştiut-am, că ne va zice 
nouă: aduceţi pre fratele vosfrii? 

8. Şi a zis luda către Israil ta- 
tăl lor : trimite băiatul cu mine, şi să 
ne sculăm să mergem, ca să trăim 
şi să nu murim, şi noi şi tu şi toată 
gloata noastră. 

9. Eu îl voiu luă pre dânsul, din 

43. 2. 44, 25. 3. 42, 15. 5. 42, 15, 20; 

44, 23. 7. 42, 7; 44, 10. ^9. 44, 32. 



mâna mea cere-1, de nu-l voiu a- 
duce Ia line, şi de nu-l voiu pune 
înaintea ia, greşii să fiu înaintea fa 
în toate zilele. 

10. Că de nu ne-am fi zăbovit acum, 
ne-am îi întors de două ori. 

11. Si a zis Israil tatăl lor: de este 
aşa, aceasta faceţi: luaţi din roadele 
pământului în vasele voastre şi du- 
ceţi omului daruri: răşină şi miere 
şi tămâie şi smirnă aleasă şi tere- 
vinf şi nuci. 

12. Şi argintul îndoit luaţi în mâi- 
nile voastre, şi argintul ce vi s'a 
înapoiat în sacii voştri luaţi-1 cu voi, 
ca nu cumva să fie greşală. 

13. Şi pre fratele vostru luaţi-1, şi 
sculându-vă mergeţi la acel om. 

14. Şi Dumnezeul meu să dea 
vouă har înaintea omului, ca să lase 
pre fratele vostru celalt şi pre Ve- 
niarnin, că eu precum am rămas 
fără de fii, fără de fii am rămas. 

15. Şi luând bărbaţii darurile ace- 
stea şi argintul îndoit, au luat în 
mâinile lor şi pre Veniamin, şi scu- 
lându-se s'au pogorît în Eghipet şi 
au stătut înaintea Iui losif. 

16. Şi i-a văzut losif pre ei şi 
pre Veniamin tratele său cel de o 
mamă, şi a zis celui mai mare pre- 
sfe casa sa : bagă pre oamenii a- 
ceştia în casă, şi junghie vite şi gă- 
teşte, că cu mine vor mâncâ oa- 
menii pâine la .a miazăzi. 

17. Şi a făcut omul după cum i-a 
zis Iosit, şi a băgat pfe oameni în 
casa lui ifsif. 

18. Şi văzând bărbaţii că-i bagă 
în casa lui Ioşiî, au zis: pentru ar- 
gintul, care s'a înapoiat în sacii 
noştri dinlâiu, pre noi ne bagăîiîlă- 
untru, ca să ne năpăsfuiască şi să 
ne ia pre noi slugi, şi asinii noştri. 

19. Şi mergând ei la omul ce era 
preste casa lui losif, au grăit lui în 
uşa casii, zicând : 

14. 42, 36! Eşire 12, 36. 



20. Rugămu-ne Doamne: pogorîtu- 
ne-am îrifâiu să cumpărăm bucate. 

21. Şi a fost la întoarcere când 
trebuia să poposim, am deşchis sacii 
noştri, şi iată argintul fiecăruia în 
sacul lui, argintul nostru drept mă- 
surat 'l-am adus înapoi în mâinile 
noastre. 

22. Şi alt argint am adus cu noi, 
ca să ne cumpărăm bucate, că nu 
ştim cine a pus argintul în sacii 
noştri. 

23. Şi le-a zis lor: milă vouă, nu vă 
temeţi, Dumnezeul vostru şi Dum- 
nezeul părinţilor voştrii au dat vouă 
comori în sacii voştri, şi argintul 
vostru întocmai îl am, şi a scos pre 
Simion la ei. 

24. Şi a adus apă să se spele pi- 
cioarele lor, şi a dat de mâncare 
asinilor lor. 

25. Iar ei au gătit darurile până 
a venî losif la amiazăzî, şi au auzit, 
că acolo va să prânzească. 

26. Şi a intrat losif în casă, şi au 
adus lui darurile ce le aveau în mâi- 
nile lor în casă, şi s'au închinat lui 
cu faţa la pământ. 

27. Şi i-a întrebai pre ei : cum 
vă aflaţi? Şi a zis lor: sănătos este 
tatăl vostru bătrânul, de care aţi 
spus, că încă trăeşle? 

28. Iar ei au zis: sănătos este 
sluga ta, tatăl nostru încă tră^şte, 
şi a zis el: binecuvântat este omul 
acela lui Dumnezeu, iar ei plecân- 
du-se s'au închinat lui. 

29. Şi căutând losif cu ochii săi 
a văzut pre Veniamin fratele său cel 
de o muma, şi a zis: ace&la estş 
fratele vostru cel mai tânăr, pe care 
aţi zis, că-1 veţi aduce la mine? Şi 
ei au zis lui : acesta este adevărat; 
iar el a zis lui: Dumnezeu să te mi- 
luiască fiule. 

30. Şi s'a turburai losif, şi se ru- 
peâ inima lui pentru fratele său, şi 

20. 42, 3. 24. 18, 4$ Luc. 7, 44. 26. 42, 6. 



căută să plângă, şi intrând în că- 
mară a plâns acolo. 

31. Şi dupăce s'a spălat pe obraz, 
ieşind afară s'a stăpânit, şi a zis: 
punefi pâini. 

32. Şi au pus lui singur, şi lor . 
deosebi, şi Eghipfenilor celor ce 
mâncau cu el deosebi, pentrucă nu 
puteau Eghiptenii mâncâ pâine cu 
Evreii, că urâciune este aceasta la 
EghiptenL 

33. Şi a şezut înaintea Iui cel 
întâi născut după bătrâneţele lui, şi 
cel mai tânăr după ftnereţele lui, şi 
se mirau oamenii, fiecare către fra- 
tele său. 

34. Şi ei au luat părţi dela dânsul 
pentru sine, iar partea lui Veniamin 
de cinci ori a fost mai mare decât 
aceîorlalţi, şi au băut şi s'au ve- 
selit cu dânsul. 

C AP. 44. 

Spat mân tarea fraţilor lui losif. 

Si a poruncit losif celui mai mare 
j preste casa sa, zicând: umpleţi 
sacii oamenilor de bucate, câte vor 
pufeâ ridică, şi puneji argintul fie- 
căruia în gura sacului. 

2. Şi paharul meu cel de argint 
puneji-l în sacul celui mai tânăr, şi 
preţul grâului lui; şi a făcut după 
cuvântul lui losif, pre cum a zis el. 

3. Şi dupăce s'a făcut ziuă, a slo- 
bozit oamenii şi pre asinii lor. 

4. Şi ieşipi ei din Cetate nu s'au 
dus departe/şi losif a zis celui mai 
mare preste casa şa: scoală-te, şi a- 
leargă după oameni, şi să-î înîrunfezi 
pre. ei, zicându-le : pentruce mi-aţi 
răsplătit rele pentru bune? 

5. De ce aţi furat paharul cel de 
argint, au nu este acesta din care 
bea Domnul meu? Căci cu el ghice- 
şte, rău aţi săvîrşit ceia ce aţi făcut. 



6. Şi aflându-i pre ei le-a zis lor 
după cuvintele acestea. 

7. ^1ar ei au zis lui : De ce grăeşte 
Domnul cuvintele acestea? Să nu fie 
ca slugile tale să fi făcut după cu- 
vântul acesta. 

8. De vreme ce argintul, care l-am 
aflat în sacii noştrii, l-am adus în- 
napoi la tine din pământul Hanaan, 
cum am fi furat din casa Domnu- 
lui tău, argint sau aur? 

9. La care din slugile tale vei afla 
paharul, acela să moară, şi noi vom 
îi robi Domnului nostru. 

10. Iar el a zis: precum ziceţi aşâ 
să fie, la care se va aîlâ paharul, 
acela să fie rob, far voi curaţi veţi îi. 

11. Şi grăbind a descărcat fiecare 
sacul său pre pământ, şi fiecare a 
deşchis sacul său. 

12. Şi a căutat dela cel 'mai bă- 
trân începând, până a venit la cel 
mai tânăr, şi sfârşind a aflat paha- 
rul în sacul lui Veniamin. 

13. Iar ei şi-au rupt hainele sale, 
şi au pus fiecare sacul pe asinul 
său, şi s'au înapoiat în Cetate. 

14; Şi au intrat Iuda şi fraţii lui 
la losif încă fiind el acolo, şi au că- 
zut înaintea Iui pre pământ : 

15. Şi le-a zis Iosiî : De ce aţi fă- 
cut acest lucru? Au n'aţi ştiut, că 
un om ca mine ghiceşte? 

16. Şi a zis Iuda: ce vom răs- 
punde Domnului? Sau ce vom zice? 
Sau cum ne vom îndreptă? Că Dum- 
nezeu au aflat nedreptatea slugilor 
tale, iată suntem robi Domnului no- 
stru şi noi, şi acela la care s'a a- 
îlat paharul. 

17. Şi a zis losif: nu voiu face 
eu cuvântul acesta, ci omul la care 
s'a aflat paharul, acela îmi va fi rob, 
iar voi să vă suiţi cu mântuire la 
tatăl vostru. 

18. Iar Iuda apropiindu-se de dân- 
sul a zis : rogu-te Doamne, să gră- 



4.4. 4. Ieretn. 18, 20. 



13. 37, 29, 34. 14, 42, 6. 16. 42, 21. 



iască sluga la înaintea ia, şi să nu 
ie mânii pre sluga ia, că tu eşn\după 
Faraon. y 

19. Doamne iu ai întrebai pre slu- 
gile laie, zicând: aveţi tată au frate? 

20. Şi noi am zis Dpmnuîui: cum 
că avem fată bătrân, şi are el prunc 
de bătrâneţe mai tânăr, şi fratele lui 
a murit, şi el singur a rămas de 
mumă-sa, şi tatăl nostru pre dânsul 
îl iubeşte. 

21. Iar tu ai zis slugilor tale: a- 
duceji pre dânsul la mine, să-1 văz. 

22. Şi am zis Domnului : nu va 
puteâ băiatul să lase pre tatăl său, 
că de va lăsă pre tatăl său va murî. 

23. Şi tu ai zis slugilor tale: de 
nu se va pogorî cu voi fratele vo- 
stru cel mai tânăr, nu veţi mai ve- 
dea faţa mea. 

. 24. Şi a fost când ne-am suit la 
sluga fa - tatăl nostru, am spus lui 
cuvintele Domnului nostru. 

25. Şi ne-a 2is nouă tatăl nostru : 
duceţi-vă iarăşi de cumpăraţi pu- 
ţinele bucate. 

26. Iară noi am zis: nu vom pu- 
teâ să ne ducem; ci de va merge 
cu noi fratele nostru cel mai tânăr, 
ne vom duce, pentrucă nu vom pu- 
tea vedeâ faţa omului, de nu va îi 
cu noi fratele nostru cel mai tânăr. 

27. Şi a zis tatăl nostru sluga ta, 
către noi: voi ştiţi că femeia doi 
mi-a născut. 

28. Şi a ieşit unul dela mine, şi 
mi-aţi zis: că l-au mâncat hiarele, şi 
nu. l-am mai văzut până acum. 

29. Deci de veţi luâ şi pre' acesta 
dela faţa mea şi se va întâmplă' lui 
slăbiciune pre cale, îmi veţi pogorî 
bătrâneţele mele cu întristare în Iad. 

30. Acum dar de vom merge la 
sluga ta tatăl nostru, şi băiatul nu 
va fi cu noi, căci sufletul lui este 
nedeslipif de sufletul acestuia. 

19. 42, 7; 43, 7. 20. 42, 13, 38. 23. 43, 5. 
25. 43, 2. 28. 37, 33. 29. 42, 38. 



< 31. Va fi dupăce va vedea eî că 
nu este băiatul cu noi, va murî şi 
vor duce slugile tale bătrâneţele lui 
cu întristare în Iad. 

32. Că eu sluga ta dela tatăl no- 
stru am luat pre băiat zicând: de 
nu-l voiu aduce la tine, şi de nu-1 
voiu pune pre dânsul înaintea ta, 
vinovat să fiu înaintea tatălui meu 
în toate zilele. 

33. Acum dară eu voiu rămâneâ ţie 
slugă pentru băiat, rob Domnului; 
iară băiatul să se ducă cu fraţii săi. 

34. Căci cum mă voiu sui la ta- 
tăl meu nefiind băiatul cu noi? Ca 
să nu văz relele, care vor veni asu- 
pra tatălui meu. 

CAP. 45. ' 

Iosif sc face cunoscut fraţilor săi. 

Ci, nu mai puteâ losif să se stăpâ- 
ni nească înaintea tuturor celor de 
faţă; ci a zis: scoateţi pre foţi dela 
mine, şi nici unul n'a stătut înain- 
tea lui Iosif, când s'a făcut cuno- 
scut cu fraţii săi. 

2. Şi a slobozit glas cu plângere, 
şi au auzit toţi Eghipfenii, şi s'a au- 
zit şi în casa lui Faraon. 

3. Şl a zis losif către fraţii săi: 
eu sunt losif, trăeşfeîncă tatăl meu? 
Şi nu puteau fraţii să-i răspunză, 
că se înfricoşau. i ; 

4. Şi a zis losif către fraţii săi : 
apropiaţi-vă de mine, şi s'au apro- 
piat, şi a zis : eu sunt Iosif fratele vo- 
stru pe care l-aţi vândut în Eghipet. 

5. Deci acum nu vă întristaţi, nici 
să vă pară rău, căci m'aţi vândut 
pre mine aici, că spre yieaţă m'au 
trimis Dumnezeu înaintea voastră. 

6. Că acesta este al doilea an de 
foamete pre pământ, şi încă cinci 
ani întru care nu va fi arătură nici 
seceriş. 

32. 43, 9. 

45. 4. Fapt. Hp. 7, 13; ps. 104. 17. 
5. 50, 20. 



62 



FACEREA 45—46 



7. Pentruc* m'au trimis Dumnezeu 
înaintea voastră, ca să rămâe vouă 
rămăşiţă pre pământ, şi să hrănesc 
vouă rămăşiţă mare. 

8. Deci acum nu voi m'afi trimis 
aici, ci Dumnezeu, şi m'au făcut ca 
un tată lui Faraon, şi Domn a toată 
casa lui, şi stăpân a tot pământul 
Eghipetului. 

9. Grăbiţi dar de vă duceţi la ta- 
tăl meu, şi ziceţi lui: acestea zice 
fiul tău losif, făcutu-rn'au Dumnezeu 
Domn a tot pământul Eghipetului, 
pogoară-te dar la mine, şi nu zăbovi. 

10. Şi vei lăcuî în pământul Ghe- 
sem al Araviei, şi vei fi aproape de 
mine tu şi- feciorii tăi şi feciorii fe- 
ciorilor tăi, oile tale şi boii tăi şi 
câte sunt ale tale. 

îl. Şi te voiu hrăni acolo, penirucă j 
încă cinci ani va mai îi foamete pre 
pământ, ca să nu pieri tu şi feciorii 
tăi şi toate ale fale. 

12. lată ochii voştri văd şi ochii 
lui Vcniamin fratelui meu, că gura 
mea grăbeşte către voi. 

13. Spuneţi dar tatălui meu toată 
slava mea cea din Eghipcf, şi câte 
aţi văzut, şi grăbind să aduceţi pre 
tatăl meu aici. 

14. Şi căzând pre grumazii lui Vc- 
niamin fratelui său a plâns preste 
dânsul, şi Vcniamin a plâns pe gru- 
mazii lui. 

15. Şi sărutând pre toţi fraţii săi, 
a plâns preste dânşii, şi după ace- 
stea au grăit fraţii lui către dânsul. 

• 16. Şi a mers vestea în casa lui Fa- 
raon, zicând : venit-au fraţii lui losif, 
şi s'a bucurat Faraon şi curtea lui. 

17. Şi a zis Faraon către losif : 
zî fraţilor tăi, aceasta faceţi: umpleţi 
poverile voastre, şi mergeţi în pă- 
mântul Hanaan. 

18. Şi luând pre tatăl vostru şi ave- 
rile voastre, veniţi la mine, şi voiu dâ 

8, 41, 40. 9. 41, 43; Fap. Hp. 7, 14. 
14. 46, 29, 



vouă din toate bunătăţile Eghipetului, 
şi veţi mânca măduva pământului. 

19. Şi fu porunceşte acestea: lua- 
ţi -vă cară din pământul Eghipetu- 
lui, copiilor voştri şi femeilor voa- 
stre, şi luând pre tatăl vostru, veniţi. 

20. Şi să nu vă pară rău de unel- 
tele voastre, că toate bunătăţile Eghi- 
petului ale voastre vor fi. 

21. Şi au făcut aşâ feciorii lui 
Israil, şi le-a dat lor losif cară după 
cum a zis Faraon împăratul, şi le-a 
dat lor şi merinde pre cale. 

22. Si tuturor îe-a dat două rân- 
duri de haine, iar lui Vcniamin i-a 
dat trei sute de auri, şi cinci rân- 
duri de haine. 

23. Şi tatălui său a trimis ca acestea 
şi zece asini, cari purtau de toate bu- 
nătăţile Eghipetului, şi zece catâri, 
cari să ducă pâini tatălui său pre cale. 

24. Şi a slobozit losif pe fraţii săi, 
şi s'au dus, şi le-a zis lor; să nu 
vă mânieţi pre cale. ' 

25. Şi s'au suit din Eghipet, şi au 
venit în pământul Hanaan la lacov 
tatăl lor. 

26. Şi au spus lui, zicând: că fiul 
tău losif trăeşte şi stăpâneşte preste 
tot pământul Eghipetului, şi s'a spăi- 
mântat în cugetul său lacov, pen- 
irucă nu le credeâ lor. 

27. Şi i-au grăit iui toate cele zise 
de losif, câte zisese lor, şi văzând 
ca râie trimise de losif, ca să-1 ducă 
pre dânsul, s'a încălzit cu vicaţă 
duhul lui lacov tatăl lor. 

28. Şi a zis Israil: destul este 
mie, de trăeşte încă fiul meu losif, 
merge-voiu şi-1 voiu vedea pre dân- 
sul mai 'nainfe de ce voiu muri. 

CAP. 4:6. 

Călătoria lui lacov în Eghipet. 

8i sculându-se israil, el şi toate 
5 ale lui, a venit la fântâna jură- 

26, 4t. 41. 28. 46, 30. 
4-6. 26, 23. 



FACEREA 48 



6â 



mântului, şi a făcut jertfa Dumne- 
zeului tatălui său Isaac, 

2. Şi au zis Dumnezeul lui îsrail 
în vedenia nopţii grăind; Iacove, la- 
cove, iar ei a zis: ce este? 

3. Şi i-au zis iui: eu suni Dum- 
nezeul părinţilor tăi, nu te teme a le 
pogorî în Eghipet, că neam mare 
le voiu face acolo. 

4. Şi eu mă voiu pogorî cu tine 
în Eghipet, şi te voiu înălţa până 
în sfârşit, şi losif îşi va pune mâi- 
nile sale pre ochii tăi. 

5. Şi s'a sculat lacov dela fântâna 
jurământului, şi au luai fiii lui îsrail 
pre tatăl lor şi averile şi femeile 
lor în cară le care le-a trimis losif, 
ca să-1 aducă pre dânsul. 

6. Şi luându'şi averea lor şi toată 
agoniseala, care agonisise în pămân- 
tul Hanaan, a intrat în Eghipet lacov, 
şi toată sămânţa lui cu dânsul. 

7. Fiii şi fiii fiilor lui cu dânsul, 
felele şi fetele fetelor lui şi toată 
sămânţa lui au intrat în Eghipet. 

8. Şi acestea sunt numele fiilor 
lui Îsrail, cari au intrat în Eghipet 
împreună cu lacov tatăl lor, lacov 
şi fiii lui, cel întâiu născut al lui la- 
cov: Ruvin. 

9. Şi fiii iui Ruvin: Enoh şi Fa- 
les, Esron şi Harmf. 

10. Şi fiii lui Simeon: Iemuil şi 
Ia ruin, Âod şi Ahin şf Sa ar şi Sauî 
feciorul tiananiencii. 

11. Şi fiii lui Levî: Ghirson, Kat 
şi Merari. 

12. Şi fiii lui luda : Ir şi Avnan şi 
Silom şi Fares şi Zara ; şi au murit 
Ir şi Avnan în pământul Hanaan, 
şi feciorii lui Fares au fost: Esron 
şi lernuit. 

13. Şi fiii lui Issahar : Tola şi Fua 
şi Asum şi Samvran. 

2. 31, 11. 3. 35, 11, 12; 47, 27; 4$, 4. 
5. 49, 33; Pap. flp. 7, 15. 6. Fs. 104, 22. 
7, Jsaia 52, 4. 8. Eşire 1, 1, 2. 9. 6, 4 ; Nu» 
mer. 26, 5. J(). Eşire 6, 15, 11, Eşire 6, 16. 

12, 38 3; 1 Parai. 2, 3; Mat, 1, 3. 13. 1 Pa- 
ralip. 7, î» 



14. Şi fiii lui Zavolon : Sered şi 
Alion şi Âhoil. 

15. Aceştia sunt feciorii Liei, pe 
cari i-a născut lui lacov în Meso- 
pofamia Siriei, şi pre Dina fala lui, 
toate sufletele, feciori şi fele treizeci 
şi trei. 

16. Şi fiii lui Gad : Saîon şi An- 
ghis şi Sanis şi Tasovan şi Âidis şi 
Âroidis şi A re iii s. 

17. Şi fiii lui Âsir : lemna, Icssua 
şi leul şi Varia şi Sara sora lor. 
Iar fiii lui Varia : liovor şi M elinii. 

18. Aceştia sunt fiii Zelfii, pe care 
o a dat Lavan Liei fetei sale, care 
a născut pre aceştia lui lacov, şa- 
sesprezece suflete. 

19. Şi fiii Rahilei femeii fui lacov: 
losif şi Veniamin. 

20. Şi au fost fiii lui losif în pă- 
mântul Eghipetului, pe carii i-a năs- 
cut Iui Asincta îafa lui Pefefrî preo- 
tul Iliopolei : Mauasî şi Efrairn. Şi 
au fesf iiii lui Manasi, pre cari i-a 
născut lui fiifoarea Sira : Mahir, şi 
Mahir a născut pre Galaad, iară fiii 
lui Eîraim fratele lui Manasi" : Su- 
talaam şi Taam. Iar fiii lui Sutalaam: 
Edom. 

21. Iar fiii lui Veniamin: Vala şi 
Vohor şl Asvil. Şi a fost fiii lui Vala: 
Ghira şi No eman şi Ânhis şi Ros şi 
Mamfirn şi Ofimim. Iar Ghin a năs- 
cut pre Arad. 

22. Aceştia sunt fiii Rahilei, pre 
cari i-a născut lui lacov, toate su- 
fletele optsprezece. 

23. Iar fiii lui Dan : Asom. 

24. Şi fiii lui Neffalî : Asiil şi Goni 
şi lssaar şi Seism. 

25. Aceştia sunt fiii Vallei pe care 
o a dat Lavan Rahilei fetii sale, care 
a născut pre aceştia lui lacov, toate 
sufletele şapte. 

26. Iar toate sufletele, cari au in- 

14. Num, 26, 26. 16. Num. 26, 15, 

17, i Parai. 7, 30. 20. 41, 50. ZI. l Parai. 

7, 6 şi 8, l. 24. 1 Parai. 7, 13. 26. 2 lege 
10, 22. 



64 



FACEREA 46—47 



trai cu Iacov în Eghipef, cari au 
ieşit din coapsele Iui, afară de fe- 
meile feciorilor lui Iacov, ţoale su- 
fletele şasezeci şi şase. 

27. Şi feciorii lui losif, cari s'au 
născut lui în pământul Eghipetului 
suflete nouă. Toate sufletele casei 
lui Iacov, care au intrat cu Iacov în 
Eghipef, şaptezeci şi cinci suflete. 

28. Şi pre Iuda 1-a irimis înaintea 
sa la losif să-1 întîmpine pre dân- 
sul la cetatea Iroiior în pământul 
Ramesi. 

29. Şi înhămând losif carăîe sale, 
s'a suit întru în tîm pin a rea lui Is- 
rail tatălui său la cetatea Iroiior, şi 
văzându-1 pre el a căzut pre gruma- 
zul lui, şi a plâns cu plângere multă. 

30. Şi a zis Israil către losif: voiu 
murî de acum, de vreme ce am vă- 
zut faţa ta, că fu încă trăcşti. 

31. Şi a zis losif către fraţii săi : 
suindu-mă voiu spune lui Faraon, 
şi voiu zice lui : fraţii mei şi casa 
tatălui meu cari au fost în pămân- 
tul Hanaan, au venit la mine. 

32. Şi sunt ci bărbaţi păstori, că 
erau bărbaţi, cari se hrănesc cu 
vite; şi vitele şi boii şi toate ale 
lor le-au adus. 

33. Deci de va chema pre voi Fa- 
raon, şi va zice vouă: ce este lu- 
crul vostru? 

34. Să ziceţi : bărbaţi, carii ne hră- 
nim cu vite suntem slugile tale din 
copilărie până acum, şi noi şi pă- 
rinţii noştri. Pentru ca să lăcuiţi în 
pământul Ghesem al Aravii, că urâ- 
ciune este Eghipfenilor lot păstorul 
de oi. 1 , " 

CAP,. 4:7. 

Iacov lacueşle în Ghesem. Foametea în 
Eghifet. 

8i mergând losif a spus lui Faraon 
j zicând : tatăl meu şi fraţii mei şi 

27. Eşire 1,5; Fap. Hp. 7, 14. 29. 45, 14. 

30, 45, 28; LliC. 2, 29. 31. 47, 1. 33. 47, 3. 
47. 1. 46, 31. 



vitele şi boii lor, şi toate ale lor, 
au venit din pământul Hanaan, şi 
iată sunt în pământul Ohesem. 

2. Şi din fraţii săi a luat cinci 
bărbaţi, şi' i-a pus pre ei înaintea 
lui Faraon. 

3. Şi a zis Faraon fraţilor lui lo- 
sif: ce este lucrul vostru? Iar ei au 
zis lui Faraon, păstori de oi sun- 
tem slugile tale, şi noi şi părinţii 
noştri din copilărie până acum. 

4. Şi au zis ei lui Faraon : am 
venit să ne sălăşluim în pământul 
tău, pentrucă nu este păşune vite- 
lor slugilor tale, că s'a întărit foa- 
metea în pământul Hanaan, acum 
dar vom lăcuî în pământul Ghesem. 

5. Şi a grăit Faraon lui losif zi- 
când : tatăl tău şi fraţii tăi au venit 
Ia tine. 

6. Iată pământul Eghipetului înain- 
tea ta este, în pământul cel mâi bun 
sălăşlueşfe pre tatăl tău şi pre fraţii 
tăi. Şi a zis Faraon lui losif: să îă- 
cuiască în pământul Ghesem ; iar 
de crezi, cum că sunt între dânşii 
bărbaţi tari, pune-i pre ei mai mari 
preste vitele mele. Şi au venit în E- 
ghipet la losif, Iacov şi fiii lui, şi a 
auzit Faraon împăratul Eghipetului. 

7. Şi a adus înlăuntru losif pre 
Iacov tatăl său, şi 1-a pus pre el 
înaintea lui Faraon, şi bine a cu- 
vântat Iacov pre Faraon. 

8. Şi a zis Faraon lui Iacov : câţi 
sunt anii zilelor vieţii fale? 

9. Şi a zis Iacov lui Faraon : zilele 
anilor vieţii mele, care nemernicesc 
sunt o sută treizeci ; puţine şi rele 
au fost zilele anilor vieţii mele, n'au 
ajuns la zilele anilor vieţei părinţi- 
lor mei, care zile le-au nemernicit ei. 

10. Şi bine cuvântând Iacov pre 
Faraon a ieşit dela dânsul. 

11. Şi a sălăşluit losif pre tatăl 
său şi pre fraţii săi, şi le-a dat lor 



3. 46, 33. 



moşie în pământul Eghipetului, în 
pământul cel mai bun, în pământul 
Rames, după cum a poruncit Fa- 
raon. . 

12. Şi le măsură grâu losiî tată- 
lui său şi fraţilor săi şi la toată 
.casa tatălui său grâu după trupuri. 
$113. Iar grâu nu erâ în tot pămân- 
tul, că se întărise foametea foarte, 
şi a slăbit pământul Eghipetului şi 
pământul Hanaan de foamete, 

14. Şi a adunat losif tot argintul 
ce s'a aflat în pământul Eghipetu- 
lui şi în pământul Hanaan pentru 
grâul, care-1 cumpăra, şi-1 măsura 
lor, şi a adus losif fot argintul în 
casa lui Faraon. 

15. Şi s'a sfârşii tot argintul din 
pământul Eghipetului şi din pămân- 
tul Hanaan, şi au venit toţi Eghip- 
tenii la losif, zicând: dă-ne nouă 
pâine, şi pentruce' murim înaintea 
ta? Că s'a sfârşit argintul nostru. 

16. Şi Ie-a zis lor losif: aduceji . 
vitele voastre, şi voiu dâ vouă pâine 
pentru vitele voastre, dacă s'a sfâr- 
şit argintul vostru. 

17. Şi au adus vitele lor la losif, 
şi le-a dat losif pâine pentru cai 
şi pentru oi, pentru boi şi pentru 
asini, hrănindu-i cu pâine pentru 
toate vitele lor în anul acela. 

18. Şi a trecut anul acela, şi au 
venit în al doilea an, şi au zis tui: 
au vom piefî dela Domnul nostru? 
Căci s'a sfârşit argintul nostru, şi 
cele ce am avut, şi vitele, înaintea 
ta Doamne; şi n'au rămas nouă în- 
nainfea Domnului nostru fără nu- 
mai trupul nostru şi pământul no- 
stru. 

19. Deci ca să nu murim înain- 
tea ta şi pământul să se pustiească, 
ia-nepre noi şi pământul nostru pen- 
tru pâine, şi vom îi noi şi pămân- 
tul nostru robi lui Faraon; dă-ne 
sămânţă să semănăm şi să trăim 

12. 50, 21. 



şi să nu murim şi., să nu se pu- 
stiească pământul. 

20. Şi a cumpărat losif tot pă- 
mântul Eghiptenilor lui Faraon; că 
au vândut Eghiptenii pământul său 
lui Faraon, că-i cuprinsese pre ei 
foametea şi a fost pământul al lui 
Faraon. 

21. Şi pre popor î-a supus să-i 
fie robi din marginile hotarului E- 
ghipefului până în margini. 

22. Afară de pământul preoţilor, 
numai pre acesta nu 1-a, luat losif, 
că Faraon în dar a dat daruri preo- 
ţilor, şi mâncau darea care le-a dat 
Faraon; şi pentru aceea ei n'au vân- 
dut pământul lor. 

23. Şi a zis losif tuturor Eghip- 
tenilor : iată v'am cumpărat pre voi 
şi pământul vostru, astăzi lui Fa- 
raon, luaţi-vă sămânţă şi semănaţi 
pământul. 

24. Şi vor fi rodurile lui şi veţi 
da a cincea parte lui Faraon, iar 
cele patru părţi vor fi ale voastre 
de sămânţă pământului şi de mân- 
care vouă şi tuturor celor din ca- 
sele voastre. 

25. Şi au zis : mânluifu-ne*ai pre 
noi, aflal-am har înaintea Domnu- 
lui nostru şi vom îi robi lui Faraon. 

26. Şi le-a pus lor losif poruncă 
până în ziua de astăzi pre pămân- 
tul Eghipetului a dâ a cincea parte 
lui Faraon, numai din pământul preo- 
ţilor nu se da Iui Faraon. 

27. Şi a lăcuit Israil în pământul 
Eghipetului pre pământul Ghesem, 
1-a moştenit pre el, şi a crescut şi 
s'a înmulţit foarte. 

28. Şi a mai trăit Iacov în pămân- 
tul Eghipetului şaptesprezece ani, şi 
au fost zilele lui Iacov anii vieţii lui 
o sulă patruzeci şi şapte. 

29. Şi s'au apropiat zilele lui Israii 
a muri, şi a chemat pre Hui său 
losif, şi i-a zis lui : de am aflat har 

27. 46, 3; Eşite 1, 7. 29. 24, 2; 50, 5. 



înaintea ta, pune mâna ta pre coapsa 
mea, şi să faci cu mine. milă şi a- 
devăr, ca să nu mă t îngropi în E- 
ghipet. r \ r _. . : . ■ 

30. Ci voiu dormi cu părinţii mei, 
şi mă vei. ridică din tghipel, şi mă 
vei îngropa în mormântul lor. Iar 
el a zis : eu voiu face după cuvân- 
tul tău. 

,^31. Şi a zis lui : jură-te mie, şi s'a 
jurat lui, şi s'a închinat îsrail pre 
vârful toiagului său. 

CAP. A&. 

lacov, binecuvintează pre fiii lui Iosif. 

Si a fost după cuvintele acestea 
şi s'a vestit lui Iosif, cum că ta- 
tăl său este bolnav, şi luând pre cei 
doi fii ai săi, pre Manasî şi pre 
Efrem, au venit la Iacov. 

2. Şi s'a spus lui lacov, zicând : 
iată fiul tău Iosif vine la tine, şi în- 
tărindu-se Israil a şezut pre pat. 

3. -Şi a zis lacov Iui Iosif : Dum- 
nezeulmeu s' au arătat mie în Luza 
în pământul Hanaan, şl m'au bine- 
cuvântat. ; 

4. Şi mi-au zis mie: iată eu te voiu 
creşte.- şi te voiu înmulţi şi te voiu 
face adunări de neamuri şi voiu da 
{ie pământul acesta, şi seminţiei tale 
după, tines moşie veşnică. 

5. Acum dar ' aceşti doi fii ai tăi 
cari s'au născut ţie în pământul 
Eghipelului imai înainte de ce am 
venit eu în Eghip*et,< ai mei sunt: E- 
îrem şi Manasîy ca Ruvim şi ca 
Simeon vor fi ai mei. v 

6. Iar fiii pre cad vei naşte după 
aceasta ai tăi vor fi, pre numele fra- 
ţilor săi se vor chema întru sor- 
ţile lor. 

7. Iar când veneam eu din Meso- 
potamia Siriei a murit Rahila mu- 

30. 25. .10. 31. Evc 11, 21. 
48. 3. 28, 13. 4, 28, 13; 46, 3; 35, 11. 
5, 41, 50; Is. Nav. 13, 7. 7. 35, 19. 



mă-ta în pământul Hanaan, când 
nVam apropiat de locul alergării cai- 
lor, pământul Havrata, ce vine spre 
Efrafa, o am îngropat pre ea în ca- 
lea alergării. cailor: acesjţa este Vit- 
leem. 

8. Şi văzând Israjl pre feciorii lui 
losiC a- zis: ce îţi sunt aceştia? 

9.,Şi a zis Iosif tatălui său: fiii 
mei sunt cari mi-au- dat Dumnezeu 
aici. Şi a zis lacov: adu-mi'i pre ei 
la mine ca să-i binecuvintez. . , 

lO.iar ochii lui Israil se, îngreoiase 
la vedere de bătrâneţe, şi nu pufeâ 
să vază, şi i-a apropiat la dâhşujţ, 
şi i-a sărutat pre ei şi i-a îmbră- 
ţişat. . 

11, Şi a zis Israil către Iosif: iată de 
faţa ta nu m'am lipsit,, şi iată mi-au 

î arăfal Dumnezeu şi sămânţa ta. 

j 12. Şi i-a ridicat pre ei Iosif dela 

| ghenunchii lui, şi ş'au" închinat lui 

! cu'îaţa pre pământ. 

13. Şi luând Iosif pre amândoi fe- 
ciorii săi, pre Efrem în dreapta de a 
stânga lui îsraiî, iar pe Manasî de a 
stânga în dreapta lui Israil^ i-a apro- 
piat pre ei la dânsul. 

14. Şi tinzând Israil mâna «cea 
dreaptă a pus-o pre capul luj/^rem, 
şi acesta era cel mai tânăr^ şi ,cea 
stângă pre capul lui Manasî, schim- 
bându-si mâinile. 

15. Şi i-a binecuvântat ,pre#i şi a 
zis: Dumnezeu, căruia bine au plă- 
cut înaintea lui părinţii rnei Âvraam 
şi Isaac, Dumnezeu 'cel ce mă hră- 
neşte din iinere'fek mele până în 
ziua aceasta. , 

16. îngerul cel ce m-a scos din toate 
relele, să binecuvinteze pre pruncii 
aceştia, şi să se cheme întru ei nu- 
mele meu şi numele părinţilor mei, 
al lui Avraam şi al lui Isaac, şi să 
se înmulţească întru mulţime mare 
pre pământ. 

9. 33, 5. 15. Evt. 11, 21. 16. 32, 1; Mat, 
11, 1. 



17. Şi văzând Iosiî că a pus ta- 
lăl său mâna cea dreaptă pre ca- 
pul lui Efrem, i-a părut Lui greu, şi 
a apucai Iosiî mâna tatălui său să 
o ia de pre capul lui Efrem şi să 
o puie pre capul lui Manasî. 

18. Şi a zis losif tatălui său: nu 
aşa tată, că acesta este cel înfâiu nă- 
scut, pune dreapta fa pre capul lui. 

19. Şi lacov nu a vrut, ci a zis: 
ştiu fiule, ştiu, şf acesta va fi întru 
popor, şi acesta se va înălţă, ci fra- 
tele lui cel mai tânăr mai mare de 
cât el va fi, şi sămânţa lui va îi în- 
tru mulţime de neamuri. 

20. Şi i-a binecuvântat pre ei în 
zioa aceea, zicând: întru voi seva 
binecuvânta Israil, şi se va zice : 
facă-fe pre fine Dumnezeu ca pre 
Eîrem şi ca pre Manasî, şi a pus 
pre Efrem înaintea lui Manasî. 

21. Şi a zis Israil lui losif: iată 
cu mor, şi va fi Dumnezeu cu voi, 
şi va întoarce pre voi în pământul 
părinţilor voştri. 

22. Iar eu dau fie Sikima aleasă 
mai mult decât fraţilor tăi, care cu 
sabla mea şi cu arcul o am luat 
din mâinile Amoreilor. 

CAP. 49. 

Proorocia şi moartea lui lacov. 

Si a chemat lacov pre feciorii săi, 
j şi le-a zis lor: adunaţi-vă să vă 
spui vouă ce vă va înrîmpinâ pre 
voi în zilele cele de apoi. 

2. Adunaţi-vă şi mă ascultaţi pre 
mine, fiii lui lacov, ascultaţi pre Israil, 
ascultaţi pre fafăl vostru. 

3. Ruvim cel înfâiu născut al meu, 
fu tăria mea şi începutul fiilor mei, 
cumplit fe-ai purtat, cumplit şi în- 
dărătnic, sumefifu-fe-ai ca apa, să 
nu fierbi. 

4. Că te-ai suit pre patul tatălui 



49. 3. 29, 32; a 2 Lege, 21, 17. 4. 1 Pa. 
ratip 5, 1. 



tău, afunci ai spurcat aşternutul pre 
care te-ai - suit. 

5. Simeon şi Levî fraţi cari au 
plinit nedreptatea voei sale. 

6. In sfatul lor să nu vie sufletul 
meu, şi pre adunarea lor să nu se 
razeme ficaţii mei, că întru mânia 
sa au omorîf oameni, şi întru pofta 
sa au tăiat vinele faurului. 

7. Blestemată mânia lor pentrucă 
este îndărătnică, şi iuţimea^lor că 
s'a învârtoşat; împărţi -voi' pre ei 
întru lacov şi voiu risipi pre ei în- 
tru Israil. 

8. ludo, pre fine fe vor lăuda fraţii 
tăi, mâinile tale presfe spafele vrăj- 
maşilor făi; închinâ-se-vor ţie fiii 
tatălui tău. 

9. Puiu de leu luda, .din vlăstare 
fiul meu fe-ai înălţat, culcându-fe 
ai adormit ca un leu şi ca un puiu 
de leu, cine-1 va deştepta pre el. 

10. Nu va lipsi Domn din Iuda 
şi povăţuitor din coapsele lui până 
vor veni cele gătite lui, şi acela va 
fi aşteptarea neamurilor. 

11. Carele va legă la viţă mânzul 
său, şi la mlădiţă mânzul asinei sale. 
Spălâ-va în vin haina sa, şi în sâîtge 
de strugur veşmântul său. 

12. Mai frumoşi sunt ochii lui de- 
cât vinul, şi dinţii lui mai albi de- 
cât laptele. 

13. Zavulon lângă mare va lăcuî, 
şi el la limanul corăbiilor, şi se va 
întinde până la Sidon. 

14. Isahar binele a poffil odihnin- 
du-se în mijlocul sorţilor. , : 

15. Şi văzând odihna că este bună 
şi pământul că este gras, şi-a su- 
pus umărul la muncă a se osienî, 
şi s'a făcut bărbat lucrător de pă- 
mânt. 

16. Dan va judecă pre poporul 
său ca şi un neam în israil. 



6. 34, 25. 8. 35, 23. 9. 1 Paralip 5, 2; 
Numeri 23, 24; Mat. 2, 6. 13. Is. Na vi 19, 
10, 16. 



17. Şi să se facă Dan şgrpe în cale, 
pândind în cărare, muşcând călcâiul 
calului, şi va cădea călăreţul. înapoi. 

18. Aşteptând mântuirea Domnului. 

19. Gad, ispită îl va ispiti pre el, şi 
el va ispiti pre dânsul ia picioare. 

20. Asir, grasă e pâinea lui, şi el 
va da - hrană boierilor., 

21. Neftalj rădăcină aleasă cres- 
când întru odraslă frumuseţe. 

22. Iosif fiu mărit, fiu înălţat al meu 
dorit, fiul meu cel mai tânăr, la mine 
te întoarce. 

23. Asupra căruia împreună sîă- 
tuindu-se, l-au pârît şi î-au pândit 
domnii săgetătorilor. 

24. Şi a sfărâmat cu tărie arcele 
lor, şi au slăbit vinele braţelor mâi- 
nilor lor prin mâna puternicului la- 
cov, de acolo cel ce a întărit pre 
Israil dela Dumnezeul tatălui tău. 

25. Şi au ajutat fie Dumnezeul meu, 
şi te-au binecuvântat cu binecuvân- 
tarea cerului de sus şi cu binecu- 
vântarea pământului, care are toate 
pentru binecuvântarea ţîţelqr şi a 
mttraşului. 

26. Binecuvântarea tatălui tău şi 
Spîmunei tale, mai mult s'a întărit 
decât binecuvântarea munţilor celor 
întăriţi, şi decât binecuvântările co- 
linilor^ieeloE, veşnice, care vor fi pre 
capul lui Iosif şi pre creştetul fra- 
ţilor al cărora povăţuitor este. 

27. Veniajnin, lup - răpitor, dimi- 
neaţa va mâncJPîncă, şi spre seară 
va împărţi mâncarea. 

28. Toţi aceştia fiii kii lacov doi- 
sprezece, şi acestea a grăit lor., ta- 
tăl lor, şi i-a binecuvântat pre el, 
pre fiecare după binecuvântarea sa 
i-a binecuvântat pre ei. 

29. Şi le-a zis lor : eu mă voiu a- 
dauge la poporul meu, îngropaţi-mă 
cu părinţii mei în peştera care este 
în ţarina lui Efron Heteul. 

30. In peştera cea îndoită care 

29. 23, 20. 30. 23, 17; 25, 9; 50, 13. 



este împreajma Mamvrei în pămân- 
tul Hanaan, care peşteră o a cum- 
părat Avraam dela Efron Heteul, mo- 
şie de îngropăciune. 

31. Acolo au îngropat pe Avraam 
şi pe Sarra femeia lui, acolo au 
îngropat pe Isaac şi pe Reveca fe- 
meia lui, acolo au îngropat pre Lia. 

32. In moşia ţarinei, şi a £€şterii, 
care este într'însa dela fiii lui Mzi. 

33. Şi a încetat îacov a învăţa pre 
feciorii săi, şi finzându-şi picioarele 
sale pre pal a murit, şi s'a adaos 
la poporul său. 

CAP. 50. 

îngroparea lui lacov. Moartea Iui Iosif. 

Ci căzând Iosif pre faţa tatălui -său, 
V 1-a plâns şi 1-a sărutat. 

2. Şi a poruncit Iosif slugilor săle 
îngropătorilor, să îngroape pre ta- 
tăl său, şi au îngropat îngropăfoFîi 
pre Israil. 

3. Şi s'au plinit lui patruzeci de 
i zile, că aşa se numărau zilele îngro- 
pării, şi 1-a plâns pre el Eghipclul 
şaptezeci de zile. 

4. Iar dacă âu trecut zilele plân- 
gerii, a grăit Iosif către boierii lui 
Faraon, zicând : de am aflat har 
înaintea voastră, grăiţi pentru mine 
în urechile lui Faraon, zicând ; 

5. Tatăl meu m'a jurat, zicând: în 
mormântul care mi-am săpat în pă- 
mântul Hanaan, acolo să mă îngropi, 
acum dar să mă suiu să îngrop pre 
tatăl' meu, şi mă voiu întoarce. 

6. Şi a zis Faraon lui Iosif: sue-fe, 
îngroapă pre tatăl tău după cum 
te-a jurat. 

7. Şî s'a suit Iosif să îngroape pre 
tatăl său, şi s'au suit împreună cu 
dânsul toate slugile lui Faraon şi 
bătrânii casii lui şi toţi bătrânii pă- 
mântului Eghipefului. 

31. 23, 19; 25, 9, 35, 27. 33. Fap, Hp. 7, 15. 
50. 5- 47, 29. 



69 



8. Şi toată casa lui losif şi fraţii 
iui şi toată casa tatălui său şi ru- 
denia lui; iar oile şi boii le-au lăsa! 
în pământul Ghesem. 

9. Şi s'au suif împreună cu dân- 
sul cară şi călăreţi, şi s'a făcut ta- 
bără mare foarte. 

10. Şi au venit la Aria lui Atad 
care este dincolo de Iordan, şi l-au 
plâns pre el plângere mare şi tare 
foarte, si au făcut plângerea tatălui 
său şapte zile. 

11. Şi au văzul Iăcuiforii pămân- 
tului Hanaan plângerea la Aria lui 
Atad, şi au zis: plângere mare este 
aceasta Eghiptenilor, pentru aceea 
au chemat numele locului aceluia, 
plângerea Eghipetului, ce este din- 
colo de Iordan. 

12. Şi au făcut lui aşa feciorii iui 
precum le-a fost poruncit lor. 

13. Şi î-au luat feciorii lui în pă- 
mântul Hanaan, şi l-au îngropat pre 
el în peştera cea îndoită, care o 
cumpărase Avraam, peşteră moşie 
pentru îngropăciune deîa Eîron He- 
îeul împreajma Mamvrei, 

14. Şi s'a întors losif în Eghipet, 
el şi fraţii lui şi toţi câţi s'au fost 
suit cu el să îngroape , pre tatăl lui. 

15. Şi văzând fraţii lui losif că 
a ipurit tatăl lor, au zis ca nu cum-va 
să ţie minte răutatea noastră losif, 
şi cu răsplătire să ne răsplătească 
penfrujgate, relele, câte am făcut lui. 

ISrŞl venind la Iosif.au zis: ta- 
tăl tău te-a jurat mai 'nainte de sfâr- 
şitul său, zicând : , 

17. Aşa ziceţi Jiui losif: iartă-le lor 
nedreptate^ şi păcatul lor, că rele 



13. 49, 30; 23, 17; Fap. Hp. 7, 16. 



ţi-au făcut ei ţie, şi acum iartă ne- 
dreptatea slugilor Dumnezeului ta- 
tălui tău, şi a plâns losif când gră- 
iau ei către dânsul. 

18. Şi viind la dânsul au zis:. iată 
noi suntem ţie robi. 

19. Şi le-a zis lor losif: nu vă te- 
meţi, că al lui Dumnezeu sunt eu. 

20. Voi aţi sfătuit împroliva mea 
rele, iar Dumnezeu au voit pentru 
mine bune, ca să fie, precum astăzi, 
ca să se hrănească popor mult. 

21. Şi a zis lor: nu vă temeţi, eu 
vă voiu hrăni pre voi şi casele voa- 
stre, şi i-a mângâiat pre dânşii şi 
le-a grăi! lor la inimă. > ' 

22. Şi a lăcuit losif în Eghipet, 
el şi fraţii lui şi toată casa tatălui 
său, şi a trăit losif ani o sută şi zece. 

23. Şi a văzut losif pre feciorii 
lui Efrem până la al treilea neam, 
şi feciorii lui Mahir feciorul lui Mâ- 
naşi s'au născut pre coapsele lut 
losif. î 

«24. Şi a zis losif fraţilor săi:.«u 
mor, şi cu cercetare vă va cercetă 
pre voi Dumnezeu, şi vă va sdoate 
pre voi din pământul acesta; în pă- 
mântul care au jurat Dumnezeu pă- 
rinţilor noştri lui Avraam şi lui 
Isaac şi lui Iacov. <, 

25. Şi a juraf losif pre fiii : tui. Is- 
rail, zicând: întru cerceiatea în care 
vă va cerceta pre voi Dumnezeu, 
aduceţi-vă aminte şi luaţi oasele 
mele cil voi de. aici. v. ! *t. f: 

26. Şi a murit losif fiind de p sută 
zece ani, şi l-au îngropat pre el în 
mormânt în Eghipet. * r \ { 



19. 42, 18; 4% 5-. 21. 47, 12. 23. Numeri 
32, 39. 24. Evt. 11, 22. 25. Efire 13, 19; 
Is. Nav. 24, 31. 



E Ş I 



REA 



; cap. 1. 

Asuprirea fiilor lui Israil în EghipcL 

Acestea suni numele fiilor lui Is- 
rail, cari au infral în Eghipet îm- 
preună cu lacov falăl lor, fiecare cu 
toată casa sa a intrat. 
2. Ruvim, Simeon, Levî, Iuda, 
.3. Issahar, Zavulon, Veniatnin, 

4. Dan şi Neftali, Oad şi Asîr, iar 
losif eră în Eghipet. 

5. Şi erau toate sufletele ce ieşise 
din lacov şaptezeci şi cinci. 

6. Şi s'a sfârşit losif şi toţi fraţii 
lui şi tot neamul acela. 

7. Iar fiii lui Israil au crescut şi 
s'au înmulţit şi s'au întărit foarte 
foarte, şi i-a înmulţit pământul pre ei. 

"8. Şi s'a sculat alt împărat preste 
Eghipet, care nu ştiâ pre losif. 

9., Şi a zis poporului său: iată 
neamul, fiilor lui Israil se înmulţeşte 
foarte, şi se întăreşte mai mult de- 
cât noi. 

10. Veniţi dar cu vicleşug să-i îm- 
pilăm pre dânşii, ca nu cumva să 
se înmulţească, şi când se va în- 
tâmpla nouă răsboiu, să se înso- 
ţiască şi ei cu vrăjmaşii noştri, şi 
băfându-ne pre noi să iasă din pă- 
mântul nostru. 

11. Şi le-a pus lor priveghetori la 
lucruri ca şă-i chinuiască pre ei cu 
lucruri, şi au zidit cetăţi tari lui Fa- 



±. 1. 1. Paralip, 2, 1. 

5. Fac. 46, 27. 6. Fac. 50, 26. 7. Fac. 
47, 27; Fap. Rp. 7, 17. 



raon : pre Piton şi pre Rames şi 
pre On, care este Iliopole. 

12. Şi cu cât mai mult îi smereâ 
pre dânşii cu atâta se înmulţiau şi 
se întăriau foarte foarte, şi se scâr- 
beau Eghiptenii de fiii lui Israil. 

13. Şi asupreau Eghiptenii pre fiii 
lui Israil cu silă. 

14. Şi chinuiau vieaţa lor cu lu- 
cruri grele, cu lutul, cu cărămidă- 
ria şi cu toate lucrurile ce sunt la 
câmp, întru toate lucrurile ca pre 
robi cu silă îi asupreau pre ei. 

15. Şi a zis împăratul Eghipfeni- 
lor către moaşele evreeşti, dintre 
care numele uneia era Sepfora şi 
numele ceilalfe Fua. 

16. Şi le-a zis lor: când moşiţi 
la evreice şi sunt la naştere, de va 
fi băiat să-1 omorîji, iar de va fi fată 
s'o ţineţi. 

. 17. Iar moaşele s'au temut de Dutti- 
nezeu şi n'au făcut precum le-a po- 
runcit lor împăratul Eghipefului, ci 
lăsau vie partea cea bărbătească. 

18. Şi a chemat împăratul Eghi- 
petului pre moaşe şi le-a* zis lor : 
de ce aţi făcut lucrul acesta şi aţi 
lăsat vie partea bărbătească ? 

19. Iar moaşele au zis lui Fa- 
raon : evreicele nu sunt ca femeile 
Eghipefului, că nasc mai 'nainfe de 
ce intră moaşele la dânsele, şi nă- 
şteau. 

20. Şi bine au făcut Dumnezeu moa- 
şelor, şi s'a înmulţit poporul şi s'a 
întărit foarte. 

21. Fiindcă s'au temut moaşele de 



EŞIREA 1-2 



71 



Dumnezeu, îşi făcură loru'şi case. 

22. Şi a poruncit Faraon la tot 
poporul sau, zicând : toată partea 
bărbătească ce se va naş& Evrei- 
lor în rîu s'o aruncaţi^ şi toată par- 
tea îemeiască s'o lăsaţi vie. 

c -CAP. 2. 

Si erâ oarecare dîn neamul Iui Levî, 
carele si-a luat femee din îeîele 
■ . ... • 

lui Levî. 

2. Şi aceaşfa a luat în pântece 
şi a născut fecior, pre care văzân- 
du-1- frumos^ 1-a ascuns trei luni. 

3. Iar fiindcă nu puteâ să-l mai 
asţijriză, ajuat muma lui un sicriaş, 
de papuri şi 1-a uns cu, smoală 
clejpasă, şi a pus pruncul întrân- 
sul şi 1-a pus în marginea rîului. 

4. Şi se uita soru-sa de departe 
să vază ce se va întâmplă lui. v 

5. Şi s'a pogorît fata lui faraon s 
să se scalde la rîu, şi slujnicile ei 
umblaa-pre.lângă rîu, şi văzând si- 
criaşul în margine, a trimis o sluj- 
nică 1-a jltiaţ. ; -/ 

6. Şi deşchizânduîî a văzu.t>prun- 
cu»l plângând în, sicriaş, şi facându- , 
i-se milă dejdâqstti fetei lui Faraon, a 
zis: 4fn,firuncii Evr.eilor este acesta, 

7. Şi a zis sora lui către fata lui 
Faraon ; r voe|^ să, /ch)«n {ie femee 
doică dela Evrei şj să hrănească 
pruncul? f . 

8. Şi a zis ei t îata U^Farapn : diwfe, 
şi mergând fata ş. chemqţ prf muma 
pruncului. ^, •, , , } f f 

9. Şi a zis către ea fsta lui Fa- 
raon.; păzeşte-mi; pruncul -acesta şi 
mi-1 hrăneşte, şi eu voi u plăti -ţie; , 
şi a luat femeia pruncul şi 1-a hrănit. 

10. Iar dupăce a crescut prun- 
cul,.. 1-a adus pre dânsul la faţa luj 



22. Fap. Hp. 7, 19. 
2. /• 6, 20; Num. 26, 59. 2. Fap. Hp. 7, 20.; 
Evt. 11, 23. 4. Fap. Hp. 7, 21. 



Faraon, şi â fost ei în loc de fecior, 
si a numit numele lui Moisî, Zicând: 
din apă l-am luat pre el. 

îl. Şi a fost după multe zile, fă- 
cându-se Moisî mare, ieşit-a la fraţii 
săi fiii lui Istail, şi tunoscând ne- 
cazul lor, văzut-a pre un '6m eghip- 
tean bătând pre un evreu oare care 
din fraţii lui, fiii lui Israil. 

12. Şi căutând în coace şi în colo 
şi nevăzând pre nimenea, a ucis pre 
eghiptean şi 1-a ascuns în nisip. 

13. Şi ieşind a doua zi a văzut 
doi oameni evrei cerfându-se, şi a 
zis celui ce făcea sfrâmbătafe : pcn- 
truce baţi tu pre vecinul tău? 

14. Iar el a zis: cine tc-a pus 
domn şi judecător presfe noi, aii 
doar vei să rnă ucizi fu precum ai 
ucis ieri pre eghiptean? Şi femân- 
du-se Moisî a zis : oare cum s'a 
vădit lucrul acesta? 

15. Şi a auzit Faraon fapta aceasta' 
şi căută să ucigă pre Moisî. Şi a' 
fugit Moisî dela iaţalui Faraon şf 
s'a sălăşluit în pământul Madiam; 
şi dupăce a venit în pământul Ma- 
diam, a şezut lângă un puţ. 

16. Iar preotul din Madiam aveâ 
şapte fete, care păşteau oile tatălui 
lor lotor ; şi venind au scos apă 
până ce au umplut jghiaburile, ca? 
să adape oile lui lotor tatălui lor." 

17. Şi viind păstorii le-au gonft pre 
ele, iar sculâhdu-se Moisî tera apăraF 
şi scoţând apă a adăpat oile lor. 

18. Şi au venit ele îas ^^guil ta- 
tăl lor, iar el â zis lorţ ce'este că 
aţi venit astăzi ourârîd? • ^ ^ 

19. Iar ele au zis: un ofe egrnp- 
iean 'n^a apărat pre noi de păstori, 
şi ne-a scos apă 1 şi â adăpat oile 
noastre. 

20. Iar el a zis fetelor sale : uttde 
este acela? Pentruce aţi lăsat pre 

11. Fap. Hp. 7, 2â;Evt. ,11, 24. 13. Fap. 
Hp. 7, 26. 15. Fap, Hp. 7,29; Evt. '11, 27. 
16. 4, 18. 17. Fac, 29, 10. 



72 



EŞIREA 2-3 



om aşâ? Chemaji-t să mănânce 
pâine. 

21. Şi-s'a aşezat Moisî la omul 
acela, şi a daf pre Sepfora fata sa 
Iui Moisî femee. 

22. Şi zămislind femeia a născut 
fiu, şi a numii Moisî numele lui : 
Ghersarn, zicând : că nemernic suni 
eu în pământ strein. 

23. Şi zămislind iarăşi a născut 
alt fiu şi i-a pus numele lui: Elie- 
zer, zicând: că Dumnezeul tatălui 
meu ajutor îmi este mie şi m'au scos 
din mâna lui Faraon. 

24. Şi după multe zile a murit îm- 
păratul Eghipetului, şi au suspinat 
fiii lui Israil pentru greutatea lucru- 
rilor, şi au strigat şt s'a suit stri- 
garea lor la Dumnezeu dela lucruri. 

25. Şi au auzit Dumnezeu suspi- 
nurile lor şi şi-au adus aminte de 
legătura sa, care au făcut cu Avraam 
şi cu îsaac şi cu Iacov, şi a cău- 
tat Dumnezeu spre fiii lui Israil, şi 
s'au făcut cunoscut lor. 

CAP. 3. 

Chemarea lui Moisi. 

Şi Moisî păşteâ oile lui lotor so- 
crului său preotului din Madiam; 

şi. a adus oile în pustie şi a venit 
în muntele lui Dumnezeu, Horiv. 

2$ Şi s'a arătat lui îngerul Dom- 
nului în pară de foc din rug, şi a 
văzut că, rugul ardeâ cu foc şi ru- 
gul nu sjeomistiieâ. 

3. .Şi a^zis Moisî: apropiindu-mă 
voiu vedeâ această- vedenie mare, 
ce este că nu se mistueşte rugul. 

4. Iar dacă .au văzut Domnul că 
se apropie să vază, l-au chemat pre 
dânsul Domnul din rug, zicând : 
Moisî 1 Moisî l Iar el a zis: ce este? 

5. Şi au zis: nu te apropieâ aici, 
dezleagă încălţămintele dela picioa- 

21. 18, 2. 22. 18, 3, 4. 25. Lcvît. 26, 42. 
3. 2. Fap. Hp. 3, 2. 5. Fac. 26, 17. 



rele tale, că locul pe care stai tu, 

pământ sfânt este. 

6. Şi au zis : eu sunt Dumnezeul 

tatălui tău, Dumnezeul lui Avraam 
şi Dumnezeul lui Isaac şi Dumne- 
zeul lui IacoV; şi şi-a întors Moisî 
faţa sa penirucă se temea să caute 
drept înaintea lui Dumnezeu. 

7. Şi au zis Domnul către Moisî: 
văzând am văzul necazul poporu- 
lui meu în Eghipel, şi . strigarea lor 
am auzit dela cei ce-i silesc preiei 
la lucru, că ştiu durerea lor. 

8. Şi m'am pogorîf să-i scof diri 
mâna Eghiptenilor şi să-i sebj din 
pământul acela şi să-i bag-îh pă- 
mânt bun şi mult, în pământ care 
curge lapte şi miere, în pământul 
Hananeilor şi al Hefeilor şi al Amo- 
reilor şi al FerezeilOr şi al Gherghe- 
seilor şi al Eveilor şi al fevuseilor. 

9. Şi acum iată sirigarea fiilor lui 
Israil a venit la mine, şi eu arh vă- 
zul chinul cu care Eghiptehii îi chi- 
nuesc pre ei. 

10. Şi acum vino să te trimif la 
Faraon împăratul Eghipetului, şi să 
sco|i pre poporul meu pre fiii lui 
Israil din pământul Eghipetului. 

11. Şi a zis Moisî către Dumne- 
zeu: cine sunt eu ca să merg la 
Faraon împăratul Eghipetului, şi să 
scol pre fiii lui Israil diri' pământul 
Eghipetului? 

12. Şi âu grăit Dumnezeu lui Moisî, 
zicând: eu voiu fi cu tine, şi acesta 
va fi tic semn că eu te trimif ca 
să stoji pre- poporul meu din Eghi- 
pel şi vă ve|i închină lui Dumnezeu 
în muntele acesta. 

ţ3. Şi a zis Moisi către Dumne- 
zeu: iată eu mă voiu duce la fiii lui 
Israil şi voiu zice către dânşii: Dum- 
nezeul părinţilor noştri m'au trimis 
la voi, şi de mă vor întrebă care este 
numele lui? Ge voiu zice către ei? 



6. Mat. 22, 32; Marc. 12, 26; Luc. 20, 37; 
Fap. Hp. 7, 31. 7. Fapt. Hp. 7, 34. 8. 33, 3. 



EŞIREA 3-4 



73 



14. Şi au grăi! Dumnezeu către 
Moisî, zicând: Eu sunt cel ce sunt: 
şi au zis: aşa vei zice fiilor lui Israil: 
Cel ce este m'au trimis la voi. 

15. Şi au zis Dumnezeu iarăşi că- 
tre Moisi: aşâ vei zice fiilor lui Israil: 
Domnul Dumnezeul părinţilor noştri, 
Dumnezeul lui Avraam şi Dumnezeul 
lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacov 
m'au trimis la voi,, acesta este nu- 
mele meu veşnic, şi pomenire din 
neam în neam. 

16. Deci mergând adună bătrâni- 
mea fiilor lui Israil şi vei zice că- 
tre dânşii: Domnul Dumnezeul pă- 
rinţilor noştri ş'au arătat mie, Dum- 
nezeul lui Avraam şi Dumnezeul lui 
lşaac şi Dumnezeul lui Iacov, zi- 
când: cu cercetare v'am cercetat pre 
voi, şi câte s'au întâmplat vouă în 
Eghipet. 

17. Şi, a zis: vă voiu scoate pre 
voi din răutatea Eghiplenilor în pă- 
mântul Hananeilor şi al Hefeilor şi 
al^Amoreilor şi al Ferezeilor şi al 
Ghergheseilor şi al Eveilqr şi al Ie- 
vuseilor, în pământul care curge 
lapte şi miere. 

18. Şi vor asculfâ glasul tău, şi 
vei intră iu şi bătrânimea lui Israil 
la Faraon împăratul Eghipefului şi 
vei zice către el: Dumnezeul Evrei- 
lor ne-au chemat pre noi, deci vom 
merge cale d.e trei zile în pustie, ca 
să jertfim* Dumnezeului nostru. 

19. Iar eu ştiu că nu vă va lăsă 
pre voi Faraon împăratul Eghipelu- 
lui să mergeţi, fără numai cu mână 
tare. ţ 

20. Şi tinzând mâna rnea voiu 
bate pre Eghipteni cu toate minunile 
mele, care voiu face întru ei, şi după 
aceasta vă va lăsâ pre voi. 

21. Şi voiu da har poporului ace- 
stuia înaintea Eghiptenilor, şi când 
veţi ieşi, nu veţi ieşî deşerţi. 

15. 4, 5. 18. 5, 1, 3; 10, 7. 21. 11, 2; 
12, 35, 36; Fac. 15, 14. 



22» Ci va cere femeia dela vecin 
şi dela cea împreună cu sine lă- 
cuitoare vase de argint şi de aur 
şi îmbrăcămînl^ f şi ve t> R unc preste 
fiii voştri şi preste fetele voastre, şi 
veţi prăda pre Eghipteni. 

CAP. 4. 

Minunile Ini Moisi. 

Oi a răspuns Moisî zicând: dar 
V de nu vor crede ei mie şi nu vor 
ascultă de glasul meu, că vor zice 
că nu s'au arătat ţie Dumnezeu, ce 
voiu zice către ei? 

2. Şi au zis lui Domnul: ce este 
aceea ce ai în mâna fa? Iar el a 
zis: toiag. 

3. Şi au zis: aruncă-1 pre pământ, 
şi la aruncat pre el, pe pământ şi 
s'a făcut şarpe şi a fugit Moisî de 
dânsul. 

4. Şi au zis Domnul către Moisî: 
tinde mâna şi-1 apucă de coadă, şi 
întinzând mâna 1-a apucat de coadă, 
şi s'a făcut toiag în mâna lui. 

5. Ca. să crează jie, că ţi s'au ară- 
tat Dumnezeul părinţilor lor, Dum- 
nezeul lui Avraam şi Dumnezeul lui 
Isaac şi Dumnezeul lui Iacoy. 

6. Şi i-au zis lui Domnul iarăşi : 
bagă mâna ta în sânul tău, şi a bă- 
gat mâna sa în sânul său, şi a scos 
mâna sa din sânul său, şi s'a făcut 
mâna lui leproasă ca zăpada,, 

7. Şi au zis iarăşi: bagă mâna ta 
în sânul tău, şi a băgat mâna sa 
în sânul său, şi 6 a scos din sân, 
şi iarăşi s'a făcut în iaţa trupului.* 

8. Şi. de nu voi» crede ţie şi nu 
vor ascultă de cuvântul semnului 
celui dintâi, vor crede ţie pentru cu- 
vântul semnului celui de al doilea. 

9. Şi va fi de nu vor crede fie 
pentru aceste două semne, nici vor 
asculfâ de glasul tău, vei luă din 
apa râului şi vei turnă pre uscat, 

4. 3. 7, 10. 5. 3, 7, 15. 9. 7, 17. 



74 



EŞIREA 4 



şi apa care o vei luâ din rîU va fi 
sânge pre uscat. , fr 

10. Şi a zis if Moisî călre Domnul: 
rogu-mă Ddamne, nu siînl vrednic 
ca mai ^nainfe de ie*ri, nici ca mai 
înainte de atatfăieri, nici ca de când 
ai început a grăi slugii tale; slab 
la glas şi zăbavnic la limbă sunt eu. 

11. Şi au zis Domnul către Moisî: 
cine a dat gură omului? Sau cine 
a făcut răd la auz şi surd, văzător 
şi' orb, au nu eu Dumnezeu? 

12. ' Şi acum mergi, şi eu voiu de- 
şchide gura ta şi te' voiu învăţa cele 
ce vei grăi. 

13. Şi a zis Moisî: rogu-mă Doamne, 
alege pre altul puternic pre care vei 
trimite. 

14. Şi mâniindu-se Domnul Cu ur- 
gie pre Moisî, *a'u zis: au nu iată 
Aaron fratele tău leviful? Ştiu că eî 
vQrbind va grăi în locul tău, şi iată 
el ! va ieşi întru întîmpinarea ta şi 
văzându-ţe se va bucură întru sine.. 

15. Şi vei grăi către dânsul, vei 
pune cuvintele mele în gur,ş luCşi eu 
voiri deşchide gura ta şi gură lui, 
şi voiu învăţă' pre voi ce sa faceţi. 

16. Şi el va grăi în locul tău că- 
tre popor, şi va' fi" gura ! ta, iar tu 
vei îi lui în cele către Dumnezeu. 

17. Şl toiagul dare s'a prefăcut în 
şarpe, îl vef luâ'în mâna ta, cu care 
vei face semnele. ! 

18. Şi a mers Moisî şi s'a întors 
laioior socrul său, şi a zis: mer- 
ge-voiu şi mă* voia întoarce la' fraţii 
mei cel din' Eghipet, şi Voiu vedea 
de frăesc încă. 'Şi'a zis lolor lui 
Moisî: mergi sănătos^ şi duriă acele 
zile multe a mufîHmr^ărMul Eghi- 
petului. t ' 

19. Şi au zis Domnul către MoLsî 
în Madiam: mergi, dufe în Eghipet; 
că au murit toţi cei ce căutau su- 
fletul îău. ' 



10 6, 12, 30. 12. Mat. 10, 19. 16. 7, 1,2. 
18. 18, 1. 19. Mat. 2, 20. 



"20. Şi luându-şi Moisl pre femeea 
sa şi pruncii, i-a pus pre asinii săi 
şi s'aii întors în Eghipet, şi a luat 
Moisî toiagul <:el dela Dumnezeu în 
mâna sa. 

21. Şi au zis Domnul către Moisî: 
mergând fu şi înfofcâncfu-te în E- 
ghipet, vezi toate semnele care le- am 
dat în mâna ta, să le faci pre ele 
înaintea lui Faraon. Iar eu voiu 
învârtoşa inima lui, şi fiu vâ lăsă 
poporul. ' " :v 

22. Şi tu Vei zice lui Faraon : ace- 
stea zice Domnul: fiu înfâf'riăscuf 
al meu este Israil. 4 • 

23. Şi am zis ţie : îa£ă popoTul 
meu* ca să se închine mie, iHr lu 
n'ai vrut să-l laşi pre el, vezi dar, 
eu voiu ucide pre fiul tău cel întâiu J 
născut. 

24. Şi a fost pre cale unde a poptt^ 
sit, 1-aîntîmpinaf pre el îngerul Dom- 
nului şi cercă să-l omoare pre eî. 

^25. Şi luând Sepfora o pietricică 
ascuţită a fătat împrejur marginea 
trupului fiufui săii, şi a căzut lă pi- 
cioarele lut, zicând: 1 s1ăfut-a sângele 
tăierii împrejur a fiului meu. • - 

26: ^Şi s'a dus dela el, pentrîîcă 
a zis: sfăluf-a sângele tăierii împre- 
jur a fiului meu. 1 "'■ 

27; Şi au zis Domnul către Aaron:' 
mergi întru înfîmpinarea liii Moisî 
în pustie, şi s'a dus şi s'a întâlnii 
cu dânsul în munfele'lui dumnezeu, 
şi s'au sărutat amândoi. 

28. Şi a vesfif Moisî luf Aaron 
toate cuvintele Ddtnri uluirea re le-au 
trimis şi toate graiurile care i-au 
poruncit lui.' 

291 Şi \\x mers ! Moisi şi Ataron şi 
au adunat toată bătrâmrnea fiilor 
lui Israil. 

30. Şi a grăit Aaron toate cuvin- 
tele acestea, care au zis Dumnezeu 
către Moisî. " 



21. 7, 3; 14, 4; 9, 12. 23. 11, 5; 12, 29il3, 15. 
25. Is. Navi 5, 2. 



EŞIREA 4-5 



7*5 



31. Şi a făcut semnele înaintea 
poporului. 

32. Şi a crezut poporul şi s'a bu- 
curat pentrucă au cercetat Dumne- 
zeu pre fiii lui Israil şi pentrucă au 
văzut necazul lor; şi plecându-se po- 
porul s'a închiriat. 

CAP. 5. 

Moisi la Faraon. 

Si după acestea au intrat Moisî şi 
} Aaron la Faraon şi au zis lui : 
acestea zice Domnul Dumnezeul iui 
Israil: lasă pre poporul meu ca să 
serbeze în pustie. 

2. Şi a zis Faraon: cine este de 
al căruia glas să ascult eu, ca să 
las pre fiii lui Israil? Nu ştiu pre 
Domnul, şi pre Israil nu-1 voiu lăsa. 

3. Şi ei au zis lui: Dumnezeul 
Evreilor rre-au chemat pre noi să 
mergem cale de trei zile în pustie 
ca să -jertfim Domnului Dumnezeu- 
lui nostru, ca să nu ne înfîmpine 
pre noi moarta sau ucidere. 

4. Şi Ie-a zis lor împăratul Eghipe- 
tului: peiltruce Moisî şi Aaron îndă- 
răfniciţi pre popor dela lucru? Mer- 
geţi fiecare dintre voi la lucrul său. 

5. Şi a zis Faraon: iată acum se 
va prea înrriulţî poporul acesta pre 
pământ, deci să riu-i lăsăm să o- 
dihnească dela lucruri. 

6. Şi a poruncit Faraon celor ce 
priveghiau preste lucrurile poporu- 
lui şi logofeţilor, zicând: 

7. Mai mult să nu daţi paie po- 
porului pentru fac'crea cărămizilor, 
ca ieri şi ca alaltăieri ; ci să meargă 
ei să-şi adune lor paie, 1 

8. Şi să facă cărămizi câte au 
făcut în toate zilele, să-i siliji şi să 
nu împuţina|i nimica din lucrurile 
lor, că şed fără de lucru, pentru a- 
ceea strigă zicând : să mergem şi 
să jertfim Dumnezeului nostru. 

5. 1. 3, 16; 7, 16. 3. 3, 18. 5. 1, 7, 12. 



9. Să se îngreuieze lucrurile oa- 
menilor acestora, şi să grijască de 
acestea; iar să nu grijască de cu- - 
vinte deşarte. 

10. Şi îi sileau pre ei priveghetorii 
preste lucruri şi logofeţii, şi grăiau 
către popor zicând: acestea zice Fa- 
raon: mai mult nu vă vom da vouă 
paie. 

11. Voi singuri mergeţi de vă a- 
dunaţi paie de unde veţi aîlâ.'că ni- 
mica nu se va împuţina din lucrul 
vostru. 

12. Şi s'a risipit poporul în tot 
pământul Eghipelului să strângă tre- 
stie în loc de paie. 

13. Iar priveghetorii presfe lucruri 
sileau pre ei zicând: săvârşiţi lucru- 
rile voastre care vi se cuvin preste 
zi, ca şi când vi se da paie. 

14. Şi logofeţii Iui Faraon cei ce 
erau puşi mai mari, au bătut pre lo- 
gofeţii poporului fiilor lui Israil, zi- 
când : de ce n'aţi săvârşit lucrul că- 
rămizilor voastre şi astăzi ca şi 
ieri şi ca alaltăieri? 

15. Şi intrând logofeţii fiilor lui 
Israil, au strigat către Faraon, zi- 
când : pentruceîaci aşa robilor tăi? 

16. Paie nu se dau robilor tăi, şi 
zic nouă să facem cărămizi, iată pre 
supuşii tăi îi bat, au doar nedrep- 
tate vei face poporului tău? 

17. Şi le-a zis lor : fără de luciu 
şedeţi, leneşi suntefi, pentru aceea! 
ziceţi ; să mergem să jertfim Dum- 
nezeului nostru. 

18. Acum dar mergând kicrafi, eă 
paie nu se vor da vouă, şi tot atâ- 
tea cărămizi veţi face. 

19. Şi s'au văzut pre sine logo- 
feţii fiilor lui Israil în rele, zicân- 
du-li-se : nu se va împuţina din că- 
rămizile ce sunt rânduite pre zi. 

20. Şi s'au întâlnit ei cu Moisî 
şi cu Aaron, carii veneau înaintea 
lor, când ieşau ei dela Faraon. 

21 . Şi au zis lor : vază-vă pre voi 



76 



EŞIREA 5-6 



Dumnezeu şi să vă judece, că aţi | 
făcut urît mirosul nostru înaintea ; 
lui Faraon . şi înaintea slugilor iui, j 
ca să daţi sabie în mâna Iui să ne 
omoare. 

22. Şi s'a întors Moisî către Dom- 
nul, şi a zis : rogu-rriă Doamne, căci 
ai, necăjit pre poporul acesta? Şi 
pentruce mai trimis pre mine? 

23: Că de când am mers eu la 
Faraon să grăiesc întru numele tău, 
a supărat pre poporul acesta, şi n'ai 
izbăvit pre poporul tău. 

CAP. 6. 

Moisl trimis din nou la Faraon. Nea- 
mul său. 

Si aii zis Domnul către Moisî: a- 
j cum vei vedea cele ce voiu face 
lui Faraon, că cu mână tare va lăsa 
pre ei şi cu braţ înalt va scoate 
pre ei din pământul lui. 

2. Şi au grăit Dumnezeu către Moisî 
şi au zis către dânsul: eu Domnul. 

3. Şi m'am arătat lui Avraam şi 
lui Isaac şi lui lacov, Dumnezeul 
lor fiind eu, şi numele meu Dom- 
nul nu l-am arătat lor. 

4. Şi am pus legătura mea cu ei 
ca să le dau lor pământul Hana- 
neilor, pământul pre care s'au să- 
lăşluit, întru care au şi lăcuit pre 
dânsul. 

Şi eu am auzit suspinul fiilor 
lui israil cu care Eghipfenii ca pre 
robi asupresc pre ei, şi mi-am a- 
dus aminte de legătura voastră. 

6. Mergi şi vorbeşte fiilor lui Is- 
rail, zicând: eu Domnulrşi voiu scoa- 
te pre voi din stăpânia Eghiptenii 
lor, şi voiu scoate pre voi din ro- 
bia lor, şi voiu izbăvi pre voi cu 
braf înalt şi cu judecată mare. 

7. Şi voiu luâ pre voi popor mîe i 
şi voiu fi vouă Dumnezeu, şi veţi 

21. Fac. 34, 30. 
6. 1- 12, 33. 4. Fac 17, 8; 26, 3. 6. 7, 5. 
12. 4, 10. 



cunoaşte că eu sunt Domnul Dum- 
nezeul vostru cel ce v'au scos pre 
voi din stăpânirea Eghiptenilor. 

8. Şi voiu băga pre voi în pămân- 
tul spre care am întins mâna mea 
să -l dau luL Avraam şi lui lsaac 
şi lui lacov, şi-1 voiu da pre el vouă 
moştenire, eu Domnul. 

9. Şi a grăit Moisî aşa fiilor lui 
îsrail, şi ei n'au ascultat pre Moisî 
pentru împuţinarea sufletului şi pen- 
tru lucrurile cele «grele. 

10. Şi au grăit Domnul către Moisî 
zicând : 

11. Intră şi vorbeşte lui Faraon 
împăratul Eghipelului, ca să lase pre 
fiii lui îsrail din pământul său. 

12. Şi a grăit Moisî înaintea Dom- 
nului zicând: iată fiii lui îsrail nu 
m'au ascultat pre mine, şi cum mă 
va asculta Faraon ? Gângav fiind eu. 

13. Şi au zis Domnul căfre Moisî 
şi către Aaron, şi le-au poruncit să 
intre la Faraon împăratul Eghipefu- 
iui ca să scoajă pre fiii lui îsrail 
din pământul Eghipetului. , 

14. Şi aceştia sunt începătorii ca- 
selor neamurilor, fiii lui Ruvim ce- 
lui înfâiu născut a lui Îsrail : Enoh 
şi Falus, Asron şi rlarcnî. Aceasta 
este familia lui Ruvim. 

15. Şi fiii lui Simeon hlemuil, Ia- 
min şi Aod şi Iahin şi Saar şi Saul 
cel din Finisa. s Acestea sunt nea- 
murile fiilor lui Sirneon.. 

16. Şi acestea sunt numele fiilor 
lui Levî după rudeniile lor: Gher- 
son, Caat şi Merari; şi anii vieţii lui 
Levî o sută treizeci şi şapte. 

17. Si aceştia sunt îiii lui Gher- 
son: Loveni şi Semei, casele nea- 
mului, lor. 

18. Şi îiii lui Caat: Amvram, Isaar 
şi Hevron şi Oziil; şi anii vieţii lui 
Caat o sută şi treizeci de ani. 

14. Fac 46, 9; Num. 26, 5; 1 Parai. 5, 1. 
15. Fac. 46, 10; 1 Parai. 4, 24; Num. 2$, 12. 

16. Fac. 46, 11; Num. 3, 17; 1. Parai. 6, 1; 
23, 61 6, 17. 18. 1 Parai. 6, 18. 



19. Si fiii lui Merari: Mooli şi Q- 
musî. Acestea sunt casele neamului 

lui Levî după rudeniile loiv 

20. Şi a luat Amvram pre lohaved 
fata fratelui; tatălui său lui femee, 
şi a născut pre Aaron şi pre Moisî 
şi pre Mariam sora lor; şi anii vieţii 
lui Amvram o sută treizeci şi şapte. 

21. - Şi fiii lui îsaar: Corş şi Na- 

fec şi Zehri. 

22. Şi fiii lui Oziil: Misail şi Eli- 

safan şrSegri. 

23. far Aaron a luat iui'şi femee 
pre Elisayet fata lui Aminadav sora 
lui tJaasson, şi i-a născut lui pre 
Nadav şi pre Aviud şi pre Eleazar 
şi pre Itamar. 

24. Iar fiii lui Core: Asir şi Elcanâ 
şi Aviasar. Acestea sunt naşterile 

lui Core. 

25. Şi Eleazar feciorul lui Aaron 

a luat Iui'şi femee din fetele lui Pu- 
tiil şi i-a născut lui pre Fenees. Ace- 
skâ simt începăturile neamului Le- 
vîţilor după naşterile lor. 

26; Acesta este Aaron şi Moisi, 
cărora le-au zis Dumnezeu să scoaţă 
pre fiii lui lsrail din pământul Eghi- 
petului cu puterea lor. 

27. Aceştia sunt cei ce grăiau că- 
tre Faraon împăratul Eghipetului, şi 
au scos pre fiii lui lsrail din pământul 
Ephipetului însuşi Aaron şi Moisî. 

28. In care zi au grăit Domnul lui 
Moisî îrt pământul Eghipetului. 

29. Şi aii grăit Domnul către Moisi 
zicând : eu Domnul, grăeşte către 
Faraon împăratul Eghipetului câte 
zic eu către tine. 

30. Şi a zis Moisî înaintea Domnu- 
lui: iată eu sunt slab la graiu, şi cum 
mă va ascultă pre mine Faraor*? 

CAP. 7. 

Ranele Eghipetului, 

Si a,u grăit Domnul către Moisî zi- 
când: iată eu te-am dat pre tine 



19. 1 Parai. 6, 19. 21. Num. 16, 1. 
22. Lev. 10, 4. 24. 1 Parai. 6, 22. 
25. Num. 25, 7. 29. 7, 5, 17. 30. 4, 10. 



Dumnezeu lui Faraon, şi Aaron fra- 
tele tău va li ţie prooroc. 

2. Şi tu vei g¥ăi lui toate câte 
poruncesc jîe, iar Aaron fratele tău 
va gr ăi către Faraon, ca să lase pre 
fiii lui lsrail din pământul său. 

3. Şi eu voiu învârfoşâ inima lui 
Faraon, şi voiu înmulţi semnele mek 
şi minunile în pământul Eghipetului. 

4. Şi nu va ascultă pre voi Fa- 
raon, şi voiu pune mâna mea pre 
Eghipet, şi voiu scoate cu puterea 
mea poporul meu, pre fiii lui lsrail 
din pământul Eghipetului cu izbân- 
dire mare. 

5. Şi vor cunoaşte toţi Eghipfenii 
că eu sunt Domnul, când voiu în- 
tinde mâna mea presfe Eghipet şi 
voiu scoate pre fiii lui lsrail din 
mijlocul lor. 

6. Şi au făcut Moisi şi Aaron după 
cum le-au poruncit lor Domnul, aşa 
au făcut. 

7. Şi Moisî erâ de optzeci de ani, 
iar Aaron fratele Iui de optzeci şi 
trei de ani când au grăit către Fa- 
raon. 

8. Şi au grăit Domnul către Moisî 
şi către Aaron, zicând: şi de va grăi 
către voi Faraon zicând: 

9. Daţi-ne nouă semn sau minune, 
tu vei zice lui Aaron fratelui tău: ia 
toiagul şi-l aruncă pre pământ îna- 
intea lui Faraon şi înaintea' slugi- 
lor lui, şi se va face balaur. ' 

10. Şi au intrat Moisî şi Aaron îna- 
intea lui Faraon şi înaintea' slugi- 
lor lui, şt au făcui â*şâ precum le-au 
poruncit lor Domnul, şi a aruncat 
Aaron toiagul înaintea lui Faraon 
şi' înaintea Slugilor lui, şi s'a fă- 
cut balaur. 

11. Şi a chemai Faraon pre în- 
ţelepţi Eghipetului şi pre vrăjitori; 
şi au făcui şi vrăjitorii Eghiptenilor 
cu vrăjile lor asemenea. 

7. 2. 4, 16. 3. 4, 21; 14, 4. 4. 6, 15, 19. 
5.6,6,29. 10.4, 3; 40, 14. 11. Fap. Hp, 13, 8. 



78 



EŞIREA 7-8 



12. Şi a aruncat fiecare toiagul 
său, şi s'au îăcuţ- balauri; şi foiagul 
lui Aaron a înghiţit pre foegele lor. 

13. Şi s'a învârtoşat inima lui Fa- 
raon, şi nu i-a ascultat pre dânşii 
după cum le-au poruncit lor Domnul. 

14. Şi au zis Domnul către Moisî: 
$2 îngreuiază inima lui Faraon ca 
să nu lase pre popor. 

15. Mergi la Faraon dimineaţă, 
iată el iese la apă, şi-lvei întîmpinâ 
pre el pre ţărmurile rîului, şi toia- 
gul care s'a. făcut şarpe, să-1 iei în 
mâna ta. 

16. Şi să zici către el: Domnul 
Dumnezeul Evreilor m'au trimis la 
tine zicând: lasă pre poporul meu 
ca să slujească mie în pustie, şi iată 
n'ai ascultat până acum. 

17. Şi acum acestea zice Domnul: 
într'aceasfa vei cunoaşte că eu sunt 
Domnul, iată eu bat cu toiagul cel 
din mâna mea preste apa cea din 
rîu, şi se va preface în sânge. 

18. Şi peştii cei ce sunt în apă 
vor murî, şi se va împuţi rîul, şijnu 
vor putea Eghiplenii să bea apă 
din rîu. 

19. Şi au zis Domnul către Moisî: 
zi lui Aaron fratelui tău: ia toiagul 
tău în mâna ta, şi întinde mâna ta 
preste apele Eghipetului şi preste 
rîînrile lor şi preste lacurile lor, pre- 
ste bălţile lor şi preste toată apa 
lor cea adunată, şi să fie sânge; şi 
sVfăcut sânge în tot pământul E- 
ghipetului în lemne şi în pietre. 

20. Şi au făcut aşâ Moisi şi Aaron 
după cum le-au poruncit lor Dom- 
nul, şi ridicând Aaron toiagul său, 
a lovit apa cea din rîu înaintea lui 
Faraon şi înaintea slugilor lui; şi 
toată apa cea din rîu s'a prefăcut 
în sânge. 

21. Şi peştii din rîu au murit, şi 
s'a împuţit rîul; şi nu puteau Eghip- 

13. 3, 19; 8, 15, 19. 16. 5, 1; 8, 1, 20. 
17. 4, 9} 6, 29. 20. 17, 5; ps. 77, 49. 



tenii să bea apă din rîu, şi eră sân- 
gele în tot pământul Eghipetului. 

22. Şi au făcut asemenea şi vră- 
jitorii Eghiptenilor cu vrăjile lor, şi 
s'a învârtoşat inima lui Faraon şi 
nu i-a ascultat pre ei după cum 
le-au zis Domnul. 

23. Şi întorcându-se Faraon a in- 
trat în casa sa, şi nu şi-a pus în 
mintea lui nici de aceasta. 

24. Şi au săpat toţi Eghipfenii îm- 
prejurul rîului ca să bea apă, şi nu 
puteau să bea apă din rîu. 

25. Şi s'au plinit şapte zile dupăce 
au bătut Domnul rîul. 

CAP. 8. 

Alte ranc asupra Eghipetului. 

8i au zis Domnul către MoisU in- 
j tră la Faraon şi vei grăi către 
dânsul, acestea zice Domnul: lasă 
pre poporul meu ca să slujiască mie. 

2. Iar de nu vei vrea să-1 laşi, 
iată eu bat toate hotarele fale cu 
broaşte. 

3. Şi va vărsâ rîul broaşte, şi suin- 
du-se broaştele vor intră în casele 
tale şi în cămările aşfernutijrilor tale 
şi pre paturile tale şi în casele slu- 
gilor tale şi înfr'ale poporului; tău 
şi în aluaturile tale şi în cuptoarele 
tale. " 

4. Şi preste tine,,şi preste slugile 
tale şi preste ,poporul tău se vor 
sui broaştele. 

5. Şi au zis Domnul către Moisî: 
grăeşte lui Aaron fratelui tău : în- 
tinde cu mâna ta toiagul tău spre 
rîuri spre lacuri şi spre bălţi, şi 
scoate broaşte pre pământul Eghi- 
petului. 

6. Şi a întins Aaron mâna spre 
apele Eghipetului şi a scos broaşte, 
şi s'a suit broasca şi a acoperit tot 
pământul Eghipetului. 

22. 8, 7, 18. 
8. 1- 7, 164 5, 1. 6. Ps. 104, 29. 7. 11, 
18, 22. 



EŞIREA g 



7. Şi au făcut aşa şi vrăjitorii E- 
ghiptenilor cu vrăjite lor şi au scos 
broaşte pre pământul Eghipeiului. 

8. Şi a chemat Faraon pre Moisî 
şi pre Aaron, şi a zis; rugaţi-yă pen- 
tru mine către Domnul, şi să iâ 
broaştele dela mine şi dela popo- 
rul meu, şi voiu lăsa pre ei şi vor 
jerfB.Domjţiuhtf. 

9. Şi a»,zjs Moisî către Faraon: 
rândueşte mie când să mă rog pen- 
tru fine şi pentr«u slugile tale şi pen- 
tru poporul tău, ca să piară broa- 
ştele deja fine şi dela poporul tău 
şi din , casele voastre, şi numai în 
rîu sâWămâie. 

40. iar el a zis: mâine; şi a răs- 
puns: voiu face după cum ai zis, ca 
să y^ezi că nu este altul afară de 
Domnul. . 

îl. Şi se vor ridică broaştele de 
la fine şi din casele voastre şi din 
curţi şi dela slugile tale şi dela po- 
porul- tău, şi numai în rîu vor ră- 
mângâ.-- 

12v-Şi au ieşit Moisî şi Aar-on de 
la Faraon, şi a strigat Moisî către 
Domnul ca să piară broaştele după 
cum fă&ăduişe lui Faraon. 

13. Şi mx făcut Domnul după cum 
a ziS îMpJsî,» şi au murit broaştele 
din case şi din .curji şi din ţarine. 

14. Şi le-au adunat grămezi gră- 
mezi, şi s'a împu#tf pământul. 

15. Şi văzând Faraon că s'a fă' 
cut uşurare, s'a îngreuiat inima lui 
şi nu a ascultat de dânşii după 
cum au grăit Domnul. r 

16. Şi au zis Domnul către Moisî; 
grăeşte lui Aaron: întinde cu mâna 
toiagul tău şi loveşte ţărâna , pă- 
mântului, şi va îi muşiţa între oa- 
meni şi în vite şi în toi pămân- 
tul Eghipeiului. 

: 17. Şi a întins Aaron cu mâna to- 
iagul său şi a lovit ţărâna pămân- 
tului, şi s'a făcut muşiţa între oa- 

15. 3, 19; 7, 4, 13. 2tf.Ps. 77, 50; ,104, 30. 



meni şi în vite şi în toată ţărâna pă- 
mântului, şi s'a/ făcut muşiţa în tot 
pământul Eghipeiului. 

18. Şi au făcut aşâ şi vră-jiforii cu 
vrăjite lor ca să scoată muşiţa, şi 
n'au putut; şi s'a făcut muşiţa în- 
tre oameni şi în vite. 

1,9. Şi au zis vrăjitorii către Fa- 
raon: degetul lui Dumnezeu este a- 
cesta. Şi s'a învârtoşat inima lui Fa- 
raon şi nu i-a asculia^pre . ei după 
cum au grăit Domnul. 

20. Si au zis Domnul către Moisî: 
mânecă dimineaţă şi stai înaintea 
lui Faraon, şi iată el va ieşLla apă, 
şi vei grăi către el : acestea zice 
Domnul : lasă pre poporul meu ca 
să-mi slujiască în pustie. 

21. Iar de nu vei vrea să laşi pre 
poporul meu, iată eu voiu trimite 
preste tine şi presţe slugile tale pre- 
ste poporul tău şi preste casete voa- 
stre muscă câinească; şi se vor um- 
plea casele Eghiplenilor de muscă 
câinească şi pământul pre care 
sunt ei. 

22. Şi voiu mări în ziua aceea pă- 
mântul Ghesem în care poporul meu 
se află, preste care nu va fi muscă 
câinească, ca să vezi că eu sunt 
Domnul Dumnezeu a tot pământul. 

23. Şi voiu osebî între poporul 
meu şi între poporul tău, şi mâine 
va fi semnul acesta pre pământ. 

24. Şi au făcut Domnul aşâ, şi a 
venit musca cea câinească mulţime, 
în casele lui Faraon şi în casele 
slugilor lui şi în tot pământul Eghi- , 
petului, şi s'a prăpădit» pământul de* 
musca -cea câinească. 

25 Şi a chemat Faraon pre Moisî 
şUpr^ Aaron zicând : mergeţi şi jert- 
fiţi Domnului Dumnezeului vostru 
în pământul acesta. 

26. Şi a- zis Moisî ; nu este cu 
putinţă a se face aşâ, că cele ce 

19. 7, 4, 20. 9, 13; 7, 16; 5, 1. 

24. Inţel. 16, 9; Ps. 77, .50; 104, 30. 



âo 



EŞIREA 8-9 



sunt urâciune Eghipienilor vom să 
jertfim Domnului Dumnezeului no- 
stru, şi de vom jertfi cele ce sunt 
urâciune Eghipienilor înaintea lor, 
cu pielre ne vor ucide. 

27. Cale de trei zile vom merge în 
pustie, şi vom jertfi Dumnezeului no- 
stru precum ne-au zis nouă Domnul. 

28. Şi a zis Faraon: eu vă voiu 
lăsâ pre voi să ieşiji şi veţi jertfi 
Domnului Dumnezeului vostru în 
pustie, dar să nu vă înlindefi a merge 
departe, rugaţi-vâ dar pentru mine 
către Domnul. 

29. Şi a zis Moisi : vezi, eu voiu 
ieşi dela tine şi mă voiu rugă că- 
tre Dumnezeu, şi se va duce musca 
cea câinească dela tine şi dela slu- 
gile tale şi dela poporul tău mâine; 
dar să nu mai adăogi Faraoane a 
înşelă ca să nu laşi poporul să jert- 
fească Domnului. 

30. Şi a ieşit Moisî dela Faraon 
şi s'a rugat către Dumnezeu. 

31. Şi au făcut Domnul după cum 
a zis Moisî, şi au ridicat musca cea 
câinească dela Faraon, dela slugile 
lui şi dela poporul lui, şi n'a rămas 
nici una> 

32. Şi a îngreoiat Faraon inima 
sa şi în vremea aceasta, şi n'a vrui 
să lase poporul. 

CAP. 9. 

' AUc rane asupra Eghipetului. 

Oi au zis Domnul către Moisî: in- 
j iră la Faraon şi vei grăi lui : a- 
cestea zice Domnul Dumnezeul E- 
vreilor: lasă să iasă popbîul meu 
ca să-mi slujiascâ mie. ; 

2. Iar de nu vei vreâ s& laşi pre 
poporul meu, ci încă-1 ţii pre el, 

3. Iată mâna Domnului va fi pre- 
ste vitele tale cele din câmpii, şi în 

28, 9, 28; Fap. Hp. 8, 24. 30. 10, 15. 
32. 7, 23. 
9. 1. 5, l; 7, 16. 

3. a 2 lege, 2, 15. 



cai şi în asini şi în cămile şi în bol 
şi în oi, moarte mare. 

4. Şi voiu osebî minunat în vre- 
mea aceea între vitele Eghipienilor 
şi între vitele fiilor lui Israil, şi nu 
vor muri din toate vitele fiilor lui 
Israil nici una. 

5. Şi au dat Dumnezeu soroc, zi- 
când: mâine va face Domnul cu- 
vântul acesta pre pământ. 

6. Şi au făcut Domnul cuvântul 
acesta a doua zi, şi au murit toate 
vitele Eghipienilor; iar din vilele fii- 
lor lui Israil n'au murit nici una. 

7. Şi văzând Faraon că din toate 
vilele fiilor lui Israil n'a murit nici 
una, s'a îngreoiat inima lui Faraon 
şi n'a lăsat poporul. 

8. Şi au grăit Domnul către Moisî 
şi Ăaron zicând : luaţi voi pline mâi- 
nile de spuză din cuptor, şi să o 
împrăştie Moisl spre cer înaintea 
lui Faraon şi înaintea slugilor lui. 

9. Şi să se facă pulbere preste 
fol pământul Eghipetului, şi vor îi 
pre oameni şi pre vile rane" şi bă- 
şici fierbinţi, în oameni şi în vite 
în tot pământul Eghipetului. 

10. Şi a luat spuză din cuptor în- 
nainteă lui Faraon, şi a împrăştiat-o 
Moisî spre cer, şi s'au făcui rane 
şi băşici fierbinţi pre oameni şi pre 
vite. 

11. Şi nu puteau vrăjitorii să steâ 
înaintea lui Moisî pentru rane, că 
s'au făcut radele în vrăjitori şi în 
fot pământul Eghipetului. 

12. Şi au învârtoşat Domnul inima 
lui Faraon, şi nu i-a ascultat pre ei 
după cum au rânduit Domnul lui 
Moisî. 

13. Şi au zis Domnul către Moisî: 
mânecă dimineaţă şi siăi înaintea 
Iui Faraon şi vei grăi către el : a- 
cestea zice Domnul Dumnezeul E- 
vreilor: lasă pre poporul meu ca 
să-mi slujiască mie. 

11, Inţel. 17, 7. 12. 4, 21. 13. 8, 20. 



fiŞlRfî 9 



81 — 



14. Pentrucă în vremea aceasta 
eu voiu trimite toate bătăile mele 
în inima ta şi a slugilor tale şi a 
poporului tău, ca să vezi că nu este 
altul ca mine în lot pământul. 

15. Că acum trimiţând mâna mea 
te voiu bate pre tine, şi voiu omorî 
pre poporul tău cu moarte, şi le 
vei zdrobi de pre pământ. 

16. Şi pentru aceea ai fost cruţat 
până acum, ca să arăt întru tine 
puterea mea şi ca să se vestească 
numele meu în tot pământul. 

i?. Au doar te vei mai împroiivi 
tu poporului meu ca să nu-i laşi 
pre dânşii? 

18. Iată eu voiu plouă în ceasul 
acesta mâine piatră multă foarte, 
cum n'a mai fost în Eghipet din 
ziua în care s'a făcut până în ziua 
âceasta. 

19. Acum dar grăbeşte să-ţi aduni 
vitele laie şi câte ai tu în câmp, 
pentrucă tofi oamenii şi vitele câte 
se vor află în câmp şi nu vor in- 
tră în casă, va cădeâ preste ele pia- 
tră şi vor muri 

20. Cel ce se temeâ de cuvântul 
Domnului din slugile lui Faraon, şi-a 
adunat vitele sale în case; 

21. Iar cel ce n'a luat aminte cu 
cugetul său la cuvântul Domnului, 
a lăsat vitele în câmpii. 

22. Şi au zis Domnul către Moisi: 
întinde mâna la spre cer, şi va fi 
piatră preste tot pământul Eghipe- 
tului şi preste oameni şi preste vite 
şi preste toată iarba cea de pre 
pământ. , 

23. Şi a întins Moisi mâna spre 
cer, şi Domnul au dat tunete şi pfa- 
tră, şi curgeâ foc pre pământ, şi 
au plouat Domnul piatră preste tot 
pământul Eghipetului. 

24. Şi era piatră, şi în piatră ardea 
foc cu văpaie, şi piatra eră multă 
foarte cum n'a mai fost în Eghipet 

14. 8, 10. 16. Rom. 9, 17. 23. Ps. 104, 32. 
Biblia. 



din ziua în care s'a făcut în el neam. 

25. Şi a bătut piatra în tot pă- 
mântul Eghipetului dela om până la 
dobitoc, şi toată iarba din câmp o 
a bătut-6 piatra, şi toate lemnele din 
câmpuri le-a zdrobit piatra. 

26. Numai în pământul Ghesem 
unde erau fiii lui Işrail n'â fost 
grindină. 

27. Şi trimiţând 'Faraon a chemat 
pre Moisi şi pre Aaron, şi le-a zis 
lor: păcăfuif-am acum, Domnul este 
drept, iar eu şi poporul meu ne- 
credincios. 

28. Rugaţi-vă dar pentru mine că- 
tre Domnul, şi să înceteze a se mai 
face lunetele lui Dumnezeu şi pia- 
tra şi focul, şi voiu lăsă pre voi, şi 
mai mult nu veji rămâneâ. 

29. Şi a zis Moisi lui: dacă voiu 
ieşi din Cetate voiu întinde mâinile 
mele către Domnul, şi lunetele vor 
încetă şi piatra şi ploaia nu va mai 
fi, ca să cunoşti că al Domnului 
este pământul. 

30. Iar eu şiiu că şi iu şi slugile 
tale încă nu v'aţi ternul de Domnul. 

31. Şi inul şi orzul s'au stricat, 
că orzul eră înspicat şi inul cu să- 
mânţă. 

32. Iar grâul şi ovăzul mf s'au 
stricat, pentrucă erau târzii. 

33. Şi a ieşit Moisi dela Faraon 
afară din Cetate şi a în lins mâineîe 
către Domnul, şi a încetat tunetele 
şi piatra şi ploaea n'a mai picat pre 
pământ. 

34. Iar văzând Faraon că au în- 
cetat ploaea şi piatra şi lunetele, a 
adaos încă a păcătui şi şi-a în- 
greuiat inima sa şi a slugilor sale. 

35. Şi s'a învârtoşai inima lui Fa- 
raon, şi n'â lăsat pre fiii lui Israil 
după cum au grăit Domnul lui Moisi. 

25. Ps. 77, 53, 

27. 10, 16. 

28. 8, 28; 10, 17. 

29. Ps. 142, 6. 
33. lacov 5, 16. 
35. 1 Imp. 6, 6. 

8. 



82 



EŞIREA ÎO 



CAP. IO. ... 

Lăcuste asupra Eghipttului.- 

Si au grăit Domnul către Mpisî 
j zicând: intră la Faraon, că cu am 
învârtoşat inima lui şi a slugilor lui, 
ca pre Tând §ă vie semnele acestea 
preste ei. 

2. Ca să povestiţi în urechile fiilor 
voştri şi întru ale feciorilor fiilorvo- 
ştri cu câte am' necăjit pre Eghip- 
leni, şi semnele mele care le-am fă- 
cui întru ei, şi să cunoaşteţi că eu 
sunt Domnul. 

3. Şi au intrat Moisi şi Aafon 
înaintea lui Faraon şi au zis lui : 
acestea zice Doţnnul Dumnezeii! E- 
vreilor, până când nu vrei să te ru- 
şinezi de mine? Lasă poporul nteu 
ca să slujească mie. 

4. tar de nu vei vreâ tu să iaşi 
pre poporul meu, iată eu voi aduce 
th cedsul acesta mâine lăcustă multă 
preste toate hotarele tale. 

5. Şi va acoperi faţa pământului, 
şi nu vei putea să vezi pământul, 
şi va mânca tot ce va rămas vouă 
aebătui de piatră, şi va mâneâ ttii 
lemnul ce creşte vouă pre pământ. 

"6. Şi se vor umpieâ casele tale 
şi caşele slugilor tale şi toate ca- 
sele fn fot „\ pământul Eghipefuîui, 
câte, nici odinioară n'au văzut pă- 
rinţii iăi nici strămoşii lor din ziua 
în £are> s'au făcut pre pământ până 
în ziua aceasta, şi plecându-se Moisi 
a ieşit dela Faraon. 

.7. Şi au zis şlugi|e lui Faraon că- 
tre dânsul: până când va fi noua 
această pacoste? Laşă pamenii ca 
să slujească DumpezeuluV lor, au 
vrei să ştii că a pierit Eghipetul ? 

8. Şi au întors pre Moisi şi pre 
Aaron la Faraon, şi a zis lor Fa- 
raon : merge|i şi slujiţi Domnului 
Dumnezeului vosţru, dar carii şi cine 
sunt cei ce vor merge ? 

IO. 1. % H. 4. Inţel. 16, 9. 7. 3, 18. 



9. Şi a zis Moisî: cu tinerii şi cu 
bătrânii vom merge cu feciorii şi 
cu fetele şi cu,, oile şi cu boii no- 
ştrii, pentrueji este sărbătoare Dom- 
nului Dumnezeului nostru. 

10. Si a zis Faraon către ei: fie 
aşa, Domnul cu voi, cum voiu lăsâ 
pre voi, au doar şi averile voastre? 
Vedeţi că vicleşug este întru voi. 

11. Nu aşa, ci să meargă băr- 
baţii şi să slujiţi lui Dumnezeu că 
aceasta, căutaţi voi, şi i-a scos pre 
ei dela faţa lui Faraon. , ^ 

12. Şi au zis Domnul către Moisi: 
întinde mâna fa preste pământul E- 
ghipetului, şi va veni lăcustă pre pă- 
mânt şi va mânca toată iarba pă- 
mântului şi tot rodul lemnelor ce 
a rămas nebălut de piatră. 

13. Şi a ridicat Moisî toiagul spre 
cer, şi Domnul au adus vânt austru 
pre pământ toată ziua aceea şi toată 
noaptea ; dimineaţă s'a făcut, şi vân- 
tul austru a adus lăcustă. 

14. Şi a adus pre ea preste tot 
pământul Eghipeluîui, şi s'a aşe- 
zat preste toate hotarele Eghipefuîui 
multă foarte, mai 'nainte de- dânsa 
n'a fost lăcustă ca aceasta şi dupâ 

aceasta nu va fi aşa. 

15. Şi a acoperit faţa p'âmâ'ftfului 

şi s'a stricat pământul, ' şi a mân- 
cat toată iarba pământului' şT.'tot 
rodul lemnelor care" a rărrias dela 
piatră. N'a rămas verde , nimica în 
lemne şi în toaîl iarba câmpului, 
în tdt pământul 1 Egrripeîului, ^ 

16. Şi s J a grăbit" Far&bn a'chernâ 
pre Moisi 'şi pre "Aafon zicând : pă- 
cătuii-am înaintea Domnului Dum- 
nezeuluPvostnî şi a voastră. 

17. Primiţi dar păcatul meu încă 
acum şi* - vă rugaţi către Domnul 
Dumnezeul vostru, ca să ia de pre 
mine moartea aceasta. 

18. Şi a ieşit Moisi dela Faraon 

şi s'a rugat lui Dumnezeu. 

12. Ps. 104, 34. 13. Inţel. 17, 2. 16. 9, 27. 
17. 0, 28; 1 Irnp. 12, 19. 18. 8, 30; Num. 11, 2. 



19. Şi au înfors Domnul vânt tare 
dela mare, şi au ridicai lăcustele şi 
le-au aruncat pre dânsele în marea 
Roşie, şi n'a rămas nici o lăcustă 
în tot pământul Eghipefului. 

20. Şi au învârtoşat Domnul inima 
lui Faraon, şi n'a lăsat pre fiii lui 
Israiî. 

21. Şi au zis Domnul către Moisi: 
întinde mâna ta spre cer şi să se 
facă înfunerec pre pământul Eghi- 
peluluif înfunerec care să se poată 
pipăi. 

22. Şi a întins Moisî mâna spre 
cer şi ' s'a făcut înfunerec, negură 
şi ceaţă preste tot pământul Eghi- 
pefului trei zile. 

23. Şi nimenea n'a văzut pe fra- 
tele său trei zile, şi nimenea nu s'a 
sculat din patul său trei zile; iar 
la fo~ţi fiii lui Israiî era lumină în 
fot locul unde lăcuiau ei. 

24. Şi a chemat Faraon pre Moisî 
şi pre Aaron, şi le-a zis lor : mer- 
geţi şi .slujiţi Domnului Dumnezeu- 
lui vostru, numai oile şi boii veţi lăsă; 
iar averile voastre meargă cu voi. 

25. Şi a zis Moisî : nu, ci să ne 
dai nouă arderi de tot şi jerfîe care 
vom face Domnului Dumnezeului no- 
stru. 

26. Şi vitele noastre vor merge cu 
noi şi nu vom iasă unghie, pentru- 
că dintr'însete vom să jertfim Dom- 
nului Dumnezeului nostru; că noi 
nu ştim ce vom jerifi Domnului Dum- 
nezeului nostru până vom merge 
acolo. 

27. Şi au învârtoşat Domnul inima 
lui Faraon, şi n'a vrut să-ilasepre ei. 

28. Şi a zis Faraon către Moisi: 
du-fe dela mine, ia aminte să numai 
adăogi a vedeâ îa|a mea, că în ce 
zi.' te vei arătă mie, vei m urî. 

29. Iar Moisî a zis: precum ai 
grăit nu mă voiu mai arătă ţie în faţă. 

20. 11, 10. 21. Isaia 50, 3; Mat. 27,. 45. 
23. Inţel. 18, l; Isaia 60, 2. 24. 8, &; 12, 31. 
26. 12. 32. 



10-11 83 



CAP. 11. 

E şir ea > din Eghipet. 

Si au zis Domnul către Moisî : încă 
, o rană voiu aduce eu, preste Fa- 
raon şi preste Eghipet, şi după a- 
ceea vă va lăsa pre voi de aici, şi 
când vă va lăsa pre voi, vă va sili 
să ieşiţi. 

2. Orăeşte dar pre ascuns în ure- 
chile poporului, şi să ceară fiecare 
dela vecinul său şi femeia dela ve- 
cina sa vase de argint şi de aur 
şi haine. 

3. Şi au dat Domnul har popo- 
rului său înaintea Eghipfenilor, şi le-a 
împrumutat lor; şi omul Moisi mare 
s'a făcut foarte înaintea Eghipteni- 
lor şi înaintea lui Faraon şi înain- 
tea slugilor lui şi înaintea a tot po- 
porul. 

4. Şi a grăit Moisi, acestea zice 
Domnul: pe la miezul nopţii eu voiu 
intră în Eghipet, 

5. Şi va muri fot cel întâiu nă- 
scut în pământul Eghipefului, dela 
cel întâiu născut al lui Faraon* care 
şade pre scaun, până la cel întâiu 
născut al slujnicii cei dela moară 
şi până la cel întâiu născut a tot 
dobitocul. 

6. Şi va fi strigare mare în fot pă- 
mântul Eghipefului Cum n'a mai fost 
şi cum nu va mai fi. 

7. Iar la toţi fiii lui Israiî nu va 
chelăîăi câine cu limba sa, deTa om 
până Ia dobitocia să vezi cât de 
minunat va osebî Domnul Intre E- 
ghipleni şi între Isrâilteni. 

8. Şi vor strigă toate slugile tale 
către mine, şi se vor închină mie 
zicând : ieşi tu şi fot poporul tău 
pre care tu îl povăţueşfi, şt după a- 
cestea voiu ieşi, şi a ieşit Moisî dela 
Faraon cu mânie. 

9. Şi au zis Domnul către Moisi: 

11. 2. 3, 21; 12, 35, 36. 3. Sirab 45, 1. 
\ 5. 4, 23; 12, 29, 



84 



ESIREA lî-12 



nu vă va asculta pre voi Faraon ca 
înmulţind să înmulţesc semnele şi 
minunile în pământul Eghipetului. 

10. Iar Moisî şi Aaron au făcui 
toate semnele şi minunile acestea 
în pământul Eghipetului înaintea lui 
Faraon ; iar Domnul au învârtoşat 
inima lui Faraon şi n'a vrut să lase 
pre fiii 'lui Israil din pământul Eghi- 
petului. 

CAP. 12. 

Mielul Pascal. 

Si au grăit Domnul către Moisî şi 
j Aaron în pământul Eghipetului, 
zicând: 

2. Luna aceasta este vouă înce- 
pătură lunilor, cea dintâiu este vouă 
întru lunile anului. 

3. Grăeşte către toafă adunarea 
fiilor lui Israil zicând : în ziua a ze- 
cea a lunii aceştia să ia fiecare 
câte un miel de fiecare casă pe ru? 
denia sa. 

4. Iar de vor fi mai puţini în casă 
cât să nu fie de ajuns la un miel, să 
ia împreună cu sine pr^e vecinul său 
cel de aproape după, numărul su- 
fletelor, fiecare să-şi numere lui'şi 
câţi îi va. fi de ajuns la miel. 

5. Şi să fie vouă mielul desăvâr- 
şit, parte bărbătească de un an să 
fie vouă, din miei şi din iezi să luaţi. 

6. Şi să-1 ţineţi, până la ziua a 
patrusprezecea a lunii acesfeea, şi 
să-1 jutjghie toată mulţimea adunării 
fiilor lui Israil către sear|., . . 

7. Şi să ia din sânge şi să ungă 
amândoi stâlpii „uşii şi pragurile, în 
casele unde-1 vor mâncâ pre el.» 

8. Şi să mănânce carnea friptă la 
foc în noaptea aceea, şi azimele cu 
salată să le mănânce. 

9. Să nu-1 mâncaţi crud nici fiert 
în apă, ci fript la foc, capul cu pi- 
cioarele şi cu măruntaile. 

10. 10, 20. 

12- B. Numere 9, 5. 



10. Să nu lăsaţi nimic dinfr'însul 
pe a doua zi, şi os din el să nu 
zdrobiţi; cele ce vor -rămâneâ din el 
până a doua zi cu foc să le ardeţi. 

11. '"Şi aşâ să-1 mâncaţi pre el ; 
mijloacele voastre fund încinse şi 
încălfăminfeie voastre în picioarele 
voastre şi toegele voastre în mâinele 
voastre, şi să-t mâncaţi de grabă 
că sunt paşfile Domnului. 

12. Şi voi trece prin pământul £- 
ghipetului în noaptea aceasta, şi voi 
omorî pre tot cel întâiu născut în 
pământul Eghipetului, dela qm până 
la dobitoc, şi asupra tutui or dum- 
nezeilor Eghiptenilor voiu face iz- 
bândă eu Domnul. 

13. Şi va fi sângele semn vouă 
pre casele în care veţi fi voi, şi voiu. 
vedeâ sângele şi voiu acoperi pre 
voi, şi nu va îi întru voi rană , ca 
să pieriţi când îi voiu bate în pă- 
mântul Eghipetului. 

14. Şi va fi vouă ziua aceasta po- 
menire, şi o veţi ţinea sărbătoare 
Domnului întru toate neamurile voa- 
stre, lege veşnică o veţi prăznuî pre 
dânsa. 

15. Şapte zile azime veţi mâncă, 
şi din ziua dintâiu veţi "scoale ce 
este dospit din casele voastre, toi 
cel ce din ziua dintâiu până în ziua 
a şaptea va mâncâ dospii, se va 
pierde sufletul acela din Israil. 

16. Şi ziua dintâiu se va chemă 
sfântă, şi ziua a,şâptea numită sfântă 
va fi vouă, lot lucrul' de slujbă să 
nu faceţi într'însele, fără numai ce 
va trebui de^jmâncaf fiecăruia su- 
flet, aceasta numai veti face. 

17. Şi veţi păzî porunca aceasta, 
pentrucăîn ziua aceasta voiu scoate 
puterea voastră din pământul Eghi- 
petului, şi veţi ţineâ ziua aceasta în- 
tru neamurile voastre lege veşnică. 

18. începând în a patrusprezecea 

10. Num. 9, 12. 12. Ps. 135. 10. Evv. 11, 28. 
15t 13, 7; 23, 15; 34, 18; Num. 26, 17. 
18. Lev, 23, 5; Num. 28, 16. 



EŞIREA 12 



85 



zi a lunii dintâiu, de cu seara, veţi 
mâncâ azime până la ziua a două- 
zeci şi una a lunii până seara. 

19. Şapte zile aluat să nu se afle 
în casele voastre, toi cine va mâncâ 
dospit, sufletul acela se va pierde 
dintru adunarea fiilor lui Israil; fie 
acela ori dintre venetici ori dintre 
moşnenii pământului. 

20. Tot ce este dospit să nu mân- 
caţi, ci în lot lăcaşul vostru să mân- 
caţi azime. 

21. Şi a chemat Moisi toată bă- 
trânimea fiilor lui Israil şi a zis că- 
tre dânşii: mergeţi şi vă luaţi vouă 
miei după neamurile voastre şi jun- 
ghiaţi pasca. 

22. Şi luaţi mănunchiu de isop şi 
întingând în sângele cel de lângă 
uşă, ungeţi pragul şi amândoi stâlpii 
uşii din sângele care este lângă uşă, 
şi voj nici unul să nu ieşiţi din uşa 
casii. voastre până dimineaţa. 
_,23. Şi va trece Domnul să bată 

pre Eghipteni, şi va vedeâ sângele 
pre prag şi pre amândoi stâlpii uşii, 
şi va trece Domnul uşa şi nu va 
lăsâ pre cel ce pierde să intre în 
casele yoastre să ucigă. 

24. Şi veţi păzi cuvântul acesta i 
lege ţie şi fiilor tăi până în veac. j 

25. Iar dupăce veţi intră în pămân- 
tul care vă va da vouă Domnul pre- 
cum au grăit, păziţi slujba aceasta. 

26. Şi va îi de vor zice către voi 
fiii voştri: ce este slujba aceasta? 

27. Veţi grăi lor: jertfă sunt pastile 
acestea Domnului, cum au acoperit 
casele fiilor lui Israil în pământul 
Eghipetului când au bătui prjeEghip- 
teni; iar casele noastre le-au mântuit, 
şi plecându-se poporul s'a închinat. 

28. Şi ducându-se au făcut fiii lui 
Israil după cum au poruncit Dom- 
nul lui Moisi şi lui Aaron, aşa au 
făcut. 



22. Evrei 11, 28; Lev. 14, 4, 51. 26. 13, 8, 14. 
28. Num. 1, 54. 



29. Şi a fost la miezul nopţii au 
bătut Domnul pre tot întâiul născut 
în -pământul Eghipetului, dela cel 
întâiu născut al lui Faraon care 
şedea pre tron, până la cel întâiu 
născut al roabei cei: din temniţă şi 
până la tot cel întâiu. născut a tot 
dobitocul. 

30. Şi s'a sculat Faraon noaptea 
şi slugile lui şi toţi Eghipienii, şi 
s'a făcut strigare mare în lot pă- 
mântul Eghipetului, că nu erâ casă 
în care să nu fie mort. 

31. Şi a chemat Faraon pre Moist 
şi pre Aaron noaptea şi le-a zis lor. 
sculaţi-vă şi ieşiţi din poporul meu 
şi voi şi fiii lui Israil mergeţi şi slu- 
jiţi Domnului Dumnezeului vostru 
după cum ziceţi. 

32. Şi oile şi boii voştri luând 
mergeţi, şi mă binecuvântaţi şi pre 
mine. 

33. Şi sileau Eghiptenii pre po- 
por cu grabă să-i scoaţă pre el din 
pământul lor, că ziceau ei: toţi vom 
muri. 

34. Şi a luat poporul aluatul său 
mai înainte de a se dospî, legat în 
hainele sale pre umeri. 

35. Iar fiii lui Israil au făcut după 
cum a poruncit lor Moisî, şi au ce?, 
rut dela Eghipteni vase de argint şi 
de aur şi haine. 

36. Şi au dat Domnul har, popo- 
rului său înaintea Eghiptenilor şi i-au 
împrumutat pre ei, şi au jefuit . pre 
Eghipteni. 

37. Şi s'au ridicat fiii Iui Jsrail 
din Rarnesi spre Sochot, ca şase 
sute de mii de bărbaţi pedeşiri, a- 
fară de cele ce; aveau. 

38. Şi amestecătură multă s'a suit 
împreună cu ei şi oi şi boi şi vite 
multe foarte. 

39. Şi au copt aluatul, care l-au 

29. 4, 23; 11, 5; 13, 15; Ps. 135, 10; 77, 56. 
31. 10. 24. 32. 10, 25. 33. 6, 1. 35. 3, 21; 
11, 2; Ps. 105, 36. 36. 3, 21 şi Iacov 43, 14. 
37. Num. 33, 3. 



86 



EŞIREA 12—13 



scos din Eghipet iurte dc azime în 
spuză, pentrucă nu s'a dospit, că 
i-au scos pre ei Eghiptenii şi n'au 
putut s3 aştepte, nici demâncare 
nu şi-au făcut lor pre cale. ' 

40. Iar sălăşluirea fiilor tui lsrail, 
care au lăcuit în pământul Eghipe- 
tului şi îrr pământul Hanaan, au fost 
ani patru sute treizeci. 

41. Şi a fost după patru sute 
treizeci de ani, a ieşit toată puterea 
Domnului din pământul Eghipetu- 
lui noaptea. 

42. Pază este Domnului, ca să-i 
scoafă pre ei din pământul Eghipe- 
tului; noaptea aceea este pază Dom- 
nului ca toţi fiii lui lsrail să o pă- 
zească întru seminţiile lor. 

43. Şi au zis Domnul către Moisi 
şi Aaron: aceasta este legea paşti- 
lor, tot cel de neam strein nu va 
mâncâ din ele. 

44. Şi pre tot robul ori cu argint 
cumpărat îl vei tăiâ împrejur, şi a- 
tunci va mâncâ din ele. 

45. Strein şi năimit să nu mă- 
nânce din ele. 

46. Intr-o casă se va mâncâ şi să 
nu scoateţi din cărnuri afară din 
casă, şi os să nu zdrobiţi dintr'însul. 

47. Toată adunarea fiilor lui lsrail 
să facă aceasta. 

48. Iar de va veni la voi vr'un ne- 
mernic să facă paşti Domnului, veţi 
tăia împrejur toată partea bărbătea- 
scă, 1 şi atunci va veni să facă acea- 
sta şi va îi ca şi moşneanul cel de 
pământ, tot cel netăiat împrejur nu 
va mâncâ din ele. 

49. 0 lege va fi celui de loc şi 
nemernicului, care" va lăcuî între voi. 

50. Şi au făcut fiii lui lsrail după 
cum au poruncit Domnul lui Moisî 
şi lui Aaron, aşâ au făcut. 

51. Şi a fost în ziua aceea au scos 
Domnul pre fiii lui lsrail din pămân- 



40. Fac. 1 5, 1 3 ; Fapt. Hp. 7, â. 41. Ps. 1 1 3, 1 . 
46. Num. 9, 12; Ipan 19, 36, 49, Lev. 24, 22. 



tul Eghipetului împreună cu toată 
puterea lor. 

CAP. 13. 

Sfinţirea celor întâi născuţi. 

8i au grăit Domnul către Moisi, 
j zicând ; 

2. Sfinţeşte mie pre tot cel în- 
tâiu născut, care întâiu deschide 
pântecele întru fiii lui lsrail, dela 
om până Ia dobitoc, că al meu este. 

3. Şi a zis Moisi către popor: po- 
meniţi ziua aceasta, întru care aţi 
ieşit din pământul Eghipetului, din 
casa robiei, că cu mână tare v'au 
scos pre voi Domnul de acolo, şi 
să nu mâncaţi dospit. 

4. Că astăzi ieşiţi voi în luna 
dinfâiu. 

5. Şi va îi dupăce te va duce Dom- 
nul Dumnezeul tău în pământul Hă- 
naneilor şi Heteilor şi Amoreilor şi 
Eveilor şi îevuseilor şi Ghergheseilof 
şi Ferezcilor, precum s'au jurat pă- 
rinţilor tăi, să dea ţie pământul în 
care curge lapte şi miere, vei face 
slujba aceasta în luna aceasta. 

6. Şase zile veti mâncâ azime, iar 
a şaptea zi sărbătoare Domnului. 

7. Azime veţi mâncâ cele şapte 
zile, nu se va vedea la tine dospit, 
nici vei avea alust în toate hota- 
rele tale. 

8. Vei povesti fiului tău în ziua 
aceea, zicând: pentrucă aceasta a 

făciil Domnul Dumnezeul meu, când 

am ieşit din Eghipet. 

9. Şi va fi ţie semn în mâna ta 
şi aducere aminte înaintea ochilor 
tăi, pentru ca să fie legea Domnu- 
lui în gura ta, că cu mână tare fe-au 
scos Domnul Dumnezeu din Eghipet. 

10. Şi să păziţi legea aceasta în 
timpurile cele rânduite din zile în zile. 



13. 1. 22, 29; 34, 19; Lev. 27, 26; Num. 3, 
13; 8, 17; LuC, 2, 23. 4. 23, 15; 34, 18. 
5. Fac. 17, 8. 6. 23, 15. 7. 12, 15: 1 Cor. 
5, 8. 8. 12, 26. 9. H 2 lege â, 8; 11, 18. 



EŞIREA 13—14 



87 



tî. Şi va îi dupăce ie va duce 
Domnul Dumnezeul iau în pamâri- 
ful Hananeilor, precum s'a ! ft jurat pă- 
rinţilor tăi; şi-1 vâ da ţie. 

12. Şi 'vei •osebî pre lotcel ce de- 
schide pânteceie parte bărbătească 
Dornnuîiu.'loi'ce deschide pântecele 
din turme ori în vitele tale, câte vor 
fi fie parte bărbătească, te vei sfinţi 

Domnului. 

13. Tot cc deschide pântecele asi- 

rieksă-I schimbi pre oaie, iar de fm-1 
vei schimba, îl vei răscumpără; pre 
toi cel tntâiu născut al omului din 
fiii tăi vei: răscumpăra. 

14. Iar de te va întreba feciorul 
tău după aceasta, zicând : ce zste 
aceasta? Vei zice lui : că cu mână 
tare ne-au scos Domnul din pămân- 
tul Eghipefului şi din casa robiei. 

15. Iar când s'au îndărătnicit pre 
Faraon şi nu vrea să ne lase "pre 
noi, au ucis pre tot cel întâi născut 
în pământul Eghipefului, dela cei 
întâi născuţi ai oamenilor, până la 
cei întâi născuţi ai dobitoacelor, 
p.enfru aceea eu jertfesc Domnului 
toată partea bărbătească ce deschide 
pântecele, şi pre tot cel întâi născut 
ai fiilor mei voiu răscumpără; 

16t?Şi va fi spre semn în mâna 
ta şi nemişcat înaintea ochilor tăi, 
pentrucârcu mână tare te-au scos 
Domnul din Eghipet. 

17. Iar dupăcea lăsat Faraon po- 
porul, nu i-au s povăţuit pre ei Dum- 
nezeu pre calea pământului Filiste- 
nilor, că era aproape, pentrucâ au 
zis Dumnezeu, ca nu cumvâ să pară 
rău poporului văzând războiu şi §ă 
se întoarcă în Eghipet. 

18. Şi au abătut Dumnezeu popo- 
rul dela calea cea dela pustie, spre 
marea Roşie. Iar fiii lui Israil al cin- 
cilea neam au eşit din pământul E- 
ghipetului. 

12. 22, 30 ; 34, 19; Lev. 27, 26; Num. 8, 17; 
lezecb. 44, 30. 13. 34, 20. 14, 12, 26. 
15. 4. 7A: 11 i 7 * " T 



19. Şi a luat Nfoişî oasele lui lo- 
sif cu sine, că cu jurământ a jurat 
losif pre fiii lui Israil, zicând : cu 
cercetare vă va cercetă pre voi Dom- 
nul, ci să luaţi împreună cu voi oa- 
sele mele de aici. 

20. Şi purcezând fiii lui Israil din 
Sochot au tăbărîf în OiOm lângă 
pustie. 

21. Iar Dumnezeu îi povăţuiâ pre 
ei ziua cu stâlp de nor, arătându-le 
calea, iar noaptea cu stâlp de foc. 

22. Şi n'a lipsit stâlpul de nor 
ziua şi stâlpul de foc noaptea înain- 
tea atof poporului. 

CAP. 14. 

Trecerea- prin . Marea Roşie. 

Si au grăit Domnul către Moisi zi-., 
5 când: • 

2. Zî fiilor lui Israil ca să se în- 
toarcă şi să tăbărască împreajma,. 
şesului între Magdal şi între mare>, 
în preajma Veelsepfonului, înaintea 
lui să tăbărîţi lângă mare. 

3. Şi va zice faraon poporului 
săii: fiii lui Israil aceştia rătăcesc pr s e 
p,ământ, că i-a închis pre ei pustia. 

4. Şi eu voiu învârtoşa inima, lui 
Faraon şi îi, va goni dinnapoîa lor, 
şi mă voiu proslăvi în, Faraon şi 
întru toata oastea lui, şj vor cunoa- 
şte toţi Eghiptenii, că eu sunt, Dom- 
nul, şi au făcut aşa, 

5. Şi s'a făcut ştire împăratului 
Eghiptenilor că a fugit poporul, şi 
s'a schimbat. inima lui Fajaon şi a 
slujitorilor, lui asupra poporului şi 
au zis: ce' am făcut aceasta de am 
lăsat pre fiii lui Israil să nu slujea- 
scă nouă? 

6. Deci a înhămat Faraon carăîe 
sale şi a luat pre tot poporul său 
cu sine. 

19. Fac. 50, 25. 20. Num. 33, 6. 21. Num. 
14, 14; Necmia 9, 19. 22. R 2 Lege 1, 33; 1 
Cor. 10- 1 :"P«- i"* "° 



88 



EŞIREA 14 



7. Şi a luaf şase sule de care a- 
lese şi ţoală călărimea Eghiplenilor 
şi căpetenii presle toţi. 

8. Şi au învârtoşat Domnul inima 
lui Faraon împăratul Eghipetului şi 
a slujitorilor lui, şi au gonit dinnapoia 
fiilor lui Israil. Iar fiii lui Israil ieşiau 
cu mână înaltă. 

9. Şi au gonit Eghiptenii dinnapoia 
lor şi i-au aflat tăbărîfi lângă mare, 
şi toată călărimea şi carăle lui Fa- 
raon şi călăraşii şi oastea lui erâ 
împreajma şesului înaintea Veelsep- 
fonului. 

10. Şi Faraon se apropiâ, şi cău- 
tând fiii lui Israil cu ochii au văzui, 
şi iată Eghiptenii tăbărîse dinnapoia 
lor, şi s'au temut foarte şi au stri- 
gat fiii lui Israil către Domnul. 

11. Şi au zis lui Moisî: au doară 
nu erau mormânfuri în pământul E- 
ghipelului, ne-ai scos pre noi ca să 
murim în pustia aceasta, pentruce 
tre-ai făcut aceasta nouă scojându-ne 
din Eghipet? 

12. Au nu erâ acesta cuvântul 
care l-am grăit către tine în Eghi- 
pet, "zicând: lasă-ne pre noi să ro- 
bim Eghiplenilor? Că mai bine erâ 
nouă să robim Eghiplenilor, decât 
să murim în pustia aceasta. 

13. Şi a zis Moisi către popor: 
îndrăzniţi, staţi şi veţi vedeâ mân- 
tuirea dela Domnul, care o va face 
nouă astăzi; că în ce chip afi văzul 
astăzi pre Eghipleni, nu-i veţi mai 
vedeâ pre ei în veci. 

14. Domnul va bate războiu pen- 
tru voi; şi voi veţi fi în linişte. 

15. Şi au zis Domnul către Moisi: 
ce strigi călre mine? Grăeşte fiilor 
lui Israil să meargă. 

16. Şi tu ia toiagul tău şi tinde 
mâna fa spre mare, şi să o desparţi 
pre ea, şi să intre fiii lui Israil prin 
mijlocul mării pre uscat. 

8, 2 Lege 6, 21. 9. Is. Navî, 24, 6; 1 Ala- 
cabei 4, 9. 11. 16, 3; 17, 3. 14. 2 Lege 1, 30. 
16. 7. 20: 17. 5. 



17. Şi iată eu voiu învârloşâ inima 
lui Faraon şi a slugilor lui şi a tu- 
turor Eghiptenilor, şi vor intră după 
dânşii, şi mă voiu proslăvi în Fa- 
raon şi înlru toată oasiea lui şi în 
carăle şi în caii lui. 

18. Şi vor cunoaşte toţi Eghiptenii 
că eu sunt Domnul cel ce m'am pro- 
slăvit în Faraon, în carăle şi în 
caii lui. 

19. Şi s'a ridicat îngerul lui Dum- 
nezeu, care mergeâ înaintea taberii 
fiilor lui Israil, şi a mers dinnapoia 
lor; şi s'a ridicat şi stâlpul cel de 
nor dinnaintea lor şi a stătut dinna- 
poia lor. 

20. Şi a intrat între tabăra Eghip- 
lenilor şi între tabăra fiilor lui Israil, 
şi a stătut şi s'a făcui întunerec şi 
negură, şi a trecut noaptea şi nu 
s'au amestecai unii cu alţii toată 
noaptea. 

21 . Şi a întins Moisi mâna spre ma- 
re, şi au gonit Domnul marea toată 
noaptea cu vânt repede despre austru 
şi a uscat marea şi s'a despărţit apa. 

22. Şi au intrai fiii lui Israil în 
mijlocul mării pre uscat, şi le erâ 
lor apa părete deadreapta şi părete 
deasfânga. 

23. Şi i-au gonit Eghiptenii, şi au 
intrat după dânşii şi toţi caii lui 
Faraon şi carele şi călăraşii în mij- 
locul mării. 

24. Iar când a fost în straja di- 
mineţii, au căuta! Domnul asupra la- 
berii Eghiplenilor în slâlp de foc şi 
de nor, şi au turburat tabăra Eghip- 
lenilor. 

25. Şi au împiedecat osiile care- 
lor lor şi îi ducea cu anevoe; şi au 
zis Eghiptenii: să fugim dela faţa 
lui Israil, că Domnul bate războiu 
pentru dânşii asupra Eghiplenilor. 

26. Şi au zis Domnul către Moisi: 

19. Ps. 104, 38. 21. Ps. 77, 16; Ps. 113,3, 
135, 13. 22. Is. Navî 4, 23; Ps. 105, 10; Ps. 
113, 3; 1 Cot. 10, l; Ebt. 11, 29. 23. 15, 19. 

?£ Pc 77 17 ?ţ ■» T — -I ie -n. — ~ -~ 



EŞIREA 



14-15 



întinde mâna ta spre mare, şi să se 
aşeze apa la locul ei, şi să acopere 
pre Eghipteni şi carăle şt pre că- 
lăre{. 

27. Şi a întins* Moisî mâna spre 
mare, şi s'a aşezat apa de către ziuă 
la locul ei, iar Eghipfenii fugeau pre 
supt apă, şi au înnecat Domnul pre 
Eghipteni în mijlocul mării. 

28. Şi întorcându-se apa a aco- 
perit carăle şi călăraşii şi toată pu- 
terea lui Faraon, carii intrase după 
dânşii în mare, şi n'a rămas nici 
unul dintr'îfişii. 

29. Iar fiii lui Israil au trecut pre 
uscat prin mijlocul mării, şi le eră 
lor apa părete deadreapfa şi părete 
deastânga. 

30. Şi au mântuit Domnul pre Israil 
în ziua aceea din mâna Eghipteniîor; 
şi au văzut fiii lui Israil pre Eghip- 
teni morţi pre lângă ţărmurile mării. 

31. Şi a văzut Israil mâna cea mare 
care au făcut Eghipteniîor Domnul, şi 
s'a temut poporul de Domnul, şi a 
crezut lui s Dumnezeu şi iui Moisî 
slugii lui; 

CAP. 15. 

Cântarea lui Moisi. 

Atunci au cântat Moisî şi fiii lui 
Israil cântarea aceasta lui Dum- 
nezeu, şi au grăit: să cântăm Dom- 
nului că cu slavă s'au prea slăvit, 
pre cal şi pre călăreţ i-au aruncat 
în mare. 

2. Ajutor şi acoperitor s'au făcut 
mie spre mântuire Dumnezeul meu, 
şi-l voiu mărî pre el, Dumnezeul 
părintelui meu, şi-l voiu înălţă pre el. 

3. Domnul cel ce sfărâmă răz- 
boaiele, Domn numele lui. 

4. Carăle lui Faraon şi puterea 
lui au aruncat în mare, pre cei aleşi 



28. 15, 10; Num. 21, 35; Ps. 105, 12. 
15. 1. ]ud. 5, 3; Ps. 106, 1. 2. Ps. 117. 14; 
98, 5; Isaia 12, 2 



călăreţi căpitani i-au afundai în ma- 
rea Roşie. 

5. Cu marea i-au acoperit, afun- 
dafu-s'au întru adânc ca o piatră. 

6. Dreapta ta Doamne s'au proslă- 
vit întru tărie, mâna ta cea dreaptă 
Doamne au sfărâmat pre vrăjmaşi. 
Şi întru mulţimea slavei tale ai zdro- 
bit pre cei protivnici. 

7. Trimis-ai mânia ta şi i-a mân- 
cat pre dânşii ca pre o trestie. Şi 
prin Duhul mâniei tale s'a împărţit 
apa. 

8. Inchegatu-s'au ca un părete 
apele, închegatu-s'au valurile în mij- 
locul mării. 

9. Zis-a vrăjmaşul: gonind voiu 
prinde, împărţi-voiu prăzi, umpleâ- 
voiu sufletul meu, ucide-voiu cu sa- 
bia mea, stăpânî-va mâna mea. 

10. Trimis-ai Duhul tău, acope- 
rit-a pre ei marea, afunda tu-s'au ca 
plumbul în apă mare. 

11. Cine este asemenea ţie întru 
dumnezei, Doamne? Cine este a- 
semenea ţie? Proslăvit întru sfinţi, 
minuriai întru slavă, făcând minuni. 

12. Inrins-ai dreapta ta, înghifi- 
lu-ia pre ei pământul. 

13. Povăţuif-ai cu dreapta ta pre 
poporul tău acesta pre care l-ai is- 
băvit, chematu-l-ai cu puterea fa la 
lăcaşul cel sfânt al tău. 

14. Auzit-au neamurile şi s'au cu- 
tremurat, dureri au cuprins pre cei 
ce iăcuiau în Filislim. 

15. Atunci s'au grăbit Voevozii 
Ed om ului şi boerii Moavitenilor, cu- 
prinsu-îâ* pre ei cutremur; topifu- 
s'au toţi cei ce Iăcuiau în Hanaan. 
Să cază presfe dânşii cutremur şi 
frică, cu mărirea braţului tău să se 
împietrească. 

16. Până ce va trece poporul tău 
Doamne, până ce va trece poporul 
tău acesta, pre care l-ai agonisit. 

10. 14, 28; Ps. 105, 12. 11. Ps. 71, 18-21. 



90 EŞIREA 



17. Ducândii-i înlăuntru; răsăde- I 
şfc-i pre ei în muntele moştenire! 
fale, în lăcaşul tău cel gata care 
l-aHăcutjDQâmne; sfinţenie pga/rjne, 
care au gătit mâinik tale. 

18. Domnul cel ce împărăteşte vea- j 
c/urile şi preste veac şi încă. [ 

19. Că a intrat calul lui Faraon 
cu carăle şi cu. călăraşii în mare, 
şi au adus Domnul preste ei apa 
mării; tar fiii lui Israil au mers pre 
uscat prin mijlocul mării. 

20. Iar Mariam proorociţa sora lui 
Aaron a luat timpina în mâna sa, 
şi au ieşit toate femeile după ea cu 
iimpine şi cu hore. 

21. Şi a început lor Mariam, zi- 
când: să cântăm Domnului că cu* 
slavă s'au prea slăvit, cal şi călăreţ 
i-au aruncat în mare. 

-22. Şi a ridicat Moisî pre fiii lui 
Tsrail dela marea Roşie şi i-a dus 
în pustia Sur, şi a mers trei zile 
în pustie şi n'au aflat apă să bea. 

23. Şi au venit în Merra, şi nu 
puteau să bea, apă din Merra că-erâ 
amară, pentru aceea au numit nu- 
mele locului aceluia: amărăciune. 

24. Şi cârteâ poporul asupra lui 
Moisî, zicând; ce vom beâ? 

25. Iar Moisî a strigat către Dom- 
nul, şi i-au arătat lui Domnul un 
lemn şi 1-a băgat în apă şi s'a în- 
dulcit apa; acolo i-a pus lui îndrep- 
tări, şi judecăţi, şi acolo 1-a ispitit 
pre el. - 

26. Şi a zis: de vei auzi cu au- 
zul glasul Domnului Dumnezeului 
tău, şi vei face cele plăcute înaintea 
lui şi vei pune în urechi^poruncile 
lui, şi vei plzî toate îndreptările lui, 
toată boala care am adus asupra . 
Eghiptenilor nu o voiu aduce asu- 
pra ta, că eu sunt Domnul Dumne- 
zeul tău cel ce te vindec pre tine. 

27. Şi a venit în Elim, şi eră a- 



15-16 



colo' douăsprezece izvoare de apă 
şirşapţezeci de pomi de finic, şi au 
tăbărî! acolo lângă ape. 

CAP. 16. 

'Mana. ' ■ 

Si s'a ridicat din Elim, ' şt a venit 
5 toată adunarea fiilor lui Israil în 
pustia Sin, care este între Elim şi 
între Sina. Iar în a cincisprezecea 
zi a lunii a doua după ce au ieşit ei 
din pământul EgWpelului, 

2. A cârtit toată adunarea fiilor 
lui Israil asupra lui Moisî şi asu- 
pra lui Aaron. ,« 

3. Şi au zis fiii lui Israil către ei: 
mai bine am fi murit bătuţrde Dom- 
nul în pământul Eghipetului Când 
şedeam la căldările cele cu carne 
şi mâneam pâine de ne săturam, 
decât ne-aţi adus în pustis aceasta, 
ca să omorîţi toată adun^rea -acea- 
sfa cu foame. - ; 

„4. Şi au zis Domnul către Moisî: 
iată eu voiu ploua vouă pâini din 
cer, şi să iasă poporul şi să a- 
dune cât va fi de ajuns într'o zi, 
ca să-i ispitesc pre eî, de vor um- 
blă în legea mea, au ba? 

5. Şi va fi în ziua a şasea să a- 
dune de două ori mai mult decât 
aduna înfr'altă zi pentru o zi. 

6. Şi au zis Moisî şi Aaron către 
toată adunarea fiilor lui Israil: în 
astă seară veţi cuuoaşte că Dom- 
nul v'au scos pre voi din pământul 
Eghipetului. 

7. Şi dimineaţă veţi vedea mări- 
rea Domnului, pentrucă au auzit câr- 
tirea voastră asupra lui Dumnezeu; 
iar noi ce suntem de cârtiţi asupra 
noastră? 

8. Şi a zis Moisî : vă va da vouă 
Domnul seara carne să mâncaţi şi 
pâine dimineaţa să vă săturaţi ; că 



19 14, 23. 20. Ps. 67, 26. 22. Num. 33, 8. 
25. Sirah 38, 5. 27. Num. 33, 9. 



16. 1. Num. 33, 10. 2, 17, 2. 3. 14, 11; 
Num. 20, 4. 



EŞIREA 16 



91 



au auzit Domnul cârtirea voastră 
care cârtiţi asupra noastră, şi noi 
ce suntem? Că nu este asupra noa- 
stră cârtirea voastră, ci asupra lui 
Dumnezeu. - , 

9. Şi a zis Moisi lut Aaron : gră- 
eşte către toată adunarea fiilor lui 
Israiî: apropiafi-va înaintea lui Dum- 
nezeu, că au auzit cârtirea voastră. 

10. Iar când „grăi Aaron către toată 
adunarea fiilor lui îsrail şi se în- 
toarseră în pustie, mărirea Domnu- 
lui s'a arătat în nor. 

11. Şi "au grăit Domnul către Moisi 
zicând : 

12. Auzit-am cârtirea fiilor lui Is- 
rail, grăeşte către ei zicând: seara 
veţi mânca carne şi dimineaţa vă 
veţi sătura de pâine, şi veţi cunoa- 
şte că eu sunt Domnul Dumnezeul 
vostru. 

13. Şi s'a făcut seară, şi s'au suit 
prepeliţe şi au acoperi! tabăra; iar 
dimineaţa dupăce încetă roua în- 
prej tirul taberii, 

14. Iată pre faţa pustiei mărunt 
şi rotund, alb ca ghiafa pre pământ. 

15. Şi văzând aceasta fiii lui îs- 
rail, au zis unul către altul: ce este 
aceasta? Că nu ştiau ce este, şi a 
zis M'oisi către dânşii: aceasta este 
pâinea cafe au dat-o Domnul vouă 
să mâncaţi. 

16. Şi acesta este cuvântul, care 
l-au poruncit Domnul: strângeţi din- 
fr'însa fiecare cât este de ajuns o 
măsură după capete, după numă- 
rul sufletelor voastre, fiecare împre- 
ună cu cei ce lăcuesc cu voi să a- 
dunaţi. 

17. Şi au făcut aşa fiii lui îsrail, 
şi au adunat unul mai mult, altul 
mai puţin. 

18. Şi măsurând cu măsurarnici 
edui ce avea mult n'a întrecut, nici 



10. Num. 12, 5; 14, 10. 13. Ps. 104, 39; 
Num. ll, 31. H. Num. îl, 7; Neemia 9, 15; 
loan 6, 31. 15. Inţet. 16, 20. 18, 2 Cor. 8, 15. 



| celui ce aveâ, puţin n'a lipsit, fie- 
| care cât eră de ajuns la cei cu sine 
| a adunat. 

| 19. Şi a zis Moisî către ei: ni- 
menea să nu lase dintr'aceasta pe 
dimineaţa. r . iS 

20. Şi n'au ascultat pre Moisî, ci 
unii au lăsat dintr'aceea pe dimi- 
neaţa, şi a făcut viermi, şi s'a , îm- 
puţit şi s'a mâhnit Moisî pre ei. 

21. Şi adunau dimineaţa fiecare 
cât îi era de ajuns lui, că dacă în- 
călzea soarele, se topea. 

22. Şi a fost în ziua a şasea au 
adunat cele trebuincioase îndoite,, 
câte două măsuri unuia, şi au in- 
trat toţi boierii adunării şi au spus 
lui Moisi. 

23. Şi a zis Moisî către dânşii : 
nu acesta este cuvântul care au grăit 

| Domnul? Sâmbăta odihnă sfântă 
| e Domnului mâine; ori câte veţi 
! vrea a coace, coaceţi, şi ori câte 
veţi vreâ a fierbe, fierbefi, şi tot ce 
va prisosi lăsaţi pre ea rămăşiţă pe 
dimineaţă, 

24. Şî au lăsat din aceasta până 
dimineaţa după cum a poruncit lor 
Moisî, şi nu s'a împuţit, nici viermi 
nu s'au făcut într'însa. 

25. Şi a zis lor Moisî: mâncaţi 
astăzi, penlrucă Sâmbătă Domnu- 
lui este astăzi, nu veţi afla în câmp. 

26. Şase zile veţi adună, iar ziua 
a şaptea este Sâmbătă, nu veţi aflâ 
într'însa. . 

27. Şi a fost a şaptea zi au ieşit 
unii din popor să adune, şi n'au găsit. 

28. Şi au zis Domnul către .Moisi u 
până când nu veţi să ascultaţi de 
poruncile mele şi de legea mea? 

29. Vedeţi, că Domnul au dat vouă 
sărbătoare ziua aceasta, pentru a- 
ceea el au dat vouă în ziua a şasea 
pâine pre două zile; şedeţi fiecare 
în casele voastre, nimenea să nu 
iasă din locul său în ziua a şaptea, 

27. 20, 8. 29. Fac. 2, 2. 



92 



EŞIREA 16-17 



30. Şi a {inul Sâmbătă poporul 
în ziua a şaplca. 

31. Şi au numi! fiii lui Israil nu- 
mele acesteia mani, şi era ca să- 
mânţa coliandfului aîbă, iar gustul 
ei ca azima cu miere. 

32. Şi a zis Moisi: acesta este cu- 
vântul, care l-au poruncit Domnul: 
umpieţi măsura de mană spre pă- 
strare întru neamurile voastre, ca 
să vază pâinea care aţi mâncat voi 
în pustie, când v'au scos pre voi 
Domnul din pământul Eghipetului. 

33. Şi a zis Moisî către Aaron: 
ia un vas de aur şi pune înfr'în- 
sul o măsură plină de mană, şi-1 
pune pre el înaintea lui Dumnezeu, 
ca să-1 păziţi întru neamurile voa- 
stre, 

34. In ce chip au poruncit Dom- 
nul Iui Moisî; şi 1-a pus Aaron în- 
naintea mărturiei spre păstrare. 

35. Iar fiii lui Israil au mâncat 
mană patruzeci de ani, până au ve- 
nit în pământ lăcuit; au mâncat mană 
până au venit în partea Finichiei. 

36. Iar acea măsură erâ a zecea 
parte din trei vedre. 

CAP. 17. 

Apă din piatră. 

Si s'a ridicat toată adunarea fiilor 
, lui Israil din pustia Sin cu tabe- 
rile sale după cuvântul Domnului, 
şi au tăbărît în Raîidin; şi poporul 
nu aveâ apă să bea. 

2. Şi blestemă poporul pre Moisî, 
zicând: dă-ne apă să bem, şi a zis 
lor Moisî : ce mă blestemaţi şi ce 
ispitiţi pre Domnul? 

3. Şi a însefoşat acolo poporul 
de apă, şi cârteâ asupra lui Moisî 
zicând: pentruce aceasta? Ne -ai 
scos din Eghipet să ne omori pre 



31, Num. li, 7. 33. Evr, 9, 4. 35. Neemia 
9, 21. 

17. 1- Num. 33, 14. 2. 14, 11; 16, 2; Num. 
20, 4. 



noi şi pre pruncii noştri şi vitele 
noastre cu setea? 

4. Şi a strigat Moisî către Dum- 
nezeu, zicând: ce voiu îace popo- 
rului acestuia? încă puţin şi mă 
vor ucide cu pietre. 

5. Şi au zis Domnul către Moisî: 
mergi înaintea poporului acestuia, 
şi ia cu tine din bătrânii poporului, 
şi toiagul cu care ai lovit rîul, ia-1 
în mâna fa şi mergi. 

6. Iată eu voiu sta acolo mai 'na- 
inte de ce vei merge fu la piatră în 
Horiv, şi vei lovî piatra, şi va ieşi 
dinfr'însa apă şi va beâ poporul; 
şi a făcut Moisî aşa înaintea fiilor 
lui Israil. * 

7. Şi a numit numele locului ace- 
luia : ispită şi blestem, pentru ble- 
stemul fiilor lui Israil, şi penfrucă 
au ispitit pre Domnul, zicând: de este 
Domnul întru noi, au ba? 

8. Şi a venit Amalic şi băteâ pre 
Israil în Rafidin. 

9. Şi a zis Moisî lui Isus: alege 
Jie bărbaţi tari, şi ieşind stai împro- 
fiva lui Amalic mâine, şi iată cu 
voiu stă pre vârful muntelui şi toia- 
gul lui Dumnezeu în mâna mea. 

10. Şi a făcut Isus după cum i-a 
zis Moisî lui, şi ieşind a stătut împro- 
tiva lui Amalic, iar Moisî şi Aaron 
şi Or s'au suit pre vârful muntelui. 

11. Şi a fost când ridica Moisî 
mâinile sale, biruiâ Israil; iar când 
lăsa mâinile, biruiâ Amalic. 

12. Si mâinile lui Moisî s'au în- 
greuiaf, şi luând piatră a pus supt 
el şi şedeâ pre ea, şi Aaron şi Or 1 
rezemau mâinile lui, unul de o parte, 
altul de altă parte, şi au fost mâinile 
lui Moisî rezemate până la apusul 
soarelui. 

13. Şi a sfărâmat Isus pre Ama- 
lic şi pre tot poporul lui cu ucidere 
de sabie. 

4. Num. 14, 10. 5. 7, 20! 14, 16, Num. 20, îl ; 
1 cor. 10, 4. 7. 2 lege, 8, 15; Ps. 114, 8. 
8. Num. 24. 20: 2 lene 25. 17. 13 Ni,™ <>± 



EŞIREA 17-18 



14. Şi au zis Domnul către Mqisî: 
scrie aceasta spre pomenire .în carte, 
şi spune lui Isus, că cu stingere voiu 
stinge pomenirea lui -Amalic din cele 
de supt cer. 

15. Şi a zidit Moişî jertfelnic Dom- 
nului, şi a chemat numele lui : Dom- 
nul este scăparea mea. 

16. Că cu mână ascunsă bate Dom- 
nul pre Âmalic din neam în neam. 

CAP. 18. 

lotor la Moisî. 

Si a auzit lotor preotul din Ma- 
diam, socrul lui Moisî, toate câte 

Ţ 

au făcut Domnul lui Israil poporu- 
lui său, că au scos Domnul pre Is- 
rail djn Eghipet. 

2. Şi a luat lotor socrul lui Moisî 
pre Sepfora femeia iui Moisî, că o 
a fost- lăsat pre ea la dânsul, 

3 !; Şi pre cei doi feciori ai ei, nu- 
mele unuia: Ghersam, zicând: ne- 
mernic am fost în pământ strein, 

4. Şi numele celui de al doilea: 
Eliezer, zicând : că Dumnezeul tată- 
lui meu mi-au ajutat şi m'au scos din 
mâna lui Faraon. 

5. Şi a venit lotor socrul lui Moisî 
şi fiii şi femeia la Moisî în pustie 
unde tăbărâse la muntele, lui Dum- 
nezeu. V 

6. Şi spuseră lui Moisî, zicând : 
iată lotor socrul tău vine la fine, 
femeia ta şi amândoi feciorii tăi cu 
dânsul. 

7. Şi a ieşit Moisî întru întâmpi- 
narea socrului său, şi s'a închinat 
lui şi 1-a sărutat, şi*Vau- sărutat 
unii cu alţii, şi i-a băgat pre dânşii 
în cort. 

8. Şi a povestit Moişî socrului său 
toate câte au făcut Domnul lui Fa- 
raon şi tuturor Eghiptenilor pentru 
Israil, şi tot necazul ce li s'au făcut 

14. 2 lege 25, 19; 1 Imp. 15, 2, 3. 
18- 1> 4, 18. 2. o •>» 



j lor pre cale, şi cum. i-au scos pre 
! ei Domnul din mâna lui Faraon şi 
din mâna Eghiptenilor. 

9. Şi s'a minunat lotor de toate 
bunătăţile care le-au făcut lor Dom- 
nul, că i-au scos pre ei din mâna 
Eghiptenilor şi din mâna lui Faraon. 

10. Şi a zis lotor: binecuvântat 
este Domnul că au scos pre po- 

j porul său din mâna Eghiptenilor 
! şi din mâna lui Faraon. 

11. Acum am cunoscut, că mare 
este Domnul preste toţi dumnezeii, 
pentrucă i-au smerit pre ei. 

12. Şi a adus lotor socrul lui Moisî 
arderi de tot şi jertfe iui Dumne- 
zeu, şi a venit Aaron şi toţi bătrânii 
lui Israil, ca să mănânce pâine cu 
socrul lui Moisî înaintea lui Dum- 
nezeu. 

13. Şi a fost a doua zi a şezui 
Moisî să judece poporul, şi a stă- 
tut fot poporul înaintea lui Moisî 
de dimineaţa până seara. 

14. Şi văzând lotor toate câte 
face poporului, a zis : ce este acea- 
sta ce faci fu poporului? Penfruce 
şezi fu singur? Şi tot poporul stă 
înaintea ta de dimineaţa până seara ? 

15. Şi a zis Moisî către socrul 
său: că a venit la mine poporul, ca 

| să ceară judecată dela Dumnezeu. 

16. Căci, când se ivesc între ei 
neînţelegeri şi vin la mine, judec 
pe fiecare, şi învăţ pre ei poruncile 
lui Dumnezeu şi legea lui. 

17. Şi a zis socrul lut- Moisî că- 
tre dânsul: nu faci bine lucrul acesta. 

18. Cu stricare te ver strică şi 
tu, şi tot poporul .acesta care este 
cu tine, greu este ţie lucrul acesta, 
nu-i vei puteâ face tu singur. 

19. Acum dar ascultă-mă şi te 
sfătuesc, şi va fi Dumnezeu cu tine, 
fii tu poporului întru cele ce sunt 
către Dumnezeu, şi poartă cuvintele 
lor către Dumnezeu. 



94 



EşmiA îs—io 



20. Şi le mărturiseşte lor porun* 
cile lui Dumnezeu şi legea lui, şi 
le arată lor caile pre care să um- 
ble şi faptele care să facă. 

21. Şi iu alege (ie din foi popo- 
rul bărbaţi puternici şi temători de 
Dumnezeu, bărbaţi drepţi carii urăsc 
trufia,' şi-i pune presfe popor mai 
mari 'presfe mie, şi căpetenii preste 
sută, şi căpetenii preste cincizeci, 
şi mai mari preste zece. 

22. Şi să judece poporul în tot 
ceasul, iar lucrurile grele să le a- 
ducă la tine, şi judecăţile cele mici 
să le judece ei, şi te vor uşura, şi-ţi 
vor ajută. 

23. De vei face cuvântul acesta, 
te va întări Dumnezeu, şi vei pu- 
tea stă, şi tot poporul acesta va a- 
junge cu pace la locui său. 

24. Şi a ascultai Moisî cuvântul 
socrului său, şi a făcut toate câte 
i-a zis lui. 

25. Şi a ales Moisî bărbaţi pu- 
ternici din tot Israilul, şi i-a pus 
pre ei preste dânşii mai mari pre-' 
ste mie, şi căpetenii preste sută, şi 
mai mari preste cincizeci, şi mai 
mari preste zece. 

' '26. Şi judeca poporul în tot cea- 
sul, iar lucrul cel greu aducea Ia 
Moisî, şi tot lucrul cel uşor îl ju- 
decai] ei. 

27: Şi a lăsat Moisî pre socrul 
său, şi s ! a dus în pământul său. 

CAR 19. 

Pregătirea pentru primirea legu. 

Iar în luna a freia dupăce au ieşit 
fiii Iui Israil din pământul Eghi- 
petului, în ziua aceasta au venit în 
pustia Sina. 

2. Şi s'au ridicat dela Rafidin şi 
au venit în pustia Sina, şi a iăbărîf 
acolo Israil împreajma muntelui. 

21. Num, 11, 16; 2 lege 1, 13. 25. Num. 



31 Şi Moisl s'a suit în muntele 
lui Dumnezeu, şi l-au strigat pre dân- 
sdr Dumnezeu din munte, zicând: 
acestea vei grăi casii lui Iacov, şi 
vei spune fiilor lui Israil. 

4. lnşi-vă aţi văzut câte am făcut 
Eghiptenilor, şi v'am lua! pre voi 
ca pre nişte aripi de vulturi, şi v'am 
tras pre voi la mine. * 

5. Şl acum de veţi âscultâ cu- 
vântul meu şi veţi păzi Jeg ea mea, 
veţi fi mie popor ales din toate nea- 
murile, că al meu este tot pământul. 

6. Şi voi veţi vi mie preoţie îm- 
părătească şi neam sfânt," aceste 

I cuvinte vei grăi fiilor lut Israil. ~ 
i 7. Şi a venit Moisî şi a cheYnaf 
; pre bătrânii poporului, şi a -grăit -îna- . 
j intea lor toate cuvintele acestea r c^re 
| le-au poruncit lor Dumnezeu. 
! 8. Şi a răspuns tot poporal -de 
odată, şi a zis: toate câte aiî^zis 
Dumnezeu vom face şi vom, asculta, 
şi a adus Moisî cuvintele poporu- 
lui la Dumnezeu. , 

9. Şi au zis Domnul către Moisî: 
iată eu voiu veni la fine în sfâlp de 
nor, ca să mă auză poporiil- grăind 

| către tine, şi vor crede - ţie în veci. 
Şi a spus Moisî cuvintele poporu- 
lui către Domnul. 1 

10. Şi au zis Domnul către Moisî: 
pogoară-te de spune poporului, şi-i 
curăţeşte pte ei astăzi" şi mâine, şi 
să-şi spele haineîet 

41. Şi să fie gata în ziua a treia, 
că în ziua a treia seva pogorî Dom- 
nul pre muntele Sinaii înaintea a 
tot poporul. 

12. Şi vei aşeză poporul prin pre- 
jur, zicându-le: păziţi-vă să nu vă 
suiţi în munte» nici să vă atingeţi 
de cevâ dintr'ale lui, că fot cel ce 
se va atinge de munte, cu moarte 
va murî. 

2. Fap. Hp. 7 t 38. 4. 2 tege 29, 2; 32, 11. 
5. Ps. 23, l; 1 cor. 10, 26. 6. 1 Petr. 2, 9; 



ESIREA 

% 



13. Să nu se atingă de el mână, 
că cu piefrs se va ucide, sau cu 
săgeată se va săgeta, ori vită, ori 
om fie, nu va trăi ; iar dacă^se vor 
depărta tunetele şi trâmbiţile şi no- 
rul dela munte, ei s£ vor suî în 
munte. 

14. Şi s'a pogorît Moisî din munte 
la popor, şi i-a şfinfif pre ei, şi şi -a 
spălat hainele sale. 

15. Şt a zis poporului : fiţi gata, 
trei zile să nu yă apropiaţi de femei. 

16. /Şi a fost a treia zi când se 
făcea ziuă,*, ş' au făcut tunete şi ful- 
gere şi nori întunecaţi pre muntele 
Sişaii, glasul trâmbiţii răsuna tare, 
şi s'a spăimântat tot poporul cel 
din tabără. 

17. Şi a scos Moisî poporul în- 
tru întîmpinarea lui Dumnezeu din 
tabără, şi a stătut supt munte. 

18. Iar muntele Sinaii fumega tot, 
că se pogorîse Dumnezeu pre ei în 
foc, şi se suiâ fumul ca nişte fum 
din cuptor, şi s'a spăimântat tot po- 
porul foarte. 

19. Şi glasurile trâmbiţii se întă- 
reau din te în le, şi Moisî grăiâ; 
iar Dumnezeu răspundea lui cu glas. 

20. Şi s'au;pogorît Domnul pre 
muntele Sinaii, pre vârful muntelui, 
şi au chemat Domnul pre Moisî în 
vârful muntelui, şi s'a suit Moisî. 

21. Şi au grăit Dumnezeu către 
Moisî, zicând: pogoară-te şi măr- 
turiseşte poporului, "ca'tiu cumvâ să 
se apropie către Dumnezeii să vază, 
şi vor cădea dinir'înşii mulţi¥nei 

22. Şi preoţii carii se vor apro- 
piâ către Domnul Dumnezeu, să se 
sfinţească, ca nu cumvâ să Se în- 
toarcă de către ei Domnul. 

23. Şi a zis Moisî către Dumne- 
zeu: nu va puteâ poporul să se sue 
în muntele Sinaii, că fu ai mărturi- 



13. Evr. 12, 18, 20. 15. Imp. 21, 4. 
17. 2 lega, 4, 11. 20. Neemia 9, 13. 
21. 33, 20. 



19-20 95 



sit nouă zicând : osibeşfe muntele 
şi-1 sfinţeşte pre eL > 
î-,24; Şi i-au zis luiJDomnul: tnergi, 
pogoară-te şi te suelu şi Âaron cu 
tine; iar pe preoţişi pre popofsă nu-i 
sileşti a se suî la Dumnezeii, ca* nu 
cumvâ să piarză dinfr'înşii Domnul 
25. Şi s'a pogorît Moisî ia popor 
şi a spus lor. 

CAjR. 20. r ; 

('clc zece porunci. 

Si au t grăit Domnul toate cuvintele 
acestea zicând : 
' 2. Eu sunt Domnul Dumnezeul tău 
cel ce te-am scos pre tine din pă- 
mântul Eghipeiului, din casa robiei. 

3. Să nu ai alţi dumnezei afară 
de mine. 

4. Să nu-ţi faci ţie chip cioplit, 
nici asemănarea vreunui luciu din 
câte sunt, în cer sus, şi din câte 
sunt pre pământ jos, şi din câte 
sunt în ape supt pământ. 

5. Să nu- te închini acelora şi să 
nu slujeşti lor; că eu sunt Domnul 
Dumnezeul tău, Dumnezeu răvnitor, 
cei ce răsplătesc păcatele părinţilor 
în fii până la al treilea şi până la 
al patrulea neam, celor ce mă urăsc 
pre mine. 

6. Şi îac milă până la a mia neam 
celor ce mă iubesc pre mine şi pă- 
zesc poruncile mele. 

7. Să nu iei numele,Domnuliti Dum- 
nezeului tău în deşert, cit nu va iertă. 
Domnul pre cel ce ya? luă numeie 
lui în deşert. 

8. Adu-ţi aminte de ziua Sâmbetei 
să o sfinţeşti pre ea.,,. 

, 9. Şase zile lucrează şi fă toate 
lucrurile tale. 
10. Iar ziua a şaptea este sâm- 

20.2. 2 Iege5,6;0siel3, 4. J.Is.Navi24,14. 
4. Lev. 26, l; 2 lege 4, 16; 5, 8; .5. 34, 7; 

23, 24; Ps. 96, 6. 6. Lttc 1, 50. 7. Lev. 

24, 16; 19, 12; 2 lege 5, 11; Mat. 5, 33. 

8. 23, 12; 31, 14; 35. 2: 2 \ene- <i i->- 



96 feşikEA 



băf a Domnului Dumnezeului tău, să 
nu faci într'aceea nici, un lucru, nici 
tu şi- feciorul 4ău şi fala fa, sluga 
fa şi slujnica ta, boul tău, înjugă- 
forul tău şi fot dobitocul tău, şi 
streinul cel ce lăcueşte cu tine. 

11. Că în şase zile au făcut Dum- 
nezeu cerul şi pământul şi marea 
şi toate câte sunt înfr'înseie, şi în 
ziua a şaptea au odihnit; pentru a- 
ceea au binecuvântat Dumnezeu ziua 
a şaptea şi au sfinţit-o pre ea. 

12. Cinsteşte pre fafăl tău şi pre 
muma fa, ca să- ţi fie ţie bine şi să 
trăeşfi mult pre pământul cel bun, 
careDomnulDumnezeulfăuţi-ldăţie. 

13. Să nu ucizi. 

14. Să nu preacurveşfi. 

15. Să nu furi. 

16. Să nu mărturiseşti strâmb a- 
supra vecinului tău mărturie min- 
cinoasă. 

17. Să nu pofteşti femeia aproa- 
pelui tău, să nu pofteşti casa ve- 
cinului tău, nici ţarina lui, nici sluga 
lui, nici slujnica lui, nici boul lui, 
nici înjugăforul lui şi nici d vită a lui 
şi nici câte sunt ale aproapelui tău. 

18. Şi tot poporul vedeâ glasul 
şi luminile şi sunetul frâmbiţii şi 
muntele fumegând, şi spăimântân- 
du-se fot poporul, a stătut departe. 

19. Şi a zis căfre Moisi: grăeşte 
fu nouă, şi să nu grăiască către noi 
Dumnezeu, ca nu cumvâ să murim. 

20. Şi a zis lor Moisi: îndrăzniţi, 
că pentru ca să vă ispitească pre 
voi, au venit Dumnezeu la voi, ca să 
fie frica lui întru voi, ca să' nu pă- 
cătuiţi. - 

21. Şi stă poporul departe, şi Moisi 
a intrat în negura unde eră Dum- 
nezeu. 

22. Şi au zis Domnul către Moisi: 



12. Lev. 19, 3; 2 lege 5, 16; Mat. 15, 4; 
Efes 6, 2. 13. 21, 12; Mat. 5, 21. 14. Lev. 
18, 20; Mat. 5, 27. 15. Lev. 19, 11. 16. 23, 1; 
2 lege 19, 16. 17. 2 lege 5, 21; Rom. 7, 7; 

ta a 1Q 1 Ia/ia c ne '> t +r\ n i.»— - ta ■» ^ 



20-21 



acestea vei zice casei lui Iacov, şi 
vei spune fiilor lui lsrail : voi aţi vă- 
zut că din cer am grăit către voi. 

23. Să nu vă faceţi vouă dumne- 
zei de argint şi dumnezei de aur; 
să nu vă faceţi vouă înşi-vă. 

24. Altar de pământ să-mi faceţi 
mie, şi să puneţi presfe dânsul ar- 
derile cele de toi ale voastre, şi jert- 
fele cele de mântuire ale voastre şi 
oile şi viţeii voştri, în fot locul unde 
voiu numi numele meu acolo, şi voiu 
veni la tine şi te voiu binecuvânta. 

25. Iar de vei face mie altar de 
piatră, să nu-1 zideşti din pietre cio- 
plite, pentrucă ai pus cuţitul tău pre 
ele şi s'au pângărit. 

26. Să nu te sui pe frepfeHa al- 
tarul meu, ca să nu descoperi urâ- 
ciunea fa pre dânsul. ^ < 

CAP. 21. 

Rândueli pentru casnici şi pentru 
ucideri; 

Si acestea sunt îndreptările, care 
, le vei pune înaintea lor, 

2. De vei cumpără rob evreu, şase 
ani să slujiască ţie; iar în al şapte- 
lea an îl vei lăsa pre el în dar. 

3. Iar de va veni el singur, sin- 
gur va ieşi; iar de va intrâ şi femeia 
împreună cu dânsul, va ieşi şi fe- 
meia lui. ; 

4. Iar de va da lui femeie stăpâ- 
nul, şi va naşte lui femeia feciori 
şi fete, femeia şi pruncii vor fi ai stă- 
pânului său, numai el singur va ieşi. 

5. Iar de va răspunde robul/ zi- 
când : iubesc pre stăpânul meu şi 
pre femeie şi pruncii mei, nu mă 
voiu duce slobod. 

6. Să-1 aducă pre el stăpânul lui 
la judecafa lui Dumnezeu, şi atunci 
să-1 aducă pre el la uşă pe prag, şi 

23. 34, 17. 24.27,1,8;29,42. 25. 2 lege 
27, 5; Is. Navi 8, 31. 

21. 2 Num. 25, 39; 2 lege 15, 19. 3. Ierem. 



ESÎREA 2i 



97 



să-i găurească stăpânul lui urechia 
cu sula, şi îi va sluji lui în veci. 

7. Iar de-şi va vinde cinevâ fata 
roabă de casă, nu va ieşi cum ies 
slujnicile. 

8. Iar de nu va plăcea stăpânu- 
lui său aceea pre care nu ş'a în- 
credinţat-o, o va lăsâ pre ea slobodă; 
iar la neam strein nu are voie să o 
vânză, penfrucă o umileşte pre ea. 

9. Iar de ar încredin(a-o pre ea 
feciorului său, după dreptatea fe- 
telor va face ei. 

10. Iar de va luâ pre alta de hrană 
şi de cele ce se cuvin ei şi pentru 
haine şi pentru petrecerea ei, să nu 
o păgubească. 

11. Iar de nu va face ei aceste 
trei r va ieşi în dar fără de argint. 

12. Iar de va lovî cinevâ pre altul 
şi va murî, cu moarte să se omoare. 

13. Iar de nu va îi din voie, ci 
Dumnezeu l-au dat în mâinile lui, da- 
voiu |ie loc în care să fugă ucigaşul. 

14. IaT de se va apuca cinevâ să 
omoare pre vecinul său cu vicleşug 
şi va îugî la altar, dela altarul meu 
să-1 iei să-1 omori. 

15. Cel ce bate pre tatăl său sau 
pre muma sa, cu moarte să se o- 
moare. 

16. Cel ce va grăi de rău pre ta- 
tăl său sau pre muma sa, cu moarte 
să se omoare. 

17. Cel ce va îurâ pre cinevâ din 
fiii lui Israil şi cu deasila îl va vin- 
de şi se va aflâ într'aceasta, cu 
moarte să se omoare. 

18. Iar de se vor certa doi oa- 
meni, şi ya lovî unul pre altul cu 
piatră au cu pumnul, şi nu va murî, 
şi va zăcea în pat, 

19. De se va scula omul şi va 
umblâ afară cu toiag, nevinovat va 
fi cel ce l-a lovit, fără numai vre- 

12. 20, 13; Fac. 9, 6; Lcv. 24, 17; Num. 
35, 16. 13. Num. 35, 6; 2 Lege 19, 2; Is. Navi 

20. 2. lf!. 2 T.<vw 97. IA' Mo* i= a -tn 



mea cât a zăcut şi leacurile va 
plăti. 

20. Iar de va lovî cinevâ pre ro- 
bul său sau pre roaba sa cu toiag, 
şi y.a murî de mâinile lui, cu jude- 
cată se va pedepsi. 

21. Iar de va trăi o zi sau două, 
nu se va pedepsi, pentrucă argint 
al lui este: 

22. Iar de se. vor sfădi doi băr- 
baji şi vor lovî pre femeia ce are 
în pântece, şi va ieşi pruncul ei ne- 
închipuit, cu gloabă să se globească, 
cât va pofti bărbatul femeii, va dâ 
după cerere vrednic, 

23. Iar de va fi pruncul închipuit, 
va dâ suflet pentru suflet. 

24. Ochiu pentru ochiu, dinte pen- 
tru dinte, mână pentru mână, picior 
pentru picior. 

25. Arsură pentru arsură, rană pen- 
tru rană, umflătură pentru umflătură. 

26. Iar de va lovî cinevâ ochiul 
robului său sau ochiul roabei sale 
şi-1 va orbi, slobozi să-i lase pre ei 
pentru ochiul lor. 

27. Iar de va zdrobi dintele ro- 
bului său sau dintele roabei sale, 
va slobozi pre ei pentru dintele lor. 

28. Iar de va împunge taurul băr- 
bat sau femeie şi va muri, cu pie- 
tre se va ucide taurul, şi nu se vor 
mânca cărnurile lui; iar stăpânul 
taurului nevinovat va fi. 

29. Iar de va fi fost vre un taur 
împungător mai 'nainte de ieri şi de 
alaltăieri, şi vor spune stăpânului lui, 
şi nu-1 va închide pre dânsul, şh va 
omorî bărbat sau femeie, faurul cu 
pietre să se omoare, şi stăpânul lui 
încă să moară. 

30. Iar de se va pune lui preţ să 
se răscumpere, va da răscumpărare 
pentru sufletul său, cât vor cere de 
la el. 

31. Iar de va împunge fecior sau 



O A T 



§8 



E$ÎRÎEA 2i-â2 



fată, după dreptatea aceasta vor fa- 
ce Iul. 

32. Iar de va împunge taurul rob 
sau roabă, treizeci de drahme de 
argint va da stăpânului lor, şi tau- 
rul cu pietre să se omoare. 

33. De va deschide cinevâ groapă 
sau va săpâ groapă în piatră, şi nu 
o va acoperi, şi va cădea înlăuntru 
acolo viţel sau asin, 

34. Stăpânul groapei va plăti, ar- 
gint va dâ stăpânului lor, iar stâr- 
vul al lui va fi. 

35. Iar de va împunge taurul cui- 
vâ pre laurul vecinului şi va muri, 
vor vinde taurul cel viu şi vor îm- 
părţi argintul lui, şi taurul cel mort 
îl vor împărţi. 

36. Iar de va fi ştiut că este tau- 
rul împungălor mai dinnainte de ieri 
şi de alaltăieri, şi vor fi spus stă- 
pânului lui şi nu-1 va ţinea închis, 
va plăti faur pentru faur, iar stâr- 
vul va fi al lui. 

CAP. 22. 

Pedeapsa pentru furtişag şi alte Şocate. 

De va furâ cinevâ viţel sau oaie, 
şi o va junghiâ sau o va vinde, 
cinci viţei să plătiască pentru viţel, 
şi patru oi pentru oaie. 

2. Iar de va află cinevâ pre fur 
săpând şi băfându-l va muri, nu se 
va omorî. 

3. Iar de va face aceasta după 
ce va răsări soarele, vinovat este, 
pentru moarte cu moarte va muri. 
Iar de nu va avea ce să întoarcă 
pentru furtişag, el să se vânză. 

4. Iar de se va prinde şi se va 
află în mâna lui furtişagul viu, dela 
asin până la oaie îndoite să le plă- 
fiască. 

5. Iar de va paşte cinevâ ţarină 
sau vie, şi va lăsâ vita sa să pască 
ţarina altuia, să plătească din ţarina 



sa după rodul ei; iar de va paşte 
toată ţarina, cele mai bune din ţa- 
rina sa şi cele mai bune din viea 
sa va plăti. 

6. Iar de va ieşi foc şi va aflâ 
mărăcini, şi va arde clăi sau spice 
sau ţarină, le va plăti cel ce a a- 
prins focul. 

7. Iar de va da cinevâ vecinului 
său argint sau unelte spre păstrare, 
şi se vor furâ din casa omului, de 
se va aflâ furul, va plăti îndoit. 

8. Iar de nu se va aflâ furul, va 
veni domnul casiiînnaintealui Dum- 
nezeu, şi va iurâ cu adevărat cum 
că el n'a făcut vicleşug întru toate 
uneltele vecinului său, asupră-i toată 
sfrâmbătatea grăită. 

9. Şi pentru viţel şi pentru asin, 
şi pentru oaie şi pentru haină, şi 
pentru tot lucrul pierdut de care se 
pârăşte, de va iurâ înnaintea lui Dum- 
nezeu va merge judecata amându- 
rora şi cel ce se va prinde prin Dum- 
nezeu, va plăti îndoit vecinului său. 

10. Iar de va da cinevâ vecinului 
său asin sau viţel sau oaie sau 
ori ce vită să-1 păzească, şi se va 
strica sau va muri sau se va robi 
şi nimenea nu va şti, 

1 1 . Va jurâ înnaintea lui Dumnezeu 
cum că el n'a făcut vicleşug, ca să 
aibă parte ori în ce vită a deaproa- 
pelui, şi aşâ va primi stăpânul lui, 
şi el nu va plăti. 

12. Iar de se va furâ dela el, îl va 
plăti stăpânului lui. 

13. Iar de se va prinde de hiare, 
îl va duce la uşă, şi nu-1 va plăti. 

14. Iar de va cere cinevâ cevâ de 
acestea dela vecin, şi se va strică 
sau va muri sau se va robi, şi stă- 
pânul nu va fi cu dânsul, îl va plăti. 

15. Iar de va fi stăpânul cu dân- 
sul, nu-i va plăti; şi de va fi năimit, 
se va socoti lui în simbria lui. 

16. Iar de va înşelă cinevâ fecioară 



ESIREA 



nelogodilă şi se va culca cu ca, cu 
zestre să o înzestreze pre ea lui-şi 
femeie. 

17. Iar de cumvâ îerind se va feri,' 
şi nu va vrea tatăl ei să o deâ pre 
ea lui femeie, va plăiî el lafălui ei 
argint după cum este zestrea fecioa- 
relor. 

18. Pre vrăjitorî să nu-i lăsaji să 
trăiască. 

19. Tot cel ce se culcă cu dobi- 
toc, cu moarte să îi omorâţi pre ei. 

20. Cel ce jertfeşte dumnezeilor, 
cu moarte să» piară, fără numai Dom- 
nului. 

21. Şi pre cel nemernic să nu-1 
chinuiţi, nici să-l întristaţi, pentrucă 
şi voi a|i fost nemernici în pămân- 
tul Eghipefului. 

22. La nici o văduvă şi îa nici un 
sărac să hu : i faceţi rău. 

23. Iar de vei asuprî pre ei cu 
rău, şi strigând ei se vor plânge că- 
tre mine, cu auzul voiu auzi gla- 
sul lor. 

24. Şi mă voiu aprinde cu mânie, 
şi voiu omorî pre voi cu sabia, şi 
vor fi femeile voastre văduve şi fiii 
voştri săraci de părinţi. 

25. Iar de vei da împrumut argint 
fratelui celui sărac, care este lângă 
fine să nu-1 sileşti, să nu-i pui ca- 
mătă asupră. * 

26. Iar de vei luâ zălog haina ve- 
cinului mai înnainfe de apusul soa- 
relui, să o dai înnapoi lui. 

27. Pentrucă aceasta este acope- 
remântul lui, numai această haină 
are el, cu care îşi acopere goliciu- 
nea sa, în ce va dormi? De va strigă 
către mine, voiu auzî pre el, că mi- 
lostiv sunt. 

28. Pre Dumnezei să nu-i vorbeşti 



18. Lev. 19, 31; 20, 27. 19. Lev. 18, 23. 

20. Lev. 19, 4; 2 Lege 17, 3. 21. 23, 9; Lev. 
19, 33; 2 Lege 10, 18, 19. 22. Isaia 1, 17. 

23. Zabat7, 10. 25. Lev. 25, 36; 2 Lege 24, 
10. 26. 2 Lege 24, 12. 28. Ecles. 10. 20: 



22-23 99 



de rău, şi pre mai marele - poporu- 
lui tău să nu-1 grăeşfi de rău. 

29. Pârga ariei şi a teascului tău 
să nu întârzii ale da. Cele întâi' nă- 
scute ale fiilor tăi vei da mie. 

30. Aşâ vei face cu viţelul tău şi 
cu oaia fa şi cu înjugătorul tău, 
şapte zile vor fi supt mumă-sa, iar 
în ziua a opta îl vei da mie. 

31. Şi bărbaţi sfinţi veţi fi mie, şi 
carnea cea ruptă de hiară să nu o 
mâncaţi, ci câinelui o veţi arunca 
pre ea. 

CAP. 23. 

Despre sărbători. 

Qă nu primeşti cuvânt deşert, să 
Onu te uneşti cu cel strâmb ca să 
fii mărturie strâmbă. 

2. Să nu fii cu cei mai mulţi spre 
rău, să nu te adăogi cu mulţimea 
a te abate cu cei mai mulţi, ca să 
abaţi judecata. 

3. Şi de cel sărac să nu-ţi fie milă 
la judecată. 

4. Iar de vei întâlni boul vrăjma- 
şului tău sau înjugătorul lui rătă- 
cind, să-l întorci să-l dai lui. 

5. Şi de vei vedeâ înjugătorul vrăj- 
maşului tău căzut subf sarcina lui, 
să nu-1 treci, ci să o ridici împreună 
cu el. 

6. Să nu abaţi judecata săracu- 
lui când se judecă. 

7. De lot cuvântul strâmb să te 
fereşti, pre cel nevinovat şi pre cel 
drept să nu-1 omori, şi c şă^ nu în- 
dreptezi pre cel necurat pentru da- 
ruri. 

8. Şi daruri să nu ei, că darurile 
orbesc ochii celor ce văd, şi strică 
cuvintele cele drepte. 

9. Şi pre cel nemernic să nu-1 în- 

29. 13, 2; Lev. 27, 26; Num. 3, 13. 30. 23, 
19; 34, 19; Lev. 22, 27; lezecb. 44, 3. 31. Lev. 

22, 8; lezecb. 44, 31. 

23. 1. 20, 16; 2 Lege 19, 16. 4. 2 Lege 22, 
1. 4: Fan. Hr>. 6- 07 R o T ni •«-> 



ido 



EŞIREA 23 



văluiţi nici să-1 necăjiţi, că voi ştiţi 
suflefurnemernicuiui, că voi nemer- 
nici eraţi în pământul Eghipetului. 

10* Şase ani vei semăna pămân- 
tul tău şi vei adună roadele lui; 

11. Iar în al şaptelea an îi vei 
îace odihnă şi-i vei lăsă nelucrat, 
şi vor mâncâ săracii neamului tău, 
iar rămăşiţele le vor mânca hiarele 
câmpului; aşa vei face cu viea ta 
şi cu măslinetul tău. 

12. In şase zile să Iaci lucrurile 
tale, iar în ziua a şaptea vei odihni, 
ca să se odihnească boul iău şi 
înjugătorul tău, şi ca să răsufle fiul 
slujnicii tale şi nemernicul. 

13. Toate câte am grăit către voi 
păziţi-Ie, şi numele dumnezeilor stre- 
ini să nu le pomeniţi, nici să se auză 
din gura voastră. 

14. Trei vremi ale anului serbaţi 
mie. 

15. Sărbătoarea azimilor căutaţi 
să o păziţi, şapte zile veţi mâncâ 
azimă după cum ţi-am poruncit 
ţie pe vremea lunii cei dinfâiu, pen- 
trucă înfr'aceea ai ieşit din Eghipet, 
să nu te arăţi înnainlea mea deşert. 

16. Şi vei face sărbătoarea sece- 
rişului roadelor celor dintâiu a lucru- 
rilor tale, care vei semănâ "în ţarina 
fa. Şi sărbătoarea săvârşitului la ieşi- 
rea anului, când aduni lucrurile cele 
din ţarina ta. 

17. In trei vremi ale anului se va a- 
rătâ loată partea bărbătească înnain- 
tea Domnului Dumnezeului tău, căci 
când voi scoate neamurile dela faţa 
ta şi voiu lărgî hotarele tale, nu va 
pofti nimenea pământul tău. 

18. Să nu jertfeşti pre dospit sânge 
din jertfa mea, nici să rămână gră- 
simea sărbătorei mele până dimi- 
neaţa. 

10, Lev. 25, 3. 11. Lev. 25, 4. 12. Eşire 20, 
8; 31, 15. 13. Ts. Navi 23, 7. 14. 2 Lege 16, 
16. 15. 12, 15; 13, 4; 34, 18; Lev. 23, 5. 

16. Lev. 23, 34. 17. 34, 23; 2 Lege 16, 16. 



19. Pârga roadelor celor dintâiu a 
pământului tău vei aduce în casa 
Domnului Dumnezeului tău, să nu 
fierbi mielul în laptele mumei lui. 

20. Şi iată eu trimit pre îngerul 
meu înaintea feţii fale, ca să te pă- 
zească pre cale, ca să te ducă în 
pămânul care l-am gătit ţie. 

21. la aminte de tine însuţi şi 
ascultă de dânsul, şi nu-i fii necre- 
dincios lui, penfrucă nu se va lăsa 
el după tine, că numele meu este 
preste dânsul. 

22. De vei ascultă cu auzul gla- 
sul meu şi vei îace toate câte voiu 
porunci eu vouă şi vei păzi legă- 
tura mea, veţi fi mie popor ales din 
toate neamurile, penfrucă al meu 
este pământul, şi voi veţi fi mie pre- 
oţie împărătească şi neam sfânt. 
Aceste cuvinte vei grăi fiilor Iui Is- 
rail: de veţi auzi cu auzul glasul 
meu şi veţi face toate câte voiu zice 
ţie, vrăjmaşi- voiu fi vrăjmaşilor tăi, 
şi împrotivnic împrotivnicilor tăi. 

23. Pentrucă va menge îngerul meu, 
carele te va povăţui pre fine şi ie 
va duce la Amorei şi Hetei şi Fe- 
rezei şi Hananei şi Gherghesei şi 
Evei şi Ievusei, şi-i voiu sfărâma 
pre ei. 

24. Să nu. te închini dumnezeilor 
lor, nici să slujeşti lor, să nu faci 
după faptele lor; ci stricând să strici 
capiştiîe lor, şi zdrobind să zdro- 
beşti stâlpii lor. 

25. Şi să slujeşti Domnului Dum- 
nezeului tău, şi voiu binecuvânta 
pâinea ta şi vinul tău şi apa fa, 
şi voiu depărtâ slăbiciunea dela voi. 

26. Nu va fi nerodifor nici sterp 
pre pământul tău, numărul zilelor 
tale plinind voiu plini. 

27. Şi voiu trimite frica povaţă ţie, 
şi voiu îngrozi toate neamurile a- 



20. 33, 2; 32, 34. 22. 2 Lege 7, 12. 23. 32, 



EŞIREA 23-24 



101 



supra cărora mergi tu, şi voiu face 
pre lo|i împrotivnicii tăi să fugă. 

28. Şi voiu trimite viespi înnainfea 
ia, şi voiu scoale pre Amorei şi pre 
Evei şi pre Hananei şi pre Hetei 
dela tine. 

29. Nu voiu scoate pre ei într'un 
an, ca să nu se pusfiască pămân- 
tul, şi să se înmulţească asupra fa 
hiarele pământului. 

30. Cu încetul voiu scoate pre ei 
dela tine, până te vei înmulţi tu, şi 
vei moşteni pământul. 

31. Şi voiu pune hotarele fale de 
la marea Roşie până la marea Fi- 
listenilor, şi dela pustiu până la rîul 
cel mare al Eufratului; şi voiu da 
în mâinile voastre pre cei ce şed 
pre pământul acela, şi voiu scoate 
pre ei dela fine. 

32. Să nu faci cu ei, nici cu dum- 
nezeii lor legătură. 

33. Şi să nu lăcuiască în pămân- 
tul tău, ca să nu te facă să păcă- 
fueşfi împrotiva mea, că de vei slujî 
dumnezeilor lor, aceştia vor fi ţie 
piedecă. 

CAP. 24. 

Moisi se suie a doua oară pre muntele 
Sinai 

Si lui Moisî au zis: sui-fe la Dom- 
} nul fu şi Aaron şi Nadav şi Aviud 
şi şaptezeci din bătrânii lui Israil, 
şi se vor închina de departe Dom- 
nului. r 

2. Şi se va apropiâ Moisî singur 
către Dumnezeu; iar ei nu se Vor 
apropiâ, şi poporul nu se va sul îm- 
preună cu ei. 

3. Şi a mers Moisi, şi povesti po- 
porului toate cuvintele lui Dumne- 
zeu şi îndreptările, şi a răspuns tot 
poporul cu un glas, zicând: toate 



28. 2 Lege 7, 20; Is. Navî 24, 12. 31. Num. 
34, 2. 32. 34, 12, 15 ; 2 Lege 7, 2. 33. 34, 
12, 13. 

24. 3. Eşirej9, 8. 



cuvintele care le-au grăit Domnul, 
vom face şi le vom ascultâ. 

4. Şi a scris Moisi toate cuvin- 
tele Domnului, şi mânecând Moisî 
de dimineaţă a zidit jertfelnic subt 
munte, şi douăsprezece pietre pen- 
tru cele douăsprezece seminţii ale 
lui Israil. 

5. Şi a trimis pre tinerii fiilor lui 
Israil, şi au adus arderi de tot, şi 
au jertfit viţei jertfă de mântuire Dom- 
nului Dumnezeu. 

6. Şi luând Moisî jumătate din sân- 
ge 1-a turnat într'un clondir; iar ju- 
mătate 1-a turnat preste jertfelnic. 

7. Şi luând cartea legii a cetif-o 
în auzul poporului, şi ei au zis : 
toate câte au grăit Domnul, vom face 
şi vom ascultâ. 

8. Şi luând Moisi sângele a stro- 
pit poporul, şi a zis: iată sângele 
legăturei, care au făcut Domnul cu 
voi pentru toate cuvintele acestea. 

9. Şi s'au suit Moisî şi Aaron şi 
Nadav şi Aviud şi şaptezeci din bă- 
trânii lui Israil. 

10. Şi au văzut locul unde au stă- 
tut Dumnezeul lui Israil, şi cele de 
subt picioarele lui ca un lucru de 
cărămidă de sapfir, şi ca chipul tă- 
riei cerului senin. 

11. Şi din cei aleşi ai lui Israil 
nu s'a despărţit nici unul, şi s'au 
arătat în locul lui Dumiiezeu, şi au 
mâncat şi au băut. 

12. Şi au zis Domnul către Moisî: 
sui-fe la mine în munte şi stai a- 
colo, şi voiu da ţie table de piatră, 
legea şi poruncile care te-am scris, 
ca să le pun lege lor. 

13. Şi sculându-se Moisi şi Isus 
cel ce stâ lângă el, s'au suit în mun- 
tele lui Dumnezeu. 

14. Şi bătrânilor au zis: aşteptaţi 
în linişte aici, până când ne vom 



6. Evrei 9, 19. 7. Eşire 19, 8. 8. Evrei 
9, 20. 10. Isaia 1, 26; 6, l; 1 Tim. 6,16 
\"V . 2 Cor. 3, 3. 



102 



EŞIREA 24-25 



înnapoiâ la voi, şi iată Aaron şi Or 
cu voi, de se va întâmplă cuivâ ju- 
decată, să meargă la ei. 

15. Şi s'au suit Moisî şi Isus în 
munte, şi a acoperit norul muntele. 

16. Şi s'a pogorît slava lui Dum- 
nezeu pre muntele Sinaii, şi 1-a aco- 
perit pre ei norul şase zile, şi a che- 
mat Domnul pre Moisî în'ziua a 
şaptea din mijlocul norului. 

17. Şi erâ chipul slavei Domnului, 
ca un îoc ce arde pre vârful mun- 
telui înnaintea fiilor lui Israil. 

18. Şi a intrat Moisî în mijlocul 
norului, şi s'a suit în munte; şi a 
fost acolo în munte patruzeci de 
zile şi patruzeci de nopţi. 

CAP. 25. 

Rândueli pentru cortul Mărturiei. 

Si au grăit Domnul către Moisî, 
zicând 

*2. Qrăeşte fiilor lui Israil: strân- 
gefi mie pârgă dela îoţi cărora le 
va părea în inima lor să deâ de 
bună voie, şi veţi strânge dela ei 
pârga mea. 

3* Şi aceasta este pârga care veţi 
strânge dela dânşii: aur, argint şi 
aramă, 

4. Şi vânăt şi mohorîf şi roşu 
îndoit, şi mătase răsucită şi păr de 
capră. 

5. Şi piei de berbece roşite şi piei 
vinete şi lemne neputreziîoare şi pie- 
tre de sardiu. 

6. Şi untdelemn pentru lumină, 
aromate pentru untuldelemn al un- 
gerii şi pentru tămâie cu bună mi- 
reasmă. 

7? Şi pietre de sardiu şi pietre de 
săpat la umărar şi la haina cea până 
la călcâie. 

8. Şi vei face mie lăcaş sfânt, şi 
mă voiu arăta între voi. 

17. 2 Lege 4, 24, 9, 3. 18. 34, 28 ; 2 Lege 
9, 9, 18; Mat. 4, 2. 

OFi 2.35.5 5.35. 28. 7.28. 4. 5.35,11. 



9. Şi vei face mie după toate câte-ţi 
voiu arăfâ în munte, chipul cortu- 
lui şi chipul tuturor vaselor lui, aşa 
vei face. 

10. Şi vei face sicriul mărturiei 
din lemne neputrezitoare, de doi co(i 
şi jumătate de lung, şi de un cot 
şi jumătate de lat, şi de un cot şi 
jumătate de înalt. 

11. Şi-l vei poleî cu aur curat pe 
dinlăuntru, şi pe dinafară îl vei po- 
leî, şi vei face lui zimţi de aur su- 
ciţi împrejur. 

12. Şi vei face lui patru verigi de 
aur, şi le vei pune pre cele patru 
cornuri ale lui, două verigi pre o 
margine, şi alte două pre a doua 
margine. 

13. Şi vei face drugi de lemne ne- 
putrezitoare, şi le vei polei cu aur 
curat. 

14. Şi vei băga drugi în verigile 
cele din cornurile sicriului, ca să se 
ridice sicriul cu ele. 

15. In verigile sicriului vor îi drugii 
necîinti{i. 

16. Şi vei pune înlăuntru în si- 
criu mărturiile, care voiu da ţie. 

17. Şi vei face acoperemântul îm- 
păcării de aur vărsat curat de doi 
coţi şi jumătate de lung, şi de un 
cot şi jumătate de lat. 

18. Şi vei face doi Heruvimi de 
aur turnaţi, şi vei pune pre ei de 
amândouă laturile acoperemântului 
împăcării. 

19. Şi se vor face un Heruvim de 
o parte şi un Heruvim de cealaltă 
parte a acoperemântului împăcării. 

20. Şi vei face pre aceşti doi He- 
ruvimi pre amândouă marginile, He- 
ruvimii vor fi cu aripile întinse dea- 
supra, umbrind cu aripele lor pre- 
ste acoperemânful împăcării, şi fe- 
ţele lor una către alta, către aco- 
peremânful împăcării vor fi feţele 

9. Evr. 9, 2. 10. 37, 1. 17. 35, 12; 37, 6. 
18. 37, 7. 20. 37, 9. 



EŞIREA 



Heruvimilor, şi vei pune acopere- 
mânful împăcării preste sicriu dea- 
supra. 

21. Şi în sicriu vei pune mărtu- 
riile, care voiu da ţie. 

22. Şi mă voiu face cunoscut ţie 
de acolo. Şi-ji voiu grăî {ie deasupra 
acoperământului împăcării dintre cei 
doi Heruvimi, cari sunt preste si- 
criul mărturiei, şi toate câte voiu 
porunci |ie către fiii lui Israil. 

23. Şi vei face masă de lemn ne- 
putrezifor, de doi coti de lungă, şi 
de un cot de lată, şi de un cot şi 
jumătate de înaltă. 

24. Şi o vei pokî cu aur curat, 
şi vei face ei zim{i de aur suciţi îm- 
prejur, şi vei face ei cunună de un 
lat de mână prin prejur. 

25. Şi vei face zimţ sucit împre- 
jurul cununei. 

26. Şi vei face patru verigi de aur, 
şi vei pune verigile pre patru părţi 
ale picioarelor ei subf cunună. 

27. Şi vor fi verigile toarte dru- 
gilor, ca să ridice cu ele masa. 

28. Şi vei face drugii de lemne ne- 
putrezifoare, şi îi vei poleî cu aur 
curat, şi seva ridica cu dânşii masa. 

29. Şi vei face blidele ei şi că- 
ţuile şi vase de turnai şi paharele, 
întru care vei turna cu ele, de aur 
curat le vei face pre ele. 

30. Şi vei pune pre masă pâinelepu- 
nerii înnainte, pururea înnaintea mea. 

31. Şi vei face sfeşnic de aur cu- 
rat bătut să faci sfeşnicul, fusul 
lui şi ramurile şi scafele şi meri- 
şoarele şi florile dinir'însul să fie. 

32. Şase ramuri să iasă de pre 
laturile lui: trei ramuri ale sfeşni- 
cului dîntr'o lăture, şt trei ramuri 
ale sfeşnicului din laturea cealaltă. 

33. Şi trei scafe făcute ca nucu- 
şoarele.înfr'o ramură merişor şi crin; 



21. 26, 34} Evrei 9, 4. 22. 30, 6, 36; Num. 
7, 89. 23. 35, 13; 37, 10. 24. 37, 11. 29. 37, 
16. 30. 40, 21. 31. 35, 14 ; 37, 17. 



25—26 103 



aşâ şi la cele şase ramure care ies 
din sfeşnic. 

34. Şi în sfeşnic patru scafe fă- 
cute ca nucuşoarele, în fiecare ra- 
mură merişoarele şi florile ei. 

35. Merişorul subf cele două ra- 
muri dinfr'însul, şi merişor subt cele 
patru ramuri dinir'însul; aşâ la cele 
şase ramuri care ies din sfeşnic, şi 
în sfeşnic patru scafe făcute ca nu- 
cuşoarele. 

36. Merişoarele şi ramurile din- 
tr'însul să fie turnate tot din aur 
curat. 

37. Şi vei face lui şapte candele, 
şi-i vei pune feştilile şi vor lumină 
dinfr'o faţă. 

38. Şi mucările tui şi tăviţile lui 
din aur curat le vei face. 

39. Toate vasele acestea un talant 
de aur curat. 

40. Vezi să faci toate după chi- 
. pul, care s'au arătat ţie în munte. 

CAP. 26. 

Facerea cortului. 

Si vei face cortul din zece covoare 
5 de mătase răsucită, şi cu vânăt 
şi cu mohorît şi cu roşu împletită 
ca Heruvimii, lucru de ţesător să le 
faci pre ele. 

2. Lungul unui covor de douăzeci 
şi opt de coţi, şi lăţimea unui co- 
vor de patru coţi, să fie un covor, 
o măsură va fi la toate covoarele. 

3. Şi cinci covoare se vor ţineâ 
unul de altul, şi celelalte cinci co- 
voare se vor ţineâ iar unul de altul. 

4. Şi vei face lor chiotori vinete la 
marginea unui covor de o parte la 
împreunare, şi aşâ vei face la mar- 
ginea covorului dinafară la împreu- 
narea a doua. 

5. Şi cincizeci de chiotori vei face 
la covor, şi cincizeci de chiotori vei 

36. 37, 21. 37. 40, 23. 38. 37, 23 şi 24. 
39. Fap. Hp. 7, 44. 40. 26, 30; Evt. 8, 5. 
26. 36,^. 2. 36, 8. 4. 36, 10, 5. 36, 14. 



104 



EŞIREA 26 



face de o parte a covorului, ca să 
se lege cu celalt covor stând unul 
către altul faţă în fajă, 

6. Şi vet îace cincizeci de copci 
de aur, şi vei împreună un covor 
cu altul cu copcile, şi va îi un cort. 

7. Şi vei îace coperişuri de păr 
acoperemânt preste cort, unsprezece 
coperişuri să Ie faci. 

8. Lungimea unui acoperiş să îie 
de treizeci de coji, şi de patru coţi 
să fie lăţimea unui acoperiş, aceeaşi 
măsură va îi la cele unsprezece a- 
coperişuri. 

9. Şi vei împreună cinci acoperi- 
şuri într'un loc, şi şase acoperişuri 
într'un loc, şi vei îndoî acoperişul 
al şaselea în faţa cortului. 

10. Şi vei face cincizeci de chio- 
fori la marginea unui acoperiş, care 
va îi la mijlocul împreunării, şi cinci- 
zeci de chiofori vei face pre mar- 
ginea acoperişului; ce se împreună . 
cu al doilea. 

11. Şi vei face cincizeci de ve- 
rigi de aramă, şi vei împreuna ve- 
rigile din chiolori, şi vei împreună 
acoperişurile, şi vor fi unul. 

12. Şi vei pune de desupf ce trece 
din acoperişurile cortului, jumătate 
ce frece din acoperişuri vei acoperi 
ce trece din acoperişurile cortului, 
cu acestea vei acoperi dinnapoia cor- 
tului. 

13. Un cot dinfr'o parte, un cot 
din cealaltă parte ce prisoseşte din 
acoperişuri, din lungimea acoperi- 
şurilor cortului va îi de acoperit pre- 
ste coastele cortului de o parte şi 
de cealaltă parte, ca să-l acopere. 

14. Şi vei face acoperemânt cor- 
tului din piei de berbece roşite, şi 
preste acestea deasupra acopere- 
mânturi din piei vinete. 

15. Şi vei face stâlpi cortului din 
lemne neputrezitoare. 



6. 36, 11. 7. 36, 12. 10. 36, 14. 14. 36, 
16. 15. 36, 17. 



16. De zece coţi să faci un stâlp, 
şi de un cot şi jumătate lăţimea unui 
stâlp. 

17. Două gardine la un stâlp stând 
una către alta, aşâ să faci la foţi stâlpii 
cortului. 

18. Şi vei face stâlpi cortului două- 
zeci de stâlpi despre partea cea de 
către miazănoapte. 

19. Şi patruzeci de piuliţe de ar- 
gint să îaci la cei douăzeci de stâlpi, 
două piuliţe la un stâlp de amân- 
două capetele lui, şi două piuliţe la 
alt stâlp de amândouă capetele lui. 

20. Şi în partea a doua cea de 
către austru, douăzeci de stâlpi. 

21. Şi patruzeci de piuliţe ale lor 
de argint, două piuliţe la un stâlp 
de amândouă capetele lui, şi două 
piuliţe la alt stâlp de amândouă ca- 
petele lui. 

22. Şi dinnapoia cortului despre 
partea cea de către mare vei îace 
şase stâlpi. 

23. Şi doi stâlpi vei face la un- 
ghiurile cortului dindărăt. 

24. Şi vor îi deopotrivă de jos, şi 
întru una se vor împreună, şi vor 
îi întocma din capete cu o împreu- 
nare; aşâ vei îace la amândouă un- 
ghiurile întocma să fie. 

25. Şi vor fi opt stâlpi şi şase- 
sprezece piuliţe de argint, două piu- 
liţe la un stâlp şi două piuliţe la 
alt stâlp de amândouă capetele lui. 

26. Şi să îaci zăvoare din lemne 
neputrezitoare, cinci zăvoare la un 
stâlp de o parte a cortului, 

27. Şi cinci zăvoare la al doilea 
stâlp al cortului, şi cinci zăvoare fa 
stâlpul dindărăt al părţei cortului 
de către mare. 

28. Şi zăvorul cel din mijloc, prin 
mijlocul stâlpilor să se petreacă de 
o parte până la cealaltă parte. 

29. Şi stâlpii să-i fereci cu aur, 

21. 36, 21. 22. 36, 22. 24. 36, 25. 25. 36, 
26. 26. 36, 27. 27. 36, 28 . 28. 36, 30. 
29. 36, 31. 



EŞIREA 



şi verigile în care vei băgă zăvoa- 
rele, să le faci de aur, şi zăvoarele 
să le poîeeşîi cu aur. 

30. Şt vei ridica coriul după chi- 
pul care s'a arăfal fie în rnunie. 

31. Şi vei îace catapeteazma din 
vânăt şi din mohorîî, şi din roşu 
răsucii şi din măiase răsucită. 

32. Să o faci pre ea cu Heruvim, 
şi să o pui pre patru stâlpi nepu- 
(reziiori poleiţi cu aur şi capetele 
lor de aur, şi înveliforile lor patru 
de argint. 

33. Şi vei pune catapeteazma pre 
stâlpi; şi după catapeieazmă vei bă- 
ga sicriul mărturiei, şi catapeteaz- 
ma va despărţi vouă între sfânta, şi 
între sfânta sfintelor. 

34. Şi cu catapeteazma vei aco- 
peri sicriul mărturiei în sfânta sfin- 
telor. 

35. Şi vet pune masa dinafară de 
catapeieazmă, şi sfeşnicul în fa|a 
mesii despre partea cortului cea de 
către miazăzi, şi masa o vei pune 
despre partea cortului cea de către 
miazănoapte. 

36. Şi vei face uşii perdea din a- 
coperemânt vânăt şi mohorîf, şi roşu 
sucit şi de mătase răsucită, lucru 
de împestritor. 

37. Şi vei face perdelii cinci stâlpi 
de lemne neputrezitoare; şi-i vei po- 
lei cu aur şi căpătâele lor de aur, 
şi vei vărsâ lor cinci piuliţe de a- 
ramă. 

CAP. 27. 

Altarul jertfelor şi împrejmuirea cor- 
tului. 

8i să faci altar de lemne neputre- 
5 zifoare de cinci coţi de lung şi 
de cinci coţi de lat. cu patru un- 



30. 25, 40; Fap. Hp 7, 44. 32. 36, 34. 

33. 36, 35 ; 40, 3; Evr. 9 3. 34. 25, 21; 
Evr. 9, 5. 35. 40, 20, 22. 36. 36, 35. 
27. 1. 20, 24; 35, 16} 38, 1. 



26-27 105 



ghiuri- să fie altarul şi de trei coţi 
înălţimea lui. 

2. Şi vei face coarne în cele pa- 
tru unghiuri, dinlr'însul să fie coar- 
nele, şi le vei acoperi cu aramă. 

3. Şi vei face cunună altarului şi 
acoperemântuî lui şi paharele lui 
şi furculiţele lui şi vatra lui şi toate 
vasele lui, le vei face de aramă. 

4. Şi să faci lui grătar de aramă 
în chip de mreajă, şi vei face gră- 
tarului patru verigi de aramă în cele 
patru cornuri. 

5. Şi le vei pune sub! grătarul 
jertfelnicului din jos, şi va fi gră- 
tarul până la jumătatea altarului. 

6. Şi vei face altarului drugi de 
lemne neputrezitoare, şi-i vei ferecă 
cu aramă. 

7. Şi vei băgâ drugi în verigi, şi 
să fie drugi la amândouă capetele 
altarului, ca să-1 poată ridică pre 
dânsul. 

8. Scobit de scânduri îl vei îace, 
după cum ţi s'a arătat în munte, 
aşa să-1 faci. 

9. Şi vei face curte cortului des- 
pre partea cea de către austru, pân- 
zele curţii de mătase răsucită, lungi 
de o sulă de coţi de o parte. 

10. Şi stâlpii lor douăzeci, şi piu- 
liţele lor douăzeci de aramă, şi ve- 
rigile lor şi arcurile lor de argint. 

11. Aşâ şi în partea cea de că- 
tre miazănoapte pânzele de o sută 
de coţi de lungi, şi stâlpii lor două- 
zeci şi piuliţele lor douăzeci de a- 
ramă, şi verigile lor şi arcurile stâl- 
pilor şi piuliţele lor ferecate cu ar- 
gint. ' 

12. Iară lăţimea curţii despre apus 
pânza de cincizeci de coţi, şi stâlpii 
lor zece, şi temeiurile lor zece. 

13. Şi lăţimea curţii de către ră- 
sărit pânza de cincizeci de coţi, şi 
stâlpii lor zece, şi temeiurile lor zece. 

2. 38, 2. 4. 38, 4. 8. 20, 24; 38, 7. 
9. 38, 9. 



106 EŞIREA 



14. Şi de cincisprezece coji înăl- 
ţimea pânzelor de o parte; stâlpii 
lor trei, şi piuliţele lor trei. 

15. Şi de cealaliă parte cincispre- 
zece coti de înalte pânzele, stâlpii 
lor trei, şi piuliţele lor trei. 

16. Şi perdeaua porţii curţii de 
douăzeci de coti de înalt, vânăt şi 
mohorît şi roşu împletit, şi mătase 
răsucită cu împestrituri de croitor, 
stâlpii lor patru, şi temeiurile lor 
patru. 

17. Toţi stâlpii curţii împrejur fe- 
recaţi cu argint, şi capetele lor de 
argint, şi temeiurile lor de aramă. 

18. Iar lungimea împrejmuirii de 
o parfe şi de alta de câte o sută 
de coţi, şi lărgimea de o parte şi 
de alta de câte cincizeci de coţi, şi 
înălţimea de cinci coţi, fiind de mă- 
tase răsucită, şi piuliţele stâlpilor 
de aramă. 

19. Şi toate vasele şi toate unel- 
tele şi ţăruşii curţii, de aramă. 

20. Şi tu porunceşte fiilor lui Is- 
rail să aducă ţie untdelemn de mă- 
sline fără drojdii, curat, ales pentru 
candelă, casă arză lumină totdeauna 
în cortul mărturiei dinafară de cata- 
peteasma ce este preste sicriul legii. 

21. Şi o va aprinde Aaron şi fiii 
lui de seara până dimineaţa înnain- 
tea Domnului, lege veşnică întru 
neamurile voastre dela fiii lui Israil. 

CAP. 28. 

Veşmintele sfinţite. 

Si fu adu la fine pre Aaron fratele 
, tău şi pre fiii lui şi din fiii lui 
Israil, ca să-mi fie mie preoţi: Aaron 
şi Nadav şi Aviud şi Eîiazar şi Ifa- 
mar fiii lui Aaron. 

2. Şi vei face veşmânt sfânt lui 
Aaron fratelui tău spre cinste şi mă- 
rire. 

15. 38, 15. 16. 35, 16. 17. 35, 19. 20. Lcv. 
24, 2. 21. 30, 21. 
28- 1. 6, 23. 2. 35, 19. 



27-28 



3. Şi tu, grăeşfe tuturor celor cu 
cuget înţelept, pre cari i-am umplut 
de duhul înţelepciune! şi al înţele- 
gerii, şi vor face veşmânt sfânt lui 
Aaron pentru sfinţire, cu care să-mi 
preoţească mie. 

4. Şi acestea sunt veşmintele care 
vor face: pieptar şi umărar şi haină 
până la călcâie şi haină strălucită şi 
mitră şi brâu, şi vor face veşminte 
sfinte lui Aaron şi fiilor lui, ca să 
preoţească mie. 

5. Şi ei vor lua fir de aur şi vâ- 
năt şi mohorît şi roşu şi mătase. 

6. Şi vor face umărarul de mătase 
toarsă, lucru ţesut de împesfrifor. 

7. Două umărăre vor îi lui ţiin- 
du-se unul de altul de amândouă 
părţile atârnate. 

8. Şi ţesătura umărarelor care este 
într'însul după lucrul dinfr'însa, va 
fi de aur curat, de vânăt, de mo- 
horît, de roşu tors şi de mătase ră- 
sucită. 

9. Şi vei lua două pietre, pietre de 
smaragd, şi veî săpâ în ele numele 

fiilor lui Israil. 

10. Şase nume pe o piatră, şi ce- 
lelalte şase nume pe a doua piatră, 
după neamurile lor. 

11. Lucru de meşteşug în piatră, 
săpătură de pecete vei săpâ amân- 
două pietrele pre numele fiilor lui 
Israil. 

12. Şi vei pune amândouă pietrele 
preste umerii umărarului, pietre de 
pomenire sunt fiilor lui Israil; şi va 
purtă Aaron numele fiilor lui Israil 
înnainfea Domnului preste amândoi 
umerii săi, pomenire pentru ei. 

13. Şi vei face pavăze de aur curat. 

14. Şi vei face două lănţişoare de 
aur curat amestecate cu flori, lucru 
împletit, şi vei pune lănţişoarele îm- 
pletite preste payăze pre umerii lor 
dinnainte. 



4. 25, 7; 39, 1. 7. 39, 2; 39, 4. 8. 39, 5. 
9. 39, 5. 



ESIREA 28 



107 



15. Şi vei îace Engolpion de ju- 
decăţi, lucru de ţesător, după cum 
s*a făcui umărarul să-1 îaci din aur 
şi din vânăt, şi din mohorît şi din 
roşu sucit, şi din măiase răsucită 
îl vei face. 

Î6i In patru unghiuri va fi îndoit 
de o palmă de lung şi de o palmă 
de lat. 

17. Şi vei iese înfr'însul ţesături 
de piatră cu patru rânduri, un rând 

de pietre va îi sardiu, iopa2 şi sma- 

ragd un rând. 

18. Şi aî doilea rând Ântracs şi 
Saplir. şi Iaspis. 

19. Şi al treilea rând Lighiriu, 
Ahatis şi Ametist. 

20. Şi al patrulea rând Hrisolit şi 
Viriliu şi Onih, acoperite cu aur şi 
legate cu aur să fie după rândul lor. 

21. Şi pietrele să fie după nu- 
mele fiilor lui Israil douăsprezece 
înnaintea Domnului, pre amândoui u- 
merii lui douăsprezece după nu- 
mele lor, după neamurile lor, să- 
pături de peceţi, fiecăruia după nu- 
me, să fie douăsprezece seminţii. 

22. Şi vei face preste Engolpion 
lănţişoare împletite lucru de sârmă 
de aur curat. 

23. Şi va purta Aaron numele fii- 
lor lui israil în Engolpionul jude- 
căţii pre piept, când va intră în sfân- 
ta, pomenire înnaintea lui Dumnezeu. 

24. Şi vei pune pre Engolpionul 
judecăţii lănţişoarele cele împletite, 
pre amândouă părţile Engolpionu- 
lui îe vei pune. 

25. Şi cele două pavăze le vel pune 
pre amândoui umerii umărarului de 
către faţă.-. 

26. Şi vei pune pre Engolpionul 
judecăţii arătarea şi adevărul, şi va 
fî pre pieptul lui Aaron când va in- 
tra în sfânta înnaintea Domnului, şi 
va purta Aaron judecăţile fiilor lui 



15, 39, 7. 17. 39, 8. 22. 39, 13. .24. Lev. 
8, 8. 26. Lev. 8, 8; 2 Lege 33, 8. 



Israil pre piept înnaintea Domnului 
pururea. 

27. Şi vei face haină până la căl- 
câie tot de vânăt. 

28. Şi va fi gura ei dintr'însa în 
mijloc, având guler împrejurul gurii, 
lucru ţesut, împletitura ţesută din- 
tr'însa ca să nu se spintece. 

29. Şi vei îace pre marginea hainii 
din jos ca nişte rodii mici, de rodii 
înfloriţi, de vânăt şi mohorît, şi de 
roşu sucit şi de mătase răsucită pre 
marginea hainii împrejur. 

30. Şi înfr'acestaşi chip rodii mici 
de aur şi clopoţei în mijlocul lor 
prin prejur, după fiecare rodie de 
aur clopoţel, şi floare pre marginea 
hainei prin prejur. 

31. Şi va fi când va sluji Aaron, 
ascultat va fi glasul lui, când va in- 
tră în sfânta înnaintea Domnului, şi 
când va ieşi, ca să nu moară. 

32. Şi vei îace tablă de aur curat, 
şi vei săpâ într'însa chip de pecete, 
sfinţire Domnului. 

33. Şi vei pune preste ea vânăt 
sucit, şi va îi pe mitră în partea ei 
dinnainie, şi va fi pe fruntea lui Aaron. 

34. Şi va purtă Aaron păcatele ce- 
lor ce au adus jertfe, ori câte vor 
sfinţi fiii lui Israil, a toată darea 
sfintelor lor, şi va fi pe fruntea lui 
Aaron pururea primită lor înnaintea 
Domnului. 

35. Şi legăturile hainelor de mă- 
tase, şi vei face mitră de Vison, şi 
brâu vei face iucru împestrit. 

36. Şi fiilor lui Aaron vei face haine 
şi br-âne, şi chidare vei face lor spre 
cinste şi spre mărire. 

37. Şi vei îmbrăca cu acestea pre 
Aaron fratele tău şi pre fiii lui după 
dânsul, şi vei unge pre ei, şi vei 
desăvârşi mâinile lor, şi vei sfinţi 
pre ei ca să fie mie preoţi. 



27. 39, 21. 30. 39, 24; Sitab. 45, 11. 
32. 39, 29; Lev. 8, 9. 33. 29, 6. 35. 39, 
27. 36. 29, 9. 37. Lev. 8, 12. 



108 



EŞIREA 28-29 



38. Şi vei face lor fote de in să 
acopere goliciunea trupului lor, de 
la brâu până la coapse să fie. 

39. Şi va purlâ Aaron şi fiii lui 
acestea, când vor intrâ în cortul 
mărturiei sau când vor merge să 
slujească la altarul din sfânta, şi nu 
vor aduce preste sine păcat, ca să 
nu moară. Lege veşnică lui şi se- 
minţiei lui după dânsul. 

C AP. 29. 

Sfinţirea preoţilor. 

Si acestea sunt, care vei face lor; 
, vei sfinţi pre dânşii, ca să slu- 
jiască ei mie. 

2. Vei luâ din boi un viţel şi doi 
berbeci curaţi, şi pâini azime fră- 
mântate în untdelemn, şi turte ne- 
dospile unse cu untdelemn, de făină 
aleasă de grîu să le faci pre ele. 

3. Şi să le pui într'o coşniţă, şi 
le vei aduce în coşniţă şi viţelul 
şi cei doi berbeci. 

4. Şi pre Aaron şi pre fiii lui vei 
aduce la uşile cortului mărturiei, şi 
vei spăla pre ei cu apă. 

5. Şi luând veşmintele, vei îmbrăca 
pre Aaron fratele tău cu haina cea 
până jos şi umărarul şi Engolpio- 
nul; şi vei împreună Engolpionul cu 
umărarul. 

6. Şi vei pune mitra pre capul lui, 
şi vei pune tabla sfinţenii pe mitră. 

7. Şi vei luâ din untuldelemn al 
ungerii, şi vei lurnâ pre capul lui, 
şi vei unge pre dânsul. 

8. Şi pre fiii lui vei aduce, şi vei 
îmbrăcă pre ei cu hainele, şi vei 
încinge pre ei cu brânele. 

9. Şi vei pune lor chidarile, şi vor 
fi preoţi mie în veac, şi vei săvârşi 
mâinile lui Aaron şi mâinile fiilor lui. 

10. Şi vei aduce un viţel la uşile 



29. 2. Lev. 9, 2. 4. 40, 12, 13. 6. 28, 33; 
39, 29; Lev. 7. 30, 25, 30. 9. 28, 26, 27. 
10. Lev. 8, 14. 



cortului mărturiei, şi vor pune Aaron 
şi fiii lui mâinile pre capul viţelului 
înnaintea Domnului la uşile cortu- 
lui mărturiei. 

11. Şi vei junghiâ viţelul înnaintea 
Domnului la uşile cortului mărturiei. 

12. Şi vei luâ din sângele viţelu- 
lui, şi vei pune pe coarnele altaru- 
lui cu degetul tău; iar ceîalf sânge 
îl vei turna tot, la marginea altaru- 
lui jos. 

13. Şi vei luâ toată grăsimea ce 
este pre pântece, şi prapurul fica- 
tului şi amândoui rărunchii şi seul 
cel de preste ei, şi le vei pune pre 
altar. 

14. Iar cărnurile viţelului şi pie- 
lea şi balega le vei arde cu foc a- 
fară de tabără, că pentru păcat este. 

15. Şi vei luâ un berbece, şi Aaron 
şi fiii lui vor pune mâinile lor pre 
capul berbecelui. 

16. Şi vei junghiâ berbecele, şi 
luând sângele vei turnă pe altar îm- 
prejur. 

17. Şi berbecele îl vei face bucă- 
ţele, şi vei spăîâ maţele şi picioa- 
rele cu apă, şi le vei pune deasupra 
bucăţelelor împreună cu capul. 

18. Şi vei aduce berbecele tot pre 
altar, ardere de tot Domnului întru 
miros de bună mireasmă, jertfă Dom- 
nului este. 

19. Şi vei luâ al doilea berbece, 
şi va pune Aaron şi fiii lui mâinile 
lor pre capul berbecelui. 

20. Şi-l vei junghiâ şi vei luă din 
sângele lui, şi vei pune pre vârful 
urechii cei drepte a lui Aaron şi 
pre vârful mâinei cei drepte şi pre 
vârful piciorului celui drept şi pre 
vârfurile urechilor celor drepte a fii- 
lor lui, şi pre vârfurile mâinilor drepte 
şl pre vârfurile picioarelor drepte. 

21. Şi vei luâ din sângele care 



11. Lev. 1, 3. 13. Lev. 3, 3. 14. Lev. 4, 
11, 12; 8, 14; Evr. 13, 11. 15. Lev. 8, 18. 
j 17. Lev. 8, 19. 18. S, 20, 21. 



EŞÎREA 29 



100 



este pre aliar şi din untuldelemn 
al ungerii, şi vei strop! presie Aaron 
şi pre veşmântul lui, şi presfe fiii 
lui şi preste veşmintele fiilor lui îm- 
preună cu dânsul, şi se va sfinţi el 
şi haina lui şi fiii lui şi hainele fii- 
lor lui cu dânsul; iar sângele ber- 
becelui îl vei turnâ pre altar împrejur. 

22. Şi vei luă dela berbece gră- 
simea lui şi grăsimea care acopere 
pântecele şi prapurul ficatului şi 
rărunchii amândoi, şi grăsimea cea 
de preste ei şi armul cel drept, că 
este săvârşire aceasta. 

23. Şi o pâine din cele cu untul- 
delemn, şi o turtă din coşniţa azi- 
mclor celor puse înnaintea Domnului. 

24. Şi vei pune toate pre mâinile 
lui Aaron şi pre mâinile fiilor lui, 
spre aducere osebită Domnului. 

25. Şi le vei lua pre ele din mâinile 
lor, şi le vei aduce pre altarul ar- 
derii de lot întru miros de bună mi- 
reazmă înnainfea Domnului, jertfă 
este Domnului. 

26. Şi vei luâ pieptul din berbe- 
cele săvârşirei, care este a lui Aaron, 
şi-1 vei osebî pre el osebire înnain- 
fea Domnului, şi va fi {ie parte. 

27. Şi vei sfinţi pieptul cel osebit 
şi armul cel osebit, care s'a luat din 
berbecele săvârşirei dela Aaron şi 
dela fiii lui. 

28. Şi va fi lui Aaron şi fiilor lui 
lege veşnică dela fiii lui Israil, că 
este aceasta osebire şi luare din 
jertfele cele de mântuire ale fiilor 
lui Israil, luare Domnului, 

29. Şi haina sfintei, care este a 
lui Aaron va fi fiilor lui după dân- 
sul, să se ungă ei întru acelea^ şi 
să se săvârşească mâinile lor. 

30. Şapte zile se va îmbrăca cu 
aceea preotul, care din fiii lui Israil 
în locul lui va intră în cortul măr- 
turiei să slujească în cele sfinte. 

22. Lev. 3, 3; 8, 16. 24. Lev. 8, 26. 
25. 3, 5; Lev. 8, 27. 26. Lev. 8, 28; 10, 
14. 27. Num. 6, 20. 29. Lev. 16, 32. 



31. Şi vei luâ berbecele săvârşi- 
rei, şi vei fierbe cărnurile în loc 
sfânt. 

32. ŞL_vor mâncâ Aaron şi fiii 
lui cărnurile berbecelui şi pâinile 
cele din coşniţă, şi lângă uşile cor- 
tului mărturiei le vor mânca pre ele. 

33. Intru care s'au sfinţit întru dân- 
sele, ca să se săvârşească mâinile 
lor, să-i sfinţească pre ei, şi cei de 
alt neam să nu mănânce dintr'în- 
sele, pentrucă sunt sfinte. 

34. Iar de va rămânea din cărnu- 
rile jertfei săvârşirei şi din pâine 
până dimineaţa, vei arde acelea cu 
foc şi nu se vor mâncâ, că sfinţire 
sunt. 

35. Şi vei face lui Aaron şi fiilor 
lui aşa după toate câte am porun- 
cit ţie, în şapte zile vei săvârşi mâi- 
nile lor. 

36. Şi vijeluî cel pentru păcat îl 
vei face în ziua curăţeniei, şi vei cu- 
răţ! altarul când te vei sfinţi fu pre 
el, şi-1 vei unge ca să -l sfinţeşti. 

37. Şapte zile vei curăţ! altarul 
şi-i vei sfinţi şi va fi altarul Sfânta 
Sfintelor, fot cel ce se va atinge de 
altar se va sfinţî. 

38. Şi acestea sunt cele ce vei 
face pre altar: doi miei curaţi de 
câte un an în toate zilele pre altar 
necurmat, jertfă necurmată. 

39. Un miel vei- face dimineaţa, 
şi al doilea miel vei face seara. 

40. Şi a zecea parte de făină cu- 
rată frământată cu untdelemn aşe- 
zat, a patra parte dintr'un hin, şi 
turnare de vin a patra parte dintr'un, 
hin la un miel. 

41. Şi mielul al doilea îl vei face 
seara după jertfa cea de dimineaţă 
ş| după turnarea lui, vei face spre 
miros de bună mireazmă jertfă Dom- 
nului. 

42. Jertfa cea necurmată întru nea- 

32. Lev. 8, 31 i 24, 9\ Mat, 12, 4. 33. Lev. 

22, 10. 38. Num. 28, 3» 42. 20, 24. 



EŞIREA 29—80 



murile voastre înnainfea Domnului 
la uşile cortului mărturiei, întru care 
mă voiu arătă acolo ca să grăesc {ie. 

43. Şi voiu porunci acolo fiilor 
lut Israil, şi mă voiu sfinfî înfru 
slava mea. 

44. Şi voiu sfinţi cortul mărturiei 
şi altarul şi pre Aaron şi pre fiii 
lui voiu sfinţi, ca să preoţească mie. 

45. Şi mă voiu chema întru fiii 
lui Israil, şi voiu îi lor Dumnezeu. 

46. Şi vor cunoaşte că eu sunf 
Domnul Dumnezeul lor, cel ce i-am 
scos pre ei din pământul Eghipe- 
tului, să mă chem lor, şi să fiu lor 
Dumnezeu. 

CAP. 30. 

Altarul Tămâier ei. 

Si vei îace mie altar de tămâiere 
j din, lemne neputrezitoare, şi-1 vei 
face de un cot de jlung, şi de un 
coi de larg. 

2. In patru unghiuri va fi, şi de 
doi co(i de înalt, dintr'însui vor îi 
coarnele lui. 

3. Şi-1 vei poleî cu aur curat, gră- 
tioara lui şi păreţii lui împrejur şi 
coarnele lui, şi vei face lui cunună 
de aur împletită împrejur. 

4. Şi două verigi de aur curat vei 
îace lui subt cununa cea împletită 
a lui, de amândouă laturile vei face 
înfr'amândouă coastele, şi să fie în- 
cleştaţi drugii, ca să*l ridice cu ei. 

5. Şi vei îace drugi de lemne ne- 
putrezitoare, şhi vei ferecă cu aur. 

6. Şi-1 vei pune în faţa catape- 
teazmei, care este presfe sicriul măr- 
turiilor, întru care mă voiu arătă eu 
ţie acolo. 

7. Şi va fămâiâ preste dânsul A- 
aron tămâie tocmită măruntă dimi- 
neaţa, dimineaţa când va tocmi lu- 
minile, va fămâiâ presfe dânsul. 

30. 2. 37, 10; 40^ 5. 4. 37, 11. 6. 25, 22. 
7, 40, 25. 



8. Şi când va aprinde Aaron lu- 
mina seara, va fămâiâ presle dânsul 
tămâiere neîncetată 5 pururea înnain- 
tea Domnului întru neamurile lor. 

9. Şi nu veţi aduce pre el altă tă- 
mâie, aducere de jertfă şi turnare 
să nu turnaţi preste dânsul. 

10. Şi se va ruga Aaron preste 
coarnele lui odată în an din sân- 
gele curăţeniei păcatelor iertării, ©- 
dată în an va curaţi pre el în nea- 
murile lor, Sfânta Sfintelor este Dom- 
nului. 

11. Şi au grăit Domnul către Moisi 
zicând: 

12. De vei luâ numărul fiilor lui 
Israil, când vei cercefâ pre ei, şi vor 
da fiecare răscumpărare pentru su- 
fletul său Domnului, nu va fi întru 
ei cădere, când se vor număra. 

Î3. Şi aceasta este, care vor da 
cei ce se vor numără, jumătate de 
didrahmă, care este după didrahma 
cea sfântă, douăzeci de bani di- 
drahma; iar jumătate de didrahmă 
dare Domnului. 

14. Tot care vine la număr dela 
douăzeci de ani şi mai sus, va da 
dare Domnului. 

15. Cel bogat nu va adaoge, şi 
cel sărac nu va împuţina din jumă- 
tate de didrahmă a da dare Dom- 
nului, să se roage pentru sufletele 
voastre. 

16. Şi vei luâ argintul cel dat de 
la fiii lui Israil, şi-1 vei da la lucrul 
cortului mărturiei, şi va îi fiilor lui 
israil pomenire înnaintea Domnului, 
ca să se miloslivească spre sufle- 
tele voastre; 

17. Şi au grăit Domnul către Moisî, 
zicând : 

18. Fă spălătoare de aramă, şi că- 
pătâiul ei de aramă, ca să fie de 



9. Lev. 10, 1. 10. Evr. 9, 7 si 25. 

12. Num. 1 , 2 : 26, 2. 13. Lev. 27, 25 ; Num. 
3, 47; 18, 16; Iczecb. 45, 12. 18. 35, 16; 38, 
8; 40, 27 şi 29. 



EŞIREA 



spălat, şi o vei pune între cortul 
mărturiei şi între altar. 

19. Şi vei turna într'însa apă, şi-şi 
vor spălâ Aaron şi fiii lui dintr'însa 
mâinile şi picioarele cu apă. 

20. Când vor intra în cortul măr- 
turiei se vor spălâ cu apă, şi nu vor 
murî, sau când vor intra la altar să 
slujească şi să aducă arderi de tof 
Domnului, când vor intra în cor- 
tul mărturiei se vor spălâ cu apă, 
ca să nu moară. 

21. Şi va fi lor lege veşnică, lui 
şi seminţiei lui după dânsul. 

22. Şi au grăit Domnul către Moisî, 
zicând : 

23. Şi tu iâ mirosuri de floare de 
smirnă aleasă cinci sute de sicii, 
şi de scorţişoară mirositoare jumă- 
tate atâta două sute cincizeci, şi de 
trestie mirositoare două sute cinci- 
zeci, 

24. Şi de casia cinci sute de si- 
cii de cei sîinfi, şi untdelemn de 
măsline un hin. 

25. Şi vei face aceasta untdelemn 
ungere sfântă, mir mirositor cu me- 
şteşugul făcătorului de mir, untul- 
delemn, ungere sfântă va fi. 

26. Şi vei unge din ei cortul măr- 
turiei şi sicriul mărturiei, 

27. Şi toate vasele lui, şi sfeşni- 
cul şi toate vasele lui, şi altarul tă- 
mâierii şi altarul arderilor de tot, 
şi toate vasele lui. 

28. Şi masa şi toate vasele ei, şi 
spălăloarea şi căpătâiul ei. 

29. Şi le vei sfinţî pre ele, şi vor 
îi sfinte sfinţilor, tot cel Ce se va 
atinge de ele se va sfinţî- 

30. Şi pre Aaron şi pre fiii lui 
vei unge, şi vei sfinţi pre ei, ca să 
preoţească mie. 

31. Şi vei grăi fiilor lui Israil, zi- 
când: untuldelemn unsoare de un- 



21, 27, 21. 25. 29, 7. 27. 40, 9. 
30, 29, 7. 



BO-31 in 



gere sfânt va fi acesta vouă* întru 
neamurile voastre. 

32. Pe -trapul omenesc să nu ?se 
ungă, şi după tocmeala aceasta să 
nu vă faceţi vouă asemenea, că sfânt 
este şi sfinţenie va fi vouă. 

33. Ori care va face asemenea şi 
ori care va da dintr'însul la altul 
de neam strein, va pieri din popo- 
rul său. 

34. Şi au zis Domnul către Moisî: 
iâ ţie mirosuri stacfie, onih, halvan 
mirositor şi tămâie curată, una cât 
alta să fie. 

35. Şi vor face dintr'acesiea tă- 
mâie mirositoare, lucru tocmit de 
făcător de mir, amestecat, curat, lu- 
cru sfânt. 

36. Şi vei tăiâ dintr'acestea mă- 
runt, şi vei pune împreajma măr- 
turiilor în cortul mărturii de unde 
mă voiu arăta ţie de acolo. Sfântă 
sfinţilor va ti vouă tămâia. 

37. După tocmirea aceasta să nu 
vă faceţi vouă înşivă, că va îi vouă 
sfinţenie Domnului. 

38. Ori cine va face asemenea, 
ca să se mirosească cu aceea, va 
pieri din poporul său. 

CAP. 31. 

Meşterii cortului. Serbarea Sâmbetei 
şi Tablele Legii, 

Si au grăit Domnul către Moisî, 
j zicând: 

2. Iată am chemat anume pre Ve- 
seleil feciorul lui Urie fiul iui Or din 
neamul lui luda. 

3. Şi l-am umplut de Duhul , cel 
Dumnezeesc al înţelepciunii, şi al 
înţelegerii, şi al ştiinţii întru tot lu- 
crul să cugete. 

4. J5i să îie mai mare preste me- 
şteri, şi să lucreze aurul şi argin- 
tul şi arama şi vânătul şi moho- 

35. 40, 25. 36. Num. 7, 49. 
31. 2. 35, 30; 36, 1. 3. 1 Imp. 7, 14. 
4. 35, 31, 32. 



iii 



fcşrttEA âi— ââ 



rîlul şi loriul cel roşu şi mătasea 
cea răsucită. 

->5. Şi la lucrarea pietrjlor şi la lu- 
crurile cioplirei lemnelor, să lucreze 
după toate lucrurile. 

6. Şi eu l-am dat pre el şi pre 
Eliav fiul lui Ahisamah din neamul 
lui Dan, şi la tof cel înţelept cu i- 
nima am dat înţelepciune, şi vor fa- 
ce toate câte am poruncit ţie. 

7. Cortul mărturiei şi sieriul legii 
şi acoperemânful împăcărei, care 
esfe .preste dânsul, şi gătirea cor- 
tului. 

8. Şi altarul tămâierei şi masa 
şi toate vasele ei, şi sfeşnicul cel 
curat şi toate vasele lui. 

9. Şi spălătoarea şi temeiul ei. 

10. Şi veşmintele cele de slujbă 
ale lui Aaron, şi veşmintele fiilor lui 
spre a-mi slujî mie. 

11. Şi untuldelemn al ungerii, şi 
tămâia cea pregătită pentru sfânta, 
după toate câte am poruncit jie, vor 
face. 

12. Şi au grăit Domnul către Moisî, 
zicând: 

13. Şi tu porunceşte fiilor lui Israil, 
zicând: vedeţi şi păziţi sâmbetele 
mele, că semn este între mine şi 
între voi întru neamurile voastre, ca 
să cunoaşteţi că eu sunt Domnul 
cel ce vă sfinţesc pre voi. 

14. Şi păziţi sâmbăta, că sfântă 
este aceasta Domnului şi vouă; cela 
ce o va spurcă pre aceasta cu moarte 
se va omorî, tot cel ce va lucra în- 
tr'însa va pieri sufletul acela din 
norodul său. 

15. Şase zile vei lucra; iar a şap- 
tea zi este sâmb'ălă, odihnă sfântă 
Domnului; ori cine va lucrâ în ziua 
a şaptea, cu moarte se va omorî. 

16. Şi vor păzî fiii lui Israil sâm- 



5. 35, 33. 6. 36, 2. 7. 35, 11, 12, 19. 
10. 28, 1; 35, 19; 39, 42. 13. 20, 8. 
14. 20, 8; 35, 2 Ezecbil 20, 12. 15. Esîre 
23, 12. 



betele, spre a le ţineâ pre ele în 
neamurile lor. 

17. Legătură veşnică între mine 
şi între fiii lui Israil, semn este veş- 
nic, că în şase zile au făcut Dom- 
nul cerul şi pământul, şi în ziua a 
şaptea au, încetat şis'au odihnit. 

18. Şi au dat lui Moisî îndată ce 
au încetat a-i grăi în muntele Sinaii, 
două fable^le mărturiei, table de pia- 
tră scrise cu degetul lui Dumnezeu. 

CAP, 32. 

Viţelul cel de aur. 

Şi văzând norodul că a întârziat 
Moisî a se pogorî din munte, ş'a 
adunat poporul la Aaron, şi a zis 
lui: scoalăife şi ne fă-, nouă dum- 
nezei, carii să meargă innaintea noa- 
stră, că Moisî omul acela care ne-a 
scos pre noi din pământul Eghipe- 
tului, nu ştim ee i s'a întâmplat. 

2. Şi Ie-a zis lor Aaron: luaţi cer- 
ceii cei de aur din urechile femei- 
lor voastre şi a fetelor, şi-i aduceţi 
la mine. 

3. Şi a luat tot norodul cerceii 
cei de aur, carii erau în urechile fe- 
meilor lor, şi i-a adus la Aaron. 

4. Şi i-a luat din mâinile lor, şi 
i-a închipuit în tipar, şi a făcut viţel 
turnat, şi a zis: aceştia sunt dum- 
nezeii tăi Israile, carii te-au scos 
din pământul Eghipetului. 

5. Şi văzând Aaron, a zidit jertfel- 
nic înnaintea lui, şi a strigat Aaron, 
zicând: mâine este sărbătoare Dom- 
nului, i' 

6. Şi mânecând a doua zi a fă- 
cut arderi de tot, şi a adus jertfă 
de mântuire, şi a şezut norodul de 
a mâncat şi a băut, şi s'a sculat 
să joace. 

7. Şi au grăit Domnul către Moisî, 



17. Fac. 2, 2. 18. 32, 16; 2 lege 9, 10. 
32. 1- Filip. 7, 40. 4. Ps. 105, 19, 20. 
5. Ozie7,5. 6.U Cor. 10,7. 7. 2 Lege 9, 12. 



iis 



zicând: mergi degrab de ie pogoară 
de aici, că fărădelege a făcui noro- 
dul iău, pre care l-ai scos din pă- 
mântul Eghipetului. 

8. S'a abătut curând din calea ca- 
re ai poruncit lor, şi şi-a îăcul lor 
vilei, şi s'a închinat lui, şi a jerffit 
lui, şi a zis : 

9. Aceştia sunt dumnezeii tăi I- 
sraile, carii fe-au scos din pământul 
Eghipetului. 

10. Şi acum lasă-mă, ca mâniin- 
du-mă cu iuţime asupra lor să-i 
pierz pre ei, şi te voiu face pre tine 
neam mare. 

11. Şi s'a rugat Moisl înnainfea 
Domnului Dumnezeu, şi a zis : pen- 
tru ce Doamne te mânii cu iuţime 
pre norodul tău, pre care l-ai scos 
din pământul Eghipetului cu putere 
mare şi cu braţul lău cel înalt? 

12. Ca nu cumvâ să grăiască Eghip- 
lenii, zicând: cu vicleşug i-a scos pre 
ei sâ-i ucigă în mun|i, şi să-i piarză 
pre ei de pre pământ; opreşte iuţi- 
mea mâniei tale, şi te îmblânzeşte 
spre răutatea norodului tău. 

13. Adu-ţi aminte de Âvraam şi 
de Isaac şi de lacov robii tăi, că- 
rora te- ai jurat pre tine însu{i, şi 
ai grăit către ei, zicând: înmulţi- 
voiu sămânja voastră ca stelele ce- 
rului de mulfă, şi toi pământul a- 
cesta care ai zis să-1 dai seminţii 
lor, şi să-1 ţie în veci. 

14. Şi s'au îmblânzit Domnul, des- 
pre răutatea ce au zis să facă noro- 
dului său. 

15. Şi întorcându-se Moisî s'a po- 
gorît din munte, având în mâini cele 
două table ale legii; lespezi de pia- 
tră scrise pe amândouă părţile, de- 
oparte şi de cealaltă parte erau 
scrise. 

16. Şi tablele lucrul lui Dumne- 



10. Fac. 32, 26. 11. Num. 14, 13; Ps. 105, 23. 
12. Num. 14, 16, 19. 13. Fac. 22, 17; 15, 7. 
15. 2 Lege 9, 15. 16. 31, 18; 2 Lege 9, 10. 



2eu erau, şl scrisoarea, scrisoarea 
lui Dumnezeu săpată în lespezi. 

17. Şi auzind Isus glasul noro- 
dului strigând, a zis către Moisî: 
glas de războiu este în tabără. 

18. Iar Moisî a zis : nu este glas 
de ostaşi tari, nici glas de oameni 
slabi carii fug, ci glas de oameni 
beli auz eu. ~" 

19. Şi apropiindu-se de tabără a 
văzut vi(elul şi horele, şi mâniin- 
du-se cu iu|ime Moisî, a aruncat din 
mâinile sale amândouă tablele, şi 
le-a sfărâmat subt munte. 

20. Şi luând viţelul care făcuse, 
1-a ars în foc, şi l-a măcinat mă- 
runt, şi l-a presărat pe apă, şi a 
adăpat cu el pre fiii lui Israil. 

21. Şi a zis Moisl către Aaron: 
cc ţi-a făcut norodul acesta, de ai 
adus preste ei păcat mare? 

22. Şi a zis Aaron către Moisl: 
nu te mâniâ doamne, că tu ştii cum 
este norodul acesta când se por- 
neşte. 

23. Că a zis mie : fă-ne nouă dum- 
nezei, carii să meargă înnainfea noa- 
stră, că Moisî omul acela care ne-a 
scos pre noi din pământul Eghipe- 
tului, nu ştim ce i s'a întâmplat. 

24. Şi am zis lor: la cine este aur 
adunaji-1, şi l-a adunat şi l-a dat 
mie, şi l-am aruncat în foc şi a ie- 
şit viţelul acesta. 

25. Şi văzând Moisl norodul cum 
s'a risipit, că-i risipise pre ei Aaron 
spre bucurie neprietenilor lor. 

26. A stătut Moisî în uşa faberii, 
şi a zis: cine este al Domnului să 
vie la mine, şi s'au adunat la el 
foţi fiii lui Levî. 

27. Şi le-a zis lor: acestea zice 
Domnul Dumnezeul lui Israil : pu- 
neţi^ fiecare sabia s'a pre coapsă, 
şi mergeţi dela o poartă până la 
cealaltă poartă prin tabără, şi uci- 



20. .2 Lege 9, 21. 



RiKtlo 



Ii4 



&ŞIREA 82-3â 



defi fiecare pfe fratele său, pre ve- 
cinul său şi pre aproapele său. 

28. Şi au făcut îiii lui Levî după 
cum le-a poruncii lor Moisi, şi au 
căzut ojîi norod în ziua aceea ca 
la trei mii de oameni. 

29. Şi le-a zis lor Moisî: astăzi 
v'ati umplut mâinile voastre Dom- 
nului fiecare întru îiul şi întru fra- 
tele său, ca să, se deâ preste voi 
binecuvântare. 

30. Iar a doua zi a zis Moisi că- 
tre norod : voi a{! săvârşit păcat 
mare, şi acum mă voiu suî către 
Dumnezeu, ca să mă rog pentru pă- 
catul vostru. 

31. Şi s'a înnapoiat Moisi la Dom- 
nul, şi a zis: rogu-mă Doamne, pă- 
cătuit-a norodul acesta păcat mare, 
îăcându-şi lui dumnezei de aur. 

32. Şi acum de vei să ierji lor pă- 
catul, iarfă-1; iar de nu, şferge-mă 
pre mine din cartea ta, care ai scris. 

33. Şi au zis Domnul către Moisî: 
pre cei ce au păcătuit înnaintea mea, 
îi voiu şterge pre ei din canea mea. 

34. Iar acum mergi, şi povăfueşte 
pre poporul acesta la locul care {i- 
am zis ţie, iată îngerul meu va merge 
înnaintea fetii tale; iar în ziua care 
voiu socoti, voiu aduce preste ei 
pedeapsă pentru păcatul lor. 

35. Şi au bătut Domnul pre norod 
pentru facerea viţelului, care 1-a fă- 
cut Aaron. 

CAP. 33. 

Moisi se roagă pentru -popor. Doreşte 
să vaza slava Domnului, 

Şi au zis Domnul către Moisî: mergi 
de aici tu şi norodul tău pre care 
l-ai scos din pământul Eghipefului, 
şi du-te la pământul care m'am ju- 
rat lui Avraam, lui Isaac şi lui Ia- 
cob, zicând: seminţiei voastre voiu 
da pământul acesta. 

34. 23, 20, 23; 14, 19. 



2. Şi împreună voiu trimite pre în- 
gerul meu înnaintea la, şi va scoate 
pre Amoreu şi pre Heleu şi pre Fe- 
rezeu şi pre Ghergheseu şi pre E- 
veu şi pre Eyuşeu şi pre Hananeu. 

3. Şi le voiu duce în pământul 
din care curge lapte şi miere, că 
nu mă voiu sui împreună cu line, 
că eşti norod tare la cerbice, să nu 
te pierz pre cale. 

4. Şi auzind norodul acest cuvânt, 
rău a plâns cu lacrimi şi n'a ,mai 
pus nimeni podoabă pre dânsul. 

5. Şi au zis Domnul către Moisi: 
grăeşte fiilor lui Israil : voi popor 
greu la cerbice, vedeţi să nu aduc 
eu preste voi altă bătae, şi voiu pier» 
de pre voi, acum dar îuaţi-vă hai- 
nele măririlor voastre şi podoaba, 
şi voiu arătă cele ce voiu îace ţic 

6. Şi şi-au scos fiii lui Israil po- 
doaba lor şi îmbrăcămintea la mun- 
tele Horiv. 

7. Şi luând Moisi cortul său 1-a 
întins afară departe de tabără, şi s'a 
chemat cortul mărturiei; şi tot cel ce 
chemâ pre Domnul, ieşeâ ia cort a- 
îară de tabără. 

8. Iar când Moisî ieşeâ la cortul cel 
afară de tabără, srâ fot norodul ui- 
tându-se fiecare dela uşa cortului 
său, şi se uita după el când mer- 
gea Moisi, până ce intrâ el în cort. 

9. Şi după ce intrâ Moisî în cort, 
se pogorâ stâlpul cel de nor şi stă 
la uşa cortului, şi grăiâ Moisi. 

10. Şi vedeâ tot norodul stâlpul 
cel de nor stând la uşa cortului, 
şi stând tot norodul se închina fie- 
care dela uşa cortului său. \ 

11. Şi au grăit Domnul către Moisî 
faţă la fată, ca şi cum ar grăi ci- 
nevâ către, prietenul său; şi-1 trimefeâ 
la 4abără, iar Isus feciorul lui Navi 
tânărul sluga lui, nu ieşeâ din cort. 

12. Şi a zis Moisi către Domnul: 

33. 2. 23, 20; 2 Lege 7, 22. .?. Eşire3, 8: 
2 Lege 9, 13. 10. Num. 12, 8, 



ftŞIREA 



iată iu zici mie, povăţueşte pre no- 
rodul acesta, şi nu mi-ai arătat pre 
cine vei să lrimi{i împreună cu mine, 
şi iu mi-ai zis : ie ştiu pre tine mai 
mulf decâi pre ioţi, şi har ai la mine. 

13. Deci de am aflai har înnain- 
iea ta, arată-te mie însuţi de faţă 
să ie văz, ca să aflu har înnainiea 
ia, şi ca să cunosc că neamul ace- 
sta esie poporul iau. 

14. Şi i-au zis lui Domnul: eu în- 
sumi voiu merge înnainiea ia, şi ie 
voiu odihni. 

15. Şi a zis către dânsul: de nu 
vei merge tu însuţi împreună cu 
noi, să nu mă scoţi pre mine de aici. 

16. Şi cum se va şh* adevărat că 
am aflai har înnainiea ia, eu şi no- 
rodul tău, fără numai de vei merge 
iu împreună cu noi? Şi mă voiu 
mărî eu şi norodul tău mai mult 
decât toate neamurile, câte sunt pre 
pământ. 

Î7. Şi au zis Domnul căire Moisî: 
şi acest cuvânt al tău care l-ai grăii, 
voiu face, că ai aflai har înnainiea 
mea, şi te ştiu pre tine mai mulf 
decât pre toţi. 

18. Şi a zis: arată mie slava ta. 

19. Şi au zis: eu voiu merge în- 
nainiea ta cu slava mea, şi voiu 
chemâ cu numele meu, Domnul în- 
nainiea ia, şi voiu miluî de cine 'mi 
va fi milă, şi . nu mă voiu îndura 
de cine nu 'mi va fi milă. 

20. Şi au zis: nu vei puteâ vedea 
faţa mea, că nu va vedea omul faţa 
mea, şi să fie viu. 

21. Şi au zis Domnul: iată loc la 
mine, şi vei sta pe piatră. 

22. Şi când va trece slava mea, 
te voiu pune în fereastra piefrii, şi 
voiu acoperi cu mâna mea presie 
tine până ce voiu trece. 

23. Şi voiu da la o parte mâna 

13. 34, 9; Ps. 102, 1. 16. 2 Lege 4, 6. 

17. 2 Tim. 2, 19. 19. Ioan 1, 14; Rom. 9, 15. 
20. 19, 21 i Jud. 13, 22. 22. 34, 5, 6. 

23. 1 Tim. 6, 16. 



33-34 115 



mea, şi atunci vei vedeâ dosul meu; 
iar faţa mea nu se va arăta ţie. 

CAP. 34. 

Alte table ale legii. 

Si au zis Domnul către Moisi: cio- 
j pleşte două table de piatră ca şi 
cele diniâiu, şi te suie la mine în 
munte, şi voiu seri pre table cuvin- 
iele ce erau pre tablele cele dinfâiu 
pe care le-ai sfărâmat. 

2. Şi te găteşie dimineaţă, şi te 
vei sui pre muntele Sinai, şi vei 
sta înnainiea mea acolo pre vârful 
muntelui. 

3. Şi nimenea să nu se suie cu 
tine, şi nimenea să nu se ivească 
în toi muntele; iar oile şi boii, să 
nu pască aproape de muntele acela. 

4. Şi cioplit-a Moisî două table 
de piatră ca şi cele dintâiu, şi mâ- 
necând de dimineaţă s'a suif în mun- 
tele Sinai, după cum i-au poruncit 
Domnul, şi a luai Moisi cele două 
lespezi de piatră. 

5. Şi s'au pogorît Domnul în nor, 
şi a stătut Moisî înnaintea lui, şi a 
chemat numele Domnului. 

6. Şi când au trecut Domnul în- 
naintea lui, a strigai: Domnul Dum- 
nezeu îndurat, şi milostiv, îndelung 
răbdător, şi mult milostiv, şi ade- 
vărat. 

7. Cel ce păzeşte dreptatea şi face 
milă la mii, cel ce şterge fărădele- 
gile şi nedreptăţile şi păcatele, şi 
nu curăţeşte pre cel vinovat, cel ce 
aduce fărădelegile părinţilor presfe 
fii şi presfe fiii fiilor, preste al treilea 
şi al patrulea neam. 

8. Şi grăind Moisi s'a plecat pre 
pământ, şi s'a închinat, 

9. Şii-a zis: de am aflat har în- 
naintea ta, să meargă Domnul îm- 



3/fc. 1. 2 Lege 10, 1. 3. 19, 12. 5. 33, 22. 

6. Ps. 102, 5; Num. 14, 18. 7. 2 Lege 5, 
10; Eşire 20, 5; Ier. 32, 18. 9. 33, 13, Fac, 
18, 3. 



116 



EŞlkEA U 



preună cu rtoi, ca* norodul este tare 
ia cerbice, şi Vei lua lu păcatele 
noastre şi fărădelegile noastre, şi 
Vonl îi âi tăi. 

ÎO. Şi au zis Domnul către Moisi: 
iată eu pui ţie legătură înnaintea a 
tot poporul tău, face-voiu lucruri 
mărite, care nu s'au făcut în tot pă- 
mântul şi în tot neamul, şi va ve- 
dea poporul întru carii eşti tu, lu- 
crurile Domnului, că minunate sunt 
cele ce voiu face eu ţie. 

lt. Ia aminte toate câte porun- 
cesc fie. Iată eu scoţ dinaintea voa- 
stră pre Amoreu şi pre Hananeu şi 
pre Ferezeu şi pre Heteu şi pre E- 
veu şi pre Ghergheseu şi pre Ie- 
vuseu. 

12. Ia aminte, ca nu cumva să 
pui legătură cu cei ce şed pre pă- 
mântul întru care intri, ca să nu 
se facă piedecâ întru voi. 

13. Capişfele lor să le dărâma ji, 
şi stâlpii lor să-i zdrobiţi, şi desi- 
şurile lor să le tăiaţi, şi chipurile 
dumnezeilor lor să le ardeţi în foc. 

14. Că nu vă veţi închina la alţi 
dumnezei, că Domnul Dumnezeu nu- 
me răvnit, Dumnezeu răvnitor este. 

15. Ca nu cumvâ să pui legătură 
cu lăcuitorii din acel pământ, şi vor 
curvî după dumnezeii lor, jertfind 
dumnezeilor lor, şi te vor chemâ 
şi vei mâncâ din jertfele lor. 

16. Şi vei luâ din felele lor pen- 
tru fiii tăi, şi din fetele tale vei da 
feciorilor lor, şi vor curvi fetele tale 
după dumnezeii lor, şi vor curvi fe- 
ciorii tăi după dumnezeii lor. 

17. Şi dumnezei turnaţi să nu 
faci ţie. 

18. Şi sărbătoarea azimilor să o 
păzeşti ; şapte zile vei mâncâ azime, 
după cum am poruncit ţie la vreme 



10. 2 Lege 5, 2. 12. 23, 32, 33. 13. Fac. 
35, 2. 14. 20, 5; 2 Lege 4, 24. 15. 23, 32; 
2 Lege 7, 2. 16. 3 Imp. 11, 2; Num. 25, l; 
Jud. 3, 6. 17. 20, 23; Lev. 19, 4. 18. 12, 15; 
23, 15; 2 Lege 16, 1. 



îft luna Cea dînfâiu, penfrucăîn luna 
cea dinfâiu ai ieşit din Eghipet. 

19. Toată partea bărbătească ce 
deschide pântecele, a mea va fi, în- 
fâiu născutul vacei, şi întâiu nă- 
scutul oii ; 

20. Iar întâiu născutul asinei vei 
răscumpără cu oaie ; şi de nu-1 vei 
răscumpără, vei da preţul lui; tot 
cel întâiu născut al fiilor tăi vei răs- 
cumpără, să nu te arăţi înnaintea 
mea deşert. 

21. Şase zile lucrează ; iar a şap- 
tea zi te vei odihnî, nu vei semănâ, 
nici vei secerâ. 

22. Şi sărbătoarea săptămânilor 
vei face mie începătura secerii grâu- 
lui, şi sărbătoarea strângerii roade- 
lor la mijlocul anului. 

23. De trei ori pe an se va arătâ 
toată partea ta cea bărbătească în- 
naintea Domnului Dumnezeului lui 
Israiî. 

24. Căci când voiu scoale nea- 
murile dinnaintea feţii tale, şi voiu 
iăţî hotarele tale, nimenea nu va 
pofti pământul tău, când te vei sul 
să te arăţi înnaintea Domnului Dum- 
nezeului tău în trei vremi ale anului. 

25. Să nu junghii presfe aluat sân- 
gele jertfelor mele, şi să nu rămână 
până dimineaţa jertfa praznicului pa- 
ştilor. 

26. Pârga rodurilor pământului tău 
vei aduce în casa Domnului Dum- 
nezeului tău. Să nu fierbi mielul în 
laptele mumei lui. 

27. Şi au zis Domnul către Moisî: 
scrie cuvintele acestea, că. pe ace- 
ste cuvinte voiu face cu tine şi cu 
Israil legătură. 

28. Şi a fost Moisî înnaintea Dom- 
nului patruzeci de zile şi patruzeci 

de nopţi, pâine n'a mâncat şi apă 



19. 13, 2; 22, 29; Lev. 27, 26; Num. 3, 13; 
8, 17. 20. 13, 13. 21. 20, 8, 9. 22. 2 Lege 
16, 10. 23. 23, 17; 2 Lege 16, 16. 25.Eşire 
23, 18. 26. 23, 19; 2 Lege 26, 2. 28. 24, 18; 
2 Lege 9, 18. 



EŞIREA 34—35 



117 



n'a băut, şi a scris pre table cuvin- j 
fele acestea ale legăturii, cete zece 
porunci. 

29. Iar când s'a pogorît Moisî din 
muntele Sinai având în mâini cele 
două table ale legii, nu ştia că faţa 
sa strălucea de când au grăit Dum- 
nezeu lui. 

30. Deci Aaron şi toţi fiii lui Is- 
rail văzând pre Moisî şi chipul feţii 
sale fiind slăvit, se temeau a se a- 
propiâ de el. 

31. Atunci Moisî i-a chemat pre 
ei, şi s'a întors către dânsul Aaron 
şi toate căpeteniile adunării, şi a 
grăit lor Moisî. 

32. Şi după aceasta s'au apropiat 
la dânsul toţi fiii lui lsrail, şi le-a 
grăit lor toate câte i-au poruncit lui 
Domnul în muntele Sinai. 

33. Şi când a încetat a grăî că- 
tre ei, a pus acoperemânl pre faţa sa. 

34. Iar când infrâ Moisî înnaintea 
Domnului să grăească lui, îuâ aco- 
peremânful până ce ieşâ. Şi dupăce 
ieşâ, grăia tuturor fiilor lui lsrail ceie 
ce poruncise lui Domnul. 

35. Şi vedeau fiii lui lsrail faţa lui 
Moisî, că erâ slăvită, şi-şi acopereâ 
Moisî faţa sa până când intră să 
grăiască cu dânsul. 

CAP. 35. 

Păzireci sâmbetei. Darea de bună voie. 
Chemarea meşterilor, 

8i a strâns Moisî toată adunarea 
} fiilor lui lsrail, şi Ie-a zis lor: a- 
cestea sunt cuvintele, care au zis 
Domnul să Ie faceţi. 

2. Şase zile lucrează, iar ziua a 
şaptea să o sfinţeşti pre ea, că este 
sâmbătă zi de odihnă Domnului, 
fot care va lucrâ întru ea să moară. 

3. Să nu ardeţi foc în lăcaşurile 
voastre în ziua sâmbetei; eu Domnul. 

29. 2 Lege 4, 13. 32. 35, 1. 33. 2 Cor. 
3, 13» 

35. 1. 34, 32. 2. 20, 8J Num. 15, 32-35. 



4. Şi a grăit Moisî către toată a- 
dunarea fiilor lui lsrail, zicând : A- 
cesfa este cuvântul care au porun- 
cit Domnul: 

5. Aduceţi din ale voastre dare 
Domnului, fiecare ce-l lasă inima 
să aducă pârgă Domnului: aur, ar- 
gint, aramă. 

6. Ţesătură vânătă, mohorîtă, roşu 
îndoit răsucit, de mătase şi de păr 
de capră. 

7. Piei de berbece roşite, piei vi- 
nete şi lemne neputrezitoare. ,■ 

8. Untdelemn de candelă, miresme 
pentru ungere şi aromate pentru tă- 
mâie. 

9. Pietre sardiu, pietre de săpat la 
umărar şi la haina cea până la pi- 
cioare. 

10. Tot cel iscusit la minte întru 
voi, să vină şi să facă toate câte 
au poruncit Domnul. 

11. Cortul cu mărunţişurile şi a- 
coperemânturile şi întinsorile şi ză- 
voarele şi stâlpii. 

12. Sicriul mărturii cu drugii lui, 
acoperemântul împăcării şi catape- 
teasma. Şi pânzele curţii cu stâlpii 
ei, şi pietrele de Smaragd, tămâia 
şi untuldelemn pentru ungere. 

13. Masa şi cu toate vasele ei şi 
pâinele punerii înnainfe. 

14. Şi sfeşnicul luminii cu toate 
vasele lui şi candelele lui şi untul- 
delemn de lumină. 

15. Altarul tămâierei cu drugii lui, 
untuldelemn de ungere, miresmele 
pentru tămâiere şi perdeaua uşa cor- 
tului. 

16. Altarul arderii de tot cu va- 
tra lui cea de aramă, cu drugii lui 
şi toate vasele lui şi spălătoarea cu 
temelia ei. 

17. Pânzele curţii, stâlpii ei cu piu- 
liţele şi acoperemântul uşii curţii. 



5. 25, 2! 2 Cor. 9, 7. 11. 25, 8; 39, 32. 
12. 25, 17; 37, 1, 6. 13. 25, 23 ; 37, 10. 
14. 25, 31; 37, 17. 16. 27, 1J 30, 18. 



118 



EŞIREA 35 -36 



18. Ţăruşii cortului, ţăruşii curţii 
cu funiile lor. 

19. Veşmintele cele sfinte ale lui 
Aaron preotul, veşmintele cu care 
slujesc în sfânta, şi hainele de pre- 
oţie ale fiilor Iui Aaron, şi unfulde- 
lemn de ungere şi aromatele pentru 
tămâiere. 

20. Deci ieşi toată adunarea fiilor 
lut lsrail dela Moisî. 

21. Şi a adus fiecare ce-1 lăsa 
inima şi ce-i spuneâ cugetul dar 
Domnului pentru toate lucrurile cor- 
tului mărturiei, şi toată găfirea lui 
şi toate veşmintele sfintei. 

22. Au adus bărbaţii dela femeile 
lor, fiecare ce-i spuneâ cugetul: pe- 
ceţi, cercei, inele, brăţări, salbe şi 
felurite vase de aur. 

23. Fiecare aducea dar de aur 
Domnului, şi mai aduceau, cari a- 
veau, ţesături de mătase vânătă, ro- 
şie, carmezie şi albă şi piei vinete 
şi piei de berbeci roşite pentru a- 
coperiş. 

24. Şi cei ce aveau argint şi a- 
ramă aduceau daruri Domnului, şi 
la cine se găseâ lemne neputrezi- 
toare le aduceau toate lucrurile pre- 
gătirii. 

25. Şi toate femeile care erau is- 
cusite la ţesut cu mâinile, au adus 
tort vânăt, mohorît, roşu şi alb de 
mătase. 

26. Şi toate femeile care se pri- 
cepeau cu toată inima făceau pă- 
turi de păr de capră. 

27. Iar căpeteniile au adus pietre 
de smaragd şi pietre scumpe pen- 
tru umărar şi engolpion. 

28. Şi miresme, şi unfuldelernn de 
candelă şi de ungere, şi aromate 
pentru tămâiere. 

29. Deci fiii lui lsrail bărbat sau 
femeie cu dragă inimă aduceau da- 
ruri Domnului; şi venind lucrau tot 



ce au poruncit Domnul prin Moisî 
să facă. 

30. Şi a zis Moisî fiilor lui lsrail: 
iată auochemat Dumnezeu anume pre 
Veseleil al lui Urie, fiul lui Ur din 
neamul lui Iuda. 

31. Şi l-a umpiui pre el de Duh 
Dumnezeesc, de înţelepciune, de pri- 
cepere şi de toată ştiinţa. 

32. Să fie mai mare presfe meşteri, 
şi după toate lucrurile ' meşteşugu- 
lui celui mare să facă aurul şi ar- 
gintul şi arama. 

33. Să cioplească piatra, şi să 
pregătească lemnele; şi să facă tot 
lucrul cu iscusinţă. 

34. Şi i-a sporit priceperea lui şi 
lui Eliav al lui Ahisamah din nea- 
mul lui Dan. 

35. l-au umplut pre ei de înţelep- 
ciune, ca să facă tot felul de lucruri, 
să taie, să ţeasă, să coasă cu vânăt, 
cu roşu, cu carmeziu şi alb, tot fe- 
lul de ţesături şi să născocească tot 
felul de lucruri măesfrite. 

CAP. 36. 

Alcătuirea cortului sfânt., 

Deci Veseleil şi Eliav şi toţi băr- 
baţii înţelepţi cărora Domnul au 
dat înţelepciune şi înţelegere, să ştie 
a face toate lucrurile pentru sfânta, 
făcură după toate câte le poruncise 
Domnul. 

2. Şi a chemat Moisî pre Vese- 
leil şi pre Eliav şi pre toţi câţi a- 
veau înţelepciune, cărora le-au dat 
Dumnezeu pricepere, şi pre toţi cari , 
de bună voie au Voit să meargă la 
lucruri, ca să le săvârşească. 

3. Şi au luat dela Moisî toate da- 
rurile pe care le-au adus fiii lui ls- 
rail la lucrul sfintei, ca să le facă 
pre ele; căci ei aduceau în fiecare 
dimineaţă darurile lor. 



19. 28, 2; 31, 10. 28. 25, 6. 



30. 31, 2. 31. 31, 4. 33. 31, 5. 
36. 2. 31, 2; 35, 30. 2. 31, 6. 



EŞIREA 36 



119 



4. Deci veneau fofi înţelepţii, carii 
făceau lucrurile sfintei, fiecare du- 
pă lucrul său, care 'lucră, şi au grăif 
către Moisî: poporul aduce mai mul! 
decât sunt lucrurile, care au porun- 
cit Domnul să se facă. 

5. Atunci a poruncit Moisî, şi a 
strigat în tabără, zicând: bărbat şi 
femeie să nu mai aducă daruri pen- 
tru sfânta; şi poporul a încetat de 
a mai aduce. 

6. Căci erâ destul material pentru 
lucru, ba încă prisosea. 

7. Deci tofi bărbaţii pricepuţi din- 
tre cei ce lucrau la cort au făcut zece 
covoare de mătase împletită, vânăt, 
mohorît şi roşu împletit, ţesătură 
aleasă cu Heruvim. 

8. Lungimea unui covor erâ de 
douăzeci şi opt de coţi, şi lăţimea 
de patru coţi, toate covoarele ereau 
de o măsură. 

9. Cinci covoare erau prinse unul 
de altul de o parte, şi cinci de cea- 
laltă parte. 

10. Şi au făcut chiotori vinete la 
marginea fiecărui covor de o parte 
spre împreunare, şi aşa au făcut la 
marginea covorului celui din afară 
la împreunarea a doua, cincizeci de 
chiotori au făcut de o parte a co- 
vorului, şi cincizeci de chiotori au 
făcut de cealaltă parte a covorului 
spre împreunarea celui de al doilea, 
cu laţa unul către altul căutând fie- 
care. 

11. Şi au făcut cincizeci de copci 
de aur, şi au împreunat covoarele 
unul cu altul cu copcele, şi se fă- 
ceâ un cort. 

12. Şi au făcut unsprezece pă- 
turi de păr de capră, ca să acopere 
cortul. 

13. Lungimea unei pături erâ de 
* treizeci de coţi, şi lăţimea erâ de 

patru. Toate cete unsprezece pături 

7. 26, 1. 8. 26, 2. 10. 26, 4. 11. 26, 6. 
72. 26. 7. 



erau de o măsură, cinci pături îm- 
preunate de o parte şî şase de altă 
parte. 

14. Şi au făcut cincizeci de chio- 
tori pre marginea 'păturii cei din 
mijloc spre împreunare, şi cincizeci 
de chiotori au făcut pre marginea 
păturii ce se împreuna cu a doua. 

15. Şi au făcut cincizeci de copci 
de aramă, şi au prins copcile de 
chiotori şi au împreunat păturile şi 
s'au făcut una. 

16. Şi au făcut acoperemânt cor- 
tului din piei de berbece roşite, şi 
deasupra lor acoperemânt de piei 
vinete. 

17. Şi au făcut scânduri cortului 
de lemne nepufrezitoare. 

18. Fiecare scândură er5 de zece 
coţi lungă, şi de un cot şi jumăiate 
lată. 

19. Fiecare aveâ câte două cepuri 
stând faţă în îaţă. 

20. Aşâ au făcut toate scândurile 
cortului; adică douăzeci de scânduri 
despre partea cea de către miazăzi, 
şi au făcut patruzeci de piuliţe de 
argint la cele douăzeci de scânduri. 

21. Câte două piuliţe Ia fiecare 
scândură de amândouă părţile ei. 

22. Şi la laturea a doua de către 
miazănoapte douăzeci de scânduri, 
şi patruzeci de piuliţe ia dânsele de 
argint, două piuliţe la o scândură 
de amândouă părţile ei, şi două la 
o scândură de amândouă părţile ei. 

23. Iar dindărătul cortului în latu- 
rea despre apus, au făcut şase scân- 
duri. t 

24. Şi alte două scânduri au fă- 
cut la cele două unghiuri ale cor- 
tului dindărăt. 

25. Şi erau unite de jos până sus; 
şi într'acelaş chip formau un în- 
treg. 

26. Aşâ au întocmit şi scândurile 

14. 26, 5, 10. ÎS. 26, 14. 17. 26, 15. 
21. 26, 21. 23. 26, 22. 25. 26, 24. 
26. 26, 25. 



120 



UŞI REA 36- 37 



dela cele două unghiuri, . erau opt 
scânduri, şi aveau şasesprezece piu- 
liţe de argint, câte două de fiecare 
scândură. 

27. Şi au făcut cinci zăvoare de 
lemne neputrezitoare la scânduri de 
o parte a cortului; 

28. Iar cinci zăvoare la scânduri 
de cealaltă parte a cortului. 

29. Şi cinci zăvoare ia scânduri 
cele dindărătul cortului despre apus. 

30. Şi zăvorul cel din mijloc se 
pefreceâFdela o parte la alta prin 
mijlocul scândurilor. 

31. Iar scândurile ie-au ferecat 
cu aur. 

32. Şi verigele lor prin care se bă- 
gau drugii le-au făcut de aur, şi ză- 
voarele le-au ferecat cu aur. 

33. Şi au făcut acoperemânt de 
vânăt, mohorît, roşu împletit şi de 
mătase răsucită, ţesătură aleasă cu 
Heruvim. 

34. Şi l-au pus pre patru stâlpi 
neputrezifori ferecaţi cu aur, şi că- 
pătâeîe lor de aur, şi piuliţele lor, 
patru de argint 

35. Şi au făcut perdea la uşa cor- 
tului de vânăt, de mohorît, de roşu 
împletit şi de mătase răsucită, lu- 
crată împeslrit. 

36. Şi stâlpii ei cinci, şi căpă- 
tâele lor le-au ferecat cu aur. 

37. Şi le-au turnat pentru ele cinci 
piuliţe de aramă. 

CAP. 37. 

Odoareh sfinte din cort. 

Si a făcut Veseleil sicriul din lemne 
j neputrezitoare de doi coţi şi ju- 
mătate lung, de un cot şi jumătate 
de lat, şi de un cot şi jumătate de 
înalt. 

2. Şi l-a ferecat cu aur curat din 
lăuntru şi dinafară, şi i-a făcut lui 

27. 26, 26. 28. 26, 27. 30. 26, 28. 31. 26, 
29. 34. 26, 32. 35. 26, 33, 36. 
37. 1. 25, 10. 



cunună de aur cu zimţi împrejur. 

3. Şi a turnat patru verigi de aur 
la cele patru unghiuri ale lui, două 
verigi de o parte, şi două verigi de 
cealaltă parte. 

4. Şi a îăcut drugi de lemne ne- 
putrezitoare, şi le-au ferecat cu aur. 

5. Şi a băgat drugi prin verigele 
cele din părţile Sicriului, să ridice , 
Sicriul cu ele. 

6. Şi deasupra Sicriului a făcut 
acoperemântul împăcărei de aur cu- 
rat de doi coţi şi jumătate de lung, 
şi de un cot şi jumătate de lat. 

7. Şi a făcut doi Heruvimi de aur 
bătut, şi i-a pus de amândouă păr- 
ţile acoperământului împăcărei. 

8. Un Heruvim de o parte, şi altu 
de cealaltă parte a acoperemânlului 
împăcărei. 

9. Şi amândoi Heruvimii întindeau 
aripile deasupra şi umbreau cu ele 
acoperemântul împăcărei; iar feţele 
lor erau îndreptate una către alta 
şi căutau spre acoperemântul îm- 
păcărei. 

10. Şi a făcut masă de lemne ne- 
putrezitoare de doi coţi de lungă, 
şi de un cot de lată, şi de un cot 
şi jumătate de înaltă. 

11. Şi a îerecaf-o cu aur curat, 
şi i-a făcut o îngrăditură de aur 
zimţuită împrejur. 

12. Şi i-a făcut ei cunună împre- 
jur de un lat de mână, şi a făcut 
zimţi suciţi de aur împrejurul cu- 
nunii. 

13. Şi a turnat pentru ea patru 
verigi de aur la cele patru laturi ale 
picioarelor ei, subt cununa cea îm- 
pletită. 

14. In verigi se puneau drugi, ca 
să rtdice masa. 

15. Şi a făcut drugii de lemne ne- 
putrezitoare, şi le-a ferecat cu aur, 
ca să ridice masa. 



6. 25, 17. 7. 25, 18 . 9. 25, 20; Evr. 9, 5. 

10. 25. 2.1: 3S. 13- 11- ">*■•- ™ * •> * 



E$ÎREA 



16. Şi a făcui vasele mesii de aur 
curat, blidele ei, căţuele, căuşile şi 
năsfrăpile de furnal. 

17. Şi a făcut sfeşnicul de aur 
curat, bătut. 

18. Fusul lui, cu ramurile, cu sca- 
fele, cu merişoarele şi florile din- 
tr'însuî. 

19. Şase ramuri ieşind dintr'însuî, 
trei ramuri dintr'o parte şi trei din 
cealaltă parte a lui. 

20. Şi câte trei scafe, floare în 
chipul nucşoarelor, şi merişoare la 
fiecare ramură. 

21. Adică trei scafe, merişor şi 
floare, în chipul nucşoarelor, în fie- 
care ramură. 

22. Âşâ erau la cele şase ramuri, 
care ies din sfeşnic. 

23. Iar în sfeşnic erau patru me- 
rişoare în chipul nucşoarei, într'o 
ramură scafă şi florile. 

24. Câte o scafă subt fiecare din 
cele câte două ramuri dintr'însuî, şi 
câte o scafă subt cele alte două ra- 
muri dintr'însuî, aşâ la toate cete 
şase ramuri, care ies din sfeşnic. 

25. Şi ramurile şi scafele dintr'în- 
suî erau toate bătute din aur curat. 

26. Şi a făcut luminile lui şapte, 
şi lingurile lui. 

27. Şi cleştele lui de aur curat. 

28. De un talant de aur curat l-a 
făcut pre el, şi toate vasele lui. 

29. Şi a făcut altarul lămâerei din 
lemne nepulrezitoare de un cot de 
lung, şi de un cot de lat în patru 
muchi, şi de doi coţi înălţimea lui, 
cu coarnele lui dintr'însuî. 

30. Şi l-a ferecat cu aur curat, 
gratiea lui şi păreţii lui şi coar- 
nele lui. 

31. Şi i-a făcut lui cunună împle- 
tită de aur împrejur, şi două verigi 
de aur curat i-a făcut lui subt cu- 
nuna cea împletită a lui, de amân- 



37-38 r 121 



două părţile lui, la coastele lui, spre 
a pune în ele drugi, ca să-1 ridice. 

32. Iară drugii i-a făcut din lemne 
nepulrezitoare, şi i-a ferecat cu aur. 

33. Şi a făcut unfuldelemn cel 
sfânt al ungerii şi tămâia din mi- 
rodenii curate, după meşteşugul fă- 
cătorilor de mir. 

CAP. 38. 

Curtea Cortului şi lucrurile din ea. 

Si a făcut jertfelnic de ardere de 
j tot din lemne nepulrezitoare de 
cinci cofi de lung şi cinci coţi de 
lat, tot în patru muchi, şi de trei 
coţi înălţimea jertfelnicului. 

2. Şi i-a făcut patru coarne ce 
ieşau dintr'însuî la cele patru un- 
ghiuri, şi îe-a ferecat cu aramă. 

3. Şi a făcut cunună jertfelnicului 
şi acoperemântuî lui, şi paharele 
tui şi furcuţile cele de carne ale lui, 
şi căţuia lui şi toate vasele lui le-a 
făcut de aramă. 

4. Şi i-a făcut lui grătar, lucru ca 
mreaja de aramă. 

5. Şi a făcut grătarului patru ve- 
rigi de aramă în patru părţi, şi le-a 
pus subt grătarul jertfelnicului de 
desubt; şi erâ grătarul pe la mijlo- 
cul jertfelnicului. 

6. Şi a făcut drugi jertfelnicului 
de lemne nepulrezitoare, şi le-a fe- 
recat cu aramă, şi băgau drugii prin 
verigile cele din coastele jertfelni- 
cului, când îl ridicau pre el. 

7. L-a făcut scobit de scânduri. 

8. Şi a făcut spălătoare de aramă 
şi temelia ei de aramă, din oglin- 
zile femeilor celor ce au postit, cele 
ce strejuiaitla uşa cortului mărturiei. 

9. Şi a făcut curtea despre mia- 
zăzi, *cu pânzele curţii de roşu ră- 
sucit de o sută de coţi. 

10. Şi stâlpii lor douăzeci, şi te- 



16. 25, 29. 17. 25, 31; 35, 14. 21. 25, 36. 
">s <>e ia 



38. î 1 Par. 1, 5; 27, 1. 2. 27, 2. 4. 27, 4. 
7. 27, 8. 8. 30. 18. 9. 27, 9. 



122 



EŞIREA 38—39 



meliile lor douăzeci de aramă, şi 
copcele lor şi aripile lor de argint. 

11. Şi în partea cea despre mia- 
zănoapte de o sută de coji, şi stâlpii 
lor douăzeci, şi temeliile lor două- 
zeci de aramă, şi copcele lor şi a- 
ripiie lor de argint. 

12. Şi în partea despre apus pân- 
ze de cincizeci de coji, stâlpii lor 
zece şi temeliile lor zece, şi cop- 
cele lor şi aripile lor de argint, 

13. Şi în partea despre răsărit de 
cincizeci de coţi. 

14. Pânze de cincisprezece CGfi 
dinnapoi, şi stâlpii lor trei, şi teme- 
liile lor trei. 

15. Şi în a două parte spre fund 
pânze de cincisprezece coţi, şi stâlpii 
lor trei, şi temeliile lor trei. 

16. Toate pânzele coriuiui de mă- 
tase răsucită. 

17. Şi temeliile stâlpilor de aramă, 
şi chiotorile lor de argint, şi cape- 
tele lor ferecate prin prejur cu ar- 
gint,' şi stâlpii prin prejur ferecaţi 
cu argint, tofi stâlpii curţii. 

18. Şi acoperemântul porţii curţii 
lucrare împestrită, de vânăt, de mo- 
horît, de roşu răsucit, şi de mătase 
împletită de douăzeci de cofi de lung 
şi de înalt, şi de larg de cinci coţi 
potrivindu-se pânzelor curţii. 

19. Şi stâlpii lor patru, şi teme- 
liile lor patru de aramă, şi chioto- 
rile lor de argint, şi capetele lor fe- 
recate cu argint. 

20. Şi toţi ţăruşii curţii împrejur 
de aramă. 

21. Aceasta este tocmeala cortu- 
lui mărturiei, după cunf s'a" porun- 
cit lui Moisîy- pentru slujba^Leviţilor 
prin Itamar fiul lui' Aarorr preotul. 

22. Şi Veseleil fiul lui Urie din 
neamul lui luda a făcut după cum 
au poruncit Domnul lui Moisi. 

23. Şi Eliav fiul lui Ahisamah din 
neamul lui Dan, care a fost meşter 

15. 27. 15. 18. 27. 16. 7,0 vi. ii 



mai mare presfe cele ţesute şi pre- 
sfe cele cusute şi presfe cele îm- 
pestrite, a ţesut cu vânăt, cu mo- 
horît, cu roşu răsucit şi cu mătase. 

24. Toi aurul care s'a lucrat la 
lucruri după tot lucru sfintelor s'a 
făcut aur din 2ecmială douăzeci şi 
nouă de talanţi, şi şapte sute şi trei- 
zeci de sicii după siclul cel sfânt. 

25. Şi argintul ce s'a adus dar 
deîa oamenii cei număraţi ai adu- 
nării, o sută de talanţi, şi o mie 
şapte sute şaptezeci şi cinci de si- 
cii, o drahmă pe cap, jumătate de 
sicîu după siclul cel sfânt. 

26. Tot cel ce mergeâ la număr, 
care erâ de douăzeci de ani şi mai 
sus, la şase sute şi trei mii cinci sute 
cincizeci. 

27. ŞI s'a întrebuinţat o sută de 
talanţi de argint pentru turnarea ca- 
petelor cortului şi a capetelor aco- 
peremânfului. 

28. O sută de capete dintr'o sută 
de talanţi, câte un talant ia un capăt. 

29. Şi cei o mie şapte sute şapte- 
zeci şi cinci de sicii i-au întrebuin- 
ţat pentru chiotorile stâlpilor, şi a 
poleit căpătâiele lor, şi i-au împo- 
dobit pre ei. 

30. Iar aramă s'a adus trei sute 
şi şaptezeci de talanţi, două mii şi 
patru sute de sicii. 

31 . Şi a făcut dintr'însa pragurile 
uşii cortului mărturiei, şi jertfelni- 
cul cel de aramă cu grătarul lui, şi 
toate vasele jertfelnicului. 

32. Şi temeliile curţii prin prejur, 
şi pragurile porţii curţii, şi ţăruşii 
cortului, şi ţăruşii curţii prin prejur. 

CAP. 39. 

Vestmintele preoţeşti. 

Iar din ţesătură vânătă şi moho- 
rît şi roşu ce rămăsese au tăcut 
veşminte de slujbă Iui Aaron, ca să 



/—> r~\ 1 no A» *» 1 ««. 



EŞIR.EA 39 



123 



slujească cu ele în sfânta precum 
poruncise Domnul lui Moisî. 

2. Deci au făcut «mărarul din aur, 
mătase vânătă, mohorîtă, roşu şi în 
răsucit. 

3. Din plăcile de aur tăiară fire ca 
părul, şi le-au ţesut cu mătase vâ- 
nătă, mohorîtă, roşie şi în răsucit, 
făcând ţesătură aleasă. 

4. Umăraru era împreunat de a- 
mândouă părţile, ţesut dea'nfregui 
din aur, din vânăt, din mohorîf, din 
roşu răsucit şi din măiase toarsă, 
după cum poruncise Domnul lui 
Moisî. 

5. Şi a făcut două pietre de Sma- 
ragd împănate şi ţintuite cu aur, 
săpate şi cioplite cioplitură de pe- 
cete, din mâinile fiilor lui Israil. 

6. Şi îe-au pus preste umărar, pie- 
tre de pomenire fiilor iui Israil, după 
cum au poruncit Domnul lui Moisi. 

7. Şi a făcut Engolpion de ţesă- 
tură aleasă umărarului de aur, de 
vânăt, de mohorîf, de roşu răsucit, 
de mătase toarsă, în patru colţuri 
îndoit au făcut Engolpionul, de o 
palmă de lung, şi de o palmă de 
lat îndoit. 

8. Şi a ţesut într'însul patru rân- 
duri de pietre scumpe, rândul cel 
dintâiu de pietre Sardiu şi topaz şi 
Smaragd, 

9. Rândul al doilea Antracs şi 
Safir şi- Iăspis. 

10. Rândul al treilea Lighiriu, A- 
hatis şi Amefis. 

11. Şi rândul al patrulea ririsolit, 
Viriliu şi Onih, încunjurate cu aur, 
şi legate prin prejur cu aur. 

12. Iar pe cele douăsprezece pie- 
tre erau săpate ca peceţi, numele 
celor douăsprezece seminţii ale lui 
Israil, fiecare din cele douăsprezece 
neamuri cu numele său. 

13. Şi a făcut preste Engolpion 

2. 28, 6. 4. 28, 7, 8. 5. 28, 9. 7. 28, 15. 
8. 28, 17. 13. 28, 22. 



lănţişoarele împletite, lucru împletit 
de aur curat. 

14. Şi a făcut două paveze de aur 
şi două verigi de aur. 

15. Şi a pus acele două verigi de 
aur la amândouă -capetele Engol- 
pionului. 

16. Şi a pus lănţuşoarele cele de 
aur într'amândouă verigile de amân- 
două părţile Engoîpionului şi la a- 
mândouă laturile, şi l-au împreunat 
acele două lănţuşe. 

17. Şi a pus preste cele două pa- 
veze umerii umărarului dinnainte în 
faţă. 

13. Şi a făcut două verigi de aur, 
şi le-a pus preste amândouă aripile 
pre marginea Engoîpionului, şi pre 
marginea cea dinnapoia umărarului 
din lăunfru. 

19. Şi a făcut două verigi de aur, 
şi Ie-a pus preste amândoi umerii 
umărarului din jos de dânsul în faţă 
după împreunarea cea de sus a ţe- 
săiurii umărarului. 

20. Şi legară cu şunur vânăt En- 
golpionul cu verigile lui de verigile 
umărarului, ca Engolpionul şă steâ 
nemişcat pe umărar, după cum au 
poruncit Domnul lui Moisi. 

21. Şi a făcut haina cea lungă 
până jos, care este subt umărar, \u L 
cru ţesut tot vânăt. 

22. Şi gura hainei cei lungi până 
jos era în mijloc ţesută, iară măr- 
ginile gurii le-a tivit de jur împrejur, 
ca să nu se destrame. 

23. Şi a făcut la poalele hainei 
cei lungi până jos din jos ciucuri, > 
ca nişte rodii înflorite, de vânăt, de 
mohorît, de roşa răsucit şi de mă- 
tase toarsă. 

Şt a făcut clopoţei de aur, şi 
a pus clopoţeii pre poalele hainei 
împrejur printre ciucuri. 

25. Clopoţei de aur şi ciucuri pre 
poalele hainei împrejur, ca să slu- 

21. 28, 27. 24. 28, 30. 



124 EŞIREA 



jească după cum atr poruncit Dom- 
nul lui Moisî. 

26. Şi făcură pentru Aaron şi fiii 
lui haine subţiri de in, ţesătură a- 
leasă. 

27. Şi acoperişul capului de mă- 
tase, şi mitra de mătase, şi fote de 
mătase răsucită. 

28. Brânele lor de mătase vânătă, 
rnohorîiă şi roşie răsucită, ţesătură 
aleasă, după cum au poruncit Dom- 
nul lui Moisî. 

29. Şi a făcut placa cea de aur 
spre osebirea sfinţeniei, de aur curat, 
şi a scris pre ea slove săpate ca în 
pecete sfinţire Domnului. 

30. Şi au îegal-o cu şunur vânăt, 
ca să fie presfe mitră deasupra, după 
cum poruncise Domnul Iul Moisî. 

31. Astfel se sfârşi tot lucrul cor- 
tului mărturiei; şi fiii lui Israil fă- 
cură toate, după cum au porunci! 
Domnul lui Moisî. 

32. Şi a adus cortul Ia Moisî, şi 
toate vasele lui, şi verigile lui, şi 
stâlpii lui, şi zăvoarele Iui, şi ţăruşii 
lui, şi temeiurile lui. 

33. Şi păturile, şi pieile de ber- 
bece cele roşite, şi acoperernântu- 
rile cele deasupra piei: cei vinete. 

34. Şi catapeteazma, şi sicriul măr- 
turiei, şi drugii lui, şi acoperemân- 
ful împăcărei. 

35. Masa cu toate vasele ei, şi 
pâinile punerii înnainte. 

36. Sfeşnicul cel curat cu can- 
delele lui şi cu toate vasele lui, şi 
unfuldelemn pentru candelă. 

37. Altarul tămâerii, uniuldelemn 
pentru ungere, miresmele tămâerii, 
tămâie aromatică. 

38. Şi perdeaua dela intrarea în 
cort. 

39. Şi jertfelnicul cel de aramă 
cu grătarul, drugii şi toate vasele 
lui, spălătoarea şi temelia ei. 

27. 28, 35. 29. 28, 32; Lcv. 8, 9, 
32. 35, II. 



39-40 



40. Şi pânzele curţii, stâlpii şi piu- 
liţele lor, perdeaua dela poarta curţii, 
funiile şi ţăruşii ei. 

41. Şi toate uneltele cele ce sunt 
la lucrul cortului mărturiei. 

42. Veşmintele cele de slujbă, ca 
să slujească cu ele în sfânta, veş- 
mintele sfintei, care Sunt ale lui A- 
aron, şi veşmintele fiilor lui cele de 
slujbă, după toate câte au poruncit 
Domnul lui Moisî, aşâ au făcui fiii 
lui Israil toată gătirea. 

43. Şi a văzut Moisî toate lucru- 
rile, şi erau făcute acestea precum 
poruncise Domnul lui Moisî, astfel 
erau făcute, şi i-a binecuvântat pre 
dânşii Moisî. 

CAP. 40. 

Sfinţirea cortului. 

Si au grăit Domnul către Moisî, 
2icând : 

" 2. In ziua dintâiu a lunii dintâi fiind 
lună nouă, vei întinde cortul măr- 
turiei. 

3. Şi vei pune sicriul mărturiei, şi 
vei acoperî sicriul cu catapeteazma* 

4. Şi vei aduce în lăuntru masa, 
şi vei pune pe ea cele rânduite. 

5. Şi vei aduce în lăuntru^ sfeşni- 
cul, şi vei pune candelele lui, şi vei 
aşezâ altarul cel de aur al tămâerei 
înnaintea sicriului mărturiei. 

6. Şi vei pune perdeaua la intra- 
rea în cort, iar altarul pentru jertfe 
să-1 pui dinnaintea uşii cortului măr- 
turiilor. 

7. Şi vei aşezâ spălătoarea între 
cort şi ţnlre altar, punând într'însa 
apă. 

8. Şi vei aşezâ curtea împrejur 
atârnând perdeaua la uşa curţii. 

9. Şi vei luâ untdelemn de ungere, 
şi vei unge cortul şi toate cele din- 
tr'însul, şi-1 vei sfinţî pre dânsul şi 

42. 31, 10. 
40. 3. 26, 33. 5. 30, 1. 6. 26, 35, 36. 
9. 30. 26. 27: Num. 7- f- 



EŞIREA 40 M 



toate vasele lui» şi vor îi sfinte; apoi 
vei unge altarul jertielor cu toate 
vasele lui, şi-l vei sfinţi, şi va fi 
prea sfânt. 

10. Vei unge şi spălătoarea şi te- 
melia ei, şi o vei sfinţi pre ea. 

11. După aceea vei aduce pre A- 
aron şi pre fiii lui la uşile cortu- 
lui mărturiei. 

12. Şi-i vei spălâ cu apă, şi vei 
îmbrăcă pre Aaron cu veşmintele 
cele sfinte, şi-l vei unge pre el, şi-l 
vei sfinţi pre el, şi-mi va sluji mie, 
şi pre feciorii lui vei aduce, şi-i vei 
îmbrăcă cu haine, şi-i vei unge pre- 
cum ai uns pre tatăl lor, şi vor fi 
mie preoţi. 

13. Şi această ungere va fi ungere 
veşnică de preoţie în neamurile lor. 

14. Şi a făcut Moisi toate acestea 
precum i-au poruncit lui Domnul. 

15. Şi s'a aşezai cortul în luna 
dinfâiu în al doilea an de când au 
ieşit ei din Eghipet, fiind lună nouă. 
* 16. Şi a pus Moisi cortul şi te- 
meliile lui şi închietorile de sus, şi 
a aşezat zăvoarele. 

17. Şi a ridicat stâlpii, şi a întins 
covoarele cortului, şi a pus acope- 
remântul cortului deasupra, după 
cum poruncise Domnul lui Moisî. 

18. Şi luând mărturiile le-a pus 
în sicriu, şi a pus drugii subt sicriu. 

19. Şi a dus sicriul în cort, şi a 
atârnat catapeteazma, şi astfel a a- 
coperit sicriul mărturiei, în ce chip 
poruncise Domnul lui Moisî. 

20. Şi a pus masa în cortul măr- 
turiei în partea despre miazănoapte 
a cortului mărturiei din afară de ca- 
tapeteazmă. 

21. Şi a pus pe dânsa pâinile pu- 
nerii înnaintea Domnului, după cum 
poruncise Domnul lui Moisî. 

22. Şi a pus sfeşnicul în cortul 
mărturiei în faţa mesii în partea 
despre miazăzi a cortului. 

12. 29, 4, 5. 14. 7, 10; 39, 42. 20. 26, 35. 
21. 25, 30. 22. 26, 35. 



23. Şi a pus candelele lui înnain- 
tea Domnului, precum poruncise 
Domnul lui Moisi. 

24. Şi a pus altarul cel de aur în 
cortul mărturiei în faţa catapefezmei. 

25. Şi a tămâiat preste el cu mi- 
resmele tămâierii precum au porun- 
cit Domnul lui Moisî. 

26. Şi altarul jertfelor 1-a pus la 
uşile cortului mărturiei, şi a adus 
preste el ardere de lot şi jertfă, după 
cum au poruncit Domnul lui Moisî. 

27. Şi a aşezat spălătoarea între 
cortul mărturiei şi între altarul jert- 
felor, şi a pus într'însa apă; 

28. Ca să-şi spele dintr'însa Moisî 
şi Aaron şi fiii lui, mâinile şi pi- 
cioarele. 

29. Când intrau ei în cortul măr- 
turiei, sau când mergeau la jertfel- 
nic să slujască, se spălau dintr'însa, 
după cum au poruncit Domnul lui 
Moisî. 

30. Şi a aşezat curtea'Jtmprejurul 
cortului, şi a atârnat perdeaua la 
uşa curţii. 

31. Astfel a săvârşit Moisi toate 
lucrurile. Atunci nor a acoperit cor- 
tul mărturiei, şi s'a umplut cortul 
de slava Domnului. 

32. Aşâ că nu puteâ Moisî să in- 
tre în cortul mărturiei, că nor um- 
brea deasupra lui, şi se umpluse cor- 
tul de slava Domnului. 

33. Şi când se ridică norul dela 
cort, porneau fiii lui Israil cu toate 
ale lor. 

34. Iar dacă norul nu se ridică, 
nu porneau până în ziua când se 
ridică norul. , 

35. Că ziua erâ norul Domnului 
preste cort, şi noaptea erâ preste 
dânsul foc înnaintea a iot Israuul în 
feafe purcederile lor. 

23. 25, 37{ Num. 8, 2. 25. 30, 7 şî 35. 

26, 27, 1. 27. 30, 18. 29. 30, 19, 20. 

32. Num. 9, 15; 3 Imp. 8, 10. 34. Num. 
9, 17, 18. 35. Num. 9, 16; 14, 14; 2 Lege 
1? 33. 



LEVITICUL 



CAP. 1. 

Rânduiala jertfelor. Arderea de lot. 

Si au chema! Domnul pre Moisî, 
} şi i-au grăit lui din cortul măr- 
turiei, zicând : 

2. Grăeşte fiilor lui lsrail, aşâ vei 
zice către ei: om dintru voi de va 
aduce daruri Domnului; din vite şi 
din boi şi din oi veji aduce daru- 
rile voastre. 

3. De va fi ardere de tot darul lui, 
din boi parte bărbătească curată îl 
va aduce la uşa cortului mărturiei, 
îl va aduce pre dânsul primit în- 
naintea Domnului. 

4. Şi va pune mâna pre capul jert-, 
ici primită lui, ca să se milostivea- 
scă spre cel ce o aduce. 

5. Iar preo|ii fiii lui Aarpn vor jun- 
ghiâ vi(elul înnaintea Domnului, vor 
aduce sângele şi -l vor vărsă îm- 
prejurul jertfelnicului, care este la 
uşa cortului mărturiei. 

Ş. Şi jupuind jertfa o vor împărtî 
în bucăji după mădulări. 

7. Şi vor face fiii lui Aaron preoţii 
foc pre jertfelnic, şi vor pune lemne 
pre foc. 

8. Şi vor aşezâ fiii lui Aaron pre- 
oţii, părfiie cele tăiate, capul şi gră- 
simea, presle lemnele care sunt pre 
focul cel de pre jertfelnic. 

9. Iar măruntaele şi picioarele le 
vor spălâ cu apă, şi le vor pune 
preoţii toate pre jertfelnic, ardere de 

1, 3, Eşire 29, U. 



tot este jertfă, miros de bună mi- 
reazmă Domnului. 

10. Iar de va fi din oi darul Dom-? 
nului, spre ardere de tot îl va aduce 
din miei şi din iezi, parte bărbă- 
tească curat. 

11. Şi va pune mâna pre capul 
lui, şi-1 vor junghiâ lângă jertfelni- 
cul despre miazănoapte înnaintea 
Domnului, şi vor vărsă fiii lui Aaron 
preojii sângele pre jertîelnicîmprejur. 

12. Şi-1 vor despărţi în părţi, şi 
le vor pune preofii acestea cu ca- 
pul şi seul pre lemnele care sunt 
pre focul cel de pre jertfelnic. 

13. Şi matele şi picioarele le vot 
spălă cu apă, şi le va aduce pre- 
otul toate, şi le va pune pre jertfel- 
nic: ardere de tot, jertfă, miros cu 
bună mireazmă Domnului. 

14. Iar de va aduce din cele zbu- 
rătoare jertfa sa dar Domnului, va 
aduce din turturele, sau din porumbi 
darul său. 

15. Şi-1 va aduce preotul la jert- 
felnic, şi îi va frânge capul şi-1 va 
pune preotul pre jertfelnic, şi va 
scurge sângele spre fundul jertfel- 
nicului. 

16. Şi va scoate guşa cu penele, 
şt o va lepădă lângă jertfelnic de 
către răsărit la locul cenuşii. 

17. Şi îi va frânge aripile, şi nu-l 
va lăeâ părji, şi-1 va pune preotul 
preste lemnele cele de pre foc, pre 
jertfelnic jertfă arderei de fot miros 
cu bună mireazmă Dojnnului, 



LEVITlCtiL 2-3 



227 



CAP. 2. 

Jertfele spre mâncare. 

Iar de va aduce cineva dar jertfă 
Domnului, făină curată să fie da- 
rul lui, şi va furnâ presfe ' m unt- 
delemn, şi va pune preste ea lă- 
mâie; jertfă este. 

2. Şi o va aduce la fiii lui Aaron 
preoţii, cari luând o mână plină din 
făina cea cu untdelemn şi toată tă- 
mâea, o va pune preotul spre po- 
menire pre jertfelnic jertfă, miros cu 
bună mireazmă Domnului. 

3. Şi ce rămâne din jertfă, va îi 
pentru Aaron şi fiii lui, sfânta sfin- 
telor, din jertfele Domnului. 

4. Iar de se va aduce dar, jertfă 
coaptă în cuptor, dar Domnului de 
făină, să fie pâini nedospite frămân- 
tate cu untdelemn, şi turte nedos- 
pite unse cu untdelemn. 

5. Iar de va fi darul tău jertfă din 
tigaie; să Sie făină frământată cu unt- 
delemn nedospită. 

6. Şi o vei sfărâma în bucăţi, tur- 
nând preste ele untdelemn; jertfă 
este Domnului. 

7. Iar de va fi darul tău jertfă de 
pe grătar, să se facă din făină cu 
untdelemn. 

8. Şi jertfa care o va face din- 
tr'acestea Domnului, o va aduce la 
preot. 

9. Şi apropiindu-se către jertfel- 
nic, va luâ preotufdin jertfă pome- 
nirea ei, şi va pune preotul pre jert- 
felnic ardere de tot, miros de bună 
mireazmă Domnului. 

10. Iar ce va rămânea dela jertfă 
va îi a lui Aaron şi a fiilor lui, sfin- 
tele sfintelor din arderile de tot ale 
Domnului. 

11. Orice jertfă veţi aduce Dom- 
nului, să fie nedospită; lot ce este 
dospit, sau mierea să n'aduceţi din- 
ir'însa jertfă, dar Domnului. 

2. 3. Sitab 7, 34. 



12. Din pârgăsă aduceţi Domnu- 
lui; iar pre jertfelnic să nu se pue 
spre miros de buna mireazmă Dom- 
nului, y 

13. Şi tot darul jertfei voastre cu 
sare să-1 săraţi, şi sarea rânduită 
de Domnul să nu se risipească din 
jertfele voastre, pre tot darul vostru 
veţi aduce Domnului sare. 

14. Iar de veţi aduce jertfă Dom- 
nului din pârga roadelor, să fie pâr- 
gă Domnului grăunţe nouă coapte 
şt urluite; aşa vei aduce jertfa pârgii 
roadelor. 

15. Şi vei furnâ preste ea untde- 
lemn, şi vei pune preste ea tămâie, 
jertfă este. 

16. Şi va aduce preotul spre po- 
menire din grăunţele cu untulde- 
lemn, şi toată tămâea jertfă Dom- 
nului. 

CAP- 3. 

Jertfele de mullămire. 

Iar de va îi darul către Domnul 
jertfă de mântuire şi-1 va aduce 
din boi, ori parte bărbăteasca, ori 
femeească, curat îl va aduce înna- 
intea Domnului. 

2. Şi va pune mâinile sale pre ca- 
pul darului, şi-1 va junghiâ la uşa 
cortului mărturiei; iar fiii lui Aaron 
preoţii vor turna sângele pre jert- 
felnicul arderilor de tot împrejur. 

3. Şi vor aduce din jertfa mântu- 
irii jertfă Domnului, grăsimea care 
acopere pântecele, şi toată grăsi- 
mea care este pe pântece. 

4. Şi amândoi rărunchii, t şi gră- 
simea care este preste ei şi care 
este preste coapse, şjipeliţa cea de 
pre îical cu rărunchii va scoate. 

.5- Şi fiii lui Aaron preoţii le vor 
pune pre jertfelnic, spre ardere de 
tot, preste lemnele care sunt pre 

13. Marc 9, 49. 14. 2 Lege 26, 2. 
3. 2. Eşire 29, i6. 3. Eşire 29, 13, 22. 
- 5. Eşire 29, 25. 



LSVITICtJL 3-4 



îocui cel de pre jertfelnic, jertfă mi- 
ros de bună mireazmă Domnului. 

6. Iar de se va aduce dar Dom- 
nului din oi jertfă de mântuire, parte 
bărbătească, au îemeească, curat îl 
va aduce pre el. 

7. De va ii darul său miel, adu- 
ce-î-va pre el înnainlea Domnului. 

8. Şi va pune mâna pre capul da- 
rului său, îl va junghiâ la uşile cor- 
tului mărturiei; iar fiii lui Aaron pre- 
ot» vor turnâ sângele pre jertfelnic 
împrejur. 

9. Şi va aduce din jertfa mântu- 
irii ardere Domnului, seul, mijlocul 
cu şalele şi tot seul care acopere 
pântecele. 

10. Şi luând lot seul care este 
presle pântece, presfe amândoi ră- 
runchii, şi seul cel de pre ei cu cel 
dela coapsă, şi praporul ficatului cu 
rărunchii. 

11. Le va aduce preotul preste jert- 
felnic miros de bună mireazmă, ar- 
dere Domnului. 

12. Iar de va îi darul Domnului 
din capre, şi-I va aduce înnaintea 
Domnului, 

13. Va pune mâinile preste capul 
lui, şi-1 vor junghiâ înnaintea Dom- 
nului la uşile cortului mărturiei; iar 
fiii lui Aaron preoţii vor furnâ sân- 
gele preste jertfelnic împrejur. 

14. Şi va aduce dintr'însul jertfă 
Domnului, seul care acopere pân- 
tecele şi toată untura care este pre- 
ste pântece. 

15. Şi luând amândoi rărunchii 
cu tot seul cel de preste ei, cu cel 
de pre coapse şi praporul ficatului 
cu rărunchii, 

16. Le va aduce preotul pre jert- 
felnic jertfă de bună mireazmă Dom- 
nului, tot seul al Domnului. 

17. Lege în veci întru neamurile 
voastre, şi în toate lăcaşurile voa- 
stre seu şi sânge să nu mâncaji. 

27. Fac. 9, 4; 17, 14. 



CAP. A. 

Jertfele pentru păcat. 

Şi au grăit Domnul către Moisl, zi- 
când: 

2. Vorbeşte fiilor lui Israil, şi le 
spune: de va păcătui cinevâ înna- 
intea Domnului fără de voie împro- 
tiva poruncilor Domnului, şi va face 
ce nu se cade călcând vreuna din ele; 

3. De va păcătui Arhiereul cel uns, 
în cât să păcâtuiască poporul, va 
aduce Domnului pentru păcatul ce 
a săvârşit, un vijel curat jertfă pen- 
tru păcat. 

4. Va aduce viţelul la uşa cortu- 
lui mărturiei înnaintea Domnului, va 
pune mâna sa pre capul viţelului, 
şi va junghiâ vijelul înnaintea Dom- 
nului. 

5. Şi preotul cel uns ale cărui 
mâini sunt sfinţite, luând din sân- 
gele viţelului, îl va duce în cortul 
mărturiei. 

6. Şi va întinge preotul degetul în 
sânge şi va stropi cu sânge de 
şapte ori înnaintea Domnului spre 
catapeteasmă. 

7. Şi din sângele viţelului preotul 
va unge coarnele altarului tămâerei, 
care este înnaintea Domnului în cor- 
tul mărturiei; iar sângele viţelului îl 
va turnâ tot la temelia jertfelnicului 
arderii de tot, care este la uşile cor- 
tului mărturiei. 

8. Şi va luâ grăsimea viţelului jert- 
fit pentru păcat, atât cea care aco- 
pere măruntaele,cât şi cea de pre ele. 

9. Şi amândoi, rărunchii cu gră- 
simea de pre ei, cu cea de pre coapse, 
cu prapurul şi rărunchii le va luâ. 

10. In ce chip se ia dela viţelul 
jertfei cei de mântuire, şi preotul le va 
adftce pre jertfelnicul arderii de tot. 

11. Iar pielea viţelului, toată car- 
nea lui cu capul, cu marginile, cu 
pântecele şi cu balega, 

4. 6. Eşire 40. 6. Lev. 16, i9. 11. Eştce 29, 14. 



LEVITICUL 4 



129 



12. Adică părţile rămase din vi- 
ţel le vor scoate afară din tabără 
în Ioc curat, unde se aruncă cenuşa, 
se vor arde pe lemne în foc;. unde 
se va vărsa cenuşa se vor arde. 

13. Iar dacă toată adunarea lui 
Israil va păcătui ceva din neştiinţă 
şi lucrul va rămânea ascuns dela 
ochii adunării, făcând cevâ împro- 
tiva poruncilor Domnului, ce nu se 
cade a face; 

14. Dupăce vor cunoaşte păca- 
tul care au săvârşit, adunarea va 
aduce jertfă pentru păcat un viţel 
curat, îl vor aduce la uşiîe cortului 
mărturiei. 

15. Şi vor pune bătrânii adunării 
mâinile sale pre capul viţelului în- 
naintea Domnului. 

16. Şi vor junghiâ viţelul înnain- 
tea Domnului, iar preotul cel uns 
va duce din sângele viţelului în cor- 
tul mărturiei. 

17. Şi va întinge preotul degetul 
în sângele viţelului, şi va stropi de 
şapte ori înnaintea Domnului, spre 
catapeteasma sfintei. 

18. Şi din sânge va unge preotul 
coarnele altarului tămâierei, care este 
înnaintea Domnului în cortul măr- 
turiei. 

19. Şi tot sângele îl va vărsa la 
temeiul jertfelnicului arderei de tot, 
care este la uşile cortului mărturiei. 

20. Şi va luâ dela el toată grăsi- 
mea, şi o va duce pe jertfelnic, şi 
va jertfi viţelul ca şi pre cel jertfit 
pentru păcat, aşa va face; şi se va 
ruga pentru ei preotul, şi se va iertă 
lor păcatul. 

21. Iar părţile rămase din viţe! le 
vor scoate afară de tabără, spre ar- 
dere de tot, cum au ars pe viţelul 
cel mai dinnainfe; că păcatul adu- 
nării este. 

22. Iar de va păcătui cel ce este 
căpetenie şi va călca vreuna din 

13. Num. 15, 24. 17. Lev, 16, 19. 



poruncile Domnului Dumnezeului 
său, ce nu se cade a face, şi din ne- 
ştiinţă va greşi, 

23. Atunci dupăce va cunoaşte el 
păcatul care a săvârşit, va aduce 
dar jertfă pentru păcat un ied curaf, 
parte bărbătească. 

24. Va pune mâna sa pe capul 
iedului, şi-1 vor junghiâ în locul unde 
se junghie arderile de tot înnaintea 
Domnului, că jertfă pentru păcat este. 

25. Iar din sângele [jertfei pentru 
păcat, preotul va unge cu degetul 
coarnele jertfelnicului arderilor de 
tot, şi fot sângele îl va vărsă la te- 
meiul jertfelnicului arderilor de tot 

26. Tot seul lui îl va aduce pre 
jertfelnic, ca şi seul jertfei cei de 
mântuire, şi preotul se va rugă pen- 
tru cel ce a săvârşit păcatul, şi se 
va iertă lui. 

27. Iar dacă cinevâ din poporul 
pământului va păcătui prin neşti- 
inţă, şi va călcâ vreuna din porun- 
cile Domnului, care s'au poruncit să 
nu se calce, şi va greşî; 

28. Dupăce va cunoaşte păcatul 
care a săvârşit, va aduce din caprele 
sale dar o capră curată parte feme- 
ească, pentru păcatul ce a săvârşit. 

29. Şi va pune mâna pe capiii 
caprei cei aduse pentru păcatul său, 
şi vor junghiâ capra aceea, care s'a 
adus pentru păcat, în locul unde se 

| junghie arderile de fot. 

30. Iar preotul luând cu degetul din 
sângele ei, va linge coarnele jertfelni- 

! cului arderilor de tot, şi tot sângele 
îl va vărsă la temeiul jertfelnicului. 

31. Şi va luă lot seul, precuifn se 
1 ia seul dela jertfa cea de mântuire, 

şi-1 va aduce preotul pre jertfelnic 
întru miros de bună mireazmă Dom- 
nuîui, şi se va rugă preotul pentru 

! el, şi se va iertă lui. 

j 32. Iar de va aduce dar pentru 

: păcat oaie, parte femeească curată 

I să o aducă. 



130 



33. Va pune mâna pe capul oii 
cei cc se aduce pentru păcat, şi o 
vor junghiâ în locul unde se junghie 
arderile de tot. 

34. Şi luând preotul din sângele 
oii care se aduce pentru păcat, cu 
degetul, va unge pre coarnele jert- 
felnicului arderii de toi, şi tot sân- 
gele ei îl va vărsa la temeiul jert- 
<îelnicului arderii de fot. 

35. Şi va iuâ tot seul ei, precum 
se ia seul oii cei dela jertfa cea de 
mântuire, şi4 va pune preotul pe 
jertfelnic spre ardere de tot Dom- 
nului, şi se va ruga pentru dânsul 
preotul pentru păcatul ce a săvâr- 
şii, şi se va ierta îui. 

CAP. 5; 

Jertfele pentru vinovăţie. 

De va păcătui cineva, şi martorul 
chemat să jure, ori de a văzut, 
ori de ştie, nu va spune, ia asuprăşi 
păcatul aceluia. 

2. Oricine se va atinge de cevâ 
necurat, de vreo mortăciune, sau 
de ce a fost prins de hiară neeu- 
.rată, sau de vreo mortăciune din vie- 
tăţi necurate, sau din mortăciunile 
dobitoacelor celor necurate; 

,3. Sau se va atinge de necurăţie 
de om, ori de ce necurăţie a lui, de 
care atingându-se se va pângărî, şi 
n'a ştiut, şi după aceea va cunoa- 
şte că a greşii, vinovat va fi păca- 
tului. 

4. Omul nelegiuit, carele grăeşfe 
cu buzele sale ca să facă, rău, sau 
să facă bine ; oricâte va grŞî acela 
cu jurământ, şi va uiiâ, şi apoi va 
cunoaşte că a păcătuit îrttr'una din- 
tr'aceslea ; 

5. Şi va mărturisi păcatul său, care 
a păcătuit, 

6. Va aduce Domnului pentru ceîe 
ce a greşit, pentru păcatul ce a să- 

5. 1, Pild. Sol. 29, 24. 2. 2 Cor. 6, 17. 



vârşit o mieluşa din oi, sau o iadă 
din capre parte femeească jertfă pen- 
tru păcat, şi se va ruga pentru el 
preotul, pentru păcatul lui care a 
săvârşit, şi se va ierfâ lui păcatul. 

7. Iar de nu va puteâ aveâ oaie, 
va aduce pentru păcatul său ce a 
săvârşit, două turturele sau doi pui 
de porumb Domnului, unul pentru 

j păcat şi altul spre arderea de tot. 

8. Şi le va aduce la preot, şi va 
jertfi preotul întâiu pentru păcat, şi 
va rupe preotul capul pasării de 
la grumazi, şi nu-i va despărţi. 

9. Şi va stropi din sângele cel 
pentru păcat pe peretele jertfelni- 
cului; iar rămăşiţa sângelui o va 
scurge preste temeiul jertfelnicului, 
că pentru păcat este. t> = 

10. Iar a doua pasăre O'-ya face 
ardere de tot după cum se cuvine, 
şi se va ruga preotul pentru dân- 
sul, pentru păcatul ce a săvârşit, şi 
se va ierfâ lui. 

11. Iar de nu va aveâ nici o pe- 
reche de turturele sau doi pui de 
porumb, va aduce dar pentru pă- 
catul ce a făcut, a zecea parte a u- 
nui iîi de făină curată jertfi pentru 

j păcat, fără să toarne preste dânsa 
! untdelemn, nici să pue preste ea 
I tămâie, căci pentru păcat este. 
| 12. Şi o va aduce la preot, şi lu- 
| ând preotul dintr'însa o mână plină, 
o va aduce spre pomenire Domnu- 
lui pe jertfelnicul arderilor de lot, 
că pentru păcat este. 

13. Preotul se va rugă penlru dân- 
sul pentru vreunul din aceste pă- 
cate ce a săvârşit, şi seva ierta lui; 

' iar ce a rămas, va ii a preotului, ca 
şi jertfa fainei cei curate. 

14. Şi au grăit Domnul către Moisî 
zicând : 

15. Tot cel ce din uitare şi fără 
de voie a păcătuit cu privire ia cele 
sfin|ife Domnului, va aduce pentru 
păcatul său Domnului un berbece 



LE VITICOL 5-6 



131 



curei din oi, a - "căruia preţul va îi 
un siciu de argint după siclul cei 
sfânt, pentru păcalul ce a săvârşit. 

16. Şi ce a păcătuit cu privire la 
cele sfinjite, va întoarce înnapoi a- 
C eea, adăogând încă a cincea parte 
preste aceea, şi o va da- preotului ; 
iar preotul se va rugâ pentru el jert- 
find berbecele cel pentru păcat, şi 
se va iertă lui. 

"17. Şi oricine va păcătui şi va 
călca vreuna din poruncile Domnu- 
lui, ce nu se cade a face, greşind 
din neştiinţa, va aveâ păcat. 

18. Va aduce la preot lin berbece 
curat din oi în preţ de un argint 
pentru greşais, şi se va rugă pre- 
otul pentru el, pentru neştiinţa lui, 
că n'a ştiut şi n'a cunoscut, şi se 
va ierta iui. 

19. Penirucă a greşit înnaintea 
Domnului. 

CAP. 6. 

Alte j e r t / e . 

Si au grăit Domnul către Moisî, zi- 
) când,: 

2. Tot cel ce va păcătui, şi din 
nebăgare de seamă va nesocoil po- 
runcile Domnului, şi va tăgădui că- 
tre- daaproapele său au lucrul ce 
i-a încredinţat, ori din simbrie, ori 
din pradă, sau îl v,a înşela cu cevâ 
pe aproapele, ■ > ■ 

3. Sau găsind lucru pierdut, îl 
va tăgădui şi va jur& nedrept des- 
pre orice lucru va face omul, va pă- 
cătui într'acestea. 

4. Şi de va ti păcătuit sau va fi 
greşit, în acest chip va întoarce ră- 
pirea care a răpit, sau înşelăciunea 
care a înşelat, sau lucru ce s'a în- 
credinţat lui, sau lucru pierdut care 
I-a găsit, la tot lucrul pentru care 
a jurat strâmb, va plăti lucrul aceia 
întreg, adăogând a cincea parte mai 



mult aceluia a cui este, şi va în- 
toarce iui în ce zis se va dovedV 

5. iar pentru greşala sa, va aduce 
Domnului un fcerbeee curat din oi 
cu preţ după măsură* păcatului. 

6. Şi se va rugâ pentru el pre- 
otul înnaintea -Domnului, şi se vor 
iertă lui toate câte a făcut şi a greşit. 

7. Şi au grăit Domnul către Moisi 
zicând: - f 

8. Porunceşte lui Aaron şi fiilor 
lui zicând: 

9. Aceasta este rânduiala arderii 
de tot; arderea de tot va arde -ţte 
jertfelnic necontenit toată» noaptea 
până dimineaţa, şi focul jertfelnicu- 
lui va arde deasupra lui, şi nu se 
va stinge. . ; ; 

10. Şi se va îmbrăcă preotul cu 
haină de in, şi veşmânt va îmbrăcă 
împrejurul trupului său, şi ^juluâ 
arderea care o va mistui îocuî, ar- 
derea de tot dela jertfelnic. 

| 1 1 . Şi o va pune aproape de jert- 
} îelnic, şi se ^va desbrăcâ de haina 
sa, şi se va îmbrăcă cu altă haină, 
şi va scoate arderea de tot afară de 
tabără în loc curat, j ' 

12, Şi foc pe jertfelnic va arde 
şi nu se va stinge, şi preotul va 
pune pe dânsul lemne disdedimi- 
| neaţă, şi va aşeză deasupra lui ar- 
j derea de iot, şi preste ea va pune 
j grăsimea jertfei de mântuire. 
I 13. Şi pururea va arde îoc pe 
jertfelnic, şi nu. se va stinge. 

14. Aceasta este rânduiala jertfei, 
care o vor aduce fiii lui Aaron în- 
naintea Domnului la jertfelnic. 

15. Şi va luă dintr'însa preotul o 
mână din făina cea curată a jertfei 
cu untuldelemn al ei şi cu toată tă- 
mâia ei, care sunt preste jertfă, şi 
le va? pune pe jertfelnic ardere în- 
tru miros de bună mireazmă, po- 
menire Domnului. 

16. Iar rămăşiţa ei o va mâncâ 

6. i£. io, 12. 



132 



LEVITICUL 6 



Aaron cu fiii lui, nedospilă se va 
mânca în loc sfânt, în curtea cer- 
iului mărturiei o vor mâncâ. 

17. Nu se va coace dospită, parte 
o am dat aceasta lor din cele ce 
se aduc Domnului, sfânta sfintelor 
este ca şi ceea ce se aduce pentru 
păcat, şi ca şi cea pentru greşală. 

18. Toată partea bărbătească din- 
tre preoţi vor mâncâ aceasta, lege 
veşnică întru neamurile voastre din 
cele ce se aduc Domnului, tot cel 
ce se va atinge de dânsele se va 
sfinţi 

, 19. Şi au grăit Domnul către Moisî, 
zicând: 

20. Acesta este darul lui Aaron 
şi al fiilor lui, care-1 vor aduce Dom- 
nului în ziua în care-l vei unge pe 
el; a zecea parte din ifă, făină cu- 
rată să fie de jertfă pururea, jumă- 
tate dintr'însa dimineaţa, şi jumă- 
tate dintr'însa seara. 

21. In tigaie cu untdelemn se va 
face: frământată o va aduce, pisate, 
jertfă de fărâmături, jertfă întru miros 
de bună mireazmă Domnului. 

, 22. Preotul cel uns, urmaşul lui 
din fiii iui va face aceasta, lege veş- 
nică, toată se va mistui. 

23. Toată jertfa preotului, de tot 
se va arde şi nu se va mâncâ, 

24. Şi au grăit Domnul către Moisi, 
zicând: 

25. Vorbeşte lui Aaron şi fiilor lui 
şi le spune : aceasta este rânduiala 
jertfei pentru păcat; în locul unde 
se junghie arderile de lot, vor jun- 
ghieâ şi cele pentru păcat înnaintea 
domnului, că prea sfânt este. 

26. Preotul care o va aduce o va 
mâncâ, în loc sfânt se va mâncâ, în 

curtea cortului mărturiei. 

27. Toi carele se va atinge de căr- 
nurile ei, se va sfinţi, şi ori a cui 
haină se va stropi cu sângele ţâş- 
nit din ea, se va spălâ în loc sfânt. 

18. Eşite 27, 21. 26. 10, 13. 



28. Iar vasul cel de lut în care 
s'a fiert, se va sparge; iar de se va 
fierbe în vas de aramă, sâ-1 frece 
şi să-l spele cu apă. 

29. Toată partea bărbătească în- 
tre preo|i va mâncâ acestea, că sfin- 
tele sfintelor sunt Domnului. 

30. Şi toate cele jertfite pentru pă- 
cat dinir'al cărora sânge se va a- 
duce în cortul mărturiei, ca să se 
roage printr'însul întru cel sfânt, să 
nu se mănânce, ci cu foc să se arză. 

31. Aceasta este rânduiala adu- 
cerii berbecelui ca jertfă pentru pă- 
cat, că prea sfinte sunt. 

32. In locul unde vor junghieâ ar- 
derile de tot, vor junghieâ şi ber- 
becele cel |pentru păcat înnaintea 
Domnului, iar sângele îl va vărsă 
pe temeiul jertfelnicului împrejur. 

33. Şi va luâ tot seul lui şi şa- 
lele şi seul care acopere măruntaele 
şi toi seul cel de preste maje. 

34. Şi amândoi rărunchii cu seul 
cel de preste ei, care este preste 
coapse, şi praporul ficatului cu ră- 
runchii le va luă, 

35. Şi le va adu ce preotul pe jert- 
felnic jertfă Domnului, că pentru pă- 
cat este. 

36. Toată partea bărbătească din- 
tre preoţi le va mâncâ pre ele, în 
loc sfânt le vor mâncâ, că prea sfinte 
suni. 

37. La jertfa pentru păcat ca şi la 
cea pentru greşală este aceeaşi rân- 
duială; va fi a preotului care se va 
rugâ pentru el. 

38. Şi preotul cel ce aduce arde- 
rile de tot ale omului, va luâ pielea 
jertfei arderii de tot pe care o a- 
duce, 

39. Toată jertfa care se va face 
în "cuptor, şi toată care se va face 
pe grătar, sau în tigaie, va fi a pre- 
otului care o aduce. 

40. Şi toată jertfa cea făcută cu 

28. 15, 12. 30. Evrei 13, -11. 



LEVITICUL 6—7 



133 



untdelemn şi cea nefăcufă, tuturor 
fiilor lui Aaron să se împarţă fieşle- 
căruia întocmai. 

CAP. 7. 

Jertfe de mântuire. 

Aceasta este rânduiala jertfei de 
mântuire ce vor aduce Domnului. 

2. De va fi jertfă de laudă, vor 
aduce spre jertfire pâini de făină cu- 
rată făcute cu untdelemn, şi turte 
îiedospife unse cu untdelemn, şi 
făină aleasă frământată cu untde- 
lemn, 

3. Cu pâine nedospită va aduce 
darurile sale spre jertfa laudei cea 
de mântuire. 

4. Şi unul din toate daTurile a- 
duse parte Domnului, va fi a pre- 
otului care varsă sângele jertfei de 
mântuire. 

5. Cărnurile jertfei laudei cea de 
mântuire, vor fi ale lui, şi se vor man- 
că în ziua în care se vor aduce, ne- 
lăsând dintr'însele pe dimineaţă. 

6. Iar de va îi darul său jertfă de 
făgăduinţă sau de bună voie, se va 
mâncâ în ziua în care se aduce jert- 
fa, şi a doua zi ; 

7 Ce va rămâneâ din cărnurile 
jertfei până a treia zi, cu foc se va 
arde. 

8. Iar cine va mâncâ din cărnu- 
rile jertfei de pace a treia zi, darul 
lui nu va îi primit, nici se va so- 
coti lui, urâciune este; oricine va 
mâncâ dintr'însele, păcat va avea. 

9. Cărnurile atinse de cevâ ne- 
curat, nu se vor mâncâ, în foc se 
vor arde; tot cel ce este curat, va 
mâncâ carnea. 

10. Iar oricine va mâncâ din căr- 
nurile jertfei cei de mântuire, care 
este a Domnului, ştiindu-se pre sine 
necurat, acela va pieri din poporul 
său. 

lî. Şi tot cel ce se va atinge de 



vreun lucru necurat, sau om necu- 
rat, sau de cele cu patru picioare, 
necurate, sau de orice necurăţenie 
şi va mâncâ din cărnurile jertfei cei 
de mântuire, care este a Domnului, 
va pierî acela din poporul său. 

12. Şi au grăit Domnul către Moisi, 
zicând. 

13. Vorbeşte fiilor lui Israil, şi le 
spune: seul de bou, de oaie şi de 
capră să nu mâncaţi. 

14. Grăsimea de mortăciune, de 
ce este prins de hiară se va în- 
trebuinţa ia orice lucru; iar de mân- 
cat nu se va mâncâ. 

15. Tot cel ce va mâncâ seu de 
la vitele din care veţi aduce din- 
tr'însele jertfă Domnului, va pieri a- 
cela din poporul său. 

16. Sânge să nu mâncaţi în tot 
lăcaşul vostru, nici de vite, nici de 
pasări. 

17. Oricine va mâncâ sânge, a- 
cela va pierî din poporul său. 

18. Şi au grăit Domnul către Moisi 
zicând : ; * > 

19. Vorbeşte fiilor lui Israil şi le 
spune: cel ce aduce jertfă de mâiu 
tuire, va aduce darul său Domnu- 
lui şi din jertfa cea de mântuire. 

20. Mâinile lui vor aduce jertfele 
Domnului: grăsimea de pre piept 
şi praporul ficatului vor aduce, ca 
să le pue dar înnaintea Domnului. 

21. Preotul va aduce grăsimea pe 
jertfelnic, iar pieptul va fi al lui A- 
aron şi al fiilor lui. 

22. Armul drept din jertfele de mân- 
tuire ce aduceţi îl veţi da preotului, 

23. Acela dintre fiii Iui Aaron care 
aduce sângele jertfei de mântuire şi 
grăsime, va aveâ parte armul cel 
drept. 

24**Că pieptul şi armul ce se a- 
duc din jertfele de mântuire ale voa- 
stre, le-am luat dela fiii lui Israil şl 
le-am dat lui Aaron preotul şi fiilor 
lui, lege veşnică pentru fiii lui Israil. 



134 



LEVITICUL 7—8 



25. Aceste părţi din jertfele Dom- I 
nului se cuveneau lui Aaron -şi fi- 
ilor lui preoţii din ziua în care i-au j 
rânduit să preoţească Domnului. * 

26. Precum au poruncit Domnul 
să se deâ lor în ztua^în care i-au 
uns pre er diirfiii Ini Israil, lege 
veşnică întru neamurile lor. 

27. Aceasta «ste rânduiala jertfei 
arderilor de , tot pentru păcat, pen- 
tru greşală, pentru sfinţirea preoţi- 
lor şipenftu jertfa de- mântuire. 

28. hi ce chip aii poruncit Dom- 
nul, lui Moisî în muntele Sinai, în 
ziua în care au poruncit fiilor lui I- 
srail? să aducă darurile sale înna- 
int^a Domnului în pusfiea Sinai. 

CAP.8v 

Sfttâţî'rea preoţilor . 

Si au grăit Domnul către Moisî, zi- 
când: 

2. Ia pre Aaron şi pre fiii lui şi 
hainele lui, şi untul cel de lemn al 
ungerii, şi viţelul cel pentru păcat, 
şi cei doi berbeci, şi coşniţa cea 
cuazime. 

-3. Şi vei strânge toată adunarea 
la uşa cortului mărturiei. 

*4. Şi a făcut Moisî precum i-au po- 
runcit lui Domnul, şi a strâns toată 
adunarea la uşa cortului mărturiei. 

5. Şt a zis Moisî către adunare: 
acesta este cuvântul, care au porun- 
cit Domnul să se iacă. 

6. Şi a adus Moisî pre Aaron şi 
pre fiii lui, şi i-a spălat pre ei cu apă. 

7. Şi fca îmbrăcat pre el cu hai- 
na, şi la încins cu br-âul, şi 1-a îm- 
brăcat cu veşmântul eel t lurig, şi a 
pus preste el umărarul, ,şi l-a în- 
cins pre el după cum erâ făcut umă- 
rarul, şi 1-a strâns cu el. 

8. Şi a pus preste umărar engol- 
pion, şi preste engolpion a pus a- 
rătarea şi adevărul. 

Si 7. Eşire 28, 41. 8, Eşire 28, 24, 26. 



9. Şi a pus mitra pe capul lui, 
şi preste milră la frunte a pus placa 
cea de aur cea sfinţită sfântă, precum 
au poruncit Domnul lui Moisî. 

10. Şi a luat Moisî din untul cel 
de lemn al ungerii. 

11. Şi a stropit dintr'însul pe jert- 
felnic ;de şapte ori, şi a uns jertfo|- 
nicul, T şi 1-a sfinţit, pre dâ^ul şî 
toate cele dintr'însul, şi spălăj®ar-ea 
lui cMemeiul ei, şi le-a. sfinţit ppe. 
ele* şi a uns cortul şi toşfe .vasale 
lui, şi i-a sfinţit pre el. î{ • 

12. -Şi a turnat Moisî din untul cel 
de lemn al ungerii pe capul lui A-? 
aron, şi i-a uns pe .el, şi 1-a şîinţit 
pe el. , ... 

13. Şi a adus Moisî pe fiii lui, 
Aaron, şi i-a îmbrăcat pre ei cu 
haine, şi i-a încinş-cu brâne, şi le-a, 
pus lor chidare, după cum au po-> 
runcif Domnul lui Moisî. f 

14. Deci a adus Moisî viţelul eel 
pentru păcat, şi a pus Aaron şi fiii 
lui rnâinije pre capul viţelului celui 
pentru păcat. . >; 

15. Şi 1-aî junghiat pre el, şi a luat 
Moisî cu degetul din sânge şi a uns 
coarnele jertfelnicului împrejur, şi a 
curăţit jertfelnicul; iar sângele 1-a, 
vărsat preste temeiul jertfelnicului, 
sîinţindu-i ca să se roage pe eL , 

16. Şi a luat Moisî toată grăsi^ 
mea cea de pre maţe, şi praporul 
ficatului, amândoi rărunchii cu gră- 
simea de pre ei, şi îe-a adus Moisî 
pe jertfelnic. f 

17. Iar viţelul, pielea lui, carnea lui 
şi balega iui, le-a ars afară de ta- 
bără cu foc, precum au poruncitDom- 
nul lui Moisî. 

18. Apoi a adus Moisî berbecele 
cej^ pentru arderea de tot, şi a pus 
Aaron şi fiii lui mâinile pe capul 
berbecelui, şi a junghiat Moisî ber- 



10. Eşire 30, 25, 26. 12. Sitab 45, 18; Eşire 

28, 37. 15. Eşirc 29, 11, 14. 16. 3, 3i Eşire 

29, 22. 18. Eşire 2% 15, 16. 



LEVITICUL 8—9 



135 



becele, şi a turnat Moisi sângele pe 
jertfelnic împrejur. 

19. Şi berbecele l-a tăiai bucăţi, 
şi a adus Moisî capul,., modulările 
şi grăsimea; iarpânteceleşi picioa- 
rele le-a spălat cu apă. 

20. Şi a adu&îMqisî berbecele toi 
pe jertfelnic: ardere de tot, întru 
miros de' bună ralreazmă, jertfă Dom- 
nului, după cum au poruncit Dom- 
nul lui Moteî. 

21. Şi a adus Moisî al doilea ber- 
bece, berbecele cel pentru sfinţire, 
şi au pus Aaron şi fiii lui mâinile 
pe capul berbeceîui. 

< 22. L-a junghiat, şi a luat Moisî 
din sângele lui şi a pus pre margi- 
nea urechii drepte a lui Aaron şi pre 
vârful mâinii drepte şi pre vârful 
piciorului drept. 

23. Şi a adus Moisî pe fiii iui 
Aaron, şi a pus Moisî din sânge pe 
marginea urechilor lor celor drepte, 
şi pe vârful mâinilor lor celor drep- 
te, şi pe vârful picioarelor lor celor 
drepte, şi a vărsat Moisî sângele pe 
jertfelnic. 

- 24. Şi a luat grăsimea şi şalele 
şi seul cel de preste pântece şi pra- 
porul ficatului şi amândoi rărunchii 
şi grăsimea de pre ei şi armul cel 
drept. • 

25. Din coşniţa cu jertfa pentru 
sfinţire, care gste Înnaintea Domnu- 
lui, a luat o pâine azimă, o pâine 
cu untdelemn şi o turtă, punându-le 
pe grăsime şi armul cel drept. 

26. Şi le-a pus toate pe mâinile 
lui Aaron şi pe mâinile fiilor lui, 
şi le-a adus dar înnaintea Domnului. 

27. Apoi Moisî le-a luat din mâi- 
nile lor, şi le-a pus pe jertfelnic 
spre arderea de tot pentru sfinţire, 
miros de bună mireazmă, jertfă Dom- 
nului. 

28. Şi luând Moisî pieptul deia 

19. Eşire 29, 17. 20. Eşire 29, 16. 
26. Eşire 29, 24. 27. Esire 29, 25. 
28. Eşire 29, 26. V 



berbecele cel pentru sfinţire, l-a ri- 
dicat ca dar adus înnaintea Dom^ 
nuluî, şi a fost partea' lui Moisî după 
cum au poruncit Domnul iui .Moisî. 

29. Apoi a luat Moisî din untul- 
delemn al ungerii şi din sângele cel 
de pe jertfelnic, şi a stropit pre Â- 
aron şi hainele lui şi pre fiii lui şi 
hainele fiilor lui. 

30. Şi a sfinţit pre Aaron şi hai- 
nele lui şi pre fiii lui şi hainele UU 
lor lui cu dânsul. 

31.. Şi a zis s Moisî către Aaron şi 
către fiii lui: fierbeţi carnea în cur- 
tea cortului mărturiei în loc sfânt, 
şi acolo să o mâncaţi cu pâinile cele 
din coşniţa cu jertfa pentru sfinţire, 
precum s'a poruncit mie, zicând : 
Aaron şi fiii iui le vor mânca. 

32. Iar ce va rămâneâ din căr- 
nuri şi din pâini, în foc să ardeţi. 

33. Şi din uşa cortului mărturisi 
s§ nu ieşiţi şapte zile, până ce se 
va plini ziua sfinţirii voastre, pen- 
trucăîn şapte zile se vor sfinţi mâi- 
nile voastre. 

34. in ce chip au făcut în ziuaa- 
ceasta, aşa au poruncit Domnul să 
se facă ca să se roage pentru voi. 

35. Şi la uşa cortului mărturiei 
veţi şedeâ şapte zile, ziua şi noap- 
tea, şi veţi păzi cele rânduite de 
Domnul ca să nu muriţi, că aşâ au 
poruncit mie Domnul Dumnezeu. 

| 36. Şi au făcut Aaron şi fiii lui toate 
câte au poruncit Domnul lui Moisî. 

CAP. 9. 

Je r t fa : lui A ar o n. 

In ziua a opta a chemat Moisî pre 
Aaron şi pre fiii lui şi pre bătrânii 
lui Israil. 

2. Şi a zis Moisî către Aaron: ia 
ţie mn viţel din cireada spre jertfă 
pentru păcat, şi un berbece spre ar- 



31. Eşire 29, 32. 
9. 2. Eşire 29, 1. 



136 



LEVITICUL 9 



dere de tot, curaţi; şi-i adu îtrnain- 
fea Donmuluh > 

3. Iar bătrânilor lui Israil grăeşte, 
zicând: luaţi un ţap din capre spre 
jertfă pentru păcat, şi un berbece 
şi un viţel, şi un miel de un an spre 
arderea de tot, curaţi, 

4. Viţelul şi berbecele spre jertfa 
de mântuire înnaintea Domnului, şi 
îăină curată amestecată cu untde- 
lemn, că astăzi se va arătâ Domnul 
întru voi. 

5. Şi luară precum poruncise Moi- 
si împreajma cortului mărturiei, şi 
a venit toată adunarea şi a stătut 
înnaintea Domnului. 

6. Şi a zis Moisi: acesta este cu- 
vântul, care l-au grăit Domnul : fa- 
ceţi, şi se va arătâ întru voi mări- 
rea Domnului. 

7. Şi a zis Moisi lui Aaron: a- 
propie-te la jertfelnic şi adu jertfă 
pentru păcatul tău, şi ardere de fot; 
şi te roagă pentru tine însuţi şi pen- 
tru casa fa, şi adu darurile poporu- 
lui, şi le roagă pentru dânşii, pre- 
cum au poruncit Domnul. ^ 

8. Şi s'a apropiat Aaron de jert- 
felnic, şi a junghiat viţelul cel pen- 
tru păcatul său. 

9. Şi aducând fiii lui Aaron sân- 
gele la dânsul, el a întins degetul 
său' în sânge, şi a uns coarnele jert- 
felnicului, iar sângele 1-a vărsat lân- 
gă-temciul jertfelnicului. 

10. Grăsimea, rărunchii şi prapo- 
rul ficatului jertfei pentru păcat, le-a 
adus pe jertfelnic, precum porun- 
cise Domnul lui Moisî. - 

11. Iar cărnurile şi pielea le-a 
ars cu foc afară de tabără. ' s 

12. Apoi a junghiat jertfa arderei 
de tot; aducând fiii lui Aaron' sân- 
gele la dânsul, 1-a vărsat împreju- 
rul jertfelnicului. 

13. Asemenea i-au adus jertfa ar- 

7. Evr. 7, 27. 10. 4, 8, 9; 8, 16, 25. 
11. 4, 11. 



derei de tot, şi mădulările cu ca- 
pul le-au pus pre jertfelnic. 

14. Iar pântecele şi picioarele spă- 
late cu, sapă, le-au pus preste arde- 
rea de tot pe jertfelnic. 

15. După aceea a adus darul po- 
porului; a luat ţapul cel spre jertfă 
pentru păcatul poporului, şi junghiin- 
du-1, l-a curăţit, ca şi pre cel dinfâiu. 

16. A adus arderea de tot, şi o a 
săvârşit precum se cuvine. 

17. Şi adăogi jertfa de mâncare; 
luând un pumn din ea o puse pre 
jertfelnic osebit de arderea de iot 
cea de dimineaţă. * 
"^18. După aceea a junghiat viţelul 
şi berbecele spre jertfă de mântuire 
pentru popor, şi fiii lui Aaron au a- 
dus sângele la dânsul, şi l-au văr- 
sat împrejurul jertfelnicului. f - 

19. Iar seul dela viţel şi dela ber- 
bece, şalele, seul de pe pântece, ră- 
runchii cu seul lor şi praporul fi- 
catului, i i* 

20. Toate aceste grăsimi punân- 
du-le preste piepturi, le-au aşezat pe 
jertfelnic, 

21. Pieptul şi armul dreptie-a ri- 
dicat Aaron spre aducere înriainteâ 
Domnului, precum poruncise Dom- 
nul lui Moisi. r 

22. Şi ridicând Aaron mâinile spre 
popor i-a binecuvântat pre ei, şi să- 
vârşind jertfele penfita păcat, arde- 
rile de tot şi cele de. mântuire, s'a 
pogorîf. < « 

23. Deci Moisi şi Aaron intrară 
în cortul mărturiei, -apoi ieşind au 
binecuvântat poporul, atunci s'a a- 
rătat slava Domnului la fot poporul. 

24. Şi a ieşit foc dela Domnul, şi 
a mistuit jertfele şi grăsimile de pe 
jertfelnic; iar poporul văzând a ră- 
mâ% uimit, şi a căzut cu faţa la pă- 
mânt. 



15. 4, 13. 22. Num. 6, 22. 

23. Num. 12, 5. 

24. 2 Parai. 7, 1; 3 Imp. 18, 38. 



LEVITICUL 10 



137 



CAP. IO. 

Pedeapsa lui Nadav şi Aviud. 

Si luând cei doi feciori ai lui A- 
aron, Nadav şi Aviud fiecare că- 
delniţa sa, au pus înfr'însele foc şi 
lămâie, aducând înnainlea Domnu- 
lui foc strein, ce nu li se poruncise 
Iot de Domnul. 

2. Şi ieşind foc dela Domnul, i-a 
ars pre ei, şi au murit înnaintea 
Domnului. 

3. Atunci Moisî zise către Aaron: 
aceasta este ceea ce au grăit Dom- 
nul zicând: întru cei ce se apropie 
de mine mă voiu sfinfî, şi întru ţoa- 
lă adunarea mă voiu proslăvi, şi s'a 
umilit Aaron. 

4. Şi a chemat Moisî pre Misa- 
iai şi pre Elisafan feciorii lui Oziil, 
fiii fratelui tatălui lui Aaron, şi a zis 
îor: veniţi de scoateţi pe fraţii vo- 
ştri dinnaintea celor sfinte, afară de 
labără. 

5. Deci au venit şi i-au scos pre 
ei cu hainele lor afară de tabără, 
precum a zis Moisî. 

6. Atunci a zis Moisî către Aaron 
şi către Eliazar şi către Itamar fiii 
lui cei rămaşi: să nu vă descope- 
riţi capetele, nici să vă rupeţi hai- 
nele, ca să nu muriţi, şi să fie mânie 
preste toată adunarea; iar fraţii vo- 
ştri, toată casa lui Israii, să plângă 
arderea care a venit dela Domnul. 

7. Şi din uşa cortului mărturiei 
să nu ieşiţi, ca să nu muriţi, că un- 
luldelemn al ungerii cel dela Dom- 
nul preste voi este, şi au făcut după 
cuvântul lui Moisî. 

8. Şi au grăit Domnul luî Aaron, 
zicând : 

9. Vin şi băutură ce îmbată să nu 
bei nici tu, nici fiii tăi, când veţi 
merge în cortul mărturiei, sau vă 

IO. 1- Eşire 30, 9; Num. 3, 4, Parai. 24, 2. 

2. 1 Parai. 24, 2. 4. Eşire 6, 22. 5. Fapt. 
Ap. 5, 6, 10. 6. Iezecbil 26, 16. 7. 21, 12. 

9. Num. 6, 3; 1 Tim. 3, 2. 



veţi apropiâ de jertfelnic, ca să mt 
muriţi ; lege veşnică întru neamurile 
voastre. 

10. Ca să fie osebire între ce este 
sfânt şi ce nu este sfânt, şi între ce 
este necurat şi între ce este curat. 

11. Şi să învăţaţi pre fiii lui Is- 
raii toate cele din lege, care au grăit 
Domnul către dânşii prin Moisî. 

12. Şi a zis Moisi către Aaron şi 
către Eleazar şi către lfamar fiii lui 
Aaron cei rămaşi : luaţi jertfa care 
a rămas din cele aduse Domnului, 
şi le mâncaţi azime la jertfelnic, căci 
prea sfinte sunt. 

13. Şi le mâncaţi în loc sfânt pre- 
cum s'a legiuit pentru tine şi fiii tăi 
despre cele aduse Domnului, că aşâ 
au poruncit mie Domnul 

14. Pieptul ridicărei şi armul a- 
ducerii să le mâncaţi în loc sfânt 
tu cu fiii tăi şi casa fa precum s'a 
legiuit pentru tine şi fiii tăi despre 
jertfele cele de mântuire ale fiilor 
lui lsrail. 

15. Că armul aducerei şi pieptul 
ridicărei preste grăsimcie jertfelor 
se aduc spre osebire înnaintea Dom- 
nului, şi va fi ţie şi fiilor tăi şi fe- 
telor tale cu tine lege veşnică, pre- 
cum au poruncit Domnul lui Moisî. 

16. Şi Moisî căută cu luare aminte 
ţapul cel pentru păcat, îl află ars, 
şi s'a mâniat Moisi pre Eleazar şi 
pre Itamar fiii lui Aaron cei rămaşi, 
zicând : 

17. Pentruce n'aţi mâncat jertfa 
cea pentru păcat în loc sfânt, că 
este prea sfântă; aceasta s'a dat 
vouă să o mâncaţi ca să ridicaţi 
păcatul adunării, şi să vă rugaţi pen- 
tru ei înnaintea Domnului. 

18. Că nu s'a adus din sângele lui 
în sfânta, înnaintea feţii; trebuia să-I 
mâncaţi în loc sfânt, precum au po- 
runcit mie Domnul. 



12. 6, 16. 13. 6, 16, 26. 14, Eşire 29, 26, 
27; 2 Lege 18, 3. 17. Ozic 4, 8. 



138 



LE VI TICUL 10—11 



19. Şi a grăit Aaron către Moisi, 
zicând; astăzi au^duş jertfa lor pejjr 
iru păcat şi arderea de lot a lor 
înnaintea Domrailui, şt s'a întâm- 
plat mie precum vezi; de aşi mânca 
astăzi din jertfa, pentru păcat, oare, 
va fi plăcut Domnului? 

.20. Şi auzind Moisi, a încuviinţat. 

^ CAP. 11. ' 

Animale curate şt necurate. 

Si au grăit Domnul către Moisl şi 
j către Aaron, zicând : 

2. Vorbiţi fiilor lui Jsrail şi ie spu- 
neţi : acestea suni dobitoacele care 
le veţi mânca din toate vietăţile cele j 
de pre pământ. | 

3. Orice dobitoc cu unghia des- 
picată, şi care are copita despăr- 
ţită în două şi rumegă, se mănâncă. 

4. Insă din cele ce rumegă şi din 
cele cu unghia despicată şi din cele 
ce au unghiile despărţite, nu veţi 
mâncâ acestea: cămila pentrucă ru- 
megă iar unghia nu o are despicată, 
aceasta necurată este vouă. 

5. Ariciul rumegă, iar unghia n'are 
despărţită, necurat este. 

6. Epurile rumegă, dar unghia n'o 
are despărţită, necurat este. 

7. Porcul are unghia despărţită, 
şi desparte unghiile copitei, dar nu 
rumegă, necurat este. 

8. Cin carnea lor să nu mâncaţi, 
nici să vă atingeţi de ele moarte, 
că necurate sunt. 

9. pin vieţuitoarele cele ce sunt 
în apă se mănâncă toate câte au 
aripi şi solzi, în rîyri, în mări şi 
în bălţi, pe acestea le veţi mâncâ. 

10. Iar toate câte n'au aripi, nici 
solzi, în ape şi în mări, şi în rîuri 
din toate cele ce le scot apele, şi 
din toate câte sunt în apă, necurate 
sunt şi să vă îngreţoşaţi de ele. 

11. 2, 2 Lege 14, 3. Fap. Hp. 10, 14i 
4. 2 Lege 14, 7. 7, z Lege 14, 8. 
9. 2 Lege 14, 9. 13. 2 Lege 14, 12. 



11. Din cărnurile lor să nu mân- 
caţi şi să vă îngreţoşaţi de mor- 
tăciunile lor. ' 

12. Şi toate vietăţilecele din ape 
care nu au aripi, nici sojzi, spur- 
căciune să îie, acestea., vouă. 

.,13. Şi din zburătoare siiâfă scârbiţi 
de vultur, gripsorul şi eretele de mare 
să nu le mâncaţi, că spurcăciune 
este. , 'V ; 

14. Precum şi şorliţa şi gdea şi 
cefe ce sunt asemenea ei. r 

\% Şi tot corbul, şi cete* ce suni 
asemenea lui, şi struţul, şi buha, şi 
babiţa şi cele ce sunt asemenea ei- 

16. Şi coroiul şi cele ce sunt a- 
semenea lui. 

17. Şi corbul cel de noapte şi he^- 
refeîe şi cocostârcul. 

18. Şi porfirionul şi ; pelicanul şi 
lebăda. . K , 

19. Şi erodiul şi haradriul ,şi cele 
asemenea lui, şi pupăza şi liliacul 

20. Şi toate târâtoarele cele cu a- 
ripi care umblă cu patru picioare, 
spurcăciune vouă sunt. 

2L tar acestea vgţi mâncâ din" cele 
cu aripi ce se târăsc, care umblă 
pe patru picioare, care au îîuere 
mai din sus de picioarele r .,şăle, ca- 
să sară cu ele pre pământ. 

22. Iar dintr'acestea veţi mânqâ: 
Vruhul şi câte seamănă lui; Ataki- 
sul şi câte seamănă Im; Ofiomahul 
şi^câte sunt asemenea lui, şi lăcu- 
sta* şi câte, seamănă ei. 

23. Şi toate târîtoareîe din cele cu 
aripi, care, au. patru picioare, spur- 
căciune vouă sunt, şi cu acestea vă 
veţi spurca. 

24. Tot cel ce se va atinge de ele 
moarte fiind, necurat va fi până seara. 

25. Şi tot cel ce va Hiâ din mor- 
tăekinile lor, îşi jya şpălâ hainele 
sale, şi necurat va fi până seara. 

26. Toate dobitoacele cu copita 
despicată şi cu unghiile despărţite 

24. 22, 6. 



LEVITICUL 11 



139 



care nu rumegă, suni necurate. Toi j 
cel ce se va atinge de mortăciunile 
lor, necurat va îi până seara. 

27. Tot ce umblă pre mâini din- 
tre hiarele cu patru picioare^este 
necurat; cel ce seva atinge de mor- 
tăciunile lor, necurat va fipânăseara. 

28. Cel ce va ridică din mortăciu- 
nile lor, va spălă hainele sale, şi 
necurat va fi până, scara, că necu- 
rate sunt acestea. 

29. Din toate vietăţile care se tâ- 
răsc pre pământ, sunt necurate: ne- 
văsluica, şparedle, crocodilul şi câte 
sunt asemenea lui. 

30. Chiţosanul, cameleonul, stel- 
Hul, işopârla? şi sobolul. 

31. Acestea necurate sunt din toa- 
te vietăţile care se târăsc pre pă- 
mânt; cel ce se -va atinge de mortă- 
ciunile 1,0£, necurat va îi până seara. 

32. Şi tot vasul de lemn, sau hai- 
na, sau pielea, sau sacul preste care 
va căd^eâ .mortăciunea lor, necurat 
va ji. Tot vasul în care se va face 
ac^st lucru, cu apă se va spăla, şi 
va fi necurat până seara, şi după 
aceea curat; va îi. 

33. Şi tot vasul de lut în care va 
cădeâ dintr'acestea, orice va îi în- 
tr'însul, necurate vor îi, şi vasul se 
va sparge. 

34. Şi orice lucru de mâncare, pre- 
ste care ar veni din acea apă, ne- 
curat va îi. Şi toată băutura care 
se bea din aşa vas, necurată va îi. 

35. Şi ori în ce ar cădeâ din mor- 
tăciuni de acestea, necurat va îi; cup- 
toare şi căminuri se vor surpa; căci 
necurate sunt, şi necurate vor fi vouă. 

36. Izvoarele apelor, lacurile şi băl- 
ţile, vor îi curate; iar cel ce s'ar a- 
tinge de mortăciunile din ele, necu- 
rat va fi. 

37. De ar cădeâ din aceste mor- 
tăciuni în sămânţa cea de semănat, 
care se seamănă, curată va îi. 



I 38. Iar de se va udă sămânţa, şi 
J ar cădeâ din aceste mortăciuni în- 
tr'însa, necurată este vouă. 

39. De va muri din, vitele care 
este vouă slobod a le" mânca, cet 
ce se va atinge de mortăciunile lor, 
necurat va îi până seara. 

40. Cel ce va mânca din aceste 
mortăciuni, va spăla hainele sale, şi 
necurat va îi până seara, iar cel ce 
va luâ din aceste mortăciuni, va spă- 
la hainele sale, se ya spăla cu apă, 
şi necurat va îi până seara. 

41. Toată vietatea ce se târăşte 
pre pământ, spurcăciune să fie a- 
ceasia vouă, să nu se mănânce. 

42. Şi tot ce umblă pre pântece, 
şi tot ce umblă necontenit în patru 
picioare, şi toate vietăţile cu multe 
picioare ce se târăsc pre pământ, 
să nu mâncaţi, că spurcăciune^este 
vouă. 

43. Şi să nu spurcaţi sufletele voa- 
stre cu nici o târâtoare, ce se tâ- 
răşte pre pământ, şi să nu vă pân- 
găriţi cu acestea, şi să nu vă spur- 
caţi cu ele. 

44. Că eu suni Domnul Dumne- 
zeul vostru, şi vă veţi sfinţi, şi sfinţi 
veţi îi, că sfânt sunt eu Domnul 
Dumnezeul vostru, şi să nu pângă- 
riţi sufletele voastre cu nici o vie- 
tate, ce se târăşte pre pământ. 

45. Că eu sunt Domnul cel ce v'am 
scos pre voi din pământul Eghipetu- 
lui, ca să fiu vouă Dumnezeu, şi să 
fiţi sfinţi, că sfânt sunt eu Domnul. 

46. Aceasta este legea cea pen- 
tru vite, pentru pasări şi pentru tot 
ce se mişcă încapă, şi pentru tot ce 
se târăşte pre pământ. 

47. Care osebeşte între cele necu- 
rate şi între cele curate, şi între 
cele vieţuitoare care se mănâncă, 
şi între cele vieţuitoare care nu se 
mănâncă. 



32. 15, 12. 33. 15, 12. 36. Num. 19, 11. 



44. 1 Petr. 1, 16. 45. Eşire 20, 2. 



140 



LEVITICUL 12-13 



CAP. 12. 

Lege pentru lehuze. 

Qi au grăil Domnul către Moisi, zi- 
y când : 

2. Vorbeşte fiilor lui Israil, şi le 
spune: Muerea însărcinată care va 
naşte fecior, necurată va îi şapte 
zile, ca şi în timpul orânduelei firei, 
necurată va fi. 

3. In ziua a opta se taie împre- 
jur marginea trupului lui. 

4. Treizeci şi trei de zile să şază 
spre a se curăţ! de sângele său, şi 
de tot ce este sfânt să nu se atingă, 
şi întru cel sfânt să nu intre, până 
ce se vor plini zilele curăţirei ei. 

5. Iar de va naşte fată, necurată 
va fi două săptămâni, ca şi în tim- 
pul orândueîii firei, şi şasezeci şi 
şase de zile va şedeâ spre a se cu- 
răţ! de sângele său. 

6. Dupăce se vor plini zilele cu- 
răţirei ei pentru fecior, au pentru fată, 
va aduce preotului im miel de un an 
curat pentru arderea de tot, şi un 
puiu de porumb, sau o turturea jertfă 
pentru păcat înnaintea uşii cortului 
mărturiei la preot. 

7. Preotul va aduce jertfă înnain- 
tea Domnului, şi se va rugâ pentru 
ea, şi aşâ se va curăţi de curgerea 
sângelui ei. Aceasta este legea pen- 
tru femeia care naşte fecior sau fată. 

8. Iar de nu-i va da mâna să a- 
ducă miel, va luâ două turturele sau 
doi pui de porumb, unul spre arde- 
rea' de tot şi altul spre jertfă pen- 
tru păcat, şi se va rugă pentru ea 
preotul, şi va fi curăţită. 5! 

CAP. 13. 

Lepra la oameni şi la vestminte. 

Şi au grăit Domnul către Moisi şi 
către Aaron, zicând: 



12. 2. Lucâ 2, 22. 3. Fac. 17, 10} Lucâ 2, 
21 şi 1, 59. 8. Lucâ 2, 24. 



2. Omul căruia se va face în pie- 
lea trupului semn de vânătae lucie, 
şi se va face în pielea trupului lut 
umflătură de bubă, va veni la Aaron 
preotul, sau la unul dintre fiii lui 
carii sunt preoţii 

3. Şi va vedeâ preotul umflătura 
în pielea lui, dacă părul cel din um- 
flătură se va albi şi umflătura va 
îi subf pielea trupului lui, semn de 
lepră este, şi va vedeâ preotul, şi-t 
va vesti pre el necurat. 

4. Iar de va îi lucie alburind în 
pielea trupului lui, şi faţa ei nu va 
fi mai afundă decât pielea, şi părul 
ei nu s'a albit, ci este negru, va 
osebl preotul pe cel cu 'Umflătura 
şapte zile. 

5. Şi în ziua a şaptea va vedeâ 
preotul umflătura, şi de a rămas 
umflătură în piele, îl va osebl pre 
el preotul alte şapte zile. 

6. Şi după alte şapte zile îl va ve- 
deâ preotul a doua oară; şi de a 
rămas umflătura şi nu s'a prefăcut 
în piele, îl va curăţî pre el preotul, 
că semn este şi după ce- şi va spălă 
hainele sale, curat va îi. •' 

7. Iar de se va întoarce şi se va 
preface semnul în piele, dupăce 1-a 
văzut pe el preotul, ca să-1 cureţe 
pre el, şi se va arătâ a doua oară 
preotului, şi-l va vedeâ pre el pre- 
otul, şi iată semnul s'a prefăcut în 
piele, şi-l va ves'fipre el preotul ne- 
curat, lepră este. 

8. Şi semn de lepră de se va iace 
în om, şi va veni la preot, şi va ve- 
deâ preotul, 

9. Şi iată vâîTătae albă în 1 piele, 
şi a albit părul şi pielea cea sănă- 
toasă s'a făcut carne vie, 

40. Lepră veche este în pielea tru- 
pului lui. 

11. Şi-l va vesti preotul, că este 
necurat, şi-l va osebl, că necurat 
este. 

13". 2. 2 Lege 24, 8; Mat. 8, 2. 



LEVITICUL 13 



141 



12. Iar de a înflorit lepra în pielea 
trupului lui, şi va acoperi lepra toată 
pielea atinsă dela cap până la picioa- 
rele lui, după toată vederea preotului. 

13. Şi va vedea preotul, şi iată 
lepra a acoperit toată pielea trupu- 
lui lui, va curăjî preotul buba lui, 
pentrucă toată s'a îăcut albă, cu- 
rat este. 

14. Şi ori în ce zi se va vedea 
întru el carne vie, necurat va îi. 

15. Şi văzând preotul carnea cea 
vie, îl va vestî necurat pentru acea- 
sta, că necurat este, lepră este. 

16. Iar de se va întoarce carnea 
cea vie şi se va preface albă, şi 
va venî la preot, 

17. Şi va vedeâ preotul, că rana 
s'a îăcut albă, atunci o va cură|î 
preotul, este curat. 

18. Şi carnea de se va face în 
pielea lui rană, şi se va vindecă. 

19. Şi se va face în locul ranei 
vânătae albă, sau lucie alburind, sau 
roşieatecă, şi se va arăta preotului. 

20. Şi va vedeâ preotul, şi iată ve- 
derea este mai afundă decât pielea, 
şi părul ei s'a prefăcut în albiciune, 
atunci îl va vestî pre el preotul ne- 
curat, că lepră este în rană înflorită. 

21. Iar de o va vedeâ preotul, şi 
iată nu este într'însa păr alb, şi nu 
va fi mai afundă decât pielea tru- 
pului, şi ea va fi negrită, îl va osebî 
pre el preotul şapte zile. 

22. Iar de se va lăjî cu lăţime în 
piele, atunci preotul îl va vestî pre 
el necurat, că semn de lepră este 
în rană înflorită. 

23. Iar de va rămâneâ în locul 
său stricăciunea, şi nu se va ÎHţî. 
semn de rană este, şi-î va vestî pre 
el preotul, curat. 

24. Şi carnea de se va face în 
pielea lui ardere de foc, dupăce se 
va tămăduî de acea ardere, va fi în 
pielea lui stricăciune aibă roşieatecă, 
sau albă. 



25. II va vedeâ pre el preotul, şi 
iată a schimbat părul alb în lumi- 
nat, şi fata ei mai afundă decât pie- 
lea, lepră este, în arsură a înflorit, 
şi-1 va vestî preotul spurcat, semn 
de lepră este. 

26. Iar de-1 va vedeâ pre el pre- 
otul, şi iată în cel luminos nu este 
păr alb, şi nu va fi mai afund de 
cât pielea, ci s'a negrit, atunci îl va 
osebî pre el preotul şapte zile. 

27. Şi îl va vedeâ pre el preotul 
în ziua a şaptea, şi de se va lăjî 
cu lăţime în piele, atunci preotul îl 
va vestî pre el [necurat, semn de 
lepră este în rană înflorită. 

28. Iar de ,va rămâneâ cel lumi- 
nos în loc, şi nu se va lăţî pre pie- 
le, ci se va înnegri, semn de arsură 
este, şi ÎI va vestî preotul pre el cu- 
rat, pentrucă semn de arsură este. 

29. Şi la bărbat sau la femeie, de 
se va face într'înşii semn de lepră 
în cap, au în barbă. 

30. Va vedeâ preotul semnul, şi 
de va fi faţa ei mai afundă decât 
pielea, şi întru ea este păr subţire 
înflorind, atunci preotul îl va vestî 
pre el necurat, vânătae este, lepră 
de cap, lepră de barbă este. 

31; Şi. când va vedeâ preotul um- 
flătura vânătăii, şi fa {a ei nu este 
mai afundă decât pielea, şi păr roşu 
nu va fi în ea, atunci va osebî pre- 
otul pe cel cu semnul vânătăii şapte 
zile. 

32. Şi va vedeâ preotul semnul 
în ziua a şaptea, şi de nu s'a îă{it 
vânătaea, şi păr roşieatec nu este în- 
tr'însa, şi fata vânătăii nu este mai 
afundă decât pielea. 

33. Atunci el va rade pielea; iar 
vânătaea nu o va rade, şi va osebî 
preotyj pre cel cu vânătaea alte şap- 
te zile. 

34. Şi va vedeâ preotul vânătaea 
în ziua a şaptea, şi de nu s'a lăţit 
vânătaea în piele dupăce s'a ras 



142 



LEVITICUL 13 



acela, şi faţa vânătăii tiu este mat 
afundă în piele, alunei p.eoful îl va 
vesti pre el curat, r şi spălându-sşi 
hainele.iCttral va îi. . 

35. îar de se va lăţi în piele vâ- 
nătaea dupăce se va curăţ! el, şi-1 
va vedea pre el preotul, şi iată s'a 
lăţit vânătaea în piele. 

36. Nu cerce preotul pentru pă- 
rul cel roşieatec, că necurat este. , 

37. Iar de. va rămânea înnainlea 
lui pe loc vânătaea, şt păr negru 
va răsări întru ea, s'a însănăfoşat 
vânătaea, curat este, şi- 1 va vesti 
pre el preotul curat. 

38. Şi la bărbat sau la femeie de 
se vor face în pielea trupului lui bă- 
şici lucii albe înflorind, 

39. Şi va vedeâ preotul, şi ială 
în pielea trupului băşici lucind albe 
înflorind, coş este; care a înflorit 
în pielea trupului lui, curat este. 

40. îar de va cădea cuiva părul 
de pe cap, pleşuv este, curat este. 

41. Iar de va cădeâ de către faţă 
părul lui de pre cap, tărcav este, cu- 
rat esle. 

42. Iar de se va face în pleşuvia 
lui, sau în târcăvirea lui vânătae albă, 
sau roşieatecă, lepră este în pleşu- 
via lui, au în târcăvirea iui. 

. 43. II va vedea pre el, preotul, şi 
fiind faţa băşicii albă, au roşieatică 
în pleşuvia lui, au în târcăvirea lui, 
ca un chip de lepră în pielea tru- 
pului lui. 

44. Om lepros este şi vestind îl 
vavesfi preotul pre el necurat în ca- 
pul lui, în umflătura lui. 5 • 

45. Iar hainele leprosului cel oii 
rana, să fie spintecate, şi capul lui 
descoperit, şi împ,r,ei,urui gurii să se 
acopere, şi necurat se va chema, 

46. In tot timpul cât va aveâ pre 
el acea rană necurat fiind, necurat 
va fi, osebit va şedea, afară din ta- 
bără va fi petrecerea lui. 

46. 4 hnp. 7, 3; Lucâ 17. 12. 



47. Şi pre veşmânt de se va face 
semn de lepră, ori în veşmânt de 
păr, ori în veşmânt de pânză. 

48i Au în ţesătură, au în fort, au 
în inuri, au în păr, au în piele, au 
ori în ce piele de lucru. 

49. Şi de, , se va înverzi semnul, 
sau se va roşi, sau în piele, sau în 
haine, sau în ţesătură, sau în tort, 
sau ori în ce unealtă- de piele, semn 
de lepră este, se va. arăta preotului. 

50. Şi văzând preotul semnul va 
osebî preotul ceea ce are semn şapte 
zile. 1 

51. Şi va vedea preotul semnul în 
ziua a şaptea, iar de seva lăţi sem- 
nul în haine, au în ţesătură, au în 
tort, au în piele, ori de ce lucru fie 
bună pielea aceea, semn de lepră sta- 
tornică şi necurată este. c 

52. De tot va arde haina, au ţe- 
sătura, au tortul, sau hainaf cea de 
păr, sau de in, satr orice «nealtă de 
piele în care va fi semaul, că le- 
pră statornică este, cu foc să se arză. 

53. Iar de va vedeâ preotul, şi nu 
se va lăţi semnul în. haină, au în 
ţesătură, au în, tort, au ori în ce u- 
nealtă de piele. - < 

54. Atunci va poruracî preotul, şi 
va spăla lucrul pe- carele va fi sem- 
nul, şi va osebî preotul lucru cel cu 
semn alte şapte zile. : 

55. Şi văzând preotul dupăce a 
spălat semnul, că el nu şi-a schim- 
bat faţa, dar s'a lăţit, necurat este, 

J în ioc se va arde de tot, fiindcă a 
pătruns în haine, sau în ţesături, sau 
J în tort. 

56. îar văzând preotul că semnul 
dupăce s'a spălat e negru, o va 
rupe dela haină, au dela ţesătură, 
au dela tort, au dela piele. 

57. Iar de se va mai ivi încă în 
haină, au în ţesătură, au în tort, au 
ori în ce unealtă de piele, lepră în- 
florind este, în foc se va arde ceea 
ce are semn. 



143 



58. Haina, au ţesătura, au loriul, | 
au toată unealta de piele, care se j 
va spăla şi se va şterge de pre ea 
semnul, se va spăla a doua oară, 
şi se va curăţî. K) 

59. Aceasta este legea semnului 
celui de lepra, pre haină de păr, sau 
de cânepă, Sau pre ţesătură, sau pre 
lori, sau pre toată unealta cea de 
piele, ca să o vestească pre ea cu- 
tată, sau necurată. 

CAP. 14. 

Curăţirea leprei. 

Si au grăit Domnul către Moisî, 

2. Aceasta este legiuirea pentru 
leproşi: în ziua în care se va cu- 
răţî, se va duce ia preot. 

3. Iar preotul va ieşLafară din ta- 
bără, şi-1 va vedea preotul, şi de se 
va fi vindecat semnul leprei dela le- 
pros, 

4. Va porunci preotul, şi vor lua 
dela cel cură|it două păsărele vii, 
curate^ şi lemn de chedru, şi roşu 
răsucit, şi issop. 

5. Şi va porunci preotul, şi vor 
jimghiâ o, păsărică în vas de lut la 
apă curgătoare. 

6. Apoi va lua păsărică cea vie, 
şi lemnul cel de chedru, şi roşul cel 
răsucit, şj issopul, şi le va muia cu 
păsărică cea vie în sângele păsă- 
relei, cei junghiate la apă curgătoare. 

7. ŞL stropind de şapte ori pre cel 
ce s'a curăţit de lepră, va ti, curat, 
şi va slobozi păsărică cea vie în 
câmp. 

8. Şi va spălâ cel curăţit hainele 
sale, şi-şi va rade tot părul său, şi 
se va scaldă în apă, şi curat va ii, 
şi după aceasta va intra în tabără, 
şi va rămânea afară din casa lui 
şapte zile. 



14. 2. Eşire 12, 22; Mat. 8, 4; Marcu 1, 44; 
Lucâ 5, 14. 8. Num. 8, 7. 



j 9. Iar în ziua a şaptea va rade tot 
j părul capului său, şt barba, şi sprin- 
ceneie, şi tot părul să-şi rază. 

10. Şi să-şi spele hainele sale, şi 
să-şi scalde trupul său cu apă, şi 
curat va îi. Şi în ziua a opta va 
luă doi miei curaţi de un an, şi o 
oaie de un an curată, şi trei zeciueli 
de făină curată pentru jertfă frămân- 
tată cu untdelemn, şi un pahar cu 
untdelemn. 

11. Iar preotul cel ce curăţeşte, le 
va aduce pre acestea şi pre omul 
cel ce se curăteşte înnaintea Dom- 
nului la uşa cortului mărturiei. 

12. Apoi va luâ preotul un miel, 
şi-î va â ! duce jertfă pentru greşală, 
şi paharul cel cu untdelemn, şi vor 
îi acestea aducere înnaintea Dom- 
nului. 

13. Şi vor junghiâ mielul în locul 
unde se junghie arderile de tot, şi 
cele pentru păcat, în loc sfânt, căci 
jertfă pentru vinovăţie, ca şi cea pen- 
tru păcat, este a preotului, că prea 
sfântă este. 

14. Şi va luâ preotul din sângele 
jertfei pentru greşală, şi va ptfH€ 
preotul pe vârful urechii cei drepte 
acelui ce se curăţeşte, şi pe vârful 
mâinii cei drepte, şi pe vârful pi- 
ciorului celui drept. 

15. Apoi luând preotul din paha- 
rul cel cu untdelemn va turnă în 
mâna cea stângă. 

16. Şi va întinge preotul degetul 
cel drept în untuldelemn, care este 
în mâna lui cea -stângă, şi va stropi 
din untuldelemn cu degetul de şapte 
ori înnaintea Domnului. 

17. Iar untuldelemn ce va rămâ- 
nea, care este în mână îl va pune 
preotul pe vârful urechii cei drepte 
acelui ce se curăţeşte, şi pe vârful 
mâinif lui cei drepte, şi pe vârful 
piciorului celui drept, şi pe locul 
sângelui celui pentru greşală; iar 

10. Num. 15, 4. 



144 



LEV1TICUL 14 



untuldelemn ce a mai rămas în mâna 
preotului, îl va pune preotul pe ca- 
pul celui curăţit. 

18. Şi se va rugă preotul pentru 
dânsul înnaintea Domnului, şi va 
îace preotul cea pentru păcat, şi se 
va ruga preotul pentru cel ce se cu- 
răfeşte de păcatul său. 

19. După aceasta va junghiâ pre- 
otul arderea de tot, şi va aduce pre- 
otul arderea de fot împreună cu 
jertfa cealaltă, pre jertfelnic înnain- 
tea Domnului. 

20. Şi se va rugat preotul pentru 
el, şi se va cură}!. 

21. Iar de va fi sărac, şi nu-i va 
da mâna, va luă un miel de un an, 
şi-l va aduce pentru greşală, ca să 
se roage pentru dânsul, şi a zecea 
parte a unui ifi de făină frământată 
cu untdelemn pentru jertfă, şi un 
pahar cu untdelemn. 

22. Şi două turturele, sau doi pui 
de porumb, ce va pufeâ aveâ, şi o 
turturea pentru păcat, şi alta pen- 
tru arderea de tot. 

23. Şi le va aduce a opta zi pre 
ele la preot la uşa cortului mărtu- 
riei înnaintea Domnului spre cură- 
ţirea sa. 

24. Şi luând preotul mielul cel 
pentru păcat şi paharul cel cu unt- 
delemn, le va pune pre ele aducere 
înnaintea Domnului. 

25. Şi va junghiâ mielul cel pen- 
tru păcat, si va luâ preotul din sân- 
gele ce-i pentru păcat, şi va pune 
pre vârful urechii cei drepte a celui 
ce se curăţeşie, şi pre vârful mâinii 
lui celei drepte, şi pre vârful picio- 
rului lui celui drept. 

26. Şi din untuldelemn va turnâ 
preotul în mâna sa cea stângă. 

27. Şi va stropi preotul cu dege- 
tul cel drept din untuldelemn, care 
este In mâna lui cea stângă de şapte 
ori înnaintea Domnului. 

18. 15, 30. 22. 12, 8. Lucâ 2, 24. 



28. Şi va pune preotul din untul- 
delemn, care este în mâna sa pre 
vârful urechii drepte acelui ce se cu- 
răţeşte, şi pre vârful mâinii lui cei 
drepte, şi pre vârful piciorului lui 
cel drept la locul sângelui celui pen- 
tru păcat. 

29. Iar ce va rămâneâ din untul- 
delemn, care este în mâna preotu- 
lui, va pune pre capul celui curăţit, 
şi se va rugă pentru el înnaintea 
Domnului. 

30. După aceea una din turturele, 
sau unul din puii de porumb, după 
cum a putut aveâ, îl va aduce, 

31. Una pentru păcat, şi una să 
fie pentru arderea de tot împreună 
cu cealaltă jertfă, şi se va rugâ pre- 
otul pentru cel ce se curăţă înnain- 
tea Domnului. 

32. Aceasta este legiuirea pentru 
leprosul căruia nu-i dă mâna să a» 
ducă fot ce este rânduit pentru cu- 
răţirea sa. 

33. Şi au grăit Domnul către Moisi 
şi către Aaron, zicând : 

i 34. Dupăce veţi intră în pămân- 
I tul Hananeilor, care-1 dau eu vouă 
I spre moştenire, şi de voiu da eu 
I semn de lepră în vreo casă din lo- 
cul moşfenirei voastre. j » 

35. Atunci va venî stăpânul casei, 
va da de veste preotului, şi-i va zice: 
mi se pare că e semn de lepră în 
j casa mea. v ' ; 

I 36. Deci preotul va porunci săgo- 
' lească casa mai nainte de ce va in- 
; trâ preotul să vază semnul, ca să 
i nu fie necurate toate câte sunt în 
I casă. 

; 37. Şi apoi va intra preotul să 
| vază casa, şt de va aflâ semn pe 
I păţşţii casii, pete verzui sau roşiea- 
| tice, şi aceste pete vor ii pătruns în 
păreţi, 

38. Ieşind preotul din casă la uşa 



35. 2 Lege 24, 8. 



LEVITICUL 14-15 



14S 



casei, va osebi preotul casa şapte 
zile. 

39. Şi se va întoarce preotul a 
şaptea zi, şî va vedea casa, şi de 
va vedeâ că s'a lă|it semnul pe pă- 
reţii casei; 

40. Atunci va porunci preotul să 
scoată pieirile cele cu semnul, şi să 
Ic arunce afară de cetate în loc ne- 
curat. 

41 ; Şi vor rade casa pe dinlăuntru 
împrejur," şt ţărâna cea rasă o vor 
vărsă afară de cetate în loc necurat. 

42. Şi vor luă alte pietre cioplite, 
şi le vor pune în locul pietrilor ce- 
lor scoase, şi alt lut vor luâ şi vor 
lipî casa. 

43. Iar de se va ivî din nou sem- 
nul şi va fi pătruns în casă; dupăce 
s'au scos pietrile, şi dupăce s'a ras 
casa, şi dupăce s'a spoit; 

44. Atunci va intra preotul, şi de 
va vedeâ că semnul s'a lăţit în casă, 
vădit este lepră în casă, şi va fi ne- 
curată. 

45. Şi vor strică casa şi lemnele 
ei şi pietrele ei; şi toată ţărâna casei 
o vor scoate afară din cetate, în loc 
necurat. 

46. Cel ce va intră în casă ori în 
ce zi din zilele în care este osebită 
casa, necurat va fi până seara. 

47. Cel ce va dormî în casă, va 
spălă hainele sale, şi necurat va fi 
până seara, şi cel ce va mâncâ în 
casă, va spăîâ hainele sale, şi ne- 
curat va îi până seara. 

48. Iar dacă preotul intrând îti casă, 
va vedeâ că semnul nu s'a lăţit după 
ce s'a spoit casa, va vesti casa cu- 
rată, căci a pierit semnul. 

49. Şi va luâ spre curăţirea casei 
două pasări vii curate şi lemn de 
chiedru şi roşu răsucit şi issop. 

5Q. Şi va junghiâ o pasăre în vas 
de lut la apă curgătoarei 
51. Şi va luă lemnul cel de chie- 



dru şi roşul cel răsucit şi issopul 
şi pasărea cea vie, şi leva muia pre 
ele în sângele pasării cei junghiete 
la apă curgătoare, şi va stropi cu 
ea casa de şapte ori. 

52. Şi va curăţi cas'a cu sângele 
pasării, şi cu apa curgătoare, cu' pa- 
sărea cea vie, eu lemnul cel de chie- 
dru, cu issopul şi cu roşul cel ră- 
sucit. 

53. Şi va slobozi pasărea cea vie 
afară de cetate la câmp, şi se va 
rugă pentru casă, şi curată va îi. 

54. Aceasta este legiuirea pentru 
tot semnul de lepră şi de pete. 

55. Pentru lepra hainei şi a casei. 

56. Pentru umflături, pentru cojiri 
şl pentru băşicuţe. 

57. Pentru ca să se ştie când este 
necurat şi când se va curăţi, acea- 
sta este legiuirea pentru lepră. 

CAP. 15. 

Lege pentru curăţirea bărbaţilor şi a . 
femeilor. 

8i au grăit Domnul către Moisî şi 
j către Aaron, zicând: 

2. Vorbeşte fiilor lui Israil şi le 
spune: bărbatului căruia se va face 
curgere din trupul lui, curgerea lui 
necurată este. 

3. Şi aceasta este legea necură- 
ţeniei: cel ce face de curge sămânţă 
din trupul său, sau a încetat trupul 
lui de a curge, necurăţia lui este a- 
ceasta într'însul în toate zilele în 
care curge trupul lui, sau a încetat 
a curge, este necurat. 

4. Paiul întru care va dormi acela 
cui curge sămânţa şi lucrul pe care 
va şedeâ el, va fi, necurat. 

5*. Iar omul care se va atinge 
de patul lui. va spălă hainele sale, 
şi va scăldâ trupul său cu apă, ne- 
curat va fi până seara. 

6. Şi cel ce va şedea pe lucrul 



146 



LEVIT ICUL 15 



pe care a şezut acela cui curge să- 
mânţa, va spălâ hainele sale şi se 
va scălda cu apă, şi necurat va îi 
până seara., 

7. Şi cel ce se va atinge de trupul 
celui r£e-i curge sămânţa, va spălâ 
hainele sale, şi se va scăldâ cu apă, 
şi va îi necurat până seara. 
^ 8. Iar de va scuipă cel ce-i curge 
sămânţa preste cel curat, acesta îşi 
va spălâ hainele, şi se va scaldă 
cu apă, şi necurat va îi până seara. 

9. Şaua asinului pe care va în- 
călecâ cel ce-i curge sămânţa, ne- 
curată va îi până seara. 

10. Cine se va atinge de toate 
câte sunt supt acela, necurat va îi 
până seara, şi cine le ridică pe a- 
celea, va spălă hainele sale, şi se 
va scăldâ cu apă, şi necurat va îi 
până seara. 

11. Şi de câie se va atinge cel 
ce-i curge sămânţa, şi mâinile iui 
nu sunt spălate cu apă, va spălâ 
hainele sale, şi-şi va scăldâ trupul 
cu apă, şi necurat va îi până seara. 

12. Şi vasul de lut, care-1 va a- 
tinge cel ce-i curge sămânţa, să se 
spargă; iar vasul cel de lemn să se 
spele cu apă, şi curat va îi. 

13. Iar dupăce se va curaţi cel 
ce-i curge sămânţa de curgerea sa, 
va numără şapte 2ile spre curăţirea 
sa, va spălă hainele sale, şi va scăl- 
dâ trupul său cu apă curgătoare, 
cura! va îi. 

14. Iar â opta zi va luă cu sine 
două turturele sau doi pui de po- 
rumb, şi le va aduce pre ele înain- 
tea Domnului la uşile cortului măr- 
turiei, şi le va da preotului: 

15. Şi le va" jertfi pre ele preotul 
una pentru păcat, şi altâ ardere de 
lot, şi se va ruga pentru el preotul 
înaintea Domnului, pentru curge- 
rea lui. 

16. Iar dacă omul va aveâ scur- 



gere în somn, va scăldâ cu apă fot 
trupul său, şi necurat va îi până 
seara. 

17* Şi orice haină sau piele mân- 
jită cu scurgere* se va spălâ cu apă, 
şi necurat va ii până seara. 

18. Femeia cu care va dormi un 
asemenea bărbat, se va spălă cu 
apă, şi necurată va fi până seara. 

19. Dacă o femeie este în curge- 
rea sângelui firei, să se osebească 
şapte zile; oricine se va? atinge de 
ea, necurat va îi până seara. 

20. Şi tot pe ce şe va culcă ea 
întru necurăţirea sa,, necurat vâ îi, 
şi ori pe ce va şedeâ ea, necurat 
va îi. 

21. Şi tot cel ce se va atinge de 
patul ei, va spălâ hainele sale,«aşi 
va scăldâ trupul său cu apă, şt ne- 
curat va fi până seara. 

22. Şi oricine se va atinge, d.e.tot 
lucrul pe care va şedeâ ea, ,va w şpălâ 
hainele sale, şi se va scăldâ cu apă, 
şt necurat va fi până seara. 

23. Iar dacă este ea în pat sau 
şade pe cevâ, se va atinge de acela, 
necurat va ii până seara. 

24. Iar de se va culcă cinevâ cu 
ea în pat, când este ea întru curge- 
rea sângelui, necural va îi şapte zile, 
şi tot patul pe care se va culcă, ne- 
curat va fi. 

25. Şi femeia de -va îi în curge- 
rea sângelui mai multe zile, şi nu 
în vremea curgerii ei, şi de va curge 
şi după curgerea ei, în toate zilele 
curgerii necurăţeniei ei, ca şi în zi- 
lele curgerii ei, necurată vâ îi. 

26. Şi patul pe care va dormi în 
zilele curgerii ei, ca şi patul din 
Jmpul curgerii firii ei, şi tot lucrul 
pe care va şedea ea, necurat va fi, 
ca şi necurăţenia curgerii firei. 

27. Tot cel ce se va atinge de 
dânsa, necurat va fi, şi va spălă 
hainele sale, şi va scăldâ trupul său 



LEVITICUL 15-16 



147 



cu apă, ş« necurat va îi până seara. 

28. Iar încetând curgerea sânge- 
lui ei, dupăce vor trece şapte zile, 
se va curăţî. 

29. Şi în ziua a opta va luâ cu 
sine două turturele sau doi pui de 
porumb, şi le va aduce la preot în- 
nainiea uşilor cortului mărturiei. 

30. Şi va jertfi preotul una pen- 
tru păcat, şi una ardere de tot, şi 

va ruga pentru ea preotul îna- 
intea Domnului, pentru curgerea ne- 
curăţiei sale. 

31. Aşâ veţi povăţuî pre îiii lui 
Israil, să se curătească de necurăţiea 
lor, ca să nu moară întru necurăţiea 
lor, când ar pângări ei cortul, care 
este întru ei. 

32. Aceasta este legea pentru cel 
ce are curgere şi pentru cel ce se 
ispiteşte în vis, cu care se face ne- 
curat; 

33. Şi pentru ceeace are curgerea 
sângelui, şi pentru cel ce are curgere» 
bărbat sau femeie, şi a bărbatului 
care se va culcă cu cea necurata. 

CAP. 16. 

Jertfa Împăcării. 

Si au .'grăit Domnul către Moisi, 
.j după moartea celor doi fii ai lui 
Aaron, cari muriră pentrucă au a- 
dus foc strein înaintea Domnului. 

2. Au zis Do;nnul către Moisî: 
grăeşte fratelui tău Aaron să nu in- 
tre în toată vremea întru cel sfânt 
mai înlăuntru de catapeteazma cea 
din faţa acoperemântului împăcării, 
care este preste sicriul mărturiei, 
ca să nu moară, că în nor mă voiu 
arătâ preste acoperemântul împă- 
cării. 

3. Aşâ va intra Aaron întru cel 
sfânt, cu viţel din cirezi, jertfă pen- 



30. 14, 18. 

16. 1- 10, 1, 2; Num. 3, 4. 2. Eşire 30, 10; 
Evr. 9, 7, 12. 



tru păcat, şi cu un berbece pentru 
ardere de fot. 

4. Şi cu haină de in sfinţită se va 
îmbrăca, şi veşmânt de in va fi pre- 
ste trupul lui, şi cu brâu de în se 
va încinge, şi chidare de in îşi va 
pune pre cap, haine sfinte sunt, şi 
îşi va spăla cu apă trupul său, şi 
se va îmbrăcă cu acestea. 

5. Şi deîa adunarea fiilor Iui Is- 
rail va luâ doi fapt din capre, jertfa 
pentru păcat, şi un berbece pentru 
ardere de tot. "" 

6. Şi va aduce Aaron viţelul jertfă 
pentru păcatul său, şi se va rugâ 
pentru sine şi pentru casa sa. - 

7. După aceea va luâ cei doi ţapi, 
şi-i va pune înaintea Domnului, la 
uşa cortului mărturiei. 

8. Şi va aruncă Aaron sorţi pe 
cei doi ţapi, un sorţ pentru ţapul 
care va îi adus Domnului, şt altul 
pentru cel ce se va slobozi. 

9. Şi va luâ Aaron ţapul cel sor- 
tit Domnului, şi-1 va aduce jertfă 
pentru păcat; " 

10. îâr ţapul pe care a căzut soarta 
să fie slobozit, îl va pune Viu în- 
nainîea Domnului, ca să se roage 
preste el, şt să-1 lase slobod, şi-l 
va îăsâ slobod în pustie. 

11. Şi va aduce Aarori viţelul cel 
pentru păcatul său, şi se va rugâ 
pentru sine şi pentru casa sa, şi 
va junghiâ viţelul cel pentru păca- 
tul său. 

12. Şt va luâ cădelniţa plină de 
jăratic de pe altarul cel dinnaintea 
Domnului. 

13. Şi va luâ mâna plină de tă- 
mâie mărunt tocmită, şi o va aduce 
înîăuntrul cafapetezmei, şi va pune 
tămâia pe îoc înaintea Domnului, 
şi ternul tămâiei va acoperi pe aco- 
peremântul împăcării cel deasupra 
sicriului mărturiilor, şi nu va murî. 



6. Evr. 7, 27, 13. Num. 4, 16. 



148 



LEV1TICUL 16 



14. După aceea va luâ din sân- ! 
gele viţelului, şi va stropi cu dege- 
tul preste acoperemântut împăcării 
călre răsărit în faţa lui, de şapte ori. 
va stropi din sânge cu degetul său. 

15. Şi va junghiâ |apul cel pentru 
păcatul poporului înaintea Dom- 
nului, şi va băga sângele lui înlăun- 
trul catapetezmei, şi va face cu sân- 
gele lui cum a făcut cu sângele vi- 
ţelului, şi v'a stropi sângele lui preste 
acoperemântul împăcării în îaţa lui. 

16. Şi se va rugă întru cel sfânt 
de necurăţiile fiilor iui Israil şi de 
nedreptăţile lor, pentru toate păca- 
tele lor; aşâ va face cortului măr- 
turiei cel ce este în mijlocul necu- 
răţiei lor. 

17. Nici un om nu va fi în cor- 
tul mărturiei când va merge el să 
se roage întru cel sfânt, până când 
va ieşî, şi se va ruga pentru sine 
şi pentru casa sa, şi pentru toată 
adunarea fiilor lui israil. 

18. Şi va ieşî Ia altarul cel din- 
naintea Domnului, şi se va rugâ pen- 
tru dânsul, şi va lua din sângele 
viţelului şi din sângele ţapului, şi 
va unge coarnele altarului împrejur. 

19. Şi va stropi preste ei din sânge 
cu degetul său de şapte ori, şi-l va 
curăţî şi-l va sfinţi pre el de necu- 
răţiea fiilor lui Israil. 

20. Şi va sfârşi a curăţî sfântul 
şi cortul mărturiei şi altarul, şi se 
va rugă pentru preoţi, şi va aduce 
ţapul cel viu. 

21. Şi va pune Aaron mâinile sale 
pre capul ţapului celui viu, şi va măr- 
turisi preste el toate fărădelegile 
fiilor lui Israil şi toate nedreptăţile 
ior şi toate păcatele lor, şi le va pune 
pre capul ţapului celui viu, şi-l va 
slobozi în pustie printr'un om anume. 

22. Şi va purta ţapul nedreptăţile 



14. Evr. 9, 13, 25. 17. Lucâ 1, 10. 19.4, 
6, 17; Num. 19, 4. 21. Eşire 29, 10. 
22. Num. 16, 1, 23. 



! lor în pământ neumblat, şi vor slo- 
bozi ţapul în pustie. 

23. Şi va intră Aaron în cortul 
mărturiei, şi se va desbrăcâ de veş- 
mântul cel de in cu care a fost îm- 
brăcat când a intrat întru cel sfânt, 
şi-l va pune acolo. 

24. Şi va spăla trupul său cu apă 
în locul cel sfânt, şi se va îmbrăca 
cu haina sa, şi ieşind, va aduce ar- 
derile de tot ale sale şi ceie ale po- 
porului, şi se va rugâ pentru sine 
şi pentru casa sa şi pentru popor, 
ca şi pentru preoţi. 

25. Şi va aduce pre jertfelnic scul 
jertfelor pentru păcate. 

26. Şi cel ce va slobozi ţapul cel 
osebit spre slobozire, va spălă hai- 
nele sale, şi va scălda trupul său 
cu apă, şi după aceea va intră în 
tabără. 

27. Şi viţelul cel pentru păcat şi 
ţapul cel pentru păcat a cărora sân- 
ge s'a adus pentru curăţire întru 
ceA sfânt, vor îi scoşi afară de ta- 
bără, şi- se vor arde cu foc, pieile, 
cărnurile şi balega lor. 

28. îar cel ce îi va arde, va spăla 
hainele sale, şi va scălda trupul său 
cu apă, şi după aceea va intra în 
tabără. 

29 Şi va fi vouă aceasta lege veş- 
nică, în luna a şaptea a zecea a lu- 
nii, să smeriţi sufletele voastre, şi 
nici un lucru să nu faceţi, nici moş- 
neanul, nici nemernicul care este în- 
tru voi. 

30. Că în ziua aceasta se face 
rugăciune pentru voi, ca să vă cu- 
răţiţi de toate păcatele voastre în- 
nainlea Domnului, şi vă veţi curaţi. 

31. Aceasta va fi sâmbăta cea mai 
mare spre odihnă vouă, şi veţi smeri 
sufletele voastre, lege veşnică. 

32. Şi se va rugâ preotul pe ca- 



27. 4, 12; Evr. 13, 11. 2!?. 23, 27. 
30. Num. 29, 7. 31. Eşire 35, 2. 32. Eşire 
29, 29. 



LEVITIGUL 16-17 



140 



rele vor unge şi ale căruia mâini 
le vor săvârşî ca să preoţească după 
falăl lui, şi se va îmbrăca cu haina 
cea de in, cu haina cea sfântă. 

33. Şi va curăjî sfânta sfintei şi 
cortul mărturiei, şi altarul va curăţi, 
şi se va rugă pentru preoţi şi pen- 
tru toată adunarea. 

34. Aceasta va fi vouă lege veş- 
nică ca să vă rugaţi pentru fiii lui 
lsrail pentru toate păcatele lor, odată 
în an se va face, precum au porun- 
cit Domnul lui Moisî. 

CAP. 17. 

Locul jertfelor. Oprirea de a mânca 
sânge. 

Si au grăit Domnul către Moisî zi- 
, când: 

2. Vorbeşte lui Aaron şi fiilor lui 
şi tuturor fiilor lui lsrail, şi le spu- 
ne: acesta este cuvântul, care l-au 
poruncit Domnul, zicând: 

3. Oricare om dintre fiii lui lsrail, 
sau dintre veneticii cari se află în- 
tre voi, ar junghiâ viţel, sau oaie, 
sau capră în tabără, sau afară de 
tabără, 

4. Şi nu le va aduce Ia uşa cor- 
tului mărturiei, ca să le jertfească 
Domnului ardere de tot sau de mân- 
tuire primită întru miros de bună mi- 
reazmă, şi cel ce va junghiâ afară, şi 
la uşa cortului mărturiei nu le va a- 
duce dar Domnului înaintea cortu- 
lui mărturiei Domnului, omul acela 
se va socoti ca un vărsător de sân- 
ge, şi va pieri sufletul aceluia din 
poporul său 

5. De aceea fiii lui lsrail în loc 
să aducă jertfele lor pe câmp, le vor 
aduce Domnului la uşile cortului 
mărturiei, la preot, şi le vor junghiâ 
jertfă de mântuire acestea Domnului. 

6. Şi va vărsă preotul sângele pre 

34. Uşire 30, 10. 
17. 3. 2. Lege 12, 6. 4. Isaia 66, 3, 
<?. Eşire 29, 18. 



jertfelnic împrejur înaintea Dom- 
nului la uşa cortului mărturiei, şi 
va aduce seul întru miros de burtă 
mireazmă Domnului. 

7. Şi nu vor mai junghiâ jertfele 
sale idolilor -deşerţi după cari ei 
curvesc. Lege veşnică va fi vouă în- 
tru neamurile voastre. 

8. Şi zî către ei: oricine dintre fiii 
lui lsrail, sau dintre fiii celor vene- 

! tici, cari se află între voi, aducând 
ardere de fot, sau jertfă; 

9. Şi Ia uşa cortului mărturiei nu 
o va aduce ca să o jertfească Dom- 
nului, va pieri omul acela din po- 
porul său. 

10. Şi oricine din fiii lui lsrail, 
sau din veneticii, cari se află între 
voi, va mânca orice sânge, voiu pune 
faţa mea asupra aceluia, care mă- 
nâncă sânge, şi-t voiu pierde pre el 
din poporul său. 

1 1 . Penfrucă sângele este sufletul 
fiecărui trup, şi eu l-am dat vouă 
pre jertfelnic, ca să vă curăţiţi su- 
fletele voastre, că sângele face cu- 
răţenie pentru suflet. 

12. Pentru aceea am grăit fiilor 
lui lsrail: nimenea dintre voi să nu 
mănânce sânge, nici cel venetic, ca- 
re se află între voi, nu va mâncâ 
sânge. 

13. Şi oricine din fiii lui lsrail 
j sau din veneticii, cari se află între 
I voi, va vâna hiară sau pasăre, care 
! se mănâncă, să verse sângele ei şi 

să-1 acopere cu pământ. 

14. Că sângele este sufletul fie- 
cărui trup, pentru aceea am zis fi- 
ilor lui lsrail: sângele nici a unui 
trup să nu mâncaţi, că sângele este 
sufletul fiecărui trup, tot cel ce mă- 
nâncă, va pieri. 

15. Si oricine va mâncâ mortă- 
ciune sau prins de hiară, fie moş- 

7. 20, 5. 2 Lege 32, 17 ps. 105, 37. 9 Esire 
29, 11. 2 Lege 12, 14. 10. Fac. 9, 4; 2 Lege 
Î2, 16, 23. ÎL Evr. 9, 22. 14. 3, 17. Fac. 9, 4. 

15, lezecbil 44, 31. 



150 



LEVITICUL 17—18 



ncan ori venetic, va spălă hainele 
sale, şi se va scăldâ cu apă, şi ne- 
curai va îi până seara, şi după a- 
ceasfa curat va îi. 

16. Iar de nu va spăla hainele saîe, 
şi nu-şi va scăldâ trupul cu apă, va 
purtâ fărădelegea sa, 

CAP. 18. 

Spiţa neamului de sânge. 

Oi au grăit Domnul către Moisî, zi- 
Vcând: 

2. Vorbeşte fiilor lui îsrail, şi le 
spune: eu Domnul Dumnezeul vo- 
stru. 

3-. După obiceiurile Eghipefului 
întru care aţi nemernicit, să nu fa- 
ceţi; nici după obiceiurile pămân- 
tului Hanaan întru care voiu băga 
pre voi, să nu vieţuiţi, şi după le- 
gile lor să nu umblaţi. 

4. Judecăţile mele să le faceţi, şi 
poruncile mele să le păziţi, şi să 
umblaţi întru ele, eu Domnul Dum- 
nezeul vostru. 

5. Şi să ţineţi toate poruncile mele 
şi -toate judecăţile mele, şi să le fa- 
ceţi pre ele; omul care Ie va face, 
viu va îi într'însele, eu Domnul Dum- 
nezeul vostru. 

6. Nimenea să nu se apropie de 
vrero rudenie de sânge a sa ca să-i 
descopere ruşinea, eu Domnul. 

7. Ruşinea tatălui fău şi ruşinea 
mumei, tale să nu o descoperi, pen- 
trucă mumaYţi este, să nu desco- 
peri ruşinea ei. 

8. Ruşinea femeii tatălui tău să nu 
o descoperi, că ruşinea tatălui tău 
este. 

9. Ruşinea surorii tale cei de pre 
tată sau de pre mumă, care s'a nă- 
scut acasă sau afară, să nu des- 
coperi ruşinea lor. 

18. 3. Ierem. 10, 2. 4. 2 Lege 4, 8. 5. Ie» 
zecbil 20, II, Rom. 10 5. 7. Fac. 19, 32. 

8. 20, 11; 2 Lege 22, 30; 1 Cor. 5, 1. 

9, 20, 17. 



10. Ruşinea fetei fiului tău, sau a 
îetei fetei tale, să nu descoperi ru- 
şinea lor, că a ta ruşine este. 

11. Ruşinea fetei femeii tatălui tău 
să nu o descoperi, soră de un pat 
este, să nu descoperi ruşinea ei. 

12. Ruşinea surorii tatălui tău să 
nu o descoperi, penlrucă rudă tată- 
lui tău este. 

13. Ruşinea surorii mumei tale să 
nu o descoperi, pentrucă rudă mu- 
mei tale este. 

14. Ruşinea fratelui tatălui tău să 
nu o descoperi, şi la femeia lui să 
nu intri, pentrucă rudă-ţi este. 

15. Ruşinea nurorii tale să nu o 
descoperi, că femeia fiului tău este, 
să nu descoperi ruşinea ei. 

16. Ruşinea femeii fratelui tău să 
nu o descoperi, că ruşinea fratelui 
tău este. 

17. Ruşinea femeii şi a fetei ei 
să nu o descoperi. Fata feciorului 
ei şi fata fetii ei să nu o iei, ca să 
descoperi ruşinea lor, că rude sunt 
ţie, păgânătate este. 

18. Să nu o iei ţiitoare pe sora 
femeii tale, ca să descoperi ru- 
şinea eî presle dânsa, încă îiind 
ea vie. 

19. Şi la femeie întru osebirea rie- 
curăţiei ei, să nu intri ca să-i des- 
coperi ruşinea ei. , ^ 

20. Şi la femeia deaproapelui tău 
să nu dai patul seminţii tale, pân- 
gărindu-te cu ea. 

21. Şi din sămânţa tâ să nu dai 
a sluji spre jertfă idohilui Moloh, ca 
să nu spurci numele cel sfânt al 
Domnului Dumnezeului vostru, eu 
Domnul. 

22. Şi cu bărbat să nu dormi ca 
eu femeie, că- spurcăciune este. 

2S. La nici o vită din cele cu pa- 

14. 20, 20; Iezecb. 22, 11. 15. Fac. 38, 16. 

16. Marc. 6, 18. 17. 20, 14. 19. 15, 24; 
20, 18. 20. 20, 10; Eşive 20, 14. 21. 20, 2; 
2 Lege 18, 10; 4 Imp. 17, 17. 22. 20, 13; Rom. 
1, 27. 23. 20, 15; Eşke 22, 19. 



LEVITICUL 18-19 



151 



Iru picioare să nu dai palul făuînlru 
sămânţă, ca să te spurci cu dânsa. 
Şi femeia să nu sfeâ la nici o vită 
din cele cu palru picioare să se îm- 
preune, penfrucă urâciune este. 

24. Să nu vă spurca|i cu nici una 
dinfr'acesfea, că ' cu loafe acestea 
s'au spurcai neamurile, care eu le 
arunc dinnainfea îe|ii voasfre. 

25. Şi s'a spurcai pământul, şi 
le-am răsplătit lor nedreptate pentru 
aceea, şi a urît pământul pre cei ce 
lăcuesc pre dânsul. 

26. Şi $)ăziţi toate legile mele, şi 
toate poruncile mele, şi să nu fa- 
ceţi nici una din toate spurcăciu- 
nile acestea, fie moşneanul, fie ne- 
mernicul celivenil între voi. 

27. Că toafe spurcăciunile acestea 
le-au iăcuf oamenii pământului, cari 
au fost mai înainte de voi, şi s'a 
spurcat pămânlul. 

28. Şi ca să nu vă urască pre voi 
pămânlul când îl veji spurcă, cum 
a urît pre neamurile cele mai îna- 
inte de voi. 

29. Că oricine va face spurcă- 
ciuni de acestea, va pieri din popo- 
rul său. 

30. DecLpăziţi poruncile mele; să 
nu faceţi nimic din obiceiurile cele 
spurcate, care erau mai înainte de 
voi, şi să nu vă spurcaţi cu acelea, 
că eu suni Domnul Dumnezeul vo- 
stru. > 

CAP. 19. 

Tâlcuirea poruncilor. 

8i au grăit Domnul către Moisi, 
5 zicând: 

2. Vorbeşte adunării fiilor lui Is- 
rail, şi le spune: fiţi sfinţi, că sfânt t 
sunt eu Domnul Dumnezeul vostru. 

3. Fiecarele să se teamă de tatăl 
său şi de muma sa, sărbătorile mele 

24. 4 Imp. 17, 15. 25. Isaia 26, 21. 
26. 20, 22. 

19. 2. 20, 7, 26; Eşite 20, 12; l Petru 1, 16. 



să Ie păziţi; eu Domnul Dumnezeul 
vostru. 

4. Să nu vă duceţi la idoli, şi-^dum- 
nezei vărsaţi să 'fiu vă faceţi ; eu 
sunt Domnul Dumnezeul vostru. • 

5. Şi de veţi jerlfî jertfă de nîân- 
tuire Domnului, jerlfiţi de bună voie. 

6. Se va mâncâ în ziua în care 
o veţi jerlfî, şi a doua zi; iâr ce vă 
rămâneă pe a Ireia zi, cu foc se va 
arde de tot. 

7. Iar de va îndrăzni cinevâ să 
mănânce din ea a treia zi, spurcată 
este, nu se va primi 

8. Iar cel ce o va mâncâ, păcat 
va avea, pentrucă a spurcai sfintele 
Domnului, şi cei ce vor mâncâ, vor 
pierî din poporul său. 

9. Şi când veţi secerâ holdele pă- 
mântului vostru, să nu seceraţi de 
tot ţarina voastră, şi cele ce cad 
dela secerea ta, să nu le aduni. 

10; Şi viea tâ să n'o culegi de a 
doua oară, nici boabele viei tale să 
nu le aduni, săracului şi nemerni- 
cului să le laşi acelea; eu Domnul 
Dumnezeul voslru. 

11. Să nu furaţi, să nil minţiţi, şi 
nimenea să nu înşale pre aproapele. 

12. Să nu vă juraţi strâmb cu nu- 
mele meu, şi să nu spurcaţi numele 
cel sfânt al Dumnezeului vostru; eu 
sunt Domnul Dumnezeul vostru. 

13. Să nu faci nedreptate vecinu- 
lui, nici să-1 jeîueşti, şi să nu ră- 
mână simbriea slugii tale lâ line 
până dimineaţă. 

14. Să nu grăeşti de rău pre surd, 
şi înaintea orbului să nu pui pie- 
dică;" şiSă te Ierni de Dumnezeul 
tău; eu sunt Domnul Dumnezeul vo- 
stru.' 

15. Să nu faceţi nedreptate la ju- 
decată, şi să nu cauţi în faţa să- 



4. Eşire 22, 20; 34, 17; 2 Lege 5, 7. 7. 7, 
17. 8. Jezecfoil 4, 14; Rut. 2, 2, 15, 16. 9. 2 
Lege 24, 19. 11. Eşire 20, 15; Efes. 4, 25. 

12. Eşire 20, 7; 2 Lege 5, II. 13. 2 Lege 
24, 15; îacov 5, 4. 15. 2 Lege l, 17; 16, 19. 



152 



LEVITICUL 19 



racului, nici şă ie sfieşti dc faţa ce- 
lui puternic, cu dreptate să judeci 
pre yecinul tău; 

16. Să nu umbli cu vicleşug în- 
tru neamul tău, nici să te ridici a- 
supra vieţii vecinului tău; eu sunt 
Domnul Dumnezeul vostru. 

17. Să nu urăşti pe fratele tău 
întru inima ta ; ci vei mustră pe 
aproapele tău, ca să nu aibi pen- 
tru dânsul păcat. 

18. Să nu-ţi izbândeşti cu mâna 
fa, nici să ţii mânie asupra fiilor po- 
porului tău. Să iubeşti pre deaproa- 
pele tău ca însuţi pre tine; eu sunt 
Domnul Dumnezeul vostru. 

19. Legea mea să o păziţi, vitele 
tale să nu le faci a se împreuna cu 
alt soiu, şi în ţarina ta să nu se- 
meni două feluri de sămânţă, şi cu 
haină ţesută din două feluri osebite 
să nu te îmbraci. 

20. Şi de va dormi cineva cu fe- 
meie pat de sămânţă, şi aceea va îi 
roabă unui om, şi ea cu răscum- 
părare nu s'a răscumpărat, slobo- 
zenie nu s'a dat ei, certare va fi lor; 
iar să nu moară, penfrucă nu s'a 
dat ei slobozenie. 

21. Ci va aduce pentru vina sa 
Domnului la uşa cortului mărturiei 
un berbece ca jertfă pentru vino- 
văţie. 

22. Şi se va rugă preotul pentru 
dânsul de păcatul ce a făcut, adu- 
când berbecele înaintea Domnului, 
şi se va iertă lui păcatul, care 1-a 
săvârşit. 

23. Iar după ce veţi intră în pă- 
mântul, care îl dă vouă Domnul Dum- 
nezeul vostru, şi veţi sădî orice pom 
de mâncat, veţi curăţi împrejur ne- 
curăţenia Iui. Rodul lui în trei ani 
va fi vouă necurat, să nu se mă- 
nânce. 

24. Iar în anul al patrulea tot ro- 

16. Iov. 27, 4. 17. Mat. 18, 15; Luc. 17, 3. 
18. Mat. 5, 39, 44 Rom. 12, 19. 19. 2 Lege 
22, 9. 



dul lui va fi sfânt spre laudă Dom- 
nului. 

25. Iar în anul al cincilea veţi 
mâncâ rodul lui, şi veţi adună ro- 
durile lui r eu sunt Domnul Dumne- 
zeul vostru. 

26. Să nu mâncaţi pre munţi, nici 
să vrăjiţi, nici la vraje de pasări să 
nu căutaţi. ,s 

27. Săfnu vă încreţiţi părul ca- 
pului vostru, nici să stricaţi faţa 
barbei voastre. 

28. *Şi tăeturi pentru suflet să nu 
faceţi în trupul vostru, ştslove îm- 
punse să nu faceţi întru -voi; eu 
sunt Domnul Dumnezeul -vostru. 

29. Să nu pângăreşti faţa ta dân- 
du-o spre curvie, ca pământul să 
nu fie loc de curvie, şi să se um- 
ple de fărădelege. 

30. Sâmbetele mele să le păziţi, 
şi de cele sfinte ale mele să vă te- 
meţi; eu sunt Domnul. 

31. Să nu mergeţi Ia cei ce vră- 
jesc, şi de descântători să nu vă li- 
piţi, ca să vă spurcaţi cu ei; eu sunt 
Domnul Dumnezeul vostru. 

32. înaintea celui cărunt să te scoli, 
şi să cinsteşti faţa celui bătrân, şi 
să te temi de Dumnezeul- tău; eu 
sunt Domnul Dumnezeul vostru. 

33. Iar de va veni vre un nemer- 
nic în pământul vostru, să nu-l ne- 
căjiţi pre el. 

34. Ca şi moşneanul cel de pă- 
mânt să fie între voi nemernicul 
care vine la voi, şi să-1 iubeşti pre 
el ca şi pre fine; că şi voi nemer- 
nici aţi fost în pământul Eghipetului; 
eu sunt Domnul Dumnezeul vostru. 

35. Să nu faceţi nedreptate la ju- 
decată, în măsuri, în greutăţi şi în 
cumpene. 

36. Cumpene drepte, greutăţi drep- 

26. 2 Lege 18, 10. 28. Ier. 16, 5; 21, 5; 2 
Lege 14, 1. 30.23,2. 31. Eşire 22, 18; 1 Imp. 
28, 7, 9. 33. Eşire 22, 21. 34. 2 Lege 10, 19. 

35. 2 Lege 25, 13. 36. Pilde 11,1; Mibeea 
6, 11. 



LEVITICUL, 19-20 



153 



le şi măsuri drepte să fie la voi; 
eu sunt Domnul Dumnezeul vostru, 
cel ce v'am scos pre voi din pă- 
mântul Eghîpcfuluf. 

37. Să păziţi toată legea mea şi 
toate porundle mele, şi să le faceţi 
pre ele; eu sunt Domnul Dumnezeul 
vostru. 

' CAP. 20. I 

i 

Pedepse penlru păcate. J 

Si au grăit Domnul către Moisi, zi- 
, când: 

' 2. Vorbeşte fiilor lui Israil: de va 
ii cinevâ din liii lui Israil, sau din 
cel ce s'au făcut venetici în Israil, j 
care va da din sămânţa sa ido- j 
fului Moloh, cu moarte să se omoa- j 
re, neamul cel de pre pământul a- 
cela îl va omorî cu pietre. 

"3. Eu voiu pune faţa mea asupra 
omului aceluia, şi-1 voiu pierde pre 
el din poporul său, pentrucă a dat 
sămânţa sa idolului, ca să spurce 
cele sfinte ale mele, şi ca să spurce 
numele celor sfinţiţi mie. 

4. Iar dacă lăcuiforii pământului 
vor frece cu vederea pre omul a- 
cela, care va îi dat fii de ai săi lui 
Moloh, şFnu-1 vor omorî pre el, 

5. Voiu pune faţa mea asupra o- 
mului aceluia şi asupra seminţiei 
lui, şi voiu- pierde din poporul său 
pre ef şi pre toţi câţi se unesc în- 
fr'un gând cu el, ca să curvească 
după Moloh. 

6. Oricine se va duce la descân- 
tători sau la vrăjitori, ca să curvea- 
scă după dânşii, voiu purre faţa mea j 
asupra sufletului aceluia*, şi-1 voiu ; 
pierde din poporul său. j 

7. Şi veţi fi sfinţi, că sfânt sunt 
eu Domnul Dumnezeul vostru. 

8. Să păziţi poruncile mele, şi să 



37. 18, 26; 20, 22. 
20. S. 19, 31; 2 Lege 18, 10, 11. 7. 18, 30; 
19, 2; 1 Petru 1, 16. 



le faceţi pre ele; eu sunt Domnul cel 
ce vă sfinţesc pre voi. 

9. Oricine va blestemă pre tatăl 
său au pre muma sa, cu moarte să 
se omoare; pre tatăl său au pre 
muma sa a blestemat, vinovat este. 

10. Omul care va preacurvi cu 
femeie, care are bărbat, sau care 
va preacurvî cu femeia vecinului 
său, cu moarte să se omoare şi 
preacurvarul şi preacurva. 

11. Cel ce se va culca cu femeia 
tatălui său, ruşinea tatălui său a des- 
coperit, cu moarte să se omoare, 
amândoi vinovaţi sunt. 

12. De va dormi cinevâ cu nora sa, 
cu moarte să se omoare amândoi; 
că păgânătafe a făcut, vinovaţi sunt. 

13. Cine se va culca cu bărbat ca 
cu femeie, spurcăciune au făcut a- 
mândoi, cu moarte să se omoare, 
vinovaţi sunt. 

14. Cine ar lua femeie şi pre muma 
ei, fărădelege este; cu foc să-1 arză 
pre el şi pre ele, ca să nu fie fără- 
delege între voi. 

15. Cine va îndrăzni a se culcă 
cu dobitoc, cu moarte să se omoare, 
şi dobitocul să-l omorâţi. 

16. Femeia care va merge ori la 
ce dobitoc, ca să se împreune cu 
dânsul, să omorâţi femeia şi dobi- 
tocul, cu moarte să se omoare, vi- 
novaţi sunt. : s .. 

17. Care va luă pre sora cea de 
pre tatăl său, sau de pre muma sa, 
şi va vedeâ ruşinea ei, şi ea va ve- 
deâ ruşinea lui, ocară este, să piară 
înaintea fiilor neamului lor, ruşinea 
sîjrorei sale a descoperit, păcatul 
vor purtă. 

18. Bărbatul care va avea pal cu 
femeia, care are curgerea firii cea 
de lună, şi va descoperi rusineâ ei, 



9. Eşive 21, 17. 10. 2 Lege 22, 22; Ioan 8, 
5; Mat. 5, 27. 11. 18, 8; 2 Lege 22, 30; 1 
Cor. 5, l. 12. Fac. 3, 8, 18. 13. 18, 22; Rom. 
1, 27. 14. 18, 17. 15. 18, 23. 17. 18, 9; 2 
Lege 27, 22. 18. 18, 19. 



154 



LEVITICUL 20-21 



izvorul ci a descoperit, şi ea a des- 
coperii curgerea sângelui său, a- 
mândoi să piară din neamul său. 

19. Ruşinea surorei tatălui tău şi 
a surorei mumei laţe să nu o des- 
coperi, penirucă rudenie a descope- 
rii, păcat vor aveâ. 

20. Oricare va dormi cu rudenia 
sa, ruşinea rudeniei sale a descope- 
rit, fără de fii să moară. 

21. Iar de va lua cineva femeia 
fratelui său, necuTăţie este, ruşinea 
fratelui său a descoperit, fără de fii 
să moară. 

22. Păziji toate poruncile mele şi 
judecăţile mele, şi să Ie faceţi pre 
ele, ca să nu vă urască pre voi pă- 
mântul întru care vă duc eu pre 
voi, ca să lăcuifi pre el. 

23. Şi să nu umblaţi după legile 
neamurilor, care eu le gonesc din- 
naintea voastră, că toate acestea 
le-au făcui, şi le-am urît pre ele. 

24. Deci zic vouă: veţi moşteni 
pământul lor, şi eu voiu da pre el 
vouă să-1 moşteniţi, pământul, care 
curge lapte şi miere ; eu Domnul 
Dumnezeul voslru cel ce v'am ales 
pre voi din toate neamurile. 

25. Să osebiţi între dobitoacele 
cele curate şi între cele necurate, 
şi între pasările cele curate şi în- 
tre cele necurate, şi să nu spurcaţi 
sufletele voastre cu dobitoacele şi 
cu pasările, şi cu toate cele ce se 
târăsc pre pământ pe care vi le-am 
deosebii să fie necurate. 

26. Fiţi mie sfinţi, tă sfânt sunt 
eu Domnul Dumnezeul vostru cel 
ce v'am ales pre voi drn toate nea- 
murile, ca să fiţi ai mei. 

27. Oricare bărbat sau femeie -din- 
tre voi se va face descântător sau 
vrăjitor, cu moarte să se omoare, 
cu pietre să-i ucideţi, vinovaţi sunt. 

19. 18, 12, 13. 20. ÎS, 14. 21. 18, 16; Marc. 
6, 18 . 22. 18, 26; 19, 37. 23. 18 , 3; Ier. 
10, 2. 24. Eşire 3, 6. 25. 11, 2, 3; 2 Lege 
14, 4. 26. 19, 2; 3 Imp.8, 53. 27. Esive 22, 18. 



GAP 21. 

Purtarea preotului . 

Si au grăit Domnul către Moisî, zi- 
f când : vorbeşte preoţilor fiii lui 
Aaron, şi le spune: să nu se atingă 
de mort din poporul său ca să nu 
se spurce. ţ 

2. Fără numai de ruda cea de a- 
proape a lor: tată, mumă, fii, fiice 
şi frate. 

3. Şi de sora sa fecioara cea mai 
aproape de el, care nu esle împreu- 
nată cu bărbat, de aceştia se ya 
atinge. 

4. De nimeni altul din poporul său, 
să nu se atingă ca să nu se spurce. 

5. Capul să nu vă radeţi, nici să 
vă retezaţi barba, nici să vă faceţi- 
îăeturi pe trup pentru morţi. 

6. Sfinţi să fie Dumnezeului lor, şl, 
să nu spurce numele Dumnezeului 
lor, penirucă jertfele Domnului, da- 
rurile Dumnezeului lor ei le aduc, 
deci să fie sfinţi. 

, 7. Muere curvă şi spurcată să nu 
ia, nici lepădată de bărbatul ei să 
nu ia, că sfânt este Domnului Dum- 
nezeului săli. 

8. îl vei sfinţi pre el, că darurile 
Domnului Dumnezeului vostru el, le 
aduce; sfânt să fie, că sfânt sunt 
eu 1 Domnul, cel ce sfinţesc pre ei. 

9. Dacă fata vreunui preot se va 
spurcă curvind, numele tatălui său 
spurcă, în foc şă se arză. 

10. Şi preotul cel mare între fraţii 
săi, preste ş căruia cap s'a turnat 
din untul cel de lemn al ungerii, şi 
s'a sîitaţit, ca să, se îmbrace cu hai- 
ne, capul să nu-şi descopere, şi hai- 
nele să nu şi le rupă. 

11. Şi la nici un mort să nu in- 
tre, nici chiar de lalăl său sau de 
muma sa nu se va atinge. 

12. Din cele sfinte nu va ieşi, ca 

21. 1- lezecb 44, 25. 5. 19, 28; 2 Lege 14, 
l; iezecb'tl 44, 20. 8. 19, 2; 22, 9, 16. 9. 16, 
32. 10. Eşire 28, 41. 11. Num. 6, 7. 12.10,7. 



LEVITICUL 21-22 



155 



să nu pângărească cele sfinte ale 
Dumnezeului său, pentrucă untulde- 
lemn cel sfânt al ungerii Dumne- 
zeului lui este presie dânsul; eu 
Domnul. 

13. Acesta să ia femeie fecioară 
din neamul său. 

14. Iar văduvă, lepădată, spurca- 
tă sau curvă, de acestea să nu ia, 
fără numai fecioară din poporul lui 
să-şi ia femeie. 

15. Ca să nu, spurce sămânţa lui 
întru poporul său; eu Domnul Dum- 
nezeu cel ce sfinţesc pre el. 

16. Şi au. grăit Domnul către Moi- 
sî, zicând: 

17. Vorbeşte lui Aaron, şi-i spu- 
ne: oricare om din sămânţa ta în- 
tre rudele voastre întru carele va fi 
prihană, să nu se apropie a aduce 
darurile Dumnezeului său. 

18. Tot omul întru care este pri- 
hană nu < se va apropiâ; omul cel 
orb, sau cel şchiop, sau cel cu na- 
sul tăiat, sau cel cu urechile tăiate. 

19. Sau omul a căruia este mâna 
ruptă, sau, piciorul rupt. 

20. Sau ghebos, sau cu ochii ur- 
duroşi, sau cu albeaţă, sau omul 
întru care este râe sălbatică, sau 
pecingine, sau cu un boş. 

21. Oricine din sămânţa lui Aaron 
preotului întru care este prihană, 
să nu se apropie a aduce jertfele 
Dumnezeului său, că prihană este 
întru el, să nu se apropie a aduce 
darurile lui Dumnezeu. 

22. Darurile lui Dumnezeu sunt 
prea sfinte, şi din cele sfinte va 
mâncâ. 

23. Iar la catapeteasmă nu va veni, 
şi de jertfelnic nu se va apropiâ, 
pentrucă are prihană, şi nu va spur- 
ca cele sfinte ale Dumnezeului său; 
că eu sunt Domnul cel ce sfinţesc 
pre dânşii. 

13. kzecbil 44, 22. 17. 1 Tim. 3, 2; Tit. 
1, 6, 7. 



24. Deci Moîsî a . spus acestea lui 
Aaron, fiilor lui şi tuturor fiilor lui 
lsrail. 

CAP. 22. 

Ins uşi rea j erlfei. 

Si au grăit Domnul către Moisî, 
zicând: 

1 2. Vorbeşte lui Aaron şi fiilor Iui: 
să se ferească de sfintele pe care 
fiii lui lsrail ie jertfesc mie, şi să 
nu spurce numele meu cel sfânt, eu 
Domnul. 

3. Zî lor: întru neamurile voastre, 
orice om din sămânţa voastră ca- 
re se va apropiâ de cele sfinte, pe 
care le vor aduce fiii Iui lsrail Dom- 
nului, când este necurăfia pre dân- 
sul, va pieri sufletul acela dinnain- 
tea mea ; eu Domnul Dumnezeul vo-^ 
sfru. 

4. Şi orice om din sămânţa lui 
Aaron preotul» care este îepros, 
sau îi curge sămânţa, să nu mă- 
nânce din cele sfinte, până ce se 
va curăţî. Şi cel ce se va necurăţî 
prin atingere de vre un mort, sau de 
om din care curge sămânţa patului, 

5. Sau cel ce se va atinge ori de 
ce vietate necurată, care-1 spurcă 
pre el, sau de om care spurcă pre 
el prin orice necurăţie a lui; 

6. Cel ce se va atinge de acestea, 
necurat va fi până seara, să nu mă- 
nânce din cele sfinte, 

7. Până ce-şi va spălâ trupul său 
cu apă; iar când va apune soarele, 
curat va fi, şi atunci va puîeâ mâncâ 
din cele sfinte, că pâinea a lui este. 

8. Mortăciune şi prins de hiară 
să nu mănânce, ca să nu se spurce 
cu ele; eu Domnul. 

9. Şi vor păzi poruncile mele, ca 
să nu aibă pentru ele păcat, şi să 
moară pentru ele, de le vor spurca 



22. 6. 11, 24. 8. Eşire 22, 31, 2 Lege U, 21. 
fczecbiU* 31. 



156 



LEVmCUL 22 



pre ele; eu Domnul Dumnezeu, cel 
ce sfinţesc pre ei. 

10. Şi nici un strein să nu mă- 
nânce din jertfe, fie nemernicul pre- 
otului, fie năimitul, nu va mânca din 
cele sfinte. 

11. Iar de va avea preotul o slu- 
gă cumpărat cu argint, acesta va 
mâncâ din pâinile Iui, şi cei năs- 
cuţi în casa lui, şi aceştia vor mân- 
câ din pâinile lui. 

12. Şi fata preotului de se va mă- 
rită după bărbat de neam strein, 
ea din pârga cea sfântă nu va mânca. 

13. Fata preotului de va rămânea 
văduvă, sau va fi lepădată, şi să- 
mânţă nu va fi întru ea, se va în- 
toarce la casa tatălui său unde a 
trăit ca fală, din pâinile tatălui său 
va mânca, iar cei de neam strein 
nimenea nu va mânca din ele. 

14. Omul cel care va mâncâ cele 
sfinte din neştiinţă, va adaoge a 
cincea parte la acelea, şi va da pre- 
otului jertfa. 

15. Ca să nu spurce cele sfinte 
ale fiilor lui Israil, care le-au adus 
ei Domnului. 

16. Nici să aducă asupra sa fără- 
delegea păcatului mâncând jertfele 
lor; că eu sunt Domnul cel ce sfin- 
ţesc pre ei. 

17. Şi au grăit Domnul către Moisî, 
zicând: 

18. Vorbeşte lui Aaron, fiilor iui 
şi la toată adunarea lui Israil, şi le 
spune, lor: oricine din fiii lui Israil, 
sau din nemernici, carii îăcuesc la 
dânşii întru israil, va aduce daruri 
de făgăduinţă de bună voie, sau de 
ardere de tot. 

19. Vor fi primite cele ce sunt 
fără de prihană, parte bărbătească 
din cirezi, sau din oi, sau din capre. 

20. Nici una din cele ce au pri- 



10. Eşire 2$, 33. 14. Num. 5, 7. 20. 2 
Lege 15, 21. 



hană întru sine, să nu aducă Dom- 
nului, penlrucă nu va fi primită. 

21. Şi oricine va aduce jertfă de 
mântuire Domnului, îndeplinind o 
făgăduinţă, ori o jertfă de bunăvoie, 
însă pfaznlcile voastre fie din boi, 
sau din oi, să fie curată, spre a fi 
primită, să nu aibă prihană. 

22. Orb, sau strivit, sau cu limba 
tăiată, sau cu negi, sau râios, sau 
pecinginos, de acestea să nu se a- 
ducă Domnului, şi să nu primiţi din 
ele la jertfelnicul Domnului. 

23. Şi viţel, sau oaie cu urechile 
tăiate, sau cu coada tăiată, acelea 
să le junghii pentru tine; iar pentru 
făgăduinţa ta nu se vor primi. 

24. Cele cu vreun mădular zdro- 
bit, sucit, tăiat şi smuls, să nu aduci 
de acestea Domnului, şi în pămân- 
tul vostru să nu faceţi aşa. 

25. Nici din mâna celui de neam 
strein să nu aduceţi daruri Dumne- 
zeului vostru din toate acestea, că 
stricăciune şi prihană este înfr'în- 
sele, nu vor fi primite acestea. 

26. Şi au grăit Domnul către Moisî, 
zicând: ~ 

27. Viţelul, oaia sau capra după 
ce se va naşte, va îi şapte zile supt 
muma sa; iar a opta zi, şi de aici 
înainte se va primi spre daruri, jertfă 
Domnului. 

28. Vacă şr oaie să nu junghiaţi 
în aceiaşi zi cu fătul lor. 

29. Iar de veţi aduce jertfă de bu- 
curie Domnului, de bună voia voa- 
stră să o jertfiţi pre ea. 

30'; Aceasta într'acea zi să o mân- 
caţi, nu lăsaţi din cărnuri pe a doua 
zi; eu Domnul. 

31. Să păziţi poruncile mele şi să 
le faceţi pre ele; eu Domnul. 

32. Să nu spurcaţi numele meu 
cel sfânt, şi mă voiu sfinţi întru fiii 



21. 2 Lege 17, 1; Col. 1, 22. 22. Malab. 
l, 8. 27. Eşice 22, 30. 31. 2 Lege 10, 12. 
32, 21, 8. 



157 



lui Israil; eu sunf Domnul cei ca | 
vă sfinţesc pre voi. ] 

33. Cel ce v'am scos pre voi din 
pământul Eghipetului, ca să vă fiu 
vouă Dumnezeu; eu Domnul. 

CAP. 23. 

Despre Sărbători. 

Si au grăi! Domnul către Moisî, 
zicând: 

2. Vorbeşte fiilor lui Israil şi le 
spune: sărbătorile Domnului, care 
le veţi chema sfinte, acestea sunf 
sărbătorile mele. 

3. Şase zile veţi lucra, iar ziua a 
şaptea este sâmbătă, zi de odihnă 
numită'sfiniiă Domnului; nici un lu- 
cru să rfu -faceţi, că este sâmbătă 
Domnului în toate lăcuinţele voastre. 

4. Acestea sunt sărbătorile Dom- 
nului 'nwriMe sfinte pe care le veţi 
vestî la :£ vremea lor. 

5. In luna dinfâtu, în a patruspre- 
zecea zi a lunei către seară este pas- 
ha Domnului. 

6. Şi în ziua a cincisprezecea a 
lunii aceştia, Sărbătoarea azimelor 
Domnului, şsffe zile azime să mân- 
caţi. 

7. Şi ziua cea dintâiu chemare 
sfântă va fi vouă, nici un lucru de 
slujbă să nu faceţi. 

8. Şapte zile să aduceji arderi de 
tot Domnului, iar ziua a şaptea nu- 
mită sfântă va fi vouă, nici un lu- 
cru de slujbă să nu faceţi. 

9. Şi au grăit Domnul către Moisî, 
zicând: 

10. Vorbeşte fiilor lui Israil şr le 
spune: când veţi intră în pământul, 
care eu îl dau vouă, şi veţi seceră 
secerişul lui, veţi aduce un snop 
pârga secerii voastre la preot. 

11. Şi va aduce snopul înaintea 



23. 2. 19, 30. 3. Eşire 20, 9; fl 2 lege 5, 13. 

5. Eşire 12, 18! 23, 15; Num. 28, 16; H 2 
Lege 16, 1. 6. Eşire 12, 16. 7. Eşire 12, 16. 



! Domnului < primii vouă, a doua zi 
i după cea dintâiu a Paştelui îl va a- 
duce preotul'. . ■<* . 

12. Şi în aceiaşi zi, odată cu sno- 
pul, veţi jertfi un miel curat de un 
an, ardere de fol Domnului. 

13. La jertfa lui veţi adăogi două 
zecimi de făină curată făcută cu unt- 
delemn, jertfă Domnului spre miros 
de bună mireazmă Domnului, cu tur- 
narea ei un sfert de hin de vin. 

14. Pâine şi spice frecate nouă să 
nu mâncaţi până în ziua aceasta, 
când veţi aduce darurile Dumne- 
zeului vostru ; lege veşnică în nea- 
murile voastre, în toată lăcuinţa voa- 
stră. 

15. Şi de a doua zi de Paşti din 
ziua în care veţi aduce snopul pu- 
nerii înainte, să număraţi şapte săp- 
tămâni întregi. 

16. Până a doua zi a săptămânii 
cei mai depre urmă să număraţi 
cincizeci de zile. 

17. Şi veţi aduce jertfă nouă Dom- 
nului, din lăcaşurile voastre veţi a- 
duce pâini spre punere înainte, 
două pâini; din două zecimi de făină 
curată vor fi pâinile dospite coapte 
Domnului, din pârga roadelor. 

18. Şi cu pâinile veţi aduce şapte 
miei de un an, curaţi, un viţel din 
cireada şi doi berbeci curaţi, cari 
vor fi ardere de tot Domnului, şi 
jertfele lor cu turnările lor jertfă, mi- 
ros de bună mireazmă Domnului. 

19. Şi veji, jertfi un ţap din capre 
pentru păcat, şi doi miei de un an, 
jertfă de mântuire, cu pâinile cele 
din pârga roadelor. . r 

20. Şi le va pune pre ele preotul cu 
pâinile cele din pârga roadelor adu- 
cere înaintea Domnului, cu cei doi 
miei, sfinte vor fi Domnului; vor îi 
ale preotului care le jertfeşte. 

21. Şi veţi chema ziua aceasta nu- 

15. 2 Lege 16, 9. 16. Eşire 23, 16; Num. 
28, 26. 



LEVIf ICtJL 23 



milă, sfântă va îi vouă; tot lucrul de 
slujbă să nu faceţi îritr'însa; lege 
veşnică întru neamurile voastre în 
toată Iăcuinţa voastră. 

22. Iar când seceraţi holdele pă- 
mântului vostru, spicele rămase în ţa- 
rină să nu le adunaţi, şi când seceri 
fu, ce cade din secere să nu culegi, 
celui sărac şi ceiui nemernic să le 
laşi acelea; eu Domnul Dumnezeul 
vostru. 

23. Şi au grăit Domnul către Moi- 
sî, zicând: 

24. Vorbeşte fiilor lui Israil şi le 
spune: în ziua dintâiu a lunii a şap- 
tea veţi serbâ pomenirea trâmbiţe- 
lor, numită sfântă va îi vouă. - 

25. Nici un lucru de slujbă să nu 
faceţi, ci să aduceţi ardere de tot 
Domnului. 

26. Şi au grăit Domnul către Moi- 
sî, zicând: 

27. In ziua a zecea a lunii ace- 
ştia a şaptea, este ziua împăcării, 
numită sfântă va îi vouă; veţismerl 
sufletele voastre, şi veţi aduce ar- 
dere de tot Domnului. 

28. Nici un lucru să nu faceţi în 
ziua aceasta, că zi de împăcare este 
aceasta pentru voi, să vă rugaţi pen- 
tru voi îndnfea Domnului Dumne- 
zeului vostru. 

29. Tot omul care nu se va smeri 
în ziua aceasta, va plerî din popo- 
rul său. 

30; Şi cel ce va lucrâ în ziua a- 
ceasta.va pieri omul acela din po- 
porul său. ■ 

31. Nici un lucru să nu faceţi; 
lege veşnică întru neamurile voa- 
stre, întru toate lăcaşurile voastre. 

32. Sâmbăta sâmbetelor va îi vouă, 
să smeriţi sufletele voastre din ziua 
a noua a lunii, de seara până a 
doua zi seara, veţi serbâ sâmbetele 
voastre. 



33. Şi au grăit Domnul către Moi- 
si, zicând: 

■ r 34. Vorbeşte fiilor lui Israil şi le 
spune: în ziua a cinsprezecea a lu- 
nii aceştia a şaptea, este sărbătoa- 
rea corturilor, şapte zile Domnului. 

35. Şi ziua cea dintâiu, numită sfân- 
tă va fi, nici un lucru de slujbă să 
nu faceţi. 

36. Şapte zile veţi aduce arderi 
de tot Domnului, iar ziua a opta nu- 
mită sfântă va fi vouă, şi veţi aduce 
arderi de tot Domnului. Ziua ieşirej 
este, nici un lucru de slujbă şă nu 
faceţi. 

37. Acestea sunt sărbătorile Dom- 
nului, pe care le veţi vesti numite 
sfinte, ca să aduceţi Doiţintrluir ar- 
deri de tot, cu jertfele lor şi cu tur- 
nările lor în fiecare zi. n/ 

38., Osebit de cele diîL .sâmbetele 
Domnului, de darurile* veasire,^ de 
toate făgăduinţele voastre f vŞi osebit 
de darurile ce veţi aduce de bună 
voie Domnului. - ^ 

39. In ziua a cinsprezecea a lunii 
aceştia a şaptea după .ce veţi strân- 
ge roadele pământului, să ţineţi săr- 
bătoare Domnului şapie zile; în ziua 
dintâiu odihnă, şi în ziua a opta o- 
dihnă. 

40. Şi veţi îuâîn ziua dintâiu rod 
din pom frumos, şi ramuri de finic, 
şi sfâlpări de lemn tufos, şi sălcii şi 
stâlpări de Agnu dela rîu, şi vă veţi 
veseli înaintea Domnului Dumne- 
zeului vostru. 

41. Şapte zile în an, lege veşnică 
întru neamurile voastre, în luna a 
şaptea veţi serbâ aceasta. 

42. In corturi veţi lăcui şapte zile, 
tot moşneanul întru Israil va lăcui 
în corturi. 

43. Ca să vază seminţiile voastre, 
că în corturi am făcut a lăcui pre 
fiii lui IsraU, când i-am scos pre ei 



Zi. Num. 29, 10. 27. 16, 29', Numeri 29, 7. 



34. Eşire 23, 16; Numeri 29, 12. 36. loan 
7, 37. 40. E 2 lege \2, 12, 18; 16, 14; 26, 11. 



LEVITICUL 23-22 



159 



din pământul Eghipetului; eu Dom- 
nul Dumnezeul vostru. . «■. t 

44. Şi a spus Moisî sărbătorile 
Domnului fiilor lui Isiail. 

CAP. 24. 

Sfeşnicul şi pâinile- funerii înainte, 

Si au §răiţ Domnul către Moisî, 
} zicând: 

2. Porunceşte fiilor Iui Israil, să 
aducă la tin*e untdelemn de măslin 
curat şi limpede la lumină, să arză 
lumjnă, pururea afară de cafapeteas- 
măin cortul mărturiei. 

3. Şi îl vor aprinde Aaron şi fiii 
|ui de seara până dimineaţa îna- 
intea Domnului pururea; lege veş- 
nică în neamurile voastre. 

4. In sfeşnicul cel curat, veţi a- 
prinde luminele înaintea- Domnului 
până dimineaţa. 

5. Şi veţi lua făină curată, şi veţi 
face dinfr'însa douăsprezece pâini, 
din două zecimi să fie o pâine. 

Şi le veţi pune pre ele două 
rânduri, fiecare rând de şase pâini 
pre masa cea curată înaintea Dom- 
nului. 

7. Şi veţi pune la fiecare rând tă- 
mâie curată şi sare, şi vor fi pâi- 
nele sţ>re pomenire puse înaintea 
Domnului. 

8. In toată sâmbăta se vor pune 
înaintea Dojmnului pentru fiii lui 
Israil, lege veşnică. 

9. Şi vor fi ale lui Aaron şi ale 
fiilor lui, şi le vor mâncâ în loc 
sfânt, că sunt prea sfinte. Acestea 
vor fi ale lor din cele ce se jertfesc 
Domnului, lege veşnică. 

10. Şi a ieşit feciorul unei Israii- 
tence, şi acesta erâ fecior de eghip- 
tean între fiii lui Israil, şi s'a sfă- 
dit în tabără cel din Israiîteancă cu 
un Israiltean. 



24. 2. Eşire 27, 20. 9. Eşire 29, 32; 1 Imp. 
21, 6; Mat. 12, 4. 



; H. Şi feciorul cel din femeie Is- 
| raiiteancă hulind numele Domnului 
şi blestemând, 1-a adus pre el la 
Moisî; muma lui se numia Salomit, 
fata lui Davri.dln seminţia lui Dan. 

12. Şi 1-a pus pre el în temniţă 
ca să-1 judece, cum' va porunci 
Domnul. . i 

13. Şi au grăit Domnul către Moisî, 
zicând: ; 

14. Scoate afară de tabără pre cel 
ce a blestemat, şi toţi cei ce l-au a- 

j uzit să pue mâineîe pre capul lui, 
I şi să-1 ucidă cu pietre toată adu- 
i narea. 

| 15. Şi grăeşte fiitor lui Israil, şi 
| zi către dânşii: omul, care va ble- 
j stemâ pre Dumnezeu, păcat va avea. 

16. Iar care vâ hulî numele Dom- 
nului, cu moarte să se omoare, ca 
pietre să-1 ucidă toată adunarea lui 
Israil, ori venetic/ ori moşnsan, dând 
huleşte numele Domnului, să moară; 

17. Şi cel ce va lovi pe vre un 
om, şi va murî, cu moarte să se o- 
moare. 

18. Şi care va lovi dobitoc, şi 
va murî, să plătească vieaţa- pentf u 
vieaţă. ■ ' - 

19. Şi de va vătăma cineva "pe 
deaproapeîe său, cum a făcui el/ aşâ 
să i se facă şi lui! 

20. Frântură pentru îrânfură, ochiil 
pentru ochiu, dintc-penlrfe dinte, după 
cum va vătămâ r pre om, aşâ să se 
facă şi lui. 

21. Deci cine» vaMoVî dobitoc, şi 
va murî, să deâ kllul în l'oc, iar cel 
ce va lovForci, şi va murî, cu moarte 
să se omoare. 

22. O dreptate să fie celui nemer- 
nic şi celui moşnean, că eu sunt 
Domnul Dumnezeul vostru. 

23. Şi a grăit Moisî fiilor lui Is- 
rail, şi pre cel ce a blestemat l-au 
scos afară de tabără, şi l-au ucis cu 

17. Eşire 21, 12. 20. Eşire 21, 24. H 2 Lege 
19, 21. Mat. 5, 38. 22. Eşire 12, 49. 



ie><3 LEVITICtJL 24—25 



pietre; deci fii î lui Israil au făcut pre* 
cum au poruncit Domnul lui Moi si. 

CAP. 25. 

Anul jubileu. 

pxăit-au Domnul către Moisî în 
ţjrmuntele Sinai, zicând: 

2. Vorbeşte fiilor lui Israil, şi le 
spune: dupăce ve|i intrâ în pămân- 
tul care-1 dau eu vouă, ycţi ţinea 
sambele Domnului, spre odihna pă- 
mântului care eu dau vouă. 

3. Şase ani vei semănâ ţarina ta, 
şi şase ani vei tăiâ viea ta, şi vei 
aduna roadă ei. 

4. Iar în al şaptelea an, va îi ser- 
bare spre odihnă pământului, sâm- 
bătă Domnului, ţarina ta nu o vei 
semănâ, şi viea ta nu o vei tăia. 

5. Şi cele ce cresc singure în ţa- 
rina ta să nu le seceri, nici strugu- 
rul cel de pârgă să nu-1 culegi, an 
de odihna' să iie pământului. 

6. Bucatele pământului din anul 
odihnei vor îi ţie, slugii tale, sluuii- 
cji tale, năimitului tău şi nemerni- 
cului, care lăcueşle cu line. 

7. Şi vitelor tale şi hiarelor celor 
din pământul tău, va îi toată roadă 
lui de mâneai. 

8. Şi vei număra ţie şapte săptă- 
mânile ani, de şapte ori câte şapte 
ani de odihnă, şi vor îi ţie şapte 
săptămâni de ani, patruzeci şi nouă 
de ani. 

9. Şi veţi vesti cu glas de trâm- 
biţă în tot pământul vostru în luna 
a şaptea în ziua a zecea a lunii, 
în ziua curăţirei, veţi vesti cu trâm- 
biţă în tot pământul vostru. 

10. Şi veţi sfinţi anul al cincize- 
cilea, şi veţi vesti slobozire pre pă- 
mânt tuturor eefor ce lăcuesc pre 
dânsul. Anul slobozirei va fi vouă 
semn, ca să se întoarcă fiecare la 



25. 3. Eşire 23, 10; 2 Lege 15, l. 4. Eşire 
23, 11. 10. Num. 36, 4. 



rfioşia sa, şi fiecare la casa sa se 
va întoarce. 

11. Semn de slobozenie va îi vouă 
anul al cincizecilea; în acest an să 
nu semănaţi, mei să seceraţi cele 
ce cresc singure; şi nici să culegeţi 
pârga lui. 

12. Pentrucă este semnul slobo- 
zeniei, sîânt va fi vouă, 'din câmp 
veţi mânca roadele lui. 

13. In anul acesta de slobozenie 
se va întoarce fiecare la moşia sa. 

14. Iar de vei vinde vre un lucru 
aproapelui tău, sau de vei cumpără 
cevâ dela el, să nu înşele nimenea 
pe aproapele său. -<" 

15. După numărul anilor celor de 
la cel de slobozenie, vei cumpăra de 
la deaproapele; după numărul ani- 
lor rodurilor va vinde ţie. 

16. După cât de mulţi ani vor fi, 
va înmulţi preţul său, şi după cât 
mai puţini ani vor îi, va împuţina 
preţul său, de vreme ce după numă- 
rul rodurilor sale, aşâ va vinde ţie. 

17. Nimenea să nu înşele pe de- 
aproapele său, ci sa te temi de Dom* 
nul Dumnezeul tău; eu sunt Dom- 
nul Dumnezeul vostru. 

18. Faceţi toate cele rânduite de 
mine, păziţi poruncile mele şi Ie îm- 
pliniţi pre ele, şi veţi lăcuî fără de 
frică pre pământ. 

19. Pământul vă da rodurile sale, 
şi veţi mânca întru saţiu, şi veţi 
lăcuî fără de frică pre dânsul. 

20. Iar de veţi zice: ce vom mâncâ 
în anul acesta âl şaptelea, de nu 
vom semănâ şi de nu vom aduna 
rodurile noastre? 

21. Eu voiu trimite binecuvântarea 
mea în anul al şaselea, şi va da 
rodurile sale pe trei ani. 

22. Veţi semănâ în anul al optu- 
lea, şi veţi mâncâ din roade vechi 
până la al noulea an, până ce vor 
venî rodurile lui, veţi mâncâ cele 
vechi din anii trecuţi. 



LEVITICUL 25 



161 



23. Pământul nu se va vinde de 
veci; pentrucă ai meu esfe pămân- 
fui, că voi nemernici şi trecători 
sunteţi înaintea mea. 

24. Şi peniru fot pământul moşte- 
nirii voastre veţi da răscumpărare 
pământului. 

25. Iar de va sărăci fratele tău cel 
ce este cu tine, şi va vinde din mo- 
şia sa, va veni cel ce este rudenie 
aproape cu el, şi va răscumpără 
vânzarea fratelui său. 

26. Iar de nu va avea cineva ru- 
denie, şi-i va da mâna şi va puteâ a- 
flâ de ajuns ca să poată răscumpără, 

27. Atunci va socoti anii vânzării 
lui, şi ce trece, va întoarce omului 
carele i-a vândut lui, şi se va în- 
toarce la moşia sa. 

28. Iar de nu va aveâ de ajuns ca 
să-i întoarcă lui, va îi vânzarea a- 
celui ce o a cumpărat până în anul 
slobozirei; atunci în anul slobozirei 
va ieşi; iar celalt se va întoarce la 
moşia sa. 

29. De va vinde cinevâ casă lăcuită 
încunjurată cu ziduri, o va puteâ răs- 
cumpără până la sfârşitul anului; 
un an de zile o va puteâ răscumpără. 

30. Iar de nu se va răscumpăra 
fpână se va plini un an, casa cea 
din cetatea încunjurată cu zid, va îi 
de veci a celui ce o a cumpărat şi 
a urrrjaşilor lui, şi nici în anul slo- 
bozirei, nu va ieşi din ea. 

31. Casele cele de prin satele, care 
n'au zid prin prejur, se vor socoti 
ca ţarina pământului, ele lotdeauna 
se vor putea răscumpăra, şi în anul 
cel de slobozenie vor ieşî din. ; ele. 

32. Pentru cetăţile Levifilor, Le- 
viţii vor puteâ răscumpăra totdea- 
una casele din cetăţile moşiei! lor. 

33; Şi oricare va cumpără dela 
Leviţi, va ieşî în anul slobozeniei 
din casa vândută lui în cetatea mo- 

23. Isaia 14, 25; Ioil 2, 18. 25. leremia 
32, 7, 8. 



şiei lor; căci casele din cetăţile Le- 
vifilor, moşie lor sunt între fiii lui 
Israiî. i 

34. Ţarinile cele de pe lângă ce- 
tăţile lor, nu se vor vinde, că mo- 
şie veşnică este lor aceasta. 

35. De va sărăci fratele tău, şi nu 
va puteâ munci la tine, ajută-1 pre 
el ca pre un nemernic şi trecător, 
ca să trăiască fratele tău pe îângă 
fine. 

36. Să nu iei dela el camătă, nici 
mai mult decât ai dat, ci să le temi 
de Dumnezeul tău; eu sunt Dom- 
nul, ca să trăiască fratele tău cu 
tine. 

37. Argintul tău să nu-1 da! lui în 
camătă, şi pentru câştig să nu dat 
lui bucatele tale. 

38. Eu Domnul Dumnezeul vostru, 
cel ce v'am scos pre voi din pă- 
mântul Eghipefului, ca sa vă dau 
pământul Hanaan, şi să vă fiu vouă 
Dumnezeu. 

39. Iar de va veni Ia sărăcie fra- 
tele tău, şi se va vinde fie, să nu-jî 
slujească slujbă de rob. 

40. Ca un năimit sau nemernic 
să-ţi fie ţie, până la anul sloboze- 
niei va lucrâ la tine. ' 

41. In anul slobozeniei va ieşi el 
cu fiii lui, şi va merge la neamul 
său, şi la moşiea sa -cea părintea- 
scă se va întoarce. 

42. Pentrucă robii mei sunt a- 
ceştia, pre cari i-am scos din pă- 
mântul Eghipefului, nu se vor vinde 
cum se vând robii. 

43. Să nu-1 îngreoezi pre el cu 
osteneală, ci te teme de Domnul 
Dumnezeul tău. 

44. Şi orice slugi sau slujnice 
vei aveâ, să fie din neamurile cele 
ce sunt împrejurul tău, dinlr'aceştia 
veţi cumpăra rob şi roabă. 

45. Din fiii nemernicilor cari sunt 

36. Eşire 22, 25. 39. Eşite 21, 2; H 2 Lege 
15, 12; 'ieremia 34, 14. 43. Efes. 6, 9. 



162 



LEVITICUL 25—26 



între voi, dinfr' aceştia veţi cumpără; j 
şi rudele lor câţi se vor naşte, în | 
pământul vostru vor îi averea voa- | 
slră. 

46. Şi veţi împărţi pre ei fiilor vo- 
ştri după voi, şi îi ve|i moşteni în 
veci; iar din fraţii voştrii, din îiii 
lui îsrail, nimenea să nu asuprea- 
scă pe fratele său cu ostenele. 

47. Iar dacă veneticul sau ne- 
mernicul de lângă tine, va fi cu 
dare de mână, şi sărăcind fratele 
tău, se va vinde veneticului sau ne- 
mernicului celui dela tine, sau celui 
din naştere nemernic, 

48. Dupăce se va vinde lui, se va 
putea răscumpăra; unul dintre fra- 
ţii lui va răscumpără pre el. 

49. Fratele tatălui său sau îiul 
fratelui tatălui său, va răscumpără 
pre el, sau din rudeniile cele tru- 
peşti din seminjiea lui va răscum- 
pără pre el; iar de-i va da mâna, se 
va răscumpără singur. 

50. Şi se va socoti cu cel ce 1-a 
cumpărat pre el, din anul în care 
s'a vândut pre sine lui, până la a- 
nul slobozirei, şi va îi preţul vân- 
zării lui ca după numărul anilor câţi 
a slujii lui, ca zilele unui năimit. 

51 . Iar de vor îi mai mulţi ani, după 
numărul lor va întoarce răscumpă- 
rarea sa, din argintul vânzării sale. 

52. Iar de vor fi puţini ani până 
la anul slobozirei, se va socoti după 
aceşti ani. 

53. Şi va întoarce răscumpărarea 
sa ca un năimii tocmit cu anul; nu-1 
vei stăpâni pre el cu asprime îna- 
intea ta. 

54. Iar de nu se va răscumplrâ 
în chipul acesla, atunci va ieşi în 
anul slobozeniei, el cu îiii lui. 

55. Pentrucă şi îiii lui Israil suni 
robii mei, slugile mele sunt aceştia 
pe carii eu i-am scos din pămân- 
tul Eghipeiului; eu Domnul Dum- 
nezeul vostru. 



CAP. 26. 

. Blestemul şi binecuvântarea. 

Să nu vă îaceţi idoli, nici chipuri 
cioplite, nici stâlp să nu vă ri- 
dicaţi, nici piatră ca semn să nu 
puneţi în pământul vostru; ca să vă 
închinaţi ei; eu Domnul Dumnezeul 
vostru. 

2. Sâmbetele mele să Ie păziţi, şi 
de cele sfinte ale mele să vă temeţi; 
eu sunt Domnul. 

3. De veţi umblă întru poruncile 
mele, şi de veţi păzi învăţăturile mele 
şi le veţi face pre ele, 

4. Voiu da vouă ploaie în vremea 
sa, şi pământul va da rodurile sale, 
şi lemnele câmpilor vor da rodul său. 

5. Şi va ajunge trierişui vostru la 
culesul viilor, şi culesul va ajunge 
la semănătură, şi veţi mâncâ pâi- 
nea voastră întru saţiu, şi veţi lă- 
cui slatornic în pământul vostru, şi 
războiu nu va îrece prin pământul 
vostru. 

6. Şi voiu da pace în pământul 
vostru, şi veţi dormi şi nu va fi cine 
să vă sperie pre voi, şi voiu pierde 
hiarele cele rele din pământul vostru. 

7. Şi veţi goni pe vrăjmaşii vo- 
ştrii, şi vor cădea înaintea voastră 
ucişi. 

8. Şi vor goni cinci din voi o sută, 
şi o sută din voi vor goni zece mii, 
şi vor cădeâ vrăjmaşii voştrii 'îna- 
intea voastră de sabie. 

9. Şi voiu căută spre voi, şi voiu 
binecuvântâ pre voi, şi voiu creşte 
pre voi, şi voiu înmulţi pre voi, şi 
voiu întări legătura mea cu voi. 

10. Veţi mâncâ roduri vechi şi 
foarte' vechi, şi veţi lepădă pre cele 
vechi ca să puneţi în loc pre cele 
houi. 

11. Şi voiu pune legătura mea în- 

26. !• Eşirc 20, 4; H 2 Lege 5, 8; Ps. 96, 7. 
2. 19, 30; H 2 Lege 28, 1. 5. Hmos 9, 13, 
6. Iov 11, 19. 8. Îs. Navi 23, 10. 11. Ie- 

zecbil 37, 26. 



LEVITICUL 26 



163 



iru voi, şi nu va urî sufletul meu 
pre voi. 

12. Şi voiu umblâ întru voj, şi voiu 
fi vouă Dumnezeu, şi VQi- veţMi mie 
popor. 

13. Eu sunt Domnul Dumnezeul 
vostru, cel ce y!am seos pre voi din 
pământul Eg/aipetului, când eraţi voi 
robi, şi am r rupt legătura jugului vo- 
stru, şi v'am scos pre voi cu putere. 

14. Iar, de nu mă ve{i ascultă, nici 
veţi face poruncile mele acestea, 

15. ; Şi nu vă veţi plecă lor şi ju- 
decăţilor mele, şi de se va îngre- 
uiâ, sufletul vostru, ca să nu faceţi 
voi ţoale poruncile mele,; şi ca să 
stricaţi legătura mea. 

,jl6. .Şi o eu voiu face vouă aşâ: a- \ 
d.uce*vpiu asupra voastră lipsă, şi 
r|ea 'şi*gălbinarea,va orbî ochii vo- 
şjri ?f ..şi r va topi sufletul vostru, şi 
veţi semănâ în zadar seminţele voa- 
stre, şi le vor mâncâ profivnicii vo- 
ştrii, J Z 

*17. ŞLyoiu pune faţa mea asupra ; 
voastră, şi .veţi cădeâ înaintea vrăj- 
maşilor voştri ; şi vor goni pre voi 
cei ce vă urăsc pre voi, şi veţi fugi > 
negonindu-vă nimenea. 

18. Şi de nu mă veţi ascultă nici 
aşâ, voiu adaoge a vă pedepsi pre 
voi de şapte ori pentru păcatele voa- . 
sire. \ 

19. Şi voiu înfrânge semeţiea mân- 
driei voastre, şi va.fi vouă cerul ca 
de fier, şi -pământul vostru ca de 
aramă. 

20. Şi va fi în zadar tăriea voa- 
stră, şi pământul vostru nu va da 
sămânţa sa, şi lemnul ţarinii voa- 
stre nu va da rodul său. , 

21. Şi dacă şi după aceasta veţi 
umblâ pe delaturi, şi nu veţi vreâ 
să mă ascultaţi, voiu adaoge vouă 
şapte rane pentru , păcatele voastre. 

12. 2 Cor. 6, 16. 13. Eşire 13, 18. 16. H,2 
Lege 28, 15; 32, 25; Malab. 2, 2; Mibea 6, 13. 
i Ifv 28, 65, Lev.,28, 25; Iov.. 15, 21; Pilde 
28, l. 18. Fac. 4, 24. 19. 11, 17; H 2 Lege 
28, 23. 



22. ; Şi voiu trimite asupra voastră 
hiarele cele sălbatice ale pământului, 
şi vor mâncâ pre voi, şi vor, nimici 
vitele voastre, şi voiu împuţinâ pre 
voi, şi se vor pusiii căile voastre. 

23. Şi-de, nu vă veţi învăţă cu ace- 
stea, ci veţi veni către mine rătăcind, 

24. Şi eu voiu veni la voi gu mâ- 
nie mare, .şi voiu lovi şi eu pre^oi 
de şapte ori pentru păcatele voastre. 

25. Şi voiu aduce presfe voi sa? 
bie,, care izbândeşte izbânda legă.- 
turei, şi veţi fugi în cetăţile voastre, 
şi voiu trimite moarte pres-le voi, 
şi vă veţi da în mâinile vrăjmaşilor 
voştri. 

2Ş. Când voiu necăji pre voi., cu 
lipsă de pâine, şi vor coace zece 
femei pâinile voastre într'un cuptor, 
şi vor da pâinile voastre cu cum- 
păna, şi veţi mâncâ, şi nu vă 5 veţi 
şălurâ. 

27. Iar de nu mă veţi asculta nici 
cu acestea, ci veţi veni la mine ră- 
tăcind, , . } ...... 

28. Şi eu voiu verii la voi cu mâ- 
nie mare, şi voiu pedepsi şi eu pre 
voi de şapte ori, după,păcatele voa- 
stre. - t . 

29. Şi veţi mâncâ trupurile fecio- 
rilor voştri, şi, «trupurile fetelor voa- 
stre veţi mâncâ. 

30. Şi voiu pustii stâlpii voştri, 
şi voiu .strică cele de , lemn făcute 
de mâinile voastre*, şi voiu pune oa- 
sele voastre presle pasele idolilor «p^ 
ştri, aşâ va urî pre voi sufletul m%u. 

31. Şi voiu lăsă cetăţile voastre, 
şi voiu pustii cele. sfinte ale voa- 
stre, şLnu,voiu mirosi mprosul jert- 
felor vo|stre. - P 

32. Şl voiu pusliţ eu pământul 
vostru, cât se vor miră de dânsul 
vrăjmaşii voştri cei ce lăcuesc pre 
dânsul. 

33. Şi voiu risipi pre voi între 

26. Ozie 4, 10; Mibea 6, 14. 29. Plâng. 
Ier. 4, 10 ; 4 Imp. 6, 28. 30. Isaia 17, 8 Me- 
tania 16, 18. 



164 LEVITICUL 26-27 



neamuri, şi va fopî gre voi sabia 
cea gonifoare, şi va li pământul vo* 
siru pustiu/şi cetăţile" voastre vot 
îi pustii. " ,-.■'■> 

34. -' Atunci vor plăceâ pământului 
sâmbetele sUle în Hoaţe zilefe'pustie- 
i'ăjii sale, când voi vefi li în pămân- 
tul vrăjmaşilor voştri. 

35. Afund va odihni pământul, şt 
v"or plăceâ lui sâmbetele sale, în 
loafe zilele pustietăţii sale va bdihnî, 
care n'a odihnit în sâmbetele voa- 
stre, când lăcuia'Ji pe dânsul. 

36. Şi celor rămaşi dintre voi, voiu 
băgă frică în inima lor în pămân- 
tul vrăjmaşilor lor, şi va goni pre 
ei glasul irurizii ce se mişcă, şi vor 
fugi ca şi cum ar fugi dela tăzboiu, 
şi vot ctdeiâ negbniftcW-i nimenea. 

37. Şi vot cădeâ^tie|6niti de rii- 
theniăi, şi va trece^cu vederea frate 
pe frate ca şi la războiţi, negonin- 
dii-i ^rmiienea^ţi nu ve(i puteâ stâ 
împrollva vrăjmaşilor voştri. 

38. Şi veji pieri între neamuri, şi 
va mâncâ pfe voi pământul' vrăjma- 
şilor voştri; 

39. Şi cei ce vor rămâneâ dintre 
voi se vor strică pentru păcatele 
sale şi pentru păcatele părinţilor 
săi, în pământul' vrăjmaşilor săi se 
vor topi. 

40. Şi vor mărturisi păcatele sale 
şi păcatele părinţilor săi, pentrucă 
afo călcat legea, şi m'au trecut cu 
vederea, şi au venit înaintea mea pe 
delaturi. 1 

41. Şi eu' am venit la ei cu mânie 
mafe/'şi voiu pierde pre ei în pă- 
mântul- vrăjmaşilor îorrarunci' se va 
ruşina inima Ipr cea netoată îm- 
prejur, ^i atunci 'se vor cai pentru 
păcatele lor. 

42. Şi îmi voiu aduce aminte de 
legătura lui Iacob şi de legătura lui 



34. 2 Parai. 36, 21.. 36. 28, 56; Iov. 15, 4; 
H 2 Lege 23, 25. 39. Iezecbil 4, 17. 40. Ps. 
78, 8. 41. Ierem. 9, 25. 



Isaac, şi de legătura lui Avraam îmi 
voiu aduce aminte, şi de pământ îmi 
voiu aduce aminte. 

43. Şi pământul va răritâriei de ei, 
atunci va odihnî pământul în sâm- 
betele sale, câmîH/a ii pustiu de ei, 
şi ei vor îuâ^raf adllegîk sale, peri- 
truca'-au trecut c^ved&feâ judecăţile 
mele, Şi^oruncile m'ele nu le-au pri- 
mit sufletul lor. V 

44. Şi ca cum rî'arff ei în' pămân- 
tul vrăjmaşilor lor, tiu ¥ari? trecut 
cu vederea pre ei, nici i-am urîf pre 
el, 'ca să-i pierz preiei, şi să ^stric 
legătura mea cea -cu ei; că eu sunt 
Domnul Dumnezeul lor. ^ 1 

45. Şi îmi voiu aduce aminte deîe- 
găfura mea cea"dintâiu, cârtd i-am 
scos pTe ei din pământul' "fîghip'e- 
tului, din casa robiei îriaWtel nea- 
murilor, ca să 1 le fiu Vor Mtmhezel, 
eu Domnul. ' 9 îS { JV 

46. Acestea slirit judecăţile mefe 
şi poruncile mele, şi legea care • o 
w&'tiA Domnul între sini^V între fiii 
lui Israil, în' muntele Sinai în mâna 
lui Mbisî. c 

CAR 27.- c 

Făgăduinţe şi zeciuieli. t 

Si au grăit Domnul- către Moisl, 
j zicând: « 

2. Vorbeşte fuFor ! luf îsrail şi le 
spune: cel ! ce va face făgăduinţă, se 
va preţul sufletul său Domnului. ' 

3. Prejul unui bărbat în vârstă de 
la douăzeci de' ani până la şaizeci 
ani, va fi cincizeci de drahme de 
arginti cu cumpăna sfântă. 

4. tar pre|ul femeei va fi treizeci 
de drahme. 

5. Preţul unui bărbat dela cinci 
ani până la douăzeci de ani, va fi 
douăzeci de drahme, iar al unei fete 
zece drahme. 

6. Preţul unui copil dela o lună 

44. ~& 2 Lege 4, 31; Rom. 11, 1, 26. ; 



LEVITICIJL 27 

.„-"" A. -* * ■ '= 



pjlnjUa cincimni va fi cinci drahme 
de argint, iar al unei copile trei drah- 
me de ajgint. , , ; £ ? 
; ;^J)ela, şaizeci d^t ani -în sus, de 
va i-băr^a^^Rrejulolui va fi Cinci- 
sprezece drahme ,de argint, iar de 
va fi femeie zece drahme. 

8. De?m fi «ărae şi ; nu va putea 
da preţul, va! sla înaintea ipreotu? 
lui, şi-rl; vâ apretul preotul după pu^ 
tinţa celui ce a dat făgăduinţa, îl va 
preţul pre el preotul. 

9. Iar de va fi din dobitoacele 
care le aduc ei dar Domnului, ori 
ce se va aduce Domnului, va fi sfânt. 

10. Să nu schimbe cel bun pre 
cel rău, nici cel rău pre cel bun; 
iar de va fi schimbat dobitoc cu 
dobitoc, va fi şi cel schimbat şi cel 
cu care l-a schimbat, sfânt. 

11. Iar de va îi din dobitoacele 
cele necurate, din care nu se aduce 
dar Domnului, va pune dobitocul 
înaintea preotului. 

12. Şi-1 va preţuî preotul de bun 
sau de rău, şi după cum îl va pre- 
ţul preotul, aşâ va fi. 

13. Iar de va fi să-1 răscumpere, 
va da presfe preţul lui a cincea 
parte. 

14. Oricine va afierosî casa sa 
Domnului, preotul o va preţuî de 
bună sau de rea, şi după cum o va 
preţuî preotul de bună sau rea, aşâ 
va fi. 

15. Iar cel ce ş'a afierosit casa, 
de va v.oî să o răscumpere, va a- 
daoge peste preţ a cincea parte, şi 
va fi a lui. 

16. De va afierosî cinevâ Dom- 
nului o parte din moşia sa, se va 
PtcJuî după venitul ei, măsura de 
orz cincizeci de drahme de argint. 

17. De va afierosî ţarina lui din 
anul slobozeniei, după preţul ei va fi. 

18. Iar de va afierosî ţarina lui 
după anul slobozirei, preotul va so- 
cotî preţul ei după numărul anilor, 



cari ,mai rSunt până la anul slobo- 
zeniei, şi va scădeâ^in prefuj. ei. 

19. De, ya răscumpără ţarina^sa 
cel ce o a afierosit, va adaoge a 
cincea parte la preţul , ei^» şi va fi 
a iui. r ,., .., 

20. Iar de nu va răscumpăra^ ţa? 
rina, ci o va, vinde altui om, nu o va 
mai răscumpără pe ea. 

21. Ci ţarina, dupăce va trece a-s 
nul slobozeniei, va fi sfântă Dom- 
nului ca şi pământul cel osebit; mo- 
şia preotului va fi. 

22. Iar de va afierosî Domnului 
ţarină cumpărată, care nu este din 
ţarina moşiei sale, 

23. Va socofî preotul preţul de- 
plin din anul slobozeniei, şi va da 
preţui în ziua aceea aîierosire Dom- 
nului. 

24. Iar în anul slobozeniei se va 
întoarce ţarina la omul dela care 
a cumpărat-o, şi care o avusese pă- 
mânt de moştenire. 

25. Şi tot preţul va fi cu cumpe- 
nele cele sfinte, de douăzeci de bani 
va fi drahma. 

26. Şi tot celîntâiu născut care se 
va naşte între dobitoacele tale, va 
îi al Domnului, şi nu-1 va afierosî 
nimenea, fie viţel, ori oaie, al Dom- 
nului este. 

27. Iar de va îi din dobitoacele 
cele necurate, îl va schimbă după 
preţul lui, şi va mai adaoge la preţ 
a cincea parte, şi va fi al lui. Iar 
de nu-1 va răscumpără, se va vinde 
după preţul lui. 

28. Şi tot ce va dăruî omul Dom- 
nului, din toate câte are el, fie om, 
fie dobitoc, sau din ţarina moşiei 
lui, nu se va vinde, nici se va răs- 
cumpără. Şi fot darul acela, prea 
sfânt va fi Domnului. 

29. Tot ce se va afierosî dela 



27. 24, 25, 24. 25. Efite 30, 13; Iezecbil 
45, 12. 26. Eşfre 13, 2 i 22, 29; 34, 1$; Num» 
3, 13; 8, 17; Luc. 2, 23. 28. Numeri 18, 14. 



166 



LEV1TICUL 27 



oameni^ tru ssl v^ răscumpără, ;cu 
moartă se va bfribrî. 1 ^ 1 5 

36. Ţoală zecimala pământului, fie 
din sălnânjă, fit cţitt 'roade; a Dom- 
nului este, sîârrfâ 4 Dobinuhiî. 5 

31,. Iar cel ce va voî să răscum- 
pere zeciuiala lui, va adaoge la pre- 
ţul ei a cincea parte, şi va îi a lui. 

32. Toată ^eciuiaia^dlri "cirezi, din 
turme, din tot ce petrece în număr 



supt ibiagTîzeciuiâlă se vă da sfântă 
Dorfinuîui. ' 

33. Să nu schimbi cel bun cu cel 
rău, niti cel rău- cii cel buri, iar de 
vei schimba, şi cel schimbat şi cel cu 
care l-a schtnbâl[,%fâriî l va nu se 
va răscumpăra! ' 

34. Acestea sunt-poruncile, care 
au poruncit Domnul lui Moisi, că- 
tre fiii lui Israil în muntele* Siftjai. 



- . : NUM 

r.-Ji' : CAP. 1. : 
'' Ln0ât6rii 'din Israil, 

Grăit- au Domnul către Moisî în 
pustia Sinai în cortul mărturiei 
în ziua dintâiu a lunii a doua, în anul 
al doilea dupăce a ieşit din pămân- 
tul Eghipetului, zicând : 
'1% Număraţi 'toată adunarea fiilor 
Iui Israil după neamurile lor; după 
casele rudeniilor lor, după ritimărul 
numelor lor, după capelele lor. 

% Tot bărbatul deîa douăzeci de 
ani şi mâi sus, tot cel ce poate ieşi 
la oaste în Israil, număraţi-i pre eî 
di puterea lor, iu şi Aaroti numă- 
raţi pre ei. 

4, Şi să fie vouă căpetenie 'din fie- 
care popor, bărbatul cel mai dintâiu 
îndeasă părinţilor săi. • >r 

5. Şj acestea Sunî numele bărba- 
ţifor^rF%r fi cu voi: Dintr'a lui 
Ruvirri,' Elisur fiul lui Sediur. ^ 

feDihtr'ţ Hîi Simeon, Solamiil fiul 
lui Surisadai. 

7. Dirtfr'a lui Iuda,, Naason fiul lui 
AminadavV ' ■ * :S ; r " SH,> :r:îf: 

8. Dintr'a lui Issahar, Naianail fiul 
lui Sogar. ■ 

9. Dintr'a lui Zavulonr Eliav IHil 
lui Helon. : : ;h ;: ' 

10. Dintre fiii lui losif, dintr'a lui 
Efraim, EHsatna fiul luTEmiud. Din- 

1. 1. 26, 4. 2. Eşire 30, 12. ! 
3. 26, 2. 



eri i , ; ;:, : '' 

tr'a lui Manasî, Gamaliil fiul lui Fa- 
da-ssur. ? } \ : , ;^ ^ 

11. Dintr'a lui Vemamin, Avîdan 
fiul lui Gadeoni. ; • f 
: 12. Dintr'a lui Dan, Ahiezer jfkil 
lui Amisadai. 

■13: Dintr'a lui Asir, fagheiî fiul 
lui Ehran.- ? -«.> - 

14. Dintr'a lui <3ad, €Hsaf fiuljui, 
Raguil. 

, 15. Dintr'a lui Neftall, s Ahire 4iul 
lui^Enan. ... 

16. Aceştia au fost numiţi de_a- 
dunare mai marii neamurilor du,pj| 
familiile lor, rnairniarii lui Jsra&#r,e- 
ste mii. : >r 

17. Şt a luat Moisî şi Aarpn -pre 
bărbaţii aceştia, carii p e n um e ş'au 
numit. ^ 

18. Şi a strâns toată adunarea In 
ziua dintâiu a Iunei, aoanului al doi- 

; lea, şi s'a numărat d,uj)ă rudelp lor, 
după rudenitienlor, d^ 
rnelor lor,_ dela douăzeci de ani şi 
mai SBSj tQt bărbatuidupăcapulsăpi 

19. Precum au poruncit Domnul 
lui Moisî, şi s'ati numărat ej în pu- 
stia Sinai. * 

20. Şi aUi#st fiii lut Ruvim celui 
întâi* nfscut a lui Istaîl după ru- 

\ deniile lor# dwpă %©#orul lor, după 
casele moşiilor lori după numărul 
numelor lor, după capul lor, toţi băr- 
baţii tlela douăzeci de ani şt rrtai 
sus,~4oJi cei ce sunt în stare săîiasl 

• la războiu. . ■? 



168 



NUMERII 1 



21. Numărul celor din neamul lui 
Ruvim patruzeci şi şase de mii şi 
cinci sule. 

22. Şi fiii lui Simeon după rude- 
niile lor, după poporul lor, după ca- 
sele moşiilor lor, după numărul nu- 
melor lor, după capul lor, toi băr- 
batul dela douăzeci de ani şi mai 
sus, foţi cei ce sunt în stare să iasă 
la războiu. j 

23. Numărul celor din neamul tui 
Simeon cincizeci şi nouă de mii şi 
treîUuleT ' ' v ^ > 

24. Fiii iui Gad după rudeniile lor, 
dtujă ^opWul lor, după casele mo- 
şiilor lor, după numărul numelor lor, 
d«pă capul lori tofr bărbatul dela 
douăzeci de ani şi mai sus, toţi cei 
ce sunt în stare să iasă la războiu. 

25. Numărul din neamul Iiii ^3ad 
patruzeci şi cinci âe mii, şase sute 
şi cincizeci. 

'• 26. FiH luf tuida dffpă rudeniile lor, 
după poporul lor, după casele mo- 
şiilor lor, după numărul numelor lor, 
dispa capul lor, to{i bărbaţii dela 
douăzeci de ani şi mai sus, toţi cei 
ce sunt în stare să iasă la războiu. 

27. Numărul fceleir dm J rieafhul lui 
luda şaptezeci şi patru de mii şi 
şase sute. 

28. Fiii lui îsafiar ; după rudefiîile 
lor; după poporuî lor, după casele 
moşiilor lerŞ după nyrrrărut numelor 
lor, âuW capul lor, to"ţi- bărbaţii dela 
douăzeci de ani şi mai sus, toţi cei 
ce sunt în stare- sfială la războiu. 
? 29. Numărul celor «xlin rteamuliui 
Isahar, eirtcize^i şi patru" de rriiî şi 
patru sute. .'■ .p "i 

30. Fiii lui Zavulân după rudeniile 
lor, după poporul lor, dupăi oasele 
mpşjilor :lor^r^ttj^Mjimăi!uî nîi»e? 
lor Jofpduîră; capa* lori m$ bărbaţii 
dela douăzeci de ani şi mai sus, 
toţi cei tte sunt în stare să iasă la 
războiu.- . ■-* 1 

31. Numărul celor din neamul lui 



Zavulon, cincizeci şi şapte de mii 
şi patru sute. 

32. Din îiii lui losiî, îiii lui Eîra- 
im după rudeniile lor, după popo- 
rul lor, după casele moşiilor lor, 
după numărul numelor lor, după ca- 
pul lor, toţi bărbaţii dela douăzeci 
de ani în sus, toţi cei ce sunt în 
stare să iasă la războiu. 

33. Numărul, celor din neamul lui 
Efraim, patruzeci de mii şi cinci suie. 

34. Fiii Iui Manasi după rudele 
lor, după poporul lor, după casele 
moşiilor lor, după numărul nume- 
lor lor, după capul lor, toţi bărbaţii 
dela douăzeci de ani în sus, toţi cei 
ce sunj în ştare să iasă la răzbpru* 
t 35. Numărul celor din neamul Ivtl 
Mânaşi treizeci şi două de ; mii şi 
două sute. . . 

So< Fiii lui Veniamin după rudele 
lor, după poporul lor, după casele 
moşiilor lor, după numărul, nume- 
lor lor, după capul lor, toţi bărbaţii 
dela douăzeci de ani în, sus, toţi 
cei ce sunt în stare a iest la răz- 
boiu. . •■: v- 

37. Numărul celor din neamul lui 
Veniamin, treizeci şi cinci de mii 
şi patp sute. , d ' 

38, Fiii lui Pan după rudele Ipjv 
după poporul lp t r, dH;pă n <şaşeje mo* 
şiilor lor, după numărul numelor lor, 
după capul lor, toată partea bărbă- 
tească dela-dpuăzeci dcani în sumi 
tot cel ce este 0 f n.jsţarf să, ias ă; la 
războiu. r > M g r , 

. .3%. -Numărul ceţpr» din neşamul lui 
Dan, şaizeci şi două de mii şi şap- 
te SUte. ■ 7/ -. f r > - a 

40. Fiii lui Asir după rudele lor, 
după poporul lor, după casele mo- 
şiilor lor, după numărul numelor 
lor, du^ ; cap^l|lqr ? ] to^ă pajiţea băr- 
bă^sc 5 ă |1 deîg j ;d;puă|^cj[ ? ^e aui ;î» 
sus, toţi cei în stare să iasă la răz- 
boiu. .„ j \ " •/ 

41. Numărul celor din neamul lui 



NUMERII 1-2 



169 



Asir, patruzeci şi una de mii şi cin ci 
sule. 

42. Fiii lui Nefiaii dup,ă rudele lor, 
după poporul lor, după casele mo- 
şiilor lor, după namărjal numelor 
lor, după capul lor, tot bărbatul dela 
douăzeci de ani în sus, tot cel în^ 
stare să iasă, la războiu. 

43. Numărul celor din neamul lui 
Neîtalî, cincizeci' şi trei de mii şi pa- 
tru sute. 

44; Acesta^şte numărul, care l-au 
numărat Moisl şi Aaron şi boierii 
lui Israil,. doisprezece bărbaţi, din 
toi neamul un bărbat, după neamul 
case|or moşiilor lor erâ. . 

45* Şl «anosti -tot numărul fiilor lui 
Israil cu puterea lor dela douăzeci 
de ani în sus, tot care puteâ teşi 
la războiu întru Israil. 

46. Şase. sute trei mii, cinci sute 
cincizeci.-.- 

47. Iar Leviţii din rudenia moşiilor 
lor nu s'au< numărat între fiii lui 

Israil. , ? 

... t „i ... , .... 

48. Şi au grăit Domnul către Moisî, 
zicând: ... 

49. Vezi să, nu numeri împreună 
neamul lui Levî, şi numărul lor să 
nu-î socoteşti, fyiire fiii lui Israil. 

50. Şijtu r.ândyeşte-pre Leviţi la 
cortul majluriei, şi la toate vasele 
Iui, şi la tciate câte sunt într'însul, 
ei vor ridici corfid-,c_u, toate, vasele 
lui, şi ei vor sluji într'însul, şi îm- 
prejurul cortului vor tăbărî. 

51. Şi când vor purcede, Leviţii 
vor strânge cortul, şi când vor tă- 
bărî, vor întinde cortul, iar cel de 
alt neam care se va apcopiâ, va 
muri. 

52. Şi vor tăbărî fiii lui Israil fie- 
care într'al său rând, şi fiecare după 
al lui steag, cu puterea lor. 

53. Iar Leviţii vor tăbărî împreaj- 
mă în jurul cortului mărturiei, ca să 

45. 2, 32. 46. 11, 21; 26, 51; Eşire 38, 26. 
47. 3, 1 sequ. 49. 2. 33; 26, 62. 51. 3, 
10, 38; Iezecbil 44, 9. 53. 2, 2. 



nu fie vre un păcat întru.fiii Jui Is- 
rail, vor fi Levijii aceştia -paza cor- 
tului mărturiei. . 

54. Şi au făcut fiii lui Israil după 
toate câte au poruncit Domnul lui 
Mois| şi lui Aaron, aşa au făcut. 

CAP. 2. 

Tapară poporului lui Israil. 

Grăit-au Domnul către Moisî şi 
către Aaron, zicând: 

2. Fiecare ţiindu-se de rândul şi 
de steagul iui, după' casele famili- 
ilor sale, să tăbărască fiii lui Is- 
rail înaintea Domnului; împrejurul 
cortului mărturiei vor tăbărî fiii lui 
Israil. 

3. Şi mai întâiu spre răsărit va tă- 
bărî rândul taberii lui Iuda cu pu- 
terea lor, şi mai marele fiilor lui 
luda Naasson fiul lui Aminadav. ' 

4. Luptătorii lui cei număraţi şapte- 
zeci şi patru de mii şi şase sute. 

5. Apoi vor tăbărî cei ce se {in 
de neamul lui Isahar, şi mai ma- 
rele fiilor lui Isahar Nalanail fiul Iui 
Sogar. 

6. Luptătorii lui cei n'umărafi, cinci- 
zeci şi patru de mii şi patrtf sute. 

7. De aci vor tăbărî cel! ce se 
ţin de neamul Iui Zavulon, şi mai 
marele fiilor lui Zavulon Eliav'fiul 
lui Helon. " J 

8. Luptătorii lui cei număraţi, cinci- 
zeci şi şapte de mii şi patru sute. 

9. Toţi aceştia în număr de o sută 
optzeci şi şase de mii palr f u sute 
cu luptătorii lor^ firi, de, tabăra lui 
Iuda, vor* pomi întâiu. 

10. Către miazăzi vor îi rândurile 
taberii lui Ruvim ţu puterea lor, şi 
rrtai"rrtarele* îfilor lui Ruvim Elisur 
feciorul Iui Sediur. 

11. Luptătorii lui sunt în număr 
de patruzeci' şi' şase de mii şi cjnd 



54. Eşire 12, 28» 



170 



NUMERII 2-3 



12. Ap"bi*vor tăbărî cei ce se ţltf 
de^neamul lili Simeori şi 'mai ma- 
rele fiilor Iui Simeon, Salamiil fecio- 
rul lui Surisa'dai. ! '' 

13. Luptătorii lui suni în număr 
de cincizeci şi nouă de mii şi irei 
sufe. 

14. De aci vor tăbărî cei ce se 
{in de neamul lui Gad şi mai ma- 
rele fiilor lui Gad, Elisaf feciorul Iul 
Raguil. 

15. Luptătorii lui sunt în număr 
de patruzeci şi cinci de mii şi şase 
sute cincizeci. 

16. To{t cei din tabăra lui Ruvîm 
sunt în număr de o sută cincizeci 
şi una de mii şi patru sute şi cinci- 
zeci, cu luplălorii lor vor pornî al 
doilea rând. 

17. Şi se va ridică cortul mărtu- 
riei şi tabăra Leviţilor în mijlocul ta- 
berilor, după cum vor 'tăbărî; aşâ 
va purcede fiecare fiindu-se de po- 
văţuirea sa. 

18. Către apus rândurile taberii 
lui Efraim cu luptătorii lor, şi mai 
marele fiilor lui Efraim Elisama fe- 
ciorul lui Emiud. 

19. Luptătorii lui sunt în număr 
de patruzeci de mii "şi cinci sute, 

20. Apoi vor tăbărî cei ce se (in 
de neamul lui Manasî, şi mai ma- 
rele fiilor lui Manasi, Gamaliil fe- 
ciorul lui Fadassur. 

21. Luptătorii lui sunt în număr 
de,, treizeci şi două de mii şi două 
sute. 

22. De *acl vor tăbărî cei ce se lin 
de neamul lui Veniamin, şi mai ma- 
rele fiilor lui, Veniamin, Avidan fe- 
ciorul lui Gadioni. 

23. Luptătorii lui sunt, in. număr 
de treizeci şi cinci de mii patru sute. 

24. Toţi din tabăra lui Efraim sunt 
în număr de o sută şi opt mii, o 
sută cu luptătorii lor vor purcede al 
treilea rând. 

25. Va îi către miazănoapte rân- 



dul Oberii lui Dan cu luptătorii lor, 
şi mai marele fiilor lui Dan, Ahiezer 
feciorul lui Amisadai. 

26. fâipiăt^fii lui sunt în număr de 
şaizeci şi două de mii şi şapte sute. 

27. A^pdf^or tăbărî Cei ce se {in 
de neamul tui ' Asir, şi mai marele 
fiilor lui Asir,' Fagheii feciorul lui 
Ehran. : ' v -'i^ :v: 

28. Luptătorii lui în număr de pa- 
truzeci şi una de mii şi cinci sufe. 

29. De aci vor tăbărî cei ce se 
{în de* heamul lui Neîtâli; şi mai ma- 
rele fiilor lui Neîlâll, ^Ahire feciorul 
lui Enan. 

30. Luptătorii lui surit în număr de 
cincizeci şi trei de mii 'patru sute. 

31 . Tof i luptătorii din tabăra? lui 
Dan sunt în număr de o sută cinci- 
zeci şi şapte de mii şi şas^su# cu 
luptătorii lor; aceştia după^âtfdul 
lor vor purcede cei din urmă. 

32. Acesta este numărul fiilor lui 
Israil după casek familiifor, tot nu- 
mărul taberilor cu luptătorii lor şfass 
sute trei mii, cinci sute cincizeci. 

33. IarLevi{ii nu s'au număra* îm- 
preună cu fiii lui Israil," după cum 
au poruncit Domnul lui Moisi. 

34. Şi au făcut fiii lui Israîl toate 
câte au poruncit Domnul lui Moisi, 
aşâ au tăbărîi după rândul lor, şi 
aşâ purcedeâv fiecare, firhdu-se de 
poporul lor, dup 1 * casele familiilor 
sale. ' ' 

CAP- 3. 

Leviţii"şi slujba lor. 

Acestea sunt neamurile lui Aaron 
şi ale lui Moisi în ziua, în care 
au grăit Domnul lui Moisi în mun- 
tele Sinai. 

2. Acestea sunt numele fiilor lui 
Aaron: cel întâi născut Nadav, Avîud, 
Etiazar şi Ifamar. 



2. 32. h 46 i Eşirc 38, 26. 33. 1, 49; 

3. 2. Lev. 16, ti Eşirc 7, 23. ' " 



NUMERII 3 



171 



3. Acestea sunt' numele "fiilor lui 
Aaron, cei unşi preoţi al^-căror fnâini 
s'au sfinţit spre slujba preoţiei. 

4. Şi au murit 'Wadav şi Aviud 
înainieâ Domnului, când au adus 
d foc stFein înaintea Domnului în 
pustia Siitai, şi prunci n'au avuf, şi 
s r au rârîduii preoţi Eliazar şi Itamar 
cu Â&pon taiăl lor. 

5. Şr-au grăit Domnul către Moist, 
zicând: -' 

6. la pre neamul luiLevî, şi-i pune 
pre ei înaintea Iui Aaron preotului 
şfVor slujî lui. ; ' ' 

_i 7. Şi ? vor avea sarcina de a păzi 
ceie va porunci el şi cele de păzit 
ale fiilor lui Israil înaintea cortului 
mărturiei, şi spre a face slujba cor- 
tului. y 

8. ¥ or îrigrijfSîe f toate vasele cot- 
tiîlui fnărturîeH şi vot păzî rândueîele 
fiilor lui Israil la toate lucrările cor- 
tului. 

9. Şi vei da pre Levi{i lui Aaron, 
şl 'fiilor lui preoţîlorrdar desăvârşit 
sunt eimie dinfiii lui IsraiL v ^ 

40. Iar pre Âaron şi pre fiii săi, 
îi vei pune preste cortui mărturiei, 
ŞT^vor Mdeplinî preoţiea lor, şi toate 
câic suni la jertfelnic, şt cele din lă- 
untru catapetesmeîj cel d€ alt neam 
calfe- se va atinge de acestea, va 
muri- ■ -■ yif: v " l : ;UÎ 

11. Şi au gfăif Domnul către Mo i- 
si, zicând; x 

12TIată eu ( M\ luat pre Leviţi din- 
tre fiii lui Israil în #ctrl a tot cel 
întâi u rlăsCUt, care deschide pân- 
tecele dela fiii lui Israil, răscumpă- 
rare lor vor fi, şi vor îi Leviţii ai mei. 

13. Pentrucă al meu- este fot cel 
înlâiu născut, în ziua în care am 
bătut pre tot cel întâiu născut în 
pământul Eghipetului, am sfinţit mie 

3, Esive 39, 15; Lev. 7, 36; 8v 30. 4. Le» 
vifi 10, I, 2; 1 Parat. 24, 2. 6. 18, 2-6, 7. 

7. 1.6, 9. 10. 1, 51; 18, 4. 12, Eşire 13, 2; 
Num. 8, 18. 13. Eşire 13, 2 şi Eşire 22, 29; 
34, 195 Lev. 27, 26; Luc. 2, 23. 



prl fbt cel întâiu 1 născut în Israil; 
dela om până la dobitoc ai mei vor 
fi; eu Domnul. 

14. Şi au grăit Domnul către Mol-- 
sî în pustia- Sinai, zicând: s 

15. Numără pre fiii luîTLevî după 
casele părinteşti, după poporul for, 
după rudeniile' lor, foafă jartea băr- 
bătească dela o lună şi maf sus 
vor fi număraji. 

16. Şi i-au numărat pre ei M'oisi 
şi Aaron după cuvântul Domnului? 
precum au poruncit lor Domnul. 

17. Aceşfia erau fiii lui Levî după 
nudele lor: Gherson, Caat şi Merari. 

18. Şi acestea sunt' numele' fiilor 
lui Gherson după poporul lor: Lo- 
veni şi S'emei. 

19. Şi fiii lui Caat după poporul 
lor, Amram şi Issaar, Hevroh şi Qfeiil. 

20. Şi fiii lui Merari după popo- 
rul lor, Mooli şi Musi; acestea sunt 
neamurile lui Levî după casele r lor 
părinteşti. 

21. Din Gherson poporul lui Lo- 
veni şi poporul lui Serhei, acestea 
sunt neamurile din Gherson. 

22. Socotindu*se toată partea băr- 
bătească dela o lună în sus; nu- 
mărul lor şapte mii cinci sute. - 

23. Şi fiii lui Gherson Vor tăbărî 
dinapoia cortului despre apus! f 

24.1ar căpetenia poporuliii din casa 
părintească a lui Gherson, EÎisaf fe- 
ciorullui Dail. «* ^ 

25. Şi feciorii lui Gherson vor a- 
veâ să:. păzească la?:c©rtuUfiniărtu- 
riei, cortul şi acoperernifftul lui, şi 
acoperişul uşii cortului mărturiei. 
i26\ Şi accn^eremântul curţii, şi as 
coperişul porţii curţii cei dela cort, 
şi toate celelalte lucruri ale lui. 

27. Din Caat poporul lui Amram, 
poporul lui Isaar, poporul lui Hey- 
ron şi poporul lui Oziil. Acestea sunt 
popoarele din Caat. 

lf. Eşire 6, 16. 18. 1 Parai. 6, 1. 
19. Eşire 6, 18; Lev. 10, 4. 27. 4, 4, 15; 
10, 21. 



172 



28. Socotindu-se toată partea băr-| 
bătească dela Q /C iunfc$n sus, opt 
mii şase sute, rânduiţi a T păzi cele 

Sfinte. ' r. ., i'S . 

29. Popoarele fiilor lui; Caat fl vor 
tăbărî lângă cort în. partea despre 
miazăzi. , :: 0 , . 

. 30. Ia* mai rr^arelec^şei părinteşti 
a popasului iui Caaf, Elisaîan îecio^ 
rul lui Oziil. 

>31. In paza lor erâ sicriul, ma- 
sa,, sfeşnicul, altarul ^şi vasele din 
sfânta, cele de slujbă, şi acopere- 
mârrîul şi toate lucrurile lui. 
. 32. Ş\ căpetenia preste cei mai 
m&xb ai Leviţilor, Eleazar f eei-ojuî; lui 
Aaron preotul rânduit să privegheze 
preste toţi cei ce aveau paza sfin- 
telor. </;;;' ^' 

33. Din Merari poporul lui. Mooli 
şi poporul lui Musi; acestea sunt 
popoarele lui Merari. , 

34, Soeotindu-se toată partea băr- 
bătească dela o lună în sus, numă- 
rul lor şase . mii şi cincizeci. 

35.. Iar mai marele casei părinteşti 
a poporului lui Merari, Suriil f ecio* 
r.ul lui Avihail vor tăbărî lângă cort 
în» partea despre miazănoapte.- 

36._ Fiii ; lui Merari erau rândui|i 
a păzi scândurile cortului şl zăvoa- 
rele lui, şi stâlpii lui şi temeliile lui, 
şi toate;, uneltele lor şi lucrurile lor. 

^37,- Şi stâlpii curjii împrejur şi 
temeliile lor şi ţăruşii şi fringhi- 
ile lor. 

"38; iar înaintea cortului mărturiei 
despre răsărit vor-sstăbărî i Moisl st 
Aaron şi "fiii săly în^aza cărorâ erâ 
cortul sfânt şi cele re >aveau să^pă- 
zească fiii lui Israil; cel de alt neam 
care se va atinge, va muri. . . r 

SWr^maTU^ i-au 
numărat Mtiist şl Aaron din porun- 
câ^DoinnulnVdupă popoarele Iot, 
tot bărbatul de o lună şi mai sus, 
douăzeci şi două de mii. 

40. Şi au grăit Domnul către Moisi 



zicând : r nujttăfă prg . iot bărbatul cel 
întâiu năşeai fiilpr ; lui Israil, de 
la o luţiă ţn sus, şi adaoge numă- 
. rul lor după nume.- B 
; 41. Şi vfijuâ pre- Lcyiţi mie, eu 
Domnul, pentru toji $ei %4âiu năs- 
cuţi ai fiilor lui rJşrail,, şi vitele Le- 
vijilpj penlru 6 toate seele %#âi#i năs- 
cute între vitele fiilopglui Ispita 

42. Şi a numărat Moisl precum 
i-au poruncit Domnul, pre t0it*€el 
întâiu născut j^ntre |ii| lufe Israil. 

43» Şi au fost toţi cei întâiu năsr 
cuţi parte bărbătească, dupaV numă- 
rul numelor dela o lună în. sus, două- 
zeci şi două de mii două suteşapie- 
: - zeci şi trei. . a : , \ u 

44. Şi au grăit Domnul către Moi- 
; si, zicând: 

45. Ia» pre Leviţi locul tuturor 
celor întâiu născuţi ai fiilor lui Iş- 
raiîjv şif jViteie Leviţilor în locul yi* 
telor lor, şi vor îi ai mei Leviţii; eu 
Domnul. 

46. Şi răscumpărările celor două 
suie şaptezeci şi trei din cei întâiu 
născuţi ai. fiilor lui Israil, carii 4ţec 
mai, mulţi decât} Lfiyiji, > , 

47. Vei luâ cinci sldldf'^ag, după 
drahma cea sfântă vei luâ, de două- 
zeci de bani siclul. , ; mţ 4 % 

* 48r Şi vei da lui rAarpn şi fiiloj 
lui argintul, răscumpărarea celoT;Ce 
trec preste numărul 4of, 

49. Şi a luat Moisi argintul răs- 
cumpărării celor ce-^ntreceâ, preste 
numărul Leviţiţlorv 

50. Dela cei întâiu născuţi ai fi- 
ilor lui Israil-, a luat argint o mie trei 
sute şaizeci şi cinci de sicii după 
siclul cel sfânt. 

,5U.Şi a dat Moisi argintul răs- 
cumpărării celor ce întreceâ, lui A- 
aron şi fiilor lui după porunca Dom- 
nului, în ce chip au poruncit Dom- 
i nul lui Moisl. : 

38k 1, 51; 16, 40. 40. 18, 15, 16. 45. 8, 14. 
4tf#Eşit5e 34 r 20. 47. Eşire 30, 13; Leviţi 
27, 6; Iezecbii 45, 12. 



NUMERI! 4 



173 



CAP. 4. 

Slujbe deosebite ale.Zeyifilqr şi. nu- 
mărul lor. , 

P răil-au Domnul^ către Moisî şi 
U către 'Aaron,\icâ'nd : 

2. ţlumără pre fiii lui Kaat din 
urmaşii lui LeVi după popoarele lor, 
după castei părinteşti ale lor. 

3. 0ela°tlouăzeci şi cinci de. ani 
în 0s până la cincizeci de ani, toţi 
cei ce inlră : la ' slujbă, spre a să- 
vârşi toate lucrurile în cortul măr- 
turiei. 

4. Şi acestea sunt lucrurile fiilor 
lui; Kaat în cortul mărturiei sfânta 
sfintelor. 

5. Vor întrâ Aaron şi fiii lui când 
va purcede tabăra, şi vor luâ cata- 
peteasma care acopere, şi vor în- 
văli cu ea şicriul mărturiei. 

' 5. Şi vor pune def sitprlf un aco- 
ţjelernânl de piele vânătă, şl vor în- 
tinde preste el alt acoperemânt vâ- 
năt, şi vor băgâ drugii, , 

7. Şi preste masa punerci înainte 
vor întinde un acoperemânt rrioho- 
rît, şi blidele şi clţuile şi paJiaVeîe 
şi ibricele cu care toarnă, şi pâinile 
cele Ce pururea pre ea vor fi. 

$. Şi vor întinde preste ea o pânză 
roşie, şî o vor acoperi cu acopere- 
mânt de 'piele vânătă, şi vor pune 
la ea drugii. 

9. Şi/vor ltlâ pânză vânătă şi vor 
acopeţî J sfe,snicul, care luminează, 
ş f f : luminările lui şi lingurile lui r şi 
mutările lui şi toate vasele cu untul- 
delenrh, care sunt pentru slujbă. 

10. Şi-l vor ptfrte pre el cu toate 
vasele lui în acoperemânt de piele 
vânătă, şi-1 vor pune pe drugi. 1 '' 

11. Preste altartfbcel de aur vot 
pune pânză vânătă, şi-l vor' acoperi 
cu acoperemânt de piele vânătă, şi 
vor pune drugii lui. 

4=. 4. 3, 27; 10, 21. 7. Eşire 25, 30. 
9. Eşire 25, 31. 



-12. Şi vor luâ toate vasele cele de 
slujbă cu care slujesc în sfânta, şi 
le vor: înveli în pânză vânătă, şi le 
voi^ acoperi <fu piele vânătă, şi le 
vor pune pe drugi. <">i 

13. Şi acoperemânf'V.or pitne preste 
jertfelnic, şi-l vor acoperi cu pânză 
toată mohorîtă. v : « : a 

:14. Şi vor pune, prestezi toate va- 
sele cele de slujbă^ cleştele^ furculi- 
ţele, blidele şi acoperemântul, toate 
vasele jertfelnicului, şi-l vor acoperi 
cu plete- vânătăi-işi vor pune drugii 
lui, apoi von luâ pânză Vmoliorîtă; 
şi' vor acoperi spălătoarea eunte- 
melia ei, şi le vor pune îfc acope- 
remânt de piele vânătă, şir le Vor 
pune pe drugi. I v 

.15. Şi dupăce vor sfârşi Aaron 
şi fiii lui a acoperi sfintele şi toate 
vasele cele sfinte, când va să pur- 
ceadă tabără, apoi vor intrâ fiii-hti 
Kaat să le poarte; -ei -să missesa* 
lingă de cele sfinte, ca să nu moară; 
pe acestea le vdrapuriâ Jiii liâi Kâit 
în cortul mărturiei^ o 
~-fl€. Mai mare preste acestea va fi 
Eliazar feciorul* lui Aaron ^preotuî, 
care va avea grije de untuldelemn 
dela luminare^de tămâeâ ceiî^îre- 
-găiită, de jertfa cea de toate zilele, 
de untuldelemn cel de ungare şt» de 
tot cortul şi de toate câte sunt în 
sfânta şi de toate lucrurile Iui. ' 

17. Şi au grăit Domnul către Mpisl 
şi către Aaron, zicând-: ' , ! 

l&Să nu pterdeţi poporul lui Kaat 
dintre Leviţi. • / 

19. Aceasta să faceţi- lor ca să 
trăiască, şi să riu moară ei când 
merg în sfintele sfintelor: Aaron şi 
ifiii lui să intre, şi să rânduiască pe 
fiecare* ce trebue să poarte. 
-' 20. Iar ceilalţi venind, să nu intre 
să vază fără de veste cele sfinte 
când le învălesc; ca să nu moară. 



lă. 18, 3; 1 Parai. 15,15. 16. Lev. ÎS", 13. 



174 



NUMERI! 4 



21. Şi au grăi! Domnul către Mpasî, , 
zicând: : - " ; - 

22., Numără? şi pre liiijui rGhersoti, 
după casele- părinteşti ale lor, după 
popoarele lor. ,» n ^; 

23. Dela doiîăz^ek şi cincime ani 
în sus, până "ia cincizeci de ani, 
număraţi-i pre ei, iot cel ce intră ia 
slujbă" spre^ săvârşi toate lucrurile 
sale îri cortul mărturiei. u ^ 

24. Aceasta îteşte slujba poporului 
lui Gherson.iCe să iacă şi să poarte: 

î>25. Vor purtâ pieile cortului, cor- 
tul mărturiei, acoperernântul lui, «■ 
copererriântul cel vânăt, care este 
preste el, şinperdeaua uşii cortului 
mărturiei, -i^ri - - 

26. Şi pânzele curţii* şi perdeaua 
uşii curjiry cele ce sunt prin preju- 
rul cortului mărturiei şi a jertfelni- 
cului cu cele ce se ţin de ele, cu 
Idatet uneltele lor trebuitoare,* şi tot 
-ce este spre slujba lor vor face. 
^y-.TO.upă- porunca lui Aaron şi a 
IiiloT iui va ii slujba fiilor lui Gher- 
son lot ce trebue să poarte şi să 
Iacă, şi veţi privegheâ ca fiecare să-şi 
împlinească sarcinai lor. 

28. Aceasta este slujba fiilor lui 
Gheiaon în cortul rnărtuf iei, şi cele 
ce aveau să păzească ei supt po- 
\&ţftir ealui Itamar feciorul lui Aaron 
ipreotuţ. '->&j 

29<Rândueşie şi pre fiii lui Merâri 
după popoarele lor şi după casele 
lor părinteşti;- 

30. Dela douăzeci şi cinci de ani 
în sus până la cincizeci de ani, nu- 
măraţi-i pre ei ; loţfe eeisce vin la rând 
eaSsăîfacă slujbă foi cortul mărturiei. 

31. In paza celor rm poartă? po- 
vară siiif toate lucrurile dini cortul T 
mărturiei: scândurile cortului cu ză- 
voarele lai, bstilpii lui cu temeiurile « 
lui, acdperemântuM funiile lor, ţă- 
ruşii lor şi acoperemântul porţii 
curţii. 

32. Şi stâlpii curţii împrejur şi 



temeliile lor, şi stâlpii acoperemân- 
lului porţii curţii şi temeliile lor, şi 
ţăruşii lor şi îringhiile lor şi foaie va- 
sele lor, toate" cele ce sunt spre sluj- 
ba lor, număraţi p ( e flecare şi toate va- 
sele ce au să păzească şi să poarte. 

33, Aceasta este slujba poporului 
fiilor lui Merari toţce: au să facă 
ei la cortul mărturiei sub povaţ'a lui 
Itamar frul lui Aaron preotului. 
. 34. Şi a numărat Moisi şLAaron 
şi mai marii lui îsrail, pre fu lui Caat 
după popoarele lor şi după casele 
lor părinteşti. r(>> 

3|. Dela douăzeci şi cinci de ani 
şi mai sus, până la cincizeci de ani, 
pre tot cel ce intră să slujească şi 
să lucreze în cortul mărturiei. 

36. Şi a fost numărul lor după 
popoarele lor două mii şapte sute 
cincizeci. 

37. Acesta^ este numărul norodu- 
lui lui Câaf, al tuturor, cari slujesc 
în cortul .mărturiei, după cum i^au 
numărat Moisi şi Aaron din po- 
runca Domnului prin mâna lui Moisi. 

38. Şi s'a numărat fiii lui Gherson 
după popoarele lor şi după casele 
lor părinteşti. 

39. Dela douăzeci şi cinci de ani 
şi mai sus, până la cincizeci de ani, 
tot cel ce intră să slujească, şî^şă 
facă lucrurile în cortul mărturiei,' 

40. Şi a fost numărul 1 lor după 
popoarele lor, după casele lor pă- 
rinteşti, două mii şase sule -treizeci. 

41. Acesta este numărul fiilor iui 
Gherson al tuturor celor - ce slujesc 
în cortul mărturiei, pe parii i-^u nu- 
mărat Moisi şi Aaron după porunca 
Domnului prin njâna lui Moisi. 

42. Şi s'a numărat norodul fiilor 
jui Merari diţpă popoarele lor şi 
după..,casele lor părinteşti. 

43. Dela douăzeci şi cinci de ani 
şi mai sus, până la cincizeci de ani, 
toi cel ce intră să slujească la lu- 
cruri în cortul mărturiei. 



■ 



N UMERII 4—5 



175 



44. Şi a fost numărul lor după 
popoarele lor, după casele lor pă- 
rinteşti irei mii două sule ' 

45. Acesta este numărul poporu- 
lui fiilor lui Merari, ,f>e carii i-au 
numărat Moisi şi Aaron. după po- 
runca Domnului prin jyioi&l 

46. Toţi Leviţii cei număraţi, pe 
carii i-au nujmăral Moisi şi Aaron 
şi mai marir lui Jsrail după popoa- 
rele şi după casete, familiilor lor. 

47. Dela douăzeci şi cinci de ani 
şi mai sus, pâîiă la cincizeci de ani, 
lot cel ce vine Ia rând spre slujbă 
ca să poarte sarcina sa în cortul 
măr tuşi ei. . * 

48. Şi au fost cei număraţi, opt mii 
cinci sute optzeci. 

49. După porunca Domnului prin 
mâna Iui Moisî, i-au numărat pre 
ei pe fiecare bărbat, după slujba şi 
sarefna' ta, îrP ce chip au [poruncit 
Domnul lui Moisî. 

. CAP. 5. 

Curăţirea taberei. Felurite jertfe. 

Si au grăit Domnul către Moisi, 
j zicând: : • 

2. Porunceşte fiilor lui Israiî ca 
să scoată afară din tabără pre tot 
cel lepros,' şi' pre tot cel ce-i curge 
sămânţa, şi pre tot cel' necurat pen- 
tru mort. ■■• 
• 3. Atât pe bărbat cât şi pe femeie 
scoate|i-i afară din tabără, ca să nu 
pângărească laberile sale^ în care 
petrec eu întru ei. 

4. Şi au făcut aşâ fiii lui Israil, 
şi i-au scos pre ei afară din tabără 
după cum au grăit Domnul lui Moi- 
si, aşâ au făcut fiii lui Israil. ' 

5. Şi au grăit Domnul către Moisî, 
zicând : 

6. Vorbeşte fiilor Îmi Israil şi le 
spune: bărbat sau femeie; care va 



5. 2. Lev. 13, 3, 46; 15, 2. 6. Lev. 6, 3. 



săvârşi vre un păcat şi va trece cu 
vederea, şi, va greşi sufletul acela, 

7. Va mărluriŞji păcatul care a fă- 
cut, şi va întoarce preţul adăogând 
la el şi a cineea pante acejuia. cui 
a greşit. < " 

8. Iar de nu va aveâ omul acela 
rudenie cărei să întoarcă preţul gre- 
şalei, preţul aceia cuvenit Domnu- 
lui, va fi al preotului, afară de ber- 
becele cel de curăţire, prin care se 
va ruga pentru el. 

9. Şi orice pârgă din toate, câte 
se sfinţesc întru fiii lui Israil, şi pe 
care le aduc Domnului, vor finale 
preotului. 

10. Cele sfinţite ale fiecăruia, ale 
lui vor fi; fiecare om ce va da pre- 
otului, a lui va fi. 

11. Şi au grăit Domnul către Moisi, 
zicând: 

12. Vorbeşte fiilor lui Israil şi le 
spune: de va greşi femeia vre unui 
bărbat, şi îi va înşelă, dormind ci- 
nevâ cu ea paf de sămânţă. 

13. Şi va ascunde de ochii băr- 
batului, său şi va făgădui; iar ea 
va fi pângărită, şi mărturie nu va 
fi asupra ei, şi ea nu va li grea; 

14. Şi de va aveâ prepus, şi va 
bănui pre femeia sa; iar ia va fi 
pângărită, sau va avea prepus, şi 
va bănui pre femeia sa, iar ea nu 
va ii pângărită, 

15. Vâ aduce omul pre femeia, sa 
la preot, şi va aduce dar pentru dân- 
sa a zecea parte a unui ifi de fă- 
ină de orzj nu va turnâ preşle ea 
untdelemn, nici va pune preste ea 
tămâie, peritrucă este jertfă de bă- 
nuială, jertfă' care aduce "aminte pă- 
catul. , _ : 

16. Şi ova aduce preotul, 'şi o va 
pune înaintea Domnului. 

17. Şi va luâ preotul apă curată 



.7. Lev. 6, 5; 22, 14. 9. Eşire 13, 2, 12, 
22, 30, 34, 19; Iezecbil 44, 30. 10. Lev. 10; 
12, 13. ^25. Lev. 5» 11. 



176 



NUMERI! 5—6 



din rîu înlr'un vas-de lut, Şi ❖a pane 
în apă ţărână luată din pământul 
dinaintea cortului mărfâriei. 5 

T8. Şi va pune preotul pre femeie 
înaintea Dorrfnului, şi va descoperi 
capul femeei, şi va da în mâinile ei 
Jertfa cea aducătoare aminle, jertfa 
cea de bănuială; iar în mâinile pre- 
otului va fi apa mustrării blestemi^ 
lui acestuia. 

19. Şi o va jufâ pre dânsa preo- 
tul, şi va zice femeei: de n'a dor- 
mit cineVâ cu line, de nu te-ai a- 
bătut a te" pângărî cu altul în locul 
bărbatului tău, curată să fii de apa 
mustrării blestemului acestuia; 

20. Iar de te-ai abătut fiind tu cu 
bărbat, sau te-ai pângărit şi a dat 
cineva sămânţa sâ în fine, afară de 
bărbatul tău, 

21. Va jură preotul pre femeie, cu 
iurământurile blestemului acestuia, 
şi va zice' preotul femeei: deâ Dom- 
nul să fii de blestem şi de urgie în 
poporul tău, să deâ Domnul, c,a să 
cază coapsa fa şi pântecele Iau să 
se rupă. 

22. Şi să intre apa aceasta ble- 
stemată în maţele fale, ta să-fi Um- 
fle pântecele şi să cază coapsa ta; 
iar femeia va zice: fie, fie./ „ 

23. Şi va seri preotul blestemu- 
rile acestea în carte, şi le' va muia 
în apa cea blestemată a mustrării. 

24. Şi va adăpâ pre femeie din 
apa cea blestemată a mustrării. 

25. Şi va infrâ înlr'însa apa cea 
blestemată a. mustrării, şi va lua 
preotul din mâna femeei jertfa bă- 
nuelei^şî va pune jertfa înaintea Dom- 
nului, şi o va aduce la jertfelnic:' 

26. Şi va luă preotul din jertfa ei 
cea de aducere, aminte', şi o va a- 
duce pe jertfelnic," şi după'aceea va 
adăpâ pre femeie cu apa aceea. 

27. Şi de va îi pângărită şi va fi 
ascunzând bărbatul ;Său, s va in- 
îrâ înlr'însa apa cea blestemată a 



muslrării, şi se va umîlâ în pân- 
tece, şi va cădea coapsa ei, şi va fi 
femeia de blestem în poporul său; 
>*28. far -de nu se va fi pângărit 
femeia şi va fi curată, nevinovată 
va fi, r şi va face sămânţă. 

29. Aceasia este legea pentru bă- 
nuiala femeii cei ctf bărbat, care va 
călca, şi se va pâng&rî. 

3D. Sau pentru omul carele va a- 
veâ prepus şi "va bănui pre femeia 
sa, va pune pre femeia sa înaintea 
Domnului, şi va face<e1 preotul după 
tânduiala aceasta. 

31. Nevinovat va fi-omul" de pă- 
cat, şi femeia aceea va purtâ pă- 
catul său. " - ^ 

cap. e. . 

Nazareii. Ferma binecuvântării; 

Si au grăit Domnul către Moisî, zi- 
, când: 

2. Vorbeşte fiilor lui Israil şi le 
spune: bărbat sau femeie care face 
Domnului făgăduinţă deosebită de 
a trăi în curăţenie, 

3. De. vin şi de băutură ameţi- 
toare să se înfrâneze, şi oţet de vin 
şi o|et de băujtură be#vă să nu beâ, 
şi câte se fac din strug«ri să nu 
beâ, şi strugur -proaspăt şi stafide 
să nu mănânce în tpafe zilele făgă- 
duinţii sale. 

4. Din toaje câte se fac din viţă, 
vin - din struguri şi sâmburi să nu 
beâ, nici să- mănânce. 

5. In toate zilele făgăduinţii cu- 
.răţeriiei lui brici să nu se sue pre 
capul lui . până ce se vor plini zi- 
lele, care s'a făgăduit Domnului; 
sfânt va îi lăsând să-i crească în 
plete părul capului, ,. , 

6. In toate zilele, care s'a făgă- 
duit Domnului, la nici un om mori 
să nu meargă. 

6. 3. Jud. 13, 7; Luc. 1, 15. 5. Jud. 13, 5{ 
r imp. 1, 11» 6. Lev. 21, 1. 



NUMERII 6-7 177 



7.;Nici chiar peitifu tată, pentru I 
mumă, pentr-tiT frate şi i pentru "soTă | 
să nu se' spuree, cârâd mor ei, 'că i 
făgăduinţa Dumnezeului iui' este pre- j 
steel, pWsT§' capul lui. • ■ I 
J 8. în toa-te zilele îăgăduinţii lui 
sfânF'va fi Domnului; 

9. Iar de va muri cinevâ cu moarte 
fără de veste lângă dânsul, îndată 
se va pângări capul făgăduinfii lui, 
şi va rade capul său în ziua în care 
se va curaţi. j 

10. In ziua a şaptea se va rade, j 
şi în ziua a opta va aduce două 
turturele sau doi pui de porumb la 
preoţ ia uşa cortului mărturiei. 

"lf. Şi va aduce preotul una pen- 
tru păcat şi una ardere de tot, şi se 
va rugă pentru dânsul preotul, că 
a păcătuit pentru mort, şi va sfinţi 
capul liii în ziua aceea, 

12, Intru care a sfinţit Domnului 
toate zilele făgăduinţii; şi va aduce 
un miel de un an pentru păcat, şi 
zilele cele mai dinainte nesocotite 
vor îi t pemrucă s'a pângărit capul 
făgăduinţii lui.,, 

13; Aceasta este legea, celui ce ş'a 
făgăduit, în .- ziua în care va pljnî 
timpul făgăduinţii sale, va aduce ei 
la uşile cortului rnărturiei. 

14; Va aduce darul său Domnu- 
lui un miel de un an curat ardere 
d&ffof, ,şi v o mieluşa de un an cu- 
rată pentru^păcat, şi un berbece cu 7 , 
raf jertfă de mântuire. 

16. Şio coşniţă de azime din făină 
curată, pâini frământate cu untde- 
lemn*, şi turte<nedospife unse cu unt- 
delemn, şi jertfajior şi turnarea lor. 

,16. Şi le-^a aduce preoful'înain- 
tea Domnului, şi va jertfi ceea ce 
este pentru păcatul lui- şi- arderea 
de lot a lui. 

17. Şi berbecele îl va aduce jertfă 
de mântuire Domnului preste coş- 

7. Lev. 21, 11. 9. Iezecbil 44, 26. 
10. Lev. 1, 2, 14. 



I rfiţa azimelor, şi va face preotul jertfa 
I lui şi turnarea lui. 
J - 18. Şi cef^e s'a făgăduit, va rade 
i la uŞile cortului- mărturiei capul fă- 
i găduinţii sale, şi va pune părul pe 
focul cel def supt jertfa rhânfuirei. 

19. Şi va lua preotul armul fiert 
dela berbece, "şi o pâine <azimă din 
coşniţă, şi o turtă nedospltă, şi le 
va pune pre mâinile^delui ce s'a fă- 
găduit, dupăce îşiva rade'capiil său. 
] 20. Şi le va ridică pre acelea preo- 
| tul aducere înaintea Domnului, sfânt 
va îi preotului pieptul cel ridicat şi 
armul cel adus, şi după aoesîea cel 
ce s'a făgăduit va beâ vin.' - * 

21. Aceasta este legea celui T ce fă*- 
gădueşte, care va făgădui 1 Bomnu- 
lui darul său de făgăduinţă," afară 
de cele ce îi va da mâna după pu- 
terea făgăduinţii sale, carele va tă- 
gădui după legea curăţeniei.'" 

22. Şi au grăit Domnul -cătftWoisl, 
zicând: " " '< ' 

. 23. Vorbeşte lui Aaron şi fiiRff luf 
şi 4e spune: aşâ să binecuvântaţi 
pre fiii îni Israil, zicându-îe lof: 

24. Domnul să te binecuvinleze 
pre tine, şi să te păzească. • 

25. Domnul să lumineze îaţa "sa 
preste tine, şi să* te milueâscăi 

26. Domnul să îndrepte faţa sa 
preste fine, şi să deâ ţie -pace. 

27. Şi' vor pune numele meu pre- 
ste fiii lui IsrafiVşi eu Domnul voiu 
binecuvânta pre ei: r . 

* ' i .i . . - 

. CAB: 7. 

i Jertfe şi daruri ale căpeteniilor lui 

J Israil la sfinţirea cortului. 

, , . (j<il , t, .... ..... ,, .... .... 

In ziua în care a sfârşit Moisî a 
ridică cortul, 1-a uns şi la sîiriţit 
pre el, şi vasele lui şi jertfelnicul 



18. Fapt. 21, 24. 19. Eşire 29, 24? Lcv.' 
7, 23. 20. Esirc 29, 27. 25. Lev. 9, '22. 

24. Sirafe. 36, 19. 26. Ps. 4, 7. 
7, 1. Esirc 40, 9, 18. 



Biblia. 



12. 



178 



NUMERI! 7 



şi toate uneltele lui, şi le-a uns şi i 
le-a sfinţit pre elev ;> , j 

2. Şi au adus căpeieniile^uiH Is- i 
rail, cei doisprezece! mai mari ai ca- J 
selor familiilor lor; aceştia, sunt mai 
marii neamurilor, aceştia sunt cei 
trecuţi ia număr.., 

3. Şi au adus darurile şale înain- 
tea Domnului, şase care acoperite 
şi doisprezece-boi:un car dela două 
căpetenii, şi S un bou dela fiecare, şi 
le-au* adus înaintea cortului» 

4< Şi au grăit Domnul către Moisi, 
zicând: • 

5. la-le dela dânşii, şi vor fi la lu- 
crurile cele de slujbă ale cortului 
mărturisi,, şi le vei da Leviţilor fie- 
căruia/după slujba sa. 

6. Şi luând Moisi carăle şi boii, 
lera dat Levijilor. 

7. Două care şi patru boi a dat 
fiilor luv Gherson după slujbele lor. 

8. -Pairu care şi opt boi a dat fiilor 
lui Merari după slujbele lor, pentru 
ltarna?> fiul, lui Aaron preotului. 

^.9„ Iar 4iilon lui Kaat n'a dat, pen- 
trucă siujbele care aveau ei la cor- 
tul sfânt erau a purtă, pe, umere. 

10. Şi -au adus cei mai mari la 
înnoirea jertfelnicului în ziua în care 
1-a uns.-şi au- adus căpeteniile da- 
rurile sale înaintea jertfelnicului. 

11. Şi au zis Domnul către Moisl: 
câte o căpetenie s,ă aducă în fiecare zi 
darurile sale la sfinţirea jertfelnicului. 

12. Şi cel ce a, adus în ziua din* 
tâiu darul său, a fost Naason fiul 
lui Aminadav mai marele neamului 
lui Iuda. 

13. Şi a adus darul său un blid 
de argint, care cumpăneâ o sută 
treizeci de sicii, şi un pahar de ar- 
gint de şaptezeci de sicii după si- 
clul cel sfânt, amândouă pline de 
iăină cernută, stropită cu untdelemn 
pentru jertfă. 

14. O căjue de zece auri plină de 
tămâie. 



15. Un vi|el din cirezi, un berbece 
un miel de un an ardere de tot, 
^ 16. Şi un {ap din^apre jertfă pen- 
tru păcat. ' 

17. Şi pentru jertfa mântuirei două 
junice şi cinci berbeci,,- cinci ţapi 
şi cinci mieluşele de un an. Acesta 
a fost, darul lui Naason fiul lui A- 
minadav. , 

18. A doua zi a adus Natanail fiul 
lui Sogar mai marele neamului lui 
îsahar. 

19. Şi a adus darul său un 1 blid 
de argint, care cumpăneâ o sută 
treizeci de sicii, şi un pahar de ar- 
gint de şaptezeci de sicii, după si- 
clul cel sfânt, amândouă pline de 
făină curată stropită cu untdelemn 
pentru jertfă. 

20. O cătue de zece auri plină de 
tămâie. 

21. Un viţel din cirezi, un berbece, 
un miel de uri an ardere de tot, 

22. Şi un ţap din capte jertfă pen- 
tru păcat. 

23. Şi pentru jertfa mântuirei două 
junice, cinci berbeci, cinci ţapi şi 
cinci mieluşele de un- an. Acesta a 
fost darul lui Natanail fiul lut Sogar. 

24. A treia zi mai marele fiilor lui" 
Zavulon, Eliav fiul lui rielon. 

25. Darul lui un blid de argint, 
care cumpăneâ o sută treizeci de 
sicii, şi un pahar de argint de şapte- 
zeci de sicii,- după siclul cel sîant, 
amândouă pline de făină curată stro- 
pită cu untdelemn pentru jertfăi 

26. O cătue de zece au-ri plină" de 
tămâie. r > ,f * 

27. Un viţel din vaci; un rnieî de 
un ari ardere de' iot, : 

:28:1$î'un ţap din capre jertfă pen- 
tru păcat. 

m ^Şt pentru jertfa mântuirei două 
junice, cinci berbeci, cinci ţapi, cinci 
mieluşele de un an. Acesta a fost 
darul lui Eliav fiul Iui Helon. 

30. A patra zi mai marele fiilor 
lui Ruvim, Elisur fiul lui Sediur. 



NUMERII 7 



31. Darului un blid de argint, 
care cumpăneâ o sută treizeci de 
sicii, un pahar de argii de şaptezeci 
de sicii, după siclul celsîânt, amâiK 
două pline de făină curată stropită 
cu untdelemn pettfru jertfă? 

32. O căţue de zece auri plină de 
tămâie. - u ! 

33. Un viţel din^Vtfci, un -berbece, 
un miel de un an ardere de lot, 

34. Şiiun (ap din capre jertfă pen- 
iru păcat. '^<~ 

35. Şi pentru jertfa mântuirei două 
junice, cinci berbeci, cinci ţapi, cinci 
mieluşele- de un ân. Acesta a fost 
danii lui Eîîsur fiul lui Sediur. 

36. A efrfeea zi mai marele fiilor lui 
Simeon, Saiamiil fiul lui Surisadai. 

37. *D*r-ul lui un blid de argint, 
care cumpăneâ o sută treizeci de 
silii, şi un. pahar de argint de şapte- 
zeci de sicii, după siclul tel sfânt, 
amândouăplins de făină curată stro- 
pită cu untdelemn pentru jertfă. 

38. O căţue de zece auri, plină de 
tămâte. 

39. Un viţel din vaci, un berbece, 
un miel de un an ardere de tot. 

40. Şi uff (ap din capre jertfă pen- 

41. Şi pe»ţr& jertfa mântuirei două 
junice, cinci berbeci, cinci ţapi, cinci 
mieluşele' de un an. Acesta- a fost 
darul lui Saiamiil fiul lui Surisadai. 

42. A şasea zi mai marele fiilor 
lui Gad, Elisaf fiul' lui Raguil. 

43. Darul lui un blid ^de argint, 
care cumpăneâ o sută treizeci de 
sicii, un pahar de argint de şapte- 
zeci de sicii, după siclul cel sfâfntj 
amândouă pline de făină curată stro- 
pită cu untdelemn pentru jertfă. 

44. O căţue de zece auri plină de r ~ 
tămâie. 

45. Un viţel din vaci, un berbece, 
uri miel de un an ardere de tot. 

46. Şi un ţap din capre jertfă pen- 
tru păcat. 



179 



47. Şi pentru jertfa mântuirei, două 
junice, cinci berbeci, cinci ţapi, cincî 
mieluşele de un an. Acesta a fost 

- darul lui' Elisaf fiul M Ragurl. 

48. A şaptea zi mai marele fiilor 
lui Efraim, Elisama fiul lui Emiud. 

49. Darul lui un blid de argint, 
care cumpăneâ o sută treizeci d^ 
sicii, un pahar de argint de şapte- 
zeci de sicii, după şiclui cel sîânt t 
amândouă pline de făină curată, stro- 
pită cu untdelemn pentru jerifâV 

50. 0 căţue de zece auri plină de 
tămâie. 

51. Un viţel din vaci, un berbece, 
un miel de un an ardere de tot 

52. Şi un ţap jertfă pentru păcat. 

53. Şi pentru jertfa mântuirei, două 
junice, cinci berbeci, cinci ţapi, cinci 
mieluşele de un an. Acesta a fost 
darul lui Elisama fiul lui Emiud. 

54. A opta zi mai marele fiilor lui 
Manasî, Gamaîiil fiul lui Fad asur; - 

55. Darul lui un blid de argint, 
care cumpăneâ o sută treizeci de 
sicii, un pahaf de argint de şapte- 
zeci de sicii, după siclul cel s-fânf, 
amândouă pline de făină durată stro- 
pită cu untdelemn penfru- jertfă. 

56; 0 căţue de zece auri .plină* de 
tămâie. 

57. Un viţel din vaci, un berbece» 
un miel de un an ardere de fot, 

58. Şi un ţap din capre jertfă penr 
tru păcai. ^ 

59. Şi pentru jertfe mântuirei jd^uă 
junice, cinci ţapi, cinci, .berbeci, cinci 
mieluşele de un an. Acesta -a fost 
darul lui Gamaîiil fiul lui Fadasutf; 

60. A jnoua zi, mai marele fiilor 
lui Vejîiamin, Avidan fiul lubGadioni» 

61. Darul lui un bjid de argint, 
care cumpăneâ o sută treizeci de 
sicii, un pahar de argint de şapte- 
zeci de sicii, după siclul cel sfânt, 
amândouă pline defăină curată stro- 
pită cu untdelemn pentru jertfă* 

49; Eşfre 30, 36. 



NUMERI! 7 



180 



62. 0 căfue de zeqe auri- plină 4e 
lămâie. ; 

63. Un., viţel din vad, un -berbece,» 
un miel de un ian ardere de fot. c 

64. ŞiUH.ţap din capre jertfă pen- 
tru păcat.- ~ < 

6S: Şi pentru jertfa mântuirei două 
jîmice^cinci berbeci, cinci (api, cinci 
mieluşele' de un an. Acesta a fost 
darul lui Avidan fiul lui Gadioni. 

66. A zecea zi mai marele fiilor' 
lui Dan, Ahiezer fiul lui Âmisadai. 

67. Dărui lui un blid de argint, 
care cumpăneâ o sută treizeci de 
sicii, un pahar de argint de şapte- 
zeci de sicii, după siclul' cel sfânt, 
arnândoiiă pline de făină curată stro- 
pită cu' untdelemn pentru jertfă. 

■ ■ , . ■ 'ti-. 

68. ,0 căfue de sece auri plină de 

tămâie. 

69., Un viţei din vaci, un. berbece, 
un miel de un an ardere de tot, 

70. Şi un ţap din capre jertfă pen- 
tru păcat. 

71. Şi pentru jertfa mântuirei două 
junice, cinci berbeci,, cinei ţapi, cinci 
mieluşele de run an.- Acesta a îosl- 
darul lui Ahiezer fiul- lui Amisadai. 

72. A- unsprezecea zi mai marele 
fiilor lui Asir, Fagheil fiul lui Ehran* 

73. Darul lui un blid de argint, 
care- cumpăneâ o sută treizeci de 
sicii, un pahar de argint de şapte- 
zeci de sicii, după siclul cel sfânt, 
am&ridouâ pline de făină curată stro- 
pită cu untdelemn pentru jertfă. 

74. 0 căfue de zece auri plină de 
tămâier 

7Bi? Un viţel din vaci, un berbece, 
un mtebde un an- ardere^dd. toi, 

76. Şi un ţap din capre jertîă pen- 
tru păcat. * - 

77. Şi pentru jertfa mântuirei două 
junice, cinci berbeci, cinci ţapi, cinci 
mieluşele de un an. Acesta â fost 
darul lui Fagheil fiul lui Ehran. 

78. A douăsprezecea zi mai ma- 



rele fiilor lui Neftali, Ahire fiul lui 

Enaa, 

79., Dsrul lui un blid de argint» 
caret cumpăneâ o sută treizeci de 
sicii, un pahar de argint de şapte- 
zeci de sîcli^după, siclul cel sfânt, 
amândouă, plirtejde făină curată stro- 
pită cu untdelemn pentru jertfă. 

80. 0 căţue de sece auri plină de 
tămâie. s 

81. Un viţel din vaci;, un berbece, 
un miel de un an ardere de foi, 

82;. Şi un ţap din capre jertfă pen- 
tru păcat. !, i s 

83. Şi pentru jertfa mântuirei două 
junice, cinci berbeci, cinerţapi, cinci 
mieluşele de un an; Acesfa ,a fost 
darul lui AhirS fiul lui Erfărţ,, t 

84. Aceasta este sfinţitea- jertfel- 
nicului, în care zi 1-aif uns.maLmarii 
fiilor lui Israil: blide de aţginl două- 
sprezece, pahare de argint douăspre- 
zece, căţui de aur douăsprezece.; 

85. De o sută treizgctde.sicli un 
blid, de şaptezeci de sicii, un pahfr. 
Toi argintul vaselor două mii pateu; 
sute de sicii,,, cu siclul jcej sfânt? 

86. Căţui de aur douăspcezecerpli- 
ne de tămâie, de zece attri căţuia, 
cu siclul cel sfânt; tot aurul căţui' 
lor , o sută douăzeci de, auri. * 

87. Toate vilele cele pentru ardere 
de tot: viţei doisprezece, berbeci doi* 
sprezece, miei ,de câte un an doi- 
sprezece cu jertfele lor~şi turnările 
lor, şi doisprezece ţapi din capre 
jertfă pentru păcaf u 

88. Toate vitele cele pentru jertfa 
mântuire^ junipe douăzeci şi patru, 
berfeeci şaizeci, ţapi şaizeci, mie- 
luşele de câte un an curate şaizeci. 
Aceasta este sfinţirea jertfelnicului 
după plinirea celor rânduite şi după 
ce l-au uns. 

89. Când infrâ Moisi în cortul măr- 
turiei, ca să grăiască Domnului, şi 



89. Eţire 25, 22; Ps. 79, 2. 



NUMERII 7—8 



181 



a auzit glasul Domnului grăind că- 
tre dânsul deasupra acoperemântu- 
lui împăcării, care este deasupra si- 
criului mărturiei între doi HefâviM, 
şi griiâ către dânsufc ^ 

PAP,§! 

Sfinţirea Leviţilor.- 

Si au grăit Domnul către Moisî, zi- 
j când: 

2. Vorbeşte tui Aaron şi-i spune 
Jui: când vei pune candelele, vor lu- 
mină cele şapte lumini. 

3. Şi Aaron a făcut aşâ, şi a 
aprins luminile în faţa sfeşnicului, 
după cj*m au poruncit Domnul lui 
Moisî. 

g 4 Şi aceasta? este? făptura sfeşni- 
cului: fusul lui de aur bătut şi flo- 
rile lui toate; bătute, după chipul 
^renî-ip arătat Domnul lui Moisî, 
4şşâ a făcut şfeştţicul. ■ * - 
5. îŞii^tfu grăit Domnul către Moi* 

SÎ, zî^ârMr; .-; .r, ...^ii 

ţ6. la^pre Levifi din mijloe#l jiiior 
lui Israil, şi-i curăţeşte pre ei. 

7. Aşâ vei face curăţa- lot: vei 
sfropî pre. .ei cu apa curăţeniei, şi 
va trece J^ţţcju preste tot trupul lor, 
şi vor spălâ Jpipele sale, şi curaţi 
vor fi. • : %. 

8* Şi vor luâ un viţel din vaci, cu 
jertfa acestuia* fiiaă curată stropită 
cu untdelemn, -şi un viţel de un an 
din vaci jertfă* pentru jyăcat.; 

9. Şi vei adunâ pre Lev/iji înain* 
tea cortului mărturiei, şi vei cjjemâ 
ioată adunarea fiilor Jui IseriLa 

10. Şi vei aduce pre Leyiţi îţpin-? 
tea Domnului, şi vor pune-^JMiJui 
Jsrail mâinile sale preste Leviji. 

11. Şi va osebî Aaron pre Leviji, 
dar înaintea Domnului dintre fiii lui 
Israil, şi vor fi ca să ; lucreze lucru- 
rile Domnului. 



12. far Levijii ^vop.-pune mâinile 
pre i capetele vililor, şi veî -aduce 
unul jertfă pentru pătat, şî unuî-ar- 
dere de toC ca.să 'ffe rogi pentru eis, 

13. Şi vei pune pre Levifi? înain- 
tea Domnului şi înaintea lui Aafan 
şi înaintea fiilor lui, şi-i vei aduce 
pre ei dar înaintea Domnului. ■'■>• 

14. Şi-i vei osebî pre Leviji dintre 
fiii lui Israil, şi vor fi ai mei. 

15. Şi după aceasta vor intrâ Le- 
viţii ca să lucreze lucrurile cortului 
mărturiei, şi vei curăţî pre el, şi-i 
vei aduce înaintea Domnului. s - 

16. Pentrucă dar sunt aceştia daji 
mie dintre fiii lui Israil în locul tu- 
turor celor întâiu născuţi, carii deş- 
chid pântecele, din fiii Iui Israil i-am 
luat pre ei mie: ' 

17. Că al meu, este tot cel, întâiu 
născut între fiii lui Israil, dela om 
până la dobitoc, în ziua, în care ani 
ornorîi pre' tot cel întâiu născut în 
pământul Eghipelului, i-âm sfinţit pre 
ei mie.--- - 

18. Şi am luat pre Leviji în locul 
a tot celui întâiu născut între fiii lui 
Israil. 

19. Şi am făcut pre Leviţi dar lui 
Aaron şi fiilor lui dintre fiii lui'ls 4 
rail, ca să lucreze i lucrurile ■•fiilor M 
Israil în cortul mărturiei; şi să se 
roage pentru fiii lui Israil, ca să nu 
fie întru fiii lui Israil băfae, de se 
vor aproiâ de cel sfânt. 

20. Si a făcut MoTsl şi A'aron şi 
toată adunarea fiilor ItH ikail'Levi- 
ţilofi'după cum au pofundif Dorrinul 
lui Moisî pentru*Leviţij r aşâ au fă- 
cuHof fiii lui lsraîl. l ' 

21. Şi s'au curăţit Leviţii şi şi-au 
spălat hainele sale, şi i-a adus pre 
ei Aaron dar înaintea Domnului, şi 
s'a rugat pentru ei Aaron, ca să-t 
curăţească pre eiV 

' 22. Şi după aceasta dii intrat Le- 



8. 2 Eşire 25, 37; 40, 25. 4. Eşire 25, 31. 
7. Lcv. 14, 8, 9. 



U. 3, 45. 17. Eşire 13, 2; 22, 29; 34, 19ţ 
Le ^ 27, 26; Lucâ 2, 23. 18. 3, 12, 41, 45. 



182 



NUMERII 8-9 



viţii să sjullaseă «lujba lor în jcor- 
tul mărturiei înaintea lui Aaron şi 
înaîntea fiilor M, după cum aU po 
j?uncit ,Dţ mitul lui Moisi pentru fee? 
vifi, ă şuteau făcut lor. ; 

23. Şi au grăit Domnul către Moisî, 
zicând: 

24. Aceasta este rânduiala ceapenr 
tru Levt|i, cei de? douăzeci şi cinci 
de ani şi mai sus, vor inlrâ ca să 
slujiască în cortul, mărturiei; 

25. Iar deja, cincizeci de ani vor 
încetă de slujbă, şi nu vor mai lucră. 

26. Ci vor privegheâ slujba fraţilor 
lor în cortul mărturiei, iar ei nu vor 
mai lucră, ca să fie la slujba lui fie- 
care. ' 

CAP. 9. 

Paşlele. Stâlpul M ntir şi de foc. 

Şi au grill pomnul . către Moislîn 
pustiea Sinai, în anul al doilea 
după ieşirea lor din pământul Eghi- 
peiului, în luna dintâiu zicând: 

2. Spune fiilor lui lsrail, să facă 
paştile. la vreme. 

3. In ziua a patrusprezecea a lu- 
nei dintâiu către seară -le veli face 
în vremea sa, după legea lor, şi după 
rânduiala lor s|ţ le faeefi^ 

4. Şi a grăit Mqisî fiilor lui lsrail, 
ca. să facă paştile. 

5. Incepându-le în ziua a patru- 
sprezecea a lunei în pustiea Sinai, 
după gum au poruncit Domnul lui 
Moisî, ; aşâ au făcut fiii lui lsrail. 

6. Şi au rnerş bârbaţij ţi cei ce nu 
erau cura|i pentrueă s'au atins^e om 
mort, şi nu puteau să facă paştile în 
ziua aceea, şi au venii înaintea lui 
Moisî şi înaintea lui Aarpn în ziua 
aceea. 

7. Şi au zis bărbaţii aceia către 
dânsul: noi necuraţi suntem, pen- 
frucă ne-am atins de om mort, drept 



Q. 2. Eşire 12, 11, 12* 5. Eşire 12, 6. 
6. Lev. 7, 20. 



aceea «ă nu ne lipsim a aduce da- 
rul Domnului la vremea sa între fiii 
lui lsrail.- 

8. Şi ăi zis către ei Moisî* Stat* 
aici şi voiii auzi ce ^a porunellSortir 
nul pentru voi. 

9. Şi au grăit fibmnui către Moisl, 
zicând : 

10. Vorbeşte fiilor lui lsrail şi Ie 
spune : oricine va fi necurat între 
voi pentrucă s'a atins de om mori, 
sau iiind în călătorie luâgii s'au în- 
tre neaniurile voastre, va îâc# pa- 
ştile Domnului. ' ' 

11. In luna a doua, îrt^ziui a pa- 
trusprezecea către seară le vor 

cu azime şi cu ierburi âmâW le vijfr 
mâncâ. s 

12. Nu v<sMăsâdmtf%isele până 
dimineafa, şi os să nu frângă, după 
legea paştilor să ie facă." 

13. Şi omul care vâ fi curat, şfc 
în cale îndelungată nu este» şi Va 
întârziâ a fade paştile, vâ îpielî su- 
fletul acela din poporul lar^entftt 
Că darit^Omnutui m 1-a "adiis îrt 
vremea sa, păcăli său ^a^pftâ do- 
rnul acela. * v ^ 

14. Iar de va venî la voi cel ne- 
mernic în pământul vOstm, va face 
paştile Domnului după legea paşti- 
lor, şi după rânduiala lor le va face,, 
o lege să fie, şi pentru cel nemer- 
nic şi pentru pământean/ 

ÎS: In ziua îi? care s'a întins cor- 
tul, nor a acoperit cortul, casa măr- 
turiei; iar seară eră ca chip de foc 
preste cort până dimineaţa. 

16. Âşâ eră pururea, norul aco- 
pereâ pre-el ziua, şi chipul de foc 
noaptea. 

17. Şi când se ridică norul dela. 
cort, atunci purcedeau şî fiii lui ls- 
rail, şi în locul unde stă norul, ă~ 
colo făbărau fiii lui lsrail. 

11. Eşire 12, 10; şi 12, 46; 2 Paralip 30, 2. 15» 
13. Eşire 12, 50. 15. Eşire 40, 32. 16. 3-- 

Imp. 50, M; Eşire 40, 35. 17. Eşire 40, 36,. 

38; H 2 Lege 1, 33. 



NUMERII 9—10 



183 



18. Ditl pD^eaCJomftului^bifau 

fiii tei mm, .ştnm vmkmm Bdm- 

niflui purcedeais'îri toâti zilele^cârid 
norul umbreâ pieste tort, stau pre 
Ioc fiii lui Israil. 

19, Şis«âîîd stâ norul presîe cori 
zile rnidte, Mi lui Israil păziau cele 
rânduite ale lui Dumnezeu, şi nu 
purcedeau. 

2©.^'Şi câte zile acoperea norul 
prelie cofîj îSîn "porunca Domnului 
tăbărau, şi din porunca Domnului 
purcedeau. 

21. Când erâ norul de seară până 
dimineaţa, şi se ridică norul dimi- 
neaţa, atunci purcedeau. 

22. Ori o zi, ori o lună, şi mai 
mult de urribreâ norul preste cort, 
fiii lui Israil stau pe loc, şi nu pur- 
cedeau. 

23. Că din porunca Domnului tă- 
bărau; şi din porunca Domnului pur- 
cedeau, şi din porunca Domnului 
cea dală prin Moisî, păzeau cele 
rânduite ale Domnului. 

Trâmbiţele de argint. Călătoria 
' ;vl Israiliţii&r. 

Qi au grăit Domnul către Moisî, zi- 
9 când: 

2. Fă-ţi două trâmbiţe de argint, bă- 
tute să le faci, ca să fie pentru che- 
marea adunării şi purcesul taberilor. 

3*'Şi vei trâmbiţă cu ele^şj*se:!vâ , 
Strânge toată adunarea la uşa" cor- 
tului mărturiei. < 

4. Iar când vor. trâmbiţă cu o trâm- 
biţă, vor veni la tine toţi: povăţui- 
lorii cei mai mari ai lui Israil. , 

5. Şi când veţi da semn din irâm- 
bifă, vor purcede taberile cele ce 
sunt tăbărîte spre răsărit. 

6. Şi când veţi da al doilea semn 
din trâmbiţă, vor purcede taberile 
cele ce sunt tăbărîte către miazăzi. 

18. 1 Cor. 10, 1. 22, E^ire 40| 36, 37. 



Şi când veţi da al treilea semn din 
trâmbiţă, vor purcede taberile cele 
ce sunt tăbărîte către apus. Şi când 
veji da aipltfrule¥semn din trâmbiţă, 
vor purcede taberile cele ce sunt tă- 
bărîte către miazănoapte, cu semn 
de trâmbiţă vbf forcede. 

7. Şi când veţi chemă- adunarea, 
veţkiâ semn de trâmbiţă mai încet. 

8. Fiii lui Âaron #e6ţii vor sunâ 
cu trâmbiţe, şi va îi vouă lege veş- 
nică înfre^neamurile voasTtre. • 

9Mar de veţi ieşi la J războiu îri 
pământul vostru asupra vrăjmaşilor 
celor ce vi se împrotivesc, veţi da 
semn tare cu trâmbiţele, şi îşi va a- 
duce aminte de voi Domnul,; şi vă 
veţi izbăvi de vrăjmaşii vbştriif 

10. Şi în zilele cele de bucurie 
ale voastră, şi îri sărbătorile voa- 
stre, şi în lunile voastre cele nouă, 
veţi trâmbiţă cu trâmbiţe la arderile 
de tot, şi la jertfele cele de -mântu- 
ire aîe voastre, şi va {i ^ouărpome- 
nire înaintea'Dumnezeuîui vostru; eii 
sunt Domnul Dumnezeul vostru. 

11. Şi în anul al doilea, în luna" 
a doua în douăzeci de zile ale Iu- 
rtei, s'ă ridlca-t norul dela coriul măr- 
turiei. ,K ^ 

12. Şi au purces iiH'I»%raii cu 
averile lor în pustia Sifrai, şi a* stat 
norul în pustia Faran. * 

13. Şi întâia pleiaf e îu după po- 
runca Domnului dată p*rin Moisî. 

14. Şi au purces rândurile taberii 
fiilor lui luda întâiu cu oastea lor, 
peste oastea tor, eră Naason fiul lui 
Aminadav. 

15. Şi preste oastea fiilor lui lsa- 
har, eră Natanail fiul lui Sogar. 

16. Şi preste oastea fiilor lui Za- 
vulon, erâ Eliav fiul lui Helon. 

17. Apoi vor desface cortul, şi vor 
purcede fiii lui Gherson şi fiii lui 
Merari, purtătorii cortului. 

18. După aceea a purces rândul fa- 

±OrlO. 28, 11. 15. 2, 3. 



4 



184 



NUMERI! 10—11 



berii lui Ruvim cu puterea lor; pre- 
ste oastea lor, erâ Elisur fiul lui Se- 
diur. 

19. Şi presie oastea neamului fi- 
ilor lui Simeon, erâ Şalamiii fiul lui 
Surisadai. ,■■ 

20. Şi presfe oastea neamului fi- 
ilor lui Gad, erâ jdisaf al lui Raguil. 

21. Apoi von .purcede fiii lui Gaaf 
purtătorii sfintelor, şi se întindeâ 
cortul pân^ şă ajungă ei. 

22. După aceea purcedeâ rândul 
taberii lui^EfJcaim cu puterea sa, şi 
preste oastea lor, Elisama fiul lui 
Einiudv _ - 

. 23. Şi preste oastea fiilor lui Ma- 
pasî, erâ-Gamaliil al lui Fadasur. 

24. Şi preste oastea fiilor lui Ve- 
niamin, Avidanal lui Gadioni. : 

25. Pe urma tuturor vor purcede 
rândurile taberii fiilor lui Dan cu 
puterea lor, şi preste oaştea lor, A- 
hiezer^al, luLAmisadai. 

2fr Şi . preste oastea fiilor Iui A- 
sir, Fagheil .iiul lui Efrran. 

27. Şi preste oastea îiiior lui Neir 
ţalî, Ahirâ fiul lui Enan. 
, 28.i J ACiestea sunt oşfile fiilor - lui 
Israil, când au purces cu puterea lor. 

29. Şi a zis Moisî lui Ovav fecio- 
rul lui Raguil Madianiteanul rudenia 
lui Moişi: noi ne vom duce la locul, 
care au zis Domnul; acesta-1 voiu da 
vouă, vino c^ţoioş! ţwne îţi vom 
face* că domnul sf orăit, cele bune 
pentru Israil. .=■-. Jt r , •• ... 

30. Şi el a zis către NÎpişî: nu voiu 
merge, fără num?i în pământul meu 
şl în neamul meu. :m "<■< ' 

SiL.Şi a;?is Mpişî: şjJhnjz lâs%pre 
noi, de vreme ce ai fpşMmpreuriă 
cu noi în pustie, şi vei fi între^nol 
bătrân. , ,3 

32» Şi de vei^erge cu npi, bu- 
nătăţile ce va face Domnul nouă, 
face-vom şi noi ţie, m 



21. 3, 27! 4, 4, 15. 29. Eşire 2, îs ; 18, 1-6. 



33ţj Şi?<a?ipgrşi|dm 
nulu| cate Jf frei jzile^şi loriul Ier 
giis Doiîtnului & : m$rs înaintea lor 
cale de., trei zile, ga să le caute lor 
odihnă. î u 

; 34. Şi norul umbreâ preste ei ziua, 
când purcedeau din logu.l n®4e tă- 
bărîse. 

35. Şi a fost când se ridică si- 
criul, "ziceâ Moisî: scoaiă-te Doam- 
ne, să se risipească vrăjmaşii tăi şi 
şă fugă dela faţa:; fa toţi cei ce te 
urăsc pre tine. , ^c; 

r 36. Gând se aşeză, zicea: întoar- 
ce-te Doamne spjre mulţimea miilor 
lui Israil. 

CAP. 11. 

Pedeapsa poporului pentru lăcomie. 

Si poporul cârtind rău înaintea Dom- 
nului, au auzit Domnul» şi s'a u 
mâniat cu iuţime, şi sîa aprins în- 
tre ei foc dela Domnul, şi a mistuit 
o parte din tabără. - 

2. Şi a strigat poporul către Moisi, 
şi s'a rugai Moisî fcăfre^Domnul, şi 
a încetat focul. 

3. Şi s'a chemat numele locului 
aceluia pârjol, că s'a aprins între 
ei foc dela Domnul. ML 15 9 

4. Şi amestecătura cea dintre^ %i 
s'a apfins de poftă; şi înşişi fiîi-lui 
Israil şezând plângeau şi ziceau ; 
cinr ne va hrănîpre noi cu carne7 

5. Adusu-ne-am aminte- de 1 'peştii 
ce mâneam în Eghipet în daT,-de cra- 
staveţi, pepeni, praz, cepe şi usturoiu. 

6. Iar acum' sufletul T riosfru s'a 
uscatde tot; nimica- afară de mână 
ţm vă&tochii noşlri.- , 

r7î-;Şi mana ca- sămânţa colian- 
druhfi erâ<, şi chipul ei ca chipul 
cristalului. - '• 

33. Eşire 3, 1. 34. Eşire 13,. 21, 22; 2 Le» 
ge 1, 33. 35'. Psalm 67, 1, 2? Ps.-ftli*8.'' 
11. 1. H 2 Le$e 9,,$Z; Ps. 77, 20, 21. ._> 

2. Eşire 10, 18. 4 Eşire 14, îl ; 16. 2; Ps. 
105, 15: 1 Cor, 10, 6; H 2 Lege 9, 7. 

7. Esire 16, 14, 31ţ Ps. 77, 245 loan 6, 31, 4». 



NUMERII 11 



8. Şi mergea poporul şi culegeâj 
şi o măcinâ în moară, şi o pisâ în 
piuă/ şi o iierbeâ în oală, şi olă- 
ceâbazirniî şi erâ dulceaţa ei ca^gn* 
slul azimii cei cu untdelemn.- . u: 

9. Şi când se pogorâ ro^ pre- 
şietabărăuoapteaiTeădeâ^ pre- 

sle ea. :~ <r : <■ - 

10. Şi i-a au2il Mpjsî ^re et plân- 
gând înlru neamurile lor, pe fiecare 
la uşa sa; atunci. s ? 3 mâniat Dom- 
nul cu urgie ÎQartei şi rău erâ a- 
ceasfa înaintea; iur Moisi. 

11. Şi a zis Moisi către Domnul: 
penlruce ai _ îritri-sfat îpe robul tău, 
şi pentruce n'am aflat har înaintea 
ta, şi ai pasn asupra mea sarcină 
lot poporui- acesta? , 

12. Au doar eu amhzămislit pre 
iot pjoporti^&oesla? Au doar eu i-am 
născut i pre i«ei? Peniruce^mi. zici mie: 
ia-i pre dlmşihpreî sânul tău, cum 
ia doica pre sugător, şi-i du la pă- 
mântulrcar®ţe?af jurat părinţilor lor? 

13. le undevmie icarne să dau la 
tot poporul aceâla? Gă mi se plâng 
zicând :? dă - ne nouă carne Ca -să' 
mâncăm, f " 

14. Nu voiu puieâ eu singur purtâ 
pre poporul aceştajrGă greu este mie 
cuvântul aeesfa^ 5 

15. Iar de, faci fu mie aşâ, mai 
bine omoară-mă, de amnaîlaţ milă 
ia tine, ca să ml vă^tteoazul meu. 

16. Şi au zis Domnul c^lref Moisi: 
adună-mi şaptezeci de bărbii din 
bătrânii lui Israil, pre carii ştii L tu, 
că aceia sunt bătrânii poporului jşi 
cărturarii lor, şi-i du pre dânşii la 
cortul mărturiei, şi să steă acolo 
cu tine. 

17. Şi mă voiu pogorî, şi voiu 
grăi cu tine acolo, şi voiu luă din 
duhul, care este întru line, şi voiu 
pune într'înşii, şi vqr purtâ împreună 



14. Eşire 18, 18; H 2 Lege 1, 9-12. 

15. Eşire 32, 32. 16. Eşire 18, 21, 25; H 
2 Lege 1, 15-17. • • • - - 



185 



cu tine. pornirea' p6poruiui,. şi»<nu-i 
vei purtâ tu singur. > »> 

18. Şi poporului ver zice: cură- 
tifi-vă pe ziua de mâine, ea să mân- 
caţi carne, că a{i plâns înaintea Dorm- 
nului, zicând: cine ne va hrăni pre 
noi cu darne? Că bine erâ nouă în 
Eghipet ; şi va da vouă Domnul carne 
să- mâncaţi, .şi vefi mancă carne. 

19. Nu o zi veti mâncâ, nici două, 
nici cinci zile, nici zece zile, nici 
douăzeci de zile. 

20. Până într'o lună. de zile vefi 
mâncâ, până vă va da pre nas şi; vă 
va fi- greaţă, - că n'ati ascultat de 
Domnul, cel ce este întru voi, şi ati 
plâns înaintea lui» zicând: penlruce 
am ieşit din* Eghipet? 

21. Şi a zis' Moisi: şase sute de 
mii de pedestri este .poporul, întru 
carii sunt eu, şi tu zici: carne voiu 
da lor să mănânce; şi vor mâncâ 
o lunăndeHzide. • ; 

22. Au doară oi şi boi se vor j un- 
ghia, lor, cât să k ajungă? Au loti 
peştii mării se vor adunâj spre la-i 
îndestulă? 

23. Şi au zis Domnul către Moisi: 
au doar mâna Domnului nu va fi 
desjul? Acum vei cunoaşte de se va 
plini cuvântul meu; au ba? 

,24. Şi a ieşit Moisi şi a grăit că* 
tre popor cuvintele Domnului, şi a 
adunai şaptezeci de bărbaţii diubă- 
trânii poporului, şi i^a pus ifmprer 
jurul cortuiui. . Si 

25. Şi s'a pogorît Domnul ?în nor, 
şi au gră^cătr^ dâusulpişfâau9Jiiai 
din duhul, care erâ înir'însul? şi au 
pus întru cei şaptezeci de bărbaţi 
bătrâni; iar dacă s'a odihnit duhul 

}■ îutr'înşii, au-proorbeW, ^ apoi n'au 
mai adaos. 

26. Şi rămăsese doi bărbaţi în ta- 
bără, numele unuia Eldad şi nu- 
mele celuilalt Modad, şi s'a odihnit 

20. 20, 5. 21. 1, 46. 22. Ioan 6, 1. 
23. isaia 50, 2; şi 59, 1. 



186 



NUMERII 11-12 



presler dânşii duhul, şi aceştia erau 
din cei scrişi, şi nu venise la'corl, 
şi prooroceau îri tabără. 

Şi alergând-- un prunca spus 
lui Moisi, şi a grăit zicând: Eldad 
şi' Modad proorocesc în tabără. 

'28."Şi răspunzând Isus al lui Navî, 
cel ce stâ lângă Moisî, cel alesal lui, 
a zis: domnul meu Moisî,. opreşle-i 
pre ei 1 

29. Şi a zis Moisî lui: au râvneşti 
lu mie? Măcar de ar fi' tot poporul 
Domnului priSorocrcând vaada Dom- 
nul Duhul' său înir'înşii. 

30.. Şi a mers Moisî în tabără şi 
bătrânii lui Israil. 

31. Şi a ieşit vânt 4eîa Domnul, 
şi a adus prepeliţe dela mare, şi 
le-a apropiat de tabără cale de o 
zi înfr'o parte, şi cale de o zi de- 
cealaltă parte în jurul taberii, ca la 
doi coti dela pământ. 

32. Şi scuîându-se poporul a a- 
dunat prepeliţe toată ziua şi toată 
noaptea^ şi toată â doua zi; cel ce 
mai pu{in a ' strâns, a strâns zece 
coşnije, şi le-a întins de le-a svân- 
tat împrejurul taberii. 

33. Şi încă fitad carnet între dinţii 
lor, mai'naînte de a o sfârşî, s'au 
mâniat Domnul pre popor, şi au bă- 
ţul Domnul pre popor cu rană mare 
foarte. 

34. Şi s'a chemat numele locului 
aceluia: mormânturile poftei, pentru 
că acolo au îngropat pre poporul 
cebpoftitor. ~ 

35. Dela mormânîuîile poftei a 
purces, poporulia Asirot, şi a fost 
poporul în Asirot. . 

C^P. 12. 

Mariam pedepsită cu lepră. 

Qi au grăit Mariam şi Aaron împro- 
ytiva lui Moisî, pentru femeia Eiîo- 



peană, care o luase Moisî* căci a 
luaMemeie Etiopeănă. 

2..Şi^au zis: âu numai lui Moisî 
Siigwr au* grăit Domnul? Au doar 
nu şi nouă au grăit? Şi au auzit 
Domruat. 5 

3, Iar «Motsi erâ om blând foarte, 
mai mult decât toţi oamenii cei ce 
sunt pre pământ. ^ 
-4* Şi îndată .au zis' Domnul către 
Moisî şi către Aafott şi către Mariam: 
ieşiţi voi câte trei la cortul mărtu- 
riei, şi au ieşit ei ! câteşi trei la cor- 
tul mărturiei', f. - î 

5. Şi s'au pogofît Domnul în stâlp 
de nor, şi au stat la>uşa cortului măr- 
turiei, şi au chemat preAaron şi pre 
Mariam, şi amândoi s'aii apropiat. 

6. Şi au zis către ei : au&ti" cu- 
vintele irtele, deva fi tJirffr^ voi proo- 
roc Domnuitii, în VedSHieîmă voii» 
arătâ, şi în somn Voiftrt|răl 4ui. 

7. Nu este aşâ^credîncîbs în toată 
casa mea -ca rokulf#rl€triMotsîi 

8. Gură cu gură nvute grăt lui a- 
evea, şi nu prin piîdej» şi «1 mări- 
rea Domnului văzut,- şi penlruce 
nu v'ati temut a grăi rău împrotiva 
robului meu Moisi. 

9. Şi s'a aprins preste ei iutimea 
mâniei Domnului, şi s'âu dus. 

10. Şi norul s'a dus dela cort, şi 
iată Mariani erâ leproasă ca zăpada, 
şi s'a uifal-Aaîon la Mariam, şi iată 
erâ lepîoasă.*' f 

IU «Şî'a "zis Aaron către Moisî: 
rogu - ie r doamne, să nu socoteşti 
nouă păcatul acesta, penlrucă rfam 
ştiut c'am păcătuit. 

12. Să nu se iacă asemenea cu 
moartea, ca o lepădătură ce iese 
din pântecele mumei sale, că jumă- 
tate din trupul ei este mâncat. 

13. Şi a strigat Moisî către Dom- 
nul, zicând : Dumnezeule, rogu-te, 
vindecă-o pre ea. 



31. Eşite 16, 13; Ps^ 77, 26. 33. Bsâlm 
77, 30. 34. 33, 16. 



12. 5. 14, 16; Eşîre 16, 10; Lev, 9, 23. 7. Evr. 
3, 2. % Eşire 33, 11; H 2 Lege 34, 10. 



NUMERI! 



14. Şi au zis Domnul către Moisî: 
de ar fi scuipai tatăl ei în faţa ei, 
au nu s'ar fi ruşinai şapte zile? Să 
se osebeaşcă afară de «tabără şapte 
zile, ,şi după* aceea va mtrâ - 

15. Şi s'a osebit Mariam afară din 
tabără şapte zile, şi poporul n'a 
purces, până ce s'a curăţit Mariam. 

16. Şi după acestea a purces po- 
porul -dela Asirot, şi a tăbărît în 
pustia Faranului. 

CAP. 13. 

Iscoadele pământului Hanaan. 

fi au grăit Domnul către Moisî, 
zicând: 

2. Trimite bărbaţi, care să isco- 
dească pământul Hananeilor, care-1 
voiu da eu fiilor lui Israil spre mo- 
ştenire, câte un bărbat din fiecare 
popor al părinţilor lor, să trimiţi 
dintre aceştia pre căpeteniile lor. 

3. Şi i-a trimis pre ei Moisî din pu- 
stia Faranului după cuvântul i)om- 
nuluij toţi bărbaţi, căpetenii dintre 
iiii lui Israil sunt aceştia. 

4. Şi acestea sunt numele lor: din 
neamul lui Ruvim, Samuil fiul lui 
3ahur. 

5. ^Din neamul lui Simeon, Safat 
fiul lui Suri. 

6. Din njeamul lui luda, flalev fiul 
lui Iefonî. : v 

7. Din neamul lui lsahar, llaal fiul 
lui losif. 

8. Din neamul /lui. Efraim, Avşi fiul 
lui Navî. 

9. Din neamul lui Veniamin, Falti 
fiul lui Rafu. 

10. Din neamul luiZabulon, Gudiil 
fiul lui Sudi. 

11. Din neamul lui losif din fiii 
lui Manasl, Gadi fiul lui Susi. 

12. Din neamul lui Dan» Amiil fiul 
lui Gamalî. 

14. Lev. 13, 46; 4 Imp. 7, 3. 16. H 2 Le. 
ge 33, 2. 

d.3. 3. H 2 Lege 1, 32. 



12-13 187 



13. Din neamul lui Asir, Satur fiul 
lui Mihail. 

14. DJn neamul lui Neftalî, Navî 
fiul lui Savi/ 

15. Din neamul lui Gad, Gudiil 
fiul lui Machi. . ... » 

i 16. Acestea sunt tiutnele bărbaţi- 
lor, pe care i-a trimis Moisî ca să 
iscodească pământul, şi a numit 
Moisî pre Avsî fiul lui Navî, Isus. 

17. Şi. i-a trimis, pre ei Moisi, să 
iscodească pământul Hanaanuluij şi 
a zis către ei : ' 

18. Mergeţi în pustia aceasigf şi 
vă suiţi în munte,, şi vedeţi ce pă- 
mânt este, ce popor lăcueşte într'în* 
sul şi de este tare au slab, de suni 
mulţi au puţini. 

19. (Şi cum este pămânJuWn care 
şed ei, bun este sau rău, şi curtt 
sunt cetăţile în care lăcuesciicu zi* 
duri sau~fără de ziduri. ...tv 

20. Şi cum este pământul, gras 
au sterp, sunf.într'însul păduri -aa 
ba? Îndrăzniţi şi luaţi din roadele pă- 
mântului; şi erâ atunci timpul când 
încep a se coace strugurii. ^ 

21. Şi suindu-se ei au iscodit.pă- 
mântul dela pustia Sin, până la Roov 
şi până la Emat. ~ ... 

22. Şi mergând spre pustie, s'au 
dus până la Hevron; şi acolo erâ 
Ahiman şi Sesei şt Telami rudele 
lui Enah, iar Hevfonul^ctiiŞiapterani 
s'a zidit mai înainte decât Tanin al 
Eghipetului. ^» # 

23. Şi au venit până la valea stru* 
gurului, şi o iscodiră, şi au tăiat de 
acolo o viţă cu un strugur pre dânsa, 
şi-1 ridicară pe drugi, şi din rodii, 
şi din smochine. 

24. Locul acela l-au numit valea 
strugurului, pentru strugurul care 
l-au tăiat de acolo fiii lui Israil. 

25. Şi iscodind fămâriW, «fa» în? 
tors de acolo după patruzeci de zile. 

21. 3u4. 3, 3; Iezecb. 47, 17. 23. H 2 Le* 
ge 1, 24. 



188 



NUMERII 13—14 



26. Şi plecând, au venit la Moisî şi 
la Aaron şi la loafă adunareaiiilor 
lui Israil la Cadîs;:în pustia Faran, 
şi dând seamă lor şi la' toată aduna^- 
rea, le-au -arătat rodul pământului. 

27. Şi le-au povestit lor zicând: 
fost-am în pământul, în care ne-aji 
trimis, pământ care curge lapte şi 
miere, şi atesta este rodul lui. 

28. Numai că neamul, care lăcu- 
eşte pre el este îndrăzneţ. Ş' cetăţile 
sunt tari şi mari foarte, facă şi pre 
neamul lui Enah am văzut acolo. 

<° 29.' în pământul cel despre miazăzi 
lăcueşte Amalic; iar Heteul, Eveul, Ie- 
vuseul şi Amoreul lăcueşte în munte ; 
Hananeul lăcueşte lângă mare şi 
lângă rîul Iordanului^ ^ * 

30. Pătimi Halev linişti poporul 
înaintea lui Moisi, şi zise: ma, să 
rte suim şi să cuprinderrr tara, că-i 
vom puteâ biruî pre ei. ^ 

31. Iar ceilalţi oamertif cari s r au 
Suit cu dânsul, au zis : sâ^ nu ne 
suim, că nu vom puteâ să ne suim 
la ^eel (popor^ că cic mult este mai 
tare decât noi. 

"32. Şi au hulit pământul, care l-au 
iscodit r către îiîi lui Israil, zicând : 
pământul prin care am trecut ca 
să-t iseodim,seste pământ, care rhă- 
nâncă pre cei.ee lăcuesc pre dân- 
sul şi toi^oporul pre care l-am 
văzut jiErtriîaslul, surit oameni foarte 
marii • ' * v :■' 
33. Şi acolo am văzut uriaşi, şi 
noi er am înamtea lor lăcustele, 
aşa eram noi înaintea Jar. 

CAP. 14v 

Pedeapsa poporului pentru cârtire. 

A funci toată adunarea s'a ridicat 
xicu strigare, şi poporul a plâns 
toată noaptea" aceear - -\ 

27. Eşirc 3, 8; şi 33, 3. 28. H 2 Lege 1, 28. 

29. Is. Navi 5, 1. 32. 32, 9. 33. fl 2 Le. 
ge 9, 2. 

14. 1. R 2 Lege 1, 27. 



2: Şî"a-cârfif 'asupra lui Moisl 
şi asupra lui Mron'foti fiii lui Is- 
rail, şi â ziS către ei toată adu- 
narea- Mai bine ar fi fost "de am îl 
murit în pământul Eghipefului, sau 
de am muri în pustia aceasta! 

3. Penlruce ne aduce pre noi Dom- 
nul în pământul acesta, să cădem în 
războiu? Femeile noastre şi pruncii 
noştri vor fi de jaf. Acum dar mai 
bine este să ne întoarcem în Egftipet. 

4. Şi a zis unul către altui : să 
ne luăm căpetenie, şl să ne întoar- 
cem în Eghipel. « % 

5. Atunci Moisi şi Aaron căzură 
pe fata lor înaintea a toată aduna- 
rea fiilor lui Israil. 

6. laY Isus al lui Navi şi Halev 
al lui Iefoni dintre cei ce au isco- 
dit pământul ş'au rupt hainele sale. 

7. Şi âu grăit către toată aduna- 
rea fiilor lui îsraîl, zicând: pămân- 
tul, care noi l-arn iscodit este buri 
foarte, foarte. 

8. De ne va milui pre noi Dom- 
nul; şi ne va băgâ în pământul a- 
cesta, şi-1 va da nouăi este pământ*, 
care curge lapte şi miere. 

9. Gi să hu'vă îrriprotivifi Dom- 
nului, nici să vă temeţi de popo- 
rul pământului, că mâncare nouă 
va fi, căci le-a sosit ceasul; iâr cil 
noi Domnul este, nu vă temeţi de ei. 

10. Atunci toată adunare^ a zis 
să-i'ucigă pre ei cu pietre, darjslava 
Domnului s'a arătat în nor presre cor- 
tul mărturiei tutulor Mor lui Israil. 

11. Şi au zis Domnul către Moisl: 
până tâiil ml 'întărîtă poporul a- 
cesta? Şi până când nu crede mie 
pentru toăle^serfinele, care le-am fă- 
cut întru ei? 

12. Lovi-voiu pre ei cu moarte, 
şi-i voiu pierde, şi te voiu face pre 
tine şi casa tatălui tău- neam - mare, 
şi cu mult mai mult decât acesta. 

6. Sirab. 46. 10. 9. R 2 Lege 20, 3. 
20*12, 5; Bşîre 16, 10; 17, 4. 
J?. Eşire 32, 10. 



NUMERII 14 



189 



13. Şi a zis Moisi către Domnul: 
Auzit-a Eghipeful cum ai scos din- 
tre ei pe poporul acesta cu pute- 
rea ta. . „ 

14. Ci şi to|i cei ce îăcuesc pre 
pământul acesta au auzit,, că tu eşti 
Domn întru poporul acesta. Doamne 
cel ce ochitf Ja pchiu le arăţi, şi 
norul lătra sfătui deasupra lor, şi 
în stâlp de nor tu. mergi înaintea 
lor" ziua', şi în stâlp de foc noaptea. 

15. De Vei 'slărâmâ pe poporul 
acesta ca pre un q_rn J ".vor zice nea- 
miuile./câte a auzii fiumele tău, 
grăind : 

~'l6.!Penfrucă nu poate Domnul să 
bage pre poporul acesta în pămân- 
lul.care s'au jurat lor, pentru aceea 
i-aii omorîl pre ei în pustie. * 

17. Şi acum să _se înalţe puterea 
laJDoamne, precum ai grăit, zicând: 

18. Domnul este îndelung răbdă- j 
lor şi mult milostiv şi adevărat, | 
cel ce şterge fărădelegile şi nedrep- | 
lăjile şi păcatele, şi cu curăţie nu j 
va curăjî pre cel vinovat, cel ce iz- j 
băveşte păcatele .părinţilor îri Iii până j 
la al treilea şi al patrulea neam. j 

19.1artă păcatul poporului acestuia i 
după mare mila ta, precum milostiv 
ai fost lor din Eghipet până acum. 
^26. Şi ! au zis Domnul către Moisi: 
milostiv le sunt lor după cuvânlul tău. 

21. Qi viu sunt eu, şi viu este 
nurrreîfe meu, " şi va umpleâ slava 
Domnului tot pământul. " ~ ; 

22. toţi bărbat» aceşlia, carii 
au văzul slava mea, şi . semnele 
care le-am făcul ? în Eghipet ' şi în 
pustia aceasta, m'au ispitit acum ctt 
aceasta de zeteori, si n'au ascultat 
cuvântul meu. 

23. Pentru aceea nu** vor ^vedelT 
pământul, care m'am jurai părinţi- 
lor lor, îără numai fiii lor, carii sunt 

13. Eşke 32, 12. 14. -Eşire 13, h2l; şi 40, 
35; H 2 Lege I, 33. 16. Eşire 32, 12; H 2 
Lege 9, 28. 18. Eşire 34, 7. 19. Eşire 32, 12. 

23. H 2 Lege 1, 35. 



eu mine aici, carii nu ştiu, nici bi- 
nele, nici- răul, tot cel mai lânăr, 
care nu pricepe* acestora voiu da. 
pământuiiiiiar loji -cei ce m'au în- 
tărâtat, nu-l vor vedeâ, 

24. Iar pre robii 1 -meu Ualev, pen- 
trucă a fost alt duh Jnlrft.el," şi a 
urmat mie, îl voiu băgă in pămân- 
tul în care a fost, şi sămânţa lui 
va moşteni pre el. J' 

25. Iar Amalic şi HananeutKfcuesc 
în vale i( .rnâine vă întoarceţi, şi pur^ 
cedeţi, spre. pustie pre căleau mării 
Roşie. 

26. Şi au grăit Domnul către Moisî 
şi către Aaron, zicând: ■ « 

27. Până când această , adunare 
rea* care cârteşte înaintea mea, căci 
cârtirea fiilor iui Israii, care au cârjit> 
împrotiva mea am auzil-o, i v» 

28. Spune lor: viu sunt eu zic© 
Domnul, cu adevărat, precum afi 
grăit întru urechile mele, aşâ vsqiu 
face vouă. - . Jli-4S 

29. In pustia aceasta vor cădeâ 
oasele voastre, şi toi numărul vo- 
stru* şi cei număraţi ai voştri dela 
douăzeci de ani în sus, câţi au-eâr- 
UT asupra mea.' f, > 

: 30; ! /Nu veţi intră voi în pământul, 
preste care mi-am întins mâna mea, 
ca . să lăcuiţi voi pre dânsul, fără 
numai Halev feciorul lui lefoni ;şi 
Isus al lui Navi. , > 

31. Pruncii voştriude carii aţi zis 
că vor fi de jaf, pre aceştia.-îi voiu 
duce în pământ, şi vor moşteni pă- 
mântul, de care v©* v'afi ferit. 

32. Iar oasele^voaslre vor rămâ- 
neâ în, pustiaj aceasta. 

33.i Fiii voştri; vor rătăci în pustie 
patruzeci de* ani, şi vor purta ne- 
legiuirea voaslră, până ce se vor 
lopî oasele voastre în puslie. 

34* După numărul zilelor în câle 

24. Is Navi 14, 6. 27;' Evr. 3, 17; Ps. 
105, 26. 30. 26, 64, 65 ; 32, 11; H 2 Lege 
30, 35. £3. H 2 Lege 1* 3ft. 34. Iezeebil 4, 
6; Ps. 94» 10. •. • r 



190 



NUMERII 14-15 



aţi iscodii pământul, patruzecii d® 
zile, un an pentru o z* veţi purtă 
picatele voastre; palfuzeet dewnVşi 
vefi cunoaşte iitţimea mâniei tfielte 

35. Eu Domini am gfâitwoul^aşa 
voiu îăteiâeestsH^^ 

s^a răsvrătit sasupta imea^îh pustia 
aceasta semki topî, şl acolo vor 
murte : s " - !t ţ; - ■ - u 

36. Oamenii pe^cadi isa trimis 
MQîsWiâwascoiieasîă pământul, şi 
dupăce al -venii, au^hulitK păminluf 
acela* către adunare, spuinct cuvinte 
rele de pământ. " 
'*.2ff.*k® murit oimenii cei. ce au 
grăit rău de pământul acela bătuţi 
de-Qamnezeu^ " " : \ 

38. Iar îsus fiul lui Navî şi Ha- 
tav. f iuMui leîoni au * trăit dintre oâ^ 
menii cei ce merseseră să iscodească 
pământul. 

39. Şi a grăit Moisî cuvintele a- 
cesstea către fofi fiii iui lsrâil, şi a 
pîâ^rs; pogorai^î^^ 

& Ş¥ mâteein# dîmmBap sita'' 
suM pre^vârful mftntelui/îzicând: iată 
noi ne vom sul la locul, care au zis 
Domnul, deşi am păcătuit. 

41. Şi a zis Moisi^ţ>entruce eăU f 
ca^î ^ cuvântai ©dmnului? Nu va 
îi binewtfe voi. 

>42. Nu vă suiţi, că nu este cu voi 
Domnul î şi veţîcădeâ înaintea vrăj^ 
maşilor voştri. ' • 

43n£ă Âmalic şi Hanaiieul^acolo 
e»fe îiîainteir voastră, îşi vefi cădea 
de sabie, de vreme ce v'aţi împro- 
tivit şi n'aţrascultat d€^omn# r nici 
Domnul nu m îi cm vot; " z - 

44. Şi trecând®!, s'alSuii pre vif- 
îul muntelui; iar sicriul legii Domnu- 
lui şi Moisî nu s'au urnit din tabără. 

45. Şi s'a pogorîi ftmalic ^44^ 
naneul, care şedeau %i miint ele^cela, 
şi i-au bătut pre ei, şi-i măcelărită 
până la Erma, şi s'au întors la tabără. 

37. 1 Cor. 10, 10; Bvr. 3, 17; Iuda v. 5. 

40. H 2 Lege 1, 41. 42. H 2 Lege t, 42. 



CAP. 15. 

Pedpapşa j>entru, eqlparea, Sâmbetei. 

Qi au grăit Domnuţ către Moisl, 
Yzicând: 

2. Vorbeşte fiilor îuj Isrgif,' |i Ie 
spune: dupăce veţi intră în pămân- 
tul în care veţi lăcui, pe care îl dau 
eu vouă. 

3. Veţi aduce Domnului jertfe; din 
boi sau din oi, ardere de tof, sau 
jertfă de făgăduinţă sau de bună 
voie, sau lâ sărbătorile"voastre, spre 
miros de bună mireazmă Domnului. 

4. Cel ce aduce darul său Dom- 
nului, va aduce jertfă de făină cu- 
rată, a zecea parte a unui ifi, fră- 
mântată cu untdelemn a patra parte 
a unui in.. Z V 

5. Şi vin de turnare, a patra parte 
a unui in yeţi. aduce la arderea de 
tot sau la altă jertfă,, |a un miel veţi 
face atâta aducere spre miros de 
bună mireazmă Domnului. 

6. Iar la unrberbece» când îl veţi 
aduce pre ei'patte ardere de ţoi, 
s'au pentru altă jertfă, veţi Face jertfă* 
de făină curată, două zecimi ame- 
sfecaţă cu. untdelemn a treia , parte 
a unui in. , 

7. Şi vin la turnare a treia pacte 
a unui in veţi aduce întru miros.de 
bună mireazmă Domnului. 

8. Iar d-e yeţi face dinJ^pi adiere 
de tot, sau jertfă de pUnirea uneii 
îăgăduinţi, sau ţcrlfa ^cej^c(e- mân- 
tuire Domnului, ^ v | f 

. 9.. Yeţi aduce la viţel |(2rtfă de făină 
carafă trei zecimi frământată cu ju- 
mătate de f in de untdelemn. 

\6. Şi vin de turnare jumătate de 
in jertfă Jtţifr,u miros de bună mi- 
reazmă Domnului. ......... 

11. Aşâ veţi face cu un viţel, sau 
cu un berbece, sau cu mielul din 
oi, sau din capre. ' & '*y 

15. 3. Lev. 22, 21. 4. Lev. 2, 1, 2; şi 14, 10. 



NUMERI! 15 



191 



12. După numărul jertfelor aduse, 
aşâ veţi face pentru fiecare, acelaşi 
număr de jertfe de făină şi turnare. 

13. Toi moşneanul va face aşâ, i 
când va aduce Domnului jertfe de 
acestea întru miros de bună mi- 
reazmă. -. 

14. Iar de va fiiîntre voi vre urr 
strein, sau vre un nemernic ar lăcuî 
eu voi în neamurile. voastre, şi va 
aduce jertfă, miros de bună rhireaz- 
mă Domnului, precum îaceji voi, aşâ 
va face şi el. Aşâ caiace adunarea 
Domnului. 

15. O lege va fi vouă şi celor ne- 
mernici, carii şed la voi, lege veş- 
nică întru neamurile; voastre, pre- 
cum voî, aşâjşi cel nemernic va fi 
înaintea Domnului. '< 

16. O, lege jsi o îndreptare va fi 
vouă şl celui nemernic, carele şade 
la vei.., 

17. Şiiauarăit.Domnul către Moisî, 
zicând:: ..^ .„< ; 

18. Vorbeşte fiilor lui Israil, şi le j 
spune: dupăce veft sosi în pămân-. i 
tul în care să voiu duce pre voi, i 

19. Când veţi mâncâ din pâinile 
pământului aceluia, veţi aduce dar 
Domnului: pârgă-din rodul grâului 
vostru, , - r 

20. Şi din pâine veti aduce dar, 
ca şi darul din arie. 

21. Aşâ veji aduce: pâine şi pârga 
grâului vostru, şi ve{i da dar Dom- 
nului întru neamurile voastre. 

22. Iar când ve|i păcătui şi mi veji 
face toate poruncile acestea, care 
le-au grăit Domnul către Moisi,r » 

23. După cum au poruncit Donw 
nul vouă prin Moisî, din ziua în care 
au poruncit Domnul către voi, şi mar 
departe întru neamurile voastre. 

24. Şi va fi, de se va face cevâ 
fără de voie şi fără ştiinţa adunării, va 
aduce toată adunarea un viţel curat 

15. Eşire 12, 49. 22. Ps. 18, 13. 24. Lev. 
4, 13. 



din vaci- ardere -de toi, întru miros 
cu bună mireazmă Domnului; cu 
jertfa acestuia şi turnarea lui după 
rânduiala lui, şi' \m (ap din capre 
pentru păcat. * -" 2, 

25. Şi se va ruga -preotul peatru 
toată adunarea fiilor lui Istail, şi se 
va iertă lor, că fără de voie au făcut, 
şi ei vor aduce darul Domnului jertfă 
pentru păcatul lor cel săvârşit fără 
de voea lor înaintea- Domnului, 

26. Şi se va iertă la toată adu- 
narea fiilor lui Israil şi ■cela! ne*- 
mernic, care şade la voi, penrrucă 
to* poporul a greşit fără de voie.* 

27. rar dacă un om de va păcă- 
tui fără de voie, va aduce o capră 
de un an jertfă pentru păcat. 

28. Şr se va rugâ< preotul pentru 
cel ce a păcătuit fără de voie îna- 
intea Domnului; şi rugându-se pen- 
tru el, se va ierfâJui. 

29. Celui. moşnean întru fiii. lui 
lsraii, şi celui nemernic, care şade 
întru ei,, o iege .va fi. lor, peatr». ori- 
cine va păcătui fără de voie; 

30/ îar cel ce va păcătui din tru- 
fie, ori ditifre moşneni, ori dintre 
nemernici, acesta pre Dumnezeu de- 
făima", sufletul acela va pieri din po- 
porul său. 

31. Că cuvântul Domnului a ne- 
socotit, şi poruncile lui le-a călcat, 
negreşit va pieri sufletul acesta şi 
păcatul lui cu dânsul. 

32. Şi fiind fiii lui Israil în pustie, 
au aflat pre un om adunând lemne 
în ziua sâmbetei. 

33. Şi cei ce f-'âîi aflat adunând* 
lerhneji-au adus pre el la Moisî şi 
la Âaron şi la toată adunarea fiilor 
lui Israil. 

34. Şi î-au*'pus pre-el în temniţă, 
pentrucă nu hotărîse ce vor face lui. 

35. Şi au grăit Domnul către Moisî, 
zicând : cu moarte să se . omoare 

25 Lev. 4, 2. 27 Lev. 4, 27. 32. Eşire 
35, 2. - 34. Lev. 24, 12. 



NUMERII 15-16 



omul acela, să-1 -ucitt£ţr~cu pietre 
(oală adunarea,' afară din tabără. 

ffî Şi \-Sf scos pre el ;ioafă adun 
nar,ea afară din tabără, şi -1-a ucis- 
toală adunarea cu pietre afară din 
labără, şi a muri'f; după cum au po- 
runcii Domnul lui Moisî. 

: 37. Şi au grăit Domnul călTe Moisî, 
zicând: 

"38. Vorbeşte fiilor lui Israil, şi le 
spune, să - şi Iacă- -ciucuri pe mar- 
ginile .hainelor sate înlru neamurile 
sale, şi' preste ciucurii marginilor 
să puc împletitură vânăfă. 

39. Şi să fie pre chenaruri, ca vă- 
zându-le pre ele, să vă aduceţi a- 
miqte de toate poruncile Domnului, 
şi să le faceji <pre ele, şi să nu vă 
mai; abateţi după cugetele voastre, 
şi după ochii voştri, dapă care iuân- 
du-vă curviţu 

40. Să vă aduceţi aminte, şi să 
faceţi toate poruncile mele, şi să fiţi 
sfinţi Dumnezeului vostru. . . ,' 

■ 41.. Eu Domnul Dumnezeul vostru, 
cel ce v'am scos pre voi din pămân- 
tul Eghipetului, ca să vă» fiu vouă 
Dumnezeu; eu Domnul : Dumnezeul 

VOSlEU. 

CAP. 16. ^ w .. r r 

' ■ Pedeapsa ?ăzv$$iivti'iîor; J 

p râit-a, Core feciorul luiţjşaari fiul 
\j\m Kaat, finisul Levî, cu^E>aian T 
şi Ayiron (feciorii ? hait EMm^ şi cu 
Avuan feciorul lui PaktfiH4ui^uvim. i 

2. Şi s'au sculat împrotiva^lui 
Mois], cu două şute si ciHCizecjLds 
qarnejti' din ; fip lui IsrafL căpfcţenţjle " 
a^ffîiriîijiâleşii gfajului, , si băfbaţlj 
vestiţi. ■ 

3. Ş'au adunat^ asupra lui Moisî 
şi a lui Aaron, şi. au zis călre ei: 
destul este vouă, că întreaga adu- 

36. fs. Nav. 7, 25. 38. "îl 2 Lege 22, 12; 
> Mat. 23, 5. 39. fl 2 Lege 12i 8, 32. 
16. 7. 26, 9;. Eşire 6, 21; luda v. 11. 
3. Sirab 45, 22; 1 Cor. 10, io; Iuda v. 11. 



nare cu loţii suni sfinţi, şi Domnul 
este înlru ei, penfruce vă ridicaţi 
preste adunarea Domnului? 

4. Şi. auzind Moisî a căzui pre 
faţă, 

5. Şi -a grăit călre Core şi către 
toată ceata lui; zicând: socolil-au, 
şi au cunoscut Dumnezeu pre cei ce 
sunt ai lui, ~şi pre rcei sfinţi, şi i-au 
apropiat la sine; iar pre cei ce nu 
i-au ales luişi nu i-au apropiat la 
sine. 

6. Aceasta să faceţi: luaţi- vă voi 
înşi-vă cădelniţe, Core şi toată ceata. 

7. Şi puneţi în ele foc, - şi arun- 
caţi în ele lămâie înaintea Domnu- 
lui mâine^ şi bărbatul pre care va 
alege Domnul, aceste -va li sfânt, 
ajungă vouă fiii lui Levî. - 

8. Şi a zis Moisî călre^Core: a- 
scullaţi : mă pre mine fiii- lui Levl. 

9. Au puţin este vouă, că v'au 
despărţit pre voi Dumnezeul' lui Is- 
rail dela adunarea lui Israil, şi va 
apropiat către sineşi să^sfufiţi sluj- 
bele cortului Domnului, şi «să sfaţi 
înaintea cortului, să skajiţir lui; 

10/ Şi le-au apropi&t pre tine, şi 
pre lo ţi fraţii lăi fiii lui Levî cu tine, 
şi încă mai vreţi"şi;a preoţi? 

11. Aşâ tu cu toată ceata cea a- 
dunată împrotivă lui Dumnezeu, şi 
ce este Aaron de cârtiţi asupra lui. 

12. 'Şi a trimis Moisî să cheme 
pre- Dafan şl* pre Aviron feciorii lut 
Eliav; iar ehau zis: nu ne vom duce. 
i* 13. Au puţin esle aceasta, că ne-ai 
suit 4n pământ, care curge lapte şi 

■ mierie, ca să ne omori în pustie, 
* vrei încă să stăpâneşti preste noi? 

14. Ne-ai dus -tu în pământul care 
curge lapte şi miere, şi ne-ai dat 
moşie de holde şi de vii? Vrei să 
scoţi ochii oamenilor acestora? Nu 
ne vom sui, 

15. Şi s'a mâniat Moisî foarle, şi 
a zis călre Domnul: nu căută spre 

9. 3, 7. 15. 1 Imp. 12, 3. 



NUMERE 16 



jcrfîa lor; nimic de a lor n'am pof- 
tit, şi pre nimenea dintre ei n'am 
asuprit, i '**.■•£ - 

1& Şi ,a>zis Moisî către Core: 
sfinţeşte ceata ta, şi fiti gata mâine 
înaintea Domnului, tu cu ai tăi, şi 
Aaron. 

17» Şi luaţi fiecare cădelniţa sa, 
şi puneţi într'însele lămâie, şi adu- 
ceţi înaintea Domnului fiecare că- 
delniţa sa, două sute şi cincizeci de 
cădelniţe, tu şi Aaron, fiecare cu 
cădelniţa sa. 

18. : Şi a ? luat*fiecare cădelniţa sa, 
şi a pus într'însele foc, şi preş te el 
tămâie, 

■ 19*. Şi au stătut la uşa cortului măr- 
turiei Moisî şi Aaron; iar' Core a 
strâns asupra lor toată ceata sa la 
uşa cortului mărturiei, şi s'a arătat 
slava Domnului la toată adunarea. 

20. Şi au grăit Domnul către Moisî 
şi către Aaron, zicând: 

' ' 21. Osebîţi-vă fiecare de aduna- 
rea aceasta, că îi voiu topî pre ei 
odată. 

" 22. Şi au căzut pre feţele sale, şi 
aii zis: Dumnezeule, Dumnezeul du- 
hurilor 'şi a tot trupul; de a păcă- 
tuit un om, au preste toată aduna- 
rea va fi- mânia Domnului? 

23. Şi au grăit Domnul către Moisî, 
zicând: ' ^ ■ 

24. Vorbeşte adunării şi îi spune: 
feriţi -vâ de prin prejurul cetei lui 
Core şi Datan şi Aviron. 

25. Şi s'a sculat Moisî, şi a mers 
la Datan şi la Aviron, şi împreună 
cu el au mers toţi bătrânii lui Israil. 

26. Şi a grăit către adunare, zi- 
când: depărtaţi-vă dela corturile a- 
cestor oameni neînţelegători; de ni- 
mic ce este a lor să nu vă atingeţi, 
ca să nu pieriţi împreună cu ei în 
păcatul lor. r 

27. Şi s'au depărtat de prin pre- 

21. v. 45; Eşire 32, 10. 22. 27, 16; Evr. 
12, 9. 



jurul cortului lui Core şi Datan şi 
Aviron; iar Datan şi Aviron au ieşit 
şi au stătut la .-uşile corturilor sale, 
cu femeile, pruncii .şi* lucrurile lor. 

28. Şi a zis Moisî rfrrtr'aceasta 
veţi cunoaşte, că Domnul' m'au tri- 
mis pre mine ca să fac toate lucru- 
rile acestea, că nu dela mine le fac. 

29. De vor murî aceştia cum: mor 
toţi oamenii, şi de va fi certarea lor 
ca certarea tuturor oamenilor, nu 
Domnul m'au trimis pre mine. " 

30. Ci întru prăpastie va arătă 
Domnul, şi deschizând pământul 
gura sa, va înghiţî pre ei cu icasele 
lor, corturile lor, şi toate câte sunt 
ale lor, de vii se vor pogorîîn iad; 
şi veţi cunoaşte, că oamenii aceştia 
au mâniat pre Domnul. 

31. Iar dupăce a încetai a grăi 
toate cuvintele acestea, s'a crăpat 
pământul supt picioarele lor. 

32. Şi s'a deschis pământul, şi 
i-a înghiţit pre ei cu casele lor, şi 
pre toţi oamenii carii erau cu Core, 
şi cu vitele lor. > ^ 

33. Şi s'au pogorîi ei şi toate ale 
lor de vii în iad, şi i-a acoperit pre 
ei pământul, şi au pierit din Jtiijlo- 
cul adunării. 

34. Şi tot Israilul, şi cei din pre- 
jurul lor au fugit de glasul lorv zi- 
când: să nu ne înghiţă şi pre noi 
pământul. 

35. Şi foc a ieşit dela Domnul, şi 
a mistuit pre cei două' sute cinci- 
zeci de bărbaţi carii au lămâiat. 

36. Şi au zis Domnul către Moisî şi 
către EHazar fiul lui Aaron preotul: 

37. Luaţi cădelniţele cele de aramă 
din mijlocul celor arşi; iar iocul cel 
strein să-1 risipiţi acolo, că s'au sfin- 
ţit cădelniţele păcătoşilor acestora 
în sufletele lor. 

38. Şi le fă pre ele table bătute 
împrejurul jertfelnicului, că s'au a- 
dus înaintea Domnului, şi s'au sfin- 

32. 26, 10; H 2 Lege ll, 6; Ps. 105, 18. 



lU MJMERÎl 16-lf 



ţif, şi s'au făcui spre semn Mor lui 
lsrail. : 

39. Şi a luat Eliazar fiul lui Aaron 
preofat cădelniţele oele de aramă, 
câie au aiusieei arşi. 

40^ Şi lfea pus pre ele la jertfel- 
nic ftomenire fiilor lui Israily ca ni- 
menea de alt neam care nu este 
din sămânţa lui Aaron, să nu se a- 
psopie ystijfămâieze înaintea Dom- 
olului, şi ssă tiu fie^ ca Core şi ca 
ceata-lui, după cum au grăit Dom- 
nul prin Moisî, 

Şi a cârtit* toată adunarea Ui- 
te lui lsrail a doua zi asupra lui 
Moisi şi asupra lui Aaron, zicând: 
voi aţi omorît norodul Domnului. 

42.. Şi a fost, când adunarea în- 
vâluiâ pre Moisi şi pre Aaron, s'a 
.pornit asupra cortului mărturiei; iar 
pre cort 1-a acoperit norul, şi s'a 
arătat slava Domnului. 

43. Şi Moisi şi Aaron veniră în 
fata cortului mărturiei: 

M. Ştati grăit Domnul către Moisî 
şi către Aaron, zicând: 

45.,Osebiti-vă din mijlocul adu- 
nărimceşiia, că voiu istovi pre ei 
de odată, şi ei au căzut pre fafa sa. 

46. Şi a zis Moisî către Aaron: 
ia cădelniţa şi pune într'însa foc 
dela jertfelnic, şi aruncă preste el 
tămâie, şi mergi degrab în tabără 
şi te roagă pentru ei, că a ieşit mâ- 
nie dela fata Domnului, şi a înce- 
put a pierde t pre popor. 

47. Şi a luat Aaron; precum Moisi 
i-a zis lui; şi a alergat la adunare, 
şi iată se începuse pierderea în po- 
por; a pus tămâie şi s'a rugat pen- 
tru popor. 

48. Şi a stătut în mijlocul celor 
morţi şi celor vii, şi a încetat pier- 
derea. 

49. Şi au fost cei mor{i carii au 
murit întru acea pierdere, patruspre- 



zece mii şagte sute, afară de cei ce 
au murit pentru Gor^ -u 

50. Şi s'a întors Âaron lan Moisi 
la uşa cortului mărturiei, şi a, în- 
cetat pierderea. - , ,■ ii 

" CAP. 17. "T"\^ 

»• Adeverirea preoţiei Mi Aărom ' 

Si au grăit Domnul către Moisi, 
j zicând: , iSf . 

2. Vorbeşte fiilor lui lsrail şi ia 
dela ei toiag, toiag dela to(i mai 
marii lor după casele familiilor lor, 
douăsprezece toiege, şi numele fie- 
căruia scrie-1 pre toiagul lui. ^ (i 

3. Şi numele lui Aaron scrie-l pre 
toiagul lui Levî, că un toiag este, după 
neamul casii părinţilor lor vor, dâ. 

4. Şi le vei pune pre ele în cortul 
mărturiei împreajma sicriului măr- 
turiei, de unde voiu grăi către fine. 

5. Şi omul pe care voiu alege, 
toiagul lui va odrăsli, şi voiu abate 
dela fine cârtirea fiilor lui lsrail, ce 
cârtesc ei asupra voastră. 

6. Şi a grăit Moisî fiilor lui ls- 
rail, şi toţi mai marii lor i-au dai lui 
toiag, pentru fiecare mai mare u,n 
toiag, după casele părinţilor lor 
douăsprezece toiege, şi toiagul lui 
Aaron era între toiegele lor. 

7. Şi a pus Moisi toiegele înain- 
tea Domnului în cortul mărturiei. 

8. Şi a fosji a doua zi au intrat 
Moisi şi Aarqn în cortul mărturiei, 
şi iată odrăslise toiagul lui Aaron 
pentru casa lui Levi şi a dat odraslă, 
şi a înflorit flori, şi a făcut nuci. 

9. Şi a scos Moisi toate toiegele de 
la fa(a Domnului la toţi .fiii lui ls- 
rail, şi au văzut, şi a luat fiecare 
toiagul său. 

10. Şi au zis Domnul către Moisi: 
pune toiagul lui Aaron înaintea măr- 
turielcrr, înfru semn de socotinţă fii- 
lor celor neascultători, ca să înce- 



40. 3, 10, 38. 40. Inţelep. 13, 21. 



17. 10. Evrei 9, 4. 



NUMERÎl 



\zzg a cârti asupra mea, <si^ să f nu 

moara. " . 

. 11. Şi au făcut Moisişi'Aaron după 

cum au poruncit Domnul lui Moisl, 

aşa au făcut. 

12. Şi^au grăit* fiii lui IsraiL către 
Moisi, dcân(fruafă ne-am topit, am 
pierit, ne-am potopit. 

13. Tot cel ce se atinge de cor- 
tul sDoni'nului va- muri, până în sfâr- 
şit vom muri. ; 

, , , CAP. 18 ; 

Slujba 'şi veniturile preoţilor şi a 
: " , . Leviţilor. 

P răif-au Domnul către Aaron, zi- 
UTcând: tu şi feciorii tăi, şi casa 
tatălui tău cu tine veţi purtă păca- 
tele cele împrotiva lor, tu şi feciorii 
tăi /ve|i., purtă păcatele preoţiei voa- 
stre*- . . \\ - 

2. Şi pe fraţii tăi, neamul Lui Levî, 
poporul tatălui tău, apropie-l de tine, 
şi să se adaoge lângă tine, şi să 
slujească fie, tu şi fiii tăi împreună 
cuj tine Jnaintea cortului mărturiei. 

3; Şi vor păziî cele rânduite de 
fine şi slujbele cortului, numai de 
vasele , cele sfinte şi de jertfelnic 
nu se vor apr©§ iâ i; ca să nu moară, 
nici aeeştia,;;niei voto ?: 

4. Ei vor îi lângă tine, şi vor ii 
rânduiţi a păzi cortul mărturiei în 
toate slujbele cortului- cel de alt 
neam nu se va apropia de tine. 

5. Şi veţi păzi rânduelele celor 
sfinte, şi slujbele jertfelnicului, şi rit 
va mai veni mânie asupra fiilor 4ui 
IsraiL 

. 6. Eu am luat pe fraţii voştri, 
pa Leviţi, dintre fiii lui Israil dar 
afieroşit Domnului, să săvârşească 
slujbele cortului mărturiei. 

7. Şi tu şi feciorii tăi cu tine pă- 
ziţi preoţia voastră după toată raft? 

18- 1< Lev. 16, 22. 2. 3, e. 3. 3, 7, 8; si 
4, 15. 4. 1, 51; 3, 10, 38; lezecb. 44, 9. * 
7. 3, 10, 38, 



duiala jertfelnicului şi ă cel6T i£ din 
1 ă u n t r u cataTpetesmîi^'şî săvârşiţi 
slujbele darului preoţiei voastre» îar 
cel de alt neam care » se vă " apro- 
pia, va muri. i - 

8. Şi au grăit Domnul către Âaroff: 
iată eu am dat în seama voastră 
pârgele mele din toate cele sfinţite 
mie dela fiii liii îsrail, ţie am dat a- 
cestea pentru cinul tău, şi fiilor tăi 
după fine, 4ege veşnică. \ 

9. Acestea să fie vouă din cele 
prea sfinte: din aduceri, din toate da- 
rurile lor, şi din toate jertfele lor, 
şi din toate cele ce aduc pentru Ire- 
şaîa lor, şi dm toate cele ce aduc 
pentru păcatele lor, câte dau ei mii 
din toate cele sfinte, ale tale vor fi 
şt ale fiilor tăi. 

10. In locul cel prea sfânt le veţi 
mânca pre ele, numai bărbaţii le vor 
mânca, tu cu fiii tăi, sfinte vor îi ţie. 

11. Şi veţi mai avea parte: din 
pârga darurilor, din toate cele ce 
aduc îiii lui Israil, ţie am dat ace- 
stea şi feciorilor tăi şi fetelor tale 
împreună cu tine, lege veşnică/ tot 
cel curat în casa ta va mâncâ a- 
cestea. 

12. Toată pârga untului de lemn 
şi toată pârga vinului şi pârga grâu- 
lui, câte dintr'acestea se va da Dom- 
nului, ţie le-am dat- 'pre ele.- 

13. Cele întâia născute f toate, câte 
sunt în pământul lor, care vor a- 
duce Domnului, ale'^aîe vor îi, lot 
cel curat în casa ta le va mâncâ 
pre ele. 

14. Tot darul ce fiii lui Israil vor 
aîierosi mie, al tău va fi. 

15. Şi tot ce deschide pântecele 
din tot trupul, ce aduc ei Domnu- 
lui dela om până la dobitoc, al tău 
va fi; iar cele întâiu născute ale oa- 
menilor să se răscumpere, şi cele 

8. 31, 41'. 10. Lev. 6, 16, 26i IU Eşfre 
29, 27. 12. Eşire 22, 29; fl 2 Lege 18, 4. 

14*. Lev. 27, 28. 15. 3, 40; Eşîre 13, 12} 
şi 13; Lev. 27, 26; Eşire 30, 13. 



1§6 tftJMERIÎ 18-10 



întâiu născute ale. dobitoacelor celor 
necurate veţi face să se răscumpere. 

16. Şi preşul celui ce se răscum- 
pără după o lună dela naştere, cinci 
sicii, după siclul cel sfânt, douăzeci 
de bani sunt. , 

17. Jar cele întâiu născute ale va- 
cilor* şi cele uitâiu născute ale oilor, 
şi cele întâiu născute ale caprelor, 
să nu faceţi să le răscumpere, sfinte 
sunt; sângele lor vei turnâ preste 
jertfelnic, şi seul vei aduce jertfă în- 
tru miros de bună mireazmă Dom- 
nului. 

18. Carnea lor va fi a fa, ca şi 
pieptul punerii înainte, şi armul cel 
drept, ale fale vor îi. 

19. Toate darurik din cele sfinte 
câte vor aduce fiii lui Israil Dom- 
nului, le-am dat (ie şi fiilor tăi şi 
fetelor fale cu fine, lege veşnică, le- 
gătură de sare, veşnică, este înain- 
tea Domnului, jie, şi seminţii tale 
după tine. 

20. Şi au grăit Domnul către Aaron: 
în pământul lor să nu ai moştenire, 
nici parte de moşie să nu ai între 
dânşii; eu sunt partea fa şi moşte- 
nirea ta între fiii lui Israil. 

21. Şi fiilor lui Levî iată le-am dat 
toat| ? zfCiuiala în Israil ca parte pen- 
tru slujbele lor, care slujbe le să- 
vârşesc ei în cortul mărturiei. 

22. Şi mai mult nu vor veni fiii 
lui Israil în cortul mărturiei, ca să 
nu cază în păcat aducător de moarte. 

23. Numai Leviţii vor săvârşi sluj- 
ba cortului mărturiei; şi vor purtâ 
păcatele, lege veşnică întru neamu- 
rile lor; între fiii lui Israil nu vor 
moşteni moşie. 

24. Că zeciuelele fiilor lui Israil 
care vor aduce Domnului dar, le-am 
dai Leviţilor ca parte, pentru aceea 

16. 3, 46, 47; Eşire 30, 13. 18. Lev. 7, 32. 

19. 31, 41. 20. R 2 lige 10, 9; 14, 27; Ie. 
zecbil 44, 28. 23. Lev. 16, 22; H 2 Lege 10, 
9; 18, l; Is. Nav. 13, 14, 33. 24. fl 2 Lege 
26, 12. 



am zis Igr: î^re*fiii lui Israil nu vor 
moşteni moşie. 

25. Şi au grăitDomnul către Moisî, 
zicând: > 

26. Levijilor vei vorbi şi le vei 
spune: cândi ve{i lua ?dda fiii lui Is- 
rail zeciuiala, care ani daf vouă de 
la ei ca parte, atunci din zeciuiala 
aceea veţi aduce zeciuială Domnului. 

27. Şi se vor socoti vouă aduce- 
rile voastre, ca grâul dela arie, şi 
ca aducerea dela teasc. 

28. Aşâ veţi aduce şi voi prinoase 
Domnului, din toate zeciuelele voa- 
stre, câte veţi luâ dela fiii lui Israil, 
şi veţi da dintr'însele prinos Dom- 
nului, lui Aaron preotului. 

29. Din toate cele ce se dau vouă, 
să aduceţi prinos Domnului, şi din 
toată pârga, cele sfinţite diwtr'însa. 

30. Şi veţi zice către ei: când veţi 
aduce pârgă dintr'însa, atunci se va 
socoti LeviţHor ca roadă dela arie, 
şi ca aducerea dela teasc. 

31. Şi o veţi mâncâ pre dânsa în 
lot locul, voi şi fiii voştri şi casele 
voastre, că aceasta este plata voa- 
stră pentru slujbele voastre cele din 
cortul mărturiei. 

32. Şi nu veţi aveâ pentru acea- 
sta păcat aducând pârgă dintr'însa, 
nici veţi spurca cele sfinte ale fiilor 
lui Israil şi să muriţi. 

CAP. Î9.s 

Cenuşa vacii roşii şi apa curăţirii. 

&răif-au Domnul către Moisî şi 
către Aaron, zicând: 

2. Aceasta este legea, care o au 
dat Domnul, zicând: Vorbeşte fiilor 
lui Israil, să-ţi aducă o junîce foşie 
curată, fără de nici o lîi^teâfinăi şi 
care n' a fost la jug. 

3. Şi o vei da lui Eleazar preotul, 
şi o* vor scoate afară din tabără în 

26. Neemia 10, 38, 
19. 3. Lev. 14, 12; Evr. 13, 11, 



NUMERII 19-20 



197 



loc curai, şi o vor junghiâ înain- 
tea Iui. 

4. Şi va luâ Eleazar preotul din 
sângele ei, şi va sfropî în fata cor- 
tului mărturiei din sângele ei de 

şapte ori. 

5. Şi o vor arde de tot înaintea 
lui: pielea ei, carnea, sângele, cu ba- 
lega ei se vor arde de tot. 

6. Şi luând preotul lemn de chie- 
dfu şi isop şi tort de lână roşie, le 
va aruncă deasupra junicii pe foc. 

7. Apoi spălând hainele sale pre- 
otul, şi scăldând trupul său cu apă, 
va inirâ în tabără, şi necurat va fi 
preotul până seara. 

8. Iar cel ce o a ars pre ea va 
spălâ hainele sale, şi va scălda tru- 
pul sătrcu apă, şi necurat va îi până 
seara. i 

9. Şi un om curat va strânge ce- 
nuşa pnicii» şi o va pune afară de 
tabăflM în Iqc curat, şi se va păstra 
pentru adunarea fiilor lui Israil spre 
pază, apă de stropire, curăţire este. 

10. Şi cel ce a adunat cenuşa vacii, 
va spăla hainele sale, şi necurat va 
fi până seara, şi va fi fiilor lui Is- 
rail şi nemernicilor cari lăcuesc în- 
tre voUege veşnică. 

11. Gd»ce se atinge de vre un om 
mort oarecare, necurat va fi şapte 
zile. 

12. Acesta se va curăfi în ziua a 
treia şi în ziua a şaptea, şi curat 
va fi; iar de nu se va curăţi în ziua 
a treia, necurat va fi în ziua a şaptea. 

13. Tot cel ce se va atinge de 
vre un om mort oarecare şi nu se 
va curăjî, cortul Dojnnuiui a pân- 
gărit; pentru aceea va pieri sufletul 
acela din Israil, că apa stropir-ei nu 
s'a stropit preste el, necurat este» 
c^necurătia lui într'însul este. 

14. Şi aceasta este legea: de va 



4. Lev. 16, 191 Ps. 50, 8; Evt. 9, 13. 
6. Lev. 14, 6, 51. 11. Lev. 11, 36. 
12. 31, 19. 13. Lev. 15, 31. 



murî vre un om în casă, tot cel ce 
intră în casă, şi câte sunt în casă 
necurate vor fi şapte zile. 

15; Şi tot vasul deschis, care nu 
are capac nici legătură deasupra, 
necurat €sfe.î . 

16. Tot cel ce se va atinge pre 
câmp de vre un om Ucis' cu sabia, 
sau de vre un mort, sau de oş.orne* 
nesc, sau de mormânt, şapie zile, ne- 
curat va >îi. , - 

17. Şi vor luâ pentru cel necu- 
rat din cenuşa cea arsă a curăţirei, şi 
vor furnâ preste apă vie într%ft vas. 

18. Un bărbat curat luând isop, 
va muia în apă, şi va stropî casa, 
vasele, oamenii câ|i vor fi acolo, şi 
pre cel ce s'a atins de os omenesc, 
sau de cel ucis cu sabia, sau de 
cel mort, sau de mormânt. 

19. Omul cel curat va sfropî pre 
cel necurat în ziua a treia şi în ziua 
a şaptea; şi se va cură{i în ziua a 
şaptea, şi va spălâ hainele sale, şi 
va scăldâ trupul său cu apă, şi ne- 
curat va îi până seara. 

20. Iar omul care se va pângări 
şi nu se va cură|i, va pierî sufletul 
acela din mijlocul adunării, că sfin- 
tele Domnului a spurcat, şi penfru- 
că apă de stropire nu s'a stropit 
preste dânsul, necurat este. j 

21 . Şi va fi vouă lege veşnică, şi 
cel ce stropeşte cu apă de stropire, 
va spălâ hainele sale; iar cel ce se 
atinge de apa stropirei, necurat ya fi 
până seara. w) ^ sy 

22. Şi fot ori de ce se va atinge 
cel necurat; necurat >ia fi^^ot cel 
atins, necurat va ir până scara. 

CAP. ? [: 

Apa din fiatm.< A^a0ec^'MiK^tftit şi 



■70 



a lui Aaron. 



ş 



i âU venit fiii lui Israil cu toată 
adunarea în pustia Sin în luna 



18. Ps. 50, 8. 
20. 1- % 36. 



m 



NUMERI! 20 



cea dintâiuy şi a rămas poporul în 
Cadis, şi a murit acoîo Mariam, şi 
s'a îngropa! acolo. ; & v ^m^nv-t 

2. Şi n'avea apă adunarea^ şi s'a 
adunat la Moisî şi AaroniM* * 

3. Şi blestemâipoporu^preiMoisi, 
zicând: ©s! Că de ani ii pierit când 
au#ierif frăţii noşfriînaintea Dom- 
nului.- -• ^ * ' : * v:v :;iî - ' : 

4. ^eri#ueeafisuit adunarea Dom- 
nului în pustia aceasta, 'ca să ne 
omMÎţî- P re şi vitele noastre ? 
i ( 5. Eihtruce «ne-aţi scos . pre noi 
din Bghiplt bă ! să "venim la acest 
loc^rău, în. căreî nu se searnărfă şi 
rne-se ^afiă nici smochini, riici vii; 
nici rodiii* nici apă de Mul - v 

&iŞi au veniiMoisi şi Aaron dina- 
inteaiaduttăriila uşa cortului mărtu- 
riei, şi au căzuipre*îaţa lor, şis'a«a^ 
rătafi slava DomnuluieăfredânşE 

?;> Şi au grăit Domnul către Moisî, 
zicând: : K'ia:. ./ '■>•,- 

8. -te toiagul Iau, şiehiărhă aduna- 
rea, ^ fu şi Aaron fratele tău, şi grăiţi 
către piatră înaintea tor, şi va da 
apele sale, şi veji scoate apă. din 
piatră, .şs ve{iadăpâ adunarea şi do- 
bitoacele ton 

9. Şi a luai Moisî toiagul dinain- 
tea Domnului, după -cum au parun^ 
cit Domnul. 

; 10. Şi au cterhat Moisî şiAaron 
adunarea înaintea pietri.şia zis că- 
tre ai: ascultaji-mă cei neascultă- 
torii ăK< din piatra aceasta voiu scoate 
vouă apă? 

iii., Şi ridicând Moisî mâna sa, a 
lovi! piatra cu toiagul de două ori, 
şi a ieşit âpă multă, şi au băut a- 
dunarea şi Dobitoacele lor. 

12. Iar Domnul au 'zis către Moisî 
şi către* Aaron: pentrucă n'aţi crezut 
să mă sfinţiţi înaintea fiilor lui is- 
rail, pentru aceea,, nu veţi băgâ voi 



2. Eşire 17, 1. 4. Eşire 16, 3; 17, 3. 
10. Eşire 17, 5, 6. 77. Eşire 17, 6; ISâia 
48, 21; 1 Cor. 10, 4. 12. H 2 Lege 1, 37. 



adunarea aceasta în pământul care 
l-am dat lor. ? 

13. Aceasta este apa pricirii, că 
s'au cedat fiii lui Israil înaintea Dom- 
nului, şi eL-s'au sfinţit întru dânşii; 

14. Şi a trimis Moisî soli din Ca- 
dis la împăratul Edom, zicând: a- 
cestea zice fratele tău Israil: tu ştii 
toată osteneala ce am avut noi. 

15. Cum s'au pogorîi părinţii no- 
ştri în. Eghipef, şi au nemernicit în 
Eghipet zile tmulte, şi rie-aa chinuit 
pre noi Eghipienii, 'şi - pre părinţii 
noştri; 4. ' 

16. Şi am strigat către' Domnul, 
şi Domnul au auzit *glasul nostru; şi 
trimiţând înger ne-au sc"Os pre noi 
din Eghipef, şi acum ^suntem în Ca- 
dis cetatea de lângă (hotarele tale. 

17. Să trecem prin pământul tău* 
nu vom trece prin ţarini, nici prin 
vii, nici vom beâ apă din fâniâna^ta, 
pe drumul mare vom merge, &u ne 
vom abate la dreapta, nici la stânga, 
până vom trece hotarele taie. -> 

18. Iar <Edom a zis: nu-ve|i trece 
prin pământul meu; iar de au, cu 
războiu voiu ieşi înaintea fat ~ r 

-19. Zis-au lui fiii lui* Israil: sM tre- 
cem pre lângă munte, iarMde vom 
beâ tiin apa ta eu, şi vitele mele, 
vom plătî ţie; lucru mic-este să ifre- 
cem pe lângă munte. 
- 20. Iar el a răspuns: nu vei trece 
prin pământutmeu, ştia teşit Edom 
înaintea lui >cu gîoătă "mare şi cu 
mână tare. ~ • * s 

21. Şi rievrând Edom să lase pre 
Israil să treacă "prin hotarele sale, 
si s'a abătut israil dela dânsul; 

22. iŞi's'ăn ridicat din Cadis, şi 
au mers tfii Iu* Israil toată aduna- 
rea în muntele Or. 

23. Şi au grăit Domnul către Moisl 



13. Eşire 17, 7; H 2 Lege 33, 8. 14. H 2 
Lege 23, 7. 75. Num. 20, 15, 16. 16, Eşire 
2, 9r23 ; Fapt. 7, 30, 38. 19. fl 2 Lege 2, 6. 

21.' Judec. Ily l8.i 22i 33^37. ' * '<>V:\ 



NUMERII 20-21 



199 



şi către Aaron în muntele Or la ho- 
tarele pământului lui Edom, zicând: 

24. Să se adaoge Aaron la popo- 
rul său, că nu veţi-inirâ în plmâw 
tul care l-am dat fiilor lui Israil moi 
ştenîre, penfrucă m'a|i întărîtaf pre 
mine la apa pricii. .notez 

25. Ia f pr£ Aaran fratele tău şi 
pre Eleazar feciorul Ini; şi-i sue pre 
ei în muntele Or înaintea a toată 

adiih®rea.-3 : * ' ry 

' 26. Şidesbracă pre Aaron de vest- 
minte şl îmbracă pre Eleazar fecio- 
rul lui, şi Aaron se va adaoge, şi 
v.a muri acolo. 

r -27. Şi* a făcui Moisl după cum i-au 
poruncit Domnul, şi i-a suit pre ei 
în muntele Or înaintea a toată a- 
Hunarea. q 

28. Şi a desbrăcat Moisî pre Aaron 
de vestminte şi a îmbrăcat cu ele 
pre Eleazar feciorul lui, şi a murit 
Aaron acolo în vârful muntelui, şi 

. s'au pogorît Moisî şi Eleazar din 
munte. 

29. Şi a văzut toată adunarea, 
* că a murii Aaron, şi a plâns pre 

Aar©n treizeci de zile toată casa lui 

. Israel. o ■■ :>-.-■' 

CAP 21. 

Şarpele de aramă.' 

Qi a auzit Hananeul împăratul A- 
Yraflului cel ce lăcliiâ către pustie, 
că a venit Israil pre- calea Atarin, 
şi siam-ăzboit asupra lui Israil, şi 
a* robit din ei robime. 

2i Şi a făcut Israil făgăduinţă Dom- 
nului, şi a zis ; de'mi vei da pre po- 
porul acesta supt. mâna meâV'vo'foi 
aduce pre el dar şi cetăţile lui. 

3. Şi au ascultat Domnul glasul 
lui Israil, şi au dat'pre riananeu supt 
mâna lui, şi 1-a adus dar pre el şl 



25. E 2 Lege 32, 50. 28 H 2 Lege 10, 6. 
29. Fac. 50, 3! H 2 Lege 34, 8. 
21. i- 30, 40. 2. Fac. 28, 20. « 



cetăţile Iui, şi a chemat numele lo- 
cului aceluia: dar adus. 

4. Si purcezând din muntele Or, 
pre calea cea despre marea Roşie, a 
încunjura'f -' pămâfrlul lui Edom, şi 
s'a împuţinat cu suflelul poporul pre 
cale» ■ m : • 

5. Şi cârtea poporul asupra lui 
Dumnezeu şi asupra lui Moisî, zi- 
când: căci ner-ai scos pre noi din 
Eghipet, ca să ne omori în .pustie? 
Că nu este nici pâine nici apă, şi 
sufletul nostru s'a ufîit cu^ceastă 
pâine deşartă. ^ 

6. Şi au trimis Domnul în popor 
şerpi omorîtoSi; şi muşcâ pre po- 
por, şi a murit popor mult din fiii 
lui Israil. 

7. Şi mergând poporul la Moisî 
a zis: am păcătuit că am gpăif rău 
asupra 'Domnului şi asupra fa, *oa*. 
gă-te dar către Domnul, ca ;să. ia 
dela noi şarpele; şi s'a rugat Moisî 
către Domnul penfru p^p^f. i\ 

8. Si au zis Domnul către ;Moisî: 
fă ţie şarpe de aramă, şi-1 pime^un 
semn, şi va fi de va muşcâ şarpele 
pre om, tot cel muşcat v*te$ndu-l 
pre el, va frăî. "â'.w^ 

9. Şi a făcut Moisî şarpe d€'a- 
ramăî şi l-a pus pre el 4in iseitm; 
şi când rrîuşcâ şarpele pre Gin i se 
uita la şarpele cel de aramă' şi» trăia. 

10. Şi s'au ridicat fii lai Israil şi 
au tăbărîttn Ovot. rr t 

\\i Şt ridicându-se .dîh Ovot, au 
tăbărîf în Ahalghe, dincoiaîn pustia 
care este despre faţa lui Moav, spre 
răsăritul soarelui.- ' 

12. Şi de acolo s'au sculat şi au 
tăbărîf în valea. Zared./' 

13. Şi de acolo ridicându-se, au 
făbârît dincolo de Arnon în pustia 
ceea ce este» -afară din hotarele A- 



4. 33, 41. 5. 11, 20; H 2 Lege 9, 22. 
6. Infelep. 16, 5; 1 Cor. 10, 9. #. Joan 
3, 14. 9. Ioan 3, 14; 4Imp. 18,4. 10. 33, 43. 
13. Jud. 11, 18. - ' ' 



200 



NUMERII 21 



moreilor, câ Anton este în hotarele 
lui Moav, îrilre Moav şi între Amoreu. 

14. Centru a ceea se zice în Cartea, 
războiul Domnului : pre Zoov l-au 
secat, şi repejunele Iii Arnort. 

15. Iar repejunele le-au făcut lă- 
caş lui Ir, şi se alătură cu hotarele 
lui Moav. 

16. Şi deracolo la fântână. Aceasta 
este fântâna, pentru care au zis Dom- 
nul către 'Moisî: adună poporul, şi 
le voii* da lor apă să beâ. 

17. Atunci Israil a cântat cântarea 
aceasta : lăudafi fântâna, cântafi-i, 
răspunzând unii altora. 

18. Fântână o au şăpăt pre ea că- 
peteniile/ cioplifu-o-au pre ea împă- 
raţii neamurilor întru împărăţia lor 
stăpânind ei. 

u 19. Şi dela iântână la Manfanain, 
şi dela Mantanain la Naaliil, şi de 
la Naaliil la Vamof. 
^20. Şi dela Vamot la Napin care 
este în câmpul lui Moav, dela vâr- 
ful celui cioplit, care caută spre fa|a 
pustiei. .- ,r , ' 

21- Şi a trimis Moisî soli la Sion 
împăratul Amoreîlor cu cuvinte de 
pace, zicând: >-rn v ~ 

22. Vom trece prin pământul tău, 
prexale vom merge, nu ne vom a- 
hatemici în ţarină, nici în vie, nici 
vom*be^ apă din fântâna fa, pre ca- 
lea împ*ărăleăs că vom merge, pân ă 
ce vom trece hotarele tale. 

23. Dar Sion n'a lăsat pre Israil 
să treacă >ţ>rin hotarele lui; şi a 
adunat Sion pre tot poporul său, şi 
au ieşit în pustie să steâ împrofiva 
lui Israil, şi au'veriM în Iassa, şi a 
stat împroiiva luiSlsraiî; 

24. Şi 1-a bătut pre el Isjrail cu 
ucidere de sabie, şi a stăpânit pă- 
mântul lui, dela Arriom până :1a la- 
voc, până la feciorii lui Amman, că 



21. R 2 Lege 2, 26. 23. R 2 Lege 2, 30; 
ii 29, 7. 24. R 2 Lege 2, 33; Jud. 11, 13; 
*s. 134, 10, 12; fhnos 2, 9. 



hotarul fiilor lui Amman este lazir. 

25. Şi a luat Israil toate cetăţile 
acestea-,' şi a lăcuit Israil în toate 
cetăţile Amoreilor, în Esevon, şi în 
toate* cele de prin prejurul lor. \ 

26. Că Esevon este cetatea lui 
Sion împăratul Amoreilor, şi ace- 
sta a bătut pre împăratul Moav mai 
înainte, şi a luat fot ..pământul lui 
dela Aroir până la Arnon. ■ > 

27. Pentru aceea zic cei ce grăesc 
în pilde: veniţi în Esevon, câ să se 
zidească şi să se tocmească ceta- 
tea Sion. . 

28. Că foc a ieşit din Esevon, şi 
pară din cetatea lui Sion, şi a mân- 
cat până la Moav, şi a mistuit stâlpH 
lui Arnon. 

29. Vai {ie Moav, pierit-a poporul 
Hamos, dafu-s'au fiii lor spre scă- 
pare, şi fetele lor robite lui Siori îm^ 
pârâtul AmoreiloTi 

30. Sămânţa lor piere, . Esevon 
până la Devon, şi femeile lor încă 
arseră cu foc în Moav. 

31. Şi a lăcuit Israil în loateSce- 
fă(ile Amoreilor. \ 

32. Şi a trimis Moisî ca să> isr 
codească pre lazir, şi o a luat pre 
ea şi satele ei, şi a scos pre Amo- 
reul care erâ' acolo. 

33. Şi întorcându-se s'a suit pre 
calea cea către Vasan, şi a ieşit Og 
împăratul Vasanului înaintea lor, şi 
tot poporul lui la războia în Edrain. 

34. Şi. au zis Domnul către Moisî: 
să nu te temi de el> că -Xxl anâinile 
fale l-am dat pre el şi tot poporul 
lui şi tot pământul %ii, vei; face 
lui, cum ai făcut lui Sietn împăratul 
Amoreilor, care lăcuiâ în EsevOn. 

35. Şi 1-a bătut pre el şi pre fe- 
ciorii lui şi pre tot poporul lui, până 
n'a lăsat dintr'însul rob viu, şi a mo- 
ştenit pământul lor. 

25. R 2 Lege 2, 34, 35. 28. Isaia 15. 1. 

29. Jud. 11, 21; 3 Imp. 11, 7. 33. R 2 
Lege 1, 4j 3, 1-3; 4, *T\29, 7. 35* Eşire 
14, 28. ^ 



NUMERE 22 



201 



CAP. 22. 

Si purcezând fiii lui Israil, -du tă- 
bărî! la apusul lui Moav lângă Ior- 
dan căfre lerihon. s 

2. Şi văzând Valac feciorul lui 
Sepîor, foaie câte a făcui Israil A- 
moreului, 

3. S'a femtii Moav de popor foarle; 
că mulţi erau, şi s'a îngrozii Moav 
de faţa fiilor lui Israil. 

4. Şi a zis Moav către bătrânii 
lui Madiam : acum adunarea aceasta 
va înghiţi pre' ' loji cei din prejurul 
nostru, cum înghite viţelul iarba cea 
verde dm câmp; şi Valac feciorul 
lui Sepîor eră împărat lui Moav pe 
vremea-aceea. ' 

5. Şi' a *trimis soli la Valaam fe- 
ciorul îuTVeor în Fatura, care este 
la rîtfl T&fământului fiilor poporului 
său, să-1 cheme pre el zicând: iată 
popor a ieşit din Eghipef, şi iată a 
acoperit faţa pământului, şi acesta 
stă împroTiva mea. 

6. Şi acum vino de blesteamă mie 
pre poporul acesta, că mai tare de- 
cât minereşte, doar voiu puteâ să 
ucid dintru ei, şi să-i scoţ pre ei din 
pământ; că ştiu, că pre carii vei bi- 
necuvânta, binecuvântaţi sunt, şt pre 
carii vei bles#mâ tu,%lesiemaţi sunt. 

Ti Şi aii mers^ bătrânii lui 1 Moav şi 
bătrânii lui Madiam ducând daruri 
în mâinile lor pentru vrăjii şi au ve- 
nit la Valaam, şM-âu* spus lui cu- 
vintele lui Valac. Vf 

8. Iar el a zis către ei: mâneţi aici 
preste noapte, şi voiu răspunde vouă 
cele ce va grăi Domnul către* mine. 

9. Şi au rămas boierii lui Moav Ia 
Valaam, şi âu venit Dumnezeu la Va- 
laam, şi i-au zis lui: ce sunt oamenii 
aceştia la fine? - 

10. Şi a zis Valaam către Dum- 

22. 2. 26, 3; şi 33, 48. 5. Istis Navi 24, 9. 

7. Is. Navi 13, 22. 



nezeu: Valac feciorul lui Sepîor îm- 
păratul lui Moav i-a trimis pre ei la 
mine, zicând: * *. 

11. Iată popor a ieşit din Eghi- 
pet şi a acoperit faţa* pământului* 
şi acesta ştă înţprofiva mea, şi a- 
cum tfino ?d^mi-l blestemă epre el, 
doară îl voiu puteâ bate pre el, şi-1 
voiu scoate pre el de pre pământ. 

12. Şi au zis Downul i către Va4 
laam: nu vei merge cu ei, nici vei 
blestemă poporul, eă este binecu- 
vântai . .]'Â'- ' ' 

13. Şi sculându-se Valaam dimi- 
neaţa, a zis căfre boierii lui Valac; 
duceţi- vă la Domnul vostru, că pre 
mine nu mă lasă Dumnezeu să merg 
cu voi. 

14 Şi sculându-se boierii lui Moav 
au venit; la Valac, zicând: Valaam ri'a 
vrut să vie cu noi. -;rfH ,; . 

15. Şi a adaos încă Valac- a tri- 
mite boieri mai mulţi, şi mai cinstiţi 
decât aceştia. .-<■': 

16. Şi au venit la Valaam, şi i-au zis 
lui: acestea zice Valac a lui Sepîor: 
rogu-te, nu te lenevi a venî la mine. 

iH, Că Cu cinste le voiu cinsti, şi 
câte vei zice, voiu iace y,0,n niimai 
vino de blestem ă tfiîe pre poporul 
acesfa. ! <v 

18. Şi a răspund Valaam, şi a zis 
boierilor lui Valac: de-mi va da mie 
Valac plină casa de argint şi de aur, 
nu voiu puteâ să calc cuvântul Dom- 
nului Dumnezeu, să-l fee pre ^l^rnic 
sau mare întru cugetul meu. ** ; ţ 

19; Şi acum rămâneţi în noaptea 
aceasta, ca să cunosc ce va adaoge 
Domnul a grăi către mine. r € 

20. Şi au venit Dumnezeu la Va- 
laam noaptea, şi i-au zis lui: de au 
venit săt le cheme oamenii aceştia, 
sculându-te, mergi după elj însă cu^ 
vântul care-1 voiu grăî către tine, 
acela să-l faci. 

21. Şi sculându-se Valaam dimi- 

17. 24, 11. 18. 3 Imp. 22, 14. f 



202 NUMERII 22 

— , — , -— i — - . „ . .. _ , , , . — — — ' — ■ " ■ a 



neaţa a pus şaoa pre asina sa, şi 
a purces cu boierii lui Moav. 

22. Şi s'a mâniat cu'iujime Dum- 
nezeu, căci merge el r ; şi s^â ' sculai 
Îngerul lui Dumnezeu^ ca să-1 mu- 
stre pre el pre cale; şi el şedeâ prc 
asina 'feaîrfşt două slugi Jale lui etau 
cu dânsul. k ' i f - 

23i Şi văzân'd asina pre îngerul 
lai Dvmneteu siâtidu-i împroiivă în 
cale' şi cu sabia scoasă în mâna 
sa, s'a abătui asina din calc şi mer- 
geă spre câmp; iar el băteâ pre a- 
sină cu toiagul său, ca s'o îndrep- 
teze la cale. 

24. Şi a stătut Îngerul lui Dum- 
nezeu între răzoarele viilor, gard din- 
coace, şi gard dincolo. 1 

25. Şl văzând asina pre îngerul 
lui Dumnezeu, s'a tras către gard, 
şi a strâns piciorul lui Valaam la 
gard, şH Valaam a adaos încă a o 
mai bate. ir. l 

26. Şi a adaos Ingeruî lui Dum- 
nezeu, şi mergând a stătut în loc 
strimt, unde nu se puteâ abate la 
dreapta sau la stânga. ~ 

. • 27s rŞ| văzând asirfa pre Ingdrul 
lui Dumnezeu, s'a culcat supt Va- 
laam, şi s'a mânîlt Valâam y şi bă- 
teâ pre asină cu toiagul. 

28. Şi a deschrs* Durnnezeu gura 
asinei, şi a zis către Valaam : ce 
ţi-am îăcut de mai bătut de trei ori 
OKaceasta.' 

jf 29. Şi a zis Valaam către asină: 
pentrucă mai necăjit, şi de aşi îi 
ayul cujifjîn mână mea te-aşi îi jun- 
ghiat. p 

30. Şi a zis asina către Valaam: 
aU nu sunt teu asina v ta, pre care 
dm tinerejele laie ai îneăteat până 
în ziua de astăzi? Au doară din ne- 
băgare âe^şeamă am îăcut tţie acea- 
sta? Iar el ahzis, nu. ? v 

31. Şi au descoperit Dumnezeu 

22. l Petru 2, 15. 28. 2 Pett, 2, 16; Iuda 
v. 11. 



ochii lui Valaam, şi a văzut pre în- 
gerul Domnului stând împrolivă în 
cale, şi sabia scoasă în mâna lui, şi 
plecâadu-şe s'a închinat cu îaţa sa. 

.32iuŞi a zis lui îngerul lui Dum- 
nezeu: penlruce ai bătut pre asina 
ta< acum a treia oară? Şi iată eu am 
teşii să te mustru pre tine, pentrucă 
nu este calea ta dreaptă înaintea mea. 

33. Si văzându-mă asina s'a a- 
bătut dela mine acum a, treia oară 
cu aceasta, şi de nu s'an îi abătut, 
acum pre tife ţe^aşi K ii omorît, şi 
pre ea o aşi îi păzit. , ? ; i 

34. Şi a zis Valaam către lf gerul 
Domnuluiî greşifcam,, că\ n'am ştiut 
cum că tu mi-ai stătut împrotivă 
înaintea mea în cale, şi acum de 
nu-ţi place |ie, mă voiu 1$oaree> 

35. Şi a zis îngerul lui < Dumnezeu 
către Valaam, pasă împreună eu oa- 
menii aceştia, numai( Cuvâfti^ţcare 
voiu zice către tine, aeşgţa ^ pă- 
zeşti ca să-1 arâeşti,j)Şi a,, mers Va- 
laam cu boieria lui Valahi t fi' i 

36. Şi auzind Valac e^^fGăjiVine 
Valaam, a ieşit întru întâmpinarea 
lui la cetatea ^oav^care^ş,te Ja ho- 
tarele Arnonului, care este^din par- 
tea hotarelor. r h î 

37. Şi a zis Valac către Valaam: 
au n'am trimis la tinetă fte cheme, 
pentruce n'ai v€|nii lâmiue? Au doară 
socotit-ai că- n|i vo4u ; puteâ să te 
cinstesc? ^ , . *■ /■ 

38. Şi a ziş yalaam către Valacî 
iată am venit la tine, au puteâ-voiu 
acum grăi cevâ? Cuvântul care va 
pune Dumnezeu în gura mea, acela 
îl voiuî^rat^ ' _> ^ 

39. Ş| r a mers Valaam cu Valac, 
şi aujivenit 4a cetăţile cur jilot. 

; 40. Şi a junghiat Valac? oi şi vi* 
ţei, şi a trimis lui Valaam şi boie- 
rilor celor ce erau cu el. 

41. Şi a fost a doua zi a luat Va- 
lac pre Valaam, şi 1-a suit la slâl- 

"85. 23, 16. 38. 23, 12, 26. - ' " 



NUMEEIB S2--23 



20â 



pul lui Vaal, şi i-a arătat lui de a- 
coto o parte oarecare de popor. 

CAP. 23. 

Valaam binecuvinteazâ pre Israilîii. 

Si a zis Vşlaam lwfc^aladr zideşte 
y !mieaiei/şapte jertîelritfee şirrai gă- 
teşte ,ai.ci*şaple a/iţei şi" şapte berbeci. 
sv 2. ^ayfâcut ValaCidupă cum i a 
zis Valaam, şi a adus vifel Şâi befî 
b$le pr©*jj£rtfelnjc. ,-«,■;. 

3. zis Valaam către Valac: 
sfăi^proapeede jertfa ta, şl eu voiu 
m erge, ca doar mi a arăta Dunw 
tţzkiph^ntru întâmpinare, şi cuvân- 
tul care îl va atătâ mie.;j ţi-l voiu 
spume fie, şi a stătut Valac lângă 
jertfa sa. ^ ' ,;v>, ■ 
; lat Valaam a mers să întrebe 
prâ Diimnezeu, şia mers drept, şi 
s'au arătaţ.Dumnezeui lui Valaam, şi 
Miiis- Valaam; către el; cele- şapte 
jefjfeînîce le-am &ăfît,. şiiam pus un 
viţel /. şi urt berbece preste fiecare 
fertfeioie^ ; — -;>vţ ? <>Uk _ 
5. Şi au pus Dumnezeu cuvânt în 
gura lui Valaam, şi aurzis: întoar- 
ce-re la Valac», şi aşâ §rjeşte;- 5| 
- îi GnŞitş'a întors ia jel; iarel stâ de- 
parte †jertfele? sale, şi* tofi^boieiii 
lui Moav! (împreună cu 0y şi a îost 
Duhtti lui dumnezeu preste el. 
d7.îŞî luând pilda şa a zis: din 
Mesjo#olanTiaf m'a ehemat pre mine 
Walac împăiatul) lui Moav, din munţi 
dela risăiti zicând : vino, blestemă 
mie p r e Iacov, şi vino, osândeşte 
pre ISrail. 

8; Cum voi» bieslemâ pre cel ce 
miri blestemă Domnul? Sau cum 
voiu osândi pre cef ee riu-1 osân- 
deşte Dumnezeu? o 

%i Gă din vârful jnimţilor vedeâ-P 
voiu pre el, şi din ; deataiepunoâ- 
şle-l-voiu pre el; iată. poporul care 



23- S. H 2 Lege 33, 28»' ■ 



singur va lăcul, şi între alte nea- 
muri nu se va numărâ. 

10. Cirie-a numărat sămânţa lui 
Iacov? Şi cine tp&numărâ noroadele 
lui Israii? Să moară sufletul meu 
întru'suflef ele drepţilor, şl să se facă 
sămânţa mea" ca sămânţâ f îlor. 

11. Şi "a. zis Vaîâc r căSre Valaam: 
ce mi-ai îăcut? Să blestemi pre vrăj- 
maşii mei te-am chemat, şi iată i-^ai 
binecuvântat cu binecuvântare. - 

12. Şi a zis- Valaam către yalac: 
au nu câte va da Dumnezeu îrfgura 
mea, acestea Witrpăzî & grăi? 

13. Şi a zis către el VăJac mâi 
vino încă cu mine într'alt loc, de 
unde nu-1 vei vedeâ pre el de-acolo, 
ci numai o parte dintr'însul Vei ve- 
deâ; iar pre toţi hu-i vei -vedea, şi 
de acolo blesteamă pre dânsul. 

14. Şi 1-a luat pre el într'un pisc 
de ţarină pre vârful celui cioplit, şi 
a zidit acolo şapte jertfelnice, şi a 
pus viţel şi berbece pe jertfelnic. 

15. Şi a zis Valaam către. Valac: 
sfăi- lângă jertfa ta, iar eu mă voia 
duce să întreb pre Dumnezeu. 

16. Şi au întâmpinat Dumnezeu pre 
Valaam, şi au pus cuvânt în gura lui, 
şf au' zis: întoarce-fe Ia Valac; şi a- 
cestea să grăeşti. i >*m*- 

- 17. Şi s% întors la el, iar eT^tâ 
aproape de jertfa sa, şi toţi boierii 
lui Moav cu el? şi i-a zis Va laş lui: 
ce au grăit Domnul? H c d 

18. Şi luând pilda sa a 'zis: scoa- 
lă-te Valac, şi ascultă, ta, îrN*ureefci 
mărturie feciorul lui 'Sepfo*. v 

19. Dumnezeu nu ; este ca omul 
să se schimbe,îni# ea fiul omului 
să se îngrozească el a zis: au nu 
va fac£? Orăkva; şi au nu va în- 
deplini?, i 

20. Iată am^ primit ca să binecu- 
vintez, voiu binecuvântâ şi nu mă 
voiu oprî. 



IZ. 22, 38. 16. 22, 35. 19. 1 Imp. 15, 29; 
Iacov 1, 17. ■ ■' - 



NtîMERII 23-24 



21. Nu va fi osteneală întru la- 
cov, nici se va ivî necaz întru Is- 
rail; Domnul Dumnezeul lui cu el 
este, cele mările a|e boierilor întru 
dânsul. : ^ ' - 

22. Dumnezeu ceio| 4<au scos pre 
el din Eghipet ca mărirea inorogului. 

23. nu esle descântec în Ia- 
oovi nici 5vraje S; în Israil, la vreme 
seva grăi lui- lacov, şi lui Israil ce-i 
va face Dumnezeu? 

24. , lată poporul ca un puiu de 
leu se va sculă, şi ca un leu se va 
semeţi, nu va dormi până ce va 
mâncâ vânat, şi va bcâ sângele ce- 
lor răniţi. 

25. Şi a zis Valac căjEre Valaam: 
nici cu blestem să nu -l blestemi 
mie pre el, nici binecuvântând să 
nu-1; bitiecuvintezi pre el. 

26. Şi răspunzând Valaam a zis 
lui tValac, au n'am grăit ţie, zicând: 
qă cuvântul care-mi va ziţe Dum- 
nezeu, acela voiu face? 

27. Şi a zis Valac către Valaam: 
vino să te duc într'alt loc, şi de va 
plăceâ lui Dumnezeu, blesleamă-1 pre 
el de acolo. 

28. Şi a luat Valac pre Valaam, 
în vârful lui Fogor, care se întinde 
spre pustie. 

^29. Şi a zis Valaam către Valac: 
zideşte mie aici şapte jertfelnice, 
şi- roi găteşte şapte viţei şi şapte 
berbeci. 

30. Şi" a făcut Valac precum i-a 
zis Vajaarri,f şi a pus viţel şi ber- 
bece pre jertfelnic. ? 

CAP. 24. 

PrQorocm Jm jValaain. 

Si văzând Valaam' că' biAe este 
j înaintea Domnului a binecuvânfâ 
pre Israil, n'a mers după obiceiul 
său întru întâmpinarea vrăjiîor, ci 
ş'a întors faţa sa spre pustie. 

21. Ps. 31, 1, 2; Ietem. 50, 20; Rom. 4, 7. 

24. Fac 49, 9. 26. 22, 18, 33. 



2. Şi ridicând Valaam ochii săi, 
văzut-a pre Israil lăbărît după nea- 
muri, şi a fost preste el Duhul lui 
Dumnezeu,- -şi a început a grăi în 
pildă zicând: 

3. Zice Valaam fiul lui Veor, zice 
omul cel adevărat, care vede. 

4. Zice cel ce' aude cuvintele lui 
Dumnezeu, cel ce cu "ochii 1 săi de- 
schişi a văzut în somn vederea lui 
Dumnezeu. 

5. Cât sunt de bune casele tale 
lacove, şi corturile tale Isrâile. 

6. Ca nişte văi umbroase, ; şi ca 
nişte grădini lângă tÎufî, şi ca nişte 
corturi care le-au înfipt Domnul, şi 
ca nişte chedri lângă ape. > 

7. Ieşî-va un om din sămânţa lui; 
şi va stăpâni neamuri multe, şi se 
va înălţă împărăţia lui mai mult de- 
cât Gog, şi va creşte împărăţia lui: 

8. Dumnezeu l-au povăţuit pre el 
din Eghipet, ca a inorogului mări* 
rea lui, mânca- va neamurile vrăj- 
maşilor săi, şi grăsimele lor le va\ 
suge, şi cu săgeţile sale va săietâ 
pre vrăjmaşi. ? i 

9. Culcându-se s'a odihnit ca un 
leu şi ca un puiu de leu, ciie-l-^a 
sculă pre el? Cei ce te binecuvân- 
tează pre tine sunt bine£uvâHiaţi?*$i 
cei ce te biesteamă sunt blestemaţi: 

10. Şi s'a mâniat Valac pre Va- 
laam, şi frângându-şr ^ 

Valac către Valaam: a blestemă vrăj- 
maşul meu le-am chemai, şPiiat|f 
binecuvântând l-ai bifiecS^âniat% 
treia oară. 

11. Acum dar fugi în locul făUj 
am zis că te voiu cinstî pre tine, şi 
acum te-au lipsit Domnul de mărire. 

12. Şi a zis Valaam către Valac; 
au nu şi solilor tăi, pre carii i-ai 
trimis la minej n am grăit, zicând: 

13. De-mi va da Valac casa sa 
plină de argint şi de aur, nu voiu 

24- 5*23. 22, 9. Fac. 49, 9; Mib. 5, 8. 
11. 22, 17. 13. 22, 18. 



MUMEttît âi-â5 



puica să calc cuvântul 'Domnului, 
să-1 fac pfe el »bun sau Jrău ^ dela 
mine, câte-mi va spune mie Dum- 
nezeu, acesfea voiu grăi. 

14 Şi acum iaţâ alerg ta locul 
meu, vino să-ţi sgun ce va face po- 
porul acesta poporului tău la sfâr- 
şitul zilelor. 

15, Şi urmând pilda a zis: zice 
Valaam feciorul lui Veor, zice omul 
cel* ce f adevărat vede; F 
. 16i Auzind cuvintele lui Dumne- 
zeu, şi ştiind ştiinţa celui înalf> şi 
vederea lui Dumnezeu văzând în 
somn cu ochii săi deschişi. 

17. Arăfâ-l-voiu lui, ci nu acum, 
fericescu-1, şi nu se apropie, răsă- 
ri-va o stea din feeov, şi se va sculâ 
uri om din Israil, şi va zdrobi pre 
dorrmii lui Moav, şi va prăda pre 
toji feciorii iui Sit. 

18. Şi va fi Edom moştenire, şi 
va fi moştenirea lui Isav vrăjmaşul 
hd, şi Israil a făcut putere. 

19. Şi se va sculâ din lacov, şi 
va, pierde pre cel ce a scăpat din 
cetate,. 

20. Şi văzând pre Amalic, urmă 
pilda sa, zicând: începutul neamu- 
rilor Amalic, şi sămânja lor va pieri. 

21. Şi văzând pre Keneu urmă 
pilda sa, zicând: tare este lăcaşul 
tău, şi de vei pune în piatră cui- 
bul tău. 

22. Şi de se va face lui Veor cuib 
de vicleşug, Asirienii te vor robi pre 
tine. 

23. Şi văzând pre Og urmă pilda 
sa, zicând: vai, vail Cine va trăi, 
când va pune acestea Dumnezeu. 

24. Şi va ieşi din mâna Kiteilor, 
şi vot asupri pre Asur, şi vor ne» 
căli pre Evrei, şi ei toţi odată vor 
pieri. 

25. Şi sculându-se Valaam s'a dus 



19. 2 Imp. 8, 14; Ps. 59, 9. 

20. Eşire 17, 8; şi 14. 

21. 3ud. 1, 16. 



înapoi la locul său, şi Valac încă 

s'a dus Ia casa^sav" 

t ^ CAP. 25. 

Pedeapsa pentru idololatfie şi des- 
frânare. > 

Şi a poposit Israil în Satin, şi s'a 
spurcai poporul curvind cu fetele 
lui Moav. ;1 

2. Şi i-au chemat pre ei la jert- 
fele idolilor săi, şi au mâncat- po- 
porul din jertfele lor, şi s'a închi- 
nat idolilor lor. 

3. Şi s'a închinat Israil lui Veelfe- 
gor, şi s'a mâniat cu iuţime Dum- 
nezeu pre Israil. 

4. Şi au zis Domnul către Moisi: 
ia pre toate căpeteniile poporului, 
şi arată pre ei pildă Domnului îna- 
intea soarelui, şi se va întoarce iu- 
jimea mâniei Domnului dela Israil. 

5. Şi a zis Moisi neamurilor lui 
Israil: ucideţi fiecare pre casnicul 
ş$\i, care s'a închinat lui Veelîegor. 

6. Şi iată un om din fiii lui Israil 
venind, a apropiat pre fratele său la 
o madiancă înaintea lui Moişi,^} 
înaintea a toată adunarea fiilor lui 
Israil, iar ei plângeau la uşa cortului 
mărturiei. 

7. Şf văzând Finees feciorul lui 
Eleazar fiul lui Aaron preotul, s'a 
sculat din mijlocul adunării, şi luând 
în mână suliţa, t 

8. A intrai dinapoia omului isratî- 
tean în bordeiu, şi i-a junghiat pre 
amândoi, şi pre omul israiltean, şi 
pre femeie prin mitra ei, şi a înce- 
tat bătaea dela fiii lui Israil. 

9. Şi cei morţi într'aceasiă bătae 
au fost douăzeci şi patru de mii. 

10. Şi au grăit-Domnul către Moisi, 
zicând: 

11. Finees feciorul lui Eleazar fiul 



25T 1. Eşire 34, 16. 3. 31, 16; Osie 9, 10. 

4. Isus Navt 22, 17; H 2 Lege 4, 3. Eşire 
32, 27. 7. Eşire 6, 25; Ps. 105, 30. 

9. 1 Cor. 10, 8. 



lui Aaron preo.tul a «pofolif mâ- 
nia mea de căfre fiii tul IsraiJf râv- 
nind pentru mine râvnă înfru ei, şi 
n'am pierdui -pre fiii lui Israil înfru 
râvna rheeu, 

12. Aşâ am zis: iată eu am dat 
lui legătură de pace. 

'13. Şi va îi lui şi seminţiei lui 
dup'ă dânsul legătura preoţiei veş- 
nică, că a răvnit pentru Dumnezeul 
sătf, şi s'a rugat pentru fiii lui Israil. 
' t4. Omul israiltean, care s'a jun- 
ghiat împreună cu madianca se nu- 
meâ Zamvri, feciorul lui Salo mai 
marele casii seminţiei lui Simeon. 

15. Iar femeia madiancă cea jun- 
ghiată Hasvi, fala lui Sur mai mare- 
lui 1 neamului Omot ai casei semin- 
ţiei cei mai alese a lui Madiam. 

16. Şi au grăit Domnul către Moisi, 
zicând: 

17. Vorbeşte fiilor lui Israil, şi le 
spune: • •. 

18. Invrăjbi{i-vă cu Madiamitenii, 
şi-i omorîţi pre ei, că vă vrăjml- 
şeşc vouă cu vicleşugurile, cu care 
v'au viclenii pre voi prin Fogor şi 
prin Hasvi, fata măi marelui Iui Ma- 
diam; sora lor cea junghiată în ziua 
junghierii pentru Fogor. 

CAP. 26. 

Numărarea din nou a foporiiluij 

Şi a fost după bătaea această au 
grăit Domnul către Moisi şi că- 
tre Eleazăr "preotul, zicând: 

2; Numără căpetenia a toafă rr a^ 
dunărea fiilor lui Israil dela două* 
zeci de ani şi mai sus, după ca- 
sele seminţiilor lor, tot cel ce poate 
teşî la războiu întru Israil. 

3. Şi au grăit Moisi şi Eleazar pre- 
otul cu dânşii în Aravoful lui Moav 
la Iordan despre Ierlhon, zicând: 



12. Ps. 105, 31. 13. 1 Paratip. 6, 4. 
15. 31, 8. 18. flpoc. 18, 6. 
26. 2. l, 3; Eşite 30, 12. 3. 22, 1. 



4 douăzeci de ani şi mai sus 
pNcurrî i-au poruncit Domnul lui 
Moisi şi liilor lui Israil, carii au ieşit 
din Eghipet. . ' r > 

5. Ruvim cel înfâiu 'născut efl lui 
Israil; şi fiii lui Ravim, Enoh, şi po- 
porul lui Enoh dela Fallu; .poporul 
lui Fallu. 

6. Dela Asron, poporul iui Asrbn. 
Dela Harmii . poporul lui Harmi.' 

7. Acestea sunt noroadele luî Ru- 
vim, şi a fost numărul lor spalruzfeci 
şi trei de mii, şapte sute '.treizeci; 

8. Şi fiii lui Fallu, Eiiav. t 

9. Şi firi lui Eliav, Namuifc şi Da* 
lan şi Aviron, aceştia sunl"\cei ce 
s'au ales din adunare, aceştia sunt 
carii au stătut îrrrrirotiva lui Moisi 
şi a lui Aaron întru adunarea lui 
Core .întru împrotivire Domnului. 

10. Şi deschizându-şî pământul 
gura sa, i-au înghiţit pre ei -şi pre 
Core, murind cu ceata lui, când a 
mâncat focul pre cei două sate cinci* 
zeci, si s'a făcui spre semit/ ! « 

lh Iar fiii lui Core n'au marile 
12. Şi fiii lui Simeon: popojullii- 
lor lui Simeon: dela Namuiîf pâpo- 
rul lui Namuil, dela Iamui, pop4itu3 
lui îamin, dela Iahin, poporul lui 
Iahin. -* 
;33î Dela Zara, poporul lui Zara, 
dela Saul, poporal lui Saul. ; 

14. Acestea sunt popoarele lui Si- 
meon, în numă^de douăzeci şi două 
de mii dou&^ute. 

15. Fiii lui Gad după popoarele 
lor: dela Sajoti, poporul lui Saîon, 
dela Anghi, poporul lui Anghi, dela 
Suni, poporul lui Suni. 

16. Dela Azeni poporul lui Aâeni, 
dela Âddj, poporul lui Addi. 

17. Dela Âroadi, poporul lui Aroadi, 
dela Ariil, poporul lui Ariil. 

18. Acestea sunt popoarele fiilor 



4. 1, 1, 2, 3. 5. Fac. 46, 9% Eşice 6, 14; 
1 PataUp. 5, 1. 9. 16, 1,2. 10. 16, 2, 32. 
12,. Eşire 6, 15. 15. Fac. 46, 16. 



lui Gad în număr de pa&uzeci şi 
palru de mii şi cinci suie..- 

19. Iar îiii lui Iuda: hvşi' Avtlan 
şi Silon şi Faics $i Zan-a, şi a mu- 
rit Ir şi Avnan în pâmântul Hanaan. 

20. Şi au îosj fiii lui luda după 
noroadele lor: dela Silon, poporul 
lui Silon, dela Fares, poporul lui 
Fares, dela. Zara poporul lui. Zara. 

21. Şi au.josi fiii lui Fares, dela 
Asron, poporul lui Asron, dela la- 
muri, poporul lui Iarnun; 

22. J^mgtmsvM noroadele lui luda 
în număr de şaptezeci şi şase de 
mii cin^i sute. 

23. Şi fiii lui Isahar după popoa- 
rele lor: dela tola/poporul lui Tola, 
dela Fua, poporul lui Fua. 

24. Dela Iasuv, poporul lui Iasuv, 
dela Samram, poporul lui Saniram; 

25. Acestea sunt popoarele iui Isa- 
har, în număr de şaizeci şi patru 
de mii palru sute. 

26. FH| Iţii Zavulon după popoa- 
rele lor: dela Sared, poporul lui 5a- 
red;,dela Allon, poporul lui Allon, 
delaAlil, poporul lui Alil; 

27. Aceslea sunt popoarele lui Za- 
b.ulon 4n nufnjfr de şaizeci de mii 
cinci sute. 

28. Fiii ,lui losiî după popoarele 
lor: Manasi şi Efraim. 

29. Fiii lui fanaşi: dela Mahir, po^ 
porul lui Mahir .şi Mahir a născut 
pre Galaad; dela Galaad, poporul 
lui Galaad. 

30. Şi aceştia sunt fiii lui Galaad : 
dela Ahiezer, poporul lui Ahiezer, 
dela Heleg, poporul lui Heleg. 

31. Dela Esriil, poporul lui Esriil, 
dela Sihem, poporul lui Sihem. 

32i Dela Simaer, poporul lui Si- 
maer, şi dela Ofer, poporul lui Ofer. 

33. Şi dela Salpad feciorul lui Ofer 
nu s'a născut lui feciori fără numai 



19. Fac. 33, 7-10; şi 46, 2. 21. Fac. 46, 12. 
26. Fac. 46, 14. 29. Is. Navi 17; 1. 
23. 27, 1. 



fete; şi acestea](mintjşnumele feMor 
lui Salpâd^ Mala sioNua ^ E^la şH 
Melha şi Tersa. : ■ ' «Sffe 

34. Acestea sunt popoarele lui Mâ- 
nasî în număr de cincizeci; şi două 
! de mii şapte sute. \ ' 

j .,n3l). Şit.aceştla a jsunl fiii lui Efreitn: 
, dela Sutala, poporul lui Sutala,* de 
la Tanah, poporul lui Tanah- 

36. Aceştia sunt feciorii lui Sutala; 
dela Eden, poporul Iui Eden. Ace- 
stea sunt popoarele lui Efreitn îtt 
număr de treizeci şi două de mii 
cinci sule. 

. 37. Acestea sunt popoarele fiilor 
lui Iostf, după popoarele lor. 

38. Fiii lui Veniamin după popoa- 
rele lor: dela Vale, poporul iui Vale, 
dela Asivir, poporul lui Asivir, dela 
Iahiran, poporul lui Iahiran. 

39. Dela Sofăn, poporul lui Sofan. 

40. Şi au fost feciorii lui Vale: 
Adar şi Noeman, dela Adar popo- 
rul lui Adar, dela Noeman, poporul 
lui Noenian. >.n • v 

41. Aceştia suttt, iii lui Veniamin 
după popoarele lor în număr de pa- 
truzeci şi cinci de mii cinci suite. 

42. Şi fiii lui Dan după popoarele 
lor*, dela Same, poporul iui Same. 
Acestea sunt popoarele lui Dan după 
popoarele lor. * 

43i Toate popoarele lui Same în 
număr de şaizeci şi patru de mii 
pat.ru sute. ; -. ' . • 

44. Fiii lui Âsir diipă popoarele 
. lor: dela lamin, poporul lui lamin, 
; dela lesu, poporul lui lesu, dela Va- 
ria, poporul lui Varia. 

45. Dela Hover, poporul lui Hover, 
dela Melhiil, poporul lui Melhiil. 

46. Şi numele fetei lui Asir, Sara. 

47. Acestea sunf popoarele lui A- 
sir, în număr de patruzeci şi trei de 
mii şi patru sute. 

48. Fiii lui Neftali după popoarele 
lor: dela Asul, poporul lui Asiil, de 
la Gavni, poporul lui Gavni. 



49. Dela IesŞr, t|^$orul lur Iescr, 
jfelâi^^ti, poporul lui Selint. 

50Vj|cestea sunt popoarele lui Neî- 
fâliîîn riumăr de patruzeci şi cinci 
de mii patru sufe. 

51. Acesta este numărul fiilor lui 
Israil: şase sute una mii, şaple siile 
treizeci. ■ - 

52. Şi au grăit Domnul către Moisî, 
zicând: • 

53. Acestora se va împărţi pămân- 
tul să-1 moştenească după numărul 
numelor lor. ' 

54. Gelor mai mulţi, mai multă mo- 
şie ie vei da, şi celor mai putini, mai 
puţină moşie le vei da; fiecăruia după 
cum s'a socotii li se va da lor moşie. 

55. Cu sorţi se va împărţi pămân- 
tul, anume după neamurile semin- 
ţiilor lor vor luâ moşie. 

56. După sorţi vei împărţi lor mo- 
şie^ între mulţi şi între puţini. 

57. Şt fiii lui Levî după popoarele 
lor : dela {jfterson, poporul lui dher- 
son, dela Cat, poporul lui Cat, dela 
Merari, poporul Iui Merari. 

58. Acestea sunt popoarele fiilor 
lui Levî: poporul lui Loveni, popo- 
rul lui Hevron, poporul lui Cofe şi 
poporul lui Musi. 

59. Şi Cat a născut pre Amram, 
iar femeia lui Amram se numeâ lo- 
haved fata lui Levî, care a născut 
pre aceştia lui Levî în Eghipef, şi 
a născut lui Amram pre Aaron şi 
pre Moisî şi 4 pre Mariam sora lor. 

60. Şi s'a născut lui Aaron: Na- 
dav şi Aviud şi Eieazar şi Ifamar. 

61. Şi au murit Nadav şi Aviud, 
când au adus ei foc strein înaintea 
Domnului în pustia Sinai. 

62. Şi au fost numărul lor două- 
zeci şi frei de mii, toată partea băr- 
bătească dela o lună şi mai sus, 
că nu s'au numărat între fiii lui Is- 

51. 1, 46. 54. 33, 54. 55. 33, 54; 36, 2; 
Is. Navi 11, 23. 57. Eşite 6, 17-19. 

59. Eşire 2, 1, 2. 61. Leviti, 10, 1, 2; 
1 Parai. 24, 2. 62. 1, 49. 



rail, pen&ucă nu s'au dat lor mo- 
şie întru, fiii lui Israil. 

■ 

63. Şi aceasta este socoteala lui 
Moisî şi a >ttfi Eieazar preotul, carii 
au numărat preîiii lui Israil în Ara- 
voful Iui Moav la Iordan despre Ie- 
rihon. , s 

64. Şi înfr'aceştia n'a fost om din 
cei număraţi de Moisî şi de Aaron, 
carii au numărat pre HiiUui Israil 
în pustia Sinai. '• 

65. Că au fost zis lor Domnule că 
cu moarte vor muri în pustie^ şi tfau 
rămas din ei nici unul, afară de Ha- 
lev fiul lui lefoni şi lsus al lui Navi. 

CAP. 27. 

Lege pentru moştenire. * Isbis Navi că- 
petenie în . locul lui M&isV. • 

Si mergând tetele lui Salpaad fecib- 
j rul lui Ofer, feciorul lui Galaad, 
feciorul lui Mahir din poporul lui 
Manasî, din fiii lui Iosif, şi acestea 
sunt numele lor: Maala şi Nua şi 
Egla şi Melha şi Tersa. * 

2. Şi stând înaintea iiii Moisî, şi 
înaintea lui Eieazar preotul, şi îna- 
intea boierilor, şi înaîn'feâ a toată a- 
dunarea la uşa corralui mărturiei, 
au zis: 

3. Tatăl nostru 'a murit în pustie, 
şi el n'a fost îniru adunarea, care 
a stătut împreitivă înaintea Dom- 
nului, întru adunarea lui Core, care 
pentru păcatul său a murit, şi fe- 
ciori nu s'au născut lui. 

4. Drept aceea ca să nu se stingă 
numele tatălui nostru din poporul 
său, căci n'are el fecior, dafirne nouă 
moşie între fraţii tatălui nostru. 

5. Şi a adus Moisî judecata lor 
înaintea Domnului. 

6. Şi au grăit Domnul către Moisî, 
zicând: 

7. Drept au grăit fetele lui Sal- 

64. 1, 2; 3, 46. 65i. 14, 26; 29, 35;. 1 Cor. 
10, 5, 6. *'V", 

27. 1* 26, 33; 3§j ii. 2. tsus Navi 17, 30. 
3. 14, 35; şi 26, X. 36, 1, 2. 



NUMERII 27-28 



209 



paad, să le dai lor să aibă moşie în- 
tre fraţii ialălui său, şi să te dai lor 
loată moşiea tatălui. 

8. Şi să grăeşfi fiilor lui Israil, i 
zicând: de va murî vre un om, şi nu 
va aveâ feciori, veţi da moşiea tui 
fetei lut. 

9. Iar d« nu va aveâ nici fată, 
veţi da moşiea fratelui lui 

10. Iar de nu va aveâ nici fraţi, 
veţi da moşiea fratelui tatălui său. 

11. Iar de nu va aveâ fraţi tatăl 
lui, veţi da moşiea rudeniei cei mai 
'de aproape din neamul lui, să mo- 
ştenească cele ce sunt ale lui. Şi 
va îi aceasta fiilor lui Israil drep- 
tate de judecată, după cum au po- 
runcit Domnul lui Moisî. 

12. Şi au zis Domnul către Moisî: 
sue-te în muntele cel dincolo de Ior- 
dan, acesta este muntele Navan, şi 
vezi pământul lui Hanaan, careul dau 
eu fiilor lut Israil moştenire. 

13. Şi-l vei vedea pre el, şi te vei 
adaoge la poporul tău şi tu, după 
cum s'a adaos Âaron fratele tău în 
muntele Or. 

14. Pentracă aţi călcat cuvântul 
meu în pustia Sinai, când se îm- 
protiveâ adunarea, ea să mă sfin- 
ţească, nu m'aţi sfinţii la apă îna- 
intea lor, aceasta este apa pricei la 
Cadis în pustia Sinai. 

15. Şt a zis Moisî către Domnul-. 

16. Să socotească Domnul Dum- 
nezeul duhurilor şi a tot trupul, om 
preste adunarea ta aceasta. 

17. Care va ieşi înaintea feţii lor 
şi va intră, şi care îi va scoate 
şi-i va băgă pre ei, şi să nu fie a- 
dunarea Domnului ca nişte oi fără 
de păstor. 

ţB. Şi au grăit Domnul către Moisl, 
zicând: ia la tine pre Isus fiul lui 
Navî om, care are duh întru sine, 
şt vei pune mâinile fale preste el, 

12. R 2 Lege 32, 49. 13. 31, 2. 14. 20, 
12; fi 2 Lege 32, 51. 16. 16, 22; Evr. 12^ 9. 
17. 3 Imp. 22, 17. 18. R 2 Lege 3, 21 ; 31, 3. 



19. Şi-l vei pune pre el înaintea 
lui Eleazar preotul, şi vei da lui po- 
veţe înaintea a toată adunarea, şi 
i porunceşte pentru el înaintea lor. 
20; Şi vei da mărirea ta preste el, 
ca să-t asculte pre el fiii lui Israil. 

21 . Şi înaintea lui Eleazar preotul 
va stâ, şi-l vor întrebă pre el de ju- 
decata arătărilor înaintea Domnului, 
prin rostul tui va ieşi, şi prin ro- 
stul lui va intrâ el, şi fiii lui Israil 
cu toţi odată şi toată adunarea. 

22. Şi a făcut Moisî după cum 
i-au poruncit lui Domnul Dumnezeu, 
şi luând pre Isus, 1-a pus înaintea lui 
Eleazar preotul şi înaintea a toată 
adunarea. 

23. Şi a pus mâinile sale preste 
el, şi 1-a aşezat pre el după cum au 
poruncit Domnul lui Moisî. 

CAP. 28. 

y ... ^ 

Lege din nou fentru oarecare jertfe. 

Si au grăit Domnul către Moisî, 
j zicând : 

2. Porunceşte fiilor lui Israil, şt 
grăeşte către ei, zicând: darurile 
mele, dările mele, jertfele mele cele 
de miros cu bună mireazmă să păr 
zi ţi a le aduce mie la sărbătorile 
mele. 

3. Şi să zici către ei: acestea sunt 
jertfele mele, care să le aduceţi Dom- 
nului, miei de câte un an curaţi doi 
înfr'o zi, pentru ca să nu înceteze 
arderea de toi. 

4. Un miel veţi jertfi dimineaţa, şi 
a] doilea mici veţi jertfi seara. 

5. Şl vei aduce a zecea parte a 
unui iîi făină curată pentru jertfă 
stropită cu untdelemn în a patra 
parte a unui in. 

6. Ardere de tot neîncetată, care 
s'a făcut în muntele Sinai întru mi- 
ros de bună mireazmă Domnului. 

21. Eşite 28, 30; Lev. 8, 8. 
28. 2- Lev. 3, 11. 3. Eşire 29, 38. 5. 15, 
4; Lev. 2, 1; Eşire 29, 40. 



210 



7. Şi turnarea ei a patra parte a 
unui in la un miel întru cel sfânt 
vei turna turnare de vin Domnului. 

8. Şi a! doilea miel îl vei aduce 
de către seară cu jertfa lui, şi cu 
turnarea lui îl vei aduce întru mi- 
ros de bună mireazmă Domnului. 

9. Şi în ziua sâmbetelor veţi a- 
duce doi miei de câte un an, - cu- 
raţi, şi doul5 a zecea de făină cu- 
rată pentru jertfă cu untdelemn stro- 
pită, -şi turnare. • "■ ;■ 

10. Aceasta este arderea dc lot 
în fiecare sâmbătă, afară de arde- 
rea de tot cea de pururea, şi tur- 
narea ei. , 

11. Şi la lună nouă veţi ; aduce 
ardere de fot Domnului doi viţei de 
eireadă, şi un berbece, şi şapte miei 
curaţi de câte un an. 

12. Trei a zecea de făină curată 
stropită cu untdelemn la un viţel, 
şi două a zecea de făină curată stro- 
pită cu untdelemn, lâ un berbece. 
.. .13» 0 zecime de făină curatăstro- 
pită cu untdelemn, la un miel, jertfă 
miros de bună mireazmă aducere 
Domnului. ■'• 

14. Turnarea lor jumătate de in 
de vin va fi la un viţel, şi a treia 
a unui in va fi la un berbece, şi a 
patra a unui in va îi la un miel: 
această ardere de tot în fiecare- lună 
la 1 unele anului. - - 

15. Şi un ţap din capre pentru 
păcat Domnului, afară de arderea 
de tot cea deapurureă se va face, 
şi turnarea lui; 

16. Şi în luna dintâiu în patru- 
sprezece zile ale lunei, Paştele Dom- 
nului. : i • 

17. Şi în ziua a cincisprezecea a 
lunii aceştia sărbătoare, şapte zile 
azime veţi mânca. 

18. Şi ziua cea dintâiu chemare 

7. 15, 5. 9. Mat. 12, 5. 11. 10, 10. 
14. 15, 5. 16. Eşire 12, 15; 23, 15; 34, 18; 
Lev. ,23, 5. 17. Eşite 12, 18; H 2 Lege 16, 8. 
ÎS. Lev. 23, 7. 



sfântă va îi vouă, nici un lucru de 
slujbă să nu faceţi. 

19. Şi veţi aduce ardere de toi 
jertfă Domnului doi viţei de eireadă, 
un berbece, şapte miei de câte un 
ari curaţi vor îi vouă. 

20. Şi jertfa lor de făină curată; 
stropită cu untdelemn, trei a zecea 
la un viţel, şi două a zecea la un 
berbece veţi. aduce. - 

21. Câte o zecime de fiecare miel-; 
la cei şapte miei. ; i* , ' 

22. Şi un ţap din capre jertfă pen- 
tru păcat, spre împăcarea voastră. 

- 23. Afară de arderea de tot dea- 
purureâ cea de dimineaţă, care este 
arderea de tot neîncetată, veţi face 
acestea. .1 : - ' - : 

24. După acestea veţi aduce în 
fiecare zi în cele şapte zile, dar jertfă 
întru miros de bună mireazmă Dom- 
nului, afară de arderea de, fot cea 
de pururea vei face turnarea ei. 

25. Şi ziua a şaptea numită sfântă 
va îi vouă, nici un lucru de slujbă 
să nu faceţi întru -aceeai 

26. Şi în ziua cea de pârgă, când 
veţi aduce jertfă nouă. Domnului a 
săptămânilor, chemare; sfântă va fi 
vouă; nici un lucru de slujbă să nu 
faceţi. 

27. Şi veţi aduce arderi de. tot în- 
tru miros de bună mireazmă Dom- 
nului, doi viţei din eireadă, un ber- 
bece, şapte miei de câte un an cu- 
raţi. ' • ■ 

28. Jertfa lor făină curată ameste- 
cată cu untdelemn : trei a zecea la un 
viţel, şi două a zecea la un berbece. 

29. Câte o zecime de fiecare miel, 
din cei şapte miei. 

30. Şi un ţap din capre pentru 
păcat, ca să se roage spre împă- 
carea voastră; 

31. Afară de arderea de fot cea 
deapurureâ, şi jertfa lor veţi face mie, 
curaţi vor fi vouă, şi turnările lor. 

26. Eşire 23, 16; H 2 Lege 16, 10. 



NUMERI! 39 



211 



CAP. 29. 

Jertfe la ziua f-a, a jO-a..şi a- 15-a a 
• lunei a 7-a. 

Si în luna a şaptea, ziua dinfâiu 
a lunei chemare sfântă va fi vouă, 
nici un lucru de slujbă să nu faceţi, 
zi însemnată va fi vouă. 

2. Şi veţi aduce arderile de tot în- 
tru miros de bună mireazmă Dom- 
nului, un viţel din vaci, un berbece, 
şi şapte miei de câle un an, curaţi. 

f 3. ! ierlfa lor, făina" curată ameste- 
cată cu untdelemn, trei a zecea la un 
viţel, şi două a zecea la un berbece. 

4. Câte o zecfrrie de fiecare iniei 
lâ' cei şapte miei. 

5. Şi un jap din capre jertfă pen- 
tru păcat; spre împăcarea voastră. 
; 6J Afară de ardetfle de fot ale lu- 
tief nouă; şi jertfele lor, şi turnările 
îof, şi arderea de fot cea deapurii- 
rea, şi jertfele tor,* şi turnările tor, 
după rânduiala lor întru miros de 
bună 1 mireazmă Domnului. 

■ '■'7. Şt a zecea a lunii aceştia che^ 
mare sfântă va îi vouă, şi să mâh- 
niţi sufletele voastre, ; şi nici un lu- 
cru să riu faceţi. 

8. Şi veţi aduce arderi de tot în- 
tru miros cu bună mireazmă Dom- 
nului; jertfă Domnului un viţel din 
cireatfă, un berbece, şapte miei de 
câte un an, curaţi vor fi vouă. 

9. jertfa lor, făină curată ameste- 
cată cu untdelemn,' trei a zecea la un : 
viţel, şi două a zecea la un berbece. 

' 10. Câte o zecime de fiecare miel 
la cei şapte miei, şi un ţap din ca- 
pre pentru păcat, spre împăcarea 
voastră. 

11, Aîar& de cel pentru păcai\al 
îittpâfeSriii şi arderea de ţoi cea dea- 
pururea, fertîacr şi turnarea ei după , 
rânduiala ei întru miros de bună 
mifeazrhă aducere Domnului. 

29. 1- kev. 23, 24. 7. Lev. 16,- 2?: 23, 1.1. 1 
8. 28, 19! şi loem 7, 37. > 



'• 12. Şi ziua a cincisprezecea a lunii 
aceşfta a -şaptea, chemare" sfântă va 
îi vouă, nici un lucru de slujbă să 
nu faceţi, şi să ţineţi sărbătoare Dom- 
nului şapte zile. k ; ^ " i 

13. Şi să aduceţi arderi de fot 
jertfă întru miros de bună mireazmă 
Domnului, în ziua dinfâiu treispre- 
zece viţei din vaci, doi berbeci, pa- 
trusprezece miei de câte un an, cu- 
raţi vor fi vouă.- ? ' :? 
-14.î Jertfele lor făină curată ame- 
stecată cu untdelemn, trei a zecea 
la un viţel din cei treisprezece viţei, 
şi două a zecea la un berbece din 
cei doi berbeci. > ^ 

15. O zecime de fiecare^ miel ta 
cei patrusprezece miei. - 

16. Şi un ţap din capre jertfă pen- 
tru păcat afară de arderea de fot 
cea de pururea, jertfele lor, şi tur- 
nările lor. = - : ' 5v 

17. A doua zi doisprezece viţei, 
cloi berbeci şi patrusprezece miei 
de câte un an, curaţi. ; : o- - 

18. Cu jertfa lor şi turnarea lor 
la vitei şi la berbeci' şi la-miei după 
numărul lor, după>rânduiăîâV • 

19. Un ţap din capre jertfă pentru 
păcat, afară de arderea de tof cea de 
pururea, jertfele -lor -şt turnările tor. 

- 20." A ! treia zi, l unsprezece viţei, 
doi berbeci şi patrusprezece miei 
de câte Un an, curaţi. 

Jertfa lo> şi ' turnarea lor la 
viţei şi la berbeci şi la' miei după 
rfljrnârul lor, după rânduiată; - ; 

221 Şi urî Jap i din capre jerffăpert-- 
tru păcat, afară de arderea de tot cea 
de pururea, jertfele şi turnările lor. 

23. A patra zi, zece viţei, doi Ber- 
beci, patrusprezece miei de câte un 
an, curaţi; " ; 

- 24. Jertfele lor, şi turnările lor la 
viţei şi la berbeci şi la miei după 
numărul lor, după rânduiată. 

25; Şi un ţap din capre jertfă- pen- 

12. Lev. 23, 34-43. ' ' " 



212 



NUMI» 29-30 



im ; ftŞţal, ajajŢăj de arderea, de toi 
cea.de pururea, jertfele Iar şjy, tur? 
nării? lor. 

A, cin cea zi, np^ăs viţejfc, doi 
berbeci, patrusprezece miei de cale 
un ajă, curaţi. 

27v Jertfele, lor şi ; turnările lor, La 
vfţe^ şi la^ berbeci şi la rnM dup,ă 
nj^8ft&lQr, : dur$4tânduiaiăj i ţ 

28.: Şi cwi Nffi din capre jerftfărpj?ri! 
tru păcat afară de arderea . de tot 
cej^de, pjţţttre^ jerljele, !#; şi tur- 
nărţis lor. 

2% Ai şasejt zi opt vi (ei, doi ber- 
beci, pjytfwş p,ţezeşce,,rjji^i de sMz, un 
an, curaţi. 

3£k« Jertfele l©r ; şi f^i^te/îo* Ja 
vitei şi la beibeci şiş la jsiei după 
nurnăfu^lor,, 4uft^rli9dujil% 

31. Şi un (ap di$ capre je.rti^pejk 
tru păcat,, aiară^ d|e , ardeţea de tot 
cea de pururea, jertfele loc şi teţţ? 
iţătile 

32. AfiŞ^ie a, z ţ, şaptCi vijej, doi 
berbeci, patruşp§e£ece miei de- c% 
un an,, curaţi.; 

33. jştfefe loi şj;ţ lţ4rn||nlf ,le« la 
vijei şi ; la berbeci şi la mm dm â 
numărul lor, după rânduială. 

%k ŞiîVrfc te 4*lft espj" «. ieşlfii^n? 
tnţ pâcajt, aiară de arderea. d# tot 
eca^dş, pijf^ea t jejljeje ; lor ş| hir- 
n|f ^lip,, 

35. A opta zif îş<#?re|t seipăfii 
va f i voulf nici u» lucru spre slujbă 

36. Şl vgţi aduce arderi de tot în- 
tru miros de bună mireazmă jertfă 
Dornului, un viţel, un bejb&ce şi 
şapte, miei de câlc uti an, curaji. 

37. Jertfele, lor. şi turnările lor, la 
vj|el ş\ ia ber,bece şi la. miei, după 
numărul lor, după rânduiaia lor.. 

3%, Şi uî\ (ap din capre jejtfă pen- 
tru păca4 ; afară.de aţderea de tot, cea 
de pururea» jerlîeje şi hir,nărite lor. 

39. Aces4ea,veţi face J}om&uu*i în 



sărbătorile voastre,, afară de jertfele 
voastre de făgăduinţă, şi afară de 
cele de bună voea voastră, şi de 
arderile de lot ale voastre, şi de jert- 
fele, voas^e» şi d^ fMrrţărrjle voastte* 
şi de jeitfelej ceje t; d*. mânfaiu aţfc 
voastre, 

CAP. 30. 

Pentru făgaduinţi. 

Qi a grăit Moisî fiilor lui lsrail, 
Qdupă toate câfe an poruncit Dom- 
nul lui Moisî. 

2. Şi a grăit Moisl către mai marii 
neamurilor fiilor lui lsra.il, zicând : 
acesta este cuvântul, care I au po- 
runcit Domnul. 

3. Omul care. va, face îăgăduinţă 
Domnului, sau se vg jura legârtdu-.se 
pj? sufletul său, să- nu- şi calce, cu- 
vântul său; toate câte vor ieşi din 
guralui,, să -le facă. 

4. Iar de va face o. femeie făgă- 
duinţă Domnului, legâtuju-se din tt- 
nereţe încă fiind în casa tatălui său» 

5,, Şi va auzi tatăl ei făgăduinţele 
ei, şi, legătura ce a pns^asupra su- 
fletului său, şi va tăce.âatatăf ei, vor; 
slâ toate făgăduinţei? ei ,şi ori-cu ce 
şi-a legat sufletul său, va rămânea?. 

6. Iar dacă tatăl ei nu ar vroî, ort 
în ce zi va afla toate făgăduinţele ei 
şi legăturile, care le^a pus asupra; 
sufletului său, nu vor slâ, şi Dom- 
nul o va iertă pre ea, că n'a vxut 
tatăl ei. 

7. Iar de va fi măritată şi şi-a 
luat aşupră^i o făgăduinţă^ sau a 
rostit -gura ei^ceva cu l( care şi--a le,- 
gat sufletul său; 

% pe, va auzi bărbatul , ei,, şi va 
tâceâ. câad, a auzii, arunci., vor stâ 
foaJ& făgăduinţele, ei, ş^ ori. cu- ce 
şi-a. legat suflejul săti, va .rărtjâaeâ» 

9. Iai ; dacă,bărbatul nu vş vţeâ». 
îndată ce a aflat foate făgăduinţele: 



35, Lev. 23, 36; loan 7, 37. 



30. 3. n 2 Leg«,23, 2U 



NUffl&ÎI 30-31 



şi IegtîuMe ei îtâte a ?pîfs asupra 
SiifletuMi %ăii, iru Wr răttiiheâ, ei 
bărbatul ei rfa vrut, ţi Domnul 0 
va iertâ pre ea. 

*tO. lir : făQâiiiinţă ^Wtavei, şi a 
cel lăsate de bărbat, câte se Va fă- 
gădui asii^fa âutotriui -sâii, vor ră- 
rtiffieâ ei. 

11. 'Iar de Va îate în casa băr- 
batului sau iăgldWnţâ sa, sau le- 
gătura sa cea cu jurământ asupra 
sufletului său> 

i!2. Şi va âîizl feăt'batul el, şi ht- 
rhic nu Va zice ei, nici se vă îm- 
prolivi, vor siâ toate făgăduinţele 
ei, şi foaie legăturile ei câte a pus 
asupra ^fierului său, vor rămânea 
asupra ei. 

13. far dacă bărbatul ei nu va 
vreâ îndată ce va auzi, toate câte 
Vor ieşî din fciaiele ei, orice făgă- 
duinţe şi orice legături asupra su- 
fletului său, tiu vor rărhâneâ ei, că 
bărbatul ei le-a stricai, şi Domnul 
o vâ iertă pre ta. 

T4. Toată făgăduinţa Şi tot jură- 
mântul de legătură, care mâhneşte 
sufletul, bărbatul ei îl va întări ei, 
şi *>ăfbâftil ei îl Va luâ dela ea. 

15. iar tăcând de va tăcea din zi 
în zi, Va întări toate făgăduinţele ei, 
şi irotărîrifc *:ele de pfeste ea le vă 
întări €i, pentru că a tăcut în ziua 
în care a auzit. 

^6. Iar dacă le va strica birbaful 
&t, după ziua îh cafe a auzit, el 
Vă iiitrtâ păcatul. 

17. Acestea sunt poruncile câte 
au rânduit DtirnMil lui Moisi, tnîrc 
bărbat Şi între femeie, şi între tată 
şi îrître iată, până este iârrără în 
casa iaiălui său. 

CAP. 31. 

Israil birueşte din nou pe Madiamifi 
cu mare pradă. 

«Pi au ^rrăît Domnul către Moisî, 
Vzicând: 



2. fbvăţueffe pre fiii lui israil la 
biruinţă ^âTSufră Mâldf|»iienHbf, şi 
a^oi le vei afliagefe imparul Un. 

3. Şi ţr-gtitif M&iti clîre ^pdpor, 
zicând: înfrarmaţi din voi bărbaţi, 
şi -Vi războiţi înaintea Domnului ă- 
supra lui Madiam, Ca să daţi iz- 
bândă Domnului din Madiam. 

4. Câte o mie din fiecare semin- 
ţie, din ÎOâfe iemînţiie 1iil6îiui îs- 
râil îiimiteji să se războiască. 

5. Şi s'au numărat din miile lui 
Israil, câte o mie He Iteca? e semln- 
|le, dWăSpfeztCe mii ifeijăfbaţi îti- 
trarmafi spre râibolu. 

6. Şi i-ău trimis pre ei Moisî, câte 
b mie din fiecare seminţie cu pu- 
terea lor, şi FitreîeS îiui liii Eleazar 
feciorul lui AaromprebuJl, şi vadele 
cele sfinte şi tfâtrtbifele de semnale 
în mâinile lor. 

7. Şi a dat războiu asupra lui Ma- 
diam, precum au poruncit Domnul 
lui Moisî, şi a ucis toată ^partea băr- 
bătească. 

8. Şi pre împăraţii lui Matfiimi-au 
ornorît împreună cu fănijii lor, şi 
pre Evin şi pre Rocon şi pre Sur 
şi pre Ur şi pre Rovoc, cinci îm- 
păraţi ai lui 'Maâtam, şi pfeltalaâm 
feciorul iui Veor î^a omorfttu saisia. 

9. Şi femeile Iii Madiam le-au ro- 
bit, şi averea lor şi vilele lor şi 
toate agoniseleîe lor şi puterea lor 
o au robit. 

10. Şi toate cetăţile lor în care 
lăcuiau ei şi sălaşele lor le%u ars 
cu foc. 

11. Şi au luat *!©a1ă prada lor şi 
toate jafurile lor, dela om până la 
dobitoc. 

12. Şi au adus la Moisî şi fe E- 
leazar preotul şi la foţi fiii lui Is- 
rail, fobimea şi jaf urile şi ^prada in 
tabără în Aravoful lui Moav, care 
este lângă Iordan despre Ierihon. 

01.-^. 27,13. &2"5,'18. <S.BuS $fefVli3, 21. 
11. H 2 Lege 20, 14. 



214 



NUMERII 31 



r: ţ3.v^Şi:i-if ;ie;ş^4^is^# Eţeazar 

întâmpinarea lor» afară de tabără. 
t ;14-Şi s'a mâniat Moisî pte, cei 
piaţ-triari: ai oştirii, preiei: :pres^ 
mii şi pre cei preşfe sute, carii ve- 
neau dela bătaea războiului. 

15., Şi a zis către ei Moisî: pen* 
trace aţi prins vii pre femei ? 
- 16. Că acestea au făcut pre fiii lui 
Israil -după cuvântul lui Valaarn, ca 
să părăsească şi şă. calce cuvântul 
Domnului, pentru Fogor, şi s'a fă- 
cut băfae întru adunarea Domnului. 

17. Şi acum ucideţi toată; partea 
bărbătească de toată vârsta, şi pre 
toată femeea, care a cunoscut pat 
■de bărbat, omorîti-o. 
. 18. Şi pre toate femeile care n'au 
cunoscut paf de bărbat, vii le ţineţi. 

19. Şi voi tăbărîfi afară de tabără 
şapte zile» tot cel ce a ucis pre ci- 
nevâ, şi cel ce se atinge de cel ră- 
nit,] se va curaţi a treia zi şi a şap- 
tea zi, voi şi robimea voastră, 

20. Şi toată îmbrăcămintea; ${ lot 
vaşul de piele şi tot lucrul din piele 
dCcapră şi fot vasul de lemn veţi 
curăţfc v y: 

21. Şi a zis Eleazar preotul către 
bărbaţii oştirii, carii veneau dela răz- 
boiu : aceasta este îndreptarea legii , 
care o au poruncit Domnul lui Moisi. 

22. Afară de aur şi de argint şi 
de aramă şi de fier şi. de plumb 
şi de cositor, " . 

, 23. Tot lucrul, care va frece prin 
foc, se va lămuri, însă cu apa cu- 
răţeniei se va cură(i, şi toate „care 
nu trec prin focv>or trece prin apăs 

24. Şi ve(i spălă hainele voastre 
în ziua al şaptea; ea şă fiţi curaţi, 
şi după aceasta veţi intrâ în tabără; 
-Î2J5; Şi au grăitDc|rnnul către Moisî* 
zicând.;... h 

i'v;" ' ""i k'î' r "; '> " v r : " 

25. 1 Itnp. 15, 3. 16. 25, 1, 2;-Hţ>oe s 2* -14» 
. 17. Juă,2i, 1.1, 19. 19, îl, J2; x -23. Lev* 
6, 28; 11, 33; 15, 12. ' . .-; / " V 



26. Numără capetele prăzilor ro- 
bimei, dela om până lâ dobifoc, Ut 
şi Eleazar preoţul; şi căpeteniile nea- 
murilor adunării. „-.-•: 
î 27. Şi veţi înţpărti prăzile între 
războinicii ceij ce- au ieşit la răzr 
boiu, şi între toată adunarea. ^ 

28. Şi veti osebi Domnului dela 
oamenii cei războinici, carii ieşi; la 
războiu, un suflet din cinci sute de 
oameni, şi din dobitoace şi din boţ 
şi din oi şi din asini.* ~ 

29. Şi din jumătatea., lor veti luâ, 
şi veti da lui Eleazar preotul, pârgă 
Domnului. _ 

30. Şi din jumătatea- fiilor lui Is- 
rail vei luâ din cincizeci unul, din 
oameni şi din boi şi din . oi şi din 
asini şi din toate dobitoacele, şi le 
vei da Leviţilor celor ce sunt rân- 
duiţi la slujbele cortului Domnului. 
• 31. Şi au făcut. Moisî. şi Eleazar 
preotul după cum au poruncit Dom- 
nul lui Moisî. . 

32. Şi a fost rămăşi(a, carevau 
trecut ; a, rpbirrteij eare ; au robit băr- 
baţii Cei războinici, din oii şase sute 
de mii Şaptezeci şi cinci. 

33. Şi boi şaptezeci şi diquă de rnik 
: 34. Şi asini şaizeci şi una de mii. 
; 35. Şi suflete omeneşti -ale femei- 
lor, care n'au cunoscut paf bărbă- 
tesc, toate sufletele treizeci şi două 
de mii. 

36. Şi a fost jumătatea acestora 
partea celor ce s'au dus la războiu, 
din numărul oilor trei sute treizeci 
şi şapte de mii cinci sute. 

37. Şi s'a osebit Domnului, din 
oi şase sute şaptezeci şi cinci. - 

38. Şi boi treizeci şi şase de mii* 
iar osebiţi Domnului, şaptezeci şi doi» 

39. Şi asini treizeci de mii cinci 
sute, iar osebiţi Domnului, şaizeci 
şi unul. V : " 

40. Şi suflete omeneşti şaisprezece 
mii^ iar osebiţi Dolnuului; Treizeci; 
două de suflete. ' - ^ 



215 



41. Şi a dai Mdisî partea Domnu- 
lui darea lui Dumnezeu, lui Eleazar 
preotul, după cum au poruncii Dom- , 
nul lui Moisî. 

42. Din jumătatea lui Israil, pre 
carii i-a osebit Moisî din Bărbaţii 
cei războinici. 

43: Şi a fost jumătatea adunării 
din oi. trei sule treizeci şi şapte de 
mii cinci sule. - 

44. Şi boi treizeci şi şase de mii. 

45. Asini treizeci de mii cinci sute. 

46. Şi suflete omeneşti şaispre- 
zece mii. 

47. Şi a luat Moisî din jumătatea 
fiilor lui Israil din cincizeci, una, din 
oameni şi din dobitoace, şi le-a dat 
Levijilor celor rânduiţi la slujbele 
cortului Domnului, în ce chip au 
poruncit Domnul lui Moisî. 

48. Şi au venit la Moisî toţi cei 
mai mari în oaste, carii erau preste 
mii şi preste sute. . 

49. Şi au zis către; Moisî: slugile 
tale au numărat pe bărbaţii de răz- 
boiu, carii sunt la noi,, şi ri'a lipsii 
dintre ei nici măcar unul. 

50. Şi am adus dar Domnului fie- 
care ce a aflat: vas de aur, gher- 
dan, cercei, inel, brăţare, salbă, ca 
să te rogi pentru noi Domnului. 

51. Şi au luat Moisî şi Eleazar 
preotul aurul dela ei,' ţoale sculele 
lucrate. 

52. Şi a fost lot aurul, care 1-a 
adus dar Domnului, şaisprezece mii 
şapte sute cincizeci de sicii, dela cei 
preste mii, şi dela cei preste sute, 

53. Şi bărbaţii cei războinici fie- 
care pentru sineşi a prădat. 

54. Şi au luat Moisî şi Eleazar 
preotul aurul dela cei preste mii, şi 
dela cei preste sute, şi l-au băgat 
în cortul mărturiei, pomenire fiilor 
iui Israil înaintea Domnului. j 



41. 18, 8, 19. 

53. H 2 Lege 20, 14. 



CAP. 32. ; : 

începu tul stapânirei . pământ u lui 
' Hanaan. . 

Si multe dobitoace aveau fiii lui Ru- 
j vim, şi fiii lui Gad aveau mulţime 
multă foarte. 

2. Şi au văzut pământul lui lazir 
şi pământul lui Gălaad, şi era lo- 
cul, loc de dobitoace, şi mergând 
fiii lui Ruvim şi fiii lui Gad, au zis 
către Moisî şi către Eleazar preotul, 
şi către mâi marii adunării, zicând: 

3. A tar ol şi Devon şi lazir şi 
Namra şi Esevon şi Eleali şi Se- 
va ma şi Navăv ! şi Vean. 

4. Pământul; c" are l-au dat Dom- 
nul înaintea fiilor lui Israil, este pă- 
mânt bun de hrană de dobitoace, 
şi slugile tale au dobitoace. 

5. Şi a zis: de am aflat har îna- 
intea ta, să se dea pământul acesta 
nouă robilor tăi moşie, şi să nu ne 
treci pre noi Iordanul. 

6. Şi a zis Mdisî fiilor lui Gad şi 
fiilor lui Ruvim : fraţii voştri vor mer- 
ge lâ războiu, şi voi să şedeţi aici? 

7. Pentruce întoarceţi cugetele fii- 
16 r lui Israil, ca să nu treacă în pă- 
mântul, carc-l dă lor Domnul? • 

8. Aşâ au făcut părinţii voştri, când 
i-am trimis pre ei din Kadis-Varnî, 
ca să iscodească pământul. ; 

9. Şi s'a suit în valea struguru- 
lui, şi a iscodit pământul, şi a în- 
tors inima fiilor lui Israil, da să nu 
intre în pământul, care l-au dai Dom- 
nul lor. 

10. Şi s'au mâniat cu iuţime Dom- 
nul în ziua aceea, şi s'au jurat, zi- 
când: 

11. Nu vor vedea Oamenii aceştia, 
carii s'au suit din Eghipet cei ce 
sunt de douăzeci de ani şi mai mari, 
carii ştiu binele şi răul; pământul 
care m' am jurat lui Avraam şi lui 

'32. & 13, 3; H 2 Lege 1, 22. 9. 13, 32. 
11. H 2 Lege 1, 35. 



NUMERIt 32 



Isaac şi lui lacov, pentrucă n'au 
umblat după mine. 

12. Âîară de Halev feciorul lui le- 
toni, care s'a osebit, şi Isus al 
lui Navî, că aceştia au umblat după 
Domnul. 

13. Şi s'au mânieat Domnul cu in- 
fime pre Israil, şi i-au învăluit pre 
ei în pustie patruzeci de ani, până 
ce s'a stins tot neamul, care făceâ 
rele înaintea Domnului. 

14. Iată v'aţi sculat în locul pă- 
rinţilor voştri sfat de oameni păcă- 
toşi, să mai adaogeţi încă la iuţi- 
rrrea Domnului asupra lui Israil. 

15. Că vă veţi întoarce dela el, 
ca să mai adaogeţi încă a-1 lăsă în 
pustie, şi Să faceţi fărădelege la toată 
adunarea aceasta. 

16. Şi au venit la dânsul, şi au zis : 
stâne de oi vom face aici dobitoa- 
celor noastre, şi cetăţi averilor noa- 
stre. 

17. Iar noi înarmaţi vom merge 
înaintea îiilor lui Israil până ce-i vom 
duce pre ei în locul lor, şi averea 
noastră va rărnâneâ în ceiăţi zidite 
pentru iăcuiforii pământului. 

18. Nu ne vom întoarce la casele 
noastre, până ce se vor împărţi fiii 
lui Israil fiecare în moşia sa. 

19. Şi nu vom moşteni între ei 
mai mult dincolo de Iordan şi mai 
încolo, că am luat moşia noastră 
dincoace de Iordan, despre răsărit. 

20. Şi a zis către ei Moisi: de veţi 
face după cuvântul acesta, de vă 
veţi înarmâ înaintea Domnului la 
războiu, s * 

21. Şi tot cel înarmat dintre voi 
va tre^e Iordanul înaintea Domnu- 
lui la războiu, până ce va pieri vrăj- 
maşul dela faţa lui, 

22. Şi se va stăpâni pământiil îna- 
intea Domnului ; după aceea vă veţi 
întoarce,, şi veţi îi nevinovaţi înain- 



tea Domnului şi înaintea lui Israil, 
şi va fi vouă pământii acesta mo* 
şie înaintea #0fHTMiki. 

23. Iar de nu veţi face aşâ, veţi 
păcătui înaintea Domnului, şi veţi 
cunoaşte păcatul vostru, când vă 
vor apucâ pre voi relele, 

24. Deci, zidiţi vouă eet&ţi pentru 
averea voastră, şi sălaşe dobitoa- 
celor voastre, şi ceea ce spuneţi cu 
gura voastră, să faceţi. 

25. Şi au zis fiii lui Ruvim şi fiii 
lui Gad către Moisi, grăind: slugile 
tale vor face după cum Domnul no- 
stru porunceşte. 

26. Averea noastră şi femeile noa- 
stre şi toate dobitoacele noastre, vor 
îi în cetăţile lui Galaad. 

27. Iar slugile tale vor trece toţi 
înarmaţi şi gătiţi de război» înain- 
tea Domnului, precum zice Domnul, 

28. Şi a poruncit pentru ei Moisî 
lui Eleazar preotul, lui Isus fiul tei 
Navî, şi mai marilor seminţiilor nea- 
murilor lui Israil. 

29. Şi a zis către ei Moisi; de vor 
trece fiii lui Ravim şi ÎMi lui <3ad 
cu voi Iordanul, <toi, carele poate 
ieşi la războiu înaintea Domnului, 
şi veţi stăpâni pământul înaintea 
voastră, ^veţi da lor pârnântul 4ui Ga- 
laad moştenire. 

30. Iar de nu vor trece cu voi cei 
ce se pot înarmâ la războiu înain- 
tea Domnului, veţi trece averea lor 
şi femeile lor şi dobitoacele lor, mai 
înainte de voi, în pământul Hanaan, 
şi vor moşteni împreună cu voi în 
pământul Hanaan. 

31. Şi au răspuns feciorii lui Ru- 
vim şi feciorii lui Oad, zicând: cum 
zice domnul slugilor sale, aşâ vom 
face. 

32. Noi vom trece înarmaţi îna- 
intea Domnului în pământul Hanaan r 



17. Is. Navî 4, 13. 20. H 2 Lege 3, 18; 
Isus Navî 1, 14. 



23. 4~lmp. 7, 9. 25, Isus Navî 4, 12. 
28. Is. Navî 1, 13. 



NUMEItU; 32-33 

. , . _ : £. 



217 



numai de ne veţi- da nouă moşie 
dincoace de Iordan. 

33. Şi a dat Moisi fiilor lui <3ad 
şi fiilor lui Ruvim, şi te funiălâte 
din seminţia lui Manasi fiul iui Io- 
sif, împărăţia lai Sion împăratul A- 
moreilor, şi împărăţia lui Og împă- 
ratul Vasanului, pământul şi cetă- 
ţile împreună cu hotarele lui, cetă- 
ţile pământului de prin prejur. 

34. Şi au zidii fiii lui Gad Devo- 
nul şi Atarotul şi Aroirul. 

35. Şi Sofarul şi Iazîrul, şi le-au 
înălţat. 

36. Şi Namramuî şi Veiaranul, ce- 
lăfi tari şi stâni de oi. 

37. Şi fiii lui Ruvim au zidit Ese- 
vonul şi Elealinul şi Kariatanul. 

38. Şi Nabo şi Veelmeonut oco- 
lite schimbând numele şl Sevamaul. 
şi a numit după numele sate nu- 
mele cetăţilor, cafe le-au zidit. 

39. Şi a mers Ur fiul lui Mahir 
f iul lui Manasî în Galaad, şi 1-a luat, 
şt a pierdut pre Amoreut, cel ce lă- 
cuiâ într'însul. 

40. Şi a dat Moisî Galaadul lui 
Mahir feciorul lui Manasi, şl â lă- 
cuit acolo. 

HI. Şi Iahir feciorul lui Mânaşi a 
mers, şi a teaf săiaşurile lor, şi îe-a 
numit săîaşurîle lui lahir. 

42. Şi Navav a mers, şi a luat 
Kaatul şi satele lui, şi le- a numit 
Navot după numele său. 

CAP. 33. 

Călătoriile şi pofastirilt poporului 
Israil. 

Si acestea sunt popasurile fiilor lui 
} Israil dupăce au ieşit din pă- 
mântul Eghipetului împreună cu pu- 
leţea lor, prin mâna lui Moisî şi a 
lui Aaron. 
2. Şi a scris Moisî purcederile şt 

33. E 2 Lege 3, 12; Isus Navî 13,6? şi 22> 4^ 
Fas* 59, "2*. B 2 fcege 3, 12, 16. 
4& i Pat'&iip. 2. "22. 



popasurile lor, după cuvântul Dem- 
nului, şi acestea sunt popaâuriîe că- 
lătoriei lor: 

3. Au purces din Ramesi în luna 
dinfâiu îti a cincisprezecea zi a lu- 
nel dintâiu, a doua i\ de Paşii aa 
ieşit fiii lui Israil cu mână îrtaltă 
înaintea tuturor Egnipienilor. 

4. Şi Eghipfenii îngropa u pre îo(i 
cei ce muriseră dintre sine, pre carii 
i-au omorît Domnul, pre fot cel în- 
tâiu născut în pământul Eghipetu- 
lui, şi întru dumnezeii lor âu făcut 
Domnul izbândire. 

5. Şi purcezând fiii lui Israil fin 
Ramesi, au tăbărît în Sochot. 

6. Şi purcezând din Sochot, au 
tăbărît în Vutan, care este o parte 
a pustiei. 

7. Şi au purces lin Vutan, şi aii 
tăbărît la gura Irotului, care este 
împreajma Velsepfonului, şi au tă- 
bărît împreajma Magdoiului. 

8. Şi au purces tHn preajma Iro- 
tului, şi a« trecut prin mijlocul mării 
în pustie, şi au mers vi cale de trei 
zile prin pustie, şi au iâ bârfi în 
Merra. 

9. Şi au purces din Merra, şl au 
venit în Elim, şi îtî Elim douăspre- 
zece izvoare de apă, şi şaptezeci de 
pomi de finic, şi au tăbărît acolo 
lângă apă. 

10. Şi au purces din Elim, ţi au 
tăbărît lângă marea Roşie. 

11. Şi au purces de lângă marca 
Roşie, şi au tăbărît în pusiia Sin. 

12. Şi au purces din pustia Sin, 
şi au făbărîl în Rafaca. 

13. Şi au purces din Rafaca, şi au 
tăbărît în Elus. 

14. Şi au purces din Elus, şi au 
tăbărît în Rafidin, şi acolo tf âveâ 
poporul apă să bel. 



33. 3. Eşhre 12, 37; R Z Lege 16, %. 

4. Eşite 12, 12; Ps. 135, 10; Isaia 19, 1. 

5. Eşite 12, 37. 6. Eşitre 13, 20. 7. Eşite 
14» 2V 8. Eşîtfe 15, 22, 2*. 9. Efh« 15, «7. 

U. Eşite re, V. 13, Eşfte îî, 1. 



224 A DOUA 



voştri în vremea aceea, zicând: as- 
cultaţi între fraţii voştri, şi judecaţi 
drept între om şi între fratele lui 
şi între nemernicul lui. 

17. Să nu cunoşti faţa la jude- 
cată, pre cel mic şi pre cel mare 
întocmai să-l judeci; să nu te stieşti 
de faja omului, că judecata a lui 
Dumnezeu este, şi lucrul care va fi 
vouă greu îl veţi antice la mine, şi-1 
voiu auzi eu. 

18. Şi am poruncit vouă în vre- 
mea aceea toate cuvintele, care să- 
|e faceţi. 

Wf, Şi purcezâncl din Horiv, am 
mecş toalâ pustia eea mare şl- în* 
fricoşată, care o aţi văzut, calea 
nupMtit Am orcului, dupre eum au 
poruncit nouă Domnul Dumnezeul 
nostru, şi am venit până la Kadi- 
sul Varnî. 

20. Şi am zis către voi: venit-aţi 
pini la -muntele Amoreului, care-l 
dă- nouă Domnul Dumnezeul nostru. 

21. Vedeţi, au dat Domnul Dum- 
nezeul vostru înaintea feţii voastre 
pământul, suindu-vă, nroşteniţi-1 în 
ce chip au zis, vouă Domnul Dum- 
nezeul părinţilor* voştri, nu vă te* 
meţi, nici vă speriaţi. 

22. Şi aţi venit toţi la mine, şi aţi 
zis: si trimitem mmmilnmniea uo^ 
stră, şi să iscodească pământul, şi 
să ne adttşă nouă răspuns, pre care 
cale să ne suto îtitţ 'însul, şt în care 
cetăţi să intrăm. 

23. Şi a plăcut înaintea mea cu- 
vântul, şi am luat dintre voi doi* 
sprezece bărbaţi, din fiecare semin- 
ţie un bărbat. 

24. Şi me^gâncls'mu suii în munte, 
şj; au venttp%i&ki valea strugurului, 
şi l-au privit pre el. 

25. Şt luând !n mâinile sale din 
rodul pământului, au adus la noi, 



135. hev. 19, îSi Bild. 24, 231 2 Eatalip. 19, 
& T. 22. N<ura. 13,' 3 şi 9£r S. 24. faurii, 

13, 23. - ■ : '■ ' 



LEGE 1. 



şi au zis: bun este pământul, care-l 
dă nouă Domnul Dumnezeul nostru. 

26. Şi n'aţi vrut să vă suiţi, şi aţi 
călcat cuvântul Domnului Dumne- 
zeului vostru. 

27. Şi aţi cârtit în corturile voa- 
stre, şi aţi zis: penlrucă ne-au urît 
pre noi Domnul, pentru aceea ne-au 
scos din pământul Eghipetului, ca 
şă ne deâ tn m|inile Amoreilor să 
ne piarză pre noi. 

28. Unde ne suim noi? Fraţii voştri 
au îngrozit inima voastră zicând: 
neam mare şi mult şi mai tare de 
cât noi, şi cetăţi mari şi zidite până 
la cer, încă şi feciori de uriaşi am 
văzut acolo. 

29. Şi am zis către vor. să nu vă 
temeţi, nici să vă speriaţi de ei. 

3& Domnul Dumnezeul nostru cel 
ce mergeînainiea feţii voastre, el va 
bate pre ei împreună cu voi dupre 
toate câte au făcut vouă în pămân- 
tul Eghipetului. 

31.. Şi în pustia aceasta, care o 
aţi văaufc pre calea muntelui Amo- 
reului aşâ te- au llrânttisomnuiDum* 
rţezeul tău* cum ar fi îngrijit un om 
pre fiul său, în toată calea care aţi 
umblat, până ce aţi venit la lo&uj 
acesta, 

32v Şi în cuvântul acesta n'aţi eţe- 
zut Domnului Purruiezfului vo^tfij». 

3pi. Carele merge înaintea^ voastră 
în calea aceasta, ca să vă aleag# 
VjQu| loc, poy ăjui n (|u-y4I pre voi 
noaştei cu foc, ca să vă iţraţf c§r 
lea pre care şt W%Wtfk ?iP 

"$ţţ. Şi ş$ şuzi| ţ^mţţul glasul, cu- 
vintelor vc«asjret |ţ r^f^ilnd^ş^ ş'şy 
igrat zicând; 

n|ţţţi i aceş% ||r||âniil ; c^^|ţin r ca|f> 
nj'arrjL iişaj; pJri|uUkr lor. 

2Ş. Num. 14» l. 37» îium. U, 1. M> Vmk 

13, Z8. 30. Esire; 14» 14. U. Jşaia 4J, 4, 
&r. Eşire 13, St ^4C3S;1«tin^0, -ar şi 

14, 14. 35. Num. 14, 23, 30; Psalm 94, 1£; 
3T 26, 26 şi 4, 21. " " ' 



A DOUA LEGE 1-2 



225 



,.;?i.3fi^&fară de Halev îiul lui leîoni, j 
l^UUya wsdeâ, şiAuî voiu da *pă- | 
care s'a siail, şi hilar 

ÎUi, pontai că zkîr\iti{ foaie, a ascul- 

iaf pfe :D©mnul. 

...tS^LŞii.pT^mine s'a mânia! Dom- 
nul ,|>inlru^oi/2icând: nici tu nu 
vd fetrâ-iscoio. ... 

38. îsus- îuil lui Naivi cel ce stă 
înai^ea^ ta; .acesta va intra acolo, 

. -pre-Jlîl' Igtateşle, că el va împărţi 
-îlifîsrări pământul cu sorii. 

pruncii voştri de care aţi 
zis" că yjor.fi de. jaf, şi tot pruncul 
. iiâţiăr,, care. nu ştie astăzi răul sau 
dintele; aceştia vor intra acolo, şi-i 
vd.u'da lor, şi-1 vor moşteni pre el. 
t>i4Q, .îar voi întorcându-vă, a{i tă- 
bărî! în pustie pre calea cea des- ; 
predarea Roşie. _, , 

-. 4i;%Şi ati răspuns şi aţi zis: pă- 
căiuiî-arnjHaintea Domnului Dum- 
nezeului nostru. Noi suindu-ne vom 
.face şâzboiu după toate câte au po- 
runcitjionă Domnul Dumnezeul no- 
stru,' şi luând -fiecare armele, sale, 
şisadnriându-vl v'aţi suit în munte. 1 
s>.42iŞi au grăit Domnul către mine; 
2Î ior, nu vă suiţi, nici faceţi răz- 

- fioiiîi că eu nu sunt ou voi, şi. să 
:nuiptf*riţi înaintea vrăjmaşilor voştri. 
/ - 43i Şi am grăit vouă, şi. nu m'aji 
-ascultat, şi .a.ii călcat cuvântul Dom- 
nului, .şi rsemeţindu-vă v'aţi suit în 
munte, 

4A\*Şl ieşind Arnoreul- cel ce lă- 
-caiâ în muntele acela întru întâm- 
pinarea voastră; v'a cgon.it pre voi, 
?cum fac albinele, şi v'a tăiat pre voi 
ţdela- Siir până la Erma."-- 
.■■ 45, Şi.şezând aţi plâns înaintea 
Bo»nul4iL Dumnezeului nostru, şi 
atlau-^ auzit Domnul glasul voslru, 
nici au căutat spre voi. 
. 4& Şl a|i. şezui în Kadis zile multe, 



37. Num. 20, 12. 39. Num. 14, 3J. 33. 
-4i„ Num; 14, 40.- 42. Num. 14, 42. 
44t Ps. 117, 12. 



că multe au fost zilele câte aţi şe- 
zut acolo: " 

GAP. 2. 

Biruinţa asupra- Amoruh/r. 

§i întorcându-ne am purces în .pu- 
, stie pre calea cea despre . marea 
Roşie, precum au ^răil Domnul că- 
tre mine, şi am încunjurat. muntele 
Siirului în multe zile. • 1 
2. Şî âu zis Domnul- .către mme: 
,3. Desiul aţi încunjurat muntele 
acesta, întoarceţi-vă dar către miază- 
noapte. . , ' 

4. Şi porunceşte poporului, zicând: 
voi veţi trece prin -hotarele tfraţiW 
voştru fiii lui lsav, carii lăcuesc în 
Siir, şi se vor înfricoşa de voiu şi 
se vor teme foarte. " - / 

5. Să nu faceţi cu ci războiu, pen- 
trucă nu voiu da vouă' din pămân- 
tul lor nici o urmă de picior, pen- 
trucă moştenire am dat -fiilor: lui lsav 
muntele Siir.. ; 

6. Cu argint cumpărâţi-vă bucate 
dda ei, şî mâncaţi, şj. apă cumpă- 
raţi dela ei cu argint, şi beţi.r . 

7. Că Domnul Dumnezeul* nostru- 
te-au binecuvântat pre jine întru toate 
lucrurile mâinilor tale. Cunoaşf&currt 
ai. trecut puştiea .cea mare şi îi if ri- 
coşată; iată patruzeci de ani ©om- 
nul Dumnezeul tău au fost cu line şi 
de nimica n'ai avut lipşâ. 

8. Şi am trecut deia; fraţii noştrr 
fiii lui lsay, carii IHcuiauîn Siir lângă 
calea Aravei; deiaQon, şj.deia Ghe- 
sion Gayeri şilHioiPcândfi-he am tre- 
cut, calea ; pustiei iui Moav. 

9. Şi au ziş^ Domnul către mine: 
nu vă învr-ăjbiţîxu Moavitenii, şi să 
nu faceţi râzboiu cu ei, pentrucă nu 
voiu da vouă din pământul lor mo- 
şie, că fiilor lui Lo.t -am dai I AroiruT 
să-1 moştenească*. 



I 2. 4. Num, 20, 14.' -f. Fac. 36, 8} Ts. Nav» 
I 24, 4. 6. Nutn. 20, 19. ■«*■ ' ' 



226 



A DOUA LEGE 2 



1Q. Ommii mai înainte au şezut 1 
pre dânsul, neam mare şi mult şi [ 
lari, ca şi Enachimii.. 

11. Raîainii se vor socoti şi ei ca 
şi Enachimii; iar Moavitenii i-au nu- 
mit pre ei omîni. 

12 v Şi în Siir mai înainte şedeâ 
iloreul; şi fiii lui Isav i-au pierdut 
pre ei, şi i-au' sfărâmat dela faţa să, 
şi au lăcuit ei în locul lor, cum a 
făcut Israil cu pământul moştenirii 
sale* care l-au dat lor Domnul. 
-13. Acum dar- sculaţi-vă, şi pur- 
cedeţi, şi treceţi valea Zaret. 

14., Şi zilele în care am mers de 
ia Kadisul Varni până am trecut va- i 
tea Zarei sunt treizeci şi opt de ani, 
până ce a murit din tabără tot nea- 
mul bărbaţilor celor războinici, pre- 
cum s'au juratlorDomnulOumnezeu. 

-15. Şl mâna Domnului au fost pre- 
ste «1, ca să topească pre ei din 
•tabără, până ce au pierit. 

16. Şi a fosf dupăce au căzut toţi 
bărbaţii cei războinici, şi au murit 
dîrftfe popor. 

17. Şi au grăit Domnul către mine, ■ 
zicând: 

18. Tu vei trece astăzi hotarele 
lui Moav, Aroirul. 

19. Şi vă veţi apropkâ aproape 
de fiii lui Aman, să nu vă învrăjbiţi 
cu ei, şi să nu bâleţi răzbpiii cu ei, 
penlrucă din pământul lui Amân nu 
voiu da ţie moşie, că fiilor lui Lot 
l-am dat moşie. 

20. PămânM Rafainilor s'a soco- 
lit şi acesta, penlrucă Rafainii au 
lăcuit mai înainte 1 "pre el; şi Amani- 
ienii îi chiamă pre ei Zohomini, 

21. Neam mare şi mult şi msi 
tare decât voi, câ şi Enachimii, şi i-au 
pierdui pre ei Domnul dinaintea reţii 
lor, şi au moştenit şi au lăcuit în 
îocul lor până în ziua aceasta. 

22. Precum âu făcut fiilor lui Isav 



12. Fac. 36, 20. 7.5. Esire 9, 3. 19. Fac.» 
19, 38. 



cei ce lăcuesc îh Siir,, carii âu pier- 
dut pre Horei dela fâfăsa, şi i-au 
moştenit pre ei, şi au lăcuit. în lo- 
cul lor până în. ziua aceasta» 

23. Şi Eveii cei ce lăcuSău în Asi- 
rotpânăla Gaza, şi pre Kapadochii, , 
carii au ieşit din Kapadochiea ijau 
sfărâmat, şi s'au aşezai îai locul lor. 

24. Acum dar sculaţirvă r şi vădu- 
ceţi şi treceţi valea ArnonuitrL Iată 
am dat în mâinile tale^fcSfon, A- 
moreuî împăratul Esevohului, $ pă- 
mântul lui. începe al moşteni, ii cu 
el războiu în ziua .aceasta. 

25. Începe a da cutremurul llu 
şi frica 1a preste toate neamuri^' 
cele de supt cer, cari auzind de nu- 
mele tău se vot turbură, şi se vor teme 
de faţa voastră.- 

26. Şi am trimis soli din pnsfiea, 
Kedamot la Sion împăratul Escvo- 
nului cu cuvinle de pace, zicând : 

27. Trece-voiu prin, pământul tău, 
pre cale voiu merge, mi mă voiu ; 
abale la dreapta au la stânga. 

28. Bucate pre bani drni vejtda, 
şi voiu mâncâ, şi apă pre bahi îmi 
vei da, şi voiu ieâ ; numai câl voiu 
frece cu picioarele mele. 

29. Precum mi-au .făcut mie; iiii 
lui Isav, c«i ce lăcuesc în Siir şi 
Moavitenii cei ce lăcu«sc îri Aroir, 
până ce voiu trece Iojdanul în pă- 
mântul, care-1 dă nou&D&mnulBum- 
nezeul nostru. 

30. Şi n'a vrut Sion împăratul E- 
sevonului să trecem noi priri hota- 
rul lui, penlrucă Domnul Dumne- 
zeul nosiru" ati®învârtaşat duhul lui 
şi au întărit inima» lui; t-a să se deâ _ 
în mâinile tale, ca întziua aceasta. 

31. Şi au zis Domnul către mme: 
iată am început a ; da; înaintea* ifeţii 
tale pre Sion Amoreutlmpăratul E- 
sevonului şi pământul luj, .şkîricepc^ 
a moşteni pământul lut. 

24. Num. 21,21. 26. Num. 21,21. .30. Num. 
21, 23; Is. Nav. 11, 20. JT. Fimos 2i 9. 



A DOUA LEGE 2-3 



227 



CAP. 3. 



- 32rŞî âMe : şfr Şion împăratul Ese- 
vonului miru IWfimpiîiarea noastră, 
si' tof !> pbţ*o'rul liii lâ făzboiu în 
"îâssâ. 

; 33.' Şi l-au âaf pTe^el Demnul Diim- 
ncz€ul'ii^sîrit^iîiiiiitea feţii noastre, 
: îfi : rhâi'nrk^6as<fe,*şri-ârn bătut pre 
-el şi pre^ftPhJi şi -pre tor' poporul lui. 

34. Şi am luat toate cetăţile lui 
Î^ £ vre1fteă^€eea'r şi ani' surpat toată 
celaî'eaf apoi şi din muerilelor şi din 
îîtfi'hor pW rumenea tfani lăsat viu. 

35. Ci "numai dobitoacele am pră- , 
dat, ^dobânzile cetăfilor care le-am | 
luat: , ' 

Afoir, care este în mar- 
ginea rîului Arnonului, şi cetatea, 
care este în vale, până la muntele 
-(ferfead. îost cetaie, care să* îi 
.scăpat de noi. Toate le-au dat Dom- 
n^îî : Dumnezeul nostru în mâinile 
mSaste: : "" '■ 
'•-35'. Numai la pământul fiilor lui 
J\man"nu ne-arri apropiat," lâ toate 
•cele : dtfi [ valu lui lavoc, -şi la cetă- 
jjflfe^efe din munte, -după' cum" au 
fferuncit nouă" Domnul Dumnezeul 
nostru. 



■ iBiruiwţa asupra lui Og, împăratul 
' * Vasamâui. ' 

yQ\ întorcându-ne, ne -am suit pre 
Y£alea,cea dela Vasan, şi Og îm- 
. p%aiul> Vasanului a ieşit înaintea 
— noastră, el şi .tot poporul lui la răz- 
. bşfoj în Edraim.;.. 

-2 K Şiau zis. .Domnul către mine: 
nu te ieme d,e eV căr în mâinile tale 
l 5 am dat pre el şi pre toi poporul 
1:Ui> .şi tot pământul :luiî. Şi să jaci 
cw»&\i cum ai 'făcut.xu Sion: împăra- 
tul Amoreilor care lăcuiâ.în Esevon. 
3. Şi au dat Domnul Dumnezeul no- 



32. 29, 7. 33. Num. 21, 24. 34. Num, 
ai, 25. 36. Is. Nav. 12, 2. 
.3. 1. 1, 4; Num. 21, 133. 2. 7-T18J Num., 
ai, 35. 3. Num. 21, 24, - 



slru în r^âinile noastre -şi pre Og 
împăratul Vasanului şi pre tot no- 
rodul lui, şi l-am tăiat, câf mfVa 
rămas lui sămânţă. 

4 'Şfaift luăf'fbatV cetăţile lui hi 
vremea aceeafn'a fosrbefate care 
să nu o fi luat dela"izî; J 'şasezeci de 
cetăţi şi toate cele de prin plrejujul 
Argovului ale împăratului"; 1 Og Nîeîa 
Vasan". ' ; ' :c. > 

5. Toate cetăţi întărite^ ziduri îri- 
nalfe, porţV şi zăvbare^aîarjS dC⣠
tătile Fefezeilor cele multe foifte: 

6. I-am surpat pre ei, precum ţtm 
făcut lui Siori împăratul Esevonuîui, 
şi am pierdut "toată cetatea, apoi şT 
pre mueri şi pre copii;* 

7. Şi ţoale dobitoacele îoî şV do- 
bânzile cetăţilor le-am prădat. *'■ 

8. Şi am luat în vremea aceea 
pământul din mâinile celor doi îm- 
păraţi ai Amoreilor, carii "erau; din- 
coace de Iordan," dela valea' Ârrib- 
nuîui, până la muriiele^Ermbfiului. 

9. Finicheniî numesc Afn'onuîT Se- 
nior; iar Afhoreul î-a numit^Stmfr. 

10. Ţoale cetăţile cele din câmpiei 
şi fot Qâlaadul ; şi fot Visând' pâkă 
ia Elha şi Edrairri,"celâtne;'impli|^- 
{iei lui Og în Vasan.- 

11. Că numai Og împăratul' "Va- 
sanului a ,: rămas dela' Raîaifi. lată 
patul lui pat de lier, „ şi ia^ aceşîâ 
este- în cetatea fiilor lur\Ârrtân\ f 'd2 
nouă coti lungimea lui şr ;i de p^rTir 
co{i lăfimeâ liii, cu cof";b|tbăiescI 

12. Şi "plmântuî acelk' l-^aîn^Tno- 
şfenit în vremea aceea/ dela Âfbir^ 
care este lângă ţărmurile rîiiiuf Ar- 
nonului, şi jumătate dîrr^rrfunteîe 4 Gă* 
laad şi cetătiteiui le-âm datului Ru- 
vîm şi luî Oâ'Â. " ' ' *" 

13. Şi ce a mai rtrnîas din pămân- 
tul lui Galaad şi ? î6l Vasânul împă- 
răţiei iui-Og, l-am daf lâ iumăffţe 
din - seminţia lui Mânâsî; şi fokîăE 



4. 3 Irap. A, 13. - 

12. Num. 32, 29', 33'; şi 40,' 



228 



A DOUA LEGE 3-4 



îaturea. Argovului -şi lot Vasanul a- 
cela, pământul Rafainilqr. 

14. Şi Jair feciorul lui Manasî a 
luat toată Îaturea,. Argovului, .până 
la hpfarde Gargasii, şi ale Mahajii, 
şi,le-a numit cu numele său, pre 
Vasan numi^Tavoi Iair până în 
ziua .acea&Ja. % 

15; Şi lui Mahir am dat Galaadul. 

Î6. Şl lui Ruvim şi lui Gad am 
dat deja, Galaad până la rîulArno- 
nuliy L mijlocul rîului este hotarul, 
şi până la lavoc, rîul este hotarul 
fiilor, lui Aman. . 

\2. Şi Arava şi Iordanul hotar.'! 
Mahanaretului, şi până la marea A- 
ravei şi până la. Marea sărată, supt 
AsidoJ £asga. către răsărit. 

18. Şi am poruncit vouă în vre- 
mea aceea, zicând: Domnul Dum- 
nezeul vostru au..d. a1 vouă pământul 
acestei! sorţi, înJrarmându-vă, mer- 
gejî taainţea fefii irajilox voştri ,fji- 
lor ^i JÎsraiU ,iot ce} ce poate. r 
r 19.. Afară dc .femeile voastre şi 
de puind şi de dobitoacele voastre; 
(că jşîiu, cum că multe dobitoace a- 
ye|i), săJăcpiascăîn cetăjile voastre, 
care Je-am .dat vouă. 

20. Până ce, va odihni Domnul 
Dumnezeul vostru pre fraţii -voştri, 
ca- şi pre voi, şi vor moşteni şia- 
ceşfia^ pământul, care-1 dă lor Dom-, 
nul Dumnezeul nostru dincoace, de 
Iordan, şi vă veţi. întoarce fiecare 
la moşia -sa»., care v'arh dai vouă. 

2jL r j|Mui Isus ara. poruncit în 
vremea ^peea, zicând: „ochii voştri 
au* văzuj tc».şte ( xâte au făcut Dom- 
nul D^umnjzzeul jiostru la aceşti doi 
împărkîţ^âşâ a/a face Domnul Dum- 
nezeul nostru la toate împărăţii^ 
prin care tu tr^ci. . . ... c . 

22., Şă, nu vă temeţi de ei, că Domn 
nul. Dumnezeul noslnf el-ysţda răz-. 
bbiu pentru yoi. ' 

14. l Parai. 2, 22. 16. Num. 32, 40. 
18. Num. 32, 20. 21. Num. fî, 16. 



23. .Şi m'am rugat, Domnului. în*» 
vremea aceea, zicând: 

24. Doamne Dumnezeule:! Tu ak- 
început a arătă {robului tău tăriea* 
ta şi ( puterea ta, şi mâna cea ^are- 
şi braţul gel înalt; că- cine este Dum- 
nezeu-în cer sau pre^ămânVcar.e- 
să facă după cum^ai făcut tu şiv 
după tăriea 4a? ' : \ ( 

f 25. Şă ţrec dar, şi să văz pămân- 
tul cel bun, care este dincolo,, de 
Iordan, muntele cel bun, -şi Andi— 
Livanul. , . . . ■, - 

26. Şlm'au trecui cu vederea Dom-Ţ 
nul pentru voi, şi nu m'au ascultata 
şi au zis Domnul către mine,^d«şJut 
fie ţie, mai mult, să nu grăeşti cu- 
vântul acesta. ^ / 

27. Sue-te pre vârful celui cioplfy. 
şi priveşte cu [ochit spre mar^^fc 
spre miazănoapte şi spre , miazăzi 
şi spre răsăni, şi vezi cu ochyjăfţj 
căci,|u nu. vei trece Iprdanul r ac-eşta»; 

28. Şi ;porunceşte lui Jsus ; şi-l jn- 
făreşîepre d şifMRX^mnă^ cftiiţţţ 
va^trece înajniea poporului aceştaia^.,- 
şi el va ; împărjî napşie^ire lot ,p$^- 
mântui, care l-ai văzut. ,-„ Vl , 

29. Şi am şezut în vale aproape^ 
de casa lui FogoT. 

GAP. A. 

Supunerea la }c^&. . - f , ^ 

fi acumlsraile ascultă îndreptările- - 
şi judecăţile, care etfvă învăf^pte 
voi astăzi să lefaceli, c& să'lrăîtr 
şi să vă înmuljiji, ş^intrând să mo- 
şteniţi pământol. eare*l dă vouăDom- - 
nul Diimnezeiîl%ărîn|i1of voştri. <' 
2. Să nu adăogeţi' îa :cuvân1ul, : 
caîe-l ! pofimbe'sc da- ; voiaă, ş ! i să m»< 
scadeft dela d.^EÎţîipoTuntNe Dom- 
nului Bumnezeaiiii noătfii, care vă% 
poruncesc -eu~ astăzi. : ' 



«•" Z4, Ps. 88,' 7, 8, .9. .26* 34, 4* - '* *"" .. 
A, 1. 5, j;.6, 1, 2ţ f Lev. 1% 37"; sî 20, #. :; 
r ' 2. 12, 32; Rpoc. 22, 18, 19." - ' r 




-A DOUA LEGE 4 



229 



*:#s§ş<)chii voştri au văzut toate câte 3 
•«aitf făcut Domnul Dumnezeul nostru 
: ?firWctfegor, tfâ DbmTffil Dumnezeul 
^Mr'au ^erdut dirflre- VoHpre tot 
care. î^rs^kinpă -Veelfegor. 
'''5i,fâfVoî-e«?'0§Vatt f Kpif'd« Dom- 
olii 0timne2€uî vostru," trăiţi toji a- 

Vd&l." ^ ţs ^ ' " J V "* , " < " 
. 4). Vedeţi că v'am arătat ^ouă în- 
dreptări- şF judecăţi, după cum au 
poniftW* mitf Domnul Dumnezeu; ca 
să : îâ,oe|i *aşâ" în pământul în care 
<3T#rgpefi să 1 !' "moşteniţi. 
^>Şi le j Veţfpăzî şi le veţi face, 
ci âceasfa este înţelepciunea voa- 
stră^ înţelegerea înaintea tuturor' 
neamurilor, care vor auzi toate în- 
dreptările acestea, şi vor zice: iată 
-popor înţelept şi ştiutor, neam mare 
«Sie aclsta.-' 

Că L ce neatrfmare este, cămia 
să le fie lor Dumnezeu aproape, cum 
«rfe este r nouă Demnul Dumnezeul 
•îfbslrfl întru toate, ofî când îl vom 
Hcfierrfă pre el. 

-%rŞi ce'neam mare 'este, care să 
■aib^nldTeptări şi judecăţi drepte, 
>călft'^ste T 'toâ1ă legea aceasta, care 
îo : d8iFe\i 'astăzi înaintea 1 voastră? 

- 9. Ia aminte de tine, şi-ti p'ăzeşfe 
soWtuNău toarte. Să nii -uiţi toate 
r tutrr%riTe, eare' le-aii văzut ochii tăi, 
şi sf nu iasă din inima ta în toate 
~;zlkle vieţii tate. Şî să înveţi pre fiii 
lai ; şi" premii ffil6r*tăi". ' 

^10. 2iua în care "aff"' stătut înairr« 
*ea Domnului ^Dumnezeului nostru 
in Horiv în ziua -adunării, ^câ-nd* au 
r^is Domnul x:ătre mine : adunâ la 
■"mine poporul, ca să auzâ -'cuvintele 
urnele, şi să înveţe a se teme de mine 1 
Visate zilele, care vor trăi ei pre 
pământ, şi să înveţe pre fiii săi. 

hî. Şi' aii venit ^'aţî'stătut supt 
- ','.t.. " 



■ 3. Num. 25, 4; Is. Nav. 22, 17. 6. Eşite 
-33, 16", Iov. 28, 28S-PS. 110, 10. 7, Lev. 18, 4. 

3. 5, i; 6, 1, 2, 3; ll, 19; Fac* 18, 19; P#. 
~37, 5. //. Esire 19,- 17: " 



munte, şi muntele* ardeâ eu foc până 
la cer. Intunerec, ceaţă 1 şi vifore 

12. Şi au L ' grăit Domhuî către vof 
în munte din mijlocul focului glas 
de cuvinte, care voi l-aţi auzit, şi 
asemănare n'aţi Văzut, fără numat 
glas. '' 

1 3. Şi v'au spus vouă legea sâ, care 
v'au poruncit vouă să faceţi, cele zece 
cuvinte, care le-au scris pre două ta- 
ble de piatră. " ' - ! * 

14. Şi mie mi-au poruncit Dom- 
nul în vremea aceea, să yă învăţ pre 
voi îndreptările şi judecăţile, care să 
le faceţi în pământul, în care intra ţi 
ca să-rmoşîeniţi. 3Î ' ; F 

- iS. Şi vă păziţi foarte sufletel^ voa- 
stre, că n'ati văzut asemănare în 
ziua^ în care au grăii Ddmriuî către 
voi în muntele riorivulin din 'mij- 
locul focului, 

16. Să nu faceţi fărădelege; şi să 
nu vă faceţi vouă asemănare cio- 
plită, şT nici un 1 chip şi asemănare, 
ori bărbătească, 1 ori femeească. ; 

17. Nici asemănarea vre unui do- 
bitoc din cele de pre pământ, nici 
asemănarea vre unei pasăre ztfură^ 
toare, care zboară supt cer. - 7,i 

lâ. Nici asemănarea vre nineî Vil- 
tăţi care să târăşte* pre pământ/ nici 
asemănarea Vre unui p«şte care'-ieste 
în ape supt pământf' f ^ - 

19. Ca nii vre odinioară uiîân'dii- ie 
la cer şi văzând so'areie^iHfnira" 
şi stelele şi toată- potfoaba' cerului,' 
să le înşeli şi să te frichirYî lt>r s şi 
să slujeşti £t 2 r ca¥e' Demnul 
DiîtrifîezeuHaA-au împărţit tuturor 
neamurilor -ceW de supt cer". • 

20. îâf pre voî v'au luat- Dâtnne 7 - 
zeu şi v'au scos din pământul; fighi- 
petului, d"l^cuptoru! cel'"de flerdfft 
Egnrpeî; ca să ftţMuî ^pbrde^oj- 1 
ştenire precimY sunteţi' astăzi. '** 



Î2. Eşire 20, 18. 13. Eşire 34, 28. * 1 
16. Eşire 20, 4. 17. îîbm. T, 2$.\ 19. Fac. 
1, 14. 20. 3 Imp, 8, 51. * *'- u ' 



230 



A DOUA LEGE 4 



21. Şi.Domnul Dumnezeu s'au mâ- 
nieatpre mine .pentru, cele ce aţizls 
voi, şi f'au jiiralf că nu, yoiu trece 
IordanuJ ,aceste, ; şj^nu voii} intrâ în 
pămâajui, -care-A dă Jie -moştenire 
Doţîiriul/jDiirnnezeul vostru. 

22. Că eu mor In pământul acea- 
sta, şi .nu. voiu frece Iordanul ace : 
sta; iar,,voi veţi trece r şi veţi mo- 
şteni pământul cel bun. , • 

23. Luaţi aminte, ca nu.<cumvâ să 
uitaţi aşezământul Demnului- Dum- 
nezeului nostru, care l-au. făcut cu 
voi, să. nu tăceţi, nici o fărădelege, 
şisă,nu ; vă faceţi vouă vrt>o ase- 
mănare cioplită din toate, if câte au 
poruncit -Jje Domnul Dumnezeul tău. 
, 24.,Că^omnul Dumnezeul tău este. 
foc mistuitor, Dumnezeu răvnitor. . 

. 25. Şi dacă. y.ei naşte fii, şi fiii 
fiilor tăi, şî veţi fi îăcuiiori vechi 
pre pământ, şi veţi face fărădelege, 
şiyejiîace orice asemănare cioplită,, 
şi -veţi face rău înaintea Domnului 
Dumnezeului vostru, ca sări mâniaţi, 
pre el, , ~ v , 

• 26. Vă- mărturisesc vouă astăzi 
pre cer şi pre pământ, că cu pie- 
rite vefi,. pierî T de ; pre pământul la 
cşre voi inJceţUoidanul, .ca să-1 mo- 
şfeniţii^iui^/veţi- petrece multe zile 
pr«.^L ci> cu pierire veţi pierî. ... t 

27., Şi va împrăştiâ<pre voi Dom?, 
nul în ioale, neamurile, şi yeţi^ră- 
mâfleâ.paţini-c.u nuinărul^în toate 
nearnutjle^, între- care va risipi .pre^ 
voi Dorţu^uj. , F/ , . - at . ■ 

28^ŞiîVeţi sluji. acolQ; la<dumne; 
zei streini, la lueturi făcute de mâinh 
omeneşiQa. lemne şi la pietre, care 
nu văd,*jni$,au<^ nici mănâncă,- nici 

.2£u,Şi v$ţ £ăutâ : ,ac£jo #re .gom : • 
nuCpumnezeii gestaţie şR.veţTjMfe- 
când îhvfijcJlu^^B toaiâ inima^ 



21. 1, 37. 24. Evţei ,12, 28j ţşire,50, 50; 
24, IZ; 34i 14.T 2ff.,lsâia 1, 2. 22^28, 362, 64. 
29. Inţel. f, 2'. ' . - , ' ■ 



şi 'din 4ot sufletul tău întru neca- 
zul tău. 1 . 

S&Şi.-te vpr ; află pre tine Joate 
cuvintele acestea Jn, zilele cele^-de 
apoi; ; şi te ivei^înloa^e la Bomujufe 
Dumnezeul tău, şi vei auzi glasul lui. 

31. Că Dumnezeu înşirai-, şi- mi- 
lostiv este Domnul Dumnezeul .tău, 
nu te . va părăsi, nici' te va pieţde 
pre iine, nici îşi vai uiiâ. de, legă r 
tura^cu părinţii tăi, cajejş'au, juţat.lor ţ . 
s 32. întrebaţi filele cele mai dina- 
inte, care au îoşi mai- înainte p^mi 
din ziua în care au făcut Dumnezeu 
om pre pământ,- dela o margine de 
cer până la cealaltă, margine de cer^ 
de s'a «făcut, lucru mare cai acesta,, 
şi 42 ş'a auzit asemenea. ; ~_ iC 

33, De, a auzit n^eam glasul Dum- 
nezeului celui viu; grăind, din mij- 
locul focului, precum, aţi auzii voi*, 
şi aţi tră«7 ^ ' - 
■ 34. De au ispitit Dumnezeu să vie^. 
şi să-şi =ia, lui-şi neam din, mijlocul 
neamului, cu ispită şi cu 7 senjn,e şi* 
cu. minuni şi r cu -războiu şî cu spână*, 
tare .şi cu braţ înalt şi, cu vedgnit 
mari, cum au făcut Domnul ipmn- 
nezeul nostru,, în Eghipet ţSpa jalea, 
ta de ai văzui tu. > t * r 

35... Ca să ştii tu^că-Domţiul Dum- 
nezeul tău, acesta .este 1L pumnezeu,„ 
şiimT aaai este altui aîar.ă de, el 

36. Din cer acizii au făcuyte gla- 
sul său, ca să,- te înveţe $retine, şi 
pte pământ ţi-a-u arăiat ţţţe iocul s&w 
cel mare, ,cuviniele tolrdin.f înij^ 
locul^, focului Je-aj .«auzit. . ; 

37. Pentrucă; au iubU pre părinţi 
tăi şi a u^es sămânţa lor după dânşii 
pre voi,- şi £j- însuşi- ^cu'puierea^ sa 
cea mare; te-au scos preţine-^din^E^ 
ghipet. - ^5 r . ; 

38. ^Ca să, 45iarză >: dinainr€a -feţii» 
tale neamuri mari şi mai tari decât 



31. hzyŢ26, 44. 34.' 22; 7» 1^ 2^ 3». 
35. Isaia 45,,*; l«i 22; Maccu "12, " 2% 32». 
$7. Eşire 13Î 3;' 9, U, 21. , x i 




A DOUA LEGE 4-5 



231 



Pipi 

=şi să te -bage pre-iine şi să-ţi 
ă- deâ'fie pământul lor moştenire; pre- 
1 ctftn cai asfă^zii^ ~ f ' 
*- 39. Şi să cunoşti astăzi şi să te 
întorci ciî'mitît^că Dca*mul Dum- 
nezeul^tău - acesta este Dumnezeu, 
trt< cer sus ; '*ş*: pre pământ jos, şi 
tm^mai es*te altul, afară de el. 
? 40r Şi- săî-păz€f ti poruncile lui şi 
m drfiptăTîle lt*;^care-ti poruncesc eu 
r fie astăzi, ca să- ţi fie bine ţie şi 
fiilor tăi după tine, ca să trăiţi multe 
_zîle pr^pămâniul, care-1 dă ţie Dom- 
nul ^Dumnezeul tău în toate zilele. 
-Mi Afonei- â ales Moisi trei cetăţi 
■ dincolo de. Iordan de către răsări- 
tul, soarelui. 

■42. Să scape acolo ucigaşul, care 
fără .de voie a omorît pre deaproa- 
pele? său, pre care el nu ..i-a îost 
utîtmai înainte, ieri şi alaltăieri, şi 
dac| var, fugi într' una din cetăţile 
-""acestea; să trăiască. 
• ' 43. .Vosorul la pustie în pămân- 
tiul cel şes al; lui Ruvim; şi Ramo- 
. ; tul în Galaad aî lui Gad,, şi Gola- 
" nul în Yasan al lui Manasr. 
• C J4; Aceasta este Jegea, care o a 
P4is ;Hoiş> înaintea fiilor lui Israil. 
•-■ 45. Acestea sunt mărturiile şi în- 
dreptările şi. judecăţile, care te- a 
gr^iit^Moisi fiilor lui Israil în pustie 
diipăce a ieşit din îpământul Eghi- 
petului. f 

. 46. Dincoace de Iordan, în vale, 
aproape de. casa lui Fogor, în pă- 
mântul lui Şion împăratul Amoreilor 
cel ce a. lăcuit în Esevon,. pre care 
1-a ucis, .Moisî, şi fiii lui îsrail, când 
aii ieşit ei din pământiţi. Eghipetului, 

. 47., Şf a moştenit pământul lui ţ şj 
pămânul lui Og împăratul Vasanu- 
lui, carii amândoi au fost împăraţi 
Amoreilor celor dincoace de Iordan 
către răşăntur soarelui. * 
48. 6ela Ăroir care este la mar- 



40. Num., 35, 14. 42. 19, 7, 9; Isus Navi 
29, 8. 47. i, 4; 3,' 1— 3;-29, 7; Num. 21, 33. 



ginea rîuici Arnonului, până la mun- 
tele Sion, care. «ste Ermon. 

49. Ţoafă*Arava dincoace de Ior- 
dan către răsăritul soarelui supt Asi- 
dotul cel cioplit: t 

CAP, 5. 

Rcpetirea ceior zece f& imcL - 

Qi a chemat Moisi pre totisrailul 
Oşi a zis către ei: ascultă Israile 
îndreptările şi judecăţile, care le 
grăesc ia urechile voastre astăzi, şi 
le învăţaţi şi păziţi, ca să îe ~Ja-' 
ceţi pre ele. , 

2. Domnul Dumnezeul vostru .aţt» 
făcut cu voi legătură în Horiy. n* 

3. Nu cu părinţii* voştri au. îăcut- 
Domnul legătura aceasta, ci cu voi, 
şi voi toţi sunteţi aici astăzi vii. 

. 4. Faţă către faţă au- grăit Dom-, 
nul către voi în munte din mijlocul 
focului. t î! 

5..,Şi eu. stăm între Domnul şi în*-, 
tre voi- în vremea aceea, ca să vţL 
spuju vouă cuvintele Domnului, de 
vreme ce v'aitJemut.de faţa focu: 
lui, şi nu v- aţi suit, în munte, .zicând:.. 

6. Eu sunt Domnul Dumnezeul tău, 
cel ce le-am îsces- din pământul 
ghipetuiui, din: casa robieL :,<,• <-" 

.7. Să nu aibi alţi Dumnezeiafară 
de- mine, . 

8. Să nu-ţi faci chip cioplii, nicîi 
asemănare din toate câte sunt în 
cer sus şi câte sunt pre pământ j<55, 
şi câte sunt în ape supt. pământ, 

9. Să, nu le închini, lor, ,;ţîici să 
slujeşti lor, că eu siînJîDp.rnnul Dum- 
nezeul tău, Dumnezeu răvnitor?jGare 
răsplătesc ^păcatele ; părinţilor:-*în fii, 
până la al treilea şi până la al "pa- 
irulea neam, celor ce mă urăsc pre 
mine. - 



5. -1. 4, l, 9i ei 1, 2, 3. 2. Eşire 19, s;29^ 
18 şi "34, 10. 4. Eşire 20, 2î ¥-s;^& t -\U 
Eşire \9\ 16. 6. Eşice 20,-^. 7. Lev. 26î î; 

8. Ps. 96, 7; Eşire 20,* 4; Lev. 26". -1.- «. 

9. Eşire 20, 5; Ierem. 32, 18. 



232 



A DOUA LEGE 5 



lO.Şi fac, milă până la._l'mielea 
neam celor- ce mă iubesc p.re njiine, 
şi păzesc poruncile mele. H 

.11. Să ntt^ei mumele „.Domnului j 
Dumnezeului fân înndeşerl, că nu- ! 
va curăţî Domnul Dumnezeul fău pre 
cel- ce ia num^le^Iui' în deşert. 

12. Păzeşte ziua sâmbefelor, ca 
s'o sîinţeşii pre ea, precum ţi-au po- j 
răwcif -Domnul Duirariezeul fău. i 

Î3l Inîşase zile vei lucră şi vei 1 
îace>4oate lucrurile laie. 

14. Iar în ziua a şaptea» esîe sâm- 
băta domnului Dumnezeului fău,- să 
nu faci întru ea nici un lucru, fu 
şM^ciOTul tău şi fafa la şi sluqa 
ta; şi slujnica fa,- boul tău şi asi- 
nul tău şi ;tol ./dobitocul tău, îşi ne- ! 
mernicul cel ce lăcueşfe la line, ca 
să sg odihnească stfuga ta şi sluj- 
mc& fa şi dobitocul tău, cai -şi fine. 

■ _5.> Şi-{i adu" aminfev- că rob ai 
, fost în pământul Eghipefului, şî te-au- 
-seos^ Domnul Dumnezeul fău de-a- ' 
, calo cu mână tare şi cu braţ*înalf; j 
pentru aceea ţi-au poruncit {ie D_im- i 
nul Dumnezeii! tău -să, păzeşti ziua 
sâtfîfeetelor, şi $ă o sîirrfeşfi pre ea.< 

îf6. Cinsteşte pre tai&l lău şi pre 
muma th, după curn-.au 'por'u'ncit ţie 
Domnul Dumnezeul fău, ca* să' fie 
Ifttvi'tfe, şiî.să frăeşfi mulţi arii pre 
pământul, care-1 dă ţie Domnul Dum- 
nezeul fău,- 
T _7. Sărnunicizi. 

Î8. Să'*iu prea curveşti. 

-dnfiă mi-înri.- • 

20. Să nu mărturiseşti sfrâmb a- 
supră- aproaperui'Jîău- mărturie -min- 
clnoasEU:'"* . -*:r 3 ■• 

"21: St-p|u ptflteşti lmvzi& aproa- 
pelui 4ău, toci ţariiîâ 4ui; nici^smgâ 
— — s . . 

10. Eşire 34, 7; 2&, 1. 11. Psalm 96, 7; 
Eşire 20, l\ Lev. 19, 12; Mat. 5, 33. 

IZ. Ezecb. 20, 12; Eşire 34, 14. 13. Lev. 
23, 3. 14 Fac 2, 2; Eşire 20, 10; Fac. 1? 3; 
Evr. 4, 4.- M.4f, 21; 15,' 15; 24, 18. 16. Eşire^ 
20, 12-jjMat, 15. 4; Efes, *>,v2, 3; Marc 7, 10;' 
Sirab. 3, -0. 17. Mat^ 5, 2© Lucâ 18, 20, 

1&. Lucâ 18,-50. . 2L Eşire 20, 17; Mat. ~5, 
26; Rom. 7, 7. < 



lui, nici slujnica Iui, , nici boul lui,, 
nici asinul . bii, ^nici fol dobitocul 
lui, nici foate câte suni ale aproa-* 
pelui fău. 

22. u Aceste cuvinte,, au giăil Dom- 
nul către-toată .adtmaţea vdasî-ră. în 
munte din miiiocul^fo.Gulai»iînHjne- 
rec, negură; vifor, glas^m_:c£vşj mai 
mult nimica n'au adaos. Şiâe-ati scris 
acestea ,pr*e -două -abl€.de : !pia&ă şf 
le-au dat mie. „. . - 

23. .Şiî -a fosf dupăce a|i ; -auzit 
glasul lui din-, mijlocul, f eseului, şi 
muntele.ardeâ cu :îoc, aţi rjyenif la 
mine toţi povăţuif@r_i seminţiilor voa- 
stre şj bătrânii voştri, şi aţi zis* ,j 

24. laiă au arăfaf nouă-Domnul 
Dumnezeul noştri ,slavar sa, şi am 
auzit glasul lui din mijlocul locului; 
în ziua-aceasfa am cunoscut că va 
grăi Dumnezeu către om, şivatrăi'.' 

25. Şi ' acum să nu muf im, câ n«P 
va misfuîpre noi- focul acesta' mare/- 
de" Vom- adaoge noi a ! auzi îti că gla- 
sul Domnului Dumnezeului noslru* 
şi- vom murîi ■ ■ l • «'!' 

26. Că 'ce '''trup care să îi auzit 
glasul Dumnezeului celui viu grăind 
din mijloeunoculut, ca noi, şil>& 
ne- viu? - * j rt 

"271 Âpropie-te fiPşî auzi foaîe* Ori- 
câte va zice' Ddmnul DunmezeMifo- 1 
sfru către tirîe, şî grăeşte tu călre* 
noi foaie cât€ au grăit Domnuipuîrf- 
nezeuî" nostru călfe fînly-şi^noi^le 
vom ascultă şi le vonVîace. <* aî 

' 28. Şi au auzii Doîife&I glasul cu- 
vintelor voasfrefgr^incf căff mine, şi 
au zis Domnuî tşlf e;rriiri&. : auzlf-arn 
glasuV'cu^nfejdf* pop^drultfi acestuia" 
câfe a "g^air către line; drepţi gr^îl 
toate. " t 

29. Cine va da să fie aşâ iriima lor 
înlr*înşii, ca sâ se ţeamă de^mine 
şi să păzească p6funcile";"mşie. ÎK' 

' ... » 1 ."O" '5i' 3-i**t^ »" *S#>" 

____________ » 

25. Eşire 26,, 1£»., 20'. Eşire 33, _^)v Jnd. v 
' 13, 22. 27. _şire 19, 8 şi 20, 19;,£vii. 12, If* 



A DOUA LEGE 5-0 



233 



loate zilele, ca să ,fie lor bine şi 
fiilor lor în veac? 

30. Mergi-, zi lor: înfoarceţi-vă la 
casele voastre. .-<■ 

31. Iar"fu5iaifi<:ijcu^jne y şi voiu 
grăi -căfr^ 4lnc pojunejie şi îndrep- 
tările şi jud.ecăti^^re, vei învăţa 
,pre. 2l şLfă fecă, \aşâ în -pământul, 
.care-1 iaa eiUor<să-l moştenească,. 

32. Şi îăzjji să faceţi precum au 
poruncit vouă. Domnul Dumnezeul 
vostru^ şi să fiu vă abateţi -la dreapta 
sau Ja -ş^ŞS^ , . , - ' 

'.2&y$j&afi- în toată calea,, care 
au pomMitiiiz. Domnul Dumnezeul 
:tău, ea-ffăs.yă odihnească pre voi,, 
şi să vă fie bine, şi să trăiţi mult 
;p,re* pământul, care-l veţi moşteni. 

CAP. 6. 

Tălmăcirea poruncii h-iiCdii, Dragostea 
' -"' 'cîitre Dmnrezeu. 

Qj ajpesţpa.sunl poruncile şi îndrep- 
Vtăfâe^ţjudscăţile, care au porun- 
cit Domnul Dumnezeul nostru, să 
vă învă| pre voi, ca să faceţi, aşa 
îîţ. părnânjul în care mergeţi să -l 
moşteiiji. 

.% Ca* să vă _leme.ţi _de .Domnul- 
.'pujnneziui vostru, şi să păzitj. foaie 
îndrenlânle'-liH şi gloate poruncile 
.lui cşre le poruncesc eu ţie astăzi, 
■iu şi fu], tăfşi fiii fiilor tăi, în toate 
-zilele vielfii tale, ca să trăiţi zile muite. 

3. Ascultă Jsraile , .şi păzeşte să 
Iaci, ca să fie bine- ţi şi ca să vă 
înmulţiţi foarte, precurkau grăit Dom- 
nul Dumnezeul părinţilor. .tăi, să- ti 
*deâî tic pământul .din care curge 
4apte.şj rţiiere. Şi acestea sunt : în- 
dreptările şî judecăţile, căWlerau pb v , 
:runcit Domnul fiilor lui IsraiUn tu- 
şite, când au ieşii ei din pământul 
Eghipetulul. 

4. Ascultă Isrâile: Domnul Dum 4 - 
nezeul nostru, Domn . unul este. 

32. ,Bilde-4, 27. , - ' 

6: 2* 4, U,9; 5, I.. 4. 3 Imp. &, 61; loan 
tu* 3; l Cor 8, 4, 6. 



, j 5. Şti să iubeşti. pre Domnul Dum- 
nezeu! tău, din toată inima ta şi din 
fot sufletul tău şi din toată pute- 
rea .ia.- : j : 

6. Şi cuvintele -acestea .câ,f ( e ; -po- 
runcesc-eu astăzi ţie, să fie în inima 
ta şi în sufletul tău. 

7, -Şi !e spune fiilor tăi, şi le gră- 
eşte lor, când şezi acasă şi când 

1 mergi pre cale şi când te culci şi 
j când te scolL 

I -8. Şi ie leagă ,pre ele să fie semn 

pre mâna fa, şi să fie neclătite Ina-, 

infea, ochilor tăi. 
9. Şi le ve(i scrie pe prafurile ca- 
I selor voastre şi ale uşiler voas.tre. 
[ 10. Şi va fi când te va băga Dom- 
j nul Dumnezeul tău în pământul, care 

s'au jurat părinţilor tăi lui Avraam 
; şi lui îsaac şi lui Iacov, că-ţiva da 
; ţie cetăţi mari şi bune, care nu le-ai 

zidit fu. „. . . 

31. Case pline de toate bunătăţile, 
care nu le-ai umplut tu, gropf să-, 
pste, care na le-ai săpat tu, vii şi 
j măslini, care nu le-ai sădit fu,' şi 
când [ vei- mânca şi ie vei satură, 

12. la aminte de tine să nu s.e-lă-, 
j Jească inima ia s şi săulţipre J)om- 

' nuî Dumnezeul tău, cel ce te. : au scos. 
din pământul Eghipelului, ,din casa 
robiei. t . „ ' f> „ t 

13. De Domnui Dumnezeul tău să 
te temi, şi lui singur să-i slujeşti,- 
şi de el te lipeşte, şi pre numele- lui 

! te jură. . , , 

; 14. Să nu umblaji după- alţi dum- 
| nezei din dumnezeii neamurilor >ce- : 
' lor de, prin prejurul vostru. ^ - 
15. Că Dumnezeu râvnilor este 
Domnui Dumnezeul ^ău^ntru- ţine, 
ca să nu se . mânie cu iu|ţme Dom- 
nul Dumnezeul tău asupra- ta, şi să 
I te piarză de pre, fata pământului» ; 



5. Mat. 22, 37- fi. Mar. 12, 30. 7^ Fac. 
| 18, 19; 4,' 9. 8. Eşire 13, 9 şi 16. 9. 11, 2*. 
J 10. 7, 8-; Is. Nav. 24, J3.. II. s, .19^- 
, 13 Mat. 4, 10. 14. Eşire 23, 33;. Lmcâ 4, *. 



234 



A DOUA LEGE 6-7 



16. Să rmT ispiîeş!i""-pre Domnul 
Dumnezeul :tău, fprecum 1-aji Ispiiif 
la ispită 1 / - J i 

17. Păzind să păzeşti poruncile 
DomrVuluî Dumnezeului tău şi măr- 
turiile şi îndreptările lui, câte (i-au 
poruncii ţie. 

^18. Şi să iaci ce este plăcut şi 
ce este bun îmrrhtea Dorfmului Dum- 
nezeului f$u,' ca să fie bine ţie, şi 
intrând vei moşteni pământul cel 
bun, careVau îurat Domnul părin- 
ţilor voştfir " 

19. Ca să alungi pfe toţi vrăj- 
maşii tăi dinaintea feţii tale, după 
currf aii 'grăit Domnul. 

20; Şt va fi când te va întreba 
fiul tăii h&ine, zicântf: care sunt 
mărturiile şi îndreptările şi judecă- 
ţile, care le-au poruncit Domnul 
Dumnezeiil nostru nouă? 

21. Vei răspunde fiului tău: robi 
eratfr fui Farâcn ?n pământu-l Fghi- 
petului, şi ne-au scos pre noi Dom- 
nul de acolo "cu mână tare şi cil 
braţ înalt. - 

22. Şi au făcut Domnul semne 
şî 'miniini mari şi rele în Eghipet 
asupra' lui Faraon şî asupra casif 
luiînainteâ noastră. 

f 23rŞi pre "noi ne^au scos de a- 
colo, ca să ne dea pământul acesta, 
canre s'au jurai părinţilor noştri că-1 
va dă. 

! 24? Şi ne-âu poruncit nouă Pom- 
nul să facem toate dreptăţile ace- 
stea]^ şi* să' -ne temem de. Domnul 
Dumriezeiir nostru, ca şjţsjie nouă 
bine în toate zilele, şrsăjfrrăim ca 
şi astăzi. ' '' ■" ' 

25: Şi'milă'-va face cu noi de vom 
păzî -să lârerri toafe poruncile legii 
aceştia înainfeâ' Domnului Dumne- 
zeul hosîruV precum au perurţeit 
nouă. 



CAP. 7. 

Oprirea prjeteniei cu- păgânii. 



Biîiife 



Jar când ie va băga pre tine DofrP' - 
nul Dumnezeul tău în părnânţul - 
în care vei iritfâ să-1 moşteneşti, şi- 
va pierde neârrrurV mari şi multe 1 
dinaintea feţii r tale:- pre Heteu şf pre' 
Ghergheseu şi pre ^Amoreu ' şi pre 
Hananeu şi pre Ferez2U şi pre E- 
veuşipre levuseu, şspte' nearriuri* 
mari şi multe şi mai tari decât voi:; 

2. Şi va da pre ei Dtmftrm Burni^ 
nezeul tău în mâinile "tale, şi-i'-vet. 
bate pre ei, nu ucidere ucizi 
pre ei, şi să" nu faci cu er legătură, 
nici să-ţi fie milă de ei. t+ 

3. Nici să vă încuscriţi cu eiHata 
ta să n'o dai feciorului lui, şi fata 
lui să n'o ia feciorul tău. 

4. Că va iace pre feciorul tău să 
se depărteze de către mine," şi să 
slujească la dumnezei streini, şî ser 
va mânieâ cu iuţime ^omrtul^asu^ 
pra voastră, şi leva pierde pre* tine- 
degrab. - " " j'- ''" 
' 5. Ci aşa să le faceţi lor:, jertfel- 
nicele lor să le dărâmaţi, -s/ stâlpii 
lor 'să- i' sfărâmaţi, şr desişutile ilor 
să le tăiaţi,- şî cele cioplite ale dum- 
nezeilor lor să : 1e ardeţi tfu : îbc'. ' 

6. Că popor *sîârâ~'^iii tu dom- 
nului Dumnezeului tău, şi pte "tine- 
te-a" ales Domnuî^umneieuţ tău; 
să i fii lui popor deosebi âl lin, mai 
mult decât toate n£âmu¥ile câte surii 
pre faţa pământului.-- " ; " 

7. Nu penrrucă';sun teţi mat mulţi 
decât toate neamurile v'âtt ^aleS pfe 
voi Domnuî şi y'au oseb'ft /pre "voi 
Domnuî?ca%of Vunieţi mai' putini 
decâf toate neamurile. ,r 

8. Ci pentru cl v'au iubit ysrz vot 
Domnu|, şi pentrucă au Jlnui'Jnră- 



16. Mat. 4, 7-î Luca 4, 8. -17. Lucâ 4. 12. 
£/. 5; 15rEsifce 1*. 8. 22. 4, 34; 7, 19. 



7. 1. 3V3, Sf %ire*23,'1^; 33> 2-f' '~ 
2. Eşire 23, 32; 34, 15. 3. Imp, 11, 2. 
4. Eşire 34, 16. 5. 12, 2~; E^ree 23, 32 ; v 
Lev. 18, 34" Num. 33, -52.. 6. Eşire H9i 6v 
1 Petţ. 2, 9. - - ■ * ' ~ 



A DOUA LEGE 7 - 



235 



^«jl^areş'aa , jurai pârirtţilor t vo- 
' r rî v' au scos P re voi„0*wmuV.jcft 
^ffl^ţamîşi^Cttj^aMn^, #4e-au 
^ibăviir pre f«î^D«mntfî din .casa 
robiei, din. iţiâ^^ubFaraon 1 împă-~ 

ţŞv-Şf să cuaoşii c§,,Domnul Dum- 
nezeul fc-icesia -este Dumnezeu, 
^^nezftu^o^di^cJpet.Gel ce păze- 
Şje legătura şi rriiJa celor, ce-] iu- 
^^-PJreşdJn^ul^: celor ce păzesc 

4^ Şi răsplăteşte celor ce-l urăsc 
pre dânsul < înainte^nfejii, ca să-i- 
pi^j&ă pre.şei,, şi nu c va zăbovi celor 
c<^L ilr,ăs£ .preiei, înaintea fetii va 
ră^ătMşr. ' - ' - ' r j 
şjLU Şi s; Şă .păzeşti . p o r u n ci 1 e şi 
dreptăţile şi judecăţile acestea, câte 
poruncesc eu.fie astăzi, ca.să ie Iaci. 
^||ŢŞi ya Ji, când veţi.auzî drep- | 
făţile acestea şi le veţi păzî şi le ! 
v^jy^ce, 'ya păzî Domnul Dumne- 
zeul tău ii? legătura şi mila r pre- 
cuja^au jurat părinţilor,, voştri. 

,te, ;ŞLte r va iubi şi te va bine- 
cjuv&ta î .ş,i >i% va înmulţi, şi va fcine- 
cgyâujtâf rpdul pântecelui lău şi. ro- 
dJjăiî^Ş^1uîuî f tău,, grâul tău şi vi- 
nul*>tău şi untujdeiemh al tău, ci- ! 
rez^e^âcţl^f laie , şi turmele oilor 
ta^pp părjţţânjul, care s'au jurat 
tîi>jgritîi0 |2r.]nţilo| „tăi . să-1 deă jie. 
lî^iŞi^eUi bjLoecavântat mai mult 
debil t^ale^îieairiuril?; nu va îi în- 
tâi voi,îărM, de rod, sau .sterp,, nici 

ilK & va.rldicâ Domnul Dumner 
zşuyaildela tine ioştă slăbiciunea 
ş^ioit^oâleie.cek rele ale Eghi- 
r^ul^care.ţe-ai văzut şicâre.le-ai 
cunoscut, nu le va pune presfe tine, 

#$^.OTW e Ş te ^Qti cefee te 
u'rjsc. psejjne... . , 
jl^t^mâ^câjpateprăzile n,ea r , 
mumdr.'care bVrrinul Dumnezeul tău 

J^Eşşiis.iM, - 5. 12. 28, 1; Eşite 23, 22; 
Xev..l$,^3. fa 2.?. 28, ^ i4. Eşire.23, .2$. 
15. Efite 1*5, 26. * ' , 



le va da fie^ să nu le. ierte pre ele 
ochiul tăSi, şi să nu siujeşii' dum- 
nezeilor lor, că împi£dieare ; fi5fe ţie- 
aceasta, . . . . r -4 . 

17. Iar de vei zice înf cugetul tău, 
că mai mare este neamulvacesta -de-> 
cât mine, cum voiu pufeâ sâ-i pier-z 
pre ei? 

18. Să nu te temi "de ei, ci să-fi 
aduci aminte câte au făcut Dom-, 
nul Dumnezeul tău lui Faraon şi 
tuturor Eghiptenilor.. 

, 19. Ispitele cele* mari care' le-au 
Văzut ochii tăi, semnele acelea şi 
minunile cele mari, mâna cea tare 
şi brajul cel înalt, cum'ie-au scos! 
pre tine Domnul Dumnezeul tău; aşâ 
va face Domnul Dumnezeul nostru 
tuturor neamurilor de îaţa cărora te , 
temi tu. ' ' ! 

J20. încă şi viespi v'a trimite Dom- 
nul Dumnezeul tău asupra lor, până 
vor pierî cei ce au rămas şi cei ce 
s'au ascuns de tine. 

21. Nu te ; teme de iaja lor, că 
Domnul Dumnezeul tău este întru 
line, Dumnezeu mare şi puternic^ 

22. Şi va pierde Domnul Dum'ne- 
zeul tău neamurile acestea dela faţa ? 
la încet, încet; nu vei puică să-f 
pierzi pre ei degrab, ca să nu şe 
îacă pustiu pământul şi să se înmul- 
ţească asupra ta hlarele cefe" săl- 
batece. ' ' ; . 

23. Şi va da pre ei r l)omnurDunî^ 
nezeul tău în mâinile tale, şi vei 
pierde pre ei cu pierdere, mare, ^până 
ce vei sfârşi' pfe ei. " 1 ; , . . 

24.. Şi va da pre împăraţi Iot în 
mâinile voastre, şi ya'ţjlefrn'uineie 
lor ilin locuj acelâr nimenea nu va 
puteâ stâlmprotivă înaintea lejiî taie, 
'până ce-i yei'^pîerâe pre el. , \ t ' 

25. Cele cioplite aîe dumnezefloV 
lor să le''arde|i cu foc, să riu pot-" 
feşti argintul, nici aurul cel deia ei , 

19. i', 34 i 6^22. 20. Efiril», 28 H, 3ud.^ 
24,12. 22, Eşire,,33ri. % . - - 



236 



A B0UÂ-LEGE 7-8 



să-pu-lei ţie,fca să ne greşeşti pen~. 
lru~ acela; -că urâciune* este. înain- 
tea Dommriur Dumnezeului lău<. ! 

26. Şi să nu bagi urâciune în casa 
ia, 1 "ta ,s%nu îii' anatema ca şi aceia, 
ci cu^îngreţoşare să urăşti aceia, 
pentrucă^ste anatema;-. 

^ CAP. 8., 

Sfătitire'-caire popor sa nu Uiie bine- 
^■fyerrilc ' lui.DutMtre&ett. ' 



foaie poruncile câle poruncesc eu 
vqu.ă asiăzîi păziţi, ca" să trăiţi 
şi să vă înmulţiţi, şi să intraţi şi să 
moşteniţi pământul, care s'au juraf 
Domnul Dumnezeul vostru .părinţi- 
lor voştri.,, 

2. '$ir# adu. aminte de toată ca- 
lea, pre care te-au dus pre line Dom- 
nul Dumnezeul tău în pustie, ca să 
te necăjească, şi să te ispitească, [ 
şi să'se cunoască cele din inima ta, 
oare păzî-vei poruncile lui sau nu? | 

3. Şi ie-a u. necăjii şi te-au flămân- 1 
-ziţ şl le-âu hrănit cu mană de care 

n'au ştiut părinţii tăi, ca să-ji arate 
•ţie,, ţ că nu, numai cu pâine singură j 

va ijrăîpmul; ci cujot cuvântul care 
.iese dinjmra lui* Dumnezeu, va irăi 

omul. " v . 

4. Hainele tale nii s'au învechit de 
.pre tine, şi tălpile tale nu s'au bătut, 
picioarele tale nu s'au îngroşat în 
patruzeci de am. -"V 

5. Ca "să cunoşti cu inima ta, că 
în^'cechTp," omul învaţă pre fiul siu, 
-aşa Domnul Dumnezeul fău,te'cearîâ y 
-pre line., r . , , „ 

* 6, Ş'i să păzeşii poruncile <pojn : 
nului' r/uîhnezeuluLjtău 
-câilX Ini şi "să te temi de ei , ,.^ {t , 
7!" ck Domnul Dumnezeul tău ie„ 
va bă^âjSre tine în jîărnâni hun şi 
mult, unde „sunt rîuri de apă şi, iz 



îi? 



26. 13, 17 

-8. 2. 13, 3; 1 Ioan 4, 2. 3. Eşice 16, 14, 

15î'"Matei 4, 4; Xucâ'4, 4. 4. Eşire'16, 35; 
Ncem. 9, 21. 5. Evr.^2, -6."' - ' ' 



voare adânci, -care ies- pritf câmp'iMf 
şî jprin ! fiiunţi. ' ' " ■ ■ '% 
8^Ramânt-=de grîu şfde orzMi,? 
smochini, rodii; pămâriî de măslini ,, 
de' untdelemn şl ds^miere 1 : * - '") 

9. Pământ în care- îâf# ; de lipsă? | 
vei mâncâ "pâinea 'fa, şi *de nimica- 1 
nu -vei aveâ lipsă înir^nsnî, păftfânfff | 
a căruia pieirile au îfefi,.şPdm%i¥riîîP } 
lui vei săpa mamă;- • ; - - : " ' 

10. Vei mancă şi -tâ kki săturfc 
şi bine vei cuvânfâ pre Domnit! Durn^ *, 
nezeul tău pfe pământul cel,irim, 
care l-au dat (ie. • ' ; - 

ît. Ia aminte să nu uiţi pre Dom- 
nul Dumnezeii! tău-, încât să nii:pă-' 
zeşti poruncile lui şi judscăţiW-' şi 
dreptăţile lui, câte eu poruncesc 1 (ie 
astăzi. '» 9 

12. Ca nu dupăce vei mâncâ şt 
le vei slărurâ,' şi-ţi vei" zidf case 
bune şi vel lăcuî într'îns'eîe. 

13. Şi" dupăce 'ţi se vor înmşîţŢ 
boii tăi şi oile tate, şi dupăce ţi se~ 
va înîriuljl argînfuj şi auriii, şî^u^l ' 
ce (i se^or înmulţi, toate câfe*ai4u, 

* 14. Să te înalţi cu inima^ii; să' 
uiţi pre Domnul Dumnezeii! tăn'/cef 
ce te-au scos dîn~păm!nfal Eghi- 
pefului, din casă 'robiei. j> ^ 

15. Cel ce te-au'pdvă^ftit p'fe^ne 
prin puşti ea cea nîlre şî înfrico- 
şată: unde simt şerpi a care muşcaV 
şi* scorpii şi J uscăfcYun£; und^nujerâ 
apă, cel ce ji-aV scos ţie^izv'oP def 
apă din piatră foa?te Vârloasl" 

16. Cel ce * te-au hrănii fn mişÎHe 



cu niană, c®re nu oiaî şţfutatu, nici 
păfihţji tărnh o c 'au şiiMr n c^s^ie' 
necăjească "'şi să ^ie"işpileasCl } t ' , şf'' 
să-ţi fâcă bine' ţie" ÎH zilele ceU' de 5 
apoi ale laie; ,n 5 * 

17. Şi să nu zici' tnt'fu' inima iar 




9. 33,-25. 10. 6, 11, 12. M. 'Qs&ltt, ^ 

15. Nunt. 20,' tl ; EŞire îî.T^ Hian> l Zif*4fc 

16. Esrcc 16, 14, 15. " 



A DOUA- LEGE 8-9 



237 



Ci să-ţi aduciigjninte de Dom- 
^uî -Dumnezeui tău, c%;*z\ ji-w dai 
jie- puiere^ca^săjad yîriuţe,. şi ca 
^'îniăreascăjiegătyratsa'î carej s'au 
-£wit Domnulpărinţilor tăi, ca astăzi. 
>,19. Şi ya-Ji de m\.iiUM pre Dom- 
nul Buninegeul tău, -şi> vekumblâ 
^pă; ; aiti,;diimrieiei jşi vei sluji lor 
,.şi -te. -vei;, închina . iar,, mărturisesc 
îvouă ( şştfeî»re -c?t Şi-Pre pământ, 
^cu^adev^naiyeţi pierî. •■_ 

20. £a : -şţ s , neamurile acelea pre 
care DomnuliDumnezeul tău ie pier- 
de dinainlea= felii voastre, aşa. ve{i 
-PieTlj.eenJmcă, n'.aţi ascultat glasul 
Domnului Dumnezeului vostru. 



CAP. 9. 



Moi'si 'amm^eşte Isr-aitiţilor fărădele- 
gii^ lor din, trtcut, 

scultă'lşrajle:. fu treci astăzi Ior- 
danul, ca să intri şi să moşte- 
neşti nj&rnurf mari şl cu mult mai 
lârfjdec'ât" voi, cetăţi mari, şi cu zi- 
duW^âîîă la '.cer. " 
1 '^"Porjbr " mare şi mult şi înalt, 
Jrf-'îiiî lui Enac de carii tu ştii şi 
1if*ai'âuzii; cine se poate împrotivi 
înaintea" feţii fiilor lui Enac? 
! 3." Şt ca să cunoşti astăzi, că* Dom- 
ifu! Dumnezeul tău acesta va mer- 
Şje înaintea îejii tale, foc mistuitor 
Ust& Atesta va pierde .pre ei, şi el 
vk' întoarce pre ei dela faţa ta, şi-i 
ya pierde degrab, precum au zis 
^DŞfnnuW ' 

J \ ~Sk nJjpci îrifru inima ta după 
ce yâ'pierd^T)orn'nul dumnezeul tău 
îneamu'nîe acestea*dmam|ea fetii tale, 
grăind: pentru drepfafp! mza m'au 
Mgaf'pre mine Dommil să moşte-, 
n|Sc acest pământ bun, că^ pentru 
fffădelegea c neamurilor acestora ya 
:Pierde pre el Domnul Dumnezeu de 
lilaţa fa. " J ' "' 



5. Nu pentru dreptatea (a, nici 
pentru eură,ţîa inimii tale vei intrâ 
tu să moşteneşti pământul lor| ci 
penf rut, p^gârcătateameamurilor- ace- 
stora va. pierde 4*re ei Domnul dela. 
fala ta, şi pentru ca să întărească- 
legătura, care au jurat Domnul pă- 
rinţilor noştri tui Avraam şi.iui.lsaac 
şi lui lacov. = - * 

6. Şi ca să ştii astăzi cum c& nu 
pentru dreptăţile, tale, dă ţî&Domnm\ 
Dumnezeu, pământul cel bun să- k 
moşteneşti, de vreme ce eşti pdpor 
lare în cerbice. , 

7. Adu-fi aminte şi să nu ui(i cât 
ai mânieat pre Domnul Dumnezeul 
tău în pustie din ziua în care aţi, 
ieşit din Eghipel, pana ce aţi venit . 
în locul, acesta, necrezători aţLfost, 
întărâtând, pre Domnul. 

8. Şi în Horiv aji întărâtat pre 
Domnul, şi s'au mâniat Domnul pre 
voi, Ca să vă piarză:.pre voi. f 

9. Când m'am suifreu în munte 
să iau tablele cele de piatră, tablele 
legăturii care au; făcut Demnul cu- 

i vai, şi am .fost în -muntei^patruzeci 
de -rzile şi patruzecUde nopţii, pâine 
n'.am -mâncat şi ; ^pă n'am^feăut; . 

10. Şi mi-au datmie Dommil două 
table de piatră scrise eu degetul lui 
Dumnezeu; înir' acelea.; erau scrise 
toate cuvintele, care .au grăit .Dotrt- 
nul către voi în munte din mijlocul 
focului, în ziua adunării. , f. / 

11. Şi a fost după patruzeci- de 
ziie şi după patruzeci de-nopţi, ini- 
au dat mie Domnul eele două les- 
pezi de piatră, tablele. Jegii; < 
- 12. Şi; au zis' DomnulTeăfrş mirve: 
scoală- te şi teppogoar^ curând , de 
aici, că fărădelegea făciit poporul 
tăuupre care 1 : ai - scos diri .pămân- 
iul .Egfupejuîui, , curând a ieşit din 



Q. J. Num. 13, 33, 34. 3. Eşive 24, 17; 
13vr. 12, 29. 



5. Fa<r. 12, 7; 13. 15; Fap. Hp. 7, 5. 

7. Eşire.14, 11 §1,16, 2; Num, 11, ,4.- 
> 8*- Eşire 2%, A.' 9,-{E$ive 34, âî.Eşuâ 24, 
4ft; 31, 18; A2, 15 10. Eşirc 31, Î8; 32, 16. 

12. Eşire 32, 7. - , \ 



238 



A DOUA LEGE 9 



calea.care k-,ai poruncit lor, şi ş'a 
:făcut iui-şi chip turnaţi- < ^ 

13. ^Şr aiî grăit Domnul călre mine 
zic-ândrspus*am-ţifc ©d^ă şi dedouiă - 
ori, zicând: anrw&znt pre poporul 
^cesttf, şi •iată' popor cu cer bice 
tare «ste. 

14. Şi ^eum tesă-mă să-i pierz 
pre ei şi să sting numele lor de 
supJcer, şi 4e"voiu facepre fine ream 
mare şi tare, şi mai mult decât a- 
cesta. 

15. Şi întorcându-mă m'am po- 
•gorîl din munte, şi muntele ardeâ 
cu foc pâri& la cer, şi cele două ta- 
ble, ale .mărturiilor într' amândouă 
mâinile mele. ! 

16. Şî văzând că aţi păcătuit îna- j 
intea Somnului Dumnezeului vostru, ' 
şi v'aţi făcut vouă viţel vărsat; şi 
curând afi ieşit din calea care v'au 
poruncit vouă Domnul să faceţi, 

17. Am ' luaf cele dou#- table şi i 
"le-;am aruncat din mâinile mele;- şi j 

le-am sfărâmat înaintea voastră. ! 

18. Şi nfam Tugat înaintea Dom- j 
Tiulai sandoua ©ară ca şi înlâiu, pa- j 
Arvkeoîtâe zile'-şi patruzeci, de nop]i, J 
pâinenSam mâricatşi apă n'am băut, ' 
pentru toate păcatele voastre care j 
ap' păcătuit, făcând rău înaintea Dom- j 
nuluv Dumnezeului ndşiru ca să-1 j 
mâniaţi, pre. el. 

13. Şi rrf' am temut de îuţimea şi 
-de mâniea cu care. s'au mânieat 
Domnul pre voi ca să vă piarză pre 
voi, şi. m'au ascultat Domnul pre 
-mtnecşi/An vremea aceasta. 

20. Incă"şi pre Aafon s'au fnâ- 
jiieaf Dbmnul foarte, ca să-1 piarză 
pre'-el,-/şi m'âm rugat eu şi pentru 
Aarorrtri :^fr%?mea-< aceea. *- 

21 . : Şi "păcaîul" vostru, viţehiî drre 
l-afi îăcut, l-am luat şi 1-arrrars cu 



13. 32, . 9; Eşire 33, 3; Isaiă'48, 4. ■ 

14. Eşire 32, 10; Ps. 105, 23. 15. Eşire 
32, 15. 17. Eşire 32, 19. 18. Eşire 24, 18; 
-34, 28. 21. Eşire 32, 20. 



foc, şi l-am zdrobit* şi 1 - am 'piş" 
foarte, pân& ; ce s'a făcut : ttiărunf|î 
a fost ca*praku\ şi ăm -aruncafip^ 
'ful'- în rîm> care îcurgeâ dela "rnurft 

22.- Şi tâ aprindere- şi Hfflsţfltf 
şi la mofcm^nturik poftei âti ; rnâ-- 
-nieaf pr@C)omnurDu r mne-zfeul i nbifffl. 

23; Şi Gtnd^'a^trînlis Domnul^âfe; 
Cadisul Varnlv 1 zî4ând suiţi -vă 4 şf 
moşteniţi - pământul," care-1 dau< e{£ 
vouă, afl călcat cuvâriM Domnului* 
Dumnezeului vostru^ şFn'afi crezut 
lui şi n'aţi ascultat glasul 'lui. 

24. Neascultători, de Dornul -aţi 
fost din ziua în care s'au -făcut .cu- 
noscut vouă. : - - ^ 

25. Şi m'am rugat înaintea Dom- 
nului patruzeci de zile şi patruzeci 
Az nopţi, per, tracă au zis Somnul, 
că să vă piarză pre voi.' 

26. Şi m'am rugat cŞtre Dumne- 
zeu, şi am zis: Doamne, " pqa'mfke, 
împăratul dumnezeilor 1 , Nu „"pierde 
pre poporul tău şi moşlenif : ea;7*a 
care o ai răscumpărat cil puterea 
ta cea mare, pre carii i-ai" scos. din 
pământul Eghipetului cu^piitereâ ta 
,cea mare si cu " mâna la cea tare 
şî cu braţul tău cel îiialt„' t , 

27. Adu-ţî aminte de Avfăam şi 
de îsaac şi de lacov robii' iăi, că- 
rora, te-ai jurat pre r tirjLe îrişu-ţi, "şi 
.nu căutâ la învârtoşareâ ^poporului 
acestuia şi la păgânătă^le şVlafpă- 
catele lor. 

28. Ca sa* nti' zică'^cei cejlcuesc 
pământul din care ne>ars'coş pre 
noi, grăind; pentrucă n\âuiputut Dom- 
nul să-i bş^ pre ei '"în pământul, 
care îe ; au*zi'ş lo*r v şi , pentrucă „jf-au 
urît pre. ei, i-au~scqs,în pustie ,sâ-4 
ornpajfel ' ~ -"^'V X„ 

29. Şi aceşţia .suni p"opoful 4|a 
şi moştenirea ta, pfe~ carii" \-ai,!sco5 

, din pământul Eghipetului , cu „pute» 



22. Num. 11, l; 21, 5. 23. Num, 13,. 3. 
24. 31, -27. 26. Eşire 32, 11 ; Ntffi».- 14, f3. 
28. Eşire 32, 12; Num. 14, 16. ' -' ■ 1 



A DOUA LEGE 9—10 



239 



»,& c*a marc .şf cu j mâna (a cea 
$S*e şi cu braţul m cel înalf: 

CAP/ IO. 

p.-'lAltt îabfe ale ligii. Păzirea hgii - 
Ddtrittulm: 

:' ;i Ţn vremea 'aceea, ?is-au Domnul 
[către .mine : , ciopleşte- ţi două ta- 
ble de piatră "cum au fost cele din- 
tâi, .şi ie siieja mine în munfe, şi-ţi 
'la'sicrlUL d[e lemn. rţ 

2: ŞI voiţi scrî pre table cuvintele, 
cşre au fost pre tablele cele dintâiu, 
care je-ai stricat, şi le vei pune în 
sicriu. 

3. Şi am făcut sicriu de lemn ne- 
' putrezilor/ şi am" cioplit două table 
de pjaţră, cum au fost şi cele din- 
Jâiu, şi' m'am' suit în rnunte, şi amân- 
două tablele în mâinile mele. 

4. Şi au scris în lable cum au 
,jbsf şc.Tisoaiea^cea dintâiu, cele zece 
-cjiivîn focare au grăit Domnul că- 
tre .vot în munfe din mijlocul focu- 
lui.' şTmi le-au. dat Domnul mie. 

" j? J> v Şi întorcându-mă, m'am pogo- 
- fţt diji munte, şi am fcâgat tablele 
"¥ri. 'sicriul' care l-am îăcut, şi au fost 

acolo., după cum mi-au poruncii mie 
, Domnul^, 1 

6. Şi liii lui îsratl au purces din 
'Vfrofifl fiilor lui iachim Misadeanuî. 

Acolo a murit Âaron şi acolo s'a 

Îngropat; şi a, preoţit Eîeazar fiul lui 

în locul lui. 

' ,''7. De acolo a mers la Cadgad, 
şi dela Gadgad la Elevata pământ 
cu repejluni de ape. 

8. In vremea aceea au osebit Dom- 
nul seminţia lui Levî, ca să poarte 
sicriul legii, Domnului, şi să sfeâ 
înairiţea Domnului, ca să slujească, 
sîf se roage şi să binecuvinteze în- 
tru numele Domnului până în ziua 
aceasta." 

IO. Eşire 34, 1. 5. Eşite 25, 16; 3 Imp. 
-fi, 9; Evr. 9,-4. 6, Num. 20, 28, 29; Num. 
.33. 30- 32. 7, Num. 33, 32, 33. 



9.- Pentru eceea n'au Leviţii parte 
nici sorţ între fraţii săi. Demnul 
însuşi este sorţul lor,- precum an 
j zis lor. - „ r - \ „ 

. 10.. Şi eu am. stătut în munte pa- 
truzeci de zile şi patruzedde nopţi, 
şi m'au ascultai Domnul şi îîwre- 
mea aceasta, şi n'au vrut Domnul 
să vă piarză pre voi/ 

îl. Şi au zis, Domnul către mine: 
du- te şi mergi înaintea perpomlui 
acestuia, ca să intre şi să -râoşie- 
nească pământul, care < m'am jurat 
părinţilor lor, că-1 voiu da lor.- 
- 12. Şi acum Israile, ce cere Dom- 
nul Dumnezeul tău. dela tine? -.Fără 
numai să te temi de Domnul Dum- 
nezeul tău, şi să umbli pre toate 
căile lui, şi să-l iubeşti pre el, şi să 
slujeşti Domnului Dumnezeului tău 
din toată inima ia. şi din tot sufle- 
tul tău. 

13. Şi să păzeşti poruncile* pqm- 

j nului Dumnezeului tău şi dreptăţile" 
j lui, câte-ţi poruncesc eu ţie astăzi, 
ca să-ţi fie ţie bine. 1 ' 

14. lată al Domnului Dumnezeu- 
lui tău este cerul şi cerul cerului; pă- 
mântul şi toate cate surit îritr'înşul. 

15. Numai pre părinţii . voştri au 
voit Domnul, ca să-i iubească pre 
ei, şi au ales sărnârrţa lor' după ei 
pre voi mai mult decât . pre* toate 
neamurile, precum este în ziua a- 
ceasta. - ■ * 

16. Tăiaţi-vă împrejur învârfoşa- 
"rea inimii voastre, şi cerbicea voa- 
stră să n'o mai întăriţi. 

17. Că Domnul Dumnezeul vostru, 
acesta este Dumnezeul dumnezeilor 
şi Domnul domnilor, Dumnezeu ma- 
re şi tare şi înfricoşat, xare nu caută 
la faţă, nici ia dar. 

1& Cel ce face judecată nefnerni- 

9. Num. 18, 20. 10. Lev.22, 31. 12. Mat. 
22, 37. 14. Fac. ^4, 19; Ps. 23, 1. 16. Fac. 
17, ll; lecem. 4; 4; Rom. , 4, «. 17. Iov. 
34, 19; 2 Paralip. \%.f, Efes. 6, 9, 18,- Efirc 

"22, 215 Lev. 19, 15; Pild. 24, 23. 



240 



A DOUA LEGE 10- U 



cului şi săracului şi văduvei, şi iu- j . 
beşte pre cel nemernic şi-i dS iui ! 
pâine şi hain*, r ; 

19. Şi să iubifi pre cel nemernic, 
pentrueă şi voi aţi fost nemernici 
în pămâittul Eghipeiuîui. 

20/ De Somnul Dumnezeul tău să 
icitemi, şi Iui sări slujeşti, şi de el 
să ie lipeşti, şi pre numele iui să juri. 
. 21. Acesta este lauda ta; şi ace- 
sta este Dumnezeul tău, ce! ce au fă- 
cut întru fine aceste mari şi slă- 
vite, care le-au văzui ochii tăi. | 

22. Cu şaptezeci de suflete s ? au j 
pogorîi părinţii tăi în Eghipei; iar | 
acum le-au înmulţit Domnul Dumne- 
zeul tău ca stelele cerului. 

CAP. 11 ! 

Urmărea sfufiiîrii de a fazi ■poruncile \ 
.. Oomtudin.- . j 

Să iubeşîi pre Domnul Dumnezeul j 
■ifoi, şi să păzeşti cele ce ţi-au pp- j 
runcil să le păzeşti: îndreptările lui 
şi poruncile lui şi judecăţile lui, în 
toate zilele. 

2. Şi să şliţi astăzi ceeace nu 
ştiu nici au văzut pruncii voştri!: 
certarea Domnului Dumnezeului tău 
şi măririle lui şi mâna cea tare şi 
braţul cel înalt, 

3. Şi semnele lui şi minunile lui, 
care au tăcut în mijlocul Eghipetu- 
lui, lui Faraon împăratul Eghipetu- 
lui şi a lot , pământul lui, 

4. Si câte au făcut oştirii EgMp- 
ienilor şi carelor lor şi călărimii 
lor şi oştirii lor, cum irau înnecat 
apa. mării Roşii presie faţa lor, când 
vă g o n eau ei pre voi d i napoi, şi i - au 
pierdut pre ei Domnul până în ziua j 
de astăzi. - I 

5. Şi câte au făcui vouă în pustie j 
până aţi venit la locul acesta. i 

6. Şi câte au făcut lui Datan şi lui 

19. Lev. 49, 34. 20. Mat- 4, 10. 22. Fac. 
15, 5; 46, 26; Eşire 1, 5; Fapt. flp. 7, U: 
11. J.Eşire-21, 1. ff.Num.16, 31; Ps. 105, 18. 



Aviron fiii lui Eliav fiul iui Ruvim,. 
pre cam deschizând pământul gura 
sa, i-a înghiţit pre ei şi casele 
lor si corturile lor şi toată averea 
lor, care era cu ei în mijlocul atot- 
Israilui. 

7. Că ochii voştri au văzut toate 
aceste lucruri mari ale Domnului,, 
cale au făcut intru voi astăzi. 

8. Să păziţi toate poruncile lui-, 
câte vă poruncesc eu vouă astăzi, 
ca să trăiţi şi să vă înmulţiţi, şi in- 
trând să moşteniţi pământul la care 
voi treceţi Iordanul, acolo, să-l rno- 
şieniţi pre el. 

9. Ca să fiţi vreme multă pre pă- 
mântul, care s'au |urst Domnul pă- 
rinţilor voştri să-! deâ lor şi semin- 
ţiei lor după ei, pământul din care 
curge lapte şi miere. ! w 7 

10. Câ pământul ia care mergi tu 
să-î m oşteri eşti , nu este ca păm âhţul 
Eghipetuîui de unde aţi ieşit, când 
semeni sămânţa să-î adăpi cu pi- 
cioarele ca o grădină de Isgjuhii. 

11. Ci pământul la care mergi iw 
să-î rnoşieheşli, este pământ de mun- 
te, şi de câmp din ploaia cerului' 
beâ apă. 

IZ Pământ pre care Domnul Dum- 
nezeul tău îl cercetează pururea, şi 
ochii D o m n u lui Dumnezeului tău 
sunt presie ei deîa începutul anului 
până la sfârşitul anului. * 

13. Drepi aceea 5 de veţi ascultă 
cu luare aminte toate poruncile, care 
le poruncesc cu jie aslăzi, ca să iu- 
beşti pre Domnul Dumnezeul tău şi 
să slujeşti lui din toată inima ta şi 
din fot sufletul lău, 

14/ Va da pământului tău în vre- 
mea sa, ploaie timpurie şi târzie,, 
şi-ţi vei adunâ grâul tău şi vinul tăi* 
şi untuldelemn al tău. 

15. Va da iarbă în ţarinile tale do* 
bitoaceîor fale. 

11. 8, 7-<*. 12. 28, 11. 14. Ioît 2, 23; Ză. 
baria 10, 1. 



A DOUA LEGE 11—12 



241' 



16. Şi mâncând şi săturânq\u-te ia 
aminte fie însufi să nu se-lăţeascj 
inima fa,, şi să vă abateţi, şi să 
şlujiţi la dumnezei slreini şi să vă 
închinaji lor. 

17. Şi să se aprinză cu mânie 
Domnul asupra voastră, şi să în- 
chiză cerul, ca să nu iic ploaie, şi 
pământul şă nu-şj deâ rodul său, 
şi să pieriţi degraj? de pre pământul 
cel bun, care l-au dat vouă Domnul. 

18. Puneţi cuvintele acestea în i- 
nima, voastră şi în sufletul vostru, 
şi le tega{i să vă fie semn pre mâna 
voastră, şt să fie neclătite înaintea 
ochilor voştri. 

19. Şi; să, învăţaţi acestea pre fiii 
voştri, grăindu-le de ele, când şezi 
tu acasă şi când mergi pre cale şi 
când te culci şi când te scoli. 

20. Şi să le scriji acestea pe pra- 
gurile caselor voastre şi pre ale por- 
ţilor voastre. 

21. .Ca să se înmulţească zilele 
voastre şi zilele fiilor voştri pre pă- 
mântul, care s'au jurat Domnul pă- 
rinţilor voştri să-1 deâ lor, ca şi zi- 
lele cerului pre pământ. 

22. Şi va fi de veţi auzî cu auzul 
toate poruncile acestea, care eu le 
porwnce^c astăzi ^oiiă, şi de le vefi 
face pre ele şi veţi iubi pre Bom- 
nul Dumnezeul vostru şi veţi umbla 
pre toate căile lui şi vă.veţiiipi de el, 

23. Va scoale Dom nul toate nea- 
murile acestea dela laţa 'voastră, şi 
veţi moşteni neamuri mari -şfc maâ 
tari decât voi. ■ >'',<v 

24. Tot locul care-1 va călcâ ţalpâ 
piciorului vostru, al vostru va fi : 

. d;eia pustie şl dela Andi-Livan şi de 
la rîul cel mare al Eufratului şi pân ă 
Jiyrnşarea; cea de către apus vor îi 

\m\m§k mm^ie \ r ■:•-■»* 

25. Nirnefiea nu va ştâ« îjmş f Qtiva 



17. Lcv. 26, 19. 18. 6, 8; Eşire 13, 9. 
t lfo4,;'k.s.*20. Mi isus Navi 1, 3* 

25. Eşire 23, 27. .. fc .r ■„•■•■,.-: - : 



feţii voastre, şi va pune Domnul 
Dumnezeul vostru frica voastră şi 
cutremurul vostru pre, faţa a fot păr 
mântui pre care veţi călcă vşkcvw 
au grăiţ Domnul către, vpi^ > 

26. Iată eu dau înaintea voastră 
astăzi binecuvântare şi blestem. 

27. Binecuvântare, de veţi ascultă 
poruncile Domnului Dumnezeului 
vostru, care vă poruncesc eu astăzi 
vouă. 

28. Iar blestem, de nu veţi ascultă 
poruncile Domnului Dumnezeului 
vostru, care vă poruncesc eu vouă 
astăzi, şi vă veţi abate dela calea, 
care am poruncit eu vouă astăzi, 
şi de veţi merge să slujiţi la dum- 
nezei pre carii nu-i ştiţi. 

29. Şi va fi dupăce te va băgâ 
Domnul Dumnezeul tău în pămân- 
tul la care treci tu să-1 moşteneşti, 
vei da binecuvântarea în muntele Ga- 
rizin şi blestemul în muntele GhevaL 

30. Aceştia sunt dincolo de Iordan 
dinapoia căii cei către apusul soae 
relui, în pământul Hananeilor carii 
lăcuesc la apus.către Golgol aproape 
de stejarul cel înalt. 

31. Gă voi treceţi Iordanul, ca să 
intraţi şi să moşteniţi pământul, care 
cu sorţi îl dă vouă Domnul Dum- 
nezeul vostru, ca să-1 moşteniţi în 
toate zilele şi să lăcuiţi înlr'însul. 

32. Şi luaţi aminte să faceţi toate 
poruncile lui, şi judecăţile acestea 
care Ie puiu eu astăzi înaintea voa- 
stră. 

CAP. 12. 

Locul adevărata slujiri de Dumnezeu. 

Si acestea sunt poruncile şi jude- 
v că{iie, care veţi luâ aminte să le 
faceţi în pământul, care-l dă vouă 
Domnul Dumnezeul părinţilor yoşiri 
să-1 moşteniţi în toate zilele, ' care 
veţi frăî pre pământ. 

29. 27, 12, 13} Is. Navi" 8, 33. j *• 



242 



A DOUA LEGE 12 



2. Să stricaţi cu desăvârşire toate 
locurile în dare neamurile pre care 
Voi le veţi moşteni; au slujit dum- 
nezeilor feri cele din ttfunţnlcei' înalţi 
şi din dealuri^ide supt copac stufos. 

î&Şi să surpaţi jertfe lnieele r lor, 
şi Să dfrâmsrţi stâlpii lot, şl desi- 
şurile lor să le tăiaţi, şi chipurile 
cele cioplite ale dumnezeilor lor să 
ie ardejr eu loc, şi să pierdeţi nu- 
mele lor din locul aceîa. 
* 4. Să nu faceţi aşă Domnului Dum- 
nezeului voâfru. * 
5 5. Ci în locul, care-! va alege Dom- 
nul -Duninezeul vostru îritf'una din 
cetăţile voastre, ca să se numească 
numele lui acolo şl să se cheme, 
acolo îl veţi caută şi veţi iritrâ. ! 

6. - Şi veţi aduce acolo Arderile cele 
de tot ale* voastre? şi jertfele voastre 
şlpârga voastră şi făgăduinţele voa- 
stre şi cele de voi€ ale voastre şi 
mărturisirile voastre, cele întâiu nă- 
scute a!e vacilor voastre şi ale oi- 
lor voastre, w 

7. Şi le mâncaţi acolo înaintea 
Demnului Dumnezeului Vostru; ^i vă 
veseliţi cu toate lă care veţi tinde 
mâinile, voi şi casele voastre, după 
cum te^âu b^exruvâhtat Domnul 
Dumnezeul tău. ^ 

~ h 8. Să nu faceţi acolo toate câte 
iaceţi astăzi aici, flecarele ce-f place. 

9. Că n'aţi intrat până acum în 
odihna şî în mOŞieâ, care o dă Vouă 
Somnul Dlimnezeul vostru. 

10. Şi dupăce veţi trece Iorda- 
nul, şi veţi iăcuî pre pământul, care-1 
va da vouă T)omnul Dumnezeul vo- 
stru moşie, şi vă va odihni de toţi 
vrăjmaşii voştri cei de prin prejur, 
şi veţi Uf dul fără de frică, 

îl. Va fi în locul, care-1 va alege 
Domnul Dumnezeu! tău, ca acolo să 
se' cheme numele lui, âcolo veţi a- 

12. 2. 7, 5; Esire 23, 32; 34, 13. 3. Num, 
33, 52; Jud. 2, 2. 5. 2 Paralip. 7, 12. 
6. Lcv. 17, 3. .8. Num. 15,, 39. 

11. 3 Imp. S, 29. 



duce toate câte poruncesc eu vouă 
astăzi: arderile cele de tot ale voa- 
Itre şi jertfele voastre şi zeciuelele 
voastre jşi pârga mâinilor voastre 
şi fot ce este ales din darurile voa- 
stre, care îe^veţi făgădui Dornnului 
Dumhezeuluf voâtruv » 

12. Şi vă veseliţi înaintea Dom- 
nului D^mnezeuiui ^ostki, voi şi fiii 
voştri şi fetele Voaâîfe şi slugile voa- 
stre şi slujnicele voastre 'şi leviful 

„cel dela porţie Vbasîre, de vreme 
ce n'are parte şi moştenire 1 ^ voi. 

13/ Ia aminte, ca^să^nu aduci ar- 
derile cele d<2 fot ale Mievîn iot lo- 
cul, care-1 vei vadeâ;-?-" 5 

"I4;'Ci numai îm locu^-căre4 va 
alege Domnul Dumnezeul tău înir'o 
cetate dirftr'aie 1 sdminţiftDr talte, a- 
colo vei aduce arderile cete de fot 
ale tate, fi acolo vei face toate câte 
poruncesc eia ţie astăzi*" ? 

15. Şi ori când vei poftî.-lirnghîe 
şi mănâncă carne, cum*pofteşte Su- 
fletul tău, după bitiecuvântareaîDonv 
nultsi Dumnezeului tău, care ţi-au dat 
ţie în toată cetatea^ cel inecutaiîn 1 - 
tru tine şi cel Curat văputeâ mancă 
dintr'însa, ca cta de căprioară şi 
de cerb. ]> ' 

16: Numai %ângele> să nu4 mân- 
caţii ci sM-1 vărsaţi pre pământ ea apă. 

17. Nu va fi ţie slobod să mă- 
nânci în cetăţile fale zeomiala grâului 
tău şi n a VMuhii tău şi a - -untului 
de lemn al tău, cele întâiu născute 
ale' vtfciloT tale şi ale oilor tale, şl 

J toate făgăduinţele câte veţi făgădui 

| şi mărturisirile Voastre şi pârga rnâi- 

j nildr tale; 

•18. Gi înaintea Domnului Dumne- 
zeului tău, îh locul care-1 va alege 
Domnul Dumnezeul tău le vei mâheâ 
tu şi feciorul tău şi fata lă, sluga tit 
şi slujnica ta şi levitul Şi rietnernî- 



12. 16, 11, 14; 27, 7. 14. LCV. 17, 9. 
ÎS. 15, 22. 16. Fac. 9* 4; Lev. 3, 17} 3, 
26! 17, 10; 1 Imp. 14, 33. 17. 14, 23, 24. 



A DOUA LEGE 12-13 



243 



cui cel din cetăţile lale. şi ie vei ve- 
seli înaintea Domnului Dumnezeului 
lău cu toate, la care vei tinde mâna ta. 

19. la aminte să tw părăseşti pre 
teviMn 'toată vremea, xât vei trăi 
pte* pământ. / 

20; Iar de va lărgi Domnul Dum- 
nezeul tău hotarele tale, precum au 
grăit tie, şi vei zice : voiu mânca 
carne, de va pofti sufletul tău să 
mănânce carne ori- când va pofti 
sufletul tău, mănâncă carne. 
: 21. Iar de ii departe dela tine 
tocul; care-1 va alege Domnul Dum- 
nezeul tău, în care să se cheme nu- 
mele iui acolo, junghie din boii tăi 
şi din oile tale, care-ji va da 
Dumnezeu, în ce chip ţi-au porun- 
cii, şi mănâncă în- cetăţile tale după 
pofta sufletului tău. 
■ 22. Cum să mănâncă căprioara 
şi cerbul, aşa le vei mânca; şi cel 
necurat întru tine şi cel curat, ase- 
menea \z vor mâncâ. 

23." Ia seama bine să nu mănânci 
sânge, că sângele lui este sufletul 
luv drept aceea să nu mănânci su- 
fletul cu carnea Iul 
• 24. Să nu-1 mâncaţi, ci pre pă- 
mânt sări vărsaţi ca apa. 

25. Să nu-1 mănânci, ca să fie bine 
ţie şi fiilor tăi după tine, de vei îace 
se este bun şi ce esîe plăcut îna- 
intea Domnului Dumnezeului tău.' 

26l' Iar numai cele sfinte ale tale, 
de vei aveâ tu, şi făgăduinţele tale 
îuândii-le ve.i yeni ţa locul, care- 1 va 
alege lui-şrî>omnul Dumnezeul tău, 
ca să se. cheme numele lui acolo. 

27. Şi vei îace arderile de tot ale 
1ale, cărnurile le vei aduce pre jert- 
felnicul Domnului Dumnezeului tău; 
iar sângele jertfelor tale îl vei vărsă 
pre temeliea jertfelnicului Domnului 
Dumnezeului tău, iar cărnurile 'le 'yei 
mâncâ. ■ 

. 2Cţ. Fac. 28^ 14. /* 22. Lesr. ? 3» 17; 7, 2^ şi 
17, 10. 23. 1 lmp. 14, 33. ts ţ "'■ 



28; Păzeşte şi ascultă, ca sâ faci 
toafeuduvinteie^ care-ţi poruncesc eu 
ţie astăzi,"ca să fie bine ţie şi. fii- 
lor tăi îni'veaCi deîvei face ce. este 
plăcut şi bun înaintea Domnului 
Dumnezeului tăur 
. 29. Şi dupăce va pierde Domnul 
Dumnezeul tău neamurile, tla care 
mergi tu să moşteneşti pământul lor, 
dela faţa ta, şi-l vei mfcştenl, şi vet 
lăcui în pământui lor, jf- u 

30. Ia aminte d& tine .însuţi •< să 
nu cerci a urmâ lor, dupăce vor 
pieri ei dela faţa tar şi să nu cerci 
de dumnezeii lor, zicând; cum au fă- 
cut neamurile acestea dirmnezeilor 
săi, şi eu voiu face. . a*> t 

31. Să nu faci aşâ Domnului Durm 
nezeului tău* pentrucăspurcăcilinikî 
care Domnule le-au urîf, le-au f ăctif 
durnnezeiloîw săi; că şi pre; fiiiosăl 
şi pre fetele sale ie-ati ars cu loc 
dumnezeilor săi. -t- s i * m{ 

32. Tot cuvântul carse-t poruncesc 
eu ţie astăzi^ aicesta să-1 păzeşti a-I 
face. Să ntr adaogi lâ el, raid. să iei 
dela el. - s *.* 

| . CAP. 13. • ' 

| Pedeapsa protocilor mincinoşi, 

I . ■ î " ' 

! i ar de se va sculâ întru tine pro- 
oroc, sau^areli .yisează. vis, şi-fi 
i va da ţie semn sau "minune; 

2. Şi va yeni şemnul sau minu- 
nea, care a grăit către tine, zicând: 
să mergem şi să slujim la dumne- 
zei streini, pre carii nu i-aţi ştiut, 
y 3. Să 4m asculiaţi de cuvintele 
prorocuAuf acestuia sau ale celui ce 
Visează visul acela, că vă ispiteşte 
pre voi Domnul Dumnezeul vostru, 
ca să ştie de iubiţi pre Domnul Dum- 
nezeul vostru din toată inima voa- 
stră şi clin, tot sufletul vostru. 
1 "* 

31. Lcv. 17, 7; 4 lmp. 16, 3; Ps. 105, 37. 

32. 4, 2; Num. 15, 39; Pilde 30, 6; Hpoc. 
22, 18, 19. 

13. H Isaia S, 19; Mat. 24, 24. 3. &, 2} 1 
Ioan 4, 2. 



A DOUA LEGE 13—14 



4. După Domnul Dumnezeul, vo- 
stru să umblaţi şi de dânsuivsă.vă 
temeţi şi poruncile lui să le păziţi 
şi glasul lui să-1 aspdlaţi şi lui să 
slujiţi şi de dânsul sa vă lipiţi. 

5. Şi prorocul acela, sau cel ce 
a visat vis, să moară, pentrucă a 
grăit, ca să te abată pre tine dela 
Domnul Dumnezeu! tău, cel ce te-au 
scos,, din pământul Eghipetulul, şi 
te-au izbăvit din casa robiei, ca să 
te scoată pre. tine* din calea pre care 
aur poruncit ţie Domnul Dumnezeul 
tău să mergi pre ea şi să pierzi pre 
deî rău dintre voi. 

; 6. Jar de te va rugâ pre tine fra- 
tele tău cel după fată sau cel du* 
pă mumă sau Hui !ău sau fata ta 
sau femeia jta, care este îa sânul 
tău, sau prietenul tău cel ce este 
întocmai la suflet cu tine, pre as- 
cuns, zicând: să mergem şi să slu- 
jim la dumnezei streini, pre carii nu 
i-ai ştiut tu, nici părinţii tăi. 

. 7. Pintre dumnezeii neamurilor ce- 
lor de prin prejurul vostru, cari sunt 
aproape de tine, sau acelor ce suni 
departe de tine, dela o margine a 
pământului până la cealaltă, 

8. Să nu te învoleşti cu el, nici 
să asculţi de el, să nu se Iacă milă 
ochiului tău de el,' să nu te înduri de 
el, nici să-1 făinueşii pre el; 

9. Ci să-î spui pre el negreşit, 
mâna fa să fie întâiu asupra tui, ca 
să-1 omori pre el, apoi mâinile 
a tot norodul. 

10. Şi-1 vor ucide cu pietre, şi va 
muri, pentrucă a cercat să te abată 
pre tine dela Domnul Dumnezeul tău, 
cel ce te-au scos din pămânful Eghi- 
petulul, din casa robiei. 

11. Şi fot Israilul auzind se va 
temei şi nu vor adaoge a mai face 
acel cuvânt rău întru' voi. 

12. Iar de vei auzi îritr'una din 

x. Ierem. 14, 15; Zab. 13, 3. 6. 17; 2-6. 
9. 17, 7. 11. 17, 13. i / i 



cetăţile, care DomnulDumnezeul tău 
le dă ţie câ să lăcaeşli .întriînsele, 
zicând: 

13. Eşit-au oameni fărădelege din- 
tre voi, şi au bătut pre cei ce lă- 
cuesc în cetatea lor, grăindaisl mer- 
gem şi să slujim la dumnezei streini, 
pre carii nu i-aţi ştiut, 

14. Cearcă, caută şi întreabă eu 
deadinsul, şi de este adevărat cu- 
vântul acela, cum că s'au făcut urâ- 
ciunea aceea întru voi, - 

15. Ucigând să ucizi pre foţi'lă- 
cuitorii cetăţii aceea cu tăiere de sa- 
bie şi cu anatemă să o anafemafi- 
seşfi pre ea, şi toate cele ce sunt 
într'însa. 

16. Şi toate avu|iile ei le adună 
în uliţile ei şi arde cetatea cu foc 
şi toate avuţiile ei de istov înaW«« 
Domnului Dumnezeului tău; şi să iie 
nelăcuită în veci, şi a doua oară să 
nu se mai zidească. 

17. Şi nimica din lucrurile date 
anatemei să nu se lipească de mâna 
ta, ca să se întoarcă Domnul dela 
iuţirnea mâniei sale, şi să-ţi deâ |ie 
milă şi să te miluiască şi să te înmul- 
ţească, precum s'au jurat părinţi- 
lor tăi. 

18. De vei ascultă glasul Domnu- 
lui Dumnezeului tău şi vei păzî toate 
poruncile lui, câte poruncesc eu ţia 
astăzi, făcând ce este bun şi ce este 
plăcut^înaintea Domnului Dumne- 
zeului tău. 

CAP.. 14. 

Rândtidi peni tu jaîb. Mâncăn şi 
■ ,^ zeciueli, •, * 

T/ii s«nîe;i ai Domnului Dumne- 
£ zeului vostru, să nu ya\îace|i t&e? 
furi, nici să vă radefi între ochii 
yoştri pentru mort. 
2. Că popor sfânt eşti tu Domau- 

17. 7, 26. 

14. I. Lev. 19, 28; 2i, 5? *&*ân. te, S* • 6. 
• 2, Eşire 22, 31 ^&ev*£lif rt5.-i \«* c 



lui Dumnezeului tău, şi praline te-a# j 
ales Domnul Dumnezeul fău să-i îi1 j 
lui popor mai iubii decâf toate nea- 
immle, câtesuntpre fata pământului. 

3. Nimica spurcat să nu mâncaţi. 

4., Acestea sunt 'vitele, care le veţi 
mâncâ: viţel din vaci şi miel din oi 
şi ie&-din capre. 

5. Cerb şi căprioară şi bivol şi 
zimbru şi inorog şi ţap sălbatec şi 
camelopard. 

& Toată vita cu unghiea despi- 
cată şi care desparte unghiile în 
două copile şi care rumegă între 
vite, acestea să te mâncaţi. 
.i 7. Iar din cele ce rumegă şi din 
cele cu unghia despicată şi din cele 
c» unghiile despărţite, să nu mâncaţi 
pe acestea:" cămila şi iepurile şi- ari- 
ciul, care rumegă, iar unghiea n'o 
zvt despicată. Acestea sunt vouă ne- 
curate. 

8. Şi porcul, că are unghiea des- 
picată şi desparte copitele unghii, 
iar -nu rumegă, necurat este acesta 
vouă, din cărnurile lui să nu mân- 
caţi, şi de mortăciunile lor să nu 
vă atingeţi. » 

9. Iar din toate cele ce sunt îh 
apă acestea să mâncaţi: toate, care 
au aripi şi solzi, să le mâncaţi. 
/IO. Iar toate cele care n'au aripi 

solzi, să nu le mâncaţi; necurate 
sunt - acelea vouă. 

11» Toată pasărea curată o veţi 
mâncâ: 

12. Iar din cele ce zboară pe a- 
teslea^sâ nu le mâncaţi: Vulturul şi 
Gripsorul şi Eretele. 1 

13. Şi Uliul şi* Gaia şi cele de a- 
eeîaşi fer cu el. 

14. Şi tot Corbul şi ^eîe ee sunt 
asemenea lui. 

15: Şi Struţul şi Biiha şi Babiţâ. 
16. Şi Erodiul şi Lebăda şi Stârcul. 



Lev. H, 2, 3* 4. Eâp. Hp. io, 14; Lev. 
20, 25. 7. Lev. U, 4. ' «?. Lev, 11, 7. 

S. Lev. 11, 9. 12. Lev-.- 11*. 13z> r.i 



17. Şi Hereteîe şi, Coroiul şi cete 
ce sunt asemenea lui, şi Pupăza şi 
Corbul de noapte. 

18. Şi Pelicanul şi Haradionuî şi 
cele ce sunt asemenea lui, Porimo^ 
nul şi .Lilia£ul. 

19. Şi r din cele sburătoare toata 
care se târăsc" necurate sunt vouâ\ 
să nu mâncaţi dm ele. 

20. Toată pasărea curată să o 
i mâncaţi. . 
| 21. Nici o mortăciune să nu mân- 
i câţi, ci o dă celui nemernic, carele 

este în cetăţile tale, sau celui strein 
să o mănânce, că tu eşti popor sfânt 
| Domnului Dumnezeului răufeSb îtti 
f fierbi mielul în laptele mumei sale. 
i 22. Să iei zecimala din toată roadă 
i seminţei taie, roadă ţarinei tale în tot 
J anul. 

I 23. Şi o vei mâncâ înaintea Dom- 
| nuîui Dumnezeului tău, în locul ca- 
j re-1 va alege Domnul Dumnezeu! tău, 
j ca să se cheme acolo numeîef lui, 
j vei aduce zeciuelele grâului tăuF ""şi 
; ale vinului tău şi ale untului de'temrt 
' al tău şi cele întâiu născute â'te va- 
i cilor tale şi ale oilor tale, jCa^să te 
I înveţi a le teme de D6mnul Dutn- 
i nezeuî lău în toate zilele. 
' 24. Iar de va fi calea departe deia 
tine, şi nu vei putea să duci acestea, 
pentrucă este departe de^a line lo- 
cul, care-1 va alege Domnul Dum- 
nezeul tău, ca şă se cheme numele 
lui acolo perftrucă 1e~aU 1 bine i cuvâfi- 
fat pre tine Domnul Dumnezeul tău, 
25. Vinde afcelea 5 pre argint, şi ia 
argintul în menite tale', şi mergi la 
! locul, care-1 va al^c'e Domnul Durri- 
i nezeul tău. 

1 . 26. Şi cu argintul acela cumpără 
tot ce va pofti sufletul fău şi din 
boi "şi din oi, din vin şi din bătf- 
tură ameţitoare şi din toate,* care: va 
pofti sufletul iau, şi mănâncă acolo 

21. Esitre 23, 19; 34, 26? Iezecfeil 44, .91, 
24.12, 17, 1&. 25," Mat. 21, 12. A. 



A DOUA LEGE 14-15 



înaintea Dornhului Dumnezeului tău 
şi te veseleşte tu şi casa ta. y a 

27. Şi Leviiul cei dw cetăţile fele, 
penirucă el n'are pajfe; ; nici «sorţi 
împreună cu tine. s-.. 

28. După trei ani vei sSMz toată 
zeciuiâla roduriloT. tale* în anul a- 
cela o vei pune în cetăţile tale. 

29. Şi va veni Eteviîui pentrucăHel 
n'are parte, nici- sorţi împreună cu 
tine şi nemernicul şi săracul şi vă- 
duva, carii sunt te cetăţile Me,: si 
vor&mâncâ^şi se* vor sălurâ, ca să 
tea bimeuvin teze pre ti ne Domnul 
Dumnezeul tău, întru ioafe lucrurile 
care; vei face. 

CAP. 15. 

'Anul al şaptelea. Săracii , robii şi 
îniâii născuţi. 

Anul al şaptelea: vei [ace iertare, 
,,.2. Iar rânduiala iertării este a- 
ceasta: vei iertă toată datoriea ta, 
care-ţi este dator ţie aproapele şi 
ftatele. tău, să nu o ceri, pentrucă 
s'a _chemaf iertare; Domnului Dum- 
nezeului făji. 

3. Dela cel strein cere câte sunt 
ale tale' la el; iar fratelui tău să-i 
.ierţi dalpria, care ai la el. 
\ 4. "£ă nu va li întru fine lipsit, 
penlrupă pururea te va binecuvânta 
pre tine Domnul Dumnezeul tău în 
pământiii, care cu sorţi îl dă ţie 
Domniţi Dumnezeul tău să-1 moşte- 
neşti. 

5. Iar de veţi ascultă cu luare 
aminte glasul Domnului Dumnezeu- 
lui vostru, ca să păziţi şi să faceţi 
toate poruncile acestea, care porun- 
cesc eu astăzi ţie. r 

6. Domnul Dumnezeul tău te va 
binecuvânta pre tine, precum : ^au 
grăit ţie, şi vei împrumută popoare 
multe, iar iu nu te vei împrumută, 

£7. Num. 18, 20; lezech. 44, 28. 
29, Malah. 3, 10. 
15. *i Eşite 23, Ityţ Lev. 25, 3. 



şi y*ei iSfăpânî popoare multe; iar 
pre tine nu te vor stăpâni. 

7. Iar de va îi întru fine cinevâ 
sărac dintre, fraţifc tăi în vre-o cetate 
din cetăţile fale în pământul, tare-l 
dă ţie Domnul Dumnezeul -tău, să 
nu-ţi învârtoşezi inima ta, nici să-ţi 
închizi mâna ta de către fratele tău 
cel lipsit. 

8. Deschizând să deschizi mâinile 
tale lui, şi împrumutând să-l îm- 
prumuţi pre el, ori cât îi va 'trebui 
şi ori. ce-i.va lipsi. 

9. Ia aminte de fine însuţi, să na 
cugeţi cu vicleşug în inima ta, pi- 
când: şe apropie anul al şaptelea, 
anul iertării, şi să cauţi cu ochiţt 
rău asupra Iratelui tău celui lipsit 
şi să nuri dai lui* că ? el y& strigă 
împrqiiva ta către Domnul, şi va ti 
întru ifine păcat mare. ; > s 

10. Dând să-i dai lui, şi împru- 
mutând să-lîîmprumufezi pre el, cât 
cere şi după curn a,r& ir^bulnţt, şi 
să tiu te mâhneşti cu inimai fa,: când 
dai lui, căjpentruşaceasta te va bine- 
cuvântă c Domnul Dumnezeul ; tău în- 
tru toate lucrurile şi întru Joafe ori 
upde vei pune mâna ta* 

î 11. Că nu ya lipsi sărac din ij>|i- 
mântul tău, pentru aceea eu porun- 
cesc ţie să faci lueruU acesta, şi~fi 
zic: deschizând deschide mâna ta 
fratelui tău celui sărac şi> celui lip- 
sii, care este în pământul ISUi^ 

12. Iar de se va vinde fie fratele 
tău Evreu sau Evreică, ;şas€i ant va 
sluji ţie, şi în al şaptelea ÎJ vei lăsa 
slobod dela tine. , ^ r 

13. Şi când %ye[ slobozi pre el 
dela tine, să nu-1 isiobozi i deşert, 
... 14. Dând să-i dai iui de cheltuială 
din oile tale şi iin grâul t|iu şi diţt 
vinul tău, după cum te-au binecu- 
vântat pre tine Domnul vDutrmez^ui 
tău, să-i dai lui. 

8. Mat. 5, 42. 9. Luca 6, 64. 10. Mat, 
5, 42. IU Mat. 26? 11, Ioanl2,3, /2. E$iw 
21, 2; Ierem. 34, 14. 



A DOUA LEGE 15—16 



247 



Î5. Şi-ţi adu aminte^ că ai fost rob 
f$ păroâtiluiEfllHpefuluji şi le-au iz- 
băvit de acoîcf Domnul Dumnezeul 
fiu; pentru aceea poruncesc ţie să 
f|cj cuvântul acesta. , 

16. Iar de va zice- către fine: nu 
voiu ieşi dela ting, pentr ucă, te-a iu- 
bif pre tine şi casa fa, de , vreme ce 
este lui bine la tine, ^ 

17. Ia sula şi găureşte urechia lui 
Ia uşă şi /va fj ţierob în veci. Aşâ 
vei face şi slujnicii tale. 

18. S| nu-{î fie (ie greu când îi 
laşi slobozi 4»eîa fine, că pre an sim- 
brie de năimit a slujit ţie în şase 
ani, şi te ya binecuvânfâ pre tine 
Domnul Dumnezeul tău întru toate 
câte vei face. 

19. Tot cel înfâiu născut, care se 
va, naşte în vacile fale şi în oile late, 
cete ce f< yor fi parte bărbătească le 
vşi sfinţi Domnului Dumnezeului tău, 
sa nu iqcrezi ,cu b,oui tău cel în- 
fâiu născut, şi; să, nu tunzi cele în- 
fâiu născute ale oilor fale. 

20. înaintea Domnului Dumnezeu- 
lui lău, să-l mănânci tu şi casa fa, 
în lot anul ţn locul, care-1 va alege 
Domnul Dumnezeul tău. 

2! ? Iar 4e va fi întru el prihană, 
şchiop sau oxb sau rău slutii, să 
nu-1 jertfeşti Domnului Dumnezeu- 
lui tău.. 

22. Ci în cetăţile fale să-l mănânci, 
cel necurat întru, Jine şi cel curat 
împreună să-l. mănânce, ca pre o 
căprioară sau ca pre un^eerh. 

23. Numai sânge să c nu mâncaţi, 
ci să-l vărsaţi pre pămânl ca apa. 

CAP. 16. 1 

Ceie trei sărbători mari de preş te an. 

Tjăzeşte luna spicelor nouă, şi să 
| faci Paşti Domnului Dumnezeu* 

, tSi 5, 15; 6, 21; 15, 15. Î6. Eşite2I, 5, 6. 

Jfc Eşire 13, 2; Lev. 27, 26; Num. 3; 13; 
Swcâ. 2, 23. 21. Lev. 22, 20. 22. 12, 15, 16. 
1Q. Eşire 12, 14 şi 34, 18; Lev. 23, 5. 



lui tău, că -în liina spicelor npuă ai 
ieşit din Eghipef noaptea. 

2y Şi să jertfeşti Paşii Domnului 
Dumnezeului tău> joi^şi boi^ în lo- 
cul care-i va alege Domnul Dumne- 
zeul fău, ca să se cheme numele 
lui acolo; f 

3. Să nu mănânci cu ele dospit, 
şapte zile să mănânci cu eie azimă, 
pâinea necazului; că cu grabă aţi 
ieşit din Eghipef noaptea, ca în ţoale 
zilele vieţii voastre , să vă aduceţi 
aminte; dc ziua ieşirei voastre din 
pământul Eghipetuhâ 

4. Să nu se vază la tine dospit 
în toate hotarele tale şapte zile, şi 
să nu rămâe până dimineaţa din 
cărnurile, care le vei jertfi seara în 
ziua cea dintâto. 

5. Nu va fi ţie slobod .şă. jertfeşti 
Paşti nici înfr'o cetate de ale fale, 
care Domnul Dumnezeul fău ledă fie» 

6. Ci numai în locul, care-1 va a- 
lege Domnul Dumnezeul îău. ce să 
se cheme numele lui acolo, şă jert- 
feşti Pastile seara la apusul soare- 
lui, în vremea: în care ai ieşit din 
pământul Eghipetuluy 

. ■ 7. Şi îierbe şi frige şi mănâncă în 
locul, care-I va akge Domnul Dum- 
nezeul tău, şi te întoarce dimineaţa 
şi te du la casa , ta. 

8. Şase zile vei mânca azime, iar 
în ziua a şaplea este ieşire, sărbă- 
toare Domnului Dumnezeului ^fău; 
să nu faci întru aceea nici un lucru, 
fără numai cele ce se fac sifletutui. 

9. Şapte săptămâni întregi să nu- 
meri- ţie, de când începe^ seeerea ă 
secerâ, v vei începe a Mumără şapte 
săptămâni. 

10. Şi fă sărbătoare delsăpţărhâfii 
Domnului Dumnezeului tău după 
puterea ta, câte-ţi va da ţie, după curri 



2. Num. 9, 2. 3. Eşite 12, 19. 4,< Eşire 
12, 10. 5. 2 Paralip. 30, 1. 6. Eşire 12, 42. . 
.S.Mşvx 12, 18; Num. 28, 17» 9. Lev. 23, 
15; Numi 28, 26. 10. Esive 23, 16 si 34, 22. 



A DOUA LEGE 16-17 



te-au binecuvântat Domnul Dumne- 
zeul tău. 

11. Şi te veseleşte înainfealDom- 
nului Dumnezeului tău, tu şi fecio- 
rul tău şi fala tâ şi slugă ta şi sluj^ 
fiica ta şi L#itul> tare este % 
iăţile taie, şi nemernicul şi săracul 
şi văduva, carii sunt între voi; în 
locul care-1 va alege Domnul Dum- 
nezeul tău, ca să se cheme numele 
lui acolo. 

-12. Şi-fi adu aminte, că rob ai fost 
în pământul Eghipetului, şi păze- 
şte şi fă poruncile acestea. 

13. Sărbătoarea corturilor să o 
faci în şapte zile când vei adună 
din ariea ta şi din teascul tău. 
'14: Şi te veseleşte în sărbătoarea 
ta, tu şi feciorul lăSi» şi fata tă şi 
slugă fa şi slujnica tâ şi Levîtut şi 
rtefftefiîicul şi săracul şi văduva, carii 
suni în cetăţile tale. 

15. Şapte zile să serbezi Domnu- 
lui Dumnezeului tău în locul, . careul 
vâ alege Domnul Dumnezeul tău, ca 
să se cheme numele lui acolo, ca 
ţ&ttt binecuvinteze Domnul Dum- 
nezeul tău întru toate iodurile fale 
şt întru toate lucrurile mâinHoir tale, 
şl să fii veseî. " 

*>r16; De trei ori în an toată partea 
ta cea bărbătească să se arate îna- 
intea Domnului Dumnezeului tău în 
locul, care-1 va alege Domnul; în 
Sărbătoarea azimeîor: şi în sărbă^ 
toarea săptămânilor şi în sărbătoa- 
rea corturilor. 

,17. Să nu te arăţi înaintea Dom- 
nului Dumnezeului tău deşert,; 
care după puterea mâinilor voastre, 
după binecuvântarea Domnului Dum- 
nezeului tău, care li-au dat ţie. 

.18. Judecători şi. scriitori pune-ţi 
ţie în toate cetăţile tale, care Dom- 
nul Dumnezeul tău le dă ţie în fie- 

-' 11. iZ, 12? 27, 7î £ev. 23, 40,' 15; 

simt Wi iSyu, iâ. l nfiz\ 26, n. ."• 

•• 18.. Sicah. 35; 6v . ^ 



care neam din neamurile tale, ca să 
judece poporul cu judecată dreaptă. 

19. Să nu abată judecata, nici să 
curtoâscă ^aţâ, nici să ia daruri, că 
darurile orbesc ochii înţelepţilor şi 
strică Cuvintele -drepţilor! 

20. Drept *ă urmezi t2 %steJ«lript; 
ca să trăiţi, şv intrând să moftiriiţi 
pământul, care-1 dă ţie' Domnul Dum- 
nezeul tău. > ; 

21. Să nu-ţi sădeşti *ţie desiş şi nici 
un copaciu lângă jerilelniSul^care^ 
vei face Domnului Dumnezeului tău. 

22. Să nu-ţi faci ^ %tâ^ v âam 
au urîl Domnul Dumnezeul tău. 

CAP. 17, . 

Idololat ri. Judecata ri., ^Imfaratui^ * • 

Să nu jertfeşti Domnului Dumne- 
zeului tău viţel sau oaie, având 
întru sine meteahnă sau orice lu- 
cru urîf, că spurcăciune este înain- 
tea Domnului Dumnezeului tău. ; 
£12. Iar dejse^va afla în *vre-ol ce- 
tate din cetăţile taie, ( care le - dă ţie 
Domnul Dumnezeul iău, bă rbat sau 
femeie, făcând ce este fau înaintea 
Domnului Dumnezeului tău şi căl- 
când legea lui, | 

3. Şi mergând să slujască la alţi 
dumnezei şi să se închine lor, soa- 
relui sau lunei sauiâ orice din cele 
din podoaba cerului, la care nu ţi-am 
poruncit ţleV " 

4. Şi se va spune acelsta fie, şl 
auzind vei cercă* cu deadinsul, |i 
se adevereşte cuvântul, că s'a făcut 
spurcăciunea aceasta în Israil, 

5. Scoătr'lâ* poarta ceiăţii pre o- 
mul acela sau pre femeia aceea 
care a făcuf acest lucru rău, şi ucide 
cu pietre, să moară. 

6. Cu două mărturii sau cu trei 
mărturii va fi ucis cel dat morţii, cu 
o mărturie nu va fi ucis.' 

19. 1, 17; Lev. 19, 15. 29. Eşire 23, 6; 
Sirab» 20, 31. - ' 

17. 1. Lcv. 22, 21» 2. 13, 6, -3. Eşire 22,' 20. 

6. Mat. îs, 16; Num. 35, 30. c 



A DOUA LEGE 17—18 



249 



' 7. Mâna mărfurilor va îi mai în 4 - 
iâiu asupra lui, ca să-l omoare pre 
fel* 'şi apoi' mina poporului, şi veţi 
ridică pre cei rău dintre voi. l 

8. Iar de va ii vre* utVTucru, care 
sifnu-1 po{i lesne dezlegă, când vei 
să v 1udecl între sânge şi sânge, şi 
între judecată şi judecată, şi între 
fană de lepră şi rană de lepră, şi în- ! 
ire pricire şi pricîre ce vor fi de ju- | 
decât în cetăţile tale, atunci sculân- i 
d^'-te să te sui în lociil, care-1 va ' 
alege Domnul Dumnezeul tău, ca să | 
sc cheme numele lui acolo. i 

9. Şi vei merge la preoţii Leviţi j 
şi ia judecătorul care va fi în zilele ! 
acelea, şi ei cercând vor spune ţie i 
judecata. : ; 

10. Şi vei face după cuvântul ! 
caT€-ţi vor spune ţie din locul, care-1 j 
va alege Domnul Dumnezeul tău, ca ! 
să se cheme numele lui acoîo, şi | 
să* păzeşti foarte, ca să faci toate J 
câie-ţi vor rândul ţie. | 
? 11. După legea şi după judecata i 
5 care-ţi vor spune ţie să faci, să nu 
te abaţi dela cuvântul care ţi-î vor 
%pune ei, deadreapta sau deastâfrga. ' 

12. Şi omul care ' se* va semeţi 
ca să nu ascufrfe de preotul, care 
pururea' slujeşte numelui Domnului ' 
Dumnezeului tău, sau de judecăfo- i 
rut, care va fi în zilele acelea, să I 
moară omul acela, şi vei ridică pre j 
cei rău din îsrail. j 
■ Î3. Şi lot poporul auzind, se va \ 
teme şi nu vâ mai face păgânătaie. J 

14. Iar de vei, infrâ în pământul ! 
.care-1 dă ţie Domnul Dumnezeul .ţău 
cu sorţi, şi-1. vei moşteni pre el şi vei 
lăcuî pe el şi vel zice: pune-voiu 
preste mine împărat, ca şi celelalte j 
neamuri de prin prejurul meu, j 

15. Atunci să pui preste line îm- ! 
păfat, pre care-l va alege Domnul ;l 
, i 

' I3 t 9; 19, 20; loan 8, 17;Fap. Hr. 1, 58; j 
'1 Cfor. 13, 1. 8. 2 ParaKp. 19. 1<6. 9. 21, 5. I 
10. 2 Paraliu. 19, 8. 13. 13, 11. * 



Dumnezeul tău, dintre fraţii tăi să 
pui preste tine împărat, să nu pui 
preste line împărat om de alt neam, 
penfrucă nu este fratele tău. 

16. Însă să nu-şî înmulţească lui-şt 
cai, şi să nu întoarcă pre popor în 
Eghipet după ce-şi va înmulţi caii, că 
Domnul au zis vouă: mai mult să 
nu adaogeţi a vă întoarce pre ca- 
lea aceasta. 

17. Şi să nu-şi înmulţească lui-şî 
femeirca să nu se schimbe inima 
lui, şi argint şi aur să nu-şi înmul- 
ţească foarte. *' - 

18. Şi când va şedeâ pre scaunul 
împărăţiei sale, să-şi scrie această 
a doua lege din cartea dela preoţii 
Leviţi. 

19. Şi să o aibă cu sine şi să o- 
citească în toate zilele vieţii sale r 
ca să înveţe a se teme de Domnul 
Dumnezeul său, şi a păzi toate po- 
runcite acestea şi îndreptările ace- 
stea a le face. 

20. Ca să nu se înalţe inima lui 
preste fraţii săi şi ca să nu se* a- 
baiă dela porunci nici la dreapta, 
nici la stânga; ca să fie întru * ani 
îndelungaţi întru împărăţia sa'-el şi 
Tiii lui întru fiii lui îsrail. 

CAP. 18. -* 

Drepturile preoţilor.. Vrăji.. Mcsta. 

Preoţii şi Leviţii şi tot' "neamul lui 
Levl nu va avea parte, nici sbrţi 
cu Îsrail, ci jertfele Domnului mo- 
şiea lor, pe acelea" le vor'mâncâ, 
2. Iar moşie nu,vor avea ei între 
fraţii săi; Domnul este' moşiea lui, 
precum i-a'u zis lui*.' 
? 3. Şi acesta este dreptul preoţilor: 
dela popor, dela cei ce jertfesc jertfe, 
ori viţel, ori oaie, vei da preotului 
armul, fălcile şi pântecele. 



16. Is. Navi 11, 6. 17. 3 mtp. 11, 1-13. 
18. Num. 18. 23; 1 Cot. % 13: 

2. Num. 18, 20. .?. Lev. 7, 3i şi 10, 14: 



• A DOUA LEGE 18-19 



4. Apoi pârga grâului tău şi a vi- 
nului tău şi a untului tău de lemn 
şi pârga tunderii oilor tale vei da lui. 

5. Că pre el l-au ales Domnul Dum- 
nezeul tău din toate neamurile; tale 
şă steâ înaintea Domnului Dumne- 
zeului tău, ca să slujască şi să bine- 
cuvinteze întru numele Domnului ei 
şi fiii 4ui în toate zilele. 

6. Iar de va venî vre un Levit din 
vre-o cetate rie ale voastre cele îm- 
prăştiate într^ lui îsrail, în 
carttd lăcueşie, şi îi t ;ppfteşte şuîkr 
tul lui a venî în locul, care-l va a- 
lege Dommili r 

m J. Va sluji numelui Domnului Dum- 
«gjteului #ău> ca şi toţi fraţii lui Le- 
viţii k carii stau acolo înaintea Dom- 
nului Dumnezeului tău. 

8. Parte cuvenită va mâncâ, afară 
de moştenirea sa^părinţeaseaV 

9. Iar dupâcevei intrâ în pămân- 
tul carie-1 4ă fie Domnul Dumnezeul 
fâu, să nu te înveţi a face după urâ- 
ciunile; neamurilor; acelora. 

10. Şă nu se afle înfriţtine, care 
să treacă pre fiul său sau pre lata 
sa prin, foc, sau care să, umbte^cu 
yraje, descântând şijfermeeând, 

îl. Şi fermecător; şi descântător 
şi care vrăjeşte după măruntae şi 
care caută ?îh stele şi care înlrsabă 
morţii; 

12. Că urâciune este Domnului 
Dumnezeului tău lot cel ce face a- 
cestea, şLpentru urâciunile acestea 
va pierde pre ei Domnul Dumne- 
zeul tău deîa faţa ta. 

13. DesăvârşU să hi înaintea Dom- 
nului Dumnezeului tău. 

14. Că neamurile acestea, pre care 
iu le vel moşteni,., acelea vrăji şi 
descântece ascultă; iar ţie nu ţi-au 
dat aşâ Domnul Dumnezeul tău. 

15. Proroc din fraţii tăi ca pre 

4. Num. 18, 12. 8. 1 Cor. 9, 13, 14. 

10. Ley. 18, 21 i 19, 26 şi 20, 27. 

11. 1 Iiiip. 28, 7. 15, lom 1, 45! fapte 3, 
2*1 Efice 20, 21. 



mine va sculâ ţie Domnul Dumne- 
zeul tău, de el, să ascultaţi. 
I t 16^ După .A oale câie al cerut deţa 
Domnuî >t D^mnezeul tău, în Hpriv 
în ziua adunării, zicând: nu vom 
adaoge a mai auzi .glasul Domnu- 
lui Dumnezeului nostru, şi ....nu. vptn 
mai vedeâ acest foc mare, ca să 

tnurjm. , oh 

17. Şi au zis Domnul căire miner 
drept, toşie câte* au grăit. ■ >■ i }iî v 

18. Proroc voiu sculâ lor djm fraJH 
, lor, ca pre tine, f şi vpiti pune cu- 
vintele mele în gura lui şi va grăî 

! tor, după cum voiu porunci lui. 

19. Şi omul care nu |va ascutţ£i 
cuvântul lui, ori câte va grăi pro- 
rocul acela întru numele raeu (s eti 

i voiu Juâ izbândă pentru el. . 

20. Iar prorocul care va îndrăzni 
a grăi întru numele meu cuvânt 
care n'am poruncit lui şă-î. grăiască» 
şi care va grăit întru numelCj alţor 
dumnezei, să moară prprpqul acela, 

21. Iar de vei zice întru Inimaj ta, 
cum vom cunpaşte cuvântul, care 
î-auigrăirpomnul?- » 

,j22. Câte va grăi prprpcul aceia 
|nţni numele Domnului, şi nu va fi, 
nici se v,a^ întâmplă r c% a i ziş, cu- 
.yâniui acela nu l-au grăit Domnul; 
întru păgânătate a grăit prorpei*t 
acela, să nu vă ţineţi de eL . , 

■ CAP. JQ. ^ ' 

I Cetăţile ' de ■j.scăpanc, Pedeafsq mărio- 
( i rilor mincinoşi. ,. 

Iar dacă Va pierde Domnul Dum- 
nezeul tău neamurile, al cărora 
pământ îl dă ţie Domnul Dumne- 
zeul tău, 4 şi veţi moşteni pre ei şt 
veţi lăcui în cetăţile lor şi în ca- 
sele lor, 

2. Trei cetăţi să-ţi alegi ţie în mii- 



16. Eşire 20, 19; Evt. 12, 19. 18. lom. 
1, 45. 19, Eşire 23, 19. 20. Ierem. 14, 14. 
19. 2. Num, 35, 11, - îs. Navl 20, 2; Eâhre 

21, 13. "■" ".. ' 



A DOUA LEGE 19 



251 



tocul părului tău, care îl dă fte 
Domnul Dumnezeul tău. 

ti pării ilarele P^"* 
care îl împarte fie » 
* eu l tău, ca să scape acolo loj ttP- 

, . : . . ., , . - - y;/i 

fl3 i Iar aceasta yasirrândui^penT 
îfu uciflaşul cateta Jugî acolo; şi 
va IrăiUot ^el §e vaJovl pre aproa- 
pele său îărăiide ^şi nu ^a îosî 
urît pre el mai înainte de ieri şi ae 

alaltăieri; ; r 1 - ; 

S-Şi care va^ cu aproapele 
său în pădure să taie lemne, şi ri- 
dicând raâna: qu securea cel ce tae 
lemnul, <va sărlşecurea din coada şi 
va lovlrpre aproapele său şi va muri, 
acesta va.fuflî într^o cetate de ace- 
stea # va trăi. . i •" M 

6. Ca nu Mergând cei ce este rudă 

cu cel mort după. cei ce a omont, 
şi înfierbântată fiind inima lur.sa-i 
ajiingă pr^rreU deiva «. mai lungă 
calea r > şi să-l omoare pre cl măcar 
că acestahnu este. vinovaf judecăţii 
cei de moarîe^ăci nu 1-a fost "r f 
pre el^nai înaiţţtc de ieri şi de şlal- 



^îleifru a<^«a poruncesc W 
cuvântut acesta, jzicând : alege-fi fie 

trei cetăţi. • . _ 

|i Iar de va lă«gî 'Domnul Dum- 
nezeul tău hotarele fale, precum s'au 
jurat părinfilor tăi, şj-fi. va da fie 
Domnul fot pfmânful, care au zis pă- 
rinţilor tăi că-l vr da, ; *. 1 

9. De vei ascultă să fad toate po- 
runcile acestea, care le poruncesc 
eti fie astăzi, să iubeşti pre Dom- 
nul Dumnezeul tău şi să umbli pre 
toate căile iui în toate zilele; ; vei 
«tai adaoge fie încă trei cefăfi pe 
lângă aceste trei. 

10. Şi nu se va vărsă sânge ne- 



4. Num. 35, 15. 6, , Num. 35, 12. 
?. 4, 40-43. 8, ^«f»V 8 ? 
*. Eşire 34, 14; i* N* vî 20 « 7 » 8 '■ 



vinovat Jn pămâniulij care-1 dă (ie 
Domnul Dumnezeul tău sări moşte- 
neşti; şi nu va , îi întru ffine Vinovat 
de sânge... ■■v&.aj^ , j,-;:, 

>11. Iar ide va ii întru? tine vre un 
om, care urăşte pre -apreapele ş$u, 
şi-l pândeşte pre el,, şi se va scuiâ 
asupra lui, şi-l va lovi, şi ve muri, 
şi va fugi în vre-o cetate de acestea, 

12. Vor trimite bătrânii cetăţii lui, 
şi-l vor luâ pre el de acolo, şi-1 vor 
da în mâinile rudeniilor mortului, 
şi4 vor ; omorî*; 

13. Să nu caute |cu s iniîăi ocljiul 
tău spre ei, ci vei curăfi sângele cel 
nevinovat din lsrail; şi ya fi bine fie. 

14 Şă ;nu mufi; hilarele aproape- 
lui fău, care te-au pus părinţii tăifcfn 
moşiea, care o vei moşteni în pă- 
mântul, care fi-l dă fie Domnul|)um- 
nezeul tău ca să-l moşteneşti-. 

15. Nu e-destul un martor şămărr 
furisească asupra vre unui om, ori 
pentrvU- ce sţrâmbătat^ şi pri s perţf ru 
ce greşală şi ori pentru ce păcat, 
care ya păcătui. Ci prin gura. a două 
mărturii şi prin^ufa/a i Jrei mărturii 
ya stă tot cuvântul. , , ; Xi > 

16. Iar d« se . va scula mărturie 
ngdreapiăi asupra vre unui om^ p% 
rându-1 pre el călcător de lege. 

17. Amândoi oamenii între carii 
este pricirea, vor stâ înaintea ppni r 
nului şi înaintea preofiior şi înain- 
tea Judecătorilor, cari vor îi în zir 
lele acelea. ^ . 

48. Şi- vot cercetă iudecătpri^ cu 
amăruntul, şi de vor află, că măriur 
rie strâmbă a mărturisit şi e,u nedrep- 
tate a stătut împrpfiya fratelur său, 

19. Să-i facefi lui precum a gân- 
dit . el să facă rău- asupra fratelui 
său, şi vei ridică răul, dintre vpiv v 

20. Şi ceilalţi auzind se vor teme, 

11. Num. 35, 21. 13. Eşire 23, 6.' 

14. Pilde 22, 28; OzieaS, 10; Num. 35, 30. 

15. Mat. 18, 16; !oan 8, 17; Fap. Hp. 7, 58; 
2 Cor. 13, 1. 16. Eşire 20, 16; 23, 1. 

18. Pilde 19, 5. 19. Eşire 21, 24i 
20 i 1 Tim. 5, 20; Lev. 24, 20. -i 



252 



A DOUA LEGE 19 20 



şi nu vor adaoge a mai face acesl 
iucru rău "între voi. 
- 21. Să nu sc facă milă ochiului 
tău de el; suflet pentru suflet, ochiu 
pentru ochiu, dinte pentru dinte, 
mână pentru mână, prcior pent-ru pi- 
cior, precum va face cinevâ aproa- 
pelui său, aşa veţi face lui. 

CAP. 20. > 

Legi pentru războiţi. 

Iar când vei ieşî la războiu asu- 
pra vrăjmaşilor tăi, şi vei vedeâ 
cai şi călăreţi şi popor mai mult 
decât tine, să nu te temi de ei, că 
cu !irie este Domnul Dumnezeul tău 
cel ce te-au scos din pământul Eghi- 
petului. ?! ' 

2. Şi va fi când le vei apropiâ la 
războiu, venind preotul va grăi po- 
porului şi va zice către ei: 

3/ Ascultă Israile, voi mergeţi a- 
stăzî la războiu asupra vrăjmaşilor 
voştri; să nu slăbească inima voa- 
stră, nu vă temeţi, nici vă speriaţi, 
nici vă abateţi dela faţa lor. 

4. Că Domnul Dumnezeul vostru 
merge înaintea voastră eu voi, ca îm- 
preună cu voi să bată pe vrăjmaşii 
voştri şi să vă mântuiască pre voi. 
- : -5, Şi vor grăi şi cărturarii către 
popor, zicând: tot omul, care a zi- 
dit casă nouă şi n'a început a lă- 
cuit înt/însa, să meargă şi să se 
întoarcă în casa sa, să nu moară 
în războiu, şi ah om să înceapă a 
lâcuî într'însa. 

'©/ Şî tot omul; care a sădit vie şi 
nu s'a bucurat dintr'însa; să meargă 
şi să se întoarcă la casa sa, să nu 
moară în fSzboiu şf âlf om să se 
veselească 1 dintr'însa. 

7. Şi tot omul, care ş'a logodit 
lui-şi femeie şi nu o a luat pre ea, 
şă meargă şi să se întoarcă în casa 



sa, să nu moară lă războiu, şi alt 
om să o ia pre ea. 

8. Şi vor mai adaoge cărturarii a 
grăî către popor şi vor zice: iot o* 
mur cel îricos şi slab la inimă, să 
meargă şi să se întoarcă în casa 
sa, ca să nu înfricoşeze inima fra* 
telui său ca şPa sa. 

9. Şi va fi dupăce vor încetă căr- 
turarii a grăi către popor, vor pune 
pre mai marii oştii înainte povăţui- 
iori" poporului. 

10. Şi când te vei apropiâ la vre-0 
cetate să o bt{ii«mai'nairite ; să* o 

cu "" 



21. Eşire 2t, 24; M*t 5, 38. 
20. Num. 14, 9. V. 28, 30-. 7. 24, 5. 



1 1, De vor răspunde ţie cele de 
pace şi vor deschide fte, tot popo- 
rul, carii se vor aflâ într'însa vor 
da bir ţie şi vot îi stiţîuşL 

12. Iar de nu va ascultă & tine 
şi" vă face răzbim asupra ta,- să o 
împresori pre ea. 1 ^ 

13; Până când 'ţi-o va' da Dom- 
nul Dumnezeul tău; îri^nâihiferîitev 
şi să ucizi toată partea bărbătiascll 
dintr'însa cu ascuţitul săbiei* v 

14. Afară de temei Şi "de capii fi 
foaie dobitoacele ^ loîte câte vdî 
fi în cetate şi toate averile Să Ife 
prădezi ţie, şi s3 măriâtvci toată pFada 
vrăjmaşilor tăi, care' o dă fte Dom- 
nul Dumnezeul tău. - ! 

15. Aşâ să faceri cu toate cetăţile 
care sunt departe de tine foarte, şi 
nu sunt- din feetăţiie -neamurilor a- 
cestora. - » ■-■>?■■■ 

16. Iar din cetăţile neamurilor a- 
cestOra.'al căror pământ îl dă' ţie 
Domnul Dumnezeul tău să-1 moşte- 
neşti, să nulaşi viu nimica ce suflă. 

17. Ci' cu anatema să-i anatema- 
tisifipre ei, pre Heteu şi pre Army- 
reu şi pre Hananeu şi pre FerezeU 
şi pre Eveu şi pre levuseu şi pre 
Ghergheseu, precum au poruncit ţie 
Domnul Dumnezeul tău. 



<?; Jud. 7, 3. 
Jnă. 2, 2. - 



W. 7, 51 Num-. 33, 52; 



A DOUA LEGE 20-21 



253 



-,■-18* Ca să nu vă înveţe pre voi a 
face toate urâciunile lor, care le-au 
fgcut ei dumnezeilor lor, şi să pă- 
cătuiţi înaintea Domnului Dumne- 
zeului vostru. 

19. Iar de vei şedeai împrejurul 
vre unei cetăţi zile mai multe, bă- 
tând-o ca să o ei, să nu strici pomii 
ei, nici să pui securea în ei, ci din 
pom să mănânci, iaţ pre el să nu-1 
ţai, că pomul cel din ţarină nu este 
ca omul să poată fugi dela faţa ta 
şi să se aşcunză în şanţ. 

20/ Iar lemnul care-I ştii că nu 
face rod bun de mâncat, acela să-! 
strici şi să-l tai şi să zideşti şanţ 
asupra cetăţii, care face războiu a- 
supra fa, pânăce se va da ţie. 

GAP 21. 

Omorul necunoscut. Căsătoria cu femei 
robite. Dreptul celui întâi născut. 

De se va aflâ în pământul, care-1 
dă ţie Domnul Dumnezeui tău 
sâ-l moşteneşti, om omorît zăcând 
în câmp, şi nu se ştie cine l-a o- 
morît, 

2. Vor ieşî bătrânii şi judecătorii 
tăi şi vor măsură până la cetăţile 
cele din prejurul celui omorît, 

3, Şi bătrânii cetăţii cei mai a- 
proape de cel omorît, vor lua o vi- 
jea din vaci, care n'a lucrat şi n'a 
tras în jug. 

4 Apoi bătrânii cetăţii aceea vor 
aduce viţeaua înfr'o vale râpoasă, 
care nu s'a lucrat, nici s'a semă- 
nat, şi vor tăiâ capul viţelei în vale. 

5. Şi să vie preoţii Leviţi, pentru 
că pre ei i-au ales Domnul Dum- 
nezeu să steâ înaintea iui şi sâ bi- 
necuvinteze întru numele lui, şi din 
gura lor se va judecă toată pricina 
şi rana. 

6. Şi toţi bătrânii cetăţii cei mai 



-18. 6, 14; Eşm 23, 13; Js, Navî 23, 7. 4 
21. 5. 17, 8, ?; 18, 1. 



aproape de cel omorît să spele mâi- 
nile pre capul vijelii cei tăete, în vale. 
t 7. Şi răspunzând, vor zice: mâi- 
nile noastre n'au vărsat sângele ,a- 
cesta, şi ochii noştri n'au văzut. 

8. Milostiv fii poporului tău Israil, 
pre care l-ai răscumpărat Doamne 
din pământul EghipetuluU Ca să nu 
fie sânge nevinovat întru poporul 
tău Israil, şi li se va iertâ lor pă- 
catul sângelui. 

9. Tu deci ridică sângele cel ne- 
vinovat dintre voi, şi fă ce este bun 
şi plăcut înaintea Domnului Dum- 
nezeului tău. 

10. Iar când vei ieşî la războiu 
înaintea vrăjmaşilor tăi, şi-i va da 
pre ei Domnul Dumnezeu în mâi- 
nile tale, şi-i vei prăda pre ei, 

lt. Şi între cei robiţi vei vedeâ 
femeie frumoasă la faţă, şi-ţi va plă- 
ceâ, cât să o iei pre ea femeie ţie, 
12. O vei băga în casa la, şi vei 
rade capul ei şi vei tăiâ unghiile ei. 
i 13. Şi vei luâ dela ea hainele cele 
de robie, şi , va şedeâ în casa ta şi 
va plânge pre tatăl său şi pre muma 
sa o lună de zile, şi după aceea vei 
intra la ea şi vei lacul cu ea şi va 
fi ţie femeie. 

14. Şi de n'o vei vrea pre ea după 
aceea, să o laşi slobodă şi să n'o 
vinzi pre argint, nici să te slujeşti 
cu ea, pentrucă o ai smerit pre ea. 

15. Iar de va aveâ un om două 
femei, una iubită, iar alta urâtă, şi 

j vor naşte lui, şi cea iubită şi cea 
j urâtă, şi feciorul cel întâiu născut 
va final celei urâte. 

16. Şi va fi în ziua în care va 
împărţi fiilor săi averea sa, nu va 
puteâ să facă să fie întâiu născut fe- 
ciorul celei iubite, trecând cu vederea 
pre feciorul celei urâte, care este cel 
întâiu născut; 

17. Ci întâiu născut va cunoaşte 
pre feciorul celei urâte, şi-i va da lui 

-. — * ^ - -r. f- 

17. l. Par. 5, 1. ! 



254 



A DOUA LEGE 21—22 



îndoit din toate câte va aveâ el, de 
vreme ce acesta este începătura fu- 
ior Iui, şi lui se cuvin cele ce suni 
ale Celui întâi» născut. " 

18. - Iar de va aveâ cinevâ fiu ne- 
ascultător şi îndărătnic, care n'a- 
sctflfă cuvântul tatălui său, şi cu- 
vântul mumei sate, şi ei îl ceartă 
pre el; iar el nu-i ascultă, 

19. Să-î prinză tatăl lui şi muma 
lui, şi să-î scoajă înaintea bătrâni- 
lor cetăţii sale şi la poarta locului, 

20. Şi să zică către bărbaţii ce- 
tăţii saîe: fiul nostru acesta este ne- 
ascultător şi îndărătnic, mâncător şi 
beţiv şi n'ascultâ cuvântul nostru. 

21. Şi-I vor ucide cu pietre băr- 
baţii cetăţii lui, şi va murî. Şi vei 
ridică pre cel rău dintre voi; şi cei- 
lalţi auzind, se vor terne. 

' 22. îar de va fi făcut cineva vre 
un păcat vrednic de moarte, şi-! veţi 
osândi a muri spânzurat pre lemn, 
23. Să nu rămâe preste noapte 
trupul lui pre iemn, ci în ziua a- 
ceea să-1 îngropaţi, de vreme ce ble- 
stemat de Dumnezeu este tot cel 
spânzurat pre lemn, şi să nu spur- 
caţi pământul, care-l dă ţie Dom- 
nul Dumnezeul tău să-1 moşteneşti. 

Pb r unc i f c l u r i t e. 

Când vezi boul fratelui tău sau 
oaea lui rătăcind, să nu le treq 
cu vederea, ci să le abaţi şi să le 
întorci la fratele tău şi să le dai lui. 

2. Iar de nu este aproape fratele 
tău de îinCj nici îl ştii pre el, le bagă 
în săiaşuî tău şi să fie la tine, până 
ce le va căuta fratele tău şi le vei 
da Iui. 

3. .Aşâ să faci cu asinul lui şi aşâ 
să iaci cu haina lui şi aşâ să faci 
cu fot ce a pierdut fratele tău, toate 



19. 22, 15. 23. Gaiat. 3, 13. 
22. h Eşire 23, 4, 5. • > 



câte a pierdut el şi le vei află tu, să 
nu le freci cu vederea. 

4. De vei vedeâ asinul fratelui tău 
sau boul Hri căzuţi pre cale, să nu-l 
treci cu vederea; ci ridicând, să-i ri- 
dici împreună cu el. 

5. Să nu se îmbrace femeia cu 
haine bărbăteşti, nici bărbatul să 
nu se îmbrace cu haine îemeeşti; 
pentrucă urâciune esfeinainlea Dom- 
nului Dumnezeuîui'fău iot cel ce face 
acestea. 

6.. far de vei aflâ vre im cuib de 
pasăre înaintea feţii fale în cale, sau 
în vr'un copie, saiî pre p'ămânf, cu 
pui sau Cu ouă, şj mumâ lor şe- 
zând preste put eau preste ouă, Să 
nu prinzi pre mumă cu pilii. 

7. Ci pre mumă, să o, slobozi; iar 
puii iai ţie, ca să fie bine ţie şi să 
irăeşti zile multe. 

8. Şi când vei zidi casă nouă, fă 
cunună podului tău^ca să nu fad 
ucidere de om în casa fa. de va că- 
deâ cinevâ de pre ek 

9. Să nu semeni în viea la mai 
multe feluri, ca să nu se sfinţească 
roadă şi sămânţa, care o ai semă- 
nat împreună clu foada viei tale. 

10. Să nu ari cu bou şi asin îm- 
i preuriă. ' 

j îl. Să nu ie îmbraci cu haină ţe- 
j sulă din lână şi din in împreună. 
12. Ciucuri să-ţi faci ia cele patru 
colţuri ale hainelor tale, cu carele 
vei îmbrăcă. 
"13. De va luâ cinevâ femeie şi va 
lăcuî împreună cu ea şi o va urî, 
' 14. Şi va aduce asupra ei cuvinte 
de învinuire, şi-i va scoate nume 
rău şi va zice: am luat femeia acea- 
sta şi intrând eu la dânsa, n'am gă- 
sit-o fecioară, 

15. Luând-o pre ea tatăl fetei şt 
muma sa, vor arăta cele de fecio- 



4, Eşire 23, 1. 9. Lev. 19, 19. 12. Num. 
15, 38; Mat. 23, 5. 15. 21, 19. 



A DOUA LEGE 22.-23 



255 



t\e ale fetei înainica bătrânilor la 
poartă, 

16. Şi va zice tatăffefei către bă- 
trâni: pTe fata mea aceasta o am dat 
femeie omului acestuia şi o a urît. 

17. Acum el pune asupra ei cu- 
vinte de vinuire, zicând: n'am gă- 
sit pe fata ta fecioară, iată acestea 
sunt semnele fecioriei fetei mele, şi 
vor desface Haina ei înaintea bătrâ- 
nilor cetăţii, 

18. Şi vor luâ bătrânii cetăţii aceea 
jjre omul acela şi-l vor pedepsi 

19. Şi*I vor globî cu o sută de 
sicii, şi-i vor da tatălui fetei, pentru 
că a scos nume rău asupra fecioa^ 
fer îsrailtence, şi va fi lui femeie şi 
nu va puteâ să o gonească pre ea 
?rV toată vieaţa sa:. 

20. Iar de va fi adevărat cuvân- 
îul a cesta, şi nu se va găsî fata fe- 
cioară, 

21. Vor scoate pre fată îa uşa casii 
tatălui său, şi oamenii cetăţii aceea 
o vor ucide cu pietre şi va rriuri, 
pentrucă a făcut necurăţie întru fiii 
lui îsrail şi a curvit în casa tatălui 
său, şi vei ridica pre cel rău din- 
tre voi. 

22/ Iar de se va află om dormind 
tfff ferrieie care are bărbat, să-i uci- 
deţi pre amândoi; şi pre omul cel 
ce a dormit cu femeia şi pre femeie, 
şi Vet ridică pre cel rău din îsrail. 

23. Iar de se va afla fată fecioară 
t6godită cu bărbat, şi aflând-o pre 
ea om în cetate va dormi cu ea, 

24. Ve|i scoale pre amândoi la 
poarta cetăţii lor şi veţi ucide cu 
pietre să moară: pre fată penfrucă 
n'a strigat în cetate, tar pre om pen- 
frucă a smerit femeia aproapelui, 
şl vei ridică pre cel rău dintre voi. 
' 25. Iar de -va -află în câmp omul 
ţîc fata cea logodită, şi silind-b va 
dormî cu ea, să ucideţi numai pre 
cel ce a dormit cu ea; 

21. Fac. 34,7. 22. Lev. 20, 10. 23. Ioan8,*5. 



26. Iar fetei să nu-i faceţi nimica, 
că nu este vinovată morţii, că pre- 
cum vre un om se scoală asupra 
aproapelui şi-l omoară, aşa este lu- 
crul acesta. 

27. Că în câmp t> a aîlât pre ea; 
şi a strigat fata cea logodită, şi n'a 
fost cine să-i ajute." '* >* 

2S. Iar de va află cinevă- pre fata 
cea fecioară, care nu este iTogodlă, 
şi silind-o va dormî cu ea şi J se va 
afiâ, 

29. Omul cel ce a dormit cu ea 
va da tatălui fetei cincizeci dedrah- 
me de argint şi ea va fi lui femeie, 
pentrucă o a smerit pre ea şînu 

J va putea să o gonească în toată 
j vieaţa sa. 

30. Să nu ia omul femeia tatălui 
său şi să nu descopere acoperă- 
mântul tatălui său. 

CAP. 23. i 

>>.■ Cei ce sunt primiţi în adunare®. 
Domnului. 

Să nu 1 intre scopit, nici famen în- 
tru adunarea Domnului. 

2. Să nu intre cel năşeai din curvă 
întru adunarea Domnului. 

3. Să nu intre Âmantteân şi Moa- 
vitean întru adunarea Domnului, şi 
până la al zecelea neam să nu in- 
tre în Biserica Domnului, şi până 
în veac. 

4. Pentrucă n'atis ieşit înaintea voa- 
stră cu pâi'ne şi cu apă în cale, când 
aţi ieşit voi din Eghipet, şi pentrucă 
au năimit asupra ta pre Valaam fe- 
ciorul lui Veor din Mesopotamia» 
ca să te blesteme. 

5. Gi Domnul Dumnezeul tău n'a 
vrut să asculte pre Valaam şi a în- 
tors Domnul Dumnezeul tău bleste- 
murile în binecuvântare, pentrucă 



28. Eşire 22, 16. 30. 27, 20; Lev. 1&, >. 
23. 3. Neem. 13, 1. 4. Num. 22, 5. 
5. Is. Navî 24, 10. 



A DOUA LEGE 23-24 



fe-au iubit pre line Domnul Dum- 
nezeul tău. 

; 6. Să nu grăeşti cele de pace lor 
şi cele de folos lor, în toate zilele 
1ale în veci. 

: 7. Să nu urăşti pre ldumeu, că 
fratele tău este; să nu urăşti pre E- 
ghiptean, că nemernic ai fost în pă- 
mântul Eghipelului. 

,8. Fiii cei ce se vor naşte dintru 
ei înf r'altreilea neam, vor intră în- 
tru adunarea Domnului. 
;.. 9. Iar când vei ieşi cu oaste asu- 
pra vrăjmaşilor tăi, să te fereşti de 
lot lucrul rău. 

i 10r De va fi întru tine om, care 
să rnu fie curat de ispitirea în vis 
cea de noapte, acela să iasă din 
laJbără şi să nu intre în tabără. 

11. Şi către seară să spele trupul 
său cu apă, şi dupăce va apune soa- 
rele, să intre în tabără. 

12. Şi să ai loe afară de tabără 
şi acolo să ieşi afară. 

13. Şi Jăruş să ai la brâul tău, 
şi când vei şedeâ afară să sapi cu 
el şbsă acoperi spurcăciunea ta. 

14. Că Domnul Dumnezeul tău 
umblă în . tabăra ta, ca să te izbă- 
vească pre tine, şi să deâ pre vrăj- 
maşul jtău în mâinile tale din'nain- 
iea feţii tale; şi pentru aceea să fie 
tabăra ta sfântă, ca nu văzând în- 
tru tine lucru spurcat, să se întoarcă 
de către tine. 

15. Pre sluga care a fugit dela 
stăpânul său la tine, să nu-î dai 
stăpânului său. 

16. Ci să lăcuiască cu tine, între 
voi să lăcuiască unde-t va plăceâ 
lui, şi să nu-l necăjeşti pre eh 

i 17. Să nu fie curvă din fetele lui 
Israil şi să nu fie curvar din fiii lui 
Israil. 

18. Să nu fie vrăjitoare din fetele 
lui Israil şi nici pentru vre-o îăgă- 



7. Num. 20, 14. 



d.uirtjă. să nu vrăjaseă din fiii lui 
Israil. 

19. Să nu aduci plata curvei şi 
prejul câinelui în casa Domnului 
Dumnezeului tău, nici pentru o fă- 
găduinţă; că amândouă acestea sunt 
urâciune înaintea Domnului Dumne- 
zeului tău. 

20. Să nu ei camătă dela fratele 
tău: camătă de argint sau camătă 
de bucate sau camătă de tot lucrul, 
cu care-1 vei împrumută. 

21. Dela cel strein să ei camătă, 
dela fratele tău să nu ei camătă, ca 
să te binecuvinleze Domnul Dum- 
nezeul tău întru toate lucrurile tale 
pre pământul întru care intri să-l 
moşteneşti. 

22. Iar de te vei legă cu făgă- 
duinţă Domnului Dumnezeului tău, 
să nu întârzii a plini, că cerând va 
cere Domnul Dumnezeul tău dela 
tine, şi va îi ţie păcat. 

23. Iar de nu vei vreâ să îăgă> 
dueşfi, nu va fi {ie păcat. . 

i ; 24. Cele ce ies prin buzele tale să 
I le păzeşti şi să le faci, precum te-ai 
! făgăduit Domnului Dumnezeului tău, 
j darul, care 1-a grăit gura ta. 
j 25. îar de vei intră în holda ă- 
J proapelui tău, adună cu mâinile tale 
spice; iar secerea să n'o bagi în 
holda aproapelui tău. 

25. îar de vei intrâ în viea aproa- 
pelui tău, mănâncă struguri până 
ce se va săturâ sufletul tău; iar ,î« 
vas să nu bagi. 

3 C AP. 24. 

Legiuiri casnice. 

De'şi va luâ cinevâ femeie şi va 
lăcuî cu ea şi va fi de nu va 
aflâ har înaintea lui, pentrucă a aflat 
întru ea lucru urîf, să-i scrie ei carte 



20, Eşice 22, 25. 22, Num. 30, 3. 
25. Mat. 12, 1. 
i 24. 1' Mat. 5, 31 ; Marcu 10, 4. 



A DOUA LEGE 24 



257 



de despărţenie şi să o deâ în mâi- 
nile ei şi să o sloboază pre ea din 
casa sa. 

Z Şi ea d|*eândti-se se va putea 
mărită după alt bărbat. ! j 

3. Şi de o va urî pre ea şt băr- 1 
batulxel mai de pre urmă, să-i scrie I 
si acesta caile de despărţenie, şi să [ 
o : deâ în mâinile ei şi să o sloboază | 
din casa sa; sau, de va muri băr- j; 
bafuî cel de pre urmă, care o a luat J 
pre ea femeie, 

4. Bărbatul cel dintâiu, care o a 
slobozit pre ea, nu va pufeâ să se 
întoarcă şi sa o ia pre ea iarăşi 
femeie îuiş după ce s'a pângării ea, 
că urâciune esfe înaintea Domnu- 
lui Dumnezeului tău; şi să nu spur- 
caţi pământul, care Domnul Dum- 
nezeul vostru il dă vouă să-1 mo- 
şteniţi. 

- 5. De se va însorâ cinevâ de cu- 
rând, să nu iasă la războiţi» şi cu 
nici un luciu să nu se îngreueze, 
scutit să fie în casa sa, un an să 
veselească pre femeia sa, care o a 
luat. 

-6, Să nu-i iei zălog moara, nici j 
pielrtle morii, că vieaţa z#logeşfe prirr I 
aceasta. | 

7. Iar de se va află om din fiii j 
Iui Israiî, care să îi furat pe cinevâ i 
dintre fraţii săi. şi-1 va silî, şi-l va 
vinde, să moară îurul acela, şi ri- 
dicaţi pre cel rău dintre voi. 

8. îa bine aminte îa rana leprii, 
păzeşte foarte, ca să faci după toată 
legea, care o vor spunse vouă pre- 
oţii Leviţi; aveţi grijă st faceţi pre- 
cum am poruncit vouă. 

9. Âdu-ţi ami rite, câte au fâciîf 
Semnul Dumnezeul tău Mariamei 
pne cale, când aţi ieşit din Eghipet. 

tO. Iar de ai datorie l& aproapele 
fău, ori ce datorie, să nu intri» în 
casa lui să-t iei iăftjg. 

5. 20, 7. 7. Eşire 21, 17. 8, Lev. 13, 2; 
14, 35. 9. Num. 12, 10. 10. Eşite 22, 25. 



11. Afară şă stai, şi omul care-fi 
este dator, el îţi va aduce ţie zălog 
afară. " 

12. Iar de va fi omul sărac, să nu 
ţii la tine presfe noapte zăloguHui. 

13. Ci cu apusul soarelui să-i în- 
torci zălogul lui, ca să doarmă în 
hafna sa, şi să le biftecruvinteze, şi 
si fie ţie milostenie înaintea Dom- 
nului Dumnezeului tău. • -> 

14. Să nu opreşti plata celui să- 
rac şi acelui lipsit dintre fraţii tăi, 
sau a nemernicului, care lăcueşte în 
cetăţile tale. 

15. Ciîntr'aceeaşi zi să-i dai piaţa 
lui înainte de ce apune soarele, de 
vreme ce este sărac, şi într'aceea 
are nădejde, câ să nu strige către 
Domnul asupra ta, şi vei aveâ păcat. 

16. Să nu fie omorâţi părinţii pen- 
tru fii, nici fiii să rru fie Omorâţi 
pentru părinţi; ei fiecare pentru pă- 
catul său să moară. 

17. SI nu strâmbi judecata ne- 
mernicului şi a săracului şi a vă- 
duvei şi haina văduvei să n'O Mi 
zălog. 

Î8v CHi adu aminte, că rob ai 
fost în pământul EgHipetului şi te-au 
scos Domnul Dumnezeul tău de a- 
colo; pentru aceea îţi poruncesc ţie, 
ca să faci lucrul acesta. 

19. Când vei seceră' 1 secerişul 'fău- 
în ţarina ta, şi vei uită vr<f snop 
îţi ţarina tâ, să nu te întorci să £ l fei; 
ci să fie al săracului şi al nemer- 
nicului şi al săvrnartului şi al vă- 
duvei, câ să te binecuviriteze Doth- 
nul Dumnezeul tău întru toate liti- 
crurile mâinilor tale. 

20. Şi când vei culege măslinele, 
să nu te întorei a adunâ cele ce ră- 
rriân pte urma ta, ci vor fi ale ce- 

•■//. Eşire 22, 26. 13,. Etfxe ,2Z, Z6*..&ţi 

pîtae 22, 27. h. "tme i; i»! tm t¥, Ui 

lacov 5, 4. 15. Lev. 19, 13». 16. 4 Imp. 14, 6} 
2 Paralip. 25, 4; lezecb 18, 20; Icrem. 31, 30. 

17. Eşite 22, 21, 22 ţ BM. 22, 22î Isaia 1, 2& 

18. 5, 15; 6, 21{ 15, 15} 16, 12. 

19. Lev. 19, 9. 



258 



A DOUA LEGE 25-26 



lui nemernic şi ale celui- sărac şi 
ale văduvei. ■ ■ > ? 

2î. Şi când vei culege viea la, să 
nu culegi a doua, oară ce rămâne 
pre urma ta; ci -să fie a celui ne- 
mernic şi a celui sărac şi a văduvei. 

22,,- Şi-fi- adu aminte, cum că ai 
iost rob în pământul Eghipetului, 
pentru aceea îfi poruncesc eu fie 
astăzi, ca să faci cuvântul acesta. 

CAP. 25. 

Masuri d e p a z â. 

Iar de- se va face pricire între oa- 
meni şi vor veni la judecată, ju- 
decătorii vor judeca pre ei, şi pre 
cel drept îl vor vestî drept, iar pre 
cel vinovat îl vor osândi 

2. Şi de va îi vrednic de băfae 
ce! vinovat, vor porunci judecătorii 
să-1 culce şl şă-i bată înaintea lor 
după măsura vinei lui. 

3. Cu număr patruzeci să-1 bată 
pre el, iar mai multe să nu adaoge; 
iar de vor adaoge a-î bate pre ei 
mai multe lovituri decât acestea, se 
va face urît fratele tău înaintea ta. 

4. Să nu legi gura boului care 
treeră. 

5. -Iar de vor tăcui fraţii înfr'un 
loc şi va muri unul dintr'înşii; şi 
sămânţă n'a rămas dela el, femeia 
celui rrţprt să nu se mărite după 
bărbat din afară; fratele, bărbatului 
ei va intra la ea şi o va lua luiş fe- 
meie şi va iăctii împreună cu dânsa. 

6* Şi pruncul care se va naşte se 
va chemă pre numele celui ce a mu- 
rit, şi nu se va stinge numele lui 
din Işrail. - w 

7. Iar de nu va vreâ omul să ia 
pre femeia fratelui său, să iasă fe- 
meia la poartă la bătrâni şi să zică: 
îratetg băjrbă&iui meu nu vreâ să 



25. 3> 2 Cor. 11, 24. 4. 1 Cor. 9, 9; 1 
Tim. 5, 18. 5. Fac. 38, 8; Rut 4, 5—8. 
7. Rut. 4, 7. 



ridice numele fratelui său în Israîl, şi 
nil m'a vrut frătele bărbatului meu. 

8. ŞH vor chema pre el bătrânii 
cetăţii aceen şi vor grăi lui; iar de 
va stă eî şi va zice: nu vreau să o 
iau pre ea, 

9. Va veni femeia fratelui Său la 
el înaintea bătrânilor, şW va des- 
culţa de un picior şi va scuipă în 
faţa lui şi va zice: aşâ se va face 
omului, care nu va zidi casa frate- 
lui său în Israil. 

10. Şi se va chemă numele Iui în 
Israil: casa celui desculţat de uit 
picior. 

îl. Iar de se sfădesc doi oameni 
unul cu altul, om cu fratele său, şl* 
va veni femeia unuia dintr'înşii, si 
scoată pre bărbatul său din mâna 
celui ce-1 bate, şi întinzând mâna sa 
îl va apuca de boaşe, 

12. Să-i tai mâna ei, şi să nu 
caute cu milă spre ea ochiul tău. 

13. Să nu fie în sacul tău cum- 
pănă mare şi mică. 

14. Să nu fie în casa ta măsură 
mare şi mică. - 

15. Cumpănă adevărată şi dreaptă 
să ai şi măsură adevărată şi dreaptă 
să ai, ca să trăeşti zile multe pre 
pământul, care Domnul Dumnezeul 
tău îl dă ţie să-1 moşteneşti. 

16. Că urâciune este înaintea Dom- 
nului Dumnezeului tău lot cel ce 
face acestea, şi tot cel ce face ne- 
dreptate. 

17. Adu-ţi aminte, câte ţi-a făcui 
ţie Amalic pre -cale, când ieşai iu 
din pământul Eghipetului. 

18. Cum s*a sculat împrotiva ta 
în cale şi a tăiat coada taberii tale, 
pre cei osteniţi, carii erau dînapoia 
ta, când erai tu Hămând >şi osterrK 
şi nu s'a temut de: Domnul Dum- 
nezeu.., : ::vn 

19. Şi va fi când îţi va da Dom* 

S. Rut. 4, 5. 13. Lev. 19, 35, 36; kzecb. 
45, 10. 16. Pilde 11, 1. 2?, Eşire 17, 8—14. 
19. Eşire 17, 14. •'- 



iv DOUA LEGE 25-23 



259 



,3^ mniezcul iău ©dihtiă de către 
toţi Vrăjmaşii tăi cei de prin preju- 
rul tău în pămâtîlulV care Domnul 
Dumnezeul tău 41 dl |ie să-l HiOşte- 
neşti, să stingi 1 numele lui Amaiic 
de supi cer fi să nu ^uiţi. 

■CAP. 26. , 

Fâ r ga ro du r i lor. : 

Dupăce vei intrâ în pământul, 
care-î dă ţie Domnul Dumnezeul 
tău, să-1 împărţi cu sorţi şi să-1 mo- 
şteşeşii şi să îăcueşti înir'însul, 

2.. Să iei din pârga rodurilor pă- 
mântului tău, care-1 dă fie Domnul 
Dumnezeul tău, şi să pui înfr'o coş- 
ni|ă şi să mergi în Socul, care-1 va 
alege Domnul Dumnezeul iău, ca să 
se cheme numele iu! acolo. 

3. $V vei merge la preotul, care 
va fi în zilele acelea şi vei grăi că- 
tre dânsul: mărturisesc astăzi Dom- 
nului Dumnezeului meu, că am in- 
trat în pământul, pentru care s'au ju- 
rat. Domnul părinţilor noştri să-l dea 
nouă. 

4. Şi va luă preotul coşniţa din 
mâinile late, şi o va pune înaintea 
jerlfettiicului Domnului Dumnezeu- 
lui tău. 

5. Âpoi cuvântând să zici înain- 
tea Domnului Dumnezeului tău: Si- 
riea o a părăsit tatăl meu, şi s'a 
pogorît în Eghipet cu puţini oameni 
şi a nemernicit acolo şi s'a făcut 
acolo neam mare şi mulţime multă. 

6. Şi ne-au necăji! pre noi Eghip- 
ienii şi ne-au smerit pre noi şi au, 
pus preste noi lucruri grele. 

7. Şi am strigat către Domnul 
Dumnezeul părinţilor noştri, şi au 
auzit Domnul glasul nostru şi au 
văzut şmerenm noastră, osteneala 
noastră şl necazul nostru. 

8. " Şi ne-au scos pre noi Domnul 



j din Eghipet, însuşi cu puterea sa* 
cea mare şr cli rnână tare şi cu braţ 
înalt, cu arăfări mari şi cu semne 
şi cu minuni. 

9. Şi ne-au adus pre noila tocul 
acesta, şi ne-au dat nouă pămân- 
tul acesta, pământul, din care curgtf 
lapte şi miere^ 

10. Şi acum iată am adus plrga 
1 rodurilor pământului, care mi l-aî 

dat mie Doamne, a pământului <!iri 
care curge lapte şi miere. Deci cv 
vei lăsa înaintea Domnului Dumne- 
zeului iău, şi te vei închină acolo 
Domnului JDumnezeuîui tău. 

11. Şi te veseleşte de toate bună- 
tăţile, care ţi-au dat Domnul Dum- 
nezeul tău ţie şi casii tale, tu şi 
leviful şi nemernicul Ce este cu tine.' 

12. Iar dacă vei plini a da toate 
zeciueleîe rodurilor fale, în anul al 
treilea; a doua zecimală să o dai 
levitului şi nemernicului şi săracu- 
lui şi văduvei şi vor mânca în ce- 
tăţile tale şi se vor săturâ. 

13. Şi să grăeşii înaintea Dom-; 
nului Dumnezeului tău: am luat cele 
sfinte din casa mea şi le-am dat le- 
vitului şi nemernicului şi săracului 
şi văduvei, după toate poruncile taie»' 
care le-ai poruncit mie, n'am călcat 
porunca ta şi nu o am uitat. 

14. Şi n'am mâncat în necazul 
meu dintr'însele, n'am cheltuit din- 
tr'însele la lucru necurai, n'am dat 
dintr'însele la nţprl, am ascultat gla- 
sul Domnului Dumnezeului meu, ant 
făcut după cum mi-aj poruncit mie. 

15. Caută din casa ta cea sfântă, 
din cer, şi binecuvintează pre popo- 
rul tău Işrail şi pământul, care l-ai 
dat lor, precum ie-ai jurat parinji- 
lor noştri şă ne dai nouă pămânf, 
din care curge lapte şi miere. 

16. In ziua aceasta au poruncit 



26. 2. Eşire 23, 19 şi 34, 26. 5. Fac. 46, 
1,5. 7. Eşire 2, 23; Num. 20» 15,16. 
S. Eşire 12, 51. 



11. 12, 12; 16, 14; Lev. 23, 40. 

12. Lev. 27. 30; Num. 18, 24. 
15. Isaia 63, 15; Vavub. 2, 16. 



260 



A DOUA LEGE 26-27 



Domnul Dumnezeul fău ţie să faci i 
toafe îndreptările acestea şi judecă- ! 
ţile, şi să le păziţi şi să le faceţi din j 
toată inima voastră şi din fot su- 
fletul vostru. 

17. Pre Dumnezeu ai ales astăzi 
să-fi lie al tău Dumnezeu şi să um- 
bli pre căile iui şi să păzeşti în- 
dreptările şi poruncile şi judecăţile 
Iui şi să ascuîji gîasuî îui. 

18. Şi Domnul le-au ales pre tine 
astăzi, să-i fii lui popor ales, pre- 
cum au zis ţie, ca să păzeşti porun- 
cile lui. 

Î9. Şi să iii tu mai presus decât 
toate neamurile, precum fe-aa făcut 
pre tine numit şi lăudat şi mărit, ca 
să fii fu popor sfânt Domnului Dum- 
nezeului tău, precum au grăit. 

C AP. 27. 

Scrierea legii pre pietre şi blestem 
celor ce o calcă. 

Si a poruncii Moisî şi bătrânii lui 
? îsrail poporului, zicând : păziţi 
toate poruncile acestea, câte porun- 
cesc cu astăzi vouă. 

2. Şi va îi în ziua, care veţi frece 
Iordanul în pământul, care Domnul 
Diiriinezeul tău îl dă ţie, şi-|i pune 
fie pietre mari şi le lipeşte cu var. 

3. Şi să scrii pre piefrile acelea 
toate cuvintele legii aceştia, dupăce 
vei trece iordanul, când vei infrâ în 
pământul, care-1 dă ţie Domnul Dum- 
nezeul tău, în pământul, din care 
curge lapte şi miere, precum au zis 
Domnul Dumnezeul părinţilor tăi. 

4. Şi va fi dupăce veţi trece Ior- 
danul, să puneţi pietrfle acestea, care 
poruncesc eu vouă astăzi, în mun- 
tele Gheval şi le veţi lipi cu var. 

5. Şi să zideşti acolo jertfelnic 

18. Eşire 19, 5, 6; Isaia 41, 8; 1 Pett. 2, 9, 

19. 4, 7j 28, 1; Lev. 18, 4; 26, 3. 
27. 1» Is. Navl 3, 17; 4, 3. 4. Eşire 20, 25. 

5. Is. Navl 8, 31; Eşire 20, 25. 



j Domnului Dumnezeului lău r jerifel: 
! nic de pietre, să nu pui .preş te el fier* 
j 6. Din pietre întregi să zideşti jert-. 
felnie Domnului dumnezeului tău, şi 
să aduci pre el arderi de tot Dem- 
nului Dumnezeului tău. r 

7. Şi să jertfeşti acolo şi jertfă de 
mântuire, şi să mănânci şi să fe sa- 
turi şi să fe veseleşti înaintea Dom- 
nului Dumnezeului fău. 

8. Şi să scrii pre piefrile acestea 
toată legea aceasta, foarte lămurit. 

9. Şi a grăit Moisî şi preoţii Le- 
viţi căfre tot îsrailul zicând: Iaci; 
şi ascultă Israile: în ziua aceasta 
fe-ai făcut popor Domnului Dumne- 
zeului tău. 

10. Ascultă glasul Domnului Dum- 
nezeului fău şi să faci toate porun- 
cile lui şi îndreptările lui, câte po- 
runcesc eu fie astăzi. 

11. Şl a poruncit Moisî poporului 
în ziua aceea, zicând: 

12. Aceştia vor sfâ a binecuvanlâ; 
poporul în muntele Garizin, dupăce 
veţi trece Iordanul: SimeOn, Levî, 
Iuda, Isahar, îosif şi Veniamin. 

13. Şi aceştia vor sfâ a bleşfemâ 
în munfele Ghevalului: Ruvirţi, t ^âd 
şi Asir, Zavuîon, Dan şi Neîfalim. 

14. Şi începând Leviţii vor zice 
căfre tof îsrailul cu glas mare: 

15. Bîesfemat omul, cstc va face 
chip cioplit şi vărsai, urâciune Dom- 
nului, lucru de mâini de meşteri, 
şi-t va pune întru ascuns. Şi răs- 
punzând fot poporul va zice: fie. 

16. Blestemat cel de nu cinsteşte 
pre tatăl său şi pre muma sa, şi 
va zice tof poporul: fie. 

17: Blestemat tot cel ce mufă ho- 
tarele aproapelui, şi va zice tot po- 
porul: fie. 

18. Blestemat iot cel ce tace pre 
orb să rătăcească pre calc, şi /iot 
poporul va zice: fie. 

7. 12, 12; 16, 11, 14; Lev. 23, 40. 
12. n, 29; Is. Navl 8, 33. 13, 11, 29. 
14, Daniil 9, 14. 16. Eşire 21, 16. 



A DOUA LEGE 27—28 



261 



19. Blestemai toi cel ca. va abale 
fţjdecata nemernicului şf% săracu- 
lui şi a văduvei, şi- fol poporal va 

2Îce: fie. rt 

20. Blestemat cel ce doarme cu 
temeia tatălui său, penfrucă a des- 
coperit acoperământul tatălui său, 
şi tot poporul va zice: fie. 

21. Blestemat tot cel ce doarme 
ori cu ce dobitoc, şi tot poporul va 
iice: fie/ ' 

22. Blestemat cel ce doarme cu 
sora sa cea de pre lată! său, sau cu 
cea de pre muma sa, şi tot popo- 
rul va zice: fie. 

23t Blestemai cel ce doarme cu 
Idacrasa, siva zice tot poporul: fie. 
Blestemai cel ce doarme cu sora 
temeii 'sale, şi va zice tot popo- 
rul: fie. 

24. Blestemat cel ce bale pre a- 
pfoăpete său cu vicleşug, şi iot po- 
porul va 2ice: f ie. 

25. Blestemat cel ce ia daruri ca 
sS ridice vîeaţa celui nevinovat, şi 
lot poporul va zice: fie. 

' 26. Blestemai tot omul, care nu 
va ■ fărnâheâ întru toate cuvintele 
iegî-r aceştia, ca să le facă pre ele, 
şi- va zice tot poporul: îîev 

1 i GAP. 28. 

Bunătăţile făgăduite celor ce vor păzi 
legea, şi relele ce vor veni asupra 
călcătorilor ei. 

Si va li dupăce veţi trece Iordanul 
} în pământul, care-l dă vouă Dom- 
nul ţ)umnezeul vostru, de veţi as- 
cultă cu luare aminte glasul Dom- 
nului Dumnezeului vostru, ca să pă- 
ziţi şi să laceţi toate poruncile a- 
cestea, care le poruncesc eu ţie a- 
ştăzi; te va înălţă Domnul Dumne- 
zeul tău mai pre sus decât ţoale 
neamurile pământului. 

20. 22, 30! Lev. 13, 8; 1 Cot. 5, 1. 
22. Lev. 18, 9; 20, 17. 26. Gal. 3, 10. 
2,8. jf« Eşire 23, 22; Lev. 26, 3. 



2. Şi vbr venî presfe tine toate 
binecuvântările acestea şi te vor aîtâ, 
de veî auzî cu auzul glasul Dom- 
nului Dumnezeului lats. 

3. Binecuvântat să fii fu în cetate, 
şi binecuvântat să lii în ţarină. 

4. Binecuvântate să fie naşterile 
pâniecelui tău şi rod urile pământu- 
lui tău şi cirezile vacitof tale şi tur- 
mele oilor tale. 

5; Binecuvântate să fie cămările 
tale şi rămăşiţele tale. 

6. Binecuvântat să fii tu, când in- 
tri în îăuntru, şi binecuvântat să fii 
tu, când ieşi afară. 

7. Să-ţi deâ fie Domnul Dumne- 
zeul tău pre vrăjmaşii tăi, carii stau 
împrofiva ta, striviţi înaintea feţii 
tale; ^pre o cale vOr venî asupra ta, 
şi pre şapte căi vor fugi de către 
faţa ta. '■ 

8. Să trimiţi Domnul ţie binecu- 
vântare în jicniţele laie şi la toate 
ori unde vei pune mâna ta în toi 
pământul, care-1 dă ţie Domnul Dum- 
nezeul tău. 

9. Să le facă pre tine Domnul 
Dumnezeul tău Itrîş popor sfânt, 
pf eeunt s'au jurat părinţilor tăi, de 
vei auzî ijiasuî Domnului Dum ne* 
zeului lău şi vei umbîâ îniru loat<2 
căile lui. ' ' ,? 

ÎO. Şi vor vedeâ toate neârntirile 
pământului, că, cu numele Domnu- 
lui eşti numit tu, şi sc vor teme de 
tine. 

îî. Şi te va umplea pre tine Dem- 
nul Dumnezeul tău, cu bunăiăţî: cu 
rodurile pântecelui tău şi cu roa- 
dele vitelor tale şi cu roadele pă- 
mântului tău pre pământul, pentru 
care s'au jurai Domnul părinţilor tăi, 
să-1 deâ ţie. 

12. Să deschizâ ţie Domnul viste- 
riea sa cea bună, cerul să deâ ploaie 
pământului lău în vremea sa. SS 

4. 7, 13. 9. 1, e; Esire 19, 6; 1 Petr. 2, 9. 
11. 30, 9. 12. Iercm. 5, 24 şi 14, 22. 



262 A DOUA LEGE 28 



binecuvinteze toate lucrurile mâini- 
lor tale. Să împrumuţi neamuri multe; 
iar tu să nu te împrumuţi, şi să stă- 
pâneşti neamuri multe; iar pre tine 
să nu te stăpânească. 

13. Să te facă pre tine Domnul 
Dumnezeul tău cap, şi nu coadă, 
şi vei fi alunei deasupra, şi nu vei 
îi de desuet,; de vei ascultă porun- 
cile Domnului Dumnezeului tău, ca- 
re- {i poruncesc eu ţie astăzi să le I 
păzeşti şi să le taci. 
. 14. Să nu te abaţi dela toate cu- 
vintele, care-ţi poruncesc eu |ie a- 
sfăzi, deadreapia sau deastânga, şi } 
să mergi după dumnezei streini, ca 
să le slujeşti ior. 

15. Şi va fi de nu vei ascultă gla- 
sul Domnului Dumnezeului tău, şi 
nu vei păzî şi nu vei face ioate po- 
runcile lui, care-|i poruncesc eu {ie 
astăzi, vor veni preste tine toate 
blestemiie acestea şi vor cădeâ a- 
supra fa. 

16. Blestemat să îii tu în cetate, 
şi blestemat să fii în ţarină. 

Y7. Blestemate să fie cămările tale 
şi rămăşiţele tale. 
r. 18. Blestemate să fie naşterile pân^ 
îecelui tău şi rodurile pământului 
iău, cirezile vacilor tale şi turmele 
oilor fale. 

ÎS. Blestemat să îii lu, când vei 
intră înlăuntru, şi blestemat fu, 
când v^ei ieşî afară. 

20. Să trimiţă preste tine Domnul 
Hpsă şi foamete şi perire îniru toate 
unde vei pune mâna fa să faci, până 
ce te va pierde pre tine şi până ce te 
va sfârşi pre tine degrab pentru rău- 
tatea faptelor tale, penfrucă mai pă- 
răsit pre mine. 

21. Să trimiţă preste tine Domnul 
moarte molipsitoare, până ce te va 
topi de pre pământul, în care intri 
tu să-l moşteneşti. 

15. 27, 15; 32, 25; Lev. 18, 17 şi 20, 14; 
26, 16; Plâng. 2, 17; Daniil 9, 11, 13; Mibea 
6, 13; Malab. 2, 2. 20. Lev. 19, 31; 20, 6. 



M g2. Să te baîă p.re tine Domnul 
cu lipsă şiv.cu lingoare şi cu friguri 
şi cu arsură şi cu ucidere şi cu vânt 
sfricăcios şi cu gălbinare, şi să te 
gonească pre fine, până ce te vor 
pierde. , . 

23. Şi şă fie cerul, care este dea- 
supra capului iău de aramă, şi pă- 
mântul care este supf ftv.e, de fier, 

24. Să deâ Domnul Dumnezeul 
tău ploaia pământului praf,, şi pul- 
bere din cer să se pogoare preste 
tine, până iz va zdrobi şi până te 
va pierde cu grabă. 

25. Deâ Domnul să îii tăiai înain- 
fea vrăjmaşilor pi, pre o cale să 
ieşi înaintea lor şi pre şapte căi să 
fugi dela faţa lor şi să le împrăştii 
în foste împărăţiile pământului. 

26. Şi să fie {morţii voştri mân- 
care pasărilor cerului şi hiareior pă- 
mântului, şi să nu fie cine să-i apere. 

27. Bată-fe Domnul cu rană Eghip- 
tenească la şezut şi cu râe sălba- 
tecă şi cu usturime, ca să nu te 
poţi vindecă. 

28. Bată-ie Domnul cu desmeticie 
şi cu orbire şi cu ieşire din minte. 

29. Şi să pipăi în amiazăzi cum 
pipăe orbul întru întunerec, şi să 
nu te noroceşti în căile fale şi să 
fii năpăstuit şi jefuit în toate zilele, 
şi să nu fie cine|să-ţi ajute. 
^30. Femeie să ei şi aii bărbat s'o 
ţie ,pre ea; "casă să zideşti şi să 
nu lăcueşti înfr'însa; vie să^sădeşiî 
şi să n'o culegi'pre ea. 

31. Boul fău să*se junghie înain- 
fea ia şi să nu mănânci dintr'însul; 
asinul tău cu sila să'se ia dela tin€ 
şi să nu^se deâ înâpoyie. Oile fale 
să „se deâ vrăjmaşilor tăi şi să^nu 
fie cine să-ţi ajute. 

32. Fiii tăi şi îefele fale să se deâ 
altui neam, şi ochii tăi să sece ui- 



22. Lev. 26, 16. 23. 11, 17: Lev. 26, 1*. 
25. Lev. 26, 17. 26. Ecles. 6, 3; Isaia 14, 
19, 20. 27. Eşire 9, 9. 30. 20, 5-8. 



A DOUA 

iându-se ia ei şi nimica să nu poală 

mâna ta. 

33. Roduriie pământului fău şi 
toate osfeneîele tale, să le mănânce 
neamul, care tu nud ştii şi să fii nă- 
păstuit şi asuprit în toate zilele tale. 

34. Şi-ţi vei ieşi din minte pentru 
vederile care le vei vedea cu ochii tăi. 

35. Bată-te Domnul cu rană. rea 
preste genunchi şi preste pulpe, şi 
să nu te poţi vindeca tu dela tăl- 
pile picioarelor tale până la creşte- 
jui tău. 

_36. Să te ducă Domnul pre tine 
şi. pre împăratul tău, pre care vei 
pune preste tine, la neamul, care 
iu nu-1 ştii, nici părinţii tăi, şi vei 
slujî acolo dumnezeilor streini, lem- 
nelor şi pietrelor. 

37. Şi vei îi acolo de râs şi de 
pildă şi de poveste la toate neamu- 
rile, la care te va duce Domnul. 

38. Sămânţă mullă vei semăna în 
ţăiină şi puţină vei strânge, pentrucă 
o vor mâncâ lăcustele. 

39. Vie vei sădi şi o vei Utcrâ, şi 
vin nu vei beâ, nici te vei veseli 
dintru ea, pentrucă o va mâncâ vier- 
mele* 

40. Măslini vei aveâ în loate ho- 
tarele (ale, şi cu untdelemn nu te 
vei unge; pentrucă vor curge ma- 
sHraie tale* 

\ 41. Bi şi fete vei naşte şi nu vor 
ii ai lăU pentrucă vor merge în robie. 

42u Toţi pomii tăi şi roduriie pă- 
mântului tău le va topi păliiura. 

43. Cel nemernic, care este întru 
tine se va suî preste tine sus, sus; 
Iar iu te vei pogofî jos/jos. 

44. Acesta te va împrumuta pre 
tine; tar tu nu-1 vei împrumută pre 
d; acesta va îi cap, iar tu vei îi 
coadă. 

45. Şi vor venî preste tine toate 
fclestsmile acestea şi te vor gonî şi 



LEGE 28 263 



te vor prinde până ce te vor pierde 
şi * până ce'te vor sfârşî, pentrucă 
n'ai ascullat-glasul Domnului Dum- 
nezeului tău, ca să păzeşti porun- 
cile lui şi îndreptările lui, câie ţi-au 
poruncit ţie. 

46. Şi vor îi întru tine semne şi 
minuni întru sămânţa ta până în 
veac. 

47. Pentrucă n'ai slujit Domnului 
Dumnezeului tău cu bucurie şi cu 
inima bună pentru mulţimea tuturor. 

48. Şi vet sluj! vrăjmaşilor tăi, pre 
carii va trimite Domnul asupra ta, 
în îoame şi în sete şi în goliciune 

| şi în lipsă de toate. Şi va pune jug 
j de fier pre grumazul tău, până ca 
j te va pierde de tot. 

49. Şi va aduce preste tine Dom* 
nul neam de departe dela marginea 
pământului, cum zboară vulturul, 
neam, a căruia limbă nu o vei în- 
ţelege. 

50. Neam cu faţă neruşinată, care 
j nu se va stiî de îaţa celui bătrân, 
j şt dc cel tânăr nu-i va îi milă. 

j 5î. Şi va mâncâ naşterile vitelor 
j taie şi roduriie pământului tău, 'şi 
j nu-ţi vor iăsâ ţie, nici grâu, nici vin, 
| nici untdelemn, nici cirezile vacilor 
tale, nici turmele oilor tale, până ce 
ie va pierde. 5 " 

j 52. Şi te va sîărâmâ întru toate 
' cetăţile tale, până ce se vor strică 
J zidurile tale ceie înalte şi cele tari, 
întru care si nădăjduit în tot pă- 
mântul tău. Şi te va-necăji pre line 
în toate cetă|ile tale, care le-au dat 
ţie Domnul dumnezeul tău. 

53. Şi vei mâncâ roduriie pânte- 
celui tău, carnea fiilor tăi şi a fete- 
lor tale, carii ţi-au dat ţie Domnul 
Dumnezeul tău, întru strâmtorarea ta 
şi întru necazul tău, cu care fe va 
necăji vrăjmaşul tău. 

54. Cel gingaş întru tine şi cel 



36. Ietem. U t 12. 37. letem. 24, 9. 
38. Mih. 6, 15. 39. Hgheu 1, 6, 



47. 12, 12; 16, 14; 26, 11. 49. terenu 16, 16; 
Plâng. 4, 19. 53. 4 Imp. 6, 28; Plâng. 4, 10- 



264 



A DOUA LEGE 28-29 



fraget foarte, se va uită rău cu ochiul 
său asupra fratelui său şi asupra 
femeei cei din sânul său şi asupra 
celorlalţi fii ai săi, carii vor rămâ- 
neâ lui. 

55. Ca sa nu dea nici unuia din 
trupurile îiîîor săi pre carii va mânca, 
penirucă nimica nu i-a rămas lui 
ca să dea întru strâmtorarea ta şi 
întru necazul tău, cu care te vor ne- 
căji pre tine vrăjmaşii tăi în toate 
cetăţile tale. 

56. Şi cea gingaşe între voi şi cea 
îragetă foarte, care n'a cercai a călca 
cu talpa piciorului său pre pământ 
pentru gingăşie şi frăgizime, rău va 
cautâ cu ochiul asupra bărbatului 
său cel din sânul ei şi asupra fe- 
ciorului său şi asupra fetei sale. 

57. Şi soartea, care a ieşit printre 
coapsele ei, şi fătul său, pre care-! 
va naşte; pre aceştia va mânca în- 
tru ascuns pentru lipsa tuturor în- 
tru strâmtorarea ta şi întru necazul j 
tău, cu care te va necăji vrăjmaşul ; 
tău în cetă{ile tale. j 
. 58. De nu vei ascultă, ca să faci 1 

i 

toate cuvintele iegii aceştia, care j 
sunt scrise în cariea aceasta, şi să j 
vă temeţi de numele cel cinstit şi j 
minunat, adică: de Domnul Dumne- | 
zeul tău. ! 

59. Şi minunate va face Domnul j 
bătăile tale şi bătăile seminţii tale, j 
bătăi mari şi minunate şi boale rele ! 
şi statornice. 

60. Şi va aduce, asupra ta toate 
nevoile cele rele ale Eghipetului, de 
care tc-ai temut tu de către faţa lor 
şi se vor lipi de tine. 

61. Şi toată boala şi toată bătaea, 
care nu sunt scrise în cariea legii 
aceştia, va aduce Domnul asupra | 
ta, până ce te va pierde. 

62. Şi veţi rămânea puţini cu nu- 
mărul, cei ce mai înainte aţi fost ca 

57. 4 lmp. 6, 2&; Plâng. 4, 10. 60. 7, 15; 
*şîrc 15, 26 62. 4, 27; Isaia 1, 24. 



stelele cerului de mulţi, pentrucă 
n'ai ascultat glasul Domnului Dum- 
nezeului fău. 

63. Şi în ce chip s'au bucurat Dom- 
nul de voi, ca să vă facă vouă bine 
şi să vă înmulţească pre voi; aşa se 
va bucură Domnul de voi, ca să vă 
piarză pre voi. Şi veţi fi scoşi din 
pământul, în care mergeţi să-l mo- 
şteniţi. 

64. Şi te va împrăştiâ pre line 
Domnul Dumnezeul tău în toate nea- 
murile dela o margine a pământu- 
lui până ia cealaliă margine a pă- 
mântului, şi vei sluji acolo altor 
dumnezei, lemnelor şi pietrelor, pre 
carii nici tu nu i-ai ştiut, nici pă- 
rinţii tăi. 

65. Şi nici între neamurile ace- 
lea nu vei avea odihnă, nici va o- 
dihnî talpa piciorului tău, şi-ţi va da 
ţie Domnul acolo inimă sperioasă 
şi ochi întunecaţi şi suflet istovit. 

66. Şi va fi vieaţa ta spânzurată 
înaintea ochilor tăi, şi te vei lem« 
ziua şi noaptea şi nu vei crede vieţii 
fale. 

67. Dimineaţa vei zice: o, când se 
va face scară! Şi seara vei zice: -o, 
când se va face dimineaţă 1 De frica 
inimii tale, de care le vei teme şi de 
vederile, care vei vedeâ cu ochii tăi. 

68. Şi te va întoarce Domnul în 
Eghipet cu luntri, în calea s tare am 
zis ţie, msi mult n'o vei vedeâ., Şi 
acolo vă veţi vinde 'vr^ntaşilor vo- 
ştri, să fiţi robi şi roabe, şi nu va 
îi cine să vă cumpere. 

CAP. 29. 

înnoirea legăturii. 

Acestea sunt cuvintele legăturii, 
care au poruncit Domnul tui 
Moisî să o întărească cu fiii lui Israil 

64. 4, 28; Neemia 1,3. 65. Lev. 26, 17, 36* 
6$. 17, 16. 

29. 1- 5, 2, 3; Eşire 19, 5; 20, 18; 34, re. 



A DOUA LEGE 29 



265 



în pământul lui Moav, afară de le- 
gătura, care o au făcui cu ei în Horiv. 

2. Şi a chemai Moisî pre toţi fiii 
lui îsrail şi a zis către ei: voi aţi 
văzut toate, câte au făcut Domnul 
Dumnezeul vostru în pământul Eghi- 
petuîui înaintea voastră lui Faraon 
si sîugHor lui şi tot pământului lui. 

3. (spiţele cete mari, care le-au vă- 
zut ochii tăi: semnele şi minunile 
cele mari, mâna cea tare şt braţul 
cel înalt. 

4. Şi nuv'au dat vouă DomnuljDum- 
ne2eu inimă să înfelegeji şi ochi 
să vedeji şi urechi să auziţi până 
în ziua aceasta. 

5. Şî v'au dus pre voi patruzeci 
de ani prin pustie; nu s'au învechit 
nainele voastre, şiîncăiţămintelevoa- 
stre nu s'au stricat din picioarele 
voastre. 

6. Pâine n'aţi mâncat, vin şi bău- 
tură ameţitoare n'afi băut, ca să 
şliţi, că acesta este Domnul Dum- 
nezeul vostru. 

7. Şi aţi venit până la locul ace- 
sta şi a ieşit Sion împăratul Ese- 
vonului şi Og împăratul Vasanuiui 
înaintea voastră cu războiu. 

8. Şi i-arn bătut pre ei şi le-am 
luat pământul lor Şi l-am dat mo- 
şie lui Ruvim, "-şi lui Gad şi la ju- 
mătate din neamul lui Manasî. 

9. Şi să păziţi săjaceji toate cu- 
Afintele legăturii aceştia, ca să cu- 
noaşteţi toate câte veji face. 

10. Voi staţi astăzi toţi înaintea 
Domnului Dumnezeului vostru, mai 
marii neamurilor voastre şi bătrânii 
voştri şi judecătorii voştri şi cărtu- 
rarii voştri, toţi bărbaţii lui îsrail. 

11. Femeile voastre şi fiii voştri 
şt nemernicul ce este în tabăra voa- 

2. Eşire 19, 4. 4. 4, 34; 6, 22; 7, 19; Isaia 
«, 9; Mat. 13, 14; Marc. 4, 12; X-uc. 8, 10; 
îo&n 12, 40. 5. Esire 16, 35; Neemia 9, 21. 

7. 2, 30; Num. 2*1, 23, 33. 8. 3, 12; Num- 
32, 33. 9. Îs. Navî 13, 8; 22, 4. 



stră dela tăetorul lemnelor voastre, 
până la purtătorul apei voastre. 

12. Ca să petreceti întru legătura 
Domnului Dumnezeului vostru şi în 
juruinţeîe lui, câte Domnul Dumne- 
zeul tău pune asupra ta astăzi. 

13. Ca să te întărească pre tine 
popor luiş, şi ei să fie Dumnezeul 
tău, precum au zis (ie şi precum s'au 
jurat părinţilor tăi lui Avraam şi lu! 
îsaac şi lui lacov. 

14. Şi nu numai vouă singuri pun 
eu legătura aceasta şi juruinja a- 
ceasta; 

15. Ci şi celor ce sunt cu voi a- 
stăzi aici înaintea Domnului Dum- 
nezeului vostru şi celor ce nu sunt 
cu voi aici astăzi. 

16. Că voi ştifi, cum am lăcuit 
noi în pământul Eghipetului ş*i cufn 
am trecut printre neamurile, care 
le-am trecut. 

17. Şi afi văzul urîciunile lor şi 
idolii tor cei de lemn şi de piatră, 
de argint şi de aur, cari sunt la ele. 

i 18. Să nu fie întru voi cinevâ bâr- 
; bat sau femeie sau casă sau semin- 
î ţie, care să cugete să se abată d£ 
J la Domnul Dumnezeul vostru şi să 
| meargă să sluj as că dumnezeilor 
I neamurilor acelora. Să nu fie întru 
j voi vre-o rădăcină, care odrăsleşte 
j în sus fiere şi amărăciune. 

19. Şi va fi dupăce va auzi cu- 
vintele juruinfei acesteia, va cugetă 
întru inima sa, zicând: pe dreptul 
să fie mie, că întru rătăcirea inimii 
mele voiu umbiâ, ca nu împreună 
să piarză cel păcătos pre cel n'e- 
păcătos. 

20. Nu va vrea Dumnezeu să se 
miîostivească spre acela ; ci încă 
atunci se va aprinde mâniea Dom- 
nului şi râvna lui asupra omului a- 
celuia, şi vor venî preste el toate 
blestemile legii aceştia, care sunf 

13. Fac. 17, 7, &. 17. 3 Imp. 15, 12; k- 
zccbil 6, 4, 6, 9. 18. Evr. 12, 15. 



266 



A DOUA LEGE 29-30 



scrise în cartea aceasta, şl va şterge 
Domnul numele Iui de supt cer. 

21. Şi-1 va osebt spre rele pre el 
Domnul dintre foţi fiii lui Israil, după 
toate blesţemile legăturei cei scrise 
în cartea legii aceştia. 

22. Şi va zice neamul celelf, fiii 
voştri, carii se vor scula după voi, 
şi cei strein, care va veni din pă- 
mânt de departe şi vor vedea bă- 
tăile pământului aceluia şi boalele 
lui, care le-au trimis Domnul pre- 
ste el, 

23. Cu pucioasă şi cu săritură" 
ars; tot pământul lui nu se va se- 
măna, nici va odrăsll nici va creşte 
preste el vre-o verdeaţă; în ce chip 
s'au surpat Sodoma şi Gomora, A- 
dama şi Sevoimuî, pre care ie-au 
surpat Domnul întru iuţimea şi în- 
tru mâniea sa. 

24. Şi vor zice toate neamurile: 
pentruce au făcut Domnul aşa pă- 
mântului acestuia? Şi ce esîe acea- 
stă iuţime mare a mâniei? 

25. Şi vor răspunde: pentrucă a 
părăsii legătura Domnului Dumne- 
zeului părinţilor lor, care o au făcut 
cu părinţii lor, când i-au scos pre ei 
din pământul Eghipetuîui. 

26. Şi s'au dus de au slujit la 
dumnezei streini şi s'au închinat lor, 
pre carii nu i-au ştiut şi nu le-au 
împărţit lor. 

i 27. Pentru aceea s'au mâniat cu iu- 
ţime .Domnul asupra pământului a- 
ceîuia, ca să aducă asupra lui toate 
î?lesfemil£ cele scrise în cartea legii 
aceştia. 

28. Şi i-au ridicat pre ei Domnul 
din pământul îor cu mânie şi cu 
urgie şi cu aprindere mare,, foarte, 
şi i-au lepădat pre ei înlr'alt-pSmânt, 
decâf acum. 

29. Cele ascunse sunt la Domnul 
Dumnezeul nostru; iar cele arătate 



sunt la noi şi la fiii noştri până în 
veac, ca să facem toate cuvintele 
îegii aceştia. 

CAP. 30. 

Iertare celor ce se pocăesc, osândă ce- 
lor împietriţi. 



Fac. 19, 24. 24. 3 Imp. 9, 6. 25. Ic» 
rania 22, 8, 9, 10. 



s 



i va fi dupăce vor veni preste tine 
y toate cuvintele scestea, binecu- 
vântarea şi blestemul, care le -am 
pus înaintea feţii taie şi le vei cu- 
geta cu inima ta în toate neamurile, 
ori unde te va împrăştiâ Domnul 
Dumnezeul tău. 

2. De te vei întoarce la. Dqmnuî 
Dumnezeul tsu şi vei ascultă gla- 
sul lui întru toate, câte poruncesc 
eu ţie astăzi, din toată inima ta şi 
din tot sufletul tău, 

3. Va vindecă Domnul păcatele 
tale şi te va miluî şi iar te va a- 
dunâ din toate neamurile între car€ 
te- au împrăştiat Domnul Dumne- 
zeu! tău. , 

4. De vei ii împrăştiat de ia o mar- 
gine a cerului, până la cealaltă mar- 
gine a cerului, de acolo „te va. a- 
dunâ Domnul Dumnezeul tău şi de 
acolo te va luă. 

5. Şi te va băga Domnul Dumne- 
zeul tău în pământul, care l-au mo- 
ştenit părinţii tăi şi-î vei moşteni 
şi-ţi va face bine ţie şi te va înmulţi 
mâi mult decât pje părinţii tăi. 

6. Şi va curăţî împrejur Domnuî 
inima ta şi inima seminţii tale, ca 
să iubeşll pre Domnul Dumnezeul 
tău din toată inima ta şi din tot su- 
fletul lău, ca să trăeşti tu. 

7. Şi va pune Domnuî Dumnezeul 
tău blesţemile acestea preste vră- 
şmaşii tăi şi preste cei ce te-au urî* 
şi te-au gonit pre tine. 

8. De te vei întoarce si vei as- 



30. 3, Neemia 1, 9; Ps. 105, 45, 46; letre* 
mia 32, 37. 4. Neemia 1,9. 5.2 Macab. 3 , 2# . 
6. îerem 32, 39; lezecb. 11, 19. 



A DOUA LEGE 30-31 



4j0 i 



culfâ glasul Domnului Dumnezeului 
tău şi vei face poruncile Iui, care 
poruncesc eu fie astăzi, 

9. Te va binecuvânta Domnul 
Dumnezeul tău, întru tot lucru! mâi- 
nilor fale, întru rodurile r pânfecelui 
fău şi întru făiarea dobitoacelor tale 
si întru roadele pământului tău; că 
se va întoarce Domnul Dumnezeul 
fău, ca să se bucure de tine şi să-ţi 
facă, bine, precum s'au bucurat de 
părinţii tăi. 

10. De vet ascultă glasul Dom- 
nului Dumnezeului tău şi vei păzi 
poruncile lui şi îndreptările lui şi 
judecăţile lui cete scrise în cartea 
legii aceştia, şi te vei întoarce că- 
tre Domnul Dumnezeul tău din toată 
inima ta şi din tot sufletul tău, 

11. Că porunca aceasta, care o 
poruncesc eu ţie astăzi nu este mai 
pre sus, nici este departe de tine, 

12. Nu este în cer, ca să zici; 
cine dintre noi se va sm în cer şi 
să ne-o aducă, ca auzind-o să o 
facem? 

13. Nici este dincolo de mare, ca 
să ztci: cine^dintre noi va trece ma- 
rea şi o va aduce nouă, ca auzind-o 
să o facem? 

14. Ci foarte aproape de tine este 
cuvântuh în gura ta şi în inima ta 
şl în mâinile tale este, ca şă-1 faci. 

16. Iată am pus astăzi înaintea 
lefii tale vie^ţa şi moartea, binele 
şi răul. 

16. De vei asculta poruncile Dom- 
nului Dumnezeului tău, care porun- 
cesc eu astăzi ţie: ca să iubeşti pre 
Domnul Dumnezeul tău şi-să; umbli 
întru toate căile lui şi să păzeşti în- 
dreptările lui şi poruncile lui şi ju- 
decăţile lui, veţi «frj&l şi vă veţi în- 
mulţi şi te va binecuvânta Domnul 
Dumnezeul tău în tot pământul, ia 
care vei intrâ să-1 moşteneşti. 



#.28,11. 11. Isaia 45, 10. 12, Rom. 10, 6. 



17. Iar de se va schimbă inima 
ta şi nu vei ascultă şi înşelându-te 
te vei închină la alţi dumnezei şt 
vei sluj! lor, s 

18. Spui ţie astăzi, că cu perire 
veţi peri şi nu veţi trăi zile multe 
pre pământul care Domnul Dumne- 
zeul tău dă ţie, la care treceţi voi 
Iordanul, ca să-1 moşteniţi. 

19. Mărturie să-mi fie mie astăzi 
asupra voastră cerui şi pământul, 
că şi vieaţa şi moartea am pus îna- 
intea feţii voastre şi binecuvântarea 
şi blestemul Alege vicaja, ca să tră- 
eşii tu şi sămânţa ta. 

20. Iubeşte pre Domnul Dumne- 
zeul fău şi ascultă glasul iui şi te 
lipeşte de el, că aceasta este vieafa 
ta şi dcîungarea zilelor tale, ca să lă- 
cueşti pre pământul, pentru care s'au 
jurat Domnul părinţilor tăi lui Avraam 
şi lui Isaac şi lui Iacov, ca să-i 
deâ lor. 

CAP. 31. 

Moîsl aşaz.ă povăţuitor în locul său pe 
Isus Navt. 

Si sfârşind Moisl a grăi cuvintele 
j acestea către toţi fiii lui îsratl, 

2. A zis către ei: de o sută şi 
douăzeci de ani sunt eu astăzi, şi 
mai mult nu pot să intru şi să ies-, 
şi Domnul au zis către mine: nu vei 
trece Iordanul acesta. 

3. Domnul Dumnezeul tău cel ce 
merge înaintea feţii tale, aceîa va 
pierde neamurile acestea dela faţa 
ta şi le vei moşteni pre ele, şi Isus 
cel ce merge înaintea feţii tale, pre- 
cufn au grăit Domnul. 

4. Şi va face' Domnul Dumnezeul 
tău lor, cum au făcut lui Sion şi lui Og 
celor doi împăraţi ai Âmoreilor, carii 
erau dincolo de Iordan, şi pămân- 
tului lor, pre care i-au pierdut pre ei. 

- . 4 

19. Isaia 1, 2; 1 Tim. 5, 21. 
31. 2.7,1; Eşree 23, 23; 33, 2; Num. 20, 12. 
3. Num. 27, 18. 4. Num. 21, 24. 



A DOUA 



5. Şi dupăce-i va da pre ei Dorn- 
nuî vouă, să le faceţi în ce chip 
v'am poruncii vouă. 

6. Imbărbăfează-fe şi ie întăreşte, 
nu te leme, nici te, speria, nici te 
îngrozi de îa{a lor; că Domnul Dum- 
nezeul tău cel ce merge înaintea ta 
împreună cu tine, nu te va părăsi, 
nici te va lăsa. 

7. Şi a chemat Moisî pre Isus şi 
i-a zis lui înaintea a tot Israilul: îm- 
bărbătează-ie şi te întăreşte, că tu 
vei intră cu poporul acesta în pă- 
mântul, care s'au jurat Domnul pă- 
rinţilor voştri să-1 dea lor; şi tu-1 
vei împărţi lor cu sorţi ca să-1 mo- 
ştenească. 

8. Şi Domnul cel ce împreună cu 
tine merge înainte, nu te va pârăsî, 
nici te va lăsa, nu te teme, nici te 
speria, 

9. Şt a scris Moisî ioate cuvintele 
legii aceştia întru o carte, şi o a dat 
preoţilor fiilor !ui Levl, carii poartă 
sicriul legii Domnului şi bătrânilor 
fiilor lui Israil. 

10. Şi ie-a poruncit lor Moisî în 
ziua aceea, zicând: după şapte ani 
în vremea anului iertării în sărbă- 
toarea corturilor, 

11. Când se va aduna tot Israilul 
şă se arate înaintea Domnului Dum- 
nezeului vostru, în locul, care-1 va 
alege Domnul, să cetiţi legea acea- 
sta înaintea a tot Israilul în auzul lor. 

12. Adunând poporul, pre bărbaţi 
şi pre femei şi pre prunci şi pre ne- 
mernicul cel din cetăţile voastre, ca 
să auză şi să înveţe a se teme de 
Domnul Dumnezeul său, şi auzind 
să facă toate cuvintele legii aceştia. 

î3. Şi fiii lor, carii nu ştiu, vor 
auzi şi vor învăţă a se teme de Dom- 
nul Dumnezeul său în toate zilele, 
câte vor trăi ei pre pământul, la care 
voi treceţi Iordanul, să-l moşteniţi. 

5. 7, 1, 2. 6. Is. Navî 1, 5; Evr. 13, 5. 
7. 3 Imp. 2, 2. 8. Is. Navî 1, 9. 



14. Şi au zis Domnul către Moisî: 
iată s'au apropiat zilele morţii tale, 
chiamă pre Isus şi staţi la uşile 
cortului mărturiei, ca să-i dau lui po- 
runci. Şi au mers Moisl şi îsus la 
cortul mărturiei şi au stătut la uşile 
cortului mărturiei. 

15. Şi s'au pogorît Domnul în stâlp 
de nor şi au stătut te uşile cortului 
mărturiei. Şi a stătut stâlpul cel de 
nor la uşile cortului mărturiei. 

15. Şi au zis Domnul către Moisî; 
iată tu vei dormi cu părinţii tăi. Şî 
sculându-se poporul acesta va curvî 
după dumnezeii cei streini ai pă- 
mântului, în care intră, şi mă vor 
părăsi pre mine şl vor strică legă- 
tura mea, care am făcut cu ei. 

17. Şi mă voiu mânia cu iuţime 
asupra lor în ziua aceea, şi voiu pă- 
răsi pre ei, şi voiu întoarce faţa mea 
de către ei, şi va fi spre pierzare; 
şi-î vor afla pre el rele multe şi ne- 
cazuri, şi va zice în ziua aceea: pen- 
trucă nu este Domnul Dumnezeul 
meu întru mine, m'au aflat relele 
acestea. 

18. îar eu întorcând voiu întoarce 
faţa mea de către ei în ziua' aceea 
pentru toate răutăţile care au făcut, 
că s'au dus ei la dumnezei streini. 

19. Şi acum scriţi cuvintele cân- 
tării aceştia, şi învăţaţi pre fiii lui 
Israil şi o puneţi în gura lor, ca să 
fie mie cântarea aceasta mărturie 
întru fiii lui Israil. 

20. Că-i voiu băgă pre ei în pă- 
mântul cel bun, care m'am jurat pă- 
rinţilor lor, să le dau lor pământ, 
din care curge lapte şi miere. Şi vor 
mâncă, şi săturându-se se vor în- 
buibâ; şi se vor întoarce la dum- 
nezei streini şi vor sluji lor şi mă 
vor mânieâ pre mine şi vor strica 
legătura mea, care o am pus lot. 

21. Şi va fi când vor află pre ei 

17. Ps. 13, 2i 30, 8 20. îsaia i, 4. 
21, 10, 20; Is. Navî 24, 14, 23; 1 Imp. 7, 3; 
lezecb. 23, 8, 19, 21. 



269 



rele multe şi nevoi, va sia împro- 
iiva lor cântarea aceasta mărturi- 
sind înaintea lor, că nu se va uită 
din S" ra * or ?' din 9 ura seminţiei 
lor, că eu ştiu răutatea lor, câte vor 
face aici astăzi mai înainte de ce-i 
voiu băga pre ci în pământul cel 
bun, csre rri'am jurat părinţilor îor. 

22. Şi a scris Moisî cânfarea a- 
ceasia în ziua aceea şi a învăţat pre 
fiii lui îsrail. 

23. Şi a poruncit Moisi lui Isus 
fiul lui Navi şi i-a zis lui: îmbsr- 
băiează-te şi te întăreşte, că fu vei 
băga pre fiîi lui îsrail în pământul, 
care s'au jurat lor Domnul, şi ei va 
fi cu tine. 

24. 51 diipăce a sfârşit Moisî a 
scrî (oale cuvintele legii aceştia în 
carte până în sfârşit, 

25. Â poruncit Levljiior celor ce 
poartă sicriul legii Domnului, zicând: 

26. Luaţi cartea legii aceştia şi o 
puneţi de Ialurea sicriului legii Dom- 
nului Dumnezeului vostru, şi să fie 
acolo mărturie asupra ta. 

27. Că ştiu eu împroîivirea ta şi 
cerbicea ta cea vârloasă, că încă 
viu fiind eu cu voi astăzi, împrotiv- 
ntet aţi fost lui Dumnezeu, cum dar 
nu vefi îi şi după moartea mea? 

28. Adunaţi ia mine pre mai marii 
seminţiilor voastre şi pre bătrânii 
voştri şi pre judecătorii voştri şi 
pre cărturarii voştri, ca să grăesc 
în auzul lor toate cuvinîele acestea 
şi să pun asupra lor mărturie cerul 
şi pământul. 

29. Că ştiu că după moartea mea 
veţi face fărădelege şi vă veţi abate 
din calea, care am poruncit vouă, 
şi vă vor ajunge pre voi rele în zi- 
lele cele de apoi, că veţi face rele 
înaintea- Domnului şi-1 veţi mânieâ 
cu lucrurile mâinilor voastre. 

30. Şi a grăit Moisî în auzul a 

23. Is. Navl 1, 6, 9. 2S. 4 Imp. 22, 8. 
21. 9, 24, 



j toată adunarea lui îsrail cuvintele 
cântării aceştia până în sfârşii. 

Cântar ca lui Moisi. 

\ 

Îa aminte cerule şi voiu grăi, şi auză 
pământul graiuri din gura mea. 
| 2. Să aştepte ca ploaea răspun- 
| sul meu, şi să se pogoare ca roua 
! cuvintele mele, ca ploaea pe tro- 
scot şi ca bruma pe iarbă. 

3. Că numele Domnului am che- 
mat, daţi siavă Dumnezeului nostru. 

4. Dumnezeu, adevărate sunt lu- 
crurile lui şi toate căile lui judecăţi; 
Dumnezeu este credincios şi nu este 
nedreptate întru dânsul, drept şi cu- 
vios este Domnul. 

5. Greşit-au, nu sunt ai iui fiii cei 
cu prihană, neam îndărătnic şi răs- 
vrătit. 

6. Au acestea Domnului răsplătiţi? 
Acest popor este nebun şi neînţe- 

i lept. Au nu însuşi acesta Părintele 
s tău te-au agonisit pre tine? Şi îe-au 
| făcut şi te-au zidit? 
j 7. Aduceţi-vă aminte de zilele vea-, 
! cului; socotiţi anii neamului nea- 
| murilor; întreabă pre tatăl tău, şi va 
j povesti ţie, pre cei bătrâni ai tăi, 
I şi-fi vor spune ţie. 
î 8. Când au împărţit cei prea înalt 
i neamurile, cum au semănat pre îiit 
lui Adam, au pus hotarele neamu- 
rilor după numărul îngerilor lui 
\ Dumnezeu. 

9. Şi s'au îăcut partea Domnului 
I norodul iui lacov, îunia moştenirii 

sale îsrail. 

10. L'au îndestulat pre el în pustie 
întru sete de ardere în loc fără de 
apă, încunjuratu-l-au pre el şi l-au în- 
văţat şl l-au păzit, ca lumina ochiului. 

11. Ca un vultur ş'au acoperit cui- 

325. 1' ■*» 26; Isaia 1, 2; Ietem. 2, 12. 

2. Mlbeia 5, 7. 3. Ps. 95, 7. 4. Ecles. 3, 14{ 
Ps. 144, 18; Daniit 4, 34. 8, Ieremia 27, 4. 

11. Eşire 19, 4; Isaia 46, 4. 



270 



but său şl spre puii săi au dorii în- 
tinzându-şi aripile saîe i-au primii ore 
ei şi l-au ridicai pe umeri; săi. 

12. Domnul "însuşi i-au povăţuit 
pre ei, şi nu era cu dânşii dumne- 
zeu şirei n. 

13. Suilu-i-au pre ei la vârlufea pă- 
mântului, hrănsta-i-au pre ei cu ro- 
durile ţarinelor, supl-au miere din 
piairă şi untdelemn din piatră vâr- 
ioasă. 

14. Uni de vaci, şi lapte de oi cu 
grăsimea mieilor şi a berbecilor, a 
fiilor de tauri şi de ţapi, cu grăsime 
din rnăduha grâului şi sânge de stru- 
gur au băut vin. 

15. Şi a mâncat lacov şi s'a să- 
turat şi s'a lepădat cei iubii; îngro- 
şatu-s'a, îngrăşaiu-s'a, Iăfitu-s'a şi 
a părăsit pre Dumnezeul cel ce l-au 
iăcui pre z\, şi s'a depărtat dela Dum- 
nezeu mântuitorul său. 

16. Mâniaiu-m'a întru cei streini, 
întru urâciunile sale m'a amărîi. 

17. jsrtîii-a dracilor, şi nu lui 
Dumnezeu, dumnezeilor pe carii 
nu i-au ştiut; cei noi şi decurând 
au venii, pe carii nu i-au ştiut pă- 
rinţii lor. 

18. Pre Dumnezeu cel ce te-au 
născut ai părăsii şi ai uitat pre Dum- 
nezeu cei ce te hrăneşte. 

19. Şi au văzut Domnul şi au râv- 
nit şi s'au întărâtai pentru mârsiea 
fiilor lor şi a fiicelor. 

20. Şi au. zis: întoarce-voiu faţa 
mea despre dânşii şi voiu arătă ce 
va fi lor în zilele cele de apoi, că 
neam îndărătnic este, fii la carii nu 
este credinţă întru dânşii. 

21. Ei m'au întărâtat pre mine în- 
tru cel ce nu este Dumnezeu, mâ- 
niatu-m'au întru idolii săi, şi eu voiu 
întărâta pre ei îniru cel ce nu este 



13, Isaia SS, 14; Iov 29, 6. 15, Ozie 13, 6. 
17, 12, 31; Lev. 17, 7; 4 imp. 16. 3; Ps. 
305, 37 ; 2 Paralip. lî, 15; l Cor. 10, 20. 
19, Ps. 77, 11. 21. Rom. 10, 19. 



] neam, întru neamul cel neînţelegă- 
| îor voiu urgisi pre ei. 
I 22. Că foc s'a aprins din mâniea 
| mea, arde-va până ia iadul cel mai 
| de jos, mâncâ-va pământul şi ro- 
durile lui, arde-va temeliile munţilor. 
23. Adună- voiu la ei rele, şi să- 
! geţiic mele voiu sîârşî întru dânşii. 
| 24. Topind u-se de ' foame şi de 
; mâncarea pasărilor şi gârbovire ne- 
vindecată, dinţi de hiară voiu tri- 
mite asupra lor, cu mâniea celor ce 
se târăsc pre pământ. 

25. Din aiuri va stârpi pre ei sa^ 
bia, şi din cămări frica, tânărul cu 
! fecioara, sugătorul cu bătrânul ce 
stă lângă el. 

25. Zis-am, risipî-voiu pre ei şi voiu 
face să înceteze dintru oameni po- 
menirea lor. 

27. Fără numai pentru mâniea 
| vrăjmaşilor, ca să nu-şi lungească 
! anii şi ca să nu li se puie asupră 
j protivnlcii, ca să nu zică: mâna noa- 
| siră £sic înaltă, şi nu Domnul au-fă- 
! cui acestea toate. ! 
j 28. Că neam ce ş'a pierdut sfatul 
este, şi nu este întru dânşii ştiinţă. 

29. N'a gândit să înţeleagă, ace- 
stea toate să le ia în vremea cea 
viitoare. 

30. Cum va goni unul o mie şi 
doi vor muia zece mii? De nu iar 
fi dat Dumnezeu pre dânşii, şi Dom- 
nul i-au dat pre ei. 

31. Că nu sunt dumnezeii lor ca 
Dumnezeul nostru, şi vrăjmaşii no- 
ştri sunt neînţelegători. 

32. Că din viea Sodomului este 
viea lor şi viţa lor din Gomora, stru- 
gurul lor strugur de fiere, poamă de 
amărăciune lor. 

33. Mânie de balaur este vinul lor, 
şi mânie de aspidă nevindecată. 

34. Au doar iată nu acestea toate 

22. Jerem, 15, 14. 24. lezechil 14, 21, 
25 Lcv. 18, 17; 20, 14; 26, 16; Mibeafi, 13; 

Malab. 2, 2. 28 Plâng. 1, 9. 29. Ieremm 

9, 12; Luc. 19, 42. 



A DOUA LEGE 32 



s'au adunat la mine şi s'au pece- 
tluit în comorile mele? 

35. In ziua izbândirei voiu răs- 
plăti, în vremea când v'a râiăci pi- 
ciorul lor; că aproape este ziua pei- 
rei lor şi sunt de faţă ceîe gătite 
vouă. 

36. Că va judeca Domnul pre po- 
porul său şi spre slugile sale se va 
umili, că i-au văzut pre ei slăbă- 
nogi^ şi părăsiţi în primejdii şi ne- 
putincioşi. 

3?. Şi au zis Domnul: unde sunt 
■dumnezeii lor, spre carii au nă- 
dăjduit? 

38. Cărora grăsimea jertfelor lor 
mân ca {i şi beji vinul pomenelor lor? 
Scoală-se şi vă ajute vouă şi să se 
Iacă vouă acoperitori. 

39. Vedeţi, vedeji, că eu simt şi 
tiu ests Dumnezeu afară de mine; 
eu voiu ucide şi voiu face viu, ba- 
ie-voiu şi eu voiu vindecă; şi nu 
este cine să scoaţă din mâinile mele. 

40. Că voiu ridică la cer mâna 
mea şi mă voiu jura pe dreapta 
mea, şi voiu zice: viu sunt eu în 
veac. 

41. Că voiu ascuţî ca fulgerul sa- 
bia mea, şi va lua judecată mâna 
mea, şi voiu răsplăti pedeapsă vrăj- 
maşilor, şi celor ce mă urăsc pre 
mine, voiu răsplăti. 

42. îmbătâ-voiu săgeţile mele de 
sânge, şi sabia mea va mânca carne, 
din sângele celor răniţi şi din ro- 
bime, din capetele boierilor neamu- 
rilor. 

43. Veseliţi-vă ceruri împreună cu 
el, şi să se închine lui toţi îngerii 
lui Dumnezeu. Veseliţi-vă neamuri 
cu poporul lui, şi să se întărească 
îui toţi fiii lui Dumnezeu, că sân- 



35. Sirah 28, 1; Rom. 12, 19; Evr. 10, 30; 
2 Macab. 7, 6. .V7. Jetem. 2, 28. 39. î Imp. 
2, 6; îsaia 45, 5; Tobie 13, 2; Infelep. 16, 13; 
Iov. io, 7. 43. 2 Macab. 7, 6; Rom. 15, 10. 



geiuî fiilor săi face izbândă; şi va 
izbândi şl va răsplăti pedeapsă vrăj- 
maşilor şi celor ce, urăsc pre el; şi 
va curăţî Domnul pământul noro- 
dului său. 

44. Şi a scris Moisî cântarea a- 
ceasfa în ziua aceea şi a învăţat pre 
fiii îui îsraiî. 

45. Şi a veni! Moisî şi a grăit 
toate cuvintele legii aceştia înaintea 
a iot poporul, el ş! îsus fiul lui NavL 
Şi a încetat Moisî a grăi cuvintele 
acestea la tot Jsrailui. 

45. 3! a zis către ei: luaţi aminte 
cu inima voastră la toate cuvintele 
acestea, care le mărturisesc eu vouă 
asfăzi; ca să porunciţi fiilor voştri, 
să păzească şi să facă toate cu- 
vintele legii aceştia. 

47. Că nu este acesta cuvânt de- 
şert vouă, că d este vieafa voastră, 
şi pentru cuvântul acesta veţi înde- 
lungă zilele voastre pre pământul, 
la care treceţi Iordanul să-î mo- 
şteniţi. 

43. Şi au grăit Domnul către Moisl 
în ziua aceea, zicând: 

49. Sue-te în muntele Avar în, a- 
cesia este muntele Navav, care este 
în pământul Moav de către faţa le- 
rihonului şi vezi pământul Hanaan, 
care-1 dau eu fiilor lui israil mo- 
ştenire. 

50. Şi mori acolo în muntele, în 
care te sui, şi te adaoge la poporul 
tău, în ce chip a murit Aaron fratele 
tău în muntele Or, şi s'a adaos ia 
poporul său. 

51. Pentrucă n'aji ascultat cuvân- 
tul meu întru fiii lui Israil la apa 
pricirii, la Kadis în pustiul Sin, pen- 
trucă nu m'aţi sfinţit pre mine întru 
fiii lui Israil. 

52. Că vei vedea pământul în îaţă; 
iar acolo nu vei intrâ. 



49. Num. 27, 12. 50. Num. 20, 25 şi 33, 38. 
51. Num. 20, 12 şi 27, 14. 



A DOUA LEGE 33 



CAP. 33. 

Moisi binecuvântează popor ul şi 
froroceşte, 

Aceasta este binecuvântarea, cu 
care Moisî omul iui Dumnezeu 
a binecuvânta! pre fiii lui îsrail mai 
înainte de ce a murit. 

2. Şi a zis: Domnul din Sinai a 
venit şi s'au arătat nouă din Seir, şi 
au grăit din muntele Faran cu zeci 
de mii de sfinţi ; dea dreapta lui în- 
geri cu el. 

3. Şi au cruţat poporul său şi toţi 
cei sfinţiţi supt mâinile tale, şi ace- 
ştia supt line sunt. 

4. Şi a primit din cuvintele lui 
legea, care o a poruncit nouă MoisI 
moştenire adunărei lui îacov. 

5. Şi va îi întru cel iubit împărat, 
că s'au adunat boierii noroadelor 
împreună cu seminţiile lui îsrail. 

6. Să trăiască Ruvim şi să nu 
moară ; şi Simeon să iic mult cu 
numărul. 

7. Şi aceasta lui Iuda : oscultă 
Doamne glasul lui luda şi vino la 
poporul lui, mâinile lui vor alege 
lui, şi ajutor asupra vrăjmaşilor lui 
vel îi. 

8. Şi lui Levî a zis: daţi lui Levî 
arătările lui şi adevărul lui bărbatu- 
lui celui cuvios, pre care i-a ispitit 
la ispitire, şi 1-a batjocorit pre el la 
apa prigonirei. 

9. Cel ce zice tatălui său şi mu- 
mei sale: nu le-am văzut, şi pre fraţii 
săi nu i-a cunoscut, şi pre fiii săi 
nu i-a ştiut. Că a păzit cuvintele 
tale şi a ţinut legea ta. 

10. Arătâ-vor îndreptările tale lui 
Îacov şi legea ta lui îsrail; pune- 
vor tămâie întru mâniea ta pururea 
preste jertfelnicul tău. 



11. Binecuvintează Doamne tăriea 
lui şi lucrurile mâinilor lui le pri- 
meşte; frânge şalele vrăjmaşilor lui, 
carii se scoală asupra lui; şi cei ce-1 
urăsc pre eî, să nu se scoale. 

12. Şi lui Veniamin a zis: iubit 
de Domnul fără de frică va lăcuî, şi 
Dumnezeu umbrează preste dânsul 
în toate zilele şi între umerii iui au 
odihnit, 

13. Şi lui losif a zis: dela bine- 
cuvântarea Domnului pământul lui, 
din rodurile cerului şi din roua şi 
din adâncurile izvoarelor din jos. 

14. Şi din rodurile, care soarele 
şi luna le face să odrăslească. 

15. Din vârfurile munţilor celor 
dela început şi din vârful dealurilor 
celor veşnice. 

16. Şi din rodul pământului şi a 
plinirii lui şi ceie primite celui ce 
s'a arătat în rug să vie pre capul 
lui losif; şi pre creştetul celui mă- 
rit între fraţi. 

17. Cel întâiu născut al taurului 
îruruseţea lui, coarnele inorogului, 
coarnele lui, cu acelea va împunge 
neamurile până la marginea pămân- 
tului. Acestea sunt zecile de mii ale 
lui Efraim, şi acestea sunt miile lui 
Manasî. 

18. Şi lui Zsvulon a zis: vesele - 
şte-te Zavuloane întru ieşirea ta şi 
îsahar întru corturile tale. 

19. Neamuri vor pierde şi vefi 
chema acolo şi veţi jenfî acolo jertfa 
dreptăţii; că veţi suge bogăţiea 
mării şi neguţăioriea celor ce lă- 
cuesc pre lângă mare. 

20. Şi lui Gad a zis: bine este cu- 
vântat cel ce lăţeşte pre Gad, ca un 
leu s'a odihnit, care sfărâmă braţul 
şi capul. 

21. Şi a văzut începătura sa, că 
acolo s'a împărţit pământul bote- 



33. 3. Inţelep. 3, 1. 4. 5. 5. <?. Eşite 17, 7 
26; Num. 20, 13. 70. Malah. 2, 6. 



A DOUA LEGE 33-34 



273 



riîor celor adunaţi împreună cu po- j 
văţuiforii noroadelor. Drepiaie au fă- 
cut Domnul şi judecata sa cu îsrail. 

22. Şi lui Dan a zis: Dan pui de 
leu, şi va ieşî din Vasan. 

23. Şi lui Neftali a zis: Neîlaîi să- 
iurarea celor primite, şi sătul de 
binecuvântare dela Domnul, marea 
şl Liva va moşteni. 

24. Şi lui Asir a zis: binecuvân- 
tat este Asir întru fii; şi va li pri- 
mit fraţilor săi, întinge-va în untde- 
lemn piciorul său. 

25. fier şi aramă încălţămintea lui 
va fi; ca zilele tale, tăria ta. j 

26. Nu este ca Dumnezeul celui I 
iubit; cel ce se suie presfe cer, aju- j 
torul tau şi cel de mare cuviinţă al S 
tăriei. 

27. Şi îe va acoperi începutul lui 
Dumnezeu, şi supî tăria braţelor ce- 
lor veşnice, şi va goni dela faţa ta ! 
pre vrăjmaş, zicând: piei. 

28. Şi va lăcuî îsrail fără de' frică 
singur pre pământul lui lacov, cu 
grâu şi cu vin şi cerul ţie înnorat 
de rouă. 

29. Fericit eşti tu tsraile, ce po- 
por este asemenea ţie mântuit deîa 
Domnul? Cu pavăză ie va acoperi 
ajutorul iau ; şi şabia mărirea ta. 
Şi te vor minţi vrăjmaşii tăi, iar tu 
vei călca presie cerbicea lor. 

CAP. 34. 

Moartea lui Moisi. 

Qi s'a suit Moisî dela Aravotul lui 
yMoav în muntele Navan în vâr- 
îul lui Fasga, care este spre faţa ie- 



25. 8, 9. 

26. Ps. 18, 10, îl. 

28. Num. 23, 9; Ierem. 23, 6. 
29 . 32, 13. 



rihonuîui. Şi i-au arătat lui Domnul 
tot pământul Oaiaad până la Dan. 

2. Şi tot pământul lui Neîtali şi 
tot pământul iui Eîraim şi al lui Mâ- 
naşi şi tot pământul lui luda până 
la ţărmurile mării, 

3. Şi pustiea şi cele de prin pre- 
juruî Ierihonului, cetatea Finichiîor 
până la Sfgor. 

4. Şi au zis Domnul către Moisi. 
acesta este pământul, pentru care 
m'am jurat lui Avraam şi lui Isaac 
şi lui lacov, zicând: seminţiei tale îl 
voiu da. Şi l'am arătat ochilor tăi; 
iar acolo nu vei intră. 

5. Şi a murit acolo Moisî robul 
Domnului în pământul Moav, după 
cum au zis Domnul. 

6. Şi 1-a îngropat pre ei în vale 
în pământul Moav aproape de casa 
lui Fogor, şi nimenea nu ştie mor- 
mântul lui până în ziua aceasta. 

7. Şi erâ Moisi de o sută două- 
zeci de ani, când a murit," nu s*aa 
întunecat ochii lui, nici s'au zbârcit 
buzele lui. 

8. Şi au plâns fiii lui îsrail pre 
Moisi în Aravotul lui Moav îa Ior- 
dan împreajma îerihonului treizeci 
de zile. Şi s'au sfârşit zilele jaîei 
plângerii lui Moisi. 

9. Şi îsus fiul lui Navi s'a umplut 
de duhul înţelepciune!, că a fost pus 
Moisî mâinile sale preste ei, şi l-au 
ascultai pre el fiii lui îsrail; şi a fă- 
cut precum au fes! poruncit Domnul 
lui Moisî. 

10. Şi nu s'a mai sculat proroc 



34, 3. Jad. t, 16. 

4. Fac. 12, 7; 13, ÎS. 

5. 32, 52, 

6. Iuda v. 9. 

8. Num. 20, 29. 

10. Eşite 33, 11; Num. 12, 8. 



274 



în Israiî ca Moisî, pre care să-1 fi 
cunoscut Domnul îa|ă ia faţă. 

ti. Intru ţoale semnele şi minu- 
nile, pentru care l-au trimis pre el 
Domnul, să te facă în pământul E- 
ghipeiului înaintea lui Faraon şi a 



slugilor lui şi înaintea a lot pămân- 
tul lui. 

12. Şi minunile cele mari şi mâna 
cea tare, care a făcut Moisî înaintea 
a iot Israilul. 



Sfârşitul celor cinci cărţi ale lui Moisî. 

! ] 



CARTEA LUI ISUS NA VI 



CAP. 1. 

Domnul întăreşte pe Isus Navi în 
chemarea sa. 

Si a fost după moartea iui Mois! 
robul Domnului, su grăit Domnul 
către isus fiul lui Navî sîuga lui 
Moisî, zicând: 

2. Moisî sluga mea a murii, drept 
aceea scoaîă-te şi treci Iordanul tu 
şi lot poporul acesta, în pământul, 
care-l dau eu lor. 

3. Tot iocnî, pe care va veţi suî 
cu urma picioarelor voasire, vouă 
îi dau, în ce chip am grăit lui Moisî. 

4. Pustia şi Andi-Livanul până la J 
rîul cel mare al Eufratului şi până \ 
îa marea cea mai de pre urmă des- j 
pre apusul soarelui, vor îi hotarele j 
voastre. j 

5. Nu va putea stă om împrolivH j 
înaintea voastră în toate zilele vieţii j 
tale, şi precum am fost cu Moisî, j 
aşa voiu îi şi cu tine, şi nu îe voiu j 
lăsâ, nici te voiu frece cu vederea. | 

6. * înfăreşte-te şi te îmbărbătează, 
că tu vei împărţi poporului acestuia 
pământul, care rn'am jurst părinţi- 
lor voştri să-1 dau lor. 

7. întăreşte-îe dar şi te îmbărbă- 
tează îoarfe, ca să păzeşti şi să faci 
precum fi-a poruncit Moisî sîuga 
mea, şi să nu te abaţi deîa acelea 

1. 1. H 2 Leae 34, 5; 1, 38. 3. fl 2 Lege 
Jl» 24. 4. Fac. 15, 18; H 2 Lege 1, 8. 

5. Evr. 13, 5; fl 2 Lege 31, 6, 23. 6. 3 Imp. 
Ui H 2 Lege 31, 23. 7. H 2 Lege 28, 1. 



deadreapfa sau deastânga, ca să fii 
înţelept întru toate cele ce vei face. 

8. Şi să nu lipsească cartea legii 
aceştia din gura ta, ci să cugeţi în- 
tru dânsa, ziua şi noapies, ca să 
pricepi a face toate cele scrise, că 
atunci ie vei îndrepta, şi vei îndreptă 
căile tale, şi atunci vei. pricepe. 

9. lată poruncesc ţie: întăreşîe-te 
şi te îmbărbătează, să nu te sperii, 
nici să te temi, că cu tine este Dom- 
nul Dumnezeul tău intru toate ori 
unde vei merge. 

10. Şi a poruncit Isus cărturari- 
lor poporului, zicând: 

11 . Treceţi prin mijlocul taberii po- 
porului şi porunciţi poporului zicând: 
găiiţi-vă merinde, că încă trei zile, 
şi veţi trece Iordanul acesta, ca să 
intraţi, sa apucaţi pământul, care 
Domnul Dumnezeul părinţilor voştri 
îl dă vouă 

12. Şi lui Ruvim şi lui Gad şi la 
jumState din neamul îui Ma'nasî a 
zis Isus: 

13. Âducefi-vă aminte de cuvân- 
tul Domnului, care v'a poruncit vouă 
Moisî sîuga Domnului, zicând: Dom- 
nul Dumnezeul vostru v'au odihnit 
pre voi şi v'au dai vouă pământul 
acesta. 

14. Femeile voastre şi pruncii vo- 
ştri şi vitele voastre să lăcuiască 
în pământul, care vi !-au dai vouă; 

I 8. Ps. 1, 2. 9, H 2 Lege 31, 8, 23. 

1 13. Num. 32, 19 şi 20. 74. Eşire 13, 18. 



276 



ISUS NA Vi 1-2 



iar voi toţi carii puteţi, să mergeţi 
sprinteni cu fraţii vostru şi împreună 
cu ei să tăceţi răsbolu. 

15. Până ce va odihni Domnul 
Dumnezeu! vostru, pe frsfif voşîrii 
ca şi pre voi, şi vor moşteni şi a- 
ceşlia pământul, care-i dă îor Dom- 
nul Dumnezeul nostru, şi veţi merge 
Hecare îa moşia sa, care o a dai 
vouă Moisî dincoace de Iordan spre 
răsăritul soarelui. 

13. Şi răspunzând ei lui Isus, au 
zis: toate câte vei porunci nouă 
vom iace, şi în ioî locui unde ne 
vei trimite vom merge. 

17. Intru toate în care am ascul- 
tat de Moisî, vom ascultă şi de tine, 
numai să fie Domnul Dumnezeul no- 
stru cu tine, precum au fost cu Moisî. 

ÎB. Iar omul, care nu te va ascultă 
şi care nu va auzi cuvintele tale, 
care ie vei poruncî Iui, să moară; 
numai tu te întăreşte şi te îmbăr- 
bătează. 

C AP. 2. 

Iscoadele lui Istis Navl scapă la Raav. 

Si a trimis Isus Hui lui Nav! din 
j Sattin doi tineri să iscodească, 
zicându-le: mergeţi şi vedeţi pămân- 
tul şi Ierîhonut, şi mergând acei doi 
tineri, au venit în îerihon şi au in- 
tra* la casa unei femei curve, anume 
Raav, şi au odihnit acolo. 

2. Şi s'a'dsf de ştire împăratului 
din îerihon, cum că au intrai aici 
bărbaţi dimYe 'aii lui îsrail, ca să 
iscodească pământul 

3. Şi a trimis împăratul îeriho- 
nului şi a grăit către Raav zîcând: 
scoate afară pre bărbaţii, carii au 
intrat în casa la astă-noapte, căci 
au venii să iscodească pământul. 

4. Şi luând femela pre acel doi 
bărbaţi, i-a ascuns şi a grăit către 



2. 1- Iacov 2, 25. 4. 2 Imp. 17, 19. 



dânşii, zicând: intrat-au la mine băr- 
baţi, dar n'am ştiut de unde sunt 

5. Şi când s'a închis poarta seara, 
bărbaţii aceia au ieşit şi nu ştiu unde 
s'au dus, alergaţi după ei doar "îi 
veţi ajunge. 

6. Iar ea i-a suit pre ei în po- 
dul casii, şi i-a ascuns în snopi 
de in, care-i pusese ?n podul casii. 

7. Şi bărbaţii au alergat după ei 
pre calea Iordanului până la vad; 
şi poarta s'a închis. 

8. Şi a fost când au ieşit cei ce 
alergau după ei, şi mai înainte de a 
adormi ei, ea s'a suit la ei în podui 
casii şi a zis către ei: 

9. Cunosc că au dat Domnul vouă 
pământul, că a căzut preste noi frica 
voastră. 

10. Că am auzit, cum a secat Dom- 
nul Dumnezeu marea Roşie înaintea 
voastră, când aţi ieşit din pămân- 
tul Eghipetuîui, şi câte aţi făcut ce- 
lor doi împăraţi ai Amoreitor, carii 
erau dincolo de Iordan, lui Sion şi 
lui Og, pre carii i-aţi omorî». 

tt. Şi auzind noi acestea, s'a în- 
fricoşat inima noastră, şf nici în- 
fr'unul din noi n'a rămas duh de 
către faţa voastră, că Domnul Dum- 
nezeul vostru esfe Dumnezeu în cer 
sus şi pre pământ jos. 

12. Şi acum juraţi mie pre Dum- 
nezeu, că precum am făcut eu milă 
cu voi, şi voi să faceţi milă cu casa 
tatălui meu, şi-mi daţi mie semn 
adevărat. 

13. Cum că veţi păzi vie casa ta- 
tălui meu şi pre muma mea şi pre 
fraţii mei şi pre surorile mele şi 
toată casa mea, şi veţi izbăvi sufle- 
tul meu de moarte. 

14. Şi auzis cătreeabărbaţikvieafs 
noastră pentru voi să piară, iar ea 
a zis: când va da Domnul vouă ce- 



6. 2 Imp. 17, 19. 10. Num. 21, 34. 

11. Eşire 15, l^; H 2 Lege 4, 39. 14. 6, 22, 



277 



um, să faceţi cu mine milă şi a- 

devăr. . 

13. Şi i-a slobozii prc ei cu o iu- 
nie -pefereastră, că era la zidul ce- 
tăţii casa ei, şi în zidul cetăţii 13- 
cuiâ ea. 

16. Şi a zis căire ei: Ia munte 
mergeţi, ca să nu vă întâmpine cei 
ce aleargă după voi, şi staţi ascunşi 
acolo trei zile, până ce se vor în- 
toarce cei ce aleargă după voi, şi 
apoi vH vel! duce în calea voastră. 

17. Şi au zis căire ea bărbaţii: 
nevinovaţi sunfem noi acestui jură- 
mânt al tău. 

18. lată noi vom intră spre o parte 
a cetăţii, şi tu să pui semn, acea- 
siă funie roşie să o legi la ferea- 
stra, prin care ne-ai slobozit pre 
noi; iar pre tatăi tău şi pre muma 
ta şl pre fraţii tăi şi ioaîă casa ta- 
tălui. tău, să-i aduni pre ei în casa ta. 

19. Şi tot, care va ieşs afară din 
uşa casii tale, acela singur va îi vi- 
novat; iar noi nevinovaţi vom fi ju- 
rământului acestuia; iar" câţi vor îi 
împreună cu tine în casa la, vino- 
vaţi vom ii de se va atinge mână 
de vre unul din ei. 

20. Iar de ne va năpăstuî pre noi 
cinevâ şi va descoperi cuvintele noa- 
stre acestea, vom. îi nevinovaţi jură- 
mântului tău acestuia, cu care ne-ai 
iurat pre noi. 

21. Şi ea a zis lor; după cuvân- 
ta! vostru aşa sa fie, şi i-a slobozit 
pre ei şi s'a dus, şi a legat semnul 
cel roşu la fereastră. 

22. Şi ei ducându-se au sosit la 
munte, şi au aşteptat acolo trei zile, 
până ce s'au întors cei ce îi urmă- 
rise pre ei, carii căutând toate căile 
nit i-au aflat. 

23. Şi întorcându-se cei doi tineri 
s y au pogorît din munte, şi trecând 
la îsus fiul lui Navî, i-au povestit lui 
foaie, câte s'au întâmplat lor. 

19. Lev. 20, 9. 



24. Şi au zis către îsus: că au 
dat Domnul lot pământul în mâna 
noastră, şi s'a înfricoşat de noi tot 
cei ce îăcueşfe pre pământului acela. 

CAP- 3. 

Trecerea Iordanului, 

(Şi mânecând Isus dimineaţa a pur- 
yces din Sattin şi a venit până la 
Iordan, el şi foţi fiii iui Israil, şi au 
j poposit acolo mai înainte de a trece. 

2. Şi a fost după trei zile, trecură 
cărturarii prin tabără, 

3. Şi au poruncit poporului zicând: 
când vefi vedea sicriul legii Dom- 
nului Dumnezeului vostru şi pe pre- 
oţii voştri şi pre Leviti purfându-1, 
să vă sculaţi din locurile voastre şi 
să mergeţi după ei. 

4. Insă depărtare să fie între voi 
şi între el, ca la doua" mii de cofi 
să staţi, să rru vă apropiaţi de eî, 
ca să ştiţi calea, pre care veţi merge, 
pentrucă mai înainte niciodată n'afi 
umblat pre calea aceasta. 

5. Şi a zis îsus poporului: mâine 
să fiţi curaţi, că mâine va face Dom- 
nul între voi minuni. 

6. Şi a zis îsus preoţilor: ridicaţi 
sicriul legii Domnului şi mergeţi îna- 
intea poporului, şi ridicând preoţii 
sicriul legii Domnului, mergeau îna- 
intea poporului. 

7. Şi au zis Domnul către Îsus: 
în ziua aceasta voiu începe a fe 
înălţă pre fine înaintea tuturor fiilor 
lui îsraîl, ca să cunoască, că pre- 
cum arn fost cu Moisî, aşâ voiu ti 
şi cu tine. 

8. Şi acum porunceşte preoţilor 
celor ce po^rla sicriul legii, zicân- 
du-le: dupăce veţi inirâ înir'a parte 
de apa Iordanului, staţi în Iordan. 

9. Şi a 2is îsus fiilor lui Isreil: 
apropiai>vă aici şi auziţi cuvântul 
Domnului Dumnezeului vostru. . 

3, 5. 7, 13: Eşire 19, 10. 7. 1, 5; 4, 14. 



278 



10. Intr'aceasia veţi cunoaşte, cum j 
că Dumnezeu vieţueşte întru voi, şi j 
va pierde dela faţa voastră pre Ha- ! 
naneu şi pre Heteu şi pre f erezeu i 
şi pre Evsu şi pre Amoreu şi pre 
Ghergheseu şi pre levuseu. 

11. fală sicriul legi; Domnului a 
tot pământul înaintea voastră va 
frece Iordanul 

12. Alegeţi doisprezece bărbaţi (Un- 
ire îiii lui îsraii, din fiecare semin- 
ţie unul. i 

13. Şi va Si dupăce vor sta picioa- i 
reie preoţilor, carii poartă sicriul legii ! 
Domnului a tot pământul, în apa 
Iordanului, apa Iordanului va seca, 
iar care curge va stă. 

14. Şi a fost dupăce s'a ridicat po- 
porul din lăcaşurile saie, ca să treacă 
Iordanul, şi preoţii au ridicat sicriul 
legii Domnului înaintea poporului, 

15. Iar 'dupăce au intrat preoţii, 
cei ce purtau sicriul legii Domnului, 
în Iordan, şi a început a se udâ i 
picioarele lor înlr'o parte de apa J 
Iordanului; iar Iordanul s'a umplut j 
întru toată maica sa. ca în zilele ! 
secerişului de grâu. j 

16. Apele cde ce curgeau din sus, l 
au stătut închegate de departe toarte, ! 
dela cetatea Adamin pâna îa partea 
Kariafiarimului; iar cele ce curgeau 
din jos, au curs în marea Aravîei, ma- 
rea sărată, până ce a scăzut de tot. 

17. Şi poporul siâ împreajma îe- 
rihonuîui, iar preoţii cei ce purtau si- 
criul legii Domnului, au stătut pre us- 
cat în mijlocul Iordanului, şi toţi îiii 
lui Israil treceau pre uscat, până ce 
a sfârşit iot poporul a trece Iordanul. 

CAP. 4. 

Pietre di amintire pentru trecerea 
Iordanului. 

Si dupăce a trecut tot poporul lorda- 
? nul, au grăit Domnul lui îsus, zi- 
când: 

11. Fap. Hp. 7, 45. 12. 4, 2. 13. 4, 7. 
14. Fap. Rp. 7, 45. 15. I Paratip. 12, 15. 
17. 4 Itnp. 2, 8. 



2. la doisprezece bărbaţi din po- 
por, de fiecare seminţie câte unul 

3. Şi ie porunceşte lor, zicând: 
luaţi din mijlocul Iordanului două- 
sprezece pietre şi le aduceţi cu voi 
şi le puneţi în tabăra voastră, unde 
veţi tăbărî la noapte. 

4. Şi chemând îsus doisprezece 
bărbaţi din cei mai de frunte dintre 
îiii lui îsraii, de fiecare seminţie unul, 

5. A zis lor: aduceţi înaintea mea, 
înaintea feţii Domnului, din mijlocul 
Iordanului, şi fiecare sa ia de acolo 
câte o piatră, şi s'o ridice pre umerii 
săi, după numărul celor douăspre- 
zece seminţii ale iui Israil. 

6. Ca să fie vouă acestea semn 
pus pururea, ca, când te va întrebă 
pre tine fiul tău mâine, zicând: ce 
sunt nouă aceste pietre? 

7. Tu vei arătâ fiuiui tău, zicând: 
că a secat rîul îordsnului înaintea 
sicriului legii Domnului a tot pă- 
mântul, când 1-a trecut pre el, şi vor 
fi pietrile acestea pomenire fiilor lui 
îsraii până în veac. 

8. Şi au făcut îiii lui Israil aşa 
după cum au poruncit Domnul lui 
îsus, şi luând douăsprezece pietre 
din mijlocul Iordanului, precum au 
poruncit Domnul lui îsus, când au 
sfârşit a trece fiii lui Israil, şi le-au 
adus cu ei în tabără şi le-au pus 
acolo. 

9. Şi a pus îsus şi alte două- 
sprezece pietre în Iordan, în locul 
cel de supt picioarele preoţilor, 
carii purtau sicriul legii Domnului, şi 
sunt acolo până în ziua de astăzi. 

10. Şi au stătut preoţii, cei ce 
purtau sicriul legii Domnului, în Ior- 
dan, până ce a săvârşit îsus toate, 
câte au poruncit Domnul să spue 
poporului, şi a grăbit poporul şi a 
trecut. 

11. Şi a fost dupăce a trecut tot 
poporul, a trecut şi sicriul legii Dom- 

4-, 2. 3, 12. 5. 3 Imp. 18, 31. 7. 3, 13. 



ISUS NA VI 4—5 



279 



îtului, şi preoţii mergeau înainfea lor. 

12. Şi fiii iui Ruvim şi fiii lui Gad 
si jumătate din seminţia lui Manasî 
gătiţi de răsboiu, au mers înaintea 
fiilor lui Israil, precum le-a porun- 
cii lor Moisi. 

13. Patruzeci de mii gătiţi de răs- 
boiu au trecut înaintea Domnului la 
băiae asupra cetăţii Ierihonului. 

14. In ziua aceea au mărit Domnul 
pre Isus înaintea a tot neamul lui 
îsrail, şi s'a temut de el, precum 
s'a temut de Moisi, în câtă vreme 
a trăit. 

15. Şi au grăit Domnul către Isus, 
zicând: 

!£. Porunceşte preoţilor, celor ce 
poartă sicriul legii mărturiei Dom- 
nului, să iasă din Iordan. 

17. Şi a poruncit Isus preoţilor, 
zicând: ieşiţi din Iordan. 

18. Şi a fost dupăce au ieşit din 
Iordan preoţii cei ce purtau sicriul 
legii Domnului, şi au pus picioarele 
pre pământ, s'a aşezat apa Iorda- 
nului la loc, şi curgea ca şi mai 
înainte până sus asemenea cu ţăr- 
muri?. 

19. Şi a ieşit poporul din Iordan 
în ziua a zecea a lunii cei dintâiu, 
şi au tăbărît fiii lui îsrail în Gal- 
gala despre partea răsăritului soa- 
relui de către lerlhon, 

20. Şi cele douăsprezece pietre, 
care le-au luat din Iordan, le-a pus 
Isus în Galgaîa şi a grăit către fiii 
Iui Israil, zicând: 

21. Când vă vor întreba pre voi 
fiii voştri, zicând: ce sunt pietriîe 
acesîea? 

22. Veţi povesti fiilor voştri, "că 
pre uscat a trecut îsrail Iordanul 
acesta. 

23. Secând Domnul Dumnezeul 
vostru apa Iordanului înainfea lor 
până ce a trecut, precum au făcut 



Domnul Dumnezeul nostru cu marea 
Roşie, care o au secat Domnul Dum- 
nezeul nostru înaintea noastră până 
ce o am trecut. 

24. Ca să cunoască toate neamu- 
rile pământului, cum că este tare 
puterea Domnului, şi ca voi să cin- 
stiţi pre Domnul Dumnezeul vostru 
în toată vremea. 



CA TZ 



O. 



'Tăierea împrejur şi serbarea Poştelor 
în fămâniiil făgăduinţa. 

Si a fost dupăce au înţeles îm- 
j păraţii Amoreilor, carii erau din- 
colo de Iordan, şi împăraţii Finicii 
carii erau lângă mare, cum că au 
secat Domnul Dumnezeu rîul Iorda- 
nului înaintea fiilor lui Israil până ce 
au trecut ei, au slăbit inimile lor, 
şi s'au cutremurai, şi n'a rămas 
întru ei duh temându-se de faţa fii- 
lor lui îsrail. 

2. Şi în vremea aceasta au zis 
Domnu! către Isus: fă-ţi cuţite de 
piatra, ascuţite, şi şezând taie îm- 
prejur pre fiii lui Israil a doua oară. 

3. Şi ş'a făcui Isus cuţite de pia- 
tră, ascuţite la margini, şi a tăiat 
împrejur pre fiii lui Israil în locul, 
care se chiamă dealul netăieţilor 
împrejur. 

4. In chipul acesta a tăiat îm- 
prejur Isus pre fiii lui Israil : ori 
câţi s'au născut pre cale, şi ori câţi 
au fost neiSteţi împrejur din cei ce 
au ieşit din Eghipet, pre toţi ace- 
ştia i-au tăiat împrejur Isus. 

5. Că patruzeci şi doi de ani s'a 
învârtit îsrail în pustiea Magdaritu- 
îuî, pentru aceea cei mai mulţi din- 
tre ei din cei de răsboiu, carii ieşise 
din pământul Eghipelului, erau ne- 
tăieţi împrejur. 

6. Cărora penfrucă n'au ascultat 



12. Num. 32, 25, 29. 14, 3, 7. 20. 3 Imp. 
18, 31, 23. Eşire 14, 21. 



5, 1. Num. 13, 30. 2. Eşirc 4, 25. 
6. Num. 14, 33, 34. 



280 



poruncile Domnului Dumnezeu, le-au i 
rânduit lor Domnul, ca să nu vaza 
ei pământul, care s'au jurat Domnul j 
părinţilor lor, să ne deâ nouă pă- ] 
mâni, din care curge miere şi lapte. 

7. Şi în iocul acestora au pus pre 
fiii lor, pre .carii Isus i-a tăiat îm- 
prejur, penfrucă nu erau tăiaţi îm- 
prejur, că s'au născut pre cale şi 
nu s'au tăiat împrejur. i 

8. Şi dupăce s'au tăiai împrejur, j 
au şezut acolo cu linişte în tabără 
până ce s'au vindecat. 

9. Şi au zis Domnul către Isus 
fiul lui Navî: în ziua de astăzi am 
ridicat deîa voi ocara Eghipetului, 
şi a chemat numele locului aceluia: 
Galgala, până în ziua de astăzi. 

10. Şi au lăbărît fiii lui Israil în 
Gaîgala, şi au făcut fiii lui Israil Pa- 
stele în ziua a patrusprezecea a Iu- 
rtei de cu seară, despre apusul leri- 
honului dincoace de Iordan, în câmp. 

1t. Şi au mâncat din grâul pă- 
mântului a doua zi de Paşti azime 
şi pâine nouă. 

12. In ziua aceasta au încetat 
manna a doua zi dupăce au mân- 
cat ei din grâul pământului, şi mai 
mult n'au avut fiii lui lsrail marina*, 
şi au adunat din rodurile ţării uni- 
cilor, în anul acela. 

13. Şi a fost când era îsus în le- 
rihon căutând cu ochii săi, a văzut 
pre un om stând înaintea sa, şi sa- 
bia lui goală în mâna lui, şi apro- 
piindu-se Isus s zis lui : al nostru 
eşti, sau din protivnicii noştri? 

14. Iar aceia a zis lui : eu sunt 
Voevodul oştilor Domnului, acum 
am venit. Şi a cazul îsus cu faţa la 
pământ şi s'a închinat iui şi a zis: 
stăpâne, ce porunceşti robului iau? 

15. Şi a zis Voevodul Domnului 
către fsus: desleagă încălţămintea 
dela picioarele tale, că locul pre 

11. Eşire 12, 39. 12. Eşire 16, 35. 

13. Num. 22, 31. 15. Eşire 3, 5; Fap. 7, 33. 



care stai iu, este sfânt, şi a făcut 
îsus aşa. 

CAP. 6. 

Cuprinderea şi dărâmarea Ierihomilui, 

Si Ierihonul era încuiat şi întărit 
ţ pentru frica fiilor lui |lsrail, şi ni- 
menea nu ieseâ dinfr'însul, si ni- 
menea nu intra într'însui. 

2. Şi au zis Domnul către îsus : 
iată eu dau ţie supt mâna ta Ieri- 
honul şi pre împăratul lui cel din- 
tr'însul şi pre cei tari cu vârîutc. 

3. Incunjuraţi cetatea toţi bărbaţii 
cei de răsboiu împrejurul cetăţii o~ 
dată în zi, aşa să faceţi în şase zile. 

4. Şi şapte preoţi vor lua şapie 
buciume de strigare, înaintea sicriu- 
lui, şi în ziua a şaptea veţi încun- 
jiirâ cetatea de şapte ori, şi preoţii 
să buciume cu buciumi. 

5. Şi va îi dupăce veţi trâmbifâ 
cu trâmbiţa de strigare, când ve|i 
auzî glasul buciumului, să strige 
tot poporul de odată, şi strigând ei, 
vor cădeâ singure zidurile cetăţii, şi 
va intra fot poporul cum au purces 
fiecare unul după altul în cetate. 

6. Şi a intrat Isus Navî îa preoţi 
şi le-a zis lor: luaţi sicriul legii, şs 
şapte preoţi să ia şapte buciume 
de strigare înaintea sicriului Dom- 
nului. 

7. Şi le-a zis lor: porunciţi popo- 
rului să umble prin prejur şi să Îr- 
cunjure cetatea, şi cei răsboinici să 
meargă înfrarmaţi înaintea sicriului 
Domnului. 

8. Şi au fost dupăce a zis îsus 
către popor, ca şapte preoţi cu şapte 
trâmbiţe sfinte să treacă înaintea 

! Domnului, să meargă pe aproape, 
i şi să trâmbiţeze tare, şi sicriul legii 
I Domnului să meargă după ei. 
| 9. Iar cei răsboinici să meargă 
pe aproape înainte, şi preoţii bu- 
ciumând cu buciumii, şi cei dina- 



ISUS NA VI 6 



Doia oştirii pre urma sicriului legii 
Domnului să meargă trâmbiţând eu 
buciumii. - .... * 

10. iar poporului i-a fost porun- 
cit îsus zicând: nu strigaţi, şi ni- 
menea să nu auză glasul vostru, şi 
cuvânt să nu iasă din gură voastră, 
Dână în ziua, în care eu voi u po- 
runci să strigaţi, şi atunci să strigaţi. 

îl. Şi îneunjurând cetatea cu şi-, 
criul legii lui Dumnezeu, îndată s'au 
întors în tabără şi preslc noapte au 
rămas acolo. 

12. Si a doua zi s'a sculat îsus 
de dimineaţă, şi au ridicat preoţii 
sicriîu legii Domnului. 

13. Şicei şapte preoţi, carii purtau 
cele şapte trâmbiţe mergeau aproape 
înaintea Domnului şi trâmbiţau cu 
Irâmbiiele, şi după aceştia mergeau 
îăsboinicii, şi cealaltă gloată toată 
dinapoja sicriului legii Domnului, şi 
preoţii-buciumau cu buciumi de corn. 

14. Şi cealaltă gloată a doua zi 
a •încunjurat cetatea odată pe a- j 
oroape, şi s'a întors iarăşi în ta- 
bără. Aşâ a făcut în şase zile. 
. 15. Şi a îosl în ziua a şaptea scu- 
tându se de dimineaţă au încunju- 
rat cetatea după judecata aceasta 

,de%şapte -ori; numai în ziua aceea 
au încunjurat cetatea de şapte ori. 

16. Şi a fost când au încunjurat 
ccîalea a şaptea oară au trâmbiţat 
cu trâmbiţiîe > preoţii, şi a zis «îsus 
fiilor lui Israil: strigaţi, că au dat 
Domnul vouă cetatea. 

17. Şi va îi cetatea aceasta ana- 
tema, ea şi toate câte surit într'însa 
•Domnului puterilor, fără nutnai pre 

Raav curva, să o cruţaţi pre dânsa 
şi toate câte sunt în casa ei, pen- 
trucă a ascuns pre solii, carii i-am 
• trimis. 

18. Iar voi feriţi-vă îoarte de a- 
nafema, ca nu cumva poitind să 
luaţi din anatema şi să faceţi ta- 

>.©. 17. Lcv. 27, 21; Evr. 11, 31. 



băra îiîîpr lui Israil anatema şi să 
ne pierdeţi pre noi. 
119. Şi tot argintului aurul şi a- 
ravna şi îierul sfânt: va îi Dbmriuluî, 
îri viştieriea Domnului se va aduce» 

20. Şi a strigai poporul; şi 
trâmbiţat preoţii cu trâmbiţiîe; iar 
dacă a auzit poporul glasul trâm- 
biţilor a strigat lot poporul de o- 
dată cu chiot mare; ş! tare, şî a că^» 
zut tot zidul prinzi 'ejurr şi s'a suit. 
tot poporul în CfMCj fiecare prin jo- 
cul; care erâ înaintea sa şi a luat 
cetatea. ! f 

21. Şi a dat- o pieirii îsus pre ea, 
cu toate câte erau în cetate dela băr- 
bat până Ia femeie şi dela tânăr 
până ia bătrân şi până la viţei şt 
până la oaie şi asin, cu ascuţitul 
săbiei. ' ? 

22. Şi celor doi tineri, carii au is- 
codit pământul a zis îsus: intraţi 
în casa femeii cei curve şi o scoa- 
teţi pre ea de acolo, cu toate câte 

j sunt ale ei, precum aţi jurat ei. 

23. Şi au intrat cei doi tineri, carii 
au iscodit cetatea, în casa îemeii şt 
au scos pre Raav curva şi pre ta- 
tăl ei şi pre muma ei şi pre ir aţii 
ei şi toată rudenia ei şi toate câte* 
avea ea, şi o a pus pre ea aîară d€ 
tabăra lui Israil. . . " ■*' 

24. Şi cetatea cu toate câte erau 
într'însa o a ars cu îoc, aîarâ de 
argint şi de aur şi de aramă şi de 
fier. că acestea le-a dat să se aducă 
în viştieriea Domnului. j ** 

25. Şi pre Raav curva şi toată 
casa ei şi rudenia şi toate ale ei, 
le-a lăsat vii Îsus, şi a lăcuit în Is- 
rail până în ziua de astăzi, penlrucă 
a âicunş iscoadele, pre care le-a 
îosl trimis Îsus să iscodească le- 
rihonul. , : 

26. Şi a îăcut jurământ Isus^ î«. 



19* Num. 31, 54. 20. Evr. 11, 30. 

21. 2~Maeab. 12, 15; H 2 Lege 7, 2. 

22. 2, 14. 23. Evr. 11, 31. 26.3 Imp, 16, 34. 



ISUS NA VI 6 



Doia oştirii pre urma sicriului legii 
Domnului să meargă trâmbiţând eu 
buciumii. - .... * 

10. iar poporului i-a fost porun- 
cit îsus zicând: nu strigaţi, şi ni- 
menea să nu auză glasul vostru, şi 
cuvânt să nu iasă din gură voastră, 
Dână în ziua, în care eu voi u po- 
runci să strigaţi, şi atunci să strigaţi. 

îl. Şi îneunjurând cetatea cu şi-, 
criul legii lui Dumnezeu, îndată s'au 
întors în tabără şi preslc noapte au 
rămas acolo. 

12. Si a doua zi s'a sculat îsus 
de dimineaţă, şi au ridicat preoţii 
sicriîu legii Domnului. 

13. Şicei şapte preoţi, carii purtau 
cele şapte trâmbiţe mergeau aproape 
înaintea Domnului şi trâmbiţau cu 
Irâmbiiele, şi după aceştia mergeau 
îăsboinicii, şi cealaltă gloată toată 
dinapoja sicriului legii Domnului, şi 
preoţii-buciumau cu buciumi de corn. 

14. Şi cealaltă gloată a doua zi 
a •încunjurat cetatea odată pe a- j 
oroape, şi s'a întors iarăşi în ta- 
bără. Aşâ a făcut în şase zile. 
. 15. Şi a îosl în ziua a şaptea scu- 
tându se de dimineaţă au încunju- 
rat cetatea după judecata aceasta 

,de%şapte -ori; numai în ziua aceea 
au încunjurat cetatea de şapte ori. 

16. Şi a fost când au încunjurat 
ccîalea a şaptea oară au trâmbiţat 
cu trâmbiţiîe > preoţii, şi a zis «îsus 
fiilor lui Israil: strigaţi, că au dat 
Domnul vouă cetatea. 

17. Şi va îi cetatea aceasta ana- 
tema, ea şi toate câte surit într'însa 
•Domnului puterilor, fără nutnai pre 

Raav curva, să o cruţaţi pre dânsa 
şi toate câte sunt în casa ei, pen- 
trucă a ascuns pre solii, carii i-am 
• trimis. 

18. Iar voi feriţi-vă îoarte de a- 
nafema, ca nu cumva poitind să 
luaţi din anatema şi să faceţi ta- 

>.©. 17. Lcv. 27, 21; Evr. 11, 31. 



băra îiîîpr lui Israil anatema şi să 
ne pierdeţi pre noi. 
119. Şi tot argintului aurul şi a- 
ravna şi îierul sfânt: va îi Dbmriuluî, 
îri viştieriea Domnului se va aduce» 

20. Şi a strigai poporul; şi 
trâmbiţat preoţii cu trâmbiţiîe; iar 
dacă a auzit poporul glasul trâm- 
biţilor a strigat lot poporul de o- 
dată cu chiot mare; ş! tare, şî a că^» 
zut tot zidul prinzi 'ejurr şi s'a suit. 
tot poporul în CfMCj fiecare prin jo- 
cul; care erâ înaintea sa şi a luat 
cetatea. ! f 

21. Şi a dat- o pieirii îsus pre ea, 
cu toate câte erau în cetate dela băr- 
bat până Ia femeie şi dela tânăr 
până ia bătrân şi până la viţei şt 
până la oaie şi asin, cu ascuţitul 
săbiei. ' ? 

22. Şi celor doi tineri, carii au is- 
codit pământul a zis îsus: intraţi 
în casa femeii cei curve şi o scoa- 
teţi pre ea de acolo, cu toate câte 

j sunt ale ei, precum aţi jurat ei. 

23. Şi au intrat cei doi tineri, carii 
au iscodit cetatea, în casa îemeii şt 
au scos pre Raav curva şi pre ta- 
tăl ei şi pre muma ei şi pre ir aţii 
ei şi toată rudenia ei şi toate câte* 
avea ea, şi o a pus pre ea aîară d€ 
tabăra lui Israil. . . " ■*' 

24. Şi cetatea cu toate câte erau 
într'însa o a ars cu îoc, aîarâ de 
argint şi de aur şi de aramă şi de 
fier. că acestea le-a dat să se aducă 
în viştieriea Domnului. j ** 

25. Şi pre Raav curva şi toată 
casa ei şi rudenia şi toate ale ei, 
le-a lăsat vii Îsus, şi a lăcuit în Is- 
rail până în ziua de astăzi, penlrucă 
a âicunş iscoadele, pre care le-a 
îosl trimis Îsus să iscodească le- 
rihonul. , : 

26. Şi a îăcut jurământ Isus^ î«. 



19* Num. 31, 54. 20. Evr. 11, 30. 

21. 2~Maeab. 12, 15; H 2 Lege 7, 2. 

22. 2, 14. 23. Evr. 11, 31. 26.3 Imp, 16, 34. 



282 



ISUS NA VI 6-7 



ziua aceea înaifrtea Domnului, zi- 
când: blestemai înaintea Domnului, 
fie omul, care i: se,#a scula şl va zidi 
cetatea aceasta liermonul; cu moar- 
tea fiului său celui înlâiu născut să 
pue temelia ei, şi cu moartea Jiului 
său celui mar mic să, pue porţile ei. 
Şi âşâ a făcui Ahtil cel din Vefil, 
eu moartea tei Aviron fiului sau ce- 
lui înfâiu născut o a întemeiat, şi 
cu moartea fiului său celui mai mic, 
care a scăpai, a pus porţile; ei. 

27. Şi au fost Domnul cu isus, şi 
numele lui a fosf vestit în tot pă- 
mântul. 

CAP. 7. 

Pedeapsa lui Aliat. 

Şi au săvârşit fiii lui Israil un pă- 
cat mare, luând din cete aiiero- 
site; că Ahar feciorul lui Harmi, fiul 
lui Zainri, fiul lui Zara din semin- 
ţia lui iuda a luat din anatema, şi 
s'a mânieat Domnul cu urgie pre 
iiii lui Israti. 

2. Şi a trimis isus din Ierihon băr- 
baţi în Ghe, care este despre Viv- 
tavi, spre răsărit de Vetii, şi a grăit 
lor zicând: suiţi-v8 şi iscodiţi pă- 
mântul, şi s'au suit bărbaţii şi au is- 
codit pre Ghe. 

3feŞi f'au întors îa îşus şi au zis 
c|lre el: să nu se sue iot poporul, 
ci numai ca la vre-o două sau trei 
mii 4e bărbaţi să se suie şi să bată 
cetatea, să nu duci acolo tot popo- 
rul, că ei sunt puţini. 

4. Şi s'au suit ca la trei mii; de 
bărbaţii şi au fugit Gheii dela faţa 
bărbaţilor. 

5. Şi bărbaţii Gheii au omorît din- 
tre ei ca vr'o treizeci şi şase de băr- 
baţi, şi i-au gonit pre ei dela poartă 
şi i-au bătut la vale, şi a slăbit inima 
poporului, şi s'a făcut ca apa. 

6. Şi ş'a rupt isus hainele sale, 



7. 1. v. 17 şi 24; 22, 20} l Paratip. 2, 6, 7. 



şi a căzut Isus cu faţa la pământ 
înaintea domnului până seara, el şt 
bătrânii lui Israil, şi a pus cenuşă 
pre capetele lor. 

7. Şi a zis Isus: rogu-mă Doamnei 
Doamnei Pentruce a trecut robul 
tău pre poporul acesta- Iordanul, 
ca să-1 dai pre el Amoreului să ne 
piarză pre noi ? Mai bine am fi ră- 
mas să fi lăcuit dincolo.de Iordan. 

8. Şi ce voiu zice dupăce a în- 
tors îşrail grumazii înaintea vrăj- 
maşului său? 

9. Şi de vor auzi Hananeii şi toţi 
cei ce lăcuesc pământul, ne vor în- 
cunjurâ şi ne vor pierde despre pă-. 
mânt, şi ce vei face numelui iau ce- 
lui mare? 

10. Şi au zis Domnul către Isus: 
scoală- te, pentruce ai căzui pe 
faţa ta? 

1,1. Păcătuit-a poporul şi a căl- 
cat legătura mea, care zm făcut cu 
ei, că a luat din cele date peirri.şî 
furând a min|if şi a băgat în va- 
sele sale. , 

12. Şi nu vor putea fiii iuLIsrail 
să stea înaintea feţii vrăjmaşilor săi, 
grumazii vor întoarce înaintea. vrăj- 
maşilor săi, că s'au făcut anatema, 
nu voiu adaoge a mai îi cu voi, de 
nu veţi ridică anatema dintre voi. 

13. Scoală-te, sfinţeşte poporul şi 
le zi lor: sfinţiţi-vă pite mâine, ace- 
stea zice Domnul Dumnezeul lui Is- 
rail: anatema este întru voi israile, 
nu veţi putea stâlmprotiva vrăjma- 
şilor voşiri până când nu ve{i ridică 
anatema dintru voi. 

14. Şi să vă adunaţi toţi dimineaţă 
din toate seminţiile; şi seminţia pre 
care o va arătă Domnul, va aduce no- 
roadele sale, şi poporul pre carc-l 
va arătă Domnul, va aduce casa sa, 
şi casa pre care o va arătâ . Dom- 
nul, va aduce pre bărbaţii săi. 



13, "i, 5; Lev. 20, 7; Num. 11, 18; 1 Imp. 
16,5. 14. l Imp. 14, 41. 



ISUS NA VI 7-8 



283 



15. Şi care se va arăta întru 
anatema să se arză cu foc, el şi 
toate câte sunt aîe lui, penîrucă a 
călcat legătura Domnului şta făcut 
fărădelege întru îsraii. 

16. $i ;,a mânecat. Isus de dimi- 
neaţă, şi a adus poporul după se- 
minţiile lui, şi s'a arătat seminiiea 
lui Iuda. 5 

17. Şi s'a adus fiecare popor, şi 
s'a arătat poporul lui Zara, şi s'a 
adus poporul lui Zara după casa 
sa, şi- s'a arătat casa lui Zamri. 

18. Şi s'a adus casa lui după băr- 
bat, şi s'a arătat Ahar fiul lui Harmi, 
fiul lUi Zamri, fiul lui Zara din se- 
miniiea lui Iuda. 

19. Şi a zis Isus lui Ahar: făîul 
meu, dă , slavă Domnului Dumne- 
zeului lui lsrail astăzi şi te mărtu- 
riseşte lui, şi spune mie ce ai fă- 
cui, .şi să nu ascunzi de către mine. 

.20.. Şi a răspuns Ahar lui îsus, 
şi. a zis: adevărat, eu am păcătuit 
înaintea Domnului Dumnezeului lui 
lsfaiJ, aşâ şi aşa am făcut. 

2U-Când prădam arn văzut o haină 
împestriţa bună şi două sute de 
drahme de argint şi o limbă de aur, 
care trăgeâ cincizeci de drahme, şi 
poftindurle: le-am luat şi le-am as- 
cuns în pământ în cortul meu, şi 
argintul este pus supt dânsele. 

22. Şi a trimis îsus slugi şi au 
alergat la cort în tabără, şi acestea 
le-au aîlat ascunse în cortul lui, şi 
argintul supt ele. .; 

23. Şi le-au scos din cort, şi le-au 
adus la Îsus şi la bătrânii lui ls- 
rail şi le-au pus înaintea Domnului. 

24. Şi a luat Isus pre Ahar fe- 
ciorul lui Zara şi argintul şi haina 
si limba cea de aur şi pre feciorii 
Iui şi pre fetele lui şi boii lui şi 
asinii Iui şi oile lui şi cortul lui, şi 
ioate câte avea el, şi fol Israilul cu 



| dânsul, şi l-a dus pre el în Eme- 
cahor. 

23, Şi a zis Isus către Ahar: pen- 
truce ne-ai pierdut pre noi? Piar- 
ză-te pre tine Domnul astăzi, şi l-a 
ucis pre el cu pietre fot Israilul, şi 
i-a ars cu foc dupăce i-a ucis- cu 
pietre. " . 

26. ŞL a pus preste ei grămadă 
mare de pietre, până în ziua 62 a- 
stăzi, şi ş'au potolit Domnul iufimea 
mâniei sale; pentru aceea a numit 
locul acela Emecahor, până în ziua 
de aiiăzi. 

GAP. 8. ■ 

. Iftcuţijurarca şi cuprinderea cetăţii 
., Ghei. 

Şi au zis Domnul către îsus: să 
nu te temi, nici să te îngrozeşti; 
j ia cu tine pre toţi bărbaţii cei răs- 
boinici, şî scuiându-te* te sue la Ghe; 
iată că am dat în mâinile tale pre 
împăratul Gheii, cu fot poporul iui 
şi cetatea lui şi pământul lui, 

2. Şi să faci cu Ghe şi cu împă- 
ratul ei, cum ai făcut cu îerihonul 
şi cu împăratul lui; iar prada ei şi 
dobitoacele ei le veţi împărţi între 
voi, şi pune pânditori cetăţii dina- 
poia ei. 

3. Şi s'a sculat Isus şi fot popp- 
rul cel răsboinic, ca să se sue fri 
Ghe, şi a ales isus treizeci de mii 
de bărbaţi tari cu puterea, şi i-a tri- 
mis pre ei noaptea. 

4. Şi le-a poruncit lor zicând >: luaţi 
aminte de pândiţi dinapoia cetăţii^ 
şi nu vă duceţi departe tare de ce- 
tate, şi fiţi toţi gata. 

5. Iar eu şi foţi cei ce sunt cu 
mine ne vom apropieâ către cetate, 
şi dupăce vor ieşî cei ce lăcuesc în 
Ghe împroiiva noastră, cum au ieşit 



24. v. 17. 



25. Num. 15, 36. 26. 2 Itnp. 18, 17. 
8. 2. 6, 21; h 2 Lege 20, 14. . 



ISUS NAV1 8 



şi îniâiu, noi vorn fugi dinaintea 
feţii lor. 

6. Şi dupăee vor alergă după- noi, 
noi îi vom trage pre ei dela cetate, 
şi vor zice: fug aceşfia^de faţa noa- 
stră, ca fi rnai înainte. 

7. Şi vom fugî de ei; iar voi vă 
veţi sculă dela pândă şi veţi intră 
în cetate şi veţi tete cetatea, şi o 
va da pre ea Domnul Dumnezeul 
nostru în mâinile noastre. 

& Şi va fi dupăee veţi luă Ceta- 
tea o veţi arde cu foc, după cuvân- 
tul acesta să faceţi, precum vă po- 
runcesc vouă. 

9. Şi i-a trimis pre ei îsus, şi 
s'au dus la locul cel de pândire, şi 
au şezut între Vetil şi între Ghe, 
spre apusul Gheii, şi a mas îsus 
în noaptea aceea în mijlocul popo- 
rului. 

10. Şi mânecând a doua zi lsus 
a cercetat poporul, şi s'au suit el 
şi bătrânii lui Israil înaintea popo- 
rului asupra Gheii, şi s'a suit cu 
el şi tot poporul cel răsboinic. 

1 1. Şi mergând au venit împreajmi 
cetăţii despre răsărit şi pânditorii 
cetăţii despre apus, şi au tăbărîţ 
de către miazănoaptea Gheii, şi eră 
vale între ei şi între Ghe. 

Î2. Şi a luat ca la vre-o cinci 
mii de bărbaţi, şi i-au pus pre ei 
să pândească între Vetil şi între 
Ghe, spre apusul Gheii. 

13. Şi a pus poporul toată ta- 
băra, spre mieazănoaptea cetăjii, şi 
marginea lui spre apusul cetăţii, şi 
s'a dus lsus în noaptea aceea în 
mijlocul văii. •.„ 

14. Şi a fost dupăee a văzut îm- 
păratul Gheii a grăbit, şi mânecând 
a ieşit el şi bărbaţii cetăţii împro- 
tiva lor la răsboiu, şi tot poporul eră 
cu ei, şi el nu ştiâ, că sunt pân- 
ditori ascunşi asupra lui dinapoia 
cetăţii. 

15. Iar lsus şi tot Israiluî s'au 



tras înapoi, ca şi cum le-ar îi fost 
frică, şi au fugit pre calea care mer- 
ge către pustie. 

16. Şl s'a întărit tot poporul ă 
alergă după ei, şi gonind dinapoi 
pre fiii lui israil; s'au depărtat de 
cetate. 

17. Şi nici unul n'a rămas în 
Ghe şi în Vetil, care să nu alerge 
după fiii lui Israil, şi lăsând cetatea 
deschisă, au gonit pre fiii iui Israil. 

18. Şi au zis Domnul către lsus: 
întinde mâna ta cu darda ce este în 
mâna ta, asupra cetăţii, că în mâinile 
tale o am dat pre ea> şi dela pândă 
pânditorii să se scoale de jgrab dîtt 
locul lor, şi a ridicat lsus mâna sa 
eu darda asupra cetăţii. 

19. Şi pânditorii s'au sculai de 
grab din locul lor, şi au ieşit, cârtd 
a întins lsus mâna, şi au intrat în 
cetate, şi o au luat, şi grăbind au 
aprins cetatea cu foc. 

20. Şi căutând înapoi lăcuitorti 
Gheii vedeau fumul îhălţându-se din 
cetate spre cer, şi numai aveau unde 
îugî încoace sau încolo, că popo- 
rul, care fugeâ de ei către pustie, ~ 
s'au întors asupra celor ce-i goneau. 

21. Şi văzând îsus şi tot Israilîil, 
că au luat pânditorii cetatea şi cam 
se înălţă fumul cetăţii până la cer, 
s'au întors şi au lovit pre bărbaţii 
Gheii. * 

22. Şi aceştia ieşiră din cetate în- 
tru întâmpinarea lor, s'au făcut în 
mijlocul laberii lui Israil, aceştia 
fiind unii de o parte şi alţii de alta. 

23. Şi i-au ucis pre ei, până ce 
n'a rămas dintre ei mântuit, nici 
scăpat, şi pre împăratul Gheii l-au, 
prins viu, şi l-au adus la lsus, 

24. Şi a fost aurice au încetat 
fiii lui Israil, omorând pre toţi cei 
din Ghe şi pre cei din câmpuri şi 
pre cei din munte unde-i gonise pre 
ei, şi a it căzut toţi în ascuţitul sa- 

22> n 2 Lege 7, 2. 



ISUS NA VI -8—9 



285 



biei pânăce ş'au sfârşii, s'a întors 
lsus în Ghe şi o a bătut cu ascu- 
ţitul săbiei. 

25. Şi au fost loji., cei ce.'au că- 
zut în ziua aceea d«la bărbat până 
Ja femeie, ; douăsprezece mii to{i cei 
ce lăcuiau în Ghe> 

26. .Iar lsus nu ş'a întors mâna 
sa, care o întinsese cu d ardă, până 
ce a dat-peirii pre foţi cei ce lăcuiail 
Îîî Ohe. 

27. Afară de dobitoace şi de pră- 
zile; care erau în cetatea aceea, a- 
cestea toate loruşi ie-au împărţit 
lui lui Israil după porunca Domnu- 
lui,, cum au rânduit Domnul lui îsus. 

2& Şi a aprins îsus cetatea; şi o 
a făcut, movilă veşnică şi nelăcuită 
până în ziua aceasta. * 

29. Şi pre împăratul Gheii 1-a spân- 
zurat de un lemn strâmb, şi a fost 
spânzurai de lemn până seara, şi 
când a apus soarele a poruncit îsus 
de,. a luat trupul lui de pre lemn, şi 
î-a aruncat în groapă la poarta ce- 
tăţii, şi a pus preste ei o grămadă 
maţe de pietre până în ziua de astăzi. 

.30. Atunci a zidit îsus jertfelnic 
Domnului Dumnezeului lui Israil în 
muntele Ghevaî. 

31. în ce chip a poruncit Moisi 
robul Domnului fiilor lui Israil, cum 
este scris în legea lui Moisi, jert- 
felnic de - pietre întregi, preste care 
nu s'a pus fier, şi a adus acolo ar- 
dere de tot Domnului, şi jertfă de 
mântuire. 

32. Şi a scris îsus pe pietre a 
doua lege din legea lui Moisi îna- 
intea fiilor lui fsraiî. 

33. Şi tot Israilul şi bătrânii lor 
şi judecătorii lor şi cărturarii lor 
mergeau pe aproape de oparte şi de 
alfa împreajma sicriului, şi preoţii Le- 
viji purtau sicriul legii Domnului şi 



29. H 2 Lege 21, 22, 23; 2 Iirtp, 18, 17. 
31. Eşite 20, 25. 32. H 2 Lege 27, 3. 
33. H 2 Lege 11, 29; 27, 12. 



nemernicul şt rnoşneanul; jumătate 
dintru ei erau aproape de muntele 
Garizin, şi jumătate dintru ei erau 
aproape de muntele Gheval, după 
cum a poruncit Moisî robul Dom- 
nului, ca întâiu să binecuvinteze pre 
poporul lui Israil. > 

34. După acestea a cetit lsus toate 
cuvintele legii aceştia, binecuvântă- 
rile şi btesfemile, după cum erau 
scrise toate în legea lui Moisi. 

35. N'a fost cuvânt din toate, câte 
a poruncit Moisî lui lsus, care să 
nit-1 fi cetit lsus în auzul la toată 
adunarea fiilor lui Israil, ca să le 
âuză bărbaţii şi femeile şi pruncii şi 
nemernicii cei ce mergeau cu Israil. 

C A P. 9. 

Gavaonitenii cu vicleşug fac pace. 

Tar dupăce au auzit ioţi împăraţii 
Amoreilor cei dincolo de Iordan, 
i cei deiâ munte şi cei dela câmpie 
şi cei de pe tot ţărmul mării cei 
mari şi cei dela Andi-Livan şi lie- 
teii şi Hanancii şi Ferezeii şi Eveii 
şi Âmoreii şi Ghergheseii şi levuseii, 

2. S'au adunat împreună să se 
bată toţi cu lsus şi cu Israil. 

3. Iar cei ce lăcueau în Gavaon 
auzind toate, câte au făcut Domnul 
Ierihonulm şi Gheii, 

4. Au făcut şi ei înşelăciune, şi 
ş'au luat merinde, şi gătindu-se au 
luat saci vechi pe asini, şi foi de 
vin vechi, rupţi şi cârpiţi. 

5. Şi încălţămintele şi sandalele 
lor vechi şi cârpite în picioarele lor, 
Şi îmbMcămiritele lor pre ei vechi, 
şi pâinile cele de merinde uscate, 
mucede şi sfărâmate. 

* 6. Şi au venit la lsus în tabăra lui 
Israil la Galgala şi au zis către îsus 
şi către tot Israilul; din pământ de- 
parte am venit, şi acum faceţi cu 
noi pace. 

35. H 2*Lege 31, 11. 
Q. 1. Num. 34, 5; 6, 7. 



286 



ISUS NA VI 9 



7. Şi au zis fiii lui îsrâil către ei: 
vedeţi, ca nu cumvâ să lăcuiţi în 
pământul, care se cuvine nouă, şi 
nu vom. putea face\cu voi pace. 

8. far ei au zis către Isus: robii 
tăi. suntem. Şi a zis căite ei Isus: de 
unde sunteţi? Şi de unde aţi venit? 

9. Şi au răspuns ei : din pământ 
departe- foarte au venit robii tăi în- 
tru numele Domnului Dumnezeului 
tău, că am auzii numele lui şi toate 
câte au făcut în Eghipet. 

îO. Şi câte au făcut împăraţilor 
Amoreilor celor dincolo de Iordan: 
lui Sion împăratul Esevonului, şi lui 
Og împăratul Vasanului, care lăcuiâ 
în Asiarot şi în Edrain. 

1î. Şi auzind noi, au grăit către 
noi bătrânii noşfrîi şi io|i cei ce lă- 
cuesc pământul nostru, zicând: lua- 
ţj r vă merinde pre cale şi mergeţi în- 
ir'u întâmpinarea lor, şi să grăiţi că- 
tre ei: robii voştri suntem, şi acum 
faceţi cu noi pace, 

12. Aceste pâini care să; ne fie 
merinde pre cale, calde le-am luat 
din casa noastră în ziua, în care 
am ieşit să venim la voi; iar acum 
iată s'au uscat şi s'au sfărâmat. 

13. Şi aceşti foi de vin, când i-am 
umplut, erau noi, şi acum s'au rupt; 
şi hainele noastre şi încălţămintele 
noastre acestea s'au învechit de. ca- 
lea c.ea multă foarte. 

14. Şi au luat boierii din bucalele 
lor, şi pre Domnul nu l-au întrebat. 

15. Şi a făcui Isus pace cu ei, şi 
a pus legătură cu ei, că nu-i va o- 
morî pre ei, şi ii s'au-jurat lor boierii 
adunării. 2 

16. Şi a îosi trecând trei zile după 
ce a pus legătură cu ei, a înţeles, 
că sun! aproape de ei, şi între ei 
lăcuesc. 

17. Şi purcezând fiii lui Israil, a 
treia zi au venit ia cetăţile lor; iar 



10. Num. 21, 24. 16. 2 Imp. 21, 2. 



cetăţile Jor erau Gavaonul şi Chefira 
şi Viroful şi cetăţile Iarim. 

18. Şi nu i-au bătut pre ei fiii lui 
Israil, pentrucă foţi' boierii adunării 
s'au jurat lor .pre Domnul Dumne- 
zeul lui Israil, şi a cârtit toată adu- 
narea asupra boierilor 

î9. Şi au zis boierii către tbată a- 
dunarea: noi ne-am )urat lor pre 
Domnul Dumnezeul lui Israil, şi a- 
cum nu putem să ne atingem de ei. 

20. Ci aceasta să le facem, sS-i 
prindem pre ei şi să-i ţinem vii; ca 
să nu fie presie noi mâniea Dom- 
nului pentru jurământ u 1, cu care 
ne-am jurat lor. 

21. Şi au zis lor boierii să fie vii 
şi st taie lemne, şi să care apă ia 
toată" adunarea, după cum le-au zis 
lor boierii. ^ 

22. Şi i-a chemat pre ei îsus, Şi 
le-a zis lor: perilruce rn'aţî înşelat» 
zicând: departe suntem de voi foarte; 
iar voi sunteţi dintre cei ce lăcuesc 
între noi. « 

23. Şi acum blestemaţi să fiţi* să 
nu lipsească dintre voi rob.ffiici tăie- 
tor de lemne, nici purtător de s-pă 
mic şi Dumnezeului meu. 

24. Şi ei au răspuns lui îsus, zi- 
când : pentrucă cu adevărat s'au 
spus nouă, că au făgăduit Domnul 
Dumnezeul tău lui Moisl slugii sate, 
să vă deâ vouă pămânlul acesta, 
şi să ne pierdeţi pre noi.^şi pre loţi 
cei ce lăcuesc pre el dela faţa voa- 
stră, şi ne-am speriat foarte pentru 
viaţa noasffă; de frica voastră am 
făcut lucrul acesta. 

25. Şi acum, iată^n^suntem su- 
puşi vouă, precunjpS* place şi pre- 
cum vi se pjţrj^ îăceţi cu noi. 

26. Şf- le-a tăcut lor aşâ, şi i-a 
scos pre ei Isus în ziua aceea din 
mâna fiilor lui lsraiî, şi nu i-au o- 
morît ore ei. 



20. 2 Imp. 21, 1. 24. H 2 i£ge 7< i, 2. 



ISUS NA VI 9-10 



287 



27. Şi i-a pus pre ei lsus în ziua 
aceea 'tăietori de lemne şl -purtători 
de apă, la toată adunarea şi la jert- 
felnicul lui Dumnezeu; pentru aceea 
cei ce lăcuiau în Gavaon, s'au iăcui 
tăietori de lercme şi. purtători de apă 
îa jertfelnicul iui-Dumnezeu până în 
ziua de astăzi, şi la locul care l-ar 
alege Domnul. 

CAP. IO. 

Jius birufişie pre Amoniţi cu numite. 

Iar auzind Adonivezec împăratul 
Ierusalimului, cum că îs uş a lu a t 
Ohe şi o- a stricat, 'cum a făcut le- 
rihonviliii şi împăratului lui, aşâ a fă- 
cut şi. : Gheii şi împăratului ei; şi 
cum că cei ce lăcuiau în Gavaon de 
bunăvoie au mers la lsus si ia îs- 
Eail^ şi au rămas în mijlocul lor, 

2. S'a temui foarte; per.irucă ştiâ 
cum c?L Gavaonul esie cetate mare, 
ca una din mitropolit, şi to-ţi oa- 
menii ei lari. 

.3. Şi a„. trimis Adonivezec împă- 
ratul ierusalimului la Eîarn împăra- 
lul îHevronului şi la Fiddn împăratul 
lerimutului -şi la leta împăratul La- 
hisului şi la Davir împăratul Odo- 
lamului, zicând: 

4. Suiji-vă la mine şi-mi ajufa(i, 
şi să batem Gavaonul, căci s'a în- 
chinat lui lsus ş\ fiilor lui, Îsrail 

5. Şi s'au suit acei cinci împă- 
raţi ai Amoreîlor: împăratul Ierusa- 
limului şi împăratul -rjevf©njlui şi 
împăratul îerimutuiui şi împăratul 
Lshisului şi împăratul Odotemuiul, 
ei şi fb'i poporul lor; şi au încun- 
jurai Gavaonul şi-1 băteau. 

6. Iar lăcuitorii Gavaonului au tri- 
mis la lsus în tabăra lui Îsrail în 
Galgala, zicând: să nu-|î tragi mâi- 
nile tale de către robii tăi, sue-te la 
noi degrab, şi ne ajută şi ne mân- 
tueşte pre noi, că s'au adunat asu- 

ÎO. 10. 1 Imp; 7, 10; 3 Imp. 9, 17- 



pra noastră toţi împăraţii Amoreilor, 
carii lăcuesc^la munte. • ■ 

7. Şi s'a suit lsus din Gaigaia^ el 
şj tot' poporul cel răsboinic cu dân- 
sul, tot cei cu putere mre, 

8. Şi au zis Domnul către lsus: 
să nu te temi de ei, că în mâinile 
tale i-am dat pfe ei, nimenea dintru 
ei nu va sta înaintea voastră. 

9. Şi în vremea aceea a sosit lsus 
asupra lor fără de veste, că toată 
noaptea a venit din Galgala. 

10. Şi i-au făcut pre ei Domnul 
de s'au speriat de fata lui îsrail, şt 
î-au bătut pre ei Domnul bătac mare 
la Gavaon; şi i-au gonit pre ei pre 
calea suişului Vitoronului, şi i-au 
tăiat pre ei până la Azica şi până la 
Machida. 

11. Şl când fugeau ei de către isţa 
fiilor iui îsrail la pogorâşul Vitoro- 
nului, Domnul au aruncat preste ei 
pietre mari de grindină din cer până 
ia Azica, si mai mulţi au fost cei 
ce au murit de pietrele cele de grin- 
dină, decât cei ucişi de săbiile fu- 
ior iui îsrail în răsboiu. 

12. Atunci a grăit lsus către Dom- 
nul în ziua, în care au dat Dumne- 
zeu ore Amoreu supus fiilor lui îs- 
rail, când i-au bătui pre ei la Ga- 
vaon, şi s'au surpat dela fata fuior 
lui îsrail; si a zis lsus să sfeâ soa- 
rele spre Gavaon şi luna despre 
valea Aiaîonuîui. 

13. Si au stătut soarele şi lunai 
cu siarea până când au făcut Dum- 
nezeu izbândă- asupra vrăjmaşilor 
lor Au- nu este aceasta scrisă în 
cartea dreptului? Şi a slătut soa. 
rele în mijlocul, cerului, şi n'a mers 
cStre apus. cu sfârşitul unei zile. 

U. Si nici mai înainte, nici după 
aceea n'a fost zi ca aceasta ca să 
acculte Domnul de cuvântul, omului, 
pentrucă au bătut Domnul răsboitt 
împreună cu îsrail. ( 

" TZluXl, 20. 13. Sitab. 46, 5. 



288 



ISUS NAVI 10 



15. Şi s'a întors Isus şi tot îsrailul 
împreună cu el la tabără în Galgalâ. 

16. Şi au fugii aceşti cinci împă- 
raţi, şt s'au ascuns în peştera cea 
din Machida. • * 

17. Şi s'a spus lui lsus, zicând: 
s^au^fijlat acei cinci împăraţi as- 
cunşi în peştera cea din Machida. 

18. Şi a zis Isus: prăvăliţi pietre 
mari pre gura peşterii, şi puneţi la 
ele oameni, să-i păzească pre ei. 

19. Iar voi. nu staţi aici, ci goniţi 
dinapoi pre vrăjmaşii voştri, şi apu- 
cafi-i deia spate* şi nu vă fie milă 
de ei, şi nu-i lăsaţi pre ei să intre 
în cetăţile lor, că i-au dat Dom- 
nul Dumnezeul nostru în mâinile 
noastre. 

20. Şi a fost: dupăce au încetai 
Isus şi fii lui Israil a tăia pre ei 
cu tăiere mare foarte pânăce s'au 
sfârşit, şi cei ce au scăpat dintre 
ei au intrai în eetăţi tari, 

21. S'a întors tot poporul ia Isus 
în Machida şi în tabără sănătoşi, şi 
nimenea n'a îndrăznit a crâcni eu 
Hmba sa împrotiva fiilor lui Israil. 

22. Şi a zis Isus: deschideţi pe- 
ştera şi scoateţi pre cei cinci îm- 
păraţi din peşteră. ! 

23. Şi au făcut aşâ, şi au scos pre i 
cei cinci împăraţi din peşteră, pre j 
împăratul Ierusalimului şi pre îm- j 
păratul Hevronului şi pre împăratul 
Ierimutului şi pre împăratul Lahi- 
sului şi pre împăratul Odoiarnului. 

24. Şi dupăce i-au scos pre ei la 
îsiis, # chemat Isus pre*tot îsrailul 
şi pre căpitănii cei de risboiH 
carii venise eu- el, şi le-a zis: mer- , 
geţi înainte şi puneţi picioarele voa- 
stre pe grumazii lor, şi mergând eu 
pus. picioarele sale pre grumazii lor. 

25. Şi a zis Isus către ei: nu vă 
temeţi de ei, nici vă spăimăntaţi, 
îmbărbătaţi-vă şi vă întăriţi, că aşâ 
va face^Domnul tuturor vrăjmaşilor 
voştri, cu cari voi vă veţi baie v 



25. Şi i-a bătut pre ei Isus după 
^iceea, şi > j-a omorîf spânzurând u4 
de cinci lemne, şi au fost spânzu- 
raţi de lemne până seara. 

27. Şi a fost la apusul soarelui a 
poruncit Isus, jşjţ i-am luat pre ei de 
pre lemne* şt i-au aruncat în pe- 
ştera în care fugise, şi a răsturnat 
pre peşteră pietre inarl până în ziua 
de astăzi. 

28. Şi mir' aceeaşi^ zi a luai Ma- 
chia a, şi cu ascuţitul săbiei a omo- 
rît pre lăcuitorii ei şi pre împăratul 
ei, şi o a surpai pre ea; şi tot ce 
eră viu într'însa, şi nirhfhet^î'a tl- 
mas întru ea scăpat şi mântuit, -şt 
cu împăratul Machidei â făcat, tw 
ce chip a făcut cu împăraţii leit- 
honului " .iisvî 

29Î Şi s'a dus Isus şi tot IsraîM 
cu el dela Machida la Levna, şi-â 
dat rlsboiu asupra Levhei. 

30. Şl o au dat Domnului pre el 
în mâinile lui Israil, şi o a luat şi 
pre ea şi pre împăratul ei, şi a omo- 
rît pre lăcuitorii ei cu ascuţilul să- 
biei, şi toi ce eră viu îift^tiftsa; n'a 
rămas într'însa nici unul *mfn tuli şi 
scăpat; şi cu împăratul ei a făcui 
în ce chip a făcut cu împăratul îe- 
rihonuIuL t 
.. 31. Şi s'a dus Isus şi tot Îsrailul 
cu el dela Levna la Lahis, şi l-a în- 
cuniurat.îŞi a dat rstboui asupra lui. 

32. Şi au dat Domnul Lahisullîiî 
mâinile luidsraf şi l-a luat a doua 
zi, şi pre^ăcaiitorii cei dinfr'însul i^-a 
ornoWt cu ascuţitul săbiei, şi ceta- 
tea o a stricat, precum a făcut cu 
Levna. * ; 

33. Atunci s'a suit Elam împăra- 
tul Gazerului să ajute Lahisului, şi l-a 
bătut Isus eu ascuţitul săbiei şi pre 
poporul lui, de n'a rămas- dinlr'îhşu 
nici unul mântuit şi scăpai. . 

34. Şi s'a dus lsus si tot îsrailul 
dela Lahis la Eglon, şi o a încun- 

27. R % Lege 21, 23. ; 



ISUS NA VI 10-11 



289 



jurat, şi o a bătut pre ea, şi o au dat 
pre ea Domnul în mâinile lui lsrail. 

35. Şi o a luat pre ea în ziua a- 
ceea, şi o a făiaj pre ea cu ascu- 
ţitul săbiei, şi lot ce eră viu înlr'însa 
a omorît în ziua aceea, cum a făcut 

kahisului., 

36. Şi s'a dus Isus şi tot Israilul 
cu eldela Eglon la Hevron, şi o a 
încunjurat. 

37. Şi. o a luat pre ea, şi o a tăiat 
cu ascuţitul săbiei, şi pre împăra- 
tul ei şi toate satele ei, şi tot ce eră 
viu înlr'însa nimic n'a scăpat, în ce 
chip a făcut Eglonului, şi o a stri- 
cat pr?. ca şi loate câte erau într'însa. 

38. Şi s'a întors Isus şi tot Israilul 
cu el. la Davir, şi încunjurându-o o 
a luat. 

39. Şi pre împăratul ei şi toate 
satele ei le-a tăiat cu aşcujitul sa- 
biei,«şi o a stricat pre ea, şi tot ce 
erâ ( yiu.,îîn ea a omorît, şi n'a lă- 
sat ftre nimenea mântuit, în ce chip 
adăcut îievronului şi împăratului 

. Incaşa a făcut Davirei şi împăra- 
tului, ei, în ce chip a făcut Levnei 
şi împăratului eu 

4Qi Şj a bălul Isus lot pământul 
muntelui şi Naghevul şi câmpiea şi 
Asidfliul şi pre loji împăraţii lor, ! 
n'a lăsat nimica scăpat, ci tot ce 
erâ viu a omorît precum au porun- 
cii Domnul Dumnezeul lui lsrail. 
- 41. Aşâ i-a omorît pre ei Isus din 
Kadîs^arni ^până la Gaza tot pă- 
mântii Goson până la Gavaon. 
t- 42. Şi pre toii împăraţii lor şi pă- 
mântiii lor 1-a luat Isus odată; că 
Domnul Dumnezeul lui lsrail au bă- 
tu! răsboiu împreună cu lsrail. 

43. Şi s'a întors Isus şi toi Israilul 
cu dânsul în tabără la Galgala. 

CAP. 11. 

Stărpirea Hananeilor. 

Tar lavis. împăratul Asorului dacă 
la auzii acsşfea, a trimis la lovav 

40. 12, 7, S; H 2 Lege 20, 16. 



împăratul Madonului şi la împăra- 
tul Semeronuiui şi la împăratul As- 
hiafului, 

2. Şi . la împăraţii cei de către Sţ- 
donul cel mare, la munte şi la A- 
rava împreajma Khenerotului-. şi la 
câmpie şi la Nefedor, 5 

3. Şi la Hananeii cei; de pre mar- 
ginea mării de către răsărit şi la 
Amoreii cei de pre marginea mării 
şi la ttetei şi la Ferezei şi la Ievu- 
seii cei din munle şi. la Eveii cei ce 
lăcuesc la poalele lermonului în pă- 
mântul Masifa. 

4. Şi au ieşit ei şi împăraţii lor 
cu ei, şi popor mult, ca nisipul de 
pre marginea mării de mulfi, şi cai 
şi care multe foarte. 

5. ŞL s'au împreunat toţi împă- 
raţii aceştia, şi s'au strâns într'un 
loc, şi au tăbărî! la apa Meron să 
se bată cu lsrail. . i 

( 6. $i au zis ^Domnul către Isusî 
să nu te temi de fata lor, că mâine 
în ceasul acesta eu pre ei pre loji 
voiu da striviţi înaintea lui lsrail, 
cailor ie. vei tăiâ vinele, şi carele le 
vei arde cu foc. 
7. Şi a venit Isus şi lot poporul 
! cel resboinic cu dânsul asupra- lor 
I la apa Nteron fără de veste, şt au 
j năvălit presle ei în munte. 
I 8. Şi i-au dat pre ei Domnul în 
I mâna lui lsrail, şi făind^-i i-a go- 
nit până la Sidonul cel mare şi -până 
la apa Masrefot şi până la câmpu- 
rile Masifa despre .răsărit, şi i-a 
tăiat pre ei până n'a rămas dintru 
ei mântuit şi scăpai. . ■ . - k > 

9. Şi le-a făcut lor Isus, în ce chip 
i-au poruncii lui Domnul, cailor lor 
le-a lăsa! vinele, şi carele lor le-a 
ars cu foc. 

10. Şi s'a înfors Isus în vremea 
aceea şi a luat pre Asor, şi pre îm- 
păratul ei 1-a ucis cu sabia. Şi mai 



11. 9. 2 îtnp. 8, 4. 



290 



ISUS NA VI 11-12 



înainte Asorul stâpâneâ presie- foţi 
împăraţii aceştia. !i - 

11. Şi a omorît cu ascuţiltil să- 
biei roî sufletul din cetate, şi i-a 
pierdut>pre isţi, şi n'a rămas în- 
fr'însa nimicim eră viu, şi pre Asor 
o a ars cu foc.^- 

>'iZ Şi toile cefiţife împăraţilor a- 
cesforâ, «şi pre ioji împăraţii lor fca 
prins lsus şi i-a ucis cu ascuţitul 
safeiei, şi i-a pierdui, în xşe chip a 
rânduit Moisi roi) ui Domnului. 

13. Iar toate cetăţifo cele şănfuite 
nu le- a ars Israil, fără numai sin- 
gură cetatea Asor o a ars îsus. 

14. Şi toate prăzile ei şi toate do- 
bitoacele ie -au îrnpărţit loruşi fiii 
lui Israil; iar pre ei pre toţi i-au o- 
rrtorît cu ascuţitul săbiei, n'au lăsat 
dini re ei nimic ce erâ viii. 

' 15. Precum au poruncit Domnul 
lui Moisi robuluiiiSăuy şi precum 
Moisi a poruncit lui lsus, n'a lăsat 
nimica din toate câte au poruncit 
Domnul lui Moisî. " 

« 16. Şi a luat lsus tot pământul 
de munte şi tot păniântul Naghev 
şi toi pământul Goson şi câmpul 
şi cel de către apus şi muntele lui 
Israil şi câmpiiie cele de către munte. 

17; Deia muntele Helha care se 
sue la Siir până la Valagad, şi câm- 
pul Liv>anului supt muntele Jirmo- 
nului, pre toţi împăraţii lor i-a prins 
şi i-a bătut şi i-a omorît. 

* 18:"Şi zile multe a făcut îsus răs- 
boiu cu toţi împăraţii aceştia. 

19. Şi n'a lost cetate, care să n'o 
fi luat fiii lui Israil, afară de Evei, 
carii iăouiau în Gavaon, toate le-au 
luat cu răsboiiL - 

20. Că dela Domnul a fosf-să se 
întărească inima lor a ieşi la răs- 
boiu asupra lui Israil, ca să-i piarză, 
pre ei pre toţi, şi să nu aibă nici o 

12. R 2 Lege 7, 1; 20, 16, 17. 15. Eşire 
34, 11; Num. 33, 52; H 2 Lege 7, 1, 2. 

16. 10, 41. 17: 10, 40; 12, 7. 20. Esite" 
4, 21; Ii 2 Lege 2, 30; 3 Imp. 12, 15, 



milă, ci ca să piară, precum au zis 
Domniil^căire Moisi. 

21. Şi a venit lsus în vremea a- 
ceeaf şi #"răiâf pre Enachimii cei 
deîâ munţi din Hevron şi din Davir 
şi din ÂnavoP^i^ln fol muntele lui 
Israil şt al lui Iuda împreună cu ce- 
tăţile lor, şi i-ati pierdut pre ei îslis. 

22. Nu s'au lăsat Hii'^i israil din 
Enachimi, fără numai în Gaza şi în 
Ghel şi în Aseldot au rămas. 

23. Şi a luat lsus tot pământul 
acela, precum au poruncit : DbThuuî 
lui Moîsîi şi 1-a dat moştenire lui 
Israil împărţindu-1 între seminfuîe 
lor, şi s'a odihnit pământul de răs- 
boiu. ' - 

CAP 12. 

învingerea Împăraţilor. „.„^ 

fi aceştia sunt împăraţii pămân^ 
tului, pre carii i-âu bătut fiii lui 
Israil, şi au moştenit pământul lor- 
dincolo de Iordan către răsăritul 
soarelui, dela valea Arnonului până 
la muntele Ermonuiui, şi fot pămân- 
tul Aravei de către răsărit. 

2. Pre Sion împăratul Amqreiîor, 
care lăcuiâ tn Esevon, şi stăpânea 
dela Aroir, care este la marginea 
văii Arnonului de o parte de vale, şi 
jumătate de Galaad până la pârîul 
lavocului, hotarele fiilor fui Anion. 

3. Şi Aravâ, până . ia marea He- 
neret spre răsărit," şi până la, marea 
Aravei, marea , Sărată, dela* . ţasŞrit 
pre calea cea către' Vitsimot, dela 
Teman, care esie supt Ăsidoi.Fasga. 

4. Şi pre Og împăratul Vasanului 
cel ce rămăsese din uriaşii, cari lă- 
cuiau.în Astaj2§f[jsşi în Edrain. 

5. Şi au stăpânit dela munţii Er- 
monuiui şi dela Selca şi tot pămân- 
tul Vasanului până la hotarele Ghe- 
suri şi ale Mahafi şi jumătate . de 

î'Z^t Ithp. 17,4 - 2.1. Num. 26. 54, 55; 33, 54. 
12. 2- H 2 Lege 2, 36; 3, 6, 16. 4. R 2 Lege 
î, 4. 5. 1 Imp. 27, 8. 



ISUS NA VI 12— 13 



291 



€a1aad până la hotarele iui Sion îm- 
păratul Esevonului. 4 fi 

6. Moisî sluga Domnului, şi fiii 
lui Israil i-au ornorîi^re ei, şi 1-a 
dat MoisV "sluga • . Domnului moşte- 
nire lui Ruvim şi lui Gad şi la Ju- 
mătate dirf tfeamul lui Mariasl. 

7. Şi aceştia suntlmpăraţii Amo- 
reitor, pre* carii i-au ucis isus şi fiii 
lHi Israil dincoace de Iordan la ma-" 
rea Valagad în câmpul Livanului şi 
până la muntele Alog, care se sue 
spre Sîir, şi a dat Isus pre acela 
seminţiilor lui Israil moştenire după 
sorţii lor. 

8. In munte şi în câmp şi în A- 
ravâ şi în Asidot şi în pustie şi în 
Naghev, pre Heteu şi pre Amoreu 
şi pre Ha'naneu şi pre Ferezeu şi 
pre Eveti şi pre levuseu. 

9. Pre împăratul Ierihonului şi pre 
împăratul Gheii, care este aproape 
de Vetil. 

10. Pre împăratul Ierusalimului şi 
pre împăratul Hevronului. 

11. Pre împăratul lerimutului, pre 
împăratul Lahisului. 

12. Pre împăratul Eglomuiui, pre 
împăratul- Gazerului. 

13. Pre împăratul Davirului, pre 
împăratul Gaderului. 

14. Pre împăratul Ermatului, pre 
împăratul Afedului. 

15. Pre~împăratul Levnei, pre îm- 
păratul Odolamului. 

16. Pre împăratul Machidei, pre 
împăratul Vedilului, pre împăratul 
Tafodului. 11 

17. Pre împăratul Efcrului, pre îm- 
păratul Afecului, pre împăratul Le- ' 
zaronului. 

18. Pre împăratul Madonului, pre 
împăratul Azoruîui. ' '"' 

19. Pre împăratul Zamvronutui, 
pre împăratul Ahazafului. 

20. Pre împăratul Atanahuiui, pre 
împăratul Maghedonului. 

6. Num. 32, 33. 7. 10, 40; 11, 7. S. 10, 40. 



21. Pre împăratul Chidesului, ' 

22. Pre 'îrFipăfelul ^cornului lui 
Herm€Î. I ^'W : 

23. Pre tmpăratuLAdor âMui Na- 
fafedor, pfe împăratul l G®im al Gheî- 
ghelii. } *. 

24. Pre împăratul Te#sei, toţi înv 
păraţii aceştia treizeci şi unul, , 

CAP. 13. '■■"^■■■; fî - 

împărţirea pământului. 

> ; - ,. i- 1 't 

Si Isus fiind bătrân şi îndelungat 
j în zile, au zis Domnul către el: 
tu ai îmiătrâriitv ai îndelungat în 
zile, şt pământ rămâne îoacte pifh\ 
care să se împărjească moştenire* 

2. Şi acesta este pământul, care 
rămâne : hotarele Filis teilo r şi tot 
Ghesurî şi HanăneuL ; 

3. Dela cel nelăcuit de către faţa 
Eghipeiului, până la hotarele Aca- 
ronuîui deastânga Hananeilor, sg, 
socotesc cele cinci Domnii a Fili- 
steilor *. a Gazeului, a Azotului, a 
Ascfetonitului, a Ghetteuîui şi a Ca- 
ronitului. 

4. Şi Eveului: dela Teman tot păi 
mântui Hanasn împreajma Gâzei, şi 
Sidonenii până la Aîec, până la ho- 
tarele Amoreiîor. 

5. Şi tot pământul Galialului Fi- 
nistimuîui, şi tot Livanul dela ră-. 
săritul soarelui dela Galgaia supt 
muntele Ermonului, până ia intrarea. 
Ematuîui. 

6. Toţi cei ce lăcuesc în muntele 
acela dela. Livan până la Maseret 
Memfomaim^pre toţi Sidonenii eu 
îi voiu pierde dinaintea feţii fiilor lui 
Israil, numai să-1 împărţeşli cu sor.ţr 
lui- Israil, în ce chip âm poruncit ţie. 

7. Şi acum împărţeşte pământul 
acesta cu sorţi moştenire celor nouă 
semin|ii, şi jumătăţii seminţiei lui Mâ- 
naşi, dela Iordan până la marea cea 



13. JFac. 15, 18; 1 Imp. 6, 18* 
7. Fap.*48, 5. 



292 



ISUS JN'AVI 13 



mare despre apusul soarelui, dă-1 
lor, marea cea maje va îi hotar. 

8. Iar celor două seminţii» şi ju- 
mătăţii din seminţia lui Manasî, ce- 
lor ev sunt cu el, lui Ruvim şi lui 
Gad le-a daf Moisî dincolo de Ior- 
dan către răsăritul soarelui a dai 
lor Moisî sluga Domnului. 

9. Dela Aroir, care esle pre ţăr- 
murile văii Ârnonului şi cetatea cea 
dintre vale» şi tot şesul dela Meda- 
van până la Divon. 

10. ŞLfoafe cetăţile lui Sion împăra- 
tul Amoreilor, care a împărăţii în Ese- 
von până ia hotarele fiilor lui Amon. 

Îl/Şi Gaîaalita şi hotarele, Ghesu- 
rului şi ale Mahafului, şi' lot mun- 
tele Ernton ului şi toată Vasanita 
până la Selhâ. * 

12. Toată împărăţia lui Og în Va- 
sanita, care a împărăţii în Asia- 
TOt şi în Edrain, acesta a rămas din 
uriaşi, şi 1-a bătui pre el Moisi şi 
l-a pierdut. 

13. Şi n'au pierdut fiii lui Israil 
pre Ghesuri şi pre Mahări şi pre Ha- 
naneu, şi a lăcuit împăratul Ghesuri 
şf Mahări, între fiii lui Israil până 
în ziua f de astăzi. 

14. Numai seminţiei lui Levi nu 
s'a dat moştenire, Domnul Dumne- 
zeul tui Israil el esie moştenirea lor, 
după cum au zis lor Domnul. Şi a- 
ceasta esle, împărţirea, care o a fă- 
cui Moisî iiilor lui Israil în Aravo- 
iul lui Moav dincolo de Iordan des- 
pre Ierihon.- 

15. Şi l-a dat Moisî seminţiei fii- 
lor lui Ruvim după. familiile lor. 

16. Şi au fost hotarele lor dela A- 
roir, care esie de către faţa văii Âr- 
nonului, şi cetatea cea din valea Ac-; 
nonului, şi fot şesul până la Medava. 

17; Esevonul şi toate celtfiil cele 
din şes, şî Devonul şi Vamodyaalul 
şi casele Veeivof. 



18. Şi Essai şi Kadimdtul şi Me- 
faatul. 

19: Şi Cariatimul şi Sevan şi Sarda 
şi Siorul în muntele Enac. 

20. Şi Vetîogoivşi^Asidot, Easga 
şi Viisimui. F â ; 

21. Şi ioaie ceiăţile şesului şi foaiă 
împărăţia lui Sion îrnpăfaiul Amo- 
reilor, care a împărăţii ?rv Esevon, 
pre care l-a bătut Moisi, şi împreună 
cu el şi pre povăţuifofii lui Madiam 
şi pre Evî şi pre Rocon şi pre Sur 
şi pre Ur şi pre Revec boierii lui 
Sion, pre cei ce lăcuiau pământul. 

22. Şi pre Valaam vrăjitorul fe- 
ciorul lui Veor I-au ucis fiii lui Is- 
rail cu sabiea la înfrângere. 

23. Şi a fosf hotarul fiilor lui Ru- 
vim Iordanul, aceasta este moşte- 
nirea fiilor lui Ruvim, după familiile 
lor, ceiăţile lor şi saiele lor. 

24. Şi a dai Moisî fiilor lui Gad 
moştenire după familiile lor. 

25. Şi a fost hotarul lor lazirul, 
toate cetăţile lui Galaad şi jumătate 
din pământul fiilor lui Amon până la 
Aroir, care este de către faţa Ravatei. 

26. Şi dela Esevon până la Ara- 
vot către Masiîa: şt Votanim şî Mâatt. 
până la hotarele Davirului. 

27. Şi Enemec şi Vitaram şi : Vi- 
ianamrâ şi Sochoia şi Safon şi cea- 
laltă împărăţie a lui Sion împăra- 
tul Esevonului, şi Iordanul va fi 
hotar la partea mării ti en erei din- 
colo de Iordan spre răsărit. 

28. Aceasta este moştenirea fiilor 
lui Gad după familiile lor» cetăţile 
şi satele lor. 

29. Şi *aî|dat< Moisi moştenire şi 
: la jumălaîe din seminţia lui Manasî, 
-p^ş fosTa jumătăţii seminţii fiilor 

lui Manasî după popoarele lor. 

30. Şi au fost hotarele lor dela 
Maanain, şi toată împărăţia Vasanu- 

, lui, şi toată împărăţia lui Og împă- 



8. Num. 32, 29, 33; H 2 Lege 3, 12. 
J4. 14, 3, 4; Num. 18, 20. 



21. Num. 31, 8. 22. Num. 22, 7. 

23* 34j 14j ■ 15» 



ISUS NAVI i3— 14 



293 



Aratul Vasanului, şi ţoale satele lair, 
S^car* sun i în pământul Vasanitidei 

E'^asezeci de ceiăji. - ' 
■ 31. Şi jumătate Oalaad^şi Astaroî 
i ! -şi- Edrain, cetăţile împărăţiei- lui Og 
K'fn Vasan, s'au dat fiilor lui Mahir 
1 fiul lui Manasî, şi la jumătatea din 
P^fiil lui Mahir fiul lui Manasî după 
P^-iarrriliile lor. 

Ir ^ 32. Acestea sunt, care le-a dat 
% Woisi în Aravot Moav moştenire din- 
colo de Iordan către lerihon despre 
Ş răsărit. 

ţ - 33. Iar seminţiei Iui Levi nu i-a 
h -dat Moisî moştenire; Domnul Dum- 
^ «ezeul lui Israil, el este moştenirea 
£ tor, în ce chip au grăit lor. 

f ' ' CAP. 14. 

i 1 Moştenirea lui Haleb. ! 

=* s ceştia sunt din fiii lui Israil, carii 
i jftau moştenit în pământul lui Ha- 
: #aan, cărora le-a împărţit moşte- 
nire Eleazar preotul şi Isus fiul lui 
Nayî, şi căpeteniile părinteşti ale se^ 
mintiilor fiilor lui Israil. 
"2. Cu sorfi a împărţit moştenirea, 
; cum au poruncit Domnul prin mâna 
lui Isus, celor nouă seminţii, şi la 
jumătate de semenţie. 

3. Pentrucă la două seminţii şi 
la jumătate din seminţia lui Manasî 
a fost dat Moisî moştenire dincolo 
de Iordan. Iar Levijilor nu le-au dat 
moştenire îrjtre dânşii. 

4. Că fiii lui losif erau două se- 
? minjii: Manasî şi Efraim, şi Levijilor 

nu s'au dat parte în pământ, fără 
numai ceiăfi de lăcuit şi locurile 
cele de prin prejurul cetăţilor, pen- 
tru vitele şi. dobitoacele lori 

5. In ce chip au poruncit Domnul 
; lui Moisî, aşâ au făcui fiii lui îsrâil; 

şi au împărţit pământul. 

6. Şi au venit fiii lui Iuda la Isus 

31. 17, 1. 33. Num 18, 20; Iezecb. 44, 28. 
14. î."«îum. 34, 17. -'. Uvmt. 26, 55. 
ff. Num. 14, 24 şi 32, 12; H 2 Leg« 1, 36. 



în Galgala şi a zis către el Halev 
fiul lui Iefoni Chinezeul: tu ştii cu- 
vântul, care l-au grăit Domnul către 
Moisî omul lui Dumnezeu pentru 
mine şi pentru tine în Kadis VarnL 

7. Că eram de patruzeci de ani, 
Când m'a trimis Moisî robii! hu Dum- 
nezeu din Kadis Vamî să iscodesc 
pământul acesta, şi i-am răspuns 
lui cuvânt după gândul lui. - >r ' ^ 

8. Fraţii mei cei ce s'au sirti îm- 
preună cu mine au mutat inima po- 
porului, iar eu am adaos a urmă 
Domnului Dumnezeului meu. 

9. Şi s'a jurat Moisî în ziua aceea 
zicând: pământul; pre care te-arsuif 
tu, va îi moştenirea ta şi a fiilor tăi 
în veci, pentrucă ai adaos a urrhâ 
Domnului Dumnezeului nostru. 

10. Şi acum iată m'au ţinut viu 
Domnul, precum au zis, patruzeci 
şi cinci de ani sunt acum de când 
au grăit Domnul cuvântul acesta că- 
tre Moisî, când urrtblâ israil prin 
pustie, şi acum iată de optzeci şi 
cinci de ani sunt eu astăzi. 

11. Şi sunt încă tare, ca şi când 
m'â trimis Moisî, aşâ pot şi acum 
şi a intră şi a ieşi la răsboiu. 

12. Şi acum cer dela tine mun- 
tele acesta, după cum au zis Dom- 
nul în ziua aceea, că tu ai afazifftff 
vântul acesta în ziua aceea; şi acum 
sunt acolo Enachimi, cetăţi mari şl 
tari; deci de vâ fi Domnul cu mine, 
voiu pierde pre ei, precum au zis 
mie Domnul. r 

13. Şi 1-a binecuvântai pfe el Isus, 
şi a dat Hevronul moştlnlre Iul Ha- 
lev feciorul lui Iefonî Chinezeul. 

. r ;14.' Şi ! de alunei până 9 în ziua de 
dsîăl:! Hevronul a foit moştenire lui 
Halev fiul lui Monl Chinezeul, pen- 
trucă el ă ascultat porunca Domnu- 
lui Dumnezeului lui Israil. 

15. Iar numele Hevronului mai 
înainte* ejâ: cetatea lui Arvo, Miţro- 

8. Num. 14, 24. 13. Jud. 1, 20. 14. 21, 12. 



294 



ÎSUS NA VI 14-15 



polia celor din Enachimirşi pămân- 
!ui a încetai de ră^boiu. j 

' ' ^5. ] ' 

HoiăreW şi ciînţiy&isemiâfiei lui ludiî. 

Im moşterjirea seminjiei Iui Iuda 
după popoarele lor a fost,., dela 
hotarele îdumeii şi dela pustia^ Sin 
către arniaza'zi, până. Ia Ga diş către 

2. St au fost hotarele lor dela a- 
meazăzi până la îaturea mării cei 
sărate dela piscul, ce vine spre a- 
miazăzi, 

3. Şi merge împreajma suirei A- ' 
cravinilor, şi iese afară la Sena, şi 
suie dela amiazăzi spre Gadis Varnî, 
şi iese ta Esron, şi se sue în Addarâ, 
şi merge spre apusul Cadis. 

j4. Şi merge spre Selmona, şi iese 
până la valea Eghipefului, şi se vor 
sfârşi iioiarelejlui la mare; acestea 
sunt hotarele lor de către amiazăzi. 

5. Iar hotarele de către răsărit, 
toată marea cea sărată până la pâr- 
lea iordanului. Iar hotarele lor de 
către miazănoapte, -dela .piscul, mării 
şi dela partea Iordanului, i r 

6, Se sue hotarele spre Vefagla, şi 
merg spre miazănoapte aproape de 
Vetarava, şi se sue hotarele presle 
piştrile lui Veon feciorul lui Ruvim. 
.. 7. Şi se întind hotarele dela Da- 
virah.- din -valea lui Ahorv si se pg- 
gffarj|; spre miazănoapte xăire Gal- 
galâ, care este împreajma dealului 
Adamin, despţe răsăritul văii, şi iese 
hotarul spţe japa fântânii sgarelui, 
şi se sfârşesc la fântâna' lui Roghil. 

8, Şi se^ site hp tapele la valea 
Enotn spre rlsărjiui lui tşvţţs. df*că.- 
tre amiazăzi, acesla*gşte Ierusalim^, 
şt se sue hotarele pe vârful mm- 
telui, celui din faja văii Enomului 
către mare, care este de îaturea pă- 

15. -2. Num. 34, 3. 6. 18, 17. 7. 18, 16; 
2 irap. 17, 17{ 3 Imp. 1, 9. 8. 1 Parai. 11, 4. 



mânlului Rafain către miazănoapte, 
ţS», Şi trece «hotarul din vârful mun- 
telui către iivorula^ei NâOj şi frece 
prin ^tele^muntelui^EIronukii, şi se 
va abate; Hotarul la Vaal, aceasta 
este-celâtea larinv 

10. Şi dela Vaal va treee holanttl 
la mare şi la mimteie "Sir, şi va 
frece spre răsărit cetatea- larte de 
către miazănbapfe;^aceasta este Ha- - 
salon, şi se va pogorî la cetatea 
soarelui, şi vă frece şpre-ârntazăzu 

11. Şi va frece hotarul spre =ră- 
săriful Acaronului de către miază- 
noapte, .şi vor trece hotarele la So- 
charon, şi vot trece muntele pămân- 
tului Vaalan spre amiazăzi, şi .xa 
trece la Levna, şi vor ieşî hotarele 
la mare. 

12. Şi hotarele lor de către apus 
vor fi marea cea mare; acestea sunt 
hotarele fiilor Iui iuda împrejur du$& 
familiile lor. * 

13. Şi lui Halev feciorul ldi Ieltmî 
i-a dat parte în mijlocul fiilor fui 
Iuda după cum au poruncit Dum- 
nezeu, şi i-a dat Isus lui cetatea 
Arvoc"Mitropbliea;lui Enâc, aceăsfa 
este Hevronul. ? f? ^ 

14. Şi a pierdut de acolo Halev 
feciorul iui Iefonî pre cei (ret feciori 
ai lui Enâc: pre Susl |i ^re Tol- 
mari şi pre Âhamsn. 

15. Şi de acolo s'a |uit Halev la 
cei ce lăcuiau in Da^' iar numele 
Davirului mai înainte era cetatea căr- 
turarilor. '"V.j, 

1j6. Şi a zis Halev: cine va bate 
şi va luâ^ cetatea cărturarilor şi o 
va stăpâni, voiu da lui femeie pre 
, Ashah fata mea. 

17. Şi o a luat Gotoniil feciorul 
lui Chenez fratele cel mai tânăr al 
lui Halev, şi i-a dat lui femeie pre 
Ashan fata sa. 

— * : " . 

12. Num. 34, 6. 13. JeA. i, 10, 20. 
17. Jud. 1, 12-14; 1 Paralip. 4, 13. 



ISUS NA VI 15 



295 



18. Şi a f° sl e ® n( ^ a P urccs ea » 
şi s 'a sfătuit cm dânsul, zicând: 
cere-voiu de.ia tatăl meu ţarină, Ş» 
a strigat de pre asiţi, $ a zis că- 
fre ea tialev: ce-ţi este ţie? 

19. Ea''i-a .răspuns lui, dă-mi mie 
binecuvântare, >că pământ sec mi-ai 
dat mie, dă mie şi isvoarele apelor, 
şi î-a daL ef- isvoarele cele de sus; 
şi isvoarele cele de jos. 

20. Aceasta este moştenirea se- 
minţiei fiilor îuda după Popoa- 
rele lor. 

21/ Şi au fost cetăjile lor, cetăţile 
seminţiei fiilor lui luda din margi- 
nile Edomului spre pustie: Ca-vieseii, 
Eder, Iagur. 

22. Chină, Dimona, Adada. 

23. Ched.es, Asor, led na. 
* 24. Zif, Telem şi Valod. 

...25. Asor cel nou şi cetăţile Esron, 

aceasta este Asor, ■ 

' 26. Amam, Sama şi Molada, A- 

sarsuar. 

27. Asergada/Asemon şiViiveled. 
..2S. Vii'savee şi Yezictiea, cu sa- 
tele lor şi sălaşele tor. 
'29. Valaj Evem, Assm. 

30. Eldolad, Seiî, Erma. 

31. Sechelac, Mediemena, Sasănâ. 
, 32. Lavaot, Selim, Ein şi Remon 
toate cetăţile douăzeci şi nauă cu 
satele lor. ^ • 

33. Iar.Jn câmpie: Asdaol, Saraa, 
Asnâ:>> * , 

34. Zano, Gonirrr, Tafuâ, Inaim. 

35. lerimut, Odolam, Soho-, Azicâ. 

36. Sevarim, Agiiedaim işi Gadira, 
cu sălaşele lor patrusprezece cetăţi 
şi satele lor. 'u - 

37. Sena, Adasan, Magdalgack 

38. Bălan, Masfa, Iehdail.' . 

39. Lachis, Vasecaf, Aglon. 

40. Havvo, Lamas, Cadalis. 

41. Gadirod, Vitagon, Noman şi 
Machida, şâsesprezeci cetăţi, cu sa- 
tele lor. 

ÎS, Jud. 1, 14. 21. 2 Imp. 23, 20. 



42. Levna, Ader, Asan. 

43. Eîfa, Asfann^ Nesiv. 

44. Cheiîam, Acziv şi Marisâ, nouă 
cetăţi, cu sâleîe lonM* 

45. Acaron cu satele ei, şi săla- 
şele ei. H | 

46. Dela Acaron şi în rharţa Jem- 
nad, şi toate câte sunt aproape de 
Esdof, şi satele lor. 

47. Esdol şi satele ei, şi sălaşele 
ei, Gaza şi satele ei şi sălaşele ei, 
până la pârâul Eghipefului şi marea 
cea niare eşje hotarul ei. 

48. Şî la munte: Samir, Icter, Soha, 

49. Rena şi cetatea cărturarilor, 
aceasta este Davir. 

50. Anav, Esfemo, Anim. - 

51. Gosom, Hllu şi Ghilo, unspre- 
zece cetăţi, cu. satele lor. 

52. Erein, Ruma Esan. 

53. lânum, Vilfus, Âîaca. 

54. Aniata, cetatea Arye, aceasta 
este Hevrori şi Sior, nouă cetăţi cu 
sălaşele lor. 

55. Maon, Herniei, Ziv Etan. 

56. Esreii, Egdaarn, Zanua. 

57. Echen, Gavva şi Tarnna, zece 
cetăţi, şi satele lor. 

58. Alue, Vefsur, Ghedor: 

59. Maarot, Vctanam şi Eltecheen, 
şase cetăţi şi satele lor. • 

6CI. Teco, Evfrata, aceasta 1 este 
Vitieem, Fagbr, Etan, Culon.'Taiani, 
Tbyis, Carerri, Galem- fetir şt Ma- 
noho, unsprezece cetăţi, şi şalele lor. 

61. Carialvoal, aceasta este ceta- 
tea Aremva, două /.'cetiţi? şi săla- 
şiîe lot. ■''/'"■ ' 

" 62. In pustiii! Vidarava: Madiirri, 
Z^lja. * // " 

"ţ '63. Nevclan, cetăţile Sării şi Eiv- 
cfadî, cetăţi şase, şi satele lor. 

64. Iar levuseul lăcuîâ în Ierusa- 
lim, şi fiii lui Iuda n'au putut să-i 
piarză pre ei şi a lăcuit levuseul 
în Ierusalim cu fiii lui luda până în 
ziua aceasta. : 

64. 2 Mp. 5, 6, 7, 8.. 



296 



ISUS NA VI 16-17. 



CAP. 16. 

Cetăţile fiilor ltm ; Efraim. > 

Iar hotarele fiilor lui losif dela Ior- 
dan îppreajma Ierihonului de că- 
tre răsărit: pusiiea care se suie de 
la Ieri hon spre muntele Vetil. 

2. Şi iese din Veiil în tuza, şi 
trece presle hotarele Ahatarafului, 

3. Şi se pogoară spre apus la ho- 
tarele Efleti, până ia hotarele Veto- 
ronuluf de jos, şi până la Qaazer, « 
şi şe sfârşesc la mare. 

4. Şi au moştenit fiii lui losif E- 
fraim şi Manasi. 

5. Şi au fost hotarele fiilor lui 
Efraim după popoarele lor, şi au 
fost hotarele moştenirii lor, dela ră- 
sărit Âtarof, Adar, până "la Vetoro- 
nul cel de sus şi Gazară. 

6. Şi trec hotarele spre apus în 
Mahdot dela miazănoapte, şi trec 
spre răsărit în Tinatasilo, şi trec de 
la răsărit în lanoha. 

7. Apoi se pogoară dela îanoha 
în Atarof şi Narata, cu satele lor, şi 
trece spre Ierihon, şi iese la Iordan. 

8. Şi dela Tafu, merg hotarele spre 
apus la pârîul dana, şi iese la mare. 
Aceasta este moştenirea neamului 
lui Efraim după popoarele lor. 

9. Şi cetăţile cele osebite fiilor lui 
Efraim.între moştenirea fiilor lui Mâ- 
naşi, toate etăţile, şi satele lor, 

10. Şi n'a pierdut Efraim pre Ha- 
naneul, care îăcuiâ în Gazer, şi a 
lăcuit Hananeul între Efraim până 
în ziua aceasta, şi a fost supus, 
până când s'a suit Faraon împăra- 
tul Eghipetului, şi a luat cetatea, şi 
o a ars cu foc, şi pre Hananei, şi 
pre Ferezei, şi pre cei ce lăcuiau în 
Gazer i-au tăiat, şi o a dat pre ea 
Faraon zestre fetii sale. 



16. 2. Jud. 1, 26; 1 Paralip. 7, 28. 

10, Jud. 1, 29; 2 Imp. 5, 25; 3 Imp. 9, 16. 



CAP. 17. 

Moştenire^j'v»0tăfii,setni»ţii lui 
Manasi. 

Şi au fost hotarele seminţii fiilor 
lui Manasi, acesta este cel înfâiu 
născut al lui losif, lut* Mahir celui 
înfâiu născut al lui Manasî tatăl, lui 
Galaad, care a fost bărbat răsboinic, 
şi a avui moştenire în Galaad şi în 
Vasan. 

2. Şi au fost celorlalţi ai lui Ma- 
nasî după popoarele lor fiilor lui 
Aviezer şi fiilor lui Elec şi fiilor lut 
lezriil şi fiilor iui Sihem şi fiilor lut 
Efer şi fiilor lui Semidai, aceştia sunt 
fiii lui Manasî fiul lui losif băr- 
baţi după popoarele lor. 

3. Iar Salpaad feciorul lui Efer, 
fiul lui Galaad, fiul lui Mahir, fiul 
lui Manasî, n'aveâ feciori, ci numai 
îefe; şi acestea sunt numele fetelor lui 
Salpaad: Maala, Nuâ, Eglâ, Melhâ 
şi Tersa. > 

4. Şi au venit înaintea lui Eleazar 
preotul, şi înaintea lui Isus fiul "lut 
Navi şi înaintea boierilor, zicând: 
Dumnezeu au poruncit prin mâna 
lui Moisl, să ni se deâ nouă moşte- 
nire între fraţii noştrii. Şi li s'au dat 
lor moştenire după porunca Dom- 
nului între fraţii tatălui lor. \ 

& Şi a căzut funia lor idsla Anasâ, 
şi câmpul Lavec din pământul Ga- 
laadului şi al Vasanului, care este 
dincolo de Iordan,'^ 

6. Că fetele feciorilor lui Manasi 
au moştenit rnoşie, mire fraţii săi; 
iar părnâjgut (jalaaduhii s'a făcui 
moşie^eWiâlţi fii ai lui Mariăsî* 

7. Şi au fost hotarele fiilor lui 
Manasî dela Asir Mafot Dilanaf, care 
este înaintea feţii fiilor lui Sihem, 
şi merg spre hotarele lui Iamin şi 
lasiv, la fântâna lui Taîto t. 

17 «i. 13, 31; Num. 26, 29; Fac. 46, 20. 

2. Num. 26, 30. ^. Num. 26, 33; 27, U 36, 31* 
4. Num. 27, 7. 



ISUS NAVI 17-18 



297 



8. Că lui Manasî s'a fost venii pă- 
mântul Tapiu, care este tal hotarele 
lui Manasî a fiilor lui Efraiig, 

9. Şi s'au ppgorît hotarele la va- 
lea Canei căffe amiazăzi spre valea 
lui Air, Terevintul lui Efraim între 
C efăţile Jui Manasi şi hotarele lui 
Manasî spre miazănoapte la pârîu, 
şî marginea lui, marea. - 

10. Aşâ, ca moştenirea lui Efraim 
să fie de către amiazăzi, şi de către 
miazănoapte lui Manasî, şi amân- 
două să le hotărască marea, şi de 
către miazănoapte să se împreune 
cu Asir, şi de către răsărit cu Isahar. 

11. Şi va îi Manasî între Isahar 
şi între Asir Vitsan şi satele ei, şi 
lavlaam şi satele ei, şi cei ce lă- 
cuesc în Dor şi satele ei, şi cei ce 
lăcuesc. în Tanac şi satele ei, şi 
cei ce lăcuesc în Maghedo şi sa- 
tele ei, şi a treia parte din Nofelşi 
satele ei. 

4&*Şi n'âu putut fiii lui Manasi să 
strice cetăţile acestea, şi a început 
Hananeul a lăcui în pământul acesta. 

•13. Şi a fost dupăce s'au întărit 
fiii lui Israil, au supus pre Hananei, 
iar nu i-au omorît pre ei. 

14. Şi. s'au plâns fiii lui losif că- 
tre Isus, zicând: pentruce ne-ai dat 
nouă o- moşie şi o parte, de vreme 
ce eu sunt popor mult, şi Dumne- 
zeu m'au binecuvântat. 

15. Şi le-a zis lor Isus: de eşti tu 
popor mult, sue-te la păduri, şi-ţi cu- 
rSţeşte ţie acoJo loc, şi în pămân- 
tul Ferezeului şi într'al lui Raîain, 
de-fi este ţie strirăt muntele, lui E- 
fraim. ; v 

16. Şi au zis fiii tui losif: nu ne s 
place nouă muntele lui Efraim, că, 
călărime aleasă şi fier are Hana- 
neul, care lăcueşte în pământul Vet- 
san şi în satele ei, şi în valea Esrael. 

17. Şi a zis Isus fiilor lui losif, lui 
Efraim şi lui Manasî, grăind: de eşti 

12. Jud. 1, 27. 16. Jud. 1, 19. 



tu popor mult şi ai mare tărie, nu 
vei aveâ o moşie. 

18. Că pădurea va fi a ta, că pă- 
dure este, şi o vei smră& şi vor fi 
ale tale ieşirile ei, că vei pierde pre 
Hananeu, măcar de are el călărime 
aleasă şi tare este, că tu-1 vei»biruî 
pre el. * 

CAP. 18. 

Cetăţile seminţiei lui Veneamin. 

Şi s'a strâns toată adunarea - fii- 
lor lui Israil în Silo, şi a întins 
acolo cortul mărturiei, şi a fost pă- 
mântul supus lor. 

2. Şi au m ai rămas d in fiii lui Is- 
rail şapte seminţii; care n'au fost 
luat moştenire. 

3. Şi a zis Isus fiilor lui israil: 
până când vă veţi lenevî şi nu in- 
traţi să moşteniţi pământul, care l-au 
dat vouă Domnul Dumnezeul părin- 
ţilor voştri. 

4. Alegeţi din fiecare seminţie din- 
tre voi trei bărbaţi, ca să-i trimit 
pre ei, şi sculând u-se, să străbată 
pământul şi să-1 scrie pre el îna- 
intea mea, ca să-1 pdt împărţi, 

5. Şi au venit la dânsul, şi le-au 
împărţit lor şapte părţi, Iuda să fie 
lor hotar de către amiazăzi, şi fiii lui 
losif să le fie lor hotar de către 
miazănoapte. 

6. Deci voi împăr|iţi^pământul în 
şapte părţi, şi veniţi aici la mine, 
ca să vă scot vouă sorţi înaintea 
Domnului Dumnezeului ^nostru. ^ 

7. Că fiii îui Levî n'au parte în- 
l tre voi, că preiţta Domnului este 
%ăf4ea lor, şi Qad şr Ruvim şi ju- 
mătate din seminţia lui Manasî au 
luat moştenirea sa dincolo de Ior- 
dan spre răsărit, care le-a dat lor 
Moisi robul Domnului. 

8. Şi scutându-se bărbaţii aceia» 
s'au dus^ şi a poruncit Isus bărba- 
ţilor celor ce se duceau să străbată 



298 



ISUS NAVI 18-19' 



pământul, zicând: mergeţi şi cerce- 
iaţi pământul, şi-L strâlbateţb şi ve*- 
ni|i la mine, ca aiefcîn Silo înaintea 
Domnului î&ăiwă scot vouâV sor|isiu 

9. Şi sîau'dus bărbaţii aceştia, şi 
au umblat pămâutulyşikau văzui, şi 
scriind într'o carte cetăţile- lui, l-au 
împărţit în şapte părţi, şi au venii 
,1a îsus la tabără în Silo. 

10. Şi a aruncat Îsus sorţi în Silo 
înaintea Domnului, şi a împărţit a- 
colo îsus pământul fiilor lui îsrail 
după măsurile lor. 

11. Şi a ieşit îniâiu soarta seminţii 
fiilor lui Veniamin după popoarele 
tor; şi au ieşit hotarele moşiilor lor 
între fiii lui luda şi între fiii lui îojsif. 

12. Şi au, fost hotarele lor de că- 
ire miazănoapte dela Iordan, şi se 
sue din dosul îerihonului spre mia- 
zănoapie, şi sue prin munte către 
apus, şi iese la pustia Veton. 

13. Şi de acolo trec hotarele la 
Luza din dosul Luzei spre răsărit, 
acesta este Vejil, Ş4 pogoară hota- 
rele dela Atarot Edar la muntele cel 
de către arniazăzi de Vetoronuî cel 
de jos, - 

14. Şi trec hotarele* şi încunjură 
în partea cea despre apus dela arnia- 
zăzi dela munfele cel de către îa ţa 
Vetoronului dela arniazăzi, şi iese la 
Cariat Vaal, acesta este Cariaiirin 
cetatea fiilor lui luda; aceasta este 
partea de către mare. 5 - 

15. Iaf p,artea cea despre arniazăzi 
de către partea Cariat Vaal, şi trece 
hotarul iGazin spre apirs la s fjmtâna 
apevNaffo. <■ 

16. Şi pogoară; hotarele pre partea 
muntelui, ac-esta este despre partea 
crângului fiului hri.E.nom, cârmeşte 
din partea Emec Rafaim de către mia- 
zănoapte, şi se pogoară la Gheena 
dinapoia levuseii despre arniazăzi 
şi se pogoară la fântâna Roghil. 



18, 13. Fac. 28, 19. 16. 15, 7. 



" 17. Şi trecând către miazănoapte 
ajunge la* izvorul Sames, şi trece 
la GaMrbf, care este împreajma sui- 
şului Edomin, şi pogoară la piatra 
Vaan a fnlOKiuifRuvHfe 

18. ŞLtfece pre dinapoia Vetara- 
vei de către miazănoapte, -*şi se po- 
goară la hotarele AraveL. * 

19. Şr se pogoară spre hotarele 
dinapoia Vitalga de către miază- 
noapte şi trec hotarele la piscul mării 
sărilor despre miazănoapte sp-r-e par- 
tea Iordanului dela amiazSzi; ace** 
ster sunt hotarele de către arniazăzi. 

20. Şi de către partea răsăritului 
va fi hotâr Iordanul. Aceasta este 
moştenirea fiilor lui Veniamin, hota- 
rele ei împrejur după popoarele lor. 

: 21. Şi au fost cetăţile fiilor iui W 
niamin după popoarele lor* Ieriho- 
nul, Vetagla, Amecasisul. 

22. Vetavara, Samrirn, VetiL - 

23. Avim, Ofra, Afrata. » 

24. Cafarâmon, Afnl şi Gayaa, 
douăsprezece cetăţi şi satele lor. 

•25. <3avaonul, Rama, Verota, \ 
"26. Masfa, Chefira. 
27. Rechean, îerfil, ^Deraia*. ? 
i 28. Seiaiaf şi Evusv acesta este Ie- 
rusalimul şi Gavaotul şl cetatea lui 
îarim, treisprezece cetăţi şi satele 
lor. Aceasta este moştenirea fiilor 
lui Veniamin după popoarele lor. 

. Moştenirea cclerlalti şăăz seminţii şi 
. "a luii'fs'us Navi. 

% . -i 

Si ajejşf| al doilea sorţ lui Simeon, 
, seminţiei fiilor lui Simeon, după 
,p©poarel§lpr, şi au fost moştenirea 
lor în mijlocul moştenirei fiilor lui 
luda, 

2. Şi a fost moştenirea lor: Vir- 
saviea, Save, Molada. ... 
, 3: Aserşual, Voia, fason, v 
A. Eltuia ; Valul, Erma. 

27. 15, 6- 28. 2 Jmp. 21, 14. 



ISUS NAVI 19 



299 



5. Siclagul, Vitamarhavot, Aser- 
susim. 

6. Şi Viflcvaoi şi ţarinile lor, trei- 
sprezece cetăţi şLsatek 4pr. 

7. Aifli Remmon, Edef şi Asan, 
pairii cetăţi şi sakle lor. -v 

8. Şi toate sa.fe|e cete de prin pre- 
jurul cetăţilor- acestora nână la Var 
Iad Viradmot , mergând spre a mia- 
zăzi; aceasta este moştenirea se- 
minţiei fiilor lui Sirneon după po- 
poarele lor. 

9. Din mpsiea lui Iuda moştenirea 
fiilor lui Sirneon, pentru că partea 
fiilor ,-|uj Iuda, a fost mai mare de 
cât aJor, pentru aceea au luat f î ii 
iui Sirneon moştenire în moşiea lor. 

lO-îŞi a ieşit al treilea sorţ lui 
Zavolon după popoarele lor, şi sunt 
hotarele moştenirii lor până Ja Sarid.. 

11. Şi^s'au suit hotarele la mare 
şi Σ Maraja, şi se împreună la Ve- 
iaiava în valea cea de către faţa 
Iecnam. 

*2»'Şi se întoarce dela Sarid din 
preajma dela răsăritul Sames la ho- 
tarele Haseiatdavor, şi trece la Dav- 
faf,rşi se sue la Iafia. 

13. Şi de acolo frec spre răsărit 
la Ghedaefer şi la Sin, şi trec k Re- 
mona şj.,la Amataranua. 

ţ4. Şi jncunjură hotarele către 
rnieazănoapte la Anotb, şi iese la 
Gheiail. « 

15. Coltaii Naalol, Semron, îedala 
şi Vitleerg, cetăjf douăsprezece şi 
satele lor. » 

16. Aceasta*, este moştenirea se- 
minţiei fiilor lui Zaviilon^după po- 
poarele -lor, cetăţile şi satele lor,; 

17. Şi lui Isahar a ieşit al patrulea 
sorţ fiilor lui Isahar, după rudenia lor. 

18. Şi au fost hotarele lor: Istedi 
Ahasalof, Sunim. 

19. Afarem, Sion, Aneref. 
2G. Rovoi, Chezion, Aevis. 



21. Ramaod, Enganim, Anada şi 
Vitlazis-. - - 

22. Şi se Î4îipreirnă hotarele lă 
Tavor şi la Sasima şi Vîtsamis, şi 
sfârşitul hotarelor lor esie Jordaniil, 
cetăţi şasesprezece şi satele lor. 

23. Aceasta este moştenirea se- 
minţiei fiilor lui Isahar după popoa- 
rele lor, cetăţile şi satele lor. . 

-24. Şi a ieşit al cincilea sorţ nea- 
mului fiilor lui Asir după semin- 
ţiile lor. 

25. Şi au fost hotarele lor; Eleat, 
Aii, Vedeţi, Âhasaf. 

26. Eimeish, Amaad şi Masai; iar 
de către apus se împreună cu Car- 
miluî, cu Sioriil şi cu Lavanatul. 

27. Şi f se întoarce deia răsăritul 
soarelui cătis Vidagon, şi se îm- 
preună cu Zavulon, cu Ghe şi Etail 
despre miazănoapte, cu Vitemec şi 
Nail, şi merge la Havol deaştâriga/ 

28. Ahrân, Rooy, Amon şi Kana 
până la Siddniil cei mare; 

29. Şi şe înforc hofarele la Rama^ 
şi până în Tir cetate Mărită; şi se 
întorc hotarele la ©sa, şi ies la* mare% 
şi se sfârşesc îft Ahaziv. 

30. Ama, Afec şi Raov. cetăţi două- 
zeci şi două şi satele lor. ă - 

Sî.Aceasia este moştenirea se- 
minţii fiilor lui Asir după popoarele 
lor, cetăţile şi satele lor. 

32. Şi lui Neftali a ieşit al şase- 
lea sorţ, fiilor lui Neftali după po- 
poarele lor. v 

33. Şi au fost hotarele lot: Meelef, 
Olani» Seenanim, Ademt>Anechey şi 
lamei! până la- Lac, şi ies la Iordan. 

34. Şi se 1 întorerhotareîe despre 
apaş în. Aznot Tavor, şi trec de a- 
eoloţla Icoc, şi se împreună cu Za- 
bttlon dewcăîre răsărit, şi cu Asir 
se împreună de către mare, şi cu 
Iuda la Iordan de către răsăritul 
soarelui. r v î 



19. 18. 4 Imp. 4, s. 



27. 3 Imp. 9, 13. 28. loan 2, 1. 
29. 2 IitlR. 24, 7. 



300 



ISUS NAVI 19-20 



35. Şi cefă|ile cele zidite ale Tiri- 
lor, Tirul, Amat, Racaf şi Keneret. 

36. A^armV iîarna $i Asor. i 

37. Ca desul, Adrai şi izvoarele 
Asorului. >ă&~: 

38. leran, Magdaliil, Oran, Vita- 
nad şi Vitsamis, nouăsprezece ce- 
tăţi şi satele lor. 

• 39. Aceasta este moştenirea se- 
minţii fiilor lui Neîtall după rudenia, 
cetăţile şi satele lor. 

40. Şi lui Dan a ieşit ai şaptelea 
sorţ. 

41. Şi au fost hotarele moşfenirei 
lor: Sarâa, Esdaol, cetatea Samis. 

42. Salaavil, Elan, Edla. 

43. Elon, Tamna, Acaron. 

44. Eltecu, Oavaton, Valat. 

45. Ud, Vanivarac, Ghetremon. 

46. Şi dela marea Ieracon şi Ie- 
ricon hotar aproape de Ioppa. 

47. Şi au mers iiii lui Dan, şi au 
bătut pre Lesen, şi l-au luat şi l-au 
tăiat cu ascuţitul săbiei, şi î-au mo- 
ştenit, şi au lăcuit într'însul, şi au che- 
mat numele lui Lesen Dan, după nu- 
mele lui Dan tatăl lor. 

48. Aceasta este moştenirea se- 
minţii fiilor lui Dan după popoarele, 
cetăţile şi satele lor. 

49; Şi au sfârşit a împărţi cu sorti 
pământul după hotarele lor, şi fiii 
lui Israil au dat moşie lui Isus fiul 
lui Navi între dânşii. 

50 ta f^recum au poruncit Domnul, 
şi i-au dat lui cetatea Tamnadazara, 
care o a cerut în muntele Efrâim, 
şi a zidii cetate, şi a lăcuit înlr'însa. 

5!. Acestea suni împărţirile, care 
cu sorti le-au.. împărat Eleazarlpre- 
otul şi Isus fiul lui Navî şii căpete- 
niile părinteşti- întru seminţiile lui 
Israil după sorti, în Silo, înaintea 
Domnului, la uşile cortului mărtu- 
riei, şi s'au dus să lăcuiască pă- 
mântul. 



47. Jud. 1», 29. 



CAP.2Q. 

Cetăţile de scăpare. 

Şi au grăit Domnul lui Isus, zicând: 
2. Vorbeşte fiilor lui Israil şi le 
spune lor: daţi cetăţile cele pentru 
cei ce fug ca să scape, de care am 
zis către voi prin Moisî. 

3. Ca să fie scăpare ucigătorului 
teîui ce ar ridică vieafă fără de voea 
lui, neavând înainte nici un gând, 
şi vor fi cetăţile voastre scăpare ca 
să nu se omoare ucigaşul de ru- 
denia celui mort, până ce nu va 
veni înaintea adunării ia judecată. 

4. Acesta după ce va fugî la o ce- 
tate dintr'acestea, va sta la poarta 
cetăţii, şi va spune înaintea" blfrâ- 
nilor cetăţii aceea cuvintele sale, şi-t 
va primî adunarea la sine, şi va da 
Iui loc, şi va îacuî cu dânşii. 

5. Şi când va alergă după el ru- 
denia celui omorît, nu vor da în mâi- 
nile iui pre cel ce a omorît, pentru 
că neştiind a lovit pe aproap^ie " său 
şi nu pentrucă ",1-ar fi fost urît pre 
el mai înainte. > " 

6. Şi va lăcuî în cetatea aceea, până 
când va sta înaintea adunării la ju- 
decată, şi până ce va murî preotul 
cel mare, care va fi în zilele ace- 
lea; atunci se va întoarce ucigăto- 
rul, şi va merge în cetatea sa şi la 
casa sa,i|| unde a fost fugit. 

7. Şi a^ebit Cadfa în> Galilea 
în muntele lui Neftali, "şi Sihemul în 

- muntele Eîraim, cetatea Arvoc, acesta 
este Hevron în muntele lui luda. 
. 8. # dincolo &i Iordan împreaj- 
ma Jerihonului către răsărit a dai 
Vosotul în câmpia pustiei dela se* 
mintia lui Ruvim, şi Ârimotulîn Ga- 
îaad din seminţia lui Gad, şi Gola- 
nul în Vasan din seminţia lui Mâ- 
naşi. 



2©. 2. Num. 35, 11 ; 32 Lege Î9, 2; Eşire 
21, 13* 4. Num. 35, 22, 23$ a 2 Lege 19, 4, 5. 
5. fl 2 Lege, 4, 43. 



ISUS NA VI 20-21 



301 



9. Acestea sunt cetăţile cele nu- 
mite tuturor fiilor Iul Israil, şi ne- 
mernicului celui ce şadeîniru £i, câ 
să fugă acolo cel ce a ridicat vieaţă 
fără de voie, ca să nu moară de mina 
celui ce este rudenie eu cel omorît, 
până ce va sta înaintea adunării la 
judecată. 

CAP. 21. 

Cetăţile leviţilor. 

Si au venit căpeteniile părinteşti ale 
ţ fiilor lui Levî la Eleazar preotul 
şi Ia îsus fiul lui Navî şi Ia căpe- 
teniile părinteşti din seminţiile fiilor 
Iui Isrâiî. 

2. Şi âu zis către ei în Silo în pă- 
mântul Hanaan, grăind: Domnul au 
poruncit prin Moisi să ni se deă 
nouă cetăji în care să lăcuim noi, 
şi loc prin prejurul lor pentru hrana 
vilelor noastre 

3. Şi au dat fiii lui Israil Leviţilor din 
moştenirea sa după porunca Dom- 
nului cetăţile- acestea şi împrejuri- 
mile lor. 

4. Şi a ieşit sorţul poporului lui 
Caat. Şi au fost date cu sorţi fiilor 
Iui Aaron, preoţilor, Leviţilor dela se- 
minţia lui f Iuda şi dela seminţia lui 
Simeon şi deila seminţia Iui Venia- 
min cetăţi treisprezece. 

5. Şi celorlalţi fii ai lui Caat, au 
fost date cu sorţi dela seminţia lui 
Eîraim şi dela seminţia lui Dan şi 
dela jumătate din seminţia lui Ma- 
nasî cetăţi zece. :■■ 

6. Şi fiilor lui Ghedson s'au dat 
cu sorţi dela seminţia lui Isahar şi 
dela seminţia lui Asir şi dela se- 
minţia lui Neîfali, şi dela jumătate 
din seminţia lui Manasî în Vasan 
cetăţi treisprezece. 

7. Şi fiilor lui^Merari după popoa- 
rele lor, s'au dat cu sorţi dela se- 



21. 2. Num. 35, 2. 



minţia lui Ruvim şi dela seminţia 
Iui Gad şi dela seminţia lui Zavu- 
lon cetăţii douăsprezece. 

8. Şi au dat cu sorţi fiii Iui Israil 
Leviţilor cetăţile acestea şf împreju- 
rimile lor, în ce chip au- poruncit 
Domnul lui Moisî. 

9. Şi a dat seminţia fiilor lui Iuda 
şi seminţia fiilor lui Simeon, şi dela 
seminţia fiilor lui Veniamin cetăţile 
acestea. - - 

10. Şi s'a hotărît să fie ale fiilor 
lui Aaron după neamul lui Kaat al 
fiilor lui Levi, că acestea au ieşit în- 
tâiu la sorţi. 

11. Şi le-au dat lor Kariatarvocul 
Mitropolia Enachilor, acesta este He- 
vronul în muntele lui luda, cu îm- 
prejurimile ei. 

12. Iar ţarinile cetăţii şi satelj2 ei 
le-a dat Îsus fiilor lui Halev fiul Iui 
Iefdni, moşie. 

13. Şi fiilor lui Aaron a dat ceia* 
tea cea de scăpare celui ce va u- 
cide, Hevronul cu împrejurimile lui, 
şi Lovna cu împrejurimile ei. 

14. Şi Trefherul cu împrejurimile 
j lui şi Tema cu împrejurimile ei. 
| 15. Şi Istemo cu împrejurimile ei, 

şi Hon cu împrejurimile lui. 

16. Şi Davir cu împrejurimile ei, 
şi Ain cu împrejurimile ei, şi Eta şi 
Vetsames cu împrejurimile lui, nouă 
cetăţi dela aceste două seminţii: 
* 17. Iar dela seminţia lui Veniamin, 
Gavaonul cu împrejurimile lui şi 
Gavet cu împrejurimile lui. 

18. Şi Anafoful cu împrejurimile 
lui şi Elmon cu împrejurimile ei, 
patru cetăţi. 

19. .Idate cetăţile fiilor lui Aaron 
preoţilor cetăţi treisprezece, cu îm- 
prejurimile lor. 

20. Şi popoarelor fiilor lui L Kaat 
Leviţilor celor rămaşi dela fiii lui 
Kaat această moşie li s'au dat dela 
seminţia Iui Eîraim. 

1 Parai. 6. 55- -7.2.14,14. 13. 1 Barat. 6, 54. 



* 



302 



ISUS NAVI 21 



21. Şi le-^au daf lor cetatea scă- 
pării celui ce ucide, SihfemtiljCUiîiti- 
prejurimile lui ş?k Cfazferi} cm îrnpre* 
jurirrrile ei. . ,. 

JEL'Şi Kavzeiti ca împrejurimile ei 
şi Vteţorbriul cti împrejurimils lui, 
patru cetăţi. 

23. .Şi deîa seminţia lui Dan El- 
deca cu împrejurimile ei şi Gaveton 
cu împrejurimile ei. 

24. Şi Elonui cu împrejurimile lui 
şi Oheteremnonul cu împrejurimile 
lui, patru cetăţi. 

25. Şi deia jumătate din seminţia 
lut Manasî Tanahu, cu împrejuri- 
mile lui şi Vetsan cu împrejurimile 
ei, două cetăţi. 

26. Toate acestea zece cetăţi şi 
împrejurimile lor popoarelor iiilor 
lui Caat, care a mai fost rămas. 

27i ? Şi fiilor lui Gherson rudeni- 
ilor cu Loviţii dela jumătate din se- 
minţia lui Manasi cetăţile cele ose- 
bite pentru ucigători: Golan în Va»" 
san cu împrejurimile ci şi Vestera 
cu împrejurimile ei, două cetăţi. 

28. Şi dela seminţia lui Isahar 
Chisonul, cu împrejurimile lui şi 
Devera cu împrejurimile ei. 

29. Şi lermol cu împrejurimile ei 
şi fântâna cărturarilor, cu împreju- 
rimile ei, patru cetăţi. 

30. Şi dela seminţia iui Âsir Mi- 
sala cu împrejurimile lui, şi Avdon 
cu împrejurimile lui. 

31. Şi Helcata cu împrejurimile 
ei, şi Roov cu împrejurimile ei, patru 
cetăţi. 

32. Şi dela, seminţia iui Neîtali, 
cetatea cea osebită pentru "scăparea 
ucigătorului, Cadisuî în Galiiiia. cii 
împrejurimile- lui şi Amador -cu îm- 
prejurimile ei, şi Kardan cu împre- 
jurimile lustrei cetăţi. 

33v Toate cetăţile lui Gherson, 
după popoarele lor, treisprezece ce- 
tăţi cu împrejurimile lor. 

21. Nnm. 35, 6. 28. 1 Parai. 6, 72. 



34. >Şi poporului fiiter lui Merari . 
, Leviţilorsetor rămaşi dete seminţia- 

îciioi ;l»i Zavtebn: lecnan oi împie- 
jiMmile lui, şi Karita cu împrejuri- 
mite lui. -lv' : ■% 

35. Şi Dâmffa cu împrejurimile ei, 
şi Naalol cu împrejurimile lui, pa- 
tru cetăţi. 

36. Şi dincolo de Iordan despre 
Ierihon dela seminţii lui Ruvim a 
dat cetatea cea de scăpare ucigă- 
torului: Vosorul, Mişor cu. împrejuri* 
mile lor, şi Iazir cu împrejurimile lui. 

37. Şi Kedzonul cu împrejurimile 
ei, şi Masfa cu împrejurimile ei, 
cetăţi cinci. jS p s 

38. Şi dela seminţia lui Gad: cz% 
tatea cea de scăpare ucigătorului, 
Ramotul în Galaad cu împrejurimile; 
ki, şi Maaneam cu împrejurimile ei. 

39. ŞiEşevortul cu împrejurimile 
lui, şi lazira eu împrejurimile ei, 
toate cetăţile patru. 

40. Toate cetăţile fiilor lui Merari 
după popoarele lor celor rănMşî din* 
semîn|ia lui Levi* şi au foşti hota* 
rele lor cetăţi douăsprezece: m 

41. Toate cetăţile Leviţilor între 
moştenirea fiilor luMsraifepâiruieci 

j şi opt de cetăţi, cu împrejurimile 
j lor; fiecare cetate cu. împrejurimile 
ei; aşâ la toate cetăţile acestea. 

42. Şi a sîârşit Isus a împărţi 
pământul în hotarele lor, şi au dat 
fiii lui lsrail parte lui Isus. 

43. După porunca Domnului i-aU 
dat lui cetatea, --care. o a cerut, Tam- 
na-Saharul i-su dat lui în muntele lui 
Efraim, şi a zidii Isus cetatea, care 
o a cerut, şi a lăcuit într'însa. 

44. Şi a luat Isus cuţitele cele de 
piatră, cu care a tăiat împrejur pre 
fiii lui lsrail, cari s'au născut pre 
cale în pustie, că nu s'au tost tăiat 
împrejur în pustie, şi le-a pus în 
Tamna-Sahar. 

*45. Şi au dat Domnul tui lsrail tot 
pământul, care s'au jurat părinţilor 



ISUS NAVI 21—22 



303 



lor, că -l va da, şi 1-a moştenit pre 
el, şi a lăcuit într'însul. - 

46. Şi odihnă le-audaf Ioj Dom- 
nul P"n P^jur,- precum s'aife jurat 
părinţilor lor, nimenea n' a stătut 
împrof ivă înaintea lor dintre toţi vrăj- 
maşii îor, pre toţi vrăjmaşii lor i-au 
dat Domnul în mâinile lor. 

47. N'â rămas neplinit nici un cu- 
vânt din toate cuvintele cele bune, 
care au grăit Domnul fiilor lui îs- 
■ral!, toate s'au plinit. 

r ,, CAP. 22. 

Jnlourcejea. seminţiei lui Ruvim, Gad 
ţi jumătate din seminţia lui Manasi 
peste Iordan, 

* lunci a chemat Isus pre fiii lui 
^Rnvim şi pre îiii iui Gad şi ju- 
mătatea semin{iei Iui Manasi. 

2. Şi le-a zis: voi aţi auzit toate 
câte a poruncit vouă Moisi robul 
Domnului, şi aji ascultat cuvântul 
meu întru toate, câte am poruncit 
vouă. 

3. N'aji lăsat pe irajii voştri în- 
tr'aceste zile multe, până în ziua de 
astăziaţi păzi* porunca Domnului 
Dumnezeului vostru. 

4. Iar acum au odihnit Domnul 
Dumnezeul nostru pe fraţii noştri 
precum au zis lor, acum dar întoar- 
ceţi -vă şi merg^i la casele- voa- 
stre, şi iii pământul moştenirii voa- 
stre care vii-a dat vouă Moisi slu- 
ga Domnului dincolo de Iordan. 

Ci păziţi foarte sărîaeeti po- 
runcile şi legea,, care va poruncit 
vouă Moisi robul Domnului să o 
faceţi, să iubiţi pre Doţniiui Dum- 
nezeul vostru, şi să umblaţi întru 
toate căile lui, să păziţi poruncile 
lui, şi să vă lipiţi de el, şi să slu- 
jiţi lui din tot cugetul vostru şi din 
toată inima voastră. 



47. 23, 14; 1 Imp. 3, 19. 
22. 2, Num. 32, 20. 3. 11 18. 4. 13, 8; 
Num. 32, 29. 33, H 2 Lege 3, 12. 

5. fl 2 Lege 10, 12. 



6. Şi i-a binecuvântai pre ei Isus 
şfei-a slobozit; şi s'au dus la ca- 
sele lor. -■' si 'u f , 

7. Şi îa jumătate din seminţia lui 
Mânaşi a fost_sîlat Moisi în , Va- 
san; iar lă- cealaltă jumătate a dat 
Isus împreună cu fraţii lor dincoace; 
de Iordan lângă mare, şi după aceea 
i-a slobozit pre ei Isus la casete 
lor, şi i-a binecuvântat pre ei. 

8. Şi cu avu(ii multe s'au dus la" 
casele ior şi dobiioace multe foarte 
şi argint şi aur şi aramă şi fier şi 
haine multe foarte, au împărji! prada, 
care o au luat dela vrăjmaşi, îm- 
preună cu fraţii lor. 

9. Şt s'au întors îiii iui Ruvim şi 
fiii lui Gad şi jumătatea cea din se- 
minţia îui Manasi dela fiii lui Israit 
din Silo, care este în pământul Ha- 
naan, ca să meargă în Galaad în 
pământul rrroştenirei lor, cape l-au 
fost dobândit din porunca Domnu- 
lui prin mâna lui Moisi. 

10. Şi au venit Ia Galilodul lor* 
danului, care este în pământul lui 
Hanaan, şi au zidit acolo fiii Iui Ru- 
vim şi fiii lui Gad şi jumătatea cea 
din semin{ia iui Manasi, jertfelnic 
lângă iordan, jertfelnic mare la ve-* 
dere. .■ ■ ■ ^ 

îl. Şi auzind îiii lui Israil, au zis: 
iată fiii Iui Ruvim şi fîii lui Gad şi 
jumătatea din seminţia lui Manasi 
au zidit jertfelnic la hotarele pămân- 
tului Hanaan la Galilodul lordanu-* 
lui dincolo de fiii lui îarail. 

12. Şi au auzit fiii. lui' Israil, şi 
slau adunat toji fiii lui Israil în Silo, 
ca să se suie să-i bată pre ei. 

13. Şi au trimis iiii lui Israil la 
fiii luî Ruvim şi la fiii lui Gad şi la 
fiii cei din jumătatea seminţiei lui 
Manasi în pământul Galaadului pre 
Finees feciorul lui Eleazar fiul iui 
Aaron preotul. 

14. Şi 2ec.e boieri cu ei, câte un 

10. 13, 12. 



304 



ISUS NAVI 22 



boier din casa părintească de fie- 
care seminţie a lui Israil, carii erau 
boieri caselor părinteşti, mai mari 
preste miile lui Israil. 

15. Şi au mers la fiii lui Ruvim 
şi la fiii liii Gad şi la acea jumă- 
tate din seminţia iui Manasî în pă- 
mântul Galaad; şi au grăit căire ei, 
zicând: 

16. Acestea zice toată adunarea 
Domnului: ce este păcatul acesta, 
care aţi săvârşii înaintea Dumne- 
zeului lui Israil, să vă întoarceţi a- 
sfăzi dela Domnul Dumnezeul lui 
Israil zidindu-vă vouă jertfelnic, ca 
să vă abateţi astăzi dela Domnul? 

17. Au doară mic este vouă pă- 
catul lui Fogor, că nu ne-am cură- 
ţit de el până în ziua aceasta, şi 
s'a făcut bătae întru adunarea Dom- 
nului? 

18. Şi voi vă abateţi astăzi dela 
Domnul, şi de vă veţi osebî astăzi 
de către Domnul, mâine preste tot 
Israilul va fi mânia Domnului 

19. Şi acum de este mic vouă 
pământul moştenirii voastre, treceţi 
ta pământul moştenirei Domnului, 
unde este cortul Domnului, şi mo- 
şteniţi între noi, şi nu vă osebiţi 
de Dumnezeu, şi de noi nu vă o- 
sebiţi zidindu-vă jertfelnic afară de 
jertfelnicul Domnului Dumnezeului 
nostru. . 

20. Au* nu Ahar feciorul iui Zarâ 
a făcut păcat luând din anatema, 
şi preste toată adunarea lui Israil 
a fost mâniea? Şi acesta unul sin- 
gur erâ, ci nil singur a murit în pă- 
catul său. 

21. Şi au răspuns fiii lui Ruvim 
şi fiii lui Gad şi jumătate din se- 
minţia lui Manasî, şi au grăit celor 
mai mari preste miile lui Israil, zi- 
când: 

22. Dumnezeu Dumnezeu Domn 
«stei şi Dumnezeu Dumnezeu Dom- 

17, Num. 25, 3. 18, H 2 Xege 4, 3. 20. 7, 1, 



nul însuşi ştie, şi Israil însuşi va 
cunoaşte, de am făcut noi păcatul 
destinării înaintea.Domnului, să nu 
ne mântuiască pre noi în ziua a- 
ceasta. 

23. Şi de am zidit nouă jertfelnic 
pentru ca să ne osebim d« către 
Domnul Dumnezeul nostru, sau pen- 
tru ca să aducem pre el jertfă de 
arderi de tot, sau pentru ca să fa- 
cem pre el jertfă de mântuire, Dom- 
nul însuşi să cerce. i*, 

24. Ci penlrucă ne-am temut de 
lucrul acesta, am făcut aceasta, zi- 
când: ca nu cumvâ mâine să, grăia- 
scă fiii voştri fiilor noştri zicând: 
ce este vouă, şi Domnului Dumne- 
zeului lui Israil. 

25. Că hotar au pus Domnul între 
noi şi între voi fiii lui Ruvim şi 
fiii lui Gad, Iordanul; şi nu este 
vouă parte cu Domnul, şi vor în- 
streinâ fiii voştri pre fiii noştri, ca 
să nu se închine Domnului. 

26. Pentru aceea am zis: să facem 
aşâ, să zidim jertfelnicul acesta, nu 
pentru aduceri, nici pentru jertfe. 

27. Ci pentru ca să fie acesta măr- 
turie între noi şi între voi, şi între 
fiii noştri după noi, ca să. săvâr- 
şească slujbă Domnului înaintea lui 
cu aducerile noastre şi cu jertfele 
noasire şi cu jertfele cele de mân- 
tuire ale noastre; şi nu vor zice fiii 
voştri fiilor noştri mâirie, n'aveţi voi 

' parte cu Domnul. 

28. Şi am zis: de va fi v$e odini- 
oară, şi vot gxăî -către *ioi, sau că- 
către semfiljpe** noasire^mâine, şi 
vopşice: vedeţi asemănarea jertfel- 
nicului Domnului, care l-au făcut 
părinţii noştri, nu pentru aduceri, 
nici pentru jertfă; ci pentru ca să 
fie mărturie între noi şi între voi 
şi între fiii noştri. 

29. Să nu fie nouă, ca să ne a- 
*.balem de către Domnul în ziua de 

1 25. Neemia 2, 20, 27. 24* 27. 



ISUS NA VI 22—23 



305 



g S{ gzi să ne osebim de către Dom-» 
nul, ea să zidim nouă jeritefriic pen- 
tru aducerile şi pentru jerîîele cele 
de pace şi pentru jertfele cele de 
mântuire, afară de jertfelnicul Dom- 
nului Dumnezeului nostru, care este 
înaintea cortului lui. 

30. Şi dupăce a auzit Finees pre- 
otul şi toţi boierii adunării şi cei 
mai mari preste miile lui Israil, carii 
erau cu eiv-cuvintele, care le-au grăit 
fiii lui Ruvim şi fiii lui Gad şi ju- 
mătatea din seminţia lui Manasî, 
le-au plăcut lor. 

31. Şi a zis Finees fiul lui Elea- 
zar preotul către fiii lui Ruvim şi 
către fiii lui Gad şi către jumătatea 
din seminţia lui Manasî: astăzi am 
cunoscut, că cu noi este Domnul, 
pentrueă n'aţi săvârşit înaintea Dom- 
nului păcatul acesta, şi afi izbăvit 
pre fiii lui Israil din mâna Domnului. 
>32.'Şi s'a întors Finees feciorul 
lui Eleazar preotul şi boierii nea- 
murilor dela fiii lui Ruvim şi dela 
fiii lui Gad şi dela jumătatea din 
seminţia lui Manasî din pământul 
Galaad,în pământul Hanaân la fiii 
toi Israil, şi le-au spus lor cuvintele. 

33. Şi a plăcut cuvântul acela 
fiilor lui Israil, şi a grăit către fiii 
lui Israil şi ă binecuvântat pre Dum- 
nezeul fiilor lui Israil, şi au zis: să 
nu se mai sue la ei cu răsboiu, ca 
să piarză p&rnânâul fiilor lui Ruvim 
şi al fiilor lui Gad şt al jumătăţii 
din seminţia lui Manasî, şi au lă- 
cuit înfr'însul, 

34. Şi a numit Isus jertfelnicul 
lui Ruvim şi al lui Gad şi al ju- 
mătăţii seminţiei lui Manasî, şi a zis: 
că mărturie este între ei, că Dom- 
nul este Dumnezeul lor. 

CAP. 23. 

Sfăiitire pentru paza legei Domnului. 
Ameninţare cu nenorociri călcătorilor ei, 

Qi a fost după zile multe dupăce 
V au odihnit Domnul Dumnezeu pre 



Israil de loji vrăjmaşii iui de prin 
prejur, şi Isus a îmbătrânit înde- 
lungat în zile. 

2. A chemaf ilsus pre» lo|i fiii lui 
Israil şi pre bătrânii lor şi pre bo- 
ierii lor şi pre judecătorii lor şi pre 
cărturarii lor, şi a zis către ei: eu 
am îmbătrânit şi m'am îndelungat 
în zile. 

3. Şi voi aţi văzut toate câte au 
făcu! Domnul Dumnezeul nostru tu- 
turor neamurilor acestora de către 
fa{a noastră, că Domnul Dumnezeul 
vostru acesta s'au bătut pentru voi. 

4. Vedeji cum am împăr(it cu sorti 
neamurile cele rămase, să fie mo-' 
ştenire seminţiilor voastre; dela Ior- 
dan toate neamurile le-am pierdut 
până la marea cea mare de către 
apusul soarelui. 

5. Iar Domnul Dumnezeul nostru 
va pierde pre ei dinaintea fetii noa- 
stre, până ce vor pîerî, şi va tri- 
mite asupra lor hiarele cele sălba- 
tice, pănă ce va pierde pre ei şi pre 
împărafii lor dinaintea fe(ii voastre, 
şi ve{i moşteni pământul lor, pre- 
cum au grăit Domnul Dumnezeul 
nostru, vouă. 

6. Drept aceea întărifi-vă foarte, 
ca să păziţi şi să faceţi toate cete 
scrise în cartea legii lui Moisî, ca 
să nu vă abateţi dela acelea lâ dreap- 
ta sau la stânga. 

7. Şi să nu umbla{i împreună cu 
neamurile cele rămase cu voi, şi 
numele dumnezeilor lor să nu Ie 
chema{i între voi, şi să nu vă ju- 

. rafi cu numele lor, să nu le slujiţi, 
nici să vă închinaţi lor. 
8: Ci numai de Domnul Dumne- 
- zeul vostru să vă lipiţi, precum aji 
făcut până în ziua aceasta. 

9. Şi au pierdut Domnul dela fata 
voastră neamuri mari şi tari, şi ni- 



23. 5. Ieşire 14, 14. 6. H 2 Lege 5, 32. 

7. Ieşire £5, 13, 24; H 2 Lege 6, 14; 20 18; 
Ieremia 5 7. 8. H 2 Lege 11, 22. 



Biblia 



20. 



306 



ISUS NA VI 23-24 



menea n'a putut stâ improlivă îna- 
intea voastră până în ziua aceasta. 

10. Unul dintre voi a gonit o mie, 
că Domnul Dumnezeul vostru el bate 
răsboiu împreună cu voi precum au 
zis vouă. 

11. Şi să păziţi îoarte cu sufle- 
tele voastre, ca să iubiţi pre Dom- 
nul Dumnezeul vostru. 

12. Că de vă veţi abate şi vă veţi 
uni cu neamurile cele ce au rămas 
cu voi, şi vă veţi înct*s£rî cu ei, şi 
vă veţi amesteci împreună cu ei 
şi ei împreună cu voi, 

13. Gu adevărat să ştiţi, că Dom- 
nul, Dumnezeul vostru nu va adao- 
ge a pierde dela faţa voastră nea- 
murile acestea, şi vor fi vouă spre 
laţuri şi spre sminteală şi spre cuie 
în călcâele voastre şi spre ţepuşi 
în ochii voştri, până ce veţi pieri 
de pre acest pământ bun, care l-au 
dat vouă Domnul Dumnezeul vo- 
stru. 

14. Iar eu sfârşesc astăzi calea, 
ca şi toţi cei de pre pământ, şi veţi 
cunoaşte cu inima voastră şi cu 
sufletul vostru, că nici un cuvânt 
n'a fost deşert din toate cuvintele 
cele bune, care au zis Domnul Dum- 
nezeul nostru către voi, toate au ve- 
nit vouă, nici unul n'a lipsit din- 
tr'acelea. 

15. Şi va fi precum y'au venii vouă 
toate cuvintele cele bune, care le-au 
grăit Domnul Dumnezeul vostru de 
voi, aşâ va aduce Domnul Dumne- 
zeu preste voi toate cuvintele cele 
rele, până ce va pierde pre voi de 
pre acest pământ bun, care l-au dat 
vouă Domnul Dumnezeul vostru. 

16. De veţi călcâ voi legătura Dom- 
nului Dumnezeului nostru, care au 
poruncit nouă, şi mergând veţi sluji 
dumnezeilor streini şi vă veţi to- 



rn Lev, 26, 8; fl 2 Lege 32, 30. 

13. Num. 33, 55; H 2 Lege 7, 16; Judec. 2, 3. 

14. 21, 455 3 Imp. 2, 2. 15. 24, 20. 



china lor, se va mânieâ Domnul pre 
voi, şi degrab vă va mutâ din pS» 
mântui cel bun, care l-au dat vouă 
Domnul. 

CAP. 24. 

Moartea lui Isus Navl. 

Şi a adunat Isus toate seminţiile 
lui Israil în Sihem, şi a chemat 
pre bătrânii lor şi pre boierii lor 
şi pre cărturarii lor şi pre judecă- 
torii lor, şi au stătut înaintea lui 
Dumnezeu. 

2. Şi a zis Isus către tot popo- 
rul: acestea zice Domnul Dumne* 
zeul lui Israil; dincolo de rîu au 
lăcuit părinţii voştri la început, Tara 
tatăl lui Avraam şi tatăl lui Nahor, 
şi au slujii la dumnezei streini. 

3. Şi am luat pre Avraam tatăl 
vostru din partea cea dincolo de rîu, 
şi l-am povăţuit pre el prin tot pă- 
mântul Hanaan, şi am înmulţit să- 
mânţa lui, şi am dat lui pre Isac. 

4. Şi lui Isac pre lacov şi pre Isav, 
şi lui Isav am dai muntele Siir mo- 
ştenire lui; iar lacov şi fiii lui s'au 
poporît în Eghipet şi s'au făcut acolo 
neam mare şi mult şi tare, şi i-.au 
necăjit pre ei Eghiptenii. 

5. Şi am trimis pre Moîsl şi pre 
Aaron, şi am bătut Eghipetul cu sem- 
nele, care am făcut întru ei, 

6. Şi după aceasta am scos pre 
părinţii voştri din Eghipet, şi au in- 
trai în marea Roşie, şi air gonîfiE- 
ghtptenii dinapoia părinţilor noştri 
cu care şi cu cai până la marea 
Roşie. 

7. Şi am strigat către Domnul, şi 
au dat nor şi negară între noi şi în- 
tre Eghipteni, şi au adus preste ei 
marea, şi i-a acoperit pre ei, şi au vă- 
zut ochii voştri câte au făcut Dom- 



24. Facere 11, 26, 31. 2. Facere 11, 31 
şi 12, 1. 4. Fac. 25, 21 seq. 5. Eşire 3, 10. 
6. Eşite 14, 6; 7, 9. 7. Eşite 14, 9. 



ISUS NA VI 24 



307 



nul în pământul Eghipeiului, şi aţi 
fost în pustie zile multe. 

8. Şi v'am adus pre voi în pă- 
mântul Amoreilor celor ce lăcuesc 
4incolo de Iordan, şi au ieşit cu răs- 
i^a»teajtflteâ voastră, şi i-au dat pre 
ei DoBKrt te Mmte voastre, şi aţi 
moştenit păt»in^feîOf» şi i-a(i pier- 
dut pre ei dela faţas vngfsiră. 

9. Şi s'a sculat Valac ie^^uJlui 
Sepfor împăratul lui Moav, şi a stă*, 
fut cu oaste împrotiva Iui Israil, şi 
irimeţând a chemat pre Valaam fe- 
ciorul lui Veor să vă blesteme pre 
voi. 

10. Şi n'au vrut Domnul Dumne- 
zeu sâ te blesteme pre tine; ci cu 
binecuvântare v'au binecuvântat pre 
voi, şi v'au scos pre voi din mâinile 
lor şi i-au dat pre ei. 

11. Şi aţi trecut Iordanul şi aţi 
mers la Ierihon, şi s'au răsboii îm- 
protiva voastră cei ce lăcuiauîn Ie- 
rihon : Amoreul şi Hanâneul şi Fere- 
zeul şi Eveul şi Ievuseul şi Heteul 
şi Ohergheseul, şi i-au dat pre ei 
Domnul în mâinile voastre. 

12. Şi au trimis înaintea voastră 
viespi şi i-au gonit pre ei delaîaţa 
voastră, doi împăraţi ai Amoreilor, 
nu cu sabia ta, nici cu arcul tău. 

13. Şi v'au dat vouă pământul pen- 
tru care nu y'aţi ostenit şi cetăţile 
care nu le-aţi zidit, şi aţi lăcuit în- 
tru ele şi aţi mâncat viile -şi din 
măslinii care nu i-aţi sădit voi. 

14. Deci acum lemeţi-vă de Dom- 
nul, şi slujiţi lui cu scumpăiate şi 
cu dreptate, şi lepădaţi pre dumne- 
zeii cei streini cărora au slujit pă- 
rinţii voştri dincolo de rîu şi în E- 
ghipet, şi slujiţi Domnului. 

15. Iar de nu va plăceâ vouă să 
slujiţi Domnului, alegeţi-vă vouă a- 

<?. Num. 21, 21, 33. 9. Num, 22, 5. 

10. H 2 Lege 23, 5. 11. Eşire 23, 23. 

12. Eşire 23, 28; H 2 Lege 7, 20 13. H 2 
Lege 6, 10; 7, 8. 14. 1 Imp. 7, 3; Eşire 20, 3; 
Ezecbil 20, 7, 8. 15. 1 Imp. 12, 23; 3 Imp. 
18, 21. 



stăzi, cui veţi slujî, au dumnezeilor 
părinţilor voştri celor dincolo de rîu, 
au dumnezeilor Amoreilor întru al 
cărora pământ lăcuiţi voi; iar eu şi 
casa mea vom slujî Domnului, că 
sfânt este. 

16. Şi răspunzând poporul, a zis: 
să nu fie nouă ca să lăsăm pre Dom* 
nul şi să slujim la dumnezei streini. 

17. Că Domnul Dumnezeul nostru, 
H el este Dumnezeu, el ne-au scos pre 

nai şi pre părinţii noştri din pămân- 
tul Eghipef ului, din casa robiei, şi a» 
tâtea semn^riţaati ne-tfu făcut nouă, 
şi ne-au păzi! pre aoi în toată calea 
pre care am umblat şi în toate nea- 
murile prin .care am trecut. 

18. Şi au gonit Domnul pre Amo- 
reu şi toate neamurile, care lăcuiau 
pre pământul acesta dela faţa noa- 
stră; iar noi vom slujî Domnului, că 
el este Dumnezeul nostru. 

19. Şi a zis Isus către popor: nu 
veţi puteâ slujî Domnului Dumne- 
zeu, că Dumnezeu sfânt este şi râv- 
nitor, el nu va lăsâ păcatele voa- 
stre şi fărădelegile voastre. 

20. Când veţi lăsâ pre Domnul şi 
veţi sluji la dumnezei streini, atunci 
vă venî şi va necăjî pre voi, şi va 
pierde pre voi, pentrucă v'au făcut 
bine vouă. 

21. Şi a zis poporul către Isus : 
nu, ci vom sluji Domnului. 

22. Şi a zis Isus către popor: măr- 
turii sunteţi voi asupra voastră, că 
voi aţi ales să slujiţi Domnului, şî 
ei au zis: mărturii suntem. 

23. Ridicaţi dintre voi pre dum- 
nezeii cei streini, şi vă îndreptaţi i- 
nima voastră către Domnul Dumne- 
zeul lui Israil. 

24. Şi a zis poporul către Isus: 
Domnului Dumnezeului nostru vom 
sluji şi de glasul lui vom ascultă. 

25. Şi a pus Isus legătură cu po- 

20. 23? 15 23. R 2 Lege 31, 21. 
25. 2 Parai. 15, 12 şi 34, 31. 



308 



ISUS NA VI 24 



porul în ziua aceea, şi i-a dat lui 
lege şt judecată în Sihism înaintea 
cortului Dumnezeului lui Israil. 

26. Şi a scris cuvintele acestea în 
cartea legii lui Dumnezeu, şi a luat 
o piatră mare şi o a pus Isus supt 
stejarul cel dinaintea Domnului, 

27. Şi a zis Isus către fot popo- 
rul: iată piatra aceasta va îi vouă 
Intru mărturie, că ea. a auzit toate 
câte ş'au grăit dela Domnul, câte au 
grăit către voi astăzi, şi aceasta va 
ii întru voi mărturie în zilele cele 
de apoi, când veţi minţi Domnului 
Dumnezeului vostru. 

28. Şi a slobozit Isus pre popor, 
şi s'a dus fiecare la mpşiea sa. 

29. Şi a fost după acestea a mu- 
rit Isus fiul lui Navî robul Domnu- 
lui de o sută şi zece ani. 

30. Şi l-au îngropat pre el la ho- 
tarele moştenirii sale în Tamna-Sare 
în muntele lui Efraim despre miază- 
noapte a muntelui Gaaz. 

31. Acolo au pus împreună cu el 
în mormânt unde l-au îngropat, cu- 
ţitele cele de piatră cu care a tăiat 
împrejur pre fiii lui Israil în Galgala, 
când i-au scos pre ei din Eghipet, 
precum au poruncit lor Domnul, şi 
acolo sunt până în ziua de astăzi. 

32. Şi a slujit Israil Domnului în 

26. Jvtă. 9, 6. 27. 22, 27. 29. Juă. 2, 8. 
30. Jud. 2, 9. 31. Fac. 50, 26. 



toate, zilele: lui Isus şi în toate zi- 
lele bătrânilor, carii au trăit multă 
vremg după Isus,. şi carii au văzut 
toate lucrurik Domnului, care le-âu 
făcut lui Israil. y 

33. Şi "Oasele iuLJosif, le-au adus 
fiii lui Israil din Eghipet, şi le-au 
îngropat în Sichima în partea ţari- 
nei, care o a cumpărat, lacov , dela 
Amoreii cei ce lăcuiaii în Sichima 
cu o sută de mioare, şi. era daîim 
Iosif moştenire. 

34. Şi după acestea a murit şi 
Eleazar fiul lui Aaron preotul, şi l-au 
îngropat în Gavaat cetatea lui Fi- 
nees, fiul lui, care i-a dat ;lui .în 
muntele lui Efraim. *t, 

35. In ziua aceea luând fiii Iul Is- 
rail sicriul lui Dumnezeu, îl purtau 
cu sine, şi Finees a preoţit în lo- 
cul lui Eleazar tatăl său, până ce 
a murit, şi s'a îngropat în Gavaat 
cetatea sa. 

36. Iar fiii lui Israil s'au dus fie^ 
care la moşiea sa şi la cetatea sa.- 

37. Şi s'au închinat fiii lui Israiî 
lui Astarti şi lui Astarot şi dumne- 
zeilor neamurilor celor de prin pre- 
jurul lor, şi i-au dat pre ei Domnul 
în mâinile lui Eglom împăratul lui 
Moav, şi i-a stăpânit pre ei opt- 
sprezece ani. 

33, Fac. 50, 25. 34. Eşitc 13, 19; Fâc. 
33, 19. 



JUDECĂTORII 



CAP. 1. 

Seminţia lui Iuda povăţuind la răs- 
torn în locui lui Isus Navi. 

Si a fost după moartea lui Isus 
} au întrebat fiii lui Israil pre Dom- 
nul, zicând: cîne se va suî cu noi 
asupra Hananeilor, şi va fi povă- 
ţuitor oştirii, ca să deâ răsboiu îm- 
proliva lor? 

2. Şi au zis Domnul: Iuda se va 
suî, iată am dat pământul în mâna lui. 

3. Şi a zis Iuda către Simeon fra- 
tele său: sue-te cu mine în moşia 
mea, şi vom da răsboiu asupra Ha- 
naneilor şi voiu merge şi eu cu tine 
în moşia ta, şi a mers cu el Si- 
meon. 

4. Şi s'a suit Iuda, şi au dat Dom- 
nul pre Hananeu şi pre Ferezeu în 
mâinile lor, şi au bătut dintre ei în 
vezec zece mii de bărbaţi. 

5. Şi au aflat pre Adonivezec în 
Vezec, şi au dat răsboiu asupra lui, 
şi au bătut pre Hananeu şi pre Fe- 
rezeu. 

6. Şi a fugit Adonivezec, şi au a- 
îergaf după el şi i-au prins şi i-au 
tăiat degetele mâinilor lui şi dege- 
tele picioarelor lui. 

7. Şi a zis Adonivezec: şaptezeci 
de împăraţi cu vârfurile mâinilor 
lor şi cu vârfurile picioarelor lor 
iăete adunau sîărâmiturile supt masa 
mea, deci precum am făcut .eu, aşâ 

1. 1. Num. 27, 21. 7. Isaia 33, 1. 



mi-au răsplătit mie Dumnezeu, ţi 
l-au adus pre el în Ierusalim şi a 
murit acolo. 

8. Gă făcuse fiii lui Iuda răsboiu 
asupra Ierusalimului, şi l-au luat şi 
l-au bătut cu ascujitul săbiei, şi ce- 
tatea o au ars cu foc. 

9. Şi după aceasta s'au pogorîf 
fiii lui luda să facă răsboiu asupra 
Hananeului, care lăcuiâ muntele şi 
partea de către răsărit şi cea de 
către câmpie. 

10. Şi a mers luda asupra Hana- 
neului, care lăcuiâ în Hevron şi a 
ieşit Hevron împrotivă; iaT numele 
Hevronului mai înainte era Cariofar 
Vocseîer, şi au bătut pre Sesi şi pre 
Ahiman şi pre Tolmî rămăşiţele lui 
Enac. 

11. Şi s'au suit de acolo asupra 
celor ce lăcuiau în Davir; iar nu- 
mele Davirului mai înfâiu era Kariai- 
sefer, cetatea cărturarilor. 

12. Că a fost zis Halev : cine va 
bate cetatea cărturarilor şi o va lua, 
voiu da lui femeie pre Asha fata mea. 

13. Şi o a luat Gotoniil feciorul 
cel mai tânăr al lui Kenez fratele 
lui Halev, şi Halev i-a dat Iui femeie 
pre Asha fata sa. 

14. Şi a fost când mergeâ ea, o 
a îndemnat Gotoniil să ceară dela 
tatăl său ţarină, şi cârtea ea şezând 
pre asin t şi strigă de pre asin: în 

10. Is. Nav. 15, 14. 12. Is. Navi 15, 16. 
14. Is. Navi 15, 18. 



310 



JUDECĂTORII 1 



pământul răsăritului m'ai dat pre 
mine, şi a zis Halev: ce-ţi este ţie? 

15. Iar Asha a zis lui: dă-mi dar 
binecuvântare, că în pământul ră- 
săritului m'ai dat pre mine, şi mă 
rog să-mi dai mie şi izvoarele ape- 
lor, şi i-a dat ei Halev după inima 
ei izvoaiele apelor cele de sus şi 
cele de jos. 

16. Şi fiii lui lolor Kirieul socrul 
lui Moisî s'au suit din cetatea Fini- 
chilor cu fiii lui Iuda, la pustia cea 
despre răsăritul lui Iuda, care este 
spre miazăzi de Arad, şi au [mers 
şi au lăcuit cu poporul. 

17. Şi a mers luda cu Simeon 
fratele său, şi au bătut pre Hana- 
neul cel ce lăcuiâ în Sefet, şi au ho- 
tărît-o pre ea pierzării şi o au pier- 
dut pre ea, şi au chemat numele ce- 
tăţii: pierdere. 

18. Şi a moştenit Iuda Gaza cu 
hotarele ei, Ascalonul cu hotarele 
lui şi Azotul cu împrejurimile lui. 

19. Şi eră Domnul cu Iuda, şi a 
moştenit muntele, că n'a putut să 
piarză pre cei ce lăcuiau valea, că 
Rihav osebiâ între ei, şi care fere- 
cate erau la eî. 

20. Şi a dat lui Halev Hevronul, 
precum a zis Moisl, şi a moştenit 
de acolo trei cetăţi ale fiilor lui E- 
nac, şi a omorîf acolo pre cei trei 
feciori ai lui Enac. 

21. Şi pre levuseul, care lăcuiâ în 
Ierusalim, nu l-au scos fiii lui Ve- 
niamin, şi a lăcuit levuseul împre- 
ună cu fiii lui Veniamin în Ierusa- 
lim până în ziua aceasta. 

22. Şi s'au suit şi fiii lui losif în 
Vetil şi Domnul au fost cu ei. 

23. Şi au încunjurat şi au surpat 
Vetilul, iar numele cetăţii mai îna- 
inte erâ Luza. u , 

24. Şi strejile văzând pre un om 

15. 4. 11. 16. Num. 24, 21 şi 10, 29. 
19. Is. Navi 17, 16. 20. Nunw 14, 24. 
11. Is. Navi 14, 13 şi 15, 14. 
23. Fac. 28, 19. * 



ieşind din cetate, l-au prins şi au 
zis către el: arată-ne nouă pre unde 
să intrăm în cetate şi vom face cu 
tine milă. 

25. Şi te-a arătat lor pe unde să 
intre în cetate, şi au bătut cetatea 
cu ascuţitul săbiei; iar pre omul a- 
cela şi pre rudeniile lui i-au slobozit. 

26. Şi a mers omul acela în pă- 
mântul Hetin şi a zidit acolo cetate, 
şi a chemat numele ei Luza, acesta 
este numele ei până în ziua aceasta. 

27. Şi Manasî n'a pierdut Vetsa- 
nul, care este cetatea Schitilor, nici 
pre fetele ei, nici cele de prin pre- 
jurul ei, nici pre Ectanacu, nici pre 
fetele ei. 

28. Nici pre cei ce Iăcuesc în Dora, 
nici pre fetele ei, nici pre cei ce Iă- 
cuesc în Valaca, nici cele de prin 
prejurul ei, nici pre fetele ei. 

29. Nici pre cei ce Iăcuesc în Ma- 
ghedon, nici cele de prin prejurul ei, 
nici pre fetele ei, nici pre cei ce lă- 
cuiau în Evlaama, nici cele de prin 
prejurul ei, nici pre fetele ei, şi a 
început Hananeul a lăcui în pămân- 
tul acesta. 

30. Şi a fost dupăce s' a întării 
Israil şi a supus pre Hananeu la 
bir, nu 1-a pierdut pre el de tot. 

31. Nici Efraim n'a pierdut pre 
Hananeul, care lăcuiâ în Gazer, şi 
a lăcuit Hananeul în mijlocul lui în % 
Gazer, şi a fost birnicul lui. 

32. Nici Zavulon n'a pierdut pre 
cei ce lăcuiau în Kedron, nici pre 
cei ce lăcuiau în Naalol, şt a lăcuit 
HananeiPîn mijlocul lui, şi a fosf 
birnicul lui. 

' 33. Nici Asir n'a pierdut pre cei 
ce lăcuiau în Acho, şi s'au făcut lui 
birnici, A nici pre cei ce lăcuiau în Dor, 
nici py cei ce lăcuiau în Sidon, nici 
pre cei ce lăcuiau în Dalaf, nici pre 
cei din Ashaziv şi din Elva şi din 
Afecvşi din Roov. 

26. Is. Navi 16, 2. 27. Is. Navî 17, 12^ 
29. Is. Navi 16, 10. 



JUDECĂTORII 1—2 



311 



34. Şi a lăcuit Asir în mijlocul 
Hananeului, care lăcuiâ pre pămân- 
tul acela, că n'a putut să-i piarză 
pre ei. 

35. Şi nici Neftali n'a pierdui pre 
cei ce lăcuiau în Vefsamis şi pre cei 
ce lăcuiau în Veianah, şi a lăcuil 
Neftali în mijlocul Hananeului, care 
lăcuiâ în pământul acela; iar cei ce 
lăcuiau în Vetsamos şi în Velenet, 
s'au făcut lui birnici. 

36. Şi a necăjit Amoreul pre fiii 
lui Dan în munle, că nu i-au lăsat 
pre ei să pogoare la vale. 

37. Şi a început Amoreul a lăcuî 
în muntele Mirsînon, unde sunt urşi 
şi vulpi, în Mirsinon şi în Talavin, 
şi s'a îngreoiat mâna casii lui Iosiî 
asupra Amoreului, şi s'a făcut lui 
birnic. 

38. Şi hotarul Amoreului a fost 
cum te sui spre Âcrivin, dela pia- 
tră şi în sus. 

CAP. 2. 

Trândăvia Israiliţilor, lepădarea de 
Dumnezeu, pedeapsa şi iertarea lor, 

Şi s'a suit îngerul Domnului din 
Galgala la locul plângerii şi la 
Vetil şi la casa lui Israil, şi a zis 
către ei: acestea zice Domnul: v'am 
scos pre voi din Eghipet, şi v'am 
băgat în pământul, care m'am ju- 
rat părinţilor voştri, să-1 dau vouă, 
şi am zis: nu voiu strica legătura 
mea, care am făcut cu voi până în 
veci. 

2. Dar şi voi să nu faceji legă- 
tură cu cei ce şed pre pământul a- 
cesta, nici dumnezeilor lor să nu 
vă închinaji, ci cele cioplite ale lor 
să le stricaţi, jertfelnicile lor să le 
surpaji, şi n'aţi ascultat glasul meu, 
căci aji făcut acestea. 

3. Şi eu am zis: nu voiu adaoge 

2. 1- Fac. 17, 7. 2. Eşire 23, 32; Numere 
33, 52i R 2 Lege 7, 5, 12, 3; 20, 16. 
3. Num, 33, 55; Is. Nav. 23, 13. 



a mufâ lăcaşul poporului, care am 
zis să-1 scot afară; nu voiu goni 
pre el dela faţa voastră, ca să vă 
fie vouă de necaz, şi dumnezeii lor 
să vă fie de sminteală. 

4. Şi a fost dupăce au grăit înge- 
rul Domnului cuvintele acestea că- 
tre toţi fiii lui Israil, şi a ridicat po- 
porul glasul său, şi a plâns. 

5. Pentru aceea a numit numele 
locului aceluia plângeri, şi au jert- 
fit acolo Domnului. 

6. Şi a slobozit Isus poporul, şi 
s'au dus fiii lui Israil fiecare la mo- 
ştenirea sa, ca să moştenească pă- 
mântul. 

I. Şi a slujit poporul Domnului 
în toate zilele lui Isus şi în toate 
zilele bătrânilor, carii lungă vreme 
au trăit după Isus, şi au fost cu- 
noscut toate lucrurile cele mari ale 
Domnului, care le-au fost făcut cu 
Israil. 

8. Şi a murit Isus fiul lui Navi 
robul Domnului de o sută şi zece ani. 

9. Şi l-au îngropat în hotarul mo- 
ştenirii sale în Tamna-Sar& în mun- 
tele Eîraim de către miazănoapte a 
muntelui Gaaz. 

10. Şi tot neamul acela s'au a- 
daos la părinţii lor; şi s'a sculat alt 
neam după ei, care n'a cunoscut 
pre Domnul şi lucrurile, care le-au 
făcut Domnul cu Israil. 

II. Şi au făcut fiii lui Israil rău 
înaintea Domnului, şt au slujit Va- 
alimilor. 

12. Şi au părăsit pre Domnul Dum- 
nezeul părinţilor săi, cel ce i-au scos 
pre ei din pământul Eghipetului, şi 
au mers după dumnezei streini ai 
neamurilor celor dimprejurul lor, şi 
s'au închinat lor, şi au mânieat pre 
Domnul. 

13. Şi l-au părăsit, şi au slujit lui 
Vaal şi Astartelor. 

6. Isus Navi 24, 28-32. 7. Is Navi 24, 31. 
8. Is. Navî 24, 29. 9. Is Navi 24 30. 
10. Is. Navi 24, 31. Vi. 3, Imp. 11, 5. 



312 



JUDECĂTORII 2-3 



14. Şi s'au mânial cu iuţime Dom- 
nul asupra lui Israil, şi i-au dai pre 
ei în mâna prădătorilor, carii i-au 
prins pre ei, şi i-au vândut vrăjma- 
şilor lor prin prejur, şi n'au putui 
stâ împrotiva vrăjmaşilor săi întru 
toate în care mergeau. 

15. Ci ori unde au vrut să meargă, 
mâna Domnului erâ preste ei spre 
rău precum au grăit Domnul, şi pre- 
cum s'au jurat lor Domnul, şi i-au 
necăjit pre ei foarte. 

16. Şi au ridicat Domnul judecă- 
tori, şi i-au mântuit pre ei Domnul 
din mâna celor ce-i prădau pre ei. 

17. Şi nici de judecătorii lor n'au 
ascultat, ci au curvit după alţi dum- 
nezei şi s'au închinat lor, şi au mâ- 
niat pre Domnul, şi s'au abătut cu- 
rând din calea, pre care au umblat 
părinţii lor ascultând poruncile Dom- 
nului; iar ei n'au făcut aşâ. 

18. Şi când le-au ridicat lor Dom- 
nul judecători, erâ Domnul cu jude- 
cătorul, şi-i mântuiâ pre ei din mâna 
vrăjmaşilor lor în toate zilele ju- 
decătorului, că i se făceâ milă Dom- 
nului de suspinul lor cei de către 
fata celor ce-i încunjurau şi îi ne- 
căjeau pre ei. 

19. Şi a fost dupăce murea jude- 
cătorul, se întorceau, şi cu mull fă- 
ceau mai mari rele decât părinţii lor, 
mergând după dumnezei streini, slu- 
jindu-le lor şi închinându-se lor, 
n'au părăsit izvodirile lor şi căile 
lor cele rele. 

20. Şi s'au mâniat cu iuţime Dom- 
nul asupra lui Israil, şi au zis: pen- 
trucă a părăsit neamul acesta le- 
gătura mea, care o am poruncit pă- 
rinţilor lor, şi n'a ascultat de gla- 
sul meu. 

21. Şi eu nu voiu mai adauge a 
pierde om dela fata lor dintre nea- 



14. Ps. 43, 13. 15. Lev. 26, 25; H 2 Lege 
28, 25. 19. 3, 12. 21. Is. Navi 23, 13. a 



muri, care ie-a lăsat Isus fiul lui 
Navî. 

22. Şi It-au lăsat ca să ispitească 
cu ele pre Israil, oare păzi-vor ca- 
lea Domnului, ca să umble pre ea r 
precum au păzit părinţii lor, sau nu ? 

23. Şi au lăsat Domnul neamurile 
acestea/ şi nu le-au pierdut pre ele 
curând, nici le-au dat pre ele în mâna 
lui Isus. 

CAP. 3. 

Gotoniel, Aod şi Samegar. ".. 

Si pre neamurile acestea le-au lăsat 
j Domnul, ca să ispitească cu dân- 
sele pre Israil şi pre toţi cei ce n'au 
cunoscut răsboaiele lui Hanaari. 

2. Şi ca să înveţe pre neamurile 
fiilor lui Israil răsboiu, pre cei ce 
n'au cunoscut cele mai înainte dk 
sine. 

3. Cinci stăpâniri ale celor streini 
de neam, şi pre tot Hananeul şi 
pre Sidoniul şi pre Eveul cel ce lă- 
cueşte Livanul, dela muntele lui Vaaî 
Ermon până la Lavoemat. 

4. Şi i-au lăsat, ca să ispitească 
cu ei pre Israil, să cunoască de vor 
ascultâ de poruncile Domnului, care 
le-au dat părinţilor lor prin mâna lui 
Moisî. 

5. Şi fiii lui Israil au lăcuit în mij- 
locul Hananeului şi al Hefeului şi 
al Amoreului şi al Ferezeului şi al 
Eveului şi al Ghergheseului şi aî 
Evuseului. 

6. Şi au luat de femei pre fetele 
lor, şi pre fetele lor le-au dat fecio- 
rilor lor, şi au slujit dumnezeilor lor. 

7. Si au făcut fiii lui Israil rău 

» 

înaintea Domnului, şi au uitat pre 
Domnul Dumnezeul lor, şi au slu- 
jit Vaalimiior şi desişurilor. 

8. Şi s'au mânieat cu iuţime Dom- 
nul pre Israil, şi i-au dat pre ei în 

* 

23. 3, 1-3. 
3. 3. Num. 13, 22; Iezecb. 47, 17. 
6. Esite 34, 16. 7. 3 Imp. 14, 15. 



JUDECĂTORII 3 



313 



mâinile lui Husarsatem împăratul 
Mesopotamiei Siriei, şi au slujii fiii 
lui Israil lui Husarsatem opt ani. 

9. Şi au strigat fiii lui Israil către 
Domnul; şi au ridicat Domnul mân- 
tuitor lui Israil, pre Gotoniil fecio- 
rul lui Kenez fratele lui Halev cel 
mai tânăr, şi i-au mântuit pre ei. 

10. Şi a fost presfe el Duhul Dom- 
nului, şi a judecat pre Israil, şi au 
ieşit la răsboiu împrotiva lui Hu- 
sarsatem, şi au dat Domnul în mâna 
Iui pre Husarsatem împăratul Siriei, 
şi s'a întărit mâna lui presfe Hu- 
sarsatem. 

11. Şi a fost pace în ţară patru- 
zeci de ani, şi a murit Gotoniil fe- 
ciorul lui Kenez. 

12. Şi au adaos fiii lui Israil a 
face rău înaintea Domnului, iar Dom- 
nul au întărit pre Eglom împăratul 
Jui Moav asupra lui Israil, penlrucă 
au făcut ei rău înaintea Domnului. 

13. Şi a adunat la sine pre loji 
fiii lui Ammon şi ai lui Amalic, şi 
au purces, şi au bălul pre Israil, şi 
a stăpânit cetatea Finichilor. 

14. Şi au slujit fiii lui Israil lui 
Eglom împăratul lui Moav optspre- 
zece ani. 

15. Şi au strigat fiii lui Israil că- 
tre Domnul, şi le-au ridicat Domnul 
lor mântuitor pre Aod fiul lui Ghira 
feciorul Iemeni, bărbat iscusit la a- 
mândouă mâinile, şi au trimis fiii 
lui Israil prin mâna lui daruri lui 
Eglom împăratul lui Moav. 

16. Şi ş'a făcut Aod cutii cu două 
ascuţituri, de o palmă lungimea lui, 
şi l-a încins supt haină la coapsa 
sa cea dreaptă. 

17. Şi mergând a adus darurile 
lui Eglom împăratul lui Moav; iar 
Eglom erâ om gras foarte. 

18. Şi după ce a sfârşit Aod a 
aduce darurile, a mânai afară pre 
cei ce au adus darurile. 

15. 20, 16. 



19. Şi întorcându-se din Galgaîa 
unde erau idolii, a zis Aod: cuvânt 
de faină am să spuiu ţie împărate» 
şi a zis Eglom către dânsul: taci, 
şi a scos afară dela sine pre toţi 
cei ce stau împrejurul lui. 

20. Şi a intrat Aod la dânsul, şi 
el şedeâ în foişorul cel de vară al 
său singur, şi a zis Aod: cuvântul 
lui Dumnezeu am să spuiu către 
tine împărate, iar Eglom s'a sculat 
de pre scaunul său, şi a stătut a- 
proape de dânsul. 

21. Şi îndată, cât s'a sculat îm- 
păratul, Aod întinzând mâna sa cea 
stângă, şi luând cuţitul dela coapsa 
sa cea dreaptă, l-a împlântat în pân- 
tecele lui Eglom. 

22. Aşâ de tare, cât şi mânerul 
a intrat după ascuţit, şi a astupat 
seul rana deasupra ascuţitului, că 
n'a scos cuţitul din pântecele lui. 

23. Şi a ieşit Aod în tindă prin- 
tre păzitori, şi a închis uşele foişo- 
rului după sine, şi le-a încuiat. 

24. Şi du pace a ieşit el, au in- 
trat slugile împăratului, şi au văzut 
uşile foişorului încuiefe, şi au zis: 
Nu cumva a ieşit pentru sine la 
scaun în foişorul cel de vară? 

25. Şi li s'au urît aşteptând atâta; 
şi văzând că nimeni nu deschide 
uşile foişorului, au luat cheia şi au 
deschis, şi iată domnul lor zăceâ 
pre pământ mort. 

26. Şi până să se dumirească ei, 
Aod a fugit fără ca cineva să prindă 
de veste; şi trecând pe lângă idoli» 
a scăpat în Sirota. 

27. Şi a fost când a venit Aod în 
pământul lui Israil, a trâmbiţat cu 
bucium în muntele lui Efraim, şi s'a 
pogorît împreună cu el fiii Iui Is- 
rail din munte, şi el înaintea lor. 

28. Şi a zis către ei: veniţi după 
mine, că.au dai Domnul Dumnezeu 
pre vrăjmaşii noştri pre Moav în 
mâna noastră, şi s'au pogorît după 



314 



JUDECĂTORII 3-4 



el, şi au cuprins vadurile Iordanu- 
lui, care (rec la Moav, şi n'a lăsat 
om să treacă. 

29. Şi au ucis din Moav în ziua 
aceea ca la vre-o zece mii de băr- 
baţi, toţi răsboinicii, carii erau în- 
tre el, şi pre toi bărbatul cu putere, 
şi n'a scăpat dintre ei om. 

30. Şi s'a supus Moav în ziua a- 
ceea supt mâna lui Israil, şi a iost 
pace în |ară optzeci de ani, şi a ju- 
decat Aod pre Israil până când a 
murit. 

31. Şi după el s'a sculat Same- 
gar fiul lui Anat şi a ucis pre cei 
de alt neam ca la vr'o şase sute de 
bărbaji cu un otig dela plug, şi a 
mântuit şi el pre Israil. 

CAP. 4. 

Devora, Varac şi Iail. 

Si dupăce a murit Aod, au adaos 
ţ fiii lui Israil a lace rău înaintea 
Domnului. 

2. Şi i-au dat pre ei Domnul în 
mâna lui Iavin împăratul Hanaanu- 
lui, care a împărăţii în Asor; şi mai 
marele oştirii lui erâ Sisara, şi a- 
cela lăcuiâ în Arisoful neamurilor. 

3. Şi au strigat fiii lui Israil câ- 
Ire Domnul, că nouă sute de care 
ferecate aveâ el, şi în douăzeci de 
ani foarte tare a fost asuprit pre fiii 
lui Israil. 

4. Şi Devora proorocea, femeiea lui 
Laiidof, ea judecă pre Israil în vre- 
mea aceea. 

5. Şi ea şedeâ supt îinicul Devora 
între Rama şi între Vetil în muntele 
lui Efraim, şi veneau la ea fiii lui 
Israil să se judece. 

6. Şi a trimis Devora şi a che- 
mat pre Varac fiul lui Avineem din 
Kadisul lui Neffall, şi a zis către el: 
au n'au poruncit ţie Domnul Dum- 



31. 5, 6; 10, 11. 
-4. 2. 1 Imp. 12, 9. 6. Evrei 11, 32. 



nezeul lui Israil, să mergi în mun- 
tele Tavorului şi să ei cu tine zece 
mii de bărbaţi din fiii lui Neffall şi 
din fiii lui Zavulon? 

7. Şi eu voiu aduce la tine, la pâ- 
rîul Chison, pre Sisara mai marele 
oştirii lui lavin, şi carele lui şi mul- 
ţimea lui, şi-1 voiu da pre el în mâ- 
na fa. 

8. Şi a zis Varac către ea: de vei 
venî tu împreună cu mine, voiu mer- 
ge; iar de nu vei venî tu cu mine, 
nici eu nu voiu merge, că nu ştiu 
ziua în care va îndreptă Domnul 
pre înger cu mine. 

9. Şi a zis către el Devora: voiu 
merge negreşit împreuuă cu tine; 
însă să ştii, că nu va îi biruinţa a 
ta, pe calea pe care tu mergi, că în 
mână de femeie va da Domnul pe 
Sisara, şi s'a sculat Devora şi a 
mers împreună cu Varac din Kadis. 

10. Şi a chemat Varac pre Zavu- 
lon şi pre Neîtalî la Kadis, şi s'au 
suit cu zece mii de bărbaţi, şi s'a 
suit şi Devora cu dânsul. 

11. Iar Haver Kineul s'a fost de- 
spărţit de ceilalţi Kinet fraţii săi fe- 
ciorii lui lovav rudenia lui Moisi, 
şi a fost întins cortul său până la 
stejarul de popaz, care este alătu- 
rea cu Chedes. 

12. Şi s'a spus lui Sisara, că s'a 
suit Varac fiul iui Avineem în mun- 
tele Tavorului. 

13. Şi a chemat Sisara toate ca- 
rele sale nouă sute de care ferecate, 
şi fot poporul cel cu sine, dela A- 
risotul neamurilor în valea Chiso- 
nului. 

14. Şi a zis Devora către Varac: 
scoală-te, că aceasta este ziua în 
care au dat Domnul pe Sisara în 
mâna ta, că Domnul va merge în- 
naintea fa; şi s'a pogorît Varac din 
muntele Tavorului şi cei zece mii 
de bărbaţi cu dânsul. 

11. Num. 10, 29. 



JUDECĂTORII 4-5 



315 



15. Şi au îngrozit Domnul pe Si- 
sara şi t° ate carele lui şi toată ta- 
băra lui, înaintea ascuţişului să- 
biei lui Varac, şi s'a pogorît Sisara 
din carul său şi a fugit cu picioa- 
rele sale. 

16. Şi Varac a alergat după ca- 
rele lut şi după tabăra lui până la 
Arisotul neamurilor, şi a căzut toată 
tabăra lui Sisara întru ascuţişul să- 
biei şi n'a rămas nici unul. 

17. Iar Sisara pedestru fugind s'a 
abătut în cortul lailei femeii lui lia- 
ver Kineului, că pace erâ între Ia- 
vin împăratul Asorului şi între casa 
lui Haver Kineului. 

18. Şi a ieşit lail înaintea lui Si- 
sara şi a zis lui: abate-te domnul 
meu, abale-te Ia mine, odihneşte-le, 
nu te teme, şi s'a abătut la dânsa 
în cort şi 1-a acoperit pe el cu o 
haină a ei. 

19. Şi a zis Sisara către ea: dă-mi 
putină apă să beau, că am însetat, 
şi a deschis un îoale cu lapte şi i-a 
dat de a băut, şi i-a acoperit faţa lui. 

20. Şi a zis Sisara către ea: stăi 
în uşa cortului, şi de va venî cinevă 
la tine şi te va întreba şi va zice: 
esfe vre-un om aici? Vei zice: nu 
este. 

21. Şi a luat lail femeia lui Ha- 
ver ţăruşul cortului, şi a luat şi ma- 
iul în mâna sa şi a intrat la el în- 
cet şi i-a pus ţăruşul pe tâmpla 
capului, şi lovindu-I cu maiul 1-a pă- 
truns prin creiri până în pământ; 
iar el s'a scuturat, şi i-a ieşit sufle- 
tul şi a murit. 

22. Şi iată Varac urmăreâ pe Si- 
sara, şi a ieşit lail înaintea lui şi a 
zis către el : vino, şi-ti voiu arătâ 
pre bărbatul pre care-1 cauji tu, şi a 
intrat la dânsa, şi iată Sisara zăceâ 
mort şi ţăruşul în tâmpla lui. 

23. Şi au smerit Dumnezeu pre la- 



vin împăratul Hanaanului în ziua a- 
ceea înaintea fiilor lui Israil. 

24. Şi a mers mâna fiilor lui Is- 
rail înaintând şi tot mai mult întă- 
rindu-se asupra lui Iavin împăratul 
Hanaanului, până ce 1-a pierdut. 

CAP. 5. 

Cântarea Devorei şi a lui Varac. 

8i au cântat Devora şi Varac fiul lui 
j Avineem în ziua aceea, zicând: 

2. Făcutu-s'a descoperire în Israil, 
când şi-a adus poporul bunăvoia 
sa: binecuvântaţi pre Domnul. 

3. Auziji împăraţi, şi luafl aminte 
domni, eu Domnului voiu cântă, şi 
voiu cântâ Dumnezeului lui Israil. 

4. Doamne! Când ai ieşit tu din 
Seir şi când ai trecut prin câmpul 
Edomului, pământul s'a cutremurat 
şi cerul s'a turburat şi norii au pi- 
cat apă. 

5. Munţii s'au clătit de fa(a Dom- 
nului Eîoî; însuşi Sinai de faţa Dom- 
nului Dumnezeului lui Israil. 

6. In zilele lui Samegar fiul lui A- 
nat, în zilele îailei închise erau că- 
ile, şi cei ce umblau pre căi, au mers 
pre căi strâmbe. 

7. Incetat-au cei puternici în Is- 
rail, încetat-au, până când s'a scu- 
lat Devora, până când s'a sculat 
maică în Israil. 

8. A ales el dumnezei noi, atunci 
răsboiul erâ la porţi; văzut-au pa- 
văză, şi sulijă în cei patruzeci de 
mii ai lui Israil? 

9. Inima mea la cele rânduite iui 
Israil; puternicii poporului binecu- 
vântaţi pre Domnul. 

10. Cei ce încălecaţi pre asini ne- 
tezi la amiază, cei ce şedeţi la ju- 
decată şi cei ce umblaji în calea 
sfetnicilor, grăiţi. 

11. Ridicâ-vor glasurile lor cei ce 



15. Psalm. 82, 10. 



5. 3. Esite 15, 1. 4. Ps. 67, 8, 9. 5. Eşire 
19, 18. 'S. 1 Imp. 13, 19, 22. 10. 10 4. 



316 



JUDECĂTORII 5 



I 



cântă cu unelte în mijlocul celor ce 
se veselesc; acolo vor da dreptăţile. 
Doamne I Dreptăţi întăreşte întru Is- 
raiî, atunci s'a pogorît în cetăţile 
sale poporul Domnului. 

12. Scoală-te, scoală-te Devora; 
scoală-te, scoală-te, grăeşte cântare; 
scoală-te Varac, întăreşte Devoro 
pre Varac, şi robeşte robimea ta, 
iiul lui Âvineem. 

13. Atunci s'a mărit tăriea lui; 
Doamnei Smereşte supt picioarele 
mele pre cei mai tari decât mine. 

14. Poporul lui Efrairn i-a des- 
rădăcinat pre ei în .vale, şi fratele 
tău Veniamin întru popoarele sale, 
dela mine Mahir s'a pogorît cer- 
când, şi dela Zavulon bărbaţi pu- 
ternici în toiagul povestirei cărtu- 
rarului. 

15. Şi povăţuitorii lui Isahar cu 
Devora şi cu Varac, aşa Varac în 
vale a trimis pedestrii săi în partea 
lui Ruvim, mari sunt cercetările i- 
nimii. 

16. Pentruce şezi între Mosîadimi? 
Ca să auzi şuerăfurile celor ce se 
scoală ca să vie la ale lui Ruvim? 
Mari sunt cercetările inimii. 

17. Galaad dincolo de Iordan a 
întins corturile, şi Dan pentruce s'a 
îndeletnicit la luntri? Asir a şezut 
la marginea mării, şi la ieşirile ei 
a întins corturi. 

18. Zavulon, care ş'a aruncat su- 
fletul său la moarte, şi Neflall la în- 
nălţimile ţarinii. 

19. Venit-au la el împăraţi, şi s'au 
rânduit la bătaie, atunci au dat răs- 
boiu împăraţii Hanaanuluiîn Tanaah. 
la apa Maghedo, şi mulţimea ar- 
gintului nu au luat. 

20. Din cer s'au oştit stelele, din 
rândul lor s'au oştit cu Sisara. 

21. Pâraele Chisonului au lepădat 
afară stârvurile lor; pâraele Cadimi- 

20. Îs. Navi J0, 11; 1 Imp. 7, 10. 

21. 3 Imp. 18, 40. * 



nului, pâraele Chisonului, călca'Uva 
pre el de tot sufletul meu cel tare. 

22. Atunci s'au rupt unghiile ca- 
ilor fugând degrab cei tari ai lor. 

23. Blestemaţi pre Miroz zice în- 
gerul Domnului, cu blestem să ble- 
stemaţi pre cei ce iăcuesc înir'în- 
sul, că n'au venit spre ajutor Dom- 
nului, ajutorul vostru Domnul întru 
ostaşi puternic. 

24. Binecuvântată să fie între fe- 
mei lail femeia lui Haver Kineul, 
dintru femeile din cort să fie bi- 
necuvântată. 

25. Apă a cerut dela ea, şi lapte 
i-a dat lui, în blid domnesc i-a a- 
dus unt. 

26. Mâna sa cea stângă la ţăruş 
o a întins, şi dreapta sa la maiul 
cel de bătut, cu maiul a lovit pre 
Sisara, a sfredelit capul lui, a gă- 
urit tâmpla lui. 

27. La picioarele ei prăvăliridu-se 
a căzut, şi a adormit la genunchele 
ei, lângă care s'a plecat, în ce chip 
s'a închis acolo a căzut ticăloşeşte. 

28. Pre fereastră s'a uitat femeia 
lui Sisara, şi a strigat: pentruce a 
întârziat carul lui a venî? Pentruce 
au zăbovit mersul carelor lui. 

29. Jupânesele cele înţelepte ale 
ei au răspuns către ea, şi ea iarăşi 
întorceâ cuvintele sale în sine. 

30. Au doar nu-1 vor află pre el 
împărţind prăzi? O fată sau două 
feţe fiecărui bărbat, prăzile văpse- 
lelor sunt ale lui Sisara, prăzile văp- 
selelor a împiestririi, văpseală a îm- 
pestritoriîor, aceste prăzi sunt îm- 
prejurul grumazului lui. 

31. Aşâ să piară toţi vrăjmaşii tăi 
Doamne; iar cei ce te iubesc pre 
tine să fie ca răsăritul soarelui în- 
tru puterea sa. 

32. Şi a fost pace în ţară patru- 
zeci de ani. 



317 



CAP- .6. 

Ghedeon. 

Qi au făcut iiii lui Israil rău înain- 
Qtea Domnului, şi l-au dai pTe ei 
Domnul în mâna lui Madiam şapie 
ani. 

2. Si s'a întărit mâna lui Madiam 
presfe Israil, şi ş'au făcut fiii lui Is- 
rail dc faţa lui Madiam ascunzători 
si peşteri în munţi şi în locuri tari. 

3. Şi a fost dupăce semănau fiii 
lui israil, sc suiâ Madiam şi Âma- 
lic şt alţii dela răsărit. 

4. Şi tăbărau la ei şi stricau rodu- 
rile lor până la intrarea în Gaza, şi 
nimic nu lăsau în pământul lui Israil 
cu ce să-şi poată ţineâ vieaţa omul 
sau oaia sau boul sau asinul. 

5. Că şi ei şi dobitoacele lor ve- 
neau, ducând cu sine corturile sale, 
ca lăcustele de mulţi veneau şi ei 
şi cămilele lor fără de număr şi mer- 
geau în pământul lui Israil, ca să-1 
strice. 

6. Şi a sărăcit Israil foarte de faţa 
lui Madiam. 

7. Şi au strigat fiii lui Israil că- 
tre Domnul, şi a fost când au stri- 
gat fiii lui Israil către Domnul pen- 
tru Madiam. 

8. Au trimis Domnul un bărbat 
proroc către fiii lui Israil şi a zis 
lor: acestea zice Domnul Dumne- 
zeul lui Israil: eu sunt cel ce v'am 
suit pre voi din pământul Eghipe- 
tului şi v'am scos din casa robiei 
voastre. 

9. şi v'am izbăvit pre voi din mâna 
Eghipelului şi din mâna tuturor ce- 
lor ce vă necăjeau pre voi, şi i-am 
gonit pre ei dela faţa voastră, şi v'am 
dai vouă pământul lor. 

10. Şi am zis vouă: eu sunt Dom- 
nul Dumnezeul vostru, nu vă temeţi 
de dumnezeii Amoreilor într'al că- 

©. W. 4 Imp. 17, 38 



rora pământ lăcuiţi voi, şi n'aţi a- 
sculfal glasul meu. 

11. Şi a venit îngerul Domnului 
şi a şezut supt un stejar, care era 
în Efrata în pământul lui loas ta- 
tăl lui Esdri, şi Ohedeon feciorul lui 
îmblăteâ grâu în arie şi se grăbea 
să fugă dela faţa lui Madiam. 

12. Şi s'a arătat lui îngerul Dom- 
nului, şt a zis către el: Domnui este 
cu line, cel tare cu puterea. 

13. Şi a zis către el Ghedeon: cu 
mine Domnul meu? Dacă este Dom- 
nul cu noi, penlruce ne-au aflat pTe 
noi toate relele acestea? Şi unde 
sunt toate minunile lui, care ne-au 
spus nouă părinţii noştrii, zicând : 
din Eghipet ne-au scos pre noi Dom- 
nul şi acum ne-au lepădat pre noi 
Domnul şi ne-au dat în mâna lui 
Madiam. 

14. Şi s'a întors spre el îngerul 
Domnului şi a zis: mergi cu pute- 
rea ta aceasta şi vei mântuî pre Is- 
rail din mâna lui Madiam. Iată eu 
le-am trimis pre line. 

15. Şi a zis Ghedeon către el: pe 
mine Doamne, cum voiu mântuî pe 
Israil? Iată miea mea este mai slabă 
întru Manasî şi eu sunt cel mai mic 
în casa tatălui meu. 

16. Şi au zis către el Domnul: Eu 
voiu fi cu tine, şi vei bale pe Ma- 
diam, ca pre un om. 

17. Şi a zis către el Ghedeon: de 
am aflat milă înaintea ta şi vei face 
mie astăzi toate câte ai grăit cu mine, 

18. Să nu te duci de aici, până 
ce mă voiu întoarce la line şi voiu 
aduce jertfa mea şi o voiu jertfi în- 
naintea ta. Şi a zis : eu suni, voiu 
şedea până te vei întoarce lu. 

19. Şi s'a dus Ghedeon şi a fieri 
un ied din capre, şi dintr'un if de 
făină a îăcut azime, şi cărnurile le-a 
pus în coşniţă, tar zeama o a tur- 

13. Ps, 43, 2. 



JUDECĂTORII 6 



nai în oală şi le-a adus Ia el supt | 
stejar şi s'a închinat lui. 

20. Şi a zis către el îngerul Dom- 
nului: ia cărnurile şi azimele şi le 
pune pre piatra aceea, şi zeama o 
toarnă deasupra, şi a făcut aşâ. 

21. Şi a întins îngerul Domnului 
vârful toiagului, care erâ în mâna 
lui şi a atins cărnurile şi azimele, 
şi s'a a|âţat ioc din piatră şi a mi- 
stuit cărnurile şi azimele, şi îngerul 
Domnului s'a dus dela ochii lui. 

22. Şi văzând Ghedeon, că înge- 
rul Domnului a fost acela, a zis Ghe- 
deon: vai mie Doamnei Doamne al 
meu, că am văzut pe îngerul Dom- 
nului faţă ta faţă. 

23. Şi au zis Domnul către el: pace 
ţie, nu te teme, nu vei muri. 

24. Şi a zidit acolo Ghedeon al- 
tar Domnului şi 1-a numit pacea Dom- 
nului, şi este el până în ziua acea- 
sta, în Efrata Aviezerului. 

25. Şi în noaptea aceea i-au zis lui 
Domnul: ia viţelul cel gras al tată- 
lui tău şi alt taur de şapte ani, şi 
strică jertfelnicul lui Vaal, care este 
al tatălui tău şi tae desişul cel de 
lângă el. 

26. Şi să zideşti altar Domnului 
Dumnezeului tău celui ce ţi s'au a- 
rătat ţie pre vârful muntelui Maos, 
pre care mai înainte ai pus jertfa, şi 
să iei taurul cel de al doilea şi să-1 
aduci ardere de tot cu lemnele de- 
sişului, care le vei tăiâ. 

27. Şi a luat Ghedeon zece băr- 
baţi din slugile sale şi a făcut pre- 
cum au zis către el Domnul, şi s'a 
temut de casa tatălui său şi de băr- 
baţii cetăţii a face ziua, şi a făcui 
noaptea. 

28. Şi au mânecat bărbaţii cetăţii 
a doua zi, şi iată erâ stricat jertfel- 
nicul lui Vaal, şi desişul de lângă 
el tăiat, şi au văzut taurul cel gras 



măm mâmz de tot pe jertfelnicul cel 
zidii. 

29. Şi fiecare a zis către ap#oa»- 
pele său: cine a făcut lucrul acesta? 
Şi au cercat şi au cercetat şi au zis : 
Ghedeon fiul lui Ioas a făcut lu- 
crul acesta. 

30. Şi au zis bărbaţii cetăţii că- 
tre Ioas: scoate afară pre feciorul 
tău, să moară, pentrucă a stricat 
jertfelnicul lui Vaal şi pentrucă a 
tăiat desişul cel de lângă el. 

31. Şi a zis Ioas către oamenii 
cel ce se sculase asupra lui; au 
doar voi veţi să izbândiţi acum pen- 
tru Vaal? Au voi veţi mântui pre el? 
Cel ce se va prici pentru el, să moa- 
ră până dimineaţă, de este el Dum- 
nezeu, îşi va izbândi el, căci i-a 
stricat jertfelnicul lui. 

32. Şi l-a numit pre el în ziua aceea 
Ierovaal, zicând: izbânda lui Vaal, 
pentrucă i-a stricat jertfelnicul lui. 

33. Şi tot Madiamul şi Amalicul 
şi fiii răsăritului s'au adunat într'un 
loc, şi trecând au tăbărîf în valea 
lui îezrael. 

34. Iar Duhul lui Dumnezeu a în- 
tărit pre Ghedeon, şi trâmbiţând cu 
cornul a chemat Aviezerul să vie 
după el. 

35. Şi a trimis vestitori lâ fot Mâ- 
naşi, şi a strigat şi el după dânşii, 
şi vestitori a trimis la Asir şi la Za- 
vulon şi la Neftalî, şi s'au suit în- 
tru întâmpinarea lui. 

36. Şi a zis Ghedeon către Dum- 
nezeu: de vei mântui prin mâna mea 
pre Israil, precum ai zis, 

37. iată eu puiu un val de lână 
pre arie, şi de va fi roua numai pre 
lână, iar preste tot pământul uscă- 
ciune, voiu cunoaşte, că prin mâna 
mea vei mântui pre Israil, precum 
ai grăit. 

38. Şi a făcut aşâ, şi a mânecat 
Ghedeon de dimineaţă, şi a stors 



22. Fac. 16, 13. 



34. 11, 29. 



JUDECĂTORII 6 7 



lâna, Şi a curs roua din Iână un 
blid plin de apă. 

39. Şi a zîs Ghedeon către Dum- 
nezeu: să nu se aprinză mâniea ta 
asupra mea de voiu grăi încă o- 
dată, şi încii odată voiu ispiti cu 
iâna, şi să fie uscăciune numai pre 
lână singură; iar preste iol pămân- 
tul. să fie rouă. 

40. Şi au făcut Dumnezeu aşâ în 
noaptea aceea, şi a fost uscăciune 
numai pre lână singură; iar preste 
{61 pământul a fost rouă. 

GAP. 7- 

Ghedeon Hrueşte pre Madianiţi, 

Si a mânecat lerovaal, acesta este 
Ohedeon, şi tot poporul cel ce erâ 
cu eî, şi au tăbărît la izvorul Ara- 
dului; iar tabăra lui Madiam şi a 
lui Am alic erâ spre miazănoapte 
supt dealul lui Mosc în valea dcla 
Gavat-amore. 

2. Şi au zis Domnul către Ghe- 
deom*mult popor este cu tine, pen- 
tru aceea nu voiu da pre Madiam 
în mâna lor, ca să nu se laude Is- 
rail, zicând: pre mine mâna mea 
m'a mântuit. 

3. Şi au zis Domnul către el: gră- 
eşte ca să auză tot poporul, şi zi: 
cel sperios şi cel fricos să se în- 
toarcă înapoi, şi a purces din mun- 
tele Galaad, şi s'au întors din po- 
por douăzeci şi două de mii, şi au 
rămas zece mii. 

4. Şi au zis Domnul către Ghe- 
deon: încă tot este mult popor, du-i 
pre ei la apă, şi acolo voiu osebl 
pre ei {ie, şi pre care voiu zice ţie, 
acela va merge cu tine, şi pre tot 
care voiu zice să nu meargă cu tine, 
acela să nu meargă cu tine. 

5. Şi a adus pre popor la apă, şi 



39. Fac. 18, 32. 
7. 2. a 2 Lege 20, 3, 8; 1 Macab. 3, 56. 
5. Ps. 109, 7. 



au zis Domnul către Ghedeon: pre 
tot cel ce va limpi cu limba sa apă, 
cum limpeşte câinele, să-1 pui de- 
osebii şi pre tot cel ce va îngenun- 
chiâ pre uenunchele sale să beâ, 
să-l pui deosebi. 

6. Şi au fost numărul celor ce au 
limpit cu mâna lor la gură trei sute 
de bărbafi; iar tot poporul celalt a 
îngenunchiat pre genunchile sale să 
beâ apă. 

7. Şi au zis Domnul către Ghe- 
deon: cu acei trei sute de bărbaţi, 
carii au limpit, voiu mântui pre voi, 
şi voiu da pre Madiam în mâna 
ta; iar tot poporul celalt să mear- 
gă fiecare bărbat la casa sa. 

8. Şi a luat poporul demâncarea 
în mâna sa şi buciumile sale, şi 
pre toţi bărbaţii aceia ai lui îsrail 
i-a trimis pre fiecare la lăcaşul său; 
iar pre cei trei sute de bărbaţi i-a 
oprit, şl tabăra lui Madiam erâ a- 
colo de desupt în vale. 

9. Şi a fost în noaptea aceea, au 
zis Domnul către Ghedeon: scoală 
şi te pogoară curând de aici ia ta- 
bără, că o am dat în mâna fa. 

10. Iar de te temi a te pogor? tu 
singur, pogoară-te tu şi Fara bă* 
iatul tău la tabără. 

lî. Şi vei auzî ce vor grăi, şi după 
aceea se vor întări mâinile tale, şî 
te vei pogorî asupra laberii; şi s'a 
pogorît el şi Fara băiatul lui la mar- 
ginea faberii, unde strejuiau cinci- 
zeci de oştaşi întrarmaţi. 

12. Iar Madiam şi Amalie şi toţi 
fiii răsăritului, tăbărâse în vale ca 
lăcustele de mulţi, şi cămilele lor 
nenumărate, că erau multe ca nisi- 
pul de pre marginea mării. 

13. Şi dupăce a venit Ghedeon, 
iată un bărbat povesteâ aproapelui 
său visul, zicând: vis am visat, şi 
iată turţe de pâine de orz se pră- 
văleau spre tabăra lui Madiam, şi 
au venit până la corturi, şi le-au lo- 



320 



JUDECĂTORII 7— 8 



vil şi lc-au răsturnat şi le-au' sur- 
pat, şi au căzut-cffrturile. 

14. Şi răspunzând aproapele lui, 
a zis: acesta nu este alt] fără nu- 
mai sabia hrf Ghedeon fiul lui loas 
bărbatul lui Israfl, în mâinile lui au 
daf Dumnezeu pre Madiam şi toa- 
tă tabăra. 

15. Şi- a fost dupăce a auzit Ghe- 
deon povestirea visului şi tâlcul lui, 
s'a închinat Domnului, şi s'a în- 
tors în tabăra lui Israiî, şi a zis: 
sculaţi, că au dat Domnul în mâi- 
nile noastre tabăra lui Madiam. 

16. Şi a împărţit pre cei trei sute 
de oameni în trei părţi, şi a dat bu- 
ciumi în mâinile tuturor şi urcioare 
deşarte, şi lumini în urcioare. 

17. Şi a zis către ei: cum mă veţi 
vedea pre mine, şi voi aşâ să fa- 
ceţi, şi iată eu mă voiu duce în mij- 
locul taberii, şi cum voiu face eu, 
aşâ să faceţi şi voi. 

18. Şi voiu trâmbiţă eu cu buciu- 
mul, şi toţi cei cu mine veţi trâm- 
biţă cu buciumii împrejurul a toată 
tabăra, şi veţi strigă: sabiea Dom- 
nului şi a lui Ghedeon. 

19. Şi a intrat Ghedeon şi suta 
cea de bărbaţi, carii erau cu el, în 
partea taberii, la începutul strejii 
cei din mijloc, şi au deşteptat pre 
cei ce strejuiau şî au buciumat cu bu- 
ciumii, şi au scuturat urcioarele cele 
din mâinile lor. 

20. - Şi au buciumat câte trele păr- 
ţile cu buciumii, şi au sfărâmat ur- 
cioarele, şi în mâna cea stângă au 
luat luminile, iar în mâna cea dreaptă 
au luai buciumii să buciume, şi au 
strigat: sabiea Domnului şi a lui 
Ghedeon. 

21. Şi fiecare bărbat a stătut în 
locul său împrejurul taberii, şi aler- 
gând toată tabăra a dat semn, şi 

- a îugit. 

22. Şi au trâmbiţat cei trei sute 

22. 1 Imp. 14, 20; 2 Parai. 20, ş$. 



de buciumi, şi au pus Domnul sa- 
biea fiecărui bărbat împrotiva a- 
proapelui său, şi se tăiau unii pre 
alţii, şi a fugit "tabăra până la Vita, 
şi s'a strâns până la Avelmeula la 
Tavat. 

23. Şi strigând bărbaţii Israilteni 
cei din Neftali şi din Asir şi din tot 
Manasî a gonit dinapoi pre Wadiam. 

24. Şi a trimis Ghetfeon wstifori 
în lot muntele lui Efraim, zicând : 
pogorâţi-vă înaintea lui Madiam, şi 
le luaţi lor apa până la Vetvira şi 
până la Iordan, şi a strigat tot băr- 
batul Iui Efraim, şi a luat apa până 
la Vetvira şi până la Iordan. 

25. Şi au prins pre doi domni ai 
lui Madiam: pre Oriv şi pre Ziv, 
şi au omorît pre Oriv în Surbriv; iar 
pre Ziv l-au omorît în Iochefziv, şi au 
gonit pre Madiam, şi capul lui Oriv 
şi al lui Ziv l-au dus la Ghedeon din- 
colo de Iordan. 

CAP. 8. H 

Urmărirea Madianiţilor şi învin-j 
gerea lor. 

Si bărbaţii din Efraim au zis că- 
tre Ghedeon: ce este lucrul, care 
l-ai făcut nouă, că nu ne-ai chemat 
pre noi, când ai mers să faci răs- 
boiu cu Madiam ? Şi se certau cu 
dânsul tare. 

2. Iar Ghedeon a zis către ei: ce 
am făcut eu acum, în ce chip aţi 
făcut voi? Au nu este mai bună o 
ciorchină din viea lui Efraim, decât 
tot culesul vh" lui Aviezer^ h 

3. In mâna voastră au dat Dom- 
nul pre căpeteniile Madiamului, pre 
Oriv şi pre Ziv, şi ce am puiuţ face 
eu, în ce chip aţi făcui voi ? Atunci 
a potolit mâniea lor deasupra sa, 
grăind el cuvântul acesta. 

4. Şi a mers Ghedeon la Iordan, 
şi a trecut el şi cei trei sute de 

24. Ioart 1, 28. 25. Psalm 82, 12. 
! 8. I- 12, i. 



JUDECĂTORII 8 



32 L 



bărbaţi, carii erau cu el, osteniţi ş'i 
flămânzi. # 

5, Şi a zis către oamenii cei din 
Sokhot: daţi pâine ^e? mâncat po- 
porului celui ce estet; cu mine, că 
este flămând, şi eu îndată alerg 
după Zevea şi după Salmana îm- 
păraţii Madiamumi. 

6. Şi au zis boierii Sokhotului: 
au doar mâna lui Zevea şi a lui Sal- 
mana este acum în mâna ta, ca să 
dăm oştirii tale pâine? 

7i Şi a zis Ohedeon : pentru a- 
ce%a când va da Domnul pre Zevea 
şi pre Salmana în mâna mea, şi eu 
voiu scărpinâ trupurile voastre cu 
.spinii pustieifşi cu ciulini. 

8. Şi s'a suit de acolo în Fanuil, 
şi a grăit către oamenii locului a- 
celuiâ.tot întru acel chip; iar oa- 
menii din Fanuil i-au răspuns lui în 
c<? chip i-au fost răspuns oamenii 
din Sokhot. 

9. Şi a zis Ohedeon către oamenii 
din Fanuil, grăind : când mă voiu 
inloarce cu pace, voiu strică turnul 
acesta. ">.. 

, 10. Iar Zevea şi Salmana erau în 
Karcar, şi tabăra lor cu ei ca vre-o 
cincisprezece mii, toţi cei ce au ră- 
mas din toată tabăra fiilor răsări- 
tului. Iar cei ce au căzut, au fost o 
sută şi douăzeci de mii de bărbaţi, 
carii purtau săbii. 

11. Şi s'a suit Ohedeon pre ca- 
lea celor ce lăcuesc în corturi la ră- 
săritul Navei, aproape de Nava şi 
Egheval şi a lovit tabăra, care nu 
avea teamă de nimic. 

12. Şi au fugit Zevea şi Salmana, 
şi au alergat după ei, şi an prins pre 
acei doi împăraţi ai Madiamului, pre 
Zevea şi pre Salmana, şi toată ta- 
băra lor o au turburat. 

13. Şi s'a întors Ghedeon fecio- 
tuI lui loas dela răsboiu, înainte de 
răsăritul soarelui. 

14. Şi a prins o slugă de ai oa- 



menilor celor din Sokhot, şi l-a în- 
trebat pre el, şi a scris numele boie- 
rilor Sokhotului şi al bătrânilor lui, 
şaptezeci şi şapte de bărbaţi. 

15. Şi a mers Ghedeon la boierii 
Sokhotului şi le-a zis: iată Zevea şi 
Salmana pentru carii m-aţi ocărît, 
zicând: au doar mâna lui Zevea şi 
a lui Salmana este acum în mâna 
ta? Ca să dăm oamenilor tăi celor 
flămânzi pâine? 

16. Şi a luat pre boierii şi pre bă- 
trânii cetăţii şi i-a bătut pre. ei cu 
spinii pustiei şi cu ciulini, cu ace- 
lea a zdrobit pre bărbaţii cetăţii So- 
khotului. 

17. Şi turnul Fanuilului l-a stricat, 
şi pre bărbaţii cetăţii i-a omorît. 

18. Şi a zis către Zevea şi către 
Salmana: cum au fost bărbaţii pre 
carii i-aţi omorît în Tavor? Iar ei au 
zis 1 : cum eşti tu, aşa au fost şi ei, 
cel ce seamănă ţie, seamănă lor, ca 
chipul fiului de împărat erau. 

19. Şi a zis Ghedeon : fraţii mei 
şi feciorii maicii mele au fost, şi s'a 
jurat lor: viu este Domnul, de i-aţi 
fi ţinut vii, nu y'aş fi omorît pre voi. 

20. Şi a zis iui leter, fiul său cel 
întâi născut; scoală-te şi-i omoară 
pre ei, iar fiul său n'a scos sabiea 
sa, că s'a temut, pentrucâ erâ. mai 
tânăr. 

21. Şi a zis Zevea şi Salmana : 
scoală-te tu şi te repezi asupra noa- 
stră, că, ca un bărbat; ai patere, şi 
s'a sculai Ghedepn şi a ucis pre Ze- 
vea şi pre Salmana, şi a luat luni- 
şoarele, care erau la grumazii cămi- 
lelor lor. ,, % ' 

22. Şi au zis bărbaţii lui Israil eă- 
treGhedeon : doamnei Stăpâneşte-ne 
pre noi, tu şi Hal tău şi fiul fiului 
tău, că tu ne-ai mântuit pre noi din 
mâna lui Madiam. 

23. Şi a zis către ei Ghedeon: nu 
voiu stăpâni eu pre voi şi nu va 

23. 1 Imp. 8, 7. 



322 



JUDECĂTORII 8—9 



stăpâni fiul meu pre voi, ci Domnul 
va sfăpânî pre voi. 

24. Şi a zis Ghedeon către ei: voiu 
face vouă cerere: să-mi deâ mie fie- 
care bărbaf cercel din prăzile lui; 
câ cercei de aur erau la ei, că erau 
Ismailteni. 

25. Şi ei au zis: iată vom da, şi 
înfinzându-şi haina sa fiecare băr- 
bat a aruncat acolo cercel din pra- 
da sa. 

26. Şi cerceii cei de aur, cari i-au 
cerut, au tras o mie şi şapte sule de 
sicii de aur, afară de lunişoare şi 
de lanţuri şi de îmbrăcăminfeie cele 
de podiră, care erau pre împăraţii 
Madiamului, şi afară de lanţurile care 
erau la grumazii cămilelor lor. 

27. Şi a făcut dintr'acelea Ghe- 
deon, Efod, şi 1-a pus în cetatea sa 
în Eîrata, unde a păcătuit tot Isra- 
ilul după dânsul, şi a fost lui Ghe- 
deon şi casei lui spre cădere. 

28. Şi s'a umilit Madiam înaintea 
fiilor lui Israil, şi mai mult n'a a- 
daos a ridică capul său, şi a fost 
pace în ţară patruzeci de ani în zi- 
lele Iui Ghedeon. 

29. Şi s'a dus îerovaal fiul lui îoas 
ţi a lăcuit în casa sa. 

30. Şi aveâ Ghedeon şaptezeci de 
fii, cari ieşise din coapsele lui, că 
multe femei aveâ el. 

31. Şi ţiitoarea lui cea din Sihem 
i-a născut şi ea fecior, şi i-a pus nu- 
mele Avfrneleh. 

32. Şi a murit Ghedeon feciorul 
Iui îoas întru bătrâneţe bune, şi s'a 
îngropat în mormântul tatălui său 
în Eîrata Aviezerul. 

33. Şi a fost dupăce a murit Ghet , 
deon, s'au întors fiii lui Israil şi. au 
curvit după Valimf şi au făcut legă- 
tură cu Vaal Verit, ca să le fie el 
lor Dumnezeu. 

34. Şi nu ş'au adus aminte fiii lui 
Israil de Domnul Dumnezeul lor, cel 

24. Fac. 37, 25. 30. 9, 5. 33. 9. 4, 46. 



ce i-au mântuit pre ei din mâna tu- 
turor vrăjmaşilor lor celor de priti 
prejur. 

35. Şi n'au făcut milă cu casa lui 
îerovaal, adică a lui Ghedeon, după 
tot binele ca*re l-a făcut cu Israil. 

CAP. 9.. 

- Avimeleh. 

Si s'a dus Avimeleh feciorul lui le- 
j rovaal în Sihem Ia fraţii mumei 
sale, şi a grăit către ei şi către toată 
rudenia casii tatălui maicei sale, zi- 
când: 

2. Grăiţi întru urechile tuturor băr- 
baţilor din Sihem; ce voiţi voi maţ 
bine: să vă stăpânească şaptezeci 
de bărbaţi toţi feciorii lui lerpvaal 
sau să vă stăpânească un bărbat? 
Şi vă aduceţi aminte, că osul vostru 
şi carnea voastră sunt eu. 

3. Şi au grăit pentru el fraţii mu- 
mei lut întru auzul tuturor bărbaţi- 
lor din Sihem toate cuvintele ace- 
stea, şi ş'au plecat inimile lor după 
Avimeleh, penirucă au zis: fratele no- 
stru este. i 

>■ 4. Şi i-au dat lui şaptezeci de ar- 
ginţi din casa lui Vaal Verit, şi ; a 
năimit cu ei Avimeleh bărbaţi să- 
raci şi fără de lăcaş, şi au mers după 
dânsul. 

5. Şi a intrai în casa tatălui său 
în Efrata, şi a omorîi pre fraţii săi, 
pre feciorii lui îerovaal şaptezeci de 
bărbaţi pre o piatră, şi a rămas ţoja^ 
tam feciorul cel mai tânăr al luifîef 
rovaal, că s'a fost ascuns. • 

6. Şi s'au adunat toţi bărbaţii din 
Sihem şi toată casa lui Vitmaalo, şi 
mergând au pus #CAyt|^e^iffipă- 
rat la stejarui^^il ^S^II Sihem. 

7. Şi s'a spus lui Ioatam, şi a mers 
şi a stătut în vârful muntelui Gari- 
zin, şi ş'a ridicat glasul său şi a 



9. £. Fac. 29, 14; 2 Imp. 19, 13. 4. i Jmp. 
22, 2. 5. 8, 30. 6. Is. Navi 24, 26. 



JUDECĂTORII 9 



323 



plâns, si le-a zis lor : ascultaţi-mă 
bărbaţi din Sihem,ca aşâ să vă a- 
seulte şi pre voi Dumnezeu. 

a Odinioară au merş lemnele să 
ungă împărat presfe sine, şi au zis 
măslinului: împărăjeşte presfe noi. 

9. Şi le-a răspuns lor măslinul: 
nu voiu lăsâ eu grăsimea mea, care 
înfru mine o au mării Dumnezeu şi 
oamenii, şi să merg să împărătesc 
presle lemne. 

10. Şi au zis lemnele căfre smo- 
chin: vino de împărăteşte preste noi. 

11. Şi le-a răspuns lor smochinul: 
nu voiu lăsâ eu dulceaţa mea şi 
roadă mea cea bună, să mă duc să 
împărătesc preste lemne. 

12. Şi au zis lemnele către viţâ: 
vino de împărăteşte preste noi. 

13. Şi le-a răspuns viţa: nu voiu 
lăsâ eu vinul meu, veseliea lui Dum- 
nezeu şi a oamenilor, şi să mă duc 
să împărătesc "presfe lemne. 

14. Şi au zis toate lemnele către 
spin: vino de împărăteşte presle noi. 

15. Şi a zis spinul către lemne: 
de vreţi cu adevărat să mă ungefi 
împărat preste voi, veniţi de vă nă- 
dăjduiţi supt acoperirea mea; iar de 
nu, să iasă foc din spini, şi să mă- 
nânoeMkiedrii Livanului. 

16. Şi acum dacă cu adevărat şi 
desăvârşit aţi făcut şi aţi pus pre 
Avimeleh să împărăţească şi aţi fă- 
cui bine cu ierovaal şi cu casa lui, 
şi dacă aţi făcut, ca să-i răsplătiţi 
binele, care vi l-a făcut mâna lui. 

17. Că s'a bătut tatăl meu pentru 
voi, şi ş'a pus în primejdie sufletul 
său, şi v'a mântuit pre voi din mâna 
Iui Madiam. , 

18. Iar voi v'aţi sculat astăzi a- 
supra casei tatălui meu, şi aţi o- 
morît pre feciori? lui şaptezeci de 
bărbaţi pre o piatră, şi aţi pus îm- 
părat pre Avimeleh feciorul slujni- 

8, 4 Imp. 14, 9. 9. Ps. 103, 17. 14. 2 Pa* 
ralip. 25, 18. 



cii Sui presfe bărbaţii din Sichem» 
pentrucă este fratele vostru. 

19. De aţi fapt adevărat şi drepf 
cu Ierovaal şi cu casa lui în ziua 
aceasta, tiţi voi binecuvântaţi, şi să 
vă veseliţi înfru Avimeleh, şl el să 
se veselească întru voi. 

20. Iar de nu, să iasă foc din A- 
vimeleh, şi să mănânce pre bărbaţii 
din Sichem şi casa lui Vitmaab, şi 
să iasă foc din bărbaţii Sichemului 
şi din casa lui Vitmaalo, şi să mi- 
sfuiască pre Avimeleh. 

21. Şi a fugit Ioalam, şi dându- 
se în laturi a mers la Veira, şi a 
lăcuif acolo pentru frica lui Avime- 
leh fratele său. 

22. Şi a împărăţit Avimeleh pre- 
sfe Israil trei ani. 

23. Şi au trimis Dumnezeu duh 
rău înfre Avimeleh şi între bărbaţii 
Sichemului, şi au urgisii bărbaţii Si- 
chemului casa lui Avimeleh. 

24. Ca să aducă nedreptatea ce- 
lor şaptezeci de îii ai lui Ierovaal, 
şi sângele lor să-1 pue pre Avime- 
leh fratele lor, care Na omorît pre 
ei, şi asupra bărbaţilor Sichemului, 
carii l-au ajutat pre el, ca să omoare 
pre fraţii săi. 

25. Şi i-au pus Iui bărbaţii Siche- 
mului paznici într'ascuns pre piscu» 
rile munţilor, şi prindeâ pre toţi cei 
ce călătoreau pe acolo, şi s'a dat de 
ştire lui Avimeleh. 

26. Şi a venit Gaal feciorul lui A- 
ved şi fraţii lui, şi au trecut în Si- 
chem, şi au nădăjduit întru dânsul 
bărbaţii Sichemului. 

27. Şi ieşind la ţarini, au cules vi- 
ile sale şi au stors strugurii şi au fă- 
cut jocuri, şi intrând în casa dum- 
nezeului său au mâncat şi au băut; 
blestemând pre Avimeleh. 

28. Şi a zis Gaal feciorul lui A- 
ved: cine este Avimeleh şi cine este 
feciorul Sichemei, ca să slujim lui?' 
Au nu este feciorul lui Ierovaal, şt 



JUDECĂTORII 9 



Zevul îngrijitorul lui robul lui îm-, 
preună cu bărbaţii iui Emor tatăl 
lui Sichem? Şi ce sâ^slujim noi lui. 

29. Cine va da pre poporul a- 
cesta în mâna mea? Şi voiu alungă 
pre -Avimeleh, că voiu zice lui Avi- 
meleh: înmulţeşte puterea ta şi ieşi 
afară. 

30. /Şi a auzit Zevul mai marele 
cetăţii cuvintele lui Gaal îeciorul iui 
Aved, şi s'a mâniat foarte. 

31. Şi pre ascuns a trimis soli la 
Avimeleh cu" daruri, zicând: iată Gaal 
feciorul lui Aved şi fraţii lui au ve- 
nit în Sichem, şi au întărâtat ceta- 
tea asupra fa. 

32. Şi acum scoală-fe noaptea, tu 
şi poporul tău cel cu tine, şi pân- 
deşte dimineaţa în ţarină. 

33. Şi va fi, dimineaţă odată cu 
răsăritul soarelui să mâneci, şi să 
năvăleşti asupra cetăţii, şi când va 
ieşî el şi poporul cel cu el aîară 
la tine, fă-i lui câte va află mâna ta. 

34. Şi s'a sculat Avimeleh şi tot 
poporul cel cu el noaptea, şi a pân- 
dit Sichema de patru părţi. 

35. Şi s'a făcut dimineaţă, şi a ie- 
şit Gaal feciorul lui Aved, şi a stă- 
tut la uşa porţii cetăţii, şi s'a scu- 
lat Avimeleh şi poporul cel cu el 
dela pândă. 

36. Şi a văzut Gaal feciorul lui 
Aved pre popor, şi a zis către Ze- 
vul: iată poporul se pogoară din 
vârful munţilor, iar Zevul a zis că- 
tre el: umbra copacilor vezi tu, ca 
şi cum ar fi oameni. 

37. Şi a adaos Gaal încă a grăi, 
şi a zis: iată popor se pogoară 
despre mare mergând pe mijlocul 
locului, şi o parte vine pre calea 
stejarului văzătorilor, altă parte vine 
pre calea şesului Maonenim. 

38. Şi a zis către el Zevul: unde 
este acum gura ta, care ziceâ: cine 
este Avimeleh, ca să slujim Iui? Au 
nu acesta este poporul, pre care l-ai 



defăimat? Ieşi dar acum, şi te bate 
cu el. 

39. Şi a ieşit Gaal înaintea băr- 
baţilor din Sichem, şi s'a bătut cu 
Avimeleh, şi 1-a gonit pre el Avi- 
meleh. 

40. Şi a fugit de faţa lui, şi mulţi 
au căzut morţi până la poarta ce- 
tăţii. 

41. Şi a şezut Avimeleh în Arima, 
şi Zevul a scos pre Gaal şi pre fraţii 
lui, ca să nu lăcuiască în Sichem. 

42. Şi a fost a doua zi a ieşit po- 
porul în ţarină, şi s'a spus lui A- 
vimeleh. 

43. Şi ş'a luat poporul şi 1-a îm- 
părţit în trei părţi, şi a străjuit în 
ţarină şi a privit, şi iată popor a 
ieşit din cetate şi s'a sculat asupra 
lor şi i-au bătut pre ei. 

44. Şi Avimeteh şi mai marii cei 
ce erau cu el au înaintat şt au stă- 
tut la uşa porţii cetăţii, şi cele două 
cete s'au revărsat preste toţi cei ce 
erau în ţarini, şi i-au bătut pre ei. 

45. Iar Avimeleh toată ziua aceea 

i 

a dat răsboiu asupra cetăţii, şi a 
luat cetatea, şi pre poporul cel din 
ea 1-a omorît, şi cetatea o a stricat 
şi a presărat preste ea sare. 

46. Şi auzind bărbaţii turnului St- 
chemului, au intrat toţi în întărtfura 
casei făgăduinţii iui Vetil Verit. 

47. Şi s'a spus lui Avimeleh, că s'au 
strâns foţi bărbaţii turnului Sichem. 

48. Şi s'a suit Avirrîeleh în mun- 
tele Selmonului şi tot poporul cei 
cu el, şi a luat Avimeleh securea în 
mâna sa, şi a tăiat o sarcuîă de 
lemne, şi ridicându-o o a pus pre 
umărul său, şi a zis către poporul 
cel cu el: ce m'aţi văzut pre mine 
făcând, curând faceţi şi voi ca mine, 

49. Şi au tăiat şi ei fiecare o sar- 
cină, şi ridicându-o au mers după 
Avimeleh, şi au pus lemnele preste 
întăritură, şi i-au dat ei foc, şi au 
murit toţi bărbaţii turnului Sichem, 



JUDECĂTORII 9-10 



325 



ca la o mie de bărbaţi şi de femei. 

50. Şi s'a dus Avimeleh din Vetil 
Verii ia Tivis, şi 1-a încunjurat şi 
l-a luaj. 

51. Şi eră în mijlocul cetăţii furn 
tare, şi au fugif acolo toţi bărbaţii 
şi femeile şi ioafe căpeteniile ce- 
igţii, şi s'au închis acolo, şi s'au 
suit în coperişul turnului. 

52. Iar Avimeleh a venit până lâ 
furn băfându-se, şi s'a apropiat de 
uşa turnului ca să-1 aprinză să arză 
cu ioc. 

53. Iar o femeie a aruncat o bu- 
cată de piatră de râşniţă preste ca- 
pul lui Avimeleh, şi i-a spart capul. 

54^ Şi Avimeleh îndată a strigat 
pfe sluga, care purtâ armele lui, şi 
i-a zis: scoate sabiea ta şi mă d- 
mdară, ca nu cumvâ să se zică 
cândvâ : muere l-a omorît pre el, 
şi 1-a junghiat pre el sluga lui, şi 
a murit. . 

55rŞi văzând blrbaţii lui Israil, 
că^a murit Avimeleh, fiecare s'a dus 
la casa sa. 

56;' Şi au întors Dumnezeu lui A- 
vîmeieh răul, care l-a făcut tatălui j 
său omorând pre cei şaptezeci de 
fraţi ai săi. 

57. Şi iot răul bărbaţilor Sichemu- 
lui l-au întors Dumnezeu în capul 
lor, şi a venit preste ei blestemul 
lui loatam fiul lui Ier ovaal. 

CAP. IO. 

Israil învins de Filisteni, 

Si după Avimeleh s'a sculat, ca să 
, mântuiască pre Israil, Tolâ fecio- 
rul lui Fua, fiul unchiului lui» băr- 
bat din lsahar, şi acesta lăcuiâ. în 
Samir în muntele lui Efraim. 

2, Şi a judecat pre Israil două- 
zeci şi trei de ani, şi a murit şi s'a 
îngropat în Samir. 



53. 2 Imp. 11, 21. 54, 1 Jmp, 31, 4. 
55. l Parai. 10, 4. 



3. Şi după el s'a sculat lair din 
Galaad, şi a judecat pre Israil două- 
zeci şi doi de ani. 

4. Şi s'a născut lui treizeci şi doi 
de feciori, carii călăreau pre treizeci 
şi doi de mânji de asini, şi erau mai 
mari preste treizeci şi două de ce- 
tăţi, care le-au chemat satele lui lair 
până în ziua aceasta, şi sunt ace- 
stea în pământul Galaad. 

5. Şi a murit lair, şi s'a îngropat 
în Kamon. 

6. Şi au adaos fiii lui Israil a face 
rău înaintea Domnului, şi au slujit 
Vaalimilor şi Astarotilor, şi dumne i 
zeilor Siriei şi dumnezeilor Sîddnu i 
lui, şi dumnezeilor Moavului şi dum- 
nezeilor fiilor lui Amon, şi dumne- 
zeilor neamurilor celor streine, şi au 
părăsit pre Domnul şi nu i-au slu- 
jit lui. 

7. Şi s'au mâniat cu tuţime Dom-- 
nul pre Israil, şi i-au dat pre ei în 
mâna altor neamuri şi în mâna fi- 
ilor lui Amon, 

8. Carii au necăjit şi au asuprit 
pre fiii lui Israil în vremea aceea 
optsprezece ani, pre toţi fiii lui Is- 
rail cei dincolo de Iordan în pă- 
mântul Amoreului în Galaad. 

9. Şi au trecut îiii lui Amon Ior- 
danul, ca să bată pre luda şi pre 
Veniamin şi pre Efraim, şi s'au ne- 
căjit fiii lui Israil foarte. , 

10. Şi au strigat îiii lui Israi! că- 
tre Domnul, zicând: păcătuii-am îna- 
intea fa, că am părăsit pre Dumne- 
zeul nostru, şi am slujit lui Vaalim. 

îl. Şi au zis Domnul către fiif lui 
Israili au nu Eghiplenii şi Amoreii 
şi fiii lui Amon şl Moav şi cei de 
alt neam, 

îl. Şi Sidonenii şi Amalic şi Ha- 
naan v'au necăjit pre voi, şi aţi stri- 
gat către mine, şi v'am mântuit pre 
voi din* mâna lor? 

IO. 4> 5» ÎO. 7. 4, 2; 1 Imp. 12, 9. 

11. 3, 31.- 



326 



JUDECĂTORII 10-11 



r 13. Şi vot m'a{i părăsit pre mine, 
şia{i slujii la dumnezei streini? Pen- 
tru aceea nu voiu mai adaoge avă 
mântui pre voi. 

14 Merge|i, şi strigaţi către dum- 
nezeii, pre carii i-aţt ales, ca aceia 
să vă mântuiască pre voi în vre- 
mea necazului vostru. 

15. Şi au zis fiii lui Israil către 
Domnui: păcătuit-am, fă tu cu noi, 
câte-ji plac {ie, numai într"această 
vreme ne mântueşte pre noi. 

16. Şi au lepădat pre dumnezeii 
cei streini dintre ei, şi au slujit Dom- 
nului singur, căruia i-au părut rău 
de necazurile lor. 

17. Iar fiii lui Amon şuindu-se au 
tăbărît în Galaad, şi adunându-se şi 
fiii lui Israil au ieşit şi au tăbărît 
în Masifâ. 

18. Şi au zis poporul şi boierii Ga- 
kadului, fiecare bărbat către aproa- 
pele său: cine este bărbatul, care 
va începe a se bate cu fiii lui A- 
mon, şi va fi mai mare preste toţi 
cei ce lăcuesc în Galaad? 

CAP. 11. 

leftae şi făgăduinţa lui. 

Iar leftae Galaaditul eră tare în- 
tru vîrtute, şi erâ el fecior de fe- 
meie curvă, care a născut lui Ga- 
laad pre leftae. 

2. fŞţ femeia lui Galaad i-a năs- 
cut lui iii, şi dupăce au crescut fiii 
femeii, a scos pre leftae zicându-i: 
nu vei moştenî în casa tatălui no- 
stru, că tu eşti fecior din femeie 
curvă. g 

3. Şi a fugit leftae dela fa{a fra- 
ţilor săi, şi a lăcuit în pământul Tov, 
şi s'au adunai la leftae oameni fă- 
cători de rău, şi au ieşit cu el. 

4. Şi a fost după zilele acelea, 



ÎS. 11, 6-11. 
11. /. Evt. 11, 32. 3. 2 Imp. 10, 6, 8; 1 
hnp. 22, 2. * 



când s'au bătut fiii lui Amon cu Israil 

5. Şi a fost dupăce s'au bătut fiii 
lui Amon- eu fiii Iui Israil, a mers 
bătrânii Galaadului să ia pre leftae 
din pământul Tov. 

6. Şi a zis lui leftae: vino şi fii nouă 
povăfuilor, ca să dăm răsboiu asu- 
pra fiilor lui Amon. 

7. Şi a zis leftae către bălrânii 
Galaadului: au nu voi m'ati urît şi 
m'aţi scos din casa tatălui meu, şt 
m'a{i gonit dela voi? Şi pentruce 
veniji la mine acum, când sunteţi 
necăjiţi? 

8. Şi au zis bătrânii Galaadului 
către leftae: nu aşa, ne-am întors 
acum la tine, ca să mergi cu *m>i, 
şi vom da răsboiu asupra fiilor lui 
Amon, şi v£i fi nouă mai mare pre- 
ste loji cei ce lăcuesc în Galaad; 

9. Şi a zis leftae către bărbaţii 
Galaadului ; de mă întoarce^ pre 
mine voi, pentru ca să dau răs» 
poiu asupra fiilor, lui Amon, şi-i va 
da pre ei Domnul în mâinile mete, 
eu să vă fiu vouă mai mare. 

10. Şi au zis bălrânii Galaadului 
către leftae: Domnul cel ce aude a- 
cestea, el mijlocitor şi mărturie este> 
că vom face după cuvântul tău aşâ. 

11. Şi a mers leftae cu bătrâttiî 
Galaadului, şi 1-a pus poporul pre- 
ste sine cap şi povăfuitor, şi a grăit 
leftae toate cuvintele sale înaintea 
Domnului în Masifâ. 

12. Şi a trimis leftae soli la îm- 
păratul fiilor lui Amon, zicând : ce 
este mie şi {ie, că ai venit tu ia mine 
să dai răsboiu în pământul meu. 

13. Şici răspuns împăratul fiilor 
lui Amon către solii lui leftae: pen- 
frucă Israil, Când s'a suit din Eghi- 
pet, a luai pământul meu dela Ar- 
non până la lavok şi până la Ior- 
dan, şi acum întoarce-1 cu pace, şi 

» mă voiu duce. 



7. Facere 26, 27. 12. Num. 21, 21. 
13. Nun. 21, 26. 



327 



14- Şi s'au înlors solii la Ietîae, 
şi a mai trimis Ieitae soli ia împă- 
ratul fiilor lui Arnpn, 

15. Carii au zis lui: aşâ zice Ieî- 
iae: n'a luat lsrait pământul lui 
Moav, nici pământul fiilor lui Amon; 

16. Căci, când s'au suit ei din E- 
ghîpct, a mers Israil prin pustie până 
la marea Roşie, şi a venit în Kadis. 

17. Şi a trimis Israii soli la îm- 
păratul Edomului, zicând: lasă-mă 
şă trec prin pământul tău, şi n'a a- 
scultat împăratul Edomului, încă şi 
îa împăratul lui Moav a trimis, şi 
n'a voit, şi a şezut Israil în Kadis. 

18. Apoi s'a dus în pustie, şi a 
încunjuraf pământul Edomului, şi 
pământul lui Moav, şi a venit către 
răsărit de pământul lui Moav, şi a iă- 
bărît dincolo de Amon, şi n'a in- 
irat în hotarul iui Moav, că Amon 
esle hotarul lui Moav. 

19. Şi a trimis^lsrail soli la Sion 
împăratul Amoreului împăratul Ese- 
vonului, şi a zis Israil către el: la- 
să-mă să trec prin pământul tău 
până la locul meu. 

. 20. Şi n'a vrut Sion să lase pre 
Israil şă treacă prin hotarul său, şi 
a adunat Sion lot poporul său, şi 
aii Jâbărîţ la Iasa, şi au dat răsboiu 
cu Israil. 

21. Şr au dat Domnul Dumnezeu 
lui Israil pre Sion şi pre tot popo- 
rul lui în mâna lui Israil, şi 1-a bă- 
tut pre el, şi a moştenit Israil tot 
pămânlul Amoreului celui ce lâcuiâ 
în pământul acela. 

22. Şi a moştenii tot hotarul A- 
moreului, dela Amon până la layoc, 
şi dela pustie până la Iordan. 

23. Şi acum Domnul Dumnezeul 
lui Israil a ridicat pre Amoreu dela 
faţa poporului său Israil, şi tu vei 
moşteni pre el? 

17. Num. 20, 14. 18. Num. 20, 21; 21 13. 
19. H 2 Lege 2, 26; Num. 21, 21. 
21. Num. 21, 34; H 2 Lega 3, 1-3 şi 2, 36; 
20, 7. 



24. Au nu câte |i-a dat ţie Hamos 
dumnezeultău, acelea le vei moşteni? 
Şi noi suntem moşteni tuturor, pre 
cari i-au ridicat Domnul Dumnezeul 
nostru dela îaţa noastră şi ni i-au 
dat moştenire. 

25. Şi acum au mai bun eşti tu 
decât Valac fiul lui Sepîor împăra- 
tul lui Moav? Care s'a băjut cu is- 
rail şi nu 1-a biruit pre el 

26. Când a lăcuit Israil în Esevon 
şi în hotarele lui şi în pământul A- 
roir şi în hotarele lui şi în toate ce- 
tăţile cele de lângă Iordan, trei sute 
de ani, şi pentruce într'alâla vreme 
nu le-ati scos. 

27. Şi acum eu n'sm greşii |ie şj 
faci cu mine rău, ca să dai răsboiu 
asupra mea, Domnul cel ce este ju- 
decător, să judece astăzi între fiii 
lui Israil şi între fiii lui Amon. 

28. Şi n'a ascultat împăratul fiilor 
lui Amon de cuvintele lui leftae, care 
le-a trimis Ia el. 

29. Şi Duhul Domnului a fost pre- 
ste leftae, şi încunjiurând Galaadul 
şi pre Manasî, a trecui piscul Oa- 
laad, şi dela piscul Galaad dincolo 
de fiii lui Amon. 

30. Şi a făcut leftae făgăduinţă 
Domnului şi a zis: de vei da pre 
fiii lut Amon în mâna mea, 

31. Va fi că oricare va ieşi din u- 
şile casei mele mai întâi înaintea 
mea când mă voiu întoarce cu pace 
dela fiii lui Amon, aduce'l-voiu pre 
el ardere de, toi Domnului. 

32 Şi a trecut leftae la fiii lui A- 
mon, ca să dea răsboiu asupra lor, 
şl i-a dat pre ei Domnul în mâna lui. 

33. Şi i-a bătut pre ei dela Aroir 
până ta intrarea în Semenit, două- 
zeci de cetăţi, şi până la viile lui 
Avei, cu bătae mare foarte, şi s'au u- 
milil fiii Iui Amon dela fata fiilor 
lui Israil. 



24.* 3 Imp. 11, 7; Num. 21, 29. 25. Num. 
22, 2. 29. 6, 34. 



328 



JUDECĂTORII 11—12 



34. Şi întorcându-se Ieftae în Ma- 
slfa la casa sa, iată fata iui înainte 
i-a ieşit întru întâmpinare cu tim- 
pi ne şi cu danţuri; şi aceasta erâ 
fată una născută a lui iubită, şi a- 
fară de ea nici fecior, nici fată n'aveâ. 

35. Şi a fost dacă o a văzut pre 
ea, ş'a rupt hainele sale şi a zis: 
vai de mine, fiica mea, m'ai împie- 
decai, piedecă le-ai făcut întru o- 
chii mei, că eu am deschis gura 
mea pentru tine către Domnul şi nu 
voiu pufeâ să întorc, 

36. Iar ea a zis către el: părinte, 
dacă ai deschis gura la către Dom- 
nul, fă cu mine după cuvântul care 
a ieşit din gura fa, pentru care au 
făcut ţie Domnul izbândă asupra 
vrăjmaşilor tăi din fiii lui Amon. 

37. Şi a zis ea către tatăl său: fă 
mie părintele meu, lucrul acesta: 
lasă-mă două luni să mă duc şi să 
umblu preste munţi, ca să-mi plâng 
fecioria mea, eu şi soaţele mele. 

38. Şi i-a zis ei: du-te, şi o a slo- 
bozit pre ea două luni, şi s'a dus 
ea şi soaţele ei, şi a plâns fecioria 
sa în munţi. 

39. Şi dupăce s'au sfârşit acele 
două luni şi s'a întors ea la tatăl 
său, el a făcut cu ea după cum s'a 
fost făgăduit, şi ea n'a cunoscut 
bărbat. 

40. Şi s'a făcut oblceiu întru Is- 
rail, dese adunau fetele lui Israil în 
tot anul, să plângă pre fata iui lefiae 
Galaadituî patru zile într'un an. 

CAP 12. 

înfrângerea Efraimiţilor.. 

"îsss 

Şi s'au adunat fiii lui Efraim şi 
au venit în Sefinâ şi au zis către 
îeîtae : pentruce ai mers a da răs- 
boiu asupra fiilor lui Arrion şi nu 
ne-ai chemat şi pre noi să mergem 



34. l Imp. 18, 6. V, 
12. 1. 8, 1. * 



cu line; casa ta o vom arde preste 
tine cu foc. 

2. Şi a zis către ei Ieftae: bărbat 
răsboinic eram eu şi poporul meu 
şi fiii lui Amon mă smereau foarte, 
şi v'am strigat pre voi şi nu m'aţi 
mântuit din mâinile lor. 

3. Şi am văzut că nu erâ cel ce 
mântueşte, şi am pus sufletul meu 
în primejdie şi am trecut la fiii Iui 
Amon, şi i-au dat pre ei Domnul în 
mâna mea, şi pentruce v'aţi suit la 
mine în ziua aceasta să daţi răs- 
boiu asupra mea? 

4. Şi a adunat Îeîtae pre toţi băr- 
baţii Gaîaaditeni, să se bată cu E- 
îraim, şi au bătut bărbaţii Galaadului 
pre Efraim, că au zis: voi Galaadi- 
fenii sunteţi fugarii lui Efraim în 
mijlocul lui Efraim şi în mijlocul 
lui Manasi. 

5. Şi au apucat Calaaditenii vadurile 
Iordanului lui Efraim, şila fost când 
au zis cei fugiţi ai lui Efraim să 
trecem, şi le-au zis lor bărbaţii cef 
din Galaad : au dintr'ai lui Efraim 
sunteţi voi? Şi au zis: nu suntem, 

6. Şi le-a grăit lor: ziceţi dar: Shiv- 
volet, ce se chiamă spic, şi n'au pu- 
tut zice bine aşâ, şi i-au prins pre 
ei şi i-au junghiat la vad Urile Ior- 
danului, şi au căzut în vremea aceea 
din Eîraim patruzeci şi două' de mii. 

7. Şi a judecat îeîtae pre Israil 
şase ani, şi a murit Ieftae Galaadituî 
şi s'a îngropat în Galaad cetatea sal 

8. Şi după el a judecat'pre îsratl 
Avessan din Vitleem. 

*9. Şi s'a născut lui treizeci de fe- 
- ciori şi treizeci de fetef pre care le-a 
măritat afară, şi treizeci de fete de 
afară au adus femei feciorilor săi, şi 
a judecat pre Israil şapte ani. 

10. Şi a murit Avessan, şi s'a în- 
gropat în Vitleem. 
• 11. Şi după el a judecat pre Is- 
rail Ailom Zavuloneanul zece ani. 

12. Şi a murit Ailom Zavulonea- 



JUDECĂTORII 12—13 



329 



„.al,, şi s'a îngropat Ailom în pă- 
mântul lui Zavulon. 

13. Şi după el a judecat pre îs- 
raiî Avdon feciorul lui Elil Farafo- 
niiul. 

14. Şi s'a născut lui patruzeci de 
feciori şi treizeci de feciori ai fe- 
ciorilor lui, carii încălecau pre şapte- 
zeci de mânji de asin, şi a jude- 
cat pre Israil opt ani. 

15. Şi a murit Avdon feciorul lui 
Elil Faratonitul, şi s'a îngropat în 
Faraton, în pământul lui Efraim în 
muntele lui Amalic. 

CAP. 13. 

Maşter ea lui Samson. 

Sii iar m adaos fiii lui Israil a face 
j rău înaintea Domnului, şi i-au dat 
pre ei Domnul în mâna Filisteilor 
patruzeci de ani. 

: 2. Şi»erâ' un bărbat din Saraa, 
din seralmfia lui Dan, şi numele lui 
Manoe, şi femeia lui stearpă, şi fiu 
năştea. 

3. Şi îngerul Domnului s'a arătat 
femeii, şt a zis către dânsa; iată fu 
eşti stearpă* şl n'ai născut, ci vei 
luâ în pântece şi vei naşte fiu. 

4. Şi acum să te păzeşii să nu 
bei vin şi băutură ameţitoare, şi să 
nu mănâncinimic, ce este necurat. 

5. Gă iată fu în pântece vei luâ, 
şi vei naşte fiu ; briciu pre capul lui 
nu se va suî, că sfinţit lui Dumne- 
zeu, va fi pruncul din pântece, şi el 
va începe a mântui pre Israil din 
mâna Filisteilor. ~- i 

6. Şi a mers femeia şi a spus 
bărbatului său, zicând: un ora al 
lui Dumnezeu a venit la mine, şi 
chipul lui eră ca chipul îngerului lui 
Dumnezeu luminat foarte, şi l-am 
întrebat de unde este, şi rfumele lui 
rai mi l-a spus. 

14. 5, 10î 10, 4. 15. 2 Imp. 23, 30. 
13. 1- 2, 11. 3. Fac. 16,11. 4. Num. 6, 2, 
3; l Imp: l, 11, 20. 5. Lucâ 1, 31. 



7. Şi mi-a zis: iată tu în pântece 
vei luâ şî vei naşte fiu, şi acum să 
nu bei vin şi băutură ameţitoare, 
şi să nu mănânci nimic, ce este 
necurat, că sfinţit lui Dumnezeu va 
fi pruncul din pântece, până în ziua 
morţii sale. 

8. Şi s'a rugat Manoe Domnului, 
şi a zis: o Doamnei Omul lui Dum- 
nezeu, pre care l-ai trimis la noi, 
să vie iarăşi şi să ne învefe, ce 
să facem pruncului/care se va naşfe. 

9. Şi au ascultat Dumnezeu glasul 
lui Manoe, şi iarăşi a venit înge- 
rul lui Dumnezeu la femeie, când 
şedeâ ea în jarină, şi Manoe băr- 
batul ei nu erâ cu ea. 

10. Şi grăbind femeia a alergat şi 
a spus bărbatului său, şi a zis că- 
tre el: iată s'a arătat mie omul, care 
a venit la mine în ziua aceea. 

11. Şi s'a sculat Manoe, şi a mers 
după femeia sa, şi a venit la băr- 
ba tul acela şi a zis lui: au tu eşti 
omul, care ai grăit către femeia mea? 
Şi a zis îngerul: eu sunt. 

12. Şi a zis Manoe: acum 'dacă 
se va plini cuvântul tău, ce f rebue 
să se facă cu prunCtil, şi de ce să 
se ferească? 

13. Şi a zis îngerul Domnului că- 
tre Manoe: de toate care am zis 

\ femeii, să se păzească. ^ - 

14. Tot ce iese din viţă de vie să 
nu mănânce, şi vin şi băutură ame- 
ţitoare să nu beâ, şi nimic ce este 
necurat să nu mănânce, şi toate câte 
am poruncit ei, să le păzească. 

15. Şi a zis Manoe către îngerul 
Domnului: rogu-te dar să mă as- 
culţi, şi-fi vom găti un ied din capre. 

16. Şi a zis îngerul Domnului că- 
tre Mărioe: de mă vei opri, nu voiu 
mâncâ din pâinile tale, şi de vei 
face ardere de tot, Domnului s'o a- 
duci, că n»a cunoscut Manoe, că în- 
gerul Domnului este el. 

* — - • 

* 7. 'Num? 6, 3, 5. 15. 6, 18. 



330 



JUDECĂTORII 13—14 



17. Şi a zis Manoe către îngerul 
Domnului: cum este nuntde tău? 
Ca dupăce se va plinî cuvântul tău, 
să te mărim pre tine. 

18. Şi i-a zis lui îngerul Domnu- 
lui, penfriîce întrebi de numele meu? 
Că minunat este el. 

19. Şi a luat Manoe iedul cel din 
capre şi jertfa, şi le-a. adus pre pia- 
tră Domnului, iar ei minunate a făcut 
în faţa lui Manoe şi femeii lui. 

20. Şi a fost când - s'a suit para 
jertfelnicului spre cer, s'a suit şi în- 
gerul Domnului cu para jertfelnicu- 
lui; iar Manoe şi femeia lui priveau, 
şi au căzut cu faţa lor pre pământ. 

21. Şi n'a mai adaos îngerul Dom- 
nului a se arăta lui Manoe şi fe- 
meii lui. Atunci a cunoscujt Manoe, 
că îngerul Domnului a fost acela. 

22. Şi a zis Manoe către femeia 
sa: cu moarte vom muri, că am vă- 
zul pre Dumnezeu. 

23. Şi i-a zis lui femeia: de ar- H 
vrut Dumnezeu să ne omoare ; p.re 
noi, n'ar fi primit din mâna noastră 
ardere de tot şi jertfă, şi nu ne-ar 
ii arătat nouă toate acestea, nici în 
vremea aceasta auzite ne-ar fi făcut 
nouă acestea. 

24. Şi a născut femeia fecior, şi 
a chemat numele lui Samson, şi a 
crescut pruncul, şi l-au binecuvân- 
tai pre el Domnul. 

, 25. Şi a început Duhul Domnului 
a petrece împreună cu el în tabăra 
Iui Dan între Saraa şi între Estaol. 

CAP. 14. 

Faptele lui Samson. 

Şi s'a dus Samson în Tamnata, şi 
a văzut în Tamnata femeie din fe- 
tele celor de alt neam, şi i-a plăcut 
lui. 

2. Şt înlorcându-se a spus tatălui 



18. Fac. 32, 20. 22. Eşite 33, 20; H 2 Lege 
5, 26. 24. Evt. 11, 32. 25. IS.,12. 



său şi mumei sale zicând ; femeie 
am văzut în Tamnata din fetele Fi- 
lisiteilor, deci luaţi-o pre ea mie fe- 
meie. 

3. Iar latăl său şi muma sa i-au 
zis: au doar între fetele fraţilor tăi 
şi în tot poporul tău nu este femeie? 
Pentruce să mergi tu să-|i iei femeie 
dela cei de alt neam, cari sunt ne- 
tăeţi împrejur? Şi a zis Samson că- 
tre tatăl său: pre aceasta o ia mie, 
că aceasta a plăcut ochilor mei. 

4. Şi tatăl lui şi muma lui n'au 
cunoscut că dela Domnul este, şi 
izbândă caută el din cei de alt neam, 
că în vremea aceea cei de aii neam 
stăpâneau pre Israil. 

5. Şi s'a dus Samson cu tatăl lui 
şi muma lui în Tamnata, şi venind 
până la viile Tamnatei, aieolo i-a ie- 
şit înainte un puiu de leu- râgnind. 

6. Şi a venit preste el Duh&l Dom- 
nului, şi i-a spintecat ca pc£«n led 
din capre, şi ca o nimica et4Hn mâi- 
nile Iul, şi n'a spus tatălui său şi 
mumei sale ce a făcut. 

7. Şi s'a dus şi a grăit femeii, şl 
a plăcut ea lui Samson. 

8. Şi după vr'o câtevâ zile s'a în- 
tors s'o ia pre dânsa, şi s'a abătui 
să vază stârvul leului, şi eră roiu 
de albine în gura leului şi miere. 

9. Şi o a luat în mâinile sale şt 
mergeâ mâncând, şi a venit la tatăl 
său şi la muma sa şi le-a dat loc 
şi au mâncat, şi nu le-a spus lor 
că din gura leului a luat mierea. 

10. Şi s'a dus tatăl lui la femeie, 
şi a făcut acolo Samson ospăţ şapte 
zile, că aşâ făceau tinerii. 

11. Şi a fost când l-a văzut pre 
el, i-a rânduit lui treizeci de tovarăşi, 
şi aceştia erau împreună cu el. 

12. Şi le-a zis lor Samson: o gâ- 
citură voiu pune vouă, şi de o veţi 

, gâd într'aceste şapte zile ale ospă- 
ţului şi o veţi află, voiu da vouă 

14. 12, 4 Imp. 5, 22. 



JUDECĂTORII 14-15 



331 



treizeci de pânzeturi şi . treizeci de 
haine 4e îmbrăcăminte. 

13. Iar de nu mi-o veţi puteâ spune, 
veţi da voi mie treizeci de pânzeturi 
şi treizeci de haine.de îmbrăcăminte; 
iar ei au zis lui: spune gâcitura ia, 
s'o auzim. 

. 14. Şi le-a zis lor: din cel ce mă- 
nâncă a ieşii mâncare şi din cel tare 
a ieşii dulceaţă, şi n'au putut să gâ- 
cească gâcitoarea în trei zile. 

15. Şi a fost în ziua a patra au 
zis ei către femeia lui Samson : a- 
măgeşte pre bărbatul tău şi să-|i 
spue gâcitoarea; iar de nu vei vreâ 
a face aceasta, te vom arde şi pre 
tine şi casa tatălui tău cu foc, au 
doar ca să ne sărăciţi pre noi ne-aţi 
chemat? 

16. Şi a plâns femeia lui Samson 
către dânsul şi a zis lui: cu adevă- 
rat, jn'ai urît şi nu mă iubeşti, că 
gâcitoarea care o ai pus fiilor po- 
porului weu, nu o spui mie; şi a zis 
către ea Samson : iată tatălui meu 
şi mumei mele n'o am spus, şi ţie 
să Jir© spui? 

ifâjpŞl ea se plângea lui înir'acele 
şapte zile de ospăţ, şi în ziua a şap- 
tea i-a spus ei, că-1 supări pre el, 
şi ea^ spus fiilor poporului său. 

18. Şi i-au zis lui bărbaţii celăţii 
în ziua, a şaptea mai înainte de a 
apune soarele: ce este mai dulce 
decât mierea şi ce este mai tare 
decât teul? Şi le-a zis lor Samson: 
de nu aţi fi îmblânzit junica mea, 
n'aţi îi aflat gâcitura mea. 

19, Şi s'a îndreptat presie el Du- 
hul Domnului, şi s'a pogorîi în A- 
scalona şi a bătut acolo treizeci de 
oameni, şl le-a luat hainele lor, şi a 
dat hainele celor ce i-au spus gâ- 
citoarea. Şi s'a mâniat cu iuţime 
Samson, şi s'a suit în casa tatălui 
său; iar femeia lui Samson s'a în- 
soţit eu unul dintre nuntaşi, care 
*râ lui prieten. 



CAP. 15. 

Răzbunarea lui Samson. 

Şi după câteva zile, în vremea se* 
cerii grâului, a mers Samson să-şi 
vază femeia sa, şi i-a adus ei un 
ied din capre şi a zis: voiu să intru 
la femeia mea să mă culc cu dânsa, 
şi nu 1-a lăsat pre e! tatăl ei să intre. 

2. Ş! a zis tatăl ei: am crezut în 
adevăr că cu totul o ai urît pre ea, 
şi o am dat unuia din prietenii tăi, 
iată sora ei cea mai tânără, au nu 
mai bună este decât ea? Fie dar 
a ta în locul aceleia. 

3. Şi le-a zis lor Samson: nevi- 
novat voiu fi eu acum înaintea ce- 
lor de alt neam, pentrucă voiu face 
eu lor rău, 

4. Şi ducându-se Samson, a prins 
trei sute d* vulpi şi le-a legat coadă 
de coadă, şi tuând făclii a legat câte 
o făclie între două coade. 

5. Şi aprinzând făcliile, a slobozit 
vulpile în holdele celor de alt neam, 
şi le-a ars şi holdele cele secerate 
din arie şi cele nesecerate, şi viile 
şi măslinii. 

6. Iar cei de alt neam au zis: cine 
a făcut aceasta? Au spus : Samson 
gineriie Tamnateului, pentrucă i-a 
luat femeia lui şi o a dat tovară- 
şului lui; şi mergând cei de alt neam, 
au ars casa tatălui ei şi pre dânsa 
cu foc. 

7. Şi a zis lor Samson: de aţi fă- 
cut voi aşâ cu dânsa, nu'mi place; 
ci izbândă mie despre fiecare din 
voi voiu face. , 

8. Şi i-a bătut pre ei bătae mare 
pre^e pulpă şi preşte coapsă, şi po- 
gorîndu-se de acolo a lăcuit lângă 
rîu la peştera pietrei Hamului. 

9. Şi s'au dus cei de alt neam, 
şi au făbărîf în luda, şi s'au răsfi- 
rai în Lehi. 

10. Iar bărbaţii lui Iuda le-au zis 

15. & 1 Parai. 4, 32. 



332 



JUDECĂTORII 15-16 



lor: de ce aţi venit asupra noastră? 
Iar cei de alt neam au zis: ca să 
legăm pre Samson am venit, şi să-i 
facem lui precum a iăcut şi el nouă. 

11. Şi s'au dirs din Iuda trei mii 
de oameni ia gura pietrei Hamului, 
şi au zis către Samson: au nu ştii, 
că ne stăpânesc pre noi cei de alt 
neam? Şi de ce ai făcut aceasta 
nouă? Şi le-a zis lor Samson: cum 
mi-au făcut ei mie, aşâ le-am făcut 
şi eu lor. 

12. Iar ei i-au zis lui: să te legăm 
am venit noi, şi să te dăm în mâi- 
nile celor de alt neam; iar el le-a 
zis lor: să-mi juraţi, că nu mă veţi 
omorî; ci mă veţi da lor, iar voi nu 
cumvâ să vă împrotiviţi mie. 

13. Şi au jurat lui, zicând: nu, ci 
numai te vom legă, şi te vom da în 
mâna lor, iar cu moarte nu te vom 
omorî; şi l-au legat pre el cu două 
funii nouă, şi l-au dus pre el dela 
piatra aceea. 

14. Şi venind până la Lehi, cei 
de alt neam strigau de bucurie, şi 
aii alergat înaintea lui. Iar Duhul 
Domnului s'a îndreptat presfe Sam- 
son, şi funiile cu care erau legate 
mâinile lui, s'au făcut ca nişte câlţi 
de faţa focului, şi s'au dezlegat le- 
găturile de pre braţele lui. 

15. Şi aflând o falcă de asin le- 
pădată, şi întinzându-şi mâna o a 
luat, şi a omorît cu ea o mie de 
bărbaţi. 

16. Şi a zis Samson: cu o falcă 
de asin stingând î-am stins pre ei, 
cu o falcă de asin am omorît o mie 
de bărbaţi 1 

17. Şi a fost dupăc-e â încetat a 
grăi, a aruncat falca din mâna sa, 
şi a numit locul acela ucidere cu 
falcă. 

18. Şi a însetoşat foarte, şi a stri- 
gat către Domnul, şi a zis: tu ai dat 
în mâna robului tău această mân- 
ii?. 1 Imp. 17 , 26, 36. 



tuire mare, şi acum muri-voiu de 
sefe, şi cădeâ-voiu în mâna celor 
netăieţi împrejur? 

19. Şi au deschis Dumnezeu o a- 
dâncăfură în falcă, şi a ieşif din ea 
apă. şi a băut, şi s'a întors duhul 
lui, şi s'a răcorit; pentru aceea s'a 
chemat numele locului aceluia: iz- 
vorul celui ce se roagă, care este 
în Lehi până în ziua aceasta. 

20. Şi a judecat pre lsrail în zilele 
celor de alt neam douăzeci de ani. 

CAP. 16. 

Căderea lui Samson. Răzbunarea lui. 

Şi a mers Samson în Gaza, şi a 
văzut acolo o femeie curvă, şi a 
intrat la ea. 

2. Şi s'a dat de ştire Gazenilor, 
zicându-li-se: a venit Samson aici, 
şi l-au încunjurat strejuindu-1 toată 
noaptea la poarta cetăţii, şi au fă? 
cuf toată noaptea aceea, zicând: să 
aşteptăm până ce se va lumină ziua-, 
şi -l vom omorî pre el. 

3. Şi a dormit Samson până ta 
miezul nopţii, şi s'a sculat la miezul 
nopţii, şi a prins amândouă uşile 
porţii cetăţii cu amândoi stâlpii, şf 
ridicându-le împreună cir zăvorul, 
le-a pus pre umărul său şi le-a dus 
în vârful muntelui celui de către faţa 
Hevronului, şi le-a pus* acolo. 

4. Şi a fost după aceasta a iubit 
pre o femeie din valea luiSbrih, şi 
numele ei erâ Daîidâ. '"> 

5. Şi s'au suit la dânsa boierii 
cei de alt neam, şi au zis către dân- 
sa: înşală-l pre el, şi vezi în ce stă 
tăwa lui "cea mare, şi cum îl vom 
birul, şi-l vom legâ, ca să-l umilim 
pre el, şi noi fiecare bărbat vom da 
ţie o mie şi o sută de arginţi. 

6. Şi a zis Dalidâ către Samson: 
spune-mi rogu-te în ce stă tăria ta 



20. 16, 31. 



JUDECĂTORII 16 



333 



cea mare, şi cu ce te vei lega, ca 
să ie smereşti. 

7. Iar Samson i-a zis ei: de rnă 
vor legâ pre mine cu şapfe vine 
proaspete neuscate, voiu slăbi şi 
voiu îi ca unui dintre ceilalţi oameni, 

aŞii-aw adus ei boierii cei de alt 
neam şapte vine proaspete neuscate, 
şi 1-a legat pre el cu ele. 

9. Şi cei ascunşi ai ei şedeau în 
cămară. Şi a zis ea către el: cei de 
alt neam vin asupra ta Samsoane. 
Iar el a rupt vinele ca şi cum ar rupe 
o aţă de căiţi când se atinge de ioc, 
şi nu s'a cunoscut tăria lui. 

10. Şf a zis Dalidâ către Samson: 
vezi că m'ai înşelat, şi ai grăit că- 
tre mine minciuni, acum rogu-te 
spune-mi cu ce te vei legâ? 

11. Iar el a zis către ea: dacă le- 
gând mă vor legâ cu funii nouă, 
cu care nimic n'a mai fost legat, 
atunci voiu slăbi, şi voiu fi ca şi 
umil dintre ceilalţi oameni. 

12; "Şi a luat Dalidâ funii nouă, 
şi a tegat cu ele pre Samson, şi a 
zis către el: cei de alt neam vin a- 
supra ta Samsoane, şi ascunşii şe- 
deau în cămară, iar el a rupt funiile 
dela braţele sale ca o aţă. 

13. Şi a zis Dalidâ către Samson: 
până acum m'ai înşelat, şi ai grăit 
către mine minciuni? spune-mi cu 
ce te vei legâ? iar el a zis ei: de 
vei împleti cele şapte şuviţe ak ca- 
pului meu cu tort, 

14. Şi le vei bate cu cuiu în pă- 
rete, atunci eu voiu fi slab, ca şi 
unul dintre ceilalţi oameni. Şi 1-a a- 
dormii pre el Dalidâ pe genunchii 
ei, şi a fost când dormeâ el, a luat 
Dalidâ cele şapte şuviţe ale capului 
lui, şi le-a împletit cu tort. 

15. Şi le-a bătut cu cuie în părete, 
şi a zis către ei: Samsoane, cei de 
alt neam vin asupra ta. Iar el de- 
şteptându-se din somnul său, a scos 
cuiele cu împletitura din părete, şi 
tortul, şi nu s'a cunoscut tăria lui. 



16. Şi a zis către el Dalidâ: cum 
zici că mă iubeşti p^e mine, şi inima 
ta nu este cu mine? Iată a treia 
oară m'ai înşelat, şi nu mi-ai spus 
în ce stă tăria fa cea mare. 

17. Şi a fost supărându-1 pre el 
cu cuvintele ei toată noapjea, şi ne- 
dându-i pace a slăbit sufletul lui 
până la moarte. 

îŞ. Şi ş'a deschis către ea toată 
inima sa, şi i-a zis ei: briciu nu s'a 
atins de capul meu, că sfânt al lui 
Dumnezeu sunt eu din pântecele 
maicii mele, şi de mă voiu rade, se 
va depărfâ dela mine tăria mea, şi 
voiu slăbi, şi voiu fi ca şi ceilalţi 
oameni. 

19. Şi văzând Dalidâ, că i-a spus 
ei toată inima sa, a trimis şi a che- 
mat pre boierii celor de alt neam, 
zicând: veniţi acum încă odată, că 
mi-a spus mie toată inima sa, şi 
au venit la ea toate căpeteniile ce- 
lor de alt neam aducând în mâinile 
lor argintul. 

20. Şi 1-a adormit pre el pe ge- 
nunchii săi, şi a chemat pre băr- 
bier, şi a ras cele şapte şuviţe de 
pre capul lui, şi a început a slăbi, 
şi s'a depărtat vîrtutea lui dela el. 

21. Şi a zis Dalidâ: Samsoane, 
cei de alt neam vin asupra ta, şi 
s'a deşteptat din somnul său, şi s 
zis: voiu face ca şi mai înainte, şi 
mă voiu scutură, şi el n'a cunos- 
cut, că Domnul s'a depărtat dela 
dânsul. 

22. Şi l-au prins pre el cei. de alt 
neam, şi i-au scos ochii lui, şi l-au 
adus pre ei în Gaza, şi l-au legat 
pre el cu obezi de aramă, şi râş- 
neâ în casa temniţii. 

23. Şi a început a'i creşte părul 
capului iui dupăce s'a ras. 

24. Şi boierii celor de alt neam 
s'au adunat să jertfească jertfă mare 
lui Dagon dumnezeului lor, şi să se 

16. 22. 2 Imp. 3, 34. 



334 



JUDECĂTORII 16-17 



veselească, şi au zis : dat-a dum- 
nezeu în mâinile noastre pre Sam- 
son vrăjmaşul nostru. 

25. Şi văzându-1 pre el poporul, 
au lăudal pre dumnezeii săi, zicând: 
dat-a dumnezeul nostru în mâna 
noastră pre vrăjmaşul nostru, care 
pustieâ pământul nostru, şi care a 
înmulţit pre răniţii noştri. 

26. Şi a fost când se vesekâ inima 
lor, au zis: chemaţi pre Samson din 
casa temniţii, şi să joace înaintea 
noastră, şi au chemat pre Samson 
din temniţă, şi-şi băteau joc de el, 
şi l-au pus între doi stâlpi, 

27. Şi a zis Samson către sluga, 
care-1 ţineâ de mână: lasă-mă să 
pipăiu stâlpii, preste care stă întă- 
rită casa, şi să mă razem de ei, şi 
sluga a făcut aşâ. 

28. Iar casa erâ plină de bărbaţi 
şi de femei, şi erau acolo toţi domnii 
celor de alt neam şi pre podul casei 
ca la vre-o trei mii de bărbaţi şi de 
femei, carii priveau, când batjoco- 
reau pre Samson. 

29. Şi a strigat Samson către Dom- 
nul, şi a zis: Adonae, Doamne al 
puterilor, adulţi aminte de mine, şi 
mă întăreşte acum încă odată Dum- 
nezeule, ca să izbândesc izbândă 
întru cei de alt neam pentru amân- 
doi ochii mei. 

30. Şi proptindu-se Samson a îm- 
brăţişat amândoi stâlpii cei din mij- 
loc, pre carii se rezemă casa, pre 
unul cu dreapta, pre altul cu stânga. 

31. Sfârşească-se vieaţa mea îm- 
preună cu cei de alt neam, şi ple- 
cându-se cu putere, a căzut casa 
preste domni şi preste tot poporul, 
care erâ într'însa, şi au fost cei morţi, 
pre carii i-a omorît Samson la moar- 
tea sa, mai mulţi decât aceia, pre 
carii i-a omorît în vieaţa sa. 

32. Şi au venit fraţii lui şi toată 
casa tatălui său, şi luându-l pre el 

32. 15, 20, 



s'au dus, şi l-au îngropat între Saraa 
şi între Estaol în mormântul lui Ma- 
noe tatăl lui, şi acesta a Judecat pre 
îsrail douăzeci de ani. 

33. Şi după Samson s'a sculat 
Emegar feciorul lui Enan, şi a tăiat 
pre oamenii cei de alt neam, afară de 
vite, şi a mântuit acesta pre Isralt. 

CAP. 17. 

Mihâ face un idol. 

Si a fost un om din muntele E- 
fraim anume Mihâ. 

2. Şi a zis Către muma sa: cei o 
mie şi o sută de arginţi, cari s'au 
luat dela fine, şi ai jurat şi ai zis 
întru urechile mele : iată argintul 
este la mine, eu l-am luat, şi i-a zis 
muma sa: binecuvântat să fii fiul 
meu Domnului. 

3. Şi a dat acei o mie şi o sută 
de arginţi mumei sale, iar muma 
sa a zis: cu sfinţenie am sfinţit ar- 
gintul Domnului din mâna mea sin- 
gur, ca să fac cioplit şi vărsat, şi 
acum îl dau ţie. 

4. Şi a dat argintul mumei sale, 
şi a luat muma sa două* sute de 
arginţi, şi i-a dat argintarului, şi a 
făcut din ei cioplit şi vărsat, care 
a fost în casa lui Mihâ. 

5. Acesta a făcut casa sa Bise- 
rică lui Dumnezeu, şi a făcut Efod 
şi Terafin şi a afierosit pre unul din- 
tre fiii săi şi a fost lui preot. 

6. Iar în zilele acelea nu erâ îm- 
părat în Israil, pentru aceea fiecare 
om ce se păreâ drept în ochii lui, 
aceea făceâ. 

7. Şi a fost un tânăr din Viileemul 
lui luda din poporul lui Iuda, şi a- 
cesta erâ Levit şi lăcuiâ acolo. 

8. Şi a mers omul acela din Vife- 
leemul Iudii să lăcuiască unde va 
găsi loc, şi a venit până la muntele 



I 17. 5. 21, 25. 



JUDECĂTORII 17-18 



336 



Efraim şi pânâ la casa lui Mihâ, fă- 
când u-şi calea sa. 

9. Şi 1-a întrebat pre el Mihâ: de 
unde vii ? Iar el a răspuns : Levit 
sunt eu din Vifleemul lui luda, şi 
jtierg să lăcuese unde voi u găsi Ioc. 

10. Şi «-a zis Mihâ lui: şezi cu 
mine şi fii mie părinte şi preot, şi 
eu voiu da ţie zece arginţi pe an 
şi un rând de haine şi cele pentru 

viea|a ta. 

11. Şi a mers Levilul şi a înce- 
put a îăcuî lângă omul acela, şi s'a 
făcut slujitor lui, ca unul dintre fiii iui. 

12. Şi a umplut Mihâ mâna Levi- 
rului şi s'â făcut lui tânărul preot, 
şi a fost în casa lui Mihâ. 

13. Şi a zis Mihâ: acum am cu- 
noscut, că au făcut Domnul bine mie, 
pentrucăs'a făcut Leviful mie preot. 

CAP. 18. 

Fiii ' lui Dan cuprind Lesa şi cad în 
idololatrie. 

In zilele acelea nu erâ împărat în 
lsrail, şi în zilele acelea neamul 
lui Dan, îşi cerca moştenire unde- 
să lăcuiască, că până în zilele ace- 
lea nil i-a fost căzut lui moştenire 
de ajuns între neamurile fiilor Iui 
îsrail. 

2. Şi au trimis fiii lui Dan din po- 
poarele lor cinci bărbaţi despre par- 
tea lor foarte tari din Saraa şf^dm 
Estaol, ca să vază pământul şi să-l 
cerce, şi a zis către ei : mergeţi şi 
cercaţi pământul, şi au mers până 
la muntele Eîraim, până ia casa lui 
Mihâ, şi s'au odihnit ei acolo în casa 
lui Mihâ. 

3. Şi cunoscând ei glasul tânăru- 
lui Levil, s'au abătut acolo şi au zis 
lui: cine te-a adus aici? Şi ce îaci 
fu aici? Şi ce ai tu aici? 

4. Iar el a zis către ei : aşâ şi 



10. 13, 19. 
18. 1. 21, 25. 



aşâ mi-a făcut Mihâ şi m'a tocmit 
şi m'a făcut să fiu lui preot. 
* 5. Şi ei i^au zis lui: întreabă tu pre 
Dumnezeu să cunoaştem, oare în- 
dreptează el calea noastră pre care 
mergem? 

6. Şi a zis lor preotul: mergeţi în 
pace; înaintea Domnului este calea 
voastră, pre care mergeţi. 

7. Şi s'au dus acei cinci oameni 
şi au sosit în Lesa şi au văzut pre 
poporul cel ce lăcuiâ într'însa şe- 
zând fără de frică, ca şi Sidonenii, 
odihnind fără de grije, cu riiminea 
având cuvânt de pricire pre pământ, 
moşteni a mari bogăţii şi departe de 
la Sidon şi n'aveau nici o legătură 
cu Siriea. 

8. Şi au venit acei cinci oameni 
la fraţii lor în Saraa şi în Estaol, şi 
au zis traţilor săi: ce şedeţi voi? 

9. Şi le-au zis: sculaţi-vă şi să mer- 
gem asupra lor, că am văzut pă- 
mântul şi iată este bun foarte şi voi 
să fiţi în linişte, să nu vă leneviţi 
a merge să intraţi, ca să moşteniţi 
pământul. 

10. Şi vă veţi duce şi veţi sosî la 
popor negătil şi pământul este larg, 
că S-au dat Dumnezeu în mâna voa- 
stră, ioc unde nu este lipsă de toate 
lucrurile, câte sunt pre pământ. 

11. Şi au purces din poporal lui 
Dan din Saraa şi din Estaol, şase 
sute de bărbaţi încinşi cu unelte de 
rasboiu. 

12. Şi s'au suit şi âu tăbărîl în 
Kariatiarim în luda, pentru aceea s'a 
chemat numele locului aceluia : ta- 
băra lui Dan, până în ziua aceasta, 
iată dinapoia lui Kariatiarim. 

13. Ş{ de acdlo au trecut până la 
muntele Efraim şi au venit până la 
casa lui Mihâ. 

14. Şi au răspuns cei cinci oa- 
meni, carii au fost mers să vază pă- 
mântul Lesii, şi au zis către fraţii 

12. 13, 25. * 



336 



JUDECĂTORII 18-19 



săi: ştiţi că în casele, acestea supt 
Efod şi Terafin şi chip cioplit şi văr- 
sat, deci acum să ştiţi ce să faceţi. 

Î5. Şi s'au abătut acolo şi au in- 
frai în casa tânărului Levit, în casa 
lui Mihâ, şi s'au închinat lui cu pace. 

16. Şi cei şase sute de bărbaţi 
din fiii lui Dan, încinşi cu uneltele lor 
cele de răsboiu, stau la uşile porţii. 

Î7. Şi s'au suit cei cinci oameni, 
carii mersese să iscodească pămân- 
iul, şi intrând acolo au luat chipul 
cel cioplit şi Efodul şi Terafinul şi 
chipul cel vărsat; iar preotul sta la 
uşa porţii cu cei şase sute de băr- 
baţi încinşi cu unelte de răsboiu. 

18. Şi aceştia au intrat în casa lui 
Mină, şt au luat chipul cel cioplit 
şi Efodul şi Terafinul şi chipul cel 
vărsat, iar preotul a zis către ei : 
ce faceţi voi? 

19. Iar ei au zis lui: taci, pune- ţi 
mâna ta pe gură şi vino cu noi, şi 
vei îi nouă tată şi p/eot; au doar 
mai bine vei fi preot casei unui om, 
decât să fii tu preot unui neam şi 
unei case în Isratî? 

20. Şi s'a veselit inima preotului, 
şi a luat Efodul şi Terafinul şi chi- 
pul cel cioplit şi vărsat, şi a intrai 
în mijlocul poporului. 

21. Şi s'a întors, şi s'a dus, şi ş'a 
pus lucrurile şi avutul său cel de 
preţ înaintea lor. 

22. Şi dupăce s'au depărtat ei de 
casa lui Mihâ; iată Mihâ şi oame- 
nii, carii lăcuiau în casele cele ve- 
cine casei lui Mihâ, au strigat, şi 
i-au ajuns pre fiii lui Dan. 

23. Şi au strigat către fiii lui Dan; 
iar fiii lui Dan întorcându-şi ieţele 
Iot, au zis către Mihâ: ce este ţie, 
că ai strigat? 

24. Şi a zis Mihâ: că chipul meu 
cel cioplii, care mi-am fost făcui mie, 
aţi luat, şi pe preot, şl v'aţi dus, şi 
ziceţi către mine, pentruce strigi? 

19. 17, 10. 24. Fac. 31 31. 



| 25. Iar fiii lui Dan au zis către 
el: să nu-ţi auzim glasul tău, ca nu 
cumvâ să vă iasă înainte oameni 
cu suflet amărîf, şi să pierzi vieaţa 
ta şi vieaţa casii tale. 

26. Şi s'au dus fiii lui Dan pre 
calea sa, şi văzând Mihâ, că sunt 
mai tari decât sine, s'a întors în 
casa sa. 

27. Şi fiii lui Dan dupăce au luat 
cele ce a făcut Mihâ, şi pre preotul 
lui, au venit asupra Lesii preste po- 
porul, care petreceâ fără de frică şi 
fără de grije, şi i-au ucis pre ei cu 
ascuţitul săbiei, şi cetatea o au ars 
cu foc. 

28. Şi n'a fost cine să-i mântu- 
iască, că de Sidon erâ departe, şi 
cu nici un om n'aveau ei aîace, şi 
ceasta erâ în valea casei lui Roav, 
şi au zidit cetatea şi au lăcuit în- 
fr'însa. 

29. Şi a chemai numele cetăţii ; 
Dan, pre numele lui Dan tatăl lor, 
care s'a născut lui Israil; iar nu- 
mele cetăţii mai înainte erâ Lesa. , 

30. Şi ş'au ridicat loruş fiii lui 
Dan, chipul cel cioplit, şi Ioanatan 
fiul lui Ghirson fiul lui Mănasi, el 
şi feciorii lui erau preoţi neamului 
lui Dan până la ziua mutării din 
pământul acela. 

31. Şi le-au rămas lor chipul cel 
cioplit, care 1-a fost făcut Mihâ, în 
toafezileîe în care erâ casa lui Dum- 
nezeu în Silom. s 

CAP. 19. 

Nelegiuirea din Gavaa. 

Si a fost în zilele acelea, când nu 
erâ împărat în Israil, un bărbat 
Levit care lăcuiâ în coastele mun- 
telui Efraim, ş'a luat femeie ţiifoare 
din Vitleemul lui Iuda. 
2. Şi s'a mâniat pre el ţiitoarea 

28. 2 Imp. 10, 6. 29. Fac. 30, 6; Is. Nav* 
19* 47. 

1Q. 1. 21, 25. 



JUDECĂTORII 19 



337 



îui, Şi s' a dus dcla d la CaS2 îa ' ă " 
lui' său în VifleemuHui luda, şi a 

fost acolo patru luni de zile. 

3 Şi s'a sculat bărbatul ei, şi s'a 
dus la ca sS-i gfăiască după ini- 
ma ei, ?î s * sejmpace cu ca, şi 
să o întoarcă pre ea iarăşi la sine, 
şi luând cu sine pre sluga sa şi o 
pereche de asini, a mers până la 
casa tatălui ei. 

4. Şi văzându-i pre ei tatăl fetei, 
a ieşit înaintea lui cu bucurie, şi 
î-a dus pre el socrul său, tatăl fetei, 
înăuntru, şi a şezut cu el trei zile, 
şi a mâncat şi a băut şi a dormit 
acolo. 

5. Şi a fost în ziua a patra mâne- 
când de dimineaţă, s'a sculat să 
plece, şi a zis tatăl fetei către gi- 
nerile său: înfăreşfe-ţi inima ta cu 
o bucată de pâine, şi apoi pîecaji. 

6. Şl au şezut şi au mâncat a- 
mânddi împreună şi au băut, şi a 
zis tatăl fetei căîre bărbat: rogu-te 
rămâi aici, şi să se veselească ini- 
ma fa. 

7. Şi sculându-se omul să se ducă, 
nu l-a lăsat socrul lui, şi şezând ia- 
răşi a rămas acolo. 

8. Şi în ziua a cincea mânecând 
de dimineaţă ca să se ducă, a zis 
tatăl fetei: întăreşte dar inima ta cu 
pâine, şi te găteşte până ce se va 
pleca ziua, şi au mâncat şi au băut 
amândoi. 

9. Şi sculându-se omul să se ducă 
el şi fiilparea lui şi sluga lui, i-a 
zis lui socrul său, tatăl fetei: iată 
s'a plecat ziua spre seară, rămâi 
aici încă astăzi, şi mâneţi aici, şi 
să se veselească inima ta, şi mâine 
de dimineaţă veţi purcede pre calea 
voastră, şi vei merge la lăcaşul tău. 

10. Şi n'a vrut*omui să rămâie, şi 
sculându-se a purces, şi a venit 
până împreajma Ievusului, acesta 
este Ierusalimul, şi cu el o păre- 
che de asini înşălaţi şi ţiitoarea lui 
cu dânsul. 



îl. Şi a venii până la levus, şi 
ziua erâ plecată foarte, şi a zis slu- 
ga cătie stăpânul său: vino să ne 
abatem în cetatea aceasta a levu- 
seului, şi să mânem într'însa. 

12. Iar stăpânul său a zis către 
el: nu ne vom abate în cetate stre- 
ină întru care nu este dintru fiii lui 
Israi!, ci să trecem până la Gavaa. 

13. Şi a zis slugei sale: vino şi 
să ne apropiem la un loc dinfr'a- 
cestea, şi să mânem în Gavaa sau 
în Rama. ' 

14. Şi trecând au mers, şi ie-a a- 
pus soarele aproape de Gavaa, care 
este întru Veniamin. 

15. Şi s'au abătut acolo să intre 
să mâe în Gavaa, şi au intrat şi au 
şezut în uliţa cetăţii, şi nu erâ om 
care să-i primească în casa sa să 
mâe. 

16. Şi iată un om bătrân a venit 
dela lucrurile sale din câmp seara, 
şi omul acesta şi el erâ din mun- 
tele Efraim, şi lăcuiâ în Gavaa, iar 
oamenii locului erau fiii lui Veni- 
amin. 

17. Şi ridicându-şi ochii săi a yă- 
j zut pre omul cel călător în uliţa ce- 
tăţii, şi i-a zis omul cel bătrân: unde 
mergi, şi de unde vii? 

18. Şi i-a răspuns lui: dela Viile- 
emul lui Iuda trecem noi până fa 
coastele muntelui Efraim, eu de a- 
colo sunt, şi am mers până în Vi- 
tleemul iui luda şi mă duc la casa 
mea, şi nu este om, care să mă pri- 
mească în casă. 

19. Şi paie şi de mâncare asinii 
! noştri au, şi .pâine şi vin am eu, şi 

slujnica fa şi slujitorul care este cu 
robii tăi, de nimica n'avem lipsă. 

20. Şi a zis omul cel bătrân: pace 
ţie, toată lipsa fa eu o voiu plini, 
numai în uliţă să nu mâi. 

21. Şi l-a băgat pre el în casa sa, 
şi au aşezat asinii lui, şi lor le-a 

15. Fac. 19, 2. 21. Fac. 24, 31, 32. 

0 



JUDECĂTORII 19-20 



spăla! picioarele, şi au mâncat şi 
au băut. 

22. Şi veselindu-se ei, iată'bărba- 
\i\ cetăţii, tiii cei fărădelege, au în- 
conjurat casa, şi au băiut în uşe, 
şi au zis către omul cel bătrân stă- 
pânul casei, scoate pre omul cel ce 
a intrat în casa ta, ca să-1 cunoa- 
ştem pre el. 

23. Şi a ieşit îa ei omul, stăpâ- 
nul casei, şi a zis către ei: nu fra- 
ţilor, să nu Faceţi rău, dacă a in- 
trat omul acesta în casa mea, să 
nu faceţi nebunia aceasta. 

24. lată fala mea fecioară şi ţi- 
i toarcă lui scoate-le-voiu pre ele a- 
fară, şi le smeriţi pre ele, şi le fa- 
ceţi ce este plăcut înaintea ochilor; 
iar bărbatului acestuia să nu faceţi 
această faptă nebunească. 

25. Şi nevrând oamenii să asculte 
de el, a luat bărbatul ţiiioarea sa, 
şi o a scos la ei afară, şi o au cu- 
noscut pre ea, şi ş'au bătut joc de 
ea toată noaptea până dimineaţa, 
şi o au slobozit când se lumină de 
ziuă. 

26. Şi a venit femeia despre ziuă, 
şi a căzut la uşa casei omului unde 
eră bărbatul ei până s'a luminat. 

27. Şi dupăce s'a luminat dimi- 
neaţa, a deschis bărbatul ei uşile, 
ieşind ca să-şi meargă în calea sa, 
şi iată femeia lui ţiiioarea căzută 
lângă uşa casei şi mâinile ei pre 
prag. 

28. Şi a zis către ea: scoală-te 
şi să mergem, şi n'a răspuns lui, 
că murise, şi luând-o o a pus pre 
asin, şi sculându-se s'a dus la 
casa sa. 

29. Şi intrând în casa sa a luat 
sabia, şi apucând pre ţiiioarea sa 
o a împărţit după oasele ei în două- 
sprezece părţi, şi le-a trimis la toate 
neamurile lui Israil. 

30. Şi au fost toţi cei ce vedeau, 

22. Facere 19, 5; H 2 Lege 13, 13. ■ 



ziceau: nu s'a făcut nici s'a văzut 
aşâ din ziua de când au ieşit fiii 
lui Israil din pământul Eghipetului, 
până în ziua aceasta. Şi a porun- 
cit oamenilor, pre carii i-a trimis, 
zicând: acestea să grăiţi către toi 
Israilul: de s'a mai făcut lucru ca 
acesta, sfăfuiţi-vă şi grăiţi împreu- 
nă despre lucrul acesta. 

CAP. 20. 

Seminţia Iui Veniamin aproape 

pierdută . ^ ,,,, 

Şi au ieşit foţi fiii lui Israil, şi s'a 
strâns toată adunarea ca un om 
dela Dan până la Virsavee, şi pă : 
mântui Galaad la Domnul în Masifâ, 

2. Şi a stătut adunarea a tot po- 
porului, toate neamurile lui Israil, 
întru adunarea poporului lui Dum- 
nezeu, patru sute de mii de bărbaţi 
pedestri, carii puteau să poarte arme. 

3. Şi au auzit fiii lui Veniamin, 
că s'au suit fiii lui Israil în Masifâ. 
Şi au zis fiii tui Israil: spuneţi unde 
s'a făcut răutatea aceasta? 

4. Şi a răspuns omul Levit, băr- 
batul femeiei cei moarte, şi a zis: în 
Gavaa lui Veniamin am venit eu şi 
ţiiioarea mea să mânem. 

5. Şi s'au sculat asupra mea oa- 
menii cei dela Gavaa, şi au încun- 
jurat casa noaptea, şi pre mine au 
vrut să mă omoare; iar pre ţiiioa- 
rea mea o au smerit, şi ş'au bătut 
joc de ea, şi a murit. 

6. Şi am apucat pre ţiiioarea mea, 
şi o am tăiat în părţi, şi o am tri- 
mis în tot hotarul moştenirei fiilor 
lui Israil, pentrucă au făcut nebu- 
nie şi păcat ca acesta în Israil. 

1 7. lată voi toţi fiii lui Israil îm- 
preună grăiţi, şi vă sfătuiţi aici. 

8. Şi s'a sculat tot poporul ca un 
om, zicând: nu vom merge nici un 



20. !• 1 Parai. 21, 2; 1 Imp.- 10, 17. 



JUDECĂTORII 20 



339 



om la lăcaşul său, şi nu ne vom 
Întoarce nici unul la casa sa. 

9. Şi acum acest lucru să facem 
asupra Gavaaiei, să ne suim împro- 
tiva ei cu -s#rţi. 

10. Vom lua din toate seminjiile 
îui lsrail, zece bărbaţi dintr'o sută, 
şi o sută dintr'o mie, şi o mie din 
2ece mii; să se ia şi bucate popo- 
rului celui ce merge la Gavaa lui 
Veniamin, ca să-i răsplătească ei 
pentru nebunia care a făcut în lsrail. 

11. Şi tot fsrailul ieşind din ce- 
făfi, s'a adunat în cetate ca un om. 

12. Şi aii trimis seminţiile Iui lsrail 
bărbaţi la întreaga seminţie lui Ve- 
niamin, zicând: ce este răul acesta, 
care s'a făcut întru voi? 

13. Şi acum daţi pre oamenii cei 
fărădelege din Gavaa să-i omorîm 
pre ei, şi să ridicăm răul dintru ls- 
rail, şi n'au vrut fiii lui Veniam să 
asculte cuvântai fraţilor lor, fiii îui 
lsrail. 

14. Şi s'au adunat fiii lui Veniamin 
din cetăţile lor la Gavaa, să iasă la 
răsboiu asupra fiilor lui lsrail. 

15. Şi s'au numărat fiii lui Ve- 
niamin din cetăţile sale în ziua a- 
ceea douăzeci şi cinci de mii de 
bărbaţi, carii puteau purtâ sabie, 
afară de cei ce lăcuiau în Gavaa. 

16. Carii s'au numărat şapte sute 
de bărbaţi aleşi din iot poporul cu 
amândouă mâinile iscusiţi, toţi a- 
ceşfia erau prăşfieaşi, svârlind cu 
pietre în firul de pâr, şi nu greşeau. 

17. Şi fot îsrailul s'a numărat, a- 
lară de fiii lui Veniamin, patru sute 
de mii de bărbaţi aleşi, carii pur- 
tau sabie, şi toţi aceşiia erau băr- 
baţi răsboinici. 

18. Şi s'au sculat şi au venit în 
Vetil, şi au întrebat pre Dumnezeu, 
şi au zis fiii lui lsrail: cine va merge 
cu noi povăţuitor, ca să se bată cu 

13, R 2 Lege 13, 13. 16. 3, 15; 1 Parai. 
12, 2. 



fiii lui Veniamin ? Şi au zis Domnul: 
Iuda va merge povăţuitor. 

19. Şi s'au sculat fiii lui lsrail a 
doua zi, şi au dat luptă asupra Ga- 
vaaiei. 

20. Şi a ieşit iot îsrailul la răs- 
boiu asupra lui Venismin, şi a rân- 
duit împreună fot îsrailul răsboiu 
asupra Gavaaiei. J : ^ 

21. Şi au ieşit fiii lu^eniamin din 
cetate, şi au oborîf la pământ în ziua 
aceea douăzeci şi două d^rnft de 
bărbaţi din lsrail. 

22. Şi s'au îmbărbătat bărbaţii lui 
lsrail, şi au adaos a rândui răsboiu 
în locul, în care s'a fost rânduit în 
ziua cea dinfâiu. 

23. Şi s'au suit fiii lui lsrail, şi 
au plâns înaintea Domnului până 
seara, şi au întrebat pre Domnul, 
zicând: au mai adaoge-vom a ne 
apropiâ la răsboiu cu Veniamin 
fratele nostru? Şi au zis Domnul: 
mergeţi împroîiva îui. 

24. Şi s'au apropiat fiii lui lsrail 
către fiii lui Veniamin în ziua a doua. 

25. Şi au ieşit fiii lui Veniamin 
înaintea lor din Gavaa înfr'aceeaşi 
zi a doua, şi au culcat la pământ 
din fiii lui lsrail încă optsprezece 
mii de bărbaţi, foţi aceştia erau, carii 
purtau sabie. 

i 26. Şi s'au suit toţi fiii lui lsrail 
şi -tot poporul, şi au venit în Vetil, 
şi au plâns, şi au şezut acolo îna- 
intea Domnului, şi au ajunat în ziua 
aceea până seara, şi au adus ardere 
de fot şi jertfă de mântuire înain- 
tea Domnului. 

27. Şi au întrebat fiii lui lsrail pre 
Domnul, că acolo erâ sicriul legii 
Doninului Dumnezeu în zilele acelea. 

28. Şi Finees, feciorul lui Eleazar, 
fiul lui Aaron, stâ înaintea îui în zi- 
lele acelea, şi au întrebat fiii lui ls- 
rail pre Domnul, zicând: au mai a- 
daogs-voiu încă a ieşî la bătae îm- 
protiva fiilor lui Veniamin, fratele 



MO 



JUDECĂTORII 20 



meu? Sau încetâ-voiu? Şi au zis 
Domnul: mergeţi, că mâine vohrda 
pre el în mâna voastră. 

29. Şi au pus fiii lui Israil pân- 
ditori împrejurul Gavaaiei. 

30. Şi s'au suit fiii toi Israil asu- 
pra lui Veniamin în ziua a treia, şi 
s'au rânduit spre Gavaa, ca şi în 
ziua întâiu şi în ziua a doua. 

31. Şi au ieşit fiii lui Veniamin îna- 
intea poporului, şi s'au dus afară 
din cetate, şi au început a bate din 
popor, şi a răni, ca şi mai înainte, 
între căile din care una duce la 
Yefil, iar alta (Juce la Gavaa în ţa- 
rină, ca la treizeci de bărbaţi din 
Israil. 1 

32. Şi fiii luil Veniamin au zis: 
cad înaintea noastră ca şi înfâiu; 
iar iţii 4ui— ferată au zis: să fugim, 
ca să-i scoatem afară din cetate ia 
căi, şi au făcut aşâ. 

33. Şi toţi bărbaţii lui Israil s'au 
sculat din locul lor, şi au tăbărî! 
în VaaRTamar, şi pânditorii lui Is- 
rail se luptau din locul lor despre 
apusul Gavaaiei. 

34. Şi au venit din preajma Ga- 
vaaiei zece mii de bărba(i aleşi din 
lot Israilul, şi bătaia se îngreuiâ, şi 
ei n'au cunoscut, că a venit răul 
preste ei. 

.35. Şi au înfrânt Domnul pre Ve- 
niamin înaintea fiilor lui Israil, şi 
au omorît fiii lui Israil, din Venia- 
min, în ziua aceea douăzeci şi cinci 
de mii şi o sută de bărbaţi, carii 
foţi purtau arme. 

36. Şi au văzut fiii lui Veniamin că 
suni biruiţi, iar Israiltenii au făcut 
loc Veniaminiteniloî, că nădăjduiau 
în pânditorii pre cari i-au fost pus 
împrotiva Gavaaiei. 

37. Şi s'au pornit pânditorii, şi 
s'au revărsat către Gavaa, şi du- 
cându-se au bătut cetatea toată cu 
ascuţitul săbiei. 

29. îs. Navî 8, 4. ' * 



38. Şi semn erâ fiilor lui Israil cu 
pânditorii, ca să ridice ei stâlp de 
fum din* cetate. 

39. Şi s'au întors Israiltenii la răs- 
boiu, şi Veniamin a început a bate, 
şi a rănit dintr'ai lui Israil ca la vre-o 
treizeci de oameni, că au zis: că 
iarăşi îi vom alunga dinaintea noa- 
stră, ca şi în răsboiul cei dintâiu. 

40. Şi semnul cu mult s'a înălţat 
mai pre sus de cetate ca un stâlp 
de fum, şi căutând Veniamin îna-, 
poia sa, a văzut suindu-se fumul cfin 
cetate până la cer. 

41. Iar bărbaţii lui Israil s'au în- 
tors; iar Veniamin s'a speriat vă- 
zând că asupra lui a venit răul acela. 

42. Şi au fugit dinaintea Israîîîe- 
nilor pre calea pustiei, şi a ven.it 
răsboiul asupra lor, şi carii ieşeau 
din cetate, îi omorau pre ei în mijloc. 

43. Şi au tăiat pre Veniamin, şi 
l-au gonit pre ei, şi l-au călcâi de 
la Nua dinapoi până la Gavaa spre 
răsăritul soarelui. 

44. Şi au căzut din Veniamin opt- 
sprezece mii de bărbaţi, toţi aceştia 
bărbaţi tari. 

45. Şi ceilalţi văzând, au fugit Iii 
pustie la piatra lui Remon, şi au 
omorît din ei pre cale cinci mii de 
bărbaţi, şi ajungându-i pre el până 
la Gadaam au omorît dintre et două 
mii de bărbaţi. 

I 46. Şi au fost toţi cei ce au că- 
zut din Veniamin, douăzeci şi cinci 
de mii de bărbaţi, cari purtau sabie 
în ziua aceea, toţi aceştia, bărbaţi 
tari. 

, il7. Iar ceilalţi, carii au putut scăpâ, 
au fugit în pustie la piatra lui Remon 
şase sute de oameni, şi au şezut la 
piatra lui Remon patru luni. 

48. Şt fiii lui Israil s'au întors la 
fiii lui Veniamin, şi i-au tăiat cu as- 
cuţitul săbiei dela cetate pre rând 
până Ia dobitoc şi până la ori ce 

v 

47. 2t, 13. 



JUDECĂTORII 20-21 



341 



s'au aflai în toate cetă{iie, şt cetă- 
ţile câte s'au aflat, le-au ars cu foc. 

CAP. 21. 

Seminţia lui Vmiamin iarăşi se 
înmulţeşte. 

Si fiii Iui tsrail s'au jurat în Ma- 
sifâ, zicând : niciunul dintre noi 
sk nu dea fata sa lui Veniamin fe- 
meie. 

2. Şi s'a dus tot poporul în Vetil, 
şi a şezut acolo până seara înain- 
lea lui Dumnezeu, şi a ridicat gla- 
sul său şi a plâns plângere mare. 

3. Şi a zis: penlruce Doamne Dum- 
nezeul lui Israil s'a făcut aceasta, 
ca să se strice astăzi în Israil o se- 
minţie? 

4. Şi a fost adoua zi a mânecai 
poporul, şi a zidit acolo altar şi a 
adus ardere de tot şi jertfă de mân- 
tuire. 

5. Şi au zis îiii lui Israil: cine nu 
a venit întru această adunare din 
toate semin(iile lui Israil la Domnul; 
că jurământ mare erâ împroîiva ce- 
lui ce nu s'a suit la Domnul în Ma- 
sifâ, zicând : cu moarte să moară. 

6. Şi le-au părut rău fiilor lui ls- 
rair pentru Veniamin fratele lor, şi 
au zis : perit-a astăzi o seminţie 
din Israil. 

7. Ce vom face, să dăm femei ce- 
lor ce au rămas? Că noi ne-am ju- 
rat Domnului, că nu vom da lor 
din fetele noastre femei. 

8. Şi au zis : cine este din neax, 
imurile lui Israil? Care nu s'a suit 
la Domnul în Masifâ, şi iată nu ve- 
nise niciun om în tabără dela lavis 
Oalaad la adunare. 

9. Şi s'a numărat poporul, şi nu 
erâ acolo niciun om din cei ce lă- 
cuesc în lavis Oalaad. 

10. Şi a trimis acolo adunarea 
douăsprezece mii de bărbaţi dintre 
ostaşi, şi le-a poruncit tor zicând: 
mergeţi şi tăiaţi pre toţi cei ce lă- 



cuese în lavis Galaad cu ascujitut 
săbiei, şi pre femei şi pre popor. 

11. Şi aşâ, vefi face: pre tot băr- 
batul şi pre toată femeia care a cu- 
noscut pat de bărbat, să-i dafi petrii; 
iar pre fecioare să le cruţaţi, şi au 
făcut aşâ. 

12. Şi au aflat în lavis Oalaad pa- 
tru sute de fete fecioare, care n'au 
cunoscut pat de bărbat, şi le-au a- 
dus pre ele în tabără la Silom în 
pământul Hanaan. 

13. Şi a trimis toată adunarea, 
şi a grăit către îiii îui Veniamin, 
carii erau la piatra Remonului, şi 
i-a chemat pre ei la pace. 

14. Şi s'a întors Veniamin la fiii 
lui Israil în vremea aceea, şi le-a 
dat lor femei pre felele, care le-au 
adus vii din lavis Oalaad, şi le-au 
plăcut lor aşâ. 

15. Şi poporului i-a părul rău pen- 
tru Veniamin, că au făcut Domnul 
tăere în seminţiile lui Israil. 

16. Şi au zis bătrânii adunării: ce 
vom face să dăm femei celor ce 
au rămas? De vreme ce au pierit 
femeile din Veniamin. 

17. Şi au zis: cei ce au rămas, vor 
fi moştenitori în Veniamin, ca să nu 
piară o seminţie din Israil. 

18. Că noi nu vom puleâ să le 
dăm lor femei din felele noastre, că 
sVu jurat fiii lui Israil, zicând: ble- 
s/emat să fie cel ce va da femeie lui 
^eniamin. 

/ 19. Şi au zis: iată sărbătoarea Dom- 
nului esfe în fot anul în Silom, ce se 
află spre miazănoapte de Vetil, spre 
răsăritul soarelui pre calea care duce 
dela Vetil Ia Sichem şi spre miazăzi 
de Levona. 

20. Şi au poruncit fiilor lui Veni- 
amin, zicând: mergeţi şi vă ascun- 
de(i în vii. 

21. Şi când ve{i vedeâ, că au ieşi! 
fetele celor ce lăcuesc în Silom ju- 

«- 

21. H- Num. 31, 17 şi 18. 13, 20, 47. 



342 



JUDECĂTORII 21 



când cu danturi, să ieşiţi din vii, 
şi fiecare bărbaf să^şi răpească luiş 
femeie din fetele Silornului, şi să raer- 
geji în pământul lui Veniamin. 

22. Şi va ii când vor venî părin- 
ţii lor sau frafîi lor să se judece la 
noi, vom zice către ei : fie-vă milă 
de ei, că nu le-au răpit după cum 
este în răsboiu, că voi nu le-aţi dat 
lor, când s'au rugat de voi, pentru 
aceea şi voi încă a|i greşit. 

23. Şi au făcut aşâ fiii lui Veni- 
amin, şi au luat femei după numă- 



rul lor din cele ce jucau, dintru care 
au răpit, şi plecând s'au întors ta 
moştenirea lor, şi au tocmit cetăţile 
şi au lăcuit mtr'însele. 

24. Şi s'au dus de acolo fiii lui 
lsrail în vremea aceea fiecare la se- 
minţia şi la rudenia sa, fiecare în 
moşiea sa de unde a ieşit. 

25. In zilele acelea nu erâ împărat 
în lsrail, pentru aceea tot omul ce 
se păreâ drept înaintea ochilor tui, 
făceâ. 

25, 17, 6. •' " 



^ i *~NiTity*~t i 



/ 



CARTE 



A RUT 



CAP. 1. 

Rui şi Noemi. 

Şi a fost în zilele întru care câr- 
muiau judecătorii, s'a făcut foa- 
mete pre pământ, şi a mers un om 
din Vitleemul lui Iuda, ca să lăcu- 
iască în (a rina iui Moav, el şi fe- 
meia lui şi doi fii ai lui. 

2. Şi numele bărbatului Elimeleh, 
şi numele femeii iui Noemi, şi nu- 
mele celor doi feciori ai lui Maalon 
şi Heleon, Efrateni din Vitleemul lui 
Iuda, şi au venit în ţarina lui Moav, 
şi erau acolo. 

3. Şi a murit Elimeleh bărbatul 
Noemii, şi a rămas ea cu cei doi 
feciori ai ei. 

4. Şi ş'au luat ei lor femei Moa- 
vilence, numele uneia Orfâ şi nu- 
mele celeilalte Rut, şi au lăcuit a- 
colo vr'o zece ani. 

5. Şi au murit amândoi Maalon 
şi Heleon, şi a rămas femeia de 
bărbatul său şi de amândoi fecio- 
rii săi. / 

6. Şi s'a sculat ea $i amândouă 
nurorile ei, şi s'au întors din ţarina 
lui Moav, că au fost auzit în Jari- 
na lui Moav, cum că Domnul au cer- 
cetat pre poporul său cu dare de 
pâine. 

?. Şi a ieşit din iocul unde erâ 
acolo, şi amândouă nurorile ei îm- 
preună cu ea, şi mergeau pre cale, 

1. 2. 1 Imp. 17, 12. 



ca să se întoarcă în pământul lu 
Iuda. 

8. Si a zis Noemi către amân- 

r 

două nurorile sale: merge{i şi vă 
întoarceţi fiecare la casa sa cea pă- 
rintească, să facă Domnul cu voi 
milă, cum aţi făcut şi voi cu cei 
mor(i şi cu mine. 

9. Deâ Domnul vouă să aflaţi o- 
dihnă fiecare în casa bărbatului său, 
şi le-a sărutat pre ele, şi ele înăî- 
ţându-şi glasul lor au plâns. 

10. Si au zis ei: nu; cu fine ne 
vom întoarce, la poporul tău. 

11. Iar Noemi le-a zis lor: în- 
toarce{i-vă fiicele mele, pentruce să 
mergeţi cu mine? Au doar mai sunt 
încă fii în pântecele meu, carii să 
vă îie vouă bărbaţi? 

12. Intoarceţi-vă dar fiicele mele, 
că eu am îmbătrânit, în cât mai mult 
nu sunt de bărbat, că de aş pu- 
teă zice că am vârstă să mă mărit, 
şi să nasc fii. 

13. Au doar veţi aşteptă până vor 
creşte mari? Au lor vă veţi ţineâ, 
ca să nu vă măritaţi după alt băr- 
bat? Nu fiicele mele, că m'am amă- 
rît foarte pentru voi, că mâna Dom- 
nului s'a depărtat dela mine. 

14. Iar ele ridicând glasul lor, ia- 
răşi au plâns, şi a sărutat Orfâ pre 
soacra sa, şi s'a întors la poporul 
său, iar Rut s'a dus cu dânsa. 

15. Şi a zis Noemi către Rut: 
iată cumnata fa s'a întors la poporul 



344 



RUT 1—2 



său şi la dumnezeii săi, întoarce-le 
dar şi tu după cumnata ta. 

Î6. Iar Rut a zis : departe de mine, 
ca să te las pre tine sau să mă în- 
torc înapoi dela tine, că unde vei 
merge tu, şi eu voi merge, şi unde 
te vei sălăşlui tu, şi eu mă voiu să- 
lăşlui, poporul tău poporul meu, şi 
Dumnezeul tău Dumnezeul meu. 

17. Şi unde vei muri tu, voiu muri 
şi eu, şi acolo mă voiu îngropâ, a- 
cesfea să-mi iacă mie Domnul şi 
acestea să-mi adaoge, că moartea 
mă va despărţi pre mine de tine. 

18. Deci văzând Noemi, că ea 
stărueşie, ca să meargă cu sine, a 
încetat a mai grăi către ea. 

19. Şi au mers amândouă până 
au sosit în Vitleem, şi au fost după 
ce au venit ele în Vitleem, s ? a a- 
uzit în toată celalea de ele, şi au 
zis: oare aceasta este Noemi? 

20. Iar ea a zis către ele: nu mă 
chema(i pre mine Noemi, ci mă che- 
maţi amărîtă, că m'au amărît pre 
mine cel Atotputernic foarte. { 

21. Eu plină m'am dus, şi deşartă 
m'au întors Domnul, şi pentruce mă 
chemaţi Noemi? Că Domnul m'au 
smerit pre mine, şi cel Atotputernic 
m'au necăjit. 

22. Şi s'au întors Noemi şi Rut j 
Moaviteanca nora ei cu ea din ta- i 
rina lut Moav, şi au sosit ele în 
Vitleem la începutul secerii orzului. 

C AP. 2. 

Rut adună spice în 'ţarina lai Vooz. 

8i Noemi aveâ un ofn rudenie cu 
ţ bărbatul ei, şi omuî acela erâ tare* 
în vîrfute, din neamul lui Elimeleh, 
şi numele lui Vooz. 

2. Şi a zis Rut Moaviteanca către 
Noemi : mă duc în ţarină şi voiu 
adună spicele, care rămân pre urma 



17. 1 Imp. 3, 17. 
2. 1. Mat. 1, 5. 2. Levit. 19, 9. ^ | 



aceluia, în ochii căruia voiu gflâ har; 
şi a zis către ea : dute, fiica mea. 

3. Şi s'a dus, şi mergând adunâ 
în ţarină pre urma secerătorilor, şi 
s'a întâmplat de a nemerit în ţarina 
lui Vooz, care erâ din neamul lui 
Elimeleh. 

4. Şi venind Vooz din Vitleem, a 
zis secerătorilor : Domnul cu voi l 
Iar ei au răspuns lui : Domnul să 
te binecuvinfeze. 

5. Şi a zis Vooz slugei sale, celui 
ce erâ cârmuiior preste secerători, 
cine este tânăra aceasta? 

6. Şi a răspuns slujitorul cel ce 
erâ ispravnic preste secerători, şi a 
zis: tânăra este Moaviteanca, care 
s'a întors cu Noemi din ţarina luf 
Moav. 

7. Şi a zis: să adun şi să culeg 
după secerători în snopi, şi de când 
a venit de azi dimineaţă şi până 
seara, nu s'a odihnit nici cum în 
ţarină. 

8. Şi a zis Vooz către Rut: auzi, 
fiica mea, să nu mergi în altă ţarină 
să culegi, şi tu să nu te duci de aici, 
ci fii la un loc cu fetele mele. 

9. Şi ia aminte la ţarină unde vor 
seceră şi mergi pre urma lor, că iată 
eu am poruncit slugilor, câ să-ţi deâ 
pace, şi când îţi va \fi sete, mergi la 
vase şi beâ de undepeau şi slugile. 

10. Şi căzând ea cu faţa sa la pă^- 
mânt s'a închinai, şi^a zis către el; 
de unde am" aflat har în ochii tăi, 
ca să mă cunoşti pre mine ? Căci 
eu sunt streină? 

11. Şi a răspuns Vooz; şi i-a zis 
ei: am auzit câte ai făcut cu soa- 
cra ta dupăce a murit bărbatul tău, 
şi cum ai lăsat pre tatăl tău şi pre 
muma ta şi pământul naşterii tale, 
şi ai mers la poporul, pre care mai 
înainte nu l-ai ştiut. 

12. Domnul să-ţi răsplătească ffe 
lucrul tău şi să fie plata ta multă 
dela Domnul Dumnezeul lui Israil, 



RUT 2—3 



345 



la care ai venii să nădăjdueşti supf 

aripii lui. 

13. Iar ea a zis: am aflai har în 
ochii tăi, doamne, că m'âl mângâ- 
iat şi ai grăif după inima slujnicii 

tale, Şi iafă eu nu sunt ca una ^ m 
slujnicile fale. 

14. Şi a zis ei Vooz : acum este 
ceasul de mâncat, apropie-te aici şi 
mănâncă din pâinile mele şi întinge 
pâinea ta în oţel; şi a şezui Ruf la 
oparie de secerători, şi i-a dai ei 
Vooz pâine şi a mâneai şi s'a să- 
furaf, şi i-a* rămas. 

15. Şi s'a "sculat să culeagă, şi a 
poruncit Vooz slugilor sale : de va 
aduna şi printre snopi, să n'o opriţi. 

16. încă şi înfr'adins arunca|i-i ei 
din mănunchiurile voastre, şi o lă- 
saţi să mănânce şi să culeagă şi 
să ti® .înffBntafi. 

17. Şi a adunat în ţarină până 
seara, şi a bătut ceeace a adunat, 
şi a fost ea un ifi de orz. 

18. Şi luându-1 a intrat în cetate, 
şi a văzut soacra sa cele ce a adu- 
nat, şi aducând Rut i-a dat cele ce 
a rămas din care s'a săturat ea. 

19. Şi i-a zis ei soacra sa: unde 
ai adunat astăzi? Şi unde ai lucrat? 
Fie bineenvântat cel ce le-a miluil 
pre tine; şi a spus Rut soacrei sale 
unde a lucrat, şi a zis : numele o- 
mului la care anî lucrat astăzi, este 
Vooz. 

20. Şi a zis Noemi către nora 
sa: binecuvântat este acela Domnu- 
lui, că n'a încetai a face mila sa 
cu cei vii şi cu cei morţi, şi a zis 
Noemi către ea : aproape dc ribi 
este omul acela, din rudeniile noa- 
stre este. 

21. Şi a zis Rut către soacra sa: 
şi încă mi-a zis mie, cu fetele mele 
să ie întovărăşeşti până vor sfârşi 
loată secerea dela mine. 



13. l hnp. 25, 41. 15. Lev. 19, 9. 
20. Lcv. 25, 25» 



22. Şi a zis Noemi către Rut nora 
sa: bine, fiica mea, că ai mers cu 
fetele lui, că nu ţi se vor împrotivî 
înlr'alte ţarini. 

23. Şi s'a întovărăşit Ruf cu fe- 
tele lui Vooz a adunâ până s'a sfâr* 
şit secerea orzului şi secerea grâului, 

CAP. 3. 

Făgăduinţă pentru căsătorie. 

81 şezând cu soacra sa, i-a zis 
, ei: fiica mea, au nu voiu căuta 
ţie odihnă, ca să fie bine ţie? 
| 2. Şi acum Vooz, cu ale căruia 
1 fete ai fost, ne este nouă cumnat, 
| iată el va să vânture orzul în arie 
| într'această noapte. 
| 3. Iar tu te scaldă şi te unge şt 
te îmbracă cu hainele tale, şi te sue 
j în arie, să nu te arăţi bărbatului 
I până când va sfârşi a mâncâ şi a 
I bea. 

4. Şi va fi când se va culca el, 
J vei cunoaşte locul unde doarme, şi 
I vei merge acolo şi vei descoperi pi- 
cioarele lui şi vei dormi, şi el va 
spune (ie ce să faci. 

5. Şi a zis Ruf către ea: toate câte 
mi-ai zis voiu face. 

6. Şi s'a pogorît Ia arie, şi a fă- 
cut toate câte i-a poruncit soacra sa. 

I 7. Şi a mâncat Vooz şi a băut şl 
I s'a veselit inima lui, şi a mers să 
doarmă la o parte a unui stog, şi 
a venit şi Ruf pre ascuns şi a de- 
scoperit picioarele lui Şi s'a Culcat. 

8. Şi a fost la miezul nopţii s'a 
spăimântat omul şi s'a furburaf, şi 
iafă femeia dormea la picioarele lui. 

9. Şi a zis: cine eşti tu? Iar ea 
a zis: eu sunt Ruf roaba ta, finde 
aripa ta presfe roaba ta, că rude- 
nie eşti tu. 

10. Şi a zis Vooz: binecuvântată 
să fii Domnului Dumnezeu fu fiica 
mea, pentrucă ai îmbunătăţit mila 
ta cea ai apoi mai mult decât cea 

■ asr • . \ 



346 



RUT 3—4 



dintâiu, că nu te-ai dus după tânăr 
sărac sau bogat. 

11. Şi acum fiica mea, nu te teme, 
toate câte vei zice, voiu face fie, că 
şlie fot neamul poporului meu că 
femeiă vrednică eşti tu. 

12. Şi acum adevărat rudenie, sunt 
eu, ci este încă altul rudenie mai 
de aproape decât mine. 

13. Rămâi înfr'aceasfă noapte, şi 
dupâce se va face dimineaţă, de va 
vreâ el, pentrucă este mai de aproa- 
pe rudenie, bine, să le fie pre tine; 
iar de nu va vreâ să te fie, fineâ- 
te-voiu eu, viu e Domnul, dormi 
până dimineafă. 

14. Şi a dormit la picioarele lui 
până dimineafă, şi ea s'a sculat de 
dimineafă, când încă nu pufeâ cu- 
noaşte omul pre om. Iar Vooz a zis: 
să nu se ştie cum a venit femeia 
la arie. 

15. Şi a zis către ea: adu-fi hai- 
na cea de pre tine, şi o fine, şi o a 
finut, şi a măsurat şase măsuri de 
orz, şi le-a pus pe ea, şi apoi a in- j 
trat în cetate. j 

16. Şi a intrat Rut la soacra sa, 
iar ea a zis ei: ce este fiica mea? 
Şi i-a spus toate, câte i-a făcut ei 
omul. 

17. Şi a zis către ea: aceste şase 
măsuri de orz mi-a dat mie, că a 
zis către mine: să nu mergi deşartă 
la soacra fa. 

18. Iar ea a zis ei: şezi fiica mea 
până vei cunoaşte, cum se va sfârşi 
lucrul, că nu va încetă omul până 
nu va săvârşi lucrul astăzi. 

CAP. 4. 

Căsătoria lui Vooz cu Rut. 

Si Vooz a ieşit la poartă şi a şe- 
, zut acolo, şi iată rudenia aceea 
de care ziceâ Vooz, freceâ pe acolo, 
şi a zis Vooz către dânsul: abate- te 

3. 12. Lev. 25, 48 i Ierem. 32, 7, 8. ^ 



şi şezi aici, iar el s'a abătut şi a 
şezut. 

2. Şi a luat Vooz zece oameni din 
cei mai bătrâni ai cefăfii, şi a zis; 
şedefi aiei, şi au şezut. 

3. Şi a zis Vooz rudeniei: Noe- 
mi care s'a întors din ţarina \u\ 
Moav, vreâ să vânză partea farinei, 
care este a fratelui nostru Elimeleh. 

4. Şi eu am zis: că te voiu în- 
şfiinfâ pre fine, şi-fi voiu spune îna- 
intea celor ce şed şi înaintea bă- 
trânilor poporului meu, de vei să o 
moşteneşti, pentrucă eşti rudenie 
mai de aproape, cumpăr'o, şi o mo- 
şteneşte; iar de nu vrei, spune-mi, 
ca să ştiu ce să fac; că afară de 
fine nu este rudenie mai aproape, 
şi eu sunt după fine. Iar el a zis: 
eu voiu cumpără ţarina. 

5. Şi a zis Vooz: de vreme ce vei 
să ei farina din mâna Noemii, tre- 
bue să ei şi pre Rut Moaviîeanca 
femeia răposatului, ca să ridici nu- 
mele rudeniei tale cei moarte în 
moştenirea sa. 

6. Şi a zis rudenia aceia: nu voiu 
pufeă să o iau mie, ca să nu stric 
moştenirea mea, ia tu ce se cuvin€ 
mie, că eu nu voiu puteâ să iau. 

7. Şi acest obiceiu mai dinaint€ 
erâ întru lsrail la rudenie şi la 
schimbare, ca să steâ fot cuvântul, 
că deslegâ omul încălţămintea sa, 
şi o da aproapelui său, care erâ ru- 
denie cu el, şi aceasta erâ legiuire 
în lsrail. 

8. Şi i-a zis lui Vooz rudenia: ia 
fie rudenia mea, şi ş'a deslegal în- 
călţămintea sa, şi o a dat lui. 

* 9. Şi a zis Vooz către bătrâni şt 
către fot poporul: martori suntefi voi 
1 astăzi cum am dobândit toate ale 
lui Elimeleh, şi toate câte sunt ale 
lui Heleon şi ale lui Maalon din 
mâna Noemii. 
*10. Şi pre Rut Moaviteanca femela 

4. 4. 3, 12. \7. H 2 Lege 25, 7. 



RUT 4 



347 



joi Maalon o am luat mie femeie, 
ca să ridic numele celui mort întru 
moştenirea lui, şi să nu piară nu- 
dele celui mort dintre fraţii lu! şi 
<Hn neamul poporului lui, şi din 
poarta locului, martori sunteţi voi 
astăzi. 

îl. Şi răspunzând tot poporul şi 
martorii cei dela poartă şi bătrânii, 
au zis: deâ Domnul, ca femeia ta, 
care intră în casa ta, să fie ca Ra- 
ţii] şi ca Liea, care amândouă au 
întemeiat casa lui Israil, şi va iace 
putere în Efrata, şi va îi vestită în 
Vifleern. 

12. Şi să se facă casa ta ca casa 
îui f ares, pre care l-a născut Ta- 
mar lui luda, din sămânţa ta să deâ 
ţie Domnul din tânăra aceasta fe- 
ciori. 

13. Şi a luat Vooz pre Rut, şt i-a 
fost iui femeie, şi a intrat la dânsa, 
şf i-a dat ei Domnul rod, şi a nă- 
scut fecior. 

14. Şi a zis femeile către Noemi: 
bine este cuvântat Domnul, cel ce 
n'au lăsat să se stingă astăzi nea- 



11. Fac. 29, 32. 12. Fac. 3S, 29. 



mul tău, ci ca să se numească nu- 
mele tău în Israil. 

15. Acesta va fi, care va întoarce 
la tine sufletul tău, şi va hrăni bă- 
trâneţele tale, că nora ta ceea ce 
te-a iubit pre tine, a născut fecior, 
care este ţie mai bun decât şapte 
feciori. 

16. Şi luând Noemi pruncul, l-a 
pus la sânul său, şi i-a fost lui cn 
o doică. 

17. Şi au chemat vecinele numele 
lui, zicând: născutu-s'a fiu lui No- 
emi, şi a chemat numele lui Ovid, 
acesta este tatăl lui lesse tatăl lui 
David. 

18. Şi acestea sunt neamurile lui 
Fares: Fares a născut pre Esrom. 

19. Esrom a născut pre Aram, şi 
Aram a născut pre Aminadav. 

20. Şi Aminadav a născut pre Na- 
son, şi Nason a născut pre Salmon. 

21. Şi Salmon a născut pre Vooz, 
şi Vooz a născut pre Ovid. 

22. Iar Ovid a născut pre lesse, 
şi lesse a născut pre David. 



15. 1 împ. 1, &. 18. 1 Parat. 2, 5. 
20. Mat. 1, 3. 21. Mat. 1, 5. 



1 



PATRU CĂRŢI ALE ÎMPĂRAŢILOR 



CARTEA ÎNTÂIA 
CAP. 1. 

Naşterea lui SamuiI. 

Erâ un om din Armalem-Sifa din 
muntele Eîraim, şi numele lui El- 
canâ, feciorul lui Ieremeil, Hui lui 
Iliu, fiul lui Toche în Nasiv din Ar- 
matem, din muntele Eîraim. 

2. Şi acesia aveâ două femei, nu- 
mele uneia Anna, şl numele ceilalte 
Fenana, şi Fenana aveâ prunci, iar 
Anna n'aveâ nici un prunc. 

3. Şi se suiâ omul acela în toi 
anul din cetatea sa din Ârmatem să 
şe închine şi să jertfească Domnu- 
lui Dumnezeu Savaot în Silom, şi erâ 
acolo III şi doi feciori ai lui Ofni 
şi Finees, preoţi Domnului 

4 Şi a fost într'o zi a jertfit El- 
cana, şi a dat Fenanii femeii sale 
şi tuturor fiilor şi fetelor ei părţi. 

5. Iar Annei i-a dat o parte mai 
bună, pentrucă pre Anna o iubeâ Eî- 
cana mai mult decât pre Fenana, 
deşi nu aveâ prunc, că Domnul în- 
chisese pântecele ei. 

6. Că n'au dat ei Domnul prunc 
după necazul ei şi după scârba ne- 
cazului ei, şi se întristâ, pentrucă 
au închis Domnul pântecele ei, ca să 
nu deâ ei prunc. 

7. Aşâ făceâ în Tot^mrhxân4 se 

_ — !_ / 

±. 1. 1 Patal, 6, 27. 3. Eşire 23, 17y 

I 



A ÎMPĂRAŢILOR 

suiâ ea la casa Domnului, şi se 
mâhnea şi plângea, şi nu mâncâ, 

8. Şi i-a zis ei Elcana bărbatul 
ei : Annol Iar ea a zis: iată eu, 
doamne: şi el a zis: ce-ţi este {ie, 
pentruce plângi ? Şi pentruce nu mă- 
nânci? Şi pentruce bate inima ta? 
Au nu sunt eu ţie mai bun decât 
zece fii? 

9. Şi s'a sculat Anna dupăce a 
mâncat ei în Silom, şi a stătut îna- 
intea Domnului; iar Iii preotul şe- 
dea pre scaun la pragurile Bisericii 
Domnului, 

10. Şi ea cu suflet amărîf s'a ru- 
gat către Domnul, şi a plâns. 

11. Şi s'a făgăduit Domnului, zi- 
când: Adonae, Doamne, Eloe, Sa- 
vaot 1 De vei vreâ să cauţi spre sme- 
reniea roabei tale, şi-ţi vei aduce 
aminte de mine, şi vei da roabei 
tale sămânţă bărbătească, voiu da 
pre el înaintea ta dar până la ziua 
morţii iui, şi vin şi băutură ameţi- 
toare nu va beâ, şi briciu nu se va 
atinge pre capul lui. 

12. Şi a fost când ea se ruga mult 
înaintea Domnului, Iii preotul pri- 
veâ la gura ei. 

13. Şi ea grăia întru inima sa, şt 
buzele ei se mişcau, iar glasul nu se 
auzeâ, o a socotit pre ea Iii beată. 



8. Rut. 4, 15. IU Jud. 13, 5. 



349 



ţ4 Şj a zis către ea feciorul lui 
jîi< până când vet fi beată? Ridi- 
c a".ji vinul tâu, şi ie du din locul 
Domnului. 

15. Şi răspunzând Anna a zis: nu 
doamne, femeie cu vieaţă amărîlă 
suni eu, vin şi băutură ameţitoare 
n'arn băut, ci-mi răvărs sufleiul îna- 
iniea Domnului. 

16. Nu socoti pre roaba la ca pre 
o fală păgână, că de muliă mulţi- 
mea cugetării mele şi de mulţimea 
mâhnirei mele am grăit până acum. 

17. Şi răspunzând Iii a zis ei : 
mergi în pace, Dumnezeu! lui îs- 
rail să-ţi deâ ţie toată cererea ta, 
care ai cerut dela el. 

18. Şi a zis Ânna: af!af-au roaba 
ta har înaintea ochilor tăi, şi s'a 
dus femeia în calea sa, şi a intrat 
la sălaşul său, şi a mâncat cu băr- 
batul său şi a băut, şi fafa ei n'a 
mai fost tristă. 

19. Şi a doua zi de dimineaţă s'a 
închinat Domnului, şi s'a dus în ca- 
lea sa, şi a inirat Elcana în casa 
sa în Armatem, şi a cunoscut pre 
Anna femeia sa, şi ş'a adus aminte 
de es Domnul, şi a zămislit. 

20. Şi a fost la plinirea zilelor, 
a născut fecior, şi a chemat nu- 
mele lui Samuil, zicând: că dela 
Domnul Dumnezeu Savaot l-am 
cerut. 

21. Şi s'a suit omul Elcana şi 
toată casa lui să aducă în Siîom 
jertfa zilelor şi făgăduinţele sale, şi 
zeciueleîe pământului său. 

22. Şi Anna nu s'a suit cu dân- 
sul, că a zis bărbatului său: până 
nu voiu înţărca pruncul, ca să se sue 
şi el şi să se arate feţii Domnului, 
şi să şază până în veac acolo. 

23. Şi i-a zis ei Elcana bărbatul 
său : fă ce ţi se pare că este bine 
în ochii tăi, şezi până îl vei înţărcâ 
pre el şi să întărească Domnul ce 
ai grăit cu gura ta, şi a şezut femeia 



r şi a dat ţâţă fiului său, până ce l-a 
înţărcat. 

24. Atunci s'au suit cu el în Silom 
cu un june de trei ani, şi cu pâini 
şi cu un ifi de făină curată şi cu 
un burduf de vin, şi au intrat în casa 
Domnului în Silom, şi pruncul îm- 
preună cu ei. 

25. Şi a adus înaintea Domnului, 
şi a junghiai tatăl său jertfa, care 
în fot anul o făceâ Domnului, şi a 
adus pruncul, şi a junghiat viţelul, 
şi Anna muma pruncului l-a dus la îlî. 

28. Şi a zis: o Doamne, viu este 
sufletul tău, eu sunt femeia care a 
stătut înaintea ta, când m'am rugat 
către Domnul. 

27. Pentru pruncul acesta m'am 
rugat, şi mi-au dat mie Domnul ce- 
rerea care am cerut dela dânsul. 

28. Şi eu îl aduc pre el Domnu- 
lui pe toate zilele vieţii lui spre slujbă 
Domnului, şi s'a închinat acolo Dom- 
nului. 

CAP. 2. 

Cântarea Annii. Creşterea iui Samuil 
fi răutatea fiilor lui IU. 

Si s'a rugat Anna, şi a zis: întă- 
ritu-s'a inima mea întru Domnul, 
înâlţaiu-s'a cornul meu întru Dum- 
nezeul meu, lărgiiu-s*a asupra vrăj- 
maşilor mei gura mea, bucuratu- 
m'am de mântuirea ta. 

2. CS nu este sfânt ca Domnul, 
i şi nu este drept ca Dumnezeul no- 
stru, nu este sfânt afară de tine. 

3. Nu vă lăudaţi şi nu grăiţi în- 
nalfe; să nu iasă mare graiu din 
gura voastră, că Dumnezeul cuno- 
ştinţelor este Domnul şi Dumnezeul 
cel ce găteşte isprăvile sale. 

4. Arcul celor tari a slăbit, şi cei 
slabi s'au încins cu putere. 

5. Cei plini de pâini s'au lipsit, şi 



2. !• Luc. 1, 47. 2. H 2 Lege 3, 24. 
5. lerem. 15, 9. 



35a 



l-a A ÎMPĂRAŢILOR 2 



cei flămânzi au moştenit pământul, 
că cea stearpă a născut şapte, şt cea 
cu fii mul{i a slăbit. 

6. Domnul omoară şi îace viu, 
pogoară în iad şi ridică. 

7. Domnul face sărac şi îmbogă- 
ţeşte, smereşte şi înaltă. 

8. Ridică dela pământ pre cel lip- 
sit, şi din gunoiu scoală pre cel să- 
rac, ca să-1 aşeze pre el cu boierii 
poporului şi scaunul măririi să-1 deâ 
moştenire lui. 

9. Cel ce dă rugăciunea celui ce 
se roagă şi a binecuvântat anii drep- 
tului, că nu se întăreşte omul cel 
puternic întru vîrlufea sa, Domnul 
slab va îace pre protivnicul său, 
Domnul cel sfânt. 

10. Să nu se laude cel în(elept în- 
tru înţelepciunea sa, şi să nu se 
laude cel puternic întru puterea sa, 
şi să nu se laude cel bogat întru 
bogăţia sa; 

11. Ci întru aceasta să se laude 
cel ce se laudă: ca să cunoască şi 
să ştie pre Domnul şi să facă ju- 
decată şi dreptate în mijlocul pă- 
mântului. 

12. Domnul s'au suit în cer şi au 
tunat, el va judeca marginile pămân- 
tului drept fiind şi va da tărie îm- 
păraţilor noştri, şi va înălfâ cornul 
unsului său. Deci au lăsat pruncul 
acolo înaintea Domnului, iar ei s'au 
dus în Armatem, şi pruncul slujeâ 
fe|ii Domnului înaintea lui III preotul. 

13. Şi fiii lui 111 preotul erau fii 
necredincioşi neştiind pre Domnul. 

14. Şi acesta erâ venitul Preotu- 
lui dela poporul cel ce jerlfeâ: ve- 
neâ feciorul preotului dacă fierbea 
carnea cu o îurcu|ă cu trei coarne 
în mâna lui, ' 

15. Şi o băgâ în căldarea cea mare, 
sau în tigaie, sau în oală, şi tot ce 
se prindeâ în furcujă, luă preotul 

6. H 2 Lege 32, 39; ytlmp. 5, 7. 
8. Iov. 36, 7, 15. 9. Iov\10, 7. 15. Lev. 
3, 5 seq. / >J 



luiş, acestea făceâ tuturor Israil- 
tenilor, carii veneau să facă jertî$ 
Domnului în Silom. 

16. Şi mai înainte de a arde grg. 
simea veneâ feciorul preotului, şi zi. 
ceâ omului celui ce jertfeâ: dă carne 
să se frigă preotului, că nu voiu 
iuâ dela tine carne fiartă din căldare. 

17. Şi ziceâ cel ce aduceâ jertfa: 
să se ardă dar îniâiu după cum se 
cuvine grăsimea, şi atunci ia {ie din 
toate, care pofteşte sufletul tău; iar 
el ziceâ : nu, acum să dai, iar de 
nu, voiu luâ cu sila. 

18. Şi erâ păcatul fiilor mare foarte 
înaintea Domnului, pentrucă defăi- 
mau jertfa Domnului. 

19. Iar Samuil pruncul încins cu 
Efod de in, slujeâ înaintea Domnului. 

20. Şi făceâ Iui muma sa vestmînt 
mic, şi-l aduceâ lui în tot anul, când 
se sueâ cu bărbatul său să jertfea- 
scă jertfa cea de preste an. 

21. Şi a binecuvântat 111 pre El- 
canâ şi pre femeia lui, zicând : să-ţi 
răsplătească Domnul sămânţă din 
femeia aceasta pentru darul ce ai 
făcut Domnului, şi s'a dus omul la 
casa sa. 

22. Şi au cercetat Domnul pre 
Anna, şi a zămislii şi a născut încă 
trei feciori şi două fete; iar pruncul 
Samuil a crescut înaintea Domnului. 

23. Şi Iii fiind foarte bătrân, a a- 
uzit toate cele ce făceau fiii lui fiilor 
lui Israil, şi cum dormiau fiii săi cu 
femeile cele ce se adunau la uşile cor- 
tului mărturiei, şi le-a zis lor: 

24. Pentruce faceţi lucruri ca ace- 
stea, care le auz eu din gura a tot 
poporul Domnului? 

25. Nu faceţi fiii mei, nu faceţi, 
că nu bine auz eu de voi, nu faceţi, 
că nu sunt bune cele ce auz eu de 
voi, că faceţi pre popor să nu slu- 
jească lui Dumnezeu. 

26. Că de va păcătui om asupra 

23. Eşire 33, 8. 



1-a A ÎMPĂRAŢILOR 2—3 



351 



omului, se vor ruga pentru el Dom- 
nului; iar de va păcătui Domnului, 
cine se va rugâ pentru el? Şi n'au 
ascultat cuvântul tatălui lor, căci 
Domnul au voit să-i piarză pre ei. 

27. Iar pruncul Samuil sporeâ şi 
creşteâ, şi plăcea Domnului şi oa- 
menilor. 

28. Şi a venit omul lui Dumnezeu 
Ia Iii, şi i-a zis: acestea zice Dom- 
nul: descoperitu-m'am arătat casei 
tatălui tău, când erau ei în pământul 
Eghipetuîui robi casei lui Faraon. 

29. Şi am ales casa tatălui tău 
dintru toate casele lui Israil să-mi 
iie preo{i, să se suie pre jertfelnicul 
meu, şi să facă fămâere, şi să poarte 
Efod înaintea mea, şi am dat parte 
casei tatălui râu spre mâncare din 
toate cele ce se jertfesc pe îoc dela 
fiii îui işraii. 

30. Şt pentrucă ai căutat la tă- 
mâia mea şi la jertfa mea cu ochiu 
iară cte ruşine, şi ai mărit pre fiii 
tăi mai mult decât pre mine, ca să 
vă îngrăşaji din pârga a toată jertfa 
lui îsrail înaintea mea; 

31. Pentru aceea acestea zice Dom- 
nul Dumnezeul lui Israil: zis-am, 
casa la şi casa tatălui tău va ră- 
mânea înaintea mea până în veac; 
iar acum zice Domnul: să nu fie 
mie nicidecum, că numai pre cei ce 
mă vor mări pre mine îi voiu mărî, 
şi cel ce mă defăima pre mine, se 
va necinsti. 

32. Iată vor veni zile, şi voiu pier- 
de sămânfa la şi sămânfa casei ta- 
tălui tău, şi nu va fi bătrân în casa la. 

33. Şi vei vedea tăria mea întru 
toate cele bune ale lui Israil, şi nu 
va fi bătrân în casa ta în toate zilele. 

34. Insă nu voiu depărlâ de tot 
dela altarul meu bărbat din line, dar 
voiu face să-ţi sece ochii tăi, şi să 
se topească sufletul tău, şi loji ur- 

27. Luc. 2, 52. 28. Jxxd. 13, 6. 
29. Lev. 10, 14. 31. 3 Imp. 2, 27. 



maşii casei tale vor cădea în sabia 
oamenilor. 

35. Şi acesta va fi (ie semnul, 
care va veni presfe aceşti doi fii ai 
tăi Ofni şi Finees, într'o zi vor murî 
amândoi. 

36. Şi voiu ridică mie preot cre- 
dincios, care va face ţoale după i- 
nima mea şi după sufletul meu, şi 
voiu înfemeiâ mie casă credincioasă, 
şi va pelrece înaintea unsului meu 
în toate zilele. 

37. Şi va fi tot cel rămas în casa 
ta, va veni să se închine lui penlru 
un ban de argint şi pentru o pâine, 
zicând: primeşfe-mă la o slujbă a 
preoţiei iale, să mănânc pâine. 

CAP. 3. 

Chemarea lui Samuil. 

Si pruncul Samuil slujeâ Domnului 
înaintea lui Iii preotul, iar cu- 
vântul Domnului erâ scump, în zi- 
lele acelea nu erâ vedenie aevea. ' 

2. Şi a fost în vremea aceea Ilî 
şedeâ culcat în locul său, şi ochii 
iui au început a se îngreuiâ, şi nu 
puteâ să vază. 

3. Şi mai înainte de a se stinge 
lumina din sfeşnicul Domnului, Sa- 
muil dormeâ în Biserica Domnului 
unde erâ sicriul lui Dumnezeu. 

4. Şi l-au chemat Domnul: Samuill 
Samuil! Iar el a zis: iată eu. 

5. Şi a alergat la îll, şi a zis: iată 
eu, la ce m'ai chemat? Şi i-a zis lli: 
nu te- am chemat, înloarce-te, şi 
dormi. 

6. Şi s'a întors, şi a adormit. Şi 
au adaos Domnul a chemâ pre Sa- 
muil: Samuil! Samuil! Şi s'a dus Ia 
111 a doua oară, şi a zis: iată eu, 
la ce m'ai chemat? Iar Ilî a zis: nu 
le-am chemat fiule, întoarce-te şi 
dormi. 

7. Iar Samuil încă nu ştia pre 

j 3. 2. 4, 15. 3. Eşits» 27, 21. 



352 



1-a A ÎMPĂRAŢILOR 3—4 



Dumnezeu, şi cuvântul Domnului 
încă nu i se arătase lui. 

8. Şi au adaos Domnul a chemă 
pre Samuil a treia oară, iar el scu- 
lându-se a mers la î 11, şi a zis: ială 
eu, la ce m'ai chemat; şi liî a cu- 
noscut, că Domnul au chemat pre 
prunc. 

9. Şi a zis IH lui Samuil: înloar- 
ce-ie şi dormi îiule, şi de te va mai 
chemă cel ce te chiamă, să zici: 
grăeşte Doamne, că aude robul tău, 
şi s'a dus Samuil, şi a dormit în 
locul său. 

10. Şi au venit Domnul, şi au stă- 
tut, şi l-au strigat pre el ca şi mai 
nainfe: Samuilî Samuil! Iar Samuil 

a zis: grăeşte Doamne, că ascultă ! 
robui tău. I 

11. Şi au zis Domnul către Sa- j 
muil: iată eu voiu îace un lucru în ! 
Israil, încât tot cel ce va auzi, îi J 
vor |iul amândouă urechile. j 

12. In ziua aceea voiu ridică a- j 
supra lui îli, toate câte am grăit a- 
supra casei lui, începe-le-voiu, şi le 
voiu săvârşi 

13. Că i-am spus iui, că voiu iz- 
bândî asupra casei Iui până în veac 
pentru nedreptăţile fiilor lui, că a 
ştiut, că defaimă pre Dumnezeu îiii 
Iui, şi nu i-a certat pre ei. 

14. Pentru aceea m'am jurat ca- 
sei Iul llî, că nu se va iertă nedrep- 
tatea casei lui IH nici prin tămâiere, 
nici prin jertfe, până în veac. 

15. Şi a dormit Samuil până di- 
mineaţa, şi a mânecat de dimineaţă, 
şi a deschis uşile casei Domnului, 
şi s'a temut Samuil să spuie lui IH 
vedenia. 

16. Şi a zis Hi către Samuil: Sa- 
muil fiule, iar el a zis: iată eu. 

17. Şi a zis: ce este cuvântul care 
s'a grăit către fine? Să nu-1 ascunzi 
de către mine, aşâ să-ji facă ţie Dum- 
nezeu, şi aşâ să-ţi adaoge, de vei 

11. Jerem. 19, 3. 12, 2, 31. 17. Rut. 1, 17. 



ascunde de către mine vre un cu- 
vânt din toate cuvintele, care s'a 
grăit către tine întru urechile tale. 

18. Şi a spus Samuil Iui Hî toate 
cuvintele, şi n'a ascuns de către 
dânsul nimic, şi a zis IH: Domn 
însuş este, ce este bun înaintea 
lui va face. 

19. Şi a crescut Samuil, şi Dom- 
nul eră cu el, şi nici unul din toate 
cuvintele lui n'a rămas pe jos. 

20. Şi a cunoscut tot lsrailul de 
la Dan până la Virsavee, că Samuil 
este credincios proroc Domnului. 

21. Şi au adaos Domnul a se a- 
răfâ în Silom, că se descoperise 
Domnul către Samuil în Silom după 
cuvântul Domnului, şi a crezut Sa- 
muil că va să fie proroc Domnu- 
lui întru tot lsrailul dela o margine 
a ţării până la cealaltă. Şi IH a îm- 
bătrânit foarte, şi fiii lui mergeau 
tot mai rău, şi calea lor eră rea îna- 
intea Domnului. 

CAP. 4. 

Moartea Iui Ui şi a fiilor săi. 

Şi a îest în zilele acelea s'au a- 
dunat cei de alt neam cu râsboiu 
asupra lui Israil, şi a ieşit Israil în- 
tru întâmpinarea lor la răsboiu, şi 
au făbărît la Avenezer, iar cei de 
alt neam au tăbărît la Afec. 

2. Şi cei de alt* neam s'au gătit 
de răsboiu asupra lui Israil, şi s'a 
început răsboiul, şi s'au frânt Is- 
railiţii înaintea celor de alt neam, 
şi s'au rănit întru acea bătae în 
câmp patru mii de bărbaţi. 

3. Şi a venit poporul la tabără, 
şi au zis bătrânii lui Israil: pentruce 
ne-au făcut pre noi Domnul, de am 
căzut astăzi înaintea celor de alt 
neam? Să luăm cu noi sicriul Dum- 
nezeului nostru din Silom, să meargă 



18. 2 Imp. 15, 26. ÎS. Is. Navi 21, 47. 



1-a A ÎMPĂRAŢILOR 4 



353 



în mijlocul nostru, şi ne va mân- 
tui din mâna vrăjmaşilor noştri. 

4. Şi a trimis poporul în Silom, 
şi â luat de acolo sicriul Domnu- 
hii puterilor, celui ce şade pre He- 
ruvimi, şi amândoi fiii luip cu si- 
criul, Ofni şi Finees. 

5. Şi a losf dupăce a venit si- 
criul Domnului în tabără, a stri- 
gat tot Israilul cu glas mare, şi a 
răsunat pământul. 

6. Şi auzind cei de alt neam gla- 
sul strigării, au zis: ce este această 
strigare^mare în tabăra Evreilor? 
Şi au-cunoscut că sicriul Domnu- 
lui a venit în tabără. 

7. Şi s'au speriat cei de alt neam, 
şi au zis: dumnezeii au venit la ei ?n 
tabără, vai nouă 1 Scoate-ne Doamne 
pre noi astăzi, că nu s'a făcut nouă 
ca aceasta nici odinioară. 

8. Vai nouă î Cine ne va scoate 
din mâna dumnezeilor celor mai 
tari? Aceştia sunt dumnezeii, cei 
ce au bătut Eghipeful cu toată bă- 
taea, şi în pustie. 

9. Intăriţi-vă şi vă îmbărbătaţi cei 
de alt neam, ca să nu fiţi robi E- 
vreiîor, precum au fost ei robi nouă, 
şi fiji bărbaţi, şi daji răsboiu asu- 
pra lor. 

10. Şi au dat răsboiu cei de aii 
neam împrotiva lor, şi s'a frânt Is- 
rail înaintea celor de alt neam, şi 
a fugit fiecare la lăcaşul său, şi 
s'a făcut hăstae mare foarte, şi au 
căzut din Israil treizeci de mii de 
pedestri. 

11. Şi sicriul lui Dumnezeu l-au 
luat cei de alt neam, şi amândoi fiii 
lui lli au murit: Oînî şi Finees. 

12. Şi a alergat un bărbat Iemi- 
nean din tabără, şi a venit în Si- 
lom în ziua aceea, şi hainele lui erau 
rupte, şi ţărînă pre capul lui. 

13. Şi a venit, şi iată llî şedeâ 

4. Eşire 25, 22; Ps. 77, 66; Ps. 79, 2. 
9. 3ud. 13, 1, 12, Is. Nari 7, 6. 



pe scaunul său la uşă uitându-se 
pre cale, că era inima lui întristată 
pentru sicriul lui Dumnezeu, şi a 
intrat omul în cetate să spue, şi a 
strigat toată cetatea cu glas mare. 

14. Şi a auzit 111 glasul strigării, 
şi a zis: ce este glasul strigării a- 
ceşiia? Şi grăbind omul, a intrat şi 
a spus lui IH. 

15. Şi iiî era de nouăzeci şi opt 
de ani, şi ochii lui se întunecase 
şi nu vedea. 

16. Şi a zis îiî oamenilor celor 
ce erau lângă el: ce este glasul su- 
netului acestuia ? Şi grăbind omul a 
venit la IR. 

17. Şi a zis lui: eu sunt cel ce 
viu din tabără, şi eu am fugit din 
răsboiu astăzi, şi a zis IH: ce lu- 
cru s'a făcut fiule? 

18. Şi răspunzând omul a zis: fu- 
git-a Israil deîa faţa celor de aii 
neam, şi s'a făcut bătae mare în 
popor, şl amândoi fiii tăi au murit, 
şi sicriul lui Dumnezeu s'a luat. 

Î9. Şi a fost când i-a pomenit de 
sicriul lui Dumnezeu, a căzut din 
scaun înnapoi {iindu-se de uşă, şi 
s'a rupt spinarea lui, şi a murit, că 
era om bătrân şi greu. Şi acesta a 
judecat pre Israil patruzeci de ani. 

20. Şi nora lui, femeia lui Finees 
grea fiind, şi aproape de naştere, 
dacă a auzit că s'a luat sicriul lui 
Dumnezeu, şi a murit socrul său 
şi bărbatul său, a plâns şi a năs- 
cut, că au venit ei durerile. 

21. Şi când murea ea, au zis că- 
tre ea femeile cele ce stau lângă ea: 
nu te teme, că fecior ai născut; iar 
ea n'a răspuns, şi n'a luat aminte 
inima ei, 

22. Şi a numit pre prunc Uevar- 
havot pentru sicriul lui Dumnezeu 
şi pentru socrul ei şi pentru băr- 
batul ei. 

23. Şi a zis: s'a dus slava din 

15. 3, 2. 



364 



1-a A ÎMPĂRAŢILOR 5—6 



Israil că s'a luai sicriul lui Dum- 
nezeu. 

CAP. 5. 

Bătaia Filistenilor pentru sicriul legii, 

Si au luat cei de alf neam sicriul 
j lui Dumnezeu, şi l-au adus dela 
Avenezer în Azoton. 

2. Şi au luat cei de alt neam si- 
criul Domnului, şi l-au băgat în casa 
lui Dagon, şt i-au pus lângă Dagon. 

3. Şi mânecând Azotenii a doua 
zi au intrat în casa lui Dagon, şi 
au văzut, şi iată Dagon zăceâ că- 
zut cu îa{a sa pre pământ înaintea 
sicriului lui Dumnezeu, şi au ridicai 
pre Dagon, şi l-au pus la locul său. 

4. Şi a fost când mânecară în 
cealaltă zi, Dagon iar zăceâ cu faţa 
sa pre pământ înaintea sicriului le- 
gii Domnului, şi capul lui Dagon 
şi amândouă tălpile picioarelor şi a- 
mândouă palmile mâinilor lui rupte 
preste prag, numai spinarea lui Da- 
gon a rămas. 

5. Pentru aceea preoţii lui Dagon, 
şi toi ori care intră în casa lui, nu 
calcă pre pragul casei lui Dagon în 
Azot până în ziua de astăzi, ci pă- 
şesc preste el. 

6. Şi s'a îngreuiat mâna Domnu- 
lui preste Azot, şi i-a bătut pre ei, 
şi i-a spuzit cu bube la şezut; în ce- 
tăţi şi în hotarele ei s'a ivit şoa- 
reci, şi s'a îăcutturburare de moarte 
mare în cetate. 

7. Şi au văzut bărbaţii Azotului 
că este aşâ, şi au zis: nu va şedea 
sicriul Dumnezeului lui Israil cu noi, 
că grea este mâna lui preste noi, 
şi preste Dagon dumnezeul nostru. 

8. Şi trimiţând au adunat pre că- 
peteniile celor de alt neamna sine, 
şi au zis: ce vom face sicriulurDurn- 
nezeului lui Israil? Şi au zis Ghe- 
lenii: să se mute sicriul lui Dum- 

Q. 3. Ps. 96, 7. 6. Ps. 77, 66. 



nezeu Ia noi, şi s'a mutat sicriul 
Dumnezeului lui Israil în Qhet. 

9. Şi a fost dupăce s'a mutat si- 
criul, s'a făcut mâna Domnului pre* 
ste cetate, furburare mare foarte, şt 
au bătut pre oamenii cetă{ii, dela 
cel mic, până la cel mare, şi i-au 
lovit pre ei la şezuturile lor, şi Ghe- 
tenii aveau şezuturile pline de bube. 

10. Şi a trimis sicriul lui Dumne- 
zeu în Ascalon, şi a fost dupăce a 
intrat sicriul lui Dumnezeu în As- 
calon, au strigat oamenii Ascaloni- 
teni, zicând: pentruce afi adus Ia 
noi sicriul Dumnezeului lui Israil? 
Ca să ne omorî{i pre noi, şi iot po- 
porul nostru? 

11. Şi au trimis, şi au adunat pre 
toţii domnii celor de alt neam, şt 
au zis: trimiteţi sicriul Dumnezeului 
lui Israil, să se aşeze la locul lui, 
să nu ne omoare pre noi şi pre po- 
porul nostru, că s'a făcut spaimă 
de moarte grea foarte în toată ce- 
tatea, dacă a intrat sicriul Dumne- 
zeului lui Israil. 

12. Şi cei vii cari n'au murit, s'au 
rănit la şezuturi, şi s'a suit striga- 
rea cetăţii în cer. 

CAP. 6. 

întoarcerea sicriului legii. 

Si a fost sicriul Domnului în ţara 
j celor de alt neam şapte luni, şi 
a scos pământul lor şoareci. 

2. Şi au chemat cei de alt neam 
pre preoţii şi pre vrăjitorii şi pre 
descântătorii lor, zicând: ce vom 
face sicriului Domnului? Arătaţî-ne 
nouă, şi cu ce-1 vom trimite la lo- 
cul lui? 

3. Iar ei au zis: de veţi trimite 
voi sicriul legii Domnului Dumne- 
zeului lui Israil, să nu-1 trimiteţi de- 
şert, ci să-i daţi lui daruri cu ce 
sunteţi datori pentru păcat, şi atunci 
vă veţi vindecă, şi se va iertă vouă, 



1-a A ÎMPĂRAŢILOR 6 355 



9 11 P entruce nu se dcpăr " 
mâna lui Dumnezeu de pre- 

«u^i ei au zis: ce jertfă pen- 
'îpf>ăcal să-i dăm taW Şi le-au ră- 
sjptraş* după numărul demnilor ce- 
de şli neam T cinci şezuturi de 
Igr, că o bătae a fost preste voi şi 
-gresie domnii voştri şi presfe po- 
ggţ, şi cinci şoareci de aur. 
.--îi. $i să-i faceţi după asemăna- 
tea şezuturilor voastre şi după a- 
.şeWnarea şoarecilor voştri, carii 
'St&ejji pământul, şi ve|i da Domnu- 
lui mărire, ca să se ridice mâna lui 
^preste voi şi de preste dumne- 
zeii voştri şt de preste pământul 
vpslru, 

ÎS *6. Şi peniruce vă învârtoşaţi ini- 
ţiale voastre? Precum ş'au învârto- 
şat£ghipetul şi Faraon inimile sale; 
şi dupăce i-au bătut pre ei, atunci 
i-a slobozit, şi s'au dus. 
**7; Deci acum apucaji-vă, şi faceţi 
un car nou; şi să înjugaţi două vaci 
tăiate întâia oară, şi care n'au mai 
fost înjugate, şi viţeii lor îi luaţi de 
la ele, şi-i ţineţi acasă. 
' 58. Şi lua(i sicriul Domnului, şi-1 
puneţi pre car, iar vasele cele de 
aur, care le veţi da lui pentru pă- 
cai, le puneţi într'o iadă de laturea 
lui, şi-1 sloboziţi să meargă. 
i 9i Şi' vă uitaţi să vedeţi oare mer- 
ge pîe calea, care duce la hotarul 
îui spre Vetsamis, că el ne-a făcut 
nouă acest răii mare, iar de nu, vom\ 
cunoaşte, că nu mâna lui s'a atins 
de noi, ; ci o- întâmplare a fost a- 
ceasta, care s'a făcut nouă. 

10. Şi au făcut aşâ cei de alt 
neam, şi au luat două vaci fătate 
întâiu, şi le-au înjugat la car, iar 
viţeii lor i-au închis într'o casă. 

11. Şi au pus sicriul Domnului 
în car, şi lada lui cea cu şoarecii 

6. 4- Is. Nav. 13, 3. 6. Eşite 12, 12. 



cei de aur şi cu asemănările şezu- 
turilor lor. 

12. Şi au îndreptat vacile pre ca- 
lea care merge spre Vetsamis, şi 
mergeau vacile drept pre calea aceea, 
şi nu stau, nici se abăteau la dreapta 
sau la stânga, şijdornnii -celor de 
alt neam au mers după dânsul până 
la hotarul Vetsamis. 

13. Iar cei din Vetsamis secerau 
grâu în vale, şi ridicându-şi ochii 
lor au văzut sicriul Domnului, şi 
s'au bucurat văzându-1. 

14. Şi a intrat carul în ţarina lui 
Ozie celui din Vetsamis, şi a stătut 
acolo lângă o piatră mare, şi lem- 
nele carului le-au tăiat, iar vactt! 
le-au adus ardere de tot Domnului. 

15. Iar Leviţii luând sicriul Dom- 
nului şi lada cea cu odoarele cele 
de aur, care erau lângă el, le-au pus 
preste piatra cea mare, şi oamenii 
cei din Vetsamis aducând ardere 
de tot, au jertfit jertfă Domnului în 
ziua aceea. 

16. Şi cei cinci domni ai celor de 
alt neam au văzut, şi s'au întors în 
Ascalon în ziua aceea. 

17. Iar acestea sunt şezuturile ceje 
de aur, care le-au dat cei de alt 
neam Domnului pentru păcat: al A- 
zotului unul, al Gazii unul, al As- 
caloniei unul, al Ghefului unul, al 
Acaronului unul. 

18. Şi şoarecii cei de aur diîpă 
numănjKtufuror cetăţilor" celor de 
alt neam ale celor cinci domni, dela 

.. cetatea cea întărită până la satul 
Ferezeului şi pânăl la piatra cea 
mare, pre care aii pus sicriul legii 
Domnului, care este în ţarina lui 
Ozie *Vetsamisiteanul până în ziua 
aceasta. .. 

19. Şi au bătut Domnul pre băr- 
i baţii Vetsăfmsului, că au văzut si- 
j criul Domnului, şi au omorît din ei 
j cincizeci de mii şi şaptezeci de băr- 

i — -~- — — ■■ : ■ 

I 14. 2 împ. 24, 22-25. 18. Is. Navi 13, 3> 



356 1-a A ÎMPĂRAŢILOR 6—7 



ba|i, şi a piâns poporul, că au bă- 
lul Domnul pre popor cu bătae mare 
foarte. 

20. Şi au zis bărbaţii cei din Vet- 
samis: cine va pufeâ sfâ înaintea 
Domnului Dumnezeului celui sîânt? 
Şi la cine se va sui sicriul legii Dom- 
nului dela iioi? 

21. Şi au trimis soii la cei ce lă- 
cuesc în Kariatirim, zicând: înlors- 
a'u cei de alt neam sicriul Domnu- 
lui, pogorîţi-vă şi-l suiţi la voi. 

CAP. 7. 

■ TsraeUUi biruesc pre Filisteni. 

Şi au venit oamenii din Kariati- 
rim, şi au adus sicriul Domnului, 
şi l-au băgat în casa lui Aminadav 
celui din deal, şi pre Eleazar fecio- 
rul lui l-au sfinţit, ca să păzească 
sicriul legii Domnului. 

2. Şi au fost multe zilele în care 
era sicriul în Kariatirim, şi au trecut 
douăzeci de ani, şi s'a întors toată 
casa lui Israil către Domnul. 

3. Şi a grăit Samuil călre toată 
casa lui Israil, zicând: de vă în- 
toarceţi voi cu toată inima voastră 
către Domnul, lepădaţi dumnezeii cei 
streini din mijlocul vostru şi desi- 
şurile, şi vă gătiţi inimile voastre 
către Domnul, şi slujiţi lui singur, 
şi el va scoale pre voi din mâna 
celor de alt neam. 

4. Şi au lepădat fiii lui Israil pre 
Vaalimi şi desişurile Astarolului, şi 
Domnului singur au slujit. 

5. Şi a zis Samuil: adunaţi la 
mine pre lot Israilul în Masifat, şi mă 
voiu rugă pentru voi către Domnul. 

6. Şi s'a adunat poporul în Ma- 
sifat, şi a cărat apă, şi a turnat îna- 
intea Domnului pre pământ, şi a a- 
Junaf în ziua aceea, şi a zis: păcă- 
luif-am înaintea Domnului, şi judecă 
Samuil pre fiii lui Israil în Masiîal. 

7. 1. 2 Imp. 6, 4. 3. H 2 Lege 6, 13, Ma- 
tei» 4, 10. 



7. Şi au auzit cei de alt neam, câ 4 
s'au strâns toţi fiii lui Israil în Ma- 
sifat, şi s'au ridicat căpeteniile ce- 
lor de alt neam asupra lui Israil, şi 

au auzit fiii lui Israil, şi s'au spe- 
rieat de faţa celor de alt neam. 

8. Şi au zis fiii lui Israil către Sa- 
muil: să nu taci pentru noi, ci sâ 
strigi călre Domnul Dumnezeul tău* 
ca să ne izbăvească pre noi difi 
mâna celor de aii neam, şi zise Sa- 
muil să nu fie mie ca să mă de- 
părtez de Domnul Dumnezeul meu, 
ca să nu strig pentru voi rugân- 
du-mă 

9. Şi a luat Samuil un miel su- 
gar, şi l-a adus ardere de tot Dom- 
nului împreună cu lot poporul, şi a 
strigat Samuil către Domnul penfru 
israil, şi l-a ascultai pre el DomnuL 

10. Şi erâ când aduceâ Samuil 
arderea cea de lot, cei de alt neam 
au venit cu răsboiu asupra lui Is- 
rail, şi a tunat Domnul cu glas mare 
în ziua aceea preste cei de alt neam; 
şi s'a împrăştiat şi s'a înfrânt îna- 
intea lui Israil. 

îl. Şi au ieşit bărbaţii lui Israil 
din Masifat, şi au gonit pre cei de 
alt neam, şi i-au bătut pre ei până 
supt Vethor. 

12. Şi luând Samuil o piatră, o a 
pus între Masifat şi între Senon, şi 
a numit numele ei Avenezer, adică 
piatra ajutorului, şi a zis: până aici 
ne-au ajutat nouă Domnul. 

13. Şi au smerit Domnul pre cei 
de alt neam, şi n'au mai adaos a 
venî la holarul lui Israil, şi a fost 
mâna Domnului preste cei de alt 
neam în toate zilele lui Samuil. 

14. Şi s'au dat înapoi cetăţile, care 
le-au luat cei de alt neam dela fiii 
lui Israil, şi le-au dat pre ele lui Is- 
rail dela Acaron până la Ghet, şi ho- 
tarul lor l-a luat Israil din mâna ce- 



rn Sîrab 46, 20 i Is. Navi 10, 10; >d. 5, 2a, 
32. 4, 1. 



1-a A ÎMPĂRAŢILOR 7-8 



357 



lor de alt neam, şi era pace între 
fsrail şi între Amoreu. 

15. Şi a judecat Samuil pre Israil 
ţn toate zilele vieţii* sale. 

16. Şi mergea în foi anul, şi în- 
eunjurâ Vetilul şi Galgala şi Masi- 
îatul, ca să judece pre lsrait în toate 
locurile acestea. 

17. Şi iarăşi se întorcea în Arma- 
fem, că acolo era casa lui, şi judecă 
acolo pe Israil, şi a zidit acolo jert- 
felnic Domnului. 

GAP. 8. 

Poporul cere împărat. 

Si a îosi dupăce a îmbătrânit Sa- 
j muil, a pus pre fiii săi judecători 
lui Israil. 

2., Şi acestea sunt numele fiilor 
iui: cel întâi născut Ioil şi numele 
celui de al doilea iVvia, cari judeca 
în Virsavea. 

3. Şi n'au umblat hii Iui pre ca- 
lea lui, şi s'au abătut după iubirea 
de argint, şi luau daruri şi abăteau 
dreptatea. 

4. Şi s'au adunat bărbaţii lui Israil 
şi au mers în Armafem la Samuil. 

5. Şi i-au zis lui: iată tu ai îm- 
bătrânit şi fiii tăi nu umblă pre ca- 
lea ta, deci acum pune preste noi 
împărat, să ne judece pre noi, ca şi 
ta alte neamuri. 

6. Şi s'a părut a îi rău cuvântul 
acesta în ochii lui Samuil, pentrucă 
au zis: dă-ne nouă împărat, să ne 
judece pre noi, şi s'a rugat Samuil 
către Domnul. 

7. Şi au zis Domnul către Samuil: 
ascultă de glasul poporului, cum vor 
grăi către tine, că nu pre tine te-a 
lepădat, ci pre mine m'a lepădat, 
ca să nu împărăţesc preste ei. 

8. Precum mi-au îăcut mie din 



17. 8, 4 

8. 3. Eşite 23, Si fl 2 Lege 16, 19. 
5. Ozie 13, 10; Fapt. 13, 21. 7. Ozîe 13, 11. 



ziua, în care i-am scos pre ei din 
Eghipet până în ziua aceasta, şi 
m'au părăsit pre mine, şi au slujii 
la alji dumnezei, aşa fac şi fie. 

9. Şi acum ascultă de glasul lor, 
însă să le mărturiseşti lor, şi să le 
spui dreptul împăratului, care va 
împără{i preste ei. 

10. Şi a spus Samuil tot cuvân- 
tul Domnului către poporul cel ce 
cereâ dela el împărat. 

1 1 . Şi a zis lor: acesta este dreptul 
împăratului, care va împăraţi preste 
voi: pre fiii voştri va luâ, şi-i va 
pune pre ei în carele sale, şi-i va 
face lui călăreţi şi alergători înain- 
tea carelor lui. 

12. Şi va pune preste ei mai mari 
preste sute şi preste mii, şi să are 
arătura lui, şi să secere secerătura 
lui, şi să adune bucatele, şi să-i 
facă unelte de răsboiu şi unelte la 
carele lui. 

13. Şi fetele voastre le va luâ să-i 
facă miresme şi demâncare şi pâine. 

14. Ţarinele voastre şi viile voa^ 
sire şi masiinetul vostru îl va luâ, 
şi-1 va da slugilor sale. 

15- Şi semănăturile voastre şi viile 
voastre le va zeciuî, şi va da fa- 
menilor săi şi slugilor sale. : 

16. Şi va luâ pre slugile şi pre 
slujnicele voastre, şi boii voştri cei 
mai buni şi asinii voştri, şi-i va 
întrebuinţă la lucrurile sale. 

17. Şi turmele voastre le va ze- 
ciuî, şi voi veţi îi lui robi. 

18. Şţ veţi strigă în ziua aceea 
din pricina împăratului vostru, pre 
care l-aţi ales vouă, şi nu va auzî 
pre .voi Domnul Dumnezeu în zilele 
acelea, că voi v'aţi ales vouă îm- 
părat. 

19. Şi tt'a vrut poporul să asculte 
de Samuil, şi au zis lui: nu, ci nu- 
mai împărat să fie preste noi, ; 

20. Şi vom îi şi noi ca toate nea-r 

15. Daniit 1, 3. 20, 12, 12. 



358 



1-a A ÎMPĂRAŢILOR 8—9 



murite, şi ne va judecă pre noi îm- 
păratul nostru, şi va merge înaintea 
noastră, şi ne va povăfuî Ia răsboiu. 

21. Şi a auzit Samuil toate cu- 
vintele poporului, şi le-a grăit în 
urechile Domnului. 

22. Şi au zis Domnul către Sa- 
muil: ascultă glasul lor, şi le pune 
lor împărat, şi a zis Samuil către 
bărbaţii lui Israil: să meargă fiecare 
în cetatea sa. 

CAP. 9. 

Saul la Samuil. 

Si eră un bărbat din îiii lui Ve- 
, niamin, şi numele lui Kis fecio- 
rul lui Aviiî, fiul lui Iared, fiul lui 
Vahir, fiul lui Afec, fiul bărbatului 
îemeneu, bărbat tare în vîrtute. 

2. Şi acesta aveâ un fecior, şi nu- 
mele lui Saul, bărbat ales şi bun, 
şi nu era întru fiii lui Israil om mai 
bun decât el, şi erâ mai înalt dela 
umăr în sus decât lot poporul. 

3. Şi au pierit asinele lui Kis ta- 
tăl lui, şi a zis Kis către Saul fiul 
său: ia cu tine o slugă, şi vă scu- 
laţi, şi mergeţi şi căutaţi asinele. 

4. Şi trecând ei prin muntele E- 
fraim şi prin pământul Selha, şi nu 
le-au aflat, şi au trecut prin pămân- 
tul Segalim, şi nu erau, şi au trecut 
şi prin muntele Iamin, şi nu le-au 
aflat. 

5. Şi venind ei în pământul Sif, 
a zis Saul slugii sale, care erâ cu 
el: hai să ne întoarcem, ca nu cum- 
vâ tatăl meu să fi uitat asinele, şi 
să se îngrijească de noi. 

6. Şi a zis lui sluga: iată omul 
lui Dumnezeu este în cetatea acea- 
sta, şi este om slăvit, tot ce grăeşte 
se plineşte, şi acum dar să mergem 
acolo, ca să ne spue nouă calea 
noastră, pre care am purces. 

7. Şi a zis Saul slugii sale, care 
«râ cu el: cum vom merge, şi ce 

Q. 1. 14, 52. 2. 10, 23. 7. 3 Imp. 14, 3. 



vom duce omului lui Dumnezeu? 
că pâinile s'au sfârşit din traistele 
noastre, şi altcevâ n'avem la noi să 
ducem omului lui Dumnezeu. 

8. Şi a adaos sluga a grăi lui 
Saul, şi a zis: iată se află în mâna 
mea un sfert de siclu de argint, a- 
cesta îl vei dă omului lui Dumnezeu* 
şi ne va spune nouă calea noastră. 

9. Că mai înainte în Israil fiecare, 
când mergeâ să întrebe pre Dum- 
nezeu, acestea ziceâ: hai să mergem 
la văzătorul, că pre proroc mai îna- 
inte poporul îl chemâ văzător. 

10. Şi a zis Saul către sluga sa: 
bun este cuvântul tău, hai să mer- 
gem, şi au mers în cetate, unde erâ 
omul lui Dumnezeu. 

11. Şi când se suiau ei pre co- 
stişa cetăţii, au aflat ielele, care ie- 
şise după apă, şi le-au întrebat pre 
ele zicând: aici este văzătorul? 

12. Şi le-au răspuns lor fetele, şi 
le-au zis: este, iată înaintea feţii 
voastre este, grăbiţi, că astăzi a ve* 
nit în cetate, că jertfă se aduce pen- 
tru popor astăzi în Vama. 

13. Dacă veţi intrâ în cetate, îl 
veţi afla, că încă nu s'a suit la lo- 
cul înalt să mănânce, că poporul 
nu va mâncâ până nu va venî el, 
pentrucă el binecuvinlează jertfa, şt 

j după aceea mănâncă cei streini. Deci 
acum duceţi-vă că astăzi îl veţi aflâ 
pre el. 

14. Şi s'au dus ei în cetate, şi 
mergând prin mijlocul cetăţii, iată 
Samuil le-a ieşit înaintea lor, ca să 
se suie la Vama. 

15. Iar Domnul a fost descoperit 
în taină lui Samuil cu o zi mai îna- 
inte de a veni la el Saul, zicând .: 

16. Mâine în vremea aceasta voiu 
trimite la tine om din pământul Iul 
Veniamin, pre acela să-1 ungi domn 
presie poporul meu Israil, şi va mân- 
tui pre poporul meu din mâna ce- 

9. Fac. 25, 22. 13. 16, 3. 



l-a A ÎMPĂRAŢILOR 9—10 



369 



lor de alt neam; că am căutat spre 
smerenia poporului meu, că a ajuns 
strigarea lor la mine. 

17. Şi văzând Samuil pre Saul, 
Domnul i-au spus lui: iată omul, de 
care am grăit ţie, acesta va împă- 
răţî preste poporul meu. 

18. Şi s'a apropiat Saul către Sa- 
muil în mijlocul cetăţii, şi a zis: 
spune-mi rogu-te, care este casa vă- 
zătorului ? 

19. Şi răspunzând Samuil lui Saul 
a zis: eu însu-mi sunt acela, sue-te 
înaintea mea în Vama, şi mănâncă 
cu mine astăzi, şi te voiu slobozî 
dimineaţă, şi voiu spune ţie toate 
cele din inima ta. 

20. Şi de asinile tale cele pier- 
dute acum de trei zile, să nu-ţi fie 
inima ta ele, că s'au aflat; şi la cine 
sunt toate cele bune ale lui Israil ? 
Au nu la line, şi la toată casa ta- 
tălui tău? 

21. Şi răspunzând Saul a zis: au 
doar nu sunt eu bărbat feciorul lui 
Iemeneu din toiagul cel mai mic al 
seminţiei lui Israil? Şi din casa cea 
mai mică a toată seminţia lui Ve- 
nîamin, şi moşiea mea este mai mică 
decât toate moşiile lui Veniamin, 
pentru ce ai grăit către mine cu- 
vântul acesta? 

22. Şi a luat Samuil pre Saul şi 
pre sluga lui, şi i-a dus pre ei la 
sălaş, şi le-a dat lor acolo locul cel 
mai întâiu între cei chemaţi, carii 
erau ca vre-o şaptezeci de oameni. 

23. Şi a zis Samuil bucătarului: 
dă-mi partea care ţi-am dat şi ţi-arn 
zis să o ţii la tine. 

24. Şi ridicând bucătarul armul 
şi ce erâ pre el, l-a pus înaintea lui 
Saulj şi a zis Samuil lui Saul: iată 
ce ţi s'a păstrat, pune înaintea fa 
şi mănâncă, că s'a păstrai ţie acea- 
sta spre mărturie pentru popor, ia 
şi mănâncă, şi a mâncat Saul cu 
Samuil în ziua aceea. 



25. Şi s'a pogorîf din Vama în 
cetate, şi a aşternut lut Saul în foi- 
şor, şi a dormit, 

26. Şi a fost când se revărsau zo- 
rile a chemat Samuil pre Sau! în 
foişor, şi i-a zis: scoală-te, şi te voiu 
slobozi, şi s'a sculat Saul, şi a ie- 
şit el şi Samuil până afară. 

27. Iar când s'au pogorît ei la o 
parte a ceiăţii, a zis Samuil lui Saul: 
zi slugii tale să freacă înaintea noa- 
stră, şi fu sfăi aici astăzi, şi voiu 
spune ţie cuvântul Domnului.. 

CAP. IO. 

Saul uns împărat. 

Si luând Samuil vasul cel cu unf- 
5 detemn a turnat pre capul lui, şi 
sărutându-1 i-a zis lui: iată ie-au uns 
pre tine Domnul împărat preste po- 
porul său Israil, şi tu vei împărăţî 
întru poporul Domnului, şi-1 vei mân- 
tui pre d din mâinile vrăjmaşilor 
lui celor de prin prejur, şi acesta 
va fi ţie semn, cum că te-au uns 
Domnul să fii împărat preste mo- 
ştenirea sa. 

2. Dupăce te vei duce astăzi de 
îa mine, vei află doi oameni la mor- 
mântul Rahilei în muntele lui Veni- 
amin către amiazăzi, sărind şi ju- 
când, şi vor zice ţie: aflatu-s'au a- 
sinele după care aţi mers să le că- 
utaţi, şi iată tatăl tău a uitat de a- 
sine, şi s'a îngrijat pentru voi, zi- 
când: ce voiu face pentru fiul meu? 

3. Şi trecând de acolo înainte vei 
sosi la stejarul Tavor, şi vei afla 
acolo trei oameni suindu-se la Dum- 
nezeu în Vetil, unul ducând trei iezi 
şi unul ducând trei vase de pâine, 
şi unul ducând un foaie de vin. 

4. Şi te vor întâmpina cu pace 
şi îţi vor da două bucăţi de pâine, 
şi le vei luâ din mâinile lor. 



IO. !• 16, 1, 13; 4 Imp. 9, 3j Fapt. 13, 21. 
2. Fac. 35, 19. 



360 



1-a A ÎMPĂRAŢILOR 10 



5. Şi după aceasta vei sosi la 
dealul lui Dumnezeu, imde este ta- 
băra celor de alt neam, acolo este 
Nasiv cel de alt neam, şi va îi după 
ce vei infrâ acolo în cetate, vei în- 
tâmpina o ceată de proroci pogo- 
rându-se din Vama, şi înaintea lor 
lăute şi iimpene şi Huere şi cobze, 
şi ei prorocind. 

6. Şi se va pogorî preste tine Du- 
hul Domnului, şi vei proroci îm- 
preună cu ei, şi le vei face aii bărbat. 

7. Şi va ii dupăce se vor întâm- 
plă |ie semnele acestea, fă tot ce 
vei ailâ cu cate, că Dumnezeu va 
îi cu tine. 

8. Şi te vei pogorî înaintea mea 
în Oalgala, şi iată eu mă voiu po- 
gorî Ia tine, să aducem ardere de 
tot, şi să jertfesc jertîe de pace, şapte 
zile vei aştepta, până voiu venî eu 
la tine, şi-ţi voiu arăta ce să iaci. 

9. Şi a fost dupăce şi- a întors u- 
mărul său să plece deîa Samuil, i-a 
dat Dumnezeu altă inimă, şi au ve- 
nit toate semnele acestea în ziua 
aceea. 

10. Şi a venit de acolo la dea!, şi 
iată înaintea lui ceată de proroci, 
şi s'a pogorît preste el Duhul lui 
Dumnezeu, şi a prorocii în mijlo- 
cul lor. 

îl. Şi toji cei ce l-au fost văzut 
pre el ieri şi alaltăieri, l-au văzut şi 
iată el în mijlocul prorocilor pro- 
roceâ, şi a zis poporul îiecarele 
către aproapele său: ce este acea- 
sta ce s'a făcut fiului lui Kis? Au 
şi Saul între proroci? 

12. Şi oarecare dintre ei răspun- 
zând, a zis: şi cine este tatăl -lui? 
Şi de aici vine proverbul: au şi Saul 
între proroci? 

13. Şi a încetat a proroci, şi a 
venit în deal. 

14. Şi o rudenie a sa, a zis către 

5. Num. ii, 25; 4 Imp. 2, 3. 8. 13, 8. 
12. 19, 24. 



i el şi către sluga lui : unde aţi urm 
| blaf? Iar ei au zis, să căutăm asi- 

nele, şi am văzut că nu sunt, şi 

am venit la Samuil. 

15. Şi a zis rudenia către Saul: 
spune-mi dar, ce ţi?a zis Samuil? 

16. Şi a zis Saul către rudenia 
sa: mi- a spus curat că s'au aîlat a- 
sineîe; iar despre lucrul împărăţiei, 
care 1-a grăit Samuil nu i-a spus ,lui. 

17. Şi a poruncit Samuiî la tot 
poporul să se adune la Domnul în 
Masiîat. 

18. Şi a zis Samuil către fiii lui 
Israil: acestea grăeşte Domnul Dum- 
nezeul lui Israil, zicând: eu am scos 
pre părinţii voştri, pre fiii lui Israil 
din Eghipet, şi v'am izbăvit din mâna 
lui Faraon împăratul Eghipeţuîui şi 
dintr'a tuturor împăraţilor, carii vă. 
necăjeau pre voi. 

19. Iar voi astăzi aţi lepădat pre 
j Dumnezeu, ceî ce v'au mântuit din 
j toate răutăţile şi necazurile voaşfre, 
I şi aţi zis: nu, ci numai împărat să 
I pui preste noi. Deci acum staţi îna- 
I intea Domnuiui după toiegile voa- 
stre şi după seminţiile voastre. 

20. Şi a adunat Samuiî toate to- 
iegile lui flsrail, şi Ja căzut sorţul 
prelfoiagul lui Veniarnin. 

21. Şi a adus toiagul ; lut Venia- 
min^în neamurile lui, şi a căzut sor- 
ţuîjpre neamul luiiMatari, şj aadus 
neamul lui Malari în bărbaţii lui, 
şi a căzut, sorţul pre Saul feciorul 
lui Kis, şi-î căuiâ pre, el, şi nu se 
ailâ. s . , 

22. Şi iar a întrebat Samuil pre 
Domnul zicând: au veni-va bărba- 
tul acela ajci? Şi au răspuns Dom- 
nul:, iată el este ascuns între vase. 

23. Şi alergând Samuil 1-a luat 
pre el de acolo, şi l-a pus în mu> 
locul poporului, şi eră mai înalt de 
cât toi poporul dela umăr în sus, 

17. Jxxd. 20, 1. 20. Is. Navi 7, 14. 
23. 9, 2. 



1-a A ÎMPĂRAŢILOR 10-11 



361 



24. Şi a zis Samuil către lot po- 
porul: văzut-afi pre care ş'au ales 
Domnul, că nu este asemenea lui 
întru voi loji, Şi a cunoscut tot po- 
porul, şi a z^: să trăiască împă- 
ratul! 

25. Şi a spus Samuil către fot 
poporul drepiul împărăţiei, şi 1-a 
scris în carte, şi o a pus înaintea 
Domnului. 

26. Şi a slobozit Samuil pre tot 
poporul, şi s'a dus fiecare ia casa 
sa , şi Saul s'a dus la casa sa în 
Oavaa, şi a mers împreună cu Saul 
o parte din oştire, a căreia inimă 
o au fost atins Domnul. 

27. Iar oamenii cei pierzători au 
zis: au acesta ne va mântui pre noi? 
Şi 1-a hulit pre el, şi nu i-au adus 
lui daruri, şi el s'a făcut a nu-i auzi. 

CAP. 11. 

Saul birueşie pe Amoniii. 

Qi s'a suit Naas Amonifeanul şi a 
yiăbărît asupra favisului Galaad, 
ş! au zis foţt bărbaţii îavisuiui că- 
tre Naas Âmoniteatîul: îă cu noi le- 
gătură de pace şi vom slujî ţie. 

2. Şi a zis către ei Naas Amoni- 
feanul: aşa voiu face legătură de 
pace cu voi, ca să vă scoţ vouă 
tuturor ochiul cel drept şi să vă fac 
de ocară întru tot îsrailul. 

3. Şi au zis oamenii îavisuiui Ga- 
laad: 1asă-ne nouă şapte zile şi vom 
trimite soli în tot hotarul lui lsrail, 
şi de nu va ti cine să ne mântuia- 
scă, vom ieşi la voi. 

4. Şi au venit solii în Oavaa la 
Saul, şi au grăit cuvintele acestea 
în auzul poporului, şi ridicând tot 
poporul giasul său a plâns. 

' 5. Şi iată Saul veneâ dimineaţa 
din ţarină, şi a zis Saul: ce este de 
plânge poporul? Şi î-a spus lui cu- 
vintele acelea aie oamenilor dinlavis. 



26. 13, 2. 27. 2 Patal. 17, 5. 
11. 1. 2 Imp. 10, 2. 



6. Şi s'a pogorît Duhul Domnului 
presfe Saul, dupăce a auzit cuvin-r 
lele acestea, şi s'a mâniat pre ei cu 
iuţime foarte. 

7. Şi luând doi boi i-a tăiat bu- 
căţi şi le-a trimis în tot hotarul fi- 
ilor lui lsrail prin mâinile solilor zi- 
când: cel ce nu va merge după Saul 
şi după Samuil, aşâ se va face bo- 
ilor lui, şi a căzut frica Domnului 
preste poporul lui lsrail şi a strigat 
ca un om. 

8. Şi i-a numărat pre ei în Vezec 
în Vama, toţi bărbaţii lui lsrail şase 
sute de mii şi bărbaţii lui luda şapte- 
zeci de mii. 

9. Şi au zis solilor celor ce ve- 
nise: acestea veţi zice bărbaţilor îa- 
visuiui Galaad : mâine când va în- 
călzi soarele va fi vouă mântuire, 
şi s'au dus solii în cetate şi au spus 
bărbaţilor îavisuiui şi s'au bucurat. 

10. Şi au zis bărbaţii din lavis că- 
tre Naas Amoniteanul : mâine vom 
ieşî la voi, ca să ne faceţi nouă ce 
vă place. 

îî. îar a doua zi Saul a împărţit 
oştirea în trei părţi, şi a intrat în 
mijlocul taberii în streaja cea de di- 
mineaţă, şi a bătut pre fiii lui Anidri 
până în căldura zilei, iar cei rămaşi 
s'au împrăştiat, cât n'au rămas din 
ei doi într'un Ioc. 

■12. Şi a zis poporul către Samuil: 
cine este cel ce a zis, că Saul nu 
va împărăţî preste noi? Dă-ne pre 
oamenii aceia şi-i vom omorî pre ei. 

13. Iar Saul a zis: nu va muri ni- 
menea în ziua aceasta, pentrucă a- 
stăzi au făcut Domnul mântuire în- 
tru lsrail. 

1 14. Şi a zis Samuil către popor: 
să mergem în Galgaîa şi să înnoim 
acolo împărăţia. 

15. Şi a mers tot poporul în Gal- 
gaîa şi a uns Samuil acolo pre Saul 
să fie împărat înaintea Domnului în 



7. Jud. 20, 1. 13. 2 Imp. 19, 22. 



362 



1-a A ÎMPĂRAŢILOR 11-12 



Gatgala, şi au adus acolo jertfe şi 
cele de pace înaintea Domnului, şi 
s'a veselii Samuil şi toi Israilul foarte. 

CAP. 12. 

Samuil încetează a fi judecător. 

Si a zis Samuil către tot israilul : 
j iată am ascultat de cuvântul vo- 
stru întru toate, câte mi-aţi zis mie, 
şi am pus împărat preste voi. 

2. Şi acum iată împăratul merge 
înaintea voastră, că eu am îmbătrâ- 
nit şi voiu şedeâ, şi fiii mei iată în- 
tre voi sunt, şi iată eu am umblat 
înaintea voastră din tinereţele mele 
până în ziua aceasta. 

3. Iată eu, mărturisiţi de mine în- 
naintea Domnului şi înaintea unsu- 
lui lui, de am luat boul cuivâ, sau 
asinul cuivâ, sau de am silit pre 
cinevâ dintre voi, sau de am asu- 
prit pre cinevâ, sau de am luai din 
mâna cuivâ mită sau încălţăminte, 
mărturisiţi asupra mea şi voiu în- 
toarce vouă. 

4. Iar ei au zis către Samuil: nu 
ne-ai făcut strâmbătate nouă şi nu 
ne-ai silit pre noi, nici ne-ai asu- 
prit, nici ne-ai înfrânt, nici ai luat 
ceyâ din mâna cuivâ. 

Şi a zis Samuil către popor: mar- 
tor este Domnul întru voi, şi martor 
este unsul lui în ziua aceasta, că 
n'aţi aflat în mâna mea nimic. Iar 
ei au zis: martor. 

6. Şi a zis Samuil către popor : 
martor este Domnul cel ce au făcut 
pre Moisî şi pre Aaron şi cel ce au 
scos pre părinţii noştrii din Eghipet. 

7. Şi acum staţi şi voiu judecă 
pre voi înaintea Domnului, şi voiu 
spune vouă toată dreptatea Domnu- 
lui, care au făcut cu voi şi cu pă- 
rinţii voştri. 

8. Cum a intrat lacov şi fiii lui 



12. 3. Sirab. 46, 22; Num. 16, 15; Mihea 6, 3. 
8. Fac. 46, 5; Eşirc 2, 23. 



în Eghipet, şi i-au smerit pre ei E- 
ghipetul, şi au strigat părinţii voştri 
către Domnul, şi au trimis Domnul . 
pre Moisî şi pre Aaron, şi au scos 
pre părinţii voştri din Eghipet şi 
i-au aşezat pre ei în locul acesta. 

9. Iar ei au uitat pre Domnul Dum- 
nezeul lor, şi i-au dat pre ei în mâi- 
nile Iui Sisara mai marele oştirilor 
lui îavis împăratul Asorului şi în 
mâinile celor de alt neam şi în mâi- 
nile împăratului Moav, şi i-au bătut 
pre ei. 

10. Iar după aceea au strigat că- 
tre Domnul, şi au zis: păcăfuif-ain, 
că am părăsit pre Domnul şi am 
slujit Vaalimilor şi desişurilor, şi a- 
cum scoate-ne pre noi din mâiniie 
vrăjmaşilor noştrii, şi vom sluji ţie. 

11. Şi au trimis Domnul pre îe- 
rovaal şi pre Varac şi pre leftae şi 
pre Samuil, şi v'au scos din mâi- 
nile vrăjmaşilor voştri celor de prin 
prejur, şi lăcuiţi fără de frică. 

12. Şi aţi văzut, că Naas împă- 
ratul fiilor lui Amon a venit asupra 
voastră, şi aţi zis: nu, ci numai îm- 
părat să împărăţească preste noi, 
desi Domnul Dumnezeul nostru îm- 
părăţeâ preste noi. 

13. Şi acum iată împăratul, pre 
care l-aţi ales şi pre care l-aţi ce- 
rut, iată v'au dat Domnul preste voi 
împărat. 

14. De vă veţi teme de Domnui 
şi veţi sluji lui şi veţi ascultă gla- 
sul lui, şi nu vă veţi împrotivi legii 
Domnului, şi veţi umblă şi voi şi 
împăratul, care împărăţeşte preste 
yoi după Dumnezeul vostru, nu va 
îi mâna Domnului asupra voastrăj 

15. Iar de nu veţi ascultă de gla- 
sul Domnului, şi vă veţi împrotivi 
legii Domnului, va fi mâna Domnu- 
lui preste voi şi preste împăratul 
vostru. 



9. Jud. 4, 2 şi 10, 7. 11. Jud. 6, 14 şi 11, 
2, 29. 13. 10, 24. 



1-a A ÎMPĂRAŢILOR 12— Î3 



363 



!6 Şi acum siaji şi vedeţi lucrul 
acest mare, care-1 v'a face Domnul 
frifru ochii voştri. 

17. Au nu este astăzi secerea grâu- 
lui? Voiu chemâ pre Domnul, şi va 
da tunete şi ploaie, şi veţi cunoaşte 
şl vefi vedeâ, că mare este răul vo- 
stru, care a|i făcut înaintea Dom- 
nului cerându-vă împărat. 

ta Şi a chemat -Samuiî pre Dom- 
nul, Şi au dat Domnul tunete şi 
ploaie în ziua aceea, şi s'a temut 
foarte poporul de Domnul şi de Sa- 
muiî. 

19. Şi a zis tot poporul către Sa- 
muiî: roagă-fe pentru robii tăi către 
Domnul Dumnezeul tău, ca să nu 
murim, că am adaos la toate gre- 
şalele noastre răutate, cerându-ne 
împărat. 

20. Şi a zis Samuil către popor: 
nu vă temeţi, voi aţi făcut iot răul 
acesta, dar să nu vă abateţi dela 
Domnul, ci să slujiţi Domnului cu 
toată inima voastră. 

21. Şi să nu mergeţi după cei ce 
nimic nu sunt, carii nimic nu vor 
folosi vouă, şi carii nu vă vor mân- 
tui pre voi, că nimic sunt. 

22. Că nu va lepăda Domnul pre 
poporul său, pentru numele său cel 
mare, că au plăcui Domnului a vă 
luâ pre voi, să fiţi lui popor. 

23. Iar departe să fie dela mine 
păcatul acesta înaintea Domnului, 
ca să încetez a mă ruga Domnului 
pentru voi; ci voiu slujî Domnului, 
şl voiu arătâ vouă calea cea bună 
şi dreaptă. 

24. Iar voi temeţi-vă de Domnul, 
şi sluţiţi lui cu adevăr şi cu toată 
inima voastră, că aţi văzut cele mă- 
rite, care au făcut cu voi. 

25. Iar de veţi face rele, şi voi 
şi împăratul vostru veţi pierî. 



19. Eşite 10, 17. 20. Is. Navi 24, 14, 15. 

22. Plâng. 3, 31-33; lezecb. 20, 9. 

23. Js. Navi 24, 15. ' 



CAP. 13. 

Greşala lui Saul. 

Implinindu-se un an de când a în- 
ceput a împărăţl Saul, care a dom- 
nit doi ani preste Israil. 

2. Ş'a ales Saul trei mii de băr- 
baţi din bărbaţii lui lsraii, şi erau cu 
Saul două mii în Mahmas şl în 
muntele Vefilului; iar o mie erâ cu 
Ionatan în Gavaa lui Veniamin, şi 
pre celalf popor pre fiecare 1-a tri- 
mis la lăcaşul său. 

3. Şi a bătut loanatan pre Nasiv 
cel de alt neam, care erâ în deal, 
şi au auzit cei de alt neam. Iar 
Saul a dat de veste cu trâmbiţă în 
tot pământul, zicând: s'au răsvrătit 
robii. 

4. Şi fot îsraiiu! a auzit zicându-se, 
că a bătut Saul pre Nasiv cel de 
alt neam, şi întru nimic n'a soco- 
tit Israil pre cei de alt neam, şi s'a 
suit poporul după Saul în Oalgala. 

5. Iar cei de alt neam s'au adu- 
nat la răsboiu asupra lui Israil, şi 
s'au suit asupra lui Israil treizeci 
de mii de care şi şase mii de că- 
lăreţi, şi popor erâ mult ca nisipul 
cel de pe ţărmurile mării, şi s'au 
suit, şi au tăbărîl în Mahmas îm- 
preajma Vetoronului despre răsărit. 

6. Iar lsrailtenii văzând că le este 
strimt, şi nu se pot apropiâ s'au a- 
scuns poporul în peşteri şi în stânci 
şi în pietre şi în gropi şi în fântâni. 

7. Şi cei ce trecuse Iordanul în 
pământul lui Oad şi al lui Galaad, 
şi fiind Saul încă în Galgala, iot po- 
porul cel cu dânsul s'a speriat. 

8. Şi au aşteptat şapte zile întru 
mărturie după cum a zis Samuil, 
şi n'a venit Samuil în Galgala, şi 
poporul lui s'a risipit dela dânsul. 

9. Şi a zis Saul: aduceţi, ca să 
jertfesc ardere de lot şi de pace, 
şi au adus ardere de fot. 

13. 5. Js. Navi 18, 12. 



364 



1-a A ÎMPĂRAŢILOR 13—14 



10. Şi dupăce a sfârşii a aduce 
ardere de iot, iaiă şi Samuil a so- 
sii, şi a ieşit Saul înaintea lui să-l 
binecuvinfeze pre el. 

11. Şi a zis Samuil: ce ai făcut? 
Iar Saul a răspuns: am văzut că 
se fisipeâ poporul dela mine, şi tu 
n'ai venit precum te-ai făgăduit în 
ziua cea rânduită, şi cei de alt neam 
s'au adunat în Mahmas. 

12. Şi am zis: acum se vor po- 
gorî cei de alt neam la mine în Gal- 
gala; şi feţii Domnului nu m'am ru- 
gat, pentru aceea am îndrăznit a a- 
duce ardere tot. 

13. Şi a zis Samuil către Saul: 
nebuneşte ai lucrat, că n'ai păzit po- 
runca, care o au poruncit ţie Dom- 
nul, că acum ar îi făcut Domnul să 
sfeâ împărăţia fa preste îsrail până 
în veac. 

14. Ci acum împărăţia ta nu va 
sta la tine, ci va căuta Domnul luiş 
om după inima sa, şi va porunci 
lui Domnul să iie împărat preste po- 
porul său, că tu n'ai păzit cele ce 
|i-au poruncit ţie Domnul. 

15. Şi sculându-se Samuil s'a dus 
din Galgala, şi rămăşiţa poporului 
s'a suit după Saul întru întâmpi- 
nare dinapoia poporului celui răs- 
boinic, care veneâ din Galgala în 
Gavaa lui Veniamin, şi a numărat 
Saul poporul, care s'a aflat cu sine, 
ca la şase sute de bărbaţi. 

16. ■ Şi Saul şi Ionatan fiul lui şi 
poporul, care s'a aflat împreună cu 
ei, a şezut în Gavaa lui Veniamin, 
şi plângea, iar cei de alt neam tăbă- 
rîse în Mahmas. 

Î7. Şi trei căpetenii din ţarina ce- 
lor de alt neam au ieşit la pradă, o 
căpetenie mergeâ pre calea Ghefirei 
în pământul Saval. 

18. îar altă căpetenie mergeâ pre 
calea Vetoronului, şi altă căpetenie 



mergeâ pre calea Gavaaei, care a- 
pucă spre Glie către Savima cea 
pustie. 

19. Şi meşter de fier nu se aflâ 
în tot pământul iui Îsrail, că au fost 
zis cei de alt neam, să nu facă E* 
vreii sabie şi suliţă. 

20. Şi se pogorâ tot Israilul în pă- 
mântul celor de alt neam, ca fiecare 
să-şi ascuţă fierul plugului şî sapa 
sa şi securea sa şi secerea sa. 

21. Şi erau holdele gata de secere, 
iar uneltele erau trei sicii pentru un 
dinte; pentru secure şi secere un 
preţ erâ. 

22. Şi a fost în zilele răsboinlul 
dela Mahmas, nu s'a aflat' sabie 
şi suliţă în mâna a tot poporul, care 
erâ cu Saul şi cu Ionatan, numai 
la Saul şi la Ionatan fiul lui s'a aflat: 

23. Şi a ieşit unu din tabăra ce- 
lor de alt neam, ca să treacă din- 
colo de Mahmas. 

CAP. 14. 

Vitejia lui Ionatan. 

Si a fost înfr'ozi a zis Ionatan fiul 
j lui Saul către sluga care purfâ 
armele lui: hai să mergem dincolo 
la Mesaf la cei de alt neam, şi ta- 
tălui său n' a spus. 

2. Şi Saul şedeâ în vârful dealu- 
lui supt Rodiul cel din Magdon, şi 
erâ cu dânsul ca la vr'o şase sute 
de bărbaţi. 

3. Iar Ahia feciorul lui Ahitov fra- 
tele lui îohavid fiul lui Fihees, fiul 
lui IR preotul lui Dumnezeu, purtă 
Efod în Silom, şi poporul nu ştiă 
că s'a dus Ionatan. 

4. Şi trecătoarea pre unde cercâ 
Ionatan să meargă la tabăra celor 
de alt neam, erâ între două stânci 
ascuţite de o parte şi de alta, nu- 
mele uneia Vas£s, şi numele ceilalţi 
Senă. 



19. ^ud. 5, 8. 22. Jud. 5, d. 
14.. 2. 13, 15. 



1-a A ÎMPĂRAŢILOR 14 



365 



5 0 stâncă dc piatră erâ despre 
miazănoapte împreajma Mahmasiei; 
iar cealaltă stâncă de piatră erâ des- 
pre miazăzi împreajma Gavaaei. 

6. Şi a zis Ionatan către sluga 
care purta armele lui: hai să trecem 
în Mesafa la aceşti netăeti împrejur, 
doar ne va mântui pre noi Domnul, 
că nu este Domnului cu anevoe a 
mântui, sau cu mulji sau cu puţini. 

7. Şi purtătorul de arme al iui a 
zis: fa tot ce te va trage inima ta, 
iată eu cu tine sunt, şi inima ta e- 
ste inima mea. 

8. Şi a zis Ionatan: iată noi vom 
irece la bărbaţii aceştia, şi ne vom 
descoperi către ei. 

9. Şi de vor zice către noi: staţi 
acolo până vom spune vouă, să 
stăm acolo, şi să nu ne suim la ei. 

10. Iar de vor zice către noi: su- 
tţi-vă la noi, ne vom suî, că i-au dat 
pre ei Domnul în mâinile noastre, 
acesta va fi nouă semn. 

11. Şi au intrat amândoi în tabăra 
celor de alt neam, şi au zis cei de 
alt neam: iată Evreii ies din găurile 
lor unde s'au ascuns. 

12. Şi au grăit bărbaţii cei din 
Mesa! către Ionatan şi către pur- 
tătorul lui de arme, şi au zis: su- 
iji-vă la noi, şi vă vom arătâ ceva; 
şi a zis Ionatan către purtătorul său 
de arme: sue-le după mine, că i-au 
dat pre ei Domnul în mâinile lui 
îsrail. r 

13. Şi s'a şuii Ionatan agăţându- 
se cu mâinile sale şi cu picioarele 
sale, şi purtătorul lui de arme după 
dânsul şi căzură înaintea feţii lui 
Ionatan, şi i-a bătut pre ei, iar pur- 
tătorul lui de arme ajuta dinapoia lui. 

Î4. Şi în această bătaie dinfâiu, 
Ionatan şi purtătorul lui de arme, 
au ucis ca vre-o douăzeci de oa- 
meni cu lovituri şi aruncări de pie- 
tre, din pietrile câmpului.* 

ti. 2 Parai. 14, 11. 



15. Şi s'a făcut spaimă mare în 
tabără şi în ţarină, şi tot poporul 
cel din Mesaf, şi cei ce se dusese 
îa pradă s'au spăimânfaf şi ei, şi 
nu vreau să lupte, şi s'a turburat pă- 
mântul, şi s'a făcut spaimă dela 
Domnul. 

16. Şi au văzut strejile lui Saul 
cele din Gavaa lui Veniamin, şi iată 
tabăra erâ turburată şi de o parte 
şi de alta. 

17. Şi a zis Saul poporului, ca- 
re erâ cu dânsul: căutaţi şi vedeţi, 
cine dintru voi a mers şi a căutat, 
şi iată nu s'a aflat Ionatan şi pur- 
tătorul lui de arme. 

18. Şi a zis Saul către Ahia: adu 
Efodul, că erâ sicriul lui Dumnezeu 
în ziua aceea cu fiii lui îsrail. 

19. Şi s'a făcut precum a grăit 
Saul către preot, şi sgomotul în ta- 
băra celor de alt neam fot creşteâ 
şi se înmulţea, şi a zis Saui către 
preot: sfrânge-ţi mâinile taie. 

20. Şi s'a suit Saul şi tot popo- 
rul care erâ cu el, şi a venit până 
îa răsboiu, şi iată sabia fiecăruia 
erâ întoarsă asupra aproapelui său, 
şi iurburare mare foarte. 

21. Şi robii cei ce ieri şi alaltăieri 
erau cu cei de alt neam în tabără, 
s'au întors şi ei să fie cu Israiî, şi 
cu cei ce erau cu Saul şi cu Ionatan. 

22. Şi toţi Israilfenii, carii se as- 
cunsese ?n muntele Eîraim au auzit, 
că au fugit cei de aif neam, şi s'au 
însoţit şi ei cu ai săi la răsboiu 
dinapoia celor de alt neam. 

23. Şi a mântuit Domnul în ziua 
aceea pre îsrail, şi răsboiui a trecut 
Vamotul, şi tot poporul care erâ cu 
Saul, erâ ca îa zece mii de bărbaţi, 
si erâ răsboiui întins în toate cefă- 

» 

ţile muntelui Efraim. 

24. Şi Saui a făcut greşală mare 
în ziua aceea, a jurat poporul zi- 
când : blestemat poporul, care va 

20. jud. 7, 22; lezecbil 36,21. 



366 



1-a A ÎMPĂRAŢILOR 14 



mâncâ pâine până în scară, ca să-mi 
isbândesc asupra vrăjmaşului meu, 
şi n'a gustai iot poporul pâine, şi 
tof pământul s'a supus. 

25. Şi iată pădure era, în care erâ 
miere pre fata ţarinei. 

26. Şi a intrat poporul în pădu- 
rea cea cu miere, şi iată curgea mie- 
rea şi nimenea n'a fost, care să- şi 
ducă mâna sa la gura sa, că s'a 
temut poporul de jurământul Dom- 
nului. 

27. Iar Ionatan n'a fost auzit, când 
a jurat tatăl său pre popor, şi în- 
tinzând vadul toiagului său cel din 
mâna sa 1-a împlântat într'un îagur 
de miere, şi s'a dus, ş'a întors mâna 
sa la gura sa, şi s'au luminat o- 
chii lui. 

28. Şi răspunzând unul din po- 
por a zis: jurământ a pus tatăl tău 
pre popor, zicând: blestemat să fie 
omul, care va mâncâ pâine astăzi, 
şi poporui erâ lihnit. 

29. Şi cunoscând Ionatan, a zis: 
turburat-a tatăl meu pământul, vezi, 
că s'au luminat ochii mei, pentrucă 
am gustat puţin din mierea aceasta. 

30. Ci mai bine ar fi fost să mă- 
nânce astăzi poporui din prăziie 
vrăjmaşilor săi, care le-a aflat, că 
acum mai mare bătae ar fi între cei 
de alt neam. 

31. Şi a bătut în ziua aceea din- 
tre cei de alt neam mai mulţi de- 
cât în Mahmas, şi a ostenit popo- 
rul foarte. 

32. Şi s'a pornit poporul la prăzi, 
şi a luat turme şi cirezi şi viţei, şi 
a junghiat pre pământ, şi a mâncat 
poporul cu sânge. 

33. Şi s'a spus lui Saul, zicând: că 
poporul a păcătuit Domnului mân- 
când cu sânge, şi a zis Saul: din 
Ghet, prăvăliţi-mi aici o piatră mare. 

34. Şi a zis Saul: împrăştieţi-vă 
în popor, şi le ziceţi lor: fiecare din- 

33. Fac. 9, 4; Lev. 3, 17; 7, 2C-; 17, 10. 



tre voi să aducă aici viţelul său şi 
oaia sa, şi să le junghie pre acea- 
stă piatră, şi le veţi mâncâ, şi nu 
veji păcătui Domnului mâncând cu 
sânge; şi a adus poporul fiecare ce 
aveâ în mâna sa noaptea, şi a jun- 
ghiat acolo. 

35. Şi a zidit acolo Saul jertfel- 
nic Domnului. Acesta este jertfelni- 
cul cel dintâiu, care 1-a zidit Saul 
Domnului. 

36. Şi a zis Saul: să năvălim pre- 
ste cei de alt neam noaptea, şi să-î 
batem pre ei până ce se va lumina 
ziua, şi să nu lăsăm dintre ei nici 
un om, iar ei au zis: tot ce găseşti 
cu cale, fă, şi a zis preotul: să ne 
apropiem aici către Dumnezeu. 

37. Şi a întrebat Saul pre Dum- 
nezeu: au pogorî-mă-voiu asupra 
celor de alt neam? Au da'i-va pre ei 
în mâinile lui lsrail? Şi nu i-au 
răspuns lui Domnul în ziua aceea. 

38. Şi a zis Saul: Adunaţi aici 
poporul Iui lsrail din toate părţile, 
şi cunoaşteţi, şi vedeţi întru cine 
s'a făcut păcatul acesta astăzi. 

39. Qă viu este Domnul cel ce au 
mântuit pre lsrail, că de se va fi fă- 
cut prin Ionatan fiul meu, cu moarte 
va murî, şi nu erâ cine să-i răs- 
punză dintre tot poporul. 

40. Şi a zis către tot bărbatul lui 
lsrail: voi veţi stâ de oparte, şi eu 
şi Ionatan fiul meu vom stâ de alta, 
şi a zis poporui către Saul: ce este 
bine înaintea ta, fă. 

41. Şi a zis Saul: Doamne Dum- 
nezeul lui lsrail, ce este, căci n'at 
răspuns robului tău astăzi? De este 
întru mine sau întru fiul meu Io- 
natan nedreptate, Doamne Dumne- 
zeul lui lsrail, arată, şi de vei zice 
acestea, dă dar poporului tău lsrail, 
dă-i dar sfinţenie, şi s'a arătat Io- 
natan şi Saul, iar poporul a scăpat. 

42. Şi a zis Saul: aruncaţi sorţi 

38. Jud. 20, 2. 41. Is. Navî 7, 14. 



1-a A ÎMPĂRAŢILOR 14-15 



367 



între mine şi între fiul mefl lona- 
im, şi pre care va face Domnul să 
cază sorţul, acela să moară. 

43. Şi a zis poporul către Saul: 
tiu va ii cuvântul acesta, şi a în- 
vins Saul pre popor, şi a aruncat 
sorţi între Saul şi între Ionatan fiul 
lui, şi a căzut sorţul pre Ionatan. 

44. Şt a zis Saul către Ionatan: 
spune mie ce ai făcut? Şi i-a spus 
Ionatan îui, şi a zis: numai am gu- 
stat cu vârful toiagului celui din 
mâna mea puţină miere, şi iată mor. 

45. Şi i-a zis Saul lui: aşâ să-mi 
iacă mie Dumnezeu, şi aşâ să-mi 
adaoge, cS negreşit vei muri astăzi 
lonatanel 

46. Şi a zis poporul către Saul: 
nicidecum nu va muri astăzi Iona- 
tan, cel ce a făcut această mântu- 
ire mare întru Israil, viu este Dom- 
nul, nu va cădeâ păr din capul iui 
pre pământ, că mila iui Dumnezeu 
a făcut în ziua aceasta, şi s'a ru- 
gat poporul în ziua aceea pentru 
Ionatan, şi n 'a murit. 

47 « Şi s'a suit Saul după cei de 
a» neam, şi cci de ai{ n€am s - au 
dus la locul lor. 

48 - Şi Saul întărindu-şi împără- 
ţia preste Israil băteâ prin prejur 
Pre toţi vrăjmaşii săi, pre Moav şi 
pre fiii lui Amon si pre fiii lui E- 

r>m, şi pre Vetor'şi pre împăratul 
buva şi prc cel dg flU neam> ori 

mcotro se întorcea, făcea mântuire. 

49 Şi aducând oaste a bătut pre 
Arnalic, Şi a scos pre Israil din mâna 
celor ce-i călcau pre el. 

™- y l Iui Saul au fost: Iona- 
tan Şi Iessiu şi Melhisa, şi numele 
celor două fete ale lui, numele cei 
ntaiu nă scule Merov, şi numele cei- 
lalte Melhol. 

51 • Şi numele femeii lui Ahino- 
o^Ulafa lui Ahimaas, şi numele ce- 

3of m. 2 J 4' 1 1. 46. 2 Imp. 14, 11 ; Mat 

* v - 1 Parai, s, 33. 



lui mai mare preste oştirile lui A- 
venir, feciorul lui Nir, feciorul un- 
chiului lui Saul. 

52. Şi Kis tatăl lui Saul, şi Nir 
tatăl lui Avenir fiul lui Iamin fecio- 
rul lui Âviil. 

53. Şi era răsboiu tare asupra ce- 
lor de alt neam în toate zilele lui 
Saul, că pre tot care-1 vedeâ Saul 
bărbat tare, şi pre tot bărbatul bun 
de oştire îi adună pre ei la sine. 

CAP. 15. 

Saul osândii. 

Si a zis Samuil către Saul: pre 
5 mine m'au trimis Domnul să te 
ung împărat preste Israil poporul 
lui, şi acum ascultă glasul cuvin- 
telor Domnului. 

2. Acestea zice Domnul Savaot: 
acum voiu izbândi ceea ce a făcut 
Amalic lui Israil, cum i-a ieşit lui 
înainte în cale, când se suiâ din 
Eghipet. 

3. Şi acum mergi, şi vei bate pre 
Amalic şi pre lerim şi toate ale lui, 
şi nimic dintr'ale lui să nu cruţi; ci 
să-l pierzi pre el, şi să-1 dai pier- 
zărei pre el, şi toate ale lui; să nu-ţi 
fie milă de el, şi să ucizi dela băr- 
bat până la femeie, şi dela prunc 
până la sugător, şi dela viţel până 
la oaie, şi dela cămilă până la asin. 

4. Şi a poruncit Saul poporului, 
şi i-a numărat pre ei în Galgala 
două sute de mii de pedestraşi, şî 
din Iuda treizeci de mii de pede- 
straşi. 

5. Şi a venit Saul până la cetăţile 
lui Amalic, şi a pus lese în pârîu. 

6. Şi a zis Saul către Ktneu: du- te 
şi ieşi dintre Amalikit, ca să nu pieri 
împreună cu el, că tu ai făcut milă 
cu îiii lui Israil, când se suiau ei din 
Eghipet, şi a ieşit Kineul dintre A- 
malic. 



15 2. Eşire 17, 8, 14. .?. Num. 31, 15. 
6.' Jud. 1, 16; Eşire 18, 10, 19. 



368 



7. Şi a bătut Saul pre^Amalic de 
la Evilaf până la Sur împreajma E- 
ghipetului. 

8. Şi a prins viu pre Agag împă- 
raiul lui Amalic, şi pre tot poporul 
lui 1-a sfărâmat, şi pre Ierim 1-a u- 
cis cu ascuţitul săbiei. 

9. Şi Saul şi tot poporul a ţinut 
pre Agag viu, şi cele bune din tur- 
me şi din cirezi şi din bucate şi din 
vii şi din toate bunătăţile, n'au vrut 
să le piarză, fără numai tot îucruî 
prost şi slab a pierdut. 

10. Şi s'a făcut cuvântul Domnu- 
lui către Samuil, zicând: 

1,1. Rău îmi pare că am pus pre 
Saul împărat, că s'a abătui dela mine, 
şi cuvintele mele nu le-a ţinut, şi s'a 
mâhnit Samuil, şi a strigat către 
Domnul toată noaptea. 

12. Şi mânecând Samuil dimineaţa 
a mers întru întâmpinarea lui Saul, 
şi s'a spus lui Samuil, zicând: a ve- 
nit Saul la Karmil, şi iată ş'a înăl- 
ţat braţul, şi ş'a întors carul său, 
şi s'a pogorît în Galgala. 

13. Şi a mers Samuil la Saul, şi 
iată el aducea ardere de tot Dom- 
nului din prăzlle cele maf de frun- 
te, care le-au adus dela Amalic, şi 
Saul i-a zis lui: binecuvântat eşti 
tu Domnului, îăcut-am toate câte 
au zis Domnul. 

14. Şi a zis Samuil: dar ce este 
acest glas, de turmă în urechile mele, 
şi glasul boilor care auz eu? 

15. Şi, a zis Saul: dela Amalic 
le-am adus, că a ţinut poporul cele 
mai bune din turme şi din boi, ca 
să Jertfească Domnului Dumnezeu- 
lui tău, iar celelalte le- am pierdut. 

16. Şi a zis Samuil către Saul: 
lasă-mă să-ţi spui ţie cele ce au 
grăit Domnul către mine înrr'acea- 
stă noapte, şi a zis lui, spune. 

17. Şi a zis Samuil către Saul: 
au nu fiind tu mic înaintea lui te-au 

7. Fac. 25, 18; 1 Parai. 4, 43. 11. Fac. 6, 6. 



făcut povăţuitor schipirului neamului 
lui Israil, şi te-au uns pre tine Dom- 
nul împărat preste Israil? 

18. Şi te-au trimis Domnul în cale, 
şi ţi-au zis: mergi şi pierde pre A- 
maîic, şi ucide pre cei ce au păcă- 
tuit împrofiva mea, şl să-i baţi până 
ce vei sfârşi pre ei. 

19. Şi pentruce n'ai ascultat de 
cuvântul Domnului, să faci toate 
câte ţi-au poruncit ţie, ci te-aî pornit 
a prădâ, şi ai făcut ce este rău îna- 
intea Domnului? 

20. Şi a zis Saul către Samuiî : 
pentrucă am ascultat eu glasul po- 
porului şi am mers în calea în care 
m'au trimis Domnul, şi am adus pre 
Agag împăratul lui Amalic, şi prc 
Amalic l-am pierdut. 

21. Şi au luat poporul din prăzi 
oi şi boi pârga din cele de pierdut, 
să jertfească Domnului Dumnezeului 
nostru în Galgala. 

22. Şi a zis Samuil: au doar mai 
mult voeşte Domnul arderi de tot şi 
jertfe, decât a ascultă de cuvântul 
Domnului? Iată ascultarea, mai bună 
este decât jertfa bună; şi înţelegerea, 
decât grăsimea berbecilor. 

23. Că păcatul vrajă este; durere 
şi necazuri aduc idolii. Pentrucă ai 
lepădat cuvântul Domnului, şi Dom- 
nul fe va lepădă să nu fii împărat 
preste Israil. 

24. Şi a zis Saul către Samuil : 
păcătuit-am, că ara călcat cuvântul 
Domnului şi cuvântul tău, că m'am 
temut de popor şi am ascultai de 
glasul lor. 

25. Şi acum ridică păcatul rrieu 
şi te întoarce cu mine şi mă voiu 
închină Domnului Dumnezeului tău. 

26. Şi a zis Samuil către Saul : 
nu mă voiu întoarce cu tine, că ai 
lepădat cuvântul Domnului, şi Dom- 
nul te va lepăda să nu fii împăral 
preste Israil. 

22, Ozie 6, 6! Mat. 9, 13. 



1-a A ÎMPĂRAŢILOR 15-16 



369 



27. Şi înlorcându-şi Samuii faţa 
s3 să se ducă, i-a apucai Saul de 
poala hainei şi o a rup!. 

28. Şi a zis c ^ ,re e ' Samuii: rupl-au 
Domnul împărăţia ta de preste îs- 
rail din mâna fa astăzi, şi o va da 
aproapelui tău celui mai bun decâi 
fine. 

29. Şi se va împărţi Îsrail în două, 
şi sfântul lui îsrail nu se va întoarce, 
nici îi va p*reâ rău, că nu este ca 
omul să-i pară lui rău. 

30. Şi a zis Seul: păcătuit-am, dar 
slăveşte-mă înaintea bătrânilor lui 
îsrail şi înaintea poporului meu, şi 
le întoarce cu mine şi mă voiu în- 
chină Domnului Dumnezeului Iau. 

31. Şi s'a întors Samuii înapoi cu 
Sauî şi s'a închinat Domnului. 

32. Şi a zis Samuii : aduceţi-mi 
pre Agag împăratul lui Amalic, şi a 
veni! la dânsul Agag tremurând, şi a 
zis Agag: de este aşâ amsră moartea. 

33. Şi a zis Samuii către Agag : 
în ce chip sabia ta a făcut pre fe- 
mei fără de fii, aşâ fără de fii va îi 
muma ta între femei, şi a tăiat Sa- 
muii pre Agag înaintea Domnului 
în Galgala. 

34. Şi s'a dus Samuii în Arma- 
lem, şi Sau! s'a suit în casa sa în 
Oavaa. 

35. Şi n'a mai adaos Samuii a ve- 
deâ pre Saul până în ziua morţii j 
sale, că plângea Samuii pentru Saul, j 
şi Domnului i-a părut rău, că eu pus 
pre Saul împărat preste îsrail. 

CAP. 16. 

David. 

Si au 2is Domnul către Samuii : 
până când vei plânge pentru Sauî? 
Că eu l-am lepădat pre el ca să nu j 
împlrăţească preste Îsrail. Umpleţi j 

27. 3 itnp. 11. 30. 28. 13, 14; 26, 25; 28, 17. 
29. Num. 23, 19. 33. Isaia 33, I. 35, 16, 1. 
16. 1. 10, l; 4 Imp. e. l. 1 



cornul tău de untdelemn şi vino să 
le trimiţ la lesse în Viileem, că 
dintre fiii lui mi-am ales mie îm- 
părsf. 

2. Şi a zis Ssmuil: cum voiu mer- 
ge? Că va auzi Saul şi mă va o- 
morî, şi au zis Domnul: ia în mâna 
la un viţel din cireada şi vei zice: 
am venit ca să jertfesc Domnului. 

3. Şi vei chemâ pre lesse şi pre 
fiii lui la jertfă, şi eu voiu arătâ ţie 
ce să faci, şi vei unge pre care voiu 
zice ţie. 

4. Şi a făcut Samuii toate câte 
i-au grăit lui Domnul, şi a venit ?n 
Vitleem, şi au ieşit bătrânii cetăţii în- 
naintea lui, şi au zis : pece este in- 
trarea ta văzătorule? 

5. Şi a zis: pace, să jertfesc Dom- 
nului am venit, sfinţiţi-vă şi vă ve- 
seliţi împreună cu mine astăzi, şi 
a sfinţit pre lesse şi pre fiii lui, şi 
i-a chemat pre ei la Jertfă. 

6. Şi a fost când intrau ei, a vă- 
zut pre Eliav, şi a zis : cu adevă- 
rat înaintea Domnului este unsul lui. 

7. Şi a zis Domnul către Samuii: 
să nu te uiţi la chipul lui, nici ia 
mărimea lui, pentrucă l-am lepădat 
pre ei, ca nu cum vede omul vede 
Dumnezeu, că omul vede în faţă, 
iar Dumnezeu vede în inimă. 

8. Şi a chemat lesse pre Arnina- 
dav, şi a trecut pre dinaintea feţii 
lui Samuii, şi a zis: nici pre acesta 
nu l-au ales Domnul. 

9. Şi a adus lesse pre Sama, şi 
a zis: nici pre acesta nu l-au ales 
Domnul. 

10. Şi a adus lesse şapte fii ai 
săi înaintea lui Samuii, şi a zis Sa- 
muii către lesse : nu au ales Dom- 
nul dinfr' aceştia. 

11. Şi a zisJSamuil către| lesse: 
sfârsilu-s'au îiji? Şi a zis Iesle: mai 



2. Jud. 6, 27. :6. l Parat. 2, 13. 

7. 1 Pacal. 28, 9; letem. 11, 20; Psalm. 7, 10. 

11. >id. 6, 15; 2 Imp. 7, 8. 



370 



l-a A ÎMPĂRAŢILOR 16—17 



este cel mai mic, care paşte oile, şi 
a zis Samuil către lesse: trimite şi-l 
adu pre el, că nu vom mânca până 
nu va veni ei aici. 

12. Şi s trimis şi l-a adus pre el, 
şl eră el rumen, frumos la ochi şi 
plăcut ia vedere Domnului, şi au 2is 
Domnul către Samuil: scoală-te şi 
unge pre David, că acesta este bun. 

Î3. Şi a luat Samuil cornul cu 
unUildelemn, şi l-a uns pre el în 
mijlocul fraţilor lui, şi s'a pogorît 
Duhul Domnului preste David din 
ziua aceea şi de aci înainte; apoi 
s'a sculat Samuil şi s'a dus în Ar- 
matem, 

14. Şi Duhul Domnului s'a depăr- 
tat dela Sau!, şi-l chinuiâ pre el duh 
rău dela Domnul. 

15. Şi au zis slugile îui Saui că- 
tre el: iată duh rău dela Domnul te 
chinueşte pre tine. 

16. Grăiască dar robii tăi înain- 
tea ta, şi să caute Domnului nostru 
bărbat, care să ştie cântă cu arfa, 
şi când va ii duhul cel rău preste 
fine, va cântâ cu arfa sa. şi bine 
va fi ţie. şi te vei odihni. 

17. Şi a zis Saul către slugile sale: 
căutsţi dar bărbat, care ştie să cân- 
te bine, şi-l aduceţi la mine. 

18. Şi răspunzând unul din slu- 
gile iui, a zis: istă am văzut pre fiul 
îui lesse Vitîeemiteanuî, care ştie să 
cânte, şi este om cu minte şi răs- 
boinic şi înţelept la cuvânt, şi om 
cu bun chip, şi Domnul esfe cu 
dânsul. 

19. Şi a trimis Saul soli ia lesse, 
zicând: trimite ia mine pre [iul tău 
David cel dela turma ta. 

20. Şi a luat lesse un gomor de 
pâine şi un îoale de vin şi un ied 
din capre, şi le-au trimis prin mâna 
lui David fiul său la Saul. 

21. Şt a intrat David la Saul, şi 

13. 2 Jmv. 12, i ; 1 Parai 11, 3; Psalm 88, 21. 

14. ÎS, 10 şi 19, 0. 15, Fapt. 7, 45, 13, 22. 



a stătut înaintea îui, şi î-a iubit pre 
el foarte, şi s'a făcut lui purtător 
de arme. 

22. Şi a trimis Saul la lesse, zi- 
când: să steâ David înaintea mea:, 
că a aflat har în ochii mei. 

23. Şi a fost când erâ dela Dum- 
! nezeu duh rău preste Saul, lua Da- 
j vid arfa, şi cântâ cu ea, şi tăsuflă 
j Saul, şi erâ bine lui, şi fugea dela 
j el duhul cel rău. 

CAP. 17. 

David şi Goli al. 

8i adunând cei de alt neam tabe- 
j rile lor ia răsboiu, au venit în 
Sochotul Iudeii, şi au tăbărît între 
Sochot şi între Azica, la hotarele 
Domnului. 

2. Şi adunându-se şi Saul şi băr- 
baţii lui îsrail, au tăbărît în valea 
Terevintului, şi s'au rânduit la răs- 
boiu împrotiva celor de alt neam. 

3. Şi cei de alt neam stau pre munte 
deoparte, şi îsrail slâ pre munte de 
a Hă parte, şi valea eră între ei. 

4. Şi a ieşit un bărbat tare din 
oastea celor de alt neam, numele 
lui erâ Goîieat din Ghef, înălţimea 
îui erâ de şase coţi şi o palmă. 

5. Şi coif de aramă pre capul iui, 
şi cu platoşă de zale îmbrăcat, şi 
platoşa lui cumpăneâ cinci mii de 

i sicii de aramă şi de fier. 

6. Şi tureci de aramă preste flu- 
erile picioarelor lui, şi pavăză de 
aramă între umerii lui. 

7. Şi coada sulijii lui ca sulul ţe- 
sătorilor, şi fierul cel ascuţit al su- 
lijii lui de şase sute de sicii de fier, 
şi înaintea îui mergea purtătorul îui 
de arme. 

8. Şi a stătut, şi a strigat către 
oastea lui îsrail, şt a zis lor: pen~ 
iruce ieşiţi să vă bateţi cu noi? A» 
nu sunt eu de alt neam, şi voi E- 

22. ÎS, 2. 

17. Parat, fi, 13. 7. 2 Imp. 2î, 16. 



1-a A ÎMPĂRAŢILOR 17 



vrei a» lui Saul? Alegeţi-vă vouă un i 
bărbat, şi să vină asupra mea. 

9. Şi de se va pufeâ bale cu mine, 
şi mă va ucide, vom îi vouă robi; 
jar de voiu putea eu, şi i voiu u- 
cide pre el, voi veji Si nouă robi, şi 
veji sluji nouă. 

10. Şi a zis ce! de all neam: iată 
cu.. am ocărîl oştirea lui Israii a- 
slăzi, daţi mie om şi să ne^batem 
amândoi. 

îl. Şi a auzif Saui şi fot Israi- 
lul cuvintele acestea ale celui de aii 
neam, şi s'au întristat şi s'au, spăi- 
niântat foarte. 

12. Iar David eră fiul unui om E- 
iratean din Vitieemul lui Iuda, nu- 
mele lui era lesse, şi aveâ opt ie- 
ciori, eră omul bătrân în zilele lui 
Saul, şi de vârstă cu anii între oa- 
meni. 

13. Şi cei trei feciori mai mari ai 
lui lesse au mers după Saul la răs- 
boiu, Eleav cel întâiu născut al lui, 
şi al doilea Arninadav, şi al treilea 
Sama. 

14. Iar David erâ cei mai mic, şi i 
cei trei mai mari s'au dus după Saul. 

15. David se duceâ la Saul, şi se 
întorceâ ca să pască oile tatălui său 
în Vitleem. 

15. Iar cel de alt neam venea di- 
mineaţa şi seara, şi sta stâlp îna- 
intea lui îsrail patruzeci de zile. 

17. Şi a zis lesse lui David fiului 
său: ia îrafilor tăi un iîi din făina 
aceasta şi aceste zece pâini, şi a- 
leargă la t?bără, şi le dă fraţilor tăi. 

18. Şi zece căşuleţe de lapte, a- 
cestea le vei duce celui mai mare 
preste mie, şi vezi pre fraţii tăi sunt 
în pace, şi vel şu* ce le va trebui, 
şi Sâmbăta o vei face cu mine. 

19. Iar Saul cu dânşii şi cu tot 
poporul erâ în valea Terevintuîui bâ- 
iându-se cu cei de alt neam. 

20. Şi s'a sculat David de dimi- 

10. 2 Jmp. 2, 15. 12. Rut 1, 2, 



371 



nea{ă, şi a lăsat oile la păzitor, şi 
luând acelea s'a dus în ce chip i-a 
poruncit lesse, şi a venit la şan| şi 
la oştirea, care ieşeâ la bătaie şi stri- 
gă la răsboiu. 

21. Şi s'a rânduit îsrail şi cei de 
alt neam rând împrofiva rândului. 

22. Şi lăsând David povara sa 
pre mâna sfrejuitorului a alergat îa 
tabără, şi venind a întrebat pre fra- 
ţii săi de cele de pace. 

23. Şi grăind el cu ei, iată băr- 
batul cel tare, numele lui Goliea! fi- 
listeanul din Ghet, se suiâ din tabăra 
celor de alt neam, şi grăind el a- 
ceîeaşi cuvinte ca mai nainle, a au- 
zit David. 

24. Şi fiecare îsrailit când a vă- 
zut pre omul acela, a fugit dela faţa 
lui şi s'a speriat foarte. 

25. Şi fiecare îsrailit ziceâ : vă- 
zut-ati pre omul acesta ce vine? 
El vine ca să ocărască pre Israii; 
pre omul care îl va ucide îl va dă- 
rui împăratul cu bogăjie mare şi va 
da lui pre fata sa, şi casa tatălui 
său o va scuti întru îsrail. 

26. Şi a zis David către oamenii 
cei ce stau împreună cu el, grăind: 
ce se va face omului, care va omorî 
pre cel de alt neam şi va ridică o- 
cara din Israii? Că cine este cel de 
alt neam netăiatul acesta împrejur, 
care ocărăşte tabăra Dumnezeului 
celui vin? 

27. Şi a spus lui poporul acelaşi 
cuvânt, zicând : aşâ se va face o- 
mului, care va omorî pre el. 

28. Şi a auzit Eliav fratele lui cel 
mai mare, când grăia el către oa- 
meni, şi s'a mâniat Eliav pre David, 
şi i-a zis: pentruce ai venit aici? 
Şi cui ai lăsat acele puţine oi în 
pustie? Ştiu eu mândria ta şi rău- 
tatea inimii tale, că pentru ca să 
vezi răsboiul ai venit aici. 

29. Şi a zis David : ce am făeuf 
acum ? Au nu este cuvânt ? 



372. 



1-a A ÎMPĂRAŢILOR 17 



30. Şi s ? a abătut dela el la altul, 
şi i-a grăit lui după cuvântul ace* 
sta, şi i-a răspuns lui poporul după 
cuvântul cel dintâiu. 

31. Şi s'au auzit cuvintele, care 
le«a grăit David, şi s'au sţius înain- 
tea lui Saul, şi luându-î pre el 1-a 
adus la Saul. 

32. Şi a zis David către Saul: să 
nu se mânuiască inima Domnului 
meu pentru el, robul tău va merge 
şi se va bate cu cel de alt neam. 

33. Şi a zis Saul către David: nu 
vei putsâ merge împroiiva celui de 
alt neam, ca să te baţi cu el, că iu 
eşti- un copilandru, iar el este om 
răsboinic din tinereţile sale, 

34. Şi a zis David către Saul: pă- 
şteă robul tău oile tatălui său, şi 
când veneâ leul şi ursul şi luâ vre-o 
oae din turmă, 

35. Mergeam după el şi-i băteam, 
şi scoteam oaea din gura lui, şi de 
se sculă asupră-mi, îl apucam de 
grumazi şi-1 băteam şi-1 omoram. 

36. Şi pre leu şi pre urs băteâ 
robul tău, şi va fi şi acest de alt 
neam netăiaful împrejur ca unul din- 
tr'aceştia, acum voiu merge şi-1 voiu 
bate, şi voiu ridică astăzi ocara din- 
tru îsrail, că cine este acest netăiat 
împrejur, care a ocărît tabăra Dum- 
nezeului celui viu? 

37. Şi David adause: Domnul cel 
ce m'au scos pre mine din mâna leu- 
lui şi din mâna ursului, acela mă 
va scoate din mâna acestui de alt 
neam şi netăiat împrejur. Şi a zis 
Saul către David: mergi şi Domnul 
sâ îie cu tine. 

38. Şi a îmbrăcat Sau! pre David 
cu îmbrăcămintele sale, şi coif de 
aramă a pus pre capul lui, şi 1-a 
îmbrăcat cu platoşa. 

39. Şi a încins pre David cu sa- 
bia sa preste îmbrăcămintea sa, şi 
3 ostenit David umblâtid odată şi 

34. Sirab. 47, 3. 



de două ori, eă nu eră învăţat; şi s 
zis David către Saul : nu voiu pu- ! 
teâ merge cu acestea, că nu sunt 
deprins cu ele, şi ie-a scos de pre el* 

40. Şi a Imt toiagul său în mână,» 
şi ş'a ales cinci pietre netede din 
pârîu, şi le-a pus în traista cea pă- 
storească, care erâ la el de obiceiu. 

41. Şi cu praştia iui în mână, şî 
s'a apropiat de bărbatul cel de âlî* 
neam, şi venea şi cel de alt neam* 
apropiindu-ss de David, şi bărbatul 
cel ce-i puriâ pavăza înaintea lui. 

42* Şi căutând Golieat cel de alt 
neam a văzut pre David şi a râs 
de el, pentrucă erâ un copilandru 
rumen cu ochii frumoşi. 

43. Şi a zis cel de alt neam că- 
tre David: au doar câine sunt eu, 
de vii cu băţ asupra mea şi cu pietre? 

44. Şi a zis David : ba încă mat 
rău eşti decât câinele, şi a bleste- 
mat cel de alt neam pre David în- 
tru dumnezeii săi. 

45. Si a zis cel de alt neam că- 
tre David: vino la mine şi voiu da 
trupul tău pasărilor cerului şi hia- 
relor pământului. 

46. Şi a zis David către cel de 
alt neam : tu vii la mine cu sabie 
şi cu suliţă şi cu pavăză ; iar ea 
voiu merge la tine întru numele Dom- 
nului Dumnezeului Savaot, Dumne- 
zeului taberii lui Îsrail, pre care ai 
ocărît- o astăzi. 

47. Şi te va da Domnul astăzi Îît 
mâna mea şi te voiu omorî, şi voiu 
luâ capul tău dela tine, şi voiu da 
mădulările tale şi mădulările tabe- 
rii tale ale celor de alt neam în ziua 
aceasta pasărilor cerului şi hiarelor 
pământului, şi va cunoaşte fot pă- 
mântul că este Dumnezeu în Israiî. 

48. Şi va cunoaşte toată aduna- 
rea aceasta, că nu cu sabie şi cu 
suliţă mântueşte Domnul, că alDom- 



47. Ps. 32, 16. 



373 



n0 j ui este răsboinl, şi va da Dom- 
nul pre voi în mâinile noastre. 

49. Şi s'a sculat cel de aîf neam 
şi a venii întru întâmpinarea lui Da- 
vid; iar David grăbind a alergat la 
i>ătae înaintea celui de alt neam. 

50. Şi băgând David mâna sa în 
traista a luat o piatră, şi o a pus 
în praştie şi a aruncai, şi a lovit pre 
cel de alt neam în frunte, şi a tre- 
cut piatra prin coif în fruntea lui, şi 
a căzut cu fata pre pământ. 

51. Şi a biruit David pre cel de 
alt neam cu praştia şi cu piatra, 
şi a lovit pre cel de alt neam, şi 1-a 
omorît. 

52. Şt David nu aveh sabie în 
mâna lui, şi alergând a stătut dea- 
supra lui; şi luând sabiea lui o a 
scos din teaca ei, şi î-a omorît pre 
d, şi i-a tăiat capul iui, şi văzând 
cei de alt neam, că a murit vitea- 
zul lor, au fugit: 

53. Şi sculându-se bărbaţii iui is- 
rail şi ai iui îuda au strigat, şi au 
alergat după ei până ia intrarea Ghe- 
lei şi până la poarta Ascaioniei, 
şi au căzut răniţi cei de. aii neam 
în calea porţilor şi până la Chef şi 
până la Acaron. 

54. Şi întorcân4u-se bărbaţii iui 
Israil dela gonirea celor de al neam, 
prădau taberile lor. 

55. Iar * David luând capul celui 
de iaît neam, 1-a adus în Ierusalim, 
şi armele lui le-a pus în cortul lui. 
- 56. Şi când a văzut Saul pre Da- 
wd ieşind întru întâmpinarea celui 
de alt neam, a zis către Avenir mai 
marele oştirii: al cui fecior este ti- 
nerelul acesta, Âvenire? Iar Avenir 
a . zis: viu este sufletul tău împărate, 
nu ştiu. 

„ 57. Şi a zis împăratul: întreabă 
# ivt, al cui fecior este tinerelul acesta ? 
58. Şi dupăee s'a întors David 
dela uciderea celui de alt neam, l-a 

49. Sirab. 47, 4. 50. 1 Macab. 4, 30. 



luat pre el Avenir, şi Ua dus îna- 
intea lui Saul, Şi capul celui de alt 
I neam era în mâna lui. 
; 59. Şi a zis Saul către el: ar cui 
| fecior eşti tinere ? Şi a zis David: 
j fiul robului tău îesse Vttleemiteanul. 

I CAP. 18. 

Răsplata lui David. 

Si a îost dupăee a sfârşit a grăi 
5 cu Saul, sufletul lui Ionatan s'a le- 
gat cu sufletul lui David, şi 1-a iu- 
bit pre el Ionatan ca pre sufletul său. 

2. Şi î-a luat pre el Saul în ziua 
aceea, şi nu l-a lăsat să se întoarcă 
în casa tatălui său. 

3. Şi a făcut Ionatan cu David le- 
gătură, pentru că-1 iubea pre el ca 
pre sufletul său. 

4. Şi s'a desbrăcat Ionatan de 
vestmântul său cel deasupra, cu care 
era îmbrăcat, şi l-a dat lui David» 
şi hainele sale şi sabia sa şi arcul 
său şi brâuî său. 

I 5. Şi mergea David ori undc-l tri- 
metea Saul; şi înţeîepţeşte se purtâ, 
şi \-a pus pre el preste bărbaţii ră- 
sboiului, şi a plăcut în ochii a lot 
poporului, încă şi înaintea slugilor 
lui Saul. 

6. Şi a fost la întoarcerea lor, 
când se întorcea David dela ucide- 
rea celui de alt neam, au ieşit jucă- 
toarele întru întâmpinarea lui David 
din toate cetăţile lui îsrail, cântând 
şi jucând, şi întru întâmpinarea lui 
Saul împăratul cu limpine şi cu 

| flueri şi cu alăute. 

7. Şi cântau femeile şi ziceau; 
bătut-a Saiil cu miile şi David cu 
zecile de mii. 

8. Şi s'a mâniat Saul foarte, şi 
n'a plăcut în ochii lui Saul cuvân- 
tul acesta, şi a zis: lui David a dat 



18. 1- 2 Imp. 21, 7. 2. 16, 22. 6. Eşite 
15, 20; Jud 11, 34. 7. 21, 11; 29, 5; Sitah. 
47, 6. 



374 



1-a A ÎMPĂRAŢILOR 18 



zeci de mii, şi mie mi-a dai mii, şi 
ce mai lipseşte lui, fără numai îm- 
părăţiea ? 

9. Şi s'a uitai rău Saul la David 
din ziua aceea şi de aici înainte. 

10. Şi a fost a doua zi a căzui duh 
rău dela Dumnezeu preste Saul, şi 
a rămas uimii în mijlocul casei sale, 
şi David cântâ din arfă cu mâna 
sa ca în foaie zilele, iar Saul ţineâ 
în mână suliţa. 

11. Şi a ridicat Sau! suliţa, zicând: 
îovi-voiu pre David până în părete, 
şi s'a terit David dela faţa lui de 
două ori. 

42. Şi s'a temut Saul de faţa lui 
David, pentrucă Domnul era cu el, 
şi dela Saul s'au fost depărtat. 

13. Şi l-a depărtat pre el Saul de 
la sine, şi l-a pus mai mare preste 
o mie, şi ieşeâ şi intra înaintea po- 
porului. 

14. Iar David întru toate căile sale 
înţelepţeşte se purtâ, şi Domnul eră 
cu el. 

15. Şi văzând Saul, că el erâ foarte 
înţelept, se sfieâ de faţa lui. 

16. Şi tot Israiluî şi îuda iubeâ 
pre David, pentrucă el intră şi ieşea 
înaintea fejii poporului. 

17. Şi a zis Saul către David: iată 
iata mea cea mai mare Merov, pre 
ea o voiu da {ie femeie, numai să 
fii voinic, şi să iz lupţi în răsboaiele 
Domnului; iar aceasta a făcut Saul 
cugetând, ca să nu fie mâna mea 
preste el, ci să fie preste el mâna 
celor de alt neam. 

18. Şi a zis David către Saul: cine 
sunt eu, şi ce vijă de neam este ta- 
tăl meu în Israil, ca să fiu ginere 
împăratului ? 

19. Şi a fost în vremea, în care 
erâ să se deâ lui David, Merov fata 
lui Saul, s'a dat lui Âdriil Molati- 
neanului femeie. 

20. Şi Melhol fata lui Saul a în- 
drăgit pre David, şi s'a spus lui 



Saul, şi s'a părut drept în ochii lui 
lucrul. 

21. Şi a zis Saul: da-o-voiu pre 
ea lui, ca să-i fie spre piedică, şt 
erâ asupra lui Saul mâna celor de 
alt neam, şi a zis Saul către David 
a doua oară: îmi vei îi ginere astăzi. 

22. Şi a poruncit Saul slugilor 
sale, zicând: grăiji voi pre ascuns 
lui David, şi-i spuneţi: iată ce vo- 
eşte împăratul, şi toate slugile lui te 

j iubesc, şi iu fii ginere împăratului. 
| 23. Şi au grăit slugile lui Saul în 
j urechile lui David aceste cuvinte, şi 
| a zis David: au lucru mic se pare 
{ întru ochii voştri a ii ginere împă- 
ratului? Şi eu sunt om smerit, şl 
nu slăvit. 

24. Şi au spus slugile iui Saui 
cuvintele acestea, care le- a grăil 
David. 

25. Şi a zis Saul: acestea să gră- 
iţi lui David: nu voeşte împăratul 
altă dare, fără numai o sută de mă- 
dulări netăiete împrejur aie celor de 

1 alt neam, să izbândeşti asupra vrăf- 
maşilor împăratului, şi Saul a gân- 
dit să bage pre David în mâinile 
celor de alt neam. 

26. Şi slugile lui Saul au spus tui 
David cuvintele acestea, şi a plă- 
cui lui David cuvântul, ca să se facă 
ginere împăratului. 

27. Şi încă nu s'au plinit zilele, 
şi sculându-se David a mers el şi 
bărbaţii lui, şi au ucis o sută de 
bărbaţi din cei de alt neam, şi a 

i adus împăratului mădulările lor cete 
netăiete împrejur, şi s'a făcut ginere 
împăratului, şi l-a dat Saul femeie 
pre Melhoî fala sa. 

28. Şi a văzul Saul, şi a cunos- 
cut că Domnul este cu David, şî 

j cum că tot Israiluî îl iubeşte. 

| 29. Şi a adaos mat mult a $€ 
teme de David, şi a fost Saul mâ- 
nios pre David în toate zilele. 

27. 2 itnp. 3, 14. 



375 



30 Şi a u te?** boierii celor de ah 
„cam ia răsboiu; şi de câte ori ie- 
şeau ei, David erâ mai înţelept de 
câ{ toate slugile lui Saul, şi numele 
său fu cinslil foarte. 

CAP. 19. 

Prietenia lui Ionatan cu David. 

Si a grăit Saul către Ionatan fiul 
sau şi către toate slugile sale: 
ca să omoare pre David, iar Iona- 
tan fiul lui Saul tubeâ pre David 
foarte. 

2. Şi a spus Ionatan iui David, 
zicând: Saul, tatăl meu, caută să te 
omoare, păzeşte-fe dar, mâine di- 
mineaţă te ascunde şi şezi ascuns. 

3. Şi eu voiu ieşi, şi voiu stâ ru- 
gându-mă de tatăl meu în ţarină a- 
colo unde vei fi îu, şi eu voiu grâî 
pentru tine către tatăl meu, şi voiu 
vedeâ ce va îi, şi-ţi voiu dâ de ştire. 

4. Şi a grăit Ionatan bine pentru 
David către Saul tatăl său, şi a zis 
către dânsul: să nu păcătueşti îm- 
părate asupra robului tău David, că 
n'a greşit ţie, şi faptele lui bune 
sunt foarte. 

5. Şi ş'a pus vieaţa sa în primej- 
die, şi a ucis pre cel de alt neam, şi 
au făcut Domnul mântuire mare, şi 
tot Israiîuî a văzut şi s'a bucurat; 
si pentruce să păcătueşti asupra 
sângelui nevinovat, omorînd pre Da- 
vid fără de vină? 

6. Şi a ascultat Saul de cuvântul 
lui Ionatan, şi s'a jurat Saul zicând: 
viu este Domnul, nu va mur!. 

7. Şi a chemat Ionatan pre Da- 
vid, şi i-a spus lui toate cuvintele 
acestea, şi a băgat Ionatan pre Da- 
vid la Saul, şi erâ pre lângă dânsul 
ca şi înainte. 

8. Şi iarăşi s'a făcut răsboiu a- 
supra lui Saul, şi s'a întărit David, 
şt a bătut pre cei de alt neam, şi 

19. 8. l Parai. 11, 2. 



i-a bătut bătaie mare foarte, şi au 
fugit ei dela faţa iui. 

9. Şi a fost duh rău dela Dum- 
nezeu preste Saul, şi el dormeâ în 
casă, şi suliţa erâ în mâna lui, şi 
David cântă din arfă cu mâinile sale. 

10. Şi cercă Saul să lovească cu 
suliţa pre David, şi s'a depărtat Da- 
vid dela faţa lui Saul, şi a lovit cu 
suliţa în perete; iar David a fugit, 
şi a scăpat în noaptea aceea. 

lî. Şi a trimis Saul soli la casa 
Iui David, sa-1 păzească pre el, şi 
dimineaţă să-i omoare, şi a spus 
lui David Melhoî femeia lui zicând: 
de nu vei mântui tu sufletul tău în 
noaptea aceasta, mâine te va omorî. 

12. Şi a slobozit Melhoi pre Da- 
vid pre fereastră, şi s'a dus, şi a 
fugit, şi s'a mântuit. 

13. Şi a luat Melhoi chip deşert, 
şi 1-a pus în pat, şi pernă de păr 
de capre a pus la capul îui, şi ie-a 
acoperit cu o haină, 

14. Şt a trimis Saul soli ca să 
prinză pre David, iar ea a zis: că 
este bolnav. 

15.. Şi iar a trimis la David, zi- 
când: aduceţi-1 cu patul la mine să-l 
omor. 

16. Şi au mers solii, şi iată chi- 
pul cel deşert în pat, şi pernă de 
păr de capre la capul lui. 

17. Şi a zis Saul către Melhoi: 
pentruce m'ai înşelat aşâ şi ai slo- 
bozit pre vrăjmaşul meu, şi a scă- 
pat? Şi a zis Melhoi lui Saul, ei 
mi-a zis; slobosde-mă, iar de nu, te 
voiu omorî. 

18. Deci David a fugit, şi a scă- 
pat, şi a mers la Samuii în Arma- 
tem, şi i-a spus lui toate câte i-a 
făcut Saul, şl s'au dus Sarriuîl şi 
David, şi au şezut în Navat la Rama. 

19. Şi s'a spus Iui Saul zicând: 
iată David este în Navat la Rama. 

20. Şi a trimis Saul soli, ca să 

9. 16, 14; 18, 10. 



376 



1-a A ÎMPĂRAŢILOR 19-20 



prinză pre David, şi mergând aceia 
au văzu! adunare de proroci, cari 
proroceau, şi pre Samuil stând în 
fruntea lor, şi a fost Duhul lui Dum- 
nezeu preste solii lui Sau!, şi au pro- 
rocit şi ei. 

2Î. Şi s'a spus lui Saul, şi a tri- 
mis alţi soîi, şi au prorocit şi ace- 
ştia» şi a adaos a trimite Saul şi al 
treilea rând de soîi, şi au prorocii 
şi aceştia. 

22. Şi s'a mâniat cu iu|ime Saul, 
şt s'a dus şi el în Ârmatem, şi ve- 
nind până la fântâna arsei cea din 
Sefi, a întrebat şi a zis: unde esfe 
Samuil şi David? Şi ziserS: iată ?n 
Naval la Rama. 

23. Şi s'a dus de acolo în Navat 
la Rama, şi a fost şi preste el Du- 
hul lui Dumnezeu, şi a mers pro- 
rocind până ce a venit în Navat îa 
Rama. 

24. Şi s'a desbrăcat de hainele 
sale, şi a prorocit înaintea lor, şi 
a căzui gol toată ziua aceea şi toată 
noaptea, pentru aceea s'a zis: au 
şi Saul Intre proroci? 

CAP. 2G. 

Prigonirea Im David. 

Si a fugit David din Navalul cel 
j din Rama, şi a venit înaintea iui 
Ionatan, şi a zis: ce am făcut? Şi 
care este strâmbătatea mea ? Şi ce 
am greşii înaintea tatălui tău, de 
caută sufletul meu. 

2. Şi i-a zis Ionatan lui : nicide- 
cum nu vei muri lu, că nu va race 
tatăl meu nici un lucru mare sau 
mic, care să nu-1 descopere urechii 
rnefe, şi peniruce să ascunză tatăl 
meu de către mine cuvântul acesta? 
Nu este aceasta. 

3. Şi răspunzând David lui Iona- 
tan a zis: bine ştie talăl tău, că am 
aflai har înaintea ta, pentru aceea 

24. 10, 12. 



| a zis: să nu ştie aceasta Ionatan, 
j ca nu cumva să nu vrea; ci viu 
| este Domnul şi viu este sufletul tău, 
că precum am zis, n'a rămas fără 
numai un pas între mine şi moarte, 

4. Şi a zis Ionatan către David : 
ce pofteşte sufletul tău, şi ce să-ţi fac? 

5. Şi a zis David către Ionatan: 
iată mâine este lună nouă, şi eu ne- 
greşit nu voiu şedea cu împăratul 
la masă, ci tu să mă laşi ca să mă 
ascunz în câmp până în deseară. 

6. Şi de va întrebă tatăl tău, şi mă 
va căuta, să zici : cerându-se s'a 
cerut dela mine David să meargă 
până îa Vitîeem cetatea sa, ci jertîa 
de peste an este acolo la tot nea- 
mul său. 

7. Şi de va zice : bine, pace va 
fi robului tău; iar de-ţi va răspunde 
aspru, să ştii că s'a plinit răul la el, 

| 8. Şi fă milă cu robul tău, că pre 
Ş mine robul tău m'ai adus să iac îe- 
j găiura Domnului împreună cu tine, 
şi de este nedreplate în robul tău, 
omoară-mă tu, peniruce să mă bagi 
aşa îa tatăl tău? 

9. Şi a zis Ionatan: nicidecum 
I nu va fi {ie aceasta, că de voiu şti 

că s'a plinit răul îa tatăl meu, ca 
să vie preste tine şi preste cetăţile 
tale, voiu spune fie. 

10. Şi a zis David către ionatan: 
cine va spune mie, de va răspunde 
aspru talăl tău? 

11. Şi a zis Ionatan către David: 
mergi şi aşteaptă în {arină, şi au 

; mers amândoi în ţarină, 
i 12. Şi a zis Ionatan către David: 
} Domnul Dumnezeul lui lsrail ştie. 
i că voiu întrebă pre talăl meu cum 
j va fi vreme, de trei ori, şi de va fi 
bine pentru David, voiu trimite la 
tine în jarină. 

13. Aşa să facă Dumnezeu lui Io- 
natan, şi aşa să-i adaoge, că de va 
voî talăl meu să aducă asupra ta 

20. 5. Num. 10, 10. S. 2. Imp. U, 32. 



1-a A ÎMPĂRAŢILOR 20 



377 



rgie, voiu descoperî urechii fale şi 
ie voiu slobozi, şi vei merge în pace, 
şi să iie Domnul cu line, precum au 
fQSf cu tată! meu. 

H. Şi de voiu mai tră? eu, să faci 
iijilă cu mine; 

15. Iar de voiu muri cu moarle, 
să nu ridici mila ia dela casa mea 
până în veac; şi când va ridică Dom- 
nul pre vrăjmaşii lui David, prc fie- 
care de pre faţa pământului, să se 
afle numele lui ionatan la casa lui 
pavid.şi să caute Domnul pre vrăj- 
maşii tui David. 

- 16. Şi a adaos încă Ionatan a se 
juf â lui David, pentrucă-l iubea pre 
ei, căci iubea sufletul celui ce-! iu- 
bea pre el 

17. Şi a zis Ionatan : mâine este 
lună nouă, şi va întrebă de tine, că 
va fi scaunul tău gol. 

18. Şi vei sfâ ascuns trei ziie, şi 
vei lua seama să vii la locul unde 
îe-ai ascuns în ziua cea de lucru, 
şt vei şedea lângă piatra Esel. 

: 19. Şi eu trei săgeţi voiu repezî, 
dând la semn. 

; 20. Şi iată voiu trimite sluga, zi- 
când: mergi de-mi afla săgeata. 

* 21. De voiu zice slugii: dincoace 
de tine este săgeata, dincoace ia-o 
pxe ea, tu vino, că pace este (ie şt 
rău nu este ţie, viu este Domnul. 

. 22. Iar de voiu zice slugii : din- 
colo de tine este săgeata mai îna- 
inte, să te duci, că te-au slobozit 
pre tine Domnul 

23. Şi de cuvântul, care l-am grăi! 
£U.şi tu, iaiă Domnul este|martor 
între mine şi între tine până în veac. 

24. Şi ş'a ascuns David în ţarină, 
şi a venit luna, şi a venit şi împă- 
ratul la masă să mănânce. 

25. Şi a şezut după obiceiu pre 
scaunul său, şi s'a sculat Ionatan, 
şi a şezut Avenir de laturea lui Saul, 
şi locul iui David s'a văzut goi. 

15. 2 Imp. 9, 3. 



26. Şi nimic n'a grăit Saul în ziua 
aceea, că gândeâ, că doar s'a în- 
tâmpla! de nu este curat, şi nu s'a 
cură|it; 

27. Iar în ziua a doua a tunet 
iarăşi s'a văzut gol locul lui Da- 
vid, şi a zis Saul către Ionatan fiul 
său: pentruce n'a venit feciorul lut 
Iesse nici ieri, nici astăzi la masă? 

28. Şi a răspuns Ionatan lui Saul, 
zicând: s'a cerui dela mine David să 
meargă până la Vitleem cetatea sa. 

29. Şi a zis iasă- mă, că jertfeşte 
neamul meu în cetatea aceea, şi 
mi-au poruncit mie fraţii mei, şi a- 
cum de am aflat har în ochii tăi, 
îasă-mă să mă duc, şi să văz pre 
fraţii mei, pentru aceea n'a venit la 
masa împăratului. 

30. Şi s'a mâniat Saul cu mâ- 
nie pre Ionatan foarte, şi i-a zis lui: 
fecior de fată desfrânată, au nu ştiu 
eu, că soţ eşti tu fiului lui îesse 
spre ruşinarea !a şi spre ruşinarea 
maicii tale cei desmăfale? 

31. Că în toate zilele câte va irăt 
pre pământ feciorul lui îesse, nu se 
va întemeia împărăţiea ta; acum dar 
trimite, şi prinde pre tânărul acela, 
că el trebue să moară. 

32. Şi răspunzând Ionatan lui Saul 
tatălui său, a zis : pentruce să moară? 
Ce a făcut ? 

33. Şi a ridicat Saul suliţa asu- 
pra iui Ionatan să-l omoare, şi a 
cunoscut Ionatan că s'a plinit răul 
acesta dela tatăl său să omoare pre 
David. 

34. Şi a sărit Ionatan dela masă 
aprins de mânie, şi n'a mâncat pâine 
în ziua a doua a lunei, că s'a întri- 
stat pentru David, căci a hotărîf ta- 
tăl său să-î omoare. 

35. Şt dupăce s'a făcut dîmineajă, 
a ieşit Ionatan în ţarină, precum .s'a 
făgăduit cu jurământ lui David, şi 
un slujitor cu dânsul. 

36. Şi a zis slugii: aleargă, ailâ-rra' 



378 1-a A ÎMPĂRAŢILOR 20—21 



săgeţile, care le sloboz eu, şi a a- j 
lergat sluga, iar el a tras săgeata, ( 
şi o a adus pre ea. J 

37. Şi s'a dus siuga până îa lo- 
cul unde a slobozit Ionatan săgeata, 
şi a strigat Ionatan după slugă, şi 
a zis: mai încolo de tine înainte 
este săgeata. 

38. Şi a strigat Ionatan după slugă 
zicând : aleargă curând, şi să nu 
stai, şi a cules siuga lui Ionatan 
săgeţile, şi le-a adus îa domnul său. 

39. Şi sluga n'a ştiut nimic, fără 
numai Ionatan şi David au şliut cu- 
vântul acesta. 

40. Şi Ionatan a dat armele sale 
slugii, şi a zis slugii sale: mergi, 
întră în cetate. 

41. Şi dupăce s'a dus sluga, s'a 
sculat şi David dela piatra Esel, şi 
a căzut cu faţa sa la pământ, şi s'a 
închinat lui de trei ori, şi s'a să- 
rutat unul cu altul, şi au pîânş a- 
mândoi unui pentru altul, iar David 
a plâns mai mult. 

42. Şi a zis lonaîan lui David : 
mergi în pace, şi precum ne-am ju- 
rat amândoi în numele Domnului, 
zicând: Domnul să fie martor între 
mine şi între tine, şi între sămânţa 
mea şi între sămânţa ta până în 
veac; şi s'a sculat David, şt s'a dus, 
iar Ionatan a intrat în cetate. 

CAP. 21. 

David căutând scăpare, 

Si a venit David în Nomva la pre- 
5 otul Avimeleh, şi s'a spăimântat 
Âvimeleh de venirea lui, şi i-a zis 
lui: penlruce tu singur eşti, şi ni- 
menea cu tine? 

2. Şi a zis David lui Avimeleh pre- 
otul: împăratul mi-a dat astăzi po- 
runcă, şi mi-a zis: nimenea să nu 
ştie cuvântul, pentru care eu te tri- 
mit pre tine, şi care eu ţi-am po- 
runcit fie. şi am lăsat cuvânt slugi- 



I lor în locul, care se chiamă Fellani 
I Meamoni. 

| 3. Şi acum de ai la îndemână 
cinci pâini, dă în mâna mea ce s« 
va afla. 

4. Şi răspunzând preotul lui Da- 
vid a zis: nu am la îndemână pâini 
de rând, fără numai sfinte pâini sunt 
de s'au păzit slugile mai ales de 
femei, aşa vor mâncâ. 

5. Şi răspunzând David preotului, 
i-a zis: de muieri ne-am ferit ieri 
şi alaltăieri; când am purces în cale, 
toate slugile au fost curăţite, şi d<e 
cumvâ această cale nu-i curată, se 
va sfinţi astăzi prin uneltele mele, 

6. Şi Avimeleh preotul i-a dat iu<i 
pâinile punerii înainte, că nu era a- 
colo pâine, fără numai pâinile pu- 
nerii înainte, cele luate dinaintea fe}M 
Domnului, ca să se pue pâine caldă 
în ziua, în care îe-a luai pre ele. 

7. Şi era acolo unul din slugile 
lui Saul în ziua aceea stând înain- 
tea Domnului, şi numele lui, Doic 
Şirul, care păştea muşcoii lui Saul. 

8. Şi a zis David către Âvimeleh: 
vezi de ai aici la îndemână suliţă 
sau sabie, că sabia mea şi armele 
mele nu le-am luat cu mine, că grab- 
nică eră porunca împăratului. 

9. Şi a zis preotul: iată este aici 
sabieâ iui Golieat, cel de alt neanţ, 
pre care l-ai ucis în velea Terebin- 
tului, iată este învăluită într'o haină., 
dinapoia umărarului; de vrei să © 
iei aceasta, ia-o, că nu este aici alia 
afară de aceasta, şi a zis David: 
iată nu esfe ca aceasta, dămi-o, şi 
o a dat lui pre ea. 

ÎO. Şi s'a sculat David, şi a fugtt 
în ziua aceea dela faţa lui Saul, ş« 
a venit David la Aghus împăratul 
Ghetei. 

11, Şi au zis slugile lui Aghiss 
către dânsul: au nu acesta este Da- 



21. 4. Eşire 19, 15. 6. Eşire 29, 32; Lor, 
24, 9; Mat. 12, 3, 4. 11. 18, 7. 



* 



379 



vîd împăratul ţării? Au nu acestuia 
au început a strigă jucătoarele zi- 
când: a ucis Saul cu miile, şi Da- 
vid cu zecile de mii. 

12. Şi a P us David cuvintele a- 
cestca în inima sa, şi s'a speriat 
foarte de fa{a lui Aghus împăratul 
Gheiei. 

13. Şi Ş a schimbat faţa sa îna- 
intea lui, şi se făceâ în ziua aceea, 
ca şi cum ar fi nebun la uşile cetăţii, 
şi se sprijineâ cu mâinile sale, şi 
cădeâ pre uşile cetăţii, şi balele lui 
curgeau pre barba lui. 

14. Şi a zis Aghus către slugile 
sale: iată vedeţi om nebun, pentru 
ce l-aţi adus Sa mine? 

15. Au doar de nebuni am eu lip- 
să? Pentruce l-aţi adus, ca să se 
nebunească la mine? Acesta nu va 
intră în casa mea. 

CAP. 22. 

Saul ucide preoţii din Notuva. 

Si s'a dus de acolo David, şi a 
! scăpat, şi a venit în peştera Odo- 
tam. şi auzind fraţii lui şi toată casa 
tatălui său, s'au pogorît acoio la el. 

2. Şi s'au adunat la el toţi cei ce 
erau în nevoe, şi toţi datornicii, şi 
foţi cei necăjiţi cu suîleful, şi era 
povăţuitor preste ei, şi erau cu el ca 
ia vr'o patru sute de bărbaţi. 

3. Şi s'a dus David de acolo în 
Masifatul Moavului, şi a zis către 
împăratul Moavului: să fie tatăl meu 
şi muma mea la tine, până voiu şfî 
ce va face mie Dumnezeu. 

4. Şi s'a rugat înaintea împăra- 
tului Moavului, şi au lăcuit la dân- 
sul în toate zilele, în care a fost 
David în cetatea aceea. 

5. Şi a zis Gad prorocul către 
David: nu şedeâ în cetatea aceasta, 
mergi şi te întoarce în pământul lui 



22. 2. ^ud. % 4. 



luda, şi mergând David a venit şi 
a şezut în cetatea Saric. 

6. Şi a auzit Saul că s'a aflai Da- 
vid şi bărbaţii cei cu el, şi Saul eră 
în deal supt arătura cea din Rama, 
cu suliţa în mână, şi toate slugile 
lui stau împrejurul lui. 

7. Şi a zis Saul către slugile sate, 
care stau împrejurul iui: ascultaţi fiii 
lui Veniamin, au cu adevărat tutu- 
ror vouă va dâ fiul lui fesse {arine 
şi vii, şi pre foţi pre voi vă va pune 
mai mari preste sute şi preste mit? 

8. Că v'aţi unit toţi asupra mea, 
şi nu este cine să fi descoperit u- 
rechii mele, când a făcut legătură 
fiul meu cu fiul lui îesse, şi nime- 
nea dintre voi nu este, pre care să-î 
doară de mine, şi să- mi spue, pen- 
trucă a ridicat fiul meu pre robul 
meu asupra mea vrăjmaş, precum 
este în ziua aceasta. 

9. Şi răspunzând Doic Şirul cel 
mai mare preste muşcoii lui Saul, 
a zis: văzut-am pre fiul lui îesse 
venit în Nomva îa Avimeleh preo- 
tul fiul lui Ahitov. 

10. Şi a întrebat pentru el pre 
Dumnezeu, şi de mâncat t-a dat, şi 
sabiea lui Golieaf cel de alt neam 
i-a dat lui. 

11. Şi a poruncii împăratul să 
cheme pe preotul Avimeleh fiul lui 
Ahitov şi pre toţi fiii tatălui său 
preoţii cei din Nomva, şi au venit 
toţi la împăratul. 

12. Şi a zis Saul: ascultă acum 
fiule al lui Ahitov, şi a zis: iată eu, 
grăeşte doamne. 

13. Şi a zis Saul lui: căci te-ai 
unit asupra mea tu şi fiul lui îesse, 
şi i-ai dat lui pâine şi sabie, şi ai 
întrebat pentru el pre Dumnezeu, ca 
să-1 faci vrăjmaşul meu, cum este 
astăzi? 

14. Şi a răspuns Avimeleh împă- 
ratului, şi a zis: şi cine este întru 
toate slugile tale ca David credin- 



380 



1-a A ÎMPĂRAŢILOR 22-23 



cios şi ginere împăratului şi ascul- 
tător de toată porunca ta şi mărit 
în casa ta? 

15. Au doar astăzi am început a 
întreba pre Dumnezeu pentru el? 
Nicidecum să nu gândească împă- 
ratul acest lucru de robui său, nici 
,de toată casa tatălui meu, că n'a 
ştiut robul tău întru . toate acestea 
cuvânt mare sau mic. 

16. Şi a zis împăratul Sauî: cu 
moarte vei murî Avimeleh, tu şi toată 
casa tatălui tău. 

■17. Şi a zis împăratul slujitorilor, 
carii stau lângă dânsul: duceţi-vă şi 
omorîţi pre preoţii Domnului, că 
mâna lor este cu David, şi pentru 
că au ştiut că el fuge, şi nu mi -au 
spus mie; ci slugile împăratului n'au 
vrui să ridice mâinile sale, ca să 
omoare preoţii Domnului. 

Î8. Şi a zis împăratul lui Doic: 
întoarce-te tu, şi omoară pe preoţi; 
şi s'a întors Doic Şirul, şi a omo- 
rî! pe preoţii Domnului în ziua a- 
ceea trei sute şi cinci de bărbaţi 
lo|i carii purtau Etod. 

19. Şi Nomva cetatea preoţilor o 
abătut cu ascuţitul săbiei deta băr- 
bat până la femeie, dela prunc până 
la sugător, şi boul şi asinul şi oaia. 

20, Şi a scăpat un fecior al lui 
Avimeleh fiul lui Ahifov, anume A- 
viatar, şi a fugit după David. 

2î. Şi a spus Aviatar lui David, 
că a omorît Saul pre toţi preoţii 
Domnului. 

22. Şi a zis David lui Aviatar: şli- 
cam în ziua aceea, când erâ acolo 
Doic Sirui, că va spune lui Sauî, eu 
sunt pricina morţii oamenilor casei 
tatălui fău. 

23. Şezi cu mine nu le teme, că 
unde voiu căufâ loc sufletului meu, 
volu căută şi sufletului tău, pentru 
că ai scăpat tu la mine. 



20. 3 hnp. 2, 2S. 



CAP. 23. 

David prigonit de Saul. 

8i a spus lui David zicând : ^ 
, cei de alt neam bat Keila, şi pradSI 
şi calcă ariile. 

2. Şi a întrebat David pre Dom- 
nul zicând: să mă duc ca să bat 
pre cei de alt neam? Şi au zis Dom- 
nul: du-te şi vei bate pre cei de ah 
neam, şi vei mântui Keila. 

3. Şi au zis bărbaţii lui David că- 
tre dânsul: iată noi aici în ludeia 
ne temem, şi cum va fi de vom mer- 
ge la Keila, în inima celor de alt 
neam vom intra. 

4. Şi a ados David a întrebă încă 
pre Domnul, şi i-au răspuns lui Dom- 
nul, şii-auzis: scoală-te şi mergi la 
Keila, că eu dau pre cei de alt nearh 
în mâinile tale. 

5. Şi s'au dus David şi bărbaţii 
cei ce erau cu ei la Keila, şi s'au 
bătut cu cei de alt neam, şi aceia 
au fugit dela faţa lui, şi le-au luat 
vitele lor şi i-au bătut pre ei bătae 
mare, şi a mântuit David pre cei ce 
îăcueau în Keila. 

6. Şi a iost dupăce a fugit Avia- 
tar fiul lui Avimeleh la David, s'a 
pogorît şi eî cu David la Keila a- 
vând Efod în mâna sa. 

7. Şi s'a spus lui Saul, că a ve- 
nit David la Keila, şi a zis Saul: 
datu-l'au pre el Dumnezeu în mâinile 
mele, că s'a închis intrând în ce- 
tate cu porţi şi cu încuetori. 

8. Şi a poruncit Saul la tot po- 
porul să meargă la răsboiu la Keila, 
ca să prinză pre David şi pre băr- 
baţii lui. 

9. Şi cunoscând David, că nu va 
înceta Saul de a-i face rău lui, a zis 
către Aviatar preotul : adu Efodul 
Domnului. • 

10. Şi a zis David: Doamne Durti- 

23. 1. Ia. Navî 15, 44. 2. 2 Parai. 18, 4. 
ff. 22, 20. 



1-a A ÎMPĂRAŢILOR 23-24 



331 



nszeul- lui Israil, auzind a auzit ro- 
bul tău, că cearcă Saul să vie la 
Keiia să strice cetatea pentru mine. 

îl. Oprise-vâ, sau va veni acum 
Saul precum a auzit robul tău ? 
Doamne Dumnezeul lut Israil spune 
robului tău. Şi au zis Domnul : se 
va opri. 

12. Şi a zis David: au mă vor da 
cri din Keila pre mine şi pre oa- 
menii mei în mâinile lui Saul? Şi 
gu zis Domnul: fe vor dâ. 

13. Şi s'a sculat David şi băr- 
baţii cei ce erau cu el ca la vre-o 
patru sute, şi ieşind din Keiîa mer- 
geau încotro puteau merge, şi s'a 
spus lui Sau!, că a teşit David din 
Keila, şi s'a oprit a veni 

14. Şi a sfat David în Maserem 
în pustie la strâmtori, şi a şezut în 
munte în pustia Zii în pământ ni- 
sipos, şi-l căută pre el Saul în toate 
zilele, şi nu l-au dat pre el Domnul 
în mâinile lui. 

15. Şi a văzut David, că iese Saul 
să-1 caute pre el, şi David erâ în 
pustia Zii. 

16. Şi s'a sculat Ionatan feciorul 
Iui Saul, şi a mers la David în pu- 
stie, şi 1-a întărit pre el întru Domnul. 

17. Şi a zis către el: nu te teme, 
că nu te va afla pre tine mâna lui 
Saul tatăl meu, şi tu vei împărăţî 
preste Israil, şi eu voiu fi ţie al doi- 
lea, şi Saul tatăl meu ştie aceasta. 

18. Şi au făcut amândoi legătură 
înaintea Domnului, şt David a stat 
în pustie, tar Ionatan s'a dus la 
casa sa. 

19. Şi s'au suit Zifeii din şes la 
Saul în deal, zicând: iată David s'a 
ascuns la noi în Mesara în strâm- 
tori, în pustie în dealul lui Ehela 
deadreapla lesemonului. 

20. Acum dar toţi, precum a do- 
rit sufletul împăratului, să se po- 



14. Is. Navi 15, 24. 16. 30, 6. 17. 24, 21; 
26, 25, 



goare Ia noi, că prinşi sunt în mâi- 
nile împăratului. 

21. Şi le-a zis lor Saul : binecu- 
vântaţi sunteţi voi Domnului, că v'au 
durut de mine. 

22. Mergefi de grabă, şi gătiţi încă 
mai bine, şi căutaţi şi vedeţi locul 
lui unde este piciorul lui, acolo unde' 
aţi zis, ca nu cumva cu vicleşug 
să scape. 

23. Şi vedeţi şi ştiţi toate locurile 
unde se ascunde el, şi vă întoar- 
ceţi la mine cu lucrul gata, şi voiu : 
merge cu voi, şi va îi de va fi în 
(ară, eu ?1 voiu căută pre el întru 
toate miile Iudei. 

24. Şi s'au sculat Zifeii, şi au mers 
înaintea lui Saul; iar David şi băr- 
baţii lui erau în pustia Maonului spre 
apus deadreapta lesemonului, 

25. Şi s'a dus Saul şi bărbaţii liîi 
să caute pre David, şi s'a dat ştire 
lui David, şi s'a pogorît la piatra 
cea din pustia Maonului, şi a auzit 
Saul şi a alergat după David la pu- 
stia Maonului. 

26. Şi mergeâ Sau! şi bărbaţii lui 
de partea muntelui dincoace, iar 
David şi bărbaţii lui erau de parţea 
muntelui dincolo; şi se fereâ David 
a merge de către fsfa lui Saul, şi 
Saul şi bărbaţii lui au tăbărî! asu- 
pra lui David şi asupra bărbaţilor 
lui să-i prinză pre ei. 

21. Şi au venit la Saul vestitori 
zicând: grăbeşte şi vino, că cei de 
alt neam su intrat în ţara ta. 

28. Şi s'a întors Saul deîa aler- 
garea după David, şi s'a dus întru 
întâmpinarea celor de alt neam, pen- 
tru aceea s'a chemat locul acela pia- 
tra împărţirei. 

CAP. 24. 

David cruţă vieaţa lui Saul. 

Oi s'a sculat David de acolo, şi a 
î şezut în strâmtorile Engaduiui. 



-382 



1-a A ÎMPĂRAŢILOR 24 



2. Şi a fost dupăce s'a întors Saul j 
dela cei de aii neam, i-a spus îui j 
zicând: că David este în pustia En- i 
gadului. 

3. Şi luând cu sine trei mii de 
bărba|i aleşi din lot israilul, s'a dus 
să caute pre David şi pre bărbaţii 
lui în fafa Sadeemului. 

4. Şi a venii la siânile turmelor 
cele de lângă cale, şi erâ acolo o 
peşieră; şi Saul a intrat, ca să se 
odihnească, iar David şi bărbaţii 
lui şedeau mai înîăuntru în peşieră. 

5. Şi au zis bărbajii lui David că- 
tre dânsul: iată aceasta este ziua 
care au zis Domnul către tine, ca 
să des pre vrăjmaşul fău în mâi- 
nile tale, şi ca să faci lui cum va 
plăceâ întru ochii tai. Şi s'a sculat 
David, şi a tăiat pre ascuns poala 
hainei lui Saul. 

6. Şi a îost după aceasta a părut 
rău îui David pentrucă a tăiat poala 
hainei lui. 

7. Şi a zis David către bărbaţii 
săi: nicidecum să nu fie mie de 
la Domnul, ca să fac lucru acesta 
domnului meu, unsului Domnului, 
şi sa puiu mâna mea preste eî, că 
unsul Domnului este acela. 

8. Şi a potolit David cu cuvinte 
pre bărbaţii săi, şi nu i-a lăsat să 
se scoale să omoare pre Saul. Iar 
Sauî sculându-se din peşteră s'a 
dus în calea sa. 

9. Şi s'a sculat şi David după el 
din peşteră, şi a strigat David după 
Saul, zicând: doamne împărate! Şi 
a căutat Saul înapoi; iar David pte- 
cându-se cu faţa sa la pământ s'a 
închinat lui. 

10. Şi a zis David călre Saul: pen- 
truce asculţi de cuvintele poporului, 
ce zice, iată David caută sufletul tău? 

11. Iată în ziua aceasta au văzut 
ocliii tăi, cum te-au dat Domnul a- 
siăzi în mâinile mele în peşteră, şi 
n'am vrut sS te omor, si nu m'am 



îndurat de tine, şi am zis: nu vota 
pune mâna mea preste domnul meuj 
că unsul Domnului este acesta. 

12. Şi iată poala hainei tale în 
mâna mea este, eu am tăiai poala 
hainei tale şi nu te-am omorîl, cu- 
noaşte şi vezi astăzi, că nu este în 
mâna mea răutate, nici păgânăiate, 
nici defăimare, şi n'am păcătuit a- 
supra ta, şi tu vânezi sufletul meu, 
ca să-1 iei pre el. 

13. judece Domnul între mine şt 
între tine, şi să-mi izbândească Dom- 
nul faţă de tine; iar mâna mea nu 
va fi asupra ta. 

14. Precum zice pilda veche: din- 
tru cei fărădelege va ieşî păcatul; 
iar mâna mea nu va îi preste tine. 

15. Şi acum după cine umbli îm- 
părate al lui îsrail? După cine a- 
lergi? După un câine mort, după 
un purice? 

Î8. Fie Domnul judecător şi le- 
giuitor între mine şi între tine, vază 
Domnul şi să judece judecata mea, 
şi să-mi izbândească faţă de tine. 

17. Şi a îost dupâce a încetat Da- 
vid a grăi călre Saul cuvintele a- 
ceslea, a zis Saul: glasul tău este 
acesta, fiule David ? Şi ridicând Sauî 
glasul său a plâns. 

13. Şi a zis Saul către David : 
mai drept eşti tu decât mine, că tu 
mi-ai dat mie bune, iar eu ţe-am 
răsplătit rele. 

19. Şi tu mi-ai arătat mie astăzi 
ce bine mi-ai făcut, cum m'au dat 
Domnul în mâinile tale astăzi, şi 
nu m'ai omorît. 

20. Că de va afîâ cinevâ pre vrăj- 
maşul său în necaz, şi-1 va slobozi 
în cale bună, Domnul va răsplăti 
lui bune, precum ai făcut tu astăzi. 

21. Şi acum iată eu cunosc că cu 
adevărat vei împărăţî, şi va sfâ în 
mâna ta împărăţia lui îsrail. 



24. 15- 26, 20. J6. 2 Imp. 9, 8 şi 16, 9. 
17. 26, 17. 18, 26. 21. 21. 23, 17. 



1-a A ÎMPĂRAŢILOR 24-52 



383 



22. Şi acum jură mic pre Dom- 
nul că nu vei pierde sămânţa mea 
după mine, şi nu vei pierde numele 
m eu din casa tatălui meu. 

23. Si a jurai David lui Saul, şi 
s'a dus Saul ia casa sa; iar David 
şf bărbaţii iui s'au suit în strâm- 
toarea Mesara. 

CAP. 25. 

UoarUa lui Samuil. Naval şi Avigail 

St a murii Samuil, şi s'a adunai 
lot îsrailul, şi 1-a plâns, şi 1-a 
îngropat în casa lui în Ârmatem, şi 
scuîându-se David s'a pogorîl în 
pusliea Maonului. 

2. Şi erâ un om în Maon, şi lur- 
nieîe Iui în Karrml, şi omul acela 
era bogat îoarle, şi avea trei mii de 
ol şi o mie de capre, şi a fost când 
lundeâ el oile sale în Karmii, 

3. Şi numele omului aceluia erâ 
Naval, şi numele f crasei lui Avigail, 
şl ea era femeie bună şi înţeleaptă, 
şi frumoasă la chip toarte; iar omul 
erâ aspru, şi rău cu laptele, şi din 
neamul lui Caîeb. 

4. Şi a auzif David în pustie, că 
lunde Naval Karmilileanul iurrnele 
sale. 

5. Şi a trimis David zece slugi, 
şi a zis slugilor: suiţi-vă în Karmii, 
şi mergeţi la Naval, şi-1 întrebaţi în 
numele meu cele dc pace. 

6. Şi veţi zice: la mulţi ani, să fii 
sănătos, tu şi casa ia şi toate ale 
laie să fie sănăloase. 

7. Şi acum iată ani auzii, că !und 
oile tale păstorii lai, carii erau cu 
noi în pustie, şi noi nu i-am oprii 
pre ei, şi nimic n'am poruncit lor în 
loate zilele, cât au fost ei în Karmii. 

8. Întreabă pre slugile laie, şi vor 
spune ţie; acum dar să afle slugile 
fale har înaintea ochilor tăi, că în 
bună zi am venit, dă dar ce le iasă 

25. 23. 3. 



inima slugilor tale, şi lut David fi- 
ului tău. 

9. Şi venind slugile lui David au 
grăit toate cuvintele acesiea călre Na- 
val în numele lui David, şi au -făcui. 

10. Şi răspunzând Naval slugilor 
lui David a zis: cine este David, şi 
cine este îiul lui lesse, astăzi s'au 
înmulţit robii, fugind fiecare de că- 
tre faţa stăpânului său. 

n. Au doar voiu îuâ pâinile mele 
şi vinul meu şi carnea vitelor ce 
am junghieal penlru cei ce tund o- 
iîe, şi le voiu da oamenilor, pre carii 
nu-i ştiu de unde suni? 

12. Şi s'au întors slugile lui Da- 
vid în calea sa, şi dupăce au ple- 
cat, eu venii şi au spus lui David 
loate cuvinlele acesiea. 

13. Şi a zis David oamenilor săi; 
încingeţi fiecare sabiea sa, şi s'au 
încins flecare cu săbiile lor, şi s'a 
încins şi David cu sabiea sa, şi s'au 
dus cu David ca îa patru sule de 
bărbaţi; iar două sute au rămas cu 
avutul lor. 

14. Iar unul din slugi a spus A- 
vigaiiii femeii iui Naval, zicând: ială 
David a trimis soli din pustie, ca să 
ureze de bine stăpânului nostru, şi 
nu i a primit pre ei. 

15. Şi oamenii aceia au fost buni 
nouă foarie, nu ne-au împiedicat pre 
noi, nici nu ne-au poruncii nimica 
în toate zilele, care am fost lângă ei. 

16. Şi când eram în ţarină ca un 
zid erau împrejurul nostru şi ziua şi 
noaptea în toate zilele, în care arn 
păscut lângă ei turma. 

17. Deci acum socoteşte, şi vezi 
Iu ce vei face, că este în mare pri- 
mejdie stăpânul nostru şi casa lui, 
că el este om pierzător, şi nu este 
chip a grăî cu el. 

Î8. Şi a grăbit Avigail, şi luând 
două sute de pâini şi două vase 
de vin şi cinci oi gătite şi cinci iti 
de făină şi un gomor de stafide şi 



384 



două sule de legături de smochine, 
îe-a pus pre asinS. 

19. Şi a zis slugilor sale: mergeţi 
înaintea mea şi iată eu viu după 
voi, şi bărbatului său nu i-a spus. 

20. Şi când erâ ea călare pre a- 
sină, şi veneâ către poalele munte- 
lui, iată David şi oamenii lui se po- 
gorâţi înaintea ei, şi s'a întâlnit cu ei. 

2î. Şi David a zis: poate că n'am 
făcut bine de am păzit toate ale lui 
Naval în pustie, şi n'am poruncit 
să se ia dintr'ale lui nimica* şi mi-a 
răsplătit mie rele pentru bune. 

22. Âşâ să iacă Domnul lui Da- 
vid, şi aşâ să-mi ajute, de voiu lăsă 
până dimineaţă ceva din tot ce are 
Naval, până la cel ce se pişă la perete. 

23. Şi văzând Âvigail pre David 
a grăbit, şi a sărit de pre asină, şi 
a căzut pre faţa sa înaintea lui Da- 
vid, şi s'a închinat lui pre pământ. 

24. Şi a căzut la picioarele iui, şi 
a zis: întru mine doamne ai meu 
nedreptatea mea, să grăiască dar 
roaba ta la urechile tale, şi ascultă 
cuvântul roabei tale. 

25. Să nu-şi puie domnul meu i- 
nima sa pre acest om pierzător pre 
Naval, că după cum este numele 
îui, aşâ este şi el, Naval este nu- 
mele iui, şi nebunie este cu dânsul, 
şi eu roaba ta n'am văzut pre slugile 
domnuiui meu pre cari i-ai trimis. 

28. Şi acum doamne al meu viu 
este Domnul, şi viu este sufletul tău, 
precum te-au oprit Domnul să nu 
verşi sânge nevinovat, şi să-ţi mân- 
fueşti mâna fa, şi acum să fie ca 
Naval vrăjmaşii tăi, şi cei ce caută 
domnului reie. 

27. Şi acum primeşte darul ace- 
sta, care a adus roaba ta domnu- 
lui meu, şi îl dă slugilor celor ce 
sunt cu domnul meu. 

23. Iartă fărădelegea roabei tale, 
că de bună seamă va face Domnul 

22. Rttt 1, 17, 



j {ie domnului meu casă credincioa- 
să, că răsboiul domnului meu Dorrr^ 
nul va bate, şi răutate niciodată nu 
se va fitlâ întru line. 

29, Şi de se va scula om să le 
gonească pre tine, şi să caute su- 
fletul tău, va fi sufletul domnului 
meu legat cu legătura vieţii la Dom* 
nul Dumnezeu, iar sufletul vrăjma- 
şilor tăi îl vei svârlî cu svsriifoarea. 

30. Şi va fi când va face Dom- 
nul, ţie domnului meu toate cele 
bune, câte au grăit de tine, şi va po- 

! rund să fii povăţuitor presfe Israit. 
| 3Î. Nu va îi ţie această urâciune 
| şi sminteală inimii domnuiui meu; 
j să verse sânge nevinovat în zadari 
j şi să pângărească mâna domnului 
! meu; şi când va iace bine Domnul 
; domnului meu să-ţi aduci aminte 
1 de roaba ta, să-i faci bine ei. : 
j 32. Şi a zis David Avigailii: bine 
I este cuvântat Domnul Dumnezeul 
i lui îsrail, cel ce te-au trimis pre tine 
i astăzi înaintea mea. 
j 33. Şi bine este cuvântat sfatul 
j tău, şi binecuvântată eşii iu, care 
I m'ai oprit pre mine astăzi, ca să 
I nu merg să vărs sânge şi să-mi 
j pângăresc mâna mea, 
j 34. Ci viu este Domnul Dumne- 
| zeul cel ce m'au oprit pre mine a- 
! stăzi, ca să nu-ji facă fie rău, că 
j de n'ai fi grăbit, şi n'ai îi venit îna- 
intea mea, atunci zisesem, că nu va 
rămâneâ îui Naval până la lumina 
dimineţii, ce să se pişe la perete. : 

35. Şi a luat David din mâinile 
ei toate câte a adus îui, şi a zis 
către ea: du-te cu pace la casa \a, 
vezi că am asculta! de cuvântul tău; 
şi am primii faţa fa. 

36. Şi a mers Âvigail la Naval, şf 
în casa îui erâ petrecere, ca o pe- 
trecere împărătească, şi inima lui 
erâ veselă şi el erâ beat foarte, şi 
nu i-a spus iui, Âvigail cuvânt mare 
sau mic, până la lumina dimineţii, 



385 



37. Si dupăce s'a făcui dimineaţă, 
tfacă-s'a trezit devin Naval, i-a spus 
etncia lui toate cuvintele acestea, şi 
a amorţit inima lui înfr'însul, şi el 
s'a făcui ca o piatră. u , 

38. Şi dupăce au trecut zece zile, 
au bătut Domnul pre Naval, şi a 
murit. 

39. Şi auzind David, că a murit 
Naval, a zis: bine este cuvântat Dom- 
nul cel ce au judecat judecata ocării 
ţndc din mâna lui Naval, şi pre ro- 
bul său l-au ferii să facă cele rele, şi 
răutatea lui Naval o au întors Dom- 
nul în capul lui; şi a trimis David, 
şi a grăit către Avigail, ca să o ia 
pre ea luiş femeie. 

40. Şi au venit slugile lui David 
4a Avigail în Karrnil, şi i-au grăii ei 
zicând: David ne-a trimis pre noi la 
t!ne, ca să te ia pre tine luiş femeie; 

41. Iar ea s'a sculat şi s'a închi- 
nat cu faţa la pământ, şi a zis: iată 
roaba ta să fie slujnică, ca să spele 
picioarele slugilor tale. 

42. Şi grăbind s'a sculai Avigail, 
şi s'a suit pre asin, şi cinci fete au 
mers cu ea, şi s'a dus cu slugile 
lui David, şi s'a făcut lui femeie. 

43. Şi a luat David şi pre Âhi- 
naam din lezreel, şi amândouă erau 
lui femei. 

44. Şi Saul a dat pre Melhol fata 
sa femeia iui David, lui Falii îiul lui 
Lais cel din Galim. 

'CAP. 26. 

David cruţă din nou vieala lui Saul. 

8i.au venit Zifeii la Saul în deal, 
j zicând: iată David este ascuns la 
noi în dealul Eheîat de către faţa 
iesemului. 

2. Şi sculându-se Saul s'a dus în 
pustiea Zifului, şi împreună cu 
trei mii de bărbaţi aleşi din lsrail, 

44. 2 Imp. 3, 15. 
26. 1. Ps. 54, 2. 



ca să caute pre David în pustiea 
Zifului. 

3. Şi a tâbărît Sau! în dealul E- 
helat în faţa Iesemului lângă cale; 
iar David a şezut în pustie, şi a vă- 
zut David, că a vehif Saul după el 
în pustie. 

4. Şi a trimis David iscoade, şi a 
aflat, că adevărat a venit Saul gata 
din Keita. 

5. Şi sculându-se David pre as- 
cuns, s'a dus Ia locul unde dormea 
Saul, şi era acolo Avenir feciorul 
lui Nir căpetenia oştirei lui, şi Saul 
dormea în cort, şi poporul erâ tă^ 
bărît împrejurul lui. 

6. Şi vorbind David a zis către 
Ahimeleh Heteul şi către Avesa fe- 
ciorul Saruiei fratele lui loav, grăind: 
cine va intră cu mine la Saul în ta- 
bără? Şi a zis Avesa: eu voiu in- 
tra cu tine. 

7. Şi a inirat David şi Avesa în 
tabără noaptea, şi Saul dormeâ în 
cort, şi suliţa erâ împlântată în pă- 
mânt la capul lui; şi Avenir şi oa- 
menii lui dormeau împrejurul lui. 

8. Şi a zis Avesa către David : 
dat-au Domnul astăzi pre vrăjmaşul 
tău în mâna ta, şi acum să-1 pă- 
trunz cu suliţa până în pământ din- 
tr'odată, fără să mai adaog. 

9. Şi a zis David către Avesa: să 
nu-1 omori pre el, că cine va pune 
mâna sa pre unsul Domnului, şi va 
fi nevinovat? 

ÎO. Şi a zis David: viu este Dom- 
nul, de nu-1 va bate Domnul, ziua lui 
va veni ca să moară sau se va duce 
la răsboiu, şi va pierî. 

11. Nicidecum să nu fie mie de 
la Dqmnul, ca să puiu eu mâna 
mea preste unsul Domnului; iar a- 
cum ia suliţa dela capul lui şi va- 
sul cel de apă, şi să mergem noi 
singuri. 

12. Şi a luat David suliţa şi va- 
sul cel de apă dela capul lui, şi 



386 



î-a A- ÎMPĂRAŢILOR 26—27 



s'au dus singuri, şi nimenea nu i-a 
văzui, nici i-a cunoscut, nici nime- 
nea nu s'a deşteptat; toţi au dor- 
mit, că somn greu dela Domnul a 
căzut presle ei. 

13. Şi a frecuhDavid dincolo, şi 
a stătut pre vârful muntelui departe, 
şi mult loc efâ între ei. 

14. Şi a strigai David pre popor, 
şi lui Avenir a grăit zicând: au nu 
vei răspunde Avenire? Şi răspun- 
zând Avenir, a zis: cine eşti tu care 
mă strigi pre mine? 

Î5. Şi a zis David către Avenir: 
au nu eşti bărbat tu? Şi cine este 
ca tine întru îsrail? Şi pentruce nu 
păzeşti pre domnul tău pre împă- 
ratul? Că a intrat unul din popor, 
ca să omoare pre domnul tău pre 
împăratul. 

16. Şi nu este bun lucrul acesta 
care î-ai făcut, viu este Domnul, că 
buni de ucis sunteţi voi, cei cc pă- 
ziţi pre împăratul, domnul vostru, un- 
sul Domnului; şi acum vezi suiifa 
împăratului şi vasul cel de apă, 
unde sunt ele dela capul lui? 

17. Şi a cunoscut Sau! glasul lui 
David, şi a zis: glasul iau este a- 
cesta fiule Davide? Şi a zis David: 
robul tău doamne împărate. 

18. Şi a zis: pentruce goneşte 
domnul meu pre robul său? Ce am 
greşit? Şi ce nedreptate s'a aflat 
întru mine? 

19. Şi acum să asculte domnul 
meu împăratul cuvântul robului său: 
de te trimite Dumnezeu asupra mea, 
fie primită jertfa ta; iar dacă fiii oame- I 
nilor, blestemaţi fie aceştia înaintea 
Domnului, că m'au izgonit astăzi, 
ca să nu rămân în moştenirea Dom- 
nului, zicând: mergi, slujeşte la dum- 
nezei streini. 

20. Şi acum să nu se verse sân- 
gele meu pre pământ înaintea fejii 
Domnului, că a ieşit împăratul lui 

17. 24, 37. 20. 24, 15. 



Israil să caute vieaţa mea, cum ar 
goni un corb de noapte în munţi. 

21. Şi a zisSaul: păcătuit-am, în- 
toarce-te fiule Davidl Că mai mult 
nu-ţi voiu face rău, pentrucă scump 
este sufletul meu în ochii tăi, şi în 
ziua de astăzi, iată, eu am lucrat 
nebuneşte şi cu totul neînfelepţeşte. 

22. Şi răspunzând David a zis: 
iată suliţa împăratului, vie unul din 
slugi să o ia. 

23. Şi Domnul să întoarcă fieşte- 
căruia după dreptăţile lui şi după 
credinţa lui, că te-au dat astăzi Dom- 
nul în mâinile mele, şi n'am vrut 
să puiu mâna mea pre unsul Dom- 
nului. 

24. Şi precum s'a mărit sufletul 
tău astăzi în ochii mei, aşâ să se 
mărească sufletul meu înaintea Dom- 
nului, şi să mă acopere, şi să mă, 
scoafă din toată nevoia. 

25. Şi a zisSaul către David: bi- 
necuvântat eşti fiule! Şi făcând tu 
negreşit orice vei face şi vei iz- 
buti, şi s'a dus David în calea sa, 
iar Sauî s'a întors la casa sa* 

cap. 27. ; 

David în Sichelag. 

Si David a cugetat întru inima sa 
j zicând: acum am să cad într'o 
zi în mâinile lui Saul, şi nu este 
bine de mine, de nu voiu fugî în 
pământul celor de alt neam, şi va 
înceiâ Saul a mă căută în tot ho- 
tarul lui îsrail, şi voiu scăpâ din 
mâna lui. 

2. Şi s'a sculat David, şi a trecut 
el şi cei şase sute de bărbaţi, carii 
erau cu el s'au dus la Ânhis fecio- 
rul lui Ammah împăratul Ghetiei. 

3. Şi a şezut David cu Aghus în 
Ghet, el şi oamenii lui fiecare şi 
casa lui şi David şi amândouă fe- 

21. 24, 16. 23. Ps. 7, 9. 25. 15. 2S. 



1-a A ÎMPĂRAŢILOR 27—28 



387 



fTjeite lui, Ahinaam lezreilleanca şi 
Avigail femeia lui Naval Karmilcanul. 

4. Şi s'a spus lui Saul, că ta fu- 
gii David la Ghei, şi nu 1-a mai 

eâufat. - 

5. Şi a zis David către Anhis: de 

a aflai robul tău har înaintea ochi- 
tor tăi, dă mie loc înir'o cetate la 
câmp, şi voiu ? e< ^a acolo, că pen- 
îruce să şază robul tău în cetatea 
cea împărătească cu tine? 

6. Şi Anhis i-a dat lui în ziua a- 
ceea Sichelagul, pentru aceea a fost 
Sichelagul a împăratului ludei până 
în ziua aceasta. 

7. Şi a fost numărul zilelor, care 
te-a şezui David în pământul celor 
de alt neam, patru luni. 

8. Şi se suiâ David şi oamenii 
lui, şi năvăleau preste tot Ghesirul 
şi preste Amalichit, şi iată pămân- 
tul era lăcuit dsîa Ghelamsur şi 
până la pământul Eghipetuîui. 

9. Şi bătea David pământul, şi nu 
lăsa viu nici bărbat, nici femeie, ci 
îuâ oi şi boi şi asini şi cămile şi 
haine, şi întorcându-se venea la 
Anhis. 

10. Şi a zis Anhis către David: 
asupra cui aţi năvălit astăzi? Şi a 
răspuns David lui Anhis: spre mia- 
zăzi a Iudeii şi spre miazăzi a les- 
megăii şi spre miazăzi a Kineze- 
ului. 

îî. Şi nici bărbat, nici femeie n'a 
lăsat vii să-i aducă în Ghel, cuge- 
tând să nu spue în Ghet asupra 
noastră, şi să zică: acestea face 
David. Aşa a făcut David în toate 
zilele cât a lăcuit în pământul ce- 
lor de alt neam. 

12. Şi Anhis s'a încrezut cu iotul 
lui David, cugetând: foarte urît s'a 
făcut în poporul său, în lsrail, şi 
de aceea va fi mie rob in veac. 



CAP. 28. 

Saul la .vrăjitoarea din Endor, 

Si în zilele acelea s'au adunat cei 
de alt neam în laberile lor, ca 
să iasă să se bată cu lsrail, şi a 
zis Anhis către David: să ştii ho- 
tărî! că vei ieşi cu mine la bătaie, 
tu şi oamenii tăi. 

2. Şi a zis David către Anhis: 
aşa acum vei ştî cele ce va face 

| robul tău. Şi a zis Anhis către Da- 
J vid: şi eu ie voiu pune mai mare 
j preste păzitorii trupului meu în toa- 
te zilele. 

3. Iar Samuil murise, şi tot Israiluî 
i-a plâns, şi 1-a îngropat în Arma- 
lem în cetatea lui. Şi Saul isgonise 
din ţară pre cei ce grăeau din pân- 
tece, şi pre gâcitori după semne. 

4. Si s'au adunat cei de alt neam, 
şi au venit, şi au tăbărî! Ia Sonam, 
şi a adunat şi Saul. toţi ostaşii !uî 
lsrail, şi au tăbărî! la Ghelvoe. 

5. Şi a văzut Saul tabăra celor 
de alt neam, şi s'a înfricoşat şi s'a 
spăimântat inima iui foarte. 

6. Şi a întrebat Saul pre Domnul, 
şi nu i-au răspuns lui Domnul nici 
prin visuri, nici prin arătări, nici 
prin proroci. 

7. Şi a zis Saul slugilor sale: cău- 
taţi mie femeie, care'grăeşte din pân- 
tece, şi voiu merge ia ea, şi voiu 
cercă prin ea; şi au zis slugile Iul 
către dânsul: iată este în Endor fe- 
meie, care grăeşte din pântece. 

8. Şi s'a acoperit Saul, şi s'a îm- 
brăcat cu alte haine, şi a mers el 
şi doi bărbaţi cu dânsul, şi a venit 
la femeie noaptea, şi i-a zis ei: vră- 
jeşte mie cu grăirea din pântece, 
şi-mi scoală mie pre^cine-ţi voiu zice. 

9. Şi a zis femeia: iată, tu ştii 
câte a făcut Saul, cum a stârpit din 



27. 5, i Paralîp. 12, 1. 
8. Is. Navi 12, 5. 



28. 3> 25. *; Sicab. 46, 23. 4, Is. Navi 
19, 18. 7. Lev. 20, 27; R 2 Lege 13, lî. 
8. 3 Imp. 14, 2. 



388 



1-a A ÎMPĂRAŢILOR 28-29 



|ară pre cei ce grăeau din pântece 
şipre vrăjitori, şi pentruce tu pui laţ 
sufletului meu, ca să-1 omori pre el? 

10. Şi s'a jurat ei Saul pre Dom- 
nul zicând: viu este Domnul de ţi 
se va face ţie vre un rău pentru 
lucrul acesta. 

11. Şi a zis femeia lui Saul: pre 
cine să-ţi arăt? Şi a zis: pre Sa- 
muil să-mi arăţi. 

12. Şi a văzut femeia pre Samuil, 
şi a strigat cu glas marc, şi a zis 
femeia către Saul: pentruce m'ai în- 
şelat? Tu eşti Saul. 

13. Şi a zis împăratul către ea: 
nu te teme, spune, pre cine ai vă- 
zut, şi a zis femeia către el: dum- 
nezei am văzut suindu-se din pă- 
mânt. 

14. Şi el a zis către ea: ce ai vă- 
zut, şi ea a zis lui: bărbat bătrân 
suindu-se, drept din pământ îmbră- 
cat cu haină, şi a cunoscut Saul, 
că acesta este Samuil, şi s'a plecat 
cu faţa sa la pământ, şi s'a închi- 
nat lui. 

15. Şi a zis Samuil: de ce mai su- 
părat să mă scol? Şi a zis Saul : 
necăjit sunt foarte, că cei de alt 
neam dau răsboiu asupra mea, şi 
Dumnezeu s'au depărtat dela mine, 
şi nu m'au mat ascultat, nici prin 
mâna Prorocilor, nici prin visuri, 
nici prin arătări. Şi acum te-arn che- 
mat să mă înveţi ce să fac. 

16. Şi a zis Samuil: pentruce mă 
întrebi? Dacă Domnul s'au depărtat 
dela tine şi au trecut la aproapele tău. 

17. Şi au făcut ţie Domnul precum 
au grăit prin mine, şi va rumpe Dom- 
nul împărăţia ta din mâna ta, şi o 
va da aproapelui tău iui David. 

18. Pentrucă n'ai ascultat glasul 
Domnului, şi n'ai plinit iuţimea mâ- 
niei lui asupra lui Amalic, pentru 
aceea ţi-au făcui ţie aceasta Domnul 
astăzi. 



19. Şi va da Domnul pre Israil 
împreună cu tine în mâinile celor 
de alt neam, şi mâine tu şi fiii tăi 
veţi cădeâ, şi tabăra lui Israil o va 
da Domnul în mâinile celor de alf 
neam. 

20. Şi s'a speriat Saul, şi a că- 
zut cât erâ de lung la pământ, şi 
s'a înfricoşat foarte de cuvintele lui 
Samuil, şi nu mai erâ putere în el* 
că nu mâncase pâine toată ziua- şi 
toată noaptea aceea. 

21. Şi intrând femeia la Saul l-a 
văzut turburai foarte, şi a zis către 
el: iată roaba ta a ascultat cuvân- 
tul tău, şi am pus sufletul meu în 
mâna ta, şi am făcut cuvintele, care 
le-ai grăit mie. 

22. Acum dar ascultă şi tu cu- 
vântul roabei fale, şi voiu pune îna- 
intea ta o bucată de pâine şi mă- 
nâncă, ca să fie întru tine putere, 
pentrucă călătoreşti. 

23. Şi n'a vrut să mănânce, şi-1 
sileau pre el slugile lui, şi femeia, şi 
a ascultat de cuvântul lor, şi scu- 
iându-se de pre pământ, a şezut pre 
scaun. 

24. Şi avea femeia aceea o junică 
îngrăşată acasă, şi grăbind o a jun- 
ghieaf, şi luând făină a frământat, 
şi a copt azimă. 

25. Şi a pus înaintea lui Saul şi 
înaintea slugilor lui, şi au mâncat, 
şi sculându-se s'au dus în noaptea 
aceea. 

CAP. 29. 

David trimis înapoi de Filisteni. 

Şi au adunat cei de alt neam toate 
taberile lor la Afec; iar Israil a 
tăbărîl la Izvorul cel din lezreel. 

2. Şi căpeteniile celor de alt neam 
mergeau cu sute şi cu mii; iar Da- 
vid şi oamenii lui mergeau mai pre 
urmă cu Anhis. 



15. Sirab. 46, 23. 17. 15, 28. 



29. !• Is. Navî 19, 30. 



1-a A ÎMPĂRAŢILOR 29—30 



389 



3 şj au zis căpeteniile celor.de 
a U "neam: cine sunt aceştia, carii 
merg 7 Şi a zis Anhis către mai 
marii oştirilor celor de alt neam : 
au nu acesta este David sluga lui 
Sau! împăratul lui Israil, care a îost 
Ia mine multe zile? Acesta este al 
doilea an, şi n'am aflai întru el ni- 
mic din ziua în care a venit la mine, 
până în ziua aceasta. 

4. Şi s'au mâniat pre ei mai marii 
oştirilor celor de alt neam, şi au zis 
lui: întoarce pre om, să se ducă la 
locul său acolo unde l-ai pus pre 
el, şi să nu vie cu noi la răsboiu, 
ca să nu se facă vânzător taberii, 
căci cu ce se va împăca acesta cu 
domnul său ? Au nu cu capetele 
oamenilor acestora? 

5. Au nu este acesta David, că- 
ruia jucătoarele au început a-i cânta: 
bătut-a Saul cu miile şi David cu 
zecile de mii? 

6. Şi a chemat Anhis pre David, 
şi i-a zis lui: viu este Domnul, că 
drept eşti tu şi bun întru ochii mei, 
şi ieşirea ta şi intrarea ta cu mine 
în tabără; şi că n'am aflat asupra 
ta rău din ziua în care ai venit ia 
mine până în ziua de astăzi, dar 
în ochii căpeteniilor nu eşti bun. 

7. Şi acum întoarce-te şi te du 
în pace, şi să nu faci rău în ochii 
căpeteniilor celor de alt neam. 

8. Şi a zis David către Anhis: ce 
ţi-am făcut ţie şi ce ai aflat în ro- 
bul tău din ziua în care am fost 
înaintea la şi până în ziua acea- 
sta, ea să nu viu să bat pre vrăj- 
maşii domnului meu împăratului? 

9. Şi a răspuns Anhis către Da- 
vid: ştiu că bun eşti în ochii mei, 
ca îngerul lui Dumnezeu, ci căpe- 
teniile celor de alt neam zic: să nu 
vii cu noi la răsboiu. 

10. Şi acum mânecă dimineaţă 

4. 1 Parai. 12, 19. 5. 18» 7; 21, 11. 
2 Imp. 14, 17; Gal. 4, 14. 



tu şi slugile domnului tău, carii au 
venit cu tine, şi mergeji la locul 
unde v'am pus pre voi, şi gând rău 
să nu pui în inima la, că bun eşti 
înaintea mea, şi vă sculaţi să vi se 
facă ziuă vouă pre cale, şt vă duceţi, 
11. Şi a mânecat David, el cu oa- 
menii lui să plece şi să păzească 
pământul celor de alt neam; iar cei 
de alt neam s'au dus, ca să dea 
răsboiu asupra lui Israil. 

CAP. 30. 

David birueşte pre Amalic. 

8i a îost dupăce au venit David şi 
j oamcnfi lui în Sîchelag a treia zi, 
Amalic a năvălit din spre miazăzi 
asupra Sichelagului, şi a bătut Si- 
chelagul şi 1-a ars cu foc. 

2. Şi pre femei şi pre toţi cei ce 
erau într'însul dela mic până la mare 
n'au omorît nici bărbat, nici femeie, 
ci i-a robit, şi s'a dus în calea sa. 

3. Şi au venit David şi oamenii 
lui în cetate, şi iată erâ arsă cu foc, 
iar femeile lor şi fiii lor şi felele 
lor, duse în robie. 

4. Şi David cu oamenii lui au ridi- 
cat glasul lor şi au plâns, până n'au 
mai putut plânge. 

5. Şi amândouă femeile lui Da- 
vid au fost duse în robie, Ahinaam 
lezreiîteanca şi Avigail femeia lui 
Naval Karmileanul. 

6. Şi s'a necăjit David foarte, pen- 
frucă a zis poporul să-1 ucidem cu 
pietre, că întristat erâ sufletul a tot 
poporului pentru fiii săi şi pentru 
fiicele sale, iar David s'a întărit în- 
tru Domnul Dumnezeul său. 

7. Şi a zis David către Aviatar 
preotul fiul lui Avimeleh: adu Efo- 
dull Şi a adus Aviatar Eîodul la 
David. 

8. Şi a întrebat David pre Dom- 
nul zicând: alergâ-voiu după ceafa 

30. 1- 1 Parai. 12, 20. 6. 23, 16. 



390 



1-a A ÎMPĂRAŢILOR 30 



aceasta, şi ajunge'i-voiu pre ei? Şi 
au zis lui Domnul: aleargă că ne- 
greşit vei ajunge, şi vei scăpă pre 
cei robiţi. 

9. Şi a mers David şi cei şase 
sute de bărbaţi cu dânsul, şi au ve- 
nii până la valea Vosorului, unde 
unii au stătut. 

10. Şi au alergai cu patru sule de 
bărbaţi, iar două sule de bărbaţi o- 
slenifl îiind au şezut dincolo de va- 
lea Vosorului. 

îl. Şi aflând un om eghiptean în 
ţarină, l-au prins şi l-au adus la 
David, şi i-a dai lui pâine, şi a mân- 
eai, şi apă de a băut. 

12. Şi i-a dai lui o legătură de 
smochine şi două de slafide, şi a 
mâncat, şi i-a venii iarăşi pulere, 
că nu mâncase pâine, nici băuse 
apă de trei zile şi trei nopţi. 

13. Şi a zis David către el: de 
unde eşti, şi al cui eşti? Şi a zis 
sluga eghipfeanul: eu sunt rob al 
unui bărbat Amalichitean, şi m'a 
lăsat stăpânul meu pentrucă m'am 
bolnăvit acum trei zile. 

14. Şi noi am îost năvălit către 
amiazăzî a Heîetului şi spre părţile 
Iudeii, şi Sichelagul l-am ars cu foc. 

15. Şi a zis David lui: puleâ-mă- 
vei duce la ceata aceasta? Iar el a 
zis: jură dar mie pre Dumnezeu, eă 
nu mă vei omorî şi nu mă vei dâ 
în mâinile stăpânului meu? Şi eu 
le voi duce la tabăra aceasta, şi a 
jurat David. 

16. Şi 1-a dus pre el acolo, şi iată 
ei şedeau împrăştiaţi presle faţa ă 
tot locul mâncând şi bând şi os- 
pătându-se din ioate prăzile cele 
mari, care le-au luai din pământul 
celor de alt neam şi din pământul 
lui Iuda. 

Î7. Şi a venit preste ei David, şi 
i-a lovit de dimineaţa până seara 
şi a doua zi, şi n'a scăpat nici un 



orn dintre ei, fără numai pairu sule 
de slugi, carii erau călări pre că- 
mile, aceştia au fugit. 

18. Şi a luat David toate câte lu- 
ase Amaiichifenii, şi pre amândouă 
femeile sale le-a scos. 

19. Şi nu le-au lipsii lor dela mic 
până la mare, nici feciori, nici fete, 
nici din prăzi, nimic din loate câte 
luase aceia dela dânşii, pe loals 
le-a întors David. 

20. Şi luând David toate lurmele 
şi cirezile le-a mânat înaintea pră- 
zilor, de care se zicea: acestea sunt 
prăzile lui David. 

21. Şi s'a întors David la cete 
două sute de bărbaţi, carii rămăse- 
seră de n'au mers după David, şi-i 
lăsase pre ei în valea Vosorului; 
iar ei au ieşi! înaintea lui David şi 
înaintea poporului celui ce eră cu 
dânsul, şi apropiindu-se David de 
popor, i-a întrebai pre ei cele de 
pace. 

22. Şi răspunzând toţi cei răi şi 
fărădelege dintre oamenii carii mer- 
sese cu David, au zis: pentrucă n'au 
mers cu noi, nu le vom da lor din 
prăzile care le-am scos, fără numai 
fiecare să-şi ia femeia sa şi fiii săi, 
şi să se întoarcă. 

23. Iar David a zis: nu faceţi aşa 
fraţii mei, de vreme ce ne-au dai 
nouă Domnul, şi ne-au păzit pre 
noi, şi au dat Domnul în mâinik 
noastre ceata care vencâ asupra 
noastră. 

24. Şi cine va asculta de cuvin- 
tele acestea ale voastre? Că nu suni 
ei mai puţini decât noi; ci precum 
este pârlea celui ce s'a dus la răs- 
boiu, aşâ va fi şi partea celui ce a 
şezut Ia unelte, întocmai vor îm- 
părţi. 

25. Şi din ziua aceasta înainte s'a 
iăcut poruncă şi îndreptare lui îs- 
raiî până astăzi. 



14. 2 Imp. 8, 18. 



24. Num. 31, 27. 



391 



26. Şi venind David în Sichelag, 
a trimis din prăzi bătrânilor tui Iuda 
şi celor de aproape ai săi, zicând: 
iată dar vouă din prăziie vrăjmaşi- 
lor Domnului. 

27. Celor din Vetsur şi celor din 
Rama răsăritului şi celor din Ghetor. 

28. Ş' celor din Aroir şi celor din 
Amadi şi celor din Safi şi celor din 
Estie. 

29. Şi celor din Ohet şi ceior din 
Kimat şi celor din Safec şi celor 
din Tîmat şi celor din Karmil şi 
celor din cetăţile îeremeilului şi ce- 
lor diri cetăţile Kinezeului. 

30. Şi celor din îerimut şi celor 
din Virsavee şi celor din Nornve. 

31. Şi celor din Hevron, şi din 
toate locurile, prin care a trecut Da- 
vid cu oamenii lui. 

CAP. '31. 

Moartea lui Saul. 

Si cei de alt neam dau răsboiu a- 
} supra iui Israil, şi au fugit oame- 
nii iui Israil de către faţa celor de 
alt neam, şi au căzut răniţi în mun- 
tele Ohelvoe. 

2. Şi s'au lovit cei de alt neam 
cu Saul şi cu fiii lui, şi cei de alt 
neam au bătut pre Ionatan şi pre 
Âminadav^ şi pre Melhisa îiii lui 
Saul. - r 

3. Şi s'a îngreuiat răsboiul asu- 
pra lui Saul, şi l-au aflat pre el 
bărbaţii cei săgetători cu arcul, şi 
l-au rănit supt vintre. 

4. Şi a zis 1 Saul către ce! ce purta 
armele lui; scoate sabiea ta şi mă 
junghie cu ea, ca să nu vie aceştia 
netăieţii împrejur, şi sâ mă junghie 
şi să mă batjocorească, şi cel ce 



purîâ armele lui n'a vrut, că s'a te- 
mut foarte, şi luând Saul sabiea sa, 
s'a aruncat în ea. 

5. Şi cel ce purtâ armele lui vă- 
zând că a murit Saul, s'a aruncat 
şi el în sabiea sa, şi a murit îm- 
preună cu dânsul. 

6. Şi a murit Saul şi câte trei fe- 
ciorii lui, şi cel ce purta armele lui 
şi toţi oamenii lui în ziua aceea de 
odată. 

7. Şi au văzut oamenii lui Israil 
cei dincolo de vale şi cei dincolo 
de Iordan, că au fugit oamenii lui 
Israil, şi cum că a murit Saul, şi 
fiii iui îşi lasă cetăţile lor, şi îug 
şi vin cei de alt neam şi iăcuesc 
într'însele. 

8. Şi a doua zi venind cei de alt 
neam" să desbrace pre cei morţi, au 
aflat pre Saul şi pre trei feciori ai 
lui căzuţi pre munţii Ghelvoe. 

9. Şi l-au întors pre el, şi i-au 
desbrăcat armele lui, şi i-au tăiat 
capul, şi le-au trimis în pământul ce- 
lor de a\i neam dimprejur, vestind 
idolilor săi şi poporului său. 

10. Şi au pus armele lui la Astar- 
tion, şi trupul lui l-au spânzurat la 
zidul Vetsamuîui. 

11. Şi au auzit locuitorii îavisei 
cei din Galaad cele ce au făcut cei 
de alt neam lui Saul. 

12. Şi s'au sculat toţi oamenii vi- 
teji, şi au mers t©ată noaptea, şi 
au luat trupul lui Sau*l şi trupul lui 
Ionatan fiul lui din zidul Vetsamu- 
îui, şi le-au adus în lavis, şi le-au 
ars acolo. 

13. Şi au luat oasele lor, şi le-au 
îngropat supt un stejar lângă lavis, 
şi au postit şapte zile. 



31. 2. 1 Parai. 10, 3. 4. 1 Parai. 10, 4; 
>d. 9, 54, 



9. l Parat. 10, 9-10. 11. 2 Imp. 2, 4. 
13. 1 Parai, 10, 12; Iov. 2, 13. 



CARTEA A DOUA A ÎMPĂRAŢILOR 



CAP. 1. 

David plânge pre Saul şi Ionatan. 

Si a fosl dupăce a rnurif Saul, şi 
s'a întors David dela bătaea lui 
Amalic, a şezui David în Sichelag 
două zile. 

2. Şi a fost în ziua a treia, iată 
a venii un om din tabăra poporu- 
lui lui Saul, şi hainele lui rupte, şi 
pământ pre capul lui. 

3. Şi venind el la David a căzut 
la pământ, ( şi s'a închinat lui, şi a 
zis David lui: de unde vii tu? Şi el 
a zis către David: din tabăra lui Is- 
rail am scăpat eu. 

4. Şi a zis David către el: ce este 
acolo? Spune-mi; iar el a zis: a fu- 
git poporui dela răsboiu, şi mulţi 
din popor au căzut şi au murit, şi 
Saut şi Ionatan fiul lui au murit. 

5. Şi a zis David către sluga, care 
spuneâ lui: cum ştii, că a murit Saul 
şi Ionatan fiul lui? 

6. Şi a zis sluga, care spuneâ lui: 
din întâmplare mă aflam în muntele 
Ghelvoe, şi iată Saul erâ rezemat 
pre suliţa sa, atunci carăle şi mai 
marii călăraşilor s'au lovit cu el, 

7. Şi căutând înapoia sa m'a vă- 
zut pre mine, şi m'a chemat, şi am 
zis: iată eu. 

8. Şi el mi-a zis: cine eşti iu? 



Iar eu am zis către el: Amalichi- 
fean sunt eu. 

9. Şi a zis către mine: stăi dea- 
supra mea, şi mă omoară, că în- 
tunerec greu m'a cuprins, şi încă 
sufletul meu tot întru mine este. 

10. Şi am stătut deasupra lui, şt 
l-am omorît, că ştieam că nu va 
trăi dupăce a căzut el, şi am luai 
stema cea împărătească de pre ca- 
pul lui, şi brăfarul cel de pre bra- 
ţul iui, şi ie-am adus pre ele dom- 
nului meu aici. 

11. Şi apucând David hainele sale 
le-a rupt, şi foţi bărbaţii cei ce erau 
cu el ş'au rupt hainele lor, şi au 
plâns. 

12. Şi s'au îânguit şi au postit până 
seara pentru Saul şi pentru Iona- 
tan fiul lui, şi pentru poporul lut 
luda, şi pentru casa lui Israil, căci 
s'a tăiat de sabie. 

13. Şi a zis David slugii, care spu- 
neâ lui: de unde eşti tu? Iar el a 
2is: fiul unui bărbat nemernic Ama- 
lichitean sunt eu. 

14. Şi a zis David către el: cum 
nu te-ai temut a ridica mâna ta, şi 
a omorî pre unsul Domnului. 

15. Şi chemând David pre unul 
din slugile sale a zis: apropie- te şi 
sai asupra lui, şi 1-a lovit pre el, şi 
a murit. 

1. 11. 3, 31. 14. Psalm. 104, 15. 15. 4, 10. 



A 2-a A ÎMPĂRAŢILOR 1—2 



-393 



16. Şi a zis David către el: sân- 
gele tău asupra capului lău, că gura 
ta a răspuns asupra la, zicând: că 
€U arn omorîf pre unsul Domnului. 

17. Şi s'a târguit David cu plân- 
gerea aceasta pentru Saul şi pen- 
iru Ionatan fiul lui. 

18. Şi a zis: ca să o înveţe pre ea 
fiii lui ludarială s'a scris în cartea 
dreptului. 

19. Şi a zis: înalfă stâlp îsraile 
pentru morţii tăi, carii s'au omorît 
întru cete înalte ale talei Cum au 
căzut cei puternici? 

20. Nu povestiţi în Ghet, şi să nu 
veslifi la ieşirile x\scalonului, ca nu 
cumva să se bucure fetele celor de 
?Jt neam, ca nu cumva să se vese- 
lească fetele celor netăieţi împrejur. 

21. Munţi din Ghelvoe, să nu se 
pogoare rouă şi ploaea preste voi 
şi peste ţarinele celor de pârgă, că 
acolo s'a lepădat pavăza celor tari, 
pavăza lui Saul nu s'a uns cu unt- 
delemn. 

22. Din sângele celor răniţi, din 
seul celor fari arcul lui Ionatan nu 
s'a întors deşert înapoi, şi sabiea 
lui Saul nu s'a învârtit deşartă. 

23. Saul şi Ionatan cei iubiţi şi 
frumoşi nedespărţiţi, cu buna cu- 
viinţă în vieaţa lor, nu s'au despăr- 
ţit nici la moartea lor decât vulturii 
mai uşori, şi decât leii mai fari. 

24. Fetele lui Israil, plângeţi pre 
Saul, cel ce vă îmbrăca pre voi cu 
roşii întru desfătarea voastră, cel 
ce aduceâ podoabă de aur preste 
îmbrăcăminteîe voastre. 

25. Cum au căzut cei tari în mij- 
locul răsboiului? Ionatan, întru cele 
înalte de moarte te-ai răniţi 

26. Rău îmi pare de tine, fratele 
meu Ionatani Frumos mirai fost mie 
toarte, minunată a fost dragostea ta 
mie, mai mult decât dragostea fe- 
meilor. 



27. Cum au căzui cei tari, şt au 
pierit răsboinicii cei străluciţi. 

CAP. 2. 

David împărat. Răsvrătirea lui Bvoste. 

Si a fost după acestea a întrebat 
David pre Domnul zicând: au sui- 
mă-voiu întru una din cetăţile lu- 
dei? Şi au zis Domnul către el; 
suie-fe. Şi a zis David: unde mă 
voiu sui? Şi i-au zis: în lievron. 

2. Si s'a suit David în Hevron, si 
amândouă femeile lui, Ahinaam lez- 
reilteanca şi Avigail femeia lui Na- 
val Karrniîianui. 

3. Şi oamenii cei împreună cu 
ei fiecare cu casa lui, şi lăcuiau în 
cetăţile Hevronului. 

4. Şi au venit bărbaţii Iudei, şi 
au uns pre David acolo, ca să îm- 
părăţească preste casa lui Iuda, şi au 
spus lui David zicând: că oamenii 
cei din lavisul Galaadului au îngro- 
pat pre Saul. 

5. Şi a trimis David soli la mai 
marii lavisuîui Galaadului, şi au zis 
către ei: binecuvântaţi sunteţi voi 
Domnului, căci aţi făcut mila acea- 
sta cu domnul vostru Saul unsul 
Domnului, şi l-aţi îngropat pre el 
şi pre Ionatan fiul lui. 

6. Şi acum să facă Domnul cu 
voi milă şi adevăr, şi încă şi eu 
voiu face cu voi binele acesta, pen- 
trucă aţi făcut lucrul acesta. 

7. Şi acum să se întărească mâi- 
nile voastre, şi fiţi feciori tari, mă- 
car că a murit domnul vostru Saul, 
că pre mine m'a uns casa lui Iuda 
împărat preste sine. 

8. Iar Avenir feciorul lui Nir, mat 
marele oştirilor lui Saul luând pre 
Evoste fiul lui Saul l-a suit pre ei 
din tabără în Manaem. 

9. Şi l-a făcut împărat preste Ga- 
ladita şi preste Tasiri şi preste lez- 



20. Mib. 1, 10. 



2. 4, 1 Macab. 2, 57. 



394 



A 2-a A ÎMPĂRAŢILOR 2 



reel şi preste Efraim şi preste Ve- 
niamin, şi preste fot îsrailul. 

10. De patruzeci de ani erâ Evo- 
ste fiul Iui Saul, când s'a făcut îm- 
părat, preste Israii, şi doi ani a îm- 
părăţii afară de casa lui luda, carii 
urmă după David. 

11. Şi au fost zilele, în care a în- 
părăţit David în Hevrcn preste casa 
îui Iuda, şapte ani şi şase luni. 

12. Şi a ieşit Avenir feciorul lui 
Nir şi slugile îui Evosie fini lui Saul 
din Manaem în Gavaon. 

' 13. Şi Ioav fiul lui Saruia şt slu- 
gile lui David au ieşit din Hevron, 
şi s'au întâmpinat unii cu aîfii la 
izvorul cel din Gavaon de odată, şi 
au şezu! aceştia dincoace de izvor, 
şi aceia dincolo de izvor. 

14. Şi a zis Avenir către îoav: să 
se scoale voinicii, şi să se lupte 
înaintea noastră, şi a zis îoav. să 
se scoale. 

15. Şi s'au sculat, şi au trecut cu 
număr dinVeniamin doisprezece vor- 
nici de ai îui Evoste feciorul lui Saul, 
şi doisprezece voinici de ai iui David: 

16. Şi au prins fiecarele cu mâna 
capul aproapelui său şi sabiea sa 
în coastele aproapelui său, şi au că- 
zut deodată, şi s'a chemat numele 
locului aceluia: partea pânditorilor, 
csire este în Gavaon. 

17. Şi s'a făcut bătaie tare foarte 
în ziua aceea, şi a fugit Avenir şi 
bărbaţii lui Israii dinaintea slugilor 
Iui David. 

18. Şi au fost acolo trei feciori ai 
lui Saruiea: Ioav, Avesa şi Asaiî; 
iar Asail eră uşor de picioare, ca o 
căprioară de câmp. 

19. Şi a alergat Asail după Ave- 
nir, şi mergând nu s'a abătut dea- 
dreapta sau deastânga, ca să nu 
gonească pre Avenir. 

20. Şi s'a uitat Avenir înapoi, şi 



a zis: au* fu eşti Asail? Şi a răs- 
puns: eu sunt. 

2!. 'Şi a zis Avenir către el: aba- 
te-te deadreapta sau deastânga, şi 
prinde pre unul din slugi, şi ia toaie 
| armele lui, şi n'a vrut Asail să se 
i abată de după dânsul. 
! 22. Şi a mai adaos încă Avenir 
! zicând către Asail: depărfesză-te de 
I la mine, ca să nu te cuie la pământ, 
J şi eum voiu ridică faţa rnea către 
j îoav? 

j 23; Ce sunt acestea? Intoarce-fe 
la îoav fratele tău, şi ri'a vrut să se 

l abată în laturi, atunci 1-a lovit pre 

I ei Avenir cu coada suliţii în deşert, 
şi a trecui suliţa până dinapoîtf lui, 
şi a căzut şi a murit îritr'aceî loc, 
şi a fost tot cel ce veneâ până iă 

| locul unde a căzu! Asaiî şi a mu- 
rit, se ferea. 

24. Şi au gonit Ioav şt Av-esa pre 
Avenir, până la apusul soarelui, şi 
ei au venit până la dealul lui A- 
man, care este în faţa Gai, calea 
pustiei Gavaonului. 

25. Şi s'au adunat fiii lui Vema- 
min cei de după Avenir, şi s'au fă- 
cut într'o adunare, şi au stătut pre 
vârful unui deal. 

26. Şi a strigat Avenir către îoav, 
şi a zis: au nu va mai înceta a 
mânca sabiea? Au nu ştii că amare 
sunt cele de pre urmă? Şi până 
când nu vei zice poporului să se 
întoarcă de după fraţii noştri? 

27. Şi a zis Ioav: viu este Dom- 
nul, că de n'ai fi grăit atunci, de 
azi dimineaţă s'ar fi întors poporul 
de după fratele său. 

• 28. Şi a trâmbiţai Ioav cu trâm- 
biţa, şi a stătut iot poporul, şi n'a 
mai alergat după fiii lui Israii, şi 
n'a mai ados încă a se bate. 
' 29. Iar Avenir şi oamenii lui s'au 
dus spre apus toaţă noaptea aceea, 



11. 3 Imp, 2, 11; l Parai. 29, 27. 
15, 1 Imp. 17, 10. 18. 1 Parai. 12, 8. 



23. 3, 27. 



A 2-a A ÎMPĂRAŢILOR ,2 3 



395 



. (reC ând Iordanul au mers tot şe- 
sul, şi au venit la tabără. 

30. Şi loav s'a întors de după A- 
venir, şi adunând tot poporul 1-a 
numărat, şi nu s'a aliat din slugile 
lui David nouăsprezece bărbaţi şi 
Asatl. 

31. Iar slugile lui David au omo- 
rîf din fiii lui Veniamin, din oamenii 
lui Avenir trei sute şasezeei de băr- 
baţi, şi luând pre Asail 1-a îngro- 
pat în mormântul tatălui său în Vi- 
tleem. 

32. Şi s'a dus loav şi bărbaţii cei 
cu el toată noaptea, şi li s'a lumi- 
nat de ziuă în Hevron. 

CAP. 3. 

Avenir ucis de loav. 

Si muită vreme a fost răsboiu în- 
tre casa lui Saul şi între casa 
lui David; şi casa lui David mer- 
gea şi se întăreâ; iar casa lui Saul 
scădea şi slăbea. 

2. Şi s'au născut lui David fii 
şase în Hevron, şi cel întâiu născut 
a fost Atnnon din Ahinaam lezreeli- 
teanca. 

3. Şi z\ doilea Daluiea din Avi- 
gaii Karmeliteana, şt al treilea Ave- 
salom din Maaha fata lui Toîmi îm- 
păratul Ghesirului. 

4. Şi al patrulea Ornia fiul Agghi- 
tei, şi al cincilea Saîatia fiul Avi- 
taliei. 

5. Şi al şaselea a fost leteraam 
din Egla femeia lui David. Aceştia 
s'au născut lui David în Hevron. 

6. Şi a fost când era răsboiu în- 
tre casa lui Saut şi între casa lui 
David, Avenir era stăpânilor casei 
Iui Saul, 

7. Şi a avut Saul o ţiifoare anume 
Risfa fata lui lol, şi a intrat Avenir 
la dânsa, şi a zis Evoste feciorul 



3. 3. 1 Parai. 3, l; 2 Imp. 13, 37. 
4. 3 Imp. 1, 5. 7, 21, 8; 10, 11. 



lui Saul către Avenir: pentruce ai 
intrat la ţiitoarea tatălui meu? 

8. Şi s'a mânieat foarte Aveaiir 
pentru cuvântul acesta pre Evoste, 
şi a zis Avenir către dânsul: au 
doar cap de câine suni eu? Am fă- 
cut astăzi milă cu casa lui Saul ta- 
tăl tău şi cu frafîî şi cunoscujii lui, 
şi n'am vrut să mă duc în casa lui 
David, şi tu mă socoteşti astăzi ne- 
legiuit pentru o muiere? 

9. Aşa să facă Dumnezeu lui A- 
venir, şi aşa să adaoge lui, că pre- 
cum s'au furat Domnul lui David, 
aşa voiu face lui astăzi. 

10. Să ia împărăţiea dela casa Iui 
Saul, şi să ridic scaunul lui David 
presle îsrail şi presfe Iuda, deia 
Dan până la Virsavee. 

î 1 . Şi Evoste n'a mai îndrăznit a 
răspunde nimic lui Avenir, că se 
temea de el. 

12. Şi a trimis Avenir îndată soli 
la David în Teiam unde era, zicând: 
fă legătură cu mine, şi iată mâna 
mea cu tine, ca să întorc către tine 
toată casa lui îsrail. 

13. Şi a zis David: bine, eu voiu 
face cu tine legătură, însă un lucru 
cer eu dela tine, adică: nu vei ve- 
dea fafa mea, de nu vei aduce pre 
Melhol fata Iui Saul, când vei venî 
tu să vezi faţa mea. 

14. Şi a trimis David la Evoste 
fiul lui Sauî soli zicând : dă-mi pre 
Melhol femeia mea, pre care o am 
luat cu q sută de mădulări netăiafe 
împrejur ale celor de alt neam. 

15. Şi trimiţând Evosfâ o a luat 
pf e ea dela bărbatul^ ei Falii fecio- 
rul lui Lais. 

- 16. Şi a mers bărbatul ei cu ea 
plângând după ea până la Varachim, 
şi a zis către el Avenir: mergi, şi 
te întoarce, şi s'a întors. 

17. Şi a grăit Avenir către bătrânii 
lui îsrail, zicând: ieri şi alaltăieri 

14. 1 Imp. 18, 27. 15. 1 Imp. 25, 44. 



396 



A 2-a A ÎMPĂRAŢILOR 3 



căutaţi pre David, ca să împără- 
tească preste voi. 

18. Şi acum faceţi, că Domnul au 
grăit pentru David, zicând: în mâna 
robului meu David voiu mântuî pre 
poporul meu Israil din mâna celor 
de alt neam, şi din mâna tuturor 
vrăjmaşilor lui. 

19. Şi a grăit Avenir şi în ure- 
chile lui Veniamin, şi a mers Ave- 
nir, ca să grăiască în urechile lui 
David în Hevron toate cele ce au 
plăcut întru ochii lui Israil, şi în 
ochii a toată casa lui Veniamin. 

20. Şi a venit Avenir la David în 
Hevron, şi cu dânsul douăzeci de 
bărba|i, şi a făcut David lui Avenir 
şi oamenilor celor cu el ospăţ. 

21. Şi a zis Avenir către David: 
sculâ-mă-voiu, şi mă voiu duce, şi 
voiu aduna la domnul meu împă- 
ratul pre tot Israilul, şi voiu îace cu 
el legătură, şi vei îrnpărâfi preste 
toate câte pofteşte sufletul tău, şi 
a slobozit David pre Avenir, şi s'a 
dus cu pace. 

22. Şi iată slugile lui David şi loav 
veneau dela goană, şi prăzi multe 
aduceau cu ei; şi Avenir nu era cu 
David în Hevron, că 1-a fost slobo- 
zit pre el, şi s'a fost dus cu pace. 

23. Şi loav şi toată oştirea lui a 
venit, şi s'a spus lui loav, zicând: 
a venit Avenir fiul lui Nir la David, 
şi 1-a slobozii pre el, şi s'a dus cu 
pace. 

24. Şi a intrat loav la împăratul, 
şi a zis: căci âi făcut aceasta, iată 
a venit la tine Averik, şi penfruce 
l-ai slobozit şi s'a dus cu pace? 

25. Au nu ştii răutatea lui Avenir 
feciorul lui Nir, că a venit ca să te 
înşale, şi să ştie ieşirea ta şi intra- 
rea ta, şi să ştie toate câte faci tu? 

26. Şi dupăce s'a întors loav de 
la David. a trimis soli după Avenir, 
şi 1-a întors dela fântâna lui Seiram, 
şi David nu ştieâ. 



27. Şi întorcând pre Avenir în He- 
vron, 1-a abătut pre el loav la latu- 
rea porţii să vorbească către el cu 
vicleşug, şi 1-a lovit pre el acolo în 
deşert, şi a murit pentru sângele lui 
Asait fratele lui loav. 

28. Şi auzind David după aceasta 
a zis: nevinovat sunt eu şi împă- 
răţia mea înaintea Domnului de a- 
cum şi până în veac de sângele lui 
Avenir fiul lui Nir. 

29. Să vie preste capul lui loav 
şi preste toată casa tatălui său, şi 
să nu lipsească din casa lui loav 
curgerea sămânţii, şi lepros, şi cel 
ce se reazemă în cârie sau cade în 
sabie, şi cel lipsit de pâine. 

30. Iar loav şi Avesa fratele lui 
au omorît pre Avenir, pentrucă eî 
omorâse pre Asail fratele lor la Ga» 
vaon în răsboiu. 

31. Şi a zis David către loav şi 
către fot poporul cel cu el: rupeţi-vă 
hainele voastre, şi vă acoperiţi cu 
saci, şi plângeţi înaintea lui Avenir, 
şi împăratul David mergea după pat. 

32. Şi au îngropat pre Avenir în 
Hevron, şi ridicând împăratul gla- 
sul său a plâns preste groapa lui, 
şi lot poporul a plâns pre Avenir. 

33. Şi a plâns împăratul pre A- 
venir, şi a zis: au cum moare Na- 
val, moare Avenir? 

34. Mâinile fale nu s'au legat, şi 
picioarele tale nu s'au băgat în o- 
bezi, nu te-ai apropiat ca Naval, îna- 
intea fiilor nedreptăţii ai căzut; şi 
s'a adunat tot poporul ca să-1 plân- 
gă pre el. 

35. Şi a venit tot poporul, ca să 
facă pre David să mănânce pâine 
încă fiind ziuă, şi s'a jurat David 
zicând: aşâ să-mi facă mie Dum- 
nezeu şi aşâ să-mi adaoge, că până 
nu va apune soarele nu voiu gusta 
pâine sau aitcevâ. 

27. 2, 23; 3 Jmp. 2. 5. 32. 4 12. 
34. ]ud. 16, 22. 



A 2-a A ÎMPĂRAŢILOR 3—4 



397 



36. Şi a cunoscut tot poporul, şi 
îe-a plăcui lor ţoale câte a făcut îm- 
păratul înaintea a tot poporul. 

37. Şi a cunoscut tot poporul şi 
f 0 t {srailul în ziua aceea, că n'a îost 
dela împăratul, ca să omoare pre 
Avenir feciorul lut Nir. 

38. Şi a zis împăratul către slu- 
gile sale: au nu ştiţi că povăţuilor 
inare a căzut în ziua aceasta întru 
Israil? 

39. Şi că eu sunt astăzi rudenie, 
şi pus ca împărat? Iar bărbaţii ace- 
ştia fiii lui Saruiea îngreuiefori sunt 
mie. Să răsplătească Domnul celui 
ce face rele, după răutatea lui. 

CAP. 4. 

Evost&'ucis, David îl răshună. 

Si auzind Evoste fiul Iui Sau!, că 
a murit Avenir feciorul lui Nir în 
Hevron, au slăbit mâinile lui, şi toţi 
bărbaţi din Israil au încremenit. 

2. Şi erau la Evoste fiul lui Sau! 
doi bărbaţi căpetenii preste oştire, 
numele iinuia Vaana şi numele ce- 
luilalt Rihav feciorii lui Remmon Vi- 
roteanul din fiii lui Veniamin, că Vi- 
rolul se socotea al fiilor lui Veni- 
amin. 

3. Şi au fugit Virotenii în Ghetem, 
şi au nemernicit acolo până în ziua 
aceasta. 

4. Şi dela Ionatan fiul lui Sauî 
a fost rămas un fecior beteag la 
picioare fiind copil de cinci ani; pre 
acesta, când a venit vestea lui Saul 
şi a lui Ionatan fiul lui din Israil, 
î-a ridicat doica lui şi a fugit, şi 
grăbindu-se ea să fugă a căzut, şi 
a rămas şchiop, şi numele lui era 
Memfivosfe. 

5. Şi au mers fiii lui Remmon Vi- 
rofeanul, Rihav şi Vaana, şi la a- 
miazi în căldura zilei au intrat în 
casa lui Evoste, şi el dormeâ în pat. 

39. 3 hap. 2, 5, 6. 
.4. 3. Neem. 11, 33. 



6. Şi portăriţa casei curăţeâ grâu, 
şi îăcânduti-se somn a adormit, şi 
Rihav şi Vaana frajii au trecut, 

7. Şi au intrat în casă, şi Evoste 
dormeâ în patul său în cămara sa, 
şi lovindu-1 pre el l-au ornorît, şi i-au 
tăiat capul lui, şi luând capul lui 
s'au dus pre calea cea despre apus 
toată noaptea. 

8. Şi au adus capul lui Evoste la 
David în Hevron, şi au zis către îm- 
păratul: iată capul lui Evoste fiul 
lui Saul vrăjmaşul tău, care căuta 
sufletul tău, şi au dat Domnul dom- 
nului nostru împăratului în ziua a- 
ceasta izbândă asupra vrăjmaşilor 
săi, asupra lui Saul vrăjmaşul său 
şi asupra seminţii lui. 

9. Şi răspunzând David lui Rihav 
şi lui Vaana fratele lui, fiii lui Rem- 
mon Viroteanul, le-a zis lor: viu este 
Domnul cel ce au izbăvit sufletul meu 
din toată primejdiea. 

10. Că cel ce mi-a spus mie zi- 
când că au murit Saul şi Ionatan, şi 
el era ca un bun vestitor înaintea 
mea, şi l-am prins pre el, şi l-am 
ornorît în Sichelag, căruia se cădeâ 
să i dau dar pentru veste bună. 

1 1 . Şi acum oameni răi au orno- 
rît pre om drept în casa tui pre pa- 
tul lui, şi acum voiu cere sângele 
lui din mâinile voastre, şi voiu pierde 
pre voi de pre pământ. 

12. Şi a poruncit David slugilor 
sale, şi i-au ornorît pre ei, şi le-au 
tăiat mâinile şi picioarele lor, şi i-au 
spânzurat deasupra şipotului în He- 
vron. Iar capul lui Evoste, î-a în- 
gropat în mormântul lui Avenir fe- 
ciorul lui Nir în Hevron. 

CAP. 5. 

David' îmf arat feste tot Israilul. 

Oi au mers toate seminţiile lui Is- 
yrail la David în Hevron, şi au zis 

10. 1, 15. 12. 3, 32. 
5. 1. 1 Parai. 11, I. 



398 



A 2-a ÎMPĂRAŢILOR 5 



către el: iată oasele tale şl cărnu- 
rile fale noi suntem. 

2. Şi ieri şi alaltăieri când a fost 
Satil împărat preste noi, tu erai cel 
ce povăţuiai prelsrail.Şi au zis Dom- 
nul căflr.e line: tu vei paşte pre 
poporul meu îsrail, şi tu vei îi po- 
văţuitor preste poporul meu îsrail, 

3. Şi au venit toţi bătrânii lui îs- 
rail la împăratul în Hevron, şi le-a . 
tăcut lor împăratul David legătură 
în Hevron înaintea Domnului, şi a 
uns pre David împărat preste tot 
Israilul. 

4. Fecior de treizeci de ani era 
David, când a început a împărătî, 
şi patruzeci de ani a împărăţii. 

5. Şapte ani şi şase luni a îm- 
părăţii în Hevron presle Iuda, şi trei- 
zeci şi trei de ani a împărăţii pre- 
ste tot Israilul şi preste Iuda în Ie- 
rusalim. 

6. Şi a mers David şi toţi oa- 
menii lui în Ierusalim la levuseul 
cel ce lăcuiâ pământul, şi s'a spus 
lui David: nu vei intra aici, că orbii 
şf şchiopii îţi vor stă împrofivă, zi- 
când: nu va intră David aici 

?. Şi a luat David întăritură Sio- 
nului, aceasta este cetatea lui David. 

8. Şi a zis David în ziua aceea: 
fiecare să lovească pre levuseu cu 
ascuţitul săbiei, şi pre cei şchiopi 
şi pre cei orbi, carii urăsc sufletul 
Iui David, pentru aceea se zice: orbii 
şi şchiopii nu vor intra în casa Dom- 
nului. 

9. Şi a şezut David în întăritură, 
şi s'a chemat aceasta cetatea lui 
David, şi o a zidit pre ca cetate îm- 
prejur dela margini, şi casa sa. 

10. Şi mergea David crescând şi 
mărindu-se, şi Domnul Atolţiitorul 
era cu dânsul. 

11. Şi a trimis Hiram împăratul 



2. 7, 7. 4. 3 Imp. 2. 11. 8. Is. Navî 15, 64; 
I Parai. 11, 6. 9 . 3 Imp 8, 1; 2 Parai, 5, 2. 
11. & Imp, 5, 1; 1 Parai. 14, 1. 



Tirului soli la David, şi lemne de 
ohedru, şi meşteri de lemne, şi me- 
şteri de zid de piatră, şi au zidit 
casa lui David. 

12. Şi a cunoscut David, că l-au 
făcut pre el Domnul împărat preste 
îsrail. Şi cum că s'a înălţat împă- 
răţia lui pentru poporul său îsrail. 

13. Şi a mai luat încă David fe- 
mei şî ţiitoare din Ierusalim, dupăce 
a venit el din Hevron, şi s'a mai 
născut lui David feciori şi fete. 

14. Şi acestea sunt numele celor 
ce s'au născut lui în Ierusalim: Sa- 
mus şi Sovav şi Nalan şi Solomon. 

15. Şi Evear şi Elisue şî Naîie şi 
lefies. 

16. Şi Eiisama şi Elidae şi Eli- 
falat, Samae, lesivat, Nafan, Gala- 
maan, levaar, Teisus, Elifalat, Na- 
ghed, Naîec, Ionatan, Leasamis, Vaa- 
lamaî, Elifaat. 

17. Şi auzind cei de alt neam, cum 
că David s'a uns împăraî preste îs- 
rail, s'au suit toţi cei de alt neam 
să caute pre David; iar David au- 
zind, s'a închis în întăritură. 

18. Şi cei de alt neam au mers 
şi au îăbărît la valea Titanilor. 

19. Şi a întrebai David pre Dom- 
nul, zicând: sui-mă-voiu la cei de 
alt neam? Şi da-vei pre ci în mâi- 
nile mele? Şi au zis Domnul către 
David: sue-te, că cu adevărat voiu da 
pre cei de alt neam în mâinile tale. 

20. Şi a venit David din rupturile 
cele de sus, şi a tăiat pre cei de alt 
neam acolo. Şi a zis David: rupt-au 
Domnul pre vrăjmaşii mei cei de 
alt neam înaintea mea, precum se 
rup apele, pentru aceea s'a chemat 
numele locului aceluia: deasupra 
rupturilor. 

21. Şi cei de all neam au lăsat 
acolo pre dumnezeii lor, şi i-a luaf 
pre ei David şi oamenii lui. 

13. 15, 16; 1 Parai. 3, 1, 2. 15. l Parai. 
3, 9. 17. 1 Parai. II, 13. 18. l Parai. 14, 9. 
19. îsaia 2S, 22. 21. 1 Parai. 14, 12. 



A 2-a A ÎMPĂRAŢILOR 5-6 



399 



22. Ş' cci & e a ^ neam ' ară ? i au [ 
♦vienif, şi * u îâbăiîf în valea Titanilor. 

23-' Ş' a întret)a{ David P r€ Dom * 
„ni, zicând: sui-mă-voiu ia eei de 
aii neam, şi da-vei pre ei în mâi- 
nile mele? Şi au zis Domnul: nu 
{e sui întru întâmpinarea lor, întoar- 
ce dela ei, şi vei merge la ei, a- 
proape de plângător. 

24. Şi va îi când vei auzi tu frea- 
mătul pădurei plângătorului, atunci 
ic vei pogorî la ei, că atunci va ieşi 
Domnul înaintea ta să taie în răs- 
boiu pre cei de alt neam. 

25. Şi a făcui David precum i-au 
poruncit lui Domnul, şi a bătui pre 
cei de alt neam dela Gavaon până 
ţa pământul Oazira. 

CAP. 6. 

David prăznueşte aducerea Chivotului. 

i a adunai David pre to(i tinerii 
din Israil, ca la vre-o şaptezeci 
de mii. 

2. Şi s'a sculai, şi a mers David 
şi lot poporul, care era cu el, şi din 
boierii lui luda sau dus, ca să a- 
ducă de acolo chivotul lui Dumne- 
zeu, preste care s'a chemai numele 
Domnului puterilor celui ce şade 
preste Heruvimii cei de preste el. 

3. Şi a pus chivotul Domnului în- 
rr'un car nou. 

4. Şi 1-a luai din casa iui Ami- 
riadav celui din deal, şi Oza şi fraţii 
lui fiii lui Arninadav trăgeau carul 
cu chivotul, şi îraţil lui mergeau îna- 
intea chivotului. 

5. Iar David şi to|i fiii Iui Israil 
jucând înaintea Domnului cu organe 
ce răsunau tare, cu cântări, cu ca- 
noane, cu alăute, cu tâmpine, cu 
chimvale şi cu fluere. 

6. Au venit până la aria lui Na- 
hor, şi a întins Oza mâna sa pre- 

24. 4 Imp. 7, â. 25. Is. Navi 16, IO. 
Q. 1. 1. Parai. 13, 5. 2. 1 Parai. 17, 1; 2 
Parai. 1, 4. 4. 1 Imp. 7, î. 



ste chivotul lui Dumnezeu, ca să-1 
(ie pre ei, şi 1-a ţinuf, că boii câr- 
meau. 

7. Şi s'au mânieat cu iuţime Dom- 
nul pre Oza, şi î-au bătut acolo pre 
el Dumnezeu pentru îndrăznire, şi 
a murit acolo lângă sicriul Domnu- 
lui înaintea Iui Dumnezeu. 

8. Şi s'a mâhnit David penlrucă 
au tăiat domnul pre Oza, şi s'a che- 
mat locul acela tăierea lui Oza, până 
în ziua această. 

S. Şi s'a temut David de Domnul 
în ziua aceea, zicând: cum va inlrâ 
la mine sicriul lui Dumnezeu? 

10. Şi n'a vrut David să bage la 
sine sicriul legii Domnului în ceta- 
tea lui David, ci 1-a băgat pre el 
David în casa lui Avedara Gheteanul. 

lî. Şi a şezut sicriul Domnului 
în casa lui Avedara Gheteanul trei 
luni, şi a binecuvântat Domnul toată 
casa lui Avedara şi toate ale lut. 

12. Şi s'a spus împăratului Da- 
vid zicând: că au binecuvântat Dom- 
nul casa lui Avedara şi toate ale lui 
pentru sicriul îui Dumnezeu, şi mer- 
gând David a adus sicriul Domnu- 
lui din casa lui Avedara în cetatea 
iui David cu veselie. 

13. Şi au fost cu el cei ce purtau 
sicriul Domnului şapte cete, şi jertfă 
de vi(ei şi de miei. 

14. Şi David răsună din organe 
cu tot desdlnsul înaintea Domnului, 
şi era îmbrăcat cu veşmânt luminos. 

15. Şi David şi toată casa lui Is- 
rail a adus sicriul Domnului cu stri- 
gare şi cu glas de frâmbi(ă. 

16. Şi a fost când a sosii sicriul 
Domnului în cetatea iui David, Mel- 
hol fata lui Saul s'a plecat pre fe- 
reastră, şi a văzut pre împăratul Da- 
vid jucând şi cântând cu alăuta îna- 
intea Domnului, şi î-a defăimat pre 
el întru inima sa. 

7. Num. 4, 15. 8. 1 Parai 13, 11. 

12. 1 Pavai. 15, 25. 14. l Parai. 15, 26. 

16. 1 Parai. 15, 29. 



400 



A 2-a A ÎMPĂRAŢILOR 6-7 



17. Şi au adus în iăuniru sicriul 
Domnului, şi l-au pus la locul lui în 
mijlocul cortului, care-l întinsese Da- 
vid lui, şi a adus David arderi de fot 
înaintea Domnului/ şi cele de pace. 

18. Şi dupăce a săvârşit David a 
aduce arderile de tot şi cele de pace, 
a binecuvântat pre popor întru nu- 
mele Domnului puterilor. 

19. Şi a împărţit la tot poporul 
întru toată puterea lui lsrail dela 
Dan până la Versavee, şi dela băr- 
bat până la iemeie la fiecare câte o 
bucată de pâine şi câte o bucată de 
carne friptă, şi câte o scovardă din 
tigae, şi s'a dus tot poporul fiecare 
la casa sa. 

20. Şt s'a întors David să bine- 
cuvinteze casa sa, şi ieşind Melhol 
fata lui Saul înaintea lui David, i-a 
binecuvântat, şi a zis: cum s'a mă- 
rit astăzi împăratul lui lsrail, ce! ce 
s'a descoperit astăzi înaintea ochi- 
lor slujnicilor robilor iui, cum se 
descopere unul din cei ce ioacă? 

21. Şi a zis David către Melhol: 
înaintea Domnului voiu juca, şi bine 
este cuvântat Domnul cel ce m'au 
ales pre mine mai mult decât pre 
tatăl tău şi decât toată casa lui, ca 
să mă pue pre mine povăţuilor pre- 
ste poporul său lsrail. 

22. Şi voiu jucâ şi voiu săltă îna- 
inteâ Domnului, şi mă voiu desco- 
peri încă aşa, şi voiu Si netrebnic 
întru ochii tăi, şi cu slujniciie de care 
ai zis mie, cum nu mă voiu mări? 

23. Şi Melhol fata lui Saul n'a năs- 
cut prunc până în ziua în care a 
murit. 

CAP. 7. 

David primeşte făgăduinţa despre Me- 
sia voind a zidi lăcaş Domnului. 

Oi a fost când a şezut împăratul 
j în casa sa, şi Domnul l-au odihnit 

17. 1 Parai. 15, 1; 2 Parai. 1, 4. 

18. 1 Parai. 16, 2. 
7. 1. Parai. 17 l. 



pre el de toţi vrăjmaşii săi cei de 
prin prejur. 

2. Şi a zis împăratul către Natart 
prorocui: iată eu locuesc în casă 
de chedru, iar sicriul Domnului şade 
în cort. - 

3. Şt a zis Natan către împăra- 
tul: toate câte sunt în inima ta, mergi 
şi le fă, că Domnul este cu tine. 

4. Şi în noaptea aceea fost-au cu- 
vântul Domnului către Natan, zi- 
când: 

5. Mergi şi grăeşte către robul 
meu David, acestea zice Domnul: 
tu nu vei zidî mie casă, în care să 
lăcuesc eu. 

6. Că n'am lăcuit în casă din ziua 
în care am scos pre fiii Iui lsrail 
dinEghipet până în ziua aceasta, ci 
am umblat din loc în loc, şi în cort. 

7. întru toate care am petrecut cu 
tot Israilul, au grăit-am către vre o 
seminţie din lsrail, căreia am po- 
runcit să pască pre poporul meu 
lsrail zicând: pentruce nu mi-a|i zi- 
dit casă de chedru? 

8. Şi acum acestea vei grăi ro- 
bului meu David: acestea zice Dom- 
nul Âtotţiitoruî, luatu-te-am pre tine 
dela turma oilor, ca să fii tu povă- 
Juilor preste poporul meu lsrail. 

9. Şi am fost cu tine întru toate 
ori unde ai umblat, şi am pierdut 
pre io|i vrăjmaşii tăi dela faja ia, 
şi te-am făcut numit după numele 
celor mari de pre pământ. 

10. Şi voiu pune loc poporului 
meu lsrail, şi-1 voiu răsădi pre el, 
şi va lăcui deosebi, şi nu se va griji 
mai mult, şi nu va mai adaoge fiul 
nedreptăţii a-1 smeri pre el ca la în- 
ceput, 

11. Din zilele în care am pus ju- 
decători preste poporul meu lsrail, 



2. Parai. 6, 7; Hgheu 1, 4. 5. 1 Parai. 
22, 8; 3 Imp. 5, 3, 8, 19. 6. 3 Ittip. 8, 16. 
7. 5, 2. 8, 1 Imp. 16, 11. 9. Psalm. 77, 76. 
, 10. 4 imp. 21, 8; 1 Parai. 17, 9; Ps. 88, 4; 
j 3 Imp. 8, 20; 2 Parai. 6, 16. 



18 



A 2-a A ÎMPĂRAŢILOR 7 



401 



(e voiu odihni pre tine de foţi 
vrăjmaşii tăi, şi va spune fi? Domnul, 
§ V ei zidi lui casă. . .■ ■ 

^2 Şi va îi dupăce se vor plini 
zilele fale, vei dormi cu părînjii {ăi; 
voiu ridica sămânţa ia după fine, 
care va ti din pântecele tău, şi voiu 
piî împărăjiea lui. 

iS; Acesta va zidi casă numelui 
meu, şi vmtrffîfări scaunul lui până 
în veac. 

14. Eu voiu H lui tată şi el va îi 
mie fiu, şi de va face nedreptate, îl 
voiu ceriâ pre el cu toiagul ome- 
nesc şi cu rane de ale fiilor ome- 
neşli. 

15. Iar mila mea nu o voiu depărta 
dela el, precum o am depărtat dela 
cei ce i-am lepădat dela faţa mea. 

î6. Ci credincioasă va îi casa lui 
şi împăra|iea lui până în veac îna- 
intea mea, şi scaunul lui va fi în- 
tărit în veac. 

Î7. Toate cuvintele acestea şi toa- 
tă vedenia aceasta, aşa le-a spus 
Nafan către David. 

18. Şi intrând împăratul David a 
şezut înaintea Domnului, şi a zis: 
cine sunt eu Doamne al meu Doam- 
ne 1 Şi ce esie casa mea de m'ai iu- 
bit pre mine atâta? 

19. Pujin m'am micşorat înaintea 
ta Doamne al meu Doamne 1 Că ai 
grăit pentru casa robului tău, ca să 
fie îndelungată, iar aceasta este le- 
gea omului Doamne al meu Doamne! 

20. Şi ce va mai adaoge David a 
mai grăi către tine? Şf acum tu ştii 
pre robul tău Doamne al meu 
Doamne! 

21. Şi pentru robul tău ai îăcut, 
şi după inima la ai tăcuî tot binele 
acesla, să-l arăji robului tău. 

22. Pentru ca să te măresc pre fine, 



13. 3 hnp. 5, 5; l Parai. 22, 10. 

14. Ps. 88, 27! Evr. 1, 5. 

15. 1 Parai. 28, 7; Psal. 88,4, 5, 36; E- 
vrej2, 8. 

22. R 2 Lege 3, 24; 32, 39. 



Doamne al meu 1 Că nu este ca tine 
şi nu este Dumnezeu afară de tine 
întru toate, care cm auzit cu ure- 
chile noastre. 

23. Şi ce neam altul pre pământ 
este ca poporul tău Israil? Pre care 
să-l fi povăţuit Dumnezeu, ca să-l 
răscumpere luiş popor, ca să-i pui 
fu nume şi să-i faci lucruri mari şi 
luminate, ca să goneşti tu delaîaja 
poporului tău, pre care l-ai răscum- 
părat [ie din Egkipet, neamuri şi lă- 
caşuri. 

24. Şi ţj-ai gătit ţie pre poporul 
tău Israil să fie }ie popor până în 
veac, şi tu Doamne ie-ai făcut .lor 
Dumnezeu! 

25. Şi acum Doamne al meu Doam- 
ne! Cuvântul care l-ai grăit despre 
robul tău şi despre casa iul, a* 
devereşte-l până în veac, Doamne 
afotfiiforule, Dumnezeul lui Israil, fă 
precum ai grăit! 

26. Şi acum mărească-se numele 
tău până în veac, şi să se zică Dom- 
nul atotţiîlorul Dumnezeu preşte Is- 
rail, şi casa robului tău David va 
fi îndrepfală înaintea ta. 

27. Că iu Doamne afofjiilorule ! 
Dumnezeul lui Israil, ai descoperit 
acestea robului tău, zicând : casă 
voiu zidi {ie; pentru aceea a aflat ' 
robul tău cu inima sa, ca să se roa- 
ge către fine rugăciunea aceasta. 

28. Şi acum Doamne al meu Doam- 
ne ! Tu eşti Dumnezeu, şi cuvintele 
fale vor ii adevărate, că ai grăit des- 
pre robul tău bunăiăjile acestea. 

29. Şi acum începe şi binecuvân- 
tează casa robului fău, ca să fie în 
veac înaintea ta; că fu Doamne al 
meu Doamne! Ai grăit, şi din bine\ 
cuvântarea ta să se binecuvinfeze 
casa robului tău, ca să îîe în veac 
înaintea ta. 



23. H 2 Lege 4 S 7; 33, 29. 
28. loan 17, 17. 



402 



A 2-a A ÎMPĂRAŢILOR 8—9 



CAP. 8. 

David biruitor, rândueşte dregători. 

Si a fost după aceasta a lovit Da- 
j vid pre cei de alt neam, şi i-a în- 
frânt pre ei, şi a luat David da(die 
din mâna celor de alt neam. 

2. Şi a bătut David pre Moav, cul- 
cându-i la pământ şi i-a împărţit în 
două părţi: una dând-o morţii şi 
alta lăsând-o vie; şi s'a făcut Moav 
lui David robi aducându-i daruri. 

3. Şi a bătut David pre Adraazar 
fiut lui Raav împăratul dela Suva, 
când a mers el să pue mâna pre 
rlul Efralului. 

4. Şi a luat David o mie de care 
de ale lui şi şapte mii de călăreţi şi 
douăzeci de mii de oameni pede- 
sfri, şi a sfărâmat David toate ca- 
rele, şi ş'a lăsat luiş dintr'însele o 
sută de care. 

5. Şi a venit Siriea Damascului în 
ajutor lui Adraazar împăratul dela 
Suva, şi David a bătut douăzeci şi 
două de mii de oameni Sirieni. 

6. Şi a pus David streajă în Si- 
riea cea către Damasc, şi s'a făcut 
Şirul lui David robi aducându-i da- 
ruri, şi au păzit Domnul pre David 
ori încotro mergeâ. 

7. Şi a luat David lanţurile cele 
de aur cari erau la slugile lui Adra- 
azar împăratul dela Suva, şi le-a a- 
dus în Ierusalim, care le-a luat Su- 
sachim împăratul Eghipetului, când 
s'a suit el în Ierusalim în zilele lui 
Rovoam fiul lui Solomon. 

8. Şi din Metevan şi din cetăţile 
cele alese ale lui Adraazar, a luat 
împăratul David aramă multă foar- 
1e, cu aceasta a făcut Solomon ma- 
rea cea de aramă şi stâlpii şi scăl- 
dătorile şi toate vasele. 

9. Şi a auzit Tou împăratul din 
Imai, că a frânt David toată pute- 
rea lui Adraazar. 

8. 1- 1 Patal. 18, 1. 4. Is. Navî 11, 9; 1 
Parai. 18, 4. 5. 1 Parai. 18, 5. 7. 4 Imp. 
11, 10. S. 1 Parai. 18, S. 



10. Şi a trimis Tou pre leduram 
fiul său la împăratul David, ca să-t 
întrebe de cele de pace, şi să-1 bt- 
necuvinfeze pre el pentrucă abătut 
pre Adraazar şi 1-a înfrânt, că el 
erâ împrotivnic lui Adraazar, şi în 
mâinile lui erau vase de argint şi 
vase de aur şi vase de aramă. 

11. Şi acestea împăratul David le-a 
afierosit Domnului cu argintul şi cu 
aurul, care l-a afierosit din toate ce-' 
tăţile care le-a supus luiş. 

12. Din ldumeia şi din Moav, şi 
dela fiii lui Amon şi dela cei de alt 
neam şi dela Amalic, şi din prăzii* 
lui Adraazar fiul lui Raav împăra- 
tul dela Suva. 

13. Şi ş'a făcut David nume, când 
s'a întors de a bătut pre Idumenî 
în valea Sării ca vre-0 optsprezece 
mii de oameni. 

14. Şi a pus în ldumeia streji, în- 
tru toată Idurneia a pus oaste, şi 
toţi Idumenii s'au făcut robi împă- 
ralului, şi au păzit Domnul pre Da- 
vid ori unde a mers. 

15. Şi a împărăţii David preste lof 
Israilul, şi făceâ David judecată şi 
dreptate la tot poporul său. 

16. Şi preste oaste mai mare erâ 
loav feciorul lui Saruiea, şi Iosafaf 
feciorul lui Ahilud mai mare preste 
scriitori. 

17. Şi Sadoc feciorul lui Ahitov, 
şi Ahimeleh feciorul lui Aviatar, pre- 
oţi, şi Sasâ logofăt. 

18. Şi Veneas feciorul lui Iodae 
sfetnic, şi Heleti şi Feleti şi fiii lui 
David erau mai mari preste curte. 

CAP. 9. 

David face bine lui MemfivosU. 

Şi a zis David : de a rămas cineva 
din casa lui Saul, voiu tace milă 
cu el pentru Ionatan. 



11. 3 Imp. 7, 51; 2 Parai. 5, 1. 13. A Imp. 
14, 7. 14. 3 Imp. 22, 48. 16. 20, 23. 11. î 
Pavai. 6, 8 şi 24, 3. 18. l Imp. 30, 14. 



A 2-a A ÎMPĂRAŢILOR 9 -10 



403 



2 Şi din casa lui Saul erâ un slu- 
iifor şi numele lut Sivâ, şi-l che- 
mară pre el la David, şi a zis împă- 
'ratul către el: lu eşti Sivâ? Iar el 
2 zis: eu robul tău. 

3. Şi a zis împăratul: a mai ră- 
mas vre un om din casa lui Saul, 
casă fac cu el mila lui Dumnezeu? 
Şi a zis Sivâ către împăratul: mai 
^stc un îiu al lui Ionatan beteag la 
picioare. 

4. Şi a zis împăratul către el: unde 
«ste acela? Şi a zis Sivâ către îm- 
păratul: iată este în casa lui Ma- 
hir feciorul lui Amiil din Lodavar. 

5. Şi a trimis împăratul David, şi 
]-a luat pre el din casa lui Mahir 
feciorul iui Amiil din Lodavar. 

6. Şi a venit Memfivoste fiul lui 
îonafan, feciorul lui Saul la împă- 
ratul David, şi căzând pre faţa sa 
s'a închinat lui, şi a zis David lui: 
Memfivost«7 Iar el a zis: iată ro- 
bul tău. \ 

7. Şi a zis j^avid lui: nu te teme, 
că voiesp-sărac cu tine milă pen- 
irtj^onafan tatăl tău, şi voiu da jie 
loafă moşia lui Saul tatăl tătânătău 
şt fu vei mâncâ pâine la masa mea 
pururea. 

8. Şi închinându-se Memfivoste a 
2is: cine sunt eu robul tău, că ai 
căutat spre un câine mort ca mine? 

9. Şi chemând împăratul pre Sivâ 
sluga lui Saul, a zis către el: toate 
câle sunt ale lui Saul şi toată casa 
lui am dat fiului domnului tău. 

10. Şi vei lucra lui pământul lu 
şi fiii tăi şi robii tăi, şi vei aduce 
fiului domnului tău pâini ca să mă- 
nânce; iar Memfivoste fiul domnu- 
lui tău va mâncâ pâine pururea la 
masa mea. Şi Sivâ aveâ cincispre- 
zece feciori şi douăzeci de robi. 

11. Şi a zis Sivâ către împăratul: 
foaie câte a poruncit domnul meu 

9. 3. 1 Imp. 20, 15. 4. 17, 27. 8. 1 Imp. 
24, 15. 9. 19, 29. 



împăratul robului său. aşâ va face 
robul tău. Şi Memfivoste mâncâ la 
masa lui David ca unul dintre fiii 
împăratului. 

12. Şi Memfivoste aveâ un fiu mic, 
şi numele lui Mihâ, şi toţi cei ce lă- 
cuiau în casa lui Sivâ au fost slugi 
lui Memfivoste. 

13. Şi Memfivoste lăcuiâ în Ieru- 
salim, că el totdeauna mâncâ la 
masa împăratului, şi el erâ şchiop 
de amândouă picioarele sale. 

CAP. IO. 

Răsvrătirea Amoniţilor şi pedeafsa lor, 

Si a fost după aceasta a murit îm- 
j păratul fiilor lui Amon, şi în lo- 
cul lui a împărăţii Annon fiul lui. 

2. Şi a zis David: face- voiu milă 
cu Annon fiul lui Naas, precum a 
făcui tatăl lui milă cu mine, şi a 
trimis David să-! mângâie prin mâi- 
nile slugilor sale pentru tatăl lui, şi 
au mers slugile lui David în pămân- 
tul fiilor lui Amon. 

3. Şi au zis boierii fiilor iui Amon 
către Annon domnul lor: nu pen- 
irucă cinsteşte David pre tatăl tău 
înaintea ta a trimis la tine să ie 
mângâie; ci penlru ca să cerce ce- 
tatea, şi să o iscodească pre ea, şi 
să o strice, pentru aceea a Irimis 
David pre slugile sale la tine. 

4. Şi a luat Annon pre slugile iui 
David, şi le-a ras bărbile jumătate, 
şi le-a tăiat hainele jumătate până 
la şolduri, şi i-a slobozit. 

5. Şi s'a spus lui David, ce s'a 
întâmplat cu oamenii lui, şi a tri- 
mis înaintea lor, că erau oamenii 
batjocoriţi foarte, şi a zis împăratul" 
şedeţi în lerihon până ce vor cre- 
şte bărbile voastre, şi vă veţi în- 
toarce. 

6. Şi văzând fiii lui Amon, că au 

12. 1 Parai. 8, 34. 
IO. !• !• Parai. 19, 1. 2. 1 Imp. 11, 1. 
6. Jud. 11, 3. 



404 = A 2-a A ÎMPĂRAŢILOR 10r-ll 



ruşinat pre poporul lui David, au tri- 
mis fiii lui Amon, şi nu n|imiLdin 
Siriea Vetraam şi din ; Sirtea Suyâ 
şi din Roov douăzeci de mii de pe- 
destraşi, şi dela împăratul lui Ama- 
lie Maaha o mie de oameni, şi de 
la Istov douăsprezece mii de oa- 
meni. 

7. Şi auzind David, a trimis pre îoav 
cu toată oastea cea tare. 

8. Şi ieşind fiii luiAmon, au râm 
duif răsboiu ia intrarea porţii, iar 
Sirîea Suvâ şi Roov şi Istov şi A- 
matic erau deosebi singuri în câmp. 

9. Şi văzând îoav, că răsboiul s'a 
întors împroliva lui şi din fafă şi 
din dos, a ales din toţi tinerii lui 
IsTail,' şi s'a îndreptat împroliva 
Siriei. ; 

10. far celalf popor, care a rămas 
1-a daf în mâna lui Avesa fratele 
său, şi s'a îndreptat împroliva fiilor 
lui Amon. 

11. Şi a zis: de vor fi Sirienii mai 
tari decât. mine, îmi veţi venî în a- 
jjutor; şt de vor ii fiii lui Amon mai 
rari decât tine, îţi voiu venî . eu în 
ajutor. 

12. Imbărbălează-te, şi să ne în- 
tărim pentru poporul nostru şi pen- 
tru cetăţile Dumnezeului nostru, şi 
Domnul va face ce va îi bine întru 
ochii iui. 

Î3. Şi s'a apropieat îoav şi po- 
porul lui cu; el la bătae împroliva 
Sirienilor, şi au fugit dela faţa lui. 

14. ; Şi fiii lui Amon văzând că au 
fugit Sirienii, au fugit şi ei dela faţa 
îui- Avesa, şi au intrai în cetate, şi 
îoav înlorcâîidu-sc dela fiii lui A- 
mon a venit în Ierusalim. 

15. Şi văzând Sirienii, că au că- 
zut înaintea lui Israil, s'âu adunat 
înir'un loc. 

16. Şi trimiţând Adraazar a strâns 
pre Sirienii cei de dincolo de rîul 

7. 1 Parai. 20, 1. 10. 1 Parai. 19, 11. 
16. î Parai. 19, 16. 



Haismac, şi a venii în Elam şi Şo- 
vaq mai -marele oastii lui Adraazar 
înaintea lor. 

1 7. Şi s'a spus lui David, şi a 3- 
dunat pre tot Israilul, şt trecând Ior- 
danul a vjenit îa Elam, şi râriduin- 
du^se Sirienii : împroţiva lui David, 
au dat îăsboiu asupra lui. 

18. Şi -aujugHvSiriehiRdela faţa 
lui Israi}, şi a zdrobit David din Si- 
rieni şapte suie de care şi patruzeci 
de mii de călăreţi, şi pre Sovâc mai 
marele castei lui 1-a lovii, şi a mit^ 
rit acolo. 1 •- •■- ■ ■■■ < •■; 

19. Şi văzând toţi împăraţii cei 
supuşi iui Adraazar, că a căzui îna- 
intea lui Israil, debună voie aii mers 
cu Israil şi i-au slujii lui, şi s'a \z- 

j mu 1 . Si ri ea a afu-tâ -pre fi ii lui km<fn . 

CAR 11. 

■'" David şi tf r i e, 

8i a fost după un an ridicându-se 
5 iarăşi împărăţii, a trimis David 
pre Îoav şi pre slugile sale cu el 
şi pre iot Israilul, şi a bătut pre fiii 
lui Amon, şi a şezut împrejurul Ra- 
votffluî, iar David a rămas în Ieru- 
salim. 

2. Şi a fost spre seară sculându- 
se David din aşternutul său, umblâ 
prin foişorul casei împărăteşti, şi a 
văzut din foişor ^re o femeie scăl- 
dându-se, şi femeia era la chip fru- 
moasă foarte. 

3. Şi trimiţând David a întrebat 
de femeie, şi a zis: au nu este a- 
ceasta Virsaviea fala Iui Eliav fe- 
meia lui Urie Heteul? 

4. Şi a trimis David soli, şi o a 
luat pre ea, şi intrând la ea ador- 
mit cu ea, şi dupăce s'a curăţit ea de 
necurăţiea ei, s'a întors la casa sa. 

5. Şi a luat în pântece femeia, şi 



18. 1 Parai. 19, 16. 
11. 1. 1 Parai. 20, 1. 
4. 3 Imp. 15, 5; Leviţi 15, 18, 19. 



A 2-a A ÎMPĂRAŢILOR 11 



4^5 



limitând a dat de ştire lui David, 
5 1 a zis: iată eu sunt grea. 

6. Şi a {rlmîs David la îoa V- zi- 
când: trimite la mine pre Urie fie- 
teul, şi a trimis loav pre Urie Ia 

Oavid. " 1 - 

7. Şi a venii Urie la împăratul, şi 

1-a întrabat Davidi în pace este loav, 
în pace este poporul, şi cum merge 

răsboiul? 

8. Şi a zis David către Urie: du-te 
Ia casa ta, şi spală picioarele tale, 
si a ieşit Urie din casa împăratului, 
şi {-a trimis lui mâncare împără- 
tească. 

9. Şi a dormit Urie la uşa casei 
împăratului cu toate slugile dom- 
nului său, şi nu s'a dus la casa sa. 

10. Şi spuseră lui David zicând: 
că nu s'a dus Urie la casa sa, şi a 
zis David către Urie: au nu vii tu 
din cale? Pentru, ce nu te-ai dus la 
cass la? 

11. Şi a zis Urie către David: si- 
criul şi Israil şi Iuda lăcuesc în cor- 
turi, şi domnul meu loav şi slugile 
domnului meu pre faţa pământului 
iăbărăsc, şi cu să intru în casa mea 
să mănânc şi să beau şi să dorm 
cu. femeia mea? Cum, viu este su- 
flelul tău, de voiu îace cuvântul a- 
cesta. 

—42. Şi a zis David către Urie: ră- 
mâi aici încă astăzi şi mâine, te voiu 
Irimiie; şi a stat Urie în Ierusalim 
în ziua aceea şi a doua zi. 

13. Şi 1-a chemat pre el David, şi 
a mâncat înaintea lui şi a băut, şi 
1-a îmbătat şi a ieşit seara să doar- 
mă la aşternutul său cu slugile dom- 
nului lui, şi nu s'a dus la cşsa sa. 

14. Şi s'a făcut dimineaţă, şi a 
scris David carte la loav, şi o a tri- 
mis prin mâna lui Urie. 

15. Şi a scris în carte, zicând: 
pune pre Urie înaintea răsboiului 
celui tare, şi vă înioarceji de către 
dânsul, ea să se rănească, şi să 
moară. 



16. Şi a fost când păzeâ loav ce- 
tatea, a pus pre Urie la locul unde 
ştieâ că sunt ostaşi mai tari. 

17. Şi au ieşit ostaşii' cetăţii şi 
se băteau cu feav, şi a căzut din po- 
por din slugile lui David, şi* a- mu- 
rit şî Urie îieteul. 

18. Şi a trimis loav să înşfiinjez-e 
pre David de toate lucrurile răsbo- 
iului, ca să le spue împăratului. 

19. Şi a poruncit solului, zicând: 
dupăce vei sfârşi toate cuvintele răs- 
boiului, şi le vei spune împăratului. 

20. Şi va îi de se va aprinde mâ- 
niea împăratului, şi va zice ţie:pen- 
truce v'aji apropieaf să baleji ceta- 
tea? Au n'ajt ştiut, că vor săgetâ 
de pre zid? 

21. Cine a lovit pre Avimeleh fe- 
ciorul lui Ierovaal fiul lui Nir? Au 
nu o femeie a aruncat o bucată de 
piatră de moară de pre zid preste 
el, şi a murit în Tamasi? Penfrucă 
s'a apropieat de zid? Alunei să zici: 
sluga ta Urie Heleul a murit. 

22. Şi a mers solul lui loav la 
împăratul în Ierusalim, şi s'a dus 
şi a spus lui David loale câte i-a 
poruncit loav şi ţoale întâmplările 
răsboiului. 

23. Şi s'a mânieat David pre loav, 
şi a zis David către sol: penlruce 
v'aţi apropieat de cetate, ca să vă 
bale|i? Au n'afi ştiut că vă vor bate 
de pre zid? 

24. Cine a lovit pre Avimeleh fe- 
ciorul lui Ierovaal, au nu o femeie 
a aruncat de pre zid preste el o bu- 
cată de piatră de moară, şi a mu- 
ri! în Tamasi? Penlruce v'aji apro* 
pieal de zid? « 

25. Şi a zis solul către David : pen- 
Irucă au fosl mai tari decât noi o- 
staşii, şi au ieşit asupra noastră la 
câmp* şi i-am gonit pre ei până la 
poarta cetăţii. 

-• 26. Şi au tras arcaşii asupra slu» 

21. Jttd. 9, 53. 



406 A 2-a A ÎMPĂRAŢILOR 11-12 



gilor tale de 1 pre zid, şi au murit 
din slugii? împăratului, încă şi rot 
bul tău Urle- Heţeul a murii. 

27. Şi a zis David către sol: a- 
ceasţa să spui lui Ioav, să nu fie 
rău mirii ochii tăi cuvântul acesta, 
că uneori într'acest chip, iar alte ori 
într'alf chip mănâncă sabiea, întă- 
reşte răsboiul împrotiva cetăţii, şi o 
surpă şi o supune pre ea. 

28. Şi auzind femeia lui Urie, că 
a murit Urie bărbatul ei, a plâns 
pentru bărbatul ei. 

29. Şi trecând jalea, a trimis Da- 
vid şi o a adus pre ea în casa sa, 
şi i s'a făcut femeie; şi i s'a năs- 
cut lui fiu, şi rău s'a arătat în ochii 
Domnului aceea ce a făcut Davjd*- 

CAP. 12. 

Natan mustră pre David. 

8 i a trimis domnul pre Natan pro- 
} rocul la David, şi a intrat la el, 
şi a zis lui : hotărăşte-mi judecata 
aceasta : doi oameni erau într'o ce- 
tate, unul bogat şi altul sărac. 

2. Şi cel bogat avea turme şi ci- 
rezi multe foarte; 

3. Iar cel sărac n'aveâ nimic, fără 
numai o mieluşa mică, care o cum- 
părase, şi o a ţinut şi o a hrănit şi 
o a crescut împreună cu sine şi îm- 
preună cu fiii săi, din pâinea lui mân- 
câ şi din paharul lui beâ şi în sâ- 
nul lui dormea, şi eră lui ca o fiică. 

4. Şi venind un călător ia omul 
cel bogat; nu s'a îndurat să ia din 
turmele sale şi din cirezile sale, ca 
să gătească streinului, care venise 
la el, şi a luat mieluşaoa' ormilui 
celui sărac, şi d a gătit omului care 
venise la el. = << 

5. Şi s'a mânieaf David cu iuţime 
foarte pre omul acela, şi a zis Da- 
vid către Natan; viu este Domnul, 
că vinovat morţii este omul, care a 
iăcuf aceasta. 



6. Şi mieluşaoa o va ptăli în şep- 
tit, pentrucă a făcut aceasta, şi pen- 
truoă nu i-a fost milă. 

7. Şi a zis Natan către David: tu 
eşti omul care ai făcut aşâl Ace- 
stea zice Domnul Dumnezeul lui îs- 
raiheusunf cel ce te-am uns pre 
tine împărat preste' Israîl, şi eu sunt 
cel ce te-am mântuit din mâna lut 
Saul. i 

8. Şi am dat ţie casa Domnului 
tău şi femeile Domnului tău în sâ- 
nul tău, şi am dat ţie casa lui Is- 
rail şi a iui luda, şi de sunt acestea 
puţin, voiu adoage ţie la acesteâ. 

9. Pentruce ai despreţthf cuvântul 
Domnului, ca să faci rău în oehîi 
lui? Pre Urie Heleul l-ai omdrît c^ 
sabiea, şi pre femeia lui o ai luat 
ţie femeie, şi bre el l-ai ucis cu sa- 
biea fiilor lui Amon, 

10. Şi acum nu se va depărta sa- 
biea din casa ta în veac, pentrucă 
m'ai defăimat pre mine, şi ai luat 
pre femeia lui Urie Heleul, ca să-ţi 
fie ţie femeie. 

11. Acestea zice Domnul: iată eu- 
ridic rele asupra ta din casa ta, şi 
voiu tuâ pre femeile tale înaintea o- 
chilor tăi, şi le voîii da aproapelui 
tău, şi se va culcă cu femeile tale 
la lumina zilei. 

12. Că tu ai făcut întru ascuns, 
iar eu voiu face cuvântul acesta 
înaintea a tot Isfaiful, şi la lumina 
zilei. 

13. Şi a zis David lui Natan: pă- 
cătuif-am Domnului, far Natan a zis 
către David: şi Domnul au iertat pă- 
catul tău, nu vei muri. 

14» Iar pentrucă ai întărîfat prea 
mult pre vrăjmaşii Domnului cu fap- 
ta aceasta, şi fiul tău care s'a nă- 
scut ţie va murî negreşit. 

15. Şi s'a dus Natan în casa sa, 
şi au lovit Domnul pre pruncul, care 

12. 6. 5şirc, 22, 1» 7. l Imp. 16, 13. 
11. n 2 Lege 28, 30; 16, 22. 
13, 1 Parai. 24, 10, 21, 8; Sttab. 47, 12; 



p 



A 2-a A ÎMPĂRAŢILOR 12-13 



407 



j. a născut lui David femeia lui U- 
rie, Ş> s ' a bolnăvii. 

16. Şi s ' a ru 8 B - David lui Dum- 
nezeu pentru prunc» şi a postit Da- 
vid aspru, şi intrând a mas şi a 
dormit pre pământ. 

17. Şi au venit la el bătrânii ca- 
sei iui sări -scoale pre ei dela pă- 
mânt, ci n'a vrut, nici a mâncat cu 
ei pâine. 

18. Şi a îost în ziua a şaptea a 
murit pruncul, şi s'au temut slugile 
lui David să-i spue, că a murit prun- 
cul, că au zis: iată când trăiâ încă 
pruncul am grăit către el, şi n'a a- 
scultat de glasul nostru, şi câi mai 
rău îi va face când îi vom spune 
că a murit pruncul. 

19. Şi a văzut David că slugile 
sale şoptesc, şi a înjeles că a mu- 
rit pruncul, şi a zis David către slu- 
gile sale: a murit pruncul? Iar ei 
au spus: a murit. 

20. Şi sculându-se David de pre 
pământ s'a spălat şi s'a uns, şi s'a 
schimbat hainele sale, şi intrând în 
casa lui Dumnezeu s'a închinat lui, 
şi a intrat în casa sa, şi a cerut 
pâine să mănânce, şi puindu-i lui 
pâine a mâncat. 

2Î. Şi au zis slugile lui către el: 
ce este aceasta, ce ai îăcut pentru 
prunc? Că până trăiâ încă pruncul, 
plângeai şi posteai şi privegheai, iar 
dupăce a murit pruncul, te-ai scu- 
lat, şi ai mâncat pâine şi ai băut. 

22. Şi a zis David: până când 
trăiâ încă pruncul am ajunat şi am 
plâns, că am zis: cine ştie de mă va 
mîluî Domnul, şi va trăi pruncul? 

23. Şi acum a murit, pentruce dar 
să ajun, au doar mai pufea'l voiu 
întoarce pre el? Eu voiu merge la 
ei, iar el mai mult nu se va întoarce 
la mine. 

24. Şi a mângâiat David preVir- 
saviea femeia sa, şi a intrat la" ea, 

24. 1 Parai. 22, 9. 



şi a dormit cu ea, şi a zămislit, şi 
a născut fiu şi a chemat numele lui 
Soîomon, şi Domnul l-au iubit pre el. 

25. Şi a trimis prin mâna lui Na- 
fan prorocul, şi a chemat numele 
lui Ieddedi, în cuvântul Domnului. 

26. Iar îoav a dat răsboiu în Ra- 
vaf asupra fiilor lui Amon, şi a luai 
cetatea împără|iei. 

27. Şi a trimis Ioay vestitor la 
David, şi a zis: dat-am răsboiu în 
Ravaf, şi am luat cetatea apelor. 

28. Si acum adună rămăşiţele po- 
porului, şi tăbărăşte asupra cetăţii, 
şi mai înainte o ia, ca să nu iau 
eu mai înainte cetatea, şi să se che- 
me numele meu preste ea. 

29. Şi a adunat David tot popo- 
rul, şi a mers în Ravat, şi a dat 
răsboiu asupra ei, şi o a luat. 

30. Şi a luat cununa împăratului 
lor de pre capul lui, care cumpănea 
un talant de aur şi de pietre scum- 
pe, şi a fost pusă pre capul lui da- 
vid, şi a hiat din cetate prăzi multe 
foarte. 

31. Şi pre poporul cel dintru ea 
1-a scos afară, şi 1-a pus la feră- 
strău şi la dinţii cei de fier şi la 
cujifele cele de fier, şi i-a ars pre 
ei în cărămidărie, şi aşa a făcut tu- 
turor cetăţilor fiilor lui Amon, şi s'a 
îniors David şi tot îsrailul în Ieru- 
salim. 

CAP. 13. 

Amon ucis de slugile' lui Avcsalom. 

8i a fost după aceasta, şi Avesa- 
} lom fiul lui David aveâ o soră 
frumoasă la chip foarte, şi numele 
ei era Tamar, şi o a iubit pre ea 
Amnon fiul lui David. 

2. Şi se chinuia Amnon, cât s'a 
. bolnăvit pentru Tamar sora sa, căci 
eră ea fecioară, şi greu era întru o- 
chii lui Amnon a face ei ceva. 

26. l Parai. 20, 1. 30. l Parat. 20, 2. 
31. l Parai. 20, 3. 



408 



A â-a A ÎMPĂRAŢILOR 13 



3. Şi aveâ Âmnon un prieten, şi 
numele lui erâ lonâdav fiul Iui Sa- 
maa frate lui David, şi lonadav erâ 5 
om înţelept foarte. 

4. Şi a zis lui: ce-ţi 'este de slă- 
beşti aşâ din zi în St fiule al îm- 
păratului, spune mie. Şi a zis Am- 
non lui: pre Tamar sora lui Avesa- 
lom fratele meu o iubesc. 

5. Iar lonadav a zis lui: culcă-te 
pre patul tău, şi te fă bolnav, şi va 
intră tatăl tău să te vază, şi să zici 
către el: să vie Tamar sora mea, şi 
să-mi deâ de mâncare, şi să facă 
înaintea ochilor mei bucate, ca să 
văz, şi să mănânc din mâinile ei. 

6. Şi culcându-se Amnon a bolit, 
şi a intrat împăratul să-1 vază, şi a 
zis Âmnon către împăratul: să vie 
Tamar sora mea, şi să facă înain- 
tea ochilor mei doui colăcei, şi voiu 
mâncâ din mâinile ei. 

7. Şi a trimis David la Tamar a- 
casă, zicând : mergi în casa fratelui 
tău Amnon, şi fă lui demâncare. 

8. Şi a mers Tamar în casa lui 
Amnon fratele său, şi el erâ culcat; 
şi a luat făină şi a frământat, şi a 
făcut înaintea ochilor lui colăcei şi 
i-a copt. 

9. Şi luând tigaea în care i-a fă- 
cut, a pus înaintea lui, iar el n'a 
vrut să mănânce, şi a zis Amnon: 
scoate|i pre toţi dela mine, şi a scos 
pre tot omul dela el, şi a zis Am- 
non căire Tamar. 

10. Adu'mi în lăuntru în cămară 
mâncarea, şi voiu mâncâ din mâna 
1a, şi a luat Tamar colăceii care-i 
făcuse, şi i-a dus înlăuntru la Am- 
non fratele său la aşternut. 

11. Şi i-a dat să mănânce, iar el 
apucând -o, a zis către ea:" vino de 
te culcă cu mine sora mea. 

12. Iar ea a zis către el: nu fra- 
tele meu, să nu mă smereşti, că nu 
se va face aşâ în Israil, să nu faci 
nebunia aceasta. 



13. Şi eu cum voiu purtă ocara 
mea? Şi tu vei îi ea unul dintre cei 
fără de minte în Israil, şi acum gră- 
eşte dar către împăratul,' r că nu mă 
va oprî de către tine. 

14. Şi n'a vrut Âmnon să asculte 
de cuvântul ei, şi o a biruit pre ea, 
şi o a smerit, şi s'a culcat cu ea. 

15. Şi o a urît pre ea Amnon ură 
mare foarte, că mai mare erâ ura 
cu care o a urît pre ea, decât dra- 
gostea cu care o a iubit pre ea, şi 
a zis ei Amnon: scoală-te şi te du. 

16. Şi a zis Tamar lui: nu f ratei 
Că mai mare este răul cel de apoi 
decât cel dintâiu care l-ai tăcut cu 
mine, ca s? mă sco{i afară pre mine* 
şi n'a vrut Amnon să asculte de cu- 
vântul ei. 

17. Şi chemând pre sluga sa, care 
erâ ispravnic prcste casa lui, a zis 
către el: scoate pre aceasta afară 
dela mine şi închide uşâ după ea. 

18. Şi ea erâ îmbrăcată cu haină 
pestriţă, că aşâ se îmbrăcau fetele 
împăratului cele fecioare cu îmbră- 
cămintele lor, şi o a scos pre ea slu- 
ga lui afară, şi a închis uşa după ea. 

19. Şi luând Tamar cenuşă, a pus 
pre capul său, şi haina sa cea pe- 
striţă cu care erâ îmbrăcată, o â 
rupt, şi puindu-şi mâinile sale pre- 
sle capul său, mergeâ şi striga. 

20. Şi a zis către ea Avesalom fra- 
tele ei: au doar Amnon fratele tău 
a umblat cu tine? Ci acum şprâ mea 
taci, că fratele tău este, nu pune în- 
tru inima ta, ca să grăeşti cuvân- 
tul acesta. Şi a şezut f amar pără- 
sită în casa lui Avesalom fratele său. 

21. Şi a auzit împăratul David 
toate acestea, şi s'a mânieat foarte, 
şţ n'a vrut să strice inima lui Am- 
non fiul său, că-l iubea pre el pen- 
frucă el erâ cel întâiu născut al lui. 

22. Şi n'a grăit Avesalom cu Am- 
non nici rău nici bine, că urîse A- 
vesalom pre Amnon, pentrucă a sme- 
rit pre Tamar sora lui. 



A 2-a A ÎMPĂRAŢILOR 13-14 



409 



23. Şi a fost după doui ani de zile, 
vrerhea tunsului la Avesalom în 

Velasor, care se {ine de Eîraim, a 
chemai Avesalom pre toţi fiii împă- 
ratului. * 1 

24. Şi a veni * Avesalom la împă- 
ratul, şi a zi s: tundere la robul 
fâu.să meargă dar împăratul şi slu- 
gile lui cu robul tău. 

25. Şi a zis împăratul către Ave- 
şalom: nu fiul meu, să nu mergem 
not tofi şi să fe îngreuem, şi 1-a 
silit pre el; iar el n'a vrut să mear- 
gă, ci 1-a binecuvântat pre el. 

26. $i a zis Avesalom către el: 
dacă nu, să meargă cu noi Amnon 
fratele meu, şi împăratul i-a zis iui: 
penlruce să meargă cu tine? 

' 27. Şi a stăruit la el Avesalom, 
şi a slobozit pre Amnon şi pre toţi 
fiii împăratului cu el, şi a îăcut A- 
vesalom ospăţ, ca un ospăţ împă- 
rătesc. 

28. Şi a poruncit Avesalom slu- 
gilor sale zicând: vedeţi dacă se va 
veseli inima lui Amnon de vin, şi 
votu zice către voi: bateţi pre Am- 
non şi-1 omorîţi, să nu vă temeţi 
că eu vă poruncesc vouă, îmbărbă- 
iaţi-vă \şi fiţi viteji. 

29. Şi slugile lui Avesalom au fă- 
cut lui Amnon precum le-a porun- 
cit lor Avesalom; şi sculându-se toţi 
fiii împăratului au şezut fiecare pre 
muşcoiul său, şi au fugit. 

30. Şi a fost încă fiind ei pre cale, 
a venit veste la David, zicând: bă- 
tut-a Avesalom pre toţi fiii împăra- 
tului, şi nici unul din ei n'a rămas. 

31. Şi sculându-se împăratul ş'a 
rupt hainele sale, şi s'a culcat pre 
pământ şi toate slugile lui, cari stau 
împrejurul lui ş'au rupt hainele lor. 

32. Şi răspunzând Ionadav fiul lui 
Samaa fratele lifc David a zis: să 
nu gândească domnul meu împă- 
ratul, că pre toţi pruncii îiii împăra- 
tului i-au omorît, că numai Amnon 



singur a murit, ca Avesalom îşi pu- 
sese în gând din ziua în care a sme- 
rit pre Tamar sora lui. 

33; Şi acum să nu pue domnul 
meu împăratul în inima sa cuvân- 
tul acesta, zicând: foţi fiii împăra- 
tului au murit, că numai Amnon sirt- 
gur a murit. • . ' " 

34. Şi Avesalom a fugit. Iar slu- 
ga cea de streajă a ridicat ochiifsăi, 
şi a văzut, şi iată popor mult ve- 
nea pre cale în şir pre coasta mun- 
telui la pogorîş, şi mergând streja- 
rul a spus împăratului, şi a zis: am 
văzut oameni pre calea despre 0- 
ran din partea muntelui. 

35. Şi a zis Ionadav către împă- 
ratul: iată fiii împăratului vin, după 
cuvântul robului tău, aşâ s'a făcut. 

36. Şi a fosfdupăce au sfârşit a 
grăi, iată fiii împăratului au sosit, şi 
ridicând glasul lor au plâns; încă şi 
împăratul şi toate slugile lui au 
plâns plângere mare foarte. 

37. Iar Avesalom a fugit, şi s'a 
dus la Tolmi feciorul lui Emiud îm* 
păratul Ghedsurei în pământul Ha- 
maahad, şi a plâns împăratul Da- 
vid pentru fiul său în toate zilele. 

38. Şi Avesalom fugind s'a dus 
în Ohedsur,şi a fost acolo trei ani. 

39. Şi a încetat împăratul David 
a goni pre Avesalojn, că se mân- 
gâese pentru Amnon căci a murit, 

CAP. 14. 

Iertarea lui Avesalom. 

Si cunoscând loav fiul lui Şaruia, 
} că inima împăratului : ,s'a întors 
spre Avesalom, 

2. A trimis loav în Tecoe, şi a 
luat de acolo pre o femeie înţeleap- 
tă, şi a zis către ea: plângi şi te îm- 
bracă cu haine de jale, şi nu te unge 
cu untdelemn, şi fii ca şi o femeie 
care jeleşte pre mort în multe zile. 

13. 37. 3, 3. 



410 



A 2-a A ÎMPĂRAŢILOR 14 



3. Şi să mergî la împăratul şi să 
grăeşii către "dânsul aceste, şi Ioav 
î-a spus cuvintele ce avea şă zică. 

4. Şi venind' femeia Tecoiteană la 
împăratul a căzut pre faţa sa la pă- 
mânt, şi s'a închinat lui, şi a zis: 
ajutor împărate, ajutor. 

5. Şi a zis către ea împăratul: ce 
este ţie? Iar ea a zis: femeie văduvă 
sunt eu, şi a murit bărbatul meu. 

6. Şi aveâ roaba ta doi feciori, şi 
s'au sfădit amândoi în ţarină, şi n'a 
fost cine să-i desparţă, şi a lovit u- 
nul pre celalt frate al său, şi l-a o- 
morîf. 

7. Şi iată s'a sculat toată casa a- 
supra roabei tale, şi a zis: dă pre 
cel ce a lovit pre fratele său, şi-1 
vom omorî pre el pentru vieaţa fra- 
telui său, pre care l-a omorît, şi vom 
pierde şi pre moşfeanul vostru; şi 
vor stinge focul meu care a rămas, 
ca să nu aibă bărbatul meu urmaş 
şi nume pre faţa pământului. 

8. Şi a zis împăratul către femeie: 
mergi sănătoasă la casa ta, şi eu 
voiu porunci pentru tine. 

9. Şi a zis femeia Tecoiteană că- 
tre împăratul: asupra mea doamne 
împărate al meu să fie fărădelegea, 
şi asupra casei tatălui meu, iarîmpă- 
ratul şi scaunul lui să fie nevinovat. 

10. Şi a zis împăratul: cine este 
cel ce grăeşte împrofiva ta? Să-la- 
duci ta mine, şi nu va mai adaoge 
a se atinge de tine. 

1 î . Şi a zis femeia: aducă-şi amin- 
te dar împăratul de Domnul Dumne- 
zeul său, când se va aduna rudenia 
de sânge să strige, şi să nu piarză 
pre fiul meu, şi a zis împăratul: viu 
este Domnul, de va cădeâ din pă- 
rul fiului tău pre pământ? 

\2. Şi a zis femeia: să grăiască 
dar roaba ta către d&mnul meu împă- 
ratul cuvânt, şi a zis, grăeşte. 

13. Şi a zis femeia: pentruce ai so- 

U. 1 Imp. 14, 45. 



cotit aceasta asupra poporului iui 
Dumnezeu, şi pentruce a grăit îm- 
păratul cuvântul acesta, ca să se 
facă greşala de a nu întoarce îm- 
păratul pre cel gonit? 

14. Că cu moarte vom muri, şi ca 
apa ce se varsă pre pământ care 
nu se va adunâ; şi nu va tuâ Dum- 
nezeu suflet, nici va socoti să scoa- 
ţă dela el pre cel gonit. 

15. Şi acum am venit a grăi că- 
tre împăratul domnul meu cuvântul 
acesta, că mă va vedeâ poporul. Şj 
roaba ta a zis: să grăiesc dar că- 
tre domnul meu împăratul, că doară 
va face împăratul cuvântul roabei 
sale. 

16. Că va ascultă împăratul; mân- 
tuiască pre roaba sa din mâna o- 
mului celui ce caută să mă piarză 
pre mine şi pre fiul meu din mo- 
ştenirea lui Dumnezeu. 

17. Şi a grăit întru sine roaba ta: 
cuvântul domnului meu împăratului 
va fi spre mângâere, că, ca îngerul 
lui Dumnezeu, aşâ este domnul meu 
împăratul a auzi binele şi răul, şi 
Domnul Dumnezeul tău ya fi cu tine. 

18. Şi răspunzând împăratul a zis 
către femeie: să n'ascunzi de către 
mine cuvântul de care eu te voiu 
întrebă, şi a zis femeia: grăiască 
domnul meu împăratul. 

19. Şi a zis împăratul: au nu mâna 
lui Ioav este "cu ..(ine în toate ace- 
stea? Şi a zis femeia către împă- 
ratul: viu- este sufletul tău doamne 
al meu împărate, de mă abat !a 
dreapta sau la stânga întru toate 
câte a grăit domnul meu împăratul; 
robul tău Ioav el mi-a poruncit mie 
şfel a "pus în gura roabei fale toate 
cuvintele acestea. 

20. Robul tău Ioav a făcut ca să în- 
velesc aşâ cuvântul acesta, şi dom- 
nul meu împăratul este înţelept ca în- 



14. Ezecbil ÎS, 23, 32; 33, îl. 
17, l Imp. 29; 9. 



A 2-a A ÎMPĂRAŢILOR 14-15 



411 



ielepciunea îngerului lui Dumnezeu 
a cunoaşte ţoale cele de pre pă- 
mânt. 

21. Si a zis împăratul către ioav: 
iată am făcut ţie după cuvântul fău 
acesta, mergi întoarce pre fiul meu 
Avesalom. 

22. Şi căzând Ioav cu faţa sa pre 
pământ s'a închinat şi a binecu- 
vântat pre împăratul, şi a zis Ioav; 
asiăzi a cunoscut robul tău, că am 
aflat har întru ochii tăi doamne al 
meu împărate! Că a făcut domnul 
meu împăratul cuvântul robului sau. 

23. Şi sculându-se Ioav s'a dus 
în Ohedsur, şi a adus pre Avesa- 
lom în Ierusalim. 

24. Şi a zis împăratul: să se în- 
toarcă în casa sa, iar faţa mea să 
nu o vază; şi s'a întors Avesalom 
în casa sa, şi faţa împăratului nu 
o a văzut. 

25. Şi ca Avesalom nu era om 
frumos în toi Israilul lăudat foarte, 
din talpele picioarelor lui şi până 
în creştetul lui nu avea nici o me- 
ieahnă. 

26. Şi când tundeâ el capul său, 
că se tundeâ în fiecare an pentru 
că îl îngreuiâ, şi tunzându-se el cum- 
păneâ părul capului lui două sute 
de sicii cu siclul cel împărătesc. 

27. Şi s'a născut lui Avesalom 
trei feciori şi o fată, şi numele ei 
erâ Tamar, aceasta era femeie fru- 
moasa foarte, şi a fost femeie lui 
Rovoam feciorul lui Soîomon, şi a 
născut lui pre Âvie. 

28. Şi a şezut Avesalom în Ieru- 
salim doi ani de zile, şi faţa împă- 
ratului nu o a văzut. 

29. Şi a chemat Avesalom pe Ioav 
ca să-1 trimiţâ pre el la împăratul, 
şi n'a vrut să vie la el, şi a trimis 
a doua oară la el, şi n'a vrut^ă vie. 

30. Şi a zis Avesalom către slu- 
gile sale: vedeţi în ţarină partea lui 
Ioav cea lipită de a mea, unde are 



el orz, mergeţi şi o'aprindeţi cu foc, 
şi au ars slugile lui Avesalom holda 
lui Ioav cu foc. 

31. Şi au mers robii lui Ioav la 
el rupându-şi hainele lor, şi au zis: 
ars-au slugile lui Avesalom holda 
cu foc, şi sculându-se Ioav a venit 
la Avesalom acasă, şi a zis către 
el: penfruce au ars slugile tale hol- 
da mea cu foc? 

32. Şi a zis Avesalom către Ioav: 
iată am trimis la tine, zicând: vino 
aici şi te voiu trimite la împăratul, 
gândind : peniruce am venit din 
Ghedsur? Bine erâ mie să tiu a- 
colo, şi acum iată faţa împăratului 
n'am văzut, iar de este întru mine 
nedreptate omoară-mă. 

33. Şi a intrat Ioav la împăratul, 
şi i-a spus lui, şi a chemat pre A- 
vesalom, şi a intrat la împăratul şi 
s'a închinat lui şi a căzut cu faţa 
sa pre pământ înaintea feţii împă- 
ratului, şi a sărutat împăratul pre 
Avesalom. 

CAP. 15. 

Fuga lui David dinaintea lui Avesalom. 

Oi a fost după aceasta, ş'a făcut 
yluiş Avesalom care şi călăreţi, şi 
cincizeci de bărbaţi cari mergeau 
înaintea lui. 

2. Şi a mânecat Avesalom, şi a 
stătut în latura drumului porţii, şi a 
fost când veneâ la împăratul la jude- 
cată vre un om, care avea judecată, 
strigă către el Avesalom, şi zicea lui: 
din care cetate eşti tu? Şi ziceâ o- 
mui, dintr'una din seminţiile lui Is- 
rail robul tău. 

3. Şi zicea către el Avesalom : iată 
cuvintele tale sunf bune şi drepte, 
ci nu este la împăratul nimeni să 
te asculte? 

4. Şi a zis Avesalom: cine mă va 
pune pre mine judecător pre pă- 

32. \ Imp. 20, 8. 



412 



A 2-a A ÎMPĂRAŢILOR 15 



mâni, ca să vie la mine fol omul, 
care va aveâ prîcirc şi judecară, eu 
voiu face lui dreptate! 

5. Şi ori când se apropieâ vre un 
om de dânsul şi se ? închinâ lui, el 
întindea mâna i sa, şi-1 apucă pre el 
şi-1 sărufâ; 

6. Şi a făcut astfel Avesalom tu- 
turor israiltenilor, carii veneau pen- 
tru judecată ia împăratul, şi Avesa- 
lom i câştigă inima bărbaţilor lui Israil. 

7. Şi a fost după patruzeci de ani, 
a zis Avesalom către tatăl său: să 
mă diic să plinesc făgăduinţa mea, 
care am făgăduit Domnului în He- 
vron. 

8. Că făgăduinţă a făcut robul tău 
când lăcuiâ în Ghedsur în Siriea, 
zicând ; dacă vre-o dală mă va în- 
toarce Domnul în Ierusalim, voiu 
aduce jertfă Domnului. 

9. Şi a zis lui împăratul: mergi 
în pace, şi sculându-se a mers în 
Hevron. 

10. Şi a trimis Avesalom- iscoade 
îa toate seminţiile lui Israi!, zicând: 
când veţi auzî glasul cornului, veţi 
zice: îăcutu-s'a împărat Avesalom 
în Hevron. 

. 11. Şi cu Avesalom au mers două 
sute de bărbaţi aleşi din Ierusalim, 
şi au mers în prostiea lor şi n'au 
ştiut nimic. 

12. Şi pe când aduceâ el jertfele, 
a trimis Avesalom şi a chemat pre 
Ahifofel Golaniful sfetnicul lui Da- 
vid din cetatea sa Golan. Şi s' a fă- 
cut legătură puternică, şi mult po- 
por mergeâ cu Avesalom. 

13. Şi a venit vestitor la DâVid, 
zicând: inima bărbaţilor lui Israil 
s'a îndreptat spre Avesalom. 

14. Şi a zis David tuturor slugi- 
lor sale, care erau c^u el în Ierusalim : 
sculaţi-vă şi să fugim, că nu este 
nouă mântuire de către faţa lui A- 
vesalom, grăbiţi a merge ca să nu 
grăbească el şi să tie prinză pre 



noi, şi să aducă rău asupra noa- 
sfră, şi Să lovească cetatea cu a- 
scuţitul săbiei. 

15. Şi au 'zis slugile împăratului 
Către împăratul : la toate câte va alege 
domnul nostru împăratul, gafa slu- 
gile tale. 

16. Şi a ieşit împăratul şi toată 
casa lui pedeslri după dânsul, şî 
a lăsat împăratul zece femei ţiitoa- 
rele sale, ca să păzească casa. 

17. Şi a ieşit împăratul şi toate 
slugile lui pedesfri, şi a stătut de^ 
parte de casă. 

18. Şi toţi slujitorii mergeau lângă 
dânsul şi toţi Heretii şi toţi FelefH 
şi toţi Gheteii, şase sute de oameni 
carii au venit pedesfri din Ghef, şi 
mergeau înaintea împăratului. 

19. Şi a zis împăratul către Efi 
Gheteul, penfruce mergi tu cu noi? 
Intoarce-te şi lăcueşfe cu împăratul 
că strein eşli tu, şi ce ai venit aici 
din locul tău? 

20. Ieri ai venit şi astăzi slli-te-voiu 
să mergi cu noi? Şi eu merg unde 
voiu putea; mergi şi te întoarce, şi 
întoarce pre fraţii tăi cu tine, şi Dom- 
nul va face cu line milă şi adevăr. 

21. Şi a răspuns EH împăratului, 
şi a zis: viu este Domnul, şi viu 
este domnul meu împăratul, că în 
locul unde va fi domnul meu îm- 
păratul, ori în moarfe, ori în vieaţă, 
acolo va fi robul tău. 

22. Şi a zis împăratul către Efi: 
vino şi mergi cu mine, şi a mers 
Eti Ghefeul cu împăratul şi toate 
slugile şi toată gloata ce eră cu 
dânsul. 

, 23. Şi toată ţara plângeâ cu glas 
mare, şi tot poporul mergeâ pre pâ- 
rîul Chedrilor, şi împăratul a trecui 
pârîul Chedrilor, şi tot poporul şi 
împăratul mergeâ pre drumul către 
pustie. 



15. 16. 5, 13. 18. 3 Imp. l, 3$. 
23. loan 15, 1. 



r 



A 2-a A ÎMPĂRAŢILOR 15-16 



413 



24. Si iată şi Sadoe- preofuîjşi foţi 
t evijii cu el ridicară sicriul legii 
Domnului din Vetar, şi au oprii si* 
criul legii Domnulwj Dumnezeu, iar 
Aviatar a -statut lângă; el până ce a 
ieşit tot poppuî din eetale. 

25. Şi a; zis împăratul călre Sa- 
doc: întoarce sicriul lui Dumnezeu 
în cetate, că de voiu află har în o- 
chii Domnului mă va întoarce, şi-mi 
va g;ă,'â mie pre el şi frumuseţea lui. 

26. Iar de va zice aşâ: nu ie vo- 
esc, eu sunt de faţă să facă mie 
după cum este bine întru ochii săi. 

27. Şi a zis împăratul lui Sadoc 
preotul: vedeţi, înloarce-te în cetate 
cu pace, şi Âhimaas fiul tău şi Io- 
natan fiul lui Aviatar amândoi iiii 
voştri cu voi. 

28. Vedeţi, eu voiu rămâneâ în la- 
turile pustiei, până va veni sol de 
la voi, să-mi spue mie. 

29. Şi a întors Sadoc şi Aviatar 
sicriul Iui Dumnezeu în Ierusalim, 
şi a şezut acolo. 

30. Iar David se suia pre coasta 
muntelui măslinilor, se suiâ plân- 
gând şi cu capul acoperit, şi mer- 
gea desculţ şi tot poporul cei cu el, 
fiecare cu capul descoperii, se suiâ 
înainte plângând. 

31. Şi s'a spus lui David, zicând: 
şi Ahitofel este între cei uniţi cu A- 
vesalom, şi a zis David: Dumnezeul 
meu, risipeşte sfatul lui Ahilofel. j 

32. Şi a ajuns David în vârf unde 
s'a închinat acolo lui Dumnezeu, şi 
iată a ieşit -înaintea lui Huşi priete- 
nul cel mai ales al lui David, având 
haina sa ruptă şi pământ pre ca- 
pul său. * 

33. Şi a zis David lui: de vei mer- 
ge cu mine, vei fi mie sarcină; 

34. Iar de te vei întoarce în ce- 
fate, şi vei zice lui Avesalom: Ire- 
cjit-au fraţii tăi cu împăratul; după 
mine a Irecut tatăl tău, şi acum slu- 

26, l Imp. 3 16. 30. 19, 4. - 



ga fa suni eu împărate, lasă-mă să 
trăiesc; slugaJtetăhii tău am fost a- 
lunci, iar acum sunt robul tău, şi vei 
risipi sfatul lui Ahitofel. 

35. Şi iată acolo cu line suni Sa- 
doc şi Aviatar preoţii, şi lol cuvân- 
tul care-1 vei auzi din gura împă- 
ratului, îl vei spune ini Sadoc şi 
lui Aviatar preoţii. 

36. lată acolo cu ei doi fii ai lor: 
Âhimaas fiul lui Sadoc şi Ionatan 
fiul lui Aviatar, şi veţi ..-trimite prin 
ei la mine tot cuvânlul^ ce veţi auzi. 

37. Şi a intrai Huşi prietenul lui 
David în cetate, şi Avesalom atunci 
inlrâ în Ierusalim. 

CAP. 16. 

David ocărit dz Seinei. 

Iar David trecuse puţin de vârful 
muntelui, şi iată Siva sluga lui 
Memîivoste a ieşit înaintea lui, şi d 
pereche de asini încărcaţi, şi pe' ei 
două suie de pâini şi ifi de sirio* 
chine, şi o sulă definice şi un foaie 
de vin. 

2. Şi a zis împăratul călre Sivâ':' 
ce sunt aceşlica? Şi a răspuns Sivâ: 
asinii casei împăratului ca să şezi 
pre ei; iar pâinile şi finicile câ să 
mănânce slujitorii, şi vinul ca" să 
bea cei ce au slăbit în pusiie. 

3. Şi ă zis împăratul: şi unde este 
fiul domnului tău? Şi a zis Sivâ că- 
tre împăratul: iată şade în Ierusa- 
lim, că a zis: astăzi vor întoarce mie 
loală casa lui Isrăilîrhpărăţiea talăliii 
meu. 

4. Şi a zis împăralul către Sivâ: 
iată toate câte sunt ale lui Memfi- 
voste ale tale să fie, şi a zis Sivâ 
închinându-se: să aflu har întru o- 
chii tăi doamne al meu împărate! 

5. Şi a venit împăratul David până 
la Vaurim, şi iată ieşeă de acolo un 
otn din rudenia casei lui Sau!, şi 

37. i Parai. 27, 33. 
±Q. 4. 19, 29. 5. 3 Imp. 2, 8 fi 45** 



414 



A 2-a A ÎMPĂRAŢILOR 16-17 



numele lui erâ Semei; feciorul lui 
Ghiraa ieşit mergând şi blestemând. 

6. Şi aruncă cu pietre asupra lui 
David şi asupra tuturor slugilor îm- 
păratului David, şi erâ tot poporul 
şi toţi cei fari deadreapta şi dea- 
stânga împăratului. 

7. Şi aşâ a zis Semei când ble- 
stemă pre el: ieşi, ieşi bărbatul sân- 
giuriîor şi bărbat fărădelege. 

8. Inlors-au asupra ta Domnul lot 
sângele casei lui Saui, pentrucă te-ai 
făcut împărat în locul lui, şi iată 
au dat Domnul împărăţiea îrt mâna 
lui Avesalom fiul tău; iar tu în ră- 
utatea fa, că bărbatul sângiurilor 
eşti tu. 

9. Şi a zis Avesâ fiul Saruiei că- 
tre împăratul: penlruce blesfeamă 
acel câine mort pre domnul meu 
împăratul? Trece-voiu şi voiu tăiâ 
capul lui. 

10. Şi a zis împăratul către Ave- 
sa: ce este mie şi vouă fiii Saruiei? 
Lăsaţi-l pre el să blesteme aşâ, că 
Domnul au zis iui, să blesteme pre 
David ; şi cine va zice penlruce faci 
aşâ? 

11. Şi a zis David către Avesa şi 
către toate slugile sale: iată fiul meu 
cel ce a ieşit din pântecele meu, ca- 
ută sufletul meu ; cu cât mai vârtos 
acum fiul lui Iemnii; lăsaţi-l pre el 
să blesteme, că Domnul au zis lui. 

12. Că doar va vedeâ Domnul 
smereniea mea, şi va întoarce mie 
bine pentru blestemul lui în ziua 
de astăzi. 

13. Şi a mers David cu toţi băr- 
baţii lui pre cale, şi Semei mergea 
pre coastele muntelui alăturea cu el, 
mergând şi blestemând şi aruncând 
cu pietre asupra lui şi cu ţărână 
împroşcâ. 

14. Şi a venit împăratul şi fot po- 
porul cel cu el osteniţi, şi răsufiară 
acolo. 



15. Iar Avesalom şi tot bărbatul 
lui Israil au intrat în Ierusalim, şf 
Ahitofel cu el. 

16. Şi a fost când a venit Huşi 
prietenul cel bun al lui David Ia A- 
vesalom, şi a zis Huşi către Ave- 
salom : trăiască împăratul 1 

17. Şi a zis Avesalom către Husi: 
aşâ milă ai de prietenul tău? Pen- 
lruce nu te-ai dus eu prietenul tău? 

18. Şi a zis Husi către Avesalom: 
nul Ci după acela pre care l-au -a- 
les Domnul şi poporul acesta şi 
tot bărbatul tui Israil, al lui voiu fi 
şi cu el voiu şedeâ. 

19. Şi apoi cui voiu sluji? Au nu 
fiului lui? Precum am slujit înain- 
tea tatălui tău, aşâ voiu fi înaintea ta. 

20. Şi a zis Avesalom către Ahi- 
tofel: daţi-mi sfat ce vom face. 

21. Şi a zis Ahitofel către Avesa- 
lom: intră la ţiitoarele tatălui tău 
pre care te-a lăsat să păzească casa 
lui, şi va auzî tot Israilul că ai ru- 
şina! pre tatăl tău, şi se vor întări 
mâinile tuturor celor ce sunt cu tine. 

22. Şi a întins cori lui Avesalom 
la foişor, şi a intrat Avesalom la ţi- 
itoarele tatălui său înaintea ochilor 
a lot Israilul. 

23. Şi sfatul lui Ahitofel, care-1 dl 
el în zilele cele dinlâiu ca şi cum ci- 
nevâ ar fi întrebat cuvântul Iui Dum- 
nezeu, aşâ tot sfatul lui Ahitofel, şi 
la David şi la Avesalom. 

CAP. 17. 

Sfatul lui Ahitofel şi moartea lut, 

Si a zis Ahitofel către Avesalom; 
j aîege-voiu mie douăsprezece mii 
de bărbaţi, şi mă voiu sculă şi voiu 
gonî pre David într'aceaslă noapte. 

2. Şi voiu veni asupra lui, şi el 
fiind ostenit şi cu puteri slabe, voiu 
sperieâ pre et, şi va fugî tot popo- 
rul cel cu el, şi voiu bate pre îm- 
păratul singur. 



9. 9, 8; 1 Jmp. 24, 15 şi 2$, 20; 



22. 12, 11. 



A 2-a A ÎMPĂRAŢILOR 17 



415 



3. Şi voiu întoarce pre lol popo- 
rul la fine, precum se întoarce rai- 
yeasa călre bărbatul său, că numai 
sufletul unui om cauji tu, şi la tot 
poporul va îi pace. 

4. Şi s'a părut drept cuvântul a- 
cesla întru ochii lui Avesalom şi în- 
iru ochii tuturor bătrânilor lut îsrail. 

5. Şi a zis Avesalom: ehema{i şi 
pre Huşi al lui Arahî, şi vom auzî 
cc zice şi el. 

6. Şi a intrat Husi la Avesalom, 
şf a grăit Avesalom către dânsul zi- 
când: cuvântul acesta a grăit Ahi- 
ioîel, îace-vorn după cuvântul lui? 
far de nu, grăeşte tu. 

7. Şi a zis Husi către Avesalom: 
nu este bun sfatul acesta, care 1-a 
dat Ahitoîel de astădată. 

8. Şi a zis Husi: tu ştii pre tatăl 
lău şi pre toţi bărbaţii lui, că sunt 
fart foarte şi sunt amărîţi cu sufle- 
tul lor, ca o ursoaică lipsită de pui 
In jarină, şi ca o scroafă sălbatică 
în câmp, şi tatăl lău este bărbat 
răsboinic, şi nu va lăsa să odih- 
nească poporul. 

9. Că iată el acum este ascuns 
în vr'un munte s'au în vr'un loc, 
şi va îi când va cădea preste ei la în- 
ceput, şi se va auzi vestea, se va zi- 
ce: s'a învins poporul Iui Avesalom: 

10. Fie chiar cel mai viteaz a că- 
ruia inimă este ca inima leului, se 
va topi de frică, că ştie lot Israilul 
că tatăl tău este tare, şi viteji foţi 
cei ce sunt cu el. 

11. Aşâ îţi dau eu slat, ca să a- 
duni la iine tot Israilul dela Dan 
până la Virsavee, ca nisipul mării 
de mult, şi tu însuţi să mergi în 
mijlocul lor. 

12. Şi vom merge asupra lui ori 
în ee loc îl vom afla, şi vom tăbărî 
asupra lui cum cade roua pre pă- 
mânt, şi nu vom lăsa din el şi din 
toţi bărbaţii cei ce sunt cu el, nici 
«nul. 



13. Şi de se va trage în vr'o ce- 
tate, va pune lol Israilul funii preste 
cetatea aceea, şi o vom frage până în 
pârîu, cât nu va rămânea acolo nici 
piatră. 

14. Şi a zis Avesalom şi tot Is- 
railul: mai bun este sfatul lui Husi 
al Iui Arahil, decât sfatul lui Ahito- 
îel, şi Domnul au poruncit să risi- 
pească sfatul cel bun al Iui Ahilo- 
fel, ca să aducă Domnul preste A- 
vesaiorn toate relele. 

15. Şi a zis Husi al lui Arahî că- 
tre Sadoc şi către Aviafar preoţii: 
aşâ şi aşâ a sfătuit Ahitoîel pre A- 
vesalom şi pre bătrânii lui Îsrail, 
şi aşâ şi aşâ am sfătuit eu. 

16. Şi acum trimiteţi degrabă şi 
daţi ştire lui David zicând: să nu 
rămâi la noapte în câmpiile pustie»; 
ci grăbeşte şi treci, ca nu cumvâ să 
prinză pre împăratul şi pre tot po- 
porul cel cu eî. 

17. Iar Ionatan şi Ahimaas stau 
la fântâna lut Roghil, şi a mers 
slujnica şi ie-a spus lor; iar ei au 
mers şi au spus împăratului David, 
că nu se puteâ ivî să intre în ce- 
tate. 

18. Şi i-a văzut pre ei o slugă, şi 
a spus lui Avesalom, şi s'au dus 
amândoi curând şi au intrat în casa 
unui om în Vaurimi, şi erâ la el 
o groapă în curte, şi s'au pogorîf 
acolo. 

19. Şi a luat femeia şt a întins 
acoperemânt preste gura gropii, şi 
uscâ pre el urluială, şi nu s'a 
ştiut nimic. 

20. Şi au venit slugele lui Avesa- 
lom la femeie acasă şi au zis: unde 
este Ahimaas şi Ionatan? Şi le-a 
zis lor femeia: Trecură şi puţină 
apă ecrură şi n'au aflat, şi s'au în- 
tors în Ierusalim. 

2î. Şi a fost dupăce s'au dus, 



17. 13. Mat. 24, 2. 17. Is. Navl 15, 7; $. 
Imp. 1, 5>. 19. Js. Navî 2, 4, S. 



416 



A 2-a A ÎMPĂRAŢILOR 17—18 



ci au eşit din groapă şi s'au dus 
şi au spus împăratului David, şi 
au zis lui: sculaţi-vă şi treceţi cu- 
rând apa, căi acestea a sfătuit A? 
hitofei asupra voastră. 
- 22. Şi s'a sculat David şi tot 
poporul cel cu el, şi au trecut Ior- 
danul până la revărsatul zorilor, 
nerămânând nici unul care să nu 
fi trecut Iordanul. 

23. Iar Ahitolel văzând, că nu s'a 
urmat sfatul lui, a pus şeaua pre 
asina sa şi s'a sculat, şt s'a dus 
îa casa sa şi la cetatea sa, şi a 
rânduit casa sa şi s'a spânzurat 
şi a murit, şi s'a îngropat în mor- 
mînlul tatălui său. 

24. Şi David a trecut în Mânaim, 
far Avesalom a trecut Iordanul, el 
şi tot Israilul cu el. 

25. Şi a pus Avesalom pre Ama- 
ssi în locul lui loav preste oaste, 
şi Amasa» era fiul unui bărbat a- 
nume Ieter din lezreel, acesta a 
intrat la Avighea fata lui Naas sora 
Saruei mumei Iui loav. 

26. Şi au tăbărî! Avesalom şi 
fot Israilul în pămîntul Galaad. 

27. Şi a îost când a intrat David 
în Manaim, şi Esvi fiul lui Naas 
din Ravoful fiilor lui Amon, şi Ma- 
hir fiul lui Amiil din Lodavar, şi 
Verzelli Galaaditeanul din Roghelim. 

28. Au adus învălişuri, căldări, 
vase de lut, grâu, orz, taină, gră- 
unţe prăjite, bob, linte şi pâini, 

29. Miere, unt, oi, brânză de vaci, 
şi a adus Iui David şi poporului 
celui cu el să mănânce, că au zis: 
poporul a flămânzit, *s'a ostenit , si 
a însetat în pustie. ' 

CAP. 18. 

Moarlea lui Avesalom. 

Şt a numărat David tot poporul 
cel ce erâ cu el, şi a pus preste 

25, 1 Parai. 2, 16, 17. 

27, 9, 4; 19, 31, 32; 3 Imp. 2, 7. 



ei căpetenii preste mit şi preste sute. 

■ 2. Şi a trimis David a treia parte 
din popor supt povăţuirea lui loav, 
şi a treia parte supt povăţuirea lui 
Avesa feciorul Saruei fratele lui Iq«tv, 
şi a treia suptpovăţuirea lut Eti Ghe- 
teul, şi a zis David ( către popor : 
voiu ieşi negreşit şi eu cu voi. 

3. Şi ziseră : să nu ieşi, că de 
vom fugî, nu vor ţinea > seamă de; 
noi, şi de vom muri jumătate din, 
noi, nu vor ţineâ seamă de noi, că 
tu eşti cât noi zece , ; mii. Şi acum 
mai bine va fi să fii .tu nouă în 
cetate ajutor, ca să ne ajuţi. 

4. Şi a zis către ei împăratul: ce 
va pîăceâ întru ochii voştri, voiu 
face, şi a stătut împăratul de la- 
lurea porţii, şi fot poporul ieşea cu 
sutele şi cu miile. 

5. Şi a poruncit împăratul lui 
loav şi lui Avesa şi lui .EU, zicând; 
cruţaţi-mi pre feciorul meu Avesa- 
lom, şt tot poporul a auzit pre îm- 
păratul poruncind tuturor boierilor 
pentru Avesalom. 

6. Şi a ieşit lot poporul în dum- 
bravă împrotiva lui Israii, şi ş'a 
făcut răsboiu în dumbrava lui Efraim. 

7. Şi a căzut acolo poporul lui 
Israil înaintea slugilor lui David, 
şi s'a făcut înfrîngere mare în ziua 
aceea, ca la vr'o douăzeci de mii 
de bărbaţi. 

8. Şi s'a făcut acolo răsboiu în- 
tins preste faţa a tot pământul, şi 
mai mulţi din popor a mâncat dum- 
brava, decât sabiea în ziua aceea. 

9. Şi s'a întâmpinat Avesalom cu 
slugile lui David, şi Avesalom eră 
călare pre muşcoiul său, şi a in- 
trat muşcoiul supt desimea unui 
stejar mare, şi s'a încleştat capul 
lui în stejar, şi a rămas spânzurai, 
între cer şi între pământ, şi muş- 
coiul s'a dus de supt el. 

10. Şi a văzut un om şi a spus 

18. 4. 2 Parai. 32, 6. 



A 2-a A ÎMPĂRAŢILOR 18 



417 



jui loav, şi a zis: iată am văzut 
pre Âvesalom spânzurai în stejar. 

\\_ Şi a zis loav omului celui ce 
i-a spus: ială dacă I-ai văzul, pen- 
fruce nu l-ai ucis acolo la pământ? 
Si eu ţi-aşi fi dat ţie zece sicii de 
argint Şi un brâu* 

12. Şi a zis omul către loav: de 
mi-ai da în mână o mie de sicîii 
de argint, nu vciu pune mâna mea 
pre fiul împăratului, că în auzul no- 
stru a poruncit, împăratul {ie şi lui 
Aveşa şi lui Eti zicând: cruţaţi pre 
feciorul. meu Âvesalom. 

13. Cum aş face nedreptate a- 
şupra -vieţii lui, că lucrul nu va răr 
mâneâ, ascuns împăratului, şi tu ai 
sta din protivă, 

14. Şi a zis loav : eu voiu în- 
cepe aceasta, nu te voiu aşteptă pre 
line, şi a luat loav trei săgeţi în 
mâna sa, şi le-a înfipt în inima lui 
Âvesalom, încă fiind el viu în de- 
sişul stejarului. 

15. Şi l-au încunjurai zece slugi, 
carii purtau armele lui loav, şi lo- 
viră pre Âvesalom, şi-î omorîră. 

16. Şi a trâmbiţa! loav cu cor- 
nul, şi s'a întors poporul, ca să nu 
gonească după Israil, că nu se în- 
dura loav de popor. 

17. Şi au luat pre Âvesalom, şi 
i-au aruncat înlr'o prăpastie mare în 
dumbravă, înîr'o râpă mare, şi au 
pus presle el grămadă de pietre 
mari foarie, şi toi lsrailul a fugit 
fiecare la lăcaşul său. 

18. Iar Âvesalom încă iiind viu 
a luat, şi ş'a tăcut luiş stâlp, pe 
care l-a pus în valea împăratuili, 
că a zis: că n'are el fecior, ca să 
se pomenească numele lui, şi a 
numit stâlpul pre numele său, şi se 
chiamă el mâna lui Âvesalom până 
în ziua aceasta. 

19. Şi Ahimaas feciorul lui Sa- 
doc a zis: voiu alerga şi voiu bine 

17. Is. Navi 7, 2â; 8, 29. 



vesti împăratului, că i-au făcut luf 
Domnul izbândire din mâna vrăj- 
maşilor lui. 

20. Şi a zis loav iui: iu nu eşti 
om de bune vesliri în zîua aceasta, 
ci rntr'sîtă zi vei bine iveşti; iar în 
ziua de astăzi na ver vesti bine, de 
vreme ce a murii Jiul împăratului: 

21. Şi a zis loav lui Huşi: mer- 
gând spune împăratului câte ai vă- 
zut, şi s'a închinat Husi lut loav; şi 
s'a dus. 

22; Şi a adaos încă Ahimaas fe- 
ciorul iui Sadoc, şi a zis către loav: 
fie ce va fi f voiu .alergâ şi eu după 
Husi; şi a zis loav: penfruce să 
alergi tu fiul meu? Vino, că de. vei 
merge nu-ţi este ţie de folos vestea 
bună. 

23. Şi a zis Ahimaas:. numai- de 
cât voiu alergâ; şi a zis loav iui: 
aleargă, şi a alergat Ahimaas pre 
calea şesului, şi a întrecut pre Husi. 

24. Şi David şedea între cele două 
por fi, şi s'a dus strejaoiî în cerdacul 
porţii la zid, şi ridicându-şi ochii 
săi a văzut, şi iată un om alergând 
singur înaintea iui.- 

25. Şt a strigat strejarul, şi a spus 
Împăratului; şi a zis împăratul : de 
este singur, bună veste este în gura 
iui, şi tot mergeâ şi se apropieâ. 

26. Şi a văzut stvejarul alt om 

alergând, şi a strigat strejaruî către 

poartă, si a zis: iată si alt orii a- 

t > 

leargă singur; şi a zis Împăratul: 
şi acesta este bun vestitor. 

27. Şi a zis sfrejarul: eu văz că 
cel ce aleargă întâiu parcă ar fi aler- 
gătura lui Ahimaas feciorul lui Sa- 
doc; şi a zis împăratul: om bun este 
acesta, şi cu veste bună vine. 

28. Şi a strigat Ahimaas, şi a zis 
către împăratul: pacel Şi s'a în- 
chinat împăratului cu faţa sa la pă- 
mânt, şi a zis: bine este cuvântat 

1 Domnul Dumnezeul tău cel ce au 
I biruit pre oamenii cei ce ridicase 



Biblia 



27. 



418 



A 2-a A ÎMPĂRAŢILOR 18-19 



mâna lor asupra Domnului meu 
Împăratul. 

29. Şi a zis împăratul : pace este 
îiului Avesalom? Şf a zis Ahimaas: 
văzuf-am mulţime mare veselindu- 
se, când a trimis loav robul împă- 
ratului pfe robul tău, şi n'am cu- 
noscut ce este acolo. 

30. Şi a zis împăratul: întoarce-te 
şi stai aici, şi s'a întors şi a stătut. 

3Î. Şi iată Husi după el a venit, 
şi a zis împăratului: veste bună 
aduc domnului meu împăratului, 
că au făcut judecată fie Domnul a- 
stăzi din mâna tuturor celor ce s'au 
sculat asupra fa. 

32. Şi a zis împăratul către Husi: 
este pace fiului Avesalom ? Şi a zis 
Husi: fie ea feciorul acesta, vrăj- 
maşii domnului meu împăratului 
şi toţi câţi s'au sculat asupra lui 
cu rele. 

33. Şi s'a turburat împăratul, şi 
s'a suit în foişorul cel deasupra 
porjii şi a plâns, şi aşâ a zis când 
îl pîângeâ pre el: fiul rneu Avesa- 
lom tiul mieu ! fiul meu Avesalom 1 
Mai bine muream cu pentru tine? 
eu pentru tine, Avesaloame fiul meu 1 
Fiul meu 1 

CAP. 19. 

David iarăşi împărat. 

Şi s'a spus lui loav, zicând: iată 
împăratul plânge şi se fângue- 
şte pentru Avesalom. 

2. Şi s'a schimbat biruinţa în 
2iua aceea în jale la tot poporul, că 
a auzit poporul în ziua aceea zi- 
când: că se întristează împăratul 
pentru fiul său. 

3. Şi s'a furişat poporul în ziua 
aceea a intră în cetate, cum se furi- 
şează poporul cel ce se ruşinează 
când fuge dela răsboiu. 

4. Şi împăratul a ascuns îaţa sa 

1Q. 4. 15, 30. 



şi a strigat împăratul cu glas mare 
zicând: fiul meu Avesalom ! Avesa- 
lom fiul meu 1 fiul meu l 

5. Şi a intrat loav la împăratul 
în casă, şi a zis: ruşinat-?i astăzi 
fe|ele tuturor robilor tăi, celor ce 
te-au scos dela moarte pre tine a- 
sfăzi, şi sufletul fiilor tăi şi al fele- 
lor tale, şi sufletul femeilor tale, şi 
sufletul tiifoarelor tale. 

S. iubind pre cei ce le urăsc pre 
tine, şi urând pre cei ce te iubesc, 
şi ai arătat astăzi, că nu'ji este [ie 
de boierii tăi, nici de slugi, că am 
cunoscut astăzi, că de ar fi trăit 
Avesalom, fo(i noi astăzi am îi mor|t, 
că acesta erâ drept întru ochii tăi. 

7. Şi acum ie scoală, şi ieşi afară 
şi grăeşte ia inimile robilor tăi, că 
pre Domnul m'am jurat, că de nu 
vei ieşi afară astăzi, nu va rămâ- 
neâ om cu tine în noaptea aceasta, 
şi vei cunoaşte că mai mare este 
{te răui acesta decât tot răul ce ţi-a 
venit ţie din tinereţele tale până acum. 

8. Şi s'a sculat împăratul, şi a şe- 
zut în poartă, şi la toi poporul a 
vestit zicând: iată împăratul şade 
în poartă, şi a venit tot poporul îna- 
intea împăratului la poartă; iar Is- 
rail a fugit fiecare în lăcaşul său. 

9. Şi erâ tot poporul pricindu-se 
întru toate neamurile lui Israil zi- 
când: împăratul David ne-a mântuit 
pre noi de toţi vrăjmaşii noştri, şi 
el ne-a scos pre noi din mâna ce- 
lor de alt nsam, şi acum a fugit din 
ţară şi dela împărăţiea sa de Ave- 
salom. 

10. Şi Avesalom pre care l-am uns 
preste noi a murit în răsboiu, şi a- 
cum penlruce voi întârziaţi a în- 
toarce pre împăratul? Şi cuvântul 
a fot Israiiul a venit la împăratul. 

11. Şi împăratul David a trimis 
la Sadoc şi la Aviafar preojii, zi- 
când: grăiţi către bătrânii lui Iuda 
şi le spuneţi: pentruce întârziaţi a 



A 2-a A ÎMPĂRAŢILOR 19 



419 



înloarce pre împăratul la casa sa? 
Şi cuvântul a tot Israilul a venit la 
împăratul. 

12. Şi fraţii mei sunteţi voi, oa- 
sele mele şi carnea mea voi, şi pen- 
imce. întârziaţi a întoarce pre îm- 
păratul la casa lui? 

13. Şi ziceţi lai Amesai: au nu o- 
suî meu şi carnea mea eşti tu? Şi 
acum aşâ să facă mie Dumnezeu, şi 
aşa să-mi adauge, de nu vei fi tu 
căpetenie preste oaste înaintea mea 
în toate zilele în locul iui îoav. 

. 14. Şi a câştigat inima tuturor ce- 
lor din Iuda, ca a unui om, şi a tri- 
mis Ia împăratul zicând: înloarce-fe 
in şt toţi robii tăi. 

15. Şi s'a întors împăratul şi a 
venit până la Iordan, şi bărbaţii lui 
Iuda au venit în Galgala, ca să mear- 
gă întru întâmpinarea împăratului, 
ca să treacă pre împăratul Iordanul. 

16. Şi a grăbit Semei feciorul tui 
Ghira fiul lui Iernini din Vaurimi, 
şi s'a pogorît cu bărbaţii lui Iuda în- 
tru întâmpinarea împăratului David. 

17. Şi o mie de bărbaţi cu el din 
neamul lui Venismin, şi Siva sluga 
casei lui Saul, şi cincisprezece fii 
ai lui cu el, şi douăzeci de slugi ai 
lui cu el, şi au trecut Iordanul îna- 
intea împăratului, şi au făcut sluj- 
ba ca să treacă pre împăratul. 

18. Şi au trecui Irecăloarea ca să 
scoale casa împăratului, şi ca să 
iacă ce este drept întru ochii lui; 
iar Semei feciorul lui Ghira a căzut 
prefaţa sa înaintea împăratului când 
a trecut el Iordanul; 

19. Şi a zis către împăratul: să 
nu-mi socotească mie Domnul meu 
fărădelegea, şi să nu-ţi aduci aminte 
de nedreptăţile care ţi-a făcut robul 
tău în ziua în care ieşâ domnul meu 
împăratul din Ierusalim, ca să Ie 
pue împăratul în inima sa. 

7J. 3ud. 9, 2; l Parai. "U, 1. 
17. 3 Imp. 2, S. 



20. Că a cunoscut robul tău că 
eu am păcătuit, şi iată eu am venit 
astăzi mai înainte decât tot Israilul 
şi decât casa Iui losif, ca să mă po- 
gor întru întâmpinarea domnului 
meu împăratul. 

21. Şi a răspuns Avesa feciorul 
Saruei, şi a zis: au pentru aceasta 
nu se va omorî Semei pentrucă a 
blestemat pre unsul Domnului? 

22. Şi a zis David: ce este mie 
şi vouă fiii Şaruei? Pentrucevă fa- 
ceţi astăzi mie împrofivnici? Astăzi 
nu se va omorî nici un om din Is- 
rail, că nu ştiu de voiu împărăţl eu 
astăzi preste Israil. 

23. Şi a zis împăratul către Semei: 
nu vei murî, şi s'a jurat lui împă- 
ratul. 

24. Şi Memfivoste feciorul lui Io- 
natan, fiul lui Saul, s'a pogorîf în- 
tru întâmpinarea împăratului, şi n'a 
grijit picioarele sale, nici ş'a tăiat 
unghiile sale, nici ş'a tocmit mu- 
staţa sa, şi hainele sale nu ş'a spă- 
lat din ziua în care s'a dus împă- 
ratul până în ziua în care a venit 
el cu pace. 

25. Şi a fost când intra în Ieru- 
salim întru întâmpinarea împăratu- 
lui, i-a zis lui împăratul: pentruce 
n'ai mers cu mine Memfivoste? 

26. Şi a zis Memfivoste către îm- 
păratul: domnul meu împărate! Ro- 
bul meu m'a înşelat, că a zis sluga 
ta lui: pune şaua pre asină şi să 
încalec şi să merg cu împăratul, că 
şchiop este robul tău. 

27. Şi a grăit rău de robul tău 
către domnul meu împăratul, şi dom- 
nul meu împăratul ca îngerul lui 

i Dumnezeu, şi fă ce este bine îniru 
ochii tăi. 

| 28. Că n'a îost toată casa tatălui 
meu iară numai oameni de moarte 
înaintea domnului meu împăratul; 
iar tu ai pus pre robul tău între cei 

22. 3 Iinp 11 13. 2S. 1 Imp. 29, 9. 



420 A 2-a A ÎMPĂRAŢILOR 19—20 



ce mănâncă din masa ta, şi ce în- 
dreptare mai esfe mic, sau ce poci 
striga încă către împăratul? 

29. Şi a zis lui împăratul: pentru 
ce mai grăeşti încă cuvintele tale? 
Zis-am: tu şi Siva împărţiţi ţarina. 

30. Şi a zis Memiivosle către îm- 
păratul: şi toate âă le ia, dupăce a 
venit domnul meu împăratul cu pace 
la casa sal 

31. Şi Verzeli Galaaditeanul s'a po- 
gorîi din Roghelim, şi a trecut cu 
împăratul' Iordanul, ca să-1 petreacă 
pre 'el Iordanul. 

32. Iar Verzeli era om băirân foar- 
te, ca de optzeci de ani, acesta a 
hrănit pfe împăratul când lăcuiâ el 
în Mânaim, că era om avut foarte. 

33. Şi a zis împăratul către Ver- 
zeli: tu treci cu mine, şi eu voiu 
hrăni băfrârieţele laie cu mine în 
ierusalim. 

34. Şi a zis Verzeli către împă- 
ra Iul: cate sunt zilele anilor vieţii 
mele, ca să mă suiu cu împăratul 
în Ierusalim ? 

35. Om de optzeci de ani sunt eu 
astăzi, au doar cunoaşfe-voiu între 
bine şi între rău ? Au cunoaşte-va 
încă robul tău ce va mânca sau 
ce va bea? Au auzi-voiu încă gla- 
sul căutătorilor sau al cântăreţe- 
lor? Şi pentru ce să mai fie robul 
tău sarcină preste domnul meu îm- 
păratul? 

36. Căci puţin va trece robul tău 
Iordanul cu împăratul, şi pentruce 
să-mi facă mie împăratul răsplăti- 
rea aceasta? 

37. Să se întoarcă dar robul tău, 
şi să mor în cetatea mea lângă 
mormântul tatălui meu şi al mu- 
mei mele. 

38. Şi iată robul tău Hamaam fiul 
meu va trece cu domnul meu îm- 
păratul, fă cu el ce este bine în- 

29, 9, 9 şi 16, 4. 31. 17, 27. 
32, 3 Imp. 2, 7. 



1 

tru ochii tăi; şi a zis împăratul: cu 
rnine' să treacă Harhaam, şi eu voiu 
face cu el ce este bine întru ochii 
mei, şi ori câte vei pofti ftela mine,, 
voiu face ţie. ' ; 

39. Şi a trecut iot poporul Ior- 
danul, şi împăratul â trecut, şf ^ 
sărutat împăratul pre Verzeli ' ş| 
bine 1-a cuvînfal pre el, şi s'a în- 
tors la casa sa. r » 

40. Şi a trecut împăratul în Gal- 
găla, şi Hamaam a trecut cu ei, "şi 
fot poporul lui luda a trecut cu îm- 
păratul, şi încă jumătate din po- 
porul lui Israil. 

41. Şi iată tot Israilul a venit <1& 
împăratul, şi a zis către împăratul: 
pentruce ie- a furat pre fine fraţii 
noştri bărbaţii lui luda de au trecut 
pre împăratul şi casa lui Iordarral 
şi toţi bărbaţii lui David ; cu dînsul? 

42. Şi au răspuns toţi bărbaţii iui 
Iuda către bărbaţii lui israil, şi au 
zis: fiindcă se apropie de mine îm- 
păratul, pentruce» ie-ai mânieaf aşâ 
de lucrul acesla ? Au doar am mân- 
cat din mâncarea împăratului ? sau 
ne-a făcui nouă vre un dar? sau 
ne-a ridicat vre-o sarcină ? 

43. Şi a răspuns bărbatul lui Is- 
rail bărbatului lui Iuda, şi a zis: 
zece mâini sunt la împăratul, şi 
cel înfâiu născut eu sunt, au tu ? 
încă şi întru David sunt mai mult 
de cât tine, ■"•şi pentruce m'ai bat- 
jocorit, şi nu s'a socotit cuvînrul 
meu cel dintâiu către luda, ca să 
întorc pre împăratul meu? Şi s'aîn-^ 
tărit cuvântul bă'.batuiiului luda mai 
mult de cât cuvântul bărbatului iui 
Israil. 

CAP. 20. 

Rasvrătirea lui Savee şi moartea lui.. 

Si a fost acolo un fiu fără de lege, 
} şi numele lui Savee, feciorul lui 
Vohori bărbat Iemeneu, şi a frâm- 

20- 2. Iîrtp. 12, 16. 



A 2-a A ÎMPĂRAŢILOR 20 



42 L 



bifat cu cornul, şi a zis: nu este 
nouă parte în David, nici moştenire 
■jiouă întru, fiul lui lesse, fiecare la 
lăcaşurile sale Israile! 

2. Şi s'a sulf tot omul lui Israil 
dela David după Savee feciorul lui 
Vohori. după bărbaţii lui Iuda s'a 
îlpif de împăratul lor de ia Iordan, 
şi până la Ierusalim. 

3. Şi a intrat David în casa sa în 
.'ierusalim, şi a luat împăratul cele 
/zece femei ţiitoareîe sale, pre care 
/ ie-a fost lăsat să păzească casa, şi 
/ le-a dat pre acelea în casa de pază, 
/ şi îe-a hrănit, şi la ele n'a intrat, 

şi au stat închise până la ziua morţii 
lor, văduve trăind. 

4. St a zis împăratul către A me- 
sa i; cheamă-mi pre bărbaţii fiii lui 
luda pe a treia zi, şi să fii şi lu aici. 

5. Şi a mers Amesai să cheme 
pre Iuda, şi a înfârzieaf din vre- 
mea care i-a rânduit lui David. 

6. Şi a zis David către Amesai : 
acum mai rău ne va face Savee 
feciorul lui Vohori de cât Avesalom, 
şi acum. tu ia cu tine slugile dom- 
nului tău, şi aleargă după dânsul, 
ca nu cumva să- şi afle cetăţi tari, 
şi să. scape dinaintea ochilor noştri. 

7. ŞLau ieşit după dânsul Avesai 
şi bărbaţii lui Ioav şi iiereti şi Fe- 
kti şi foţi răsboinicii, şi au ieşit din 
Ierusalim să alerge după Savee fe- 
ciorul lui Vohori. 

8. Şi ei lângă piatra cea mare, 
cea din Gavaon, şi Amesai a in- 
trat înaintea lor, şi lq.av era încins 
cu haina îmbrăcămintei sale, şi pre- 
sfe ea încinsă sabie, care spânzură 
preşte coapsa lui în teaca ei, şi 
sabia a ieşit şi a căzut. 

9. Şi a zis Ioav lui Amesai: fii 
sănătos fratefe meu ; şi mâna cea 
dreaptă a lui Ioav a apucat barba 
lui Amesai ca să-1 sărute, 

10. Şi Amesai n'a păzit sabiea 

10. 3 Imp. 2. 5. 



cea din mâna lui Ioav, şi î-a lovit 
pre el Ioav cu ea în pântece, şi s'au 
vărsat maţile lui pre pământ, şi a 
doua-oară nu 1-a lovit, şi a murit ; 
iar Ioav şi Avesai fratele lui au aler- 
gat după Savee feciorul lui Vohori. 

11. Şi un om din slugile Iui Ioav 
a stătut lângă dânsul, şi a zis : cine 
voeşte pre Ioav şi cine este al Iui 
David să vie după Ioav. 

T2. Iar Amesai mort tăvălit în 
sânge în mijlocul căii, şi văzând 
un om că sta tot poporul, a mutat 
pre Amesai din cale în ţarină, şi a 
pus preste el haină, că a văzut cum 
că tot cel ce veneâ lângă el sta. 

13. Şi a îosfdupăce l-a mutai din 
cale a mers fot îsrailul după Ioav 
ca să alerge după Savee feciorul 
lui Vohori. 

14. Şi î-a urmării în toate semin- 
ţiile lui Israil la Evel şi la Vefmaha, 
şi toţi cei din Mari şi din toate cetă- 
ţile s'au adunaf şi au mers după el. 

15. Şi s'au dus, şi l-au încunjuraf 
pre el în Evel şi în Veimaha, şi su 
făcut şan j asupra cetăţii, şi au stă- 
tut în zidul cel dinainte, şi lot, po- 
porul, care era cu Ioav socotea să 
surpe zidul. 

16. Iar o femeie înţeleaptă a sfri- 
gaf de pre zid, şi a zis: auziţi! Au- 
ziţii Spuneţi lui ioav să se apropie 
până aici, şi voiu grăi către el. 

17. Şi s'a apropia! Ioav către ea, 
şi a zis femeia: fu eşti Ioav? Iar el 
a zis: eu, şi i-a zis lui: ascultă cu- 
vintele roabei fale, şi a zis Ioav: 
auz, eu sunf. 

18. Şi a grăil zicând: odinioară 
era un proverb ce zice: cel ce vo- 
eşte a întreba să întrebe în Evel şi 
în Dări, de au lipsii cele ce au pus 
credincioşii lui Israil, cel ce voeşte 
a întrebă să întrebe în Evel, şi aşa 
a zis. 

19. De au lipsit, şi eu sunt dintre 

15. 4. Imp. 19, 32. 



422 



A 2-a A ÎMPĂRAŢILOR 20-21 



cei ce {in pacea între puternicii iui 
îsrail, iar tu cerci a omorî cetatea 
şi maica cetăţilor întru îsrail, pen- 
truce prăpădeşti moştenirea Dom- 
nului? 

20. Şi a răspuns loav, şi a zis: 
departe de mine, departe de mine 
fie să o prinz'şi să o stric. 

21. Nu este aşâ cuvântul, ci un 
om din muntele Eiraim, Savee, fe- 
ciorul lui Vohori numele lui, a ri- 
dicat mâna sa asupra împăratului 
David. da{i-mi pre acela singur, şi 
mă voiu duce dela cetate; şi a zis 
femeia către loav: iată capul lui se 
va aruncă la tine presle zid. 

22. Şi a intrat femeia la tot po- 
porul, şi a grăit către toată cetatea 
cu înfeiepciunea ei, ca să taie ca- 
pul lui Savee feciorul lui Vohori, şi 
1-a tăiat, şi î-a aruncat la loav, şi 
a trâmbiţat cu cornul, şi s'a risipit 
dela cetate tot omul la lăcaşurile 
sale, şi loav s'a întors în Ierusalim 
la împăratul. 

23. Şi loav era mai mare preste 
toată oastea lui îsrail, iar Vaneas 
feciorul lui Iodae preste Hereti şl 
preste Feleh". 

24. Şi Adoneram preste bir, iar 
îosafat feciorul lui Ahilut scriitor. 

25. $i Susa logofăt, şi Sadoc şi 
A vraf ar preoţi. 

26. Şi încă şi Iras al lui lari erâ 
preot lui David. 

CAP. 21. 

David întâmpină foametea şi birueşte 
fre Filisteni. 

Si s'a făcut foamete în zilele lui 
, David trei ani unul după altul, şi 
a căutat David fata Domnului, şi au 
2is Domnul: pentru Saul şi pentru 
strâmbătatea casei lui, în vărsarea 
sângelui când a ucis pre Gavao- 
nifent. 

23. S, 16. 
21. I. lezecbit, 17, 18. 



2. Şi a chemat împăratul David 
pre Oavaoniteni, şi a zis către ei: 
iar Gavaonitenii nu sunt fiii lui Îs- 
rail, ci sunt din sângde Amoreului,. 
şi fiii lui îsrail au jurat lor, şi a cer- 
cat Saul să-i ucigă pre ei, pentru 
râvna ce aveâ el spre fiii iui îsrail 
şi ai lui luda. 

3. Şi a zis David către Gavaoni- 
teni: ce voiu face vouă? Şi cu ce 
voiu îmblânzi, ca să binecuvânta}! 
moştenirea Domnului? 

4. Şi au zis lui Gavaonitenii: nu 
este nouă pentru argint sau pentru 
aur, cu Saul şi cu casa lui, şi nu 
este nouă ca să omorîm vre un om 
din tot îsrailul, şi a zis: ce veti zice 
voi, voiu tace vouă. 

5. Şi ei ziseră către împăratul: o- 
mul acela care ne-a slăbit pre noi, 
şi ne-a gonit pre noi şi a cugetat 
să ne piarză pre noi, să-l pierdem 
pre el, ca să nu steâ el în tot ho- 
tarul lui îsrail. 

6. Daţi nouă şapte bărbaţi din fiii 
!ui, şi să-i spânzuram pre ei dom- 
nului în Gavaonuî lui Saul aleşi 
Domnului, şi a zis împăratul: eti 
voiu da. 

7. Şi s'a făcut milă împăratului 
de Memuvoste fiul lui Ionatan fe- 
ciorul lui Saul pentru jurământul 
Domnului cel între ei şi între Da- 
vid şi între Ionatan feciorul lui Saul. 

8. Şi a luat împăratul pre cei doi 
fii ai Resfei fetei lui Aiea pre carii 
i-a născut lui Saul pre Ermoni şi 
pre Memfivoste, şt pre cei cinci fe- 
ciori ai Melholei fetei lui Saul, şt 
pre carii i-a născut lui Esdriiî fe- 
ciorul lui Verzeli al lui Maulafi. 

9. Şi a dat pre ei în mâna Gava- 
onifenilor, şi i-au spânzurat pre er 
în munte înaintea domnului, şi au 
căzut acolo aceşti şapte într'un ioc, 
iar ei s'au omorît în zilele cele mâi 

2. Isus Navî 9, 16. 7. 1 Imp. 18, 1. 
8. 3, 7 



423 



dinfâiu ale secerei, când încep a se 
seceră orzurile. 

10. Iar Resîa fata lui Aiea a luat 
«ac, şi l" a aşternut pre piatră la 
începui"! secerii orzurilor până a 
picat preste ei apă din cer, şi n'a 
îHsat pasările cerului să odihnea- 
scă preste ci ziua şi hiareîe ţarinii 
noaptea. 

11. Şi s'a spus lui David toate 
câte a făcut Resîa îafa lui Aiea ţi- 
ifoarea lui Saul. 

12. Şi a mers David, şt a luaf oa- 
sele lui Saul şi oasele lui Ionatan 

\ fiul lui dela oamenii locuitori în 
\îavis Gaîaad, carii furase pre ei din 
uliţa Vetsanei, că acolo au fost pus 
pre ei cei de alt neam în ziua în 
care au bătut cei de alt neam pre 
Saul în Ghelvoe. 

13. Şi a adus de acolo oasele lui 
Saul şi oasele lui Ionatan fiul lui, 
şl a adunat oasele celor spânzuraţi. 

14. Şi a îngropat oasele lui Saul 
şi oasele lui Ionatan fiul lui şi oa- 
sele celor spânzuraţi în pământul 
lui Veniamin, alăturea în mormân- j 
tutluiChis tatăl lui, şi a făcut toate 
câte a poruncit împăratul, şi s'a mi- 
lostivit Dumnezeu spre pământ după 
aceasta. 

15. Şi au mai făcut răsboiu cei 
de alt neam, cu Israil, şi s'a pogo- 
rît David şi slugile lui cu el, şi 
s'au bătut cu cei de alt neam, şi a 
ostenit David. 

16. Iar lesfi care era din nepoţii 
îui Rafa, a căruia suliţă cumpănea 
Irei sute de sicii cumpănitură de 
aramă, acesta era încins cu sabie, 
şi socoleâ să lovească pre David. 

17. Şi Avesa feciorul Saruei i-a 
ajutat, şi a lovit pre cel de alt neam, 
şi l-a omorît, atunci au jurat băr- 
baţii lui David zicând: nu vei mai 
ieşi cu noi la răsboiu, ca să nu 
stingi lumina lui Israil. 

12. 1 Imp. 31, 12. 14. Is, Navi 18, 28. 
16. 1 Jmp. 17. 7. 



18. Şi după aceasta iar s'a îăcut 
răsboiu în Ghet cu cei de alt neam, 
atunci a bătut Sevoha al lui Asrna- 
toli pre Seî cel ce era din nepoţii 
lui Rafa. 

19. Şi s'a mai făcut răsboiu în 
Rov cu cei de alt neam, şi a bătut 
Eîeanan feciorul lui Ariorghim Vet- 
leemiteanuî pre Goliat Gheteul, iar 
coada suliţii îui erâ ca sulul ţesă- 
torilor. 

20. Şi s'a mai îăcut încă răsboiu 
în Ghet, şi era un bărbat din Ma- 
don, şi degetele mâinilor şi dege- 
tele picioarelor lui câte şase. două- 
zeci şi patru la număr, acesta erâ 
din cei născuţi din Rafa. 

21. Şi a ocărîl pre Israil, şi l-a 
bătut pre el Ionatan feciorul lui Se- 
mei fratele lui David. 

22. Aceşti patru s'au născut stră- 
nepoţi uriaşilor în Ghet din casa lui 
Raîa, şi a căzut în mâna lui Da- 
vid şi în mâna slugilor lui. 

Cântarea lui David de miilţămită, pen- 
tru izbăvire de vrăjmaşi. 

Si a grăit David Domnului cuvin- 
j iele cântării aceştia în ziua în 
care l-au izbăvit pre el Domnul din 
mâna tuturor vrăjmaşilor lui şi din 
mâna lui Saul şi a zis : 

2. Doamne, piatra mea 1 Şi tăria 
mea 1 Şi scăparea mea l 

3. Dumnezeul meu păzitor va fi 
mie, şi voiu nădăjdui spre dânsul, 
apărătorul meu şi cornul mântuirii 
mele, ajutorul meu şi scăparea mân- 
tuirii mele, de cel nedrept mă va 
mârrfuî. 

4. Lăudând voiu chema pre Dom- 
nul, şi de vrăjmaşii mei mă voiu 
mântuî. 

5. Că m'au cuprins durerile morţii, 
şi rîurile fărădelegii m'au turburat. 

18. 1 Paralip. 20. 4. 
22 1- Psalm. 17, 3. 4. Psalm. 17, 4. 



424 



•A 2-a A ÎMPĂRAŢILOR 22 



6. Durerile morţii m'au încunjuraf, 
înlâmpinalu-m'au greutăţile morţii. 

7. întru necazul meu voiu chema 
pre Domnul, şi către Dumnezeul 
meu voiu sfrigâ, şi va auzi din Bi- 
serica cea sîânfă a sa glasul meu, 
şi strigarea mea înlru urechile lui. 

8. Şi s'a clătit şi s'a cutremurai 
pământul, şi temeliile cerului îm- 
preună s'au turburat şi s'au clătit, 
că s'au mânieat predânseîe Domnul. 

9. Suilu-s'a fum întru mâniealui, 
şi ioc din gura lui va mânca, căr- 
buni s'au aţâţat dela dânsul. 

10. Şi au plecat cerurile şi s'au 
pogorîf, şinegurăsupt picioarele lui. 

îl. Şi au şezut preste Heruvimi, şi 
au zburat, şi s'au arătat preste ari- 
pile vânturilor. 

12. Şi au pus întuneric ascunde- 
rea lui împrejurul lui cortul lui, în- 
tunericul apelor au îngrăşat în norii 
văzduhurilor. 

13. Din strălucirea cea dinaintea 
lui s'au aţâţat cărbuni de îoc. 

14. Tunat-au din cer Domnul, şi 
cel înalt şi-au dat glasul său. 

15. Şi au trimis săgeji, şi i-au risi- 
pit pre ei, şi au fulgerat fulger şi 
i-au turburat pre ei. 

16. Şi s'au arătat izvoarele ape- 
lor, şi s'au descoperit temeliile lu- 
mii de certarea Domnului, de su- 
flarea duhului mâniei lui. 

17. Trimis-au dintru înăljime şi m'au 
luat, ridicatu-m'au din ape multe. 

18. Mântuifu-m'au de vrăjmaşii mei 
cei tari, de cei ce mă urăsc pre 
mine, că s'au mai întărit decât mine. 

19. Intârnpinatu-m'au ei în ziua ne- 
cazului meu, şi au fost Domnul în- 
tărirea mea. 

20. Şi m'au scos întru lărgime, şi 
m'au izbăvit, că bine au voit întru 
mine. 

21. Şi mi-au răsplătii mie Domnul 
după dreptatea mea, şi după cură- 

Jud. 5, 4, 5; Ps. 67, 9. 



|iea mâinilor mele va răsplăti mie. 

22. Că am păzit căile Domnului, 
şi n'am făcut păgânătate despre 
Dumnezeul meu. 

23. Că toate judecăţile lui înain- 
tea mea sunt, şi îndreptările lui nu 
s'au depărtat dela mine. 

24. Şi voiu fi fără de prihană cu 
dânsul, şi mă voiu păzi de fărăde- 
legea mea. 

25. Şi'mi va răsplăti mie Domnul 
după dreptatea mea şi după curăţiea 
mâinilor mele înaintea ochilor lui. 

26. Cu cel cuvios, cuvios vai îi, 
şi cu omul cei desăvârşit, desăvâr- 
şit vei fi. 

27. Şi cu cei ales, ales vei fi, şi cu 
cel îndărătnic te vei îndărătnici. 

28. Şi pre poporul cel sărac vei 
mântui, şi ochii mândrilor vei smeri. 

29. Că tu eşti luminătorul meu 
Doamne, şi Domnul îmi va lumină 
întunericul meu. 

30. Că întru tine mă voiu izbăvi 
de ispită, şi intru Dumnezeul meu 
voiu trece zidul. 

31. Dumnezeul meu fără prihană 
este calea lui, cuvântul Domnului 
cu foc lămurit scutifor este tuturor 
ceior ce nădăjduesc spre dânsul 

32. Cine este Dumnezeu afară de 
Domnul? Şi cine este făcător afară 
de Dumnezeul nostru? 

33. Cel tare care mă întăreşte cu 
putere, şi au pus fără prihană ca- 
lea mea, 

34. Cel ce pune picioarele mele 
ca ale cerbului, şi preste cele înalte 
mă pune. 

35. Cel ce învaţă mâinile mele la 
răsboiu, şi sfărâmă arc de aramă 
în braţele mele. 

36. Şi ai dat mie scuteală de mân- 
tuirea mea, şi ascultarea fa m'a în- 
mulţit pre mine. 

37. Lărgil-ai paşii mei supt mine, 
şi n'au slăbit picioarele mele. 

35. Psalm. 143, 1. 



A 2-a A ÎMPĂRAŢILOR 22 23 



425 



3g. Gorti-votu pre Vrăjmaşii mei, 
Ş i voiu prinde pre dânşii, şi nu mă 



până ce voiu sfârşi 

\ frânge pre dânşii, ?i 
se vor "scuiâ, şi vor cădea supt 



voiu întoarce 

pre ei. 
39. Şi voiu 




40. Şi îît2 vei întări cu putere spre 
îHsboiu, împiedecâ-vei pre cei ce se 
scoală'" asupra mea, supt mine. 

41. Şi at vrăjmaşilor met mi-ai 
dat mie dosul, şi pre cei ce mă urăsc 
pre mine i-ai pierdut. 

42. Strigâ-vor, şi nu este cine să-i 
ajute, către Domnul, şi nu i-a auzit 
pre ei. 

43. Şi am zdrumicat pre ei ca ţă- 
râna pământului, ca tina din dru- 
muri i-am supţieat pre ei. 

44! Şi mă vei izbăvi de sabiea no- 
Toadelor, păzi-rhă-vei cap neamuri- 
lor, poporul pre care n'am' cunos- 
cut, a slujit mie. 

45. Fii streini au minţit mie, cu 
auzul urechii m'au ascultat. 

46. Fii streini se vor lepăda şi 
vor şchiopă din cărările lor. 

47. Viu este Domnul, şi binecuvân- 
tat este păzitorul meu, şi se va înăl- 
ţă Dumnezeul meu, păzitorul mântu- 
irii, mele. . 

48. Tare este Domnul cel ce dă 
izbândirî mie, şi a supus noroade 
supt mine. 

49. Şi m'au scos pre mine dela 
vrăjmaşii mei, şi dela cei ce sescoală 
asupra mea mă vei înălţa, de omul 
nedrept mă vei izbăvi. 

50. Pentru aceasta mă voiu măr- 
turisi ţie Doamne întru neamuri, şi 
numelui tău voiu cântă. 

51. Cel ce măreşti mântuirile îm- 
păratului, şi faci milă unsului tău 
lui David şi seminţiei lui până în 
veac. 



49. Psalm \7, 49. 

50, Rom, 15, 9. 



GAP. 23. 

Cele din urmă cuvinie ale lui David t 
şi vitejii lui. 

Si acestea sunt cuvintele lui David 
, cele mai de pre urmă: credincios 
este David fiul lui lesse, şi credin- 
cios bărbat pre care l-au sculat Dom- 
nul preste unsul Dumnezeului lui 
lacov, şi cuvioşi Psalmii lui Israil. 

2. Duhul Domnului au grăit întru 
mine, şi cuvântul lui pre limba mea. 

3. Zice Dumnezeul lui Israil: rnie 
au grăit păzitorul lui Israil. Pildă am 
grăif întru oameni, cum veţi întări 

frica lui Dumnezeu. 

4. Şi în lumina lui Dumnezeu di- 
mineaţa, să răsară soarele dimi- 
neaţa, n'a ieşit din lumină, şi ca 
din ploaie otava din pământ. 

5. Că nu este aşâ casa mea cu 
cel tare, că legătură veşnică au pus 
mie, gata în toată vremea păzită, că 
toată mântuirea mea şi toată voea 
întru Domnul, că nu va odrăsli cel 
fărădelege. 

6. Ca un ghimp scos toţi aceşfiea, 
că nu cu mâna se vor prinde. 

7- Şi omul nu se va osteni întru 
aceasta, şi mulţime de fier şi de 
lemn de suiiţe, şi în foc cu ardere 
vor arde întru ruşinea lor. 

8. Acestea sunt numele vitejilor 
lui David: levoste Hananeul cel mai 
întâiu între cei trei este: Adinon A- 
soneanul, acesta a scos sabiea sa 
asupra a opt sute de răniţi odată. 

9i Şi după el Eleanan feciorul fra- 
telui tatălui său, fiul lui Dudi unui 
dintre cei trei viteji carii erau cu Da- 
vid, când a ocărît el pre cei de alf 
neam, şi cei de alt neam se adu- 
nase acolo la răsboiu* şi a fugit iot 
Israilul de către faţa lor. 

10. El s'a sculat, şi a bătut pre 
cei de alt neam, până ce s'a osie- 



23. S, 1 Parai. 11, 10 şi 19,10. 
9. 1 Parai. 11, 12. 



426 



A 2-a A ÎMPĂRAŢILOR 23 



nit mâna lui, şi s'a lipii mâna lui 
de sabie, şi au făcui Domnul mân- 
tuire marc în ziua aceea, şi popo- 
rul s'a înlors după el numai a jeîuî. 

11. Şi după acesta Samaia fecio- 
rul iui Asa Aruhieu!, care când s'au 
adunat cei de alt neam în Tiriea, 
unde era o parte de jarină plină de 
linie, iar poporul fugi dela faţa ce- 
lor \ie aii 'ftearn; 

VZ. A stai ca un stâlp în mij- 
locul părţii aceea, şi o a mântuit şi 
a bătut pre cei de alt neam, şi au 
făcui Domnul mântuire mare. 

13. Şi s'au pogorît trei din cei 
treizeci de boieri, şi s'au pogorît în 
Kason la David în peştera lui Odo- 
lam, când ceata celor de alt neam 
ISbărîse în valea lui Rafain. 

14. Şi David era atunci în îniă- 
riiură, iar tabăra celor de alt neam 
erâ atunci în Vifîeem. 

15. Şi poftind David, a zis: cine-mi 
va da apă din fântâna cea din Vi- 
ileem, care este lângă poartă, şi ta- 
băra celor de alt neam atunci erâ 
în Viiîeem. 

16. Şi acei trei mari au rupt tabăra 
celor de alt neam, şi au scos apă 
din fântâna din Vitleem, care este 
lângă poartă, şi o au luat, şi s'au 
întors la David, şi n'a vrut să o bea, 
ci o a vărsat Domnului. 

17. Şi a zis: departe dela mine 
să fie Doamne a face aceasta, au 
bea-voi sângele bărbaţilor celor ce 
s'au dus cu sufletul lor ? Şi n'a 
vrut să o beâ. Aceasta au făcut cei 
trei viţeii. 

18. Şi Avesa fratele lui Ioav fe- 
ciorul Saruei acesta erâ cel mai 
întâiu între cei trei, şi acesta a ri- 
dicat suliţa sa asupra a trei sute 
de răniţi, şi erâ numit între cei trei. 

19. Intre acei trei a fost mărit, şi 
căpetenie, şi până la cei trei n'a 
ajuns. 

29. 1 Parai. 11, 21. 



20. Şi Vaneas feciorul lui lodae, 
acesta erâ bărbat, care făcuse muite 
şi mari fapte în Caveseil, şi acesta 
a ucis pre cei doi feciori ai lui A- 
riil Moaviteanul, şi acesta s'a po- 
gorît şi a ucis leul în mijlocul gropii 
în vreme de iarnă. 

21. Acesta a ucis pre un bărbat 
Eghiptean om chipeş, şi în mâna 
Eghipteanului erâ suliţă ca un lemn 
de punte, şi s'a pogorît la el cu un; 
toeag, şi a apucat suliţa din mâna; 
Eghipteanului, şi 1-a omorîî pre el. 
cu suliţa lui. 

22. Acestea a făcut Vaneas fecio- 
rul lui lodae, şi numele lui între 
cei trei viteji. 

23. Intre cei trei mărit, şi la acei 
trei n'a ajuns, şi l-a pus pre el Da- 
vid presie sfetnicii săi, şi acestea 
suni numele celor viteji ai împăra- 
tului David: 

24. Asail fratele lui toav, acesiai 
este unul dintre cei treizeci. Eleansr* 
feciorul lui Duda fratele tatălui săiî 
din Vitieem. 

25. Sema Rudeul. 

26. Helis Keloteanul, Iras feciorul 
lui Isca Tecoiteanul. 

27. Aviezer Anoiiteanul, Mevone 
Asotiteanul. 

28. Ehlon Ahiteanul, Noere Neto- 
fatifeanul. 

29. Eli feciorul lui Vana Netoîa- 
tileanul, Efi fiul lui Riva din Oavaa 
al lui Veniarnin. 

30. Vaneas Faratoniteanul, Uri de 
la Nalaîi al Gheii. 

31. Ariiî feciorul Aravoteanului, 
Zaor Varsamileanul. 

32. Eliasa feciorul Lavoniieanuluî, 
Vasac al lui Gonni feciorul lui Io- 
natan. 

33. Sama Aroriteanul, Ahian fe- 
ciorul lui Araia Araturifeanul. 

34. Elifalat feciorul lui Maahi, E- 



20. Is. Navi 15. 21. 21. 1 Parai. 11, 22. 
24. 1 Parai. 11, 26. 30. Jud. 12, 15. 



A 2-a A ÎMPĂRAŢILOR 23-24 



427 



fiav feciorul lui Ahiloîei Ghebni- 
leartul. 

35. Asarai Carmileanul a! iut Ureu 
feciorul Azvii. 

36. Igala feciorul lui Nafan şi Voan 
feciorul iui Agarin. 

37. Elah Amoniteanul, Ghelore Vi- 
roteuî, purtătorul armelor lui loav 
feciorul Saruiei. 

38. Iras Ehreul 

39. Şi Urie Heteul, de to{i trei- 
zeci şi şapte. 

CAP. 24. 

David numără foporul şi e pedepsit 
cu ciumă. 

Si a adaos mânia Domnului a se 
ţ aprinde întru Israil, şi a mişcat 
pre David întru dânşii zicând: mergi 
numără pre Israil şi pre luda. 

2. Şi a zis împăratul către loav 
mai marele puterii, care erâ cu dân- 
sul: mergi dar prin toate seminţiile 
lui Israil şi ale lui Iuda dela Dan 
până la Virsavee, şi numără popo- 
rul, şi voiu şti numărul poporului. 

3. Şi a zis loav către împăratul: 
Domnul Dumnezeul tău să adauge 
poporul cât esfe acum, şi de o sută 
de ori atâta, să vază ochii domnu- 
lui meu împăratului; iar domnul 
meu împăratul, pentruce voeşte cu- 
vântul acesta? 

4. Şi a biruit cuvântul împăratu- 
lui la loav şi la mai marii oastei, 
şi a ieşit loav şi mai marii oştirei 
dela împăratul ca să numere pre 
poporul lui Israil. 

5. Şi a trecut Iordanul, şi a tăbă- 
rî! în Aroir deadreapta cetăţii cei 
din mijlocul văii lui Gad şi a lui 
Eliezer. 

6. Şi a venit în Galaad şi în pă- 
mântul Tavason şi Ifon, care este 
Adase. şi a mers în Danidan, şi a 
încunjurat Sidonul. 

24- 1. 1 Parat. 21, 1. 2. Jud. 20, 1. 
.V. a 2 Lege 1,11, 5. Is. Navi 13, 16. 



7. Şt a venit în Mapsarul Tirului 
şi în toate cetă{Ue Eveului şi ale 
Hananeului, şi a mers spre răsă- 
ritul lui Iuda în Virsavee. 

8. Şi a umblat în tot pământul, 
şi după nouă luni şi douăzeci de zile 
a sosit la Ierusalim. 

9. Şi a dat loav numărul cerce- 
tării poporului la împăratul, şi a 
fost în Israil opt suie de mii de 
bărbaţi tari, carii purtau sabiea, iar 
bărbaţii lui luda cinci sute de mii, 
bărbaji răsboinici. 

10. Şi îi bătea inima lut David în 
el, pentru că a numărat poporul, 
şi a zis David către Domnul: gre- 
şit-am foarte făcând cuvântul acesta, 
şt acum Doamne ridică fărădele- 
gea robului tău, că foarte nebuneşte 
am lucrat. 

11. Şi s'a sculat David dimineaţa, 
şi a fost cuvântul Domnului către 
Gad prorocul văzătorul, zicând: 

12. Mergi, şi gr?eşie către David, 
şi-i spune, acestea zice Domnul: trei 
ridic eu asupra ta, alege-ţi una din- 
tr'acelea, şi voiu face ţie. 

13. Şt a intrat Gad la David, şt i-a 
spus şi i-a zis lui: alege-ţi cesăţi se 
facă, au să vie trei ani de foamete în 
pământul tău? Au trei luni să fugi 
tu dinaintea vrăjmaşilor tăi, şi ei 
să te gonească, au trei zile să îie 
moarte în pământul tău ? Acum dar 
cunoaşte, şi vezi, ce voiu răspunde 
celui ce m'au trimis. 

14. Şi a zis David către Gad: strimt 
este mie de câte trele părţile foarte; 
ci mai bine voiu cădeâ în mâinile 
Domnului, că multe sunt îndurările 
lui foarte, decât să caz în mâinile 
oamenilor. 

15. Şi ş'a ales David moartea, şi 
erau zilele secerii de grâu, şî au dat 
Domnul moarte în Israil de dimi- 
neaţă până la vremea prânzului, şi 

7. Is. Navî 19, 29 10. 12, li. 13. 1 Parat. 
21, 12. 14. i Parai. 21, 13. 15. Daniil 13, 53. 



428 



a început perirea în popor, şi a mu- 
ri! din poporul Domnului dela Dan 
şi până la Virsavee şaptezeci de mii 
de oameni. 

16. Şt a întins îngerul lui Dum- 
nezeii mâna asupra Ierusalimului 
ca să i strice, şi i s'au făcut milă 
Domnului de răutate, şi au zis înge- 
rului celui ce strică în popor: desiul 
este acum, trage mâna ta, şi înge- 
rul Domnului era lângă ariea lui 
Orna Evuseul. 

17. Şi a zis David către Domnul, 
când a văzut el pre îngerul care lo- 
veâ pre popor, şi a zis: iată eu sunt 
cel ce am păcătuit, şi eu sunt pă- 
storul cel ce am făcut rău, iar ace- 
stiea oile ce au făcut? Să fie dar 

' mâna ta preste mine şi preste casa 
tatălui meu. 

18. Şi a venit Gad la David în 
ziua aceea, şi i-a zis lui: sue-le şi 
pune Domnului jertfelnic în ariea 
lui Orna Evuseul. 

19. Şi s'a suit David după cuvân- 
tul lui Gad prorceul în ce chip i-au 
poruncit lui Domnul. 

20. Si s'a uitat Orna, si a văzut 
pre împăratul şi pre slugile lui ve- 
nind către sine, şi a ieşit Orna, şi 
s'a închinat împăratului cu faţa sa 
pre pământ. 



21. Şi a zis Orna: ce este că a 
venii domnul meu împăratul la ro- 
bul său? Şi i-a zis David: să cum- 
păr dela tine ariea, ca să zidesc 
jertfelnic Domnului, şi să înceteze 
moartea deasupra poporului. 

22. Şi a zis Orna către David: ia-o, 
şi să aducă domnul meu împăratul 
Domnului ce este bine întru ochii 
lui, iată boii spre ardere de tot, şi 
roatele şi uneltele boilor în loc de 
lemne. 

23. Toate a dat Orna împăratului, 
şi a zis Orna către împăratul: Dom- 
nul Dumnezeul tău să te binecu- 
vinleze pre fine. 

24. Şi a zis împăratul către Orna: 
nu, ci cumpărând voiu cumpără de 
la tine cu prej, şi nu voiu aduce 
Domnului Dumnezeului meu ardere 
de tot în dar dată, şi a cumpărat 
David ariea şi boii cu argint de 
cincizeci de sicii. 

25. Şi a zidit acolo David jertfel- 
nic Domnului, şi a adus ardere şî 
jertfă de pace, şi a adaos Solomon 
ia jertfelnic după aceea» că dintâiu 
erâ mic, şi Domnul s'a milostivit 
pământului, şi a încetat perirea dea- 
supra lui Israil. 

22. 1 Imp. 6, 14. « • 
24. 1 Parai. 21, 25. 



CARTEA A TREIA 

. ■ CAP. 1, ' 

: Soloinoa. 

Iar împăratul David îmbătrânise în- 
delungat de zile, şi-l învăleâ cu 
jjainc, şi nu se încălzea, 

2. Şi au zis slugile lui către dân- 
sul: să caute împăratului fecioară 
tânără, şi să stea înaintea împăra- 
tului şi să-l încălzească şi să doar- 
mă cu el, şi se va încălzi domnul 
nostru împăratul. 

3. Şi a căutat fecioară frumoasă 
din tot hotarul lui îsrail, şi a aliat 
pre Avisag Somaniteanca, şi o a a- 
dus la împăratul. 

4. Şi fecioara era la chip frumoasă 
foarte, şi încălzea pre împăratul şi 
slujeâ lui, şi împăratul nu o a cu- 
noscut pre ea. 

5. Iar Adonias feciorul Aghitei s'a 
ridicat, zicând: eu voiu împăraţi, şi 
ş'a făcut luiş care şi călăreţi, şi cinci- 
zeci de oameni alergau înaintea lui. 

6. Şi nu 1-a oprit pre el tatăl său 
niciodată, zicând : pentruce faci acea- 
sta? Şi erâ el la chip frumos foarte, 
şi pre el l-a născut după Âvesalom. 

7. Şi a vorbit cu Ioav feciorul Sa- 
ruei şi cu Aviatar preotul, carii a- 
jutau pre Adonias urmând iui. 

1. I. Parai. 23, 1. 5. 2 împ. 3, 3. 



a Împăraţilor 

».■• - y ■ 

-> — 

8. Iar Sadoc preotul şi Vaneâs 
feciorul lui lodae şi Natan prorocul 
şi Semei şi Risi şi vitejii lui David, 
nu erau cu Adonias. 

9. Şi a junghiat Adonias oi şi vi- 
ţei şi miei, la piatra lui Zoelef, care 
erâ lângă fântâna lui Roghii, şi a 
chemat pre loji fraţii săi pre fiii îm- 
păratului şi pre foţi bărbaţii lui luda 
şi pre slugile împăratului. 

10. Iar pre Natan prorocul şi pre 
Vaneas şi pre viteji şi pre Solo- 
mon fratele său, n'a chemat. 

11. Şi a grăit Natan către Virsa- 
viea muma lui Soîomon zicând: au 
n'ai auzit că s'a făcut împărat A- 
donias feciorul Aghitei, şi domnul 
nostru David nu ştie? 

12. Şi acum vino să-ţi dau sfat 
şi să-ţi mântueşti sufletul tău şi su- 
fletul fiului tău Solomon. 

13. Vino şi intră îa împăratul Da- 
vid, şi grăeşte către el zicând : doam- 
ne al meu împărate! Au nu te-ai ju- 
rai fu roabei taie, zicând: că Solo- 
mon fiul tău va împărăţî după mine, 
şi el va şedeâ pre scaunul meu? 
Pentruce dar împărăţeşte Adonias? 

14. Şi iată încă grăind fu cu îm- 
păratul, şi eu voiu intrâ după fine, 
şi voiu plinî cuvintele tale. 

S. 4, ÎS. 

9. I Imp. 17, 77; Îs. Navi 15, 7. 



430 



A 3-a A ÎMPĂRAŢILOR 



15. Şi a intrai Virsaviea ia împă- 
ratul în cămară, şi împăratul era 
bătrân foarte, şi Avisag Somani- 
teanca slujâ împăratului. 

16. Şi s'a plecat Virsaviea şi s'a 
închinat împăratului, şi a zis împă- 
ratul: ce este? 

17. Iar ea a zis: doamne al meu 
împărate! Tu ai jurat întru Domnul 
Dumnezeul tău roabei fale, zicând: 
că hui tău Solomon va împărăti 
după mine, şi el va şedeâ pre sca- 
unul meu. 

18. Şi acum iată Adonias împă- 
răteşte, şi tu doamne al meu împă- 
rate! Nu ştii. 

19. Şi a junghiat vi{ei şi miei şi 
oi multe, şi a chemat pre to{i fiii 
împăratului şi pre Aviatar preotul, 
şi pre Ioav căpetenia oasîei, iar pre 
Solomon robul tău nu 1-a chemat. 

20. Şi tu doamne al meu împă- 
rate! Ochii a tot Israilul spre line, 
să le spui lor, cine va şedeâ pre 
scaunul domnului meu împăratului 
după dânsul. 

21. Şi va îi dupăce va adormi 
domnul meu împăratul cu părinţii 
săi, şi voiu fi eu şi Solomon tiul 
meu greşiţi. 

22. Şi iată încă grăind ea către 
împăratul, a intrat şi Naîan profocul. 

23. Şi spuseră împăratului, zicând: 
iată Natân prorocul, şi a intrat la fa{a 
împăratului, şi s'a închinat împă- 
ratului cu fa|a la pământ. 

24. Şi a zis Natan: doamne al meu 
împărate! Tu ai zis: că Adonias va 
împărăti după mine, şi că el va şe- 
deâ pre scaunul meu? 

25. Că s'a pogorît astăzi, şi a jun- 
ghiat vijei şi iniei şi oi multe, şi a 
chemat pre foţi îiii împăratului şi 
pre căpeteniile oastei şi pre Avia- 
tar preotul, şi iată beau şi mănâncă 
înaintea lui, şi au zis: să trăiască 
împăratul Adonias. 

26. Şi pre mine robul tău şi pre 



Sadpc preotul şi pre Vaneas fecio- 
rul lui lodae şi pre Solomon robul 
tău n'a chemat. 

27. Au dela domnul meu împă- 
ratul cuvântul acesta s'a făcut fără 
să fi spus robului tău, cine va şe- 
deâ pre scaunul domnului meu îm- 
păratului după dânsul? 

28. Şi a răspuns împăratul Da- 
vid, şi a zis: chemaţi pre Virsaviea, 
şi ea a intrat înaintea împăratului, 
şi a stătut înaintea lui. 

29. Şi a jurat împăratul, şi a zis: 
viu este Domnul cel ce au izbăvit 
sufletul meu din toată primejdiea. 

30. Că precum am jurat {ie întru 
Domnul Dumnezeul lui Israil, zicând: 
că Solomon fiul tău va împărătî după 
mine, şi el va şedeâ pre scaunul meu 
în locul meu, aşâ voiu face în ziua 
aceasta. 

31. Şi s'a plecat Virsaviea cu faţa 
la pământ şi s'a închinat împăra- 
tului, şi a zis: să trăiască domnul 
meu împăratul David în veac! 

32. Şi a zis împăratul David: che- 
rnati-mi pre Sadoc preotul şt pre 
Nalan prorocul, şi pre Vaneas fecio- 
rul lui iodae, şi au intrat înaintea îm- 
păratului, şi le-a zis lor împăratul: 

33. Lua{i pre slugile domnului vo- 
stru cu voi, şi pune{i călare pre fiul 
meu Solomon pre muşcoiul meu, 
şi-l duce{i în Sion. 

34. Şi să-î ungă pre el acolo Sa- 
doc preotul şi Natan prorocul, împă- 
rat preste Israil, şi trâmbiţaţi cu cor- 
nul şi strigaţi: să trăiască împăra- 
tul Solomon ! 

35. Şi vă veţi sui după el şi va 
intra şi va şedeâ pre scaunul meu, 
şi el va împărăti în locul meu, că 
am poruncit să fie povăţuitor pre- 
ste Israil şi preste îuda. 

36. Şi a răspuns Vaneas feciorul 
lui lodae împăratului, şi a zis: fie 
aşâ, adevereze Domnul Dumnezeu 

| 35. 4 hnp. S, 15>. 



A 3-a A ÎMPĂRAŢILOR 1—2 4S\ 



cuvântul domnului meu împăratului. 
37. Precum au fost Domnul cu dorn- 
ul meu împăratul, aşâ să îie cu 
Soiomon, şi să mărească scaunul 
iui mai mult decât scaunul domnu- 
jui meu împăratul David. 

38. Şi s'a pogorît Sadoc preotul 
şt Natan prorocul şi Vaneas feciorul 
ly» fodae şi Hereti şi Feleii, şi au 
pus pre Soiomon pre muşcoiul îm- 
păratului David, şi l-au adus pre el 
în Sion. 

39. Şi a luai Sadoc Preotul cor- 
nul cel cu untdelemn din cort, şi a 
uns pre Soiomon, şi a trâmbijaf cu 
cornul, şi a zis lot poporul: să tră- 
iască împăratul Soiomon ! 

40. Şi s'a suit tot poporul după 
c | t şi jucâ poporul cu danjuri, şi îă- 
ceâ veselie mare, că răsună pămân- 
iuf de glasul lor. 

41. Şi a auzit Âdonias şi loji 
chemajii lui când sfârşise ospăţul, 
şi a auzit îoav glasul cornului, şi 
z zis: ce este glasul de care răsună 
cetatea ? 

42. Şi încă grăind el, iată şi Io- 
natan feciorul lui Aviaiar preotul 
veni, şi a zis Adonias: intră că om 
.cinstit eşti tu, şi bune vestiri ştii. 

43. Şi a răspuns Ionatan, şi a 
zis lui Adonias: cu adevărat dom- 
nul nostru împăratul David a făcut 
împărat pre Soiomon. 

44. Şi a Srimis cu el împăratul 
pre Sadoc Preotul şi pre Nalan Pro- 
rocul şi pe Vaneas feciorul lui lo- 
dae şi pre Hereti şi pre Feleii, şi 
1-a pus călare pre muşcoiul împă- 
ratului. 

45. Şi l-a uns pre ei Sadoc Preo- 
tul şi Natan prorocul, împărat în 
Sion, şi s'au suit de acolo veseli, 
.şt a răsunat cetatea, acesta este 
glasul care 1-aji auzii. 

46. Şi a şezut Soiomon pre scau- 
imi împărăjiei. 

s8. 2 Itnp. 15, 18. 



47. Şi au intrat slugile împăra- 
tului să binecuvinfeze pre Domnul 
nostru pre împăratul David zicând: 
bun să facă Dumnezeu numele lui 
Soiomon fiului tău mai mult decât 
numele tău, şi să mărească scau- 
nul lui mai pre sus decât scaunul tău, 
şi s'a închinat împăratului pre pa- 
tul lui. 

48. Şi aşâ a zis Împăratul: bine 
esle cuvântat Domnul Dumnezeul 
lui Israit, cel ce au dat astăzi din 
sămânţa mea şezător pre scaunul 
meu, şi ochii mei văd. 

49. Şi s'au spăimântat, şi s'au scu- 
lat to{i chemaţii lui Âdonias, şi s'a 
dus fiecare om în calea sa. 

50. Şi s'a temut Adonias de faţa 
lui Soiomon, şi s'a sculat, şi s'a 
dus, şi s'a prins de coarnele jert- 
felnicului. 

51. Şi s'a spus lui Soiomon, zi- 
când: Adonias s'a temut de împă- 
ratul Soiomon, şi iată se (ine de 
coarnele jertfelnicului, zicând: să'rni 
jure astăzi împăratul Soiomon că 
nu va omorî pre robul său cu sa- 
biea. 

52. Şi a zis Soiomon: de va -fi 
om bun, nu va cădeâ nici unul din 
perii iui pre pământ; iar de se va 
ailâ răuiaie într'însul, se va omorî. 

53. Şi a trimis împăratul Soiomon, 
şi l-a luat pre el dela jertfelnic, şi 
a intrat şi s'a închinat împăratului 
Soiomon, şi i-a zis Soiomon lui: 
mergi la casa ta. 

CAP. 2. 

Moar/ea lui Davuî. 

Si s'au apropiat zilele lui David ca 
5 să moară, şi a poruncit iui Sol«> 
mon Hui său zicând: 

2. Eu merg în caiea a tot pămîn- 
teanul, iar tu te înlăreşie, şi !ii bărbat. 



| 50, 2, 2S. 

i 2- 2. H 2 Lege 31, 7; Isus Navi 1.7. şi 23 14. 



432 



A 3-a A ÎMPĂRAŢILOR 2 

î 



3. Şi păzeşte rânduelele Domnu- 
lui Dumnezeului tău, ca umblând 
întru căile lui, .să pjzeşfi poruncile 
lui şi îndreptările lui , şi judecăţile 
îui şi mărturiile iui, cele scrise în 
legea lui -Moisî, ca să înţelegi cele 
ce vei face după toate câte voiu 
porunci ţie.. 

4. Ca să întărească Domnul cu- 
vântul său, care au grăit către mine 
zicând: de vor păzî fiii tăi calea sa, 
ca să umble înaintea mea întru a- 
devăr cu toată inima sa şi cu tot 
sufletul său, zicând: nu va lipsi ţie 
bărbat de pre scaunul lui Israil. 

5. Iar Ju ai cunoscut, câte a îă- 
cut mie Ioav feciorul Saruei, câte 
a făcut celor două căpetenii ai oştirii 
îui Israil, lui Avenir feciorul lui Nir 
şi lui Amesai feciorul lui îeter, că 
i-a omorît pre ei, şi a vărsat sânge 
de răsboiu în pace, şi a pus sînge 
nevinovat în biâul său cel dela mij- 
locul său, şi întru încălţămintea pi- 
cioarelor luiv 

6. Şi vei face după înţelepciunea 
ta, şi să nu laşi să se ducă bătrâ- 
neţele lui cu pace în iad. 

7. Iar fiilor lui Verzeli Galaaditea- 
nuî să faci milă, şi să fie între cei 
ce mănâncă din masa ta, că ei au 
venit la mine când fugeam de faţa 
lui Aveşaîom fratele tău. 

8. Şi iată cu tine este Semei fe- 
ciorul lui Ghira fiul lui lemini din 
Vaurim, acesta m'a blestemat bles- 
tem rău în ziua în care mă duceam 
la tabără, şi s'a pogorît întru în- 
tâmpinarea mea la Iordan, şi m'am 
jurat lui pre Domnul, zicând: nu 
ie voiu omorî cu sabie. 

9. Pentru aceea să nu-1 Iaşi ca 
pre un nevinovat, că om înţelept 
eşti tu, şi vei cunoaşte ce vei face 
lui, şi să duci cărunteţele lui cu 
sânge în iad. 

J. a 2 Lege 17, 19. 4. 6, 12. 5. 2 Imp. 
3, 26, 39 şi 20, 10. 7. 2 Imp. 17, 27 şi 19, 31. 
S. 2 Imp. 16, 5, şi 19, 16. 



1 -10. Şi a adormit David cu părinţii 
[ săi, şi s'a îngropat în cetatea lui 
David. 

îl. Iar zilele câte a împărăţii Dar 
vid preste Israil au fost patruzeci de 
ani: în Hevron a împărăţit şapte, ani, 
şi în Ierusalim treizeci şi trei de ani. 
,.. 12. Şi a şezut Sotomon pre scau- 
nul lui David Tatăl său fiind. de. 
doisprezece ani, şi s'a întărit îm- 
părăţia lui foarte. 

13. Şi a intrat Adonias feciorul 
Aghitei la Virsaviea muma lui So- 
îomon, şi s'a închinat ei, iar ea $ 
zis: vii cu pace? Şi el a zis: pace, 
. 14. Şi a zis el: cuvânt am către 
tine, şi i a zis iui: grăeşte. ; 

15. Şi a zis ei: fu ştii că a mea 
era împărăţiea, şi spre mine a că r 
utat tot Israiluî ca să împărăţesc, şi 
s'a întors împărăţiea, şi s'a făcut 
a fratelui meu, că dela Domnul s'a 
făcut lui. 

16. Şi acum o cerere cer eu de 
la tine; nu-ţi întoarce faţa ta, şi Vir- 
saviea a zis: grăeşte. ;, 

î7. Şi a zis ei: grăeşte rogu-te că- 
tre Soîomon împăratul, că mt-şiva 
întoarce ţaţa sa de către tine, şi 
să-mi dea mie femeie pre Avisag. 
| Somaniteanca. 

18. Şi a zis Virsaviea: bine, eu 
! voiu grăi pentru tine împăratului, 
| 19. Şi a intrat Virsaviea la îrnpă- 
raiul Soîomon, ca să grăiască lui 
pentru Adonias, şi s'a sculat împă- 
ratul înaintea ei, şi s'a închina/ ei, 
şi a şezut pre scaunul său, şi s'a 
pus scaun mumei împăratului, şi. a 
şezut deadreapta lui. 

20. Şi a zis lui : o . cerere mică eu 
cer dela tine, să nu întorci faţa mea, 
şi a zis împăratul: cere maica mea, 
că nu te voiu întoarce. 

21. Iar t ea a zis: să se dea Avi- 



10. Fapt. 2, 29. 11. 2 Imp. 5, 4. 
12. 2 Imp. 2, 11, 1 Parai. 29, 23. 
15. 1 Parai. 22, 9. 



A 3-a A ÎMPĂRAŢILOR 2 



433 



sag Somanifeanca femeie lui Ado- 

r.ias fratelui tău. 

22. Si a răspuns împăratul Solo- 
mon, şi a zis maicii sale: şi pentru 
ce a i cerut tu pre Avisag Somani- 
leanca lui Adonias? Cere-i lui îm- 
părţea, că el este fratele meu cel 
mai mare decât mine, şi lui/via- 
far preotul şi lui loav feciorul Sa- 
ru ei mai marele oştirilor, prieteni. 

23. Şi s'a jurat împăratul Solo- 
mon pre Domnul, zicând: aşa să-mi 
facă mie Dumnezeu şi aşâ să-mi a- 
dauge, asupra sufletului său a grăit 
Adonias cuvântul acesta. 

24. Şi acum viu este Domnul cel 
ce m'au gătit şt m'au pus pre scaunul 
lui David tatălui meu, şi mi-au făcut 
mie casă, precum au grăit Domnul, 
că astăzi se va omorî Adonias. 

25. Şi a trimis împăratul Solomon 
pe Vaneas feciorul lui lodae, şi 1-a u- 
cis, şi a murit Adonias în ziua aceea. 

26. Şi lui Aviatar preotul a zis îm- 
păratul: mergi tu în Anatot în ţarina 
ta, că vinovat mor|ii eşli tu în ziua 
aceasta, ci nu te voiu omorî, pen- 
irucă ai purtat sicriul legii Domnu- 
lui înaintea lui David tatălui meu, 
şi penlrucă ai pătimit întru toate câte 
a pătimit tatăl meu. 

27. Şi a lepădat Solomon pre A- 
viatar să nu fie preot Domnului, ca 
să se plinească cuvântul Domnului, 
care l-au grăit asupra casei lui îîi în 
Silom. 

28. Şi a venit vestea până la loav 
feciorul Saruei, că loav se plecase 
după Adonias, iar după Solomon 
nu s'a fost plecat, şi a fugit loav 
în cortul Domnului şi s'a apucat de 
coarnele jertfelnicului. 

29. Şi s'a spus lui Solomon zi- 
când: că a fugit loav în cortul Dom- 
nului, şi iată se jine de coarnele 
jertfelnicului, şi a trimis Solomon 
împăratul la loav, zicând: 

26. 1 Imp. 22, 20; 2 Imp. 15, 24, 

27. i Jmp. 2, 31. 



30. Ce s'a întâmplat Jie de ai fu- 
git la jertfelnic? Şi a zis loav: pen- 
trucă m'am spăimântat de faţa ta, 
şi am fugit la Domnul; şi a trimis 
Solomon împăratul pre Vaneas fe- 
ciorul lui lodae, zicând: mergi şi-l 
ucide şi-l îngroapă pre el. 

3î. Şi a venit Vaneas feciorul lui 
lodae la loav în cortul Domnului, 
şi i-a zis lui: acestea zice împăra- 
tul: ieşi afară, iar loav a zis: nu 
voiu ieşî afară, ci aici voiu murî; şi 
s'a întors Vaneas feciorul lui lodae, 
şi a spus împăratului, zicând: ace- 
stea a grăit loav, şi acestea mi-a 
răspuns mie. 

32. Şi a zis lui împăratul: mergi 
şi fă lui după cum a grăit, şi-l u- 
cide pre el şi-l îngroapă, şi vei ri- 
dică astăzi dela mine şi dela casa 
tatălui meu sângele, care în zadar 
a vărsat loav. 

33. Şi au întors Domnul sângele 
nedreptăţii peste capul lui, în ce 
chip a făcut el celor doi oameni 
mai drepţi şi mai buni decât sine, 
că i-a ucis pre ei cu sabie, şi tatăl 
meu David n'a ştiut de sângele lor, 
pre Avenir feciorul lui Nir voevodul 
oştilor lui Israil şi pre Âmesai fe- 
ciorul lui Ieter voevodul oştilor lui 
luda. 

34. Şi s'au întors sângiurile lor 
pre capul lui şi pre capul seminţiei 
lui în veac, iar lui David şi semin- 
ţiei lui şi casei lui şi scaunului lui» 
să fie pace dela Domnul în veac. 

35. Şi s'a suit Vaneas feciorul lui 
lodae, şi a năvălit asupra lui, şi 1-a 
omorît pre el, şi 1-a îngropat pre el 
în casa lui în pustie. 

36. Şi a pus împăratul pre Va- 
neas feciorul lui lodae în locul lui 
preste oaste, şi împărăţiea sporeâ 
în Ierusalim; iar pre Sadoc preotul 
1-a pus împăratul preot mare în lo- 
cul lui Aviatar. 



32. 2 Imp. 3, 27; 20, 10. 



434 



A 3-a A ÎMPĂRAŢILOR 2-3 



37. Şi trimiţând împăratul a che- 
mat pre Semei, şi i-a zis Iui: zide- 
şte-ţi casă în Ierusalim, şi şezi a- 
coîo, şi să nu ieşi de acolo nicăirea. 

38. Şi va îi în ziua în care vei 
ieşî şi vei trece pârîul chedrilor, să 
ştii bine că cu moarte vei muri, sân- 
gele tău va fi presfe capul tău, şi 
l-a jurat pre el împăratul în ziua 
aceea. 

39. Şi a zis Semei către împăra- 
tul: bun este cuvântul care l-ai grăit 
doamne al meu împărate! Aşâ va 
face robul tău, şi a şezut Semei în 
Ierusalim trei ani. 

40. Şi a fost după trei ani, au 
fugit doi robi ai lui Semei la An- 
his feciorul lui Maaha împăratul 
Ghetei, şi s'a spus lui Semei, zi- 
când: iată robii tăi sunt în Ghet. 

41. Şi s'a sculat Semei, şi a pus 
şaua pre asina sa, şi s'a dus în 
Ghet la Anhis să caute pre robii 
săi, şi s'a dus Semei, şi a adus pre 
robii săi din Ghei. 

42. Şi se spuse lui Soiomon, zi- 
când : că s'a dus Semei din Ieru- 
salim în Ghel, şi a adus pre ro- 
bii săi. 

43. Şi a (rimis împăraful şi a 
chemai pr? Semei, şi a zis către 
el: au nu te-am jurat pre Domnul, 
şi am poruncit {ie, zicând: în ce zi 
vei ieşî din Ierusalim, şi vei merge 
deadreapla sau deastânga, să ştii 
bine că cu moarte vei murî? Şi ai 
zis mie: bun este cuvînîul care îl auz. 

43. Pentru ce n'ai păzit jurămîn- 
tul Domnului, şi porunca care am 
poruncit ţie? 

45. Şi a zis împăraful către Se- 
mei: ştii toată răutatea inimii fale, 
cum o ai făcui lui David tatălui 
.meu, şi au întors Domnul răutatea 
preste capul tău. 

46. Şi împăraful Soiomon esle 
"binecuvînfat, şi scaunul lui David 

45. 2 Imp. 16, 5-7. 46. 2 Parai. 1, I. 



va slâ înaintea Domnului în veac. 

47. Şi a poruncit împăratul Soio- 
mon îui Vaneas feciorul lui lodae, 
şi a ieşit, şi l-a omorîf pre el, şi a 
murit. 

CAP. 3. 

Câsâi&ria lui Soiomon-. înţelepciunea lui. 

Si s'a întărit împărăţiea în mâna 
j iui Soiomon, şi s'a făcut Soio- 
mon ginere lui Faraon împăratul 
Eghipetului, şi a luat Soiomon fata 
lui Faraon, şi o a băgat în cetatea 
lui David până ce a sfârşit el a 
zidi casa sa, şi casa Domnului cea 
dinfâiu, şi zidul Ierusalimului de jur 
împrejur. 

2. Iar poporul tămâiâ pre înălţimi, 
pentru că wx se zidise casă nume- 
lui Domnului până acum. 

3. Şi a iubit pre Domnul Soio- 
mon umblând întru poruncile îui 
David tatăl său, numai că făcea 
jertfă, şi tămâiâ pre înălţimi. 

j 4. Şi s'a sculat împăraful, şi a 
mers în Gavaon să facă jertfă a- 
colo, pentru că erâ cel mai înalt 
şi desfătat, o mie de arderi de tot 
a adus Soiomon pre jertfelnic în 
Gavaon. 

5. Şi s'au arătat Domnul lui Soio- 
mon noaptea, şi au zis Domnul că- 
tre Soiomon : fă vre-o cerere pen- 
tru tine. 

6. Şi a zis Soiomon: tu ai făcut 
cu robul tău David tatăl meu milă 
mare de a petrecut înaintea ta în- 
tru adevăr şi întru dreptate, şi cu 
inimă dreaptă spre tine, şi i-ai pă- 
zit lui această milă mare, să pui 
pre fiul lui pre scaunul său, precum 
este astăzi. 

7. Şi acum Doamne Dumnezeul 
meu ! Tu ai dat pre robul tău în 
locul lui David tatălui meu, şi eu 

3. 1. 7, 8; 2 Parai, l, I. 3. 4 Imp. H, 4, 

4. 2 Parai. 1, 3. 5. 11, 9; 2 Parai, l, 7. 
7. 1 Parai 22, 5. 



A 3-a A ÎMPĂRAŢILOR 3 



435 



sunf prunc mic, şi nu şiiu ieşirea 
mea şi infrarea mea. 

8. Şi robul lău este în mijlocul 
poporului tău, care l-ai ales popor 
mult, care nu se poate numără şi 
spune de mutfime. 

9. Şi să dai robului lău inimă a 
auzi Şi a judecă poporul tău înfru 
dreptate, ca să cunoască între bine 
si între rău, că cine va putea să 
judece pre acest popor greu al tău ? 

10. Şi a plăcut cuvîntul înaintea 
Domnului, că a făcut Solomon ce- 
rerea aceasta. 

11. Şi au zis Domnul către el: j 
pentru că ai cerut de!a mine acea- 
sta, şi n'2i cerul zile multe, şi n'ai 
cerut avuţie, nici ai cerut sufletul 
vrăjmaşilor tăi, ci ai cerut înţelep- 
ciune, ca să ştii face judecată, 

12. Iată am făcut după cuvîntul 
lău, şi iată am dat {ie inimă înţe- 
leaptă şi pricepută, mai înainte de 
line n'a fost om ca line, şi după 
tine nu se va află asemenea {ie. 

13. Şi cele ce n'ai cerut am dat 
ţie, şi avuţie şi mărire atâta, cât 
n'a fosl om asemenea {ie înlru îm- 
păraţi în toate zilele tale. 

14. Şi de vei umblă în calea mea, 
să păzeşti poruncile mele şi învă- 
ţăturile mele, precum a umblat Da- 
vid tatăl fău, voiu înmulţi şi zilele 
fale. 

15. Şi s'a deşfepfat Solomon, şi 
a cunoscut că este vis, şi s'a scu- 
lat, şi a mers în Ierusalim, şi a 
sfătui înaintea feţii jertfelnicului îm- 
prejurul feţii sicriului legii Domnu- 
lui în Sion, şi a adus arderi de toi 
şi cele de pace, şi a făcut ospăţ 
mare luiş şi tuturor slugilor sale. 

16. Atunci au venif două femei 
curve Ia împăratul, şi au stătut îna- 
intea lui. 

17. Şi a zis o femeie: vai mie 

9. 2 Parai. 1. 10. 12. 5, 12; Eccles. l, 16. 

13. 4 Imp. 23, 25, 1 Parai. 29, 25. 

14. Mat. 6, 33. 



doamne a! meu! Eu şi femeia acea- 
sta am locuit înfr'o casă, şi am nă- 
scu! în aceeaşi casă. 

18. Şi a fosl a treia zi, dupăce 
am născut eu, a născut şi femeia 
aceasta, şi eram numai noi amân- 
două; iar allul afară de noi amân- 
două n'a fost în casă. 

19. Şi a murii pruncul femeii a- 
ceştia noaptea, că a adormit pre- 
ste el. 

.20. Şi s'a sculat la miezul nopţii, 
şi a luat pruncul meu din braţele 
mele, şi roaba la dormeâ, şi l-a 
: culcat la sânul său, şi pruncul său 
cel mort l-a culcat la sânul meu. 

21. Şi m'am sculai dimineaţa să-mi 
aplec pruncul meu, şi el eră mori; 
şi iată m'am uitat bine la el dimi- 
neaţa, şi n'a fosl fiul meu pre care 
eu l-am născut. 

22. Şi a zis femeia cealaltă: nu, 
ci fiul meu este cel viu, iar fiul tău, 
cel mort, şi grăiau înaintea împă- 
ratului. 

23. Şi a zis împăratul către ele: 
lu zici: că fiul cel viu este al meu, 
şi cel mort este fiul fău, iar tu zici: 
nu; ci cel viu este fiul meu, şi cel 
mort fiul lău. 

24. Şi a zis împăratul: luaţi o sa- 
bie, şi o aduceţi la mine, şi adu- 
seră sabiea înaintea împăratului. 

.25. Şi a zis împăratul: tăiaţi în 
două pre pruncul cel viu care suge, 
şi daţi jumătate din el femeii ace- 
ştia, iar cealaltă jumătate o daţi fe- 
meii ceilalle. 

26. Şi a răspuns femeia a căreia 
erâ fiul cel viu, şi a zis călre îm- 
păratul; că-i sărise inima penlru fiul 
său, şi a zis: vai mie doamnei Daţi 
ei pruncul, numai să nu-l omorîfi, 
iar cealaltă a zis: nici al meu, nici 
al ei să nu fie, împărţiţi-1. 

27. Şi a răspuns împăratul şi a 
zis: daţi pruncul cel viu femeii cei 
ce a zis daţi-1 ei, numai să nu-l o- 



436 



A 3-a A ÎMPĂRAŢILOR 3-4 



morîţi, că aceasta este muma lui. 

28. Şi a auzii toi Israilul judecata 
aceasta, care a judecat împăratul, 
şi s'a temut de îaţa împăratului, 
că a văzut că înţelepciunea lui 
Dumnezeu este întru ei ca să facă 
îndreptare. 

CAP. 4. 

Dregătorii lui Solomon. Slava lui. 

Si împăratul Solomon împărăţeâ 
j preste Israii. 

2. Şi aceştiea erau dregătorii lui: 
Azariea fiul lui Sadoc preotul. 

3. Eliaf şi Ahia fiii lui Sisa logo- 
feţi, şi Iosafaf fec'orul lui Ahilud 
scriitor. 

4. Şi Vaneas feciorul lui Iodae 
preste oaste, şi Sadoc şi Aviatar 
preoţi. 

5. Şi Azaria feciorul lui Nafan, 
preste cei ce stau lângă împăratul, 
şi Zavut feciorul lui Natan prieten 
împăratului. 

6. Şi Ahisar erâ dregător casei 
împăratului, iar Eliac iconom, şi E- 
liav feciorul lui Saf preste moşie, şi 
Adoniram feciorul lui Avdon preste 
biruri. 

?. Şi Solomon avea doisprezece 
cârmuitori preste fot Israilul, cari 
dau de cheltuială împăratului şi ca- 
sei lui, îieştecare câte o lună pe an 
da cele de cheltuială. 

8. Şi acestea sunt numele lor : Veen 
fiul lui Or în muntele lui Efraim unul. 

9. Fiul lui Dacar în Maches şi în 
Salavin şi în Vetsamis şi în Elon, 
până la Vitenan, unul. 

10. Fiul lui Esdi în Aravot aveâ 
Soho şi tot pământul lui Ofer. 

11. Fiul lui Aminadav aveâ tot 
Neftadorul, şi femeie aveâ pre Tefat 
fata iui Solomon, unul. 

1.2. Vana fiul lui Ahilut fineâ E- 



taanahul şi Maghedonul şi toată? 
casa lui San cel dela Sesatan supt 
Esrae, şi din Vitean până la Savel- 
maula până la Maever-lucam. 

13. Fiul lui Naver din Ravotul Ga- 
laad, acesta aveâ cetăţile lui lair 
feciorul lui Manasî în Galaad, a a- 
cestuia parte erâ Argovul în Vasare 
şasezeci de cetăţi mari întărite şi 
zăvoare de aramă, unul. 

14. Ahinadav fiul lui Sadoc în 
Maanaim. 

15. Ahimaas în Neîfalim, şi ace- 
sta a luat pre Vasemmat fata lui 
Solomon femeie, unul. 

16. Vaana feciorul lui Husi în A- 
sir şi în Vaalot, unul. 

17. losafat fiul lui Fuasud în I- 
sahar. 

18. Semei feciorul lui 11a în Ve- 
niamin. 

19. Gaver feciorul lui Adai în pă- 
mântul lui Gad, pământul lui Sion 
împăratul Esevonului şi Og împă- 
ratul Vasanului şi Nasef, unul pre- 
ste toate care erâ într'acel pământ 

20. Iuda şi Israii mulţi foarte ca 
nisipul mării întru mulţime, mâncau, 
şi beau şi se veseleau. 

21. Iar Solomon stăpânea întru 
toate împărăţiile dela rîul pămân- 
tului celor de alt neam, şi până la 
hotarele Eghipetului, şi aduceâ lui 
daruri, şi slujeâ lui Solomon în toate 
zilele vieţii lui. 

22. Iar acesta erâ prânzul lui So- 
lomon în fiecare zi: treizeci de mă- 
suri de făină aleasă, şi şasezeci de 
măsuri de făină. 

23. Zece viţei aleşi, şi douăzeci 
de boi păscăfori şi o sută de oi„ 
afară de cerbi şi de căprioare şi de 
pasări alese şi sălbateci. 

24. Că el stăpânea preste tot ţi- 
nutul cel dincolo de rîu, dela Tapsa 
până la Gaza în toate împărăţiile. 



-4. 6. 5, H; 12, is. 
10. Is. Navi 15, 35. 



21. Sirab. 47, 14. 



A 3-a A ÎMPĂRAŢILOR 4- 5 



437 



dincolo de rîu, şi avea el pace din 
loafe părţile împrejur. 

25. Şi lăcuiau Iuda şi Israil fără 
■de frică fiecare supt vija sa şi supt 
smochinul său, şi dela Dan şi până 
la Virsavee în toate zilele lui So- 
lomon. 

26. Şi aveâ Solomon patruzeci de 
iriii de cai la care, şi douăsprezece 
anii de călăreţi. 

27. Şi dau cele de cheltuială câr- 
muitorii aceştia împăratului Solo- 
mon, după toate poruncile la masa 
împăratului fiecare în luna sa, cum 
«râ rânduit. 

28. Şi orz şi paie cailor, şi ca- 
rele lor cărau la locul unde erâ să 
fie împăratul, fiecare după rându- 
iala sa. 

29. Şi au dat Domnul înţelepciune 
lui Solomon şi pricepere multă foarte 
şi minte muită, ca nisipul cel de- 
pre lângă mare. 

30. Şi s'a înmulţit înţelepciunea 
lui Solomon, mai mult decât înţe- 
lepciunea tuturor oamenilor celor 
mai dinainte, şi mai mult decât în- 
ţelepţii Eghipetului. 

31. Şi a fost mai înţelept decât 
toţi oamenii, şi mai înţelept decât 
Ghetan Ezretineanul şi decât Enan 
şi decât Halcad şi decât Dardala 
feciorii lui Mal, şi ş'a vestit numele 
lui în toate neamurile prin prejur. 

32 Şi a alcătuit Solomon trei mii 
de pilde, şi cinci mii de cântări. 

33. Şi a grăit de lemne dela che- 
drul cel din Livan şi până la iso- 
pul care iese prin zid, şi a grăit de 
vite şi de cele ce zboară şi de 
cele ce se târăsc şi de peşti. 

34. Şi a venit din toate neamu- 
rile să auză înţelepciunea lui Solo- 
mon, şi-a luat daruri dela toţi îm- 
păraţii pământului, carii auzeau de 
înţelepciunea lui. 

25. 1 Parat. 22, 9. 26. 2 Parai. 1, 14 şi 
9, 25 31. Sirab 47, 15. 



CAP. 5. 

Pregătiri pentru zidirea Casei Dom- 
nului. 

Si a trimis Hiram împăratul Tiru- 
} lui slugile sale la Solomon, că 
a zis, cum că pre el l-a uns îm- 
părat în locul lui David tatălui său, 
că a iubit Hiram pre David toată 
vieaţa sa. 

2. Şi a trimis Solomon la Hiram, 
zicând: 

3. Tu ştii pre tatăl meu David, 
că n'a putut să zidească casă nu- 
melui Domnului Dumnezeului meu, 
din pricina răsboaelor ce l-au fost 
încunjurat pre el, până ce i-au daî 
pre ei Domnul sunt talpele picioa- 
relor lui. 

4. Şi acum m'au odihnit Domnul 
Dumnezeul meu de toate părţile, nu 
este împrotivitor, nu este întâmpi- 
nare rea. 

5. Şi iată eu socotesc să zidesc 
casă numelui Domnului Dumnezeu- 
lui meu, precum au grăit Domnul 
Dumnezeu către David tatăl meu, 
zicând: fiul tău, pre care voiu da 
în locul tău pre scaunul tău, acela 
va zidi casă numelui meu. 

6. Şi acum porunceşte, şi să-mi 
taie lemne din Livan, şi iată slugile 

j mele împreună cu slugile tale, şi 
plata slujbei tale voiu da ţie cum 
vei zice, că tu ştii, că la noi nu este 
care să ştie tăiâ lemne ca Sidonenii. 

7. Şi a fost dupăce a auzit Hi- 
ram cuvintele lui Solomon, s'a bu- 
curat foarte, şi a zis: bine este cu- 
vântat Dumnezeu astăzi, cel ce au 
dat lui David fiu înţelept preste po- 
porul acesta mare. 

8. Şi a trimis Hiram la Solomon, 
zicând: auzit-am toate pentru care 
ai trimis la mine, eu voiu face toată 



5. 1, 2 Imp. 5, 11. 3. 2 Imp. 7, 5. 1 Parai. 
22, 8. 5. 2 Imp. 7, 13; 2 Parai. 2, 1, 4, 1 
Parai. 22. 10. 



438 



A 3-a A ÎMPĂRAŢILOR 5-6 



voea la, încâ( este pentru lemne de 
chedru şi de pin. 

9. Slugile mele le vor pogorî pre 
ele din Livan la mare, eu le voiu 
îace plufe până Ia locul ce'mi vei 
spune, şi le voiu lăsâ acolo, iar lu 
le vei luâ; ci şi iu să îaci voia mea, 
ca să dai pâine casei mele. 

10. Şi a dat Hiram lui Solomon 
chedri şi pini după cum a voii. 

11. Iar Solomon a daf lui Hiram 
douăzeci de mii de măsuri de grîu de 
hrană casei lui, şi douăzeci de mii de 
măsuri de untdelemn curat, acestea 
da Solomon lui Hiram în tot anul. 

12. Şi Domnul au dat înţelepciune 
lui Solomon precum au grăit lui, şi a 
îost pace între Hiram şi între Solo- 
mon, şi au făcut legătură între sine. 

13. Şi a luat împăratul Solomon 
bir din tot Israilul, şi eră birul de 
treizeci de mii de oameni. 

14. Şi trimefeâ din ei în Livan 
zece mii înlr'o lună pe rînd schim- 
bându-se, o lună erau în Livan şi 
două luni în casa lor, şi Adoniram 
erâ preste bir. 

15. Aveâ încă Solomon şaptezeci 
de mii, carii purtau poverile, şi opt- 
zeci de mii.carii tăiau piatră în munte. 

16. Afară demai marii cârmuifori- 
lor, carii erau preste lucruri la Solo- 
mon, trei mii şase sute de cîrmuilori 
preste popor, carii făceau lucrurile. 

17. Şi a poruncit împăratul de 
au adus pietre mari scumpe şi pie- 
tre necioplite pentru temelia casei. 

18. Şi au cioplit slugile lui Solo- 
mon şi slugile Iui Hiram şi Ghiv- 
Iii, şi au gătit pietrile şi lemnele 
în trei ani, ca să zidească casa. 

CAP. 6. 

Solomon zideşte Casa Domnului. 

Şi a losf în anul patru sute şi 
patruzeci dela ieşirea fiilor lui 

9. 2 Parai. 2, 16. 12. 3, 12. -14. 4, 6. 
6. 1. 2 Parai. 3. 2. Fap. Hp. 7, 47. 



Israil din Eghipet, în anul al patru- 
lea, în luna a doua a împărăţiei 
împăratului Solomon preste Israil, 
şi a zidit casă Domnului. 

2. Şi casa care a zidit împăratul 
Solomon Domnului, aveâ şasezeci 
de coji în lungimea sa şi două- 
zeci de coţi lărgimea sa şi treizeci 
de coji înălţimea sa. 

3. Şi pridvorul dinaintea Bisericii 
de douăzeci de coţi de lung spre 
coastele casei, şi zece coţi de larg 
înaintea casei; şi a zidit casa, şi o 
a săvârşit pre ea. 

4. Şi a făcut casei ferestre largi 
înlăuntru şi înguste afară. 

5. Şi a făcut preste zidul casei 
pridvoare mari împrejurul Bisericei 
şi al altarului, şi a făcut cămări îm- 
prejur. 

6. Cămările cele de jos erau de 
cinci coţi în lărgime, cele din mijloc 
de şase coţi lărgimea; iar cele din al 
treilea rând de şapte coţi lărgimea, 
că se deosebea zidul de dinafară al 
casei ca să nu se lipească de zi- 
durile casei. 

7. Şi casa când se zideâ, cu pie- 
tre în colţuri cioplite întregi s'a zi- 
dit, şi ciocan, secure şi toată unealta 
de fier nu s'a auzit în casă, când 
s'a zidit ea. 

8. Şi cămările cele de jos aveau 
intrare supt umărul drept al casei, 
şi pre trepte strâmbe se suiâ la cea 
din mijloc, şi din cea din mijloc la 
cea din rândul al treilea. 

9. Şi a zidit casa, şi o a săvâr- 
şit, şi a acoperit casa cu laţuri şi 
cu podele de chedri. 

10. Şi a făcut coperiş peste toată 
casa de cinci coţi de înalt, şi erâ 
încheiat cu lemne de chedru. 

11. Şi au fost cuvântul Domnului 
către Solomon, zicând: 

12. Casa aceasta care fu zideşti, 
de vei umblă întru poruncile mele 

5. 1 Parai. 9, 26. 12. 2, 4; 9, 4; 11, 10- 



A 3-a A ÎMPĂRAŢILOR 6 



439 



S i vei face judecăţile mele şi vei 
păzi ioale poruncile mele, să te afli 
întru ele, voiu întări cu tine cuvân- 
tul meu care am grăit către David 
tatăl tău. 

13. Şi voiu îăcuî în mijlocul fiilor 
lui îsrail, şi nu voiu părăsi pre po- 
porul meu Îsrail. 

14. Şi a zidit Solornon casa, şi o 
a săvârşit pre ea. 

15. Şi a îmbrăcat pereţii casei din 
lăuniru cu lemne de chedru dela 
pardoseala casei şi până la pereţi 
şt până la căpriori, i-au îăcut căp- 
iuşală cu lemne pe dinlăuntru, şi 
a căptuşit casa pe dinlăuntru cu 
scânduri de pin. 

16. Şi a zidit cei douăzeci de coţi 
din marginea zidului o coastă dela 
pardoseală până la căpriori, şi a 
făcui dinlăuntru dela altar zid spre 
Sfânta Sfintelor. 

17. Şi de patruzeci de coji erâ 
Biserica despre faţa altarului. 

18. Şi cu chedru a căptuşit casa 
dinlăuntru, şi a săpat săpături şi 
frunze întinse tot de chedru, şi pia- 
tra nu se vedeâ. 

19. Şi altar în mijlocul casei în 
lăuntru ca să pue acolo sicriul legii 
Domnului. 

20. Douăzeci de coţi lungimea şi 
douăzeci de coti lărgimea şi două- 
zeci de coţi înălţimea, şi 1-a acope- 
rit cu aur încheiat, şi a îăcut jert- 
felnic de chedru împreajma fejii al- 
tarului, şi 1-a căptuşit cu aur. 

21. Şi toată casa o a căptuşii cu 
aur până la sfârşitul a toată casa. 

22. Şi a făcut în altar doi Heru- 
vimi de lemn de chiparos de zece 
cofi de mari de o măsură. 

23. De cinci coji aripa unui He- 
ruvim, şi de cinci cofi a doua a- 
ripă a lui, zece coţi erau dela vârful 
unei aripi a lui până la vârful cei- 
ialte aripi a lui. 

13. 2 Imp. 7, 16, 17. 23. 1 Pacal 28, 18. 



24. Aşa erâ şi al doilea Heruvim, 
o măsură şi o săvârşire la amândoi. 

25. Şi înălţimea unui Heruvim de 
zece coţi, aşâ erâ şi a celui de al 
doilea Heruvim. 

26. Şi a pus pre amândoi Heru- 
vimii în mijlocul casei cei mai din- 
lăuntru, şi a întins aripile lor, şi se 
atingea o aripă de zidul casei, şi 
aripa celuilalt Heruvim se atingeâ 
de celalt perele, şi aripile lor cele 
către mijlocul casei se atingeau a- 
ripă de aripă. 

27. Şi a căptuşit Heruvimii cu aur. 

28. Şi pre toţi pereţii casei îm- 
prejur săpaţi a scris cu condeiul 
Heruvimi şi îinici, şi frunză întinsă 
pe dinlăuntru şi pe dinafară. 

29. Şi pardoseala casei o a căptuşit 
cu aur pe dinlăuntru şi pe dinafară. 

30. Şi la uşa altarului a făcut uşi 
de lemn de măslin, şi stâlpii uşilor 
în cinci muchii. 

31. Şi două uşi de lemn de pin 
cu Heruvimi şi finicuri şi frunze în- 
tinse, şi le-a căptuşit cu aur, şi Heru- 
vimii şi îinicurii erau poleiţi cu aur. 

32. Şi aşâ a făcut porţii Bisericef 
stâlpi de lemn de măslin în patru 
dungi. . 

33. Şi două uşi de lemn de pin, 
cu două despărţituri uşa şi ţâţânele 
lor, şi cu două despărţituri uşa a 
doua care se învârteâ. 

34. Săpate cu Heruvim şi finicuri 
şi frunze întinse, iar săpăturile po- 
leite cu aur. 

35. Şi a zidit pridvorul cel mai 
dinlăuntru cu trei rânduri de pietre 
cioplite şi cu un rând de chedru 
cioplite prin prejur. 

36. întru al patrulea an s'a pus te- 
melia casei Domnului în luna lui Ziu. 

37. Şi în anul al unsprezecelea în 
luna lui Vul, care este luna a opta, 
a săvârşit casa cu toate lucrurile 
ei şi cu toate socotelele ei, şi o a 
zidit pre ea în şapte ani. 



440 



A 3-a A ÎMPĂRAŢILOR 7 



CAP. 7. 

Facerea casei împărăteşti şi a vaselor 
sfinte. 

Si a zidit Solomon luiş casă în trei- 
, sprezece ani, şi a săvârşit casa 
sa cu toate ale ei. 

2. Si a zidii casa cu lemn din Li- 
van, o sută de coţi lungimea ei, cinci- 
zeci de coţi lărgimea şi treizeci de 
coji înălţimea ei; cu trei rânduri de 
stâlpi de chedru şi capete de che- 
dru la stâlpi. 

3. Şi a podit cu chedru casa dea- 
supra pre stâlpii cei de laturi, şi 
numărul stâlpilor patruzeci şi cinci. 

4. Cincisprezece într'un rând. 

5. Şi ferestre trei, şi deschiză- 
tură preste deschizătură în trei rân- 
duri, şi toate uşile şi despărţitu- 
rile în patru unghiuri cu ferestrele 
şi uşă preste uşă în trei rânduri. 

6. Şi pridvoare de stâlpi cinci- 
zeci de coji de lungi şi treizeci de 
coţi de late, împreunate pridvoarele 
faţă înfajă, şi stâlpi şi grinzi groase 
la pridvoare. 

7. Şi a făcut pridvorul scaunelor 
unde se judeca, numit pridvorul 
divanului, căptuşit cu lemn.e de che- 
dru dela un capăt la cellalt. 

8. Şi casa în care şedea, avea 
o curte înăuntru, cu asemenea lu- 
crare, apoi a zidit casă şi fetei lui 
Faraon, pre care o luase Solomon, 
asemenea pridvorului acestuia. 

9. Toate acestea din pietre alese 
cioplite de o măsură dinlăuntru şi 
din afară şi din temelie, până la 
vârf, şi afară la curtea cea mare. 

10. Temelia erâ cu pietre de preţ, 
mari, de zece şi de opt coţi. 

11. Şi deasupra ei pietre de preţ, 
de o măsură tăete, şi chedrii. 

12. Curtea cea mare prin împrejur 
aveâ trei rânduri de pietre cioplite, 
şi un rând de chedru săpat. 

7. /. 9, 10. 8. 3, 1. 



13. Ca şi curtea casei Domnului 
cea dinlăuntru, şi pridvorul casei. 

14. Şi a trimis împăratul Solo- 
mon şi a luat pre Hiram din Tir, 

15. Fecior unei femei văduve, care 
erâ din seminţia Neftali; iar tatăl 
lui, om Tiriean meşter de aramă, şi 
plin de meşteşug şi de pricepere 
şi de ştiinţă a face tot lucrul de a- 
ramă; şi s'a dus la împăratul Solo- 
mon, şi a făcut toate lucrurile. 

16. Şi a turnat doi stâlpi la prid- 
vorul casei, de optsprezece coţi în- 
nâlţimea stâlpului, şi grosimea stâl- 
pului de patrusprezece coţi împre- 
jur de patru degete săpăturile; aşa 
şi stâlpul al doilea. 

17. Şi două cununi deasupra a 
făcut să le pue preste capetele stâl- 
pilor turnătură de aramă de cinci 
coţi înălţimea unei cununi, şi de 
cinci coţi înălţimea cununii ceilalte. 

18. Şi a făcut două plase, ca să 
acopere cununile stâlpilor, o plasă 
la o cunună şi altă plasă la adoua 
cunună, şi ca ciucuri, două rânduri 
de rodii de aramă împletite ce a- 
târnau jur împrejur, aşa a făcut şi 
la adoua cunună. 

19. Şi cununile cele de pre ca- 
petele stâlpilor erau în formă de 
crin de patru coţi lângă pridvor. 

20. Şi cununile pre cei doi stâlpi, 
şi deasupra cununilor plasa pre la- 
turi şi două sute rodii în rânduri 
preste cununa a doua. 

21. Şi s'au pus stâlpii pridvoru- 
lui Bisericii, şi a pus un stâlp, şi a 
numit numele lui: lachin; şi a pus 
stâlpul al doilea, şi a numit numele 
lui: Vooz. 

22. Preste capetele stâlpilor lucru 
în chipul crinului; şi s'a săvârşit 
lucrarea stâlpilor. 

23. Şi a făcut mare vărsată, zece 
coţi dela o margine până la cea- 

14. 2 Parai. 2, 13. 15. Eşire 31, 3. 

16. 4 Imp. 25, 16, 17 21. 2 Parai. 3, 17. 

23. Ierem. 52, 17; 2 Parai. 4. 2. 3. 



A 3-a A ÎMPĂRAŢILOR 7 



441 



1allă, cinci coji înălţimea ei rotundă 
împrejur, şi roiunzimea împrejur de 
treizeci de coji. 

24. Şi proptele dedesuptul buzei 
ei, împrejura pre ea de zece cofi, 
ca să razeme marea împrejur, două 
rânduri de proptele vărsate la topi- 
jorul lor. 

25. Şi dedesuptul mării doispre- 
zece boi, trei cu taţa spre miează- 
noapte, trei cu faţa spre apus, trei 
cu fa{a spre mieazăzi, şi trei cu 
ia\a spre răsărit; iar preste ei dea- 
supra marea şi toate dosurile lor 
dedesupt. 

26. Şi grosimea ei de un pumn, şi 
marginea ei ca marginea unui potir, 
lucrată ca floarea de crin, două mii 
de vedre încăpeau. 

27. Şi a făcut zece temelii de a- 
ramă, cinci coţi lungimea unei te- 
melii şi patru coţi lărgimea ei, şi 
şase coţi înălţimea ei. 

23. Şi temeliile erau astfel lucrate 
că se încheiau între ele, şi închee- 
1ura în mijloc pe dinafară. 

29. Şi pre încheeturile lor cele de 
■din afară, lei şi boi şi Heruvimi, din- 
afară, deasupra şi dedesuptul lei- 
lor şi al boilor, lucruri de atârnat. 

30. Şi patru roate de aramă la 
îiecare temelie, cu osiile de aramă 
de patru părţi ale lor, şi umerii lor 
dedesuptul scăldătorilor, şi umerile 
-vărsate de laturea omului zăcând. 

31. Şi gura ei din lăuntru de că- 
peţea şi înălţimea un cot, şi gura 
■ei rotundă, făptură aşa de un cot 
şi jumătate şi pre gura ei săpături, 
şi închegăturile lor în patru muchi, 
nu rotunde. 

32. Şi patru roate supt închieturi 
şi mâini în roate ia temelie, şi în- 
nălţimea unei roate de un cot şi 
jumătate. 

33. Şi lucru roatelor lucru ca roa- 
iele carului, mâinile lor şi umerii 

28. 4 Imp. 16, 17. 29. 2 Parai." 4, 14. 



lor şi lucrătura lor toate vărsate. 

34. Şi patru umeri pre cele patru 
unghiuri ale fiecărei temelii, *din te- 
melie, umerii lui. 

35. Şi pre capul temeliei rotun- 
zite împrejur de o jumătate de cot 
de mare pre capul temeliei, şi în- 
cepătura mâinilor lui şi închieturile 
lui, şi se deschideau la începăturile 
mâinilor lui. 

36. Şi închieturile lui, Heruvim şi 
lei şi finicuri stând ţiindu-se fiecare 
după faţa sa, pe dinlăuntru şi prin 
pre jur. 

37. Intr'acest chip a făcut toate 
cele zece temelii, o rânduială şi o 
măsură la toate. 

38. Şi a făcut zece vase de ara- 
mă, patruzeci de vedre încăpeau în- 
lr'un vas cu măsură de patru coţi, 
un vas preste o temelie la cele zece 
temelii. 

39. Şi a pus cele zece temelii: cinci 
la umărul casei deadreapta despre 
răsărit şi cinci la umărul casei dea- 
stânga, şi marea la umărul casei dea- 
dreapta despre răsărit de partea ră- 
săritului. 

40. Şi a făcut Hiram căldările şi 
tigăile şi blidele, şi a sfârşit Hiram 
a face toate lucrurile care a făcut 
împăratului Solomon în casa Dom- 
nului. 

41. Stâlpii cei doi şi cununile stâl- 
pilor cele două, pre capetele stâl- 
pilor, şi plasele cele două, ca să a- 
copere amândouă cununile ciopli- 
turilor cele ce sunt preste stâlpi. 

42. Şi cele patru sute rodii la a- 
mândouă plasele, două rânduri de 
rodii la fiecare plasă, să acopere a- 
mândouă cununile preste amândoi 
stâlpii. 

43. Şi temeliile cele zece şi căl- 
dările cele zece preste temelii. 

44. Şi marea cea una şi boii cei 
doisprezece dedesuptul mării. 

38. 2 Parai. 4, 6. 39. 2 Parai. 4, 14. 



442 



A 3-a A ÎMPĂRAŢILOR 7-8 

4 



45. Şi căldările şi tigăile şi blidele 
şi foaie vasele câte a făcui Hiram îm- 
păratului Soîomon casei Domnului, 
şi stâlpii cei patruzeci şi opt ai ca- 
sei împăratului şi ai casei Domnului. 

46. Toate lucrurile împăratului câte 
a îăcut Hiram au îost de aramă, nu 
erâ cumpănitură arămii din care 
toate acestea s'au iăcut, că erâ mul- 
tă foarte, şi nu se putea cumpăni 
arama din care a iăcut. 

47. In ţinutul Iordanului le-a văr- 
sat împăratul, în pământ cleos, în- 
tre Sochot şi între Gheira. 

48. Şi a dat împăratul Solomon 
toate vasele, iar de mjulţime multă 
foarte nu erâ cumpănitură arămii. 

49. Si a făcut Solomon toate u- 
neltele în casa Domnului, jertfelni- 
cul cel de aur şi masa pre care stau 
pâinile punerii înainte, de aur. 

50. Şi sfeşnicile cinci deadreapta 
şi cinci deastânga dinaintea feţii al- 
tarului, care sunt din aur încheele, 
şi candelile şi luminătoarele şi mu- 
cările de aur. 

51. Şi pragurile şi zăvoarele şi pa- 
harele şi blidele şi cădclniţilc de aur 
încheete şi ţâţânile uşilor casei cei 
mai dinlăuntru a Sfintei Sfintelor, 
şt uşile casei Bisericii de aur. 

52. Şi s'a plinit fot lucrul casei 
Domnului care 1-a făcut Solomon, 
şi a băgat Solomon înlăuntru ar- 
gintul şi aurul şi vasele pre care le-a 
dat la vistieriile casei Domnului cele 
afierosife de David tatăl său şi de 
Solomon. 

CAP. 8. 

Sfinţirea Bisericii lui Solomon. 

Si a fost dacă a săvârşit Solomon 
ţ a zidî casa Domnului şi casa sa, 
după douăzeci de ani, atunci a a- 

49. Eşite 25, 23, 30 şi 30, 1; 1 Parai 28, 14. 

50. 2 Patal. 4, 7. 51. 4 Imp. 25, 14. 
52. 2 Parai. 5, 1. 

8. 1. 2 Parai. 5, 2. 



dunat împăratul Sotomon pre toţi 
bătrânii lui Israil în Sion, ca să a- 
ducă sicriul legii Domnului din ce- 
tatea lui David, din Sion. 

2. In luna lui Atanin la sărbătoa- 
rea care este în luna a şaptea. 

3. Şi au venit toţi bătrânii lui Israil. 

4. Şi au ridicat preoţii sicriul şi 
cortul mărturiei şi vasele cele sfin- 
te, care erau în cortul mărturiei. 

5. Iar împăratul şi tot Israilul mer- 
geau înaintea sicriului jertfind oi şi 
boi fără de număr. 

6. Şi au băgat preoţii sicriul legii 
Domnului la locul lui în altarul ca- 
sei în Sfânta Sfintelor supt aripile 
Heruvimilor. 

7. Că Heruvimii erau cu aripile în- 
tinse preste locul sicriului, şi aco- 
pereau Heruvimii pe deasupra sicriul 
şi sfintele lui. 

8. Şi întreceau cele sfinţite că se 
vedeau capetele celor sfinţite din 
sfânta înaintea altarului; iar dea- 
îară nu se vedeau, şi a fost acolo 
până în ziua aceasta. 

9. Nu erâ în sicriu, fară numai cele 
două table de piatră, tablele legii, 
care le-a pus acolo Moisî în Horiv, 
când au făcut legătură Domnul cu 
fiii lui Israil, când ieşau ei din pă- 
mântul Eghipefului. 

10. Şi a îost dacă au ieşit preoţii 
din sfânta, nor a umplut casa Dom- 
nului. 

11. Şi nu puteau preoţii să steâ să 
slujească de faţa norului, că um- 
pluse slava Domnului casa Dom- 
nului. 

12. Atunci a zis Solomon: Dom- 
nul au zis că lăcueşle în nor. 

13. Şi eu am zidit casă numelui 
tău sfântă ţie, şi gata ca să şezi 
şi să lăcueşfi tu în ea în veci. 

14. Şi a întors împăratul faţa sa, şi 

6. 2 Parai. 5, 7. 8. 2 Parai. 5, 8, 10. 

9. Eşire 34, 27 şi 25, 16; Evrei 9, 4. 

10. Eşire, 40, 32, 34. 11. Num. 9, 15. 

12. 2 Parai. 5, 14. şi 6, 1. 

13. Eşire 20, 21; lev. 16, 2; evrei 9,7, 12. 



A 3-a A ÎMPĂRAŢILOR 8 



443 



bine a cuvântat împăratul pre tot Is- 
railul» şi toată adunarea lui Israil sta. 

15. Şi el a zis: bine este cuvân- 
tai Domnul Dumnezeul lui Israil a- 
stăzi, cel ce au grăit cu gura sa lui 
David tatăl meu, şi cu mâinile sale 
au plinit, zicând: 

16. Din ziua în care am scos pre 
poporul meu Israil din Eghipef, n'am 
ales cetate nici într'o s l emin{ie de a 
lui Israil, ca să zidească casă, în 
care să fie numele meu acolo; ci 
am ales Ierusalimul ca să fie nu- 
mele meu acolo, şi am ales pre 
David, ca să fie povăfuifor preste 
poporul meu Israil. 

17. Şi a fost în inimă lui David 
tatălui meu să zidească casă nu- 
melui Domnului Dumnezeului lui 
Israil. 

18. Şi au zis Domnul către David 
tatăl meu: pentru că ai pus în inima 
ta, ca să zideşti casă numelui meu, 
bine ai făcut, că ai socotit cu inima 
la aceasta, 

19. Insă tu nu vei zidi casa, ci 
fiul tău care va ieşi din coapsele 
fale, acesta va zidi casă numelui 
meu. 

20. Şi au împlinit Domnul cuvân- 
tul său, carele l-au grăit, şi m'am 
sculat eu în locul lui David tatălui 
meu, şi am şezut pre scaunul lui 
Israil, după cum au grăit Domnul, 
şi am zidit casă numelui Domnu- 
lui Dumnezeului lui Israil. 

21. Şi am aşezat acolo loc si- 
criului, în care este legătura Dom- 
nului, care o au făcut Domnul cu 
părinţii noştri, când i-au scos pre ei 
din pământul Eghipetului. 

22. Şi a stătut Solomon înaintea 
jertfelnicului Domnului împreajma a 
toată adunarea lui Israil, şi ş'a tins 
mâinile sale la cer, şi a zis: 

23. Doamne Dumnezeul lui Israil 1 

16. 2 Imp. 7, 6; 4 Imp. 21, 7; 1 Parai. 17, 5. 

17. 2 Imp. 7, 2. 19. 2 Imp. 7, 12. 
20. 2 Imp. 7, 12. 22. 2 Parai. 6, 12. 



Nu este Dumnezeu precum tu în 
cer sus şi pre pământ jos, cel ce 
păzeşti legătură şi milă robului tău 
celui ce umblă înaintea ta cu toată 
inima sa. 

24. Cel ce ai păzit robului tău 
lui David tatălui meu, şi ai grăit 
cu gura ta, şi cu mâinile fale ai 
săvârşit, precum este astăzi. 

25. Şi acum Doamne Dumnezeul 
lui Israil I Păzeşte robului tău lui 
David tatăl meu, cele ce ai grăit lui 
zicând: nu va lipsi înaintea mea om, 
care să şază pre scaunul lui Israil, 
numai de vor păzî fiii tăi căile sale 
ca să umble înaintea mea, în ce 
chip ai umblat tu înaintea mea. 

26. Şi acum Doamne Dumnezeul 
lui Israil ! Să se adevereze cuvân- 
tul tău lui David tatăl meu. 

27. Că de acum în adevăr va lă- 
cuî Dumnezeu cu oamenii pre pă- 
mânt? De vreme ce cerul şi cerul 
cerurilor nu sunt destul ţie, în ce 
chip casa aceasta, care o arh zidit 
numelui tău? 

28. Deci caută spre rugăciunea 
mea şi spre cererea mea Doamne 
Dumnezeul lui Israil, ca să auzi 
cererea şi rugăciunea, cu care se 
roagă robul tău înaintea ta către 
fine astăzi. 

29. Să fie ochii tăi deschişi spre 
casa aceasta ziua şi noaptea, spre 
locul de care ai zis: fi-va numele 
meu acolo, ca să auzi rugăciunea, 
cu care se roagă robul tău în lo- 
cul acesta ziua şi noaptea. 

30. Şi să asculţi cererea robului 
tău şi a poporului tău Israil ori 
câte vor cere în locul acesta, şi tu 
să auzi în locul lăcuinţei tale în 
cer, şi să faci şi milostiv să fii. 

31. Ori câte va greşi fiecare a- 
proapelui său, şî va luâ preste sine 
blestem, cu care s'a blestemat pre 

25. 2 Imp. 7, 12, 16, ps. 131, 12. 

27. Isaia 66, 1 ; Ierem. 23, 24. F. Hp. 7, 49. 

29. a 2 lege 12, 11. 



A 3-a A ÎMPĂRAŢILOR 8 



sine, de va venî şi se va mărturisi 
înaintea jertfelnicului tău în casa 
aceasta. 

32. Tu să-1 asculfi din cer, şi să 
faci şi să judeci pre poporul tău 
lsrail, şi să răsplăteşti celui ce face 
fărădelege; să-i dai calea lui preste 
capul lui, şi să îndrepfezi pre cel 
drept, să-i dai lui după dreptatea lui. 

33. Când va cădeâ poporul tău 
lsrail înaintea vrăjmaşilor, pentru 
că au păcătuit înaintea ta, de se 
vor întoarce şi se vor mărturisi nu- 
melui tău şi se vor rugâ şi vor cere 
ertăciune în casa aceasta, 

34. Tu să-i auzi pre ei din cer, 
şi milostiv să fii spre păcatele po- 
porului tău lsrail, şi să-i întorci pre 
ei ta pământul, care l-ai dat părin- 
ţilor lor. 

35. Când se va închide cerul, şi 
nu va plouâ, pentru că au păcătuit 
înaintea ta, de se vor rugâ spre lo- 
cul acesta şi se vor mărturisi nu- 
melui tău şi se vor întoarce dela 
păcatele sale, când vei smeri pre 
dânşii, 

36. Să-i asculfi din cer, şi milos- 
tiv să fii păcatelor robului tău, şi 
poporului tău lsrail, şi să le arăţi 
lor calea cea bună, pre care să um- 
ble, şi să dai ploaie pre pământul 
tău, care l-ai dat moştenire popo- 
rului tău. 

37. Când va fi foamete sau moarte 
sau arsură sau omidă sau păli- 
tură, şi când îl va necăji pre el vrăj- 
maşul lui în vre o cetate de ale lui, 
toată întâmplarea, toată durerea, 

38. Toată rugăciunea şi toată ce- 
rerea care va face fie ce om cum 
va cunoaşte fie care rana inimii 
lui, şi va tinde mâinile sale spre 
casa aceasta, 

39. Tu să-i asculţi din cer, din 
lăcaşul tău cel sfânt, şi milostiv să 

32. H Lege 25, 1. 35. 2 Pocal 6, 26. 
39. Psal. 138, 1, 2; Ierem. 17, 10. 



fii, şi să faci, şi să dai omului după 
toate căile lui, precum vei cunoaşte 
inima lui, că tu singur ştii inima 
tuturor fiilor oamenilor. 

40. Ca să se teamă de line în 
toate zilele, în care lrăesc pre pă- 
mântul ce l-ai dat părinţilor noştri. 

41. Şi celui strein care nu este 
din poporul tău acesta lsrail, ci va 
venî din pământ de departe pentru 
numele tău, 

42. Că vor auzi numele tău cel 
mare şi mâna ta cea tare şi braţul 
tău cel înalt, şi vor veni şi se vor 
rugâ la locul acesta, 

43. Tu să-l asculţi din cer din lă- 
caşul tău cel sfânt, şi să faci după 
toate câte te va rugâ cel strein, ca 
să cunoască toate popoarele pă- 
mântului tău, şi să se teamă de 
tine, ca şi poporul tău lsrail, şi să 
cunoască, cum că numele tău s'a 
chemat preste casa aceasta, care 
am zidit. 

| 44. Când va ieşi poporul tău la 
! răsboiu asupra vrăjmaşilor săi în 
i calea, pre care vei trimite pre ei, 
| şi se vor rugâ întru numele Dom- 
nului spre cetatea aceasta, care o 
ai ales, şi spre casa care o am zi- 
dit numelui tău, 

45. Tu să asculţi din cer rugă- 
ciunea lor şi cererea lor, şi să-i 
îndreptezi pre ei. 

46. Când vor greşi ţie, că nu este 
om care să nu greşască, şi vei 
bate pre ei, şi-i vei da pre ei în- 
naintea vrăjmaşilor, şi-i vor robi 
pre ei cei ce robesc, în pământ de- 
parte s'au aproape, 

47. De se vor pocăi cu inima sa 
în pământul în care s'au dus robi, 
şi se vor întoarce şi se vor rugâ 
ţie în pământul robiei lor zicând: 
greşit-am, neiegiuit-am, strâmbâtate 
am făcut, 

41. 2 Parai. 6, 32. 

46. Pilde 20, 9; 2 Parai. 6. 36. 1 Ioan. 1, 
s, 10; Ecles. 7. 21. 



A 3-a A ÎMPĂRAŢILOR 8 



445 



48 Si se vor întoarce la fine cu 
ioaiS inima lor şi cu toi sufletul 
for în pământul vrăjmaşilor lor, unde 
i-ai mutat pre ei, şi se vor rugâ 
călre tine spre pământul lor, care 
j, a j dat părinţilor lor, şi spre cetatea 
care o ai ales şi spre casa care o 
3 m zidit numelui tău, 

49. Să asculţi din cer din lăcaşul 
fgti cel sfânt rugăciunea lor şi ce- 
rerea lor, şi să faci dreptatea lor, 

50. Şi milostiv să fii nedreptăţi- 
lor lor, care au greşit ţie, şi tutu- 
ror strâmbătajilor lor cu care Ji-au 
greşit, şi să-i faci pre ei să afle în- 
durare înaintea celor ce i-au robit 
pre ei, şi să le fie milă de ei. 

51. Că poporul tău şi moştenirea 
ta sunt, pre cari i-ai scos din pă- 
mântul Eghipetului din cuptorul cel 
de fier. 

52. Să fie ochii tăi şi urechile 
tale deschise spre rugăciunea ro- 
bului tău şi spre rugăciunea po- 
porului tău Israil, ca să-i asculţi pre 
ei întru toate care se vor rugâ Jie. 

53. Că tu i-ai ales pre ei moşte- 
nire fie din toate neamurile pămân- 
tului, precum ai grăit prin mâna 
robului tău Moisî, când ai scos tu 
pre părinţii noştri din pământul E- 
ghipetului, Doamne 1 Doamne 1 

54. Aşa s'a rugat Solomon pen- 
tru casă, dupăce a sfârşit a o zidi 
pre ea, soarele 1-a arătat în cer, 
Domnul au zis cel ce lăcueşte în nor: 
zideşte casă mie, casă cuvioasă {ie, 
ca să lăcueşti întru înnoire, au nu 
aceasta este scrisă în cartea cân- 
tării? 

55. Şi a fost dupăce a sfârşit 
Solomon a se rugâ către Domnul 
toată rugăciunea şi toată cererea 
aceasta, s'a sculat dela fa{a jert- 
felnicului Domnului unde erâ în- 



genunchiat pre genunchii săi, şi mâi- 
nile sale întinse spre cer, 

56. Şi a stătut, şi a binecuvântat 
pre toată adunarea lui Israil cu glas 
mare, zicând: 

57. Bine este cuvântat Domnul 
astăzi, cel ce au dat odihnă poporu- 
lui său Israil după toate câte au 
grăit, n'a rămas neplinit nici un 
cuvânt din toate cuvintele cele bune, 
care au grăit prin mâna lui Moisî 
robul său. 

58. Fie Domnul Dumnezeul nostru 
cu noi, precum au fost cu părinjii 
noştri, să nu ne lase pre noi, nici 
să se întoarcă de către noi. 

59. Ci să plece inimile noastre 
către sine, ca să umblăm întru toate 
căile lui şi să păzim toate învăţă- 
turile lui şi poruncile lui şi îndrep- 
tările lui, care au poruncit părinţilor 
noştri. 

60. Şt cuvintele acestea, cu care 
m'am rugat înaintea Domnului Dum- 
nezeului nostru astăzi, să fie pri- 
mite la Domnul Dumnezeul nostru 
ziua şi noaptea, ca să facă drep- 
tate robului tău, şi dreptate popo- 
rului tău Israil fiecăruia în vre- 
mea lui. 

61. Ca să cunoască toate popoa- 
rele pământului, că Domnul Dum- 
nezeu acesta este Dumnezeu, şi nu 
este altul. 

62. Şi şă fie inimile noastre de- 
plin către Domnul Dumnezeul no- 
stru, şi curat să umblăm întru rân- 
duelele lui, şi să păzim poruncile 
lui ca în ziua aceasta. 

63. Şi împăratul şi toti fiii lui Is- 
rail au adus jertfe înaintea Dom- 
nului. 

64. Şi a junghieat împăratul So- 
lomon jertfele cele de pace, care 
s'au adus Domnului douăzeci şi 



51 n 2 Lege 4, 20. 
53. Lev. 20, 26. 

55. Eşite 19, 5; H 2 Lege 4, 20 şi9j'26. 29. 



56. 1 Parai. 16, 2. 61. H 2 Lege 6, 4; loan 
17, 3; 1 Cor. 8,4,6; îsaia 44,8. 63. 2 Parai. 
35, 7. 64'. 2 Parai. 7, 5. 



446 



A 3-a A ÎMPĂRAŢILOR 8-9 



două de mii de boi şi o sulă şi 
douăzeci de mii de oi, şi a sfinţit 
casa Domnului împăratul şi toţi fiii 
lui Israiî. 

65. In ziua aceea sfinţit-a împă- 
ratul mijlocul pridvorului, care era 
în faţa casei Domnului, pentru că 
a adus acolo ardere de tot şi jert- 
fele şi grăsimele cele de pace, că 
jertfelnicul cel de aramă dinaintea 
Domnului erâ mic, de nu puteâ cu- 
prinde arderea de tot şi darul şi 
jertfele cele de pace. 

66. Şi a făcut Solomon praznic 
în ziua aceea, şi tot Israilul cu el 
adunare mare dela intrarea Imafu- 
lui până la rîul Eghipetului înain- 
tea Domnului Dumnezeului nostru 
şapte zile, şi alte şapte zile, patru- 
sprezece zile. 

67. Şi în ziua a opta a slobozit 
poporul, şi a binecuvântat pre îm- 
păratul, şi s'au dus fiecare la lă- 
caşurile sale veseli şi cu inimă 
bună pentru bunătăjile, care au făcut 
Domnul lui David robului său şi 
lui Israil poporului său. 

CAP. 9. 

Dumnezeu se arată lui Solomon a 
doua oară. 

8 i a fost dupăce a sfârşit Solomon 
a zidi casa Domnului şi casa îm- 
părătească şi toate lucrurile lui câte 
a vrut el să facă, 

2. S'au arătat Domnul lui Solo- 
mon a doua oară precum s'au ară- 
tat în Gavaon. 

3. Şi a zis către el: auzit-am gla- 
sul rugăciunei tale şi ai cererii tale, 
cu care ie-ai rugat înaintea mea, şi 
am făcut ţie după toată rugăciunea 
ta, sfinţit-am casa aceasta care o 
ai zidit, ca să fie numele meu acolo 
în veac, şi vor fi ochii mei acolo 
şi inima mea în toate zilele. 

67. 2 Parai. 7, 10. 
9. 2. 2 Parai. 7, 12. 
3. H 2 Lege 12, n, 2, 4; 6, 12. 



4. Şi tu de vei umblă înaintea mea, 
precum a umblat David tatăl tău 
cu inimă curată şi cu dreptate, ca 
să faci toate câte am poruncit lui, 
şi de vei păzi rânduelele mele şi po- 
runcile mele, 

5. Voiu pune scaunul împărăţiei 
tale preste Israil în veac precum am 
grăit lui David tatălui tău, zicând: 
nu va lipsi ţie om povăţuitor întru 
Israil. 

6. Iar de vă veţi întoarce voi şi 
fiii voştri dela mine, şi nu veţi păzi 
poruncile şi rânduelele mele, care 
le-a dat Moisi înaintea voastră, ci 
veţi merge şi veţi sluji la dumnezei 
streini, şi vă veţi închină lor, 

7. Voiu stârpi pre Israil de pre 
pământul care am dat lor, şi casa 
aceasta care o am sfinţit numelui 
meu, o voiu lepădă dela faţa mea, 
şi va fi Israil de pildă şi de pove- 
ste la toate neamurile. 

8. Şi casa aceasta cât e de înaltă, 
tot cel ce va trece pre lângă ea se 
va minuna şi va şuerâ, şi va zice: 
pentruce au făcut Domnul aşa pă- 
mântului acestuia şi casei aceşfiea? 

9. Şi vor răspunde: pentrucă au 
părăsit pre Domnul Dumnezeul lor 
cel ce au scos pre părinţii lor din 
pământul Eghipetului, din casa ro- 
biei, şi s'au lipit de dumnezei stre- 
ini şi s'au închinat lor şi au slujit 
lor, pentru aceea au adus Domnul 
preste ei fot răul acesta. 

10. Şi a fost după douăzeci de 
ani, în cari a zidit Solomon cele 
două case, casa Domnului şi casa 
împărătească. 

11. Iar Hiram împăratul Tirului 
dăruise pre Solomon cu lemne de 
chedru şi cu lemne de pin şi cu aur 
după toată voia lui, atunci împăra- 
tul Solomon a dat împăratului Hi- 



5. 2 Iinp. 7, 12, 16, ps. 131, 12. 6. Ps. 
88, 30. 7. Ierem. 7, 15. S. H 2 Lege 29, 
24; Ierem. 22, s. 10. 7, 1. 



447 



ram douăzeci de cetăţi în pământul 

12. Şi a ie ? if Hiram din Tir, şi a 
nteţs în Galileia să vază cetăţile, care 
Solomon le-a dat lui, şi nu i-a plă- 
cut lui, şi a z is: 

13. Ce sunt cetăţile acestea care 

mi-ai dat mie o frate? Şi le-a nu- 
mit pre ele hotar până în ziua de 

astăzi. # 

14. Şi dăduse Hiram lin Solomon 

o sută şi douăzeci delalanji de aur. 

15. Aceasta a fost pricina birului 
care 1-a rânduit împăratul Solomon 
ca să zidească casa Domnului şi 
casa sa şi zidul Ierusalimului, şi 
marginea ca să facă îngrăditura ce- 
tăţei lui David, şi zidul Ierusalimului, 
şi Asorul şi Maghedul şi Gazerul. 

16. Faraon împăratul Eghipefului 
s'a suit. şi a luat Gazerul, şi 1-a ars 
cu loc, şi pre Hananeul ce lăcuiâ 
în cetate la omorît, şi 1-a dat pre el 
Faraon zestre îetei sale femeii lui 

Solomon. 

17. Şi Solomon a zidit Gazerul 
şi Vetoronul cel de jos. 

18. Şi Valaadul şi Tamorul în pu- 
stie. 

19. Şi toate cetăjile cele tari, care 
erau ale lui Solomon, şi toate cetă- 
ţile carelor şi toate cetăţile călăre- 
ţilor şi ori ce lucru a plăcut lui So- 
lomon a zidi în Ierusalim şi în Li- 
van şi în tot pământul domniei lui. 

20. Tot poporul cel rămas din He- 
teu şi din Amoreu şi din Ferezeu 
şi din Hananeu şi din Eveu şi din 
Evuseu şi din Ghergheseu, carii nu 
erâ din fiii lui Israil, 

21. Feciorii lor cei rămaşi în pă- 
mânt după dânşii, pre carii nu pu- 
teau fiii lui Israil să-i surpe pre ei, 
i-a făcut pre ei Solomon birnici 
până în ziua de astăzi. 

22. Iar din fiii lui Israil n'a pus 

13. Is. Navî 19, 27. 15. Is. Navî 17, 11. 

16. ]s. Navî 16, 10. Jud 1, 29. 17. Is. Navî 
10, 10. 18. is. Navi 19, 44. 22. 1 Parai. 
22, 2; Lev. 25, 39. 



Solomon la lucru, că aceştia erau 
oamenii cei răsboinici, şi slugi lui, 
şi boieri şi domni şi mai mari pre- 
ste carele lui şi preste călăreţii lui. 

23. Şi erau mai mari preste lucru- 
rile Iui Solomon puşi cinci sute 
cincizeci, carii porunceau poporului 
pus la lucru. 

24. Iar fata lui Faraon s'a suit 
di n cetatea lui David în casa sa 
care i-a zidit ei, când a zidit Mello. 

25. Şi aducea Solomon de trei 
ori în an arderi de tot, şi jertfă de 
pace ore jertfelnicul, care 1-a zidit 
Domnului, şi a tămâiat preste dân- 
sul înaintea Domnului, şi a săvâr- 
şit casa. 

26. Şi a făcut împăcatul Solomon 
corabie în Gasionul Gaverului, care 
este lângă Elat la marginea mării 
cei dinapoi în pământul Edomului. 

27. Şi a trimis Hiram în corabie 
i din slugile sale oameni corăbieri, 
I carii şiieau umbla pre mare, cu slu- 
1 gile lui Solomon. 

j 28. Şi au venit la Ofira, şi a luat 
de acolo patru sute şi douăzeci do 
talanţi de aur, şi i-au dus împăra- 
tului Solomon. 

CAP. IO. 

împărăteasa Savâ vine la Solomon 

Si împărăteasa Savâ a auzit de 
? numele lui Solomon şi de numele 
Domnului, şi a venit să ispitească 
pre Solomon cu cuvinte ascunse. 

2. Şi a venit în Ierusalim cu slav^ 
mare foarte şi cu cămile, care purtau 
aromate şi aur mult foarte şi pia- 
tră scumpă, şi a intrat la Solomon, 
şi i-a grăit lui toate câte erau în 
inima sa. 

3. Şi i-a spus ei Solomon toate 
cuvintele ei, n'a fost ascuns cuvânt 



24. 1 Parai. S. U. 
IO. I- 2 Parai. 9, 1; Mateiu 12, 42. 
2. Luca 11, 31. 



448 



A 3-a A ÎMPĂRAŢILOR 10 



de către împăratul, care să nu-1 fi 
tălmăcit ei. 

4. Şi a văzut împărăteasa Savâ 
loată înţelepciunea lui Solomon şi 
casa care o a zidit. 

5. Şi mâncările lui Solomon şi 
locuinţa slugilor lui şi rândueala 
slujitorilor lui, şi îmbrăcămintea lui 
şi paharnicii lui şi arderea cea de 
fot a lui, care o aduceâ în casa 
Domnului, şi s'a uimi? foarte. 

6. Şi a zis către împăratul Solo- 
mon: adevărat este cuvântul, care 
î-am auzit în pământul meu de tine 
şi de înţelepciunea ta. 

7. Şi n'am crezut celor ce-mi grăiau 
mie, până când am venit şi au vă- 
zut ochii mei; şi iată nici jumătate 
nu mi s'a povestit mie, înfreci cu 
înţelepciunea şi cu bunătatea vestea, 
care o am auzit în pământul meu. 

8. Fericite femeile tale, fericite 
slugile tale, carii stau înaintea fa 
pururea, cei ce aud toată înţelep- 
ciunea ta. 

9. Fie Domnul Dumnezeul tău bine 
cuvântat ! Cel ce bine au voit înfru 
fire, ca să te dea pre tine pre scau- 
nul lui Israil, căci au iubit Domnul 
pre Israil să-l întărească în veci, <*i 
te-au pus pre tine împărat presfe ei, 
ca să faci judecată dreaptă întru 
judecăjiie lor. 

10. Şi a dat lui Soiomon o sută 
şi douăzeci de talanţi de aur, şi aro- 
mate multe foarte şi piatră scumpă; 
n'a mai venit după aromatele a- 
celea atâta mulţime, cât a dat împără- 
teasa Savâ împăratului Solomon. 

1 1 . Şi corabia lui Hiram, care adu- 
ceâ aurul din Ofir a adus lemne cio- 
plite multe foarte, şi piatră scumpă. 

12. Şi a făcut împăratul lemnele 
cele cioplite proptele casei Domnu- 
lui şi casei împăratului, şi alăută 
cântăreţilor şi copze, n'au fost venit 
lemne cioplire ca acelea pre pământ, 

11. 2 Parai. 9, 10 



nici s'au mai văzut undevâ până în 
ziua de astăzi. 

1?. Şi împăratul Solomon a dat 
împărătesei Savei, toate câte ea a 
vrut şi câte a cerut, afară de toate- 
câte i-a dat ei împăratul Solomon; 
de voia sa. 

14. Şi s'a întors şi a venit în pă- 
mântul său ea şi toate slugile ei 

15. Şi era cumpănifura aurului ce 
venea lui Solomon înfr'un an, şase 
sute şasezeci şi şase de falanţi de aur* 

16. Afară din birul celor supuşi 
şi al neguţătorilor ce n^guţăfoareau, 
şi al tuturor împăraţilor celor de 
dincolo şi al domnilor pământului. 

17. Şi a făcut împăratul Solomon 
trei sute de scuturi de aur bătute, 
trei sute de auri erau la un scut 

18. Şi trei sute de platoşe de aur 
bătute, trei taleri de aur erau la o 
platoşă, şi le-a dat împăratul la 
casa Dumbrăvii Livanului. 

19. Şi a făcut împăratul Solomon 
scaun de fildeş mare, şi 1-a ferecat 
cu aur lămurit. 

20. Şase trepte erau la scaun, şi 
săpătură de viţei dinapoia scaunu- 
lui, şi mâini de o parte şi de alta 
la scaunul şederii, şi doi lei stând 
lângă mâini. 

21. Şi doisprezece lei stând acolo 
la cele şase trepte de o parte şi 
de alta, şi nu s'a făcut aşâ la toată 
împărăţiea. 

22. Şi toate vasele c<ie de Solo- 
mon făcute, erau de aur, şi vasele 
din care se spăla erau de aur, şi 
toate vasele casei de lemn din Li- 
van erau cu aur încheiete, nu era 
argint, că argintul nu eră băgat în 
seamă în zilele lui Solomon. 

23. Că corabie de Tarsis aveâ 
împăratul Solomon pre mare cu fiii 
lui Hiram, în trei ani venea împă- 
ratului dela Tarsis o corabie cu aur 



17. U. 26; 2 Parai. 9, 15. 

18. 2 Parai. 9 16. 



A 3-a A ÎMPĂRAŢILOR 10—11 



449 



şi cu arginl şt cu dinţi de Elefant, 
S i cu maimuţe şi păuni şi cu pietre 
cioplii şi necioplife. 

24. Şi s'a mărit Solomon, mai mult 
decât toji împăraţii pământului, cu 
avuţie şi cu înţelepciune. 

25. Şi foţi împăraţii pământului 
doreau să vază pre Solomon, ca să 
auză înţelepciunea lui, care i-au dat 
Domnul în inima lui. 

26. Şi îi aduceâ fiecare darurile 
saie, vase de aur şi de argint şi 
haine, mirodenii şi aromate şi cai 
şi muşcoi în fiecare an. 

27. Şi a adunat Solomon care şi 
călăreţi; şi avea Solomon patru mii 
de iepe la care şi douăsprezece mii 
de călăreţi, şi i-a pus în cetăţile ca- 
relor şi la împăratul în Ierusalim. 

28. Şi a făcut împăratul de erâ 
aurul şi argintul ca pietrek de mult, 
şi chedrii ca smochinii sălbatici cei 
de pre şes de mulţi. 

29. Şi se aduceâ cai lui Solomon 
din Eghipet şi din Tecue, că negu- 
ţătorii împăratului luau din Tecue în 
schimb. 

30. Şi se aduceâ din Eghipet ca- 
rul pe şase sute de arginţi şi calul 
pe o sută şi cincizeci de arginţi, ca 
şi tuturor împăraţilor Heteilor şi îm- 
păraţilor Siriei prin mâna neguţă- 
torilor. 

CAP. 11. 

Moartea lui Solomon. 

81 împăratul Solomon erâ iubitor 
j de femei, şi a luat femei de alt 
neam multe şi pre fata lui Faraon, 
Moavitence, Amanitence, Sirience, 
îdumence, Sidonence, Hetence şi A- 
morence. 

2. Din neamurile din care au oprit 
Domnul pre fiii lui îsrail, ca să nu 
intraţi la ele, şi să nu intre la voi, 

20. 2 Parai. 1, 14. 28. 2 Parai 1, 16. 
30. 2 Parai. 1, 17. 
11. 1. n 2 Lege 17, 17; Sirab. 47, 21. 
2. Eşire 34, 16; H 2 Lege 7, 3. 



ca să nu se abată inimile voastre 
după idolii lor, de acelea s'a lipit 
Solomon a ie iubi. 

3. Şi aveâ el femei stăpâne şapte 
sute şi ţiifoare trei sute, şi i-au ro- 
bit femeile inima lui. 

4. Şi a fost în vremea bătrâneţe- 
lor lui Solomon, femeile au abătut 
inima lui Solomon după alţi dum- 
nezei; şi n'a fost inima lui deplin 
cu Domnul Dumnezeul lui, ca ini- 
ma lui David tatăl său. 

5. Şi s mers Solomon după A- 
starf urâciunea Sidonenilor şi după 
împăratul lor idolul fiilor lui Amon. 

6. Şi a făcut Solomon rău înain- 
tea Domnului, şi n'a umblat după 
Domnul ca David tatăl său. 

7. Atunci a zidit Solomon capişte 
înaltă lui Hamos idolul lui Moav în 
muntele cel din faţa Ierusalimului, 
şi lui Moloh idolul fiilor lui Amon 
şi Astartei urâciunei Sidonenilor. 

8. Şi aşă a făcut tuturor femeilor 
lui, celor de alt neam, care fămâiau 
şi jertfeau idolilor. 

9. Şi s'au mânieat Domnul pre So- 
lomon pentrucă s'a abătut inima lui 
dela Domnul Dumnezeul lui îsrail, 
cel ce s'au arătat iui de două ori. 

10. Şi i-au poruncit iui cuvântul 
acesta, ca nicidecum să nu meargă 
după alţi dumnezei, ci să păzească 
şi să facă cele ce i-au poruncit lui 
Domnul Dumnezeu. 

11. Şi au zis Domnul către Solo- 
mon: pentrucă ai făcut acestea, şi 
n'ai păzit pojuncile mele şi rându- 
elele mele, care am poruncit ţie, ru- 
pând în două voiu rupe împărăţia 
ta din mâna ta, şi o voiu da pre ea 
unui rob al tău. 

12. Ci în zilele tale nu voiu face 
aceasta pentru David tatăl tău, din 
mâna fiului tău o voiu luâ. 

13. Insă nu voiu luâ împărăţiea 

5. Jud. 2. 13. 7. 3ud. 11, 7. 9. 3, 5. 
10. 6, 12, 2/. 12, 16. 13. 4 Imp. 17, ÎS. 



450 



A 3-a A ÎMPĂRAŢILOR II 



ţoală, un schiptru voiu da ţiului tău 
pentru Daviîd robul meu şi pentru 
Ierusalim cetatea care o am ales. 

14. Şi au ridicat Domnul profiv- 
nic lui Solomon pre Ader Idumeul 
din sămânţa împărăţiei din Idumeia. 

15. Şt a fost când a pierdut Da- 
vid pie Edom, şi a mers îoav mai 
marele oştilor, să îngroape pre cei 
ucişi, a tăiat loafă partea bărbătea- 
scă în Idumeia. 

16. Că şase luni a şezut acolo 
îoav şi fot Israilul în Idumeia, până 
ce a pierdut pre fot bărbaful din I- 
dumeia. 

17. Şi a fugit Ader, el şi ioţi băr- 
baţii Idumeii din slugile tatălui său 
Împreună cu el, şi a intrat în Eghi- 
pet, şi Ader erâ prunc mic. 

18. Şi s'au sculai oamenii din ce- 
tatea Madiamului, şi au venit în Fa- 
ran, şi a luai oameni cu sine, şi au 
venit la Faraon împăratul Eghipe- 
1 uliii; şi a intrai Ader la Faraon, şi 
a dat iui casă, şi pâine i-a rânduit 
Iui şi pământ i-a dat iui. 

19. Şi a aflat Ader har înaintea iui 
Faraon foarte, şi i-a dat lui femeie 
pre sora femeiei sale, pre sora Te- 
cheminii cea mai mare. 

20. Şi i-a născut sora Techeminii 
lui Ader pre Ganifaf feciorul ei, şi 
1-a crescut pre el Techemina între 
fiii lui Faraon, şi Ganifat erâ în cssa 
tui Faraon între fiii lui Faraon. 

21. Şi a auzit Ader în Eghipet, că 
a adormit David cu părinţii săi, şi 
cum că a murit îoav .mai marele 
oastei, şi a zis Ader către Faraon: 
lasă-mă să mă întorc în. pămân- 
tul meu. 

22. Şi a zis Faraon lui Ader: ce-{i 
lipseşte ţie b mine, şi iată tu cerci 
să te duci în pământul tău, şi a zis 
Ader lui: nu ! Ci să mă laşi negreşit; 
şi s f a întors Ader în pământul său. 

23. Şi au ridicat Domnul vrăjmaşi 

15. 2lmp. (., 14. 23. 2 ftnp. 8, 3 şi 10, 18. 



lui Solomon pre Razon feciorul lui 
Eiideche, pre Varamef şi pre Ada- 
dezer împăratul Suvei, domnul său. 

24. Şir s'au adunat la el oameni, 
şi s'a făcut căpetenie celor protiv- 
nici, când i-a omorîr pre ei David, 
şi a luatîntâîu Damascul, şi a şe- 
zut în el, şi a împărăţii în Damasc. 

25. Şi au fost vrăjmaşi lui Israil 
în toate zilele lui Solomon, acesta 
este răul care 4-a făcut Ader; şi el 
urâ pre Israil, şi a împărăţii în pă- 
mântul Edomuîui. 

26. Şi pre lerovoam feciorul lui 
Naval al lui Efratî din Sarira fecio- 
rul unei femei văduve rob lui So- 
lomon, şi acesta-i lucrul peniru care 
a ridicat el mâinile asupra împăra- 
tului Solomon. 

27. Că împăratul Solomon a zi- 
dii marginea, şi a închis îngrădirea 
cefăjii lui David tatăl său. 

28. Iar tânărul lerovoam erâ om 
tare şi puternic, şi a văzut Soio- 
mon că este om de: Ireabă, 1-a pus 
mai mare presfe dajdiiie casei iui 
îosif. 

29. Şi a fost în vremea aceea, şi 
Ieroyoam a ieşi! din Ierusalim, şi 
î-a aflat pre el Ahia Silonileanul pro- 
rocul în cale, şi 1-a abătut pre el 
din cale, şi Ahia erâ îmbrăcat cu 
haină nouă, şi amândoi erau sin- 
guri în câmp. 

30. Şi a luat Ahia haina sa cea 
nouă, care erâ pre el, şi a rupt-o în 
douăsprezece bucăţi. 

31. Şi a zis lui lerovoam: ia |îe 
zece bucăji, că acestea zice Dom- 
nul Dumnezeul lui Israil: iată eu 
rup împărăţia din mâna lui Solo- 
mon, şi voiu da {te zece schiptruri. 

32. Iar două schipiruri vor fi ale 
i lui pentru robul meu David şi pen- 
tru Ierusalim cetatea, care am ales 
din toate seminţiile lui IsraiS, 

26. 2 Parai. 13, 6. 29. 2 Parai. 5, 15. 
30. \ Imp. 15, 27. 31. 14, 3; 1 fmp. 15,23 



A 3-a A ÎMPĂRAŢILOR 11-12 



451 



33. Pentrucă m'a părăsit pre mine, 
şi s'a închinat Astartei urâciunei 
Sidonenilor şi lui Hamos idolul lui 
Moav şi lui Moloh idolul fiilor lui A- 
îrion, şi n'a umblat în căile mele 
ca să îacă ce este drept înaintea 
înea, şi poruncile mele şi judecăţile 
finele, ca David tatăl lui. 

34. însă nu voiu lua împărăţia 
'toată din mâna lui, ci sprijinind îl 
voiu sprijini pre el în toate zilele 
pieţei lui, pentru David robui meu, 
pre care l-am ales, care a jinut po- 
runcile mele şi rânduelele mele, 

35. Ci voiu lua împărăţiea din mâna 
iiului său, şi voiu da {ie zece schip- 
iruri; 

36. Iar fiului lui voiu da două 
schiptrurt, pentrucă să fie scaun ro- 
bului meu David în toate zilele îna- 
intea mea în Ierusalim cetatea care 
irn-am ales ca să fie numele meu 
acolo. 

37. Şi te voiu luă pre tine, şi vei 
îrnpărăti întru cele ce pofteşte su- 
fletul tău şi tu vei îi împărat pre- 
siz Israil. 

38. Şi va îi de vei păzi toate câte 
■voiu porunci jie, şi vei umblă pre căile 
mele şi vei face ce este bine îna- 
intea mea, ca să păzeşti rânduelele 
mele şi poruncile mele, precum a 
făcut David robul meu, voiu ti cu 
tine, şi voiu zidi ţie casă credin- 
cioasă, precum am zidit Iui David. 

39. Şi voiu necăji seminţia lui Da- 
%?id pentru acestea, însă nu în toate 
2ilele. 

40. Şi a cercat Solornou să o- 
moare pre îerovoam, şi s'a sculat 
îerovoam şi a fugii în Eghipet la 
Susac împăratul Eghipetului, şi a 
fost în Eghipet până când a murit 
Soiomon. 

41. Iar ce mai rămâne a spune 
despre Soiomon şi toate câte a fă- 

36. 2 Parai. 21, 7. 39. 2 Parai. 10, 15. 
40. 12, 2. 41. 2 Parai. 9, 29. 



cut şi toată înţelepciunea lui, iată, 
au nu sunt scrise în cartea cuvin- 
telor lui Soiomon? 

42. Şi zileie câte a împărăj» So- 
iomon în Ierusalim presfe tot Is- 
railul patruzeci de ani. 

43. Şi a adormit Soiomon cu pă- 
rinţii săi, şi-I îngropsră pre el în ce- 
tatea lui David tatăl său, şi a îm- 
părăţit Rovoam fiul lui în locul lui. 

GAP. 12. 

Desbinarea împărăţiei. 

In Sichima, că în Sichima s'a a- 
dunat tot Israilul, ca să-î facă pre 
el împărat. 

2. Şi a fost dacă a auzit îerovoam 
feciorul lui Navat din Eghipet, fiindcă 
în Eghipet şedea, dupăce fugise de 
faţa împăratului Soiomon, 

3. A trimis, şi 1-a chemat pre el, 
şi a venit Îerovoam şi tot poporul 
lui Israil, şi a grăit poporul către 
împăratul Rovoam, zicând: 

4. Tatăl tău a îngreuiat jugul no- 
stru, deci tu acum uşurează din sar- 
cinele aspre ale tatălui tău şi din 
jugul cel greu, care 1-a pus preste 
noi, şi vom sluji Jie. 

5. Şi a zis către ei: duceţi-vă până 
a treia zi, şi atunci vă întoarceţi la 
mine, şi. s'au dus. 

6. Şi a spus împăratul Rovoam 
celor mai bătrâni, carii stau înain- 
tea lui Soiomon tatălui său până 
trăia, zicând: ce sfat îmi daţi, să 
răspunz poporului acestuia cuvânt? 

7. Iar ei au grăit către el, zicând: 
de vei face în ziua aceasta o sluj- 
bă poporului acestuia, şi le vei plini 
voia şi vei grăi către ei cuvinte bune, 
vor ii ţie slugi în toate zilele. 

8. Iar el a lăsat sfatul, care i-au dat 
lui cei bătrâni, şi s'a sfătuit cu ti- 

j 42. 2 Parai 9, 30. 43, î Parai. 3, 10. 

I 12. 1> 2 Parai. 10, i. 

i Z. U, 40. 4. 2 .Parai, io, 4. 



452 



A 3-a A ÎMPĂRAŢILOR 12 



nerii, cei ce crescuse cu el carii stau 
înaintea feţei lui, şi le-a zis lor: 

9. Ce sfat îmi daţi voi şi ce să 
răspunz poporului acestuia? Care 
a grăit către min,e, zicând: uşurează 
din jugul, care l-a pus tatăl tău pre- 
ste noi. 

10. Şi au grăit către el tinerii cei 
ce crescuse împreună cu el, şi i-au 
zis lui: acestea vei spune poporu- 
lui celui ce a grăit către tine, zi- 
când: tatăl tău a îngreuiat jugul no- 
stru, iar tu acum ni-1 uşurează; aşâ 
vei grăi către ei: degetul meu cel 
mic mai gros va fi decât şalele ta- 
tălui meu. 

11. De acum tatăl meu v'a împo- 
vărat pre voi cu jug greu, iar eu voiu 
mai îngreuiâ jugul vostru; tatăl meu 
v'a bătut pre voi cu bice, iar eu vă 
voiu bate pre voi cu scorpii. 

12. Şi a venit lerovoam şi tot po- 
porul îa împăratul Rovoam în ziua 
a treia, precum le-a grăit lor împă- 
ratul, zicând: înfoarceţi-vă la mine 
a treia zi. 

13. Şi a răspuns aspru împăra- 
tul către popor, şi a nesocotit îm- 
păratul Rovoam sfatul ce bătrânii 
i-au dat lui. 

14. Şi a grăit către dânşii după 
sfatul tinerilor, zicând: tatăl meu a 
îngreuiat jugul vostru, şi eu voiu 
mai îngreuiâ jugul vostru; tatăl meu 
v'a bătut pre voi cu bice, iar eu voiu 
bate pre voi cu scorpii. 

15. Şi n'a ascultat împăratul pre 
popor, că dela Domnul era rânduit 
ca să întărească cuvântul, care l-a 
grăit prin mâna lui Ahiea Silonitea- 
nul de lerovoam feciorul lui Navat. 

16. Şi văzând tot israilul, că nu 
i-a ascultat împăratul pre ei, a răs- 
puns poporul împăratului, zicând: 
ce parte avem noi cu David? Nu 
avem moştenire cu fiul lui Iesse. 

12. 2 Parai. 10, 12. 15. îs. Navl 11, 20. 
16. 2 hnp.\20, l; 11,11; 2 Imp. 20, 1. 



Aleargă Israile la lăcaşurile tale, a- 
cum paşte-|i casa ta Davide, şi s'a 
dus Israil la lăcaşurile sale. 

17. Iar fiii lui Israil carii lăcuiau 
în cetăţile Iudei, au făcut pre Rovoam 
împărat preste ei. 

18. Şi a trimis împăratul pre A- 
doniram, care erâ preste bir, şi l-a 
ucis pre el cu pietre fot Israilul, şî 
a murit; iar împăratul Rovoam a a- 
pucat a se sui în car ca să fugă 
în Ierusalim. 

19. Şi s'a lepădat Israil de casa 
lui David până în ziua aceasta. 

20. Şi a fost dacă a auzit tot Is- 
railul, cum că s'a întors lerovoam 
din Eghipet, a trimis, şi l-a făcut pre 
el împărat preste Israil, şi n'a ră- 
mas credincios casei lui David fără 
numai seminţia lui Iuda şi a lui Ve- 
niamin singure. 

21. Şi Rovoam a intrat în leru» 
salim, şi a strâns adunarea tui luda 
şi schiptrul lui Veniamin, o sută şt 
douăzeci de mii de ostaşi tineri ca 
să facă răsboiu asupra casei lui 
Israil, ca să întoarcă împărăţia la 
Rovoam fiul lui Solomon. 

22. Şi au fost cuvântul Domnu- 
lui către Samea omul lui Dumne- 
zeu, zicând: 

23. Spune lui Rovoam feciorul lui 
Solomon împăratul ludei şi către 
toată casa lui Iuda şi a lui Veni- 
amin şi celuilalt popor, zicând: 

24. Acestea zice Domnul: să nu 
vă sculaţi, nici să faceţi răsboiu cu 
fraţii voştri fiii lui Israil, întoarcă-se 
fiecare la casa sa, că dela mine s'a 
îăcut cuvântul acesta; şi au ascultat 
de cuvântul Domnului, şi nu s'au 
mai dus precum poruncise Domnul. 

25. Şi a zidit lerovoam Sichima 
cea din muntele lui Efraim, şi a lă- 
cuit într'însa, şi a ieşit de acolo, şi 
a zidit Fanuilul. 



ÎS. 4, 6; 5, U. 19. 2 Parai. 10, 19. 
22. 13, l; 2 Parai. 11, 2. 



A 3-a A ÎMPĂRAŢILOR 12—13 



453 



26. Şi a z * s terovoam înlru inima 
5 a: iată acum se va întoarce îm- 
părăjiea la casa lui David, 

27. De se va sul poporul acesta 
s2 aducă jertfă în casa Domnului în 
Ierusalim, se va întoarce inima po- 
porului către Domnul şi către dom- 
ttuî lor către Rovoam împăratul lu- 
dei, şi mă vor omorî pre mine. 

28. Şi s'a sfătuit împăratul, şi a 
îăcut două junince de aur, şi a zis 
către popor: nu vă mai suiji în Ie- 
rusalim, iată dumnezeii tăi Israile 1 
carii fe-au scos pre tine din pămân- 
1ul Eghipetuîui. 

29. Şi una o a pus în Vetil, iar 
una în Dan. 

30. Şi fapta aceasta a fost păcat, 
căci poporul mergeâ la una din ele 
până la Dan, şi a lăsat casa Dom- 
nului. 

3t. Şi a făcut capişti pre înălţimi, 
şi a făcut preoji din poporul de rând, 
care nu erau din fiii lui Levî. 

32. Şi a făcut Ierovoam sărbă- 
toare în luna a opta în cincispre- 
zece zile ale lunei asemenea săr- 
bătorii cei din pământul Iudei, şi 
s'a suit la jertfelnicul, care 1-a ridi- 
cat în Vetil, ca să jertfească junin- 
celor care Ie-a făcut, şi a pus în 
Vetil preoţi înălţimilor, carele făcuse. 

33. Şi s'a suit la jertfelnicul, care 
1-a ridicat în ziua a cincisprezecea 
în luna a opta la sărbătoarea care 
o a urzit din inima sa, şi a făcut 
sărbătoare fiilor lui Israil, şi s'a suit 
ia jertfelnic, ca să jertfească. 

CAP. 13. 

Ierovoam pedepsit. 

Şi iată omul lui Dumnezeu a ve- 
nit din Iuda cu cuvântul Domnu- 
lui la Vetil, când stâ Ierovoam la 
jertfelnic ca să jertfească. 

28. Tobie 1, 5; 4 Jmp. 10, 31, 17, 16. 

31. 2 Parai. 13, 9; 11, 14. 

32. 4 Imp. 17, 32 şi 23, 15. 
13. 1. 12, 22, 



2. Şi a strigat asupra jertfelnicu- 
lui cu cuvântul Domnului, şi a zis: 
jertfelnicule 1 Jertfelnicule! Acestea 
zice Domnul: iată fiu se va naşte 
casei lui David anume losia, şi va 
junghiâ preste tine pe preoţii înăl- 
ţimilor, cari jertfesc preste tine, şl 
oase de oameni va arde preste line. 

3. Şi a dat în ziua aceea semn, 
spunând: acesta este cuvântul care 
l-au grăit Domnul, zicând: iată jert- 
felnicul se va sparge, şi se va vărsă 
grăsimea cea de preste el. 

4. Şi a fost dacă a auzit împă- 
ratul Ierovoam cuvântul omului lui 
Dumnezeu celui ce strigase asupra 
jertfelnicului din Vetil, a întins mâna 
sa împăratul de pre jertfelnic, zi- 
când: prindeţi-1 pre el, şi iată s'a 
uscat mâna, care o a întins asupra 
lui, şi n'a putut să o întoarcă la 
sine. 

5. Şi jertfelnicul s'a spart, şi s'a 
vărsat grăsimea de pre jertfelnic 
după semnul care 1-a dat omul lui 
Dumnezeu cu cuvântul Domnului. 

6. Şi a zis împăratul Ierovoam 
către omul lui Dumnezeu: roagă-te 
înaintea Domnului Dumnezeului tău, 
să se întoarcă mâna mea la mine, 
şi s'a rugat omul lui Dumnezeu îna- 
intea Domnului, şi s'a întors mâna 
împăratului la el, şi s'a făcut ca şi 
mai înainte. 

7. Şi a grăit împăratul către o- 
mul lui Dumnezeu: intră cu mine 
în casă, şi prânzeşte şi voiu da 
ţie daruri. 

8. Şi a zis omul lui Dumnezeu 
către împăratul: de mi-ai da jumă- 
tate din casa ta, nu voiu intră cu 
tine, nici voiu mâncâ pâine, nici 
voiu beâ apă în locul acesta. 

9. Că aşa mi-au poruncit mie Dom- 
nul cu cuvântul, zicând: să nu mă- 
nânci pâine şi să nu bei apă, şi să 

2. 4 Imp. 23, 15, 16; 2 Parai. 34, 3. 
6. Fapt. Hp. 8, 24. 8. Num. 22, 18. 



;454 



A 3-a A ÎMPĂRAŢILOR 13 



jiu te întorci pre calea care ai mers. 

10. Şi s'a dus pre altă cale, şi nu 
s'a întors pre calea pre care venise 
în Vetil. 

11. Şi un proroc bătrân lăcuiâ 
în Vefil, şi venind feciorii lui i-au 
povestit toate lucrurile câte a făcut 
omul iui Dumnezeu în ziua aceea 
fn Vetil şi cuvintele, care a grăit îm- 
păratului, şi s'a schimbat faţa ta- 
tălui îor. 

12. Şi a flrăit către ei tatăl lor, 
zicând: pre care cale s'a dus? Şi 
i-au arătat iui îiii lui calea pre care 
s'a dus omul lui Dumnezeu cel ce 
ieşise din Iuda. 

13. Şi a zis fiilor săi: puneţi-mi 
şaoa pre asină, şi au pus şaoă pre 
asină, şi a jncălicat pre ea. 

14. Şi a mers după omul lui Dum- 
nezeu, şi 1-a aliat şezând supt un 
stejar, şi zise iui: au tu eşti omul 

lui Dumnezeu cel cc ai ieşit din luda? 
Şi el a zis: eu. 

15. Şi a zis lui: vino cu mine şi 
mănâncă pâine. 

15. Şi a zis către el: nu vciu pu- 
leâ să mă întorc cu line, nici voiu 
mâncă pâine, nici voiu bea apă în 
tocul acesta. 

17. Că aşa mi-au poruncii mie cu 
cuvânt Domnul, zicând: să nu mă- 
nânci pâine acolo, nici să bei apa 
acolo, şi să nu te întorci pre calea 
pre care ai mers. 

Î8. Şi a zis către el: şi eu sunt 
•proroc ca şi tine, şi îngerul a grăit 
către mine cu cuvântul Domnuku, 
zicând: întoarce-î prc el la tine în 
casa la, şi să mănânce pâine şi să 
beâ apă, şi i-a minţit lui. 

19. Şi l-a întors pre el, şi a mân- 
cat pâine şi a băut apă în casa lui. 

20; Şi a fost când şedea el la masă, 
s'a făcut cuvântul Domnului către 
ţi'rorocul cel ce l-a întors pre el. 

21. Şi a grăit către omul lui Dum- 
nezeu cel ce venise din Iuda, zi- 



când: acestea zice Domnul: pentru 
că ai întărâtat cuvântul Domnului, 
şi n'ai păzit porunca, care ţi -au po- 
runcit fie Domnul Dumnezeul tău, 

22. Şi te-ai întors, şi ai mâncat 
pâine şi ai băut, apă în locul ace- 
sta de care au grăit cftre tine, zi- 
când: să nu mănânci pâine, nici să 
bei apă; trupul tău nu va fi pus îrt 
groapa părinţilor tăi. 

23. Şi a fost după ce a mâncat eî 
pâine şi a băut apă, şi a pus şaoa 
pre asinul prorocului şi s'a dus. 

. 24. Şi l-a aflat pre el un îeu.îrt 
cale, şi l a omorît, şi eră trupul lut 
aruncat în cale, şi asinul stă lângă 
el, şi leul stâ lângă trup. 

25. Şi iată oamenii mergând pre 
acolo au văzut mortăciunea arun^ 
cată în cale, şi leul stând lângă mor- 
tăciune, şi au intrat şi au spus în ce- 
tatea în care lăcuiâ prorocul cel bă- 
trân. 

26. Şi a auzit cel ce l-a întors pre 
el de pre cale, şi a zis: om ui lui- 
Dumnezeu este acesta, care a întă- 
râtat cuvântul Domnului, şt l-au da! 
pre el Domnul leului, şi l-a zdrobit 
pre el şi l-a omorît, după cuvântul 
Domnului, care i-au grăit lui. < 

27. Şi a grăit către fiii săi, zicând: 
puneţi şaoa pre. asin, şi o au pus. 

28. Şi s'a dus, şi i-a aflat lui tru- 
pul aruncat în cale, şi asinul şi leul 
stâ lângă trup, şi n'a mâncat leul 
trupul omului lui Dumnezeu, şi n'a 
sîăşieaf pre asin. 

29. Şt a luat prorocul trupul o- 
muîui lui Dumnezeu, şi l-a pus pre 
asin, şi l-a întors pre el prorocul 
în cetate ca să-l îngroape. 

30. Şi a pus trupul lui în groapa 
sa, şi l-a plâns pre el: vai frate! 

31. Şi a fost dupăce l-a plâns pre 
el, a grăit fiilor săi, zicând: de voiu 
murî îngropaţi-mă în groapa acea- 
sta în care s'a îngropat omul lui 

24. 20, m. 4 Imp. 17, 25. 



A 3-a A ÎMPĂRAŢILOR 13—14 



455 



Dumnezeu, lângă oasele lui pune- 
ţj-niă ca să se mântuiască oasde 
mele cu oaseie lui; 

32. Că se va plini cele ce !e-su 
grăit cu cuvântul Domnului asupra 
jertfelnicului celui din Veiil şi asu- 
pra capişfelor celor înalte din Sa- 
rrsariea. * 

33. Şi după întâmplarea aceasia 
nu s'a întors lerovoam dela răuta- 
tea sa, şi iarăşi a făcut din popo- 
rul de rând preoţi înălţimilor: cel ce 
vreâ sfinţea mâna îui, şi se făcea 
preot înălţimilor. 

34. Şi s'a socotit aceasta spre pă- 
cat casei Iui lerovoam şi spre pe 
îre şi stingere de pre faţa pămân- 
tului, 

CAP. 14. 

Prorocii asuj>ra lui lerovoam. Domnia 
Ini Rovoam; păcatul şi Moartea lui. 

In vremea aceea s'a bolnăvit Aviea 
feciorul lui Ierevoam. 

2. Şi a zis lerovoam femeii sale: 
scoală-fe şi te schimbă ca să nu te 
cunoască că tu eşti femeia iui le- 
rovoam, şi mergi în Silom, şi iată 
este acolo Ahiâ prorocul care mi-a 
spus mie că voiu împăraţi preste 
poporul acesta. 

3. Şi ia cu tine pentru omul iui 
Dumnezeu zece pâini, şi covrigi fi- 
ilor lui şi struguri şi un urcior de 
miere, şi vei merge la el, şi va spune 
ţie ce va fi pruncului. 

4. Şi a făcut aşa femeia lui fero- 
voam şi s'a dus în Silom, şi a in- 
trat în casa lui Ahiâ; iar Ahiâ nu 
putea vedeâ, că i se împăinjinase o- 
chii de bătrâneţe. 

5. Şi a zis Domnul către Ahiâ: 
iată femeia lui lerovoam vine ca 
să. le întrebe pentru fiul său, că este 
bolnav, aşa şi aşâ vei grăi către ea. 



32. 4 Imp. 23, 16.- -''4. 15, 29, 30. 
14. 2. l Imp. 28, s. 
3. 1 Imp. 9, 7; 4 Imp. S, S. 



6. Şi a fost când intră ea şi se 
făcea ca şi cum ar fi alta. Şi a fost 
când a auzit Ahiâ sgornoful picioa- 
relor ei intrând pre uşă, a zis: in- 
tră femeia lui lerovoam, pentruce te 
faci ca şi cum ar fi alia? Şi eu sunt 
trimis aspru pentru tine. 

7. Mergând zi lui lerovoam: ace- 
stea zice Domnul Dumnezeul lui îs- 
raiî: pentrucă fe-am înălţat pre tine 
din mijlocul poporului, şi te-am pus 
povăţuitor preste poporul lui israil. 

8. Şî am rupt îrnpărăţiea dela casa 
lui David, şi o am dai ţie, şi n'ai 
fost ca robul meu David, cei ce a 
ţinut poruncile melc şi a umblat 
dupa mine cu ioafă inima lui, ca 
să facă ce este drept întru ochii mei. 

9. Ci ai făcut mai rău decât toţi 
carii au fost mai înainte de tine, şi 
ai umblat şi ţi-ai făcut ţie alţi dum- 
nezei şi turnaţi ca să mă mânii; iar 
pre mine m'ai lepădat dela tine. 

10. Pentru aceea iată eu voiu a- 
duce răutate asupra essei lui lero- 
voam, şi voiu surpă din a îui le- 
rovoam, şi pre cel ce se pişă la pe- 
rete, pre cel închis şi părăsit întru 
Israil, şi voiu mătură casa lui le- 
rovoam, în ce chip se mătură ba- 
lega, până se va nimici el. 

11. Pre cel mor! al lui lerovoam 
în cetate îl vor mânca câinii, şi pre 
cel mort în ţarină îl vor mâncâ pa- 
sările cerului, că Domnul au grăit. 

12. Deci tu te scoală şi mergi la 
casa fa, când vei pune piciorul în 
cetate va muri pruncul. 

13. Şi-l va plânge pre el tot Is- 
railul, şi-l va îngropa pre el, că a- 
cesta singur din ai iui lerovoam va 
fi pus în groapă, pentrucă s'a aflat 
întru acela cuvânt bun despre Dom- 
nul Dumnezeul lui îsraiîîn casa lu 
lerovoam. 

14. Si va scula Domnul luis îm- 



7, 16, 2. 8. 11, 31. 

10. 1 Jmp. 25, 22; 4 Imp. 9, S. 



456 



A S-a A ÎMPĂRAŢILOR 14-15 



păraf preste Israil, care va bafc casa 
lui lerovoam în ziua aceea, şi încă 
şi acum. 

15. Şi va bate Domnul pre Israil 
în ce chip se clăteşte trestia în a- 
pă, şi va stârpi pre îsrail de pre 
pământul acest bun, care î-au dat pă- 
rinţilor lor, şi va împrăştieâ pre ei 
dincolo de rîu, pentrucă au făcut 
loruş desişuri, mâniind pre Domnul. 

16. Şi va da Domnul pre Israil pen- 
tru păcatele lui lerovoam cel ce a pă- 
cătuit, şi a îăcut pre Israil a păcătui. 

17. - Şi s'a sculat femeia lui lero- 
voam şi a mers la Sarira, şi a îost 
când păşeâ preste pragul casei, a 
murit pruncul, şi l-a îngropat. 

18. Şi l-a plâns tot lsraiîul după 
cuvântul Domnului, care l-au grăit 
prin mâna robului său Ahîâ prorocul. 

19. Iar celelalte fapte ale lui le- 
rovoam, cum s'a răsboit şi cum a 
împărăţit, iată acestea scrise sunt 
în cartea cuvintelor anilor împăra- 
ţilor lui îsrail. 

20. Şi zilele în care a împără- 
ţit lerovoam douăzeci şi doi de ani, 
şi a adormit cu părinţii săi, şi a îm- 
părăţit Adad feciorul iui în locul lui. 

21. Iar Rovoam feciorul lui Solo- 
mon a împărăţit preste Iuda, în vâr- 
stă de patruzeci şi unul de ani a 
fost Rovoam când a împărăţit el, şi 
şaptesprezece ani a împără{it în Ie- 
rusalim în cetatea, care o au ales 
Domnul din toate neamurile lui Is- 
rail să-şi pue numele său acolo, şi 
numele mumei lui Noomâ Amoni- 
leanca. 

22. Şi a îăcut Rovoam rău înain- 
tea Domnului, şi l-a mânieaf pre el 
mai mult decât fot ce făcuse părin- 
ţii lui, prin păcatele săvârşite de ei. 

23. Şi şi-au zidit ei loruş înălţimi 
şi stâlpi şi desişuri în fot dealul 
înalt şi supt fot copacul umbros. 

15. Jud. 3, 7. 21. 2 Parai. 12, 13. 

22, 2 Parai. 12, 1. 

23. 4 Imp. 17, 10; Isaia 57, 5;ierem. 2, 20. 



24. Şi sodomie s'a făcut în {ară, 
şi au făcut de toate urâciunile nea- 
murilor, care le-au isgonit Domnul 
dela fata fiilor lui Israil. 

25. Şi a fost în anul al cincilea 
al împărăţiei lui Rovoam s'a sculat 
Susachim împăratul Eghipefului a- 
supra Ierusalimului. 

26. Şi a luat toate vistieriile casei 
Domnului şi vistieriile casei împă- 
ratului. 

27. Şi suliţele cele de aur, care 
le-a luat David din mâna slujitori- 
lor iui Adrazar împăratul Suvei, şi 
le-a adus în Ierusalim. 

28. Şi armele cele de aur care le-a 
făcut Solomon, toate le-a luat, şi le-a 
dus în Eghipet; şi a făcut Rovoam 
împăratul arme de aramă în locul 
acelora, şi le-a încredinţat pre elepo- 
văţuitorilor arcaşi, carii păzeau poar- 
ta casei împăratului. 

29. Şi a fost când intrâ împăra- 
tul în casa Domnului le purtau- pre 
ele arcaşii înainte, şi le puneau în 
cămara arcaşilor. 

30. Iar celelalte întâmplări ale lui 
Rovoam şi toate câte a făcut, au 
nu iată acestea scrise sunt în cartea 
cuvintelor anilor împăraţilor Iudei? 

31. Şi răsboiu a fost între Ro- 
voam şi între lerovoam totdeauna. 

32. Şi a adormit Rovoam cu pă- 
rinţii săi, şi s'a îngropat cu părinţii 
săi în cetatea lui David, şi numele 
mumei lui Noomâ Amoniteanca şi 
a împărăţit Aviu feciorul iui în lo- 
cul lui. 

GAP. 15. 

Domnia lui Aviu şi a lui Asa în Iuda 
şi a lui Naval şi a lui Vaasă în 
# Israil. Iosafat, 

Tar în anul al optsprezecelea al 
^împărăţiei lui lerovoam feciorul 
lui Navaf, s'a făcut împărat Aviu 
feciorul lui Rovoam preste Iuda. 

24. 4 Imp. 23, 7. 25, 2 Parai. 12, 2. 
26. 2 Parai. 9, 15 şi 12, 9. 31, 15, 6. 



r 

X 



A 3-a A ÎMPĂRAŢILOR 15 



457 



jr • 

I; 2. Ş» * re î am " a împărăţii în le- 

> ^salim, şi numele mumei lui Maahâ 

V jaia lui Avesalom. 

£ 3. Şi a umbla! întru toate păca- 
{ele tatălui său, care le-a făcut în- 
natniea lui, şi nu eră inima lui de- 

" plin cu Domnul Dumnezeul lui, cum 
a fost inima lui David tatălui său. 

4. Că pentru David au lăsat lui 
domnul Dumnezeul lui rămăşiţă în 
Ierusalim, ca să pue pre fii lui după 
dânsul, şi să întărească Ierusalimul. 

i 5. Pentrucă a făcut David ce este 
drept înaintea Domnului, şi nu sau 
abătut dela toate câte i-au poruncit 
lui în toate zilele viejii sale, fără 
numai în întâmplarea lui Urie Heteul. 

6. Şi răsboi a fost între Rovoam, 
şi între lerovoam în toate zilele vie- 
ţii lor. 

7. Şi celelalte întâmplări ale lui 
Aviu şi toate câte a făcut, au nu 
iată acestea scrise sunt în cartea 
cuvintelor anilor împărajiîor ludei? 
Şi răsboiu a fost între Aviu şi între 
lerovoam. 

8. Şi a adormit Aviu împreună cu 
părinţii săi în anui al douăzecilea 
al lui lerovoam, şi s'a îngropat cu 
părin{ii săi în cetatea lui David, şi 
a împărăţit Asa fiul lui în locul lui. 

9. Şi în anul al douăzecilea al lui 
lerovoam împăratul lui Israil a îm- 
părăţii Asa preste luda. 

10. Şi patruzeci şi unul de ani a 
împără{it în Ierusalim, şi numele 
maicii lui Maahâ fata lui Avesalom. 

11. Şi a făcut Asa ce este drept 
înaintea Domnului, ca David tatăl 
său. 

12. Şi a stârpit sminteleîe din {ară, 
şi a curăţit ţoale spurcăciunile, care 
k-au făcut părinţii lui. 

13. Şi pre Maahâ muma sa o a 



15. 2. 2 Parat 13, 2; 2 Parat. 11, 20. 

4. Ps. 131, 13; 4 Imp. 8, 19. 

5. 2 Imp. 11.4. 6. 2. Parat. 13. 3. 

8 2 Parat. 14. 1. 10. 2 Parai. 16, 13. 
13. 2 Parai. 15, 16. 



depărtat ca să nu fie povătuitoare, 
pentrucă a făcut idol de ruşine în- 
fr'un desiş, şi a stricat Asa culcu- 
şurile ei, şi le-a ars cu foc la pâ- 
rîul chedrilor. 

14. Iar înălţimile nu le-a surpat, 
însă inima lui Asa erâ desăvârşit 
cu Domnul în toate zilele sale. 

15. Şi a adus stâlpii tatălui său, 
şi stâlpii săi cei de aur şi de ar- 
gint în casa Domnului şi vasele. 

16. Şi răsboiu a fost între Asa şi 
între Vaasâ împăratul lui Israil în 
toate zilele lor. 

17. Şi s'a sculat Vaasâ împăra- 
tul lui Israil asupra ludei, şi a zi- 
dit Rama, ca să nu poată nimeni 
ieşi şi intrâ la Asa împăratul Iudei* 

18. Şi a luat Asa tot argintul şi 
aurul, care s'au aflat în vistieriile 
casei Domnului şi în vistieriile casei 
împăratului, şi le-a dat în mâinile 
slugilor sale, şi i-a trimis pre ei 
împăratul Asa la fiul lui Ader fe- 
ciorul lui Taverema, feciorul lui A- 
zin împăratul Siriei, care lăcuiâ în 
Damasc, zicând : 

19. Legătură să fie între mine şi în- 
tre tine şi între tatăl meu şi între ta- 
tăl tău, iată am trimis tie daruri 
argint şi aur, vino acuma şi strică 
legătura ta cea cu Vaasâ împăratul 
lui Israil, ca să se depărteze dela 
mine. 

20. Şi a ascultat fiul lui Ader pre 
împăratul Asa, şi a trimis pre că- 
peteniile oştilor sale în cetăţile Iui 
Israil, şi a bătut pre Aiin şi pre 
Dan şi pre Avei al casei Maahei 
şi tot Heneretul până la pământul 
Neftali. 

21. Şi a fost dacă a auzit Vaasâ 
a încetat a zidi Rama, şi s'a întors 
în Tersa. 

22. Şi împăratul Asa a poruncit 
la tot Iuda în Enachim, şi a luaf 

14. 4. Imp. 12. 3; 15, 4. 35. 16. 14, 31. 
17. 2 Parai. 16, 1. 18. 4 Imp. 12, 18. 
20. 2 Imp. 20, 14. 22. 4 Imp- 23, &. 



458 



A 3-a A ÎMPĂRAŢILOR 15-16 



pietriîe din Rama şi lemnele ci, care 
îe-a zidii Vaasâ, şi a zidii cu de 
împăratul Aşa toî muntele Iui Ve- 
niamin şi locul de pşză. 

23. Şi celelalte întâmplări ale lui 
Asa şi toată domnia lui şi toate ce a 
făcut şi cetăţile care le-a zidit, au nu 
iată acestea sunt scrise în cartea cu- 
vintelor anilor împăraţilor ludei ? In- 
să în vremea bătrâneţilor lui 1-a du- 
rut picioarele lui. 

24. Şi a adormit Asa eu părinţii 
săi, şi s'a îngropat, cu părinţii săi 
în cetatea Iui David tatăl său, şl în 
locul lui a împărăţii Iosaîaf hui lui. 

25. Iar. Naval fiul lui lerovoam a 
împărăţii preste Israil în anul al 
doilea a! lui Asa împăratul Iudei, 
şi a împărăţii preste Israil doi ani. 

26. Şi a făcut rău înaintea Dom- 
nului, şi a umblat în calea tatălui 
său, şi în păcatele ce el a făcut 
pre Israil a păcătui. 

27. ŞH-a împresurat pre el Vaasâ 
feciorul Iui Ahia la casa lui Veeîan 
feciorul lui Ahia, şi î-a lovit pre el 
în Oavatonul celor de alt neam; iar 
Naval şi tot Işraiîul şedea în Ga- 
vaton. 

23. Şi 1-a omorît pre el Vaasâ în 
anul al treilea al lui Asa fiul lui A- 
via împăratul Iudei, şi a împărăţit 
în locul lui, 

29. Şi a fost dnpăce a început 
el a împărăţî, a bătut toată casa 
lui lerovoam, şi n'.a lăsat nici un 
suflet de al lui lerovoam, până ce 
î-a pierdut pre el. după cuvântul 
Domnului, care l-au grăit prin mâna 
robului său, Ahia Silonttearful. ş 

30. Pentru păcatele lui lerovoam, 
ee el a făcut pre Israil a păcătui, 
şi pentru întărâlarea lui, cu care a 
întărâtat pre Domnul Dumnezeul lui 
Israil. 

31. Iar celelalte întâmplări ale lai 

24. 2 Parai. 17, 1. 27. Is. Navi 19, 44. 
29. 13, 34. 30. 21, 22; 4 Imp. 16, 3. 



Navaf, şi toate câte a făcut, au 
iată acestea scrise sunt în cartea 
cuvintelor anilor împăraţilor lui Îs 
rail? 

32. Şi răsboiu ja fost între Asa si 
între Vaasâ în toate zilele lor. 

33. Iar în anul al treilea al iui Asa 
împăratul Iudei a împărăţit Vaas^ 
feciorul lui Ahia preste toi Israiluj 
în Tersa douăzeci şi patru de ani 

34. Şi a făcut rău înaintea Dom- 
nului, şi a umblat în calea iui l e . 
rovoam feciorul iui Navat, şi în pă- 
catele ce ei a făcut pre Israil a pă~ 
căfuî. 

CAP. 16. 

Patru împăraţi în Israil. 

Si au fost cuvântul Domnului prin; 
ţ mâna lui lu fiul lui Anani către 
Vaasâ, zicând: 

2. Pentrucă le-am ridicat dela pă- 
mânt, şi le-am dat povăţuifor pre- 
ste poporul meu Israil, şi ai umblat 
pre calea lui lerovoam, şi ai făcut 
a păcăluî pre poporul meu Israil, ca 
să mă întărâţi cu deşertăciunile îor r 

3. Iată eu voiu luâ pre cei de pre 
urma lui Vaasâ şi pre cei de pre 
urma casei lui, şi voiu da casa iui, 
ca şi casa lui lerovoam feciorul lui 
Navat. 

4. Pre cel mort al lui Vaasâ în. 
cetate îl vor mânca câinii, r ,şi pre cel 
mort al lui în câmp îl vor mânca 
pasările cerului. 

5. Iar celelalte întâmplări ale lui 
Vaasâ şi toate câte a făcut şi dom- 
nia lui, au nu iată acestea scrise 
sunt în cartea cuvintelor anilor îm- 
păraţilor lui Israil? 

6. Şi a adormit Vaasâ cu părinţii 
I săi, şi s'au îngropat în Tersa, şi au 

împărăţii Ila feciorul lui în locul lui. 

7. Si au grăit Domnul prin mâna 
i ■ 

S 16. 2. 14, 7. .V. 4 Imp. 9, 9. 
! 5. 2 Parai. 16, l. 



A 3-a A ÎMPĂRAŢILOR 16 



459 



<ui Iu Hui lui Anani asupra lui Vaasâ 
şi asupra casei Iui, şi pentru fot 
răul care a făcut înaintea Domnu- 
lui ca să-l întărâte pre el cu fap- 
tele mâinilor sale, ca să fie ei ca 
şi casa lui Ierovoam, şi ca să-! bată 
pre el. 

8. Şi în anul al douăzeci şi şase 
2 l lui Âsa împăratul ludei, îla fecio- 
rul lui Vaasâ, a împărăţii preste Is- 
ra i! doi ani în Tersa. 

9. Şi s'a sculat asupra lui Zamvri 
sluga lui, care era mai mare peste 
jumătatea călărimii, şi el era în Ter- 
sa bând, şi îmbătându-se în casa 
lui Osa dregătorul casei în Tersa. 

10. . Şi a intrat Zamvri, şi 1-a lo- 
vit pre el, şi 1-a ornorîî în anul al 
^ouăzeci şi şapte al lui Âsa împă- 
ratul ludei, şi a împărăţii în locul lui. 

11. Şi a fost dupăce s'a făcut el 
împărat, şi a şezut pre scaunul lui, 
a ucis toată casa iul Vaasâ, şi n'a 
lăsat, lui dinfr'însa nici ce să pişe 
la perete, nici pre rudele lui, nici 
pre pjietenii lui. 

12. Şi â pierdut Zamvri toată casa 
lui Vaasâ după cuvântul Domnului, 
cşre au, .grăit Domnul asupra casei 
lui Vaasâ prin mâna lui Iu prorocuî. 

13. Pentru toate păcatele lui Va- 
asâ şi ale lui lia fiul lui, cu care a 
făcut pre Israii să păcăţuiască ca 
să întărâte pre Domnul Dumnezeul 
lui îsrail întru cele deşarte ale lor. 

14. Iar celelalte întâmplări ale lui 
11a şi toate câte a făcut, au nu iată 
acestea scrise sunt în cartea cuvin- 
telor anilor împăraţilor lui Israii? 

. 15. In anul al douăzeci şi şapte 
a! lui Asa împăratul Iude!, Zamvri 
a împărăţii în Tersa şapte ziie, şi 
tabăra lui Israii era asupra Gava- 
tonului celor de alt neam. 

16. Şi a auzit poporul în tabără, 
zicând: că s'a răsvrăiif Zamvri, şi 
a ucis pre împăratul, şi a pus îm- 

10. 4 Imp. 9, 31. 11. 4 Imp. 9, 9, 



părat în Isşail pre Amvri povăţui- 
turul oştii preste Israii înfr'acea zi 
în tabără. . 

17. Şi s'a sculat Arrţvri şi tot Is- 
raîlul cu ei din Qayaton, şi au în- 
conjurat Tersa. 

18. Şi a fost dacă a văzut Zamvri 
că s'a luat cetatea, a intrat în pe- 
ştera casei împărăteşti, şi a aprins 

i preste el casa cea împărătească, şi 
a murit. 

1§. Pentru păcatele sale care le-a 
făcut, făcând ce este rău înaintea 
Domnului, şi umblând în calea lui 
Ierovoam fiul lui Navat, şi în pă- 
catele ce el a făcut pre Israii a pă- 
cătui. 

20. Iar celelalte întâmplări ale lui 
Zamvri şi răsboaele lui care a fă- 
cut, au nu iată acestea scrise sunt 
în cartea cuvintelor anilor împăra- 
ţilor lui Israii? 

21. Atunci s'a împărţit poporul lui 
Israii: jumătate din popor urma după 
Tamni feciorul lui Gonat ca să-l facă 
împărat pre^ el; iar jumătate din po- 
por urma după Amvri. 

22. Şi 2 biruit poporul cel ce urmâ 
după Amvri pre poporul cel ce urmâ 
după Tamni feciorul lui Gonat; şi a 
murit Tamni şi foram fratele lui în 
vremea aceea, şi a împărăţii Amvri 
după Tamni. 

23. In anul al treizeci şi unul al 
împăraiului Asa împăratul Iudei, a 
împărăţii Amvri preste Israii doi- 
sprezece ani, în Tersa a îrnpărăţit 
şase ani. 

24. Şi a cumpărat Amvri muntele 
Semironul dela Semir domnul mun- 
telui cu doi ralânţi de argint, şi a zi- 
dit muntele, şi a nuniit numele munte- 
lui cate t-a zidit Semiron, pre numele 
lui Semir domnul muntelui. 

25. Şi a făcut Amvri rele înaintea 
Domnului, şi a făcut rău mai mult 
decât foţi cei ce au fost înaintea lut. 

18. 4 Imp. 9, 31. 



460 



A 3-a A ÎMPĂRAŢILOR 16-17 



26. Şi a mers în loală calea lui 
Ierovoam feciorul lui Naval, şi în 
păcalele lui ce el a făcut pre Israil 
a păcătui, ca să întărîte pre Dom- 
nul Dumnezeul lui Israil întru de- 
şertăciunile lor. 

27. Iar celelalte întâmplări ale lui 
Amvri, şi toate câte a făcut, şi loală 
domniea lui, au nu iată acestea 
scrise sunt în cartea cuvintelor ani- 
lor împăraţilor lui Israil? 

28. Şi a adormit Amvri cu părin- 
, ţii săi, şi s'a îngropat în Samariea, 

şi în locul lui a împărăţii Ahaav 
feciorul lui. 

29. Iar Ahaav feciorul lui Amvri 
a împărăţit preste Israil în anul al 
treizeci şi opt al lui Asa împăratul 
Iudei. 

30. Şi a împărăjit Ahaav feciorul 
lui Amvri preste Israil în Samariea 
douăzeci şi doi de ani, şi a făcut 
Ahaav ce este rău înaintea Domnului, 
şi a făcut rele mai mulie decâl toţi 
cei mai înainte de el. 

31. Şi nu i-a fost lui destul a um- 
blă înlru păcatele lui Ierovoam fe- 
ciorul lui Naval, ci a luat femeie 
pre Iezavel fata lui Ietevaal împă- 
ratul Sidonenilor, şi a mers, şi a 
slujit lui Vaal, şi s'a închinat lui. 

32. Şi a pus jertfelnic lui Vaal 
în casa desfrânărilor ce o făcuse 
în Samariea, şi a făcut Ahaav desiş. 

33. Şi a adaos Ahaav a face des- 
îrânări, ca să întărâte pre Domnul 
Dumnezeul lui Israil, şi să- t >i surpe 
sufletul său, făcând rău mai mult 
decât toţi împăraţii lui Israil, carii 
au fost mai înainte de el. 

34. Şi în zilele lui a zidit Ahiil 
Vetiliteanul lerihonul în Aviron ce- 
lui întâiu născut al său, şi 1-a înte- 
meiat, şi în Seguv celui mai tânăr 
al său a pus porţile ei după cu- 
vântul Domnului, care au grăit prin 
mâna lui Isus fiul lui Navi. 



CAP. 17. 

Pr or o cui Ilie. 

Si a zis Prorocul Ilie Tesviteanul 
j cel din Tezvanul Galaadului că- 
tre Ahaav: viu este Domnul Dum« 
nezeul puterilor, Dumnezeul lui Is- 
rail, căruia îi stau înainte, de va fi 
întru anii aceştia rouă şi ploaie, 
fără numai prin cuvântul gurii mele. 

2. Şi a fost cuvântul Domnului 
către Ilie, zicând: 

3. Mergi de aici spre răsărituri, 
şi te ascunde la pârîul lui Horat, 
care este împreajma Iordanului. 

4. Şi vei beâ din pârîu apă, şi 
corbilor am poruncit să te hrănească 
acolo. 

5. Şi a mers, şi a îăcut Ilie dup! 
cuvântul Domnului, şi a şezut îa 
pârîul lui Horat, împreajma Iorda- 
nului. 

6. Şi corbii aduceau lui pâine di- 
mineaţa, şi carne seara, şi din pâ- 
rîu bea apă. 

7. Şi a fost după câlevâ zile a 
secat pârîul, pentru că nu era ploaie 
pre pământ. 

8. Şi a fost cuvântul. Domnului 
către Ilie, zicând: 

9. Scoală-te şi mergi în Şareta 
Sidonului, şi vei lăcuî acolo, că 
iată am poruncit unei femei văduve 
să te hrănească. 

10. Şi s'a sculat şi a mers în Şa- 
reta, şi a venit la poarta cetăţii, şi 
iată acolo o femeie văduvă adunâ 
lemne, şi a strigat Ilie în urma ei, 
şi a zis ei: adu-mi puţină apă în- 
lr'un vas să beau. 

11. Şi a mers să ia, şi a strigat 
în urma ei Ilie, şi a zis: adu-mi şi 
o bucată de pâine în mâna ta, şi 
voiu mâncâ, şi a zis femeia: 

12. Viu este Domnul Dumnezeul 
tău, de este la mine azimă de pâine. 



31. 4 Imp. 9, 34. 32. 4 Imp. 3, 2. 
34, Is. Navi 9, 26. 



17. 1. 4 Imp. 5, 16; Sirab 48, 1. 
10. Lucâ 4, 26. 



A 3-a A ÎMPĂRAŢILOR 17-18 



461 



numai o mână de făină înlr'o 
vadră, Ş« P u f m i m{Q, elemn înir'un 

urcior, şi » ală Clt adun vr '° două 
Icmnişoare, şi voiu merge şi voiu 
jace aceasta mie şi fiilor mei, şi 
vor n mâncâ, şi vom muri. 

13. Şi a zis către dânsa Hie: cu- 
lează, intră şi fă după cuvântul tău, 
ci să-mi faci întâiu mie de acolo o 
azimă mică, şi să-mi aduci; iar ţie 
şi feciorilor tăi vei face mai pre 
urmă. 

14. CM acestea zice Domnul Dum- 
nezeul lui Israil: vadra de făină nu 
va scădea, şi urciorul de untdelemn 
nu se va împuţinâ până la zilele 
Intru care va da Domnul ploaie pre 
pământ. 

15. Şi a mers femeia şi a făcut 
după cuvântul lui Ilie, şi i-a dat lui 
şi au mâncat ei şi ea şi feciorii ei, 

16. Şi vadra de făină n'a scăzut, 
şi urciorul cu untdelemn nu s'a îm- 
puţinat, după cuvântul Domnului 
cel ce au grăit prin gura lui llie. 

17. Şi a fost după aceasta s'a bol- 
năvit feciorul femeii stăpânei casei, 
şi a fost boala lui tare foarte până 
ce n'a rămas înfr'însul duh. 

18. Şi a zis către Ilie: ce este mie 
şi jie omul lui Dumnezeu? Ai in- 
trat la mine să pomeneşti păcatele 
mele şi să omori pre fiul meu? 

19. Şi a zis Hie către femeie : dă-mi 
pre fiul tău, şi l-a luat pre dânsul 
din braţele ei, şi l-a suit în foişor 
unde lăcuiâ el, şi l-a pus pre el pre 
patul său. 

20. Şi a strigat Ilie către Domnul, 
şi a zis: vai mie Doamne! Mărtu- 
riea văduvei la care eu lăcuesc, tu 
o ai scârbit de ai omorît pre fiul ei 1 

21. Şi a suflat preste prunc de 
trei ori, şi a strigat căfre Domnul, 
şi a zis; Doamne Dumnezeul meu I 
Să se întoarcă sufletul pruncului a- 
cestuia înlr'însul. 

14. 4 Imp. 4, 2. 21. 4 Imp. 4, 34. 



22. Şi s'a făcut aşâ, şi s'a întors 
sufletul pruncului înlr'însul, şi a în- 
viat pruncul. 

23. Şi l-a pogorîf pre dânsul din 
foişor în casă, şi I-a dat pre el mai- 
cei lui, şi a zis llie către dânsa: 
vezi, că viu este fiul tău. 

24. Şi a zis femeia căfre llie: iată 
am cunoscut că omul lui Dumne- 
zeu eşti tu, şi cuvântul Domnului 
în gura ta adevărat. 

CAP. 18. 

J e r t/a lui Ilie. 

Si a fost după zile multe, şi cu- 
j vântul Domnului a fost căfre Hie 
în anul al treilea, zicând: mergi şi 
te arată lui Ahaav, şi voiu da ploaie 
pre faţa pământului. 

2. Şi a mers Ilie să se arate lui 
Ahaav, şi erâ foamete mare în Sa- 
mariea. 

3. Şi a chemat Ahaav pre Avdiu 
dregătorul casei, iar Avdiu se te- 
mea de Domnul foarte. 

4. Şi a fost când a ucis Iezavel 
pre prorocii Domnului, a luat Av- 
diu o sută de bărbaţi proroci, şi i-a 
ascuns pre ei câte cincizeci în două 
peşteri, şi-i hrănea pre ei cu pâine 
şi cu apă. 

5. Şi a zis Ahaav către Avdiu: 
vino şi să umblăm pre pământ şi 
la izvoarele apelor şi la toate pâra- 
ele, ca doar vom aflâ iarbă, ca să 
ţinem vii caii şi muşcoii, şi să nu 
lăsăm să piară de tot vitele. 

6. Şi ş'a împărţit calea care pre 
unde să umble, şi Ahaav a mers 
pre o cale singur. 

7. Iar Avdiu a mers pre altă cale 
singur, şi când erâ Avdiu pre cale, 
a venit llie înaintea lui, şi Avdiu a 
grăbit şi a căzui pre faţa sa, şi a 
zis: au fu eşti doamne al meu Ilie? 



18. 4. 4 Imp. 4, 38. 
5. Ierem. 14, 3. 



462 



A 3-a A ÎMPĂRAŢILOR 18 



8. Şi a zis I!ie lui: eu, mergi de ] 
zi domnului tău: iată Ilie. 

9. Şi a zis Âvdiu: ce am păcătui! 
de dai pre robul tău în mâinile lui 
Ahaav să mă omoare? 

10. Viu este Domnul Dumnezeul 
tău, de este neam sau împărăţia 
unde n'a trimis domnul meu să te 
caute, şi a zis: nu este, şi a ars 
împărăţia şi satele ei, pentrucă nu 
te-au afîa! pre line. 

11. Şi acum tu zici: mergi şi spune 
domnului tău: iată Ilie. 

12. Şi va h* dupăce mă voiu duce 
eu dela tine, şi Duhul Domnului te 
va duce într'un loc pe care nu-l ştiu, 
şi voiu inlrâ să spuiu lui Ahaav, şi 
nu le va afla, şi mă va omorî pre 
mine, şi eu robul tău mă tern de 
Domnul din tinereţile mele. 

13. Au nu {i s'aspus ţie Domnul 
meu ce âm făcut când a ucis leza- 
vel pre prorocii Domnului, cum am 
luat din prorocii Domnului o sută 
de b5rbaji, şi i-am ascuns pre ei 
câte cincizeci în peşteri şi i-am hră- 
nit pre ei cu pâine şi cu apă? 

14. Şi acum tu zici rnie: mergi, zi 
domnuiui iau: iată îlie, şi mă va 
omorî pre mine. 

15. Şi a zis Ilie: viu este Dom- 
nul puterilor căruia stau înainte, că 
astăzi mă voiu arăta lui. 

16. Şi a mers Avdiu înaintea lui 
Ahaav, şi i-a spus lui, şi a alergat 
Ahaav, şi a mers întru întâmpina- 
rea lui Ilie. 

17. Şi a fost dacă a văzut Ahaav 
pre îlie, zise Ahaav către Ilie: au tu 
eşti cel ce răsvrăteşti pre Israil? 

18. Şi a zis Ilie: nu răsvrătesc eu 
pre îsrail, ci tu şi casa tatălui tău, 
lăsând pre Domnul Dumnezeul vo- 
stru, şi mergând în urma lui Vaal. 

19. Şi acum trimite şi adună la 
mine pre tat Israilul în muntele Kar- 

12. 4 Imp. 2, 16. 17. fimos. 7, 10. 
19. 22, 6 



miiului, şi pre cei patru sute cinci- 
zeci de proroci fără ruşine ai lui 
Vaal, şi pre cei patru sute de pro- 
roci ai desişurilor carii mănâncă din 
masa lezavelii. 

20. Şi a trimis Ahaav la tot Isra- 
ilul, şi a adunat pre toţi prorocii în 
muntele Karmilului. 

21. Şi s'a apropiat Ilie către toţi, 
şi le-a zis lor Ilie: până când veţi 
şchiopătâ într' amândouă gleznele 
voastre? De este Domnul Dumne- 
zeu mergeţi după dânsul; iar de este 
Vaal mergeţi după dânsul, şi n'a ră- 
spuns poporul nimic. 

22. Şi a zis Ilie către popor: eu 
am rămas singur Proroc Domnu- 
lui; iar prorocii lui Vaal sunt patrii 
sute şi cincizeci de oameni, şi pro* 
rocii desişurilor patru sute. 

23. Daţi-ne nouă doi boi, şi să-şi 
aleagă ei loruş unul, şi să-t taie 
bucăţi, şi să-l pue pre lemne, şi să 
nu pue foc, şi eu voiu jertfi pre 
celalt bou, şi foc nu voiu pune. 

24. Şi strigaţi întru numele dum- 
nezeilor voştri, şi eu voiu chemâ în- 
tru numele Domnului Dumnezeului 
meu, şi Dumnezeul care va auzî cu 
foc, acela este Dumnezeu, şi a ră- 
spuns tot poporul, şi a zis: bun este 
cuvântul, care ai' grăit. 

25. Şi a zis Ilie prorociîor ce- 
lor de ruşine: alegeii-vă vouă un 
bou şi jertfiţi îniâiu voi, că voi sun- 
teţi mai mulţi,, şi Chemaţi întru nu- 
mele dumnezeului vostru, iar foc 
să nu puneţi. 

26. Şi au luat un bou, şi au fă- 
cut aşa, şi au chemat întru nu- 
mele lui Vaal de dimineaţa până 
la amiazăzi, şi au zis: auzi-ne pre 
noi Vaaîe 1 auzi-ne pre noi; şi nu 
era glas, şi nu erâ ascultare, şi a- 
lergau împrejurul jertfelnicului, care 
au făcut. 

27. Şi se făcuse amiazăzi, şi îi 

20. 4 Imp. 3, 13. 21. Is. Navi 24, 15. 



A 3-a A ÎMPĂRAŢILOR 18 



463 



m 

' -f>afj° c0re ^ pre dârişirfiie Tesvileanul 
,X j a 2 is: strigaţi cu glas mare că 
^mnezeu este, că gâri deşte s'au 

oa(c lucrează cevâ, s'au va fi dor- 
ind* e J a să se deştepte. 

,28. ^ ! Şi strigau cu glas mare, şi se 
£ eau după obiceiul lor cu cuţite, şi 
s€ găteau cu bice până la vărsarea 
5 îngelul lor. 

Şi se trecuse de amiazăzi, şi 
ir l îndeseară, şi au prorocit până 
c€ venise vremeâ să se aducă jert- 
fa, şi " u era glas, nu erâ ascul- 
tare; şi a grăit Hie Tesviteanul 
către prorocii urâciunilor, zicând: 
{jgji-vă înlături *acum, ca să aduc 
şf eu arderea cea de tot a mea, şi 
s'a dat înlături şi s'au dus. 

30. Şi a zis Hie către popor: a- 
propiaţi-vă către mine, şi s'a apro- 
pieaf tot poporul către el, şi aşeză 
jertfelnicul Domnului cel săpat. 
31. Şi a luat îlie douăsprezece pietre 
după numărul seminţiilor lui Israil, 
precum au grăit căire dânsul Dom- 
nul, zicând. Israil va fi numele tău. 

32. Şi a clădit pietrile în numele 
Domnului, şi a întocmit jertfelnicul 
Domnului cel săpat, şi a făcut groapă 
împrejurul jertfelnicului, întru care 
încăpeau* două măsuri de sămânţă. 

33. Şi a grămădit lemnele pre jert- 
felnicul ce făcuse, şi a tăiat bucăţi 
cele de jertfă şi le-a pus pre lemne 
şt le-a pus pre jertfelnic. 

34. Şi a zisllie: aduceţi-mi patru 
vedre de apă, şi le vărsaţi presfe 
jertfă şi presfe lemne, şi au făcut 
aşa, şi a zis: turnaţi a doua oară, şi 
ău turnata doua oară, şi a zis: tur- 
naţi a treia oară, şi au turnsf a treia 
oară. 

35. Şi umbiâ apa împrejurul jert- 
felnicului, şi groapa se umptusese 
de apă. 



28. Lcv. 19, 25. 

29. Eşire 29, 41; Daniil 9, 21. 

31. Facere 32, 28; Is. Nav. 4, 5, 20. 



36. Şi când erâ vremea a se a- 
duce jertfa, a venit Ilte Prorocul, şi 
a zis: Doamne Dumnezeul lui A- 
vraam 1 şi al lui Isaae'l şi al lui Is- 
rail 1 auzi-mă Doamne 1 auzi-mă a- 
stăzi cu foc 1 Ca să cunoască tot po- 
porul acesta, că fu eşti Domnul 
Dumnezeul lui Israil 1 şi eu suni 
robii! tău, şi pentru tine am făcut 
lucrurile acestea ! 

37. Auzi-mă Doamnei auzi-mă l 
Ca să cunoască poporul acesta, că 
tu eşti Domnul Dumnezeu, şi fu ai 
întors inima poporului acestuia în J 
napoi 1 

38. Şi a căzut foc deîa Domnul 
din cer şi a mistuit jertfa, şi lem- 
nele şi apa cea din groapă şi pie- 
trile şi lutul l-a lins focul. 

39. Şi a văzut tot poporul şi a 
căzut pre faţa sa, şi a zis: adevărat 
Domnul este Dumnezeu, Domnul 
acesta este Dumnezeu. 

43. Şi a zis Ilie către popor: prin- 
deţi pre prorocii lui Vaal, ca nici 
unul dinfr'înşii să nu scape, şi i-au 
prins pre dânşii, şi i-a dus liie la 
rîul Kison î şi i-a junghiat acolo. 

41. Şi după aceasta a zis Ilie lui 
Ahaav: rnergi, şi mănâncă şi bea, 
că iată glas de pogorîre de ploaie. 

42. Şi s'a dus Ahaav să mănânce 
şi să bea; iar Ilie s'a suit în mun- 
tele Karmilului, şi plecându-se la 
pământ, s'a pus iaţa sa între ge- 

j nunghile sale. 

43. Şi a zis slugii sale: du- te şi 
te uită spre mare, şi s'a dus şi s'a 
uitat sluga, şi a zis: nu este ni- 
mica, şi i-a zis ilie: întoarce-te şt 
tu de şapte ori, şi s'a întors de 
şapte ori. 

44. Şi a fost în a şaptea oară iată 
nor mic, ca o urmă de om scoţând 
apă din mare, şi a zis: du-te, şi zi 



36. Eşire 3, 6; Mat. 22, 32. 
38. Lcv, 9, 24; 2 Parat ip. 7, 1. 
40. Jad. 5, 21. 



461 



A 3-a A ÎMPĂRAŢILOR 18-19 
> 



lui Ahaav: înhamă căruţa ta, şi te 
pogoară, ca să nu le ajungă ploaia. 

45. Şi iată de îndală, cerul s'a 
întunecat cu nori şi cu vânt, şi s'a 
făcut ploaie mare; şi Ahaav înhă- 
mând s'a dus până la lezrael. 

46. Şi mâna Domnului a fost preste 
îlie, şi încingând mijlocul său □ a- 
lergat înaintea lui Ahaav în lezrael. 

CAP. 19. 

Ilie hrănii de înger. Urmaşul său. 

Şi a spus Ahaav lezavelei femeii 
sale, toate câte a făcut Ilie, şi 
cum a ucis pre proroci cu sabiea. 

2. Şi a trimis lezavel !a Ilie, şi a 
zis: tu eşti Ilie şi eu lezavel, aşâ 
să-mi facă mie dumnezeii şi aşa 
să-mi adaoge, că mâine într'acesl 
ceas voiu pune sufletul tău, ca su- 
fletul unuia dintr'aceia. 

3. Şi s'a temut Ilie, şi sculându- 
se s'a dus unde îl trăgea inima, şi 
a venit în Virsavee în pământul Iu- 
dei, şi ş'a lăsat sluga sa acolo. 

4. Şi el a mers în pustie cale de 
o zi, şi a venit şi a şezut supt un 
ienuper, şi a cerut moarte sufletului 
său, şi a zis: destul este mie acum 
Doamne ! la sufletul meu deia mine, 
că nu sunt eu mai bun decât pă- 
rinţii mei. 

5. Şi s'a culcat şi a adormit a- 
colo supt copac, şi iată un înger 
s'a atins de dânsul, şi i-'a zis lui: 
scoală-te, mănâncă şi bea. 

6. Şi a căutat Ilie, şi iată lângă 
căpătâiul lui o azimă de orz şi un 
urcior cu apă. 

7. Şi s'a sculat, şi a mâncat şi a 
băut, şi iarăşi a adormit, şi s'a în- 
tors îngerul Domnului a doua oară, 
şi s'a atins de dânsul, şi i-a zis lui: 
scoală de mănâncă şi bea că lungă 
îţi este (ie calea. 

8. Şi s'a sculat, şi a mâncat şi a 



băut, şi a mers întru puterea mân 
cărei aceea patruzeci de zile şi pa 
truzeci de nopţi, până la muntd 
Horiv. : 

9. Şi a intrat acolo înfr'o peşteră^ 
şi a lăcuit într'însa, şi iată cuyân- 
tul Domnului către dânsul, şi i-a zi s . 
ce faci aici Ilie? 

10. Şi a zis Ilie: râvnind am râvnit : 
Domnului atotţiitorul, căci te-au pg. 
răsit pre tine fiii lui Israil, şi jerf- 
felriicile tale le-au surpat, şi pre Pro- 
rocii tăi i-au ucis cu sabie, şi am 
rămas eu singur, şi caută sufletul 
meu să-l ia. 

11. Şi a zis: să ieşi mâine, şi să 
stai înaintea Domnului în munte, şi 
iată va trece Domnul, şi vânt mare 
şi tare, care va risipi munţii şi va 
sfărămâ pietriîe înaintea Domnului 
în munte, nu în vânt este Domnul] 
şi după vânt cutremur, nu în cu- 
tremur este Domnul. 

12. Şi după cutremur foc, şi nu 
va îi în foc Domnul; şi după foc 
glas de vânt subţire, şi acolo este 
Domnul. 

13. Şi a fost dacă a auzit Ilie ş'a 
acoperit faţa cu cojocul său, şi a 
ieşit şi a stătut lângă peşteră, şi 
iată s'a făcut către dânsul glas, şi 
i-a zis: ce faci aici Ilie? 

14. Şi a zis Ilie: răvnind am râv- 
nit pentru Domnul atotţiitorul, că au 
părăsit legea ta fiii lui Israil, şi al- 
tarele tale le-au surgat, şi pre Pro- 
rocii tăi i-au ucis cu sabie, şi am 
rămas eu singur, şi caută sufletul 
meu ca să-l ia pre el. 

15. Şi au zis Domnul către dân- 
sul: mergi şi te întoarce pre calea 
ta, şi să te duci spre pustia Dama- 
scului, şt să ungi pre Azail împă- 
rat Asiriei. 

16. Şi pre lu feciorul lui Namesi,. 
îl vei unge împărat preste Israil, şt 



19. 2. 4 Imp. 6, 31. 3. Is. Navî 19, 2. 
4. Iov. 30, 4. <?. Eşire 34, 26; Mat. 4, 2. 



10. R©m. 11, 3. 14. Romani 11, 3. 
15. 4 Imp. 8, 13. 16. 4 Imp. 9, 2. 



A 3-a A ÎMPĂRAŢILOR 19—20 



465 



pre Eliseiu feciorul lui Safat îl vei 
u nge proroc în locul tău. 

17. Şi va îi, pre cel.ee va scăpâ 
<je sabiea lui Azail îl va omorî Iu, 
şi pre cel ce va scăpâ de sabiea 
jul fu îl va omorî Eliseiu. 

• 18. Şi voiu lăsâ în Israil şaple 
mii de bărbaţi, cari nu ş'au pleca! 
genunchiul lui Vaal, şi a căror gură 
nu 1-a cînsfîl. 

19. Şi s'a dus de acolo, şi a a- 
Jlaf pre Eliseiu feciorul lui Safal, şi 
el arâ cu boii, şi douăsprezece pe- 
rechi erau înainlea lui, şi el era în- 
tre cele douăsprezece* şi a mers I- 
lie la el, şi a aruncai cojocul său 
presle el. 

20. Şi a lăsal Eliseiu boii, şi a 
alergai după îlie, şi a zis: lasă-mă 
să sărut pre tatăl meu şi pre mama 
mea, şi voiu venî după line, şi i-a 
zis lui: du-te, şi să te întoarci apoi, 
că am a face cu tine. 

21. Şi s'a dus dela el, şi a luai 
o pereche de boi şi i-a jertfit, şi 
carnea lor o a îripi cu uneltele bo- 
ilor, şi a dat poporului şi a mân- 
eai, şi s'a sculat şi a mers după 
llie şi slujâ lui. 

CAP. 20. 

Răsboial lui Ahaab cu Sirienii. 

Si feciorul lui Ader împăratul Si- 
j riei a adunai toată oastea sa, şi 
s'a suit, şi a înconjurat Samariea, 
şi treizeci şi doi de împăraji cu 
dânsul şi toată călărimea, şi cară 
se suiră şi înconjurară Samaria, şi 
deteră răsboiu asupra ei. 

2. Şi a trimis soli la Ahaav îm- 
păratul lui Israil în cetate, 

3. Şi au grăit lui: acestea zice fiul 
iui Ader: argintul fău şi aurul tău, al 
meu este, şi femeile tale şi fiii tăi cei 
prea buni, ai mei sunt. 

4. Şi a răspuns împăratul lui ls- 

18, Romani 11, 4. 



rail, şi a zis: precum ai grăit doam- 
ne al meu împărate, al tău sunt eu 
şi tpate ale mele. 

5. Şi s'au întors solii, şi au zis: 
acestea zice fiul lui Ader, eu am tri- 
mis la tine, grăind: argintul iău şi 
aurul fău şi femeile tale şi fiii tăi să 
le dai mie. 

6. Că mâine într'acesf ceas voiu 
trimite slugile mele la tine, şi voiu 
cercâ casa ta şi casele slugilor tale, 
şi tot ce vor poftî ochii lor, ori pre- 
ste ce vor pune mâinile lor, vor luâ. 

7. Şi a chemat împăratul lui Is- 
rail pre toţi bătrânii pământului, şl 
a zis : cunoaşteţi şi vedeţi, că ră- 
utate caută acesta, că a trimis la 
mine pentru femeile mele şi pentru 
fiii mei şi pentru fetele mele; argin- 
tul meu şi aurul meu n'aşi opri de 
către dânsul. 

8. Şi au zis lui bătrânii şi tot po- 
porul: să nu-1 ascuiţi şi să nu vo- 
eşfi a-i da. 

9. Şi a zis solilor fiului lui Ader: 
zicefi domnului vostru: toate câte 
ai trimis către robul tău dintâiu voiu 
face, iar cuvântul acesta nu voiu 
pufeâ să-1 fac; şi întorcându-se so- 
lii i-au spus lui cuvântul. 

10. Şi iar a trimis la el fiul lui A- 
der, zicând : aşâ să-mi facă mie dum- 
nezeii şi aşâ să-mi adaoge, de va 
ajunge ţărâna Samariei să umple 
mâinile a tot poporul pedestraşi- 
lor mei. 

11. Şi a răspuns împărafullui Is- 
rail, şi a zis: destul este, să nu se 
fălească cel gârbov ca cel drept. 

12. Şi când a primii el răspunsul 
acesta, el şi toţi împăraţii carii erau 
cu el în corturi beau, şi a zis slu- 
gilor sale: faceţi şanţ, şi au făcui 
şanţ împrejurul cetăţii. 

13. Şi iată un proroc a venit la 
Ahaav împăratul lui Israil, şi a zis: 
acestea zice Domnul: vezi toată mul- 
ţimea aceasta mare? lată eu o voiu 



466 



A 3-a A ÎMPĂRAŢILOR 20 



da pre ea asiăzi în mâna ta, şi vei 
cunoaşte că eu suni Domnul. 

14. Şi a zis Ahaav: prin cine? 
Şi a zis: acestea zice Domnul prin 
slugile boierilor ţărilor, şi a zis A- 
haav: cine va începe răsboiul? Şi 
a spus: iu. 

15. Şi a numărat Ahaav slugile 
boierilor ţărilor, şi a fost trei sute 
treizeci şi două, şi după aceasta a nu- 
mărat poporul, toaiă oastea şase- 
zeci şi şapte de mii. 

16. Şi a ieşit la amiazăzi, şi fecio- 
rul lui Ader se îmbătase în Sochot 
el şi împărajii cei treizeci şi doi, 
carii erau întru ajutor lui. 

17. Şi au ieşit slugile boierilor jă- 
rilor dintâiu, şi a trimis fiul lui A- 
der, şi a spus împăratului Siriei, zi- 
când: bărba|i au ieşit din Samariea. 

18. Şi le-a zis lor: de ies spre 
pace prindefi-i pre ei vii, şi de ies 
spre răsboiu, vii prindefi-i pre ei. 

19. Şi au ieşit din cetate slugile 
boierilor ţărilor, şi oastea după ei. 

20. Şi a ucis fiecare pre cel ce 
veneâ împrotiva sa, şi iar a ucis 
fiecare pre cel dimprotiva sa, şi fu- 
geau Sirii, şi i-au gonit pre ei îs- 
rail, şi fiul lui Ader a scăpat pre 
calul unui călăraş. 

21. Şi a ieşit împăratul lui îsraii, 
şi a luat toţi caii şi carele, şi a fă- 
cut pradă mare în Siriea. 

22. Şi a venit prorociri la împă- 
ratul lui Israil, şi a zis: întăreşte- te 
şi cunoaşte şi vezi ce vei face; căci 
după un an fiul iui Ader împăratul 
Siriei, iar se va sculă asupra ta. 

23. Şi slugile împăratului Siriei 
au zis către el: dumnezeii munţi- 
lor, Dumnezeul lui Israil, şi nu dum- 
nezeul văilor, pentru aceea a fost 
mai puternic decât noi; iar de vom 
începe noi răsboiul pre şes, cu a- 
devăraf vom fi noi mai puternici 
decât dânşii. 

24. Şi fă aşâ: să înlături pre fie- 



care împărat din locul său, şi pune 
în locul lor domni. 

25. Şi- ţi ia oaste în locul oastei 
ce a căzut dela tine, şi călărime în 
locul căfărimei şi care în locul ca- 
relor, şi vom da răsboiu asupra 4or 
la şes, şi vom fi mai tari decât 
ei, şi a ascultat cuvântul, şi a fă- 
cut aşâ. 

26. Şi după un an a numărat fiul 
lui Ader Siriea, şi s'a suit în Aîeca 
la răsboiu asupra lui Îsraii. 

27. Şi fiii lui Israil s'au numărat, 
şi au mers întru întâmpinarea lor, 
şi a tăbărîl Israil împreajma lor ca 
două turme de capre, iar Sirienii au 
umplut pământul. 

28. Şi a venit omul lui Dumne- 
zeu, şi a zis împăratului Iui Israil: 
acestea zice Domnul: pentrucă a 
zis Siriea Dumnezeul munţilor este 
Domnul Dumnezeul lui Israil, iar 
nu Dumnezeul văilor, da-voiu oa- 
stea cea mare aceasta în mâna ta 
şi vei cunoaşte că eu sunt Domnul. 

29. Şi au tăbărît aceştiea împro- 
tiva acelora şapte zile, şi a fost în 
ziua a şaptea s'a apropieat răsboiul, 
şi a băiut Israil pre Sirieni o sută 
douăzeci de mii de pedeştfi în- 
tr'o zi. 

30. Şi au fugit cei ce au rămas 
în cetatea Aîeca, şi a căzut zidul 
preste douăzeci şi şapte de mii de 
oameni din cei ce rămăsese; iar 
fiul lui Ader a fugii, şi a intrat în 
casa cea de dormit în cămară. 

31. Şi au zis către el slugile Iui: 
iată ştim că împăraţii casei lui Is- 
rail împăraţi milostivi sunt, să pu- 
nem dar sacii noştri pre mijloacele 
noastre şi funii preste capelele noa- 
stre, şi să ieşim la împăratul lui 
îsraii, că doar va lăsâ vii sufletele 
noastre. 

32. Şi s'au încins cu saci preste 
mijloacele lor, şi au pus funii pre- 
ste capetele lor, şi a zis împăratu- 



A 3-a A ÎMPĂRAŢILOR 20-21 



467 



}ui lui Israil-. robul tău fiul lui A- 
der zice: lasă-mă cu vieaţă, şi a 
răspuns : de trăeşte încă, fratele 

meu este. 

33. Şi oamenii o mărturisiră şi 
adeveriră, şi au înţeles cuvântul din 
rostul lui, şi au zis: fratele tău este 
feciorul lui Ader, şi a zis: duceţi-vă 
ş\A aduceţi, şi a venit la el fecio- 
rul lui Ader, şi 1-a suit pre el la 
dânsul în car r şi a zis către el: 

34. Cetăţile care le-a luat latăl 
meu dela tatăl tău, le voiu da |ie 
înapoi, şi ieşiri voiu pune ţie în 
Damasc, în ce chip a pus tatăl meu 
în Samariea, şi eu cu legătură te 
voiu slobozi, şi a făcut cu el legă- 
tură, şi 1-a slobozit. 

35. Iar un om din îiii prorocilor 
a zis către aproapele său cu cu- 
vântul Domnului: ioveşte-mă, şi n'a 
vrut omul să-1 lovească. 

36. Şi a zis către el: pentruce n'al 
ascultat de cuvântul Domnului, iată 
tu te duci dela mine, şi te va lovî 
pre tine un leu, şi s'a dus dela dân- 
sul, şi 1-a aflat pre el un leu, şi î-a 
ucis pre dânsul. 

37. Şi a aflat pre al! om, şi i-a 
zis lui: loveşte-mă, şi l-a lovit pre 
el omul, şi loviridu-1 l-a rănit. 

38. Şi a mers prorocul şi a slă- 
iut înaintea împăratului lui Israil în 
cale, şi ş'a legat cu o curea ochii săi. 

39. Şi a fost când mergea împă- 
ratul pre aproape, el a strigat către 
împăratul, şi a zis: robul tău a ie- 
şit la oastea răsboiului, şi iată un 
om a adus la mine pre alt om, 
şi a zis către mine: păzeşte pre o- 
mul acesta, iar de va fugi cumvâ, 
sufletul tău va fi pentru sufteiuî lui, 
sau un talant de argint vei plătî. 

40. Şi când a căutat robul tău 
încoace şi încolea, acela nu erâ, şi 
a zis către el împăratul iui Israil: 
singur ţi-ai dat hotărîrea. 



41'. Şi îndată a luat cureaoa dela 
ochii lui, şi l-a cunoscut pre el îm- 
păratul lui Israil, că din proroci 
este el. 

42. Şi a zis către el: acestea zice 
Domnul: pentrucă ai slobozit din 
mâna ta pre om vrednic de moarte, 
va fi sufletul tău pentru sufletul lui, 
şi poporul tău pentru poporul lui. 

43. Şi s'a dus împăratul lui Is- 
rail mâhnit şi trist, şi a venit în 
Samariea. 

CAP. 21. 

Tirania lui Ahaav şi a Isabclei, 

Şi a fost după cuvintele acestea, a- 
veâ Navute Israiiteanuî o vie lângă 
ariea lui Ahaav împăratul Samariei. 

2. Şi a grăit Ahaav către Navute, 
zicând: dă-mi viea ta să-mi îie gră- 
dină de legumi, pentrucă este a- 
proape de casa mea, şi- ţi voiu da 
pentru ea altă vie mai bună decât 
aceasta; iar de place înaintea ta îţi 
voiu plăti via cu argint, şi-mi va fi 
mie grădină de legumi. 

3. Şi a zis Navute către Ahaav: 
îerească-mă Dumnezeul meu, să dau 
eu moşiea părinţilor mei ţie. 

4. Şi a venit Ahaav acasă trist şi 
mâhnit pentru cuvântul, care i-a grăit 
Navute Israilteanul.spunând: nu voiu 
da ţie moşiea părinţilor mei, şi s'a 
turburat suîletuî lui Ahaav, şi s'a 
culcat pre patul său, şi ş'a acope- 
rit obrazul său, şi n'a mâncat pâine. 

5. Şi a intrat Iezavel femeia lui 
la dânsul, şi a zis către dânsul: 
pentru ce-ţi este sufletul tău turbu- 
rat, şi nu mănânci pâine? 

6. Şi a zis către ea: pentrucă am 
vorbit cu Navute Israiiteanuî, zicând: 
dă-mi viea la pe bani, sau de vei 
vrea îţi voiu da ţie altă vie pentru 
ea, şi a răspuns: nu voiu da ţie; 
moşiea părinţilor mei. 



20. 36. 13, 24. 



' 21. 3. Lev. 25, 23; Num. 36, 7. 



468 



A 3-a A ÎMPĂRAŢILOR 21 



7. Şi a zis către el Iezavel femeia 
iui: aşâ faci lu acum împăratul lui 
îsrail? Scoală-te, şi mănâncă pâine 
şi fii cu voie bună, eu îţi voiu da 
|ie viea lui Navute Israilteanul. 

8. Şi a scris carie cu numele lui 
Ahaav, şi o a pecetluit cu pecetea 
lui, şi a trimis cartea la bătrânii şi 
căpeteniile carii lăcuiau cu Navute. 

9. Iar în carte erâ scris: rânduiţi 
post, şi puneţi pre Navute să şază 
cu căpetenia poporului. 

10. Şi puneţi să şază doi oameni 
fărădelege împreajma lui, mărturi- 
sind asupra lui, şi zicând: ai hulit 
pre Dumnezeu şi pre împăratul; apoi 
să-l scoaţă, şi să-l ucidă cu pietre 
să moară. 

11. Şi au făcut oamenii bătrâni 
şi căpeteniea cetăţii, carii locuiau 
în cetatea lui, după cum a trimis 
la ei Iezavel şi după cum erâ scris 
în cărţile cele trimise lor. 

12. Şi a rânduit post, şi a pus 
pre Navute să şază cu căpetenia 
poporului. 

13. Şi au intrat doi oameni fii fără- 
delegilor, şi au şezut împreajma lui, 
şi mărturisiră oamenii cei fărăde- 
lege asupra lui Navute, înaintea po- 
porului, zicând: a hulit Navute pre 
Dumnezeu şi pre împăratul, şi 1-a 
scos pre el afară din cetate, şi 1-a 
ucis cu pietre, şi a murit. 

14. Şi a trimis la iezavel, zicând: 
ucisu-s'a Navute cu pietre, şi s murit. 

15. Şi a fost dupăce a auzit Ie- 
zavel vestea că a murit Navute şi 
s ! a îngropat, a zis Iezavel către A- 
haav: scoală-te, moşteneşte viea lui 
Navute Israilteanul, care nu ţi-a 
dat-o ţie pre bani, că nu este Na- 
vute viu, ci a murit. 

16. Şt a fost dacă a auzit Ahaav 
că a murit Navute Israilteanul, ş'a 
rupt hainele sale, şi s'a îmbrăcat cu 
sac, şi după aceea s'a sculat, şi s'a 
dus Ahaav în viea lui Navute Isra- 
ilteanul să o moştenească. 



17. Şi au grăit Domnul către ÎHe 
Tesvifeanul, zicând: 

18. Scoală-te şi te du întru în- 
tâmpinarea lui Ahaav împăratul lui 
Israil celui din Samariea, că este 
în viea lui Navute, că s'a dus acolo 
ca să o moştenească. 

19. Şi vei grăî către el, zicând: 
acestea zice Domnul: fiindcă ai u- 
cis şi ai moştenit, pentru aceea a- 
cestea zice Domnul: în locul în care 
a lins porcii şi câinii sângele lui 
Navute, acolo vor linge câinii sân- 
gele tău, şi curvele se vor spăla cu 
sângele tău. 

20. Şi a zis Ahaav către Ilie; au 
aflatu-m'ai vrăjmaş pre mine? Şi a 
zis: te-am aflat pentrucă în deşert 
te-ai ispitit, ca să taci ce este rău 
înaintea Domnului, ca să-l mânii 
pre el. 

21. Acestea zice Domnul: iată eu 
voiu aduce asupra ta rele, şi voiu 
pierde pre ai tăi cei după tine, şi 
voiu stârpi din ai lui Ahaav până 
la cel ce se pişă la perete, pre cel 
închis şi părăsit întru Israil. 

22. Şi voiu da casa ta, ca şi casa 
lui lerovoam feciorul lui Navaf, şi 
casa lui Vaasa feciorul lui Ahia, 
pentru întărîtările cu care m'ai în- 
tărîtat, şi ai făcut pre Israil a pă- 
cătui. 

23. Şi asupra Iezavelii au grăit 
Domnul, zicând: câinii o vor mâncâ 
pre ea înaintea zidului lui Ezrael 

24. Pre cel mort al lui Ahaav în 
cetate îl vor mâncâ câinii, şi pre 
cel mort al Iul în câmp îl vor mâncâ 
pasările cerului. 

25. Insă nimenea nu este ca A- 
haav, care cu totul s'a dat pre sine, 
ca să facă ce este rău înaintea Dom- 
nului, că 1-a purtat pre el Iezavel 
femeia lui. 

26. Si s'a făcut foarte urît mer- 



19. 22, 38; 4 Imp. 9, 10 şi 26. 

21. 14, 10; 4 Imp. 9, 8 şi 10, 17. 

22. 4 Imp. 16, 3. 23. 4 Imp. 9, 37. 
26. Lcv. 26, 30. 



A 3-a A ÎMPĂRAŢILOR 21-22 



469 



sând după toate urîciunile, care a 
{Scul Amoreul, pre care l-âu surpa! 
Domnul dela fafa fiilor lui Israil. 

27. Ş» a f° sJ dacâ a auzif Anaav 
cuvintele acestea ş'a rupi hainele 
sate, şi a încins sac presie trupul 
său, şi a postit, şi s'a învălit cu 
sac'în ziua în care a ucis pre Na- 
vute lsrailfeanul, şi a umblat smerit. 

2& Şi au fost cuvintele Domnului 
în gura robului său llie pentru A- 
haav, şi au zis Domnul: 

29. Văzut-ai cum s'a umilit Ahaav 
de către faţa mea? Deci pentrucă 
s'a smerit înaintea mea, nu voiu 
aduce răutate în zilele lui, ci în zi- 
lele feciorului lui voiu aduce rău- 
tate presle casa lui. 

CAP. 22. 

Moartea lui Ahaav. împărăţia lui 
Iosafat fiul său. 

Şi au trecut trei ani, şi n'a fost ră- 
sboîu între Siriea şi între Israil. 

2. Şi a fost în al treilea an, s'a 
pogorît Iosafat împăratul ludei la 
împăratul lui Israil. 

3. Şi a zis împăratul lui Israil că- 
tre slugile sale: au nu ştiţi că al 
nostru este Remmalul Galaaduiui? 
Şt noi ne lenevim a-1 luă din mâna 
împăratului Siriei? 

4. Şi a zis împăratul lui Israil că- 
tre Iosafat: suî-te-vei cu noi la Rem- 
mai Oalaad să dăm răsboiu? Şi a 
zis Iosafat : cum sunt eu, aşâ şi tu, 
cum este poporul meu, aşâ şi po- 
porul tău, cum sunt caii mei, aşâ 
şi caii tăi. 

5. Şi a zis Iosafat împăratul Iu- 
dei către împăratul lui Israil: între- 
ba ji dar astăzi pre Domnul. 

6. Şi a adunat împăratul lui Is- 
rail pre loji prorocii, ca vr-o patru 
sute de bărbaţi, şi le-a zis lor îm- 

29. 4 Imp. 9, 24, 26. 
22. 4. 4 Imp. 3, 7; 2 Parat. 18, 3. 
G. 18, 19. 



păratul: merge-voiu la Remmalul Ga< 
laad să dau răsboiu, au lăsâ-mă- 
voiu? Iar ei au zis: mergi şi îi va 
da Domnul în mâinile împăratului. 

7. Şi a zis Iosafat către împăra- 
tul lui Israil: nu este aicivr'un pro- 
rocal Domnului, şi vom întrebă pre 
Domnul prin el? 

8. Şi a zis împăratul Iui Israil că- 
tre Iosafat: este încă un om, prin 
care putem să întrebăm pre Dom- 
nul, şi eu l-am urîl pre el, că nu 
grăeşte pentru mine bune, ci rele, 
Mihea feciorul lui Iemvlaa, şi a zis 
Iosafat împăratul Iudei: nu zice aşâ 
împărate. 

9. Şi a chemai împăratul lui Is- 
rail pre un famen, şi i-a zis: curând 
să-mi aduceţi pre Mihea feciorul lui 
Iemvlaa. 

10. Iar împăratul lui Israil şi Io- 
safat împăratul Iudei şedeâ fiecare 
pre scaunul său înlrarma(i în por- 
jile Samariei, şi toţi prorocii proro- 
ceau înaintea lor. 

11. Şi Sedechi ea feciorul lui Ha- 
naan ş'a făcut luiş coarne de fier, 
şi a zis: acestea zice Domnul: cu 
acestea vei împunge Siriea până se 
va sfârşi. 

12. Şi toţi prorocii proroceau aşâ, 
zicând: du-fe la Remmalul Galaad, 
şi bine vei umblă, că va da Dom- 
nul în mâinile tale pre împăratul 
Siriei. 

13. Iar solul care se dusese să che- 
me pre Mihea i-a grăit lui, zicând : iată 
toţi prorocii cu o gură grăesc bine 
pentru împăratul, fii dar şl fu cu 
cuviinţele fale după cuvintele unuia 
dwttr'aceştiea, şi grăeşte bine. 

14. Şi a zis Mihea: viu este Dom- 
nul, că orice va grăî Domnul către 
mine, acestea voiu grăi. 

15. Şi a venit la împăratul, şi a 
zis lui împăratul: Mihee! Merge-voiu 



7. 4 Imp. 3, 11. 10. 2 Parat. 18, 9. 
14. Num. 22, 18. 



470 A 3-a A ÎMPĂRAŢILOR 22 



la Remmatul Galaad să dau răsboiu, 
au lăsa-mâ-voiu? Şi a zis lui: mergi, 
şt bine va, da Domnul în mâinile 
împăratului. 

16. Şi i-a zis lui împăratul: de 
câte ori să te jur eu pre fine, ca 
să grăeşfi r căfre mine adevărul în- 
tru numele Domnului? 

17. Şi a zis Mihea: am văzut pre 
tot Israilul împrăştiat în munţi, ca 
o 'turmă fără de păstor, şi a zis 
Domnul: nu Domnul este acestora 
Dumnezeu? Să şe întoarcă fiecare 
cu pace la casa sa. 

18. Şi a zis împăratul lui Israil 
către Iosafat împăratul ludei: au nu 
ji-am zis, că nu-mi proroceşte a- 
cesta mie bune, ci numai rele? 

19. Şi a zis Mihea: nu aşâ, nu 
eu, ascultă cuvântul Domnului, nu 
aşâ, văzut-am pre Domnul Dumne- 
zeul lui Israil şezând pre scaunul 
său, şi toată oastea cerului stâ îm- 
prejurul lui deadreapta lui şi dea- 
stânga Iui. 

20. Şi au zis Domnul: cine va în- 
şelă pre Ahaav împăratul lui Israil 
ca să meargă şi să cază în Rem- 
matul Galaad? Ziceâ unul aşâ şi 
altul altfel. 

21. Şi a ieşit un duh, şi a stătut 
înaintea Domnului, şi a zis: eu îl 
voiu înşelă pre el, şi a zis către el 
Domnul: cu ce? 

22. Şi a zis: voiu ieşi şi voiu fi 
duh mincinos în gura tuturor pro- 
rocilor lui, şi a zis Domnul: înşe- 
îa-î-veii jşi-l vei birul» ieşi şi fă aşâ. 

23. Şi iată acum a dat duh min- 
cinos Domnul în gura tuturor pro- 
rocilor tăi acestora, iar Domnul au 
grăit asupra ta rele. *. 

24. Şi s'a apropiat Sedechia fe- 
ciorul lui Hanaan, şi a lovit pre Mi- 
hea preste falcă, şi a zis: care este 
duhul Domnului cel ce au grăit în- 
tru tine? 



t 

*, 

25. Ş i a zis Mihea: iată tu vei ve- 
deâ în ziua aceea când vei intră în 
cămara casei fale ea să te ascunzi 
acolo. 

26. Iar împăratul lui Israil a zis; 
prindeţi pre, Mihea, şi-1 duceţi la A- 
mon mai marele cetăjii şi la loas 
feciorul împăratului. 

27. Şi le ziceţi: aşâ zice împăra- 
tul, pune|i pre acesta în temniţă, şi 
să mănânce pâine de necaz, şi să 
beâ apă de necaz, până mă voiiţ 
întoarce cu pace. 

28. Şi a zis Mihea: dacă te vei 
întoarce cu pace, n'au grăit Dom- 
nul întru mine, şi a zis: auziţi no- 
roadele toate. 

29. Şi s'a suit împăratul lui Israil 
şi Iosafat împăratul ludei cu el la 
Remmatul Galaad. 

30. Şi a zis împăratul Iui Israil 
către Iosafat împăratul Iudei : mă 
voiu îmbrăcă în alte haine, şi voiu 
intră în răsboiu, iar tu să îmbraci 
haina fa; şi s'a îmbrăcat în alte hai- 
ne împăratul lui Israil, şi a intrat 
în răsboiu. 

31. Şi împăratul Siriei a poruncit 
celor treizeci şi doi povătuitori pre- 
ste care, zicând: nu bateţi pre mic 
sau pre mare, fără numai pre îm- 
păratul lui Israil singur. 

32. Şi a fost dacă au văzut po- 
văţuiforii carelor pre Iosafat împă- 
ratul Iudei au zis : împăratul lui Is- 
rail este acesta, şi 1-a încunjuraf să-l 
bată, şi a strigat Iosafat. 

33. Şi a fost dacă au văzut po- 
văţuilofii carelor, că nu este împă- 
ratul lui Israil acesta, s'au întors 
dela el. 

34. Şi a întins unul arcul bine 
chibzuind, şi a lovit pre împăratul 
lui Israil între plămâni şi între piept; 
şi a zis cărăuşului său: întoarce 
mâna ta şi mă scoate din răsboiu, 
că sunt rănit. 



17. Num. 27, 17. 19. Daniil 7, 9. 



32. 2 Parai. 18, 31. 34. 2 Parai. 18, 33- 



A 3-a A ÎMPĂRAŢILOR 22 



471. 



35. Şi a încetat răsboiu! în ziua 
aceea, şi împăratul a stătut în car 
împreajma Siriei de dimineaţă până 
scara, şi curgea sânge din rană în- 
tăuntru carului, şi a mu ril până seara. 

36. Şi a stătut strigătorul oastei 
în tabără când apuneâ soarele, zi- 
când: Hecare în cetatea sa şi fie- 
care în pământul său să se întoarcă. 

37. Că a murit împăratul, şi a ve- 
nit în Samariea, şi a îngropat pre 
» împăratul în Samariea. 

38. Şi a spălat sângele deia car 
îa fântâna Samariei, şi au lins por- 
cii şi câinii sângele lui, şi curvele 
s'au spălat cu sângele tui după cu- 
vântul Domnului care au grăit. 

39. Şi celelalte întâmplări ale lui 
Ahaav şi toate câte a făcut, şi casa 
de fildeş care o a făcut, şi toate ce- 
tăţile care a făcut, toate acestea sunt 
scrise în cartea cuvintelor zilelor îm- 
păraţilor lui Israil. 

40. Şi a adormit Ahaav cu părin- 
ţii săi, şi a împărăţii Ohozia fecio- 
rul lui în locul lui. 

41. Iar losafat feciorul lui As a a 
împărăţii preste Iuda. în anul al pa- 
trulea al lui Ahaav împăratul lui Is- 
rail a împărăţii losafat. 

42. De treizeci şi cinci de ani a 
fost când a început a împărăţî, şi 
douăzeci şi c cinci de ani a împără- 
ţii în ierusalim, şî numele mumei 
lui eră Azuva faţa lui Salai. 

43. Şi a umblat pre toată calea 
lui Asa tatăl său, nu s'a abătut de 
la aceea, şi a făcut ce este drept 
în ochii Domnului. 

44. Insă înălţimile nu le-a stricat, 
că poporul jertfeâ şi tămâiâ pre înăl- 
ţimi. 

38. 21, 19. 43. 2 Parai. 17, 4. 
44. 2 Parat. 20, 34. 



45. Şi s'a împăcat losafat cu îm- 
păratul lui Israil. 

46. Şi celelalte întâmplări ale lui 
losafat şi domniile lui, care a făcut, 
au nu iată acestea scrise sunt în 
cartea cuvintelor anilor împăraţilor 
ludei? 

47. Şi pre cei rămaşi din cei rău 
nărăviţi, carii au rămas în zilele lui 
Asa tatăl său, i-a pierdut de pre pă- 
mânt. 

48. Şi în Idumea nu era împărat. 

49. Şi losafat a făcut corăbii de 
Tarsis, ca să meargă la Ofir pen- 
tru aur, şi n'au mers că s'au spart 
corăbiile la Ghesion-Gaver. 

50. Atunci a zis Ohozia feciorul 
lui Ahaav către losafat: să meargă 
robii mei cu robii tăi, şi n'a vrut 
losafat. 

51. Şi a adormit losafat cu pă- 
rinţii săi, şi s'a îngropat lângă pă- 
rinţii săi în cetatea lui David tatăl 
său, şt a împărăţii Ioram feciorul 
lui în locul lui. 

52. Iar Ohozia feciorul lui Ahaav 
a început a împărăţî preste Israil 
în Samariea în anul al şaptespre- 
zece al lui losafat împăratul ludei, 
şi a împărăţit preste Israil în Sa- 
mariea doi ani. 

53. Şi a făcut rele înaintea Dom- 
nului, şi a umblat pre calea lui A- 
haav tatăl său şi pre calea leza- 
velei mumei sale şi în păcatele ca- 
sei lui lerovoam feciorul lui Navat, 
care a făcut pre Israil a păcătui. 

54., Şi a slujit Vaalimilor şi s'a 
închinat lor, şi a înfărîfat pre Dom- 
nul Dumnezeul lui Israil, după toate 
care s'a făcut înainte de el. 



48. 2 Imp. 8, 14. 

49. 2 Parai. 20, 37. 



CARTEA A PATRA 

CAP. 1. 

Boala lui Ohozia. Râvna lui Ilie. 

Si s'a răsvrătit Moav întru Israil 
, dupăce a murit Ahaav. 

2. Şi a căzut Ohozia prin gratiea 
cea din foişorul lui cel din Sama- 
ria, şi s'a bolnăvit, şi a trimis soli, 
şi a zis către ei: mergeţi şi între- 
baţi pre Beelzebut dumnezeul Aca- 
ronului, oare m'ai sculâ-mă-voiu din 
boala mea aceasta? Şi au mers să-1 
întrebe pre el. 

3. Iar îngerul Domnului a grăit 
către llie Tesviteanul, zicând: scoa- 
lă-le şi mergi înaintea solilor lui 0- 
hozia împăratul Samariei, şi să gră- 
eşti către ei: au pentrucă nu este 
Dumnezeu în Israil mergeţi voi să 
întrebaţi pre Beelzebut dumnezeul Â- 
carohuluf? Ci nu aşâ. 

4. Că acestea zice Domnul: de pe 
patul pre care fe-ai suit,' nu te vei 
pogort, că cu moarte vei muri; şi a' 
mers IlieV şi a grăit lbr; ^ e 

5. Si s'au întors solii la el, si a 
zis către ei: de : ce v'aţi întors? Iar 
ei au zis către el: 

6. Un om a ieşit înaintea noastră, 
şi a zis către noi: mergeţi şi vă în- 
toarceţi la împăratul cel ce va tri- 
mis pre voi, şi ziceţi către el: ace- 
stea zice Domnul: au pentrucă nu 
este Dumnezeu în Israil mergi tu a 
întrebă pre Beelzebut dumnezeul A- 



A ÎMPĂRAŢILOR 

j 

caronului? Nu aşâ, de pre patUipre 
care te-ai suit, nu te vei pogorî, că cu 
moarte vei muri; şi întorcându-se 
au spus împăratului ce le-a grăit Ilie, 

7. Şi le-a zis lor împăratul: cum 
eră chipul omului carev'a ieşit vouă 
înainte şi a grăit către voi cuvin- 
tele acestea? 

8. Iar ei au zis către dânsul: om 
păros eră şi cu curea încins mij- 
locul lui, şi a zis: Ilie Tesviteanul 
este acela. î 

9. Şi a trimis la el pre un căpi- 
tan, care eră preste cincizeci de oa- 
meni, cu cei cincizeci de oameni ai 
luii şi s'au dus, şi au venit la el, şi 
iată Ilie şedeâ pre vârful muntelui, 
şi a grăit căpitanul către el, şi a zis: 
omule al lui Dumnezeu, împăratul 
te-a chemat, pogoâră-re.* 

10. Şi a răspuns Ilie şi a zis că- 
tre căpitan: de sttrtţ eu omul lui 
Dumnezeu, să se pogoare foc din 
cer şi să te arză pre tine şi pre cet 
cincizeci âi tăi; şi s'a pogorît foc 
din cer, şi l-a ars pre el şi pre cei 
cincizeci ai lui. 

1 1 . Şf a adaos împăratul, şi a trU 
mis la el pre alt căpitan şi pre cei 
cincizeci ai lui, şi s'au suit, şi a 
grăit căpitanul către el, şi a zis: o- 
mule al lui Dumnezeu, acestea zice 
împăratul: curând te pogoară. 

12. Şi a răspuns llie şi a grăit că- 

1. S. Mat. 3, 4. 10. Luci 9, 54. 



A 4-a A ÎMPĂRAŢILOR 1—2 



473 



e l şi a zis: de sunf eu ornul lui 
Dumnezeu, să se pogoare foc din 
er si să ie arzăpre tine şi pre cei 
cincizeci ai tăi, şi s'a pogorît foc 

dfn cer, şi 1-a ars P re el Drc ce{ 
cincizeci ai lui. 

' 12. Şi a adaos împăratul încă a 
irimite un căpitan şi cincizeci de 
oameni ai lui, şi a venit al treilea 
căpitan la el, şi a îngenunchiat îna- 
intea iui Ilie, şi s'a rugat lui, şi a 
grăit către el, şi a zis: omule al lui 
Dumnezeu caută cu ochi milostivi 
ia sufletul meu şi sufletele robilor 
tăi acestor cincizeci. 

14. iată s'a pogorît foc din cer, 
şi a ars pre cei doi căpitani dintâiu 
şi pre cei cincizeci ai lor, şi acum 
caută cu ochi milostivi spre sufle- 
tele robilor tăi. 

15. Şi a grăit îngerul Domnului 
către llie, şi a zis: pogoară-te cu el, 
nu le teme de faţa lor, şi s'a scu- 
lat Hie, şi s'a pogorît cu el la îm- 
păratul. 

1%. Şi a grăit către el, şi a zis: 
acestea zice Domnul: de ceai trimis 
soli să întrebe pre Beelzebut dum- 
nezeul Acaronului, ca şi cum n'ar 
fi Dumnezeu în Israil să întrebi cu- 
vântul fui, pentru aceea de pre pa- 
tul pre care te-ai suit nu te vei po- 
gorî, că cu moarte vei muri. 

17. Şi â murit după cuvântul Dom- 
nului, care a grăit îlie; şi a împă- 
răţii Ioram fratele lui Ohozia în lo- 
cul lui, că Ohozia nu aveâ fecior, 
în anul al doilea al lui Ioram fecio- 
rul lui losaîat împăratul Iudei. 

18. Iar celelalte întâmplări ale lui 
Ohozia câte a făcui, au nu iată a- 
cestea scrise sunt în cartea cuvin- 
telor anilor împăraţilor lui Israil? 

19. Şi Ioram feciorul lui Ahaav 
a împărăfif presfe îsrail în Sama- 
ria doisprezece ani, în anul al opt- 
sprezecelea al împărăţiei Iui losa- 
fat împăratul Iudei, şi a făcut rele 



înaintea Domnului, însă nu ca îra-' 
ţii Iui, nici ca muma sa. 

20. Şi a depărtat stâlpii lui Vaal, 
carii i-a făcut tatăl său, şi i-a sdro- 
bit însă de păcatele casei iui Iero- 
voam feciorul lui Naval, care a fă- 
cut pre Israil a păcătui, s'a lipit, 
nu s'a depărtat de ele, şi s'a mâ- 
nieat cu iuţime Domnul pre casa 
lui Ahaav. 

CAP. 2. 

Ilie răndueşte froroc pre Bliseiu. 

8i a fost când au vrut Domnul să 
, înalţe pre lîie în vifor mare, ca 
spre cer, au mers Ilie şi Eliseiu la 
Galgala. 

2. Şi a zis lîie către Eliseiu: şezi 
aici că Domnul m'au trimis până la 
Vetiî, şi a zis Eliseiu: viu este Dom- 
nul şi viu este sufletul tău de te 
voiu lăsâ pre tine. 

3. Şi a venit la Vetii, şi au venit 
fiii prorocilor cei din Vetil la Eli- 
seiu, şi au zis către el: ştii că ia 
astăzi Domnul pre domnul tău dea- 
supra capului tău? Şi a zis: şi eu 
am cunoscut, tăceţi. 

4. Şi a zis Ilie lui Eliseiu: şezi 
aici că Domnul m'au trimis la lerî- 
hon, şi a zis Eliseiu: viu este Dom- 
nul şi viu este sufletul tău de, te 
voiu lăsâ. 

5. Şi a venit la Ierihon, , şi s'au 
apropieat fiii prorocilor cei din le- 
rihon la Eliseiu, şi au zis către ek 
ştii că ia astăzi Domnul pre dom- 
nul lău deasupra capului tău? Şi a 
zis: şi gu am cunoscut, tăceţi. 

6. ^Şi a zis llie lui: şezi aici că 
Domnul m'au trimis până la Iordan, 
şi a zis Eliseiu: viu este Domnul şi 
viu este sufletul tău de te voiu lăsâ, 
şi au mers amândoi. 

7. Şi cincizeci de oameni din fe- 
ciorii prorocilor au venit şi au slă- 

2. 3. 1 Im». 10, 5 



474 



A 4-a A ÎMPĂRAŢILOR 2—3 



lut împreajmă dedeparte, iar ci a- j 
mândoi au stăiuf lângă Iordan. | 

8. Şi a luat Ilie Gojacul său, şi l-a 
învârtii, şi a 4©vit cu dânsul apa, 
şi s'a împărfît apa încoace şi în- 
colo, şi au trecut amândoi în pustie. 

9. Şi a fost dacă au trecut ei, a 
zis Ilie lui Eliseiu: cere, ce vei să-fi 
îac mai înainte de ce mă voiu luâ 
dela tine? Şi a zis Eliseiu: să fie 
Duhul care este în tine îndoit în- 
tru mine. 

10. Şi a zis Ilie: greu lucru ce- 
ruşi, însă de mă vei vedeâ când mă 
voiu luâ dela tine, va îi fie aşâ; iar 
de nu mă vei vedeâ, nu va îi. 

■11. Şi a îost când mergeau ei şi 
vorbeau, iată un car de îoc şi cai 
de îoc au despărjif pre amândoi, 
şi s'a înălţat Ilie în vifor mare ca 
spre cer. 

12. Şi Eliseiu priveâ şi striga: Pă- 
rinte 1 Părinte! Carul lui Israil şi că- 
lăraşul lui, şi mai mult nu l-a vă- 
zut pre el, şi s'a apucai Eliseiu de 
hainele saie şi le-a rupt în două. 

13. Şi a luat cşjociil Jaî Mte/care 
s&T&m deasupra lui Eliseiu. 

14. Şi s'a întors Eliseiu, şi a stă- 
tut pre ţărmurile Iordanului, şi a luat 
cojocul lui Ilie, care căzuse deasu- 
pra lui, şi a lovit apa, şi nu s'a de- 
spărţit, şi a zis: unde este Dumne- 
zeul lui Ilie, încă şi acum? Şi a lo- 
vit apa a doua oară, şi s'au împăr|it 
apele încoace şi încolo, şi a trecut 
Eliseiu pre uscat. 

15. Şi l-au văzut pre el feciorii 
prorocilor cei din Ierihon din preaj- 
ma lui, ş< au zis: odihnit-a Duhul 
lui Ilie preste Eliseiu, şi au venit 
înaintea lui Eliseiu, şi s'au închi- 
nat lut până la pământ. 

16. Şi au zis către el: iată cu slu- 
gile tale sunt cincizeci de bărbaţi 
viteji, să meargă să caute pre dom- 

8. Is. Navî 3, 17. 11. Sirab 48, 9, 1J. 
12. 1 Macab. 2, 58. 16. 3 Imp. 18, 12. 



nul tău, ca nu cumvâ să-1 îi ridicat 
Duhul Domnului şi să-1 fi aruncat 
în Iordan, sau într ? un munte sau în- 
tr'un deal, şi a zis Eliseiu: nu tri- 
metefi. 

17. Şi l-au silit pre el, şi s'a în- 
duplecat, şi a zis : trimiteţi, şi au 
trimes cincizeci de oameni, şi l-au 
căutat trei zile, şi nu l-au aflat. 

18. Şi s'au întors la el, şi el şe- 
deâ în Ierihon, şi a zis Eliseiu: au 
nu v'am zis vouă să nu trimiteji? 

19. Şi au zis oamenii cetăţii către 
Eliseiu : iată lăcuinţa cetăţii este 
bună, precum tu doamne vezi, dar 
apele sunt rele şi pământul sterp. 

20. Şi a zis Eliseiu: aduceţi-mi o 
vadră nouă, şi puneţi într'însa sare. 

21. Şi au luat, şi i-au adus hu, 
şi a ieşit Eliseiu la izvoarele ape- 
lor, şi a aruncat acolo sarea, şi a 
zis: aşâ grăeşte Domnul: vindecat- 
am apele acestea, şi nu va mai # 
de acum înainte moarte aici, nici 
sterpiciune. 

22. :Şî s'au vindecai apele până 
în ziua aceasta, după cuvântul care 
a grăit Eliseiu. 

23. Şi s'a suit de acolo în Vetil, 
iar când se suiâ pre cale, nişte co- 
pii au ieşit din cetate şi -l batjoco- 
reâ pre el zicând: suie-fe pleşuvule, 
suie-te pleşuyule, 

24. Şi uitându-se înapoi i-a vă- 
zut pre ei, şi i-a blestemat în nu- 
mele Domnului, şi iată ieşiră două 
ursoaice din pădure, şi sfăşieară 
dintru ei patruzeci şi doi de copii. 

25. Şi a mers de acolo în mun- 
tele Karmilului, şi de acolo s'a în- 
tors în Samaria. 

CAP. 3. 

Răsboiul lui Ioratfi ctt Amoniţii. 

Şi Ioram feciorul lui Ahaâv a îm- 
părăţii preste Israil în Samaria în 
j anul al optsprezecelea al lui losa- 



A 4-a A ÎMPĂRAŢILOR 3 



fat împăratul Iudei, şi a împărăţii 
J 0 ; s prezece ani. 

2 Şi a făcui rele întru ochii Dom- 
nului, însă nu ca tatăl său, nici ca 
muma sa, şt a depărtat stâlpii lui 
Vaal, carii i-a făcut tatăl său. 

3. Insă de păcatele lui Ierovoam 
feciorul lui Navaf, care a făcut pre 
Israil a păcătui s'a lipit, nu s'a de- 
părtat dda ele. 

4. Iar Mosa împăratul Moavului 
aveâ turme multe şi da din ele îm- 
păratului Iui Israil cu ridicata o sută 
de mii de miei şi o sută de mii de 
berbeci cu lâna lor. 

5. Şi a fost dupăce a murit A- 
haav, s'a răsvrătit împăratul Moa- 
vului asupra împăratului lui Israil. 

6. Şi a ieşit împăratul loram în 
ziua aceea din Samaria, şi a nu- 
mărat pre Israil. 

7. Şi a mers, şi a trimis la Iosa- 
îat împăratul ludei, zicând: împă- 
ratul Moavului s'a răsvrătit împro- 
llva mea, merge-vei cu mine asu- 
pra Moavului la răsboiu? Şi a zis: 
voiu merge, eu sunt ca şi tine, po- 
porul meu ca poporul tău, caii mei 
ca şi caii tăi. 

8. Şi a zis: pre care cale mă voiu 
duce? Şi a răspuns: pre calea pu- 
stiei Edomului. 

9. Şi a mers împăratul lui Israil 
şi împăratul Iudei şi împăratul E- 
domului, şi au încunjurat cale de 
şapte zile, şi nu erâ apă pentru ta- 
bără, nici pentru dobitoacele cele 
ce erau cu ei. 

10. Şi a zis slugilor sale împăra- 
tul lui Israil: o! Cum au chemat Dum- 
nezeu pre aceşti trei împăraţi sâ-i 
deâ pre ei în mâna lui Moavl 

1 1. Şi a zis losafat împăratul Iudei 
către el: au nu este aici vr'un pro- 
roc de al Domnului? Ca să între- 
băm pre Domnul prin el; şi a ră- 

3. 2. 3 Imp. 16, 32. 
7. 3 Imp. 22, 4; 2 Parai. 18, 3. 
11. 3 Imp. 22, 7. 



spuns unul din slugile împăratului 
lui Israil, şi a zis: aici este Eliseiu 
feciorul lui Safat, care turna apă pre 
mâinile lui Iiie. 

12. Şi a zis losafat: este cu el cu- 
vântul Domnului, şi s'a pogorîf la 
el împăratul lui Israil şi losafat îm- 
păratul ludei şi împăratul Edomului. 

13. Şi a zis Eliseiu către împă- 
ratul lui Israil: ce este mie şi {ie? 
Mergi la prorocii tatălui tău şi la 
prorocii mumei tale, şi i-a zis lui 
împăratul lui Israil: au doar au che- 
mat Domnul pre aceşti trei împă- 
raţi ca să-i deâ pre ei în mâinile 
lui Moav? 

14. Şi a zis Eliseiu: viu este Dom- 
nul puterilor căruia stau înainte, că 
de n'aşi aveâ în vedere pre losafat 
împăratul Iudei, n'aşi fi căutat spre 
tine şi nu te-aşi fi văzut. 

15. Iar acum aduceţi-mi un cân- 
tăreţ, şi a fost când cântă cântăre- 
ţul s'a făcut preste el mâna Dom- 
nului. 

16. Şi a zis: acestea zice Dom- 
nul: faceţi în valea aceasta gropi, 
gropi. 

17. Că acestea zice Domnul: nu veţi 
vedea vânt, nici veţi vedeâ ploaie, şi 
valea aceasta se va umpleâ de apă, 
şi veţi bea voi şi taberile voastre şi 
dobitoacele voastre. 

18. Şi uşor este aceasta întru o- 
chii Domnului, şi va da pre Moav 
în mâinile voastre. 

19. Şi veţi bate toată cetatea tare 
şi toată cetatea aleasă şi tot lem- 
nul bun veţi doborî şi toate izvoa- 
rele apei le veţi astupă şi toată par- 
tea bună o veţi strica cu pietre. 

20. Şi a fost dimineaţa când se 
aducea jertfa, şi iată ape veneau din 
spre Edom, şi s'a umplut pămân- 
tul de apă. 

21. Şi tot Moavul a auzit că s'au 
suit acei trei împăraţi ca să-i bată 

13. 3 Imp. 18, 19. 20. Eşire 29, 38. 



476 



A 4-a A ÎMPĂRAŢILOR 3-4 



pre ei, s'au strâns de pretutideneâ 
cei în slare de a purtă arme şi alţii, 
şi au stătut la hotar. 

22. Şi au mânecat de dimineaţă 
şi a răsărit soarele preste ape, şi 
a văzut Moav din preajmă apele 
roşii ca sângele. 

23. Şi a zis: sânge de sabie este 
acesta, bătutu-s'au împărajii şi a lo- 
vit- fiecare pre aproapele său, şi a- 
cum ieşi la pradă Moav. 

24. Şi a intrat în tabăra lui Israil, 
şi Israil s'a sculat şi a bătut pre 
Moav, şi a fugit dela faţa lor, şi au 
intrat urmărind şi bătând pre Moav. 

25. Şi cetăţile le-au stricat," şi pre- 
ste toată partea bună a aruncat fie- 
care om piatra sa, şi o a umplut, 
şi tot izvorul apei a astupat şi tot 
lemnul bun a doborît până ce au 
rămas pietrile zidului surpate, şi au 
încunfurat prăştieaşii şi o au bă- 
tut pre ea. 

26. Şi a văzut împăratul Moavu- 
lui că s'a întărit preste el răsboiul, 
a luat cu sine şapte sute de oameni 
cu săbiile scoase, ca să taie spre 
împăratul Edomului, şi n'a putut. 

27. Atunci a luat pre feciorul său 
cel întâi u născut, pre care aveâ să-1 
pfaie împărat în locul său, şi l-a a- 
âus pre el ardere de tot pre zid, şi 
a părut foarte rău lui Israil, şi ri- 
dicându-se dsla dânsul s'a întors în 
pământul său. 

CAP. 4. 

Minunile lui Eliseiu. 

Şi o femeie din fiii prorocilor stri- 
gă către Eliseiu, zicând: robul tău 
bărbatul meu a murit, şi tu ai Cu- 
noscut că robul tău erâ om cu frica 
lui Dumnezeu, şi împrumufăiorul a 
venit să ia pre amândoi fiii mei să-i 
fie lui robi. 
2. Şi a zis către ea Eliseiu: ce 



să-ţi fac? Spune-mi ce ai în casă? 
Iar ea a zis: n'are roaba ta nimica 
în casă. fără numai puţin untdelemn 
cu care să mă ung. 

3. Şi a zis către ea: mergi şi cere 
ţie vase din afară dela toţi vecinii 
tăi deşarte, dar tiu puţine. 

4. Şi intră şi închide uşă după 
tine şi după fiii tăi, şi toarnă în va- 
sele* acestea, şi ce se va umpleâ, 
vei luă. 

5. Şi s'a dus dela el, şi a făcut 
aşâ, şi a închis uşa după sine şi 
după fiii săi; ei apropieau vasele 
de ea, şi ea turnă. 

6. Şt a fost dacă s'au umplut va- 
sele, a zis către fiii săi: mai adu- 
ceţi la mine vase, iar ei au zis ei: 
nu mai este nici un vas, şi s'a oprit 
unfuldelemn. 

7. Şi a venit şi a spus omului lui 
Dumnezeu, şi a zis Eliseiu: mergi 
şi vinde untuldelemn şi plăteşte da- 
toriile tale; iar tu şi fiii tăi veji trăî ci* 
celalt untdelemn ce va rămânea!' 

8. Şi s'a făcut ziuă, şi a trecut E- 
liseiu la Sunim, şi erâ acolo o fe- 
meie bogată, şi l-a oprit ! pre el să 
mănânce pâine; şi se abăteâ el de 
multe ori acolo, şi infrâ de mâncâ 
pâine. 

9. Şi a zis femeia către bărbatul 
său: iată am cunoscut că om sfânt 
al lui Dumnezeu este acesta, care 
trece pre la noi pururea. 

10. Să-i facem lui un foişor mic, 
şi să-i punem lui acolo pat şi masă 
şi scaun şi sfeşnic, şi va îi când 
va vreâ să intre el la noi se va a- 
bate acolo. * 

11. Şi a fost într'o zi, şi a intrat 
acolo, şi s'a abătut în foişor, şi a 
dormit acolo. 

12. Şi a zis către Ohiezi sluga sa: 
chiamă la mine pre Somaniteanca 
aceasta, şi o a chemat, şi a stătut 
ea înaintea lui. 



.4. 1, Lev. 25, 39. 2. 3 Imp. 16, 14. 



8. Is. Navi 19, 18. 



A 4-a A ÎMPĂRAŢILOR 4 



477 



■"* 13 Şi a zis lui: zi către dânsa: 
" ată ai 9 s,jl nouă toafă 9 aiirea a " 
* sla , ce vei să r -fi iac fie? Au doar 
- tu ai cuvânt către împăratul sau că- 
ire Domnul puterii? Iar ea a zis: 
în poporul meu eu lăcuesc în tihnă. 

14, Şi a zis către Ghiezi: dar ce 
se cade să-r fac ei? Şi a zis Ghiezi 
sluga iui: mai ales fiu n'are ea, şi 
bărbatului este bătrân. 

15, Şi a zis: chiam-o pre ea, şi o 
a ctonat, şi a stătut la uşă, şi a 
zis Eliseiu către dânsa: 

16, în vremea aceasta şi în cea- 
sul acesta la anul fiind tu vie, vei 
purtă în braje fiu; iar ea a zis: nu 
domnul, meu omul iui Dumnezeu, 
r^amăgî pre roaba ta. 

J "l7. Şi a luat femeia în pântece 
şi a născut fiu în vremea şi în cea- 
sul, precum i-a zis ei Eliseiu. 

18. Şi a crescut pruncul, şi a fost 
când a ieşit pruncul la tatăl său la 
secerălori, a zis către tatăl său: 

19. Capul meu! Capul meu! Şi a 
zis către slugă: du-1 ia muma sa. 

20. Şi î-a adus la muma sa, şi a 
adormit pre genunchele ei până la 
amiazăzi, şi a murit. 

21. Şi 1-a suit pre el în foişor, şi 
1-a pus pre patul omului lui Dum- 
nezeu, şi a încuiat casa, şi a ieşit, şi 
a chemat pre bărbatul său, şi a zis: 

22. Trimite-mi o slugă şi o asină, 
şi voiu aiergâ la omul lui Dumne- 
zeu, şi mă voiu înapoia. 

23. Iar bărbatul ei a zis: pentru 
ce să mergi la dânsul astăzi, nici 
fiind lună nouă. nici sâmbătă? Iar 
ea a zis: pace. 

24. Şi a pus şaoa pre asină, şi a 
zis către sluga sa: mergi şi umblă, 
nu zăbovî a încăleca, precum zic 
jie, vino şi vei merge, şi vei sosî 
la omul lui Dumnezeu în muntele 
Karmilului. 

25. Şi a mers, şi a sosit la omul 

H. Fac. 18, 10, 14. 



lui Dumnezeu în muntele Karmilu- 
lui, ş'a losf dacă o a văzut pre ea 
Eliseiu venind* a zis -către Ghiezi 
sluga sa: iată Somanifeanca. 

26. Aleargă acum întru întâmpi- 
narea ei, şi să-i zici ei: pace ieste 
jie? Şi a alergat întru întâmpinarea 
ei, şi a zis ei: pace este Jie? Pace 
este bărbatului tău? Pace este prun- 
cului? Iar ea a zis: pace. 

27. Şi a venit la Eliseiu în munte, 
şi s'a' apucat de picioarele lui, şi s'a 
apropieat Ghiezi ca să o deâ în la- 
turi, şi a zis Eliseiu: las-o pre ea, că 
sufletul ei întristat este înfr'însa* şi 
Domnul au ascuns de mine, şi nu 
mi-au spus, 

28. Şi a zis ea: au doar am ce- 
rut fiu dela Domnul meu? Că am 
zis: nu mă amăgî pre mine, şi a 
zis Eliseiu lui Ghiezi: încinge mij- 
locul tău, şi ia toiagul meu în mâna 
ta, şi mergi. 

29. Şi de vei întâlni vre un om, 
să nu-i vorbeşti lui, şi de-fi va vor- 
bi vre un om ţie să nu-i răspunzi 
iui, şi să pui toiagul meu preste 
fa|a pruncului. 

30. Şi a zis muma pruncului: viu 
este Domnul şi viu este sufletul tău, 
de te voiu lăsâ, şi s'a sculat Eli- 
seiu, şi a mers după dânsa. 

31. Iar Ghiezi a mers mai înain- 
tea lor, şi a pus toiagul lui pre laja 
pruncului, şi n'a fost glas, nici a- 
uzire, şi s'a întors întru întâmpina- 
rea lui, şi i-a spus lui zicând: nu 
s'a sculat pruncul. 

32. Şi a intrat Eliseiu în casă, şi 
iartă pruncul era pus mort pre pa- 
tul lui. 

33. Şi a intrat Eliseiu în casă, şi 
a încuiat uşă după ei amândoi, şi 
s'a rugat Domnului. 

34. Şi s'a suit, şi s'a culcat pre 
prunc, şi ş'a pus gura sa pre gura 

29. Luc. 10, 4. 33. Mat. 6, 6. 
34. 3 Imp. 16, 21. 



478 



A 4-a A ÎMPĂRAŢILOR 4-5 



lui şi ochii săi preste ochii lui şi 
mâinile sale preste mâinile Tui, şi 
s'a plecai presie dânsul, şi a suflat 
presie dânsul, şi s'a încălzii trupul 
pruncului. 

35. >Şi s'a întors, şi a umblat prin 
casă încoace şi încolo, şi s'a suit, 
şi s'a culcat preste prunc până de 
şapte ori, şi a deschis pruncul o- 
chîi săi. 

36. Şi a strigat Eliseiu către Ghiezi, 
şi a zis: chiamă pre Somaniteanca 
aceasta, şi o a chemat pre ea, şi a 
intrat la dânsul, şi a zis Eliseiu : 
ia-fi pre fiul tău. 

37. Şi a intrat femeia, şi a căzut 
la picioarele lui, şi s'a închinat Iui 
până la pământ, şi ş'a luat pre iiul 
său, şi a ieşit. 

38. Şi Eliseiu s'a întors în Oaî- 
gala, şi foamete eră în ţarâY şi fiii 
prorocilor şedeau înaintea lui, şi a 
zis Eliseiu slugii sale: pune călda- 
rea cea mare, şi fierbe fiertură fi- 
ilor prorocilor. 

39. Şi a ieşit în ţarină să culeagă 
verdeţuri, şi a aflat în ţarină o viţă 
sălbatică, şi a cules din ea curcu- 
beţele sălbatice, plină haina sa, şi 
a venit, şi le-a pus în căldarea cea 
cu fiertură, că n'a ştiut. 

40. Şi a turnat oamenilor să mă- 
nânce, şi a fost când mâncau ei din 
fiertură, iată au strigat, şi au zis: 
moarte este în căldare omule al lui 
Dumnezeu! Şi n'au putut să mă- 
nânce. 

41. Şi a zis: luaţi făină şi puneţi 
în căldare, şi a zis Eliseiu către 
Ghiezi sluga sa: toarnă poporului, 
şi să mănânce şi n'a mai fost ni- 
mica rău în căldare. 

42. Şi venind un om din Vetarisa, 
a adus la omul lui Dumnezeu din 
pârga roadelor douăzeci de pâini 
de orz şi o legătură de smochine 

35. F. Hp. 20, 10. 38. 6, l; 3 hnp. 18, 4. 
41. Eşke 15, 25. 



în traista sa, şi a zis: daţile popo- 
rului să mănânce. 

43. Şi a zis sluga lui: ce să dau 
acestea la o sută de oameni, şi a 
zis: dă" poporului să mănânce, c| 
acestea zice Domnul: rnâncâ-vor şi 
va rămâneâ. 

44. Şi a mâncat, şi a rămas dupg 
cuvântul Domnului. 

CAP. 5. Z 

Vindecarea lui Neeman. Pedeapsa 
lui Ghiezi. 

Şi Neeman căpetenia dastei Siriei 
erâ om mare înaintea domnului 
! său şi minunat la faţă, că printrln- 
sul au dat Domnul mântuire Siriei, 
şi omul acesta erâ tare cu puterea, 
dar lepros. 

2. Şi când ieşise din Siriea tâl- 
hari, au robit din pământul lui ls- 
rail o fată mică care erâ înaintea 
femeii lui Neeman. 

3. Şi aceasta a zis către dânsa: 
de ar fi domnul meu înaintea pro- 
rocului lui Dumnezeu celui din Sa- 
maria, atunci l-ar curăţi pre el de 
lepra sa. 

4. Şi a intrat, şi a spus domnu- 
lui său, şi a zis: aşâ şi aşâ a grăit 
fata cea din pământul lui fsrail. 

5. Şi a zis împăratul Siriei către 
Neeman: vino, intră înlăuntru.şi voiu 
trimite carte la împăratul lui israil, 
şi s'a dus, şi a luat în mâinile sale 
zece talanţi de argint şi şase mii de 
galbeni de aur şi zece rânduri de 
haine. 

6. Şi a adus cartea la împăratul 
lui Israil, zicând: şi acum dacă va 
veni cartea aceasta la tine, iată am 
trimis la tine pre Neeman sluga mea, 
să-1 vindeci pre el de lepra lui. 

7. Şi a fost dacă a cetit împăra- 
tul lui Israil cartea, a rupt hainele 

| sale, şi a zis: au dumnezeu sunt 

43. loan 6, 9. 
£>. 1. Lucâ 4, 27. 7. l Imp. 2, 6. 



A 4-a A ÎMPĂRAŢILOR 5 



479 



7 Să omor sau să înviez, de iri- 
!!jie acesta la mine om, ca să-1 cu- 
* { dc lepra lui? Cunoaşteţi dar şi 

vedel». că pricină caută acesta a- 
s upra mea. 

8 Şi a fost dacă a auzit Eliseiu 
omul lui Dumnezeu, că împăratul 
| U j Israil ş'a rupt hainele sale, a tri- 
mis ia împăratul lui Israil, zicând: 
pentru ce |i-ai rupt hainele tale; vie 
ia mine Neeman, şi va cunoaşte că 
este proroc în Israil. 

9. Şi a venit Neeman cu căruje şi 
cu călăreţi, şi a stătut la uşa casei 
lui Eliseiu. 

10. Şi a trimis Eliseiu către dân- 
sul un vestitor, zicând: mergi de te 
spală în Iordan de şapte ori, şi se 
va însănăfoşâ trupul tău, şi se va 
curăţi. 

11. Şi s'a mânieat Neeman, şi s'a 
dus, şi a zis: iată ziceam, că va ieşi 
ia mine, şi va stâ, şi va chiemâ nu- 
mele Domnului Dumnezeului său, şi 
va pune mâna sa presie loc, şi va 
vindecă lepra. 

12. Au doar nu sunt mai bune A- 
vanâ şi Farfar apele Damascului, 
decât Iordanul şi decât toate apele 
lui Israil? Au nu voiu merge, şi mă 
voiu spăîâîntr'însele, şi mă voiu cu- 
ră|î? Şi s'a întors, şi s'a dus mânios. 

13. Şi s'au apropieat slugile lui, 
şi î-au zis lui: doamne, de ţi-ar îi 
grăit {ie prorocul un cuvânt mare, 
au doar nu l-ai îi făcut? Dar cu 
cât mai vârtos, că ţi-a zis ţie: spa- 
îă-le şi te curăjeşte? 

14. Şi s'a pogorît Neeman, şi s'a 
afundat în Iordan de şapte ori, după 
zisa lui Eliseiu, şi s'a făcut tru- 
pul lui, ca trupul unui prunc mic, şi 
s'a curăţit. 

15. Şi s'a întors el la Eliseiu şi 
toată tabăra lui, şi au venit, şi au 
stătut înaintea lui, şi a zis: iată am 
cunoscut că nu este Dumnezeu în 

14. Lucâ 4, 26, 27. 



tot pământul, fără numai în Israil 
şi acum ia mulţămită dela robul tău. 

16. Şi a zis Eliseiu: viu este Dom- 
nul înaintea căruia stau, de voiu lua, 
şi 1-a silit să ia, şi n'a vrut. 

17. Şi a zis Neeman: cel pu|in să 
se dea robului tău pământ cât pot 
duce o pereche de muşcoi, că mai 
mult nu va face robul tău ardere 
de lot şi jertfe la alţi dumnezei, îără 
numai Domnului singur. 

18. Pentru cuvântul acesta să ierte 
Domnul robului tău, când va intră 
domnul meu în casa lui Remmart 
ca să se închine acolo, şi el se va 
rezema pre mâna mea, şi mă voiu 
închină în c?sa lui Remman, când 
se va închină el în casa lui Rem- 
man, să ierte dar Domnul pre ro- 
bul tău pentru cuvântul acesta. 

19. Şi a zis Eliseiu către Neeman: 
mergi în pace, şi s'a dus dela el o 
bucată de loc. 

20. Şi a zis Ghiezi sluga lui E- 
Hseiu omul lui Dumnezeu : iată a 
lăsat domnul meu pre Neeman Şi- 
rul acesta de s'a dus, şi n'a luat 
din mâna lui nimic din cele ce a 
adus, viu este Domnul, voiu alergă 
după el, şi voiu luă dela el cevă. 

21. Şi a alergat Ghiezi după Ne- 
eman, şi 1-a văzut pre el Neeman 
alergând dinapoiea sa, şi s'a pogo- 
rît din car înaintea lui, şi a zis: 
pace este? 

22. Şi a zis Ghiezi: pace, domnul 
meu m'a trimis zicând: iată acum 
a venit la mine doi feciori din mun- 
tele lui Eîraim din fiii prorocilor, 
deci dă-le lor un talant de argint şi 
două rânduri de haine. 

23. Şi a zis Neeman: bine este, 
ia doi falanji de argint; şi 1-a silit 
pre el, şi a luat doi talanţi de ar- 
gint în doi saci, şi două rânduri de 
haine, şi le-a pus pre două slugi 

16. 3 Imp. 17, 1. 

22. Fac. 45, 22; Jud. 14, 12. 



480 



A 4-a A ÎMPĂRAŢILOR 5-6 



ale sale, şi le-au adus înaintea lui. 

24. Şi venind înlr'un loc dosnic 
îe-a luat din mâinile lor, şi le-a pus 
în casă, şi a slobozit pre oamenii 
aceia şi s'au dus. 

25. După aceea el a intrat, şi a 
statui înaintea domnului său ; şi a 
zis către el Eliseiu: de unde vii Ghie- 
zi? Şi a zis Ghiezi: n'a fost sluga 
fa nicăiri. 

26. Şi a zis către el Eliseiu: au 
n'a mers inima mea cu tine când a 
întors omul din carul său înaintea 
ta, şi acum ai luat argintul şi hai- 
nele? Să cumperi cu ele grădini şi 
maslineturi şi vii şi oi şi boi şi slugi 
şi slujnice. 

27. Şi lepra lui Neeman se va lipî 
de tine şi de sămânţa ta în veac, 
şi a ieşit dela faja lui lepros ca ză- 
pada. 

CAP. 6. 

Alte minuni făcute dc Eliseiu. 

Şi au zis fiii prorocilor către Eli- 
seiu: iată locul întru care noi lă- 
cuim înaintea ta, ne este strimt. 

2. Să mergem până la Iordan, şi 
să luăm de acolo fiecare o grindă, 
să ne facem acolo lăcaşuri, şi a zis: 
merge(i. 

3. Şi a zis unul dintr'înşii: fă bine, 
vino şi tu cu robii tăi, şi a zis E- 
liseiu: voiu merge şi eu. 

4. Şi a mers cu ei, şi a venit la 
Iordan, şi a tăiat lemne. 

5. Şi iată unul răsturnând grinda, 
şi securea sărind din coadă a că- 
zut în apă, şi a strigat: o Doamne! 
Şi aceasta împrumut o am fost luat. 

6. Şi a zis omul lui Dumnezeu: 
unde a căzut? Şi i-a arătat lui lo- 
cul; şi a tăiat un lemn, şi 1-a arun- 
cat acolo, şi a înnotat pre el săcurea. 

7. Şi a zis linde-le, şi o ia, şi a 
întins mâna sa, şi o a luat. 

27, Num. 12, 10. 
6. 1. 4, 38. 



8. Şi împăratul Siriei se răsboiâ 
asupra lui Israil, şi a făcui sfat cu 
slugile sale, zicând: în cutare loc 
voiu tăbărî. 

9. Şi a trimis Eliseiu la împăra- 
tul lui Israil, zicând: păzeşte ca şg 
nu treci prin locul acesta, că acolo 
s'a ascuns Sirianul. 

10. Şi a trimis împăratul lui Is- 
rail la locul care i-a spus Eliseiu, 
şi s'a păzit apoi nu adată sau de 
două ori. 

11. Şi s'a turburat sufletul împă- 
ratului Siriei pentru cuvântul ace- 
sta, şi a chemat pre slugile sale, 
şi a zis către ei: nu-mi veţi spune 
cine mă vinde la împăratul lui Is- 
rail? 

12. Şi a zis unul din slugile Un: 
nu doamne al meu împărate 1 Ci 
prorocul Eliseiu, care este în Israil 
spune împăratului lui Israil toate 
cuvintele care le grăeşfi în cămara 
ta în taină. 

13. Şi a zis: mergeţi şi vedeji unde 
este el, şi voiu trimite, şi-1 voiu prin- 
de pre el, şi-i spuseră lui, zicând: 
iată în Dotaim. 

14. Şi a trimis acolo călăreţi şi 
care şi putere grea, şi au venit 
noaptea, şi au încunjurat cetatea. 

15. Şi s'a sculat de dimineaţă 
sluga lui Eliseiu, şi a ieşit, şi iată 
cetatea era încuniurată de oaste şi 
de cai şi de care, şi a zis sluga 
către el: o doamnei Ce vom face? 

16. Şi a zis Eliseiu: nu te teme că 
mai mulţi sunt cu noi, decât cu ei. 

17. Şi s'a rugat Eliseiu, şi a zis: 
Doamne, deschide ochii slugii să 
vază, şi au deschis Domnul ochii 
lui, şi a văzut, şi iată muntele erâ 
plin de cai şi de care de foc îm- 
prejurul lui Eliseiu. 

18. Şi s'a pogorîf la el; iar Eliseiu 
s'a rugat către Domnul, şi a zis: 
bate neamul acesta*cu orbire, şi i-a 

16. 2 Parai. 32, 7. 18. Fac. 19, 11. 



A 4-a A ÎMPĂRAŢILOR. 7 



481 



bStul pre ei cu orbire după cuvân- 
lul lui Eliseiu. , 

19. Şi a zis către ei Eliseiu:. nu 
€S je aceasla cetatea şi, nu este a- 
ceasia calea, veniji după mine, şi 
voiu duce eu pre voi la omul care 
îl căutaţi, Şi i-a dus pre ei în Sa- 
maria. 

20. Şi a fost dupăce au intrat în Sa- 
mari.a, a zis Eliseiu: deschide Doam- 
ne ochii, lor să vază, şi au deschis 
Domnul ochii lor, şi au văzut, şi 
ial? erau în mijlocul Samariei. 

21. Şi a zis împăratul lui Israil 
către Eliseiu, dacă i-a văzut pre ei: 
au voiu puteâ să-i bal părinte? 

22. Şi a zis Eliseiu: nu-i bale că 
nu i-ai prins cu sabiea ta şi cu ar- 
cul lău ca să-i bati; ci pune pâine 
şi apă înaintea lor, să mănânce şi 
să bea, şl să se ducă la domnuîlor. 

23. Şi le-a pus lor mâncare multă, 
şi au mâncat şi au băut, şi i-a slo- 
bozit pre ei, şi s'au dus la domnul 
lor, şi n'au mai adaos încă tâlharii 
Siriei a venî în pământul lui Israil. 
- 24. Şi a fost după aceasta a a- 
dunal fiul lui. Ader împăratul Siriei 
loat.Ş tabăra sa, şi s'a suit şi a şe- 
zut împrejurul Samariei. 

25. Şi s'a făcut foamete mare în 
Samaria, şi iată atâta a şezut îm- 
prejurul ei, până ce a ajuns capul 
de asin cu cincizeci de siclii de ar- 
ginţi şi a patra parte de cav de gă- 
inaţ de porumb cu cinci siclii de 
arginţi. 

28. Şi când mergea împăratul lui 
îşrail pre zid, a strigat o femeie că- 
tre, el, zicând: mântueşte-mă doam- 
ne împărate 1 

27. Şi i-a zis ei împăratul: dacă 
nu te mântueşle Domnul, cum te 
voiu mântui eu din arie sau din 
teasc? 

28. Şi i-a zis ei împăratul: ce este 
ţie? Şi a zis: femeia aceasta a zis 
către mine, dă pre fiul tău, şi-1 vom 



mâncâ pre el astăzi şi pre fiul meu 
îl vom mânca mâine?. 

29. Şi am fript pre fiul m^u şi î-am 
mâncat, şi am zis către ea în ziua 
a doua: dă pre fiul tău să-1 mân- 
căm, şi ea a ascuns pre fiul său. 

30. Şi a fost dacă a auzit împă- 
ratul lui Israil cuvintele femeii, ş'a 
rupt hainele sale mergând pre zid, 
şi a văzut poporul sacul pre trupul 
lui de desubt. 

31. Şi a zis împăratul: Aşa să-mi 
facă mie Dumnezeu, şi a şâ să-mi 
adaoge de va stă capul lui Eliseiu 
fiul lui Safat pre el astăzi. 

32. Iar Eliseiu şsdeâ în casa sa 
şi bătrânii şedeau cu el, şi împă- 
ratul a trimis un om înaintea feţii 
sale, şi mai înainte de ce a ve- 
nit solul acela la Eliseiu, a zis Eli- 
seiu către bătrâni: au nu ştiţi că a- 
cest ucigaş a trimis aici să-mi tae 
capul meu? Vedeţi când va venî tri- 
misul acela, închideţi uşa şi-I opriţi 
pre el la uşă, au nu se aude ve- 
nind după el domnul lui? 

33. încă grăind el,. iată -şi trimi- 
sul s'a pogorît la el, şi a zis: iată 
răutatea aceasta dela domnul este, 
ce voiu mai aşteptă dela domnul? 

CAP. 7. 

Efiinătaiea în Samm-ia; 

Si a zis Eliseiu: ascultaţi cuvân- 
j tul Domnului, acestea zice Dom- 
nul: mâine în ceasul acesta măsura 
de făină de grâu va fi un siclu, şt 
două măsuri 'de orz un siclu în por- 
ţile Samariei. 

2. Şi a răspuns cel ce erâ al tre- 
ilea după împăratul, pre a căruia 
rriână se rezemă împăratul, către E- 
liseiu, şi a zis: iată de va face Dom- 
nul jghiaburi în cer, nu va fi cu- 
vântul acesta, şi Eliseiu a zis: iată 



29. H 2 Lege 28, 53; Plâng. Ier. 4, 10. 
31. 3 Imp. 19, 2. 



482 A 4-a A ÎMPĂRAŢILOR 7 



tu vei vedea cu ochii tăi, şi de a-' 
colo nu vei mânCâ. 8 1 

3. Şi erau palru b'ameni leproşi 
la poarta cetăţii, şi â zis unuî că- 
tre aproapele său: ce şedern noi aici, 
pâiiă y6m ttiurf? 

4. De vorh zice să intrăm în ce- 
fate,' foametea este în cetate, vom 
muri acolo, şi de vom şedea aici 
far vom muri. Deci acum veniţi şi 
să cădem la tabăra Siriei, doar ne 
vor lăsâ vii şi vom trăi, iar de ne 
vor omorî, vom murî. 

5. Şi s/au sculat când eră încă 
Inlunerec ca să între în tabăra Si- 
riei,' şi au venit la o parte a taberii 
Siriei, şi iată nici un om nu erâ a- 
coto. 

6. Că Domnul au fost făcut ca să 
auză tabăra Siriei sunet de care şi 
sunet de cai şi sunet de oaste mare, 
şi a zis unul către aproapele său: 
acum cu plată a tocmit asupra noa- 

, stră împăratul lui Israil pre împă- 
iaţii Heteilor şi pre împăraţii Eghi- 
petului, ca să vie asupra noastră. 

7. Şi s'au sculat şi au fugit fiind 
întunerec, şi ş'au lăsat corturile lor 
şi caii lor şi asinii lor în tabără cum 
«rau, şi au fugit ca să-şi mântuia- 
scă sufletul lor. 

8. Şi au intrat leproşii aceştia până 
la o parte de tabără, şi au intrat 
într'un cort, şi au mâncat şi au băut, 
şi au luat de acolo argint şi aur şi 
Jiaine, şi s'au dus şi le-au ascuns, 
şi s'au întors, şi au intrat într'alt 
<:ort, şi au luat şi de . acolo, şi s'au 
dus şi le-au ascuns. 

9. Şi a zis unul către aproapele 
său: să nu facem noi aşâ ziua a- 
ceasta, zi de bună vestire este, şi 
noi de vom tăceâ şi vom lăsâ pânăla 
lumină dimineaţă, ne vom află fără- 
delege, şi acum veniţi, şi să mergem 
şi să spunem în casa împăratului. 

•7. 3. Lcv. 13, 46. 0. 2 Imp. 5, 24; Isaia 
33, 4. 0. Num. 32, 23. 



10. Şi au mers, şi au strigat la 
poarta cetăţii, şi au spus zicând: 
inirai-am în tabăra Siriei, şi iată nici 
un om nu es'fe acolo, nici glas de 
om, fără numai cai legaţi şi asini 
legaţi, şi corturile tor precum erau. 

11. Şi au strigat portarii, şi au 
spus în casa împăratului în lăuntru. 

12. Şi scuiându-se împăratul noap- 
tea a zis slugilor sale: voiu spune 
acum vouă cete ce rie-a îăctit nouă. 
Siria, a cunoscut că suntem noi Hă-' 
mânzi, şi a ieşit din tabără, şi s'a 
ascuns în ţarină, zicând: că vor ieşî 
din cetate şi-i vom prinde pre ei vii, 
şi vom intrâ în cetate. 

13. Şi răspunzând unul din slu- 
gile lui a zis: să ia dar cei cinci 
cai <~arii au rămas, iată sunt la toată 
mulţimea lui Israil care au slăbit, 
şi să trimetem acolo, şi să vedem. 

14. Şi au luat două căruţe cu căi, 
şl' i-a trirnfs împăratul lut Israil pre 
urma împăratului Siriei, zicând : mer- 
geţi şi vedeţi. 

15. Şi au mers în urma lui până 
la Iordan, şi iată toată calea erâ 
plină de haine şi de vase, care le-au 
fost lepădat Sirienii spăirnântaţi, şf 
s'au întors trimişii, şi au spus îm- 
păratului iui Israil. 

16. Şi a ieşit poporul, şi a jefuit 
toată tabăra Siriei, şi â fost măsura 
de făină de grâu un siclu, şi două 
măsuri de orz un siclu, după cu- 
vântul Domnului. 

17. Şi împăratul pre cel ce erâ al 
treilea după sine, pre a căruia mână 
se rezemă împăratul, 1-a pus mai 
mare la poartă şi 1-a călcat popo- 
rul în poartă, şi a murit după cum 
zr grăit omul lui Dumnezeu, care a 
grăit când s'a pogorît vestitorul la 
dânsul. 

18. Ş: a fost precum a grăit E- 
liseiu către împăratul, zicând: două 
măsuri de orz un siclu, şi o măsură 

I de făină de arau un siclu vor fi mâi- 



483 



ne în ceasul acesta în poarta Sa- 

19. ŞT cm &2 eraal tre- 
ilea după împăratul lui Eliseiu, şi 
a z is: iată de ; ar îace Domnul jghia- 
îjuri îh cer, nu va fi cuvântul ace- 
sta, şi a zis Eliseiu: iată vei vedeâ 
iu cu odhii tăi, şi de acolo nu vei 
sîiâncâ. 

20. Şi s'a făcut aşâ, şi i-a călcat 
pre eî poporul în poartă, şi a murif 

CAP. 8. 

Prorocii ale lui Eliseiu, 

8i a grăit Eliseiu către femeia, al 
căreia fecior l-a învieaf, zicând: 
scoală-le şj le du tu şi casa ta, şi 
iâcueşte unde vei puleâ, că au che- 
mat Domnul foamete pre pământ, şi 
va fi pre pământ şapte ani. 

2. Si s'a sculat femeia, si a făcut 
după cuvântul lui EHşeiu, şi s'a dus 
ea şi casa ei, şi a lăcuit în pămân- 
tul celor de all neam şapte ani. 

3. Şi a fost după sfârşitul acelor 
şapte ani, s'a întors femeia din pă- 
mântul celor de alt neam în cetate, 
şi a venit la împăratul să se roage 
pentru casa şa şi pentru (arinilesale. 

4. Iar împăratul grăiâ către Ghiezi 
sluga lui Eliseiu omul lui Dumne- 
zeu, zicând: spune mie toate cele 
mări care le-a făcut Eliseiu. 

5. Şi a fost când spuneâ ei îm- 
păratului, cum a învieat pre fecio- 
rul cel mort, iată femeia al căreia 
fecior l-a învieat Eliseiu, strigă că- 
txi împăratul pentru casa sa şi pen- 
tru ţarinile sale, şi a zis Ghiezi : 
doamne împărate î Aceasta este fe- 
meia şi acesta este feciorul ei pre 
care î-a învieat Eliseiu. 

6. Şi a întrebat împăratul pre fe- 
meie, şi i-a povestit lui, şi i-a dat 
ei împăratul un famen, zicând: în- 
toarce toate ale ei şi toate roadele 

8. 1. 4, 34, 35. 



|aritiei ei din ziua în care a 'lăsat 
i ea pământul până astăzi. 

7i Şi a venit Eliseiu în Damasc, 
şi feciorul lui Ader împăratul Siriei 
erâ bolnav, şi i-a spusu lui, zicând: a 
venii omul lui Dumnezeu până aici, 

8. Şi a zis împăratul jsăire Azail: 
ia în mâna ia daruri, şi mergi îna- 
intea omului lui Dumnezeu; şi în- 
treabă pre Domnul prinir'însul, zi- 
când: oare mai sculâ-mă-voiu* din 
boala mea aceasta? 

9. Şi a mers Azail înaintea tui, şi 
a luat daruri în mâna sa, şi toate 
bunătăţile Damascului povară de 
patruzeci de cămile, şi a venit şi a 
stătut înaintea lui, şi a zis către E- 
h'seîu: fiul tău feciorul lui Ader îm- 
păratul Siriei, m'a trimis la fine, zi- 
când: oare sculâ-mă-voiu din boala 
mea aceasta?- 

10. Şi a zis către el Eliseiu: mergi 
şi zi lui: cu vieaţă vei trăi, însă mi-au 
arătat mie Domnul, că el cu moarte 
va muri. 

11. Şi a stătut Azail înaintea fe- 
ţii lui, şi a pus înaintea lui daru- 
rile până la ruşinarea lui, şi a plâns 
omul liii Dumnezeu. 

Î2. Şi a zis Azail: pentruce plân- 
ge domnul meu? şi a zis: pentrucă 
ştiu câte rele vei face fiilor lut îs* 
rail, cetăţile lor vei arde cu foc, şi 
pre cei aleşi ai tor cu sai>f« vei u- 
cide, şi pre pruncii lor îi vei sdrobl r 
şi pre cele ce au în pântece le vei 
spintecă. 

13. Şi a zis Azail: cine este ro- 
bul tău, un cânta mort, ca să facă 
acest lucru măre? Şi a zis Eliseiu; 
arătatu-mi-au Domnul, că tu vei îm- 
părăţî preste Siria. 

14. Şi s'a dus dela Eliseiu, şi a 
intrat la domnul său, şi el i-a zis 
iui: ce a zis ţie Eliseiu? Şi a ră- 



8. 3 Imp. 14, 2, 3. 

12. 10, 32, 33; 12, 18; 13, 3; 15, 16. 

13. 3 Imp. 19, 15. 



484 



'A 4-a A ÎMPĂRAŢILOR 8-9 



spims: mi-a zis Eîiseiu, că c:: vir 
eaţă vei trăi 

Î5. Şi a fost a doua zi, a lusl o 
cârpă şi o a muiat nîn apă, şi o a 
puspreste faţa lui, şi a murit, şi a 
împărăţii Azail în locul lui. 

16. In anul al cincilea al lui lo- 
ram feciocul lui Ahaav împăratul lui 
Israil şi al lui Iosafat împăratul lu- 
dei a împărăţii Ioram feciorul Iul 
Iosafat împăratul Iudei. 

t?. în vârstă de treizeci şi doi de 
ani era când a început a împărăji, 
şt. opt ani a împărăţii în Ierusalim. 

18. Şi a umblat pre calea împă- 
rcfilor lut Israil, în ce chip a îăcul 
casa lui Ahaav, că lata lui Ahaav 
era lui femeie, şi a făcut reie îna- 
intea Domnului. 

19. Şi n'au vrut Domnul să strice 
pre luda, pentru Devid robul său, 
precum au fost zis, că-i va da lui 
luminător, şi fiilor lui în toate zilele. 

20. In zilele lui s'a scos Edom 
de supt mâna ludei, şi ş'a pus pre- 
ste sine împărat; 

21. Şi s'a suit loram în Sior şi 
toate carele cu el, şi noaptea s'a 
sculat şi a lovit pre Edom, care-l 
înconjurase pre el şi pre mai marii 
caîelor, şi a fugit poporul la săta-, 
şurik sale. 

22. Şi s!# scos Edom de supt mâna 
ludev pâfîă în ziua aceasta. Atunci 
s'a scos şi tovna în vremea aceea. 

23. Şi mUUlte întâmplări ale lui 
loram, şi toate câte a îăcut, au nu 
iată s'au scris în cartea cuvintelor 
anilor împăraţilor ludei? 

24. Şi a adormit loram cu pă- 
rinţii săi, şi s'a îngropat cu părin- 
ţii săi în cetatea lui David tatăl său; 
şi a împărăţit Ohozia feciorul lui 
în locul lui. 

25. în anul al doisprezecelea al 

15. 1 Pătat. 3, 11; 2 Parai. 21, 4, 5. 

17. 2 Parai. 21 , 5. 19. 3 Imp. 1, 36; şi 15, 4. 
20. 2 Parai. 21, 8. 22. Is. Navi 21, 13. 
24. 2 Parai. 22, l, 6. 



lui loram feciorul lui Ahaav împă- 
ratul lui Israil a împărăţit Ohozia 
feciorul lui loram împăratul Iudei. 

26. In vârstă de douăzeci şi doi 
de ani erâ Ohozia' când a' început 
a împărăţî, şi un an a împărăţit în 
Ierusalim, şi numele mumei lui erâ 
Gotolia, fata lui Amvri împăratul lui 
Israil. 

27. Şi a umblat pre căleai casei 
lui Ahaav, şi a făcut rele înaintea 
Domnului, ca şi casa lui Ahaav, pen- 
trucă a fost ginere lui Ahaav. 

28. Şi a mers cu Ioram fecioruî 
lui Ahaav să facă răsboiu cu Azaii 
împăratul celor de alt neam în'Ra- 
moţul Galaadului, şi au bătut Sirie- 
nii pre Ioram. ■'' 

29. Şi s'a întors împăratul Ioram 
în lezraeî ca să se vindece de ra- 
nele, cu care l-au bătut pre el Siri- 
enii în Ramof, când s'a bătut el cu 
Azail împăratul Siriei, şi Ohozia îe- 
ciorul lui Ioram împăratul Iudei s'a 
pogorrt să vază pre loram feciorul* 
lui Ahaav în Iezrael, că acolo erâ 
bolnav. 

CAP. 9. 

Iu îmf ărat. Moartea lui Ioram, 
Ohozia şi Isabcla: 

Si. a chemat Eliseiu prorocul pre 
j unul din fiii prorocilor, şi i-a zis 
lui: încinge mijlocul tău, şi ia cor- 
nul cu acest untdelemn în mâna ta, : 
şi mergi în Ramol Galaad. 

2. Şi vei intrâ acolo, şi vei vedea 
pre Iu feciorul iui îosafat fiul, lut; 
Namesi, şi vei intra şi-l vei sculâ ; 
pre el din mijlocul fraţilor lui, - şi-t 
vei duce în cămară. 

3. Şi vei luâ cornul cu untulde- 
lemn, şi-l vei turnă preste capul lui, 
şi vei grăî: acestea zice Domnul 
Dumnezeul lui Israil : unsu-te-aîît 

26. 2 Parai. 22, 2. 
9. 1. 1 Imp. 10, 1; şi 16, 1. 
2. 3 Imp. 19, 16. 3. 1 Imp. 10, 1, 16, 1, 13. 



A 4-a A ÎMPĂRAŢILOR 9 



485 



^n^ral presie Israil. Şi vei deschi- 
de uşa, ?f veiW şi nu verrămâ- 

«n'eâ acolo. - 

4 Si a mers Hui prorocul în Ra- 

moi GaW. ...... , 

5 Şi a intrai, şt tată mai mani 

fcffWf.şek**.'? 1 a zis: Cuvânl am 
line dcfmnul meu, şi a zis Iu: cu 

jcinc dintre noi foii? Şi a zis: cu 
linendomnul meu. - - - ■ * 

#. Şi s'a sculat şi a intrai în casă, 
şi a turnai unluldelemn pre capul 
lat, şi a zis lui; acestea zice Dom- 
nul Dumnezeul lui lsrail: unsu*te-am 
împărat preste poporul Domnului 
presie lsrail. 

7. Si vei pierde casa lui Ahaav 
domnul tău dinaintea feţii mele, şi 
să izbândeşti sângele robilor mei 
prorocilor, şi sângele tuturor robi- 
lor Domnului din mâna îezavelii, 

8. Şi din mâna a toată casa lui 
Ahaav; şi vei stârpi casa lui Ahaav 
până la cel ce se pişe la perete, pre 
cel închis şi părăsit întru lsrail. 

#. Şi voiU da casa lui Ahaav, ca 
şt casa lui îerovbam iîul lui Navat, 
şi ca şi casa lui Vaasa fiul lui Ahia. 

10. Şi pre îezavel o vor mânca 
câinii pre câmpul lezreel, şi nu va 
fi cine să o îngroape. Şi a deschis 
uşa şi a fugit 

11. Iar Iu a ieşit la slugile dom- 
nului său, şi acelea i-au zis Iui: 
pace este? Pentruce a venit Huşfu- 
raful acesta la tine? Şi le-a zis lor 
îu : voi ştiţi omul şi vorbele lui, şi 
a zis: nedrept este, ci spune-ne nouă. 

12. $i a zis îu către ei: aşâlşî 
aşâ a grăit către' mine, zicând: a- 
cestea zice domnul: unsu-te-am îm- 
părat preste lsrail. 

13. Iar ei auzind acestea, au grăit 
şi a luat fiecare haina sa, şi o a 
pus supt el să şăză pre treaptă mai 



S. 2 Parai. 22, 7. <?.3 Imp, 14, 10; şi 21, 21. 
■9. 3 Imp. 16, 3( şi 11. 
IC. 3 imp. 21, 19; şi 23. 



înaltă, şi -a trâmbiţat cu cornul, şi 
a zis: Iu împărat: 

14. Şi s'a' sculat lu feciorul lu! 
losafat fitil lui Namesi asupra lui 
Ioram, şi Ioram acesta păzeâ în Ra- 
mot Galaad, şi lot Israilul de către 
faţa lui Azail împăratul Siriei. 

15. Şi s'a fost înapoiat Ioram îm- 
păratul, ca să se vindece în lezreel 
de raneîe cu care l-au rănit Sirienii 
când se băteâ el cu Azail împăra- 
tul Siriei, şi a zis lu: de vă uniţi 
în cuget cu mine, să nu iasă nimeni 
diri Cetate, ca să se ducă şi să spue 
în lezreel. 

16. Şi a încălecat Iu, şi a plecat 
şi s'a 4us în lezreel, că Ioram îm- 
păratul lui lsrail se vindecă în lez- 
reel de sâgetăturile cu care l-a să- 
getat Araminii în Ram of în răsbo- 
iul cu Azail împăratul Siriei, că eî 
eră tare şi bărbat puter nic. Şi O - 
hozia împăratul Iudei s*a fost po- 
gbrîf acolo să vază pre lorarnV * 

17. Iar strcjarul s'a suit în turn în 
lezreel, şi a văzut praful lui Iu ve- 
nind el, şi a zis: praf văz eu, şi a 
zis Ioram: ia urr călăreţ şi trimite 
înaintea lor, şi să zică: pace este? 

18. Şi a mers călăreţul pre Un cal 
înaintea lor, şi a zis: acestea zice 
împăratul: pace este? Şi a zis îu: 
ce mai întrebi de pace? întoafce-te 
după mine. Şi a spus strejaruî, zi- 
când: a mers trimisul frână '"la ei, 
şi nu s'a întors. ' 

19. Şi a trimis alt călăreţ, şi s'a 
dus la el, şî a zis : acestea zice îm- 
păratul: este pace? Şi a zis Iu: mai 
întrebi de pace? intoarce-te după 
mine. 

20. ^Şi a spus strejaruî, zicând: 
s'a dus până la ei, şi nu s'a întors. 
Şi aduc cu dânşii pre lu feciorul 
lui Namesi, căci mână furios, 

21. Şi a zis Ioram: înhamă caii, 
şi a înhămat caii la căruţă, şl a ie~ 

21. 10, 4. 



486 



A 4-a A ÎMPĂRAŢILOR 9—10 



şif împăratul lui lsrail, şi Ohozia îm- | 
păratul Iudei, fiecare în cătuţa -sa; J 
şi au ieşit întru întâmpinarea lui lu, 
şi l-au aflat pre el în ţarina lui Na- 
vute din Iezreel. • -7 * 

22. Şi a fost dacă a văzut loram 
pre Iu, a zis: pace este Iu? Şi a 
zis Iu: ce pace? Curviile lezavelii 
mumei fale şi fermecaturile ei se în- 
mulţesc încă. 

23. Şi 'ş'a întors loram mâinile 
sale, şi fugind a zis către Ohozia: 
vânzare Ohozia I 

24. Şi a întins Iu arcul cât a pu- 
tut cu mâna sa, şi a lovit pre lo- 
ram în mijlocul braţelor iui, şi a 
trecut săgeata prin inima lui, şi a 
căzut pre genunchii săi. 

25. Şi a zis lu către Vadecar, care 
eră al treilea după sine, ia-l şi-1 a- 
runcă în ţarina lui Navute din Iez- 
reel, că mi-am adus aminte când 
călăream eu şi tu mergând după 
Ahaav tatăl său, că Domnul au a- 
rancat preste el sarcina aceasta, zi- 
când : ; 

26. De nu pentru sângele iui Na- 
vute şi pentru sângele fiilor iui, care 
î-am văzul ieri, zice Domnul, voiu 
răsplăti lui în ţarina aceasta, zice 
Domnul; acum dar îuându-i arun^ 
că-1 pre. el într'o parte după cu- 
vântul Domnului. 

27. Iar Ohozia împăratul Iudei vă- 
zând aceasta a fugit pre calea Vet- 
ganului, ci a alergai după el Iu, şi 
a zis: şi pre acesta, şi 1-a lovit pre 
el în car când se'duceâ la Gâi, care 
este lângă Ievlam, şi a fugit în, Ma- 
ghedd, şi a murit acolo. / " >. , ţV 

28. Şi l-au suit pre el slugile lui în 
car, şi l-au adus în Ierusalim, şi l-au 
îngropat pre el în groapa iui, cu 
părinţii lui îrt cetatea lui David. 

29. Şi în anul al unsprezecelea 
al lui loram împăratul lui lsrail a 
împăi'ăţit Ohozia preste Iuda. 

24. 3 Imp. 21, 29. 20. 3 Imp. 21, 10. 
27. Is. Navi 17, H. 



30. Şi a venitlu la iezreel, şi \ z . 
zavel a auzit, şi ş ? a văpsif ochii săi, 
şi ş'a împodobit capul său, şi s'a 
uitat pre fereastră* ;şHu intră în ce- 
tate. 

, 31. Şi ea a zis ■şste r paee luf Zam- 
vri, cel ce a ucis pre dorffnul gău? 

32. Iar Iu ş'a ridicai faţa către fe- 
reastră, şi o a văzul pre ea, şi â 
zis: cine eşti tu? Vino cu mine, şi 
se întoarseră către eî doi îameni. 

33. Şi le-a zis lor: aruncaţi-o jos,, 
şi o au aruncat, şi s'a stropit cu 
sângele ei peretele şi caii, şi o căi- 
cară pre ea. * 

34. Şi a intrat Iu, şi a mâncat şi 
a băut, şi a zis: vedeţi pre osân- 
dită aceea, şi o îngropaţi, că lată 
de împărat este. 

35. Şi au mers să o îngroape, şt 
nu s'a aftaJ din ea alia, fără nu- 
mai capul şi picioarele şi palmele 
mâinilor, 

36. Şi s'au înapoiat şi au spus 
lui Iu, iar el a zis: cuvântul- Dom- 
nului este care au grăit prin robul 
său Ilie Tesviteanul, zicând: în câm- 
pul Iezreel vor mâncâ câinii cărnu- 
rile lezavelii. 

37. Şi va fi trupul cel mort al le- 
zavelii ca gunoiul pre faţa ţarinii în 
câmpuî Iezreel, ca să nu mai zică 
cineva: aceasta este îezavel. 

CAP. IO. 

Stârpit ea neamului Im Ahaav şi a> 
pofilor lai Voal. 

Si avea Ahaav şaptezeci de fii în 
5 Şamaria, şi a şeris lu carte, şi 
o trimis în SamariaJa boierii Sa- 
martei, la bătrâni şi la hrănitorii fi- 
ilor lui Ahaav, zicând: 
' 2. Şi acum dacă va sosî cartea 
aceasta la voi, fiindcă la voi sunt 
fiii domnului vostru, şi la voi sunt 

31. .3 Imp. 16, 18. 32. 3 Imp. 15, ţo. 
33. 3 Imp. 21, 23. 34. 3 Imp. 16, 31- 
36. 3 Imp. 21, 23. 



A 4-a A ÎMPĂRAŢILOR 10 



487 



c $e\e şi caii, şi cetăţi întărite- şi 
armele 

.3. Alegeţi pre celtnai .Jjun.şi» pre , 
^ mai drept dintre iiii demnului 

yiţslfUr Şi" 1 R une t* el P»* e . sca- 
unul -lalâluir *său, n şi t faccfi răşboiu 

pentru casa demnului vostru. 

4. Iar ei ,s'aii spăimântat foarte, 

au ziş,.jată .amândoi împăraţii" 

n'^y sfătuUmprotiva fejii Iui, cum 

vom stâ.jioi? j 

, ,5. Şi au trimis mai marii casei şi i 

jnai marii cetăţii şi bătrânii şi liră- ! 

rjitorii la Iu, .zicând: slugile tale sun- 

iem*npU şi ori câte vei zice către 

noi, vom face, pre nimenea nu vom 

f^ce, împărat, ce este bine întru 0- 

xfcii 43 i vom face. 

6. Şi le-a scris lor Iu a doua oară 
cafie, zicând: de sunteţi de ai mei 
^oi,.^ cuvântul meu ascultaţi, luaţi 
capelele bărbaţilor fiilor domnului 
3$$tnu, şi le aduceţi la mine în cea- 
sul' sessta mâine în IczreeL Şi fiii 
îfEypăratului erau şaptezeci de băr- 
baţi* pre aceştiea bogaţii cetăţii îi 
hr|neau. 

7. Şi a fost dacă a sosii xarlea 
îa ei, au luat pre fiii împăratului, şi 
au junghiat pn? cei şaptezeci de băr- 
baţi, şj-au pus capetele în coşniţe, 
şi ie-au, frgniş la Iu în Iezreel. 

8..Şi a venit solul şi i-a spus lui, 
zicând; au adus capetele fiilor îm- 
păratului, iar-el a zis: puneţi-le două 
grămezi la poarta, cetăţii până di- 
mineaţă. , - 

9. Şi a fost dimineaţa a ieşit şi 
a stătut, şi a zis, căiie,,4of; poporul; 
drepţi sunteţi voi, iată eu m'am scu- 
lat asupra domnului meu, şi l-am 
omorît pre el, dar pre aceştiea cine 
i-a omorît? 

10. Vedeţi acum, că nimica nu va 
clieâ jdin c«vântul Domnului Spre 
păpânt, că au grăit Domnul asu- 
pra casei lui Ahaav, şi Domnul au 

IO. 4. 9, 21, 23. 10. 1 imp. 3, 19. 



făcut câte a,u grăit prin mâna ro- 
bului său Ilie. ş v 

îl. Şi a ucis Iu pre toţi cei ce 
au rămas îmcaşa lut Ahaav înoţez- 
reel, şi pre toţi boierii ţui şi=pri? ru- 
dele Iui şi p,re popiijîltsi , jcă ;n'a:ră- 
mas nimeni dc ai lui. _ 

12. Şi s'a sculat -Iu, şi a jpfrs îs 
Samaria, şi venind la coliba unor 
păstori în ca Ije, a aflat pre fraţii lui 
Ohozia împăratul ludei, şi a zis: 

13. Cine sunteţi voi? Iar ei au zis: 
fraţii iui Ohozia noi, şi ne ducem 
să ne închinăm fiilor împăratului şi 
fiilor împărătesei. 

14. Şi a zis Iu: prindeţi pre ei vii, 
şi i-au prins pre ei vii, şi i-au jun- 
ghiat pre ei la acea colibă patru- 
zeci şi 'doi de oameni, şi n'a lăsat 
om dintr'înşii. 

15. Şi s'a dus de acolo, şi a a- 
flaf pre lonadav feciorul lui Rihav 
în cale întru întâmpinarea sa, şi 1-a 
binecuvântat pre el, şi a zis către 
el lu: este inima ta cu inima mea 
dreaptă, precum este inima mea cu 
inima ta? Şi a ziş lonadav: este, şi 
0 zis îu: de este dă-mi mâna ta, şi 
i-a dai lui mâna sa, şi î-a suit pre 
el în car lângă dânsul. r 

16. Şi a. zis către dânsul: \vino 
cu mine şi vezi râvna mea pentru 
Domnul Savaol, şt l-a făcut" pre ei 
să şază în caruMui. 

17. Şi. au intrat în Samaria^it^u 
ucis pre toţi, cei ce rămăsese din ai 
lui Ahaav în Samaria, până i-au stins, 
după cuvântul Domnului.,, care hau 
grăit către 'ilie. s ( ... ,« * 

18. Şi a adunat hjjof poporul, şi 
a zis, către ei: Ahaav a slujit lui Vaal 
puţin, iar Iu va sluji lui mult. 

19. Şi acum toţi prorocii lui Vaal, 
pre toţi robii lui şi pre foţi popii 
lui să-i chemaţi la mine, nici unul 
să nu lipseaşcă, că jertfă mare voiu 
să fac lui Vaal, tot cel ce nuva veni 

17. 3 Imp . ; ^ ' 



488 



va muri. Şi lu a făcut aceasta cu 
înşelăciune, ca să piarză pre robii 
lui Vaal. 

20. Şi a zis Iu: faceţi serbare lui 
Vaal, şi o vestiţi pre ea. 

21. Şt a trimis lu în fot Israilul 
zicând: acum tb{i robit lui Vaal şi 
loji popii şi toji prorocii lui, nime- 
nea să nu rămâe, că jertîă mare fac, 
cel ce nu va veni, nu va trăî, şi au 
venit toţi robii lui Vaal. 

22. Şi toţi popii, lui şi toţi proro- 
cii lui, nici unul n'a rămas, care să 
tiu li venii, şi au intrat în casa lui 
Vaal, şi s'a umplut casa lui Vaal 
dela uşă până în fund.. 

23. Şi a zis Iu celor ce erau mai 
mari preste casa cea cu hainele: 
scoatefi haine tuturor robilor lui Vaal, 
şi le-au scos haine. 

24. Şi au intrat Iu şi lonadav 
fiul lui Rihav în casa iui Vaal, şi 
au zis robilor lui Vaal: cercaţi şi 
vedeţi, oare nu cumvâ este cu voi 
cineva din robii Domnului? 

25. Şi scoateţi pre toţi robii Dom- 
nului, carii se află acolo, şi a fost 
dupăce au spus lui lu, că nu sunt 
din robii Domnului, ci numai robii 
lui Vaal singuri, 

26. A intrai ca să facă tămâeri şi 
jertfe, iar lu ş'a rânduit afară opt- 
zeci de oameni, şi a zis: de va scă- 
pa vre unul din oamenii, carii voiu 
aduce eu în mâinile voastre, sufle- 
tul *!uf va îi pentru sufletul aceluia. 

27. Şi a fost dupăce a sfârşit a 
lace jertfa, â zis lu slujitorilor şt mai 
rrîarilor: intraţi şi îi omorîţi pre ei, 
şi să nu scape din ei om, şi i-au 
ucis pre ei cu ascuţitul săbiei, şi 
i-au aruncat, slujitorii şi mai marii, 
şi s'au dus până la cetatea casei 
lui Vaal. 

28. Şi au s^ps stâlpul lui Vaal, şi 
l-au ars, şi au doborît stâlpii lui Vaal. 

29. Şi au stricat casa lui Vaal, şi 
o a făcut să fie ieşiîdare până în 
ziua aceasta. 



30. Şi a pierdut Iu pre Vaal din 
Israil. 

' 31. Iar dela păcatele lui Ierovoam 
feciorului Navat, care a făcut pre 
Israil a păcătui, nu s'a depărtat Iu; 
a umblat după junincele cele de aur 
din Vefil şi din Dan. 

32. Şi au zis Domnul către Iu : 
pentrucă bine ai făcut ce este drept 
întru ochii mei, şi toate dele ce erau 
în inima mea ai făcut casei lui A- 
haav.fiii tăi până la al patrulea neam 
vor şedeâ pre scaunul lui Israil. 

33. Şi Iu n'a păzit ca să umble 
în legea Domnului Dumnezeului lui 
Israil cu toată inima sa, nu s'a de- 
părtat de păcatele lui Ierovoam fe- 
ciorul lui Navat, care a făcut pre 
Israil a păcătui. 

34. In zilele acelea au început Dom- 
nul a tăiâ pre Israil, şi i-a bătut pre 
ei Azail în tot hotarul lui Israil. 

35. Dela Iordan către răsăritul soa- 
relui tot pământul GalaaduluC al hti 
Gad şi al lui Ruvim şi al lui- Mâ- 
naşi dela Aroir, care este în mar- 
ginea văii iui Arnon, şi Galaadul şt 
Vasanul. 

j !~36. Iar celelalte întâmplări ale lut 
Iu, şi toate câte a făcut şi toată dom- 
nia lui şi răsboaele lui, care a fă- 
cut, au nu iată acestea scrise sunt 
în cartea împăraţilor lur' Israil? 

37. Şt a adormit Iu cu părinţii săi, 
şi 1-a îngropat în Samâria, şi a îm- 
părăţii loahaz fiul lui în locul lui. 

38. Iar zilele în care a împărăţit 
lu preste Israil au fost douăzeci şi 
opt de ani în Samaria. 

CAP. 11. 

Goioliă. Ungerea lui loas. 

Iar Gotolia muma lui Ohozia vă- 
zând că au murit fiii ei, s'a scu- 
lat, şi pierdu toată sămânţa împă- 
rătească. 

31. 3 Imp. 12, 2S. 33. 15, S, 12. 



489 



? Si a luat Iozavee fala împărâ- 
' inhii lorani sora lui Ohozia pre loas 
Clorul fraielui său, şi 1-a furai din- 
L fii» împăratului, cei hotărîţi morţii, 
e c j Ş i hrănitoarea lut, şi l-a a- 
g CunS în cămar* paturilor dela faţa 
Gotoliei, şi n'a fost omorîi. 

3. Şi a fost cu ea ascuns în casa 
domnului şase ani, şi Gotolia îm- 
părăjeâ în Iară, 

4. Şi în anul al şaptelea a trimis 
jpdae preotul, şi a luat şutaşi ai Ho- 
gilor şi ai Razimilor, şi i-au băgat pre 
d la sine în casa Domnului şi a fă- 
cut cu ei legătură înaintea Domnu- 
lui, şi i-a jurat pre ei şi le-a ară- 
tat lor Iodae pre feciorul împăra- 
tului. 

* 5. Şi le-a poruncit lor, zicând: lu- 
crul acesta aveţi să faceţi: a treia 
parte din voi să intre sâmbăta, şi 
faceţi streaja casei împăratului la 
poartă, 

6. Şi ia treia parte ia poarta căi- 
lor, şi a treia parte dinapoi la poarta 
alergătorilor, şi faceţi paza casei 
Mesae. 

7. Iar două părţi dintre voi toţi 
ieşind sâmbăta să păzească casa 
Domnului pe lângă împăratul. 

8. Şi; faceţi cerc împrejurul împă- 
ratului fiecare cu arma în mână, şi 
cel ce va intra în rânduri va murî, 
şi fiţi cu împăratul când va ieşi şi 
când va iwfrâ el. 

9. Şi au făcut sufaşii toate câte a 
poruncit înţeleptul Iodae, şi a luat 
liecare pre oamenii săi pre cei ce 
întră sâmbăta şi pre cei ce ies sâm- 
băta, şi au intrat la lodae preotul. 

10. Şi a dat preotul sutaşilor su- 
liţele şi armele împăratului David 
cele ce erau în casa Domnului. 

11. Şi stau ostaşii fiecare cu arma 
în mână din colţul casei cel drept, 



-ti. 2 2 Parai. 22, 10. 4. 2 Parat. 23, 1. 
J. 1 Parai. 9, 25. 6. 2 Parai. 23, 5. 
W, 2 Imp. 8, 7, 11. 



până la colţul casei cel stâng către 
jertfelnic şi către casă împrejurul 
împăratului. ; 

12. Şi au adu^ înainte pre fiul îm- 
păratului, şi i-au pus lui cunună şi 
mărluriea, şi i-au făcut pre el îm- 
părat şi l-au uns, şi plesniră cu mâi- 
nile, şi ziseră: să trăiască împăratul! 

13. Şi a auzit Gotolia glasul po- 
porului ce alergă, şi a intrat la po- 
por în casa Domnului. ! 

14. Şi a văzut, şi iată împăratul 
sfâ pre scaunul judecăţii, şi cântă- 
reţii şi trâmbiţele lângă împăratul, 
şi fot poporul locului bucurându-se 
şi trâmbiţând cu trâmbiţe, şi ş'a 
rupt Gotolia hainele sale, şi a stri- 
gat: răsvrăfirel răsvrătirel 

15. Şi a poruncit lodae preotul su- 
taşilor şi mai marilor puterii, şi a 
zis către ei: scoafeţi-o afară din rân- 
duri, şi cel ce va merge după eâ, 
să fie ornorît cu sabie, că a zis pre- 
otul să nu moară în casa Domnului. 

16. Şi puseră mâinile pre ea, şi 
au împins-o pre calea intrării cailor 
la casa împăratului, şi a murit acolo. 

17. Şi a făcut lodae legătură în- 
tre Domnul şi între împăratul şi în- 
tre popor, ca să fie popor Domnului. 

18. Şi a intrat lot poporul ţării în 
casa lui Vaal, şi l-a stricat pre el 
şi jertfelnicile lui şi chipurile lui le-a 
sfărâmat bine, şi pre Mafâh preo- 
tul lui Vaal 1-â ornorît înaintea feţii 
jertfeîm'eilor, şi a pus preotul strejrfrf 
în casa Domnului. 

19. Şi a luat pre şutaşi şi pre Ho- 
rii şi pre Rasimi şi pre fot popo- 
rul locului, şi au pogorîţ pre împă- 
ratul din casa Domnului, şi au in- 
trat pre calea porţii alergătorilor în 
fcasa împăratului, şi l-au aşezat pre 
scaunul împăraţilor. 

20. Şi s'a bucurat tot poporul lo- 
cului, şi cetatea s'a odihnit, şl pre 

17. 2 Parai, 23, 16. 
! 18. 23, 20. 



490 



A 4-a A ÎMPĂRAŢILOR 11-12 



Oololia o au omorît cu. sabie în casa 
împăratului. 

21. In vârstă de şapte ani era loas, 
când a început a frnpărăţl. 

CAP. 12. 

împărăţia lui loas. 

In anul al şaptelea al lui lu s'a fă- 
cut împărat loas, şi patruzeci de 
ant a împărăţii în Ierusalim, şi nu- 
mele mumei lui erâ Saviea din Ver- 
sava. 

2. Şi a făcut loas ce este drept 
înaintea Domnului în toate zilele în 
care 1-a luminat pre el lodae preotul. 

3. Iar înălţimile nu le-a stricat, că 
acolo încă jertîeâ poporul şi tămâia 
pre înălţimi. 

4. Şi a zis loas către preoţi: fot 
argintul celor sfinte cere se aduce 
în casa Domnului, argintul de pre- 
ţuiri, argintul care-î aduce omul pre- 
ţuire, tot argintul care din inimă îl 
aduce omul în casa Domnului. 

5. Să-şi ia loruşi preoţii fiecare pen- 
tru preţăluirea sa, şi ei să dreagă stri- 
căciunea casei, preste tot ori uide 
s'ar afla acolo stricăciune. 

. 6. Că în timp de douăzeci şi trei 
de ani ai împărăţiei lui loas n'au dres 
preoţii stricăciunea casei. 

% Şi a chemat împăratul loas pre 
lodae -preotul şi pre preoţi, şi a zis 
căfre^ ei : pentruce nu dregeţi strir 
căciunea casei? De acum să nu mai 
luaţi argint pentru preţăluirile voa- 
stre, ci să s l daţi pentru dregerea 
casei. , 

8. Şi se învoiră preoţii ca să ntf 
ia argint dela popoî, njci să dreagă 
stricăciunea caseU , 

9. Şi a luat lodae preotul o ladă 
şi a făcut deasupra gaură prin scân- 
dura ei, şi a pus-o în partea dreap- 
tă a intrării în casa Domnului, şi au 

21. 2 Parat. 24, 1 . 
12. 1- 2 Parai 24, 1. 

15, 4, 35; 3 Imp. 15, 14; 2 Pavai. 33, 17. 



dafpTeoţii cei ce păzeau pragul, tor 
argintul care s'a aflat în casa Dom- 
in ukii. l 

10. Şi a fosf dacă a văzut, că este 
mult argint^n sicriu,' s'a suit logo- 
fătul împăratului şt preatul cel mare 
şi argintarii, şi au strâns şi au nu- 
mărat argintul, care s'a aflat în casa 
Domnului. 

11. Şi au dat argintul ce s'a gă- 
sit în mâinile priveghetorilor celor 
ce fac uneltele casei Domnului, si 
i-au dat teslarilor de lemne şi clă- 
ditorilor celor ce lucrau în casa 
Domnului, 

12. Şi zidarilor şi meşterilor şi cio- 
plitorilor de pietre, ca să cumpere 
lemne şi pietre cioplite, ca să drea- 
gă stricăciunea casei Domnului, ta 
toate câte s'au cheltuit la casă, ca 
să se întărească. 

13. Insă nu se vor face casei Dom- 
nului uşi de argint, cuie, pahare şi 
trâmbiţe, tot vasul de aur şi tot va- 
sul de argint, din argintul care 
băgat în casa Domnului. 

14. Că lucrătorilor îl da ca să facă 
îmbunătăţiri casei Domnului. 

15. Şi nu lua seamă dela oame- 
nii, în mâinile cărora da argintul ca 
să-l dea lucrătorilor, că aveau cre- 
dinţă înir'înşii. 

16. Argint pentru păcat şi argint 
pentru greşală nu se >băgâ în casa 
Domnului, ci preoţilor s«* da. 

17. Alunei s'a suit Azail împăra- 
tul Siriei, şi a dat răsboiu asupra 
Chelii, şi o a luat şi o a bătut pre 
ea, şi ş'a întors Azail faţa ca să 
meargă asupra Ierusalimului. 

18. Şi a luat loas împăratul Iudei 
toate cele aîierosite, care le dăruise 
losafaf şi loram şi Ohozia, părinţii 
lui şi împăraţii Iudei, şi cele aîie- 
rosite de el, şi tot aurul care s'a a- 
flat în vistieriile casei Domnului şi 



10. 2 Parai. 24, 11. 16. Lcv. 4, 3; şi j, 35. 
17. 13, 3. ÎS. 8, S; 3 Imp. 15, 18. 



491 



-te casei împăratului, şi 1-a trimis 
Jui Azait împăratul Siriei, şi aşâ s*a 
âa ş dela Ierusalim. 

I 9 j a r celelalte întâmplări alelui 
, oas ' şi toate câte a făcut; au nu 
}af g acestea scri%e sunt în cartea 
cuvintelor anilor împăraţilor ludei? 

20. Şi s'aâ răsculat slugik lui, şi 
$ fugară Intre ele, şi au ucis pre 
jgas în casa lui Malloni cea dela 

21. Şt îezehar feciorul lui lernuat 
gflezevuf îscforul lui Somir slugile 
lui l-au ucis pre el, şi a murit şi 
l-au îngropat pre el cu părinţii lui 
în cetatea lui David, şi a împărăţii 
Amasias feciorul lui în locul lui. 

CAP. 13. 

*' ^împăraţii loahaz şt loas. 

In anul al douăzeci şi trei al lui 
loas feciorul lut Ohozia împăratul 
iudei.^a ţmj^ărăţit loahaz feciorul lui 
Iu^preşte. Israil în Samaria şapte- 
sprezece ani. 

2< Şi. a făcut rele înaintea Dom- 
nului, şi a umblat după păcatele lui 
îerovoam feciorul lui Naval, care a 
lăcut pre Israil a păcătui, nu s'a a- 
bătut dela acelea. , 

3. Şi s'a mânieat Domnul cu iu- 
jime pre Israil, şi i-au dat pre ei în 
mâna lui Azaii împăratul Siriei şi 
în mâna lui Ader ; |eciorul lui Azail 
în toată vieaţa lui. 

4. Şi s'a rugai loahaz feţii Dom- 
nului, şi 1-a ascultat pre ej Domnul, 
că a văzut necazul lui Israil, cum 
i-a necăjii pre ei împăratul Sişei fr 

5. Şi au dat Domnul mântuire lui 
Israil, şi au ieşit de supt mâna Si- 
riei, şi au şezut fiii lui Israil în lă^ 
caşurile sale, ca mai nainte. 

6. Insă nu s'a ferit de păcatele 
casei lui îerovoam feciorul lui Na- 
val, care a făcut pre Israil a păcă- 

20. H, 5. 
13. S, 3, 12, 17. 



tui, înfr'acetea a umblat, încă şi de- 
sişul a dăinuit în Samaria. 

7. ' Că n'a rămas Jui loahaz po- 
por, fără numai cincizeci de călă- 
reţi şi zece care şi zecq- mii de pe^- 
destri, că i-a pierdut pre ei împă- 
ratul Siriei, şi i-a făcut pre ei ca 
praful de pre cale. y. 

8. Iar celelalte întâmplări ale lui 
loahaz, şi toate câte a făcut şi dom- 
niile lui, au nu sunt acestea scrise 
în cartea cuvintelor anilor împăra- 
ţilor lui Israil? 

9. Şi a adormit loahaz cu părinţii 
săi, şi l-au îngropat pre el cu pă- 
rinţii lui în Samaria, şi a împărăţit 
loas feciorul lui în locul lui. 

10. In anul al treizeci şi şapte al 
lui loas împăralul Iudei a împără- 
ţii loas feciorul lui loahaz preste Is- 
rail în Samaria şasesprezece ani. 

11. Şi a făcut rele înaintea Dom- 
nului, nu s'a abătut dela toate pă- 
catele lui îerovoam feciorul lui Na- 
vat, care a făcut pre Israil a păcă- 
tui, într' acelea a umblat. 

12. Iar celelalte cuvinte ale lui loas, 
şi toate, câte a făcut şi domniile lui, 
care a făcut cu Amesia împăratul 
Iudei, au nu acestea scrise sunt în 
cartea cuvintelor anilor împăraţilor 
lui Israil? 

13. Şi a adormit loas cu părinţii 
săi, şi îerovoam a şezut pre sca- 
unul lui, şt s'a îngropat loas în Sa- 
maria cu împăraţii lui Israil. 

14. Şi Eliseiu era bolnav de boala 
sa, de care a şi murit, şi s'a pogo- 
rît la el loas împăratul lui Israil, 
şi a plâns înaintea feţii Iui,' şi a zisi 
părinte l părinte! carul lui Israil şi 
călăreai luu 

15. Şi â zis Eliseiu lui:' ia arc şi 
săgeţi, şt i-a adus lui arc şi săgeţi. 

16; Şi a zis împăratului lui Israil: 
pane mâna ta pre arc, şi a pus 
loas mâna sa pre arc, şi a pus şi 
Eliseiu mâinile sale preste mâinile 
i împăratului. 



492 



A 4-a A ÎMPĂRAŢILOR 13-14 



17. Şi a zis: deschide fereastra de- 
spre răsărit, şi o a deschis, şi a zis 
EliseiuV săgeată, şi a săgetat. 

18. Şi a zis Eliseiu: săgeata rnân- 
tufrei Domnului şi săgeta mântui- 
rei în Siria, şi vei bate pre Sirieni 
îa Aiec până îi vei sfârşi. Şi a zis 
Eliseiu lui: ia arc, şi a luat, şi a zis 
împăratului lui Israil: loveşte în pă- 
mânt, şi a lovit împăratul de trei ori 
şi a stătut. 

19. Şi s'a mâhnit pre el omul iui 
Dumnezeu, şi a zis : de ai fi lovit 
de cinci ori sau de şase ori, atunci 
ai fi bătut Siria până în sfârşii, iar 
acum de trei ori vei bate Siria. 

20. Şi a murit Eliseiu, şi l-a în- 
gropat pre el. Iar tâlharii Moavului 
au venit în pământul acela la în- 
ceputul anului aceluia. 

21. Şi a fost când îngropau unii 
pre un om, iată au văzul pre tâl- 
hari şi au aruncat pre om în groa- 
pa lui Eliseiu, şi fiind înîăuntru q- 
mul, s'a atins de oasele lui Eliseiu, 
şi aînvieat şi s'a sculai pre picioa- 
rele sale. 

22. Iar Azail împăratul Siriei a 
necăjit pre Israil în toate zilele lui 
loahaz. 

23. Şi s'au făcut milă Domnului 
de Israilteni, şi s'au îndurat spre ei 
şi au căutat spre ei pentru legătura 
lui cea cu Avraam şi cu Isaac şi 
cu lacov; şi n'au vrut Domnul să-i 
pigrză pre ei, şi nu i-au lepădat pre 
ei dela faţa sa până acum. 

24. Şi a murit Azail împăratul Si- 
riei, şi a împărăţii Ader fiul lui în 
locul lui. n 

25. Şi s'a întors Ioas feciorul lui, 
Ipahaz, şi a, luat din mâfia lui A- 
der feciorul lui-"ftzail cetăţile care 
le luase cu răsboiu din mâna lui 
loahaz tatăl său, de trei ori l-a bă- 
tut pre el Ioas, şi a întors cetăţile 
lui Israil 

21, Sirab. 4S, 14, 15, 



e 

CAP. 14. 

împăraţii Amesia şi Azaria. 

In anul al doilea al lui Ioas fecio 
rul iui loahaz împăratul lui Israil 
a împărăţii Arnesiai feciorul lui Ioas 
împăratul ludei. 

2. în vârstă de douăzeci şi cinci 
de ani erâ când s'a făcut împărat, 
şi douăzeci şi nouă de ani a îm- 
părăţit în Ierusalim, şi numele mu. 
mei lui, Ioadim din Ierusalim. 

3. Şi a făcut ce este drept întru 
ochii Domnului, însă nu ca David 
tatăl lui, după loate câte a făcut îoas 
tatăl său a făcut. 

4. Insă înălţimile nu ie-a stricat, 
încă poporul jertfea şi lămâieâ pre 
înălţimi. 

5. Şi dupăce s'a înlăritîmpărăţiea 
în mâna lui, a ucis pre slugile cele 
ce au omorîf pre tatăl său. 

6. Iar pre fiii celor ce au omorî! 
nu i-a omorît, precum -este scris-în 
cartea legii lui Moisî, cum au po- 
runcit Domnul, zicând: nu vor muri 
părinţii pentru fii şi fiii nu vor muri 
pentru părinţi, ci fiecare pentru pă- 
catele sale va murî. 

7. Acesta a bătut zece mii- de E- 
domiţi în valea Sării, şi a luat în- 
tărifura în răsbdi ui acela, Şi a che- 
mat numele ei letoil până în ziua 
aceasta. 

8. Atunci a trimis Amesia soli la 
Ioas feciorul lui loahaz al fecioru- 
lui lui Iu împăratul lui Israil, zicând: 
vino să ne vedem faţă cu faţă. 

9. Şî a trimis Ioas împăratul lui 
Israil la Amesia împăratul Iudei, zi- 
când: spinul cei din Livan, a trimis 
la chedrul din Livan, zicând: dă fata 
ta fiului meu să-i fie femeie, şi au 
trecut hiarile ţarinii cele din Livart» 
şi au călcat spinul 

14. 2. 2 Parai. 25, 1. 
4. 3 Imp. 3, 3. S. 12, 20, 21. 

6'. R 2 Lege 24, 16; 2 Parai. 25, 4. 
7. Iezecbil ÎS, 20; 2 Imp. 8, 13.. 
9, Jud. 9, 8. 



A 4-a A ÎMPĂRAŢILOR 14 



493 



10. Ai bălul tare Edomea, şi fe-a 
îr1 g|}a1 inima ta, măreşterte şczând 
în casa ta, că pentruce să faci răs- 
boiu spre răul tău? Să cazi şi tu 
? j iuda cu tine. 

11. Şi n'a ascultat Amesia, şi s'a 
sU M loas împăratul lui lsrail, şi s'a 
văzut unul cu altul, el şi Amesia 
împăratul ludei în Vetsamesul ludei. 

12. Şi a căzut Iuda înaintea feţii 
lui lsrail, şi a fugit fiecare om la 
lăcaşul său. 

13. Şi pre Amesia feciorul lui loas 
al feciorului lui Ohozia împăratul 
Iudei, l-a prins loas fiul lui Ahaz îm- 
păratul lui lsrail în Vetsamis, şi a 
venit la Ierusalim, şi a surpai zidul 
Ierusalimului dela poarta lui Efraim 
până la poarta unghiurilor patru sute 
de coţi. 

14. Şi a luat aurul şi argintul şi 
toate uneltele ce s'au aflat în casa 
Domnului şi în vistieriile casei îm- 
păratului şiiprefiii săi, zălog, şi s'a 
întors în Samaria. 

15. Jar celelalte întâmplări ale lui 
loas câte a făcut în domnia iui, şi 
cum s'a bătut cu Amesia împăra- 
tul ludei, au nu sunt acestea scrise 
în cartea cuvintelor anilor împăra- 
ţilor lui lsrail? 

16. Şi a adormit loas cu părinţii 
săi, şi s'a .îngropat în Samaria cu 
împăraţii lui lsrail, şi a împărăţii 
lerovoam feciorul iui în locul lui. 

17. Şi a trăit Amesia fiul lui loas 
împăratul Iudei dupăce a murit loas 
feciorul lui loahaz împăratul lui ls- 
rail cincisprezece ani. 

18. Şi celelalte întâmplări ale tui 
Amesia şi toate câte a făcut, au nu 
sunt scrise acestea în cârtea cuvin- 
telor anilor împăraţilor Iudei? 

19. Şi s'a sculat asupra lui cu 
sfat viclean în Ierusalim, şi a fugit 
în.Lahis, şi a trimis după el în La- 
his, şi l-a omorî! pre el acolo. 

18. 2 Parai. 25, 26. 



20. Şi l-a pus pre el pre cal, şi 
fu îngropat în Ierusalim cu părinţii 
săi în cetatea lui David. 

21. Şi aluat fot poporul ludei pre 
Azaria, şi acesta erâ în vârstă de 
şasesprezece ani, şi l-a făcut p.re ;! el 
împărat în locul lui Amesia tatăl său. 

22. Acesta a zidit Elotul, şi o a 
întors ludei dupăce a adormit îm-, 
păratul cu părinţii săi. 

23. In anul al cinsprezecelea al 
lui Amesia feciorul lui loas împă- 
ratul ludei, a împărăţii lerovoam fiul 
iui loas preste lsrail în Samaria pa- 
truzeci şi unul de ani. * 

24. Şi a făcut rele înaintea Dom- 
nului, nu s'a abătut dela toate pă- 
catele Iui lerovoam fiul lui Navat, 
care a făcut pre lsrail a păcătui.' 

25. Acesta a luat înapoi hotarul 
lui lsrail dela intrarea Ematului până 
Ia marea Ârâviei, după cuvântul Dom- 
nului Dumnezeului lui lsrail, care l-au 
grăit prin mâna robului său lonâ fiul 
lui Amati proroculcel din Ohethofer. 

26. Că au văzut Domnul smere- 
nia lui israil amară foarte, şi slă- 
biciunea şi lipsa şi părăsirea, şi nu 
erâ cine să ajute lui Israil. 

27. Şi n'au grăit Domnul să stin- 
gă sămânţa lui Israil de supt cer, 
şi i-au mântuit pre ei prin mâna lui 
lerovoam feciorul lui loas. 

28. Şi celelalte întâmplări ale lui 
lerovoam, şi toate câte a făcut şi 
tăriea lui cu care s'a răsboif, şi cum 
a întors Damascul şi Ernatul ludei în 
Israil, au nu sunt scrise acestea în 
cartea cuvintelor, anilor împăraţilor 
lui Israil? 

. 29. Şi a adormit lerovoam cu pă-, 
rinţii săi cu împăraţii lui Israil, şi a 
împărăţit Zaharia feciorul lui în lo- 
cul lui. 



20. 2 Parat. 25, 28. 

21. 2 Parai. 26, 1. 

26. E 2 Lege 32, 36 ; 3 Imp. 14, 10. 



49Î A 4-a A ÎMPĂRĂŢIE©»! M 



CAP. 15. 

■ ii -• . ;■ 
yl/^' împăraţi în Iuda si Israil. 

In anul al douăzeci şi şaptelea -al 
lui lerovoam împăratul lui Israil 
a împărăţii Azăria feciorul lui Ame- 
sia împăratul ludei. 

2. In vârstă de şasesprezece ani 
erâ când a început a împărăţî el, şi 
cincizeci şi doi de ani a împărăţii în 
Ierusalim, şi numele mumei lui erâ 
Iehelia din Ierusalim. 

3. Şi a făcut ce este drept îna- 
intea Domnului după toate câte a 
făcut Aniesia latăl lui. 

4. Insă înălţimile nu le-a stricat, 
că poporul încă jertfea şi lămâiâ ! 
pre înălţimi. y 

5. Şi s'au atins Domnul de împă- 
ratul, şi a fost lepros până în ziua 
morţii sale, şi a lăcuit în casă de- 
osebi, iar loatam fiul împăratului. şe- 
dea în casă şi judeca poporul ţării. 

6. Iar celelalte întâmplări ale A- 
zariei şi toate câte a făcut, au nu 
sunt acestea scrise în cartea cuvin- 
telor anilor împăraţilor ludei? 

7. Şi a adormit Azaria cu părinţii 
săi, şi l-au îngropat pre ei cu pă- 
rinţii lui în cetatea lui David, şi a 
împărăţii loatam fiul lui în locul lui. 

8.. In anul treizeci şi opt al lui A- 
zaria împăratul Iudei a împărăţii Za- 
haria fiul lui lerovoam preste Israil 
în Samaria şase luni. 

9. Şi a făcut rele întru ochii Dom- 
nului, după cum au făcut părinţii lui, 
nu s'a abătut dela toate păcatele lui 
lerovoam feciorul lui Navat, cel ce 
a făcut pre Israil a păcătui. 

10. Şi asupra lui s'au sculat Se- 
lum feciorul lui Iavis ' şi Kievdaam 
şi Selum tatăl lui, şi l-au bătut pre 
el şi l-au omorît, şi a împărăţii Se* 
lurn în locul lui. 



15. 2 Parai. 26, 1. 2. 2 Parai. 26, 3. 
3. 12, 3. 4. 3 Imp. 15, U. 
5. 2 Parai. 26, 21. 



11. tar celelalte întâmplări ale lui 
Zaharia, iată sunt acestea scrise în 
cartea cuvintelor anilor împăraţilor 
lui Israil. 

12. Acesta este cuvântul Domnu- 
lui, care au grăit către lu, zicând; 
fiii tăi până la a patra sămânţă vor 
şedeâ după tine pre scaunul lui Is- 
rail, şi s'a făcut aşa. 

13. Şi Selum feciorul lui Iavis a 
împărăţii întru tsraii în anul al trei* 

1 zeci şi nouă al lui Azaria împăra- 
tul ludei, şi a împărăţii Selum o 
lună de zile în Samaria. . 

14. Şi s'a suit Manaim feciorul lui 
Oadi din Tarsila, şi a venit în Sa- 
maria şi a bătut pre Selum.Jecio-, 
rut lui Iavis în Samaria, şi î-a omo- 
rît pre el, şi a împărăţii în locul lui. 

15. Iar celelalte întâmplări ale» lui 
Selum şi răsvrătirea ce a făcut el, 
iată sunt scrise în cartea cuvinte- 
lor anilor împăraţilor lui Israil. 

16. Atunci a bătut Manaim. Ter- 
sa, şi toate câte erau într'însa >i ho- 
tarele ei dela Tersa, pentrucă nu i-a 
deschis, şi o a bătut pre ea şi pre 
toţi cei din ea, şi pre femeile îngre- 
caie le-a spintecat. 

17. In anul treizeci şi nouă al lui 
Azaria împăratul Iudei a împărăţii 
Manaim feciorul lui Gadi preste Is- 
rail în Samaria zece ani. 

18. Şi a făcut fele înaintea Dom- 
nului, nu s'a abătut dela toate pă- 
catele lui lerovoam feciorul lui Na- 
val, care a făcut pre Israil a păcătui. 

19. In zilele acestuia s'a sculat 
Ful împăratul Asiriei asupra ţării, şi 
Manaim a dai lui Ful o mie de ta- 
lanţi de argint ca să fie mâna lui 
cu el, ca să se întărească împără- 
ţiea în mâna lui. 

20. Şi a scos Manaim argintul de 
la Israil, tot cel puternic cu avuţiea 
a dat împăratului Asirieniior cinci- 
zeci de siclii de fiecare om. Şi s'a 

12. 10, 32. 16. 8, 8. 19. 1 Parai. 5, 26. 



 4-a A ÎMPĂRAŢILOR 15—16 



495 



înfors împăratul Asirienttor, şi n'a 
slă1u< acolo în tară- . e -'> 

21. Şi celelalte rnfâmplătf ale lui 
Manaim şi toate câte a iăcui^u nu 
sunf acestea scrise în cartea cuvin- 
telor anilor împăraţilor Sui Israil? 

22. Sî â aâor-rnit Manâim cu pă- 
rinţii săi, şi a împăraţii Fachesica 
fiul tui în iocul lui. 

23; Irfanul cincizeci ai lui Azaria 
împăratul Iudei a împărăţii Fache- 
siea feciorul lui Manaim preste ls- 
iail î« Samaria doi ani. 

24. Şi a îâcuf rele înaintea Dom- 
nului, nu s a abătut dela toate pă- 
catele lui Ierovoam feciorul lui Na- 
var, care a făcut pre Isrâil a păcătui. 

25. Iar Fachee feciorul lui Rome- 
lte cel al ireilea după el cu Argov 
şiru Aria şi cincizeci de oameni 
cu el. din Galaaditeni s'au sculat a- 
swpm lui şi l-au bătut pre «iînSa- 
mum înaintea casei împăraiului, şi 
l-atromorît acolo, şi a împărăţii el 
în tocul lui. 

26. Iar celelalte întâmplări ale lui 
Facrresiea şi toate câte a făcut, iată 
sunt scrise în cartea cuvintelor a- 
îiilor împăraţilor lui Israil. 

27. In anul cincizeci şi doi al lui 
Azaria împăratul Iudei, a împărăţii 
Fachee feciorul lui Romelie preste 
Israil în Samaria douăzeci de ani. 

28. Şi a făcut reîe întru ochii Dom- 
nului, nu s'a abătut dela toate pă- 
catele lui Ierovoam feciorul lui Na- 
val, care a făcui pre Israil a păcătui. 

29. In zilele lui Fachee împăralul 
lui Israil a venit Telgat-fellasar îm- 
păratul Asirienilor, şi a luat Aia şi 
Avei şi Tamaaha şi Anioh şi Kenez 
şi Asor şi Galaad şi Galilea toi pă- 
mântul Netalimului, şi i-au mutat 
pre ei în Asiriea, 

30. Şi s'a răsvrătil Osie feciorul 
lui Ila asupra lui Fachee feciorul lui 
Romelie, şi î-a bătut pre el şi l-a o- 
smorîl, şi a împărăţii în locul lui în 



anul douăzeci al mi Ioatam feciorul 
lui Ozie. 

31. Iar celelalte întâmplări ale lui 
Fachee şi toate câte a făcut el, iată 
acestea scrise sunt în cartea cuvin- 
telor anilor împăraţilor; lw isxaiL - 

32. In anul al doilea ai lutjFadiee 
feciorul lui Romelie împăratul tei is- 
rail a împărăţii Ioatam feciorul lui. 
Ozie împăratul Iudei. 

33. In vârstă de douăzeci şi cinci 
de ani erâ când a început a fmpă- 
răţi el, şi şasesprezece ani a împă- 
răţii în Ierusalim, şi numele mumei 
lui Ierusa fata lui Sadoc. 

34. Şt a făcut ce este drept îna- 
intea Domnului, după toate câte af 
făcut Ozie tatăl său. 

35. Insa înălţimile nu Ie-a stricat, 
că poporul încă jertfea şi iămâiâ 
pre înălţimi. Acesta a zidit poarta 
■-casei Domnului cea dk sus. 

36. Iar celelalte întâmplări ale lui 
Ioatam şi toate câte a făcui, au nu 
sunt acestea scrise în cartea cuvin- 
telor anilor împăraţilor Iudei ? 

37. In zilele acelea au început Dom- 
nul a trimite asupra ludei pre Ra« 
ason împăratul Siriei şi pre Fachee 
fiul lui Romelie. 

38. Şi a adormit Ioatam cu pă- 
rinţii săi, şi s'a îngropat cu părinţii 
săi în cetatea lui David tatăl său, 
şi a împărăţit Ahaz fiul lui în lo- 
cul lui. 

CAP 16, ' 

Împărăţia lui Ahaz. 

I# şaptesprezece, al lui Fa- 
chee feciorul lui Romelie a împă- 
răţit Ahaz feciorul lui Ioatam îm- 
păralul Iudei. 

2. In vârstă de douăzeci de ani 
erâ Ahaz când a începui a împă- 
răţl, şi şasesprezece ani a împără- 



32. 2 Pătat. 27, 1. 35. 12, 3i 3 Imp. 15, 14. 
1G. 2. 2 Parai. 28, i. 



496 



A 4-a A ÎMPĂRAŢILOR 16 



ţii în Ierusalim, şi n'a făcu! ce este 
drepf întru ochii Domnului Dumne- 
zeului lui cu credinjă, ca David ta- 
tăl său. • " v. 

3. Şi a umbiaf pre calea împăra- 
ţilor lui Israil, încă şi pre fiul său 
1-a trebui prin foc, după urâciunile 
neamurilor pre care le-au scos Dom- 
nul dda fafa fiilor lui Israil. 

4. Şi jertfeâ şi tămâiâ pre înălţimi 
şt pre .dealuri şi supt tot desişul. 

5. Atunci s'a dus Raason împă- 
ratul Siriei şi Fachee feciorul lui 
Romeîie împăratul lui Israil la Ie- 
rusalim să deâ răsboiu, şi au îm- 
presurat pre Ahaz, şi nu l-au putui 
bate. 

6. In vremea aceea a întors Ra- 
ason împăratul Siriei Elaful la Si- 
ria, şi a scos pre Evrei din Elaf, şi 
îdumei au venit în Elaf, şi au lă- 
cuit acolo până în ziua aceasta. 

7. Şi a trimis Ahaz soli la Telgaf- 
fellasar împăratul Asirienilor, zicând: 
robul tău şi fiul tău sunt eu, vino 
şi mă mânfueşte din mâna împăra- 
tului Siriei şi din mâna împăratu- 
lui lui israil, carii s'au sculat asu- 
pra mea. 

8. Şi a luat Ahaz argintul şi a- 
arul, care s'a aflat în vistieriile ca- 
sei Domnului şi în vistieriile casei 
împăratului, şi l-a trimis împăratu- 
lui Asirienilor dar. 

9. Şi l-a ascultat pre el împăra- 
tul Asirienilor, şi. s'a dus împăra- 
tul Asirienilor la Damasc, şi l-a luat 
şi l-a dărâmat pre el, iar pre Ra- 
ason împăratul l-a omorîl. 

10. Şi a mers împăratul Ahaz în- 
tru întâmpinarea lui Telgaf-fellasar 
împăratul Sirienilor la' Damasc, şi 
a văzut jertfelnicul din Damasc, şi 



3. fi 2 Lege 12 31; 3 Imp 16. 30; 21, 22. 

4. 2 Parai. 28, 4; 3 Imp. 14, 23; Ierem. 2 
20; fezecb. 6, 13. 

5. Isaia 7, I ; 2 Parai. 28, 5. 

7. 2 Parai. 28, 16. 8. 2 Parai. 28, 21. 

9. Isaia 17, l ; flmos \, 5. 

10. 2 Parai. 25, 14. 



a trimis împăratul Ahaz la Uriea pre-i 
of ul asemănarea jertit'nicului, şi fot- 
meala lui şi toată făptura lui. 

11.. -Şi a clădit Uriea preotul jerf- 
felnicul după toate câte a trimis îm- 
păratul Ahaz din Damasc; aşâ a 15- 
cut Uriea preotul până a venit îm- 
-păraful dela Damasc. 

12. Şi venind împăraful Ahaz din 
Damasc, a văzut împăraful jertfei- 
nicul, şi s'a apropieat de jertfelnic 
şi s'a suit pre el. 

13. Şi a fămâiat arderea sa şi jert- 
fa sa, şi a făcut turnarea sa, şi a 
vărsat presfe jertfelnic sângele jert- 
felor de pace ale sale. , •=<••♦ 

14. Iar jertfelnicul cel de aramă, 
eare erâ înaintea Domnului l-a tnu- 
taiî dinaintea fetii casei Domnului; 
şi din mijlocul altarului şi din mij- 
locul casei Domnului, şi l-a pus în la- 
furea altarului despre miazănoapte; 

15. Şi a poruncit Ahaz împăratul 
lui Uriea preotul, zicând: pre jertfel- 
nicul cel mare vei aduce arderea de 
fot cea de dimineaţă şi jertfa cea 
de seara, şi arderea cea de tot a- 
împăratului şi jertfa lui, şi arderea 
cea de fot a tot poporul, şi jertfa lor 
şi turnarea lor, şi tof sângele arde- 
rii de foi şi tot sângele jertfei veî 
turnâ preste el; iar jertfelnicul cel 
de aramă va fi mie să văz ce tre^ 
bue a face. ' - 

16. Şi a făcut Uriea preotul după 
toate câte i-a poruncit Ahaz împă* 
ralul. ■•' 

17.. Şi a tăiat împăraful Ahaz în- 
chiderile temeliilor, şi a mutat dela 
ele scăldătoarea, şi marea o a stri- 
cat de pre boii cei de aramă, carii 
erau de desuptul ei, şi o a pus pre 
temelie de piatră; 

18. Şi femeliea şederii cea zidită 
în casa Domnului şi intrarea îm- 
păratului cea din afară, o a întors 



17. 3 Imp. 7, 27. 



496 



A 4-a A ÎMPĂRAŢILOR 16 



ţii în Ierusalim, şi n'a făcu! ce este 
drepf întru ochii Domnului Dumne- 
zeului lui cu credinjă, ca David ta- 
tăl său. • " v. 

3. Şi a umbiaf pre calea împăra- 
ţilor lui Israil, încă şi pre fiul său 
1-a trebui prin foc, după urâciunile 
neamurilor pre care le-au scos Dom- 
nul dda fafa fiilor lui Israil. 

4. Şi jertfeâ şi tămâiâ pre înălţimi 
şt pre .dealuri şi supt tot desişul. 

5. Atunci s'a dus Raason împă- 
ratul Siriei şi Fachee feciorul lui 
Romeîie împăratul lui Israil la Ie- 
rusalim să deâ răsboiu, şi au îm- 
presurat pre Ahaz, şi nu l-au putui 
bate. 

6. In vremea aceea a întors Ra- 
ason împăratul Siriei Elaful la Si- 
ria, şi a scos pre Evrei din Elaf, şi 
îdumei au venit în Elaf, şi au lă- 
cuit acolo până în ziua aceasta. 

7. Şi a trimis Ahaz soli la Telgaf- 
fellasar împăratul Asirienilor, zicând: 
robul tău şi fiul tău sunt eu, vino 
şi mă mânfueşte din mâna împăra- 
tului Siriei şi din mâna împăratu- 
lui lui israil, carii s'au sculat asu- 
pra mea. 

8. Şi a luat Ahaz argintul şi a- 
arul, care s'a aflat în vistieriile ca- 
sei Domnului şi în vistieriile casei 
împăratului, şi l-a trimis împăratu- 
lui Asirienilor dar. 

9. Şi l-a ascultat pre el împăra- 
tul Asirienilor, şi. s'a dus împăra- 
tul Asirienilor la Damasc, şi l-a luat 
şi l-a dărâmat pre el, iar pre Ra- 
ason împăratul l-a omorîl. 

10. Şi a mers împăratul Ahaz în- 
tru întâmpinarea lui Telgaf-fellasar 
împăratul Sirienilor la' Damasc, şi 
a văzut jertfelnicul din Damasc, şi 



3. fi 2 Lege 12 31; 3 Imp 16. 30; 21, 22. 

4. 2 Parai. 28, 4; 3 Imp. 14, 23; Ierem. 2 
20; fezecb. 6, 13. 

5. Isaia 7, I ; 2 Parai. 28, 5. 

7. 2 Parai. 28, 16. 8. 2 Parai. 28, 21. 

9. Isaia 17, l ; flmos \, 5. 

10. 2 Parai. 25, 14. 



a trimis împăratul Ahaz la Uriea pre-i 
of ul asemănarea jertit'nicului, şi fot- 
meala lui şi toată făptura lui. 

11.. -Şi a clădit Uriea preotul jerf- 
felnicul după toate câte a trimis îm- 
păratul Ahaz din Damasc; aşâ a 15- 
cut Uriea preotul până a venit îm- 
-păraful dela Damasc. 

12. Şi venind împăraful Ahaz din 
Damasc, a văzut împăraful jertfei- 
nicul, şi s'a apropieat de jertfelnic 
şi s'a suit pre el. 

13. Şi a fămâiat arderea sa şi jert- 
fa sa, şi a făcut turnarea sa, şi a 
vărsat presfe jertfelnic sângele jert- 
felor de pace ale sale. , •=<••♦ 

14. Iar jertfelnicul cel de aramă, 
eare erâ înaintea Domnului l-a tnu- 
taiî dinaintea fetii casei Domnului; 
şi din mijlocul altarului şi din mij- 
locul casei Domnului, şi l-a pus în la- 
furea altarului despre miazănoapte; 

15. Şi a poruncit Ahaz împăratul 
lui Uriea preotul, zicând: pre jertfel- 
nicul cel mare vei aduce arderea de 
fot cea de dimineaţă şi jertfa cea 
de seara, şi arderea cea de tot a- 
împăratului şi jertfa lui, şi arderea 
cea de fot a tot poporul, şi jertfa lor 
şi turnarea lor, şi tof sângele arde- 
rii de foi şi tot sângele jertfei veî 
turnâ preste el; iar jertfelnicul cel 
de aramă va fi mie să văz ce tre^ 
bue a face. ' - 

16. Şi a făcut Uriea preotul după 
toate câte i-a poruncit Ahaz împă* 
ralul. ■•' 

17.. Şi a tăiat împăraful Ahaz în- 
chiderile temeliilor, şi a mutat dela 
ele scăldătoarea, şi marea o a stri- 
cat de pre boii cei de aramă, carii 
erau de desuptul ei, şi o a pus pre 
temelie de piatră; 

18. Şi femeliea şederii cea zidită 
în casa Domnului şi intrarea îm- 
păratului cea din afară, o a întors 



17. 3 Imp. 7, 27. 



A 4-a A ÎMPĂRAŢILOR 16—17 



497 



în casa Domnului dela faţa împă- 
ratului Asirienilor. 

19. Iar celelalte întâmplări ale lui 

£haz c ^ e a ^ cuJ ' au nu sunt acc " 
stea scrise în cartea cuvintelor a- 
nilor împăraţilor Iudei? 

20. Şi a adormit Âhaz cu părinţii 
săi, şi s'a îngropat cu părinţii săi 
în cetatea lui David, şi a împără- 
jif Ezechia feciorul Iui în locul tui. 

CAP. 17. 

Ezechia şi robia Asirienilor. 

jn anul doisprezece al lui Ahaz 
{împăratul Iudei a împărăţit Osie 
feciorul lui Ha în Samaria preste 
Israil nouă ani. 

2. Şi a făcut rele înaintea Dom- 
nului, însă nu ca împăraţii iui Is- 
rail, carii au îost mai înainte de el. 

3. Asupra acestuia s'a suit Sal- 
manasar împăratul Asirienilor, şi s'a 
făcut Osie rob lui, şi dâ lui daruri. 

4. Şi a aflat împăratul Asirienilor 
întru Osie vicleşug, că a trimis sol 
la Sigor' împăratul Eghipetului, şi 
n'a dat daruri împăratului Asirieni- 
lor în anul acela, şi I-a încunjuraf 
pre el împăratul Asirienilor, şi î-a 
legat pre el în temniţă. 

5. Şi a năvălit împăratul Asirie- 
nilor în toată ţara, şi s'a dus în Sa- 
maria, şi o a încunjurat cu oaste 
trei ani. 

6. In anul al nouălea al lui Osie 
a luat împăratul Asirieniloj Sama- 
ria, şi a mutat pre Israil în Asiria, 
şi i-a rânduit pre ei să lăcuiască în 
Alae şi în Avor la rîuriîe Gozanu- 
iui şi în munţii Midilor. 

7. Şi s'a îăcut aceasta pentrucă 
au păcătuit fiii lui Israil Domnului 
Dumnezeului lor celui ce i-au scos 
pre ei din pământul Eghipetului, de 
supt mâna lui Faraon împăratul E- 
ghipeiului, şi au cinstit dumnezei 
streini. 

17. 3. 18, 9; Tobie l, 2. 



8. Şi au umbla! întru îndreptările 
neamurilor pre care le-au scos Dom- 
nul dela sala fiilor lui Israil, şi îm- 
păraţii lui Israil cate au făcut. 

9. Şi câte cuvinte nedrepte au îă- 
cut fiii lui Israil asupra Domnului 
Dumnezeului său, şi ş'au zidit lo- 
ruşi înălţimi în toate cetăţile sale, 
dela turnul păzitorilor până la ce- 
tatea cea tare. 

10. Şi ş'au făcut loruşi stâlpi şi 
desişuri pe tot dealul înalt şi supt 
tot lemnul stufos. 

11. Şi au tămâiat pre toate înălţi- 
mile ca şi neamurile pre care le-au 
mutat Domnul dela faţa lor, şi au 
făcut lucruri rele întărâtând pre 
Domnul. 

12. Şi au slujit idolilor, de carii 
le-au zis lor Domnul, să nu facă cu- 
vântul acesta Domnului. 

13. Şi au mărturisit Domnul în 
Israil şi în Iuda, prin mâna tuturor 
prorocilor săi, cel ce toate vede, zi- 
când: întoarceţi-vă dela căile voa- 
stre cele rele, şi păziţi poruncile 
mele şi îndreptările mele, şi toată 
legea care o am poruncit părinţilor 
voştri, câte am trimis lor prin mâna 
robilor mei prorocilor. 

14. Şi n'au ascultat, ci ş'au în- 
vârtoşat cerbicea sa mai tare de 
cât cerbicea părinţilor lor, care n'au 
crezut Domnului Dumnezeului lor. 

15. Şi au lepădat legătura, care 
o a făcut cu părinţii lor, şi mărtu- 
riile lui, care le-au mărturisit lor, nu 
le-au păzit, şi au umblat după de- 
şertăciuni şi s'au îăcut deşerţi, şi 
au urmat neamurilor celor de prin 
prejurul lor, de care le-au poruncit 
Domnul lor, ca să nu facă unele ca 
acestea. 

16. Şi au părăsit poruncile Dom- 

8. Lev. 15, 3. 10. 3 Imp. 14 ; , 23; Isaia 57, 
5; Ierem. 2, 20. 12. Eşite 20, 3. 13. lerem. 
18, 11; şi 25, 5. 14. H 2 Lege 31, 27. 

15. Lev. 18, 24; Rom. 1, 21. 

16. Eşite 32, 8; 3 Imp. 12, 28. 



498 



A 4-a A ÎMPĂRAŢILOR 17 



nului Dumnezeului său, şi ş'a tur- 
nai sieşi două juninci, şi au făcui 
desişuri şi s'au închinat la toată pu- 
terea cerului, şi au slujit iui Vaal. 

17. Şi au trecut pre feciorii lor şi 
prefeţele lor prin foc, şi făceau vrăji 
şi se descântau, şi au ispitit a face 
rele întru ochii Domnului, ca să-1 
întărîte pre el. 

18. Şi s'au mânieat Domnul foarte 
pre Israil, şi i-au lepădat pre ei de 
la fafa sa, şi n'a rămas fără nu- 
mai seminţia lui îuda singură. 

19. încă şi luda n'a păzit porun- 
cile Domnului Dumnezeului său, ci 
a umblat întru îndreptările lui Is- 
rail, care le făcuse, şi a lepădat pre 
Domnul. 

20. Şi s'au mânieat Domnul pre 
toată sămânja lui Israil, şi i-au ne- 
căjit pre ei, şi i-au dat în mâna ce- 
lor ce-i jefuesc pre ei, până ce i-au 
lepădat dela faţa sa. 

2Î. Pentrucă Israil împrotiva casei 
lui David ş'a făcut luişi împărat pre 
lerovoam feciorul lui Navat, şi a a- 
bătut lerovoam pre Israil, ca să nu 
meargă după Domnul, şi i-a făcut 
pre ei să cază în păcat mare. 

22. Şi au umblat fiii lui Israil în 
lot păcatul lui lerovoam, care l-a 
iăcut, nu s'au abătut dela el. 

23. Până ce au lepădat Domnul 
pre Israil dela faja sa, precum au 
grăit Domnul prin mâna tuturor ro- 
bilor săi prorocilor, şi s'a mutat 
Israil din pământul său la Asirieni, 
până în ziua aceasta. 

24. Şi a adus împăratul Asirieni- 
îor din Vavilon şi din Hut şi dela 
Ăiea şi dela Emat şi dela Sipfaroa- 
im, şi i-au aşezat în cetăţile Sama- 
riei în locul fiilor lui Israil, şi au 
moştenit Samaria, şi au lăcuit în 
cetăţile ei. 

25. Şi a fost la începutul şederii 

17. Lcv. 18, 21. 18. 3 Imp. 11, 13. 
19. Lev. 18, 3. 21, l Imp. 12, 19. 
23. Ierem. 25, 9. 25. 3 Imp. 13, 24. 



lor nu s'au temut de Domnul, şi au 
trimis Domnul asupra lor lei, şi îi 
omorau pre ei. 

26. Şi a grăit către împăratul A- 
> sirienilor, zicând : neamurile care 

le-ai mutaî şi le-ai aşezat în cetă- 
ţile Samariei nu ştiu judecata Dum- 
nezeului pământului acestuia, pen- 
tru aceea au trimis asupra lor lei, 
şi îi omoară pre ei, pentrucă nu ştiu 
judecata Dumnezeului pământului. 

27. Şi a poruncit împăratul Asi- 
rienilor, zicând: duceji acolo pre u- 
nul din preoţii carii aţi adus de a- 
colo, şi să meargă să lăcuiască a- 
colo şi să-i înveţe pre ei judecata 
Dumnezeului pământului aceluia. 

28. Şi a adus unul din preoţii cei 
aduşi dela Samaria, şi a şezut în 
Vetil, şi i-a învăţat preotul pre ei, 
ca să se teamă de Domnul 

29. Şi-şi făceau neamurile dum- 
nezei loruşi, şi-i puneau în caplştea 
de pre înălţimi pre care le-au făcut 
Samarinenii, fiecare neam în cetă- 
ţile sale, în care lăcuiâ. 

30. Şi oamenii Vavilonului au fă- 
cut pre Sochot Venit, şi oamenii 
Hulului au făcut pre Erghel şi oa- 
menii Ematului au făcut preAsimat. 

31. Şi Eveii au făcut pre Evlazer 
şi Tartac şi Sipfaroaim, ardeau pre 
fiii săi cu foc lui Adrameleh şi lui A- 
nimeleh dumnezeilor Sipfaroaimilor. 

32. Ei se temeau de Domnul, dar 
aşezară şi urîciunile lor în capi- 
ştele de pre înălţimi pre care le-au 
făcut în Samaria, fiecare neam în 
cetatea în care lăcuiâ. 

33. Se temeau de Domnul, dar 
ş'au făcut lor preoţi pentru înălţimi 
şi ş'au făcut loruşi în capiştea de 
pre înălţimi. 

34. Şi de Domnul se temeau, şi 
idolilor se închinau după judecata 
neamurilor de unde i-au mutat pre ei. 

35. Până în ziua aceasta ei fac 

32. 3 Imp. !?. -l. 33. Sofon. 1, 5. 



A 4-a A ÎMPĂRAŢILOR 17—18 



499 



după obiceiul lor cel de demult, nu 
S e închină, nici nu iac îndreptă- 
rile lor şi judecăţile lor, după le- 
gea şi după porunca, care o au po- 
runcii Domnul fiilor lui Iacov, că- 
ruia i-au pjus numele Israil. 

36. Şi au pus Domnul cu dânşii 
legătură, şi le-au poruncit lor, zi- 
când: să nu pinsiiji dumnezei stre- 
ini, şi să nu vă închinaţi lor şi să 
nu slujiţi lor şi" să nu jertfiţi lor, 

37. Fără numai Domnului celui 
ce v'au scos pre voi din pământul 
Eghipetului cu putere mare şi cu 
braţ înalt, de acesta să vă temeţi, 
şi lui să vă închinaţi şi lui să jertfiţi. 

38. Şi îndreptările lui şi judecă- 
ţile lui şi legea lui şi poruncile lui, 
care le-au scris vouă să le faceţi, 
păziţi-le în toate zilele, şi să nu vă 
temeţi de alţi dumnezei. 

39. Şi legătura care o au pus cu 
voi, să nu o uitaţi, şi să nu vă te- 
meţi de alţi dumnezei, 

40. Fără numai de Domnul Dum- 
nezeul vostru să vă temeţi, şi el vă 
va scoate pre voi din mâna tutu- 
ror vrăjmaşilor voştri. 

41. Şi să nu ascultaţi de judecata 
lor, care fac ei. 

42. Şi se temeau neamurile ace- 
stea de Domnul, şi slujau şi idoli- 
lor lor, şi fiii lor şi fiii fiilor lor pre- 
cum au făcut părinţii lor, aşâ fac 
şi ei până în ziua aceasta. 

CAP. 18. 

împărăţia lui Ezechia. Asirienii tn- 
cunjură Ierusalimul. 

Şi a fost în anul al treilea al lui 
Osie, feciorul lui Ha împăratul lui 
Israil, a împărăţii Ezechia feciorul 
lui Ahaz împăratul iudei. 

2. In vârstă de douăzeci şi cinci 
de ani a fost când a început a îm- 

35. Fac. 32, 28. 37. Eşice 6, 6. 
38. Jud. 6, 10. 
18. 1- 2 Pavai. 28, 27, 28, 1. 



părăţî, şi douăzeci şi nouă de ani 
a împărăţit în Ierusalim, şi numele 
mumei lui Av fata lui Zaharia. 

3. Şi a făcut ce este drept întru 
ochii. Domnului, după toate câte a 
făcut David tatăl lui. 

4. Acesta a stricat înălţimile, şi a 
sfărâmat toţi stâlpiii şi a surpat de- 
sişurile şi şarpele cel de aramă, cate 
1-a făcut Moisi, că până în zilele a- 
celea tămâiau fiii lui < Israil lui, si 
1-a chemat pre el Neestan. 

5. Intru Domnul Dumnezeul lui Is- 
rail a nădăjduit, şi după el'n'afosf 
asemenea lui între împăraţii ludei 
şi între cei ce au fost înaintea lui. 

6. Şi s'a lipit de Domnul, şi nu 
s'a abătut dela dânsul, şi a păzit 
poruncile lui, câte a poruncit Moisî. 

7. Şi Domnul erâ cu el, şi toate 
care le făceâ el, înţelepţeşte le fă- 
ceâ, şi a dat răsboiu asupra împă- 
ratului Asirienilor, şi nu i-a slujit lui. 

8. Acesta a bătut pre cei de alt 
neam până la Gaza şi până la ho* 
tarul ei, dela turnul păziforilorpână 
la cetatea cea tare. . _ ■ 

9. Şi a fost în anul patru al îm- 
păratului Ezechia, acesta este anul 
al şaptelea ai lui Osie feciorul iui 
Ila împăratul iui Israil, s'a suit Sal- 
manasar împăratul Asirienilor asu- 
pra Samariei, şi o a bătut şi o a 
luat pre ea. 

10. Când se sfârşeâ al treilea an 
în anul al şaselea al lui Ezechia, al 
nouălea an al lui Osie împăratul lui 
Israil, s'a luat Samaria. 

11. Şi a mutat împăratul Asirie- 
nilor pre Samarineni în Asiria, şi 
i-a pus pre ei la Alae şi la Avor rî- 
urile Gozanului şi munţii Midilor; 

12. Pentrucă n'au ascultat cuvân- 
tul Domnului Dumnezeului lor, şi 
au călcat aşezământul de lege al 
lui, toate câte a poruncit Moisl ro- 

4. Num. 21. 9; 2 Parai. 34, 7. 

5. 3 Imp. 3, 12. 7. 2 Parai. 31, 21. 

8. Isaia 14, 29. 9. 17, 3. 11. Tohie 1, 2. 



500 



A 4-a A ÎMPĂRAŢILOR 18 



bul Domnului, nici le-au ascultat, 
nici lc-au făcut. 

13. Şi în anul patrusprezece al 
împăratului Ezechia, s'a suit Sena- 
herim împăratul Asirienilor asupra 
cetăjilor celor tari ale iudei, şi le-a 
luat. 

14. Şi a trimis Ezechia împăratul 
Iudei soli la împăratul Asirienilor 
în Lahis, zicând: greşif-am, întoar- 
ce-le deasupra mea, ori ce vei pune 
preste mine, voiu purtâ; şi a pus îm- 
păratul Asirienilor preste Ezechia 
împăratul Iudei trei sute de lalanţi 
de argint şi treizeci de talanţi de aur. 

15. Şi a dat Ezechia tot argintul, 
care s'a aflat în casa Domnului şi 
în vistieriile casei împăratului. 

16. In vremea aceea a despoiat 
Ezechia împăratul Iudei porţile bise- 
ricii Domnului şi rezemăforile, care 
le-a aurit Ezechia împăratul Iudei, 
şi le-a, dat împăratului Asirienilor. 

17. Şi a trimis împăratul Asirie- 
nilor pre Tartan şi pre Rafis şi pre 
Rapsachis din Lahis la împăratul 
Ezechia cu putere grea foarte asu- 
pra Ierusalimului, şi s'au suit aceia 
şi au venit la Ierusalim, şi au stătut 
lângă drumul apei scăldătoarei cei 
din sus, care este în calea ţarinei 
nălbitorului. 

18. Şi au strigat către Ezechia, şi 
a ieşit la ei Eliachim feciorul lui 
Helchie dregătorul' casei, şi Somna 
logofătul şi loas feciorul lui Safat 
scriitorul. 

19. Şi a zis către ei Rapsachis: 
spuneţi lui Ezechia: acestea zice îm- 
păratul cel mare, împăratul Asirie- 
nilor. 

20. Ce este nădejdea aceasta, care 
nădăjdueşti? Doar ai grăit cuvintele 
buzelor sfat şi putere a face răs- 
boiu, acum dar în cine nădăjduind, 
ai ridicat răsboiu asupra mea? 

J3. 2 Parai. 32, 1; Sirab 46, 21; Isaia 36,1. 
17. 2 Parai. 32, 9. 



21. Acum iată te nădăjdueşti în 
toiagul cel de trestie frântă în £- 
ghipet? Pre care de se va rezemă 
omul, va intrâ în mâna lui şi o va 
găurî, aşa este Faraon împăratul E- 
ghipetului tuturor celor ce nădâjdu- 
esc într'însul. 

22. Iar de ve|i zice către miner 
întru Domnul Dumnezeul nostru nă- 
dăjduim, au nu însuş Ezechia a- 
cesta a stricat înălţimile lui şi jerî- 
felnicile lui? Şi a zis ludei şi Ieru- 
salimului: înaintea jertfelnicului a- 
cesfuia vă închinaţi în Ierusalim? 

23. Şi acum daţi răsboiu cu dom- 
nul meu împăratul Asirienilor, şi-ţi 
voiu da ţie două mii de cai, de vei 
putea să-ţi dai fu ţie călăreţi pen- 
tru ei. 

24. Şi cum vei căutâ tu la un po- 
văţuitor de loc din slujitorii cei mai 
mici ai domnului meu? Ci ai nă- 
dăjduit în Eghipef pentru care şi 
pentru călăreţi? 

25. Şi acum au fără de Domnul 
ne-am suit noi asupra locului ace- 
stuia ca să-l stricăm? Domnul au zis 
către mine : mergi asupra pămân- 
tului acestuia, şi-l strică. 

26. Şi a zis Eliachim feciorul lui 
Helchie şi Somna şi loas, către Rap- 
sachis: grăeşte către slugile tale si- 
rieneşte, că înţelegem noi, şi nu 
grăi către noi evreeşfe, că te aude 
poporul cel de pre zid. 

27. Şi a zis către ei Rapsachis: 
au'doar^la domnul tău şi la tine 
m'a trimisjdomnul meu să grăesc 
cuvintele acestea? Şi nu la oame- 
nii cei ce şed pre zid, ca să-şi mă- 
nânce balega şi să-şi beâ udul său 
împreună cu voi? 

28. Şi a stătut Rapsachis şi a stri- 
gat cu glas mare evreeşte, şi a zis: 
ascultaţi cuvintele împăratului celui 



21. Iezecb. 29, 6. 

24. 2 Parai. 12, 3; Iezecb. 17, 15. 



A 4-a A ÎMPĂRAŢILOR 18—19 



501 



mare, ale împăratului Asirienilor, a- 
£«stea zice împăratul: 

29. Nu vă semeţească pre voi E- 
zechia, că nu va putea să vă scoaţă 
pre voi din mâna mea. 

30. Şi nu vă facă Ezechia prevoi 
sî nădăjduiţi spre Domnul, zicând: 
scojând, ne va scoate pre noi Dom- 
nul, şi nu se va dâ cetatea acea- 
sla în mâna împăratului Asirienilor. 

31. N'ascultaţi pre Ezechia, că a- 
-cesiea zice împăratul Asirienilor: fa- 
ceţi cu mine cuvântare bună, şi ie- 
şiţi la mine, şi va bea omul vinul 
său, şi smochinele sale va mâncâ, 
şi va bea apă din fântâna sa. 

32. Până când voiu venî şi voiu 
mulâ pre voi la pământ, ca pămân- 
iul vostru, pământul grâului şi al 
vinului şl al pâinii şi al viilor, pă- 
mântul măslinilor de untdelemn şi 
al mierei, şi veţi trăî şi nu veţi murî; 
şi n'ascultaţi pre Ezechia, că vă în- 
şală pre voi, zicând: Domnul ne va 
mântui pre noi. 

33. Au mânfuil-au vre o dată dum- 
nezeii neamurilor fiecare ţara sa din 
mâna împăratului Asirienilor? 

34. Unde este Dumnezeul lui E- 
lîiat şi al luiArfad? Unde este Dum- 
nezeul lui Sipfaroaim, Anna şi Ava? 
Au doar au scos pre Samaria din 
mâna mea? 

35. Cine este între toţi dumnezeii 
pământurilor, carii să fi scos pă- 
mânturile lor din mâna mea? Cum 
va scoate Domnul Ierusalimul din 
mâna mea? 

36. Iar poporul a tăcut şi nu ia 
răspuns lui cuvânt, că erâ porunca 
împăratului, zicând : să nu-i răs- 
pundeţi lui. 

37. Şi a intrat Eliachim feciorul 
lui îielchie dregătorul casei şi Som- 
na logofătul şi loas feciorul lui Sa- 
îai scriitorul la Ezechia cu hainele 



rupte, şi spuseră lui cuvintele lui 
Rapsachis. 

CAP. 19. 

Ezechia prin rugăciune înfrânge pre 
Senahirim. 

Si a fost dacă a auzit împăratul 
ţ Ezechia, ş'a rupt hainele sale, şt 
s'a îmbrăcat cu sac şi a intrat în 
casa Domnului. 

2. Şi a. trimis pre Eliachim dre- 
gătorul casei şi pre Somna logo- 
fătul şi pre bătrânii preoţilor îmbră- 
caţi cu saci ia Isaia prorocul iiul 
lui Amos. 

3. Şi a zis către el: acestea zice 
Ezechia: ziua necazului şi a certă- 
rii şi a mâniei este ziua aceasta, că 
a venit vremea să se nasqă fii, şi 
ceea ce naşte n'are putere. 

4. Doar va auzi Domnul Dumne- 
zeul tău toate cuvintele lui Rapsa- 
chis, pre care l-a trimis împăratul 
Asirienilor domnul lui, să ocărască 
pre Dumnezeul cel viu şi isă-l hu- 
lească cu cuvintele, care le. : au auzit 
Domnul Dumnezeul tău, îă rugăciu- 
ne pentru rămăşiţa ce mai este. 

o. Şi au venit slugile împăratului 
Ezechia la Isaia. 

6. Şi le-a zis lor Isaia: acestea să 
spuneţi domnului vostru : acestea 
zice Domnul, să nu te sperii de cu- 
vintele, care le-ai auzit, cu care m'au 
hulit pre mine slugile împăratului 
Asirienilor. 

7. lată eu dau întru dânsul duh, 
şi va auzi veste, şi se va întoarce 
în pământul său, şi-l yoiu surpă cu 
sabie în pământul său. 

8. Şi s'a înapoiat Rapsachis, şi a 
aflat pre împăratul Asirienilor dând 
răsboiu asupra Lovnei, că a auzîf 
cum că s'a dus din Lahis. 

9. Şi a auzit de Tarac împăratul 
Etiopenilor, zicând: iată a ieşit si 



30. 19, 10; 2 Parat. 32, 11. 
34, Ier cm. 49, 23. 



19. 7. Isaia 37, 1. 2, Isaia 1, 1. 
8. Îs. Navi 10, 29; Isaia 37, 8. 



502 



A 4-a A ÎMPĂRAŢILOR 19 



dea răsboiu cu tine, şi s'a întors şi 
a trimis soli la Ezechia zicând: 

10. Aşâ să spuneţi lui Ezechia îm- 
păratul Iudei: să nu te semejească 
Dumnezeul tău, întru care tu nădăj- 
dueşti, zicând: nu se vadă Ierusa- 
limul în mâinile împăratului Asiri- 
enilor. 

11. Iată tu ai auzit toate câte au 
îăcut împăraţii Asirienilor tuturor ţă- 
rilor, cum le-au bătut, şi tu vei scăpa? 

12. Sau isbăvitu-i-au pre ei dum- 
nezeii neamurilor, pre care ie-au 
pierdut părinţii mei, pre Oozan şi 
pre ttaran şi pre Rahs şi pre fiii lui 
Eden cei din Taîasar? 

13. Unde este împăratul Ematu- 
liii şi împăratul Arfadului şi unde este 
împăratul cetăţii Sipfaroaim, Annâ 
şi Avă? 

H. Şi a luat Ezechia cărţile din 
mâna solilor, şi le-a cetit şi s'a suit 
în casa Domnului, şi le-a deschis 
EzecHîş înaintea Domnului. 

15. Şi s'a rugat Ezechia către Dom- 
nul, şi a zis: Doamne Dumnezeul 
lui lsrailj cel ce şezi pre Heruvimi, 
iu eşti Dumnezeu singur în toate 
împărăţiile pământului, tu ai îăcut 
cerul şi pământul. 

16. Pleacă Doamne urechea ta, şi 
mă ascultă, deschide Doamne ochii 
tăi şi vezi, şi auzi cuvintele luiSe- 
nahirim, care a trimiş să ocărască 
pre Dumnezeul cel viu. 

17. Că cu adevărat Doamne îm- 
părăţiea Asirienilor au pustiit nea- 
murile şi tot pământul lor. 

18. Şi pre dumnezeii lor i-au bă- 
gat în loc, că n'au fost dumnezei, 
ci lucruri de mâini omeneşti, lem- 
ne şi pietre, pentru aceea i-au pier- 
dui pre ei. 

19. Şl acum Doamne Dumnezeul 
nostru, mântueşte-ne pre noi din 
mâna lui, ca să cunoască toate îm- 



părăţiile pământului, că tu singur 
eşti Domnul Dumnezeu. 

20. Şi a trimis Isafa fiul lui Amos 
la Ezechia, zicând: acestea zice Dom- 
nul Dumnezeul puterilor, Dumnezeul 
lui îsraii: auzit-am cele ce te-ai ru- 
gat către mine pentru Senahirim îm- 
păratul Asirienilor. 

21 . Acesta este cuvântul, care au 
grăit Domnul pentru dânsul: te de- 
faimă şi te batjocoreşte fecioara fata 
Sionului, asupra ta capul său clă- 
teşte fata Ierusalimului. 

22. Pre cine ai ocărît şi pre cine 
ai hulit? Şi asupra cui ai înălţat gla- 
sul şi ai ridicat spre înălţime ochii 
tăi, asupra sfântului lui fsrail. 

23. Prin mâna solilor tăi ai de- 
făimat pre Domnul, şi ai zis: cu 
mulţimea carelor mele eu mă voiu 
suî întru înălţimea munţilor în par- 
tea Livanului, şi am tăiat chedrii Cei 
mari şi chiparoşii lui cei aleşi, şi 
am intrat până la mijlocul dumbră- 
vii Carmilului. 

24. Eu sap şi beau ape streine, şt 
am pustiit cu urma piciorului meu 
toate rîurile îngrădite. 

25. Au n'ai auzit că aceasta de 
departe o am făcut din zilele cele 
din început o am zidit şi o am adus 
pre ea, şi am venit la partea să- 
vârşirii lui, dumbrava Carmilului o 
am păzit, şi au fost ridicările nemer- 
niciei răsboinici cetăţi tari. 

26. Şi cei ce lăcuesc într'însele au 
slăbit cu mâna, spăimântatu-s'au, şi 
s'au ruşinat şi s'au făcut ca iarba 
ţarinei şi ca iarba ce creşte pre co- 
perişul casei, călcare înaintea celui 
ce stă. 

27. Şi şederea ta şi intrarea ta şi 
ieşirea ta am cunoscut, şi mâniea 
ta, că te-ai mânieat asupra mea. 

28. Şi trufiea ta s'a suit în ure- 
chile mele, şi voiu pune belciugul 



10. 16, 30. 

15. Ps. 79, 2; 2 Parai. 32, 20. 



22. Isaia 45, 11. 

28. Isaia 37, 29; Iov 40, 21. 



A 4-a A ÎMPĂRAŢILOR 19-20 



503 



m eu în nările laic şi zăbale în bu- 
zele (ale, şi te voiu abate în caîea 
pre care ai venit. - 

29. Şi aceasta va fi {ie semn: vei 
mâncâ într'acest an cele strânse, şi 
în anul al doilea cele ce răsar, şi 
în anul al treilea sămânţă; şi sece- 
raţi şi răsădiţi vii, şi mâncaţi roa- 
dă lor. 

30. Şi va adaoge ce va rămânea 
din casa Iudei, va slobozi rădăcini 
în jos, şi va îace roadă sus. 

31. Că din Ierusalim va ieşi ră- 
măşiţă şi mântuire din muntele Si- 
onului, râvna Domnului puterilor va 
face aceasta. 

32. Pentru aceasta aşâ zice Dom- 
nul către împăratul Asirienilor: nu 
va intra în cetatea aceasta, zice Dom- 
nul, şi nu va aruncă într'însa să- 
geată, nici va pune asupra ei pa- 
văză, nici va vărsă asupra ei mo- 
vilă. 

33^ Pre calea pre care a venit, pre 
aceea se va întoarce, şi în cetatea 
aceasta nu va intră, zice Domnul. 

34. Şi voiu apără cetatea aceasta 
ca să o mânfuesc pre dânsa pen- 
tru mine şi pentru David robul meu. 

35. Şi a fost în noaptea aceea a 
ieşit îngerul Domnului, şi a ucis în 
tabăra Asirienilor o sută optzeci şi 
cinci de mii, şi s'a sculat dimineaţa, 
şi iată toţi erau trupuri moarte. 

36. Şi s'a ridicat şi ş'a dus, şi s'a 
întors Senahirim împăratul Asirie- 
nilor, şi a lăcuit în Ninevi. 

37. Şi a îost când se închină el 
în casa lui Meserah dumnezeul său, 
Adrameleh şi Sarasar fiii lui, l-au u- 
cis cu sabie, şi ei au scăpat în pă- 
mântul Ararat, şi a împărăţii Asor- 
dan fiul lui în locul lui. 



31. Isaia 9, 7. 

32. 2 lmp. 20, 15. 34. 20, 6. 

35. Tobie 1, 15; Sirab 48, 24; lsaia 37, 36; 
1 Macab. 7, 41. 

36. 2 Mac. 8, 19. 

37. Tobie 1, ÎS; Isaia 37, 38. 



CAP. 20. 

Boala lui Ezechia; lungirea vieţii lui 
şi moartea lui. 

In zilele acelea s'a bolnăvit Eze- 
chia de moarte, şi a intrat la el 
lsaia prorocul feciorul lui Amos, şi 
a grăit către el: acestea zice Dom- 
nul, fă rânduială casei tale, că tu 
vei muri, şi nu vei trăi. 

2. Si a întors Ezechia faţa sa la 
perete, şi s'a rugat către Domnul, 
zicând: 

3. Adu-ţi aminte Doamne de mine, 
că am umblat înaintea ta întru a- 
devăr şi cu inimă plină, şi am fă- 
cui ce este bine întru ochii tăi, şi 
a plâns Ezechia cu plângere mare. 

4. Şi când eră Isaia în curtea cea 
din mijloc, a fost cuvântul Domnu- 
lui către el, zicând: 

5. Intoarce-te şi zî către Ezechia 
povăţuitorul poporului meu: acestea 
zice Domnul Dumnezeul lui David ta- 
tăl tău: auzit-am rugăciunea ta, şi am 
văzut lacrămile tale, iată eu te voiu 
însănătoşâ pre fine, şi în ziua a treia 
te vei sui în casa Domnului. 

6. Şi voiu adaoge preste anii tăi 
cinsprezece ani, şi din mâna împă r 
râtului Asirienilor te voiu mântui pre 
fine şi cetatea aceasta, şi te voiu 
scuti pentru cetatea aceasta, pen- 
tru mine şi pentru David robul meu. 

7. Şi a zis Isaia: să ia o legătură 
de smochine şi să pue preste rană, 
şi se va însănătoşâ. 

8. Şi a zis Ezechia tătre Isaia: ce 
semn este că mă va înşânătoşâ Dom- 
nul, şi mă voiu sui în casa Dom- 
nului în ziua a treia. 

9. Şi a zis Isaia: acest semn va 
fi ţie dela Domnul, că va face Dom- 
nul cuvântul, care au grăit: vrei să 
meargă umbra zece trepte înainte, 
au să se întoarcă zece trepte înapoi? 



20. 1- 2 Parai. 32, 24; Isaia 38, 1. 
3. Neemia 13, 14. 6, 19, 34. 



504 



A 4-a A ÎMPĂRAŢILOR 20-21 



10. Şi a zis Ezechia: uşor este a 
.abate umbra zece trepte, nu aşa, 
ci să se întoarcă umbra zece trep- 
te înapoi. 

11. Şi a strigat Isaia prorocul că- 
tre Domnul, şi s'a întors umbra de 
ia semn înapoi zece trepte. 

12. In vremea aceea a trimis Me- 
rodah Valadan fiul lui Valadan îm- 
păratul Vavilonului carte şi daruri 
la Ezechia, că a auzit că s'a bol- 
năvit. 

13. Şi i-a părut bine lui Ezechia 
de dânsele, şi le-a arătat lor toată 
casa vistieriei, argintul şi aurul şi un- 
sorile şi untuldelemn cel bun şi casa 
vaselor sale şi câte s'a aflai în vi- 
stieriile sale; n'a fost loc în casa sa 
şi întru toată oblăduirea sa, care să 
nu-l îi arătat Ezechia lor. 

14. Şi a intrat lsaia prorocul la 
împăratul Ezechia, şi a zis către el: 
ce au grăit oamenii aceştia? Şi de 
unde au venit la line? Şi a zis E- 
zechia: din pământ de departe au 
venit la mine dela Vavilon. 

15. Şi a zis: ce au văzut în casa 
ta? Şi a zis Ezechia: toate câte sunt 
în casa mea au văzut, nimic n'a fost 
în casa mea, ce să nu fi arătat lor, 
încă şi cele ce sunt în vistieriile mele 
âu văzut. 

16. Şi a zis Isaia către Ezechia: 
ascultă cuvântul Domnului. 

,17 lată vor veni ziie, zice Dom- 
nul, şi se vor iuâ în Vavilon toate 
câte sunt în casa ta şi câte au câ- 
ştigat părinţii iăi până în ziua acea- 
sta, şi nu va rămânea cuvântulcare 
au zis Domnul. 

18. Şi fiii tăi, cari vor ieşi din tine, 
pre cari vei naşte sevjor luâ, şi vor 
fi slujitori în casa împăratului Va- 
vilonului. 

19. Şi a zis Ezechia către Isaia: 
bun este cuvântul Domnului, care 
l-au grăit, fie pace în zilele mele. 

13. Isaia 39, l; 2 Parai. 32, 31. 



20. Iar celelalte întâmplări ale lui 
Ezechia şi toată domnia lui şi câte 
a făcut, fântâna şi drumul apei, prin 
care a băgat apă în cetate, au nu 
iată acestea scrise sunt în cartea 
cuvintelor anilor împăraţilor ludei? 

21. Şi a adormit Ezechia cu pă- 
rinţii săi, şi s'a îngropat în cetatea 
lui David, şi a împărăţii Manasie 
fiul lui în locul lui. . 

C AP. 21. 

Manasie şi Anton împăraţii Iudei. 

In vârstă de doisprezece ani eră 
Manasie când a începui a împă- 
răţi, şi cincizeci şi cinci de ani a 
împărăţii în Ierusalim, şi numele mu- 
mei lui Apsiva. 

2. Şi a făcut rele înlru ochii Dom- 
nului, şi a mers după urîciunile nea- 
murilor, care le-au scos Domnul de 
la fafa fiilor lui lsrail. 

3. Şi s'a întors şi a zidit înălţimile 
care le-a stricat Ezechia tatăl lui, 
şi a ridicat jertfelnic lui Vaal, şi a 
făcut desişurile, în ce chip a făcut 
Ahaav împăratul lui lsrail, §\ s'a în- 
chinai la toată puterea cerului, şi a 
slujit lor. 

4. Şi a zidit jertfelnic în casa Dom- 
nului, precum au zis Domnul: în Ie- 
rusalim voiu pune numele meu. 

5. Şi a zidit jertfelnic la toată pu- 
terea cerului înfr'amândouă curţile 
casei Domnului. 

6. Şi freceâ pre fiii săi prin foc, 
şi se descântă şi se vrăjea, şi a fă- 
cut grăitori din pântece şi ghicitori, 
şi a înmulfil a face ce este rău în- 
lru ochii Domnului, ca să-l întărite 
pre el. 

7. Şi a pus idol al desişului în 
casa de care au zis Domnul către 
David şi către Solomon fiul lui: îrt 



21. 1- 2 Parai. 33, 1. 3. 2 Parai. 33, 3. 
4. 2 Imp. 7, 10; Ierem. 32, 34. 

6, H 2 Lege 18, 10; Ps. 105, 37. 

7. 2 Imp. 7, 26; 3 Imp. 8 16; 2 Imp. 7, 10. 



A 4-a A ÎMPĂRAŢILOR 21-22 



505 



casa aceasta şi în Ierusalim, care 
1-arn ales din toate neamurile lui 
Israil, ca să fie numele meu acolo 

în veac. ' 

8. Şi nu voiu mai adaoge a urni 
piciorul lui lsrail din pământul, care 
},am dat părinţilor lor, carii vor păzî 
toate câte am poruncit după toată 
porunca, care a poruncit lor robul 

meu Moisi. 

9. Şi n'au ascultat, şi i-a înşelat 
pr£ ei Manasie a face rele întru o- 
chii Domnului, mai mult decât toate 
neamurile, care le-au pierdut Dom- 
nul dela îaja fiilor lui Israil. 

10. Şi au grăit Domnul prin mâna 
robilor săi prorocilor, zicând: 

11. Pentru toate câte a îăcut Ma- 
nasie împăratul Iudei urîciunile a- 
cestea mai rele decât toate câte a 
tăcui Amoreul cel dinaintea lui, fă- 
când- pre Iuda să păcăfuiască întru 
idolii săi. 

12. Pentru acestea aşa zice Dom- 
nul Dumnezeul lui Israil: iată eu voiu 
aduce rele preste Ierusalim şi pre- 
ste Iuda, că tot celui ce va auzî îi 
vor răsună amândouă urechile. 

13. Şi voiu întinde preste Ierusa- 
lim, funia de măsură a Samariei, şi 
cântarul casei lui Ahaav, şi voiu 
şterge Ierusalimul cum se şterge ur- 
ciorul cel ce se varsă şi se întoarce 
cu gura în jos. 

î4. N Şi voiu goni rămăşiţa moşte- 
nirii mele, şi voiu da pre ei în mâi- 
nile vrăjmaşilor lor, şi vor fi de jaf 
şi de pradă tuturor vrăjmaşilor lor. 

15. Pentrucă ei au făcut ce este 
rău întru ochii mei, şi m'au întă- 
TÎtat cu mânie din ziua în care am 
scos pre părinţii lor din Eghipef, 
până în ziua aceasta. 

16. încă şi sânge nevinovat a văr- 
sat Manasie mult foarte, până ce a 
umplut Ierusalimul din gură până 

10. Ierem. 15, 4. 11. lezecb. 16, 45. 

12. 1 Imp. 3, 11; Ierem. 19, 3. 

13. Isaia 34, 11. 



în gură, afară de păcatele sale, cu 
care a pus pre luda, ca să facă rele 
întru ochii Domnului. s 

17. Iar celelalte întâmplări aleluî 
Manasie şi toate câte a îăcut şi pă- 
catul lui care a săvârşit, au nu şunt 
acestea scrise în cartea cuvintelor 
anilor împăraţilor Iudei? 

18. Şi a adormit Manasie cu pă- 
rinţii săi, şi s'a îngropat în grădina 
casei sale, în grădina lui Oza, şi a 
împărăţif Amon fiul lui în locul lut. 

19. In vârstă de douăzeci şi doi 
de ani erâ Amon, când a început 
a împărăţî, şi doi ani a împărăţif 
în Ierusalim, şi numele mumei lui 
Meşolam fata lui Arus din leteva. 

20. Şi a făcut rele întru ochii Dom- 
nului, în ce chip a făcut Manasie 
tatăl lui, şi a mers pre toată calea, 
pre care a mers tatăl lui, şi a slu- 
jit idolilor, cărora a slujit tatăl lui, 
şi s'a închinat lor. 

21. Şi a părăsit pre Domnul Dum- 
nezeuî părinţilor lui, şi n'a umblat în 
calea Domnului, 

22. Şi s'au sculat slugile lui Amoti 
asupra lui, şi au omorît pre împă- 
ratul în casa lui. 

23. Şi a bătut poporul locului pre 
toţi cei ce s'au fost sculat asupra 
împăratului Amon, şi a tăcui po- 
porul ţării împărat pre Iosia fiul lui 
în locul Iui. 

24. Iar celelalte întâmplări ale lui 
Amon câte a făcut, au nu sunt a- 
cestea scrise în cârtea cuvintelor a- 
ftilor împăraţilor ludei? 

25. Şi l-au îngropat pre el în mor- 
mântul iui în grădina lui Oza, şi a 
împărăţii Iosia fiul lui în locul lui. 

CAP. 22. 

Cartea legii aflata sub Iosia. 

In vârstă de opt ani erâ Iosia, când 
a început a împărăţî, şi treizeci şi 

19. 2 Parai. 33, 21. 20. Lev. 26, 30. 
25. Mat. 1, 10. 
22. 1. 2 Parai. 34, 1. 



506 



A 4-a A ÎMPĂRAŢILOR 22 



unul de ani a împărăţii în Ierusa- j 
lim, şi numele mumei Jui Iedia fata 
îui Edeia din Vasuro£ 

2. Şi a făcui ce este drept înlru 
ochii Domnului, şi a mers pre ţoală 
calea fui David tatăl său, nu s'a a- 
băfuf deadreapta, nici deasfânga. 

3. Şi a fost în anul al optspre- 
zecelea al împăratului Iosia în luna 
a şaptea, a trimis împăratul preSap- 
îan logofătul casei Domnului fecio- 
îuI lui Ezelia fiul lui Mesolam, zi- 
când: 

4. Sue-te Ia Heichia preotul cel 
mare, şi pecetlueşte argintul, care 
s'a băgat în casa Domnului, care 
l-au băgat cei ce păzesc pragul de 
îa' popor. 

5. Şi să-l deâ în mâinile celor ce 
iac lucrurile cele ce sunt în casa 
Domnului, şi 1-a dat celor ce fac 
lucrurile în casa Domnului, şi ei să 
dreagă stricăciunea casei. 

6. Teslarilor şi clăditorilor şi zi- 
darilor, ca să cumpere lemne şi pie- 
tre cioplite, să dreagă stricăciunea 
casei. 

7. Nu luâ deîa ei seamă de ar- 
gintul ce-1 dâ lor, că cu credinţă 
lucrau. 

8. Şi a zis Heichia preotul cel mare 
către Sapfan logofătul: cartea legii 
dm aflat în casa Domnului, şi a dat 
Heichia Iui Sapfan cartea, şi o a 
cetit. 

9. Şi a intrat r casa Domnului 
ia împăratul, şi a adus împăratului 
cuvânt, zicând: topit-au robii tăi ar- 
gintul, care s'a aflat în casa Dom- 
nului, şi t-a dat în mâna celor ce 
lac lucrurile cele ce sun! în casa 
Domnului. 

10. Şi a spus Sapfan logofătul că- 
fre împăratul, zicând: o carte mi-a 
dat mie Heichia preotul. 

11. Şi o a cetit Sapfan înaintea 

S. 2 Parai. 34, 11. 

S. îi 2 Lege 31, 26; 2 Parai. 34, 14. j 



| împăratului, şi a fost dacă a auzit 
împăratul cuvintele cărţii legii, ş' a 
rupt hainele sale. 

12. Şi a poruncit împăratul lui Hei- 
chia preotul şi lui Arncam feciorul 
lui Sapfan şi lui Alfovor feciorul lui 
Miheu şi lui Sapfan -ldgofătul ştiu, 
Asaia sluga împăratului, zicând: 

13. Mergeţi şi întrebaţi pre dorn- 
nul pentru mine şi pentru tot po. 
porul şi pentru fot luda şi pentru 
cuvintele cărţii aceştiea, care s'a'a- 
flat, că tare s'a aprins mâniea Dom- 
nului asupra noastră, pentrucă n'au 
ascultat părinţii noştri cuvintele căr- 
ţii aceştia, ca să facă toate câte s'au 
scris nouă. 

14. Şi a mers Heichia preotul şi 
Ahicam şi Ahovor şi Sapfan şi A- 
saia la Oldanâ prorociţa femeia lui 
Selim feciorul lui Tecue fiul lui A- 
ras păzitorul de haine, şi ea îăcuiâ 
în Ierusalim în Masena, şi a grăit 
către dânsa. 

15. Iar ea a zis lor: acestea zice 
Domnul Dumnezeul lui Israil, spu- 
neţi omului celui ce v'a trimis pre 
voi îa mine. 

16. Acestea zice Domnul: iată eu 
voiu aduce rele preste locul ' ace- 
sta şi preste cei ce lăcuesc înfr'în- 
sul toate cuvintele cărţii, care o a 
cetit împăratul Iudei. 

17. Pentrucă m'au părăsii pre mine, 
şi au jertfit la dumnezei streini, ca 
să mă mânie pre mine întru toate 
faptele mâinilor lor, şi se va aprin- 
de mânieâ mea în locul acesta, şi 
nu se vâ stinge. 

r 18. Şi împăratul Iudei, care v'a 
trimis pre voi să întrebaţi pre Dom- 
nul, aceasta să-i spuneţi, acestea 
zice Domnul Dumnezeul lui Israil: 
19. Cuvintele care le-ai auzit, pen- 
tru care s'a mâhnit inima la, şi fe-ai 
smerit de faţa Domnului, auzind câte 
am grăit asupra locului acestuia şi 

1 14. 2 Pavai. 34, 22. 19. 2 Pacal. 34, 27. 



A 4-a A ÎMPĂRAŢILOR 22-23 



507 



a G eior ce lăcuesc înlr'însul, 
Z fsc vor stinge şi se vor osândi, 
c . |j. a | r upt hainele laie, şi ai plâns 
ţintea mea, şi eu încă am auzii, 
Z ice Domnul. 

20 Pentru aceasta iată eu le voiu 
adâogâ pre tine la părinţii tăi, şi te 
vC i adunâ la mormântul tău cu pace, 
si nu vor vedeâ ochii tăi toate re- 
jeU, care le voiu aduce eu preste 
locul acesta şi preste cei ce lăcuesc 
pre el. ?• spuseră împăratului cu- 
vântul. 

CAP. 23. 

Iosia curăţa, casa Domnului şi îm- 
părăţia de idoli. loas şi Ioachim 
împăraţi. 

Şi a trimis împăratul, şi a adunat 
la sine pre loţi bătrânii Iudei şi 
ai Ierusalimului. 

2. Şi s'a suit împărătul în casa 
Domnului, şi tot omul ludei şi toţi 
cei ce lăcuesc în Ierusalim împre- 
ună cu el, şi preoţii şi prorocii şi 
tot poporul dela mic până la mare, 
şl a cetit în auzul lor toate cuvin- 
tele cărţii legii, care s'a aflat în casa 
Domnului. 

3. Şi a stătut împăratul pre loc 
înalt, şi a făcut legătură înaintea 
Domnului, că vor umblâ după Dom- 
nul, şi vor păzi poruncile lui şi măr- 
turiile lui şi îndreptările lui, qu toată 
inima şi cu tot sufletul, şi vor face 
cuvintele legăturii aceştia, care sunt 
scrise în cartea aceasta, şi a pri- 
mit tot poporul legătura aceasta. 

4. Şi a poruncit împăratul lui liel- 
chia preotul cel mare şi preoţilor 
celor de al doilea rând şi celor ce 
păzesc pragul, să scoată din bise- 
rica Domnului toate vasele cele fă- 
cute lui Vaal şi desimei şi la toată 
puterea cerului, şi le-au ars afară 



23. 7. 2 Parai. 34, 29. 2. 2 Parai. 34. 30. 
2 Parai. 23, 13. 4. Strab 49, 3. 



de Ierusalim în valea chedrilor, şi 
cenuşa lor o au pus îh Vetil. 

5. Şi au ars pre Homarimi, pre 
carii i-au fost pus împăraţii Iudei 
să tămâeze pre înălţimi şi în cetă- 
ţile ludei şi împrejurul Ierusalimu- 
lui, aşijderea şi pre cei ce tămâiau 
lui Vaal şi soarelui şi lunii şi pla- 
neturilor şi la toată puterea cerului. 

6. Şi au scos desişul din casa 
i Domrmlui afară de Ierusalim în va- 
lea chedrilor, şi l-au ars şi l-au fă- 
cut cenuşă, şi au aruncat cenuşa 
lui preste mormânturile fiilor popo- 
rului. 

7. Şi au stricat casa desfrâului 
celor din casa Domnului, unde ţe- 
seau femeile podoabele desişului. 

8. Şi au adus pre toţi preoţii din 
cetăţile Iudei, şi au spurcat înălţi- 
mile unde au tămâiat preoţii dela 
Gheval şi până la Versaveâ, şi au 
stricat şi casa perjilor, care eră la 
uşa porţii lui Isus mai marele ce- 
tăţii, csre era deastânga cum intră 
omul pe poarta cetăţii. 

9. Insă nu se suiau preoţii înălţi- 
milor la jertfelnicul Domnului în Ie- 
rusalim, ci numai mâncau azime în- 
tre fraţii lor. 

Î0. Şi au spurcat Tofetul cel din 
valea fiului lui Enom, ca nimenea 
să nu-şi treacă pre feciorul său sau 
pre fata sa lui Moloh prin foc. 

îî. Şi au depărtat caii, carii i-au 
fost dat împăraţii Iudei soarelui, la 
intrarea în casa Domnului, la că- 
mara lui Natan famenulîn Fsrurim, 
şi carul soarelui 1-a ars cu foc. 

12. Şi jertfelnicile cele de pre casa 
cea înaltă a lui Ahaz, care le-au fă- 
cut împăraţii Iudei, şi jertfelnicile 
care le-a făcut Manasie într'amân- 
două curţile casei Domnului, împă- 
ratul le-a stricat şi le-a rupt de a- 



5. Ozie 10, 5. 7. 3 Imp. 14, 24. 
8. 3 Imp. 15, 22. 
12. Sof. 1, 5. 



508 



A 4-a A ÎMPĂRAŢILOR 23 



colo, şi a aruncat cenuşa lor în pâ- 
rîul chedrilor. 

13. Şi casa cea din faţa Ierusa- 
limului deadreapta muntelui lui Mo- 
stat, care o a fost zidit Solomon îm- 
păratul lui Israil, Astartei urâciunei 
Sidonenilor şi lui Hamos şi desfrâ- 
nărei lui Moav şi lui Moloh urâciu- 
nei fiilor lui Arnon, le-a spurcat îm- 
păratul. 

14. Şi a sfărâmat stâlpii şi a stri- 
cat desişurile şi a umplut locurile 
lor cu oase de oameni. 

15. încă şi jertfelnicul cel din Ve- 
f îl, cel înalt care 1-a făcut îerovoam 
feciorul lui Naval, cel ce a făcut pre 
Israil a păcătui, şi jertfelnicul cel 
înalt şi acela 1-a stricat, şi a zdro- 
bit pietrele lui şi le-a sfărâmat ca 
ţărâna, şi a ars desişul. 

16. Şi s'a abătut losia, şi a văzut 
mormânturile cele ce erau acolo în 
cetate, şi a trimis şi a luat oasele 
din mormânturi, şi le-a ars preste 
jertfelnic şi 1-a spurcat pre el, după 
cuvântul Domnului, care 1-a grăit o- 
muî lui Dumnezeu, când stâ îero- 
voam la sărbătoare lângă jertfelnic. 
Şi întorcându-se losia a ridicat o- 
chii săi spre mormântul omului lui 
Dumnezeu, cel ce a grăit cuvintele 
acestea. 

17. Şi a zis: ce este mormântul 
acela care-1 văz eu? Şi au răspuns 
lui oamenii cetăţii: omul lui Dum- 
nezeu este, cel, ce a ieşit din Iuda, 
şi mai nainte a spus cuvintele ace- 
stea, care le-ai făcut ca jertfelnicul 
din Vetil. SJ . ,„ 

18. Şi a zis: lăsaţi-1, nimeni să nu 
atingă oasele lui, şi s'au păstrat oa- 
sele lui cu oasele prorocului, cel ce 
a venit din Samaria. 

19. încă şi toate casele înălţimi- 
lor din cetăţile Samariei, care le-au 

13. 3 Imp. 11, 7. 

15. 3 Imp. 13. 2; si 12, 32. 

16. 3 Imp. 13, 32;*2 Parai. 34, 3-7. 

17. 3 Imp. 13, 2. 19. 2 Parai. 34, 6. 



făcut împăraţii lui Israil, ca să mâ- 
nie pre Domnul, le-a stricat losia 
şi a făcut lor toate lucrurile, care 
le-a făcut în Vetil. 

20. Şi a junghiat pre toţi preoţii 
înălţimilor, carii erau acolo pre jert- 
felnice, şi a ars oase de oameni pre- 
ste ele f şi s'a întors în Ierusalim. 

21. Şi a poruncit împăratul la tof 
poporul, zicând: faceţi Paştile Dom- 
nului Dumnezeului vostru, precum 
este scris în cartea legii aceştia. 

22. Că nu s'au făcut Paştile ace- 
stea din zilele judecătorilor, carii ju- 
decau pre Israil şi în toate zilele 
împăraţilor lui Israil şi a împăra- 
ţilor Iudei. 

23. Fără numai în anul al opi- 
sprezecelea al lui losie împăratul s'a 
făcut paştile acestea Domnului în 
Ierusalim. 

24. încă şi pre grăi (ori din pân- 
tece şi pre gâcitori şi Terafinii şi 
idolii şi toate uriciunile cele ce s'au 
făcut în pământul Iudei şi în Ieru- 
salim le-a scos împăratul losia, ca 
să întărească cuvintele legii cele 
scrise în cartea, care o a aflat Heî- 
chia preotul în casa Domnului. 

25. Asemenea lui n'a fost mai na- 
inte de el îrnpărkt, care să se fi în- 
tors către Domnul cu toată inima 

j sa şi cu lot Sufletul său şi cu toată 
vîrtuteaSa, după toată legea lui Moi- 
sî, nici după el nu s'a sculat aseme- 
nea lui. 

26. Ci fot nu s'au întors Domnul de 
câîre mâniea iuţimei sale celei mari 
cu care s'au mânieat pre Iuda, pen- 
tru toate întărîtările, cu care 1-a în- 
lărîfat pre el Manasie. 

27. Şi au zis Domnul: şi pre Iuda 
îl voiu lepădă dela faţa mea, pre- 
cum am lepădat pre Israil, şi voiu 
părăsi cetatea aceasta, care o am 



20. 11, 18. 21. 2 Parat. 35, 1. 

22. Eşire 12, 3; 2 Parai. 35, 18. 

23. 2 Parai. 35, 19. 25. 3 Imp. 3, 12, 



A 4-a A ÎMPĂRAŢILOR 23-24 



509 



le» Ierusalimul, şi casa de care am 
8 L fi-va numele meu acolo. 
1 28 Iar celelalte întâmplări ale iui 

Iosia ş» {oatg câte a îăcu< ' au nu 
Lt acestea scrise în cartea cu- 
vintelor anilor împăraţilor Iudei? 

29. in zilele lui s'a suit Faraon 
flehâo împăratul Eghipetului asupra 
împăratului Asirienilor lâ rîul Eîra- 

Itilui, şi a mers Iosia îm P 3ra< ul în- 
tru întâmpinarea lui, şi 1-a omorît 
pre el Nehao în Maghedo, dacă 1-a 
văzut pre el. 

30. Şi l-au suit pre el slugile lui 
mort din Maghedo, şi l-au adus în 
Ierusalim, şi l-au îngropat în mor- 
mântul lui în cetatea lui David. Şi 
a luat poporul -pământului pre loa- 
haz feciorul lui Iosia, şi l-a uns pre 
d şi l-a făcut împărat în locul ta- 
tălui său. 

31. In vârstă de douăzeci şi trei 
de ani era Ioahaz, când a început 
a împărăţi. şi trei luni a împărăţii 
în Ierusalim, şi numele mumei lui 
erâ Amital fata lui Ieremie din Lovna. 

32. Şi a tăcut rele înaintea Dom- 
nului, după toate câte au tăcut pă- 
rinţii lui. 

33. Şi l-a mutat pre el Faraon Ne- 
hao în Revlâ în pământul Ematu- 
lui, ca să nu împărăfească în Ie- 
rusalim, şi a poruncit să plătească 
pământul dajdie o sută de talanţi 
de argint şi o sută de talanţi de aur. 

34. Şi a pus Faraon Nehao pre- 
ste ei împărat pre Eliachim fecio- 
rul lui Iosie împăratul Iudei în lo- 
cul lui Iosie tatăl său, şi i-a schim- 
bat numele în Ioachim, şi pre Ioa- 
haz l-a luat şi l-a dus în Eghipet, 
şi a murit acolo. 

35. Şi argintul şi aurul l-a dat 
Ioachim lui Faraon, însă a pus bir 
pământului, ca să dea argintul pre- 



29. 2 Parai. 35, 20 -24; Zab. 12, 11. 

30. i Patal. 3, 15; 2 Parai. 36, 1. 

31. 2 Parai. 36, 2. 



cum a poruncit Faraon, fiecare după 
puterea sa, şi a strâns argintul şi 
aurul dela poporul pământului, ca 
să-l dea lui Faraon Nehao. 

36. In vârstă de douăzeci şi cinci 
de ani erâ Ioachim, când a început 
a împărăţî, şi unsprezece ani a îm- 
părăţii în Ierusalim, şi numele mu- 
mei lui Ieldaf fata lui Fadail din 
Rama. 

37. Şi a făcut rele întru ochii Dom- 
nului, după toate câte au făcut pă- 
rinţii lui. 

CAP. 24. 

Ioachim, Ioahin şi Sedechia îm- 
păraţi ludii. 

In zilele lui s'a suit Navuhodono- 
sor împăratul Yavilonului, şi s'a 
făcut Ioachim rob lui trei ani, şi s'a 
întors şi s'a scos de supt el. 

2. Şi i-au trimis lui Domnul pre 
tâlharii Haldeilor şi pre tâlharii Si- 
riei şi pre tâlharii lui Noav şi pre 
tâlharii fiilor lui Amon, şi i-au tri- 
mis pre ei în pământul Iudei, ca să-i 
piarză pre ei, după cuvântul Dom- 
nului, care l-au grăit prin mâna ro- 
bilor săi prorocilor. 

3. Insă mâniea Domnului erâ a- 
supra ludei, ca să-l lepede pre el 
dela faţa sa pentru păcatele lui Ma- 
nasie, după toate câte a făcut. 

4. Că şi sânge nevinovat a văr- 
sat şi a umplut Ierusalimul de sân- 
ge nevinovat, şi n'au voit Domnul 
să se miloslivească spre el. 

5. Iar celelalte întâmplări ale tui 
Ioachim şi toate câte a făcut, au nu 
iată acestea scrise sunt în cartea 
cuvintelor anilor împăraţilor Iudei? 

6. Şi a adormit Ioachim cu pă- 
rinţii săi, şi a împărăţii Ioahin fe- 
ciorul lui în locul lui. 

7. Si mai mult n'a mai adaos îm- 



24. 1' 2 Parai. 36, 6. 5. 2 Parai. 36, 8. 
6. 1 Parai. 3, 16. 7. ierem. 46, 2. 



510 



A 4-a A ÎMPĂRAŢILOR 24—25 



păratul Eghipetului a ieşî din pă- 
mântul său, că a fost luat împăra- 
tul Vavilonului dela rîul Eghipetu- 
lui până la rîul Efratului toate câte 
erau ale împăratului Eghipetului. 

8. In vârâtă de optsprezece ani 
erâ loahin, când a început aîmpă- 
răţi, şi trei luni a împărăţii în leru- 
lim, şi numele mumei lui Nesta fata 
lui Elanastan din Ierusalim. 

9. Şi a făcut rele întru ochii Dom- 
nului, după toate câte a făcut ta- 
tăl lui. 

10. Şi în vremea aceea s'a suit 
Navuhodonosor împăratul Vavilo- 
nului asupra Ierusalimului, şi a în- 
cunjurat cetatea. 

11. Şi a venit Navuhodonosor îm- 
păratul Vavilonului la cetate, şi slu- 
gile lui o băteau pre ea. 

12. Şi a ieşit loahin împăratul Iu- 
dei la împăratul Vavilonului, el şi 
slugile lui şi mama lui şi boierii lui 
şi famenii lui, şi i-a luat pre ei îm- 
păratul Vavilonului în al optulea an 
al împărăţiei lui. 

13. Şi a scos toate visteriiîe de 
acolo cele din casa Domnului şi vi- 
steriiîe casei împăratului, şi a tăiat 
toate vasele cele de aur, care le- a 
făcut Solomon împăratul lui Israil 
în biserica Domnului, după cuvân- 
tul Domnului. 

14. Şi a dus Ierusalimul şi pre 
toţi boierii şi pre cei tari la vîrtute, 
zece mii de robi, şi pre lot leslarul 
şi fierarul, şi n'au rămas fără nu- 
mai săracii pământului. 

15. Şi a dus pre loahin în Vavi- 
lon, şi pre muma lui şi pre femeile 
lui şi pre famenii lui şi pre cei tari 
ai pământului i-a dus* în străină- 
tate, din Ierusalim în Vavilon. 

16. Şi pre toţi bărbaţii oasfei şapte 
mii şi pre meşterii cei de lemn şi 
pre meşterii cei de fier o mie, pre 

8. 2 Parai. 36, 9. 10. Daniil 1, 1. 
15: 1 Parai. 3, 17. 



toţi cei tari, carii făceau răsboiu, s 
i-a dus pre ei împăratul Vavilotîu 
lui în străinătate în Vavilon. 

17. Şi a pus împăratul Vavilonu 
lui pre Vaiania feciorul lui Ioahii 
împărat în locul lui, şi i-a pus nu 
mele Sedechia. 

18. In vârstă de douăzeci şi unul 
de ani erâ Sedechia, când a înce- 
put a împărăţi şi unsprezece ani a 
împărăţii în Ierusalim, şi numele 
mumei Iui Amitala fata lui Ieremia 
din Lovna. 

19. Şi a făcut rele întru ochii Dom- 
nului, după toate câte a făcut loahin. 

20. Că mâniea Domnului erâ pre- 
ste Ierusalim şi preste Iuda, până 
ce i-au lepădat pre ei dela îaja sa. 
Şi n'a vrut să asculte Sedechia de 
împăratul Vavilonului. 

CAP. 25. 

Dărâmarea Ierusalimului. Robia 
Vavilonului. 

Şi a fost în anul al nouălea al îm- 
părăţiei lui, în luna a zecea, în 
unsprezece ale lunii, a venit Navu- 
hodonosor împăratul Vavilonului, cu 
toată puterea lui asupra Ierusali- 
mului. 

2. Şi a făcut zid împrejurul lut, 
şi a încunjurat cetatea până la al 
unsprezecelea an al împăratului Se- 
dechia. 

3. In ziua a noua a lunii s'a în- 
tărit foametea în cetate, şi n'aveâ 
pâine poporul locului. 

4. Şi s'a rupt cetatea şi loji oa- 
menii cei răsboinici au ieşit noap- 
tea pre calea porţii cei din mijlocul 
zidurilor, aceasta este a grădinii îm* 
pârâtului, şi au fugit pre calea A- 
ravei, fiind Haldeii împrejurul ce- 
tăţii. 

5. Şi a alergat oştirea Haldeilor 

17. 2 Parai. 36, 10; Ie cern. 37, 1 ; 2 Parai. 36, 1G. 
25. 1- 2 Parai. 36, 17; Ierem. 35, 1, şi 52, 4. 
3. Ierem. 52, 4. 



A 4-a A ÎMPĂRAŢILOR 25 



511 



r dup g împăratul, şi 1-a ajuns în Â- 
| voju l lerihonului, şi toată puterea 
ţ ,„, o a risipii dela el. 
fe 6. Şi aU P rins pre împăratul Ş> l-au 
I adus la împăratul Vavilonului în Re- 
t viata, şi făcut lui judecată. 
' 7. Şi pre fiii lui Sedechia i-a jun- 
gjiiâţ înaintea ochilor lui, şi ochii 
jui Sedechia i-a scos şi l-au legal 
pre, el cu lanţuri, şi l-au dus în Va- 
vilorr. 

8. Iar în luna a cincea în şapte 
z j]g ?Xz lunii, acesta esle anul al 
nouăsprezecelea al lui Navuhodo- 
uosor împăratul Vavilonului, a ve- 
nii Navuzardan cel mai mare pre- 
ste bucătari, care stă înaintea îm- 
păratului Vavilonului în Ierusalim. 

9. Şi a ars casa Domnului şi casa 
împăratului şi toate casele Ierusa- 
limului şi toată casa mare o a ars 
cel mai mare preste bucătari. 

10. Şi zidul Ierusalimului împre- 
jur 1-a stricat puierea HaldeiJor. 

11. Iar pre celalt popor, care a 
rămas în cetate şi pre cei fugiţi, cari 
au fugit la împăratul Vavilonului şi 
oştirea cea rămasă, i-a dus Navu- 
zardan cel mai mare preste bucătari. 

12. Şi din săracii pământului a 
lăsat cel mai mare preste bucătari, 
ca să grijească de vii şi de ţarini. 

13. Şi stâlpii cei de aramă din casa 
Domnului şi temeliile şi marea cea 
de aramă din casa Domnului le-au 
sfărâmat Haldeii, şi arama o au dus 
în Vavilon. 

14. Şi căldările şi furculiţele şi lo- 
pitorile şi căţuile şi toate vasele de 
aramă, cu care slujeâ, le-au luai. 

Î5. Şi cădelniţele şi paharele cele 
de aur şi de argint îe-a luat bucă- 
tarul cel mare. 

16. Doi stâlpi şi o mare şi teme- 
liile, care le-a făcut Solomon casei 



9. Ierem. 52, 11; Psalm. 73, S. 

13. Ierem. 27, 16; şi 52, 17. 

14. 3 Imp. 7, 50. 16. 3 Imp. 7, 15. 



Domnului, nu erâ măsură arămii tu- 
turor vaselor. 

17. De optsprezece coţi erâ înăl- 
ţimea unui stâlp, şi deasupra lui erâ 
cunună de aramă de trei coţi de 
înaltă, şi mreaja şi rodiile împre- 
jurul cununei toate de aramă, ase- 
menea erâ şi ia stâlpul celalt, şi ro- 
dii o sută preste mreje- împrejur. 

18. Şi a lua! cel mai mare pre- 
ste bucătari pre Saraia preotul cel 
dintâiu, şi pre Sofonia feciorul, care 
erâ al doilea şi pre cei trei, carii 
păzesc pragul. 

19. Şi din cetate a luat un famen, 
care erâ cârmuitor preste bărbaţii 
cei de oaste, şi cinci oameni de cei 
ce vedeau faţa împăratului, carii s'au 
aflat în cetate, şi pre logofătul că- 
pitanul oastei, care întocmea po- 
porul ţării, şi şasezeci de oameni 
din poporul ţării, carii s'au aflat în 
cetate. 

20. Şi i-a luat pre ei Navuzardan 
cel mai mare preste bucătari, şi i-a 
dus la împăratul Vavilonului în Re- 
vlata. 

21. Şi i-a bătut pre ei împăratul 
Vavilonului, şi i-a omorîf în Re- 
vlataîn pământul Ematului, şi Iuda 
a fost strămutat din pământul său. 

22. Şi poporului, care a rămas în 
pământul Iudei, pre care 1-a lăsat 
Navuhodonosor împăratul Vavilonu- 
lui, a pus mai mare pre Oodolia fe- 
ciorul lui Ahicam fiul lui Safan. 

23. Şi auzind toţi mai marii puterii, 
ei şi oamenii lor, cum că a pus mai 
mare împăratul Vavilonului pre Go- 
dolia, au venit la Godolia în Masiiat 
şi Ismail feciorul lui Natanie şi lonâ 
feciorul lui Karit şi Saraia feciorul Iul 
Tanamat Netofatieanul şi lezonia fe- 
ciorul lui Mahati, ei şi oamenii lor. 

24. Şi a jurat Godolia lor şi oa- 
menilor lor, şi a zis lor: nu vă le- 

17. 2 Parai. 3, 15; Ietem. 52, 19. 

ÎS, Ierem. 52, 21. 22. Ierem. 40, 5, 9. 



512 



A 4-a A ÎMPĂRAŢILOR 25 



meţi a sluji Haldeilor, şedeţi P«*e pă- 
mântul accsia, şi slujiţi împăratului 
Vavilonului, şi bine va fi vouă. 

25. Şi a fost în luna a şaptea, 
venit-a Ismail feciorul lui Natanie 
fiul lui Elisama din sămânţa împă- 
raţilor şi zeee oameni cu el, şi au 
bătui p.re-Godolîa şi a murit, şi pre 
jidovii şi pre;Haldeii, carii erau cu 
el în Masifat. 

26. Şi s'a scula! fot poporul dela 
mic până'- la mare şi boierii pute- 
rii, şi s'au dus în Eghipef, că se 
temeau de faţa Haldeilor. 

27. Şi a îost în anul al treizeci şi 
şapte al străinătăţii lui loahin îm- 
păratul ludei în luna a douăspre- 



,' zece în ziua a douăzeci şi şapte, a y 
lunci, Evilmerodah împăratul VavK 
Ionului în anul împărăţiei sale, a* 
ridicat fruntea lui loahin împăratul 
ludei, şi 1-a scos pre el din temniţâv 
28. Şi a grăit căfr<? el bune, şi â 

j pus scaunul lui mai sus decât sca- 

> unile împăraţilor, celor ce erai: cu 

I el în Vavilon. 

! 29. Şi i-a schimbat hainele, care-: 
le-aavuf în temniţă, şi mâncâ pâine 
pururea înaintea lui în toaL> zilele 
vieţii sale. 
30. Şi hrana lui, hrană deapum- 

| rea s'a dat lui din casa împăraţii- 

i lui, pe fiecare zi în toate zilele' vi- 

i eţii lui. 



CARTEA ÎNTÂI PARALI POMENE 



CAP. 1. 

Xcjtnul Patriarhilor fană Ia lacov. 

P^ăsm, Sil, Enos. 

2. Kainan, Maleleil, Iared. 
. 3. Enoh, Matusala, Lameh. 

4. Noe, Sim, Ham şi laici. 

5. Fiii lui Iafef: Gomer, Magog, 
Madaim, lovan, Elisa, Tovel, Mo- 
soh şi Tiras. 

6. Şi {iii lui Gomer: Ashanaz, Ri- 
faf şi Torgama. 

7. Şt fiii lui lovan: Elisa, Tarsis, 
Kiiii şi Dodanim. 

8. Şi fiii lui Ham: Hus, Mesraim, 
Fud şi Hanaan. 

9. Şi îiii lui Hus: Sava, Evila, Sa- 
vala, Regma şiSevetaha; şi îiii lui 
Reyma: Sava şi Dadan. 

10. Iară Hus a născut pre Nem- 
vrod, acesta a început a îi urieaş 
vânător pre pământ. 

11. Mestrem a născut pre Ludi- 
imi, pre Enomiimi, pre Laviimi şi 
pre Netoseimi. 

12. Pre Fafteroimi, pre Fefroso- 
neimi, pre Hasloimi, din carii au 
ieşit Fiîistiimi şi Kalorimi. 

13. Şi Hanaan a născut pre Si- 
done cel întâiu născut al său. 

14. Şi pre Heteu, pre Evuseu.pre 
Amoreu şi pre Ghergheseu. 

1. 7. Fac. 5, <S, 9.. 5. Fac. 10, 2. 
10. Fac. 10, 8. 



15. Şi pre Eveu, pre {Arucheu şi 
pre Eseneu. 

16. Şi pre Aruadeu, pre Samareu 
şi pre Amati. 

17. Fiii lui Sim: Elam, Asur, Ar- 
îaksad, Lod, Araam, Uz, Eul, Ghie- 
ter şi Mosoh. 

18. Şi Arfaksad a născut pre Kai- 
nan, şi Kainan a născut pre Sala, 
şi Sala a născut pre Ever. 

19. Iară lui Ever s'au născut doi 
feciori, numele unuia Falec, căci în 
zilele lui s'a împărjit pământul, şi 
numele fratelui lui lektan. 

20. Şi lektan a născut pre Elmo- 
dad, pre Saleî, pre Arsemot şi pre 
lader. 

21. Şi pre Adoram, pre Uzai şi 
pre Dekla. 

22. Şi pre Gamosal, pre Avimeil 
şi pre Sava. 

23. Şi pre Uîir, pre Eviiet şi pre 
loav, toţi aceştia sunt feciorii lui 
lektan. 

24. Feciorii lui Sim: Arîaksad, Kai- 
nan, Sala. 

25. Ever, Falec, Ragav. 

26. Seruh, Nahor, Tara. 

27. Avram, care este Avraam. 

28. Fiii lui Avraam, îsaac şi Is- 
mail. 

29. Iară neamurile lor sunt: cel 

16. Fac. 11, 10. 20. Fac. 11, 26. 
28. Fac. 25, 13. 



Biblia 



33. 



514 



1-a PARALIPOMENE 1—2 



înfâiu născut Ismail, Naveod, Ki- 
dar, Avdeil şi Mossam. 

30. Şi Masama, Duma, Massi, Ho- 
dan, Teman, letur, Nafis şi Kiedma, 
aceştia sunt fiii lui Ismail. 

31. Iară fiii Heturei fiifoarei lui A- 
vraam: ea i-a născut pre Zemvram, 
pre Ischsan, pre Madiam, pre Madam, 
pre Esoc şi pre Soe. 

32. Şi fiii lui Ischsan: Savâ şi Da- 
dan, şi fiii Iui Dadan: RaguiI, Nav- 
deil, Assuelim, Lateseim şi Lomim. 

33. Şi fiii lui Madiam: Ghiefaar, 
Ofer, Enoh, Avida şi Eldad, foţi a- 
ceştia feciorii Heturei. 

34. Şi a născut Avraam pre Isaac. 
Iară fiii lui Isaac sunt: Isav şi Israil. 

35. Fiii lui Isav:Elifaz, RaguiI, leul, 
legiom şi Kore. 

36. Fiii lui Elifaz: Teman, Omar, 
Sofar, Qootan şi Kenez, iară Tamna 
ţiifoarea lui Elifaz, a născut lui pre 
Amalic. 

37. Fiii lui RaguiI: Nahez, Zare, 
Some şi Maze. 

38. Fiii lui Siir: Lotan, Zoval, Sc- 
vegon, Ana, Dison, Asar şi Disan. 

39. Şi fiii lui Lotan: Horri, Heman; 
iară sora lui Lotan, Tamna. 

40. Fiii lui Soval: Alon, Mahanat, 
Tevil, Sofi şi Onan. Iar fiii lui Se- 
vegon: Aif şi Sonan. 

41. Fiii lui Sonan: Deson; iară fiii 
lui Deson: Emeron, Asevom, Iefram 
.şi Harran. 

42. Fiii lui Asar: Bălan, Zukam şi 
Akam; fiii lui Disan: Os şi Aran. 

43. Aceştia sunt împăraţii lor, carii 
au împărăţii în pământul Edomului, 
mai nainte de ce a împărăţii împă- 
rat întru fiii lui Israil, Valac fecio- 
rul lui Veor, şi numele cetăţii De- 
nava. 

44. Şi a murit Valac, şi în locul 
lui a împărăţii lovav feciorul lui 
Zara din Vosora. 

45. Şi a murit lovav, şi în locul 

35. Fac. 25, 25, 26, şi 36, 10 



lui a împărăţit Asom din pămânful 
Temanion. 

46. Şi a murit Asom, şi în locul 
lui a împărăţit Adad feciorul lui Va- 
rad, care a bătut pre Madiam ?n 
câmpul Moav, şi numele cetăţii im 
Ghetem. 

47. Şi a murit Adad, şi în locui 
lui a împărăţit Sevla din Maseca. 

48. Şi a murit Sevla, şi în locul 
lui a împărăţit Saul din Rovotul cel 
de lângă rîu. 

49. Şi a murit Saul, şi în locul 
lui a împărăţit Vallenon feciorul lui 
Ahovor. 

50. Şi a murit Vallenon, şi în lo- 
cul lui a împărăţit Adad feciorul lui 
Varad, şi numele cetăţii lui Fogo:, 
şi numele femeii lui Metavel fata lui 
Mezaad. 

51. Şi a murit Adad, şi s'au fă- 
cut domni în Edom: domnul Tam- 
na, domnul Goîada, domnul Icter, 

52. Domnul Elivama, domnul Ila, 
domnul Finon. 

53. Domnul Kenez, domnul Te- 
man, domnul Vavsar. 

54. Domnul Maghedeil, 'domnul 
Zafoin, aceştia sunt domnii Edo- 
mului. 

CAP. 2. 

Fiii lin Iacov şi ai lui Iuda. 

Si aceştia sunt fiii lui Israil: Ru- 
j vim, Simeon, Levî, Iuda, lsahar, 
Zavulon, 

2. Dan, losiî, Veniamin, Neftalim, 
Gad şi Asir. 

3. Fiii lui Iuda: Ir, Avnan, Silom. 
Aceşti trei s'au născut lui din fata 
lui Savas Hananiteanca, şi a fost Ir 
cel întâiu născut al lui Iuda rău 
înaintea Domnului, şi 1-a omorî! 
pre el. 

4. Şi Tamar nora lui a născut lui 

50. Fac. 36, 39. 
2. I- Fac, 29, 32, 35. 

3. Fac. 36, 12; 38, 3, 15; 46, 12. 

4, Mate iu 1, 3. 



1-a PARALIPOMENE 2 



515 



vrc f a res şi pre Zara, toţi fiii lui 

luda, cinci. 

5 Fiii lui Fares: Esrom şi lamuil. 

6 Si fiii lui Zara: Zamvri > -Etam, 
Emuan, Kalhal şi Darad, foţi cinci. 

7. Si fiii I"' Harmi: Ahar cel ce 
^ lurburat pre Israil, pentrucă a luai 
.din cele afierosite. 

8. Şi fiii lui Etam: Azarias. 

9. Şi fiii lui Esrom, carii s'au nă- 
■scut lui: Ieremeil, Aram şt Halev. 

10. Şi Aram a născut pre: Amina- 
dav, şi Aminadav a născut pre Na- 
ason, mai marele casei ludii. 

11. Şi Naason a născut pre Sal- 
arion, şi Salmon a născut pre Vooz, 

12. Şi Vooz a născut pre Ovid, 
şi Ovid a născut pre Iesse. 

13. Şi lesse a născut pre Eliav 
cal întâiu născut al său, pre Ami- 
nadav cel al doilea, pre Samaa cel 
.al treilea, 

14. Pre Natanail cel al patrulea, 
pre Radai cel al cincilea; 

15. Pre Asam cel al şaselea, pre 
David cel al şaptelea; 

16. Şi surorile lor: Saruia şi Avi- 
ghea, şi feciorii Saruiei: Avisa, loav 
şi Asail, trei. 

17. Şi Avigail "a născut pre Ame- 
sav, şi tatăl lui Amesav a îost lo- 
tor îsmaeîiteanul. 

18. Şi Halev feciorul lui Esrom a 
luat femeie pre Azuva şi pre leriot, 
:şi aceştia sunt fiii ei: lasar, Suvav 
şi Ardon. 

19. Şi a murit Azuva, şi ş'a luat 
lialev femeie pre Efrat, şi i-a născut 
•lui pre Or. 

20. Şi Or a născut pre Uri, şi Uri 
a născut pre Veselei!. 

21. Şi după aceasta a intrat £- 
srom la fata lui Mahir tatăl lui Ga- 
laad, şi o a luat luiş femeie când 



5. Fac. 46, 12. 7. Isus Navî 7, 1, 25. 
-v. Rut. 4, 19 13. 1 Imp. 16, 6. 

16. 2 Imp. 2, 18; si 17, 25. 

17. 2 Imp. 2, ÎS; şi 17, 25. 
.20. Esire 31, 2. 



era de şasezeci de ani, şi i-a nă- 
scut lui pre Seruh. 

22. Şi Seruh a născut pre lair, şi 
a avut el douăzeci şi trei de cetăţi 
în pământul Galaad. 

23. Şi a luat Ghedsur şi Aram 
satele lui lair dela ei, Kanalul şl 
satele lui şasezeci de cetăţi, toate 
acestea erau ale fiilor lui Mahir ta- 
tăl lui Galaad. 

24. Şi dupăce a murit Esrom a 
venit Halev în Efrata şi femeia lui 
în Esrom, Avia şi i-a născut lui pre 
Ashon tatăl lui Tecoe. 

25. Şi fiii lui Ierameil celui întâiu 
născut al lui Esrom, cel întâiu nă- 
scut: Ram, Vanaa, Aram şi Ason fra- 
tele lui. 

26. Şi a avut Ierameil altă femeie, 
şi numele ei era Atara, aceasta este 
muma lui Onam. 

27. Şi fiii lui Ram celui întâiu nă- 
scut al lui, Ierameil: Maa, lamin şi 
Acor. 

28. Şi fiii Iui Onam: Samae şiladae, 
şi fiii lui Samae: Nadav şi Avisur. 

29. Şi numele femeii lui Avisur 
era Avihea, şi i-a născut lui pre A- 
havar şi pre Moil. 

30. Şi fiii lui Nadav: Salod şi Ap- 
fain, şi a murit Salod fără de fii. 

31. Şi fiii lui Apfain: lesei, şi fiii 
lui lesei : Sosan, şi fiii lui Sosan : Ade. 

32. Şi fiii lui Ade: Ahisamas, k- 
ter, Ionatan, şi a murit Iefer nea- 
vând prunei. 

33. Şi fiii lui Ionatan: Falet şi Za- 
zam, aceştia au îost feciori lui Ie- 
rameil. 

34. Şi Sosan n'aveâ feciori ci nu- 
mai fete, şi Sosan aveâ un Eghip- 
tean slugă, cu numele Iohil. 

35. Şi a dat Sosan pre fata sa lui 
Iohil slugii sale să-i fie femeie, şi 
i-a născut lui pre Eti, 

36. Şi Eti a născut pre Natan, şl 
Natan a născut pre Zavad. 

22. Num. 32, 41; R 2 Lege 3, 14. 

23. Num. 32, 42. 



516 



1-a PARALIPOMENE 2—3 



37. Şi Zavad a născut pre Aîa- 
mii, şi Afamil a născut pre Ovid. 

38. Şi Ovid a născut pre Iu, şi Iu 
a născut pre Azaria. 

39. Şi Azaria a născut pre Helîis, 
şi Hellis a născut pre Eliasa. 

40. Şi Eliasa a născut pre Soso- 
mai, şiSosomai a născut preSalum. 

41. Si Salum a născut pre Iehe- 
mia, şi îehemia a născut pre Eli- 
sama. 

42. Şi fiii lui Halev fratele lui le- 
rameil Marisa cel întâiu născut al 
lui, acesta este tatăl lui Zif, şi îiii 
lui Marisa tatăl lui Hevron. 

43. Şi iiii lui Hevron : Kore, Tap- 
îus, Recom şi Samaa. 

44. Şi Samaa a născut preRaem 
tatăl lui leclan, şi leclan a născut 
pre Sama. 

45. Şi îiul lui Sama, Maon, şi Maon 
tatăl lui Velsur. 

46. Şi Efa posadnica lui Halev a 
născut pre Aram, pre Mosa şi pre 
Ghezue. 

47. Şi fiii lui Adai: Raghem, Ioa- 
tam, Sogar, Falec, Gheîa şi Sagae. 

48. Şi Moha posadnica lui Halev 
a născut pre Saver şi pre Taram. 

49. Şi a născut şi pre Sagae ta- 
tăl lui Madmina şi pre Sau tatăl lui 
Mahvina şi pre tatăl lui Gheval, şi 
îata lui Halev, Asha. 

50. Aceştia au fost iiii lui Halev, 
îiii lui Or cel întâiu născut din E- 
îrat, Soval tatăl lui Kariatîrim. 

51. Salma tatăl lui Vitleem şi A- 
rif tatăl lui Vetghedor. 

52. Şi Soval tatăl lui Kariatirim 
a avut fii pre Araa, pre Esic şi A- 
manit. 

53. Şi casele Kariafirimului: Efa- 
lim, Meîilim, Isamalim şi Imasara- 
im, dintr'aceştia au ieşit Sarateii şi 
îiii lui Estaam. 

54. Fiii lui Salma: Vitleem, Neto- 
fati, cununa-jcasei lui loav şi ju- 
mătate ai Malati, îsari. 



55. Şi seminţiile cărturarilor, carii 
lăcuiau în Iavis.Targatiim, Samaliim 
şi Sahatim, aceştia sunt Kinii, cari; 
au ieşit din Emat tatăl casei lui Rihav. 

CAP. 3. 

Neamul împăraţilor din luda. 

Aceştia au îost îiii lui David, carii 
s'au născut lui în Hevron, cel 
întâiu născut Amnon, din Ahinaam 
lezraelteanca, al doilea Daniîl din 
Avigaia Karmileanca. 

2. Al treilea, Avesalom feciorul Mo- 
hei fetei Iui Tolme împăratului Ghed- 
sur, al patrulea Adonia feciorul An- 
ghitii. 

3. Al cincilea, Saîatia din Avitala, 
al şaselea Iefraam din Eglaa fe- 
meia sa. 

4. Aceşti şase s'au născut lui în: 
Hevron, şi a îrnpără(it acolo şapte 
ani şi şase luni, şi treizeci şi trei 
de ani a împărăjit în Ierusalim. 

5. Şi aceştia s'au născut lui în 
Ierusalim: Samaa, Sovav, Natan şi- 
Solomon, patru din Virsavia fata; 
lui Amiil. 

6. Şi Evaar, Elisa şi Elifalit. 

7. Şi Naghe, Nâîec şi lafie. 

8. Şi Elisama, Eliada şi Elifala,.. 
nouă. 

9. Toji fiii lui David afară de fiii 
ţiitoarelor, şi Tamar sora lor. 

10. Fiii lui Solomon : Rovoam, A- 
via îiul lui, Asa fiul lui, Iosafaî îiul lui. 

11. loram îiul lui, Ohozia îiul lui, 
loas îiul lui. 

12. Amasia îiul lui, Azaria fiul lui,.. 
Ioatan îiul lui. 

13. Ahaz fiul lui, Ezechie fiul lui,. 
Manasie îiul lui. 

14. Amon îiul lui, îosia îiul lui. 

15. Şi îiii lui Iosia cel întâiu nă- 
scut loanan, al doilea loachim, al 

3. 1. 2 Imp. 3, 2. 5. 2 frnp. 5, 5, U. 
10. 3 Imp. 11, 43. 11. 4 Imp. 8, 16. 
12. 4 Imp. 15, 38. 14. 4 Imp. 21, 18, 25. 
15. 4 Imp. 23, 30, 34. 



1-a PARALIPOMENE 3—4 



517 



.„■eilea Sedechia, al patrulea Salum. 

16 Şi lui 'oa chirn: Ehonia fiul 
Iul, Sedechia îiul lui. 

17. Şi îiii lui Ehonia: Asir, Sala- 
ri fiul lui. 

18. Meîhiram, Fadeas, Sanesar, 
lechimia, Osamat şi Navadia. 

19. Şi îiii lui Fadais: Zorovaveî 
şi Semei, şi îiii lui Zorovaveî: Ma- 
jolam, Anania şi Solomeli sora lor. 

20. Şi Asuve, Ool, Varahia, Asa- 
,dia şi Asoved, cinci. 

21. Şi îiii lui Anania: Faletia, le- 
sia îiul lui, Sehenia îiul lui. 

22. Şi îiul lui Sehenia: Samaia, şi 
{iii lui-Samaia: Hatus, îoil, Verri, No- 
adia şi Saîaf, şase. 

23. Şi îiii lui Noadia: Eliienan, E- 
:zechia şi Ezricam, trei. 

24. Şi îiii lui Eliienan: Odolia, E- 
îiasevon, Fadia, Acuv, loanan, Dala- 
,aia şi Anan, şapte. 

CAP. 4. 

Urmaşii lui Iuda şi ai lui Simeon 

Fiii lui luda: Fares, Esrom, Harmi, 
Or, Suval. 

2. Şi Reia îiul lui Suval a născut 
pre Iet, şt let a născut pre Ahemai 
şi pre Laad şi acestea sunt casele 
lui Araţi. 

3. Şi aceştia sunt îiii: Aitam, Iez- 
rail, lezman şi levdas, numele su- 
rorii lor Esilevvon. 

4. Şi Fanuil tatăl lui Ghedor şi 
lazir tatăl lui Osan, aceştia sunt îiii 
lui Or celui întâiu născut al Eîrati 
iatăl lui Vitleem. 

5. Şi Asur tatăl lui Tecos a avui 
•două îemei: Hala şi Nara. 

6. Şi Nara i-a născut pre Ohaia, 
premial, pre Teman şi pre Aastir, 
aceştia sunt îiii Narii. 

7. Şi îiii Halei: Serei, Saar şi E- 
stanam. 

16. 4 hnp. 24, 6, 17. 
/" 4 Imp. 24, 15; Mat. 1, 11. 
-4. Fac. 38, 29, 46, 12; Mat. 1, 3. 



8. Şi Kozu a născut pre Enov şi 
pre Savata, şi casele îratelui lui Ri« 
hav fiul lui larin. 

9. Şi a fost Igavis mai mărit de 
cât îraţii săi, şi muma sa a chemat 
numele lui Igavis, zicând: am nă- 
scut cu durere. 

10. Şi a chemat Igavis pre Dum- 
nezeul lui Israil, zicând: binecuvân- 
tând, mă vei binecuvânta şi vei în- 
mulţi hotarele mele, şi va îi mâna 
ta cu mine, şi vei face cunoştinţă, 
ca să nu mă smereşti; şi i-au făcut 
Dumnezeu lui toate câte a cerut. 

11. Şi Halev tatăl iui Asha a nă- 
scut pre Mahir, acesta este tatăl lui 
Asaton. 

12. Şi Asaton a născut pre Va- 
trean, pre Vesie şi pre Teman tatăl 
cetăţii lui Naas, fratele lui Eselom, 
al lui Kinez, aceştia sunt bărbaţii 
lui Rihav. 

13. Şi îiii lui Kinez: Gotoniil şi 
Saraia, şi îiii lui Gotoniil: Atat. 

14. Şi Manati a născut pre Gofera, 
iar Saraia a născut pre Ioav, tatăl 
lut Agheadair, că feslari erau. 

15. Şi îiii lui Halev îiuî luileîoni: 
Ir, Ada şi Noom, şi fiii lui Ada: 
Kenez. 

16. Şi îiii lui Aleii: Ziv, Zeîa, Ti- 
ria şi Eseril. 

17. Şi îiii lut Esri: leter, Morad, 
Aîer şi lamon, şi a născut leter pre 
Maron, pre Semei şi pre Esva tatăl 
lui Estemon. 

18. Şt femeia lui Adia a născut pre 
lared tatăl lui Ghedor, pre Aver ta- 
tăl lui Sohon şi pre Hetiil tatăl lui 
Samon, a-ceştia sunt îiii Vetiei fetei 
lui Faraon, pre care o a luat Morid. 

19. Şi îiii îemeii Iduiei surorii lui 
Nahaim tatăl lui Keila: Garmi, E- 
slemon şi Nohati. 

20. Şi îiii lui Semon: Amnon şi Ana, 
Belhanan şi Inon; şi îiii lui Sei: Zoan 
şl Bel Zoav. 

13. Js. Navi 15, 17, 



518 



1-a PARALIPOMENE 4-5 



21. Fiii lui Silom fiul lui Iuda: Ir 
tatăl lui Lihav, şi Laada falăl lui 
Marisa, şi neamurile lui Evdadavuz 
din casa lui Esova. 

22. Şi Ioahim şi oamenii lui Ho- 
ziva, Ioas şi Saraf, care au lăcuit 
în Moav, şi i-au întors pre ei Ave- 
dirin, Afuchiim. 

23. Aceşiia sunt cărămidari, cari 
lăcuesc în Afaim şi în Oadira cu 
împăratul, întru împărăjia iui s'au 
întărit şi au lăcuit acolo. 

24. Fiii lui Si m eon : Namuil, la- 
min, Iariv, Sares, Saul. 

25. Salem fiul lui, Mavasam fiul 
lui, Masma îiul lui. 

26. Amuil îiul lui, Savud fiul lui, 
Zachur fiul lui, Semei îiul lui. 

27. Şi Semei a avut şasesprezece 
leciori şi şase îete, şi fraţii lui n'au 
avut fii mul|i, şi toate casele lor nu 
s'au înmul|il ca fiii lui luda. 

28. Şi au lăcuit în Virsavee, în 
Molada şi în Esersual. 

29. In Valaa, în Aisem şi în Tolad. 

30. Şi în Vatuil, în Erma şi în 
Sichelag. 

31. Şi în Vetmarimot şi în Imi- 
suseosin, şi a casei Varuseorim, 
acestea sunt cetăţile lor până la 
împăratul David. 

32. Şi satele lor: Etan şi In, Rem- 
rson şi Toca şi Esar, cetăţi cinci. 

33. Şi toate satele lor prin pre- 
jurul cetăţilor acestora până la Vaal, 
acesta este ţinutul lor şi socoteala 
lor. 

34. Şi Mosovav, lemoloh şi losia 
îiul lui Amasia. 

35. Şi loil şi lu fiul lui Asavia şi 
fiul lui Saraiei şi fiul lui Asiil. 

36. Şi Elione, Iocava, Iasuia, A- 
saia, fediil, lsmail şi Vaneas. 

37. Şi Zuza fiul lui Safai al fiului 
Iui Alon, al fiului lui Iedia, al fiului 
Iui Semri, al fiului Iui Sameu. 



21. Fac 3S, 5. 24. Fac. 46, 10. 
32. Is. Navi. 19, 7. 



38. Aceştia sunt cari s'au numit 
căpetenii întru neamurile lor, când 
casele lor părinteşti s'au înmulţii 
foarte. 

39. Şi au mers până aproape de 
Gherara, până la răsăritul Gheii, ca 
să cerce păşune dobitoacelor sale. 

40. Şi au aflat păşune multă şi 
bună şi pământul larg înaintea lor, 
şi pace şi linişte, pentru că erau din 

j fiii lui Ham, acelora ce lăcuiau a- 

; colo mai dinainte. 

\ 41. Şi au venit aceştia carii erau 

! scrişi pre nume în zilele lui Iezechie 
împăratul ludei, şi au bătut lăca- 
şurile lor şi pre Mineii, pre carii 
i-au aflat acolo, i-au pierdut pre ei 
până în ziua aceasta, şi au lăcuit 
în locul lor, că păşune era acolo 
vitelor lor. 

42. Şi din fiii lui Simeon au mers 
la muntele Siir cinci sute de băr- 
baţi: Filaefia, Noadia, Rafaia şi 0- 
ziil, fiii lui Ieşi erau povăţuitorii lor. 

43. Şi au bătut pre ceilalţi, cari 
au rămas lui Amalic, şi au lăcuit 
acolo până în ziua aceasta. 

CAP. 5. 

Urmaşii lin Ruvim, Gad şi Mânase. 

Fiii lui Ruvim celui întâiu născut 
al lui Israil, că acesta este cel 
întâiu născut. Iară suindu-se el în 
patul tatălui său, Israil a dat bine- 
cuvântarea fiului său lui losif, şi nu 
s'a socotit ca cel întâiu născut. 

2. Că Iuda a fost cel mai puter- 
nic întru fraţii săi şi povăţuitor din- 
tru el, iar binecuvântarea a fost a 
lui losif. 

3. Fiii lui Ruvim celui întâiu năs- 
cut al lui Israil: Enoh şi Falus, Es- 
ron şi Harmi. 

4. Fiii lui loil: Semei şi Vanea 

43. 1, Imp. 15, 8. 
5. 1. Fac. 48, 5; si 49, 4; Num. 26. 5. 
2. Fac 49, 8, 10.' 3. Eşirc. 6, 14. 
4. Num. 26, 5. 



1-a PARALIPOMENE 5 



519 



feciorul lui, şi fiii iui Guga al fe- 
ciorului lui Semei. 

5. Fiul lui Miha, fiul lui Riha, fiul 

Iui loil. 

6. Fiul lui Veil, pre care 1-a mu- 
lat Tegla-falasar împăratul Asiriei, 
acesta a fost căpetenie celor din 
Kuvim. 

7. Şi fraţii lui şi rudenia lui când 
s'au numărat după naşterile lor au 
svut căpetenie pre loil şi pre 2a- 
haria. 

8. Şi Valec fiul lui Azuz, fiul lui 
Sama, fiul lui loil, acesta a lăcuit 
în Aroir şi la Navau şi Veelmaon. 

9. Şi către răsărit a lăcuit până 
aproape de pustie, lângă rîul Efra- 
iului, că vilele lor s'au fost înmul|if 
în pfmântul Galaad. 

10. Şi în zilele lui Saul au făcut 
răsboiu asupra nemernicilor, şi au 
căzut aceia în mâinele lor, şi ei au 
lăcuit în corturile lor în tot locul 
cel despre răsăritul Galaadului. 

11. Fiii lui Gad din preajma lor au 
lăcuit în pământul Vasanului până 
îa Selha. 

12. loil cel îniâiu născut şi Sa- 
îam cel al doilea şi lanin şi Safaf 
din Vasan. 

13. Şi fraţii lor după casele lor 
părinteşti: Mihail, Mosolam, Sevee, 
loree, loahan, Zue şi Ovid, şapte. 

14. Aceştia sunt fiii lui Avihea, 
fiul lui Uri, fiul lui Idai, fiul lui Ga- 
laad, fiul lui Mihail, fiul lui lesae, 
fiul lui Ieddai, fiul lui Vuz. 

15. A fratelui feciorului lui Avdiil, 
a fiului lui Guni căpetenia casei pă- 
rinteşti. 

16. Lăcuit-au în Galaad, în Va- 
san şi în satele lor, şi în toate îm- 
prejurările Saronului până la mar- 
gini. 

17. Toţi aceştia s'au numărat în 
zilele lui îoatam împăratul Iudei şi 



16. 27, 29. 

J". 4 imp. 15, 5; şi 14, 16, 28. 



în zilele lui Ierovoam împăratul lui 
Israil. 

18. Fiii lui Ruvim şi ai lui Gad 
şi jumătatea neamului lui Manasî 
bărbaţi viteji, carii purtau pavăză şi 
sabie şi încordau arcul, şi învăţaţi 
la răsboiu patruzeci şi patru de mii 
şapte sute şi şasezeci, cari ieşau la 
răsboiu. 

19. Şi au făcut răsboiu cu Aga- 
renii, cu Eturenii, cu Nafisenii şi cu 
Nadevenii. 

20. Şi i-au biruit pre ei, şi s'au 
dat în mâinile lor Agarenii şi toate 
lăcaşurile lor, pentrucă au strigat 
către Dumnezeu în răsboiu, şi i-au 
auzit pre ei, că au nădăjduit spre 
dânsul. 

21. Şi au prădat averile lor, că- 
mile cinci mii şi oi două sute şi 
cincizeci de mii şi asini două mii, 
şi suflete de oameni o sută de mii 
au robit. 

22. Şi mulţi au căzut răniţi, căci 
dela Dumnezeu eră răsboiu, şi au 
lăcuit în locul lor, până când s'au 
mutat în robie. 

23. Şi cei din jumătatea neamului 
lui Manasî au lăcuit dela Vasan până 
la Vaal, Ermonul şi Sanirul şi până 
la muntele Ermonului, şi în Livan 
s'au înmulţit ei. 

24. Şi aceştia sunt mai marii ca- 
sei lor părinteşti: Ofer, Sei, Eliil, le- 
remia, Odonia şi îediil bărbaţi vi- 
teji, bărbaţi numiţi mai mari case- 
lor lor părinteşti. 

25. Şi au defăimat pre Dumnezeul 
părinţilor lor, şi au curvit mergând 
după dumnezeii neamurilor pămân- 
tului, pre care le-au ridicat Dumne- 
zeu dela faţa lor. 

26. Şi au ridicat Dumnezeul lui 
Israil duhul lui Ful împăratul Asi- 
riei şi duhul lui Tegla-falasar îm- 
păratul Asiriei, şi a mutat pre Ru- 



20. 2 Parat 26, 7. 23. fi 2 Lege 3, 9. 
25. 4 Imp. 17, 7. 26. 4 imp. 15, 19, 29. 



520 



vim, pre Gad şi jumătatea semin- 
ţiei lui Manasl, şi i-a dus pre ei la 
Haah şi la Havor şi la rîul lui Go- 
zan până în ziua aceasta. 

CAP. 6. 

Urmaşii lui Levî şi ai lui Aaron. 
Cetăţile lor. 

Fiii lui Levî: Gherson, Kaai şi Me- 
rari. 

2. Şi fiii lui Kaat: Amvram, Isaar, 
Hevron şi Oziil. 

3. Şi îiii lui Amvram: Aaron, Moisî 
şi Marfam, şi îiii lui Aaron: Nadav, 
Aviud, Eleazar şi Itamar. 

4. Eleazar a născut pre Finees, 
Finees a născut pre Avis. 

5. Avis a născut pre Vochi, şi 
Vochi a născut pre Ozi. 

6. Ozi a născut pre Zarea, Zarea 
a născut pre Mariil. 

7. Mariil a născut pre Amaria şi 
Amaria a născut pre Ahitov. 

8. Ahitov a născut pre Sadoc, şi 
Sadoc a născut pre Ahimaas. 

9. Ahimaas a născut pre Azaria 
şi Azaria a născut pre loanan. 

10. Ioanan a născut pre Azaria, 
acesta a preoţit în casa, care o a 
zidit Solomon în Ierusalim. 

11. Şi a născut Azaria pre Ama- 
ria şi Amaria a născut pre Ahitov. 

12. Ahitov a născut pre Sadoc şi 
Sadoc a născut pre Salom. 

13. Salom a născut pre Helchia 
şi Helchia a născut pre Azaria. 

14. Azaria a născut pre Sarea şi 
Sarea a născut pre losadac. 

15. Şi losadac a mers, când au 
mutat Domnul pre luda şi Ierusa- 
limul, prin mâna lui Navuhodonosor. 

16. Fiii lui Levî: Gherson, Kaat şi 
Merari. 

17. Şi acestea sunt numele fiilor 
lui Gherson: Loveni şi Semei. 

6. !• Fac. 46, li; Num. 3, 17. 
4. Num. 25, 13. 8. 2 Imp. 8, 17. 
14. 4 Imp. 25, 18. 15. Ierem. 52, 21. 
17. Eşire 6, 16. 



18. Fiii lui Kaat: Amvram, Isaar, 
Hevron şi Oziil. 

19. Fiii lui Merari: Mooli şi Musi, 
acestea sunt neamurile lui Levî după 
casele lor părinteşti. 

20. Fiul lui Gherson, Loveni fiul 
lui let, fiul lui Zamat. 

21. Ioav fiul lui, Adi fiul lui, Zara 
fiul lui, lefri fiul lui. 

22. Fiii lui Kaat: Aminadav fiul lui, 
Kore fiul lui, Asir fiul lui. 

23. Elcanâ fiul lui, Avisaf fiul lui, 
Asir fiul lui, Kaat fiul lui. 

24. Uriil fiul lui, Ozia fiul lui, Saul 
fiul lui. 

25. Şi fiii lui Elcanâ: Amessi şi 
Ahimot. 

26. Elcanâ fiul lui, Suîi fiul lui, 
Kenaat fiul lui. 

27. Eliav fiul lui, Ierovoam fiul lui, 
Elcanâ fiul lui, Samuil fiul lui. 

28. Fiii lui Samuil, cel întâiu nă- 
scut: Sani şi Avia. 

29. Fiii lui Merari: Mooli, Loveni 
fiul lui, Semei fiul lui, Oza fiul lui. 

30. Samaa fiul lui, Agghia fiul lui, 
Asea fiul lui. 

31. Aceştia sunt pre carii i-a rân- 
duit David să cânte în casa Dom- 
nului, când s'a aşezat sicriul. 

32. Şi slujeau înaintea cortului măr-, 
turiei cu organe, până când a zidit 
Solomon casa Domnului în Ierusa- 
lim, şi au stătut după rânduiala îor 
la slujbele lor. 

33. Şi aceştia sunt cei ce stau, şi 
fiii lor din fiii lui Kaat, Eman cân- 
tăreţul fiul lui loil, fiul lui Samuil. 

34. Fiul lui Elcanâ, fiul lui Iero- 
ham, fiul lui Eliil, fiul lui Tou. 

35. Fiul lui Suf, fiul lui Elcanâ, 
fiul lui Maat, fiul lui Amati. 

36. Fiul Iui Elcanâ, fiul lui loil, 
fiul lui Azaria, fiul lui Safaniâ. 

37. Fiul lui Kaat, fiul lui Asir, fiul 
lui Aviasaf, fiul lui Kore. 



IX. Esire 6, 15. 22. Esire 6, 24. 
27. 1 'imp. 1,1. 



521 



38. Fiul lui Isaar, fiul lui Kaat, 
tiul lui Levî, îiuî lui îsrail. 

39. Şi fratele lui Asaî, care stă 
deadreapta lui: Asaf fiul lui Vara- 
hia, îiuî lui Samaa. 

40. Fiul lui Mihail, hui lui Vaasia, 
fiul lui Melhia, 

41. Fiul lui Atani, fiul Iui Zaarai, 
fiul lui Adai, 

42. Fiul Iui Efam, fiul lui Zam- 
mam, fiul lui Semei, 

43. Fiul lui leet, fiul lui Gherson, 
fiul lui Levî. 

44. Şi fiii lui Merari fraţii lor dea- 
slânga: Etam fiul lui Kisa, fiul lui 
Avai, fiul lui Maloh, 

45. Fiul lui Asevi, 

46. Fiul lui Amcssia, fiul lui Vani, 
fiul lut Semir, 

47. Fiul lui Mooli, fiul lui Musi, 
fiul Iui Merari, fiul lui Levî. 

48. Şi fraţii lor după casele lor 
părinteşti Levifii cei rânduiţi la tot 
lucrul slujbei cortului casei Dom- 
nului. 

49. Şi Aaron şi fiii lui a tămâiâ 
îa jertfelnicul arderilor de tot şi la 
jertfelnicul tămâerilor b la fot lucrul 
sfânt al sfintelor, şi a se rugâ pen- 
tru îsrail, după toate câte a porun- 
cit Moisî robul lui Dumnezeu. 

50. Şi aceştia sunt fiii lui Aaron: 
Eîeazar fiul lui, Finees fiul lui, A- 
visu fiul lui. 

51. Vochi fiul lui, Ozi fiul lui, Sa- 
rea fiul lui. 

52. Mariil fiul lui, Amaria fiul lui, 
Ahilov fiul lui, 

53. Sadoc fiul lui, Ahimaas fiul lui, 

54. Şi acestea sunt cetăţile în care 
lăcuiau ei, hotarele fiilor lui Aaron 
rudeniei, celor ce sunt ai lui Kaat, 
că lor le-au căzut cu sorti. 

55. Şi le-au dat lor fievronul în 
pământul ludei, şi cele de prin pre- 
lurul lui. 



49. Eşire 30, 7, 8, 10; Num. 4, 16; şi 7, 
lOi 18, 1. 54. Is. Navî 21, 13. 



56. Iar câmpurile cetăţii şi satele 
ei le-au dat lui Halev fiul lui lefoni. 

57. Şi fiilor lui Aaron s'a dat ce- 
tatea de scăpare: Hevronul; Levna 
cu împrejurimile ei şi Seina cu îm- 
prejurimile ei şi Estamenul cu îm- 
prejurimile Iui, 

58. Şi letarul cu împrejurimile lui, 
şi Davirul cu împrejurimile lui, 

59. Şi Asanul cu împrejurimile 
lui şi Vefsamisa cu împrejurimile ei 
şi Vefilul cu împrejurimile lui. 

60. Iar din seminţia lui Veniamin: 
Gavaonul cu împrejurimile lui şi Ga- 
lemafa cu împrejurimile ei şi Lavee 
cu împrejurimile ei şi Anafoful cu 
împrejurimile lui, toate cetăţile lor 
treisprezece cetăţi după casele lor. 

61 . Iar celorlalţi fii ai lui Kaat după 
casele lor părinteşti au dat deta 
jumătatea seminţiei lui Manasî cu 
sorţi cetăţi zece. 

62. Şi fiilor iui Gherson după ca- 
sele lor din seminţia lui Isahar, din 
seminţia lui Asir, din seminţia lui 
Neffalim şi din seminţia lui Manasî 
în Vasan cetăţi treisprezece. 

63. Şi fiilor lui Merari după ca- 
sele lor din seminţia lui Ruvim, din 
seminţia lui Gad şi din seminţia lui 
Zavulon, cu sorţi douăsprezece ce- 
tăţi. 

64. Şi au dat fiii lui Îsrail Levi- 
ţilor cetăţile cu împrejurimile lor. 

65. Şi le-au daf cu sorţi din se- 
minţia fiilor lui luda, din seminţia 
fiilor lui Simeon şi din seminţia fi- 
ilor lui Veniamin, cetăţile acestea 
cărora ei le-au dat nume. 

66. Şi celor din rudenia fiilor lui 
Kaat le-au căzut cetăţile din hotarele 
seminţiei lui Efraim. 

67. $i le-au dat lor cetăţile cele 
de scăpare: Sihemul cu împrejuri- 
mile lui în muntele lui Efraim, şi 
Gazerul cu împrejurimile lui, 



56. Îs. Navî 21, 9-12. 

61, Is. Navi 21, 1-8. 67. 3 Imp. 9, 15. 



522 1-a PARALIPOMENE 6-7. 



68. Şi lecmanul cu împrejurimile 
îui şi Veloronul cu împrejurimile lui, 

69. Şi Aialonul cu împrejurimile 
lui şi Ghetrimonul cu împrejuri- 
mile lui. 

70. Iar dela jumătatea seminţiei 
îui Manasî: Anarul cu împrejurimile 
lui şi lernvlaanul cu împrejurimile 
lui, după rudenia rămăşiţii fiilor lui 
Kaat. 

71. Fiilor lui Gherson din casa 
jumătăţii seminţiei lui Manasî: Go- 
lanul din Vasan cu împrejurimile 
lui şi Asirotul cu împrejurimile lui. 

72. Iar din seminţia lui lsahar: Ghe- 
desa cu împrejurimile ei şi Devera 
cu împrejurimile ei şi Davorul cu 
Împrejurimile lui, 

73. Şi Ramotul şi Enanul, cu îm- 
prejurimile lor. 

74. Iar din seminţia lui Asir: Ma- 
asal cu împrejurimile ei şi Avdo- 
nuî cu împrejurimile lui, 

75. Şi Ucoc cu împrejurimile lui, 
şi Roov cu împrejurimile lui. 

76. Iar din seminţia lui Neîtalim: 
Kedesul în Galilea cu împrejurimile 
lui şi Hamonul cu împrejurimile lui 
şi Kariatirimul cu împrejurimile lui. 

77. Şi rămăşiţii fiilor lui Merari 
dela seminţia lui Zavulon: Remonul 
cu împrejurimile lui şi Tavorul cu 
împrejurimile lui. 

78. Şi dincolo de Iordan, îeriho- 
nul despre apusul Iordanului dela 
seminţia lui Ruvim: Vosorul în pu- 
stie şi împrejurimile lui şi Iasa cu 
împrejurimile ei, 

79. Şi Kadimotul cu împrejurimile 
îui şi Meîaat cu împrejurimile lui. 

80. Şi dela seminţia lui Gad: Ra- 
mot în Galaad cu împrejurimile lui 
şi Maanaim cu împrejurimile lui, 

81. Şi Esevon cu împrejurimile 
lui şi Iazirul cu împrejurimile lui. 

69. Is. Navi 10, 12. 71. H 2 Lege 4, 43. 
72. Is. Navî 21, 28. 
74. Is. Navî 21, 30. 
78. fs. Navi 21, 36. 



CAP. 7. 

Urmaşii lui lsahar, ai lui Veiiiamin y 
ai lui Neftalim. ai Ini Ma-ntrs: ai 
lui Efrem, ai lui Asir. 

Fiii lui lsahar erau aceştia : Tola, 
Fua, Iasuv şi Semeron, patru. 

2. Fiii lui Tola: Ozi, Rafea, leriil, 
Iamai, Iemasan şi Samuil, carii au 
îost mai marii caselor seminţiilor 
din rudeniea lui Tola, bărbaţi viteji 
în neamurile lor, numărul lor pe 
vremea lui David douăzeci şi două 
de mii şi sase sute. 

3. Fiii lui Ozi: lezraia, şi fiii lui 
lezraia: Mihail, Avdiu, Ioil şi îesia, 
cinci, toţi aceştia căpetenii. 

4. Şi împreună cu ei după casele 
părinţilor lor, după casele seminţi- 
ilor lor, bărbaţi viteji la răsboiu trei- 
zeci şi şase de mii, că au avut multe 
femei şi feciori. 

5. Şi fraţii lor în toate neamurile 
lui lsahar bărbaţi viteji, optzeci şi 
şapte de mii, după numărul lor. 

6. Fiii lui Veniamin: Vale, Vahir,, 
şi lediil, trei. 

7. Iar fiii lui Vale: Esevon, Ozi, 
Oziil, îerimut şi Uri, cinci căpetenii 
caselor părinteşti celor viteji, şi nu- 
mărul lor douăzeci şi două de mii 
şi treizeci şi patru. 

8. Şi fiii lui Vahir: Zemira, loas,. 
Eliezer, Elilenan, Amaria, Îerimut, 
Aviud, Anatot şi Eliemet, toţi ace- 
ştia fiii lui Vahir. 

9. Şi numărul lor după seminţiile 
lor, căpetenii ai caselor părinteşti,, 
viteji douăzeci de mii şi două sute. 

10. Şi fiii lui lediil: Valaan, şi fiii 
luiValaan: laus, Veniamin, Aot, Ha~ 
nana, Zetan, Tarsi şi Ahisaar. 

11. Toţi aceştia fiii lui lediil căpe- 
teniile caselor părinteşti, viteji şapte- 
sprezece mii şi două sute, puternici 
la răsboiu. 



7. 1. Fac. 46, 13. 
6. Fac. 46, 21; Num. 26, 3S. 



1-a PARALIPOMENE 7—8 



523 



12 Ş» Sa P fin Şi Apîit1 ?i ÎHi lui 
nr Asom fiul lu' Aor - 

13 Si fiii lui Neftalim: lasiil, Ooni 
s .; Asir. Selum fiul lui, Valam iiul lui. 

14 Fiii lui Manasî: Esriil pre care 
i i_ a născut ţiitoarea lui Sira, şi i-a 
ngscuJ iui Ş< preMahir tatăl lui Ga- 
laad. 

15. Si Mahiraluaf femeie lui Ap- 
îin si lui Sapfin, şi numele surorii 
lui Mooha, şi numele ceilalfe Sap- 
faad, şi s'au născut lui Sapfaad fete. 

16. Şi a născut Mooha femeia lui 
Mahir fiu, şi a chemat numele lui 
Fares, şi numele fratelui lui Suros, 
fiii Iui Ulam şi Recom. 

17. Şi fiii lui Ulam, Vadam, ace- 
ştia sunt fiii lui Galaad fiul lui Ma- 
hir, fiul lui Manasî. 

18. Şi sora lui Melehet, a născut 
pre Isud, pie Aviezer şi pre Maela. 

19. Şi au fost fiii lui Semira: A- 
im, Sihem, Lachim şi Anian. 

20. Şi fiii lui Efraim: Sotalat.Va- 
rad fiul lui, Taaf fiul lui, Elada fiul 
lui, Saaf fiul lui, 

21. Şi Zavad fiul lui, Solele fiul 
Iui, Azer şi Elead, şi i-au ucis pre 
ei oamenii din Ghet, cei născuţi în 
pământul acela, pentrucă s'au po- 
gor?!, ca să le ia vitele lor. 

22. Şi i-a plâns Efraim tatăl lor 
zile'multe, şi au venit fraţii lui să-1 
mângâe. 

23. Şi a intrat la femeia sa, şi a 
luat în pântece şi a născut fiu, şi 
a chemat numele lui Veria, pentrucă 
întrunecazuri s'anăscutîn casamea. 

24. Şi fata lui Saraa, şi întru cei ră- 
maşi, şi a zidit Vetoronul, şi cel de 
jos şi cel de sus, şi fiii lui Ozan, 
Seira. 

25. Şi Rafi fiul lui Saraf, Talees 
fiii lui, şi Taen fiul lui. 

26. Laadan fiul lui, fiul lui Amiud, 
fiul lui Elisamai. 



12. Fac. 46, 24. 15. Num 27, 1. 
20. Num. 26, 35. 



27. Fiul lui Nun, fiul lui Isue. 

28. Şi ţinutul lor şi lăcaşul lor: 
Vetilul şi satele lui, despre răsărit 
Noaranul, despre apus Gazerul cu 
satele lui şi Sihemul cu satele lui, 
până la Gaza şi satele ei. 

29. Şi până la hotarele fiilor lui 
Manasî: Vetsaanul cu satele lui, Ta- 
nahul cu şalele lui, Maghedonul cu 
satele lui, Dorul cu satele lui, în- 
tr'acestea lăcuiau fiii lui Iosiffiul lui 
Israil. 

30. Fiii lui Asir: Iemna, Suia, Isui, 
Veria şi Sore sora lor. 

31. Şi fiii lui Veria: Haver şi Mel- 
hiil, acesta este tatăl lui Vertait. 

32. Şi Haver a născut pre Iaflit, 
pre Samir, pre Hotan şi pre Sola 
sora lor. 

33. Şi fiii lui Iaflit: Fasec, Vamai! 
şi Asit. Aceştia sunt fiii lui Iaflit, 

34. Şi fiii lui Semir: Ahir, Rooga, 
lava şi Aram. 

35. Şi fiii lui Elem fratele sau: 
Sofa, Imana, Selis şi Amal. 

36. Fiii lui Sofa: Sue, Arnafar, 
Suda, Varin şi Imran. 

37. Şi Vasan, Ola, Sama, Salisa, 
letra şi Veira. 

38. Şi fiii lui letir, Iefina, Fasfa şi 
Ara. 

39. Şi fiii lui Ola: Oreh, Aniil şi 
Rasia, 

40. Toţi aceştia sunt fiii lui Asir, 
toţi căpeteniile caselor lor, aleşi în- 
tru vitejie, mai mari povăţuitori, nu- 
mărul lor acelor iscusiţi la răsboiu, 
bărbaţi douăuzeci şi şase de mii. 

CAP. 8. 

Urmaşii lui Veniamin şi ai lui Saul. 

Yeniamin a născut pre Vale cel 
întâiu născut al său, pre Asvil 
cel al doilea şi pre Ara cel al treilea. 

2. Pre Noa cel al patrulea şi pre 
Raîa cel al cincilea. 

28. Is. Navi. 16, 1, 2, 3. 
! 30. Fac. 46, 17; Num. 26, 44. 
I 8. 1. Fac. 46, 21. 



524 



l-a c PARALIPOMENE 8 



3. Şi au fost feciorii lui Vale: Adir, 
' Ghira şi Aviud. 

4. Avesua, Noamâ şi Ahia. 

5. Ghera, Seîufam şi Uram. 

6. Aceşh'a suni fiii lui Aod, ace- 
ştia suni mai marii caselor celor 
ce lăcuesc în Gavee, şi i-au mulai 
pre ei la Mahanali: 

7. Naama, Ahia şi Ghirâ, acesta 
esteleglaam, şi a născut pre Aza şi 
pre lahiho. 

8. Şi pre Saarin 1-a născut în 
câmpul lui Moav, dupăce a slobo- 
zit el pre Osin şi pre Vaada femeile 
sale. 

9. Şi a născut din Ada femeia sa 
pre lolav, pre Sevia, pre Misa şi 
pre Melha. 

10. Pre Ievus, pre Zavia şi pre 
Marma, aceştia au fost mai marii 
caselor. 

11. Şi din Osin a născut pre A- 
vifol şi pre Alfaal. 

12. Şi fiii lui Alfaal, Ovid, Misaal 
şi Semir, acesta a zidit Onanul, Lo- 
dul şi satele lui. 

13. Şi Veria şi Sama, aceştia sunt 
mai marii caselor celor ce lăcuesc 
în Elam, şi aceşlia au gonit pre 
cei ce lăcuiau în Chef. 

14. Şi fraţii lui Sosic şi Arimot. 

15. Zavadia, Orid şi Eder. 

16. Mihail, lesfa şi loda, fiii lui 
Veria. 

17. Zavadia, Mosolam, Azachî şi 
Avar. 

18. Isamari, Iecslia şi lovav fiii lui 
Elfaal. 

19. Iachim, Zahri şi Zavdi. 
20 Elionai, Salati şi Eliili. 

21. Adaia, Varaia şi Samara! fiii 
lui Samait. 

22. lesfan, Ovid şi Eleil. 

23. Avdon, Zehri şi Anan. 

24. Anania, Arrtvri, Elam şi Anatot. 

25. latin, lefadia şi Fanuil, fiii lui 
Sosic. 



26. Samsrai, Saaria şi Gotolia. 

27. Iarasia, Eria şi Zehri fiii l U j 
Iroam. 

28. Aceştia sunt mai marii caselor 
după neamurile lor; fruntaşii ace- 
ştia au lăcuit în Ierusalim. 

29. Şi în Gavaon a lăcuit tatăl 
lui Gavaon, şi numele femeii lui 
Moaha. 

30. Şi fiul ei cel întâiu născut 
Avdon, Sur, Chis, Vaal, Nadav şi Ntr. 

31. Şi Ghedur, cu fraţii lui Zac- 
hur şi Machelot. 

32. Şi Machelot a născu! pre Sa- 
maa, aceştia au lăcuit în preajma fra- 
ţilor săi în Ierusalim cu fraţii lor. 

33. Şi Nir a născut pre Chis, şi 
Chis a născut pre Saul şi Saul a 
născut pre Ionatan, pre Melhisue, 
pre Aminadav şi pre Asaval. 

34. Şi fiul lui Ionatan : Merivaal, 
Memfivoste; şi Merivaal a născut 
pre Miha. 

35. Şi fiii lui Miha: Filon, Meloh, 
Tarah şi Ahaz. 

36. Ahaz a născut pre Iada şi 
lada a născut pre Salemat, pre As- 
mot şi pre Zamvri, iar Zamvri a nă- 
scut pre Mesa. 

37. Şi Mesa a Născut pre Vaana. 
Raîea fiul lui, Elasa fiul lui, Esil 
fiul lui. 

38. Esil a avui şase fiii, şi ace- 
stea sunt numele lor: Ezricam cei 
întâiu născut al lui, Ismail, Saria, 
Avdia, Anan şi Asa; toţi aceştia fiii 
lui Esil. 

39. Şi fiii lui Asii fratele lui, Elam 
cel întâiu născut al lui, las al doi- 
lea şi Elifaîet al treilea. 

40. Şt au fost fiii lui Elam bărbaţi 
viteji, trăgători cu arcul, şi cu mulţi 
fii, şi fiii fiilor o sută şi cincizeci, 
toţi aceştia din fiii lui Veniamin. 



29. 9, 35. 

33. 1, Imp. 14, 50; 2, Imp. 2, S. 

34. 2, Imp. 4, 4 şi 9, 12. 



1-a PARALIPOMENE 9 



525 



CAP. 9. 

locuitorii din Ierusalim şi Gavaon. 

Pol Jsraiiul s'a număra! după se- 
minţiile lor, şi aceştia suni scrişi 
în cartea împăraţilor lui Israil şi a 
ludei, cu cei ce s'au mutat în Va- 
vilon' pentru fărădelegile lor. 

2 Si cei ce au lăcuit mai întâiu 
în moşiile sale, în cetăţile sâle, din 
Israil, Poeţii şi Icviţii şi cei afie- 
rosiţi. 

3. Şi în Ierusalim au lăcuit din fiii 
lui luda şi din fiii lui Veniamin şi 
din fiii lui Efraim şi dinfr'ai lui Mâ- 
naşi. 

4. Şi Gnoii şi fiul lui Amiud, fiul lui 
Amvri, fiul lui Amvraim, fiul lui Vuni, 
fiul fiilor lui Fares, al fiului lui Iuda. 

5. Şi din Siloni, Asaia cel întâiu 
născut al lui şi fiii lui. 

6. Din fiii lui Zara, leii şi fraţii 
lor şase mie şi nouăzeci. 

7. Şi din fiii lui Veniamin, Salom 
fiul lui Mosolam, fiul lui Oduia, fiul 
Iui Asanua. 

8. Şi lemnaa fiul lui Ieroham şi 
Ilo. Aceştia sunt fiii lui Ozi, fiul lui 
Mahir şi Mosolam fiul lui Safatia, 
fiul lui Raguil, fiul Iui Iemnai. 

9. Şi fraţii lor după naşterile lor, 
nouă sute cincizeci şi şase, toţi băr- 
baţi mai mari ai caselor, după ca- 
sele lor părinteşti. 

10. Şi dintre preoţi Iodae, loarim 
şi Iahin. 

11. Şi Azaria fiul lui Helchia, fiul 
lui Mosolam, fiul lui Sadoc, fiul lui 
Maraiot, fiul lui Ahitov povăţuitorul 
casei lui Dumnezeu. 

12. Şi Adaia fiul lui Iraam, fiul iui 
Fahor, fiul lui Melhia şi Maasaia fiul 
lui Adiil, fiul lui Ezira, fiul lui Moso- 
lam, fiul lui Maselmot, fiul lui Emir. 

13. Şi fraţii lor mai marii caselor 
lor părinteşti o mie şapte sute şi 
şasezeci, vrednici la slujba casei 
ui Dumnezeu. 



14. Şi din Leviţi: Samaia fiul lui 
Asov, fiul lui Ezricam, fiul Iui Asa- 
via din fiii lui Merari. 

15. Şi Vacvacar, Aris, Galaal şi 
Mattania fiul lui Miha, fiul lui Ze- 
hri, fiul lui Asaf. 

16. Şi Avdia fiul lui Samia, fiul lui 
Galaal, fiul lui lditun şi Varahiafiul 
lui Osa, fiul lui Elcanâ, care lăcuiâ 
în satele lui Noteîati. 

17. Şi portarii: Salom, Acum, Tel- 
man, Diman şi fraţii lor; Salom că- 
petenie. 

18. Şi aceştia până acum în poarta 
împăratului spre răsărituri, aceştia 
sunt portarii la taberile fiilor lui 
Levî. 

19. Şi Selum fiul lui Kore, fiul lui 
Aviasaf, fiul lui Kore şi fraţii lui 
după casa tatălui său, Koritenii pre- 
ste lucrurile slujbei, păzind intrările 
cortului, şi părinţii lor păzind in- 
trarea la casa Domnului. 

20. Şi Finees fiul lui Eleazar po- 
; văţuitor erâ preste dânşii înaintea 

Domnului, iar după acesta, 

21. Zaharia fiul lui Mosolam por- 
tar uşii cortului mărturiei. 

22. Toţi portarii cei aleşi portari 
la porţi două sute doisprezece, a- 
ceşfia număraţi după sălaşile lor, 
pre aceştia i-a rânduit şi i-a pus 
David şi Samuil văzătorul întru cre- 
dinţa lor. 

23. Aceştia şi fiii lor erau la por- 
ţile casei Domnului şi în casa cor- 
tului, ca să păzească pre rând. 

24. Spre cele patru vânturi erau 
porţile: spre răsărit, spre apus, spre 
miazăzi şi spre miazănoapte. 

25. Şi fraţii lor în sălaşele lor 
petreceau, şi veneau în ziua a şap- 
tea, din vreme în vreme, când le erâ 
vremea pre rând. 

26. Pentrucă paza acestor patru 
porţi erâ încredinţată Leviţilor, şi ei 

9. 17. 26, 1. 22. 1 Imp. 9, 9. 
23. 2 Parai. 9, 14. 25. 4 Imp. 11, 5. 
26. 3 Imp. 6, 5. 



526 



1-a PARALIPOMENE 9—10 



erau preste cămările şi preste vistie- 
riile casei Domnului. 

27. Şi prin prejurul casei lui Dum- 
nezeu, că în scama lor eră paza şi 
cheile ca să deschiză dimineaţa por- 
ţile bisericii. 

23. Şi din ei erau preste uneltele 
slujbei, că cu număr le băga şi cu 
număr le scotea. 

29. Şi dintru ei erau puşi preste 
vase şi preste toate veşmintele cele 
sfinte şi preste făina de grâu şi pre- 
ste vin şi preste untuîdelemn şi pre- 
ste tămâie şi preste mirodenii. 

30. Şi din fiii preoţilor erau făcă- 
tori de mir cu aromate. 

31. Mattatia din Leviţi, acesta este 
cel întâiu născut al lui Salom co- 
riteanului, cu credinţă preste jertfa 
ce se făcea în tigaia marelui preot. 

32. Şi din fiii Katitenilor, dintre fra- 
ţii lor, erau preste pâinile punerii îna- 
inte, ca să se gătească din sâmbătă 
în sâmbătă. 

33. Şi aceştia sunt cântăreţi mai 
mari caselor Leviţilor celor rânduiţi 
pre rând la slujba cea de zi şi cea 
de noapte, a lucrurilor. 

34. Aceştia sunt mai marii case- 
lor Leviţilor după neamurile lor; 
căpeteniile acestea au lăcuit în Ie- 
rusalim. 

35. Şi în Gavaon a lăcuit tatăl lui 
Gavaon leii, şi numele femeii lui 
Mooha. 

36. Şi fiul lui cel întâiu născut: 
Avdon, Sur, Chis, Vaal, Nir şi Nadav. 

37. Ghedur şi fraţii lor Aiun, Za- 
khur şi Machelot. 

38. Şi Machelot a născut pre Sa- 
maa, şi aceştia cu fraţii lor au lă- 
cuit în Ierusalim. 

39. Şi Nir a născut pre Chis şi 
Chis a născut pre Saul şi Saul a 
născut pre Ionatan, pre Melhisue, 
pre Aminadav şi pre Asaval. 

28. Eşirc 27, 3. 29. Lev. 2, 1, 4, 5. 
30. Esire 30. 7, 23. 31. Lev. 2, 5. 
32. Lev. 24, 6. c5. 8, 29. 



40. Şi fiul lui Ionatan, Merivjgi 
şi Merivaal a născut pre Miha. 

41. Şi fiii lui Miha: Filon, Maloh 
Tarah şi Ahaz. 

42. Şi Ahaz a născut pre ladg 
şi Iada a născut pre Galemet şi p r2 ' 
Gazmot şi pre Zamvri, şi Zamvri a 
născut pre Massa. 

43. Şi Massa a născut pre Vaana, 
fiul acestuia Rafaia, fiul acestuia 
Elasa, fiul acestuia Esiî. 

44. Şi Esil a avut şase fii, şj 
acestea sunt numele lor: Ezricam 
cel întâiu născut al lui, Ismail, Sa- 
raia, Avdja, Anan şi Asa; aceştia 
sunt fiii lui Esil. 

CAP. IO 

Moartea lui Saul în luptă cu Filistenii, 

Cei de alt neam au făcut răsboiu 
asupra lui Israil, şi au fugit 1- 
srailtenii de către faţa celor de alt 
neam, şi au căzut răniţi în muntele 
Ghelvue. 

2. Şi au urmărit cei de alt neam 
pre Saul şi pre fiii lui, şi au bătut 
cei de alt neam pre Ionatan pre 
Aminadav şi pre Melhisue, fiii lui 
Saul. 

3. Şi s'a îngreuiat răsboiul asu- 
pra lui Saul, şi l-au aflat pre el să- 
getătorii, şi l-au rănit cu săgeţi. 

4. Şi a zis Saul purtătorului ar- 
melor sale: scoate sabia ta, şi mă 
străpunge cu ea, ca nu cumva să 
vie aceşti netăeţi împrejur, şi mă 
vor batjocori; şi n'a vrut purtătorul 
armelor lui să facă aceasta, că se 
temea foarte, şi a luat Saul sabia, şi 
a căzut preste ea. 

5. Şi a văzut purtătorul armelor 
lui că a murit Saul, şi a căzut şi 
el preste sabia sa, şi a murit. 

I 6. A murit Saul şi trei feciori ai 
I lui în ziua aceea şi toată casa lui 
1 de odată. 

IO. 1- 1. Imp. 31, 1. 

4. >d. 9, 54; 1, Imp. 31, 4. 



1-a PÂRALIPOMENE 10-11 



527 



7 Si a văzut tot omul lui Israil, 
rar e lăcuiâ în vale, că a fugit Is- 
ail şi cum ca a murit Saul şi iiii 

L 'si au lăsat cetăfile lor, şi au 

fugit 'şi a" venU cci de a11 neam ' 
S i au iăcuit în ele. 

8 Si a fost a doua zi, au venit 
ce i de aH nuam, ca să prade pre 
C z\ răniţi, şi au aflat pre Saul şi 
pre iiii lui căzufi în muntele Ghelvue. 

g, Şi l-au desbrăcat pre el, şi i-au 
luat capul lui şi armele lui, şi le-au 
-trimis în pământul celor de alt neam 
împrejur, ca să binevestească în 
«sa idolilor lor şi poporului. 

10. Şi au pus armele lui în casa 
Dumnezeului lor, şi capul lui l-au 
p U s în casa lui Dagon. 

11. Şi au auzit toţi cei ce lăcuiau 
în lavis Galaad, toate câte au fă- 
cut cei de alt neam lui Saul şi fi- 
ilor lui Israil. 

12. Şi venind din Galaad oameni 
puternici, au luat trupul lui Saul 
şi trupurile fiilor lui, şi le-au adus 
în lavis, şi au îngropat oasele lor 
supt stejar în lavis, şi au postit şap- 
te zile. 

13. Şi a murit Saul întru fărăde- 
legile sale, care a făcut înaintea lui 
Dumnezeu, după cuvântul Domnu- 
lui pentrucă nu 1-a păzit, ci a în- 
trebat pre cea cu duh pitonicesc, 
ca să cerce, şi i-a răspuns lui Sa- 
muil prorocul, şi n'a întrebat pre 
Domnul, şi l-au omorît pre el, şi au 
mutat împărăţia la David fiul lui 
lesse. 

CAP. 11. 

David împărat, 

Si s'a adunat tot Israilul la David 
j în Hevron, zicând: iată oasele fale 
şi carnea ta suntem noi. 
2. Şi ieri şi alaltăieri când erâ Saul 

ii. 1 Irrjp. 31, 9. 12. 1 Imp. 31, 13. 
13. 1 imp. 15, 19; 1 Imp. 28, 8. 
41. 1. 2 Imp 5, l; si 19, 13. 
2. 1 Imp. 19, 8. 



împărat, fu erai care scoteai şi a- 
duceai pre Israil, şi au zis Domnuî 
Dumnezeul tău {ie, fu vei paşte pre 
poporul meu Israil, şi tu vei fi po- 
văfuilor presfe poporul meu Israil. 

3. Şi au venit tofi bătrânii lui I- 
srail la împăratul în Hevron, şi Ie-a 
pus lor împăratul David legătură în 
Hevron înaintea Domnului, şi a uns 
pre David împărat presfe Israil după 
cuvântul Domnului prin mâna lui 
Samuil. 

4. Şi s'a dus împăratul David şi 
fot Israilul în Ierusalim, acesta erâ 
levus, şi acolo Ievuseii erau carii 
lăcuiau pământul. 

5. Şi au zis lăcuitorii din levus 
lui David: nu vei intrâ aici, şi a luat 
David cetatea Sionului, aceasta este 
cetatea lui David. 

6. Şi a zis David: oricine va lovi 
întâiu pre levuseu, va fi boier si 
căpetenie, şi s'a suit asupra ei în- 
tâiu loav fiul Saruiei, şi s'a făcut 
căpetenie. 

7. Şi a şezut David în cetate, pen- 
tru aceea s'a chemat cetatea lui 
David. 

8. Şi a făcut zid împrejurul cetăţii. 

9. Şi mergea David sporind şi 
mărindu-se, şi Domnul atofţiiforul 
era cu el. 

10. Şi aceştia sunt căpeteniile vi- 
tejilor lui David, că 1-a ajutat să 
fie împărat preste fot Israilul după 
cuvântul Domnului, care l-au grăit 
către Israil. 

11. Şi acesta este numărul viteji- 
lor ai lui David: Iesevada feciorul 
lui Ahaman căpitanul presfe treizeci, 
acesta a scos sabia sa deodată a- 
supra a trei sute, pre carii i-a ră- 
nii deodată. 

12. Şi după el Eleazar feciorul 



3. 1 Imp. 16, 13. 4. Is. Navî 15, 8. 
5. 2 Imp. 5, 7. 6. 2 Imp. 5, S. 
7. 2, Imp. 5, 7. 

10. 1, Imp. 23, 8; 2, Imp. 28, 8. 
12. 2, Imp. 23, 9. 



528 



1-a PARALIPOMENE 11 



lui Dodai al lui Ahohi, care erau în- 
tre eei irei viteji, j 

13. Acesta era cu David în Fa- I 
sodamin, când cei de alt neam s'au 
adunat acolo la răsboiu, şi era o \ 
parte de ţarină plină de orz, şi po- 
porul a fugit dinaintea celor de alt 
neam. 

14. Şi a stătut în mijlocul ţarinei, 
şi a apărat-o şi a bătut pre cei de 
alt neam, şi au făcut Domnul mân- 
tuire mare. 

15. Şi s'au pogorît cei trei din trei- 
zeci, carii erau căpetenie la piatra 
lui David, la peştera lui Odolam, şi 
tabăra celor de alt neam tăbărîse 
în valea uriaşilor. 

16. Şi David erâ atunci în cetate, 
şi tabăra celor de alt neam erâ a- 
funci în Vitleem. . j 

17. Şi a poftit David, şi a zis: cine ; 
mă va adăpâ cu apă din fântâna 
Vitleemului cea de lângă poartă? j 

18. Şi rupseră acei trei viteji ta- j 
băra celor de alt neam, şi scoaseră 
apă din fântâna cea din Vitleem de 
lângă poartă, şi o luară şi veniră 
îa David, şi n'a vrut David să o bea, 
ci o a vărsat Domnului. 

19. Şi a zis: departe să fie dela 
mine Doamne a face cuvântul ace- 
sta, au sângele oamenilor acestora 
voi bea? Sufletele lor? Căci cu su- 
fletele lor o au adus, şi n'a vrut să 

o bea, aceasta au făcut cei trei vileji. ! 

20. Şi Avesa fratele lui Ioav, a- 
cesta erâ cel mai mare între cei trei, 
acesta a scos sabiea sa asupra a 
trei sute, pre carii i-a rănit deodată, 
şi acesta erâ vestit între cei trei. 

21. Şi el cel al treilea a fost mai 
mărit decât cei doi, şi le-a fost lor 
căpetenie, şi până la cei trei n'a 
ajuns. 

22. Şi Vanaia feciorul lui Iodae 
fecior de viteaz, multe sunt faptele 

13. 2, Imp. 5, 17. 16. 2 Imp. 23, 14. 
17. 2 Imp. 23, 15. 21. 2 Imp. 23, 19. 
22. 2 Imp. 23, 20. 



lui din Kavasail, acesta a ucis pre 
doi foarte tari Moaviteni, şi el s'a 
pogorît de a ucis pre leu îngroapă 
într'o zi cu zăpadă. 

23. Şi acesta a ucis pre un băr- 
bat Eghipfean chipeş, de cinci co|i 
şi în mâna Ephipteanului erâ suliţă 
ca sulul pânzarului, şi s'a pogorît 
Vanaia asupra lui cu toiagul, şi a 
luat din mâna Eghipteanului suliţa 
şi 1-a omorît cu suliţa lui. 

24. Acestea a făcut Vanaia fecio- 
rul lui Iodae, şi numele lui este în- 
tre cei trei viteji. 

25. Decât cei treizeci erâ mai mă- 
rit acesta, şi la cei trei n'a ajuns, şi 
1-a pus pre el David presle casa sa. 

26. Aceştia sunt vitejii oştirei: A- 
sail fratele lui Ioav, Eleanan fecio- 
rul lui Dodoe din Vitleem, 

27. Samaot al lui Arori, tlellis al 
lui Afelloni, 

28. Orâ feciorul lui Echis Teco- 
iteanul, Aviezer Anatotineanul, 

29. Sovabai Usatineanul, Iii Aho- 
niteanul, 

30. Marai Nefofatineanul.Htaod fe- 
ciorul lui Nooza Netofatineanul, 

31. Eri feciorul lui Revee din mun- 
tele lui Veniamin, Vanaia Faratoni- 
teanul, 

32. Uri din Nahaliglas, AviiI Ga- 
ravetineanul, 

33. Azvon Varomiteanul, Eliava Sa- 
lavoniteanul, 

34. Fiul lui Asam Gazonifeanul, 
Ionatan fiul lui Sola Arariteanul, 

35. Ahimîiul lui Ahar Arariteanul, 
Elfat fiul lui Tiroîar, 

36. Afer Mehoratrineanul, Ahia Fe- 
lonifeanul, 

37. Iser£ Harmadaiteanul, Naare 
fiul lui Azove, 

38. Ioil fratele lui Natan, Mevaal 
fiul lui Agari, 

39. Seli Amoniteanul, Naahor Vi- 



26. 2 Imp. 23, 24. 



1-a PARALIPOMENE 11 — 12 



529 



rotineanuî purtătorul de armele lui 
loav fiul Saruiei, 

40. Ira îetrineanul, Gariv Ietori- 

neanul, 

41. Uria Hetntineanul, Zavel fiul 
lui Ahia, 

42. Adina fiul lui Seza al lui Ru- 
vim căpetenie, şi cu el treizeci. 

43. Anan feciorul lui Mooha şi 
losafat Mafanineanul, 

44. Ozia Astarotineanul, Samata, 
si leiil fiii lui Ho fam al lui Arări, 

45. Iediil fiul lui Sameri şi Iozae 
fratele lui Tosaiteanul, 

46. Eliil Maoifeanul şi Iarivi şi lo- 

sia fiul lui, 

47. Elaam si Ietama Moavileanul, 
Daliil, Ovid şi lessiil Mesoviateanul. 

CAP. 12. 

Vite/ii cari au urmat pre David. 

Aceştia sunt carii au venit la Da- 
vid în Sichelag.când încă fugea 
de faţa lui Saul feciorul lui Kis, şi 
aceştia împreună cu ceilalji viteji 
i-au ajutat la răsboiu ; 

2. Şi din arc şi cu dreapta şi cu 
stânga svârlind pietre şi săgeji. Din- 
tre frajii lui Saul din Veniamin : 

3. Mai marele Ahiezer şi Ioasfiul 
lui Asma Gavatineanul, Ioil şi lofa- 
lit fii lui Asmot şi Verhia şi Iiul din 
Anatot. 

4. Şi Samaias Gavaoniteanul vi- 
teaz dintre cei treizeci, şi preste cei 
Ireizeci; leremia şi leziil şi loanan 
şi loazavat Gadaralineanul, 

5. Azai, Arimut, Vaalia, Samaria 
şi Safatia liarefiileanul, 

6. Elcanâ, Isuni, Ozriil, Iozara, So- 
vocam, Coritenii. 

7. Şi lelia şi Zavadia fiii lui le- 
roam din Ghedor. 

8. Iar din Gad au trecui la David 
în pustie bărbaţi tari şi puternici, 



12. /■ 1 imp. 27, 1, 6. 2. Jud. 20, 16. 
8. 2 Imp. 2, 16. 



ostaşi gata de răsboiu cu scuturi şi 
cu suliţe, şi feţele lor ca faţa leu- 
lui, şi sprinteni şi iuţi ca căprioa- 
rele în munţi. 

9. Aza căpetenia întâiu, Avdia al 
doilea, Eliav al treilea, 

10. Masmana al patrulea, leremia 
al cincilea, 

11. Ieti al şaselea, Eliav al şap- 
telea, 

12. Ioanan al optulea, Eliazar al 
nouălea. 

13. leremia al zecelea, Melhavane 
al unsprezecelea. 

14. Aceştia au fost din fiii lui Gacî 
căpetenie oşlirei, preste o sută cel 
mai mic, şi cel mai mare preste o mie. 

15. Aceştia au fost carii au trecui 
Iordanul în luna cea dintâiu, când 
era plin din mal în mal, şi au go- 
nit pre toţi cei ce lăcuiau văile de 
la răsărit până la apus. 

16. Şi au venit din fiii lui Venia- 
min şi ai lui Iuda în ajutorul lui 
David. 

17. Şi David a ieşit întru întâm- 
pinarea lor, şi le-a zis lor : de aţi 
venit cu pace la mine ca să mă a- 
jutaţi, inima mea unească-se cu voi; 
iar de este să fiu dat vrăjmaşilor 
mei, nu prin adevărul mâinii, vază 
Dumnezeul părinţilor voştrii, şi să 
mustre. 

18. Şi duh a cuprins pre Amase 
căpeteniea celor treizeci, şi a zis : 
mergi Davide fiul lui lese şi popo- 
rul tău cu pace, pace fie şi pace 
celor ce-ţi ajută ţie, că ţi-au ajutat ţie 
Dumnezeul tău; şi i-a primit pre ei 
David, şi i-a pus pre ei căpetenie 
oştirii. 

19. Şi din Mânase au venit la Da- 
vid, când s'au ridicat cei de alt neam 
asupra lui Saul cu răsboiu, şi nu 
le-a ajutat lor David că s'au sfătuit 
mai marii celor de alt neam zicând: 



15. Is. Navi3, 15. 18. Jud. 6, 34. 
VJ. 1 Imp. 29, 4. 



530 



1-a PARALIPOMENE 12- 13 



cu capetele bărbaţilor acestora se 
va întoarce la Saul domnul său. 

20. Şi mergând David în Siche- 
lag s'au iipit de el cei din Mânase: 
Edna, losavat, Rodiii, Mihail, losa- 
vet, Elimut şi Semati căpeteniile mi- 
ilor lui Mânase. 

21. Şi aceştia au ajutat lui David 
asupra lui Ghedur, că erau toţi pu- 
ternici la vîrtute, şi povăjuiau oştirea. 

22. Că din zi în zi veneau în a- 
jutorul lui David, până ce s'a făcut 
oştire mare, ca oştirea lui Dumnezeu. 

23. Şi acestea sunt numele căpe- 
teniilor oştirei, carii au venit la Da- 
vid în Hevron, ca să dea lui îm- 
părăţia lui Saul după cuvântul Dom- 
nului. 

24. Fiii lui Iuda, carii purtau scu- 
iuri şi suliţe, şase mii opt sute, is- 
cusiţi la răsboiu. 

25. Din fiii lui Simeon viteji iscu- 
siţi în răsboiu, şapte mii o sută. 

26. Din fiii lui Levî, patru mii şase 
sule. 

27. Iodae povăţuitorul celor din 
neamul lui Aaron, şi cu dânsul trei 
mii şapte sute. 

28. Şi Sadoc cel tânăr puternic 
la vîrlufe, şi ai casei tatălui său că- 
petenii douăzeci şi doi. 

29. Din îiii lui Veniamin din îraţii 
lui Saul trei mii, că mai mulţi din 
•ei erau încă păzitorii casei lui Saul. 

30. Din îiii lui Eîraim douăzeci de 
mii opt sute, puternici la vîrtute, oa- 
meni numiţi după casele lor părin- 
1eşti. 

31. Din jumătatea neamului lui 
Mânase optsprezece mii, şi aceştia 
s'au hotărî! anume ca să vie să facă 
pre David împărat. 

32. Din fiii lui îsahar, carii price- 
peau şi cunoşteau la vreme ce tre- 
bue să facă Israil, căpeteniile lor 
două sute şi toţi fraţii lor cu dânşii. 

33. Dela Zavulon, carii au ieşit 

20. 1 Imp. 30, 1. 



gafa la răsboiu cu toate armele cele 
de răsboiu cincizeci de mii, ca să 
ajute lui David nu cu mâinile goale. 

34. Dela Neftalim căpetenii o mie, 
şi cu ei de cei cu scuturi şi cu su- 
liţe treizeci şi şapte de mii. 

35. Şi dela Dan gata la răsboiu 
douăzeci şi opt de mii opt sute. 

36. Dela Asir, carii ieşise să a- 
jute la răsboiu patruzeci de mii. 

37. Şi de cea parte de Iordan de 
la Ruvim, dela Oad şi dela jumăta- 
tea seminţiei lui Mânase cu toate u- 
neltele de luptă la răsboiu o sută 
douăzeci de mii. 

38. Toţi aceştia oameni răsboinici 
gătiţi la rânduiala ostăşească cu 
suflet de pace, şi au venit în He- 
vron, ca să facă pre David împă- 
rat preste fot Israilul, şi ceilalţi din 
Israil cu un suflet ca să facă îm- 
părat pre David. 

39. Şi au fost acolo cu David trei 
zile mâncând şi bând, că le-au fost 
gătit lor fraţii lor, 

40. Şi vecinii lor până la îsahar, 
Zavulon şi Neftalim, le aduceau lor 
cu cămile, cu asini, cu muşcoi şi 
cu boi: mâncări, făină, legături de 
smochine, stafide, vin, untdelemn şi 
mulţime de viţei şi oi, că bucurie 
era întru Israil. 

CAP. 13. 

Aducerea şi aşezarea sicriului măr- 
turiei. 

Si s'a sfătuit David cu boierii şi 
j cu cei mai mari preste mii şi pre- 
ste sute şi cu toate căpeteniile. 

2. Şi a zis David către toată a- 
dunarea lui Israil: de vă place vouă 
şi de va voî Domnul Dumnezeul no- 
stru, să trimitem la fraţii noştri cei 
rămaşi în tot pământul lui Israil, şi 
împreună cu ei preoţii şi leviţii din 
cetăţile moşiilor sale să se adune 
la noi, 



37. Num. 32, 33. 



1-a P AR ALIPOMEN E 13-14 



531 



3. Şi să mulăm sicriul Dumne- 
zeului nostru la noi, că nu l-am mai 
cercetat din zilele lui Saul. 

4. Si a zis toată adunarea să facă 
a ss că bun este cuvânlul acesla îna- 
intea a fot poporul. 

5. Şi a adunat David pre toi Is- 
railul dela hotarele Eghipelului şi 
până la intrarea Imatului, ca să a- 
ducă sicriul, lui Dumnezeu din ce- 
tatea îarim. 

6. Şi 1-a adus David, şi tot Isra- 
iiul s'a suit în cetatea lui David, care 
era a Iudei, ca să ducă de acolo si- 
criul lui Dumnezeu, Domnului cel 
ce şade pre Heruvimi unde s'a che- 
mat numele lui. 

7. Şt a adus sicriul lui Dumne- 
zeu în car nou din casa lui Ami- 
nadav şi Oza şi fraţii lui aduceau 
-carul. 

8. Iar David şi tot Israilul de bucu- 
rie jucau înaintea lui Dumnezeu din 
toată puterea cu alăute, cu cobze, cu 
iimpine, cu chimvale şi cu trâmbiţe. 

9. Şi a venit până la aria lui Ki- 
-don, şi a întins Oza mâna sa ca 
să ţie sicriul, căci cârmise viţelul. 

10. Şi s'a mânieat Domnul cu ur- 
gie pre Oza, şi 1-a lovit pre el acolo, 
pentrucă a întins mâna sa la sicriu, şi 
a murii acolo înaintea lui Dumnezeu. 

11. Şi s'a întristat David căci au 
îăcui Domnul tăiere în Oza, şi a 
numit locul acela tăierea lui Oza, 
până în ziua aceasta. 

12. Şi s'a temut David de Dum- 
nezeu în ziua aceea, zicând : cum 
voiu băga la mine sicriul lui Dum- 
nezeu? 

13. Şi n'a băgat David la sine si- 
criul în cetatea lui David, ci 1-a a- 
băîut în casa lui Avedarâ Heteul. 

14. Şi a şezut sicriul lui Dumne- 
zeu în casa lui Avedarâ trei luni, şi 
bine a cuvântat Dumnezeu pre A- 
vedarâ şi ţoale ale lui. 

13. 5. 2 Imp. 6, 1-3. 



CAP. 14. 

Femeile şi fiii lui David. Biruinţa 
lui David asupra Filistenilor. 

A trimis Hiram împăratul Tirului 
la David soli şi lemne de che- 
dru şi zidari şi teslari de lemne, ca 
să-i zidească lui casă. 

2. Şi a cunoscut David că l-au fă- 
cut pre el Domnul împărat preste 
Israil, că s'a prea înălţat împărăţia 
lui pentru poporul său Israil. 

3. Şi ş'a mai luat David femei în 
Ierusalim, şi i s'a mai născut lui 
fii şi fete. 

4. Şi acestea sunt numele celor 
născuţi în Ierusalim: Samaa, So- 
vav, Nafan şi Solomon, 

5. Vaar, Elisa şi Elifalit, 

6. Naghet, Nafai şi Iafie, 

7. Elisamae, Valiada şi Elifala. 

8. Şi auzind cei de alt neam că 
s'a uns David împărat preste tot î- 
srailul, s'au suit loţi cei de alt neam 
să cerce pre David, şi auzind Da- 
vid, a ieşit întru întâmpinarea lor. 

9. Şi a întrebat David pre Dum- 
nezeu, zicând : de mă voiu ridică 
asupra celor de alt neam, da-i-vei 
pre ei în mâinile mele? Şi au zis 
Dumnezeu lui: mergi, şi voiu da pre 
ei în mâinile tale. 

10. Şi au venit cei de alt neam, şi 
au tăbărî! în valea uriaşilor. 

11. Şi s'a suit în Vaal-farasin, şi 
i-a lovit pre ei acolo David, şi a zis 
David: tăiat-au în două Dumnezeu 
pre vrăjmaşii mei în mâna mea, cum 
se fae apa, pentru aceea a chemat 
numele locului aceluia tăierea lui 
Vaal-farasin. 

12. Şi cei de alt neam au lăsat 
acolo pre dumnezeii săi, şi a zis 
David să-i arză cu foc. 

13. Şi au mai adaos încă cei de 

14-. 2. 2 Imp. 5, 11. J. 2 Imp. 5, 13. 

8. 2 Imp. 5, 16. 

9. 2 Imp. 5, 18- 
12. 2 Imp. 5, 21. 



532 



1-a PARALIPOMENE 14-15 



alt neam, şi au mai tăbărît în va- 
lea uriaşilor. 

14. Şi iarăşi a întrebai David pre 
Dumnezeu, şi i-au zis lui Dumne- 
zeu : nu merge asupra lor, înfoar- 
ce-te dela ei, şi fii în preajma lor 
aproape de peri. 

15. Şi va fî când vei auzi sgo- 
rnoi în marginea perilor, atunci să 
intri în luptă, că au ieşit Dumnezeu 
înaintea ta, ca să bată tabăra ce- 
lor de alt neam. 

16. Şi a făcut David cum i-au po- 
runcii Dumnezeu, şi a lovit tabăra 
celor de alt neam dela Gavaon până 
la Gazira. 

17. Şi s'a vestit numele lui Da- 
vid în tot pământul, şi Domnul au 
dat frica lui în toate neamurile. 

CAP. 15. 

Aşezarea sicriului in Ierusalim. 

Si ş'a făcut sieşi casă în cetatea 
lui David, şi a gătit loc sicriului 
lui Dumnezeu, şi i-a făcut lui cort. 

2. Atunci a zis David: nu se cade 
să ridice sicriul lui Dumnezeu fără 
numai Leviţii, că pre ei i-au ales 
Dumnezeu ca să ridice sicriul Dom- 
nului, şi să slujească lui până în 
veac. 

3. Şi a adunai David pre tot Is- 
railul în Ierusalim, ca să ducă si- 
criul Domnului în locul, care i-a 
gătit lui. 

4. Şi a adunat David pre fiii lui 
Aaron şi pre leviţi. 

5. Din fiii lui Kaat: Uriil căpetenia 
şi frajii lui, o sută douăzeci. 

6. Din fiii lui Merari: Asea căpe- 
tenia şi frajii lui, două sute două- 
zeci. 

7. Din fiii lui Gherson: Ioil căpe- 
tenia şi fraţii lui, o sută treizeci. 

8. Din fiii lui Elisafat: Semea că- 
petenia şi traţii lui, două sute. 

15. 2 Imp. 5, 24. 
15. 2. Num. 4, 4. 



9. Din fiii lui lievron: Eliil căpe- 
tenia şi frajii lui, optzeci. 

10. Din fiii lui Oziil: Aminadav . 
căpetenia şi frajii lui, o sută doui- 
sprezece. 

11. Şi a chemat David pre Sadoc 
şi pre Aviatar preojii şi Levijii şi 
pre loil, pre Uriil, pre Asea, pre Se- 
mea, pre Eliil şi pre Aminadav. 

12. Şi le-a zis lor: voi sunteţi că- 
peteniile caselor Levijilor, curăţiji-vă 
voi şi frajii voştri, ca să aduceţi 
sicriul Dumnezeului lui Israil, unde 
i-am gătit loc lui. 

13. Pentrucă mai nainte nefind 
voi gata, ne-au tăiat în două Dom- 
nul Dumnezeul nostru pentrucă n'am 
cercat cu judecată. 

14. Şi s'au curăţit preoţii şi Le- 
viţii, ca să sue sicriul Dumnezeului 
lui Israil. 

15. Şi au luat fiii Levijilor sicriul 
lui Dumnezeu, cu drugi pre umeri 
precum le-a poruncii Moisi, cu cu- 
vântul lui Dumnezeu după scriptură. 

16. Şi a zis David căpeteniilor 
LeviţUor : puneţi pre fraţii voştrii 
cântăreţii cu organe, cu cobze, cu. 
alăută şi cu chimvale, ca să strige 
sus cu glas de bucurie. 

17. Şi au pus Levijii pre Eman 
fiul lui loil şi dintre fraţii lui Asaaf 
feciorul lui Varahia, şi din fiii lui 
Merari fraţii lui, Etan feciorul lui 
Kiseu. 

18. Şi cu ei fraţii lor cei de ai 
doilea: Zaharia, Oziil, Semiramot, 
leii, Elioil, Eliav, Vanea, Maasia, Ma- 
tatia, Elifena, Machellia, Avdedom 
leii şi Ozia portarii. 

19. Şi cântăreţii: Eman, Asaf şi 
Etan cu chimvale de aramă ca să 
facă să se auză. 

20. Zaharia, Oziil, Semiramot, leiil, 
Oni, Eliav, Maasea, Vanea cu cobze- 
răsunătoare, 

21. Şi Mattatia, Elifalul, Machenia,, 

15. Eşire. 25, 14; Num. 4, 15. 



1-a PAR.ALIPOMENE 15-16 533 



■flvdedom, leiil şi Ozia cu chitare 
<u opt coarde ca să sune tare. 

22. Şi Honenia mai marele Levi- 
-^ilor, povăţuiior câniăreţilor, că era 
priceput. 

23. Şi Varahia şi Elcanâ portarii 
sicriului. 

24. Şi Somnia, Iosaîaf, Natanail, 
Amasai, Zaharia, Va nai-a şi Eliezer 
preoţii trâmbiţau cu trâmbiţile înain- 
tea sicriului lui Dumnezeu, şi Av- 
dedom şi Ieia portarii sicriului lui 
Dumnezeu. 

25. Şi era David şi bătrânii lui 
Israil şi căpetenile preste mii, mer- 
cjeau să ridice sicriul legii din casa 
lui Avedarâ cu bucurie. 

26. Şi a fost dacă au întărit Dum- 
nezeu pre Leviţi a ridica sicriul le- 
gii Domnului, au junghiat şapte vi- 
ţei şt şapte berbeci. 

27. Si David era îmbrăcat cu haine 
de vison, şi toţi Leviţii carii ridi- 
cau sicriul legii Domnului, şi cân- 
tăreţii şi Honenia povăţuitorul cân- 
tăreţilor celor ce cântau; iar David 
avea effod de vison. 

28. Şi tot îsrailul ducea sicriul 
Domnului cu strigare şi cu glas dc 
bucurie, cu trâmbiţe, cu chimvale 
răsunătoare, cu alăute şi cu cobze. 

29. Şi a fost când a venit sicriul 
legii Domnului până ia cetatea lui 
David, Melhol fata lui Saul, s'a ple- 
cat pre fereastră, şi a văzut pre 
împăratul David săltând şi jucând, 
şi 1-a defăimat pre el în inima ei. 

CAP. 16. 

Cântarea lui David şi rănduiala 
slujbei Dvimnezeeşti. 

Si au adus sicriul lui Dumnezeu, 
ţ şi i-au aşezat în mijlocul cortu- 
lui care 1-a întins David lui, şi a a- 
dus arderi de tot şi jertîe de mân- 
tuire înaintea lui Dumnezeu. 

25. 2, Imp. 6, 12. 26. 2, Parai. 29. 21. 
27. 2, imp. 6, 14. 29, 2, Imp. 6, 16. 
-16. 1. 2 Imp. 6, 17. 



2. Şi dupâce a sfârşit David a a- 
duce arderi de tot şi jertfe de mân- 
tuire, a binecuvântat pre popor în- 
tru numele Domnului. 

3. Şi a împărţit la tot omul lui 
Israil dela bărbat până la femeie 
fiecăruia om o bucată de pâine, o 
bucată de carne şi o scovardă. 

4. Şi a pus înaintea sicriului le- 
gii Domnului din Leviţi să slujea- 
scă, să strige, să mărturisească şi 
să laude pre Domnul Dumnezeul lui 
Israil. 

5. Asaf a fost mai întâiu, şi al 
doilea după el: Zaharia, leii, Semi- 
ramot, leii, Mattatia, Eliav, Vanaia, 
Avdedom; leii cu organe, cu alăute 
şi cu cobze; iar Asav cu chimvale 
răsunătoare. 

6. Şi Vanea şi Oziil, preoţii cu 
trâmbiţe pururea înaintea sicriului 
legii lui Dumnezeu. 

7. In ziua aceea atunci a rânduit 
întâiu David pre Asaf şi fraţii săi a 
lăuda pre Domnul, cântând : 

8. Mărturisiţi-vă Domnului şi che- 
maţi numele Im, vestiţi întru nea- 
muri lucrurile lui. 

9. Cântaţi lui şi-1 lăudaţi pre el, 
spuneţi la foţi minunile lui, care 
le-au făcut Domnul. 

10. Lăudafi-vă întru numele cel 
sfânt al lui, veselească-se inima ce- 
lor ce caută bunăvoia lui. 

11. Căutaţi pre Domnul, şi vă în- 
tăriţi, căutaţi faţa lui pururea. 

12. Aduceţi-vă aminte de minu- 
nile lui care au făcut, de semnele 
lui şi de judecăţile gurii lui. 

13. Sămânţa lui Israil slugii sale, 
fiii lui lacov aleşii săi. 

14. Acesta este Domnul Dumne- 
zeul nostru, în fot pământul jude- 

I căţile lui. 

15. Aduceţi-vă aminte în veac de 

2. 2 Imp. 6, 18; 3 Imp. 8, 56. 

3. 2 Imp. 6, 19. 6. Num. 10, 8. 
8. Psalm 104, 1. 9. Isaia. 12, 4. 
75. Fac. 17, 9. 



534 



1-a PARALIPOMENE 16 



aşezământul de lege al lui, de cu- 
vântul lui, care l-au poruncit întru 
o mie de neamuri, 

16. Care l-au aşezat lui Avraam, 
şi jurământul său lui Isaac. 

17. Şi l-au pus pre el lui lacov 
spre poruncă, şi lui Israil spre le- 
gătură veşnică, 

18. Zicând: ţie voiu da pământul 
lui Hanaan îuniea moştenirii voastre. 

19. Când erau ei la număr puţini, 
împuţinaţi şi nemernici într'însul. 

20. Şi au trecut din neam în neam, 
şi dela o împărăţie la alt popor. 

21. N'au lăsat om să le facă lor 
sfrâmbălate, şi au certat pentru dân- 
şii împăraţi. 

22. Nu vă atingeţi de unşii mei, 
şi întru prorocii mei nu vicleniţi. 

23. Cântaţi Domnului tot pămân- 
tul, binevestiţi din zi în zi mântui- 
rea lui. 

24. Vestiţi întru neamuri siava lui, 
în toate noroadele minunile lui. 

25. Că mare este Domnul, şi lă- 
udat foarte, înfricoşat este mai pre 
sus decât toţi dumnezeii. 

26. Că toţi dumnezeii neamurilor 
sunt idoli, iar Dumnezeul nostru ce- 
rurile au făcut. 

27. Mărirea şi lauda este înain- 
tea lui, tărie şi frumuseţe este în 
locul său. 

28. Daţi Domnului moştenirile nea- 
murilor, daţi Domnului slavă şi 
tărie, 

29. Daţi Domnului slavă, numelui 
Iui; luaţi daruri şi aduceţi înaintea 
feţii lui, şi vă închinaţi Domnului 
în curţile cele sfinte ale lui. 

30. Să se teamă de faţa lui tot pă- 
mântul, să se îndrepteze pământul 
şi să nu se clătească. 

31. Să se veselească cerul, şi să 
se bucure pământul, şi să spuie în- 
tru neamuri: Domnul au împărăţii. 



32. Răsunâ-va marea cu plinirea* 
ei, şi lemnul câmpului şi toate cele 
ce sunt într'însul. 

33. Atunci se vor bucura lemnele 
dumbrăvii de faţa Domnului, că au 
venit să judece pământul. 

34. Mărturisiţi-vă Domnului că este 
bun, că în veac este mila lui. 

35. Şi ziceţi: mântueşte-ne pre noi 
Dumnezeul mântuirii noastre, şi ne 
adună pre noi şi ne scoate din nea- 
muri, ca să lăudăm numele tău cel 
sfânt, şi să ne mărim întru laudele 
tale. 

36. Binecuvântat este Domnul Dum- 
nezeul lui Israil din veac şj până îrr 
veac, şi tot poporul a zis amin, şi 
aşa au lăudat pre Domnul. 

37. Şi a lăsat acolo înaintea si- 
criului legii Domnului pre Asaf şi 
pre fraţii lui ca să slujească înain- 
tea sicriului pururea din zi în zi. 

38. Şi Avdedom şi fraţii lui şase- 
zeci şi opt, şi Avdedom fiul lui I- 
ditun şi Osa rânduiţi portari, 

39. Şi pre Sadoc preotul şi pre fra- 
ţii lui preoţii înaintea cortului Dom- 
nului pre culmea din Gavaon, 

40. Ca să aducă arderi de tot Dom- 
nului preste jertfelnicul arderilor de 
tot pururea dimineaţa şi seara, şi 
după toate cele scrise în legea Dom- 
nului, câte au poruncit fiilor lui I- 
srail prin mâna lui Moisî robul lui 
Dumnezeu. 

41. Şi cu dânsul Eman şi Iditurr 
şi ceilalţi aleşi anume, ca să laude 
pre Domnul că în veac este mila lui. 

42. Şi cu dânşii trâmbiţe, şi chim- 
vale răsunătoare şi organe ale cân- 
tărilor lui Dumnezeu, iar fiii lui I- 
ditun portari. 

43. Şi s'a dus tot poporul fiecare 
la casa sa, şi s'a întors David ca 
să binecuvinteze casa sa. 



j$. Fac. 28, 13. 19. Evr. 11, 13. 
22. Ps. 104, 15. 23. Ps. 95, 1. 
26. Isaia 42, 5. 



34. Ps. 106, 1. 

39. 3 Imp. 3, 4. 

40. Eşire 29, 38, 39. 



o35 



GAP. 17. 

Zidirea templului de Daviă se amână. 
Prorocii despre Mesia. 

A fost când lăcuiâ Davld în casa 
sa, a zis David către Natan pro- 
rocul: iată eu lăcuesc în casă de 
chedru, şi sicriul legii Domnului supt 
piei. 

2. Şi a zis Natan către David: tot 
ce este în sufletul tău, îă, că Dum- 
nezeu este cu tine. 

3. Şi a fost în noaptea aceea, s'a 
răcut cuvântul Domnului către Na- 
tan, zicând: 

4. Mergi şi zi către David robul 
meu: aşâ zice Domnul, nu vei zidi 
fu casă mie, ca să lăcuesc eu în- 
tr'însa. 

5. Că n'am lăcuit în casă din ziua 
care am scos pre Israil până în ziua 
aceasta, ci eram în cort şi în popas. 

6. Ori pe unde am trecut în tot 
fstrailul, grăit-am eu vreodată vre 
unei seminţii a lui Israiil sau unuia 
din judecătorii, cărora am poruncit să 
pască pre poporul meu, zicând: căci 
nu mi-aji făcut casă de chedru? 

7. Şi acum aşâ vei zice robului 
meu David: acestea zice Domnul 
atot|iitorul: eu le-am luat pre tine 
deîa stână şi deîa turme, ca să fii 
povăţuiior poporului meu Israil. 

8. Şi am fost cu tine ori încotro 
ai mers, şi am ucis pre toţi vrăj- 
maşii tăi dela faţa ta, şi ţi-am fă- 
cut fie nume, ca numele celor mari, 
cari au îost pre pământ. 

9. Şi voiu pune loc poporului 
meu Israil, şi-1 voiu răsădi pre dân- 
sul, şi va lăcuî însuşi, şi nu se va 
griji mai mult, şi nu va mai adaoge 
fiul strâmbăfăţii al smeri pre dân- 
sul ca la început. 

10. Şi din zilele care am pus ju- 
decători preste poporul meu Israil, 

17. ?■ 2 Imp. 7, 2. 5, 3 Imp. S, 1(5. 
7. Ps. 77, 76. 9. 2 Imp. 7, 10. 



am smerit pre toţi vrăjmaşii tăi, şi 
te voiu creşte pre tine şi-ji va zidi 
fie Domnul casă. 

11. Şi va fi dupăce se vor plini zi- 
lele tale şi vei adormi cu părinţii 
tăi, voiu ridica sămânţa ta după tine, 
care va fi unul din fiii tăi, şi voiu 
găti împărăţia lui. 

12. Acesta va zidi mie casă, şi 
voiu îndrepta scaunul lui până în 
veac. 

13. Eu voiu îi lui tată şi el va îi mie 
fiu, şi mila mea nu o voiu depărta 
dela el, precum o am depărtat dela 
cei ce au fost mai nainfe de tine. 

14. Şi-1 voiu încredinţa pre el în 
casa mea şi întru împărăţia lui 
până în veac, şi scaunul lui va îi 
îndreptat până în veac. 

15. Toate cuvintele acestea şi 
toată vederea aceasta întocmai aşâ 
le-a spus Natan către David. 

16. Şi a venit împăratul David şi 
a şezut înaintea Domnului, şi a zis: 
cine sunt eu Doamne Dumnezeule? 
Şi ce este casa mea, că m'ai iubit 
pre mine până în veac? 

17. Puţine au fost acestea înain- 
tea ta Dumnezeulel Şi ai grăit de 
casa slugii tale de departe, şi m'ai 
socotit ca o vedere a omului, şi m'ai 
înălţat Doamne Dumnezeulel 

18. Ce va mai adaoge încă David 
către tine, ca să-1 măreşti? Că tu 
ştii pre robul tău. 

19. Doamne, pentru robul tău ai 
făcut toată mărimea aceasta, şi după 
inima ta, ca să arăţi toate mări- 
rile tale. 

20. Doamne, nu este asemenea ţie 
şi nu este Dumnezeu afară de tine, 
după toate câte am auzit întru ure- 
chile noastre. 

21. Şi nu este ca poporul tău Is- 
rail neam pre pământ, pre care să-1 



13. Ps. 88, 27; Evr. 1, 5. 
14 Ltica. 1, 33. 20. Isaia. 43, 10-13. 
i 21. H 2 Lege. 4, 7. 



536 



1-a PARALIPOMENE 17-18 



îi povăţuit iu Dumnezeule, ca să-l 
răscumperi popor fie, ca să pui lui 
nume mare şi strălucit, scoţând 
neamuri dela faţa poporului tău, pre 
care l-ai răscumpărat din Eghipet. 

22. Şi ai dat pre poporul tău Is- 
rail popor ţie până în veac, şi tu 
Doamne te-ai făcut lor Dumnezeu. 

23. Şi acum, Doamne, cuvântul 
tău care l-ai grăit către robul tău 
şi preste casa lui, să se adeve- 
rească până în veac, şi iă pre- 
cum ai grăit. 

24. Şi să se adeverească şi să se 
mărească numele tău până în veac, 
zicând: Doamnei Doamne atotfiito- 
rule! Dumnezeul iui Israil, şi casa 
lui David robul tău va rămânea în- 
dreptată înaintea ta. 

25. Că tu Doamne Dumnezeul meu 
ai deschis urechea robului tău, că 
vei zidî lui casă, pentru aceea a a- 
flat îndrăzneală robul tău a se ruga 
înaintea fetii tale. 

26. Şi acum Doamne, tu eşti în- 
suţi Dumnezeu, şi ai grăit robului 
tău bunătăţile acestea. 

27. Şi acum ai început a binecu- 
vânta casa robului tău, ca să fie în 
veac înaintea ta, că tu Doamne ai bi- 
necuvântat şi binecuvintezi în veac. 

CAP. 18. 

Biruinţele lui David. Aşezarea 
dregătorilor. 

După acestea a bătut David pre 
cei de alt neam, şi i-a pus pre 
fugă, şi a luat Ghetul şi satele ei 
din mâna celor de alt neam. 

2. Şi a bătut pre Moav, şi au fost 
Moavifenii slugi lui David, aducând 
daruri. 

?. Şi a bătut David pre Adraazar 
împăratul Suvei în Imat, când mer- 
gea să-şi întindă puterea sa preste 
rîul Efratului. 



4. Şi a luat dela el David o mie 
de care şi şapte mii de cai şi două- 
zeci de mii de oameni pedesfri, şi 
a stricat David toate carele, şi a lă- 
sat dintr'însele o sută de care. 

5. Şi au venit Sirienii din Damasc 
să ajute lui Adraazar împăratul Su- 
vei, şi a bătut David douăzeci şi 
două de mii de oameni ai Sirienilor. 

6. Şi a pus David oştirea în Si- 
ria cea despre Damasc, şi au fost lui 
David slugi aducând daruri, şi a- 
jutâ Domnul pre David ori încotro 
mergea. 

: 7. Şi a luat David lanţurile cele 
! de aur care erau preste slugile lui 
I Adraazar, şi le-a adus în Ierusalim. 

8. Şi din Matavef şi din cetăţile 
cele alese ale lui Adraazar a luat 
David aramă multă foarte, din care 
a făcut Solomon marea cea de a- 
ramă şi stâlpii şi uneltele cele de 
aramă. 

9. Şi a auzit Toa împăratul Ima- 
tului, că a bătut David toată pute- 

! rea lui Adraazar împăratul Suvei. 

10. Şi a trimis pre Aduram fiul 
său la împăratul David să-l întrebe 
de cele de pace, şi să-l binecuvin- 
teze pre el, pentrucă s'a răsboit a- 
supra lui Adraazar, şi 1-a bătut pre 
el, că om împrofivnic era Toa lui 
Adraazar. 

11. Şi toate uneltele cele de aur, 
de argint şi de aramă, le-a afiero- 
sit împăratul David Domnului îm- 
preună cu argintul şi cu aurul care 
l-a luat dela toate neamurile, dela 
Idumea, dela Moav, dela fiii lui A- 
mon, dela cei de alt neam şi deîa 
Amalic. 

12. Şi Avesa fiul Saruiei a bătut 
optsprezece mii de Idumieni în va- 
lea sărilor. 

13. Şi a pus în vale oştire, şi au 
fost toţi Idumienii slugi lui David, 



4. 2 Imp. 8, 4. 5. 2 Imp. 8, 5. 
8. 2 Imp. 8, 8. 



537 



.si ajuta Domnul pre David ori în- 
cotro mergea. 
14 Şi a împărăţii David preste toi 

Israiiul Ş' îăceâ i udecată ?' dre P" 
tâf« la toi poporul său. 

15. Si loav feciorul Saruiei era pre- 
ste oştire, şi Iosafat feciorul lui A- 
îiiliid scriitor pentru aducere aminte. 

16. Şi Sadoc fiul iui Ahitov şi A- 
vimeleh fiul lui Aviafar preoţi, şi 
Susa scriitor. 

17. Şi Vaneas feciorul lui lodae _ 
«râ preste -Hereti şi preste Feleti, şi 
fiii lui David erau cei dintâiu aju- \ 
iăfori împăratului. 

CAP. 19. 

Răzbunarea lui David asupra 
Amomiilor. 

Si a fost după acestea a murit Naas 
împăratul fiilor lui Amon, şi a îm- 
părăţii Anan fiul iui în locul lui. 

2. Şi a zis David: face-voiu milă 
cu Anan feciorul lui Naas, precum 
a făcut tatăl lui cu mine milă, şi a 
trimis David soli, ca să-1 mângâe 
pre el pentru moartea tatălui său, şi 
au venit slugile lui David în pămân- 
tul fiilor lui Amon la Anan, ca să-1 
mângâe pre el. 

3. Şi au zis boierii fiilor lui Amon 
către Anan: au doar pentrucă cin- 
steşte David pre tatăl tău, a trimis 
să te mângâe? Au nu pentru ca să 
cerce cetatea, şi să iscodească pă- 
mântul au venit slugile lui la tine? 

4. Şi a prins Anan pre slugile lui 
David, şi i-a ras pre dânşii şi a tă- 
iat hainele lor jumătate până la brâu, 
şi i-a slobozit pre ei. 

5. Şi au venit să spuie lui David 
de oameni; şi a trimis David îna- 
intea lor, că erau oamenii batjoco- 
riţi foarte, şi le-a zis împăratul: şe- 
deţi în lerihon până vor creşte bar- 
bele voastre, şi apoi vă veţi întoarce. 

19. 1. 2 Imp. 10, 2. 



6. Şi au văzut fiii lui Amon, că 
s'a ruşinat poporul lui David, şi a 
trimis Anan, şi fiii lui Amon o mie 
de talanţi de argint, ca să le năi- 
mească lor din Siria Mesopotamiei 
şi din Siria Maaha şi din Suva care 
şi călăreţi. 

7. Şi ş'a năimit treizeci şi două 
de mii de care şi pre împăratul din 
Maaha şi pre poporul lui, şi a ve- 
nit şi a făbărîf în preajma Midavei; 
şi fiii lui Amon s'au adunat din ce- 
tăţile lor, şi au venit ca să se bată. 

8. Şi a auzit David, şi a trimis 
pre loav şi toată oastea celor tari. 

9. Şi au ieşit fiii lui Amon, şi s'au 
rânduit la răsboiu lângă poarta ce- 
tăţii, şi împăraţii cari au venit au 
tăbărî! deosebi în câmp. 

10. Şi văzând loav, că sunt în faţă 
unii cu alţii, ca să dea răsboiu a- 
supra sa dinainte şi dinapoi, a ales 
din toţi voinicii lui Israil, şi s'au 
rânduit împrotiva Sirienilor. 

11. Şi celalt popor 1-a dat pre mâna 
lui Avesa fratele său, şi s'au rânduit 
în protiva fiilor lui Amon. 

12. Şi a zis: de mă vor învinge 
Sirienii, vei îi mie ajutor, iar de te 
vor învinge pre tine fiii lui Amon, 
te voiu ajuta eu. 

13. Imbărbăfează-te şi să ne în- 
tărim, pentru poporul nostru şi pen- 
tru cetăţile Dumnezeului nostru, şi 
Domnul ce este bun întru ochii lui 
va face. 

14. Şi s'a rânduit loav şi tot po- 
porul lui cu el împrotiva Sirienilor 
la răsboiu, şi a fugit de către dânşii. 

15. Şi fiii lui Amon văzând că au 
fugit Sirienii, au fugit şi ei dela faţa 
lui Avesai şi dela faţa lui loav fra- 
tele lui, şi au venit în cetate, şi a 
venit loav în Ierusalim. 

16. Şi văzând Sirienii că i-a bi- 
ruit pre ei Israil, a trimis soli, şi a 

10. 2 Imp. 28, 8. 11. 2 Imp. 10, 10. 
16. 2 Imp. 10, 16. 



538 1-a PARALÎPOMENE 19—20—21 



adus pre Sirienii cei dincolo de Tfîi 5 
şi Şofat mai marele oştirei lui A- 
draazar erâ povăfuitor înaintea lor. 

17. Şi s'a spus lui David, şi a a- 
dunat David pre tot Israilul, şi a tre- 
cut Iordanul, şi a venit asupra lor 
şi s'a rânduit asupra lor, şi a statut 
David în preajma Sirienilor la răs- 
boiu, şi i-a bătut pre ei. 

18. Şi au îugif Sirienii de!a faţa lui 
îsrail, şi a sdrobit David din Siri- 
eni şapte mii de care şi patruzeci 
de mii de pedestri, şi pre Şofat mai 
marele puterii 1-a ucis. 

19. Şi văzând slugile lui Adraazar, 
că au căzut dinaintea fefii lui îsrail, 
a făcut cu David pace, şi i-a slujit 
lui, şi n'au vrut Sirienii să ajute mai 
mult fiilor lui Amon. 

CAP. 20. 

Răsboiul şi biruinţa lui David asupra 
Amorţiţilor şi Filistenilor. 

Âfost în anul al doilea când ie- 
şiră împărajii la răsboiu, a scos 
îoav toată puterea oştirii, şi a stri- 
cat ţara fiilor lui Amon, şi a venit 
şi a încunjurat Ravva, şi David a 
şezut în Ierusalim, şi a bătut Ioav 
Ravva, şi o a stricat. 

2. Şi a luat David cununa împă- 
ratului lor de pre capul Iui, şi s'a 
aflat că trage un talant de aur, şi 
erâîntr'însa piatră scumpă, şi a fost 
pusă pre capul lui David, şi prăzi 
din cetate a adus multe foarte. 

3. Şi pre poporul cel dinfr'însa 
î-a scos, şi 1-a tăiat cu fierăstrău şi 
cu tesle de fier şi cu securi; aşa a 
făcut David tuturor fiilor lui Amon, 
şi s'a întors David şi tot poporul 
lui în Ierusalim. 

4. Şi a fost după acestea, şi iar 
s'a făcut răsboiu în Gazer cu cei de 
alt neam, atunci a bătut Sovohe So- 

18. 2 Imp. 10, 18. 
20. 2 Imp. 10, 7; şi 11 1. 
2. 2 Imp. 12, 30. 3,'z Imp. 12, 31. 
4. Is. Navî 21, 21; 2 Imp. 21, 18. 



sati pre Setei cel din fiii uriaşilor, 
şi l-a smerit pre el. 

5. Şi s'a mai făcut încă răsboiu 
cu cei de alt neam, şi a bătut Ele- 
anan feciorul lui lair pre Lahmi fra- 
tele lui Goliat Gheteul, şi lemnul su- 
lifii lui erâ ca sulul pânzarilor. 

6. Şi s'a mai făcut încă răsboiu în 
Ghet şi erâ un om preste seamă mare 
şi avea câte şase degete, toate de- 
getele lui erau douăzeci şi pafru, şi 
acesta erâ strănepot uriaşilor. 

7. Şi a ocărît pre Îsrail, şi l-a bă- 
tut pre el Ionatan, feciorul lui Sama 
fratele lui David. 

3. Aceştia s'au născut lui Rafa în 
Ghet, foţi erau patru uriaşi, şi au 
căzu! în mâna lui David şi în mâna 
slugilor lui. 

CAP. 21. 

Ciuma de trei zile pentru numărarea 
foporului. 

Si s'a sculat diavol în Îsrail, şi a: 
5 îndemnat pre David, ca să nu- 
mere pre îsrail. 

2. Şi a zis împăratul David către 
îoav şi către mai marii oştirei: mer- 
geţi, număraji pre îsrail dela Virsa- 
vee şi până la Dan, şi aduceţi !a 
mine, ca să ştiu numărul lor. 

3. Şi a zis Ioav. să înmulţească 
Domnul pre poporul său cu o sută 
de părţi mai mult decât sunt ace- 
ştia şi ochii domnului meu împăratu- 
lui să vază, au nu doamne al meu îm- 
părate, toji suntem slugi domnului 
meu? Căci cearcă domnul meu acea- 
sta? De ce să fie spre păcat lui îsrail. 

4. Ci cuvântul împăratului a bi- 
ruit pre Ioav, şi a ieşit îoav, şi a 
umblat prin tot Israilul, şi a venit 
în Ierusalim. 

5. Şi a dat Ioav numărul cerce- 
tării poporului lui David, şi erâ tot 
Israilul o mie de mii şi o sută de 

i 21. 1- 2 Imp. 24, 1, 2. Jud v 20, 1. 



1-a PARALIPOMENE 21 



539 



jŢîii de bărbaţi carii purtau sabie şi 
fiii ludei patru sute şi şaptezeci de 
jxjii de bărbaţi carii purtau sabie. 

6. Şi pre Levî şi pre Veniamin, 
n u i-a numărat între ei, că nu plă- 
cea cuvântul împăratului, lui loav. 

7. Şi rău s'a arătat înaintea lui 
Dumnezeu lucrul acesta, şi au bătut 
pre Israil. 

8. Şi s zis David către Dumne- 
zeu : păcătuit-am foarte, făcând a- 
cest lucru, şi acum şterge răutatea 
robului tău, că nebuneşte am lucrat 
foarte. 

9. Şi au grăit Domnul către Gad 
văzătorul, zicând : 

10. Mergi şi grăeşte lui David, zi- 
când: aşa zice Domnul, trei voiu a- 
duce eu asupra ta, aîege-ţi ţie una 
dintru ele, şi voiu face ţie. 

11. Şi a venit Gad la David, şt 
i-a zis lui : 

12. Aşa zice Domnul: alege-ţi ţie 
sau trei ani foamete sau trei luni să 
fugi fu de faţa vrăjmaşilor tăi, şi 
sabia vrăjmaşilor tăi să te apuce 
pre tine, sau trei zile sabia Dom- 
nului, şi moarte pre pământ şi înge- 
rul Domnului să omoare întru toată 
moştenirea lui Israil; şi acum vezi 
ce cuvânt voiu răspunde celui ce 
m'au trimis pre mine. 

13. Şi a zis David către Gad: sunt 
în mare sfrâmtorare de câteş-trele.ci 
mai bine voiu cădea în mâinile Dom- 
nului, că multe sunt îndurările lui 
foarte; iar în mâinile oamenilor nu 
voiu cădea. 

14. Şi au dat Domnul moarte în 
Israil, şi au căzut din Israil şapte- 
zeci de inii de oameni. 

15. Şi au trimis Dumnezeu înger 
în Ierusalim, ca să-1 piarză, şi când 
îl pierdeâ, au văzut Domnul şi i-au 
părul rău pentru răul acela, şi au zis 
îngerului celui ce pierdea: ajungă-ţi, 

, c '. 2 Imp. 12, 13. 12 2 Imp. 24, 13. 
15. Fac. 6, 6; Ionâ 3, 10. 



trage-ţi mâna ta, şi îngerul Domnu- 
lui sta în ariea lui Orna Ievuseul. 

16. Şi a ridicat David ochii săi, 
şi a văzut pre îngerul Domnului stând 
între pământ şi între cer, şi sabiea 
lui scoasă în mâna lui, şi întinsă 
asupra Ierusalimului, şi au căzut Da- 
vid şi bătrânii lui Israil pre îaţa lor 
îmbrăcaţi cu saci. 

17. Şi a zis David către Dumne- 
zeu: au nu eu am zis ca să se nu- 
mere poporul? Eu sunt cel ce am 
păcătuit, şi mult rău am făcut, dar 
această turmă ce a făcut? Doamne 
Dumnezeule fie mâna ta preste mine 
şi preste casa tatălui meu, şi nu 
preste poporul tău, ca să-1 pierzi 
Doamne. 

18. Şi îngerul Domnului a zis lui 
Gad, să spună către David, ca să 
se suie să facă jertfelnic Domnului 
în ariea lui Orna Ievuseul. 

19. Şi s'a suit David după cuvân- 
tul lui Gad, care 1-a grăit întru nu- 
mele Domnului. 

20. Şi întorcându-se Orna, a vă- 
zut pre înger; şi el cu cei patru fii 
ai lui s'a ascuns, că Orna treieră 
grâu. 

21. Şi a venit David la Orna, şi 
Orna a ieşit din arie, şi s'a închi- 
nat lui David cu faţa pre pământ. 

22. Şi a zis David către Orna: dă 
mie locul tău cel de arie, şi voiu zidi 
într'însul jertfelnic Domnului, pre ar- 
gint cât preţueşte mi-1 dă, ca să în- 
ceteze bătaia din popor. 

23. Şi a zis Orna către David: ia-I 
şi facă domnul meu împăratul ce 
este bine înaintea lui; iată am dat 
viţei pentru ardere de tot şi plugul 
pentru lemne şi grâul pentru jertfă, 

| toate le-am dat. 

24. Şi a zis împăratul David lui 
Orna: nu, ci voiu să cumpăr cu ar- 
gint, cât preţueşte, că nu voiu lua 
ale tale Domnului, ca să aduc ar- 

i dere de tot în dar Domnului. 



540 



25. Şi a dat David lui Orna pen- 
tru locul lui sicii de aur cumpăniţi 
şase sute. 

26. Şi a zidit acolo David jertfel- 
nic Domnului, şi a adus arderi de 
tot şi jertfe de mântuire, şi a stri- 
gat către Domnul, şi l-au auzit pre 
el cu îoc din cer preste jertfelnicul 
arderii de tot, şi a mistuit arderea 
de tot. 

27. Şi au zis Domnul către înger 
şi a băgat sabiea în teaca ei. 

28. In vremea aceea dacă a vă- 
zut David că l-au ascultat Domnul în 
ariea lui Orna levuseul, a jertfit acolo. 

29. Şi cortul Domnului care l-a 
făcut Moisî în pustie, şi jertfelnicul 
arderilor de tot în vremea aceea era 
în culmea cea din Gavaon. 

30. Şi n'a putut David să meargă 
până acolo să întrebe pre Dumne- 
zeu, pentrucă se grăbea la vederea 
săbiei îngerului Domnului. 

Pregătiri pentru zidirea casei 
Domnului. 

Si a zis David: aceasta este casa 
Domnului Dumnezeu, şi acesta 
este jertfelnicul spre arderea de tot 
a lui Israil. 

2. Şi a zis David: să adune pre 
loji veneticii cei din pământul lui 
Israil, şi a pus cioplitori să cioplea- 
scă pietre netezite, ca să zidească 
casă lui Dumnezeu. 

3. Şi fier mult pentru cuiele uşi- 
lor şi ale porţilor, şi pentru ţâţâni 
a gătit David, şi aramă multă fără 
măsură. 

4. Şi lemne de chedru fără de nu- 
măr, că aduceau Sidonenii şi Tiri- 
enii lemne de chedru mulţime lui 
David. 

5. Şi a zis David : Solomon fiul 

25. 2 Imp. 24, 24. 26. 2 Parai. 3, 1; Lev. 
9, 24. 29. Eşite 36, 2, 8, 9. 
.22. 3 Imp. 9, 21; 2 Parai. 2, 17. 

5. 3 Imp. 3, 7. 



meu prunc tânăr este, şi casa care 
se va zidî Domnului trebue să fie 
foarte mărită şi vestită, şi o voiu găti 
lui slăvită în tot pământul; şi a gă- 
tit David o mulţime înainte de moar- 
tea sa. 

6. Şi a chemat pre Solomon fiul 
său, şi i-a poruncit lui ca să zidea- 
scă casa Domnului Dumnezeului lui 
Israil. 

7. Şi a zis David Ini Solomon: 
fiule 1 Eu am avut în suflet, ca să 
zidesc casă numelui Domnului Dum- 
nezeu. 

8. Şi a fost către mine cuvântul 
Domnului zicând: sânge mult ai 
vărsat, şi răsboaie mari ai făcut, 
nu vei zidi casă numelui meu, pen- 
trucă sânge mult ai vărsat pre pă- 
mânt înaintea mea. 

9. lată fiu se naşte ţie, acesta va 
fi bărbatul odihnei, şi- 1 voiu odihni 
pre el de toţi vrăjmaşii lui de prin 
prejur, că Solomon va fi numele 
lui, şi pace şi linişte voiu da pre- 
ste Israil în zilele lui. 

10. Acesta va zidi casă numelui 
meu, şi el va fi mie fiu, şi eu voiu 
fi lui tată, şi voiu îndrepta scaunul 
împărăţiei lui în Israil până în veac. 

1 1 . Şi acum fiul meu, va fi cu tine 
Domnul, şi te va spori şi vei zid! 
casă Domnului Dumnezeului tău, 
precum au grăit de line. 

12. Deci, dea jie Domnul înţelep- 
ciune şi înţelegere, şi să te întărească 
preste Israil, şi să păzeşti şi să faci 
legea Domnului Dumnezeului tău. 

13. Atunci te vei sporî, de vei păzi 
să faci poruncile şi judecăţile, care 
le-au poruncit Domnul lui Moisî pen- 
tru Israil, îmbărbătează-te şi te în- 
tăreşte, şi nu te teme, nici te speriâ. 

14. Şi eu din sărăcia mea am gă- 
tit pentru casa Domnului talanţi de 

8. 2 Imp. 7, 5; 3 Imp. 5, 3. 

9. 2 Imp. 12, 24; 3 Imp. 4, 25. 

| 10. 2 imp. 7, 13. 11. 3 Imp. 5, 5. 
I 12. 2 Imp. 7, 14. 13,As. Navi 1, S. 



541 



aur o sută de mii şi de argint ta- 
lanii o mie de mii, şi aramă şi fier 
fără de măsură, că cu grămada 
este, şi temne. şi pietre am gătit, 
si la acestea vei adaoge. 

15. Şi cu fine sunt mulji lucră- 
tori, meşteri şi cioplitori de pietre 
s j ieslari de lemne, foţi învăţaţi la 
ioi lucrul. 

16. La aur, la argint, la aramă şi 
la fier nu este număr, scoală-fe şi 
fă, şi Domnul va fi cu fine. 

17. Şi a poruncit David tuturor 
boierilor lui Israiî să ajute iui So- 
lomon fiul său. 

18. Au nu este Domnul cu voi? 
Şi au dat odihnă prin prejur, că au 
dat în mâinile voastre pre cei ce lă- 
cuesc pământul, şi s'a supus pă- 
mântul înaintea Domnului şi înain- 
tea poporului lui. 

19. Acum daji inimile voastre şi 
sufletele voastre, ca să căutaţi pre 
Domnul Dumnezeul vostru, şi vă 
sculaţi şi zidiţi biserica Domnului 
Dumnezeului vostru, ca să băgaţi 
sicriul legii Domnului şi uneltele cele 
sfinte ale lui Dumnezeu în casa, care 
se va zidi în numele Domnului. 

CAP. 23. 

Numărul, rânduiala şi slujba Leviţilor. 

David fiind bătrân şi plin de zile, 
a făcut împărat pre Solomon fiul 
lui în locul său preste Israil. 

2. Şi a adunat pre foţi boierii lui 
Israil şi pe preoţi şi pre Leviţi. 

3. Şi s'au numărat Leviţii dela 
treizeci de ani în sus, şi a fost nu- 
mărul lor pe cap, bărbaţi treizeci 
şi opt de mii. 

4. Dintr'aceşlia au fost cârmui- 
fori preste lucrurile casei Domnu- 
lui douăzeci şi patru de mii, şi lo- 
gofeţi şi judecători şase mii. 



16. 29, 3-5. 
23. 1. 3 Imp. 1, 1. 3. Num. 4, 3. 



5. Şi patru mii portari şi patru 
mii cântăreţi ai Domnului cu unel- 
tele care te-au făcut să laude pre 
Domnul. 

6. Şi i-a împărţit pre ei David 
făcându-le rând pre zi fiilor lui Levî: 
lui Gherson, lui Kaat şi lui Merari, 

7. Şi lui Gherson, lui Edan şi lui 
Semei. 

8. Fiii lui Edan, căpetenia leiU 
Zifan şi loil, trei. 

9. Şi fiii lui Semei : Salomif, Ieîl.. 
şi Aran.trei, aceştia sunt căpeteniile, 
familiilor lui Edan. 

10. Şi fiilor lui Semei: Ief, Ziza, 
Ioas şi Veria, aceşti patru sunt fiii 
lui Semei. 

11. Şi era îet căpetenia şi Ziza al 
doilea, loas şi Veria n'au înmulţit, 
fii, pentru aceea s'a numărat înfr'o 
casă şi înfr'o rudenie. 

12. Fiii lui Kaat:Amvram, Iezaar, 
Hevron, Oziil, patru. 

13. Fiii lui Amvram: Aaron şi Moisi 
şi s'a osebit Aaron a sfinţi sfintele 
sfintelor, el şi fiii lui până în veac, 
ca să tămâieze înaintea Domnului, 
să slujească lui şi să se roage nu- 
melui lui până în veac. 

14. Şi Moisî omul lui Dumnezeu, 
fiii lui s'au chemat în neamul lui. 
Levî. 

15. Fiii lui Moisî: Ghirsam şi E- 
liezer. 

16. Fiii lui Ghirsam: Suvail că- 
petenia. 

17. Şi erau fiii lui Eliezer: Ravia 
căpetenia, şi n'a avut Eliezer alţi fii, 
şi fiii lui Ravia s'au înmulţit foarte. 

18. Fiii lui Isaar : Salomot căpe- 
tenia. 

19. Fiii lui Hevron: Ierta căpete- 
j nia, Amaria al doilea, Ieziil al tre- 
ilea, Iechemias al patrulea. 

20. Fiii lui Oziil: Miha căpetenia, 
şi Isia aî doilea. 

6. Fac. 46, 11. W.Esire 6, 20; Evrei 5, 4. 
15. Eşire 2, 22; 18, 4.' 



542 



21. Fiii Iui Merari: Mooli şi Musi; 
îiii lui Mooli: Eleazar şi Kis. 

22. Şi a murii Eleazar, şi n'a a- 
vul feciori, fără numai fete, şi le-au 
luai pre ele fiii lui Kis îrajii lor. 

23. Fiii lui Musi: Mooli, Eder şi 
Iarimol, Irei. 

24. Aceştia sunt îiii lui Levî, după 
casele familiilor lor, căpeteniile fa- 
miliilor lor, după socoteala lor, după 
numărul numelor lor, după capul lor, 
carii fac lucrurile slujbei casei Dom- 
nului, dela douăzeci de ani în sus. 

25. Că a zis David : odihnil-au 
Domnul Dumnezeul lui Israil pre po- 
porul său, şi va lăcuî în Ierusalim 
până în veac. 

26. Şi Levijii nu mai purtau cortul 
şi toate vasele cele de slujba lui. 

27. Că întru poiuncile lui David 
cele mai de pre urmă este numărul 
fiilor lui Levî dela douăzeci de ani 
în sus. 

28. Că i-a pus pre ei sub mâna 
lui Aaron, ca să slujască în casa 
Domnului, în curţi şi în cămări şi 
la curăţirea tuturor celor sfinte şi 
la lucrurile slujbei casei lui Dum- 
nezeu, 

29. Şi la pâinile punerii înainle 
şi la făina jertfei şi la plăcintele 
cele de azime şi la tigăi şi la cele 
frământate şi la toafă măsura. 

30. Şi a sta dimineaţa şi seara, a 
lăuda şi a se mărturisi Domnului. 

31. Şi preste toate cele ce se a- 
duc spre ardere de toi Domnului 
în sambele şi la lunele noui şi la 
sărbători după număr şi după rân- 
duiala lor, totdeauna înaintea Dom- 
nului. 

32. Şi să facă paza la corlul măr- 
turiei, şi paza sfintei şi paza fiilor 
lui Aaron fraţilor lor, ca să sluja- 
scă în casa Domnului. 

22. Num. 36, S. 

24. Num. 8, 24; 2 Pavai. 31, 17. 
30. Esire 29, 39. 
32. LeV. S, 35. 



CAP. 24. 

Cetele preoţilor. 

Si cetele fiilor lui Aaron, fiii lui 
, Aaron: Nadav, Aviud, Eleazar şl 
Itamar. 

2. Şi a murit Nadav şi Aviud îna- 
intea tatălui lor, şi aceştia n'au a- 
vut fii, şi au preoţit Eleazar şi Ita- 
mar fiii lui Aaron. 

3. Şi i-a împărţit pre ei David 
şi Sadoc din fiii lui Eleazar şi A- 
himeieh din fiii lui Itamar, după 
rânduiala lor, după slujba lor şi 
după casele lor părinteşti. 

4. Şis'au aflat din fiii lui Eleazar 
mai mulţi între boierii puterilor, de 
cât fiii lui Itamar, şi i-au rânduit din 
fiii lui Eleazar căpetenii preste ca- 
sele părinteşti, şasesprezece, şi fiii 
lui Itamar după casele părinteşti, op!. 

5. Şi i-a împărţit pre ei cu sorţi, 
pre unii şi pre alţii dintre fiii lui E- 
leazar şi dintre fiii lui Itamar, că erau 
căpetenii celor sfinte şi mai marii 
Domnului. 

6. Şi i-a scris pre ei Samea fiul lui 
Nafanail logofătul din Levî înain- 
tea împăratului şi a boierilor, Sa- 
doc preotul şi Ahimeleh fiul lui A- 
viatar şi căpeteniile părinleşli a pre- 
oţilor şi a Leviţilor ai casei părin- 
teşti câte unul lui Eleazar şi câte 
unul lui Itamar. 

7. Şi a ieşit sorţul cel dintâiu lui 
loarim, lui ledia al doilea, 

8. Lui Hariv al treilea, lui Seorim 
al patrulea, 

9. Lui Melhia al cincilea, lui Me- 
iamin al şaselea, 

10. Lui Kos al şaptelea, lui Avia 
al optulea, 

11. Lui lisu al nouălea, lui Sehe- 
nia al zecelea, 

12. Lui Eleavi al unsprezecelea, 
lui Iachim al douăsprezecelea, 

24. 2. Lev. 10, 2; Num. 26, 61, 3, 4; 26, 61. 
3. 2 Imp. 8, 17. 6. 2 Imp. 8, 17. 
10. Lucâ 1, 5. 



1-a PARALIPOMENE 24-25 543 



13. Lui Opîa al treisprezecelea, 
lui îesvaal al patrusprezecelea, 

14. Lui Velga al cincisprezecelea, 
lui Emir al şasesprezecelea, 

15. Lui Hizin al şapfesprezecelea, 
lui Afesi al optsprezecelea, 

16. Lui Fetea al nouăsprezecelea, 
iui Ezechil al douăzecelea, 

17. Lui Ahim al douăzeci şi unulea, 
lui Gamul al douăzeci şi douăîea, 

18. Lui Adale al douăzeci şi trei- 
lea, lui Maase al douăzeci şi patrulea. 

19. Acesta este numărul lor, după 
slujba lor a intra în casa Domnu- 
lui după rânduiala lor, prin mâna 
lui Aaron tatăl lor, precum au po- 
Tuncit Domnul Dumnezeul lui Israil. 

20. Şi fiilor celorlalţi ai lui Levî, 
fiilor lui Amvram, căpetenia Sovail, 
iiîlor lui Sovail, ledia. 

21. Şi lui Raaviea, lesia, 

22. Şi lui Isaar, Salomot ; fiilor 
lui Salomot, lat. 

23. Fiii lui Ecdiu: Amadea al doi- 
lea, îaziil al treilea, Iecmoam al pa- 
trulea. 

24. Fiilor lui Oziil: Miha, fiii lui 
M\ha: Samir. 

25. Fratele lui Miha : Isia şi fiul 
lui Isia: Zaharia. 

26. Fiii lui Merari: Mooli şi Musi, 
Îiii lui Ozia, fiii lui Voni, 

27. Fiii lui Merari din Ozia, fiii 
lui Isoam, şi Sachur şi Avai. 

28. Lui Mooli: Eleazar şi Tamar, 
şi a murit Eleazar, şi n'a avut fe- 
ciori. 

29. Lui Kis, fiii lui Kis: Ierameil. 

30. Şi îiii lui Musi : Mooli, Eder 
şi lerimof, aceştia sunt fiii Leviţilor, 
-după casele lor părinteşti. 

31. Şi au luat şi ei sorji ca şi 
fraţii lor fiii lui Aaron înaintea îm- 
păratului, şi Sadoc şi Ahimeleh şi 
căpeteniile părinteşti ale preoţilor şi 
ale Levifilor ; căpetenia de părinţi 
Âraav, ca şi fraţii lui cei mai tineri. 

30. 26, 13. 



CAP. 25. 

Cefele că n l a r e ţii or . 

Si David împăratul cu căpeteniile 
, puterii a pus la slujbe pre fiii lui 
Asaf, ai lui Eman şi ai lui Idifun, 
carii să cânte cu cobze, cu alăute 
şi cu chimvale, şi a fost numărul 
lor pe cap al celor ce slujesc după 
slujbele lor. 

2. Fiii lui Asaf: Sachur, losif şi 
Natanias şi Erail: fiii lui Asaf carii, 
erau la împăratul. 

3. Lui Iditun, fiii lui Idifun : Go- 
dolia, Suri, Isia, Asavia şi Mattatia 
după tatăl lor Iditun, cu cobze ră- 
sunând mărturisire şi laudă Dom- 
nului. 

4. Lui Eman, fiii lui Eman : Vu- 
chia, Maflania, Oziil, Suvail, leri- 
mof, Anania, Anan, Eliafa, Godolati, 
Remeviezer, Iesvasacâ, Maliti, Oviri 
şi Meazof. 

5. foţi aceştia sunt îiii lui Eman 
celui ce răspunde împăratului cu 
cuvintele lui Dumnezeu a înălţă cor- 
nu, şi au dat Dumnezeu lui Eman 
patrusprezece feciori şi trei fete. 

6. Toţi aceştia cu tatăl lor lău- 
dând în casa lui Dumnezeu în chim- 
vale şi în alăute şi în cobze spre 
slujba casei lui Dumnezeu lângă îm- 
păratul Asaf, Iditun şi Eman. 

7. Şi a fost numărul lor cu îraţii 
lor cei învăţaţi a cânta Domnului, 
toţi cei ce erau iscusiţi, două sute 
optzeci şi opt. 

8. Şi au luat şi ei sorţi să fie în 
rând cel mic, şi cel mare din cei 
desăvârşit şi din cei ce învăţă. 

9. Şi a ieşit sorţul cel dintâiu a 
fiilor lui şi a fraţilor lui, din Asaf: 
losif, al doilea Godolia cu îiii lui şi 
fraţii lui doisprezece. 

10. Al treilea Zachur, îiii lui şi îra- 
ţii lui, doisprezece. 

11. Al patrulea Iesri, îiii lui şi îra- 
ţii lui, doisprezece. 



544 



12. Al cincelea Natan, îiii Iui şi 
fraţii lui, doisprezece. 

13. Al şaselea Vuchia, fiii lui şi 
fraţii lui, doisprezece. 

14. Al şaptelea lseriil, fiii iui şi 
fraţii lui, doisprezece. 

15. Al optulea losia, fiii lui şi fra- 
ţii lui, doisprezece. 

16. Al nouălea Mattania, fiii lui şi 
fraţii lui, doisprezece. 

17. Al zecelea Semeia, fiii lui şi 
fraţii lui, doisprezece. 

18. Al unsprezecelea Asriil, fiii lui 
şi fraţii lui, doisprezece. 

19. Al doisprezecelea Asavia, fiii 
lui şi fraţii lui, doisprezece. 

20. Al treisprezecelea Suvail, fiii 
lui şi fraţii lui, doisprezece. 

21. Al patrusprezecelea Matfatia, 
fiii lui şi fraţii lui, doisprezece. 

22. Al cinsprezecelea Ierimot, fiii 
lui şi fraţii lui, doisprezece. 

23. Al şasesprezecelea Anania, îiii 
lui şi fraţii lui, doisprezece. 

24. Al şaptesprezecelea Iesvasacâ, 
fiii lui şi fraţii lui, doisprezece, 

25. Al optsprezecelea Anania, fiii 
lui şi fraţii lui, doisprezece. 

26. Al nouăsprezecelea Mailiiî, fiii 
lui şi fraţii lui, doisprezece. 

27. Al douăzecilea Eliata, fiii lui 
şi fraţii lui, doisprezece. 

28. Al douăzeci şi unulea Otiri, 
fiii lui şi fraţii lui, doisprezece. 

29. Al douăzeci şi douălea Goto- 
îati, fiii lui şi fraţii lui, doisprezece. 

30. Al douăzeci şi treilea Miazot, 
fiii lui şi fraţii lui, doisprezece. 

31. Al douăzeci şi patrulea Romet- 
iiezer, îiii lui şi fraţii lui, doisprezece. 

CA. 26. 

Portarii, cămăraşii şi judecătorii. 

8i cetele porţilor, fiii lui Koreim: 
? Moselamia din fiii lui Asaî. 
2. Si lui Moselamia fiul cel îniâiu 



născut era Zaharia, Iadiil al doilea r 
Zavadia al treilea, Ienuil al patru- 
lea, lolam al cincilea, 

3. Ionatan al şaselea, Eîionai al 
şaptelea, Avdedom al optulea. 

4. Şi fiii lui Avdedom erau: Sa- 
mias întâiu născut, Iozavat al doi- 
lea, loat al treilea, Sahar al patrulea, 
Natanail al cincilea, 

5. Amiil al şaselea, Isahar ai şapte- 
lea, Felafî al optulea, că l-au bine- 
cuvântat pre el Dumnezeu. 

6. Şi lui Samea fiul lui s'a născut 
fiu a celui întâiu născut al lui Rose 
casa cea părintească a lui, că pu- 
ternici erau. 

7. Fiii lui Samei: Otni, Rafail, 0- 
vid, Elzavat, Ahiud, oameni tari, E- 
liu, Savahia şi Isvacom. 

8. Toţi din fiii lui Avdedom, ei şi 
fiii lor şi fraţii lor îndemânatici la 
slujbă, toţi ai lui Avdedom şasezeci 
şt doi. 

9. Şi lui Moselamia, îiii şi fraţii 
optsprezece voinici. 

10. Şi lui Osa din fiii lui Merari, 
căpetenia Semn, că nu eră întâi nă- 
scut, dar 1-a făcut pre el tatăl lui că- 
petenie cetei a doua. 

11. lielchias al doilea, Tavle al 
treilea, Zaharia al patrulea, toţi a- 
ceştia îii şi fraţi lui Osa, treispre- 
zece. 

12. Aceştia sunt cei rânduiţi la 
porţi, din căpeteniile celor tari la 
slujbe zilnice ca şi fraţii lui la sluj- 
bă în casa Domnului. 

13. Şi a aruncat sorţi pe mic şi 
pe mare, după casele lor părinteşti 
pentru fiecare poartă. 

14. Şi a căzui sorţul celor despre 
răsărit lui Selemia; iar lui Zaharia 
fiul lui Soaz, al lui Melhia, i-a arun- 
cat sorţi şi a ieşit sorţul spre mia- 
zănoapte. 

15. Lui Avdedom spre miazăzi., 
dinaintea casei lui Eseîim. 



26. 1- 9. n. 



1-a PARALIPOMENE 20—27 



545 



ţg. Iar Sefrim al lui Osâ spre a- 
p US după poarta lrcplelor spre că- 
mara, sfreaje în preajma strejii. 
' t7. Spre răsărit Lsvift şase pe zi, 
spre miazănoapte patru pe zi, spre 
miazăzi patru pe zi şi la Escfim câte 
doi, cu schimbul. 

18. Şi lui 0sâ s P re a P us du P ă 
poarta cămării trei streje în preaj- 
ma sirejii suirii, spre răsărit şase 
pe zi şi spre miazănoapte patru şi 
spre miazăzi patru şi la Esefim doi 
cu schimbul şi spre apus patru şi 
la cărare doi cu schimbul. 

19. Acestea sunt cetele portarilor 
fiilor lui Korc şi fiilor lui Merari. 

20. Şi Leviţii fraţii lor erau pre- 
sfe vistieriile casei Domnului şi pre- 
ste vistieriile celor sfinţite. 

21. Fiii lui Ladan, aceştia, fii lui 
Ghirson; lui Ladan căpelcnicle case- 
lor părinteşti a lui Ladan, lui Ghir- 
son, leii. 

22. Fiii lui leiî: Zeton şi îoil fraţii, 
preste vistieriile casei Domnului. 

23. Lui Amvram şi Isaar, Hevron 
şi Oziil. 

24. Şi Suvail al lui Ghirsam al lui 
Moi si preste vistierii. 

25. Şi fratelui său Eliezer: Revia 
fiu, losia, lo ram, Zehri şi Salomot. 

26. Acest Salomot şi fraţii lui pre- 
ste' toate vistieriile sfintelor, care 
ie-a afierosit David împăratul şi că- 
peteniile caselor părinteşti cei pre- 
ste mii şi preste suie şi mai marii 
oştirii, 

27. Care le-a luat din cetăţi şi din 
prăzi, şi a afierosit dinti'însele, ca 
să nu se întârzie zidirea casei lui 
Dumnezeu. 

28. Şi preste toate cele sfinte ale 
lui Dumnezeu, care le-a sfinţit Sâ- 
ni uil prorocul şi Saul fiul lui Kis 
şi Avenir fiul lui Nir şi loav fiul Şa- 
nsei, tot ce s'a sfinţit prin mâna lui 
Salomot şi a fraţilor lui. 

29. Lui Isaar Honenia si fiii lui 



la lucrul cel dinafară preste Israil 
a logofeţi şi a judeca. 

30. Lui Hevron, Asavia şi fraţii lui, 
bărbaţi puternici, o mie şapte sute, 
spre povăţuirea lui Israil dincolo de 
Iordan despre apus la toată slujba 
Domnului şi lucrul împăratului. 

31. Lui Hevronî, Uria căpetenia He- 
vroneniîor după naşterile lor, după 
casele părinteşti, în anul al patru- 
zecilea al împărăţiei lui s'a căutat, 
şi s'a aflat om tare întru ei în la- 
sirul Galaadifeni. 

32. Şi fraţii lui feciori tari două 
mii şi şapte sute căpeteniile case- 
lor părinteşti, şi i-a pus pre ei Da- 
vid împăratul preste Ruvim, preste 
Gadi şi preste jumătatea neamului 
lui Manasi, spre toată porunca Dom- 
nului şi cuvântul împăratului. 

CAP. 27. 



Alţi dregători ai lui David. 



Si fiii iui Israil după numărul lor 
j căpeteniile caselor părinteşti cei 
preste mii şi preste sute, şi logofe- 
ţii, cari slujesc împăratului şi în tot 
cuvântul împăratului după cete, şi 
la toată porunca ce intră şi iese din 
lună în lună, în toate lunele anului, 
o ceată douăzeci şi patru de mii. 

2. Şi preste ceata cea dintâiu a 
lunii dintâiu, Ievoaz al lui Zavdiil 
preste ceata sa douăzeci şi patru 
de mii. 

3. Din fiii lui Fares căpetenie pre- 
ste toate căpeteniile oştirii în luna 
dintâiu. 

4. Şi preste ceata lunci a doua 
era Dodia al lui Hoc, şi povăţuito- 
ru! cefei lui Macliellot, înfr'acăruia 
ceată erau douăzeci şi patru de mii 
de viteji. 

5. A treia căpetenie în luna a treia 
era Vaneas al lui lodae preotul în- 



32. 2 Parai. 19, 11. 
27. 2, 2 Imp. 23, 8. 



546 



1-a PARALIPOMENE 27 



tr'acăruia ceată erau douăzeci şi 
pairu de mii. 

6. Acest Vaneas era mai tare în- 
tre cei treizeci, şi era preste cei trei- 
zeci, şi preste ceata lui era Zovad 
fiul lui. 

7. Al patrulea în luna a patra erâ 
Asailîratele lui Ioav şi Zavadia fiul 
lui şi fraţii, într'acăruia ceată erau 
douăzeci şi patru de mii. 

8. Al cincilea în luna a cincia erâ 
povăţuitor Sarnaot al lui lesrae, în- 
tr'acăruia ceată erau douăzeci şi pa- 
tru de mii. 

9. Al şaselea în luna a şasea erâ 
Oduias al iui Echis Techuianul în- 
tr'acăruia ceată erau douăzeci şi 
patru de mii. 

10. Al şaptelea în luna a şaptea 
erâ Hellis cel din Faîus din îiii lui 
Efraim, într'acăruia ceată erau două- 
zeci şt patru de mii. 

11. Al optulea în luna a opta So- 
vohai Usatitcanul al lui Zarai, în- 
tr'acăruia ceată erau douăzeci şi 
patru de mii. 

12. Al nouălea în luna a nouaA- 
viazer cel din Anatot din pământul 
lui Veniamin într'acăruia ceată erau 
douăzeci şi patru de mii. 

13. Al zecelea în luna a zecea 
Meira cel din Netofai al lui Zarai, 
într'acăruia ceată erau douăzeci şi 
patru de mii. 

14. Al unsprezecelea în luna a 
unsprezecea Vaneas cel din Fara- 
1on, din fiii lui Efraim într'acăruia 
ceată erau douăzeci şi patru de mii. 

15. Al doisprezecelea în luna a 
douăsprezecea Holdia cel din Ne- 
tofati al lui Ootoniil, într'acăruia 
ceată erau douăzeci şi patru de mii. 

16. Preste seminjiile lui Israil, pre- 
ste ale lui Ruvim erâ povăţuitor E- 
liezer al lui Zehri, preste ale lui Si- 
meon erâ Safatia al lui Maaha. 

17. Preste ale lui Levî erâ Asavia 
al lui Kamuiî; preste ale lui Aaron, 
Sadoc. 



18. Preste ale lui Iuda erâ EHav 
din fraţii lui David; preste ale lui I- 
sahar erâ Amvri al lui Mihail. 

19. Preste ale lui Zavulon erâ Sa- 
maia al lui Avdiu; preste ale lui Net- 
f aii erâ Ierimot al lui Oziil. 

20. Preste ale lui Efraim erâ Ozi 
al lui Oziu; preste jumătatea semin- 
ţiei lui Manasî erâ Ioil feciorul iui 
Fadaia. 

21. Preste cealaltă jumătate din 
seminţia lui Manasî, care erâ în 
pământul Galaadului erâ ladai ai 
lui Zadeu ; preste fiii lui Veniamin 
erâ Iasiil al lui Avenir. 

22. Preste ale lui Dan erâ Azariil 
al lui Iroav. Aceştia sunt căpeteniile 
părinteşti ale seminţiilor lui IsraiL 

23. Şi n'a numărat David pre ei 
dela douăzeci de ani în jos, că au 
zis Domnul că va înmulţi pre Israil 
ca stelele cerului. 

24. Şi Ioav al Saruiei a început 
a număra în popor, şi n'a săvârşit, 
şi s'a făcut într'acestea urgie pre- 
ste Israil, şi nu s'a osebit numărul 
în cartea cuvintelor anilor împăra- 
tului David. 

25. Şi preste vistieriile împăratu- 
lui erâ Asmot al lui Odiil, şi pre- 
ste vistieriile cele din ţarină şi ceîe 
din sate, cele din sălaşuri, cele din 
turnuri erâ Ionatan al lui Ozia. 

26. Şi preste plugarii, lucrători de 
pământ erâ Ezdri al lui Heluv. 

27. Şi preste vii erâ Semei cel din 
Rail, şi preste vistieriile cele de vin 
erâ Zavdei al iui Sefni. 

28. Şi preste măslinii şi smochi- 
nii cei din câmp erâ Valean Ghc- 
doriteanul, iar preste vistieriile un- 
tuluidelemn erâ Ioas. 

29. Şi preste boii cei păscători 
din Saron erâ Satrai Saroniteanul, 
şi preste boii cei din văi erâ Sofa* 
al lui Adai. 

30. Preste cămile erâ Avia Isma- 

29. 5, 16. 



1-a PARALIPOMENE 27—28 



547 



îfîeanul; iar preste asini era ladia 
cel din Meraion. 

31. Şi presie oi erâ laziz Agari- 
teanul, toţi aceştia erau cârtnuifori 
boierilor lui David împăratul. 

32. Ionatan fratele tatălui iui Da- 
vid erâ sfetnic om înţelept şi căr- 
Jurar, şi leii al lui Ahami cu fiii îm- 
păratului. 

33. Şi Ahitofel erâ sfetnic împă- 
ratului, şi Huşi erâ cel dintâiu pri- 
eten al împăratului. 

34. Şi după Ahitofel erâ Iodae al 
Iui Vaneu, şi Aviatar şi loav mai 
marele oştirei împăratului. 

CAP. 28. 

Sfâiitirea cea din urma a lui David 
pentru zidirea casei Domnului. 

Si a adunat David pre fo{i boierii 
ţ lui Israil, pre căpeteniile judecă- 
torilor şi ale neamurilor pe fiecare zi, 
şi pre toate căpeteniile cetelor ce- 
lor rânduite pentru paza împăratu- 
lui, şi pre mai marii preste mii şi pre- 
ste sute şi pre cei ce păzeau vi- 
stieriile şi pre cei ce erau presfe a- 
-verile lui şi presfe toată agonisita 
împăratului şi a fiilor lui, şi pre fa- 
meni şi pre cei puternici şi pre ră- 
sboinicii oştirei în Ierusalim. 

2. Şi a stătut David în mijlocul 
adunării, şi a zis: ascultaji-mă fra- 
fii mei şi poporul meu, eu am a- 
vuî în inimă să zidesc casă de o- 
dihnă sicriului legii Domnului, şi 
razem picioarelor Domnului nostru, 
şi am gătit cele de lipsă la lăcaş. 

3. Şi Dumnezeu au zis : nu vei 
zidi mie casă, ca să se numească 
numele meu preste ea, că om răs- 
boînic eşti tu şi sânge ai vărsat. 

4. Şi m'au ales Domnul Dumne- 
zeul lui Israil din toată casa tată- 
lui meu să fiu împărat preste Israil 



în veac, că întru luda au ales împă- 
răiiea, şi din casa ludii casa tată- 
lui meu şi din fiii tatălui meu pre 
mine m'au voit să fiu împărat pre- 
ste tot Israilul. 

5. Şi din loji fiii mei, că mulţi fii 
mi-au dat mie Domnul, au ales pre 
Solomon fiul meu să şază pre sca- 
unul împărăţiei Domnului preste 1- 
srail. 

6. Şi mi-au zis mie Dumnezeu: 
Solomon fiul tău va zidi casa mea 
şi curtea mea, că l-am ales pre el 
să-mi fie mie fiu, şi eu să-i fiu lui 
tată. 

7. Şi voiu îndrepta împărăţiea lui 
până în veac, de va fi tare întru 
paza poruncilor mele şi a judecăţi- 
lor mele, ca în ziua aceasta. 

8. Şi acum înaintea a toată adu- 
narea Domnului şi în urechile Dum- 
nezeului nostru, păziţi şi căutaţi toa- 
te poruncile Domnului Dumnezeului 
nostru, ca să moşteniţi pământul 
cel bun, şi să daţi moştenire fiilor 
voştri după voi până în veac. 

9. Şi acum Solomoane fiule! Cu- 
noaşte pre Dumnezeul părinţilor tăi, 
şi slujeşte lui din toată inima şi cu 
suflet voitor, că toate inimile le cear- 
că Domnul, şi tot gândul ştie; de-1 
vei căuta pre el, se va afla ţie, şi 
de-l vei părăsi pre el, te va părăsi 
până în sfârşit. 

10. Vezi acum, că Domnul te-au 
ales pre tine, ca să zideşti lui casă 
de sfinţenie, întăreşte-te şi să Saci. 

11. Şi a dat David lui Solomon 
fiului său forma bisericii şi a case- 
lor şi a chiliilor şi a îoişoarelor şi a 
cămărilor celor dinlăuntru şi a ca- 
sei împăcării. 

12. Şi forma, care a avut întru 
duhul său, a curţilor casei Dom- 
nului şi a tuturor cămărilor celor 
de prin prejur, cea a cămărilor ca- 



33. 2 Imp. 15, 37. 
28. 3. 2 Imp. 7, 13. 



548 



1-a PARALIPOMENE 28-29 



sei Domnului şi a cămărilor celor 
sfinte şi a celor de odihnă. 

13. Şi ale preoţilor şi Levijilor de 
rând la iof lucrul slujbei casei Dom- 
nului, şi al cămărilor unellelor ce- 
lor trebuitoare la slujba casei Dom- 
nului. 

14. Şi măsura de greutate, toate 
uneltele trebuincioase fiecărui lucru 
şi la toate uneltele cele de argint şi de 
aur, la toate uneltele fiecărei slujbe. 

15. Şi greutatea sfeşnicilor celor 
de aur şi a ramurilor lui, după gre- 
utatea fiecărui sfeşnic. 

16. 1-a dat lui asemenea măsura 
meselor punerii înainte a fieştecărei 
mese de aur, aşijderea şi a celor 
de arignt. 

17. Şi a îurcuţelor şi a căuşelor ! 
şi a paharelor celor de aur, greuta- 
tea lor de aur şi argint pentru că- 
lui şi vase după greutatea îieşte- 
căreia. 

18. Şi i-a arătat lui măsura alta- 
rului tămâerilor din aur lămurit şi 
forma carului Heruvimilor celor cu 
aripile întinse umbrind preste sicriul 
legii Domnului. 

19. Toate le-a dat David lui So- 
îomon scrise cu mâna Domnului 
spre a pricepe cum să le aducă la 
îndeplinire forma. 

20. Şi a zis David lui Solomon 
fiuluifsău: întăreşte-te şi te îmbărbă- 
tează, şi să le faci, nu te teme nici 
te sperieâ, [că Domnul Dumnezeul 
meu va fi|cu tine, şi nu te va lăsa 
şi nu te va părăsi până ce vei sfârşi 
tu tot lucrul slujbei casei Domnului, 
şi ială forma bisericii şi a casei şi 
a chiliilorcşi îoişoarele şi cămările 
cele^dinlăuntru.şi casa împăcării şi 
forma casei Domnului. 

21. Şi iată rânduelele preoţilor şi 
ale Levifilor la toată slujba casei 
Domnului Dumnezeu, şi cu tine sunt 
meşteri cu înţelepciune întru tot lu- 



crul, după fol meşteşugul, şi boie- 
rii şi tot poporul sunt gafa la toate; 
cuvintele tale. 

CAP. 29. 

Dare pentru zidirea casei Domnului, 
Ungerea lui Solomon şi a lui Sadoc, 
Moartea lui David, 

Si a zis David împăratul la toată 
, adunarea: Solomon fiul meu este 
singurul pre care l-au ales Domnul 
din fragedă pruncie, şi lucru este 
mare, că nu este la om zidirea, ci 
la Domnul Dumnezeu. 

2. Pe cât am putut am gătit la 
casa Domnului meu: aur, argint, a- 
ramă, fier, lemne, pietre, onix şi pie- 
tre scumpe pentru împodobire de 
multe feluri, şi tot felul de piatră- 
scumpă şi marmură multă. 

3. Şi fiindcă mare dragoste am 
eu către casa Dumnezeului meu, cât 
aur şi argint am, iată-1 dau la casa 
Dumnezeului meu spre prisosinţă, . 
afară de cel ce l-am gătit la casa 
Sfintelor. 

4. Trei mii de talanţi de aur de 
la Ofir şi şapte mii de talanţi de ar- 
gint lămurit ca să se îmbrace cu> 
acesta pereţii casei Domnului. 

5. La cel de aur cu aur, la cel de 
argint, cu argint ; lot să fie lucrat 
prin mâna meşterilor. Şi cine vrea să 
vie acum cu mâna plină la Domnul? 

6. Şi s'au îndemnat căpeteniile 
caselor părinteşti şi căpeteniile fi- 
ilor lui Israil, şi cei preste mii şi 
cei preste sute ştcărmuitorii lucru- 
rilor şi dregătorii casei împăratului.. 

7. Şi au dat pentru lucrurile ca- 
sei Domnului cinci mii de talanţi 
de aur şi zece mii de galbeni de aur 
şi zece mii de talanţi de argint şi 
optsprezece mii de talanţi de aramă 
şi o sută de mii de talanţi de fier. 

8. Şi la carii dintre dânşii s'a a- 



14, 3 Imp. 7, 48, 49. 18. 3 Imp. 6, 23, 27. 



29. 22, 16. 



1-a PARALIPOMENE 29 



549 



ilaf pietre, le-a dai la visferia casei. 
Domnului prin mâinile lui leii al lui 
Gherson. 

9. Şi s'a bucurat poporul pentru 
bunăvoinţa, că cu inimă plină bine 
a voit a da Domnului, şi David îm- 
păratul s'a bucurat foarte. 

10. Şi a binecuvântat împăratul 
David pre Domnul înaintea adună- 
Tit, zicând: bine eşti cuvântat Doam- 
ne Dumnezeul lui Israil, tatăl no- 
rstru cel din veac şi până în veac. 

11. Ţie Doamne mărirea şi pute- 
rea şi lauda şi biruinţa şi târiea, 
<ă tu stăpâneşti toate cele din cer 
şi cele de pre pământ, de ia|a la se 
cutremură tot împăratul şi neamul. 

12. Dela tine este avuţiea şi mă- 
rirea, tu pre foţi stăpâneşti Doam- 
ne, că tu eşti stăpânul a toată stă- 
ipânia, şi în mâna ta este puterea 
şi domniea, şi în mâna fa Atotţiifo- 
rjule este a mărî şi a întări toate. 

13. Şi acum Doamne ne mărturi- 
sim ţie, şi lăudăm numele laudei tale. 

14. Şi cine sunt eu şi cine este 
poporul meu, că am putut să ne în- 
vrednicim a-ţi aduce ţie acestea? 
-Că ale tale sunt toate, şi dintr'ale 
ţîale am dat ţie. 

15. Că nemernici suntem înaintea 
fa, şi streini ca toţi părinţii noştri, 
ca umbra sunt zilele noastre pre 
pământ, şi nu este stare. 

16. Doamne Dumnezeul nostru! 
Toată mulţimea aceasta care o am 
gătit, ca să zidim casă numelui tău 
•celui sfânt, din mâna ta este, şi ale 
-fale sunt toate. 

17. Şi am cunoscut Doamne că 
Au eşti cel ce cercetezi inimile şi iu- 
beşti dreptatea; cu inimă curată am 
-adus toate acestea, şi am văzut a- 
-cum pre poporul tău, care s'a aflat 
aici, că cu bucurie ţi-a adus ţie. 

9. 2 Parai. 29, 36. 

1!. Mat. 6, 13; 1 Tim. 1, 17. 

12. 2 Parai. 20, 6. 14. 1 Cor. 4, 7. 

15. Intel 2, 5; Evr. 11, 13. 



18. Doamne Dumnezeul lui Avra- 
am şi al lui Isaac şi al lui Israil 
părinţilor noştri 1 Păzeşte acestea în- 
tru cugetul inimii poporului tău în 
veac, şi îndreptează inimile lor că- 
tre tine. 

19. Şi Iui Solomon fiul meu dă-i 
inimă bună, ca să facă poruncile 
tale şi mărturiile fale şi învăţăturile 
fale^ şi ca să săvârşască facerea ca- 
sei tale, pentru care am îăcuf găfire. 

20. Şi a zis David căfre loafă a- 
dunarea: binecuvântaţi pre Domnul 
Dumnezeul nostru; şi bine a cu- 
vântat toată adunarea pre Domnul 
Dumnezeul părinţilor săi, şi plecând 
genunchiie s'a închinai Domnului 
şi împăratului. 

21. Şi a jertfii David Domnului 
jertfă, şi a adus arderi de fot lui 
Dumnezeu a doua zi, viţei o mie, 
berbeci o mie, miei o mie, şi tur- 
nările lor şi jertfe întru mulţime la 
fot Israilul. 

22. Şi au mâncat şi au băut îna- 
intea Domnului în ziua aceea cu 
bucurie mare, şi a doua oară au 
făcut împărat pre Solomon fiul lui 
David, şi l-au uns pre el Domnu- 
lui împărat şi pre Sadoc preot. 

23. Şi a şezut Solomon pre sca- 
unul lui David falăl său, şi bine au 
voit, şi a ascultat de dânsul fot 
Israilul. 

24. Şi căpeteniile şi domnii şi foţi 
fiii lui David împăratul fafăl său, 
s'au supus lui. 

25. Şi au mărif Domnul pre Solo- 
mon înaintea a fbf Israilul, şi i-au 
daf lui mărire împărăiească, care 
n'a avut nici un împărat mainainfe 
de el în Israil. 

26. Şi David fiul lui Iese a împă- 
răţii preste tot Israilul, şi zilele în 
care a împărăţit preste Israil au fosl 
patruzeci de ani. 

v 

18. Filip. 2, 13. 22. 3 Imp. 1, 9. 23. 3 
Imp. 2, 12. 25. 3 Imp. 3, 13; 2 Parai. 1, 12. 



550 



1-a PARALIPOMENE 29 



27. In Hevron şapte ani şi în Ie- 
rusalim treizeci şi trei de ani. 

28. Şi a murit întru bătrâneţe bune 
plin de zile, cu avuţie şi cu mă- 
rire, şi a împărăţit Solomon fiul lui 
în locul lui. 

29. Iar celelalte îapte ale împăra- 
tului David cele dintâiu şi cele de 

27. 2 Imp. 2, 11; 3 Imp. 2, 11. 



pre urmă, scrise [sunt în cartea îufe 
Samuil , văzătorul şi în cartea lui 
Nafan prorocul şi în cartea lui Gad 
văzătorul, 

30. De toată împărăţia lui şl pu- 
terea lui, şi vremile care au fost pre- 
ste el şi preste lsrail şi preste toate 
împărăţiile lui lsrail şi preste toate 
împărăţiile pământului. 



CARTEA A DOUA 



CAP. 1. 

înţelepciunea şi avuţiea lui Solomon 

Şi s'a întărit Solomon fiul lui Da- 
vtd întru împărăjiea sa, şi Dom- 
nul Dumnezeul lui erâ cu el, şi l-au 
mărit pre el foarte. 

2. Şi a zis Solomon către tot Is- 
railul, către cei preste mii şi preste 
sute, şi către judecători şi către toţi 
boierii înaintea lui Israil, către că- 
peteniile caselor părinteşti. 

3. Şi a mers Solomon şi toată a- 
dunarea pre culmea Oavaonului, unde 
erâ cortul mărturiei lui Dumnezeu, 
care t-a făcut Moisî robul lui Dum- 
nezeu în pustie. 

4. Iar sicriul lui Dumnezeu 1-a fost 
adus David din cetatea Karialirim 
în locul, care i-a fost gătit David, 
când t-a întins cort în Ierusalim. 

5. Şi jertfelnicul cel de aramă, care 
1-a făcut Veseleil feciorul lui Urie fiul 
lui Or erâ înaintea cortului Domnu- 
lui, şi 1-a cercetat Solomon şi adu- 
narea. 

6. Şi a adus Solomon pe jertfel- 
nicul cel de aramă, care erâ înain- 
tea Domnului în cort, a adus pre el 
arderi de tot o mie. 

7.lnnoaptea aceea s'au arătat Dum- 
nezeu lui Solomon, şi i-au zis lui: 
cere ce să-{i dau. 



1, 3 Imp. 3, 1. 3. 3 Imp. 3, 4. 
4. 2 Imp. 6, 2, 17. 5. Eşire 38, 1. 
7. 3 Imp. 3, 5. 



PARALIPOMENE 



8. Şi a zis Solomon către Dum- 
nezeu: tu ai făcut cu David tatăl 
meu milă mare, şi m'ai pus pre 
mine împărat în locul lui. 

9. Şi acum Doamne Dumnezeule! 
Credincios să fie numele tău pre- 
ste David tatăl meu, că tu m'ai fă- 
cut împărat preste popor mult ca 
ţărâna pământului. 

10. Acum înţelepciune şi price- 
pere dă mie ca să ies şi să intru 
înaintea poporului acestuia, că cine 
va judecă pre acest mare popor 
al tău? 

11. Şi au zis Dumnezeu către So- 
lomon: pentrucă ai făcut aceasta în 
inima ta, şi n'ai cerut avuţie de ar- 
gint, nici mărire, nici sufleiul vrăj- 
maşilor, şi n'ai cerut zile multe, ci 
ai cerut înţelepciune şi pricepere, 
ca să judeci pre poporul meu, pre- 
ste care te-am pus împărat, 

12. înţelepciunea şi priceperea dau 
ţie, şi avuţie şi bani şi mărire voiu 
da ţie, în ce chip nu s'a făcut în- 
tru împăraţii cei înainte de tine pre- 
cum ţie, şi dupH tine nu va fi aşa. 

13. Şi a venit Solomon de pe cul- 
mea Gavaonului în Ierusalim îna- 
intea cortului mărturiei, şi a împă- 
răţii preste Israil. 

14. Şi a adunat Solomon care şi 
călăreţi, şi a avut o mie şi patru 



9. Intelep. Sol. 9, 7. 

10. 3'lmp. 3 9; Num. 27, 17 

12. 1 Parai 29, 25. 14, 3 Imp. 4, 26. 



552 



sute de care şi douăsprezece mit 
de călăreţi, şi le-a lăsal acelea în 
cetatea carelor; iar poporul eră cu 
împăratul în Ierusalim. 

15. Şi împăratul a făcut ca ar- 
gintul şi aurul în Ierusalim să fie 
ca pietrile, şi chedrii s'au aflat în 
ludeia ca smochinii sălbatici cari 
cresc mulţime în câmp. 

16. Şi se aduceâ lui Solomon cai 
din Eghipet cu bani, şi neguţătorii 
împăratului cumpărau cu bani. 

17. Şi aduceau şi scoteau din E- 
ghipet un car cu şase sute de ar- 
ginţi şi un cal cu o sută şi cinci- 
zeci de arginji, şi aşâ prin mâinile 
lor aduceau tuturor împăraţilor He- 
teilor şi împăraţilor Siriei. 

CAP. 2. 

Pregătire pentru zidirea casei 
Domnului. 

Si a zis Solomon, ca să zidească 
casă numelui Domnului şi casă 
împărăţiei sale. 

2. Şi a adunat împăratul Solomon 
şaptezeci de mii de oameni cără- 
tori cu umărul şi treizeci de mii tă- 
ietori în munte, şi priveghetori pre- 
ste dânşii trei mii şi şase sute. 

3. Şi a trimis Solomon la Hiram 
împăratul Tirului, zicând : precum 
ai făcut cu David tatăl meu, şi i-ai 
trimis lui chedri, ca să-şi zidească 
casă, să lăcuiască într'însa, 

4. lată şi eu fiul lui zidesc casă nu- 
melui Domnului Dumnezeului meu, 
să o sfinjesc pre ea lui, ca să se 
tămâeze înaintea lui tămâie de mi- 
rosuri şi aduceri înainte pururea şi 
aducerea arderi de tot pururea di- 
mineaţa şi seara şi sâmbăta şi la 
luni nouă şi la sărbătorile Domnu- 
lui Dumnezeului nostru, în veac a- 
ceasta este preste Israil. 

15. 3 Imp. 10. 26. 
2. 1' 3 Imp. 5, 5. 3. 3. Imp. 5, 2. 
4. 3 Imp. 5, 5. 



5. Şi casa care eu o zidesc este 
mare, că mare este Domnul Dum- 
nezeul nostru preste toti dumnezeii. 

6. Şi cine va puteâ să zidească 
lui casă? Că cerul şi cerul cerului 
nu cuprind slava lui, şi cine sunt 
eu, ca să-i zidesc lui casă? Fără 
numai ca să tămâeze înaintea lui. 

7. Şi acum trimite mie om înţe- 
lept, şi care să ştie lucrâ cu aur şi 
cu argint şi cu aramă şi cu fier, şi 
cu mohorît şi cu roşu şi cu vânăt, 
şi care să ştie săpă săpătură cu 
meşterii cei iscusiţi, cari sunt cu 
mine în Iuda şi în Ierusalim, pre 
care i-a gătit David tatăl meu. 

8. Şi-mi trimite lemne de chedru 
şi de brad şi de pini din Livan, că 
ştiu eu că slugile tale ştiu tăia lem- 
ne din Livan. 

9. Şi iată slugile tale cu slugile 
mele vor merge, ca să-mi gătească 
mie lemne multe, căci casa care eu 
o zidesc este mare şi mărită. 

10. Şi iată celor ce lucrează, ce- 
lor ce taie lemne, de mâncare le-am 
dat grâu în dar slugilor tale două- 
zeci de mii de măsuri de grâu şi 
douăzeci de mii de măsuri de orz 
şi douăzeci de mii de măsuri de 
vin şi douăzeci de mii de măsuri 
de untdelemn. 

11. Şi răspunzând Hiram împăra- 
tul Tirului cu scrisoare, a trimis la 
Solomon, zicând: pentrucă au iu- 
bit Domnul pre poporul său, te-au 
dat pre tine împărat preste dânsul. 

12. Şi a zis Hirajn: binecuvântat 
este Domnul Dumnezeul lui Israil, 
cel ce au făcut cerul şi pământul, 
cel ce au dat lui David împăratul 
fiu înţelept, ştiutor şi pricepător, care 
va zidi casă Domnului şi casă îm- 
părăţiei sale. 

13. Şi acum am trimis Jie om în- 
ţelept, ştiutor şi pricepător pre Hi- 
ram sluga mea. 

6. F. Hp. 7, 48, 49. 13. 3 Imp. 7, 13. 



A 2-a PARALIPOMENE 2—3 



553 



14. Şi muma lui este din felele 
lui Dan, şi tatăl lui a fost om Ti- 
nan.care a ştiut lucră cu aur şi cu 
argint şi cu aramă şi cu fier şi cu 
pietre şi cu lemne, şi a |ese cu mo- 
hor?! şi cu vânăt şi cu vison şi cu 
toşu, şi a ciopli săpături, şi a înţe- 
lege tot ce se poale plănui, şi orice 
vei dâ lui cu înţelepţii tăi şi cu în- 
ţelepţii lui David domnul meu ta- 
tăl tău. 

15. Şi acum grâul şi orzul şi vi- 
nul şi untuldelemn, care a zis dom- 
nul meu trimite-le slugilor sale. 

16. Şi noi vom tăia lemne din Li- 
-vart spre toată treaba fa, şi ie vom 
aduce pre ele plute pre marea Iopii, 
şi tu le vei duce pre ele în Ieru- 
salim. 

17. Şi a adunat Solomon pre loji 
oamenii venetici cei din pământul 
-4ui îsrail după numărul, cu care i-a 
numărat pre ei David tatăl lui, şi 
s'au aîlat o sută cincizeci şi trei de 
mii şi şase sute. 

18. Şi a făcut dintru dânşii şapte- 
zeci de mii cărători cu umărul şi 
optzeci de mii cioplitori în munte 
şi trei mii şi şase sute priveghetori 
.presîe popor. 

CAP. 3. 

Zidirea casei Domnului. 

Si a început Solomon a zidi casa 
Domnului în Ierusalim în mun- 
tele lui Amoria, unde s'au arătat Dom- 
nul lui David tatăl său, în locul care 
î-a gătit David în ariea lui Orna le- 
vuseul. 

2. Şi a început a zidi în luna a 
doua în anul al patrulea al împă- 
răţiei sale. 

3. Şi aşâ a început Solomon a 
zidî casa Domnului: lungimea după 



26. 3 Imp. 5, 9: F. Hp. 10, 32. 
17. 1 Parai 22, 2. 
3. 3 Imp. 6 l; I Parai 21, 26. 
2. 2 Imp. 24, 25. 



măsura cea dinfâiu şasezeci coti şi 
lărgimea douăzeci coţi. 

4. Şi pridvorul cel dinaintea ca- 
sei lung cât eră de lată îaţa casei, 
de douăzeci coti, şi înăl{imea de o 
sută şi douăzeci coţi, şi 1-a ferecat 
pre dinlăuntru cu aur curat. 

5. Şi casa cea mare o a căptuşit 
cu lemne de chedru, şi o a aurit 
cu aur curat, şi a cioplii pre dânsa 
finici şi lanţuri. 

6. Şi a împodobit casa cu pietre 
scumpe spre mărire, şi o a aurit 
cu aur din Faruim. 

7. Şi a aurit cu aur casa şi pe- 
reţii ei şi porţile şi podurile şi uşile 
ei, şi a săpat Heruvimi pe pereţi. 

8. Şi a îăcut casa sîintei Sfintelor 
lungimea ei după lă{imea casei de 
douăzeci de coji şi lărgimea ei de 
douăzeci de coti, şi o a aurit cu aur 
curat, cu Heruvimi cu şase sute de 
falanţi. 

9. Şi greutatea cuielor, fiecare cui 
câniăreâ cincizeci de sicii de aur, 
şi casa de sus o a ferecat cu aur. 

10. Şi a făcut în casa sfintei Sfin- 
telor doi Heruvimi, lucraţi din lem- 
ne, şi i-a ferecat pre ei cu aur. 

11. Şi aripile Heruvimilor erau de 
douăzeci de co{i de lungi ; o a- 
ripă eră de cinci coţi şi se atingea 
de peretele casei, şi cealaltă aripă 
de cinci coţi, şi se atingeâ de ari- 
pa celuilalt Heruvim. 

12. Şi aripile Heruvimilor întinse 
erau de douăzeci de coţi, şi aceştia 
stau pe picioarele lor, şi fe{ile ior 
către casă. 

13. Şi a făcut catapeteasmă de 
vânăt şi de mohorît şi de roşu şi 
de vison, şi a {esut în ea Heruvimi. 

14. Şi a făcut înaintea casei doi 
stâlpi, de treizeci şi cinci de coţi 
de înal{i, şi capetele lor de cinci coţi. 

15. Şi a făcut lăn{uşoare ca la 

13. Mateiu 27, 51. 

11. Ieremia 52, 18, 21; 4, 20. 



554 



A 2-a PARALIPOMENE 3-4 



engolpion şi le-a pus preste cape- 
lele stâlpilor şi a făcut rodioare o 
sulă, şi le-a pus preste lănţuşe. 

16. Şi a pus stâlpii înaintea bise- 
ricii, unul deadreapta şi altul dea- 
sfânga, şi a chemat numele celui 
deadreapta: întărire şi numele celui 
deastânga: putere. 

CAP. 4. 

Sfintele vase. 

Si a făcut jertfelnic de aramă de 
ţ douăzeci de coţi de lung şt de 
douăzeci de coţi de larg şi de zece 
coţi de înalt. 

2. Şi a făcut mare turnată de zece 
co|i. dintr'o margine până la cea- 
laltă, rotundă împrejur şi de cinci 
co(i de înaltă, şi împrejur înconju- 
rul ei era de treizeci de coţi. 

3. Şi chipuri de viţei pre de de- 
suptul ei de jur împrejur de zece 
coji împrejurul scăldătoarei, două 
rânduri de viţei erau turnaţi. 

4. Doisprezece viţei au făcut: trei 
căutând la miazănoapte, trei cău- 
tând la apus, trei căutând la mia- 
zăzi şi trei căutând la răsărit, şi ma- 
rea deasupra lor, şi dosurile lor erau 
înlăuntru. 

5. Şi grosimea ei era de un pumn, 
şi marginea ei ca o margine de pa- 
har săpată în chipul crinului, şi în- 
căpea într'însa trei mii de măsuri, 
aşa au săvârşit-o. 

6. Şi a făcut zece scăldălori, şi 
a pus cinci deadreapta şi cinci dea- 
stânga, ca să spele înlr'însele lu- 
crurile arderilor de tot, şi să le cu- 
răţească înlr'însele; iar marea, ca să 
se spele preoţii într'însa. 

7. Şi a făcut sfeşnice de aur zece 
după forma lor, şi le-a pus în biserică 
cinci deadreapta şi cinci deastânga. 

8. Şi a făcut zece mese, şi le-a 

16. 3 Imp. 7, 20. 
4-. 2. 3 Imp. 7, 22. 6. 3 Imp. 7. 37, 38. 
7. 3 Imp. 7, 49. 



pus în biserică, cinci deadreapta şi? 
cinci deastânga, şi a făcut năstrăpi- 
de aur o sută. 

9. Şi a făcut curtea preoţilor şe 
curtea cea mare, şi uşi fiecărei curţi, 
şi uşile lor căptuşite cu aramă. 

10. Şi marea o a pus la unghiul 
casei deadreapta spre răsărit către 
miazăzi. 

11. Şi a făcut Hiram cârligele şi 
căldările şi gratia jertfelnicului şr. 
toate uneltele lui, şi a sfârşit Hiram 
a face tot lucrul, care l-a făcut îm- 
păratului Solomon în casa lui Dum- 
nezeu. 

12. Stâlpi doi, şi preote ei căpă- 
ţâni cu cununi preste capetele a- 
mândorora stâlpilor, şi mreji două„ 
care acopereau capetele cununilor 
celor deasupra stâlpilor. 

13. Şi clopoţei de aur patru sute 
la amândouă mrejile, şi două rân- 
duri de rodioare la mreajă, ca să. 
acopere cele două căpăţâni ale cu- 
nunilor celor ce sunt deasupra stâl- 
pilor. 

14. Şi a făcut zece căpătâie, şi 
scăldătoarele le-a pus pre căpătâie. 

15. Şi marea cu viţeii cei doispre- 
zece supt ea, cu podul şi toartele ei. 

16. Şi căldările şi cârligele şi nă- 
străpile şi toate uneltele lor de a- 
ramă curată, care le-a făcut Hiram 
şi le-a adus împăratului Solomon 
în casa Domnului. 

17. In şesul Iordanului le-a tur- 
nat împăratul în pământ cleios în- 
tre Sokhot şi între Sandala. 

18. Şi a făcut Solomon toate u- 
neltele acestea multe foarte, că n'a 
lipsit greutatea arămii. 

19. Şi a făcut Solomon toate u- 
neltele casei Domnului şi altarul tă- 
mâerii cel de aur, şi mesele cu pâi- 
nile punerii înainte pe ele. 

20. Şi sfeşnicile şi candelele de 
aur curat, ca să ardă după rându- 

14. 3 Imp. 7 , 27, 38 . 20. 3, 15. 



A 2-a PARALIPOMENE 4—5-6 



555 



fală înaintea scaunului împăcării. 

21. Şi mucările şi candelele şi 
năsfrăpile şi cădelnijele şi căţuile 
de aur curaf. 

22. Şi uşa casei cea mai dinlă- 
untru dela sfânta Sfintelor, şi uşile 
casei bisericii de aur. Aşâ s'a să- 
vârşit fot lucru care l-a făcut Solo- 
mon în casa Domnului. 

CAP. 5. 

Sfinţirea bisericii. 

pi a adus Solomon, argintul, au- 
Orul şi uneltele cele aîierosite de 
David tatăl său, şi le-a dat la vi- 
stieria casei Domnului. 

2. Atunci a adunat Solomon în 
Ierusalim pre foţi bătrânii lui Israil 
şi pre toate căpeteniile seminţiilor 
şi pre toţi mai marii caselor părin- 
teşti ale fiilor lui Israil, ca să aducă 
sicriul legii Domnului din cetatea 
lui David, care este Sionul. 

3. Şi s'a adunat la împăratul tot 
Israilul la sărbătoare, care este în 
luna a şaptea. 

4. Şi au venit toţi bătrânii lui I- 
srail, şi au luat toţi Leviţii sicriul. 

5. Şi cortul mărturiei şi toate u- 
neltele cele sfinte, care erau în cort 
le-au adus preoţii şi Leviţii. 

6. Iar împăratul Solomon cu toată 
adunarea lui Israil, toţi cei cari ve- 
nise la el mergeau înaintea sicriu- 
lui, jertfind viţei şi oi fără de număr, 
că nu se putea socotî mulţimea lor. 

7. Deci au dus preoţii sicriul le- 
gii Domnului la locul său, înlăun- 
trul casei în sfânta Sfintelor supt 
aripile Heruvimilor. 

8. Şi aripile Heruvimilor erau în- 
tinse preste locul sicriului, şi um- 
breau Heruvimii preste sicriu şi pre- 
ste drugii lui deasupra. 

9. Şi se întindeau drugii, cât se 



vedeau capetele drugilor din sfânta 
înlăuntru, iar afară nu se vedeâ, şi 
a fost acolo până în ziua aceasta. 

10. Nu erâ în sicriu alt fără nu- 
mai două table, care le-a pus Moisî 
în Horiv, când au pus Domnul le- 
gătură cu fiii lui Israil, după ieşi- 
rea lor din pământul Eghipetului. 

11. Şi a fost dupăce au ieşit pre- 
oţii din sfânta, că toţi preoţii cari 
s'au aflat s'au sfinţit, că nu s'a ţi- 
nut rândul. 

12. Şi Leviţii şi cântăreţii toţi cu 
fiii lui Asaf, cu Eman, cu Iditun şi 
cu fiii Iui şi cu fraţii lui îmbrăcaţi 
cu veşminte de vison, cu chimvale 
şi cu alăute şi cu cobze stau înain- 
tea jertfelnicului, şi cu dânşii o sută 
şi douăzeci de preoţi sunând cu 
trâmbiţele. 

13. Şi s'a făcut un glas trâmbi- 
ţând şi cântând şi giăsuind într'un 
glas, ca să se mărturisească şi să 
laude pre Domnul, şi dacă au înăl- 
ţat glas în trâmbiţe şi în chimvale 
şi în organe de cântări, au zis : 

14. Mărfurisiţi-vă Domnului, că 
este bun, că în veac este mila lui, 
şi casa s'a umplut de norul slavei 
Domnului, şi nu puteau stă preoţii 
să slujească de nor, că umplusese 
slava Domnului casa lui Dumnezeu. 

CAP. 6. 

Rugăciunea lui Solomon. 

Atunci a zis Solomon: Domnul au 
zis că lăcueşte în negură. 

2. Şi eu am zidit casă numelui 
tău sfântă ţie, şi gata, ca să lăcu- 
eşti într'însa în veac. 

3. Şi şi-a întors împăratul faţa sa, 
şi bine a cuvântat toată adunarea 
lui Israil, şi toată adunarea lui Is- 
rail sta înainte. 

4. Şi a zis: bine este cuvântat Dom- 



5. 1. 3 Imp. 7, 50, 51. 2. 3 Imp. 8, 1. 
7. 3, 15; 4, 20; 3 Imp. 8, 6. 8. 3 Imp. 8, 8. 



10. 3 Imp. 8, 9. 
Q. 1. 3 Imp. 8, 12. 



556 



A 2-a PARALIPOMENE 6 



nul Dumnezeul lui Israil cel ce au 
grăit cu gura sa către David latăl 
meu, şi cu mâinile sale au plinit zi- 
când: 

5. Din ziua care am scos pre po- 
porul meu din pământul Eghipefu- 
lui, n'am ales cetate din toate se- 
minţiile lui Israil, întru care să se 
zidească casă, ca să fie numele meu 
acolo, şi n'am ales pre alt om să 
fie povăţuitor preste poporul meu 
Israil ; 

6. Ci am ales Ierusalimul, ca să 
îie numele meu acolo, şi am ales 
pre David, ca să fie preste popo- 
rul meu Israil. 

7. Şi a avut în inimă David tatăl 
meu, ca să zidească casă numelui 
Domnului Dumnezeului lui Israil. 

8. Şi au zis Domnul către David 
tatăl meu: pentrucă ai gândit în i- 
nima ta ca să zideşti casă numelui 
meu, bine ai făcut că ai gândit a- 
ceasta în inima ta. 

9. Insă tu nu-mi vei zidî casă, ci 
fiul tău, care va ieşi din coapsele 
laie, acela va zidi casă numelui meu. 

10. Şi au plinit Domnul cuvântul 
acesta, care l-au grăit, şi eu m'am 
sculat în locul lui David tatăl meu, 
şi am şezut pre scaunul lui Israil, 
precum au grăit Domnul, şi am zi- 
dit casă numelui Domnului Dum- 
nezeului lui Israil. 

11. Şi am pus într'însa sicriul, în 
care este legea Domnului care o au 
pus lui Israil. 

12. Şi a stătut în preajma jertfel- 
nicului Domnului înaintea a toată 
adunarea lui Israil, şi a întins mâi- 
nile sale. 

13. Că făcuse Sotomon amvon 
de aramă de cinci coţi de lung şi 
de cinci coti de larg şi de trei coji 
de înalt, şi 1-a pus în mijlocul curjii 
sfintei, şi a stătut preste el şi a în- 

7. 2 Imp. 7, 2. 11. 3 Imp. S, 21. 
12, 3 Imp 8, 22. 



genunchiat înaintea a toată aduna- 
rea lui Israil, şi a întins mâinile sale 
spre cer, şi a zis : 

14. Doamne Dumnezeul lui Israil! 
Nu este asemenea ţie Dumnezeu în 
cer şi pre pământ, cel ce păzeşti 
legătura şi mila cu slugile fale cele 
ce umblă înaintea fa cu toată ini- 
ma sa. 

15. Cel ce ai păzit slugii tale lui 
David tatălui meu, cuvintele câte i-ai 
grăit iui, şi ai grăit cu rostul tău şi 
cu mâinile tale ai plinit, precum 
este în ziua aceasta. 

16. Şi acum Doamne Dumnezeul 
lui Israil! Păzeşte slugii fale, lui 
David tatălui meu cele ce i-ai grăit 
lui, zicând: nu va lipsi din tine băr- 
bat înaintea mea, care să şază pre 
scaunul lui Israil, însă de vor păzi 
fiii tăi calea sa, şi vor umblâ în le- 
gea mea, cum ai umblat tu. 

17. Si acum Doamne Dumnezeul 

* 

lui Israil, credincios să fie cuvântul 
tău, care l-ai grăit slugii tale lui 
David. 

18. Că cu adevărat, au lăcuî-va 
Dumnezeu cu oamenii pre pământ? 
De vreme ce cerul şi cerul cerului, 
nu sunt destule ţie, cum va fi casa 
aceasta care am zidit? 

19. Caută spre rugăciunea slugii 
tale şi spre cererea mea Doamne 
Dumnezeule! Ca să auzi cererea 
mea şi rugăciunea cu care se roagă 
sluga fa înaintea fa astăzi. 

20. Ca să fie ochii tăi deschişi 
spre casa aceasta ziua şi noaptea 
şi spre locul acesta, care ai zis să 
se cheme numele tău înfr'însul, ca 
să asculţi rugăciunea cu care se 
roagă sluga ta în locul acesta. 

21. Şi să auzi rugăciunea slugii 
tale şi a poporului tău Israil, care 
se vor ruga în locul acesta, şi tu 

14. Eşire 15, 11; 2 Macab. 2, 8. 
16. 2 Imp. 7, 12, 16. 

18. 3 Imp. 8, 27; Isaia 66, 1 ; Ierem. 23, 24; 
F. flp. 7, 49. 



A 2-a PARALIPOMENE 6 



557 



să asculţi din locul lăcaşului tău 
din cer, şi să auzi, şi milostiv să fii. 

22. Dc va greşi cineva aproape- 
lui său, şi va luâ asupra- sa jură- 
mânt ca să iacă jurămânl, să vie 
şi să jure înaintea jertfelnicului în 
casa aceasta, 

23. Tu să asculţi din cer, şi să 
{aci şi să judeci pre robii tăi, ca să 
răsplăteşti celui fărădelege şi să în- 
torci căile lui în capul lui, şi să în- 
dreptezi pre cel drept răsplătind fie- 
căruia după dreptatea lui. 

24. De se va frânge poporul tău 
Israil înaintea vrăjmaşilor, de vor 
greşî ţie, şi se vor întoarce şi se 
.vor mărturisi numelui tău, şi se vor 
ruga şi se vor cuceri înaintea ta în 
casa aceasta, 

25. Tu să auzi din cer, şi milo- 
stiv să fii păcatelor poporului tău 
Israii, şi să-i întorci pre ei în pă- 
mântul care 1-a? dat lor şi părin- 
ţilor lor. 

26. Când se va închide cerul şi 
nu va plouâ pentrucă au greşit ţie, 
şi se vor ruga în locul acesta şi vor 
lăuda numele tău, şi se vor întoarce 
dela păcatele lor pentrucă i-ai sme- 
rit pre ei, 

27. Tu să asculţi din cer, şi mi- 
lostiv să fii păcatelor robilor şi po- 
porului tău îsrail, şi să le arăţi lor 
calea cea bună pre care să umble, 
şi să dai ploaie pre pământul tău, 
care l-ai dat moştenire poporului tău. 

28. Foamete de va fi pre pământ, 
moarte de va fi, stricăciune de aer, 
pălitură, lăcuste şi omidă de va îl, şi 
de 'i va necăji vrăjmaşul înaintea 
cetăţilor lor, sau orice bălae şi necaz, 

29. Toată rugăciunea şi toată ce- 
rerea, care se va face de orice om, 
sau de tot poporul lui Israil, de 'şi 
va cunoaşte omul bătaia sa şi pă- 
catul său, şi va întinde mâinile sale 
spre casa aceasta, 



30. Tu să-l auzi din cer din lă- 
caşul tău cel gata, şi să te milo- 
stiveşti şi să dai omului după că- 
ile lui, precum vei cunoaşte inima 
lui, că tu singur cunoşti inima fi- 
ilor oamenilor. 

31. Ca să se teamă de tine şi să 
umble întru toate căile tale, în toate 
zilele în care vor trăi pre faţa pă- 
mântului ce l-ai dat părinţilor noştri, 

32. Şi tot streinul care nu este 
din poporul tău Israil, şi va veni 
din pământ de departe pentru nu- 
mele tău cel mare şi mâna ta cea 
tare şi braţul tău cel înalt, de va 
veni şi se va închina la locul a- 
cesta, 

33. Tu să-l auzi din cer din lă- 
caşul tău cel gala, şi să faci toate 
ori câte te va ruga cel strein, ca 
să cunoască toate neamurile pă- 
mântului numele tău, şi să se teamă 
de tine, ca şi poporul tău Israil, şi 
sâ cunoască că numele tău s'a che- 
mat preste casa aceasta, care am 
zidit. 

34. Iar când va ieşi poporul tău 
la răsboiu asupra vrăjmaşilor săi, 
în calea care vei trimite pre ei, de 
se vor rugă către tine pre calea ce- 
tăţii aceştia, care o ai ales întru ea, şi 
a casei care o am zidit numelui tău, 

35. Tu să asculţi din cer rugăciu- 
nea lor şi cererea lor, şi să le faci 
lor dreptate. 

36. Când vor greşî ţie, că nu este 
om care să nu greşască, şi vei bate 
pre dânşii şi-i vei dâ pre dânşii în 
mâinile vrăjmaşilor, şi-i vor duce 
în robie, cei ce i-au robit în pă- 
mântul vrăjmaşilor, în pământ de- 
parte sau aproape; 

37. De-şi vor întoarce inimile lor 
în pământul unde sunt robi, şi a- 
colo se vor întoarce şi se vor ruga 
ţie în robiea lor, zicând : păcătuit-am,, 
făcut-am fărădelege şi nedreptate; 



23. R 2 Lege 25, 1. 26. 3 Imp. S, 35. 



32. 3 Imp. 8, 41. 36. Pilde 20, 9. 



558 



A 2-a PARALIPOMENE 6-7 



38. Şi se vor întoarce către tine 
cu toată inima lor şi cu iot sufle- 
tul lor în pământul robiei lor, unde 
i-au dus pre ei, cei ce i-au robii 
pre ei, şi se vor rugâ întorşi călre 
calea ce duce la pământul lor, care 
l-ai dai părinţilor lor, şi la cetatea 
care o ai ales şi la casa, care o 
am zidit numelui tău, 

39. Să auzi din cer, din lăcaşul 
tău cel gata rugăciunea lor şi ce- 
rerea lor, şi să faci judecată, şi mi- 
lostiv să fii poporului celui ce a pă- 
cătuit {ie. 

40. Şi acum Doamnei Să fie o- 
chii tăi deschişi şi urechile tale să 
auză rugăciunea locului acestuia. 

41. Şi acum scoală-te Doamne 
Dumnezeule la odihna ta, tu şi si- 
criul puterii tale; preoţii tăi Doam- 
ne Dumnezeule s'au îmbrăcat întru 
mântuire, şi cuvioşii tăi să se bu- 
cure cu cele bune. 

42i Doamne Dumnezeule 1 Să nu 
întorci faţa unsului tău, adu-|i a- 
minte de milele tale care le-ai făcut 
lui David robului tău. 

CAP. 7. 

Săvârşirea sfinţiră Bisericii. 

Dupăce a încetat Solomon a se 
rugâ, s'a pogorît foc din cer, şi 
a mistuit arderile de tot şi jertfele, 
şi s'a umplut casa de slava Dom- 
nului. 

2. Şi nu puteau preoţii să intre 
în casa Domnului în vremea aceea, 
că se umpluse casa de slava Dom- 
nului. 

3. Şi toţi fiii lui Israil când au 
văzul pogorându-se focul şi slava 
iui Dumnezeu pre casă, au căzut 
cu faţa la pământ pe pardoseala 
pielrii, şi s'au închinai şi au lău- 
dat pre Domnul, că este bun, că în 
veac este mila lui. 

41. Psal. 131, 8. 
7. 1. Lev. 9, 24; 3 Imp. ÎS, 38; i Macab. 2, 8. 



4. Şi împăratul şi tot poporul a- 
duceâ jertfe înaintea Domnului. 

5. Şi a jertfit împăratul Solomon, 
douăzeci şi două de mii de viţei şi 
o sută douăzeci de mii de oi, şi a 
sfinţit casa lui Dumnezeu împăra- 
tul şi tot poporul. 

6. Şi preoţii stau la pazele lor, şi 
Levitit cu uneltele cele de cântări 
ale Domnului, care le-a făcut Da- 
vid împăratul, ca să se mărturisea- 
scă înaintea Domnului, că în veac 
este mila lui, şi cântau cântările care 
le-a dat David în mâna lor, iar pre- 
oţii sunau cu trâmbiţele înaintea lor, 
şi tot îsrailul sta. 

7. Şi a sfinţit Solomon mijlocul, 
curţii cei din casa Domnului, pen- 
trucă a făcut acolo arderile de tot şi 
jertfele cele de mântuire, că jertfel- 
nicul cel de aramă, care 1-a făcut 
Solomon nu puteâ cuprinde arderile 
de tot şi jertfele şi seul. 

8. Şi a făcut Solomon praznic în 
vremea aceea şapte zile, şi tot Îs- 
railul cu el adunare mare foarte de 
la intrarea îmatului şi până la pâ- 
rîul Eghipetului. 

9. Şi a făcut în ziua a opta sfâr- 
şit, că sfinţirea jertfelnicului a ţinut 
şapte zile şi serbarea şapte zile. 

10. Şi în douăzeci şi trei ale lu- 
nii a şaptea a slobozit poporul la 
lăcaşurile lor veseli şi cu inimă bună 
pentru toate bunătăţile, care au făcut 
Domnul lui David şi lui Solomon 
şi lui Israil poporului său. 

11. Şi a sfârşit Solomon casa 
Domnului şi casa împăratului şi 
toate câte a voit întru inima sa So- 
lomon a face în casa Domnului şi 
în casa sa, şi a sporit. 

12. Şi s'au arătat Domnul lui So- 
lomon noaptea, şi i-au zis lui : a- 
uzit-am rugăciunea ta, şi am des 

5. 3 Imp. 8, 63; şi 64. 
70. 3 Imp. 8, 67. 

11. 3 Imp. % 1,2. 

12. E 2 Lege 12, 5. 



A 2-a PARALIPOMENE 7—8 



559 



casa aceasta, ca să fie mie casă de 
jertfă. 

13. De voiu închide cerul, şi nu 
va îi ploaie, şi de voiu porunci lă- 
custei să mănânce sadurile şi de 
voiu trimite moarte în poporul meu, 

14. Şi de se va smeri poporul 
meu preste care se chiamă numele 
meu asupra lor, şi se vor rugâ şi 
vor căuta faţa mea, şi se vor în- 
loarce din căile lor cele rele, eu voiu 
auzi din cer, şi milostiv voiu fî pă- 
catelor lor, şi voiu vindecă pămân- 
tii! ior. 

15. Şi acum ochii mei vor fi de- 
schişi şi urechile mele ascultătoare 
spre rugăciunea locului acestuia. 

16. Şi acum am ales şi am sfin- 
ţit casa aceasta, ca să fie numele 
meu într'însa până în veac, şi vor 
1î ochii mei şi inima mea acolo în 
1oafe zilele. 

17. Şi tu de vei umbla înaintea 
anea, cum a umblat David tatăl tău, 
şi vei face toate câte am poruncit 
ţie, şi poruncile mele şi judecăţile 
mele de le vei păzi, 

18. Voiu ridica scaunul împără- 
ţiei tale cum am făgăduit lui David 
lalălui tău, zicând: nu va lipsi din 
ime bărbat povăţuitor întru Israil. 

19. tar de vă veţi abate voi, şi veţi 
părăsi poruncile mele şi rânduelele 
mele, care le-am dat înaintea voa- 
stră, şi veţi merge şi veţi sluji la 
alţi dumnezei, şi vă veţi închina lor, 

20. Voiu mutâ prevoi din pămân- 
tul, care l-am dat vouă şi casa a- 
ceasfa, care o am sfinţit numelui 
meu, o voiu lepăda dela faţa mea, 
şi o voiu dâ pre ea de pildă şi de 
poveste întru toate neamurile. 

21. Şi de casa aceasta, care acum 
•este înaltă, tot cel ce va trece pre 
lângă ea, se va spăimântâ, şi va 
zice, penfruce au făcut Domnul aşa 



pământului acestuia şi casei aceştia? 

22. Şi vor răspunde: pentrucă au 
părăsit pre Domnul Dumnezeul pă- 
rinţilor săi, care i-au scos pre ei din 
pământul Eghipetului, şi s'au lipit 
de alţi dumnezei, şi s'au închinat 
lor şi au slujit lor, şi pentru aceea 
au adus preste ei toată răutatea a- 
ceasta. 

CAP. 8. 

Zidirile din timful împărăţiei lui So- 
lomon. Jertfele şi corăbiile lui. 

Si a fost după douăzeci de ani, în- 
j tru cari a zidilSolomon casa Dom- 
nului şi casa sa, 

2. Şi cetăţile care le-a dat Hiram 
lui Solomon, le-a zidit Solomon, şi 
a făcut a lăcuî acolo pre fiii lui Israil. 

3. Şi a venit Solomon în Visova, 
şi o a biruit. 

4. Şi a zidit Toedmorul în pustie 
şi toate cetăţile tari, care le-a zidit 
în Imat. 

5. Şi a zidit Vetoronul cel de sus 
şi Vetoronul cel de jos, cetăţi tari, 
ziduri, porţi şi zăvoare. 

6. Şi Valaatul şi toate cetăţile cele 
tari, care le avea Solomon, şi toate 
cetăţile carelor şi cetăţile călăreţi- 
lor şi câte a poftit Solomon a zidi 
în Ierusalim şi în Livan şi întru 
toată împărăţiea sa. 

7. Tot poporul rămas dela lieteu, 
dela Amoreu, dela Ferezeu, dela E- 
veu şi dela levuseu, care nu sunt 
din Israil, 

8. Ci erau din fiii lor, cei rămaşi 
cu ei pre pământ, pre carii nu i-au 
pierdut de tot fiii lui Israil, i-a su- 
pus pre ei Solomon supt dajdie 
până în ziua aceasta. 

9. Şi din fiii lui Israil n'a pus 
Solomon slugi împărăţiei sale, pen- 
trucă aceştia erau oameni de răs- 
boiu, şi căpetenii şi puternici, şi mai 



15. 6, 40. 18. 2 Imp. 7, 13, 16. 
l'J. n 2 Lege 28, 15, 36, 37. 



8. 1- 3 Imp. 9, 10. 



560 



A 2-a PARALIPOMENE 8-9 



mari preste care şi preste călăreţi. 

10. Şi aceştia sunt mai marii 
cârmuilorilor împăratului Solomon, 
două sule şi cincizeci, carii povă- 
ţuiau la lucru pre popor. 

11. Şi pre îaia lui Faraon o a a- 
dus Solomon din cetatea lui David, 
în casa care i-a zidit ei, că a zis: 
nu va lăcuî femeia mea în cetatea 
lui David împăratul lui Israil, că 
este sfântă, pentrucă a intrat în- 
tr'însa sicriul Domnului. 

12. Atunci a adus Solomon arderi 
de tot Domnului pre jertfelnicul, care 
1-a zidit Domnului înaintea bisericii. 

13. Că după rânduială în fiecare 
zi să se aducă, după poruncile lui 
Moisi, sâmbăta şi la lună nouă şi 
la sărbători, la trei vremi ale anu- 
lui : la sărbătoarea azimelor, la săr- 
bătoarea săptămânilor şi la sărbă- 
toarea conurilor. 

14. Şi a aşezat după rânduială lui 
David tatălui său cetele preoţilor 
după slujbele lor, şi Leviţii la pa- 
zele sale, ca să laude şi să slujea- 
scă înaintea preoţilor după rându- 
ială în fiecare zi, şi portarii după 
cetele lor la fiecare poartă, că aşa 
a poruncit David omul lui Dum- 
nezeu. 

15. N'a lăsat nimic din porun- 
cile împăratului pentru preoţi şi pen- 
tru Leviţi şi pentru vistierie. 

16. Şi s'a gătit tot lucrul din ziua 
care s'a pus temelia până când a 
sfârşit Solomon casa Domnului. 

17. Atunci s'a dus Solomon în 
Gasion-Gaver şi în Elatul cel de lân- 
gă mare în pământul Idumeii. 

18. Şi a trimis Hiram prin mâna 
robilor săi corăbii şi slugi cuno- 
scători ai mării, şi au mers cu slu- 
gile lui Solomon în Ofir, şi au adus 
de acolo patru sute şi cincizeci de 
talanfi de aur, şi au venit la împă- 
ratul Solomon. 

IS. Eşire 23, 14, 15. 14. 1 Parat. 9, 23. 



CAP. 9. 

împărăteasa Sava cercetează pre 
Solomon. 

Împărăteasa Sava a auzit de nu- 
mele lui Solomon, şi a venit să 
ispitească pre Solomon cu cuvinte 
întunecoase în Ierusalim, cu mare 
strălucire şi cu cămile, care purtau 
mulţime de miresme, şi aur şi pia- 
tră scumpă, şi a venit la Solomon 
şi i-a grăit lui toate câte era în su- 
fletul ei. 

2. Şi i-a spus ei Solomon toate 
cuvintele ei, şi n'a rămas nici un 
cuvânt la care să nu îi răspuns ei 
Solomon. 

3. Şi a văzut împărăteasa Sava 
înţelepciunea lui Solomon şi casa 
care o a zidit, 

4. Şi bucatele meselor lui şi şe- 
derea slugilor lui şi starea slujito- 
rilor lui şi îmbrăcămintea lor şi pa- 
harnicii lui şi podoaba lor, şi ar- 
derile de tot, care le aducea în casa 
Domnului, şi minunându-se a zis 
către împăratul : 

5. Adevărat este cuvântul, care 
l-am auzit în pământul meu despre 
faptele tale şi despre înţelepciunea ta. 

6. Şi n'am crezut cuvintele lor până 
când am venit, şi au văzut ochii 
mei, şi iată nu mi s'a spus mie ju- 
mătate din mulţimea înţelepciunii 
tale, întreci auzul care l-am auzit. 

7. Fericiţi sunt oamenii tăi, şi fe- 
ricite sunt slugile tale acestea, care 
stau înaintea ta pururea şi aud în- 
ţelepciunea fa. 

8. Fie Domnul Dumnezeul tău bi- 
necuvântat, cel ce bine au voit întru 
fine ca să te dea pre scaunul său 
împărat poporului tău, pentrucă au 
iubit Domnul Dumnezeul tău pre 1- 
srail.ca să-l întărească în veac, te-au 
dat pre tine preste el împărat, ca. 
să faci judecată şi dreptate. 

9. 1. 3 Imp. 10, 1; Mateiu 12, 42. 
2. Lucâ II, 31. 



A 2-a PARALIPOMENE 9 



561 



9. Şi a dai împăratului o suia. şi 
douăzeci de talanţi de aur, şi mi- 
resme mulle foarte şi piatră scum- 
pă, şi nu se aîlâ miresme ca ace- 
lea, care le-a dat împărăteasa Sava 
împăratului Solomon. 

10. Şi slugile lui Solomon şi slu- 
gile lui Hiram aduceau aur lui So- 
lomon din Ofir şi lemne de pini şi 
piatră scumpă. 

11. Şi a îăcut împăratul lemnele 
cele de pini trepte la casa Domnu- 
lui şi la casa împăratului, şi chi- 
tare şi alăute cântăreţilor, cum nu 
s'a văzut mai nainte în pământul 
ludei. 

12. Şi împăratul Solomon a dat 
împărătesei Savei toate câte a voit 
şi a cerut, cu mult mai mult decât 
foate care a adus ea împăratului 
Solomon, şi s'a întors în pămân- 
tul său. 

13. Şi erâ greutatea aurului, care 
se aducea lui Solomon înlr'un an, 
şase sute şasezeci şi şase de ta- 
lanii de aur, 

14. Afară de ce aduceau oamenii 
cei supuşi şi cei ce neguţăforeau, şi 
loji împăraţii Araviei şi domnii pă- 
mântului, carii loţi aduceau aur şi 
argint împăratului Solomon. 

15. Şi a făcut împăratul Solomon 
două sute de scuturi de aur bătute, 
şase sute de auri curaţi erau pre 
un scut. 

16. Şi trei sute de paveze de aur 
bătute, trei sute de auri s'au chel- 
tuit pre fiecare pavăză, şi le-a pus 
împăratul în casa dumbrăvii Liva- 
nului. 

17. Şi a făcut ^împăratul scaun 
mare de din fi de elefant şi 1-a îm- 
brăcat cu plăcifde aur, 

18. Şi şase trepte scaunului îm- 
brăcate cu aur, şi reazem de aur 
supt picioare a pus scaunului, şi 
reazemuri unul deoparte, altul de 

10. 3 Imp. 10, 11. 15. 3j.Imp. 14, 26. 



cealaltă parte la scaunul şederii, şi 
doi lei stând lângă reazemuri, 

19. Şi doisprezece lei stând pre 
cele şase trepte deoparte şi de alta, 
n'a mai fost aşa întru toată împă- 
răţiea. 

20. Şi toate vasele casei împăra- 
tului Solomon erau de aur, şi toate 
vasele casei dumbrăvii Livanului cu 
aur erau poleite, nu erâ argintul so- 
cotit întru nimica în zilele împăra- 
tului Solomon. • 

21. Că corabiea împăratului mer- 
geâ în Tarsis cu slugile lui Hiram ; 
odată în trei ani veneâ corabiea din 
Tarsis împăratului, plină de aur, de 
argint, de dinji de elefant, de mai- 
muţe şi de păuni. 

22. Şi s'a mărit Solomon mai mult 
decât toţi împăraţii, cu avuţie şi cu 
înţelepciune. 

23. Şi toţi împăraţii pământului 
căutau faţa lui Solomon, ca să a- 
uză înţelepciunea lui, care o au dat 
Dumnezeu în inima lui. 

24. Şi ei fiecare aduceau daruri lui : 
vase de argint, vase de aur, haine» 
smirnă aleasă, dulceţuri, cai şi ca- 
târi în fiecare an. 

25. Şi erau la împăratul Solomon 
patru mii de iepe la care şi două- 
sprezece mii călăreţi, şi i-a pus pre 
ei în cetăţile carelor şi cu împăra- 
tul în Ierusalim. 

26. Şi a fost povăţuitor tuturor 
împăraţilor dela rîu şi până Ia pă- 
mântul celor de alt neam şi până 
la hotarele Eghipetului. 

27. Şi a făcut împăratul să fie aur 
şi argint în Ierusalim ca pietrile, şi 
chedrii ca duzii de pre şes cu mul- 
ţimea. 

28. Şi se aducea lui Solomon cai 
din Eghipet şi din tot pământul. 

29. Şi celelalte fapte ale lui So- 
lomon cele dintâiu şi cele de apoi, 
iată acestea scrise sunt în cartea, 

29. 3 Imp. 11, 41. 



A 2-a PARALIPOMENE 9—10 



lui Natan prorocul, în cartea lui A- 
hia Silonileanul şi în vedeniile lui 
Ioil văzătorul asupra lui Rovoam fe- 
ciorul lui Nalan. 

30. Şi a împărăţii Solornon pre- 
ste iot lsrailul patruzeci de ani. 

31. Şi a adormit Solornon cu pă- 
rinţii lui, şi 1-a îngropat în cetatea 
lui David iafăl său, şi a împărăţii 
Rovoam îeciorul lui în locul său. 

CAP. IO. 

Rovoam şi desbinarea împărăţiei. 

Şi a venit Rovoam în Sihem, că 
în Sihem s'a adunat tot lsrailul, 
ca să-1 iacă pre el împărat. 

2. Şi s'a făcut dacă a auzit lero- 
voam feciorul lui Navat, care eră 
în Eghipet, unde îugise de faţa lui 
Solornon împăratul, şi lăcuiâ Iero- 
voam în Eghipet; deci s'a întors Ie- 
rovoam din Eghipet. 

3. Şi a trimis şi i-a chemat pre 
dânsul, şi a venii Ierovoam şi toată 
adunarea la Rovoam zicând: 

4. Tatăl tău a îngreuiat jugul no- 
stru, şi acum uşurează-1 de sarci- 
nele aspre ale tatălui tău şi de ju- 
gul lui cei greu, care 1-a pus preste 
noi, şi vom sluji ţie. 

5. Şi le-a zis lor: mergeţi şi a- 
şteptaţi până în trei zile, şi veniţi 
la mine, şi s'a dus poporul. 

6. Şi a adunat împăratul Rovoam 
pre bătrânii cei ce stau înaintea lui 
Solornon tatăl său, când trăiâ el, 
zicând : cum mă sfătuiţi voi, ca să 
răspunz norodului acestuia cuvânt? 

7. Şi i-au grăit lui, zicând : de vei 
face bine astăzi poporului acestuia, 
şi le vei plăceâ şi le vei grăi lor 
cuvinte bune, vor fi ţie slugi în toate 
bilele. 

8. Şi a lăsat sfatul bătrânilor, care 
i-au dat ei lui, şi s'a sfătuit cu ti- 

30, 3 Imp. 11, 42. 
-±0. 1. 3 Imp. 12, 1, 2. 
4. 3 Imp. 12, 4. 



nerii, cari au crescut împreună cn 
el, cei ce stau înaintea lui. 

9. Şi a zis lor: ce sfat îmi daţi 
voi ca să răspunz cuvânt poporu- 
lui acestuia, care a grăit către mine, 
zicând : uşurează jugul care 1-a pus 
tatăl tău preste noi. 

10. Şi au grăit lui tinerii cei ce 
crescuse cu el, zicând: aşâ să zici 
poporului celui ce a grăit către line, 
zicând : tatăl tău a îngreuiat jugul 
nostru, iar iu uşurează-1 de pre noi, 
aşâ să grăeşti către dânşii: dege- 
tul meu ce! mic mai gros este de 
cât coapsele tatălui meu. 

11. Şi acum iafăl meu v'a pedep- 
sit pre voi cu jug greu, şi eu voiu 
adaoge preste jugul vostru ; tatăl 
meu v'a bătut pre voi cu bice, iar 
eu vă voiu bate cu scorpii. 

12 Şi a venit Ierovoam şi fot po- 
porul la Rovoam în ziua a treia, 
precum.Ie-a grăif împăratul, zicând: 
întoarceţi-vă la mine în ziua a treia. 

13. Şi a răspuns împăratul aspru, 
şi a lăsat împăratul Rovoam sfatul 
bătrânilor. 

14. Şi a grăit către ei după sfa- 
tul tinerilor, zicând : tatăl meu a în- 
greuiat jugul vostru, şi eu voiu a- 
daoge presle el ; iafăl, meu v'a bă- 
tut pre voi cu bice, şi eu vă voiu 
bate pre voi cu scorpii. 

15. Şi n'a ascultat împăratul de 
popor, că aşâ erâ orânduit dela Dum- 
nezeu ca să se întărească cuvântul 
Domnului, care l-au grăif prin mâna 
lui Ahia Silonileanul de Ierovoam 
feciorul lui Navat. 

16. Şi văzând tot lsrailul, că n'a 
ascultat împăratul de ei, a răspuns 
poporul către împăratul, zicând: ce 
parte este nouă întru David, şi ce 
moştenire întru fiul lui Iesse? Mergi 
la lăcaşurile tale Israile, acum vezi 
de casa ta Davide, şi s'a dus tot 
lsrailul la lăcaşurile sale. 

12. 3 Imp. 12, 12. 15, 3 Imp. 11, 39. 



A 2-a PARALIPOMENE 10-11 



963 



17. Şi oamenii lui Israil, cei ce 
iăcuiauîn cetăţile Iudei au făcui pre 
Rovoam împărat presle ei. 

18. Şi a trimis Ia ei Rovoam îm- 
păratul pre Adoniram, care era mai 
mare preste dări, şi l-au ucis pre 
el fiii lui Israil cu pietre, şi a mu- 
rii, şi a auzit împăratul Rovoam, şi 
a grăbit a se sui în car, şi a fugit 
în Ierusalim. 

19. Şi s'a desbinat Israi! de casa 
lui David până în ziua aceasta. 

CAP. 11. 

Rovoam se găteşte de răsboiu. 

Si a venit Rovoam în Ierusalim, şi 
ţ adunând seminţia Iudei şi a lui 
Veniamin, o sută şi optzeci de mii 
de voinici, cari pot face răsboiu, a 
pornit răsboiu asupra lui Israil, ca 
să întoarcă împărăţiea lui Rovoam. 

2. Şi au fost cuvântul Domnului 
către Samea omul lui Dumnezeu, 
zicând : 

3. Grăeşfe către Rovoam fiul lui 
Solomon şi către tot Iuda şi Veni- 
amin, şi le spune: 

4. Acestea zice Domnul: să nu vă 
suiţi, nici să daţi răsboiu asupra 
jraţilor voştri, ci să se întoarcă fie- 
care la casa sa, că dela mine s'au 
făcut lucrul acesta, şi au ascultat 
cuvântul Domnului, şi întorcându- 
se n'au mai mers asupra lui Iero- 
voam. 

5. Şi a lăcuit Rovoam în Ierusa- , 
lim, şi a zidit cetăţi tari în ludea. 

6. Şi a zidit Viileemul, Etanul şi 
Tecoia, 

7. Şi Vetsura, Sokhoful şi Odo- 
lamul, 

8. Şi Cheful, Marisanul şi Ziful, 

9. Şi Adorea, Lahisul şi Azicâ, 

10. Şi Saraa, Elomul şi HevronuL 
Acestea sunt cetăţile tari ale lui luda 
şi ale lui Veniamin. 

19. 3 hnp. 12, 19. 
11. 1. 3 imp. 12, 21. 2. 3 Imp. 12, 22. 



11. Şi le-a întărit cu ziduri, şi a 
pus înir'însele povăţuitori şi strân- 
suri de bucate, untdelemn şi vin. 

12. Şi prin fiecare cetate scuturi 
şi suliţe, întărindu-le foarte mult, şi 
a împărăţii preste Iuda şi preste 
Veniamin. 

13. Şi preoţii şi Leviţii, carii erau 
întru tot Israilul, s'au adunat la el 
din toate hotarele. 

14. Că au lăsat Leviţii lăcaşurile 
moşiilor lor, şi au mers la Iuda în 
Ierusalim, că i-au scos pre ei Iero- 
voam şi fiii lui, ca să nu slujească 
Domnului. 

15. Şi a pus luiş preoţi înălţimi- 
lor şi idolilor şi deşertăciunilor şi 
viţeilor, pe care le-a făcut lerovoam. 

16. Şi a scos dintre seminţiile lut 
Israil pre cei cărora le da în cuget 
a căută pre Domnul Dumnezeul lui 
Israil, şi carii veniră în Ierusalim, 
ca să jertfească Domnului Dumne- 
zeului părinţilor lor. 

17. Şi au întărit împărăţia ludei şi 
au întărit pre Rovoam feciorul lui 
Solomon în tref ani, că a umblat în 
căile lui David şi ale lui Solomon 
trei ani. 

18. Şi a luat luiş Rovoam femeie 
pre Moolat fata lui Ierimut, fiul lui 
David şi pre Avighea fala lui Eiiav, 
fiul lui Iesse. 

19. Şi i-a născut lui fiu pre Ieus 
şi pre Samoria şi pre Zaam. 

20. Şi după aceasta a luat luiş 
femeie pre Maahâ fata lui Avesalom, 
şi a născut lui pre Avia, pre Ieti, 
pre Ziza şi pre Salimot. 

21. Şi a iubit Rovoam pre Maahâ 
fata lui Avesalom mai mult decât 
pre toate femeile şi ţiitoarele sale, 
că optsprezece femei aveâ şi ţiitori 
şasezeci, şi a născut douăzeci şi 
opt de feciori şi şasezeci de fete. 

22. Şi a pus Rovoam căpetenie 

14. 3. Imp. 12, 31. 

15. Lcv. 17, 7; H 2 Lege 32, 17. 
20. 3 Imp. 13, 2. 



564 



A 2-a PARALIPOMENE 11—12 



pre Avia al Maahci ca să povăţu- 
iască pre frajii săi, că cugetau să-I 
facă pre el împărat. 

23. Şi a crescut mai mult decât 
toţi fraţii săi, şi a împărţit pre lofi 
fiii săi în toate hotarele lui luda şi ale 
lui Veniamin şi în toate cetăţile cele 
tari, şi le-a dat lor hrană multă foarte 
şi multe femei. 

CAP. 12. 

Rovoam în răsboiu cu Susachim. 
Moartea lui. 

Si a fost dupăce s'a gătit împără- 
! ţiea lui Rovoam, şi dupăce s'a 
întărit el, a părăsit poruncile lui Dum- 
nezeu şi toi Israilul cu dânsul. 

2. Şi a fost în anul al cincilea al 
împărăţiei lui Rovoam, s'a suit Su- 
sachim împăratul Eghipetului asu- 
pra Ierusalimului, penfrucă a greşit 
înaintea Domnului, 

3. Cu o mie şi două sute de care 
şi şasezeci de mii de călăreţi, şi nu 
era număr mulţimei care a venit cu 
dânsul dela Eghipefc Livieni, Trogo- 
diteni şi Etiopeni. 

4. Şi a bătut cetăţile cele tari, care 
erau în Iuda, şi a venit în Ierusalim. 

5. Şi Samea prorocul a venit la 
Rovoam şi la boierii lui Iuda, carii 
s'au adunat în Ierusalim de către 
faţa lui Susachim, şi le-a zis lor : 
aşa zice Domnul, voi m'aţi lăsat pre 
mine, şi eu voiu lăsâ pre voi în 
mâna lui Susachim. 

6. Şi s'au ruşinat boierii lui Iuda 
şi împăratul, şi au zis : drept este 
Domnul. 

7. Şi dacă au văzut Domnul că 
s'au umilit, au fost cuvântul Dom- 
nului către Samea zicând : s'a umi- 
lit, nu-i voiu pierde pre ei, ci preste 
puţin voiu mântui pre ei, şi nu va 
venî mâniea mea preste Ierusalim, 
prin mâna lui Susachim, 



8. Ci vor slujî lui, ca să cunoa- 
scă slujba mea şi slujba împărăţiei 
pământului. 

9. Şi s'a suit Susachim împăra- 
tul Eghipetului asupra Ierusalimului,, 
şi a luat vistieriile cele din casa* 
Domnului şi vistieriile cele din casa: 
împăratului, toate le-a luat; luat-a? 
şi scuturile cele de aur care le-a fă- 
cut Solomon. 

10. Şi a făcut împăratul Rovoam 
scuturi de aramă în locul lor; iar 
preste el a pus Susachim pre maî- 
marii alergătorilor, păzitoriii porţii 
împăratului. 

11. Şi era când intră împăratul 
în casa Domnului, intrau păzitorii 
şi alergătorii, şi întcrcându-se în- 
tâlneau pre arcaşi. 

12. Deci penlrucă s'a umilit el,, 
s'a întors dela el mâniea Domnului», 
şi n'a pierit desăvârşit, că se mai 
găseâ ceva bun în Iuda. 

13. Şi s'a întărit împăratul Ro- 
voam în Ierusalim, şi a împărăţit, şi 
de patruzeci şi unul de ani erâ Ro- 
voam când s'a făcut împărat, şi? 
şaptesprezece ani a împărăţit în le- 
rusulim în cetatea care o au ales 
Domnul ca să se numească numele 
lui acolo de toate seminţiile fiilor 
lui Israil, şi numele mumei îui erâ: 
Noomâ Amoniteanca. 

14. Şi a făcut rău, că n'a îndrep- 
tat inima sa să caute pre DomnuL 

15. Şi întâmplările lui Rovoan* 
cele dintâiu şi cele de apoi şi fap- 
tele Iui au nu sunt scrise în cărţile 
lui Semea prorocul şi ale lui Addo 
văzătorul, şi s'a răsboit Rovoam a- 
supra lui Ierovoam în toată vieaţa. 

16. Şi a murit Rovoam cu părin- 
ţii săi, şi s'a îngropat în cetatea lut. 
David, şi a împărăţit Aviâ feciorul 
lui în locul lui. 



12. 1' 3 Imp. 14, 22. 2. 3 Itnp. 14, 25. 
3. 4 Imp. 18, 24. 



9 3 Imp. 14, 26. 
13. 3 Imp. 14, 21. 



A 2-a PARALIPOMENE 13 



565 



CAP. 13. 

Aviâ împăratul Iudeii. Răsboiul lui cu 
Ierovoam, împăratul lui Israil, 

In anul al optsprezecelea al împă- 
răţiei lui Ierovoam, s'a făcui Aviâ 
împărat preste Iuda. 

2. Trei ani a împărăţii în Ierusa- 
lim, şi numele mumei lui erâ Ma- 
ahâ fata lui Uriil din Gavaon, şi 
irăsboiu erâ între Aviâ şi între le- 
Tovoam. 

3. Şi a rânduit Aviâ la răsboiu o 
oştire puternică, de patru sute de 
mii de bărbaţi tari ; iar Ierovoam a 
rânduit asupra lui la răsboiu o o- 
ştire de opt sute de mii de răsboi- 
ifiici tari. 

4. Şi s'a sculat Aviâ de pe cul- 
mea Somoron, care este în muntele 
Iui Efraim, şi a zis: ascultaţi Iero- 
voam şi tot Israilul. 

5. Nu ştiţi voi, că Domnul Dum- 
nezeul lui Israil au dat împărăţie 
preste Israil în veac lui David, şi fi- 
ilor lui aşezământ veşnic? 

6. Şi s'a sculat Ierovoam feciorul 
4ui Navaf sluga lui Solomon fiul lui 
David, şi s'a despărţit dela Dom- 
nul său. 

7. :Şi s'au adunat la el bărbaţi pier- 
zător? fii fărădelege, şi au stătut îm- 
protiva lui Rovoam fiul lui Solomon, 
şi Rovoam erâ mai tânăr şi fricos 
cu inima, şi n'au stătut împroliva fe- 
ţii lui. 

8. Şi acum voi ziceţi, să staţi îm- 
proliva împărăţiei Domnului cei dată 
fiilor lui David, pentrucă voi sunteţi 
mulţime mare, şi cu voi sunt viţei 
4e aur, pre carii 1-a făcut vouă Ie- 
rovoam dumnezei, 

9. Ci aţi lepădat preoţii Domnu- 
lui pre fiii lui Aaron şi pre Leviţi, 
şi v'aţi făcut vouă preoţi din popor 
4e rând al pământului; ori cine ar 



13. 2. 3 Itnp. 15, 1, 2. 3. 3 Imp. 15, 6. 
6. 3jmp. 11, 26. 9. 3 Imp. 12, 31. 



veni având mâinile pline cu viţei din 
boi şi cu şapte berbeci, se face preot 
celui ce nu este dumnezeu. 

10. Iar noi pre Domnul Dumne- 
zeul nostru nu l-am părăsii, şi pre- 
oţii lui slujesc Domnului, fiii lui A- 
aron şi Leviţii. 

11. Şi după rânduelele lor jertfesc 
Domnului arderi de tot dimineaţa şi 
seara, şi miresmele lămâerii şi pun 
pâini înainte peste, masa cea cura- 
tă, şi sfeşnicul cel de aur şi can- 
dele aprinse, ca să arză seara, că 
păzim noi rânduelele Domnului Dum- 
nezeului părinţilor noştri, iar voi 
l-aţi părăsit pre dânsul. 

12. Şi iată cu noi este în frunte 
Domnul şi preoţii lui, şi trâmbiţele 
sunătoare care ne dau nouă semn. 
Fiii lui Israil nu daţi răsboiu asu- 
pra Domnului Dumnezeului părinţi- 
lor noştri, că nu veţi sport. 

13. Iar Ierovoam a întors pre cei 
ce stau Ia pândă ca să vie dindă- 
rărul lui luda, şi el a venit dinain- 
tea Iui ; iar cei ce pândeau, dindărăt. 

14. Şi înforcându-se Iuda, iată erâ 
lui răsboiul dinainte şi dinapoi, şi 
a strigat către Domnul, şi preoţii 
au trâmbiţat cu trâmbiţele. 

15. Şi au strigat bărbaţii ludei, şi 
a fost când strigau bărbaţii Iudei, 
Domnul au bătut pre Ierovoam şi 
pre Israil înaintea lui Aviâ şi a Iudei. 

16. Şi au fugit fiii lui Israil de 
către faţa Iudei, şi i-au dat pre ei 
Domnul în mâinile lor. 

17. Şi i-au bătut pre ei Aviâ şi po- 
porul Iui băiae* mare, şi au căzut 
răniţi din Israil cinci sute de mii 
de bărbaţi tari. 

18. Şi s'au smerit fiii lui Israil în 
ziua aceea, şi s'au întărit fiii Iudei, 
pentrucă au nădăjduit spre Domnul 
Dumnezeul părinţilor lor. 

19. Şi a gonii Aviâ dinapoia lui 
Ierovoam, şi a luat dela el cetăţile 

11. Eşire 27, 20, 21; şi 40, 25. 



566 



A 2-a P AR ALIP OMENE 13-14-15 



acestea : Vefiluî şi satele lui, leşina 
şi satele ei şi Efronul şi satele lui. 

20. Şi n'a mai putut lerovoam încă 
a se împrofivi în toată vieaja sa lui 
Aviâ, şi l-au lovii pre el Domnul, şi 
a murit. 

21. Şi s'a întărit Aviâ, şi ş'aluat 
luiş patrusprezece femei, şi a năs- 
cut feciori douăzeci şi doi şi şase- 
sprezece fete. 

22. Şi celelalte întâmplări ale lui A- 
viâ şi faptele lui şi cuvintele lui, scri- 
se sunt în carteajprorocului Addo. 

CAP. 14. 

Asa sfărâmă idolii şi birueşte pre 
Etiopeni. 

Şi a murit Aviâ cu părinţii săi, şi 
l-a îngropat pre el în cetatea lui 
David, şi a împărăţii Asa fiul său 
în locul lui ; în zilele lui Asa s'a o- 
dihnit pământul^Iudeijzece ani. 

2. Şi a făcut Asa ce este bun şi 
drept înaintea Domnului Dumneze- 
ului său. 

3. Şi a stricat jertîelnicile streini- 
lor şi cele de pre înălţimi, şi a sfă- 
râmat stâlpii şi a tăiat desişurile. 

4. Şi a zis Iudei ca să caute pre 
Domnul Dumnezeul părinţilor lor, şi 
să păzească legea şi poruncile lui. 

5. Şi a stricat din toate ^etăţile 
ludei jerffelnicile şi idolii, şi a fost 
în pace împărăţiea lui. 

6. Şl a zidit cetăţi lari în pămân- 
tul Iudei, că a fost în pace pămân- 
tul ; şi n'a avut el răsboiu în anii a- 
ceşiia, că l-au odihnit pre el Domnul. 

7. Şl a zis Iudei : să zidim cetă- 
ţile acestea, şi să facem ziduri şi 
turnuri şi porţi şi zăvoare în pă- 
mântul care îl stăpânim ; că precum 
noi am cercetat pre Domnul Dum- 
nezeul nostru, aşâ ne-au cercetai şi 
el pre noi, şi ne-au dat pace prin 
prejur, şi bine ne-a mers nouă. 

8. Şi a avut Asa ostaşi "cari pur- 



tau arme, şi ridicau scuturi şi su 
11 f î în pământul ludei, trei sute de 
mii, şi în pământul lui Veniamin pă- 
văzaşi şi arcaşi două sute şt opt- 
zeci de mii; foţi aceştia erau răs- 
boinici tari. 

9. Şi s'a sculat asupra lor Zare 
Efiopul cu oaste de o mie de mit 
şi cu trei sute de care, şi a venit 
până la Marisa. 

10. Şi a ieşit Asa înaintea lui, şt 
a rânduit răsboiul înjvalea despre 
miazănoapte la Marisa. 

11. Şi a strigat Asa către Dom- 
nul Dumnezeul său, şi a zis: Doam- 
ne, nu esie cu neputinţă ţie a mântui 
cu mulţi sau cu puţini ; întăreşte-ne 
pre noi Doamne Dumnezeul nostru, 
că spre tine nădăjduim, şi întru nu- 
mele tău am venit asupra mulţimei 
aceştia mari ; Doamne fu eşfi Dum- 
nezeul nostru, să nu se tntăreascăr 
omul asupra ta. 

12. Şi au bătut Domnul pre Eti- 
openi înaintea Iudei, şi au fugit £- 
iiopenii. 

13. Şi i-a gonit pre ei Asa şi po- 
porul lui până la Ghedor, şi au că- 
zuf Efiopenii, câf nu erâ întru ef 
scăpare, că s'au frânt înaintea Dom- 
nului şi înainiea puterii Iui; şi luară 
prăzi multe. 

14. Şi au tăiat satele lor împreju- 
rul Ghedorului, că au fost spaima 
Domnului presfe dânşii, şi au pră- 
dat toate cetăţile lor, că multe prăzi 
au adus ei cu sine. 

15. încă şi sălaşurile agonisele- 
lor lor, şi pre Alimazoni au tăiat, şi 
au luat oi multe şi cămile, şi s'au: 
întors în Ierusalim. 

CAP. 15. 

Asa face alte îndreptări în biserică. 

Şi au fost Duhul Domnului presfe 
Azaria feciorul lui Odid. 



1-4. 1, 3 Imp/15, 8. 



îl. 1 Imp. 14, 6. 



A 2-a PARALIPOMENE 15—16 



567 



2. Şi a ieşit înaintea iui Asa şi 
înaintea a tot Iuda şi- a lui Venia- 
min, şi a zis : ascultaţi-mă pre mine 
Asa şi tot luda şi Veniamin, Dom- 
nul este cu voi, pentrucă voi sun- 
teţi cu el ; şi de-1 veţi căutâ pre el, 
se va arăfâ vouă; şi de-1 veţi pă- 
răsi pre el, părăsî-va pre voi. 

3. Şi zile multe au trecut lui Is- 
rail, fără de Dumnezeul cel adevă- 
rat şi îără de preot învăţător şi fără- 
delege. 

4. Şi când se vor întoarce către 
Domnul Dumnezeul lui lsrail, şi-1 
vor căutâ pre el, îl vor aîlâ. 

5. Ci în vremea aceea nu este 
pace celui ce iese şi celui ce in- 
tră, că spaima Domnului este pre- 
ste toţi cei ce lăcuesc în ţări. 

6. Şi va da răsboiu neam asupra 
neamului, şi cetate asupra cetăţii ; 
că Dumnezeu i-au spăimântat pre 
ei cu tot necazul. 

7. Iar voi întăriţi-vă, şi să nu slă- 
bească mâinile voastre, că este plata 
lucrului vostru. 

, 8. Şi dacă a auzit Asa cuvintele 
acestea şi prorocia lui Azaria pro- 
rocul, s'a întărit şi a scos toate 
urîciunile din tot pământul Iudei şi 
al lui Veniamin şi din cetăţile cari 
le-a ţinut lerovoam în muntele lui E- 
îraim, şi a înnoit jertfelnicul Domnu- 
lui, care erâ înaintea bisericii Dom- 
nului. 

9. Şi a adunat pre Iuda şi pre Ve- 
niam şi pre veneticii cari lăcuiau 
cu el dela Efraim şi dela Manasî şi 
dela Simeon, că s'au lipit către el 
mulţi din lsrail dacă au văzut ei, 
că Domnul Dumnezeul lui este cu ei. 

10. Şi s'au adunat în Ierusalim 
în luna a treia în anul al cincispre- 
zecelea al împărăţiei lui Asa. 

11. Şi au jertfit Domnului în ziua 
aceea din prăzile care le-au adus, 
viţei şapte sute şi oi şapte mii. 

15. 2. Mat. 7, 7. 3. Ozia 3, 4. 



12. Şi au făcut legătură, ca să 
caute pre Domnul Dumnezeul pă- 
rinţilor lor, din toată inima şi din 
tot sufletul lor. 

13. Şi fot care nu va căuta pre Dom- 
nul Dumnezeul lui lsrail, cu moarte 
să moară dela tânăr până la bătrân 
şi dela bărbat până la femeie. 

14. Şi au jurat întru Domnul cu 
glas mare şi cu strigare şi cu trâm- 
biţă şi cu buciumi, şi s'a veselit 
tot luda pentru jurământ, 

15. Că din tot sufletul au jurat, 
şi cu toată voia l-au căutat pre el, 
şi s'au aflat lor, şi i-au odihnit pre ei 
Domnul prin prejur. 

16. Şi pre Maaha muma sa o a 
mutat, ca să nu slujească Astarfei, 
şi a tăiat idolul, şi 1-a ars în pâ- 
rîul chedrilor. 

17. Insă cele de pre înălţimi nu 
le-a stricat, că încă erau în lsrail ; 
iar Asa a fost drept cu inima în 
toată viaţa sa. 

18. Şi a băgat în casa Domnului 
cele sfinte ale lui David tatălui său, 
şi cele sfinte ale casei lui Dumne- 
zeu, argint şi aur şi vase. 

19. Şi răsboiu n'a fost până la 
anul al treizeci şi cinci ai împără- 
ţiei lui Asa. 

CAP. 16. 

Păcatul întreit al lui Asa. 

In anul al treizeci şi opt al împă- 
răţiei lui Asa s'a suit Vaasa îm- 
păratul lui lsrail asupra lui Iuda, 
şi a zidit Rama spre a nu lăsă să 
iasă nici să intre la Asa împăratul 
lui luda. 

2. Şi a luat Asa argint şi aur din 
vistieriile casei Domnului şi a ca- 
sei împăratului, şi a trimis la fiul 
lui Ader împăratul Siriei, care lă- 
cuiâ în Damasc, zicând: 

12. Is. Navî 24, 25. 13. Eşire 22, 20. 
16. 3 hnp. 15, 13. 
1G. 1- 3 Imp. 15, 17 şi 16, 5; Is. Navi. 18, 25. 
2. 3 Imp. 15. 18. 



568 



A 2-a PARALIPOMENE 16—17 



3. Pune legătură înlre mine şi în- 
tre tine, şi între tatăl meu şi între 
tatăl tău, iată am trimes ţie aur şi 
argint, vino de ia deasupra mea 
pre Vaasa împăratul lui Israil, şi 
să se ducă dela mine. 

4. Şi a ascultat fiul lui Ader de 
împăratul Asa, şi a trimes pre că- 
peteniile oastei sale asupra cetăţi- 
lor lui Israil, şi a bătut Aionul şi 
Danul şi Avelmainul şi toate ţinu- 
turile lui Neffalim. 

5. Şi a fost dacă a auzit Vaasâ, 
a părăsit a zidi Rama, şi a încetat 
lucrul lui. 

6. Şi Asa împăratul a luat pre tot 
Iuda, şi a luat pietrile Ramei şi lem- 
nele ei, care le-a zidit Vaasâ, şi a 
zidit cu ele Gavae şi Masfa. 

7. Şi în vremea aceea a venit A- 
nania prorocui la Asa împăratul lu- 
dei, şi i-a zis lui: pentrucă ai nă- 
dăjduit în împăratul Siriei, şi n'ai 
nădăjduit spre Domnul Dumnezeul 
tău, pentru aceea s'a luat puterea 
Siriei din mâna fa. 

8. Au nu erau Efiopenii şi Livie- 
enii, putere multă vitează, şi călă- 
reţi mulţi foarte, şi pentrucă ai nă- 
dăjduit spre Domnul i-au dat în mâi- 
nile fale. 

9. Că ochii Domnului privesc pre- 
sfe tot pământul, ca să întărească 
pre cei ce cu toată inima deplin 
sunt către dânsul, n'ai ştiut acea- 
sta? De acum vei avea răsboiu. 

10. Şi s'a mânieaf Asa pre pro- 
roc, şi 1-a pus în temniţă, că se 
mâniase, şi a pierdut Asa pre u- 
nii din popor în vremea aceea. 

11. Şi iată faptele lui Asa cele 
dinfâiu şi cele de apoi scrise sunt 
în cartea împăraţilor lui Iuda şi a 
lui Israil. 

12. Şi s'a bolnăvit Asa în anul al 
treizeci şi nouă al împărăţiei sale 
de picioare foarte tare, şi în boala 

9. Iov 34, 21; Ierem. 16, 17. 



sa n'a căutat pre Domnul, ci pre 
doftori. 

13. Şi a adormit Asa cu părinţii 
săi, şi a murit în anul ai patruzeci şi 
unul al împărăţiei sale. 

14. Şi l-au îngropat pre dânsul 
în mormântul care l-au săpat în ce- 
tatea lui David. 

15. Şi l-au pus pre el pre pat, şi 
l-au umplut de mirosituri şi cu fe- 
luri de miruri, a făcătorilor de mi- 
ruri, şi i-au făcut lui îngropăciune 
mare foarte. 

CAP. 17. 

losafat este fericit pentru evlavia lui. 

Şi a împărăţii losafat fiul său în 
locul lui, şi s'a întărit losafat pre- 
ste Israil. 

2. Şi a pus oaste în toate cetă- 
ţile întărite ale ludei, şi a rânduit 
căpetenii în toate cetăţile Iudei şi 
în cetăţile lui Efraim, care le-a fost 
luat Asa tatăl său. 

3. Şi au fost Domnul cu losafat, 
pentrucă a umblat în căile cele din- 
fâiu ale lui David tatăl său, şi n'a 
căutat idolii, 

4. Ci pre Domnul Dumnezeul ta- 
tălui său a căutat, şi întru porun- 
cile tatălui său a umblat, şi nu după 
faptele lui Israil. 

5. Şi au îndreptat Domnul împără- 
ţiea în mâna lui, şi a dat tot Iuda 
daruri lui losafat, şi a dobândii 
avuţie şi slavă multă. 

6. Şi s'a înălţat inima lui în ca- 
lea Domnului, încă a stricat şi cele 
de pre înălţimi şi desişurile din pă- 
mântul ludei. 

7. Şi în anul al treilea al împă- 
răţiei lui a trimis pre căpeteniile 
sale pre cei mai viteji: pre Avdia, 
pre Zaharia, pre Natanail şi pre Mi- 
hea ca să înveţe în cetăţile Iudei. 

8. Şi împreună cu ei pre Leviţii: 

1?. 3 Imp. 15, 10, 24. 15. Fac. 50, 2. 
17. 1. 3 Imp. 15, 24. 4. 3 Imp. 22, 43. 
6. 1 Imp. 10, 27. 



A 2-a PARALIPOMENE 17—18 



569 



Semea, Natania, Zavdia, Asiil, Se- 
meramof, Ionatan, Adonia, Tovia, 
Tovadonia, şi împreună cu aceşti 
Leviţi pre Elisama şi Ioram preoţii. 

9. Şi învăţau în luda, şi aveau 
cu dânşii cariea legii Domnului, şi 
umblau prin cetăţile Iudei, şi învăţau 
poporul. 

10. Şi frica Domnului a cuprins 
toate împărăţiile pământului cele de 
prin prejurul Iudei, şi nu dau răs- 
boiu asupra lui losafat. 

11. Şi cei de alt neam aduceau 
lui losafat daruri, argint şi dări, şi 
Aravii aduceau lui berbeci de oi şapte 
mii şi şapte sute, şi ţapi şapte mii 
şi şapte sute. 

12. Şi losafat a sporit şi s'a înăl- 
ţat mult, şi a zidit în Iudeia lăca- 
şuri şi cetăţi tari. 

13. Şi lucruri multe a făcut el în 
ludeia, şi oştaşi viteji şi puternici 
erau în Ierusalim. 

14. Şi acesta este numărul lor 
după casele lor părinteşti; în luda 
mai mari preste mii: Edna cel din 
tâiu, care aveâ trei sute de mii de 
ostaşi viteji. 

15. Şi după el loanan povăţuitorul, 
care aveâ două sute şi optzeci de mii. 

16. Apoi Amasia al lui Zari, care 
de bună voie s'a afierosit Domnului, 
şi aveâ două sute de mii ostaşi viteji. 

17. Şi din Veniamin viteazul Eli- 
adâ, care aveâ săgefari şi păvăzaşi 
două sute de mii. 

18. Şi după el lozavad, care aveâ 
o sută şi optzeci de mii de răsboi- 
nici viteji. 

19. Aceştia sunt slujitorii împăra- 
tului, afară de cei ce i-a pus împăra- 
tul în cetăţile cele tari în toată Iudeia. 

CAP. 18. 

losafat şi Ahaav în răsboiu cu Sirienii. 

Si a dobândit losafat avuţie şi mă- 
j rire multă, şi s'a făcut ginere lui 
Âhaav. 



2. Şi s'a pogorît după câţivâ ani 
la Ahaav în Samaria, şi a junghiat 
Ahaav lui oi şi viţei mulţi, şi popo- 
rului celui cu dânsul, că-1 iubeâ pre 
el, şi s'a suit cu el la Ramot Galaad.. 

3. Şi a zis Ahaav împăratul lui 
lsrail către losafat împăratul Iudei: 
merge-vei cu mine la Ramot Galaad? 
Şi i-a răspuns lui : cum sunt eu, 
aşâ şi tu, şi cum este poporul tău, 
aşâ şi poporul meu, cu tine la ră- 
sboiu. 

4. Şi a zis losafat către împăra- 
tul lui lsrail: întreabă astăzi pre 
Domnul. 

5. Şi a adunat împăratul lui ls- 
rail pre proroci patru sute de băr- 
baţi, şi le-a zis lor: merge-voiu în 
Ramot Galaad să dau răsboiu, au 
lăsâ-mă-voiu? Iar ei au zis: suie-te 
şi-l va da Dumnezeu în mâinile îm- 
păratului. 

6. Iar losafat a zis: nu mai este 
i aici vre un proroc al Domnului, ca 
j să-1 întrebăm pre el? 

J 7. Şi a răspuns împăratul lui l- 
! srail către losafat: este încă un băr- 
| bat, prin care putem întrebă pre 
i Domnul, ci eu l-am urît, pentrucă 
| nu proroceşte bune pentru mine, ci 
j în toate zilele sale rele, acesta este 

j Mihea feciorul lui Iemvla, şi a zis Io- 
î safaf: să nu grăiască împăratul aşâ. 

8. Şi a chemat împăratul lui ls- 
rail pre un famen, şi i-a zis ; degrabă 
chiamă pre Mihea feciorul lui Iemvla. 

9. Şi împăratul lui lsrail şi losa- 
fat împăratul Iudei şedeâ fiecare pre 
scaunul său, şi îmbrăcaţi cu veş- 
minte, şedeau înaintea porţii Sama- 
riei, şi toţi prorocii proroceau îna- 
intea lor. 

10. Şi Sedechia feciorul lui Ha- 
naan, ş'a făcut luiş coarne de fier, 
şi a zis: acestea zice Domnul: cu 

18. 2. 3 Imp. 22, 2. 

3 Imp. 22, 4; 4 Imp. 3, 7. 
4. l Lnp. 23, 2. 9. 3 Imp. 22, 10. 
10. 3. Imp. 22, II. 



570 



A 2-a. PARALIPOMENE 18 



aceste coarne voiu împunge Siria 
până se va săvârşi 

11. Şi loji prorocii proroceau aşâ 
zicând : suie-te ia Ramot Galaad, şi 
vei fi norocos, şi-1 va da Domnul 
în mâinile împăralului. 

12. Iar solul care a mers să che- 
me pre Mihea, i-a grăit lui zicând: 
lală au grăit prorocii cu o gură bune 
pentru împăratul, să fie dar şi cu- 
vintele tale, ca ale lor, şi să grăeşfi 
bune. 

13. Şi a zis Mihea : viu este Dom- 
nul, că orice va zice Dumnezeu că- 
tre mine, acestea voiu grăî. 

14. Şi a venit la împăratul, şi i-a 
zis lui împăratul : Mihee, merge-voiu 
la Ramoi Galaad să dau răsboiu, au 
nu? Şi a răspuns: mergi şi vei fi 
norocos, şi se vor da în mâinile 
voastre. 

15. Şi a zis către el împăratul : de 
câte ori te jur ca să nu grăieşti că- 
fre mine, fără numai adevărul în 
numele Domnului. 

16. Şi a răspuns: văzut-am pre 
tsrail risipiţi în munţi ca oile, care 
nu au păstor, şi au zis Domnul: 
n'au povăfuitor aceştia, să se în- 
toarcă fiecare la casa sa cu pace. 

17. Şi a zis împăratul lui Israil 
către Iosafat: nu ţi-am spus, că nu 
proroceşte pentru mine bune, ci rele. 

18. Şi a zis Mihea, nu aşâ, ascul- 
taţi cuvântul Domnului: văzut-am 
pre Domnul şezând pre scaunul său, 
şi toată oastea cerului stâ împre- 
jur deadreapta şi deastânga lui. 

- 19. Şi au zis Domnul: cine va în- 
şelă pre Ahaav împăratul lui Israil 
ca să se suie şi să cază în Ramot 
Galaad? Şi ziceâ unul aşâ, şi u- 
nul aşâ. 

20. Deci a ieşit un duh, şi a stă- 
tut înaintea Domnului, şi a zis: eu 
voiu înşelă pre el, şi au zis Domnul: 
cu ce? 

21. Iar el a zis: voiu ieşi, şi voiu 



fi duh mincinos în gura tuturor* 
prorocilor lui, şi au zis: înşelâ-l-vei, 
şi-l vei birui, ieşi şi fă aşâ. 

22. Şi acum iată au dat Domnul 
Duh mincinos în gura tuturor pro- 
rocilor tăi acestora, iar Domnul au 
grăit asupra ta rele. 

23. Şi s'a apropiat Sedechia fe- 
ciorul lui Hanaan, şi a lovit pre 
Mihea preste falcă, zicându-i lui: 
pe care cale au trecut Duhul Dom- 
nului dela mine, ca să grăiască* 
către tine. 

24. Şi a zis Mihea: iată vei vedea 
în ziua aceea când vei intrâ din că- 
mară în cămară, ca să te ascunzi. 

25. Şi a zis împăratul lui Israil: 
luafi pre Mihea, şi-1 duceţi la Emir 
mai marele cefă{ii şi la loas mai 
mareie fiu al împăratului. 

26. Şi veţi zice, aşâ a zis împă- 
ratul: puneji pre acesta în temniţă, 
şi să mănânce pâine de necaz şi 
să beâ apă de necaz, până mă voiu 
întoarce cu pace. 

27. Şi a zis Mihea: dacă te vei 
întoaree cu pace, n'au grăit Domnul 
întru mine, şi a zis: auziţi noroa- 
dele toate. 

28. Şi s'a suit împăratul lui Israil 
şi Iosafat împăratul Iudei la Ramot 
Galaad. 

29. Şi a zis împăratul lui Israil 
către Iosafat: mă voiu acoperi şi 
voiu intrâ în răsboiu, iar tu îmbracă 
haina ta ; şi s'a acoperit împăratul 
lui Israil, şi a intrat în răsboiu. 

30. Şi împăratul Siriei a poruncii 
celor mai mari preste care, carii 
erau cu dânsul, zicând : nu bateţi 
pre cel mic sau pre cel mare, fără 
numai pre împăratul lui Israil singur. 

31. Şi a fost dacă au văzut mai 
marii carelor pre Iosafat, au zis: îm- 
păratul lui Israil este, şi l-au încon- 
jurat să-1 bată, şi a strigat Iosafat* 

22. Isaia 19, 14. 2.?. Ierem. 20, 2. . 
31. 3 Imp. 22, 32. 



A 2-a PARALIPOMENE 18—19—20 



571 



şi Domnul l-au mântuit, şi i-au în- 
tors pre ei Dumnezeu dela el. 

32. Şi a fost dacă au văzut mai 
marii carelor, că nu erâ împăratul 
lui Israil, s'au întors dela dânsul. 

33. Şi un bărbat înfinzând arcul, 
bine chibzuind, a lovit pre .împăra- 
tul lui Israil Intre plămâni şi între 
piept, şi a zis cărăuşului său: în- 
toarce mâna fa, şi mă scoate din 
răsboiu că sunt rănit. 

34. Şi a încetai răsboiul în ziua 
aceea, şi împăratul lui Israil a stătut 
în car îrvpreajma Siriei până seara, 
şi a murit când apuneâ soarele. 

CAP. 19. 

Josafai mustrat de Iu. Rândueşte povă- 
ţuitori pentru lucrurile bisericeşti 
şt politice şti 

Şi s'a întors losafat împăratul lu- 
dei cu pace la casa sa în Ieru- 
salim. 

2. Şi a ieşit întru întâmpinarea lui 
lu al lui Anan prorocul, şi i-a zis 
lui: împărate losafat, cum ajuţi pă- 
cătosului şi iubeşti pre cel urît de 
Domnul? Pentru aceea s'aumânieaf 
asupra ta Domnul. 

3. Dar ai şi fapte bune, că ai stri- 
cat desişurile în pământul Iudei şi 
ai îndreptat inima ta ca să caute 
pre Domnul. 

4. Şi a lăcuit losafat în Ierusa- 
lim, şi iarăşi a ieşit la poporul cel 
din Virsavee, până la muntele lui 
Efraim, şi i-a întors pre ei către Dom- 
nul Dumnezeul părinţilor lor. 

5. Şi a pus judecători în toate ce- 
tăţile tari ale Iudei, în fiecare cetate. 

6. Şi a zis judecătorilor: vedeţi ce 
faceţi voi, că nu omului judecaţi, ci 
Domnului, şi cu voi cuvintele jude- 
căţii. 

7. Şi acum să fie frica Domnu- 

19 . 2. 20, 37. 7. R 2 Lege 10, 17; şi 32, 4; 
Inţelep. 6, 8; Sirab. 35, 16; Pild. 24, 23; Lcv. 
19, 15; H 2 Lege 10, 17; Fap. 10, 34; Romani 
2, 13; şi % 14; Efes. 6, 9. 



lui presfe voi, şi păziţi şi faceţi, că 
nu este la Domnul Dumnezeul no- 
stru nedreptate, nici caută la faţă, 
nici ia daruri. 

8. Şi în Ierusalim a pus losafat 
din preoţi şi din Leviţi şi din că- 
peteniile părinteşti ale lui Israil la 
judecata Domnului, ca să judece pre 
cei ce lăcuiau în Ierusalim. 

9. Şi le-a poruncit lor zicând: aşâ 
să faceţi, cu frica Domnului, şi cu 
adevăr şi cu inimă dreaptă. 

10. Că oricine va venî să se ju- 
dece la voi dintre fraţii voştri, cari 
lăcuesc în cetăţi, fie pentru sânge, 
fie pentru poruncă, fie pentru rân- 
duială, fie pentru îndreptări şi ju- 
decăţi, povăţuiţi-i ca să nu greşască 
Domnului, şi să nu vie urgie pre- 
ste voi şi preste fraţii voştri, aşâ să 
faceţi, şi nu veţi greşi. 

.11. Şi iată Amaria preotul va fi 
povăţuitor preste voi întru tot lu- 
crul Domnului, şi Zavdia fiul lui 
Ismail va fi povăţuitor în casa Iu- 
dei întru tot lucru împăratului, şi 
cărturarii şi Leviţii sunt înaintea 
feţii voastre, întăriţi-vă şi faceţi, şi 
va fi Domnul cu cel bun. 

GAP. 20. 

losafat biruieşte pre Amoniteui şi 
Moaviteni. 

După acestea au venit fiii lui Moav 
şi fiii lui Amon, şi împreună cu 
ei din Amaniteni asupra lui losafat 
ca să deâ răsboiu. 

2. Şi au venit şi au * spus lui lo- 
safat zicând: venit-au asupra ta 
mulţime multă de presfe mare, dela 
Siriea, şi iată sunt în Asasan-Ta- 
mar, care este Engadi. 

3. Şi s'a speriat losafat şi ş'a în- 
dreptat faţa sa, ca să caute pre 
Domnul, şi a hofărît post în fot luda. 

10. H 2 Lege 17, 8; Colos. 3, 25; 1 Petru 
1, 17. 17. 1 Parai. 23, 4. 
i 20. 2. 20, 3. 



572 



A 2-a PARALTPOMENE 20 



4. Şi s'a adunai Iuda ca să cheme 
pre Domnul, şi au venit dela toate 
cetăţile Iudei să cheme pre Domnul. 

5. Şi s'a sculat Iosaîat întru a- 
dunarea Iudei în Ierusalim în casa 
Domnului înaintea curţii cei nouă. 

6. Şi a zis : Doamne Dumnezeul 
părin|l!or mei, au nu tu eşti Dum- 
nezeu în cer sus, şi domneşti pre- 
ste toate împărăţiile neamurilor, şi 
în mâna ta este tăriea şi puterea? 
Şi nu este cine să steâ împrotiva ta. 

7. Au nu eşti tu Domnul cel ce 
ai pierdui pre cei ce lăcuiau pămân- 
tul acesta dinaintea norodului tău 
Israil, şi l-ai dat pre el seminţiei lui 
Avraam celui iubit al tău în veac? 

8. Şi au lăcuit într'însul şi au 
zidit întru el casă sfântă numelui 
tău, zicând : 

9. De var veni asupra noastră rele, 
sabie, judecată, moarte, foamete, să 
stăm înaintea casei aceştia şt îna- 
intea ta, că numele lău este preste 
casa aceasta, şi să strigăm către 
tine din necazul nostru, şi ne vei 
auzî, şi ne vei mântui. 

10. Şi acum iată fiii lui Amon şi 
ai lui Moav şi cei din muntele Siir, 
printre cari n'ai lăsat pre Israil, ca 
să treacă când a ieşit din pămân- 
tul Eghipelului, ci s'a abătut dela ei, 
şi nu i-a pierdut pre ei. 

11. Şi acum iată ei s'au pornit a 
venî asupra noastră, să ne scoafă 
pre noi din moştenirea noastră care 
ne-ai dat nouă. 

IZ Doamne Dumnezeul nostru, 
au nu vei judecă pre dânşii? Că 
nu putem noi stâ împrotiva acestei 
mul}ime multă, care a venit asupra 
noastră. 

13. Şi nu ştim ce vom face lor, 
ci numai către tine sunt ochii noştri. 

14. Şi tot Iuda stă înaintea Dom- 
nului, şi pruncii lor şi femeile lor. 

6. 1 Parai. 29, 12. 7. Isaia 41, 8. 
9. 3 Imp. 8, 33-39. 10. H 2 Lege 2, 4, 
9, 19. 12. Ps. 123, 1, 2. 



15. Şi preste Oziil al lui Zaharia, 
al lui Vaneu, al lui Eleiil, al lui Ma- 
ttania levitul cel din fiii lui Asaf pre- 
ste el s'a făcut Duhul Domnului în- 
tru adunare. 

16. Şi a zis: ascultaţi tot luda şi 
cei ce lăcuiţi în Ierusalim şi împă- 
ratul Iosafat, aceslea zice Domnul 
vouă înşivă : să nu vă speriaţi, nici 
să vă temeţi de fa(a acestei gioale 
multă, că nu este al vostru răsboiul, 
ci al lui Dumnezeu. 

17. Mâine să vă pogorî{i asupra 
lor, că iată se vor suî spre culmea 
Asis, şi veţi află pre ei la obârşia 
rîului din pustia Ieriil. 

18. Nu voi vă veji răsboî, acestea 
în{elegeti şi veji vedea mântuirea 
Domnului cu voi, Iuda şi Ierusali- 
mul, să nu vă temeţi, nici să vă spăi- 
mântati a ieşi mâine întru întâm- 
pinarea lor, că Domnul va fi cu voi. 

19. Şi plecându-se Iosafat pre fa{a 
sa, şi tot luda şi lăcuiforii Ierusa- 
limului au căzut înaintea Domnului, 
ca să se închine lui. 

20. Şi s'au sculat Leviţii din fiii 
lui Kaat şi din fiii lui Kore, să la- 
ude pre Domnul Dumnezeul lui I- 
srail cu glas mare foarte. 

21. Şi mânecând dimineaţa au ie- 
şit la pustia Tecoe, şi [când ieşau 
ei a stătut Iosafat, şi a strigat şi a 
zis : ascultati-mă Iuda şi cei ce lă- 
cuiţi în Ierusalim, credeţi Domnului 
Dumnezeului nostru, şi vă ve{i în- 
tări, credeji prorocului lui, şi ve}i 
aveâ noroc. 

22. Şi sfătuihdu-se cu poporul, a 
pus pre psal(i şi pre cântăreţi, să 
mărturisească şi să laude sfinţenia 
sa, mergând înaintea oastei şi zi- 
când: mărlurisiti-vă Domnului că 
în veac este mila lui. 

23. Şi când au început ei a lăudă 
şi a mărturisi, au dai Domnul răs- 

16. Eşire 14, 13. 20. 1 Parat. 6, 33. 
22. Psalm 135, 1. 23. Jud. 7, 22. 



A 2-a PARALIPOMENE 20—21 



573 



boiu între îiii lui Amon şi ai lui Moav 
şi ai celor din muntele Siir, carii 
ieşise asupra Iudei, şi au fost bătuţi. 

24. Că s'au sculat îiii lui Amon 
şi Moav asupra celor ce lăcuesc în 
muntele Siir, ca să-i piarză şi să-i 
sfărâme pre ei, şi dupăce au sfâr- 
şit pre cei ce lăcuesc în Siir, s'au 
sculat unii pre alţii să se piarză. 

25. Şi cei din Iuda au venit la 
culmea pustiei, şi au privit şi au 
văzut mulţimea, şi iată erau toţi 
morţi căzuţi pre pământ, nici unul 
nu eră scăpat. 

26. Şi a ieşit Iosaîat şi poporul 
lui, ca să ia prăzile lor, şi au aflat 
dobitoace multe şi unelte şi vest- 
minte şi vase de preţ, şi i-au prădat 
pre ei, şi în trei zile au luat ei pră- 
zile, că erau multe. 

27. Şi a fost în ziua a patra s'au 
adunat în valea binecuvântării, că 
acolo au binecuvântat pre Domnul, 
pentru aceea au chemat numele lo- 
cului aceluia: valea binecuvântării 
până în ziua aceasta. 

28. Şi s'a întors tot bărbatul 
Iudei în Ierusalim şl Iosafaf povă- 
ţuilorul lor cu bucurie mare, că i-au 
bucurat pre ei Domnul pentru vrăj- 
maşii lor. 

29. Şi au intrat în Ierusalim cu 
lăute şi cu cobze şi cu trâmbiţe în 
casa Domnului. 

30. Şi a cuprins frica Domnului 
pre toate împărăţiile pământului, a- 
uzind că Domnul au dat răsboiu 
asupra vrăjmaşilor lui Israil. 

31. Şi a fost în pace împărăţia 
lui Iosafat, şi l-au odihnit pre ei Dum- 
nezeul lui despre cei din prejur. 

32. Şi a împărăţit Iosafat preste 
Iuda, şi a fost de treizeci şi cinci 
de ani când a început a împărăţî, 
şi douăzeci şi cinci de ani a împă- 
răţit în Ierusalim, şi numele mumei 
lut erâ Azuva fata lui Sali. 

32. 3vlmp. 22, 42. 



33. Şi a umblat în căile tatălui 
său Asa, şi nu s'a abătut dela ele 
ci a făcut ce este drept înaintea 
Domnului. 

34. Insă cele de pre înălţimi mai 
erau, şi poporul încă nu-şi îndrep- 
tase inima sa către Domnul Dum- 
nezeul părinţilor săi. 

35. Iar celelalte fapte ale lui Io- 
safat, cele dintâiu şi cele de apoi, 
iată scrise sunt în cărţile lui lu al 
lui Anani, care a scris cartea îm- 
păraţilor lui Israil. 

36. Şi după acestea s'a unit Io- 
safat împăratul ludei cu Ohozia îm- 
păratul lui Israil care nu încetă de 
a săvârşi fărădelegi. 

37. S'a înţeles cu el ca să facă 
corăbii să meargă în Tarsis, şi au 
făcut corăbii în Gasion-gaver. 

38. Şi a prorocit Eliezer al lui 
Dodia din Marisis asupra lui Iosa- 
fat, zicând : penfrucă le-ai însoţit cu 
Ohozia, au rupt Domnul lucrul tău 
şi au sfărâmat corăbiile tale, şi n'a 
putut merge în Tarsis. 

CAP. 21. 

lor am ucigaş al fraţilor săi, închină- 
tor de idoli. Pedeapsa şi moartea lui. 

Si a adormit Iosafat cu părinţii săi, 
j şi s'a îngropat lângă ei în ceta- 
tea lui David, şi a împărăţit Ioram 
fiul său în locul lui. 

2. Şi a avut el şase fraţi, fii ai lui 
Iosafat: Azaria, leii, Zaharia, Aza- 
ria, Mihail şi Zafatia, toţi aceştia 
erau fiii lui Iosafat împăratul Iudei. 

3. Şi le-a dat tatăl lor daruri 
multe, argint şi aur şi arme cu 
cetăţile cele întărite în pământul Iu- 
dei, iar împărăţia o a dat lui Ioram, 
că acesta erâ cel dintâiu născut. 

4. Şi luând Ioram împărăţia ta- 
tălui său, s'a întărit, şi a ucis pre 

34. 3 Imp. 22, 44. 
37. 3 Imp. 22, 49. 
21. 2. 3 Imp. 22. 51. 



74 



A 2-a PARALIPOMENE 21—22 



toţi fraţii săi cu sabia şi dintre bo- 
ierii lui Israil. 

5. De treizeci şi doi de ani erâ 
Ioram, când a început a împărăţi 
şi opt ani a împărăţii în Ierusalim. 

6. Şi a umblat în calea împăra- 
ţilor lui Israil, precum a făcut casa 
lui Ahaav, că fata lui Ahaav erâ fe- 
meie lui, şi a făcut rele înaintea 
Domnului. 

7. Ci n'au vrut Domnul să piarză 
de toi casa lui David pentru legă- 
tura, care au făcut cu David, şi pre- 
cum au zis lui, că-i va da lui şi 
fiilor lui luminător în totdeauna. 

8. In zilele acelea s'a despărţit 
Edom de Iuda, şi ş'a pus luiş îm- 
părat. 

9. Şi a mers Ioram cu boierii săi 
şi cu toată călărimea, şi sculându-se 
noaptea au bătut pre Edom, care îl 
încunjurase pre el şi căpeteniile ca- 
relor, şi a fugit poporul la lăcaşu- 
rile sale. 

10. Şi s'a despărţit Edom de Iuda 
până în ziua aceasta, şi s'a despăr- 
ţit Lovna în vremea aceea dela mâna 
lui pentrucă au părăsit pre Domnul 
Dumnezeul părinţilor săi. 

11. Şi pentrucă şi el a făcut înăl- 
ţimi în cetăţile Iudei, şi pre cei ce 
lăcuiau în Ierusalim i-a făcut să 
curvească, şi a amăgit pre Iuda. 

12. Şi a venit la el scrisoare de 
la Ilie prorocul, zicând : acestea zice 
Domnul Dumnezeul lui David tată- 
lui tău, pentrucă n'ai umblat pre 
calea lui losafat tatăl tău şi pre că- 
ile lui Asa împăratul lui Iuda, 

13. Ci ai umblat pre căile împă- 
raţilor lui Israil, şi ai făcut pre Iuda 
să curvească şi pre cei ce lăcuesc 
în Ierusalim, precum a curvit casa 
Iui Ahaav, şi ai ucis pre fraţii tăi, fiii 
tatălui tău cei mai buni decât tine. 

U. Iată Domnul te va bate pre 



tine cu rană mare, întru poporul 
tău şi întru fiii tăi şi întru femeile 
tale şi întru toată casa ta. 

15. Şi tu vei cădeâ în boală grea, 
în boala pântecelui, până când îţi 
vor ieşî măruntaele tale cu boala 
din zi în zi. 

16. Şi au ridicat Domnul asupra 
lui Ioram pre cei de alt neam şi pre 
Arapi, cei ce sunt în hotar cu E- 
tiopii. 

17. Şi s'au suit asupra lui Iuda, şl 
l-au asuprit, şi au luat toată averea, 
care au aflat în casa împăratului, şt 
pre fiii lui şi pre fetele lui, şi nu 
i-a rămas lui fecior, fără numai 0- 
hozia cel mai mic dintre fiii săi. 

18. Şi după acestea toate, l-au lo- 
vit pre el Domnul cu o boală de 
pântece fără leac. 

19. Şi a fost din zi în zi, şi când 
s'au împlinit doi ani de zile, i-a ieşit 
măruntaele de boală, şi a murit de 
boală rea, şi nu ia făcut lui popo- 
rul îngropăciune, ca îngropăciunea 
părinţilor lui. 

20. De treizeci şi doi de ani erâ 
când a început a împărăţi, şi opt 
ani a împărăţii în Ierusalim, şi s'a 
dus fără laudă, şi s'a îngropat în 
cetatea lui David, dar nu în mor- 
mânturile împăraţilor. 

CAP. 22. 

Peirca lui Ohozia. 

Cei ce lăcuiau în Ierusalim, au 
făcut împărat în locul lui pre 0- 
hozia fiul lui cel mic, pentrucă pre 
toţi cei mai mari i-au ucis tâlharii 
Araviei şi Alimazonii, ce venise a- 
supra lor, şi a împărăţii Ohozia fiul 
lui Ioram împăratul Iudei. 

2. De douăzeci de ani erâ Ohozia, 
când a început a împărăţi, şi un an 
a împărăţii în Ierusalim, şi numele 



5. 4 Imp. 8. 17. 7. 2 Imp. 7, 12; 3 Imp. 
11, 36. 10. 4 Imp. 8, 20 22. 



19. Icrcm. 34, 5. 
22. !• 4 hnp. 8, 24. 2. 4 Imp. 8, 26, 27. 



A 2-a PARALIPOMENE 22-23 



575 



mumei lui Gotolia fata lui Amvri. 

3. Şi acesta a umblat pre calea 
casei lui Ahaav, că muma sa eră 
lut sîetnic la păcat. 

4. Şi a făcut rele înaintea Dom- 
nului, ca şi casa lui Ahaav, cari 
erau lui sfetnici, dupăce a murit ta- 
tăl său, ca să-1 piarză pre el. 

5. Şi în sfaturile lor a umblat şi 
a mers cu îoram feciorul lui Ahaav 
împăratul lui Israil la răsboiu asu- 
pra lui Azail împăratul Siriei la Ra- 
mot-Galaad, şi au lovit săgetătorii 
pre îoram. " M 

6. Şi s'a întors îoram în Iezrael 
să se vindece de rane, dupăce l-au 
lovit pre el Sirienii la Ramot când 
da el răsboiu asupra lui Azail îm- 
păratul Siriei, şi Ohozia fiul lui îo- 
ram împăratul Iudei s'a pogorît să 
vază pre îoram fiul lui Ahaav în 
Iezrael, pentrucă erâ bolnav. 

7. Şi dela Dumnezeu a fost pe- 
rirea lui Ohozia venind la îoram, că 
dupăce a venit el, a ieşit împreună 
cu el Îoram la Iu feciorul lui Na- 
mesî unsul Domnului asupra casei 
Jui Ahaav. 

8. Şi a fost dupăce a făcui lu 
Izbândă asupra casei lui Ahaav, a 
aflat pre boierii Iudei şi pre rude- 
niile lui Ohozia, slujind lui Ohozia, 
şi i-a ucis pre ei. 

9. Şi a zis Iu : să caute pre 0- 
hozia, care erâ ascuns în Samaria, 
şi l-au prins şi l-au adus la lu, şi 
t-au ucis pre el, şi l-au îngropat 
pre el, că a zis: feciorul lui Iosa- 
iai este, care a căutat pre Domnul 
cu toată inima sa, şi nu eră. în casa 
lui Ohozia cine să poată împără|î. 

10. Iar Gotolia muma lui Ohozia 
văzând că a murit fiul ei, s'a scu- 
lat şi a pierdut toată sămânţa împă- 
rătească în casa Iudei. 

11. Şi a luat losaveet, fata împă- 



ratului, pre Ioas fiul jui Ohozia, şt 
1-a furat pre el dintre fiii împăratu- 
lui, pe când îi ucideau, şi 1-a dat 
pre el şi hrănitoarea lui în cămara 
de dormit, şi l-a ascuns pre el Io- 
saveef fata împăratului îoram, sora 
lui Ohozia, femeia lui Iodae preo- 
tul, şi i-a ascuns pre el dela faţa 
Gofoliei, şi nu l-a omorît pre el. 

12. Şi a fost cu ei în casa lui 
Dumnezeu ascuns şase ani, şi Go- 
tolia a împărăjif în tară. 

CAP. 23. 

Iodae unge pre Ioas împărat. Gotolia 
ucisă. Vaal dărâmat. 

Iar în anul al şaptelea s'a îmbăr- 
bătat Iodae, şi a luat pre cei mai 
mari preste sute: pre Azaria fiul lui 
îoram, pre Ismail fiul lui lonan, pre 
Azaria fiul lui Ovid, pre Maasia fiul 
lui Adia şi pre Elisafan fiul lui Za- 
haria, împreună cu sine în casa 
Domnului. 

2. Şi a cutreerat prin Iuda, şi a 
adunat pre Leviţi din toate cetăjile 
Iudei şi pre mai marii caselor pă- 
rinteşti din Israil, şi a venit în Ie- 
rusalim. 

3. Şi a făcut toată adunarea Iu- 
dei legătură în casa lui Dumnezeu 
cu împăratul, şi le-a arătat lor pre 
fiul împăratului, şi le-a zis lor: iată 
fiul împăratului, să împărătească 
precum au grăit Domnul de casa 
lui David. 

4. Şi acum iată ce aveţi să faceţi: 
a treia parte dintrevoi, să intre sâm- 
băta dintre preoţi şi dintre Leviţi la 
porţile intrărilor, 

5. Şi a treia parte în casa împă- 
ratului, şi a treia parte în poarta 
cea din mijloc, şi tot poporul în 
curţile casei Domnului. 

6. Şi să nu intre în casa Dom- 
nului, fără numai preoţii şi Leviţii 



6, 4 hnp. 8, 24. 7. 4 Imp. 9, 6, 7. 
9. 4 I mp. 9, 27. 10. 4 Imp; 11, 1. 



23. i. 4 Imp. 11, 4. 3. 2 Imp. 7, 13. 
5. 4 Imp. 11, 6. 



576 



A 2-a PARALIPOMENE 23—24 



şi cari slujesc din Leviţi, ei să in- 
tre că sfinfi suni, şi toi poporul să 
păzească rânduelele Domnului. 

7. Şi Leviţii vor încunjurâ pre îm- 
păratul fiecare cu arma în mână, şi 
să ucidă pe oricine va intră în casă» 
şi vor îî cu împăratul când iese şi 
când intră. 

8. Şi au făcut Leviţii şi tot luda, 
precum le-a poruncit lor lodae pre- 
otul, şi a luat fiecare pre bărbaţii săi 
cari intrau în săptămână şi pre cei 
ce teşeau din săptămână, că n'a slo- 
bozit lodae preotul pre cei rânduiţi. 

9. Şi a dat lodae preotul la cei 
preste sute rânduiţi săbiile şi scu- 
turile şi armele, care erau ale împă- 
ratului David în casa Domnului. 

10. Şi a pus pre tot poporul pre 
fiecare cu armele sale dela colţul 
cel drept al casei, până la colţul 
cel stâng al casei, înaintea jertfel- 
nicului şi înaintea casei împreju- 
rul împăratului. 

11. Şi au scos pre fiul împăratu- 
lui, şi i-au pus lui cunună împără- 
tească şi mărturia, şi l-au făcut pre 
el împărat, şi î-au uns pre el lodae 
preotul şi fiii lui, şi a zis : să tră- 
iască împăratul 1 

12. Şi a auzit Gotolia glasul po- 
porului celui ce alergă, şi al celui 
ce mărturiseâ şi lăudâ pre împăra- 
tul, şi a intrat la împăratul în casa 
Domnului. 

13. Şi căutând, iată împăratul stă 
pre scaunul său, şi la intrare bo- 
ierii şi trâmbiţaşii şi boierii în jurul 
împăratului, şi tot poporul pămân- 
tului se veseleâ şi sunau cu trâm- 
biţele, şi cântăreţii cântau în organe 
cântări de laudă, şi ş'a rupt Goto- 
lia haina sa, şi a strigat şi a zis : 
sfat viclean! 

14. Şi a ieşit lodae preotul, şi a 
poruncit sutaşilor şi mai marilor 

11. 4 Imp. 11, 12. 13. 4 Jmp. 23, 3. 
14. 4 Imp. 11, 15. 



oastei, şi le-a zis lor : scoateţi-o a- 
fară din casă, şi ieşiţi după ea şi 
o omorîţi cu sabia, că a zis pre- 
otul : să nu moară în casa Domnului- 

15. Şi au pus mâinele pre ea şi 
scoţându-o pre poarta călăreţilor ca- 
sei împăratului, a omorît-o pre ea 
acolo. 

16. Şi a pus lodae legătură între 
sine şi între popor şi între împă- 
ratul, ca să fie popor Domnului. 

17. Şi a intrat tot poporul pămân- 
tului în casa lui Vaal, şi o a stri- 
cat pre ea, şi altarele ei şi idolii 
lui i-au sfărâmat şi pre Mattan pre- 
otul lui Vaal l-au omorît înaintea 
jertfelnicelor lui. 

18. Şi a aşezat lodae preotul rân- 
duelele casei Domnului prin mâna 
preoţilor şi a Leviţilor cum le-a ho- 
tărîf David în casa Domnului, şi 
a adus arderi de tot Domnului, pre- 
cum este scris în legea lui Moisî, 
cu veselie şi cu cântări cum rân- 
duise David. 

19. Şi a pus portari la porţile ca- 
sei Domnului, ca să nu intre cel ce 
este necurat la tot lucrul. 

20. Şi a luat pre căpetenii şi pre 
ostaşi şi pre boierii poporului şi pre 
tot poporul pământului, şi a suit 
pre împăratul în casa Domnului, şi 
a intrat prin poarta cea mai din- 
lăuntru în casa împăratului, şi a pus 
pre împăratul să şază pre scaunul 
împărăţiei. 

21. Şi s'a bucurat tot poporul pă- 
mântului, şi cefaţea s'a odihnit, şi 
pre Gotolia o a omorît cu sabiea. 

CAP. 24. 

Domnia lui Ioas. închinarea de idolii 
Pedeapsa şi moartea lui. 

De şapte ani eră Ioas când a în- 
ceput a împărăţî, şi patruzeci de 

16. 4 Imp. 11, 17. 17. H 2 Lege 13, 9 
18. Num. 28, 2, 3, 4. 19. Num. 3, 7. 
24. 1> 4 Imp. 12, lî şi 11, 21. 



A 2-a PARALIPOMENE 24 



57"? 



ani a împărăţii în Ierusalim, şi nu- 
mele mumei lui erâ Savia din Vir- 
savee. 

2. Şi a făcui Ioas cele bune îna- 
intea Domnului, cât a vietuit Iodae 
preotul. 

3. Şi ş'a luat Iodae două iemei, 
şi i-au născut lui fii şi fete. 

4. Şi a fost după acestea, ş'a pus 
în gând Ioas, ca să dreagă casa 
Domnului. - . / 

5. Şi a adunat pe preoţi şi pre 
Leviji, şi le-a zis lor: ieşifi prin cetă- 
ţile ludei, şi adunaţi dela tot Isra- 
ilul -argint ca să întărim casa Dom- 
nului din an în an, şi grăbiţi la lu- 
cru, şi n'au grăbit Levijii. 

6. Şi a chemat împăratul Ioas pre 
Iodae căpetenia, şi i-a zis lui: pen- 
tru ce n'aji avut grije? Să sileşti 
pre Leviji ca să aducă dela luda şi 
dela Ierusalim darea care o a rân- 
duit Moisi robul lui Dumnezeu, ca 
să aducă Israil la cortul mărturiei. 

7. Că Gotolia erâ fărădelege, şi fiii 
ei au jefuit casa lui Dumnezeu, pen- 
lrucă şi cele sfinte ale casei Dom- 
nului le-a hărăzit Vaalimilor. 

8. Şi a zis împăratul: să se facă 
b ladf.'şi să se pue la poarta ca- 
sei Domnului afară. 

9. Şi să strige în Iuda şi în Ie- 
rusalim, ca să aducă Domnului, pre- 
cum â zis Moisi robul lui Dumne- 
zeu lui Israil în pustie. 

10. Şi au dat toţi boierii şi tot po- 
porul, şi aduceau şi băgau în lădifă 
până se umpleâ. 

11. Şi a fost dupăce se aducea 
lada la cârmuiforii împăratului prin 
mâna Levijilor, şi dacă vedeau că 
este mult argint, venea logofătul îm- 
păratului şi cârmuitorul preotului cel 
mare, şi deşertă lada, şi o ridica şi 
o puneâ la locul ei ; aşa făcea în 
toate zilele, şi-adunâ argint mult. 

2. 26, 5. 6. Eşive 30, 11, 12, 13. 
9. Eşite, 30, 12. 4 Imp. 12, 10. 



12; Şi 1-a dat pre el împăratul şi 
Iodae preotul celor ce lucrau la lu- 
crul casei Domnului, şi năimeâ pie- 
trari şi teslari, ca să dreagă casa 
Domnului, şi fauri de fier <si de ma- 
ramă ca să dreagă casa Domnului. 

13. Şi s'au apucat lucrătorii de 
lucru, si au sfârşit a drege lucrurile 
cu mâinile lor, şi au adus casa Dom- 
nului în starea ei, şi o a dres. " 

14. Şi dacă o au sfârşit, au adus 
Ia împăratul şi la Iodae rămăşifa 
argintului, şi au făcut vase în casa 
Domnului, vase de slujbă la arde- 
rile de tot, şi cădelniţe de aur şi 
de argint, şi a adus arderi de tot în 
casa Domnului totdeauna, în toate 
zilele lui Iodae. 

15. Şi a îmbătrânit Iodae şi erâ 
plin de zile, şi a murit fiind de o 
sută şi treizeci de ani. 

16. Şi l-au îngropat pre el în ce- 
tatea lui David cu împărafii, pentru 
că a făcut bine cu Israil, cu Dum- 
nezeu şi cu casa lui. 

17. Şi a fost după moartea Iui Io- 
dae au intrat boierii Iudei, şi s'au 
închinat împăratului, atunci a ascul- 
tat de ei împăratul. 

18. Şi au lăsat calea Domnului Dufti- 
nezeului părinţilor lor, şi au slujii a- 
startelor şi idolilor, şi s'a făcut ur- 
gie preste luda şi preste Ierusalim 
în ziua aceasta. 

19. Şi a trimis la ei proroci ca 
să-i întoarcă pre ei către Domnul 
şi n'au ascultat şi le-au mărturisit 
lor şi n'au ascultat. 

20. Şi Duhul Domnului au umplut 
pre Azaria ai lui Iodae preotul, şi 
s'a sculat asupra poporului, şi a zis: 
acestea zice Domnul, pentru ce vă 
abate{i voi dela poruncile Domnu- 
lui? Nu vefi sporî, că aţi părăsit pre 
Domnul, şi el vă va părăsi pre voi. 

21. Şi s'au sculat asupra lui, şi 
l-au ucis cu pietre din porunca lui 

2L Mateiu 23, 35. 



 2-a fiARAtlPOMENE 24—25 



loas împăratul în curtea casii Dom- 
nului, v ' ■ 

22. Şi nu ş'a adus aminte loas 
de mila, care a făcut Iodae tatăl lui 
cu dânsul, şi a omorîf pre fiul lui, 
şi când mureâ a zis : vază Domnul 
şi să judece. 

23. Şi a fost după sfârşitul anu- 
lui,,s'a sculat asupra lui puterea Si- 
riei, şi a venit asupra ludei şi asu- 
pra Ierusalimului, şi a pierdut pre 
toţi boierii din popor, şi toate pră- 
zile lor Ie-a trimis la împăratul Da- 
mascului. 

24. Că cu pujini oameni a venit 
puterea Siriei, şi Dumnezeu au dat 
în mâinile lor putere multă foarte, 
pentrucă au lăsat ei pre Domnul 
Dumnezeul părinţilor săi, şi cu loas 
nu făcut judecăţi. 

25. Şi dupăce s'au dus ei dela 
dânsul lăsându-i în boale mari, s'au 
ridicat asupra lui slugile lui, pentru 
sângele fiului lui Iodae preotul, şi 
l-au omorît pre el pre patul lui, şi a 
murit; şi l-au îngropat în cetatea lui 
David, însă nu l-au îngropat în mor- 
mântul împărajilor. 

26. Şi cei ce s'au ridicat asupra 
lui, au fost Zaved al lui Samaat A- 
maniteanul şi Iozaved al lui Sama- 
rit Moaviteanul, 

27* Şi ,îiii lui toţi, şi au venit la 
el toţi cinci, şi l-au omorît pre el; 
şi celelalte fapte ale lui, iată scrise 
sunt în cartea împăraţilor, şi a îm- 
păraţii Amasia fiul său în locul lui. 

CAP'J'25. v 

Împărăţia lui Amasia împăratul hulii. 

De douăzeci şi cinci de ani erâ 
Amasia, când a început a îm- 
pârăţî, şi douăzeci şi nouă de ani 
a împărăţii în Ierusalim, şi numele 
mumei lui erâ Ioadim din Ierusalim. 

2. Şi a făcut ce este plăcut înaintea 
Domnului, însă nu cu toată inima. 

25. *• * Imp. 14, i, 2. 



3. Şi a fost dupăce a întemeiat 
împărăţiea în. mâna sa, a omorîf 
pre slugile sale, care omorîse pre 
împăratul tatăl său. 

4. Iar pre fiii lor nu i-a omorît 
după porunca legii Domnului, cum 
este scris în lege în cartea lui Moisî, 
precum au poruncit Dorrjnul, zicând: 
să nu moară părinţii pentru fii, nici 
fiii să nu moară pentru părinţi, ci 
fiecare pentru păcatul său să moară. 

5. Şi a adunat Amasia _casa lu- 
dei, şi a pus pre ei după casele lor 
părinteşti preste mii şi preste suje în- 
tru fot luda şi în Ierusalim, şi i-a nu- 
mărat pre ei dela douăzeci de ani 
în sus, şi a aflat trei sute de mii 
aleşi, cari puteau ieşi la - răsboiu 
ţiind suliţa şi pavăza. 

6. Şi au năimit dela Israil o sulă 
de mii puternici la vîrtute pentru o 
sută de talanţi de argint. 

7. Şi a venit un om al lui Duni-r 
nezeu la el, zicând : împărate, să nu 
meargă cu tine oastea lui Israil, că 
nu este Domnul cu Israil şi cu foţi 
fiii lui Efraim. 

8. Că de gândeşti că vei birui cu 
aceştia, te va înfrânge Domnul îna- 
intea vrăjmaşilor, că dela Domnul 
este să te întăreşti şi să birueşti. 

9. Şi a zis Amasia^ către omul lui 
Dumnezeu : ce voiu face cu suta cea 
de talanţi, care o am dat oastii lui 
Israil? Şi a zis omul lui Dumnezeu : 
poate Domnul să deâ ţie mai mult 
decât aceştia. 

10. Şi a despărţit Amasia oastea 
care a venit la dânsul dela Efraim, 
ca să se ducă la locul lor, iar ei 
s'au mânieat foarte pre luda, şi s'au 
întors la locul lor cu urgie şi mânie. 

11. Şi Amasia s'a întărit, şi aluat 
pre poporul său, şi s'a dus în va- 
lea sărei, şi a bătut acolo pre fiii 
lui Siir, zece mii. 

4. n 2 Lege, 24, 16; 4 Imp. 14, 6; Ezecbiil 
18, 20. 5. 26, 13. 8. 1 Imp. 2, 6, 
11. 4 Imp. 14, 7. 



A â-a PARALÎPOMENE 25-26 



579 



12. Şi zece mii au prins vii fiii 
Iudei, şi i-au adus pre ei în, vârful 
stâncii, şi i-au aruncai pre ei din 
vârful stâncii, şi toţi au crăpat. 

13. Iar ostaşii pre canfc i-a întors 
Amasia, să nu meargă cu->el la răs- 
boiu, au năvălii asupra cetăţilor Iu- 
dei, dela Samaria până la Vetoron, 
şi au bătut înlr'însele trei mii, şi 
au luat prăzi multe. 

14. Şi a fost dupăce a venit A- 
masia dela bătaia Idumeii, şi a a* 
dus la el pre dumnezeii fiilor lui 
Siir, i=au pus pre ei loruş dumne- 
zei, şi s'au închinat înaintea lor 
şl Ie- au jertfit lor. 

15. Şi S'au mânieat Domnul pre 
Amasia, şi au trimis la el un pro- 
fqc, şi au zis lui : pentruce ai cău- 
tat pre dumnezeii poporului cari n'au 
scos pre poporul său din mâna ta. 

, 16. Şi a fost dupăce au grăit că- 
tre dânsul i au zis lui : au doar sfet- 
nic împăratului fe-am pus pre tine? 
Ia seama să nu fii bătut, şi a tăcut 
prorocul, zicând: cunosc că vreâ 
Domnul să le piarză, pentrucă ai 
făcut aceasta, şi n'ai ascultat de sfa- 
tul meu. 

17.. Şi s!a sfătuit Amasia împăra- 
tul ludei, şi a trimis ia loâs fiul lut 
loahas^îiul lui Iu, împăratul lui lsrail, 
zicând : vino şi să ne vedem de faţă. 

18. Şi a trimis Ioas împăratul lui 
Israil la Amasia împăratul Iudei, zi- 
când : spinul cel din Livan a trimis 
la chedrul cel din Livan, zicând : dă 
fata ta feciorului meu de femeie, şi 
iată vor veni hiarele ţarinii cele din 
Livan ; şi au venit hiarele, şi au căl- 
cat pre spin. 

19. Ai zis, iată am bătut ldumeia, 
şi te sumeţeşte inima ta cea grea, 
acum şezi în casa ta, pentruce în- 
tărîji răutate asupra ta? Că vei 
cădea tu şi Iuda cu tine. 

14. 2 Imp. 5, 21; 4 Imp. 16, 10. 
ÎS. Jud. 9, 14. 



20. Şi n'a ascultat Amasia, că de 
la Domnul s'au făcut ca să-l dea 
pre el în mâna lui Ioas, pentrucă 
a căutat pre dumnezeii Idumeenilor. 

21. Şi s'a suit Ioas împăratul lui 
Israil, şi s'a văzu* unul cu altul, el 
şi Amasia împăra&il ludei în Vet- 
samis, care este a Iudeii 

22. Şi luda fiind bătut d,£ căire 
Israil, a fugit fiecare. la lăcaşul său! 

23. Şi pre Amasia împăratul Iu- 
dei, fiul lui Ioas, fiul lui Ioahaz, l-a 
prins Ioas împăratul lui Israil în 
Vetsamis, şi î-a^dus la Ierusalim, 
şi a surpat din zidul Ierusalimul!» 
dela poarta lui Efraim, până la poarta 
unghiului, patru sute de coţi. 

24. Şi a luat tot aurul şi argin- 
tul şi toate uneltele, care s'au aflat 
în casa Domnului, la Avdedom, şi 
vistieriile casei împăratului, şi pre 
fiii celor luaţi zălog, şi s'a întors în 
Samaria. 

25. Şi a trăit Amasia fiul lui Ioas 
împăratul ludei dupăce a murit Ioas 
feciorul lui Ioahaz împăratul lui Is- 
rail, cinsprezece ani. 

26. Şi celelalte fapte ale lui Ama- 
sia, cele dintâiu şi cele de pre urmă, 
scrise sunt în cartea împăraţilor Iu- 
dei şi ai lui Israil. 

27. In vremea în care s'a depăr- 
tat Amasia dela Domnul s'a făcut 
asupra lui sfat viclean, şi el a- fu- 
git din Ierusalim în Lahis, şi a tri- 
mis după dânsul în Lahis, şi 1-a o- 
morîf pre dânsul arolo. 

28. Şi l-au luat pre el pre cai, şt 
l-au îngropat pre el. cu părinţii lui 
în cetatea lui Dayid. 

CAP. 26. 

Ozia tămâiază şi, se umple de lepră. 

Si a luat fot poporul pământului 
} pre Ozia, care erâ în vârstă de 

22. 2 Imp. 18, 17. 26. 4 Imp. 14, 18. 
28. 4 Imp. 14, 20. 
26. 1- 4 Imp. 14, 21; şi 15, 1. 



686 



 2-a PARALIPOMENE 26 



şasesprezece ani, şi 1-a făcut pre el 
împărat în locul lui Amasia tatăl său.' 

2. Acesta a zidit Elatul, pre care 
1-a întors Iudei dup-ăce^ a adormit 
împăratul cu părinţii săi. 

3. De şasesprezece ani erâ Ozia, 
când a început a împărăţl şi cinci- 
zeci şi doi ide ani aîmpărăţit în le- 
rusalimpşi mamele mumei lui erâ 
Iehelia din 'Ierusalim. 

4. Şi a făcut ce este plăcut înaintea 
Ddrrmului precum a făcut Amasia ta- 
tăl său. 

5. Şi el a căutat- pre Domnul cât 
Şi. .trăit Zaharia cel, ce învăţă frica 
Domnului, şi cât timp a căutat pre 
Domnul, i-au ajutat lui Domnul. 

6. Şi a ieşit şi a dat răsboiu a- 
supra celor de alt neam, şi a stri- 
cat zidurile Ghelii, zidurile lavnirei 
şi zidurile Azotului, şi a zidit ce- 
tăţi în Azot şi întru cei de alt neam. 

7. Şi l-au întărit pre el Domnul 
asupra celor de alt neam şi asupra 
Aravilor, cari lăcuesc în pietre şi 
asupra Mineilor. 

8. Şi au dat Mineii daruri lui 0- 
zia, şi a ieşit vestea lui până la hota- 
rul Eghipetului, că se întărise foarte. 

9. Şi a zidit Ozia turnuri în Ieru- 
salim, la poarta unghiului,, la poarta 
văii şi la unghiuri, şi le-a întărit. 

10. Şi a zidit turnuri în pustie, şi 
a şăpaf pufuri multe, că aveă vite 
multe la Sefila în vale şi la şes, 
plugar) şi vieri în munţi şi în Câr- 
mii, că erâ iubitor de plugărie. 

11. Şuaveâ Ozia oştire a face ră- 
sboiu, şi a ţcşî 'Cu rânduială la ră- 
sboiu şi a intra, cu rânduială la nu- 
măr, şi erâ numărul lor prin mâna 
lui leii logofătul, prin mâna lui Maa- 
sin judecătorul, şi prin mâna lui 
Anania ajutătorul împăratului. 

12. Numărul căpeteniilor între ră- 
sboinicii cei viteji erâ două mii şi 
şase sute. 



13. Şi cu dânşii oaste de răsboiu 
trei sute şapte mii şi cinci sute, a- 
ceşfiâ erau cari făceau răsboiu, cu 
putere multă, şi ajutau împăratului 
asupra vrăjmaşilor. 

14. Şi a făcui Ozia la toată oa- 
stea scuturi, suliţe, fcoifuri> platoşe, 
arce şi praştii de pietre. 

15. Şi a făcut în Ierusalim unelte 
•cu meşteşug născocite, ca să fie în 
turnuri şi în unghiuri a azvârli cu 
săgeţi şi cu pietre mari, şi°s'a-,auzit 
meşteşugul tor până departe, că el 
se ajutâ minunat cu dânseîe până 
ce s'a întărit. 

16. Şi dupăce s'a întărit, s'a înSt* 
ţat inima lui cât s'a stricat pre sine, 
şi a păcătuit împrotiva Domnului 
Dumnezeului său, şi a intre! în bi- 
serica lui Dumnezeu ca să tăms- 
eze preste jertfelnicul fămâerilorr-.. 

17. Şi a intrat după ei Azaria pre- 
otul şi cu el preoţii Dornnulai opt- 
zeci de oameni vîrtoşi, şi au 

tuf împrotiva 'lui Ozia împăratul, şi 
i-au zis lui : ^ 

18. Nu se cuvine ţie Ozie a tă- 
mâia Domnului, ci preoţilor fiilor 
lui Aaron, celor sfinţiţi să tămâez'e; 
ieşi din acest Toc sfânt, că te-afde- 
păriat dela Domnul, şi nu va iî ţie 
aceasta spre mărire dela Domnul 
Dumnezeu. 

19. Şi s'a mânieat Ozia, ! şi aveâ 
în mâna sa cădelniţa, ca să tămâ- 
eze în biserică, şi când s'a mâni- 
eat el pe preoţi, s'a ivit lepra pe 
fruntea lui înaintea preoţilor în casa 
Domnului lângă jertfelnicul tămâe- 
rilor. 

20. Şi s'a întors către dânsul A- 
zaria preotul cel mare şi preoţii, şi 
iată el erâ lepros în frunte, şi 1-a 
scos pre el de acolo, că şi el gră- 
biâ să iasă, că l-au mustrat pre el 
Domnul. 



3. 4 Imp. 15, 2. 5. 24, 2. 7. 1 Parai. 5, 
20; Jud. 10, 12. 9. Neeraia 3,13, 19, 32. 



13. 25, 5. 17. l Parai. 6, 10. 
18. Eşire 30, 7. 19. 4 Imp. 15, 5. 



581 



21. Şi Ozia împăratul a fost le- 
pros până la ziua morţii sale, şi în 
casă osebită şedeâ lepfos, că a fost 
scos din casa Domnului, iar loa- 
tam fiul luicârmuiâ împărăţia, ju- 
decând poporul pământului. 

22. Şi celelalte fapte ale lui Ozia 
cele dintâiu şi cele de pre urmă, sunt 
scrise de îsaia prorocul tiui lui Amos. 

23. Şi a adormit Ozia cu părinţii 
săi, şi l-au îngropat pre el cu pă- 
rinţii lui în câmpul mormintelor îm- 
păraţilor, că a zis: lepros este, şi 
a împărăţit loatam fiul său în lo- 
cul lui. 

CAP. 27. 

loatam supune pre Amoniţi la bir. 

T~ic douăzeci şi cinci de ani erâ 
|_J loatam, când a început a îtnpă- 
răţî, şi şasesprezece ani a împără- 
ţii în Ierusalim, şi numele mumei 
Iui erâ Ierusa îaia lui Sadoc. 

2. Şi a făcut ce este plăcut înaintea 
Domnului, precum a făcut Ozia tatăl 
lui,, dar n'a intrat în biserica Dom- 
nului şi poporul încă păcătuiâ. 

3. Acesta a zidit poarta casii Dom- 
nului cea înaltă, şi la zidul Opel a 
zidit mulfe. 

4. Şi a zidit cetăţi în muntele Iu- 
dei, şi în dumbrăvi lăcaşuri şi turnuri. 

5. Acesta a făcut răsboiu asupra 
împăratului fiilor lui Amon, şi l-a 
biruit pre el, şi-i dau lui fiii lui A- 
mon pe an o ; sufă de falanţi de ar- 
gint şi zece mii de măsuri, de grâu, 
şi de orz zece mii, acestea i-a dat 
lui împăratul fiilor lui Amon pe an, 
în anul dintâiu şi în anul al doilea 
şi al treilea. 

6. Şi s'a întărit loatam penlrucă 
ş'a îndreptat căile înaintea Domnu- 
lui Dumnezeului său. 

7. Şi celelalte întâmplări ale lui 



loatam, şi răsboiul şi faptele lui, 
iată scrise sunt în cartea împăra- 
ţilor lui luda şi ai lui Israil. 

8. In vârstă de douăzeci şi cinci 
de ani erâ, când a început a îm- 
părăjî, şi şasesprezece ani â împă- 
răţii în Ierusalim. 

9. Şi a adormit loatam cu părinţii 
săi, şi s'a îngropat în cetatea lui 
David, şi a împărăţii Ahaz fiul său 
în locul lui. 

CAP. 28. 

Ahaz împăratul Iudei .şi nelegiuirile lui. 

De douăzeci de ani erâ Ahaz, când 
a început a împărăţî, şi şase- 
sprezece ani a împărăţii în Ierusa- 
lim, şi n'a făcut ce este drept îna- 
intea Domnului ca David tatăl lui. 

2. Ci a umblat pre căile împăra- 
ţilor lui Israil, că şi cioplite a făcut. 

3. Şi idolilor a jertfit în valea Ven- 
nenpm. şi a trecut pre fiii săi prin 
foc după urîeiunile neamurilor, pre 
care le-au scos Domniţi dela faţa 
fiilor lui Israil. 

4. Şi tămâia preste cele înalte şi 
pre dealuri şi supt tot desişul. ; , 

5. Şi l-au dat pre el Domnul Dum- 
nezeu în mâna împăratului Siriei, 
şi l-a bătut pre el, şi a robit din 
îrnpărăţiea lui robime multă, şi o a 
dus în Damasc, şi l-au dat pre el în 
mâinile împăratului luj Israil, şi l-a 
bătut pre el cu.raqă mare; 

6. Şi a uci3t.Fachee.<îiul lui Ro- 
melie împăratul lui Israil din luda 
într'o zi o siită.şi douăzeci de mii 
de bărbaţi puternici la vîrfute, pen- 
lrucă au părăsit ei pre Domnul Dum- 
nezeul părinţilor lor. 

7. Şi a ucis Zehri viteazul lui E- 
fraim pre Maasia fiul împăratului şi 
pre Ezrica povăţuitorul casei lui şi 
pre Elcana ajutătorul împăratului. 



21. 4 Imp. 15, 5. 
27. 2. 4 Imp. 15, 33. 



28. 4 Imp. 16, 2. 3. R 2 Lege 18, 9, 10. 
4. 4 Imp. 16, 4. 5. Isaia 7, 1 ; 4 Imp. 16, 5. 



582 



A 2-a PARALIPOMEKE 28 



8. Şi au robit fiii luMsrail din fraţii 
lor trei sute de mii, femei şi iii şi 
fele, şi prăzi multe au luat dela ei, 
şi au dus prăzile în Samaria. 

9. Şi erâ acolo un proroc al Dom- 
nului, Oded numele lui, şi a ieşit în- 
tru întâmpinarea oastii celor ce ve- 
neau4a Samaria, şi le-a zis lor : iată 
mânia Domnului Dumnezeului pă- 
rinţilor voştri preste Iuda, şi i-au dat 
pre ei în mâinele voastre, şi aţi 
ucis dintru ei cu atâta cruzime că 
a ajuns până la ceruri. 

10. Şi acum pre fiii lui Iuda şi 
Ierusalimul voi ziceţi să-i supune(i 
să vă fie robi şi roabe, au nu iată 
eu sunt cu voi, să mărtufisesc Dom- 
nului Dumnezeului vostru? 

11. Şi acum ascultati-mă pre mine, 
şi întoarceţi robimea care aţi robit 
din fraţii voştri, că urgia mâniei 
Domnului este preste voi. 

12. Şi s'au sculat cei mai mari 
din fiii lui Efraim, Udia al lui îban, 
Varahia al lui Mosolamot, Ezechia 
al lui Sellim şi Amasiâ al lui Eldan, 
asupra celor ce veneau" dela răsboiu. 

131 Şi au zis lor: nu băgaţi la noi 
robimea aceasta, ca să nu păcă- 
tuinl Domnului, pentru ce vreji să 
adaogeţi' preste păcatele noastre şi 
preste recunoştinţa noastră? Că mult 
este păcatul nostru şi mânia Dom- 
nului preste Israil. 

14. Şi au ! lăsaf răsbbinicii robi- 
mea şi prăzile înaintea boierilor şi 
înaintea a toată adurfarea. . 

15. Şi s'au sculat băfbajii cari 
chemau numele Domnului, şi au luat 
robimea, şi pre foti cei gxîli i-au îm-î 
brăcat din prăzi, i-au îmbrăcat şi 
i-au încălţat, şi le-au dat lor să mă- 
nânce şi să beâ, şi i-au uns pre ei, 
şi au ajutorai cu vite pre tot cel 
neputincios, şi i-au dus pre ei în 
lerihon cetatea Finichilor la fraţii 
lor, şi s'au întors în Samaria. 



16. In vremea aceea a trimes îm- 
păratul Ahaz \a> împăratul Asur, să-i 
ajute lui şi întru aceasta. 

17. Că se ridicase ldumeenii, şi 
au lovit în Iuda, şi au robii robime. 

18. Şi cei de alt neam s'au ridi- 
cat, şi robiau cetăţile şesului despre 
miazăzi a Iudei, şi au luat Vefsami- 
sul şi cele din casa Domnului şi 
cele din casa împăratului şi din- 
tr'ale boierilor, şt a dat împăratul 
lui, Ailonul şi Galironul, Sohonul şi 
satele lui, Tamna şi satele ei, Gamza 
şi satele ei, şi a lăcuit acolo. 

19. Că au smerit Domnul pre Iuda 
pentru Ahaz împăratul Iudei, pen- 
trucă foarte s'a depărtat dela Domnul. 

20. Şi a venit la el Talga-Felasar 
împăratul lui Asur, şi 1-a bătut pre el. 

21. Şi a luat Ahaz cele din casa 
Domnului şi cele din casa împă- 
ratului şi dinfr'ale boierilor, şi le-a 
dat împăratului lui Asur, măcar că 
acela nu i-a fost lui înlr'ajufor. 

22. Ci numai ca să-1 necăjească 
pre el, şi a adaos a se depărfâ dela 
Domnul, şi a zis împăratul Ahaz: 

23. Cătifâ-voiu pre dumnezeii Da- 
mascului, cari mă bat pre mine, 
şi a zis : că dumnezeii împăratului 
Siriei ajută lor, pentru aceea voiu 
jertfi lor, şi-mi vor ajut& mie, iar 
ei au fost spre piedică lui şi la tot 
Israilul. 

24. Şi a depărtai Ahaz vasele ca- 
sei Domnului, şi le^a stricat, şi a 
închis uşile casei Domnului, şi ş'a 
făcut luiş Jertfelnice în tot unghiul 
în Ierusalim. ' 

25. Şi în 'fiecare cetate din luda a 
făcut înălţimi, ca să tămâieze dum- 
nezeilor streini, şi au mâniat pre 
Domnul Dumnezeul părinţilor lor. 

26. Şi celelalte întâmplări ale lui, 
şi faptele lui cete dintâiu şi cele 
de apoi, iată scrise sunt în cartea 
împăraţilor lui Iuda şi ai lui îsrail. 



9. Esdta 9, 6. 



16. 4 Imp. 15, 7. 21. 4 Imp. 16, 8. 



A 2-a PARALIPOMENE 28-29 



583 



27. Şi a adormit Ahaz cu părtoţii 
săi, şi s'a îngropat în cetatea lui 
David, şi nu l-au pus^prejzl în mor- 
mintele împăraţilor lui Isîaît, şi a 
împărăţii Ezechl'a îiul său în locul lui. 

CAP- 29. 

Ezechi/j' înnoeştc slujba cea adevărată. 

Ezcchia a începui a împărăţî, când 
era. de* -douăzeci şi cinci de ani, 
şi douăzeci şi nouă de ani a împă- 
răjit fir krusalim, şi numele mumei 
lui '-eră Avia fata lui Zafaaria. 

2: Şl a făcut ce este drept îna- 
intea Domnului precum a îăcut Da- 
vid tatăl lui. 

•3. Şi a fost dupăce a stătut îm- 
părat în luna dintâiu, a deschis u>* 
şite casei Domnului, şi le-a grîflt. 
f 4. -Şi a băgat pe preoţi şi pre Le- 
vi ţi, şi i-a pus la laturea cea de că- 
tre răsărit. 

5. Şi le-a zis lor; ascultaţi-mă Le- 
viţi, acum vă curăţiţi şi curăţiţi casa 
DomniilinDumnezeului părinţilor vo- 
ştri, şi scoateţi necurăţia dintru cele 
sfinte. 

6. ' Că s'au depărtat păririţit noşrrr 
şi au făcut ce este Tău~ înaintea 
Domnului Dumnezeului nostru, şi 
l-au părăsit *pre el şi ş'au întors 
faţa sa de ! către lăcaşul Domnului, 
şi au dat dosul. 

7. Şi au închis Uşile bisericii şi 
au ştirb luminile, şi tămâie n'au 
tămâiat şi arderi de tot n'au adus 
în biserica Durhfiezeutui lui Israil. 

8. Şi s'au mâniat cu mânie Dom- 
nul pre Iuda şi pre Ierusalim, şi 
i-au dat pre ei întru spăimă.'-întru 
stingere şi întru şuerare, cum ve- 
deţi voi cu ochii voştri. 

9. Şi iată s'au rănit părinţii no- 
ştrii cu sabie, fiii noştri, fetele noa- 
stre şi femeile noastre s'au robit 
în pământ strein pentru acestea. 



"10. Acum dar puneţi în inima 
voastră, ca să* -faceţi legătură cu 
Domnul .Dumnezeul lui Israil, şi el 
va înioarce iuţimea mâniei sale de 
către noi. . ' - 

11. Şi acum nu lăsaţi, că pre voi 
v'ău ales Domnul să staţi înaintea 
lui, să slujiţi lui şi să-i fiţi lui slu- 
jitori, şi să-i tămâia*ţi. 

12. Şi s'au sculai Leviţii Maaf al 
lui Amasi şi Ioil al Iui Azaria," din 
fiii Iui Kaat şi din fiii Iui Merari Kts 
al lui Avdi, şi Azaria al lui llaeh'tv 
şi din fiii lui Ohcrson Iodaad al Tui 
Zemat şi loadam, aceştia surat fiii 
lui Ioaha. 

13. Şi din fiii lui Elisafan : Zam- 
vri şi leii. Şi din fiii lui Asaf : Za- 
haria şi Maffania. ' 

14. Şi din fiii lui Eman-: leii şi 
Semei, şi din fiii lui Iditun : Samea 
şi Oziil. ' 

,15. Şi au adunat ei pre fraţii săi, 
şi s'au curăţit din porunca împă- 
ratului după porunca Domnului, ca 
să curăţească casa Domnului. 

16. Şi au intrat preoţii înlăuntfu 
în casa Domnului, ca să curăţea- 
scă, şi au scos toată necurăţiea, care 
s'a aflat în- casa şi în curiea casei 
Domnului, şi o au luat Leviţii, şi o" 
au dus în pârîul chedrilor afară.*- v 

17. Şi au început în ziuaf dintâi 
a lunii nouă cei dinfâiu*'a se cu- 
răţî, şi în ziua a opta' a lifiiei au 
intrat în biserica Domnului^şi \u 
curăţit casa Domnului în opt zile' 
şi în ziua a şâsesprezece a lufîei 
cei di«*âîu au săvârşit! ' ^ 

-18. Şi au intrat" înlăuntfu la E- 
zechia împăratul >i-au r zis: cură- 
ţit-arn toate' cele di#"casa Domnu- 
lui, jertfelnicul arderii de fot şi va- 
sele Iui, masa punerii înainte şi va- 
sele ei. 

19. Şi toate vasele, care le-a pân- 
gărit împăratul Ahaz întru împără- 



29. J. 4 Imp. 18, 2. 6. Iercm. 2, 27. 



11. Eşire 28, 1. 



584 



A 2-a PARAL1POMENE 29-30 



(ia sa, dupăce s'a depărtat dela Dom- 
nul, le-am gătit şi le-am curăţit, iată 
sunt înaintea jertfelnicului Domnului. 

20. Şi a mânecat Ezechia împă- 
ratul, şi a adunat pre mai marii ce- 
tăţii, şi s'a suit în casa Domnului. 

21. Şi a adus -viţei şapte, berbeci 
şapte, - miel şapte, iezi de capre 
şapte, jertfă pentru păcat, pentru îm- 
părăţie, pentru cele sfinte şi pentru 
Israil, şi a zis fiilor lui Aaron pre- 
oţilor să se suie pre jertfelnicul Dom- 
nului. 

22. Şi au jertfit viţei, şi au luat 
preoţii sângele, şi l-au turnat pre- 
ste jertfelnic, şi au junghiat berbe- 
cii, şi au turnat sângele presfe jert- 
felnic, şi au junghiat mieii şi au văr- 
sai sângele preste jertfelnic- 

,23. Şi au adus iezii cei pentru pă- 
cat înaintea împăratului şi a adu- 
nării, şi au pus mâinile lor preste ei. 

i24. Şi i-au junghiat pre ei preoţii 
şii au stropit cu sângele lor preste 
jertfelnic, ca să facă curăţire pentru 
tot Israilul, că a zis împăratul: pen- 
tru tot Israilul să fie arderea de tot, 
şi cele pentru păcat. 

25. Şi a pus pre Leviţi în casa 
Domnului, cu chimvale şi cu alăute 
şi cu cobze după porunca lui Da- 
vid împăratul şi a lui Gad văzăto- 
rul împăratului şi a lui Natan pro- 
rocul, că din porunca Domnului erâ 
rânduiala aceea dată prin proroci, 

26. ;Şi au stătut Leviţii cu orga- 
nele luiBavid şi preoţii cu trâmbiţile. 

27. Şt a zis Ezechia: să aducă 
arderea de tofr peste jertfelnic, şi 
când a început a aduce arderea de 
tot, au început a cântâ Domnului, şi 
trâmbiţile şi organele lui David îm- 
păratul lui Israil. _ <* 

28. Şi toată adunarea se închină, 
şi cântăreţii cântau, şi trâmbiţele ră- 
sunau până ce s'a săvârşit aTderea 
de tot. 

21. Lev. 4, 14; 1 Parai. 12, 26. 



• 29. Şi dupăce au . săvârşit adu- 
cerea, s'a plecat împăratul şi toţi 
câţi erau cu dânsul, şi s'au închi- 
nat Domnului, 

30. Şi a zis Ezechia împăratul şi 
mai marii Leviţilor, să laude pre 
Domnul cu cuvintele lui David şi 
ale lui Asaf prorocul, şi lăudau cu 
veselie, şi căzură şi se închinară 
Domnului. 

31. Şi a răspuns Ezechia, şi a 
zis : acum aţi umplut mâinile voa- 
stre Domnului, apropiaţi-vă, şi adu- 
ceţi jertfe -dejaudă în casa Dem- 
nului, şi a adus adunarea jertfe: şi 
laude în casa Domnului, şi îof cel 
ce-1 lăsa inima a adus arderi de tot. 

32. Şi a fost numărul arderii de 
tof care a adus adunarea: viţei şap- 
tezeci, berbeci o sută, miei două 
sute, toate acestea spre ardere de 
tot Domnului. 

33. Şi se afierosiră viţei şase sute,, 
oi trei mii. , 

34. Iar preoţii erau puţini, şi ţiu 
puteau să jupoaie arderea de fot, şi 
le ajutâ lor fraţii lor Leviţii până 
ce s'a săvârşit lucrul şi până< ti ce 
s'au curăţit preoţii, că Leviţii mai 
lesne se curăţesc decât preoţii. 

35. Şi arderi de tot erau , multe* 
cu seul jertfei cei de împăcare şi 
cu turnările arderii de tot, şi s'a is- 
prăvit lucrul în casa Domnului. 

36. Şi s'a bucurat Ezechia şi fof 
poporul, pentrucă a îrnbiânzit po- 
porul pre Dumnezeu, căci fără de 
veste s'a făcut slujba. 

CAP. 30. 

Vestirea şi serbarea Paştelni. 

 trimes Ezechia la tof Israilul şi 
la Iuda, şi a scris cărţi la E- 
fraim şi la Manasî să vie la casa 
Domnului în Ierusalim, să facă Paştile 
Domnului Dumnezeului Iui Israil. 

36. 1 Parai. 29, 9. 
30. L fl 2 ^ge 16, 5. 



A 2-a PAR ALIP OMENE 30 



585 



2. Şi s'au sfătuit împăratul Şi bo- 
erii şi toată adunarea din Ierusa- 
lim ca să facăPaşlik în luna adoua. 

3. Că n-au putut să-Uacă în vre- 
mea aceea, că preoţii ( nu se cură* 
fise de ajuns, şi î, poporul nu se a- 
dunase în Ierusalim. 

4. Şi a plăcut cuvântul înaintea 
împăratului, şi înaintea adunării. 

5. Şi a 4at poruncă să se facă 
vestire în tot Israilul, dela Virsavee 
până la Dan, ca să vje să facă Pa- 
ştile Domnului Dumnezeului lui Îs- 
rail în Ierusalim, că de multă vreme 
nu şe făcuse precum era scris. 

6. Şi au mers vestitorii cu scri- 
sorile r dela împăratul şi dela boieri 
în tot Israilul şi Iuda, după porunca 
împăratului zicând : fiii lui Israil 1 In- 
foarceţi-vă la Domnul Dumnezeul 
lui Avraam, al lui Isaac şi al lui Is- 
rail, şi veji întoarce pre cei scăpaţi, 
cei rămaşi din mâna împăratului 
din Asur. 

7. Şi nu fiţi ca părinţii voştri şi 
ca fraţii voştri, cari s'au depărtat 
dela Domnul Dumnezeul părinţilor, 
săi, şi .i-au daf pre ei în pustiire 
precum vedeţi voi. ,. 

8. Şi nu vă învârtoşaţi cerbicele 
voaslţg,cjp, părinţii voştri; daţi slavă 
Domnului,, Dumnezeu, şi intraţi în 
sfântă casa lui, care o au sfinţit în 
veac, şi slujijj Domnului Dumneze- 
ului vostru, şi el va întoarce dela 
voi iuţimea mâniei sale. 

9. Că de vă veţi întoarce voi la 
Domnul, fraţii voştri şi fiii voştri 
vor aveâ milă înaintea tuturor ce- 
lor ce i-au robit pre, ei, şi ei va în- 
toarce pre voi în pământul vostru, 
că milostiv şi îndurat este Domnul 
Dumnezeul nostru, şi nu va întoarce 
faţa sa de către voi, de ne vom în- 
toarce la dânsul. 

10. Şi vestitorii mergeau din ce- 
tate în cetate în muntele lui Efraim, 



şi până la Manasî şi la Zavulon, 
dar erau batjocorii şi luaţi în râs. 

11. Numai oamenii dela Assir şi 
dela Manasi şi dela ZavulorU s'au 
umilit, şf au venit în Ierusalim şi 
în Iuda. 

12. Şi au fost mâna Domnului, 
şi le-au dat lor o inimă, ca să vie 
să facă după porunca împăratului 
şi a boierilor cu cuvântul Domnukri. 

13. Şi s'a adunat în Ierusalim 
popor mult, ca să facă sărbătoare 
a azimeîor în luna a doua, adunare 
multă foarte. 

' 14. Şi s'a sculat şi a stricat jert- 
felnicele cele din Ierusalim, şi toate 
întru care tămâia minciunilor, le-aii 
surpat =şi le-au aruncat în pârîuf 
chedrilor. 'V 

15. Şi a junghiat mielul Pascal 
în a patrusprezece a lunei a doua, 
şi preoţii şi Leviţii s'au mărturisit 
şi s'au curăţit, şi au adus ardere 
de fot în casa Domnului. ; 

16. Şi au stătut Ia locul lor după 
rânduiala lor, după porunca lui Moi- 
sî omul lui Dumnezeu, şi preoţii 
luau sângele din mâna Leviţilor. 

17. Mulţi din adunare nellind cu- 
răţiţi, Leviţii junghiau mielul pascal 
în locul celor ce nu s'au putut cu- 
răţî Domnului. ' li! 

18. Că mai mulţi din norod' dela 
Efraim şi dela Manasî şi delâ'isa- 
har şi dela Zavulon nu se curăţise, 
ci mâncase Paşfile împrotiva scrip- 
turii, deci s'a rugat Ezechia pentru 
ei zicând : 

19. Domnul este bun să se milo- 
stivşească spre toată inima, care se 
îndreptează să caute pre Domnul 
Dumnezeul părinţilor săi, şi nu după 
curăţenia celor sfinte. 

20. Şi au ascultat Domnul pre E- 
zechia, şi au iertat poporul. 

21. Şi au făcut fiii, kiţ. Israil cei 
ce s'au aflat în Ierusalim sărbă- 



2. Num. 9, 10, 11. 9, 4 Imp. 15, 29. 



15. Eşire 12, 10; 12, 46. 



586 



A 2-a PARALIPOMENE 30-31 



foarea azimelor şapte zile cu bucu- 
rie mare, lăudând pre Domuul din 
zi în zi, şi Preojii^şi Levijii cu or- 
gane Domnului. » 

22. Şi a grăit Ezechia la inima 
tuturor Levijilor cari înjelegeau mai 
bine ale Domnului, şi au săvârşit 
sărbătoarea azimelor şapte zile jert- 
find jertfe de mântuire, şi mărfuri- 
stndu-se Domnului Dumnezeului pă- 
rinţilor lor. 

23. Şi s'a sfătuit adunarea îm- 
preună, să facă alte şapte zile, şi 
a făcut alte şapte zile cu bucurie. 

24. Că Ezechia a dat adunării o 
mie de vijei şi şapte mii de oi, şi 
boierii au dat poporului o mie de 
vijei şi zece mii de oi, şi >mul(ime 
din cele afierosite Preoţilor. 

25. Că s'a veselit toată adunarea, 
şi Preojii şi Levijii, şi toată aduna- 
rea ludei, şi cei ce s'au aliat din 
Ierusalim, şi nemernicii carii au ve- 
nit din pământul lui Israil, şi cei 
ce lăcuesc în luda. 

26. Şi s'a făcut veselie mare în 
Ierusalim, că din zilele lui Solomon 
fiul lui David împăratul lui Israil, 
nu s'a făcut prasnic ca acesta în 
Ierusalim. 

27. Şi s'au sculat Preoţii şi Levi- 
jii, şi au binecuvântat pre Dumne- 
zeu, şi s'au auzit glasul lor şi ru- 
găciunea lor în lăcaşul cel sfânt al 
lui în cer. 

CAP. 31. 

Stârpi rea închinărei de Idoli., îngriji- 
rea de Piloţi, şi Lcvili. 

Dupăce âu sfătuit toate acestea,^ 
a eşit tot lsrailul, cei ce s ? âîi ! 
aflat în cetăţile ludei, şi au zdrobit 
stâlpii şi au tăiat desişurile şi au 
stricat cele înalte şi capiştile din 
toată ludeia şi din Veniamin şi din 
Efraîm şi din Manasî până în sfâr- 
şit, şi s'a întors tot lsrailul, fiecare 
la moşia sa şi la cetăţile sale. 



2. Şi a aşezat Ezechia rânduelele 
Preoţilor şi ale Levijilor, şi rându- 
elele fiecăruia, după slujba lui, Pre- 
oţilor şi Leviţilor, la arderea de tot 
şi la jertfa mântuirii, şi a lăudă şi 
a mărturisi şi a sluji în porţile cur- 
ţii casei Domnului. 

3. Precum şi partea împăratului 
din averile lui la arderea de' lot cea 
de dimineaţa şi cea de seara, şi ar- 
derile de lot cele de sâmbăta şi de 
lună nouă, şi la sărbători scrise în le- 
gea Domnului. - ! 

4. Şi a zis poporului şi celor ce 
lăcuiesc în Ierusalim: să deâ par- 
tea Preoţilor şi a Levijilor, ca să 
se întărească întru slujba casei Dom- 
nului. 

5. Şi dupăce a dat porunca, au 
adus fiii lui Israil pârga grâului şi 
a vinului şi a unluluidelemn şi a 
mierii şi a toată roadă ţarinii ; ze- 

, ciuiala toată au adus o mul(ime/ 

6. Şi fiii lui Israil şi ai lui Iuda 
şi cei ce lăcuiau în cetăţile ludei, 
au adus şi ei zeciuială din viţ^i şi 
din oi şi zeciuială din capre, dfie- 
rosindu-le Domnului Dumnezeului 
lor, le-au adus şi le-au pus grămezi, 
grămezi. 

7. In luna a treia a început gră- 
mezile a se face, şi în luna a şap- 
tea s'au săvârşit. 

8. Şi au venit Ezechia şi boierii, 
şi au văzut grămezile, şi âu binecu- 
vântat pre Domnul ' şi pre r poporul 
lui Israil. 

9. Şi a întsebal Ezechia pe Pre- 
oji şi pre îlcviţi despre grămezi. 

10. Şi a ^răspuns către el Âzaria 
preotul mai marele casei lui Sadoc 
zicând : de când a început a se a- 
duce pârga aceasta în casa Dom- 
nului am mâncat şi am băut, şi a 
mai rămas foarte mult, că Domnul 
au binecuvântat pre poporul său, şi 
mulţimea rămăşiţelor esilz aceasta. 

j II. Şi a zis Ezechia: să gătea- 



A 2-a PARALIPOMENE 31-32 



587 



scă cămări în casa Domnului, şi 
au gătit. 

12. Şi a băga! acolo pârga şi ze- 
ciuelele cu credinţă şi a pus pre- 
sic ele cârmuilor pre Honenia Le- 
vitul şi pre Semea fratele lui, al 
doilea după dânsul. 

13. Şi leii, Ozia, Naef, Asail, Ie- 
rimot, Iozavati, Eliil, Samahia, Maat, 
Vanaia şi fiii lui erau puşi prin Ho- 
nenia şi prin Semei fratele lui pre- 
cum a poruncii Ezechia împăralul 
şi Azaria povăţuifoful casei Dom- 
nului. 

14. Şi Core al lui lemna levilul, 
portarul despre răsărit, eră presle 
daruri, ca să deâ pârga Domnului 
şl' cele prea sfinte. 

15. Şi prin mâna lui Odom, a lui 
Veniamin, a lui îsus, a lui Semei, 
a lui Amaria şi a lui Sohonia prin 
mâna preoţilor cu credinţă, să deâ 
fraţilor săi pre rând celui mare şi 
celui mic. 

16. Afară de partea bărbătească 
cea de trei ani şi mai sus, la tot cel 
ce intră în casa Domnului la lu- 
crul cel de toate zilele, la slujb.a rân- 
duelei rândului lor. 

17. Aceasta este socoteala preoţi- 
lor după caşele lor părinteşti: Le- 
viţii întru rânduielile lor dela două- 
zeci de ani şi mai sus , la rând. 

18. Punându-şe în socoteală la 
fiecare naştere : fiii şi felele lor, la 
toată mulţimea, pentrucă cu cre- 
dinţă curăţau locul cel sfânt. 

19. Şi pentru fiii lui Aaron cei ce 
preoţesc şi cei din cetăţi, în iiecare 
cetale s'au numii bărbaţi anume, 
cari să deâ parte la toată pârlea 
bărbălească dintre preoţi, şi la tot 
cel numărat dintre Leviţi. 

20. Aşa a făcut Ezechia în tot 
Iuda, şi a făcut ce este bun şi ce 
este drept înaintea Domnului Dum- 
nezeului său. 

31. 15. Is. Navi21, 9, 10. 
17. 1 Parai. 23, 24. 



21. Şi înlru. tot lucrul, care a în- 
ceput a lucră în casa Domnului, şi 
în lege şi în porunci ,a căutat pre 
Dumnezeul său din lot sufletul său 
şi a făcut şi a sporit. 

CAP. 32. J 

Ezechia scapă prin minune de Sena-- 
herim. > 

Şi după cuvintele acestea, şi ade- 
vărul lor, s'a sculat Senaherim îm- 
păratul Asirieniîor, şi a venit asu- 
pra ludei, şi a tăbărît asupra cetă- 
ţilor celor cu ziduri, şi a zis ca să 
le iâ. 

2. Şi văzând Ezechia că a venit 
Senaherim, şi hotărîrea lui, ca să 
deâ răsboiu asupra Ierusalimului, 

3. S'a sfătuit cu bătrânii săi şi 
cu vitejii să astupe apele izvoare- 
lor, care erau afară de cetate, şi l-au 
ajutat pre el. 

4. Şi a adunat popor mult, şi a 
astupat apele izvoarelor şi rîul care 
curge prin cetate zicând: să nu vie 
împăralul lui Asur, şi să afle apă 
multă, şi să biruiască. 

5. Şi s'a întării Ezechia, şi a zi- 
dit tot zidul cel surpat şi turnuri, 
şi afară înainte alt zid, şi a întărit 
turnul ceţăţii lui David, şi a gătit 
arme multe. ^ 

6. Şi a pus pre mai marii răsbo- 
iului presle popor, şi s'au ; strâns 
la dânsul în uliţa porţii văii, şLle-a ( 
grăit lor zicând : 

7. Inlăriţi-vă şi vă îmbărbătaţi, 
şi nu vă temeţi, nici vă speriaţi de 
faţa împăratului lui Asur, şi de faţa 
tuturor neamurilor^celor ce sunt cu 
el, că mai mulţi' sunt cu noi decât 
cu el. 

8. Cu el sunt braţe trupeşti, iar 
cu noi Domnul Dumnezeul nostru, 



21. 4 Itnp. 18, 7. 
32. 1' 4 Imp. 18, 13; Sicab. 48, 21 ; Isaia 36, 1. 
6. 2 Imp. 18, 4, 24. 7. 4 Imp. 6, 16. 
8. Ieremia 17. 5. ! 



588 



A 2-a EARALIPOMENE 32 

, L 



ca să ne mântuiască şi să bată răs- 
boiul nostru ; şi s'a întărit popo- 
rul cu cuvintele acestea ale Iul E- 
zechia împăratul Iudei. 

9. Şi după aceasta a trimes Se- 
naherim împăratul Asirienilor pre 
slugile sale asupra Ierusalimului, şi 
el erâ la Lahis, şi toată oştirea lui 
cu el, şi a trimes la Ezechia îm- 
păratul Iudei şi la tot luda cel din 
Ierusalim zicând : 

10. Aşa grăeşte Senaherim împă- 
ratul Asirienilor: spre cine nădăj- 
duiţi voi de şedeţi în cetate în Ie- 
rusalim? 

11. Au nu Ezechia vă înşaiă pre 
voi ca să vă deâ pre voi la moar- 
te, la foamete şi la sete, zicând : 
Domnul Dumnezeul nostru ne va 
mântui pre noi din mâna împăra- 
tului lui Asur? 

12. Au nu acesta este Ezechia, 
care a stricat jertfelnicile lui, şi cele 
înalte ale lui, şi a zis Iudeilor şi 
celor ce lăcuiesc în Ierusalim : îna- 
intea jertfelnicului acestuia să vă 
închinaţi, şi preste el să lămâiaţi? 

13. Au nu ştiţi ce-am făcut eu şi 
părinţii mei tuturor noroadelor ţării 
lor? Putut-au dumnezeii neamurilor 
a lot pământul, să mântuiască pre 
poporul său din mâna mea? 

14. jCine întru toţi dumnezeii nea- 
murilor acestora, pre care le-au pier- 
dut părinţii mei a putut să mântu- 
iască pre poporul său din mâna 
mea, cum dar va putea Dumnezeul 
vostru să vă mântuiască din mâna 
mea? 

15. Acum dar să nu vă amăgea- 
scă pre voi Ezechia,,, şi să rîu vă 
facă să nădăjduiţi dupâ ! acestea, şi 
să nu-i credeţi lui că nu va putea 
Dumnezeul a tot neamul şi al îm- 
părăţiei să mântuiască pre poporul 
său din mâna mea, precum din 
mâna părinţilor mei, că Dumnezeul 

9. 4 Imp. 18. 17. 11. 4 Imp. 18, 30* '- 



, vostru' nu vă va scăpa pre voi 
din mâna mea. 

16. Şi mai multe au grăit slugile 
lui asupra Domnului. Dumnezeu, şi 
asupra lui Ezechia slugii lui. 

17. Şi carte a scris cu care de- 
făima pre Domnul Dumnezeul lui 
Israil, şi a grăit de - dânsul zicând: 
precum dumnezeii nsanturilor pă- 
mântului n'au scos pre popoarele 
sale din mâna mea, aşâ nu va scoate 
Dumnezeul lui Ezechia pre poporul 
său din mâna mea. . * 

18. Şi au strigat cu glas mare evre* 
eşte către poporul Ierusalimului- cel 
de preste zid, ca să le ajute lor, şi 
să surpe ca să ia cetatea. 

19. Şi au grăit de Dumnezeul Ie- 
rusalimului, ca şi de dumnezeii '-po- 

, poareiorpărnântului, lucruri de mâini 
omeneşti. 

20. Şi s'a rugat Ezechia împăra- 
tul şi Isaia prorocul fiul lui Amos 
pentru acestea, şi a strigat la cer. 

21. Şi au trimes Domnul înger, 
şi a sfărâmat pre tot cel tare şi răs- 
boinic şi pre cei mai mari," şi pre 
căpetenii în tabăra împăratului Â- 
sur, şi ş'a întors faţa &a cu ruşine 
în pământul său, şi a intrai în casa 
Dumnezeului său, şi fiii lui cei ce 
au ieşit din coapsele lui l- a ii omo- 
rî! pre el cu sabie. " , 

22. Şi au mântuit Domnul pre E- 
zechiâ şi pre cei Ce locuiau în Ie- 
rusalim din mâfra lui Senaherim îm- 
păratul lui Asur, şi din mâna tutu- 

, ror, şf i-au odihnit pre ei prin prejur. 

23. Şi mulţi aduceau daruri Dom- 
nului în Ierusalim, şi daruri lui E- 
zechia împăratul Iudei, şi foarte s'au 
înălţat întru ochii tuturor neamuri- 
lor după acestea. 

24. In zilele acelea s'a bolnăvit 
Ezechia împăratul de moarte, şi s'a 

17. 4 Imp. 19, 12-14. 18. Isaia 36, 11. 
19. Isaia 37, 19. 20. 4 Imp. 19, 15. 
21. Isaia 37, 36, 38. 
24. 4 Imp. 20, 1; Isaia 36, 1. 



 â-a FAţtALIPOMENE 32-33 



rugai către Domnul, şi l-au ascultat 
pre el, şi semn i-au dai lui. 

25. Şi nu după darul ce i-au făcut 
lui a răsplătit Ezechia, că s'a înăl- 
ţat inima lui, şi a fost asupra lui 
mânie şi asupra ludei şi asupra 
Ierusalimului. 

26. Şi ş'a smerit Ezechia din su- 
meţia inimii sale, ei şi cei ce lăcuiau 
în Ierusalim, şi n'a venit preste ei 
mânia Domnului în zilele lui Eze- 
chia. ! 

27i Şi a avut Ezechia avujie şi 
mărire rtiultă foarte, şi ş'a făcut luişi 
vistierii de argint, de aur, de piatră 
scumpă, de mirodenii, de arme şi 
de Vase- de mult preţ. 

28. Şî r jitniţe de roadele grâului, 
ale vinului şi ale untuluidelemn, şi 
sate şi ocoale de tot felul de vite, 
şi siâni la munte. 

29. Şi cetăţi ş'a zidit luişi şi a- 
goniseală de oi şi de boi mulţi, 
că i-au dat lui Domnul avere multă 
foarte. 

30. Ezechia acesta a astupat ieşi- 
rea apei cea de sus, şi 'o a îndrep- 
tat în jos către miazăzi a cetăţii 
lui David, şi a sporit Ezechia întru 
toate lucrurile sale. 

31. Şî când bătrânii boierilor din 
Vavilon au fost trimişi la dânsul, 
ca să întrebe de semnul ce s'a făcut 
în ţară.au îngăduit Dumnezeu să-1 is- 
pitească pre dânsul, ca să ştie cele 
din inima lui. 

32. Şi celelalte fapte ale Iui Eze- 
chia, şi mila lui, iată scrise sunt 
în prorociea lui Isaia prorocul fiul 
lui Arnos, şi în cartea împăraţilor 
lui luda şi ai Iui Israil. 

33. Şi a adormit Ezechia cu pă- 
rinţii săi, şi l-au îngropat pre dân- 
sul în partea cea de sus a mor- 
mintelor fiilor lui David, şi mărire 

27. 4 Imp. 20, 19. 

31. Isaia 39, 1; 4 Imp. 20, 13. 

32. Isaia 36, 1; 4 Imp. 18, 1. 

33. 4 Imp. 20, 21. 



şî cinste i-a.. dat lui Ia moartea 
lui -tot Iuda, şi > cei ce locuiesc în 
Ierusalim, şi a împărăţii Manasi 
fiul său în locul Iui. 

CAP. 33. 

împărăţia lui Mcmasi şi AmSK 

De doisprezece ani era Mânaşi, 
când a început a împărăţi, şi 
cincizeci şi cinci de ani a împără- 
ţit în Ierusalim. 

2. Şi a făcut rele înaintea Dom- 
nului, după toate urâciunile nea- 
murilor, pre care le-au pierdut Dom- 
nul dela faţa fiilor lui Israil. 

3. Şi s'a întors, şi a zidit cele în- 
nalte, care le-a stricat Ezechia tatăl 
Iui, şi a pus stâlpii vaalimilor, şi a 
făcut desişuri, şi s'a închinat la toată 
oastea cerului, şi a slujit lor. 

4. Şi a zidit jertfelnic în casa 
Domnului, de care au zis Domnul: 
în Ierusalim va fi numele meu în 
veac. 

5. Şi a zidit jertfelnice la toată 
oastea cerului într'amândouă curţile 
casei Domnului. 

6. Şi trecea pre fiii săi prin foc 
în valea Venennom, şi se descântă 
şi se vrăjâ şi se îermecâ, şi a fă- 
cut grăitori din pântece şi vrăjitori 
şi multe rele a făcut înaintea Dom- 
nului, ca să-l întărâte pre el. 

7. Şi a pus idolul şi chipul Cel 
cioplit, care l-a făcut, în casa lui 
Dumnezeu, de care au zis Dumne- 
zeu către David şi către Sotomon 
fiul Iul: în casa aceasta' şi în Ie- 
rusalim care l-am ales din toate 
neamurile lui Tsrail, ca să puiu nu- 
mele meu în veac. 

8. Şi mai mult nu voiu mişcă pi- 
ciorul iui Israil din pământul care 
l-am dat părinţilor lor, însă de vor 

33. 1. 4 Imp. 21, 1. 2. H 2 Lege, 18, 9. 

3. 4 Imp. 18, 4 şi 21, 3. 

4. 4 Imp. 21, 4; fl 2 lege 12, S, 11. 
7. 2 Imp. 7, 10; ps. 131, 13, 14. 



m 



A â-a MttALlPOMfîNE 33 -M 



păzi a face foaie, câle am poruncit 
lor, după toată legea şi poruncile 
şi judecăţile cele prin mâna lui Moisi. 

9. Şi a înşelalj Manasi pre luda 
şi pre cei ce locuiau în Ierusalim, 
ca să facă ce esle rău mai mult de- 
cât toate neamurile, care le-au pierdut 
Domnul dela fafa fiilor lui lsrail. 

10. Şi au grăit Domnul către Ma- 
nasî şi către poporul lui, şi n'au 
ascultat. 

11. Şi au adus Domnul asupra 
lor căpeteniile oştirei împăratului 
lui Asur, şi au prins pre Manasî 
în legături, şi l-au legat cu obezi, 
şi l-au dus în Vavilon. 

12. Şi fiind în necaz a căutat faţa 
Domnului Dumnezeului său, şi s'a 
smerit foarte înaintea feţii Dumne- 
zeului părinţilor săi. 

13. Şi s'a rugat către dânsul, şi 
l-au auzit pre el, şi au ascultat stri- 
garea lui, şi l-au întors pre el în le- 
r'isalim, la împărăţia lui, şi a cu- 
noscut Manasî, că Domnul însuşi 
este Dumnezeu. 

14. Şi după acestea a zidit zid 
afară de cetatea lui David, dela a- 
miazăzi către răsăritul lui Ghion până 
în pârîu, şi către intrarea cea prin 
poarta peştelui, şi a înconjurat Ofla 
spre poarta cea de prin prejur, şi 
a pus în ea arme, şi o a înălţat 
foarte, şi a pus căpetenii de oştire 
prusie toate cetăţile cele tari ale 
ludei. 

15. Şi a stricat pre dumnezeii cei 
streini, şi cel cioplit din casa Dom.- 
nului, şi toate olfarele care le-a zi- 
dit în muntele casei Domnului în 
Ierusalim şi afară de cetate. 

16. Şi a dres jertfelnicul Domnu- 
lui, şi a adus pre el jertfe de mân- 
tuire şi de laudă, şi a zis Iudei, ca 
să slujească Domnului Dumneze- 
ului lui lsrail. 

17. Insă poporul tămâiâ şl pre 

11. H 2 lege 28. 36; Iov 36, 8. 
27. 4 Imp. 12, 3. 



înălţimi, nu numai Domnului Dum- 
nezeului lor. 

18. Şi celelalte fapte ale lui Ma- 
nasî, şi rugăciunea lui cea către 
Dumnezeu-, şi cuvintele văzătorilor 
care le grăiâ către dânsul cu nu- 
mele Dumnezeului lui lsrail, iată 
sunt în cărţile împăraţilor lui lsrail. 

19. Şi rugăciunea, lui, şi cum l-au 
ascultai pre, el Dumnezeu, toate pă- 
catele lui şi fărădelegile lui, şi lo- 
curile în care a zidit cele înalte, 
şi a pus desişuri şi idoli mai-na- 
infe de a se întoarce eViaiă s'au 
scris în cărţile văzătorilor. 

20. Şi a adormit Manasî cu pă- 
rinţii săi, şi l-au îngropat pie-cl în 
grădina casei lui, şi a împărăţii A- 
mon fiul său în locul lui. 

21. De douăzeci şi doi de ani 
erâ Amon, când a început a împă- 
răţi, şi doi ani a împărăţit în Ieru- 
salim. 

22. Şi a făcut rele înaintea Dom- 
nului, cum a făcut Manasî tatăl. lui, 
şi tuturor idolilor, care i-a făcut 
Manasî tatăl lui, jerlfiâ Amon şi 
slujeâ lor. 

23. Şi nu s'a smerit înaintea Dom- 
nului, cum s'a smerit Manasî tatăl 
său, că fiul său Amon a înmulţit 
păcatul. 

24. Şi s'au sculat asupra lui slu- 
gile lui, şi l-au uciş pre el în casa lui. 

25. Şi au bătut poporul pămân- 
tului pre cei ce s'au sculat asupra 
împăratului Amon, şi au făcut îm- 
părat pre losia fiul lui în locul lui. 

CAP. 34. 

împărăţia lui losia. 

De opt ani erâ losia, când a în- 
ceput a împărăţî, şi treizeci şi 
unul de ani a împărăţit în Ierusalim. 
2. Şi a făcut ce este plăcut îna- 



1S. 4 lmp. 21, 18. 21. 4 Imp. 21, 19, 20. 
34. 1- * Imp. 22, 1. 



 â-a PARAtlPOMENfî 34 

-* — — ■ ■ 



591 



intca Domnului, şi a umblat întru 
toate căile lui David- lalăl său, şi 
nu s'a abătut deadreapta Seu dea?- 
stânga. ^ , S. - 

3. In anukal optulea al împărăţiei 
sale fiind încă prunc a început a 
căută pre Domnu4 Dumnezeul lui 
David tatăl său ; iar în anul al doi- 
sprezecelea al împărăţiei sale, a în- 
ceput a curăţî pre Iuda şi Ierusa- 
limul de cele înalte, de desişuri, de 
eapişti şl de idoli. 

4. Şi. a stricat înaintea lui jertfel- 
nicile Vaalimilor şi cele înalte de 
pre ele, şi „a tăiat desişurile şi cele 
cioplite, şi cele vărsate le-a sfărâ- 
mat şi le-a mărunţii şi le-a topit/şi 
le-a "aruncat preste mormintele ce* 
ior-ce au jertfit lor. 

•-15*' Şi oase de Preoţi au ars pre 
jertfelnicile lor, şi a curăţit pre Iuda 
şi> 'Ierusalimul. 

>-<€i"Şv în cetăţile lui Manasî şi ale 
lui Efraim şi ale lui Simeon şi ale 
lui Neftalim, şi în locurile lor prin 
prejur. ' 

7. Şi. a stricat jertfelnicile lor şi 
desişurile lor, şi idolii i-a sfărâmat 
mărunt, şi toate cele înalte le-a tă- 
iat din* tot pământul lui Israil, şi s'a 
întors în Ierusalim. 

8. Şi în. anul al optsprezecelea al 
împărăţiei sale, dupăce a curăţit pă- 
mântul şi casata trimis pre Safan 
fiul lui Eseliaşi pre Maasa mai ma- 
rele cetăţii şi pre luah fiul lui lohaz 
scriitorul, să întărească casa Dom- 
nului Dumnezeului său. 

9. Şi a venit la Helchia preotul 
cel mare, şi a dat argintul să-l pună 
în casa lui Dumnezeu, care l-au a- 
dunal Leviţii cei ce păzesc poarta 
din mâna lui Manasl şi a lui Efraim 
şi dela boieri şi dela toţi ceilalţi din 
Israil şi dela fiii ludei şi ai lui Ve- 



3. 3 hnp, 13, 2; 4 Imp. 23, 16. 

5. 4 Imp. 18, 4. 

6. 4 Imp. 23, 19. 



niamin şi dela cei ce lăcuiau în Ie- 
rusalim, y 

10. Şi l-au dat în mâna lucrăfo- 
rilor,.carii sunt rânduiţi în casa Dom- 
nului, şi l-au dat celor ce fac lu- 
crurile în casa Domnului, pa să toc- 
mească şî să întărească casa^ 

11. Şi au dat testărilor şi zidari- 
lor să cumperepief re în patru muchi 
şi lemne de grinzi, să căptuşească 
casele, care le-au surpat împăraţii 
Iudei. 

12. Şi oamenii aceia erau cucrer 
dinţă preste lucruri, şi preste ei erau 
priveghefori let şi Avdia Leviţii din 
fiii lui Merari şi Zaharia şi Moso- 
lam din fiii lui Kaat, şi tot Leviful 
şi fot cel ce ştiâ să cânte cu organe. 

13. Şi preste purtătorii cu umă- 
rul şi preste lucrătorii de felurite 
lucruri, din Leviţi erau logofeţi şi 
judecători şi portari. 

14. Şi când scoteau ei argintul, 
care se puneâ în casa Domnului, 
a afiaf Helchia preotul cartea legii 
Domnului dată prin mâna lui Moisi. 

15. Şi a răspuns Helchia, şi a zis 
către Safan logofătul: cartea legii 
am aflat în casa Domnului, şi ardat 
Helchia cartea lui Safan. 

16. Şi a adus Safan cartea la îm- 
păratul, şi a dat împăratului seamăn 
zicând : tot argintul s'a dat în ( mâna 
slugilor taie celor ce fac lucrurile, 

17. Şi a topit argintul care. s'a a- 
Hat în casa Domnului, şi l-a dat în 
mâna priveghetorilor şi în mâna ce- 
lor ce lac lucrul, i * 

18. Şi a dat de ştire Safan logo- 
fătul Jmpăratului, zicând: o carte 
mi-a dai mie Helchia preotul, şi o 
a cetit Ş^fan -înaintea împăratului. 

19. Şi a fost dacă a auzit împă- 
ratul cuvintele legii, ş'a rupt hai- 
nele sale. 

20. Şi a poruncii împăratul lui 

11. 4 Imp. 22. 6. 14. 4 Imp. 22, $, 
15. H 2 Lege 31, 24. 



m 



A â-a ?AjRALlfrOMfîM â4-â5 



Helchia şi lui Ahicam feciorul lui 
Safan, şi lui Avdom feciorul lui Mi ; 
hea şi lui Safan logofătul şi lui Â- 
saia slugii împăratului, zicând,:^.. 

21 i Mcrgejfişi întrebaţi' pre Dom- 
nul pentru mine şi pentru tot ce a 
rămas-în îsrail şi în Iuda, pentru 
cuvintele 1 cărţii ce s'a aflat, că mare 
estemâniea Domnului, care s'ă aţâ- 
ţat asupra noastră, pentrucă n'au a- 
scultat părinţii noştri cuvintele Dom- 
nului, ca să facă după toate cele 
scrise în cartea aceasta. 

22. Şi a mers Helchia, şi cei ce 
le-a zis împăratul la Olda prorocită 
femeia lui Selim, feciorul Iui Tecoe, 
fiul lui Aras, care păzeă vestmin- 
te^ acela lăcuiâ în Ierusalim în 
Masane, şi i-au grăit ei acestea. 

23. Iar ea le-a zis lor : aşâ zice 
Domnul Dumnezeul lui Îsrail : spu- 
neţi omului celui ce v'a trimis pre 
voi la mine. 

24. Acestea zice Domnul : iată eu 
voiu aduce preste locul acesta rele, 
şi preste cei ce lăcuesc într'însul 
toate cuvintele cele scrise în cartea 
cea cetită înaintea împăratului ludei. 

25. Pentrucă m'au părăsit pre mine, 
şi au tămâiat la dumnezei streini, 
ca să mă mânie pre mine întru toate 
faptele mâinilor sale, şi se va aprinde 
mânia mea în locul acesta, şi nu se 
va stinge. 

26. Şi către împăratul Iudei, care 
v'a trimis pre voi să întrebaţi pre 
Domnul; aşâ să-i ziceţi lui: acestea 
zice Domnul Dumnezeul lui Îsrail : 

27. Cuvintele care le-ai auzifj şi 
s'a înfrânt inima ta; şî te-ai smerit 
de faţa mea, dacă ai auzit cuvintele 
mele asupra locului acestuia şi a- 
supra celor ce locuiesc într'însul, 
şi fe-ai umilit înaintea mea, şi ţi-ai 
rupt hainele tale şi ai plâns înaintea 
jnea, şi eu am auzit, zice Domnul. 

28. Iată te adaog pre tine la pă- 

22. 4 Imp. 22, 14. 27. 4 Imp. 22, Î9. 



rinţii iăi/ şi te vei sălăşlui în mor- 
mintele tale cfl' pace, şi nu vor ve- 
efceâ oehîi tăi toate răutăţile, care le 
voiu aduce eu preste locul acesta, 
şi preste cei ce lăcuiesc pre dân- 
sul, şi au dus împăratului cuvântul. 

29. Şi a trimes împăratul, şi a 
adunat pre bătrânii Iudei şi ai Ie- 
rusalimului. 

30. Şi s'a suit împăratul în casa 
Domnului, şi lot Iuda,' şi cei ee 
lăcuiesc în Ierusalim şi Preo|ii şî 
Leviţii şi tot poporul dela mic până 
la mare, şi a -cetit la auzul lor toate 
cuvintele cărţei legii, care s'a a- 
îlat în casa Domnului. - 

31. Şi a stat împăratul la» locul 
său, şi a pus legătură înaintea Dom- 
nului, că vor umbla după Domnul,' 
şi vor păzi poruncile lui şr măr- 
turiile lui şi îndreptările lui cu «ţoală 
inima şi cu tot sufletul, şi vot la ce 
cuvintele legii cele scrise în "Cartea 
aceasta. > " " 

32. Şi a pus pre toţi cei ce se 
afiau în Ierusalim şi în Iuda şi în 
Veniamin, şi au făcut locuitorii Ie- 
rusalimului legătură în casa Dom- 
nului Dumnezeului părinţilor lor. 

33. Şi a scos losia, toate urâciu- 
nile din tot pământul fiilor lui îs- 
rail, şi a făcut pre toţi cei ce s'au 
aflat în Ierusalim şi în îsrail, ca 
să slujească Domnului Dumneze- 
ului lor, în toate zilele lui, nu s'au 
abătut dela Domnul Dumnezeul pă- 
rinţilor lor. - '■ 

H ,. G AP! 35. 

lbsid' serbează Paştele. Moartea sa. 

Si a făcut losia Paştele Domnului 
j Dumnezeului său în Ierusalim şi 
a jertfit mielul pascal în ziua a pa- 
trusprezecea a lunei cei dinfâiu. 
2. Şi a pus pre preoţi la rându- 

29. 4 Imp. 23, 1. 30. 4 Imp. 23, 2. 
31. Is. Navl 24, 25. 
35. /. 4 Imp. 23, 21. 



A 2-a PARALIPOMENE 35 



593 



iala !or, şi i-a întării pre ei la lu- 
crurile casei Domnului. 

3. Şi a zis Leviţilor celor tari în 
toi Israilul ca să se sfinţească pre 
sine Domnului, şi a pus sicriul cel 
sfânt în casa care o a zidii Solo- 
mon fiul lui David împăratul lui is- 
rail, şi a zis împăratul: n'aveţi a 
ridică pre umăr nimica, acum dar 
slujiţi Domnului Dumnezeului vo- 
stru şi poporului său lsraiî. 

4. Şi vă gătiţi după casele voa- 
stre părinteşti şi după rândul vostru 
după scrisoarea lui David împăra- 
tul lui îsrail, şi prin mâna lui So- 
lomon fiul lui. 

5. Şi sla|i în Biserică după cetele 
caselor voastre părinteşti, între fraţii 
voştri fiii poporului, şi rânduiala 
casei părinteşti întru Leviţi. 

6. Şi jertfiţi Paşlele şi gătiţi fra- 
ţilor voştri, ca să faceţi după cu- 
vântul Domnului prin mâna iui Moisi, 

7. Şi îosia a dat pârgă fiilor popo- 
rului oi şi miei şi iezi din capre, toate 
pentru Paşti, şi numărul tuturor a 
fost treizeci de mii, şi viţei trei mii. 
Acestea din averea împăratului. 

8. Şi boierii au dat pârgă popo- 
rului şi Preoţilor şi Leviţilor; iar 
Heîchia şi Zaharia şi Iei!, mai marii 
casei lui Dumnezeu, au dat şi ei 
Preoţilor pentru Paşti, oi şi miei şi 
iezi, două mii şi şase sute, şi viţei 
trei sute. 

9. Şi Honenia, Vanea, Samea şi 
Natanail fratele lui, şi Asavia, leii 
şi lozavad mai marii Leviţilor, au 
dai pârgă ?! el Leviţilor pentru Paşti, 
oi cinci mii şi viţe! cinci sule. 

10. Aşâ s'a întocmit slujba, şi au 
stătut Preoţii la locul lor şi Leviţii 
la cetele lor, după porunca împă- 
ratului. 

11. Şi au jertfit Pastele şi au tur- 
nat Preoţii sângele din mâna lor, şi 
Leviţii au jupuit. 

7. 3 Imp. 8, 63. 



12. Şi a întocmit arderea de tot 
ca să le dea lor după împărţire, 
după casele lor părinteşti fiilor po- 
porului, ca să aducă Domnului pre- 
cum este scris în cartea lui Moisî, 
aşâ şi dimineaţa. 

13. Şi au îrîpf mielul pascal la 
foc după rânduiala ; iar jertfele cele 
sfinte le-au fiert în căldări şi în oale, 
şi bine s'au isprăvit, şi în grabă 
le-au împărţit la toţi fiii poporului. 

14. Şi după aceea a" gălif luiş şi 
Preoţilor, că Preoţii fiii lui Aaron 
avusese de lucru cu arderile de toi 
şi cu seurile până în noapte, pen- 
tru aceea Leviţii au gătit loruşi şi 
fraţilor săi fiilor lui Aaron. 

15. Şi cântăreţii fiii lui Asaf la lo- 
cul lor după poruncile lui David şi 
Asaf şi Eman şi îditom prorocii îm- 
păratului, şi căpeteniile şi portarii 
fiecărei porţi, nu erâ lor slobod să 
se mişte dela slujba Sfintelor, că 
fraţii lor Leviţii le găteau lor. 

16. Aşâ s'a rânduit şi s'a întoc- 
mit ţoală slujba Domnului în ziua 
aceea a săvârşi Paşteîe, şi au adus 
arderi de lot pre jertfelnicul Domnu- 
lui după porunca împăratului losia. 

17. Şi fiii lui îsrail cari erau faţă 
au făcut Paşteîe în vremea aceea şi 
sărbătoarea azimelor, şapte zile. 

18. Şi n'au fost Paşti asemenea 
acestuia întru îsrail din zilele lui 
Samuil prorocuî, şi nici un împă- 
rat din îsrail n'a făcut Paşti Dom- 
nului precum a făcui îosia, şi Pre- 
oţii şi Leviţii şi fot Iuda şi Israilul 
aflându-se de faţă şi cei ce lăcuiau 
în Ierusalim. 

19. In anul al optsprezecelea al 
împărăţiei lui losia s'a făcut Paştele 
acesla. 

20. Dupăce îosia a făcui foaie a- 
ccstea în Biserică, a ars împăralul 
îosia şi pre cei ce grăiau din pân- 

13. Esite 12, 8, 9. 18. 4 Imp. 23, 22. 
19. 4 imp. 23, 23. 20. 4. Imp. 23, 25; le» 
rem. 46, 2. 



Biblia 



38. 



594 



A 2-a PARALIPOMENE 35-36 



fece şi pre gâcitori şi pre Tcraîini, 
şi idolii şi carusim, ca«i erau îrt 
pământul ludei şi în Ierusalim, ca 
să întărească cuvintele legii cele 
scrise, în cartea care o a aflat Hel- 
chia preotul în casa Domnului. A- 
semenea lui n'a fost mai nainte de 
el, care să se îl întors către Dom- 
nul cu toată inima sa şi cu tot su- 
fletul său şi cu toată virtutea sa, 
după toată legea lui Moisî, şi după 
el n'a fost altul asemenea lui. Ci 
fot nu s'au întors Domnul de către 
iuţimea mâniei sate cei mari, că s'au 
mânieat cu iuţime Domnul pre luda, 
pentru toate întărâtările cu care i-a 
întărîtat pre el Manasî. Şi au zis 
Domnul: şi pre luda voiu lepădă 
deîa ta ţa mea, precum am lepădat 
pre îsrail, şi voiu părăsi cetatea care 
o am ales Ierusalimul şi casa de 
care am zis, va fi numele meu a- 
coîo. Si s'a suit Faraon Ndhao îm- 
paratul Eghipeluîui asupra împăra- 
tului Asirienilor la rîul Ef râtului ca 
să-i dea răsboiu în Harniis, şi a 
mers împăratul losia întru întâmpi- 
narea lui. 

21. Şi a trimis la cl soli, zicând: 
ce este mie şi ţie împăratul Iudei? 
Nu asupra ta viu astăzi să fac răs- 
boiu, ci asupra altuia care îmi face 
răsboiu, şi Dumnezeu au zis că foarte 
să grăbesc, păzeşte-te de Dumne- 
zeul cel ce este cu mine, ca să nu 
te piarză. 

22. Şi n'a întors losia faţa sa de 
către dânsul, ci s'a gătit să deâ a- 
supra iui răsboiu, şi n'a ascultat 
de cuvintele lui Nehao, cele din par- 
tea iui Dumnezeu, şi a venit să se 
răsboiască în câmpul lui Maghedo. 

23. Şi au săgetai arcaşii asupra 
împăratului losia, şi a zis împăra- 
tul slugilor sale: luaţi-mă că sunt 
greu rănit. 

24. Şi l-au luat pre el slugile lui 

22. Zab. 12, 11. 24, 4 Imp. 23, 24. 



din car, şi î-au pus în carul al do- 
ilea care avea, şi l-au adus în Ie- 
rusalim, şi a murit şi s'a îngropat 
cu părinţii săi, şi tot Iuda şi Ieru- 
salimul au plâns pentru losia. 

25. Şi a făcut leremia plângere 
pentru losia, şi toţi boierii şi jupâ- 
nesele au rostii plângere pentru lo- 
sia până astăzi, şl s'â dat poruncă 
pentru ea întru Îsrail, şi iată s'a scris 
la plângeri, 
j 26. Iar celelalte fa«ple ale lui losia 
şi mila lui după cele scrise în le- 
gea Domnului şi întâmplările lui 
cele dintâiu şi cele de apoi, iată 
scrise sunt în cartea împăraţilor lui 
Îsrail şi ai lui luda. 

CAP. 36. 

Urmaşii lui losia. Robia Vaviîonului. 

Si a luat poporul pământului pre 
, loahaz feciorul lui losia, şi 1-a 
uns pre el, şi 1-a făcut împărat în 
locul tatălui său în Ierusalim. 

2. In vârstă de douăzeci şi trei 
de ani era loahaz, când a început 
a împăraţi, şi trei luni a împărăţii 
în Ierusalim, şl numele mumei lui 
Amital fata iui leremia din Lovna, 
şi a făcut rele înaintea Domnului, 
precum au făcut părinţii lui ; şi l-a 
legat pre el Faraon Nehao în Del- 
vatâ în pământul Emafului ca să 
nu împărăţească în Ierusalim. 

3. Şi l-a mutat împăratul la E- 
ghipet, şi a pus bir pe ţară o sută 
de iaianţi de argint şi un talant de aur. 

4. Si a pus Faraon Nehao pre E- 
liakim hui lui losia, împărat preste 
luda în locul lui losia tatăl lui, şi 
i-a schimbat numele lui loakim, şi 
pre loahaz fratele lui l-a luat Fa- 
rson Nehao, şi l-a dus în Eghipet, 
şi a murit acolo. Şi argintul şi a- 
urul l-a dat lui Faraon; atunci a în- 



25. Ier. 22, 10, 11; si 9, 17. 
36. 4 imp. 23, 30." o. Mateiu 1, 11. 



A 2-a PARALIPOMENE 36 



595 



cepul jara a da bir după socoteală, 
ca să dea argintul precum a po- 
runcit Faraon, şi fiecine după pu- 
tere cere argintul şi aurul dela po- 
porul ţării, ca să-1 dea iui Faraon 
Nehao. 

5. De douăzeci şi cinci de ani era 
toakhn, când a început a împăraţi, 
şi unsprezece ani a împărăţii în Ie- 
rusalim, numele mumei lui Zehora, 
fala lui Nirim din Rama. Şi a făcut 
rele înaintea Domnului precum au 
făcut părinţii îui. In zilele acelea a 
veni! Navuhodonosor împăratul Va- 
vilonului la pământul acesta, şl i 
s'a supus lui trei ani, apoi s'a de- 
spărţit deîa el. Şi au trimis Domnul 
asupra lor pre Haldei şi pre tâlha- 
rii Sirienilor şi pre tâlharii Moavi- 
fenilor şi ai fiilor lui Amon şi ai 
Samariei, şi s'au despărţit după cu- 
vântul acesta, după cuvântul Dom- 
nului, care l-au grăit prin mâna ro- 
bilor săi proroci. Insă mâniea Dom- 
nului era preste iuda, ca să-1 lepede 
pre el dela faţa sa pentru toate pă- 
catele pre care îe-a săvârşit Manasi, 
şi pentru sângele cel nevinovat care 
1-a vărsat loachim, şi a umplut ie- 
rusalimul cu sânge nevinovat, ci n'au 
vrut Domnul să-i piarză de tot pre ei. 

6. Şi s'a sculat Navuhodonosor 
împăratul Vavilonului asupra lui, şi 
I-a legat pre ei cu lanţuri de aramă, 
şi l-a dus în Vaviîon. 

7. Şi o parte din vasele casei Dom- 
nului ie-a dus în Vavilon, şi Ie-a 
pus în capiştea sa în Vavilon. 

8. Şi celelalte întâmplări aie lui 
loakim şi toâle câte a făcut, iată a- 
cesiea scrise sunt în cartea întâm- 
plărilor anilor împăraţilor iudei, şi 
a adormit loakim cu părinţii săi, şi 
s'a îngropat în Ganozai cu părinţii 
săi, şi a împărăţii iehonia fiul său 
în locui lui. 



6, 4 Im;}. 24, 1. 7. leremia 51. 44; Ba- 
nii! 1, 2. ' 8. 4 Imp. 24, 5. 



9. In vârstă de optsprezece ani 
eră Iehonia, când a început a îm- 
păriţî, şi trei luni şi zece zile a îm- 
părăţii în Ierusalim, şi a făcut rele 
înaintea Domnului. 

10. J Şi trecând ahuî a trimis îm- 
păratul Navuhodonosor, şi l-a adus 
pre el în Vavilon' cu vasele cele 
scumpe ale casei Domnului, şi a 
făcut împărat pre Sedechia fratele 
tatălui său, preste iudă şi preste 
ierusalim. 

11. In vârstă de douăzeci şi unui 
de ani era Sedechia, când a înce- 
put a împărăţt, şi unsprezece ani a 
împărăţii în Ierusalim. 

12. Şi a făcut reie înaintea Dom- 
nului Dumnezeului său, şi nu s'a 
ruşinat de faţa lui leremia prorocul 
şi de cuvintele grăite de Domnul. 

13. Şi a viclenit asupra lui Navu- 
hodonosor împăratul împrotiva ju- 
rământului ce-i făcuse pre Dumne- 
zeu, şi ş'a învârtoşat cerbicea sa, 
şi inima sa o a împetrit ca să nu 
se întoarcă către Domnul Dumne- 
zeul lui Israil. 

14. Şi toţi fruntaşii lui Iuda şi 
Preoţii şi poporul pământului au în- 
mulţit a face fărădelege, după toate 
urîciunile neamurilor, şi au pângă- 
rit casa Domnului cea din Ierusalim. 

Î5. Şi au trimis Domnul Dumne- 
zeul părinţilor lor ia ei prin mâna 
prorocilor săi, de grabă şi trimiţând 
solii săi, că nu se îndură de popo- 
rul său şi de lăcaşul cel sfânt al lui. 

16. Iar ei batjocoreau pre solii îui 
şi defăimau cuvintele lui şi râdeau 
de prorocii lui, până ce s'a suit 
mânia Domnului asupra poporului 
său cât nu era leac. 

î?. Şi a adus asupra lor pre îm- 
păratul Haideilor, şi a ucis pre ti- 



9. 4 Imp. 24, s. 

10. 4 Imp. 24, 17; leremia 37, 1. 
12. Ierem, 37, Z. 13, îezeeb. 17, 15. 
14. leremia 23, 11. 15. Mat. 23, 37. 
17. 4 Jmp. 25, 1. 



596 



A 2-a PARALIPOMENE 36 



nerii lor cu sabie în casa cea sfântă 
a Iui, şi nu i s'au făcut milă de Se- 
dechia.şi spre fecioarele lor nu s'au 
milostivit, şi pre bătrânii lor i-au dus, 
toate le-au dat în mâinile lor. 

18. Şi toate uneltite casei lui Dum- 
nezeu, cele mari şi cele mici şi vi- 
stieriile casei Domnului şi toate vi- 
stieriile împăratului şi ale boierilor, 
toate le-au dus în Vavilon. 

19. Şi au ars casa Domnului şi 
au surpat zidul Ierusalimului, şi tur- 
nurile lui le-au ars cu foc şi toate 
vasele scumpe s'au pierdut. 

20. Şi au mutat pre cei rămaşi 
în Vavilon, şi i-au fost lui şi fiilor 
lui robi, până la împărăfiea Midilor. 

21 . Ca să se plinească cuvântul 
Domnului prin gura lui îeremia.până 

21, Lev. 26, 34; Esdra i, l, 2; Jevemia 25, 
12, 29, .10. 



când pământul s'a îndestulat a ser- 
ba sâmbetele sale, odihnindu-se tot 
timpul pustiirii, sale, până s'au îm- 
plinit şaptezeci de ani. 

22. In anul dintâiu al Iui Kir îm- 
păratul Perşilor, dupăce s'a plinit 
cuvântul Domnului prin gura lui le- 
remia, au deşteptat Domnul dufiuî 
lui Kir împăratul Perşilor, şi a po- 
runcit să vestească în toată împă- 
răjiea sa cu scrisoare, zicând : 

23. Acestea zice Kir împăratul Per- 
şilor: toate împărăţiile pământului 
le-au dat mie Domnul Dumnezeul 
cerului, şi el au poruncit mie să-i 
zidesc lui casă în Ierusalimul cel 
din ludeia; oricare din voi este din 
poporul lui, fie Dumnezeul lui cu dân- 
sul, şi să plece. 

23. Isaia 44, 28. 



CARTEA LUI ESDRA Şl A LUI NEEMIA 



CAP. 1. 

Kir slobozeştc pre Iudei din robie. 

In anul dintâiu al lui Kir împăra- 
tul Perşilor, dupăce s'a plinii cu- 
vântul Domnului prin gura lui Ie- 
remia, au deşteptat Domnul duhul 
lui Kir împăratul Perşilor, şi a po- 
runcit să vestească în toată împără- 
fiea sa, încă şi cu scrisoare, zicând : 

2. Âşă zice Kir împăratul Perşilor : 
toate împărăţiile pământului le-au 
dat mie Domnul Dumnezeul ceru- 
lui, şi el mi-au poruncit mie, ca să-i 
zidesc lui casă în Ierusalimul cel 
din îudeia. 

3. Oricare dintre voi este din po- 
porul Domnului, îie Dumnezeul lui 
cu dânsul şi să se ducă în Ierusa- 
limul cel din Iudeia şi să zidească 
casa Dumnezeului lui Israil, căci el 
este Dumnezeul cel din Ierusalim. 

4. Şi fot cel rămas din toate to- 
curile unde lăcueşte, să-1 ajute pre 
el oamenii locului aceluia cu argint, 
cu aur, cu avere, cu vite şi cu ce 
va voî la casa Iui Dumnezeu cea 
din Ierusalim. 

5. Şi s'au sculat căpeteniile pă- 
rinteşti ak ludei şi ale iui Venia- 
min şi toţi Preofii şi Leviţii, la câfî 
le-au deşteptat Dumnezeu duhul lor, 

1. 1. 2 Parai. 36, 22; Ieremia 25 12; şi 29, 10. 
2. Isaia 44, 28; şi 45, 1, 13. 



ca să se sue să zidească casa Dom- 
nului cea din Ierusalim. 

6. Şi fofi cei de prin prejur au 
ajutat cu mâinile lor, cu vase de 
argint, cu aur, cu avere, cu vite şi 
cu lucruri scumpe, aîară de cele ce 
de bună voie au dat. 

7. Şi împăratul Kir a scos vasele 
casei Domnului, care le-a luat Na- 
vuhodonosor din Ierusalim, şi ie pu- 
sese în capişfea Dumnezeului său. 

8. Şi ie-a scos Kir împăratul Per- 
şilor prin mâna lui Mifridaf Gazva- 
reanul, şi le-a dat pe seama lui Sa- 
savasar căpetenia Iudei. 

9. Şi acesta este numărul lor : 
năstrăpi de aur treizeci, năstrăpi de 
argint o mie, cădelniţe douăzeci şi 
nouă, ! 

10. Şi că{ui de aur treizeci şi de 
argint de al doilea rând patru sute 
şi zece şi alte vase o mie. 

îl. Toate vasele de aur şi de ar- 
gint cinci mii şi pâtru sute, toate 
s'au suit cu Sasavasar din robie 
din Vavilon în Ierusalim. 

CAP. 2. 

Numărul şi catagrafia jidovilor întorşi 
din robie. Dajdia lor. 

Aceştia sunt fiii ţării, cari s'au suit 
din robiea streinătăţii, cu care 

7. 2 Patal. 36, 7; Ierem. 51, 44. 
2. 1' Ncemia 7, 6. 



59S 



CARTEA LUI ESDRA 2 



îi înstreinase Navuhodonosor împă- 
ratul Vavilonului în Vavilon, şi s'au 
întors în Ierusalim şi în ludeia fie- 
care în cetatea sa. 

2. Cei ce au venii cu Zorovavel : 
îsus, Neemia, Saraia, Reelta, Mar- 
doheu, Valasan, Masfar, Vagus, Re- 
um, Vaana, numărul bărbajilor po- 
poruîui lui Israil : 

3. Fiii din Fares, două mii o sută 
şaptezeci şi doi. 

4. Fiii din Safafie, trei sute şapie- 
zeci şi doi. 

5. Fiii din Ares, şapte sute şapte- 
zeci şi cinci. 

6. Fiii din Faat Moav cu fi ii din 
Osue, îoav, două mii opt sule doi- 
sprezece. 

7. Fiii din Elarn, o mie două sute 
cincizeci: şi patru. 

8. Fiii din Zatfua, nouă sute pa- 
truzeci şi cinci. 

9. Fiii din Zachu, şapte sute şase- 
zeci. 

10. Fiii din Vanui, şase sute pa- 
truzeci şi doi. 

îl. Fiii din Vavai, şase suie două- 
zeci şi trei. 

12. Fiii din Asgad, o mie două 
sute douăzeci şi doi. 

13. Fiii din Âdonicam, şase sute 
şasezeci şi şase. 

14. Fiii din Vague, două mii cinci- 
zeci şi şase. 

15. Fiii din Addin, patru sute cinci- 
zeci şi patru. 

16. Fiii din Aiir, din Ezechia, 
nouăzeci şi opt. 

17. Fiii din Vassu, trei sute două- 
zeci şi trei. 

18. Fiii din lora, o sută doispre- 
zece. 

19. Fiii din Asum, două sute două- 
zeci şi trei. 

20. Fiii din Gaver, nouăzeci şi cinci. 

21. Fiii din Vetieem, o sută două- 
zeci şi trei. 

3. Neemia 7, 8. 



22. Fiii din Nelofa, cincizeci şi 
şase. 

23. Fiii din Anatof, o sută două- 
zeci şi opt. 

24. Fiii din Azrnof, patruzeci şr 
frei. 

25. Fiii din Kariafirim, Ha fir a şi 
Virof, şapte sute patruzeci şi trei. 

26. Fiii din Rama şi Gavaa, şase 
sute douăzeci şi unu. 

27. Oameni din Mahmas, o sută 
douăzeci şi doi. 

28. Oameni din Vefil şi din Aia, 
patru sute douăzeci şi trei. 

29. Fiii din Navu, cincizeci şi doL 

30. Fiii din Maghevis, o sută cinci- 
zeci şi şase. 

31. Fiii din Ilamar, o mie? două 
sute cincizeci şi patru. 

32. Fiii din liam, trei sute două- 
zeci. 

? 33. Fiii din Lodadi şi Ono, şapte 
I sute douăzeci şi cinci. 

34. Fiii din îerihon, frei sute pa- 
truzeci şi cinci. 

35. Fiii din Senaa, frei mii şase 
sute şi treizeci. 

36. Şi Preofii, îiii lui ledua din 
casa iui lisi, nouă sute şaptezeci 
şi trei. 

37. Fiii din Emir, o mie cincizeci 
şi doi. 

38. Fiii din Fasur, o mis două 
sute patruzeci şi şapte. 

39. Fii! din lrem, o mie şapte- 
sprezece. 

40. Şi Leviţii fiii îiii Iisu şi ai 
lui Kadmiil din fiii lus Oduia, şapte- 
zeci şi patru. 

41- Cântăreţi fiii lui Asaf, o sută 
douăzeci şi opî. 

42. Firi portarilor, fiii lui Sellum, 
îiii iui Alir, fiii lui Telmon, fiii lui 
Acuv, fiii lui Alita, fiii lui Sovai, toţi 
o sută treizeci şi nouă. 

43. Mălinei, îiii Iui Sutia, fiii lui 
Asufa, fiii lui Tavaot. 

43. i Parai. 9, 2. 



CARTEA LUI ESDRA 2—3 



599 



44. Fiii lui Kadis, fiii lui Siaa, 
fiii lui Fadon. 

45. Fiii lui Lavano, Mii lui Agava, 
fiii lui Acuv. , 

46. Fiii lui Agav, fiii lui Sdami, 
fiii lui Anan. 

47. Fiii lui Gheddil, fiii lui Gaar, 
fiii lui Baia. 

48. Fiii lui Rason, fiii lui Neco- 
da, fiii lui Gazcm. 

49. Fiii lui Azao, fiii lui Fasi, fiii 
lui Vasi. 

50. Fiii lui Asena, fiii lui Mou- 
nim, fiii lui Nefusim. 

51. Fiii lui Vaivuc, fiii lui Acufa, 
fiii lui Arur. 

52. Fiii lui Vasalof, fiii lui Mida, 
fiii lui Arsa. 

53. Fiii lui Varcos, fiii lui Sisara, 
fiii lui Tema. 

54. Fiii iui Naţie, fiii lui Atuîa. 

55. Fiii robilor lui Solomon, fiii 
lui Sote, fiii lui Sefira, fiii lui Fa- 
dura. 

56. Fiii lui îeila, fiii lui Darcon, 
fiii lui Ghedil. 

57. Fiii lui Saîatie, fiii lui Atil, 
fiii lui Faherat, fiii iui Asevoim, fiii 
Iui Iniei. 

58. Toţi Natinei şi fiii lui Avdisel- 
ma, trei sute nouăzeci şi doi. 

59. Şi cei cari s'au suit deîa Tel- 
meleh, Telarisa, Heruv, Idan, Emir, 
şi n'au putut să spue casa lor pă- 
rintească şi neamul lor, şi dacă sunt 
din Israil. 

60. Fiii din Dalaia, fiii iui Vua, fiii 
lui Tovie, fiii lui Necoda, şase sute 
cincizeci şi doi. 

61 . Şi din fiii Preoţilor, fiii lui La- 
via, fiii lui Accus, fiii lui Verzelai, 
cari ş'au luat din fetele lui Verzelai 
Galaaditeanutui femeie, şi s'au che- 
mat pre numele lor. 

62. Aceştia au căutat scrisoarea 
neamului lor, şi nu s'a aflat, şi s'au 
scos dela preoţie. 

63. Şi a zis lor Afirsata, să nu 

63. Neemia 7, 65; şi 8, II. 



mănânce din sfintele Sfintelor, până 
ce se va scula Preoi luminat şi de- 
săvârşii 

64. Deci toată adunarea, împreună 
ca la patruzeci şi două de mii trei 
sute şi şasezeci. 

65. Afară de slugile lor şi de sluj- 
nicile lor, aceştia şapte mii frei sute 
treizeci şi şapte, şi între aceştia erau 
cântăreţi şi cântăreţe două sute. 

66. Caii lor şapte sute treizeci şi 
şase, catârii lor două sule patruzeci 
şi cinci. 

67. Cămilele lor patru sute trei- 
zeci şi cinci, asinii lor şase mii 
şapte sute şi douăzeci. 

68. Şi din căpeteniile părinteşti, 
dacă au venit ei la casa Domnului 
cea din Ierusalim, au voit ca să zi- 
dească casa lui Dumnezeu în lo- 
cul său. 

69. După puterea lor au dat la vi- 
stieria lucrului drahme de aur, şase- 
zeci şi una de mii, şi falanţi de ar- 
gint cinci mii şi îmbrăcăminţi Pre- 
oţilor o sută. 

70. Şi au şezut Preoţii şi Levlţii 
şi cei din popor şi cântăreţii şi por- 
tarii şi Natineii în cetăţile lor şi tot 
Israilul în cetăţile sale. 

CAP. 3. 

Jertfelnicul arderii de tot. Sărbătoarea 
corturilor. Punerea temeliei Bisericii. 

Si a sosit luna a şaptea, şi fiii lui 
j îsrai! erau în cetăţile lor, şi s'a 
adunai poporul ca un om în Ieru- 
salim. 

2. Ş'r s'a sculat lsus al lui îose- 
dec şi fraţii lui Preoţii şi Zorovavel 
al Iul Salatiil şi fraţii lui, şi au zidit 
jertfelnicul Dumnezeului lui Israil, 
ca să aducă preste el arderea de 
tot, dnpă cum este scris în legea 
Iui Moisi omul lui Dumnezeu. 

3. Şi au aşezat jertfelnicul în lo- 

3. 2. flgbsu 1, uZab. 3, 1. 3. Num. 28, 3. 



600 



CARTEA LUI ESDRA 3-4 



cui său, măcar că-i sperieau pre ei 
popoarele pământului, şi au adus 
pre el ardere de tot Domnului, di- 
mineaţa şi seara. 

4. Şi au făcui sărbătoarea cortu- 
rilor, după cum este scris, şi ardere 
de fol au adus în fiecare zi, după 
numărul ce este rânduit în fiecare zi. 

5. Şi după aceasta arderi de tot 
zilnic, şi la lună nouă şi Ia toate 
sărbătorile Domnului cele sfinţite, şi 
toate care de bună voie le aducea 
fiecare Domnului. 

6. In ziua întâia a lunii a şaptea a 
început a aduce ardere de tot Dom- 
lui, iar casa Domnului încă nu se 
înlemeiase. 

7. Şi au dat argint pietrarilor şi 
teslariior, şi bucate şi băuturi, şi 
untdelemn Sidonenilor şi Tirieniior, 
ca să scoaţă lemne de chedru din 
Livan la marea Iopiei, după cum 
le-a poruncit Kir împăratul Perşilor. 

8. Iar în anul al doilea dupăce 
au venit ei la casa lui Dumnezeu 
cea din Ierusalim, în luna a doua 
a început Zorovavel al lui Salatiil 
şi Isus al lui Iosedec şi ceilalţi din 
fraţii lor, Preoţii şi Levijii şi toti cei 
ce venise din robie în Ierusalim, şi 
au pus pre Leviţii cari erau de două- 
zeci de ani şi mai mari, ca să fie 
priveghetori preste cei ce făceau lu- 
crurile în casa Domnului. 

9. Şi a stătut isus cu fiii lui şi 
fraţiii lui Kadmiil, cu fiii lui, fiii lui 
Iuda, toti împreună ca să îndemne 
pre cei ce făceau lucrurile în casa 
lui Dumnezeu ; fiii iui înadad, fiii lor 
şi fraţii lor Leviţi. 

10. Şi când a pus temelie, ca să 
zidească casa Domnului, au stătut 
Preo{ii în odăjdii cu trâmbiţe şi Le- 
viţii fiii lui Asaf cu chimvale să la- 
ude pre Domnul după poruncile lui 
David împăratul lui Israil. 

11. Şi au răspuns cu laudă şi cu 

4. Lev. 23, 34. 5. Neemia 10, 33. 



mărturisire Domnului că este bun, 
că în veac este mila lui preste Is- 
rail, şi tot poporul strigă cu glas 
mare lăudând pre Domnul pentru 
întemeerea casei Domnului. 

12. Şi muî{i din Preo{i şi din Le- 
viţi şi din căpeteniile caselor părin- 
teşti, cei bătrâni cari văzuse casa 
cea dinfâiu, şi acum vedeau cu o- 
chii lor că se pune temelia acestei 
case, plângeau cu glas mare, şi gloa- 
ta cu strigare şi cu veseiie înălţă 
cântarea. 

13. Aşa cât poporul nu puteâ cu- 
noaşte glasul cel ce însemnă vese- 
lie de glasul plânsorii poporului, că 
strigă poporul cu glas mare, şi gla- 
sul se auzeâ de departe. 

CAP. 4. 

Vrăjmaşii Iudeilor împiedică zi- 
direa Bisericii. 

Si au auzit cei ce necăjeau preluda 
j şi pre Veniamin, că fiii robiei zi- 
desc casa Domnului Dumnezeului 
lui Israil. 

2. Şi au venit Sa Zorovavel şi la 
căpeteniile caselor părinteşti şi le-au 
zis lor : să zidim împreună cu voi, 
căci ca şi voi căutăm pre Dumne- 
zeul vostru şi jertfim lui, din zilele 
lui Asaradan împăratul lui Asur, 
care ne-a adus pre noi aici. 

3. Şi au zis către ei Zorovavel 
şi Isus şi ceilalţi mai mari ai ca- 
selor părinteşti a lui Israil: nu se 
cuvine să zidim- noi împreună cu 
voi casa Dumnezeului nostru, ci noi 
singuri ca un om vom zidi Dom- 
nului Dumnezeului nostru, precum 
ne-a poruncit Kir împăratul Per- 
şilor. 

4 Iar poporul pământului ace- 
stuia oprea mâinile Iudei, şi împe- 
dicâ zidirea. 

5. Şi dâ milă ca să strice sfatul 

4. 2. Isaia 7, 8. 



CARTEA LUI ESDRA 4 



601 



lor în toate zilele lui Kir împăratul 
Perşilor până la împărăţia lui Da- 
rie împăratul Perşilor. 

6. Iar în împărăţia lui Asuir la 
începutul împărăjiei lui a scris carte 
împroliva celor ce lăcuiesc în lu- 
deia şi în Ierusalim. 

7. Şi în zilele lui Artacsasta a 
scris în pace Milridat, Teveil şi cei- 
lalţi dimpreună cu ei robi la Artac- 
sasta împăratul Perşilor, scris-au 
şi cel mai mare preste dări carte 
sirienească şi tălmăcită. 

8. Reum-Valtaam şi Sampsa logo- 
fătul scris-au o carte asupra Ieru- 
salimului, lui Artacsasta împăratul. 

9. Acestea a socotit Reum-Valtaam 
şi Sampsa logofătul şi cei dimpre- 
ună cu noi robi: Dinei, Aîarsatahei, 
Tarlalei, Âîarsei, Ârhiei, Vavilonei, 
Susanahei, Daniei, Elamitei. 

10. Şi ceilalţi din neamurile, care 
le-a mutat Asenaîar cel mare şi cin- 
stit, şi i-a pus să lăcuiască în ce- 
tăţile Samoronului, şi rămăşiţa cea 
dincolo de rîu. 

t î . Aceasta este cuprinderea cărţii, 
care o a trimes la el, la Artacsa- 
sta împăratul, slugile tale oamenii 
cei dincolo de rîu: 

12. In ştire să fie împăratului, că 
Jidovii, cari s'au suit dela tine la 
noi, au venit în Ierusalim cetatea 
cea vicleană şi rea, care o zidesc, 
şi zidurile ei le-au întemeiat, şi te- 
meliile ei le-au înălţat. 

13. Acum să ştie împăratul, că 
de se va zidi iarăşi cetatea aceea, 
şi zidurile ei se vor întări, biruri 
nu vor îî ţie, nici vor dâ, şi acea- 
sta împăraţilor face rău. 

14. Şi acum ruşinarea împăratu- 
lui a o vedeâ nouă nu ne este slo- 
bod, pentru aceea am trimis şi am 
dat de ştire împăratului. 

15. Ca să cauţi în cartea pome- 
nirii părinţilor tăi, şi vei află şi vei 
cunoaşte, că cetatea aceea este ce- 



tate vicleană şi rău făcătoare îm- 
păraţilor şi ţărilor, şi fugiri de robi 
s'au făcut în mijlocul ei din vechime, 
pentru aceea cetatea aceasta s'a pu- 
stiit. 

16. Facem dar noi ştire împăra- 
tului, că de se va zidi cetatea a- 
ceea şi zidurile ei se vor săvârşî, 
nu va fi ţie pace. 

17. Şi a trimis împăratul la Re- 
um-Valtaam şi la Sampsa logofătul 
şi la robii cei dimpreună cu ei, carii 
lăcuiau în Sarnaria şi la cei dincolo 
de rîu, pace, zicând: 

18. Mai marele preste dări pe 
care l-aţi trimis la noi s'a chemat 
înaintea mea. 

19. Şi am poruncit, şi a căutat 
şi a aflat, că lot acea cetate din 
vechime s'a ridicat asupra împăra- 
ţilor, şi a viclenit, şi pribegiri s'au 
făcut într'însa. 

20. Şi împăraţi tari au fost în le* 
rusalim, carii au stăpânit tot ţinu- 
tul cel dincolo de rîu, şi biruri grele 
şi partea lui se dâ lor. 

21. Şi acum aveţi poruncă să o- 
priţi pre oamenii aceia, ca să nu 
să mai zidească cetatea aceea până 
ce dela mine va îi poruncă. 

22. Luaţi aminte să nu fiţi leneşi 
într'aceasta, ca nu cumva să se în- 
mulţească nebăgarea de seamă spre 
paguba împăraţilor. 

23. Atunci mai marele dărilor îm- 
păratului Artacsasta a cetit înaintea 
lui Reum-Valtaam şi a lui Sampsa 
logofătul şi a celor dinpreună cu 
ei robi, şi îndată au mers la Ieru- 
salim şi la Iuda, şi i-au oprit pre 
ei cu cai şi cu oştire. 

24. Atunci a încetat lucrul casei 
lui Dumnezeu cel din Ierusalim, şi 
a rămas aşâ până la al doilea an 
al împărăţiei lui Darie împăratul 
Perşilor. 



20. 2 Imp. 8, 2, 6; 3 Imp. 4, 21. 



602 



CARTEA LUI ESDRA 5 



CAP. 5î 

Iarăşi începe zidirea Bisericii. 

Si a prorocii Agheu prorocul şi 
, Zaharia al lui Adda jidovilor ce- 
lor din Iuda şi din ierusalim cu 
numele Dumnezeului lui Israil. 

2. Alunei s'au sculat Zorovavel al 
iui Salaliil şi'lsus fiul lui losedec, 
şi a început a zidi casa lui Dum- 
nezeu cea din ierusalim, şi împre- 
ună cu dânşii erau prorocii lui Dum- 
nezeu ajutându-îe lor. 

3. înfr'acea vreme a venit asupra 
lor Tantanai domnul cel dincolo de 
rîu şi Salarvuzanai şi cei împreună 
cu dânşii robi, şi acestea a zis lor : 
cine v'a dat vouă sîat să zidiţi casa 
aceasta şi să faceţi cheltuiala a- 
ceasia? 

4. Atunci aceştiea au zis lor: care 
sunt numele oamenilor, celor ce zi- 
desc cetatea aceasta? 

5. Şi ochii iui Dumnezeu au fost 
preste robii iudei, şi nu i-a oprit 
pre ei, până ce a îăcuf ştire lui Da- 
rie împăratul, şi atunci a trimis mai 
marelui dărilor pentru aceasta. 

6. Tâlcuirea cărţii, care o a trimis 
Tantanai domnul cel dincolo de rîu 
şi Satarvuzanai şi cei împreună cu 
ei robi, Aîarsahii cei dincolo de rîu, 
lui Darie împăratului. 

7. in scrisoarea cea trimisă lui 
erau aceste cuvinte : lui Darie îm- 
păratul pacea toată. 

8. Ştire să fie împăratului, că am 
mers în ţara jidovească, la casa 
Dumnezeului celui mare, şi aceea 
se zideşte cu pietre alese, şi lemne 
se pun în pereţi, şi lucru acela a- 
rătat se face şi sporeşte în mâi- 
nile lor. 

9. Atunci am întrebat pre bătrâ- 
nii aceia, şi aşâ am zis lor: cine 
v'a dat vouă sfat să zidiţi casa acea- 



5. 1. flgbeu i, 1; Zab, i, 1, 7. 



sta şl să faceţi cheltuiala aceasta? 

10. Şi de numele lor i-am întrebat 
pre dânşii ca să te înştiinţăm pre 
tine, ca să scrim ţie numele oame- 
nilor celor mari ai lor,, 

11. Şi cuvânt ca acesta, au ră- 
j spuns nouă zicând : noi suntem robi 
! Dumnezeului cerului şi al pămân- 
tului, şi zidim casa, care erâ zidită 
mai nainte de aceasta cu mulţi ani, 
şi un împărat mare al lui israil o 
a zidit şi o a îost isprăvit. 

12. Insă de când au mâniat pă- 
rinţii noştri pre Dumnezeul cerului, 
şt i-au dat pre ei în mâinile lui Na- 
vuhodonosor împăratul Vavilonului 
Haldeului, şi casa aceasta o a stri- 
cat şi poporul l-au mutat în Vavilon. 

13. Iar în anul cel dintâiu al lui 
Kir împăratul Vavilonenilor, acest 
împărat a pus gând să zidească 
casa lui Dumnezeu aceasta. 

14. Şi vasele casei lui Dumnezeu 
cele de aur şi de argint, care le-a 
adus Navuliodonosor din casa cea 
dela Ierusalim, şi ta-a băgat în ca- 
piştea împăratului, le-a scos împă- 
ratul Kir de acolo, şi le-a dat lui 
Savanasar păzitorul vistierii, care 
erâ preste vistierie. 

15. Şi i-a zis iui : la toate vasele, 
şi mergi de le pune în casa cea din 
ierusalim la locul lor. 

16. Atunci Savanasar acela a ve- 
nit şi a pus temeliile casei lui Dum- 
nezeu în Ierusalim, şi de atunci până 
acum se zideşte, şi nu s'a săvârşit. 

17. Şi acum de este bine înain- 
tea împăratului, să se cerceteze în 
casa cămării împăratului Vavilonu- 
lui, ca să ştie că dela împăratul Kir 
a fost poruncă a se zidi casa lui 
Dumnezeu cea din Ierusalim, şi după 
ce va ştî împăratul despre aceasta, 
să trimiţă la noi. 



12. 4 Imp. 21, 15; şi 24. 1, 2. 

13. 2 Pavai. 3<5, 22. 



CARTEA LUI ESDRA 6 



603 



CAP. 6. 

Săvârşirea şi sfinţirea Bisericii. 

Alunei Darie împăratul a porun- 
cii şi a căutat în lăzile scriso- 
rilor cari erau în vistieriile din Va- 
vilon. 

2. Şi s'a aflat în cetatea Âmata, 
care este căpeteniea ţinutului Mi- 
h'ei, o scrisoare în care era scris 
spre aducerea aminte: 

3. In anui dintâiu al lui Kir îm- 
păratul, Kir împăratul a poruncit 
pentru casa lui Dumnezeu cea din 
Ierusalim, să se zidească casa şi 
loc unde şă jertfească jertfele, şi a 
pus să fie înălţimea ei de şasezeci 
de coţi şi lărgimea de şasezeci de 
coji. 

4. Şi să fie trei rânduri de cămări 
de pietre tari şi un rând de lemn, şi 
cheltuiala, din casa împăratului se 
va dâ. 

5. Şi vasele casei lui Dumnezeu 
cele de argint şi cele de aur, care 
le-a luat Navuhodonosor din casa 
cea din Ierusalim şi le-a adus în 
Vavilon, să se dea şi să le ducă 
în biserica cea din Ierusalim, la lo- 
cul unde au fost în casa lui Dum- 
nezeu. 

6. Acum dar voi domnii cei din- 
colo de rîu SatarvMzanai, şi cei îm- 
preună cu dânşii robii Afarsahei 
cei dincolo de rîu, depărtaţi-vă de 
acolo. 

7. Şi lăsaţi să se facă lucru! ca- 
sei lui Dumnezeu, şi mai marii şi bă- 
trânii jidovilor casa aceea a lui Dum- 
nezeu să o zidească în locul său. 

8. Şi dela mine poruncă s'a dat, 
ca nu cumvâ să faceţi ceva cu bă- 
trânii Jidovilor, ca să nu se zidea- 
scă casa aceea a lui Dumnezeu, şi 
din averea împăratului şi din biru- 
rile cele dincolo de rîu cu deadin- 
sul cheltuiala să fie, să se dea oa- 
menilor acelora, ca să nu înceteze. 



9. Şi orice ie va trebui, viţei, ber- 
beci şi miei ia arderi de tot Dom- 
nului cerului; grâu, sare, vin, untde- 
lemn, după cuvântul Preoţilor celor 
din Ierusalim, să se deâ lor în toate 
zilele, când vor cere. 

10. Pentru ca să aducă miresme 
bune Dumnezeului cerului, şi să se 
roage pentru vieaţa împăratului şi 
a fiilor iui. 

11. Şi dela mine s'a dat poruncă, 
ca lot omul care va schimba cu- 
vântul acesta, se va luâ lemn din 
casa lui, şi ridicându-1 se va înfige 
într'însul, şi casa lui va fi de jaf. 

12. Şi Dumnezeu al căruia nume 
lăcueşîe acolo să surpe pre tot îm- 
păratul şi poporul, care va tinde 
mâna sa să schimbe sau să piarză 
casa Iui Dumnezeu cea din Ierusa- 
lim, eu Darie poruncesc, ds grab 
să fie. 

13. Atunci Tantanaî domnul cel 
dincolo de rîu şi Satarvuzanai şi 
cei dimpreună cu ei robi, cele ce 
le-au trimis la ei împăratul Darie, 
foarte cu grab îe-au plinit. 

14. Şi bătrânii jidovilor zideau, şi 
Lcviţii, după prorociea lui Agheu 
prorocul şi a lui Zaharia fiul lui Ada, 
din nou zideau şi sporeau, şi au să- 
vârşit zidirea din porunca Dumne- 
zeului iui Israil şi din porunca lui 
Kir, a lui Darie şi a lui Artacsasfa 
împăraţii Perşilor. 

15. Şi au săvârşit casa aceasta 
până- în ziua a treia a lunii Adar 
când erâ al şaselea an al împără- 
ţiei lui Darie împăratul. 

16. Şi au făcut fiii iui Israil, Pre- 
oţii şi Leviţii şi ceilalţi din fiii mu- 
tării, sfinţirea casei lui Dumnezeu 
cu bucurie. 

17. Şi au adus la sfinţirea casei 
lui Dumnezeu viţei o sută, berbeci 
două sute, miei patru sute, iezi de 
capre pentru păcatul a tot Israilul 

e. lt- Dan. 3, 29. 
* 



604 



cârtea lui esdra 6-7 



doisprezece după numărul semin- 
ţiilor lui Israil. 

18. Şi au pus pre Preoţi întru ce- 
fele lor şi pre Leviţi întru rândue- 
lele lor spre slujba casei lui Dum- 
nezeu în Ierusalim, după cum este 
scris în cartea lui Moisl. 

19. Şi au făcut fiii mutării Pastele, 
în a patrusprezecea zi a lunii din- 
tâiu. 

20. Că s'au curăţit Preoţii şi Le- 
viţii până la unui foţi curaţi, şi au 
iunghiaf Paşfele pentru foţi fiii mu- 
tării, şi pentru fraţii săi Preoţii şi 
peniru sine. 

21. Şi au mâncat fiii lui îsrail 
Paştele, toţi cei ce s'au întors din 
robie şi tot cel ce s'a osebit de 
necurăţiea neamurilor pământului, 
s'au lipit de ei ca să caute pre 
Domnul Dumnezeul lui Israil. 

22. Şi au făcut sărbătoarea azi- 
melor şapte zile cu veselie, că i-au 
veselit pre ei Domnul, şi au înfors 
inima împăratului iui Assur spre 
dânşii, ca să întărească mâinile lor 
la lucrurile Casei Dumnezeului iui 
Israil. 

CAP. 7. 

Esdra întocmeşte slujba Dumnezeiască. 

După cuvintele acestea întru îm- 
părăţia lui Artacsasta împăratul 
Perşilor, s'a suit Esdra fiul lui Sa- 
raiu, fiul lui Azaria, fiul lui Helchia. 

2. Fiul lui Selum, fiul lui Sadoc, 
fiul lui Ahitov. 

3. Fiul lui Samaria, fiul lui Esria, 
fiul lui Mareot. 

4. Fiul lui Zaraia, fiul lui Ozie, 
fiul lui Vokki. 

5. Fiul lui Avisue, fiul lui Finees, 
fiul lui Eleazar, fiul lui Aaron pre- 
otul cel dinfâiu. 

6. Esdra acesta a venit din Va- 



vilon, şi era el cărturar iscusit în 
legea lui Moisi, care o au dat Dom- 
nul Dumnezeul lui Israil, şi i-a dat 
lui împăratul, că mâna Domnului 
Dumnezeul lui eră cu dânsul întru 
toate cele ce a cerut dela dânsul. 

7. Şi s'au suit din fiii iui Israil 
şi din Preoţi şi din Leviţi şi cân- 
tăreţi şi portari şi Natinimi în Ieru- 
salim, în anul al şaptelea al împă- 
ratului Artacsasta. 

8. Şi au venit în Ierusalim în luna 
a cincea, acesta este a! şaptelea an 
al împăratului. 

9. Că în ziua dinfâiu a lunei din- 
fâiu el a făcui de a început a pleca 
din Vavilon; iar în ziua dinfâiu a 
lunei a cincea a sosit în Ierusalim, 
că mâna Dumnezeului iui cea bună 
erâ cu dânsul. 

10. Că Esdra a pus în inima sa 
a căutâ legea, şi a o face şi a o 
învăţa în Israil, poruncile şi jude- 
căţile. 

11. Şi acesta este înţelesul po- 
runcii, care o a daf Artacsasta iui 
Esdra preotul scriitorul cărţii cu- 
vintelor poruncite dela Domnul, şi 
rânduelelor lui întru Israil. 

12. Artacsasta împăratul împăra- 
ţilor, lui Esdra Preotul ştiutorul legii 
Domnului Dumnezeului cerului, sfâr- 
şitu-s'a cuvântul şi răspunsul. 

13. Eu am pus gând ca fol cel 
ce de bună voie va vrea întru îm- 
părăţia mea din poporul lui Israil, 
şi din Preoţi şi din Leviţi să meargă 
în Ierusalim, cu tine să meargă. 

14. Dela faţa împăratului şi ace- 
lor şapfe sfetnici ai lui le frimiţ ca 
să vezi în ludeia şi în Ierusalim 
de legea Dumnezeului lor, care este 
în mâna fa. 

15. Şi să ducă la casa Domnu- 
lui argintul şi aurul, care împăratul 
şi sfetnicii lui bine au voit a dâ 



18. Num. 3, 6, 32. 19. Eşirc 12, 2, 6 
20. Evr. 5, 3. 



7. 14. Estir 1, 14. 



CARTEA LUI ESDRA 7—8 



605 



Dumnezeului lui Israil, celui ce în 
Ierusalim lăcueşte. 

16. Şi iot argintul şi aurul, care 
vei află în foafă ţara Vavilonuluî, 
cu darurile cele de bună voie ale 
poporului şi ale Preoţilor, care de 
bună voie le dau la casa lui Dum- 
nezeu cea din Ierusalim. 

17. Şi pre ioi cel ce va merge, 
pre acesta îndată îl pune în cartea 
aceasta, viţei, berbeci, miei şi jert- 
fele lor şi turnările lor, le vei a- 
duce acestea pre jertfelnicul casei 
cei din Ierusalim a Dumnezeului 
vostru. 

18. Şi ce se va părea bine ţie şi 
fraţilor tăi, cu celaît argint şi aur 
să faci cum place Dumnezeului vo- 
stru, faceţi. 

19. Şi vasele cele date ţie spre 
slujba casei lui Dumnezeu, dă-le în- 
naintea lui Dumnezeu în Ierusalim. 

20. Şi ce va mai fi de lipsă la 
casa Dumnezeului tău, care vei so- 
coti tu să dai, vei dâ din casa vi- 
stieriei împărăteşti şi dela mine. 

21. Eu Artacsasta împăratul po- 
runcesc la toate vistieriile cele din- 
colo de rîu, ca tot ce va cere dela 
voi Esdra Preotul şi ştiutorul iegii 
Dumnezeului cerulni.îndată să-i daţi. 

22. Până la o sută de talanţi de 
argint şi până la o sută de care de 
grâu şi până !a o sută de măsuri de 
vin şi până la o sută de măsuri de 
untdelemn, iar sare fără de măsură. 

23. Tot ce este din porunca Dum- 
nezeului cerului, să se facă ; luaţi 
aminte, ca nu cumva neşcine să se 
atingă de casa Dumnezeului ceru- 
lui, ca să nu se mânie asupra îm- 
păratului şi a fiilor lui. 

24. Şi vouă vă facem ştire, că a- 
supra Preoţilor, Leviţilor, cântăre- 
ţilor, portarilor, Netinimilor şi slu- 
jitorilor casei aceştia a iui Dumne- 
zeu bir să nu puneţi, să nu fie slo- 
bod a-i robî pre ei. 



25. Şi tu Esdra după înţelepciu- 
nea lui Dumnezeu cea din mânată, 
pune logofeţi şi judecători, ca să 
judece pre tot poporul cel dincolo 
de rîu, pre toţi cei ce ştiu legea 
Dumnezeului tau, şi pre cel ce nu 
va şti, să-1 învăţaţi. 

26. Şi tot care nu va plini legea 
lui Dumnezeu şi legea împăratului, 
îndată să judecaţi pre acela ori la 
moarte, ori la pedeapsă, ori la gio- 
bire de averi, ori la legături. 

27. Bine este cuvântat Domnul 
Dumnezeul părinţilor noştri, cel ce 
au dat în inima împăratului aşâ a 
mări casa Domnului cea din Ieru- 
salim. 

28. Şi mie mi-au dat har, ca să 
aflu milă în ochii împăratului şi a 
sfetnicilor lui şi a tuturor boierilor 
împăratului celor tari, şi eu m'am 
întărit, precum au fost preste mine 
mâna cea bună a lui Dumnezeu, şi 
am adunat din Israil mai mari, cari 
să se sue cu mine. 

CAP. 8. 

Călătoria lui EUazar la Ierusalim. 

Aceştia sunt căpeteniile caselor 
părinteşti povăţuifori.cari au ple- 
cat cu mine întru împărăţia lui Ar- 
Jacsasta împăratul Vavilonului. 

2. Din fiii lui Finees: Gherson, din 
fiii lui Itamar: Daniil, din fiii lui Da- 
vid: Attus. 

3. Din fiii lui Sahania şi din fiii 
iui Foros: Zaharia şi cu dânsul o 
sută şi cincizeci de bărbaţi. 

4. Din fiii lui Faaf: Moav, Eliana, 
fiii lui Saraia şi cu dânsul două 
sute de bărbaţi. 

5. Din fiii lui Zatois: Zehenia.fiii 
lui Aziil şi cu dânsul trei sute de 
bărbaţi. 

6. Din fiii lui Adin: Ovid fiul lui 
Ionatan şi cu dânsul cincizeci de 
bărbaţi. 



606 



CARTEA LUI ESDRA 8 



7. Din fiii lui Ham: Isaiea fiul iui 
Atelia şi cu dânsul şaptezeci de 
bărbaţi. 

8. Din fiii lui Safatîa: Zsvâdias 
fiul lui Mihail şi cu dânsul opfzeci 
de bărbaţi. 

9. Din îiii lui îoav. Avdia îiul lui 
leii şi cu dânsul două sute şi opt- 
sprezece bărbaţi. 

10. Din îiii luiVaanii: Selimut Hui 
lui Ioseîia şi cu dânsul o sută şi 
şasezeci de bărbaţi. 

11. Din îiii lui Vavi : Zaharia fiul 
lui Vavi, cu dânsul douăzeci şi opt 
de bărbaţi. 

12. Din îiii lui Asgad: loanan îiul 
lui Accatan şi cu dânsul o sulă şi 
zece bărbaţi. 

13. Din îiii lui Adonicam cei de 
pre urmă, ale căror şi nume sunt: E- 
lifaiat, leii şi Samaia şi cu dânşii 
şasezeci de bărbaţi. 

14. Şi din îiii lui Vague: Ufai şi 
Zavud şi cu dânsul şaptezeci de 
bărbaţi. 

15. Şi i-am adunat pre ei la rîuî, 
care curgea către Evi, şi am tăbă- 
rî! acolo trei zile, şi am cercat în 
popor şi în Preoţi, şi din îiii iui 
Levî n'am aflat acolo. 

16. Şi am "trimis la Eieazar, la 
Ariil, la Semeia, la Aîonam, la îa- 
riv, la Eliafam, ia Natan, la Zaha- 
ria şi la Mesolam fruntaşii şi la loa- 
rim, şi la Eliaian înţelepţii. 

17. Şi i-am trimis pre ei la că- 
peisnii în ţinutul Casîia, şi am pus 
în gura lor cuvinte, care să le gră- 
iască către Adai şi către îraţii lui 
Nefinimii din ţinuiuî Cas-Ha, ca să ne 
aducă nouă cântăreţi In casa Dum- 
nezeului nostru. 

18. Şi ne-ats adus nouă, că mâna 
Dumnezeului nostru bună erâ cu 
noi, bărbat învăţat din fiii lui Molî, 
îiul lui Levî, îiul lui Israii şi întâiu au 
venit îiii lui şi îraţii lui optsprezece. 

8. 17. i Parai. 9, 2. 



19. Şi pre Asevil şi lsaia din îiii 
lui Merari îraţii lui şi îiii lui două- 
zeci. 

j 20. Şi din îiii Netinimilor, pre cari 
| i-a dat David şi boierii spre slujba 
Leviţilor, Netinimii două sute şi 
douăzeci, toţi s'au adunat anume. 

21. Şi am vestit acolo post la rîul 
Aue, ca să ne smerim înaintea Dum- 
nezeului nostru, să cerem dela dân- 
sul cale dreaptă nouă şi pruncilor 
noştri şi la toată agonisita noastră. 

22. Că mi-a îost ruşine a cere de 
i ■ 

la împăratul oasle şi călăreţi, să ne 

mântuiască de vrăjmaşi pre cale, 
că am grăit împăratului zicând : 
mâna Dumnezeului nostru este spre 
bine cu toţi cei ce îl caută pre el 
şi puterea lui, şi mâniea este asupra 
tuturor, celor ce-1 părăsesc pre el. 

23. Şi am postit, şi am cerut dela 
Dumnezeul nostru aceasta, şi ne-au 
ascultat pre noi. 

24. Şi am osebit din căpeteniile 
j Preoţilor doisprezece, pre Saraia, 

pre Asavia şi cu ei din îraţii lor 
zece. 

25. Şi am dat lor argintul şi a- 
urul şi vasele ca dar casei Dum- 
nezeului nostru, care le-au dăruit îm- 
păratul şi sfetnicii lui şi boierii lui 
şi tot IsraMuî cei de faţă. 

26. Şi am pus în mâinile lor şase 
sute şi cincizeci de ialanţi de ar- 
gint, şi vase de argint o sută şi 
talanţi de aur o sută, 

27. Şi vase de aur douăzeci de 
o mie de drahme, şi vase de aramă 
bună strălucind în multe feluri fru- 

| moaşe ca aurul. 

28. Şi am zis către ei: voi sfinţi 
sunteţi Domnului Dumnezeu, şi va- 
sele sfinte şi argintul şi aurul, da- 
rul cel de bunăvoie Domnului Dum- 
nezeului părinţilor noştri. 

29. Privegheaţi şi le păziţi, până 
ce te veţi pune înaintea mai mari- 
lor Preoţilor şi Leviţilor şi a căpe- 



CARTEA LUI ESDRA 3-9 



tenilor caselor părinteşti ale luilsrail 
în Ierusalim în corturile casei Dom- 
nului. 

30. Şi au luat Preoţii şi Levijii 
măsura de argint şi de aur şi va- 
sele, să le ducă în Ierusalim la casa 
Dumnezeului nostru. 

31. Şi am purces dela rîul lui Aue, 
In douăsprezece zile ale lunii din- 
tâiu, ca să venim în Ierusalim, şi 
mâna Dumnezeului nostru a fost 
cu noi, şi ne-au mântuit de mâna 
vrăjmaşului şi a protivnicului pre 
cale. 

32. Şi am sosit în Ierusalim, şi 
am şezut acolo trei zile. 

33. Şi a fost în ziua a patra am 
pus argintul şi aurul şi vasele în 
casa Dumnezeului nostru în mâna 
lui Marimot fiul lui Uria preotul 
şi lui Eleazar fiul îui Finees, cu care 
erau lozavad fiul lui îsus şi Noadia 
fiul lui Vania Levijii. 

34. Cu număr şi cu măsură toate, 
şi s ! a scris toată măsura. 

35. în vremea aceea, cei ce au 
venit din robie fiii mutării, au adus 
ardere de lot Dumnezeului lui Is- 
rail viţei doisprezece peniru toi Is- 
railui, berbeci nouăzeci şi şase, miei 
şaptezeci şi şase, iezi pentru păcat 
doisprezece, toate arderi de tot Dom- 
nului. 

35. Şi a dat poruncile împăratu- 
lui dregătorilor împăratului şi dom- 
nilor celor dincolo de rîu, şi a mă- 
rit p?2 popor şi casa iui Dumnezeu. 

CAP. 9. 

FocMtija şi rugăciunea lui Esdra. 

Dupăce s'au săvârşit acestea, au 
venit la mine căpeteniile zicând: 
nu s'a osebit poporul lui îsraiî, 
şi Preoţii şi Levijii de noroadele 
pământurilor şi de necurăţiile Ha- 
naneilor, ale Efeîior, ale Ferezeilor, 
ale levuseilor, ale Amonitenilor, ale 



| Moavitenilor, ale Moserinilor şi ale 
j Amoreilor. 

j 2. Că au iaat din fetele lor pen- 
j tru ei şi feciorii lor, şi au ameste- 
! cat sămânţa cea sîântă cu noroa- 
dele pământului, şi mâna boierilor 
şi a căpeteniilor a fost mai înfâiu 
întru fărădelegea aceasta. 

3. Şi dupăce am auzit cuvântul 
acesta, mi-am rupt haineie mele şi 
veşmântul, şi am rupt din perii ca- 
pului meu şi din barba mea, şi 
am şezut mâhnit, 
j 4. Şi s'a adunat la mine tot cel 
ce se temea de cuvântul Dumneze- 
ului lui Israil pentru fărădelegile 
robiei, şi eu am şezut mâhnit până 
la jertfa cea de seara. 

5. Şi la jertfa cea de seara, m'am 
sculat din smerenia mea, şi după 
ce am rupt hainele mele şi veş- 
mântul, am plecat genunchele mele 
şi am tins mâinele mele către Dom- 
nul Dumnezeul meu, şi am zis: 

6. Doamne Dumnezeul meu, ru- 
şine-mi este, şi nu îndrăsnesc Dum- 
nezeul meu, a ridica faja mea că- 
tre tine, că fărădelegile noastre s'au 
înmulţit mai mult decât perii ca- 
pului nostru, şi păcatele noastre 
s'au mărit până la cer. 

7. Din zilele părinţilor noştri sun- 
tem în păcat mare până în ziua a- 
ceasta, şi pentru fărădelegile noa- 
stre ne-am dat noi şi împăraţii no- 
ştri şl fiii noştri în mâna împăra- 
ţilor neamurilor în sabie şi în ro- 
bie şi în pradă, şi întru ruşinea 
feţii noastre, precum suntem în ziua 
de astăzi. 

8. Şi acum puţin s'au milostivit 
spre noi Dumnezeul nostru, ca să 
ni se lase nouă mântuire, şi să ni 
se deâ nouă înfemeere în locul sfin- 
ţeniei lui, ca să lumineze ochii no- 



9. 2. Neem. 13, 23. 3. Meem. 1, 4. 
0. 2 Faral. 28, 9; ps. 37, 4. 

7. Ps, îf.S, 6. 



608 



CARTEA LUI ESDRA 9—10 



ştri, şi să ne dea nouă puţină ră- 
suflare în robia noastră. 

9. Că robi suntem, şi în robia 
noastră nu ne-au părăsit pre noi 
Domnul Dumnezeul nostru, şi au ple- 
cat spre noi milă înaintea împăra- 
ţilor Perşilor, ca să ne dea nouă 
îngăduire, ca să înălţăm casa Dum- 
nezeului nostru şi să ridicăm pu- 
stiirile ei, şi să ne facem nouă în- ] 
grădire în Iuda şi în Ierusalim. 1 

10. Şi acum ce vom zice Dum- 
nezeul nostru după aceasta? Că am 
părăsit poruncile tale, 

11. Care ne-ai dat nouă prin mâna 
robilor tăi Prorocilor, zicând : pă- 
mântul întru care intraţi să-1 mo- 
şteniţi, este pământ necurat de ne- 
curăţia neamurilor acestor ţări, pen- 
tru spurcăciunile şi necurăţiile lor, 
cu care l-au umplut pre el dela o 
margine la alta. 

12. Şi acum fetele voastre să nu 
Ie daţi fiilor lor, şi din fetele lor nu 
luaţi fiilor voştri, şi nu căutaţi pace 
lor şi binele lor până în veac, ca să 
vă întăriţi şi să mâncaţi bunătăţile 
pământului, şi să-1 daţi moştenire 
fiilor voştri până în veac. 

13- Şi după toate câte au venit 
asupra noastră, pentru faptele noa- 
stre cele rele şi pentru păcatul no- 
stru cel mare, că nu este ca Dum- 
nezeul nostru, că ne-au uşurai de 
fărădelegile noastre şi ne-au dat 
nouă mântuire, 

14. Că ne-am întors a strică po- 
runcile şi a ne Încuscri cu noroa- 
dele pământurilor acestora, să nu 
te mânii pre noi până în sfârşit, în 
cât să nu fie rămăşiţă şi mântuit. 

15. Doamne Dumnezeul lui Israil, 
drept eşti tu, că am rămas mântuiţi, 
precum în ziua aceasta; iată noi 
suntem înaintea ta în păcatele noa- 



11. Lev. 18, 25, 27. 

12. H 2 Lege 7, 3. 

13. Plâng. 3, 22. 



sfre, că nu putem stâ înaintea ta 
pentru acestea. 

CAP. IO. 

Femeile streine sunt despărţite de 
Israil. 

Dupăce s'a rugat Esdra şi s'a măr- 
turisit plângând şi rugându-se 
înaintea casei lui Dumnezeu, s'a 
adunat la el din Israil adunare multă 
foarte, bărbaţi, femei şi prunci, că 
a plâns poporul, plângere mare. 

2. Şi a răspuns Sehenia fiul lui îeiî 
din fiii lui Ham, şi a zis lui Esdra: 
noi am păcătuit Dumnezeului no- 
stru, luând mueri de alt neam din 
noroadele pământului, şi acum Is- 
rail se pocăeşte pentru aceasta. 

3. Deci acum să facem legătură cu 
Dumnezeul nostru, lepădând toate 
femeile şi pre cei născuţi din ele, 
precum vrei, scoală-te şi-i înîrico- 
şază pre ei cu poimncile Dumneze- 
ului nostru, şi cum este legea, să 
se facă. 

4. Scoaiă-fe că întru tine stă cu- 
vântul, şi noi cu tine vom îî, înfă- 
reşte-te şi fă. 

5. Şi s'a sculat Esdra, şi a jurat 
pre căpetenii, pre Preoţi, pre Levîţi 
şi pre lot Israilul, ca să facă după 
cuvântul acesta, şi au jurat. 

6. Şi s'a sculat Esdra dinaintea 
feţii casei lui Dumnezeu, şi s'a dus 
în cămara lui Ioanan fiul lui Elisuv, 
şi pâine n'a mâncat şi apă n'a băut, 
că plângea pentru păcatul celor stră- 
mutaţi. 

7. Şi s'a vestit glas în Iuda şi în 
Ierusalim şi la toţi fiii robiei, ca să 
se adune în Ierusalim. 

8. Toi care nu va veni până a 
treia zi, precum este sfatul căpete- 
niilor şi al bătrânilor, anatema va 
îi toată averea lui, şi el se va le- 



ÎO. 1- % 3. 2. H 2 Lege 7, 3. 



CARTEA LUI ESDRA 10 



609 



padâ din adunarea celor înapoiaţi. 

9. Şi s'au adunai toţi bărbaţii lui 
Iuda şi ai lui Veniamin la Ierusa- 
lim într'acele trei zile. In a două- 
zecia zi a Iunei a noua, a şezut tot 
poporul în faţa casei lui Dumnezeu 
din pricina turburării lor pentru cu- 
vântul acela şi din pricina iernii. 

10. Şi s'a sculat Esdra preotul, şi 
a zis către ei: voi n'aţi băgat sea- 
mă, şi aţi ţinut femei de alt neam, 
ca să adaogeţi presfe păcatul lui 
lsrail. 

11. Şi acum daţi laudă Domnului 
Dumnezeului părinţilor noştri, şi fa- 
ceţi ce este plăcut înaintea lui, şi 
•vă osebiţi de noroadele pământu- 
lui şi de femeile cele de alt neam. 

12. Şi a răspuns toată adunarea 
şi a zis cu glas mare: mare este 
cuvântul acesta preste noi, ca să 
îacem. 

13. Ci poporul este mult şi vre- 
mea este de iarnă, şi nu este cu 
putinţă a stâ afară, şi lucrul nu este 
de o zi sau de două, că foarte mulţi 
am păcătuit în lucrul acesta. 

14. Ci să stea căpeteniile noastre 
a toată adunarea aceasta, şi toţi cei 
ce sunt în cetăţile noastre, cari au 
luat mueri de alt neam, să vie la 
vremi hotărîte, şi cu dânşii bătrânii 
fiecărei cetăţi şi judecătorii, ca să 
întoarcă urgia mâniei Dumnezeului 
nostru dela noi cea pentru lucrul 
acesta. 

15. Deci numai Ionatan fiul lui A- 
sail şi Iazia fiul lui Tecoe au stătut 
la lucrul acesta, şi Mesolam şi Sa- 
vatai leviluî le-au ajutat lor. 

16. Şi au făcut aşa fiii robiei, şi 
s'a osebit Esdra preotul şi bărbaţii 
fruntaşi ai casei părinţilor lor şi toţi 
anume, şi au şezut în ziua dintâiu 
a lunei a zecea, ca să cerce lucrul. 

17. Şi au sfârşit cu toţi bărbaţii, 
cari ş'au fost luat femei de alt neam, 
până în ziua dintâiu a lunei dintâiu. 



18. Şi s'au aflat din fiii preoţilor, 
cari au luat mueri de alt neam, din 
fiii lui îsus feciorul lui Iosedec şi 
fraţii lui Maasia». Eliezer, Iariv şi 
Qadalia. : 

19. Şi au dat mâna lor că'şi vor 
lepădă muierile lor, şi jertfă pentru 
păcat un berbece din oi vor aduce, 
pentru păcatul lor. 

20. Din fiii lui Emir: Anini şi Zavdia. 

21. Din fiii lui Iram: Masail, Elia, 
Samaia, leii şi Ozia. 

22. Din fiii lui Fasur: Elionaî, 
Maasia, Iemaia, Natanail, losavad 
şi Ilasa. 

23. Din Leviţi: losavad, Samu şi 
Kolia, acesta este Kolitas, Feteia, 
Iuda şi Eliezer. 

24. Din cântăreţi, Elisav, şi din 
portari: Solmin, Telmin şi Odut. 

25. Dela lsrail din fiii lui Foros: 
Ramia, Azia, Melhia, Meamin, Ele- 
azar, Asavia şi Vanea. 

26. Din fiii lui Ham: Matania, Za- 
haria, îail, Avdia, Iarimot şi Ilia. 

27. Din fiii lui Zaţul: Elionail, E- 
lisuv, Mattanai, Armot, Zovad şi 0- 
ziza. 

28. Din fiii lui Vavei: Ioanan, A- 
nania, Zavu şi Tali. 

29. Din fiii lui Vanui : Mosolam, 
Maluh, Adaia, lasuv, Saal şi Rimot. 

30. Din fiii Iui Faat: Moav, Edne, 
Halii, Vanea, Maasia, Mattania, Ve- 
selei!, Vanui şi Manasi. 

31. Din fiii lui îram: Eliezer, Io- 
sia, Melhia, Sameas, Semein, 

32. Veniamin, Meluh, Samarie. 

33. Din fiii iui Asim: Mcttanie, 
Mattata, Zavad, Eliîaîet, Ierami, Mâ- 
naşi şi Semei. 

34. Din fiii lui Vani : Moodia, Am- 
ram, Uit, 

35. Vanea, Vadea, Melchia, 

36. Uania, Marimot, Eliasid, 

37. Mattania, Mattanai şi Easan, 

38. Fiii iui Vanui şi fiii lui Semei: 



610 



CARTEA LUI ESDRA 10 



39. Seiemia, Natan şi Adaia, 

40. Mahadnavu, Seseî, Sariu, 

41. Ezriil, Seiemia, şi Samaria 1 . 

42. Selum, Amaria şi iosif. 

43. Din fiii lui Navu: lail, Matla- 



nia, Zavat, Zevena, Iadai, loail şi 
Vanea. 

44. Toţi aceştia au fost luii fe- 
mei de alt neam, şi au născut din 
ele Hi. 



CARTEA LUI NEEMIA 



CAP. 1. 

Rugăciunea lui Neemia. 

Cuvintele îui Neemia fiul lui Hel- 
chia. Fost-a în luna lui Haseliv 
în anul al douăzecilea, şi eu eram 
în Susan-Avira. 

2. Şi a venit Ânani unui dintre 
fraţii mei, ei şi nişte bărbaţi din Iuda, 
şi i-arrt întrebat pre ei de cei rămaşi, 
ce scăpaseră de robie şi despre Ie- 
rusalim. 

3. Şi au zis către mine: cei ră- 
maşi, cari au scăpat din robie, a- 
colo în {ara aceea sunt în răutate 
mare şi în batjocură, şi zidurile Ie- 
rusalimului s'au risipit şi porţile lui 
s'au ars cu foc. 

4. Şi a fost dupăce am auzit eu 
cuvintele acestea, am şezut şi am 
plâns şi am jelit zile multe şi am 
postit şi m'am rugat înaintea Dum- 
nezeului cerului, şi am zis: 

5. Doamne Dumnezeul cerului cel 
tare şi mare şi înfricoşat, cel ce pă- 
zeşti legătura şi mila ta, celor ce 
te iubesc pre tine şi celor ce pă- 
zesc poruncile tale. 

6. Fie urechea ta luând aminte şi 
ochii tăi deschişi, ca să auzi rugă- 
ciunea robului tău, cu care eu mă 
rog înaintea ta astăzi ziua şi noap- 



tea pentru iiii îui Israil robii tăi, şi 
voiu mărturisi păcatele fiilor lui Is- 
rail, cu care am păcătuit ţie, eu şi 
casa tatălui meu. 

7. Depăriatu-ne-am de tine, şi n'arn 
păzit poruncile şi îndreptările şi ju- 
decăţile, care le-ai poruncit lui Moisî 
robului tău. 

8. Adu-ţi aminte de cuvântul, care 
ai poruncit îui Moisi robului tău, zi- 
când : de vă veţi răsvrătî, eu vă voiu 
împrăşiiâ pre voi în noroade. 

9. Iar de vă veţi întoarce ia mine, 
şi veţi păzi poruncile mele şi le veţi 
îace pre ele, de veţi fi împrăştiaţi 
până la marginea cerului, de acolo 
voiu aduna pre voi şi vă voiu duce 
în locul pe care am ales, ca să lă- 
cuiască numele meu acolo. 

10. Şi acestea sunt siugiie tale şi 
poporul tău, pre cari i-ai mântuit cu 
puterea ta cea mare şi cu mâna ţa 
cea tare. 

11. Fie dar Doamne urechile tale 
luând aminte spre rugăciunea ro- 
bului tău şi spre rugăciunea slugi- 
lor tale, celor ce voesc a se teme 
de numele tău, şi îndreptează pre 
robul tău astăzi, şi-i dă să dobân- 
dească milă înaintea bărbatului a- 
cestuia, şi eu eram paharnic împă- 
ratului. 



1. 4. Eadra 9, 3. 
5. Daniil 9, 4; Eşire 20, 6. 



S. H 2 Lege 28, 63, 
9. H 2 Lege 30, 3; şi 4. 



612 



CARTEA LUI NEEMIA 2 



CAP. 2. 

Neemia împuternicit a zidi Ierusalimul. 

Si a fost în luna Nisan în anul al 
j douăzecilea al lui Ârfasasta îm- 
păratul, si erâ vinul înaintea mea, 
şf am luat vinul şi l-am dat împă- 
ratului, şi nu erâ altul înaintea lui. 

2.. Şi mi-a zis împăratul: pentru 
ce este faţa ta tristă şi nu eşti mai 
cu îire? Şi nu este aceasta, fără nu- 
mai răutatea inimii, şi m'am temut 
mult foarte. 

3. Şi am zis împăratului : împă- 
ratul în veac să trăiască; cum să 
nu fie tristă faţa mea, că cetatea, 
casa mormânturilor părinţilor mei 
s'a pustiit şi porţile ei s'au ars cu îoc. 

4. Şi a zis mie împăratul: pen- 
tru cine ceri tu aceasta? Şi m'am ru- 
gat către Domnul Dumnezeul cerului. 

5. Şi am zis împăratului : de este 
bine înaintea împăratului, şi de pla- 
ce sluga ta înaintea ta, sS-1 trimiţi 
în Iudeia Ia cetatea mormânturilor 
părinţilor mei, şi o voia zidi pre ea. 

6. Şi mi-a zis împăraiul şi ţiiioa- 
rea, care şedeâ lângă ei, până când 
va îî căîătoriea ta, şi când te vei 
înnapoiâ? Şi a plăcut înaintea îm- 
păratului şi m'a trimis şi i-am pus 
lui soroc. 

?. Şi am zis împăratului : de se 
pare împăratului bine să-mi deă cărţi 
ia domnii cei dincolo de rîu, ca să 
mă treacă până voiu sosi la îuda. 

8. Şi carte la Asaf păzitorul pă- 
durii, care este a împăratului, să-mi 
dea lemne, să acoper porţile turnu- 
lui casei şi la zidul cetăţii şi la casa 
în care voiu intra. Şi mi-a dat mie 
împăratul, că mâna lui Dumnezeu 
cea bună erâ cu mine. 

9. Şi am venit la domnii cei din- 
colo de rîu, şi le-am dat lor cărţile 
împăratului, şi a trimis cu mine îm- 
păratul căpitani de oaste şi călăreţi. 

10. Şi a auzit Sanavalat al lui A- 



roni şi Tovia sluga lui Amoni, şi le-au 
părut rău şi s'au întristat, căci a venifr 
om să caute binele fiilor lui lsraii. 

11. Şi am venit în Ierusalim şi 
am fost acolo trei zile. 

12. Şi m'am sculat noaptea eu şi 
puţini oameni cu mine, şi n'am spus 
nici unui om, ce au dat Dumnezeu 
în inima mea să fac cu Israil, şt 

! altă vită n'a fost cu mine, fără numai 
dobitocul pre care eu am încălecat. 

13. Şi am ieşit pre poarta văii 
către gura izvorului smochinilor şi 
la poarta gunoiului, şi socoteam zi- 
dul Ierusalimului cel stricat şi por- 
ţile lui cele arse cu foc. 

14. Şi am trecut la poarta fântâ- 
nii şi Ia scăldătoarea împăratului,, 
şi nu aveâ îoc dobitocul meu pre 
unde să mă treacă. 

15. Şi m'am suit pre zidul pan- 
ului noaptea, şi am socotit zidul şi 
iar am venit la poarta văii şi m'am 
înnapoiat. 

16. Iar păzitorii n'au ştiut, unde 
am mers şi ce fac, şi Jidovilor şi 
Preoţilor şi celor cinsiiţi şi căpete- 
niilor şi celorlalţi, cari făceau lucru- 
rile, până atunci n'am spus. 

17. Şi am zis către ei: voi vedeţi 
răul acesta întru care suntem, cum 
s'a pustiit Ierusalimul, şi porţile iui 
s'au dat focului, veniţi şi să zidim 
zidul Ierusalimului şi să nu mai fim 
de ocară. 

18. Şi k-am spus lor mâna iui 
Dumnezeu cea bună, care este cu 
mine şi cuvintele împăratului, care 
mi-a grăit mie, şi am zis : să ne 
sculam şi să zidim, şi s'au întării 
mâinile lor spre bine. 

19. Şi auzind Sanavalat al lui A- 
roni şi Tovia sluga lui Amoni şi 
Ghisam al lui Aravi, ne-au batjoco- 
rit şi au venit la noi, şi au zis: ce 
este lucrul acesta, care îl faceţi, au 
asupra împăratului vreţi voi să vă 
sculaţi? 



CARTEA LUI NEEMIA 2—3 



613 



20. Şi le-am răspuns lor cuvânl, 
şi le-am zis : Dumnezeul cerului, a- 
ceia ne va ajută nouă, şi noi slu- 
gile lui curaţi, deci vom zidi; ia? 
vouă nu este parte, dreptate şi po- 
menire în Ierusalim. 

CAP. 3. 

Zidirea Ierusalimului, 

Si s'a sculat Eliasuv Preotul ceî 
j mare şi fraţii iui Preoţii, şi zidiră 
poarta oilor şt o sfinţiră până la 
turnul Mea, şi puseră porji la dânsa 
şi o sfinţiră până la turnul lui Â- 
nameit 

2. Şi alăturea cu dânsul au zidit 
oamenii, iii? Ierihonului şi lângă a- 
ceştia liii lui Zachur, fiul iui Amari. 

3. îar poarta peştilor o au zidit 
fiii lui Asanâ, aceştia o au acoperit 
pre ea, şi au aşezat porţile ci şi în- 
cuietorii ei şi zăvoarele si. 

4. Şt alăturea cu dânşii au zidit 
Ramot fiul lui Uria, fiul lui Âcos, şi 
lângă aceştia au zidit Mosolam fiul 
lui Varahie, fiul lui Mazevil, şi lângă 
dânşii a zidit Sadoc fiul lui Vaana. 

5. Şi alăturea cu aceştia au zi- 
dit Tecolmii, iar mai marii îor nu 
ş'au plecat grumazul lor la lucrul 
Domnului său. 

6. Şi poarta cea veche o a zidit 
îoida fiul lui Fasec şi Mesulam fiul 
lui Vasodia, ei o au acoperit şi au 
pus porţile ei şi încjleiorlîe şi ză- 
voarele ei. 

7. Şi lângă dânşii au zidit Hal- 
ită Gavaonitul şi Evaron Mironoti- 
tul, oamenii Gavaonuîui şi ai Mas- 
iei până la scaunul dregătorului de 
acea parte de rîu. 

8. Şi alăturea cu el a zidit Ezeil 
fiul lui Arahie Zlătarul, şi lângă el 
a zidit Anania fiul lui Rochim, şi 
au lăsat Ierusalimul până la zidul 
cel lat. 

2. 20. Is. Navî 22, 25. 

3. 2. 12, 39; îecem. 31, 39. 



9. Şi alături cu ei a zidit Raîaia 
fitil lui Sur, care era mai mare pre- 
ste jumătate din împrejurimile Ie- 
rusalimului. ' 

ÎO, Şi lângă dânşii a zidit îedaia 
îiul lui Erornaî, înaintea casei sale, 
şi alături cu el a zidit Atut îiul lui 
Asavania. 

ÎL Şi cealaltă parte au zidii-o Mel- 
hia îiul lui îram şi Asuv îiul lui Faat 
| Moav, până la turnul Tanarim. 
I 12. Şi lângă dânsul a zidit Salum 
| fiui lui Allois, care erâ mai mare 
preste jumătatea împrejurimilor Ie- 
rusalimului, eî şi fetele lui. 

13. Poarta văii o au zidit Anun 
şi cei ce IScuiau în Zano, ei o au zi- 
dit şi au pus porţile ei şi lacătele 
ei şi zăvoarele ei şi o mie de coţi 
în zid până la poarta gunoiului. 

14. Şi poarta gunoiului o a zidit 
Melhia fiul lui Rihav, care erâ mai 
msre preste ţinutul Vitacran, el cu 
iiii lui, şi o au acoperit pre ea, şi 
au pus porţile ei şi încuietorile ei 
şi zăvoarele ei. 

15. îar poarta izvorului o a zidit 
Saiomon fiul lui iioleze\ care erâ 
mai mare preste o parte din Masîa; 
acesta o a zidit şi o a acoperit şî 
a pus porţile ei şi zăvoarele ei şi 

| zidul scăldătoarei Siloam spre gră- 
| dina împăratului până la treptele 

cele ce se pogorau deia cetatea iui 

David. 

18. După el a zidit Neemia fiul lui 
Azavuh, care erâ mai mare preste 
jumătate din ţinutul Vitsur până la 
gradina mormântului lui David şi 
până la scăldătoarea, ce s'a făcut 
şi până la Vitaggarim. 

17. După ei au zidit Leviţii, Raum 
, fiul lui Vanea; lângă el a zidit A- 

savia, care erâ mai mare preste ju- 
mătate din ţinutul Keila, cu împre- 
jurimea ei. 

18. Şi după el au zidit fraţii îor 

13. 2 Parai. 26, 9. 



614 



CARTEA LUI NEEMIA 3-4 



Venei, fiul lui Inadad, care erâ mai 
mare presie, jumătate din ţiBiufjul 
Ketla. ; 

19. Şi a zidii lângă el Azur fiul 
lui Isus, care erâ mai mare presfe 
Masfe, o jumătate din dreptul su- 
işului la turnul unghiului. 

20. După el a zidit Varuh fiul lut 
Zavu, cealaltă jumătate dela unghiu 
până la uşa lui Viteliasuv preotul 
cel mare. 

21. După el a zidit Meramot fiul 
lui Uria, fiul Iui Accos, partea a doua 
dela uşa lui Viteliasuv până la ho- 
tarul lui Viteliasuv. 

. 22. Şi după el au zidit Preoţii lo- 
cuitori în Ekhehar, 

23. Şi după el au zidit Veniamin 
şi Asuv în preajma casei lor, şi 
după el a zidit Azaria fiul iui Ma- 
asie, fiul lui Anania aproape de 
casa sa. 

24. După el a zidit Vaani îiuî lui 
Adad partea dela Vifazaria, până la 
unghiu şi până la cotitură. 

25. Falah feciorul lui Uze din 
preajma unghiului şi turnul care 
iese din casa împăratului, mai sus 
de cuprinsul închisorei, şi după a- 
cesta Fadaiâ, feciorul lui Foros. 

26. Şi Natinimn lăcuiau în Ofla 
până în preajma grădinii porţii a- 
pei spre răsărit şi până la turnul 
cel înalt. 

27. Şi după el a zidit Tecoimii, 
altă bucată din preajma turnului ce- 
lui mare şi înalt, până la zidul iui 
Ofla. 

28. Din sus de poarta cailor au 
zidit Preoţii fiecare în preajma ca- 
sei sale. * ... ... 

29. Şi după ei a zidit Saduc fiul 
îui Emir, în preajma casei sale, şi 
după el a zidit Samaia fiul lui Se- 
henia păzitorul porţii despre răsărit. 

30. După acesta au zidit Anania 
îiuî lui Selemia şi Anom fiul lui Se- 
lef cel al şaselea, altă parte, după 



el a zidit Mesolam fiul lui Varahia 
în preajma cămărei sale. 

31. După acesta a zidit Meihia 
Ciul lui Sarefi până la casa Nalini- 
milor şl a vânzătorilor de unelte, în 
preajma porţii lui Niafecud şt până 
la suişul cotifurei. 

32. Şi între poârta oilor au zidit 
căldărarii şi negustorii. 

CAPI Ar. 

Zidirea înaintează cu toate fiedicile. 

Qi a fost dacă â auzit Sanavalat, 
ycă noi zidim zidul, i-a părui rău, 
şi s'a mânieai foarte şi a batjoco- 
rit pre Jidovi. 

2. Şi a zis înaintea fraţilor săi: ră- 
sboinicii din Somoria, jidovii ace- 
ştia zidesc cetatea lor? Oare jert- 
fesc? Oare puteâ-vor? Şi astăzi în- 
chegâ-vor pietrile din cenuşa pă- 
mântului celui ce a fost ars? 

3. Şi Tovia Amonifeanul alăturea 
cu el a venit, şi a zis către dânşii: 
Au jertfesc? Sau vor mâncâ în lo- 
cul lor? Au nu se va suî o vulpe 
şi va surpă zidul pietrilor lor? 

4. Auzi Dumnezeul nostru, că ne-am 
făcut batjocură, întoarce ocara lor 
în capul lor, şi-i dă pre ei batjo- 
cură în pământul robiei. 

5. Şi să nu acoperi fărădelegea 
lor, şi păcatul lor dela faţa ta să nu 
se şteargă, că au batjocorit pre cei 
ce zideau. 

6. Şi am zidit zidul şi s'a încheiat 
tot zidul până la jumătatea lui, şi s'a 
făcut inima poporului ca să zidească, 

7. Şi a fost dacă au auzit Sana- 
valat şi Tovia şi Aravii şt Âmoni- 
tenii şi Azutenii, că s'au înălţat zi- 
durile Ierusalimului, şi. au început 
a se astupa spărturile, le-au părut 
lor rău foarte. 

9. Şi s'au adunat ei toţi împreună 
să vie şi să tăbărască în Ierusaiinv 
| ca să-1 piarză. 



CARTEA LUI NEEMIA 4-5 



615 



9. Şi ne-am rugat către Dumne- 
zeul nostru, şi am pus streji îm- 
protiva lor, ziua şi noaptea. 

10. Şi a zis îuda : zdrobeaşcă-şe 
lăriea vrăjmaşilor, că pământ este 
mult şi noi nu putem zidî. 

14. Şi au zis cei ce ne necăjeau 
pre noi: nu vor şti şi nu vor ve- 
deâ până când vom veni în mijlo- 
cul lor, şi îi vom ucide pre ei şi îi 
vom face a încetă din lucru. 

12. Şi a îost dacă veniră jidovii, 
cei ce lăcuiau aproape de ei, ne-au 
zis nouă: se suie din toate locurile 
asupra noastră. 

13. Şi am pus la cele mai din jos 
ale locului de după zid spre apă- 
rare, şi am pus poporul după nea- 
muri cu săbiile sale şi cu lăncile 
sale şi cu arcele sale. 

14. Şi am văzut, şi m'am sculat, şi 
am zis către cei cinstiţi şi către mai 
marii oştirii şi către celalt popor: 
nu vă temeţi de faţa lor, aduceţUvă 
aminte de Dumnezeul nostru cel 
mare şi înfricoşat, şi vă oştiţi pen- 
tru fraţii voştri, pentru fiii voştri, 
pentru fetele voastre, pentru femeile 
voastre şi pentru casele voastre. 

15. Şi a fost dacă au auzit vrăj- 
maşii noştri că am prins de veste, au 
risipit Dumnezeu sfatullor, şi ne-am 
întors toţi la zid, fiecare la lucrul său. 

16. Şi a îost din ziua aceea ju- 
mătate din cei rânduiţi făceau lu- 
crul, şi jumătate dintr'înşii stau gata 
de bătaie, cu fuşfi, cu pavăze, cu 
arce şi cu platoşe, şi dinapoi erau 
căpeteniile a toată casa ludei. 

17* Şi cei ce cărau erau întrarmaţi, 
cu o mână făceau lucrul lor Şi cu 
alta ţineau arma. 

18. Şi zidarii fiecare erâ încins 
cu sabiea sa preste coapsa sa când 
zidea, şi cel ce trâmbiţa aveâ bu- 
ciumul lângă el. 

4. 14. Num. 14, 9. 
15. Iov. 5, 12; Isaia 8, 10. 



19. Şi am zis către cei cinstiţi şi 
către boieri şi către celalt popor : 
lucrul este larg şi mult, şi noi ne 
împrăştiem pre zid fiecare departe 
de fratele său. 

20. Ori în ce loc veţi auzi glasul 
buciumului acolo să vă adunaţi la 
noi, şi Dumnezeul nostru se va ră- 
sboî pentru noi. 

21. Iar noi să facem lucrul, şi ju- 
mătate dintr'înşii sţ ţie lăncile din 
răvărsatul zorilor până la ieşirea ste- 
lelor. .. _ 

22. Şi în vremea aceea am zis 
poporului : fiecare cu sluga sa mâ- 
neţi preste noapte în Ierusalim, şi 
să fiţi voi noaptea streaje şl ziua 
la lucru. 

23. Şi eram eu şi fraţii mei şi slu- 
gile şi oamenii, cari strejuiau după 
mine, nici unul dintre noi nu se 
desbrăcâ de hainele sale, şi la apă 
cu arma. 

CAP. 5. : 

Neemia opreşte camătă. 

Şi strigarea poporului şi a feme- 
ilor lor erâ mare către fraţii lor 
Jidovi. 

2. Şi erau unii cari ziceau : sun- 
tem mulţi cu fiii noştri şi cu fetele 
noastre, să lăum grâu şi să mân- 
căm şi să trăim. 

3. Iar alţii erau cari ziceau : ţa- 
rinile noastre şi viile noastre şi ca- 
sele noastre să le zălogim, ca să 
luăm grâu .şi să mâncăm. 

4. Şi alţii ziceau : să luăm împru- 
mut bani pentru birurile împăratu- 
lui, ca să dăm ţarinile noastre şi vi- 
ile noastre şi casele noastre. 

5. Şi acum ca trupul fraţilor no- 
ştri trupul nostru, ca fiii lor fiii no- 
ştri, şi iată noi silim pre fiii noştri 
şi pre fetele noastre la robie, şi sunt 
din felele noastre supuse, şi nu este 

5. H 2 Lege 15, 7, 8. 



616 



CARTEA LUI NEEMIA 5-6 

g. 



în puterea mâinilor noastre, că ţa- 
rinile noastre şi viile noastre sunt 
la cei cinstiţi. 

6. Şi m'am mâhnit foarte, dacă 
am auzit strigarea lor şi cuvintele 
acestea. 

7. Şi am cugetat întru ininia mea, 
şi m'am certat 'cu cei cinstiţi şi cu 
boierii, zicându-le lor : au cere-va 
fiecare dela fratele 'său, ceea ce voi 
cereţi? Şi am făcut pentru dânşii 
adunare mare. 

8. Şi le-am zis lor: noi am ră- 
scumpărat" pre fraţii noştri pre ji- 
dovii cei vânduţi neamurilor, după 
putinţa noastră, şi voi vindeţi pre 
fraţii voştri, şi se dau nouă, şi au 
tăcut şi n'au avut ce să răspunză. 

9. Şi am zis : nu este bun lucrul 
care faceţi voi, pentruce nu umblaţi 
întru frica Dumnezeului nostru, mai 
bine decât în ocara neamurilor vrăj- 
maşilor noştri? 

10. Şi fraţi^mei şi cunoscuţii mei 
şi eu le-am dat lor argint şi grâu, 
şi n'am mai cerut să-mi plătească 
aceasta. 

îl. întoarceţi dar lor astăzi ţari- 
nile I6r şi viile lor şi măslinii lor 
şi casele lor şi din argint, grâul şi 
vinul şi untuidelemn, care scoateţi 
vouă. 

12. Şi au zis : le vom întoarce, şi 
dela ei nu vom cere, aşa vom face 
precum zici, şi zm chemat pre Pre- 
oţişi i-arh jurat pre ei, să facă după 
cuvântul acesta. 

13. Şi îmbrăcămintea mea am scu- 
turat, şi am zis : aşa ( scuture Dum- 
nezeu pre tot omul, care nu va în- 
tări cuvântul acesta din casa. lui şi 
din osteneala lui, şi să fie aşa scu- 
turat şi deşert. Şi a zis toată adu- 
narea : amin, şi a lăudat pre Dom- 
nul, şi a făcut poporul cuvântul a- 
cesta. 

14. Din ziua în care mi-au porun- 
cit mie să îiu mai marele lor în pă- 



mântul Iudei, din anul al douăzeci- 
lea până la anul al treizeci şi doi 
al împăratului Ariasasta, doispre- 
zece ' ani eu şi fraţii mei averile lor 
n'am mâncat. r 

15. Că cei mai mari, cari au fost 
înainte de mine, i-au îngreuiat pre 
ei, luând dela ei pâine şi vin, mai 
pre urmă patruzeci de drahme de 
argint, încă şi slugile lor stăpâneau 
preste popor, iar eu n'am făcut aşâ 
de frica feţii lui Dumnezeu. 

16. Şi la lucrul zidului acestuia 
am zidit, şi ţarină n'am cumpărat, 
şi toţi slujbaşii mei erau adunaţi 1 
acolo la lucru. 

17. Şi jidovii şi boierii o sută şi 
cincizeci de bărbaţi, cari veneau la 
noi din neamurile cele de prin pre- 
jurul nostru, la masa mea. 

18. Şi se găteâ zilnic un viţel şi 
şase oi alese şi un ied, se găteâ la 
mine din zece în zece zile felurite 
vinuri cu îmbelşugare, şi cu toate 
acestea pâinea domniei mele nu o 
am cerut, că foarte se îngreuiase 
slujba poporului acestuia. 

19. Adu -ţi aminte de mine Dum- 
nezeule spre bine pentru toate câte 
am făcut poporului acestuia. 

CAP. 6. 

Nemţia săvârşeşte zidirea Ierusa- 
limului. 

- i 

Qi a fost dupăce a auzit Sanava», 
ylat şi Tovia şi Ghisam Ar avui şi 
ceilalţi vrăjmaşi ai noştri,, câ am 
zidit zidul, şi nici o, spărtură n'a 
rămas într'însul, şi cym-iCg, eu până 
în vremea aceea n'am < pus porţile, 

2. A trimis Sanavalal şi Ghisam 
Ia mine, 2icând : vino şi să ne a- 
dunăm într'un loc în sate în câm- 
pul lui Ono, şi ei socoteau să facă 
asupra mea vicleşug. 

3. Şi am trimis la dânşii soli, zi- 

15. Fac. 39, 9. 19. Ps. 105, 4; îecent. 15, 15. 



CARTEA LUI NEEMIA 6-7 



când : lucru mare fac cu, şi nu mă 
poci pogorî, ca să nu înceteze lu- 
cru!, iar după ce-î voiu sfârşî, mă 
voiu pogorî la voi. 

4. Şi au trimis la mine cu cuvân- 
tul acesta de patru ori, şi le-am rl- 
spuns lor aceleaş. 

5. Şi a trimis la mine Sânavâlat 
cu cuvântul acesta a cincea s oară 
pre sluga sa, şi carte deschisă în 
mâna lui, şi erâ într'însa scris : ( 

6. Intru neamuri s'a auzit, şi Ghi- 
sam a zis, că tu şi lidovii socotiţi 
să vicleniţi, pentru aceea zideşti fu 
zidul, că vrei tu să îii lor împărat. 

7. încă şi proroci ţe-ai pus ţie că 
vrei să şezi îtr Ierusalim împărat 
preste Iuda, şi acum se vor spune 
împăratului cuvintele acestea, deci 
acum vino să ne sfătuim împreună. 

8. Şi am trimis la el, zicând : nu 
sunt adevărate cuvintele acestea, 
care tu zici, ci din inima ta tu le 
născoceşti, 

9. Că lo|i ne sperie pre noi zi- 
când: că vor înceta mâinile ior de i 
la lucrul acesta, şi nu se va face! 
şi acum am întărit mâinile mele. 

10. Şi eu am intrat în casa lui 
Semei feciorul iui Daiaia, feciorul 
lui Metaveil, că el stă închis, şi a 
zis să ne adunărrPîff casa lui Dum- 
nezeu în mijlocul ei, şi sălnchidem 
uşele ei, că vor veni să le ucigă 
pre fine noaptea. ' r 

11. Şi am zis: cine este om ca 
mine, şi va fugî? Sau cine este ca 
mine, ca să intre în casă şi va frăî? 
Nu voiu intră. 

12. Si am cunoscut, că Dumne- 
zeu nu l-au trimis pre el, că pro- 
roceâ cuvânt asupra mea. 

13. Şi Tovia şi Sanavalaf au năi- 
mit asupra mea gloată, ca să mă 
spăimântez, şi să fac aşâ şi să pă- 
căiuesc şi să-mi facla ei nume rău, 
ca să mă batjocorească pre mine. 

Q. U. Num. 3, 38. 



617 



14. Âdu-{f aminte Dumnezeul meu 
de Tovia şi de Sanavalat, (Să fap- 
tele lor sunt acestea, şi de Noadia 
prorocul şi de ceilalţi proroci, cari 
mă'spăimânfau. 

15. Şi s'a sfârşit zidul în douăzeci- 
şi cinci de zile ale Iunei lui Elul, în 
cincizeci şi două de zile. 

16. Şi a fost dacă au auzit toţi 
vrăjmaşii noştri, s'au spăimânfat 
toate neamurile de prin prejurul no- 
stru, şi a căzut frică mare foarte 
întru ochii lor, şi au cunoscut că 
deia Dumnezeul nostru s'au făcut, ca 
să se săvârşască lucrul acesta. 

17. Şi în zilele acelea deia mulţi 
fruntaşi ai Iudei mergeau cărţi la To- 
via, şi deia Tovia veneau la dânşii. 

18. Că mulţi din Iuda erau juraţi 
lui, că erâ ginere lui Sehenia fecio- 
rul lui Irae, că Ionan feciorul lui a 
luat pre fata lui Mesuîam, fiul Iul 
Varahia femeie luiş. 

19. Şi cuvintele lui le grăia căire 
mine, şi cuvintele mele ie spunea 
lui, şi cărţi a trimis Tovia să mă 
spăimânteze. 

CAP, 7. 

, .Păzitor ii c e t ă ţ ii . 

Şi a fost dupăce s'a zidit zidul, şi 
am pus porţile, s'a numărat por- 
tarii şi cântăreţii şi Leviţii. 

2. Şi am poruncii lui Anania fra- 
iele meu şi lui Anania mai marele 
casei cei din Ierusalim, că erâ om 
adevărat şi temător de Dumnezeu 
mai mult decât alţii. 

3. Şi le-am zis ior : să nu se de- 
schiză porţile Ierusalimului fără nu- 
mai când răsare soarele, şi încă fi- 
ind voi deştepţi să închiză porţile 
şi să le zăvorească şi să rânduia- 
scă streji din cei ce lăcuesc în Ie- 
rusalim, fiecare să strejuiască îna- 
intea casei sale. 

16. Fac. 42, 23. 
7. 1. Sitah. 49, 15. 



618 



CARTEA LUI NEEMIA 7 



4. Şi cetatea era largă şi mare, 
şi popor puţin înlr'înşa, şi nu era 
casă zidită. 

5. Şi ; au dai Dumnezeu în inima 
mea, şi am adunai pre cei fruntaşi 
şi pre căpetenii şi pre popor în a- 
dunări, şi am aflat cartea adunării, 
care venise întâiu, şi am aflat scris 
înir'însa : 

6. Aceştia suntîiii {ării, cari s'au 
suit din robiea înslreinării, pre cari 
i-a mutat Navuhodonosor împăra- 
tul Vavilonuiui şi s'au întors în Ie- 
rusalim şi în îudeia fiecare la ce- 
tatea sa. 

7. Cei ce au venit cu Zorovavel: 
îsus, Neemia, Azaria, Reelma, Nae- 
mani, Mardoheu, Valsan, Masfarat, 
Esdra, Voguia, lnaum, Vaana, Mas- 
far bărbaţii poporului lui Israil. 

8. Fiii iui Foros, două mii o sută 
şaptezeci şi doi. 

■ 9. Fiii îui Saîatia, trei sute şapte- 
zeci şi doi. 

10. Fiii iui Ira, şase sute cinci- 
zeci şi doi. 

îl. Fiii lui Faai : Moav, din fiii 
iui {sus şi ai lui îoav, două mii 
şase sute şi optsprezece. 

Î2. Fiii lui Elâm, o mie două sule 
cincizeci şi patru. 

13. Fiii iui Zatuia, opt sute patru- 
zeci şi cinci. 

Î4. Fiii lui Zachu, şapte sule şa- 
sezeci. 

15. Fiii iui Vanui, şase sute pa- 
fryzeci şi opt. 

16. Fiii lui Vivi, şase sute două- 
zeci şi opt. 

17. Fiii lui Asgad, două mii trei 
sute douăzeci şi doui. 

18. Fiii îui Adonicam, şase sute 
şasezeci şi şapte. 

19. Fiii Iui Vagoi, două mii şase- 
zeci şi şapte. 

20. Fiii lui Idin, şase sute cinci- 
zeci şi cinci. 

6. Esdra 2, 1. 2. 8, Esdra 2, 3. 



21. Fiii lui Atir din Ezechia, cinci- 
zeci şi opt. 

22. Fiii iui lsam, trei sute două- 
zeci şi opt. 

. 23. Fiii lui Vesei, trei sute două- 
zeci şi patru. 

24. Fiii lui Arif, o sută şt doi- 
sprezece.,.. Fiii Iui Asen, două sute 
douăzeci şi trei. 

25. Fiii din Gavaon, nouăzeci şi 
cinci. 

26. Fiii din Veiaiern, o sută două- 
zeci şi trei. Fiii lui Atoîa, cincizeci 
şi şase. 

27. Fiii din Anatot, o sută două- 
zeci şi opt. 

28. Bărbaţii din Vtfasrnpf, patru- 
zeci şi doi. 

29. Bărbaţii din Kanatiarim, Kaîi- 
ra şi Virot, şapte sute patruzeci şi 
trei. 

30. Bărbaţii din Arama şi din Ga- 
vaa, şase sute douăzeci şi unu. 

31. Bărbaţii din Mahemas, o sută 
douăzeci şi doi. 

32. Bărbaţii din Vetii şi din Ai, o 
şută douăzeci şi trei. 

33. Bărbaţii lui Navia, o sută cinci- 
zeci şi doi. 

34. Bărbaţii lui Ilamaar, o mie 
două sute cincizeci şi doi. 

35. Fiii lui lram, trei sute două- 
zeci. 

36. Fiii din lertho, trei sute pa- 
truzeci şi cinci. 

37. Fiii din Lodadi şi din Ono, 
şapte sute douăzeci şi unu. 

38. FMi din Sanana, treimii nouă 
sule treizeci. 

39. Preoţii fiii lui lodae, din casa 
lui lsus, nouă sute şaptezeci şi trei. 

40. Fiii lui Emir, o mie cincizeci 
şi doi. 

41. Fiii lui Faseur, o mie două 
sute patruzeci şi şapte. 

ţ 42. Fiii lui Iram, o mie şaptespre- 
zece. 

43. Leviţii fiii lui lsus al lui Kad- 



CARTEA LUI NEEMIA 7-8 



619 



mii! din fiii lui Uduia, şaptezeci şi 
pafru. 

44. Cântăreţii fiii lui Asaf, o sută 
patruzeci şi opt. 

45. Portarii fiii lui Salum, fiii lui 
Alîr, fiii 'lui Telmon, fiii lui Acuv, fiii 
lui Âfifa, fiii lui Savi, o sută trei- 
zeci şi opt. 

46. Nafinimii fiii lui Sia, fiii lui 
Asia, fiii lui Tavaof, 

47. Fiii lui Kira, fiii lui Asuia, fiii 
lui Fadon, 

48. Fiii lui Lavanâ, fiii lui Asava, 
fiii lui Selmai, 

49. Fiii lui Anan, fiii lui Gâdil, fiii 
lui Gaar, 

50. Fiii lui Raaia, fiii lui Rasson, 
fiii lui Necoda, 

51. Fiii lui Ghizam, fiii lui Ozi, fiii 
iui Fesi, 

* 52. Fiii lui Visi, fiii lui Meinon, 
fiii lui Nefosasi, 

53. Fiii lui Vacvuc, fiii lui Ahifa, 
fiii lui Arur, 

54. Fiii lui Vasalot, fiii lui Mida, 
fiii lui Adasan, 

55. Fiii lui Varcue, fiii lui Sisa- 
r-at, fiii lui Tima, 

56. Fiii lui Nisia, fiii lui Atifa, 
57; Fiii slugilor lui Solotnon, fiii 

lui Şuti, fiii lui Safaram, fiii lui Fe- 
rida. 

58. (Fiii lui leii, fiii lui Dorcon, fiii 
lui Gadail, 

59. Fiii lui Safatia, fiii lui Elfii, fiii 
lui Facarat, fiii lui Savaia, fiii lui 
lmim. 

60. Toji Natinimii şi fiii slugilor lui 
Solomon, trei sute nouăzeci şi doi. 

61. Aceştia s'au suit tieia Telme- 
îef, Telasar, Heruv, Iron, lemir, şi 
n'au putut să spue casele lor pă- 
rinteşti şi sămânţa lor, oare din l- 
srail sunt. 

62. Fiii lui Dalia, fiii Iui Tovia, fiii 
luiNecoda, şase sute patruzeci şi doi. 

63. Şi din Preoţi fiii lui Evia, fiii 
lui Acos, fiii lui Verzelli, că au luat 



din fetele lui Verzelli Galaaditul fe- 
mei, şi s'au chemat pre numele lor. 

64. Aceştia au căutat scrisoarea 
lor de călătorie, cea împreună, şi nu 
s'a aflat, şi ş'au scos dela preoţie. 

65. Şi a zis Arfacsifa lor : să nu 
mănânce din sfintele sfintelor până 
când se va seulâ preot . luminat. 

66. Şi a fost toată adunarea ca 
la pătrunsei şi două de mii trei sute 
şasezeci. 

67. Afară de slugile lor şi de sluj- 
nicile lor, acestea şapte mii trei sute 
treizeci şi şapte, şi cântăreţi şi cân- 
tăreţe, două sute patruzeci şi cinci. 

68. Cai şapte sute treizeci, cdfâri 
două sute patruzeci şi cinci. 

69. Cămile patru sute treizeci şi 
| cinci, asini şase mii şapte sute două- 
! zeci. 

70. Şi din partea căpeteniilor ca- 
selor părinteşti au dat pentru lucrul 
lui Neemia la vistierie auri o mie, 
blide cincizeci şi veşminte preoţilor 
treizeci. 

71. Iar alţii din căpeteniile case- 
lor părinteşti, au dat la vistierii pen- 
tru iucru bani de aur douăzeci cte 
mii şi de argint două mii trei sute. 

72. Şi a dat celaif popor drahme 
de aur douăzeci de mii şi bani de 
argint două mii două sute şi haine 
preoţilor şasezeci şi şapte. 

CAP. 8. 

Neemia şi Esdra întocmesc slujba 
Dumnezeească. 

Si au şezut Preoţii şi Leviţii şi por- 
j tarii şi cântăreţii şi unii din po- 
por şi Natinimii şi tot Israilul în 
cetăţile sale. 

2. Şi a sosit luna a şaptea, când 
erau fiii lui Israil în cetăţile lor. 

3. Şi s'a adunat tot poporul, ca 
un om la piaţa cea dinaintea porţii 
apei, şi am zis lui Esdra cărfura- 

65. Esdra 2, 63. 



620 



CARTEA LUI NEEMIA 8 



rul, să aducă cartea legii lui-Moisi, 
care o au poruncii Domnul lui Israil. 

4. Şi a adus Esdra preotul legea 
înaintea adunării şi a bărbaţilor ! şi 
a femeilor şî a tiîfurop, cari price- 
peau ca să o asculte în ziua dintâiu 
a lunei a şaptea. 

5. Şi a ceîîf înfr'însa în locul cel 
dinaintea porţii apelor, de cum a 
răsărit soarele până la amiază, îna- 
intea bărbaţilor şi a femeilor şi a 
celor ce înţelegeau, şi tot poporul a- 
scultâ cu luare aminte cartea legii. 

6. Şi a stătut Esdra cărturarul pe 
un pod de lemn, pre care-1 îăcuse 
pentru cuvântare, şi a stătut alătu- 
rea cu el: Matatia, Samaia, Ânania, 
Uria, Heichia şi Maasia deadreapta î 
lui, şi deasfânga:Fadaia,Misail, Meî- 
hia, Âsom, Âsavadma, Zaharia şi 
Mesolam. 

7. Şi a deschis Esdra cartea îna- 
intea poporului, că el era mai sus 
decât tot poporul, şi a fost dupăce 
o a deschis, şi a stat tot poporul. 

8. Şi a binecuvântat Esdra pre 
Domnul Dumnezeul cel mare, şi a 
răspuns tot poporul, şi a zis Amin, 
ridicând mâinile sale şi pîecându-se 
s'a închinat Domnului cu îa{a la 
pământ. 

9. Şi Isus şi Vaneas şi Saravia 
şi Acuv şi Savateos şi Kamptas şi 
Azaria şi Iozavad şi Anifanes, şi aşâ 
Leviţii învăjau pre popor legea şi 
poporul sta la locul său. 

10. Şi a cetit îri cartea legii lui 
Dumnezeu, şi învăţa Esdra şi le tâl- 
cuiâ învăţătura Domnului, şi înţe- 
legeâ poporul cele ce se citeâ. 

11. Şi a zis Neemia, care erâ câr- 
muilor şi Esdra preotul şi cărtura- 
rul şi Leviţii şi cei ce învăţau po- 
porul, şi au zis către tot poporul: 
zi sfântă Domnului Dumnezeului no- 
stru nu jeliji, nici plângeţi, că plân- 



8. 11' 7> 65; Esdra 2, 63. 



geâ tot poporul când a auzit cuvin- 
tele legii. 

12. Şi le-au ! zis lor: merge(i şi 
mâncaţi grăsimi şi beţi dulceţuri şi 
trimiteţi părţi celor ce n'au* că ziua 
aceasta sfântă este Domnului' Dum- 
nezeului nostru, să nu vă mâhniţi, 
că bucuriea Domnului este tăriea 
voastră. 

13. Şi Leviţii linişteâ pre tot po- 
porul, zicând : tăceţi şi nu vă mâh- 
niţi, că zi sfântă este aceasta. 

14. Şi s'a dus poporul să mă- 
nânce şi să beâ şi să trimiţă părţi 
celor ce n'au şi să facă veselie 
mare, pentrucă au înţeles cuvintele, 
care îe-a arătat lor. 

i 15. Iar a doua zi s'au adunat mai 
marii caselor părinteşti cu tot po- 
porul, Preoţii şi Leviţii la Esdra 
cărturarul, să le tâlci^ască toate 
cuvintele legii. 

16. Şi au aflat scris în legea, care 
o au poruncit Domnul lui Molsî, 
ca să îăcuiască fiii lui Israil în co- 
li bi în sărbătoarea cea din luna a 
şaptea. 

17. Şi să trâmbiţeze cu trâmbiţă 
în toate cetăţile lor şi în Ierusalim, 
şi a zis Esdra: ieşiţi la munte şi 
aduceţi frunză de măslin, frunză 
de lemne de chiparis, frunză de 
mîrsină, frunză de finic şi frunză 
de lemn tufos, să facem colibi, după 
cum este scris. 

18. Şi a ieşit poporul, şi a a- 
dus şi ş'a făcut colibi fiecare pre- 
ste podul casei sale şi îti curţile 
sale şi în curţile casei lui Dumne- 
zeu şi în uliţile cetăţii, până la 
poarta Efraim. 

19. Si a făcut colibi toată adu- 
narea, care s'a întors din robie, 
şi a şezut în colibi, că din zilele 
lui îsus fiul lui Navî nu făcuse aşâ 

12. H 2 Lege 16, 14, 15. 

16. Lev. 23, 34; H 2 lege 16, 13, 14, 15, 26. H. 

17. Lev. 23, 40. 
19. 4 împ. 23, 22. 



CARTEA LUI NEEMIA 8-9 



621 



fiii iui îsrail până în ziua aceea, şi 
s'a făcut veselie mare foarte. 

20. Şi a cetit în cartea legii lui 
Dumnezeu în toate zileie, din ziua 
cea dlntâiu, până în ziua cea mai 
de pre urmă, şi au prăznuif şapte 
zile, şi în ziua a opta se sfârşî 
după rândui.aUL 

CAP. 9. 

Pocăinţa de obşte a poporului 

In ziua a douăzeci şi patru a luni 
aceştia s'au adunat fiii lui Îsrail 
cu post şi cu saci şi cu cenuşă 
pre capul îor. 

2. Şi s'au osebit fiii lui Îsrail de 
către tot fiul cel de alt neam, şi 
au stătut şi au mărturisit păcatele 
lor şi fărdelegile părinţilor lor. 

3. Şi au stat la locul lor şi au 
cetit în cartea legii Domnului Dum- 
nezeului îor, şi s'au mărturisit Dom- 
nului şi s'au închinat Domnului Dum- 
nezeului lor. 

4. Şi au stătut !a treptele Leviţi- 
îor Isus şi fiii lui KadmiiS, Sene- 
nia fiul lui Saravia, îiui lui Hanani, 
şi au strigat cu glas mare către 
Domnul Dumnezeul său. 

5. Şi au zis Levifii Isus şi Kad- 
miil, Vunea, Saravia, Savania, 0- 
duia, Sehenia.Fezia, scula{i-vă bine- 
cuvântaţi pre Domnul Dumnezeul 
nostru din veac şi până în veac, 
şi vor binecuvântâ numele slavei 
tale şi-î vor înălţa mai pre sus de 
cât toată binecuvântarea şi lauda. 

6. Şi a zis Esdra: lu însuţi eşti 
Domnul singur cel ce ai făcut ce- 
rul şi cerul cerului şi toată starea 
lor, pământul şi toate câte sunt 
înlr'însul, mările şi toate câte sunt 
înir'însele, şi tu înviezi toate, şi ţie 
ţi se închină oştile cerurilor. 

7. Tu eşti Domnul Dumnezeu, tu 

9. 1. 2 Imp. 33, 19. 

6. Isaia44, 24; Fap. Rp. 17, 25, Hpoc. 14, 7. 

7. Fac. 11, 31. 



ai ales pjre Avram, şi l-ai scos din 
ţara lialdeijor, şi i-ai pus numele 
lui Avraam. 

8. Şi ai aflat inima lui credin- 
cioasă înaintea ta, şi ai făcut cu 
el legătura, ca să-i dai lui şi se- 
minţiei lui, pământul Hananeilor, al 
Heteilor, al Amoreilor, al Ferezeilor, 
al îevuseilor şi al Ohergheseilor, şi 
ai întărit cuvintele tale, că drept 
eşti tu. 

9. Şi ai văzut necazul părinţilor 
noştri în Eghîpet, şi ai auzit stri- 
garea lor la marea Roşie. 

10. Şi ai făcut semne şi minuni, 
în Eghipet şi în Faraon şi în tofe 
slugile lui şi întru tot poporul pă^ 
mântului lui, că ai cunoscut, că 
s'a semeţit asupra îor, şi ţl-ai fă- 
cut ţie nume ca în ziua aceasta. 

11. Şi ai despărţit marea înaintea 
lor, şi au trecut prin mijlocul măr,i{ 
ca pre uscat, şi pre cei ce îi goneau 
pre dânşii, i-ai aruncat în adâncinte, 
ca o piatră în apă mare. 

Î2. Şi cu stâlp de nor i-ai po- 
văţuit pre ei ziua şi cu stâlp de 
foc noaptea, ca să le lumineze lor 
calea pre care mergeau. 

13. Şi pre muntele Sinaii te-ai 
pogorît şi ai grăit către dânşii din 
cer şi le-ai dat lor judecăţi drepte 
şi legile adevărului, porunci şi în- 
dreptări bune. 

14. Şi sâmbăta ta cea sfântă le-ai 
arătat lor, porunci şi îndreptări şi 
lege le-ai dat lor, prin mâna lui 
MoisI robul tău. 

15. Şi pâine din cer le-ai dat 
spre hrana lor, şi apă din piatră 
le-ai scos întru setea lor, şi le-ai 
zis lor : să inire să moştenească 
pământul, la care ai întins mâna 
ta să-i dai îor. 



8. Fac. 15, 6. 9. Eşire 3, 7. 

10. Eşire 7, 9-12. 11. Eşive 14, 21. 

12. Esirc 13, 21. 

13. Eşire 19, 20 şi 20, 1, 2. 
15. Eşire 16, 14. 



622 



CARTEA LUI NEEMIA 9 



16. Şi aceia şi părinţii noşîri s'au j 
semeţii şi ş'au întării cerbicea lor, 
şi n'au ascultai de poruncile laie. 

17. Şi n'au luat aminte să asculte, 
şi nu ş'au adus aminte de minu- 
nele, care ai făcut întru ei, şi ş'au 
întărit cerbicea lor şi ş'au făcut 
loruş căpetenie să se întoarcă ia 
robia ior în Eghipef, iar lu cel ce 
eşli îndelung răbdător Dumnezeul 
milelor şi al îndurărilor şi mull 
milostiv, nu i-ai părăsii pre ei. 

18. Şi iarăşi ş'au îăcut loruş vi- 
ţel turnai, şi au zis: aceştia sunt 
dumnezeii cei ce ne-au scos pre 
noi din Eghipet, şi au făcut hule 
mari. 

19. Ci tu cu îndurările taie cele j 
rrtuîte nu i-ai părăsit pre ei în pu- 
stie, stâlpul cel de nor nu l-ai abă- ' 
tut dela ei ziua, ca să-i povăţuiască 
pre cate, şi stâlpul cel de foc noap- 
tea, ca să lumineze calea lor pre 
care mergeau. 

20. Şi duhul tău cel bun le-ai dai, 
ca să-i înţelepţeşti pre ei, şi manna 
ta n'a lipsit din gura lor, şi apă 
le-ai dat întru setea lor. 

2î. Şi patruzeci de ani i-ai hră- 
nit pre el în pustie, nu le-a lipsit 
lor nimica, hainele lor nu s'au în- 
vechii şi încălţămintele lor nu s'au 
spart. 

22. Şi le-ai dat lor împărăţie, şi 
noroade le-ai împărţit lor, şi au mo- 
ştenii pământiii lui Sion împăratul 
Esevonului şi pământul lui Og îm- 
păratul Vasanului. 

23. Şi pre fiii lor i-ai înmulţit ca 
slelele cerului, şi i-ai băgat pre ei 
în pământul care l-ai făgădui! pă- 
rinţilor lor, şi î-au moştenit pre el. 

24. Şi au intrat fiii lor, şi au mo- 
ştenit, pământul, şi ai pierdut dina- 



17. Eşire 34, 7; îi 2 lege 32, 18; ps. 77, 14. 

18. Eşire 32, 1, 4. 

19. Esite 13, 22; si 40, 35. 

21. Eşire 16, 35; h 2 Lege 8, 4; 29, 5. 

22, Num. 21, 21, 33. 23. Fac. 22, 17. 



intea lor pre cei ce lăcuiau pămân- 
tul Hananeilor, şi i-ai dat pre ei în 
mâinile lor, şi pre împăraţii lor şi 
pre noroadele pământului, să le facă 
lor dupâ cum va plăceâ înaintea lor. 

25. Şi au luat cetăţi înalte şi pă- 
mânt gras, şi au moştenit case pli- 
ne de toate bunătăţile, puţuri să- 
pate, vii şi masîineturi şi tot lem- 
nul de mâncat în mulţime, şi au 
mâncat şi s'au săturat şi s'au în- 
grăşat şi s'au desfăta! cu bunăta- 
tea ta cea mare. 

26. Şi s'au schimbat şi s'au de- 
părtat dela tine, şi au lepădat legea 
la la spatele lor, şi pre prorocii tăi 
i-au ucis, cari le mărturiseau lor, ca 
să-i întoarcă pre ci la tine, şi au 
îăcut hule mari. 

27. Şi i-ai dat pre ei în mâna ce- 
lor ce-i necăjesc pre dânşii, şi i-au 
necăjit pre dânşii şi au strigat că- 
tre tine în vremea necazului lor, şi 
tu din cerul tău i-ai auzit, şi cu în- 
durările laie cele mari le-ai dat lor 
mântuire, şi i-ai scos pre ei din 
mâna celor ce-i necăjeau pre ei. 

28. Şi dacă s'au odihnii, iarăşi 
s'au întors a face ce este rău îna- 
intea la, şi i-ai lăsat pre ei în mâi- 
nile vrăjmaşilor lor, şi i-au stăpâ- 
nit pre ei, şi iarăşi au strigat către 
tine, şi tu din cer i-sî auzit şi i-ai 
izbăvii pre ei cu îndurările tale cele 
multe. 

29. Şi le-ai mărturisit lor, ca să-i 
întorci pre ei la legea ta ; iar ei s'au 
semeţit şi n'au ascultat, ci împro- 
liva poruncilor laie şi a judecăţilor 
tale au păcătuii, care de le va face 
omul, viu va fî într'însele, şi ş'au 
Iras umărul înnapoi şi cerbicea lor 
ş'au învârtoşai şi n'au ascultat. 

30. Şi i-ai îngăduit pre ei ani mulţi, 
şi le-ai mărturisit lor cu duhul tău 
prin prorocii tăi, şi n'au ascultat şi 

26. Daniil 9, 5; Mat. 23, 31, 37. 

29. Lev. ÎS, 5; Iezecb. 20, 11. 

30, 4 Imp. !7, 13. 



CARTEA LUI NEEMIA 9-10 



623 



i-ai dat pre ei în mâna poporului 
pământ*'!?;!. 

31. Ci îu pentru îndurările laie cele 
multe, nu i-ai făcut pre ei să se 
sfârşească şi nu i-ai părăsit pre ei, 
că puternic eşti şi milostiv şi în- 
durat. 

32. Şi acum Dumnezeul nostru 
cel tare, cel mare, cel puternic şi 
înfricoşat, cel ce păzeşti legătura ta 
şi mita ta, să nu iie puţin înaintea 
ta to! necazul, care ne-a aflat pre 
noi şi pre împăraţii noştri şi pre 
căpeteniile noastre şi pre preoţii no- 
ştri şi pre prorocii noştri şi pre pă- 
rinţii noştri şi pre tot poporul tău, 
din zilele împăraţilor lui Âsur şi 
până în ziua aceasta. 

33. Şi tu drept eşti întru ţoale cele 
ce vin asupra noastră, că tu ai fă- 
cut adevărul şi noi am păcătuit. 

34. Şi împăraţii noştri şi căpete- 
niile noastre şi preoţii noştri şi pă- 
rinţii noştri n'au plinit legea ta şi 
n'au băgat în seamă poruncile tale 
şi mărturiile taîs, care le-ai mărtu- 
risit lor. 

35. Şi ei întru împărăţiea ta şi 
întru bunătatea ta cea multă, care 
Je-ai dat ior, şi în pământul cel larg şi 
gras, care l-ai dat înaintea lor, n'au 
slujit ţie şi nu s'au întors dela nă- 
ravurile lor cele rele. 

36. Iată astăzi suntem robi, şi pă- 
mântul care l-ai dat părinţilor no- 
ştri ca să mănânce rodul lui şi bu- 
nătăţile lui, iată suntem robi pre el. 

37. Şi rodurile lui cele multe se 
aduc împăraţilor, pre cari i-ai pus 
preste noi pentru păcatele noastre, 
şi preste trupurile noastre stăpânesc 
şi preste vitele noastre, precum le 
place, şi suntem în necaz mare. 

38. Şi toate acestea le adeverim 
şi le scrim şi le pecelluesc căpete- 
niile noastre, Leviţii noştri şi Preo- 
ţii noştri. 

33. H 2 Lege 32, 4. 



CAP. IO. 

•) Pecetluirea legăturci cei nouă. 

8i cei ce au pecetluit erau : Ne- 
j emia cârmuitorul fiul lui Ahalia, 

2. Şi Sedechia fiul lui Araia şi A- 
zaria şi lerimia şi Fasur. 

3. Amaria, Melhia, 

4. Âifus, Sevani, Maluh, 

5. Iram, Meromot, Avdia, 

j 5. Danii!, Ganaton, Varuh, 

7. Mesulam, Avia, Miamin, 

8. Maazia, Velgai, Samaia, ace- 
ştia sunt Preoţii. 

9. Iar Levifli sunt: Isus fiul lui 
Azania fiul lui Vaneu, între fiii iui 
Inadad, Kadmiil, 

10. Şi fraţii lor Savoniâ, Oduia Ka- 
lifan, Felia, Anan, 

11. Mina, Roov, Asevia, 

12. Zakhor. Saravia, Savania, 

13. Odua, fiii lui Vanuia. 

14. Căpeteniile poporului lui Fo- 
ros, Faa!, Moav, Ham, Zafuia. 

15. Fiii iui Vani: Asgad, Vivai, 

16. Adania, Vagoi, îdin, 

17. Âttr, Ezechia, Azur, 

18. Oduia. îsam, Visi, 

19. Arif, Anatot, Navai, 

20. Megafis, Mesulam, Izir, 

21. Mesozevil, Saduc, ledua, 

22. Faltia, Anan, Anea, 

23. Osie, Anania, Asuv, 

24. Alois, Falai, Sovic, 

25. Reuni, Esavana, Maasia, 

26. Aia, Ainan, Iram,, 

27. Maluh, Iram, Vaana. 

28. Şi celalt popor Preoţii, Leviţii 
şi portarii, cântăreţii şi Natinimii 
şi tot cel ce mergeâ dela poporul 
pământului, Ia legea Un Dumnezeu, 
femeile lor, fiii lor şi fetele lor. 

29. Tot cel ce ştia şi pricepea, 
se întărea asupra fraţilor săi, şi i-a 
jurat pre ei, şi s'au legat cu blestem 
şi jurământ, ca să umble în legea 

IO. 2, Esdca 2, 62. 
29. Is. Navî 24, 15. 



6S4 



CARTEA LUI NEEMIA 10-11 



lui Dumnezeu, care s'a dat prin 
mâna lui Moisî robul lui Dumnezeu, 
ca să păzească şi să facă toate po- 
Funcile Domnului Dumnezeului no- 
stru, şi judecăjile lui şi îndreptă- 
rile lui. 

30. Şi ca să nu dăm fetele noa- 
stre neamurilor pământului, şi îe- 
feîe lor nu le vom lua îiiior noştri. 

31. Şi dela noroadele pământului 
care aduc negoţuri şi ori ce marfă 
în ziua sâmbetei ca să vânză, să 
nu cumpărăm dela dânşii sâmbăta 
şi în zi sfântă, şi vom lăsa anul 
al şaptelea, şi cererea a toată da- 
toria. 

32. Şi să punem asupra noastră 
îndatoriri, ca să dăm a treia parte 
de drahmă pe an la slujba casei 
Dumnezeului nostru. 

33. Pentru pâinele punerii înainte 
şt pentru jertfa cea necurmată şi 
pentru toată arderea cea de puru- 
rea a sâmbeteîor şi a lunilor nouă 
îa sărbători, şi pentru cele sfinte 
şi la cele pentru păcate, ca să se 
cureţe Israil, şi pentru lucrurile casei 
Dumnezeului nostru. 

34. Şi am aruncat sorţi cine să 
aducă lemne pentru jertfă; Preoţii 
şi Leviţii şi poporul să aducă în 
casa Dumnezeului nostru fiecare din 
casele noastre părinteşti la vremi 
preste an să arză pre jertfelnicul 
Domnului Dumnezeului nostru pre- 
cum este scris în lege. 

35. Şi să aducem pârga roadelor 
pământului nostru şi pârga rodu- 
lui a tot pomul pe fiecare an în 
casa Domnului. 

36. Şi pre cei întâiu născuţi din 
fiii noştri şi din viteie noastre, pre- 
cum este scris în lege, şi pre cei 
întâiu născuţi din boii noştri şi din 
turmele noastre, să aducem în casa 

30. Esire 34, 16. 

31. Eşite 20, 10; H 2 lege 15, 1, 

35. Esire 23, 19. 

36. Eşire 13, 2. 



Dumnezeului nostru Preoţilor şi ce- 
lor ce slujesc în casa Dumneze- 
ului nostru. 

37. Pârga grânelor noastre şi cele 
dintâiu roduri ale noastre din tot 
pomul, din vin şi din untuldeîemn 
să le aducem Preoţilor la cămara 
casei Dumnezeului nostru, şi ze- 
ciueleie pământului nostru Leviţilor, 
care le vor zeciuî Leviţii în toate 
cetăţile robiei noastre. 

38. Şi va îî preotul fiul lui Âaron 
cu leviful întru zeciuiala îevitului, 
şi Leviţii vor aduce zeciuială din 
zeciuială în casa Dumnezeului no- 
stru în vistierie îu casa lui Dum- 
nezeu. 

39. Că în cămări vor băgâ fiii 
lui Israil şi fiii lui Lcvi pârga grâ- 
ului şi a vinului şi a untuluidelernn, 
unde sunt vasele cele sfinte, şi Pre- 
oţii şi slujitorii şi portarii şi cân- 
tăreţii, şi nu vom părăsi casa Dum- 
nezeului nostru. 

CAP. 11. 

Scrierea locuitorilor din Ierusalim şi 
din celelalte cetăţi. 

Si au şezut căpeteniile poporului 
j în Ierusalim, şi celalt popor a 
aruncat sorţi să aducă unul din 
zece, să şază în Ierusalim cetatea 
cea sfântă, iar celelalte nouă părţi 
înfr'aite cetăţi. 

2. Şi bine a cuvântat poporul pre 
toţi oamenii, cari au voit a şedea 
în Ierusalim. 

3. Şi acestea sunt căpeteniile ţării 
care au şezut în Ierusalim, iar în ce- 
lelalte cetăţi ale Iudei au şezui fie- 
care în moşia sa, în cetăţile sale 
Israil, Preoţii, Leviţii şi Natinîmii 
şi fiii slugilor lui Solomon. 

4. Şi în Ierusalim au şezut din 
fiii lui Iuda şi din fiii lai Veniamin. 

37. Lev. 23, 17; Num. 16, 24. 

38. Num. 18, 26. 39. Num.18, 26. 
11. 1. Mat. 4, 5. 3. Esdra 2. 55. 



CARTEA LUI NEEMIA 11 



625 



Din fiii lui Iuda, Alaia fiul lui Azia, 
fiul lut Zaharia, fiul lui Samaria, 
fiul lui Saîalia, fiul lui Maleleil. 

5. Şi din fiii lui Fares : Maasia 
fiul lui Varuh, liul lui Halăza, fiul 
lui Ozia, fiul lui Adaia, fiul lui Ioa- 
rîv, fiul lui Zaharia, fiul lui Siloni. 

6. Toji fiii lui Fares, cari şed în 
Ierusalim, patru suie şasezeci şi opt 
bărbaţi de oasfe. 

7. Şi aceştia sunt fiii lui Venia- 
min: Silo fiul lui Mesulam, fiul lui 
Ioad, fiul lui Fadaia, fiul lui Koleia, 
fiul lui Maasiu, fiul lui Etiil, fiul lui 
lesia. 

8. Şi după el Ghive, Sili, nouă sute 
douăzeci şi opt. 

9. Şi Ioil fiul lui Zehri priveghe- 
for presfe dânşii, şi luda fiul lui A- 
sana, al doilea presie cetate. 

10. Din Preoţi: ladia fiul lui loa- 
riv, Iahin. 

11. Sarea fiul Iui Elhia, fiul lui 
Mesulam, fiul lui Saduc, fiul lui Ma- 
rioî, fiul lui Ailov în preajma casei 
lui Dumnezeu. 

12. Şi frajii lor, cari fac lucrul 
casei, opt sute douăzeci şi doi, şi 
Adaia fiul lui Ieroam, fiul lui Fa- 
lalia, fiul lui Amasî, fiul lui Zaha- 
ria, fiul lui Fassur, fiul lui Melhia. 

13. Şi fraţii lui căpeteniile case- 
lor părinteşti, două sute patruzeci 
şi doi, şi Amasia fiul lui Esdriil, fiul 
Iui Zahiu, fiul lui Mesarimit, fiul lui 
Emir. 

14. Şi fraţii lui ostaşi viteji o sută 
douăzeci şi opt, şi priveghetori pre- 
ste dânşii Vadiil, fiul lui Ghedolim. 

15. Şi din Leviţi Samaia fiul lui 
Asuv, fiul lui Esri, fiul lui Asavie, 
fiul lui Vuni. 

16. Şi Savafeos şi lozavat din că- 
peteniile Leviţilor preste lucrurile ca- 
sei lui Dumnezeu cele din afară... 

17. Şi Mattania feciorul lui Miha, 
fiul lui Zavdi, fiul lui Asaf, mai mare 
preste cântăreţi şi Iuda preste ru- 



găciuni şi Vacvuchia al doilea din- 
tre fraţii lui, şi Avda fiul lui Samuia, 
fiul lui Galei, fiul lui Iedudun. 

18. Toţi Leviţii în cetatea cea sfân- 
tă, două sute optzeci şi patru. 

19. Şi portarii: Acuv, Telamin şi 
fraţii lor, cari păzesc la porţi, o sută 
şaptezeci şi doi. 

20. Iar ceilalţi Israilteni şi Preoţii 
şi Leviţii în toate cetăţile ludei fie- 
care la moşia sa. 

21. Şi Natinimii cari au lăcuit în 
Ofla şi Sia şi Gusfa preste Na- 
tinimi. 

22. Şi priveghetori Leviţilor în Ie- 
rusalim Ozi fiul lui Vani, feciorul lui 
Asavia, feciorul lui Matania, Miha 
din fiii lui Asaf, cei ce cântă la 
slujba casei lui Dumnezeu, 

23. Că eră poruncă dela împăra- 
tul pentru dânşii, ca să rămână sta- 
tornică pentru cântăreţii ce se cuve- 
neâ să cânte în fiecare zi. 

24. Şi Fafaia feciorul lui Vasiza 
din fiii lui Azara, fiul lui luda, eră 
dregătorul împăratului întru tot ce 
erâ de trebuinţă poporului. 

25. Şi din fiii lui Iuda cari aveau 
sălaşele la sate în ţarina lui au lă- 
cuit în Kariafarve şi în satele lui 
şi în Davon, şi în satele lui şi în 
Kavziil şi în satele lui. 

26. Şi în lisu şi în Moloda şi în 
'Vitfalat, 

27. Şi în Asarsual şi în Virsavee 
şi în satele ei, 

28. Şi în Sichelag şi în Mainime 
şi în satele ei, 

29. Şi în Ieremon şi în Saraa şi 
în lerimut. 

30. Şi în Zanua şi în Odolam şi 
în satele lor şi în Lahis şi în ţa- 
rinele lui, în Azeca şi în satele ei, 
şi au tăbărî! în Virsavee până la 

„ râpa Enom. 

31. Şi fiii lui Veniamin dela Ga- 



23. Esdra 7, 21. 



Biblia 



40. 



626 



CARTEA LUI NEEMIA 11—12 



vaa, în Mahmas, în Ghea, în Vctiî 
şi în satele lui, 

32. Şi în Anatof, în Nov, în Ania. 

33. In Asor, în Rama, în Ghetaim. 

34. In Adod, în Sevoim, în Na- 
valal, în Lida, 

35. Şi în Ono şi în Ghiorasim. 

36. Şi din Leviţi în părţile lui Iuda 
şt ale lui Veniamin. 

CAP. 12. 

Numele Preoţilor şi Leviţilor. Sfiinţirea 
cetăţii. Rândul îngrijitorilor 
de cele sfinte. 

Aceştia suni Preoţii şi Leviţii, cari 
s'au suit cu Zorovavel fiul îui 
Salatiiî şi cu Isus : Sărata, leremia, 
Eşdra, 

2. Âmaria, Maluh, Attus, 

3. Sehenia, Reum, Marimot, 

4. Addaia, Ghinifon, Avia, 

5. Miamin, Maadia, Velga, 

6. Samaia, loiariy, ledea, 

\ 7. Salau, Ammoc, Helchia, Oduia, 
aceştia sunt căpeteniile Preoţilor şi 
fraţii lor în zilele lui Isus. 

8. Şi Leviţii : Isus, Vanui, Kadmiil, 
Saravia, lodae, Mattania, presfe cân- 
tăreţi el şi fraţii lui. 

9. Şi Vacvul, Kias şi Umni şi fra- 
ţii lor, fiecare în slujba sa. 

10. Şi Isus a născut pre îoachim, 
şi îoachim a născut pre Eliasav, şi 
Eliasav a născut pre lodae, 

îl. Şi lodae a născut pre Iona- 
tan, şi Ionatan a născut pre Adu. 

12. Şi în zilele lui îoachim erau 
fraţii Iui Preoţii şi căpeteniile ca- 
selor părinteşti : a lui Saraia, Âma- 
ria ; a lui Eremia, Anania, 

13. A lui Esdra, Mesulam; a lui 
Amaria, Ioanan; 

14. A lui Amaluh, Ionatan; a îui 
Sehenia^ losif; 

15. A lui Are, Manas; a lui Ma- 
riol, Elcan; 

16. A lui Adadai, Zaharia; a lui 
Ganatot, Mesolam; 



17. A lui Avia, Zehri; a lui Mi- 
amin, Moadai, Feleti; 

18. A lui Valgas, Samue; a lui 
Semia, loanatan; 

19. A lui Ioariv, Metfanai; a lui 
Edio, Ozi; 

20. A lui Salai, Calai; a lui Ameh, 
Aved; 

21. A lui Elchia, Asavia; a lui 0- 
duia, Natanail. 

22. Leviţii: în zilele lui Eliasiv, 
loada şi loa şi Ioanan şi Idua, scrişi 
căpetenii ale caselor părinteşti şi 
Preoţii întru împărăţia lui Darie Per- 
sul. 

23. Fiii lui Levi căpetenii caselor 
părinteşti scrişi în cartea faptelor 
anilor şi până în zilele lui Ioanan 
fiul lui Elisue. 

24. Şi căpeteniile Leviţilor: Asa- 
via, Saravia şi Isus ; iar în preajma 
lor fiii lui Kadmiil şi fraţii lor rân- 
duiţi fiecare a cânta şi a lăudă 
după porunca lui David omul lui 
Dumnezeu. 

25. Mattania şi Vacvuchia, Avdia, 
Mesolam, Telmon. 

26. Accuv păzitorii porţilor, când 
am adunat eu pre portarii aceştia 
era în zilele lui îoachim feciorul 
lui Isus, feciorul îui Iosedec, şi în 
zilele lut Neemia mai marele şi a 
lui Esdra preotul şi cărturarul. 

27. Şi la sfinţirea zidului Ierusa- 
limului aii căutat pre Leviţi în lo- 
curile lor, ca să-i aducă în Ierusa- 
lim să facă sfinţire şi veselie, cu 
mulţămită, cu cântări, cu chimvale 
cu psaltire şi cu alăute. 

28. Şi s'au adunat fiii cântăreţi- 
lor cei din prejurul Ierusalimului, 
şi cei dela sălaşurile lui Netofati. 

29. Şi dela Vetgalgal şi din ţa- 
rinile lui Gava şi Azmof, că săla- 
şuri au fost zidit loruşi cântăreţii în 
Ierusalim. 

30. Şi s'au curăţit Preoţii şi Le- 

12. 23. l Paralip. 9, 10-13. 



CARTEA LUI 



viţii, şi au curăţit pre popor şi pre 
portari şi zidul. 

31. Şi aduseră pre boierii ludei 
pre zid, şi au aşezat două cete mari 
spre laudă, şi trecură deadreapta 
pre zidul porţii gunoiului. 

32. Şi au mers dinapoia lor 0- 
saia şi jumătate din boierii ludei. 

33. Şi Azaria, Esdra şi Mesolam. 

34. Şi luda, Veniamin, Samaia şi 
Jeremia. 

35. Şi din fiii Preojilor cu trâm- 
biţe Zaharia fiul lui Ionatan, fiul 
lui Samaia, fiul lui Matiania, fiul lui 
Mihea, fiul lui Zachur, fiul lui Asaf. 

35. Şi fraţii lui Samaia şi Oziil, 
Ghelol, iama, Natanail, îuda şi A- 
nani cântând cu uneltele cântări- 
lor lui David omul lui Dumnezeu 
şi Esdra cărturarul, înaintea lor pre 
poartă cântând în preajma lor. 

37. Şi s'au suit pre scările cetăţii 
Iui David pre suişul zidului deasu- 
pra casei lui David, şi până la poarta 
apei despre răsărit. 

38. Şi a doua ceată de cfiităreţi 
se duceâîntâmpinându-i, şi eu după 
dânsa şi jumătate din popor deasu- 
pra zidului pre deasupra turnului 
Tanurimi, şi până la zidul cel lat. 

39. Şi deasupra porţii lui Eîraim j 
şi pre la poarta cea veche şî pre 
la poarta peştilor şi pre la turnul 
lui Anameil, şi dela turnul Mia până 
la poarta oii, şi au stătut la poarta 
închisorii. 

40. Şi au stătut amândouă cetele 
cântăreţilor în casa lui Dumnezeu 
şi eu şi jumătate din căpetenii cu 
mine, 

41. Şi Preoţii: EHâchim, Maasia, 
Miamin, Mihea, Elion, Zaharia, A- 
nania cu trâmbiţă. 

42. Şi Maasia, Simias, Eleazar, 
Ozi, Idanan, Melhia, Eliamia şi E- 
zur, şi s'au auzit cântăreţii şi Ezria 
cârmuitorul lor cântând şi lăudând. 

39. 3, li Ierem. 31, 39. 



NEEMIA 12—13 627 



43. Şi au junghiat în ziua aceea 
jertfe mulle, şi s'au veselit, că Dum- 
nezeu i-au veselit pre dânşii tare, şi 
femeile lor şi fiii lor s'au veselit, şi 
s'a auzit de departe veselia din Ie- 
rusalim. 

44. Şi au rânduit în ziua aceea 
bărbaţi preste cămările vistieriei, 
presle pârgă şi preste zeciuială, ca 
să adune într'însele din ţarinile cetă- 
ţilor, părţile Preoţilor şi Leviţilor, 
că veselie eră în Iuda, pentru Pre- 
oţi şi pentru Leviţii cei ce stau. 

45. Şi au păzit rânduelele casei 
Dumnezeului lor ş : rânduelele cu- 
răţirei, şi pre cântăreţi şi pre por- 
tari, precum a poruncit David şi 
Solomon fiul lui. 

46. Că în zilele lui David, Asaf 
din început a fost rânduit căpete- 
nie cântăreţilor spre cântarea şi la- 
uda lui Dumnezeu. 

47. Şi tot îsrailul în zilele lui Zo- 
rovavel şi în zilele lui Neemia, dâ 
părţi cântăreţilor şi portarilor ce se 
cuveneă pre fiecare zi şi împărţeâ 
Leviţilor, şi Leviţii împărfeau fiilor 
lui Aaron. 

CAP. 13. 

Râvna lui Neemia pentru îndreptarea 
năravurilor. 

In ziua aceea s'a cetit în cartea lui 
Moisî la auzul poporului, şi s'a 
aflat scris într'însa, ca să nu intre 
Amonitenii şi Moavitenii în aduna- 
rea Iui Dumnezeu până în veac. 

2. Pentrucă n'au ieşit înaintea fi- 
ilor lui Israil cu pâine şi cu apă, şi 
au năimit asupra lor pre Valaam ca 
să-i blesteme, şi au întors Dumne- 
zeul nostru blestemul întru binecu- 
vântare. 

3. Şi a fost dupăce au auzit le- 
gea, s'a osebit toată amestecătura 
în Israil. 

45. 1 Parai. 25, 1, 2. 
13. i. 9 2 Lege 23, 3. 2. Num. 22, 6. 



628 



CARTEA LUI NEEMIA 13 



4. Şi mai nainte de aceasta Elia- 
siv preoîul care lăcuiâ în vistieria 
casei Dumnezeului nostru de aproa- 
pe fiind iui Tovia, 

5. I-a făcut lui cămară mare, şi 
punea acolo mai nainte pâinea şi 
-tămâia şi vasele şi zecîuiala grâu- 
lui şi a vinului şi a untuluidelemn, 
care erau hofărîte pentru Leviţi şi 
pentru cântăreţi şi pentru portari, şi 
pârga Preo(ilor. 

6. Ci la toate acestea n'am fost 
în Ierusalim, că în anul al treizeci 
şi doi al lui Artacsasfa împăratul 
Vavilonului, am venit la împăratul, 
şi după puţină vreme m'am cerut 
îa împăratul. 

7. Şi am venit în Ierusalim şi am 
înţeles de răutatea, care o a făcut 
Eîiasiv, făcând Iui Tovia cămara în 
curtea casei lui Dumnezeu. 

8. Şi rău mi-a părut foarte, şi am 
aruncat toate uneltele casei Iui Tovia 
afară din vistierie. 

9. Şi am zis să cureje vistieriile, 
şi am întors acolo vasele casei lui 
Dumnezeu, pâinea şi tămâia. 

10. Şi am cunoscut că părţile Le- 
viţilor nu s'au dat, şi s'a dus fie- 
care la ţarina sa, Leviţii şi cântă- 
reţii, cari făceau slujba. 

11. Şi m'am certat cu mai marii 
oştirii, şi am zis: pentruce s'a pă- 
răsit casa lut Dumnezeu? Şi i-am 
adunat pre ei, şi i-am pus pre ei 
Ia starea lor. 

12. Şi tot Iuda a adus zeciuisla 
grâului şi a vinului şi a untuluide- 
lemn la vistierie. 

13. Şi am pus preste vistierii pe 
Selemia preotul şi pre Sadoc căr- 
turarul, şi dintru Leviţi, pre Fadeia 
şi supt mâna lor pre Anan fiul lui 
Zachur, fiul lui Matfanie, că credin- 
cioşi s'au socotit având sarcina să 
împarjă fraţilor lor. 

14. Adu-ţi aminte Dumnezeule de 

14. 4 Imp. 20, 3. 



mine întru aceasta, şi să nu se 
şteargă mila mea, care am făcut cu 
casa Domnului Dumnezeului meu 
şi cu rânduelele ei. 

15. Şi în zilele acelea am văzut 
în Iuda călcând teascuri sâmbăta, 
şi aducând snopi şi încărcând pre 
măgari, vin, struguri şi smochine 
şi alte sarcini aducând în Ierusalim 
în ziua sâmbetei, şi i-am mustrat că 
vindeau în acea zi cele de mâncare. 

16. Şi Tirienii, cari şedeau în Ie- 
rusalim, aduceau peşte şi alte lu- 
cruri de vânzare, vindeau sâmbăta 
fiilor ludei şi în Ierusalim. 

17. Şi m'am certat cu cei mai de 
frunte ai fiilor lui Iuda, şi le-am zis 
lor: ce este acest lucru rău, carele 
faceţi voi de spurcaţi ziua sâmbetei? 

18. Au nu aşâ au făcut părinţii no- 
ştri, şi au adus preste dânşii Dum- 
nezeul nostru şi preste noi şi pre- 
ste cetatea aceasta, toate relele a- 
cestea? Şi voi adăogaţi mânie pre- 
ste Israil, spurcând sâmbăta. 

19. Şi a fost când se puseră porţi 
în Ierusalim, mai nainte de sâm- 
bătă, şi am zis de s'au închis por- 
ţile; şi am zis: să nu le deschiză 
până după sâmbătă, şi din slugile 
meie am pus la porţi, ca să nu a- 
ducă sarcini în ziua Sâmbetei. 

20. Şi au mas preste noapte foţr 
schimbătorii şi cei ce vindeau a- 
fară de Ierusalim de câtevâ ori. 

21. Şi i-am mustrat pre ei, şi am 
zis către ei: pentruce voi mâneţi 
în preajma zidului? De veţi mai face 
aceasta, voiu întinde mâna mea a- 
supra voastră. Din vremea aceea 
n'au mai venit Sâmbăta. 

22. Şi am zis Leviţilor cari se cu- 
răţeau, să vie să păzească porţile 
şi să sfinţească ziua sâmbetei. Pen- 
tru aceasta adu-ţi aminte de mine 



17. Lev. 19, 30. 

19. Lcv. 23, 32! Ierem. 17, 21. 



CARTEA LUI NEEMIA 13 



629 



Dumnezeul meu, iartă-mă după mul- 
ţimea milei laie. 

23. In zilele acelea am văzut ji- 
dovi, cari ş'au luat îemei Âzotinence, 
Amonilence şi Moaviience. 

24. Şi fiii lor jumătate grăiau a- 
zotineşfe, şi nu ştiau grăi jidove- 
şte, ci după limba fiecărui norod. 

25. Şi m'atn certat cu dânşii şi 
i-am blestemat pre dânşii, şi am bă- 
tut dintru ei bărbaţi şi le-am smuls 
părul şi i-am jurat pre Dumnezeu, 
să nu daţi fetele voastre feciorilor 
lor, şi să nu luaţi din fetele lor fe- 
ciorilor voştri şi vouă. 

26. Au nu aşâ a păcătuit Solo- 
mon împăratul Iui Israil? In nea- 
muri multe nu erâ împărat aseme- 
nea lui, şi iubit lui Dumnezeu erâ, 
şi l-a fost pus pre el Dumnezeu îm- 
părat preste lot Israilul, şi pre acesta 

23. Esdra 9, 2. 

26. 3 Imp. 3, 1, 11, 1. 



l-au abătut muierile cele de alt neam. 

27. încai de voi să nu auzim că 
faceji toată răutatea aceasta, ca să 
păcătuiţi împrotiva Dumnezeului no- 
stru ţiind muieri de alt neam. 

28. Şi unul din fiii lui loadâ a lui 
Elisuv preotul cel mare erâ ginere 
lui Sanavalat Uraniteanul, şi l-am 
gonit pre el dela mine. 

29. Adu-ţi aminte de ei Dumne- 
zeul meu, pentrucă au spurcat pre- 
oţiea şi aşezământul preoţiei şi pre 
Leviţi. 

30. Şi i-am curăţit pre ei de tot 
cel de alt neam, şi am pus rân- 
duială Preoţilor şi Leviţilor, fiecă- 
ruia după slujba lui. 

31. Şi pentru lemnele ce se aduc 
la jertfe în vremi hotărîte şi pentru 
cele de pârgă; adu-ţi aminte de mine 
Dumnezeul nostru spre bine. 



27. 3 Imp. 11, 4. 



CARTEA 



ESTIREI 



Visul lui Mardoheu. 

In anul al doilea al împărăţiei lui 
Artaxercs cel mare, în ziua din- 
tâiu a lunii lui Nisan, vis a vă- 
zut Mardoheu îiul lui Iair, al lui Se- 
mei, al lui Kiseu din neamul lui Ve- 
niamin, un jidov, care lăcuiâ în ce- 
tatea Susis, om mare slujitor în 
curtea împăratului, şi eră din ro- 
bii pre cari i-a dus în robie Navu- 
hodonosor împăratul Vavilonului din 
Ierusalim, împreună cu îehotiia îm- 
păratul ludei, şi acesta erâ visul lui: 
„iată glasuri şi gâlceavă, trăznete şi 
„cutremur şi turburare pre pământ, 
„şi iată doi balauri mari gaia au 
„venit înainte amândoi să se lupte, 
„şi a fost glasul lor mare, şi la gia- 
„sul lor s'au gătit toate neamurile 
„de răsboi, ca să bată neamul ce- 
„lor drepţi, şi iată a fost ziua aceea 
„zi de întunerec, de necaz, de ne- 
voie şi de chin, şi turburare mare 
„a fost pre pământ, şi s'a turburat 
„tot neamul cel drept temându-se 
„de relele lor, şi s'a gătit de perire 
„şi a strigat către Dumnezeu, şi de 
„strigarea lor, părea că s'a făcut 
„dintr'un izvor mic, rîu mare, apă 
„multă şi lumină, şi soarele a ră- 
„sărit, şi cei smeriţi s'au înălţat şi 
„au mâncat pre cei mândri". Şi s'a 
deşteptat Mardoheu dupăce a văzut 
acest vis, şi gândeâ ce vreâ Dum- 



nezeu să facă, şi aveâ visul acesta 
în inimă, şi vreâ să-1 cunoască cu 
deamăruntul până în noapte, şi s'a 
aşezat Mardoheu în curte cu Ga- 
vata şi cu Tara, amândoi îameni 
ai împăratului, cari păzeau curtea, 
şi a auzit gândurile lor, şi griiile 
lor a cercat şi a înţeles că ei se 
gătesc să pună mâinile pre împă- 
ratul Artaxercsu, şi a spus împă- 
ratului, şi a întrebat împăratul pre 
amândoi famenii săi, şi ei mărtu- 
risind, i-a spânzurat; şi a scris îm- 
păratul cuvintele acestea spre po- 
menire, şi Mardoheu încă a scris 
cuvintele acestea, şi a poruncit îm- 
păratul lui Mardoheu să slujască, 
şi i-a dat lui daruri pentru aceasta. 
Şi era Aman al lui Aminadat Vu- 
gheul, mărit înaintea împăratului, şi 
cercă să facă rău lui Mardoheu şi 
poporului lui, pentru cei doi fameni 
ai împăratului. 

CAP. 1. 

As lina lepădata de Artaxercs. 

Si a fost după cuvintele acestea în 
j zilele lui Artaxercsu : acest Ar- 
taxercs stăpâneâ dela India o sută 
douăzeci şi şapte de ţări. 

2. Intr'acele zile când a şezut în 
scaun împăratul Artaxercs în ce- 
tatea Susis, 



CARTEA 



3. In anul al treilea al împărăţiei 
sale, făcut-a ospăţ mare prietenilor 
săi şi celorlalte neamuri şi celor 
măriţi ai Perşilor şi ai Midilor, bo- 
ierilor şi domnilor. 

4. Şi după aceasta le-a arătat ior 
avuţia împărăţiei sale şi mărirea 
desfătării bogăţiei sale, înfr'o sută 
şi optzeci de zile. 

5. Iar când s'au plinit zilele nunţii, 
a făcut împăratul ospăţ neamurilor, 
celor ce s'au aflat în cetate şase 
zile, în curtea casei împăratului. 

6. împodobită cu perdele devison 
şi cu verzi întinse pre funii de in 
şi de mohorîte, pre belciuge de aur 
şi de argint, pre stâlpi de marmură 
şi de piatră. 

7. Paturi de aur şi de argint pre 
pardoseală de piatră de şmaragd şi 
depinin şi de piatră de parin, şi a- 
şfernuiuri strălucite cu împestrituri 
înflorite în prejur trandafiri revăr- 
saţi. 

8. Pahar de aur şi de argint şi 
de antracs pahar pus înainte de trei- 
zeci de mii de talanţi, vin mult şi 
dulce care beâ însuş împăratul, iar 
băutura aceasta nu după legea cea 
obişnuită se făceâ, ci aşâ a vrut îm- 
păratul, şi a poruncit dregătorilor 
casei, ca să facă voea lui şi a oa- 
menilor. 

9. Şi Astina împărăteasa a făcut 
ospăţ femeilor în curţile împărăteşti 
unde erâ împăratul Arfaxercsu. 

10. Iar în ziua a şaptea vesel fi- 
ind împăratul a zis lui Aman, Va- 
zan, Tarra, Varazi, Zatoîia, Avataza, 
Tarava, celor şapte fameni slujitori 
ai săi. 

.11. Să aducă pre împărăteasa la 
dânsul să o facă pre ea împără- 
teasă, şi să-i pue ei diademă, şi să 
arate boierilor şi neamurilor frumu- 
seţile ei, că erâ frumoasă. 

12. Şi n'a ascultat de el împără- 

1. 3. 2, 18. 



ESTJREI 1 631 



teasa ca să vie cu famenii, şi s'a 
mâhnit împăratul şi s'a mânieat. 

13. Şi a zis prietenilor săi, că a- 
cestea a grăit Astina : faceţi dar 
pentru aceasta lege şi judecată. , 

14. Şi au venit la el Archezes şl 
Sarsafes şi Malesear căpeteniile Per- 
şilor şi ale Midilor, cei de aproape 
ai împăratului, cari întâiu şedeau 
lângă împăratul. 

15. Şi au spus lui după legi, cum 
se cade a face Astinei împărătesei, 
pentrucă n'a făcut cele ce i-a po- 
runcit împăratul prin fameni. 

16. Şi a zis Muheu către împă- 
ratul şi către căpetenii : nu numai 
împăratului a făcut strâmbătate A-- 
stina împărăteasa, ci şi tuturor boie- 
rilor şi povăţuitorilor împăratului, 

17. Că a spus lor cuvintele îm- 
părătesei şi cum a grăit împroliva 
împăratului, deci dacă a grăit îm- 
protiva împăratului Arfaxercsu, 

18. Aşâ astăzi doamnele celelalte 
ale boierilor Perşilor şi ale Midilor 
auzind cele ce a grăit ea împăra- 
tului, vor cuteza asemenea a necin- 
sti pre bărbaţii lor. 

19. Deci de i se pare bună împăţ 
râtului porunca împărătească, să 
scrie după legile Midilor şi ale Per- 
şilor, şiîntr'alt chip să nu facă, nici 
să mai intre împărăteasa la dân^ 
sul, şi împărăţiea ei să o dea îm-. 
părafu! la o femeie mai bună decât 
dânsa. 

20. Şi să se auză legea cea dela 
împăratul care va face întru împăţ 
răţiea sa, şi aşâ toate femeile vo^ 
dâ cinste bărbaţilor lor dela sărac 
până la bogat. 

21. Şi a plăcut cuvântul acesta 
împăratului şi boierilor, şi a făcut 
împăratul după cum a grăit Muheu. 

22. Şi a trimis în toată împără? 
ţiea prin fiecare ţară după graiul lor, 
ca să le fie lor frică în casele lor. 

14, Esdra 7, 14. 19. Dan. 1, 8, 12, 15. " 



632 



CARTEA ESTIREI 2 



CAP. 2. 

Estir în casa împăratului. 

După cuvintele acestea a încetat 
mâniea împăratului, şi n'a mai 
pomenit de Astina, aducându-şi a- 
minfe ce a grăit şi cum o a jude- 
cat pre ea. 

2. Şi au zis slugile împăratului: 

3. Să se caute împăratului feţi- 
şoare curate, frumoase la chip şi 
să pună împăratul dregători în toate 
ţările împărăjiei sale, şi să aleagă 
feţişoare frumoase la chip, în ceta- 
tea Susan la casa femeilor, şi să le 
deâ famenului împăratului păzito- 
rul femeilor, şi să le deâ săpun 
şi celelalte care sunt de lipsă. 

4. Şi femeia care va plăceâ îm- 
păratului, va fi împărăteasă în lo- 
cul Astinei, şi a plăcut împăratului 
lucrul, şi a făcut aşa. 

5. Şi erâ un jidov în cetatea Su- 
sis, şi numele lui Mardoheu al lui 
Iair, al lui Semia, al lui Kiseu, din 
neamul Iui Veniamin. 

6. El erâ din robii cei din Ieru- 
salim, pre care i-a fost robit Navu- 
hodonosor împăratul Vavllonului. 

7. Şi erâ la el o copilă crescută, 
fata lui Aminadav fratele tatălui său, 
şi numele ei Estir, şi dupăce au 
rnurit părinţii ei, o a învă|at pre ea 
ca să-i fie lui femeie, şi erâ feţi- 
şoară frumoasă la chip. 

8. Şi când s'a auzit porunca îm- 
păratului s'au adunat multe feţişoare 
la Susa cetatea cea de supt mâna 
lui Gai, şi s'a adus Estir la Gai pă- 
zitorul femeilor. 

9. Şi i-a plăcut lui feţişoara, şi a 
aflat har înaintea lui, şi a grăbit a 
dâ ei săpunul şi partea, şi pre cele 
şapte fete. alese ei dela împără|ie, şi 
o a împodobit pre ea bine şi pre 
roabele ei în casa femeilor. 

10. Şi n'a arătat Estir neamul său, 

2. 6. 4 Imp. 24, 14. 



nici moşia sa, că Mardoheu porun- 
cise ei să nu spue. 

11. Şi în toate zilele umblâ Mar- 
doheu prin curtea femeilor, ca să 
vază ce se va întâmplă Eslirei. 

12. Iar vremea fetei a intrâ la îm- 
păratul erâ, dupăce treceau două- 
sprezece luni, că aşâ se plinesc zi- 
lele socotinţei, în şase luni se un- 
geâ cu uleiu de mirsin, şi în şase 
luni cu alte mirodenii şi cu săpu- 
nurile femeilor. 

13. Şi atuncea intrâ la împăratul, 
şi de-i zicea să o deâ pre ea să 
meargă cu el dela casa femeilor 
până la casa împăratului. 

14. Seara intrâ şi dimineaţa se 
ducea la casa femeilor cea a doua, 
unde erâ Gat famenul împăratului 
păzitorul femeilor, şi mai mult nu 
intrâ la împăratul fără numai când 
o chemă anume. 

15. Şi când s'a plinii vremea E- 
sfirei, fetei lui Aminadav fratele ta- 
tălui lui Mardoheu, ca să intre la 
împăratul, n'a lepădat nimica de cele 
ce i-a poruncit ei Famenul păzito- 
rul femeilor, că Estir aflase har la 
toţi cei ce o vedeau. 

16. Şi a intrat Estir la împăratul 
Artaxercsu în luna a douăspreze- 
cea, care este Adar în anul al şap- 
telea al împărăfiei lui. 

17. Şi ă iubit împăratul pre Estir, 
şi a aflat har mai mult decât toate 
fecioarele, şi i-a pus ei diadema 
cea îemeiască. 

18. Şi a făcut împăratul ospă( tu- 
turor prietenilor săi şi căpeteniilor 
în şapte zile, înălţând nunta Esti- 
rei, şi a uşurat dările la toţi cei de 
supt împărăţiea lui. 

19. Şi Mardoheu slujâ în curte. 

20. Iar Estir n'a spus moşia sa, 
că aşâ i-a poruncit ei Mardoheu, 
să se teamă de Dumnezeu şi să pă- 
zească poruncile lui precum făcea 

18. 1, 3. 



CARTEA ESTIREI 2—3 



633 



când era la el, şi Estir n'a schim- 
bai vieaţa sa. 

21. Şi s'au mânieat cei doi fa- 
meni ai împăratului, cari erau mai 
mari păzitorilor lui, că a pus îna- 
inte pre Mardoheu, şi cerca să o- 
moare pre împăratul Artaxercsu. 

22. Aîlând Mardoheu lucrul acela, 
l-a spus Estirei, şi ea a spus îm- 
păratului sfatul lor. 

23. Iar împăratul a cercetat pre 
cei doi famem, şi i-a spânzurat şi 
a poruncit împăratul să însemne în 
cartea cea de pomenire, care era în 
biblioteca împărătească, acest lu- 
cru bun al lui Mardoheu spre laudă. 

CAP. 3. 

Uneltirile lui Aman. 

După acestea a mărit împăratul 
Artaxercsu pre Aman al lui A- 
madat Vugheul, şi l-a înălţat pre el, 
şi şedeâ mal sus decât toţi priete- 
nii lui. 

2. Şi toţi cei din curte se închinau 
lui, că aşâ a poruncit împăratul să 
iacă, iar Mardoheu nu se închina lui. 

3. Şi au zis cei din curtea împă- 
ratului lui Mardoheu : pentruce n'a- 
sculţi de cele ce zice împăratul? 

4. In toate zilele ziceau lui, şi n'a- 
scultâ, şi a spus lui Aman, că Mar- 
doheu se împroliveşte cuvintelor îm- 
păratului, şi le-a spus lor Mardo- 
heu că este jidov. 

5. Şi înţelegând Aman, cum că 
Mardoheu nu se închină lui, s'a mâ- 
nieat foarte. 

6. Şi a vrut să piarză pre toţi ji- 
dovii, câţi erau supt împărăţiea lui 
Artaxercsu. 

7. Şi a iăcut sfat în anul al doi- 
sprezecelea al împărăţiei lui Ar- 
taxercsu, şi a aruncat sorţi pre zile 
şi pre luni, ca într'o zi să piarză 
neamul lui Mardoheu, şi a căzut 
sorţul pe ziua a patrusprezecea a lu- 
nii lui Adar. 



8. Şi a grăit către împăratul Ar- 
taxercsu, zicând : este un neam ri- 
sipit în neamuri în toată împărăţiea 
ta, şi legile lor sunt sireine de ale 
tuturor neamurilor, şi de legile îm- 
păratului n'ascuită, şi nu foloseşte 
împăratului a-i lăsa pre ei. 

9. De se pare împăratului porun- 
cească să-i piarză pre ei, şi eu voiu 
dâ la vistieria împăratului zece mii 
de talanţi de argint. 

10. Şi scoţând împăratul inelul 
l-a dat în mâna lui Aman să pe- 
cetluiască cele ce s'au scris asupra 
Jidovilor. 

11. Şi a zis împăratul lui Aman: 
argintul ţini-ţe-1, iar cu neamul Jido- 
vesc fă cum vrei. 

12. Şi s'au chemat scriitorii îm- 
păratului în luna întâiu a treispre- 
zecea zi, şt au scris cum a porun- 
cit Aman mai marilor oşlirei şi că- 
peteniilor în toate ţările dela India 
până la Etiopia la cele o sută şi două- 
zeci şi şapte de ţări, căpeteniilor 
neamurilor în limbile lor, cu numele 
lui Artaxercsu împăratul. 

13. Şi s'au trimis prin purtătorii 
de cărţi în toată împărăţiea lui Ar- 
taxercsu, să piarză neamul Jidovi- 
lor în ziua dintâiu a lunei a două- 
sprezecea, care este Adar, şi să je- 
fuiască averile lor. 

Iar izvodul cărţii este acesta : „Ma- 
„rele împărat Artaxercsu celor de 
„la India până la Etiopia, a o sută 
„douăzeci şi şapte de ţări, domni- 
lor şi căpeteniilor celor supuşi îm- 
părăţiei lui acestea scrie: preste 
„multe neamuri stăpânind şi toată 
„lumea biruind, am vrut nu cu se- 
„mefiea mărirei să mă înalţ, ci mai 
„vârtos cu linişte şi cu blândeţe pu- 
„rurea petrecând pre cei supuşi în 
„vieaţă cu linişte totdeauna a-i aşe- 
„zâ, şi împărăţiea am vrut să o fac 



3. 10. s, 2, 8; Fac. 41. 42. 



634 



CARTEA ESTIREI 3-4 



„pacinică, şi în ea să poată umblâ 
„până la margini, şi săînnoesc pa- 
„cea cea dorită tuturor oamenilor. 
„Am întrebat pre sfetnicii mei, cum 
„s'ar putea duce aceasta la îndepli- 
nire? Cel ce la noi întrece pre cei- 
lalţi cu înţelepciunea şi cu neschim- 
bată bunăvoinfă şi cu adeverită 
„credinjă s'a dovedit şi al doilea 
„după împără{iea mea cinstit, anu- 
„me Aman, ne-a spus nouă cum că 
„între toate neamurile din lume este 
„amestecat un neam cu legile îm- 
„protivitor tuturor neamurilor, şi po- 
runcile împăraţilor pururea neso- 
„cotindu-le, aşâ cât împărăjiea noa- 
„stră, care fără de ponos ne nevo- 
„im să o cârmuim, nu se poate a- 
„şezâ. Socotind dar acest neam sin- 
guratic şi osebit şi celorlalţi oa- 
„meni împrotivnic, şi după legi sîre- 
„ine petrecând, împrotivindu-se lu- 
crurilor noastre, şi foarte rele ră- 
utăţi săvârşind, în cât împărăţiea 
„noastră pace şi statornicie să nu 
„poată aveâ, am poruncit ca ori 
„care se vor însemnă vouă în cărţile 
„cele scrise de Aman, care este pus 
„mai mare preste lucruri, şi al doi- 
„lea al nostru părinte, toţi cu femei 
„şi cu prunci să piară cu toată să- 
mânţa de săbiile vrăjmaşilor fără 
„nici o milă şi îngăduinţă, în ziua 
„a patrusprezece a lunii a douăspre- 
zecea Âdar anul acesta. 

„Ca cei ce şi mai nainte au fost, 
„şi acum sunt vrăjmaşi într'o zi cu 
„sila pogorându-se la iad ; de aci 
„înainte neclătit şi desăvârşit să ni 
„se aşeze lucrurile". 

14. Iar izvoadele cărjilor s'au dat 
în fiecare ţară, şi s'a poruncit la 
toate neamurile să fie gata în ziua 
aceasta. 

15. Şi se grăbea lucrul la Susa, 
iar împăratul şi Aman se desfătau, 
şi cetatea se turbură. 



CAP. 4, 

Jalea şi postul Jidovilor. 

Mardoheu înţelegând ce s'a fă- 
cut, ş'a rupt hainele sale şi s'a 
îmbrăcat cu sac şi s'a presărat cu 
cenuşă, şi ieşind pre uliţile cetăţii, 
strigă cu glas mare : piere neamul 
care nici o strămbătafe n'a făcut. 

2. Şi a venit până la poarta îm- 
păratului, şi a stătut, că nu eră lui 
slobod să intre în curte, având sac 
şi cenuşă. 

3. Şi în toată (ara unde se ve- 
stise cărţile, strigare şi tânguire şi 
plângere mare eră jidovilor, sac şi 
cenuşă au aşternut îoruşi. 

4. Şi au intrat slujnicile şi îame- 
nii împărătesei, şi îi spuseră ei, iar 
ea s'a întristat dacă a auzit ce s'a 
făcut, şi a trimis să îmbrace pre 
Mardoheu, şi să ia dela ei sacul, 
dar el n'a crezut. 

5. Deci Estir a chemat pre Ahra- 
teu famenul său, care sta la ea, şi 
1-a trimis, ca să înţeleagă dela Mar- 

| doheu adevărul. 

j 6. Iar Mardoheu i-a spus lui ce 
| s'a făcut, şi făgăduinţa ce a făcut 
I Aman împăratului să deâ la vistie- 
rie zece mii de taianti, ca să piar- 
ză pre Jidovi. 

7. Şi izvodul poruncii dată în Su- 
sa, ca să-i piarză pre ei, 1-a dat lui 
ca să-1 arate Estirei, şi a zis lui : 
să-i poruncească ei să intre să se 
roage împăratului, şi să-l roage pen- 
tru popor aducându-ţi aminte de zi- 
lele smereniei tale, cum fe-ai hrănit 
cu mâinile mele, că Aman cel ce 
este al doilea după împăratul a grăit 
asupra noastră spre moarte, roagă 
pre Domnul, şi grăeşfe împăratului 
pentru noi, şi ne izbăveşte de moarte. 

8. Şi intrând Ahrafeu, i-a grăit ei 
toate cuvintele acestea. 

9. Şi a zis Estir către Ahrateu: 
mergi la Mardoheu, şi zî: 



CARTEA ESTIREI 4 



635 



10. Că toate neamurile împărăţiei 
ştiu, cum că tot omul, sau femeia, 
care va intra la împăratul în curtea 
cea mai dinlăuntru nechemat, nu 
este lui mântuire, afară de acela, 
căruia va întinde împăratul toiagul 
cel de aur, acela se va mântui, şi 
eu nu sunt chemată să intru la îm- 
păratul de sunt treizeci de zile. 

îî. Şi a spus Ahrateu lui Mar- 
doheu, toate cuvintele Estirei. 

12. Şi a zis Mardoheu către A- 
hrateu, mergi şi zi ei : Estir, să nu 
zici întru sineţi, că te vei mântui 
singură întru împărăţie afară din loji 
Evreii, 

13. Că de nu vei ascultă într'a- 
ceaslă vreme, din altă parte ajutor 
şi sprijineaîă va îi Evreilor, iar tu 
şi casa tatălui tău veţi pieri, că cine 
ştie că tu le-ai făcut împărăteasă 
în vremea aceasta. 

14. Şi a trimis Estir pre cel ce a 
venit la- ea să spue iui Mardoheu: 

15. Mergi şi adună pre Evreii cei 
din Susa, şi posti{i pentru mine, şi 
să nu mâncaţi nici să beţi în trei 
zile, noaptea şi zius, şi eu şi roa- 
bele mele nu vom mâncâ, şi atunci 
voiu intra la împăratul împrotiva 
legii făcând, măcar de va trebui să 
şi pier. 

16. Şi ducându-se Mardoheu, a 
făcut cum i-a poruncit lui Estir. 

Şi s'a rugat Domnului, Mardoheu, 
pomenind toate lucrurile Oomnului, 
şi a zis: „Doamne, Doamne îrnpă- 
„rate atottiitorule, toate simt supt 
„stăpânirea la, şi nu este cine să 
„stea împrotiva ta de vei vrea sa 
„mânlueşfi pre fsrail. Că tu ai fă- 
„cuf cerul şi pământul şi lot ce este 
„minunat supt cer, şi eşti Domn 
„tuturor, şi nu este cine să sleâ 
„împrotivă {ie Doamne. Tu toate le 
„cunoşti. Tu Doamne ştii că nu din 
„semeţie, nici din trufie, nici din 

4k. 10. 5, 2; şi 8, 4. 



„iubire de mărire am făcut aceasta, ca 
„să nu mă închin trufaşului Aman. 
„ Că aş fî voit a sărută şi talpele picioa- 
relor lui pentru mântuirea lui Is- 
„rail. Ci am făcut aceasta, ca să 
„nu puiu mărirea omului mai pre 
„sus de mărirea lui Dumnezeu, şi 
„ca să nu mă închin nimănui, fără 
„numai (ie Domnul meu, netăcând 
„eu acestea din trufie. Şi acum 
„Doamne Dumnezeule împăraiul şi 
„Dumnezeul lui Avraam, fie-ţi milă 
„de poporul tău, că caută să ne 
„strice pre noi, şi poftesc să piarză 
„moştenirea ta cea dintâiu, nu trece 
„cu vederea partea ta, care o ai 
„răscumpărat {ie din Eghipet. Ascultă 
„rugăciunea mea, şi te îmblânzeşte 
„spre moştenirea la, întoarce plân- 
„sul nostru întru bună petrecere, 
„ca fiind vii, să lăudăm numele tău 
„Doamne, şi să n'asîupi gura celor 
„ce te laudă pre tine. Şi fot Israilul 
„a strigat cu putere, că moartea lor 
„este dinaintea ochilor lor." Şi Estir 
împărăteasa a alergat la Domnul 
fiind cuprinsă de frica morţii, şi 
lepădându-şi hainele mărirei sale, 
s'a îmbrăcat cu haine de plâns şi 
de jale, şi în locul unsorilor celor 
frumoase, cu cenuşă şt cu gunoiu 
ş'a umplut capul său, şi trupul său 
1-a smerit foarte, şi tot locul des- 
fătării sale l-a umplut de părul său 
cel smuls, şi rugândiî r se Domnului 
Dumnezeului lui Israil, a zis : „Dom- 
nul meu şi împăratul nostru tu 
„eşti singur, ajută-mi mie cei sin- 
gure, care n'am alt ajutor, fără nu- 
„mai pre tine, că peirea mea este 
„înaintea mea. Eu am auzit dela 
„tatăl meu în neamul părinţilor mei, 
„că tu Doamne ai luat pre Israil 
„din toate neamurile şi pre părinţii 
„noştri din toţi strămoşii lor întru 
„moştenire vecinică, şi le-ai făcut 
„lor câte ai grăil. 
„Şi acum am păcătuit înaintea 



636 



CARTEA ESTIREI 4-5 



„ta, şi ne-ai dat pre noi în mâinile 
„vrăjmaşilor noştri. Penirucă am 
„mărit pre dumnezeii lor, drept eşti 
„Doamne. Şi acum nu s'au îndestu- 
„lat cu amărăciunea robiei noastre, 
„ci tu ai pus mâinile lor preste 
„mâinele idolilor lor. Să strice fă- 
găduinţa gurii tale, şi să piarză 
„pomenirea ta şi să astupe gura 
„celor ce te laudă pre tine şi să 
„stingă mărirea casei tale şi a jert- 
felnicului tău. Şi să deschiză gura 
„neamurilor spre bunătăţile celor 
„deşarte, şi să laude pre împăratul 
„cel trupesc în veac. Nu dâ Doamne 
„schiptrul tău celor ce nu sunt, ca 
„să nu râză de căderea noastră, ci 
„întoarce sîatul lor asupra lor, şi 
„pre cel ce a început asupra noa- 
stră, pune-1 spre pildă. Adu-ţi a- 
„minte Doamne, şi te arată nouă 
„în vremea necazului nostru, şi-mi 
„dă mie îndrăsneală împărate al 
„dumnezeilor şi a toată domniea 
„Stăpâne. Dă cuvânt bine întocmit 
„în gura mea înaintea leului, şi 
„schimbă inima lui spre ura celui 
„ce se luptă asupra noastră, şi spre 
„pierderea lui şi a celor ce sunt 
„într'un gând cu el. Iar pre noi ne 
„mântueşle cu mâna ta, şi-mi ajută 
„mie cei singure, care n'am pre altul 
„afară de tine Doamne cel ce pre toţi 
„cunoşti şi ştii că am urît mărirea 
„celor fărădelege, şi urăsc patul ce- 
„lor netăiaţi împrejur şi al tuturor 
„celor de alt neam. Tu ştii nevoia 
„mea, că urăsc semnul trufiei mele 
„care este pre capul meu în zilele 
„vederii mele, urăscu-1 ca pre o 
„cârpă a unei femei, care are cele 
„de preste lună, şi nu-1 port în zi- 
„lele liniştii mele. Şi n'a mâncat 
„roaba ta la masa lui Aman, şi 
„n'am mărit ospăţul împăratului, nici 
„am băut vin din turnări. Şi nu s'a ve- 
„selit roaba ta din ziua în care m'am 
„mutat aici până acum, fără numai 



„întru tine Doamne Dumnezeul îuî 
„Avraam. Dumnezeule cel puternic 
„preste toţi, ascultă glasul celor fără 
„de nădejde, şi ne mântueşfe pre 
„noi din mâna celor ce caută să 
„ne facă rău, şi mă mântueşte de 
„frica mea." 

CAP. 5. 

Estir la împăratul. Aman unelteşti 
moartea lui Mardoheu. 

Si a fost în ziua a treia dupăce 
1 a fost în linişte rugându-se, s'a 
desbrăcat de hainele cele de întri- 
stare şi s'a îmbrăcat în cele de mă- 
rire. 

2. Şi făcându-se strălucită, che- 
mând pre văzătorul tuturor şi mân- 
tuitorul Dumnezeu, a luat pre cele 
două slujnice, şi pre una se reze- 
ma, ca cum s'ar gingăşi, iar cea- 
laltă mergea după dânsa ridicând 
hainele ei. 

3. Şi ea rumenindu-se ca în floa- 
rea frumuseţii sale, şi faţa ei blân- 
dă şi foarte iubită, iar inima ei în- 
cremenită de frică. 

4. Şi intrând prin toate uşile, a 
stătut înaintea împăratului, şi el şe- 
dea pre scaunul împărăţiei sale, cu 
toate hainele împărăteşti îmbrăcat 
tot cu aur şi cu pietre scumpe, şi 
erâ înspăimântător foarte. 

5. Şi ridicând el faţa sa aprinsă 
de mânie, foarte mânios s'a uitat, 
şi a căzut împărăteasa şi s'a schim- 
bat faţa ei, în cât a leşinat şi s'a 
plecat pre capul sîujnicii, care mer- 
geâ cu ea. 

6. Şi au mutat Dumnezeu duhul 
împăratului întru blândeţe, şi spe- 
riindu-se a sărit din scaunul său, şi 
o a luat pre ea în braţele sale până 
ce ş'a venit în fire, şi o mângâia 
pre ea cu cuvinte de pace, şi a zis 
către ea: ce-ţi este Estir? Eu sunt 
fratele tău, îndrăzneşte, nu vei muri, 



CARTEA ESTIREI 5—6 



637 



că de obşte este porunca noastră 
apropie-te. 

7. Şi ridicând toiagul cel de aur» 
1-a pus presle grumazii ei, şi o a în- 
bunat pre ea, şi i-a zis : grăeşte-mi. 
8. Şi ea a zis lui :văzutu-fe-am doam- 
ne, ca pre îngerul lui Dumnezeu, şi 
s'a iurburaf inima mea de groaza 
mărirei fale, că minunai eşli doam- 
ne, şi faţa ta este plină de daruri. 

9. Şi grăind ea, iar a căzut leşi- 
nată, iar împăratul s'a turburat, şi 
toată curtea lui o mângâia pre ea. 

10. Şi a zis împăratul: ce vrei 
Estir, şi ce ceri? Până la jumătate 
de împărăţiea mea, voiu dâ (ie. 

îl. Zis-a Estir: zi însemnată este 
mie astăzi, deci de se pare împă- 
ratului să vie şi împăratul şi Aman 
la ospăţul, care voiu face eu astăzi. 

12. Şi a zis împăratul: grăbiţi de 
chemaţi pre Aman, ca să facem cu- 
vântul Estirei, şi au mers amândoi 
la ospăţul, care a zis Estir. 

13. Iar la băutură a zis împăra- 
tul către Estir: ce vrei împărăteasă 
Estiro? Şi voiu face ţie ca unor 
vrednici. 

14. Iar ea a zis : cererea mea şi ru- 
găciunea mea este, că de am aflat 
har înaintea împăratului, să vie îm- 
păratul şi Aman şi mâine Ia ospă- 
ţul, care voiu face lor, şi mâine voiu 
spune acestea. 

15. Şi a ieşit Aman dela împăra- 
tul foarte vesel şi voios, însă vă- 
zând Aman pre Mardoheu jidovul 
în curte, s'a mânieat foarte. 

16. Şi mergând la ale sale, a che- 
mat pre prieteni şi pre Zosara fe- 
meia sa. 

17. Şi le-a arătat lor avuţiea sa 
şi mărirea, care împăratul o a dat 
lui, şi cum 1-a făcut pre el mai mare 
şi povăjuitor împărăţiei. 

18. Şi a zis Aman: n'a chemai 
împărăteasa cu împăratul pre ni- 

5. 10. Marc. 6, 23. 



meni la ospăţ, fără numai pre mine, 
încă şi mâine m'a chemat. 

19. Ci aceasta mie nu-mi place, 
când văz pre Mardoheu jidovul în 
curte. 

20. Şi a zis către el Zosara fe- 
meia lui şi prietenii : porunceşte să 
se taie un lemn de cincizeci de coţi, 
şi mâine zi împăratului, şi să se 
spânzure Mardoheu pre lemn, iar 
tu intră la ospăţ cu împăratul şi te 
veseleşte. 

21. Şi a plăcut lui Aman cuvân- 
tul, şi a gătit lemnul. 

CAP. 6. 

Mardoheu în mare cinste. 

Iar Domnul au depărtat somnul de 
la împăratul în noaptea aceea, şi 
a zis slujitorului său, să aducă scri- 
sorile cele de pomenire ale zilelor, 
să-i citească lui. 

2. Şi a aflat scrisorile cele ce s'au 
scris pentru Mardoheu, cum a spus 
împăratului pre cei doi fameni ai 
împăratului, când păzeau ei şi cău- 
tau să-şi pue mâinile lor pre Ar- 
taxercsu. 

3. Şi a zis împăratul: ce cinste 
sau dar am făcut lui Mardoheu? 
Şi au zis slujitorii împăratului: nu 
i-ai făcut lui nimica. 

4. Iar când întrebă împăratul pen- 
tru bunăvoirea lui Mardoheu, iată 
Aman erâ în curte, şi a zis împă- 
ratul: cine este în curte? Că venise 
Aman în curte, ca să zică împăra- 
tului, să spânzure pre Mardoheu pre 
lemnul care 1-a gătit. 

5. Şi au zis slujitorii împăratului: 
iată Aman stă în curte, şi a zis îm- 
păratul: chemaţi-1 pre el. 

6. Şi a zis împăratul lui Aman: 
ce voiu face omului, pre care vreau 
eu să-1 cinstesc? 

7. Şi a zis Aman întru sine : pre 
cine vrea împăratul să cinstească, 
fără numa| pre mine? 



638 



CARTEA ESTIREI 6-7 



8. Şi a zis către împăratul: omul 
pre care vreâ împăratul să-1 cin- 
stească, să aducă slugile împăratu- 
lui veşmânt de vison, cu care se 
îmbracă împăratul, şi cal pre care 
încalecă împăratul. 

9. Şi să-i deâ unuia din prietenii 
cei cinsti|i ai împăratului, şi să îm- 
brace pre omul pre care iubeşte îm- 
păratul, şi să-1 pue călare pre cal, 
şi să strige pre uliţele cetăţii, zi- 
când : aşâ va fi la tot omul pre care 
împăratul voeşte a-1 mări. 

10. Şi a zis împăratul lui Aman: 
bine ai grăit, aşâ fă Iui Mardoheu 
jidovul, cel ce slujeşte în curte, şi 
să nu laşi să treacă nici un cuvânt 
din cele ce ai grăit. 

11. Şi a luat Aman veşmântul şi 
calul, şi a îmbrăcat pre Mardoheu, 
şi 1-a suit pre el pre cal, şi a tre- 
cut pre uliţile cetăţii, şi a strigat zi- 
când: aşâ va fi la tot omul, pre 
care împăratul vreâ să-1 mărească. 

12. Şi s'a înapoiat Mardoheu la 
curte, iar Aman s'a întors întru ale 
sale supărat asupra capului său. 

13. Şi a povestii Aman Zosarei 
femeii sale şi prietenilor, cele ce 
s'au întâmplat, şi au zis către el 
prietenii şi femeia : de este din nea- 
mul Jidovilor Mardoheu, şi ai înce- 
put a te smeri înaintea lui, vei că- 
dea cu adevărat, şi nu vei puteâ 
să-ţi izbândeşti asupra lui, că Dum- 
nezeul cel viu este cu dânsul. 

14. Încă grăind ei, au venit îame- 
nii şi au grăbit pre Aman să meargă 
la ospăţul, care i-a gătit Estir. 

CAP. 7. 

Aman spânzurat. 

Şi au intrat împăratul şi Aman să o- 
spăteze împreună cu împărăteasa. 
2. Şi a zis împăratul Estirei a doua 
zi când ospătâ, ce este Estir împără- 

6. S. Daniil 5, 16, 29. 



teasă? Şi ce este cererea ta? Şi ce 
este rugăciunea ta? Eu voiu dâ ţie 
până la jumătate de împărăţia mea. 

3. Şi răspunzând Estir, a zis : de 
am aflat har înaintea împăratului, 
dăruiască-mi mie şi poporului meu 
iertarea pentru care mă rog. 

4. Că vânduţi suntem, eu şi po- 
porul meu spre perire, spre jefuire 
şi spre robie, noi şi pruncii noştri 
să fim robi şi roabe, şi am cunos- 
cut, că nu este vrednic vrăjmaşul 
de curtea împăratului. 

5. Şi a zis împăratul : cine este 
acesta, care a îndrăsnit a face lu- 
crul acesta? 

6. Şi a zis Estir: omul vrăjmaş 
Aman cel rău acesta este, iar A- 
man s'a cutremurat de împăratul 
şi de împărăteasa. 

7. Deci împăratul sculându-se dela 
masă a mers în grădină, iar Aman 
se ruga de împărăteasa şi cerea 
milă, pentrucă se vedeâ pre sine 
în primejdie. 

8. Şi s'a întors împăratul din 
grădină, iar Aman căzuse jos ru- 
gând pre împărăteasa, şi a zis îm- 
păratul : încă şi pre femeia mea o 
sileşte în casa mea? Iar Aman a- 
uzind s'a turburat. 

9. Şi a zis Vugatan unul din ia- 
rneni, fiindcă acesta ştia lemnul cel 
de spânzurat, că 1-a fost văzut în 
casa lui Aman, când 1-a chema.1 la 
cina împăratului, şi întrebând de 
acela, a înţeles dela unul din slugi 
ce se găteşte. Deci a zis către îm- 
păratul : iată şi lemn a gătit Aman 
lui Mardoheu, celui ce a grăit pen- 
tru împăratul, şi este ridicat de A- 
man lemnul de cincizeci de coţi, 
şi a zis împăratul : să fie spânzu- 
rat el pre dânsul. 

10. Şi a fost spânzurat Aman de 
lemnul care 1-a fost gătit lui Mar- 
doheu, şi atunci a încetat mânia 
împăratului. 



CARTEA 

CAP. 8. 

Răsbunarea Jidovilor. 

In ziua aceea împăratul Artaxerc- 
su a dărui! Estirei tot ce avea A- 
mart vrăjmaşul, şi a chemat îm- 
păratul pre Mardoheu, că a spus 
Estir, că este rudenie cu el. 

2. Şi a luat împăratul inelul, care 
1-a luat dela Aman şi 1-a dat lui Mar- 
doheu. 

3. Şi a pus Estir pre Mardoheu 
preste toate ale lui Aman, şi adăo- 
gând a grăit către împăratul şi a 
căzut la picioarele lui, şi s'a rugat 
ca să strice răutatea lui Aman şi 
câte a îăcui el Jidovilor. 

4. Şi a întins împăratul Estirei 
toiagul cel de aur, şi sculându-se 
Estir a stat înaintea împăratului. 

5. Şi a zis Estir: de ji se pare 
{ie, şi de arn aflat har, să se tri- 
mită şi să se întoarcă cărţile cele 
trimise de Aman, care le-a scris să 
piarză pre Evreii cei din impară* 
{iea ta. 

6. Că, cum voiu putea vedeâ eu 
chinuirea poporului meu, şi cum 
voiu puteâ să mă mântuiesc, când 
piere neamul meu? 

7. Şi a zis împăratul către Estir : 
dacă toate câte are Aman :{i-am 
dat şi {i-am dăruit f>'e, şi pre el 
l-am spânzurat pre lemn, pentrucă 
a ridicat mâinile asupra Jidovilor, 
ce încă mai ceri? 

8. Scrieţi şi voi cu numele meu, 
cum vă place, şi pecetluiji cu inelul 
meu, că, câte se scriu din porunca 
împăratului şi se pecetluiesc cu i- 
nelul meu, nimenea nu se poate 
împrotivî acelora. 

9. Şi s'a chemat scriitorii în^luna 
dintâiu, care este Nisart în două- 
zeci şi trei a anului acestuia, şi s'au 
scris Evreilor, câte a poruncit dre- 
gătorilor casei şi căpeteniilor dom- 
nilor dela India până la Etiopia, la o 



8 639 



sută şi douăzeci şi şapte de domni 
în fiecare {ară în limba lor. 

10. Şi s'a scris în numele împă- 
ratului şi s'a pecetluit cu inelul lut, 
şi a trimes scrisorile prin purtătorii 
de cărţi, 

11. Şi le-a poruncit lor, ca să tră- 
iască după legile lor în toată ce- 
tatea, şi să-şi izbândească, şi vrăş- 
maşilor săi să le iacă ce vreau, 
să-i piarză, să-i omoare cum vor 
socoti, să le jefuiască lucrurile şi 
să pusîiască (ările vrăşmaşilor săi 
şi să împărţească prăzile lor. 

12. Pre cari i-au ucis într'o zi 
în toată împără{ia lui Arfaxercsu, 
în ziua a treisprezecea a iunii a 
douăsprezecea care este Adar. 

13. Acesta este izvodul cărţilor 
celor scrise : marele împărat Ar- 
faxercsu celor ce sunt.puşi căpetenii 
preste o sută şi douăzeci şi şapte 
de ţări, dela India până la Etiopia, şi 
celor ce ale noastre cugetă, bucur.e: 

„Mul{i cu prea multa făcătorilor 
„de bine bunătate mai adesea cin- 
„sfinduse mai mult se truîesc. Şi 
„nu numai celor supuşi nouă caută 
„a le face rău, ei neputând suferi, 
„ci şi asupra făcătorilor săi de bine 
„se silesc a meşteşugi. Şi mulţă- 
„mirea nu numai dintre oameni stri- 
„cându-o, ci şi cu bunăiă{ile, care 
„le au semeţindu-se şi înăl{ându-se, 
„de certarea cea urîioare de rele a 
„lui Dumnezeu, celui ce toate pu- 
„rurea le vede socotesc a fugi. Şi 
„de multe ori se întâmplă, ca pre 
„cari stăpâniforul mai prieteni şi 
„mai credincioşi i-a făcut, cărora 
„cârma împără{iei o a încredinţat, 
„pre domnii săi în foarte mari pri- 
mejdii i-au băgat, fiindcă ar vreâ 
„a se folosi cu ei, pentru ca să-şt 
„izbândească sfrâmbătăjile sale, cele 
„deosebi, varsă sângele nevinova- 
ţilor. Şi înşală mintea slăpânifori- 
„lor lor, care nu ştie de înşelăciune, 



640 CARTEA 



„şi înţelepciunea cu viclenie şi cu 
„minciuni o amăgesc. Care lucru 
„şi din istoriile cele vechi, precum 
„am arătat, şi din cele ce suni îna- 
intea ochilor noştri se dovede- 
şte, cum că cu rele îndemnări ale 
„unora bunăvoinţă a împăraţilor 
„se întoarce spre rău. Pentru aceea 
„purtând grije, ca cu loji oamenii 
„din împărăţia noastră să se |ie 
„pacea, nebăgând seamă de pârele, 
„cu care se nevoiesc să ne înşale 
„pre noi, osebind cele ce se pun 
„înaintea ochilor noştri, socotindu-le 
„cu blândă cercetare. Pentru aceea 
„nu trebuie să gândifi, că din uşu- 
rarea min{ii noastre vine, de dăm 
„porunci osebite, ci cum că după 
„întâmplarea şi lipsa vremiîor, pre- 
cum pofteşte folosul deobşte, ju- 
„decăm. Şi ca mai bine să înţele- 
geţi ce zicem, Aman fiul lui Ama- 
„dat, şi cu mintea şi cu neamul 
„machidonean, şi strein de sângele 
„Perşilor, şi bunătatea noastră cu 
„tirănia întinând-o ca pre un ne- 
mernic l-am fost primit. Şi făcân- 
„du-se prieten nouă, a cunoscut iu- 
„birea noastră de oameni, care a- 
„veam spre lot neamul atâta, cât 
„tatăl nostru s'a chemat, şi de foţi 
„s'a cinstit al doilea după noi. Şi 
„într'atâta s'a înălţat cu semetia, 
„în cât a vrut să ne lipsească şi 
„de împărăţie şi de viea{ă. Şi pre 
„Mardoheu mântuitorul, şi foarte 
„marele făcător de bine al nostru, 
„şi pre cea fără de prihană so{iea 
„împărăţiei noastre Estir cu tot nea- 
„mul lor cu multe minciuni şi me- 
„şteşugiri de înşelăciune i-a cerut 
„spre pierzare. Gândind că dacă îi 
„va omorî pre ei, ne va afla pre 
„noi singuri, şi împără{iea Perşilor 
„o va mutâ la Machidoneni. Iar noi 
„pre Jidovii, pre cari cel de trei ori 
„spurcat i-a dat spre moarte, i-am 
„aflat nu făcători de rele, ci prea 



ESTIREI 8 



„cu drepte legi vieţuind şi fiind fii 
„prea înaltului şi prea marelui Dum- 
„nezeu celui viu, celui ce cu bună 
„vrerea sa ne-au dat nouă şi stră- 
moşilor noştri împărăţiea. Nu veţi 
„ascultă de cărţile cele trimise de 
„Aman al lui Atnadat, pentru care 
„răutate a lui înaintea porţilor ce- 
„tătii Susilor s'a spânzurat cu toată 
„casa, Dumnezeu afofţiitorui degrab 
„dând lui judecată, de ce a fost 
„vrednic. Iar scrisoarea cărţii ace- 
„ştia să o vestiţi în tot locul cu în- 
drăzneală, să lăsaţi pre Jidovi să 
„trăiască după legile lor. 

„Şi să le ajutaţi lor, ca pre cei 
„ce din vremea primejdiei s'au scu- 
„lat asupra lor, să-şi izbândească 
„în treisprezece zile ale lunii a două- 
sprezecea, care este Adar, pentrucă 
„această zi, care eră să fie de pie- 
„rirea neamului celui ales atotpu- 
ternicului Dumnezeu, o au făcut lor 
„de bucurie. Pentru aceea dar şi voi 
„între sărbătorile voastre cele nu- 
mite să o ţineţi şi să o serbaţi cu 
„toată desfătarea, ca şi acum şi 
„după aceasta mântuire să fie vouă 
„şi celor ce binevoesc Perşilor, iar 
„celor ce ne viclenesc nouă, pome- 
nire de pierire. Iar toată cetatea 
„sau ţara, care nu va face aşa, cu 
^sabie şi cu foc să piară cu urgie, 
„ca nu numai oamenilor necălcată, 
„ci şi hiarelor şi pasărilor în toată 
„vremea urîfă să fie. Iar izvoadele 
„să se pue la vederea ochilor în toată 
„împărăfiea, şi gata să fie toţi E- 
„vreii într'această zi, să bată pre 
„vrăjmaşii lor". 

14. Şi au ieşit călăreţii grăbind să 
facă cele zise de împăratul, şi au ve- 
stit porunca şi în cetatea Susa. 

15. Şi Mardoheu a ieşit îmbrăcat 
cu veşmânt împărătesc, şi având cu- 
nună de aur şi diademă de vison 
mohorîtă, şi văzând cei din Susa 
s'au veselit. 



CARTEA ESTIREI 8—9 



641 



16. Iar Jidovilor s'a făcut lumină 
şi veselie. 

17. Prin cetăţi şi prin ţări ori unde 
s'a dai porunca bucuriei şi veseliei 
Jidovilor, desîălare şi veselie, şi mulţi 
din neamuri se tăiau împrejur şi se 
făceau Jidovi pentru frica Jidovilor. 

CAP. 9. 

Jidovii rânduesc sărbătoare. 

Iar în luna a douăsprezecea în trei- 
sprezece zile ale lunii care este 
Adar, au venit cărţile cele scrise de 
la împăratul. 

2. Şi în ziua aceea au pierit cei 
ce erau împrotiva Jidovilor, că ni- 
meni n'a statut împrotivă-le.temân- 
du-se de dânşii. 

3. Că boierii domnilor şi tiranii şi 
scriitorii cei împărăteşti cinsteau 
pre jidovi. 

4. Că frica lui Mardoheu era pre- 
ste ei. 

5. Şi Mardoheu din zi în zi se 
măreâ, că poruncise împăratul, ca 
numele lui în toată împărăţiea să 
se vestească. 

6. Şi în cetatea Susis au ucis Ji- 
dovii cinci sute de oameni. 

7. Pre Farsanes, pre Delfon şi pre 
Fasga, 

8. Pre Faradata, pre Varea şi pre 
Sarvaca, 

9. Pre Marmasima, pre Ruîeon, 
pre Aseon şi pre Zavuteon. 

10. Cei zece feciori ai lui Aman, 
liul lui Amadat Vugheul vrăjmaşul 
Jidovilor, şi i-a jefuit în ziua aceea. 

11. Şi s'a dat împăratului numă- 
rul celor pieriţi în Susa. 

12. Şi a zis împăratul către E- 
stîr : omorît-au Jidovii în cetatea 
Susa cinci sute de oameni, dar îm- 
prejur ce socoteşti că vor îî făcut? 
Ce te mai rogi încă, şi va fl |ie? 

13. Şi a zis Estir împăratului: să 
se deâ Evreilor, să se facă aşâ şi 

Biblia 



mâine, ca să spânzure pre cei zece 
feciori ai lui Aman. 

14. Şi a poruncit împăratul aşâ 
să fie, şi a dat Jidovilor cetăjii tru- 
purile fiilor lui Aman să le spân- 
zure. 

15. Şi s'au adunat Jidovii în Susa 
în patrusprezece zile ale îunei lui 
Adar, şi au ucis trei sute de oa- 
meni, şi nimica n'au jefuit. 

16. Şi ceilalţi Jidovi dintru îm- 
părăţie s'au adunat şi le-au ajutat 
lor, şi au încetat deîa răsboiu, că 
au omorîl dintr'înşi cincisprezece 
mii, în treisprezece zile ale lui Adar, 
şi nimica n'au jefuit. 

17. Şi în ziua a patrusprezecea 
a acestei luni au odihnit, şi o au 
ţinut zi de odihnă cu bucurie şi 
cu veselie. 

18. Iar Jidovii cei din cetatea Su- 
sis s'au adunat, şi în a patruspre- 
zecea zi s'au odihnit, şi în a cinci- 
sprezecea aşijderea petreceau cu bu- 
curie şi cu veselie. 

19. Pentru aceea Jidovii cei risi- 
piţi prin ţară afară de cetăţi, pe- 
trec ziua a patrusprezecea a lunii 
lui Adar, zi bună cu veselie, trimi- 
ţând daruri fiecare aproapelui său; 
iar cei ce lăcuiesc la scaunele ce- 
tăţilor, la cincisprezece zile ale lunii 
lui Adar iac veselie, trimiţând da- 
ruri celor de aproape. 

20. Şi a scris Mardoheu cuvintele 
acestea în carie, şi le-a trimis Ji- 
dovilor celor din împărăţiea lui Ar- 
tacseresu, celor de aproape şi ce- 
lor de departe, 

21. Să statornicească aceste zile 
bune, şi să ţie sărbătoare ziua în- 
tr'a patrusprezecea şi a cincispre- 
zecea a lunii lui Adar. 

22. Penfrucă într'aceste zile s'au 
odihnit Evreii de vrăjmaşii lor, şi 
luna lui Adar, întru care s'a întors 
lor plânsul întru bucurie şi întri- 

9. 22. Neemia 8, 11, 12. 

41. 



642 



CARTEA ESTIREI 9—10 



starea în zi bună să o petreacă ca 
nişte zile bune de nunfă şi de ve- 
selie, lrimiţând daruri prietinilor şi 
săracilor. 

23. Şi au făcut Evreii precum le-a 
scris lor Mardoheu ; 
24. Cum Aman a lui Amadal Vugheul 
le vrăjmăşâ lor, cum a plănuit şi a 
aruncat sorţi ca să-i piarză pre ei. 

25. Şi cum a intrat la împăra- 
tul zicând să spânzure pre Mardo- 
heu, şi câte rele a ispitit să aducă 
asupra Jidovilor, care apoi s'au în- 
tors asupra lui, şi fu spânzurat el 
şi feciorii lui. 

26. Pentru aceea s'au chemat zi- 
lele acestea purim, adică sorţi, că 
în limba lor sorţii se chemau purim 
pentru cuvintele cărţii aceştia, şi 
câte au păţit pentru acestea şi câte 
li s'au făcut lor şi li s'au împărţit. 

27. Şi au primit Jidovii asupra lor 
şi asupra seminţiei lor şi asupra 
tuturor celor ce ţin legea jidovească, 
ca nicidecum într'alt chip să nu 
petreacă zilele acestea, pomenire fă- 
când din neam în neam, şi în ce- 
tate şi în moştenire şi în ţară. 

28. îar zilele acestea ce se zic pu- 
rim, se vor ţineâ în toată vremea, şi 
pomenirea lor nu va lipsi din neam. 

29. Şi a scris Estir împărăteasa 
îata lui Aminadav şi Mardoheu ji- 
dovul câte a făcut atuncea, întărind 
cartea despre cele ce se zic purim; 

30. Cum Mardoheu şi Estir îm- 
părăteasa hotărîse asupra lor. 

31. Şi atunci s'a rânduit post, 
după sfatul lor. 

32. Şi Estir a porunci! să se în- 
iărească în veci şi să scrie aceasta 
spre pomenire. 

CAP. IO. 

Lauda lui Mardoheu. 

Şi a scris împăratul preste toată 
împărăţiea pământului şi a mării. 

25. 8, 8. 26. 3, 7. 



2. Şi făriea şi bârbăţiea, avuţiea 
şi mărirea împărăţiei lui, iată s'a 
scris spre pomenire în cartea îm- 
păraţilor Perşilor şi a Midilor. 

3. Că Mardoheu erâ al doilea după 
împăratul Artacsercsu, şi mare erâ 
întru împărăţie, şi mărit de Jidovi 
şi iubit, şi povesteâ petrecerea la 
tot neamul său. 

4. Şi a zis Mardoheu : dela Dum- 
nezeu s'au făcut acestea, 

5. Că mi-am adus aminte de vi- 
sul care l-am văzut despre cuvin- 
tele acestea, că n'a trecut dintr'în- 
sele nimic. 

6. Izvorul cel mic, care s'a făcut 
rîu, şi erâ lumină şi soare, şi erâ 
apă multă, Estir este rîul pre care 
o a luat împăratul, şi o a făcut îm- 
părăteasă. 

7. îar cei doi balauri, eu sunt şi 
Aman. 

8. Iar neamurile cele ce s'au a- 
dunat, sunt cei ce au vrut să piarză 
numele Jidovilor. 

9. Iar neamul meu, acesta este l- 
srail, cel ce a strigat către Dum- 
nezeu, şi s'a mântuit, şi au mân- 
tuit Domnul pre poporul său, şi 
ne-au izbăvit Domnul pre noi din 
toate relele acestea. 

10. Şi au făcut Dumnezeu semne 
şi minuni mari, care nu s'au făcuf 
la nici un neam. 

11. Pentru aceea au făcut doi sorţi, 
unul pentru poporul lui Dumnezeu, 
şi altul pentru toate neamurile. 

12. Şi au venit amândoi sorţii a- 
ceştia la ceas şi la vreme şi la zi 
de judecată înaintea lui Dumnezeu 
întru toate neamurile. 

13. Şi ş'au adus aminte Dumnezeu 
de poporul său, şi au îndreptat mo- 
ştenirea sa. 

14. Şi vor fi lor zilele acestea în 
luna lui Adar, în patrusprezece şi 
cinsprezece zile ale lunii aceştia cu 
adunare şi cu bucurie şi cu vese- 



CARTEA ESTIREI 10 



643 



lie înaintea lui Dumnezeu în nea- 
muri în veac întru poporul său lsrail. 

15. In anul al patrulea împărăţind 
Pfolomeiu şi Cîeopatra, ajjadus Do- 
soteiu, care a zis că este Preot şi 



Levit, şi Ptolomeiu feciorul lui, car- 
tea cea înainte pusă acelor ce se zic 
purim, care a zis că este, şi o a 
tălmăcit Lisimah Ptolomeiu cel din 
Ierusalim. 



CARTEA 



LUI IOV 



CAP. 1. 

Relele întâmplări ale lui Iov. 

Un om oarecare eră în ţara Av- 
silidii, căruia erâ numele Iov, şi 
era omul acela fără de prihană, 
drept, adevărat, cinstitor de Dum- 
nezeu, şi se fereâ de tot lucrul rău. 

2. Şi s'a născut lui şapte feciori 
şi trei îete. 

3. Şi erau vitele lui oi şapte mii, 
cămile trei mii, perechi de boi cinci 
sute, şi cinci sute de asine ce se 
păşteau, şi slugi multe foarte, şi lu- 
cruri mari erau lui pre pământ, şi 
erâ omul acela de bun neam despre 
răsăritul soarelui. 

4. Şi adunându-se feciorii Iui u- 
nul la altul, făceau ospeţe în toate 
zilele, luând împreună cu sine şi pre 
cele trei surori ale lor, să mănânce 
şi să beâ cu dânşii. 

5. Şi dupăce se siârşau zilele os- 
păţului, frimefeâ îov, şi-i curăţeâ 
sculându-se de dimineaţă, şi adu- 
ceâ pentru dânşii jertfe, după nu- 
mărul lor, şi un viţel pentru păcat, 
pentru sufletele lor, că zicea îov; ca 
nu cumvâ să fi gândit feciorii rele 
spre Dumnezeu , întru inimile lor, 
aşâ făceâ Iov în toate zilele. 

6. Şi a fost în ziua aceea, şi iată 
au venit îngerii lui Dumnezeu, să 



steâ înaintea Domnului, şi a venit 
împreună cu dânşii şi diavolul. 

7. Şi au zis Domnul diavolului : 
de unde ai venit? Şi răspunzând 
diavolul, a zis către Domnul: în- 
conjurând pământul şi străbătând 
cele de supt cer, iată de fată sunt. 

8. Şi au zis lui Domnul : socotit-ai 
în cugetul tău de robul meu Iov? 
Că nu este asemenea lut din cei 
de pre pământ, om nevinovat, drept,, 
adevărat, temător de Dumnezeu, fe- 
rindu-se de tot lucrul rău. 

8. far diavolul a răspuns, şi a zis 
înaintea Domnului: au doar în za- 
dar se teme Iov de Dumnezeu? 

10. Au nu ai ocrotit tu toate cele 
dinafară şi cele dinlăuntru ale ca- 
sei lui? Şi toate cele ce sunt prin 
prejurul lui? Lucrurile mâinilor lui 
le-ai binecuvântat şi dobitoacele lui 
le-ai înmulţit pre pământ, 

11. Ci trimite mâna ta şi te atinge 
de foste câte are; nici în faţă te va 
binecuvânta. 

12. Atunci zise Domnul diavolu- 
lui : iată toate câte are el le dau îrt 
mâna ta, dar de ei să nu te atingi, 
şi a ieşit diavolul dela Domnul. 

13. Şi au fost într'o zi feciorii lui* 
Iov, şi fetele lui beau vin în casa 
fratelui lor celui mai mare. 

14. Şi iată vestitor a venit Ia Iov, 



■±, 1. Iezecbit 14, 14; lacov 5, li. 



7. 1 Pete. 5, 8. 12. 3 Imp. 22, 22. 



CARTEA LUI IOV 1—2 



645 



şi a zis lui : perechile de boi arau, şi 
asinete păşteau aproape de dânşii. 

15. Şi venind prădătorii le-au luaf, şi 
pre slugi i-au ucis cu sabia, şi scă- 
pând eu singur.am venit să-ţi spun ţie. 

16. încă grăind acesta, venit-a alt 
vestitor la Iov, şi i-a zis lui : îoc a 
căzut din cer, şi a mistuit oile şi pre 
păstori aşijderea i-a ars, şi scăpând 
eu singur, am venit să-ţi spun ţie. 

17. încă grăind acesta, a venit alt 
vestitor la îov, şi i-a zis lui : Haldeii 
au iăcut asupra noastră trei cele, 
şi au înconjurat cămilele şi le-au 
luat, şi pre slugi i-au ucis cu sa- 
bia, şi am scăpat eu singur, şi am 
venit să-ţi spun ţie. 

18. Încă acesta grăind, alt vesti- 
tor a venit, zicând lui Iov : feciorii 
tăi şi fetele tale mâncând şi bând la 
feciorul tău fratele lor cel mai mare, 

19. Fără de veste a venit un vânt 
mare despre pustie, şi a zguduit cele 
patru unghiuri ale case!, şi a căzut 
casa preste feciorii tăi, şi au murit, 
şi am scăpat eu singur, şi am ve- 
nit să-ţi spun ţie. 

20. Atunci Iov sculându-se, ş'a 
rupt hainele sale, ş'a tuns părul ca- 
pului său, şi a presărat ţărână pre- 
ste capul său, şi căzând jos s'a în- 
chinat Domnului, şi a zis : 

21. Gol am ieşit din pântecele 
maicii mele, gol mă voiu şi întoarce 
acolo, Domnul au dat, Domnul au 
luat, cum au plăcut Domnului, aşâ 
s'au şi făcut, fie numele Domnului 
binecuvântat. 

22. Intru toate acestea ce s'au în- 
tâmplat lui, n'a păcătuit Iov înain- 
inlea Domnului, nici n'a socotit ne- 
înţelepţie la Dumnezeu. 

CAP. 2. 

Răbdarea lui Iov. 

Şi a fost într'o zi, venind îngerii 
lui Dumnezeu să steâ înaintea 

21. Ectcs. 5, 147 1 Timot. 6, 7. 



Domnului, venit-a şi diavolul în mij- 
locul lor, ca să steâ înaintea Dom- 
nului. 

2. Şi au zis Domnul către diavo- 
lul : de unde vii tu? Atuncea zise dia- 
volul înaintea Domnului: străbătând 
cele de supt cer şi înconjurând tot 
pământul am venit. 

3. Şi au zis Domnul către dia- 
volul : iuat-ai aminte spre robul meu 
Iov, că nu este ca dânsul din cei 
de pre pământ, om fără de priha^- 
nă, drept, adevărat, nevinovat, te- 
mător de Dumnezeu, ferindu-se de 
tot răul, şi încă stărueşte în cuvi- 
oşie, iar tu ai zis să pierzi în zadar 
averile lui. 

4. Şi răspunzând diavolul, a zis 
către Domnul : piele pentru piele, şi 
toate câte are omul le va dâ pen- 
tru sufletul său. 

5. Dar nu aşâ, ci trimite mâna ta, 
şi te atinge de oasele şi de carnea 
lui, şi nici în faţă te va binecuvântâ. 

8. Şi au zis Domnul diavolului: 
iată ţi-î dau ţie, numai de sufletul 
lui să te fereşti. 

7. Şi a ieşit diavolul dela faţa 
Domnuiui, şi a lovit pre Iov cu bubă 
rea dela picioare până la cap. 

8. Şi a luat Iov un hârb de ş'a 
ras puroile sale, şî a şezut în gu- 
noiu afară de cetate. 

9. Şi trecând vreme multă, zis-a 
către Iov femeia lui : până când vei 
răbda, zicând iată voiu aşteptă încă 
puţină vreme nădejdea mânfuirei 
mele? Că iată a pierit pomenirea ta 
de pre pământ, feciorii tăi şi felele 
tale, durerile şi chinurile pântecelui 
meu, cu cari în zadar m'am oste- 
nit cu nevoinţă, ca vai de ei au 
pierit, şi tu însuţi în putreziciunea 
viermilor şezi, mâind afară supt văz- 
duh, şi eu rătăcesc ca o slujnică 
umblând din Ioc în loc şi din casă 
în casă, aşteptând până va apune 
soarele, ca să mă odihnesc de o- 



646 



CARTEA LUI IOV 2-3 



sfenelele, de trudele şi de durerile 
mele, care acum mă cuprind, ci zî 
vre un cuvânt către Domnul, şi mori. 

10. Iar el căutând la dânsa.a zis: 
pentruce ca o femeie fără de minte 
ai grăit? Dacă am luat cele bune 
din mâna Domnului, să nu răbdăm 
şi cele rele? Intru toate acestea ce 
s'au întâmplat lui, n'a greşit Iov cu 
buzele sale înaintea lui Dumnezeu. 

11. Şi auzind trei prieteni ai lui 
toate relele ce au dat preste el, a 
venit fiecare din ţara sa la el, E- 
liîaz împăratul Temanilor, Valdad 
domnul Saîheilor şi Solar împăra- 
tul Mineilor, şi au venit la el toţi o* 
dată, ca să-1 mângâe şi să-1 cerce- 
teze pre el. 

12. Şi văzându-1 pre el de departe 
nu l-au cunoscut, şi strigând cu glas 
mare, au plâns şi ş'a rupt fiecare 
haina sa, şi au aruncat pământ pre 
capetele lor. 

13. Au şezut lângă el şapte zile • 
şi şapte nopţi, şi nici unul dintre 
ei nu i-a grăit cuvânt, pentrucă ve- 
dea că era rana groaznică şi mare 
foarte. 

CAP. 3. 

Plânger ea lui Iov. 

După acestea a deschis îov gu- 
ra sa. 

2. Şi a blestemat ziua sa, zicând: 

3. Piară ziua în care m'am nă- 
scut şi noaptea aceea, în care s'a 
zis: iată bărbat. 

4. Noaptea aceea să fie întune- 
rec, şi să nu o cerce pre ea Dom- 
nul de sus, şi să nu vie preste ea 
lumină. 

5. Să o cuprinză pre ea întune- 
recul şi umbra morţii, să vie pre- 
ste ea negură, blestemată să fie ziua 
aceea. 

2. 10. Isaia 45, 7; Hmos 3, 6. 

13. 1 Imp. 31, 13; 1 Parai. 10, 12. 

3. 3. Ierem. 15, 10; şi 20, 14, 



6. Şi noaptea aceea să o cuprinză 
întunerecul, să nu fie în zilele anu- 
lui, nici să se numere în zilele lu- 
nilor. 

7. Ci noaptea aceea să fie cu du- 
reri, şi să nu vie preste dânsa vese- 
lie, nici bucurie. 

8. Ci să o blesteme pre ea, cel 
ce blestemă ziua aceea, cel ce va 
să prinză chitul cel mare. 

9. Intunece-se stelele nopţii aceea, 
să aştepte, şi la lumină să nu vie 
şi să nu vază luceafărul răsărind. 

10. Pentrucă n'a închis porţile 
pântecelui maicii mele, că ar fî de- 
părtat durerea dela ochii mei. 

11. Pentruce n'am murit în pân- 
tece? Şi dupăce am ieşit din pân- 
tece, căci n'am murit îndată? 

12. Şi pentruce m'a pus pre ge- 
nunche? Şi pentruce am supt ţîţele? 

13. Acum dormind aş tăcea, şi 
zăcând m'aş odihni, 

14. Cu împăraţii sfetnicii pămân- 
tului, cari se semeţeau în arme, 

15. Sau cu boierii cari au mult 
aur, cari au umplut casele lor de 
argint, 

16. Sau ca o lepădătură, care iese 
din mitrasul mumei sale, sau ca 
pruncii cari n'au văzut lumina. 

17. Acolo necredincioşii au ars 
iuţimea mâniei, acolo au odihnit cei 
osteniţi cu trupul. 

18. Şi împreună cei veşnici n'au 
auzit glasul celui ce cere birul. 

19. Mic şi mare acolo este, şi slu- 
ga nu se teme de Domnul său. 

20. Pentruce au dat celor din a- 
mărăciune lumină, şi vieaţă sufle- 
telor celor ce sunt în dureri? 

21. Cari poftesc moartea, şi nu o 
nemeresc scurmând-o ca nişte co- 
mori. 

22. Şi se bucură de o nemeresc. 

23. Moartea este odihna omului, 
că l-au acoperit pre el Dumnezeu. 

11. 10, ÎS. 20. Pilde 22", 2. 



CARTEA LUI 



24. Că mai nainte de a mâncâ 
îmi vine suspin, şi lăcrămez cuprins 
fiind de frică. 

25. Că frica de care m'am ternul, 
a venit asupra mea, şi de ce m'am 
sperieat, aceea m'a întâmpinat. 

26. Nici am avut pace, nici mi-a 
ticnit, nici m'am odihnit, şi mi-a 
venit mie mânie. 

CAP. A. 

Elifaz mustră -pre Tov. 

Si răspunzând Elifaz Temaniteanul 
j a zis : 

2. Au doar de multe ori {i s'a 
grăit ţie cu necaz? Dar greutatea 
cuvintelor tale cine o va suferi? 

3. Că de vreme ce fu pre mulţi 
ai învăţat, şi mâini slabe ai ajutat. 

4. Şi pre cei neputincioşi i-ai îm- 
bărbătat cu cuvântul, şi genunchele 
cele slabe le-ai întărit. 

5. Acum a venit asupra ta durere, 
şi s'a atins de fine, şi le-ai turburat. 

6. Oare evlavia ta este în nebu- 
nie, şi nădejdea ta, în răutatea căii 
fale? 

7. Adu-ţi aminte dar, cine a pierit 
fiind nevinovat, sau care drepţi cu 
tot neamul s'au stins? 

8. Ba încă am văzut că cei ce 
ară cele fără de cale, şi cei ce le 
seamănă, dureri îşi seceră loruşi. 

9. Din porunca Domnului vor pierî, 
şi de Duhul mâniei lui se vor stinge. 

10. Tăriea leului şi glasul îeoaicii 
şi semeţiea balaurilor s'a stins. 

11. Leul a pierit neavând mân- 
care, şi puii leilor s'au părăsii u- 
nul pre altul. 

12. Că de ar fî fost vre un cu- 
vânt adevărat întru cuvintele tale, 
nimica dinfr'aceste răutăţi nu te-ar 
fi întâmpinat, deci cum nu va pri- 



-4. Isaia 35, 3. 

8. Pilde 22, 8; Isaia 59, 6; Ps. 7, 16; şi 9, 16. 

9. Isaia 11, 4; flpocal. 2, 16. 



IOV 3—4-5 647 



mî urechea mea cele minunate de 
la dânsul? 

13. De frica şi de răsunarea de 
noapte a căzut frică presle oameni. 

14. Frică m'a întâmpinai şi cutre- 
mur, şi oasele mele tare le-au clă- 
tinat. 

15. Şi duh preste faţa mea a ve- 
nit, şi mi s'au încreţit perii şi carnea. 

16. Sculatu-m'am şi n'am cunos- 
cut, văzut-am şi nu erâ chip înain- 
tea ochilor mei, ci numai vânt şi; 
glas lin auzeam. 

17. Au doar mai curat va fî omul 
decât Domnul? Au doară făptura va 
fî mai dreaptă decât Făcătorul? 

18. Slugilor sale nu crede; asu- 
pra îngerilor săi au gândit strâm- 
bătate. 

19. Cu cât mai vârtos cei ce iă- 
cuesc în casă de lut, dintre care şi 
noi dintru acelaşi lut suntem, se 
vor sfârşi ca viermii. 

20. Nici de dimineaţă până seara 
nu sunt, că pier nepuiând să-şi a- 
jute loruşi. 

21. Suflat-au asupra lor, şi s'au u- 
scat, pierit-au pentrucă n'au avut ei 

, înţelepciune. 

CAP. 5. 

Urmare. 

Strigă acum de te va auzî cinevâ, 
sau de vei vedea vre un înger din 
cei sfinţi, 

2. Că pre cel fără de minte îl u- 
cide mâniea, iar pre cel rătăcit îl 
omoară râvna. 

3. Iar eu am văzut pre cei fără 
de minte prinzând rădăcină, ci în- 
dată a pierit petrecerea lor. 

4. Departe de mântuire vor fî fiii 
lor, şi se vor smeri pre la uşile ce- 
lor mai mici, şi nu va fî cel ce iz- 
băveşte, 

17. 35, 2. 18. 2 Petre 2, 4. 
19. Ecles. 3, 22. 21. Ps. 50, 11. 

5. 3. Ps. 36, 35, 36. 



648 



CARTEA LUI IOV 5-6 



5. Că cele ce au adunai ei, drepţii 
le vor mâncâ, şi ei din răutăţi nu 
vor fî scoşi, risipească-se tăriea lor. 

6. Că nu va ieşî din pământ o- 
steneală, nici din munţi va odrăslî 
durere. 

7. Omul se naşfe spre osteneală, 
precum puii vulturului zboară la 
înălţime. 

8. Insă eu mă voiu rugă Domnu- 
lui, şi pre Dumnezeul atofţiitorul 
voiu chemâ. 

9. Pre cel ce face mari şi necu- 
prinse, mărite şi minunate, cărora 
nu este număr. 

10. Pre cel ce dă ploaie pre pă- 
mânt, şi trimite apă preste cele de 
supt cer. 

11. Pre cel ce înalţă pre cei 
smeriţi şi ridică la mântuire pre cei 
pieriţi. 

12. Pre cel ce schimbă sfaturile 
celor vicleni, şi nu le vor plini mâi- 
nile lor. 

13. Cel ce prinde pre înţelepţi în- 
tru vicleşug, şi răstoarnă sfatul ce- 
lor stricaţi. 

14. Ziua va fî pentru eiînfunerec, 
şi în amiază vor pipăi ca noaptea. 

15. Să piară ei în răsboiu; iar cel 
neputincios să scape din mâna ce- 
lui puternic. 

16. Şi să fie celui neputincios nă- 
dejdea, iar gura celui năpăstuifor 
să se astupe. 

17. Iar fericit este omul, pre care-l 
ceartă Domnul, şi dojenirea celui 
Atoffiifor n'o leapădă, 

18. Că el răneşte şi vindecă, bate, 
şi mâinile lui tămăduesc. 

19. De şase ori din nevoi te va 
scoate, iar a şaptea oară nu se va 
atinge de tine răul. 

20. In foamete te va izbăvi de 

9. Ps. 73, 18; Rom. 11, 33. 

10. Ps. 134, 12; Fap. Hp. 14, 16. 

11. 1 Imp. 2, 7. 12. Isaia 44, 25. 
.13. l Cor. 3, 19. 15. Ps. 53, 4. 

16. Isaia 52, 15. 17. Iac. 1 12. 
19. Ps. 90, 3. 



moarte, iar în răsboiu te va scoate 
din mâna fierului. 

21. De biciul limbii te va ascun- 
de, şi de răutăţile viitoare nu te vei 
teme. 

22. De cei nedrepţi şi fărădelege 
vei râde, şi de hiarele sălbatice nu 
te vei teme. 

23. Iar hiarele ţarinii vor aveâ 
pace cu tine. 

24. După aceea vei cunoaşte, că 
va fî casa la în pace, şi petrecerea 
cortului tău nu va păcătui. 

25. Şi vei cunoaşte că multă este 
sămânţa ta, şi fiii tăi ca iarba ţa- 
rinei. 

26. Şi vei merge la groapă ca 
grâul cel copt, care în vreme s'a 
secerat sau ca un stog la arie în 
vreme bună adunat. 

27. Iată acestea aşâ le-am cercat, 
acestea sunt care le-am auzit, iar 
tu cunoaşte ce ai făcut. 

CAP. 6. 

Iov răspunde lui Elifaz. 

Ui răspunzând Iov a zis: 

2. De ar ştî cineva să-mi oprea- 
scă mâniea mea, şi durerile mele să 
le ridice cu jugul împreună. 

3. Decât nisipul mării mai greu 
va îi, ci precum se pare, cuvintele 
mele sunt rele. 

4. Că săgeţile Domnului în tru- 
pul meu sunt, a cărora iuţime beâ 
sângele meu, şi mă împung când 
încep a grăi, 

5. Au doar în zadar va striga a- 
sinul sălbatec, şi nu când caută 
mâncare? Sau mugeşte boul la ie- 
sle, când are de mâncat? 

6. Au mâncâ-se-va pâinea fără de 
sare? Sau este gust în cuvinte de- 
şarte? 

7. Că nu poate încetă mâniea mea, 

22. Ps. 90, 13. 23. Ozie 2, 18. 
25. Ps. 127, 3, 4, 5. 
6. 3. Pilde 27, 3. 4. Ps. 37, 2, 3. 



CARTEA LUI IOV 6—7 



649 



că văz că bucatele mele, au miros 
ca mirosul leului. 

8. Deâ Domnul să asculte cere- 
rea mea, şi nădejdea mea să o pli- 
nească. 

9. Dacă au început Domnul, ră- 
nească-mă, iar până în sfârşit să 
nu mă omoare. 

10. Şi să-mi fie mie mormânt ce- 
tatea preste a căreea ziduri săream, 
nu mă voiu înălţa, că n'am minţit 
cuvintele cele sfinte ale Dumneze- 
ului meu. 

11. Că ce putere am eu ca să 
rabd? Sau câte zile ca să îngădue 
sufletul meu? 

12. Au tărie de piatră este tăriea 
mea? Au de aramă este trupul meu? 

13. Au nu întru dânsul nădăjduim? 
Iar ajutorul s'a depărtat deîa mine. 

14. Mila s'a depărtat dela mine, 
şi cercetarea Domnului m'a trecut 
cu vederea. 

15. Cei de aproape ai mei n'au 
căutat spre mine, ca pre un pârîu 
sec m'au părăsit, sau ca pre un val 
m'au trecut. 

16. Cei ce se temeau de mine, a- 
cum au năvălit asupra mea ca ni- 
şte zăpadă, sau ca nişte bulgăr de 
ghiaţă, 

17. Care se topeşte, când se face 
căldură, şi nu se cunoaşte unde a 
fost. 

18. Âşâ şi eu de toţi sunt părăsit, 
şi mă pierd şi m'am înstrăinat din 
casa mea. 

19. Vedeţi căile celor din Tema, 
uilaţi-vă la cărările celor din^Savo. 

20. Şi ruşine vor plătî cei ce nă- 
dăjduesc în cetăţi şi în bani. 

21. Voi m' aii asuprit pre mine fără 
de milă, ci văzând rana mea teme- 
ţt-vă. 

22. Că ce? Au doar am cerut ceva 
dela voi? 



25. Iercm. 15, 18; Ps. 68, 9. 
2t. Ps. 30, 12. 



23. Au de tăriea voastră îmi este 
lipsă, ca să mă mântuiţi de vrăjmaşi? 
Sau din mâinile puternicilor să mă 
izbăviţi pre mine? 

24. Invăţaţi-mă şi eu voiu amuţî, 
de m'am înşelat întru cevâ spu- 
neţi-mi. 

25. Ci cum văz, rele sunt cuvin- 
tele celui drept. 

26. Că nu cer tăriea voastră, nici 
mustrarea voastră mă va face să 
încetez a grăi, că nu voiu suîerî 
vorba graiului vostru, 

27. Ci cădeţi numai asupra celui 
sărman, şi vă bateţi joc de priete- 
nul vostru. 

28. Şi acum căutând în faţa voa- 
stră nu voiu minţi. 

29. Şedeţi dar, şi nu fiţi nedrepţi, 
şi iarăşi ascultaţi îndreptarea mea, 

30. Că nu este în gura mea strâm- 
bătate, şi gâtlejul meu au nu va cu- 
getă înţelepciune? 

CAP. 7. 

Iov se tăngueşte de ticăloşia omului. 

Au nu este luptă vieaţa omului pre 
pământ? Şi ca a muncitorului cu 
ziua vieaţa lui? 

2. Sau ca o slugă, care se teme 
de Domnul său, şi caută umbră, sau 
ca un năimit, care aşteaptă plata sa? 

3. Aşa şi eu am ajuns luni de- 
şarte, şi nopţi de dureri s'au dat mie. 

4. De mă culc zic : când va îî ziuă, 
şi dacă mă scol, iarăşi când va fî 
seară, şi mă umplu de dureri de 
seara până dimineaţa. 

5. Şi se frământă trupul meu de 
putrezimea viermilor, şi moiu grun- 
zii pământului răzându-mi puroiul. 

6. Vieaţa mea este mai scurtă de 
cât graiul, şi a pierit întru nădejde 
deşartă. 



26. Ecclcs. 9, 16. 
7. 1. 14, 5, 6. 
3. Ps. 6, 6. 4. Isaia 21, 4. 



650 



CARTEA LUI IOV 7-8 



7. Adu-ţi aminte dar că vieaţa 
mea esfe duh, şi nu se va mai în- 
toarce ochiul meu, ca să vază bune. 

8. Nu mă va mai vedea ochiul 
celui ce mă privea, ochii făt spre 
mine, şi eu nu mai suni. 

9. Ca un nor ce frece pre cer, aşa 
se va pogorî omul în iad, şi nu se 
va mai sul. 

10. Nici se va întoarce la casa 
sa, nici îl' va mai cunoaşte pre el 
în locul lui. 

11. Nici eu dar voiu crufâ gura 
mea, ci voiu grăi îiînd în necaz, de- 
schide-o-voiu de amărăciunea sufle- 
tului meu fiind cuprins. 

12. Au doar marea sunt eu, au 
balaur? Că m'ai îngrădit? 

13. Că am zis: mângâiâ-mă-va 
pre mine patul meu, şi voiu grăi 
deosebi în aşternutul meu. 

14. Mă înfricoşezi cu visuri, şi cu 
vedenii mă îngrozeşti. 

15. Dezlegâ-vei de duhul meu su- 
fletul meu, şi de moarte oasele mele. 

16. Că nu voiu grăî în veac, ca 
să rabd, depărtează-te deîa mine, că 
deşartă este vieaţa mea. 

17. Că ce este omul, că l-ai mă- 
rit pre el? Sau că iei aminte spre el? 

18. Că-i cercetezi pre el până dimi- 
neaţa? Şi la odihnă îl judeci pre el? 

19. Până când nu mă slobozi, nici 
mă laşi? Până când voiu înghiţi 
scuipatul meu cu durere? 

20. De am păcătuit eu, ce voiu pu- 
tea tace, cel ce ştii gândul oameni- 
lor? Pentruce m'ai pus împrotivnic 
ţie? Şi sunt ţie sarcină? 

21. Pentruce n'ai uitat fărădele- 
gea mea, şi n'ai curăţit păcatul meu? 
Şi acum în pământ voiu merge, şi 
mâine dimineaţă nu voiu mai fî. 



7. Ps. 89, 5, 6, 7. 

16. 10, 20. 

17. Ps. 8, 5, 

20. 1 Timot. 4, 10. 

21. Ps. 36, 10. 



CAP. 8. 

Valdad mustră pre Iov. 

Şi răspunzând Valdad Savhiful a 
zis : 

2. Până când vei grăî de acestea, 
cu gura ta duh mult grăitor? 

3. Au face Domnul strâmbătate, 
când judecă? Sau cel ce au făcut 
toate, turbură ce esfe drept? 

4. De au păcătuit fiii tăi înaintea 
lui, i-au dat în mâna nelegiuirei lor. 

5. Iar tu mânecă către Domnul 
afotţiitorul, rugându-te. 

6. De vei fî curat şi adevărat, va 
asculta rugăciunea ta, şi-ţi va în- 
toarce ţie petrecerea dreptăţii. 

7. Şi vor fî cele dintâiu ale tale 
puţine, iar cele de pre urmă ale tale 
nepovestite. 

8. Că întreabă pre neamul cel din- 
tâiu, şi cearcă după neamul părin- 
ţilor. 

9. Că noi suntem de ieri şi nu 
ştim, că umbră este pre pământ vi- 
eaţa noastră. 

10. Au nu acestea te vor învăţă 
pre fine, şi vor spune ţie şi din i- 
nimă vor scoate cuvinte? 

11. Au odrăsleşfe papura fără de 
apă, au înălţâ-se-va trestia fără u- 
mezeală? 

12. încă fiind în rădăcină, şi mai 
nainfe de a se tăiâ, nu se usucă 
iarba neavând umezeală? 

13. Aşa vor fi cele de apoi ale 
tuturor celor ce uită pre Domnul, 
că nădejdea celui necurat va pierî. 

14. Că nelăcuifă va fi casa lui, şi 
painjin va fi cortul lui. 

15. De va propti casa sa, nu va 
sfâ, şi când o va înfărî, nu va ră- 
mânea. 

16. Că este verde supt soare, şi 
din pulrejunea lui va ieşi ramura lui. 

8. 3. 2 Parai. 19, 7; Plâng. 1, 18. 
8. R 2 Lege 32, 7. 

13. Ps. 1, 4; Pilde 10, 28. 

14. Isaia 59, 6. 



CARTEA LUI IOV 8-9 



651 



17. Pre grămadă de pietre va stâ, 
şi în mijlocul pietricelelor va trăî. 

18. Şi de se va înghiţi, locul nu 
i se va cunoaşte. 

19. N'ai văzul ca aceasta, că sur- 
parea necredinciosului, ca aceasta 
este, şi din pământ alta va odrăslî. 

20. Că Domnul nu va lepăda pre 
cel fără de răutate, şi fot darul ne- 
credinciosului nu va primi. 

21. Iar gura celor adevăraţi se va 
umplea de râs, şi buzele lor de ve- 
selie. 

22. Iar vrăjmaşii lor se vor îm- 
brăcă cu ruşine, şi lăcaşul celui ne- 
credincios nu va sta. 

C AP. 9. 

Apărarea lui Iov. 

gi răspunzând Iov, a zis : 

2. Adevărat şfiu că aşa este, cum 
va fi drept muritorul la Domnul? 

3. Că de va vrea să se judece cu 
d, nu-1 va ascultă pre el, ca să nu 
grăiască împrolivă la nici un cu- 
vânt al lui din o mie, 

4. Că este înţelept cu inima, pu- 
ternic şi mare; cine s'a împrotivil 
lui şi a izbutit? 

5. Cel ce învecheşte munţii, şi ei 
nu ştiu, cel ce surpă pre ei cu 
mânie. 

6. Cel ce clăteşte cele de supt cer 
din temelii şi stâlpii lui se vor clă- 
tină. 

7. Cel ce zice soarelui, şi nu ră- 
sare, şi stelele le pecetlueşte. 

8. Cel ce a întins cerul singur, 
şi umblă pre mare ca pre pământ. 

9. Cel ce face găinuşa şi lucea- 
fărul de seară şi raliţa de miază- 
noapte şi luceafărul dimineţii. 

10. Cel ce face mari şi neurmate, 

17. Ps. 1, 3. 21. Ps. 125, 2. 
9. 2.Ps. t29, 2; şi 142, 2. 4. Isaia 45, 9, 10. 
5> Ps. 143, 6. 7. Is. Navi 10, 12. 

8. Isaia 44, 24; Ieremia 51, 15; Ps. 88, 10. 

9. C. 38, 31, 32; Ps. 88, 12; Hmos 5, 8. 

10. Ps. 73, 18; Rom. 11, 33. 



, slăvite şi minunate, cărora nu este 
număr. 

11. De va veni spre mine, nu-l 
voiu vedeâ, şi de va trece, nici aşâ 
n'am ştiut. 

12. De va dâ morţii, cine va o- 
prî sau cine va zice lui, ce ai făcut? 

13. Nimeni nu se poate împrotivi 
mâniei lui şi toţi cei sumeţi se plea- 
că supt dânsul. 

14. De m'ar ascultă sau ar luâ a- 
minte cuvintele mele. 

15. Chiar de aş fi drept, nu mă 
va asculta, ci voiu cere milă jude- 
căţii lui. 

16. Şi de-1 voiu chemă şi va răs- 
punde, nu cred că au auzit glasul 
meu. 

17. Că m'au sfărâmat în vârtej şi 
sfărâmările mele cele multe s'au fă- 
cut în zadar. 

18. Că nu mă lasă să răsuflu, ci 
mă umplu de amărăciune. 

19. El poate ca un puternic, cine 
se va împrotivi judecăţii lui? 

20. Că de voiu îl şi drept, gura 
mea mă va osândi, şi de voiu fi 
fără prihană, nedrept voiu fi socotit. 

21. Că de am făcut fărădelege, 
nu ştiu cu sufletul, fără numai că 
mi se ia vieaţa. 

22. Pentru aceea au zis : pre cel 
mare şi puternic îl pierde mâniea. 

23. Că cei răi în moarte cuvioasă 
vor fi, iar drepţii sunt batjocoriţi. 

24. Că s'a dat în mâinile celui 
nelegiuit, ochii judecătoriLor leagă, 
de nu este el, cine este? 

25. Iar vieaţa mea mai repede este 
decât un alergător, fuge şi nu se 
vede. 

26. Au rămâne după corăbii urme 
de cale, sau după vulturul ce zboa- 
ră, căutând mâncare? 

27. Că de aş zice, voiu uita gră- 



12. Isaia 45, 9; Rom. 9, 20. 
20. Ps. 18, 13, 14. 
23. Ecl. 8, 14. 



652 



CARTEA LUI IOV 9—10 



ind, plecându-mă cu faţa voiu sus- 
pină. 

28. Clătescu-mă din toate mădu- 
lările, că ştiu că nevinovat nu mă 
vei lăsâ. 

29. Şi fiindcă sunt necuvios, pen- 
truce n'am murit? 

30. Că de mă voiu spăla cu ză- 
padă, şi de mă voiu curăţî cu mâini 
curate, 

31. Tot m'ai muiat cu gunoiu, şi 
mi-ai făcut urît veşmântul de pre 
mine. 

32. Că nu eşti om ca mine, că- 
ruia voiu stă împroiivă, ca deodată 
să venim la judecată. 

33. O ! de ar fî între noi mijloci- 
tor, şi care să mustre şi să auză 
între amândoi. 

34. Să depărteze dela mine toia- 
gul, şi frica lui să nu mă îngro- 
zească. 

35. Şi nu mă voiu teme, ci voiu 
grăî, că aşâ nu îndrăsnesc. 

CAP. IO. 

Iov se tăvtgueşte de necazul său. 

Slăbeşte sufletul meu, suspinând 
voiu slobozî către el cuvintele 
mele, de amărăciunea sufletului meu 
fiind cuprins, voiu grăî. 

2. Şi voiu zice către Domnul: nu 
mă învăţă a fî necredincios, şi pen- 
truce m'ai judecat aşa? 

3. Au bine este de voiu face sfrâm- 
bătafe? Că nu bagi seamă de lu- 
crul mâinilor tale, şi la sfatul ce- 
lor necuraţi ai luat aminte. 

4. Au cum vede muritorul, vezi? 
Au cum vede omul, vei vedeâ? 

5. Au omenească este vieaţa ta? 
Au anii tăi, ca ai omului? 

6. Că ai cercetat fărădelegea mea, 
şi păcatele mele le-ai cercat. 

7. Că ştii că nimic fărădelege n'am 

30. lecem. 2, 22 32, Ecies. 6, 10. 
35. Ps. 87, 16. 
IO. 3. Isaia 64, S, 9. 7. H 2 Lege 32, 30. 



făcut, dar cine este, care din mâi- 
nile tale să scoaţă? 

8. Mâinile tale m'au zidit şl m'au 
făcut, după aceasta schimbându-mă 
m'ai bătut. 

9. Adu-ţi aminte că din lut m'ai 
făcut, şl iarăşi în pământ mă vei 
întoarce. 

10. Au nu ca laptete m'ai muls? 
Şi m'ai închegat caV*ca|ul. 

11. Cu piele şi cu carne m'ai îm- 
brăcat, şi cu oase şi cu vine m'ai 
ţesut. 

12. Şi vieaţă şi milă mi-ai dat 
mie, şi cercetarea fa mi-a păzit du- 
hul meu. 

13. Acestea avându-le întru tine, 
ştiu că toate le poţi, şi nimica nu 
este ţie cu neputinţă. 

14. Că de voiu păcătui, mă vei 
păzî, şi de fărădelegea mea nu m'ai 
făcut nevinovat. 

15. Şi de voiu lucrâ fărădelege, 
vaidemine, şi de voiu fî drept nu'mi 
pociu ridică capul, că sunt plin de 
fărădelege. 

16. Că sunt prins ca un leu spre 
junghiere, şi iarăşi schimbându-mă 
greu mă pierzi. 

17. lnnoind asupra mea cerceta- 
rea mea, şi cu mânie mare le-ai 
mânieat asupra mea, şi ai adus pre» 
sie mine ispită. 

18. Pentruce dar m'ai scos din 
pântece, şi n'am murit? Şi ochiu pre 
mine să nu mă fî văzut. 

19. Şi aş fî ca şi cum n'aşi fî fost, 
pentruce dar din pântece nu m'ai 
mutat în mormânt? 

20. Au nu este puţină vreme a 
vieţii mele? Lasă-mă să mă odih- 
nesc puţin. 

21. Mai nainte de ce voiu merge, 
de unde nu mă voiu mai întoarce. 

22. In pământ întunecos şi înne- 
guros,în pământul întunerecului ce- 

8. Ps. 118, 73. 9. Ps. 118, 73. 
16. Isaia 38, 13. 18. 3, 11. 

20. 7, 7, H. 



CARTEA LUI IOV 11—12 



653 



lui veşnic, unde nu este lumină, 
nici se vede vfeaţă muritorilor. 

CAP. 11. 

Iov învinovăţit de făţărnicie. 

i răspunzând Sofar Mineul a zis: 

2. Cel ce grăeşte multe, va auzi 
şi răspuns, şi ce! bine vorbitor au 
se va păreâ că drept este? 

3. Bine este cuvântat născutul din 
femeie cel cu vieajă scurtă, nu Iii 
mult în cuvinte, că nu este cine să 
se pricească cu tine. 

4. Să nu zici, că curat sunt cu 
faptele, şi fără de prihană înain- 
tea lui. 

5. Ci cum va grăî Domnul către 
tine, şi va deschide buzele sale ţie? 

6. Şi după aceea va povesti |ie 
puterea înfelepciunei, că cu mult 
este mai pre sus de priceperea ta, 
şi atunci vei cunoaşte, că vrednice 
de cele ce ai păcătuit s'au întâmplat 
jie dela Domnul. 

7. Au urma Domnului vei aîiâ, au 
la marginile care au făcui Atoiţiito 
rul ai ajuns? 

8. Înalt este cerul, şi ce vei face? 
Şi mai adânci decât ceîe din iad, 
ce ştii? 

9. Sau mai departe decât măsura 
pământului, s'au lărgimea mării? 

10. Şi de le va strică toate, cine 
va zice lui, ce ai făcut? 

11. Că el ştie lucrurile celor fără- 
delege, şi văzând cele fărădecale, nu 
le va trece cu vederea. 

12. Omul în deşert lungeşte cu- 
vântul, şi muritorul cel născut din 
femeie este ca un asin sălbatic în 
pustie. 

13. Că de ai curăţit fu inima ta, 
şi întinzi mâinile tale către el. 

14. De este cevâ fărădelege în 
mâinile fale, depărtează-o dela tine, 
şi strâmbătafe încasa ta să nu mâie. 

11. 11. Ps. 9, 15. 



15. Că aşâ va străluci fala ta, ca 
apa cea limpede, şi te vei dezbrăcă 
de întinăciune, şi nu te vei teme. 

16. Şi osteneala o vei uită ca un 
val ce a trecut, şi nu te vei îngrozi. 

17. Şi rugăciunea ta ca luceafă- 
rul va fi, şi ca amiazăzi va răsări 
Jie vieajă. 

18. Şi vei îi nădăjduind, că este 
fie nădejde, şi din griji şi din pur- 
tare de grije va r?sări- |îe pace. 

19. Că vei avea linişte, şi nu va 
îi cine să se răsboiască cu tine, şi 
schimbându-se mulţi se vor rugâţie. 

20. Şi mântuirea va părăsi pre ei, 
că nădejdea lor este pierzare, şi o- 
chii necredincioşilor se vor topi. 

CAP. 12. 

Iov se apără înaintea lui Sofar 
şi a prietenilor săi. 

Q 

Oi răspunzând Iov a zis : 
' 2. Apoi voi oameni sunteţi, au cu 
voi se va sfârşi înţelepciunea? 

3. Că şi eu am inimă ca şi voi. 

4. Că bărbatul cel drept şi fără 
de prihană s'a făcut de batjocură. 

5. Că în vreme norocită a fost 
gătit să cază supt alţii, şi casele lui 
să se prade de cei fărădelege. 

6. Dar cu adevărat nici unul rău 
fiind, să nu nădăjduiască, nevinovat 
s îi, câţi părăsesc pre Domnul, ca 
şi cum n'ar li certare lor. 

7. Ci întreabă pre cele cu patru 
picioare, de-ţi vor spune, şi pre pa- 
sările cerului, de-ţi vor povesti. 

8. Grăeşte pământului de-ţi va 
spune ţie şi-ţi vor tâlcui ţie. 

9. Cine dar n'a cunoscut întru 
toate acestea, că mâna Domnului 
au făcut acestea? 

10. Şi cum că în mâna lui este 

17. Ps. 36, 6. 18. Lev. 26, 6. 

19. Pilde 3, 24: Ps. 3, 6. 

20. Leviţi 26, 16. 
12. 4. Pilde 14, 2. 

5. Ps. 37, 17. 6. Ps. 72, 12. 
10. Dan. 5, 23. 



654 



CARTEA LUI IOV 12—13 



sufletul tuturor celor ce vieţuesc şi 
duhul a tot omul. 

11. Urechea deosebeşte cuvintele, 
iar gâtlejul gustă bucatele. 

12. In multă vreme este înţelep- 
ciunea, iar în multă vieaţă este şti- 
inţa. 

13. La el este înţelepciunea şi pu- 
terea, la el este sfatul şi priceperea. 

14. De va surpa, cine va zidi? 

15. De va închide pre oameni, 
cine le va deschide? 

16. De va oprî apa, va uscâ pă- 
mântul, iar de o va slobozi, îl va 
pierde surpându-1. 

17. La el este puterea şi tăriea, la 
el este ştiinţa şi priceperea, cel ce 
robeşte pre sfetnici şi pre judecă- 
torii pământului îngrozeşte. 

18. Cel ce pune pre împăraţi pre 
scaune, şi încinge cu brâu mijlo- 
cul lor. 

19. Cel ce trimite pre preoţi în 
robie şi surpă pre puternicii pămân- 
tului. 

20. Cel ce schimbă buzele credin- 
cioşilor şi cunoaşte priceperea bă- 
trânilor. 

21. Cel ce varsă necinste preste 
boieri, şi înalţă pre cei smeriţi. 

22. Cel ce descopere adâncurile 
întunerecului şi preface în lumină 
umbra morţii. 

23. Cel ce măreşte neamuri şi le 
pierde, cel ce împrăştie neamuri şi 
le adună. 

24. Cel ce schimbă inimile boie- 
rilor noroadelor pământului, şi i-au 
făcut pre ei să rătăcească în calea, 
care n'au ştiut. 

25. Să pipăe întunerec, şi nu lu- 
mină, şi să rătăcească ca cel beat. 



13. Pilde 2, 6; Dan. 2, 20. 

15. Isaia 22, 22. 

16. fipoc. 3, 7. 

17. Isaia 19, 12; 1 Cor. 1, 19. 

21. Isaia 40, 23; Ps. 106, 40. 

22. Dan. 2, 22; 1 Cor. 4, 5. 

23. Ps. 106, 38, seq. 



CAP. 13. 

Urmare. 

Iată acestea toate a văzut ochiul 
meu, şi a auzit urechea mea. 

2. Ştiu câte şi voi ştiţi, şi nu suni 
mai neînţelept decât voi. 

3. Insă nu, ci voiu grăi către Dom- 
nul, şi mă voiu îndreptă înaintea 
lui de va^vreâ. 

4. Că voi sunteţi doftori strâmbi, 
şi toţi tămăduitori răilor. 

5. Şi o! de aţi amuţi, ca să vă so- 
cotiţi a fi înţelepţi. 

6. Şi ascultaţi îndreptarea gurii 
mele, şi la judecata buzelor mele 
luaţi aminte. 

7. Au doar nu înaintea Domnului 
grăiţi, şi înaintea lui ziceţi înşelă- 
ciune. 

6. Au doar vă îndoiţi? Şi voi în- 
şivă judecători vă faceţi? 

9. Că binele va urmâ pre voi, că 
de le veţi face toate, vă veţi lipî de 
dânsul. 

10. Şi tot vă va mustră pre voi, 
iar dacă va ascunde faţa lui, vă veţi 
miră. 

11. Au nu mâniea lui vă va în- 
grozi pre voi, şi frica lui va cădea 
preste voi ? 

12. Şi se va face trufiea voastră 
ca cenuşa, şi trupul lut. 

13. Tăceţi ca să grăesc, şi să-mi 
potolesc mâniea. 

14. Apucând cărnurile mele cu 
dinţii, iar sufletul meu voiu pune 
în mâna mea. 

. 15. Măcar de mă va asupri cel 
Puternic, cum au şi început, tot voiu 
grăî, şi înaintea lui mă voiu în- 
dreptă. 

16. Şi aceasta se va socoti mie 
spre mântuire, că înaintea lui vi- 
cleşug nu va intră. 



13. 5. Pilde 17, 29. 
7. Rom. 3, 7, 8. 14. Jud. 12, 3. 
15. Ps. 22, 4. 16. Ps. 1, 5. 



CARTEA LUI IOV 13- 14 



655 



17. Ascultaţi, ascultaţi cuvintele 
mele, că de veţi ascultă, voiu spu- 
ne vouă. 

18. Iată eu aproape sunt de ju- 
decata mea, ştiu eu că drept mă 
voiu arăta. 

19. Cine este cel ce se judecă cu 
mine? Că eu tac şi încetez. 

20. Două să-mi faci şi atunci de 
către faţa ta nu mă voiu ascunde. 

21. Mâna ta o depărtează dela 
mine, şi frica ta să nu mă îngro- 
zească. 

22. Apoi mă vei chemâ, şi eu voiu 
auzi, sau vei grăi, şi eu îţi voiu 
răspunde. 

23. Câte sunt păcatele mele şi fără- 
delegile mele? Invaţă-mă, care sunt? 

24. Pentruce ascunzi de către mine, 
şi mă socoteşti împrotivnic fie? 

25. Sau ca de o frunză ce se clă- 
teşte de vânt te vei sperieâ? Sau 
ca unei buruene, ce se poartă de 
vânt stai îrnprotiva mea? 

26. Că ai scris asupra mea rele, 
şi mi-ai pus mie păcatele tinereţilor. 

27. Şi ai pus în opreală piciorul 
meu, şi mi-ai păzit toate faptele mele, 
şi ai luat aminte la urma picioare- 
lor mele. 

28. Cel ce mă învechesc ca un 
foaie, sau ca o haină mâncată de 
molii. 

CAP. 14. 

Nimicnicia vieţii omeneşti. 

Pământeanul născut din femeie, 
este cu vieaţă scurtă şi plin de 
necaz. 

2. Şi ca o floare înflorind, cade, 
şi ca umbra fuge şi nu stă. 

3. Au nu şi acestuia i-ai făcut cer- 
tare, şi l-ai făcut să vie la judecată 
înaintea ta? 



2». 14, 15. 24. Ps. 87, 15; Plâng. 2, 5. 

25. 1 Imp. 24, 15; 26, 20. 26. Ps. 24, 7. 
, 27. 33, 11. 

14. !• Eccl. 2, 23; ps. 89, 9. 2. Isaia 40, 7. 



4. Că cine va fî curat de întină- 
ciune? 

5. Nimeni, măcar şi o zi de va îî 
vieaţa lui pre pământ, că numărate 
sunt deţine lunile lui, hotărît-ai vre- 
me, şi nu întrece. 

6. Depărtează-fe dela dânsul, ca 
să se odihnească, şi va plăceâ lui 
vieaţa, ca şi năimitului. 

7. Că copacul de se va tăia, este 
nădejde că iar va înflori, şi odrasla 
lui nu va lipsi. 

8. Că de va îmbătrâni în pământ 
rădăcina lui, şi în piatră se va să- 
vârşi buciumul lui. 

9. De umezeala apei va odrăslî, 
şi va dâ ramuri ca un răsad tânăr. 

10. Iar omul murind s'a dus, şi 
căzând muritorul, mai mult nu mai 
este. 

11. Că cu vreme scade marea, şi 
rîul pustiindu-se a secat. 

12. Omul adormind nu se va mai 
scula şi nici se va trezi, până când 
cerul se va trece, nici se vor de- 
şteptă din somnul lor. 

13. Şi măcar de m'ai fi păzit în 
iad şi m'ai fi ascuns pre mine, până 
ţi s'ar îî potolit mâniea ta, şi să-mi 
îi rânduit vreme, în care să-ţi aduci 
aminte de mine. 

14. Că de va muri omul, va trăi 
după ce-şi va sfârşi zilele vieţii sale, 
aşteptâ-voiu până ce iarăşi voiu fî. 

15. Apoi mă vei chemâ, şi eu te 
voiu auzi, şi lucrurile mâinilor tale 
nu le depărta. 

16. Şi ai numărat deprinderile 
mele, şi nu-ţi va scăpă nimic din 
păcatele mele. 

17. Pecetiuit-ai în săculeţ fărăde- 
legile mele, şi ai însemnat, tot ce 
fără de voie am greşit. 

18. Şi muntele căzând se prăbu- 



4. Ps. 50, 6; 52, 4; Isaia 48, 8. 

5. Pilde 20, 9; 3 Imp. S, 46. 

6. 7, 1, 2. 12. Ps. 101, 27. 
15. 13, 22. 

17. Pilde 5, 21. 



656 



CARTEA LUI IOV 14—15 



şeşle, şi piatra se învecheşte în lo- 
cul său. 

19. Apele au dumicai pietre, şi a- 
pele cele întinse au închegat lutul 
pământului, iar răbdarea omului o 
ai pierdui. 

20. lntinsu-1-ai până la sfârşit, şi 
s'a dus, mufal-ai faţa lui, şi î-ai 
trimis. 

21. Şi de au fost mulţi fii lui, nu 
şlie, şi de au fost puţini nu ştie. 

22. Ci numai trupul lui 1-a durul, 
şi sufletul lui a plâns. 

CA. 15. 

Elifaz vrea să facă pre Iov făţarnic. 

Si răspunzând Elifaz Temaniteanul, 
j a zis : 

2. Oare înţeleptul va vorbî cu- 
vinte sumeţe, şi pântecele său se 
va umplea de vorbe goale. 

3. Mustrând cu cuvinte, care nu 
se cuvin, şi cu cuvinte de care nici 
un folos nu este. 

4. Au nu şi tu ai depărtat frica, 
şi cuvinte ca acestea ai rostit îna- 
intea Domnului? 

5. Vinovat eşti cu cuvintele gurii 
tale, şi n'ai ales cuvintele celor pu- 
ternici. 

6. Mustrâ-te-va gura ta, şi nu eu, 
buzele tale vor mărturisi asupra fa. 

7. Că ce este, au eşti cel întâiu 
născut între oameni? Au mai nainte 
decât dealurile le-ai alcătuit? 

8. Au rânduiala Domnului ai a- 
uzii? Au trebuinţă având Dumne- 
zeu fe-au îuaf pre tine sfetnic al lui? 
Şi numai tu ai înţelepciunea? 

9. Că ce şln lu, ce noi nu ştim? 
Şi ce pricepi lu, şi noi nu pricepem? 

10. Ci şi bătrân şi vechiu este 
între noi, mai încărcat de zile decât 
tatăl tău. 

11. Puţine bătăî^ai luat pentru cele 

15. 7. Ps. 89, 2. 
8. Ierem. 23, 18. 9. 13, 2. 
10. Sirab 18, 9. 



ce ai păcătuit, preste seamă mult 
ai greşit. 

12. Ce a îndrăznit inima ta? Sau 
ce au aşteptat ochii tăi? 

13. Că ai izbucnii mâniea la îna- 
intea Domnului, şi ai scos din gură 
cuvinte ca aceslea? 

14. Că cine fiind muritor va fi 
fără de prihană, sau cum va îî drept 
cel născut din femeie? 

15. Dacă sfinţilor nu crede, şi ce- 
rul nu este curat înaintea lui. 

16. Cu cât mai vârtos urît şi ne- 
curat este omul care beâ nedrepta- 
tea ca apa. 

17. Voiu spune ţie, ascullă-mă; 
cele ce am văzut, voiu povesti ţie. 

18. Cele ce au zis înţelepţii, şi 
n'au ascuns de către părinţii lor. 

19. Lor singuri s'au dat pământul, 
şi nimenea de alt neam n'a venit 
preste ei. 

20. Toată vieaţa celui necredin- 
cios în gri}e esle, iar celui puter- 
nic ani număraţi i s'au dat. 

21. Şi frica lui în urechile lui, 
când va gândi că este în pace, va 
veni lui pieire. 

22. Nucrede* că se poate întoarce 
din întunerec, că s'au dat în mâi- 
nile săbiei. 

23. Şi s'a rânduit spre hrană vul- 
turilor, şi a văzut întru sine, că ră- 
mâne spre cădere, şi ziua cea în- 
tunecoasă pre el îl va acoperi. 

24. Şi nevoie şi necaz îl va ţineâ 
pre el, ca un povăţuitor de oştire 
care stă în fruntea taberii, va cădea. 

25.iCă a ridicat mâinile înaintea 
Domnului şi înaintea lui Dumnezeu 
atotţiitorul a stătu! împrofivă. 

26. Şi a alergat înainlea lui cu o- 
cară, cu cerbicea cea groasă a scu- 
tului său. 

27. Că a acoperii faţa sa cu seul 
său, şi a făcut răzor presle coapse 
şi lauda lui sudalma. 

14. 3 Imp. 8, 46; ps. 13, 3. 

21. Lcv. 26, 17; H 2 Lege 28, 25; Pilde 28, 1. 



CARTEA LUI IOV 15-16 



657 



28. Să mâe în cetăţi pusfii şi să 
intre în case nelăcuite, iar cele ce 
au gătit ei, alţii le vor căra. 

29. Nu se va îmbogăţi, nici vor 
rămâneâ averile lui, nici va face 
umbră pămâniului. 

30. Nici va scăpa de înfunerec, 
ci şîâlparea lui 6 va uscâ vântul, 
şi floarea ei va cădea. 

31. Nu crează că va rămâneâ, că 
deşertăciuni vor venî lui. 

32., Trunchiul lui mai nainte de 
vreme se va strică, şi ramul lui nu 
se va înlărî. 

33. Se va culege ca şi strugurul 
cel acru mai nainte de vreme, şi va 
cădea ca floarea măslinului. 

34. Că mărturia ceiui necredin- 
cios este moartea, şi foc va arde 
casa celor ce iau daruri. 

35. Şi în pântece va zămisli du- 
reri, şi se vor naşte lui deşarte, şi 
pântecele lui va găti vicleşug. 

CAP. 16. 

Iov dovedeşte nevinovăţia sa. 

Si răspunzând Iov, a zis: 
5 2. Multe de acestea am auzit, 
mângâitori de rele sunteţi toţi. 

3. Că ce este? Oare au vreo rân- 
duială aceste vorbe în vânt? Sau 
ce te împinge a răspunde? 

4. Şi eu ca voi aş grăî, de ar fi 
pus sufletul vostru în locul sufle- 
tului meu, şi eu v'aş grăî vouă cu- 
vinte, aş cîâtî capul ca şi voi. 

5. Şi să fie tărie în gura mea, şi 
nu voiu întârziâ a deschide buzele 
inele. 

6. Că de voiu' grăî, nu mă va d«- 
reâ rana, şi de voiu tăcea, au mai 
puţin mă voiu răni? 

7. îar acum trudit, m'ai făcut ne- 
bun, şi istovit, te-ai pornit asupra 
mea. 

8. întru mărturie m'am făcut şi 

34. Ps. 7, 15. 35. Isaia 59, 4. 



m'am ridicat împrotiva celui ce min- 
ţeşte de mine, împrotiva celui ce-mi 
răspunde în faţă. 

9. Că mânia pornindu-se m'au o- 
borît, scrâşnif-au asupra mea cu 
dinţii, săgeţile tiranilor preste mine 
au căzut. 

10. Cu căutarea ochilor au năvă- 
lit, cu ascuţitul m'au lovit în genun- 
che, şi odată au alergat asupra.mea. 

11. Că m'au dat Domnul în mâi- 
nile celor nedrepţi, şi !a cei nele- 
giuiţi m'au aruncat. 

12. In pace fiind m'au risipit, şi 
apucându-mă de păr, m'au smuls, 
puşu-m'au ca un semn. 

13. Incungiuratu-m'au cu lănci, 
care le-aii aruncat în rărunchii mei, 
fără de milă au vărsat pre pământ 
fierea mea. 

14. Oborîfu-m'a durere preste 
durere, aiergaf-au asupra mea cei 
puternici. 

15. Sac au cusut preste pielea 
mea, şi tăria mea în pământ s'a 
stins. 

16. Pântecele meu s'a opărit dc 
plâns, şi preste genele mele a venit 
umbra morţii. 

17. Că strâmb nimica nu era în 
mâinile mele, şi rugăciunea mea erâ 
durată, 

18. Pământule să nu acoperi sân- 
gele trupului meu, şi să nu fie toc 
strigării mele. 

13. Şi acum iată în ceruri este 
martorul meu, şi ştiutorul meu în- 
tru cei de sus. 

20. Sosit-a rugăciunea mea la Dom- 
nii 1, şi înaintea lui caută ochiul meu. 

21. Şi să fie mustrare omului îna- 
intea Domnului, şi fiului omului cu 
aproapele său. 

22. Şi anii ce-mwrnai sunt numă- 
raţi trec, şi voiu merge pre calea, 
pre care nu mă voiu mai întoarce. 

16 12. Plâng. Ier. 3, 12. 15. Ps. 43, 27. 

18, Isaia 26, 21. 21. Isaia 45, 9; Rom. 9, 20. 



Biblia 



42. 



658 



CARTEA LUI IOV 17-18 



CAP. 17. 

Iov povesteşte mai departe ticăloşia sa. 

Mă pierz de duh purtându-mă, 
mă rog să mă îngroape, şi nu 
dobândesc. 

2. Mă ostenesc rugându-mă, ce 
voiu îace? Streinii mi-au îurat a- 
verile. 

3. Cine este acesta? Cu mâna 
mea să fie legat. 

4. Că ai ascuns inima lor de în- 
ţelepciune, pentru aceea nu-i vei 
înălţă pre ei. 

5. Unei părţi se vor vesti rele, şi 
ochii se scurg pentru fii. 

6. Şi m'ai pus de poveste în nea- 
muri, şi de râs m'am îăcut lor. 

7. Că s'au întunecat de mânie o- 
chii mei, încungiuraf sunt tare de 
către toţi. 

8. S'au mirat de aceasta drepţii, 
şi cel drept preste cel fărădelege să 
se ridice. 

9. Şi să ţie cel credincios calea 
sa, şi cel curat cu mâinile să ia 
îndrăsneală. 

10. Insă nu, ci toţi vă întăriţi şi 
veniţi, dar nu voiu afla întru voi a- 
devăr. 

11. Zilele mele degrab au trecut, 
şi s'au rupt încheiturile inimii mele. 

12. Noaptea mi-a fost în loc de 
zi, lumina s'a apropieat de faţa în- 
iunerecului. 

13. De voiu mai aşteptă, iad casa 
mea va fi, şi în ceaţă s'a aşternut 
mie aşternutul. 

14. Moartea o am chemat să-mi 
fie tată, şi putreziciunea să-mi fie 
mumă şi sora. 

15. Unde dar încă mai este mie 
nădejde? Au bunătăţile mele le voiu 
vedeâ? 

16. Au se vor pogorî cu mine în 



17. 4. a 2 Lege 29, 4. 

7. Ps. 2î, z; 68, 4; ps. 6, 8; şi 30, 10. 



iad? Au cu toate odată în ţărână 
ne vom pogorî? 

CAP. 18. 

Valdat socoteşte pre Iov între cei 
fărădelege. 

8i răspunzând Valdat Savhiteanul, 
} a zis : 

2. Până când nu vei încetă? Taci 
ca să grăim şi noi. 

3. Pentruce am tăcut ca nişte vite 
înaintea ta? 

4. Mâniea ţi-a făcut ţie acestea, 
că de vei muri tu, fi-va nelăcuit cel 
de supt cer? Au surpâ^se-vor muu- 
ţii din temelia lor? 

5. Şi lumina celor necredincioşi 
se va stinge, şi nu le va străluci 
lor flacără. 

6. Lumina lui întunerec să fie în 
lăcaşul lui, şi făclia cea de pre el 
se va stinge. 

7. Vâneze cei mai mici averile lui 
şi să rătăcească sfatul lui. 

8. Puie-se piciorul lui în laţ, şi în 
mreajă să se încurce. 

9. Şi să vie preste dânsul laţuri, 
să se întărească preste ei cei în- 
setaţi. 

10. Şi să ascunză în pământ fu- 
nia lui şi cursa lui pre cărări. 

11. Dureri să-1 piarză pre el îm- 
prejur, şi mulţi de pre lângă dân- 
sul să vie în strimtorare mare. 

12. Şi căderea lui s'a gătit minu- 
nată. 

13. Să mănânce razimurile picioa- 
relor lui. 

14. Şi cele frumoase ale lui să le 
mănânce moartea. 

15. Să se rumpă din lăcaşul lui 
sănătatea, şi să vină preste el ne- 
voie de vină împărătească. 

16. Lăcui-vor în lăcaşul său în 
lipsa lui, risipi-se-vor cele frumoase 
ale lui cu pucioasă. 

18< 5, Ps. 36, 9; Pilde 13, 9; şi 24, 20. 
S. Ps. 7, 16. 15. Pilde 10, 28. 



CARTEA LUI IOV 18—19 



659 



17. Rădăcinile lui se vor usca 
dedesupf, şi deasupra va cădea se- 
cerişul lui. 

18. Pomenirea lui să piară de pre 
pământ, şi numele lui să nu fie în 
uliţi. 

19. Impingă-1 pre el din lumină 
întru întunerec, şi din lume să-1 
muie pre el. 

20. Şi nu va îi cunoscut îniru po- 
porul său, nici se va mântui supt 
cer casa lui, ci întru ale lui vor 
vieţui alţii. 

21. Preste el au suspinat cei de 
pre urmă, iar cei dintâiu s'au mirat. 

22. Acestea sunt casele nedrep- 
ţilor, şi acesta este locul celor ce 
nu ştiu pre Domnul. 

CAP/19. 

Iov in ticăloşia şa se mângăe cu 
nădejdea învierii. 

Si răspunzând Iov, a zis : 
' 2. Până când necăjiţi sufletul meu, 
şi mă mâhniţi cu cuvinte? Să ştiţi 
numai, că Domnul m'au făcut pre 
mine aşâ. 

3. Grăiţi împrotiva mea, şi tară 
de ruşine mă asupriţi. 

4. Dacă cu adevărat am greşit, a 
mea este greşeala; de am grăit cu- 
vinte care nu ae cuvenea, m'am în- 
şelat grăind şi nici la vreme. 

5. Deci acum asupra mea vă mă- 
riţi, şi mă înfruntaţi cu ocări. 

6. Să ştiţi că Domnul este, cel ce 
m'au turburat, şi tăria sa preste 
mine o au înălţat. 

7. lată îmi râd de ocară, şi nu 
voiu grăi, strigâ-voiu şi nicăiri ju- 
decată nu este. 

8. împrejur sunt zidit, şi nu voiu 
trece, preste faţa mea a pus înlu- 
n erec. 

9. Şi m'au dezbrăcat de mărire, 
şi au luat cununa din capul meu. 

17. Pilde 2, 22. 20 Ps. 5S, 13. 



10. Ruptu-m'au împrejur, şi m'am 
dus, şi au tăiat ca un copac nă- 
dejdea mea. 

11. Cu urgie s'au pornit asupra 
mea, şi m'au socotit pre mine ca 
pre un vrăjmaş. 

12. Şi tot odată au venit cetele 
lui spre mine, şi căile mele le-au 
încunjurat pânditorii; 

13. Fraţii mei s'au depărtat dela 
mine, şi au voit mai mult a cunoaşte 
pre cei streini decât pre mine. 

14. Şi prietenii mei nemilostivi 
s'au făcut, nu s'au apropieat de 
mine cei de aproape ai mei. 

15. Şi m'au uitat cei ce ştiau nu- 
mele meu, vecinii casei şi slujni- 
cile; strein eram înaintea lor. 

16. Pre sluga mea o am chemat, 
şi n'a ascultat, şi gura mea se ruga. 

17. Şi rugam pre femeia mea, şi 
chemam cu blândeţe pre îiii ţiitoa- 
relor'mele. 

18. Iar ei cu totul m'au părăsit, 
când eu mă scol, asupra mea grăesc. 

19. Cei ce mă ştiau m'au urît, şi 
pre carii i-am iubit, aceia s'au scu- 
lat asupra mea. 

20. In pielea mea s'au topit căr- 
nurile mele, şi oasele mele în în- 
cheeturi se ţin. 

21. Fie-vă milă de minei Fie-vă 
milă de mine o prietenii Că mâna 
Domnului este care s'â atins de 
mine. 

22. Pentruce mă goniţi ca şi Dom- 
nul? Şi de trupul meu nu vă sătu- 
raţi? 

23. Că cine va dă şă se scrie gra- 
iurile meie, şi să se pue în carte 
în veac? 

24. Cu condeiu de fier şi de plumb, 
sau în pietre să se sape? 

25. Că ştiu că veşnic este cel ce 



19. 11. 13, 24; şi 16, 9; Plâng. 2, 5. 
12. 6, 4. 13. Ps. 37, 12. 
15. Fac. 31, 15; ps. 68, 10. 
18. 30, 1; ps. 40, 9. 

20. Ps. 101, 6; Plâng. 4, 8. 22. Ps. M, 3. 



660 



CARTEA LUI IOV 19—20 



mă va risipi, şi carele va scula pre 
pământ pielea mea, ce sufere ace- 1 
stea. 

26. Că de la Domnul mi s'au"să- 
vârşit acestea, care eu mi te şfiu. 

27. Pe care ochiul meu ie-a vă- 
zut, şi nu altul, şi ! toate s'au săvâr- 
şit în sânul meu. 

28. Iar de veţi zice,- ce vom grăi 
împrotiva lui, că rădăcina cuvân- 
tului vom afla într'însul? 

29. Temeţi-vă »dar şi voi de asu- 
preală, că mânie va veni presle cei 
fărădelege, şi atunci vor cunoaşte 
unde le este averea lor, 

QAP. 20. 

Cuvântul lui Sofar că fericirea necre- 
dUicioşilOf este nestatornică. 



s 



i răspunzând Sofar Mineul a zis: 
1 2. Nu gândeam eu că tu aşâ vei 
răspunde împrotivă, şi nu înţelegi 
mai mulf, .decât mine. 

3. învăţătură de mustrare am a- 
uzit şi duhul din priceperea mea 
răspunde. 

4. Au doar acestea le ştii încă 
de când s'a ivit om pre pământ? 

5. Că veseiia celor necredincioşi 
este cădere minunată, şi bucuria 
celor fărădelege, pierzare. 

6. De se vor sul în cer darurile 
lui, şi de se va atinge de nori jert- 
fa lui. 

7. Când i se va păreâ, că este 
întemeiat, atunci de tot va pieri, şi 
cei ce l-au ştiu pre ci, vor zice : 
unde este? 

8. Ca un vis ce a zburat, nu se 
va afla, şi a pierit ca o nălucă de 
noapte. 

9. Ochiul care a văzut, nu va mai 
vedeâ şi nu-1 va mai cunoaşte pre 
el locul său. 

10. Pre fiii lui îi va pierde cei mai 



de jos, şi mâinile lui se vor aprinde 
de dureri. 

11. Oasele lui pline de tinereţe 
vor dormi cu dânsul în ţărână. 

12. De s'ar îndulci în gura lui 
răutatea, ascunde-o-va pre ea supt 
limba sa. 

13. Nu se va îndură de ea, şi nu 
o va părăsi pre ea, şi o va aduiîâ 
pre ea în mijlocul grumazului său. 

14. Şi nu va putea să-şi ajute 
lui ş, fiere de aspidă este în pânte- 
cele lui. 

15. Avuţiea cu nedreptul adunată 
se va scoate din casa lui, scoate-o-va 
pre ea îngerul. 

16. Venin de balauri va suge, şi 
să-l omoare pre el limba şarpelui. 

17. Să nu vază mulgerea vitelor, 
nici strânsura mierii şi a untului. 

18. In zadar şi în deşert s'a o- 
sfenif spre avuţie, din care nu va 
gusta, ca ceva vârtos ce nu se poate 
mesteca, nici înghiţi. 

19. Căci casele multor puternici 
le-a stricat, şi lăcaşul l-a jefuit şi 
nu l-a întărit. 

20. Nu este mântuirea lui. în a- 
vuţii, şi în pofta iui nu se va mântui. 

21. Nu va fi rămăşiţă din buca- 
tele iui, pentru aceea nu vor înflori 
bunătăţile lui. 

22. Şi când i se va părea că este 
plin, se va necăji şi toată nevoia 
va veni presle el. 

23. De' şi va umplea cumva pânte- 
cele său, trimite-va preste el iuţi- 
mea mâniei, să verse preste dânsul 
dureri. 

24. Şi să nu scape din cătuşa fie- 
rului, s;-î rănească pre el săgeptă 
de arama. 

25. Săgeată să treacă prin trupul 
lui, şi stele să umble în lăcaşurile 
lui, şi frica vie preste el. 

26. Si tot înfunerecul să-l aco- 



26. Ps. 16, 15. 
20. 5- Ps. 37, 35. 8. Ps. 72, 19. 
10. Ps, 10S, 8; şi 9. 



15. Eccles. 5, 12. 17. 29, 6. 
18. Ier. 12, 13. 



CARTEA LUI IOV 20—21 



661 



pere pre el, mâticâ-l-va pre el foc 
nestins, şi să spargă nemernicul 
casa lui. 

27. Să descopere cerul fărădele- 
gile lui, şi pământul să se scoale 
asupra lui. 

28. Pierzarea să cuprinză casa lui 
până în sfârşii, ziua mâniei să vie 
presfe el. 

29. Aceasla este partea omului 
necredincios dela Domnul, şi ago- 
nisita averilor lui dela cercetător. 

CAP. 21. 

Iov răsfunde împrotiva lui 
Sofar despre fericirea şi pedeapsa 
necredincioşilor. 

yi răspunzând Iov, a zis: 

2. Ascultaji, ascultaţi cuvintele 
mele, ca să nu fie mie dela voi aşa 
tnângâere. 

3. Suferifi-mă şi voiu grăî, şi apoi 
nu mă veţi râde. 

4. Că ce este? Au dela om este 
mustrarea mea? Sau pentruce să 
nu mă mâniu? 

5. Căutând ta mine vă miraţi, pu- 
ind mâna pre obraz. 

6. Că dacă-mi aduc aminte, mă 
turbur, şi mă dor cărnurile mele. 

7. Pentruce necredincioşii trăesc, 
îmbătrânesc şi în avuţie? 

8. Sămânţa lor după suflet, şi fiii 
lor înaintea ochilor. 

9. Casele lor sporesc, şi îrică ni- 
căiri, şi bieiu dela Domnul nu este 
preste ei.. 

.10. Vaca lor n'a născut crud îna- 
inte de vreme, n'a lepădat ce a a- 
vut în pântece, şi nu e stearpă. 

11. Ei trăesc veşnic ca nişte oi, 
şi pruncii lor pe aproape-, saltă. 

12. Luând alăută şi chitară, se 
veselesc cu glas de cântări. 

Î3. Şi a sfârşit întru bunătăţi vi- 
eaţa lor, şi în odihna iadului au 
dormit. 

21. teremia 12, 1. 10, Ps. 143, 16. 



14. Şi au zis Domnului, depăr- 
tează-te dela mine, că nu voesc să 
ştiu căile tale. 

15. An doar destul este ca să slu- 
jim lui? Şi ce folos că vom ieşi îna- 
intea lui? 

16. Că în mâinile lor nu erau cele 
bune, iar lucrurile necredincioşilor 
nu le vedeau. 

17. încă şi lumina necredincioşi- 
lor se va stinge, şi surparea de tot 
va venî presfe ei, şi dureri din mâ- 
nie va apucă pre ei. 

18. Şi vor îî ca nişte pîeve îna- 
intea vântului, sau ca nişte praf pre 
care îl spulberă viforul. 

19. Lipsî-va pre fii de averile lui, 
izbândi-va asupra lui, şi va cunoaşte. 

20. Vază ochii lui căderea sa, şi 
dela Domnul să nu se mântuiască. 

21. Că ce-i este lui aminte de casa 
lui după dânsul, când numărul lu- 
nilor iui s'au înjumătăţit? 

22. Au nu este Domnul cel "ce în- 
vaţă înţelegerea şi ştiinţa? El judecă 
pre cei puternici. 

23. Acesta va muri întru tăriea 
puterii sale, şi de tot îmbelşugat 
şi odihnit. 

24. Şi cele dinlăuntru ale lui pline 
de seu, şi măduva lui se va vărsa. 

25. Şi acela moare de amărăciu- 
nea sufletului negustând nici un bine. 

26. Şi toţi asemenea pre pământ 
vor dormi, şi putreziciunea va aco- 
peri pre ei. . 

27. Deci vă ştiu pre voi, că cu 
îndrăzneală staţi împrotiva mea. 

23. Că ziceţi: unde este casa bo- 
ierului? Şi unde este acoperemân- 
tul lăcaşurilor celor necredincioşi? 

29. Întrebaţi pre cei ce merg pre 
cale, şi semnele lor nu leînstreinafi. 

30. Că pentru ziua pieririi se tine 

75. Malacbi 3, 14, 

17. Pilde 13, 19; ps. 10, 6. 

18. Ps. 1, 4; Isaia 17, 13. 

19. Ps. 36, 28. 21. Isaia 51, 17, 22. 
22. Rom. 11, 33. 24. Pilde 3, 8. 
30. Pilde 16, 9. 



662 



CARTEA LUI IOV 21-22 



cel rău, şi la ziua urgiei se va a- 
duce. 

31. Cine va spune înaintea feţii 
lui calea lui, şi pentru faptele lui 
cine-i va răsplăti? 

32. Şi el în groapă s'a dus, şi în 
mormânt a dăinuit. 

33. Indulcitu-s'au iui piefrile pâ- 
rîului, şi tot omuî va merge după 
dânsul, şi înaintea lui nenumărafi. 

34. Cum dar mă mângâeţi înde- 
şert? Şi cum voiu tăcea eu înain- 
tea voastră cevâ? 

CAP. 22. 

Elifaz se îndoieşte iarăşi de evlavia 
lui Iov. 

Şi răspunzând Elifaz Ternaniteanul 
a zis: 

2. Au nu Domnul este cel ce în- 
vaţă înţelegerea şi ştiinţa? 

3. Că ce foloseşte Domnului de 
ai fost tu întru lucruri fără de pri- 
hană? Sau ce câştig de vei fî drept 
în calea ta? 

4. Sau băgându-te în seamă mu- 
stra- fe-va, şi va venî cu tine la ju- 
decată? 

5. Au nu este multă răutatea ta? 
Şi nenumărate sunt păcatele fale? 

6. Că ai zălogif pre fraţii tăi pre 
nedrept, şi ai luat îmbrăcămintea 
celor goli. 

7. Şi cu apă n'ai adăpat pre cei 
setoşi, şi pre cei flămânzi i-ai lipsit 
de pâine. 

8. Şi ai căutat în feţele unora, şi 
ai culcat pre cei săraci la pământ. 

9. Şi pre văduve le-ai scos afară 
deşarte, şi pre sărmani i-ai necăjit. 

10. Pentru aceea te-au încunjurat 
curse, şi degrab te-a apucat răsboiu 
groaznic. 

11. Lumina ţi s'a întors întru în- 
tunerec, şi dormind tu, te-a acope- 
rit apa. 

22. 6. Eşite 22, 26, 27. 
7. Pildei, 13; Mat. 25, 42. 9. Ps 93 : G. 



j 12. Au cel ce îăcueşte întru cele 
înalte, nu priveşte? Pre cei C2 se 
purtau cu semeţie i-au smerit. 

13. Şi ai zis: ce au cunoscut ceL 
tare? Au prin negură judecă? 

14. Nor este ascunderea lui, şi nu 
se va vedea, şi împrejurul cerului 
umblă. 

15. Au păzi-vei calea cea veche 
pre care au călcat bărbaţii cei ne- 
drepţi? 

16. Cari au fost luaţi înainte de 
vreme, rîu curgător temeliile lor. 

17. Care zic: ce va face nouă 
Domnul? Sau ce va aduce nouă A- 
fofţiitorul? 

18. El au umplut casele lor de bu- 
nătăţi, şi sfatul celor necredincioşi, 
departe este dela dânsul. 

! 19. Văzând drepţii au râs, şi ceî 
fără de prihană i-au batjocorit pre ei. 

20. Au n'a pierit starea lor? Şi 
rămăşiţa ior o va mâncâ focui. 

21. Fii vârtos, de vei răbdâ şt 
după aceea, roadă ta va îi întru bu- 
nătăţi. 

! 22. Primeşte din gura lui poruncă, 
şi pune graiurile lui în inima ta. 

23. Iar de te vei întoarce, şi te 
vei smeri înaintea Domnului, şi vei 
depărta din lăcaşul tău ce nu este 
drept, 

| 24. Va pune piatră scumpă ca 
! pulberea şi ofirul ca piatra pârîului. 

25. Fî-va ţie cel Atotţiitor ajutor 
de către vrăjmaşi, şi te va face cu- 
rat ca argintul cel lămurit în foc. 

26. După aceea vei îndrăzni îna- 
intea Domnului, căutând la cer vesel. 

27. Şi când te vei rugă, te va a- 
scultâ, şi va dâ ţie ca să-ţi plineşti 
făgăduinţele tale. 

28. Şi va rândui ţie iarăşi lăcu- 
inţa dreptăţii, şi în căile tale va fi 
lumină. 

13. Ps. 9, 31. 16. Ps. 36, 2; şi 34. 

19. Ps. 106, 42. 20. Ps. 36, 17, ÎS, 20. 

22. Ps. 118, 72. 27. Ps. 49, 15, 16. 

28, Ps. 96, 12; t>s. 36, 6. 



CARTEA LUI 



29. Că le-ai smerit pre line, şi va 
zice: semefifu-s'au, dar pre cei cu 
ochii plecaţi va mântui. 

30. Izbăvî-va pre cel nevinovat, şi 
tu le mântueşte întru curăţia mâi- 
nilor laie. 

Iov mărturiseşte curăţenia i 
cugetului său şi se lasă la judecata 
lui Dumnezeu, 

Si răspunzând Iov, a zis : 
' 2. Ştiu că din mâna mea mustra- 
rea mea este, şi mâna lui s'a în- 
greuiat spre suspinul meu. 

3. Oare. cine m'ar învăţă, ca să-l 
aflu pre el, şi să viu la sfârşit? 

4. Zice-voiu mie judecată, şi gura 
mea voiu umpleâ de mustrări. 

5. Şi voiu cunoaşte cuvintele, care 
mi le va grăî, şi voiu slmjî ce-mi 
va spune. 

6. Şi de va veni asupra mea cu 
vîrtute multă, apoi cu puţine nu mă 
va înfricoşa. 

7. Că la el este adevărul, şi va 
scoate la sfârşit judecata mea. 

8. Că de voiu merge întâiu, nu 
mai sunt; iar de cele de pre urmă, 
ce ştiu? 

9. La stânga de va apuca, nu-l 
voiu prinde, de se va întoarce la 
dreapta, nu-l voiu vedeâ. 

10. Că ştie acum calea mea, a- 
lesu-m'au ca aurul. 

11. Şi voiu merge întru poruncile 
lui, că am păzit căjle tui, şi nu mă 
voiu abate. 

12. Dela poruncile lui nu mă voiu 
depărta şi în sânul meu am ascuns 
graiurile iui. 

13. Iar de a judecat el aşa, cine 
este care va stâ lui împrotivă? Că 
ce au vrut el, au şi făcut. 

14. Pentru aceea am năzuit îa el, 
şi dojenii fiind, m'am îngrijat de el. 

29. Pilde 29, 23. 30. Ierem. 5, 1. 
23. 10. l Petr. i, 7. 



IOV 22—23—24 663 



15. Pentru aceasta dela faţa lui 
voiu grăbi, voiu socoti, şi mă voiu 
înîricoşâ de el. 

16. Şi Domnul au muiat inima 
mea, şi Atotţiitorul au sârguit spre 
mine. 

17. Că n'am ştiut, că va venîmie 
înîunerec, şi faţa mea o a acope- 

' rit negură. 

CAP. 24. 

Despre rânduiala lui Dumnezeu cea 

ascunsă, dar dreaptă, pentru 
nefericirea celor drej>ţi şi fericirea 
celor făcătoşi. 

Penfruce vremile nu sunt ascunse 
de Domnul ca cei necredincioşi 
să nu vază zilele Lui. 

2. Hotarul au mutat, turma cu pă- 
storul au jefuit. 

3. Asinul săracului au luai, şi vaca 
văduvei o au zăîogit. 

4. ^Abătuf-au pre cei neputincioşi 
dela calea cea dreaptă, şi cel blânzi 
ai pământului împreună s'au ascuns. 

5. Şi au năvălit ca nişte asini în 
ţarină asupra mea, ieşind după o- 
biceiul lor, luând fiecare pâine pen- 
tru fiii săi. 

6. Mai nainle de vreme au sece- 
rat ţarina, nu a sa, cei neputincioşi 
au lucrat viile celor necredincioşi 
fără plată şi fără mâncare. 

7. Şi pre mulţi goi i-au făcut Să 
doarmă fără haine, şi îmbrăcămin- 
tea sufletului lor o au luat. 

8. De ro.ua munţilor se umezesc; 
neavând acoperemânf, cu piatră s'au 
învelit. 

9. Răpit-au dela ţâţă pfe cel săr- 
man, şi pre cel căzut l-au smerit. 

10. Şi pre cei goi i-au adormit 
cu strâmbăfate, şi pâinea celor flă- 
mânzi au luat. 

11. In strâmtori cu strâmbăfate 



24. 1- Ps. 36, 1, 2, 34, 35, 36. 
2. H 2 Lege 19, 14. 4. Pilde 28, 27, 28. 
7. Lev. 19, 13. W Lev. 19, 13- 



664 



CARTEA LUI IOV 24-25-26 



au pândit, şi calea drepţilor n'au j 
ştiut, 

12. Cari din cetate şi din casele 
sale au fost scoşi, şi sufletul prun- 
cilor au suspinat tare, şi el pentru 
ce nu i-au cercetat pre aceştia cât 
au fost ei pre pământ? 

13. Pre pământ îh'nd ei, n'au cu- 
noscut, nici au ştiut calea dreptăţii, 
nici pre cărările lor n'au umblat. 

14. Şi cunoscând lucrurile lor, da- 
iu-i-au pre ei întru înfunerec, şi 
noaptea va îi ca un fur. 

15. Şi ochiul preacurvarului pă- 
zeşte întunerecul, zicând: nu mă va 
lua aminte ochii, şi-şi ascunde faţa. 

16. Săpat-a întru întunerec casă, 
ziua s'a ascuns pre sine, n'a cuno- 
scut lumina. 

17. Că dimineaţa lor umbră de 
moarte, că va cunoaşte turburările 
umbrei morţii. 

18. Mai uşor este decât faţa apei, 
blesteme-se partea lor pre pământ, 
şi să se vază oasele lor pre pă- 
mânt uscate. 

19. Că din sânul săracilor au răpit. 

20. După aceea s'a pomenit pă- 
catul lor, şi ca o ceaţă de rouă ne- 
văzută s'a făcut, să se dea lui după 
cum a lucrai, şi să se zdrobească tot 
cel nedrept ca lemnul cel fără de 
vindecare. 

21. Că cei sterpe nu i-au făcut bine, 
şi pre femeia săracă n'au miluit. 

22. Şi cu mânie au surpat pre cei 
neputincioşi, scuiatu-s'au, dar nu va 
crede asupra vieţii saie. 

23. Când se va bolnăvi, să nu nă- ! 
dăjduiască sănătate, ci va cădea în 
boală. s " 

24. Că la mulţi rău a făcui înăl- 
ţarea lui, şi s'au veştejit ca şi nalba 
la arşijă, sau ca un spic uscat, care 
de sineş cade. 

13. Rom. 2, 4. 15. Ps. 53, 5; Pitds 7, 7, 8, 9. 

16. loan 3, 19, 20. 

18. Ps. 57, 7; ps. 10, 6. 

24. 22, 20- 



25. Iar de nu este aşâ, cine este 
cel ce zice, că minciuni grăesc eu? 
Şi va socoti întru nimic cuvintele 
mele. 

CAP. 25. 

înaintea lui Dumnezeu, toţi oamenii 
sunt păcătoşi. 

Şi răspunzând Valdat Savhiteanul, 
a zis : 

2. Ce este dar? Incepătoria sau 
frica este deia cel ce face totul în- 
tru cele înalte. 

3. Că au socoteşte cineva, că va 
fi îngăduire tâlharilor? Şi asupra 
cui nu vor veni pândiri dela el? 

4. Că cum va îi drept muritorul 
înaintea Domnului, sau cum se va 
curăţî cel născut din femeie? 

5. De va porunci lunii, nu va lu- 
mina, şi stelele nu sunt curate îna- 
intea lui. 

6. Cu cât mai mult omul, că este 
putreziciune şi fiul omului vierme. 

CAP. 26. 

Iov laudă puterea: lui Dumnezeu mai 
pre sus decât Valdat. 

Si răspunzând Iov, a zis : 
' 2. De cine te apropii, sau pre cine 
vrei să ajuţi? Au doar pre cel ce 
are tărie multă, şi pre cel ce are 
braţ puternic? 

3. Cui ai dat sîai?'Au nu celui ce 
are toată înţelepciunea? 

4. Pre care urmezi? Au nu pre 
cel ce are vîrtute foarte mare? Cui 
ar spus cuvinte? Şi suflarea, care 
iese din tine, a cui este? 

5. Au doar uriaşii se vor chinui 
supt ape, şi cei ce lăcuesc cu ei 
acolo? 

6. Gol este iadul înaintea lui, şi 
nu este învălitură pierzării. 



25. €. Ps. 21, 6. 

26. Ps- 138, i0, 11 ; Evr. 4, 13; Pilde 15, Yu 



CARTEA LUr IOV 26-27 



665 



7 Cel ce întinde miazănoaptea 
pre n-mic, şi spânzură pământul pre 

nimic ; ... 

g. Cel ce leagă apa m . norii săi, 

şi ti'a rourat norul de desuptul său. 

9, Cel ce acopere raţa scaunului, 

si întinde preste el norul său. 

' 10. Hotar a pus preste faţa apei, 

până unde se mărgineşte lumina 

cu întunerecul. 

11. Stâlpii ceruiui s'au cutremu- 
rat şi s'a" spăimântat de certarea lui. 

12. Cu virtutea a potolit marea, 
şi cu ştiinţa a liniştit valurile, 

13. Şi încueîorile cerului se tem 
de el, şi cu porunca au omorît pre 
şarpele cel viclean. 

14. Iată acestea sunt părţile căii 
lui, şi puţin vom auzi din cuvântul 
lui, şi puterea frăznetului, cine ştie 
când o va face? 

CAP. 27. 

Iov apărând nevinovăţia sa, pune faţă 
în faţă pre cei curioşi cu făţarnicii. 

Si adăogând Iov, a grăit în pildă 
ţ zicând: 

2. Viu este Dumnezeu, care aşa 
m'au judecat, şi Atotţiitorul cei ce 
au amărît sufletul meu. 

3. Că până va îi în mine suflet şi 
duh Durnnezeesc în nările mele, 

4. Nu vor grăi buzele mele fără- 
delege, nici sufletul meu va cugetă 
nedreptăţi. 

5. Să nu fie; ca să vă zic eu pre 
voi drepţi, până când voin muri, că 
nu voiu depărta dela mine nerăutâ- 
tea mea. 

6. Şi la dreptate luând aminte nu 
voiu înceta, că nu ştiu să fi făcut 
ceva fără de cuviinţă. 

?. Ci să nu fie vrăjmaşii ca sur- 
parea celor necredincioşi, şi cei ce 



7. Ps. 94, 4. 9. Ps. 103, 3, 4. 
10. Ps. 32, 7. 12. Isaia 51, 15. 
13. Ps. 32, 6 
27. 4. Lev. 19, 16; ps. 14, 2. 



se ridică asupra mea ca pierirea 
celor fărădelege. 

8. Şi ce nădejde este celui necre- 
dincios? Că aşteaptă şi nădăjdue- 
şte spre Domnul, au doară mântui- 
se-va? 

9. Au ascuîtâ-va Dumnezeu rugă- 
ciunea lui? Sau nevoie va veni lui? 

10. Au are vre-o îndrăzneală îna- 
intea lui? Sau când îl va chema el, 
îl va ascultă? 

îl. Deci voi spune vouă ce este 
în mâna Domnului, cele ce sunt la 
Atotţiitorul nu voiu minţi. 

12. lată toţi ştiţi, că deşarte spre 
deşarte adăogeţi. 

13. Aceasta este partea omului ne- 
credincios dela Domnul, şi agoni- 
seala celor puternici va veni dela 
Atotţiitorul preste ei. 

14. Şi de vor fi mulţi fiii lor, spre 
junghiere vor fi, şi de vor ajunge 
să se facă bărbaţi, vor cerşi. 

15. Şi cei ce sunt pre lângă el, 
cu moarte vor muri, şi văduvele lor 
nimenea nu le va milui. 

16. Şi de va adună ca pământ ar- 
gintul, şi ca lut va găti aurul, 

17. Acestea toate drepţii le vor mo- 
şteni, cei adevăraţi vor fineâ bârfii lui. 

18. Şi va fi casa lui ca moliile şi 
ca păianjenul. : 

19. Bogatul va adormL şi nu va 
mai adaoge, ochii săi a deschis, şi 
nu este. 

20. Incunjura-l-vor pre el ca apa 
durerile, şi noaplea îl va răpi pre 
el ceata. 

21. Şi-l-va luă- pre el arsura, şi 
se va duce, şi-1 va vântură pre el 
din locul lui. 

22. Şi va aruncă preste el, şi nu-i 
va îi milă, din mâna lui cu fuga va 
scăpa. 

23. Ptesnî-vor preste el mâinile 
sale, şi-I va sufla pre el din locul lui. 

8. Pilde 1, 28; Mat. ÎS, 26. 9. loan % 31. 
14. Osie 9, 14. 17. Pilde 13, 22; Eccles. 2, 26. 
19. VztXxt. ii, 18. 



668 CARTEA LUI 

CAP. 28. 

Isvorul înţelepciunii. 

Că este loc argintului unde se face, 
şi este loc aurului unde se lă- 
mureşte. 

2. Că îieru! din pământ se face, 
şi arama ca piatra se ciopleşte. 

3. Rânduială a pus întunerecuîui, 
şi socoteşte sfârşitul a toate, chiar 
piatra din întunerec şi din umbra 
morţii. 

4. Ruperea pârîului este din ni- 
sip, iar cei ce uită calea cea dreaptă 
au'slăbit, şi din oameni s'au abătut. 

5. Pământul din care a ieşit pâi- 
ne, s'a strămutat dedesupt ca îocul. 

6. In pietrele lui locul Sapîirului, şi 
lutul lui aurul. 

?. Cărarea aceasta nu o a cuno- 
scut pasărea, şi nu o a văzut ochiul 
vulturului, 

8. Şi nu o au călcat fiii mândrilor, 
nici o a trecut leul. 

9. In piatră colforoasă a întins 
mâns sa, şi a sîărâmat-o dezrădă- 
cinând munţii. 

10. Vârtejurile rîuriior au rupt, şi 
tot ce este scump a văzut ochiul meu. 

1 1 . Şi adâncurile rîuriior au descope- 
rit, şi au arătat puterea sa la lumină. 

12. Şi înţelepciunea unde s'a a- 
flaf? Şi ca#e este locul ştiinţei? 

13. N'a văzut om calea ei, nici s'a 
găsit întru oameni. 

14. Adâncul a zis : nu este întru 
mine, şi marea a zis: nu este cu 
mine. 

15. Nu se va dâ aurul închis pen- 
tru ea, şi nu va stâ argint de schim- 
barea ei. 

16. Nu va fi mai pre jos decât 
aurul ofir, unixul scump şi Sapîirul. 

17. Nu se va potrivi cu ea aurul 
şi cristalul, nici se schimbă pe vase 
de aur. 

28. 5. Ps. 103, 15. 13. Pilde 3, 14; 8, 11. 
15. Inţeiep. 7, 9. 



IOV 28—29 



13. Ramot şi Gavis, nu se vor 
pomeni; că trage înţelepciunea mai 
mult decât mărgăritarul. 

19. Nu se va potrivi cu ea piatra 
topazion din Etiopia, nu va fî mai 
pre jos decât aurul cel curaî. 

20. Şi înţelepciunea de unde s'a 
aflat? Şi care este locul priceperii? 

21. Ascunsă este de tot omul, şi 
de pasările cerului este ascunsă. 

22. Pierzarea şi moartea au zis: 
am au?if mărirea ei. 

23. Dumnezeu bine au întărit ca- 
lea ei, şi ştie locul ei. 

24. Că el vede pre tot cel de supt 
cer, şi ştie toate cele de pre pă- 
mânt câte au făcut. 

25. El au pus cumpăna vânturilor 
şi măsurile apei. 

26. El au pus lege ploii şi calea 
fulgerului şi a trăznetului. 

27. Atunci o a văzut pre ea şi o 
a spus pre ea, gătifu-au şi o a cer- 
cetat. 

28. Şi a zis omuiui : iată frica lui 
Dumnezeu este înţelepciunea, iar a 
se feri de rele, este ştiinţa. 

CAP. 29. 

Iov aminteşte fericirea sa. 

Si Iov a adaos a grăî în pilde zi- 
} când : 

2. Cine mă va pune în lunile zi- 
lelor celor mai dinainte, în care mă 
păzea Dumnezeu? 

3. Când strălucea lumina lui pre- 
ste capul meu, şi cu lumina lui um- 
blam întru întunerec. 

4. Cum eram în căile tinereţii mele, 
când Dumnezeu cerceta casa mea. 

5. Când eram bogat foarte, şi îm- 
prejurul meu slugile mele. 

6. Când curgea pre căile mele 
unt, şi munţii mei izvorau lapte. 

24. Ps. 32, 13; ps. 13, 2. 

25. Pilde 8, 29. 27. R 2 Lege 4, 6. 
28. Ps. 110, 10. 

29. 6. H 2 Lege 32, 13; Isaia 58, H 



CARTEA LUI IOV 29—30 



667 



7. Când ieşam dimineaţa în cetate 
şi în uliţă, şi se punea mie scaun. 

8. Când mă vedeau cei tineri, se 
ascundeau, iar cei bătrâni toţi se 
sculau. 

9. Şi boierii încefau a grăi puind 
degetul la gură. 

10.. Şi cei ce auzeau mă fericeau, 
şi limba lor se lipeâ de gâtlejul lor. 

11. Cu urechia auzeau şi mă fe- 
riceau, şi ochiul văzându-mă se în- 
torcea. 

12. Că am mântuit pre cel sărac 
din mâna celui puternic, şi sărma- 
nului care nu avea ajutor, am a- 
jutat. 

13. Binecuvântarea celui ce erâ 
să piară, preste mine venea, şi gura 
văduvii m'a binecuvântat. 

14. Şi cu dreptatea mă îmbrăcam, 
şi mă înveleam cu judecata, ca cu 
o haină. 

15. Ochiu eram orbilor şi picior 
şchiopilor. 

16. Eu eram tată celor neputin- 
cioşi, şi judecata care n'o am ştiut, 
o am cercat. 

17. Şi am zdrobit măseiele celor 
nedrepţi, din dinţii lor am scos prada. 

18. Şi am zis: voiu înaintâîn vâr- 
stă ca tulpina de îinic, multă vreme 
voiu trăi. 

19. Rădăcina mea s'a întins pre 
apă, şi roua va rămânea în sece- 
rişul meu. 

20. Mărirea mea se înnoiâ in mine 
şi arcul meu în mâna mea şe întărea. 

21. Pre mine auzindu-mă luau a- 
minte, şi la sfatul meu tăceau. 

22. La cuvintele mele nu adăo- 
geau, ci se bucurau, când le gră- 
iam lor. 

23. Precum pământul cel înseto- 
şat aşteaptă ploaia, aşâ aceştia a- 
şteptau graiul meu. 

24. De râdeam către ei, nu cre- 

14. Isaia 59, 17; 1 Tesal. 5, 8; Efss. 6, 14. 

10. Pilde 29, 7. 



deau, şi lumina feţii mele nu slăbea. 

25. Dacă voiam a merge cu ei, 
şedeam în frunte, şi locuiam ca un 
împărat încunjurat de voinici, ca 
cei ce mângâiam pre cei supăraţi. 

CAP. 30. 

Iov plânge nenorocirea lui. 

Tar acum mă batjocoresc cei mai 
JJineri, acum mă dojenesc acei pre 
ai cărora părinţi nu-i băgăm în 
seamă şi nu-i socoteam vrednici 
să-i puiu cu câinii vitelor mele. 

2. Şi tăria mâinilor lor erâ ca o 
nimica înaintea mea, pentru ei au 
pierit sfârşitul. 

3. Cei ce se luptau cu lipsa şi 
cu foametea, cei ce fugeau în lo- 
curi fără de apă, ieri necăjiţi şi chi- 
nuiţi, 

4. Cei ce rodeau coaja copacilor, 
şi rădăcina buruenilor erâ hrana lor. 

5. Cei necinstiţi şi lepădaţi şi lip- 
siţi de tot binele, care şi rădăcinile 
lemnelor ie rodeau de foamete mare, 
s'au sculat asupra mea furi. 

6. A cărora casele erau peşteri 
de pietre. 

7. în mijlocul locurilor celor ce 
răsunau strigau, şi supt uscături 
sălbatece petreceau. 

8. Fiii celor fără de minte şi ne- 
cinstiţi, a cărora numele şi mărirea 
au pierit de pre pământ. 

9. iar acum eu sunt batjocură lor, 
şi mă ţin de poveste. 

10. Şi m'au urît depărfându-se de- 
parte, şi asupra feţii mele au scuipat. 

11. Că deschizând lulba sa m'au 
chinuit, şi au lăsat frâul înaintea mea. 

12. Odrasle s'au sculat deadreapta 
mea, întins-au picioarele lor, şi au 
făcut preste mine cale de pierzare. 

13. Bătutu-s'au cărările mele, că 
m'au desbrăcat de veşmântul meu. 



3 O. 9. Ps. <5S, 13; Plâng. 3, 14. 



668 " CARTEA LUI 



14. Cu săgeţile lui m'au săgetai, şi 
face cu mine cum îi este voia, în- 
tru dureri m'am frământat. 

15. întorcu-mi-se durerile, dusu- 
s'a ca un vânt nădejdea mea, şi 
ca un nor mântuirea mea. 

16. Şi acum îmi iese sufletul, şi 
mă ţin pre mine zilele durerilor. 

17. Noaptea oasele mi se sfărâmă 
şi vinele mi se desfac. 

18. Cu multă tărie se apucă de 
haina mea, ca gulerul cămăşii mă 
cuprind pre mine. 

19. Socofitu-m'ai pre mine ca pre 
pământ, şi în ţărână partea mea. 

20. Strigaf-am către tine, şi nu 
mă asculţi, siăîut-am şi nu m'ai so- 
cotit. 

21. Şi s'a suit preste mine fără 
de milă, cu mână tare m'ai bătut. 

22. Şi m'ai încunjurat cu dureri 
şi m'ai lepădat dela mântuirea mea. 

23. Că ştiu că moartea mă v'a sur- 
pă, căci casa atolmuritorul este pă- 
mântul. 

24. Şi o 1 de aşi putea pre mine 
să mă omor, sau Să rog pre altul, 
ca să facă mie aceasta. 

25. Iar eu preste tot neputinciosul 
am plâns, suspinal-am când am vă- 
zut om în nevoe. 

26. Şi când aşteptam eu bunătăţi, 
iată m'au aj'uns mai multe zile de 
răutăţi. 

27. Inima mea s'a înfierbântat, şi 
nu va tăceâ, apucafu-m'au zilele 
sărăciei. 

28. Suspinând am mers fără de 
îrâu, şî am stătut întru adunare stri- 
gând. 

29. Şi m'am făcut frate sirinilor 
şi prieten struţilor. 

30. Pielea mea şi oasele meîe s'au 
negrit foarte, de arsură. 

31. Şi s'a întors în jale chitara 
mea, şi cântarea mea în plâns. 

14. Ps. 34, 15. 23. Evt. 9, 27. 
25. Rom. 12, 15. 
30. Plâng. 4. 5. 



IOV 30-31 

CAP. 31. 

Vieaţa cea curată a lui Iov. 

Legătură am făcut cu ochii mei, 
şi nu voiu căuta spre fecioară. 

2. Şi ce mi-au împărţit Dumnezeu 
de sus? Şi ce am moştenit din cele 
înalte? 

3. Vaiî Pierire este celui nedrept, 
şiînsfreinare celor ce fac fărădelege. 

4. Au nu va vedea el calea mea 
şi toate cărările mele va numără? 

5. Şi de am umblat cu batjoco- 
ritorii, sau de s'a grăbit piciorul 
meu spre vicleşug. 

6. Că am stat în cumpănă dreap- 
tă, şi au văzut Domnul nerăutatea 
mea. 

7. De s'a abătut piciorul meu din 
cale, şi de a urmat ochiul lui ini- 
ma mea, şi de m'am atins cu mâi- 
nile mele de daruri, 

8. Să seamăn, şi alţii să mănânce, 
şi fără de rădăcină să fiu pre pă- 
mânt 1 

9. Sau de s'a plecat inima mea 
la femeia altui bărbat sau de am 
pândit la uşile ei, 

10. Să placaşi femeia mea altuia, 
şi fiii mei să se smerească. 

11. Că iujirriea mâniei este neîn- 
frânată a pângărî femeia altuia. 

12. Că foc arzător este în toate 
zilele, şi la care vine, din rădăcină 
îl pierde. 

13. Sau de n'am băgat în seamă 
judecata slugii sau a slujnicii mele, 
când s'au judecat la mine. 

14. Că ce voiu face când mă va 
cercetă Domnul? Şi când va fî în- 
trebare, ce voiu răspunde? 

15. Ce este? Au nu precum eu 
am fost în pântece, şi ei au fost? 
Şi asemenea am fost în pântece. 

16. Pre cei neputincioşi, cari a- 

31. 3. îsaia 1, 28. 4. Pilde 5, 21. 
5. Ps. 25, 4; si 1, 1. 9. Pilde 7, 8, 9. 
12. Pilde 6, 26. 15. Pilde 14, 32. 
16. Isaia 10, 2. 



CARTEA LUI IOV 31—32 



669 



veau lipsă, nu i-am înşelat şi ochiul 
văduvii n'am topit. 

17. De am mâneai pâinea mea 
singur şi n'am dat şi celui sărac 
dintr'însa. 

18. Că din tinereţile mele am hră- 
nit ca un părinte, şi din pântecele 
maicei mele am povăţuit. 

19. Sau de am trecut pre cel gol. 
care pierea, şi nu l-am îmbrăcat. 

20. Şi cei neputincioşi de nu m'au 
binecuvântat, şi din tunderea miei- 
lor mei s'au încălzit umerii lor. 

21. De am ridicat asiipra săracu- 
lui mâna cu nădejde, că mult aju- 
tor îmi este mie. 

22. Să se desparţă umărul meu 
din încheetură, şi braţul meu din cot 
să se zdrobească. 

23. Că frica Domnului m'a stă- 
pânit, şi de povara lui nu voiu suferi. 

24. De am socotit aurui puterea 
mea, sau de am nădăjduit în pia- 
tră scumpă, * 

25. Sau de m'arn bucurat când 
mi s'a făcut avuţie muită şi când 
am pus mâna pre cele fără număr. 

26. Au doar nu vedeam eu cum 
soarele, strălucitor lipseşte, şi luna 
scade, că nu este într'însele lumină, 

27. Şi de s'a înşelat pre ascuns 
inima mea, ca să pun mâna mea 
pre gura mea, şi să o sărut. 

28. Şi aceasta să mi se socotea- 
scă, cea mai mare fărădelege, că 
am minţit înaintea Domnului celui 
înalt. 

29. De m'arn bucurat de căderea 
neprietenilor mei, şi de a zis inima 
mea bine, bine. 

30. Să auză urechea mea bleste- 
mul meu, şi să fiu de ocară în po- 
porul meu, defăimat. 

31. Şi de au zis de multe ori sluj- 
nicile mele, cine ne-ar dâ nouă din 

20, Mat. 25, 43, 44. 

21. Ps. 126, 6; Pilde 22, 22. 
24. Marc. 10, 24. 

29. Pilde 24, 17. 



cărnurile lui să ne şăturăm, fiind 
eu foarte bun. 

32. Şi alară nu mânea strein, şi 
uşa mea la tot cel ce veneâ, se de- 
schideâ. 

33. Şi de am păcătuit fără de voie 
şi am ascuns păcatul meu. 

34. Că nu m'arn ruşinat de multă 
mulţimea gloatei, ca să nu mărtu- 
risesc înaintea lor. 

35. Şi de am lăsat pre cel nepu- 
tincios să iasă din uşa mea cu sâ- 
nul deşert de nu mă temeam. 

36. Cine-mi va dâ auzitor? Şi de 
nu m'arn temut de mâna Domnului, 
şi scrisoarea care aveam asupra 
cuiva, pre umere puind-o ca o cu- 

i nună, o citeam. 

i 37. Şi o rupeam sau o dam îna- 
j poi, nimic luând dela datornic. 
| 38. De a suspinat pământul vre 
' odinioară asupra mea,. sau de au 
plâns răzoarele lui împreună. 

39. Sau de am mâncat vlaga lui 
singur fără de preţ, şi de am înşe- 
lat sufletul Domnului pământului 
întristându-i. 

40. în loc de grâu să-mi răsară 
urzică, şi în loc de orz spini, şi a 
încetat Iov a grăi. 

CAP. 32. 

Bliu se mânie pentru, tăcerea 
prietenilor lui Iov. 

8i au încetat şi cei trei prieteni a 
mai grăi împrotiva tui Iov, că erâ 
iov drept înaintea lor. 

2. Şi s'a mânieat Etîu al lui Va- 
rahiii Vuziteanul din neamul lui Ram 
din ţara Avsitidii, şi s'a mânieat 
pre Iov foarte, căci se adevereâ pre 
sine drept înaintea Domnului. 

3. Şi asupra ceior trei prieteni s'a 
mânieat foarte, pentrucă n'au putut 
să răspunză împotriva lui Iov, şi tot 
î-a socotit a H necredincios. 



32. Evc. 13, 2. 33. Fac. 3, 10—12. 



670 



CARTEA LUI IOV 32—33 



4. Şi Eliu aştepta să răspunză ei 
lui Iov, pentrucă erau mai băfrâni 
de zile decât el. 

5. Şi a văzut Eliu că nu este ră- 
spuns în gura celor trei bărbaţi, şi 
s'a mânieal foarte. 

6. Şi răspunzând Eliu al lui Va- 
rahiil Vuziteanul, a zis : fiindcă eu 
sunt mai tânăr cu anii, iar voi sun- 
teţi mai bătrâni, pentru aceea am 
tăcut temându-mă a vă spune vouă 
ştiinţa mea. 

7. Şi am zis, nu este vremea, ceea 
ce grăeşte, cei de mulţi ani ştiu în- 
ţelepciunea. 

8. Ci duh este în oameni, şi su- 
flarea Alolţiitorului este ceea ce în- 
vaţă. 

9. Nu cei cu ani mulţi sunt înţe- 
lepţi, nici cei bătrâni ştiu judecata. 

10. Pentru aceea am zis: ascul- 
faţi-mă, şi voiu spune vouă cele ce 
ştiu. 

11. Băgaţi în urechi graiurile mele, 
că voiu grăi de veţi ascultă; până 
când vă priciţi cu cuvintele? 

12. Şi până gândeam că veţi zice 
cevâ, socoteam; dar iată nu este 
cine din voi să poată mustră pre 
Iov, şi să răspunză cuvintelor lui. 

13. Ca să nu ziceţi aîlat-am înţe- 
lepciunea, alăturându-ne Domnului. 

14. Şi v'aţi întors la omul ăsta 
a grăi cuvinte ca acestea. 

15. S'au spăimântat, n'au răspuns 
mai mult, le lipsesc cuvintele. 

16. Am aşteptat şi n'am grăit, că 
au încetat, şi n'au răspuns; voiu să 
răspund şi eu în parte. 

17. Şi răspunzând Eliu, a zis: ia- 
răşi voiu grăi. 

18. Că plin sunt de cuvinte, că 
mă îmboldeşte duhul inimii mele. 

19. Şi inima mea este ca un foaie 
legat plin de must ce fierbe, sau 
ca un foaie de aramă ce suflă. 



20. Grăl-voiu ca să mă odihnesc, 
deschizând buzele. 

21. Că de om nu mă voiu ruşina, 
şi de muritori nu mă sfiesc. 

22. Că nu ştiu a căută în faţă, 
iar de nu, şi pre mine viermii să mă 
mănânce. 

CAP. 33. 

Eliu afară dreptatea lui Dumnezeu. 

Ascultă o Iov cuvintele mele, şi 
bagă în urechi graiul meu. 

2. Că iată am deschis gura mea, 
şi a grăit limba mea. 

3. Curată este inima mea întru 
cuvinte, şi priceperea buzelor mele 
curate va gândi. 

4. Duhul cel dumnezeesc este, cel 
ce m'au făcut pre mine, şi suflarea 
Atotţiilorului este ceea ce mă în- 
vaţă pre mine. 

5. De poţi dă-mi răspuns la ace- 
stea, aşteaptă, caută la mine şi eu 
la tine. 

6. Din lut eşti tu făcut ca şi mine, 
dintr'acelaşi amândoi suntem făcuţi. 

7. Să nu te îngrozească frica mea, 
nici mâna mea grea să fie preste 
tine. 

8. Că ai grăit întru urechile mele, 
glasul cuvintelor tale am auzit că 
ai zis: 

9. Curat sunt eu, şi n'am păcă- 
tuit, fără de prihană sunt, n'am fă- 
cut fărădelege. 

10. Şi a aflat asupra mea ponos, 
şi mă socoteşte ca pre un vrăjmaş. 

11. Şi a pus în lemn piciorul meu, 
şi au păzit toate căile mele. 

12. Cum dar zici, drept sunt, şi 
nu m'au ascultat? Că veşnic este cel 
deasupra pământenilor. 

13. Şi zici, pentruce n'auasculfat 
tot cuvântul dreptăţii mele. 

14. Că odată va grăi Domnul, şi 
a doua oară; 



32. S. Eccl. 2, 26; Dan. 1, 17. 



33. 4. Fac. 2, 7. 11. 13, 27. 



CARTEA LUI IOV 33-34 



671 



15 prin vis sau prin vedere de 

noapte. sau ca când cadc groaz " 
nică frică preste oameni, când sunt 

adormiţi pre pat. 

16. Atunci descopere mintea oa- 
menilor, cu chipuri de frică ca a- 
cestea îi înfricoşează pre ei. 

1?. Ca să întoarcă pre om dela 
strâmbăiate, şi trupul lui să-1 mân- 
tuiască de cădere. 

18. Şi sufletul lui să-1 scoa|ă de 
la moarte, şi să nu cază el în răs- 
boiu. 

19. Şi iar îl va certa pre el cu 
boală pre pat, şi amorjeşte mulţi- 
mea oaselor lui. 

20. Şi toată mâncarea de grâu nu 
o va primi, iar sufletul lui mâncare 
pofteşte. 

21. Până ce vor putrezi cărnurile 
lui, şi se vor vedeâ oasele lui goale. 

22. Şi se apropie de moarte su- 
fletul lui, şi vieaţa iui de iad. 

23. De vor îi o mie de îngeri, a- 
ducători de moarte, nici unul din- 
tre ei nu-1 va răni pre el, de va cu- 
geta cu inima să se întoarcă către 
Domnul, şi va spune omului păca- 
tul lui, şi fărădelegea lui o va arătă, 

24. Va sprijini să nu cază în 
moarte, şi va întineri trupul lui ca 
spoiala pre perete, şi oasele lui ie 
va umpleâ de măduvă. 

25. Şi va muiă carnea lui ca a 
unui prunc, şi-l va tămădui pre 
el, şi-l va face bărbat între oa- 
meni. 

26. Şi se va rugâ către Domnul, 
şi-l va asculta, şi va intra cu faţă 
lină cu mărturisire, şi va dâ oame- 
nilor dreptate. 

27. Şi apoi atunci se va vinovăţi 
omul pre sine, zicând că acestea 
am făcut şi nu m'au pedepsit cu bă- 
tăi vrednice de păcatele, care le-am 
făcut. 

28. Mânfueşie sufletul meu, ca să 

2(1. Ps. 10?, 18. 26. Isaia 58, 9. 



nu vie întru stricăciune, şi vieaja 
mea să vază lumină. 

29. Tată acestea toate trei căi le 
lucrează'cel puternic cu omul. 

30. Şi au izbăvit sufletul meu de 
moarte, că vieaţa mea întru lumină 
va lăuda pre cl. 

31. Bagă în urechi Iov şi mă a- 
scultă, amuţeşte şi eu voiu grăi. 

32. De ai cuvinte, răspunde mie, 
grăeşie, că-mi este voia să te în- 
dreptezi tu. 

33. Iar de nu, ascultă-mă tu, taci, 
şi te voiu învăţă pre tine înţelep- 
ciunea. 

CAP. 34. 

Bliu înfruntă pre Iov. 

Si răspunzând Eliu, a zis: 
' 2. Ascultaţi-mă înţelepţilor, cei ce 
aveţi ştiinţă băgaţi în urechi. 

3. Că urechea ispiteşte cuvintele, 
şi gâtlejul gustă bucatele. 

4. Să ne judecăm noi înşine, ca 
să cunoaştem între noi ce este bun. 

5. Că a zis Iov: drept suni, Dom- 
nul au schimbat judecata mea. 

6. Domnul au minţit în judecată, 
silnică este săgeata mea fără de 
strâmbăîate. 

7. Cine este om ca Iov? Care beâ 
batjocura ca apa. 

8. Care nici a păcătuit, nici a fă- 
cut fărădelege, nici s'a însoţit cu 
cei ce lucrează fărădelege, ca să 
umble cu cei necredincioşi. 

9. Să nu zici : că nu va fi cerce- 
tare omului, şi cercetarea lui dela 
Domnul. 

10. Pentru aceea cei cu inimă în- 
ţelegătoare ascultaţi-mă, să nu-mi 
fie mie înaintea Domnului a face 
păgânălafe şi înaintea Atotţiitoruluî 
a turbura dreptatea. 

11. Că răsplăteşte omului după 



34. 8. Ps. 1, 1. S.Malacbi. 3, 14. 
11. Ps. 61, 11. 



672 



CARTEA LUI IOV 34-35 



cum îace fiecare dintru ei, şi în că- 
rarea omului aflâ-va pre el. 

12. Au socoteşti că Domnul fără 
de cale face? Sau cum că Atofţi- 
itorul cel ce au făcut pământul va 
încurcă judecata? 

13. Şi cine este cel ce au făcut pă- 
mântul, şi toate cele ce sunt în- 
tr'însul? 

14. Că de va vrea să oprească, 
şi Duhul să-1 (ie la sine. j 

15. Tot trupul va muri deodată, 
că tot pământeanul în pământ va 
merge, de unde s'a şi zidit. 

16. Iar de nu pricepi, ascultă a- 
cestea, bagă în urechi glasul cuvin- 
telor. 

17. Vezi tu pre cel ce urăşte fără- 
delegea, şi pierde pre cei răi, că 
este veşnic drept. 

18. Necredincios este cel ce zice 
împăratului, fărădelege faci, prea 
necredincios boierilor. 

19. Care nu se ruşinează de faţa 
celui cinstit, nici ştie a dâ cinste 
bogaţilor să se laude fe|ele lor. 

20. Şi deşarte se vor întâmpla lor 
strigând şi rugându-se omului, că 
s'au purtat fărădelege, scoţând a- I 
fară pre cei neputincioşi. j 

21. Că "el vede faptele oamenilor, j 
şi nici una din câte fac nu trec ne- 
văzute de el. 

22. Nu este loc unde să se a- 
scunză, cei ce fac fărădelege. 

23. Că nu va mai înşela pre om, 
că Domnul preste toţi priveşte. 

24 Cel ce cunoaşte cele necuno- 
scute, slăvite şi minunate, cărora 
nu este număr. j 

25. Cel ce ştie lucrurile lor, şi va \ 
întoarce noaptea, şi se vor smeri. 

26. Şi au stins pre cei necredin- 
cioşi, şi văzuţi sunt înaintea lui. 

15. Fac. 3, 19. 17. Fac. 18, 25; Rom. 3, 5. 

19. 2 Parai. 19, 7; R 2 Lege 10, 17; Inţe- 
lep. 6, 8; şi Fap. Hp. 10, 34. 

20. Sirab. 35, 15; Fapte 10, 34; Rom. 2, 11. 

21. 2 Parai. 16, 9; ps. 34, 16; Pilde 5, 21; 
si 15, 3. 22. Hmos, 9, 2, 3; Rom. 4, 13. 

25. Galat. 2, 6; Efes. 6, 9. 



27. Că s'au abătut dela legea lui 
Dumnezeu, şi dreptăţile lui nu le-au 
cunoscut. 

28. Ca să aducă preste el strigă- 
rea săracilor şi suspinul mişeilor 
va auzi. 

29. El va dâ linişte, cine va o- 
sândî? Va ascunde faţa, şi cine-1 
va vedea? Pentru neam şi pentru 
om deopotrivă. 

30. El face să împărăţească om 
făţarnic, penjru îndărătnicia popo- 
rului. 

- 31. Oare cine zice către Dumne- 
zeu : luat-am, nu zălogcsc. 

32. Aceasta întrece vederea mea, 
arată-mi tu dacă am făcut strâm- 
bătate, şi nu voiu adaoge. 

33. Nu dela tine aşteaptă răspuns, 
că tu ai nesocotit acestea; tu ai în- 
ceput şi nu eu, de ştii ceva grăeşte. 

34. Pentru aceea cei înţelepţi cu 
inima vor grăi acestea, şi bărbatul 
înţelept va ascultă cuvintele mele. 

35. Iar Iov cu neînţelepciune a 
grăit, şi cuvintele lui nu suni cu 
ştiinţă. 

36. însă învaţă o Iovi Că mai 
mult să nu răspunzi, ca cei neîn- 
ţelepţi. 

37. Ca să nu adăogăm preste pă- 
catele noastre, că fărădelege se va 
socoti nouă, grăind multe cuvinte 
înaintea Domnului. 

CAP. 35. 

Eliu urmează a grăi despre drep- 
tatea lui Dumnezeu. 

Si Eliu urmând, a zis : 
5 2. Ce ai adus aceasta în jude- 
cată? Tu cine eşti, de ai zis: drept 
sunt înaintea Domnului. 

3. Sau de zici : ce-ţi*foloseşte ţie ? 
Ce voiu face păcătuind ? 



27. Ps. 27, 3; Golos. 3, 25. 

28. Iacov 5, 4; 1 Petr. 1, 17. 
35. 2. 4, 17. 



CARTEA LUI IOV 35-36 



673 



4. Eu voiu răspunde {ie şt la câte 
frei prietenii tăi. 

5. Caută la cer, şi vezi şi soco- 
teşte norii, cât sunt de sus de tine. 

6. De ai greşit, ce vei face, şi de 
ai făcut şi multe fărădelegi, ce poji 
face? 

7. De vreme dar ce eşti drept, ce 
vei da lui? Sau ce va Iuâ din mâ- 
na ta? 

8. Omului celui asemenea ţie ne- 
credinţa ta şi fiului omului drepta- 
tea ta. 

9. De muifime asuprindu-se vor 
strigă şi vor răcni din braţul a mul- 
tora. 

10. Şi n'a zis unde este Dumne- 
zeu, cel ce m'au făcut pre mine, şi 
au împărţit strejile nop|ii. 

11. Cel ce mă osebeşte de vitele 
pământului şi de pasările cerului. 

12. Acolo vor strigă, şi nu se va 
auzi de ocara celor răi. 

13. Că cele fărădecale nu voeşfe 
a le vedeâ Domnul, că însuş cel 
Aiot|iitor vede pre cei ce fac fără- 
delege, şi mă va mântui. 

14. Şi te judecă înaintea lui, de 
poţi pre el să-1 lauzi, precum este 
şi acum. 

15. Că nu cercetează mânia sa, 
şi n'au cunoscut greşalele foarte. 

16. Şi Iov îndeşert a deschis gura 
sa, întru neştiinţă înmulţeşte cu- 
vintele. 

CAP. 36. 

Urmarea vorbirei lui Eliu. 

^i adăogând încă Eliu a zis : 

2. Ingădueşte-mă încă puţin, să 
te învăţ, că mai am cevâ de grăit. 

3. Luând ştiinţa mea cea de de- 
parte şi cu faptele mele cele ce sunt 
drepte voiu grăi cu adevărat. 

4. Şi de nu sunt drepte graiurile, 
nedrept le vei înţelege. 



5. Să ştii că Domnul nu va le- 
pădă pre cel fără de răutate, pre 
cel tare cu virtutea inimii. 

6. Nu- va învia pre cel necredin- 
cios şi judecata săracilor o va da. 

7. Nu va luă dela cel drept ochii 
săi, şi pre scaunul împăraţilor va 
pune pre ei întru biruinţă şi se vor 
înălţă. 

8. Şi cei legaţi cu cătuşi se vor 
prinde cu funia sărăciei. 

9. Şi se vor povesti lor faptele lor 
şi greşalele lor, când se vor întări. 

10. Ci pre cel drept va auzi, şi 
au zis că se vor întoarce dela ne- 
dreptate. 

11. De vor ascultă şi vor sluji, 
vor plini zilele sale întru bunătăţi 
şi anii săi întru bună cuviinţă. 

12. Iar pre cei necredincioşi nu-i 
va mântui, pentrucă ei n'au vrut să 
ştie pre Domnul, şi când s'au do- 
jenit n'au ascultat. 

13. Şi cei făţarnici cu inima vor 
rândui mânie, nu vor strigă că i-au 
legat pre ei. 

14. Să moară dar în tinereţe su- 
fletul lor, şi vieaţa lor să se rănea- 
scă de îngeri. 

15. Că au necăjit pre cel slab şi 
neputincios, şi judecata celor blânzi 
va rândui. 

16. Şi te-au scos pre tine din gura 
vrăjmaşului, adânc să se verse supt 
ea, şi să se pogoare masa ta plină 
de grăsime. 

17. Nu va lipsi dela cei drepţi ju- 
decata. 

18. Şi preste cei necredincioşi 
mânia va fi pentru necurăţia daru- 
rilor, care le-au luat cu strâmbăfate. 

19. Să nu se abată de bună voie 
mintea ta dela rugăciunea celor ne- 
putincioşi, când sunt în nevoe. 

20. Şi pre foţi cei ce au putere, 
să nu-i scoţi noaptea, ca să se suc 
noroade în locul lor. 



7. Rom. 11, 35. 12. Isaia 1, 15. 



36. 7. Ps. 33, 18; şi 34, 16. 18. Ps. 48, 9^ 



674 



CARTEA LUI IOV 36-37 



21. Ci păzeşte să nu lucrezi îără- 
decale, că cu acestea vei ieşi din 
sărăcie. 

22. lată cel Tare va întări cu pu- 
terea sa, că cine este puternic ca el? 

23. Şi cine este cel ce ispiteşte 
lucrurile lui? Sau cine este care să 
zică: făcut-au strâmbălate. 

24. Adu-{i aminte că mari sunt 
lucrurile lui, care le-au lăudat oa- 
menii. 

25. Tot omul a văzut întru sine, 
câji pământeni sunt răniţi. 

26. lată cel Tare este preste tot, 
şi nu vom cunoaşte, şi numărul a- 
nilor lui este nesfârşit. 

27. Şi la el sunt numărate pică- 
turile ploii, care pică din nor. 

28. Cădeâ-vor puhoaie, şi norii 
vor umbri preste nespusă mul{ime 
de oameni, vreme a pus dobitoa- 
celor, şi ştiu rânduiala culcuşului, 
de toate acestea nu se uimeşte cu- 
getul tău? Nici se bate inima ta în 
trup ? 

29. Şi de vei pricepe întinderea 
norului şi întocmirea cortului lui. 

30. Iată întinde preste el rază, şi 
au acoperit marginile mării. 

31. Că într'acesîea va judeca no- 
roade, şi va dâ hrană celui puternic. 

, 32. Cu mâinile au ascuns lumină. 
° 33. Şi i-a poruncit să se arate ia- 
răşi, să spue sojul ei, făptura Dom- 
nului pentru dânsa şi pentru ne- 
dreptate. 

CAP. 37. 

Slava lui Dumnezeu se cunoaşte din 
cartea firii. 

Şi de aceasta s'a spăimântât inima 
mea şi s'a mişcat din locul său. 
2. Ascultă, auzi întru iujimea mâ- 
niei Domnului, şi cercetarea din ro- 
stul iui va ieşi. 



3. Supt tot cerul începutul lui şi 
lumina lui preste aripile pământului. 

4. Dinapoia lui vd strigă cu glas, 
tunâ-va cu glasul mârimei sale, şi 
nu va întârzia â se auzi glasul lui. 

5. Tună-va cel Tare cu glasul său 
minunat, că au făcut lucruri mari, 
care nu le-am ştiut. , 

6. El porunceşte zăpezii să fie pre 
pământ, şi iarna să plouă, şi să fie 
ploi mari iarna. 

7. Cu mâna sa pecetîueşte pre 
tot omul, ca să-şi cunoască fiecare 
slăbiciunea sa. 

8. Şi au intrat hiarele supt aco- 
peremânt şi s'au odihnit în culcuş. 

9. Din locuri ascunse ies vijelii 
şi din înălţimi frig. 

10. Şi din suflarea celui Tare ghea- 
tă, şi cârmueşfe apa cum îi este 
voea. 

11. El sparge norii prin scurgere, 
şi lumina sa împrăştie negura., 

12. Şi le întoarce împrejur cum 
voeşte la lucrurile lor, ori câte le-ar 
porunci, toate acestea se rânduesc 
de ei pre pământ. r 

13. Ori spre certare, ori pentru 
pământ, ori cum va afiâ mila iui. 

14. Bagă în urechi acestea o~ iov, 
slăi, învafă-te puterea Domnului. 

15. Ştii tu curh au pus Domnul 
| "lucrurile sale, când au făcut lumină 
j din întunerec? 

16. Şlii tu cum se împrăştie norii 
şi căderea minunată a celor răi? 

17. Cum veşmântul tău încălzeşte 
şi se potoleşte pre pământ vântul 
de amiazăzi? 

18. Intărî-vei cu el cerurile ca o 
oglindă turnată. 

19. lnva{ă-mă, ce voi grăi lui? Şi 
voiu încetă de a grăi multe. 

20. Au carte sau scriitor stă lân- 
gă mine, ca să fac pre om să steâ 
si să tacă? 



23. Rom. 9, i4. 28. Ps. 59, 2. 
37. 2. Ps. 28, 3. 



3. Ps. 96, 4. G. Ps. 147, 5. 

13. Eşice 9, 18, 23. 18. Fac. 1, 6. 



CARTEA LUI IOV 37-38 



675 



21. Şi nu loji văd lumina, care 
străluceşte în ceruri, ca şi cea care 
iese dela el în nori. 

22. D^la miazănoapte norii cu faţă 
de aur, înir'âceşfia este mărimea, 
slava şi' cinstea Atoiţiitorului. 

23. Şf nu aflăm pre altul asemenea 
puterii iui, cel ce judecă cele drep- 
te, nu gândeşti să-1 asculţi pre el? 

24. Pentru aceea se vor teme de 
cî oamenii, şi se vor teme de eî cei 
înţelepţi cu inima. 

C AP. 38. 

Dumnezeu însuş lauda atotputernicia 
şi înţelepciunea sa. 

Dupăce a încetat Eliu a vorbi, 
zis-au Domnul lui Iov prin vi- 
for şi prin nor. 

2. Cine este cel ce ascunde de 
mine sfatul şi ţine cuvintele mele 
în inimă, şi socoteşte să leascunză 
de mine? 

3. încinge ca un bărbat mijlocul 
tău, şi t£ voiu întrebă, iar lu să-mi 
răspunzi. 

4. Unde ai fost când am înteme- 
iat pământul? Spune-mi de ai cu- 
npşiinjă? 

5. Cine au pus măsurile iui, de ştii? 
Sau cine este cel ce au întins Iunie 
preste dânsul? 

6. Pre ce s'au întărit stâlpii lui, 
şl cine este acela ce au pus preste 
dânsul piatra cea din marginea un- 
ghiului? 

7. Când s'au făcut stelele, tăudâ- 
tu-m'au cu glas mare toţi îngerii mei. 

8. Şi am ocolit marea cu . îngră- 
diri, când se vărsă afară şi ieşeâ 
din pântecele maicii sale. 

9. Şi am pus îmbrăcămintea ei 
nor, o am înfăşurat pre ea cu ne- 
gura. 

24. Ps. 32, 8. 
38. 4. 28, 25; Pilde 8, 29, 

6. Ps. 103, 5. 7. Ps. 102, 21; ps. 148, 2. 
5. 26, 10; ps. 32, 7. 



10. Şi i-arn pus ei hotar încun- 
furând-c cti încuetori şi cu porţi. 

11. Şi i-am zis ei t până aici să 
vii şi să nu treci, ci întru tine să 
se sfărâme valurile tale. 

12. Au doar în zilele tale am toc- 
mit lumina cea de dimineaţă, şi lu- 
ceafărul ş'a văzut rândul său? 

13. Apucam-ie-ai de aripile pă- 
mântului, ca să scuturi pre cei ne- 
credincioşi de pre dânsul? 

14. Au tu ai luat din pământ lut, 
şi ai făcut vieţuitor, şi l-ai pus pre 
el ca să poată cuvântă pre pământ? 

15. Au tu ai luat dela cei necre- 
dincioşi lumina, şi braţul mândri- 
lor l-ai sfărâmat? 

16. Au venit-ai ia izvoarele mării 
şi urmele adâncului umblafu-le-ai? 

17. Deschisu-ţi-s'au ţie de frică por- 
ţile morţii, şi portarii iadului văzân- 
du-te pre tine s'au spăimântaf? - 

18. Au aflaf-ai lăţimea cea de Supt 
cer, spune-mi dar cum este şi 'Câtă 
este ? 

19. Şi în ce pământ îocueşfe lu- 
mina, şi întunerecul ce loc are? 

20. De mă vei duce la hotarele 
lor? De ştii cărările lor? 

21. Ştii când aveai să te naşti şi 
cât de mult este numărul'amlor tăi? 

22. Au doar ai venit la vistieriile 
zăpezii, şi vistieriile grindinei vă- 
zutu-le-ai? 

23. Au doar tu porţi grije de cea- 
sul vrăjmaşilor? 'Sau de ziua răs- 
boiului şi a bătăii? 

24. De unde iese bruma? Şi de 
unde se risipeşte austrul supt cer? 

25. Şi cine au gătit ploii iuţi curgeri 
şi calea fulgerului şi a tunetului? 

26. Ca să plouă pre pământ unde 
nu este bărbat şi în pustie unde nu 
este om. 



10. Pilde 8, 23. 11. Ierem. 5, 22. 
15. Ps. 9, 35. 23. Is. Navi 10, 11. 
24. Ioan 3, 8. 
26. Ps. 103, 13, 14. 



676 



CARTEA LUI IOV 38—39 



27. Ca să sature pământul cel ne- 
călcat şi netăcuit, şi să facă să ră- 
sară iarbă de păşune. 

28. Cine este tatăl ploii? Şi cine 
este cel ce au născut picături de 
rouă. 

29. Dinfr'al cui pântece iese ghiaja, 
şi bruma în cer cine o au născut? 

30. Au pogoară - se ca o apă 
curgând? Faţa adâncului cine o au 
rânduit? 

31. Cunoscut-ai legătura găinuşii? 
Şi îngrădirea orionului deschis-ai? 

32. Au deschide-vei zodiile în vre- 
mea sa, şi luceafărul de seara de 
păr aduce-l-vei? 

33. Ştii schimbările cerului şi cele 
de supt cer, care împreună se fac? 

34. Chemâ-vei norul cu glas, şi cu 
vărsare de apă iute ascultâ-te-va? 

35. Trimife-vei trăznete şi vor mer- 
ge? Grăi-vor fie ce este? 

36. Cine au dat femeilor învăţătura 
tesălurei? Sau ştiinţa alesâturii? 

37. Cine este cel ce numără no- 
rii cu înţelepciunea? Şi cerul l-au 
plecat către pământ? 

38. Şi este răvărsat ca pământul 
cu pulberea, şi l-am lipit pre el ca 
pre o piatră cu patru muchi. 

39. Vânâ-veî leilor mâncare? Şi 
sufletele balaurilor săturâ-le-vei? 

40. Când stau în culcuşurile lor 
pândind, şi şed în păduri într'a- 
scuns? 

41. Şi cine au gătit corbului mân- 
care? Că puii lui către Domnul stri- 
gă rătăcind şi mâncare căutând. 

CAP. 39. 

Urmare. Iov îşi cunoaşte greşala. 

Cunoscut-ai vremea naşterii cer- 
bilor? Care vieţuesc în munţi pie- 
troşs? Şi păzit-ai naşterile cerboai- 
celor? 

27, Ps. 64, 9; şi 103 14. 31. Hmos 5, 8. 
32. 9, 9. 33. Ierem. 31, 35. 
41. Ps. 146, 10. 



2. Numărat-ai lunile în care se 
plinesc, naşterile lor, şi durerile lor 
dezlegatu-le-ai? 

3. Hrănit-ai puii lor fără de frică? 
Şi chinurile lor vei alinâ? 

4. Lepădâ-vor fiii lor, înmulţî-se- 
vor întru naştere, ieşî-vor şi nu se 
vor mai întoarce la ele. 

5. Cine este cel ce au lăsat slobod 
asinul sălbatic? Şi legăturile lui cine 
le-au dezlegat? 

6. Pus-am petrecerea lui pustiea 
şi lăcaşurile lui sărăfura. 

7. Cel ce râde de mulţimea gloa- 
tei cefă{iî, şi strigarea strângătoru- 
lui de bir n'aude. 

8. Caută în munţi păşunea sa, şri 
după toată verdeaţa umblă. 

9. Vreâ-va să slujească ţie inoro- 
gul? Sau să doarmă la ieslea la? 

10. Legâ-vei cu curele jugul lui,- 
sau trage-va brazdă în câmp? 

11. Nădăjdueşti întru el, pentruci 
multă este puterea lui? Şi lăsâ-vei 
lui faptele tale? 

12. Crede-vei că'ţi va dă ţie să- 
mânţa, şi o va aduce în ariea ta? 

13. Aripele struţilor se întind; cât 
de frumoase sunt aripele struţului. 

14. Că el lasă în pământ ouăle 
sale, şi în ţărână se clocesc. 

15. Şi a uitat că piciorul le va 
risipi şi hiarele câmpului le vor 
călcâ. 

16. Nu i se face milă de fiii săi, 
ca şi cum n'ar îl ai săi, îndeşert sau 
ostenit fără de frică. 

17. Că nu l-au dat Dumnezeu în- 
ţelepciune, şi nu i-ai împărtăşit pri- 
cepere. 

18. Când vine vremea întru înăl- 
ţime se înalţă, şi batjocoreşte pre 
cal şi pre călăreţul lui. 

19. Au tu ai dat calului putere? 
Şi ai pus în grumazul lui frică? 

20. Când pui preste el armele 
toate, mărirea pieptului lui îndrăz- 
ni re. 



CARTEA LUI IOV 39—40 



677 



21. Bătând în pământ se fruîeşte; 
st iese Ia câmp cu vîrtute. 

22. De săgeţile ce-i vin asupră nu 
bagă seamă şi nu se fereşte de armă. 

23. Pe e * luceşte arcul şi sabiea. 

24. Mânios loveşte pământul şi 

nu-şî al' 2 îoc P ână ce nu va sunâ 
irâfflbiţa. 

25. Iar când sună trâmbiţa, zice 
bine, de departe simte răsboiul, cu 
chiotul şi strigare. 

26. Sau dintru a ta ştiinţă a sta- 
lul şoimul cu aripile întinse nemiş* 
cat căutând spre austru? 

27. Şi din porunca ta se înalţă 
vulturul? 

28. Şi pre cuibul său şezând grip- 
jorul mâne pre colji de piatră, şi 
ascuns. 

29. Acolo fiind caută de mâncare, 
ochit lui de departe strejuesc. 

30. Şi puii lui se tăvălesc în sân- 
ge, şi ori unde vor îî stârvuri, acolo 
se află. 

31. Şi iarăşi au zis Domnul Dum- 
nezeu lui Iov, grăind : 

32. Au vei scăpă de judecata din 
destul mustrând pre Dumnezeu? Se 
va da răspuns lui. 

33. Şi răspunzând Iov, a zis Dom- 
nului. 

34. De ce mă judec eu dojenin- 
du*mă^ şi mustrându-mă de Dom- 
nul, auzind de acestea de vreme ce 
sunt nimic? Şi ce voiu răspunde la 
acestea? Mâna voiu pune preste 
gura mea. 

35. Odată am grăit şi a doua oară 
nu voiu adaoge. 

CAP. 40. 

Arătarea a tot Puterniciei iui Bum- ' 
nezeu la balaur. 

Şi răspunzând Domnul, au zis lui 
Iov din vifor: 

2. Nu, ci încinge ca un bărbat 



mijlocul tău, şi te voiu întreba pre 
tine, iar iu să-mi răspunzi. 

3. Au strici judecata mea, şi mă 
faci pre mine vinovat, ca să le a- 
răfi pre tine drept? 

4. Au brajul tău este ca al Dom- 
nului? Au cu glas ca el tuni? 

5. lmpodobeşte-le acum cu înăl- 
ţime, cu tărie şi mărire şi cu cin- 
ste le îmbracă. 

6. Trimite vestitori întru mâniea 
ta, şi smereşte pre tot cel semeţ. 

7. Şi pre cel mândru stinge-1, şi 
strică pre cei necredincioşi îndată. 

8. Şi ascunde-i de odată în pă- 
mânt, şi feţele lor le umple de o- 
cară. 

9. Şi eu voiu mărturisi, că poate 
dreapta ta să mântuiască. 

10. Ci iată este hiară la tine, care 
mănâncă iarba ca boii. 

11. lată tăriea ei în coapsele ei 
este, şi puterea ei pe buricul pân- 
tecelui. 

12. Pus-a coada ca un chiparos, 
şi vinele ei s'au împleticit. 

13. Coastele ei plăci de aramă şi 
spinarea ei fier vărsat. 

14. Aceasta este începătura zidi- 
rii Domnului, făcută ca să se bat- 
jocorească de îngerii lui. 

15. Şi venind la munte înebiţu- 
rat, a făcut veselie celor cu patru 
picioare în tartar. 

16. Supt tot felul de copaci doar- 
me lângă papură, lângă trestie şi 
lângă rogoz. 

17. Şi o umbresc pre dânsa co- 
paci mari cu slâlpări şi ramuri din 
ţarină. 

18. De se va face necătură, nu va 
simţi, nădăjdueşte că va curge Ior- 
danul în gura ei. 

19. In ochiul său va prinde pre 
el, întorcându-se, găurl-va nasul. 

20. Aduce-vei balaurul cu undiţa. 



39. 30, Mat. 24, 28; Luc. 17, 37. 



40. Ps. 50, 6. 



678 



CARTEA LUI IOV 39—41 



vei pune căpăslru împrejurul naşu- 
lui lui? 

21. Sau legâ-vei belciug de narea 
lui, şi cu brăţarevei găuri buza lui? 

22. Grăî-va jie cu rugăciune şi cu 
cuvinte de umilinţă? 

23. Pune-va.cu line legătură? Şi 
luâ-vei pre. el slugă veşnică? 

24. Jucâ-ie-vei cu el ca cu o pa- 
săre? Sau legâ-l-vei ca pre o vra- 
bie unui copil? 

25. Şi se vor hrănî dintr'însul nea- 
muri, şl-l vor împărţi pre el nea- 
murile îinichilor. 

26. Şi tot cei ce corăbieşie adu- 
nându-se nu va aduce o piele a 
coadei îui, nici în luntrile pescari- 
lor capul lui. 

27. Şi pune preste el mâinile, şi-ţi 
adu aminte de răsboiui, care faci 
în gura lui, şi mai mult să nu se 
facă. 

28. Nu l-ai văzui pre el, şi de cele 
ce se zic au nu te-ai mirat? Nu îe 
temi că acestea s'au gătii mie? Că 
cine este cel ce mi-a stătut mie îm- 
protivă? 

CAP. 41. 

Puterea b a l a u r » ' u /', 

Hau cine va sta mie împrotivă şi 
ij)va suferi? Au nu tot ce este supt 
cer este al meu? 

2. Nu^ voiu tăcea pentru ei, şi cu 
cuvântul puterii voiu miluî pre cel 
îniocma cu eî. 

3. Cine va descoperi faţa îmbră- 
cămintei lui, şi la încheerea zalei 
lui cine va intra? 

4. Porţile feţii lui cine le va de- 
schide? împrejurul dinţilor lui este 
frică. 

5. Ficaţii lui paveze- de aramă, 
iar legăturile lui ca piatra Srniri- 
f ului. 

6. Unul de altul se lipesc, şi vânt 

21. 4 Imp. 19, 28; Isaia 37, 29. 
41. /. Ierem. 49, 18. 2. Rom. îl, 35. 



nu trece printr'însul, cumselipeşie 
un om de fratele său. 

7. Impreuna-se-vor şi nu se vor 
despărţi. 

8. Intru strănutarea lui va stră- 
luci lumină, şi ochii îui chip de lu- 
ceafăr. 

9. Din gura iui iese ca nişte fă- 
clii aprinse şi scapără ca nişte gra- 
fii de îoc. 

10. Din nările lui iese ca nişte 
fum de cuptor arzând cu ■ focr "de 
cărbuni. 

11. Sufletul lui ca cărbunii şi ca 
para focului din gura lui iese. 

12. Şi în cerbicea lut stă pulere, 
înaintea lui varsă pierzare. 

13. Şi cărnurile trupului lui sunt 
lipite, toarnă preste el, nu se va ciăîl 
, 14. inima lui este înfiptă ca o 
piatră, şi stă ca o nicovală neclătită. 

15. Şi când se întoarce el, se în- 
fricoşează hiarele cele cu patru pi- 
cioare, care sar pre pământ. 

16. De-1 vor întâmpina pre el lănci, 
nimica nu-1 vor înfricoşâ, suliţa ri- 

i dicafă şi zaoa. 

j 17. Că, socoteşte fierul ca paiele 
! şi arama ca lemnul putred. 
| 18. Nu-1 va văfămâ pre, el arc de 
| aramă, şi lovitura de piatră o so- 
) coleşte ca iarba. 

19. Ca trestia a socotit ciocanele, 
şi râde de frica purtătorului de îoc. 

20. Aşternutul lui ţepuşi ascuţite 
şi tot aurul mării supt el, ca nişte 
tină nespusă. 

21. Fierbe adâncul ca o căldare, 
şi marea o socoteşte ca un vas de 
unsoare. 

22. Şi pre portarul adâncului ca 
pre un rob, s,ocotit-au adâncul ca 
un loc de primblare. 

23. Nimic nu este pre pământ a- 
semenea lui făcut, să se batjoco- 
rească de îngerii mei. 

24. Pre tot cel înalt vede, şi pre 
el împăratul tuturor celor din ape. 



CARTEA LUI IOV 42 



679 



CAP. 42. 

Umilirea şi îndreptarea lui Iov.' 

Si răspunzând Iov, a zis către 
Domnul: 

5 2. Ştiu că toate Ie poţi şi nu este 
ţie nimic cu neputinţă. 

3. Că cine este, care ascunde de 
iine sfatul, şi-şi tăinueşfe cuvintele 
şi socoteşte să le ascundă de tine, 
cine'mi va spune mie ceîe ce n'am 
ştiut lucruri mari şi minunate, care. 
n'am cunoscut. 

4. Ascultă-mă Doamnei Ca să gră- 
esc şi eu, şi te voiu întrebă, iar tu 
mă învaţă; 

5. Cu auzul urechii te-am auzit mai 
nainfe.iar acum îe-a văzut ochiul meu. 

6. Pentru aceea m'am smerit pre 
mine, şi m'am topit şi m'am soco- 
tit pre mine pământ şi ţărână. 

7. Şi a fost dupăce au grăit Dom- 
nul toate cuvintele acestea lui iov, 
zis-au Domnul către Eîifaz Tema- 
niteanul: greşit-ai tu şi cei doi pri- 
eteni ai tăi, că n'aţi grăit înaintea 
mea nimic adevărat, precum robul 
meu Iov. 

8. Şi acum iuaţi şapte viţei şi 
şapte berbeci, şi mergeţi la robul 
meu Iov, şi va face jertfă pentru voi, 
şi Iov robul meu se va rugă pen- 
tru voi, că de n'aşi prirnî eu fa|a 
Iui, şi de n'ar ii pentru el, v'aşi îi 
pierdut pre voi, pentrucă n'aţi grăit 
adevărat asupra robului meu Iov. 

9. Şi au mers Eliîaz Temaniteanul 
şi Vaidad Savhitul şi Sofar Mineul, 
şi au făcut precum le-au poruncit 
lor Domnul, şi au iertat păcatul îor 
pentru Iov. 

10. Iar Domnul au adaos pre Iov, 
şi rugându-se şi el pentru prietenii 
săi le-au iertat lor păcatul, şi au dat 
Domnul îndoite câte erau mai nainfe 
lui Iov, de două ori atâtea câte a- 
vusese mai nainte. 

4:2. 3. 33, 2. 



11. Şi au auzit toţi fraţii lui şi 
surorile lui toate câte s'au întâm- 
plat lui, şi au venit la el şi toţi câţi 
şfieau pre el maijiainfe, şi mâncând 
şi bând la el, i au mângâiat pre el, 
şi s'au mirat de toate câte au adus 
preste el Domnul, şi i-a dat Iui fie- 
care câte o mieîuşiţă şi câte un aur 
de patru drahme şi nepecetluit. 

12. Şi au binecuvântat Domnul 
cele de apoi ale iui Iov, mai mult 
decât cele dintâiu, şi erau dobitoa- 
cele lui: oi pafrusprezece mii, că- 
mile şase mii, perechi de boi o mie, 
asine de cireada o mie. 

13. Şi s'au născut iui şapte fe- 
ciori şi trei fete. 

14. Şi a chemat pre cea dintâiu 
Zio, şi pre cea de a doua Kassia, 
iar pre cea de a treia Kornul-Amalfiei. 

15. Şi nu s'a aflat asemenea cu 
frumuseţea fetelor lui Iov supt cer, 
şi le-a dat îor tatăl lor moştenire 
între fraţi. 

16. Şi a trăit Iov după bătaia a- 
ceea ani o sută şi şaptezeci, iar pre- 
ste tot a trăit ani două sute patru- 
zeci şi opt, şi a văzut Iov pre fiii 

j săi şi pre îiii fiilor săi până la al 
j patrulea neam. 

j 17. Şi a murit Iov bătrân şi plin 
j de zile, şi este scris, că iar se va 
sculă el împreună cu cari Domnul 
îi va învieâ. 

Aceasta s'a îâîcuit din cartea Si- 
rienească, când a lăcuit Iov în pă- 
mântul Âvsitideiîn hotarele Idumeii 
şi ale Araviei, şi mai nainte erâ nu- 
mele lui lovav, şi luând femeie din 
Aravia a născut fiu, al căruia numele 
Enon, şi pre tatăl sau 1-a chemat 
Zare, fecior din feciorii lui Isav. Iar 
pre muma sa Vosorra, şi a fost el 
al cincilea dela Avfsam, şi aceştia 
sunt împăraţii, cari au împărăţii în 
Edom, unde a împărăţii Iov: Cel 
dintâiu Valac feciorul lui Veor, şi 
numele cetăţii Dennava ; şi după Va- 



680 



CARTEA LUI IOV 24 



lac, Iovav, care s'a chemat Iov, şi 
după el Asom, acesta eră domn din 
ţara Temanifidii, şi după acesta A- 
dad feciorul lui Varad, care a tăiat 
pre Madtam în câmpul lui Moav, şi 



numele cefă|ii lui Ghetem; iar pri- 
etenii, cari au venit Ia el: Elilaz din 
îiii Iui Isav împăratul Temanilor, Val- 
dad împăratul Savheilor şi Sofar îm- 
păratul Mineiîor. 



PSALTIREA 

PROROCUL'UI SI ÎMPĂRATULUI DAVID 



Psalmul lui David, 1. 

Fericit bărbatul, care n'a umblat 
în sfatul necredincioşilor şi în 
calea păcătoşilor n'a stătut, şi pre 
scaunul pierzătorilor n'a şezut; 

2. Ci în legea Domnului voea lui, 
şi în legea lui va cugetă ziua şi 
noaptea. 

3. Şi va fi ca un pom răsădit 
lângă izvoarele apelor, carele rodul 
său va dâ în vremea sa; şi frunza 
lui nu va cădea, şi toate ori câte 
va face vor spori. 

4. Nu aşâ necredincioşii, nu aşa; 
ci ca praful ce-1 spulberă vântul de 
pre fala pământului. 

5. Pentru aceasta nu vor învieâ 
necrediocioşii la judecată, nici pă- 
cătoşii în sfatul drepţilor; 

6. Că ştie Domnul calea drepţi- 
lor şi calea necredincioşilor va pieri. 

Psalmul lui Da?td, 2. 

Penlruce s'au întărîtat neamurile 
şi noroadele au cugetat cele de- 
şarte? Sfăfut-au de faţă împăraţii 
pământului, şi boierii s'au adunat 



-1.-2. Ps. 111, li Pilde 4, 14; ps. 25, 4, 5; Is. 
Navi 1, 8; Iov 34, 8; Pilde 1, 10, 15; Ier. 15, 17. 

2. Ps. 118; 1, 2; Is. Navi 1, 8. 

3. Ierem. 17, 8. 

4. Ps. 36, 36; şi 34, 5; Isaia 17, 13; şi 29, 
5; Iov 8, 13; Ierem. 13, 24. 

6. Ps. 36, 18, 20. 
2. 1' Pap. Hp. 4, 25. 



întru una asupra Domnului şi asu- 
pra Unsului iui. 

2. Să rumpem legăturile lor şi să 
lepădăm dela noi jugul lor. 

3. Cei ce lăcueşte în ceruri va 
râde de dânşii, şi Domnul va bat* 
jocorî pre ei. 

4. Atuncea va grăi către dânşii 
întru iu jimea sa, şi întru mânia sa 
va turbura pre ei. 

5. Iar eu sunt pus împărat de 
dânsul preste Sion, muntele cel sfânt 
al lui, vestind porunca Domnului. 
Domnul au zis către mine : fiul meu 
eşti tu, eu astăzi te-am născut; 

6. Cere dela mine, şi voiu dâ ţie 
neamurile moştenirea fa, şi biruinţa 
ta marginile pământului. 

7. Paşfe-vei pre dânşii cu toiag 
de fier; ca vasele olarului vei zdro- 
bi pre dânşii. 

8. Şi acum împăraţi înţelegeţi; ţn- 
văţaţi-vă toţi cari judecaţi pământul. 

9. Slujiţi Domnului cu frică, şi vă 
bucuraţi lui cu cutremur. 

10. Luaţi învăţătură, ca nu cândva 
să se mânie Domnul, şi să pieriţi 
din calea cea dreaptă. 

tt. Când seva aprinde degrab 
mânia lui; fericiţi toţi cari nădăj- 
duesc spre dânsul. 

3. Ps. 36, 13; şi 53, 9; Pilde 1, 26. 
5. Mibea 4, T, Evrei 1, 5; şi 5, 5; Fapte 
13, 33. 6, Ps. 21, 28; şi 83, 8. 
7. Dan. 2, 44; Hpocal. 2, 27; şi 19, 15. 

11. Ierem. 17, 7; 1 Petr. 2, 6; ps. 109, 6; 
i Isaia 30, 18. 



682 



PSALM 3-4-5 



Psalmul lui David, 3. 

David urmărit de vrăjmaşi, nădăjdu- 
eşte în Dumnezeu. 

Doamne, căci s'au înmulţii cei ce 
mă necăjesc; mulţi se scoală a- 
asupra mea. 

2. Mulţi zic sufletului meu: nu este 
mântuire lui îniru Dumnezeul lui. 

3. Iară fu Doamne, sprijinitorul meu 
eşti, slava rnea, şi cela ce înalţi ca- 
pul meu. 

4. Cu glasul meu către Domnul 
am strigat, şi m'au auzit din mun- 
tele cel sfânt al lui. 

5. Şi eu m'am culcat şi am ador- 
mit; scuiatu-m'am că Domnul mă 
va sprijini. 

; 6. Nu mă voiu teme de mii de 
popoare, cari împrejur mă împre- 
soară; scoală Doamne; rnântueşie- 
mă Dumnezeul meu. 

7. Că tu ai bătut pre toţi cei ce-mi 
vrăjmăşesc mie îrideşert ; dinţii pă- 
cătoşilor ai zdrobii. 

8. A Domnului este mântuirea, şi 
preste poporul tău binecuvântarea ta. 

Intru sfârşit, în laude. Psalmul lut David^l. 

Când > am strigat eu, auzitu-m'ai 
Dumnezeul dreptâţei mele ; în- 
tru necaz m'ai desfătat; milostive- 
şte-te spre mine şi ascultă rugăciu- 
nea mea. 

2. Fiii oamenilor, până când grei 
ia inimă? Pentruce iubiţi deşertă- 
ciunea şi căutaţi minciuna? 

3. Şi să ştiţi, că minunat au făcut 
Domnul pre* cel cuvios al său. Dom- 
nul mă va auzî, când voiu strigă 
către dânsul. ' « ; 

4. Mâniaţi-vă şi nu greşiţi ; cele 



3.3. Ps. 26, 6. 
5. Ps. 4, 8; Iev. 26, 6. 
â. Jov 11, 19; ps. 26, 3; şi 22, 4. 

7. Ps. 57, 6. 

8. Isaia 43, 11; Hpoc. 19, 1. 
4. 1- Ps. 54, 1. 

4. Efes. 4, 26. 



ce ziceţi în inimile voastre, întru a- 
şternuturile voastre vă umiliţi. 

5. jertfiţi jertfa dreptăţei şi nădăj- 
duiţi spre Domnul. 

6. Mulţi zic: cine va arăta nouă 
cele bune? însernnafu-s'au preste 
noi lumina feţei tale Doamne. 

7. Dat-ai veselie în inima mea, din 
rodul grâului, al vinului şi al un- 
luiuidelemn, al lor s'au înmulţit. 

8. Cu pace împreună mă voiu cul- 
că şi voiu adormi, că tu Doamne 
deosebi întru nădejdie m'ai aşezat. 

Intru sfârşit, pentru cea, moştenitoare. 
Psalmul lui David, 5. 

Graiurile; mele ascultă-le Doamne, 
înţelege strigarea mea. 

2. Ia anlinte glasul ruaăcÎMîiet 
mele, Împăratul meu şi Dumnezeul 
meu; căci către tine mă voiu ri'.gâ 
Doamne. 

3. Dimineaţa vei auzi glasul meu, 
dimineaţa voiu slâ înaintea ta şi H mă 
vei vedea. , , s , ^ 

4. Că Dumnezeu, cel ce , nu vo- 
eşti fărădelege, tu eşti. Nu'va>llcur 
lângă tine cel ce vicleneşte. ! 

5. Nici vor petrece călcătorii de 
lege în preajma ochilor tăi; urîf*ai 
pre toţi cei ce lucrează iăiădelege. 

6. Pierde-vei pre toţi? cei ce *gră- 
esc minciună. jPre bărbatul sângiu- 
rilor şi vicleanul, rurăşfe Domnul. 

7. Iar eu întru mulţimea; milei tale 
voiu intra în casa ta, închinâ-mă- 
voiu spre sfântă Biserica ta, întru 
frica la. 

8. Doamne, povăţueşfe-mă întru 
dreptatea ta; pentru vrăjmaşii mei, 
îrtdreptează înaintea ta calea mea; 

5, Ps. 50, 20. 

6. Ps. 118, 135! ps. 30, 16; 66, 1; Num. 
6, 26. <?. Ps. 3, 5. 

5. 2. Ps. 140, 1. 

3. Ps. 56, 11; 58, 19; 87, 14; 129, 6. 

5t Ps. 11, 5. 

6. H 2 Lege 33, 19. 

8. Ps. 26, U; ps. 24, 4. 



PSALM 5—6-7 



683 



c 

g că nu este în gura lor adevăr, 
inima lor este deşartă, groapă de- 
schisă gâtlejul lor, cu limbile sale 
vicleneau. 

10 judecă-i pre ei Dumnezeule, 
cază din cugetele sale, dfupre mul- 
ţimea păgânăfăţilor lor, leapădă-i 
pre dânşii, că te-au amărît Doamne. 

11. Şi să se veselească toti cei 
ce nădăjduesc întru tine, în veac se 
vor bucura, şi te" vei sălăşlui întru 
dânşii, şi se vor lăuda întru tine 
cei ce iubesc numele tău. 

12. Că tu vei binecuvânta pre cel 
drept Doamne, că cu arma bunei 
voiri ne-si încununat pre noi. 

Intru sfârşit, în laude, pentru cea cu opt. 
Psalmul lui Dairid, 8. 

Doamne, nu cu mânia ta să mă 
mustri pre mine, nici cu iuţimea 
ia să mă cerţi. 

2. Miiueşfe-mă Doamne, că nepu- 
tincios sunt, vindecă-mă Doamne, 
că s'au turburat oasele mele, 

3. -Şi sufletul meu s'a turburat 
foarte, şi tu Doamne, până când? 

4. intoarce-te Doamne, izbăveşte 
sufletul ^meu, mântueşte-mă pentru 
mila ta.-~ 

5. Că nu este întru moarte cel ce 
te pomeneşte pre tine, şi în iad cine 
se va mărturisi ţie? 

6. Ostenit-am'întru suspinul meu, 
spălâ-voiu în toate nopţile patul meu, 
cu lacrămite mele aşternutul meu 
voiu uda. 

7. Turburatu-s'a de mânie ochiul 
meu, învechitu-m'am întru toţi vrăj- 
maşii mei. 

8. Depărlaţi-vă dela mine toţi cei 



9. Ps. 33, 15; Rom. 3, 13. 

10. Ps. 34, 23; şi 40, 6. 
6. !• Icrcm. 11, 23. 

2. Ps. 37, 1. 4. Ps. 58, 5. 
5. Ps. 29, 9; ps. 87, 12; Ps. 113, 25; Isaia 
38, 18. 6. Iov 7, 3, 4. 
7. Ps. 37, 10. 



ce lucraţi fărădelege, că au auzit 
Domnul glasul plângere! mele. 

9. Auzit-au Domnul cererea mea, 
Domnul rugăciunea' mea au primit. 

10. Să se ruşineze şi să se turbure 
foţi vrăjmaşii mei; să se întoarcă 
şi să se ruşineze foarte degrab. 

Psalmul lui David, care î-a cântat 
Domnului, pentru cuvintele lui Huşi fe- 
ciorul lui Iemmi; 7. 

Doamne Dumnezeul meu, spre 
tine am nădăjduit; mântueşte- 
mă de toţi cei ce mă gonesc, şi mă 
izbăveşte. 

2. Ca nu cândva să răpească, ca 
un leu sufletul meu, nefiind cel ce 
izbăveşte, nici cel ce mânlueşte. 

3. Doamne Dumnezeul meu, de 
am făcut aceasta, de este nedrep- 
tate întru mâinile mele, 

4. De am răsplătit cslor ce-mi ră- 
splătesc mie rele, 

5. Să caz adică dela vrăjmaşii 
mei deşert ; să gonească dar vrăj- 
maşul sufletul meu şi să-1 prinză ; 
şi să calce în pământ vîeaţa mea, 
şi slava mea în ţărână să o aşeze. 

6. Scoaiă-te Doamne, întru mânia 
fa; înalţă-ie întru hotarele vrăjma- 
şilor tăi. 

7. Şi te scoală Doamne Dumne- 
zeul meu, cu porunca care ai po- 
runcit. 

8. Şi adunare de noroade te va 
încungiurâ. 

9. Şi pentru aceasta la înălţime 
te întoarce. Domnul va judeca pre 
noroade. Judecă mie Doamne du- 
pre dreptatea mea şi dupre nerău- 
tatea mea asupra mea. 

10. Sfârşească-se răutatea păcă- 
toşilor, şi vei îndrepta pre cel drept, 



8. Mateiu 7, 23; ps. 38, 12. 9. Matei 25, 41. 
10. Lucâ 13, 27. 

7. 6. Ps. 39, 24. 7. Ps. 43, 25. 

9. l Imp. 26, 23; ps. 9, 4; şi 17, 23; ps. 
138, 1. 10. 1 Parai. 28, 9. 



684 



cel cc cerci inimile şi rărunchii Dum- 
nezeule, cu dreptul. 

11. Ajutorul meu dela Dumnezeu, 
cel ce mântueşle pre cei drepţi la 
inimă. 

12. Dumnezeu este judecător drept 
şi tare şi îndelung răbdător, şi ne- 
aducând mânie în toate zilele. 

13. De nu vă veţi întoarce, sabia 
sa o va lucî; arcul său au încor- 
dat şi l-au gătit pre el. 

14. Şi într'însuî au gătit vasele 
morţei; săgeţile sale celor ce se ard 
le-au lucrat. 

15. Iată a chinuit nedreptate, ză- 
mislit-a durere şi a născut fărăde- 
lege. 

16. Groapă a săpat şi o a deschis 
pre ea, şi va cădeâ în groapa care 
o a făcut. 

17. Intoarce-se-va durerea lui la 
capul lui, şi pre creştetul lui ne- 
dreptatea lui se va pogorî. 

18. Mărturisî-mă-voiu Domnului, 
după dreptatea lui, şi voiu cânta 
numele Domnului celui înalt. 

Intru sfârşit, pentru teascuri, Psalmul 
lui David, 8. 

Doamne Domnul nostru, cât este 
de minunat numele tău în tot 
pământul 1 

2. Că s'au înălţat mare cuviinţa ta 
mai pre sus de ceruri. 

3. Din gura pruncilor şi a celor 
ce sug, ai săvârşit laudă, pentru vrăj- 
maşii tăi, ca să sfărâmi pre vrăj- 
maşul şi izbânditorul. 

4. Că voiu vedeâ cerurile, lucrul 
degetelor tale, luna şi stelele, care 
tu le-ai întemeiat. 



11. Iecemia 11, 20 j si 17, 10; ps. 139, 1. 
13. H 2 Lege 32, 4l'. 

75. Iov 15, 35; Isaia 59, 4; Pild. 5, 22; ps. 
93, 23. 

16. Ps. 9, 16 şi 22; Iov 4, 8; şi 15, 8; 
ps. 139, 6. 

17. Pilde 11, 27. 

8. 2. Isaia 6, 3. 3. Mat. 21, 16. 
4. Isaia 29, 23. 



7-8-9 



5. Ce este omul, că-l pomeneşti 
pre el? Sau fiul omului, că-l cerce- 
tezi pre el? 

6. Micşoralu-l-ai pre dânsul pu- 
ţin oare ce decât îngerii, cu slavă 
şi cu cinste l-ai încununat pre el, 
şi l-ai pus pre dânsul preste lucru- 
rile mâinilor tale. 

7. Toate le-ai supus supt picioa- 
rele lui: oile şi boii, toate, încă şi 
dobitoacele câmpului. 

8. Pasările cerului şi peştii mă- 
rei, cele ce străbat cărările mărilor. 

9. Doamne Domnul nostru, cât 
este de minunat numele tău în tot 
pământul] 

Intru sfârşit, pentru de ascunse ale fiului 
lui. Psalmul lui Dartd, 9. 

Mărturisî-mă-voiu ţie Doamne, cu 
toată inima mea, spune -voiu 
toate minunile tale. 

2. Veselî-mâ-voiu şi mă voiu bu- 
cură întru tine, cântâ-voiu numelui 
tău prea înalte. 

3. Când se vor întoarce vrăjmaşii 
mei înapoi, slăbî-vor şi vor pieri 
de către faţa ta; 

4. Că ai făcut judecata mea şi în- 
dreptarea mea; şezut-ai pre scaun, 
cela ce judeci dreptatea.; 

5. Certat-ai neamurile şi a pierit 
necredinciosul; numele lui l-ai stins 
în veac şi în veacDl, veacului. 

6. Vrăjmaşului i-a lipsit săbiile 
întru sfârşit, şi cetăţi i-a sfărâmat; 
perit-a pomenirea lui cu sunet. 

7. Şi Domnul în veac rămâne; gă- 
fit-au la judecată scaunul său. 

8. Şi el va judecă lumea întru 
dreptate; judecâ-va noroadele cu în- 
dreptare. 



5. Ps. 143, 4. 6. Iov 7, 17; şi 14, 5; E- 
vrei 2, 7. 

7. Fac. 1, 28; 1 Coc. 15, 27, 
9. Ps. 91, 5. 

9. 4. Ps. 7, 9. 7. Plâng. 5, 19. 

8. Ps. 95, 13. 



PSALM 9 



685 



9. Şi s'au făcu! Domnul scăpare 
săracului, ajuior în vremi cuvioase 
întru necazuri. 

10. Şi să nădăjduiască spre tine 
cei ce cunosc numele tău; că nu 
ai părăsit pre cel ce îe caută pre 
tine Doamne. 

11. Cântaţi Domnului celui ce lă- 
cueşte în Şion, vestiţi întru neamuri 
isprăvile lui. 

12. Că cel ce caută sângiurile lor, 
şi-au adus aminte, nu au uitat stri- 
garea săracilor. 

13. Milueşte-mă Doamne, vezi sme- 
renia mea de către vrăjmaşii mei, 
cela ce mă înalţi pre mine din por- 
file morţei; 

14. Ca să vestesc toate laudele 
laie, în porţile fetei Sionului vese- 
H-ne-vom de mântuirea ta. 

15. Afundatu-s'au neamurile întru 
stricăciunea carea o au făcut; în 
cursa aceasta carea o au ascuns 
s'au prins piciorul lor. 

16. Cunoaşfe-se Domnul, judecăţi 
făcând; întru faptele mâinilor sale, 
s'a prins păcătosul. 

17. Inioarcă-se păcătoşii la iad, 
toate neamurile cele ce uită pre Dum- 
nezeu. 

18. Că nu până în sfârşit va fi 
uitat săracul; răbdarea săracilor nu 
va pieri până în sfârşit. 

19. Scoală-te Doamne, să nu se 
întărească omul, să se judece nea- 
murile înaintea ta. 

20. Pune Doamne, dătător de lege 
preste ei, să cunoască neamurile, 
că oameni sunt. 

21. Pentruce Doamne, stai depar- 
te, treci cu vederea în vremi cu- 
vioase întru necazuri? 

22. Când se mândreşte necredin- 
ciosul, se aprinde săracul ; prinde- 
se întru sfaturile care gândesc, 

9. Ps. 36, 29. 10. Ierem. 14, 8;ps. 35, io, 

45, l; ps. 33, 16. 15. Ps. 7, 16; şi Iov 38, 15 

16. Ps 7, 16. 17. Ps. 68, 7. 

21. Ps. 12, 1. 22. Ps. 7, 16; Iov 18, 8. 



23. Că se laudă păcătosul întru 
poftele sufletului său, şi cel ce face 
strâmbătate bine se cuvintează. 

24. Intărâtat-a pre Domnul cel pă- 
cătos, dupre mulţimea mâniei lui 
nu va căută, nu este Dumnezeu îna- 
intea lui. 

25. Spurcă-se căile lui în toată 
vremea; leapădă-se judecăţile fale 
de către faţa lui ; preste toţi vrăjma- 
şii săi va stăpâni. 

26. Că a zis întru inima sa: nu 
mă voiu clăti din neam în neam, 
fără de rău. 

27. A căruia de blestem gura lui 
este plină, şi de amărăciune şi de 
vicleşug. 

28. Supt limba lui osteneală şi 
durere; şade întru pitulare cu cei 
bogaţi întru ascunsuri, ca să ucigă 
pre cel nevinovat ; ochii lui spre cel 
sărac se uită. 

29. Pândeşte întru ascuns, ca leul 
în culcuşul său; pândeşte ca să a- 
puce pre săracul; să apuce pre să- 
racul, când îl va trage pre el. 

30. In laţul său îl va smerî pre 
el; plecâ-se-va şi va cădeâ, când 
va stăpâni el pre cei săraci. 

31. Că a zis întru inima sa: ui- 
faf-au Dumnezeu, întors-au faţa sa, 
ca să nu vază până în sfârşit. 

32. Scoală-te Doamne Dumnezeul 
meu, înalţă-se mâna ta, nu uitâ pre 
săracii tăi până în sfârşit. 

33. Pentruce a mâniat necredin- 
ciosul pre Dumnezeu? Că a zis în- 
tru inima sa: nu vq întrebă. 

34. Vezi, că tu la durere şi la mâ- 
nie priveşti, ca să-1 dea pre el în 
mâinile tale; ţie s'au lăsat săracul; 
sărmanului tu ?ii ajutor. 

35. Zdrobeşte braţul celui păcă- 
tos şi rău; căufâ-se-va păcatul lui 
şi nu se va afla. 

36. Domnul este împărat în veac 

24.Ps. 13, 1. 2<î. Ps. 29, 6. 27. Rom. 3, 14. 
31. Ps. 72, 11; Iov 22, 13. 35. Iov 38, 15. 
36. Ps. 28, 10. 



686 



PSALM 9—10—11—12 



şi în veacul veacului; periţi nea- 
muri din pământul lui. 

37. Pofta săracilor o ai auzit, Doam- 
ne; la gătirea inimei lor au luat a- 
minte urechea ta. 

38. judecă săracului şi smeritului, 
ca să nu adauge încă a se mărî o- 
mul pre pământ. 

Intru sfârşit. Psalmul lui David, 10. 

Spre Domnul am nădăjduit, cum 
veţi zice sufletului meu, mută-te 
în munţi ca o pasăre? 

2. Că iată păcătoşii au încordat 
arcul, găiit-au săgeţi în tolbă, ca 
să săgete întru înlunerec pre cei 
drepţi la inimă. 

3. Că cele ce tu ai săvârşit, ei 
le-au stricat; dar dreptul cea făcui? 

4. Domnul în Biserica cea sfântă 
a sa, Domnul în cer scaunul lui, o- 
chii lui spre cei sărac privesc, ge- 
nele lui întreabă pre fiii oamenilor. 

5. Domnul întreabă pre cel drept 
şi pre cel necredincios; iară cel ce 
iubeşte nedreptatea, urăşte sufle- 
tul său. 

6. Ploâ-va preste cei păcătoşi la- 
ţuri, foc şi iarbă pucioasă şi duh 
de vifor partea paharului lor. 

7. Că drept este Domnul, şi drep- 
tăţi au iubit, îndreptări au văzut 
faţa lui. 

Intru sfârşit, pentru cea cu opt. Psalmul 
lui Dayid, ii. 

Mântueşfe-mă Doamne, că a lip- 
sii cel cuvios, că s'an împu- 
ţinat adevărul de către fiii ome- 
neşti. 

2. Deşarte a grăit fieştecare către 

10. 2. Ps. 36, 14. 4. flvvac. 2, 20. 
5. Ps. 32, 13-15; şi 5, 5. 

â. lezecbil 38, 22. 
7. Ps. 32, 18. 

11. / Isaia 57, 1. 

2. Mibeea 7, 5; letem. 9, 8; ps. 27, 4; 
şi 63, 3, 



vecinul său, buze viclene în inimă, 
şi în inimă au grăit rele. 

3. Pierde- va Domnul toate buzele 
cele viclene, limba cea mare grăi- 
toare. ' 

4. Pre cei ce au zis: limba noa- 
stră o vom mărî, buzele noastre la 
noi sunt, cine este nouă Domn? 

5. Pentru necazul săracilor şi sus- 
pinul mişeilor, acum mă voiu scu- 
la, zice Domnul, pune-mă-voiu în- 
tru mântuire, îndrăznî-voiu întru el. 

6. Cuvintele Domnului, cuvinte 
curate, argint cu foc lămurit, ispitit 
pământului, curăţit de şapte ori. 

7. Tu Doamne ne veTpljzţ pre noi 
şi ne vei feri de neamuracesla, şi 
în veac. 

8. împrejur necredincioşii umblă; 
după înălţimea ta ai înmulţit pre 
fiii omeneşti. 

Intru sfârşit. Psalmul lui IM, 12. 

Până când Doamne, mă vei uitâ 
până în sfârşit? Până când în- 
torci faţa la dela mine? 

2. Până când voiu pune sfaturi 
în sufletul meu, dureri în inima mea, 
ziua şi noaptea? 

3. Până când se va înălţa vrăj- 
maşul meu asupra mea? 

4. Caută, auzi-mă Doamne Dum- 
nezeu! meu ; luminează ochii mei, ca 
nu câtidvă să adorm întru, moarte. 

5. Ca nu cândvâ să zică vrăjma- 
şul meu: întăritu-m'am asupra iui. 
Cei ce mă necăjesc se vor bucura 
de mă voiu clătî. 

6. Iară eu spre mila ta am nădăj- 
duit,bucurâ-se-va inima mea demân- 
luirea ta, cântâ-voiu Domnului ce- 
lui ce au făcut bine mie, şi voiu 
cântâ numelui Domnului celui înalt. 



4, Ps 16, 10. 5. Ps. 5, 5. 
6. Ps. 118, 140; Pilde 30, 5. 

12. 1- Ps. 9, 21; şi 76, 8. 

5. Ps. 24, 2. 



PSALM 13-11-15 



687 



intru sfârşit. Psalmul lui Darid, 43. 

Zis-a cei nebun îrîtru inima sa : 
nu este 'Dumnezeu. Stricafu-s'au 
şi urîji s'au făcut întru meşteşuguri; 
Iu esie cel ce face bunătate, nu este 
până la unul. 

2. Domnul din cer au privii pre- 
sfe {Hi oamenilor, ca să vază de 
es ie cel ce înţelege, sau cel ce ca- 
nlg pre Dumnezeu. 

3. Toţi s'au abătut, împreună ne- 
trebnici s'au îăcut; nu este cel ce 
face bunătate, nu este până la unul. 

4. Au nu vor cunoaşte to(i cei ce 
lucrează fărădelegea? Cei ce mănân- 
că pre norodul meu întru mâncare 
de pâine, pre Domnul nu l-au che- 
mai- 

5. Acolo s'au temu! de frică, unde 
nu era fricS, că Domnul este în nea- 
mul drepţilor. 

6. Sfatul săracului i-aji ruşinat, 
iară Domnul nădejdea lui este. 

7. Cine vadâ din Sion mântuirea 
lui Israil? Când va întoarce Dom- 
nul robia norodului său, bucurâ-se- 
va îacov, şi se va veselî îsrail. 

intru sfârşit. Psalmul lai David, W. 

Doamne, cine va lăcui în lăcaşul 
tău? Sau cine se va sălăşlui în 
muntele cel sfânt al tău? 

2. Cel ce umblă fără prihană şi 
îace dreptate, cel cegrăeşte adevăr 
în inima sa, 

3. Carele nu a viclenit în limba sa, 
şi nu a făcut vecinului său rău. şi 
ocară nu a luat spre cei de aproape 
ai săi. 

4. Defăimează-se înaintea lui cei 
ce vicleneşte; iară pre cei ce se 
1em de Domnul îi slăveşte, cel ce 



13. 1- Ps. 9, 24; şi 52, 3, 2. 

2. H 2 Lege 31, 17; Iov 28, 24; ps. 65, 6; 
Rom. 3, 10; Isaia 59, 2. 3. Iov 15, 14. 
14.. 1. Ps. 23, 3, 4; Isaia 33, 15; Isaia 57, 13. 

2. Iov 27, 4; Isaia 26, 2, 



se jură vecinului său şi nu se lea- 
pădă. 

5. Argintul/său nu au dat în ca- 
mătă, şi daruri asupra celor nevi- 
novaţi nu a luat. 

6. Cel ce îace acestea nu se va 
clăii în veac. 

Scrisoarea stâlpului lui David, 15. 

Păzeşfc-mă Doamne, că spre tine 
am nădăjduit. 

2. Zis-am Domnului: Domnul meu 
eşti fu, că bunătăţile mele nu-ji tre- 
buesc. 

3. Sfinţilor celor din pământul 
lui, minunate au îăcut Domnul toate 
voiie sale înfr'înşii. 

4. înmuîţitu-s'au slăbiciunile lor; 
după aceea au sârguit. Nu voiu a- 
dunâ adunările lor din sângiuri.nici 
voiu pomeni numele lor prin bu- 
zele mele. 

5. Domnul este partea moşfeni- 
rei mele şi a paharului meu. Tu eşti 
cela ce iarăşi aşezi moştenirea mea 
mie. 

6. Funii au căzut mie întru cei 
puternici ai mei, că moştenirea mea 
supt puterea mea este. 

7. Bine voiu cuvânta pre Dom- 
nul cel ce m'au în|elep|it pre mine, 
şi încă şi până în noapte m'au pe- 
depsii rărunchii mei. 

8. Mai nainle ani văzut pre Dom- 
nul înaintea mea pururea, că dea- 
dreapta mea este, ca să nu mă clă- 
tesc. 

9. Pentru aceesta s'a veselit ini- 
ma mea şt s'a bucurat limba mea; 
şi încă şt frupui meu se va sălă- 
şlui spre nădejde. 

10. Că nu vei lăsă sufletul meu 



5. Lev. 55, 36; R 2 Lege 16, 10; Pilde 16, 2S. 
15. i. Ozie 2, 17. 
5. Plâng. 3, 24. 
7. Ps. 62, 7. 

S. Ps. 109, 6; Fapte 2, 25. 

10, Ps. 48, 16; Isaia 53, 10; Fapte 2, 31. 



PSALM 15—16—17 



în iad, nici vei dâ pre cel cuvios al 
tău să vază stricăciune. 

11. Cunoscute ai făcut mie căile 
vietei; umpleă-mă-vei de veselie cu 
faţa ta; frumuşele în dreapta ta în- 
tru sfârşit. 

Rugăciunea lui David, 16. 

Auzi Doamne dreptatea mea, ia 
aminte cererea mea, ascultă ru- 
găciunea mea nu întru buze viclene. 

2. Dela faja ta judecata mea să 
iasă. Ochii mei vază dreptăţi. 

3. Cercat-ai inima mea, cercefa- 
fu-o-ai noaptea; cu foc m'ai lămu- 
rit, şi nu s'a aflat întru mine ne- 
dreptate; 

4. Ca să nu grăiască gura mea 
lucruri omeneşti; pentru cuvintele 
buzelor tale, eu am păzit căi năsii- 
nice. 

.5. Săvârşeşte paşii mei întru că- 
rările tale, ca să nu se clătească 
paşii met. 

6. Eu am strigat, că m'ai auzit 
Dumnezeule; pleacă urechia la mie 
şi auzi cuvintele mele. 

7. Minunate fă milele tale, cei ce 
mântueşti pre cei ce nădăjduesc 
spre tine, de cei ce stau împrotiva 
dreptei taie. 

8. Păzeşte-mă Doamne, ca lumina 
ochiului; întru acoperemânful ari- 
pilor tale mă vei acoperi. 

9. De către faţa necredincioşilor 
cari m'au necăjit pre mine, vrăj- 
maşii mei sufletul meu au cuprins. 

10. Grăsimea sa o au încuiat, gura 
lor a grăit mândrie. 

11. Izgonindu-mă acum m'au în- 
cunjurat, ochii săi ş'au pus ca să-i 
plece la pământ. 

12. Apucalu-m'au ca un leu gata 
la vânat, şi ca un pui de leu ce lă- 
cueşte întru ascunsuri. 

11. Ps. 16, 15; si 20, 6. 
16. 3. Ps. 138, li 2. 6. Ps. 141, 7. 

8, Ps. 35, 7-10; Mat. 23, 37. 10. Ps. 11, 4. 



13. Scoajă-fe Doamne, înfâmpină-i 
pre ei şi-i împiedică; izbăveşte su- 
fletul meu de cel necurat, sabia ta 
dela vrăjmaşii mâinei fale. 

14. Doamne, din puţin de pre pă- 
mânt împarte-i pre ei în vieaţa lor, 
şi de cele ascunse ale fale s'a um- 
plut pântecele lor; săturatu-s'au de 
fii, şi au lăsat rămăşiţe pruncilor lor. 

15. Iară eu întru dreptate mă voiu 
arătă feţei tale, săturâ-mă-voiu când 
mi se va arăta slava ta. 

PSALMUL 17. 

Intru sfârşit, slugii Domnului lui Da- 
vid, care a grăit Domnului cuvintele 
cântării aceştia, în ziua în care l-au 
izbăvit fre el Domnul din mâna tutu- 
ror vrăjmaşilor lui şi din mâna lui 
Saul, şi a zis : 

Iubi-te-voiu Doamne, vîrfutea mea. 
Domnul este întărirea mea şi scă- 
parea mea şi izbăvitorul meu; 

2. Dumnezeul meu, ajutorul meu r 
şi voiu nădăjdui spre dânsul ; 

3. Apărătorul meu şi cornul mân- 
tuirei mele, şi sprijinitorul meu. 

4. Lăudând voiu chema pre Dom- 
nul, şi de vrăjmaşii mei mă voiu 
mântui. 

5. Cuprinsu-m'au durerile morţei; 
şi rîurile îărădelegei m'au turburat, 

6. Durerile iadului m'au încunju- 
rat, întâmpinafu-m'au laţurile morţei. 

7. Şi când mă necăjeam, am che- 
mat pre Domnul, şi către Dumne- 
zeul meu am strigat. 

8. Auzit-au din Biserica cea sfân- 
tă a sa glasul meu ; şi strigarea 
mea înaintea lui, va intra în ure- 
chile lui. 

. 9. Şi s'a clătit şi s'a cutremurat 
pământul, şi temeliile munţilor s'au 
turburat şi s'au clătit; că s'au mâ- 
niat pre dânsele Dumnezeu. 



25. Ps. 15, 11. 
17. 1> Evrei 2, 13. 

3. Ps. 91, 10; Pilde 18, 10. 
4. Ps. 144, 3. 6. 114, 3. 



PSALM 17 



689 



10. Suitu-s'a fum întru mânia lui, 
şi foc dela faţa lui se va aprinde; 
cărbuni s'au aţâţai dela dânsul. 

11. Şi au plecat cerurile şi s'au 
poQorîf ; şi negură supl picioaretelui. 

12. Şi s'au suit preste Heruvimi 
şi au zburat, zburat-au pre aripile 
vântufilon 

13. Şi au pus întunerec ascunde- 
rea lui, împrejurul lui cortul Iui; în- 
tunecoasă apă în norii văzduhurilor. 

14. Dintru strălucire înaintea lui 
nori au trecut, grindină şt cărbuni 
de foc. 

15. Şi au tunat din cer Domnul, 
şi cel înalt ş'au dat glasul său. 

16. Trimi-s'au săgeji, şi i-au risi- 
pit pre ei; şi fulgere au înmulţit, şi 
i-au turburat pre ei. 

17. Şi s'au arătat izvoarele apelor, 
şl s'au descoperit temeliile lumii. 

18. De certarea ta Doamne, de su- 
flarea duhului mâniei tale. 

19. Trirnis-au dintru înălţime şi 
m'au luat; ridicatu-m'au din ape 
multe. 

20. Mântuî-mă-va de vrăjmaşii mei 
cei tari, şi de cei ce mă urăsc pre 
mine; că s'au mai întărit decât mine. 

21. Intâmpinatu-m'au ei în ziua 
ră-utăţei mele; şi au fost Domnul 
întărirea mea. 

22. Şi m'au scos întru lărgime; 
izbăvî-mă-va că m'au voit. 

23. Şi îmi va răsplăti mie Dom- 
nul, după dreptatea mea ; şi după cu- 
răţia mâinilor mele va răsplăti mie. 

24. Gă am păzit căile Domnului, 
şi nu am făcut păgânătale despre 
Dumnezeul meu. 

25. Că toate judecăţile lui înaintea 
mea, şi îndreptările lui nu s'au de- 
părtat dela mine. 

26. Şi voiu fi fără prihană cu dân- 

11. Isaia 19, I. 12. Ps 103, 4. 
13. Isaia 50, 3. 14. Ps. 96, 3, 4. 
15 is. Navi 10, îl; tjs. 76, 16. 
16. Ps. 143,7. 18. Isaia 5, 25. 
19. Ps: 143, 8 20. Ps. 7, 9. 
23. Ps. 7, 9. 



sul, şi mă voiu păzi de fărădele- 
gea mea. 

27. Şi îmi va răsplăti mie Dom- 
nul după dreptatea mea ; şi după 
curăţia mâinilor mele înaintea o- 
chilor lui. 

28. Cu cel cuvios, cuvios vei fi; şi 
cu omul nevinovat, nevinovat vei fi ; 

29. Şi cu cel ales, ales vei fi; şi 
cu cel îndărătnic te vei îndărătnici. 

30. Că fu pre norodul cel smerit 
vei mântui, şi ochii mândrilor vei 
smeri. 

31. Că fu vef lumina luminătorul 
meu Doamne, Dumnezeul meu îu- 
minâ-vei întunerecul meu. 

32. Că întru tine mă voiu izbăvi 
de ispită, şi întru Dumnezeul meu 
voiu trece zidul. 

33. Dumnezeul meu, fără prihană 
este calea lui. Cuvintele Domnului 
cu foc lămurite, scufitor este tutu- 
ror celor ce nădăjduesc spre dânsul. 

34. Că cine este Dumnezeu afară 
de Domnul? Sau cine este Dumne- 
zeu fără numai Dumnezeul nostru? 

35. Dumnezeul cel ce mă încinge 
cu putere, şi au pus fără prihană 
calea mea. 

36. Cel ce săvârşeşti picioarele 
mele ca ale cerbului, şi preste cele 
înalte mă pui. 

37. Carele înveţi mâinile mele la 
răsboiu, şi ai pus arc de aramă 
în braţele mele. 

38. Şi ai dat mie scuteaîă de mân- 
tuire, şi dreapta ta m'a sprijinii. 

39. Şi certarea ta m'a îndreptat 
întru sfârşit, şi certarea ta aceasta 
mă va învăţă. 

40. Lărgit-ai paşii mei supt mine, 
şi nu au slăbit urmele mele. 

41. Gonî-voiu pre vrăjmaşii mei, 
şi-i voiu prinde pre dânşii, şi nu mă 



27. Isaia 5, 16 29. Lev. 26, 23, 24. 
30. Pilde 3, 34; Isaia 2, 11; şi S, 15. 

33. Ps. 18, 8; fi 2 Lege 32, 4; 2 Imp. 22, 31. 

34. R 2 Lege 32, 39. 
37. Ps. 143, 1. 



693 PSALM 



voiu întoarce până ce se vor sfârşi. 

42. Necăjî-voiu pre dânşii, şi nu 
vor putea să stea; cădeâ-vor supt 
picioarele mele. 

43. Şi m'ai încins cu putere spre 
răsboiu; împiedecat-ai pre toţi cei 
ce Se sculau asupra mea, supt mine. 

44. Şi al vrăjmaşilor mei mi-ai 
dat mie dosul, şi pre cei ce mă u- 
răsc pre mine i-ai pierdui. 

45. Sţrigat-au şi nu erâ cei ce 
mânuieşte, către Domnul, şi nu i-au 
auzit pre ei. 

45. Şi-i voiu zdrumicâ pre ei ca 
praful în faţa vântului, ca tina uli- 
ţilor voiu şterge pre dânşii. 

47. Izbăvî-mă-vei depricirea noro- 
dului; pune-mă-vei cap neamurilor. 

48. Norodul pe care nu î-am cu- 
n^scul, mi-a slujit mie; întru auzul 
urechei m'a auzit. 

49. Fiii streini au minţit mie; fiii 
streini s'au învechi! şi au şchiopat 
din cărările lor. 

50. Viu este Domnul şi bine este 
cuvântat Dumnezeu; şi să se înalte 
Dumnezeul mântuirei mele. 

51. Dumnezeule, cela ce dai iz- 
bandire mie şi ai supus noroade 
supt mine, izbăvitorul meu de vrăj- 
maşii mei cei mânioşi. 

52. Dela cei ce se scoală asupra 
xma mă vei înălţa; de omul nedrept, 
mă vei izbivî. 

53. Pentru aceasta mă voiu măr- 
fjiisi (ie întru neamuri Doamne, şi 
numelui tău voiu cânta. 

54. Gel ce măreşti mântuirile îm- 
păratului şi faci milă unsului tău lui 
David, şi seminţiei lui până în veac. 

Intru sfârşit, Psalmai iui David 18. 

Cerurile spun slava lui Dumnezeu, 
şi facerea mâinilor lui o vesteşte 
Jăria. 



44. Ps. 80, 14. 45. Ps. 65, 2. 
47. Ps. 143, 3. 5*. Rom. 15, 9. 
18. 1- Ps. 88, 6; 96, <5. 



17-18 



2., Ziua zilei spune cuvânt, şi noap- 
tea; nopţei vesteşte ştiinţă. 

3. Nu sunt graiuri, nici cuvinte, ale 
cărora să nu se auză glasurile lor. 

4. In tot pământul a ieşit vestirea 
lor, şi la marginile lumii cuvintele lor. 

5. In soare au pus lăcaşul său, 
şi el ca un mire ce iese din că- 
mara sa. 

6. Bucurâ-se-va, ca un uriaş ,să 
alerge cale, din marginea cerului 
ieşirea lui. 

7. Şi întâmpinarea lui până la 
marginea cerului ; şi nu este cine 
să se ascunză de căldura lui. 

8. Legea Domnului îâră prihană, 
carea întoarce sufletele ; mărturia 
Domnului credincioasă, carea în|e- 
lepţeşfe pruncii. 

9. Dreptăţile Domnului drepte, cele 
ce veselesc inima ; porunca Dom- 
nului strălucită, carea luminează o- 
chii. 

10. Frica Domnului curată, carea 
rămâne sn veacul veacului ; judecă- 
ţile Domnului adevărate, îndreptate 
împreună. 

11. Dorite sunt mai vârtos decât a- 
urul şi decât piatra scumpă mult, şi 
mai dulci decât mierea şi fagurul; 

12. Pentrucă robul tău păzeşte a- 
cestea; şi când păzeşte acestea, răs- 
plătire este multă. 

13. Qreşalele cine le va pricepe? 
De cele ascunse ale mele, curăţe- 
şfe-mă; şi de cele streine, iariă pre 
robul tău. 

14. De nu mă vor stăpâni, atun- 
cea fără prihană voiu ti şi mă voiu 
curăţ! de păcat mare. 

15.. Şi vor fi întru bună plăcere 
cuvintele gurei mele, şi cugetul ini- 
! mei mele înaintea ta pururea. Doam- 
ne, ajutorul meu şi izbăvitorul meu. 

4. Rom. 10, 18. 
6. Ecl. 1, 5. 

8. Pilde 6, 23; Ps. 17, 33; Ps. 118, 30. 

9. Ps. 118, 40. 
11. Pilde 3, 14. 

li, Ps. 39, 8; Lev. 4, 2; Iov 9, 20. 



PSALM 19-20—21 



691 



Intru sfârşit, Psalmul lui David, 19. 

Auză-fe Domnul în ziua necazu- 
lui, scutească-te numele Dum- 
nezeului lui kcov. , : 

2.Trirniţă |ic ajutor dintru cei sfânt, 
şi din Şion sprijineascâ-te pre tine. 

S/Pomenească toată jertfa ta, şi 
arderea cea de tot a ta, să se în- 
graşe. 

4. Deâ ţie Domnul dupre inima 
ta, ş» tot sfatul tău să-1 plinească. 

5. Bucurâ-ne-vom de mântuirea 
1a, şi întru numele Domnului Dum- 
nezeului nostru ne vom mări. 

6. Plinească Domnul toate cere- 
rile tale; acum am cunoscut că au 
mântuit Domnul pre unsul său. 

7. Âuzi-î-va pre dânsul din cerul 
cel sfânt al său; întru puteri este 
mântuirea dreptei lui. 

, 8. Aceştia în căruţe şi aceştia pre 
<:ai, Iar noi numele Domnului Dum- 
nezeului nostru vom chemă. 
, 9. Aceştia s'au împiedicat şi au 
/eâzuf, iar noi ne-am sculat şi ne-arn 
îndreptat. 

. 10. Doamne, mântueşte pre împă- 
ratul şi ne auzi pre noi, ori în ce 
zi te vom chemă. 

Intru sfârşit, Psalmul lui David, 20. 

oamne, întru puterea ta se va 
veseli împăratul, şi de mântui- 
rea ta se va bucură foarte. 

2. Pofta inimei lui i-ai dat lui, şi 
>de voea buzelor lui, nu l-ai lipsit 
pre dânsul; 

3. Că l-ai întâmpinat pre el cu bi- 
necuvântările bunătăţei; pus-ai pre 
capul lui cunună de piatră scumpă. 

4. Viea{ă a cerut dela tine, şi i-ai 
•dat lui lungime de zile în veacul 
veacului. 

5. Mare este slava lui întru rnân- 



19. 8. 1 Imp. !7, 45; Isaia 31, 1. 
9. Ps. 43, 9; Pilde 4, 19. 

20. 4. Isaia 53, 10. 



tu! rea ta; slavă şi mare cuviinţă vei 
pune preste el; 

6. Că-i vei dâ lui blagoslovenie 
în veacul veacului; veseli-l-vei pre 
dânsul întru bucurie, cu faţa ta; 

7. Că împăratul nădăjdueşte spre 
Domnul, şi întru- mila celui înalt nu 
se va clăti. < 

8. Afle-se mâna ta tuturor Vrăj- 
maşilor tăi; dreapta ta să afle pre 
toţi cei ce iz urăsc pre tine; 

9. Că-i vei pune pre ei ca un cup- 
tor de foc în vremea feţei tale. 

10. Domnul întru mânia sa va 
turbura pre ei, şi-i va mâncâ pre 
ei focul. 

11. Rodul lor de pre pământ îl vei 
pierde, şi sămânţa lor din fiii oa- 
menilor; 

12. Că au plecat asupra ta rele; 
cugelat-au sfaturi, care nu vor pu- 
teâ să stea; 

13. Că-i vei pune pre dânşii dos; 
întru cei rămaşi ai tăi vei găti faţa lor. 

14. Inalţă-fe, Doamne, întru pute- 
rea ta; cântâ-vom şi vom lăudă pu- 
terile tale. 

Intru sfârşit, pentru sprijineala cea de 
dimineaţă, Psalmul lui David, 21. 

Dumnezeule, Dumnezeul meu, ia 
aminte spre mine, pentruce m'ai 
lăsat? Departe de mântuirea mea, 
cuvintele greşalelor mele. 

2. Dumnezeul meu, strigă -voiu 
ziua, şi nu vei auzi, şi noaptea, şi 
nu spre nepricepere mie. 

3. Iar tu în cel sfânt lăcueşti, 
lauda Iui Israil. 

4. Spre tine au nădăjduit părinţii 
noştrii, nădăjduit-au şi i-ai izbăvit 
pre dânşii. 

5. Către tine au strigat şi s'au 
mântuit, spre tine au nădăjduit şi 
nu s'au ruşinat. 

6. Ps. 15, 11. 10. Maleacbi 4, 1. 
11. Isaia. 14. 20; Ps. 108, 12. 

21. 1> Mat. 27, 46; Marcu. 15, 34. 
2. Ps. 6S, 4. 5 Ps 24, 3; şi 30, 2. 




692 



PSALM 21 



6. Iar eu suni vierme, şi nu om; 
ocara oamenilor şi defăimarea no- 
rodului. 

7. To|i cei ce m'au văzut m'au 
batjocorii, grăit-au cu buzele, clăiit- 
au cu capul: * 

8. Nădăjduit-a spre Domnul, iz- 
băvească-l pre dânsul, mânluiască-1, 
că-l voeşte pre el. 

9. Că tu eşti cel ce m'ai tras din 
pântece, nădejdea mea dela ţâţele 
maicei mele, spre tine m'am arun- 
cat din mitras. 

10. Din pântecele maicei mele, 
Dumnezeul meu eşti tu, nu te de- 
părta dela mine; 

11. Că necazul este aproape; că 
nu este cine să-mi ajute mie. 

12. Incunjurâ-tu-m'au vijei mulfi, 
tauri graşi m'au cuprins. 

Î3. Deşchis-au asupra mea gura 
îor, ca un leu ce răpeşte şi răcneşte. 

14. Ca apa m'am vărsat, şi s'au 
risipit toate oasele mele. 

15. Făculu-s'a inima mea ca cea- 
ra ce se topeşte, în mijlocul pân- 
tecelui meu. 

16. Uscatu-s'a ca un vas de lut 
vîrfutea mea, şi limba mea s'a li- 
pit de grumazul meu, şi în ţărâna 
morţei m'ai pogorît. 

17. Că rn'auîncunjurat câini mulji; 
adunarea c«îor vicleni m'a cuprins. 

18. Săpat-au mâinile mele şi pi- 
cioarele mele. 

19. Numărat-au toate oasele mele 
şi aceia priviau şi se uitau la mine. 

20. Impărţit-au hainele mele loruşi, 
şi pentru cămaşa mea au aruncat 
sorţi. 

21. Iar tu Doamne, nu depărtâ 
ajutorul tău dela mine; spre spriji- 
neala mea ia aminte. 



6. Iov 25, 6. 

7. Isaia 52, 14; 53, 2; Ps. 108, 24. 

8. Mat. 27, 43. 9. Isaia 46, 3. 
10. Isaia 49, 13. Ps. 68, 21. 
16. Ps, 101, 4, 5, 6. 

20. loan 19, 24. 

21. Ps. 108, 25. 



22. Izbăveşte de sabie suîletut 
meu, şi din mâna câinelui, prea cea 
una născută a mea. 

23. Mântueşte-mă din gura leu- 
lui, şi din coarnele inorogilor sme- 
rirea mea. 

24. Spune-voiu numele tău fraţi- 
lor mei; în mijlocul adunărei te voiu 
lăudâ. 

25. Cei ce vă temeţi de Domnul, 
lăudaţi-1 pre ei; toată sămânţa îm 
Iacov slăviţi-1 pre dânsul. 

26. Temeţi-vă de dânsul toată să- 
mânţa lui Israil. 

27. Că n'au defăimat, nici au le- 
pădat ruga săracului. 

28. Nici au întors faţa sa dela 
mine; şi când am strigat către dân- 
sul, m'au auzit. 

29. Dela tine este lauda mea; în- 
tru adunare mare mă voiu mărtu- 
risi ţie ; rugăciunile mele voiu dâ 
înaintea celor ce se tem de dânsul. 

30. Mâncâ-vor săracii şi se vor 
săturâ; şi vor lăudâ pre Domnul 
cei ce-1 caută pre dânsul, vii vor fi 
inimile lor în veacul veacului. 

31. Âduce' şi-vor aminte şi se vor 
întoarce la Domnul toate marginile 
pământului. 

32. Şi se vor închină înaintea lui 
toate moştenirile neamurilor. 

33. Că a Domnului este împără- 
ţia şi el stăpâneşte pre neamuri. 

34. Mâncat-au şi s'au închinat toţi 
graşii pământului; înaintea lui vor 
cădeâ toţi cei ce se pogoară în pă- 
mânt. 

35. Şi sufletul meu lui viază, şi 
seminţia mea va slujî lui. 

36. Vestî-se-va Domnului neamul 
cel ce vine ; şi vor vestî dreptatea 
lui norodului ce se va naşte, pre 
care l-au făcut Domnul. 



22. Ps. 34, 16. 

24. Ps. 39, 12; Ps. 68, 34; Evrei 2, 12.. 
27-, Ps. 68, 36. 28. Ps. 2, 6. 
29. Ps. 66, 3. 

32. Ps. 51, 8; şi Ps. 68, 40. 



PSALM 22—23-24 



693 



Psalmul lut Darid, 22. 

Domnul mă paşte, şi nimic nu-mi 
va lipsi 

2. In locul păşunei, acolo m'au 
-sglăşiuii; la apa odihnei m'au hră- 
nii, sufletul meu l-au întors. 

3. Povăfuitu-m'au pre cărările drep- 
lăfeii pentru numele lui. 

4. Că de voiu şi umblâ în mijlo- 
cul umbrei morţei, nu mă voiu te- 
rne de rele, că tu cu mine eşti. 

5. Toiagul tău şi varga ta, ace- 
stea m'au mângâiat. 

6. Gătit-ai înaintea mea masă, îm- 
protiva celor ce mă necăjesc. 

7. Uns-ai cu untdelemn capul meu 
şi paharul tău este adăpându-mă 
ca un puternic. 

8. Şi mila ta mă va urma în toate 
zilele vieţei mele; şi ca să lăcuesc 
eu în casa Domnului întru îndelun- 
gare de zile. 

Psalmul lui David, 23 a! unsia din Sambele. 

Al Domnului este pământul şi pli- 
nirea lui, lumea şi loji cei ce lă- 
cuesc îritr'însa. 

2. Acesta pre mări l-au întemeiat 
pre el, şi pre rîuri l-au gătit pre el. 

3. Cine se ya suî în muntele Dom- 
nului? Sau cine va sta în locul cel 
sfânt al. lui? 

4. Cel, neyinpvat cu mâinile, şi cu- 
rat cu inima, care nu şi-a.luat în- 
deşert sufletul său, şi nu s'a jurat 
întru vicleşug vecinului său. 

5^ Acesta va luâ blagoslovenie de 
,1a Domnul, şi milostenie dela Dum- 
nezeu Mântuitorul său. 

6. Acesta este neamul celor ce 
caută pre Domnul, a celor ce ca- 
ută faţa Dumnezeului lui Iacov. 

7. Ridicaţi boieri porjile voastre, 

22. 1' Jsaia 40, 11. 

2. lezecbil 34, li, 23; loan 10, 12; 1 Pete. 
2, 25; şi 5, 4. 
4. Iov 13, 15; Ps. 3, 6; 43, 21; şi 117, 6. 

23. 1- Ps. 88, 12; Ps. 49, 13; 1 Cor. 10, 26. 
2. Ps. 103, 6; 135, 6.. 3. Ps. 14, 1. 



şi vă ridicaţi porţile cele veşnice» 
şi va intra Împăratul slavei. 

8. Cine este acesta împăratul sla- 
vei? Domnul cel tare şi puternic, 
Domnul cel tare în răsboiu. 

9. Ridicaţi boieri porţile voastre, 
şi vă ridicaţi porţile cele veşnice, 
şi va infrâ împăratul slavei. 

10. Cine este acesta Împăratul sla- 
vei? Domnul puterilor, acesta este 
Împăratul slavei. 

Intru sfârşit, Psalmul lui David, 24, 

Către line Doamne am ridicat su- 
fletul meu; Dumnezeul meu, spre 
tine am nădăjduit, să nu mă ruşi- 
nez în veac. 

2. Nici să-şi râză de mine vrăj- 
maşii mei, pentrucă toji cei ce te 
rabdă pre tine, nu se vor ruştnâ. 

3. Să se ruşineze cei* ce fac fără- 
delege îndeşert. 

4. Căile tale Doamne arată-mi, şi 
cărările tale mă învaţă. 

5. lndreptează-mă spre adevărul 
tău şi mă învaţă, că tu eşti Dum- 
nezeu, Mântuitorul meu, şi pre tine 
te-am aşteptat toată ziua. 

6. Adu-ţi aminte de îndurările tale 
Doamne, şi de milele tale, că din 
veac sunt. 

7. Păcatele tinereţelor mele şi ale 
neştiinţei mele nu le pomeni. 

8. După mila ta pomeneşte-mă 
tu, pentru bunătatea ta Doamne. 

9. Bun şi drept este Domnul; pen- 
tru aceasta lege va pune celor ce 
greşesc în cale. 

10. Indreptâ-va pre cei blânzi la 
judecată, învăţâ-va pre cei blânzi 
căile sale. 

îl. Toate căile Domnului, mila şi 
adevărul, celor ce caută aşezămân- 
tul lui şi mărturiile lui. 

24. t. Ps. 142, 9. 
2. Isaia 28, 16; Rom. 10, 11; Ps. 12, 5. 

4, Ps. 5, 8; şi 26, 17; Ps. 85, 10; Ps. 142, lî . 

5. Ierem. 33, 11. 6, Ps. 102, 17. 
7. Iov 13, 26. 



694 



PSALM 24—25-26 



12. Pentru numele? tău Doamne, 
şi curăţeşfe păcatul meu, că mult 
este. 

13. Cine este omui, cel ce se teme 
de Domnul? Lege va pune lui în 
calea care a ales. 

14. Sufletul lut întru bunătăţi se 
va sălăşlui, şi sămânţa lui va mo- 
şteni pământul. 

15. întărire este Domnul celor ce 
se tem de dânsul, şi făgăduinţa lui 
va arătâ lor. 

16. Ochii mei pururea spre Dom- 
nul, că el va scoate din laţ picioa- 
rele mele. 

17. Caută spre mine şi mă milu- 
eşfe, că unul născut şi sărac sunt eu. 

18. Necazurile inimei mele s'au în- 
mulţit; din nevoile mele scoate-mă. 

Î9. Vezi smerirea mea şi oste- 
neala mea, ,şi tasă ; ioafe păcatele 
mele. 

20. Vezi pre vrăjmaşii meicăs'au 
înmulţit şi cu urîciune nedreaptă 
m'au urît. 

21. Păzeşte sufletul meu şi mă 
izbăveşte, ca să nu mă ruşinez că 
am nădăjduit spre tine. 

22. Cei fără de răutate şi cei drepţi 
s'au lipit ^dc mine, că te-am aştep- 
tai Doamne. 

23. Izbăveşte Dumnezeule pre I- 
srail, din toate necazurile iui. 

Intru sfârşit. Psalmul ia! David, 25, 

Judecă-mă Doamne, că eu întru 
nerăutatea mea am umblat, şi 
spre Domnul nădăjduind, 'nu voiu 
slăbî. 

2. Ispiteşte-mă Doamne şi mă cear- 
că; aprinde rărunchii mei şi inima 
mea. 

3. Că mila ta înaintea ochilor mei 
este; şi bine am plăcut întru ade- 
vărul tău. 



12. Isaia 43, 25. 15. Pilde 3, 25. 
20. Ioan 15, 25. 23. Ps. 129, 7. 
25. /. Ps. 6, 9; 42, 1. 2. Ps. 138, 22. 



4. Nu am şezut cu adunarea de- 
şertăciunei, şi cu călcătorii de lege 
nu voiu intră. < 

5. Urît-am adunarea celor ce vi- 
clenesc, şi cu cei necredincioşi nu 
voiu şedeâ. 

6. Spălâ-voiu întru cei nevinovaţi 
mâinile mele, şi voiu încunjurâ jert- 
felnicul tău Doamne. 

7. Ca să auz glasul laudei tale şi 
să povestesc toate minunile* talc/ 

8. Doamne iubit-am bunăcuyfiftţa, 
casei tale şi locul lăcaşului slavei 
tale. . A # 

9. Să nu pierzi cu cei necredin- 
cioşi sufletul meu, şi cu bărbaţii 
sângîuriior vieaţa mea. 

10. întru ale cărora mâini sunt 
fărădelegile, dreapta lor s'a umplut 
de daruri. .. 

11. Iar eu întru nerăutatea mea 
am umblat ; izbăveşfe-mă Doamne,» 
şi mă milueşte. 

12. Piciorul meu a stătut întru în- 
dreptare; întru adunări bine te voiu 
cuvântă Doamne. 

Psa'mul Iul David, 26. Mai nainte de V 
a se unge. 

Domnul este luminarea mea şi 
Mântuitorul meu, de cine mă 
voiu teme? 

2. Domnul este scuiitorul vieţii 
mele, de cine mă voiu înfricoşa? 

3. Când se vor apropiâ asupra 
mea cei ce-mi fac rău, ca să mă- 
nânce cărnurile mele. 

4. Cei ce mă necăjesc şi vrăjma- 
şii mei, aceia au slăbit şi au căzut. 

5. De s'ar rândui asupra mea ta- 
bără, nu se va înfricoşâ inima mea. 

6. De s'ar sculă asupra mea răs- 
boiu, întru aceasta eu nădăjduesc. 

7. Una am cerut dela Domnul, a- 



4. Ps. 100, 4; 140, 5; Ps. 1, 1; Iov 31, 5. 

5. Ps. 100, 7. 6. Ps. 72, 13. 9. Ps. 27, 3, 
26. I Mibeia 7, 8; Ioan 1, 4; şi 8, 12. 

3. Ps. 3, 6; IOV 19, 22. 

6. Ps. 3, 3; şi 31, 8. 



PSALM 26—27-28 



695 



ceasta voiu căufâ, ca să iăcuesc în 
casa Domnului, în toate zilele vi* 
efei melc. * 

8. Ca să văz frumuseţea Domnu- 
lui şi să cercetez Biserica cea sfân- 
tă a lui. 

9. Că m'au ascuns în cortul său, 
în ziua răutăţilor mele; acoperitu- 
m'au întru ascunsul cortului său. 

10. Pre piatră m'au înălţat; şi a- 
cum iată au înălţat capuî meu pre- 
ste vrăjmaşii mei. 

îî. Incunjuraf-am şi am jertfit în 
coriui lui, jertfă de laudă şi de stri- 
gare; glăsuî-voin şi voiu cânta Dom- 
nului. .... 

12, Âuzi Doamne glasul meu, cu 
carele am strigat; milueşte-mă şi 
mă ascultă. 

13. Ţie a zis inima mea: pre Dom- 
nul voiu căuta; căutat-a pre tine faţa 
mea; îaţa ta Doamne, voiu căută. 

Î4. Să nu întorci îaţa ta de că- 
tre mine, şi să nu te abaţi întru mâ- 
nie dela robul tău. 

15. Ajutorul meu fii, să nu mă 
lepezi pre mine şi să nu mă laşi 
Dumnezeule, Mântuitorul meu; 

16. Că tatăl meu şi maica mea 
m'au părăsit pre mine, iară Dom- 
nul m'au luat. 

17. Lege pune-mi mie Doamne în 
calea ia, şi mă îndreptează în că- 
rare dreaptă, pentru vrăjmaşii mei. 

18. Nu mă dâ pre mine în sufle- 
tele celor ce mă necăjesc, că s'au 
sculat asupra mea mărturii nedrepte, 
şi a minţit strâmb ăia tea ei şi. 

19. Cred că voiu vedeâ 'bunătă- 
ţile Domnului în pământul celor vii. 

20. Aşteaptă pre Domnul, îmbăr- 
bătează-te, şi să se întărească ini- 
ma ta, şi aşteaptă pre Domnul. 



9. Ps. 30, 21. 

10. Ps. 3, 4; Si 109, 8. 

11. Ps. 5, 8. 

17. Ps. 24, 4; şi 5, 8. 
20. Isaia 25, 9. 



Psamul lai David, 27. 

Către tine Domne, voiu strigă : 
Dumnezeul mgu, să nu taci de 
către mine; ca nu- cândvâ să taci 
de către mine, şi mă voju asemănă 
celor ce se pogoară,/în groapă. 

2. Auzi Doamne glasul rugăciu- 
nii mele, când mă rog către tine, 
când ridic mâinile mele căfre.Bise- 

. rica cea sfântă. a ta. 

3. Să nu mă tragi pre min^.qj 
cei păcătoşi, şi cu cei ce lucrează 
strârnbăfaîe să nu mă pierzi. 

4. Cu cei ce grăesc pace către v<.- 
; cinii săi, iar cele rele în inimile lor. 

] 5. Dă-le lor Doamne, după lu-, 
j cruriîe lor şi după vicleşugul izvo- 
dirilor lor. 

6. După faptele mâinilor lor dă-le 
lor, răsplăteşte-le lor răsplătirea lor. 

7. Că nu au înţeles lucrurile Dom- 
| nuiui şi lucrurile mâinilor lui; şur- 
1 pâ-vei pre dânşii şi nu-i vei zidi. 

J 8. Bine este cuvântat Domnul, că 
I au auzit glasul rugăciunii mele. 
) , 9. Domnul este ajutorul meu şi 
j scutitor.ul meu ; spre dânsul „a nă- 
dăjduit inima mea şi m'au ajutat. 

10. Şi a înflorit trupul meu, şi din 
voea mea mă voiu mărturisi luk 

11. Domnul este întărirea noro- 
dului său, şi scutitor mântuirilor 
unsului său este. 

12. Mântueşte pre norouul tău, şi 
blagosloveşte moştenirea la, şl-i pa- 
şte pre ei, şi-i ridică p're ei până 
în veac. 

Psalmul iui Davld, 28. La scoaterea cortului. 

Aduceţi Domnului fiii lui Dumne- 
zeu; aduceţi Domnului pre fiii 
berbecilor. 

2. Aduceţi Domnului slavă şi cin- 

27. 1. Ps. 142, 7.' : f 

3. Iov 34, 27; Ps. 25, 9; 61, 4. 

4. Ps. 11, 2; Ierem. 9,8. 
6. 2 Tim. 4, 14. 

28. !• Ps. 95, 7. 



696 



PSALM 28-29-30 



ste; aduceţi Domnului slavă nume- 
lui lui; închinaţi-vă Domnului în 
curtea cea sfântă a lui. 

3. Glasul Domnului preste ape, 
Dumnezeul slavei au tunat; Domnul 
preste ape multe. i 

4. Glasul Domnului întru tărie ; 
glasul Domnului întru mare cuvi- 
inţă. 

5. Glasul Domnului cel ce sfărâ- 
mă chedrii; şi va zdrobi Domnul 
chedrii Livanului. 

6. Şi-i va zdrumicâ pre dânşii ca 
pre viţelul Livanului, şi cel iubit ca 
fiul inorogilor. 

7. Glasul Domnului celui ce taie 
para focului. 

8. Glasul Domnului celui ce clă- 
teşte pustiul; şi va clăti Domnul 
pustiul Cadisului. 

9. Glasul Domnului celui ce să- 
vârşeşte cerbii, şi va descoperi dum- 
brăvile, şi în Biserica lui tot carele 
grăe'şle mărire. 

10. Domnul potopul va lăcuî; şi 
va şedeâ Domnul împărat în veac. 

11. Domnul tărie norodului său 
va da; Domnul vă blagoslovi pre 
norodul său cu pace. 

Intrli sfârşit, cântarea înnoim casei M 
'Dayid. Psalmul 29. 

Inălţâ-tevoiu Doamne, că m'ai ri- 
dicat pre mine,, şi nu ai veselit 
pre vrăjmaşii mei asupra mea. 

2. Doamne Dumnezeul meu, stri- 
gat-am către tine şi m'ai vindecat. 

3. Doamne scos ai din iad sufle- 
tul meu; mântuitu-m'ai de cei ce se 
pogoară în groapă. 

4. Cântaţi Domnului cei cuvioşi 
ai lui, şi vă mărturisiţi pomenirei 
sfinţeniei lui. 

5. Că iuţime este întru mânia lui, 
şi vica'jă în voea lui ; seara se va 



10. Ps. 9, 3<5. 
29. 4, Ps. 96, 13. 5. Plâng. 3, 23. 



sălăşlui plângere, şi dimineaţa bu- 
curie. 

6. Iar eu am zis întru prisosinţa 
mea: nu mă voiu clăii în veac. 

7. Doamne întru voea fa dă îrum- 
seţei mele putere; şi ţi-ai întors faţa 
ta şi m'am turburat. 

8. Către tine Doamne voiu striga, 
şi către Dumnezeul meu mă voiu 
rugă. 

9. - Ce folos este întru sângele meu, 
când mă pogor eu întru stricăciu- 
ne? Au doară se va mărturisi ţie 
ţărâna? Sau va vesti adevărul tău? 

10. Auzit-au Domnul şi m'au mi- 
luit; Domnul au fost ajutorul meuv 

11. Intors-ai plângerea mea spre 
bucurie mie; rupt-ai sacul meu şi 
m'ai încins cu veselie. 

12. Ca să cânte ţie mărirea mea, 
şi nu mă voiu mâhni Doamne Dum- 
nezeul meu, în veac mă voiu măr- 
turisi ţie. 

Psalmul lui DaYid, 30. Intru sfârşit, n 
pentru uimire. 

Spre line Doamne am nădăjduit, 
să nu mă ruşinez în veac; în- 
tru dreptatea ta izbăveşte-mă şi mă 
scoate. 

2. Pleacă spre mine urechea ta, 
grăbeşte de mă scoate; fii mie Dum- 
nezeu scutitor, şi spre casă de scă- 
pare, ca să mă rnânfueşti. 

3. Că puterea mea şi scăparea 
mea eşti tu, şi pentru numele tău 
mă vei povăţuî şi mă vei hrăni. 

4. Scoate-mă-vei din cursa acea- 
sta, carea au ascuns mie, că tu eşti 
sculifof ul meu Doâmne. 

5. în'mâinile tale voiu pune duhul 
meu; izbăvi-tu-m'ai Doamne Dum- 
nezeul adevărului. 

6. Urîî-ai*pre cei ce păzesc de- 

6. Ps 9, 26. 7. Ps 30, 26. 

9. Ps. 6, 5, 29, % 87, 11, 113, Z5: şi 117, 17. 

11. 3 iîr.p. 20, ?V. Şi 32. 

30. 2. Ps. 21, 5; şi 70. 2. 
3. Ps. 24, 11. 5. Lucâ 23, 46. 



PSALM 30-31 



697 



serfăeiunile în zadar; iar eu spre 
Domnul am nădăjduit. 

7. Bucurâ-mă-voiu şi mă voiu; ve- 
seli' de mila ia, că ai^cătoaf spre 
smerenia mea; mârtfail-ai din ne- 
voi sufletul meu. . 'u 

8. Şi nu m'ai lăsat în mâinile vrăj- 
maşilor; pus-ai în loc desîăiaf pi- 
cioarele mele. * 

9. Milueşte-mă Doamne, că mă 
necăjesc; furburâ-fu-s'a întru mânie 
ochiul meu, sufletul meu şi inima 
mea. 

10. Că' s'a stins întru durere vi- 
ea fa mea, şi anii mei în suspinuri; 
slăbii-a întru sărăcie vîrluiea mea, 
şi oasele mele s'au turburat. 

îl. La toţi vrăjmaşii mei m'am 
făcut ocară, şi vecinilor mei foarte, 
şi lirică cunoscuţilor mei. 

12. Cei ce mă vedeau afară, au 
fugit deîa mine; uiial am fost de 
la inimă ca un mort; făcufu-m'am 
ca un vas pierdut. 

13. Că am auzit ocara a multora 
din cei ce lăcuesc împrejur, când 
se adunau ei împreună asupra mea, 
ca să ia sufletul meu s'au sfătuit. 

14. Iară eu spre line Doamne am 
nădăjduit, zis-am : fu eşti Dumne- 
zeul meu. 

15. In mâinile fale sorţii mei; iz- 
băveşte-mă din mâna vrăjmaşilor 
mei şi de cei ce mă gonesc. 

16. Arată faţa ta presie robul tău; 
rnâniueşle-mă cu mila ia; Doamne 
să nu mă ruşinez, că te-am chemat 
pre line. 

17. Să se ruşineze necredincioşii, 
şi să se pogoare în iad. 

18. Mute să se facă buzele cele 
viclene, care grăesc asupra dreptu- 
lui fărădelege, cu mândrie şi cu de- 
făimare. 

19. Câf este de mare mulţimea 

8. R 2 Lege 31, 17. 9. Ps. 5, 7. 
12. Iov, 6, 21. 13. Ierem. 20, 10. 16. Ps. 
4, 6. 18. Ps, 93, 3; Ps. 74, 5; Ps. 75, 6. 
19. Isaia 64, 4; l Cor. 2, 9. 



bun;ăiăţei fale Doamne, care ai a- 
scuns celor ce se te'm de finei Vă- 
dil-ai celor ce nădăjduesc spre tine, 
înaintea fiilor omeneşti. 

20. Ascunde-vei pre dânşii întru 
ascunsul feţei fale, de turburarea 
oamenilor. 

21. Acoperî-vei pre ei în cort de 
grăirea împrofivă a limbilor. 

22. Bine este cuvântat Domnul, că 
minunată au îăcuf mila sa în ceta- 
tea îngrădirei. 

23. far eu am zis întru uimirea 
mea: lepădat sunt de către faţa o- 
chilor tăi. 

24. Pentru aceasta ai auzif glasul 
rugăciunii mele, când am strigat 
către fine. 

25. Iubiţi pre Domnul toţi cuvio- 
şii lui, că adevărurile caută Dom- 
nul şi răsplăteşte celor ce de pri- 
sosit fac mândrie. 

26. îmbărbăiaji-vă şi să se întă- 
rească inima voasfră, toţi cei ce nă- 
dăjduiţi spre Domnul. 

Psalmul M BaYid, 31. Al înţelegerii. 

Fericiţi cărora s'au iertai fărăde- 
legile şi cărora s'au acoperit pă- 
catele. 

2. Fericit bărbatul căruia nu-i'va 
socoti Domnul păcatul, nici esle în 
gura lui vicleşug. 

3. Că am tăcut, învechilu-s'au oa- 
sele mele, când strigam eu toată, 
ziua. 

4. Că ziua şi noaptea s'au îngre- 
uiat presfe mine mâna ta; întorsu- 
m'am spre chinuire când s'a înfipt 
mie ghhnpul. 

5. Fărădelegea mea am cunoscut, 
şi păcatul meu nu l-am acoperit. 

6. Zis-am : mărfurisî-voiu asupra 



21. Ps. 26, 9. 

23. Isaia 38, 11, 12; Plâng. 3, 53. 
25. Ps. 33, 9. 26. Ps. 29, 7. 
31. 1. Ps. 84, 2; Ierem. 50, 20; Rom. 4 7. 
2. Ps. 129, 4. 5. Iov 31, 33. 
6. Isaia 65, 24; Pilde 28, 13; 1 loan 1, 10, 



698 PSALM 



mea fărădelegea rnea Domnului; şi \ 
tu ai lăsat păgânătatea inimei mele. 

7. Pentru aceaSta «se va ruga că- 
tre tine tot cuviosul, în vreme bine 
primită, însă în potop de ape multe, 
către dânsul nu se vor apropiâ. 

8. Tu eşti scăparea mea de ne-> 
caztff ce mă cuprinde; bucuria mea, 
izbăveşte-mă de cei ce m'au încun- 
juraf. 

9. infelepţî-te-voiu şi ie voiu în- 
drepta în calea aceasta în ca re a vei 
merge; aţinfi-voiu spre4ine cehii mei. 

' 10. Nu fiţi ca u c r al)£ şi ca muşcoiul, 
Ia carii nu este pricepere; cu zăbală 
şi eu frâu fălcile lor vei strânge, ale 
celor ce nu se apropie către tine. 

11. Multe sunt bătăile păcătosu- 
lui; iar pre cel ce nădăjdueşte spre 
Domnul, mila îl va încunjurâ. 

12. Veseliţi-vă întru Domnul şi vă 
bucuraţi drepţilor, şi vă lăudaţi' toţi 
cei drepţi la inimă. 

Psalmul lui David, 32. 

Bucuraţi-vâ drepţilor întru Dom- 
nul; celor drepţi se cuvine lauda. 

2. Mărturisiţi-vă Domnului în a- 
iăută, în psaltire cu zece strune 
cântaţi lui. 

3. Cântaţi lui cântare nouă, bine 
câniaţi lui întru strigare; 

4. Că drept este cuvântul Dom- 
nului' şi toate lucrurile lui întru cre- 
dinţă, j , 

5. Iubeşte Domnul milostenia şi 
judecata; de rrtila Domnului este plin 
pământul. 

6. Cu cuvântul Domnului cerurile 
s'au întării, şi cu Duhul gurei lui 
toată puterea lor.* 

7. Adunând ca un foaie apele mă- 
rci, puind în vistierii adâncurile. 

7. Isaia 49, 8. 8. Ps. 26, 5. 

11. Pilde 13, 22; Iov 27, 15; si 20; Ps. 57. 10. 

12. Ps. 32, li Ps. 96, 13 
32. 1> Ps. 31, 12. 3. Ps. 39. 4. 

5. Ps. 44, 9; Ps. 35, 6; şi 118, 65. Evrei 
1, 9. 6. Fac. 1, 6, 7. 
7. Iov 26, 10; şi 38, 8. 



31-32 



8. Să se teamă de Domnul tot 
pământul, şi de dânsul să se cu. 
tremure toţi cei ce lăcuesc în lume; 

9. Că el au" zis, şi s'au făcut; el 
au poruncit, şi s'au zidii. 

10. Domnul risipejşte sfaturile nea- 
murilor, şi leapădă sfaturile boie- 
rilor. . , 

11. Iar sfatul Domnjilui române 
în veac; şi gândurile inirnei lui, în 
neam şi în neam. , '-, 

12. Fericii este neamul, căruia este 
Domnul Dumnezeul lui, norodul pre 
care l-au ales spre moştenire luiş. 

13. Din cer au privit Domnul, vă*, 
zut-au pre toţi fiii oamenilor. 

14. Din lăcaşul său cel gatsrpri- 
vif-au spre toţi cei ce lăcuesc pă- 
mântul. 

15. Cel ce au zidit deosebi ini*-, 
mile lor, cel ce cunoaşte toate, lu- 
crurile Ion 

16. Nu se mânfueşte împăratul prin 
multă putere, şi uriaşul nu S€, va 
mântui întru mulţimea vîrtutei Juî. 

17. Mincinos este calul spre4nân- 
tuire, şi întru mulţimea puterei sale 
nu se va mântui. 

18. lată ochii Domnului spre cei 
ce se tem de dânsul, şi spre cei xe 
nădăjduesc întru mila lui. 

19. Ca să izbăvească 'din moarte 
sufletele lor şi să i hrănească pre 
dânşii în foamete, j ! 

20. Şi sufîetisl nostru aşteaptă pre 
Domnul, că ajutorul şi scutiforul no- 
stru este; 

21. Că întru dânsul se va veseli 
inima n&astră, şi întru numele cel 
sfânt al lui am nădăjduit. 

22. Fie Doamne mila ta spre noi,, 
precum am nădăjduit întru fine. 



8. Iov 37, 24. 

9.. Fac. 1, 7; ludit 16, 12; Ps. 148, 5. 

10. Isaia 8, 10; şi 19, 3. 

11. Isaia 46, 10; Pilde 19, 21. 

12. Ps. 143, 18. 13. Iov 28, 24. 

16. Ps. 43, 8. 

17. Pilde 21, 31; I Imp. 17, 47; Ps. 146,11. 

18. Ps. 10, 7, 33, 16; şi 146, 12; Iov 36, 7. 



PSALM 33-34 



699 



PSALMUL LUI DAVID, 33. 

Când ş'a schimbai fala sa înaintea lui 
JLvimelek, şi l-a slobozit pre dânsul, 
şi.s'adus. (1 Imp. 21, 13). 

Bine voiu cuvântă pre Domnul în 
toată vremea, pururea lauda lui 
în gura mea. 

2. înfru Domnul se va lăuda su- 
fletul meu; auză cel blânzi şi să se 
veselească. 

3. Slăviţi pre Domnul cu mine, şi 
să înălţăm numele lui împreună. 

4. Căuîat-am pre Domnul şi rn'au 
auzif, şi din toate necazurile mele 
rn'au izbăvit., 

5. Apropia|i-vă către dânsul şi vă 
lumina ji, şi feţele voastre nu se vor,, 
ruşina. 

6. Săracul acesta a strigai, şi Dom- 
nul l-au auzit pre dânsul, şi din toate 
necazurile lui l-au mântuit. 

7. Tăbârî-va îngerul Domnului îm- 
prejurul celor ce se tem de dânsul, 
şi-i y a izbăvî pre ei, 

8. Gustaţi şi vede{i, că bun este 
Domnul; fericit bărbatul carele nă- 
dăjdueşte spre dânsul. 

9. Temeţi-vă de Domnul toţi sfinţii 
lui, că nu este lipsă celor ce se tem 
de dânsul. 

10. Bogaţii au sărăcit şi au flă- 
mânzit; iar cei ce caută pre Dom- 
nul, nu se vor lipsi de fot binele. 

11. Veniţi fiilor ascuilaţi-rnă pre 
mine, frica Domnului 1 voiu învăţă 
pre voi. 

12. Cine este omul cel ce voeşte 
vieaja? Carele iubeşte să vază zile 
bune? Opreşte-ţi limba ta dela rău, 1 ' 
şi buzele fale ca să nu grăiască, 
vicleşug. 

13. Fereşie-te de rău şi fă bine, 
caută pacea şi o urmează pre ea. 



33. 2. Ps. 106, 42. 3. Ps. 104, 3. 

9. Ps. 30, 25; Pilde 19, 23 

10. Pilde 13, 24; Lucâ 1, 53. 

12. 1 Petru 3, 10; Pilde 4, 24; şi 12, 14. 

13, Evr. 12, 14; Isaia 1, 14. 



14. Ochii Domnului spre cei drepţi, 
şi urechile lui spre rugăciunea lor. 

15. Iar faţa Domnului, asupra ce- 
lor ce fac rele, ca să 'pişrFză de pre 
pămâtif pomenirea lor-. 

16. Strigat-au drepţii, şi Domnul 
i-au auzit pre ei, şi din toate neca- 
zurile lor i-au izbăvit. 

17. Aproape este Domnul de cei, 
umiliţi Sa inimă, şi pre cei smeriţi, 
cu duhul, îl va mântui 

16. Multe sunt necazurile drepţi- 
lor, şi din toate , acelea va izbăvî pre 
ei Domnul. 

19. Păzeşte Domnul toate oasele 
lor, nici unul dinfr'însele nu se va 
zdrobi. 

20. Moartea păcătosului este cum- 
plită, şi cei ce urăsc pre dreptul vor 
greşi. \ 

21. Mântu,j-va Domnul sufletele 
robilor săi, şi nu vor gresî toţi cei 
ce nădăjduesc spre dânsul. 

Psalmul lui David; 3$. 

Judecă Doamne pre cei ce'rni fac 
mie sfrâmbăiaţe; dă răsboiu îm- 
protiva celor ce se oştesc asupra 
mea. 

2. Apucă armă şi pavăză, şi te 
scoală întru ajutorul meu. 

3. Varsă sabie.şi mă apără împro- 
ţiva celor ce mă gonesc; zî sufle- 
tului meu : mântuirea ta* sunt eu. 

4. Să se ruşineze şi să se Mr ş un- 
teze cei ce caută sufletul meu;, în- 
foarcă-se înapoi şi să se ruşineze 
cei ce-mi gândesc ; mie reîe. 

5. Sa fie ca praful înaintea îeţei 
vârfului* şi îngerul Domnului necă- 
jindu-i pre ei; îacă-se calea lor în- 
tunerec şi alunecare, şi îngerul Dom- 
nului gonindu-i pre dânşii. 

14. Ps. 32, ÎS; l Pere. 3, 12; Sirab 15, 19; 
Evrei 4, 13. 15. Ps. 5, 10 

16. Iov 34, 21; şi 36, 7; Ps. 0, 11. 

17. Ps. 144, 19; Ps. 71, 12. 

18. 2 Tim. 3, 12. 19. Ps. 146, 3. 
20. Pilde 5, 22. 

34. 1. Ps. 42, 1. 4. Ierem. 17, 18. 
5. Ps. 1, 4; Ierem. 23, 12. 



700 PSALM 



6. Că în zadar a ascuns mie stri- 
căciunea laţului său, îfi deşert a o- 
cărîf sufletul meu. 

7. Să-i Vie lui cursa, pre carea 
nu o ştie, şi prinzătoarea pre carea 
o a ascuns, să-l prinză pre el, şi 
în laţ să cază într'însul. 

8. Iar sufletul meu se va bucură 
de Domnul, veselî-se-va de mântu- 
irea lui. 

9. Toate oasele mele vor zice: 
Doamne, Doamne, cine este aseme- 
nea |ie? Cel ce izbăveşti pre săra- 
cul, din mâna celor mai tari decât 
el, şi pre săracul şi mişelul dela cei 
ce-1 răpesc pre dânsul. 

10. Sculându-se asupra mea măr- 
turii nedrepte, de cele ce nu ştiam 
m'au întrebai. 

11. Răsplătit-au mie rele pentru 
bune, şi nerodire sufletului meu. 

12. Iar eu când mă supărau a- 
ceia, m'am îmbrăcat cu sac, şi am 
smerit cu post sufletul meu, şi ru- 
găciunea mea în sânul meu se va 
întoarce. 

13. Ca unui vecin, ca unui frate 
al nostru, aşâ bine am făcut spre 
plăcere; ca şi cum m'aş jeli şi m'aş 
mâhnî, aşâ m'am smerit. 

14. Şi asupra mea s'au veselii şi 
s'au adunat ; adunatu-s'au presfe 
mine bălai şi nu am şfiut. 

15. Desparţitu-s'au şi nu s'au u- 
milii; ispitiiu-m'au, batjocoritu-m'au 
cu batjocoră, scârşnif-au asupra 
mea cu dinţii lor. 

16. Doamne, când vei vedeâ? în- 
toarce sufletul meu dela fapta lor 
cea rea, dela lei, pre cea una "nă- 
scută a mea! 1 

17. Mărturisl-mă-voiu fie întru 
dunăre multă; întru norod mult te 
voiu lăudâ. 

18. Să nu se bucure de mine cei 

6. Ictem. 16, 20. 11. Ps. 37, 20; 108, 3. 
13. Ps. 37, 8. 75. Ps. 37, 16; Iov 30, 14. 
76. Ps. 21, 22. 17. Ps. 39, 12. 
18. Pilde 6, 13; loan 15, 25. 



34—35 



ce-mi vrăjtnăşesc mie cu nedreptate, 
cei ce mă urăsc în zadar şi fac 
semn cu ochii; 

19. Că mie adică cele de pace 
îmi grăiau, şi spre mânie vicleşu- 
guri gândeau. 

20. Lărgit-au asupra mea gura lor, 
zis-au : bine, bine 1 Văzuf-au ochii 
noştri. 

21. Văzui-ai Doamne; să nu taci! 
Doamne, nu ie depărfâ dela mine. 

22. Scoală-te Doamne, ia aminte 
spre judecata mea, Dumnezeul meu 
şi Domnul meu, spre îndreptarea 
mea. 

23. ]udecă-mă Doamne după drep- 
tatea la, Dumnezeul meu, şi să nu 
se bucure de mine. 

24. Să nu zică întru inimile lor: 
bine, bine, este sufletului nostru ; nici 
să zică: înghiţifu-î-am pre dânsul. 

25. Să se ruşineze şi să se în- 
îrunleze împreună cei ce se bucură 
de relele mele; îmbrace-se cu ru- 
şine şi înfruntare, cei ce grăesc mari 
asupra mea. 

26. Să se bucure şi să se vese- 
lească cei ce voesc dreptatea mea, 
şi să zică pururea : slăvească-se 
Domnul, cei ce voesc pacea robu- 
lui lui. 

27. Şi limba mea se va învăţă 
dreptatea ta, toată ziua lauda ta. 

Psalmul 35, Intru sfârşit lui Bavid, 
slugei Domnului, 

Zis-a călcătorul delege, greşind 
întru sine: nu este frica lui Dum- 
nezeu înaintea ochilor lui. 

2. Că a viclenit înaintea lui, ca 
să afle fărădelegea lui, şi să urască. 

3. Graiurile gurei lui, fărădelege 
şi vicleşug; nu a vrut să priceapă 
ca să facă bine. 

4. Fărădelege a gândit întru a- 

20. Ps. 69, 4. 22. Ps. 82, 1; Ps. 43, 25. 
23. Ps. 5, 10. 
35. 4. Mibeia 2, 1. 



PSALM 



|ern0 lul său; în toată calea bună 
'fon sfăfuf, şi răutatea n'au urîl. 
g Doamne în cer este mila ta şi 
devărul tău până la nori. 

6. Dreptatea ta ca munţii lui Dum- 
„ezeu; judecăţile tale adânc mult; 
oamenii şi dobitoacele vei mântui, 
Doamne. 

7. Că ai înmulţit mila fa, Dumne- 
zeule, şi fui oamenilor în umbra a- 
ripilor tale vor nădăjdui. 

8. Săfurâ-se-vor din grăsimea ca- 
sei fale, şi cu izvorul desîăfărei fale 
vei adăpâ pre dânşii. 

9. Că la fine este izvorul vieţei, 
întru lumina fa vom vedea lumină. 

10. Tinde mila ta celor ce le cu- 
nosc pre fine, şi dreptatea fa celor 
drepţi la inimă. 

1 1. Să nu-mi vie mie piciorul mân- 
driei, şi mâna păcăfosului să nu 
mă clătească. 

12. Acolo au căzut foţi cei ce lu- 
crează fărădelegea, scosu-s'au afară 
şi nu vor pufeâ să sleâ. 

Psalmul lui DâYid, 36. 

Nu râvni celor ce viclenesc, nici 
urma celor ce fac fărădelege. 

2. Căci ca iarba curând se vor 
uscâ, şi ca verdeaţa buruenii de- 
grab vor cădeâ. 

3. Nădăjdueşte spre Domnul, şi fă 
bunătate, şi lăcueşte pământul, şi te 
vei paşte întru bogăţia lui. 

4. Desîălează-te în Domnul, şi-ţi 
va dâ ţie cererile inimei tale. 

5. Descopere spre Domnul calea 
la, şi nădăjdueşte întru dânsul, şi 
el va face. 

6. Şi va scoale ca lumina drep- 
tatea ta, şi judecata fa ca amiazăzi. 

7. Supune-fe Domnului, şi-l roagă 

5. Ps. 118, 64; Ps. 56, 13. 

6, Ps. 32, 4; şi 44, 9; Rom. 11, 33; ps. 
107, 4. 7. Ps. 16, 6. 10. Ps. 9, 10. 

36. 1- Ps. 73, 11; Ieremia 12, I. 

2. Iov 22, 16; Ps. 72, 19; Pilde 23, 17; si 
24, 1. 5 Ps. 54, 25; 1 Petr. 5, 7. 

6. Iov 11, 17; şi 22, 28; Isaia 59, 8. 



35—36 701 



pre dânsul; nu răvni celui ce spo- 
reşte în calea sa, omului ce face 
călcare de lege. 

8. Părăseşte-le de iuţime şi lasă 
mânia; nu răvni ca să vicleneşti; 

9. Că cei ce viclenesc, de fot vor 
pieri; iar cei ce aşteaptă pre Dom- 
nul, aceia vor moşteni pământul. 

10. Şi încă puţin, şi nu va fi pă- 
cătosul; şi vei căutâ locul lui, şi 
nu-1 vei aîîâ. 

11. Iar cei blânzi vor moşteni 
pământul şi se vor desfăta întru 
mulţimea păcei. 

12. Pândî-va păcătosul pre cel 
drept, şi va scârşnî asupra lui cu 
dinţii săi. 

13. Iar Domnul va batjocori pre 
el; că mai nainfe vede, că va venî 
ziua lui. 

14. Sabie au smuls păcătoşii, în- 
tins-au arcul lor ca să surpe pre 
săracul şi pre mişelul, ca să jun- 
ghie pre cei drepţi la inimă. 

15. Sabia lor să intre în inimile 
lor, şi arcele lor să se zdrobească. 

16. Mai bun esfe puţinul celui 
drept, decât bogăţia multă a păcă- 
toşilor. 

17. Că braţele păcătoşilor se vor 
zdrobi, şi întăreşte pre cei drepţi 
Domnul. 

18. Cunoaşte Domnul căile celor 
fără prihană, şi moştenirea lor în 
veac va îi. 

19. Nu se vor ruşinâ în vremea 
cea rea, şi în zilele foametei se vor 
săturâ, că păcătoşii vor pieri. 

20. Iar vrăjmaşii Domnului, în- 
dafăşî ce s'au mărit ei şi s'au înăl- 
ţat, stingându-se, ca fumul s'au stins. 

21. împrumufează-se păcătosul, şl 
nu va plăti, iar dreptul se îndură 
şi dă. 

10. Iov 7, 21. 11. Mat. 5, 5. 

13. Ps. 2, 3. 14. Ps. 10, 2. 

16. Pilde 15, 16, 17. 18. Ps. 1, 6. 

19. Ps. 32, 18. 

21. fl 2 Lege 28, 12. 



702 



PSALM 36-37 



22. Că cei ce-I binecuvinfeaz-ă pre 
el, vor moşteni pământul ; iar cei 
ce-1 blesfeamă vor pieri. 

23. Dela Domnul paşii omului se 
îndreptează, şi calea lui o va voî 
foarte. 

24. Când va cădeâ nu se va zdrun- 
cină, că Domnul întăreşte mâna lui. 

25. Mai tânăr am fost, şi am şi 
îmbătrânit, şi nu am văzut pre drep- 
tul părăsit, nici sămânţa lui cerând 
pâine. 

26. Toată ziua miîueşfe şi împru- 
mutează dreptul, şi sămânţa lui în- 
tru blagoslovenie va îi. 

27. Fereşte-fe de rău şi fă bine, 
şi lăcueşte în veacul veacului. 

28. Că Domnul iubeşte judecata, 
şi nu va părăsi pre cei cuvioşi ai 
săi, în veac se vor păzi; iar cei 
iărădelege se vor gonî, şi sămânţa 
celor necredincioşi, de lot se va 
pierde. 

29. îar drepţii vor moşteni pămân- 
tul, şi se vor sălăşlui în veacul vea- 
cului pre dânsul. 

30. Gura dreptului va deprinde 
înţelepciune, şi limba lui va grăi ju- 
decaţi. 

31. Legea Dumnezeului lui în i- 
nima lui, şi nu se vor poticni pa- 
şii lui. 

32. Pândeşte păcătosul pre cel 
-drept şi caută să-î omoare pre el; 

33. Iar Domnul nu-i va lăsa pre 
el în mâinile lui, nici îl va osândi, 
când se va judecă el. 

34. Aşteaptă pre Domnul şi pă- 
zeşte calea lui şi te va înăiţâ, ca 
.să moşteneşti * pământul ; câitd vor 
pieri păcătoşii vei vedea. 

35. Văzut-arn pre cel necurat prea 

22. Pilde 2, 21; şi 10, 21. 

24. Pilde 24, 16; Mib. 7, 8. 

25. Pilde 10, 3. 

26. Pilde 21, 26; Ps. 111, 8 

27. Isaia 1, 17. 

.29. Pilde 2, 21. 30. Pilde 31, 26. 

33. Isaia 51, 7. 

34. Iov 22, 16; Ps. 54, 27. 

35. Iov 5, 3; Pilde 29, 16. 



înălţându-se, şi ridicându-se ca che- 
drit Livanului. 

35. Şi am trecui, şi iată nu era; 
şi l-am căutat pre el, şi nu s'a a- 
Hat locul lui. 

37. Păzeşte nerăufatea şi vezi 
dreptatea, că este rămăşiţă omului 
făcător de psce. 

38. îar cei fărădelege vor pieri 
deodată; rămăşiţele celor necuraţi 
vor pieri. 

39. Iar mântuirea drepţilor dela 
Domnul, şi scutitoruî lor este în 
vremea necazului. 

40. Şi Ie va ajulâ lor Domnul, şi-i 
va izbăvi pre dânşii, şi-i'va scoate 
pre ei dela cei păcătoşi, şi-i va mân- 
tui pre ei, că au nădăjduit spre 
dânsul. 

Psalmul lui David, 3?, întru pomenire 
pentru Sâmbltă. 

Doamne nu cu mânia ta şă mă 
rnusîri pre mine, nici cu iuţimea 
ta să mă cerţi; 

2. Că săgeţile tale s'au înfipt în 
mine, şi ai întărit preste mine mâna 
ta; nu este vindecare în trupul meu 
de către faţa mâniei fale. * 

3. Nu este pace întru oasele mele 
de către faţa păcatelor mele. 

4. Că fărădelegile mele au covâr- 
şit capul meu, ca o sarcină grea 
s'au îngreuiat preste mine. 

5. Impuţitu-s'au şi au putrezit ra- 
neie mele de către faţa nebuniei 
mele. 

6. Chinuiiu-m'am şi m'am gârbo- 
vit până în sfârşit, toată ziua mâh- 
nindu-mă umblam. 

7. Că şalele mele s'au umplut de 
ocări, şi nu este vindecare în tru- 
pul meu. 

8. Necăjitu-m'am şi m'am smerit 

36. Ps. 1, 4; şi 48, 14; Pilde 12, 7. 

37. Ps. 40, 1. 39. Ps. 9, 9. 
37. 1. Ps. 6, 2 2. Iov 6. 4 

4. Esdra 9, 6; Ps. 39, 16. 
6. Ps. 41, 10. 8. Ps. 34, 13. 



PSALM 37—38 



703 



foarte, râcnii-am din suspinarea i- 

nimei mele. 
9 Doamne, înaintea fa este toată 

dorirea mea; şi suspinul meu dela 

im nu s'a ascuns. 

10. Inima mea s'a turburai, pără- 
sifu-m'a virtutea mea şi lumina o- 
chilor mei, şi aceasta nu este cu 
mine. 

11. Prietenii mei şi vecinii mei, 
în preajma mea s'au apropiat şi au 

st8:uf. 

12. Şi cei mai de aproape ai mei, 
departe au stătut, şi se sileau cei 
ce căutau sufletul meu. 

13. Şi cei ce căutau ceie rele mie, 
grăiau deşertăciuni, şi vicleşuguri 
toată ziua cugetau; iar eu ca un 
surd nu auzeam, şi ca un mut ce 
nu-si deşchide gura sa. 

Î4. Şi m'am făcut ca un om ce 
nu aude, şi nu are în gura lui mu- 
strări. 

15* Că spre line Doamne am nă- 
dăjdui!, tu vei auzi Doamne Dum- 
nezeul meu; 

16. Că am zis, ca nu cândva să 
se bucure de mine vrăjmaşii mei; 
şi când s'au clătit picioarele mele, 
asupra mea mari au grăit. 

17. Că eu spre bătăi gata sunt, 
şi durerea mea înaintea mea este 
pururea. 

18. Că fărădelegea mea eu voiu 
vesti, şi mă voiu griji pentru păca- 
tul meu. 

19. Iar vrăjmaşii mei trăesc, şi 
s'au mai întărit decât mine, şi s'au 
tnmuljit cei ce mă urăsc fără drep- 
tate. 

20. Cei ce-mi răsplătesc mie rele 
pentru bune, mă clevetiau, căci ur- 
mam bunătatea. 

21. Nu mă lăsa Doamne Dumne- 
zeul meu, nu te depărta dela mine. 

10. Ps. 6, 7. 11. Ps. 30, 11. 
12. Iov. Î9, 13. 16. Ps. 34, 15. 

20. Ps. 34, 11. 

21. Ps. 146, 12; Ps. 32, 18. 



22. îa aminte spre ajutorul meu, 
Doamne aî mântuirei mele. 

Psalmol 'ui David, 38. Intru sfârşit, 
Iui îditum. 

Zis-am, păzî-voiu căile mele, ca 
să nu greşesc eu cu* limba mea. 

2. Pus-am gurei mele pază, când 
a stMut păcătosul împrotiva mea. 

3. Amufif-am şi m'am smerit/ şi 
am tăcut de bunătăji, şi durerea mea 
s'a înnoit. 

4. Infierbântatu-s'a inima mea ?n- 
lăuntruî meu, şi în cugetul meu se 
va aprinde îoc. 

5. Grăit-am cu limba mea: spu- 
ne-mi Doamne sfârşitul meu. 

6. Şi numărul zilelor mele care 
este? Ca să ştiu de ce mă lipsesc eu. 

7. Iată cu palme măsurate ai pus 
zilele mele, şi slutul meu ca o ni- 
mica înaintea in. 

8. însă toate sunt deşertăciune, 
tot omul ce viază. 

9. Deşi ca un chip trece omul, 
dar în zadar se turbură. 

10. Strânge comori, şi nu ştie cui 
le adună pre ele. 

11. Şi acum cine este răbdarea 
mea? Au nu este Domnul? Şi sta- 
tui meu dela tine este. 

12. De toate fărădelegile meie iz- 
băveşte -mă. Ocară celui fără de 
minte m'ai dat. 

13. Amujit-arn, şi nu am deschis 
gura mea, că tu ai făcut; depărtează 
dela mine bătăile tale. 

14. Că dela tăria mâinii taie eu 
m'am lipsit. întru mustrări pentru 
fărădelege ai pedepsit pre om. 

15. Şi ai supţieat ca un păianjen 
sufletul lui; însă îndeşerf se turbură 
tot omul. 

16. Auzi cererea mea Doamne, şi 

38. 1- Ps. 36, 1. 5. Ps 89, 10, 11. 6,Ps. 
89, 4. 7. Ps. 48, 9; şi 39. 6; Ps. 143, 5 
<?. Ecl. 1, 2. 9. Ps. 72, 20; 1 Cor. 7, 31. 

10. Ps. 48, 10; Eccl. 4, 8. 

11. Lucâ 12, 20. 12. Ps. 6, 8. 



704 



PSALM 38—39-40 



rugăciunea mea ascultă. Lacrămile 
mele să nu le freci. 

17. Că nemernic suni eu la fine, 
şi slrein ca şi foţi părinţii mei. 

18. Slăbeşfe-mă ca să mă odih- 
nesc, mai 'nainie de a mă duce, şi 
mai mul! nu voiu li. 

Psalmul lui David, 39. Intru sfârşit. 

Âşfeptând am aşleptat pre Dom- 
nul, şi au căutat spre mine. 

2. Şi au auzit rugăciunea mea şi 
m'au scos din groapa ticăloşiei şi 
din lina noroiului. 

3. Şi au pus pre piatră picioarele 
mele, şi au îndreptat paşii mei. 

4. Şi au dat în gura mea cântare 
nouă, cântare a Dumnezeului no- 
stru. 

5. Vedeâ-vor mulţi şi se vor teme, 
şi vor nădăjdui spre Domnul. 

6. Fericit bărbatul a căruia nădejde 
este numele Domnului, şi n'a privit 
la deşertăciuni şi la nebunii înşe- 
lătoare. 

7. Multe ai făcut tu Doamne Dum- 
nezeul meu; minunile taie şi la gân- 
durile tale nu este cine să se ase- 
mene ţie. 

8. Vestit-am şi am grăit ; înmul- 
ţîfu-s'au preste număr. 

9. jertfa şi prinosul nu ai voit; 
iar trupul mi-ai săvârşit. 

10. Arderile de lot şi pentru păcat 
n'ai căutat; atuncea am zis: iată viu. 

11. In capul cărţei scris este pen- 
tru mine, ca să fac voia fa, Dum- 
nezeul meu, am voit, şi legea ta în 
lăunfrul inimei mele. 

12. Bine am vestit dreptatea întru 
adunare mare, iată buzele mele nu 
le voiu oprî, Doamne tu ai cunoscut. 

13. Dreptatea fa nu am ascuns 

17. Ps. 118, 19; Evr. 11, 13. 
39. 2. Ps. 68, 1. 4. Ps. 32, 3. 5, Ps. 51, 5. 
6. Ps. 138, 16. 7. Ps. 70, 16; şi 138, 13. 
S. Isaia 66, 3; Evrei 10, 5. 
ÎL Isaia 51, 7; Ps. 142, 5. 

12. Ps. 21, 24; si Ps. 34, 17. 

13. Ps. 69, 1. 



în inima mea, adevărul tău şi mân- 
tuirea ta am spus. 

14. N'am ascuns mila fa şi ade- 
vărul tău de către adunare multă. 

15. Iar tu Doamne să nu depăr- 
tezi îndurările tale dela mine; mila 
ta şi adevărul tău pururea să mă 
sprijinească; 

16. Că m'au cuprins rele, cărora 
nu este număr; apucafu-m'au fără- 
delegile mele, şi nu am putut să văz. 

17. Inmulţilu-s'au mai mulfdecâf 
perii capului meu, şi inima mea m'a 
părăsit. 

18. Binevoeşfe Doamne, ca să mă 
izbăveşti; Doamne, ca să-mi ajuţi 
mie ia aminte. 

19. Să se ruşineze şi să se în- 
frunfeze împreună cei ce caută su- 
fletul meu ca să-l ia pre dânsul. , 

20. Să se întoarcă înapoi şi să 
se ruşineze cei ce-mi voesc mie rele. 

21. Să-şi poarte îndafăşi ruşinea 
lor cei ce-mi zic mie: bine, bijje. 

22. Să se bucure şi să se vese- 
lească de tine foţi cei ce fe cauiă 
Doamne, şi să zică pururea: mă- 
rească- se Domnul, cei ce iubesc 
mântuirea fa. 

23. Iar eu sărac sunt şi mişel; 
Domnul se grijeşte de mine. 

24. Ajutorul meu şi scutitorul meu 
eşti fu Dumnezeul meu, nu zăbovi. 

Psalmul lui David 40., Intru sfârşit. 

Fericit este cel ce se uită spre să- 
racul şi mişelul; în ziua cea rea, 
va izbăvi pre el Domnul. 

2. Domnul să-l păzească pre el, 
şi să-l vieze pre el, şi să-l fericească 
pre pământ, şi să nu-l deâ în mâi- 
nile vrăjmaşilor lui. 

3. Domnul va ajută lui pre patul 
durerii lui; fot aşternutul lui l-ai în- 
tors când zăceâ el. 

16. Ps. 37, 4. 18. Ps. 68, 33; şi 69, 7. 
20. Ps. 69, 3. 21. Isaia 66, 5. 
22. Ps. 68, 34. 24. Ps. 7, 6. 
40. 1. Ps. 36, 37. 



PSALM 40—41-42 



705 



4 Eu am zis: Doamne milueşte- 
m %] vindecă sufletul meu, că am 

greşit fie. 

5. Vrăjmaşii mei au zis rele mie: 
când va muri şi va pieri numele lui? 

6. Şi intra să vază, îndeşert grăia 
inima lui, adunaf-a fărădelege îuiş. 
Ieşiâ afară şi grăiâ împreună. 

7. Asupra mea şoptiau loji vrăj- 
maşii mei, asupra mea gândeau rele 
mie. 

8. Cuvânt fărădelege au pus a- 
supra mea: au doară, cel ce doar- 
me, nu va adaoge a se scula? 

9. Penlrucă omul păcei mele, spre 
carele am nădăjduit, cel ce mănâncă 
pâinile mele, a mărit asupra mea 
vicleşug. 

10. Iar tu Doamne milueşte-mă, 
şi mă scoală, şi voiu răsplăti lor. 

11. Intru aceasta am cunoscut că 
m'ai voit; că nu se va bucură vrăj- 
maşul meu de mine. 

12. Şi pre mine pentru nerăulate 
m'ai sprijinit şi m'ai întării înain- 
tea ta în veac. 

13. Bine este cuvântat Domnul 
Dumnezeul lui Israiî, din veac şi 
până în veac: fie, fie. 

Psalm 41, Intru sfârşit. Spre înţelegerea 
fiilor lui Kore. 

In ce chip doreşte cerbul spre iz- 
voarele apelor, aşa doreşte sufle- 
tul meu spre tine Dumnezeule. 

2. Insetat-a sufletul meu spre Dum- 
nezeul cel tare, cel viu; când voiu 
veni şi mă voiu arătă feţii lui Dum- 
nezeu. 

3. Făcutu-s'au lacrămiie mele mie 
pâine ziua şi noaptea, când mi se 
ziceâ mie în toate zilele, unde este 
Dumnezeul tău? 

4. Acestea mi-am adus aminte şi 
am vărsat spre mine sufletul meu, 

6. Ps, 5, 10. 9. Iov. 19, 19; Ps. 54, 14; 
Joan 13, 18. 

1. Ps. S3, 1,2. 2. Ps. 62, 2. 
3. Ps. 78, 10; Ps. 1% 6. 



că voiu frece în locul cortului celui 
minunat, până la casa lui Dumnezeu. 

5. In glasul bucuriei şi al mărtu- 
risire! sunetului ce prăznueşte. 

6. Pentruce eşti mâhnit sufletul 
meu? Şi pentruce mă turburi? 

7. Nădăjdueşte spre Dumnezeu, că 
mă voiu mărturisi Iui, mântuirea fe- 
ţei mele, şi Dumnezeul meu. 

8. Spre mine însumi sufletul meu 
s'a turburat; pentru aceasta îmi voiu 
aduce aminte de tine din pământul 
Iordanului şi al Ermonului, din mun- 
te mic. 

9. Adânc pre adânc chiamă, în- 
tru glasul jghiaburilor tale. 

10. Toate înălţările fale şi valu- 
rile tale preste mine au trecut. 

îl. Ziua va porunci Domnul mila 
sa, şi. noaptea cântarea lui dela mine. 

12. Rugăciunea Dumnezeului vi- 
eţii mele, zice- voiu lui Dumnezeu: 
sprijinitorul meu eşti. 

13. Pentruce m'ai uitat? Şi pen 
truce mâhnindu-mă umblu, când mă 
necăjeşte vrăjmaşul? 

14. Când se sfărâmă oasele mele, 
mă ocărau vrăjmaşii mei. 

15. Când ziceau ei mie în toate 
zilele: unde este Dumnezeul tău? 

16. Pentruce eşti mâhnit sufletul 
meu? Şi pentruce mă turburi? 

17. Nădăjdueşte spre Dumnezeu, 
că mă voiu mărturisi lui; mântui- 
rea fetei mele şi Dumnezeul meu. 

Psalmul Sui Oavid 42. Nescris deasupra 
la Evrei. 

Judecă mie Dumnezeule, şi alege 
judecata mea ; de neamul necuvios, 
de omul nedrept şi viclean izbăve- 
şte-mă. 

2. Că tu eşti Dumnezeule întări- 
rea rnea, pentruce m'ai lepădat? Şi 

6. Ps. 42, 6. 7. Ps, 83, 8. 
9. lerem. 4, 20. 10 Ps. 37, 6. 
12. Ps. 42, 7. 13. Ps. 34, 14; 42, 2. 
17. Ps. 42 5. 
4,2. 1- Ps.34 ( l; 25, 1. 2. Ps. 41, 13. 



706 



penfnice mâhnindu-mă umblu, când 
mă necăjeşte vrăjmaşul meu. 

3. Trimite lumina ta şi adevărul 
tău; acestea m'au povăţuit şi m'au 
adus la muntele cel sfânt ai tău şi 
la lăcaşurile tale. 

4. Şi voiu intra la jertfelnicul lui 
Dumnezeu, la Dumnezeu cel ce ve- 
seleşte tinerelele mele. 

5. Mărfurisi-mă-voiu (ie întru a- 
lăută. Dumnezeule Dumnezeul meu. 

6. Pentruce eşti mâhnit sufletul 
meu, şi pentruce mă turburi? 

7. Nădăjdueşle spre Dumnezeu, 
că mă voiu mărturisi lui; mântuirea 
îeţei mele şi Dumnezeul meu. 

Psalm 43. Intru sfârşit, fiilor lui Kore, 
spre înţelegere. 

Dumnezeule cu urechile noastre 
am auzit; părinţii noştri ne-au 
spus nouă. 

2. Lucruri care ai lucrat în zilele 
lor, în zilele cele de demult. 

3. Mâna ta neamuri a pierdut şi 
i-ai sădit pre dânşii; chinuit-ai no- 
roade şi le-ai gătit pre ele. 

4. Că nu cu sabia lor au moşte- 
ni! pământul, şi bra|ul lor nu i-a 
mântuit pre ei. 

5. Ci dreapta ta şi braţul tău şi 
luminarea feţei tale, că bine ai voit 
întru dânşii. 

6. Tu eşti însuţi împăratul meu 
şi Dumnezeul meu, cel ce porun- 
ceşti mântuirea lui lacov. 

7. întru tine pre vrăjmaşii noştri 
cu cornul vom împunge, şi întru 
numele tău de nimic vom face pre 
cei ce se scoală asupra noastră. 

8. Pentrucă nu spre arcul meu 
voiu nădăjdui, şi sabia mea nu mă 
va mântui; 

9. Că ne-ai mântuit pre noi de 

5. Ps. 41, 17. 6. Ps. 41 , 6. 

7. Ps. 41, 12. 
4.3. 1. Ps. 77, 3. 2. Jud. 6, li. 
4. Is. Navî 11, 6; şî 24, 12. 
Ps. 32, 16. 9. Ps. 19, 9. 



42—43 



cei ce ne necăjesc pre noi, şi pre 
cei ce ne urăsc i-ai ruşinat. 

10. întru Dumnezeu ne vom lă- 
udă toată ziua, şi întru numele tău 
ne vom mărturisi în veac. 

1 1 . Iar acum ne-am lepădat, şi ne-ai 
ruşinat pre noi, şi nu vei ieşi Dum- 
nezeule, întru puterile noastre. 

12. Intorsu-ne-ai pre. noi înapoi 
înaintea vrăjmaşilor noştri, şi cei 
ce ne urau pre noi ne-au jefuit loruş. 

13. Datu-ne-ai pre noi ca oile de 
mâncare, şi în neamuri ne-ai risipit. 

14. Vândut-ai pre poporul tău fără 
preţ, şi nu erâ mulţime întru stri- 
gările noastre. 

15. Pusu-ne-ai pre noi ocară ve- 
cinilor noştri, batjocură şi râs ce- 
lor dimprejurul nostru. 

16. Pusu-ne-ai pre noi spre pildă 
întru neamuri, clăfire de cap întru 
popoare. 

17. Toată ziua înfruntarea mea 
înaintea mea este, şi ruşinea obra- 
zului meu m'a acoperit. 

18. De către glasul celui ce ocă- 
răşte şi cleveteşte, de către faţa vrăj- 
maşului şi a celui ce goneşte. 

19. Acestea toate au venit preste 
noi, şi nu te-am uitat pre tine şi 
nu am făcut nedreptate întru aşe- 
zământul de lege al tău. 

20. Şi nu s'au depărtat înapoi i- 
nimile noastre, şi ai abătut cărările 
noastre dela calea ta. 

21. Că ne-ai smerit pre noi în lo- 
cul dosădirei, şi ne a acoperit pre 
noi umbra morţii. 

22. De am uitat numele Dumne- 
zeului nostru, şi de am întins mâi- 
nile noastre către dumnezeu strein. 

i 23. Au nu Dumnezeu va căuta a- 
' ceslea? Că el ştie ascunsurile ini- 
mei. 

24. Că pentru tine ne omorîm 

11. Ps. 59, 1-3; Jttd. 6, 13. 

13. Ps. 79, 7; Jud. 2, 14; Rom. 8, 36. 

14. Isaia 52, 3. 15. ferem 24, 9. 
21. Ps. 22, 4. 24. Rom. 8, 36. 



PSALM 43—44—45 



707 



loată ziua, socotitu-ne-am ca nişte 
0 i de junghiere. 

25. Deşteaptă-fe, pentruce dormi 
Doamne? Scoală-fe şi să nu ne le- 
pezi până în sfârşii. 

26. ' Pentru ce faţa ta întorci? Uiţi 
sărăcia ndastră şi necazul nostru. 

27. Că s'a plecat în jărână sufle- 
tul nostru; lipîfu-s'a de pământ pân- 
tecele nostru. 

28. Scoală-îe Doamne, ajută nouă 
şi ne izbăveşte pre noi, pentru nu- 
mele tău. 

PSALM 44. 

Intru sfârşit, pentru cei ce se vor 
schimba, fiilor lui Kore spre înţelegere. 
Cântare pentru cel iubit. 

Răspuns-a inima mea cuvânt bun, 
grăesc eu lucrurile mele împă- 
ratului. 

2. Limba mea este trestia scriito- 
rului ce scrie degrab. 

3. împodobit cu frumuseţea mai 
mult decât fiii oamenilor; vărsa- 
lu-s'a dar în buzele tale, pentru a- 
ceasta te-au binecuvântat pre tine 
Dumnezeu în veac. 

4. încinge sabia ta preste coapsa 
ta Puternice, 

5. Cu podoaba ta şi cu frumuse- 
ţea ta; şi încordează şi bine spo- 
reşte şi împărăteşte, 

6. Pentru adevărul şi blândejea şi 
dreptatea; şi te va povăţui minunat 
dreapta ta. 

7. Săgeţile taie ascuţite sunt Puter- 
nice, noroadele supt tine vor cădeâ, 
în inima vrăjmaşilor împăratului. 

8. Scaunul tău Dumnezeule în 
veacul veacului, toiagul dreptăţei, 
toiagul împărăţiei tale. 

9. Iubit-ai dreptatea şi ai urît fără- 
delegea; pentru aceasta te-au uns 
pre tine Dumnezeule, Dumnezeul 

25. Ps. 34, 22; Ps. 7, 7. 
27. Iov U, 15; Ps. î 18, 25. 
4.4. 3. Cânt. Cântărilor 5, 17. 
6. Jsaia 32, i. 8. Evrei 1, 8. 
9. Ps. 32, 4; 5, 5. 



tău, cu untuldelemn ai bucuriei mai 
mult decât pre părtaşii tăi. 

10. Smirna şi stacfi şi casia din 
hainele tale, din palaturi de fildeş 
din care te-au veselit. Fetele împă- 
raţilor întru cinstea ta. 

11. înainte a stătut împărăteasa 
deadreapta fa, în haină aurită îm- 
brăcată, împodobită. 

12. Ascultă fiică, şi vezi şi pleacă 
urechia ta, şi uită poporul tău şi 
casa părintelui tău. 

13. Şi va poftî împăratul frumu- 
seţea ta, că acesta este Domnul tău, 
şi te vei închină lui. 

14. Şi fata Tirului cu daruri; fe- 
ţei taie se vor rugâ bogaţii noro- 
dului. 

15. Toată mărirea fiicei împăra- 
tului dinlăuntru, cu lanţuri de aur 
înfăşurată, împodobită. 

16. Aduce-se-vor împăratului fe- 
cioare în urma ei, şi cele de aproa- 
pe ale ei se vor aduce ţie. 

17. Aduce-se-vor întru veselie şi 
bucurie. 

18. Aduce-se-vor în Biserica îm- 
păratului. 

19. In locul părinţilor tăi s'au nă- 
scut fiii tăi; pune-vei pre dânşii bo- 
ieri preste tot pământul. 

20. Pomenî-voiu numele tău întru 
tot neamul şi neamul. 

21. Pentru aceasta popoarele se 
vor mărturisi ţie în veacul veacului. 

PSALM 45. 

Intru sfârşii fiilor lui Kore, pentru 
cele de taină. 

Dumnezeu este scăparea noastră 
ş! puterea, ajutor întru necazu- 
rile cele ce ne-au aflat pre noi foarte. 

2. Pentru aceasta nu ne vom teme 
când se va turbură pământul şi se 
vor mutâ munţii în inimile mărilor. 

3. Sunat-au şi s'au turburat apele 

' 13. C. Cântăr. 7, 6. 14. Ps. 71, 10. 

20. Ps. 66, 4, 5, 6. 
45. 1. Ps. 9, 10. 2. Isaia 54, 10. 



708 



PSALM 45—46-47 



lor, furburatu-s'au munţii, întru tă- 
ria lui. 

4. Pornirile rîuritor veselesc ce- 
tatea lui Dumnezeu; sfinţeau lăca- 
şul său cel prea înalt. 

5. Dumnezeu în mijlocul ei şi nu 
se va cîătî, ajutâ-va ei Dumnezeu 
dimineaţa de dimineaţă. 

6. Turburatu-s'au neamurile, ple- 
catu-s'au împărăţiile, dat-au glasul 
său cel prea înalt, clătifu-s'a pă- 
mântul. 

7. Domnul puterilor cu noi, spri- 
jinitorul nostru, Dumnezeul lui lacov. 

8. Veni{i şi vedeţi lucrurile lui Dum- 
nezeu, minunile care au pus pre pă- 
mânt, stricând răsboaie până la mar- 
ginile pământului. 

9. Arcul va sfărâmă şi va îrânge 
arma, şi pavezele le va arde cu ioc. 

10. Indeleiniciji-vă şi cunoaşteţi, 
că eu sunt Dumnezeu; înăltâ-mă- 
voiu întru neamuri, înăîjâ-mă-voiu 
pre pământ. 

11. Domnul puterilor cu noi, spri- 
jinitorul nostru, Dumnezeul lui lacov. 

Psaîm 46. Intru sfârşit, pentru fiii 
M Xore. 



'oale neamurile plesniţi cu mâi- 
nile ; strigaji Iui Dumnezeu cu 
g as de bucurie, 

2. Că Domnul este prea înalt, în- 
fricoşat, împărat mare preste tot pă- 
mântul. 

3. Supus'au noroade nouă, şi 
neamuri supt picioarele noastre. 

4. Ales-au nouă moştenirea sa, 
îrumuse{ea lui lacov pre carea o 
au iubit. 

5. Suitu-s'au Dumnezeu întru stri- 
gare, Domnul în glas de trâmbiţă. 

6. Cântaţi Dumnezeului nostru, 
cântaţi; cânta{i împăratului nostru, 
cântaţi, 

4. Ps. S$, 2; şi 92, 4. 

5. Sofon. 3, 15; Isaia 33, 20. 

6. 3ud. 5, 4, 5. 8. Ps. 65, 4. P. Ps. 75, 3. 
4-6. 5, 2 Imp. 6, 5. 



7. Că este Împărat a tot pămân- 
tul. Dumnezeu; cântaţi cu înţelegere. 

8. Impărăjit-au Dumnezeu preste 
neamuri, Dumnezeu şade pre sca- 
unul cel sfânt al său. 

9. Boierii noroadelor s'au adunat 
cu Dumnezeul lui Âvraam, că ai lui 
Dumnezeu cei puternici ai pămân- 
tului foarte s'au înălţat. 

Psalm ¥1. Cântarea fiilor lui Kore, Ia a 
doua a Sâmbetei. 

Mare este Domnul şi lăudat foar- 
te în cetatea Dumnezeului no- 
stru, în muntele cel sfânt al lui. 

2. Cu bucurie bine înrădăcinată 
a lot pământul, munţii Sionului, coa- 
stele crivăţului, cetatea Împăratului 
celui mare. 

3. Dumnezeu, în pătaturile ei se 
cunoaşte, când o sprijineşte pre ea. 

4. Că iată împăraţii pământului 
s'au adunat, strânsu-s'au împreună. 

5. Aceştia văzând aşâ, s'au mi- 
rat, s'au turburat, s'au clătit, cutre- 
mur i-a cuprins pre ei. 

6. Acolo sunt dureri ca ale celeea 
ce naşte; cu duh silnic va sfărâmă 
corăbiile Tarsisului. 

7. Precum am auzit, aşâ am şi 
văzut, în cetatea Domnului puteri- 
lor, în cetatea Dumnezeului nostru. 

8. Dumnezeu o au întemeiat pre 
ea în veac; luaf-am Dumnezeule mila 
la în mijlocul norodului tău. 

9. După numele tău, Dumnezeule 
aşâ şi lauda ta preste marginile 
pământului; de dreptate plină este 
dreapta ta. 

10. Veseiească-se muntele Sionu- 
lui şi să se bucure fetele Iudeii, 
pentru judecăţile tale Doamne. 

11. Incunjurati Sionul, şt-lcuprin- 
deji pre dânsul, povestiţi în turnu- 
rile lui. 

Î2. Puneji inimile voastre întru 

4:7. 1- Ps. 144, 3. 

2. Mat. 5, 35. 3. Isaia 14, 13. 



PSALM 47-48-49 



709 



puterea lui, şi împărţiţi casele lui, 
ca să povestiţi ia alt neam. 

13. Că acesta este Dumnezeul no- 
stru în veac şi în veacul veacului, 
acesta ne va paşte pre noi în veci. 

Psalm 48. întru sfârşit, fiilor Iul Kore. 

Auzifi acestea toate neamurile, a- 
scultaţi tofi cei ce lăcuiţi în lume: 

2. Pământenii şi fiii oamenilor, îm- 
preună bogatul şi săracul. 

3. Gura mea va grăi înţelepciune, 
şi cugetul inimei mele pricepere. 

4. Plecâ-voiu în pildă urechea mea, 
deşchide- voiu în psaltire gândul 
meu. 

5. Pentruce mă tem în ziua cea 
rea? Fărădelegea călcâiului meu 
mă va încunjurâ, 

6. Cei ce nădăjduesc spre pute- 
rea sa, şi întru mulţimea bogăţiei 
lor se fălesc. 

7. Fratele nu izbăveşte; au izbăvi- 
va omul? Nu va dâ lui Dumnezeu 
îmblânzire pentru sine, 

8. Şi preţul răscurnpărărei sufle- 
tului său; şi s'a ostenit în veac şi 
va fi viu până în sfârşit. 

9. Nu va vedea stricăciune, când 
va vedeâ pre cei înţelepţi murind; 
împreună cel nebun şi cel neprice- 
put vor pieri; 

10. Şi vor îăsâ streinilor bogăţia 
sa şi mormânfurile lor, casele lor 
în veac. 

11. Lăcaşurile lor în neam şi în 
neam; numitu-ş'au numele ior pre 
pământuri. 

12. Şi omul în cinste fiind n'a 
priceput, alăturatu-s'a cu dobitoa- 
cele cele fără de minte, şi s'a ase- 
mănat lor. 

13. Această cale a lor sminteală 
este lor, şi după acestea în gurile 
lor bine vor voi. 

48. 2, Pilele 22, 2. 

4. Ps. 77, 2; Mateiu 13, 35. 

â. Pilde 18, 11. 9. Ps. 38, 7; Ecles. 2, 16. 
10. Ps. 38, 10. /.?. 2, 21. 



j 14. Ca nişte oi în iad s'au pus, 
I moartea îi vâ paşte pre dânşii. 

15. Şi vor stăpâni pre ei cei drepţi 
dimineaţa, şi ajutorul lor se va în- 
vechi în iad, din slava lor s'au scos. 

16. Insă Dumnezeu va izbăvi su- 
fletul meu din mâna iadului, când 
mă va apucâ. 

17. Să nu te temi când seva îm- 
bogăţi omul, sau când se va în» 
mulţi slava casei lui. 

18. Căci când va muri el nu va 
luâ toate, nici se va pogort cu dân- 
sul slava lui. 

19. Că sufletul lui în vieaţa lui se 
va binecuvânta; mărturisî-se-va ţie 
când vei face bine lui. 

20. lntrâ-va până la neamul pă- 
rinţilor săi; până în veac nu va ve- 
deâ lumină. 

21. Şi omul în cinste fiind n'a 
priceput, aiăturatu-s'a cu dobitoa- 
cele cele fără de minte, şi s'a ase- 
mănat lor. 

Psalm 49. Lui Asaf. 

Dumnezeul Dumnezeilor, Domnul 
au grăit şi au chemat pământul, 

2. Dela răsăriturile soarelui până 
la apusuri. Din Sion este bună cu- 
viinţa frumuseţei lui. 

3. Dumnezeu arătat va veni, Dum- 
nezeul nostru, şi nu va făceâ. 

4. Foc înaintea lui va arde, şi îm- 
prejurul lui vifor foarte. 

5. Chemâ-va cerul de sus şi pă- 
mântul, ca să aleagă pre norodul 
său. 

6. Adunaţi-i lui pre cuvioşii lui, 
pre cei ce aşază aşezământul de 
lege al lui pentru jertfe. 

7. Şi vor vesti cerurile dreptatea 
lui, că Dumnezeu judecător este. 

8. Ascultă norodul meu, şi voiu 

14. Ps. 1, 4; Ps. 35, 36; Ps. 88, 47. 
16. Ps. 15, 10. 18. 1 Timot. 6, 7. 
20. Eccles. 2, 16. 21. v. 12; Eccles. 3, 19. 
49. 1. Is. Navi 22, 22. 
i 3. Isaia 35, 4. 7. Ps. 85, 6. 



710 



PSALM 49-50 



grSl {ic Israile, şi voiu mărturisi |ic: 
Dumnezeu, Dumnezeul lău sunt eu. 

9. Nu pentru jertfele fale te voiu 
mustra; şi arderile cele de toi ale 
tale înaintea mea sunt pururea. 

10. Nu voiu primi din casa ta vi- 
lei, nici din turmele tale (api, 

11. Că ale mele sunt toate hia- 
rele ţarinei, dobitoacele în munţi şi 
boii. 

12. Cunoscut-am toate pasările 
cerului, şi frumuseţea ţarinei cu 
mine este. 

13. De voiu flămânzi, nu voiu spu- 
ne ţie, că a mea este lumea şi pli- 
nirea ei. 

14. Au doară voiu mâncâ carne 
de fauri, sau sânge de ţapi voiu 
beâ? 

Î5. jertfeşte lui Dumnezeu jertfă 
de laudă, şi dă celui prea înalt ru- 
gile fale. 

Î6. Şi mă chiamă pre mine în 
ziua necazului tău, şi te voiu scoate 
şi mă vei proslăvi. 

17. Iar păcătosului i-au zis Dum- j 
nezeu: pentruce tu povesteşti drep- j 
lăţite mele şi iei aşezământul meu j 
de lege prin gura fa? | 

18. Iar tu ai urîf învăţătura, şi ai 
lepădat cuvintele mele înapoi. 

19. De vedeai furul, alergai cu el, 
şi cu cel prea curvar partea la pu- 
neai. 

20. Gura ta a înmulţit răutate, şi 
limba ta a împletit vicleşuguri. 

21. Şezând împroiiva fratelui tău 
ai clevetit, şi împrofiva fiului mai- 
cei fale ai pus sminteală, acestea 
ai făcut şi am tăcut. 

22. Ai socotit fărădelege, că voiu 
fi ţie asemenea; mustrâ-fe-voiu şi 
voiu pune înaintea feţei tale păca- 
tele fale. 

9. Evrei 13, 15-, Ps. 39, 9, 10; 117, 14. 

13. Ps. 23. i. 

15. Ps. 117, 14; Evrei 13, 15; Ps. 106, 22. 

16. Iov 22, 27; Ps. 85, 6. 18. Isaia 38, 17. 
20. Ecl. 8, 12. 2Î. Fac. 42, 21. 

22. R 2 Lege 29, 19, 20. 



23. înţelegeţi dar acestea, cei ce 
uitaţi pre Dumnezeu, ca nu cumvâ 
să răpească, şi nu va îi cel ce iz- 
băveşte. 

24. Jertfa laudei mă va slăvi, şi 
acolo este calea în care voiu arătă 
lui mântuirea mea. 

Intru sfârşit. Psamul lui David, 50. 

Când a intrat la dânsul Natan prooro- 
cul dttpăce intrase el la Virsavia 
muierea lui Vrie. 

Milueşte-mă Dumnezeule după 
mare mila fa, 

2. Şi după mulţimea îndurărilor 
tale, şterge fărădelegea mea. 

3. Mai vârtos mă spală de fără- 
delegea mea, şi de păcatul meu mă 
curăţeşfe, 

4. Că fărădelegea mea eu o cu- 
nosc, şi păcatul meu înaintea mea 
este pururea. 

5. Ţie unuia am greşit, şi rău îna- 
intea ta am făcut, ca să te îndrep- 
fezi înfru cuvinfeie fale şi să bi- 
rueşfi când vei judecă fu. 

6. Că iată întru fărădelegi m'am 
zămislit, şi în păcate m'a născut 
maica mea. 

7. Că iafă adevărul ai iubit, cele 
nearătale şi cele ascunse ale înţe- 
lepciunei fale mi-ai arătaf mie. 

8. Stropi-mă-vei cu isop, şi mă 
voiu curaţi; spălâ-mă-vei şi mai vâr- 
tos decât zăpada mă voiu albi. 

9. Auzului meu vei dâ bucurie şi 
veselie, bucurâ-se-vor oasele cele 
smerite. 

10. întoarce faţa ta de către pă- 
catele mele, şi toate fărădelegile 
mele şterge. 

11. Inimă curată zideşte înfru mine 
Dumnezeule, şi duh drepf înnoeşte 
întru cele dinlăuntru ale mele. 

23. Malab. 4, 1, 3. 24. Ps. 10S, 22. 
50. 4. Isaia 59, 12. 5. Rom. 3, 4. 
6. Iov 14, 4; Isaia 48, &; Ioan 3, 6. 
8. Levî 14, T Num. 19, 4, 18. 

11. Ierem. 32, 39; H 2 Lege 30, 6, 



PSALM 50-51—52 



711 



12. Nu mă ledădâ dcla faţa ta, şi 
Duhul tău cel Sfânt nu-1 luâ dela 
mine. 

13. Dă-mi mie bucuria mântuire! 
tale, şi cu duh stăpânilor mă întă- 
reşte. 

14. Invăţâ-voiu pre cei fărădelege 
căile taie, şi cei necredincioşi la 
tine se vor întoarce. 

15. Izbăveşte-mă de sângiuri Dum- 
nezeule, Dumnezeul mântuirei mele; 
bucurâ-se-va limba mea de drepta- 
tea ia, 

16v Doamne buzele mele vei des- 
chide, şi gura mea va vesti lauda ta. 

17. Că de ai fi voit jertfă, aş fi 
dat, arderile de tot nu le vei binevoi. 

18. Jertfa lui Dumnezeu: duh umi- 
lit, inimă înfrântă şi smerită Dum- 
nezeu nu o va urgisi. 

19. Fă bine Doamne, întru bună 
voirea ta Sionutui, şi să se zidea- 
scă zidurile Ierusalimului. 

_ 2G. Atunci bine vei voî jertfa drep- 
tăfei, prinosul şi arderile de tot; a- 
tunci vor pune pre altarul tău viţei. 

PSALM 51. 

Intru sfârşit, înţelegerii lui David, 
când a venii Doic Idumeul, şi a ve- 
stit lui Saul, zicând lai: venit-a Da- 
vid în casa lui Avimelek. (1 împăra- 
ţilor 22, 9). 

Ce te făleşti întru răutate puterni- 
ce? Fărădelege toată ziua, ne- 
dreptate a gândit limba ta. Ca un 
briciu ascuţit ai făcut vicleşug. 

2. Iubit-ai răutatea mai mult de 
cât bunătatea; nedreptatea mai vâr- 
tos decât a grăî dreptate. 

3. Iubit-ai toate cuvintele pierză- 
rii, limbă vicleană. 

4. Pentru aceasta Dumnezeu te 
va sfărâmă până în sfârşit; smuîge- 
te-va şi te va mutâ dela lăcaşul tău, 
şi rădăcina fa din pământul celor vii. 

14. Ps. 75, 11. 15. Ps. 90, 14. 

16. Ps. 118, 171. 18. Isaia 57, 15. 
51. 2. Ps. 11, 4, 5. 4. Ps. 58, 8. 



5. Vedeâ-vpr drepţii şi se vor teme, 
şi de dânsu'i vor râde şi vor zice; 
iată omul, carele nu a pus pre Dum- 
nezeu ajutor luiş. 

6. Ci a nădăjduit spre mulţimea 
bogăţiei sale, şi s'a întărit întru de- 
şertăciunea sa. 

7. Iar eu ca un măslin roditor în 
casa îu! Dumnezeu, Nădăjduif-am 
spre mila lui Dumnezeu, în veac şi 
în veacul veacului. 

8. Mărturisî-mă-voiu ţie în veac, 
că ai făcut; şi voiu aşteptă numele 
tău, că este bun înaintea cuvioşi- 
lor tăi. 

Psalmul 52. Intru sfârşit, pentru Maelet, 
înţelegerii lui David. 

Zis-a ce! nebun întru inima sa : 
nu este Dumnezeu. 

2. Strîcatu-s'au şi urîţi s'au făcut 
întru fărădelegi, nu este cel ce face 
bine. 

3. Dumnezeu din cer s'au uitat 
preste fiii oamenilor, ca să vază de 
este cel ce înţelege sau cel ce caută 
pre Dumnezeu. 

4. Toţi s'au abătut, împreună ne- 
trebnici s'au făcut; nu este cei ce 
•face bine, nu este până ia unul. 

5. Au nu vor cunoaşte toţi cei ce 
lucrează fărădelegea? Cei ce mă- 
nâncă pre norodul meu întru mân- 
care de pâine? 

6. Pre Domnul nu î-au chemat; 
acolo s'au temut de frică, unde nu 
era frică. 

7. Că Dumnezeu au risipit oasele 
celor ce plac oamenilor; ruşinatu- 
s'au că Dumnezeu i-au urgisit pre 
dânşii. 

8. Cine va dâ din Sion mântuire 
lui îsrail? Când va întoarce Dum- 
nezeu robia norodului său, bucurâ- 
se-va lacov şi se va veseli Israil. 

5. Ps. 39, 5. 6. letem. 49, 4. 
7. Pilde 11, 28. 8. Ps. 21, 32. 
52. 1. Ps. 13, l; Rom. 3, 12. 2. Rom. 3. 10. 
3. Ps. 13, 2. 4. Iov 14, 4. 



712 



PSALM 53-54 



PSALM 53. 

Intru sfârşit, întru cântările înţelegerii 
lui David, când au venit Zifeii, şi au zis 
lui Saul: au nu iată David s'a ascuns 
la noi? (1 Imp. 23, 19; şi 26, 1). 

Dumnezeule întru numele tău mân- 
tueşte-mă, şi înlru puterea fa mă 
judecă. 

2. Dumnezeule ascultă rugăciunea 
mea, auzi graiurile gurei mele. 

3. Că streinii s'au sculat asupra 
mea, şi cei tari au căutat sufletul 
meu şi nu au pus pre Dumnezeu 
înaintea lor. 

4. Că iată Dumnezeu ajută mie, 
şi Domnul este sprijinitorul sufle- 
tului meu. 

5. Intoarce-va cele rele vrăjmaşi- 
lor mei; întru adevărul tău pierde-î 
pre dânşii. 

6. De bunăvoie voiu jertfi {ie; măr- 
lurisi-mă-voiu numelui tău Doamne, 
că este bun. 

7. Că din tot necazul m'ai izbă- 
vii; şi spre vrăjmaşii mei a privii 
ochiul meu. 

Psalm 5i Intru sfârşit, întru cântării, 
înţelegerii Iul David. 

Auzi Dumnezeule rugăciunea mea, 
şi nu trece cu vederea ruga mea. 

2. la aminte spre mine şi mă a- 
scuîtă; mâhnifu-m'am întru îngrija- 
rea mea şi rn'am turburat de către 
glasul vrăjmaşului şi de necazul 
păcătosului. 

3. Că a abătut asupra mea fără- 
delege, şi înlru mânie a vrăjmă- 
şii mie. 

4. Inima mea s'a turburat întru 
mine, şi frica morjei a căzut asu- 
pra mea. 

5. Temere şi cutremur au venit 
asupra mea, şi m'a acoperit întu- 
nerecul. 

53. 3. Ps. 85, 13; Ps. 143, 7. 

6. Ps. 117, 17. 7, Ps. 58, 11; Ps. 117, 7. 

54. 1- Ps. 4, 1. 



6. Şi am zis: cine-mi va dâ mie 
aripi ca de porumb şi voiu zburâ, 
şi mă voiu odihni? 

7. lată rn'am depărtat fugind, şţ 
rn'am sălăşluit în pustie. 

8. Aşleptal-am pre Dumnezeu, cel 
ce mă mânuieşte de împuţinarea 
sufletului şi de vifor. 

9. Potopeşte Doamne, şi împarte 
limbile lor, că am văzut fărădelege 
şi pricire în cetate. 

10. Ziua şi noaptea o va încurc* 
jura pre ea preste zidurile ei; şi fără- 
delegea şi osteneala, în mijlocul ei, 
şi nedreptatea. 

11. Şi n'au lipsit din ulijile ei ca- 
mătă şi vicleşugul. 

12. Că de m'ar fi ocărîf vrăjma- 
şul, aş fi răbdat. 

13. Şi cel ce mă urăşte, de ar fi 
grăit mari asupra mea, m'aşi îi a- 
scuns de dânsul. 

| 14. Iar tu omule, cel întocmai la 
suflet, dregătorul meu şi cunoscu- 
tul meu, 

15. Carele împreună cu mine le-ai 
îndulcit în mâncări, în casa lui Dum- 
nezeu am umblat cu un gând. 

16. Să vie dar moartea preste ei, 
şi să se pogoare la iad de vil, 

17. Că vicleşug este în lăcaşu- 
rile lor, în mijlocul Iar. 

Î8. Eu către Dumnezeu am stri- 
gat, şi Domnul m'au auzit pre mine, 

19. Seara şi dimineaţa şi la amia- 
ză zi spune-voiu şi voiu vesti, şi va 
auzi glasul meu. 

20. Izbăvî-va cu pace sufletul meu 
de cei ce se apropie de mine, că 
întru mulţi erâ cu mine. 

21. Auzî-va Dumnezeu, şi-i va 
smeri pre dânşii, cel ce este mai 
nainte de veci, 

22. Că nu este lor schimbare, că 
nu s'au temut de Dumnezeu, tins- 
au mâna sa spre răsplătire. 

9. Ps. 91, 11. 10. Ierem. 6, 6. 

14. Ps. 40, 9, 



PSALM '54- 55- 56 



713 



23 Spurcaf-au aşezământul lui, 

împSrjitu-s'au de mânia feţei Iui, şi 
s 'au apropia! inimile lor. 

24. Muiafu-s'au cuvintele lor mai 
mult" decâf untuldelemn, şi acelea 

suni săgeţi. 

25. Aruncă spre Domnul grija fa, 
şj d. te va hrănî; nu va dâ în veac 
cHftire dreptului. 

26. Iar fu Dumnezeule, pogorî-vei 
pre dânşii în puţul stricSciunei. 

27. Bărbafii sângiurilor şi ai vi- 
cleşugului, nu-şi vor înjumătăţi zi- 
lele lor; iară eu Doamne, voiu nă- 
dăjdui spre tine. 

PSALM 55. 

Intru sfârşit, pentru norodul ce se de- 
părtase dela cele sfinţi, lui David, spre 
scrisoarea stâlpului, când l-a prins pre 
el- cei de alt neam în Ghet. 

Milueşfe-mă Dumnezeule, că m'a 
că'cat omul, toată ziua dând 
răsboiu m'a necăjit. 

2; Călcafu-m'au vrăjmaşii mei toa- 
tă ziua, că mulţi sunt cei ce se luptă 
eu mine dela înălţime. 

3. Ziua nu mă voiu teme, şi eu 
voiu nădăjdui spre fine. 

4. Intru Dumnezeu voiu lăudâ cu- 
vintele mele; întru Dumnezeu am 
nădăjduit, nu mă voiu teme, ce-mi 
va lace mie trupul? 

5. Toată ziua cuvintele mele au 
urît împrofiva mea toate gândurile 
lor spre rău. 

6. Lăcui-vor şi se vor ascunde, 
aceia călcâiul meu vor păzî, în ce 
chip au aşteptat ei sufletul meu. 

7. Pentru nimica vei mântui pre 
dânşii; întru mânie noroadele vei 
sfărâma. 

8. Dumnezeule, vieaţa mea am 
spus ţie; pus-ai lacrămile mele îna- 
intea ta, ca şi în făgăduinţa ta. 

24. Ps. 57. 6; 5&. 8; şi 61, 4. 

25. Ps. 36, 5; i Petr.'s, 7; Lucâ 12, 22. 
27. Ps. 36, 34, 35; Pitde 10, 28. 

55. 4. Ps. 117, 5; Evr. 13, 6. 
8. Hpoc. 7, 17. 



9. Infoarce-se-vor vrăjmaşii mei 
înapoi; ori în ce zi te voiu chemâ, 
iată am cunoscut că Dumnezeul meu 
eşti tu. 

10. Intru Dumnezeu voiu lăudâ 
graiul, întru Domnul voiu lăudâ cu- 
vântul. 

11. Spre Dumnezeu am nădăjduit, 
nii mă voiu teme, ce-mi va face mie 
omul? 

12. Intru mine sunt Dumnezeule 
rugăciunile, care voiu răsplăti la- 
udei tale. 

13. Că ai izbăvit sufletul meu din 
moarte, ochii mei de lacrămi, şi pi- 
cioarele mele din alunecare; bine 
voiu piăceâ înaintea Domnului în 
lumina celor vii. 

PSALM 56. 

Intru sfârşit, să nu strici, lui David 
întru scrisoarea stâlpului, când a fugit 
el de către fala lui Saîil în peşteră, (1 
Imp. 22, 1; şi 24, 4). 

Milueşte-mă Dumnezeule, milue- 
şte-mă, că spre tine a nădăj- 
duit sufletul meu. 

2. Şi în umbra aripilor tale voiu 
nădăjdui, până ce va trece fărăde- 
legea. 

3. Sfrigâ-voiu către Dumnezeul cel 
prea înalt, Dumnezeul cel ce au fă- 
cut bine mie. 

4. Trimis-au din cer şi m'au mân- 
tuit; daf-au spre ocară pre cei ce 
mă calcă pre mine. 

i 5. Trimis-au Dumnezeu mila sa şl 
| adevărul său, şi au izbăvit sufletul 
j meu din mijlocul puilor de lei, a- 
i dormit-am turburat. 

6. Fiii oamenilor, dinţii lor arme 
şi săgeţi, şi limba lor sabie ascuţită. 

7. Inaltă-te preste ceruri Dumne- 
zeule, şi preste tot pământul slava fa. 



5-6. Ps. 60, 3. 

2. Ps. 90, 4. 

3. Ps. 139, 8; Ps. 137, 9, 

4. Ps. 61. 8. 5. Ps. 60, 7, 

O, Pilde 12, 19; Ps. 54, 24. 



714 



PSALM 56-57-58 



8. Cursă au gătit picioarelor mele, 
şi au împilat sufletul meu. 

9. Săpat-au înaintea ie{ei mele 
groapă, şi au căzut într'însa. 

10. Gata este inima mea Dumne- 
zeule, gata este inima mea; cântâ- 
voiu şi voiu lăudă întru slava mea. 

11. Deşteapfă-fe slava mea, de- 
şfeaptă-te psaltire şi alăută; deştep- 
tâ-mă-voiu diminea{a. 

12. Mărturisî-mă-voiu fie întru no- 
roade Doamne, cântâ-voiu fie întru 
neamuri. 

13. Că s'au mărit până la ceruri 
mila ta, şi până la nori adevărul tău. 

14. Inalţă-te preste ceruri Dum- 
nezeule, şi preste tot pământul sla- 
va ta. 

PSALM 57. 

Intru sfârşit, să nu strici, lui David 
întru scrisoarea stâlpului. 

De grăiţi adecă ditpre adevăr drep- 
tate, cele drepte judecaţi fiii oa- 
menilor. 

2. Pentrucă în inimă fărădelege 
lucraţi pre pământ; nedreptate mâi- 
nile voastre împletesc. 

3. Inslreinatu-s'au păcătoşii din 
mitras, rătăcit-au din pântece, gră- 
it-au minciuni. 

4. Mânia lor este după asemă- 
narea şarpelui, ca a unei aspide 
surde, şi-şi astupă urechile sale. 

5. Care nu va auzi glasul vână- 
torilor, vânându-se, se vânează deîa 
cel în{elept. 

6. Dumnezeu va zdrobi dinţii lor 
în gura lor; măselele leilor le-au 
sfărâmat Domnul. 

7. De nimica se vor face ca apa 
ce trece; tinde-va arcul său până 
unde vor sîăbî. 

<?. Ps. 9, Î6. ff. Ps. 7, 16. 
10. Ps. 108, î. 11 Ps. 5, 3. 
12, Ps. 107, 3. 13. Ps. 35, 5. 
57, 1. Ps. 81, 2. 2. Isaia 10, 1. 
3. Isaia 48, 8. 4. Ps. 139, 3. 
6. Ps. 3, 7. 7. Iov 24, 18. 



8. Ca ceara ce se topeşte se vor 
pierde, căzut-a foc preste dânşii şi 
n'au văzut soarele. 

9. Mai nainte până ce vor cunoa- 
şte spinii voştri ramnul; ca pre nişte 
vii, ca întru mânie va înghiţi pre 
dânşii. 

10. Veselî-se-va dreptul, când va 
vedea izbândă; mâinile sale va spăla 
în sângele păcătosului. 

11. Şi va zice omul, dacă este a- 
dică roadă dreptului, este dar Dum- 
nezeu judecându-i pre dânşii pre 
pământ. 

PSALM 58. 

Intru sfârşit, să nu strici, lui David 
întru scrisoarea stâlpului, când a tri- 
mis Saul şi a păzit casa lui ca să-l 
omoare pre el. 

Scoate-mă deîa vrăjmaşii mei Dum- 
nezeule, şi de cei ce se scoală 
asupra mea mântueşte-mă. 

2. Izbăveşle-mă de cei ce lucrează 
fărădelegea, şi de bărbaţii sângîu- 
rilor mă mântueşte. 

3. Că iată au vânat sufletul meu, 
pusu-s'au asupra mea cei tari. 

4. Nici fărădelegea mea, nici pă- 
catul meu Doamne; îără de nele- 
giuire am alergat şi am îndreptat. 

5. Scoală-te întru întâmpinarea 
mea şi vezi. Şi tu Doamne, Dum- 
nezeul puterilor, Dumnezeul lui I- 
srait. 

6. la aminte a cerceta toate nea- 
murile, să nu te milostiveşti spre 
toţi cei ce lucrează fărădelegea. 

7. Intoarce-se-vor către seară, şi 
vor flămânzi ca un câine, şi vor 
încuniurâ cetatea. 

8. lată aceia vor răspunde cu gura 
lor, şi sabie în buzele lor; că cine 
a auzit? 

9. Şi tu Doamne vel râde de dân- 
şii, urgisî-vei toate neamurile. 

10. Ps. 31, 11. 

58. 5. Ps. 6, 4. 8. Ps. 54, 24; Ps. 51, 4, 5. 
9. Ps. 2, 3: şi 36, 13. 



PSALM 58-59-60 



715 



m Puterea mea spre fine voiu 
* ?• că tu Dumnezeule sprijinir- 
ii meu eşti, Dumnezeul meu, mila 
r, a mă va întâmpină. 

11. Dumnezeul meu va arătă mie 
întru vrăjmaşii mei. , 

12 Să nu-i omori pre danşu, ca 
nu cândva să uite legea fa. 

13 Risipeşti-i pre ei întru puterea 
ia, şi-» pogoară pre dânşii scufito- 
rU i meu Doamne. 

14. Păcatul gurei lor, cuvântul 
buzelor lor, şi să se prinză întru 
mândria lor. 

15. Şi din blestem şi minciună 
se vor vesti întru sfârşit, întru mâ- 
nia sfârşitului, şi nu vor fi. 

16. Şi vor cunoaşte că Dumnezeu 
stăpâneşte pre lacov şi marginile 
pământului. 

17. Inloarce-se-vor către seară, şi 
vor flămânzî ca un câine, şi vor în- 
cunjurâ cetatea. 

18. Aceia se vor risipi să mănân- 
ce, iar de nu se vor sătura, vor şi 
răpştî. 

19. Iar eu voiu lăuda puterea ta, 
şi mă voiu bucura dimineafa de 
mila fa. 

20. Că te-ai făcut sprijinitorul meu, 
şi scăparea mea în ziua necazului 
meu. 

21. Ajutorul meu eşti, {ie voiu cân- 
fâ; că fu Dumnezeule sprijinitorul 
meu eşfi, Dumnezeul meu mila mea. 

PSALM 59. 

Intru sfârşii, celor ce se vor schimbă, 
întru scrisoarea stâlpului lui Davicl, 
spre învăţătură, când au ars Mesopo- 
tamia Siriei, şi Soval-Siria, şi s'a în- 
tors loav, şi a bătut j>re Edom în va- 
lea Sărilor douăsprezece mii. 

Dumnezeule, lepădatu-ne-ai pre 
noi, şi ne-ai surpaf; mâniafu- 
fe-ai şi le-ai milostivit spre noi. 

11. Ps. 53, 7; Ps. 91, 11. 
19. Ps. 5, 3; 01, 2. 
59. 1- 43, 11. 



2. Ctifremuraf-ai pământul şi i-ai 
turburat pre dânsul; vindecă sfărâ- 
mările lui, că s'a clătit. 

3. Arăfaf-ai norodului tău cete ne- 
silnice, adăpafu-ne-ai pre noi cu vi- 
nul umilinţei. 

4. Dat-ai celor ce se tem de tine 
semn, ca să fugă dela fata arcului. 

5. Penfru ca să se izbăvească cei 
iubiji ai tăi, mânfueşfe-mă cu dreap- 
fa fa şi mă auzi. 

6. Dumnezeu au grăit întru cel 
sîânf al său: bucurâ-rnă-voiu şi voiu 
împărfî Sichemu, şi vaiea lăcaşuri- 
lor voiu măsură. 

7. Al meu esfe Galaad şi a! meu 
esfe Mânase, şi Eîrem tăria capu- 
lui meu. 

8. Iuda împăratul meu, Moav căl- 
darea nădejdei mele. 

9. Spre Idumeia voiu întinde în- 
călţămintea mea, mie cei de alf neam 
s'au supus. 

10. Cine mă va duce la cetatea 
îngrădirei? Sau cine mă va povă- 
|ui până la Idumeia? 

11. Au nu tu Dumnezeule cel ce 
ne-ai lepădat pre noi? Şi au, nu vet 
ieşi Dumnezeule înfr i puterile noa- 
stre? 

12. Dă-ne nouă ajutor din necaz, 
şi deşarfă este mânfuirea omului. 

13. Intru Dumnezeu vom face pu- 
tere, şi el va urgisi pre cei ce ne 
necăjesc pre noi. 

Psalm 60. întru sfârşit, întru cântări 
lui Mi 

Âuzi Dumnezeule cererea mea, ia 
aminte rugăciunea mea. 

2. Dela marginile pământului că- 
tre fine am strigat când s'a mâhnii 
inima mea, pre piatră m'ai înălţat. 

3. Povăţuifu-m'ai că fe-ai făcut 

2. Ps. 106, 27. 3, Ps. 43, 11. 
6. Ps. 107, 6. 

8. Num. 24, 19; 2 Imp. 8, 14. 
12. Ps. 107, 13. 
60. Ps» 56, î. 



PSALM 58-59-60 



715 



m Puterea mea spre fine voiu 
* ?• că tu Dumnezeule sprijinir- 
ii meu eşti, Dumnezeul meu, mila 
r, a mă va întâmpină. 

11. Dumnezeul meu va arătă mie 
întru vrăjmaşii mei. , 

12 Să nu-i omori pre danşu, ca 
nu cândva să uite legea fa. 

13 Risipeşti-i pre ei întru puterea 
ia, şi-» pogoară pre dânşii scufito- 
rU i meu Doamne. 

14. Păcatul gurei lor, cuvântul 
buzelor lor, şi să se prinză întru 
mândria lor. 

15. Şi din blestem şi minciună 
se vor vesti întru sfârşit, întru mâ- 
nia sfârşitului, şi nu vor fi. 

16. Şi vor cunoaşte că Dumnezeu 
stăpâneşte pre lacov şi marginile 
pământului. 

17. Inloarce-se-vor către seară, şi 
vor flămânzî ca un câine, şi vor în- 
cunjurâ cetatea. 

18. Aceia se vor risipi să mănân- 
ce, iar de nu se vor sătura, vor şi 
răpştî. 

19. Iar eu voiu lăuda puterea ta, 
şi mă voiu bucura dimineafa de 
mila fa. 

20. Că te-ai făcut sprijinitorul meu, 
şi scăparea mea în ziua necazului 
meu. 

21. Ajutorul meu eşti, {ie voiu cân- 
fâ; că fu Dumnezeule sprijinitorul 
meu eşfi, Dumnezeul meu mila mea. 

PSALM 59. 

Intru sfârşii, celor ce se vor schimbă, 
întru scrisoarea stâlpului lui Davicl, 
spre învăţătură, când au ars Mesopo- 
tamia Siriei, şi Soval-Siria, şi s'a în- 
tors loav, şi a bătut j>re Edom în va- 
lea Sărilor douăsprezece mii. 

Dumnezeule, lepădatu-ne-ai pre 
noi, şi ne-ai surpaf; mâniafu- 
fe-ai şi le-ai milostivit spre noi. 

11. Ps. 53, 7; Ps. 91, 11. 
19. Ps. 5, 3; 01, 2. 
59. 1- 43, 11. 



2. Ctifremuraf-ai pământul şi i-ai 
turburat pre dânsul; vindecă sfărâ- 
mările lui, că s'a clătit. 

3. Arăfaf-ai norodului tău cete ne- 
silnice, adăpafu-ne-ai pre noi cu vi- 
nul umilinţei. 

4. Dat-ai celor ce se tem de tine 
semn, ca să fugă dela fata arcului. 

5. Penfru ca să se izbăvească cei 
iubiji ai tăi, mânfueşfe-mă cu dreap- 
fa fa şi mă auzi. 

6. Dumnezeu au grăit întru cel 
sîânf al său: bucurâ-rnă-voiu şi voiu 
împărfî Sichemu, şi vaiea lăcaşuri- 
lor voiu măsură. 

7. Al meu esfe Galaad şi a! meu 
esfe Mânase, şi Eîrem tăria capu- 
lui meu. 

8. Iuda împăratul meu, Moav căl- 
darea nădejdei mele. 

9. Spre Idumeia voiu întinde în- 
călţămintea mea, mie cei de alf neam 
s'au supus. 

10. Cine mă va duce la cetatea 
îngrădirei? Sau cine mă va povă- 
|ui până la Idumeia? 

11. Au nu tu Dumnezeule cel ce 
ne-ai lepădat pre noi? Şi au, nu vet 
ieşi Dumnezeule înfr i puterile noa- 
stre? 

12. Dă-ne nouă ajutor din necaz, 
şi deşarfă este mânfuirea omului. 

13. Intru Dumnezeu vom face pu- 
tere, şi el va urgisi pre cei ce ne 
necăjesc pre noi. 

Psalm 60. întru sfârşit, întru cântări 
lui Mi 

Âuzi Dumnezeule cererea mea, ia 
aminte rugăciunea mea. 

2. Dela marginile pământului că- 
tre fine am strigat când s'a mâhnii 
inima mea, pre piatră m'ai înălţat. 

3. Povăţuifu-m'ai că fe-ai făcut 

2. Ps. 106, 27. 3, Ps. 43, 11. 
6. Ps. 107, 6. 

8. Num. 24, 19; 2 Imp. 8, 14. 
12. Ps. 107, 13. 
60. Ps» 56, î. 



PSALM 60—61—62 



nădejdea mea, turn de tărie de că- 
tre îa{a vrăjmaşului. 

4. Lăcui-voiu întru lăcaşul tău în 
veci, acoperî-mă-voiu întru acope- 
remântul aripilor tale. 

5. Că tu Dumnezeule ai auzit ru- 
găciunile mele, dat-ai moştenire ce- 
lor ce se tem de numele tău. 

6. Zile presfe zile împăratului vei 
adauge, anii lui până la ziua nea- 
mului şi a neamului. 

7. Rămâneâ-va în veac înaintea 
iui Dumnezeu; mila şi adevărul lui, 
cine îi va căuta? 

8. Aşâ voiu cânta numelui tău în 
veci, ca să dau eu rugăciunile mele 
din zi în zi. 

Psalmul loi David, 61. Intru sfârşit, 
pentru Iditum, 

Au nu lui Dumnezeu se va su- 
pune sufletul meu? Că dela dân- 
sul este mântuirea mea. 

2. Pentrucă el este Dumnezeul 
meu şi Mântuitorul meu, sprijinito- 
rul meu, nu mă voiu clăti mai mult. 

3. Până când vă ridicaţi asupra 
omului? Ucideţi toţi voi, ca pre un 
perete povârnit şi gard surpat. 

4. Insă preţul meu s'au sfătuit să-l 
lepede, alergaf-au cu sete, cu gura 
lor binecuvântau, şi cu inima lor 
blestemau. 

5. însă îui Dumnezeu te supune 
sufletul meu, că dela dânsul este 
răbdarea mea. 

6. Că el este Dumnezeul meu şi 
Mântuitorul meu, sprijinitorul meu, 
nu mă voiu mutâ. 

7. întru Dumnezeu este mântuirea 
mea şi slava mea, Dumnezeu aju- 
torul meu, şi nădejdea mea este 
spre Dumnezeu. 

8. Nădăjduiţi spre dânsul toată 



7. Ps. 56, 5. 
61. !• Ps. 72, 1. 

4. Ps. 54, 24; Ps. 27, 3. 

5. Ps. 5-5, 4, 5, 117, 9. 



adunarea noroadelor, vărsaţi înain- 
tea lui inimile voastre, că Dumnc- 
zeu este ajutorul nostru. 

9. Insă deşerţi sunt îiii oameni- 
lor, mincinoşi fiii oamenilor, în cum- 
pene a face strâmbătate ei din de- 
şerfăciune, împreună. 

10. Nu nădăjduiţi spre nedreptate 
şi spre jefuire nu poftiţi, bogăţia de 
ar curge, nu vă lipiţi inima. 

1 î . Odată au grăit Dumnezeu, două 
acestea am auzit, că puterea este 
a lui Dumnezeu, şi a fa este Doam- 
ne mila, că tu vei răsplăti fiecăruia 
după faptele îui. 

Psalmul lui Dând, 62. 

Când a fost el în pustia Idumtii, (1 
împăraţilor 22, 5), 

Dumnezeule Dumnezeul meu, că- 
tre tine mânec. 

2. Insefaf-a de tine sufletul meu, 
de câte ori trupul meu ţie. 

3. In pământ pustiu şi neumblat 
şi fără de apă; aşâ întru cel sfânt 
m'am arătat ţie, ca să văz puterea 
fa şi slava ta. 

4. Că mai bună este mila ta de 
cât vieţile. Buzele mele te vor lăudâ. 

5. Aşâ bine te voiu cuvântă în 
vieaţa mea, şi în numele tău voiu 
ridică mâinile mele. 

6. Ca din seu şi din grăsime să 
se umple sufletul meu, şi cu buze 
de bucurie te va lăudâ gura mea. 

7. De mi-am adus aminte de tine 
în aşternutul meu, în dimineţi am 
cugetat spre tine, că ai fost ajufo* 
rul meu. 

8. Şi întru acoperemânful aripilor 
tale mă voiu bucura, lipitu-s'a su- 



9, Ecl. 1. 2; 12, 8. 

11. Mateiu 16, 27; Rom. 2, 6; 1 Cor. 3, S; 
2 Cot. 5, 10; Galat. 6, 5; ievem. 9, 23; Pilde 
24, 12. 

62. 2. Ps. 41, 2. 
3. Ps. 142, 6. 
5. Ps. 145, 1. 

7. Ps. 15, 7. 



PSALM 62-63—64 



717 



Mul meu după tine, şi pre mine 
ffl 'a sprijinit dreapta ta. 

9 Iar ei îndeşert au căutat sufle- 
tul meu, intrâ-vor în cele mai de 
• oS ale pământului, dâ-se-vor în 
Vinile săbiei, părţi vulpilor vor li. 

10. Iar împăratul se va veseli de 
Dumnezeu, lăudâ-se-va tot cel ce se 
jură întru el, că s'a astupat gura 
celor ce grăesc nedreptăţi. 

Psalmul Ini David, 68. Intru sfârşit. 

Auzi Dumnezeule glasul meu, când 
mă rog către tine, dela frica vrăj- 
maşului scoate sufletul meu. 

2. Acopere-mă de adunarea celor 
C c viclenesc, de mulţimea celor ce 
lucrează nedreptate. 

3. Cari şi-au ascuţit ca o sabie 
limbile lor, întins-au arcul lor lucru 
amar, ca să săgete întru ascunsuri 
pre cel nevinovat. 

4. Fără veste îl vor săgetâ pre 
el, şi nu se vor teme, întârit-au lo- 
ruş cuvânt viclean. 

5. Vorbit-au ca să ascunză cursă, 
zis-au: cine îi va vedea pre dânşii? 

6. Iscodit-au fărădelege, stinsu- 
s'au născocind iscodiri. 

7. Apropiâ-se-va omul şi inima a- 
dâncă. şi se va înălţa Dumnezeu. 

8. Săgeata pruncilor s'a făcut ra- 
nele lor, şi au slăbit asupra lor 
limbile lor. 

9. Turburafu-s'au toţi cari i-au 
văzut pre dânşii, şi s'a temut lot 
omul. 

10. Şi au povestit lucrurile lui 
Dumnezeu, şi faptele lui le-au în- 
ţeles. 

tî. Veselî-se-va cel drept întru 
Domnul şi va nădăjdui spre dân- 
sul, şi se vor lăuda toţi cei drepţi 
la inimă. 

10, Ps. 63, It. 

63. 3 - ps - ». 2 - 
5. Iov 24, Î5; Ps. 70, 11. 

7 Ierem. 17, 9. 

8. Pilde 6. 15. 

11, Ps. 62, 10. 



PSALM 64. 

Intru sfârşit lui David, cântarea le- 
remiei şi a lui Iezechiil şi a nemerni- 
ciei norodului când vrea sa iasă din 
robia Vavilonului, . 

Tie se cuvine cântare Dumnezeule 
j în Sion, şi ţie se va dâ rugăciune 
în Ierusalim. 

2. Auzi rugăciunea mea.căf retine 
tot trupul va venî. 

3. Cuvintele celor fărădelege ne-au 
biruit pre noi şi păgânăfăţiîe noa- 
stre tu le vei curăţî. 

4. Fericit este pre carele l-ai a- 
les şi l-ai primit, lăcuî-va în curţile 
tale. 

5. Umpleâ-ne-vom de bunătăţile 
casei tale; sfântă este Biserica ta, 
minunată întru dreptate. 

6. Auzi-ne pre noi Dumnezeule 
mântuitorul nostru, nădejdea tutu- 
ror marginilor pământului şi a ce- 
lor de pre mare departe. 

7. Cela ce găteşti munţii întru tă- 
ria (a, încins fiind cu putere; cela 
ce turburi adâncul mării, sunetele 
valurilor ei cine le va suferi? 

8. Turburâ-se-vor neamurile şi se 
vor spăimântâ cei ce lăcuesc pre 
margini de semnele tale; ieşirile di- 
mineţei şi ale serei le vei veseli 

9. Cercetat-ai pământul şi l-ai îm- 
bătat pre dânsul, înmuîţit-ai a'l îm- 
bogăţi pre el. 

10. Rtul iui Dumnezeu s'a umplut 
de ape; gătit-ai hrană lor, că aşâ 
este gătirea. 

11. Brazdele lui îmbată-le, înmul- 
ţeşte roduriie lui, întru picăturile lui 
veseli- se-va răsărind. 

12. Bine vei cuvântă cununa a- 
nului bimătăţei tale, şi câmpii tăi 
se vor umpleâ de grăsime. 

Î3. Ingrăşâ-se-vor cele frumoase 



6-4. 7. Mat. S, 26. 
0. Iov, 38, 27. 

11. Ps. 103, 14; Isaia 55, io. 



718 



PSALM 64-65-66 



ale pustiei, şi cu bucurie dealurile 
se vor încinge. 

14. Imbrăcafu-s'au berbecii oilor, 
şi văile vorînmuliî grâul, strigâ- 
vor pentrucă vor cântâ. 

. Psalm 65. Intru sfârşit, datarea 
Psalmului iWierei. 

Strigaţi Domnului tot pământul, 
cântaji numelui lui, daţi slavă 
laudei lui. 

2. Ziceţi lui Dumnezeu: cât sunt 
de înfricoşate lucrurile tale! Intru 
muljimea puterii tale, minţl-vor ţie 
vrăjmaşii tăi. 

3. Tot pământul să se închine ţie 
şi să cânte ţie, să cânte adică nu- 
melui tău prea înalte. 

4. Veniţi şi vedeţi lucrurile lui Dum- 
nezeu, cât este de înfricoşat în sfa- 
turi, mai mult decât fiii oamenilor. 

5. Cel ce întoarce marea în uscat, 
prin rîu vor trece cu piciorul. A- 
colo ne vom veseli de dânsul. 

6. De cel ce stăpâneşte întru pu- 
terea sa veacul, ochii lui spre nea- 
muri privesc; cei ce amărăsc să nu 
se înalte întru sine. 

7. Binecuvântaţi neamuri pre Dum- 
nezeul nostru, şi auzit faceţi glasul 
laudei lui! 

8. Al celui ce au pus sufletul meu 
întru vieaţă, şi nu au dat spre cîă- 
tire picioarele mele. 

9. Că ne-ai cercat pre noi Dum- 
nezeule, cu foc ne-ai lămurit pre noi, 
precum se lămureşte argintul. 

10. Băgafu-ne-ai pre noi în cursă, 
pus-ai necazuri pre umărul nostru, 
ridicat-ai oameni pre capeteie noa- 
stre. 

11. Trecut-am prin foc şi prin apă 
şi ne-ai scos pre noi întru repaus. 

12. Intrâ-voiu în casa ta cu ar- 



65. 2. Ps. 17, 45. 3. Ps. 144, Zi. 

4. Ps. 45, 8. 

5. Eşire 14, 21, scq. â. Ps. 13, 2. 
11. Isala 43, 2. 



deri de tot, dâ-voiu ţie rugăciunile 
mele, care le-au osebit buzele melc 

13. Şi a grăit gura mea întru ne- 
cazul meu. 

14. Arderi de tot cu măduhă voiu 
aduce ţie cu tămâie şi cu berbeci 
aduce-voiu ţie boi cu ţapi. 

15. Veniţi de auziţi, şi voiu po- 
vesti vouă, toţi cei ce vă temeţi de 
Dumnezeu, câte au fădut sufletului 
meu. 

16. Către dânsul cu gura mea am 
strigat şi l-am înălţat supt limba mea. 

1-7. Nedreptate de am văzut în i- 
nima mea, să nu mă auză Domnul. 

18. Pentru aceasta m'au auzit Dum- 
nezeu, luat-au aminte la glasul ru- 
gâciunei mele. 

19. Bine este cuvântat Dumnezeu 
carele n'au depărtat rugăciunea mea 
şi mila sa dela mine. 

Psalm 66. Intru sfârşit, Intru laude, 
cântarea Ini David. 

Dumnezeule miîostiveşte-te spre 
noi şi ne binecuvinlează, lumi- 
nează faţa ta spre noi şi ne milu- 
eşfe, 

2. Ca să cunoaştem pre pământ 
calea ta, în toate neamurile mântu- 
irea ta. 

3. Mărturisească-se ţie noroadele 
Dumnezeule, mărturisească -se ţie 
noroadele toate. 

4. Veselească- se şi să se bucure 
neamurile, că vei judeca noroadele 
întru dreptate, şi neamurile pre pă- 
mânt vei povăţuî. 

5. Mărturisească-se ţie noroadele 
Dumnezeule, mărturisească-se ţie 
noroadele toate; pământul ş'a dat 
rodul său. 

6. Binecuvintează-ne pre noi Dum- 
nezeule, Dumnezeul nostru; bine- 
cuvintează ne pre noi Dumnezeule, 

i — 

66. !• Ps. 4, 6. 3. Ps. 21, 29. 

4. Ps. 67, 33 5. Ps. 44, 21 i Ps. 84, 13. 
6, Num. 6,24. 



PSALM 



teamă de dânsul foaie mar- 
ginile pământului. 

Psalm 67. Intru sfârşit, cântării lui David. 

se scoale Dumnezeu şi să se 
Srisipească vrăjmaşii lui, şi să 
fog8 dela fata lui cei ce-1 urăsc pre 
dânsul. 

2. Precum se stinge fumul, să se 
sting*, cum se topeşte ceara de faţa 
locului; aşâ să piară păcătoşii dela 
fata lui Dumnezeu. 

3. Şi drepţii să se veselească şi 
să se bucure înaintea lui Dumne- 
zeu, să se desfăteze întru veselie. 

4. Cântaţi lui Dumnezeu, cântaţi 
numelui lui; cale faceţi celui ce s'au 
suit preste apusuri; Domnul este 
numele lui. 

5. Şi vă bucuraţi înaintea lui, să 
se turbure de faţa lui, a Părintelui 
celor săraci şi a Judecătorului vă- 
duvelor. 

6. Dumnezeu este în locul cei 
sfânt al său, Dumnezeu face a lă- 
cui pre cei ce sunt într'un fel în 
casă, 

7. Scoţând pre cei din obezi cu 
vitejie, aşijderea pre cei ce amărăsc, 
pre cei ce lăcuesc în mormânturi. 

8. Dumnezeule când ieşai tu îna- 
intea norodului tău, când treceai tu 
în pustie. 

9. Pământul s'a cutremurat, că 
cerurile au picat de către faţa Dum- 
nezeului Sinai, de către faţa Dum- 
nezeului lui Israil. 

10. Ploaie de bună voie vei ose- 
bî Dumnezeule moştenirei tale, şi a 
slăbit, iar tu o ai săvârşit pre dânsa. 

11. Dobitoacele tale lăcuesc în- 
tr'însa, gătit-ai întru bunătatea ta 
săracului, Dumnezeule. 

12. Domnul va dâ cnvâni celor 
ce binevesţesc cu putere multă. 



12-13 719 



13. Împăratul puterilor al celui iu- 
bit, cu înfrumuseţarea casei să îm- 
parţă prăzi. 

14. De aţi dormi în mijlocul ho- 
tarelor, aripile porumbiţei sunt cu 
argint poleite, între umerile ei cu 
strălucire de aur, 

15. Când osebeşte cel ceresc îm- 
păraţi preste dânsa, ca zăpada se 
vor albi în Selmon. 

16. Muntele lui Dumnezeu munte 
gras, munte închegat, munte gras, 
pentruce gândiţi de munţii cei în- 
chegaţi? 

17. Muntele care bine au voit Dum- 
nezeu a lăcuî înfr'însul, pentrucă 
Domnul va lăcuî până în sfârşit. 

18. Carul lui Dumnezeu cu miile 
înmulţit, mii de cei ce prisosesc; 
Domnul întru ei, în Sinai în cel sfânt. 

19. Suifu-te-ai la înălţime, robit-ai 
robime, luaf-ai daruri întru oameni, 
pentrucă pre cei ce nu se plecau a 
se sălăşlui. 

20. Domnul Dumnezeu bine este 
cuvântat, bine este cuvântat Dom- 
nul din zi în zi. Să sporească nouă 
Dumnezeul mântuirilor noastre. 

21. Dumnezeul nostru Dumnezeu 
a mântui, şi ale Domnului, ale Dom- 
nului sunt ieşirile morţei. 

22. Insă Dumnezeu va sfărâmă 
capetele vrăjmaşilor săi, creştetul 
părului celor ce umblă întru greşa- 
lele lor. 

23. Zis-au Domnul: din Vasan mă 
voiu întoarce, întoarce-mă-voiu în- 
tru adâncurile mărei, 

24. Pentru ca să se afunde picio- 
rul tău în sânge; limba câinilor tăi 
din vrăjmaşii de lângă el. 

25. Văzutu s'au umbletele fale 
Dumnezeule, umbletele Dumnezeu- 
lui meu, ale Împăratului celui din 
cel sfânt. 



67. I- Num. 10, 35; 2 ParaL. 6, 4; Ps. 131, 8. 
5. Pilde 22, îl; Ps. 145, 9» 
9. Jud. 54, 5. 



15. Jud. 9,48. 17. Ps. 86, 1. 

18. Isaia 66, 15. 

19. Efes. 4, 8. 22, Ps. 109, 6. 



720 



PSALM 67—68 



26. Mai nainte au apucat boierii 
ţiindu-se de ce? ce cântau, în mij- 
locul fecioarelor celor ce ziceau în 
limpene. 

27. Intru adunări binecuvântaţi 
pre Dumnezeu, pre Domnul din iz- 
voarele lui Israil. 

28. Acolo Veniamin cel mai tânăr 
în uimire, boierii ludei povăţuitorii 
lor, boierii Zavulonuiui, boierii Nef- 
falimului. 

29. Porunceşte Dumnezeule pu- 
îerei tale; întăreşte Dumnezeule a- 
ceasfa care o ai făcut întru noi. 

30. Dela Biserica ta în Ierusalim, 
|îc vor aduce împăraţii daruri. 

31. Ceartă hiarele trestiei, aduna- 
rea taurilor întru junicile popoare- 
lor, ca să se încue cei ispitiţi cu 
argint. 

32. Risipeşte neamurile cele ce 
voesc răsboaie, venî-vor soli dela 
Eghipet; Etiopia mai 'nainte va a- 
pucâ mâna ei la Dumnezeu. 

33. împărăţiile pământului cântaţi 
lui Dumnezeu, cântaţi Domnului. 

34. Celui ce s'au suit presfe ce- 
rul cerului, spre răsărituri. 

35. Iată va dâ glasul său, glas de 
putere. Daţi slavă lui Dumnezeu, pre- 
ste Israil mare este cuviinţa lui, şi 
puterea lui în nori. 

36. Minunat este Dumnezeu întru 
sfiinţii săi, Dumnezeul lui Israil; în- 
suş va dâ putere şi întărire noro- 
dului său. Bine este cuvântat Dum- 
nezeu. 

PSALMUL LUI DAVID 68. 

Intru sfârşit, pentru cei ce se vor 
schimba. (îoan Cap. 2, 17; 
Rom. 10, 11)., 

Mântueşte-mă Dumnezeule, că au 
intrat ape până la sufletul meu. 
2. Afundatu-m'am în noroiul adân- 
cului şi nu este stare. 

26. Eşlre 15, 20. 

32. Isaia 19, 21; Sofon. 3, 11. 

33. Ps. 66, 4. 34. Evr. 7, 23. 
68. 1' Ps- 39, 2. 



3. Venit-am întru adâncurile mă- 
rei şi viforul m'a potopit. 

4. Ostenit-am strigând, amorţit-a 
gâtlejul meu, slăbit-au ochii mei, nă- 
dăjduind eu spre Dumnezeul meu. 

5. Inmulţitu-s'au mai pre sus de 
câf perii capului meu cei ce mă u- 
răsc în zadar. 

6. lntăritu-s'au vrăjmaşii mei, cei 
ce mă goneau pre mine cu nedrep- 
tate; cele ce nu am jefuit, afuncea 
am plătit. 

7. Dumnezeule tu ai cunoscut ne- 
priceperea mea, şi greşalele mele de 
la tine nu s'au ascuns, să nu se 
ruşineze pentru mine cei ce te a- 
şteaptă pre tine Doamne, Doamne 
al puterilor. 

8. Nici să se înfrunteze pentru 
mine cei ce te caută pre tine Dum- 
nezeul lui Israil. 

9. Că pentru fine am suferit ocară, 
acoperit-a ruşinea obrazul meu. 

10. Instreinat am fost fraţilor mei, 
şi nemernic fiilor maicei mele. 

11. Că râvna casei tale m'a mân- 
cat, şi ocările celor ce te ocărăsc 
pre tine au căzut asupra mea. 

12. Şi am acoperit cu post sufle- 
tul meu, şi s'au făcut spre ocară mie. 

13. Şi am pus îmbrăcămintea mea 
sac, şi m'am făcut lor spre pildă. 

14. Improtiva mea limbuţiau cei 
ce şedeau în porţi, şi împrotiva mea 
cântau cei ce beau vin. 

15. iar eu cu rugăciunea mea că- 
tre tine Doamne, vremea este de 
bunăvoinţă. 

16. Dumnezeule, întru mulţimea mi- 
lei tale auzi-mă, întru adevărul mân- 
tuire! tale. 

17. Mântueşte-mă de tină, ca să 



4. Ps. 21, 2; Iov 17, 7; Ps. 118, 82. 

5. Ps. 34, 18; Joan 15, 25; Ps. 308, 2. 
7. Ps. 9, 17. 9. iov 6, 15. 

10. Fac. 31, 15. 

11. Ps. 118, 139; îoan 2, 17. 

12. Ps. 101, 5, 9. 

13. Iov 30, 9; Ps. 108, 24. 

14. Isaia 49, 8. 17. Ps. 143, 8. 



PSALM 68-69 



721 



„ti mă afund; izbăveşte-mă de cei 
ce mă urăsc şi de adâncurile apelor. 

18 Casă nu mă înnece pre mine 
viforul apei, nici să mă înghită adân- 
cul, nici să 'şi închiză preste mine 
puful gura sa. 

19. Auzi-mă Doamne, că bună este 
mila te; după mulţimea îndurărilor 
tale cauiă spre mine. 

20. Să nu îniorci faţa fa deîa slu- 
ga fa, că mă necăjesc, degrab mă 
auzi. 

21. Ia aminte spre sufletul meu, 
şi-1 mântueşfe pre ei; penfru vrăj- 
maşii mei izbăveşfe-mă. 

22. Că tu cunoşti ocara mea şi 
ruşinea mea şi înfruntarea mea. 

23. Înaintea ta sunt foţi cei ce mă 
necăjesc, ocară a aşteptat sufletul 
meu şi ticăloşie. 

24. Şi am aşteptat pre cel ce s'ar 
mâhni cu mine, şi nu erâ, şi pre 
cel ce m'ar mângâia, şi n'am aflat. 

25. Şi au dat spre mâncarea mea 
fiere, şi spre setea mea m'au adă- 
pat cu oţet. 

26. Facă-se masa lor înaintea lor 
spre cursă şi spre răsplătire şi spre 

.sminteală. 

27. Inlunece-se ochii lor ca să nu 
vază, şi spinarea lor pururea o gâr- 
boveşte. . 

28. Varsă preste dânşii iuţimea 
ta, şi mânia iuţimci fale să-i cuprin- 
ză pre ei. 

29. Facă-se curtea lor pustie; şi 
în lăcaşurile lor să nu fie locuitor. 

30. Că pre care tu l-ai bătut, ei 
l-au gonit, şi spre durerea ranelor 
mele au adaus. 

3î. Adauge fărădelege spre fără- 
delegea lor; şi să nu intre întru drep- 
tatea ta. 

32. Şfeargă-se din cartea celor vii, 
şi cu cei drepţi să nu se scrie. 

21. Ps. 21, 13. 24. isaia 63, 3. 

25. Mat. 27, 48 ; Joan 19, 29, 30. 

26. Rom. 11, 9. 29. Fapte 1, 20. 
30. Ps. 108, 15. 



| 33. Sărac şi cu durere sunt eu; 
j mântuirea fa Dumnezeule să mă 
| sprijinească. 

34. Lăudâ-voiu numele Dumne- 
zeului meu cu cântare, rnări-l-voiu 
pre el întru laudă. 

35. Şi va plăceâ lui Dumnezeu 
mai mult decât viţelul tânăr, ce-i 
răsar coarne şi unghii. 

36. Vază săracii şi să se vese- 
lească; căutaţi pre Dumnezeu şi va 
fi viu sufletul vostru. 

37. Că au auzit pre cei săraci 
Domnul, şi pre cei în obezi ferecaţi 
ai săi nu i-au urgisit. 

38. Laude-l pre dânsul cerurile şi 
pământul, marea şi toate câte se 
târăsc într'însa. 

39. Că Dumnezeu vs mântui Si- 
onul şi se vor zidî cetăţile Iudeii. 

40. Şi vor lăcuî acolo şi-1 vor mo- 
şteni pre dânsul, şi seminţia robi- 
lor tăi va stăpân! pre el, şi cei ce iu- 
besc numele tău vor lăcuî într'însul. 

PSALM 69. 

Intru sfârşit, lui David, sfre aducerea 
aminte, ca să mă mântueşti Doamne. 

Dumnezeule spre ajutorul meu ia 
aminie; Doamne ca să-mi ajuţi 
mie grăbeşte. 

2. Să se ruşineze şi să se înîrun- 
teze cei ce caută sufletul meu. 

3. Să se întoarcă înapoi şi să se 
ruşineze cei ce-mi voesc mie rele. 

4. Intoarcă-se îndâtăşi ruşinân- 
du-se, ceî ce-mi grăesc mie: bine 
este, bine este. 

! 5. Să se bucure şi să se vese- 
j lească de tine, foţi cei ce te caută 
pre tine Dumnezeule, şi să zică pu- 
rurea: slăvească-se Domnul, cei ce 
iubesc mântuirea ta. 



33. Ps. 39, 18. 

34. Ps. 39. 22 ; Evr . 2, 1 2 ; şi 1 3. 1 5 ; Ps. 21 , 24 
36. E's. 21, 27; 69, 5. 38. Isaia 49, 13. 
39. Ps. 101, 14. 40. Ps. 21, 32. 

©9. 1 Ps. 39, 13, 18. 3. Ps. 39, 20. 
4. Ps. 34, 20. 5. 68, 36. 



722 



6. Iar eu sărac suni şi mişel, Dum- 
nezeule ajută-mi. 

7. Ajutorul meu şi izbăvitorul meu 
eşti tu; Doamne nu zăbovi. 

PSALM 70. LUI DAVÎD. n 

Psalmul fiilor lui lonadav şi al celor 
ce s'au robii mai întâia; nescris 
deasupra la Evrei. 

Spre line Doamne am nădăjduit, 
să nu mă ruşinez în veac, întru 
dreptatea ta izbăveşte -mă şt mă 
scoale. 

2. Pleacă către mine urechea fa 
şi mă mântueşte. * 

3. Fii mie< Dumnezeu scutifor şi 
spre loc tare, ca să mă mântueşti. 

4. Că Întărirea mea şi scăparea 
mea eşti fu. 

5. Dumnezeul meu izbăveşte-mă 
din mâna păcătosului, din mâna 
călcătorului de lege şi a celui ce 
îace sfrâmbălate. 

6. Căiu eşti aşteptarea mea Doam- 
ne, Doamne nădejdea mea din tine- 
relele mele. 

7. Intru tine m'am întărit din pân- 
tece, din mitrasul maicei mele fu 
eşti acoperitorul meu. 

8. Intru tine este lauda iTi'SS Du* 
rurea, ca o minime m'am făcut mul- 
tora, şi tu eşli ajutorul meu cel tare. 

9. Să se umple gura mea de la- 
udă, ca să laud slava ta, toată ziua 
mare cuviinţa la. 

10. Să nu mă lepezi în vremea 
bătrânejelor, când va lipsi virtutea 
mea, să nu mă laşi pre mine. 

11. Că au zis vrăjmaşii mei mie, 
şi cei ce păzesc sunetul meu s'au 
sfătuit împreună. 

12. Zicând: Dumnezeu l-au pără- 
sit pre dânsul, goniţi-1 şi-1 prindeţi 
pre el, că nu este cel ce izbăveşte. 

13. Dumnezeul meu, să nu te de- 

6. Ps. 70, 13. 7. Ps. 39, 13. 
70. !• Isaia 49, 23. 2. Ps. 30, 2. 
11. Ps. 63, 5. 13. Ps. 69, 6. 



părtezi dela mine, Dumnezeul meu, 
spre ajulorul meu ia aminte. 

14. Să se ruşineze şi să lipsească 
cei ce clevetesc sufletul meu; să se 
îmbrace cu ruşine şi cu înfruntare 

| cei ce caută cele rele mie. 

15. Iar eu pururea voiu nădăjdui 
spre fine, şi voiu adauge spre toată 
lauda ta. 

16. Gura nea va vesti dreptatea 
ta, toată ziua mântuirea ta. 

17. Că n'am cunoscut cele din 
cărţi ; intrâ-voiu întru puterea Dom- 
nului, Doamne aduce-mi-voiu aminte 
de dreptatea ta numai. 

18. Dumnezeul meu, cela ce m'ai 
învă{at din linerefele mele, şi până 
acum voiu vesti minunile fale. 

ISIŞI până la bătrâneţe şi cărunfeţe; 

20. Dumnezeul meu să nu mă pă- 
răseşti. 

21. Până voiu vesti braţul tău la 
} tot neamul cel viitor. 

| 22. Puterea ta şi dreptatea ta Dum- 
| nezeule, până la cele înalte care ai 

făcui mie măriri Dumnezeule! Cine 

este asemenea ţie? 

23. Câle ai arătat mie, necazuri 
multe şl rele, şi înforcându-te m'ai 
înviat, şi din adâncurile pământu- 
lui m'ai scos. 

24. Inmu'iţit-ai spre mine mărirea, 
fa, şi întorcându-te m'ai mângâiat, 
şi din adâncurile pământului iarăşi 
m'ai scos. 

25. Că eu mă voiu mărturisi ţie 
întru noroade Doamne, întru unelte 
de cântare adevărul tău Dumneze- 
ule, cânfâ-voiu fie întru alăută, sfân- 
tul lui Israil. 

26. Bucurâ-se-vor buzele mele când 
| voiu cSiiiu |ie, şi sufletul meu pre 
i care î-ai mântuit. 

J 27. Şi încă limba mea toată ziua 
j va cugeta dreptatea ta, când se vor 
! ruşina şi se vor înfrunta cei ce ca- 
j ută cele rele mie. 

î 16. Ps. 39, 7. 20. Ps. 64, 4. 



PSALM 71—72 



723 



Psalm 71. Psalmul Iul Davld. Spre 
Solomon. 

Dumnezeule judecata la dă-o îm- 
păratului, şi dreptalea ia fiului 
împăratului. 

2. Să judece pre norodul tău în- 
tru dreptate, şi pre săracii tăi întru 
judecată. 

3. Să ia munţii pacea norodului, 
şi dealurile dreptate. 

4. }udecâ-va pre săracii norodu- 
lui, şi va mântui pre fiii săracilor, 
şi va smeri pre cel clevetitor. 

5. Şi va rămâneâ cu soarele, şi 
mai 'nainte de luna neamului nea- 
murilor. 

6. Pogorî-se-va ca ploaea pre lâ- 
nă, şi ca o picăiură ce pică pre pă- 
mânt. 

7. Răsărî-va în zilele lui drepta- 
tea, şi mulţimea păcei, până ce se 
va luâ luna. 

8. Şi va domni dela mare până 
la mare, şi dela rîuri până la mar- 
ginile lumeţ. 

9. Înaintea., lui vor cădea Etiope- 
nii, şi vrăjmaşii lui ţărână vor linge. 

10. împăraţii Tarsisului şi ostroa- 
vele daruri vor aduce, împăraţii Â- 
ravilor şi Sa va daruri vor aduce. 

11. Şi se vor închină lui toate 
împărăţiile pământului, toate nea- 
murile vor sluji lui. 

12. Că au izbăvit pre săracul de 
la cel puternic, şi pre mişelul că- 
ruia nu era ajutor. 

13. Nu se va îndură de cel să- 
rac şi mişel, sufletele săracilor va 
mântui. 

14. De camătă şi de sirâmbâtaie 
va izbăvi sufletul lor, şi cinstit nu- 
mele lui înaintea lor. 

15. Şi va îi viu şi se va dâ lui 
din aurul Araviei, şi se vor ruga 

71. 5. Ps. 88, 36. 

8. Ps. 88, 25. 9. Ps. 101, ÎS. 
10. Ps. 44, u; ]saia 60, 6. 
1.1. Ps. 85, 8; 137, 5; Isaia 19, 21. 
12. Ps. 33, 17. 



împrejurul lui pururea, toată ziua 
bine vor cuvântă pre dânsul. 

16. Fî-va întărire pre pământ pre- 
ste vârfurile munţilor, prea se va 
înălţa mai pre sus decât Livanul 
rodul lui. Şi vor înîîorî din cetate 
ca iarba pământului. 

17. Fi-va numele lui binecuvân- 
tat în veci, mai 'nainte de soare ră- 
mâne numele lui. 

18. Şi se vor binecuvânta întru el 
toate seminţiile pământului, toate 
neamurile îl vor fericî pre el. 

19. Bine este cuvântat Domnul 
Dumnezeul lui Israil, cel ce face mi- 
nuni însuş. 

20. Şi blagoslovit este numele mă- 
rirei lui în veac şi în veacul veacului. 

21. Şi se va umplea de slava lui 
tot pământul; fie, fie. 

PSALM 72. 

Sfârşitu-s'au cântările lui David fiul 
lui Iese. Psalmul lui Asaf. 

Cât este de bun Dumnezeul iui I- 
srail celor drepţi la inimă. 

2. Iar mie puţin de nu mi s'au a- 
lunecat picioarele, puţin de nu s'au 
vărsat paşii mei. 

3. Că am râvnii asupra celor fără- 
delege, pacea păcătoşilor văzând. 

4. Că nu este privire spre moar- 
tea lor, şi întărire întru bălaea lor. 

5. Intru ostenelele oamenilor nu 
sunt, şi cu oamenii nu vor luâ bătăi. 

6. Pentru aceasta i-a cuprins pre 
ei mândria lor până în sfârşit, îm- 
brăcaiu-s'au cu nedreptatea şi pă- 
gânătatea lor. 

7. Eşil-a ca din seu nedreptatea 
lor; tr^cul-au întru dragostea inimii. 

8. uândit-au şi au grăit întru vi- 
cleşug, nedreptate spre înălţime au 
grăit. 

9. Pus-au asupra cerului gura lor, 
şi limba lor a trecut pre pământ. 

16. Ps. 64, 12; Isaia 27, 6. 17. Ps. 88, 36. 
72. 1. 61, 1. 2. Ps. 93, 18. 

Pilde 24, 19; Ierem. 12, l; Iov 21, 7. 



724 

e 



PSALM 72-73 



10. Pentru aceasta se va întoarce 
norodul meu aicea, şi zile pline se 
vor afla îniru dânşii. 

11. Şi au zis: cum au cunoscut 
Dumnezeu? Şi de este cunoştinţă 
întru cel înalt? 

12. lată aceştia păcătoşii şi cari 
se îndestulează în veac, au cuprins 
avuţie. 

13. Şi am zis: au doar îndeşert 
am îndreptat inima mea? Şi am 
spălat întru cei nevinovaţi mâinile 
mele. 

14. Şi am fost bătut toată ziua, 
şi mustrarea mea în dimineţi. 

15. De am grăit, voiu spune aşâ: 
iată neamul fiilor tăi am făgăduit. 

16. Şi am socotit că va cunoaşte; 
aceasta osteneală esteînaintea mea. 

17. Până ce voiu intrâ la simţi- 
torul lui Dumnezeu, şt voiu înţelege 
spre cele de apoi ale lor. 

18. Insă pentru vicleşugurile lor 
le-ai pus lor rele, oborîfu-i-ai pre 
ei când s'au înălţat. 

19. Cum s'au făcut întru pustiire, 
îndatăşi s'au stins, pierit-a fărădele- 
gea lui. 

20. Ca visul celui ce se deşteap- 
tă, Doamne în cetatea ta chipul lor 
de nimic îl vei face. 

21. Că s'a aprins inima mea, şi 
rărunchii mei s'au schimbat. 

22. Şi eu defăimat, şi n'arn cu- 
noscut. Dobitoc rri'am făcut la tine; 
şi eu pururea cu tine. 

23. Ţinufu-m'ai de mâna dreptei 
mele, şi în sfatul tău m'ai povăţuit, 
şi cu mărire m'ai primit. 

24. Că ce-mi este mie în cer? Şi 
dela tine ce am voit pre pământ? 

25. Stinsu-s'au inima mea şi tru- 
pul meu; Dumnezeul inimei mele, şi 
partea mea Dumnezeule în veac. 

26. Că iată cei ce se depărtează 
pre sineşi dela tine, vor pierî; pier- 
ii, Ps. 9, 31. 13. Ps. 25, 6j Malab. 3, 14. 
19, Ps. 36, 2. 20. Ps. 38, 9. 

2C. Ieretn. 17, 13. 



dul-ai dela tine pre tot cel ce curveşte. 

27. Iar mie a mă lipî de Dumne- 
zeu bine este, a pune întru Dom- 
nul nădejdea mea, ca să vestesc eu 
toate laudele tale în porţile fetii Si- 
onului. 

Psalm 73, Al înţelegerii lui Asat 

Pentruce Dumnezeule ne-ai lepă- 
dat până în sfârşit? Iuţifu-s'a 
mânia ta preste oile păşunei fale. 

2. Adu-ţi aminte de adunarea ta, 
care o ai câştigat din început. 

3. Mânluif-ai toiagul moşfeniret 
tale; muntele Sionuî acesta, întru 
care ai lăcuit. 

4. Ridică mâinile fale preste mân- 
driile lor întru sfârşit; câte a vicle- 
nit vrăjmaşul întru cel sfânt al tău. 

5. Şi s'au fălit cei ce te urăsc pre 
tine în mijlocul praznicului tău. 

6. Pus-au semnele sale semne, şi 
n'au cunoscut, ca într'o ieşire mai 
pre sus. 

7. Ca într'o dumbravă de lemne, 
cu topoare au tăiat uşile lui deo- 
dată, cu secure şi cu bardă l-au 
surpai pre el. ' ' 

8. Ars-au cu foc sfinţitorul tău; 
în pământ au spurcat lăcaşul nu- 
melui tău. 

9. Zis-au întru inima lor, rudeni- 
ile lor dimpreună: veniţi şi să stin- 
gem toate praznicile lui Dumnezeu 
de pre pământ. 

10. Semnele lor n'am văzut. Nu 
este încă proroc, şi pre noi nu ne 
va mai cunoaşte. 

11. Până când Dumnezeule va o- 
cSrî vrăjmaşul, va întărîtâ cel pro- 
tivnic numele tău până în sfârşit? 

12. Pentruce întorci mâna fa, şi 
dreapta ta din mijlocul sânului tău 
până în sfârşit? 

13. Iar Dumnezeu împăratul no- 



73. <?• 4 Itnp. 25, 9. 10. Plâng. 2, 9. 
11. Ps. 36, 1. 
13. Lucâ 1, 66. 



PSALM 73-74—75 



725 



slru, mai 'nainte de veac au făcut 
mântuire în mijlocul pământului. 

14. Tu ai întărit întru puterea ia 
marea; iu ai zdrobit capetele bala- 
urilor în apă. 

15. Tu ai sfărâmat capul balau- 
rului, datu-l-ai pre el mâncare no- 
roadelor Arapilor. 

16. Tu ai rumpt izvoarele şi pâ- 
raele, fu ai uscat rîurile Itamului. 

17. A ta este ziua şi a ia este 
noaptea ; tu ai săvârşit zorile şi 
soarele. 

18. Tu ai făcut toate cele frumoa- 
se ale pământului; vara şi primă- 
vara tu le-ai zidit pre ele. 

19. Adu-ţi aminte de aceasta: vrăj- 
maşul a ocărît pre Domnul, şi no- 
rodul cel fără de minte a întărîfat 
numele tău. 

20. Să . nu dai hiarelor sufletul ce 
se mărturiseşte ţie; sufletele săra- 
cilor tăi să nu le uiţi până în sfârşit. 

21. Caută spre aşezământul tău, 
că s'au umplut cei întunecaţi ai pă- 
mântului de casele fărădelegilor. 

22. Să nu se întoarcă smerit şi 
înfruntat; săracul şi mişelul vor lă- 
udă numele tău. 

23. Scoală-te Dumnezeule, alege 
judecata ta; adu-ţi aminte de ocara 
ta, cea de către cel nepriceput toată 
ziua. 

24. Nu uitâ glasul slugilor tale; 
mândria celor ce te urăsc pre tine, 
s'a înălţat pururea. 

PSALM 74. 

Intru sfârşit, să nu strici. Psalmul 
cântării lui Asaf. 

Mărturisî-ne-vom ţie Dumnezeule, 
mărturisî-ne-vom ţie şi vom che- 
mă numele tău. 

2. Poveslî-voiu toate minunile'tale, 
când voiu luă vreme, eu dreptate 
voiu judeca. 

14. Eşire 14, 21. 16. Eşire 17, 6. 
18. Iov 5, 9; 9, 10. 



3. Topitu-s'a pământul şi foţi cei 
ce lăcuesc pre dânsul, eu am întă- 
| rit stâlpii lui. 

j 4. Zis-am celor fărădelege: nu fa- 
I ceţi fărădelege, şi celor ce greşesc: 
nu vă înălţaţi cornul. 

5. Nu vă ridicaţi asupra înălţimei 
cornul vostru, şi nu grăiţi împro- 
tiva lui Dumnezeu nedreptate. 

6. Că nici dela răsărituri, nici de 
la apusuri, nici dela munţi pustii, 
că Dumnezeu judecător este. 

7. Pre acesta smereşte şi pre a- 
cesta înalţă, că paharul este în mâna 
Domnului cu vin neamesfecat, plin 
de amestecătură. 

8. Şi a turnai din cesta în cela, 
însă drojdiile lui nu s'au deşertat, 
beâ-vor toţi păcătoşii pământului. 

9. Iar eu mă voiu bucură în veac, 
cântâ-voiu Dumnezeului lui Iacov. 

10. Şi toate coarneie păcătoşilor 
voiu zdrobi, şi se va înălţă cornul 
dreptului. 

PSALM 75. 

Intru sfârşit , întru cântări, Psalmul 
lui Asaf, cântare asupra Asirienilor. 

Cunoscut este în îudeea Dumne- 
zeu, în Israiimare este numele lui. 

2. Şi s'a făcut în pace locul lui, 
şi lăcaşul lui în Sion. 

3. Acolo au zdrobit tăriile arce- 
lor, arma şi sabia şi răsboiul. 

4. Luminezi tu minunat din mun- 
ţii cei veşnici; luiburatu-s'au foţi 
cei nepricepuţi la inimă. 

5. Adormif-au cu somnul lor, şi 
n'au aflat nimic, toţi bărbaţii bogă- 
ţiei în mâinile lor. 

6. De certarea ta Dumnezeul lui 
Iacov, adormit-au cei ce încălicase 
pre cai. 

7. Tu înfricoşat eşti, şi cine va 

1 74, 5. Ps. 30, 18. 

7» l Imp. 2, 7. <?. Isaia 51, 17. 

10. Ps. 88, 17. 
! 75 3. Ps. 45, 9. 6. Ps. 30, 18. 



726 



PSALM 75-76—77 



sfâ împroHvă {ie? De aluncea este 
mânia la. 

8. Din cer auzită ai făcut jude- 
caiă; pământul s'a iemut şi a alinaf. 

9. Când se va scuîâ la judecată 
Dumnezeu, ca să mântuiască pre 
toţi blânzii pământului. 

10. Că gândirea omului se va 
mărturisi {ie, şi rămăşiţa gsnduiui 
Va prăznuî {ie. 

îl. Rugaţi-vă şi răsplătiţi Dom- 
nului Dumnezeului nostru; toţi cei 
dimprejurul lui vor aduce daruri. 

12. Celui înfricoşat şi. celui ce ia 
duhurile boierilor, celui groaznic 
mai vârtos decât împăraţii pămân- 
tului. 

PSALM 76. 

Intru sfârşit, pentru Iditum, Psalmul 
lui Asaf, 

Cu glasul meu către Domnul am 
strigat, cu glasul meu către Dum- 
nezeu, şi au căutat spre mine. 

2. In ziua necazului meu pre Dum- 
nezeu am căutat, cu mâinile mele 
noaptea înaintea lui, şi nu rn'am a- 
măgif. 

3. Lepădatu-s'a a se mângâia su- 
fletul meu, adusu-mi-arn aminte de 
Dumnezeu, şi m'am veselit; gân- 
dit-am şi a slăbit duhul meu. 

4. Apucat-au înainte streji ochii 
mei, turburatu-m'am şi n'am grăit. 

5. Gândif-am la ziieie cele de de- 
mult, şi de anii cei veşnici mi-am 
adus aminte. „ 

6. Şi cugetam noaptea cu inima 
mea, gândeam, şi se mâhnea du- 
hul meu. 

7. Au doar în veci va lepăda Dom- 
nul, şi nu va adaoge bine a voî încă? 

8. Âu până în sfârşit mila sa o 
va tăia? Sfârşit-au cuvânt din neam 
în neam? 

11. Ps. 50, 14. 

76. 5. Isaia 43, 18. 8. Ps î2, î. 



9. Au doar va uitâ a se milostivi 
Dumnezeu; sau va ţinea întru mâ- 
nia sa îndurările sale? 

10. Şi am zis; acum am început; 
aceasta este schimbarea dreptei ce- 
lui prea înalt. 

11. Âdusu-mi-am aminte de lu- 
crurile Domnului; că-mi voiu aduce 
aminte din început de minunile tale, 

12. Şi voiu cugeta întru toate lu- 
crurile tale, şi întru isprăvile taie 
mă voiu deprinde. 

13. Dumnezeule întru cel sfânt este 
calea ta. Cine este Dumnezeu mare 
ca Dumnezeu! nostru? Tu eşti Dum- 
nezeu carele faci minuni. 

14. Cunoscută ai făcut întru po- 
poare puterea ta, mântuit-ai cu bra- 
ţul tău pre poporul tău, pre fiii lui 
lacov şi ai iui losif. 

15. Văzutu-te-au apele Dumneze- 
ule, văzutu-te-au spele şi„s'au spăi- 
mântat; turburatu-s'au adâncurile. 

16. Mulţimea sunetului apelor, glas 
au dat norii, că săgeţile, tale, trec, 
glasul tunetului tău în roată. 

17. Luminaf-au fulgerile tale lu- 
mea, clătitu-s'a şi s'a cutremurat 
pământul. 

18. în mare căile tale, şi cărările 
fale în ape multe, şi urmele tale nu 
se vor cunoaşte. 

19. Povăfuit-ai ca pre nişte oi pre 
norodul tău, cu mâna lui Moisî şi 
a lui Âaron. 

Psalm 77. Al înţelegerii lui Asaf. 

Luaţi aminte norodul meu la le- 
gea mea, plecaţi urechia voastră 
spre graiurile gurei mele. 

2. Deschide-voiu în pilde gura 
mea; spune-voiu vorbele cele din 
început. 

3. Câte am auzit şi le-am cuno- 

i- 13. Ps. 71, 17; Eşke 15, 11. 
16. Ps. 17, 15. 18, Eşicc 14, 21. 
19. Eşire 14, 29; Mibea 6, 4. 
77. 2. Ps. 48, 4; Mat. 13, 35. 
J. Ps. 144, 4î Isaia 38, 19; Ps. 43, 1. 



PSALM 77 



727 



scuf pre ele, şi părin|ii noştri ne-au 
povestii nouă. 

4. Nu s'au ascuns dela fiii lor, 
intru al! neam. 

5. Vestind laudele Domnului şi 
puterile lui şi minunile lui, care au 
făcut. 

6. Şi au ridicat mărturie întru îa- 
cov, şi lege au pus în Israil. 

7. Câte au poruncit părinţilor no- 
ştri, ca sâ le arate pre eie fiilor săi, 
ca să cunoască alt neam. 

8. Fiii cei ce se vor naşte şi se 
vor scula, şi îe vor spune fiilor săi. 

9. Ca să pue întru Dumnezeu nă- 
dejdea lor, şi să nu uite lucrurile 
lui Dumnezeu, şi poruncile lui să 
îe caute. 

10. Ca să nu fie ca părinţii lor, 
neam îndărătnic şi amărîior. 

11. Neam care nu şi-a îndreptat 
inima sa, şi nu şi-a încredinţat cu 
Dumnezeu duhul său. 

12. Fiii lui Eîraim încordând şi 
săgetând cu arcele, întorsu-s'au în 
ziua de rssboiu. 

13. N'au păzii aşezământul lui 
Dumnezeu, şi în legea lui n'au vrut 
să umble. 

14. Şi au uitat facerile de bine 
ale lui şi minunile lui, care au a- 
rătat lor. 

15. înaintea p2rin{i!or lor, care 
au făcut minuni în pământul Eghi- 
peîului, în câmpul Taneos. 

16. Desfăcut-au marea şi i-au tre- 
cut pre ei; pus-au apele ca un foaie. 

17. Şi i-au povăfuif pre dânşii în 
nor ziua, şl toată noaptea întru lu- 
mină de foc. 

18. Desfăcut-au piatra în pustie, 
şi i-au adăpat pre ei, ca întru a- 
dânc mult. 

19. Şi au scos apă din piatră, 
şi au pogorît ca nişte rîurf ape. 

5. Fac. 18, 19; Ps. 147, 8. 

6. H 2 Lege 4, 9. W. Eşire 32, 7, sequ. 
11. R 2 Lege 32, 18; Neemia 9, 17. 

14. Neemia 9, 17. 

16. Esirc 14, 22; Is. Navi 3, 16; Ps. 113, 3; 
Evr. 11,' 29. 19: Ps, 104, 40. 



[ 20. Şi au adaos încă a greşi lui; 
i amărît-au pre cel prea înalt în loc 
fără de apă. 

21. Şi au ispitit pre Dumnezeu 
întru inimile lor, a cere bucate su- 
fletelor lor. 

22. Şi au grăit împrotiva lui Dum- 
nezeu, şi au zis: au doar va putea 
Dumnezeu să gătească masă în pu- 
stie? 

23. Penfrucă au lovit piatra, şi 
a curs apă, şi pâraele s'au umplut 
de apă. 

24. Au doar şi pâine poate să 
I deâ? Sau să gătească masă noro- 
| dului său? 

! 25. Pentru aceasta au auzit Dom- 
| nul, şi au mai răbdat; şi foc s'a a- 
j prins întru Iacov, şi mânie s'a suit 
presfe Israil. 

26. Căci n'a crezut întru Dumne- 
zeu, nici a nădăjduit spre mântui- 
rea lui. * if 

27. Şi au poruncit norilor deasu- 
pra, şi uşile cerului au deschis. 

28. Şi le-au plouat lor mană să mă- 
nânce, pâine cerească le-au dat lor. 

29. Pâine îngerească a mânca! o- 
| mul, bucate le-au trimis lor din de- 
stul. 

30. Ridicat-au austrul din cer, şi 
au adus întru puterea sa vântul Li- 
viei. 

31. Şi au plouat presie dânşii ca 
pulberea cărnuri, şi ca nisipul mă- 
rii pasări sbuiăfoare. 

32. Şi au căzut în mijlocul taberii 
lor, împrejurul lăcaşurilor lor. 

33. Şi au mânca! şi s'au săturat 
foarte, şi pofta lor le-au plinit lor; 
nu s'au lipsit de pofta lor. 

34. încă mâncarea fiind în gura 
lor, şi mânia lui Dumnezeu s'a suit 
presfe dânşii. 

21. Numeri 11, 4. 

24. Num. 11, 7; Num. 11, 30. 

27. Eşire 16, 4; 14. 

29, Eşire 16, 14; Num. 11, 7; Inţelep. 16; 
20: loan 6, 31. 31. Ps. 105, 31; Num. 11, 
31-34. 34. Num ÎS, 33. 



728 



PSALM 77 



35. Şi au ucis pre cei mai mulţi 
ai lor, şi pre cei aleşi ai Iui Israil 
i-au împiedicai. 

36. Intru toafe acestea au mai gre- 
şit încă, şi n'au crezut întru minu- 
nile lui. 

37. Şi s'au sfârşit întru deşertăciune 
zilele lor, şi anii lor cu degrab. 

38. Când îi ucideâ pre dânşii, a- 
tuncea îl căutau pre el, şi se în- 
torceau, şi mânecau la Dumnezeu. 

39. Şi ş'au adus aminte, că Dum- 
nezeu ajutorul lor este, şi Dumne- 
zeul cel prea înalt izbăvitorul lor 
este. 

40. Şi l-au iubit pre dânsul în 
gura lor, şi cu limba lor au minţit lui. 

41. Şi inima lor nu eră dreaptă 
cu dânsul, nici s'au încredinţat în- 
tru aşezământul de lege al lui. 

42. Iar el este îndurat şi curăţe- 
şte păcatele lor, şi nu va strică. 

43. Şi va înmulţi a întoarce mâ- 
nia sa, şi vnu va aprinde toată iuţi- 
mea sa. 

44. Şi ş'au adus aminte că trup 
sunt, duh ce trece şi nu se întoarce. 

45. De câte ori l-au amărît pre 
dânsul în pustie, mâniatu-l-au pre 
dânsul în pământ fără de apă. 

46. Şi s'au întors şi au ispitit pre 
Dumnezeu, şi pre cel sfânt al lui 
Israil l-au întărîtat. 

47. Şi nu ş'au adus aminte de 
mâna lui în ziua în care i-au izbă- 
vit pre ei din mâna celui ce-i ne- 
căjeâ. 

48. Cum au pus în Eghipet sem- 
nele sale, şi minunile sale în câm- 
pul Taneos. 

49. Şi au întors în sânge rîurile 
lor şi fântânile lor ca să nu beâ. 

50. Trimis-au asupra lor muşte 
câineşti, şi i-au mâncat pre ei, şi 
broaşte, şi i-au stricat pre dânşii. 

35. 1 Cor. 10, 5. 

36. Num. 14, 2, 3; şi 16, 2, 3. 

40. Isaia 29. 13; Ierem. 12, 2; Mat. 15, 8; 
Marc. 7, 6. 49. Eşire 7, 20. 
50. Eşire 8, 6; Ps. 10*. 29; Eşire 5, 16, 24. 



51. Şi au dat păliciunii rodurile 
lor, şi ostenelele lor lăcustelor. 

52. Bătuf-au cu grindină viile lor, 
şi duzii lor cu brumă. 

53. Şi au dat la grindină dobi- 
toacele lor, şi averea lor focului. 

54. Trimis-au asupra lor iu|imea 
mâniei sale, mânie şi iujime şi ne- 
caz, trimitere prin îngeri răi. 

55. Cale au făcut cărărei mâniei 
sale, şi nu au cruţat de moarte su- 
fletele lor, şi dobitoacele lor spre 
moarte le-au dat. 

56. Şi au bătut pre tot cel întâiu 
născut în pământul Eghipetului, în- 
cepătura a toată osteneala lor în 
lăcaşurile lui Ham. 

57. Şi au ridicat ca pre nişte oi 
pre norodul său, şi i-au dus pre ei 
ca pre o turmă în pustie. 

58. Şi i-au povăţuit spre nădejde 
şi nu s'au înfricoşat, şi pre vrăj- 
maşii lor i-a acoperit marea. 

59. Şi i-au băgat pre dânşii în 
muntele sfinţeniei sale, în muntele 
acesta pre care l-au câştigat dreap- 
ta lui. 

60. Şi au gonit dela faţa lor nea- 
muri şi le-au dat eu sorţi lor pă' 
mântui, cu funii de împărţire. 

61. Şi au aşezat întru lăcaşurile 
lor seminţiile lui Israil. 

62. Şi au ispitit şi au amărît pre 
Dumnezeul cel prea înalt, şi măr- 
turiile lui nu le-au păzit. 

63. Şi s'au întors şi s'au lepădat 
ca şi părinţii lor, întorsu-s'au întru 
arc strâmb. 

64. Şi l-au mâniat pre dânsul în 
dealurile lor, şi întru cele cioplite 
ale lor l-au întărâtat pre dânsul. 

65. Auzif-au Dumnezeu, şi au tre- 
cut cu vederea, şi au urgisit foarte 
pre Israil. 

66. Şi au lepădat cortul Silomului, 

53 EşifC 9, 25. 

56. Eşire 12, 29; Ps. 104, 35; şi 135, 10. 

58. Esite 14, 27 . 60. Isus Nav. 13, 7. 

63. Isâia 1, 4. 66. 1 Imp. 4, 4. 



PSALM 77—78—79 



729 



lăcaşul în care au lăcuit înf ru oameni. 

67. Şi au dat în robie tăria lor, 
şi frumuse|ea lor în mâinile vrăj- 
maşilor. 

68. Şi au închis în sabie pre no- 
rodul său, şi moştenirea sa o au 
trecut cu vederea. 

69. Pre tinerii lor i-au mâncat fo- 
cul, şi fecioarele lor nu s'au jelit. 

70. Preoţii lor în sabie au căzut, 
şi văduvele lor nu vor plânge. 

71. Şi s'au deşteptat ca cel ce 
doarme Domnul, ca un tare şi a- 
meţit de vin - 

72. Şi au lovit pre vrăjmaşii săi 
dinapoi, ocară veşnică le-au dat lor. 

73. Şi au lepădat lăcaşul lui Io- 
sif, şi semin(ia lui Efraim n'au ales. 

74. Ci au ales seminţia ludei, mun- 
tele Sionului pre care I au iubit. 

75. Şi au zidit ca a inorogului sfin- 
ţenia sa pre pământ, întemeialu-o-au 
pre dânsa în veac. 

76. Şi au ales pre David sluga 
sa, şi l-au luat pre el dela turmele 
oilor, dela cele fătătoare l-au luat 
pre dânsul. 

77. Ca să pască pre lacov sluga 
sa, şi pre lsrail moştenirea sa. 

78. Şi i-au păscut pre dânşii în- 
tru nerăutatea inimei sale, şi întru 
priceperile mâinilor sale î-a povă- 
ţuit pre dânşii. 

Psalm 78. Psalmul lui Âsaf. 

Dumnezeule, venit-au neamurile în 
moştenirea ta, spurcaf-au sfântă 
Biserica fa. 

2. Pus-au Ierusalimul ca o păzi- 
toare de poame; pus-au stârvurile 
robilor tăi mâncări pasărilor ceru- 
lui; trupurile celor cuvioşi ai tăi hia- 
relor pământului. 

3. Vărsatu-sau sângeie lor ca apa 
împrejurul Ierusalimului, şi nu era 
cine să-i îngroape. 

67. Ierem. 6, 13. 72. 1 Imp. 5, 1, 6. 74. Ps. 
131, 14. 76. 1 Parai. 17, 7; 2 Imp. 5, 2. 
78. 7- Ps. 136, 3. 



4. Făcufu-ne-am ocară vecinilor 
noştri, batjocură şi râs celor dim- 
prejurul nostru. 

5. Până când Doamne te vei mâ- 
niâ, până în sfârşit se va aprinde 
ca focul râvna ta? 

6. Varsă mânia ta preste neamu- 
rile care nu te cunosc, şi preste îm- 
părăţiile care numele tău nu l-au 
chemat. 

7. Că au mâncat pre lacov, şi lo- 
cul lui l-au pustiit. 

8. Să nu pomeneşti fărădelegile 
noastre cele de demult; degrab să 
ne întâmpine pre noi îndurările tale 
Doamne, că am sărăcit foarte. 

9. Ajută-ne nouă Dumnezeule Mân- 
tuitorul nostru, pentru slava nume- 
lui tău; Doamne izbăveşte-ne pre 
noi, şi curăţeşte păcatele noastre 
pentru numele tău. 

10. Ca nu cândva să zică nea- 
murile: unde este Dumnezeul lor? 
Şi să cunoască întru neamuri, îna- 
intea ochilor noştri, izbânda sân- 
gelui robilor tăi, celui vărsat. 

îl. Să intre înaintea ta suspinul 
celor ferecaţi; după mărirea bra- 
ţului tău, păzeşie pre fiii celor o- 
morîţi. 

12. Răsplăteşte vecinilor noşlri de 
şapte ori în sânul lor ocara lor, cu 
care te-au ocărît pre tine Doamne. 

13. Iar noi norodul tău, şi oile 
păşunii tale, mărfurisî-ne-vom ţie 
Dumnezeule în veac. In neam şi în 
neam vom vestî lauda ta. i 

PSALM 79. 

Intru sfârşit pentru cei ce se vor 
schimbă; mărturia lui Asaf. Psalmul 
pentru Asirieni. 

Cela ce paşti pre lsrail, ia aminte; 
cela ce povăţueşti ca pre o oaie 
pre Iosif, 

4. Ps. 79, 7. 5. Ps. S8, 45. 

6. Ierem. 10, 24. 8. Isaia64, 9; Lev.26, 40. 

10. Ps. 41, 3. 12. Isaia 65, 6. 

13. Ps 94, 7; Si 99, 3. 



730 



PSALM 79-80 



21 Cela ce şezi pre Heruvimi, a- 
rată-te înaintea lui Efrairn şi Verri- 
amin şi Manasî. 

3. Deşteaptă puterea ta, şi vino 
să ne mântueşti pre noi. 

4. Dumnezeule înîoarce-ne pre noi, 
şi araiă faţa ta, şi nc vom mântui. 

5. Doamne Dumnezeul puterilor, 
până când te vei mâniâ spre ruga 
robitor lai? 

6. Hrănî-ns-vei pre noi cu pâine 
de lacrămi, şi ne vei adapă cu la- 
crămi întru măsură. 

7. Pusu-ne-ai pre noi întru pri- 
gonire vecinilor noştri, şi vrăjmaşii 
noştrii ne-au batjocorit pre noi. 

8. Doamne Dumnezeul puterilor, 
fnfoarce-ne pre noi, şi arătă îafa 
ta şi ne vom mântui. 

9. Viea din Eghipet o ai mutat, 
gonit-si neamurile şi o ai răsădit 
pre ea. 

10. Cale ai făcut înaintea ei şi ai 
sădit rădăcinile ei, şi a umplut pă- 
mântul. 

11. Acopcril-au munţii umbra ei, şi 
mîădifeîe ei chedrii lui Dumnezeu. 

12. Infins-a viţile sale până la mare, 
şi până la rîuri odraslele sale. 

13. Penîruce ai surpat gardul ei, 
şi o culeg pre ea loji cei ce trec 
pre cale? 

14. O a stricat pre ea vîerui din 
pădure, şi porcul sălbatic o a pă- 
scut pre ea. 

15. Dumnezeul puterilor întoar- 
ce-te dar, şi caută din cer, şf vezi 
şi cercetează viea aceasta. 

16. Şi o săvârşeşte pre ea, pre 
eare o a sădit dreapta ta; şi spre 
îiul omenesc, pre carete l-ai întă- 
rii {ie. 

17. Arsă fiind cu foc şi săpată 
afară; de certarea feţei tale vor pierî. 

79. 2. Eşjre 25, 22; 4 Imp. 19, 15; Ps. 95, 
Ui şi 9S, 1. 6. Ps. 41, 3. 

7. Ps. 78, 4; Ps. 43, 13. 

9. Isaia 5, l, 7; si 27, 2. 13. Isaia 5, 5. 

15. Isaia 63, 15; Ps. 101, 20. 

17, 4 Imp. 17, 6 



18. Să fie mâna fa preste bărba- 
tul dreptei tale şi preste fiul ome- 
nesc, pre carele l-ai întărit jie. 

19. Şi nu ne vom depârtâ dela 
tine; viâ-ne-vei pre noi, şi numele 
tău vom chemâ. 

20. Doamne Dumnezeul puterilor, 
întoarce-ne pre noi, şi arată faţa fa 
şi ne vom mântui. 

Psalm 80. Intru sfârşit; pentru teascuri, 
cântarea lui Asaf. 

Bucuraţi-vă lui Dumnezeu, ajuto- 
rului nostru; strigaţi Dumneze- 
ului lui Iacov. 

2. Luaţi psalmi şi daţi fimpină, 
psaltire înfrumuseţată cu alăută. 

3. Trâmbiţaţi în lună nouă cu trâm- 
biţă, în ziua cea binevesfifă a săr- 
bătorei voastre. 

j 4. Că porunca lui Israil este, şi ju- 
| decala Dumnezeului lui Iacov, măr- 
i turie în fosif au pjjs iui, când a ie- 
j şif e! din pământul Eghipetului, lim- 
ba care n'a ştiut, a ajiztt. 

5. Scos-a de supt sarcină spina- 
rea lui; mâinile lui în coşniţă au 
slujit. 

6. Intru necaz m'ai chemat şi te-am 
izbăvit, auzifu-te-am întru ascundere 
de vifor,, cercafu-te-am la apa pri- 
gonirei. 

7. Ascultă norodul meu, şi voiu 

; mărturisi ţie; îsrailel De mă vei a- 
1 şculţâ pre mine, 

j S. Nu va fi întru tine Dumnezeu 
nou, nici te vei închina la dumne- 
zeu strein. 

9. Că eu sunt Domnul Dumne- 
zeul iău, cel ce te-am scos din pă- 
mântul Eghipetului; lărgeşte gura 
ta şi o voiu umpleâ pre ea. 

10. Şi n'a ascultat norodul meu 
glasul meu, şi Israil nu s' a uitat la 
mine. 



80. 3. Numerii 10, 10. 4. Eşire 23, 17. 
5. Esire 16, 5. 7, B 2 Lege 32, 29. 
8. Esire 20, 3. 



PSALM 80-81—82 



731 



îl. Şi i-am slobozit pre dânşii 
dupămeşfe jugirile Inimilor lor, mer- 
gc-vor întru meşteşugirile lor. 

12. De m'ar îi ascultat norodul 
rneu, Israil de ar îi umblat în că- 
ile mele.' 

13. întru nimic aş îi smerit pre 
vrăjmaşii lor, şi asupra celor ce-i 
necăjea pre dânşii aş îi pus mâna 
mea. 

14. Vrăjmaşii Domnului au min- 
ji( Iui, şi va îi vremea lor în veac. 

15. Şi i-au hrănit pre ei din gră- 
simea grâului, şi cu miere din pia- 
tră i-au săîurat pre dânşii. 

. Psalm 81. Cântarea iui Asaf. 

Dumnezeu au stătut întru aduna- 
rea dumnezeilor, şi în mijloc pre 
dumnezei va judeca. 

2. Până când judecaţi nedreptate, 
şi îejile păcătoşilor le luaţi înainte? 

3. Judeca|i sirimanului şi săracu- 
lui; pre cel smerit şi pre cei sărsc 
îndreptaţi. 

4. Scoateţi pre cel sărac şi pre 
cei mişel, din mâna păcătosului iz- 
băviţi-l pre dânsul. 

5. N'au cunoscut, nicf au price- j 
put, întru înîunerec umblă; clătea- J 
scă-se toate temeliile pământului, j 

6. Eu am zis: dumnezei sunteţi, i 
şi îii ai celui prea înalt toţi. i 

.7. Iar voi ca nişte oameni muriţi, 
şi ca unul din boieri cădeţi. 

8. Scoaîă-tc Dumnezeule, judecă 
pământul, că tu vei moşfenî întru 
toate neamurile. 

Psalm 82. Cântarea Iui Asaf. 

Dumnezeule, cine se va asemănă 
ţie? Să nu taci, nici să te îm- 
blânzeşti Dumnezeule 1 

11, Isaia 65, 2; Fapte 14, 15. 

12. Varub 3, 13; Isaia 48, 18' şi 65, 2. 

14. Ps. 17, 44. 

15, Ps. 147, 3; H 2 Lege 32, 13. 

81. 2. Ps. 57, 2, 3. 

3. Eşire 22, 21; Ps. 57, 1, 4. Pilde 24 ,11. 
5. Ps. 74, 4; Ioan 10, 34. 8. Evrei t, 2. j 

82. 1- Ps, 34, 22. I 



2. Că iată vrăjmaşii tăi s'au în- 
tărită!; şi cei ce te urăsc pre tine 
au ridicat capul. 

3. Asupra norodului tău au me- 
şteşugit gând, şi s'au sîătuii îm- 
protiva sfinţilor tăi. 

A.. Zis-au: veniţi şi să-i pierdem 
pre dânşii din neam, şi să nu se 
mai pomenească numele lui Israil 
încă. 

5. Că s'au sfătuit în unire dimpre- 
ună, împrotiva ta aşezământ au pus 
lăcaşurile ldurneilor şi IsmaiUemi. 

6. Moav şi Agarenii, Gheval şi 
Ammon şi Amalic, cei de alt neam 
cu cei ce lăcuesc în Tir. 

7. Că şi Assur a venit împreună 
cu dânşii, îăcutu-s'au spre ajutor 
fiilor lui Lot. 

8. Fă-îe lor ca lui Madiam şi Si- 
sarii, ca lui îavin la rîul Chison. 

9. Pieriî-au în Endor; făcufu-s'aU 
ca gunoiul pământului. 

10. Pune pre boierii lor ca pre 
Oriv şi Ziv şi Zevee şi Salmana. 

11. Pre toţi boierii îor carii au zis: 
să moştenim nouă jertfelnicul lui 
Dumnezeu. 

12. Dumnezeul meu, pune-i pre ei 
ca o roată, ca trestia înaintea feţei 
vântului. 

13. Ca focul care arde pădurea, 
ca văpaea care arde munţii. 

14. Aşâ vei goni pre dânşii întru 
viforul tău, şi întru mânia ta vei 
turbură pre ei, 

15. Umple feţele lor de ocară, şt 
vor căuta numele tău Doamne. 

16. Să se ruşineze şi să se tur- 
bure în veacul veacului, şi să se 
înîrunteze şi să piară. 

17. Şi să cunoască că numele îţi 
este Domnul; tu însuţi cel prea 
înalt preste tot pământul. 



10. lud. 7, 25, 



732 



PSALM 83—84-85 



Psalm 83. Intra sfârşit, pentru teascuri, 
fiilor lui tare. 

Câl sunt de iubite lăcaşurile laie 
Doamne al puterilorl Doreşte şi 
se sfârşeşte sufletul meu spre curţile 
Domnului. 

2. Inima mea şi trupul meu s'au 
bucurat de Dumnezeul cel viu. 

3. Că pasărea ş'a aflat eişi casă, 
şi turtureaua cuib eişi, unde-şi va 
pune puii săi. 

4. Altarele tale Doamne al pute- 
rilor, împăratul meu şi Dumnezeul 
meu. 

5. Fericiţi carii lăcuesc în casa fa, 
în vecii vecilor te vor lăuda. 

6. Fericit este bărbatul, căruia este 
ajutorul lui deîa tine; suişuri în i- 
nîma sa a pus în valea plângerii, 
în locul care a pus. 

7. Că binecuvântare va dâ cel ce 
pune lege, merge-vor din putere în 
putere, arăfâ-se-va Dumnezeul dum- 
nezeilor în Sion. 

8. Doamne Dumnezeul puterilor, 
auzi rugăciunea mea, ascultă Dum- 
nezeul lui Iacov. 

9. Scufiiorul nostru vezi Dumne- 
zeule, şi caută la îaţa unsului tău. 

10. Că mai bună este o zi în curţile 
tale, decât mii. 

11. Ales-am a fi lepădat în casa 
Dumnezeului meu, mai vârtos decât 
a lăcui în lăcaşurile păcătoşilor. 

12. Că mila şi adevărul iubeşte 
Domnul; Dumnezeu dar şi slavă 
va dâ. 

13. Domnul nu va face lipsiţi de 
bunătăţi pre cei ce umblă întru ne- 
răutate. Doamne Dumnezeul pute* 
rilor, fericit este omul cel ce nădăj- 
dueşie întru tine. 



83. 2. Ps. 41, 1, 2; 121, i. 

8. Ps. 2, 6; 21, 2Si 41, 7. 

9. Ps. 88, 18. 

13. Ps. 88, 19. 



Psalm 8i Intru sfârşit, fiilor lui Kore. 

Bine ai voit Doamne pământului 
tău; întors-ai robimea luiîacov. 

2. Lăsal-ai fărădelegile poporului 
tău, acoperit-ai toate păcatele lor. 

3. Potolit-ai toată mânia ta, în- 
torsu-te-ai de către iuţimea mâniei 
tale. 

4. Infoarce-ne pre noi Dumnezeu! 
mântuirilor noastre; şi-ţi întoarce 
mânia ta deia noi. 

5. Au doar în veci te vei mâniâ 
spre noi? Sau vei întinde mânia ta 
din neam în neam? 

6. Dumnezeule! Tu întorcându-te 
ne vei vieâpre noi, şi norodul tău se 
va veseîî de tine. 

7. Arată nouă Doamne mila ta, 
şi mântuirea ta o dă nouă. 

8. Auzi-voiu ce va grăi întru mine 
Domnul Dumnezeu; că va grăi pace 
preste norodul său, 

9. Şi preste cei cuvioşi ai săi, şi 
preste cei ce îşi întorc inima spre 
dânsul. 

10. Insă aproape este de cei ce 
se tem de dânsul mântuirea lui, ca 
să se sălăşluiască slava în pămân- 
tul nostru. 

11. Mila şi adevărul s'au întâm- 
pinat, dreptatea şi pacea s'au să- 
rutat. 

12. Adevărul din pământ a răsă- 
rit, şi dreptatea din cer a privit. 

13. Că Domnul va dâ bunătate, şi 
pământul nostru îşi va dâ rridul său. 

14. Dreptatea înaintea lur va rrter- 
ge, şi va pune în cale paşii "s^i. 

Psalm 85. Rugăciunea lui David. 

Pleacă Doamne urechia ta, şi mă 
auzi, că sărac şi lipsit sunt eu. 
2. Păzeşte sufletul meu, că cuvios 
sunt, mântueşte pre robul tău Dum- 



84:. 2. Ps. 31, 1. 
4. Ps. 70, 20. 11. Evt. 7, 2. 
13. Ps. 66, 5. 



PSALM 85—86 -87 



733 



nezeul meu, pre cel ce nădăjdueşte 

spre fine. 

3. Milueşte-mă Doamne, căci, că- 
Irc fine voiu strigă toată ziua, ve- 
seleşte sufieful robului tău, căci, că- 
tre (ine am ridicai suîleful meu. 

4. Că tu Doamne eşîi bun, blând 
şt mull milostiv, tuturor celor ce te 
chiamă pre tine. 

5. Ascultă Doamne rugăciunea 
mea, şi ia aminte glasul cererii mele. 

6. In ziua necazului meu am stri- 
gat către tine, că m'ai auzit. 

7. Nu este asemenea ţie întru dum- 
nezei Doamne, şi nu este după fap- 
tele tale. 

8. Toate neamurile câte ai făcut 
vor veni, şi st vor închina înainteâ 
ta Doamne, şi vor slăvi numele fău. 

9. Că mare eşti tu şi cel ce faci 
minuni, tu eşti Dumnezeu însuţi. 

10. Povăţueşfe-mă Doamne în ca- 
lea fa, şi voiu merge întru adevărul 
tău, veselească-se inima mea, ca să 
se teamă de numele tău. 

11. Mărturisi-mă-voiu fie Doamne 
Dumnezeul meu cu toată inima mea, 
şi voiu slăvi numele tău în veac. 

12. Căci mila ta mare este spre 
mine, şi ai izbăvit sufletul meu din | 
iadul cel mat de jos. 

13. Dumnezeule, călcătorii de lege 
s'au sculat asupra mea, şi aduna- 
rea celor tari au căutat sufletul meu, 
şi mi te-au pus pre tine înaintea lor. 

14. Şi tu Doamne Dumnezeul meu 
eşti îndurat şi miiosfiv, îndelung 
răbdător şl mult milostiv şi ade- 
vărat. 

15. Caută spre mine şi mă milu- 
eşfe, dă tăria ta sîugei tale. 

16. Şi mântueşte pre Hui slujni- 
cei fale, fă cu mine semn spre bine, 
şi să vază cei ce mă urăsc şi să se 

85. 4. îoil 2, 13. 6. Ps. 49, 16. 
7. B 2 Lege 6, 4. 8. Ps. 71, 11; 10Î, 19. 

9. Ps. 135, 4; Ps. 94, 3. 

10. Ps, 24, 4. 13. Ps. 53, 3. 

11. Ps. 102, 4; îoil, 2, 13; Ps. 144, 8. 
16. Ps. 142, 14. 



ruşineze; că tu Doamne mi-ai aju- 
tat mie, şi m'ai mângâiat. 

Psalm 86. Fiilor lui Kore, Psalmul 
cântării. 

Temeliile lui în munţii cei sfinţi; 
iubeşte Domnul porţile Sionului, 
mai muit decât toate sălaşele lui 
lacov. 

2. Prea slăvite s'au grăit pentru 
fine, cetatea lui Dumnnzeu. 

3. Aduce-mi-voîu aminte de Raav 
şi de Vavilon; de cei ce mă gonesc 
pre mine. 

4. Şi iată cei de altă seminţie şi 
Tirul şi norodul Arapilor,, aceştia 
s'au născut acolo. 

5. Maică Sionul va zice omul, şi 
om s'a născut într'însul, şi însuş cel 
prea Înalt l-au întemeiat pre dânsul. 

6. Domnul va povesfî în scriptura 
noroadelor şi a boierilor acelora ce 
s'au născut într'însul. 

7. Precum al tuturor celor ce se 
veselesc, le este lăcaşul la tine. 

PSALM 87. 

Cântarea Psalmului fiilor lui Kore, 
întru sfârşit; pentru Maelet, ca să ră- 
spunză cuvântul priceperii lui E- 
tam Israilteanul. 

Doamne Dumnezeul mântuirii 
mele, ziua am strigat, şi noap- 
tea înaintea ta. 

2. Să intre înaintea fa rugăciunea 
mea, pleacă urechea la spre ruga 
mea. 

3. Că s'au umplut de rele sufle- 
tul meu, şi vieaţa mea de iad s'a 
apropiaf, 

4. Socotit am foşti cu cei ce se 
pogoară în groapă; fatuf«-m'am ca 
un om neajutorit, întru cei morţi 
slobod. 

5. Ca nişte răniţi ce dorm în mor- 

86. 1. Ps. 67, 17; şi 124, 2. 
2. Ps. 45, 4. 5. Isaia 14, 32. 

87. 3. Ps. 122, 4. 



734 



PSALM 87—88 



mâni, de cari nu fi-ai mai adus a- 
minte; şi ei dela mâna ia s'au le- 
pădat 

6. Pusu-m'au în groapa cea mai 
de desupt, întru ceîe întunecate şi 
în umbra mor|ii. 

7. Asupra mea s'a întărit mânia 
ta, şi toate valurile tale le-ai adus 
preste mine. 

8. Depărtat-ai pre cunoscuţii mei 
dela mine, pusu-m'au urîciune loruş. 

9. Datu-m'am şi n'am ieşit; ochii 
mei au slăbit de sărăcie. 

ÎO. Sirigat-am către tine Doamne 
toată ziua, tins-am către tine mâi- 
nile mele. 

11. Au doar morţilor vei face mi- 
nuni? Sau doftorii vor sculâ şi se 
vor mărturisi ţie? 

12. Au doar va spune cineva în 
mormânt mila ta, şi adevărul tău 
întru pierzare? 

13. Au cunoaşte-se-vor întru în- 
funerec minunile tale, şi dreptatea 
ta în pământ uitat? 

14. Şi eu către tine Doamne am 
strigat, şi dimineaţa rugăciunea mea 
le va întâmpina. 

15. Pentruce Doamne lepezi su- 
fletul meu? întorci faţa ta dela mine? 

16. Sărac sunt eu şi întru oste- 
nele din tinereţele mele; şi înălţân- 
du-mă m'am smerit şi m'am mâhnit. 

17. Preste mine au venit mâniile 
tale, înîricoşeriîe tale m'au turburat. 

18. Incunjuraîu-m'au ca apa, toată 
ziua m'au cuprins împreună. 

19. Depărtat-ai dela mine pre pri- 
etenul şi pre vecinul şi pre cuno- 
scuţii mei din ticăloşie. 

Psalm 88. Ai înţelegerii lui Etam 
Israilteanitf. 

Milele tale Doamne în veac voiu 
lăuda. 

6. Ps. 140, S. 9. Plâng 2, îî. 10. Ps 142, 6. 

11. Ps. 6, 5; Ps. 29, 9; Isaîa 38, 18. 

12. Ps. 6, 5. 14. Ps. 5, 3. 
15. Iov Î3, 24. 16. Iov 9, 35. 



2. In neam şi în neam voiu vesti 
adevărul tău în gura mea. 

3. Că ai zis: în veac mila se va 
zidi, în ceruri se va găti adevărul tău, 

4. Pus am aşezământ de lege ce- 
lor aleşi ai mei; juratu-m'am lui Da- 
vid slugei mele, până în veac voiu 
găti sămânţa ta. 

5. Şi voiu zidi în neam şi în neam 
scaunul tău. 

6. Mărturisî-vor cerurile minunile 
tale Doamne, şi adevărul tău întru 
adunarea sfinţilor. 

7. Că cine în nori se va potrivi 
cu Domnul, se va asemănă Dom- 
nului întru fiii iui Dumnezeu? 

8. Dumnezeu cel ce se proslăve- 
şte în sfatul sfinţilor, mare şi înfri- 
coşat este preste toţi cei dimpreju- 
rul lui. 

9. Doamne Dumnezeul puterilor, 
cine este asemenea ţie? Tare eşti 
Doamne, şi adevărul tău împreju- 
rul tău. 

! 10. Tu stăpâneşti puterea mării, 
şi pornirea valurilor ei tu o pofo- 
; Ieşti. 

lî. Tu ai smerit ca pre un rănit 
pre cel mândru; întru braţul pute- 

j rei tale ai risipit pre vrăjmaşii tăi. 

! 12. Ale taie suni cer urile şi al tău 
este pământul, lumea şi plinirea ei 
tu o ai întemeiat; miazănoapte şi 
marea tu al zidit. 

13. Tavokuj şi 'Ermonul întru, nu- 
mele tău se vor bucură/ braţul tău 
este cu putere. 

14. Să se întărească mâna ta, înak 
ţă-se dreapta ta, dreptatea şi jude- 
cata esie gătirea scaunului tău. 

| 15. Mila şi sdcvărul vor merge 
înaintea feţei tale, fericit este noro- 
dul care ştie strigare. 
16, Doamne întru lumina fetei fale 

88. 4. 2 Imp. 7, 12; 1 Parai. 28, 7. 
6. Ps. 49, 7; Ps. 18, 1 . 
•i 8. Daniil 7, 10; Hpoc. 4, 11. 

9. H 2 Lege 3, 24. 10. iov, 9, 8. 
12. Fac. 1, 1; Iov 9, 9; Ps. 23, l. 
14. Ps. 96, 2. 16. Isaîa 2, 5. 



PSALM 88 



735 



vor bucură loata ziua, şi înirudrep 



(a se vor înălţă. 



merae. înlru nUrtld€ <SU 82 

vor 

tt ţ? ca"îauda puterei lor tu eşti, 
ş{ întru bunăvrerea ta se va înălţa 

L rnU l nostru. _ 

18 Că a Domnului este sprinneala, 
şi a sfântului lui Israil împăratului 

n °î9 r Atuncea ai grăif în vedenii h- 
flor iăi, si ai zis: pus-am ajutor spre 
cel tare," înăiţat-am pre cel ales din 

norodul meu. _ 

20. Aîlaf-am pre Dsvid sluga mea, 
cu untdelemn sfânt ai meu l-am uns 
pre el. 

21. Pentru că mâna mea va ajuta 
lui, şi braţul meu va întări pre dânsul. 

22. Nu se va folosi vrăjmaşul în- 
tru el, şi fiul îără*deîegei nu va a- 
dauge a-i face lui rău. 

23. Şi voiu tăiă dela faţa lui pre 
vrăjmaşii lui, şi pre cei ce-1 urăsc 
pre el îi voiu înfrânge. 

24. Şi adevărul meu şi mila mea 
cu dânsul; şi întru numele meu se 
va înălţa cornul lui. 

25. Şi voiu pune în mare mâna 
iui, şi în rîuri dreapta Iul. 

26. Acela mă va chema pre mine; 
Tatăl meu eşti tu, Dumnezeul meu 
şi sprijinitorul mântuire!- mele. 

27. Şi eu întâiu născut voiu pune 
pre dânsul, înalt mai piuit decât 
împăraţii pământului. 

28. In veac voiu păzi lui mila mea, 
şi aşezământul de lege al meu cre- 
dincios lui. 

29. Şi voiu pune în veacul vea- 
cului sămânţa lui, şi scaunul lui ca 
zilele cerului. 

30. De vor lăsă îiii lui legea mea, 
şi după judecăţile mele nu vor umbla. 

31. De vor spurcă dreptăţile mele, 
şi poruncile mele de nu le vor păzi. 

17. Ps. 74, 10. 18. Ps. 83, 9. 

20. l Imp, 16. 13; Fap. 13, 22. 

21, Ps. 61, a, 25. Ps. 71, 6. 

27. 1 Parai. 17, i3. 28. 2 Imp 7, 14. 
30. 3 Imp. 9, 6. 



32. Certâ-voiu cu toiag fărădele- 
gile lor, şi cu bătăi strâmbătăţile lor. 

33. iar mila mea nu o voiu de- 
părta dela dânşii, nici voiu face 
strâmbătate întru adevărul meu. 

34. Nici voiu spurca aşezămân- 
tul meu; şi cele ce ies prin buzele 
mele, nu ie voiu defăima. 

35. Odată m'am jurat întru cef 
sfânt al meu, au minţî-voiu lui Da- 
vid? 

36. Sărnânfa iui în veac va ră- 
mânea, şi scaunul Iui ca soarele îna- 
intea mea, şi ca luna săvârşită în 
veac, şi martor în cer credincios. 

37. Iar tu ai lepădat şi ai defăi- 
mat, zăbovit-ai pre unsul tău. 

38. Surpat-aî aşezământul robu- 
lui tău, spurcat-ai în pământ sfin- 
ţenia lui. 

39. Stricat- ai toate gardurile lui, 
pus-ai tăriile lui frică. 

40. Jefuitu-î-au pre el toţi cei ce 
călătoreau în cale, făcutu-s'a ocară 
vecinilor săi. 

4î. Inăljaf-ai dreapta celor ce-i 
necăjesc pre dânsul; veselif-ai pre 
loji vrăjmaşii Iul. 

42. întors-ai ajutorul săbiei Sui, şi 
nu l-ai apărat pre ei în răsboiu. 

43. Stricatu-l-ai din curăţenia Iul, 
scaunul lui în pământ l-ai surpat. 

44. Micşorat-ai zilele vremei Iul; 
vărsat-ai preste dânsul ruşine. 

45. Până când Doamne te întorci, 
până în sfârşit şe va aprinde ca fo- 
cul mânia ta? 

46. Adu-ţi aminte ce este statul 
meu, că au doar îndeşert ai zidit 
pre toţi fiii oarnenilof? 

47. One este omul, carele va ti 
viu, şi să nu vază moarte? Să-şi 
izbăvească sufletul său din mâna 
iadului? 

48. Unde sunt milele tale cele din 



32. 2 Imp, 7, 14. 35. Evr. 6, 13, 18. 
i 36. 2 hrvp. 7, iC; Ps. 71, 5; si 71, 17. 
I 45. Ps. 73, 5. 47. Ps. 48, 14; Eccl. 6, 6. 
[ 48. 2 Imp. 7, li. 



736 



PSALM 88—89—90 

G 



început Doamne, cu care fe-ai jurat 
Iui David întru adevărul tău? 

49. Adu- ţi aminte Doamne de o- 
cara robilor tăi, pre care am jinut 
în sânul meu, a multe neamuri: 

50. Cu care au ocărit vrăjmaşii tăi 
Doamne, cu care au ocărit schim- 
barea unsului tău. 

51. Bine este cuvântat Domnul în 
veac, fie, fie. 

Psalm 89. Rugăciunea lui Moisi, omul 
lui Dumnezeu, 

Doamne, scăpare te-ai făcut nouă 
în neam şi neam. 

2. Mai 'nainfe de ce s'au făcut mun- 
ţii şi s'au zidit pământul şt lume^; 
şi din veac şi până în veac tireşti. 

3. Nu întoarce pre om întru sme- 
renie, şi ai zis: întoarceţi-vă fiii oa- 
menilor. 

4. Că o mie de arii înaintea ochi- 
lor tăi Doamne, ca ziua de ieri care 
a trecut. 

5. Şi streaja în noapte, urgisire 
anii lor vor fi; dimineaţa ca iarba 
va trece. 

6. Dimineaţa va înîîorî şi va trece; 
decuseară va cădea, învârioşâ-se- 
va şi se va uscâ. 

7. Că ne-am sfârşit întru iuţimea 
ta, şi întru mânia ta ne-am turburat. 

8. Pus-ai fărădelegile noastre îna- 
intea la, veacul nostru întru lumi- 
narea feţei tale. 

9. Că toate zilele noastre s'au îm- 
puţinat, şi întru mânia ta ne am 
stins. 

10. Anii noştrii ca un păeanjen 
s'au socotit, zilele anilor noştri în- 
tru dânşii şaptezeci de ani. 

11. Iar de vor fi în puteri, optzeci 
de ani; şi ce este mai mult decât 
aceştia, osteneală şi durere. 

89. 2. Iov 15, 7; şi 36, 26; Ps. 92, s; Pilde 
8, 25; 3. Ecles. 12, 7. 4. Ps. 38, 6, 

5, îsaia 40, 7; Ps. 102, 15; Iov 7, 7. 

6. Ps. 38, 6. 8. Ps. 18, 13*. Isaia 64, 6. 
9. Ps. Iv2, 15; Iov 14, l. 10. Sirab 18,8. 



12. Că au venit blândeţe preste 
noi şi ne vom pedepsi. 

13. Cine ştie puterea iuţimei tale? 
Şi de frica ta mânia ta să o nu- 
mere? 

14. Dreapta ta aşâ cunoscută o 
fă mie, şi pre cei ferecaţi cu inima 
întru înţelepciune. 

15. Inîoarce-te Doamne, până când? 
Şi te umileşte spre robii tăi. 

16. Umplutu-ne-am dimineaţa de 
mila ta Doamne, şi ne-am bucurat 
şi ne-am veselit în toate zilele noa- 
stre. 

17. Veselitu-ne-am pentru zilele în 
care ne-ai smerit pre noi, anii întru 
cari am văzut rele, 

18. Şi caută spre robii tăi şi spre 
lucrurile tale, şi îndrepfează pre fiii 
lor. 

19. Şi fie lumina Domnului Dum- 
nezeului nostru preste noi, şi lucru- 
rile mâinilor noastre le îndrepfează 
spre noi, şi lucrul mâinilor noastre 
îndreptează-1. 

Psalm 90. Lauda cântării lui David, 
nescris deasupra la Eţrei. 

Cel ce lăcueşte întru ajutorul ce- 
lui prea înalt, întru acoperemân- 
tul Dumnezeului cerului se va să- 
lăşlui. 

2. Zice-va Domnului: sprijinitorul 
meu eşti, scăparea mea, Dumnezeul 
meu, şi voiu nădăjdui spre dânsul. 

3. Că el te va izbăvi din cursa 
vânătorilor şi de cuvântul turbu- 
rător. 

4. Cu spatele sale va umbri ţie, 
şi supt aripile lui vei nădăjdui. 

5. Cu armă te va încunjurâ ade- 
vărul lui; nu le vei teme de frica 
de noapte. 

6. De săgeata ce zboară ziua, de 
lucrul ce umblă întru înfunerec, de 



90. 3. Ps. 123, 7. 

4. Iov 5, 19; Ps. 56, 2. 

5. Cântări 3, 8; Pilde 3, 25. 



PSALM 90-91-92 



întâmplare şi de dracul cel de a- 

miază zi. 

7. Cădeâ-va despre lafurea ia o 
mie, şi zsce mii deadreapta ta, şi 
spre fine nu se vor apropia. 

8. Insă cu ochii tăi vei privi, şi 
răsplătirea păcătoşilor vei vedeâ. 

9. Că tu Doamne nădejdea mea, 
pre cel prea înalt ai pus scăpare ţie. 

10. Nu vor veni către tine rele, şi 
băfae nu se va apropiâ întru lăca- 
şul tău. 

11. Că îngerilor săi va poruncî 
pentru tine, ca să te păzească în 
toate căile tale. 

12. Pre mâini te vor ridică, ca 
nu cândvâ să împiedici de piatră 
piciorul tău. 

13. Preste aspidă şi vasilisc vei 
încălecâ, şi vei călcâ preste leu şi 
preste balaur. 

14. Că spre mine a nădăjduit, şi-1 
voiu izbăvi pre el; acoperi-voiu pre 
el, că a cunoscut numele meu. 

15. Strigâ-va către mine, şi-1 voiu 
auzi pre el, cu dânsul sunt în ne- 
caz; scoate-l-voiu pre dânsul şi-l 
voiu mărî. 

. 16. Cu lungime de zile îi voiu 
umpleâ pre el, şi voiu arăta lui mân- 
tuirea mea. 

Psalm 91. Psalmul cântării la ziua 
Sâmbetei. \ 

Bine este a se mărturisi Domnu- 
lui, şi a cântâ numelui tău prea 
înatte. 

2. A vesti dimineaţa mila fa, şi 
adevărul tău în toată noaptea. 

3. In psaltire cu zece strune, cu 
cântare în alăută. 

4. Că m'ai veselit Doamne întru 
făptura ta, şi întru lucrurile mâini- 
lor tale mă voiu bucură. 

10. Ps. 120, 6-8. 

11. Mat 4, 6; Lucâ 4, 10; Pilde 4, 12. 

12. Lucâ 4, 11. 13. Iov 5, 22. 
14. Ps. 50, 15. 

91, 1. Ps. 146, 1. 2. Ps. 53, 10. 



737 



5. Cât s'au mărit lucrurile tale 
Doamne, foarte s'au adâncit gân- 
durile fale. 

6. Bărbatul cel nepriceput nu va 
cunoaşte, şi cel neînţelegător nu va 
înţelege acestea. 

7. Când au răsărit păcătoşii ca 
iarba, şi s'au ivit toţi cei ce fac fă- 
rădelegea. 

8. Ca să piară în veacul veacu- 
lui, iar tu prea înalt eşti în veac 
Doamne. 

9. Că iată vrăjmaşii tăi Doamne, 
că iată vrăjmaşii tăi vor pierî, şi se 
vor risipi toţi cei ce lucrează fără- 
delegea. 

10. Şi se va înăiţâ ca al inoro- 
gului cornul meu, şi bătrâneţele 
mele în untdelemn gras. 

11. Şi a privit ochiul meu întru 
vrăjmaşii mei şi întru cei vicleni ce 
se scoală asupra mea va auzi ure- 
chea mea. 

12. Dreptul ca finicul va înflori, şi 
ca chedrul cel din Livan se în- 
mulţi. 

13. Răsădiţi fiind în casa Dom- 
nului, în curţile Dumnezeului no- 
stru vor înflori. 

14. Încă se vor înmulţi întru bă- 
trâneţe unse, şi bine petrecând vor 
fi, ca să vestească, 

15. Că drept este Domnul Dum- 
nezeul nostru, şi nu este nedrep- 
tate înfru dânsul. 

PSALM 92. 

In ziua cea mai înainte de Sâmbătă, 
când s'a lăcuit j> amantul, lauda 
cântării lui David. 

ornnul au împărăţif, întru po- 
doabă s'au îmbrăcat, îmbrăca- 
iu-s'au Domnul întru putere şi s'au 
încins. 



5. Ps. 8, 2, 9; 103, 25; Ps. 138, 5. 
7. Ps. 36, 10. Ps. 17, 3. 

11. Ps. 54, 9} 58, 11. 

12. Osea 14, 6. 




738 PSALM 9! 



2. Pentrucă au întărit lumea, care 
nu se va clăii. 

3. Gafa este scaunul tău de afun- 
cea, din veac eşti tu. 

4. Ridicat-au rîurile Doamne, ri- 
dicat-au rîurile glasurile lor. 

5. Ridicâ-vor rîurile valurile lor, 
de glasuri de ape multe. 

6. Minunate sunt înălţările mă- 
rii, minunai esle înlru cele înalte 
Domnul. 

7. Mărturiile tale s'au încredin- 
ţat îoarle; casii tale se cuvine sfin- 
ţenie Doamne, întru lungime de zile. 

Psaim 93. Psalmul lui David, întru a 
) patra a Sâmbetit. 

Dumnezeul izbândirilor, Domnul 
Dumnezeul izbândirilor cu în- 
drăzneală au stătut. 

2. Inaljă-le cela ce judeci pământul, 
răsplăteşte răsplătirea celor mândri. 

3. Până când păcătoşii Doamne, 
până când păcătoşii se vor făli? 

4. Vor spune şi vor grăî nedrep- 
tate, vor grăî toţi cei ce lucrează 
fărădelege. 

5. Pre norodul tău Doamne l-au 
împilat, şi moştenirea ta o au do- 
sădit. 

6. Pre văduvă şi pre sărac au o- 
morît, şi pre nemernic au ucis. 

7. Şi au zis: nu va vedea Domnul, 
nici va pricepe Dumnezeul Iui îacov. 

8. Înţelegeţi dar cei neînţelepţi în- 
lru popor, şi cei nebuni înţelepţiţi- 
vă vreodată. 

9. Cel ce au sădit urechea, au nu 
aude? Sau cel ce au zidit ochiul, 
au nu priveşte? 

10. Cel ce pedepseşte neamurile, 
au nu va certă? Cel ce învaţă pre 
om minte, 

îî. Domnul cunoaşte gândurile 
oamenilor, că sunt deşarte. 

92. 3. Ps. 89, 2; 101, 13. 4. Ps. 45, 4. 

93. 3. Ps. 30, 18. 6. Iov 22, 9. 9. Eşite 
4, 11. 11. Ps. 32, 15; 1 Cor. 3, 20. 



12—93-94 



12. Fericit este omul pre carele 
vei certâ Doamne, şi din legea ta 
îl vei învăţă pre el. 

13. Ca să-l îmblânzeşti pre el din 
zilele cele rele, până ce seva săpâ 
păcătosului groapă. 

14. Că nu va lepădă Domnul pre 
norodul său, şi moştenirea sa nu o 
va părăsi. 

15. Până ce dreptatea se va în- 
toarce la judecată, şi cei ce se ţin 
de dânsa toţi cei drepţi la inimă. 

16. Cine se va sculâ cu mine a- 
supra ceîor ce viclenesc? Sau cine 
va stă împreună cu mine asupra 
celor ce lucrează fărădelege? 

17. De nu mi-ar îi ajutat mie Dom- 
nul, puţin nu s'ar îi sălăşluit în iad 
sufletul meu. 

18. De am zis: s'a clătit piciorul 
meu, mila la Doamne mi-a ajutat 
mie. 

13. După mulţimea durerilor mele 
în inima mea, mângâerile tale au 
veselit sufletul meu. 

20. Să nu îie împreună cu tine 
scaunul îărădelegei, cel ce zideşte 
osteneală preste poruncă. 
21.Vânâ-vor asupra suîletului drep- 
tului, şi sânge nevinoval vor osândi. 

22. Şi s'au făcut mie Domnul spre 
scăpare, şi Dumnezeul meu spre a- 
jutorul nădejdei mele. 

23. Şi va răsplăti lor Domnul fă- 
rădelegea lor; şi după răutatea lor 
îi va pierde pre dânşii Domnul Dum- 
nezeul nostru. - 

PSALM 94. 

Lauda cântării lui David, nescris 
deasupra la Evrei. 

Veniţi să ne bucurăm Domnului, 
şi să strigăm lui Dumnezeu mân- 
tuitorului nostru. 
2. Să întâmpinăm faţa lui întru 

12. Evrei 12, 6. 14. Isaia 57, 16. 
18. Ps. 72, 2. 23. Ps. 7, 15, 16. 
94. /■ Ps. 95, M; si 96, 1. 



PSALM 94—95—96 



739 



„,«rfurisire. şi în psalmi să-i sfri- 

3 Că Dumnezeu mare esfe Dom- 
tiul şi împărat mare presie toi 
mântui. 

4 Că în rpâna lui sunt marginile 
pămânîuM, ?i înălţările mun{ilor ale 
lui sunt. 

5. Că a lui esfe marea, şi el o au 
făcut pre ea. ?* uscatul mâinile lui 
l-au zidit. 

6. Veniţi să ne închinăm şi să că- 
dem lui, şisă plângem înaintea Dom- 
nului celui ce ne-au făcut pre noi. 

7. Că el esfe Dumnezeul nostru, 
şi noi norodul păşunii !ui, şi oile 
mâinii lui. 

8. Asfăzi de veţi auzî glasul lui, 
să nu vă învârtoşaţi inimile voastre. 

9. Ca întru înfărîfare, precum în 
ziua ispitirii în pustie. 

10. Unde m'au ispitit părinţii vo- 
ştri, ispififu-m'au şi au văzut lucru- 
rile mele. 

11. Patruzeci de ani am urît pre 
neamul acesta, şi am zis: pururea 
rătăcesc cu inima. 

12. Şi ei n'au cunoscut căile mele, 
că m'am jurat înlru mânia mea, de 
vor intrâ înfru odihna mea. 

PSALM 95. 

Lauda cântării lui David, când 
s'a zidit casa după robie; nescris dea- 
supra la Evrei. 

Cântaţi Domnului cântare nouă, 
cântaţi Domnului foi pământul. 

2. Cântaţi Domnului, binecuvân- 
taţi numele lui, bine vestiţi din zi 
în zi mântuirea lui. 

3. Vestiţi înfru neamuri slava lui, 
în toate noroadele minunile lui. 

4. Că mare este Domnul şi lău- 

3. Ps. 85, 7! 95, 4. 4. Iov 26, 7. 

6. Ps. 99, 2; Ps. 95, 8; 99, 3. 

7. Ps. 78, 14; şi 99, 3. 

9. Eşire 17, 7; ci 2 Lege 6, 16; Evrei 3, 7. 

11. Evrei 3, 17. 

12. Num 14, 23; Evrei 4, 3. 
95. 1' 1 Parai. 16, 23; Jsaia 42, 10. 



dat îoarfe, înfricoşat esfe mai pre 
sus decât foţi dumnezeii. 

5. Că foţi dumnezeii păgânilor 
sunf draci; iar Domnul cerurile au 
făcui. • 

6. Mărturisire şi iruuiu*..^ ^ 
înaintea lui, sfinţenie şi mare cuvi- 
inţă înfru sfinţirea iui. 

7. Aduceţi Domnului moştenirile 
neamurilor; aduceţi Domnului slavă 
şi cinste, aduceţi Domnului slavă 
numelui lui. 

8. Ridicaţi jertfe şi intraţi în curţile 
lui, închinaţi-vă Domnului în curfea 
cea sfântă a lui. 

9. Să se clătească de faţa lui fot 
pământul; spuneţi înfru neamuri, că 
Domnul au împărăţif. 

10. Penfrucă au întărit lumea, care 
nu se va clăti, judecâ-va noroade 
înfru dreptate. 

11. Să se veselească cerurile şi 
să se bucure pământul, clăfească-se 
marea şi plinirea ei, bucurâ-se-vor 
câmpii şi foate cele ce sunt întru 
dânşii. 

12. Afuncea se vor bucura foate 
lemnele pădurii de faţa Domnului, 
că vine, că vine să judece pămânful. 

13. ]udecâ-va lumea întru drep- 
tate, şi noroadele înfru adevărul său. 

PSALM 96. 

Psalmul lui David, când pământul lui 
s'a aşezat, nescris deasupra la Evrei. 

Domnul au împărăţif, să se bu- 
cure pământul, veselească-se o- 
sfroave multe. 

2. Nor şi negură împrejurul iui, 
dreptatea şi judecafa esfe îndrepta- 
rea scaunului lui. 

3. Foc înaintea lui va merge, şi 
va arde împrejur pre vrăjmaşii lui. 



7. n 2 Lege 32, 3; Ps. 28, 1 şi 2. 

8. Ps. 94, 6. 9. Ps. 96, 1. 

11. Ps. 94, î; 97, 1, S; Isaia 49, 13; şi 52, 9. 
13. Ps. 9, 8; şi 97, 9, 11. 
Q6. 1- Ps. 94, 1; 95, 9, 11; Isaia 42, 11. 

2. Ps. 88, 14. 3. Ps. 17, 14. 



740 



PSALM 96—97-98 



4. Strălucil-au fulgeriîe îui lumii, 
văzut-a şi s'a clătit pământul. 

5. Munţii ca ceara s'au topit de 

fata Domnului, de fata Domnului a 

tot pământul. 
q ycciu -« ^enirtfit areptarea lui, 

şi aii văzut toate noroadele slava lui. 

7. Să se ruşineze to|i cei ce se 
închină celor ciopliţi, cei ce se la- 
udă în idolii lor. 

8. Inchinafi-vă lui fo|i îngerii lui; 
auzit-a şi s'a veselit Sionul. 

9. Şi s'au bucurat fetele jidovi- 
mei, pentru judecăţile tale Doamne. 

10. Că tu Domnul cel prea înalt 
preste tot pământul, foarte le-ai prea 
înăljat mai pre sus decât toti dum- 
nezeii. 

11. Cei ce iubiţi pre Domnul, u- 
rîţi cele rele; păzeşte Domnul su- 
fletele cuvioşilor săi, din mâna pă- 
cătosului îi va izbăvi pre dânşii. 

12. Lumină au răsărit dreptului, 
şi celor drepţi cu inima veselie. 

13. Veseliti-vă drepţilor întru Dom- 
nul, şi vă mărturisiţi pomenirii sfin- 
ţeniei lui. 

Psalm 97. Lui David. 

Cânta(i Domnului cântare nouă; 
că minunate au făcut Domnul. 

2. Mâniuitu-l-au pre el dreapta 
lui şi braţul cel sfânt al lui. 

3. Cunoscută au făcut Domnul 
mântuirea sa, înaintea neamurilor 
au descoperit dreptatea sa. 

4. Pomenil-au mila sa lui îacov, 
şi adevărul său casei lui Israil. 

5. Văzut-au toate marginile pă- 
mântului mântuirea Dumnezeului 
nostru. 

4. flpoc. 4, 5. 6. Ps 88, 6; Ps. 18, 1. 

7. l Imp. 5, 3; Eşire 20, 4; H 2 Lege 5, 
8; Lev. 26; Isaia 2, 20; Isaia 42, 17; şi 
44, 11. 

8. Isaia 45, 16; şi Evrei 1, 6. 

10. Jsaia 2, 19, 21. 

11. Evrei 1, 6; Hmos, 5, 15. 

12. Iov 22, 28. 13. Ps. 31, 12; Ps. 29, 4. 
97. 2. Isaia 42, 10; şi 52, 10. 

4. Lucâ 1, 72. 5. Isaia 52, 10. 



6. Strigaţi lui Dumnezeu tot pă* 
mântui, cântaţi şi vă bucuraţi şi 
cântaţi. 

7. canian Domnului cu alăută, cu 
alăută şi glas de psalm, cu trâm- 
biţe ferecate şi cu glas de frâmbift 
de corn. 

8. Strigaţi înaintea împăratului 
Domnului, clătească -se marea şi 
plinirea ei, lumea şi toti cei ce lâ- 
cuesc într'însa. 

9. Rîurile vor bate cu mâna deo- 
dată, munţii se vor bucură de fata 
Domnului, că vine, că vine să ju- 
dece pământul. 

10. Judecâ-va lumea întru drep- 
tate şi noroadele cu îndreptare. 

Psalm 98. Lui David. 

Domnul au împărătit, să se mâ- 
nie noroadele, cela ce şade pre 
Heruvimi clătească-se pământul. 

2. Domnul în Sion este mare, şi 
înalt este preste toate noroadele. 

3. Mărturisească-se numelui tău 
celui mare, că înfricoşat şi sfânt 
este; şi cinstea împăratului jude- 
cată iubeşte. 

4. Tu ai gătit îndreptările, jude- 
cata şi dreptatea întru lacov tu o 
ai făcut. 

5. Înălţaţi pre Domnul Dumnezeul 
nostru, şi vă închinaţi aşternutului 
picioarelor lui, că sfânt este. 

6. Moisî şi Aaron întru preoţii lui, 
şi Samuil întru cei ce chiamă nu- 
mele îui. 

7. Chernaf-au pre Domnul, şi el 
i-au auzit pre ei, în stâlp de nor 
au grăit către dânşii. 

8. Că păzeau mărturiile lui şi po- 
runcile lui, care le-au dat lor. 

9. Doamne Dumnezeul nostru, tu 
i-ai auzit pre ei; Dumnezeule tu mi- 



6. Ps. 95, 11; şi 99, 1. 
8 Isaia 44, 23. 10. Ps. 95, 13. 
98. 1- Ps. 95, 11; 79, 2. 
5. Ps. 131, 7. 



PSALM 98—99—100-101 



741 



lostiv te-ai făcui lor, şi izbândind 
spre foaie izvodirile lor. 

10. înălţaţi pre Domnul Dumne- 
zeul nosiru şi vă închinaţi în mun- 
tele cel sfânt al lui, că sfânt este 
Domnul Dumnezeul nosiru. 

Psalm 99. Spre mărturisire. 

Strigaţi Iui Dumnezeu tot pămân- 
tul, slujiţi Domnului întru veselie, 
intraţi înaintea lui întru bucurie. 

2. Cunoaşteţi că Domnul acesta 
este Dumnezeul nostru, el ne-au fă- 
cut pre noi, şi nu noi. 

3. Iar noi norodul lui şi oile pă- 
şunei lui, intraţi în porţile lui întru 
tnărfurisire, în curţile iui întru la- 
ude, mărlurisiţi-vă lui. 

4. Lăudaţi numele lui, că este bun 
Domnul, în veac este mila lui, şi 
până în neam şi în neam adevă- 
rul lui. 

Psalm 100. Lui David. 

Milă şi judecată voiu cântă ţie 
Doamne. 

2. Cântâ-voiu şi voiu înţelege în 
cale fără prihană, când vei venî că- 
tre mine. 

3. Umblat-am întru nerăutaiea i- 
nimei mele, în mijlocul casei mele. 

4. N'am pus înainlea ochilor mei 
lucru fărădelege; pre cei ce făceau 
călcări de lege i-am urît. 

5. Nu s'a lipit de mine inima în- 
dărătnică; pre cel ce se abate dela 
mine, pre cel rău nu l-am cunoscut. 

6. Pre cel ce clevetea întru ascuns 
pre vecinul său, pre acela l-am gonit. 

7. Cu cel inândru cu ochiul şi cu 
cel nesăţios ia inimă, cu acesta n'am 
mâncat. 

8. Ochii mei preste credincioşii 

99. 1. Ps. 97, 6. 2. Ps. 94, 6. 

3. Ps. 78, 14; şi 94, 7; Ps. 94, 6. 

4. Pst 117 1. 

ÎOO. 4. Ps. 25, 4; şi 11$, 113. 

5. Pilde 6, 17, 18. 6. Ps. 118, 115. 
7. Ps. 25, 5. 8. Ps. 118, 63. 



pământului, ca să şază ei împre- 
ună cu mine. Cel ce umblă în cale 
fără prihană, acela îmi slujeâ. 

9. Nu va lăcui în mijlocul casii 
mele cei ce face mândrie; cel ce 
grăeşte nedreptăţi, nu s'a îndreptat 
înaintea ochilor mei. 

10. In dimineţi am ucis pre toţi 
păcătoşii pământului, ca să pierzi 
din cetatea Domnului pre toţi cei 
ce lucrează fărădelege. 

PSALM 101. 

Rugăciunea săracului când se 
mâhneşte, şi înaintea Domnului varsă 
rugăciunea sa. 

Doamne auzi rugăciunea mea, şi 
strigarea mea Ia fine să vie. 

2. Să nu întorci faţa fa dela mine, 
ori în ce zi mă necăjesc, pleacă că- 
tre mine urechia ta. 

3. Ori în ce zi te voiu chemâ, de- 
grab mă auzi. 

4. Că s'au stins ca fumul zilele 
mele, şi oasele mele ca uscăciunea 
s'au uscat. 

5. Pălit am fost ca iarba, şi s'a 
uscat inima mea; că mi-am uitat a 
mâncâ pâinea mea. 

6. De glasul suspinului meu, s'a 
lipit osul meu de carnea mea. 

7. Asemănatu-m'am cu pelicanul 
de pustie, îăculu-m'am ca°c6rb)ifde 
noapte în loc nelăcuit. 

8. Priveghiaf-am şi m'am făcut ca 
o pasăre ce este osebită pre casă. 

9. Toată ziua m'au ocărîf vrăj- 
maşii mei, şi cei ce mă lăudau, a- 
supra mea se jurau. 

10. Că cenuşă ca pâinea am mân- 
cat, şi băutura mea cu plângere am 
amestecat. 

11. De către faţa iuţimei tale şi a 
mâniei fale, că înălţându-mă m'ai 
surpat. 

ÎOI. 4. Ps. 21, 16; 68, 12. 
6. Iov 19, 20. 9, Ps. 68, 12. 



742 



PSALM 101—102 



12. Zilele mele ca umbra s'au ple- 
cai, şi eu ca iarba m'am uscat. 

13. Iar tu Doamne în veac rămâi, 
şi pomenirea ia în neam şi în neam. 

14. Tu sculându-le vei milul Si- 
onul; că vremea este a te milostivi 
spre el, că a venit vremea. 

15. Că bine au voit robii tăi în 
piefrile lui, şi de ţărâna lui le va îi 
milă. 

16. Şi se vor teme neamurile de 
numele Domnului, şi toţi împăraţii 
pământului de slava ta. 

17. Că va zidi Domnul Sionul, şi 
se va arătă întru slava sa. 

18. Căutat-au spre rugăciunea ce- 
lor smeriţi, şi nu au defăimat cere- 
rea lor. 

19. Să se scrie aceasta întru alt 
neam, şi norodul ce se zideşte va 
lăudă pre Domnul. 

20. Că au privit dintru înălţimea 
cea sfântă a lui, Domnul din cer 
pre pământ s'au uitat. 

21. Ca să auză suspinul celor fe- 
recaţi, şi să deslege pre fiii celor 
omorîţi. 

22. Ca să vestească în Sion nu- 
mele Domnului, şi lauda lui în Ie- 
rusalim. 

23. Când se vor aduna noroadele 
dimpreună "şi împăraţii ca să slu- 
jească Domnului. 

24. Răspuns-au lui în calea tă- 
riei lui; împuţinarea zilelor mele 
spune-mi. 

25. Nu mă duce pre mine întru 
înjumătăţirea zilelor mele, în nea- 
mul neamurilor anii tăi. 

26. Intru început tu Doamne pă- 
mântul l-ai întemeiat, şi lucrurile 
mâinilor fale sunt cerurile. 

27. Acelea vor pieri, iar tu vei ră- 

12. Ps. 108, 22. 

13. Ps. 92, 3; Plâng. 5, 19. 

14. Ps. 68* 39; Isaia 14, 32. 

16. Ps. 71, 9; Isaia 29, 23; şi 49, 7. 
19. Ps. 85, 8. 20. Ps. 79, 15. 
21. Isaia 42, 7. 26. Evrei 1, 10. 
27. Isaia 51, 6; Iov 14, 12. 



mânea; şi toţi ca o haină se vor 
învechi, şi ca un veşmânt vei în- 
veli pre ei, şi se vor schimbă. 

28. Iar tu acelaşi eşti şi anii tăi 
nu vor lipsi. 

29. Fiii robilor tăi vor lăcui, şi 
sămânţa lor în veac se va îndreptă. 

Psalm 102. Lui Dayid. 

Binecuvinfează suflete al meu pre 
Domnul, şi toate cele dinlăun- 
tru! meu numele cel sfânt al lui. 

2. Binecuvintează suflete al meu 
pre Domnul, şi nu uită toate răsplă- 
tirile lui. 

3. Pre cel ce curăţeşte toate fă- 
rădelegile tale, pre cel ce vindecă 
toate boalele tale. 

4. Pre cel ce izbăveşte din stri- 
căciune vieaţa ta, pre cel ce te în- 
cununează cu milă şi cu îndurări. 

5. Pre cel ce umple de bunătăţi 
pofta ta; înnoi-se-vor ca ale vultu- 
rului finereţele tale. 

6. Cel ce face milostenie Domnul, 
şi judecată tuturor celor ce li se face 
strâmbătate. 

7. Cunoscute au făcut căile sale 
lui Moisi, fiilor lui lsrail voile sale. 

8. Indurat şi milostiv este Dom- 
nul, îndelung răbdător şi mult mi- 
lostiv. 

9. Nu până în sfârşit se va iuţi, 
nici în veac se va mâniâ. 

10. Nu după fărădelegile noastre 
au făcut nouă, nici după păcatele 
noastre au răsplătit nouă. 

11. Că după înălţimea cerului de 
la pământ au întărit Domnul mila 
sa spre cei ce se tem de el. 

12. Pre cât sunt departe răsări- 
turile de apusuri, depăriaf-au dela 
noi fărădelegile noastre. 

29. Isaia 66, 20. 
102. 3. Ps. 129, 7. 4. Ps. 85, 14. 
5. Isaia 40, 31. 6. Ps. 147, 8' 145, 7. 

8. Eşire 33, 13; Eşire 34, 6; Ps. 144, 8; Ie. 
rem. 3, 12. 

9. Plâng. 3, 22; Isaia 57; 16. 

10. Num. 14, 11. 



PSALM 



13. In ce chip milueşte fatal pre 
fii, aşa au miluit Domnul pre cei ce 
se tem de dânsul. 

14. Că el au cunoscut zidirea noa- 
stră; adusu-ş'au aminte că ţărână 
suntem. 

15. Omul ca iarba, zilele lut ca 
floarea câmpului; aşâ va înflori. 

16. Că duh a trecut într'însul, şi 
nu va li, şi nu-şi va mai cunoaşte 
încă locul său. 

17. Iar mila Domnului din veac 
şi până în veac, spre cei cc se tem 
de dânsul. 

18. Şi dreptatea lui spre fiii fiilor, 
spre cei ce păzesc aşezământul de 
lege al lui. 

19. Şi-şi aduc aminte de porun- 
cile lui, ca să te facă pre ele. 

20. Domnul în cer au gătit sca- 
unul său, şi Împărăţia lui pre to{i 
stăpâneşte. 

21. Binecuvântaţi pre Domnul toţi 
îngerii lui, cei puternici la vîrtuîe, 
cari faceţi cuvântul lui, a auzî gla- 
sul cuvintelor lui. 

22. Binecuvântaţi pre Domnul toate 
puterile lui, slugile lui, cari facefi 
voia lui. 

23. Binecuvântaţi pre Domnul toate 
lucrurile lui, în tot locui stăpânirei 
lui, binecuvintează suflete al meu 
pre Domnul. 

Psalm 103. Psalmul lui David pentru 
facerea lumii. 

Binecuvintează suflete al meu pre 
Domnul; Doamne Dumnezeul 
meu, măritu-le-ai foarte. 

2. Intru mărturisire şi în mare po- 
doabă te-ai îmbrăcat, cel ce te îm- 
braci cu lumina ca cu o haină. 

3. Cel ce întinzi cerul ca o piele, 



13. Malab. 3, 17. 15. Ps. 89, 5, 9. 
17. Ps. 24, 6. 
21. Ps. 148, 2; Ps. 103, 5. 
22 Evr. 1, 13, 14. 
1Q3. 2. 1 Tim. 6, 16; Isaia 44, 24. 
3. Isaia 40, 22; Zahăr. 12, 1; Iov 26, 8, 9. 



102—103 743 



cel ce acoperi cu ape cele mai pre 
deasupra ale lui. 

4. Cel ce pui norii suirea ta, cel 
ce umbli preste aripile vânturilor. 

5. Cel ce faci îngerii tăi duhuri, 
şi slugile tale pară de foc. 

6. Cel ce întemeezi pământul pre- 
ste întărirea lui, nu se va plecâ în 
veacul veacului. 

7. Adâncul ca o haină este îm- 
brăcămintea Iui, preste munţi vor 
stâ ape. 

8. De certarea ta vor fugi, de gla- 
sul tunetului tău se vor înfricoşâ. 

9. Se suie munţii şi se pogoară 
câmpii, în locul în care le-ai înte- 
meiat pre ele. 

10. Hotar ai pus, care nu-1 vor 
frece, nici se vor întoarce să aco- 
pere pământul. 

11. Cel ce trimiţi izvoare în văi; 
prin mijlocul munţilor vor trece ape. 

12. Adăpâ-se-vor toate hiarele 
câmpului, aşteptâ-vor colunii întru 
setea lor. 

13. Preste acelea pasările cerului 
vor lăcuî, din mijlocul pielrilor vor 
dâ glas. 

14. Cel ce adăpi munţii din cele 
mai pre deasupra ale tale, din ro- 
dul lucrurilor tale se va săiurâ pă- 
mântul. 

15. Cel ce răsai iarbă dobitoace- 
lor şi verdeaţă spre slujba oame- 
nilor. 

16. Ca să scoată pâine din pă- 
mânt, şi vinul veseleşte inima o- 
mului. 

17. Ca să veselească faţa cu un- 
tuldelemn, şi pâinea inima omului 
o întăreşte. 

18. Săturâ-se-vor lemnele câmpu- 
lui, chedrii Livanului, pre cari i-ai 

5. Ps". 102, 21; şi 118, 91; Evrei 1, 7. 

6. Ps. 23, 2. 7. Fac. 1, 2. 
10. Pilde 8, 29; Fac. 1, 9. 

13. Iov 38, 26. 

14. Ps. 64, 11; Iov 38, 27. 

15. Iov 28, 5. 16. Pilde 31, 6. 
17. Jud. 9, 9. 



744 



PSALM 103-104 



răsădit, acolo pasările se vor în- 
cuibâ. 

19. Lăcaşul Erodiuiui povăţueşte 
pre ele, munţii cei înalţi cerbilor, 
piatra scăparea epurilor, 

20. Făcut-au luna spre vremi, soa- 
rele ş'a cunoscut apusul său. 

21. Pus-ai întunerec şi s'a făcut 
noapte, întru aceea vor trece toate 
hiarele pădurii. 

22. Puii leilor răgnind ca să a- 
puce, şi să ceară dela Dumnezeu 
mâncare lor. 

23. Răsărit-a soarele, şi s'au a- 
dunal ; şi în culcuşurile lor vor 
zăcea. 

24. Ieşi-va omul la lucrul său şi 
la lucrarea sa până seara. 

25. Cât s'au mărit lucrurile tale 
Doamnei Toate întru înţelepciune 
le-ai îăcut; umpîulu-s'a pământul de 
zidirea ia. 

26. Marea aceasta este mare şi 
largă; acolo sunt jigănii cărora nu 
este număr. 

27. Vietăţi mici cu mari; acolo 
corăbiile umblă. 

28. Balaurul acesta, pre care l-ai 
zidit a-1 batjocori pre el, toate că- 
tre line aşteaptă să le dai lor hra- 
nă la bună vreme. 

29. Dându-le tu lor, vor adună; 
deşchizând tu mâna ta, toate se vor 
umplea de bunătate. 

30. Iar întorcându-ţi fu faţa ta, se 
vor turbură; luâ-vei duhul lor şi se 
vor sîârşî, şi în ţărâna sa se vor 
întoarce. 

31. Trimite- vei Duhul tău, şi se 
vor zidi, şi vei înnoi faţa pământului. 

32. Fie slava Domnuiui în veci, 
veseli- se- va Domnul de lucrurile 
sale. 

33. Cel ce caută spre pământ, şi-î 
îace pre el de se cutremură; cel ce 
se atinge de munţi şi fumegă. 

22. Isaia 31, 4. 25. Ps. 91, 5; Isaia 6, 3. 
28. Ps. 144, 16. 32. Ps. 145, 1. 



34. Cântâ-voiu Domnului în vi- 
eafa mea, cântâ-voiu Dumnezeului 
meu până ce voiu fi. 

35. Indulceascâ-se lui vorba mea, 
şi eu mă voiu veseli de Domnul. 

36. Lipsească păcătoşii de pre 
pământ, şi cei fărădelege ca să nu 
fie ei; binecuvintează suflete al meu 
pre Domnul. 

Psalm 104. Pentru mărturisire, ca în 
chip de vieafă. 

Mărturisiţi-vă Domnului, şi che- 
maţi numele lui, vestiţi întru 
neamuri lucrurile lui. 

2. Cântaţi lui şi-1 lăudaţi pre el, 
spuneţi toate minunile lui. 

3. Lăudaţi-vă intru numele cel 
sfânt al lui; veselească-se inima ce- 
lor ce caută pre Domnul. 

4. Căutaţi pre Domnul şi vă în- 
tăriţi, căutaţi faţa lui pururea. 

5. Aduceţi-vă aminte de minunile 
lui, care au făcui, de minunile lui 
şi de judecăţile gurei lui. 

6. Sămânţa lui Avraam robii lui; 
fiii iui îacov, aleşii iui. 

7. Acesta este Domnul Dumne- 
zeul nostru, în tot pământul jude- 
căţile lui. 

8. Adusu-ş'au aminie în veac de 
aşezământul legii lui, de cuvântul 
care au poruncit întru o mie de 
neamuri. 

9. Care au aşezat lui Avraam, şi 
jurământul său lui Isaac. 

10. Şi l-au pus pre el lui îacov 
spre poruncă, şi lui Israil spre le- 
gătură veşnică. 

11. Zicând: ţie voiu dâ pământul 
lui Hanaan, funia moştenitei voa- 
stre. 

12. Când erau ei la număr puţini, 
împuţinaţi şi nemernici înlr'însul. 



104. 1 Pacal. 16, 8; Ps. 105, l; Isaia. 
12, 4, 5. 3. Ps. 33, 3; Isaia 12, 4. 

8. 1 Patal. 16, 15. 9. Fac 17, 2. 

10. 1 Patal. 16, 17. 11. Fac. 13, 16, 



PSALM 104—105 



745 



13 Şi au trecut din neam în neam, 
; S i dda o împărăţie la alt popor. 
- f4 Nu au lăsat om să le facă lor 
slrârnbătate, şi au certat pentru dân- 
şii împăraţi. 

15. Nu vă atingeţi de unşii mei, 
si întru prorocii mei nu vicleni{i. 

16. Şi au chemat foamete pre pă- 
mânt; toată întărirea pâinei o au 
sfărâmat. 

17. Trimis-au înaintea lor om, rob 

s 'a vândut Iosif. 

18. Smerit-au în obezi picioarele 
lui, prin fier a trecut sufletul lui, până 
ce a venit cuvântul lui. 

19. Cuvântul Domnului l-au aprins 
pre el, trimis-a împăratul şi l-a slo- 
bozit pre el, boierul poporului, şi 
l-a lăsat pre el. 

20. Pusu-l-a pre el domn casei 
lui, şi boier a toată avuţia lui. 

21. Ca să înveje pre boierii lui 
ca însuş pre sine, şi pre cei bă- 
trâni ai lui să-i îtifcleptească. 

22. Şi a intrat lsrail în Eghipef, 
şi lacov a nemernicit în pământul 
lui Ham. 

23. Şi au înmuljit pre norodul său 
foarte, şi l-au întărit pre el mai mult 
decât pre vrăjmaşii lui. 

24 Intors-au inima lor, ca să u- 
rască pre poporul lui, ca să vicle- 
nească întru slugile lui. 

25. Trimis-au pre Moisî sluga sa, 
şi pre Aaron pre carele l-au aîes luiş. 

26. Pus-au întru dânşii cuvintele 
semnelor sale, şi ale minunilor sale 
în pământul lui Ham. 

27. Trimis-au întunerec şi i-a în- 
tunecat ; căci au amărît cuvintele lui. 

28. Intors-au apele lor în sânge, 
şi au omorîf peştii lor. 

29. Scos-a pământul lor broaşte 
în cămările împăraţilor lor. 

15. l Parai. 16, 22; Fac. 37, 36; 2 Imp. 1, 14. 

16. Isaia 3, 1. 17. Fac 37, 28, 36; Fac. 45, 4. 
18. Fac. 39, 20. 20 Fac. 41, 40. 

22. Fac. 46, 6. 23. Fapt. Rp. 7, 17. 
25. Eşire 3, 10. 26. Eşire 7, 9. 
29. Eşire 8, 6. 



30. Zis-au şi au venit muscă câi- 
nească şi muşită în toate hotarele lor. 

31. Pus-au ploile lor grindină, loc 
arzând în pământul lor. 

32. Şi au bătut viile lor şi smo- 
chinii lor, şi au sfărâmat tot lem- 
nul hotarului lor. 

33. 2is-au şi au venit lăcustă şi o- 
midă, cărora nu era număr. 

34. Şi au mâncat toată iarba în 
pământul lor, şi au mâncat tot ro- 
dul pământului lor. 

35. Şi au bătut pre tot născutul 
întâi u în pământul lor, pârga a toată 
osteneala lor. 

36. Şi i-au scos pre ei cu argint 
şi cu aur, şi nu erâ întru semin- 
ţiile lor bolnav. 

37. Veselitu-s'a Eghipeful întru ie- 
şirea lor, căci căzuse frica lor pre- 
sle dânşii. 

38. Intins-au nor spre acoperirea 
lor, şi foc ca să lumineze lor noaptea. 

39. Cerut-au şi au venit cârstei; şl 
cu pâine cerească i-au săturat pre ei. 

40. Desfăcuf-au piatra şi au curs 
ape; curs-au întru cele fără de apă 
rîuri. 

41. Că ş'au adus aminte de cu- 
vântul cel sfânt al său, cel către A- 
vraam sluga sa. 

42. Şi au scos pre poporul său 
I întru bucurie, şi pre cei aleşi ai săi 
I întru veselie. 

43. Şi ie-au dat lor ţările păgâ- 
nilor, şi ostenelile popoarelor au 
moştenii. 

44. Ca să păzească dreptăţile lui, 
şi legea lui să caute. 

Psalm 105. Aliluia. 

Mărturisiji-vă Domnului că este 
bun; că în veac este mila lui. 

30. Eşire 8, 16, 24. 33. Eşire 10, 12. 

35. Eşire 12, 29; Ps. 77, 5S. 36. Eşire 
12, 35. 57. Eşire 12, 33 . 38. Eşire 13,21; 
1 Cor. 10, 1. 39. Eşire 16, 13. 

40. Num. 20, 11; şi Ps. 77, 15. 

41. Fac. 15, 14. 42. Eşire 14, 8, 
105. 1- ludit 13, 21; Ps. 104, 1. 



746 



PSALM 105 



2. Cine va grăî puterile Domnu- 
lui, auzite va face toate laudele lui. 

3. Fericiţi cei ce păzesc judecata 
şi îac dreptate în toată vremea. 

4. Adu-ţi aminte de noi Doamne 
întru bună vrerea poporului tău, 
cercetează-ne pre noi întru mântu- 
irea ta. 

5. Ca să vedem bunătatea aleşi- 
lor tăi, să ne veselim întru veselia 
neamului tău, şi să ne lăudăm cu mo- 
ştenirea ta. 

6. Greşil-am cu părinţii noştri, ne- 
legiuif-am, îăcut-am strâmbătale. 

7. Părinţii noştri în Eghipel n'au 
înţeles minunile taie, nu ş'au adus 
aminte de mulţimea milei tale. 

8. Şi te-au amarît suindu-se la 
marea Roşie. 

9. Şi i-au mântuit pre dânşii pen- 
tru numele său, ca să cunoască pu- 
terea lui. 

10. Şi au certat marea Roşie şi 
a secat, şi i-au povăţuit pre dânşii 
întru adânc ca în pustie. 

îî. Şi i-au mântuit pre ei din mâna 
celui ce îi urâ, şi i-au izbăvit pre 
ei din mâna vrăjmaşilor. 

12. Acoperit-a apa pre cei ce îi 
necăjeâ pre ei, nici unul dinfr'înşii 
n'a rămas. 

13. Şi au crezut cuvântului lui, 
şi au cântat laudei lui. 

14. Sârguit-au, uitat-au lucrurile 
lui, n'au suferit sfatul lui. 

15. Şi au poîtit poită în pustie, şi 
au ispitit pre Dumnezeu în loc fără 
de apă. 

16. Şi le-au dat lor cererea lor, 
irimis-au saţiu în sufletele lor. 

17. Şi au mâniat pre Moisî în ta- 
bără, şi pre Aaron sfântul Domnului. 

18. S'a deschis pământul şi a în- 

2. Sirab 43, 34. 4. Isaia 38, 3; Neem. 5, 19. 

6. Esdra 9, 7; Ierem. 3, 24. 

7. Eşire 14, 11, 12; Isaia 64, 6. 
10. Isaia 63, 13; Eşire 14, 21. 
12. Eşire 14, 26; şi 15, 10. 

15. Num. 11, 4; 1 Cor. 10, 6. 

16. Num. 11, 31; Ps. 77, 31. 

17. Num. 16, 2. 18. Num. 16, 27, 32. 



ghiţit pre Datan, şi a acoperit întru '<! 
adunare pre Aviron. 1 

19. Şi s'a aprins foc întru adu- 1 
narea lor, văpaie a ars pre păcătoşi, 2 

20. Şi au făcut viţel în Horiv, şj 1 
s'au închinat celui cioplit. | 

21. Şi au schimbat slava lui în- ' 
tru asemănare de viţel, ce mănâncă 3 
iarbă. : 

22. Şi au uitat pre Dumnezeu cel ; 
ce i-au mântuit pre dânşii; pre cel 
ce au făcut mari în Eghipet. 

23. Minunate în pământul lui Ham, 
înfricoşate în marea Roşie. 

24. Şi au zis să-i piarză pre dân- 
şii, de n'ar fi stătut Moisi cel ales 
al lui întru zdrobire înaintea lui. 

25. Ca să întoarcă mânia lui, ca 
să nu-i piarză pre ei. 

26. Şi au defăimat pământul cel 
dorit, n'au crezut cuvântul lui; şi au 
cârtit în sălaşele sale, n'au ascul- 
tat glasul Domnului. 

27. Şi au ridicai mâna sa asupra 
lor, ca să-i surpe pre ei în pustie. 

28. Ca să surpe sămânţa lor în- 
tru neamuri, şi să-i risipească prirv 
ţări. 

29. Şi au jertfit lu! Velîegor, şi au 
mâncat jertfele morţilor. 

30. Şi l-au întărîtat pre el întru 
izvodirile sale, şi s'a înmulţit întru 
dânşii căderea. 

31. Şi a stătut Finees, şi l-au îm- 
blânzit, şi a încetat bătaea. 

32. Şi i s'a socotit iui întru drep- 
tate, în neam şi în neam până în 
veac. 

33. Şi l-au mâniat pre el Ia apa 
prigonirii, şi s'a dosădit Moisî pen- 
tru dânşii, că au amărîf duhul lui. 

34. Şi au osebit întru buzele sale, 
n'a pierdut neamurile care au zis 
Domnul lor. 



20. Eşire 32, 4. 21. Ierem. 2, 11. 
23. Eşire 32, 10; H 2 Lege 9, 14. 
25. Esire 32, 10. 27 Num. 14, 28. 
28, Jezecbil 20, 23. 29. Num. 25, 3. 
31, Num. 25, 7. 33, Num. 20, 10. 



1 



PSALM 105—106 



747 



35 Şi s'au amestecat între pă- 
âni Şi au deprins lucrurile lor, şi 
L slujii celor ciopliji ai lor, şi li 
«•au făcut lor spre sminteală. 

36. Şi au i crtîit P re săi şi pre 
fetele sale dracilor. 

37. Si au vărsat sânge nevinovat, 
sângele fiilor săi şi al fetelor, pre 
cari i-au J ertîit celor c{ °P u t» a» lut 
Hanaan. 

38. Şi s'a omorît pământul lor în- 
Iru sângiuri, şi s'au spurcat în fap- 
îele lor, şi au curvit întru izvodi- 
rile lor. 

39. Şi s'au mâniat cu iujime Dom- 
nul asupra norodului său, şi au u- 
rît moştenirea sa. 

40. Şi i-au dat pre dânşii în mâi- 
nile vrăjmaşilor, şi i-au stăpânit pre 
ci cei ce îi urau pre ei. 

41. Şi i-au necăjit pre ei vrăjma- 
şii lor, şi i-au împilat supt mâinile 
lor, de multe ori i-au izbăvit pre 
dânşii. 

42. Iar ei I-au amărît pre el în- 
tru sfatul lor, şi s'au împilat întru 
fărădelegile lor. 

43. Şi au văzut Domnul când se 
necăjeau ei, când au auzit el rugă- 
ciunea lor. 

44. Şi ş'au adus aminte de aşe- 
zământul de lege al său, şi s'au 
căit după mulţimea milei sale. 

45. Şi i-au dat pre ei spre milo- 
stivire înaintea tuturor celor ce i-au 
robit pre dânşii; 

46. Mânfueşie-ne pre noi Doamne 
Dumnezeul nostru, şi ne adună din 
neamuri. 

47. Ca să ne mărturisim numelui 
tău celui sfânt, ca să ne fălim în- 
tru lauda ta. 

48. Bine este cuvântat Domnul 
Dumnezeul lui Israil, din veac şi 

35. Jud. 1, 21. 36. Ierem. 32, 35. 
37. Lev. 17, 7; H 2 Lege 12, 31; 4 Jmp. 
16, 3; şi 21, 6; 2 Parai 28, 3. 
39. Ps. 77, 65. 40. Jud. 2, 14. 
44. H 2 Lege 30, 1. 
46. H 2 Lege 30, 3; Neemia 1, 9. 



până în veac, şi va zice tot noro- 
dul; fie, fie. 

Psalm 106. Aliluia. 

Mărturisiji-vă Domnului, că este 
bun, că în veac este mila lui. 

2. Să zică cei mântuiţi dela Dom- 
nul, pre care i-au izbăvit din mâna 
vrăjmaşului, şi din {ări i-au adunat 
pre dânşii. 

3. Dela răsărituri şi dela apusuri 
şi dela miazănoapte şi dela mare. 

4. Rătăcil-au în pustie fără de apă; 
calea cetăjei cei de lăcuit n'au aflat. 

5. Flămânzind şi însetând, sufle- 
tul lor într'înşii se sfârşâ. 

6. Şi au strigat către Domnul, când 
se necăjeau ei, şi din nevoile lor 
i-au izbăvit pre ei. 

7. Şi i-au povăţuit pre el la cale 
dreaptă, ca să meargă în cetatea 
cea de lăcuit. 

8. Mărturisească-se Domnului mi- 
lele lui, şi minunile lui fiilor oame- 
nilor. 

9. Că au săturat suflet deşert, şi 
suflet flămând au umplut de bunăt âţu 

10. Pre cei ce şedeau întru întu- 
nerec şi în umbra morfii, pre cei fe- 
recaţi cu sărăcia şi cu fier. 

11. Că au amărît cuvintele lui Dum- 
nezeu, şi sfatul celui prea înalt l-au 
întărîtat. 

12. Şi s'au împilat întru ostenele 
inimile lor, slăbit-au şi nu era cine 
să le ajute. 

13. Şi au strigat către Domnul 
când se necăjeau ei, şi din nevoile 
lor i-au mântuit pre dânşii. 

14. Şi i-au scos pre ei dintru în- 
tunerec şi din umbra morjei, şi le- 
găturile lor le-au rumpt. 

15. Mărturisească-se Domnului mi- 
lele lui, şi minunile lui fiilor oame- 
nilor. 



106. 1' 1 Parai. 16, 34. 
9. Ps. 145, 7. 
11. H 2 Lege 31, 20. 



748 PSALM 



16. Că au sfărâmai porji de ara- 
mă, şi zăvoare de fier au frânt. 

17. Sprijinitu-i-au pre ei din ca- 
lea fărădelegei lor, că peniru fără- 
delegile lor s'au împilai. 

18. Toaiă mâncarea o a urîf su- 
flelul lor; şi s'au apropiat până la 
porţile morţii. 

19. Şi au strigat către Domnul 
când se necăjeau ei, şi din nevoile 
lor i-au mântuit pre dânşii. 

20. Trimis-au cuvântul său, şi i-au 
vindecat pre ei, şi i-au scos din stri- 
căciunile lor. 

21. Mărturisească-se Domnului mi- 
lele lui, şi minunile lui fiilor oame- 
nilor. 

22. Şi să jertfească lui jertfă de 
laudă, şi să vestească lucrurile lui 
întru bucurie. 

23. Cei ce se pogoară la mare în 
vase, cei ce fac lucrare în ape multe. 

24. Aceia au văzut lucrurile Dom- 
nului, şi minunile lui întru adânc. 

25. Zis-au, şi au stătut duhul vi- 
forului, şi s'au înălţat valurile ei. 

26. Se suie până la ceruri şi se 
pogoară până la adâncuri; sufletul 
lor întru răutăţi se fopiâ. 

27. Turburafu-s'au, clăfitu-s'au ca 
cel ce se îmbată, şi toată înţelep- 
ciunea lor s'a înghiţit. 

23. Şi au strigat către Domnul 
când se necăjeau ei, şi din nevoile 
lor i-au scos pre dânşii. 

29. Şt au poruncit viforului, şi a 
stătut întru linişte, şi au încetat va- 
lurile ei. 

30. Şi s'au veselit căci s'au ali- 
nat; şi i-au povăţuit pre dânşii la 
limanul voiei lui. 

31. Mărturisească-se Domnului mi- 
lele lui, şi minunile lui fiilor oame- 
nilor. 

32. Să-1 înalţe pre dânsul întru 
adunarea poporului, şi în scaunul 
bătrânilor să i laude pre el. 

18. Iov 33, 20. 22, Ps. 49, 15, 24. 
27. Ps. 59, 2. 



106—107 



33. Pus-au rîurile întru pustiire 
curgerile apelor întru sete. 

34. Pământul cel roditor întru să* 
rătură de răutatea celor ce lăcuesc 
pre dânsul. 

35. Pus-au pustiul întru iezer de 
apă, şi pământul cel fără de apă, în. 
tru curgeri de ape. 

36. Şi au sălăşluit acolo pre cet 
flămânzi; şi au aşezat cetăţi de lă. 
cuiî. 

37. Şi au semănat ţarine, şi au 
sădit vie, şi au făcut rod de să- 
mânţă. 

33. Şi i au binecuvântat pre ei, şi 
s'au înmulţit foarte; şi dobitoacele 
lor nu le-au împuţinat. 

39. Şi s'au împuţinat, şi s'au do- 
sădit de necazul relelor şi de durere. 

40. Vărsatu-s'au urgisire presfe 
boierii lor, şi i-au făcut pre ei să 
rătăcească în loc neumblat, şi nu 
în caie. 

41. Şi au ajutat săracului din să- 
răcie, şi i-au pus pre ei ca pre ni- 
şte oi de moştenire. 

42. Vedeâ-vor drepţii şi se vor 
veselî. şi toată fărădelegea îşi va 
astupă gura sa. 

43. Cine este înţelept, şi va păzi 
acestea, şi va pricepe milele Dom- 
nului. 

Psalm 107. Cântare Iul David. 

Gata este inima mea Dumnezeule, 
gata este inima mea, cântâ-voiu 
şi voiu îăudâ întru mărirea mea. 

2. Deşteaptă-te mărirea mea, de- 
şteaptă- te psaltire şi alăută; deştep- 
tâ-mă-voiu dimineaţa. 

3. Mărturisî-mă-voiu ţie întru po- 
poare Doamne, cântâ-voiu ţie întru 
neamuri. 

4. Că mare este deasupra ceruri- 



34, Ierem. 17, 6; şi 12, 4. 

35. Isaia 41, 18. 40. Iov 12, 21. 
41. Ps. 112, 6. 42. Iov 22, 19. 

107. 3. Ps. 56, 12. 4. Ps. 35, 6. 



PSALM 107—108 



749 



lor mila la, şi până la nori adevă- 
rul tău. 

5. Inaljă-le preste ceruri Dumne- 
zeule, şi preste fof pământul slava 
la, pentru ca să se izbăvească cei 
iubiţi ai tăi. 

6. Mântueşte cu dreapta ta, şi mă 
auzi, Dumnezeu au grăit în cel sfânt 
al său. 

7. Inălfâ-mă-voiu şi voiu împărţi 
Sichemu, şi valea lăcaşurilor voiu 
măsură. 

8. Al meu este Galaad, şi al meu 
este Manasî, şi Efraim sprijinirea 
capului meu. 

9. luda împăratul meu, Moav căl- 
darea nădejdei mele. 

10. Spre Idumeia voiu pune în- 
călţămintea mea, mie cei de alt neam 
s'au supus. 

11. Cine mă va duce la cetatea 
Ingrădirei? Sau cine mă va povăjuî 
până la Idumeia? 

12. Au nu tu Dumnezeule, cel ce 
ne-ai lepădat pre noi? Şi au nu vei 
ieşî Dumnezeule întru puterile noa- 
stre? 

13. Dă-ne nouă ajutor din necaz, 
şi deşartă este mântuirea omului. 

14. Intru Dumnezeu vom face pu- 
tere, şi el va urgisi pre vrăjmaşii 
noştri. 

Psalm 108. Intra sfârşit, lui David. 

Dumnezeule lauda mea să nu o 
Iaci, că gura păcătosului şi gura 
vicleanului asupra mea s'au deschis. 

2. Orăit-au împrotiva mea cu lim- 
bă vicleană, şi cu cuvinte de urî- 
ciune m'au încunjurat, şi s'au lup- 
tat cu mine în zadar. 

3. In loc ca să mă iubească, mă 
clevetiau, iar eu mă rugam. 

4. Şi au pus împrotiva L mea rele 



6 Ps. 59, 6. 13. Ps. 59, 12. 
IO 8. 1- Ps. 56, 10. 
2. Ps. 68, 5. 
4. Ps. 34, 11. 



în loc de bune, şi urîciune în lo- 
cul iubirei mele. 

5. Pune presle dânsul pre cel pă- 
cătos, şi diavolul să steâ deadreap- 
ta lui. 

6. Când se va judecă el, să iasă 
osândit. Şi rugăciunea lui să se facă 
întru păcat. 

7. Fie zilele lui puţine, şi episco- 
pia lui să o ia altul. 

8. Să fie feciorii lui săraci şi fe- 
meia lui văduvă. 

9. Mişcându-se să se mute fiii lui, 
şi să ceară; să se scoată din curţile 
casei lor. 

10. Să scurme datornicul toate 
câte sunt ale lui, şi să jefuiască stre- 
inii ostenelele lui. 

11. Să nu-i fie lui sprijinitor, nici 
să fie milostivilor spre săracii lui. 

12. Să fie teciorii lui întru pier- 
zare, într'un neam să se stingă nu- 
mele lui. 

13. Pomenească-se fărădelegea pă- 
rinţilor lui înaintea Domnului, şi pă- 
catul maicei lui să nu se şteargă. 

14. Să fie înaintea Domnului pu- 
rurea, şi să piară după pământ po- 
menirea lor, pentrucă nu ş'au adus 
aminte a face milă. 

15. Şi au gonit pre omul cel să- 
rac şi mişel şi umilit la inimă, ca 
să-l omoare. 

16. Şi a iubit blestemul, şi-i va 
venî iui; şi n'a voit binecuvântarea, 
şi se va depărtâ dela dânsul. 

17. Şi s'a îmbrăcat cu bleste- 
mul ca cu o haină, şi a intrat ca 
apa în maţele lui, şi ca untuldelemn 
în oasele lui. 

18. Să-i fie lui ca o haină cu care 
se îmbracă, şi ca un brâu cu ca- 
rele pururea se încinge. 

19. Acesta este lucrul al celor ce 
mă clevetesc pre mine la Domnul, 



7. Fap. Hp. 1, 20. 8. Iov 20, 10. 
9. Ierem. 18, 21. 12. Ps. 20, 11. 
15, Ps. 68, 30. 



750 



PSALM 108—109—110 



I 



şi al celor ce grăesc rele asupra 
sufletului meu. 

20. Şi fu Doamne, Doamne, fă cu 
mine pentru numele tău, că bună 
este mila ta. 

21. Izbăveşte-mă, că sărac şi mi- 
şel sunt eu, şi inima mea s'a tur- 
burat înîăunlrul meu. 

22. Ca umbra când se abate ea 
m'am luat în laturi, scuturatu-m'am 
ca lăcustele. 

23. Genunchile mele au slăbii de 
post, şi carnea mea s'a schimbat 
pentru un tuldelemn. 

24. Şi eu m'am făcut ocară lor, 
văzufu-m'au, clătit-au cu capetele lor. 

25. Ajută-mi mie Doamne Dum- 
nezeul meu; şi mă mânfueşte după 
mila ta. 

26. Şi să cunoască, că mâna ta 
este aceasta, şi tu Doamne o ai fă- 
cut pre dânsa. 

27. Blesfemâ-vor ei, şi tu vei bi- 
necuvâniâ; cei ce se scoală asupra 
mea să se ruşineze, iar sluga ta se 
va veseli. 

28. lmbrace-se cei ce mă cleve- 
tesc pre mine în ocară, şi să se în- 
velească ca şi cu un veşmânt cu 
ruşinea sa. 

29. Mărfurisi-mâ-voiu Domnului 
foarte cu gura mea, şi în mijlocul 
a multora voiu lăuda pre el. 

30. Că au stătut deadreapia săra- 
cului, ca să mântuiască de cei ce 
gonesc sufletul meu. 

Psalm 109, Lui David. 

Zis-au Domnul Domnului meu : 
şezi deadreapia mea. 

2. Până ce voiu pune pre vrăj- 
maşii tăi aşternut picioarelor tale. 

3. Toiagul puterei va trimite ţie 
Domnul din Sion, şi vei birui în 
mijlocul vrăjmaşilor tăi. 

22. Ps. 101, 12. 24. Ps. 21, 7; şi 68, 13. 
25. Ps. 21. 21. 30. Ps. 15, 8; şi 109, 6. 
109. 2 - Mat. 22, 43. 
iS. Fapt. flp, 1, 8; Isaia 60, 5; î Cot. 15, 25. 



4. Cu fine este începătura în ziua 
puterei tale, întru strălucirile sfin- 
ţilor tăi; din pântece mai nainfe de 
luceaî'ăr fe-am născut. 

5. Jurafu-s'au Domnul, şi nu-i va 
păreâ rău; tu eşti preot în veac 
după rânduiala lui Melhisedec. 

6. Domnul este deadreapia fa; sîă- 
râmaf-au în ziua mâniei sale împă- 
raţi. 

7. ]udecâ-va întru neamuri, plinî- 
va căderile, zdrobî-va capete pre 
pământ ale multora. 

8. Din pârîu pre cale va bea, pen- 
tru aceasta va înăl{â capul. 

Psalm 110. Aliluia. 

MSrfurisi-mă-voiu ţie Doamne, cu 
toată inima mea, în sfatul ce- 
lor drepţi şi în adunare. 

2. Mari sunt lucrurile Domnului, 
dovedite întru toate voile lui. 

3. Mărturisire şi mare cuviinţă este 
lucrul lui; şi dreptatea lui rămâne 
în veacul veacului. 

4. Pomenire au făcut minunilor 
sale. Milostivul şi înduraful Dom- 
nul, hrană au dat celor ce se tem 
de dânsul. 

5. Aduce'şi-va aminte în veac de 
aşezământul de lege al său; tăria 
lucrurilor sale o au vestit poporu- 
lui său. 

6. Ca să le deâ lor moştenirea 
neamurilor; lucrurile mâinilor lui, 
adevărul şi judecata. 

7. Credincioase sunt toate porun- 
cile lui, întărite în veacul veacului, 
făcute întru adevăr şi întru dreptare. 

8. Izbăvire au irimis poporului său; 
poruncif-au în veac aşezământul de 
lege al său. 

9. Sfânt şi înfricoşat este numele 

4. Evrei 1, 13; şi 10, 13. 

5. Evrei 5, 6; 7, 17. 

6. Ps. 2, 11; 15, 8; şi Ps. 67, 22. 

8. Ps. 26, 10 

HO. 3. Ps. 111, 3, 8. 8. Ectes. 12, 13. 

9. Pilde 1, 7; şi 9; 10; Sirab 1, 17; H 2 
Lege 4, 6. 



PSALM 110—111—112—113 

_ c, _ 



751 



lui; începătura înţelepciune! este fri- 
ca Domnului. 

10. Şi înţelegerea bună este tutu- 
ror celor ce o îac pre dânsa; lauda 
lui rămâne în veacul veacului. 

PSALM 111. 

Lui David, înţelegerea lui Agheu 
şi a Zahariei. 

Fericit bărbatul carele se teme de 
Domnul; întru poruncile lui va 
voi foarte. 

2. Puternică pre pământ va fi să- 
mânţa lui, neamul drepfilor se va 
binecuvânta. 

3. Mărire şi bogăţie în casa lui; 
şi dreptatea lui rămâne în veacul 
veacului. 

4. Răsărit- a întru întunerec lu- 
mină drepţilor, cel milostiv, îndu- 
rat şi drept. 

5. Bun este bărbatul carele se în- 
dură şi împrumutează; tocml-va cu- 
vintele sale la judecată; că în veac 
nu se va clăti. 

6. Intru pomenire veşnică va fi 
dreptul, de auzul rău nu se va teme. 

7. Gata este inima lui a nădăjdui 
întru Dornuui ; întăritu-s'a inima 
lui, nu se va teme, până ce va privî 
asupra vrăjmaşilor săi. 

8. Risipit-au,dal-au săracilor; drep- 
tatea lui rămâne în veacul veacului. 

9. Cornul lui se va înălţa întru 
mărire, păcătosul va vedea şi se va 
mânia; cu dinţii săi va scrâjnî şi 
se va topi; pofta păcătosului va pierî. 

Psalm 112. Aliluia. 

Lăudaţi tineri pre Domnul, lăudaţi 
numele Domnului. 

2. Fie numele Domnului binecu- 
vântat, de acum şi până în veac. 

10. Iov 28, 28. 

111. 1. Ps 3, 1, 2. 2. Pilde 20, 7. 

3. Ps 110. 3. 4. Pilde 13, 9 5. Lucâ 6, 
35; H 2 Lege 28, 12; Ps. 36, 25, 26. 6. Pilde 
10, 7. 8. Ps. 36, 26; şi 110, 3; 2 Cor. 9, 9. 

9. Pilde 11, 24. 



3. Deîa răsăriturile soarelui până 
la apusuri, lăudat este numele Dom- 
nului. 

4. înalt este preste toate neamu- 
rile Domnul, preste ceruri este sla- 
va lui. 

5. Cine este ca Domnul Dumne- 
zeul nostru? Cel ce lăcueşte întru 
cele înalte, şi spre cele smerite pri- 
veşte, în cer şi pre pământ. 

6. Cel ce scoală dela pământ pre 
cel sărac, şi din gunoiu ridică pre 
cel mişel. 

7. Ca să-1 aşeze pre el cu boierii, 
cu boierii poporului său, cel ce face 
a lăcul cea stearpă în casă, maica 
ce se veseleşte de feciori. 

Psalm 113. Aliluia. 

Intru ieşirea lui îsrail din Eghipet, 
a casei lui lacov din popor varvar. 
I 2. Făcutu-s'au ludeia sfinţirea lui, 
j Îsrail stăpânirea lui. 

3. Marea a văzut şi a fugit; Ior- 
danul s'a întors înapoi. 

4. Munţii au săltat ca berbecii, şî 
dealurile ca mieii oilor. 

5. Ce este ţie mare, că ai fugit? 
Şi tu Iordane, că le-ai întors înapoi? 

6. Munţi, că aţi săltat ca berbe- 
cii, şi dealuri ca mieii oilor? 

7. De faţa Domnului s'a clătit pă- 
mântul, de faţa Dumnezeului lui 
lacov. 

8. Acelui ce au întors piatra în 
iazer de apă, şi cea vârtoasă în iz- 
voare de ape. 

9. Nu nouă Doamne, nu nouă, ci 
numelui tău dă slavă. 

10. Pentru mila ta şi adevărul tău, 
ca nu cândva să zică neamurile: 
unde este Dumnezeul lor. 



112. 3, Malab. 1, 11. 5. Ps. 136, 7. 
6. Ps. 106, 41. 7. 1 Imp. 2, 5. 

113. (. Eşire 12, 41; şi 13, 3. 
2 Ierem. 2. 3. 

3. Esire 14, 22; îsus Navî 3, 16; Ps. 77, 16; 
Evr. li, 29. 6. Jud. 5, 5. 

8. Num 20, 11; îsaia 48, 21; Eşire 17, 6; 
1 Cor. 10, 4. 



752 



PSALM 113-114—115 



11. Iar Dumnezeul nostru în cer 
şi pre pământ; ţoale câfe au vrut 
au făcut. 

12. Idolii păgânilor, argint şi aur; 
lucruri de mâini omeneşti. 

13. Gură au, şi nu vor grăi; ochi 
au, şi nu vor vedea; urechi au, şi 
nu vor auzi; nări au, şi nu vor mi- 
rosi, 

14. Mâini au, şi nu vor pipăî; pi- 
cioare au, şi nu vor umbla; nu vor 
glăsuî cu gâtlejul lor. 

15. Asemenea lor să fie cei ce îi 
îac pre ei, şi toji cei ce nădăjduesc 
spre dânşii. 

16. Casa lui îsrail a nădăjduit spre 
Domnul; ajutorul şi scutitorul lor 
este. 

17. Casa lui Aaron a nădăjduit 
spre Domnul; ajutorul şi scutitorul 
lor este. 

18. Cei ce se tem de Domnul, au 
nădăjduit spre Domnul; ajutorul şi 
scutitorul lor este. 

19. Domnul pomenindu-ne pre noi, 
ne-au binecuvântat. 

20. Binecuvântat-au casa lui îs- 
rail, binecuvântat- au casa lui Aaron. 

21. Binecuvântat-au pre cei ce se 
tem de Domnul, pre cei mici cu cei 
mari. 

22. Adauge Domnul spre voi, spre 
-voi şi spre fiii voştri. 

23. Binecuvântaţi sunteţi voi Dom- 
nului, celui ce au făcut cerul şi pă- 
mântul. 

24. Cerul cerului Domnului; iar 
pământul l-au dat fiilor oamenilor. 

25. Nu cei morţi te vor lăuda Doam- 
ne, nici toţi cei ce se pogoară în iad. 

26. Ci noi cei vii bine vom cu- 
vântă pre Domnul de acum şi până 
în veac. 



11. Ps. 135, 5-10. 12. Ps. 134, 30. 
13. Ps 134, 31-34; lerem. 10, 4. 
15. Ps 134, 35; Isaia 44, 11. 
18. Ps. 117, 4. 
23. 3 Im. 8, 27; Isaia 6.6, 1. 
25. Ps. 6, 5; şi 29, 9; 87, 11; 117, 17; Va- 
mb 2, 17. 



Psalm M. AHiula. 

Iubit-am. că va auzi Domnul gl a , 
sul rugăciunii mele. 

2. Că au plecat urechea sa mie 
şi în zilele mele îl voiu chemă. 

3. Cuprinsu-m'au durerile morţii 
primejdiile iadului m'au aflat. 

4. Necaz şi durere am aflat, şi nu- 
mele Domnului am chemat. 

| 5. O Doamne izbăveşte sufletul 
meu; milostiv este Domnul şi drept 
şi Dumnezeul nosfru milueşfe. 

6. Cel ce păzeşte pe prunci Dom- 
nul, smeritu-m'am şi m'au mâniuit. 

7. întoarce- te suflete al meu ta o- 
dihna ta; că Domnul bine au fă- 
cut ţie. 

8. Că au scos sufletul meu din 
moarte, ochii mei din lacrămi şi pi. 
cioarele mele din alunecare. 

9. Bine voiu plăceâ înaintea Dom- 
nului în laturea celor vii. 

Psalm 115. Aliluia. 

Crezui-am, pentru aceea am grăit, 
iar eu m'am smerit foarte. 

2. Şi eu am zis întru uimirea mea: 
fot omul este mincinos. 

3. Ce voiu răsplăti Domnului, pen- 
tru toate care mi-au dat mie? 

4. Paharul mântuirei voiu luă, şi 
numele Domnului voiu chemă. 

5. Rugăciunile mele Domnului voiu 
dă înaintea a lot poporului lui; scum- 
pă este înaintea Domnului moartea 
cuvioşilor lui. 

6. O Doamne, eu sluga ta, eu slu- 
ga la şi fiul slujnicii fale. 

7. Rupf-ai legăturile mele; ţie voiu 
jerîil jertfă de laudă, şi întru nu- 
mele Domnului voiu chemă. 

8. Rugăciunile mele Domnului voiu 
dă, înaintea a tot norodului lui, în 
curţile casei Domnului, în mijlocul 
tău îerusalime. 



114. 3. Ps. 17, 6. 

115. 1- 2 Cot. 4, 13. 

2. Rom. 3, 4. 6. Ps. 118, 125. 



PSALM 



Psalm 116. Aliluia. 

Lăudaţi pre Domnul toate neamu- 
rile, lăudaţi-1 pre el ţoale popoa- 
rele. 

2. Că s'a întărit mila lui preste 
noi, şi adevărul Domnului rămâne 
în veac. 

Psalm 117. Aliluia. 

Mărturisiţi-vă Domnului, că este 
bun, că în veac este mila lui. 

2. Zică dar casa lui Israil că este 
bun; că în veac este mila lui. 

3. Zică casa lui Aaron, că este 
bun; că în veac este mila lui. 

4. Zică toţi cei ce se tem de Dom- 
nul, că este bun; că în veac este 
mila lui. 

5. Din necaz am chemat pre Dom- 
nul Şi m'au auzi* întru desfătare. 

6. Domnul este mie ajutor, şi nu 
mă voiu teme, ce-mi va îace mie 
omul? 

7. Domnul este mie ajutor, şi eu 
voiu privî asupra vrăjmaşilor mei. 

8. Bine este a nădăjdui spre Dom- 
nul, decât a nădăjdui spre om. 

9. Bine este a nădăjdui spre Dom- 
nul, decât a nădăjdui spre boieri. 

10. Toate neamurile m'au încun- 
jurat, şi întru numele Domnului i-am 
înfrânt pre ei. 

11. Incunjurând m'au încunjurat, 
şi întru numele Domnului i-am în- 
frânt pre ei. 

12. Incunjuratu-m'au ca albinele 
îagurul, şi s'au aprins ca focul în 
spini, şi întru numele Domnului i-am 
biruit pre ei. 

13. împins fiind, m'am povîrnit să 
caz, şi Domnul m'au sprijinit. 

14. Tăria mea şi lauda mea este 

116. i- Rom. 15, ii. 

117. 1. 1 Parai. 16, 8; Ps. 99, 4. 

4. Ps. 113, 18. 6. Ps. 55, 4; 119, 1; Ps. 
3, 6 şi 22, 4; Evrei 13, 6. 

7. Ps. 53, 7. 9, Ps. 61, 8, 9. 

11. Ps. 142, 13. 12. H 2 lege 1, 44. 

14. Eşire 15, 2; Ps. 49, 15; Isaia 12, 2. 



116—117 753 



Domnul, şi s'au făcut mie spre mân- 
tuire. 

15. Glas de bucurie şi de mân- 
tuire în corturile drepţilor. 

16. Dreapta Domnului a făcut pu- 
tere, dreapta Domnului m'a înăl- 
ţat, dreapta Domnului a făcut putere. 

17. Nu voiu muri, ci voiu fi viu, 
şi voiu povesti lucrurile Domnului. 

18. Certând m'au certat Domnul, şi 
morţii nu m'au dat. 

19. Deschide-ţi mie porţile drep- 
tăţii, şi intrând într'însele mă voiu 
mărturisi Domnului; aceasta este 
poarta Domnului, drepţii vor intră 
înir'însa. 

20. Mărturisl-mă-voiu ţie, că m'ai 
auzit, şi te-ai făcut mie spre mân- 
tuire. 

21. Piatra, care nu o au socotit 
ziditorii, aceasta s'a făcut în capul 
unghiului. 

22. Dela Domnul s'au făcut acea- 
sta, şi este minunată întru ochii 
noştrii. 

23. Aceasta este ziua care o au 
făcut Domnul, să ne bucurăm şi să 
ne veselim într'însa. 

24. 0 Doamne mântueştel O Doam- 
ne sporeşfel Bine este cuvântat cel 
ce vine întru numele Domnului. 

25. Binecuvântat-am pre voi din 
casa Domnului, Dumnezeu este Dom- 
nul şi s'au arătat nouă. 

26. Tocmiţi sărbătoare întru cele 
frumoase, până la cornuriîe altarului. 

27. Dumnezeul meu eşti tu, şi mă 
voiu mărturisi ţie; Dumnezeul meu 
eşti tu şi te voiu înălţă. 

28. Mărturisl-mă-voiu ţie că m'ai 
auzit, şi te-ai făcut mie spre mân- 
tuire. 

29. Mărturisi ţi-vă Domnului, că e- 
ste bun, că în veac este mila lui. 



17. Ps. 6, 5 şi 87, 11; 53, 6; Ps. 118, 175. 

19. Isaia 26, 2. 

21 Isaia 28, 16; Mat. 21, 42. 

23. Isaia 28, 16; Fapt. 4, 11. 

24. Rom. 9, 33. 



754 



PSALM 118 



Psalm 118. Aliluia. 

Fericiţi cei fără prihană în cale, 
carii umblă în legea Domnului. 

2. Fericiţi cei ce cearcă mărturi- 
ile lui, cu toată inima vor căutâ pre 
dânsul. 

3. Că nu cei ce lucrează îără de 
lege, în căile lui au umblat. 

4. Tu ai poruncii poruncile tale, 
ca să le păzească foarte. 

5. O de s'ar îndrepta căile mele, 
să păzească îndreptările talei 

6. Âtuncea nu mă voiu ruşinâ, 
când voiu căutâ spre toaie porun- 
cile tale. 

7. Mărturisî-mă-voiu (ie întru în- 
dreptarea inimii, ca să mă învăţ ju- 
decăţile dreptăţii tale. 

8. îndreptările tale voiu păzî, nu 
mă părăsî până în sîârşif. 

9. Intru ce'ş va îndreptă tânărul 
calea sa; când va păzi cuvintele tale. 

10. Cu toată inima mea te-am că- 
utat pre tine, să nu mă lepezi dela 
poruncile tale. 

11. Intru inima mea am ascuns 
cuvintele taie, ca să nu greşesc ţie. 

12. Bine eşti cuvântat Doamne, 
învaţă-mă îndreptările tale. 

13. Cu buzele mele am vestit toate 
judecăţile gurii taîe. 

14. In calea mărturiilor tale m'arn 
desfătat, ca întru toată bogăţia. 

15. Intru poruncile tale mă voiu 
deprinde, şi voiu cunoaşte căile fale. 
.16. Intru îndreptările tale voiu cu- 
geta, nu voiu uita cuvintele tale. 

17. Răsplăteşte robului tău, viează- 
mă şi voiu păzi cuvintele tale. 

18. Descopere ochii mei şi voiu 
cunoaşte minunile din legea ta. 

19. Nemernic sunt eu pre pământ, 
să nu ascunzi dela mine poruncile 
tale. 

20. Iubit-a sufletul meu, ca să do- 

118. 2 Ps. 1, 1, 2. Pilde 8, 32. 
6. Isaia 51, 7. 18. Efes. 1. 18. 
19. Ps 38, 17. 



rească de judecăţile tale în toată 
vremea. 

21. Cerfaf-ai pre cei mânu:*- ble- 
stemaţi cei ce se abat dela porun- 
cile tale. 

22. lâ dela mine ocara şi defăi- 
marea, că mărturiile tale am căutat. 

23. Pentrucă au şezut boierii, şi 
asupra mea clevcieau; iar robul tău 
se învăţă îndreptările tale. 

24. Că mărturiile taîe cugetarea 
mea este; şi sfaturile mele îndrep- 
tările tale. 

25. Lipitu-s'a de pământ sufletul 
meu; viază-mă după cuvântul tău. 

26. Căile mele le-am mărturisit şi 
m'ai auzit; învaţă-mă îndreptările 
tale. 

27. Calea îndreptărilor tale fă să 
o înţeleg; şi mă voiu deprinde în- 
tru minunile tale. 

28. Dormitaf-a sufletul meu de trân- 
dăvie; întăreşfe-mă întru cuvintele 
tale. 

29. Calea nedreptăţit depărtează-o 
dela mine, şi eu legea ta mă mi- 
lueşte. 

30. Calea adevărului am ales, şi 
judecăţile tale n'am uitat. 

31. Lipitu-m'am de mărturiile fale 
Doamne, nu mă ruşinâ. 

32. Pre calea poruncilor tale am 
alergat; când ai desfătat inima mea. 

33. Lege pune mie Doamne în ca- 
lea îndreptărilor taie, şi o voiu că- 
utâ pre dânsa totdeauna. 

34. Inţelepţeşfe-mă şi voiu căufâ 
legea ta; şi o voiu păzi pre ea cu 
toată inima mea. 

35. Povăţueşfe-mă în cărarea po- 
runcilor tale, că aceea am voit. 

36. Pleacă inima mea la mărtu- 
riile tale, şi nu la lăcomie. 

37. Întoarce ochii mei să nu vază 
deşertăciune; în calea fa mă viază. 

38. Pune robului tău cuvântul tău 
întru frica ta. 

25. Ps. 43, 27. 30. Ps. 18, 8. 



PSALM 118 



755 



39. Şterge ocara mea de care îmi 
pare rău, că judecăţile taîe suni 
bune. 

40. Iată am dorii de poruncile fale, 
înlru drepfaiea ta mă viază. 

41. Şi să vie preste mine mila la 
Doamne, mântuirea ta după cuvân- 
Jul tău. 

. 42. Şi voiu răspunde cuvânt ce- 
lor ce mă ocărăsc, că am nădăj- 
duit îr-tru cuvintele taîe. 

43. Şi să nu ei din gura mea cu- 
vântul adevărului până în sfârşit; 
t:ă înlru judecăţile tale am nădăjduit. 

44. Şi voiu păzi legea ta pururea 
tir veac, şi în veacul veacului. 

45. Şi am umblat înlru lărgime; 
că poruncile tale am căutat. 

46. Şi am grăit întru mărturiile 
laie înaintea împăraţilor, şi nu m'am 
ruşinat. 

47. Şi am cugetai la poruncile 
tale, care le-am iubit foarte. 

48. Şi am ridicat mâinile mele 
spre poruncile tale, care le-am iu- 
bii, şi m'am deprins întru îndrep- 
iările laie. 

49. Pomeneşte cuvintele laie ro- 
bului tău, de care mi-ai dai nădejde. 

50. Aceasta m'a mângâiat întru 
smerenia mea, că cuvântul tău m'a 
-viat. 

5t. Cei mândri au făcut călcare 
de lege foarte; iar eu dela legea ta 
tiu m'am abătui. 

52. Adusu-mi-am aminte de jude- 
căţile tale cele din veac Doamne, 
şi m'am mângâiat. 

53. Mâhnire m'a cuprins despre 
cei păcătoşi, cari părăsesc legea ta. 

54. Lăudate erau de mineîndrep- 
lările tale, în locul nemernicii mele. 

55. Adusumi-am aminte noaptea 
de numele tău Doamne, şi am pă- 
zii legea fa. 

56. Aceasta s'a făcut mie. că în- 
dreptările tale am căutat. 

40. Ps. 18 9. 



57. Partea mea eşti Doamne, zis-am 
să păzesc legea ta. 

58. Rugatu-m'am feţii fale cu toată 
inima mea; milueşfe-mâ după cu- 
vântul tău. 

59. Cugefaf-am la căile fale, şi am 
întors picioarele mele la mărturiile 
tale. 

60. Găfitu-m'am şi nu m'am tur- 
burat a păzi poruncile laie. 

61. Funiile păcătoşilor s'au înfă- 
şurat împrejurul meu, şi legea ta 
n'am uitat. 

62. In miezul nopţii m'am sculat, 
să mă mărturisesc ţie, spre jude- 
căţile dreptăţii fale. 

63. Părtaş sunt eu tuturor celor 
ce să tem de line, şi celor ce pă- 
zesc poruncile fale. 

64. De mila ta Doamne este plin 
pământul, îndreptările tale mă învaţă. 

65. Bunătate ai făcut cu robul tău 
Doamne, după cuvântul lău. 

66. Bunătate şi învăţătură şi cu- 
noştinţă mă învaţă; că poruncile tale 
am crezut. 

67. Mai nainle de ce m'am sme- 
rit eu am greşit; pentru aceasta cu- 
vântul tău am păzit. 

68. Bun eşti Doamne, şi întru bu- 
nătatea la mă învaţă îndreptările tale. 

69. Imulţitu-s'a asupra mea ne- 
dreptatea mândrilor; iar eu cu foafă 
inima voiu cercâ poruncile fale. 

70. Inchegafu-s'a ca laptele inima 
lor; iar eu la legea fa am cugetat. 

71. Bine este mie că m'ai smerit, 
ca să mă învăţ îndreptările fale. 

72. Bună esfe mie legea gurii fale, 
mai vârtos decât mii de aur şi de 
argint. 

Mâinile fale m'au făcui şi m'au 
zidii, înţelepţeşfe-mă şi mă voiu 
învăţă poruncile fale. 



SD. Plâng. 3, 39. 63. Ps. 100, S. 
64. Ps. 35, 5. 

72. Iov. 22, 22; Pilde 16, 16. 

73. Iov. 10, 9. 



756 



PSALM 118 



74. Cei ce se fem de fine mă vor 
vedeâ, şi se vor veseli, că întru cu- 
vintele tale am nădăjduil. 

75. Cunoscut-am Doamne că drep- 
te sunt judecăţile fale, şi întru ade- 
văr m'ai smerit. 

76. Facă-se dar mila ta ca să mă 
mângâe, după cuvântul tău robu- 
lui fău. 

77. Să-mi vie mie îndurările fale, 
şi voiu fi viu; că legea fa cugetarea 
mea esfe. 

78. Să se ruşineze cei mândri, că 
cu nedreptate au îăcuf îărădelege 
asupra mea; iar eu mă voiu învăţa 
întru poruncile tale. 

79. Să mă întoarcă pre mine cei 
ce se fem de tine, şi cei ce cunosc 
mărturiile tale. 

80. Fie inima mea fără prihană 
întru îndreptările tale, ca să nu mă 
ruşinez. 

81. Sfinge-se spre mântuirea la 
sufletul meu; întru cuvintele tale 
am nădăjduit. 

82. Sfârşitu-s'au ochii mei întru 
cuvântul fău, zicând: când mă vei 
mângâiâ? 

83. Că m'am îăcuf ca un foaie în 
brumă; îndreptările fale nu le-am 
uitat. 

84. Câte sunt zilele robului fău ? 
Când vei face mie judecată de că- 
tre cei ce mă gonesc? 

85. Spusu-mi-au mie călcătorii de 
lege bârfele; ci nu sunt ca legea fa 
Doamne. 

86. Ţoale poruncile fale sunt a- 
devărul; fără dreptate m'au gonif, a- 
jută-mi. 

87. Puţin de nu m'au sfârşii pre 
mine pre pământ; iar eu n'am pă- 
răsit poruncile tale. 

88. După mila ta viează-mă; şi 
voiu păzi mărturiile gurei tale. 



75. Ps. 32, 4 i 44, 9 şi 35 6. 

82. Ps. 68, 4. 

83. Plâng. 5, 10. 



89. In veac Doamne cuvântul fău 
rămâne în cer. 

90. In neam şi în neam adevărul 
fău ; înfemeiaf-ai pământul şi ră- 
mâne. 

9t. Cu rânduiala ta rămâne ziua; 
că toate sunt slujitoare ţie. 

92. Că de n'ar fi fost legea la gân- 
direa mea, afuncea aş fi pierit în- 
tru smerenia mea. 

93. In veac nu voiu uită îndrep- 
tările fale, că înfr'însele m'ai viaf. 

Al fău sunt eu mântueşfe-mă, că 
îndreptările tale am căufat. ţ . 

95. Pre mine m'au aşteptat pă- 
cătoşii să mă piarză, mărturiile fale 
am cunoscut. 

96. A fot sfârşitul am văzut sfâr- 
şit, desfătată esfe porunca fa foarte. 

97. Cât am iubii legea ta Doam- 
ne, foafă ziua gândirea mea esie. 

98. Mai mult decât pre vrăjmaşii 
mei m'ai înţelepţii cu porunca fa, 
Că în veac a mea esfe. 

99. Mai mult decâf toţi cei ce mă 
învaţă am înţeles; că mărturiile tale 
gândirea mea esfe. 

100. Mai mull decât cei bătrâni 
am priceput, că poruncile tale am 
căulaf. 

101. Despre foafă calea rea am 
oprit picioarele mele, ca să păzesc 
cuvintele laie. 

102. Dela judecăţile tale nu m'am 
abătui, că tu ai pus lege mie. 

103. Cât sunt de dulci gâtlejului 
meu cuvintele fale, mai mult decât 
mierea gurei mele. 

104. Din poruncile tale am cuno- 
scut, pentru aceasta am urît ţoală 
calea nedreplăţei. 

105. Făclie picioarelor mele esfe 
legea la, şi lumină cărărilor mele. 

106. juratu-m'am şi am pus ca să 
păzesc judecăţile dreptăţet fale. 

107. Smeritu-m'am până în sfâr- 
şi. Ps. 103, 5. 105. 2 Petr. 1, 19. 



PSALM 118 



757 



şil Doamne, viează-mă după cuvân- 
tai tău. 

108. Cele de bună voie ale gurei 
mele bine le voeşle Doamne, şi ju- 
decăţile tale mă învaţă. 

109. Sufletul meu în mâinile tale 
este pururea, şi legea ta n'am uitat. 

110. Pus-au păcătoşii cursă mie, 
şi dela poruncile tale n'am rătăcit. 

111. Moitenit-am mărturiile tale 
în veac; că bucurie inimei mele sunt. 

112. Plecaî-am inima mea ca să 
facă îndreptările tale în veac, pen- 
tru răsplătire. 

113. Pre călcătorii de lege i-am 
urît, şi legea ta am iubit. 

114. Ajutorul meu şi sprijinitorul 
meu eşti tu; întru cuvintele tale am 
nădăjduit. 

115. Depărtaţi-vă dela mine cei ce 
vicleniţi, şi voiu cercâ poruncile 
Dumnezeului meu. 

116. Apără-mă după cuvântul tău 
şi mă vieazâ; şi nu mă ruşinâ pre 
mine dela aşteptarea mea. 

117. Ajută-mi şi mă voiu mântui; 
şi voiu cugetă întru îndreptările tale 
pururea. 

118. Deîăimat-ai pre toţi cei ce se 
depărtează dela îndreptările tale, că 
nedrept este gândul lor. 

119. Călcători de lege am socotit 
pre toţi păcătoşii pământului, pen- 
tru aceasta am iubit mărturiile tale. 

120. Pătrunde cu frica ta cărnu- 
rile mele, că de judecăţile tale m'am 
temut. 

121. Făcut-am judecată şi drep- 
tate; nu mă da pre mine celor ce-mi 
fac sfrâmbătate. 

122. Primeşte pre robul tău întru 
bunătate, ca să nu mă clevetească 
cei mândri. 

123. Ochii mei s'au stins spre 
mântuirea ta, şi spre cuvântul drep- 
tăţii tale. 

124. Fă cu robul tău dupre mila 

113. Ps. 25, 4; şi 100, 4. 115. Ps. 107, 7. 



ta, şi întru îndreptările tale mă în- 
vaţă. 

125. Robul tău sunt eu, înţelep- 
ţeşte-mă şi voiu cunoaşte mărturiile 
tale. 

126. Vremea este a face Domnu- 
lui; siricai-au legea ta. 

127. Pentru aceasta am iubit po- 
runcile tale, mai mult decât aurul 
şi iopazia. 

128. Pentru aceasta spre toate po- 
runcile tale m'am îndreptat; toată ca- 
lea nedreaptă am urît. 

129. Minunate sunt mărturiile tale; 
pentru aceasta le-a cercat pre ele 
sufletul meu. 

130. Arătarea cuvintelor tale lu- 
minează, şi înţeîepţeşte pre prunci. 

131. Gura mea am deschis, şi am 
tras duh, că de poruncile tale am 
dorit. 

Caută spre mine şi mă milueşte, 
după judecata celor ce Iubesc 
numele tău. 

133. Paşii mei îndreptează-i după 
cuvântul tău, şi să nu mă stăpâ- 
nească toată fărădelegea. 

134. Izbăveşte-mă de clevetirea oa- 
menilor; şi voiu păz! poruncile tale. 

135. Faţa la arată-o preste robul 
tău, şi mă învaţă îndreptările tale. 

136. Izvoare de apă au izvorît o- 
chii mei, pentrucă n'am păzit legea ta. 

137. Drept eşti Doamne, şi drepte 
sunt judecăţile tale. 

138. Poruncit-ai dreptatea a îi măr- 
turiile tale, şi adevărul foarte. 

139. Topitu-m'a râvnirea ta, că au 
uitat cuvintele tale vrăjmaşii mei. 

140. Cu foc lămurit este cuvântul 
tău foarte, şi robul tău l-a iubit pre el. 

141. Mai tânăr sunt eu şi defăi- 
mat, îndreptările tale nu le-am uitai. 



125. Ps. 115, 6. 127. Pilde 8, 11. 
133. Efes 6, 13. 135. Ps. 4, 6. 
136. Ietem. 9, 1; Plâng. 3, 47. 

139. Ps. 68, 11. 

140. Ps. 11, 6; Pild. 30, 5. 



758 



PSALM 118 



142. Dreptatea la este dreptate în 
veac, şi legea ta adevărul. 

143. Necazuri şi nevoi m'au aflat; 
poruncile fale sunt gândirea mea. 

144. Drepie sunt mărturiile tale în 
veac; înţelepţeşte-mă şi voiu îi viu. 

145. Strigat-am cu toată inima 
mea, auzi-mă Doamne, îndreptările 
tale voiu căutâ. 

146. Strigat-am către tine, mântu- 
eşle-mă; şi voiu păzi mărturiile tale. 
- 147. Apucat-am înainte fără de 
vreme, şi am strigat; întru cuvintele 
tale am nădăjduit. 

148. Infâmpinat-au ochii mei către 
dimineaţă, ca să cuget la cuvintele 
tale. 

149. Glasul meu auzi-1 Doamne 
după mila ta; după judecata fa mă 
viază. 

150. Apropialu-s'au cei ce măgo- 
niau fărădelege ; şi dela legea ta s'au 
depărtat. 

151. Aproape eşti tu Doamne, şi 
toate căile tale sunt adevărul. 

152. Din început am cunoscut din- 
tru mărturiile tale, că în veac le-ai 
întemeiat pre ele. 

153. Vezi smerenia mea, şi mă 
scoate; că legea ta n'am uitat. 

154. judecă judecata mea, şi mă 
izbăveşte; pentru cuvântul tău mă 
viază. 

155. Departe este dela păcătoşi 
mântuirea, că îndreptările tale n'au 
căutat. 

156. îndurările tale multe sunt 
Doamne, după judecata ta măviează. 

157. Mulţi sunt cei ce mă gonesc, 
şi mă necăjesc; dela mărturiile fale 
nu m'am abătut. 

158. Văzut-am pre cei neînţelegă- 
tori, şi mă topiam, că cuvintele fale 
nu le-au păzit. 

159. Vezi că poruncile fale am iu- 
bit Doamne, întru mila ta măviează. 

160. Începătura cuvintelor tale este 

146. Ps. 129, 5. 151 Ps. 144, 19. 



adevărul; şi în veac toate judecă- 
ţile dreptăţii taie. 

161. Boierii m'au gonit în zadar, 
şi de cuvintele tale s'a înfricoşat i- 
nima mea. 

162. Bucurâ-mă-voiu eu de cuvin- 
tele tale, ca cel ce află dobânzi multe. 

163. Nedreptatea am urîf şi m'am 
scârbit, iar legea ta am iubit. 

164. De şapte ori în zi te-am lă- 
udat, penfru judecăţile dreptăţii tale. 

165. Pace este multă celor ce iu- 
besc legea ta, şi nu este lor smin- 
teală. 

166. Aşteptat- am mântuirea ta 
Doamne, şi poruncile fale am iubit 

167. Păzil-a sufletul meu mărtu- 
riile tale, şi le-a iubit foarte. 

168. Păzif-am poruncile tale şi 
mărturiile fale, că toate căile mele 
înaintea fa sunt Doamne. 

169. Să se apropie rugăciunea mea 
înaintea ta Doamne, după cuvân- 
tul tău mă înţeiepţeşte. 

170. Să intre cererea mea înain- 
tea fa Doamne, după cuvântul tău 
mă izbăveşte. 

171. Răspunde- vor buzele mele la- 
udă, când mă vei învăţă îndreptă- 
rile fale. 

172. Spune-va limba mea cuvin- 
tele tale, că toate poruncile tale sunt 
dreptatea. 

173. Fie mâna ta să mă mântu- 
iască, că poruncile fale am voit. 

174. Dorit-am de mântuirea fa 
Doamne, şi legea fa cugetarea mea 
este. 

175. Viu va ii sufletul meu, şi te 
va lăuda; şi judecăţile fale vor a- 
jutâ mie, 

176. Răfăcit-am caooae pierdută; 
caută pre robul tău, că poruncile 
fale nu le-am uitat. 



162. Isaia 9, 3. 
168, Ps. 138, 3. 
171. Ps. 50, 16; Fs. 144, 7. 

175. Ps. 117, 17. 

176. Isaia 53, 6; Ioan 10, 3, 



PSALM 119-120—121-122—123 



759 



Cântarea treptelor. Psalm 119. 

Către Domnul când m'am necăjit 
am strigat şi m'au auzit. 

2. Doamne izbăveşte sufletul meu 
de buzele nedrepte şi de limba vi- 
cleană. 

3. Ce se va dâ ţie? Şi ce se va 
adauge (ie spre limba vicleană? 

4. Săgeţile celui puternic sunt a- 
scuţife cu cărbuni pustniceşti. 

5. Vai miel Că nemernicia mea 
s'a îndelungat, sălăşluitu-m'am cu 
sălaşele lui Chidar, mult a nemer- 
nicit sufletul meu. 

6. Cu cei ce urau pacea, eram fă- 
cător de pace, când grăiam lor, se 
luptau cu mine în zadar. 

Cântarea treptelor. Psalm 120. 

Ridicat-am ochii mei la munţi de 
unde va venî ajutorul meu. 

2. Ajutorul meu dela Domnul, cel 
ce au făcut cerul şi pământul. 

3. Să nu dai întru cîătire picio- 
rul tău; nici să dormiteze cel ce te 
păzeşte. 

4. lată nu va dormită, nici v'a a- 
dorml cel ce păzeşte prelsrail; Dom- 
nul te va păzî pre tine. 

5. Domnul este acoperemânt ţie 
presfe mâna ta cea dreaptă. 

6. Ziua soarele nu te va arde, nici 
luna noaptea. 

7. Domnul te va păzi pre tine de 
lot răul, păzi-va sufletul tău Domnul. 

8. Domnul va păzî intrarea ta şl 
ieşirea ta, de acum şi până în veac. 

Cântarea treptelor Psalm 121. 

Veselitu-m'am de cei ce mi-au zis 
mie: în casa Domnului vom 
merge. 

2. Stând erâ picioarele noastre în 



119. !• Ps. 117, 5. 

120. t Ps 122, 1. 

2. Ps. 123, 8. 7. Ps. 90, 10. 

121. h Ps. 83, 2. 



curţile fak lerusalime, Ierusalimul 
cel ce se zideşte ca o cetate; a că- 
ruia împărtăşirea lui este dimpreună. 

3. Că acolo s'au suit seminţiile, 
seminţiile Domnului, mărturia lui l- 
srail. 

4. Ca să se mărturisească nume- 
lui Domnului. 

5. Că acolo au şezut scaunele la 
judecată; scaunele asupra casei lui 
David. 

6. întrebaţi dar cele ce sunt spre 
pacea Ierusalimului, şi îndestulare 
celor ce te iubesc pre tine. 

7. Fie pace întru puterea ta, şi în- 
destulare întru zidurile turnului tău. 

8. Pentru fraţii mei şi pentru ve- 
cinii mei, am grăit adică pace de 
tine. 

9. Pentru casa Domnului Dumne- 
zeului nostru, am căutat cele bune ţie. 

Cântarea treptelor. Psalm 122. 

Către fine am ridicat ochii mei, cela 
ce lăcueşti în cer. 

2. Iată precum sunt ochii slugilor 
în mâinile stăpânilor săi. 

3. Precum sunt ochii slujnicii în 
mâinile stăpânei sale; aşâ ochii no- 
ştrii către Domnul Dumnezeul no- 
stru, până ce se va milostivi spre noi. 

4. Mi!ueşte-ne pre noi Doamne, 
milueşte-ne pre noi; că prea mult 
ne-am umplut de hulă. 

5. Prea mult s'a umplut sufletul 
nostru; ocară celor ce sunt întru 
îndestulare şi hulă celor mândri. 

Cântarea treptelor. Psalm 123. 

De n'ar îi că Domnul erâ întru 
noi, zică adică Israil. 

2. De n'ar fi că Domnul erâ în- 
tru noi, când s'au ridicat oamenii 
asupra noastră, iată de vii ne-ar fi 

3. H2 Lege 16, 16. 

122. 1- Ps. 120, l. 

4. Ps. 87, 3. 

123. 2. 2 Parai. 20, 12. 



760 PSALM 123-124—125—126—127 



înghiţit pre noi, când s'a iuţit mâ- 
niea lui presle noi. 

3. Iaiă apa ne-arfi înnecat pre noi. 

4 Pârîu a trecut sufletul nostru, 
iată a trecut sufletul nostru apa cea 
fără de stare. 

5. Bine este cuvântat Domnul, ca- 
rele nu ne-au dat pre noi spre vâ- 
narea dinjilor lor. 

6. Sufletul nostru ca o pasăre s'a 
izbăvit din cursa vânătorilor. 

7. Cursa s'a sfărâmat şi noi ne-am 
izbăvit. 

8. Ajutorul nostru este întru nu- 
mele Domnului, celui ce au făcut 
cerul şi pământul. 

Cântarea treptelor. Psalm 124. 

Cei ce se nădăjduesc întru Dom- 
nul ca muntele Sionului; nu se 
va clăii în veac, cel ce lăcueşte în 
Ierusalim. 

2. Munţi împrejurul lui, şi Dom- 
nul împrejurul poporului său, de 
acum şi până în veac. 

3. Că nu va lăsă Domnul toiagul 
păcătoşilor presfe soarta drepţilor; 
ca să nu-şi tinză drepţii întru fără- 
delegi mâinile lor. 

4. Fă bine Doamne celor buni şi 
celor drepţi cu inima. 

5. Iar pre cei ce se abat la îndă- 
rătnicii, duce-i-va Domnul cu cei 
ce lucrează iărădelege, pace presfe 
lsrail. 

Cântarea treptelor. Psalm 125. 

Când au întors Domnul robia Sio- 
nului, făculu-ne-am ca nişte mân- 
gâiaţi. 

2. Atuncea s'a umplut de bucurie 
gura noastră, şi limba noastră de 
veselie. 

3. Aluncea vor grăi între neamuri. 

4. Mărit-au Domnul a face cu dân- 

7. Ps. 90, 3. 8. Ps. 120, 2. 

124. 2. Ps. 86, 1. 

125. 2, Iov 8, 21; Ierem. 31, 9. 



şii, mărit-au Domnul a face cu noi; 
fosf-am veselindu-ne. 

5. întoarce Doamne robia noastră, 
ca pâraele în austru. 

6. Cei ce seamănă cu lacrămi, cu 
bucurie vor secerâ. 

7. Mergând mergeâ şi plângeâ, a- 
runcând seminţile sale. 

8. Şi venind vor veni cu bucurie, 
luându-şi mănunchele sale. 

Cântarea treptelor. Psalm. 126. 

De n'ar zidi Domnul casa, în de- 
şert s'ar osteni cei ce zidesc. 

2. De n'ar păzi Domnul cetatea; 
în deşert ar privegheâ cel ce o pă- 
zeşte, în deşert este vouă a mânecă. 

3. Sculaţi-vă dupăce aţi şezui, 
cei ce mâncaţi pâinea durerii. 

4. Când va da iubiţilor săi somn, 
iată moştenirea Domnului, fiii, plata 
rodului pânfecelui. 

5. Ca nişte săgeţi în mâna celui 
tare, aşâ fiii celor scuturaţi. 

6. Fericit este, carele îş va plini 
pofta sa dintr'înşii nu se vor ruşi- 
na, când vor grăi vrăjmaşilor săi 
în porţi. 

Cântarea treptelor- Psalm 127. 

Fericiţi foţi cei ce se tem de Dom- 
nul, carii umblă în căile lui. 

2. Ostenelile rodurilor tale vei mân- 
câ; fericit eşti, şi bine va fi ţie. 

3. Femeia fa ca o vie rodită în 
laturile casei tale. 

4. Fiii tăi ca nişte tinere odrasle 
de măslin împrejurul mesii fale. 

5. Iată aşâ se va binecuvântâ o- 
mul cel ce se teme de Domnul. 

6. Binecuvântâ-te-va Domnul din 
Sion, şi vei vedeă bunătăţile Ieru- 
salimului în toate zilele vieţii fale. 

7. Şi vei vedeâ pre fiii fiilor tăi, 
pace presfe lsrail. 

126- 4. Ps. 127, 3. 
127. 2. Isala 3, 9. 

3. Ps. 126, 4. 4. Iov. 5, 25. 

6. Ps. 132, 3; 133, 4. 



PSALM 128—129—130—131 



761 



Cântarea treptelor. Psalm 128. 

De mulie ori s'au luptat cu mine 
din tinereţile mele, zică adică 
Israil. 

2. De multe ori s'au luptat cu mi- 
ne din tinerejile mele, şi nu m'au 
biruit. 

3. Preste spatele mele au lucrat 
păcătoşii, îndelungat • au fărădele- 
gea sa. 

4. Domnul cel drept au tăiat gru- 
mazii păcătoşilor. 

5. Să se ruşineze şi să se întoarcă 
înapoi foţi, cei ce urăsc Sionul. 

6. Ftc2-se ca iarba pre casă, care 
mai nainfe de zmulgere s'a uscat. 

7. De care nu ş-a umplut mâna 
sa cel ce seceră, şi sânul său cel 
ce adună mănunchele. 

8. Şi n'au zis cei ce treceau, bine- 
cuvântarea Domnului preste voi ; 
binecuvântat-am pre voi întru nu- 
mele Domnului. 

Cântarea Treptelor. Psalm 129. 

Dintru adâncuri am strigat către 
line Doamne, Doamne auzi gla- 
sul meu. 

2. Fie urechile tale luând aminte 
spre glasul rugăciunii mele. 

3. De te vei uita la fărădelegi Doam- 
ne, Doamne cine va suferi? 

4. Că la tine este milostivirea, pen- 
tru numele tău fe-am răbdat Doamne. 

5. Aşteptat-a sufletul meu spre cu- 
vântul tău, nădăjduit-a sufletul meu 
spre Domnul. 

6. Din streaja dimineţei până în 
noapte, din streaja dimineţei să nă- 
dăjduiască Israil spre Domnul. 

7. Că la Domnul este mila şi multă 
mântuire la el, şi el va izbăvi pre 
Israil de toate fărădelegile lui. 

128. 3. Isaia 51, 23. 
6. 4 Imp. 19, 26. 

129. 3. Iov. 9, 2. 4. Ps. 31, 1, 2. 

5. Ps. 118, 146; Hvacum 2, 3. 

6. Ps. 5, 3; 56, 11; 58, 19; 87, 14. 

7. Ps. 102, 3; Ps. 24, 13. 



Cântarea treptelor. Psalm 130. 




oamne nu s'a înălţat inima mea» 
nici s'au înălfat ochii mei. 



2. Nici am umblat întru cele mari, 
nici întru cele mai minunate decât 
mine. 

3. De nu m'am smerit cu gândul, 
ci am înălţat sufletul meu. 

4. Precum este cel înţărcat spre 
maica lui, aşâ vei răsplăti spre su- 
fletul meu. 

5. Nădăjduiască Israil spre Dom- 
nul, de acum şi până în veac. 

Cântarea treptelor. Psalm 131. 




du-ţi aminte Doamne de David 
şi de toate blândeţele lui; 



2. Cum s'a jurat Domnului, s'a 
făgăduit Dumnezeului lui lacov. 

3. De voiu intră în lăcaşurile ca- 
sei mele, de mă voiu sul pre palul 
aşternutului meu. 

4. De voiu da somn ochilor mei, 
şi genelor mele dormitare. 

5. Şi odihnă tâmplelor mele, până 
ce voiu află locul Domnului, lăca- 
şul Dumnezeului lui lacov. 

6. Iată o am auzit pre ea în E- 
frata; aflatu-o-am pre ea în câmpii 
dumbrăvei. 

7. Intrâ-vom în lăcaşurile lui, în- 
chinâ-ne-vom la locul unde au stătut 
picioarele lui. 

8. Scoală-te Doamne întru odihna 
ta, tu şi sicriul sfinţirei fale. 

9. Preoţii tăi se vor îmbrăcă cu 
dreptate, şi cuvioşii tăi se vor bu- 
cură. 

10. Pentru David sluga la, să nu 
întorci faţa unsului tău. 

11. juratu-s'au Domnul lui David 
cu adeverinţă, şi nu se va lepădă 
de dânsa; din rodul pânfecelui tău 
voiu pune pre scaunul tău. 

131. 3. 2 Imp. 7, 2. 7. Ps. 98, 5. 

8. Num. 10, 35; 2 Patal. 6, 41; Ps. 67, 1. 

9. Isaia 61, 10. 

11. 2 Imp. 7, 12; Lucâ 1, 55 şi 69. 



762 PSALM 131— 



12. De vor păzî fiii făi aşezămân- 
tul de lege al meu, şi mărturiile mele 
acestea care voiu învăjâ pre ei. 

13. Şi fiii lor până în veac vor 
şedeâ pre scaunul tău. 

14. Că au ales Domnul Sionul, o- 
sebilu-l-au pre el spre lăcaş luiş. 

15. Aceasta este odihna mea în 
veacul veacului; aicea voiu lăcuî, 
că 1-arrTales pre el. 

16. Vânatul lui binecuvându-î, voiu 
binecuvânta; pre săracii lui voiu să- 
tară de pâine. 

17. Preoţii lui voiu îmbrăca cu 
mântuire; şi cuvioşii lui cu bucu- 
rie se vor bucură. 

18. Acolo voiu răsări cornul lui Da- 
vid, gătit-am luminător unsului meu. 

19. Pre vrăjmaşii lui voiu îmbrăcă 
cu ruşine, şi preste dânsul va în- 
flori sfinţeniea mea. 

Cântarea trepte'or. Psalm 132. 

Iată acum ce este bun sau ce este 
frumos, fără numai a lăcuî fraţii 
împreună. 

2. Ca mirul pre cap, cel ce se po- 
goară pre barbă, pre barba lui A- 
âron. 

3. Carele se pogoară pre margi- 
nea îmbrăcămintei lui, ca roua Er- 
monului, ce se pogoară pre munţii 
Sionului. 

4. Că acolo au poruncit Domnul 
binecuvântarea şi vieaţa până în 
veac. 

Cântarea treptelor. Psalm 133. 

Iată acum binecuvântaţi pre Dom- 
nul toate slugile Domnului. 

2. Cari staţi în casa Domnului; 
în curţile casei Dumnezeului nostru. 

12. 2 Imp. 7, 12; 3 Imp. 8, 25. 

13. 3 Imp. 15, 4. 

14. Ps. 77, 74. 

17. 2 Parai. 6, 41; Ps. 148, 14. 

18. Lueâ 1, 69. 

132. 2 Eşire 30, 2—3, 25, 30. 

3. Ps. 127, 6 

133. 1' Ps. 134, 1. 



132—133-134 



3. In nopţi ridicaţi mâinile voa- 
sire la cele sfinte, şi binecuvântaţi 
pre Domnul. 

4. Binecuvânfâ-te-va Domnul dit\ 
Sion, cel ce au făcui cerul şi pg. 
mântui. 

Psalm 134. Aliluia. 

Lăudaţi numele Domnului; lăudaţi 
slugi pre Domnul. 

2. Cei ce staţi în casa Domnului, 
în curţile casei Dumnezeului nostru. 

3. Lăudaţi pre Domnul, că este 
bun Domnul. 

4. Cântaţi numelui lui, că este bun. 

5. Că pre lacov au ales luiş Domnul. 

6. Pre lsrail spre moştenire luiş. 

7. Că eu am cunoscut că este 
mare Domnul. ^ 

8. Şi Domnul nostru preste toţi 
dumnezeii. 

9. Toate câte au vrut Domnul au 
făcut. 

10. In cer şifpre pământ. 

11. în mări şi întru; toate adân- 
curile. 

12. Ridicând [nori dela marginea 
pământului.ij 

13. Fulgerele spre ploaie le-au 
făcut. 

14. Cel ce scoate vânturile din 
vistieriile sale. 

15. Carele au bătut [cele întâiu 
născute ale Eghipetului. 

16. Dela om până la^ dobitoc. 

17. Trimis-au semne şi minuni în 
mijlocul tău Eghipefe.- 

18. Intru Faraon şi întru toate 
slugile lui. 

19. Carele au bătut neamuri multe. 

20. Şi au ucis împăraţi tari. 

21. Pre Sion împăratul Amoreilor. 
122. Şi pre Og împăratul Vasa- 

nului. 

4. Ps- 127, 6. 
134t. 1' Ps. 133, 1. 
12. Iov. 5, 10; Ps. 146, 8; Ierem. 10, 12. 
15. Eşire 12, 29. 19. Isus Navi 12, 7. 
21. Num. 21, 24, 25. 



PSALM 134-135 



763 



23 Şi toate împărăţiile Iui Ha- 

şi au dat pământul lor mo- 
ştenire- ţ 

25. Moştenirea Iui Israil poporu- 
lui său. 

26. Doamne numele tău este în 
veac. 

27. Şi pomenirea ta în neam şi 
î n neam. 

28. Că va judeca Domnul pre po- 
porul său. 

29. Şi spre slugile sale se va umili. 

30. Idolii neamurilor argint şi aur; 
lucruri de mâini omeneşti. 

31. Gură au şi nu vor grăi. 

32. Ochi au şi nu vor vedeâ. 

33. Urechi au şi nu vor auzi. 

34. Că nu este duh în gura lor. 

35. Asemenea lor să îie cei ce fac 
acestea. 

36. Şi toţi cei ce se nădăjduesc 
înfr'înşii. 

37. Casa lui Israil, binecuvântaţi 
pre Domnul. 

38. Casa lui Aaron, binecuvântaţi 
pre Domnul. 

39. Casa lui Levi, binecuvântaţi 
pre Domnul. 

40. Cei ce vă temeţi de Domnul, 
binecuvântaţi pre Domnul. 

41. Bine este cuvântat Domnul 
din Sion cel ce lăcueşte în Ieru- 
salim. 

Psalm 135. Aliluia. 

Mărturisiţi-vă Domnului, că este 
bun; că în veac este mila lui. 
2. Mărturisiţi-vă Dumnezeului dum- 
nezeilor; că în veac este mila lui. 

3. Mărturisiţi-vă Domnului dom- 
nilor; că în veac este mila lui. 

4. Celui ce face minuni mari u- 
nuia; că în veac este mila lui. 

28. H 2 Lege 32, 36. v 
30. Ps. 113, 12; Inţelep. 15, 15. 
31-35. Ps. 113, 13. 35. Ps. 113, 15. 
135. 1' 2 ParaUp. 20, 22. 
1. H2 Lege 10, 17. 4. Ps. 85, 9. 



5. Celui ce au îăcui cerurile cu 
înţelegere; că în veac este mila lui. 

6. Celui ce au întărit pământul 
preste ape; că în veac este mila lui. 

7. Celui ce au îăcut luminătorii 
cei mari; că în veac este mila lui. 

8. Soarele spre stăpânirea zilei; 
că în veac este mila lui. 

9. Luna şi stelele spre stăpâni- 
rea nopţii; că în veac este mila lui. 

10. Celui ce au bătut Eghipetul 
cu cei înlâiu născuţi ai lor; că în 
veac este mila Iui. 

11. Şi au scos pre Israil din mij- 
locul lor; că în veac este mila lui. 

12. Cu mânălare şi cu braţ înalt; 
că în veac este mila lui. 

13. Celui ce au împărţit marea 
Roşie întru despărţituri; că în veac 
este mila lui. 

14. Şi au trecut pre îsrail prin 
mijlocul ei; că în veac este mila lui. 

15. Şi au scuturat pre Faraon şi 
puterea lui în marea Roşie; că în 
veac este mila lui. 

16. Celui ce au trecut norodul Său 
în pustie; că în veac este mila lui. 

17. ;Ceiui ce au bătut împăraţi 
mari; că în veac este mila lui. 

18. Şi au omorîl împăraţi tari; că 
în veac este mila lui. 

19. Pre Sion împăratul Amorei- 
lor; că în veac este mila lui. 

20. Şi pre Og împăratul Vasanu- 
îui; că în veac este mila lui. 

21. Şi le-au dat pământul lor mo- 
ştenire; că în veac este mila lui. 

22. Moştenirea lui Isrăil slugei 
sale; că în veac este mila lui. 

23. Că întru smerenia noastră 
ne-au pomenit pre noi Domnul, că 
în veac este mila lui. 



5. Fac. 1,1; Ierem. IC, 11; Pilde 3, 19. 

6. Ps. 23, 2. 7. Fac. 1, 14, 16. 

10. Eşire 12, 12, 29; Ps. 77, 56. 

11. Eşire 14, 21. 

13. Eşire 14, 21; Ps. 77, 16. 
15. Eşire 14, 2$. 18. Num. 21, 24. 
20 Num. 21, 33; R 2 Lege 3, 1. 
22. Isus Navi 12, 6; şi 13, 7. 



764 



PSALM 135—136-137-138 



24. Şi ne-au izbăvit pre noi de 
vrăjmaşii noştri ; că în veac este 
mila lui. 

25. Cel ce dă hrană la tot trupul; 
că în veac este mila lui. 

26. Mărturisiţi-vă Dumnezeului ce- 
resc; că în veac este mila lui. 

Psalm 136. Lui Davtd prin leremla. 

" ' a rîul Vaviîonului, acolo am şe- 
_,zui şi am plâns, când ne-am a- 
dus noi aminte de Sion. 

2. In sălcii în mijlocul lui am spân- 
zurat organele noastre. 

3. Că acolo ne-au întrebat pre noi, 
cei ce ne-au robit pre noi, cuvinte 
de cântări. 

4. Şi cei ce ne-au dus pre noi, 
cântare, cânlaji nouă din cântările 
Sionului. 

5. Cum vom cântâ cântarea Dom- 
nului în pământ strein ? 

6. De te voiu uilâ Ierusalime, ui- 
tată să îie dreapta mea. 

7. Să se lipească limba mea de 
grumazul meu, de nu-mi voiu aduce 
aminte de tine. 

8. De nu voiu pune înainte Ieru- 
salimul, ca întru începutul veseliei 
mele. 

9. Adu-Ji aminte Doamne de fiii 
lui Edom, în ziua Ierusalimului. 

10. Carii ziceau: stricaji-l, strica- 
ţi-1 până la temeliile lui. 

11. Fata Vaviîonului ticăloasă; fe- 
ricit este cel ce va răsplăti ţie răs- 
plătirea ta, care ai răsplătit nouă. 

12. Fericit este carele va apuca, 
şi va lovî pruncii tăi de piatră. 

Psalm 137. Lui David prin Agheu şi Zaharia. 

Mărturisî-mă-voiu Jie Doamne cu 
toată inima mea; şi înaintea în- 

25. Ps. 146, 10. 
136. 3. Ps. 78, 1. 
7. Ierem. 50, 15. 
9. flmos 1, Îl; Ierem. 25, 21. 
12. Isaia 13, 16. 



gerilorvoiu cântâ fie, că ai auzit 
toate graiurile gurii mele. 

2. lnchinâ-mă-voiu ta biserica ta 
cea sfântă, şi mă voiu mărturisi nu* 
melui tău. 

3. Intru mila ta şi adevărul tău; 
că ai mărit preste tot numele cel 
sfânt al tău. 

4. Ori în ce zi le voiu chemâ, de- 
grab mă auzi;înmul{i-mă-vei în su- 
fletul meu cu puterea ta. 

5. Mărlurisească-se ţie Doamne 
iofi împărafii pământului, că au au- 
zit toate graiurile gurii fale, 

6. Şi să cânte întru căile Domnu- 
lui, că mare este slava Domnului. 

7. Că înalt este Domnul, şi la cele 

smerite priveşte, şi cele înalte de 
departe le cunoaşte. 

8. De voiu merge în mijlocul ne- 
cazului, mă vei viâ; preste mânia 
vrăjmaşilorjmei întins-ai mâinile ta- 
le, şi m'a mântuit dreapta ta. i 

9. Domnul va răsplăti pentru mine; 
Doamne mila ta este în veac, lucru- 
rile mâinilor tale nu le trece cu ve- 
derea. 

PSALM 138. 

Lui David întru sfârşit, al Zahariei 
întru risipire, 

Doamne cercatu-m'ai şi m'ai cu- 
noscut, tu ai cunoscut şederea 
mea şi scularea mea. 

2. Tu ai priceput gândurile mele 
de departe; cărarea şt funia mea tu 
ai iscodit. 

3. Şi toate căile mele mai nainfe 
le-ai văzut, că nu este vicleşug în 
limba mea. 

*4. Iată Doamne, tu ai cunoscut 
foaie cele de pre urmă, şi cele de 
demult; tu m'ai zidit, şi ai pus pre- 
ste mine mâna ta. 

137. 5. Ps. 71, io, n. 

7. Ps. 112, 5. 9. Ps. 56, 3. 

138. 1- Ps. 7, 9; Ierem. 12, 3. 
2. 3 Imp. 8, 39; Ps. 16, 3. 

3. Ps. 118, 168. 



PSALM 



5. Minunată s'a făcut ştiinţa ta 
de către mine, întăritu- s'a, nu voiu 
puteâ spre dânsa. 

6. Unde mă voiu duce dela Duhul 
fău? Şi dela fa|a fa unde voiu iugi? 

7. De mă voiu sui în cer, tu a- 
colo eşti; de mă voiu pogorî în iad, 
de fa|ă eşti. 

8. De voiu luă aripile mele de di- 
mineaţă, şi mă voiu sălăşlui la mar- 
ginile mării, 

9. Şi acolo mâna ta mă va po- 
vâţui, şi mă va (ineâ dreapta ta. 

10. Şi am zis: au doar înlunere- 
cul mă va acoperi? Şi noaptea este 
luminare întru desfătarea mea. 

11. Că întunerecul nu se va în- 
tunecă dela tine, şi noaptea ca ziua 
se va lumină; precum este întune- 
recul ei, aşâ şi lumina ei. 

12. Că tu ai zidit rărunchii mei. 
sprijinitu-m'ai din pântecele maicii 
mele. 

13. Mărturisî-mă-voiu tie, că cu 
înfricoşare te-ai minunat; minunate 
sunt lucrurile tale, şi sufletul meu 
le cunoaşte foarte. 

14. Nu s'a ascuns osul meu dela 
tine, carele l-ai făcut întru ascuns; 
şi statul meu întru cele mai de jos 
ale pământului. 

15. Cel nelucraf al meu l-au vă- 
zut ochii tăi, şi în cartea ta toft se 
vor scrî; zile se vor zidî, şi niciuna 
întru dânşii. 

16. Iar mie foarte sunt cinstiţi prie- 
tenii tăi Dumnezeule, foarte s'au în- 
tărit stăpâniile lor. 

17. Numărâ-voiu pre dânşii, şi 
mai mult decât nisipul se vor în- 
mulţi ; sculatu-m'am, şi încă sunt 
cu fine. 

18. De vrei să omori pre păcătoşi 
Dumnezeule ; bărbaţii sângiurilor 
depărfati-vă dela^mine. 



5. Ps. 91, 5. 7. Hmos 9, 2, 3. 
11. Iov. 26, 6. 13. Ps. 39, 7. 
16. Ps. 39, 6. 



138—139 765 



19. Că pricinuitori sunteţi întru 
gânduri, luâ-vor întru deşertăciuni 
cetă(ile tale. 

20. Au nu pre cei ce te urăsc pre 
line Doamne am urît ? Şi asupra 
vrăjmaşilor tăi m'am topit ? 

21. Cu urâciune desăvârşit i-am 
urît pre ei, neprieteni mi s'a făcut 
mie. 

22. Ispiteşte-mă Dumnezeule, şi 
cunoaşte inima mea, cearcă-mă, şi 
cunoaşte cărările mele. 

23. Şi vezi, de este calea fărăde- 
legii întru mine, şi mă îndreptează 
în calea cea veşnică. 

Psalm 139. Intra sfârşit Iul Davld. 

Scoafe-mă Doamne dela omul vi- 
clean ; dela bărbatul nedrept mă 
izbăveşte. 

2. Carii gândeau nedreptate în ini- 
mă, foată ziua rânduiau războaie. 

3. Ascu{il-a limba sa ca de şarpe; 
otravă de aspidă supt buzele lor. 

4. Păzeşie-mă Doamne de mâna 
păcătosului, dela oamenii nedrepţi 
mă scoate. 

5. Carii au gândit să împiedece 
paşii mei, ascuns-au mândrii cursă 
mie. 

6. Şi cu funii au întins cursă pi- 
cioarelor mele, pre lângă cărare 
srninteje mi-au pus mie. 

7. Zis-am Domnului : Dumnezeul 
meu eşti fu, ascultă Doamne glasul 
rugăciunii mele. 

8. Doamne, Doamne, puterea mân- 
tuirii mele, umbrit-ai presfe capul 
meu în ziua de răsboiu. 

9. Să nu mă dai Doamne dela do- 
rirea mea celui păcătos, gândit-a 
împrotiva mea, să nu mă părăseşti, 
ca nu cândvâ să se înalte. 

10. Capul înconjurării lor, osfe- 

22. Ps. 25, 2. 23. Ps. 25, 2. 

139. /. Ps. 7, io. 
3. Ps. 57, 4 j Rom. 3, 13. 

5. Ps. 140, 10 ; 141, 4. 

6. Ps. 7, 16. 8. Ps. 56, 3. 



766 



PSALM 139-140-141-142 



neala buzelor lor va acoperi pre 
dânşii 

11. Cădeâ-vor preste dânşii căr- 
buni cu foc, surpâ-vei pre ei în ti- 
căloşie, şi nu vor puleâ răbdâ. 

12. Bărbatul limbut nu se va în- 
dreptă pre pământ ; pre bărbatul ne- 
drept relele îl vor vână spre strică- 
ciune. 

13. Cunoscut-am, eă va face Dom - 
nul judecată săracilor, şi izbândă 
lipsiţilor. 

14. Insă drepţii se vor mărturisi 
numelui tău, şi vor lăcuî drepţii cu 
faţa ta. 

Psalm 140. Lui David. 

Doamne strigat-am către tine, au- 
zi-mă; ia aminte glasul rugăciu- 
nii mele, când strig către tine. 

2. Să se îndrepteze rugăciunea 
mea, ca tămâea înaintea ta; ridica- 
rea mâinilor mele, jertfă de seara. 

3. Pune Coamne sireaje gurei 
mele, şi uşă de îngrădire împreju- 
jurul buzeior mele. 

4. Să nu abaţi inima mea spre 
cuvinte de vicleşug, ca să făgădu- 
esc răspunsurile cele din păcate. 

5. Cu oamenii cei ce lucrează fără- 
delege; şi nu mă voiu însoţi cu a- 
Ieşii lor. 

6. Cerfâ-mă-va dreptul cu milă şi 
mă va mustră; şi untuldeîemn al pă- 
cătosului să nu ungă capul meu. 

7. Că încă şi rugăciunea mea este 
întru bune vrerile lor ; înghiţitu-s'au 
lângă piatră judecătorii lor. 

8. Auzî-se-vor graiurile mele, că 
s'au îndulcit, ca o brazdă de pă- 
mânt s'au rupt pre pământ, risipi- 
tu-s'au oasele lor lângă iad. 

9. Căci către tine Doamne, Doam- 
ne ochii mei, spre tine au nădăjdu- 
it, să nu iei sufletul meu. 

11, Pilde 25, 2î; Rom. 12, 20. 
■l.'iO. i- Ps. 5, 2. 

2. flpoc. 5, 8! Ps. 39, 2. 5. Ps. 25, 4. 
6. Pilde 27, 6; Ecct 7, 6. 8. Ps. 87, 6. 



10. Păzeşte-mă de cursa, care mi- 
au pus mie, şi de smintelile celor 
ce fac fărădelege. 

11. Cădeâ-vor în mreaja sa păcă- 
toşii, deosebi sunt eu, până ce volu 
trece. 

PSALM 141. 

înţelegerii lui David, când a fost el 
în peşteră rugându-se 

Cu glasul meu către Domnul am 
strigat; cu glasul meu către Dom- 
nul m'am rugat. 

2. Vărsâ-voiu înaintea lui rugă- 
ciunea mea, necazul meu înaintea 
lui voiu spune. 

3. Când lipseâ dintru mine duhul 

meu, tu ai cunoscut cărările mele. 

4. In calea aceasta, în care am 

umblat, ascuns-au cursă mie. 

5. Luat-am seama deadreapfa şi 
am privit, şi nu eră cine să mă cu- 
noască. 

6. Pierii-a fuga dela mine, şi nu 
este cel ce caută sufletul meu. 

7. Strigat-am către tine Doamne, 
zis-am : tu eşti nădejdea mea, par- 
tea mea eşti în pământul celor vii. 

8. Iâ aminte spre rugăciunea mea 
că m'am smerit foarte. 

9. Izbăveşte-mă de cei ce mă go- 
nesc; că s'au întărit mai vârtos de 
cât mine. 

10. Scoate din temniţă sufletul meu 
ca să se mărturisească numelui tău. 

11. Pre mine mă aşteaptă drepţii 
până ce vei răsplăti mie. 

PSALM 142. LUI DAVID. 

Când îl goniâpre el Avesalom fiul său. 

Doamne auzi rugăciunea mea, a- 
scultă cererea mea. întru adevă- 
rul tău, auzi-mă întru dreptatea ta. 
2. Şi să nu intri la judecată cu 

10. Ps. 139, 5. 

141. 2. Plâng. 2, 19. 4. Ps. 139, 5. 
7 Ps 16, 16. 

142. 2, Iov. 9, 2. 



PSALM 



robul tău, că nu se va îndreptă în- 
nairtlea ta tot cel viu. 

3. Că a gonit vrăjmaşul sufletul 
meu, împilat-a la pământ vieafa mea. 

4. Aşezatu-m'a întru întunerec ca 
pre morţii veacului, şi s'a mâhnit 
întru mine duhul meu. * 

5. Intru mine s'a turburat inima 
mea, adusu-rni-am aminte de zilele 
cele din început; cugetat-am la toate 
lucrurile tale, la faptele mâinilor tale 
am gândit. 

6. Tins-am către tine mâinile mele; 
sufletul meu ca nişte pământ fără 
de apă ţie. 

7. Degrab auzi-mă Doamne, slă- 
bit-a duhul mie. 

8. Să nu întorci fala ta dela mine 
şi mă voiu asemăna celor ce se po- 
goară în groapă, 

9. Auzită fă mie dimineaţa mila 
ta, că spre tine am nădăjduit, 

10. Arată mie Doamne caiea, în 
care voiu merge; că la fine^am ri- 
dicat sufletul meu. 

11. Scoate-mă dela vrăjmaşii mei, 
Doamne la tine am scăpat; învaţă- 
mă să iac voea ta, că tu eşti Dum- 
nezeul meu. 

12. Duhul tău cel bun mă va po- 
văţui la pământul cel drept; pentru 
numele tău Doamne mă vei vieâ în- 
tru dreptatea ta. 

13. Scoate-veî din necaz sufletul 
meu, şi întru mila ta vei sfârşi pre 
vrăjmaşii mei. 

14. Şi vei pierde pre toţi cei ce 
necăjesc sufletul meu, că eu sunt 
robul tău. 

Psalm 143, lui Darid, împrouri lui Goliat, 

Bine este cuvântat Domnul Dum- 
nezeul meu, cel ce învaţă mâi- 



5. Ps. 39, 11. 6. Ps. 62, 3; Ps. 87, 10. 
7. Ps. 27, 1. 9. Ps. 24, 1. 
11. Ps. 24, 4. 

13, Ps. 117, 12. 

14. Ps. 85, 16. 
143. 1- Ps. 17. 37. 



142—143 767 



nile mele spre oştire, şi degetele 
mele la răsboiu. 

2. Mila mea, scăparea mea, spri- 
jinitorul meu şi izbăvitorul meu. 

3. Scufitorul meu, şi întru el am 
nădăjduit; cel ce supune poporul 
meu supt mine. 

4. Doamnei Ce este omul? Că te- 
ai făcut cunoscut lui, sau fiul omu- 
lui? Că-1 socoteşti pre el. 

5. Omul deşertăciunei s'a asemă- 
nat; zilele lui ca umbra trec. 

6. Doamne pleacă cerurile, şi te 
pogoară, atinge-te de munţi, şi vor 
fumega. 

7. Fulgeră fulgere, şi vei risipî pre 
dânşii, trimite săgeţile tale şi-i vei 
turbura pre ei. 

8. Trimite mâna ta dintru înălţi- 
me; scoate-mă şi mă izbăveşte din 
ape multe, din mâna fiilor celor 
streini. 

9. A cărora gură a grăit deşertă- 
ciune, şi dreapta lor este dreapta 
strâmbătăţii. 

10. Dumnezeule, cântare nouă voiu 
cântă ţie, în psaltire cu zece strune 
voiu cânta ţie. 

tl. Celui ce dai mântuire împă- 
raţilor, celui ce izbăveşte pre Da- 
vid robul tău de sabie cumplită. 

Î2. îzbăveşti-mă şi mă scoate din 
mâna fiilor celor streini; a cărora 
gură a grăit deşertăciune, şi dreap- 
ta lor este dreapta strâmbătăţii. 

13. Ai cărora fiii lor ca nişte tinere 
odrasle înfipte întru tinereţile lor. 

14. Fetele lor înfrumuseţate, îm- 
podobite ca asemănarea Bisericii. 

15. Cămările lor pline, vărsându- 
se din ceasta în ceea. 

16. Oile lor mult fătătoare, înmul- 
ţindu-se întru ieşirile lor; boii lor 
graşi. 

V. Ps. 17, 47. 4. Ps. 8, 5. 

5. Ps. 38, 6, 7; Ecl. li, 8. 

6. Iov 9, 5, 8. 9, 14, 2. Isaia 64, 1, 

7. Fs. 53, 3; Ps 17, 16. 

8. Ps. 17, 19; Ps. 68, 17. 
16. Iov 21, 10, 11. 



768 



PSALM 143—144—145 



17. Nu este cădere de gard, nici 
trecătoare, nici strigare în uliţele lor. 

18. Fericit-au pre poporul, căruia 
sunt acestea; fericit este poporul, 
căruia Domnul este Dumnezeul iui. 

Psalm IM. Landei lui David. 

Inălţâ-te-voiu Dumnezeul meu îm- 
păratul meu, şi bine voiu cuvântă 
numele tău în veac şi în veacul 
veacului. 

2. In toate zilele bine te voiu cu- 
vânta, şi voiu lăuda numele tău în 
veac şi în veacul veacului. 

3. Mare este Domnul şi lăudat 
foarte, şi slavei lui nu este sîârşit. 

4. Neamul şi neamul vor lăudă 
lucrurile tale, şi puterea ta vor vestî. 

5. Mare cuviinţa slavei sfinţirii 
fale vor grăi, şi minunile tale vor 
povestî. 

6. Şi puterea celor înfricoşate ale 
tale vor spune, şi slava ta vor po- 
vestî. 

7. Pomenirea mulţimei bunătăţii 
tale vor vesti, şi de dreptatea ta se 
vor bucură. 

8. Indurat şi milostiv este Dom- 
nul, îndelung răbdător şi mult mi- 
lostiv. 

9. Bun este Domnul tuturor, şi în- 
durările lui preste toate lucrurile lui. 

10. Mărturisească-se ţie Doamne . 
toate lucrurile tale, şi cuvioşii tăi 
bine să te cuvinteze. 

11. Slava împărăţiei tale vor spune, 
şi puterea la vor grăi. 

12. JCa să facă cunoscută fiilor o- 
meneşţi ^puterea ta, şi slava marei 
cuviinţei împărăţiei tale. 

13. împărăţia ta este împărăţia 
tuturor veacurilor, şi stăpânia ta în- 
tru tot neamul şi neamul. 

14. Credincios este Domnul întru 

18. Ps. 32, 12. 
14-4. 3. Ps. 17, 4; Ps. 47, 1. 
4. Ps. 77, 3. 7. Ps. 118, 171. 
8. Ps. 85, 15; Ps. 102, 8. 
13. Ps. 145, 10. 



toate cuvintele sale, şi cuvios întru 
toate lucrurile sale. 

15. Sprijineşte Domnul pre toţi cei 
ce cad, şi îndreptează pre toţi cei 
surpaţi. 

16. Ochii tuturor spre tine nădăj- 
duesc, şi tu le dai lor hrană în vre- 
me bună. 

17. Deschizi tu mâna ta, şi sa- 
turi pre tot cel viu de buna voinţă* 

18. Drept este Domnul întru toate 
căile sale, şi cuvios întru toate lu- 
crurile sale. 

19. Aproape este Domnul de toţi 
cei ce-1 chiamă pre el, de toţi cei 
ce-1 chiamă pre el întru adevăr. 

20. Voea celor ce se tem de el va 
face, şi rugăciunea lor va auzi şi-i 
va mântui pre dânşii. 

21. Păzeşte Domnul pre toţi cei 
ce-l iubesc pre el, şi pre toţi păcă- 
toşii va pierde. 

22. Lauda Domnului va grăi gura 
mea, şi bine să cuvinteze tot trupul 
numele cel sfânt ai lui în veac şi 
în veacul veacului. 

P^alm 145. Aliluia. Al lui Agheu şi ai 
Zahariei. 

Laudă suflete al meu pre Dom- 
nul, lăudâ-voiu pre Domnul în 
vieaţa mea, cântâ-voiu Dumnezeu- 
lui meu până ce voiu fi. 

2. Nu vă nădăjduiţi spre boieri, 
spre fiii oamenilor, întru cari nu 
este mântuire. 

3. leşî-va duhul lui, şi se va în- 
toarce în pământul său. 

4. In ziua aceea vor pieri toate 
gândurile lui. 

5. Fericit este căruia Dumnezeul 
lui Iacov este ajutorul lui, nădejdea 
lui spre Domnul Dumnezeul lui. 

15. Ps. 145, 8. 16. Ps. 103, 28. 

17. Ps. 146, 10. 

18. R 2 Lege 32, 4;Ecl. 3, 14; DaniiU, 34. 
.19. Ps. 118, 151; Ps. 33, 17. 22. Ps. 65, 3. 

145. 1- Ps. 62, 5; şi 103, 33. 
2. Ierem. 17, 5. 3. Eccl. 12, 7. 



PSALM 145—146-147—148 



769 



6. Spre cel ce au făcut cerul şi 
pământul, marea şi loafe cele ce 
sunt într'însele. 

7. Spre cel ce păzeşte adevărul 
în veac, spre cel ce face judecată ce- 
lor năpăstuiţi, spre cel ce dă hrană 
celor flămânzi. 

8. Domnul dezleagă pre cei fere- 
caţi în obezi, Domnul înţelepţeşfe 
orbii, Domnul ridică pre cei sur- 
paţi, Domnul iubeşte pre cei drepţi, 
Domnul păzeşte pre cei nemernici. 

9. Pre săracul şi pre văduva va 
primi, şi calea păcătoşilor o va 
pierde. 

10. Impărăţi-va Domnul în veac, 
Dumnezeul tău Sioane în neam şi 
în neam. 

Psalm 146. Aliluia. Al lui Agheu şi al 
Zahariei. 

Lăudaţi pre Domnul, că este bun 
psalmul; Dumnezeului nostru să 
se îndulcească lauda. 

2. Zidind Ierusalimul Domnul, ri- 
sipirile lui Israil va aduna. I 

3. Cel ce vindecă pre cei zdrobiţi [ 
la inimă şi leagă sdruncinârile lor. 

4. Cel ce numără mulţimea stele- 
lor, şi lor tuturor numele le chiamă. 

5. Mare este Domnul nostru şi 
mare este tăria lui, şi priceperii lui 
nu este număr. 

6. Cel ce primeşte pre cei blânzi 
Domnul, şi smereşte pre cei păcă- 
toşi până îa pământ. 

7. începeţi a cântâ Domnului în- 
tru mărturisire; cântaţi Dumnezeului 
nostru întru alăută. 

8. Celui ce îmbracă cerul cu nori, 
celui ce găteşte pământului ploaie. 

9. Celui ce răsare în munţi iarbă 
şi păşune spre slujba oamenilor. 

6. Fapte 14, 14; Hpoc. 14, 7. 

7. Ps. 102, 6; 106, 9. 

8. Ps. 144, 15. 9. Ps. 67, 5. 

10. Ps. J44, 13 

146. 1- Ps. 91, 1. 3. Ps. 33, 19. 
4. Isaia 40, 26. 5. Isaia 40, 28. 
8. Iov 5, 10- Ps. 134, 12; Ietem. 10, 12. 



10. Celui ce dă dobitoacelor hrană 
şl puilor corbilor celor ce-1 chiamă 
pre el. 

11. Nu întru puterea calului va voî, 
nici în pulpele bărbaJului bine îi va 
plăcea. 

12. Bine va voi Domnul întru cel 
ce se tem de dânsul şi întru cei ce 
nădâjduesc spre mila lui. 

Psalm 147. Aliluia. Ai lui Agheu şi ai 
Zahariei. 

Laudă Ierusaîime pre Domnul, la- 
udă pre Dumnezeul tău Sioane. 

2. Că au întărit încuetorile por- 
ţilor tale, binecuvântat-au pre fiii tăi 
întru tine. 

3. Cel ce pune hotarele tale pace 
şi cu grăsime de grîu le-au săturat. 

4. Cel ce trimite cuvântul sâitpă- 
mântului; degrab aleargă cuvântul 
lui. 

5. Al celui ce dă zăpada sa ca 
lâna, al celui ce presară negură ca 
cenuşa. ' 

6. Al celui ce pune gheaţa sa ca 
pâinile, împrotiva feţei gerului lui 
cine va suferi? 

7. Trimite-va cuvântul său, şi le 
va topi pre ele, suflâ-va Duhul lui, 
şi vor curge ape. 

8. Cel ce vesteşte cuvântul său lui 
Iacov, îndreptările şi judecăţile sale 
lui Israil. 

9. N'au făcut aşâ la tot neamul, şi 
judecăţile sale nu le-au arătat lor. 

Psalm 148. MM?. Al iui Agheu şi al 
Zahariei. 

Lăudaţi pre Domnul din ceruri, 
lăudaţi pre el întru cele înalte. 
2. Lăudaţi pre el toţi Îngerii lui, 
lăudaţi pre el toate puterile lui. 

10. Ps. 135, 25; 144, 17. 

11. Pilde 21, 3i; Ps. 32, 16 şi 43, 8 

12. Ps. ?2. 18S 33, 16; 10, 7;Ps. 37, 21,22. 
147. 3 Ps. 80, 15. 

5. iov 37, 6. 8. Ps. 102, 6; Ps. 77, 5. 
9. Fapt. Hp. 14, 15. 
±48. 2. Ps. 102, 21-, Iov 38, 7. 



Biblia 



49. 



770 



PSALM 148-149-150 



3. Lăudaţi pre el soarele şi luna, 
lăudaţi pre el foaie stelele şi lumina. 

4. Lăudaţi pre el cerurile ceruri- 
lor, şi apa cea mai pre sus de ce- 
ruri să laude numele Domnului. 

5. Că el au zis şi s'au îăcuf; el 
au poruncit şi s'au zidit. 

6. Pu'su-le-au pre ele în veac şi 
în veacul veacului, poruncă au pus 
şi nu va trece. 

7. Lăudaji pre domnul de pre pă- 
mânt, balaurii şi toate adâncurile, 

8. Focul, grindina, zăpada, gheata, 
duhul' cel de vifor, cele ce lac cu- 
vântul lui. 

9. Munţii şi toate dealurile, lem- 
nele cele roditoare şi toţi chedrii. 

10. Hiarele şi toate dobitoacele, 
cele ce se târăsc, şi pasările cele 
zburătoare. 

11. împăraţii pământului şi toate 
popoarele, domnii şi toţi judecăto- 
rii pământului. 

12. Tinerii şi fecioarele, bătrânii 
cu cei mai tineri să laude numele 
Domnului, că s'a înălţat numele lui 
al unuia. 

13. Mărturisirea lui pre pământ şi 
în cer, şi va înălţă cornul norodu- 
lui său. 

14. Cântare tuturor cuvioşilor lui, 
fiilor lui lsrail, norodului ce se a- 
propie de dânsul. 

Psalm 149. Aliluia. 

Cântaţi Domnului cântare nouă, la- 
uda lui în Biserica cuvioşilor. 

2. Veselească-se lsrail de cel ce 
l-au făcut pre el; şi fiii Sionului să 
se bucure de împăratul lor. 

3. Să laude numele lui în horă, 
în fâmpină şi în psaltire să-i cânte 
lui. 

4. Că binevoieşte Domnul întru 

3. Iov 38, 7. 

4. Hpoc. S, 13. 

5. Fac. 1, 3, 6; Ps. 32, 6, 9. 

13. Pilde 18, 10. 

14. Ps. 131, 17. 



norodul său, şi va înălţă pre cei 
blânzi întru mântuire. 

5. Lăudâ-se-vor cuvioşii întru ster. 
vă, şi se vor bucură întru aşiernu- 
turile lor. 

6. înălţările lui Dumnezeu în gât- 
lejul lor, şi săbii de amândouă păr- 
ţile ascuţite în mâinile lor. 

7. Ca să facă izbândă întru nea- 
muri şi mustrări întru nofoade. « 

8. Ca să lege pre împăraţii lor cu 
obezi, şi pre slăvijii lor cu căluţi 
de fier. 

9. Ca să facă întru dânşii jude- 
cată scrisă; mărirea aceasta este 
tuturor cuvioşilor lui. 

Psalm 150. Aliluia. 

Lăudaţi pre Dumnezeu întru sfin- 
ţii lui, lăudaji pre el întru tăria 
puterii lut. 

2. Lăudaţi pre el întru puterile lui, 
lăudaţi pre el după mulţimea sla- 
vei lui. 

3. Lăudaţi pre el în glas de trâm- 
biţă, lăudaţi pre el în psaltire şi în 
alăută. 

4. Lăudaţi pre el în tâmpină şi în 
horă, lăudaţi pre el în strune şi în 
organe. 

5. Lăudaţi pre el In chimvaiebine 
răsunătoare, lăudaţi pre el în chim- 
vale de strigare; toată suflarea să 
laude pre Domnul. 

Acest Psalm, deosebi este scris de David 
şi afară de numărul celor 150 de Psalmi 
când singur s'a bătut cu Goliat. 

Mic eram între fraţii mei, şi mai 
tânăr în casa tatălui meu; pă- 
scul-am oile tatălui meu. 

2. Mâinile mele ati făcut organul, 
şi degetele mele au alcătuit psal- 
tirea. 

3. Şi cine va vesti Domnului meu ? 
Insuş Domnul, însuş va auzî. 

14=9. tf.'Evr. 4, 12; flpoc. 1, 16. 

9. H 2 Lege 4, 6. 
15 O. 1* Isaia 6. 3. 



PSALM 150 



771 



4. lnsuşau trimis pre îngerul său, 
şi ni'a luat dela oile tatălui meu, şi 
tti'a uns cu untutdelemn al ungerii 
sale. 

5. Fraţii mei buni şi mari, şi n'au 
binevoit întru dânşii Domnul. 



6. Ieşit-am întru întâmpinarea ce- 
lui de alt neam, şi m'a blestemat 
întru idolii săi. 

7. Iar eu zmulgând sabia dela dân- 
sul, i-am tăiat capul lui, şi am ri- 
dicat ocara dintre fiii lui Israil. 



PILDELE LUI SOLOMON 



CAP. 1. 

Cum se dobândeşte şi se fierde înţe- 
lepciunea. 

Pildele lui Solomon fiul lui David 
carele a împărăţit în Israil. 

2. Â cunoaşte înţelepciunea, în- 
văţătura, a înţelege cuvintele măe- 
striei. 

3. A pricepe învăluelile vorbelor 
şi dezlegarea cuvintelor celor întu- 
necoase, şi a socoti dreptatea şi 
adevărul, şi judecată a face. 

4. A dâ celor fără de răutate iste- 
ţime, şl pruncului tânăj simţire şi 
înţelegere. 

5. Acestea auzindu-le înţeleptul, 
mai înţelept va îi, şi cel înţelegător 
cârmuire va dobândi. 

6. Şi va cunoaşte pilda şi cuvân- 
tul întunecos, şi vorbele înţelepţilor 
şi întrebările cele ascunse. 

7. începerea înţelepciunii este frica 
Domnului şi cunoştinţă bună este 
tuturor celor ce o fac pre ea, cre- 
dinţa întru Dumnezeu este începe- 
rea priceperii, iar cei necredincioşi 
defăimează înţelepciunea şi învă- 
ţătura. 

8. Ascultă fiule învăţătura tatălui 
tău, şi nu lepăda legile maicii tale. 

9. Că cununa darurilor vei luă pre 
creştetul tău, şi lanţ de aur împre- 
jurul grumazului tău. 

1, 7. Ps. 110, 9. 8. 6, 20. 



10. Fiule! Să nu te înşele pre tine 
oamenii cei necredincioşi, nici să 
voieşfi lor. 

11. De ie vor rugâ zicând : vino 
cu noi însoţeşte-te la sânge, şi cu 
strâmbătate să ascundem în pământ 
pre omul cel drept; 

12. Să-1 înghiţim pre el ca iadul 
de viu, şi să stingem pomenirea lui 
de pre pământ; 

13. Agoniseala lui cea de mult 
preţ să o apucăm, şi vom urnpleâ 
casele noastre de prăzi; 

14. Puneţi soarta ta cu noi, şi o 
pungă de obşte să avem toţi, şi un 
sac să fie nouă: 

15. Să nu mergi în cale cu dân- 
şii, ci să-ţi abaţi piciorul tău dela 
cărările lor. 

16. Câ picioarele lor la răutate a- 
leargă, şi grabnice sunt a vărsâ 
sânge. 

17. Că nu fără de dreptate se în- 
tind mrejele pasărilor. 

18. Că cei ce se însoţesc sângiu- 
rilor, îşi agonisesc loruş rele, şi 
sfărâmarea oamenilor celor fără de 
lege este rea. 

19. Acestea sunt căile tuturor ce- 
lor ce fac fărădelegi, că, cu necre- 
dinţa îşi răpesc sufletul lor. 

20. înţelepciunea în răspântie se 
laudă, şi prin uliţe îndrăzneală aduce. 



10. Ps. 1, 1. 15. Ps. 1, 1. 

ÎS, Isaia 59, 7. 17. Plâng. 3, 51. 



PILDELE LUI SOLOMON 



773 



2i Pre vârfurile zidurilor se ve- 
steşte, la porţile celor puternici şade, 
şţ lâ 'porţile cetăţii cutezând gră- 
ite. 

22. Câtă vreme cei nevinovaţi se 
vor iineâ de dreptate, nu se vor ru- 
şinâ; iar cei nebuni, fiind poftitori 
de batjocură, necredincioşi făcân- 
du-se, au urît ştiinţa. 

23. Şi vinovaţi s'au făcut mustră- 
rilor, iată vă spuiu înainte graiul su- 
flării mele, şi voiu învăţă pre voi 
cuvântul meu. 

24. Că am strigat şi nu rn'aţi a- 
scu liat, şi am întins cuvinte, şi n'aji 
luai aminte. 

25. aji defăimat sfaturile mele, 
şi n'aţi luat aminte certările mele. 

26. Pentru aceea şi eu voiu râde 
de peirea voasfră, şi mă voiu bu- 
cura când va venî vouă pierderea. 

27. Şi când va năvăli asupra voa- 
stră fără de veste nevoie, şi va venî 
supj,'rare asemenea viforului, şi când . 
va venî vouă necazuri şi încunju- 
rarea cetăţii sau când va venî vouă 
peirea. 

2& Că va îi, când mă ve|i chema, 
şi eu^nu voiu auzî pre voi, căutâ- 
mă-vor cei răi, şi nu mă vor află. 

29. Că v au urît înţelepciunea, şi 
cuvântul Domnului n'au ales. 

30. Nici au voit să ia aminte sfa- 
turile mele, şi au batjocorit mustră- 
rile mele. 6 ~ 

31. Pentru aceea vor mâncâ roa- 
dele căit sale, şi s% : vor săturâ de 
necurâţiea sa. 

32. Căci, că făcea sfrâmbăiale 
pruncilor, se vor omorî, şi cerceta- 
rea pierde pre cei necuraţi. 

33. Iar cel ce mă va ascultă pre 
mine, va lăcuî spre nădejde, şi se 
va odihnî fără frică de tot răul.* 



24. Isaia 65, 11; 66 4; Ieremia 7, 12. 

26. Ps. 2, 3; 36, 13 şi 58, 9. 

27. Iczecb. 38, 9. 

28. Iov. 27, s; Isaia 1, 15; Ierem. 11, 11. 



CAP. 2. 

învăţarea mţelefciunei. 

Fiule! Devei prîmî graiurile mele, 
şi devei ascunde poruncile mele 
la tine, 

2. Va auzî urechea ta înţelepciu- 
nea, şi vei lipî inima fa de cuno- 
ştinţă, şi o vei pune fiului tău spre 
învăţătură. 

3. Că de vei chema înţelepciunea; 
şi de vei dâ glasul tău cunoşfinţii, 

4. Şi de o vei căuta pre dânsa 
ca argintul, şi de o vei cercâ ca co- 
morile, 

5. Atunci vei cunoaşte frica Dom- 
nului, şi cunoştinţa lui Dumnezeu 
vei află. 

6. Că Domnul dă înţelepciune, şi 
dela faţa lui iese cunoştinţa şi şti- 
inţa. 

7. Şi adună vistierie celor ce lucrea- 
ză mântuire, şi apără mergerea lor. 

8. Ca să păzească căile dreptăţilor, 
şi calea celor ce se tem de. dânsul 
o va păzi. 

9. Atunci vei cunoaşte dreptatea 
şi judecata, şi vei face toate căile 
bune. 

10. Că de va venî înţelepciunea 
în cugetul tău, şi simţirea suflelu^ 
lui tău bună a fi ţi se va păreâ. 

11. Sfatul bun te va păzi, şi cu- 
getul drept te va apăra. j 

12. Ca să le izbăvească de calea 
rea, şi de omul ce nu gnăeşte. ni- 
mic de crezut. 

13. Ol Cei ce au lăsat căile cele 
drepte, şi umblă în căite întunere- 
cului. 

14. Cd ce se veselesc de rele, şi 
se bucură de. răzvrătirea rea. 

15. Ale cărora cărări sunt întoarse, 
şi strâmbe umbletele lor. 

16. Aceia te vor depărfâ dela ca- 
lea dreaptă, şi te vor înstreinâ dela 
gândul bun. 

2. 6. Daniil 2, 20; Iov 12, 13. 



774 



PILDELE LUI SOLOMON 



17. Fiulel Să nu te apuce pre line 
sfatul rău, carele lasă învăţătura ti- 
nereţilor şi uită ţegga lui Dumnezeu. 

18. Că ş-a pus lângă moarte casa 
sa, şi lângă iad cu pământenii că- 
rările sale. 

19. Toţi cei ce umblă pre dânsa 
nu se vor întoarce, nici vor ajunge 
la cărări drepte, că nu-i vor apucă 
pre ei anii vieţii. 

20. Că de ar îi umblat pre căi 
bune, ar fi aflat cărările dreptăţii ne- 
tede. 

21. Că cei buni vor lăcuî pămân- 
tul, şi cei cuvioşi vor rămânea pre el. 

22. Iar căile celor necredincioşi 
vor pieri de pre pământ, şi cei fără- 
delege vor pieri de pre dânsul. 

C AP. 3. 

îndemnare la fapte bune. Lauda 
înţelepciunei. 

Fiulel Nu uita legile mele, şi cu- 
vintele mele să le păzească ini- 
ma ta. 

2. Că lungimea vieţii şi anii zi- 
lelor, şi pace vor adaoge |ie. 

3. Milostenia şi credinţa să nu-(i 
lipsească, înfăşură-le pre ele împre- 
jurul grumazilor tăi, şi le scrie pre 
lespezile inimei tale, şi vei afiâ har 

4. Şi să gândeşti bune înaintea 
Domnului şi a oamenilor. 

5. Fii nădăjduind cu toată inima 
spre Dumnezeu, iar cu înţelepciu- 
nea fa nu te mări. 

6. Intru toate căile tale să o cu- 
noşti pre dânsa, xa să- îndrepleze 
căile tale. 

7. Nu fii înjelept întru tine sin- 
gur, ci te teme de Dumnezeu şi te 
fereşte de tot răul. 

8. Atunci va îi vindecare trupului 
tău şi odihnă oaselor tale. 



17. 1 Tim. 5, 11, 12. 21. Ps. 36, 22, 29. 
22. Iov 18, 17. 
3. 2. H 2 lege 8, 1. 
3. 6, 21 ; H 2 Lege 6, 6. 7. Rom. 12, 16. 



9. Cinsteşte pre Domnul din oste- 
neieie rate cele drepte, şi-i dă lui 
pârgă din toate rodurile fale cele 
drepte. 

10. Ca . să se umple jifni(ele tale 
de mulţime de grâu, şi să se verse 
teascurile fale de vin. , 

11. Fiule! Nii defăimâ învăţăturile 
Domnului, nici slăbi, fiind certat de 
dânsul. 

12. Că pre carele iubeşte Dom- 
nul, îl ceartă şi bate pre tot fiul pfe 
carele primeşte. 

13. Fericit este omul, carele a a- 
flal înţelepciunea şi muritorul, ca- 
rele a cunoscut şriin{a. 

14. Că mai bună este negutătoria 
aceştia, decât vistieriile aurului şi 
ale argintului. 

15. Că mai scumpă este decât pie- 
trile cele de mult prej, nu stă ei ni- 
mic împrotivă ce este rău, cunoscută 
este tuturor celor ce se apropie de 
ea, şi fot ce este scump nu este ei 
vrednic. 

16. Lungimea zilelor şi anii vieţii 
sunt în dreapta ei, şi în stânga ei 
bogăjie şi mărire, şi din gura ei iese 
dreptatea; legea şi mila preiimbă 
le poartă. 

17. Căile ei sunt căi bune, şi toate 
cărările ei cu pace. ••■<•■• 

18. pom de vieafă este tuturor ce- 
lor ce se lipesc de dânsa, şi celor 
ce se reazemă de ea ca pre Dom- 
nul înfemeia{i. 

19. Dumnezeu cu înţelepciunea a 
întemeiat pământul, şi au gătit ce- 
rurile cu priceperea. 

20. Intru cunoştinţa lui adâncu- 
rile s'au deschis, şi norii au izvo- 
rî! apă. 

21. Fiulel Să nu treci, ci păzeşte 
sfatul meu şi gândul. 

22. Ca să fie viu suflefuf tău, şi 
să fie har împrejurul grumazului tău, 

9, Tovit. 4, 7. 10. Malab. 3, 10; H 2 
Lege 28, 8. 12. Evrei 12, 5. 
14. Iov 28, 15; Ps. 19, 11 19. Ps. 135, 5. 



PILDELE LUI SOLOMON 



775 



şi va ii vindecate trupului tău, şi 
purtare de grije de oasele laţe. . 

23. Ca să umble îţi pace având 
nădejde în toate căile tale, şi ca şă 
nu se poticnească piciorul tău. 

24. Că de vei şedeâ, fără de îrică 
vei 9. ^ e vei dormi, dulce vei 
dormi 

25. Şi nu te vei teme de frica, ce 
va venî asupră-ţi, nici de năvălirile 
necredincioşilor cete împreşurătoare 

26. Că Domnul va fi întru toate 
căile tale, şi va întărî piciorul tău, 
ca şă nu te clăteşti. 

27. Nu te lepăda a face bine celui 
lipsit, când poate a ajutâ mâna la. 

28. Nu zice:du-leşi să te întorci 
şi mâine îţi voiu dâ, putând fu face 
bine, că nu ştii ce va aduce ziua 
ce vine. 

29. Nu meşteşugi rele asupra pri- 
etenului tău, carele vine de aiurea 
şi nădijdueşle spre tine. 

30. Nu fii iubitor de vrajbă îm- 
protiva omului îa zadar, ca să nu-ţi 
facă {ie cevâ rău. 

31. Nu-ţi agonisi ocările oameni- 
lor răi, nici urmâ căilor lor. 

32. Că necurat este înaintea Dom- 
nului tot călcătorul de lege, şi cu cei 
drepţi nu se împreună. 

33. Blestemul Domnului în casele 
celor necredincioşi, iar curţile drep- 
ţilor bine se cuvintează. 

3AJDsMS^ţn^^orJejti îm- 
PTOlivă,. jar .cjlor^iSerTIf le dă dar. 

35. Cei înJefepliTer'inoşfenrină- 
rire, iar cei necredincioşi au înăl- 
ţat ocară. 

CAP. A. 

înlăturarea prilejului spre făcai. s 

Ascultaţi fii învăţătura părintelui, 
şi luaţi aminte să cunoaşteţi şti- 
inţa. 

24, Iov 11, 19. 25. Ps. 90, 5; Ps. 24, 15. 

31. Ps. 36. 1. 32. Ps. 25, 4 

33. R 2 Lege 28, 15, 16. 34. Ps. 17, 30. 



2. Că dar bun dăruesc vouă, le- 
gea mea să nil o părăsiţi. 

3. Că şi eu am fost ascultător ta- 
tălui meu. sj iubit înaintea feţei mai- 
cet mele. 

.i 

4. Carii mă învăţau şi ziceau: să se 
întărească cuvântul nostru în inima 
ta, păzeşte poruncile, şi nu le uitâ. 

5. Agoniseşfe-ţi înţelepciune, câ- 
ştigă-ţi ştiinţă, nu uitâ, nici trece, cu 
vederea cuvintele gurii mele, nici te 
abate dela graiurile gurii meie. 

6. Nu o părăsi pre dânsa; şi te 
va ţinea pre tine, iubeşte-o, şi te va 
păzi. 

7. începerea înţelepciune! este a 
câştigă înţelepciune, şi întru toată 
agoniseala fa, agoniseşle-ji ştiinţă. 

8. Primeşte-o, şi o cuprinde pre 
ea, şi te va înălţă, cinsteşte-o ca şă 
te cuprinză. 

9. Ca să deâ capului tău cunună 
de daruri, şi să te acopere cununa 
mângâerei. 

10. Auzi fiule şi primeşte cuvin- 
tele mele, şi se vor înmulţi anii vi- 
eţii fale, ca să fie multe căile vieţiji 
fale. 

11. Că fe învăţ căile înţelepciunii 
şi te îndreptez pre cărări drepte, 

12. Că de vei umblă, nu se vor 
împiedecă paşii tăi, şi de vei alergă 
nu te vei osteni. . u 

13. Ţine-te de învăţătura mea, şi 
nu o lăsă, ci păzeşte-o pre ea ţie spre 
vieaţa ta. 

14. In căile necredincioşilor nu 
merge, nici să râvneşti căile celor 
fărădelege. 

15. Ori în care loc se adună ta- 
băra, să nu mergi acolo, fugi dela 
dânşii şi te depărtează. 

16. Că nu dorm până nu fac rău 
şl se iâ somnul dela dânşii, şi n'a- 
dorm. 

17. Că aceia se hrănesc cu bu- 



4. 4. 1 Parai. 28, 9. 
12. Ps. 90, 11. 14. Ps. 1, 1. 



776 



PILDELE LUI SOLOMON 



catete necurăţiei, şi se îmbafă cu 
vinul călcării de lege. 

18. Iar căile drepţilor, ca lumina 
luminează, merg şi ( lunimează până 
când se plineşte ziua. 

19. Iar căile necredincioşilor sunt 
întunecate, că nu ştiu cum se îm- 
piedecă. 

20. Fiule Ma aminte graiurile mele 
şi de cuviriîele mele alăfură-ţi ure- 
chea ta.- 

21. Ca să nu scază izvoarele tale, 
păzeşfe-le în inima ta. 

22; Că vieafă sunt tuturor celor 
ce le află pre ele, şi vindecare a tot 
trupul. 

23. Cu toată paza păzeşte inima ta, 
că dintr'acestea sunt ieşirile vieţii. 

24. Leapădă deia tine gura cea 
îndărătnică, şi buzele cele nedrepte 
!e depărtează deia fine. 

25. Ochii tăi drept să caute, şi ge- 
nele tale drept să clipească. 

26. Drepte umblări fă cu picioa- 
rele fale, şi căile tale le îndreptează. 

27. Să nu te abaţi în dreapta, nici 
în- stânga, şi-ţi abate piciorul tău 
deia calea cea rea. 

28. Căci căile cele deadreapîa le 
ştie Domnul, iar cele deastânga sunt 
răsvrătite. 

29. Şi el drepte va face umbletele 
tale, şi călătoriile tale în pace le va 
povăţui. • <■ * 

CAP. 5. 

Ferirea de desfrânare. îndemnarea 
spre curăţie. 

F iutei Ia aminte la înţelepciunea 
mea, şl ia cuvintele mele pleacă 
urechea ta. 

2. Ca să păzeşti cugetul buri* şi 
ştiinţa buzelor mele poruncesc ţie. 

3. Nu te uitâ la muerea rea, că 
mitre pică din buzele muerii curve, 

18. Ps. 36, 5. 19. Isaia 59, 10; Ps. 19, 9. 
24. Ps. 33, 12, 13. 27 R 2 Lege 5, 32. . 
5. 3. Eccl. 7, 27. 



care până la o vreme îndulceşte gât- 
lejul tău. 

4. Iar mai pre urmă mai amară 
decât fierea o vei aflâ şi mai tăioasă 
decât sabia cea de amândouă păr- 
ţile ascuţită. 

5. Că picioarele nebuniei pogoară 
pre cei ce se lipesc de dânsa cu 
moarte la iad. 

6. Şi urmele ei nu sunt stătătoare, 
că pre căile vieţii nu umblă, şi -ră- 
tăciţi sunt paşii ei, şi nu bine cu- 
noscuţi. 

7. Deci îiule ascultă-mă pre mine, 
şi să nu Iaci netrebnice cuvintele 
mele. 

8. Depărtează-ţi calea ta deia dân- 
sa, şi nu te apropia de uşile ca- 
sei ei. 

9. Ca să nu dai altora vieaţa tâ, 
şi zihle fale celor nemilostivi. 

10. Ca să nu se sature streinii de 
averea ta, şi să nu intre osteneleîe 
tale în casă streină. 

| 11. Şi-ţi va părcj rău pe urmă, 
! când seva fopî carnea trupului tău. 
1 12. Şi vei zice: cum am urîf în- 
| văjăfura, şi deia mustrări s'a de- 
părtat inima mea. 

13. N'am ascultat glasul celui ce 
mă certa, şi la cel ce mă învăţa nu 
mi-am plecat urechea mea. 

14. In puţină vreme m'am făcut 
îniru tot răul, în mijlocul" adunării 
şi al soborului. 

15. Fiule! Bea apă din vasele tale, 
şi din izvorul fântânilor tale. 

16. Să se verse ţi% apele din iz- 
vorul tău, şi prin uliţile tale să treacă 
apele tale. 

17. Să-ţi fie averea numai ţie sin- 
gur, şi nimenea strein să nu se îm- 
părtăşească cu tine. 

18. Izvorul apei tale, să fie al tău, 
şi te veseleşte cu femeia cea din 
tinereţile tale. 

19. Cerbul dragostei şi puiu de 

4. 6, 26. 



PILDELE LUI SOLOMON 



777 



cerb al darurilor tale să vorbească 
cu line. a ta s **fl urmeze ţie, şi 
să fie cu line în ţoală" vremea. 

20. Că petrecând împreună întru 
dragostea ei te vei înmulţi, nu fii 
mult cu cea streină, nici să te cu- 
prinzi cu braţele celeea ce nu eşte 
a ta. 

21. Că înaintea ochilor lui Dum- 
nezeu sunt căile omului, şi toate 
urmele lui le socoteşte. 

22. Fărădelegile vânează pre om, 
şi se strânge -fiecare cu lanţurile 
păcatelor sale. 

23. Acesta se sfârşeşte cu cei ne- 
învăjaji, şi din mulţimea averii sale 
s'a lepădat şi a pierit pentru ne- 
bunie, i 

CAP. 6. 

îndemnare la muncă şi la vieaţă curată, j 

Fiule! De vei lua în chezăşie pre 
prietenul tău, vei da vrăjmaşului 
mâna ţa. 

2. Că cursă tare sunt omului bu- 
zele iui, şi se prinde cu cuvintele 
gurii sale.' 

3. Fă fiule cele ce-ţi poruncesc 
eu şi te vei mântui, că vei merge 
în mâinile celor răi pentru prietenul 
tău, nu slăbi, ci lasă să se mânie 
prietenul tău, pre carele l-ai luat în 
chezăşie. 

4. Să nu dai somn ochilor tăi, nici 
să dormitezi cu genele tale. 

5. Casătemântueşticao căprioară 
din cursă, şi ca o pasăre din laţ. 

6. Mergi la furnică, o leneşuîel 
Şi urmează văzând căile ei, şt fii 
mai înţelept decât dânsa. 

7. Că aceea neîiind lucrătoare de 
pământ, nici având pre cinevâ să 
o îndemne, nici supt stăpân fiind, 

8. îşi găteşte vara hrană, şi mul- 
tă strânsoare face în vremea sece- 

21, 15, 3", 16, i; Iov 14, 16; 31, 4; 34, 21; 
letem. 32, 19. 

22, Ps. 7, 15 şi 33, 20. 



rişului. Sau mergi la albină, şi vei 
cunoaşte cât este de lucrătoare şi 
cât de curat lucru face, ale căreea 
ostenele împăraţii 5 şi proştii le în- 
trebuinţează spre sănătate, şi de toţi 
este iubită şi mărită, măcar de este şi 
slabă de putere, ci pentru înţelep- 
ciune cinslindu-o, o au adus înainte. 

9. Până când o leneşule zaci? Şi 
când ic vei sculă din somn? 

10. Puţin să dormi şi puţin să 
şezi şi puţin să dormitezi şi puţin 
să-ţi îmbrăţişezi pieptul cu mâinile. 

1 1 . Că apoi îţi va veni ţie ca un 
călător rău sărăcia, şi lipsa ca un 
bun alergător. 

12. Iar de nu vei îi leneş, venl-va 
ca un izvor secerişul tău, şi sără- 
cia ca un călător rău va fugi deîa 
tine. 

13. Omul cel fără de minte şi fără- 
delege umblă în căi rele, şi acela 
face semn cu ochiul, şi bate cu pi- 
ciorul, şi învaţă ameninţând cu de- 
getul. 

14. Şi inima îndărătnică meşte- 
şugeşte rele; în toată vremea unul 
ca acela turburărî face cetăţii. 

15. Pentru aceea fără de veste va 
veni la pierire, la tăiere şi la sfă- 
râmare nevindecată. 

16. Că se bucură de toate cele ce 
urăşte Dumnezeu, şi se va sfărâmă 
pentru necurătia sufletului. 

17. Ochiul semeţului, limba ne- 
dreaptă, mâinile cele ce varsă sân- 
ge nevinovat. 

18. Şi inima ceea ce meşteşuge- 
şte gânduri rele, şi picioarele cele 
grabnice a face rău, se vor pierde. 

19ş Aţâţă minciună mărturia ne- 
dreaptă, şi scorneşte judecăţi între 
fraţi. 

20. Fiule 1 Păzeşte legile tatălui 
tău, şi nu lepăda învăţăturile mai- 
cii fale. 

6. 10. Eccles. 4, 5. 13. Ps. 34, 18.- 
15. Ps. 63, 8. 17. Ps. 100, 5, 6. 
18. Rom. 3, 15. 20. 1, 8. 



778 



PILDELE LUI SOLOMON 



21. Şi le lipeşte de sufletul tău 
pururea, şi le înfăşură împrejurul 
grumazului tău. c ' 

22. Când "umbli le poartă, şi cu 
tine să fie, ca să te păzească când 
vei dorm! şi când te vei sculâ să 
vorbească cu tine. 

23. Că porunca legii este sfeşnic 
şl lumină şi calea vieţii şi mustrare 
şi învăţătură. 

24. Ca să te păzească de femeia 
cu bărbat, şi de pâra limbii streine. 

25. Fiule ! Să nu te biruiască pof- 
ta frumuseţii, nici să te vânezi cu 
ochii tăi, nici să te în şa le ge- 
nele ei. 

26. Că preţul curvei este cât şi al 
trnei pâini, şi muerea vânează su- 
fletele bărbaţilor celor de cinste. 

27. Au doar va ascunde cinevâ 
îoc în sân, şi nu-şi va arde hai- 
nele? 

28. Au căicâ-va cinevâ pre căr- 
buni de foc aprinşi, şi nu-şi va arde 
picioarele? 

29. Aşâ cel ce intră la femeie cu 
bărbat nu va fi fără de vină, nici 
tot cel ce se atinge de dânsa. 

30. Nu este minune de se va prin- 
de cineva furând, că fură ca să sa- 
ture suflet flămând. 

31. Şi de se va prinde, va plăti 
de şapte ori, şi toate averile sale 
dându-le se va răscumpără pre sine. 

32. Iar preaeurvarul pentru lipsa 
mingii pierire sufletului său câ- 
ştigă. 

33. Dureri şi ocară pătimeşte, şi 
batjocura lui în veac nu se va şterge. 

34. Că plină este de râvnă mâ- 
niea bărbatului ei, şi nu- i' va fi milă 
de el în ziu« judecăţii. 

35. Nu va lăsâ vrajba pentru nici 
o plată, nici se va îmblânzi pentru 
multe daruri. 

21. 3, 3. 
23. Ps. Î8, 8. 
27. Iov 31, 12. 
31. Eşirc 22, 1. 



CAP. 7. 

Ferirea de preacurvie. 

Fiule! Păzeşte cuvintele mele, şi 
ascunde la fine poruncile mele. 

2. Fiule 1 Cinsteşte pre Domnul; 
şi te vei întări şi afară de dânsul 
nu te teme de altul. 

3. Păzeşte poruncile mele, şi vei 
trăî, şi cuvintele mele ca lumina o- 
chilor înfăşură-le la degetele tale, şi 
le scrie pre lăţimea inimii tale. 

4. Zî să fie înţelepciunea sora ta, 
şi minte înţelegătoare îţi câştigă ţie; 

5. Ca să te păzească' de femeia 
streină şi vicleană, care te amăge* 
şte cu cuvinte dulci. ' 

6. Că privind pre fereastră din 
casa ei la uliţă, 

7. Ori pre care tânăr dintre fiii 
cei neînţelepţi va vedeâ lipsit de 
minte, 

8. Trecând pre lângă unghiul ca? 
sei ei, şi grăind. 

9. Seara întru întunerec 5i când este 
linişte de noapte şi negură. 

10. Iese înaintea lui muierea a- 
vând chip de curvă, care face să 
sară inima tinerilor. 

11. Şi este răsfăţată şi neastâm- 
părată, şi în casă nu se aşază pi- 
cioarele ei. 

12. Că în câtăvâ vreme afară se 
dezmiardă, şi câtăvâ vreme în u- 
liţă prin tot unghiul pândeşte. 

13. După aceea se apucă şi-l să* 
rufă pre el, si cu faţă fără de ru- 
şine zice către e!: 

14. jertfă de pace este mie, astăzi 
dau făgăduinţele mele. 

15. Pentru aceea am ieşit înaintea 
fa, poftind faţa la, şi te-am aflat. 

16. Pânzeturi am întins pre pa- 
tul meu, cu aşternuturi de cele din 
Eghipet am aşternut. 

17. Am stropit aşternutul meu cu* 

7. 3. H 2 Lege 6, 6} Lev. 18, 5; Iezecbit20, 
11 ; Rom. 10, 5; Galat. 3, 12. 
8. Iov 31, 9. 



PILDELE LUI SOLO MON 



779 



şofran, şi casa mea cu scorţişoare:. 

18. Vino să ne desfăîăm cu iu- 
bire până dimineaţă; vino, şi cu dra- 
goste să ne îmbrăţişem. ^ 

19. Că nu este bărbatul meu acasă, 
s'a dus cale departe. 

20. Legătură de argint luând în 
mâinile sale, după multe zile se va 
întoarce Ia casa sa. 

21. Şi 1-a abătut pre el cu multă 
vorbă, şi cu laţurile buzelor ei, 1-a 
tras pre el. 

22. Si ei a* mers după ea degrab, 
şi ca lin bou* la junghiere se aduce, 
şi ca un câine la legătură; 

23. Sau ca un cerb rănit cu să- 
geata la ficat, şi sâfgueşte ca pa- 
sărea la laţ, neştiind că pentru su- 
flet aleargă. 

2*4. Acum dar fiule ascultă-mă 1 
Şi ia* aminte cuvintele gurii mele. 

25. Să* nu se abată la căile ei i- 
nirria ta, şt să nu te rătăceşti în că- 
rările ei, că pre mulţi rânindu-i i-a 
pierdut, şi nenumăraţi sunt pre cari 
i-a omorît. 

26. ' Căile iadului este casa ei, care 
duc la cămările morţii. 

GAP. 8. 

Despre adevărata înţelepciune, Fiul 
lui Dumnezeu 

Pentru aceea tu mărturiseşte în- 
ţelepciunea, ca înţelepciunea să 
te asculte pre tine. 

2. Că pre vârfurile cele înalte es ie, 
şi stă în mijlocul cărărilor. 

3. Şi Ia porţile celor puternici şade, 
şi întru intrări se laudă: 

4. Pre voi o oamenilor vă rog, şi 
dau glasul meu fiilor omeneşti. 

5. înţelegeţi cei fără de răutate 
măestria, şt cei neînvăţaţi puneţi la 
inimă. 

6. Ascultâţi-rhă pre mine, că lu- 
cruri de cinste voiu grăî, şi voiu 
scoate din buze cele drepte. 



7. Că adevărul va învăţă gâileiul 
meu, şi urîfe surit înaintea mea bu- 
zele' mincinoase. 

8. Cu dreptate sunt toate graiurile 
gurii mele, nimic s nu este întru dân- 
sele strâmb, nici încâlcit. 

9. Toate sunt netede celor ce cu- 
nosc, şi drepte celor ce află ştiinţa. 

10 Luaţi învăţătură, şt nu argint, 
şi ştiinţa mai vârtos decât aurui lă- 
murii, şi agonisiţi cunoştinţa mai 
mult decât aurul curat. 

11. Că mai bună este înţelepciu- 
nea decât piefrile cele de mult preţ, 
şi tot ce este scump nu este vred- 
nic ei. 

12. Eu înţelepciunea am sălăşluit 
sfatul şi cunoştinţa, şi gândul eu 
l-am chemat. 

13. Frica Domnului urăşte nedrep- 
tatea şi semejiea şi mândfiea şi că- 
ile viclenilor şt gura cea necredin 1 - 
cioasă o am urît eu, şi căile cele 
răzvrătite ale celor răi. 

14. Al meu este sfatul şi îndrep- 
tarea, a mea este înţelepciunea şt 
a mea este tăriea. 

15. Prin mine împăraţii împără- 
ţesc, şi cei puternici scriu dreptatea. 

16. Prin mine cei mari se măresc, 
şi stăpânii prin mine stăpânesc pă-* 
mântui. 

17. Eu iubesc pre cei ce mă iu- 
besc pre mine, şi cei ce mă caută 
vbr aîiâ dar. 

18. Bogăţiea şi mărirea a mea 
este, şi agoniseala a multora şi 
dreptatea. 

19. Mâi bine este a mă înmulţi 
pre mine, decât aurul şi piatra scum- 
pă, că rodunle rrteie mâi bune siint 
decât argintul cel ales. 

20. In căile dreptăţii umblu, şi în 
mijlocul cărărilor adevărului petrec. 

21. Ca să împart avuţiea celor ce 
mă iubesc, şi să" umplu vistieriile 

8. U. Iov. 28, 15; Ps. 118, 127. 
17, Isaia 55, 6. 



780 



PILDELE LUI SOLOMON 



lor de bunătăţi; de voiu şpune-vouă 
cele ce se îac în toate zilele; voiu 
pomeni cele din veac să le număr. 

22. Domnul m'au zidit pre mine 
început câilofv sale spre lucrurile 
sale. 

23. Mai nainte de veci m'au în- 
temeiat pre mine, întru început mai 
nainte de a face pământul. 

24. -Şi mai nainte de a face adân- 
curile, mai nainte de a ieşi izvoa- 
rele apelor. 

25. Mai nainte de ce s'au înfipt 
munţii, mai nainte decât toate dea- 
lurile m'au născut pre mine. | 

26. Domnul au făcut laturile şi 
pustiile şi marginile lumii supt cer. 

27. Când găteâ cerul cu dânsul 
eram, şi când ş'au aşezat scaunul 
său preste vânturi. 

28. Şi când au întărit norii cei 
de sus, şi ca nişte tării au pus iz- 
voarele cele de supt cer. 

29. Când au pus mării hotar şi 
apelor, ca să nu treacă ţărmurile 
sale, şi tari au făcut temeliile pă- 
mântului. 

30. Eram la dânsul tocmind, eu 
eram de care se bucura, si în toate 
zilele mă veseleam înaintea feţei lui 
în toată vremea. 

31. Când se veselea lumea săvâr- 
şind, şi se veselea întru fiii oame- 
nilor. 

32. Acum dar fiule ascultă-mă pre 
minei $i fericiţi sunt, carii păzesc 
căile mele. 

33. Ascultaţi înţelepciunea, şi vă 
înţelepţiţi, şi nu vă depărtaţi dela 
dânsa. 

34. Fericit este bărbatul cel ce mă 
ascultă, şi omul, carele va păzi că- 
ile mele, şi priveghează la uşile mele 
pururea, şi păzeşte pragurile uşilor 
mele. 

35. Că ieşirile mele sunt ieşiri de 

23. Mibeea 5, 2; Ioan 1, 1. 25. Ps. $9, 2. 

29. Iov 28, 25; şi 38, 4 şi 10; Ps. 103, 10. 

30. Ioan 1, 18. 32. Ps. 118, 1, 2. 



vieaţă, şi se găteşte vrerea del a 
Domnul. 

36. Iar cei ce greşesc asupra mea 
fac păgânătate în sufletele lor, şj 
cei ce rnă urăsc pre mine, iubesc 
moartea. 

CAP. 9. 

Chemarea prietenească a înjelepăunei^ 

Înţelepciunea şi-a zidit eişi casă, 
şi a întărit şapte stâlpi. 

2. Junghiat-a jertfele sale, şi a dres 
în paharu] său vin, şi a gătit ei masă. 

3. Trimis-a pre slugile sale să 
cheme cu înaltă strigare la pahar, 
grăind: 

4. Cel ce este neînlelept să se a- 
bată la mine, şi celor lipsiţi de în- 
ţelepciune le-a zis: 

5. Veniţi de mâncaţi pâinea mea 
şi beţi vinul, carele l-am dres vouă., 

6. Lăsaţi neînţeiepciunea : şi veţi 
fî vii, ca în veac să împărăţiţuji 
căutaţi înţelepciunea ca să trăiţi, ş£ 
vă îndreptaţi mintea întru cunoştinţă 

7. Cel ce învaţă pre cei răiiâ juiş 
ocară, şi cel ce ceartă pre cel ne- 
curat se ocărăşte pre sine, că cer- 
tările la cel necurat sunt rane lui. 

8. Nu mustră pre cei răi, ca să 
nu te urască, mustră pre cel înţe- 
lept, şi te va iubî pre line. 

9. Dă pricină înţeleptului, şi mal 
înţelept va îl, arată dreptului, şi va 
adaoge a primi. , 

IQ^IncjputulJ^^ 

c|JDfliBn u lnl, 9 i.. ^ at H Lsttnjtorpri- 

ceperea; iar a cunoaşte legea, este 
a cugetului bun. 

^nrtrrmr^oSl chip multă vre- 
me vei trăi, şi se vor adaoge ţie a- 
nii vieţii tale. 

12. Fiule! De vei fi înţelept, ţie vei 
fî înţelept, şi vecinilor tăi; iar de vel 
fî rău, numai tu singur vei luâcele 
rele. Fiul învăţat înţelept va fi, şi 

9. 8. Mat. 7, 6. 9. Ps, 110, 9. 

10. Skab 1, 17. 



PILDELE LUI SOLOMON 



781 



pre cel neînvăţaf slugă îl va aveâ. 
Cel ce se reazemă de minciuni, a- 
cela paşte vânturile şi goneşte pa- 
sări zburătoare, că şî-a părăsit că- 
ile viei sale, şi a râl-ăcit din cără- 
rile agonisirii sale, şi umblă prin 
pustie fără de apă, şi prin pământ 
desfătat îniru sete, şi adună cu mâi- 
nile nerodire. 

13. Femeia nebună şi fără de o- 
menie, care nu ştie de ruşine, se 
va Hpsî de pâine. 

14. Şiide în uşile casei sale pre 
scaun a (ară în uliţă. 

~ 15. Chemând pre cei ce trec pre 
cale, şi-şî fac căile lor; cel ce este 
întru voi fără de minte, abate-se !a 
mine. 

16. Şi celor lipsiţi de minte, le po- 
runceşte zicând: 

17. Atingeţi-vă cu dulceaţă de pâi- 
ne ascunsă, şi beji apă dulce de 
furtişag. 

18. Şi el nu ştie, că pământenii 
la dânsa pier, şi îi duce în fundul 
iadului. 

19. Ci fugi, nu te zăbovi la locul 
ei, nici întoarce ochiul tău spre dân- 
sa, că aşâ o vei trece ca o apă 
streină. 

20. Şi treci izvorul strein, şi te 
depărtează de apa altora, şi nu beâ 
din fântâna streină, ca să trăieşti 
multă vreme, şi să se adaoge ţie 
anii vieţii. 

CAP. IO. 

Dreptatea. . 

Fiul înţelept veseleşte pre tatăl său, 
iar fiul nebun întristează pre ma- 
ma sa. 

2. Nu vor îolosî avuţiile celor fără- 
delege; iar dreptatea îi va izbăvi din 
moarte. 

3. Nu va omorî Domnul cu foame 



sufletul dreptului; iar vieaţa necre- 
dincioşilor o va surpâ. 

4. Sărăcia smereşte pre om; iar 
mâinile celGr vrednici se îmbogă- 
ţesc. 

5. Fiul certat înţelept va îi, şi pre 
cel neînvăţat siugă-1 va aveâ. 

6. Scapă de zăduf fiul înţelept; iar 
fiul cel călcător de lege se strică 
de vânt în vremea secerişului. 

7. Binecuvântarea Domnului pre 
capul dreptului; iar gura necredin- 
cioşilor o acopere plângere fără de 
vreme. 

8. Pomenirea drepţilor cu laude; 
iar numele necredincioşilor se stinge 

9. Cel înţelept cu inima primeşte 
poruncile; iar cel neascultător îm- 
piedecându-se cu buzele alunecă. 

10. Cel ce umblă drept, umblă Cu 
nădejde; iar cel ce strâmbează că- 
ile sale, se va cunoaşte. 

11. Cel ce face cu ochiul cu în- 
şelăciune, adună întristare oameni- 
lor; iar cel ce mustră cu îndrăzneală, 
face pace. 

12. Izvor de vieaţă este în mâna 
dreptului; iar gurile necredincioşilor 
le va acoperi pierirea. 

13. Ura scorneşte sfadă; iar dra- 
gostea acopere pre toţi cei ce nu 
iubesc sfăzile. 

14. Cel ce scoate din buze înţe- 
lepciune, bate cu toiag pre omul cel 
fără de inimă. 

15. Înţelepţii tăinuesc în sine şti- 
inţa; iar gura celui fără de soco- 
teală se apropie de sfărâmare. 

16. Agoniseala bogaţilor, este ce- 
tate tare; iar sfărâmarea necredin- 
cioşilor este sărăcia. 

17. Faptele drepţilor vieaţă fac;iar 
roadele necredincioşilor păcate. 

18. Căile vieţii le păzeşte învăţă- 
tura; iar învăţătura nemuslrată ră- 
tăceşte. 



IO. 1. 17, 26. 3. Ps, 36, 25. 



7 Ps. 111, 6. 11. Siraf) 27, 22. 
13. 1 Corint. 13, 4; 1 Petru 4, 8. 



782 



PILDELE LUI SOLOMON 



19. Buzele cele drepte acopere 
vrajba; iar cei ce gf ăesc ocări, prea 
fără de minte sunf. 

20. Din vorba multă* nu vei, scă- 
pa de păcaf; iar cel ce-şi fine bu- 
zele în jelept va îi. 

21. Argint lămurii este limba drep- 
tului ; iar inima necredinciosului se 
va stinge. 

22. Buzele drepţilor ştiu lucruri 
.înalte; iar cei fără de minte întru 
lipsă se vor sfârşi. 

, , 23. Binecuvântarea Domnului pre 
capul dreptului, aceasta îl îmbogă- 
ţeşte, şi nu se va adaoge lui întri- 
stare în inimă. 

24. Cu râs nebunul face rele; iar 
învăţătura la om naşte înţelepciune. 

25. Cel necredincios cu pierirea 
se poartă; iar pofta dreptului este 

„primită. 

26. Mergând viforul piere cel ne- 
credincios; iar dreptul abătându-se 
se mânfueşte în veac. 

27. In ce chip este agurida la din|î 
stricătoare şi fumul la ochi, aşa este 
fărădelegea celor ce o fac pre ea. 

28. Frica Domnului adaoge zile; 
iar anii necredincioşilor se vor îm- 
puţi nâ. 

; 29. Peţrece cu drepţii veseliea, iar 
nădejdea necredincioşilor va pieri. 
, 30. întărirea cuviosului este frica 
i Domnului; iar celor ce fac rele sfă- 
râmare. 

31, Dreptul în veac nu se va clăti ; 
,,iar necredincioşii nu vor lăcuî pă- 
mântul. 

32, Din gura dreptului pică înţe- 
lepciune; iar limba nedreptului va 
pieri. 

33, Din buzele oamenilor drepji 
pică daruri; iar gura celor necre- 
dincioşi se răzvrăteşte. 



20. Ecct. 5, 2, 6. 21. Eccl. 10, 12. 
24. 14, 8. 

29. Iov 8, 13; Ps. 54, 27. 

31. Ps. 36, 22. 

32, Eccl. 10, 12. 



CAP. 11. 

•Folosiil şi fiedicele dreptăţii, 

Cumpenele. viclene urîciune suni 
înaintea Demnului; iar cumpăp a 
dreaptă primită eşie' lui. n> 

2. Ori, unde intră sudalma, acglo 
şi ocara; iar gura smeriţilor cugetă 
înţelepciune. 

3. Săvârşirea drepjilor va îndreptă 
pre dânşii ; iar împiedecarea călcă- 
torilor de lege, îi va prăda pre ei. 

4. Nu vor foîosî averile în ziua 
mâniei, iar dreptatea va izbăvi din 
moarte ; murind ; dreptul laşă grija, 
iar pierirea necredincioşilor este u- 
rîtă şi de râs. 

5. Dreptatea nevinovatului îndrep- 
tează căile; iar necredinţa cade ; în- 
tru nedreptate. 

6. Dreptatea oamenilor drepţi va 
izbăvi pre ; ei; iar cei fărădelege, se 
vânează de păgânătaiea lor. 

7. Sfârşindu-se omul drept nu-i 
piere nădejdea; iar lauda necredin- 
cioşilor va pieri. 

8. Dreptul din cursă va scăpâ, şi 
în locul lui se va dâ cel necredincios. 
, 9. In gura celor necredincioşi la- 
tul cetăţenilor; iar chibzuirea drep- 
ţilor Cu bună sporire. 

10. Intru bunătăţile drepţilor se 
îndreptă cetatea, şi întru pierirea ne- 
credincioşilor bucurie. 

11. Intru binecuvântarea drepţilor 
se va înălţă cetatea; iar cu gura ne- 
credincioşilor se va săpâ. 

12. Batjocoreşte pre cetăţeni cel 
lipsit de minte; iar bărbatul înţe- 
lept linişte aduce. 

13. Omul cel cu două limbi des- 
copere sfaturi întru adunare; iar cel 
credincios cu duhul ascunde lu- 
crurile. 

14. Cei ce n'au cârmurire cad ca 
frunzele; iar mântuirea este întru 
mult sfat. 

11. 1. Lev. 19, 36; Iczecb. 45, 10. 
4. Iezecb. 7. 19. 



PILDELE LUI SOLOMON 



783 



15. Cel rău, rău face când se îm- 
preună cu dreptul, şi urăşie sune- 
tul adeverinţii. j 

16. Femela cinstită face bărbafu- J 
lui mărire; iar femeia care urăşte 
eele : drepte este scaun de ocară; 
cei leneşi suni nevrednici de avuţii, 
.iar cei harnici se reazrmă în bogăţii. 

17. Omul milostiv bine face su- 
fletului său; iar cei nemilostiv pierde 
trupul său. 

18. Cel necredincios face lucruri 
nedrepte; iar sămânţa drepţilor plata 
adevărului. 

19. Fiul drepl se naşte spre vi- 
eaţă; iar urmarea celui necredincios 
spre moarte. 

20. Urîcîune sunt înaintea Dom- 
nului căile strâmbe; iar primiţi sunt 
lui loji cei nevinovaţi în cale. 

21. Cel ce-şi pune mâinile în mână 
cu strâmbăfate, nu va fi necertat; 
iar cel ce seamănă dreptate, va luă 
plata drepţilor. 

22. Precum este cercelul de aur 
în nările porcului, aşâ este frumu- 
sejea femeii cei cu nărav rău. 

23. Pofta drepţilor toată este bu- 
tiă; iar nădejdea necredincioşilor va 
pieri. 

24. Sunt cari semănând ale sale 
mai multe fac; sunt şi cari adu- 
nând cele streine sărăcesc. 

25. Tot sufletul drept este bine- 
cuvântat; iar omul mânios nu este 
cu bună cuviinţă. 

26. Cel ce strânge grâul îl ţine 
neamurilor, şi pre cel ce vinde grâul 
scump îl blesteamă poporul; iar 
binecuvântarea este presfe capul 
celui darnic. 

27. Cel ce face bine, caută dar 
bun; iar cel ce caută rele, relele îl 
vor ajunge pre el. 

28. Cel ce nădăjdueşfe întru a- 

1.1, Gatat. 6, 8. 24. Ps. 111, 9. 
27. Ps. 7, 17. 

28 lezecbil 7, 19; Sirah 5, 10; 1 Thn. 6 
17; Ps. 51, 7. 



vuţiea sa, acela va cădea; iar cel 
ce sprijineşle pre cei drepţi, acela 
j va răsări. . 

J 29. Cel ce nu poartă grije.de casa 
sa, va moşteni vânturi, şi va sluji 
cel neînţelept celui înţelept. 

30. Din rodul dreptăţii, creşte po- 
mul vieţii; iar sufletele călcătorilor 
de lege se vor luâ fără de vreme. 

31. Că de vreme ce dreptul abeâ 
se mântueşte, dar necredinciosul şi 
păcătosul unde se va află? 

CAP. 12. 

Sfaturi folositoare pentru vieaţă. 

Cel ce iubeşte învăţătura, iubeşte 
ştiinţa; iar cel ce urăşte certarea, 
este fără de minte. 

2. Cel bun află milă deia Dom- 
nul Dumnezeu; iar omul cel fărăde- 
lege, uitat va fi. 

3. v Nu se va ferici omul din fără- 
delege; iar rădăcinile drepţilor nu 
se vor smulge. 

4. Femeia harnică cunună este 
bărbatului său; că precum este vier- 
mele în lemn, aşâ femeia cea făcă- 
toare de rău îşi pierde bărbatul. 

5. Gândurile drepţilor sunt ; ade- 
văruri; iar necredincioşii isprăvesc 
înşelăciuni. 

6. Cuvintele necredincioşilor sunt 
cu vicleşug spre sânge; iar gura 
drepţilor va izbăvi pre dânşii. 

7. Ori unde se va întoarce cel ne- 
credincios, se va stinge; iar casele 
drepţilor vor rămâneâ. 

8. Gura înţeleptului o laudă o- 
mul; iar pre cel împietrit la inimă 
îl batjocoreşte. 

9. Mai bun este omul fără de bo- 
ierie, carele slujeşte luiş, decât cel 
cu boieria şi lipsit de pâine. 

10. Dreptul are milă de vieaţa do- 

31. l Petru 4, 18. 

12. 7 - Ps- 36 » 35 » 36 ' 

9. Sirab 10, 30. 

10. a 2 Lege 25, 4. 



784 



PILDELE LUI SOLOMON 



biioacelor sale; iar rărunchii necre- 
dincioşilor sunt rcemilostivi. 

11. Cel ce lucrează pământul său, 
se va sătura de pâine; iar cei ce 
umbli după deşertăciuni sunt lip- 
siţi de minte. 

12. Celui ce-i place a-şi petrece 
cu vinul, în curţile saie lasă ocară. 

13. Poftele necredincioşilor sunt 
rele; iar rădăcina credincioşilor în- 
tru tării. 

14. Pentru păcatul buzelor cade 
în la( păcătosul, iar dreptul scapă 
de el; cel ce se uită lin se va mân- 
tui, iar cel ce întâmpină în porţi, 
necăjeşte suîlelele. 

15. Din rodurile gurii, sufletul o- 
mului se va săturâ de bunătăţii Şi 
plata buzelor lui seva dâ lui. 

16. Căile nebunilor drepte sunt 
înaintea lor; iar cel înţelept ascultă 
sfaturile. 

17. Nebunul numai decât îşi a- 
rată mâniea sa; iar cel iscusit îşi 
ascunde ocara sa. 

18. Credinţa adevărată o spune 
dreptul; iar mărturia nedrepţilor este 
înşelătoare. 

19. Sunt cari grăesc şi rănesc 
ca cu sabia; iar limbile înţelepţilor 
vindecă. 

20. Buzele adevărate îndreptează 
mărturisirea; iar martorul grabnic «' 
are limbă nedreaptă. 

21. Vicleşug este în inima celui 
ce meşteşugeşte rele; iar cei cevo- 
esc pace, se vor veseli. 

22. Nu place dreptului nimic ce 
este strâmb; iar cei necredincioşi 
se vor umpleâ de rele. 

23. Urâciune sunt Domnului bu- 
zele mincinoase; iar cel ce face cre- 
dinţă primit este la dânsul. 

24. Omul pricepui este omul şti- 
inţei; iar inima nebunilor va înlim- 
pina Westernuri, 



25. Mâna celor aleşi lesne stăpâ- 
neşte; iar cei vicleni vor fl de pradă. 

26. Cuvântul cel înfricoşat turbură 
inima omului drept; iar vestea bună 
îl veseleşte pre dânsul. 

27. Cunoscătorul drept lui însuşi 
va fl prieten; iar gândurile necre- 
dincioşilor fără blândeţe; pre cei ce 
păcătuesc îi vor ajunge relele, şi 
calea necredincioşilor îi va înşelă 
pre dânşii. 

28. Nu va dobândivicleanul vânat; 
iar omul curat agoniseală scumpă, 

29. In căile dreptălei este vieaţa; 
iar căile celor ce ţin minte răul, sunt 
spre moarte. 

CAP. 13. 

Alte sfaturi, w 

Fiul înţelept ascultă pre tatăl său; 
iar cel neascultător întru pier- 
zare. 

2. Din rodurile dreptăţii va mânca 
cel bun; iar sufletele călcătorilor de 
lege vor pieri fără de vreme. 

3. Cel ce'şi păzeşte gură sa, îşi 
păzeşte sufletul său; iar cel ce nu' şi 
opreşte buzile, frică'şi va face luiş. 

4. Intru pofte este tot cel leneş; iar 
mâinile celor harnici sunt întru ne- 
voinţă. 

|* 5. Urăşte dreptul cuvântul nedrept; 
iar necredinciosul se ruşinează, şi 
nu are îndrăzneală. 

6. Dreptatea păzeşte pre cei fără 
de răutate; iar pre cei necredincioşi 
îi face răi păcatul. 

7. Sunt cari să îmbogăţesc sin- 
guri pre sine nimic având; şi sunt 
cari se smeresc pre sine în multă 
bogăţie. 

8. Răscumpărarea sufletului omu- 
lui este bogăţia lui; iar săracul nu 
sufere certarea. 

9. Lumină drepţilor este pururea; 
iar lumina necredincioşilor se va 



14. Ps. 33, 12. 17. Ecct. 7, 10. 
19. Ps. 56, 6. 



13. 9. Ps. 111, 4; Iov 18, 5, 6. 



PILDELE LUI SOLOMON 



785 



stinge. Sufletele viclene rătăcesc în- 
tru păcate; iar drepţii se îndură şi 
miluesc. 

10. Cel rău cu sudalmă face rele; 
iar cei ce se cunosc pre sine sunt 
înţelepţi. 

11. Averea adunată cu fărădelege 
se va împuţinâ; iar a celui ce strân- 
ge cu credin|ă, se va înmulţi. 

12. Dreptul se îndură şi împru- 
mutează; mai bun este cel ce în- 
cepe a ajuta cu inima, decât cel ce 
fagădueşfe, şi la nădejde aduce; că 
pomul vieţii este pofta bună. 

13. Cel ce nu bagă în seamă lu- 
crul, nebăgâ-se-va în seamă de el; 
iar cel ce se teme de poruncă, a- 
cela este sănătos. 

14. Fiului viclean nimic nu este 
bun; iar lucrurile slugii înţelepte vor 
spori, şi se va îndreptă calea lui. 

15. Legea înţeleptului este izvo- 
rul vieţii; iar cel fără de minte în 
laţ va muri. 

16. înţelegerea bună dă dar; iar 
a cunoaşte legea este a cugetului 
bun; şi căile celor nebăgălori de 
seamă întru pierire. 

17. Tot cel isteţ lucrează cu cu- 
noştinţă; iar cel fără de minte îşi 
întinde luiş rele. 

18. împăratul îndrăzneţ va cădea 
în rele, iar sluga înţeleaptă va izbăvî 
pre el. 

19. Sărăcia şi ocara o strică în- 
văţătura; iar cel ce păzeşte mustră- 
rile se va mări. 

20. poftele credincioşilor îndulcesc 
sufletul; iar lucrurile necredincioşi- 
lor departe sunt de cunoştinţă. 

21. Cel ce umblă împreună cu cei 
înţelepţi, înţelept va fi; iar cel ce 
umblă cu cei fără de minte, se va 
cunoaşte. 

22. Pre cei ce păcătuesc îi vor 
ajunge relele; iar pre cei drepţi îi 
va ajunge binele. 

12. 15, 4 19. Iov 21, 17. 
22. Ps. 31, 11; Iov 27, 17. 



23. Omul bun va iăsâ mgşteni pre 
fiii fiilor; iar bogăţia necredincioşi- 
lor se strânge drepţilor. 

24. Drepţii vor petrece mulţi ani 
întru bogăţie; iar nedrepţii vor pieri 
degrab. 

25. Cel ce cruţă toiagul urăşte pre 
fiul său; iar cela ce-1 iubeşte, îl ceartă 
cu deadinsul. 

26. Dreptul mâncând va sătura 
sufletul său; iar sufletele necredin- 
cioşilor' vor fi lipsite. 

CAP. 14. 

Lauda iscusinţei în vieaţă, 

Femeile cele înţelepte au zidit case ; 
iar cea fără de minte le-a surpat 
cu mâinile sale. 

2. Cel ce umblă drept, se teme de 
Domnul; iar cel ce umblă strâmb 
pre căile sale, se va defăima. 

3. Din gura nebunilor toiag de o- 
cară; iar buzele înţelepţilor îi pă- 
zesc pre ei. 

4. Unde nu sunt boi ieslea este 
deşartă; iar unde sunt holde multe, 
arătată este tăria boului. 

5. Mărturia credincioasă nu minte, 
iar mărturia strâmbă aţâţă minciuni. 

6. Căutâ-vei înţelepciunea la cei 
răi, şi nu o vei aflâ; iar la cei în- 
ţelepţi lesne este simţirea. 

7. Toate sunt împrotivă omului 
fără de minte; iar armele simţirii 
sunt buzele cele înţelepte. 

8. înţelepciunea celor învăţaţi este 
a'şi cunoaşte căile sale; iar gândul 
celor fără de minte este în rătăcire. 

9. Caselor celor fărădelege le tre- 
bueşte curăţenia; iar casele drepţi- 
lor sunt plăcute. 

10. Inima simţitoare a omului, mâh- 
neşte sufletul său, iar când se ve- 
seleşte, nu se amestecă cu ocara. 

11. Casele celor necuraţi se vor 

24. Ps. 33, 10. 
14.. 2. Iov 12, 4. 5. Eşire 23, 1. 
8. C 10, 24. 

fţft 



786 



PILDELE LUI SOLOMON 



stinge; iar lăcaşurile celor drepţi se 
vor întări. 

12. Este cale, care se pare oa- 
menilor dreaptă; iar sfârşitul ei duce 
în fundul iadului. 

13. In veselii nu se amestecă în- 
tristarea; iar mai pre urmă bucuria 
se întoarce în plâns. 

14. De căile sale se va săturâ cel 
îndrăzne( cu inima; iar din cuge- 
tele sale este omul bun. 

15. Omul cel fără -de răutate crede 
tot cuvântul; iar cel înţelept vine la 
pocăinţă. 

16. Înţeleptul temându-se, se fe- 
reşte de rău; iar cel fără de minte 
nădăjduindu se în sine, se amestecă 
cu cel fărădelege. 

17. Cel grabnic la mânie lucrează 
fără de socoteală; iar omul înţelept 
multe rabdă. 

18. Nebunii împart răutatea; iar 
cei cu minte se ţin de ştiinţă. 

19. Lunecâ-vor cei răi înaintea 
celor buni; şi cei necredincioşi vor 
slujî la uşile celor drepţi. 

20. Prietenii vor urî pe prietenii 
cei săraci; iar prietenii celor bogaţi 
sunt mulţi. 

21. Cel ce nu cinsleş.e pre cel 
mişel, păcătueşte; iar cel ce milu- 
eşfe pre săraci fericit este. 

22. Fiind rătăciţi cei nedrepţi, lu- 
crează rele ; iar cei buni fac milă 
şi adevăr. 

23. Nu ştiu mila şi credinţa făcă- 
torii de rele; iar mila şi credinţa, 
este la cei ce lucrează cele bune. 

24. Tot cel ce poartă grije, are 
de prisosit; iar cel dezmierdat şi ne- 
purtător de grije în lipsă va fi. 

25. Cunună înţelepţilor este bo- 
găţia lor; iar vieaţa nebunilor este 
rea. 

26. Mânfueşfe din rele sufletul măr- 
turia credincioasă; iar cel viclean 
aţâţă minciună. 

13. Lucâ 6, 5. 



27. Intru frica Domnului este nă 

dejdea celui tare, şi fiilor săi va lăsâ 
reazem de pace. 

28. Frica Domnului este izvor de 
vieaţă, şi pre cel ce o are îl face 
a se feri de laţul morţii. 

29. Mărirea împăratului este în 
popor mult; iar în poporul puţin, 
este pierderea celui puternic. 

30. Omul cel mul răbdător este 
cu mare înţelepciune, iar cel foarte 
fricos este neînţelepf. 

31. Omul blând este doftor inimii; 
iar cariul oaselor este inima simţi- 
toare. 

32. Cel ce grăeşte de rău pre să- 
racul, mânie pre cel ce l-au făcut pre 
el; iar cel ce milueşte pre sărac, cin- 
steşte pre cel ce l-au făcut pre el. 

33. Intru răutatea sa va pierî ne- 
credinciosul; iar cel ce nădăjdueşte 
spre Domnul, drept este întru bu- 
nătatea sa. 

34. Inima cea bună a bărbatului 
odihneşte înţelepciunea; iar inima 
nebunilor nu se cunoaşte. 

35. Dreptatea înalţă neamul; iar 
păcatele împuţinează seminţiile. 

36. Primită este împăratului sluga 
înţeleaptă; şi cu păstrarea sa lea- 
pădă dela sine ocara. 

CAP. 15. 

Roadele iscusinţei. Mijloace împroiiva 
păcatelor. 

Mânia pierde şi pre cei înţelepţi; 
iar răspunsul cucernic întoarce 
mânia şi cuvântul aspru aprinde 
mânia. 

2 Limba înţelepţilor ştie cele bune; 
iar gura celor neînţelepţi spune rele. 

3. In tot locul ochii Domnului văd 
pre cei răi şi pre cei buni. 

4. Vindecarea limbii este pom de 



32. Iov 31, 15. 
15. 2. Eccles 10.-12. 

Iov 34. 21; Ierem. 16, 16. 
4. 13, 12. 



PILDELE LUI SOLOMON 



787 



vieafă, şi cel ce o păzeşte acesta 
se va umpleâ de duh. 

5. Cel fără de minte batjocoreşte 
învă{ătura tatălui său; iar cel ce (ine 
porunca este mai înţelept. In pri- 
sosirea dreplăjei putere multă este; 
iar cei necredincioşi cu toată rădă- 
cina vor pieri de pre pământ. 

6. In casele drepţilor tărie este 
multă, iar rodurile necredincioşilor 
vor pieri. 

7. Buzele drepţilor se leagă cu pri- 
cepere; iar inima celor neîntelepţi 
nu este întărită. 

8. Jertfele necredincioşilor urâciu- 
ne sunt Domnului; iar rugăciunile 
celor ce se îndreplează sunt primite 
de dânsul. 

9. Urâciune sunt Domnului căile 
necredincioşilor; iar pre cei ce um- 
blă după dreptate îi iubeşte. 

10. învăţătura celui fără de rău- 
tate se cunoaşte dela cei ce trec; 
iar cei ce urăsc certarea se sfârşesc 
grozav. 

11. Iadul şi pierzarea de fată sunt 
la Domnul, cum dar nu şi inimile 
oamenilor? ^ 

12. Cel neînvăţat nu va iubî pre 
cei ce-l ceartă pre el; şi cu cei în- 
ţelepţi nu va vorbi. 

13. Inima veselindu-se înfloreşte 
faţa; iar fiind întru scârbă se mâh- 
neşte. 

14. Inima dreaptă caută ştiinţă; 
iar gura celor neînvăţaţi caută cele 
rele. 

15. In toată vremea ochii celor răi 
primesc cele rele, iar cei buni sunt 
în linişte pururea. 

16. Mai bună este o părticică mică 
cu frica Domnului, decât vistierii 
mari fără de frică. 

17. Mai bun este ospăjul cu le- 

5. Macav. 4, I. 6. 1 Tim. 6, 18, 19. 
8. Isaia l, 11; flmos 5, 22. 
11. iov 26. 6; Ierem. 17, 10. 
2.V. Eccl. 6. 1. 

16. 1 Tim. 6, 8, 9; Ps. 36, 16. 

17. Ps. 36, 16. 



gumi spre dragoste şt spre priete- 
şug, decât viţelul dela iesle cu vrajbă. 

18. Omul mânios aţâ(ă gâlcevi; 
iar cel ce rabdă mult, potoleşte şi 
ceea ce va să fie. 

19. Omul cel îndelung răbdător 
împacă vrăjbile; iar cel necredin- 
cios mai vârtos le întărită. 

20. Căile celor leneşi sunt aşter- 
nute cu spini; iar ale celor harnici 
sunt netede. 

21. Fiul înţelept veseleşte pre ta- 
tăl său; iar fiul neînţelept batjoco- 
reşte pre muma sa. 

22. Cărările celui nebun sunt lip- 
site de înţelepciune; iar omul cel 
înţelept drept umblă. 

23. Schimbă gândurile cei ce nu 
cinstesc adunarea; iar în inimile ce- 
lor ce se sîătuesc rămâne sfatul. 

24. Că nu-1 ascultă pre el cel rău, 
nici va zice cevâ de folos, şi bun 
adunării de obşte. 

25. Căile vieţii sunt cugetele celui 
înjelegător, ca să se ferească de iad, 
şi să se mântuiască. 

26. Casele defăimătorilor le surpă 
Domnul, şi întăreşte hotarul văduvei. 

27. Urâciune este Domnului gândul 
nedrept; iar cuvintele celor curaţi 
sunt cuvioase. 

28. Pierde-se pre sine cel ce iâ 
daruri; iar cel ce urăşte luarea de 
daruri viu va fi. . 

29. Cu milosteniile şi cu credinţa 
se curăţesc păcatele, şi cu frica Dom- 
nului se fereşte fiecare de rău. 

30. Inimile drepţilor se învaţă cre- 
dinţă; iar gura necredincioşilor ră- 
spunde rele. 

31. Primite sunt la Domnul căile 
oamenilor drepţi, că prin acelea şi 
vrăjmaşii prietini se fac. 

32. Departe stă Dumnezeu de cei 
necredincioşi; iar rugăciunile drep- 
ţilor le ascultă. 

33. Mai bună este putină luare cu 

28. Lev. 25, 36; H 2 Lege 16, 19! Ps. 14, 5. 



PILDELE LUI SOLOMON 



788 



dreptate; decât roduri multe cu ne- 
dreptate. 

CAP. 16. 

îndemnări pentru smerenie, dreptate 
şi înfrânare, 

Inima omului să gândească lucruri 
drepte; ca să se îndrepteze de 
Dumnezeu căile lui. 

2. Ochiul văzând bune veseleşte 
inima; şi vestea cea bună îngraşe 
oasele; cel ce ascultă mustrările vi- 
eţii, va petrece între cei înţelepţi. 

3. Cel ce leapădă învăţătura, se 
urăşie pre sine; iar cel ce păzeşte 
învăţăturile îşi iubeşte sufletul său. 

4. Frica Domnului este învăţătură 
şt înţelepciune şi începutul mărirei 
răspunde ei; şi merge mărirea în- 
naintea celor smeriţi. La om este vo- 
irea inimei, iar dela Domnul răspun- 
sul limbei. 

5. Toate lucrurile celui smerit a- 
rătate sunt înaintea lui Dumnezeu; 
iar cei necuraţi în ziua cea rea vor 
pieri. Cât eşti de mare atâta te sme- 
reşte şi vei afla milă înaintea Dom- 
nului Dumnezeu. 

6. Necurat este înaintea lui Dum- 
nezeu tot cel cu inimă înaltă, şi cel 
ce'şi pune mâna în mână cu nedrep- 
tate, nu se va îndrepta. 

7. începutul căii celei bune este 
a face dreptate, că primită este la 
Dumnezeu mai mult decât aducerea 
de jertfe. 

8. Cel ce caută pre Domnul va 
aflâ minte cu dreptate, şi cei ce-1 
caută pre el, cu dreptate vor aflâ 
pace. 

9. Toate lucrurile Domnului sunt 
cu dreptate, şi se ţine cel necredin- 
cios la ziua cea rea. 

10. Ghicire este în buzele împă- 
ratului, şi la judecată nu va rătăci 
gura lui. 

16. 1- C. 5, 21; Ierem. 10, 23. 
9. Iov 21, 30. 



1 1. Pornirea cumpenii dreptate este 
la Domnul, şi lucrurile lui cumpene 
drepte. 

12. Urîl este înpăralului acela ce 
face rele, că, cu dreptate se găteşte 
scaunul domniei. 

13. Primile suni împăratului bu- 
zele drepte, şi cuvintele drepte le 
iubeşte. 

14. Mâniea împăratului este solul 
morţei; iar omul înţelept îl va îm- 
blânzi pre el. 

15. Intru lumina vieţii fiul împă- 
ratului; iar cei primiţi lui ca norul 
târziu. 

16. Cuiburile înţelepciunei mai a- 
lese sunt decât aurul, şi cuiburile 
înţelegerii mai alese sunt decât ar- 
gintul. 

17. Cărările vieţei abat dela rele; 
iar lungimea vieţii sunt căile drep- 
tăţii. 

18. Cel ce primeşte învăţătura, în- 
tru bunătăţi va fi; şi cel ce păzeşte 
certările, se va înţelepţi. 

19. Cel ce îşi păzeşte căile sale, 
păzeşte sufletul său; şi cel ce'şi iu- 
beşte viaţa sa, opreşte gura sa. 

20. Mai înainte de sfărâmare 
merge ocara; şi mai înainte de că- 
dere gândul cel rău. 

21. Mai bun este cel blând cu 
smerenie, decât cel ce împarte prăzi 
cu cei ce fac slrâmbătate. 

22. Cel înţelept în lucruri este a- 
ilător de bunătăţi, şi cel ce nădăj- 
dueşle întru Dumnezeu, fericit este. 

23. Pre cei înţelepţi şi pre cei pri- 
cepători îi chiamă răi; iar cei cu 
cuvinte dulci mai mult se vor auzi. 

24. Izvor de vieaţă este priceperea 
celor ce o agonisesc; iar învăţătura 
nebunilor este rea. 

25. Inima înţeleptului cunoaşte cele 
din gura sa, şi în buze poartă pri- 
cepere. 

11. 20, 23; R 2 Lege 25, 13. 
16. Ps. 118, 72. 



PILDELE LUI SOLOMON 



789 



26. Fagur de miere sunt cuvinlele , 
bune; şi dulceaţa lor tămăduire su- 
fletului. 

27. Sunt căi, care se par omului 
a fi drepte; iar cele mai de pre urmă 
ale lor caută în fundul iadului. 

28. Omul întru ostenele se oste- 
neşte luiş, şi abale dela sine pic- 
rireasa; iar cel îndărătnic în gura 
sa îşi poartă pierirea. 

29. Omul fără de minte îşi sapă 
luiş rele, şi în buzele sale adună 
foc. 

30. Omul îndărătnic împarte rele; 
şi celor răi aprinde făclia înşelă- 
ciunei, şi desparte pe prieteni. 

31. Omul fără de lege amăgeşte 
pe prieteni, şi îi duce pre ei la căi 
nu bune. « 

32. Cel ce'şi întăreşte ochii săi, 
gândeşte îndărătnicii, şi cel ce'şi 
muşcă buzele sale alege toate relele, 
acesta este cuptorul răutăţii. 

33. Cunună de laudă sunt bătrâ- 
nelele, şi în căile dreptăţii se află. 

34. Mai bun este omul cel mult 
răbdător, decât cel tare, şi omul cel 
ce are minte, decât lucrătorul cel 
mare de pământ; şi cel ce'şi stăpâ- 
neşte mâniea mai bun este decât cel 
ce ia cetate tare. 

35. In sânul celor nedrepţi intră 
toate cele nedrepte; iar cele drepte j 
toate sunt dela Domnul. 

CAP. 17. 

Ceartă şi v r aj b ă. 

Mai bună este o bucată de pâine 
cu dulceaţă îri pace, decât casa 
plină de multe bunătăţi, şi decât 
jertfe nedrepte cu vrajbă. 

2. Sluga cu minte stăpâneşte pre 
stăpânii cei neînjelepti, şi împarte 
părţi între fraţi. 

3. Precum se lămureşte în cuptor 



aurul şi argintul; aşa inimile cele 
alese dela Domnul. 

4. Cel rău ascultă de limba căl- 
cătorilor de lege; iar dreptul nu se 
uită la buzele mincinoase. 

5. Cel ce râde de sărac, mânie 
pre cel ce l-au făcut pre el; iar cel 
ce-1 milueşte se va miluî; cel ce'i 
pare bine de cel ce piere, nu va fi 
fără de vină, 

6. Cununa bătrânilor sunt fiii fiilor, 
şi lauda fiilor sunt părinţii lor. Ce- 
lui credincios toată lumea îi este câ- 
ştigare ; iar celui necredincios nici 
un ban. 

7. Nu sunt cuvioase celui nebun 
buzele drepte, nici celui drept buzele 
mincinoase. 

8. Plata dan'rilor este învăţătura 
la cei ce se ţin cu dânsa, şi ori înco- 
tro se întorc îi îndreptează pre ei. 

9. Cel ce acopere strâmbătăţile 
caută prieteşug; iar cel ce urăşte 
ale acoperi desparte prietenii şi 
casnicii. 

10. Groaza umileşte inima înţe- 
leptului; iar cel neînţelept bătut fiind 
nu simte. 

11. Pricini scorneşte tot cel rău; 
iar Domnul înger nemilostiv va tri- 
mite lui. 

12. Cade purtarea de grife pre o- 
mul cel înţelept; iar cei nepricepuţi 
cugetă rele. 

13. Cel ce răsplăteşte rele pentru 
bune, nu se va mută răul din casa 
lui. 

14. Putere dă cuvintelor începe- 
rea dreptăţii; iar împerecherea şi 
răsboiul merge înaintea scum- 
petei. 

15. Cel ce judecă pre cel drept a 
fi strâmb, şi pre cel strâmb a îi 
drept, necurat este şi urît înaintea 
Iui Dumnezeu. 

16. Penfruce sunt avuţii celui ne- 



25 Eccl. 10, 12 29. Iacov 3, 6. 
17. 2. Sirab 10, 2S. 



13. Rom. 12, 17; 1 Tcsal. 5, 15; 1 Petru 3, 9. 
15. Isaia 5, 23. 



790 



PILDELE LUI SOLOMON 



înţelept? Că a dobândi înţelepciune <, 
cel rău la inimă, nu va puleâ. 

17. CeIce'şi face casă înaltă, caută 
sfărâmare. Şi cel ce se leneveşte a 
învăjâ va cădeâ în rele. 

18. In toată vremea să aibi tu 
prieten, fraţii în nevoi de treabă să 
fie, că pentru aceea se fac. 

19. Omul fără de minte bate în 
palme şi se veseleşte luiş, ca şi 
chezaşul ce iâ în chezăşie pe prie- 
tenul său. 

20. Cel iubitor de păcate se bu- 
cură de vrâjbi şi cei ce'şi înalţă u- 
şile sale, caută surpare. 

21. Cel cu inima vârtoasâ nu va 
aflâ bunătăţi, şi omul cel ce lezne 
îşi schimbă limba va cădeâ în rele; 
şi inima de nebun durere este ce- 
lui ce o are. 

22. Nu se veseleşte tatăl de fiul 
cel neînvăjat; iar fiul înţelept vese- 
leşte pre muma sa. 

23. Inima veselă bună vieaţă face; 
iar omului trist i se usucă oasele. 

24. Căile celui ce iâ daruri cu 
nedreptate în sânuri, nu sporesc, 
şi cel necurat se abate din căile 
dreptăţii. 

25. Faţă înţelegătoare este a o- 
mului înţelept; iar ochii nebunului 
la marginile pământului. 

26. Mânie tatălui este fiul nebun, 
şi durere celei ce î-a născut pre el. 

27. A păgubi pre omul drept nu 
este bine, nici este cu cuviinţă a 
sfătui rău asupra puternicilor drepţi. 

28. Cel ce opreşte a grăi cuvân- 
tul greu, cu minte este; şi omul cel 
ce rabdă mult, este înţelept. 

29. Cel ce nu ştie, de va întrebă 
de înţelepciune, înţelepciune i se 
va socoti; şi cel ce se face pre sine 
mut, înţelept se va socoti a fi. 



25. Eccl. 2, 14. 

26. IC, 1 şi 19, 13. 

28. lacov T, 19. 

29. Iov 13, 5. 



CAP. 18. 

Prietenie şi înfrănarea limbii. 

Pricini caută omul cel ce va să 
se desparţă de prieteni, şi ţ n 
toată vremea ocărît va fi. 

2. Nu trebueşte înţelepciune omu- 
lui lipsit de minte, că mai vârtos 
se ţine cu nebuniea. 

3. Când vine necredinciosul întru 
adâncul răutăţilor, nu bagă seamă; 
şi îi vine lui necinste şi ocară. 

4. Apă adâncă este cuvântul în 
inima omului* şi izvor ce se varsă 
şi fântână de vieaţă. 

5. A te mirâ de faţa necredincio- 
sului nu este bine; nici este cu cu- 
viinţă a fugi de dreptate la judecată. 

6. Buzele celui fără de minte îl 
aduc pre el la rele, şi gura lui cea 
îndrăzneaţă chiamă moartea. 

7. Gura nebunului pierirea lui este; 
iar buzele lui sunt laţ sufletului lui. 

8. Pre cei leneşi îi birueşte frica, 
şi sufletele oamenilor mueratici vor 
flămânz\ 

9. Cel ce nu se vindecă pre sine 
întru faptele sale, frate este celui ce 
se răneşte pre sine. 

10. Din mărimea tăriei, numele 
Domnului; şi alergând la el drepţii, 
se înalţă. 

11. Averea omului bogat este ce- 
tate tare, şi mărirea ei mult um- 
breşte. 

12. Mai înainte de surpare se în- 
nalţă inima omului, şi mai înainte 
de mărire se smereşte. 

13. Cel ce răspunde cuvânt mai? 
înainte de ce aude, nebun şi de o- 
cară se face pre sine. 

14.Mâniea omului o potoleşte sluga 
înţeleaptă; iar pre cel nerăbdător 
cine îl va suferi? 
15. Inima celui cu minte, câştigă 



18.5- Lev. 19, 15. 10 Ps.148, 13; şi 17, 3. 

11. Ps. 48, 6. 

12. Lucâ 14, 11. 



PILDELE LUI SOLOMON 



şfiinfâ; iar urechile înţelepţilor cearcă 
gândurile. 

16. Darul omului îl vesleşie pre 
el, şi cu cei puternici îl aşază pre el. 

17. Dreptul singur este pârâşul 
sSu dela întâiul cuvânt, şi dacă îl 
va asupri pârâşul, se mustră. 

18. Pricinile le potoleşte soarta, 
şi între domni hotărăşte. 

19. Frate dc îrale ajutat, ca o ce- 
tate tare şi înaltă, şi are putere ca 
o împărăţie întemeiată. 

20. - Din rodurile gurii umple omul 
pântecele său, şi din roadele buze- 
lor sale se va sătura. 

21. Moartea şi vieaţa sunt în mâna 
K limbii; iar cei ce' şi stăpânesc limba 

vor mâncâ roadele ei. 

22. Cel ce a aflat femeie bună, a- 
flat-a daruri, şi a luat dela Dumne- 
zeu desfătare. 

23. Cel ce leapădă femeia bună, 
leapădă bunătăţile, şi cel ce ţine pre 
cea prea curvă, este nebun şi necre- 
dincios. 

24. Rugăciuni răspunde săracul ; 
iar cel bogat răspunde aspru. 

25. Omul drăgăstos în adunare 
mai prieten este decât fratele. 

CAP. 19. 

Săracii cinstiţi şi fiii bme crescuţi. 

Mai bun este săracul, carele um- 
blă întru prostia sa, decât cel 
vie ean cu buzele sale, şi este fără 
de minte. 

2. Unde nu este ştiinţa sufletului, 
acolo nu este binele; şi cel ce gră- 
beşte cu picioarele, se va împie- 
dică. 

3. Nebunia omului strâmbă căile 
lui, şi pre Dumnezeu vinueşte cu 
inima lui. 

4. Avuţiea adauge prieteni mulţi, 
iar cel sărac, şi de prietenul carele 
îl are se lipseşte. 

21 21, 23; lacov 3, 2. 
19- 3. Iac. 1, 13. 



5. Mărturia mincinoasă nu va fi 
fără de pedeapsă; şi cel ce pârăşte 
cu strâmbătate, nu va scăpâ. 

6. Mulţi cinstesc feţele împăraţi- 
lor; iar tot cel rău se va face de 
ocară omului. 

7. Tot cel ce urăşte pre fratele 
sărac, departe va fi şi de prieteşug, 
gândul bun se va apropiâ de cei ce 
îi cunosc prieteşugul, şi omul în- 
ţelept îl va aflâ pre el, cel ce face 
multe rele isprăveşte răutatea; iar 
cel ce se sfădeşte cu cuvinte, nu se 
va mântui. 

8. Cel ce câştigă înţelepciune, se 
iubeşte pre sine, şi carele păzeşte 
înţelegerea, aflâ-va cele bune. 

9. Mărturia mincinoasă nu va îi 
necertată, şi cel ce aţâţă răutate, pie- 
ri-va de ea. 

10. Nici de un folos nu este celui 
fără de minte desfătarea, şi de va 
începe sluga cu semeţie a stăpâni. 

11. Omul milostiv mult îngădue- 
eşte, şi lauda lui va veni asupra 
celor fără de lege. 

12. Înfricoşarea împăratului ase- 
menea este răcnirii leului, şi ca roua 
pre iarbă aşa este îmblânzirea iui. 

13. Ruşinea tatălui este fiul fără 
de minte, şi nu sunt curate darurile 
din simbria curvei. 

14. Casă şi avere împart părinţii 
fiilor ; iar femeia bărbatului dela 
Domnul se rândueşte. 

15. Frica opreşte pre bărbatul mue- 
ratic; iar sufletul celui leneş va flă- 
mânzi. 

16. Cel ce păzeşte porunca, îşi 
păzeşte sufletul său; iar cel ce nu- 
şi păzeşte căile sale va pierî. 

17. Cel ce milueşte pe sărac, dă 
împrumut lui Dumnezeu, şi după da- 
rea lui se va răsplăti lui. 

18. Ceartă pre fiul tău, că aşa va 

5. H 2 Lege 19, 18. 11. 1 Cor. 6, 7. 
13. 17, 26; si 10, 1. 
16. Lucâ li', 28. 17. Eccl. 11, 1. 
18. Efes 6, 4. 



792 



PILDELg LUI SOLOMON 



îi de bună nădejde; iar la mândrie 
nu înălţa sufletul tău. 

19. Omul cel gânditor de rău mult 
va păgubi; iar de va fi şi lacom, 
şi sufletul îşi va adauge a-1 pierde. 

20. Ascultă fiule învăţătura tată- 
lui tău, ca să fii înţelept îniru cele 
mai de apoi ale tale. 

21. Multe gânduri sunt în inima 
omului; iar sfatul Domnului în veac 
rămâne. 

22. Rod omului este milosteniea, 
şi mai bun este săracul drept de 
cât bogatul mincinos. 

23. Frica Domnului este spre vi- 
ea|ă omului; iar cel fără de frică 
se va zăbovi în locuri unde nu se 
află ştiinţă. 

24. Cel ce ascunde mâinile sale 
în sân cu nedreptate, nici la gura 
sa nu le va duce pre ele. 

25. Bătând pre făcătorul de rău, 
cel nepriceput mai înţelept se va 
face, şi de vei certa pre omul în- 
ţelept, va cunoaşte învăţătura. 

26. Cel ce nu cinsteşte pre tatăl 
său, şi se leapădă de muma sa, 
ruşinâ-se-va'şi ocărît va fi. 

27. Fiul carele părăseşte a păzi 
învăţătura tatălui său, va deprinde 
graiuri rele. 

28. Cel ce chezăşueşte copilul fără 
deminte.ruşinâ-va dreptatea, şi gura 
celor necredincioşi înghiţi-vâ Jude- 
cata. 

29. Se gătesc celor neastâmpă- 
raţi bice şi cazne, asemenea şi ce- 
lor fără de minte. 

CAP.20. 

împăratul înţelept. 

Neastâmpărat lucru este vinul, şi 
de ocară beţia, şi tot cel stricat 
de el, nu va fi înţelept. 
2. Nu se osebeşte înfricoşarea îm- 



21. Ps. 32, 11. 23. Ps. 33, 9. 
24. EccI. 4, 5. 



pârâtului de mâniea leului ; iar cel 
ce'l întărâtă pre el greşeşte asupra 
sufletului său. 

3. Mărire este omului a urî neîn- 
înţelegerile; iar tot cel fără de minte 
cu unele ca acestea se împleticeşte. 

4. Ocărându se leneşul nu se va 
ruşina; aşâ este şi cel ce împru- 
mutează grîu la secere. 

5 Apă adâncă este sfatul în ini- 
ma omului; iar omul înţelept îl va 
scoate. 

6. Mare şi cinstit lucru este omul 
milostiv; iar cu anevoe este a află 
om credincios. 

7. Cel ce petrece nevinovat întru 
dreptate, fericiţi va lăsa pre fiii săi. 

8. Când va şedea împărat drept 
pre scaun, nu va stâ înaintea ochi- 
lor lui tot răul. 

9. Cine se poate lăudâ, că are ini- 
mă curată? Sau cine va cuteză a 
zice, că este curat de păcate? 

10. Lumina celui ce grăeşte de 
rău pre tată sau pre mumă, stin- 
ge-se-va, şi luminile ochilor lui ve- 
deâ-vor întunerec. 

11. Partea ce grăbeşte întru cele 
dinlâiu, întru cele mai de pre urmă 
nu se va binecuvâhtâ. 

12. Să nu zici: Plăti-voiu neprie- 
tenului, ci aşteaptă pre Domnul, ca 
să' ţi' ajute. 

13. Cântarul mare şi mic, şi mă- 
surile îndoite, necurate sunt înain- 
intea Domnului amândouă, şi cel 
ce face acestea, întru tocmelele sale 
se împiedică. 

14. Tânărul cu cel cuvios şi drept 
calea lui. 

15. Urechea aude şi ochiul vede, 
lucrurile Domnului sunt amândouă. 



20. 3. 1 Cor. 6, 7. 

7. Ps. 111, 2. 

9. Iov 14. 4, 5; 3 Imp. 8, 46. 2 Parai. 6, 36. 

70. H 2 Lege 5; 16; Sirah 3, 9; Eşire 21, 
16; Leviţri 20, 9. Mateiu 15, 4; Marc. 7, 10; 
Efes 6, 1—3. 



PILDELE LUI SOLOMON 



793 



16. Nu iubî a cleveti, ca să nu 
piei, ci deschide ochii fSi, şi le sa- 
tură de pâine. 

17. Rău este, rău este, zice cel 
ce cumpără, şi dacă se va duce a- 
tunci se va făli 

18. Aur şi mulţime de pielre scum- 
pe şi vase cinstite sunt buzele în- 
ţelepciunei. 

19. lâ haina celui ce şia pus che- 
zaş pentru cel necunoscut, şi iâ de 
la el zălog pentru cei streini. 

20. Dulce este omului pâinea min- 
ciunei; iar după aceea se va um- 
pleâ gura lui de alice. 

21. Gândurile cu sfatul se înte- 
meiază; şi cu cârmuiri se face răz- 
boiul. 

22. Cel ce descopere sfaturi întru 
adunare umbîă cu două limbi, şi cu 
cel ce lărgeşte buzele sale nu te a- 
mestecâ. 

23. Urâciune este Domnului cân- 
tarul îndoit, şi cumpăna vicleană 
nu este bună înaintea lui. 

24. Dela Domnul se îndreptează 
paşii omului; iar pământeanul, cum 
ar putea pricepe căile sale? 

25. Laţ este omului curând a a- 
iierosi ceva dintru ale sale, şi după 
ce s'a făgăduit să'i pară rău. 

26. Vânturătoruî celor necredin- 
cioşi este împăratul înţelept, şi'i va 
învârti pre ei roată. 

27. Lumina Domnului, suflarea oa- 
menilor, care cercetează adâncurile 
inimei. 

28. Milostenia şi adevărul, pază 
sunt împăratului, şi vor încunjurâ 
cu dreptate scaunul lui. 

29. Podoaba tinerilor este înţelep- 
ciunea şi mărirea bătrânilor cărun- 
teţele, sdruncinături şi sfărâmături 
întâmpină în rele, iar rane întru că- 
mările pântecelui. 



23. 16, II; H 2 Lege 25, 13. 



CAP. 21. 

Pronia lui Dumnezeu. 

Precum pornirea apei aşa inima 
împăratului este în mâna lui Dum- 
nezeu, ori încotro va vreâ să o plece 
acolo o pleacă. 

2. Tot omul se pare luiş că este 
drept, iar Domnul îndreptează ini- 
mile. 

3. A face dreptate şi a grăi ade- 
vărat, mai mult place lui Dumnezeu 
decât sângele jertfelor. 

4. Omul cel măreţ este cu inimă 
îndrăzneaţă spre ocară, şi făclia ne- 
credincioşilor este păcatul. 

5. Gândurile celui bărbat pururea 
întru prisosinţă, iar cel leneş tot- 
deauna în lipsă este. 

6. Cel ce face vistierii cu limbă 
mincinoasă după deşertăciuni um- 
blă, şi mer$e în laţurile morţii. 

7. Pomi-se-va toată pierirea asu- 
pra celor necredincioşi, că nu vor 
să facă cele drepte. 

8. La cei îndărătnici căi îndărăt- 
nice trimite Dumnezeu, că curate 
şi drepte sunt lucrurile lui. 

9. Mai bine este a lăcuî într'un 
ungher descoperit decât în cele vă- 
ruite şi în casa de obşte cu ne- 
dreptate. 

10. Sufletul necredinciosului pof- 
teşte rele, şi nu'l va miluî nici un om. 

11. Păgubindu - se cămătarnicul, 
mai înţelept se va face cel fără de 
răutate şi înţeleptul cel ce pricepe 
va primi cunoştinţă. 

12. Cunoaşte dreptul inimile ne- 
credincioşilor, şi defaimă pre cei 
necredincioşi pentru rele. 

13. Cel ce' şi astupă urechile sale 
ca jsă nu auză pre cel neputincios, 
şi aceîa va strigă şi nu va fi cine 
să'I auză. 

14. Darul pre ascuns întoarce 

21. 3. î5, 8; Isaia 1, li; Osia 6, 6; 1 imp. 
15, 22 
13. Iov 22, 7. 



794 



PILDELE LUI SQLOMON 



mâniile, iar cel ce nu dă dar, ridică 
mânie mare. 

15. Veseliea drepţilor este a face 
judecată; iar cel cuvios necurat este 
Ia făcătorii de rău. 

16. Omul cel ce rătăceşte din ca- 
lea dreptăţii, se va odihnî întru a- 
dunarea uriaşilor. 

17. Omul cui este drag în ospeţe, 
în lipsă va fi; şi cel ce iubeşte vinul 
şi untuldelemn, nu se va îmbogăţi. 

18. Curăţire dreptului este cel fără- 
delege; în locul celui drept se va 
dâ cel vinovat. 

19. Mai bine este a lăcuî în pu- 
stie, decât cu femeia sfadnică şi mâ- 
nioasă şi limbută. 

20. Comoară dorită odihneşte în 
gura înţeleptului; iar oamenii cei 
fără de minte 6 înghit pre ea. 

21. Calea dreptăţii şi a milosie- 
niei aflâ-va vieaţă şi mărire. 

22. Cetă,i tari calcă înţeleptul, şi 
surpă tăriea spre care nădăjduia 
necredincioşii. 

23. Cel ce'şi păzeşte gura şi lim- 
ba, îşi păzeşte sufletul său de ne- 
cazuri. 

24. Cel îndrăzneţ, cel sumeţ şi 
cel mândru pierzător se chiamă, iar 
cel ce ţine minte răul, fărădelege 
este. 

25. Poftele omoară pre cel leneş, 
că nu voesc mâinile lui să facă cevâ. 

26. Necredinciosul în toate zilele 
pofteşte pofte rele, iar dreptul mi- 
lueşte şi se îndură fără de scumpete. 

27. jertfele necredincioşilor urâ- 
ciune sunt Domnului, penlrucă le 
aduc cu fărădelege. 

28. Mărturiea mincinoasă va pieii; 
iar omul ascultător iâ seama ce 
grăeşte. 

29. Omul necredincios stă cu faţă 



22. Eccl. 9, 15. 23. 18, 21. 

26. Ps 36, 26 

27. 15, 8; flmos 5, 22; Isaia 1, 11; Sirab. 
34, 21. 



fără de ruşine; iar cel drept însuş 
îşi cunoaşte căile sale. 

30. Nu este înţelepciune, nu este 
bărbăţie, nu este sfat la omul cel 
necredincios. 

31. Calul se găteşte la ziua de 
răsboiu; iar dela Domnul este aju- 
torul. 

CAP. 22. 

Deosebite sfa i u r i. 

Mai ales este numele bun decât 
bogăţiea multă; şi darul bun 
decât argintul şi aurul. 

2. Bogatul şi săracul s'au întâm- 
pinat unul cu altul, iar pre amân- 
doi i-au făcut Domnul. 

3. Cel iscusit văzând pre cel rău 
muncindu-se tare, însuş se învaţă; 
iar cei nepricepuţi trecând nu se 
folosesc. 

4. Neamul înţelepciunii este frica 
Domnului, şi bogăţie şi mărire şi 
vieată. 

5. Ciulini şi laţuri în căile cele 
strâmbe; iar cel ce'şi păzeşte su- 
fletul său, se va ferî de ele. 

6. Învaţă pruncul pre calea sa, că 
şi după ce va înbătrânî nu se va 
depărtâ dela aceea. 

7. Bogaţii vor stăpâni pre cei să- 
raci, şi slugile dela stăpânii săi se 
vor împrumuta. 

8. Cel ce seamănă rele, rele va 
şi secera, şi rana faptelor sale îl va 
sfârşi; pre omul blând şi dătător, îl 
binecuvintează Dumnezeu, şi deşer- 
tarea lucrurilor îl va pierde. 

9. Cel ce milueşte pre săracul, 
hrăni-se-va, penlrucă din pâinea sa 
a dat săracului; biruinţă şi cinste 
câştigă cel ce dă daruri, însă iâ su- 
fletul celor ce le au. 

10. Scoate din adunare pre cel 



31. Ps. 146, 11; şi 32, 17. 

22. 1- Eclis. 7, 2. 2. Iov 3, 19; Ps.48, 2. 

8. Iov 4, 8; Isaia 59, 7. 

9. 2 Cor. 9, 7. 



PILDELE LUI SOLOMON 



pierzător, şi va ieşi cu dânsul prî- 
cirea, că şezând în adunare, pre 
toţi necinsteşte. 

11. Iubeşte Domnul inimile cuvi- 
oase, şi primiji sunt lui lofi cei fără 
prihană în căile lor; cu buzele va 
cârmuî împăratul. 

12. Ochii Domnului păzesc sim- 
ţirea şi defaimă cuvintele cele fără- 
delege. 

13. Pune pricini şi zice leneşul: 
leul este în cale şi ucigaşul în uliţă. 

14. Groapă adâncă este gura ce- 
lui fărădelege, şi pre carele l-au u- 
rîl Domnul, acela va cădea într'însa; 
sunt căi rele înaintea omului, şi nu 
iubeşte a se întoarce dela ele, şi 
Irebue a se abate din calea strâmbă 
şi rea. 

15. Nepriceperea face să sboare 
inima tânărului, şi toiagul învăţă- 
turii departe este dela dânsul. 

16. Cel ce năpăstueşte pre sărac, 
înmulţeşte relele sale, şi dă boga- 
tului pre mai puţin. 

17. La cuvintele înţelepţilor apro- 
pie urechea ta, şi ascultă cuvintele 
mele, şi aşază inima ta, ca să cu- 
noşti, că bune sunt. 

18. Şi de le vei pune pre ele la i- 
nima ta, veseli-te-vor împreună cu 
buzele tale. 

19. Ca să fie întru Domnul nă- 
dejdea fa, şi va arătâ ţie calea fa. 

20. Şi tu ţi le scrie întreit, în sfat 
şi în gând şi în cunoştinţă şi pre 
lăţimea inimii tale. 

21. lnvaţă-fe dar cuvinte adevă- 
rate, şi minte bună ca să auzi şi 
să răspunzi tu cuvinte adevărate 
celor ce te întreabă. 

22. Nu sili pre mişel, că sărac 
este şi să nu necinsteşti pre cel 
slab în porţi. 

23. Că Domnul va judecă lui ju- 



795 



decată, şi vei mântui sufletul tău 
nevinovat. 

24. Nu fii prieten cu omul mâ- 
nios, şi cu prieten mânios nu te 
amestecă. 

25. Ca să nu te abaţi din căile 
lui, şi vei luă laţuri la sufletul tău. 

26. Nu te da chezaş ruşinându-fe 
de faţă. 

27. Ca de nu vei aveâ de unde 
să plăteşti, luâ-vor aşternutul cel de 
supt coastele tale. 

28. Nu trece hotarele vechi, care 
le-au pus părinţii tăi. 

29. Omul vederos şi iute la lu- 
crurile lui, la împăraţi trebue a stă; 
iar să nu steâ la oameni leneşi. 

CAP. 23. 

« Sfaturi pentru mâncare şi băutură 

De vei şedea la masa celui pu- 
ternic, înţelepţeşte mănâncă din 
cele ţi se pun înainte. 

2. Şi pune mâna ta ştiind că şi 
tu ca acestea trebue să găteşti. 

3. Iar de eşti mai nesăţios, nu 
pofti bucatele lui, că acestea se ţin 
de vieaţă mincinoasă. 

4. Nu te asemăna, find sărac cu 
cel bogat; ci te strânge pre tine cu 
gândul tău. 

5. De vei căută cu ochiul tău spre 
el, nicidecum nu se va vedeâ, că 
s'a făcut lui aripi ca unui vultur, şi 
se întoarce spre casa celui ce stă 
înaintea lui. 

6. Nu cina cu omul pismăiariţ, 
nici pofti din bucatele lui. 

7. Că precum înghite cineva păr, 
aşa mănâncă şi bea; nici îl băgă 
la line pre el, ca să mănânci pâi- 
nea ta cu el. 

8. Că o va vărsa pre ea, şi va 
strica cuvintele tale cele bune. 

9. La urechea celui fără de minte 



22. Zab. 7, 10; Ierem. 5, 28; Eşire 22, 22; 
Iov. 31, 21. 

23. Eşire 22, 23, 24. 



27. Eşire 22, 26, 27; H 2 Lege 24, 12, 13. 

28. H 2 Lege 19, 14; Ozia 5, 10. 
23. 4. 1 Tim. 6, 9. 9. Mat. 7, 6. 



796 



PJLDELE LUI SOLOMOxN 

_£. 



nimic nu zice, ca nu cumvâ să râză 
de cuvintele laie cele înţelepte. 

10. Să nu muţi hotarele cele ve- 
chi, şi în agonisita săracilor să nu 
intri. 

ÎL Că cel ce'i apără pre ei este 
Domnul, tare este, şi va judeca ju- 
decata lor cu tine. 

12. Dă la învăţătură inima ta, şi 
urechele tale le găteşte spre cuvin- 
tele înţelegerii. 

13. Nu încelâ a certâ pruncul, pen- 
trucă de'l vei lovî pre el cu nuiâ, nu 
va muri. Că tu îl vei bate pre el 
cu nuia; iar sufletul lui dela moarte 
îl vei mântui. 

14. Fiule l De va îi înţeleaptă i- 
nima ta, vei veseli şi inima mea. 

15. Şi se vor învăţa buzele tale din 
cuvintele buzelor mele, de vor îi- 
drepte. 

16. Nu râvnească inima ta la pă- 
cătoşi ; ci fii toată ziua în frica 
Domnului. 

17. Că de vei păzi acestea, vei a- 
veâ nepoţi, şi nădejdea ta nu se va 
depărta. 

18. Ascultă fiule, şi fii înţelept şi'ţi 
îndreptează gândurile inimii tale. 

19. Nu fii beţiv, nici te întinde 
la sfaturi şi la cumpărături de căr- 
nuri. 

20. Că tot curvarul şi beţivul va 
sărăci, şi tot somnorosul se va îm- 
brăcă în haine rele şi rupte. 

21. Ascultă fiule pre tatăl tău cel 
ce te-a născut, şi nu nebăgâ în sea- 
mă pre muma ta, pentrucă a îmbă- 
trânit. 

22. Câştigă-ţi adevărul şi nu le- 
pădă înţelepciunea, învăţătura şi şti- 
inţa. 

23. Bine hrăneşte tatăl drept, şi 
de fiul cel înţelept se veseleşte su- 
fletul lui. 

24. Veselească-se tatăl tău şi mu- 



ma ta de fine, şi să se bucure ceea 
ce te-a născut. 

25. Dă'mi fiule inima ta, şi ochii 
tăi să păzească căile mele. 

26. Că vas găurit este casa stre- 
ină, şi strimtă fântâna streină. 

27. Că acesta degrab va pieri, şt 
fot călcătorul de lege se va stinge. 

28. Cui este vai? Cui sunt gâlce- 
vuri? Cui judecăţi? Cui necazuri şi 
sfezi? Cui zdrobirea în zadar? Cui 
sunt ochii urduroşi? 

29. Au nu celor ce se zăbovesc 
la vin, şi celor ce păzesc unde se 
fac ospeţe? Nu vă îmbătaţi cu vin, 
ci umblaţi cu oameni drepţi, şi vor- 
biţi la preumblări. 

30. Că de vei dâ ochii tăi spre 
urcioare şt spre pahare, la urmă vei 
umblâ mai gol decât pilugu. 

31. Şi apoi te vei tăvăli ca cel 
muşcat de şarpe, şi precum se varsă 
dela Cherast veninul lui. 

32. Când ochii tăi vor vedeâ stre- 
ină, atunci gura ta va grăi îndărăt- 
nicii. 

33. Şi vei zăceâ ca în inima mă- 
rii, şi ca un cârmaciuîn multă vol- 
bură. 

34. Şi vei zice: bătutu-tn'a şi nu 
m'a durut, ocărîtu-m'a şi eu n'am 
ştiut când se va face ziuă, ca să 
viu să întreb cu carii să mă împreun 

CAP. 24. 

Sfătuire a izbăvi pre cei în primejdie, 
de moarte şi ferire de neînţelepţie 
şi uşurătate' de minte. 

Fiulel Nu urmâ oamenilor răi, nici 
pofti a îi cu dânşii. 

2. Că minciuni cugetă inima lor, 
şi dureri grăiesc buzele lor. 

3. Cu înţelepciune se zideşte casa 
şi cu pricepere se isprăveşte. 

4. Cu ştiinţa se umplu cămările 
de toată bogăţia scumpă şi bună. 



11. Ps. 67, 5. 16. Ps. 36, l; 24, 14. 
22. Mat. 13, 44, 46. 



29. Isaia 5, 12. 33. 08ie 4, 11. 
24. 23, 17; Ps. 36, 1. 



PILDELE LUI SOLOMON 



797 



5. Mai bun este înţeleptul decât 
cel tare, şi omul cel înţelept, decât 
un lucrător mare de pământ. 

6. Cu cârmuirea se face răsboiul, 
iar ajutorul cu inima cea cu sfat. 

7. ln|elepciunea şi gândul bun în 
porjile înţelepţilor, înfetepfii nu se 
abat dela legea Domnului; 

8. Ci gândesc întru adunări; pre 
cei neînvăţaji îi întâmpină moartea. 

9. Şi moare cel fără de minte în- 
tru păcate, iar necurăţia este la o- 
mul pierzător. 

10. Pângări-se-va în ziua cea rea, 
şi în ziua necazului până ce se va 
sfârşi. 

11. A izbăvi pre cei duşi la moarte 
şi a răscumpăra pre cei prinşi, nu 
te scumpi 

12. Iar de vei zice: nu'l ştiu pre 
acesta, află că Domnul cunoaşte 
Inimile tuturor, şi cel ce au dat su- 
flare la toţi, acela ştie toate; el va 
răsplăti fiecăruia după faptele lui. 

13. Mănâncă miere fiule, că este 
bun fagurul, ca să se îndulcească 
gâtlejul tău. 

14. Că aşa vei simţi înţelepciunea 
în sufletul tău, care de o vei aflâ, 
bună va fi săvârşirea ta, şi nădej- 
dea nu te va părăsi. 

15. Să nu apropii de cel necre- 
dincios partea drepţilor, nici să te 
amăgeşti cu sa{iul pântecelui. 

16. Că de şapte ori va cădeâ drep- 
tul, şi se va scula; iar cei necre- 
dincioşi se vor sfârşi în rele. 

17. De va cădeâ vrăjmaşul tău, 
/ să nu te bucuri de el, şi pentru îm- 
} piedecarea lui nu te înălţă. 

18. Că va vedeâ Domnul, şi nu-i 
; va plăceâ lui, şi va întoarce mânia 
! sa dela dânsul, 



5. Eccl. 9, 16. 

12. Ps. 61, 11; Mat. 16, 27; Rom. 2, 6; 1 
Cot. 3, 8; 2 Cor. 5, 10; Gal. 6, 5; Hpoc.22, 10. 

13. Ps 18. 11. 
î4» 23 17» 

16. Ps. 36, 24; Mib. 7, 8; Hmos 5, 2. 

17. Iov 31, 29. 



19. Nu te bucura de cei ce fac rău ; 
nici râvni celor păcătoşi. 

20. Că cei răi nu vor aveâ nepo{i 
şi lumina celor necredincioşi se va 
slige. 

21. Teme-te de Dumnezeu fiule şi 
de împăratul, şi de nici unul să nu 
fii neascultător. 

22. Că fără de veste vor răsplăti 
celor necredincioşi, şi casnile a- 
mândurora, cine le ştie? 

23. Şi iar acestea zic vouă înţe- 
lepţilor: a cunoaşte faţa la judecată, 
nu este bine 

24. Cel ce zice celui necredincios 
că este drept, blestemat va fi po- 
poarelor, şi urît neamurilor. 

25. Iar cei ce mustră, mai buni 
se vor arăta, şi preste ei binecu- 
vântare va veni. 

26. Şi buzele vor iubi a răspunde 
cuvinte bune. 

27. Găteşte spre ieşire lucrurile 
tale, şi te găteşte la ţarina ta, şi 
vino după mine, şi din nou vei zidi 
casa ta. 

28. Nu fii mărturie mincinoasă 
împroiiva cetăţeanului tău, nici te 
lărgi cu buzele tale. 

29. Să nu zici: Cum mi-a făcut 
el mie, face-voiu şi eu lui, şi voiu 
răsplăti lui cu cele ce m'a năpăstuit. 

30. Ca o arătură este bărbatulne- 
înţelept şi ca viea este omul cel lip- 
sit de minte. 

31. De o vei lăsa se va ţelinî, şi 
se va îmburuenâ toată, şi va fi pă- 
răsită, şi pietrile cu care este în- 
grădită se vor săpa. 

32. Apoi mie mi-a părut rău, şi 
am căutat, ca să aleg învăţătura. 

33. Puţin să dormitezi, şi puţin 
să dormi, şi puţin să îmbrăţişezi 
cu mâinile tale pieptul. 



19. Ps. 72, 3; Iov 21, 7. 
20 Iov 18, 5, 6; Ps. 36, 9. 
23. Eşire 23, 6; Levişi 19, 15; H 2 Lege 
1, 17, 16 19; Sirab 46, 1. 
29. Rom. 12, 17; 1 Tesal. 5, 15; 1 Petr. 3, 9. 



798 



PILDELE LUI SOLOMON 



34. Că de vei Iace aceasta, veni- 
te» 

va înainte mergând sărăcia ta, şi: 
lipsa, ca un bun alergător. 

CAP. 25. 

Cuviinţa în adunări şi măsura în 
vorbă şi în mâncări. 

Acestea sunt pildele lui Solomon, 
pe care îără alegere le-au scris 
prietenii lui Ezechia împăratul Iudei. 

2. Slava lui Dumnezeu ascunde 
cuvântul, iar mărirea împăratului 
cinsteşte porunca. 

3. înalt c sie cerul şi adânc este 
pământul; iar inima împăratului este 
neştiută. 

4. Bate argintul nelămurit şi se 
va curăţi lot curat. 

5. Ucide pre cei necredincioşi din 
nainlea împăratului, şi va îndreptă 
întru dreptate scaunul lui. 

6. Nu te mândri înaintea împăra- 
tului, şi nu sta în locurile celor pu- 
ternici. 

7. Că mai bine este să ţi se zică, 
sui lângă mine; decât să te sme- 
reşti înaintea celui puternic, cele ce 
au văzut ochii tăi grăeşte. 

8. Nu începe curând la sfadă* ca 
să nu te căeşti mai pre urmă, când 
te va înfruntă prietenul tău. 

9. Te trage înapoi nu grăi de rău, 
ca să nu te ocărască prietenul. 

10. Şi sfada ta şi vrajba la nu 
se va depărtâ, ci va fi fie întocmai 
cu moartea. Harul şi prieteşugul 
mântueşte, pe care ţine-le tare la 
line, ca să nu iii de ocară, ci pă- 
zeşte căile laie în bună prietenie. 

11. Măr ue aur în fir de sardion, 
aşa este a zice cuvântul Ia cel ce 
se cuvine lui. 

12. La cercel de aur sardion de 
mult preţ este legat, şi cuvântul în- 
ţelept la urechea ascultătoare. 

Î3. Precum răcoreala la secere 

25. 2. H 2 Lege 29, 29; Rom. 11, 33. 
7. Lucâ 14, 8. 



când este zăduf foloseşte omului, 
aşa solul credincios la cei ce l-au 
trimis pre el foloseşte sufletele ce- 
lor ce trăesc cu el. 

14. Cum se apală- vânturile şi no- 
rii şi ploile, aşâ strat cei ca se fă- 
lesc cu dare mincinoasă. 

15. Intru delungarea mâniei spo- 
rul împăratului ; iar limba moale 
zdrobeşte oase. 

16. Miere aflând mănâncă cu mă- 
sură, ca nu cumvâ săturându-te să 
o verşi. 

17. Rar să mergi la prietinul tău, 
ca nu cumva săturându-se de tine 
să te urască. 

18. Măciucă şi sabie şi săgeată 
ascuţită, aşâ este şi omul, cel ce 
mărturiseşte asupra prietenului său 
mărturie mincinoasă. 

19. Calea celui rău şi piciorul ce- 
lui fărădelege, peri-va în ziua cea 
rea. 

20. Precum oţetul la rană şi fu- 
mul la ochi nu foloseşte, aşâ boala 
căzând în trup, mâhneşte inima. 

21. Precum moliea în haină şi 
carii în lemn, aşâ voea omului cea 
rea strică inima. 

22. De este flămând vrăjmaşul tău, 
dă-i să mănânce, de-i este sete a- 
dapă-l. 

23. Că făcând aceasta, cărbuni 
de foc grămădeşti pre capul lui, iar 
Domnul va răsplăti ţie bune. 

24. Vântul dela miazănoapte ri* 
dică nori, iar faţa fără de ruşine 
întărită limba. 

25. Mai bine este a tăcui într' un 
unghiu în pod, decât cu femeie sfad- 
nică în casă de obşte. 

26. Precum apa rece sufletului se- 
tos este dulce, aşâ este vestea bună 
din pământ de departe, 

27. Precum de va astupă cinevâ 
izvorul, şi curgerea apei o va strică, 

22. Ps. 139, 11. 

23. Rom. 12, 20; Mat. 5, 44. 



PILDELE LUI SOLOMON 



799 



aşâ nu este cu cuviinţă a cădeâ 
dreptul înaintea necredinciosului. 

28. A mânca miere multă nu este 
bine, iar cuvintele cele mărite tre- 
bue a le cinsti. 

29. Precum este cetatea cea cu 
ziduri surpate şi nezidită, aşâ este 
bărbatul carele face cevâ fără de sfat. 

CAP. 26. 

Sfaturi improtiva leneviei şi a vicleniei. 

Precum în vremea secerişului nu 
esle rouă, şi precum vara nu 
este ploaie, aşâ şi la cel fără de 
minte nu se află cinste. 

2. Precum pasările zboară şi vră- 
biile, aşâ blestemul îndeşerl nu va 
veni asupra nimănui. 

3. Precum biciul la cal şi boldul 
la asin, aşâ este toiagul la poporul 
cel fărădelege. 

4. Nu răspunde nebunului după 
nebunia lui, ca să nu fii asemenea 
lui. 

5. Ci răspunde nebunului la ne- 
bunia lui, ca să nu aibă părere în 
sine că el este înţelept. 

6. Din căile sale ocară face, cel 
ce a trimis cuvânt prin sol nebun. 

7. Opreşte mergerea vinelor şi fă- 
rădelegea din rostul celor fără de 
minte. 

8. Cel ce leagă piatra în praştie, 
asemenea este celui ce dă celui fără 
de minte mărire. 

9. Spini cresc în mâna beţivului; 
iar robie în mâna celor fără de minte. 

10. Mult se bate de valuri tot tru- 
pul celor tără de minte, că se zdro- 
beşte uimirea lor. 

11. Ca câinele care se întoarce la 
vărsătura sa, şi se face urît.aşâ şi cel 
fără de minte în răutatea sa se în- 
toarce la păcatul său; este ruşine 
care aduce păcat, şi este ruşine, 
care aduce mărire şi dar. 

26- H. 2. Petru 2, 22. 



12. Văzut-am om, căruia i s'a pă- 
rut întru sine a fi înţelept, însă mai 
multă nădejde a avut cel nebun de 
cât acesta. 

13. Zice cel leneş când se trimite 
în cale: leu este în căi, şi în uliţă 
ucigaş. 

14. Cum se întoarce uşa în ţâţână, 
aşâ leneşul pre patul său. * 

15. Leneşul care ascunde mâna în 
sînul său, nu poate să o ducă la 
gură. 

16. Mai înţelept se pare luiş le- 
neşul, decât cel ce în saturare duce 
veste. 

17. Ca şi cel ce ţine câinele de 
coadă, aşâ şi cel ce şade mai în- 
tâi în judecata streină. 

18. In ce chip cei ce ispitesc pun 
înainte cuvinte la oameni; iar cel ce 
va întâmpină întâiu cuvântul se va 
împiedecă; 

19. Aşâ toţi cei ce pândesc în- 
tr'ascuns pre prietenii săi; şi când 
se văd, zic : că glumind am îăcut. 

20. In multe lemne s'aprinde fo- 
cul ; iar unde nu este om iute la 
mânie, se potoleşte sfada. 

21. Grătar pe cărbuni, şi lemne în 
foc; aşâ omul gâlcevilor şfre aţâ- 
ţarea sîăzii. 

22. Cuvintele măgulitorilor sunt 
moi, ele pătrund în adâncurile fica- 
ţilor. 

23. Argintul dat cu înşelăciune, 
ca un hârb să se socotească; bu- 
zele blânde ascund inima tristă. 

24. Cu buzele toate le primeşte 
jeluindu-se vrăjmaşul; iar în inimă 
meşteşugeşte vicleşuguri. 

25. De te-âr rugă vrăjmaşul cu 
glas mare, să nu'l asculţi, că şapte 
vicleşuguri sunt în sufletul lui. 

26. Cel ce ascunde vrajba, în- 
chiagă vicleşugul, şi cel ce'şi a- 
copere păcatele sale, bine cunoscut 
se face întru adunări. 

13. 22, 13. 15. 6, 10; 19, 24; Eccl. 4, 5. 
25. Eremia 12, 6. 



800 



PILDELE LUI SOLOMON 



27. Cel ce sapă groapă aproape- 
lui sâu, va cădcâ însuş înfr'însa, 
şi cel ce prăvăleşte piatră, pesie el 
se va prăvălî. 

28. Limba mincinoasă urăşte ade- 
vărul, şi gura nsacoperită face nea- 
şezări. 

* CAP. 27. 

Sfaturi pentru mânie., adevărata prie- 
tenie şi îngrijirea turmelor. 

Nu te lăudă pentru cele de mâine, 
că nu ştii ce va naşte cea vii- 
toare. 

2. Să te laude aproapele, şi nu 
gura ta, streinul, şi nu buzele tale. 

3. Grea este piatra, şi cu anevoie 
de purtat nisipul; iar mâniea celui 
fără de minte mai grea este decât 
amândouă. 

4. Cumplită este mâniea, şi iute ur- 
giea; iar pizma nimic nu rabdă. 

5. Mai bune sunt mustrările fă- 
ţişe, decât prietenia ascunsă. 

6. Mai vrednice de credinţă sunt 
ranele prietenului, decât sărutările 
cele de bună voie ale vrăjmaşului. 

7. Sufletul sătul batjocoreşte fa- 
gurii; iar sufletului celui flămând şi 
cele amari dulci i se par. 

8. Precum pasărea când zboară 
din cuibul său; aşa se face omul 
slugă, când se înstrăinează dela lo- 
curile sale. 

9. Cu miruri şi cu vinuri şi cu 
mirosuri se desfătează inima; iar cu 
nevoile se mâhneşte sufletul. 

10. Pe prietenul tău sau pe prie- 
tenul părintesc să nu'l părăseşti, şi 
în casa fratelui tău să nu intri în 
ziua necazului tău, mai bun este 
prietenul cel de aproape, decât fra- 
tele care lăcueşte departe. 

11. înţelept fii fiule, ca să ve- 
selească inima ta, şi întoarce dela 
line cuvintele cele de ocară. 

27. Ps. 7, 16; Eccl 10, 8. 
27- 3. Iov 6, 3. 6. Ps. 140, 6. 



12. Isteţul când îi vin rele se a- 
scunde; iar cei fără de minte um- 
blând se păgubesc. 

13. lâ haina lui, că a trecut se- 
meţul, care strică cele streine. 

14. Cel ce binecuvinlează pe prie- 
ten dimineaţa cu glas mare, nimic 
nu se vede a se osebi de cel ce 
blesfeamă. 

15. Picăturile scot pre om în zi 
de iarnă din casa lui; aşâ şi femeia 
sfadnică din casa sa. 

16. Vântul cel de către miază- 
noapte aspru este; iar pre nume i- 
scusit se chiemă. 

17. Fier pre fier ascute; şi omul 
îhtărîtă faţa prietenului. 

18. Cine sădeşte smochin, va 
mânca roadele lui, şi cine păzeşte 
pre Domnul său se va cinsti. 

19. Precum nu seamănă faţa cu 
faţă, aşâ nici inimile oamenilor nu 
sunt tot una. 

20. Iadul şi pierirea nu se satură, 
aşâ şi ochii oamenilor sunt nesă- 
ţioşi; urâciune este înaintea Dom- 
nului, cel ce se uită ponciş cu o- 
chii, şi cei neînvăţaţi cari nu'şi con- 
tenesc limba. 

21. Cercarea argintului şi a auru- 
lui este lămurirea, iar omul se cear- 
că prin gura celor ce'l laudă pre el. 
Inima celui fărădelege caută rele; 
iar inima cea dreaptă caută cuno- 
ştinţă. 

22. De vei bate pre cel fără de 
minte în mijlocul adunării necin- 
sfindu-1, nu vei luâ nebunia lui. 

23. Cu cunoştinţă să cunoşti su- 
fletele turmei tale, şi să întăreşti i- 
nima cirezilor tale. 

24. Că nu este în veac la om pu- 
terea şi tăriea, nici se dă din neam 
îh neam. 

25. Poartă grije de fâneţele cele 
din câmp, şi vei tunde buruiana şi 
adună iarba de munte. 

20. Sirab 14, 9. 22 Ietem. 6, 29. 



PILDELE LUI SOLOMON 



801 



26. Ca să aibi oi de îmbrăcămin- 
te; grijeşfe-fi câmpul tău, ca să îie 
jie miei. 

27. Fiule 1 Dela mine ai cuvinte 
tari spre vieaţa fa şi sprevieaja slu- 
gilor (ale. 

CAP. 28. 

Iubirea de lege şi lauda binefacerei. 

Fuge necredinciosul negonindu-l 
nimenea; iar dreptul ca un leu 
îndrăzneşte. 

2. Pentru păcatele necredincioşi- 
lor judecăţi se scornesc; iar omul 
isiej le va pololî. 

3. Ceî tare între cei necredincioşi 
năpăstueşie pre săraci, ca o ploaie 
mare şi nefolositoare. 

4. Aşa cei ce au părăsit legea, la- 
udă necurăţiea; iar cei ce iubesc 
legea, se îngrădesc cu zid. 

5. Oamenii cei răi nu gândesc 
judecată; iar cei ce caută pre Dom- 
nul, la toate iau .aminte. 

6. Mai bun este săracul care um- 
blă cu adevăr, decât bogatul min- 
cinos. 

7. Fiul în{elegăfor păzeşte legea; 
iar cel ce paşte necurăţiea, necin- 
steşte pre tatăl său. 

8. Cel ce înmulţeşte avujiea sa 
cu camătă şi cu lăcomie, o adună 
pre ea celui ce milueşte pre săraci. 

9. Cel ce'şi întoarce urechea sa, 
ca să nu auză legea, eî însuş îşi 
defaimă rugăciunea sa. 

10. Cel ce face pre cei drepţi să 
rătăcească pre cale rea, el însuş 
va cădea în pierire; iar cei fărăde- 
lege vor trece cele bune, şi nu vor 
intrâ la ele. 

11. Omul bogat se pare luiş că 
este înţelept, iar săracul cel înţelept 
îl va defăimâ pre dânsul. 

12. Pentru ajutorul drepţilor multă 

27. 1 Tim. 6, 3. 

28. 1. Lev. 26, 17; R 2 Lege 28, 25; Iov 
15, 21; Isaia 57, 21. 

8. Ecl. 2, 26. 9. Zab. 7, 12. 



laudă se face; iar în locurile ne- 
credincioşilor se prind oamenii. 

13. Cel ce acopere necurăţiea sa, 
nu se va îndrepta; iar cel ce spune 
mustrările, iubî-se-va. 

14. Fericit este omul caresc teme 
de toate pentru evlavie; iar ce! vâr- 
tos la inimă cădeâ-va în rele. 

15. Leu flămând şi lup setos este 
ce! ce te răneşte, sărac fiind de 
neam sărac. 

16. împăratul cel lipsit de veni- 
turi, mare asupritor este; iar cei ce 
urăşte nedreptatea, multă vreme va 
trăi. 

17. Cel ce iâ în chezăşie pre o- 
mul cel ce este în vină de moarte, 
fugar va fî, şi nu în linişte. Ceartă 
pre fiul tău, şi te va iubi, şi va dâ 
podoabă sufletului tău, şi nu va a- 
scuifâ de neamul cel fărădelege. 

18. Cel ce umblă drept, se va a- 
jufâ; iar ceî ce umblă în căi strâm- 
be, se va încurca. 

19. Cel ce lucrează pământul său, 
sc va săturâ de pâine; iar cel le- 
neş, se va umplea de sărăcie. 

20. Omul cel vrednic de credinţă, 
cu multe se va binecuvânta; iar cel 
rău nu va fi nepedepsit. 

21. Cel ce nu se ruşinează de fe- 
ţele drepţilor, nu este bun, unul ca 
acesta pentru o bucală de pâine va 
vinde pre om. 

22. Grăbeşte a se îmbogăţi omul 
cel pizmătarif, şi nu ştie, că cel 
milostiv îl va stăpâni pre el. 

23. Cel ce mustră căile omului, 
har va avea mai mult decât cel ce 
se îmbunează cu limba. 

24. Cine leapădă pre tată sau pre 
mumă, şi i se pare că nu păcăfu- 
eşte, acesta este părtaş omului ne- 
credincios. 

25. Omul nesăţios, va judeca în.- 

13. Ps. 31, 6; l Ioan 1, 10. 

14. Fiiip. 2, 12, 13. 

18. Ecl. 2, 14. 

19. Sirab 20, 29. 



802 



PILDELE LUI SOLOMON 



deşert; iar cel ce nădăjdueşle spre 
Domnul, cu grije va îi. 

26. Cel ce nădăjdueşîe cu inimă 
îndrăzneajă, unul ca acesta esle 
nebun; iar cel ce umblă cu înţe- 
lepciune, mânfuî-se-va. 

27. Cel ce dă săracilor, nu se va 
lipsî; iar cel ce întoarce ochiul său, 
în multă lipsă va îi. 

28. In locurile necredincioşilor sus- 
pină drepţii; iar întru pierirea ace- 
lora se vor înmuljî drepţii. 

CAP. 29. 

Lauda dreptei judecăţi. 

Mai bun esie omul cel ce mu- 
stră, decât omul cel tare în cer- 
bice, că îără de veste arzându-se 
el nu este vindecare. 

2. Când se laudă drepţii, se ve- 
selesc popoarele; iar de boierii cei 
necredincioşi suspină bărbaţii. 

3. De omul cel ce iubeşte învă- 
ţătura se veseleşte tatăl lui; iar cel 
ce paşte curve, pierde-va avuţiea. 

4. împăratul drept ridică ţara; iar 
bărbatul fărădelege o strică. 

5. Cel ce găteşte înaintea feţii pri- 
etenului său mreajă, în picioarele 
sale o pune pre ea. 

6. Omuiui celui ce păcătueşte, 
mare este laţul; iar dreptul în bu- 
curie şi desfătare va îî. 

7. Ştie dreptul a face judecată să- 
racilor; iar cel necredincios nu va 
pricepe judecata, şi cel sărac n'are 
pricepere a se cunoaşte pre sine. 

8. Oamenii cei fărădelege au a- 
prins cetatea ; iar cei înţelepţi au 
întors mâniea. 

9. Bărbatul înţelept judecă pre 
neamuri; iar omul rău mâniindu-se 
se face de batjocură, şi nu se în- 
grozeşte. 

10. Bărbaţii cei părtaşi la sângiuri 

27. H 2 Lege 15, 7, 8, 10. 

28. Iov 24, 4. 

29. 3. Lucâ 15, 13. 7. Iov 29, 16. 



vor urî pre cel cuvios; iar cei drepţi 
vor căută sufletul lui. 

îî. Toată mânia sa şi-o arată cel 
n<2înţelept; iar cel înţelept şi-o ţine 
pe rând. 

12. împăratul care ascultă cuvân- 
tul nedrept, toţi cei supuşi lui sunt 
fărădelege. 

13. Inprumufătorul şi datornicul 
unul cu altui s'au întâlnit; iar Dom- 
nul pre amândoi îi va cercetă. 

14. împăratul cel ce cu adevăr ju- 
decă pre săraci, scaunul lui întru 
mărturie se va pune. 

15. Bătăile şi mustrările dau în- 
; ţelepciune; iar pruncul cel ce um- 
blă după voea sa, ruşinează pre pă- 
rinţii săi. 

16. Unde sunt mulţi necredincioşi, 
multe păcate se fac; iar când cad 
aceia, drepţii se umplu de frică. 

Î7. Ceartă pre fiul tău, şi te va 
odihni, şi va dâ podoabă sufletului 
tău. 

18. Să nu fii tâlcuifor neamului 
celui fărădelege; iar cel ce păzeşte 
legea, fericit este. 
. Î9. Cu cuvintele nu se va învăţa 
sluga îndărătnică, că de va şi în- 
ţelege, tot nu va ascultă". 

20. De vei vedeâ pre vre un om 
grabnic la cuvinte, să ştii că mai 
multă nădejde are cel îără de minte 
decât el. 

21. Cel desfrânat din pruncie slu- 
gă va îi şi mai târziu îi va păreâ 
rău de aceasta: 

22. Omul mânios ridică pricini; 
iar bărbatul cel greu la mânie, oco- 
leşte păcatul. 

23. Semeţia pre om smereşte; iar 
pre cei ce gândesc cu smerenie, îi 

, întăreşte cu mărire Domnul. 

24. Cel ce se împărtăşeşte cu fu- 
rul, urăşte sufletul său, şi de seva 
pune jurământ, auzind nu vor spune. 

16. Ps. 36, 35. 23. Iov 22, 29; Isaia 66, 2. 
24. Lev. 5, 1. 



PILDELE LUI SOLOMON 



803 



25. Cel ce se teme şi se ruşinează 
de oameni, se împiedică; iar cel ce 
nădăjdueşte spre Domnul, veselî- 
se-va. 

26. Necurăţia la om dă greşală; 
iar cel ce nădăjdueşte spre Dom- 
nul, se va mânlui. 

27. Mulţi slujesc feţelor povăţui- 
torflor ; iar dela Domnul se face 
dreptate omului. 

28. Urît este înaintea dreptului o- 
mul nedrept, şi urîtă este celui fără- 
delege calea cea dreaptă. 

CAP. 30. 

Alte pilde. 

Acestea a zis bărbatul celor ce 
cred în Dumnezeu, şi încetează : 

2. Că mai neînţelept sunt decât 
toţi oamenii, şi înţelepciune de om 
nu este întru mine. 

3. Iar Dumnezeu m'au învăţat în- 
ţelepciune, şi am cunoscut ştiinţa 
sfinţilor. 

4. Cine s'a suit în cer şi s'a po- 
gorîf? Cine a adunat vânturile în 
sân? Cine a întors toată apa întru 
o haină? Cine a ţinut toate margi- 
nile pământului? Care este numele 
lui? Sau care este numele fiilor lui? 
ca să cunoască. 

5. Că toate cuvintele lui Dumne- 
zeu sunt cu foc lămurite, şi ajută 
el celor ce se cuceresc lui. 

6. Nu adaoge la cuvintele lui, ca 
să nu te mustre, şi să iii mincinos. 

7. Două cer dela tine: să nu iei 
harul meu mai 'nainte de ce voiu 
muri eu. 

8. Cuvântul deşert şi mincinos de- 
părtează-1 dela mine, bogăţie şi să- 
răcie nu'mi dâ. 

9. Ci'mi rândueşte cele de lipsă 
şi cele de ajuns. 

30. 4. Isaia 40, 12; Ioan 3, 13. 

5. Ps. 11, 6 şi 118, 140. 

6. R 2 Lege 4, 2, 12, 32; Hţ>oc. 22, 15, 19. 
9. Mat. 6, 11. 



10. Ca nu săturându-mă, să mă 
fac mincinos şi să zic: Cine mă 
vede? Sau fiind sărac, să fur, şi să 
jur pre numele lui Dumnezeu. 

11. Să nu dai pre slugă în mâi- 
nile stăpânului, ca nu cumvâ să te 
blesteme şi să piei. 

12. Fiul rău blesteamă pre tatăl 
său, şi pre muma sa nu o binecu- 
vîntează. 

13. Fiul rău pre sine se judecă a 
îl drept, şi ieşirea sa nu o a spălat. 

14. Fiul rău trufaşi ochi are şi cu 
genele lui se înalţă; fiul rău dinţii 
are sabie şi măselele bardă, ca să 
mistuiască şi să mănânce de tot pre 
cei slabi de pre pământ şi pre să- 
racii lor dintre oameni. 

15. Lipitoarea trei fete aveâ foarte 
iubite, şi aceste trei n'o săturâ, şi 
a patra nu ajungeâ a zice : destul 
este. 

16. Iadul şi dragostea muerii, şi 
pământul neumplut de apă, şi apa 
şi focul nu vor zice: destul este. 

7. Ochiul cel ce batjocoreşte pre 
tată, şi nu cinsteşte bătrâneţile mai- 
cii, să'l scobească pre el corbii din 
văi, şi să'l mănânce. puii vulturilor. 

18. Trei sunt mie cu neputinţă a 
le pricepe, şi a patra n'o ştiu: 

19. Urmele vulturului când zboară, 
căile şarpelui pe piatră şi calea co- 
răbii când merge pe mare, şi căile 
omului în tinereţele lui. 

20. Tot aşâ este calea muerii prea 
curve, care dacă face, se spală zi- 
când : că nimic n'a făcut fără de 
caîe f 

21". Pentru trei lucruri se clăteşte 
pământul şi al patrulea nu'l poate 
suferi : 

22. De va împărăţi sluga, şi ne- 
bunul de se va săturâ de bucate, 

23. Şi slujnica de va scoate pre 
stăpâna sa, şi femeia urâcioasă de 
va nemerî bărbat bun. 

10. fl 2 Lege 8, 12—14. 



804 



PILDELE LUI SOLOMON 



24. Şi palru sunt pre pămârtl mai 
mici, acestea suni mai înţelepte de- 
cât cele înjelepie: 

25. Furnicile, care n'au putere, şi' şi 
gătesc vara hrană; 

26. Şi aricii neam slab, carii îşi 
fac în pietre casele lor; 

27. Lăcusta împărat n'are, şi din- 
tr'o poruncă merge la tabără cu bu- 
nă rânduială; 

23. Şi nevăsfuica care se reaze- 
mă pre mâini şi lesne se poate prin- 
de, şi lăcueşte în poiatiile împăra- 
ţilor. 

29. Şi trei sunt care fericit um- 
blă» şi a patra care bine merge: 

30. Puiul de leu cel ce este mai 
tare între dobitoace, care nu se în- 
toarce nici se teme de dobitoc; 

31. Şi cocoşul care umblă între 
găini cu sfat bun; şi ţapul care po- 
văţueşte turma; şi împăratul care 
grăieşte în neamuri. 

32. De te vei dâ pre tine la ve- 
selie şi vei întinde mâna fa cu sfadă, 
te vei necinsti. 

33. Mulge lapte şi va fi unt, şi 
de vei stoarce nările va ieşi sânge; 
iar de vei frage afară cuvinte, vor 
ieşi vrăjbi şi sfăzi. 

CAP. 31. 

Lauda femeii harnice. 

Cuvintele mele sunt grăite dela 
Dumnezeu, învăţătura împăratu- 
lui, care 1-a învăţat pre el muma lui. 

2. Ce vei păzi fiule? Ce ? Graiu- 
rile lui Dumnezeu; ţie zic fiule cel 
întâiu născut, ce, fiul pântecelui meu? 
Ce, fiul rugăciunilor mele? 

3. Nu dâ muerilor avuţia ta şi 
mintea ta şi vieaţa, că mai pre ur- 
mă îţi vei mufă sfatul. 

4. Toate le fă cu socoteală, cu 
măsură beâ vin, cei puternici sunt 
mânioşi; deci vin să nu beâ. 

5. Ca nu bând să'şi uite de în- 



ţelepciune, şi nu vor puteâ judecă 
drept pre cei slabi. 
* 6. Daţi băutură, care îmbată, ce- 
lor ce sunt în supărări şi vin să beâ 
celor ce sunt în dureri. 

7. Ca să'şi uite de sărăcie, şi de 
ostenelesă nu' şi mai aducă aminte. 

8. Fiulel Deschide gura fa cu cu- 
vântul lui Dumnezeu, şi judecă pre 
foţi cum se cade. 

9. Deschide gura ta, şi judecă 
drept, şi fă dreptate săracului şi 
mişelului. 

10. Femeie vrednică cine va afla, 
mai scumpă este una ca aceasta 
decât pietrile cele de mult preţ. 

11. Nădăjdueşfe spre dânsa inima 
bărbatului ei, una ca aceasta nu se 
va lipsi de bune agonisele. 

12. Că lucrează bărbatului său lu- 
cruri bune în toată vieaţa. 

13. Agonisind lână şi in, face cu 
mâinile sale lucru de treabă. 

14. Este ca o corabie, ce face ne- 
guţălorie, de departe adună avuţia sa. 

15. Şi se scoală de noapte, şi gă- 
teşte bucate casei, şi dă de lucru 
slujnicilor, 

16. Văzând moşie o cumpără şi din 
rodurile mâinilor sale sădeşte vie. 

17. Incingându'şi mijlocul său cu 
tărie, îşi întăreşte braţul său la lucru. 

18. A prins gust că bine este a 
lucră, şi nu se stinge lumânarea el 
toată noaptea. 

19. Mâinile sale întinde spre cele 
de folos, şi coatele şale le întăre- 
şte la fus. 

20. Mâinile sale le deschide să- 
racului, şi hrană dă celui lipsit. 

21. Nu poartă grije de cele din 
casă bărbatul ei, când se zăbove- 
şte undeva, că foţi ai ei sunt îm- 
brăcaţi. 

22. Câte două haine a făcut băr- 
batului său, şi eiş îmbrăcăminte de 
vison şi de porfiră. 

31. 7. Ps. 103. 16. 9. Lev. 19, 15. 



PILDELE LUI SOLOMON 



805 



23. Cinstit este în porţi bărbatul 
«i, ori când merge întru adunare cu 
cei bătrâni şi cu locuitorii pămân- 
tului. 

24. Pânzeturi a făcut, şi le-a vân- 
dut Finictenilor şi cingător! Hana- 
neilor. 

25. Intru tărie şi întru bună po- 
doabă s'a îmbrăcat, şi s'a veselit 
în zilele de apoi. 

26. Gura sa deschide cu socoteală 
şi după lege; şi rânduială pune lim- 
bei sale. 

27. Strimte sunt cărările casei sale 
şi bucatele nu le mănâncă cu lene. 



28. Crescutu-ş'a fiii săi, şi s'au îm- 
bogăţit, şi bărbatul ei o a lăudat 
pre ea. 

29. Multe îete au agonisit bogăţie, 
muîte fete au făcut putere; iar tu 
k-ai întrecut şi le-ai covârşii pre 
toate. 

30. Plăceri mincinoase şi frumu- 
seţi deşarte femeeşti nu sunt întru 
tine, femeia cu minte se va binecu- 
vânta; iar ea să laude frica Dom- 
nului. 

31. Daţi ei din rodurile mâinilor 
sale, şi să se laude în porţi bărba- 
tul ei. 



ECLISIASTUL 



CAP. 1. 

Nimicnicia lucrurilor omeneşti 

Cuvintele Eclisiasfului îiuî lui Da- 
vid împăratul luilsrail din Ierusa- 
lim. 

2. Deşertăciunea deşertăciunilor a 
zis Eclisiastul, deşertăciunea deşer- 
tăciunilor, toate sunt deşertăciune. 

3. Ce prisoseşte omului din toată 
osteneala sa, care se trudeşte supt 
soare ? 

4. Neam trece şi neam vine, şi 
pământul în veac stă. 

5. Răsare soarele şi apune, şi la 
locul său se trage, el acolo răsărind, 
merge către miazăzi, şi încunjură 
către miazănoapte. 

6. Înconjurând încunjură, merge 
duhul, şi întru încunjurările sale se 
întoarce duhuL 

7. Toate pâraele intră în mare, şi 
marea nu se umple, la locul de unde 
iese rîuriîe, acolo se întorc, ca iar 
să iasă. 

8. Toate cuvintele sunt cu anevoe, 
nu le va puteâ omul grăi, şi nu se 
va săturâ ochiul a vedeâ nici ure- 
chea a auzi. 

9. Ce este ce a fost? Ceea ce va 
să fie, şi ce este ce s'a îăcut? Aceea 
ce se va face; şi nimic nu este nou 
supt soare. 

10. Nici va grăî şi va zice : iată 

1. 2. Ps. 61, 9 şi 38, 8. 
5. Ps. 16, 5«7. 9. 3, 15. 



acesta este nou, că a fost în vea- 
curile care au fost înaintea noastră. 

11. Nu esle pomenire de cei din- 
tâiu, şi încă nici de cei ce după a- 
ceea au fost, nu'şi vor aduce aminte, 
cei ce vor fi pre urmă. 

12. Eu Eclisiastul am fost împă- 
rat preste îsrail în Ierusalim. 

13. Şi am pus în inima mea a 
cercă şi a socoti cu înţelepciune 
despre toate câte se fac supt soare, 
că îndeletnicire anevoiasă au dat 
Dumnezeu fiilor oamenilor, ca să 
migăiască cu dânsa. 

14. Văzut-am toate lucrurile, care 
se fac supt soare, şi iată toate sunt 
deşertăciune şi vânare de vânt. 

15. Ce este strâmb nu se va pu- 
teâ îndreptă, şi ce lipseşte nu se va 
puteă numără. 

16. Grăit-am eu întru inima mea, 
zicând: iată m'am mărit, şi am în- 
trecut cu înţelepciunea pre toţi, cari 
au fost mai înainte de mine în Ie- 
rusalim şi inima mea a văzut multă 
înţelepciune şi ştiinţă. 

17. Şi am pus inima mea, să cu- 
noască înţelepciunea şi cunoştinţa, 
pilde şi ştiinţă. Şi am cunoscut eu, 
că şi aceasta este vânare de vânt. 

18. Căci întru mulţimea înţelep- 
ciunei, mulţimea cunoştinţei este; şi 
cei ce adauge ştiinţa, adauge durere. 

13. î imp. 4, 30, 34. 

15. 2, 11, 17, 26; 4, 4, 6, 16; 

16. 3. Imp. 3, 12. 



ECLISIASTUL 2 



807 



C AP. 2. 

Zădărnicia lucrurilor lumeşti 

Zis-am eu înfru inima mea: vino 
acum să te ispitesc în veselie şi 
vezi binele, şi iată şi aceasta este 
deşertăciune. 

2. Râsului i-am zis nebunie, şi bu- 
curiei, căci îaci aceasta ? 

3. Şi am socotit: oare inima mea 
trage-va ca vinul trupul meu, şi i- 
nima mea m'a povăţuit întru înţe- 
lepciune, ca să stăpânesc preste de- 
sfătare până voiu vedea, care este 
binele fiilor oamenilor, care să'l facă 
supt soare în numărul zilelor vie- 
ţii lor. 

4. Mărit am lucrurile mele, zidi- 
tu-mi-am case, săditu-mi-am vii. 

5. Făcutu-mi-am grădini şi livezi, 
şi am sădit înir'însele tot felul de 
pom roditor. 

6. Făcutu-mi-am lacuri de ape ca 
să ud dintr' însele dumbrava de 
lemne odrăslitoare. 

7. Avut-am slugi şi slujnice, şi 
robi am avut, şi cirezi şi turme 
multe am avut, mai mult decât toţi 
cei ce au fost mai nainte de mine 
în Ierusalim. 

8. Adunatu-mi-am argint şi aur, ş! 
avuţiile împăraţilor şi ale jărilor. 
Făcutu-mi-am cântăreji şi cântăreţe, 
şi desfătările fiilor omeneşti, ame- 
stecători şi amestecătoare de vin. 

9. Şi m'am mărit, şi am sporit 
mai mult decât toţi, cei ce au fost 
mai nainte de mine în Ierusalim, ci 
şi înţelepciunea mea a fost cu mine. 

10. Şi tot ce a poftit ochii mei 
n'am depărtat dela dânşii, şi n'am 
oprit inima mea dela nici o desfă- 
tare, că s'a desfătat inima mea cu 
toată osteneala mea, şi aceasta mi-a 
iost partea mea din toată osteneala 
mea. 

11. Şi am căutat eu spie toate 

2. 8. 3 Imp. 9, 28; şi 10, 10. 11. 1, 13, 17. 



lucrurile meie, care le-au făcut mâi- 
nile mele, şi spre truda, care m'am 
ostenit a o face, şi iată toate sunt 
deşertăciune şi vânare de vânt, şi 
nimic nu este prisoşire supt soare. 

12. Şi am căutat să văz înţelep- 
ciunea şi rătăcirea şi nebuniea, că 
cine este omul, care va urmă sfă- 
tuirea? Ori câte a făcut aceasta. 

13. Şi am văzut eu, că covârşeşte 
înţelepciunea pre nebunie, precum 
covârşeşte lumina pre înîunerec. 

14. Ochii înţeleptului în capul lui, 
iar cel fără de minte întru înîune- 
rec umblă, şi am cunoscut eu, că 
o întâmplare va întâmpina pre toţi 
aceştia. 

15. Şi am zis eu întru inima mea, 
că precum se întâmplă celui nebun, 
şi mie mi se va întâmplă, şi pentru 
ce mai mult m'am străduit eu? Şi 
am grăit înfru inima mea, că cel 
nebun din prisosinţă grăeşie, ci şi 
aceasta este deşertăciune. 

16. Că nu este pomenirea celui 
înţelept cu cel nebun în veac, pen- 
frucă în zilele cele viitoare pre toate 
le va acoperî uitarea, şi cum va murî 
cel înţelept cu cel nebun? 

17. Şi am urît vieaţa, că vicleană 
este asupra mea fapta cea făcută 
supt soare, că toate sunt deşertă- 
ciune şi vânare de vânt. 

18. Şi am urît eu toată osteneala 
mea, care am ostenit supt soare, 
pentrucă o las pre ea omului, care 
s'a născut după mine. 

19. Şi cine ştie, oare înţelept va 
fl au nebun? Şi oare stăpânî-va 
toată osteneala mea, care m'am o- 
stenit şi m'am străduit supt soare? 
Ci şi aceasta este deşertăciune. 

20. Şi m'am întors eu, ca să în- 
cetez cu inima mea dela toată o- 
steneala, care m'am ostenit supt 
soare. 



14. Pilde 17, 25 şi 28, 18. 
16. Ps. 48, 9 şi 20. 



808 



ECLISIASTUL 2-3 



21. Că esfe om, care se oste- 
neşte cu înţelepciune şi cu ştiinţă 
şi cu bărbăţie, şi va da partea sa 
omului, care nu s'a ostenit întru 
aceea, ci şi aceasta este deşertă- 
ciune şi răutate mare. 

22. Că ce are omul din toată o- 
steneala sa, şi din alegerea inimei 
sale, cu care s'a ostenit el. supt 
soare? 

23. Că toate zilele lui sunt ale du- 
rerilor, şi a mâniei migăiala lui, cât 
nici noaptea nu doarme inima lui, 
şi aceasia deşertăciune este. 

24. Nu este bine omului, fără nu- 
mai ce mănâncă şi ce beâ, şi arată 
sufletului său din osteneala sa; ci 
şi aceasta am văzut eu că din mâna 
lui Dumnezeu esfe. 

25. Că cine va mâncâ şi va beâ, 
aîară de dânsul? 

26. Că omului celui bun înaintea 
feţii lui i-au dat înţelepciune şi minte 
şi veselie; iar celui păcătos i-au dat 
grij'e să umble şi să adune, ca să 
deâ celui bun înaintea feţii lui Dum- 
nezeu; ci şi aceasta este deşertă- 
ciune şi vânare de vânt. 

C AP. 3. 

Vremea tuturor lucrurilor. Deosebirea 
omului de dobitoc. 

De toate este vreme, şi tot lucrul 
supt soare are vreme. 

2. Vreme este a naşte, şi vreme 
este a muri, vreme este a sădi, şi 
vreme este a smulge ce este sădit. 

3. Vreme este a ucide, şi vreme 
este a vindeca, vreme este a surpâ, 
şi vreme este a zidi. 

4. Vreme este a plânge, şi vreme 
este a râde, vreme este a se tân- 
gui, şi vreme este a jucâ. 

5. Vreme este a zvârli pietre, şi 
vreme este a strânge pietre; vreme 



23. Iov 14, l; Ps. 89, 9. 

26. Iov 27, 17 şi 32, 8; Pilde 28, 8. 



este a îmbrăţişâ şi vreme este a se 
depărtâ de îmbrăţişare. 

6. Vreme este a căuta şi vreme 
esfe a pierde, vreme esfe a ţineâ şi 
vreme esfe a lepădă. 

7. Vreme esfe a rupe şi vreme 
este a coase, vreme esfe a lăceâ şi 
vreme este a vorbi. 

8. Vreme este a iubi şi vreme este 
a urî. Vreme este de răsboiu şi vre- 
me este de pace. 

9. Ce are mai mult cel ce lucrea- 
ză din osteneala sa? 

10. Văzuf-am toată migăiala, care 
o au dat Dumnezeu fiilor oameni- 
lor, ca să migăiască într'însa. 

11. Toate câte le-au făcut, bune 
sunt în vremea sa, şi tot veacul l-au 
daf în inimile lor, ca să nu afle o- 
mul făptura, care au făcuf Dumne- 
zeu din început până în sfârşit. 

12. Cunoscuf-am că nu este bine, 
fără numai a se veseli şi a face bine 
în vîeaţa sa. 

13. Şi fot omul, care mănâncă şi 
beâ, şi vede binele întru toată oste- 
neala sa, darul lui Dumnezeu esfe. 

14. Cunoscut-am că toate câfe au 
făcuf Dumnezeu, acestea vor îî în 
veac, la acelea nu se poate adaoge, 
şi dela ele nu se poate luâ, şi Dum- 
nezeu au făcut ca să se feamă de 
faţa lui. 

15. Ce s'a făcut, iată este, şi foafe 
câfe vor să fie, iată au fost, şi Dum- 
nezeu va căutâ pre cel ce se go- 
neşte. 

16. Şi am văzut încă supf soare 
locul judecăţii şi acolo este cel fără- 
delege, şi locul dreptului, acolo este 
cel credincios. 

17. Şi am zis eu înfru inima mea: 
pre cel drepf împreună şi pre cel 
fărădelege va judecă Dumnezeu; că 
de iot lucrul şi de ioafă fapfa va îi 
acolo vreme. 

18. Zis-am eu înfru inima mea 

3. li. E 2 Lege 32, 4. 



ECLISIASTUL 3-4 



809 



de vorba fiilor omeneşti : că'i va o- 
sebî pre ei Dumnezeu, ca să arate 
că dobitoace sunt. 

19. Şi cum că întâmplarea fiilor 
omeneşti, şi întâmplarea dobitocu- 
lui, o întâmplare este; precum este 
moartea acestuia, aşa şi moartea 
aceluia, şi un duh este în toate, şi 
cu ce covârşeşte omul pre dobitoc? 
Cu nimic, că toate sunt deşertăciune. 

20. Toate merg la un loc, toate 
s'au făcut din (ărână, şi toate se 
vor întoarce în ţărână. 

21. Şi cine ştie; oare duhul fiilor 
oamenilor se sue în sus? Şi du- 
hul dobitocului oare se pogoară în 
jos în pământ? 

22. Şi am văzut, că nu este bine, 
fără numai a se veseli omul întru 
lucrul său, că acesta este partea 
lui; că cine'l va duce pre el, ca să 
vaza ceea ce va fi după el? 

CAP. 4. 

Zădărnicia avuţiei. 

Si m'am întors eu, şi am văzut 
j toate năpăştile, cele ce se fac 
supt soare, şi iată lacrămile celor 
ce se năpăstuesc, şi nu este cine 
să'i mângâe pre ei, şi din mâna 
celor ce'i necăjesc pre ei, putere, 
şi nu este lor mângâifori. 

2. Şi am fericit eu pre foţi cei 
morţi, cari au murit, mai muît de 
cât pre cei vii, cari trăesc până acum. 

3. Şi decâl amândoi aceştia mai 
bun este, cel ce încă nu s'a născut, 
care încă n'a văzut lucrul cel rău, 
care s'a făcut supt soare. 

4. Şi am văzut eu toată osteneala, 
şi împreună toată bărbăţia lucrului, 
că aceasta este râvna omului dela 
prietenul său; şi aceasta încă este 
deşertăciune şi vânare de vânt. 

5. Cel fără de minte ţine mâinile 

19. Ps. 48, 12; şi 21. 20. Fac. 3, 19. 
22. Iov 14, 10, 14, 15. 
4. 5. Pilde 6, 10, 19, 24; şi 26, 15. 



în sân, şi' şi mănâncă cărnurile sale. 

6. Mai bun este un pumn plin cu 
odihnă, decât doi pumni cu oste- 
neală şi cu vânare de vânt. 

7. Şi m'am întors eu, şi am vă- 
zut deşertăciune supt soare. 

8. Este unul, şi nu este al doilea, 
şi nici fiu, nici frate n'are şi fot nu 
încetează dela toată osteneala sa, 
şi ochiul Iui nu se satură de avuţii; 
şi pentru cine mă ostenesc eu, şi'mi 
lipsesc sufletul meu de bunătate? 
Ci şi aceasta este deşertăciune, şi 
migăială rea este. 

9. Mai buni sunt doi decât unul, 
cari au plată bună pentru osteneala 
lor; că de va cădeâ unul, celalt va 
ridică pre soţul său. 

10. Şi vai celui ce este singur 
când va cădeâ, că nu este altul ca- 
rele să'l ridice. 

11. Şi de vor dormi doi, le va fi 
şi cald lor; iar unul cum se va în- 
călzi? 

12. Şi de se va scula asupra lui 
unul, cei doi vor stâ asupra ace- 
luia, şi funiea cea întreită nu cu- 
rând se rupe. 

13. Mai bun este pruncul sărac 
şi înţelept, decât împăratul bătrân 
şi fără de minte, carele mai mult 
nu ştie purta grije. 

14. Că din temniţă iese săîmpă- 
răţească, iar întru împărăţiea sa s'a 
făcut sărac. 

15. Văzuf-am pre toţi cei vil, cari 
umblă supt soare cu tânărul cel al 
doilea, care va fi în locul lui. 

16. Nu este sfârşit !a fot poporul 
lui, la toţi câţi au fost înaintea lor, 
şi cei de pre urmă nu se vor ve- 
salî de dânsul, ci şi aceasta este 
deşertăciune şi vânare de vânt. 

17. Păzeşte piciorul tău, când 
mergi în casa lui Dumnezeu şi te 
apropie, ca să auzi că mai bună 

8. Ps. 38, 10; tetem. 17, 11. 
16. Imp. 15, 22. 17. Ozic 6, 6. 



810 



ECLISIASTUL 5—6 



esle jerlfa la, decât darul celor fără 
dc minte, că ei nu cunosc răuî ca- 
re'l fac. 

Folosul avuţiei. 

Nu fe grăbi cu gura ta, şi inima 
ta să nu grăbească a grăi cu- 
vânt înaintea lui Dumnezeu, că Dum- 
nezeu este în cer sus, şi tu pre pă- 
mânt jos; pentru aceasta fie cuvin- 
tele tale puţine. 

2. Că vine visul, când eşti mult 
ingrijaf şi glasul nebunului în cu- 
vinte multe. 

3. Când vei făgădui făgăduinţă Iui 
Dumnezeu, nu zăbovi a o dâ pre 
ea, că nu este voie întru cei nebuni; 
iu dar ori câte vei făgădui dă. 

4. Mai bine este a nu făgădui, de 
cât a făgădui şi a nu dâ. 

5. Nu dâ gura ta, ca să faci să 
păcStuiască trupul tău, şi să nu zici 
înaintea feţei lui Dumnezeu, că esfe 
neştiinţă, ca să nu se mânie Dum- 
nazeu pentru cuvântul tău, şi să 
strice lucrul mâinilor tale. 

6. Că întru mulţimea visurilor şi 
a deşertăciunilor şi a cuvintelor ce- 
lor multe; fu le teme de Dumnezeu. 

7. De vei vedeâ în ţară năpastea 
săracului şi jefuirea judecăţei, şi a 
dreptăţei, nu fe miră de lucrul ace- 
sta, că cel înalt preste cel înalt iâ 
aminte, şi este mai înalt decât ei. 

8. Şi prisosinţa pământului întru 
toate este împărat ţarinei lucrate. 

9. Cel ce iubeşte argintul, nu se 
va săturâ de argint, şi cel ce iube- 
şte rodurile întru mulţimea lor nu 
se va desfăfâ cu ele; şi aceasta esle 
deşertăciune. 

10. Unde este mulţime de bună- 
tăţi, mulţi sunt, cari o mănâncă pre 
ea, şi ce esle bărbăţia celui ce o 



5. 2. Pilde 10, 20. 4. H 2 Lege 23, 22. 
6. Pilde 10, 20. 



are pre ea? Fără numai să vază cu 
ochii săi. . .,. 

11. Dulce este somnul slugei, ori 
puţintel, ori mult mănânce, iar pre 
cel sătul de se va îmbogăţi, nu'l 
lasă să doarmă. 

12. Este boală care o am văzut 
supt soare, a se păzi avuţie spre 
răul celui ce o are. 

13. Şi piere avuţia aceea întru mi- 
găiaiă rea, şi a născut fiu, şi nimic 
nu este în mâna lui. 

14. Precum a ieşit din pântecele 
mumei sale gol, se va întoarce, ca 
să meargă precum a venit, şi nimic 
nu va luâ din osteneala sa, ca să 
ducă în mâna sa. 

15. Ci şi aceasta este boală rea, 
că precum a venit, aşâ se va şi duce 
şi ce are el mai mult? Pentrucă s'a 
ostenit în vânt. 

16. Şi în toate zilele sale întru în- 
tunerec şi în jale, şi în mânie multă 
şi în boală şi în necaz. 

17. Iată binele, care l-am văzul eu 
că este bun: a mâncâ şi a beâ, şi 
a vedeâ bunătate întru toată oste- 
neala sa, care s'a trudit supt soare 
în numărul zilelor vieţei sale, care 
le-au dat Dumnezeu lui, că aceasta 
este partea lui. 

18. Ci fot omul, căruia i-au dat 
Dumnezeu bogăţie şi avere, şi i-a 
dat lui volnicie, ca să mănânce din- 
lr'înseie, şi să' şi ia partea sa, şi să 
se veselească dintru osteneala sa, 
acesta darul lui Dumnezeu este. 

19. Că nu mult îşi va aduce a- 
minte de zilele vieţei sale, că Dum- 
nezeu îi cuprinde pre el înlru ve- 
selia inimii lui. 

CAP. 6. 

Deşertăciunea iubirei de avuţie, 

Este răutate, care o am văzul supt 
soare, şi multă este la oameni. 

14. Iov 1, 21; 1 Tim. 6, 7; Ps. 48, 18. 



ECLISIASTUL 6-7 



811 



2. Om, căruia îi dă Dumnezeu bo- 
găţie Şi avcre mărire » ?* nimtc 
nu este ce să lipsească sufletului 
lui din toate câte pefteşte, şi nu'l 
va învrednici Dumnezeu că să mă- 
nânce dinlru aceea, că om strein 
mănâncă aceea; aceasta deşertăciu- 
ne şi boală rea este. 

3. De ar naşte cinevâosuiă de fii 
şi mulli ani ar trăi, şi cât de multe 
ar fi zilele anilor lui, sufletul lui nu 
s e va săturâ de bunătate, şi încă 
nici îngropăciune nu va aveâ şi am 
2is; mai bine ,este a îî o stârpifură, 
decât acela. 

4. Că întru deşertăciune a venit, 
şi întru întunerec se duce, şi întru 
întunerec numele lui se va acoperi. 

5., Şi încă soarele nu 1-a văzut, 
nici' 1-a cunoscut, odihna acestuia 
mai 5 multă este decât a aceluia. 

6. Şi de ar trăi de două ori o mie 
de ani, şi bunătate n'a văzut, au nu 
toate la un loc vor merge? 

7. Toată osteneala omului de ar 
veni în gura lui şi încă sufletul lui 
nu se va săturâ. 

8. Că ce are înţeleptul mai mult 
de cât nebunul? Că săracul ştie a 
umblâ în preajma vieţii. 

9. Mai bună este vederea ochilor, 
decât ceeace ai în gând ; ci şi a- 
ceasta este deşertăciune şi vânare 
de vânt. 

10. Ori şi ce fie, iată s'a chemat 
numele lui, şi s'a cunoscut, că el 
este om, şi nu se va pufeâ judecă 
cu cel mai tare decât el. 

11. Că sunt cuvinte multe, care 
înmulţesc deşertăciunea. 

CAP. 7. 

Folosul înţelepciunei. Viclenia femeii. 

Ce foloseşte omului ? Că cine ştie 
care este binele omului în vieaţă, 

6. 3. H 2 Lege 28, 26; Isaia 14, 19, 20. 
6. Ps. 88, 47; 48, 14; 36, 36; Evr. 9, 27. 
10 Iov 9, 32. 



în numărul zilelor vieţii deşertăciu- 
ne! lui, şi le-a făcut pre ele ca um- 
bra ? Că cine va spune omului ce 
va fi după el supt soare ? 

2. Mai bun este numele bun, de- 
cât untuldelemn bun, şi ziua mor- 
ţii decât ziua naşterii. 

3. Mai bine este a merge la casa 
plângerii, decât la casa ospăţului ; 
pentrucă acesta este sfârşitul a tot 
omul, şi cel viu va pune ce este 
bun întru inima sa. 

4. Mai bună este mâhnirea de cât 
râsul, că prin întristarea feţii se în- 
drepfează inima. 

5. Inima înţelepţilor în casa plân- 
gerii; iar inima nebunilor în casa 
veseliei. 

6. Mai bine este a auzi certarea 
înţeleptului, decât omul care aude 
cântecele nebunilor. 

7. Că precum este froznetul spi- 
nilor supt căldare, aşa este râsul 
nebunilor; ci şi uceasta este deşer- 
tăciune. 

8. Năpastea împresură pre celîn- 
înţelept, şi strică inima celui de bun 
neam. 

9. Mai bun este sfârşitul cuvân- 
tului, decât începutul lui ; mai bun 
este cel răbdător, decât cel trufaş 
cu inima. 

10. Să nu grăbeşti cu duhul tău 
a te mânieâ, că mâniea în sânul 
nebunilor se odihneşte. 

11. Să nu zici: ce este că zilele 
cele mai . dinainte, erau mai bune de 
cât acestea? Că nu înţelepţeşfe ai 
întreba aceasta. 

12. Bună este înţelepciunea cu a- 
vuţie, şi mai mult foloseşte celor ce 
văd soarele. 

13. Că în umbra ei înţelepciunea 
ca umbra argintului, şi prisosinţa 
cunoştinţii înţelepciunii înviază pre 
cel ce o are pre ea. 

7. 2. Pilde 22, 1. 6. Ps. 140, 6. 
10. Pilde 12, 17. 



812 



ECLISIASTUL 7-8 



14. Vezi lucrurile lui Dumnezeu, 
că cine va pufeâ înfrumuseţa, pre 
care Dumnezeu î! va siricâ? 

15. In ziua bunătăţii frăeşfe în 
bine. şi vezi în ziua răutăţii, vezi 
încă şi fu cu aceasta tocmirea ace- 
stora, care au tăcut Dumnezeu pen- 
tru graiu, ca să nu afle omul după 
dânsul nimic. 

16. Toate le-am văzut în zilele de- 
şertăciune! mele; este drept, care 
piere întru dreptatea sa, şi este ne- 
drept, care multă vreme trăieşte în- 
tr'un rătutatea sa. 

17. Nu fii drept prea mult, nici în- 
ţelept de prisosit, ca nu cumvâ să- 
li ieşi din fire. 

18. Şi nu fii mult fără de lege, şi 
nu fii aspru, ca să nu mori fără 
vreme. 

19. Bine este a se {ineâ pre sine 
întru aceasta, iar cu aceasta să nu- 
ţi pângăreşti mâna ta, că celor ce 
se tem de Dumnezeu vor ieşi toate. 

20. înţelepciunea va ajuta înţelep- 
tului mai mult decât zece puternici, 
cari sunt în cetate. 

21. Că nu este om drept pre pă- 
mânt, care să îacă bine şi să nu 
greşească. 

22. Şi la toate cuvintele, care 
vor grăi cei fără de lege, să nu pui 
inima ta, ca să nu auzi şi tu pre slu- 
ga ta bleslemându-te. 

23. Că de multe ori te va vicleni 
pre tine, şi în multe chipuri va ne- 
căji inima fa, pentrucă şi tu ai ble- 
stemat pre alţii mulţi. 

24. Toate acestea le-am ispitii cu 
înţelepciunea, şi am zis: 

25. lrtjelepţi-mă-voiu, şi s'a de- 
părtat dela mine mai departe decât 
erâ, că este adâncă adâncime, şi 
cine o va aflâ pre ea ? 

26. Inconjuraf-am eu şi inima mea, 
ca să ştiu, şi să socotesc, şi să 

15. Isaia 45, 7. 16. Ps. 72, 3, 12. 
17. Rom. 12, 16. 

21. 3. Imp. 8, 46; 2 Parai. 6, 37; 1 Ioan 1, 8. 



caut înţelepciunea şi pricina, şi s j 
cunosc fără de legea nebunului, şi 
greşala şi rătăcirea. 

27. Şi o aflu eu pre ea mai amară 
decât moartea, cu muerea care este 
laţ vânător, şi inima ei mreje, legă. 
fură sunt mâinile ei, cel bun îna- 
intea feţii lui Dumnezeu se va iz. 
băyi de ea;' iar cel păcătos se va 
prinde întru ea. 

28. Vezi, aceasta am aflat, zis-a 
Eclisiastul, odată, şi mai de multe 
ori am cercat, ca să aflu pricina. 

29. Care a cercat sufletul .meu, şi 
nu o aflat, un om dintru o mie am 
aflat, iar muiere din toate acestea 
n'am aflat. 

30. Insă vezi, aceasta am aflat, 
că au făcut Dumnezeu pre om drept; 
iar oamenii ei au căutat multe cu- 
getări, cine ştie înţelepciunea? Şl 
cine ştie dezlegarea cuvântului ? 

CAP. 8. 

Nestatornicia vieţii. , 

' nţelepciunea omului va lumină 
faţa lui; iar cel fără de obraz, va 
f urît. 

2. Gura împăratului păzeşte şi cu- 
vântul jurământului lui Dumnezeu. 

3. Nu te grăbi a merge dela faţa 
lui, şi să nu stai în cuvânt rău, că 
tot ce va vrea va face. 

4. Precum va zice împăratul, pu- 
tere are, şi cine? va zice lui, ce faci? 

5. Cel ce păzeşte porunca nu va 
cunoaşte cuvântul rău, şi vremea 
judecăţii o cunoaşte inima înţelep- 
tului. 

6. Că tot lucrul are vreme şi ju- 
decată, că ştiinţa multă a omului 
este mai pre sus de el. 

7. Că nu este cine să ştie ceea 
ce va fi, că în ce chip va fi, cine 
va spune lui? 

27. Pilde 5, 3, 4 şi 6, 26. 
30, Fac. 1, 27. 
8. 2. Pilde 15, 1?. 5. Rom. 13, 3. 



ECLISIASTUL 8-9 



813 



8. Nu este om, care să aibă pu- 
tere presfe duh, ca să oprească du- 
hul; şi nu este putere în ziua mor- 
ţii, şi nu este răgaz în ziua războ- 
iului, şi fărădelegea nu va mântui | 
pre cel ce o are pre ea. 

9. Şi toate acestea le-am văzut, 
şi am dat inima mea spre tot lu- 
crul, care s'a făcut supt soare, ca 
să văz toate, câte cu putere a fă- 
cut omul împrofiva omului, ca să'l 
necăjască pre el. 

10. Şi atunci am văzut pre cei 
fărădelege îngropaţi, încă şi din lo- 
cul cel sfânt, şi au mers, şi au 
fost lăuda ji în cetate, pentrucă aşâ 
au făcut, ci şi aceasta este deşer- 
tăciune. 

11. Că de vreme ce nu se face 
curând judecată celor ce fac rău, 
pentru aceea s'a umplut inima fi- 
ilor omeneşti, ca să facă rău. 

12. Cel ce a păcătuit, a făcut 
rău de atunci, şi din tinerelele sale, 
că ştiu şi eu, că va fi bine celor 
ce se tem de Dumnezeu, precum se 
tem de fa|a Iun 

13. Şi bine. nu va fi celui fărăde- 
lege, şi nu va petrece multe zile la 
umbră, cel ce nu se teme de faţa 
lui Dumnezeu. 

14. Este deşertăciune, care se face 
pre pământ; că sunt drepţi, presle 
carii vin rele, ca şi cum ar fi făcut 
faptele nedrepţilor, şi sunt nedrepţi, 
cărora le vin bune, ca şi cum ar fi fă- 
cut faptele drepţilor. Zis-arn : că şi 
aceasta este deşertăciune. 

15. Şi am lăudat veseliea, că nu 
este bine omului supt soare, fără 
numai a mâncâ şi a beâ şi a se 
veseli, şi numai aceasta va avea 
din osteneala sa cea din toate zi- 
lele vieţii sale, care i le-au dat Dum- 
nezeu lui supt soare. 

16. Pentru care am dat inima mea, 

11. Hvacum 1, 3, 4. 

12. Ps. 48, 21, 22; Pilde 1, 33; Rom. 2, 4. 
14. Iov 9, 23. 



ca să cunosc înţelepciunea, şi să 
văz migăiala, care s'a făcut pre pă- 
mânt, că este om, care ziua şi 
, noaptea nu vede somn în ochii săi. 
I Î7. Şi am văzut toate lucrurile lui 
Dumnezeu, că nu va puteâ omul 
aflâ litrul cel făcut supt soare, ori 
cât se ta osteni omul a căutâ, nu 
va aflâ ş\ ori câte va zice înţelep- 
tul, că ie cunoaşte, toi nu le va pu- 
teâ aflâ. 

CAP. 9. 

Cei buni şi cel răi au aceeaşi soartă, 
înţelepţii dispreţuiţi. 

Toate acesea le-am cugetat cu 
inima mea şi inima mea toate 
acestea le-a v^uf, cum sunt drep- 
ţii şi înţelepţii, ş faptele lor în mâna 
lui Dumnezeu, ş iubirea şi ura, nu 
este om care să* e Ş fj e> toate sunt 
înaintea feţii lor. 

2. Deşertăciune ej e întru toate. 
O întâmplare este d*pt u i U | ( Ş { nc _ 
credinciosului, celui \ m şi C2 j U { 
rău, celui curat şi celu^ iecura f | ce _ 
lui ce jertfeşte şi celui - e nu j er f_ 
feşte, precum este cel bu a ş a es f e 
şi cel păcătos, precum e^ cc j ce 
jură, aşâ este şi cel ce se , me 
jurământ. 

3. Aceasta este rău întru rj a f e 
cele ce se fac supt soare, că cţ n . 
tâmplare este tuturor, încă şi int, a 
fiilor oamenilor s'a umplut de r. 
utate, şi rătăcire în inima lor pâm 
trăesc, şi mai pre urmă la cei morţi. 

4. Că cine este, care să se îm- 
părtăşască cu toţi cei vii? Esie nă- 
dejde, că mai bun este câinele cel 
viu, decât leul cel mort. 

5. Că cei vii ştiu că vor să moarî; 
iar cei morţi nu ştiu nimic, şi mă 
mult plată lor nu este, că s'a ştim 
pomenirea lor. 

6. încă şi iubirea lor şi ura lor 
şi râvna lor acum au pierit, şi nu- 



814 



ECLISIASTUL 9-10 



mai au ei parle în veac de toate 
cele ce se fac supt soare. 

7. Vino mănâncă cu veselie pâi- 
nea ta, şi beâ cu inimă bună vinul 
tău, că au plăcut lui Dumnezeu fap- 
tele tale. 

8. In toată vremea să fie Hainele 
tale albe, şi untulddemn de pre 
capul tău să nu HpseascÂ. 

9. Şi'ţi petrece viea/a cu femeia, 
pe care o iubeşti în toate zilele 
vieţii deşertăciunii tale, care s'a 
dat ţie supt soare, că aceasta este 
partea ia, în vieaţa ta şi întru oste- 
neala ta, care te osteneşti tu supt 
soare. 

10. Toate, oricâte îi dă mâna fa 
a tace, cât poji, îă, rentrucă în iad 
unde mergi tu, nici ucru, nici gând, 
nici ştiinţă, nici înţ<<epciune nu este. 

11. Intorsu-m'a*, şi am văzut supt 
soare, că nu es^ alergătura celor 
sprinteni, nici âsboiul acelor tari, 
nici pâinea a<*lor înţelepţi, nici a- 
vuţiite acelor 11 minte, nici harul a- 
celor ştiuto'. că vremea şi întâm- 
plarea va ţtâmpinâ pre toţi aceştia. 

12. Şi r a cunoscut omul, vremea 
sa, ca p<?* n ce se vânează în mreajă 
rea, şi - a pasările, care se prind în 
ţ a ţ. a 4 se prind îîii oamenilor în 
vrerea rea, când cade preste ei fără 
de 2s * e - 

3. Ci şi această înţelepciune am 
vzut supt soare, care mare este 
naintea mea. 

14. Cetate mică, şi oameni putini 
într'nsa, şi vine asupra ei împărat 
mare, şi o încunjură, şi face îm- 
prejurul ei şanţuri mari. 

"5. Şi se aîlăîntr'însa un om să- 
ra; înţelept, şi acesta mântueşte ce- 
taea cu înţelepciunea sa, şi după 
a:eea nimeni nu'şi mai aduce a- 
Hinle de omul acela sărac. 

16. Şt am zis eu : mai bună este 

9. 11. Hmos 2, 14. 15. Pilde Zi, 22. 

15. Iov. 6, 26; Pilde 24, 5. 



înţelepciunea decât puterea, şi în- 
ţelepciunea săracului cea nebăgată 
în seamă, şi cuvintele lui, care nu 
se ascultă. 

17. Cuvintele înţelepţilor în linişte 
se aud, mai mult decât strigarea ce- 
lui ce stăpâneşte preste nebunt. 

18. Mai bună este înţelepciunea 
decât uneltele răsboiului, şi unul, 
care greşeşte, va pierde bunătate 
multă. 

CAP. IO. 

Urmările nedreptăţii omeneşti şi ale 
trândăviei. 

Muştele murind strică dulceaţa 
cea tocmită a unfuluidelemn, mai 
scumpă este puţină înţelepciune, de 
cât slava mare a nebuniei. 

2. Inima înţeleptului la dreapta lui 
este; iar inima celui nebun la stânga 
lui este. 

3. încă şi când umblă nebunul 
pre cale, inima lui fără de minte 
este, şi toate câte gândeşte nebunie 
sunt. 

4. De se va suî preste fine duhul 
celui puternic, să nu laşi locul tău, 
că tămăduire este ce face să în- 
ceteze păcate mari. 

5. Este rău, care l-am văzut supt 
soare, ca şi cum fără de voie ar ft 
ieşit dela lata celui puternic. 

6. Pre cel nebun pus întru înăl- 
ţimi mari, şi pre cei bogaţi şezând 
în smerenie. 

7. Văzuf-am pre slugi călări, şi 
pre Domni umblând ca nişte slugi 
pe jos. 

8. Cel ce sapă groapă el va că- 
deâ înfr'însa, şi cel ce curăţeşfe 
gardul, muşca'l-va pre el şarpele. 

9. Cel ce scoate pietre osfeni-se- 
va cu ele, şi cel ce despică lemne, 
primejdul-se-va cu ele. 

10. De se toceşte fierul, şi n'are 

IO. 6. Pilde 19, 10. 
8. Pilde 26, 27; Sirab. 27, 27. Ps. 7, 16. 



ECLISIASTUL 10-11-12 



815- 



tăişul ascuţit, trebue îndoită putere; 
aşâ omul să'şl îndoiască osteneala 
spre înţelepciune. 

11. De va muşcâ şarpele nu în- 
tr'ascuns, şi nu este folos celui ce 
descântă. 

12. Cuvintele gurii înţelepte sunt 
■har, şi buzele celui fără de minte 
îl vor prăpădi pre dânsul. 

13. începutul cuvintelelor gurii lui 
este nebunie, şi sfârşitul gurii lui 
rătăcire rea. 

14. Şi cel nebun înmuîtţeşte cu- 
vinte; nu ştie omul ce este şi ce va 
fi după el, cine îi va spune lui? 

15. Osteneala nebunilor îi necă- 
jeşte pre ei, ca cei ce nu ştiu a 
merge în cetate. 

18. Vai ţie cetate, a căreea împă- 
rat este iânăr, şi boerii tăi mănâncă 
de dimineaţă. 

17. Fericit eşti tu pământule, al 
căreia împărat este fecior de bun 
neam, şi boierii tăi mănâncă în vre- 
mea sa, ca să se întărească, şi nu 
se vor ruşinâ. 

18. Intru lene se vor povârnî grin- 
zile, şi întru întârzierea mâinilor, va 
picură în casă. 

19. Pentru râs fac pâinea, şi vi- 
nul veseleşte pre cei vii; şi de ar- 
gini ascultă toate. 

20. In cugetul tău să nu blestemi 
pre împărat, şi întru ascunsul că- 
mării tale să nu blestemi pre cel bo- 
gat, că pasărea cerului va duce gla- 
sul tău, şi care are aripi, va spune 
cuvântul tău. 

CAP. 11. 

Aducerea aminte de moarte şi de 
judecată. 

Aruncă pâinea ta prefaţa apei, că 
întru mulţimea zilelor o vei află. 
2. Fă parte la şapte şi la opt, că 
nu ştii ce rău va fi pre pământ. 

12. Pilde 15, 2 şi 16, 26 ; Pilde 10, 21, 3i. 

16. Isaia 3, 3. 20. Eşire 22, 28, 



3. De se vor umpleâ norii de ploa- 
ie, pre pământ o vor vărsa; şi de 
va cădeâ lemnul către amiazăzi sau 
către miazănoapte, în care loc va 
cădeâ lemnul, acolo va fi. 

4. Cel ce păzeşte vântul nu va 
semănâ, şi cel ce se uită la nori 
nu va secerâ. 

5. Precum nu este, care să ştie, 
care este calea duhului, nici în ce 
chip se închiagă oasele în pântecele 
femeii îngrecată, aşâ nu ştii lucru- 
rile lui Dumnezeu, ori câte va face. 

6. Dimineaţa seamănă sămânţa 
ta, şi seara să nu înceteze mâna 
ta, că nu ştii ce va rodi mai vâr- 
tos, aceasta sau aceea, şi de vor 
rodî amândouă mai bine va fi. 

7. Şi dulce este lumina, şi bine 
ochilor a vedea soarele. 

8. Că de va trăî ani mulţi omul, 
şi întru toţi aceştia se va veseli; 
însă să' şi aducă aminte de zilele 
întunerecului, că foarte multe vor fi, 
tot ce vine deşertăciune este. 

9. Veseleşte-te tânărule în tinere- 
ţile tale, şi cu cele bune să se de- 
sîăieze inima ta în zilele iinereţeior 
tale, şi urnbiă în căile inimii tale 
fără de prihană, şi nu după vede- 
rea ochilor tâi, şi să ştii, că pentru 
toate acestea te va aduce Dumne- 
zeu îa judecată. 

10. Şi depărtează mânia dela i- 
nima ta şi goneşte răul dela trupul 
tău, că tinereţile şi nebuniea deşer- 
tăciune sunt. 

CAP. 12. 

Vârsta bătrâneţii şi sfârşitul vieţei. 

Adu'ţi aminte de făcătorul tău în 
zilele tinereţelor tale, mai nainte 
de ce vor veni zilele răutăţii, şi se 
vor apropieâ anii, întru care vet 
zice: nu este mie întru aceştia voie. 
2. Mai nainie de ce se va întu- 

11. 5. Ioan Z, 8. 



816 



ECLISIASTUL 12 



necâ soarele şi lumina şi luna şi 
sielele, şt se vor întoarce norii după 
ploaie. 

3. In ziua în care se vor clăii pă- 
zitorii casei, şi se vor cutremură 
bărbaţii puterii, şi vor încetă cele 
ce macină, că s'au împuţinat şi se 
vor întunecă cele ce văd în gaură. 

4. Şi vor închide uşile în uliţă 
întru slăbiciunea glasului cei ce ma- 
cină, şi se vor sculă la glasul pasării, 
şi vor smeri toate felele cântării. 

5. încă şi din înălţime vorvedeâ, 
şi va îi spăimântare în cale, şi va 
înflori migdalul, şi se va îngrăşâ 
lăcusta, şi se va risipi chiparisul, 
că va merge omul în casa veacu- 
lui său, şi vor încunjurâ pre uliţă 
cei ce plâng. 

6. Mai nainte de ce se va rupe 
f uniea argintului, şi se va zdrobi floa- 
rea aurului şi se va sparge vadra 
la izvor şi se va învârii roata la 
groapă. 

7. Şi mai nainte de ce se va în- 
toarce ţărâna în pământ, precum a 



12. 7. Fac. 3, 19; Ps. 89, 3; 145, 3. 



fost, şi duhul se va întoarce la Dum- 
nezeu, la cel ce l-au dat pre el. 

8. Deşertăciunea deşertăciunilor, 
zis-a Eclisiasiul, foaie sunt deşer- 
tăciune. 

9. Şi fiindcă de prisosit s'a făcut 
Eclisiasiul înţelept, şi a învăţat pre 
om şliinţă, şi urechea a cercat mult 
frumuseţea pildelor. 

10. A cercat Eclisiasiul ca să afle 
cuvintele voiei, şi să scrie drepl cu- 
vintele adevărului. 

11. Cuvintele înţelepţilor, ca stră- 
murările şi ca cuiele înfocate care 
din tocmele s'a dat dela un păstor. 

12. Şi mai mult decât acestea fiul 
meu, ia aminte; că a face cărţi multe 
nu este sîârşit, şi cugetarea cea 
multă este osteneală trupului. 

13. Sfârşitul cuvântului tot, auzi'l; 
feme-te de Dumnezeu, şi poruncile 
lui le păzeşte, că aceasta este tot 
omul. 

14. Că toată fapta o va aduce Dum- 
nezeu la judecată, cu lot lucrul tre- 
cut cu vederea, ori bun, ori rău fie. 

8. Ps. 61, 9; şi 143, 5. 13. Ps. 110, 9; 
Lucâ 10, 42. 14. 2 Cor. 5, 10. 



CÂNTAREA CÂNTĂRILOR LUI SOLOMON 



CAP. 1. 

Iubirea între mire şi mireasă. 

S ărutc-mă cu sărutarea gurei sale; 
mai bune sunt ţâţele tale decât 
vinul. 

2. Şi mirosul mirurilor tale mai 
mult decât toate mirosurile. Mir văr- 
sat este numele tău, pentru aceea 
te-au iubit pre tine fecioarele, trasu- 
te-au dinapoi. 

3. La mirosul mirurilor tale vom 
alergâ. Băgatu-m'a împăratul în că- 
mara sa, bucurâ-ne-vom, şi ne vom 
veselî de tine, iubi-vom ţâţele tale 
mai mult decât vinul, dreptatea te-a 
iubit pre tine. 

4. Neagră sunt şi frumoasă, o fe- 
tele Ierusalimului! ca sălaşele lui 
Chidar, ca corturile Iui Solomon. 

5. Nu vă uitaţi la mine, că m'am 
înnegrit, că m'a ars soarele, fiii mai- 
cei mele s'au războit asupra mea, 
pusu-m'au păzitoare în vii, viea mea 
nu o am păzit. 

6. Spune mie o tu, precarele iu- 
beşte sufletul meu, unde paşti? Un- 
de ţi-ai pus lăcaşul întru amiază zi, 
ca să nu fiu ca aceea ce rătăceşte 
după turmele prietenilor tăi? 

7. De nu te cunoşti pre tine, cea 
frumoasă între femei, ieşi tu pre 

1. 3. loan 6, 44; 1 Petr. 1, 8. 
5. Isaia 6, 5. 



urma turmelor, şi paşte iedele tale 
lângă sălaşele păstorilor. 

8. Cu călărimea în carele lui Fa- 
raon te-am asemănat pre tine iubita 
mea. 

9. Cât de frumoase sunt fălcile 
tale, ca ale turturelei, grumazul tău 
ca mărgelele scumpe. 

10. Asemănări de aur vom face 
ţie, cu flori de argint. 

11. Până este împăratul în cul- 
cuşul său, nardul meu dat-a miro- 
sul său. 

12. Mănunchiu de stactie, frăţio- 
rul meu mie, între ţâţele mele va 
petrece. 

13. Strugur din chipru este frăţi- 
orul meu mie, din viile Engadi. 

14. Iată frumoasă eşti iubita mea, 
iată frumoasă eşti, ochii tăi porumbi. 

15. Iată bun eşti frăţiorul meu, şi 
frumos. 

16. Patul nostru este umbros, şi 
grinzele noastre de chedru, podu- 
rile caselor noastre de chiparos. 

CAP- 2. 

Mirele laudă frumuseţea miresei. 

Eu floarea câmpului, crinul văilor. 
2. Ca crinul între spini, aşâ este 
iubita mea între fete. 

3. Ca mărul între lemnele pădu- 
rei, aşâ este frăţiorul meu între fe- 
ciori, supt umbra lui am dorit şi 



Biblia 



52. 



818 



CÂNTAREA 



am şezut, şi dulce este rodul lui în 
gâtlejul meu. 

4. Duceţi-mă în casa vinului, gră- 
mădiţi preste mine dragoste. 

5. lntăriţi-mă cu miruri, răcoriţi- 
♦ mă cu mere, că sunt aprinsă de 

dragoste. 

6. Stânga lui supt capul meu, şi 
dreapta lui mă va îmbrăţişâ. 

7. luratu-v'am pre voi fetele Ieru- 
salimului pre puteri şi pre tăriile 
câmpului ţarinei, să nu deşteptaţi, 
nici să sculaţi pre iubita, până când 
va vreâ ea. 

8. Glasul frăţiorului meu, iată el 
vine sărind preste munţi, săltând 
preste dealuri. 

9. Asemenea este frăţiorul meu că- 
prioarei, sau puiului de cerb pre 
munţii Vetel; iată el stă după pe- 
retele nostru privind pe ferestre, ui- 
tându-se prin mreji. 

10. Răspunde frăţiorul meu şi zice 
mie: Scoală-te vino iubita mea, fru- 
moasa mea, porumbiţa mea. 

11. Că iată iarna a trecut, ploaea 
s'a dus. a încetat. 

12. Florile s'au ivit pre pământ, 
vremea plivelii a sosit, glasul tur- 
turelii s'a auzit în pământul nostru. 

13. Smochinul a scos mugurii săi, 
viile înfloresc şi dau miros, scoală, 
vino iubita mea, frumoasa mea, po- 
rumbiţa mea şi vino. 

14. Tu porumbiţa mea în despi- 
călura pietrii, stând pe zidul dina- 
inte, arată'mi faţa ta, şi mă fă să 
auz glasul tău, că dulce este glasul 
tău, şi faţa ta frumoasă. 

15. Prindeţi-ne nouă vulpile cele 
mici, care strică viile, că viile noa- 
stre înfloresc. 

16. Frăţiorul meu mie şi eu lui, 
cel ce paşte între crini. 

17. Până ce va încetă ziua, şi se 
vor plecâ umbrele, întoarce-fe fră- 



ţiorul meu şi te aseamănă căprio- 
rului sau puiului de cerb în văile 
munţilor. 

CAP. 3. 

Mireasa arată iubirea sa către mire. 

In patul meu noaptea am căutat, 
pre cel ce iubeşte sufletul meu, 
căutafu-ram, şi nu 1'am aflat, stri- 
gafu-l'am şi nu m'a auzit. 

2. Sculâ-mă-voiu dar şt voiu în- 
cunjurâ cetatea, în târguri şi pre 
uliţe voiu căulâ, pre cel ce iubeşte 
sufletul meu, căutafu-l'am pre el, şi 
nu Fam aflat, strigatu-1'am şi nu m'a 
auzit. 

3. Aflatu-m'au sfrejile, care încun- 
jură prin cetate; n'aţi văzut cumvâ 
pre cel ce iubeşte sufletul meu? 

4. Puţin trecând dela ei, am aflat 
pre cel ce'l iubeşte sufletul meu. Ţi- 
nufu-l'am şi nu l'am lăsat, până nu 
l'am dus în casa maicei mele, şi în 
cămara celei ce m'a zămislit. 

5. jurafu-v'am pre voi fetele Ieru- 
salimului pre puteri, şi pre tăriile 
ţarinii, să nu deşteptaţi, nici să scu- 
laţi pre iubita, până când va vreâ ea. 

6. Cine este acesta, care se sue 
din pustie, ca stâlpul de fum ce-1 
face smirna şi tămâea din foaie pra- 
furile f&căforului de mir? 

7. lată patul Iui Solomon: şase- 
zeci ostaşi împrejurul lui din viteji 
ai lui Israil. 

8. Toţi ţiind sabie, învăţaţi la ră- 
sboiu, fiecare cu sabia la coapsa 
sa pentru frica nopţii. 

9. Pat şi-a făcut iuiş împăratul 
Solomon din lemnele Livanului. 

10. Stâlpii lui i-a făcut de argint 
şi căpătâiul lui de aur, suişul lui 
de porfiră, înlăuntrul lui ţesătură 
aleasă din dragostea fetelor Ierusa- 
limului. 



10. V. 13. 13. V. 10. 15. lezec. 13, 4. 
16. Gal. 2, 20. 



3. 8. Ps. 90, 5. 



CÂNTĂRILOR 



819 



11. Ieşit* îetcle Sionului şi vedeţi 
pre împăratul Solomon cu cununa, 
cu care 1-a încununat pre el muma 
lui, în ziua nun{ii lui şi în ziua ve- 
seliei inimei lui. 

CAP- 4. 

Frumuseţea Miresei. 

Iată frumoasă eşti iubita mea, iată 
frumoasă eşti; ochii tăi de porum- 
biţă, supt vălul tău, părul tău ca 
turmele caprelor ce se urcă pre Ga- 
laad. 

2. Dinţii tăi ca turmele tunse, ce 
ies din scăldătoare, toate gemeni 
au şi stearpă nu este întru ele. 

3. Ca tortul cel roşiu buzele tale 
şi graiul tău frumos, ca coaja rodiii 
obrazul tău, supt vălul tău. 

4. Grumazul tău, ca turnul lui Da- 
vid cel zidit spre întărire; mii de 
scuturi atârnă pre el, toate arme de 
viteji. 

5. Amândouă jâjele tale, ca doi 
pui gemeni de căprioară cari pasc 
în crini, 

6. Până va lumină ziua şi vor 
trece umbrele, duce-mă-voiu la mun- 
tele smirnei, şi la piscul livanului. 

7. Ţoată frumoasă eşti, iubita mea 
şi întinăciune nu este întru tine. 

8. Vino din livan mireasă, vino 
din livan, veni- vei şi vei trece de 
pe culmea Amona, de pre capul Sa- 
nir şi Ermon, dela peşterile leilor, 
dela munţii pardoşilor. 

9. Mi-ai robit inima, sora mea, mi- 
reasa mea, mi-ai robit inima cu o ^ 
privire a ochilor tăi, şi c'un şirag 
dela grumazul tău. 

10. Cât de frumoase s'au făcut 
|âţile tale, sora mea mireasă! Mai 
inimoase sunt tâtile tale decât vi- 
nul, şi mirosul hainelor tale întrece 
toate miresmele 



4. 2, 6, 5. 7. Efes 5, 27. 8. R 2 Lege 3, 9. 



11. Fagur ce pică sunt buzele tale 
mireasă, miere şi lapte este supt 
limba ta, şi mirosul hainelor tale, 
ca mirosul Livanului. 

12. Grădină închisă este sora mea 
mireasă, grădină închisă, izvor pe- 
cetluit. 

13. Odraslele tale grădină cu ro- 
dii, cu rod din măguri, chipri cu 
narduri. 

14. Nard şi şofran, trestie şi scor- 
ţişoară cu toate lemnele Livanului, 
smirnă şi aloi cu toate mirosurile 
cele de frunte. 

15. Izvor de grădină şi fântână 
de apă vie, ce curge sgomotos din 
Livan. 

16. Scoală-te vântule cel dela mia- 
zănoapte, şi vino boare dela amia- 
zăzi, şi suflă prin grădina mea, şi 
să curgă mirosurile. 

CAP. 5. 

Frumuseţea mirelui, 

Pogoară-se frăjiorul meu în gră- 
dina sa, şi să mănânce din ro- 
dul poamelor sale. 

2. lnfraf-am în grădina mea, sora 
mea mireasă cules-am smirna mea 
cu mirosurile mele, mâncaf-am pâi- 
nea mea cu mierea mea, băut-am 
vinul meu cu laptele meu; mânca{t 
prieteni şi be(i, şi vă îmbătaţi fraţilor. 

3. Eu dorm şi inima mea privi- 
ghează, glasul frăţiorului meu bate 
la uşe. Deschide'mi sora mea, iu- 
bita mea, porumbiţa mea, desăvâr- 
şita mea, că s'a umplut capul meu 
de rouă şi părul meu de picături 
de noaptea. 

4. Desbrăcatu-m'arn de haina mea, 
cum mă voiu îmbrăcă cu ea? Spâ- 
lat-am picioarele mele, cum le voiu 
întinâ? 

5. Frăţiorul meu întins-a mâna sa 
prin fereastră şi cele dinlăuntru ale 
mele s'au mişcat spre el. 



820 



CÂNTAREA 



6. Sculatu-m'am eu să deschiz 
frăţiorului meu, din mâinile mele a 
picat smirnă, degetele mele pline 
sunt de smirnă. 

7. Pus-am mâinile mele pre în- 
cuietoare, şi am deschis frăţiorului 
meu, iar frăţiorul meu se dusese; 
sufletul meu s'a topit de cuvântul 
lui, căutatu-î'am pre el şi nu l-am 
aflat, strigatu-l'am şi nu m'a auzit. 

8. Aîlatu-m'au păzitorii cei ce în- 
cunjură cetatea, bâtutu-m'au şi m'au 
rănit, luatu-mi-au brobodel.nicul meu 
dela mine păzitorii zidurilor. 

9. juratu-v'am pre voi fetele Ie- 
rusalimului, pe puterile şi pe tăriile 
ţarinii, de veţi află pe frăţiorul meu, 
spuneţi lui, că rănită de dragoste 
sunt eu. 

10. Ce osebire are frăţiorul tău 
de altul? Cea frumoasă între femei? 
Ce osebire are frăţiorul tău de al- 
tul, că ne-ai jurat aşa? 

11. Frăţiorul meu este alb şi ru- 
men, ales din zeci de mii. 

12. Capul lui aur lămurit, pleteie 
lui valuri, negru ca corbul. 

13. Ochii lui ca porumbiţele pe 
malul apelor, spală-te cu lapte, şe- 
zând la mulţimea apelor. 

14. Obrazii lui ca năstrăpile cele 
de miros, care dau mirosuri, bu- 
zele lui crini, din care pică smirnă 
aleasă. 

15. Mâinele lui verigi de aur îm- 
podobite cu pietre de Tarsis, pân- 
tecele lui tablă de fildeş cu piatră 
de Sapfir. 

16. Pulpele lui stâlpi de marmură 
în temeiuri de aur. 

17. Faţa lui ca livanul, aleasă ca 
chedrii, grumazii lui dulceaţă, şi cu 
totul plăcut. Acesta este frăţiorul 
meu, acesta este iubitul meu, o fe- 
tele Ierusalimului. 

18. Unde s'a dus frăţiorul tău, cea 
frumoasă între femei, încotro a că- 



utat frăţiorul tău, şi'l vom căută pre 
el împreună cu tine. 

CAP. 6. 

Iarăşi se laudă frumuseţea miresii 

Frăţiorul meu s'a pogorît în gră- 
dina sa la năstrăpile cu miresme, 
să pască în grădini şi să culeagă 
crini. 

2. Eu frăţiorului meu şt frăţiorul 
meu mie, cel ce paşte între crini. 

3. Frumoasă eşti iubita mea, ca 
un loc desfătat, mândră ca Ierusa- 
limul, îngrozitoare ca oştile rânduitei 
la răsboiu. 

4. Intoarce-ţi ochii tăi dela mine, 
că ei mi-au dat aripi, părul tău ca 
turmele caprelor, care se urcă pe 
Galaad. 

5. Dinţii tăi ca turmele celor tun- 
se, ce ies din scăldătoare, şi toate 
au gemeni, şi stearpă nici una nu 
este între ele. 

6. Ca tortul roşu buzele tale, şfc 
graiul tău frumos; ca coaja rodiei 
obrazul tău, supt vălul tău. 

7. Sunt şasezeci împărătese, opt- 
zeci ţiitoare şi fete fără de număr. 

8. Una este porumbiţa mea, de- 
săvârşit a mea, este una a maicii 
sale, aleasă celei ce o a născut pre 
ea, văzuiu-o-au pre ea fetele şi o au 
fericit; împărătesete şi ţiifoarele o 
vor lăuda pre ea. > 

9. Cine este aceasta, care se i- 
veşte ca zorile, frumoasă ca luna r 
aleasă ca soarele, îngrozitoare ca 
oştile rânduite la răsboiu. 

IC. In grădina nucului m'am po- 
gorît să văz izvorul pârîului, să văz 
de a dat viea, de au înflorit rodiile, 
acolo voiu dâ ţâţele mele ţie. 

11. N'a cunoscut sufletul meu, fă- 
eulu-m'am asemenea carelor lui A- 
minadav. 

12. Intoarce-te, întoarce-te, Suna- 



5. 17- Ps. 44, 3. 



6. 5. 4, 2. 



CÂNTĂRILOR 



821 



Mteancă, întoarce-te, şi să te vedem. 
CAP- 7. 

Urmare. 

Ce veţi vedeâ la Sunamiteanca, 
care vine ca jocul unor cete ? 
Cât de frumoşi sunt paşii tăi cu în- 
călţăminlele tale îiica lui Nadav ! 
Rotunzimea coapselor tale este a- 
semenea lanţurilor de aur, lucru de 
meşter. 

2. Buricul tău este ca o cupă ro- 
tundă din care nu lipseşte vinul dres, 
pântecele tău stog de grâu îngră- 
dită cu crini. 

3. Amândouă )â|ele tale, ca doi 
pui gemeni de căprioară. 

4. Grumazul tău ca un turn de 
fildeş, ochii tăi ca lacurile din Ese- 
von, la porjile mulţimei de fete, na- 
sul tău ca turnul Livanului, ce caută 
spre Damasc. 

5. Capul tău sus ca şi carmilul, 
şi cosi]ele capului tău ca purpura 
împăratului ce cade în foi. 

6. Cât de frumoasă eşti, şi cât de 
dulce, iubită, în desfătările tale. 

7. Statul tău se aseamănă cu Uni- 
cul, şi ţâţele tale cu strugurii. 

9. Zis-am : suî-mă-voiu în îinic, 
ţincâ-mă-voiu de ramurile Iui, şi fi- 
vor fâţele tale ca strugurii viei, şi 
suflarea nărilor tale ca mirosul me- 
relor. 

9. Şi gâtlejul tău ca vinul cel bun, 
ce curge lin pentru iubitul meu şi 
îndestulează buzele mele şi dinţii. 

10. Eu frăţiorului meu, şi spre mi- 
ne întoarcerea lui. 

11. Vino frăţiorul meu să ieşim la 
ţarină, să mânem In sate. 

12. Să mânecăm la vii, să vedem 
de a înflorit viea, florile fac rod ? In- 
Horit-au rodiile ? Acolo voiu dâ ţâ- 
ţele mele ţie. 



13. Mandragorile au dat miros şi 
la uşile noastre tot felul de poame, 
nouă şi vechi frăţiorul meu, le-am 
păstrat pentru tine. 

cap- a 

Dragostea cea desăvârşită. 

Cine fe va dâ mie pre tine frăţio- 
rul meu, cel ce sugi ţâţele maicii 
mele, ca să te aflu afară, şi să te 
sărut, şi mai mult nimenea să nu 
mă defaime ? 

2. Apucâ-îe-voiu şi te voiu băga 
în casa maicii mele, şi în cămara 
celei ce m'a zămislit, acolo mă vei în- 
văţă, şi te voiu adăpâ cu vin mi- 
rositor dela curgerea rodiilor mele. 

3. Stânga lui supt capul meu, şi 
dreapta lui mă va îmbrăţişa pre 
mine. 

4. Juratu-v'am pre voi fetele Ie- 
rusalimului pe puterile şi pe tări- 
ile ţarinii, să nu deşteptaţi şi să 
nu sculaţi pre iubita mea, până ce 
va vreâ ea. 

5. Cine este aceasta care se sue 
albită, înflorită, rezemându-se pre 
frăţiorul său ? Supt măr le-am de- 
şteptat pre tine, acolo cu dureri te-a 
născut maica fa, acolo au cuprins 
durerile naşterii pre ceiace te-a nă- 
scut pre tine. 

6. Pune-mă ca o pecetie pre inima 
ta, ca o pecetie pe braţul tău, că 
tare este ca moartea dragostea, grea 
ca iadul râvna, aripile ei ca aripile 
focului, cărbuni înfocaţi flăcările ei. 

7. Apă multă nu va puteâ stinge 
dragostea, şi rîurile nu o vor în- 
necâ pre ea, de va dâ omul toată 
avuţia casei sale pentru dragoste, cu 
defăimare se va defăima. 

8. Sora noastră mică este, şi ţâţe 
n'are, ce vom face surorii noastre 
în ziua în care se va grăi pentru ea. 



7- 6. Ps. 44, 13. 9. Pilde 23, 31. 



13. Fac. 30, 14. 
8. 7. Rom. 8, s8, 39. 



822 



CÂNTAREA CÂNTĂRILOR 



9. De este zid, să zidim preste el 
cămări de argint, şi de este uşă să 
o astupăm cu scânduri de chedru. 

10. Eu sunt zid, şi ţâjele mele ca 
turnurile, eu eram înaintea ochilor 
lui aflând pace. 

11. Vie a avut Solomon în Vee- 
îamon, dat-a viea sa păzitorilor, o- 
mul va aduce pentru roadă ei o mie 
de arginti. 



12. Viea mea este înaintea mea, 
o mie lui Solomon, şi două sute ce- 
lor ce păzesc rodul ei. 

13. Cel ce şezi în grădini, când 
prietenii ascultă glasul tău, fă ca 
să'l aud şi eu. 

14. Fugi frăţiorul meu, şi te asea- 
mănă cu căprioara sau cu puiul 
cerbului pre munţii cei mirositori. 



I S A I A 



CAP. 1. 

Prorocia lui Isaia despre adevăratele 
jertfe. 

Y e deniea, care o a văzui Isaia 
feciorul lui Amos, care o a vă- 
zul asupra Iudei şi asupra Ierusa- 
limului întru împărăţiea lui Oziea, 
lui Ioafan, a lui Ahaz şi a lui Eze- 
chiea, carii au împărăţii în Iudeia. 

2. Auzi cerule şi ascultă pămân- 
lule, că Domnul au grăit: îii am nă- 
scut şi am crescut; iar aceia s'au 
lepădat de mine. 

3. Cunoscut-a boul pre stăpânul 
şi asinul ieslea domnului său, iar 
lsrail nu m'a cunoscut pre mine şi 
poporul meu nu m'a înţeles. 

4. Vai! Neam păcătos, popor plin 
de păcate, sămânţă rea, fii fărăde- 
lege; părăsit-aţi pre Domnul şi aţi 
mânieat pre sfântul lui lsrail, în- 
streinatu-v'aţi înapoi. 

5. Căci vă răniţi iarăş, adăogând 
fărădelege? Tot capul spre durere 
şi toată inima spre întristare. 

6. Dela picioare până la cap nu 
este într'însul întregime, nici bubă, 
nici vineţeală, nici rană cu puroi, 
nu este a pune leacuri, nici untde- 
lemn, nici legături. 

7. Pământul vostru pustiu, cetă- 



1. 2. H 2 Lege 4, 26; 32, 1: Ierem. 2, 12; 
Ozie 11, 3. 

3. Ierem. 8, 7 şi 4, 22. 

4. H 2 Lege 31, 20; Ps. 77, 63. 

5. Mat. 23, 31—33; Ozia 4, 10; Ierem. 11, 11. 



ţile voastre arse cu foc, ţara voa- 
stră înaintea voastră streinii o mă- 
nâncă, şi s'a pustiit, stricată fiind 
de popoare streine. 

8. Părăsî-se-va fata Sionuîui ca 
o colibă în vie, ca un pălul în gră- 
dină şi ca o cetate înconjurată. 

9. Şi de nu ne-ar îi lăsat nouă 
Domnul Savaot sămânţă, am fi fost 
ca Sodoma şi ne-am fi asemănat 
Gomorei. 

10. Ascultaţi cuvântul Domnului 
domnii Sodomei, şi luaţi aminte la 
legea lui Dumnezeu poporul Go- 
morei. 

11. Ce'mi este mie de mulţimea 
jertfelor voastre? Zice Domnui: să- 
tul sunt de arderile de tot ale ber- 
becilor şi seul mieilor, şi sângele 
juncilor şi al ţapilor nu voesc. 

12. Nici să veniţi să vă arătaţi 
mie, că cine a cerut acestea din 
mâinile voastre? Nu veţi mai adaoge 
a călca curtea mea. 

13. De veţi aduce mie făină de 
grîu, tămâie în deşerl, urâciune este 
mie. 

14. Lunile cele nouă ale voastre, 
şi sâmbetele, şi ziua cea mare nu 
le voiu suîerî; postul şi sărbătorile 
şi praznicele voastre le-a urît su- 
fletul meu, îăcutu-v'aţi mie spre sa- 



7. R 2 Lege 28, 51, 52. 
9. Rom. 9, 29; Facere 19, 24, 25; Ierem. 
23, 14 

IU Pilde 15, 8 şi 21, 3; Ieremia 6, 20; H- 
mos 5, 21. 



824 



PROROCIA 



fiu, nu voiu mai suferi păcafele voa- 
stre. 

15. Când veji tinde mâinile voa- 
stre către mine. întoarce-voîu ochii 
mei de către voi, şi de veţi înmul(î 
rugăciunea voastră, nu voiu asculta 
pre voi, că mâinile voastre sunt 
pline de sânge. 

16. Spălafi-vă, curătiji-vă, ştergeţi 
răutăţile din sufletele voastre, din- 
naintea ochilor mei, părăsiţi-vă de 
răutăţile voastre. 

17. Invăţaţi-vâ a face bine; căutaţi 
judecata, mântuiţi pre cel năpăstuit, 
judecaţi săracului şi faceţi dreptate 
văduvei. 

18. Şi veniţi să ne întrebăm, zice 
Domnul: şi de vor fi păcatele voa- 
stre ca mohorâciunea, ca zăpada le 
voiu albi; iar de vor f't ca roşeala, 
ca lâna le voiu albi. 

19. Şi de veţi vreâ şi mă veţi a- 
scultâ, bunătăţile pământului veţi 
mâncâ. 

20. Iar de nu veţi vreâ şi de nu 
mă veţi ascultă, sabiea vă va mânea 

pre voi, că gura Domnului a grăit 

acestea. 

21. Cum s'a făcut curvă cetatea 
cea credincioasă Sionul, cea plină 
de judecată, întru care a adormit 
dreptatea, şi acum sunt ucigaşi. 

22. Argintul vostru nu este lămu- 
rit; cârciumarii tăi amestecă vinul 
cu apă. 

23. Domnii tăi sunt neascultători 
părtaşi furilor, iubitori de daruri şi 
umblă după mită, săracilor nu fac 
judecată, şi judecata văduvelor nu 
o au socotit. 

24. Pentru aceasta aşâ zice stă- 
pânul Domnul Savaot, vai 1 Cei pu- 

15. Iov 35, 12; Pilde 1, 28; Ieretn. 14, 12. 

16. 2 Coc. 7, 1; Ierem. 4, 14; Ps. 33, 15. 

17. Eşire 22, 22; Ps. 36, 27; Ierem. 22, 3. 

18. Mibea 6, 2 

20. Lev. 26, 14-15; letem. 2, 19 ; Malab. 
2, 2. 21. letem. 2. 21. 

22. Iezecb 22, 18; Ieremia 6, 30. H 2 Lege 
24, 17. 23. Ieremia 5, 28. 

24. n 2 Lege 28, 63. 



ternici ai lui Israil, că nu va încetă 
mâniea mea asupra celor protivnici, 
şi judecată din vrăjmaşii mei voiu 
face. 

25. Şi voiu aduce mâna mea preste 
tine, şi te voiu lămuri spre curăţenie; 
iar pre cei neascultători voiu pierde 
şi voiu lepădă pre toţi cei fără de 
lege dela tine, şi pre toţi semeţii 
voiu smeri. 

26. Şi voiu pune judecătorii tăi ca 
mai 'nainte, şi sfetnicii tăi ca din 
început, şi după acestea te vei che- 
mă cetatea dreptăţii, Mitropolie cre- 
dincioasă Sion. 

27. Că cu judecată şi cu milo- 
stenie se va mântui robia lui. 

28. Şi se vor sfărâmă cei fără de 
lege şi păcătoşii împreună, şi cei 
ce au părăsit pre Domnul se vor 
sfârşi. 

29. Că se vor ruşinâ pentru idolii 
săi, pe carii iau voit, şi se vor ru- 
şinâ pentru grădinile sale, care le-au 
poftit. 

30. Că vor fi ca un Terevint, că- 
ruia i-a căzut frunzele, şi Ca o gră- 
dină fără de apă. 

31. Şi va fi tăria lor ca puzderiile 
căiţilor, şl lucrurile lor ca scânteile 
focului; şi vor arde cei fărădelege, 
şi păcătoşii împreună, şi nu va fi 
cine să'i stingă. 

CAP. 2. 

Proroci e despre Juda şi Ierusalim. 

Cuvântul care s'a făcut către Isaia 
feciorul lui Amos pentru ludela 
şi pentru Ierusalim. 

2. Că va fi în zilele cele de apoi 
arătat muntele Domnului.ţşi casa lui 

Dumnezeu pe vârfurile munţilor, şi 

se va înălţă mai pre sus de dealuri, 



25. Malab. 3, 2, 3. 

26. Zabar. 8, 3. 

28. Iov. 31, 3; Ierem. 30, 19. 

29. Iezecb. 20, 28; Ozie 4, 13. 
31. Ierem 4, 20. 

2- 2. Mibeia 4, 1, 2; Tovie 14. 7. 



ISAIEI 



825 



si vor veni la dânsul toate neamurile. 

3. Şi vor mer 9 e neamuri multe, 
si vor zice : veniţi să ne suim în 
muntele Domnului, şi în casa Dum- 
nezeului lui lacov, şi ne va spune 
nouă calea sa, şi .vom merge pre 
dânsa, câ din Sion va ieşî legea şi 
cuvântul Domnului din Ierusalim. 

4. Şi va judecă între neamuri, şi 
va mustră popor mult, şi'şivor face 
săbiile sale fiare de plug, şi suliţele 
seceri, şi nu va ridică neam împro- 
iiva altui neam sabie, şi nu se vor 
mai învăţă a se bate. 

5. Şi acum, casa Iui lacov, veniţi 
să umblăm întru lumina Domnului. 

6. Că au lepădat pre poporul său, 
pre casa lui lacov, pentrucă s'a um- 
plut tara lor de vrăji ca şi mai 'na- 
inte, ca şi a celor de alt neam, şi 
fii mulţi de alt neam s'au făcut lor. 

7. Pentrucă s'a umplut ţara lor de 
argint şi de aur, şi nu eră număr 
vistieriei lor. 

8. Şi s'a umplut pământul lor de 
cai, şi n'au număr căruţele lor, şi 
s'a umplut pământul de urâciunile 
lucrurilor mâinilor lor, şi s'au în- 
chinat celor făcute de degetele lor. 

9. Şi s'a plecat omul, şi s'a sme- 
rit bărbatul, şi nu voiu iertă lor. 

10. Şi acum intraţi în pietre şi 
vă ascundeţi în pământ de faţa fri- 
cii' Domnului şi de mărirea tăriei 
lui, când se va sculă să piarză pă- 
mântul. 

11. Că ochii Domnului sunt înalţi, 
iar omul este smerit, şi se vasmerî 
semeţia oamenilor, şi se va înălţă 
Domnul însuş în ziua aceea. 

12. Că ziua Domnului Savaot pre- 
ste tot semeţul şi trufaşul, şi pre- 
sle tot cel înalt şi măreţ, şi se vor 
smerî. 

13. Şi preste tot chedrul livanului 

3. Zabaria 14, 16; Ietem. 31, 6. 

4. Mibea 4, 3. 5. Ps. 88, 16. 6. Ozie 12, 2. 
8 Ietem. 2, 28 şi 50, 38. 

10. V. 19 si 21. 11. Ps. 17, 30. 



cel înalt şi ridicat, şi preste tot ste- 
jarul Vasanului. 

14. Şi preste tot muntele înalt, şi 
preste tot dealul înalt. 

15. Şi preste tot turnul înalt, şi 
preste tot zidul înalt. 

16. Şi preste toată corabia mărei, 
şi preste toată vederea frumuseţii 
corăbiilor. 

17. Şi se va smeri tot omul şi va 
cădeâ înălţimea oamenilor, şi seva 
înălţă Domnul singur în ziua aceea. 

18. Şi vor ascunde toate cele Să- 
cute de mână ale sale. 

19. Băgându-le în peşteri şi în 
crăpăturile pietriior, şi în găurile pă- 
mântului de faţa înfricoşărei Dom- 
nului şi de slava tăriei lui, când' 
se va sculă să piarză pământul. 

20. Că în ziua aceea va lepădă 
omul urâciunile sale cele de argint 
şi de aur, care şi-a făcut, ca să se 
închine celor deşarte şi liliecilor. 

21. Ca să intre în găuri de piatră 
vârtoasă şi în crăpăturile pietriior 
de faţa fricei Domnului şi de slava 
puterei lui, când se va sculă să piarză 
pământul. 

22. încetaţi dar dela om, al că- 
ruia duh este în nările lui, pentru 
că în ce s'a socotit el? 

CAP. 3. 

Pedeapsa mândriei şi a podoabelor 
deşarte, 

Iată stăpânul domnul Savaot va 
lepădă din îudeia şi din Ierusa- 
lim pre cel tare şi pre cea tare, şi 
puterea pâinii şi puterea apei. 

2. Pre uriaş şi pre cel puternic 
şi pre omul ostaş şi pre judecător 
şi pre proroc şi pre vrăjitor şi pre 
bătrân şi pre căpetenia preste cinci- 
zeci şi pre sfetnicul cel minunat şi 



19. Ozie 10, 8; Luca 23, 30; Hpoc. 6, 16 

20. Mib. 5, 13. 

21. V. 10, şi 19. 

3. 1. Ps. 104, 16'; Iov 19, 21. 



826 



PROROCIA 

s. , ■ 



pre mai marele meşter de lemn cel 
înţelept şi pre ascultătorul cel ştiutor. 

3. Şi voiu pune lor domni tineri, 
şi cei batjocoritori îi vor stăpânî 
pre ei. 

4. Şi va năvălî popor, om asupra 
omului şi om asupra vecinului său, 
şi se va sculâ cu sfadă pruncul a- 
supra celui bătrân, şi cel necinstit 
asupra celui de cinste. 

5. Că se va apucâ omul de fra- 
tele său sau de casnicul tatălui său, 
zicând: haină ai, fii căpetenie nouă, 
şi bucatele mele să fie supt tine. 

6. Şi răspunzând acela în ziua a- 
ceea va zice: nu voiu fi ţie căpe- 
tenie, că în casa mea nu este pâi- 
ne, nici haină, nu voiu îi căpetenie 
poporului acestuia. 

7. Că s'a pustiit Ierusalimul, şi 
ludeia a căzut, şi limbile lor sunt 
cu fărădelege, neasculfând de Dom- 
nul, penlrucă acum s'a smerit mă- 
rirea lor. 

8. Şi ruşinea feţii lor a stătut îm- 
protivă lor, şi păcatul său ca alSo- 
domei l a vestit şi 1-a arătat. Vai 
sufletului lori Că au sfătuit sfat rău 
ei asupra sa, 

9. Zicând : să legăm pre cel drept, 
că nu ne este nouă de nici o trea- 
bă; drept aceea, rodurile mâinilor 
sale vor mâncâ. 

10. Vai celui fărădelege 1 Că rele 
îi vor veni după lucrul mâinilor lui. 

11. Poporul meul Cârmuitorii vo- 
ştri vă jefuesc pre voi, şi cei ce vă 
silesc vă stăpânesc pre voi; popo- 
rul meul Cei ce vă fericesc vă în- 
şală pre voi, şi cărarea picioarelor 
voastre o strică. 

12. Ci acum va stâ Domnul la ju- 
decată, şi va pune la judecată pre 
poporul său. 

13. Insuş Domnul va veni să se 



3. Ecl. i:, 16. 8. Fac. 19, 4. 
9. Ps. 36, 37 -40; Ps. 127, 2. 
11. Mat. 23, 13, 16, 24; Plâng. 1, 5. 



judece cu bătrânii poporului şi cu 
domnii lui; iar voi penfruce aji ars 
viea mea, şi prada săracului în ca- 
sele voastre? 

14. Pentruce faceţi strâmbătate 
poporului meu, şi ruşinaţi faţa să- 
racilor? Zice Domnul oştilor. 

15. Acestea zice Domnul; pentru 
că s'au înălţat fetele Sionului, şi au 
umblat cu grumazii ridicaţi, şi cli- 
pind cu ochii şi cu păşiful picioa- 
relor împreună târăsc hainele şi îm- 
preună joacă cu picioarele. 

16. Va smeri Dumnezeu pre doam- 
nele fetele Sionului, şi Domnul va 
desvălî chipul lor în ziua aceea. 

17. Şi va luâ Domnul mărirea îm- 
brăcămintei lor şi podoabele lor şi 
gătelele părului lor. 

18. Şi podoaba grumazilor lor şi 
ţintele lor şi podoaba feţii lor şi 
tocmirea podoabei cei de mărire. 

19. Şi gherdanele şi brăţările ?i 
împletiturile părului şi verigele mâ- 
nei drepte şi inelele şi cerceii. 

20. Şi podoabele de porîiră şi a- 
şternufurile cele de casă. 

21. Şi oglinzile cele strălucitoare 
şi pânzeturile cele subţiri şi turba- 
nele cele uşoare. 

22. Şi hainele roşii şi visonul cel 
cu aur şi cu vânăt ţesut, şi patu- 
rile cu aşternuturile lor. 

23. Şi în locul mirosului celui fru- 
mos va fî praf, şi în loc de brâu te 
vei încinge cu funie, şi în locul po- 
doabei cei de aur a capului, vei a- 
veâ pîeşuvire pentru faptele tale, şi 
în^ locul hainei cei de porfiră te vei 
îmbrăcă cu sac. 

24. Şi fiul tău cel prea îrumos r 
pre care iubeşti, de sabie va că- 
deâ, şi cei mai puternici ai voştri, 
de sabie vor cădeâ şi se vor smerL 

25. Şi vor plânge sicriile podoa- 
belor voastre, şi vei rămâneâ sin- 
gură şi te vei lovi de pământ. 

25. Plâng. 1, 1. 



ISAIEI 



827 



CAP. 4. 

Urmare. 

Şi sc vor apucă şapte femei de un 
om, în ziua aceea zicând: pâinea 
noastră vom mâncâ şi cu hainele 
noastre ne vom îmbrăcă, numai nu- 
mele tău să se cheme preste noi, 
iâ ocara noastră. 

2. In ziua aceea va lumină Dum- 
nezeu întru sfat cu mărire pre pă- 
mânt, ca să înalte şi să mărească 
rămăşiţa lui Israil. 

3. Şi va fi cel rămas în Sion, şi 
cel rămas în Ierusalim, sfinţi se vor 
chemă totff cei ce s'au scris spre 
vieaţă în Ierusalim. 

4. Că va spălă Domnul spurcă- 
ciunea fiilor şi a fetelor Sionului, 
şi sângele Ierusalimului va curătl 
din mijlocul lor cu duhul judecăjii 
şi cu duhul căldurii. 

5. Şi ya veni, şi va fî lot locul 
muntelui Sionului, şi toate cele din 
prejurul lui le va umbrî nor ziua, 
şi] ca fumul şi ca lumina focului 
ce arde noaptea. 

6. Cu toată mărirea se va aco- 
peri, şi va fi umbră ziua asupra căl- 
durii, şi acoperemân! şi ascundere 
de vifor şi de ploaie. 

CAP. 5. 

Viea neroditoare. 

Cânlâ-voiu acum celui iubit cân- 
tarea iubitului meu, viei mele; 
vie s'a făcut iubitului în corn, de 
loc gras. 

2. Şi o am îngrădit şi am făcut 
împrejur şanţ, şi am sădit vită a- 
leasă, şi am zidit turn în mijlocul 
ei, şi teasc am săpat într'însa; şi 
am aşteptat să facă struguri şi a 
făcut spini. 

4. 2. Zabat. 6, 12. 

5. Eşire 13, 21; Sirab 34, 18. 

5. 1. Ieremia 2, 21. 

2. Mat. 21, 33 j Ozic 10, 1. 



3. Şi acum omule cel din luda şi 
cei ce lâcuifi în Ierusalim, judecaţi 
între mine şi între viea mea. 

4. Ce voiu face încă viei mele, şi 
nu i-am făcut ei? Că am aşteptat 
să facă struguri şi a făcut spini. 

5. Şi acum voiu spune vouă, ce 
voiu face viei mele; luâ-voiu gar- 
dul ei şi va fî de jaf, şi voiu surpă 
şanţul ei şi va fi spre călcare. 

6. Şi voiu părăsi viea mea şi nu 
se va tăiâ, nici se va săpâ, şi vor 
creşte într'însa spini ca întru o ţe- 
lenă, şi voiu porunci norilor să nu 
plouă presle dânsa ploaie. 

7. Că viea Domnului Savaol casa 
iui Israil este, şi omul din Iuda o- 
draslă tânără şi iubită. 

8. Aşteptat-am ca să facă judeca- 
tă şi au făcut fărădelege, şi nu drep- 
tate, ci ţipei. 

9. Vai! Celor ce lipesc casă lângă 
casă şi împreună ţarină lângă ţa- 
rină, ca să iâ cevâ dela vecin; au 
doar veţi lăcui voi singuri pre pă- 
mânt? 

10. Că s'au auzit acestea în ure- 
chile Domnului Savaot; că de se 
vor şi face case multe, mari şi fru- 
moase, spre pustiire vor fl şi nu 
vor fi lăcuitori într'însele. 

11. Că unde lucrează zece perechi 
de boi, vor face un urcior şi cel ce 
seamănă şase obroace, va face trei 
măsuri. 

12. Vai! Celor ce se scoală dimi- 
neaţa şi umblă după băutură beţivă, 
aşteptând până seara, că vinul îi 
va arde pre ei. 

13. Că cu chitare, cu alăute, cu 
timpane şi cu fluere beau vinul; iar 
spre lucrurile Domnului nu caută, 
şi lucrurile mâinilor lui nu le so- 
cotesc. 



5. Ps. 79, 13. 

7. Ps. 79, % Ietem. 31, 20. 
9. Mibea 2, 2. 

11. Mib. 6, H, 15; flgbeu 1, 6. 

,12. Intelep Sol. 2, 7; Pilde 23, 29, 30. 



PROROCIA 



828 



14. Pentru aceasta s'a luat în ro- 
bie poporul meu, că n'a cunoscut 
pre Domnul şi mulţi au murit de 
foame şi de sete de apă. 

15. Şi ş'a lărgit iadul sufletul său, 
şi ş'a deschis gura sa fără de în- 
cetare, şi se vor pogorî în ea cei 
măriţi şi cei mari şi cei avuţi şi 
cei ce se bucură, şi se va smerî 
omul, şi se va defăima bărbatul, şi 
se vor smerî ochii cei sumeţi. 

16. Şi se va înăîfâ Domnul Sa- 
vaot întru judecată, şi Dumnezeul 
cel sfânt se va slăvi întru dreptate. 

17. Şi vor paşte cei risipifi ca ta- 
urii, şi pustiile celor robiţi le vor 
mâncâ mieii. 

18. Vai de cei ce'şi trag'păcatele 
sale ca şi cu o funie lungă, şi ca şi 
cu o curea a unui jug de boi fără- 
delegile lor. 

19. Cei ce zic: degrab să se apro- 
pie cele ce va face, ca să le vedem 
şi să vie sfatul sfântului lui Israil, 
ca să'l cunoaştem. 

20. Vai celor ce zic răului că este 
bun şi bunului că este rău, celor 
ce pun lumina întunerec şi întune- 
recul lumină, celor ce pun amarul 
dulce şi dulcele amar. 

21. Vai celor înţelepţi întru sine 
singuri şi înaintea lor ştiuţi. 

22. Vai celor puternici ai voştri, 
celor ce beau vinul şi celor tari ca- 
rii amestecă băutura beţivă. 

23. Cei ce îndreptează pre cel ne- 
drept pentru daruri, lepădând drep- 
tatea dreptului. 

24. Pentru aceasta în ce chip arde 
trestiea de cărbunii focului, şi se 
aprinde de flacăre; aşâ rădăcina lor 
ca ţărîna va fi şi floarea lor ca pul- 
berea se va înălţa; că n'au voit să 
facă legea Domnului Savaot, ci cu- 



14. Ozie. 4, 6. 16. Ps. 17, 27, 30. 
19. Ierem. 17, 13, 15; fimos 5. 18. 

21. Pilde 3, 7; Rom 12, 16. 

22. Pilde 23, 29, 30. 23. Pilde 17, 15. 



vântul sfântului lui Israil l-a întă- 
rîtat. 

25. Şi s'au mâniat Domnul Savaqt 
cu iufime asupra poporului său, şi 
şi-au pus mâna sa preste dânşii, şi 

i i-au bătut şi s'au întărâtat munţii, 
şi s'au făcut morţii lor ca gunoiul 
în mijlocul drumului, şi întru toate 
acestea nu s'a întors mânia lui, ci 
încă mâna lui este înaltă. 

26. Pentru aceasta va ridică semn 
întru neamurile cele de departe, şi 
le va chemă pre ele dela marginea 
pământului şi iată degrab uşor vor 
veni. 

27. Nu vor flămânzi, nici se vor 
ostenî, nici vor dormită, nici vor 
dormî, nici vor dezlegă brânele sale 
dela mijloacele sale, nici se vor rum- 
pe curelele încălţămintclor lor. 

28. Ale cărora săgeţile sunt ascu- 
ţite şi arcele lor încordate şi picioa- 
rele cailor lor ca o piatră tare s'a 
socotit, roatele carelor lor ca un 
vifor. 

29. Năvălesc ca leii şi au stătut 
ca puii leului. 

30. Şi va apucă şi va strigă ca 

0 hiară, şi se va aruncă, şi nu va 
fî cine să'i mântuiască pre ei; şi va 
strigă pentru ei în ziua aceea, câ 
glasul mărei ce se învălueşte, şi 
vor căută la cer sus şi jos, şi iată 
întunerec tare întru lipsa lor. 

CAP. 6. 

Isaia vede slava Domnului. 

01 a fost în anul, în care a murit îm- 
ypăratul Ozia, văzut-am pre Dom- 
nul şezând pre scaun înalt şi prea 
înălţat, şi plină casa de slava lui. 

2. Şi Serafimi stau împrejuiullui, 
şase aripi la unul şi şase aripi la 

altul şi cu două îşi acoperiau faţa, 

■ , / 

25\ Ps., 17, 18; Ierem. 4. 24. 
28. Ierem. 47, 3. 29. Ierem. 2, 15. 
30. Hmos 8, 8, 9; Ier. 50, 42. 
6. I- 4 Imp. 22. 19. 



ISAIEI 



829 



şi cu două îşi acoperiau picioarele, 
şi cu două zburau. 

3. Şi strigă unul către altul şi zi- 
ceâ: Sfânt, sfânt, sîânt, Domnul Sa- 
vaot, plin este tot pământul de sla- 
va lui. 

4. Şi s'a ridicai pragul cel de sus 
aî uşei de glasul cu care strigă şî 
casa s'a umplut de fum. 

5. Şi am zis: O ticălosul de mine! 
Că m'am umilit, fiindcă sunt om; 
şi buze necurate având şi lăcuesc 
între popor, care are buze necurate, 
şi pre împăratul Domnul Savao! l-am 
văzut cu ochii mei. 

6. Şi s'a trimis la mine unul din 
Serafimi, şi în mână avea un căr- 
bune de foc, care îl luase cu cle- 
ştele din altar. 

7. Şi 1-a atins de gura mea şi a 
zis: lată s'a atins acesta de buzele 
tale, şi va şterge fărădelegile tale, 
şi păcatele tale va curăţî. 

8. Şi am auzit glasul Domnului 
zicând: Pre cine voiu trimite? Şi 
cine va merge la poporul acesta? 
Şi am zis: Iată eu sunt, trimite-mă. 

9. Şi au zis: Mergi şi zi popo- 
rului acestuia: Cu auzul vefi auzî 
şi nu veţi înţelege, şi uiiându-vă vă 
veţi uită şi nu ve|i vedeâ. 

10. Că s'a îngroşat inima popo- 
rului acestuia şi cu urechile sale 
greu au auzit şi ochii săi i-au î"- 
chis, ca nu cumvâ să vază cu ochii 
şi cu urechile să auză, şi cu inima 
să înjeleagă şi să se întoarcă, şi 
să'i vindec pre ei. 

12. Şi am zis: Până când Doam- 
ne? Şi au zis: Până când se vor 
pustii cetăţile, ca să nu fie cine să 
lăcuiască într'însele, şi casele ca să 
nu fie cu oameni, şi pământul va 
rămânea pustiu. 

3. Ps. 8, 1, 2, 10; 1Q&.25; Ps. 150, 1, 2t 
Hpoc. 4, 8. 4. 3 hnp. 8;" io. 5. Ierem. 1, 9; 
Dan 10, 16. 7. Ierem. l,-9. 

9. Ierem. 5, 21; Mat. 13, 14; Marcu 4, 12; 
Lucâ 8, 10; loan 12, 40; Eapte 28, 26; Rom. 
11, 8. 



12. Şi după aceasta va îndelunga 
Dumnezeu oamenii şi se vor în- 
mulţi cei ce au rămas pre pământ. 

13. Şi mai este încă întru el ze- 
ciuire şi iarăş va fi de pradă, ca 
terevintul şi ca ghinda când cade 
din ghioacea sa, sămânţă sfântă sta- 
rea ei. 

CAP. 7. 

Profeţia despre naşterea Mântuitorului 
din Fecioara. 

Şi a fost în zilele lui Ahaz fecio- 
rul lui Ioatam, feciorul lui Ozie 
împăratul ludei, sculafu-s'au Rasin 
împăratul Aramului şi Fachee fecio- 
rul lui Romelie împăratul lui Israil, 
asupra Ierusalimului ca să'l bată, şi 
n'a putut să'l biruiască. 

2. Şi a vestit în casa lui David 
zicând: Sfătuitu-s'a Aram cu Efraim 
şi s'a spăimântat sufletul lui şi su- 
fletul poporului lui, cum se clăteşte 
în pădure copaciul de vânl. 

3. Şi au zis Domnul către Isaia: 
Ieşi înaintea lui Ahaz, tu şi fecio- 
rul tău cel rămas Iasuv, la fântâna 
drumului celui de sus a ţarinii năî- 
bitorului. 

4. Şi să'i zici: Iâ aminte să taci 
şi nu te teme, nici să slăbească su- 
fletul tău pentru aceşti doi tăciuni 
de lemne, ce fumegă, căci când va 
îi întărâtarea mâniei mele, iar voiu 
tămădui. 

5. Şi feciorul lui Aram şi feciorul 
Iul Romelie, pentrucă au sfătuit sfat 
rău împrotiva ta Efraim şi fiul lui 
Romelie, zicând: 

6. Să ne sculăm asupra Iudeii şi 
vorbind cu ei, să'i întoarcem pre ei 
la noi, şi vom pune împărat preste 
dânsa pre feciorul lui Taveil. 

7. Aşa zice Domnul Savaot: Nu 
va rămâneâ sfatul acesta nici va f\ 

8. Ci capul Aramului Damascul 

13. Sofon. 3, 12, 13. 
7. 1. 4 Imp. 16, 5; 2 Parai. 28, 5. 



830 



PROROCIA 



şi capul Damascului Rasin; şi încă 
şasezeci şi cinci de ani şi va lipsî 
împărăfia lui Eîraim din popor. 

9. Şi capul lui Eîraim Somoron.şi 
capul Somoronului feciorul lui Ro- 
meleie şi de nu veţi crede, nici nu 
veţi înţelege. 

10. Şi a adaos Domnul a grăi că- 
tre Ahaz, zicând: cere (ie semn dela 
Domnul Dumnezeul tău înlru adânc 
sau înlru înălţime. 

11. Şi a zis Ahaz: Nu voiu cere, 
nici voiu ispiti pre Domnul. 

12. Şi a zis Isaia: Ascultaţi dar 
casa lui David, au doar pujin este 
vouă a dâ împrotivire oamenilor? 
Şi căci Domnului daţi împrotivire? 

13. Pentru aceasta însuş Dom- 
nul va dâ vouă semn: iată îecioara 
în pântece va luâ şi va naşte fiu, 
şi vei chema numele lui Emanuil. 

14. Unt şi miere va mânca, mai 
'nainte de ce va şti a osebi cele 
rele, va alege binele. 

15. Că mai 'nainte de ce va cu- 
noaşte pruncul binele sau răul, le- 
pădâ-va răul ca să aleagă binele, 
şi va rămâneâ pământul, de care 
tu te temi, dela faţa celor doi îm- 
păraţi. 

16. Ci va aduce Dumnezeu preste 
line şi preste poporul tău şi preste 
casa tatălui tău, zile ce fel n'au ve- 
nit din ziua, în care a luat Eîraim 
dela Iuda pe împăratul Asirienilor. 

17. Şi va fî în ziua aceea, şuerâ- 
va Domnul muştelor, care domnesc 
o parte a rîului Eghipetului, şi al- 
binei, care este în ţara Asirienilor. 

18. Şi vor venî toate şi se vor 
aşeză în văile ţării şi în găurile pie- 
trelor şi în peşteri, şi în toată sur- 
păfura şi în tot lemnul. 

19. Şi în ziua aceea rade-va Dom- 
nul cu briciul cel închiriat de din- 



8. Ezdra 4, 2. 13. Mat. t, 22. 

16. 4 Imp. 18, 13; 2 Parai. 32, I. 

17. 2 Parai. 35, 20, 



colo de rîul împăratului Asirienilor, 
capul şi perii picioarelor, încă şî 
barba o va luâ. 

20. Şi va fi în ziua aceea hrăni- 
va omul o junincă şi două oi. 

21. Şi va face mult lapte, şi va 
mâncâ unt şi miere tot cel rămas 
pre pământ. 

21. Şi va fi în ziua aceea tot lo- 
cul, în care sunt o mie de viţe de 
o mie de sicii, ţelină va îi şi spini. 

23. Cu săgeată şi cu arce vor in- 
tră acolo, că ţelină şi spini va îî 
iot pământul. 

24. Şi tot muntele de arai se va 
ară, şi nu va veni acolo frică, că va 
îi din ţelină şi din spini păşune oiei 
şi căicăfură boului. 

CAP. 8. 

Surparea împărăţiei Siriei şi a lui 
Israil. Vremea lui Mesia. 

i au zis Domnul către mine: iâ 
ţie o hârtie nouă mare şi scrie 
într'însa cu condeiu omenesc: de- 
grab la pradă să faci dobânzi, că 
a sosit. 

2. Şi'mi îă mie mărturii oameni 
credincioşi, pe Urie preotul şi pe 
Zaharia fiul Iui Varahie. 

3. Şi m'am apropiat de proro- 
ciţă şi a luat în pântece, şi a născui 
fiu, şi mi-au zis Domnul mie* chia- 
mă numele lui; degrab pradă, cu- 
rând ieîueşte. 

4. Pentrucă mai 'nainte de a ştî 
pruncul să zică: tată sau mamă, va 
luâ puterea Damascului şi prăzile 
Samariei, înaintea împăratului Asi- 
rienilor. 

5. Şi au adaos Domnul a grăi în- 
că mie, zicând: 

6. Că nu vreâ poporul acesta apa 
Siloamului care curge lin, ci vreâ să 



19. Ezecb. 5, 1. 
21. Lev 26, 20. 
8. 1- 30, 85 Hvac. 2, 2. 
4. 4. Imp. 16, 9 şi 15, 24. 



ISAIEI 



831 



aibă pre Rasin şi pre fiul lui Ro- 
melie împărat preste voi. 

7. Pentru aceea iată Domnul va 
aduce preste voi apa rîului cea tare 
şi multă, pre împăratul Asirienilor 
şi mărirea lui, şi se va sui în toată 
valea voastră şi va umblâ preste 
tot zidul vostru. 

8. Şi va luâ din Iudeia pre omul, 
care va putea să ridice capui, sau 
va puteâ să săvârşiască ceva, şi vu 
fi tabăra lui, ca să umple ţările tale. 

9. Cu noi este Dumnezeu, înţele- 
geţi neamuri şi vă plecaţi. Auziţi 
până la marginile pământului, cei 
puternici plecaţi-vă, că de vă veţi 
întări iarăş, iarăş veţi fi biruiţi. 

10. Şi orice sfat veţi sîătuî, risi- 
pi'l-va Domnul, şi cuvântul, care 
veţi grăi, nu va rămâneâ întru voi; 
că cu noi este Dumnezeu. 

11. Aşâ zice Domnul: Cu mână 
tare să nu asculte a merge pe ca- 
lea poporului acestuia, zicând: 

12. Ca nu cândvâ să zică: greu, 
pentrucă lot ce zice poporul acesta, 
greu este, ci de frica lui să nu vă te- 
meţi, nici să vă turburaţi. 

13. Pre Domnul puterilor însuş, 
pre acela sfinţiţi, şi de acela vă te- 
meţi, şi de vei nădăjdui într'însul, 
acela va îi ţie spre sfinţenie. 

14. Şi nu vă veţi apropia de el, 
ca de piatra cea de sminteală, nici 
ca de piatra cea de cădere; iar casa 
lui Iacov, cei ce şed în Ierusalim în 
laţ şi în surpătură. 

15. Pentru aceasta vor slăbi mulţi 
dintr'înşii, şi vor cădeâ şi se vor 
sfărâmă şi se vor încurcă, şi se vor 
prinde oamenii, cei ce sunt întru 
întărire. 

16. Atunci se vor vădi cei ce pe- 
cetluesc legea, ca să nu înveţe. 

17. Şi va zice : aşteptâ-voiu pre 

7. Ierem. 51. 42. 

10 Neemia 4, 15; Ps. 32, 10. 

14 Lucâ 2, 34; Rom. 9, 33; 1 Pctr. 2, 7. 

15. Mat 21, 44. 



Dumnezeu, cel ce ş'au întors faţa sa 
dela casa lui Iacov, şi voiu nădăj- 
dui întru dânsul. 

18. Iată eu şi pruncii, cari mi-au 
dat Dumnezeu, şi vor fi semne şi 
minuni în casa lui Israil dela Dom- 
nul Savaot, cel ce lăcueşte în mun- 
tele Sionului. 

19. Şi de vor zice către voi : în- 
trebaţi pre vrăjitori şi pre cei ce 
strigă din pământ, pre cei ce gră- 
esc deşertăciuni, carii glăsuesc din 
pântece. Au doar nu întreabă un 
popor pre Dumnezeul său? Pentru 
ce să întrebe pre cei morţi despre 
cei vii? 

20. Că legea o au dat spre aju- 
tor, ca să nu zică, precum este cu- 
vântul acesta, că atunci nu vor mai 
fi daruri pentru el. 

21. Şi va veni asupra voastră foa- 
mete grea şi va fi dacă veţi flămânzi, 
vă veţi mâhni şi veţi blestemă pre 
boieri şi pre cele părinteşti, şi vor 
căută la cer sus şi pre pământ jos 
vor privi. 

22. Şi iată necaz, îmbulzeală, scâr- 
bă, nevoe şi întunerec, ca să nu 
vază şi nu va lipsi cel ce este în 
necaz până la o vreme. 

CAP. 9. 

Naşterea, numele şi împărăţia lui Mesia, 

Aceasta întâi bea, degrab fă ţara 
Zavulonuiui, pământulNeftalimu- 
lui şi ceilalţi, carii lăcuesc pre lângă 
mare şi de cea parte de Iordan Oa- 
lileea neamurilor. 

2. Poporul cel ce umblâ întru în- 
tunerec a văzut lumină mare, cei 
ce lăcuiţi în laturea şi în umbra 
morţii, lumină va străluci preste voi. 

3. Mulţimea poporului o ai scos 



18. E<rr. 2, 13. 

19. H 2 Lege 13, 1; Mat. 24, 24; l Imp. 28, 
7, 15; Lev. 20, 27; îi 2 Lege 18, 11; Fapt. 
Hp, 16, 16. 

9. 1. Mat. 4, 15. 
3. Ps. 118, 162 şi 125, 4. 



ISAIEI 



831 



aibă pre Rasin şi pre fiul lui Ro- 
melie împărat preste voi. 

7. Pentru aceea iată Domnul va 
aduce preste voi apa rîului cea tare 
şi multă, pre împăratul Asirienilor 
şi mărirea lui, şi se va sui în toată 
valea voastră şi va umblâ preste 
tot zidul vostru. 

8. Şi va luâ din Iudeia pre omul, 
care va putea să ridice capui, sau 
va puteâ să săvârşiască ceva, şi vu 
fi tabăra lui, ca să umple ţările tale. 

9. Cu noi este Dumnezeu, înţele- 
geţi neamuri şi vă plecaţi. Auziţi 
până la marginile pământului, cei 
puternici plecaţi-vă, că de vă veţi 
întări iarăş, iarăş veţi fi biruiţi. 

10. Şi orice sfat veţi sîătuî, risi- 
pi'l-va Domnul, şi cuvântul, care 
veţi grăi, nu va rămâneâ întru voi; 
că cu noi este Dumnezeu. 

11. Aşâ zice Domnul: Cu mână 
tare să nu asculte a merge pe ca- 
lea poporului acestuia, zicând: 

12. Ca nu cândvâ să zică: greu, 
pentrucă lot ce zice poporul acesta, 
greu este, ci de frica lui să nu vă te- 
meţi, nici să vă turburaţi. 

13. Pre Domnul puterilor însuş, 
pre acela sfinţiţi, şi de acela vă te- 
meţi, şi de vei nădăjdui într'însul, 
acela va îi ţie spre sfinţenie. 

14. Şi nu vă veţi apropia de el, 
ca de piatra cea de sminteală, nici 
ca de piatra cea de cădere; iar casa 
lui Iacov, cei ce şed în Ierusalim în 
laţ şi în surpătură. 

15. Pentru aceasta vor slăbi mulţi 
dintr'înşii, şi vor cădeâ şi se vor 
sfărâmă şi se vor încurcă, şi se vor 
prinde oamenii, cei ce sunt întru 
întărire. 

16. Atunci se vor vădi cei ce pe- 
cetluesc legea, ca să nu înveţe. 

17. Şi va zice : aşteptâ-voiu pre 

7. Ierem. 51. 42. 

10 Neemia 4, 15; Ps. 32, 10. 

14 Lucâ 2, 34; Rom. 9, 33; 1 Pctr. 2, 7. 

15. Mat 21, 44. 



Dumnezeu, cel ce ş'au întors faţa sa 
dela casa lui Iacov, şi voiu nădăj- 
dui întru dânsul. 

18. Iată eu şi pruncii, cari mi-au 
dat Dumnezeu, şi vor fi semne şi 
minuni în casa lui Israil dela Dom- 
nul Savaot, cel ce lăcueşte în mun- 
tele Sionului. 

19. Şi de vor zice către voi : în- 
trebaţi pre vrăjitori şi pre cei ce 
strigă din pământ, pre cei ce gră- 
esc deşertăciuni, carii glăsuesc din 
pântece. Au doar nu întreabă un 
popor pre Dumnezeul său? Pentru 
ce să întrebe pre cei morţi despre 
cei vii? 

20. Că legea o au dat spre aju- 
tor, ca să nu zică, precum este cu- 
vântul acesta, că atunci nu vor mai 
fi daruri pentru el. 

21. Şi va veni asupra voastră foa- 
mete grea şi va fi dacă veţi flămânzi, 
vă veţi mâhni şi veţi blestemă pre 
boieri şi pre cele părinteşti, şi vor 
căută la cer sus şi pre pământ jos 
vor privi. 

22. Şi iată necaz, îmbulzeală, scâr- 
bă, nevoe şi întunerec, ca să nu 
vază şi nu va lipsi cel ce este în 
necaz până la o vreme. 

CAP. 9. 

Naşterea, numele şi împărăţia lui Mesia, 

Aceasta întâi bea, degrab fă ţara 
Zavulonuiui, pământulNeftalimu- 
lui şi ceilalţi, carii lăcuesc pre lângă 
mare şi de cea parte de Iordan Oa- 
lileea neamurilor. 

2. Poporul cel ce umblâ întru în- 
tunerec a văzut lumină mare, cei 
ce lăcuiţi în laturea şi în umbra 
morţii, lumină va străluci preste voi. 

3. Mulţimea poporului o ai scos 



18. E<rr. 2, 13. 

19. H 2 Lege 13, 1; Mat. 24, 24; l Imp. 28, 
7, 15; Lev. 20, 27; îi 2 Lege 18, 11; Fapt. 
Hp, 16, 16. 

9. 1. Mat. 4, 15. 
3. Ps. 118, 162 şi 125, 4. 



832 



PROR0CIA 



înlru veseltea ta, şi se vor veseli 
înainlea ia, ca cei ce se veselesc Ia 
seceriş şi ca cei ce împart dobânzi. 

4. Că se va luâ jugul cel pus pre- 
sle dânşii şi toiagul cel pus pre- 
ste grumazii lor; că toiagul celor 
silnici î-au sfărâmat Domnul, ca şl 
în zilele lui Madiam. 

5. Că toată haina luată cu vicle- 
şug şi îmbrăcămintea jefuită, o vor 
dâ înapoi, şi ar lî dorit să îi fost 
arse cu îoc. 

6. Căci prunc s'a născut nouă, fiul, 
şi s'a dat nouă, a căruia stăpânire 
s'a făcut preste umărul lui, şi se 
chiamă numele lui înger de mare 
sfat, sfetnic minunat, Dumnezeu tare 
biruitor, Domn păcii, părinte vea- 
cului ce va să fie, că voiu aduce 
pace preste domni şi sănătate iui. 

7. Şi mare va fi stăpânirea lui, şi 
păcii lui nu va fi hotar, pre scaunul 
lui David şi întru împărăţia lui va 
şedeâ, ca să o îndrepteze şi să a- 
pere cu judecată şi cu dreptate, de 
acum şi până în veac, râvna Dom- 
nului Savaot va face acestea. 

8. Moarte au trimis Domnul pre- 
ste Iacov, şi va veni preste Israil. 

9. Şi va cunoaşte tot poporul lui 
Efraim şi cei ce lăcuesc în Sama- 
riea cu semeţie şi cu inimă înaltă, 
zicând : 

10. Cărămizile au căzut, ci veniţi 
să cioplim pietre, şi să tăem duzi 
şi chedri, şi să ne zidim nouă tur- 
nuri. 

11. Şi va sîărîmâ Dumnezeu pre 
cei ce se scoală asupra muntelui 
Sionului şi pe vrăjmaşii lutva risipi. 

12. Pe Siriea cea despre răsări- 
tul soarelui şi pe Elinii cei despre 
apusul soarelui, cei ce mănâncă pe 
Israil cu toată gura, întru toate a- 
cestea nu s'a întors mâniea, ci încă 
mâna este înaltă. 

4. Judec. 7, 2i, 23. 

6. lerem. 23, 5; Luc. 2, 11. 

7. 4 Jmp. 19, 31; Lucâ. 1, 32, 33. 



13. Şi poporul nu s'a întors pâ n g 1 
când s'a rănit şi pre Domnul nu 1 
l-a căutat, ji 
, 14. Şi va luâ Domnul dela Israil I 
capul şi coada, şi pre cel mare şj J 
pre cel mic într'o zi. 1 

15. Pre cel bătrân şi pre cei ce J 
se minunează de fe|e, acesta este 
capul, şi pe prorocul, care învaţă ' 
fărădelegi, acesta este coada. h 

16. Şi vor fi cei ce fericesc pre 
poporul acesta, amăgindu'l îl vor i 
amăgi până'l vor înghiţi pre el. 

17. Pentru aceea de tinerii lor nu 
se va vcselî Domnul, şi pe săracii 
lor şi pre văduvele lor nu va mi- 
luî, că toţi sunt fărădelege şi răi, 
şi toată gura grăeşte nedreptate. In. 
tru toate acestea nu s'a întors mâ- 
niea, ci încă mâna este înaltă. 

18. Şi va arde ca focul fărăde- 
legea, şi ca nişte burueni uscate se 
va mistui de foc, şi va arde întru 
desişurile pădurii, şi va mâncâ toate 
cele de prin prejurul dealurilor. 

19. De iuţimea mâniei Domnului 
a ars fot pământul, şi va fi poporul 
ca de foc ars; omului de fratele său 
nu'i va fi milă. 

20. Ci se va pleca spre dreapta, că 
va flămânzi şi v, a mâncâ din cele 
deastânga, şi nu se va săfurâ o- 
mul mâncând carnea braţului său. 

21. Că va mâncâ Manasi a lui 
Efraim şi Efraim a lui Manasi; că 
împreună se vor război asupra lui 
Iuda. Şi întru toate acestea nu s'a 
întors mâniea, ci încă mâna este 
înaltă. 

CAP. IO. 

Pedeapsa nedrepiăfei. Pieirea 
Asirienilor. 

Vai celor ce rostesc porunci ne- 
drepte şi celor ce scriu hotărîri 
viclene. 

19. Ierem. 19, 9. 
IO. I. Ps, 57, 2. 



ISAIEI 10 



833 



2. Abătând judecata mişeilor şi 
răpind dreptatea săracilor poporu- 
lui meu; ca să le fie lor văduva de 
jaf şi săracul de pradă. 

3. Şi ce vor face în ziua cerce- 
tării? Că necaz vouă de departe va 
veni, şi către cine veji îugi să vă 
ajute? Şi unde veţi lăsa mărirea 
voastră, ca să nu cădeji în robie? 

4. Şi supt cei ucişi vor cădeâ. Şi 
întru toate acestea nu s'a întors 
mâniea lui, ci încă mâna este înaltă. 

5. Vai Asirienilor! Toiagul iuţimei 
mele, şi mânie este în mâinile lor. 

6. Urgia mea O voiu trimite asu- 
pra neamului celui fărădelege, şi po- 
porului meu voiu porunci să facă 
prăzi şi jefuire, şi să calce cetăţile 
şi să le facă pulbere. 

7. Iar el n'a gândit aşa, şi cu su- 
fletul n'a socotit aşâ; ci a mutat 
gândul său, ca să piarză neamuri 
nu puţine. 

8. Şi de vor zice lui: tu singur 
eşti domn ? 

9. Va răspunde: n'am luat ţara 
cea deasupra Vavilonului şi a Ha- 
îaanuiui, unde s'a zidii turnul? Şi 
am îuat Âraviea şi Damascul şi Sa- 
mariea. 

10. In ce chip am luat acestea, 
voiu lua şi toate domniile. Văiîafi- 
vă cele cioplite din Ierusalim şi din 
Samariea. 

11. Gă precum am făcut Sama- 
rlei şi celor făcute de mâinile ei, aşâ 
voiu face şi Ierusalimului şi idoli- 
lor lui. 

12. Şi va îi dacă va plini Dom- 
nul a face toate în muntele Sionu- 
lui şi în Ierusalim, va căutâ spre 
mintea cea mare spre împăratul Â- 
sirienilor şi spre înălţimea mărirei 
ochilor lui. 



2. Ierem. 7, 5; Jov 31, 16. 

6. ierem 25, 9; 4 imp. ÎS, 13. 

7. Hvac l, 17. 

8. Ozia 8, 10. 

J2, 4 Imp. 10, 15. 



13. Că au zis: cu tăriea voiu face, 
şi cu înţelepciunea minţii voiu luâ 
hotarele neamurilor, şi puterea lor 
voiu prăda şi voiu clătî cetăţile în 
care lăcuesc. 

14. Şi toată lumea cu mâna o voiu 
luâ ca un cuib, şi ca nişte ouă pă- 
răsite voiu ridică, şi hu va fî cine 
să scape de mine sau să'mi gră- 
iască împrofivă şi şă'şi deschiză 
gura şi să grăiască. 

15. Au mări-se-va securea fără de 
cel ce lae cu ea? Au înălţâ-se-va 
hierăstrăul fără de cel ce'l trage pre 
el? Aşijderea de ar luâ cineva to- 
iag sau lemn, înălţâ-se-va lemnul? 
Şi nu aşâ. 

Î6. Ci va trimite Domnul Savaot 
spre cinstea ta ocară, şi spre mă- 
rirea ta, foc arzător se va aprinde. 

17. Şi va iî lumina lui Israil ca 
focul, şi'l va sfinţi pre el cu foc ar- 
zător, şi va mânca pădurea ca fânul. 

18. In ziua aceea se vor stinge 
munţii şi dealurile şi pădurile, şi va 
mânca dela suflet până la trup, şi 
va fi cel ce va fugi, ca cel ce fuge 
de pară arzătoare. 

19. Şi cei ce vor rămâneâ din- 
fr'înşii, în număr puţin vor fi, şt un 
prunc îi va seri pre ei. 

20. Şi va ?i în iiiua aceea, nu se 
va mai adaoge rămăşiţa lui Israil, 
şi cei mântuiţi ai lui Iacov nu vor 
mai nădăjdui spre cei ce îe făceau 
strâmbătate; ci vor nădăjdui spre 
Dumnezeul cel sfânt al lui Israil în- 
tru adevăr. 

21. Şi va fi rămăşiţa lui Iacov 
spre Dumnezeul cel puternic. 

22. Şi de va H poporul lui Israil 
ca nisipul mării, rămăşiţa lui se va 
mântui, cuvânt ce sfârşeşte şi scur- 
tează întru dreptate. 

23. Că cuvânt scurt va face Dom- 
nu! în toată lumea. 

i 

i — 

i 

j 22, Rom. 9, -7, 28. 



834 



PROROCIA 10-11 



24. Pentru aceea acestea zice Dom- 
nul Savaot: nu ie teme poporul meu, 
cel ce lăcueşfi în Sion, de Asirieni, 
pentrucâ cu toiagul te va bate, că ra- 
nă voîu aduce preste tine, ca să, vezi 
calea Eghipelului. 

25. Că încă puţin, şi va încetă; 
urgiea, iar mâniea mea preste sfa- 
tul lor. 

26. Şi va ridică Domnul Dumne- 
zeul puterilor preste ei ca ranele lui 
Madiam, în locul necazului, şi mâ- 
niea lui în calea cea despre mare, 
în calea Eghipelului. 

27. Şi va fi în ziua aceea, luâ-se- 
va jugul lui după umărul tău şi 
frica lui dela tine, şi se va strică 
jugul dela umerii voştri. 

28. Că va veni ia cetatea Anghe, 
şi va trece la Maghedo, şi în Mah- 
mas va pune vasele sale. 

29. Şi va trece valea şi va veni 
la Anghe, frică va apucă pre Rama 
cetatea lui Saul, va fugi. 

30. Inalţă'ţi glasul tău fata lui Gal- 
lirri, auzi în Laisa, auzî-se-va în A- 
natot. 

31. Şi s'a spăimântai Madevina 
şi cei ce lăcuesc în Ghevim. 

32. Mângâiaţi astăzi în cale, ca 
să rămâe; cu mâna mângâiaţi mun- 
tele, pre fata Sionului şi dealurile 
cele din Ierusalim. 

33. Iată stăpânitorul Domnul Sa- 
vaot va turbură pre cei măriţi cu 
tărie, şi cei înalţi cu semeţie sîă- 
râmâ-se-vor, şi cei trufaşi se vor 
smeri. 

34. Şi vor cădeâ cei înalţi de sa- 
bie şi livanul împreună cu cei în- 
nalţi va cădeâ. 

CAP. 11. 

Puterea lui Mesia, 

Qi va ieşî toiag din rădăcina iui 
ylesse şi floare din rădăcina lui 
se va înă lţă. 

27. Jud. 7, 25; Esire 14, ÎS. 
30. Jud. 18, 14, 27, 29. 
11. 1. Fapte 13, 26^ Hpoc. 5, 5, 6. 



2. Şi va odihni preste dânsul Du- 
hul lui Dumnezeu, Duhul înţelep- 
ciune'! şi al înţelegerei, Duhul sfa- 
tului şi al puferei, Duhul cunoştin- 
ţei şi al bunei credinţe. 

3. Duhul temerii de Dumnezeu îl 
va umpleâ pre dânsul, nu după mă- 
rire va judecă, nici după graiu va 
mustră. 

4. Ci va judecă smeritului jude- 
cată şi va mustră pre smeriţii pă- 
mântului, şi va bate pământul cu 
cuvântul gurii sale şi cu Duhul bu- 
zelor sale va omorî pre cel necurat. 

5. Şi va fi cu dreptate încins mij- 
locul lui, şi cu adevăr învătite coa- 
stele lui. 

6. Şi va paşte împreună lupul cu 
mielul şi pardosul va odihni împre- 
ună cu iedul, şi viţelul şi leul şi faurul 
împreună vor paşte şi uri prunc rnic 
îi va paşte pre ei. 

7. Şi boul şi ursul împreună se 
vor paşte, şi fiii lor împreună vorJi, 
şi leul ca boul va mâncâ paie. 

8. Şi un prunc mic preşîe vizu- 
nia aspidelor, şi în culcuşul puitor 
aspidelor mâna îşi va pune. 

9. Şi nu'i vor face rău,, nici vor 
puteâ să piarză pre nici unul în mun- 
tele cel sfânt al meu, pentrucă s'a 
umplut tot pământul a cunoaşte pre 
Domnul, ca apa multă, care aco- 
pere mările. 

10. Şi va îi în ziua aceea rădă- 
cina lui Iesse, şi cel ce se va sculă 
să stăpânească neamurile; spre dân- 
sul neamurile vor nădăjdui şi va fi 
odihna lui, cinstea. 

11. Şi va fi în ziua aceea, ada- 
oge-va Domnul a'şi arătă mâna sa, 
ca să râvnească rămăşiţa poporu- 
lui său, care va rămâneâ dela Asi- 
rieni, dela Eghipel, dela Vavilon, de 
la Etiopia, dela Elamiteni, dela ră- 

2. Mat. 3, 16; loan 3, 34. 
j 4. Malacb. 3, 16, 17, 18; Iov 4, 9; 2 Tes. 2, 8. 

9. Iezecb. 34, 26; Ierem, 31. 34. 
1 10. Mibea 4, 2; Rom. 15, 12. 



ISAIEI 



săriturile soarelui şi dela Aravia. 

12. Şi va ridica semn înfru nea- 
muri şi va aduna pre cei pierduţi 
ai lui Israil; şi pre cei risipiţi ai lui 
luda îi va sirânge din pairii laiuri 
ale pămânlului. 

13. Şi se va şterge pisma dela E- 
fraim şi vrăjmaşii lui luda vor pieri. 
Efraim nu va mai pismuî asupra lui 
luda şi luda nu va mai necăji pre 
Eîraim. 

14. Şi vor zbura în corăbiile celor 
de aii neam. Marea împreună vor 
prădâ şi pre cei dela răsăritul soa- 
relui şi Idumea, şi întâi pre Moav 
îşi vor pune mâinile, fiii lui Amon 
întâi se vor supune. 

15. Şi va pustii Domnul marea E- 
ghipetului, şi'şi va pune mâna sa 
preste rîu cu vânt iute, şi va lovi 
şapte văi, cât va trece el încăljaf. 

16. Şi va fl trecere poporului meu 
celui rămas în Eghipet, şi va fi lui 
Israil, ca în ziua când a ieşit din 
pământul Eghipefului. 

CAP. 12. 

Cântare de mulţamire 

Şi vei zice în ziua aceea: bine te 
voiu cuvânta Doamne; că te-ai 
mâniat pre mine şi ţi-ai întors mâ- 
nia ta, şi m'ai miluit pre mine. 

2. lată Dumnezeul meu, mântui- 
torul meu, nădăjdui-voiu spre dân- 
sul şi mă voiu mântui şi nu mă 
voiu teme, pentrucă mărirea mea şi 
lauda mea este Domnul şi s'au fă- 
cut mie spre mântuire. 

3. Scoateţi apă cu veselie din i- 
zvoarele mântuitorului. 

4. Şi vei zice în ziua aceea: lă- 
udaţi pre Domnul; strigaţi numele 
lui; vestiţi întru neamuri măririle 



12. Ier. 44, 28. 
16. Esire 14, 29. 
12- 1. 14, 1 şi 54, 7, 8. 

2. Eşite 15, 2; Psalm 117, 14. 

3. Ioan 7, 37, 38 



11—12-13 835 



lui, aduceţi-vă aminte, că s'a înăl- 
ţat numele lui. 

5. Lăudaţi numele Domnului, că 
înalte au îăcut, vestiţi acestea în tot 
pământul. 

6. Bucuraţi-vă şi vă veseliţi cei 
ce lăcuiţi în Sion, că s'a înălţat sfân- 
tul iui Israil în mijlocul lui. 

CAP. 13. 

Vedenia lui Isaia, 

Vedenia, care o a văzut Isaia fi- 
ul lui Amos asupra Vavilonului. 

2. Ridicaţi semn pe vârful mun- 
telui, înălţaţi glas lor, nu vă temeţi, 
chemaţi cu mâna, deschideţi boieri. 

3. Eu voiu rândui şi voiu povă- 
ţui pre dânşii, uriaşi vor veni să 
plinească mânia mea, bucurându- 
se şi semeţindu-se. 

4. Glas de neamuri multe pre muriţi 
asemenea cu neamuri multe, glas de 
împăraţi şi dc neamuri adunate. 

5. Domnul Savaot au poruncit nea- 
mului întrarmat, ca să vie din pă- 
mânt de departe, dela marginea te- 
meliei cerului, Domnul şi înfrarmaţii 
lui să strice toată lumea. 

6. Plângeţi, că aproape este ziua 
Domnului şi sfărâmare dela Dum- 
nezeu va veni. 

7. Pentru aceea toată mâna va 
slăbi şi tot sufletul omului se va 
spăimântâ. 

8. Turburâ-se-vor solii, şi'i vor cu- 
prinde dureri, ca pT2 femeia ceea 
ce naşte, şi se vor plânge unul că- 
tre altul şi se vor spăimântâ, şi'şi 
vor schimba faţa sa în chipui fo- 
cului. 

9. Că iată ziua Domnului vine ne- 
vindecată de mânie şi de iuţime, ca 
să facă lumea pustie şî să piarză 
pre păcătoşi dinfr'însa." 

5- Ps. 104, 1 şi 105, 1 ; 1 Parai. 16, 8. 
13. 2. fcrem. 50 2. 
if. lecem. 50, 44; Plâng. 1, 15; Iezecb. 30, 11. 
4. 4 Imp. 7, 6. 5. 46, 11. 7. Isus Navi 5, 1. 



836 



PROROCIA 13—14 



10. Că stelele cerului şi Orionul 
şi loală podoaba cerului nu'şi vor 
dâ lumina, şi se va întunecă soa- 
rele răsărind şi luna nu'şi, va dâ 
lumina sa. 

11. Şi voiu porunci la toslă lu- 
mea răută{i şi celor necuraţi păca- 
tele lor, şi voiu pierde semejia ce- 
lor fărădelege, şi rruîiea mândrilor 
o voiu smeri. 

12. Şi vor fi cei rămaşi mai scumpi 
decât aurul nelămurit şi omul mai 
scump va fl decât piatra Sapfirului. 

13. Că cerul se va turbură şi pă- 
mântul se va clăfî din temeliile sale 
pentru aprinderea mâniei Domnului 
Savaof, în ziua în care va venî mâ- 
nia lui. 

14. Şi vor fî cei rămaşi ca o că- 
prioară ce fuge şi ca o oaie ce 
rătăceşte, şi nu este cine să o a- 
dune, ca omul la poporul său şă 
se întoarcă şi omul în {ara sa să 
fugă. 

15. Că cine se va prinde, biruî- 
se-va şi cei adunaţi vor cădea de 
săbie. 

16. Şi pre fiii lor înaintea lor îi 
vor ucide, şi casele lor le vorpră- 
dâ şi pre femeile Ier îe vor luă. 

17. Iată eu voiu ridică asupra voa- 
stră pre Midieni, cari de argint nu 
bagă seamă, nici de aur n'au lipsă. 

18. Arcele tinerilor vor sfărâmă 
şi de fiii voştri nu le va fi milă, nici 
fiilor tăi vor părtini ochii lor. 

19. Şi va fi Vavilonul, care se chia- 
mă mărit pentru împăratul Haldei- 
lor, în ce chip au prăpădit Dumne- 
zeu Sodoma şi Gomora. 

20. Nu se va lăcuî în veci, nici 
vor intră înlr'însul până ce vor trece 

10. Ezecb. 32. 7; lori 2, 10; 3. 15; Mateiu 
24, 29; Marcu 13, 24; Lucâ 2Î, 25. 

11. Iercm. 50, 29, 31. 

13. loil 3, 16; Ierem. 25, 30. 
16. Ps. 136, 12î Facere 19, 24; R 2 Lege 
29, 23. 77. Ierem. 51, 2S. 

19. Ierem. 51, 41; Ierem. 50, 9. 

20. Ezecbil 16, 49; Sofon. 2, 9; Ierem. 51, 
29, 43, 44. 



multe neamuri, nici vor trece prin- 
tr'însul Aravii, nici păstorii nu se 
vor odihni într'însul. 

21. Şi vor odihni acolo hiare, şi 
se vor urripîeâ casele de sunet, a- 
colo se vor odihni Sirene şi de- 
moni acolo vor jucâ. 

22. Şi Oriochentabri acolo vor lă- 
cui şi se vor încuiba arici în ca- 
sele lor. 

CAP. 14:4' 

Prcrocia îmvretiva Vavilonului, 

Curând vine şi nu zăboveşte şi zi- 
lele lor nu se vor îndelungă, şi 
va milui Domnul pre îacov, şi va 
alege încă pre fsrail, şi se vor o- 
dihni în pământul său şi cel nemer*. 
nic se va lipi de ei şi se va lipi de 
casa lui Iacov. 

2. Şi'i vor luă pre ei neamurile, 
şi'i vor băgă la locul lor, şi'i vor 
moşteni, şi se vor înmul|î pre pă- 
mântul lui Dumnezeu cu slugi şi cu 
slujnice, şi Ie vor fi robi cei ce i-au 
robit pre ei, şi se vor stăpâni cei 
ce i-au stăpânit pre ei. 

3. Şi va îi în ziua aceea odihni- 
te-va Dumnezeu de durerea şi de 
mânia fa, şi de robia fa cea grea, 
care ai robit lor. 

4. Şi vei luă plângerea aceasta 
asupra împăratului Vavilonului, şi 
vei zice în ziua aceea: cuiti a în- 
cetat cei ce cere, şi s'a odihnit cel 
sârguitor? 

5. Sîărâmaf-au Domnul jugul pă- 
cătoşilor şi jugul domnilor, s bătând 
neamul cu mânie, cu rană nevin- 
decată. 

6. Bătând neamul cu rana mâniei, 
n'a părtinit, odihnit-a cel ce a nă- 
dăjduit. 

7. Tot pământul strigă cu veselie. 

8. Şi lemnele livanului s'au bu- 
curat de fine, şi chedrul livanului, 

14. 2. Zab. 9, 16. 



ISAiEI 14 



837 



de când, iu ai adormit,. nu s'a suit 
cel ce ne laie pre noi. 

9. Iadul jos s'a amărîl întâmpi- 
nându-te pre tine, scuîatu-s'au îm- 
preună cu tine, toţi uriaşii cei ce au 
stăpânit pământul, carii au scos din I 
scaunele sale pre toţi împăraţii nea- 
murilor. 

10. Tofi vor răspunde şi vor zice 
fie: şi tu te-ai robit ca şi noi, şi le-ai 
socotii între noi. 

11. Pogoritu-s'a la iad mărirea ta şi 
multă veselia ta; supt tine vor aşter- 
ne putrejune şi rămăşiţa ta vierme. 

12. Cum a căzut din cer luceafă- 
rul cel ce răsăreâ dimineaţa, zdro- 
bitu-s'a pre pământ, cel ce trimiteâ 
îa toate neamurile. 

13. Şi tu ai zis întru cugetul tău: 
în cer mă voiu suî, deasupra ste- 
lelor cerului voiu pune scaunul meu, 
şedeâ-voiu pre muntele cel înalt, pre- 
ste munţii cei înalţi, cari sunt spre 
miazănoapte. 

14. Suî-mă-voiu deasupra norilor, 
fl-voiu asemenea celui prea înalt. 

15. Iar acum în iad te vei pogorî, 
şi în temeliile pământului. 

16. Cei ce te vor vedeâ, se vor 
miră de tine şi vor zice: acesta este 
omul, cel .ce turbura pământul şi 
zguduiâ împărăţii. 

17. Cel ce a pustiit lumea toată, 
şi cetăţile ei le-a surpai, şi pre cei 
ce i-a dus în robie nu i-a slobozit. 

18. Toţi împăraţii neamurilor au a- 
dormit cu cinste, fiecare în casa sa; 

19. îar tu le vei lepădă în munţi 
ca un mort urît cu mulţi morţi tăeţi 
de sabie cari se pogoară în iad. 

20. Precum haina în sânge încrun- 
tată nu este curată; aşa nici tu nu 
eşti curai, penlrucâ pământul meu 
l-ai pierdut şi pre poporul meu l-ai 
omorît, nu vei rămâneâ în vreme 
veşnică, sămânţă rea, 

13. Ps. 47, 2, 3. 

19. H 2 Lege 28, 26 sq. 

20. Iov 18, 18; Ps. 20, 11. 



21. Găfeşle'ţi fiii tăi, ca să fieo- 
morîţi pentru păcatele lalălui său, 
ca să nu se scoale, şi să moşte- 
nească pământul, şi să umple pă- 
mântul de răsboaie. 

22. Şi mă voiu sculâ asupra lor, 
zice Domnul Savaol şi voiu pierde 
numele lor, şi rămăşiţa şi sămânţa, 
acesiea zice Domnul. 

23. Şi voiu pustii Vavilonia, ca să 
lăcuiască într'însa ariei şi va fî de 
nimic, şi o voiu face pre ea groapă 
de tină spre pierzare. 

24. Acestea zice Domnul Savaci, 
precum am zis, aşâ va fî şi în ce 
chip am sfătuit, aşâ va rămâneâ. 

25. Ca să pierz pre Asirieni din 
pământul meu, şi din munţii mei, 
şi vor fî spre călcare, şi se va luâ 
dela ei jugul lor, şi se va luâ sar- 
cina lor de pe umerii lor. 

26. Acesta este sfatul, care l-au sfă- 
tuit Domnul asupra a toată lumea, 
şi aceasta este mâna cea înaltă a- 
supra tuturor neamurilor. 

27. Că cele ce au sfătuit Dumne- 
zeu cel sfânt, cine le va strică? Şi 
mâna lui cea înaltă, cine o va în- 
toarce? 

28. în anul, în care a murit îm- 
păratul Ahaz, s'a făcut cuvântul a- 
cesta. 

29. Nu vă veseliţi foţi cei de alt 
neam, că s'a sfărâmat jugul celui 
ce vă băteâ pre voi; că din sămânţa 
şarpelui vor ieşi pui de aspidă, şi 
puii lor vor ieşi şerpi zburători. 

30. Şi se vor paşte cei săraci prin- 
tr'însul, şi oamenii cei săraci în pace 
se vor odihni, şi va omorî cu foa- 
mea sămânţa ta şi rămăşiţa ta o va 
pierde. 

31. Văitaţi-vă porţile cetăţilor, să 
strige cetăţile cele turburate, cei de 



21. Esice 20, 5. £3. Sof. 2, 13. 14. 
25. Lev. 25, 23; Ioil 2, 18. 
27. Dan. 4, 34. 28. 4 Imp. 16, 20. 
29. Mihea 7, 8. 



838 



FROROCIA 14-15-16 



alt neam toji.ţcă f um vine dela miază- 
noapte şi nu este scăpare. 

32, Şi ce vor răspunde împăraţii 
neamurilor? Pentrucă Domnul au în- 
temeiat Sionul şi printr'însul se vor 
mântui cei smeri|i ai poporului. 

CAP. 15. 

Prorocia ttnprotiva lui Moav. 

Cuvîntul cel asupra Moavului: noap- 
tea va pieri Moavul, că noaptea 
va pieri zidul Moavului. 

2. Mâhniti-vă întru voi înşivă, că 
va pieri şi Divon, unde este capi- 
ştea voastră, acolo vă veţi sui să 
plângeţi pentru Navaul Moavului, 
văitati-vă pentru tot capul pleşuv, 
toate bra{ele făiefe; 

3. Inulijile eiîmbrăcsji-vă cu saci 
şi plângeţi presie acoperişurile ei, 
în răspântiile ei foţi vă văitaji cu 
plângere. 

4. Că a strigat Esevon şi Eleali, 
până ia Iaşsa s'a auzit glasul lor, 
pentru aceea şalele Moavului strigă, 
sufletul ei va cunoaşte. 

5. inima Moavului strigă întru si- 
ne până la Sigor, ca o junică de 
trei ani este. La suirea Luilului către 
tine plângând se vor sui pre calea 
Aroniimului; strigă zdrobire şi cu- 
tremur. 

6. Apa Nemirim pustiu va îî şi 
iarba va lipsi, pentrucă iarbă verde 
nu va îi. 

7. Au doar şi aşâ se va mântui? 
Că voiu aduce pre vale Aravi, şi o 
vor luă pre ea. 

8. Că a ajuns sJrigarea la hota- 
rul Moavului, plângerea ei până la 
Agaliim şi vaetul ei până la fântâna 
Elim, 

9. Şi apa Dimonului se va um- 

32. Ps. 86, 1, 5 şi 101, 14. 
15. 1. Num. 21, 28; Ietem. 48, 1, 2. 
2. Ieremia 7, 29 şi 48, 37; lezecbil 7, 18. 

4. Is. Navi 13, 17. 

5. Ierem 48, 5, 34' 

6. Is. Navi 13, 27. 



pleâ de sânge, că voiu aduce asu- 
pra Dimonului Aravi, şi voiu pierde 
sămânţa lui Moav şi a lui Ariil, şi 
rămăşiţa Adamei. L 

CAP. 16. 

Urmare. 

Yoiu trimite ca jivinile pre pământ. 
Au piatră pustie este muntele 
fetei Sionului? 

2. Că vei fi, ca puiul cel luat de 
pasăre ce zboară, fata lui Moav. 

3. Şi după aceea Arnonule mai 
multe sfătueşte, şi fă lui acopere- 
mânt plânsului pururea, întru înfu- 
nerec la amiazăzi vor fugi, spăimân- 
fatu-s'a; să nu te arăţi. 

4. Lăcul-vor lângă tine pribegii 
lui Moav, fî-vor acoperemînt vouă 
de către fata celui ce goneşte, pen- 
trucă s'a luat ajutorul tău, şi a pie- 
rit boierul, cel ce călcâ pământul. 

5. Şi se va găti cu milă scaunul 
şi va şedeâ pre el cu adevăr în cor- 
tul lui David judecând şi căutând 
judecată, şi curând făcând dreptate. 

6. Auzit-am şeme{ia lui Moav, se- 
meţ este foarte, trufia şi semefiaiui 
şi pizma lui; nu este aşâ vraja ta. 

7. Văilâ-se-va Moav, că în Moa- 
vita loţi se vor văitâ ; iar pre cei ce 
lăcuesc în Desef vei cercetă, şi nu te 
vei ruşina. s 

8. Câmpii Esevonului vor plânge, 
viea din Sevama, cei ce înghiţiţi 
neamurile, călcaţi viile ei, până la 
lazir, să nu vă împreunaţi, râiăciti- 
vă prin pustie, cei trimişi dela ea 
s'au părăsii, că au trecut marea. 

9. Pentru aceea voiu plânge, ca 
plângerea lazirului viea din Sevama. 
Copacii tăi i-a oborît Esevon şi E- 
leali, pentrucă seeerea şi culesul tău 
voiu călcâ şi toate vor cădeâ. 

10. Şi se va luâ bucuria şi vese- 

16. 5. Dan. 7, 14, 27; Lucâ 1, 32. 

6. Ierem. 48, 29, 30. 

7, Ierem. 48, 20. 10. flmos 5, 17. 



ISAIEI 16-17 



839 



îia din vii şi în viile taie nu se vor 
veseli, şi nu vor calcă vinuri în tea- 
scuri, că a înceiat. 

11. Pentru aceea pântecele meu 
asupra lui Moav, ca o alăută va sunâ 
şi cele din iăuntrul meu ca un zid 
le-ai înnoit. 

12. Şi va fl ţie spre ruşinare, pen- 
trucă s'a ostenit Moav în capişti, 
şi va intra ia cele făcute de mâna 
sa, ca să se roage, şi nu'l vor pu« 
teâ mântui pre el. 

13. Acesta este cuvântul, care l-au 
grăit Domnul asupra lui Moav, când 
au grăit. 

14. Şi acum au grăit Domnul zi- 
când: în trei ani ai anilor năimitu- 
lui, seva necinsti mărirea lui Moav 
cu toată avuţia cea multă şi va ră- 
mânea foarte mic şi necinstit. 

CAP. 17. 

Prorocia pentru Damasc. 

Cuvântul cel asupra Damascului, 
lată Damascul se va luâ dintre 
cetăţi, şi va fl spre cădere. 

2. Părăsit în veac, spre zăcere şi 
odihnă turmelor, că nu va îî cine 
să le alunge. 

3. Şi nu va mai fi întărit, ca să 
scape acolo Elraim, şi mai mult îm- 
părăţie nu va îî în Damasc, şi ră- 
măşiţa Sirienilor, că nu eşti tu mai 
bun decât fiii lui Israil şi decât mă- 
rirea lor, acestea zice Domnul Sa- 
vaof. 

4. Fî-va în ziua aceea scădere mâ- 
rirei lui Iacov, şi cele grase ale mă- 
rirei lui se vor cutremură. 

5. Şi va fi ca şi cum ar adună 
cineva secerăfură stând, şi sămânţa 
spicelor ar seceră, şi va îi în ce 
chip ar adună cineva spic în vale 
seacă. 



6. Şi vor rămâneâ înfr'însa paie, 
sau ca două, sau trei boabe de mă- 
slin pre vârî înalt, sau patru sau 
cinci, care rămân pre stâlpările sale, 
acestea zice Domnul Dumnezeul lui 
Israil. 

7. In ziua aceea va nădăjdui o- 
mul spre cel ce l-au făcut pre el, şi 
ochii Iui spre sfântul lui Israil vor 
căută. 

8. Şi nu vor nădăjdui spre capişti, 
nici spre lucrurile mâinilor sale, care 
le-au îăcut degetele lor, şi nu vor că- 
ută la copaci, nici la urâciunile sale. 

9. în ziua aceea îî-vor cetăţile tale 
părăsite, precum au părăsii Amo- 
reii şi Eveii de îaţa fiilor lui Israil 
şi vor fi pustii. 

10. Pentrucă ai lăsat pre Dumne- 
zeu mântuitorul tău, şi nu ţi-ai a- 
dus aminte de Domnul aiutorul tău» 
pentru aceea vei sădi răsad necre- 
dincios şi sămânţă necredincioasă. 

11. Şi în ziua în care vei sădi 
vei îngrădi, şi dimineaţa de vei se- 
măna, înflorî-va spre secere, în care 
zi vei moşteni, şi ca un lată vei îm- 
părţi fiilor tăi moşie. 

12. Vai mulţimei neamurilor ce- 
lor multei Ca marea ce se învălue, 
aşâ vă veţi turbură, şi spatele nea- 
murilor celor multe ca apa va ră- 
sună. 

13. Ca apa multă neamurile multe, 
ca apa multă, care se porneşte cu 
silă, şi'l va scoate pre el, şi departe'l 
va goni, ca praful din pievi, când 
se vântură asupra vântului, şi ea 
pulberea roatei, ce se învârteşte de 
volbură. 

14. Seara va îi plângere şi până 
a nu se face dimineaţă, nu va îi, 
aceasta va fi partea celor ce v'au 
lefuit pre voi, şi moştenirea celor ce_ 
v'au moştenit pre voi. 



12. tetem. 4, 19 şi 48, 36. 14 Iov 7. 1, 2. 
17. Ierem. 49, 22; flmos 1, 3, 5; 4 Imp. 
16, 9. 



8. Lev. 26, 30. 

13. Es. 1, 4; Iov 21, 18. 



840 



PROROGÎA 18-19 



CAP. 18. 

Urmare. 

Vai de pământul căruia sunt ari- 
pile corăbiilor dincolo de rîurile 
Etiopiei. 

2. Cel ce trimite pe mare zăloage 
şi căr(i de hârtie deasupra apei, că 
vor merge soli uşori la neam înalt 
şi la popor strein şi năsilnic, ce 
este dincolo de el? Neam desnădăj- 
duit şi călcat acum. 

3. Pe care neam toate rîurile pă- 
mântului l-au pustiit, ca o {ară lă- 
cuită se va lăcuî;|ara lor, ca un semn 
dela munte se va ridică, ca glasul 
trâmbiţei se va auzi. 

4. Câ aşâ mi-au zis mie Domnul: 
nu va fi frică în cetatea mea, ca lu- 
mina soarelui la amiază zi, şi ca 
norul cel de rouă în ziua secerii 
va ii. 

5. înainte de secere, când se va 
sfârşi floarea, şi strugurul cel ne- 
copt va înflori, floarea odrăslind, şi 
va tăiâ struguraşii cei mici cu co- 
soarele, şi ramurile le va luâ şi le 
va tăiâ. 

6. Şi le va lăsa împreună pasă- 
rilor: cerului şi hiarelor pământului 
şi se vor adunâ la ele pasările ce- 
rului şi hiarele pământului vor veni 
acolo preste dânsa. 

7. In vremea aceea se vor aduce 
daruri Domnului Savaot dela popo- 
rul cel necăjit şi smult, şi dela po- 
por mare, de acum şi în veacul vre- 
mei neam nădăjduitor şi călcat de 
tot, care este în partea rîului ţărei 
lui, în locul unde este numele Dom- 
nului Savaot, muntele cel sfânt. 

CAP. 19. 

Prorocie pentru Eghipet, 

Vedenia Eghipetului.lată Domnul 
şade pre nor uşor, şi va veni 
în Eghipet, şi cele făcute de mână 



ale Eghipetului se vor clăti de faţa 
lui, jşi inima lor se va sfârşi în. 
fr'înşii. 

2. Şi se vor scula Eghiptenii a- 
supra Eghipfenilor, şi seva război 
asupra fratelui său, şi fiecare asu- 
pra vecinului său, şi se va sculă 
cetate asupra cetăţei, şi ţinut asu- 
pra ţinutului. 

3. Şi se va turbură duhul Egip- 
tenilor într'înşii, şi sfatul lor voiu 
risipi, şi vor întrebă pre dumnezeii 
lor şi pre chipurile lor, şi pre cei 
ce din pământ glăsuesc, şi pre cei 
ce din pântece grăesc şi pre ghi- 
citori. 

4. Şi voiu dă Eghipetul în mâini 
de oameni, cari vor îi domni sâl- 
nici. Şi împăraţi grei îi vor stăpâni 
pre ei, acestea zice Domnul Savaot. 

5. Şi vor beâ Eghiptenii apa cea 
| dela mare, şi rîul va secă şi se va 
j usca. 

i 6. Şi vor secă rîurile şi izvoarele 
rîului, şi va secă toată adunarea a- 
pei, şi fot lacul cel cu ţresiie şi cu 
papură. 

7. Şi toată iarba verde împreju- 
rul rîului, şi fot ce se seamănă lângă 
rîu se va usca, păiit de vânt. 

8. Şi vor suspină pescarii şi vor 
suspină toţi cei ce aruncă undiţa în 
rîu, şi cei ce umblă a pescui cu 
năvoade şi cu mreji, vor jeli. 

9. Şi ruşinea va cuprinde pre cei 
ce lucrează inul periat, şi pre cei ce 
lucrează visonul. 

10. Şi vor fi cei ce lucrează ace- 
stea întru durere, şi toţi cei ce* fac 
bere se vor supără şi li se vor mâhni 
sufletele. 

11. Şi vor fi nebuni domnii Ţa- 
neosului, sfetnicii cei înţelepţi ai îm- 
păratului, şi sfatul lor va nebuni, 
cum veţi grăi împăratului, fii înţe- 



19. 1. Ps. 17, 11; Icrem. 43, 12, 13 şi 46,25. 
J. 2 Imp. 15, 31. 4. ieretn 46, 13. 
11. 1 Coc. 1, 19. 



ISAIEI 19-20 



841 



lepţilor, noi fiii împăraţilor ccior din 
începui? 

12. Unde sunt acum înţelepţii tăi? 
şi să spue ţie şi să'ţi zică: ce au sfă- 
tuit Domnul Savaot asupra Eghipe- 
tului? 

13. Sîârşitu-s'au domnii Taneosu- 
lui, şi s'au înălţat domnii Memîisu- 
îui, şi vor înşelă Eghipetul şi nea- 
murile. 

14. Că Domnul au turnat lor duh 
de înşelăciune, şi au făcut să rătă- 
cească Eghipetul întru toate lucru- 
rile lui, precum rătăceşte cel beat, 
care totdeodată varsă. 

,15. Şi nici un lucru nu va fi la 
Eghipteni, care să facă cap şi coadă, 
început şi sfârşit. 

16. Şi în ziua aceea îî-vor Eghip- 
tenii ca femeile în frică şi în cutre- 
mur de către faţa mâinii Domnului 
Savaot, care o va pune preste ei. 
o 17. Şi va fî ţara Iudeilor înfrico- 
şare Eghipteniîor, şi când va po- 
meni cinevâ despre ca înaintea lor, 
se vor înîricoşâ pentru sîatul, care 
l-au sfătuit Domnul Savaot asupra ei. 

18. In ziua aceea vor îî cinci ce- 
tăţi din Eghipet grăind cu limba Ha- 
naniancă, şi jurându-se pre numele 
Domnului Savaot; cetatea Asedec se 
va chemâ o cetate. 

19. In ziua aceea îî-va jertîelnic 
Domnuluiîn ţara Eghipetului şi stâlp 
la hotarul ei Domnului. 

20. Şi va fî spre semn în veac 
Domnului în ţara Eghipetului, că 
vor striga către Domnul pentru cei 
ce îi necăjesc pre ei, şi va trimite 
lor om, care va mântui pre ei, ju- 
decând îi va mântuî pre ei. 

21. Şi cunoscut va tl Domnul E- 
ghiptenilor, şi vor cunoaşte Eghip- 
tenii pre Domnul îh ziua aceea, şi 



13. Ietem. 44, 1. 

U. 2 Parai. 18, 22. 

18. H 2 Lege 10, 20. 

21. Ps. 67, 32 şi 71, 11; Malab. 1, 11. 



vor aduce jertfe şi dar, şi vor face 
făgăduinţe Domnului şi le vor îm- 
plini. 

22. Şi va bate Domnul cu rană 
pre Eghipteni, şi îi va vindecă pre 
ei, şi se vor întoarce către Domnul, 
şi'i va ascultă pre ei, şi'i va vin- 
decă pre ei cu vindecare. 

23. In ziua aceea fî-va calea E- 
ghipetului către Asirieni şi vor in- 
tră Asirienii în Eghipet, şi Eghip- 
tenii vor merge la Asirieni, şi vor 
slujî Eghipfenii Asirienilor. 

34. In ziua aceea îî-va Israil al trei- 
lea între Eghipteni şi între Asirieni, 
binecuvântat pre pământul, pre care 
l-au binecuvântai Domnul Savaot, 
zicând- 

25. Bine este cuvântat poporul meu 
cel din Eghipet, lucrul mâinei mele 
din Asiria şi moştenirea mea îsraiî. 

CAP. 20. 

Robia Eghipteniîor şi Etiopiior. 

În anul, în care a intrat Tanafan 
în Azot, când a fost trimis de Arnâ 
împăratul Asirienilor, şi a bătut A- 
zoful şi 1-a luat. 

2. Atunci au grăit Domnul către 
Isaia fiul lui Amos, zicând: mergi 
şi desbracă sacul dela şalele fale 
şi scoate încălţămintde tale dela 
picioarele tale, şi a făcut aşa, um- 
blând gol şi desculţ. 

3. Şi au zis Domnul: Precum um- 
blă robul meu lsaia gol şi desculţ, 
trei ani vor fî semne şi minuni £- 
ghiptenilor şi Etiopiior. 

4. Gă aşâ va duce împăratul A- 
sirienilor robimea Eghipetului şi a 
Eh'openilor, pre tineri şi pre bătrâni 
goli şi desculţi, descoperind ruşi- 
nea Eghipetului. 

5. Şi se vor ruşinâ Eghiptenii fi- 
ind biruiţi împreună cu Eliopenii, 
spre care nădăjduiau Ephiptenii, pen- 
trucă le eră lor mărire. 



842 



PROROCIA 20—21—22 



6. Şi vor zice lăcuilorii ostrovu- 
lui acestuia în ziua aceea: iată noi 
am nădăjduit, ca să alergăm la ei 
spre ajutor, cari n'au putut să se 
mântuiască de împăratul Asirieni- 
lor, şi cum ne vom mântui noi? 

CAP. 21. 

Prorocie pentru Vavilon. 

¥edenia pustiului. Ca un vârtej 
prin pustie trece, din pustie vine, 
din pământ. 

2. Vedenie groaznică şi grea s'a 
vestit mie, cel defăimător defaimă, 
şi cel fărădelege face fărădelege. A- 
supra mea Elamitenii şi solii Per- 
şilor asupra mea vin, acum voiu 
suspină, şi mă voiu mângâia pre 
mine însumi. 

3. Pentru aceea s'au umplut şalele 
mele de slăbiciune, şi dureri m'au 
cuprins pre mine, ca pre ceea ce 
naşte; nedreptate am făcut, ca să 
nu auz, sârguit-am, ca să nu văz. 

4. Inima mea rătăceşte, şi fără- 
delegea mea mă afundă, sufletul meu 
este cuprins de frică. 

5. Gătiţi masa, mâncaţi, beţi, scu- 
laţi-vâyboierilor, gătiţi scuturi. 

6. Căaşâauzis către mine Dom- 
nul: mergând slăi de streajă, şi ce 
vei vedeâ, spune. 

7. Şi am văzut doi călăreţi, unul 
călare pre asin, şi altul călare pre 
cămilă. 

8. Ascultă cu multă luare aminte 
şi chiamă pre Urie la slreaja Dom- 
nului şi a zis: stăfuf-am toată, ziua 
şi în tabără am stătut toată noaptea, 

9. Şi iată^el vine suit pre doi şi 
răspunzând a zis: căzut a, căzut-a 
Vavilonul. şi toţi idolii lui, şi cele 
făcute, de mână ale lui s'au zdro- 
bit pre pământ. 

21. 3. lezecb. 21, 12. 
4. Iov, 7, 4. 

8. flvacum 2, 1. 

9. Hpoc. 14, 8; Jcrcm. 51, 6. 



10. Ascultaţi cei rămaşi şi cei ne- 
căjiţi, ascultaţi cele ce am auzit de 
la Domnul Savaot, Dumnezeul lui 
Israif ne-au spus nouă. 

11. Vedenia Idumeii. Către mine 
strigă din Seir, păziţi Intăriturile, pă- 
zesc dimineaţa şi noaptea. 

12. De vrei să cauţi, caută şi lângă 
mine şezi. 

13. Vedenia Araviei. In dumbravă 
seara vei dormi, sau în calea Dedan. 

14. Intru întâmpinarea celui setos 
de apă aduceţi cei ce lăcuiţi în ţara 
Temanului, cu pâine întâmpinaţi pre 
cei ce fug. 

15. Pentru mulţimea celor omo- 
râţi şi pentru mulţimea celor ce ră- 
tăcesc, pentru mulţimea săbiilor şt 
pentru mulţimea arcelor săgetătoare 
şi pentru mulţimea celor căzuţi în 
răsboiu. 

16. Că aşa mi-au zis mie Dom- 
nul; încă un an, ca anul celui năi- 
mit, lipsî-va mărirea lui Kidar, şi 
rămăşiţa săgetătorilor celor tari âi 
fiilor lui Kidar se va împuţinâ, că 
Domnul Dumnezeul lui Israil au 
grăit. 

CAP. 22. 

Prorocie pentru Ierusalim. 

Vedenia văii Sionului. Ce'ţi este 
ţie, că acum v'aţi suit toţi în po- 
duri în deşert? 

2. Este plină cetatea de cei ce stri- 
gă, răniţii tăi nu sunt răniţi de sa- 
bie, nici morţii tăi morţi de răsboiu. 

3. Toţi boierii tăi au fugit şi cei 
prinşi cumplit sunt legaţi şi cei tari 
din tine departe au fugit. 

3. Pentru aceea am zis: lăsaţi-mă,, 
amar voiu plânge, nu mă veţi pu- 
teâ mângâiâ de supărarea fetei nea- 
mului meu. 

5. Că ziua turburărei şi a pierză* 

16. Ictcm. 49, 27. 
22> 4. Ierem. 4, 19 şi 9, 1. 



ÎSAIEI 22-23 



843 



rei şi a călcărei este şi rătăcire de 
la Domnul Savaot, în valea Sionu- 
lui rătăcesc dela c?l mic până la 
cel mare prin munţi, 

6. Iar Elarnitenii ?.u luat tulbe, şi 
s'au suit oameni pre cai, şi s'au 
adunat la bătae. 

7. Şi vor fi văile tale cele aîese 
se vor umplea de care, şi călăreţii 
vor împresura porţile tale. 

8. Şi vor deschide porţile lui Iuda, 
şi vor privi în ziua aceea la casele 
cele alese ale cetăţei. 

9. Şi vor descoperi ascunsele case- 
lor marginei lui David. Şt au văzut că 
mai mulţi sunt, şi cum că au abătut 
apa scăldătoarei cei vechi în cetate. 

10. Şi cum că au stricat casele 
Ierusalimului, ca să întăriască zi- 
durile cetăţei. 

îl. Şi v'aţi făcut vouă apă între 
două ziduri mai înlăuntru de scăl- 
dătoarea cea veche, şi n'aţi căutat 
la cel ce dela început o au făcut, 
şi pre cel ce o au zidit pre ea nu 
l'afi văzut. 

12. Şi au chemat Domnul Savaot 
în ziua aceea plângere şi tânguire şi 
radere şi încingere de saci. 

13. Iar ei au făcut veselie şi bu- 
curie junghind viţei şi jertfind oi, 
ca să mânânce cărnuri şi să b*â 
vin, zicând: să mâncăm şi să bem 
că mâine vom muri. 

4 14. Şi descoperite sunt acestea în 
urechile Domnului Savaot, că nu se 
va ierfâ vouă păcatul acesta, până 
ce veţi muri, zice Domnul puterilor. 

15. Acestea zice Domnul Savaot: 
mergi în cămară la Somna cămă- 
raşul, şi zl lui: 

16. De ce eşti Iu aici şi ce' ţi este 
ţie aici? Că ţi-ai cioplit aici mor- 
mînt, şi ţi-ai făcut în Ioc înalt mor- 
mînt, şi ţi-ai săpat în piatră lăcaş ? 

17. lată Domnul Savaot va lepădă 
şi va sfărâmă pe aşâ om, şi va luă 

13. Inţel. 2, 6; Hmos 6, 4—6; 1 Cor. 15 32, 



îmbrăcămintea ta şi cununa fa cea 
mărită, 

18. Şi te va lepădă în ţară mare 
şi nemăsurată, şi acolo vei muri şi 
va pune carul tău ce! frumos spre 

1 necinste, şi casa boierului tău spre 
călcare. 

19. Şi te vei lepădă din dregăto- 
ria casei tale şi din starea ta. 

20. Şi va fi în ziua aceea chemâ- 
voiu pre sluga mea Eliachim al lui 
Helchie. 

21. Şi'l voiu îmbrăcă pre el cu 
îmbrăcămintea fa, şi cununa fa o 
voiu dâ lui, şi puterea şi dregăto- 
ria ta o voiu dâ în mâinile lui şi 
va fî ca un părinte celor ce lăcuesc 
în Ierusalim, şi celor ce lăcuesc în 
luda. 

22. Şi voiu dâ lui cheia casei lui 
David presfe umărul lui, şi va de- 
schide şi nu va fi cine să închiză, şi 
va închide şi nu va fî cine să deschi- 
ză; şi voiu dâ lui mărirea lui David, şi 
va stăpâni, şi nu va fi cine să'i gră- 
iască împrofivă. 

23. Şi'l voiu pune pre el stăpâni- 
lor în loc credincios, şi va şedeâ 
pre scaunul mărirei casei tatălui său. 

24. Şi va nădăjdui spre el fot cel 
mărit în casa tatălui său dela cel 
mic până la cel mare, tot vasul cel 
mic, dela vasul Aganolilor, şi vor 
fi supuşi lui în ziua aceea. 

25. Acestea zice Domnul Savaof: 
Mişcâ-se-va omul cel întemeiat în 
loc credincios, şi se va luâ, şi va 
cădea şi se va pierde mărirea lui, 
că Domnul au grăit. 

CAP. 23. 

Prorocie fentru Tir. 

Vedenia Tirului. Văifaţi-vă coră- 
biile Carhidonului, că au pierit, 
şi mai mult nu vor veni din pămân- 
tul Chifeilor, dusu-s'au robi. 

20. 4 Imp. 18, 18. 
22. Iov 12, 14; Hpoc. 3, 7. 
23. 1' Icrem. 47, 4. 



862 e 



PROROCIA 40-41 



25. Acum dar cu cine m'aţi ase- I 
mănaf, şi mă voiu înălţă? 2is-au cel > 
sfânt. I 

26. Căutaţi în sus cu ochii voştri, ! 
şi vedeţi cine.au făcut acestea toate? \ 
Cei ce scoate după număr podoaba 
sa, şi toate pre nume le chiarnă din- 
tru multa mărire, şi cu puterea tă- 
riei sale nimic n'au ascuns de tine. 

27. Că au doară zice-vei Iacove, 
şi ce, grăit-ai îsraile? Ascunsu-s'a 
calea mea dela Dumnezeu, şi Dum- 
nezeul meu au luat judecata mea, 
şi s'au depărtat? 

28. Şi acum au n'ai cunoscut, sau 
n'ai auzit? Dumnezeu cel veşnic, 
Dumnezeu cel ce au aşezat margi- 
nile pământului, nu va flămânzi, nici 
se va osteni, nici este aflare înţe- 
lepciune! lui. 

29. Cel ce dă flămânzilor întărire, 
şi celor fără :de durere, întristare. 

30. Că vor îiămânzî pruncii, şi 
vor osteni tinerii şi cei aleşi vor 
slăbi. 

31. Iar cei ce aşteaptă pre Dum- 
nezeu vor muta tăria, şi vor luâ a- 
ripi ca vulturii, alergâ-vor şi nu vor 
osteni, umbîâ-vor şi nu vor flămânzi. 

CAP. 41. 

Puterea iui Dumnezeu şi deşertăciunea 
slujirei de idoli. 

Innoiţl-vă către mine oslroave, că 
boierii şi-au întărit vîrtutea, apro- 
pie-se, şi să grăiască împreună, a- 
tunci judecată vor vesti. 

2. Cine au sculat dela răsărituri 
dreptate, chematu-o-au pre ea la pi- 
cioarele sale, şi va merge; dâ-va 
înaintea neamurilor, şi pre împă- 
raţi va spăimântâ, şi va dâ la pă- 
mânt săbiile lor, şi ca nişte puzde- 
rii lepădate arcele lor. 

25. Hvac. 3, 3. 

26. Ps, 146, 4; Fac. 2, 1. 

28. Ps. 146, 5; Ps. 59, 2; Rom. 11, 33. 
31. Ps. 102, 5. 



3. Şi va goni pre ei, frece-va 
pace calea picioarelor lui. 

4. Cine au lucrat şi au făcut a 
stea? Chematu-o-au pre ea cel c 
chiarnă pre ea dela începutul r.«. a . 
murilor, eu sunt Dumnezeul cel din- - 
fâiu, şi la cele viitoare eu sunt. £ 

5. Văzut-au neamurile şi s'au te- ii 
mut şi marginile pământului s' 
spăimântat şl s'au apropiat, şi 
venit împreună. 

6. Judecând flecare să ajute ve. 3 
cinului său şi fratelui, şi va zice: 

7. întărifu-s'a omul meşter, şi 
rarul ce bate cu ciocanul, împreună 
lucrând, că atunci va zice ; înche- 
etură bună este, întăritu-o-s pre ea 
cu cuie, pune-vor acestea, şi nu se 
vor clătî. 

8. Iar tu Îsraile sluga mea, Iacove 
precare te-am ales, sămânţa lui A- 
vraam, care am iubit. 

9. Pre care l-am luat dela mar- 
ginile pământului, şi dela locurile 
depărtate ale lui te-am chemat, şi 
ţi-am zis ţie: sluga mea eşti tu, a- 
îesu-te-am şi nu te-am părăsit. 

10. Nu te teme, că, cu tine sunt 
nu te înşela, că eu sunt Dumnezeul 
tău, cel ce te-am întărit pre tine, 

j şi ţi-am ajutat ţie, şi te-am înteme- 
iat cu dreapta mea cea cu dreptate. 

11. Iată se vor ruşina şi se vor 
înfrunta toţi vrăjmaşii tăi, că vor 
fî, ca şi cum n'ar îi, şi vor pieri 
toţi împrotivnicii tăi. 

12. Căutâ-vei pre ei şi nu vei afîâ 
oameni, cari să te batjocorească 
pre tine, că vor îl, ca şi cum n'ar 
fî, şi nu vor fî cine să se lupte cu 
tine. 

13. Că eu sunt Dumnezeul tău, 
cel ce ţiu dreapta ta, carele zic ţie : 
nu te teme. 

14. Nu te teme vierme Iacove, I- 

41. 4. Hpoc. 1, 17 şi 22, 13. 
j S. R 2 Lege 7. 6; îacov 2, 23; Eşjre 19, 
| 5, 6; 2 Parai. 20, 7; 1 Pett. 2, 9. 
i 10. Ierem. 46, 26. 11. Ierem. 30, 13. 



ISAIEI 24-25 



845 



*6 Pentru aceea blestem va mâncâ 
Sâmântul, că au păcătuit cei ce lă- 
ţesc pre dânsul; pentru aceea să- 
vor fl cei ce lăcuesc pre pă- 
jnânt, şi vor rămânea oameni putini. 

7 Plânge- va vinul, plânge- va viea, 
s'uspinâ-vor toji cei ce/şi veseleau 

suitul. , 

8. Incetat-avesşha lirnpineior, în- 

C clat-a îndrăzneala şi âvujia necu- 
ra|ilor, încetat-a glasul alăutei. 

9. Ruşinalu-s'au, n'au băut vin, 
amară s'a făcut băutura celor ce 
beau. 

10. Pustiitu-s!a„ toată cetatea, în- 
chide-va casa, ca să nu intre. 

11. Văita(i-vă pentru vin pretutin- 
denea, încetat-a veselia, trecut-a ţoa- 
lă bucuria pământului. 

1?. Şi vor rămâneâ cetăţi pustii 
şi case' părăsite, vor pieri. 

13. Acestea toate vor fl pre pă- 
mânt în mijlocul neamurilor, pre- 
cum oarecine culege măslinul, aşâ 
îi vor culege pre ei; şi de va încetă 
culesul. 

U. Aceştia cu glas vor strigă, iar 
cei ce vor fl rămaşi pre pământ se 
vor veseli împreună cu mărirea Dom- 
nului, turburâ-se-va apa mărei. 

15. Pentru aceasta mărirea Dom- 
nului va fl în ostroavele mărei şi nu- 
mele Domnului va fî mărit. 

16. Doamne Dumnezeul lui Israil 
dela marginile pământului minuni 
am auzit, nădejdea celui bine cre- 
dincios. 

17. Şi vor grăi: vai neascultăto- 
rilor celor ce calcă legea. Frică şi 
groapă şi lat preste voi cei ce lă- 
cuiţi pre pământ. 

18. Şi va fl cel ceva fugi de frică, 
va cădeâ în groapă, şi cel ce va 
scăpă de groapă, prinde-se-va de 
laj, că îerestrile cerului s'au deschis 



8. Irrem. 7, 32 şi Ierem. 16, 8; Iezecb. 26, 13. 
13. Ietem. 6, 9, 

18, Ierem. 48, 44; Plâng. 3, 46. 



şi se vor clăii temeliile pământului. 

19. Cu lurburare se va turbură 
pământul, şi cu lipsă se va lipsi 
pământul 

20. Plecatu-s'a şi se va cutremură 
ca o colibă pământul, ca cel beat 
şi ameţit şi va cădeâ şi nu va pu- 
teâ să se scoale, pentrucă 1-a biruit 
pre el fărădelegea. ! 

21. Şi va îi în ziua aceea', va pune 
Dumnezeu mâna preste podoaba ce- 
rului, şi preste împăraţii pământului. 

22. Şi adunarea lui vor strânge, 
şi o vor închide în groapă şi în tem- 
niţă; după multe neamuri cercetare 
va fl lor, şi se va topi cărămida, 
şi va cădeâ zidul. 

23. Şi se va înfruntă luna şi se 
va ruşinâ soarele că va împărăţi 
Domnul în Sion şi în Ierusalim şi 
înaintea celor bătrâni se va mări. 

CAP. 25. 

Cântare de mulţămire. 

Doamne Dumnezeul meu, mărî-te- 
voiu şi voiu lăudă numele tău, 
că ai tăcut lucruri minunate; sfatul 
cel din început adevărat, fie Doamne. 

2. Că ai prefăcut cetăţi în tărînă, 
cetăţi tari, ca să nu sieâ pe teme- 
liile lor; cetatea necredincioşilor în 
veac nu se va zidi. 

3. Pentru aceasta bine te va cu- 
vântă poporul cel sărac şi cetăţile 
oamenilor celor năpăstuiţi te vor 
binecuvânta. 

4. Că ie-ai făcut ajutor la toată 
cetatea smerită, şi acoperemânt ce- 
lor slăbiţi de lipsă, izbăvl-vei pre ei 
de oameni răi, răcoreală celor în- 
setaţi şi duhul oamenilor celor ne- 
căjiţi, bine te va cuvântă. 

5. Ca nişte oameni puţini la su- 
flet, însetaţi în Sion, că'i vei mân- 
tui pre ei de oamenii cei fărădelege 
cărora ne-ai dat pre noi. 

23. Joii 2, 3i. 
25- 2. Hpoc, 14, 8, 



846 



PROROCIA 25—26 



6. Şi va face Domnul Savaot tu- 
turor neamurilor în muntele acesta 
ospă<â-vor întru veselie, beâ-vor vin. 

7. Unge-se-vor cu mir în muntele 
acesta; dă acestea toate neamurilor 
că sfatul acesta este preste toate 
neamurile. , 

8. Inghijit-a moartea biruind, şi 
iarăşi au luat Dumnezeu toată lă- 
crăma dela toată faţa, ocara popo- 
rului o au luat de preste tot pămân- 
tul, că gura Domnului a grăit a- 
ceslea. 

, 9. Şi vor zice în ziua aceea: iată 
Dumnezeul nostru întru careie am 
nădăjduit, şi ne va mântui pre noi, 
acesta este Domnul, aşteptafu-î-am 
pre el, şi ne vom bucură, şi ne vom 
veseli de mântuirea noastră. 

10. Odihnă va dâ Dumnezeu în 
muntele acesta, şi se va călcâ Mo- 
avul, precum calcă aria cu care. 

11. Şi' şi va întinde mâinile sale, 
în ce chip şi el a smerit spre a pierde 
şi va smerî semeţia lui, preste cele 
ce a pus mâna sa. 

12. Şi înălţimea zidului celui de 
scăpare va smeri, şi se va pogorî 
până la pământ. 

CAP. 26. 

Cântarea celor răscumpăraţi. 

In ziua aceea cântâ-voiu cântarea 
aceasta în pământul Iudei, zicând: 
iată cetate tare şi mântuire va pune 
nouă zidul şi împrejurul zidului. 

2. Deschideţi porţile să intre po- 
porul, cel ce păzeşte dreptatea şi 
cel ce păzeşte adevărul. 

3. Cel ce apără adevărul şi pă- 
zeşte pacea, că spre tine Doamne 
am nădăjduit până în veac. 

4. Dumnezeule cel mare, cel veşnic 

5. Ce! ce smerind ai pogorît pre 



8. 1 Corint. 15, 54, 55; Hpoc. 7, 17, 21,4. 

9. Ps. 26, 20. : 
26. 1- Ps. 45, 5. 

2. Ps. 117, 19; Ps. 14, 2. 



cei ce lăcuesc întru cele înalte, 
tăţi tari vei strică şi le vei surpi 
până la faţa pământului. 

6. Şi le vor călcâ pre ele picioa- 
rele celor blânzi şi paşii celor sme- 
riţi. 

7., Calea celor bine credincioşi ne* 
teda" s'a făcut şi gata este calea ce- 
lor bine credincioşi. 

8. Căci calea "Domnului este ju. 
decata, nădăjdtiit-am întru numele 
tău, şi întru pomenirea,, de care do- 
reşte sufletul nostru. 

9. De noapte mânecă duhul meu 
către tine Dumnezeule, pentrucă lu- 
mină sunt poruncile tale pre pă- 
mâni, dreptate vă învăţaţi, cei ce 
lăcuiţi pre pământ. 

10. Că a încetat cel necurat, fot 
cel ce nu va învăţă dreptate pre 
pământ, adevăr nu va face, ridice- 
se cel necurat, ca să nu vază slavă 
Domnului. 

11. Doamne, înalt este braţul tău, 
şi n'a ştiut, iar cunoscând se vor 
ruşinâ, pismuire va luă pre popo- 
rul cel neînvăţat, şi acum focul pre 
cei protivnici îi va mâneai 

12. Doamne Dumnezeul nostru, pa- 
ce dă nouă, că toate ne-ai dat nouă. 

13. Doamne Dumnezeul ndstru, mo- 
şteneşte-ne pre noi; Doamne pre al- 
tul afară de tine nu ştim, numele 
tău numim. 

14. Iar morţii vieafă nu vor ve- 
dea, nici doftorii nu vor învieâ, pen- 
tru aceasta ie-ai adus asupră şi ai 
pierdut, şi ai ridicat toată partea 
bărbătească a lor. 

15. Adaoge lor rele Doamne, a- 
daoge rele celor măriţi ai pămân- 
tului. 

16. Doame, întru necaz ne-am a- 
dus aminte de tine, întru necaz mic 
pedepsirea ta este nouă. 

17. Şi precum ceea ce se chinu- 
eşte când se apropie să nască, şi 

17. Ioan ÎS, 21. 



ISAIEI 



strigă întru durerea sa, aşâ ne-am 
făcut celui iubii al tău. 

18. Pentru frica ta Doamne, în 
pântece am luat, şi am chinuit şi 
am născut duhul mânfuirei tale, care 
am făcut pre pământ, nu vom că- 
deâ; ci vor cădeâ cei ce lăcuesc pre 
pământ. 

19. Invieâ-vor morţii şi se vor scu- 
lă cei din mormânturi şi se vor veseli 
cei de pre pământ, că roua cea 
dela tine vindecare lor este, şi pă- 
mântul necredincioşilor va cădeâ. 

20. Mergi poporul meu, intră în 
cămara ta, închide uşa ta, ascun- 
de-te puţin cât de cât, până va trece 
mânia Domnului. 

21. Că iată Domnul din cel sfânt 
va aduce mânia sa preste cei ce 
lăcuesc pre pământ, şi va desco- 
peri pământul sângele său, şi nu 
va mai ascunde pre cei ucişi. 

CAP. 27- 

înainte vestire pentru aşezarea popo- 
rului lui Dumnezeu. 

In ziua aceea aduce-va Dumnezeu 
sabia cea sfântă şi mare şi tare 
asupra balaurului, şarpele ce fuge, 
şi asupra balaurului celui încolăcit 
şi va ucide pre balaurul cel din 
mare." 

2. In ziua aceea viea cea bună, 
dorirea lui, ca să o stăpânească 
pre ea. 

3. Eu cetate tare, cetate încunju- 
rată de oştire, în zadar o voiu a- 
dăpâ pre ea, că se va luâ noaptea 
şi ziua va cădeâ zidul ei. 

4. Că nu este care să nu se fi 
apucat de ea; cine mă va pune să 
păzesc paieie în ţarină? Pentru bă- 
taea aceasta o am lepădat pre ea. 

5. Penttu aceasta îăcul-au Domnul 



19. Ozie 6, 4. 20. 2 Cor. 4, U . 
21. Mibeia 1. 3; Iov 16, 18. 
27- 2. Ps. 79, 9. 



26—27 847 



toate, câte au rânduit, arsu-m'am, 
sfrigâ-vor toţi, cei ce lăcuesc în- 
fr'însa, să facem pace cu dânsul, să 
facem pace. 

8. Fiii lui Iacov, cei ce vin, va o- 
drăslî şi va înflori Israil, şi se va 
umplea lumea de rodul lui. 

7. Au nu precum el a bătut, şi el 
însuş aşâ se va răni? Sau precum 
el a ucis, aşâ şi el se va omorî? 

8. Cerfându'i şi ocărându'i va slo- 
bozi pre ei. Nu erai tu, cel ce cu- 
getai cu duh aspru să'i ucizi pre 
ei cu duh de mânie? 

9. Pentru aceasta se va îuâ fără- 
delegea lui îacov, şi aceasta este 
binecuvântarea lui, când voiu luă 
păcatul lui, când vor zdrobi toate 
pietrile capiştelor ca praful mărunt, 
şi nu vor râmâneâ [copacii lor, şi 
idolii lor tâieţi ca o dumbravă de- 
parte. 

10. Turma cea lăcuită se va lăsă 
ca o turmă părăsită, şi va R multă 
vreme la păşune, şi acolo vor o- 
dihnl turme. 

11. Şi după câtăvâ vreme nu va 
fi într'însa nimic verde, pentrucă se 
va usca. Femei cele ce veniţi dela 
vedere veniţi. Că nu este popor, care 
are înţelegere, pentru aceea nu se 
va îndură spre ei cel ce i-au făcut 
pre ei, nici cel ce i-au plăsmuit pre 
ei nu'i va miluî. 

12. Şi va îi în ziua aceea, aslu- 
pâ-va Domnul dela ezerul rîului până 
la Rinocuron, iar voi adunaţi pre 
fiii lui Israil unul câte unul. 

13. Şi va fî în ziua aceea vor trâm- 
biţă cu trâmbiţa cea mare, şi vor 
veni cei pieriţi în ţara Asirienilor şi 
cei pierduţi în Eghipet, şi se vor în- 
chină Domnului în muntele cel sfânt 
în Ierusalim. 



6. Ps. 71, 16. 

8. Ierem. K, 24; ÎS, 17 şi 30, 11. 

12. Ietem. 3, 14. 

13. 4 Imp. 17, 6; Iercm. 43, 7 şi 44, 28. 



848 



PROROCIA 28 



CAP- 28. 

Prorocie împrotiva lui Efraim. Ame- 
ninţări şi mângâeri. 

Vai cununei sumeţiei, năimiţii lui 
Efraim, floarea, care a căzui din 
mărire pre vârfui muntelui celui gras 
cei ce se îmbată fără de vin. 

2. iată tare şl grea este mânia 
Domnului, ca grindina ce cade jos, 
care n'are acoperemînt, silnic cade, 
ca mulţime de apă multă, care tâ* 
răşte |ara pre pământ, va face o- 
dihnă cu mâinile. 

3. Şi cu picioarele se va călca 
cununa sumeţiei, năimiţii lui Efraim. 

4. Şi va fi floarea, care a căzut 
din nădejdea mărirei pre vârful mun- 
telui celui înalt, ca cel ce aleargă 
înainte ia smochin, care văzându-o, 
mai 'nainte de a o lua în mână, 
pofteşte să o înghiţă. 

5. In ziua aceea iî-va Domnul Sa- 
vaot cununa nădejdii, cea împletită 
cu mărire, a poporului meu celui 
rămas. 

6. Şi va rămâneâ întru duh de 
judecată ta judecată, şi tărie celor 
ce opresc a omorî. 

7. Că aceştia cu vinul au rătăcit, 
pentru băutură beţivă au rătăcit, 
preotul şi prorocul şi-au ieşit din 
minte pentru beţie; înghiţitu-s'au pen- 
tru vin, cutremuratu-s'au de beţie 
de sicheră, răfăcil-au; aceasta este 
arătarea. 

8. Biesiemul va mânca sfatul a- 
cesfa, că sfatul acesta este pentru 
lăcomie. 

9. Cui am vestit rele? Şi cui am 
adus vesle? dei înţărcaţi de lapte, 
cei smulşi dela ţâţe. 

10. Necaz preste necaz aşteaptă, 
nădejde preste nădejde, încă puţin, 
încă puţin. 

11. Pentru defăimarea buzelor prin- 



28. i. Ozia 5, 5. 



fr'alfă limbă, că vor grăî poporului 
acestuia zicând: 

12. Aceasta esle odihna celui flg. * 
mând, şi aceasta este sfărâmarea^ 
şi n'a vrut să asculte. 

13. Şi va fî lor cuvântarea lui Dum- 
nezeu necaz preste necaz, nădejde 
preste nădejde, încă puţin, încă pu. 
ţin ca să meargă şi să cază îna- 
poi, şi să se primejduiască şi să 
se zdrobească şi să se prinză. 

14. Pentru aceea aicultaţi cuvân- 
tul Domnului bărbaţi necăjiţi, şi bo- 
ierii poporului celui din Ierusalim. 

15. Că aţi zis: îăcut-am legătură 
cu iadul, şi aşezământ cu moartea; 
vifor iute de va trece, nu va veni 
preste noi, pus-am minciuna nădej- 
dea noastră, şi cu minciună nu vom 
acoperi. "t. 

16. Pentru aceasta aşa zice Dom* 
nul: Iată eu voiu pune în femeliitet 
Sionului piatră de mult preţ, aleasă 
în capui unghiului, cinstită întru te- 
meliile ei, şi cel ce va crede într'în- 
sa nu se va ruşinâ. 

17. Şi voiu pune judecată întru 
nădejde; iar mila mea în cumpene. şi 
cei ce nădăjduiţi în zadar spre min- 
ciună, că nu va trece preste voi vifor. 

18. Şi nu va strică legătura voa- 
stră cea cu moartea, şi nădejdea 
voastră cea cu iadul nu va rămâ- 
neâ, vifor învăluindu-se de va veni, 
veţi fi lui spre călcare. 

19. Când va trece, va ridica $re 
voi; dimineaţa de dimineaţă va trece 
ziua, şi noaptea va fi nădejde fia*;" 
învăţaţi-vă a auzi cei din necaz. 

20. Nu putem să ne batem, şi în- 
şi-ne am slăbit a ne adună. 

21. Ca un munte al necuraţilor 
sculâ-se-va Domnul, şi va fî îh vă- 



ii. 1 Cotint. 14. 21. 

15. Ierem. 5, 12, 

16'. Ps. 24, 2; Rom. 9, 32: Rom. 10, 11; 
Ps. 117, 22; Mat. 21, 42; F. Hp. 4, 11. 

21. 2 Imp 5, 20; 1 Parai. 14, ll;IsusNavi 
IC, ÎO. 



ISAIEI 



îea Gavaonului, cu mânie va face 
lucrurile sale, lucruri de amărăciune 
şi mânia iui strein va lucră, şi a- 
mărăciunea lui streină. 

22. Şi voi nu vă veseliţi, nici să 
se întărească legăturile voastre, pen- 
trucă lucruri săvârşite şi rânduite 
am auzii dela Domnul Dumnezeul 
Savaot, care ve îace preste fot pă- 
mântul. 

23. Băgaţi în urechi şi auzi|i gla- 
sul meu, iuaji aminte şi ascultaţi 
cuvintele mele. 

24. Au doar toată ziua va ara cel 
ce ară? Sau nu va găti sămânţa sa 
mai 'nainte de ce lucrează pămân- 
tul? 

25. Au nu când va netezi faja lui, 
atunci va semăna puţin mac au chi- 
min? Şi apoi va semăna grâu şi 
orz şi meiu şi hrişcă, în hotarele 
laie? 

26. Şi te vei certa cu judecata 
Dumnezeului tău şi te vei veseli. 

27. Că nu cu greutate se curăţă 
macul, nici cu roată de car se calcă 
chiminul, ci cu toiag se scutură ma- 
cui, iar chiminul cu pâine se mă- 
nâncă. 

28. Că nu în veac mă voiu mâ- 
nia eu pre voi, nici glasul amără- 
ciunei mele va căicâ pre voi. 

19. Şi minunile acestea dela Dom- 
nul Savaot su ieşit, sfăfuiţi-vâ şi 
înălţaţi deşartă mângâere. 

CAP. 29- 

Prorocie împrotiva Ierusalimului 

Yai cetatea Ariil, care o a bătut 
Davidl Adunaţi roduri din an în 
an, pentrucă veţi mâncâ cu Moav. 

2. Că voiu necăjî pre Ariil, şi va 
iî tăria şi avuţia lui a mea. 

3. Şi te voiu încunjurâ ca David 
şi te voiu încinge cu şanţ, şi voiu 



28-29 849 



zidi, şi voiu pune împrejurul tău 
turnuri. 

4. Şi se vor smeri la pământ cu- 
vintele tale, şi în pământ cuvintele 
fale se vor afunda, şt glasul tău va 
fi ca al celor ce grăesc din pământ 
şi la faţa pământului glasul tău va 
slăbi 

5. Şi va fi ca pulberea roatei, a- 
vuţia celor fărădelege, şi ca ţărâna 
ce se spulberă, mulţimea celor ce 
te supun pre tine; şi va îî ca o îm- 
punsură repede dela Domnul Sa- 
vaot. 

6. Că va fî cercetare cu tunet si 
cu cutremur şi cu glas mare, vol- 
bură învăluindu-se iute, şi pară de 
foc mistuind. 

?. Şi va fi ca a celui ce visează 
în somn avuţia tuturor neamurilor, 
cari au dat răsboiu asupra Ariiluiui 
şi toţi câţi s'au răsboit asupra Ie- 
rusalimului şi foţi câţi s'au adunat 
asupra lui, şi câţi l-au necăjit. 

8. Şi vor fî ca şi cei ce beau şi 
mănâncă în vis, şi după ce se de- 
şteaptă, deşert le este visul; şi în ce 
chip visează cel setos că beâ, şi 
după ce se deşteaptă tot îi este sete 
şi sufletul lui îndeşert a nădăjduit, 
aşa va fi avuţia tuturor neamurilor, 
cari s'au răsboit asupra muntelui 
Sionului. 

6. Slăbiţi şi vă spăimântaţi, şi vă 
îmbătaţi nu de sicheră, nici de vin. 

10. Că v'au adăpat pre voi Dom- 
nul cu duhul umilinţei, şi va închide 
ochii lor şi ai prorocilor lor şi ai 
boierilor lor, cari văd cele ascunse. 

îl. Şi vor fi vouă toate cuvintele 
acestea, ca cuvintele cărţei cei pe- 
cetluite, care o vor dâ omului, ce 
ştie carte, zicând: citeşte aceasta, 
iar el va zice: nu pot să o citesc 
că este pecetluită. 

12. Şi se va dâ cartea aceasta în 



24. 45, 9. 29. Ier. 32, 20, 
29. 1- lezecb. 43, 15, 16. 3. krem. 6, 3, 



5. 17, 13; Ps. 1, 4. 
10. Rom. 31, 6. 



850 



PROROCIA 29—30 



mâna omului, ce nu şlie carte, şt 
vor zice lui, ciieşle cartea aceasta 
şi el va zice: nu ştiu carte. 

13. Şi au zis Domnul: apropie-se 
de mine poporul acesta cu gura sa, 
şi cu buzele sale mă cinsteşte, iar 
inima lor departe este deîa mine; 
iar în zadar mă cinsteşte învăţând 
porunci omeneşti şi învăţături. 

14. Pentru aceasta iată eu voiu 
adaoge a mută pre poporul acesta 
şi îi voiu muta pre ei, şi voiu pierde 
înţelepciunea înjelepjiior, şi mintea 
celor pricepuţi o voiu ascunde. 

15. Vai celor ce fac sfat adânci 
Şi nu prin Domnul, vai celor ce fac 
sfat într'ascuns! Şi vor fi întru în- 
tunerec lucrurile lor, şi vor zice: 
cine ne-a văzut pre noi? Şi cine 
ne va cunoaşte pre noi? Sau cele 
ce le facem noi? 

16. Au doar nu vă ve{i socoti ca 
lutul olarului? Au doar va zice zi- 
direa celui ce o au zidit pre ea: nu 
m'ai zidit tu? Sau făptura ceiui ce 
o au făcut: nu întelepţeşte m'ai fă- 
cut? 

17. Au nu încă puţin, şi se va 
mufâ Livanulca muntele Hermel şi 
Hermelul ca o dumbravă se va so- 
coti? 

18. Şi vor auzi în ziua aceea sur- 
zii cuvintele cărtei, şi cei dintru în- 
tunerec şi cei din negură: ochii or- 
bilor vor vedeâ. 

19. Şi se vor bucura săracii pen- 
tru Domnul cu veselie, şi cei fără 
de nădejde dintru oameni se vor 
umpleâ de bucurie. 

20. Lipsit-a cel fărădelege, şi s'a 
sfârşit cel trufaş, şi au pierit cei ce 
fac fărădelege întru răutate. 

21. Şi cei ce fac de păcătuesc oa- 



13. Matciu 15, 8; Marcu 7, 6. 

14, flvdiu 1, 8; 1 Cor. 1, 19. 

15. Sirab 23, 25. 

16, 45, 9; Rom. 9, 20, 21; îerem. ÎS, 6. 
18. Mat îl, 5. 

21, flmos 5, 10. 



menii cu cuvântul, şi pre toti cei 
ce mustră în porţi piedecă le vor 
pune, pentrucă au abătut pre cel 
drept la cei nedrepţi. 

22. Pentru aceasta aşâ zice Dom- ^ 
nul asupra casei lui Iacov, care o ; 
au ales din Avraam; nu acum se va 
ruşinâ Iacov, nici îşi va schimbă 
acum faţa Israil. 

23. Ci când vor vedeâ fiii lor, lu- 
crurile mele, pentru mine vor sfinţi 
numele meu, şi vor sfinţi pre sfân- 
tul liii Iacov, şi de Dumnezeul lui 
Israil se vor teme. 

24. Şi cei ce rătăcesc cu duhul 
vor cunoaşte înţelegerea, şi cei ce 
cârtesc vor învăţa a asculta şi lim- 
bile cele gângave vor învăţă a grăi 
pace. 

CAP.SO. 

Ameninţări asupra Iudeei, 

Vai fii răsvrătiţi zice Domnul: fă- 
cuf-aţi sfat nu prin mine, şi toc- 
meală nu prin duhul meu, ca să a- 
daogeţi păcate preste păcate. 

2. Cei ce merg ca să se pogoare 
în Eghipet, şi pre mine nu m'au în- 
trebat, ca să capete ajutor deîa Fa- 
raon, şi să se acopere dela Eghip- 
teni. 

3. Că va fi vouă ocrotirea lui Fa^ 
raon spre ruşine, şi celor ce nă- 
dăjduesc spre Eghipet, ocară. 

4. Că sunt în Tani căpetenii ve- 
stitori răi. 

5. în deşert vor osteni către po- 
por, care nu le va folosi lor spre 
ajutor, ci spre ruşine şi ocară. Ve- 
denia hiarelor celor cu patru picioare 
din pustie. 

6. Intru necaz şi întru strâmtoare 
leul şi puiul de leu, de acolo şi a- 



23. Ps. 8, 4; Ps. 101, 16, 
3Q. 2. Ierem. 37, 7 şi 2, 18. 
3. lezecfr 29, 6. 

5. Ierem. 2, 36. 

6. 2 Parai. 28, 21-23 



ISAIEI 30 



851 



spide şi pui de aspidă zburătoare, 
cari aduceau pre asini şi pre că- 
mile avuţia sa la neam, care nu le 
va folosi lor spre ajutor, ci spre ru- 
şine şi ocară. 

7. Eghiplenii nimic, şi în zadar 
vor îolosî vouă, vesfeşfe-le lor, că 
deşartă este mângâerea voastră a- 
ceasta. 

8. Acum dar şezând scrie acestea 
pre lespede şi în carte, că vor fî 
acestea la zilele vremei şi până în 
veac. 

9. Că popor neascultător este, fii 
mincinoşi, cari nu vreau să asculte 
iegea lui Dumnezeu. 

10. Cei ce zic Prorociîor: nu ve- 
stiţi nouă şi celor ce văd vedenii; 
nu ne grăiţi nouă, ci ne grăiţi nouă 
şi ne vestiţi altă rătăcire. 

îl. Şi ne întoarceţi pre noi din 
calea aceasta, luaţi dela noi căra- 
rea aceasta, şi luaţi dela noi cu- 
vântătorul lui Israii. 

12. Pentru aceea, acestea zice Dom- 
nul sfântul lui Israii: pentrucă n'aţi 
ascultat de cuvintele acestea, ci aţi 
nădăjduit întru minciună, şi pentru 
că ai cârtit, şi te-ai încrezut cuvân- 
tului acestuia, 

13. Pentru aceea fî-va vouă pă- 
catul acesta ca un zid, care cade 
îndată, a unei cetăţi tari ce s'a lu- 
at, a căreea îndată de faţă este că- 
derea. 

14. Şi cădsrea ei va fî ca sfărâ- 
marea unui vas de lut, din cără- 
midă subţire, cât să nu se afle în 
tru ele hârb, cu care să aduci foc, 
şi cu care să iei puţină apă. 

15. Aşa zice Domnul,j Domnul sfân- 
tul lui Israii, când te vei întoarce, 
şi vei suspină, atunci te vei mân- 
tui, şi vei cunoaşte unde ai fost, 
când nădăjduiai întru cele deşarte. 



7. Ierem. 37, 7, 8 şi 2, 36. 8. 8, l. 
10. Hmos 2, 12; Ierem. 11, 2i. 
14- Ierem, 19, 11. 



Deşartă s'a făcut tăria voastră, şi 
n'aţt vrut să auziţi, ci aţi zis: 

16. Pre cai vom fugi, pentru aceea 
veţi fugi, şi aţi zis: pre cai iuţi vom 
încăîicâ, pentru aceea iuţi vor fi cei -, 
ce vă vor goni pre voi. 

17. O mie vor fugî de glasul u- 
nuia, şi de glasul a cinci vor fugî 
mulţi, până ce veţi rămâneâ ca un 
catart de corabie^ pre munte, şi ca 
un steag, ce se poartă pre deal. 

18. Şi iarăş va aştepta Dumne- 
zeu, ca să se îndure spre voi, şi 
penfTU aceea se va înălţa, ca să vă 
miluiască pre voi, că judecător este 
Domnul Dumnezeul vostru, unde aţi 
lăsat slava voastră? Fericiţi toţi cei 
ce rămâneţi într'însul. 

19. Pentrucă popor sfânt va lă- 
cui în Sion, şi în Ierusalim cu plân- 
gere a plâns, milueşfe-mă, milui-te- 
va, glasul strigărei tale când l-au vă- 
zut, te-au ascultat. 

20. Şi va dâ vouă Domnul pâi- 
nea necazului şi apa nevoii, şi mai 
mult nu se vor apropiâ de tine cei 
ce te înşaiă pre tine, că ochii tăi 
vor vedeâ pre cei ce te înşală. 

21. Şi urechile fale vor auzi cu- 
vintele celor ce te-au înşelat, cari 
zic: aceasta este calea, să mergem 
pre ea ori deadreapta sau deastânga. 

22. Şi vei pângări idolii cei fere- 
caţi cu argint, şi cei ferecaţi cu aur 
şi'i vei zdrobi mărunt, şi'i vei aruncă 
ca o cârpă lepădată, şi ca nişte gu- 
noiu îi vei lepăda. 

23. Atunci va fî ploaie săminţei 
câmpului tău, şi pâinea rodului pă- 
mântului tău va fi multă şi grasă, 
şi se vor paşte vitele tale în ziua 
aceea în loc gras şi larg. 

24. Taurii voştri şi boii, cei ce lu- 
crează pământul, vor mâncâ paie 
mestecate cu orz vânturat. 

15. Plâng. 3, 26. 

17. Lev. 26, 8, 36. 

18. Ps 2, 11. 22. 64, 6. 

23. Lev. 26, 4: Ierem- 14, 22. 



852 



PROROCIA 30-31 



25. Şi va ii în tot muntele înalt, 
şi în fot dealul înalt va curge apă 
în ziua aceea, când vor pieri mulţi 
şi când vor cădeâ turnuri. 

26. Şi va fî lumina lunii ca lu- 
mina soarelui, şi lumina soarelui va 
îi de şapie ori mai mare în ziua a- 
ceea, când va vindeca Domnul zdro- 
birea poporului său, şi durerea ranei 
îale vs vindeca. 

27. lată numele Domnului vine du- 
pă multă vreme, arzătoare mânie, 
cu mărire cuvântarea buzelor lui, 
cuvântare plină de mânie, şi iuţi- 
mea mâniei lui ca focul va mâncâ. 

28. Şi duhul iui, ca apa în vale 
curgând, va veni până la grumaz, 
şi se va împărţi, ca să turbure nea- 
murile pentru rătăcirea îor cea de- 
şartă, şi'i va goni pre ei rătăcirea, 
şi'i va prinde înaintea feţei îor. 

29. Au totdeauna se cade să vă 
veseliţi voi, şi să intraţi întru cele 
sfinte ale mele totdeauna, ca şi când 
aţi prăznuî, şi ca şi când v'aţi ve- 
seli, să intraţi cu fluer în muntele 
Domnului, la Dumnezeul lui Israil? 

30. Şi auzită va face Domnul mă- 
rirea glasului său, şi mânia braţu- 
lui său, o va arăta cu mânie şi cu 
urgie, şi cu flacăre mistuitoare, fu- 
nâ-va tare, şi ca apa şi ca grindina 
care cu silă se pogoară. 

31. Că prin glasul Domnului se 
vor birul Asirienii, cu rana, cu care 
va bate pre ei. 

32. Şi va îî prin prejurul lui, de 
unde avea nădejde de ajutor, întru 
cari au nădăjduit, aceia cu tâmpine 
şi cu alăute vor dâ răsboiu asupra 
lui din schimbare. 

33. Că tu mai 'nainfe de zile te 
vei pedepsi, au doar şi ţie s'a gă- 
tit să împărăţeşti ? Vale adâncă, lem- 
ne zăcând, foc şi lemne multe mâ- 
ni ea Domnului, ca o vale de iarbă 
pucioasă aprinsă. 



CAP. 31. 

Blestem întreit asupra legatarei cu E- 
ghipetul şi Asiria. Dumnezeu însuş 
va izbăvi Israilul. 

Vai celor ce se pogoară în Eght- 
pef pentru ajutori Celor ce nă- 
dăjduesc în cai şi în care, pentru 
că sunt multe, şi de călăreţi mul- 
ţime multă, şi n'au nădăjduit înfru 
sfântul lui Israil, nici au căutat pre 
Dumnezeu. 

2. Iar el înţeîepţeşte ;au adus a- 
supra lor rele, şi cuvântul iui nu 
va îî îndeşerf, şi se va scula asu- 
pra caselor oamenilor răi, şi asu- 
pra nădejdei lor cei deşarte. 

3. Spre Eghiptean om şi nu 
Dumnezeu, spre trupuri de cai, şi 
nu este ajutor, iar Domnul va pune 
mâna sa preste ei, şi vor osteni cei 
ce ajută, şi toţi împreună vor pieri 
de sabie. 

4. Că aşâ mi au zis mie Domnul: 
precum când strigă leul, sau puiul 
de leu pentru vânatul, care l-a prins, 
şi strigă pentru el până se umplu 
munţii de glasul lui, şi se biruesc, 
şi de mulţimea mâniei lui se sperie; 
aşâ se va pogorî Domnul Savaot, ca 
să deâ răsboiu pre muntele Sionului, 
pre munţii lui. 

5. Ca pasările ce zboară, aşâ va 
acoperi Domnul Savaot Ierusalimul, 
şi'i va scuti, şi'i va scoate, şi'i va 
ocroti, şi'i va mântui. 

6. Inloarceţi-vă cei ce sfătuiţi sfat 
adânc şi fărădelege, fii lui Israil. 

?. Pentrucă în ziua aceea vor le- 
păda oamenii cele făcute de mâini, 
din argint, şi cele făcute de mâini, 
din aur, care le-au făcut mâinile lor. 

8. Şi va cădeâ Asur nu de sa- 
bie de bărbat, nici sabie de om îl 
va mâncâ pre el, şi va fugi nu de 



31. 1. Ps. 10, 8. 2. Plâng. 3, 37. 
3. Iezech. 28- 9. 4. Ps. 103, 22. 
5. H doua Lege 32, II. 
8. 2 Parat. 32, 21. 



ISAIEI 31-32—33 



853 



faţa săbiei, şi tinerii lui vor fi bi- 
ruiţi. 

9. Că cu piatră se vor încunjurâ 
ca şi cu şanţ, şi se vor biruî, iar 
cel cc va fugi se va prinde. Ace- 
stea zice Domnul: fericit este cel 
ce are în Sion sămânţă, şi caznici 
în Ierusalim. 

CAP. 32. 

Făgăduinţă despre timpuri fericite. 

Că iată împărat drept va împărăţi 
şi boierii cu judecată vor stăpâni. 

2. Şi va fi omul ascunzând cu- 
vintele sale, şi se va ascunde, ca 
apa ce curge, şi se va arătâ în Sion 
ca un rîu curgător mărit în pământ 
setos. 

3. Şi mai mult nu vor fi nădăj- 
duind spre oameni, ci vor dâ ure- 
chile sale spre auzire. 

4. Şi inima celor slabi va luâ a- 
minte, ca să auză, şi limbile celor 
gângavi, curând vor învăţă a grăî 
pace. 

5. Şi mai mult nu vor zice celui 
nebun să stăpânească, şi nu vor 
mai zice slugile tale, taci. 

6. Că cel nebun, nebune va grăî, şi 
inima lui deşarte va gândi ca să să- 
vârşască fărădelege, şi să grăiască 
către Domnul înşelăciune, ca să ri- 
sipească sufletele cele flămânde şi 
sufletele cele setoase să le facă de- 
şarte, 

7. Că sfatul celor răi fărădelege 
va sfătui, ca să strice pre cei sme- 
riţi cu cuvinte nedrepte, şi să risi- 
pească cuvintele celor smeriţi la ju- 
decată. 

8. Iar cei credincioşi înţelepte au 
sfătuit şi sfatul acesta va rămâneâ. 

9. Femei bogate sculaţi-vă şi a- 
uziţi glasul meu, fete întru nădejde 
auziţi cuvintele mele. 

10. Zilei anului pomenire faceţi 



întru durere cu nădejde. Sfârşitu- 
s'a culesul, încetat-a semănătura, 
mai mult nu va veni. 

11. Spăimântaţi-vă şi vă întristaţi 
cele ce n'aveţi grije, desbrăcaţi-vă, 
fiţi goale, încingeţi-vă cu saci mij- 
loacele voastre. 

12 Şi bateţi-vă pieptul, de dorul 
ţarinei şi pentru rodul viţei. 

13. In pământul poporului meu 
spini şi buruiană va răsări, şi din 
toată casa se va luâ veselia. 

14. Cetate bogată, case părăsite 
bogăţia cetăţei vor iăsâ, case pof- 
tite, şi vor fi satele peşteră până în 
veac, veselie coluniîor şi păşune 
turmelor. 

15. Până când va veni preste noi 
duh din înălţime. Şi va fi pustiu 
Hermeluî.şiHermelul ca o dumbravă 
se va socoti. 

16. Şi se va odihni în pustie jude- 
cata, şi dreptatea în Cârmii va lăcul 

17. Şi vor fi faptele dreptăţei pace 
şi va avea dreaptă odihnă, şi vor 
fi nădăjduind până în veac. 

18. Şi va lăcuî poporul lui în ce- 
tatea păcei, şi va lăcuî nădăjduind 
şi se va odihni cu avuţie. 

19. Şi grindină de va cădea, nu 
va veni preste voi, şi vor fi cei ce 
lăcuesc în păduri nădăjduind, ca şi 
cei dela câmpie. 

20. Fericiţi cei ce seamănă fot pe 
lângă apă, unde boul şi asinul calcă. 

CAP. 33. 

Izbăvirea făgăduită poporului lui Dum- 
nezeu, 

Yai celor ce vă chinuesc pre voi! 
Că pre voi nimeni nu vă va chi- 
nui, şi cei ce vă defaimă pre voi, 
nu pre voi vă defaimă, prinde-se- 
vor defăimătorii, şi se vor dâ, şi 
ca molia în haină, aşâ se vor birui. 
2. Doamne milueşte-ne, că întru 



32- 1- Ps. 44, 6! Zabar. 9, 9. 



33. 1- Jud. 1, 7; 1 Imp. 15, 33. 



854 



PROROCIA 33 



line am nădăjduit, făcutu-s'a sămân- 
ţa celor neasculiători spre pierzare; 
iar mântuirea noastră în vremea ne- 
cazului. 

3. Pentru glasul fricei tale s'au 
spăimânlaf popoarele şi s'au risipit 
neamurile de frica ta. 

4. Iar acum se vor adunâ prăzile 
voastre dela mic şi dela mare, pre- 
cum adună cinevâ lăcuste, aşâ vă 
vor batjocori pre voi, 

5. Sfânt este Dumnezeu cel ce lă- 
cueşte în ceruri înalte, umplutu-s'a 
Sionul de judecată şi de dreptate. 

6. In lege se vor dâ, în vistierii 
mântuirea noastră, acolo este în- 
ţelepciune şi ştiinţă, şi cucernicie 
către Domnul, acestea suni vistie- 
riile dreplăfei. 

7. lata de frica voastră se vor te- 
me aceia, de cari voi v'aţi temut, 
ajutor vor aveâ dela voi; soli vor 
trimite, amar plângând şi cerând 
pace. 

8. Că se vor pustii căile lor, în- 
cetat-a frica neamurilor, şi aşeză- 
mântul cel făcut cu ei s'a stricat, 
şi nu'i veţi socoti pre ei oamenii 

9. Plâns-a pământul, ruşinatu-s'a 
Livanul, pustiu s'a făcut Saronul, a- 
rătată va fî Galileia şt Carmiîul. 

ÎO. Acum mă voiu scuiâ zice Dom- 
nul, acum mă voiu mărî, şi mă voiu 
înălţă. 

11. Âcum veţi vedeâ, acum veţi 
simjî, deşartă va fi tăria duhului vo- 
stru, foc vă va mânca pre voi. 

12. Şi vor fi neamurile arse, ca 
spinul cel aruncat în ţarină şi ars. 

13. Auzi- vor cei de departe, cele 
ce am făcut, şi cei de aproape vor 
cunoaşte puterea mea. 

14. Depărfatu-s'au din Sion cei 
fărădelege, apucâ-va cutremur pre 
cei necuraţi, cine va spune vouă, 
că foc arde? Cine va spune vouă 
Jocul cel veşnic? 

15. Cel ce umblă întru dreptate, 



cel ce grăeşle cale dreaptă, cel ce 
urăşte fărădelegea şi nedreptatea, 
cel ce' şi fereşte mâinile de daruri, 
cel ce' şi astupă urechile, ca să nu 
auză judecata sângelui, cel ce' şi în- 
chide ochii, ca să nu vază nedrep- 
tate. 

16. Acesta va lăcui în peşteră în- 
naltă de piatră tare, pâine se va dâ 
lui, şi apă lui de băut. 

17. Împărat cu mărire veţi vedeâ 
şi ochii voştri vor vedeâ pământ 
departe. 

18. Sufletul vostru va cugeta frica 
Domnului; unde sunt cărturarii? Un- 
de sunt sfetnicii? Unde este cel ce 
numără pre cei ce hrănesc popor 
mic şi mare? 

19. Cui n'ai dat sfat, nici a ştiuf 
glas adânc grăitor, ca să nu auză; 
popor defăimat şi cel ce aude nu are 
pricepere. 

20. Iată Sionul cetatea, mântuirea 
noastră, ochii tăi vor vedeâ Ierusa- 
limul, cetatea cea bogată, corturile 
care nu se vor clăti, nici se vor clăii 
parii cortului lui în vreme veşnică, 
nici sforile lui nu se vor rumpe. 

21. Că numele Domnului mare este 
vouă, în locul vostru va fi rîuri şl 
văi late şi largi, nu vei umblă pre 
calea aceasta, nici va umblă cora- 
bie vâslind, că Dumnezeul meu mare 
este, nu mă va trece. 

22. Domnul este judecătorul no- 
stru, Domnul este stăpânul nostru, 
Domnul este împăratul nostru, Dom- 
nul însuş ne va mântui pre noi. 

23. Ruplu-s'au funiile tale, că n'au 
biruit, catargul tău s'a plecat, nu 
va slobozi vetrelele, nu va ridică 
semn, până ce se va dâ spre pradă; 
pentru aceea mulţi şchiopi pradă 
vor face. 

24. Şi nu va zice: ostenesc popo- 
rul cel ce lăcueşte într'însele, că s'a 
iertat lor păcatul. 

15. Psalm 14, 2. 20. Ps. 45, 5, 



ISAiEI 34-35 



855 



C AP- 34 - 

p r orocie împroiiva Idumeii. 



A propieti 



.vă neamuri, şi auziţi bo- 



A ieri auză ^pământul, şi cei ce 
iacuesc pre dânsul, lumea şi po- 
norul cei dintru dânsa. 

2 Că rnânia Domnului este pre- 
S le toate neamurile şi urgia lui pre- 
ste numărul lor, ca să'i prinză pre 
e l şi să'i dea pre ei la junghiere. 

'3. Şi râni{ii ;lor şi morţii se vor 
lepăda, şi se va suî putoarea lor, 
şl S e vor udâ munţii cu sângele lor. 

4. Şi se vor cutremură toate pu- 
terile cerului, şi se va învălui ce- 
rul ca o hârtie, şi toate stelele vor 
cădea tea frunzele [de pre viţă, şi 
cum cad frunzele din smochin. 

5. lmbătatu-s'a sabia mea în cer, 
ială preste Idumeea se va pogor?, 
şi preste poporul pierzărer cu ju- 
decată. 

6. Sabia Domnului s'a umplut de 
sânge, îngrăşatu-s'a din grăsimea 
de sânge de ţapi şi de miei, şi de 
seu de tauri şi de berbeci, că jertfă 
*ste lui Dumnezeu înVosor, şi |un- 
gbiere mare în Idumeea. 

7. Şi vor cădea cei graşi împre- 
ună cu ei, şi berbecii şi taurii, şi 
se va îmbată pământul de sânge, 
şi lutul lui, şi se va umplea de gră- 
simea lor. 

8. Că ziua judecăţeî Domnului este 
şi anul izbândirei judecajei Sionului. 

9. Şi se vor preface văile ei în 
smoală, şi pământul ei în pucioasă 
şi va fi pământul ei arzând ca ră- 
şina, 

10. Noaptea şi ziua, şi nu seva 
stinge în vreme veşnică, şi se va 
suî fumul ei în sus, întru neamuri 
şi în vreme multă se va pustii. 

11. Şi vor lăcui într'însa pasări, 

34« 4- Hpoc. 6, 12, 13, 14. 

5. lerem. 46, 10; Ezecb. 35, 7. 

6. Ierem. 47, 24. 

10. Hpoc. 14, 11 si 19, 3. 



şi arici şi stârci şi corbi, şi se va 
arunca preste ea funia de măsură 
a pustiei, şi Onochentauri vor lă- 
cui într'însa. 

12. Domnii ei nu vor fi, că îm- 
păraţii ei şi cei mai mari ai ei vor 
pieri. 

13. Şi vor răsări în cetăţile ei lem- 
ne spinoase, şi în şanţurile ei, şi 
vor îî sălaşuri Sirinilor şi cuib stru- 
ţilor. 

14. Şi se vor întâmpină Dimonii 
cu Onochentauri, şi vor strigă unul 
către altul, acolo se vor odihnî 0- 
nochentauri,că şi-au aflat lor odihnă. 

15. Acolo şi-a făcut cuib ariciul, 
şi a mântuit pământul pre fiii lui 
cu temeiu. Acolo s'au întâmpinat 
cerbii, şi şi-au văzut feţele lor. 

16. Cu număr au trecut, şi nici 
unul dintru ei n'a pierit, unul pre 
altul nu căută, că Domnul au porun- 
cit lor, şi duhul lui i-a aaunat pre ei. 

17. Şi el va arunca lor sorţi şi 
mâna lui a împărţit lor ca să se 
pască, în vreme veşnică veţi mo- 
şteni, în neamurile neamurilor se 
vor odihni într'însul. 

CAP. 35. 

Starea de fericire a Bisericei. 

Yeseleşte-fe pustia cea însetată, 
şi să se bucure pustia şi să în- 
florească ca crinul. 

2. Şi vor înflori şi se vor bucură 
pustiile Iordanului. Mărirea Livanu- 
lui s'a dat ei şi cinstea Carmilului, şi 
poporul meu va vedea slava Dom- 
nului, şi înălţimea iui Dumnezeu. 

3. Intăriţi-vă mâini slabe, şi ge- 
nunchi slăbănoage mângâeţi-vă. 

4. Cei slabi de inimă cu cugetul 
întăriţi-vă şi nu vă temeţi; iată Dum- 
nezeul nostru cu judecată răsplă- 
teşte şi va răsplăti, acela va veni 
şi ne va mântui pre noi. 

11. 4. Imp. 21, 13; Hpoc. 18, 2. 
35. j. 55, 12. „V. Iov 4, 3; Evrei 12, 12. 



856 



PROROCIA 35-36 



5. Afund se vor deschide ochii 
orbilor, şi urechile surzilor vor auzî. 

6. Afuncea va sări şchiopul ca 
cerbul, şi limpede va fi limba gân- 
gavilor, că s'a vărsat în pustie apă, 
şi vale în pământ însetat. 

7. Şi vor fl cele fără de apă bălţi, 
şi în pământul cel însetat izvor de 
apă va fi, acolo va fi veselia pa- 
sărilor şi lăcaşuri de turme, de tre- 
stie şi bălji. 

8. Acolo va fi cale curată, şi cale 
sfântă se va chemâ, şi nu va trece 
acolo necurat, nici va fi acolo cale 
spurcată, cei risipiţi vor merge pre 
dânsa şi nu vor rătăci. 

9. Şi nu va îi acolo leu, nici hiară 
cumplită nu se va sui pre dânsa, 
nici se va afîâ acolo; ci vor merge 
pre dânsa cei mântuiţi şi aleşi de 
Domnul. 

10. Şi se vor întoarce şi vor veni 
în Sion cu veselie şi cu bucurie 
şi desfătare veşnică preste capul 
lor, lauda şi bucuria şi veselia îi 
va ajunge pre dânşii, şi va fugi du- 
rerea şi întristarea şi suspinarea. 

CAP. 36. 

Năvălirea lui Senaherim în Iudeea. 
Ameninţările lui Rapsachi. 

Ci a fost în anul al patrusprezecelea 
V al împărăţiei lui Ezechia, suitu-s'a 
Senahirim împăratul Asirienilor a- 
supra cetăţilor celor tari ale Iudeei 
şi le-a luat. 

2. Şi a trimis împăratul Asirieni- 
lor pre Rapsachi din Laxis în Ie- 
rusalim la împăratul Ezechia cu 
putere multă, şi a stătut la ducerea 
apei lacului celui din sus în calea 
ţarinei nălbitorului. 

3. Şi a ieşit lâ el Eliachim al lui 
Helchie dregătorul casei, Somna seri- 



5. Ps. 49, 3; Mat. 11, 5. 

6. Mat. 9, 33; loil 3, 18. 10. Hpoc. it, 4. 
36. 1> 4 Imp. 18, 13; 2 Par. 32, 1; Sirab 
48, 21. 



itoruî, şi Ioah al lui Asaî hrotio- m 
graful. jj 

4. Şi le-a zis lor Rapsachi: spu. 1 
neţi lui Ezechia: acestea zice îm. "1 
păratul cel mare, împăratul Asirie- I 
nilor. | 

5. în ce nădăjdueşti? Au doară 1 
cu sfatul, sau cu cuvintele buzelor 1 
se face răsboiul? Şi acum întru ci- 1 
ne nădăjdueşti, de nu asculţi de î 
mine? | 

6. Iată nădăjdueşti în toiagul de ^ 
trestie cel frânt, în Eghipet, preca- 
rele de se va rezemă omul, va in- 
tră prin mâna lui şi o va găuri; aşa 
este Faraon împăratul Eghipetului, 

şi toţi cei ce nădăjduesc î"fr'însuL 

7. Iar de ziceţi: întru Domnul Dum- 
nezeul nostru nădăjduim, au nu a- 
cela este, căruia a luat Ezechia cele 
înalte ale lui şi jertfelnicile lui? Şi a 
zis ludei şi Ierusalimului: înaintea i 
jertfelnicului acestuia să vă închinaţi. 

8. Acum alipiţi-vă de Domnul meu 
împăratul Asirienilor şi voiu dă vo- 
uă două mii de cai, de veţi puteâ 
să daţi călăreţi pre ei. 

9. Şi cum veţi puteâ să vă ară- 
taţi înaintea feţei biruitorilor locu- 
rilor? Robi sunt cei ce nădăjduesc 
în Eghipteni şi în cal şi în călăreţ. 

20. Şi acum au fără de Domnul 
ne-am suit asupra ţărei aceştia, ea 
să o batem pre ea? Domnul au zis 
către mine: sue-te asupra pămân- 
tului acestuia, şi'l strică pre el. 

11. Şi a zis Eliachim şi Somna 
scriitorul şi Ioah către Rapsachi: 
grăeşte slugilor tale Sirieneşte, că 
înţelegem noi, şi nu ne grăi nouă 
Jidoveşte, şi pentru ce grăieşfi de 
aud oamenii cei de pre zid? 

12. Iar Rapsachi a zis către ei: 
au doar la Domnul vostru, sau la 
voi m'a trimis pre mine Domnul 
meu, să grăiesc cuvintele acestea? 
Au nu la oamenii cei ce şed pre 

6. Iezech. 29, 6, 7. 21. 2 Parai. 32, 18. 



ISAIEI 



zid, ca să mănânce balegă şi să 
beâ pişat împreună cu voi? 

13. Şi a stătut Rapsachi, şi a stri- 
gat cu glas mare Jidoveşte, şi a zis: 
auziţi cuvintele împăratului celui ma- 
re, ale împăratului Âsirienilor. 

14. Acestea zice împăratul: să nu 
vă înşale pre voi Ezechia cu cu- 
vinte, nu va putea să vă mântuia- 
scă pre voi. 

15. Şi să nu zică vouă Ezechia, 
că vă va mântui pre voi Dumnezeu, 
şi nu se va dâ cetatea aceasta în 
mâinile împăratului Âsirienilor. 

16. Să nu ascultaţi de Ezechia, 
acestea zice împăratul Âsirienilor: 
de vreţi să fiţi fericiţi, ieşiţi la mine 
şi mâncaţi ".fiecare viea sa şi smo- 
chinii săi, şi beţi apă din fântânile 
voastre. 

17. Până ce voiuveni şi vă voiu 
mufă pre voi în pământ, care este 
ca şi pământul vostru, pământ de 
grîu şi de vin, şi de pâine şi de vii. j 

18. Să nu vă înşsîe pre voi E- 
zechia, zicând: Dumnezeu vă va iz- 
băvi pre voi, au doar a izbăvit vre 
unul din dumnezeii neamurilor ţara 
sa din mâna împăratului Âsirienilor ? 

19. Unde este Dumnezeul lui E- 
mat? Şi al lui Arîat? Şi unde este 
Dumnezeul cetăţei Sepfarimului? Au 
putut-a mântui Samaria din mâna 
mea? 

20. Cine din dumnezeii tuturor 
neamurilor acestora au mântuit pă- 
mântul său din mâna mea? Cum 
va mântuî Dumnezeu Ierusalimul din 
mâna mea? 

21. Şi au tăcut, şi nimeni nu i-au 
răspuns lui cuvânt, că a îost po- 
runcit împăratul, ca nimic să nu'i 
răspunză. 

22. Şi a intrat Eliachim al lui Hel- 
chie dregătorul casei, şi Somna scri- 
itorul oştirii, şi îoah al lui Asaf hro- 



36-37 857 



nograful la Ezechia, cu hainele rup- 
te şi spuseră lui cuvintele lui Rap- 
sachi. 

CAP. 37. 

Rugăciunea lui Ezechia. Izbăvirea 
Ierusalimului. 

Şi a îost dacă a auzit împăratul 
Ezechia, şi-a rupt hainele şi s'a 
îmbrăcat cu sac, şi s'a suit în casa 
Domnului. 

2. Şi a trimis pre Eliachim dre- 
gătorul casei, şi pre Somna scrii- 
torul, şi pre cei mai bătrâni dintre 
preoţi îmbrăcaţi cu saci la îsaia 
prorocul fiul lui Amos şi ziseră lui: 

3. Acestea zice Ezechia: ziua ne- 
cazului şi a ocărei şi a mustrărei 
şi a mâniei este ziua de astăzi; că 
a sosit durerea celei ce va să nască 
şi nu poate naşte. 

4. Doar va auzi Domnul Dumne- 
j zeu! tău cuvintele lui Rapsachi, care 
I le-a trimis împăratul Âsirienilor, ca 

să ocărască pre Dumnezeul cel viu 
şi să ocărască cuvintele, care le-au 
auzit Domnul Dumnezeul tău, şi te 
roagă către Domnul Dumnezeul tău 
pentru rămaşii aceştia. 

5. Şi au venit slugile împăratului 
Ezechia la Isaia. 

6. Şi îe-a zis lor Isaia: aşa să zi- 
ceţi către domnul vostru: acestea 
zice Domnul: să nu te temi de cu- 
vintele, care ai auzit, cu care m'au 
ocărît solii împăratului Âsirienilor. 

7. lată eu trimit într' însui duh, şi 
auzind veste, se va întoarce în ţara 
sa, şi va cădeâ de sabie în pămân- 
tul său. 

8. Şi s'a întors Rapsachi, şi a a- 
îlat pre împăratul Âsirienilor dând 
răsboiu asupra Lovnii. 

9. Şi a auzit că a purces deîa 
Lahis, şi a ieşit Taraca împăratul 



21. 4 Imp. 18, 36. 



37. 1. 4 Imp. 19, 1. 8. 4 Imp. 19, 8. 
9. Ierem. 34, 7. 



• 858 PROROCIA 37 



Eliopilor, ca să'l încunjure pre el, 
şi auzind aceasta s'a întors şi a 
trimis soli la Ezechia zicând: 

10. Aşâ veţi grăî lui Ezechia îm- 
păratul Iudeei: să nu le înşale pre 
line Dumnezeul tău, întru carele nă- 
dăjdueşli zicând: nu se va dâ Ie- 
rusalimul în mâna împăratului Asi- 
rienilor. 

11. Au nu ai auzit tu, cele ce au 
făcut împărajii Asirieniîor, cum lot 
pământul l-au stricat? Şi fu doară 
vei scăpa? 

12. Au doar mânfuitu-i-au pre 
ei dumnezeii neamurilor, pre cari 
i-au pierdut părinţii mei, pre Gozsn 
şi pre Haran şi pre Rasem, cari sunt 
în ţara Teemat. 

13. Unde sunt împăraţii Emafu- 
lui şi ai Arîatuiui şi ai cetăţei Ep- 
îarimuîui, Annâ şi Ava. 

14. Şi a luat Ezechia cartea dela 
soli, şi o a cetit, şi s'a suit încasa 
Domnului, şi o a deschis înaintea 
Domnului. 

15. Şi s'a rugat Ezechia către Dom- 
nul zicând: 

16. Doamne Savaof Dumnezeul lui 
Israil, cel ce şezi pre Heruvim, tu 
singur eşti Dumnezeu a toată îm- 
părăţia lumei, tu ai făcut cerul şi 
pământul. 

17. Pleacă Doamne urechia ta, a- 
scultă Doamne, deschide Doamne 
ochii tăi, caută Doamne şi vezi, şi 
auzi toate cuvintele Iui Senahirim, 
care le-a trimis, ca să ocărască pre 
Dumnezeul cel viu. 

18. Că cu adevărat Doamne, au 
pustiii toată lumea împăraţii Asiri- 
eniîor şi ţara lor, 

19. Şi au aruncat idolii lor în foc, 
pentrucă nu erau dumnezei, ci lu- 
cru de mâini omeneşti, lemne şi 
pietre, l-au pierdut pre ei. 

20. Şi acum Doamne Dumnezeul 

13. 4 Imp. ÎS, 34 şi 19, 13. 
19, 2 Parai. 32, 19. 



nostru, mântueşte-ne de mâna lor 
ca să cunoască toată împărăţia pg* 
mânlului, că tu singur eşti Dum- 
nezeu. 

21 . Şi trimis au fost Isaia fiul lui 
Amos la Ezechia, şi i-a zis lui: a- 
cestea zice Domnul Dumnezeul lui 
Israil: auzit-am cele ce te-ai rugat 
către mine pentru Senahirim împă- 
ratul Asirieniîor. 

22. Acesta este cuvântul, care l-au 
grăit despre el Dumnezeu : defăima- 
tu-fe-a şi te- a batjocorit fecioară fata 
Sionului, asupra ta a clătit capul 
fiica Ierusalimului. 

23. Pre cine ai ocărîf şi ai întă- 
râtat? Sau asupra cui ai înălţat gla- 
sul tău? Şi n'ai ridicat spre înăl- 
ţime ochii tăi, către sfântul lui Israil? 

24. Că prin soli ai ocărît pre Dom- 
nul, că ai zis: cu mulţimea carelor 
eu m'am suit la înălţimea munţilor, 
şi la cele de pre urmă ale Livanu- 
lui, şi am tăiat înălţimea chedru- 
lui lui, şi frumuseţea chiparosului 
şi am intrat în partea cea înaltă a 
pădurii. 

25. Şi am pus pod, şi am pustiit 
ape şi toată adunarea apei. 

26. Au n'ai auzit demult cele ce 
am făcut eu? Din zilele cele de de- 
mult am rânduit, şi acum am ară- 
tat, ca să pustiesc neamurile întru 
tării, şi pre cei ce lăcuesc în ce- 
tăţi tari. 

27. Slobozit-am mâinile şi s'au ri- 
scat, şi s'au făcut ca iarba uscată 
de pre acoperiş şi ca troscotul. 

28. Şi acum odihna ta şi ieşirea 
ta şi intrarea ta eu o ştiu. 

29. Şi mânia ta, cu care te-ai mâ- 
niat, şi amărăciunea ta s'au suit la 
mine, şi voiu pune căpăstru în na- 
sul tău şi zăbale în buzele tale, şi 
te voiu întoarce înapoi pre calea, 
pre care ai venit. 

30. Şi acesta va fi ţie semn, mă- 

29. 4. Imp. 19, 28. 



r 



ISAIEI 37-38 



859 



jiâncă în 



anul acesta cele ce ai se- 



* Tli si în anul al doilea rămă- 
iar în anul al treilea seină- 

SnV secerafi ' ?i sădl|i vii ?i mân " 

răii roadă lor. 

31 Şi vor fl cd rănia ? i în Iudeea > 
vor slobozi rădăcini în jos, şi vor 
face sămânţă în sus. 

3 2 că din Ierusalim vor îî cei ră- 
maşi» şi cei m ân<ui lj di" muntele 
Sionîilui, râvna Domnulr? Savaot 
va face acestea. 

33. Pentru aceea aşâ zice Dom- 
nul asupra împăratului Asirienilor: 
nu va inirâ în cetatea aceasta, nici 
va slobozi asupra ei săgeată, nici 
va pune asupra ei pavăză, nici o 
va încunjurâ cu şanţ. 

34. Ci pre calea, pre care a ve- 
nit, pre aceea se va înapoia, şi în 
cetatea aceasta nu va intra. 

35. Acestea zice Domnul: apărâ- 
voiu cetatea aceasta, ca să o mm- 
luesc pentru mine şi pentru David 
slug3 mea. 

36. Şi a ieşit îngerul Domnului, 
şi a ucis din oştirea Asirienilor o 
sută şi optzeci şi cinci de mii, şi 
sculându-se dimineaţa a aflat toate 
trupurile moarte. 

37. Şi înapoindu-se s'a dus Se- 
nahirim împăratul Asirienilor şi a 
lăcuit în Ninevi. 

38. Şi când s'a închinat el în casa 
lui Asarah dumnezeul lui, domn al 
părinţilor lui, Adrameleh şi Sarasar 
feciorii lui l-au omorît cu săbiile şi 
ei au fugit în Armenia, şi a împă- 
răţii Âsordan feciorul lui în locul lui. 

CAP. 38. 

Boala şî vindecarea lui Ezechia. 
Rugăciunea lai. 

i a fost în vremea aceea bolnă- 
fvitu-s'a Ezechia de moarte, şi a 



S 



55. 4 hnp. 9, 35 şi 20, &. 36. 2 Parai, 32, 
21 j Tovie 1, 15; Sirah 48, 24, 25. 37. 1 Ma- 
cat). 7, 41; 38. 2 Macab. 8, 19; 4 Imp. 19, 
37; 2 Parai. 32, 21. 
38. 1- 4 Imp. 20, l; 2 Parai. 32, 24. 



venit la dânsul prorocul îsaia fe- 
ciorul lui Amos, şi i-a zis lui, aşâ 
zice Domnul: rândueşte'ţi casa ta, 
că vei muri lu şi nu vei trăî. 

2. Şi s'a întors Ezechia cu faţa 
la perete, şi s'a rugat către Dom- 
nul zicând: 

3. Âdu'ţi aminte Doamne, cum am 
umblat înaintea ta cu dreptate şî 
cu inimă curată., şi cele plăcute în- 
naintea ta am făcut; şi a plâns E- 
zechia cu plângere mare. 

4. Şî a fost cuvântul Domnului 
către Isaia, zicând: 

5. Mergi şi zi lui Ezechia: ace- 
stea zice Domnul Dumnezeul tată- 
lui tău David: auzit-am rugăciunea 
ta, şî am văzut lacrămile tale, şi 
iată adaog vieţei tale cincisprezece 
ani. 

6. Şi din mâna împăratului Asi- 
rienilor te voiu izbăvi pre tine şi 
cetatea aceasta, şi ie voiu scuti pen- 
tru cetatea aceasta. 

7. Şi acesta va fi ţie semn dela 
Domnul, că va face Dumnezeu cu- 
vântul acesla, precum au grăit. 

8. Iată eu voiu întoarce umbra 
treptelor pre care s'a pogorît soa- 
rele cu zece Irepte în casa tatălui 
tău, întoarce-voiu soarele cu zece 
trepte, pre care s'a pogorît umbra, 
şi s'a suit soarele cele zece Irepte, 
pre care s'a pogorît umbra. 

9. Bugăciunea lui Ezechia împăra- 
tul iu&eei, când s'a bolnăvit şi s'a 
sculat din boala sa. 

10. Eu am zis întru înălţimea zi- 
lelor mele: merge-voiula porţile ia- 
dului, părăsl-voiu anii cei rămaşi. 

11. Zis-am: nu voiu mai vedea 
mântuirea lui Dumnezeu pre pămân- 
tul celor vii, mai mulf nu voiu ve- 
dea mântuirea lui Israil pre pământ, 
nu voiu mai vedea om cu cei ce 
iăcuesc. 



3. Ps. 105. 4; Sirab 48, 25, 26. 
8. Sirab 48, 26. 11. Ps. 30, 23. 



860 



PROROCIA 38—39 



12. Lipsitu-m'am de rudenia mea, 
părăsil-am rămăşiţa vieţei mele, ie- 
şil-a şi s'a dus dela mine, precum 
strică cortul cel ce 1-a întins, du- 
hul meu s'a făcut la mine ca pânza 
pânzarului, care este aproape de 
tăiat. 

13. In ziua aceea datu-m'am până 
diminea|ă, ca un leu aşâ a zdrobit 
toate oasele mele, că de dimineaţă 
până în noapte m'am dat. 

14. Ca o rândunea, aşâ voiu glă- 
sul, şi ca porumbiţa aşâ voiu geme. 

15. Că s'a sfârşit ochii mei, că- 
utând ia înălţimea cerului către Dom- 
nul, cel ce m'au mântuit pre mine, 
şi au luat dela mine durerea sufle- 
tului meu. 

16. Doamne, despre dânsul s'a spus 
tie, şi ai deşteptat duhul meu, şi 
mângâindu-mă m'ai învieat. 

17. Iată în pace este amărăciu- 
nea mea, că ai scos sufletul meu 
ca să nu piară, şt ai lepădat dina- 
poia mea toate păcatele mele. 

17. Că nu cei din iad te vor lă- 
udă pre tine, nici cei morţi te vor 
binecuvântâ, nici vor nădăjdui cei 
din iad mila ta. 

19. Ci cei vii bine te vor cu- 
vântă, precum şi eu, pentrucă din 
ziua de astăzi, voiu face pe prunci 
spre a vesti dreptatea la. 

20. Doamne al mântuirei mele, şi 
nu voiu încetă a te binecuvântâ cu 
cântare în toate zilele vieţei mele 
înaintea casei tui Dumnezeu. 

21. Şi a zis Isaia către Ezechia : 
iâ o legătură de smochine, şi le 
zdrobeşte, şi fă aluat, şi'l pune dea- 
supra, şi te vei însănăfoşâ. 

22. Şi a zis Ezechia: acesta va fî 
semn iui Ezechia, că mă voiu sul 
în casa lui Dumnezeu. 



12. Plâng. 3, 53. 

17. Ps. 49, 18. 

18. Ps. 6, 5; 29, 9 şi 87, 11. 

19. Ps. 77, 3. 
21. 4 Imp. 20, 7. 



CAP. 39. 1 

Ezechia arată vistieriile sale solilor-4 
din Vavilon, Pedeapsa lui. J 

In vremea aceea trimis-a Merodah ' 
Valadan feciorul lui Valadan îm- ' ! 
păratul Vaviioniei cărţi şi soli şî : 
daruri la Ezechia. j 

2. Că auzise: cum că a fost bol- ^ 
nav de moarte, şi cum că s'a în- ; 
sănătoşat, şi s'a bucurat de ei E- ' 
zechia bucurie mare, şi le-a arălat 
lor casa vistieriilor lui, şi a argin- 
tului şi a aurului şi a smirnei cei 
alese, şi a aromatelor şi a mirului 
şi toate cămările vaselor vistieriei, 
şi toate câte erau în vistieriile lui, şj 1 
nimic n'a fost, care să nu fl arătat 1 
lor Ezechia în casa sa, şi în toată 
stăpânirea sa. 

3. Şi a venit Isaia prorocul la îm? 
păratul Ezechia şi *a zis către el: 
ce zic oamenii aceştia? Şi de unde 
au venit la tine? Şi au zis Ezechia; 
din pământ departe au venit la mine 
din Vavilon. 

4. Şi a zis Isaia: ce au văzut în 
casa ta? Şi a zis Ezechia: toate 
cele din casa mea au văzut, şi ni- 
mic nu este în casa mea, ce să nu 
fî văzut, încă şi cele din vistieriile 
mele le-au văzut. 

5. Şi a zis Isaia lui: ascultă cu- 
vântul Domnului Savaot. 

6. Iată vor venî zile zice Domnul, 
şi vor luă toate din casa ta, şi câte 
au strâns părinţii tăi până în ziua a? 
ceasta în Vavilon vor veni, şi nimic 
nu vor lăsă. 

7. Şi au zis Dumnezeu, că şi din 
fiii tăi, cari vei naşte tu, vor luă şi 
vor face fameni în casa împăratu- 
lui Vavilonenilor. 

8. Şi a zis Ezechia către Isaia*. 
bun este cuvântul Domnului, care 
l-au grăit, dar să fie pace şi drep- 
tate în zilele mele. 

39. 1. 4 Imp. 20, 12. 7. Daniil 1, 3, 4. 



ISAIE1 40 



861 



CAP- 40. 

Prorocia desfre Mergătorul înainte. 

Mângâeii, mângâeţi pre poporul 
meu, zice Dumnezeu! vostru. 

2. Preoţi grăiţi la inima Ierusali- 
mului, mângâeţi'l pre dânsul, că s'a 
plinii smerenia lui, dezlegalu-s'a pă- 
catul lui, că a luai din mâna Dom- 
nului îndoite păcatele sale. 

3. Glasul celui ce strigă în pu- 
stie: gătiţi calea Domnului, drepte 
îaceţi cărările Dumnezeului nostru. 

4. Toată valea se va umplea, şi 
lot muntele şi dealul se va pleca şi 
vor tî cele strâmbe drepte şi cele 
colţuroase căi netede. 

5. Şi se va arăta slava Domnului 
şi va vedea tot trupul mântuirea lui 
Dumnezeu, că Domnul au grăit. 

6. Glasul celui ce zice: strigă, şi 
am zis: ce voiu striga ? 

7. Tot trupul iarbă, şi toată mă- 
rirea omului ca floarea erbei. 

8. Uscatu-s'a iarba şi floarea a 
căzut, iar cuvântul Dumnezeului no- 
stru rămâne în veac. 

9. In munte înalt te sue, cei ce 
bine vesteşti Sionului, înalţă întru 
tărie glasul tău, cel ce bine vesteşti 
Ierusalimului, înălţaţi-vă nu vă te- 
meţi, zî cetăţilor Iudei: 

10. Iată Dumnezeul vostru, iată 
Domnul, Domnul cu tărie vine, şi 
braţul lui cu stăpânire, iată plata 
lui cu el şi lucrul înaintea lui. 

11. Ca păstorul va paşte turma 
sa, şi cu braţul său va aduna mieii, 
şi va mângâia pre cele ce au în 
pântece. 

12. Cine a măsurat cu mâna apa 
şi cerul cu palma, şi tot pământul 
cu pumnul? Cine a pus munţii cu 
cântarul şi dealurile cu cumpăna. 

40. 1. 66, 13, 2. Zabar. 9, 12. 3. Mateiu 
3, 3; Marcu 1, 3; Lucâ 3, 4! loan 1, 23. 

7. Ps. 89, 5i Iov 14, 1, 2; Sirab 14, 18; 
Jacov 1, io; 1 Petru 1, 24. 8. 1 Pete. 1, 25* 
, IU Mibe.a 7, 14; Ezecb. 34, 23: 37, 24; 
loan 10, n. 12. Pilde 30, 4. 



13. Cine a cunoscut gândul Dom- 
nului, şi cine a fost sfetnicul lui care 
să'î înveţe pre el? 

14. Sau cu cine s'a sfătuit şi l-a 
învăţat pre el? Sau cine i-a arătat 
lui judecata, sau cine i-a arătat Iui 
calea înţeîegerei? Sau cine i-a dat 
mai 'nainle lui şi se va răsplăti? 

15. De vreme ce toate neamurile 
ca o picătură din cadă, şi ca o ple- 
care de cumpănă s'au socotit şi ca 
scuipifuî se vor socoti. 

16. Iar Livanul nu este destul spre 
ardere, toate vitele nu sunt de a- 
juns spre ardere de tot. 

17. Toate neamurile ca o nimic 
sunt şi întru nimic s'au socotit. 

18. Cu cine aţi asemănat pre Dom- 
nul? Şi cu ce asemănare l-aţi ase- 
mănat pre el? Au doar teslarul a 
făcut chipul? 

19. Au doar argintarul topind a- 
urul l-a poleit pre el, şi asemănare 
î-a făcut pre dânsul? 

20. Că teslarul alege lemn nepu- 
tr«găios, şi înţelepţeşte chibzueşfe 
cum va tocmi chipul lui ca să nu 
se clătească. 

21. N'aţi ştiut? N'aţi auzit? Nu 
s'a vestit vouă din început? N'aţi 
cunoscut temeliile pământului? 

22. Cel ce ţine încunjurarea pă- 
mântului, şi au pus pre cei ce lă- 
cuesc pre dânsul ca nişte lăcuste; 
cel ce au pus cerul ca o boltă, şi 
l-a întins ca un cort spre lăcuinţă. 

23. Cel ce au dat pre Domnul, ca 
şi cum nimic n'ar stăpâni, şi pă- 
mântul l-a făcut ca o nimic. 

24. Că nu vor semănâ, nici vor 
sădî, nici se va rădăcină în pământ 
rădăcina lor; suflat-au asupra lor şi 
s'au uscat, şi viforul ca pre nişte 
pleve ?i va ridică pre dânşii. 

13. Ierem. 23, 18; Inţel. 9, 13; Rom. 11, 
34; 1 Cor. 2, 16. 
15. Daniil 4, 34; Fap. 17, 29. 
18. Fap. Hp. 17, 29. 20. Ierem, ÎO, 3. 
22. Ps. 103, 3; Zabar. 12, 1. 
24. Iov 12, 21. 24. Ps. 1, 4. 



862 . 



PROROCIA 40-41 



25. Acum dar cu cine rn'aţi ase- I 
mănaf.şi mă vo!u înălţă? Zis-au cel ] 
sfânt. I 

26. Căutaţi în sus cu ochii voştri, 
şi vedeţi cine.au făcuf acestea ţoale? 
Cel ce scoale după număr podoaba 
sa, şi toafe pre nume le chiamă din- 
tru mulfa mărire, şi cu puterea tă- 
riei sale nimic n'au ascuns de tine. 

27. Că au doară zice-vei lacove, 
şi ce, grăil-ai Israile? Ascunsu-s'a 
calea mea dela Dumnezeu, şi Dum- 
nezeul meu au luai judecata mea, 
şi s'au depărtat? 

28. Şi acum au n'ai cunoscut, sau 
n'ai auzit? Dumnezeu cel veşnic, 
Dumnezeu cel ce au aşezat margi- 
nile pământului, nu va îlămânzî. nici 
se va osteni, nici este aflare înţe- 
lepciune! lui. 

29. Cel ce dă flămânzilor întărire, 
şi celor fără 'de durere, întristare. 

30. Că vor flămânzi pruncii, şi 
vor osteni tinerii şi cei aleşi vor 
slăbi. 

31. Iar cei ce aşteaptă pre Dum- 
nezeu vor mutâ tăria, şi vor luă a- 
ripi ca vulturii, alergâ-vor şi nu vor 
osteni, umblâ-vor şi nu vor flămânzi. 

CAP. 41. 

Puterea lui Dumnezeu şi deşertăciunea 
sluj ir ei de idoli. 

Innoiţi-vă către mine osfroave, că 
boierii şi-au întării vîrlulea, apro- 
pie-se, şi să grăiască împreună, a- 
tunci judecată vor vesti. 

2. Cine au sculat dela răsărituri 
dreptate, chemstu-o-au pre ea la pi- 
cioarele sale, şi va merge; dâ-va 
înaintea neamurilor, şi pre împă- 
raţi va spăimântâ, şi va dâ la pă- 
mânt săbiile lor, şi ca nişte puzde- 
rii lepădate arcele lor. 

25. flvac. 3, 3. 

26. Ps. 146, 4; Fac. 2, 1. 

28. Ps. 146, 5; Ps. 89, 2; Rom. 11, 33. 
31. Ps. 102, 5. 



3. Şi va goni pre ei, irece-va c 
pace calea picioarelor lui. 

4. Cine au lucrat şi au făcut aci 
stea? Chematu-o-au pre ea cel 
chiamă pre ea dela începutul 
murilor, eu sunt Dumnezeul cel dini 
tâiu, şi la cele viitoare eu sunt. - 

5. Văzut-au neamurile şi s'au te- 
mut şi marginile pământului s' 
spăimântat şl s'au apropiat, şi 
venit împreună. 

6. Judecând fiecare să ajute ve- 
cinului său şi fratelui, şi va zice:? 

7. întăritu-s'a omul meşter, şi fi e .- 
rarul ce bate cu ciocanul, împreună* 
lucrând, că atunci va zice ; înche-* 
etură bună este, întăritu-o-a pre eaî 
cu cuie, pune-vor acestea, şi nu se* 
vor clătî. 

8. Iar tu Israile sluga mea, lacove - 
pre care te-am ales, sămânţa lui A- 
vraam, care am iubii. 

9. Pre care î-am luat dela mar- 
ginile pământului, şi dela locurile 
depărtate ale lui te-am chemat, şi 
ţi-am zis ţie: sluga mea eşti tu, a- 
lesu-te-am şi nu te-am părăsit. 

10. Nu te teme, că, cu tine sunt 
nu te înşela, că eu sunt Dumnezeul 
lău, cel ce te-am întărit pre tine, 
şi ţi-am ajutat ţie, şi te-am înteme- 
iat cu dreapta mea cea cu dreptate. 

lî. Iată se vor ruşinâ şi se vor 
înfrunta toţi vrăjmaşii tăi, că vor 
fi, ca şi cum n'ar fi, şi vor pieri 
loţi împrotivnicii tăi. 

12. Căutâ-vei pre ei şi nu vei află 
oameni, cari să te batjocorească 
pre tine, că vor fi, ca şi cum n'ar 
fi, şi nu vor fi cine să se lupte cu 
tine. 

13. Că eu sunt Dumnezeul tău, 
cel ce ţiu dreapta ta, carele zic ţie: 
nu te teme. 

14. Nu le teme vierme lacove, I- 

41. 4. fipoc. 1, 17 şi 22, 13. 

8. H 2 Lege 7. 6; iacov 2, 23; Eşire 19, 
5, 6; 2 Parai. 20, 7; 1 Petr. 2, 9. 

10. Ierem. 46, 26. 11. Ierem. 30, 13. 



ISAIEI 41-42 



863 



cc i puţin îa suflet, eu ţi-am 
S îl(Je Dumnezeul lău, cel cele 
Iţesc Pre Hn*. sfântul îui lsrail. 
« faia te-am ^cut pre tine, ca 
l nişte roate nouă de car, care 
flf asemenea Herăstrăului, şi vei 
Să' munţi, şi vei mărunţi dealuri 
\ { k vei face ca ţărâna. 

i6 Şi'i vei vântura, şi'i va luâ 
m d vântul şl volbura va risipi 
L ei- iar tu te vei veseli întru sfin- 
ţii lui 'lsrail, şi se vor bucura să- 
racii şi lipsit»- . 

17. Că vor căută apă şi nu va fi 
si limba ior de sete s'a uscat; eu 
sunt Domnul Dumnezeu, eu îi voiu 
auzi pre ei Dumnezeul lui lsrail, şi 
nu 'i voiu lăsă pre ei. 

18. Ci voiu deschide din munţi 
rîuri, şi în mijlocul câmpiilor fân- 
tâni, şi voiu face pustia bălţi de 
ape şi pământul cel însetat izvoare 
de ape. 

19. Pune-voiuîn pământul cel fără 
de apă chedru şi fisă şi mirsină, şi 
chiparos şi plop. 

20. Ca să vază şi să cunoască, şi 
să gândească şi să ştie împreună că 
mâna Domnului au făcut toate ace- 
stea, şi sfântul lui lsrail le-au arătat. 

21. Apropie-se judecata voastră, 
zice Domnul Dumnezeu, apropiatu- 
s'au sfaturile voastre, zice împăra- 
tul lui lacov. 

22. Apropie-se şi să vă spue vouă, 
cele ce vor să fie, sau cele ce au 
fost mai 'nainte spuneţi, şi vom luâ 
aminte şi vom cunoaşte cele de pre 
urmă şi cele ce vor să fie. 

23. Spune{i-ne nouă, vestiţi-ne cete 
ce vor fi mai pre urmă şi vom cu- 
noaşte că dumnezei sunteţi, faceţi 
bine şi faceţi rău, şi ne vom mira 
şi împreună vom vedea. 

24. De unde sunteţi voi? Şi de 
unde sunt lucrurile voastre? Din 

16, lecem 15, 7 si 51, 2. 
18. Ps. 106, 35; ibîl 3, 18. 



pământ urîciune v'au ales pre voi. 

25. Iar eu am ridicat pre cel dela 
miazănoapte, şi pre cel dela răsă- 
ritul soarelui; chemâ-se-vor cu nu- 
mele meu, vie domnii şi ca lutul 
olarului şi ca olarul, cel ce calcă 
lutul, aşa vă veţi călca. 

26. Că cine va spune cele ce au 
fost din început? Ca să cunoaştem 
şi cele ce vor să fie şi vom zice : 
Că adevărate sunt? Nimeni nu este, 
care mai 'nainte să spue, nici care 
să auză cuvintele voastre. 

27. Începătură Sionului voiu dă, şi 
Ierusalimul ?! voiu mângâiâ în cale. 

28. Că dintru neamuri iată nimeni 
nu este, şi din idolii lor nu era cine 
să spue, şi de voiu întrebă pre ei 
de unde sunteţi? Nu vor răspunde 
mie. 

29. Că cei ce vă fac pre voi, şi 
cei ce vă înşală pre voi sunt de- 
şertăciune. 

CAP. 42. 

Prorocie despre Mesia. 

Iacov sluga mea sprijini'l-voiu pre 
el, îsrail alesul meu, primitu-l'a 
pre el sufletul meu, daf-am duhul 
meu presîe el, judecată neamurilor 
va face. 

2. Nu va strigă, nici va lăsă, nici 
se va auzî afară glasul lui. 

3. Trestia frântă nu o va zdrobi, 
şi inul ce fumegă nu'l va stinge, ci 
întru adevăr va face judecată. 

4. Strălucî-va şi nu se va frânge, 
până ce va pune pre pământ jude- 
cată şi înlru numele lui neamurile 
vor nădăjdui. 

5. Aşâ zice Domnul Dumnezeu, 
cel ce au făcut cerul şi l-au aşezat, 
cel ce au întărit pământul şi cele de 
pre el, şi dă suflare poporului, ce 



29. Rom. 1, 21. 
4-2- i- Mat. 12, 18. 
5. 1. Parat. 15, 26; Fapt. Hp. 17, 25. 



864 



PROROCIA 42—43 



esle pre dânsul şi duh celor ce um- 
blă pre dânsul. 

6. Eu Domnul Dumnezeu chemafu- 
le-am întru dreptate, şi le voiu ţi- 
neâ de mâna la, şi le voiu întări, 
şi te-am dat spre legătură neamu- 
lui meu, spre luminare păgânilor. 

?. Ca să deschizi ochii orbilor, | 
să scoţi din legături pre cei legaţi, ! 
şi din casa temnijii pre cei ce şed 
înlru întunerec. 

8. Eu sunt Domnul Dumnezeu, a- 
cesta îmi este numele; slava mea 
altuia nu o voiu dâ, nici bunătăjile 
mele celor ciopliţi. 

9. Cele din început iată au venit, 
şi cele nouă, care eu le vestesc şi 
mai 'nainte până a se vesti, s'au 
arătat vouă. 

10. Cântaţi Domnului cântare nouă; 
stăpânirea lui, slăviţi numele lui deia 
marginile pământului, cei ce vă po- 
gorîţi în mare şi umblaţi cu coră- 
bii printr'înse, ostroavele şi cei ce 
lăcuiţi înlr'însele. 

11. Veseleşte-te pustie şi satele 
ei, sălaşurile şi cei ce lăcuesc în 
Chidar, veselî-se-vor cei ce lăcuesc 
în pietre, din vârful munţilor ver 
slrigâ. 

12. Dâ-voriui Dumnezeu slavă, bu- 
nătăţile lui în ostroave le vor vesti. 

13. Domnul Dumnezeul puterilor 
va ieşi şi va slărîmâ răsboiul, de- 
şteptâ-va râvnă şi va striga asupra 
vrăjmaşilor săi cu tărie. 

14. Tăcut-am din veci, au doar şi 
pururea voiu tăceâ şi voiu răbdâ? 
Răbdat-am ca ceea ce naşte, dezră- 
dăcinâ-voiu şi voiu usca împreună. 

15. Pustiî-voiu munţi şi dealuri, 
şi toată iarba lor voiu usca şi voiu 
pune rîurile ostroave, şi bălţile le 

voiu usca. 

16. Şi voiu scoale orbii la calea 
care n'au ştiut, şi voiu face pre ei 
să umble pre cărările care nu le-au 

6. Lucâ 2, 32. 7. Ps. 101, 21. 8, Ierem. 
32, 2. 10. Ps. 95, î; Ps. 97, 2. 11. Ps. 96, 1. 



cunoscut; face-voiu lor întunerecul 1 
lumină şi cele colţuroase netede 4 
acestea sunt cele ce le voiu i aC p 4 
lor şi nu-i voiu părăsî pre ei. \ 

17. Şi ei s'au întors înapoi. R u . 1 
şinaţi-vă cu ruşine, cei ce nSdăj. ^ 
duiţi spre cele cioplite, cei ce zi. 

| ceţi celor turnate: voi sunteţi durn- 
! nezeii noşlri. 

18. Cei surzi auziţi şi cei orbi 
priviţi să vedeţi. 

19. Şi cine este orb, fără numai 
slugile mele, şi surzi, fără numai 
cei ce stăpânesc pre ei? Cine este 
orb ca cel depărtat? Şi sau orbit 
slugile lui Dumnezeu. 

20. Văzut-aţi de multe ori şi n'aţi 
păzit, deschisu-vi-s'au urechile şi 
n'aţi auzit. 

21. Domnul Dumnezeu au voit ca 
să fie drept şi să mărească laudă. 

22. Şi am văzul, şi poporul a fost 
prădat şi jefuit, că laţ în cămări 
pretutindenea şi în case împreună, 
unde i-au ascuns pre ei, făcutu-s'au 
pradă, şi nu era cel ce să scoafă 
prada, şi nu era cel ce să zică: în- 
toarce. 

23. Cine este între voi, care va 
băga în urechi acestea? Ascultaţi 
cele viitoare. 

24. Cine a dat spre jaf pre Iacov 
şi pre lsrail la cei ce'l pradă pre 
el? Au nu Dumnezeu, căruia a pă- 
cătuit şi n'a vrut să umble în că- 
ile lui, nici să asculte de legea lui? 

25. Şi au adus preste ei iuţimea 
mâniei sale, şi i-a răzbit pre ei ră- 
sboiul, şi cei ce îi ardeau pre ei prin 
prejur, şi nici unul dintr'înşii n'a 
cunoscuf.^nici a pus în inimă. 

CAP. 4:3. 

Mângâierea Bisericii în Hrisios şi în 
patimile lui. 

Şi acum aşâ zice Domnul Dumne- 
zeu, cel ce le-au făcut pre tine 

17. Ps. 96, 7. 19. lezecbil 12, 2. 



r 



ISAIEI 43 



865 



wove ce te-au plăsmuit pre 
Ine israilc; nu te teme, că te-am 
tnânluit pre line, chematu-te-am pre 
„mnele I8u. al meu eşfi lu. 

2 Şi de vei frece prin apă, cu line 
suni, şi rî uril€ nu fc vor acoperi; şi 
4e vei trece prin foc, nu le vei arde, 
flacăra nu te va arde pre tine. 

3 Că eu sunt Domnul Dumnezeul 
tău, sfântul lui Işrail, cel ce te mân- 
taesc pre tine, făcut-am schimbarea 
la Eghipelul şi Etiopia şi Soina în 

locul tău. 

4. De când te-ai tăcut cinstit în- 
naintea mea, măritu-fe-ai, şi eu te- 
am iubit şi voiu dâ oameni pentru 
line, şi boieri pentru capul tău. 

5. Nu te teme, că eu cu line sunt, 
dela răsărit voiu aduce sămânţa ta 
şi dela apus te voiu aduna. 

6. Zice-voiu Crivăţului: adu, şi A- 
ustrului: nu opri, adu pre fiii mei 
din pământ departe, şi pre fetele 
mele dela marginile pământului. 

7. Pre toţi, câţi se chiamă cu nu- 
mele meu, pentrucă cu mărirea mea 
l-am zidit pre el, şi l-am plăsmuit 
şi l-am făcut pre el. 

8. Şi am scos popor orb, şi o- 
chii lor aşîjderea sunt orbi, şi au 
urechi surde. 

9. Toate neamurile s'au adunai 
împreună, şi se vor aduna boierii din- 
tru ele. Cine va vestî acestea, sau 
cine va spune vouă cele ce sunt 
din începui? Aducă mărturiile sale 
şi să se îndrepteze, şi să asculte, 
şi să zică adevărate. 

10. Fiţi mie mărturii, şi eu sunt 
martor, zice Domnul Dumnezeu, şi 
pruncul meu, pre care l-tim ales, 
ca să şli{i şi să credeţi şi să cu- 
noaşteţi că eu sunt, mai 'nainfe de 
mine n'a fost alt Dumnezeu, şi du- 
pă mine nu va îi. 



43. 1. Ierem. 30, 15; 46, 27. 2. Ps. 65, 11. 
4. Eşire 19, 5. 5. 44, 2; Ierem. 30, 10. 
10. i Parat. 17, 20; 41, 4. 



11. Eu sunt Dumnezeu şi afară 
de mine nu este mântuitor. 

12. Eu am vestit şi am mântuit; 
defăimat-am, şi n'a fost întru voi 
strein, voi mie mărturii şi eu Dom- 
nul Dumnezeu. 

13. încă din început eu sunt şi 
nu este cine să scoaţă din mâinile 
mele, face-voiu, şi cine va întoarce 
aceasta? 

14. Aşa zice Domnul Dumnezeu, 
răscumpărătorul vostru, sfântul lui 
Israiî: pentru voi voiu trimite înVa- 
vilon, şi voiu sculâ pre toţi cei ce 
au fugit, şi Haldeii în corăbii se 
vor legâ. 

15. Eu sunt Domnul Dumnezeu 
sfântul vostru, cel ce am arătat pre 
Israil împărat vouă. 

16. Aşâ zice Domnul cel ce dă 
cale în mare, şi cărare în apă tare. 

17. Cel ce au scos care şi călă- 
rime şi mulţime tare, ci au dormit, 
şi nu se vor scula, sfinsu-s'au ca 
inul stins. 

18. Să nu vă aduceţi aminte de 
cele dintâiu, şi de cele de demult să 
nu gândiţi. 

19. Iată eu fac nouă, care acum 
vor răsări, şi le veţi cunoaşte pre 
ele, şi voiu face în pustie cale, şi 
cele fără de apă rîuri. 

20. Binecuvântâ-mă-vor hiarele ţa- 
rinei şi sirenele şi puii struţilor, că 
am dat în pustie apă, şi în cele fără 
de apă rîuri, ca să adăp pre neamul 
meu cel ales. 

21. Pre poporul meu, pre care l-am 
agonisit, ca să povestească bună- 
tăţile mele. 

22. Nu acum te-am chemat pre 
tine lacove, nici te-am făcut să o- 
sleneşti Israik. 

23. N'ai adus mie oile tale arderi 



11. Ozie 13, 4; Ps. 3, 8. 

13- loan 1,1; Mibea 5, 2; Pilde S, 23— 3o. 

18. Ps. 76, 5. 

19. 2 Cor. 5, 17; Hpoc. 21, 5. 
21. Lucâ 1, 74, 75. 



866 



PROROCIA 43-44 



de tot, nici cu jertfele tale m'ai slă- 
vit, nici ai slujit cu aducerile tale, 
nici te-ai ostenit în Livan. 

24. Nici mi-ai cumpărat mie cu j 
argint tămâere, nici grăsimea jert- j 
felor tale am poftit; ci în păcatele 
tale ai stătut înaintea mea, şi întru 
nedreptăţile tale. 

25. Eu sunt, eu sunt, cel ce şterg 
fărădelegile tale pentru mine, şi pă- 
catele tale, şi nu le voiu pomeni. 

26. Iar tu adu'ţi aminte şi să ne ju- 
decăm împreună, spune tu fărăde- 
legile tale întâiu, ca să fe îndreptezi. 

27. Părinţii voştri cei dintâiu au 
păcătuit, şi boierii, fărădelege, au fă- 
cut asupra mea. 

28. Şi au pângărit boierii sfintele 
mele, şi am dat să pierz pre îacov 
şi pre îsrail spre ocară. 

CAP- 44- 

Slava ■ lui Dumnezeu şi deşertăciunea 
idolilor, Făgaduinţi de mântuire. 

Iar acum ascultă iacove sluga mea 
şi Israile, pre care fe-am ales. 

2. Aşa zice Domnul Dumnezeu, 
cel ce te-au făcut pre tine, şi te-au 
urzit din pântece, încă vei avea a- 
iutor: nu te teme sluga mea lacovel 
Şi iubite Israilel Pre care am ales. 

3. Că eu voiu dâ apă, când va R 
sete celor ce umblă în loc fără de 
apă, pune-voiu Duhul meu preste 
sămânţa ta şi binecuvântările mele 
preste fiii tăi. 

4. Şi vor răsări ca iarba în mij- 
locul apei, şi ca salcia lângă apă 
curgătoare. 

5. Acesta va zice: al lui Dumne- 
zeu sunt, şi acesta va striga pre 
numele lui Iacov şi altui va scrî 
cu mâna sa, al lui Dumnezeu sunt 
şi pre numele lui Israii va strigă. 

25, Ps. 24, 12; Ezecb, 36, 22, 32. 

26. Mibea 6, 2. 27. îerem. 2, 8. 
4-4. 2. 43, 5; Jeremia 30, 15; 46, 27. 

3. Ioil 2, 28; Fap. Hp. 2, 17; Joan 7, 33. 

4. Ietem. 17, 8. 



6. Aşâ zice Dumnezeu împărat 
lui îsrail, şi cel ce l-au mântuit pr ^ 
el Dumnezeu Savaot: eu sunt înlâiu' 
şi eu după acestea, afară de mj ne \ 
nu este Dumnezeu. ' 

7. Cine este cum suni eu? Să steâ-.' 
şi să cheme şi să spue şi să gg. 
tească mie de când am făcui p re r 
om în veac, şi cele viitoare mai 'na- : 
inte de ce vor fî, să vă spue vouă 

8. Nu vă ascundeţi, nici rătăciţi', ■ 
au nu din început aţi băgat în u- 
rechi şi am vestit vouă? Martori voi i 
sunteţi, de este Dumnezeu afară de 
mine. 

9. Cei ce fac idoli şi cei ce cio- 
plesc, toţi deşerţi sunt, cei ce fac 
cele ce le plac lor, care nu vor fo- 
losi lor; martorii lor nu vor vedeâ 
şi nu vor cunoaşte, ci ca să se ru- 
şineze. 

10. Cine zideşte pre cel tare, şi 
varsă pre cel cioplit spre neîolosinţă. 

11. lată foţi cei ce se împreună 
cu el, se vor ruşinâ, cei ce.'şi fac 
dumnezeu şi cioplesc cele nefolo- 
sitoare, şi toţi de când s'au făcut, 
s'au uscat şi surzi dela oameni, a- 
dună-se toţi şi să steâ împreună, 
şi să se ruşineze şi să se înfrun- 
teze împreună. 

12. Că a ascuţit meşterul securea 
şi cu barda 1-a cioplit, şi cu sfre- 
delul 1-a găurit, şi l-a lucrat pre el 
cu tăria braţului său, şi va flămânzi 
şi va slăbi, şi nu va beâ apă. 

13. Dupăce meşterul a ales lem- 
nul, l-a măsurat, l-a însemnat cu 
condeiul, şi l-a făcut pre el în un- 
ghiuri, şi l-a cleit cu cleiu, şi l-a 
făcut în chip de om, şi ca o fru- 
museţe de om, ca să'l puie în casă. 

14. Tăiat-a luiş chedrii, şi şi-a luat 
ghindă sălbatecă şi stejar şi şi-a 



6. Hpoc. 1, 8, 17 şi 22, 13. 
8. H 2 Lege 6, 4 şi 4, 35, 39; loati 17, 3, 
l; 1 Cor. S, 4, 6. 9. Jerem. 10, 3. 

11. Ps. 113, 15 şi Ps. 96, 7, 

12. Intelep. Sol. 13, 13. 



44-45 



867 



ales lemn din pădure, care l-au să- 
dit Domnul, pin pre care ploaea l-a 
rrescut, 

15. Ca să îie oamenilor de ars în 
foc, şi luând dinir'însul s'au încăl- 
zii şi arzând au copt pâine cu el; 
iar rămăşiţa o au tăcui dumnezei, 
şi s'au închinai lor, făcufu-şi-au din 
el chip cioplii şi s'au închinat lui. 

16. Din care jumătate au ars în 
foc şi au copt pre cărbunii lui pâine, 
şi cu jumătate au fript carne şi au 
mâncat şi s'au săturat, şi încălzin- 
du-se, au zis: place'mi, că mă în- 
călzii şi văzui foc. 

17. Iar ce a rămas l-au făcut 
dumnezeu cioplit, îngenunche îna- 
intea lui, şi se închină lui şi se roagă 
zicând: mântueşle-mă, că dumne- 
zeul meu eşti tu. 

18. N'au cunoscut, ca să înţeleagă, 
că s'au întunecai, ca să nu vază 
cu ochii săi, şi să nu priceapă cu 
inima sa. 

19. Şi n'au socotit cu sufletul său 
nici au cunoscut cu înţelepciunea, 
că jumătate dintr'însul a ars în foc 
şi au copt pre cărbunii lui pâine, 
şi au fript carne de mâncare; iar 
din rămăşiţa lui au făcut urâciune, 
şi i s'au închinat. 

20. Cunoaşteţi, că cenuşă este ini- 
ma lor, şi se îrtşală şi nimenea nu 
poate să'şi mântuiască sufletul său; 
vedeţi să nu ziceţi: că minciună 
este în dreapta mea. 

21. Adu'ţi aminte de acestea îa- 
cove şi Israile, că sluga mea eşti 
lu, îăcutu-te-am pre tine sluga mea, 
şi tu Israile nu mă uita. 

22. Că iată am şters ca un nor 
fărădelegile tale, şi ca o ceaţă pă- 
catele laie; întoarce-te la mine şi te 
voiu mântui pre fine. 

23. Veseliţi-vă ceruri, că au miluit 
Dumnezeu pre lsrail, trâmbiţaţi te- 

18. Mat. 13, 13. 20. Ietem. 10, 14. 
23. Ps. 97, 9, 10. 



meîiile pământului, strigaţi munţi ve- 
selie, dealurile şi toate lemnele cele 
dintr'însele, că au izbăvit Dumnezeu 
pre Iacov, şi lsrail se va mări. 

24. Aşâ zice Domnul cel ce te-au 
izbăvit pre tine, şi fe-au plăsmuit din 
pântece: eu Domnul cel ce săvâr- 
şesc toate, întins-am cerul singur, şi 
am întărit pământul. 

25. Cine altul va risipi semnele 
celor grăitori din pântece? Şi vră- 
jile dela inimă? Cel ce întoarce pre 
cei înţelepţi la cele dinapoi, şi în- 
nebuneşte sfatul lor? 

26. Şi întăreşte cuvântul slugii 
sale, şi adeverează sfatul îngerilor 
săi. Cel ce zice Ierusalimului: lăcui- 
fe-vei şi cetăţilor Iudei: zidî-vă-veţi 
şi pustiile lui vor odrăsll. 

27. Cel ce zice adâncului: pustiî- 
le-vei şi rîurile tale le voiu uscâ. 

28. Cel ce zice lui Kir să înţeleagă 
şi toate voile mele va face, cel ce 
zice Ierusalimului : zidî-fe-vei şi casa 
mea cea sfântă o voiu întemeiâ. 

CAP. 45. 

Mai 'tiainte vestire despre Kir. Mân- 
tuirea cea dela Dumnezeu vestita 
foporului său. 

Âşâ zice Domnul Dumnezeu un- 
sului meu Kir, pre care l-am ţi- 
nut deadreapta ca să supun înain- 
tea lui neamuri, şi puterea împăra- 
ţilor voiu rumpe, deschide-voiu îna- 
intea lui porţi, şi cetăţi nu se vor 
închide. 

2. Eu înaintea ta voiu merge şi 
munţii voiu face şes, uşile cele de 
aramă voiu zdrobi şi zăvoarele cele 
de fier voiu sfărâmă. 

3. Şi voiu dâ ţie vistierii întune- 
cate, ascunse, nevăzute voiu deschi- 
de ţie, ca să cunoşti, că eu sunt 



24. Neemia 9, 6; Iov 9, 8; Ps. 103, 2, 3. 
25 Iov 5, 12. 

28. 45, 13 ; 2 Parai. 36, i.3; Esdca 1, 2. 
4.5. 1. Esdra 1, 2. 



868 



PR0R0CI4 45 



Domnul Dumnezeul tău, cel ce chem 
numele tău, Dumnezeul lui Israil. 

4. Penfru sluga mea lacov şi pen- 
tru Israil alesul meu, eu le voiu 
chemâ pre numele lău şi le voiu 
primi; iar tu nu m'ai cunoscut. 

5. Că eu sunt Domnul Dumnezeu 
şi afară de mine nu este Dumnezeu, 
înlăritu-te-am, şi nu m'ai cunoscut 
pre mine. 

6. Ca să cunoască cei dela răsă- 
ritul soarelui şi cei dela apus, că 
nu este Dumnezeu aîară de mine. 

7. Eu sunt Domnul Dumnezeu şi 
nu este încă, eu sunt cel ce am îă- 
cut lumina şi am zidit înfunerecul, 
cel ce fac pace şi zidesc rele, eu 
sunt Domnul Dumnezeu, cel ce fac 
toate acestea. 

8. Veselească-se cerul deasupra, 
şi norii să roureze dreptate; să ră- 
sară pământul şi să odrăslească 
milă, şi dreptate să răsară împreună, 
eu sunt Dumnezeu, cel ce te-am zi- 
dit pre tine. 

9. Pre care mai bine te-am gătit, 
decât lutul olarului. Au doar cel ce 
ară, arâ-va pământul toată ziua? Au 
doar va zice lutul olarului; ce faci 
de nu lucrezi? Au n'ai mâini? Au 
răspunde-va zidirea către cel ce o 
au plăsmuit pre ea? 

10. Vai celui ce zice tatălui: ce 
vei prăsî? Şi rnumei: ce chinueşti? 

11. Că aşâ zice Domnul Dumne- 
zeu sfântul lui Israil, cel ce au fă- 
cut cele viitoare, mă întrebaţi pre 
mine de fiii mei, şi'mi porunciţi mie 
de lucrul mâinilor mele. 

12. Eu am făcut pământul şi pre 
om pre dânsul, eu cu mâna mea am 
întării cerul, eu tuturor stelelor am 
poruncit. 

13. Eu l-am ridicat pre el cu drep- 



5. H 2 Lege 4, 35; 32, 39. 
7. Iov 2, 10; Hmos 3, 6-, Eccl. 7, 15. 
9. 28. 24; 29, 16; Ieremia 18, 6; Rom. 9,20 
Iov 9, 4. 11. 4 Imp. 19, 22. 
13. 44, 28; Esdra l, 2. 



late împărat, şi toate căile lui drepte 
acesta va zidi cetatea mea, şj Va * 
întoarce robia poporului meu; nu 
cu pre|, nici cu daruri, zice Dom- 
nul Savaof. 

14. Aşâ zice Domnul Savaot: o. 
stenit-a Eghipetul şi neguţătoria E- 
tiopilor, şi oamenii cei înalji din 
Savaim la tine vor trece şi ţie vor 
fî robi, şi după tine vor umblă le- 
gaţi de mâini cu câtuşi, şi vor veni 
şi se vor închină ţie, şi către tine 
se vor rugă, că întru fine este Dum- 
nezeu, şi nu este Dumnezeu afară 
de fine. 

15. Că tu eşti Dumnezeu şi n'am 
ştiut, Dumnezeul lui Israil mântui- 
torul. 

16. Infruntâ-se-vor şi se vor ru- 
şinâ toţi împrotivnicii lui, şi^vor um- 
blă întru ruşine. Innoiţi-vă către mi- 
ne ostroave. 

17. Israil se mântueşle dela Dom- 
nul cu mântuire veşnică, nu se vor 
înfrunta, nici se vor ruşinâ mai mult 
până în veac. 

18. Aşâ zice Domnul cel ce au fă- 
cut cerul: acesta este Dumnezeu cel 
ce au arătat pământul, şi l-au făcut 
pre el, şi l-au tocmit pre el, nu înde- 
şerf l-au făcut, ci ca să fie lăcuit l-au 
făcut. Eu sunt Domnul şi nu este 
altul. 

19. Nu într'ascuns am grăit, nici 
în loc întunecos al pământului, n'am 
zis seminţiei lui lacov, deşert cer- 
caţi, eu sunt Domnul cel ce grăiesc 
dreptatea şi spuiu adevărul. 

20. Adunaţi-vă şi veniţi, sfăluiţi- 
vă împreună cei ce vă mântuiţi din 
neamuri; n'au cunoscut cei ce ri- 
dică lemnul cioplitura sa, şi cei ce 
se roagă către dumnezei, cari nu 
mântuesc. 

21. Cei ce vestesc, să se apropie, 
ca să ştie împreună cine au făcut a- 

16. Ps. 96, 7. 18. H 2 Lege 4, 35. 
19. R 2 Lege 30, 11. 



ISAIEI 45-46-47 



869 



cestea auzite din început; atunci s'a 
spus vouă: eu sunt Dumnezeu, şi 
nu este altul afară de mine, drept 
şi mântuitor nu este afară de mine. 

22. Intoarce|i-vă către mine şi vă 
veţi mântui, cei dela marginile pă- 
mântului; eu sunt Dumnezeu şi nu 
este altul. 

23. Pre mine însu'mi mă jur, de 
nu va ieşî din gura mea dreptate, 
cuvintele mele nu se vor întoarce, 
că mie se va plecă fot genunchiul. 

24. Şi va jură toată limba pre Dum- 
nezeu, zicând: dreptate şi slavă că- 
tre el vor veni, şi se vor ruşina toţi 
cei ce se despărţesc pre sine, dela 
Domnul se vor îndrepta, 

25. Şi întru Dumnezeu se va mărî 
ioată sămânţa fiilor lui lsrail. 

CAP. 46. 

Vavilonul dărâmat şi lsrail mântuit 
de Domnul. 

Căzut-a Vil, zdrobitu-s'a Dagon, fă- 
cufu-s'au cele cioplite ale lor ca 
nişte hiare şi dobitoace. 

2. Le purtaţi legate, ca sarcina la 
cel ostenit şi flămând şi slab şi 
neputincios, cari nu vor puteâ să 
scape dela răsboiu, iar ei s'au dus 
robi. 

3. Ascullaţi-mă casa lui lacov şi 
toată rămăşiţa lui lsrail, cei ce sun- 
teţi purtaţi din pântece, şi cei ce 
sunteţi povăţuiţi din pruncie până 
la bătrâneţe. 

4. Eu sunt, şi până ce veţi îm- 
bătrâni eu sunt, eu vă suîer pre voi, 
eu am făcut, şi eu voiu lăsâ pre 
voi, şi eu voiu sprijini şi voiu mân- 
tui pre voi. 

5. Cu cine m'aţi asemănat? Ve- 
deţi şi meşleşugiţi-vă cei ce rătăciţi. 

6. Şi cei ce scoateţi aurul din să- 

22 R 2 Lege 4, 35. 

23. Ierem. 22, 5; Rom. 14, Uj Fîlip. 2,10. 
46. 2. Ierem. 50, 2 şi 51, 47. 

3. H 2 Lege 32, li; Ps. 21, 9; a 2 Lege 
1, 31. 



culeţ şi argintul în cumpănă îl mă- 
suraţi, şi năimind meşter de aur au 
făcut făptură de mână şi plecân- 
du-se, s'au închinat lui. 

7. Pre umere îl ridică, şi se duc; 
şi de'l pun jos, într'acelaş ioc ră- 
mâne; nu se mişcă, şi pre cel ce 
strigă către el nu'l aude, şi de rele 
nu'l va mântui. 

8. Aduceţi-vă aminte de acestea 
şi suspinaţi, pocăiţi-vă cei ce aţi 
rătăcit, întoarceţi-vă din inimă. 

9. Şi vă aduceţi aminte de cele 
mai dinainte din veac, că eu suni 
Dumnezeu şi nu este altul afară de 
mine. 

10. Carele spui cele ce vor fi mai 
pre urmă, mai 'nainie de ce se fac 
şi de ce se săvârşesc, şi am zis : 
tot sfatul meu va sta, şi toate câte 
am sfătuit, voiu face. 

îl. Carele chem dela răsărit pa- 
săre şi din pământ de departe, pen- 
tru care am sfătuit şi am grăit şi 
am adus, zidit-am şi am făcut, po- 
văţuitu-l-am pre el şi am îndreptat 
caîea Iui. 

12. Auziţi-mă cei ce aţi pierdut 
inima, cei ce sunteţi departe de drep- 
tate. 

13. Âpropiat-am dreptatea mea, 
şi nu este departe, şi mântuirea ce- 
lor de lângă mine nu o voiu întâr- 
zieâ, dat-am în Sion mântuire iui 
lsrail spre mărire. 

CAP. 47. 

Prorocie pentru căderea Vavilotmluî. 

Pogoară-te, şezi pre pământ fe- 
cioară fata Vavilonului, şezi pre 
pământ, nu este scaun fata Halde- 
ilor, că mai mult nu te vei chemă 
moale şi gingaşe. 

2. lâ moară, macină făină, dezvâ- 
leşte acoperemântul tău, descope- 

7. Ierem 10, 5. 10. Ps. 32, 11; Rom. 6, 17' 

11. 13, 5. 

47. 2. Ierem. 13, 22. 



870 



PROROCIA 47-48 



re'ţi cărunfeţile, goleşte'ţi pulpele, 
freci rîurile. 

3. Descoperî-se-va ruşinea ta, ve- 
deâ-se-vor cele de ruşine ale tale, 
ce este drept voiu lua de pre tine, 
mai mult nu te voiu dă oamenilor. 

4. Zice cel ce te-au mântuit pre 
line, Domnul Savaof, numele lui, 
sfântul lui Israil. 

5. Şezi umilită, intră întru întu- 
nerec fata Haldeilor, mai mult nu 
te vei chemâ puterea împărăţiei. 

6. Mâniafu-m'am asupra poporu- 
lui meu,spurcat-am moştenirea mea, 
eu i-am dat pre ei în mâna ta, iar 
tu nu le-ai dat lor milă, jugul celui 
bătrân foarte I-ai îngreuiat. 

7. Şi ai zis: în veac voiu îî stă- 
până, n'ai gândit acestea în inima 
la? Nici Ji-ai adus aminte de cele 
după urmă? 

8. Acum dar ascultă acestea gin- 
gaşe, ceea ce şezi şi nădăjdueşti, 
şi zici întru inima fa: eu sunt, şi nu 
esfe alta, nu voiu şedeâ văduvă, nici 
voiu cunoaşte sărăcia. 

9. Iar acum fără de veste vor venî 
preste tine aceste două într'o zi, şi 
văduvia şi sărăcia fără de veste vor 
venî asupra ta, pentru fermecăforia 
fa şi pentru vrăjitoriile fale cele multe 
foarte. 

10. Pentru nădejdea, care ai avut 
întru răutatea fa, că tu ai zis : eu 
sunf, şi nu esfe alta, să ştii, că în- 
ţelepciunea şi curvia acestora va 
fî |ie spre ruşine, şi ai zis întru i- 
nima fa: eu sunf, şi nu esfe alta. 

11. Şi va venî asupra fa pieire, 
şi nu vei ştî; groapă, şi vei cădeâ 
într'însa; şi va veni asupra fa tică- 
loşie, şi nu fe vei pufeâ curăţi; şi 
fără de veste va venî asupra ta pieire, 
şi nu vei ştî. 

12. Sfăi acum cu vrâjile laie şi 
cu fermecăf oriile taie cele mulfe.care 

3. Naum 3, 5; Plâng. 1, 8; Ietcm. 13, 26. 
8. Hpoc. 18, 7. 10. Pilde. 16, 1. 
12. Icrem. 32. 30. 



le-ai învăţat din tinereţile fale, de'ti 
vor pufeâ (ie folosî, sau de te vei 
mai pufeâ înfărî. 

13. Osfenif-ai întru sfaturile tale; 
să steâ dar şi să te mântuiască pre 
fine cuvântătorii de stelele cerului, 
cari semuesc stelele, spue fie ce va 
să vie asupra fa? 

14. lată toţi ca nişte puzderii se 
vor arde în foc, şi nu vor mântui 
sufletul lor din para focului, pentru 
că ai cărbuni de foc, şedeâ-vei pre ei. 

15. Aceştia vor fî ţie ajutor, osfe- 
nif-ai întru schimbare din tinereţe, 
omul întru sine a rătăcit şi tie nu 
va fi mântuire. 

CAP. 48. 

Darul lui Dumnezeu asupra lui Israil. 

Auziţi acestea casa lui Iacov, cei 
ce vă chemaţi cu numele lui 
Israil şi din Iuda aţi ieşit, cei ce vă 
juraţi cu numele Domnului Dumne- 
zeului lui Israil, cei ce vă aduceţi a- 
minfe nu cu adevăr, nici cu dreptate. 

2. Şi cei ce vă sprijiniţi cu nu- 
mele cetăţii cei sfinte şi pre Dum- 
nezeul lui Israil sunteţi înfemeeţi, 
Domnul Savaof esfe numele lui. 

3. Cele mai dinainte iată le-am 
spus, şi din gura mea au ieşit, şi 
s'au auzit, degrab am făcut şi au 
venit. 

4. Ştiu că vârtos eşti, şi vână de 
fier esfe grumazul tău, şi fruntea 
ta de aramă. 

5. Şi am spus ţie de demult, mai 
'nainte de ce au venit preste tine, 
auzite ţie le-am făcut, ca să nu zici: 
că idolii mi-au făcut mie, şi să nu 
zici: că cele cioplite şi cele vărsate 
mi-au poruncit mie. 

6. Auzif-aţi foate şi voi n-aţi cu- 
noscut încă şi acum auzite ţie ţi-am 



4fc8. !• letem. 4, 2 şi 5, 2. 
2. 58, 2; Ierem. 7, 3. 

4. Esire 32. 9 St 33. 3. 



ÎSAIEI 48-49 



871 



făcui cele nouă, care de acum îna- 
inte vor să fie, şi n'ai zis: 

7. Acum să fac şi nu mai de de- 
mult, şi nu în zilele cele mai dina- 
inte ai auzii acelea, să nu zici, şiiu-le 
pre ele. 

8. Nici ai cunoscut, nici ai ştiut, 
nici din început am deschis urechile 
tale, că am cunoscut, că defăimând 
vei deîăimâ, şi încă din pântece te 
vei chemâ fărădelege. 

9. Pentru numele meu voiu arătă 
ţie mâniea mea, şi cele mărite ale 
mele le voiu aduce preste tine, ca 
să nu te pierz de lot. 

10. Iată te- am vândut pre tine, nu 
pentru argint, şi te-am scos din cup- 
torul sărăciei. 

11. Pentru mine face-voiu ţie, că 
numele meu se necinsteşte şi slava 
mea altuia nu o voiu dâ. 

12. Ascultă-mă Iacove şi Israile, 
pre carele eu te chem, eu sunt cel 
dintâiu şi eu sunt în veac. 

13. Şi mâna mea a întemeiat pă- 
mântul, şi dreapla mea a întărit ce- 
rul; chemâ-voiu pre ei şi vor slâ 
împreună, 

14. Şi se vor aduna toţi şî vor 
auzî: cine le-a spus lor acestea? Cel 
ce ie iubesc pre line am făcut voea 
ta asupra Vavilonului, ca să pierz 
sămânţa fialdeilor. 

15. Eu am grăit, eu am chemat, 
adusu-l-am pre e\ şi am îndreptat 
calea lui. 

16. Apropieţi-vă către mine şi a- 
scultaţi acestea: nu dela începui în- 
tru ascuns am grăit, când s'a făcut 
acolo eram, şi acum Domnul m'au 
trimis pre mine şi Duhul lui. 

17. Aşâ zice Domnul, cel ce te-au 
izbăvit pre tine, sfântul lui Israi!: 
eu sunt Domnul Dumnezeul tău, cel 
ce ţi-am arătat ţie, ca să afli fu ca- 
lea, pe care să umbli. 

8. Iov 14, 4; Ps. 56, 6 şi 57, 3. 

9, Iezechil 36, 22. 12. flpoc. 1, 8-17, 



18. Şi de ai fi ascultat poruncile 
meie, s'ar fî făcut ţie ca un rîu pa- 
cea fa, şi dreptatea ta ca Valul mării. 

19. Şi ca nisipul s'ar fî înmulţit 
sămânţa fa, şi fiii p&nfecelui tău ca 
ţărâna pământului; ci nici acum nu 
te vei stinge, nici va pieri numele 
tău înaintea mea. 

20. Ieşi din Vavilon, fugi dela Hal- 
dei, glas de veselie să vestiţi şi să 
se auză aceasta; vestiţi până la mar- 
ginile pământului, şi ziceţi:izbăvit-au 
Domnul pre robul său lacov. 

21. Şi de vor înseta, în pustie îi 
va duce pre ei, apă din piatră le 
va scoate lor, despicâ-va piatra şi 
va curge apă, şi va bea poporul 
meu. 

22. Nu este bucurie nedrepţilor 
zice Domnul. 

CAP. 49. 

Slujitorul Domnului lumină neamu- 
rilor. 

Âscuîtaţi-mă osfroave, şi luaţi a- 
minte neamuri, după mullă vreme 
va stâ, zice Domnul: din pântecele 
maicii mele au numit numele meu. 

2. Şi a pus gura mea ca o sabie 
ascuţită, şi supt acoperemântul mâi- 
nei sale m'au acoperit, pusu-m'au 
ca o săgeată aleasă şi în tulba sa 
m'au ascuns. 

3. Şimi-au zis mie: sluga mea eşti 
tu Israile, şi întru tine mă voiu mări. 

4. Şi eu am zis : îndeşerl m'am 
ostenit, în zadar şi întru nimic am 
dat tăria mea, pentru aceasta jude- 
cata mea la Domnul este, şi oste- 
neala mea înaintea Dumnezeului 
meu. 

5. Şi acum aşâ zice Domnul: cel 
ce din pântece m'a plăsmuit slugă 
luiş, ca să adune pre lacov la Dom- 

18. Ps. 80, 12; H 2 tege 5, 29. 

20. lerem. 21, 6; Ierem. 51, 6; Hpoc. 18, 4. 

21. Eşire 17, 6; Num. 20, Îl; Ps. 113, 8; 
1 Cor. 10, 4. 

4-Q. 1. Ps 21, 10. 



872 



PROROCIA 49 



nul şi pre Israil. Adunâ-rnă-voiu şi 
mă voiu mări înaintea Domnului, 
şi Dumnezeul meu va fî mie tărie. 

6. Şi au zis mie: mare lucru este 
să te chemi sluga mea, ca să scoli 
seminţiile lui lacov şi să întorci pre 
cei risipiţi ai lui Israil; lată te-am 
pus pre tine spre împăcare popo- 
rului, spre lumină neamurilor, ca 
să fii tu mântuire până la margi- 
nile pământului. 

7. Aşâ zice Domnul cel ce ie-au 
izbăvit pre tine, Dumnezeul lui Israil: 
sfîn|i|i pre cel ce nu bagă seamă 
de sufletul său, pre cel ce este u- 
rît neamurilor, pre cel ce este rob 
domnilor; împăraţii îl vor vedeâ pre 
el, şi se vor sculâ căpifeniile şi se 
vor închină lui pentru Domnul, că 
credincios este sfântul lui Israil, şi 
te-am ales pre tine. 

8. Aşâ zice Domnul: în vreme plă- 
cută te-am ascultat pre tine, şi în 
ziua mântuirei ţi-am ajutat şi te-am 
îăcut, şi te-am dat spre împăcare 
neamurilor, ca să aşezi pământul, 
şi să moşteneşti moştenirea pustiei. 

9. Şi să zici celor din legături: 
ieşiţi, 'şi celor dintru înfunerec: îu- 
minaţi-vă, în toate căile se vor pa- 
şte, şi în toate cărările păşunea lor. 

10. Nu vor flămânzi, nici vor în- 
setâ, nici îi va bate pre ei căldura, 
nici soarele, ci cel ce milueşte pre 
ei, va mângâia pre ei, ci prin izvoare j 
de ape duce'i-va pre ei. 

11. Şi voiu face, ca tot muntele 
să fie cale, şi toată cărarea păşu- 
ne lor. 

12. Iată aceştia de departe vor 
veni, aceştia dela miazănoapte şi 
dela mare, alţii din pământul Per- 
şilor. 

13. Veseliţi'Vă ceruri şi să se bu- 
cure pămâ ntul, să strige munţii ve- 

6. Lucâ 2, 32. 7. Ps. 101, 16. 

8. Ps. 31, 7; 68, 14; 2 Cor. 6, 2. 

9. Lucâ 4, 18. 10, Hpoc. 7, 16. 

12. Lucâ 13, 29. 

13. Ps. 68, 38; Ps. 95, 11. 



selie şi dealurile dreptate, că au mu 
luif Dumnezeu pre poporul său şi 
pre cei smeriţi ai poporului său i-au 
mângâiat. 

14. Că a zis Sionul: părăsitu-m'att 
Domnul şi Domnul m'au uitat pre 
mine, 

15. Au doar va uită femeia pre 
pruncul său? Sau nu'i va fî mită 
de fiii pântecelui său? Gă de va şi 
uită femeia pre aceştia; dar eu nu 
te voiu uitâ pre tine, zice Domnul. 

16. lată pre mâinile mele am zu- 
grăvit zidurile tale, şi înaintea mea 
eşti pururea. 

17. Şi curând te vei zidî dela cei 
ce te-au surpat, şi cei ce te-au pu- 
stiit pre tine, vor ieşi din tine. 

18. Ridică împrejur ochii tăi, şi 
vezi pre foţi; iată s'au adunat şi au 
venit la tine. Viu sunt eu, zice Dom- 
nul, că cu toţi cu aceştia, ca şi cu 
o podoabă te vei îmbrăcă şi vei 
pune pre ei împrejurul tău, ca o 
mireasă podoaba. 

19. Că cele pustii ale tale şi cele 
risipite şi cele căzute, acum se vor 
strimtă de cei ce lăcuesc, şi se vor 
depărtâ de tine cei ce te mănâncă 
pre tine. 

20. Că vor zice la urechile tale 
fiii tăi, pre cari i-ai pierdut: strimt 
este mie locul, fă'mi loc ca să lă- 
cuesc, 

21. Şi vei zice întru inima fa: cine 
a născut pre aceştia mie, că eu fără 
de fii am fost şi văduvă, nemernică 
şi închisă, şi pre aceştia cine i-a 
hrănit mie? Eu am rămas singură; 
dar aceştia unde au fost? 

22. Aşâ zice Domnul Domnul: iată 
ridic spre neamuri mâna mea şi 
spre ostroave voiu înălţă semnul 
meu şi vor aduce pre fiii tăi în sîn 
şi pre fetele tale pre umere le vor 
purta. 

23. Şi te vor hrăni pre tine îm- 

23. Ps. 70, î. 



ISAIEI 49-50-51 



873 



pârâţi, şi împărătesele lor te vor a- 
plecâ; pre faţa pământului se vor 
închină ţie, şi praful picioarelor laie 
vor linge şi vei cunoaşte, că eu sunt 
Domnul Dumnezeu, şi nu se vor ru- 
şina cei ce mă aşteaptă pre mine. 

24. Au luâ-va cinevâ dela uriaş 
prăzi? Şi cel ce va robi pre altul 
cu nedreptate, mântuî-se-va? 

25. Că aşâ zice Oomnul: de va 
prinde cinevâ pre uriaş, va luâ prăzi, 
şi luând dela cel tare, va scăpa; 
iar eu judecata ta voiu judecă, şi 
eu voiu izbăvi pre îiii mei. 

26. Şi cei ce te-au necăjit pre tine, 
vor mânca cărnurile sale, şi ca vi- 
nul cel nou vor beâ sângele său şi 
se vor îmbătâ, şi va cunoaşte tot 
trupul, că eu sunt Domnul cel ce 
te-am izbăvit pre tine şi am ajutat 
iăria lui lacov. 

CAP. 50. 

Mesia nesocotii şi biruitor, 

Aşâ zice Domnul: care este car- 
tea cea de slobozenie a maicii 
voastre cu care o am lăsat pre ea? 
Sau cărui datornic a celor ce mă 
vând pre mine v'am vândut pre voi? 
lată pentru păcatele voastre v'afi 
vândut şi pentru fărădelegile voa- 
stre am lăsat pe muma voastră. 

2. Ce este? Că am venit şi nu 
eră om, am strigat şi nu era cine 
să auză. Au nu poate mâna mea 
să mântuiască? Sau nu poate să 
scoaţă? Iafă cu mânia mea voiu 
pustii marea şi voiu deşertă rîurile 
şi se vor usca peştii lor nefiind apă, 
şi vor muri de sete. 

3. lmbrăcâvoiu cerul cu întune- 
rec, şi ca un sac voiu pune aco- 
peremânlul lui. 

4. Domnul, Domnul mi-au dat mie 



24. Mat. 12, 29. 26, flpoc. 16, 6. 
50. 2. 59, t; Numeri 11, 23. 
3. Eşire 10, 21; Ps. 17, 13. 



limbă de învăţătură, ca să cunosc 
când se cade a grăi cuvântul. 

5. Pusu-m'au dimineaţa, dimineaţa 
mi-au pus mie ureche, ca să auz. 

6. Şi învăţătura Domnului Dom- 
nului îmi deschide mie urechile; iar 
eu nu stau împroiivă, nici mă pri- 
cesc. 

7. Spatele mele le-am dat spre 
bătăi şi fălcile mele spre pălmutri, 
şi faţa mea nu o am întors de că- 
tre ruşinea scuipărilor, 

8. Şi Domnul, Domnul ajutor s'au 
făcut mie, pentru aceea nu m'am 
ruşinat, ci am pus faţa mea ca o 
piatră vârfoasă, şi am cunoscut, că 
nu mă voiu ruşina. 

9. Pentrucă aproape este cel ce 
m'au îndreptat pre mine, cine este 
cel ce se judecă cu mine? Să stea 
cu mine împreună, şi cine este cel 
ce se judecă cu mine? Să se apro- 
pie de mine; iată Domnul, Domnul 
va ajutâ mie; cine îmi va face mie 
rău? lată voi toţi ca o haină vă 
veţi învechi şi ca moiia va mâncâ 
pre voi, 

ÎO. Cine este întru voi, care se 
teme de Domnul? Să auză glasul 
slugei lui; cei ce umblă întru înfu- 
nerec, şi nu este lor lumină, nădăj- 
duiţi întru numele Domnului, şi vă 
întăriţi întru Dumnezeu. 

lî. Iată voi toţi aprindeţi foc şi 
întăriţi flacără, umblaţi întru lumina 
focului vostru, şi întru flacăra care 
aţi aprins, şi pentru mine s'au fă- 
cut acestea vouă, întru durere veţi 
adormi. 

CAP. 51. 

Fâgâduinţi celor credincioşi. 

Âuziţi-mă cei ce urmaţi dreptatea 
şi cei ce căutaţi pre Domnul, 
căutaţi la piatra cea tare, care o aţi 



7. Mat. 26, 67, 8. îetem. 1, ÎS. 
9. Rom. S, 33. 



874 



l'KOKOCÎA 61 



cioplit şi la gaura gropii, care o aii 
sflpat 

2. Câulafl la Avraam tatăl vostru 
şi la Sarra, care v'au născut pre 

ci, şi î-am binecuvântat pre el, şi 
l-am iubii pre el şi ham IrimuWI 
pre el. 

2. Şi pre line acum te voiu mân- 
gâiâ Sioane, şi am mângâial toate 
pustiite lui şl voiu pune pustiite lui 
ca raiul şi cete dela apusurile lui 
ca ralul Domnului, veselie şi bucu- 
rie va afla înlr'însul, mărturisire şi 
glas de lauda\ 

A. Ascullaţiniă, ascultaţi-mă po- 
porul meu, si împăraţi la mine lu- 
aţi aminte, câ Iepe va teşi dela mine, 
şt judecata mea spre luminarea nea- 




dreptatea 
mea şi va ieşi ca o lumi n a* mân- 
tuirea mea, şi înfru braţul meu nea- 
murile vor nădăjdui, pre mine mă 
vor aşteptă ostroavele şî întru bra- 
ţul meu vor nădăjdui 

6, Ridicaţi la cer ochii voştri, st 
priviţi la p*mânf jos. că cerul, ca 
fumul se va stinge, şi pământul ca 
o haină se va învechi, şi cei ce lă- 
cuesc ca aceştia vor muri; iar mân- 
luirea mea în veac va îi, şi dreptatea 
mea nu va Jipsî. 

7, Ascultafi-mă cei ce şfili jude- 
cata, poporul meu, la care legea mea 
este în Inima voastră, nu vă temeţi 

lirea lor să nu v£ biruiţi, 

8, C5 vor il ca o haină, care cu 
vreme se sliici, ş| £ş lâna, care 
se mănâncă de molii: iar drepiatea 
mea h veac va SI şi mântuirea mea 
In neamurile neamurilor, 

9, Scoală-le, scoală-le 1en;s,aiime 
şt le îmbracă cu tăria braţului tău, 
scoală-le, cz Intru începutul zilei, 

& Pa, 101, 27 

r. Ps. ac, 3:î «% ii *j ue, 5 . 



ca neamul veacului, au nu eşti tu 
cel ce ai cioplii lăţimea? Au nu eşti 
tu cel ce ai rupi pre balaur? 
10. Au nu eşii iu cel ce al pu- 
marea, apa cea multă a adân- 
ce! ce ai pus adâncul mărei 
' i 





ei, şi vor veni în Sion cu veselie 
şt cu bucurie veşnică, că pre capul 
lor laudă, şl veselie va apucâ pre 
ei, fugif-au durerea, întristarea şi su- 
spluarea. 

12. Eu sunt, cu sunt cel ce te 
mângâiu pre line, cunoaşte cine ai 
fost iu, că fe-ai temui de omul mu- 
ritor st de fiul omului, cari ca iarba 
s'au uscat. 

13. Şi aî uiiaf pre Dumnezeu cel 
ce le-au făcut pre fine, pre cel ce 
au făcui cerul şi au înEemeiai pămân- 
lui, şi H-ai temui pururea în foaie 
zitele de faţa mâniei celui ce tene- 
căjia pre line; că în ce chip a gân- 
dii ca să te piarză pre line, şi acum 
unde esie mâniea celui ce le necă- 
]ia pre line? 

14. Penlrucă mântiUndu-Je Iu, nu 
va sta, nici va zăbovi, şi nu va o- 
morî spre stricare, şi nu va lipsî 
pâinea lui. 

15. Că eu suni Dumnezeul tău, 
cel ce lurbur marea şi iac de sună 

| valurile ei. Domnul Savaof numele 
i meu. 

16* Pune-voiu cuvintele mele în 
gura ta, şi le voiu acoperi supt um- 
bra mâtnil mele, cu care am întărit 
cerul şî am întemeiat pământul, şi 
va zice Sionul: poporul meu eşli tu, 

. scoa- 




13-fe lerusslirne, cel ce ai băut din 
mâna Domnului paharul mâniei lui, 
că paharul căderei şt paharul mâ- 
niei l-ai băut şi i-ai deşertai. 

IC liţiris 14, 21, 15. Iov ze, n< 

Î7. Ps. 74, &. 



ISAIEI 51-52 



875 



18. Şi nu eră cine să te mângâe 
din loţi fiii tăi, cari ai născut, şi nu 
crâ cine să te ţie de mână dintre 
toţi fiii tăi, pe cari ai crescut. 

19. Două acestea sunt împrotivă 
(ie, cine se va mâhni împreună cu 
tine? Cădere şi zdrobire, îoamete 
şi sabie, cine te va mângâia? 

20. Fiii tăi cei lipsiţi, cari dorm 
la marginea a toată ieşirea, ca o 
hiară în cursă, plini de mâniea Dom- 
nului, slăbiji prin Domnul Dumnezeu. 

21. Pentru aceea ascultă smerită 
şi îmbătată, nu de vin. 

22. Aşâ zice Domnul Dumnezeu, 
cel ce judecă pre poporul său: iată 
am luat din mâna ta paharul că- 
derii, paharul mâniei mele şi nu vei 
mai adaoge încă a-1 beâ. 

23. Şi îl voiu dâ pre el în mâi- 
nile celor ce cu nedreptul te-au a- 
suprif şi te-au smerit, cari au zis 
sufletului tău: pleacă- te, ca să tre- 
cem, şi ai pus asemenea cu pă- 
mântul şalele tale, celor ce treceau 
afară. 

CAP. 52. 

Fagăduinţi de mântuire şi de înteme- 
erea Ierusalimului. 

Scoală-te, scoală -te Sioane, îm- 
bracă tăria ta Sioane, şi tu Ie- 
rusalime cetate sfântă îmbracă mă- 
rirea ta, nu va trece mai mult prin 
tine cel netăiat împrejur şi cel ne- 
curat. 

2. Scutură praful şi le scoală, şi 
şezi Ierusalime, dezleagă legătura 
grumazului tău, ceea ce eşti roabă 
fata Sionului. 

3. Că acestea zice Domnul: în 
zadar v'afi vândut, şi nu cu argint 
vă veţi răscumpăra. 

4. Aşâ zice Domnul Dumnezeu: 
în Egh ipet s'a pogorît poporul meu 

19. ferem. 15, 5; Plâng. 2, 13. 20. Plâng. 
2, ii. 22. Iov 21, 20. 23. Ps. 128, 3. 
52. 3. Ps. 43, 14. 4. Facere 46, 6. 



mai 'nainte ca să locuiască acolo, 
şi la Asirieni cu sila a fost dus. 

5. Şi acum ce va fi aici? Acestea 
zice Domnul: că s'a luat poporul 
meu în zadar, miraji-vă şi vă văitaţi, 
acestea zice Domnul: pentru voi nu-, 
mele meu pururea se huleşte întru 
neamuri. 

6. Pentru aceea va cunoaşte po- 
porul meu numele meu în ziua a- 
ceea, că eu însu'mi sunt cel ce gră- 
iam, de fafă sunt. 

7. Ca frumuseţea în munţi, ca pi- 
cioarele celui ce bine vesteşte auzi- 
rea păcii, ca cel ce bine vesteşte 
cele bune, că auzită voiu face mân- 
tuirea ta, zicând : Sioane 1 Impără- 
ti-va Dumnezeul tău. 

8. Că glasul celor ce te păzesc 
pre tine s'a înălţat, şi cu glasul îm- 
preună se vor veseli, că ochi la ochi 
vor vedea, când va miluî Domnul 
Sionul. 

9. Strige veselie împreună pusti- 
ile Ierusalimului, că l-au miluit Dom- 
nul pre el şi au mântuit Ierusalimul. 

10. Şi va descoperi Domnul bra- 
ţul său cel sfânt înaintea tuturor 
neamurilor, şi vor vedea toate mar- 
ginile pământului mântuirea cea dela 
Dumnezeul nostru. 

11. Depărtati-vă, depărtaţi-vă, ie- 
şiţi de acolo, şi de necurat să nu 
vă atingeţi, ieşiţi din mijlocul lui, 
osebiti-vă cei ce purtaţi vasele Dom- 
nului. 

12. Că nu veji ieşi cu gâlceavă, 
nici cu fugăveti merge, că va mer- 
ge înaintea voastră Domnul, cel ce 
vă adună pre voi Domnul Dumne- 
zeul lui îsrail. 

13. lată va cunoaşte fiul meu şi 
se va înăltâ, se va mări şi se va 
ridică foarte. 



5. Ezecbiit 36, 20; Rom 2, 24. 
7. Naum l, 15; Rom. 10, 15. 
9. Ps. 95, 11, 12. 10. Ps. 97, 2, 5. 
11. Hpoc. 18, 4. 12. 2 Cor. 6, 17. 
13. Ierem. 23, 5; Evr. 7, 26.^ 



876 



PROROCIA 52-53-54 



14. In ce chip se vor mirâ de tine 
mulţi, aşa se va necinsti de oameni 
chipul tău, şi mărirea fa de fiii oa- 
menilor. 

15. Aşa se vor mirâ de dânsul 
neamuri mulle, şi împăraţii vor a- 
stupâ gura sa, că celor ce nu s'au 
vestit despre dânsul, aceia vor ve- 
dea, şi carii n'au auzit, vor cunoaşte. 

CAP. 53. 

Patimile, moartea şi proslăvirea lui 
Mesia. 

Doamnei Cine a crezut auzului 
nostru, şi braţul Domnului, cui 
s'a descoperit ? 

2. Vestif-am ca un prunc înain- 
tea lui, şi ca o rădăcină în pământ 
însetat; n'are chip el, nici mărire, şi 
l-am văzut pre el, şi n'aveâ chip, 
nici frumuseţe. 

3. Ci chipul lui necinstit, şi mai 
sfârşit decât al fiilor omeneşti, om 
ce era întru bătae, şi ştiind răbda 
durere, că s'a schimbat îaţa lui, de- 
făimat a fost şi nesocotit. 

4. Acesta păcatele noastre le poartă, 
şi pentru noi rabdă durere, şi noi 
am gândit, că dela Dumnezeu este 
el întru durere, în chin şi în necaz. 

5. Iar el s'a rănit pentru păcatele 
noastre, şi a pătimii pentru fărădele- 
gile noastre, certarea împăcării noa- 
stre pre dânsul, şi cu rana lui noi 
toţi ne-am vindecat. 

6. Toţi ca nişte oi am rătăcit, fie- 
care din calea sa s'a abătut, şi Dom- 
nul î-au dat pre el pentru păcatele 
noastre. 

7. Şi el, pentruce s'a chinuit, nu 
ş'a deschis gura sa ; ca o oaie la 
junghiere s'au adus, şi ca un miel 



14. P S . 21, 7. 15. Rom. 15, 21. 
53. 1- Ioan 12, 38; Rom. 10, 16 
2. Ps, 21, 7. 3. Marcu 9, 12. 

4. Mat. 8, 17. 

5. 1 Cor. 15, 3; 1 Petru 2, 24. 

6. Ps. 118, 176. 

7. Mat. 26, 62; Fap. 8, 32. 



fără de glas înaintea celui ce'î tunde, 
aşâ nu'şi deschide gura sa. 

8. intru smerenie judecata lui s'a 
ridicat, şi neamul iui cine'I va spune? 
Că s'a luat de pre pământ vieaţa lui, 
pentru fărădelegile poporului meu 
s'au adus la moarte. 

9. Şi voiu dă pre cei răi în locul 
îngropării lui, şi pre cei bogaţi în 
locul morţii lui; că fărădelege n'au 
făcut, nici s'au aflat vicleşug în gura 
lui. 

10. Şi Domnul va să'l cureţe pre el 
de rane, de se va dâ pentru păcat; 
sufletul vostru va vedea sămânţă 
îndelungată. 

11. Şi vâ Domnul cu mâna sa să 
scoaţă din durere sufletul lui, şi sâ'i 
arate lui lumină, şi să'l facă cu şti- 
inţă, şi să îndrepfeze pre cel drept, 
care bine slujeşte multora, şi păca- 
tele lor el le va purtă. 

12. Pentru aceasta el va moşteni 
pre mulţi, şi va împărţi dobânzile 
celor tari, penfrucă s'a dat la moar- 
te sufletul lui, şi cu cei fărădelege 
s'au socotit, şi el păcatele multora 
au purtat, şi pentru lărădelegile lor 
s'au dat. 

CAP. 54. 

Slava noului Ierusalim. 

Yeseleşte-te cea stearpă, care nu 
naşti, dă glas şi strigă, ceea ce 
nu aveai dureri de naştere, că mai 
mulţi sunt fiii celei pustie, decât a- 
celei ce are bărbat. 

2. Că au zis Domnul: lărgeşte lo- 
cul cortului tău şi pieile corturilor 
taie le întinde, nu le scumpi, lun- 
geşte funiiie tale, şi ţăruşii tăi îm- 
puterniceşte-i. 

3. încă şi deadreapta şi deastânga 

9. î Ioan 3, 5; I Petru 2, 22. 

10. Ps. 20, 4; Ierem. 23, 5; Ps. 15, 10. 

11. Ioan 17, 3 

12. Marcu 15, 28; Lucâ 22, 37; Mat. 27, 38, 
Lucâ 23, 33. 

54. 1. Galat. 4, 27. 



1SAIEI 54—55 



877 



lăjeşle, şi sămânţa fa va moşfenî 
neamuri, şi cetăţi pustii vei lăcuî. 

4. Nu te teme, pentrucă fe-ai ru- 
şinat, nici să'ţi îie ruşine, penfrucă 
te-ai ocărît, că de ruşinea cea veş- 
nică vei uitâ, şi de ocara văduviei 
tale mai mult nu'fi vei aduce aminte. 

5. Că Domnul cel ce te-au îăcut pre 

tine, Domnul Savaot este numele 
lui, şi cel ce te izbăveşte pre tine, 
el este Dumnezeul lui Israil, Dum- 
nezeu atol pământul se va chemâ. 

6. Nu ca pre o femeie părăsită şi 
slabă la inimă te-au chemat pre line 
Domnul, nici ca pre o femeie din 
tinereţe urîtă, zis-au Dumnezeul tău. 

7. Pu|ină vreme fe-am părăsit, şi 
cu milă mare te voiu milui. 

8. întru mânie putină am întors 
îaja mea de către tine, şi cu milă 
veşnică te voiu milui, zis-au cel ce 
te-au izbăvit pre fine Domnul. 

9. Dela apa care a fost pe vre- 
mea lui Noe, aceasta este mie, pre- 
cum m'ara jurat lui în vremea aceea, 
că mai mult nu mă voiu mânieâ a- 
supra pământului pentru tine. 

10. Nici cu înfricoşarea ta voiu 
mutâ munţii, şi dealurile nu se vor 
clătî; aşâ nici mila mea nu va lipsî 
dela tine, nici legătura păcii mele 
nu se va luă, că au zis Domnul cel 
milostiv |ie: 

11. Smerită şi neaşezată ai fost, 
n'ai avut mângâere, iată eu gătesc 
tie piatra ta, rubinul şt temeliile tale 
sapîir. 

12. Şi voiu pune zăbrelele tale 
iaspis, şi porţile tale pietre de cri- 
stal, şi zidul tău pietre alese. 

13. Şi pre to|i fiii tăi învăţaţi lui 
Dumnezeu, şi întru multă pace vor 
îl fiii tăi. 

14. Şi eu dreptate te vei zidi, de- 
părtează-te de nedreptate, şi nu le 



im, o, zi. 

10. Ps. 45, 2; Ozie 2, 20; lerem. 32, 40. 
la. loan 6, 45. 



vei teme, şi cutremur nu se va a- 
propiâ la fine. 

15. lată nemernici vor venî pen- 
tru mine la tine, şi vor lăcuî la line, 
şi vor scăpâ la line. 

16. Iată eu fe-am zidit pre tine, 
nu ca fierarul suîlând cărbuni, şi 
scoţând unelte la lucru, şi eu te-am 
zidii, nu ca să te stric cu pierzare. 

17. Tot lucrul făcut împrofiva fa, 
nu va spori, şi tot glasul se va sculâ 
asupra ta la judecată, pre lo{i aceia 
vei birui, şi cei supuşi ai tăi vor fi 
înlr'însul; este moştenire celor ce 
slujesc Domnului, şi voi ve{i îi mie 
drepţi, zice Domnul. 

CAP. 55. 

Sfătuire fentru primirea mântuirii. 

Cei însetaţi mergeţi la apă, şi câţi 
nu aveţi argint mergând cumpă- 
raţi, şi mâncaţi, şi mergeţi şi cum- 
păraji fără de argint şi fără de preţ, 
vin şi grăsime. 

2. Pentruce cheltuiţi argintul, nu 
spre hrană, şi osteneala voastră nu 
spre saţiu. 

3. Ascultaţi-mă pre mine şi veîi 
mânca cele bune, şi se va desfăta 
întru bunătăţi sufieful vostru; luaţi 
aminte cu urechile voastre şi ur- 
maţi căilor mele. Asculfaţi-mă pre 
mine şi va fi viu întru bunătă{i su- 
fletul vostru, şi voiu pune vouă lege 
veşnică, sfintele lui David cele cre- 
dincioase. 

4. lată mărturie înfru neamuri l-am 
dat pre dânsul Domn şi poruncitor 
neamurilor. 

5. Neamurile, care nu te ştiau pre 
tine, te vor chemâ şi popoarele care 
nu te cunoşteau, la tine vor alergă 
pentru Domnul Dumnezeul tău sfân- 
tul lui Israil, că te-au mărit pre fine. 

6. Căutaţi pre Domnul, şi dacă'l 

17. Ozie 2, 18. 
55. 1. Sirab 51, 32; Hpoc. 22, 17* 
4. Fapte 13, 34. 6. Pilde 8, 17. 



878 



PKOKOCIA 55— HO 



află, s3'l chemaţi pre cl. când 



7. Să'şl lase c*l necredindoscă- 

f urîte sale, şi să se întoarcă la Dom- 
nul şl'1 va mtluî, şi la Dumnezeul 
vostru, că imill va Ierta păcatele 
voastre. 

3. C* tiu suul sfaturile mele ca 
sfaturile voastre, nici căite mele, ca 
căile vopsire, zice Domnul. 

9. Ci câl este cerul departe de pă- 
mânt, aşâ sunt departe căile inele 
de căile voastre, şi cugetele mele 
de cugetele voastre. 

10. Că precum se pogoară pioasa 
sau zăpada din cer şi nu se întoarce 
pânS când adapă pământul, şi't face 
dc răsare şi rodeşte şi dă sămânţa 
semănătorului si pâine de mâncare, 

11. Aşa va fi cuvânlu! meu, care 
va ieşi <Jf n gura mea, nu se va în- 
toarce către mine deşert, până când 
va plini (oale câle am voii, şi vohi 
spori căile tale şi poruncile inele. 

12. Că, cu veselie ve|i icsî si cu 
bucurie vă vejî povăţnl că munţi i 
şi dealurile vor sălia aşfeptându-vâ" 
pre voi cu bucurie, şi loale lemnele 
[arinii vor bale cu ramurile. 

13. Şi în locul scaiului se va în- 
nSLţâ chiparosul în locul tirzicei va 



mit şi înhu 





i şi nu va 



CAP. 56. 

Chemarea neamuri Iftr Iii fttiîttt aire t 

Acestea zice Domnul, păziji ju- 
decata şi hcejf dreptate, că s'a 
apropiat mântuirea mea, ca sS vie, 
şl mila mea ca să se descopere. 

2. Perîcil bărbatul, care face a- 
ceslea şi omul, care fine acestea 
şi pSzeşle sâmbetele, ca să nu le 



spurce pre ele, şf şi fereşte mâinile 
sale, ca să nu facă nedreplale. 

3. Să rtu zică cel de aii neam, care 
s'a adaos Domnului zicând: doar 
cu osebire mă va osebî Domnul de 
la poporul s^u, şi să nu 2ică fa- 
menul: ca lemn sec suni cu. 

4. Acestea zice Domnul fameni- 
lor: ori câţi vor păzi sâmbelele mele 
şi vor alege cele ce vreau eu, şl 
vor ţinea legea mea, 

5. Dâ-voiu lor în casa mea şi în 
zidul meu loc numit, mai bun decal 
fii şi decât îc!c. Nume veşnic voiu 
dâ lor şi nu va lipsi. 

6. Şl celor de aii neam, cari s'au 
adaos Ia Domnul, ca să slujiasca" 
lui şl să iubească numele Domnu- 
lui, ca s3 fie Ini slugi si slujnice; 
şi pre io\\ cet ce păzesc sâmbetele 
mele, să nu le spnrce; şi pre cei ce 
|in legea mea, 

7. Voiu bagă pre ei în muntele 
cel sfânt al meu, şi îi voiu desfătă 
pre ei în casa mea de rugăciune, 
arderile de tot ale lor şi jertfele lor 
vor fî primite pe jerlfeiuicul meu, 
căci casa mea, casă de rugăciune 
se va chemă la toaîe neam urile. 

8. Zis-au Domnul, cel ce adună 
pre cei risipiţi ai lui Isratl, c3 voiu 
adauje ta e\ adunare. 

9 Ţoale hiareîe sălbatice veniji, 
mâncăii loale hiarele pădnrel. 

10. Vedefi, că au orbii to[i, n'au 
cimoscul, lo|i câini mu|i sunt, carî 
m pot latră, cari visează în culcuş 
şi iubesc a dormita. 

11. Şi ca nişte câini fără de ru- 
şine, cu sufletul, cari im ştiu sajiul 
şi sunt rSi, neşiiind înfcleycrea, loji 
an urinat cSUc sale, fiecare după 
pofta averilor pânîi la cet din urmă. 

12. Veulji să bem vin şi s3 ne 



7. lemn. 7, 10; M,u. îi. n, Marcu tun\ 

itf» 46. f J. Ieşiri, ia, % 
H, kivm b. 13; 6, 10. 
n, 22, ui 1 Cor, 15. 32. 



ISAIEI 56—57 



879 



tmbătăm, ?» să fac em ' aşâ mâine 
CAP. 57. 

necredinţei lui Israil. 

Vedeţi cum a pierit dreptul şi ni- 
menea nu iâ aminte, şi bărbaţi 
drepţi P |er ?' " imenea nu socoteşte 
c g de către faţa nedreptăţei a pie- 
rii dreptul. 

2. Fi-va în pace îngroparea lui, 
[uafu-s'a din mijloc. 

3. Iar voi apropieţi-vă aici fii fă- 
rădelege, neam de preacurvari şi de 
curvă. 

4. Intru cine v'aji desfătat? Şi a- 
supra cui afi deschis gura voastră, 
şi asupra cui aţi scos limba voa- 
stră? Au nu voi sunteţi fii pierză- 
tori, sămânţă fărădelege? 

5. Cei ce vă rugaţi la idoli supt 
copaci deşi, cei ce junghieţi pre fiii 
voştri în văi, în mijlocul pietrilor. 

6. Aceasta este partea ta, aceasta 
este soarta ta şi acelora ai vărsat 
turnări, şi acestora ai adus jertfe, 
pentru acestea, au nu mă voiumâ- 
niea? 

7. In munte înalt şi sus, acoîo 
este aşternutul tău, şi acolo ai suit 
jertfele tale.| 

8. Şi după stâlpii uşei tale pus-ai 
pomenirea ta, gândeai, că de te vei 
depărtâ dela mine, mai mult cevâ 
vei aveâ, iubif-ai pre cei ce dorm 
cu fine. 

9. Şi ai înmulţii curviea ta cu ei, 
şi pre mulţi ai depărtat dela mine; 
şi ai trimis soli preste hotarele taie 
şi le-ai întors, şi te-ai smerit până 
la iad. 

10. De căile tale cele multe te-ai 
ostenit şi n'ai zis: încetâ-voiu, în- 
tărifu-te-ai,pentrucă ai făcut acestea, 

57. 1- Ps. 11, i. 

5. 3 Imp. 14, 23; 4 Imp. 17, 10; Ierem. 2 f 
20 şi Iezecb. 6, 13. 
7. Ezecb. 16, 16; Ierem. 3, 6. 



pentru aceea nu m'ai rugat pre mine. 

11. De care temându-te te-ai în- 
fricoşat şi ai minţit mie şi nu ţi-ai 
adus aminte de mine, şi nu m'ai 
luat pre mine întru cugetul tău, nici 
înlru inima fa, şi euvăzându-te pre 
tine te trec cu vederea, şi de mine 
nu te-ai temut. 

12. Şi eu voiu vestî dreptatea ta 
şi relele tale, care nu vor îolosî ţie. 

13. Când vei strigă, scoaţă-te din 
necazul tău, că pre toţi aceşfia îi 
va luâ vântul, şi'i va duce volbura; 
iar cei ce se ţin de mine, vor ago- 
nisi pământul şi vor moşteni mun- 
tele cel sfânt al meu. 

14. Şi vor zice: curăţiţi de către 
faţa lui căile, şi luaţi împiedecările 
din calea poporului meu. 

15. Acestea zice cel Prea înalt, 
cel ce Jăcueşfe întru cele de sus în 
veac, cel sfânt întru sfinţi, numele 
lui Domnul cel Prea înalt, carele în- 
tru sfinţi odihneşte, şi cel ce dă ce- 
lor slabi de suflet răbdare şi celor 
cu inima zdrobită le dă vieaţă. 

16. Nu fn veci voiu face izbândă 
spre voi, nici pururea mă voiu mâ- 
nieâ pre voi, că dela mine iese duh, 
şi toată suflarea eu o am făcut. 

17. Pentru păcat puţin l-am în- 
tristat pre el şi l-am bătut, şi am 
întors faţa mea dela el, şi s'a în- 
tristat, şi a umblat supărat pre că- 
ile sale. 

18. Căile lui le-am văzut şi l-am 
tămăduit pre el, şi l-am mângâiat 
pre el, şi mângâere adevărată i-am 
dat lui. 

19. Pace preste pace celor departe 
şi celor de aproape, şi au zis Dom- 
nul: vindecâ-voiu pre ei. 

20. Iar cei nedrepţi se vor învă- 
lui şi nu vor putea odihni. 

21. Nu este bucurie celor necu- 
raţi, zis-au Domnul Dumnezeu. 

n. Ps. H, î. 15. Ps. 5;, îs. 

16. Ps. 93. 14; 102, 9; Plâng. 3, 30. 
21. Pilde 28, 1. 



VR0R0C1A 



Fo st u ! ce! ad €Va\ 

irigă cu itirie şi nu încetă, ca o 
Ir ânibî JS \x\z\\ti glasul iau şi spu- 
poporului meu 




2. Pre mine din zi în zi mă ca- 
ură* şi doresc să ştie c^ile mele. ca 
un popor, care u tăcut drcplale şi 
na părăsit judecata Dumnezeului 
său; cer acum del;i mine ludccală 
dreapla ţi doresc s£ se apropie dc 
Dumnezeu, 

3. Zfc3i!Ci : ce esie, că am postii 
şi n'ai v£zul; smerll-am sufletele 
noastre şi n'ai şlîul? PenfrucS în 
zilele posturilor voastre face|i voile 
voaslrc şi î;ec?ji|i pre foţi supuşii 
voşlti r 

4. Spre Judecăţi ^ sfezi posiiţi şi 
bateţi cu pumni pre cel smerii; pen- 
truce poslifl mie ca să se auză a- 
slăz! cu slriţjare glasul vostru? 

5. Nu acest post am ales eu. şi 
ziua ca să'şi smerersca* omul şn- 
iţelul său, dc |M strâmbe ca un 
cerc grumazul tău şi de al aşterne 
supl (ine sac şi cenuşă, nici aşa 
nu veţi chema post primii. 

6. Nu de acest tel de posl am z- 
Ies eu, zice Domnul: ci dezleagă 
loală leciciiura nedreptăţi, dezleagă 
legăturile ceie cu silii tăcute, Iasă 
pre cei prinşi întru slobozenie şi 
rumpe toata scrisoarea cea cu ne- 
dreptate, 

7. Frânge celui flămând pâinea 
fa şi pre săracii cei fără d* casă, 
adu'i îu casa ta; dc vezi pre cel gol, 
îmbracă'l, şi nu trece cu vederea 
pre cei ce sunt din s*m£uja nea- 
mului lău. 

8. Atunci va ieşi de dimineaţă lu- 
mina Ui, şi sSnăteleii fr curând va 



£■ Vfi. 3f>, b 



rSsărî, şi va merge înaintea la drep- 
falea ta, şi slava lui Dumnezeu te 
va încunjurâ, 

9. Afuncf vei striga şi Dumnezeu 
leva auzi, şi încă grăind iu, va zice: 
atei siml; şi vei lepădă dela line le- 
gătura şi întinderea mâinel şi cu- 
vântul cel de cârtire. 

10, Şi devei dă flămândului pâine 
din suîU:in! fEhi, şi de vei săiurâ su- 
fletul cel necăjii, atunci va străluci 
înlru întuncrec lumina fa şi înlu- 
nerccul lău ca amiazăzi. 

11, Şi va Fi Dumnezeu! tău cu line 
pururea, şi te vcî săiurâ îu ce chip 
poiteşle suîkliîl tău, şl oasele talc 
se vor îngrlşâ şl vor El ca o gră- 
dină adăpată şl ca un izvor, căruia 
nul scade apa, şi casele tale ca iar- 
ba vor răsări şi se vor îngrăşâ, şi 
vot moşteni neamurile neamurilor. 

12. Şi se vor zidî dărâmSlurile 
fale cele vechi, sl vor îl temeliile 
fale veşnice în neamurile neamuri- 
lor, şi le vei chemâ locmtlor de cele 
slrkaie, ţi cărările tale cele de prin 

ijloc Ie vei face 
îi 

ca s3 nu 
tale în ziua cea sfântă, şi vei che- 
mâ s&mbclele desfătare, sfinte Dum- 
nezeului tSu, şi nu vei mişcâ pi- 
ciorul i2u la lucru, nici vei grăi cu- 
vânf cu mânie din gura la, 

14. Şi vei !1 nădăjduind spre Dom- 
nul, şi le va suî la bunSlSlile pă- 
mântului, şi 1e va hrăni cu moşte- 
nirea iui îacov tatălui tău. Că aura 
Domnului au crăil acestea. 



■a 





P. 59. 

Ni'i^nai ilc yoforuhn fonti!, 
in fu Mântui farului, 

Au nu poate m&na Domnului mân- 
tui? Au îngreuialu-s'a urechea 
lui, ca să n'auzS? 

■ 

9. Iov 33, 2t, W. 61, 4. 
14. W 2 lege 32, 13. 
59- 7. 50, 2; Niuim. II. 23* 



ISAIEI 59 



8«1 



2. Ci păcatele voastre fac osebire 
între voi şi între Dumnezeu, şi pen- 
tru păcatele voastre au întors Dom- 
nul faţa de către voi, ca să nu vă 
miluiască. 

3. Că mâinile voastre sunt spur- 
cate cu sânge şi degetele voastre 
cu păcate, şi buzele voastre au grăit 
fărădelege, şi limba voastră cugetă 
strâmbătate. 

4. Nimenea nu grăeşte drepte, nici 
este judecată adevărată, nădăjduesc 
întru cele deşarte şi grăesc deşertă- 
ciuni că zămislesc durere şi nasc 
fărădelege. 

5. Ouă de aspidă au spart şi pânză 
de pSianjin ţes, şi cel ce vreâ să 
mănânce din ouăle lor spărgându-le, 
află clocitură şi într'însa vasilisc. 

6. Pânza lor nu se va face haină, 
nici se vor îmbrăcă din lucrurile 
sale, pentrucă lucrurile lor sunt lu- 
crurile fărădelegii. 

7. Iar picioarele lor spre răutate 
aleargă, grabnice sunt a vărsă sân- 
ge, şi gândurile lor sunt gânduri de 
acideri, sfărâmare şi ticăloşie în 
căile lor. 

8. Şi calea păcii nu o au cunoscut, 
nu este judecată întru căile ior; căci 
cărările lor pe care trec, sunt înior- 
lochiale şi nu ştiu pacea. 

9. Pentru aceea s'a depărtat ju- 
decata dela ei, şi nu'i va apuca pre 
ei dreptatea, ,pând aşteptau ei lu- 
mină, s'a făcut lor întunerec, aştep- 
tând zorile, în ceaţă au umblat. 

10. Pipăî-vor ca orbii păreiele, şi 
ca şi cei fără de ochi vor pipăi, şi 
la amiază vor cădea ca în miezul 
nopţii, ca cei ce mor vor suspina. 

11. Ca ursul şi ca porumbiţa îm- 
preună vor umbla, aşteptaf-am }u- 



2. H 2 Lege 31, 18; Ps. 13, 2. 

3. letemia 3, 10. 

4. Iov 15, 35; Ps. 7, 14. 

6. Iov 6, U. 

7. Pilde 22, 8 şi 1, 16; Rom. 3, 15. 
10. Pilde 4, 19. 



decată şi nu este, mântuirea s'a de- 
părtat dela noi. 

12. Că multă este fărădelegea noa- 
stră înaintea ta, şi păcatele noastre 
s'au împrotivit nouă, că fărădelegile 
noastre sunt întru noi, şi nedreptă- 
ţile noastre le-am cunoscut. 

13. Păgâneşfe am lucrat şi am 
minţit, şi ne-am depărtat dela Dum- 
nezeul nostru; grăit-am strâmbătăţi 
şi am fost neascultători, zămislif-am 
şi am cugetat din inima noastră cu- 
vinte nedrepte. 

14. Şi am întors înapoi judecata, 
şi dreptatea departe a stătut, că s'a 
sfârşit întru căile lor adevărul, şi 
pre cale dreaptă n'au putut să umble. 

15. Şi adevărul s'a ridicat şi şi-a 
mutat cugetul, ca să nu înţeleagă; 
şi au văzut Domnul şi nu i-au plă- 
cut, că nu era judecată. 

16. Şi au văzut şi nu erâ bărbat, 
şi au socotit, şi nu erâ cine să apere, 
şi i-au apărat pre ei cu braţul său, 
şi cu mila sa i-au întărit. 

17. Şi s'au îmbrăcat cu dreptatea* 
ca şi cu o platoşa, şi coiful mântuirei 
au pus pre capul său, şi s'au îmbră- 
cat cu haină de izbândă şi cu veş- 
mântul său. 

18. Ca răsplătind şă răsplătească 
ocară prciivniciîor. 

19. Şi se vor teme cei dela apus 
de numele Domnului, şi cei dela ră- 
săritul soarelui de numele cel slă- 
vit, că va venî ca un rîu silnic mâ- 
niea Domnului, venî-va cu iuţime. 

20. Şi va venî pentru Sion izbă- 
vitorul, şi va întoarce păgânătăţile 
dela Iacov. 

21. Şi aceasta este legătură lor 
deja mine, zice Domnul: Duhul meu, 
carele este întru tine, şi graiurile 
mele, care le-am dat în gura ta, nu 
vor lipsî din gura ta şi din gura 



12. Ps. 50, 4; îesero. 14,7. 14. leresn. 7, 29. 
17. Efes. 6, 14-17; l Tesal. 5, 8; Iov 29, 14. 
19. Ierem. 47, 2. 20. Rom. 11, 26, 



Biblia 



56. 



882 



PROROCIA 59—60 



seminţiei lak, că au zis Domnul de 
acum şi până în veac. 

CAP. 60. 

Slava ponorului lui Dumnezeu. 

Luminează-te, luminează-te Ieru- 
salime, că vine lumina 1a, şi 
slava Domnului preste line a răsărit. 

2. Că iată întutierec va acoperi 
pământul, şi negură preste neamuri; 
iar preste tine se va arăta Domnul, 
şi mărirea lui întru tine se va vedeâ. 

3. Şi vor umblâ împăraţii întru 
lumina ta, şi neamurile întru stră- 
lucirea ta. 

4. Ridică împrejur ochii tăi, şi vezi 
adunaţi pre toţi fiii tăi întru tine; ve- 
nit-au toţi fiii tăi de departe, şi fe- 
tele tale pre umeri se vor ridica. 

5. Atunci vei vedeâ şi te vei bu- 
cură, le vei teme şi te vei spăirnântâ 
cu inima, că se va muta la tine bo- 
găţia mării, a neamurilor şi a po- 
poarelor. 

6. Şi vor veni la tine cirezi de că- 
mile, şi te vor acoperi cămilele Ma- 
diamului şi ale Ghefarului; toţi din 
Sava vor venî aducând aur, lămâie 
vor aduce şi piatră scumpă, şi bine 
vor vesti mântuirea Domnului. 

7. Şi toate oile Chidarului se vor 
adunâ la tine, şi berbecii Navaoiu- 
lui vor veni, şi se vor aduce primite 
pre jertfelnicul meu, şi casa rugă- 
ciunei mele se va mări. 

8. Cine sunt aceştia? Carii ca no- 
rii zboară, şi ca porumbii cu puii? 

9. Pre mine ostroavele m'au aştep- 
tat, şi corăbiile dela Tarsis întâîu, 
ca să aducă pre fiii tăi de departe şi 
argintul şi aurul lor cu dânşii, pen- 
tru numele Domnului cel sfânt, şi 
pentru ca să se mărească sfântul 
lui Israil. 



QQ. 2 Eşire 10, 23. 
3. Hpoc. 21, 24; Ps. 101, 16. 
5. Ps.109, 3. 5. Ps. 71, 10. 7, Fac. 25, 13. 



10. Şi cei de alt neam vor zidi 
zidurile tale şi împăraţii lor vor stă 
înaintea ta, că pentru mâniea mea 
te- am bătut şi pentru mila mea te- 
am iubit. 

11. Şi se vor deschide porţile tale 
pururea, ziua şi noaptea nu se vor 
închide, ca să vie întru tine pute- 
rea neamurilor şi împăraţii lor să 
se aducă. 

12. Că neamurile şi împăraţii, cari 
nu vor sluji ţie, vor pieri, şi nea- 
murile cu pustiire se vor pustii. 

13. Şi mărirea Livanului la tine 
va veni, cu chiparos şi cu pevg şi 
cu chedru împreună, ca să se mă- 
rească locul cel sfânt al meu şi lo- 
cul picioarelor mele voiu mări. 

14. Şi vor merge la tine temân- 
du-se fiii celor ce te-au smerit pre 
tine, şi se vor închină la urmele pi- 
cioarelor fale toţi cei ce te-au în- 
tărâtat, şi te vei chemă cetatea Dom- 
nului, Sionul sfântului lui îsrail. 

15. Pentrucă ai fost tu părăsită şî 
urîtă şi nu eră cine să'ţi ajute ţie, 
şi te voiu pune pre tine bucurie ve- 
şnică, veselie neamului neamurilor. 

16. Şi vei suge laptele neamuri- 
lor, şi bogăţia împăraţilor vei mâncâ, 
şi vei cunoaşte, că eu sunt Dom- 
nul cel ce te mântuesc pre tine şi 
cel ce te răscumpăr Dumnezeul lui 
îsrail. 

17. Şi pentru a ram ă ? -aduce-voiu 
aur, şi pentru fier aduce-voiu ar- 
gint şi pentru lemne aduce-voiu a- 
ramă, şi pentru pietre fier; şi voiu 
pune pre domnii tăi în pace, şi pre 
episcopii tăi întru dreptate. 

18. Şi mai mult nu se va auzi ne- 
dreptate în pământul tău, nici zdro- 
bire, nici ticăloşie în hotarele tale; 
ci se vor chemă mântuire zidurile 
tale şi porţile tale cu săpături. 

19. Şi mai mult nu va fi ţie soa- 

11. Hpoc. 21, 25. 12. Ierem 12, 17, 14. Hpoc. 
3, 9. 



ISAIEI 60-61— 62 



883 



rele spre luminarea zilei, nici răsă- 
ritul lunei va lumina noaptea ta; ci 
va fi jie Domnul lumină veşnică şi 
Dumnezeu mărirea ta. 

20. Că nu va apune soarele ţie, 
şi luna nu va scădeâ; că va fi ţie 
Domnul lumină veşnică, şi se vor 
sfârşi zilele plângerei tale. 

21. Şi poporul tău tot drept, şi în 
veac va moşteni pământul, păzind 
sădirea lucrurilor mâinilor sale spre 
mărire. 

22. Cel puţin la număr va fi cu 
miile şi cel mai mic va fi neam mare. 
Eu Domnul la vreme voiu aduna 
pre. ei. 

CAP. 61. 

Vestirea mântuirei prin Mesia, 

Duhul Domnului preste mine, pen- 
tru aceea m'au uns pre mine 
bine a vesti săracilor, m'au trimis 
a vindeca pre cei zdrobiţi la inimă, 
a propoveduî robilor iertare şi or- 
bilor vedere. 

2. A chemă anul Domnului pri- 
mit şi ziua răspiătirei, a mângâia 
pre toţi cei ce plâng. 

3. Ca să se dea celor ce plâng 
Sionul mărire în loc de cenuşă, un- 
gere de veselie celor întristaţi, po- 
doaba mărirei în locul duhului mâh- 
nirei, şi se vor chemă neamul dreptă- 
Jei, sădirea Domnului întru mărire. 

4. Şi vor zidi cele pustiite din ve- 
chime, cele mai dinainte pustiite se 
vor ridică, şi vor înnoi cetăţile cele 
pustii, care s'au pustiit din neam în 
neam. 

5. Şi vor veni cei de alte neamuri, 
cari vor paşte oile tale, şi cei de 
altă seminţie vor fi plugari şi vieri. 

6. Iar voi preoţi Domnului vă veţi 
chemă, slujitori Dumnezeului vostru 



19. Hpoc. 21, 23; 22, 5. 21. Mat. 15, 13. 
©1. 1. Lucâ 4, 18. 2. Mateiu 5, 4. 3, Mat. 
5, 4. 4. 58, 12. 

6. 1 Petru 2, 5. 9-, Hpoc. 1, 6. 



se va zice vouă, tăria neamurilor 
veţi mânca şi întru bogăţia lor mi- 
nunaţi veţi fî. 

7. Pentru înfruntarea voastră cea 
îndoită şi pentru ruşine se va bu- 
cură partea lor, şi aşâ a doua oară 
vor moşteni pământul şi bucurie 
veşnică va fi preste capul lor. 

8. Că eu sânt Domnul cel ce iu- 
besc dreptatea şi urăsc jefuirile cele 
din nedreptate, şi voiu dă osteneala 
lor drepţilor şi legătură veşnică voiu 
legă cu dânşii. 

9. Şi se va cunoaşte întru nea- 
muri sămânţa lor şi a fiilor lor în 
mijlocul popoarelor, tot ce! ce va 
vedea pre ei îi va cunoaşte, că a- 
ceştia sunt sămânţă binecuvântată 
de Dumnezeu. 

10. Şi cu veselie se vor veseli în- 
tru Domnul. Să se bucure sufletul 
meu întru Domnul, că m'au îmbră- 
cat pre mine în haina mântuirei, şt 
cu veşmântul veseliei m'au acope- 
rit, ca unui mire mi-au pus mie cu- 
nună şi ca pre o mireasă m'au îm- 
podobit cu podoabă. 

11. Şi ca pământul ce'i creşte floa- 
rea lui şi ca o grădină ce'i răsare 
sămânţa ei, aşâ va răsări Domnul 
dreptatea şi bucuria înaintea tutu- 
ror neamurilor. 

CAP. 62. 

Aşteptarea mântuirei, 

Pentru Sion nu voiu tăceâ şi pen- 
tru Ierusalim nu voiu încetă, până 
când va ieşi ca o lumină drepta- 
tea mea şi mântuirea mea ca o fă- 
clie va arde. 

2. Şi vor vedea neamurile drep- 
tatea ta, şi toţi împăraţii slava ta, 
şi te va chemă pre tine cu nume 
nou, pe care'l va dă Domnul. 

3. Şi vei fi cununa frumuseţei în 

8. Pilde 3, 9; Iecem. 32, 40. 

10. Ps. 131, 9. 

11. Ierem. 31, 12. 



884 



PROROCIA 62-63 



mâna Domnului, şi sfema împără- 
ţiei în mâna Dumnezeului tău. 

4. Şi mai mull nu te vei chema 
părăsită; şi pământul tău nu se va 
mai numî pustiu, că te vei chema 
bunăvoirea mea şi pământul tău lă- 
cuit, că bine au voit Domnul întru 
fine şi pământul tău se va iăcuî. 

5. Şi în ce chip lăcueşte tânărul 
cu fata, aşa vor !ăcui fiii tăi cu fine; 
şi în ce chip se veseleşte mireîe 
de mireasă, aşa se va veseli deţine 
Domnul. 

6. Şi preste zidurile tale Ierusa- 
lime pus-am păzitori toată ziua şi 
toată noaptea, cari nu vor tăcea până 
în sfârşit aducându'şi aminte de 
Domnul. 

7. Că nu este vouă asemenea, de 
se va îndreptă, şi va face Ierusa- 
limul sumeţie pre pământ. 

8. ]urai-au Domnul pe dreapta 
sa şi pe tăria braţului său; de voiu 
dâ mai mult grâul tău şi bucatele 
fale vrăjmaşilor tăi, şi de vor beâ 
mai mult fiii cei streini vinul tău, 
pentru care fe-ai ostenit, 

9. Ci numai cei ce le-au adunat, 
aceia le vor mâncâ şi vor lăudâ pre 
Domnul, şi cei ce le-au cules, aceia ie 
vor bea în curţile mele cele sfinte. 

10. Mergeţi prin porţile mele şi 
faceţi cale poporului meu, şi pie- 
frile de pre cale le daţi înlături, ri- 
dicaţi semn spre neamuri. 

îl. Că iată Domnul au făcui de 
s'a auzit până la marginile pămân- 
tului; ziceţi fefeiîjSionului: iată mân- 
tuitorul tău vine având plata sa cu 
sine, şi lucrul său înaintea feţei sale. 

12. Şi'l va numî pre el popor sfânt 
răscumpărat de Domnul, iar fu te 
vei numî cetate căutată şi nepă- 
răsită. 



©2- 4. Ozie 1, 10; l Petru 2, 10. 
11. Zab. 9, t 9; Mat. 2l,_5; loan 12, 15. 



CAP. 63. 

Ziua i zb ând i r e i. 

Cine este acesta carele a venit dirr 
Edom? Roşala hainelor lui din 
Vosor? Acesta este împodobit în 
haina sa, strigă cu tărie: eu grăesc 
dreptate şi judecată de mântuire. 

2. Pentruce sunt hainik fale ro- 
şii, şi îmbrăcămintele tale ca ale 
unui ce calcă în teasc? Fiind plin 
l-am călcat de fot. 

3. Şi din neamuri nu este bărbat 
cu mine, şi i-am călcat pre ei în- 
tru mâniea mea, şi i-am zdrobit pre 
ei ca pământul, şi am vărsat sân- 
gele lor pre pământ şi toate hainele 
mele le-am stropit. 

4. Că ziua răsplătire! a venit lor 
şi anul răscumpărărei este de faţă. 

5. Şi am căutat, şi nu era ajută- 
tor, şi am privit, şi nimeni n'ajutâ, 
şi i-a mântuit pre ef braţul meu şi 
mâniea mea a sosit. 

6. Şi i-am călcat pre ei întru mâ- 
niea mea, şi am vărsat sângele lor 
pre pământ. 

7. De mila Domnului mi-am adus 
aminte, de bunătăţile Domnului în- 
tru fo§te, care ne-au răsplătii nouă. 
Domnul este judecăforbun casei iui 
Israil, răsplănNne-va nouă după mila 
sa şi după mulţimea dreptăţii sale. 

8. Şi au zis: acesta este poporul 
meu, fiii nu se vor lepăda; şi le-au 
fosl lor spre mântuire din lot ne- 
cazul lor. 

9. Nu sol, nici înger, ci însuş 
Domnul i-au mântuit pre ei, pentru 
că i-au iubit pre ei, şi i s'au făcut 
milă de ei, însuş i-au răscumpărat 
pre ei, şi i-au primit, şi i-au înăl- 
ţat în toate zilele veacului. 

10. Iar ei n'au ascultat, şi au în- 
tărâtat pre Duhul cel sfânt al lui, şi 

63- !• letem. 48, 24. 2. flpoc 19, 13. . 
3. Ps. 66, 24; loan 16, 3-?. 

9. R 2 Lege 7, 7-9. 

10. Eşire 16, 2; Num. 14, 4, 11; Efcs. 4, 30» 



ISAIEI 63-64 



885 



. u înlors Domnul spre vrajbă, în- 

lus au dat răsboiu aSUpra l0r ' 

11 Şi ? i_au adus aminfe d€ zi ~ 
ide cele de demult, unde este cei 
' au scos din pământ pre păsto- 
rul oilor? Unde este cel ce au pus 
înlr'înşii Duhul cel sfânt? 

12 Cel ce au scos cu dreapta pre 
Mois î ( braţul slavei sale; care au 
închegat apa dela faţa lui, ca să'şi 
facă luiş nume slăvit în veci. 

13. Dusu-i-au pre ei prin adânc, ca pre 
un cal prin pustie, şi nu s'au ostenit. 

T4. Şi ca pre nişte dobitoace pre 
câmp, pogorîtu-s'au Duh dela Dom- 

nuţ Ş» i* 311 PO vă t uit P re ei » a ? â ai 
povăţuit pre poporul tău, ca să'ţi 
{act {ie nume slăvit. 

15. Caută din cer şi vezi din casa 
cea sfântă a ta şi a slavei tale; un- 
de este râvna ta şi tăria ta? Unde 
este muljimea milei tale şi a îndu- 
rărilor tale, că ne-ai răbdat pre noi ? 

16. Pentrucă tu eşti Părintele no- 
stru, că Avraam nu ne-a ştiut pre 
noi, şi Israil nu ne-a cunoscut; ci 
tu Doamne Părintele nostru mânlu- 
eşte-ne pre noi, din început numele 
tău preste noi este. 

17. Pentruce ne-ai făcut pre noi 
Doamne de am rătăcit dela calea 
ta? Invârtoşaf-ai inimile noastre, ca 
să nu ne temem de tine? lntoar- 
ce-te pentru robii tăi, pentru nea- 
murile moştenirei tale. 

18. Ca să moştenim cât de puţin 
muntele tău cel sfânt, protivnicii no- 
ştri călcat-au sftnţiforul tău. 

19. Făcutu-ne-am ca din început 
când nu ne-ai stăpânit pre noi, nici 
s'a chemat numele tău preste noi. 

CAP. 64. 

Rugăciunea poporului. 

De vei deschide cerul, se vor cu- 
tremură de tine munţii şi se vor 

11. Eşire 14, 27, 30. 13. Ps 105, 10. 
15 H 2 Lege 26, 15. Varub 2, 16; Ps. 79, 15. 
18. Ps. 73, 7. 19. Ierem. 14, 9. 
64. 1- Ps. 143, 6. 



topi, cum se topeşte ceara de faţa 
focului. 

2. Şi va arde focul pe protivnici, 
şi se va arăta numele tău profivni- 
cilor, de faţa ta neamurile se vor 
turbură. 

3. Când vei face cele mărite, se 
vor cutremură de fine munţii. 

4. Din veac n'am auzit, nici ochii 
noştrii n'au văzut Dumnezeu afară 
de tine, şi lucrurile tale care vei face, 
celor ce aşteaptă milă. 

5. Că va întâmpină mila pre cei 
ce fac dreptate, şi'şi aduc aminte de 
căile tale. Iată tu te-ai mâniat, şi 
noi am păcătuit, pentru aceea am 
rătăcit. 

6. Şi ne-am făcut ca nişte necu- 
raţi toţi, şi ca o cârpă lepădată toată 
dreptatea noastră, şi am căzut ca 
frunzele pentru fărădelegile noastre, 
aşâ ne va luă pre noi vântul. 

7. Şi nu este cei ce să cheme nu- 
mele tău, şi cel ce să'şi aducă a- 
minfe, ca să se ţie de tine, că ai 
întors faţa ta de către noi, şi ne-ai 
dat pre noi pentru fărădelegile noa- 
stre. 

8. Şi acum Doamne Tatăl nostru 
tu eşti; iar noi tină, lucrul mâinilor 
tale toţi. 

9. Nu te mâniâ pre noi foarte, şi 
în vreme să nu pomeneşti păcatele 
noastre; şi acum caută Doamne, că 
poporul tău suntem noi toţi. 

10. Cetatea ta cea sfântă s'a fă- 
cut pustie, Sionul ca o pustie s'a 
făcut, Ierusalimul spre blestem* 

1t. Casa noastră cea sfântă, şi 
slava pre care o au binecuvântat 
părinţii noştri, s'a ars cu foc, şi 
toate cele mărite ale noastre au căzut. 

12. Şi preste toatejacestea, sufe- 
rit-ai Doamne, şi ai tăcut, şi ne-ai 
smerit pre noi foarte. 



4. Ps. 30, 19; 1 Cor. 2, 9. 

6. 30, 22; Ps. 89, 8; 105, 6, 7; Daniil 9, 16. 

8. Ierem. 18, 6. 9. Ps. 78, 8. 



PROKOCIA 



C AP. 65, 

Urile Bowtvtluu 



Ârătatu-m'arn celor ce nu mă că- 
utau, aflaiu-nVam celor ce nu ?n- 
îrebau de mine, zls-am: fală sunt la 
neamul, care n'a chem?! numele 

2. Intlns-am mâinile mele ioată 
ziua călrc poporul cel neascultător 
şl împroiivă erăilor, care n'a um- 
blat pre caka cea tmnă, cl după 
păcatele sale. 

3. Poporul acesta, care mS în- 
tărită pre mine înaintea mea pu- 
rurea, aceştia Jertfesc în grădini, şi 
pre lespezi lâmâiază demonilor ce- 
lor ce nu suni. 

4. Şi în rnormânturl şl în peşteri 
dorm pentru visuri, carii m3nânc8 
carne de porc şt zeama }enîelor; 
spurcate sunt toate vasele lor. 

5. Carii zic : departe dela mine, 
nu te apropiâ de mine, cS curat sunt; 
acesta este fumul mâniei mele, foc 
arde întru el în toate zilele, 

6. îală scris eslc înalnlea mea, 
nu voiu tăceâ până ce voiu răsplăti, 
şl voiu întoarce în sânul lor p3ca- 

Domnut. Cei ce au t3mâia1 în 
şi în dealuri m'au ocărîi pre mine, 
întoarce-volu ţapleie lor în sânul lor. 

7. Aşa 2tce Domnul : în ce chip 
se va află broboana în strugur, şi 
vor ztce; să nu o sîrici pre ea, ca" 
binecuvântare esle înir'însa; aşa 
voiu face penfru cel ce siuiesle mie, 
penfru acesta nu voiu pierde pre 
foţi, 

8. Şi voiu scoale sămânţă din îa- 
cov şi din luda, şi va moşteni mun- 
tele ctl sfânt al meu, şi vor mo* 
sienî aleşii mei şi sltiQile mele, şi 
vor I8cuî acolo. 



65. î Rom. ţft 20. 

2. Num. ÎS, 30ţ Pa. BO, lî; ierem. 7, 23, 
ţ\ Brebii 4. 14. r>< Pa 7fl t 




9. Şi în pădure vor fi sfâne de oi, 
şi valea Ahorului spre odihna cire- 
zilor poporului meu. care m'a cău- 
tat pre mine. 

10. Iar voi cel ce m'all părăsit 
pre mîne^ şl aii uitai muntele meu 
cel stânf, şi cei ce găiîji masă dia- 
volului şi Faceţi turnări norocului, 

ÎL Eu vă voiu dă pre voi săbiei, 



I 



v'aui slrfaai pre vot şt n'i 
gran-ain şi n'a|i ascultat, şt afi te- 
cul rău înaintea mea, şi a|t ales 
cele ce n'am voit. 

\?. r Pentru Kceea acestea ztec Dom- 
nul: iaîS cei ce slujesc mie vor 
mâncâ, iar voi vetl flamanzi ; lafîl 
cel ce slujesc mie vor beâ, iar voi 
vcjf însetoşâ; 

13. Ia(S cet ce slujesc mîe se vor 
veseli, iar voi vă vef! ruşinâ; 

14. lalâ" cei ce slujesc mie cu bu- 
curie se vor bucură, iar voi ve|i 
strigă penli u durerea inimii voastre, 
şi vS veţi văitâ pentru zdrobirea du- 
hului vostru, 

15. Că veţi iasă numele vostru 
spre saţiu aleşilor mei t iar pre voi 
vă va pierde Domnul; iar celor ce 

pune nume nou, 
se vor binecuvânta pre 
pământ, se vor 
nezeul cel adevărat, şl 
pre pământ, vor jurâ pre Dumne- 
zeul cel adevSrat. că vor uită neca- 
zul lor ce! dinlâiu, şi nu va Intra în 
Inima lor. 

17. CS va fi cerui nou şi pămân- 
tul nou, şi nu'şi vor aduce aminte 
de cele diniâiu, nici vor venî în ini- 
ma lor. 

18. Ci veselie şi bucurie vor af!â 
într'însul, că iată eu fac Ierusalimul 
bucurie, şi poporul meu veselie, 

9, Iau» Nftvl 7, 

IJ t i>Me î, 24; Jerem. 7, 12 ţi îs, 4 
U. Lucâ 13, 2i 
ÎS. Jor^m. 18, 

î$. l\ a Le-ge 6, 13; Pa. 62, 1 0i Terem. 4, %, 
11. Petru 3, 13; flpoe. 2 1 , K 




ÎSAIEI 



ţg. Şi mă voiu bucură de Ieru- ! 
salim, şi rrrâ voiu veseli de popo- j 
ru l meu, şi mai mult nu se va auzi 
îniru dânsul glas de plângere, nici 
glas de strigare. 

20. Nici va îî acolo tânăr şi bă- 
trân, care să nu'şi plinească vre- 
mea sa, că va îî cel tânăr de o sută 
de ani, iar păcătosul de va îî şi de 
o suiă de ani, când va muri ble- 
stemat va fi. 

21. Şi vor zidi case, şi ei vor ia- 
cul într'însele, şi vor săd! vii, şi ei 
vor mânca rod urile lor şi vinul lor 
vor bea. I 

22. Nu vor zidi ei, şi alţii să lă- 
cuiască, nici vor sădi ei, şi alţi să 
mănânce ; căci ca zilele lemnului 
vieţei vor îî zilele poporului meu, ! 
că lucrurile ostenelelor lor se vor 
învechi. 

23. Iar aleşii mei nu vor osteni 
îndeşert, nici vor naşte fii spre ble- 
stem; că sămânţă binecuvântată de 
Dumnezeu este, şi îiii lor cu ei îm- 
preună vor fi. 

24. Şi va fi mai 'nainte de ce vor 
strigă ei, eu voiu auzi pre ei, încă 
grăind ei, voiu zice: ce este? 

25. Atunci lupii şi mieii se vor 
paşte împreună, şi leul ca boul va 
mânca paie şi şarpele pământ ca 
pâinea; nu vor face nedreptate, nici 
stricăciune în muntele cei sfânt al 
meu, zice Domnul. 

CAP. 66. 

Lepădarea jertfelor. Judecata şi 
împărăţia Domnului. 

Aşâ zice Domnul: cerul este mie 
scaun şi pământul razem picioa- 
relor mele, ce casă veţi zidi mie ? 
Ş! care este locul odihnei mele? 
2. Că toate acestea le-a făcut 

'■** ! 

21. fimos 9, 14; Jeremia 31, 5, 
23. 66. 22; Ps ,21, 31. 24. Ps 31, 6. 
25. Fac. 3, 14. 

66. t. 2 Parai. 6, 18; Fap. Ht>. 7, 46, 40; 

3 Imp. 8. 27; Ps 1S3, 24. 



65-66 887 



! mâna mea şi ale mele sunt toate 
I acestea, zice Domnul; şi spre cine 
voiu căută, fără numai spre cel sme- 
rit şi blând, şi care tremură de cu- 
vintele mele. 

3. Iar cel fărădelege, care jertfe- 
şte mie viţel, ca cel ce bate om; şi 
cel ce jertfeşte din turmă, ca cel ce 
ucide câine; iar cel ce aduce făină de 
grâu, ca sângele de porc; cel ce face 
tămâiere spre pomenire, ca cel ce 
blestemă; şi ei au ales căile lor şi u- 
râciunile lor care sufletul lor le-a 
voit. 

| 4. Şi eu voiu alege batjocurile lor, 
şi păcatele lor voiu răsplăti lor, că 
i-am chemat pre ei, şi nu m'au a- 
scultat, grăif-am şi n'au auzit, şi au 
! făcut ce este rău înaintea mea, şi 
cele ce n'am voit au ales. 

5. Auziţi cuvântul Domnului, cei 
ce tremuraţi de graiul lui, ziceţi fraţi 
ai noştri, celor ce vă urăsc pre voi 
şi se scârbesc de voi, ca numele 
Domnului să se mărească şi să se 
arate întru veselia lor, şi ei se vor 
ruşina. 

6. Glasul strigărei din cetate, glas 
din Biserică, glasul Domnului cel 
ce răsplăteşte răsplătire celor îm- 
protivitori. 

7. Mai 'nainte de a naşte ceea ce 
s'a apropiat să nască, mai 'nainte 
de a veni durerea naşterei a fugit 
şi a născut fecior. 

8. Cine a auzit ca aceasta? Şi 
cine a văzut asemenea? Au născut- 
au pământul înfr'o zi? Sau născutu- 
s'a un neam deodată? Că s'a chinuit 
şi a născut Sionuî pruncii săi? 

9. Iar eu am dat aşteptarea acea- 
sta, şi nu ţi-ai adus aminte de mine 
zis-au Domnul: au n'am făcut eu şi 
pre ceea ce naşte şi pre cea stear- 
pă? Zis-au Dumnezeul tău. 

10. Veseieşte-te Ierusalime şi prâz- 

2. Pilde 29, 23. 3. Ps. 39, 9, 10. 

4. Pilde 1, 24. 5. ierem. 7. 12 Ps. 39, 21. 



888 



PROROCIA ISAIEI 66 



nuiţi înfr'însul toţi cei ce'i iubiţi pre 
el, şi cei ce lăcuiţi în el bucuraţi- 
vă cu bucurie împreună cu dânsul 
toţi, câfi ■ plângeţi pentru dânsul. 

11. Ca să sugeji şi să vă sătu- 
raţi din ţâţele mârigâerei lui, şi după 
ce veţi suge să va desfătaţi de in- 
trarea slavei lui. 

12. Că acestea zice Domnul: iată 
eu voiu abate spre dânşii ca un rîu 
de pace şi ca un pârîu ce se varsă 
mărirea neamurilor; pruncii lor pre 
umere se vor ridica şi pre genun- 
che se vor mângâiâ. 

13. In ce chip mângâe pre cine- 
va muma lui, aşa şi eu vă voiu mân- 
gâiâ pre voi, şi în Ierusalim vă veţi 
mângâiâ. 

14. Şi veţi vedea, şi se va veseli 
inima voastră şi oasele voastre ca 
iarba vor odrăsli şi se va cunoa- 
şte mâna Domnului, celor ce se tem 
de el, şi va înfricoşâ pre cei nea- 
scultători. 

15. Că iată Domnul ca locul va 
veni, şi ca viforul carele lui, să dea 
răsplătire întru mânie, şi întru de- 
spărţirea sa cu văpae de foc. 

16. Că, cu focul Domnului se va 
judeca tot pământul şi cu sabia lui 
lot trupul, mulţi răniţi vor îi dela 
Domnul. 

17. Cei ce se curăţesc şi se sfin- 
ţesc in grădini şi înaintea uşilor, 
cari mănâncă carne de porc şi u- 
râciuni şi şoareci, împreună vor pieri, 
zice Domnul. 

18. Şi eu faptele lor şi gândurile 

13. 40, \. 14. 61, îl si 65, H. 
15. Ps . 67, 18; 2 Tes. 1, 8. 



lor ie ştiu, iată viu să adun toate 
neamurile şi limbile, şi vor veni şi 
vor vedea slava mea. 

19. Şi voiu lăsâ preste dânsele 
semn şi voiu trimite pre cei mân- 
tuiţi dintr'înşii la neamuri în Tar- 
sis şi în Fud şi în Lud şi în Mo- 
soh şi în Tovet şi în Eiada, şi î n 
ostroavele cele de departe, care n'au 
auzit numele meu, şi n'au văzut 
slava mea. 

20. Şi vor spune slava mea întru 
neamuri, şi vor aduce pe fraţii vo- 
ştri din toate neamurile dar Dom- 
nului, cu cai şi cu căruţe, şi cu pa- 
turile cele de purtat ale muşcoilor, 
cu umbraruri în sfânta cetate a Ie- 
rusalimului, zis-au Domnul; ca şi 
cum ar aduce fiii lui îsrail jertfele 
sale mie cu veselie şi cu cântări în 
casa Domnului. 

21. Şi dintr'înşii voiu lua preoţi 
şl leviţi, zice Domnul. 

22. Că precum cerul nou şi pă- 
mântul nou, care eu le fac, rămân 
înaintea mea, zice Domnul, aşa va 
sta sămânţa voastră şi numele voa- 
stre. 

23. Şi va fi din lună în lună, şi 
din sâmbătă în sâmbătă, veni-va tot 
trupul de se va închină înaintea mea 
în Ierusalim, zice Domnul. 

24. Şi vor ieşi, şi vot vedea stâr- 
vurile oamenilor, cari au călcat po- 
runcile mele, că viermele lor nu va 
muri, şi focul lor nu se va stinge, 
şi vor fl priveală la tot trupul. 

19. letam. 46, 9. 20. Ps, 101, 29. 

21. 1 Pett. 2, 5, 9; Hpoc. 1, 6. 

22. 65, 17; Hpoc. 21, 1; 2 Petru 3, lî. 
24. Marcu 9, 46, 



IEREMIA 



CAP. 1. 

" Chemarea Prorocului. 

Cuvântul lui Dumnezeu, care s'a 
făcut către Ieremia fiul lui Heî- 
chia din preoţi, care lăcuiâ în Ana- 
tot în pământul lui Veniamin. 

2. Cum s'a făcut cuvântul lui Dum- 
nezeu către dânsul în zilele lui Io- 
sia iiul lui Amos împăratul ludei, 
în anul al treisprezecelea al împă- 
răţiei Iui. 

3. Şi a îost în zilele iui Ioachim 
iiul lui îosie împăratul ludei, până 
la al unsprezecelea an al lui Sede- 
chia iiul lui Iosia împăratul Iudei, 
până la robia Ierusalimului în luna 
a cin cea. 

4. Şi a îost cuvântul Domnului 
către mine, zicând: 

5. Mai 'nainte de a te zămisli tu 
în pântece te ştiu, şi mai 'nainte de 
ce ai ieşit tu din miiras te-am sfin- 
ţit, Proroc spre neamuri le-am pus. 

6. Şi am zis: o Doamnei Cel ce 
eşti Stăpân, iată nu ştiu grăi, că 
tânăr sunt eu. 

7. Şi au zis Domnul către mine: 
nu zice, că tânăr sunt eu, căci că- 
tre toţi, cari te voiu trimite, vei mer- 
ge, şi toate câte voiu porunci ţie 
vei grăî. 

8. Să nu te temi de îaţa lor, că 

1. 2. 4 Imp. 21, 25. 
3. 4 Imp. 23, 34; 2 Parai. 35, 4. 
5- Gal. 1, 15. 
S. R 2 Lege 31, 6, S. 



eu cu tine sunt, ca să te scoţ pre 
tine, zice Domnul. 

9. Şi au întins Domnul mâna sa 
către mine, şi s'au atins de gura mea 
şi au zis Domnul către mine: 

10. iată am dat cuvintele mele în 
gura ta, iată te-am pus astăzi pre- 
ste neamuri şi preste împărăţii, ca 
să smulgi şi să siriei şi să risi- 
peşti, şi iar să zideşti şi să răsă- 
deşti. 

11. Şi a fost cuvântul Domnului 
către mine, zicând: ce vezi tu Iere- 
mia? Şi am răspuns: toiag de nuc 

12. Şi au zis Domnul către mine: 
bine ai văzut, pentrucă am privi- 
ghiat eu preste cuvintele mele, ca 
să le îac pre ele. 

Î3. Şi a fost cuvântul Domnului 
a doua oară către mine, zicând: ci> 
vezi tu? Şi am răspuns: căldare de 
desupf arzând văz eu şi îaţa ci de- 
spre miazănoapte. 

14. Şi au zis Domnul către mine: 
despre miazănoapte se vor aţâţâ re- 
lele preste toţi cei ce iăcuesc pre 
pământ. 

15. Pentrucă iată eu chem toate 
împărăţiile pământului dela miază- 
noapte, zice Domnul; şi vor venî, şi 
vor pune fiecare scaunul său îna- 
intea uşilor porţilor Ierusalimului, 
şi preste toate zidurile cele dimpre- 
jurul lui, şi preste toate cetăţile Iudei . 

9. Isaia 6, 5, 6, 7. W. 2 Cor. ÎO, 5. 
11 Zahăr. 4, 2. 13, Iezecbil 1, 4. 



890 



16. Şi voiu grăi către ei cu jude- 
cată pentru toată răutatea lor, căci 
m'au părăsit pre mine, şi au jertfit 
dumnezeilor streini şi s'au închinai 
lucrurilor mâinilor sale. 

17. Şi tu încinge mijlocul tău şi 
le scoală, şi grăeşte către ei toate 
câte voiu poruncî fie, nu te teme de 
fata lor, nici le înfricoşa înaintea îor, 
că cu tine sunt eu, ca să te scoj 
pre tine, zice Domnul. 

Î8. Iată te-am pus pre tine astăzi 
ca o cetate tare şi ca un zid de a- 
ramă, tare la toţi împăraţii Iudei şi 
Ja boierii lui, şi la poporul pămân- 
tului. 

Î9. Şi vor dâ răsboiu asupra ta, 
şi nu ie vor putcâ birui, pentrucă 
cu tine sunt eu, ca să le scoţ pre 
fine, zice Domnul. 

GAP. 2. 

Mustrări poporului israil. 

Şi s'a iăcut cuvântul Domnului 
către mine zicând: mergi şi stri- 
gă în urechile Ierusalimului grăind: 
acestea zice Domnul: 

2. Adusu-mi-am aminte de mila 
linerefelor laie şi de dragostea să- 
vârşi rei tale, pentrucă urmai tu sfân- 
tului lui Israil, zice Domnul. 

3. Sfânt este Israil Domnului, pâr- 
ga rodurilor lui, toţi cei ce'l mă- 
nâncă pre ei vor greşî, rele vor venî 
asupra lor, zice Domnul. 

4. Auziţi cuvântul Domnului casa 
lui lacov, şi toată seminţia casei lui 
israil. 

5. Acestea zice Domnul: ce gre- 
şală au aflat părinţii voştri întru mi- 
ne, că s'au depărtat dela mine şi au 
umblat după deşertăciuni, şi s'au 
făcut netrebnici? 

6. Şi n'au zis: unde este Domnul 
cel ce ne-au scos pre noi din pă- 



18. Jsaia 50, 8. 
2. 3. Ps. 113, 1, 2. 5. Mibeea 6, 3. 



mântui Eghipelului, cel ce ne-au po- 
văţuit în pustie prin pământ uscat 
şi neumblat şi prin pământ fără de 
apă şi fără de roadă, prin pământ, 
întru care n'a umblat cândvâ băr- 
bat, nici a lăcuit om acolo? 

7. Şi v'am dus pre voi în Cârmii 
ca să mâncaţi roadele lui şi bună- 
tăţile lui. şi aţi intrat şi aţi pângă- 
rit pământul meu, şi moştenirea mea 
o aţi pus întru urâciune. 

8. Preoţii n'au zis : unde este Dom- 
nul? Şi cei ce se ţineau de lege nu 
m'au ştiut; şi păstorii au făcut fără- 
delege împrotiva mea, şi prorocii 
au prorocit în Vaal şi au umblat 
după cele netrebnice. 

9. Pentru aceasta încă mă voiu 
judecă cu voi, zice Domnul; şi cu 
fiii fiilor voştri mă voiu judecă. 

10. Treceţi în ostroavele Helimu- 
lui şi vedeţi, şi în Chidar trimiteţi, 
şi socotiţi foarte, şi vedeţi, de s'au 
făcut unele ca acestea. 

11. De şi-au schimbat păgânii dum- 
nezeii săi, şi aceia nu sunt dum- 
nezei, iar poporul meu, a schimbat 
mărirea sa întru aceia dela cari nu 
se vor îolosî. 

12. Spăimântatu-s'a cerul de a- 
ceasta şi s'a înfricoşat mult foarte, 
zice Domnul. 

13. Că două şi rele a făcut popo- 
rul meu: m'â părăsit pre mine izvo- 
rul apei vieţei, şi şi-a săpat luiş 
fântâni surpate, care nu vor puteâ 
ţinea -apă. 

14. Au rob este Israil? Au în casă 
născut? Penfruce s'a făcut de pradă? 

15. Asupra lui ' au răcnii leii, şi 
au dat glasul lor, cei ce au rân- 
duit pământul lui spre pustiire şi 
cetăţile lui le-au săpat, ca să nu să 
lăcuiască într'însele. 



8. Isaia 43, 27; Rom. 2, 20; Plâng. 2, 14. 

10. Num. 24, 24. 

11. Ps. 105, 21; Rom. 1, 23. 

12. H 2 Lege 32, 1; Jsaia 1, 2. 
25. Jsaia 5, 29. 



IEREMIA 2 



891 



16. Şi îiii Memîiei şi ai Tafnei te- 
ău cunbscut pre tine, şi te-âu bat- 
jocorii. 

17. Au n'au făcut acestea ţie pen- 
trucă iu m'ai părăsit pre mine? Zice 
Domnul Dumnezeul tău. 

1*8. Şi acum ce este ţie şi căii 
Edhipetalui, ca* să bei apa Ghionu- 
rai? Ş? ce este ţie şi căii Asirieni- 
lot.'Câ să bei apa -rîurilor ? 

19. Cerfă-te-vă vicleniea ta şi ră- 
utatea ta te va mustra, şi cunoaşte 
şi ve2i, că* amar (ie a mă părăsi tu 
pre mlnCj zice Domnul Dumnezeul 
tău; şkn'am binevoit întru tine, zice 
Domnul Dumnezeul tău. 

2©, €ă din veac ai zdrobit jugul 
tău şi ai rupt legăturile tale, şi ai 
zis: nu voiu sluji ţie, ci voiu merge 
pe tot dealul înall şi supt tot co- 
paciul -Umbros, acolo mă voiu ră- 
siăţâ înţţu curviea mea. 

21.' Şi eu le-am sădit viţă rodi- 
toare toată adevărată, cum te-ai în- 
tors întru amărăciune, viţă streină? 
-22. De te vei spălâ cu salitru, şi'ţi 
vei înmalţl iarba, spurcată eşti cu 
nedrcplăjile tale înaintea mea, zice 
Domnul. ■ 

23; -Cum vei grăi: nu m'am spur- 
ca* şi i«re* urni a iuiVâalrî'am mers? 
^ezi căîle tale înlru mulţime de băr- 
fcăţi, şi cunoaşte ce ai lăcut, către 
seară glasul ei s'a văitaf. 

.24. Căile sdîe l{f-au lăţit spre apa 
pustiei, întru pofta sufletului său se 
pUTtâ de vânt, datu-s'a, cine o va 
întoarce pre ea? Toţi cei ce $ ca- 
ută pre .ea nu vor osteni, întru sme- 
renia ei o vor află pre ea. ^ " 

25. întoarce piciorul tău dela c& 
lea colţuroasă şi gâtlejul tău dela 
sete> iar ea. a zis:; îmbărbătâ-mă- 



18. Isaia 30, 2. 19. Isaia 1, 20. 

20. 3 Jmp. 14, 23; Isaia 57, 5; 4 Imp. 36, 
4 şi 17, 1,0; Iezecb. 6, 13, 

21. Isaia l, 21 şi 5,-2. 

22. Iov 9, 30; Mateiu 21, 32. 



voiu, că ani iubit streini şi' după ei 
am umblat. 

26. Cum se ruşinează furul, când 
se prinde, aşâ se vor ruşinâ fiului 
Israil, ei şi împăraţii -lor şi boierii 
lor şi preoţii lor şi prorocii lor. 

27. Lemnului a zis: că tatăl meu 
eşti tu, şi pietrei: tu m'ai născut 
pre mine; şi au întors către mine 
spatele, şi nu feţele lor; şi în vre- 
mea răutăţilor lor vor zice : scoa- 
lă- te şi ne mântnişîe pre noi. 

28. Şi unde sunt dumnezeii tăi? 
Pre cari ţi-ai făcut ţie? Au sculă- 
se-vor şi te vor mântui ; în vremea 
răulăţei tale ? Că după numărul ce- 
tăţilor tale erau dumnezeii tăi o ludo, 
şi după numărul despărţirii căilor 
Ierusalimului jertfiau lui Vaal. 

29. Pentruce grăiţi către mine? 
Toţi voi aţi lucrat păgâneşte şi top' 
voi aţi făcut fărădelege asupra mea, 
zice Domnul. 

30. îndeşert am bătut pre fiii vo- 
ştri, învăţătura n'aţî primit, sabie a 
mâncat pre prorocii voştri, ca leiil 
cel pierzător, şi w nu v'aţi înfricoşat. 

31. Auziţi cuvântul Domnului, a- 
cesiea zice ijomnul: âu 'doar pusti- 
etate m'am făcut lui Israil? Au pă- 
mânt (elinii? Pentrucă ă zis po- 
porul meu: nu ne vei stăpâni, şi 
mai mult fiu vom veni către litre? 

32. Au tiîtâ-va mireasa podoablt 
sa şi fecioara legătură piepfului ei? 
îâr poporul" meu m'a' uifâ^ în zile 
nenumărate. • * '>* 

33. Ce bine vei mai isprăvî îhc*ă 
întru feăile tale, ca^sî-cercî iubire? 
Nu-âşâ, ci şi -tu a3 -viclenit,* ca să 
spurci căile tale. ' . r * 

34. - Şi în mâtniie" tale ^âu aflai 
sângiuri de sufleîe nevinovate, nu 
în scorburi i-am aflai pre ei,- ci în 
tot stejarul. 

35. Şi ai zis: nevinovat sunt, ci 

27. 2 Parai. 29, 6 

28. Isaia 2. 6, 8; Ozie 10, 1. 2 Lege 32, 37. 
31. Mat. 3, 7. 32. 3, 21. 



IEREMIA 2-3 



să se întoarcă mâniea lui dela mine. j 
36. lafă eu mă judec cu tine, pen^ j 
trucă zici lu.: n'anj păcătuit, că ai j 
defăimat foarte a îndoi căile taie, J 
şi dela Eghipet te -vei ruşinâ, pre- 
cum te-ai ruşinat dela Asur. 

'37. *Că şi de aici vei ieşi, şi mâi- 
nile tale presle capul tău, că au de- 
părtat Domnul nădejdea ia, şi nu 
vei spori într'însa. 

CAP. 3. 

Mustrări şi îndemnări lă pocăinţă. 

De va slobozi bărbatul pre femeia 
sa, şi se va duce dela el, şi se 
va mărită după alt bărbat, au în- 
torcând u-se, va mai veni la el? Şi 
nu pângărindu^se vâ fî pângărită 
femeia aceea? Şi tu âi curvif cu pă- 
stori mulţi, dar întoarce-te către mi- 
ne, zice Domnul. 

2. Ridică ochii tăi spre înălţime, 
şi vezi unde nu te-ai pângărit, în 
căi ai şezut la ei, ca o cioară în 
pustie, şi ai spurcat pământul cu 
curviile tale şi cu .răutăţile tale. 

3. Şi ai avut păstori mul(i spre 
piedică ; ţie, faţă de curvă s'a făcut 
faţa fa, fără de ruşine ai fost că- 
tre toţi. 

4. Nu ca pre un casnic m'ai che- 
tnaj, tată, şi povăţuitor tinereţei tale? 

5.. F Au răaiâneâ. va, ţn veac? Au 
păzi-iSe-va spre izbândire? Aşâ ai 
grăit,, dar ai făcut relele acestea cât 
ai-, putute r n 

6. Şi au .,ziaF Domnul către min€ 
în zilele, lui losie- împăratul? yăzut- 
ai cele ce a făcut mie casa lui I- 
srail? S'a dus înlmiot munleleîn- 
nalt, şi supt fot' lemnul frunzos, şi 
a curvil acolo: " - - , 

7. Şi am zis dupăce a făcut ea 



toate aceste nelegiuiri: întoarce-te 
la mine, dar nu s'a întors şi a vă- 
zut netocmeala ei Iuda sora sa cea 
necredincioasă, 

8. Şi am văzut, că deşi am lepă- 
dat casa lui Israil cea răsvrăfită şi 
o am depărtat pre ea din pricina 
tuturor nelegiuirilor sale, şi i-am dat 
carte de despărţire la., mâiaile ei, 
sora sa Iuda cea necredincioasă nu 
s'a temut, şi a mers, săse pângă- 
rească şi ea. ; 

9. Şi s'a nimicnicit înlru .curvia 
ei, nelegiuind cu lemn şi piatră., 

10. Şi în toate acestea casa cea 
răsvrătită a ludei nil s'a întors din 
toată inima sa la mine, ci ta min- 
ciuni. 

11. Şi au zis Domnul către mine: 
îndreptat-a sufletul- său 5 lirail faţă 
de răsvrăfirea casei iunludaV 

12. Mergi şi citeşte cuvintele a- 
cesfea către miazănoapte, şi vei zice: 
întoarce-te către mine* lăcaşul lui 
Israil, zice Domnul; şi ntt:vcmi căr- 
uţă cu asprime spre voi, că milo- 
stiv sunt eu zice Domnul; şi rîn veci 
nu voiu ţineâ mânie asupra'voaslră. 

13. Insă cunoaşte strâmbătatea tai 
că asupra .Domnului .Dumnezeului 
tău al făcut păgânăfate, şi (l-ai în- 
dreptat paşii> tăi, spre streini, supt 
fot lemnul ffrunzos.-.şi n'aj auzit gla- 
sul meu, zice Domnul. „ 

14.. Inioarceţi-văfii depărtaţi, zice 
Domnul; că <eu voiu stăpâni pre,voi 
şi voiu luă pre voi, pre, unul din o 
cetate şi pre #î din o mdente, şi 
voiu adîcgîpre voi în Siojv - * . 

15. Şi voiu dâ vouă păstori după 
inima mea, şi vă vor păsforl^pre 
voi povăţuindurivă. cu ştiinţă» , 

16. Şi va fi de-vă -veţi înmulţi şi 
veţi creşte pre pământ, zice Dom- 



36. Isaia 30, 5, 7, 
3. 6, Isaia 57, 7 , 



10. Isaia 59, 3. 11. lezecb. 16, , 51. 
12. Ps. 102, 8, 9. 14. Isaia 27,12. 
15. lezecb. 34, 23; Efes. 4, 11. 



1EREMIA 3—4 



893 



nul; în ziîele acelea nu vor mai vorbi 
despre chivotul legei Domnului, nu 
se va mai suî la inimă, nu se va 
numi, nici se va socoti, şi nu se 
va face altul. 

17. In ziîele acelea şi în vremea 
aceea numî-vor Ierusalimul scaunul 
Domnului, şi se vor adunâ toate nea- 
murile la dânsul, şi mai mult nu vor 
merge după poftele cele rele ale ini- 
mei lor. 

18. In zilele acelea venl-va casa 
lui Israil la casa lui Iuda, şi împre- 
ună vor veni din pământul de mia- 
zănoapte şî din toate ţările la pă- 
mântul, care l-am dat moştenire pă- 
rinţilor lor. 

19. Şi eu am zis: fie Doamne, în- 
că rândui-fe-voiu spre fii, şi voiu 
dâ |ie pământ ales, moştenirea lui 
Dumnezeu Atotţiitorul neamurilor şî 
am zis: Părinte mă chemaţi pre mi- 
ne şi dela mine să nu vă întoarceţi. 

20. insă precum nu este credin- 
cioasă femeia iubitului său, aşâ nu 
m'a băgat pre mine în seamă casa 
lui Israil, zice Domnul. 

21. Glas mare s'a auzit de plân- 
gere şi de rugăciune al fiilor lui 1- 
srail, căci au făcut strâmbătsle în- 
tru căile lor, uilaf-au pre Dumne- 
zeul său cel sfânt. 

22. Intoarceţi-vă fii înapoi şi voiu 
vindecă zdrobilurile voastre; iată noi 
robi vom fi ţie, că fu eşti Domnul 
Dumnezeul nostru, cu adevărat o 
minciună erau munţii şi puterea mă- 
gurilor; însă prin Domnul Dumne- 
zeul nostru mântuirea lui Israil. 

23. Şi ruşinea a mâncat ostene- 
lele părinţilor noştri din îinerejeie 
lor, oiie lor şi viţeii lor, şi pre fiii 
lor şi pre fetele lor. 

24. Dormit-am întru ruşinea noa- 
stră, şi ne-a acoperii pre noi ne- 



17. Mibeia 4, 1. 21. 2, 32 şi 7, 26. 
22. Ozie 14, 2. 24. Ps. 25, 7 şi 105, 6; 
•*ov 13, 26; Daniil 9, 16. 



| cinstea noastră, penfrucă înaintea 
| Dumnezeului nostru am păcătuit noi 
şi părinţii noştri din finereţele noa- 
stre până în ziua aceasta, şi n'am 
ascultat glasul Domnului Dumne- 
zeului nostru. 

C AP. 4. 

Sfătuiri şi ameninţări. 

De se va întoarce israil căfre mi- 
. ne, zice Domnul, să se întoarcă, 
şi deva lua dimprejurul său urâciu- 
nile lui din gura lui, şi de către faţa 
mea se va smeri. 

2. Şi va jura: viu este Domnul cu 
adevărat, cu judecată şi cu drep- 
tate, şi vor binecuvânta întru el limbi 
şi întru el vor lăudâ pre Dumnezeu 
în Ierusalim. 

3. Că acestea zice Domnul băr- 
baţilor ludei şi celor ce lăcuesc k- 
rusalimul: 

4. Araţi pământ nou, şi să nu 
semănaţi în spini, tăeţi-vă împrejur 
Dumnezeului vostru, şi tăeţi împre- 
jur învârtoşarea inimei voastre băr- 
baţii Iudei şi cei ce iăcuiţi în Ieru- 
salim; să nu iasă ca focul mâniea 
mea, şi să se aprindă, şi nu va îi 
cel ce să o stingă pentru vicleşugul 
focmelelor voastre. 

5. Vestiţi îr» Iuda, şi să se auză 
în Ierusalim, ziceţi : daţi semn cu 
trâmbiţa pre pământ şi strigaţi tare, 
ziceţi: adunaţi-vă, să intrăm la ce- 
tăţile cele întărite, luând semn, fu- 
giţi în Sion. 

6. Grăbiţi-vă, nu staţi, că rele a- 
duc eu dela miazănoapte şi sur- 
pare mare. 

7. Se suie leul din culcuşul său, 
şi cel ce pierde limbile se ridică şi 
a ieşit din locul său, ca să pusti- 
ească pământul tău, şi cetăţile tale 
se vor surpa rămânând pustii. 

4, 2 Isaia 48, 1 şi 65, 16; Fac. 22, 18. 

4. Fac. 17, 11; H 2 Lege 10, 16; Ozie 10, 
12; Rom. 4, 11. 7. 2, 15 şi 5, 6. 



894 



IEREMIA 4 



8. Pentru aceasta încingeţi saci 
şi vă tânguiţi şi vă văitaţi, pentru 
că nu s'a întors iuţimea mâniei Dom- 
nului dela voi. 

9. Şi va îî în ziua aceea zice Dom- 
nul: pierde-se-va inima împăratului 
şi inima boierilor, şi preoţii se vor 
spăimântâ şi prorocii se vor mirâ. 

10. Şi am zis: o Stăpâne Doam- 
ne! Oare înşelând, ai înşelat pre po- 
porul acesta şi Ierusalimul, zicând 
pace va îî vouă? Şi iată sabia a 
ajuns până la sufletul lor. 

11. In vremea aceea zice-vor po- 
porului acestuia şi Ierusalimului : 
duhul rătăcirei în pustie, calea fe- 
tei poporului meu nu spre curăţire, 
nici spre sfinţire. 

12. Duh de plinire îmi va veni, şi 
acum eu voiu grăî judecăţile mele 
către ei. 

13. lată ca norul se vor sui, şi 
ca viforul carele lor, mai sprinteni 
decât vulturii caii lor, vai nouă, că 
pierim. 

14. Spală de răutate inima ta îe- 
rusalime, ca să te mântueşfi; până 
când sunt întru tine gândurile ră- 
utăţei tale? 

15. Pentrucă glasul celui ce se 
suie dela Dan va veni mie, şi se va 
auzi durerea din muntele lui Efraim. 

16. Pomeniţi limbi, iată au venit, 
vestiţi în Ierusalim, vârtejuri vin din 
pământ de departe, şi au dat spre 
cetăţile lui Iuda glasul lor. 

17. Ca cei ce păzesc ţarină au 
încunjurat-o pre ea, pentrucă te-ai 
lenevit spre mine, zice Domnul. 

18. Căile tale şi tocmelele tale au 
făcut ţie acestea, aceasta este rău- 
tatea ta, căci este amară, pentrucă 
au ajuns până la inima ta. 

19. Pântecele meu mă doare, şi 
simţirile inimei mele turbură sufle- 



9. lezech. 13, 9. 12. Iezccb. i, 4. 
14. Isaia l, 16. 

19. isaia 16, 11; 21, 4 şi 22, 4. 



tul meu, slăbeşte inima mea, nu voiu 
tăceâ, că glas de trâmbiţă a auzit 
sufletul meu, strigare de răsboiu. 

20. Şi vesteşte zdrobire peste zdro- 
bire, că tot pământul s'a pustiit, fă- 
ră de veste s'a stricat cortul, rup- 
tu-s'au pieile mele. 

21. Până când voiu vedeâ fugind ? 
Auzind glasul lrâmbiţilor. 

22. Pentrucă povăţuilorii poporu- 
lui meu pre mine nu m'au ştiut, fii 
fără de minte sunt şi nepricepuţi, 
mâestri sunt a face rău; iar a jace 
bine n'au cunoscut. 

23. Căutat-am spre pământ, şi iată 
nimic, şi la cer, şi nu erau lumi- 
nile lui. 

24. Văzut-am munţii şi erau tre- 
murând, şi toate dealurile clătinân- 
du-se. 

25. Căutat-am şi iată nu era om 
şi toate pasările cerului se spăimân- 
iase. 

26. Văzut-am, şi iată Carmiîut pu- 
stiu şi toate cetăţile arse cu foc de 
faţa Domnului, şi de faţa iuţimei 
mâniei lui s'a stins. 

27. Acestea zice Domnul: pustiu 
va fi tot pământul şi contenire nu 
voiu îace. 

28. Şi preste acestea plângă pă- 
mântul şi să se întunece cerul de 
sus, pentrucă am grăit şi nu mă voiu 
căi, pornitu-m'am şi nu m'am în- 
tors dela ei. 

29. De glas de călăreţi şi arc în- 
tins s'a îerit toată ţara, intrat-a în 
peşteri şi în desişuri s'a ascuns şi 
pe pietre s'a suit, toate cetăţile s'au 
părăsit, nu lăcueşte în ele om. 

30. Şi tu ce vei face de te vei îm- 
brăcă cu roşu? Şi de te vei împo- 
dobi cu podoabă de aur, de vei un- 
ge cu răstic ochii tăi, îndeşert este 
îrumuseţarea ta. lepădatu-fe-au ibov- 
nicii tăi, sufletul tău caută. 

20. Ps. 41, 8. 22. Isaia l, 3. 

24. Isaia 5, 25. 25. Sofon. 1, 3. 

27. 5, 10. 28. 15, 6. 30. Iezecb. 23, 40. 



IEREMIA 4—5 



895 



31. Că glas ca al celei ce se cHi- 
nueşfe, am auzit suspinul lăuzea 
ai ! eeki ce^dutfâiu naşte, glasuiletei 
Stenului se va slăbi, şt va slobozi 
rniirtfe sale, vaîrnîe,ccă mise sfâr- 
şeşte sufletul pentru cei omorîţi^ • 

* A 1 " ~it * 

tiC ■ - , '■■ ■ ' 

CAţ>. 5, 

plikrireă ntăsur 'ei fărădelegilor Ierusa- 
- - jf ■'.Untului. 

ffcg,a,lj^|riri prejurîn căile Ieru- 
salimului, şi vedeţi 'şi cunoa- 
şteţi şi cercaţi în. uliţile lui, de veţi 
afla bărbat, care să facă judecată, 
şi siS cerce credinţa, şi blând voiu 
fldofijzfce Domnul. 
s ';3&#tir eşte Domnul, zic: pentru 
acega?jiu jîntni minciuni se jură. 

Doamne ochii tăi spre credinjă 
bătt»tu-i-2bi pre ei, şi nu i-au durut, 
islovitu-i-ai pre ei, şi n'au vrut şă 
pritngască învăţătura, înlăritu-şuau 
feţele lor mai mult decât piatra, şi 
ntetirtfruhsă şe întoarcă. 
-^4.wŞi -eu am zis: poate că. săraci 
suni/ îpenlfucă n'au putut, nici au 
cunoscut calea Domnului şi jude- 
qa^arJuţlDurtiţiezeu. 
«*.5.d$&rge-v§iu căt^e cei mai aleşi 
şi vjiurfirlî l$r, penlrucă ei au cu.- 
«flsoiMalefl Domnului şi judecata 
lui Dumnezeu, şi iată cu iqţi dirch 
$fgm%. .^âricaNau j.ugu.1, * upt-au ]e- 

6. Pentru aceea i-a lovit pre $ 
lfHl^djn,"Tjdu*n bravă, .şi- ltipuj, până 
lgişcase i-# pierduf «,pre ei^.şi par- 
4qs$ pânde4 spre- ce-iăţHe lor, toţi 
4&tH4e$ dela ?i vor-$- sfâşiaţi, pgn- 
^ trucă au înmulţit necur-ăjiile loj, în- 
lă{Hu^|a^ urechile lor. 
^.jf^ptru cane dintr'acesjea voiu 
lb#e j^tosfiv?. RMi tăi ,m'au păţă? 
mim . Ş» se jur^u;înlf u cei ce 
- nu sunt dumnezei, şi i-am săturat 

r 3h*, 24. ' f 1 

5. 2. Isâitf -48, 1. 4. 3, 7. 5. 2, 20. 
6. Tivacum 1, 8. 7. Is. Navi 23, 7. 



pre eiyiŞi prea curveau, şi în~ casele 
curvelor se abăi^au. 

8. Cai nebuni spre i partea îeme- 
iascăs J au făcut,, fiecare spre femeia 
aproapelui său rârcehezâ,. 

9. Au wnfru acestea nu yoiu -cer- 
ceta? Zise- Domnul* au înteu lim- 
bă ca aceasta nu va izbândi sufle- 
tui meu? 

10. Suiţi-vă pre în tă rituri le, ei, şi 
surpaţi- -de tot, şi contenire să nu 
faceţi, lăsaţi proptelele ei, că ale 
Domnului sunt. 

11. Că defăimând, au defăimat spre 
mine zice Domnul, casa lui Israil şi 
casa lui Iuda.. . - 

12. Minţit-au Domnului lor, şi au 
zisî- n'au să fie acestea, nu vor venî 
preste noi rele, sabie şi foamete nu 
vom vedeâ.- 

13. Prorocii noştri erau în vânt, 
şi cuvântul Domnului nu erâ în ei, 
aşâ va îi cu ei. 

14. Drept aceea acestea zice Dom- 
nul Atotţiitdrul: pentru care lucru 
aţi grăit cuvântul acesta? Iată eu 
am dat cuviniele mele foc în gura 
ta, şj pre norodul acesta lemne, şi'i 
va,mistuL,pre ei. 

15. Iată eu aduc un neam de de- 
parte preste voi, casa lui Israil, zice 
Domnul; un neam a _ căruia ;limb,ă 
nu o vei înţelege. - ^ - 

16. Tolba iui ca un mormînt de- 
schis.' Io ţi puterhi ci. „ '^t,;- 

17. ; Si vor manca secerătuta voa- 
stră şi pâineie voastre, şi vot mân- 
ca jdeJoi pre fiii -voştri :şi pre 
jele vpasjrer şi vor nairacâ de/tof 
oile -voastre ş.h viţeri- voştri, -şi vor 
mânca viile voastre, şi^sÂiochiaii 
voştri şi măslinii voştri, şi vonlne» 
erâ cu sabie cetăţile cele: tari ale 
voasrfre spre .care voi aţi nădăjduit 
în ele. 

18. Şi va îl în zilele acelea, zice 

8. Iezechil 22, 11 şi s33, 26. 10. 4, 27. . 
12. Isaia 2S, 15. 14. 1, 10. 



896 



IEREMIA 5-6 



Domnul Dumnezeul tău: nu voîu face 
pre voi spre sfârşire. 

XQ. Şi va' .fi,' când veţi zice: pen- 
fruce ne-sîi făcui "'Domnul Dumne- 
zeul noslni toate aeestea? Le vei 
răspunde: pentfucâ m'aţi>p$răsit pre 
mine, ţi aţi- slujii la* dumnezei stre- 
Iniîfl" păfttânlul vosfru, aşâveţi sluji 
la streini în pământul, care nu va 
ÎT al vostru:' 

'•20. Vesllţi acestea la casa lui la- 
cov, şi să se auză în casa lui luda. 

21. Asculta ji dar acestea norod 
nebun şi fără de inimă, ochi au ei 
şi nu văd, arechi şi n'aud. 

22. Au de mine nu vă- veţi teme, 
zice Domnul? Au de faţa mea nu 
vă veţi sfii? De cel ce au pus nisi- 
pul hotar măre?, poruncă veşnică, 
şi nu va trece preste ea, şi se va 
turbură, şi nu va puteâ, şi vorsunâ 
valurile ei, şi nu va trece presle el. 

23. Şi la norodul ■ acesta s'a fă- 
cut- inimă neascultătoare şi nebă- 
gătoare în seamă, şi s'a abătut şi 
s'a dus. 

24. Şi n'au zis întru inima lof: 
să ne temem dar de Domnul Dumi 

. n^zeul nostru, cel ce ne -dă nouă 
ploaie timpurie şi târzie -după pli- 
nirea vremei hotărâte pentru sece- 
riş, şi au păzit nouă" acestea. 

25. Fărădelegile voastre au adus 
acestea, ^si păcatele voastre au de- 
părtat bunătăţile de către voi. 

- *^26/Că s'au aflată poporul meu 
necredincioşi, cari laţuri =au «întins, 
ca să sfţice oameni şi prindeau. 

2?. Câ $a\vâ întins plin- de. pasări, 
aşâ casete Iot -ipline de vicleşug, 
pentru a£«ea sfauemârif şi s-'âu îm- 
bogăţit v . h - 1 

28^ "S'au îngrăşat :şi aucălcat^u- 
decaW/n'au făcut fudecaia sSmcu- 



19. 56, 10. 21. Isaik 6, 9\ Fap. Hp. 28, 26, 
27. 22. Iov 38, 11. 
24. R doua Lege 28, 12. * 
28. Hmos 5, 7 şi 6, 12; Isaia 1, 23. 



lui, şi judecata văduvei au nesoco- 
fit-o. . 

29. Au nu ^voiu căută- spre ace- 
stea, zice Domnul? Au asupra unui 
neam ca acesta nifcva izbândi su- 
fletul meu? - . . 

30. Spâimântare şi înfricoşare s'a 
făcut pre pâmârur.-' 

31. Prorocii prorocesc minciuni, 
şi preoţii au bătut îrr palmele lor, 
şi poporul meu a, iubit > aşâ, şi ce 
veţi face la cele dup^ acestea? 

CAP. 6/ ' •? 

Vestirea năvălirii unui neam strein? , 

Inlăriţi-vă fiii lui Veniămin din-mii 
jlocul Ierusalfmuiui, şi în -Teeue * 
trâmbiţaţi cu- trâmbiţă, şţ prestrVi- 
faharma ridicaţi semn, că rele s'au 
ivit dela miazănoapte şi zdrobiră 
mare se face. j»- 1 - -eî 

• 2. Şi se va luâ înălţimea la- fafa 
Sionului. ~ .«'•-. ^s^\ 

3. La ea vor veni păsiori "şi "top* 
mele lor, şi vor face lângă ea. %o« 4 
libi împrejur, Şi vor "paşte fiecare î 
pârfea lui. 'U - 

4. Rându'ţi-vă asupra ei, la tS- 
sboiu sculaţi-vă^ şi să ne suim -a- 
siipra ef în amiazăzi»' va^ îiouă, c8 
S'a plecat ziua, că s« sfâfşescyflmi 
brele zilcii ' > s - • :î : 

5. Scul&ţi-vă, şi să ne suim *asu> £ 
pra ei noaptea şi sâ stricăm 'teme- 
liile' ei. • r • ■ 

6. Că acestea zice Domnul piite* 
rilor: tăiaţi lemnele ei, faceţi în fă- j 
iirc îinprativâ;,Ie4-usa]HÎtiillr; ©îc& 
tale miriciunoasăl Toată silnicia^- - 
s-ie întru' dânsa.- ' l '-^t \ 

7. In ce chip izvorăşte apa întâii- j 
lână, "asMzbucneşteTătftateâ ei/ne- i 
Gur&ţie şi ticăloşişi? va auzî îittrSi - 
ea presta faţa" ei pururea, cu dttrerc 
şf eii bălaes ' ,. l -.-'O* « ** •* 

29. Zabaria 7, 10. 31. Plâng. 4, 13. 
Q. 1. Neemia 3, 14. 3. Isaia 29,. 3;' , 

6. Ps. 54, 10. ; 



IEREMIA 6 



897 



8. Certâ-te-vei Ierusalime, să nu 
se depărteze sufletul meu de!a tine, 
să nu ie facă pământ neumblat, care 
nu se va lăcuî. 

9. Că acestea zice Domnul pute- 
rilor: culegeţi, culegeţi, ca o vie ră- 
măşiţele lui Israiî, înloarceţi-vă, ca 
cel ce culege în coşniţa sa. 

10. Către cine voiu grăi şi mă voiu 
mărturisi, şi va auzi? lată netăete, 
împrejur sunt urechile lor, şi nu pot 
să auză; iată cuvântul Domnului s'a 
făcut ior spre ocară, nu vor voi să'l 
asculte pre el 

11. Şi mâniea mea o am plinit,* 
şi o am oprit, şi nu i-sm pierdut 
pre ei, o vom vărsa preste prunci 
de atară şi preste adunarea tineri- 
lor împreună, că bărbat şi femeie 
vor fi prinşi, bătrân cu cel plin de 
zile. 

12. Şi se vor înlurnâ casele lor 
la alţii, ţarinile şi femeile lor deo- 
dată, penfrucă voiu întinde mâna 
mea preste cei ce îăcuesc pămân- 
tul acesta, zice Domnul. 

Î3. Penfrucă dela cel mic al lor 
până la cel mare, toii au făcut fără- 
delege, dela preot şi până la pro- 
rocul cel minciunos, toţi au lucrat 
cele minciunoase. 

14. Şi vindeca cu nepăsare sfă- 
râmarea poporului meu, şi zicând 
pace, pace; şi unde este pace? 

15. Ruşinâ-se-vor căci au săvâr- 
şit fărădelege, şi nu s'au ruşinat ca 
cei ce se ruşinează, şi necinstea 
sa nu o a cunoscut, pentru aceea 
vor cădea în căderea lor, şi în vre- 
mea cercetărei lor vor pieri, zice 
Domnul. 

16. Acestea zice Domnul: staţi la 
drumuri şi vedeţi, şi întrebaţi că- 
rările Domnului cele veşnice, şi ve- 
deţi care este calea cea bună, şi 

9. Isaia 24, 13. 12. H doua Lege 28, 30. 
13. Ps. 77, 67; Isaia 56, 11. 14. 8, îl; Mi* 
heea 2, 8. 15. Sofon. 3. 5. 

16. Matei- 11, 29. 



mergeţi pre ea, şi veţi afla odihnă 
sufletelor voastre, şi au zis: nu ne 
vom duce. 

17. Pus-am preste voi strejari, a- 
scultaţi glasul trâmbiţei şi au zis: 
nu vom asculta. 

18. Pentru aceea auzit-au neamu- 
rile şi cei ce pasc turmele lor. 

19. Ascultă pământule, iată eu a- 
duc preste poporul acesta rele, roa- 
dă răzvrăfirei lor, pentrucă la cu- 
vintele mele n'au luat aminte, şi le- 
gea mea o au lepădat. 

20. Pentru ce'mi aduceţi tămâie de 
la Sava, şi scorţişoară din ţară de- 
părtată? Că arderile cele de totale 
voastre nu sunt primite şi jertfele 
voastre nu m'au îndulcit pre mine. 

21. Pentru aceea acestea zice Dom- 
nul: iată eu aduc preste poporul a- 
cesfa boală, şi vor boli părinţii şi 
fiii împreună, vecinul şi cel de a- 
proape al lui vor pieri. 

22. Acestea zice Domnul: iată vine 
popor dela miazănoapte, şi se vor 
ridică neamuri dela marginile pă- 
mântului. 

23. Arc şi îuşti vor ţineâ, năsâl- 
nic este, şi nu'i va fi milă, glasul 
îuî ca marea, ce aduce valuri, cu 
cai şi cu cară se va rândui, ca fo- 
cul spre răsboiu, către tine fata Si- 
onului. 

24. Âuzit-am auzul lor, slăbit-au 
mâinile noastre, necaz ne-a cuprins 
pre noi, chinuri ca ale celei ce naşte. 

25. Să nu ieşiţi afară la ţarină şi 
în căi să nu umblaţi, că sabia vrăj- 
maşilor este prin prejur. 

25. Fata poporului meu încin ge- 
te cu sac, şi presară cenuşă; jele- 
şte'ţi iubitul, tângueşte-te cu milă, 
că fără de veste va veni chinul pre- 
ste voi. 

27. Socotitor le-am pus pre tine 
între popoare de cercetat, şi vei cu- 

19. H 2 Lege 32, l; Isaia î, 2. 

20. Isaia l, 11-15; Pilde 15, 8 şi 21, 3; 
Mibeea 6, 6, 7. 24. 4, 31. 26. Hmos 8, 10. 



898 



IEREMIA 6-7 



noaşfe când voiu ispiti eu calea lor, 
toţi neascultători mergând strâmb, 
aramă şi fier. 

28. Toţi stricaţi sunt. 

29. Incetat-au foii dela foc, sfâr- 
şifu-s'a plumbul îndeşerf, argintarul 
bate argintul, vicleşugurile lor nu 
s'au topit. 

30. Argint lepădat chemaţi-i pre ei, 
pentrucă i-au gonit pre ei Domnul 

CAP. 7. 

Deşartă încredere a lui Jsrail. Ame- 
ninţările lui Dumnezeu. 

Cuvântul care s'a făcut dela Dom- 
nul către leremia zicând: Stăi la 
poarta casei Domnului si propove- 
dueşte cuvântul acesta şi zî: Ascul- 
taţi cuvântul Domnului toată îudeea. 

2. Acestea zice Domnul puterilor, 
Dumnezeul lui îsrail: de veţi îndreptă 
căile voastre şi tocmelele voastre, 
şi eu vă voiu face pre voi să lăcu- 
iţi în locui acesta. 

3. Nu vă nădăjduiţi voi spre cu- 
vinte minciunoase, că mai mult ni- 
mic nu vor folosi .vouă când ziceţi: 
Biserica Domnului, Biserica Dom- 
nului este. 

4. Că dacă îndreptând veţi îndrep- 
ta căile voastre şi tocmelele voa- 
stre, şi făcând veţi face judecată în- 
tre om şi între aproapele lui, 

5. Şi pre nemernic şi pre văduvă 
şi pre sirimani de nu'i veţi asupri 
şi sânge nevinovat de nu veţi vărsa 
în locul acesta, şi după dumnezei 
streini de nu veţi merge spre rău 
vouă, 

6. Voiu îace pre voi să lăcuiţi în 
locul acesta, în pământul care l-am 
dat părinţilor voştri din veac şi până 
în veac; 

7. Iar de veţi nădăjdui voi întru 
cuvinte minciunoase, de unde nu 
vă veţi folosi, 

30. Isaia 1, 22. 
V. 3. Isaia 48, 2. 5. Isaia, 10, 1, 2. 



8. Şi ucideţi şi preacurviţi şi fu- 
raţi, şi juraţi strâmb, şi tămâeţi lui 
Vaal, şi mergeţi după dumnezei stre- 
ini, pre cari nu'i ştiţi, ca să vă fie 
vouă rău. 

9. Şi aţi venit, şi aţi stătut îna- 
intea mea în casa în care se chia- 
mă numele meu întru ea şi aţi zis: 
feritu-ne-am, ca să nu facem toate 
urâciunile acestea. 

10. Au peşteră tâlharilor este casa 
mea, unde se numeşte numele meu 
întru ea acolo înaintea voastră? Şi 
iată eu am văzut, zice Domnul, 

îl. Că mergeţi la locul meu cel 
dela Silom, unde am sălăşluit nu- 
mele meu întru el acolo înainte, şi 
vedeţi cele ce am făcut lui de că- 
tre faţa răutăţei poporului meu I- 
sraii. 

12. Şi acum pentruce aţi făcut 
toate aceste lucruri, şi am grăit că- 
tre voi, şi nu m'aţi ascultat pre mi- 
ne, şi v'am chemat pre voi şi n'aţi 
răspuns. 

13. Deci, îace-voiu şi eu casei a- 
ceştia, unde sz chiamă numele meu 
preste ea, spre care voi nădăjduiţi 
întru ea, şi locului care l-am dat 
vouă şi părinţilor voştri, în ce chip 
am făcut Silomufui. 

14. Şi voiu lepădă pre voi dela 
faţa mea, precum am lepădat pre 
fraţii voştri toată sămânţa lui E- 
îraim. 

15. Şi tu nu te ruga pentru no- 
rodul acesta, şi nu te ruga ca să 
fie miluiţi ei, şi nu te ruga nici mi- 
jloci către mine pentru ei, că nu te 
voiu asculta. 

15. Au nu vezi ce fac ei în cetă- 
ţile lui luda şi în căile Ierusalimului? 

17. Fiii lor adună lemne şi pă- 
rinţii lor ard foc, şi femeile lor îă- 



9. Isaia 56, 7; Mateiu 21, 13; Marcu 11, 
17, Lucâ 19, 46. 11. Is. Navi 18, 1. 
12. Pilde 1, 24; Isaia 65, 11. 
14. 3 Imp. 9, 7; 1 Imp. 4, 2, 10. 
16. Eşice 32, 10; î Imp, 16, 1. 



IEREMIA 7-8 



899 



râmă aluat, ca să facă turte oştei 
cerului, şi au vărsat turnări la dum- 
nezei streini, pentru ca să mă mânie, 

18. Au doar pre mine mă scâr- 
besc ei? Zice Domnul, nu pre sine 
pentru ca să se ruşineze obrazele 
tor? 

19. Pentru care acestea zice Dom- 
nul: iată iutimea şi mâniea mea se 
varsă preste locul acesta, şi preste 
oameni şi preste dobitoace, şi pre- 
ste iot lemnul ţarinei lor, şi preste 
roadele pământului, şi va arde şi 
nu se va stinge. 

20. Acestea zice Domnul: arde- 
rile cele de tot ale voastre adunaţi 
cu jertfele voastre şi mâncaţi carne. 

21. Că n'am grăit către părinţii 
voştri şi n'am poruncit lor, în ziua 
în care i-am scos pre ei din pămân- 
tul Eghipetului pentru arderi de tot 
şi pentru jertfe. 

22. Fără numai cuvântul acesta 
l-am poruncit lor zicând: ascultaţi 
glasul meu şi voiu fi vouă Dumne- 
zeu, şi voi veţi îi mie popor, şi um- 
blaţi întru toate căile mele, rjre care 
voiu porunci vouă ca să umblaţi: 
ca să vă fie vouă bine. 

23. Şi nu m'au ascultat pre mine 
nici au plecat urechia lor, ci au um- 
blat întru cugetele inimei lor cei rele, 
şi au dat îndărăt şi n'au mers îna- 
inte, din ziua în care au ieşit pă- 
rinţii lor din pământul Eyhipetului 
şi până în ziua aceasta. 

24. Şi am trimis la ei pre toţi ro- 
bii mei prorocii, dimineaţa şi la a- 
miază zi, şi am trimis 

25. Şi nu m'au ascultat pre mine 
şi n'au plecat urechia lor, şi şi-au 
învârtoşat cerbieca lor mai mult de 
cât părinţii lor. 

26. Şi vei grăi lor cuvântul ace- 
sta, şi nu te vor ascultă pre fine, 

20. Hmos 5, 21. 22. R doua Lege 6, 3. 
Ps. 80, Î3; Isaia 65, 2. 24. 2 Parai. 
■*>> 15. 2o. Neemia 9. 17, 29. 



şi îi vei chema pre ei, şi nu'ţi vor 
răspunde. 

27. Şi vei grăî către ei limba a- 
ceasfa, care n'au auzit glasul Dom- 
nului Dumnezeului lor, nici au pri- 
mit învăţătura, sfârşitu-s'a credinţa 
din gura lor. 

28. Tunde părul tău şi leapădă, 
plângi cu strigare, că au gonit Dom- 
nul şi au lepădat pre neamul, care 
îăceâ acestea, pentrucă fiii lui Iuda 
au făcut rău înaintea mea, zice Dom- 
nul. 

29. Pus-au urâc'unile lor în casa 
în care s'a chemat numele meu în- 
tru ea, ca să o spurce pre ea; şi au 
zidit capişte lui Tofet, cel ce este 
în valea Benenom, ca să arză de 
fot pre fiii lor, şi pre fetele lor cu 
toc, care n'am poruncit lor, şi n'am 
gândit întru inima mea. 

30. Pentru aceea iată zile vin, zice 
Domnul; şi mai mult nu vor che- 
ma capişfea lui Tofet şi valea Be- 
nenom, ci valea celor omorâţi, şi'i 
vor îngropa în Tofet nefiind Ioc. 

31. Şi morţii poporului acestuia 
vor fi mâncare pasărilor cerului şi 
hiareîor pământului, şi nu va fî cine 
să'i apere. 

32. Şi voiu face să înceteze din 
cetăţile lui luda şi din răspântiile 
Ierusalimului glasul celor ce se ve- 
selesc şi glasul celor ce se bucură, 
glasul mirelui şi glasul miresei, că 
spre pustiire va fi tot pământul. 

CAP. 8. 

Orbirea poporului şi pedeapsa lui. 

] n vremea aceea zice Domnul: scoa- 
j.fe-voiu oasele împăraţilor lui Iuda 
şi oasele boierilor lui, şi oasele pre- 
oţilor, şi oasele prorocilor lor, şi 
oasele celor ce lăcuesc în Ierusa- 
lim din mormânfurile lor. 



28. 3, 21, 29 Isaia 59, 14 şi 15, 2. 

50. 19, 6; 4 Imp. 23, 10. 31. fl 2 Lege 28, 
26. 32. Isaia 24, 8; Ozie 2, 11; Iezecb. 26, 13. 
8- 1. Lev. 26, 30. 



900 



IEREMIA 8 



2. Şi le vor zbici la soare, la lună 
şi la toate stelele şi la ţoală oastea 
cerului, pe care le au iubit, şi cărora 
au slujit, şi după care au mers, şi 
de care se (ineau, şi la care s'au în- 
chinat ei ; nu se vor tăiâ, nici se 
vor îngropâ, şi vor îi spre pildă 
preste lata atot pământul. 

3. Că au ales mai bine moartea 
decât vieaja, şi la toţi ceilalţi, cari 
au rămas dela neamul acela, în tot 
locul, ori unde voiu scoate pre ei 
acolo. 

4. Că acestea zice Domnul: au 
doară cel ce cade nu se scoală? " 
Sau cel ce se abate nu se întoarce? 

5. Pentrucă s'a îost abătut popo- 
rul meu acesta, abatere fără de ru- 
şine, şi s'au biruit de tot întru voea 
lor, şi n'au vrut a se întoarce. 

6. Băgaţi dar în urechi şi auzi(i, 
nu aşâ vor grăi? Nu este om, care 
să se pocăiască de răutatea lui zi- 
când: ce am îăcut? Rămas-a cel ce 
aleargă dela alergătura lui, ca şi 
calul ce se frământă întru rânche- 
zarea lui. 

7. Şi Erodiul a cunoscut pe cer 
vremea lui, turtureaua şi rându- 
neaua, pasările ţarinei, păzif-auvre- 
mile intrării lor; iar norodul meu 
acesta n'a cunoscut judecăţile Dom- 
nului. 

8. Cum veti grăi, că în(elepji sun- 
tem noi şi legea Domnului cu noi 
este? îndeşert s'a făcut condeiul 
minciunos la scriitor. 

9. Ruşinatu-s'au înţelepţii, acope- 
rif-au capul său, şi s'au spăimân- 
tat şi s'au prins, pentrucă au lepă- 
dat cuvântul Domnului; ce înţelep- 
ciune este la dânşii? 

10. Pentru aceea voiu dâ femeile 
lor şi fariniie lor moştenire altora, 
pentrucă dela cel mic până la cel 
mare foţi sunt iubitori de argint, şi 

3. Hpoc, 0, 6. 7. 5, 4; Isaia 1, 3; <? Rom. 
2, 17-19. 10. Isaia 56, 11. 



dela proroc până la preot fo|i spun 
minciuni. 

11. Şi vindecă cu nepăsare sfărâ- 
marea poporului meu, zicând: pace, 
pace şi pace nu erâ. 

12. Ruşinatu-s'au, căci au făcut 
urâciune, şi cu ruşine nu s'au ru- 
şinat, şi a se ruşinâ nu ştiu,, pen- 
tru aceea căzând vor cădeâ, în vre- 
mea cercetărei lor vor cădeâ, zice 
Domnul: 

13. Şi vor adună roadele lor, zice 
Domnul: nu este strugur în vie şi 
smochine în smochin, şi frunzele 
au căzut de tot. 

14. Şi pentruce noi şedem? Adu- 
nati-vă şi să intrăm în cetăţile cele 
teri, şi să pierim acolo, că Dumne- 
zeu ne-au lepădat pre noi, şi ne-au 
adăpat pre noi cu apă de fiere, pen- 
trucă am păcătuit înaintea lui. 

Î5. Âşteptat-am pace şi nu erâ 
nimic bun, vremea vindecărei, şi iată 
erâ spaimă. 

16. Dela Dan vom auzi glasul iu- 
ţimei cailor lui, de glasul rânche- 
zărei cailor călărimei lui s'a clătit 
tot pământul, şi va veni şi va mâncâ 
de tot pământul şi plinirea lui, ce- 
tatea, şi pre cei ce lăcuesc întru 
dânsa. 

17. Pentrucă iată eu trimit la voi 
şerpi omorâtori, cărora nu este de- 
scântare. 

18. Şi vă vor muşcâ pre voi fără 
de vindecare cu durerea inimei voa- 
stre cei slabe. 

19. Iată glasul sfrigărei fetei po- 
porului meu din pământ departe, au 
nu este Domn în Sion? Sau împă- 
rat nu este acolo? Pentrucă m'au 
urgisit cu cele cioplite ale lor, şi 
întru deşertăciuni streine. 

20. Pefrecutu-s'a vara, frecut-a se- 
cerea şi noi nu ne-am mântuit. 

21. De surparea fetei poporului 
meu m'am întunecat, şi întru slă- 

11. 6, 14. 14. Plâng. 3, 15; 14, Î9. 



IEREMIA 8—9! 



901 



biciunea minţii mă întăriră dureri, 
ca a celei ce naşte. 

22. Şi au nu este răşină în Ga- 
laad? Au doftor nu este acolo? Pen- 
Iruce nu s'a suit vindecarea fetei 
poporului meu? 

CAP. 9. 

Plângerea prorocului. Ameninţări dela 
Dumnezeu. 

Cine va dâ capului meu apă şi 
ochilor mei izvoare de lacrămi? 
Ca să plâng pre poporul meu ace- 
sta ziua şi noaptea, pre cei răniţi 
ai îetei poporului meu. 

2. Cine'mi va dâ în pustie sălaş 
mai de margine şi voiu părăsi pre 
poporul meu, şi mă voiu duce dela 
ei, că toţi preacurvesc, adunare de 
defăimători. 

3. Şi a întins limba şa ca un arc 
mincinos, şi nu credinţa a stăpâ- 
nit pre pământ, că merg din rele 
în rele, şi pre mine nu m'a cuno- 
scut, zice Domnul. 

4. Fiecare să vă păziţi de către 
aproapele său, şi spre fraţii lor nu 
nădăjduiţi, pentrucă tot fratele cu 
amăgitură va amăgi şi tot prietenul 
cu vicleşug umblă. 

5. Fiecare pre prietenul său va 
înşelă, adevărul nu vor grăi, învă- 
tafu-s'au limba lor a grăi minciuni, 
năpăstuit-au şi n'au voit a se în- 
toarce. 

6. Camătă preste camătă, vicle- 
şug preste vicleşug, n'au vrut să mă 
ştie pre mine, zice Domnul. 

7. Pentru aceea aşa zice Domnul 
puterilor : iată eu voiu lămuri pre 
ei, şi voiu ispiti pre ei, că voiu face 
pentru vicleşugul fetei poporului meu. 

8. Săgeată rânitoare este limba 
lor, viclene sunt graiurile gurii lor, 



9. 1. Ps. 118, 136; Isaia 22, 4. 

2. Marcu 8, 38. 4. Mibeea 7, 5. 7. Malab. 
3. 3. 8. Psalm 11, 2 si 27, 4. 



cu aproapele său grăieşte de pace, 
şi întru sine are vrajbă. 

9. Au asupra acestora nu voiu so- 
coti, zice Domnul? Sau la norod ca 
acesta nu va izbândi sufletul meu? 

10. Preste măguri faceţi tânguire 
şi pre căile pustiei plângere, că s'a 
săvârşit pentrucă nu sunt oameni, 
n'au auzit glasul stăpânirei, dela pa- 
sările cerului şi până la dobitoace, 
spăimântatu-s'au, dusu-s'au. 

11. Şi voiu dâ Ierusalimul spre 
însfreinare, spre lăcuinţă balaurilor, 
şi cetăţile Iudei spre stingere le 
voiu pune, nelăcuindu-se; cine este 
omul cel înţelegător şi să înţelea- 
gă acestea ? Şi acela către care 
este cuvântul gurei Domnului, ve- 
stească vouă, pentru care lucru a 
pierit pământul? Aprinsu-s'a ca pu- 
stiul cel neumblat. 

12. Şi au zis Domnul către mine: 
pentruce au părăsit ei legea mea, 
care o am dat înaintea feţei lor, şt 
n'au ascultat glasul meu. 

13. Ci au mers după cele alese 
ale inimei lor cei rele, şi după ido- 

! Iii, care i-au învăţat pre ei părinţii 
lor. 

14. Pentru aceea aşâ zice Dom- 
nul puterilor Dumnezeul lui Israiî: 
iată eu hrănesc pre ei cu nevoi şi 
voiu adăpâ pre ei cu apă de fiere. 

15. Şi voiu risipi pre ei întru nea- 
murile, pre care nu le-au cunoscut 
ei, nici părinţii lor, şi voiu trimite 
la dânşii sabie până voiu sfârşi pre 
ei cu dânsa. 

16. Acestea zice Domnul puteri- 
lor: chemaţi pre cele ce plâng, şi 
să vie, şi către cele înţelepte tri- 
miteţi. 

17. Şi să răspunză şi să plângă 
pentru voi, şi să sloboază ochii vo- 
ştri lacrămi şt genele voastre să 
curgă apă. 

11. Ozie 14, 10. 12. H 2 Lege 32, 29. 
15. Lev. 26, 33. 16. Hmos 5, 17. 
17. 2 Parai. 35, 25. 



902 



IEREMIA 9-10 



18. Că s'a auzit în Sion glasuiceî 
de jale, cum am chinuit? Ne-am ru- 
şinat foarte, căci am părăsit pămân- 
tul şt am lepădat sălaşurile noastre. 

19. Ascuîla(i dar femei cuvântul 
lui Dumnezeu, şi să primească u- 
rechile voastre cuvintele gurei lui, 
şi învăţaţi fetele voastre jaie, şi fe- 
meia pre cea de aproape a ei plân- 
gere. 

20. Că s'a suit moartea prin fe- 
restrele voastre, intral-a la pămân- 
tul vostru, ca să zdrobească prunci 
de pe afară, şi pre tineri de prin 
uliţă. 

21. Şivorfî morţii oamenilor spre 
pildă preste faţa câmpului pămân- 
tului vostru, şi ca iarba dinapoia 
celui ce coseşte. 

22. Şi nu va fi cel ce să adune 
acestea, zice Domnul; să nu se la- 
ude cel înţelept întru înţelepciunea 
lui, şi să nu se laude cel tare în- 
tru tăria lui, şi să nu se laude cel 
bogat întru bogăţia iui. 

23. Ci într'aceasfa să se îaude cel 
ce se laudă, că înţelege şi cunoa- 
şte, că eu sunt Domnul cel ce fac 
milă şi judecată şt dreptate pre pă- 
mânt, că înfr'acestea este voea mea, 
zice Domnul. 

24. Iată zile vin, zice Domnul, şt 
voiu izbândi preste foţi cei ce au 
tăia! împrejur marginea acoperirei 
îor. 

25. Preste Eghipet şi preste îdu- 
meia şi preste Edom şi preste fiii 
lui Ammon şi preste fiii lui Moav, 
şi preste fot cel ce tunde împre- 
jur cele dela faţa lui, cei ce lă- 
cuesc în pustie, că toate neamurile 
sunt nefăefe împrejur Ia trup, şi toată 
casa lui Israil netăieţi împrejur sunt 
cu inima. 



23. 1 Cor. 1, 31; 2 Cor 10, 17; Ps. 61, 11. 
25. Lcv. 26, 41. 



CAP. IO. 

Deşertăciunea idolilor. Pustiirea { erv . 
salimultii. 

Auziţi cuvântul Domnului, care at 
grăit către voi, casa lui Israil 

2. Acestea zice Domnul: după că- 
ile neamurilor nu învăţaţi, şi de sem- 
nele cerului nu vă temeţi, pentrucă 
se tem de ele cu feţele sale. 

3. Că legiuirile neamurilor deşarte 
sunt; lemn este din dumbravă tăiat, 
lucru de fcslar şi turnat. 

4. Cu argint şi cu aur înfrumse- 
ţate sunt, cu ciocane şi cu cuie le-a 
întărit pre ele, pune-le-vor pre ele, 
şi nu se vor mişcâ. 

5. Argint bătut este, nu vor um- 
blă, fiind ridicaţi se vor ridică, că 
nu vor păşî, nu vă temeţi de ace- 
lea, că nu vor face rău, şi bine nu 
este întru ele. 

6. Nu este asemenea cu tine Doam- 
ne, mare eşti tu, şi mare este nu- 
mele tău întru tărie. 

7. Cine nu se va teme de tine Îm- 
părate al neamurilor, pentrucă ţie 
se cuvine, că întru foţi înţelepţii nea- 
murilor, şi întru toate împărăţiile 
lor nu este asemenea ţie. 

8. Cei fără de minte, şi cei ne- 
socotifori sunt împreună, dăscălia 
deşertăciunilor lor, lemn este. 

9. Table de argint se aduc dela 
Tarsis, iar aurul vine din Ofaz, şi 
mâna argintarilor, lucruri de meşteri, 
toate cu vânăt şi mohorît le vor 
îmbrăcâ pre ele. 

10. Dar Domnul este Dumnezeu 
adevărat. El este Dumnezeul cel viu 
şi Împărat veşnic. De mâniea lui se 
va clăti pământul şi limbile nu pot 
suferi urgia lui. 



1Q. 2. Lev. 18, 3, 20, 23. 
3. Jsaia 40, 20 şi 44, 9; Jnţelep. 3, 13, 14. 

5. Isaia 46. 7; Ps. 113, 13 şi 134, 31-34, 

6. Ps. 85, 7, 9. 

7. Mibeea 7. 18 ; Hpoc. 15, 4. 
<?. flvacum 2, 18; Zabar. 10, 2. 
10. Ps. 9, 16. 



IEREMIA 10-11 



903 



lî. Aşâ să ziceţi lor: dumnezeii 
cari cerul şi pământul n'au făcut, 
să piară de pre pământ, şi de supt 
cerul acesta. 

12. Dumnezeu cei ce au făcut pă- 
mântul cu puterea sa, cel ce au în- 
dreptat lumea cu înţelepciunea sa, 
şi cu mintea sa au întins cerul. 

13. Şi mulţime de ape în cer, şi 
au ridicat nori dela marginea pă- 
mântului, fulgerile spre ploaie au 
îăcut, şi au scos vânturile din vi- 
stieriile sale. 

14. Nebunit-a tot omul de minte, 
ruşinatu-s'a tot argintarul de cele 
săpate ale lui, că minciunoase a 
topit, nu este duh întru ele. 

15. Deşarte sunt, lucruri batjoco- 
rite, în vremea cercetărei lor vor 
pieri. 

16. Nu este parte ca aceasta la 
lacov, că cel ce au zidit toate, a- 
cela este moştenirea lui, Domnul 
este numele lui. 

17. Adunat-au de afară statul tău, 
cel ce lăcueşte întru cei aleşi, că 
acestea zice Domnul: 

18. Iată eu depărtez pre cei ce lă- 
cuesc pământul acesta în strâmto- 
rare, şi voiu necăji pre ei, ca să se 
aile rana ta. 

19. Vai de zdrobirea ta, dureroasă 
este rana fa, şi cu am zis: cu ade- 
vărat aceasta este rana ta şi te ţine 
pre tine. 

20. Cortul tău au stricat, pierif-au 
şi toate pieile tale s'au spintecat, 
fiii met şi oile mele nu sunt, nu este 
încă loc cortului meu, loc pieilor 
mele. 

21. Pentrucă păstorii au ieşit din 
minte, şi pre Domnul nu l-au că- 
utat, pentru aceea n'au socotit foaiă 
păşunea şi s'au risipit. 

22. Se aude sgomot, iată vine şi 
cutremur mare din pământul mic- 

11. Facere l, 1. 12. Ps. 135, 5. 
15. Isaia 44, 20. 17. Ps. 73, 1. 



zului nopţii, ca să puie cetăţile lui 
luda spre stingere, şi spre culcuş 
pasărilor. 

23. Ştiu Doamne, că nu este a 
omului calea iui, nici bărbat va 
merge şi va isprăvi călătoria sa. 

24. Ceartă-ne pre noi Doamne, 
însă cu judecată şi nu cu mânie, 
ca să nu ne împuţinezi pre noi. 

25. Varsă mâniea ta preste nea- 
murile cele ce nu te ştiu pre tine, 
şi preste împărăţiile, care n'au che- 
mat numele tău, că au mâncat pre 
lacov, şi au mistuit pre Israil, şi 
păşunea lui o au pustiii. 

CAP. 11. 

Ruperea legăturii cu Dumnezeu, Sfat 
viclean asupra prorocului. 

Cuvântul, care s'a făcui dela Dom- 
nul către îeremia zicând; 

2. Auzi cuvintele legăturei ace- 
steea, şi vei grăi către bărbaţii lui 
luda şi către cei ce lăcuesc în Ie- 
rusalim şi vei zice către ei: 

3. Acestea zice Domnul Dumne- 
zeul lui Israil: blestemat este omul 
cel ce nu va ascultă de cuvintele 
legăturei acesfeea, care am porun- 
cit părinţilor voştri, în ziua în care 
i-am scos pre ei din pământul E- 
ghipetului, din cuptorul cel de îier, 
zicând: 

4. Ascultaţi glasul meu, şi faceţi 
toate, câte voiu porunci vouă, şi veţi 
fl mie popor şi eu voiu fl vouă Dum- 
nezeu. 

5. Ca să întăresc jurământul meu, 
care am jurat părinţilor voştri, ca 
să le dau lor pământ, din care curge 
lapte şi miere, precum este ziua a- 
ceasta şi am răspuns şi am zis: 
îie Doamne. 

6. Şi au zis Domnul către mine: 

23. Pilde 16, î. 24. Psalm 6, 1; Isaia 27, 8. 
25. Ps. 78. 6. 

11. 3. fl doua Lege 27, 26. 4. Lev. 26, 3, 

12. 5. fl 2 Lege 7, 12. 



904 



IEREMIA 11 



citeşte toate cuvintele acestea în ce- 
tăţile lui luda şi afară de Ierusalim 
zicând: 

7. Auziţi cuvintele legăturii ace- 
steea, şi le faceţi pre ele, că măr- 
turisind am mărturisit părinţilor vo- 
ştri în ziua în care i-am scos pre 
ei din pământul Eghipetului, până 
în ziua aceasta, mânecând am măr- 
turisit, zicând: 

8. Ascultaţi glasul meu, şi n'au 
ascultat, nici au plecat urechea sa, 
ci au mers îiecarele întru răutatea 
inimii sale cei rele, şi am adus pre- 
ste ei toate cuvintele legălurei a- 
ceşfia, care le-am poruncit să o 
facă, şi nu o au făcut. 

9. Şi au zis Domnul către mine : 
se află un sfat viclean întru băr- 
baţii iui Iuda, şi întru cei ce lă- 
euesc în ierusalim. 

10. Intorsu-s'au la nedreptăţile pă- 
rinţilor lor celor mai dinainte, carii 
n'au vrut să asculte cuvintele mele, 
şi iată ei merg după dumnezei străini, 
ca să le slujească lor, şi casa lui 
Israil şi casa lui luda au stricat le- 
gătura mea, care am pus către pă- 
rinţii lor. 

11. Pentru aceea acestea zice Dom- 
nul : iată eu aduc preste norodul 
acesta rele, din care nu vor puteâ 
ieşî, şi vor strigă către mine, şi nu 
voi asculta pre ei. 

12. Şi vor merge cetăţile lui Iuda, 
şi cei ce lăcuesc Ierusalimul, şi vor 
strigă către dumnezeii lor, cărora 
le tămâiază, dar ei nu'i vor mântui 
pre dânşii în vremea necazului lor. 

13. Că după numărul cetăţilor tale 
erau dumnezeii tăi ludo, şi după 
numărul ieşirilor Ierusalimului a pus 
capişfi a fămâiâ lui Vaal. 

14. Şi tu nu te ruga pentru no- 
rodul acesta, şi nu face pentru ei 
cerere şi rugăciune că nu-ivoiu a- 



scultâ pre ei în vremea, în care 
mă vor chemă pre mine în vremea 
necazului lor. 

15. Pentru ce cea iubită în casa 
mea a făcut urâciune ? Au rugă. 
ciunile şi cărnurile sfinte vor lu a 
dela tine răutăţile tale? Au scăpă- 
vet de aceasta ? 

16. Măslin cu bună umbră, fru- 
mos la chip au numit Domnul nu- 
mele tău, ia glasul tăerii lui, s'a a- 
prins foc preste el, mare este ne- 
cazul preste tine, stricatu-s'au ra- 
murile lui. 

17. Şi Domnul puterilor, cel ce 
te-au sădit pre ţine, grăit-au asupra 
ta rele pentru răutatea casii lui Israil, 
şi a casei lui Iuda, pentru că ş'au 
făcut lor ca să mă urgisească pre 
mine tămâind lut Vaal. 

13. Doamne arată-mi mie, şi voiu 
cunoaşte ; atunci am văzut meşte- 
şugirile lor. 

19. Iar eu ca un mielfără de rău- 
taie ce'î duc spre junghiere, n'arn 
cunoscut, că gândeau asupra mea 
gând rău, zicând : veniţi să băgăm 
lemn în pâinea lui, şi să'l pierdem 
de pre pământul celor vii, şi nu- 
mele lui să nu se mai pomenească. 

20. Doamne al puterilor ceîceju- 
I deci cu dreptul, carele ispiteşti ini- 
mile şi rărunchii, dă'mi să văz de 
Ia line răsplătire asupra lor; că ţie 
am descoperit îndreptarea mea. 

21. Pentru aceea aşâ zice Dom- 
nul asupra oamenilor din Anatot, 
cei ce caută sufletul meu, zicând : 
nu vei proroci în numele Domnu- 
lui; iar de nu, vei muri în mâinile 
noastre. 

22. Pentru aceea aşâ zice Dom- 
nul puterilor : iată eu voiu cercetă 
asupra lor, tinerii lor vor murî de 
sabie, şi feciorii lor şi fetele lor se 
vor stinge de îoame. 



7. 7, 13. 11. Pilde 1, 25; Isaia, î, 5. 
13. Iezecb. 16, 24, 31. 



20. î Parai. 28, 9i Psalm 7, 10 şi 18, 9, 10, 

21. Isaia, 30, 10. 



IEREMIA 11—12 



905 



23. Şi nu vor aveâ rămăşiţă, peri - 
ttucă voiu aduce rele asupra celor 
ce lăcuesc în Anafot, în anul cer- 
cetării lor. 

CAP. 12. 

Fericirea amăgitoare a celor răi. 

Brept eşti tu Doamne, că voiu ră- 
spunde către tine. Insă judecăţi 4 
voiu grăi către tine, ce este căct 
calea necredincioşilor sporeşte ? *In- 
rriulţitu-s'au foţi cei ce leapădă po- 
runcile tale. 

2. Sădifu-i-ai pre ei, şi au prins 
rădăcină, odraslă au tăcut, şi au 
făcut roadă ; aproape eşti tu Doam- 
ne de gura lor, şi departe de ră- 
runchii lor. 

3. Şi tu Doamne mă ştii pre mine, 
ispitît-ai inima mea înaintea ta; a- 
dună'i pre dânşii, ca pre nişte oi 
spre junghiere, şi'i curăţeşie pre ei 
spre ziua junghierii lor. 

4. Până când va plânge pămân- 
tul, şi toată iarba ţarinei se va uscâ 
de răutăţile celor ce lăcuesc pre 
dânsul? Perif-au dobitoacele şi pa- 
sările, că au zis : nu va vedeâ Dum- 
nezeu căile noastre. 

5. Picioarele tale aleargă, şi te 
slăbesc pre tine, cum te vei jineâ 
de cei pre cai ? Şi în pământuljpă- 
cei fale nădăjdueşti, ce vei face în 
furia Iordanului ? 

6. Că şi fraţii tăi şi casa'tatălui 
tău, şi aceştia s'au lepădat de tine, 
şi aceştia au strigat, dinapoia ta 
s'au adunat, să nu te încrezi întru 
ei, când vor grăi către tine bune. 

7. Părăsit-am casa mea, lăsat-am 
moştenirea mea, dat-am sufletulmeu 
cel iubit în mâinile vrăjmaşilor ei. 

8. Făcutu-Va mie moştenirea mea, 
ca un leu în dumbravă, dat-a asu- 



12. 2. Iov. 2|, 7; flvac, l, 13; Ps. 36, 1 şi 
72, 3; 2. Isaia 29, 13; Ps. 77, 40. 

3. Ps. 138, l; Ps. 17, 2, 3. 4. Ps. 106, 34. 

6, Pilde 26, 25. 



pra mea glasul său, pentru aceea 
o am urîf pre ea, au peştera le- 
oaicei îmi este moştenirea mea? 

9. Au peşteră este împrejurul ei ? 
Mergeţi, adunaţi toate hiarele ţarinei, 
şi să vie, şi să o mănânce pre ea. 

10. Păstori mulţi au stricat viea 
mea, spurcat-au partea mea, îăcui- 
au partea mea cea dorită pustie ne- 
umblată. 

11. Pusu-o-au prea ea întru pie- 
riciunea pierzării ; pentru mine cu 
stingere s'a stins tot pământul, că 
nu este om, care să pue în inimă. 

12. Presfe toată ieşirea în pustie 
au venit nevoi, că sabia Domnului 
va mânca deia marginea pământu- 
lui până la marginea pământului, 
nu este pace la tot trupul. 

13. Semănat-aţi grâu, şi spini aţi 
secerat, sorţii lor nu vor îolosî lor, 
ruşinaţi-vă de fala voastră, de ocară 
înaintea Domnului. 

14. Că aşa zice Domnul pentru 
toţi vecinii cei răi, cari se ating de 
moştenirea mea, care o am împăr- 
ţit poporului meu Israil: iată eu îi 
voiu smulge pre ei din pământul 
lor, şi pre luda îl voiu scoate din 
mijlocul lor. 

15. Şi va h\ după ce îi voiu scoate 
pre ei, mă voiu întoarce, şi îi voiu 
milui pre ei, şi voiu face pre fie- 
care să lăcuiască în moşia sa, şi 
pre fiecare în pământul său. 

16. Şi va fî, dacă învăţând vor 
învăţa calea poporului meu, a iurâ 
întru numele meu, viu este Dom- 
nul, în ce chip a învăţat pre popo- 
rul meu a jura pre Vaal, se vor zidî 
în mijlocul poporului meu. 

17. Iar de nu se vor întoarce, voiu 
ridica neamul acela cu ridicare şi 
cu pierzare, zice Domnul. 



9. Isaia 56, 9. 10. 6, 3. 11. îs. 57, 1. 
13, Lev. 26, 16; Deut. 28, 3S. 
17. Isaia 60, 12. 



906 



TEREMIA 13 



" CAP. 13. ! 

Mai înainte vestirea robiei jidovilor 
închipuita prin brâul de in ■. şi f oalele 
sparte. 

Acestea zice Domnul: mergi şi'ţi 
agoniseşte (ie cingătoare de in, 
şi te încinge preste mijlocul tău, şi 
în apă să nu '1 speli. 

2. Şi mi-am agonisit cingătoare 
după cuvântul Domnului, şi o am 
pus preste mijlocul meu. 

3. Şi a fost cuvântul Domnului 
către mine, zicând : 

4. lâ cingăfoarea cea de preste 
mijlocul tău, şi te scoală, şi mergi 
la Efrat, şi o ascunde pre ea acolo 
în crăpătura unei pietre. 

5. Şi am mers, şi o am ascuns 
pre ea la Efrat, precum mi-au po- 
runcit mie Domnul. 

6. Şi a fost după zile multe, au 
zis Domnul către mine : scoală-te 
şi mergi la Efrat, şi iâ de acolo cin- 
gătoarea, care am poruncii ţie, ca 
să o ascunzi acolo. 

7. Şi am mers la apa Efratului, 
şi am săpat, şi am luat cingătoarea 
din locul unde o am îngropat pre 
ea, şi iată eră stricată, cât nu erâ 
bună de nimic. 

8. Şi a fost cuvântul Domnului 
către mine, zicând : 

9. Acestea zice Domnul : aşâ voiu 
strica semeţia lui Iuda şi semeţia 
Ierusalimului, pe această semeţie 
mare, pe poporul cel rău. 

10. Pre cei ce nu vor să asculte 
de cuvintele mele, şi au mers după 
dumnezei străini, ca să slujească 
lor şi să se închine lor, şi vor fî ca 
cingătoarea aceasta, care la nimic 
nu este de folos. 

11. Că precum se lipeşte cingă- 
toarea împrejurul mijlocului omului, 
aşâ am lipit către mine casa lui Is- 
rail şi toată casa lui luda, ca să 
iie mie popor numit spre laudă şi 



| spre mărire, şi n'a ascultat de rninejfl 

12. Şi vei zice către poporul a'|l 
cesta: tot foaîele se va umpleâ dlW 
vin, şi va fi, de vor zice către tine» 
au cunoscând, nu vom cunoaşfe'JS 
că tot îoalele se va umpleâ de vin?l| 

13. Şi vei zice către ei: acestea J| 
zice Domnul: iată eu voiu umpleâ II 
de îmbătate pre foţi cei ce lăcuesc 1 
pre pământul acesta, şi pre împă- •% 
rafii lor fii lui David, cei ce şed pre .1 
scaunul lui, şi pre preoţi şi pre | 
proroci şi pre luda, şi pre toţi cei § 
ce lăcuesc în Ierusalim. \ 

14. Şi îi voiu risipi pre ei ; pre l 
bărbat şi pre fratele lui, şi pre pă- |j 
rinţii lor, şi pre fii lor de odată, şi | 
nu voiu dori zice Domnul; şi nu'i | 
voiu cruţâ, şi nu'mi va fi milă de | 
strigarea lor. 1 

15. Auziţi şi băgaţi în urechi, şi 1 
nu vă ridicaţi, că Domnul au grăit. A 

16. Daţi Domnului Dumnezeului :| 
vostru mărire mai înainte de a în- i 
lunecă şi mai înainte de ce se vor i 
împiedicâ picioarele voastre de munţi 
înfunecoşi, şi veţi aşteptă lumină, şi 
acolo umbra morţii, şi se vor pune 
întru întunerec. 1 

17. Iar de nu veţi auzî, plânge-va 
întru ascuns sufletul vostru de faţa 
semeţiei, şi vor slobozi ochii voştri 
lacrămi, pentrucă se surpă turma 
Domnului. 

18. Ziceţi împăratului şi boierilor : 
smeri ţi-vă şi şedeţi, că a căzut de 
pre capul vostru cununa mărirei 
voastre. 

19. Cetăţile cele de către austru 
s'au închis, şi nu este cine să le 
deschiză, însfrăinatu-s'a Iuda, să- 
vârşif-a înstrăinare de plin. 

2G. Ridică ochii tăi Ierusalime, şi 
vezi pre cei ce vin dela miază- 
noapte, unde este turma cea dată 
ţie? Oile mărirei tale. 

13. 13. Ps. 59, 3-6. 16. loan 9, 24. 
17. Plâng. 1, 2, T6. 



IEREMIA 13-14 



907 



21. Ce vei zice, când te vor cer- 
cetă pre line ? Şi tu i-ai învăţat pre 
ei asupra ta învăţături întru înce- 
put? Dureri te vor apucâ, ca pre 
femeia care naşte. 

22. Şi de vei zice întru inima ia: 
pentru ce mi-au venit mie acestea? 
Pentru mulţimea nedreptăţilor tale, 
descoperitu -s'au cele dinapoi ale 
laîe, ca să se vază călcâele tale. 

23. Când va schimbă Arapulpielea 
sa şi Psrdosul împiestriturile sale, 
şi voi veţi puteâ face bine, fiind în- 
văţaţi rău. 

24. Şi'i voiu împrăştia pre ei ca 
uscăturile, care se duc de vânt spre 
pustie. 

25. Aceasta este soarta ta şi par- 
tea neascultărei tale de mine, zice 
Domnul: cum m'ai uitat pre mine 
şi ai nădăjduit spre minciuni. 

26. Şi eu voiu descoperi ceie din- 
napoi ale tale asupra feţei tale. 

27. Şi se va vedeâ necinstea ta, 
preacurviile tale şi rânchezarea ta, 
şi înstreinarca curviei tale. Pre dea- 
luri şi în ţarini am văzut urâciunile 
tale, vai ţie lerusalime, că nu le-ai 
curăţit după mine, până când încă? 

CAP. 14- 

Pedeapsa cu secetă şi foamete. Rugă- 
ciunea Prorocului. 

Cuvântul Domnului, care s'a făcut 
către leremia pentru neplouare. 

2. Plâns-a Iudeea şi porţile ei s'au 
deşertat şi s'au întunecat pre pă- 
mânt, şi strigarea Ierusalimului s'a 
suit. 

3. Şi cei mai mari din ea trimis-au 
pre cei mai tineri dintre dânşii la 
apă, venit- au lâ fântâni, şi n'au 
aflat apă, şi s'au întors cu vasele 
goale. 

4. Şi lucrurile pământului au în- 

22. Isaia 47, 2. 24 Ps. 1, 4. 26. Isaia 
47, 3. 27. Iezech. 22, 11. 
14. 2. Plâng. 4, 8. 3. 3 Imp. 18, 5. 



cetaf, penrrucă nu era ploaie, plu- 
garii s'au mâhnit, acoperit-au ca- 
petele lor. 

5. Şi cerbii cei cu pui în ţarină 
i-au părăsit, penlrucă nu erâ iarbă. 

6. Colunii de prin codrii au stă- 
tut şi au tras vânt, slăbit-a u ochii 
lor penfrucă nu erâ verdeaţă. 

7. Păcatele noastre ne-au stătut 
nouă împrotivă, Doamne, dă-ne no- 
uă pentru numele tău, că multe sunt 
păcatele noastre înaintea ta, căci 
am păcătuit {ie. 

8. Nădejdea lui Israil, Doamne, şi 
mântuitor în vremea răutăţilor. 

9. Pentruce te-ai făcut ca un ne- 
mernic pre pământ? Şi ca un pă- 
mântean care se abate la popaz ? 
Au doar vei fi ca un om ce doar- 
me? Şi ca un bărbat ce nu poate 
mântui? Şi tu întru noi eşti Doamne, 
şi numele tău s'a chemat prestenoi, 
să nu ne uiţi pre noi. 

10. Aşa zice Domnul norodului 
acestuia : iubit-a să alerge cu pi- 
cioarele sale, şi n'a încetat ; iar 
Dumnezeu n'au binevoit întru ei, a- 
cum îşi va aduce aminte de nedrep- 
tatea lor. 

11. Şi au zis Domnul către mine: 
nu te rugâ pentru norodul acesta 
spre bine. 

12. Că de vor posti, nu voiu auzî 
rugăciunile lor, şi de vor aduce ar- 
deri de tot şi jertfe, nu voiu bine- 
voi întru ei, că, cu sabie şi cu foa- 
mete şi cu moarte îi voiu pierde 
pre ei. 

13. Şi am zis: cel ce eşti Doam- 
ne, iată prorocii lor vor proroci, şi 
zic: nu veţi vedeâ sabie, nici foa- 
mete nu va fî întru voi, că adevăr 
şi pace voiu dâ pre pământ şi în 
locul acesta. 

14. Şi au zis Domnul către mine: 

7. Isaia 59, 12; Ps. 50, 4. 8. Ps. 9, 10. 
9. Isaia 63, 19. 10. Ozie 8. 13. 

11. Eşire 32, 10. 

12. Isaia 1, 15; Iezech. 8, 18 j Mibeea 3. 4. 



908 



IEREMIA 14—15 



minciuni prorocesc întru numele 
meu prorocii, nu i-am trimis pre ei 
şi nu le-am poruncit lor, şi n'arn 
grăit către ei, că vedenii minciunoa- 
se şi vrăji şi descântături, şi voile 
inimilor sale prorocesc ei vouă. 

15. Pentru aceea, aşâ zice Dom- 
nul de prorocii cei ce prorocesc în- 
tru numele meu minciuni: şi eu nu 
i-am trimis pre ei, cei ce zic: sa- 
bie şi foamete nu va îi pre pămân- 
tul acesta. Cu boală de moarte vor 
murî, şi cu foamete se vor topi pro- 
rocii. 

16. Şi norodul căruia îi prorocesc 
ei, va îî lepădat în uliţele Ierusali- 
mului de faţa săbiei şi a foametei, 
şi nu va fi cine să'i îngroape pre 
ei şi femeile lor şi fiii lor şi fiicele 
lor, şi voiu vărsă preste ei răută- 
ţile lor. 

17. Şi vei zice către ei cuvântul 
acesta: vărsaţi din ochii voştri la- 
crămi ziua şi noaptea, şi să nu în- 
ceteze, că, cu zdrobire mare s'a zdro- 
bit fata poporului meu, şi cu rană 
dureroasă foarte. 

18. De voiu ieşî la câmp, iată ră- 
niţi de sabie; de voiu intrâ în ce- 
tate, iată durere de foamete, pentru 
că şi preot şi proroc au mers pre 
pământ pe care nu l-au ştiut. 

19. Au doar lepădând, ai lepădat 
pre luda? Şi de Sion s'a] depărtat 
sufletul tău? Penfruce ne-ai bălul 
pre noi, şi nu este nouă vindecare? 
Aşfeplat-am pace, şi nu era nimic 
bun, vreme de vindecare, şi iată tur- 
burare. 

20. Cunoscut-am Doamne păca- 
tele noastre, nedreptăţile părinţilor 
noştri, că am păcătuit înaintea ta. 

21. Pentru numele tău, încetează 
să nu pierzi scaunul slavei tale; a- 
du'ţi aminte, ca să nu strici legă- 
fura ta ce a cu noi. 

14. E. 2 Lege 18, 20; Iezecb. 13, 2, 3. 

15. a 2 Lege 13, 5. 17. Plâng. 1, 16; 2, 
tf. 18. Plâng. 1, 20. 19. 8, 15. 20. Daniil 9. 3. 



22. Au este în idolii neamurilor* 
cel ce dă ploaie? Sau cerul va dă- 
saţiul său? Au nu tu însuţi eşti-?? 
Şi întru tine Doamne nădăjduim, c^i 
tu ai făcut toate acestea. 

CAP. 15. 

Răspunsul Domnului, Plângerea. Pro- 
rocului. 

i au zis Domnul către mine: de 
va sta Moisl şi Samuil înaintea 
feţii mele, nu este sufletul meu că- 
tre ei, depărtează pre norodul a- 
cesta, şi să iasă. 

2. Şi va fi, de vor zice către tine: 
unde vom ieşî ? Vei zice către el : 
acestea zice Domnul Dumnezeu: câţi 
la moarte, la moarte, câţi la săbie, 
la sabie, şi câţi la foamete, la foa- 
mete, şi câţi la robie, la robie. 

3. Şi voiu isbândî asupra lor în 
patru chipuri, zice Domnul : sabia 
spre junghiere şi câinii spre rum- 
pere, şi hiarele pământului şi pa- 
sările cerului spre mâncare şi'spre 
stricare. i . 

4. Şi'i voiu dâ pre ei în nevoi, la 
toate împărăţiile pământului, pentru 
Manasî feciorul lui Ezekieâ împă- 
ratul Iudei, pentru toate câte a fă- 
cut în Ierusalim. 

5. Cui îi va fi milă de tine leru- 
salime ? Sau cine se va întristă 
pentru tine ? Sau cine va întrebă de 
pacea ta? 

6. Tu m'ai urît, zice Domnul ; 
înapoi vei merge, şi voiu întinde 
mâna mea, şi te voiu strică pre fine, 
şi nu'mi voiu mai aduce aminte de 
ei. 

7. Şi'i voiu împrăşiiâ pre ei cu 
împrăşfiere în porţile poporului meu, 
făcutu-s'au fără de fii, pierdut-au 



22. 5, 24; H 2 Lege 28, 12; Isaia 30. 23. 
15. /. Iezecbil, 14, 14. 2. Zab. 11, 9. 

3. Levit. 26, \6, 17. 

4. 4 Imp. 21, 11; H 2 lege 28, 25. 

5. Isaia, 51, 19. 6. 4, 23. 
7. Isaia 41, 16; Mat. 3, 12. 



Ş 



IEREMIA 15-16 



909 



pre poporul meu pentru răutăţile lor. 

8. Inmulţitu-s'au vâduvile lor mai 
mult de cât nisipul mării, adus-a 
asupra mumei durerea pruncului în- 
jru amiază zi, chin a aruncat preste 
ca fără de veste, cutremur şi spaimă. 

9. Rămas-a, străină ceeace a nă- 
scut şapte, chinuitu-s'a sufletul ei, 
apus-a soarele preste ea încă fiind 
amiază zi, ruşinai-a, şi a făcut , de 
ocară pe cei rămaşi ai săi, spre sa- 
bie îi voiu dâ înaintea vrăjmaşilor 
lor, zice Domnul, 

10. Vai mie maică 1 De ce m'ai 
născut «bărbat, osândit şi jelit în tot 
pământul ? Nici am folosit, nici mi-a 
folosit mie nimeni, tăria mea a lip- 
sit întru cei ce mă blesteamă. . 

11. Fă stăpâne să se îndrepteze 
ei, de n'am stătut lângă tine în vre- 
mea răutăţilor lor, şi în vremea ne- 
cazului lor spre ceie bune către vrăj- 
maşi. 

12. De se va cunoaşte fierul, în- 
vălitură de aramă puterea ta. 

13. Şi comorile tale spre pradă le 
voiu dâ în schimb pentru toate pă- 
catele tale, şi în toate hotarele tale. 

14. Rob te voiu face vrăjmaşilor 
tăi, în pământul care nu l-ai ştiut, 
că foc s'a aţâţat dintru mânia mea, 
care presfe voi va arde. 

15. Doamne, adu'ţi aminte de mine, 
şi mă cercetează, şi mă apără de 
cei ce mă gonesc, nu'i răbdâ în de- 
lung, cunoaşte, că am luat pentru 
tine ocară. 

16. De la cei ce defaimă cuvintele 
tale, pierde'i pre ei, şi va H cuvân- 
tul tău mie spre veselie, şi bucurie 
inimii mele, că s'a chemat numele 
tău preste mine, Doamne atolţiito- 
rule 1 

17. N'am şezut întru adunarea celor 
batjocoritori, ci mă temeam de că- 

9. l Imp. 2, 5, 20, 14; Hm os 8, 9. 

10. Iov, 3, 1-4. 13. Ps. 43, 13. 14.. H 2 
Lege 32, 22. 15. Neemia 5, 19. 16. Hpoc. 10, 9. 

17. Psalm 1, l, 15, 4. 



tre faţa manei tale, deosebi şedeam, 
că de amărăciune m'am săturat. 

18. Pentru ce se întăresc asupra 
mea cei ce mă mâhnesc ? Rana mea 
este tare, de undemă voiu vindeca ? 
Făcându-se, mi s'a făcut ca o apă 
mincinoasă în care nu este credinţă. 

19. Pentru aceia aşa zice Dom- 
nul : de te vei întoarce şi te vei a- 
şezâ, şi înaintea feţii mele vei sta, 
şi vei osebî pe cel ce este cinstit, 
de cel ce nu este cinstit, ca gura 
mea vei îî, şi ei se vor întoarce că- 
tre tine, şi nu tu te vei întoarce că- 
tre ei. 

20. Şi te voiu dâ la poporul, a- 
cesta, ca un zid de aramă tare, şi 
vor dâ răsboiu asupra fa, şi nu te 
vor birui, pentrucă cu tine sunt, ca 
să te mântucsc. 

21. Şi te voiu scoate, zice Dom- 
nul; şi te voiu mântui pre tine din 
mâinile celor răi, şi te voiu izbăvi 
din mâna pierzătorilor. 

CAP. 16. 

Prorocie din nou despre judecăţile lui 
Dumnezeu. Robia şi izbăvirea poporului. 

i tu să nu iei femeie, zice Dom- 
nul Dumnezeul lui Israiî, şi să nu 
se nască ţie fecior şi fată în locul 
acesta. 

2. Că acestea zice Domnul Dum- 
nezeu, de fiii şi de fetele, care s'au 
născut în locul acesta, şi de mai- 
cile lor, cele ce i-au născut pre ei, 
şi de părinţii lor, cei ce i-au plă- 
mădit pre ei în pământul acesta : 

3. Cu boală de moarte vor murî, 
nu vor fi jeliţi, nici se vor îngropa; 
spre pildă vor fi pre faţa pămân- 
tului, cu saBie şi cu foamete se vor 
topi, şi stârvurile lor vor fl mâncare 
hiarelor pământului şi pasărilor ce- 
rului. 

4. Acestea zice Domnul: să nu 



18. Iov 6, 15. 



ş 



910 



IEREM1A 16 



intri în adunarea lor, şi să nu mergi 
să'i tângueşti şi să'i jeleşli pre ei; 
că am depărtai pacea mea deîa po- 
porul acesta, zice Domnul, mila şi 
milostivirile. 

5. Şi vor murî cei mari şi cei mici 
în pământul acesta; nu se vor în- 
gropa, nici vor fi plânşi şi nu va 
fi tânguire pentru ei, şi nici tăeturi 
nu vor face. nici se vor rade. 

6. Şi nu se va frânge pâine întru 
plângerea lor spre mângâere pen- 
tru cel mort; şi nu va fî adăpat ne- 
ştine cu pahar spre mângâere pen- 
tru tatăl şi pentru muma lui ; la casa 
ospăţului să nu intri tu, ca să şezi 
împreună cu ei, şi să mănânci şi să 
bei. 

7. Pentrucă acestea zice Domnul 
Dumnezeul lui Israil: 

8. lată eu voiu lua din locul a- 
cesta înaintea ochilor voştri şi în 
zilele voastre, glasul cel de bucurie 
şi glasul cel de veselie, şl glasul 
cel de mire şi glasul cel de mireasă. 

9. Şi va fi, când vei vestî noro- 
dului acestuia toate cuvintele ace- 
stea, şi ver zice către tine: pentru 
ce au grăit Domnul asupra noastră 
toate relele acestea? Care este ne- 
dreptatea noastră? Şi care este pă- 
catul, ce am săvârşit noi înaintea 
Domnului Dumnezeului nostru? 

10. Vei zice către ei: pentrucă m'au 
. părăsit părinţii voştri, zice Domnul 

şi au mers după dumnezei streini, 
şi au slujit lor şi s'au închinat lor, 
s'au depărtat dela mine şi legea 
mea n'au păzit. 

11. Şi voi mai rău aţi făcut decât 
părinţii voştri, şi iată voi fiecare um- 
blaţi după plăcerile inimei voastre 
cei rele, ca să nu mă ascultaţi pre 
mine. 

12. Şi vă voiu depărtâ din pămân- 
tul acesta, la pământul, care nu l-aţi 

16- 5. Lev. 19, 28; lezecb. 24, J 6, 17. 
8. Isaia 24. 8. 10. 5, 19. 
12. fi 2 Lege 28, 36, 64, 65. 



ştiut vot nici părinţii voştri, şi V ^H 

sluji acolo la alţi dumnezei, cari 

vor aveâ milă de voi. JH 

13. Pentru aceea iată vin zile, zi JB 
Domnul, şi mai mult nu vor zicJ9 
viu este Domnul cel ce au scos prJB 
fiii lui Israil din pământul Eghipjfl 
tului. J9 

14. Ci viu este Domnul cel ce aiiil 
suit casa lui Israil din pământul celjjj 
despre miazănoapte şi din toate ţa JB 
rile unde au fost duşi; şi voiu a<lM 
şezâ pre ei în pământul lor, care j 
l-am dat părinţilor lor. 1 

15. Şi iată eu trimiţ pescari mulţt-*J 
zice Domnul, şi îi vor pescui pre' % 
ei, şi după aceea Voiu trimite mulţi ? | 
vânători, şi'i vor vânâ pre ei de pre 4 
tot muntele, şi de pre tot dealul şi 1 
din crăpăturile pietrilor. 1 

16. Că ochii mei sunt preste toate \ 
căile lor, şi nedreptăţile lor nu s'au 
ascuns dinaintea ochilor mei. 

17. Şi voiu răsplăti îndoit răutăţile \ 
lor şi păcatele lor, cu care au spur- i 
cai pământul meu întru mortăciu- 
nile urîciunilor sale, şi întru fără- 
delegile saie, cu care au umplut mo- 
ştenirea mea. 

18. Doamne, tu eşti puterea mea 
şi ajutorul meu şi scăparea mea în 
zilele răutăţilor, către tine neamurile 
vor veni dela marginea pământului, 
şi vor zice: cum idoli minciunoşî 
au agonisit părinţii noştri, şi nu 
este întru ei folos? 

19. Au face' şi-va omul luiş dum- 
nezei? Că aceia nu sunt dumnezei. 

20. Pentru aceea iată eu voiu a- 
rătâ lor în vremea aceasta mâna 
mea, şi voiu arătă lor puterea mea, 
şi vor cunoaşte, că numele meu 
este Domnul. 



14. lezecb. 28, 25, 26, 

16. Iov 34, 21, Pilde 15, 3. 

17. lezecb. 43, 7. 



IEREMIA 17 



911 



CAP. 17. 

Pedeapsa celor răzvrătiţi. Cinstirea 
zilei a şaptea. 

Păcatul lui luda scris este cu con- 
deiu de îier cu vârî de diamant 
săpat pre lespedea inimii lor, şi pre 
coarnele capiştelor tor. 

2. Când şi-au adus aminte fiii lor 
de capiştele lor şi de desişurile lor 
şi de lemnele cele îrunzoase pre 
munţii cei înalţi jertfind în câmp. 

3. Tăria ta şi toate vistieriile tale 
spre pradă le voiu dâ, cele înalte 
ale tale pentru păcate întru toate 
hotarele tale. 

4. Şi vei rămânea de moştenirea 
ta, care am dat {ie, şi a sluji te voiu 
face vrăjmaşilor tăi în pământul care 
nu'l ştii, că foc aţi aprins întru mâ- 
riîea mea, până în veac va arde. 

5: Acestea zice Domnul: bleste- 
mat este omul, care are nădejde 
spre om, şi va rezemă de dânsul 
trupul braţului său, şi dela Domnul 
se va depărlâ inima lui. 

6. Şi va fî ca mirsinul cel sălba- 
tec care este în pustie, nu va ve- 
deâ, când va veni binele şi se va 
sălăşlui în locuri fără de apă şi în 
pustie," în pământ sterp, care nu se 
va lăcul. 

7. Şi binecuvântat este omui cel 
ce nădăjdueşte spre Domnul, şi va 
fi Domnul nădejdea lui. 

8. Şi va fi ca pomul cel sădit lân- 
gă ape, şi pre umezeală pune ră- 
dăcinile sale şi nu se va teme când 
va veni zăduful, şi va fi într'însul 
odrasle îrunzoase, în anul cel fără 
de ploaie nu se va teme, şi nu va 
lipsi a îace roadă. 

9. Adâncă este inima decât toate, 
şi este om, cine'l va cunoaşte pre 
el? 



17. 2. Iezccb. 36, 31. 4. H 2 Lege 23, 68. 

5. 2 Parat. 32, 8; Isaia 30, 2; 31, 1 ; Ps. 
145,2. 6. Ps. 106, 34. 7. Ps. 2, 11. 

8. Ps. l, 3; isaia 44, 4, 9. Ps. 63, 7. 



! 10. Eu sunt Domnul cel ce cerc 
j inimile, şi ispitesc rărunchii, ca să 
| dau fiecăruia după căile lui şi după 
j rodufile izvodirilor lui. 

11. Precum poiârnichea cloceşte 
fără să scoaţă pui, aşa cel ce a- 
dună avuţia sa cu nedreptate, la 
jumătatea zilelor lui o va pierde şt 
în cele mai de pre urmă va fi nebun. 
| 12. Scaun înalt de mărire, sfinţi- 
j rea noastră, 

j 13. Aşteptarea lui Israil, Doamne 
j toţi cei ce te părăsesc pre tine să 
I se ruşineze, cei ce şe depărtează 
I să se scrie pre pământ, pentrucă 
l au părăsii pre Domnul izvorul vieţii. 
14. Vindecă-mă Doamne şi mă 
voiu tămădui, mântueşte-mă şi mă 
voiu mântui, că lauda mea lu eşti. 
I 15. lată ei zic către mine: unde 
| este cuvântul Domnului? Vie. 
16. Si eu nu m'am ostenit venind 
după tine, şi ziua omului nu o am 
poftit, tu ştii cele ce ies prin buzele 
j mele, înaintea feţei tale sunt. 
I 17. Să nu fii mie strein cruţân- 
J du-mă în ziua cea rea. 
j 18. Să se ruşineze cei ce mă go- 
; nesc, şi să nu mă ruşinez eu, în- 
; fricoşază-se ei, şi să nu mă înfri- 
! coşez eu, adu preste ei zi rea, cu 
\ îndoită zdrobire sîărâmă'i pre ei. 
j 19. Acestea zice Domnul către 
| mine: mergi şi stai în porţile fiilor 
| poporului tău, prin care intră îm- 
păraţii lui luda şi prin care ies, şi 
în toate porţile Ierusalimului, şi vei 
zice către ei: 

20. Auziţi cuvântul Domnului îm- 
păraţii lui luda şi toată ludeea şi 
tot Ierusalimul, cei ce intraţi prin 
porţile acestea. 

21. Aşa zice Domnul: păziţi su- 
fletele voastre şi nu ridicaţi sarcini 
în ziua sămbetelor, şi nu le băgaţi 
prin porţi le Ierusalimului. 

. 10. Pilde 15, 11; 3 Imp. 8, 39; Ps. 138, \, 
2 şi 7, io. 11. Eccl. 4, 8; Ps. 38, 10. 
13. Isaia 5, 19; Ps. 72, 26. 15. Isaia 5, 19; 2 Pe- 
tru 3, 3. 18. Ps. 34, 4. 21. Neemia 13, 19. 



912 



IEREMIA 17—18 



22.. Şi nu scoatefi sarcine din ca- 
sele voastre în ziua zâmbetelor, şi 
fol lucrul să nu îaceji, sfinţiţi ziua 
sâmbelelor, în ce chip am porun- 
cit părinţilor voştri. 

23. Şi nVu ascultat, şi n'au plecat 
rechia sa, şi au învârtoşat cerbicea 
sa mai mult decât părinţii lor, ca 
să nu mă asculte pre mine, şi să 
nu primească învăţătura. 

24. Şi va fî, de mă veţi ascultă 
pre mine, zice Domnul, ca să nu 
băgaţi sarcini prin porţile cetăţei a- 
cesteea în ziua sâmbelelor, şi să 
sfinţiţi ziua sâmbelelor, ca să nu 
faceţi întru dânsa tot lucrul. 

25. Vor intră prin porţile cetăţei 
acesteea împăraţi şi boieri, şezând 
pre scaunul lui David şi suindu-se 
pre carele şi pre caii săi, ei şl bo- 
ierii lor, oamenii lui luda şi cei ce 
lâcuesc în Ierusalim, şi se va lăcui 
cetatea aceasta în veac. 

26. Şi vor veni din cetăţile lui Iuda 
şi dimprejurul Ierusalimului, şi din 
pământul lui Veniamin şi dela câm- 
pie şi dela munte şi dela austru, 
aducând arderi de tot, şi jertfe şi 
tămâieri şi mană şi tămâie aducând 
laudă în casa Domnului. 

27. Şi va fi, de nu mă veţi ascultă 
pre mine, ca să sfinţiţi ziua sâm-'î 
betelor, ca să nu ridicaţi sarcini şi 
să nu băgaţi prin porţile Ierusali- 
mului în ziua sâmbelelor, voiu a- 
prinde foc în porţile ei, şi va arde 
uliţile Ierusalimului, şi nu se va 
stinge. 

CAP. 18. 

Vasul, olarului şi cerbicia poporului. 

Cuvântul care s'a făcut dela Dom- 
nul către Ieremia, zicând: 
2 Scoală-fe şi le pogoară la casa 
olarului, şi acolo vei auzi cuvintele 
mele. 



22. Eşire 20, 8. 26. Zabaria 7, 7. 



3. Şi m'am pogorît la casa ola- 
rului, şi iată el făceâ lucru pre pietre. 

4. Şi am văzut vasul, care'l făceâ 
el în mâinile lui, şi iarăş 1-a făcut 
pre acela alt vas, precum a plăcut 
înaintea lui a face. 

5. Şi a fost cuvântul Domnului 
către mine, zicând: 

6. Au doară nu v'aş putea face 
ca olarul acesta casa lui Israil? lată 
ca lutul olarului sunteţi voi în mâi- 
nile mele. 

7. îndată voiu grăi asupra nea- 
mului şi asupra împărăţiei, ca să'i 
ridic pre ei şi să'i pierz. 

8. Şi se va întoarce neamul aceia 
dela toate răutăţile sale, şi mă voiu 
căi pentru relele care am socotit să 
le fac lor. 

9. Şi iarăş voiu grăi despre neam 
şi despre împărăţie, ca să se zidea- 
scă de iznoavă şi să se răsădească. 

10. De vor face cele rele înaintea 
mea, ca să nu auză glasul meu, mă 
voiu căi pentru bunătăţile, care am 
grăit să le fac lor. 

11. Şi acum zi către oamenii iui 
Iuda şi către cei ce lăcuesc în Ie- 
rusalim: iată eu urzesc asupra voa- 
stră rele, şi pun asupra voastră 
gând; să se întoarcă dar flecare de 
la calea lui cea rea, şi mai bune 
faceţi lucrurile voastre şi căiie voa- 
stre. 

12. Şi au zis: ne împrolivim, că 
după urâciunile noastre vom merge 
şi fiecare cele ce plac inimii sale 
cei rele, vom face. 

.13. Pentru aceea aşa zice Dom- 
nul: întrebaţi întru neamuri, cine 
a auzit ca acestea înfricoşate foarte 
ce a făcut fecioara lui Israil? 

14. Au iipsi-vor dela piatră col- 
ţuri, sau zăpadă din Livan, ?u aba- 
te-se-va apa cu sila în sus ducân- 
du-se? 



18. Isaia 64, 8. 6. Isaia 29, 16. 11. 4 Imp. 
17, 13. 13. 1 Cor. 5, 1. 



1EREMIA 18-19 



913 



15. Dar poporul meu m'a uitai 
pre mine, tămâiat-a în deşert şi a 
ocolii în căile lor, poiecile veşnice, 
"ca să bată cărările, ce n'au cale de 
umblat. 

16. Ca să tacă pământul lor spre 
pustiire şi spre batjocură veşnică, 
toţi cei ce merg printr'însul se vor 
uimi şi vor clăti cu capul îor. 

17. Ca vântul cel arzător îi voiu 
risipi pre ei înaintea feţei vrăjma- 
şilor lor, arălâ-voiu lor ziua pieri- 
rei lor. 

18. Şi au zis: Veniţi să facem sfat 
împrotiva lui leremia, că nu va pieri 
legea pentru un preot, şi sfatul pen- 
tru un înţelegător, şi cuvântul pen- 
tru un proroc: veniţi şi să'l batem 
pre el cu limbă, şi toate cuvintele 
Iul să nu le ascultăm. 

19. Auzi-mă Doamne şi ascultă 
glasul îndreptărei mele. 

20. Au să răsplătesc pentru bune, 
rele? Că împreună 'au vorbit gra- 
iuri asupra sufletului meu şi certa- 
rea lor mi-au ascuns-o; adu'ţi a- 
■minte Doamne, că am stătut îna- 
intea la, ca să grăiesc bune pen- 
tru ei, şi să întorci mâniea ta de 
către ei. 

" 21. Pentru aceea dă pre fiii lor 
spre foamete, şi'i adună pre ei spre 
mâna săbiei, facă-se femeile lor fără 
de fii şi văduve, şi bărbaţii îor cu 
oioarle să fie omorîţi, şi tinerii lor 
căzuţi de sabie la răsboiu. 

22. Fie strigare în casele lor, adu 
asupra lor tâlhari fără de veste, că 
au uneltit cuvânt ca să mă prinză, 
şi laţuri au aşcuns asupra mea. 

23. Şi tu Doamne ai cunoscut lot 
sfatul lor cel spre moarte asupra 
mea, şi să nu ierţi nedreptăţile lor, 
şi păcatele lor să nu le ştergi dela 
faţa ta; fie slăbiciunea lor înaintea 



17. Isaia 27, 8. 18. Hmos 7, 10, 12. 

20. Fac. 44, 4; Ps. 34, 6. 

21. Ierem. 108, 9. 



ta, lucrează împrotiva lor în vre- 
mea mâniei tale. 

CAP. 19. 

Prevestirea darâmărei Ierusalimului. 

Atunci au zis Domnul către mine: 
mergi şi iâ un vas de lut," şi vei 
aduce din cei mai bătrâni ai popo- 
rului şi ai preoţilor. 

2. Şi vei ieşi la locul de înmor- 
mântare al fiilor fiilor lor, care este 
înaintea uşilor porţii Harsit, şi ci- 
teşte acolo toate cuvintele acestea, 
care voiu grăi către tine. 

3. Şi vei grăi lor : âuziţi cuvân- 
tul Domnului împăraţii lui luda şi 
bărbaţii lui Iuda şi cei ce lăcuiţi in 
Ierusalim, şi cei ce intraţi prin por- 
ţile acestea, acestea zice Domnul 
Dumnezeul lui Israil: iată eu aduc 
preste locul acesta rele, cât tot cine 
va auzi acestea, îi vor ţiui urechile,, 
lui. 

4. Pentru care lucru m'au pără- 
sit şi au înstreinat locul acesta şi 
au tămâia t întru el la dumnezei stre- 
ini, pe cari ei nu i-au ştiut, nici 
părinţii lor, şi împăraţii lui Iuda au 
umplut locul acesta de sângiuri ne- 
vinovate. 

5. Şi au zidit înălţimi lui Vaal, ca 
să arză pre fiii săi cu foc, cele ce 
n'am poruncit, nici am gândit în 
inima mea. 

6. Pentru aceea iată vin zile zice 
Domnul, ţi locul acesta nu se va 
mai chema Tofef, nici loc de înmor- 
mîniare Benenom, ci mormînful pier- 
zărei. 

7. Şi voiu pierde sfatul lui luda 
şi al Ierusalimului în locul acesta, 
şi'i voiu surpa pre ei Cu sabie îna- 
intea vrăjmaşilor lor, şi în mâinile 
celor ce cearcă sufletele lor, şi voiu 
dâ pe morţii lor mâncare pasări- 
lor cerului şi hiarelor pământului. 

19. 3. 1 Imp. 3, 11 şi 4 Imp. 21, 12, 

4. ]saia 65, 11. 6. 7, 30. 



914 



IEREMIA 19-20 



8. Şi voiu pune cetatea aceasta 
spre pustiire şi spre batjocură, tot 
cel ce va merge aproape de ea se 
va mâhni, şi va şuerâ pentru toată 
bătaia aceasta a ei. 

9. Şi vor mâncâ trupurile fiilor 
săi şi trupurile fetelor sale, şi fie- 
care trupurile aproapelui sau vor 
mâncâ întru împresurarea şi întru 
încunjurarea, cu care îi vor încun- 
jurâ pre ei vrăjmaşii lor. 

10. Şi vei zdrobî vasul cel de lut 
înaintea ochilor oamenilor celor ce 
vor ieşî cu tine, şi vei zice către ei: 

1 1. Acestea zice Domnul: aşâ voiu 
zdrobi pe norodul acesta şi ceta- 
tea aceasta, cum se zdrobeşte va- 
sul cel de lut, care nu se mai poate 
drege, şi în Tofet se vor îngropa, 
pentrucă nu este alt loc de îngro- 
păciune. 

12. Aşâ voiu face locului ace- 
stuia şi celor ce îăcuesc înlru el, 
zice Domnul, ca să se dea cetatea 
aceasta ca pământul cel surpat. 

13. Şi casele Ierusalimului; şi ca- 
sele împăraţilor lui îuda vor fi ca 
locul cel ce se surpă pentru necu- 
răţiile lor prin toate casele, întru 
care au tămâiat prin podurile lor 
la toată oastea cerului, şi au văr- 
sai turnări \a dumnezeii cei streini. 

14. Şi a venit Ieremia din valea 
Tofet, unde l-au fost trimis pre el 
Domnul ca să prorocească, şi a 
stătut în curtea casei Domnului şi 
a zis către tot poporul. 

15. Acestea zice Domnul: iată eu 
aduc preste cetatea aceasta şi pre- 
ste loate cetăjile ei şi preste satele 
ei, toate relele, care am grăit asu- 
pra ei, pentrucă a întărit cerbicea 
sa, ca să nu asculte de poruncile 
mele. 



f. H 2 Lege 28 , 53; Isaia 9, 19. 
11. Isaia 30, 14. 13. 4Itnp. 23, 12. 



CAP- 20. 

îeremia în temniţă. Plângerea lui. 

Şi a, auzit Pashor îiulîui Emir preo- 
tul, cel ce erâ pus povă(uitor ca- 
sei Domnului, pre Ieremia prorocind 
cuvintele acestea. 

2. Şi 1-a lovit pre el, şi 1-a băgat 
pre el în locul cel de chin, care erâ 
lângă poarta casei cei de sus rân- 
duite în casa Domnului. 

3. Iar a doua zi a scos Pashor 
pre Ieremia din închisoare, şi a zis 
Ieremia căire el ; nu Pashor a che- 
mat Domnul numele tău, ci nemer- 
nic. 

4. Pentrucă acestea zice Domnul: 
iată eu te dau pre tine la nemerni- 
cie împreună cu toţi prietenii tăi, şi 
vor cădea de sabia vrăjmaşilor săi, 
şi ochii tăi vor vedea, şi pre tine 
şi pre tot Iuda voi dâ în mâinile 
împăratului Vavilonului, şi'i va face 
pre ei nemernici, şi cu săbii îi va 
tăîâ pre ei. 

o. Şi voiu dâ toată puterea ce- 
j tăţii aceşleia şi toate osfenelele ei 
| şi toate visteriile împăratului Iudei, 

în mâinile vrăjmaşilor lui, şi'l vor 

duce pre el în Vavilon. 

6. Şi tu Pashor şi toţi cei ce îă- 
cuesc în casa ta, veţi merge în ro- 
bie, şi în Vavilon vei murî, şi acolo 
te vei îngropa iu şi toţi prietenii 
tăi, cărora ai prorocit minciuni. 

7. Amăgilu-m'ai Doamne, şi m'ara 
amăgit, biruit-ai şi te- ai întărit, fă- 
cutu-m'am spre râs, toată ziua am 
fost batjocorit. 

8. Pentrucă cu cuvântul meu cel 
amar voiu râde, defăimare şi beciş- 
nicie voiu chemă, că s'a făcut cu- 
vântul Domnului spre ocară mie, şi 
spre batjocură în toată ziua mea. 

9. Şi am zis: nu voi numî numele 
Domnului, şi mai mult nu voiu grăî 
întru numele lui, şi s'a făcut ca fo- 

20- 2. 2 Parat. 18, 23 şi 16, 10. 



IEREMIA 20—21 



915 



cui ce arde pârjol în oasele mele, 
şi m'am părăsit de pretudindenea 
şi nu poci suferi. 

10. Că am auzi! hula multora, 
cari s'au adunat de prin prejur, ri- 
dicaţi-vă şi să mergem asupra lui, 
toţi bărbaţii prietenii lui, iuaţt aminte 
ce este în gândul lui, poate se va 
înşela, şi'l vom birui, şi ne vom luâ 
izbânzi asupra lui. 

11. Dar Domnul este cu mine ca 
un răsboinic puternic: pentru aceea 
m'au urmărit dar n'au pulut înţe- 
lege, ruşinatu-s'au foarte, că n'au în- 
ţeles ocara lor, care în veac nu se 
va şterge. 

12. Doamne, cel ce ispiteşti cele 
drepte şi cunoşti rărunchii şi ini- 
mile, să văz izbânda ta asupra lor, 

«căci ţie ţi-am încredinţat apărarea 
mea. 

13. Cântaţi Domnului, lăudaţi'l 
pre el, că au scos sufletul săracului 
din mâna celor mai răi. 

U. Blestemată fie ziua întru care 
m'am născut, ziua întru care m'a 
născut maica mea, să nu fie bine- 
cuvântată. 

15. Blestemat să fie omul cel ce 
a vestit tatălui meu, zicând: că s'a 
născut ţie fecior, bucură-te. 

16. Fie omul acela, ca cetăţile, 
care le-au prăpădit Domnul cu mâ- 
nie, şi nu i-a părut rău, auză stri- 
gare dimineaţa, şi glăsuire întru 
amiazăzi. 

17. Căci nu m'a ucis în mitrasul 
maicii mele, şi să se îî făcut mie 
maica mea groapă, şi mitrasul ei 
zămislire veşnică. 

18. Pentru ce am ieşit din mitras, 
ca să văz osteneie şi dureri? Şi să 
se sfârşească întru ruşine zilele mele. 

/■ 

•'■'./' 



10. Ps. 30, 13. 14. 15, io; Iov 3, 2, 3. 
16. Fac. 19, 24, 25, 



CAP. 21- 

Sedechia cere sfat lui Ieremia care 
vesteşte robia Ierusalimului. 

Cuvântul, care s'a făcut deia Dom- 
nul către Ieremia, când a trimis 
la el împăratul Sedechia pre Pas- 
hor fiul lui Melhie, şi pre Sofonia 
fiul lui Vaseu preotul, zicând : 

2. întreabă pentru noi pre Dom- 
nul, că împăratul Vavilonului stă 
asupra noastră, doar va face Dom- 
nul după toate minunile sale, şi se 
va duce dela noi. 

3. Şi a zis către ei Ieremia : aşâ 
veţi grăi către Sedechia împăratul 
lui Iuda, 

4. Acestea zice Domnul: iată eu 
întorc armele cele de răsboiu, cu 
care voi daţi răsboiu asupra Halde- 
ilor celor ce v'au închis pre voi 
dinafară de zid, şi'i voiu aduna pre 
ei la mijlocul cetăţii aceştia. 

o. Şi vă voiu bale eu pre voi cu 
mână tare şi cu braţ înalt, şi cu 
mânie şi cu urgie mare. 

6. Şi voiu lovi pre toţi cei ce lă- 
cuesc în cetatea aceasta pre oameni, 
şi pre dobitoace cu ucidere mare, 
si vor muri. 

» 

7. Şi după acestea, aşâ zice Dom- 
nul : dâ-voiu pre Sedechia împăra- 
tului lui luda şi pre fii lui şi pre 
poporul, care a rămas în cetatea 
aceasta, de moarte şi de foamete 
şi de sabie, în mâna vrăjmaşilor 
lor, cari caută sufletele lor, şi cu 
ascuţitul săbiei de tot îi voiu lăiâ 
pre ei, nu voiu cruţa pre ei, şi nu 
mă voiu milostivi spre ei. 

8. Şi către poporul acesta vei grăi: 
acestea zice Domnul; iată eu am 
dat înaintea feţii voastre calea vie- 
ţii şi calea morţii. 

a. Cel ce stă în cetatea aceasta 
va muri de sabie şi de foamete ; iar 
cel ce va ieşi şi va merge la Hal- 

21. 9. 38, 2. 



916 



IEREMIA 21—22 



deii cei ce v'au împresurat pre voi, 
lrăi-va dar, şi va trăi. 

10. Pentrucă am întărit îaja mea 
asupra cefăţei aceştia spre rele şi 
nu spre bune, zice Domnut, în mâi- 
nile împăratului Vavilonului se va 
dâ, şi de fot o va arde pre ea cu 
foc, 

11. Casa împăratului lui Iuda a- 
uziţi cuvântul Domnului casa lui 
David, acestea zice Domnul: 

12. Judecaţi dimineaţa judecată, 
şi îndreptafi şi scoateţi pre cel je- 
fuit din mâna celui ce'l năpăstue- 
şte pre el, pentru ca să nu se de- 
scopere ca focul iuţimea mea, şi 
va arde, şi nu va fi cine să o stingă. 

13. Iată eu asupra ta cel ce lă- 
cueşti valea Soruîui cea câmpoasă, 
cei ce ziceţi: cine ne va înfricoşa 
pre noi? Sau cine va intră în lă- 
caşul nostru? 

14. Şi voiu aprinde foc în dum- 
brava ci, şi va mistui toate cele de 
prin prejurul ei. 

C AP. 22. 

Prorocie împroiiva împărăţiei lui Iuda, 

Acestea zice Domnul: du-te şi te 
pogoară la casa împăratului lui 
Iuda, şi vei grăi acolo cuvântul a- 
cesta, şi vei zice: 

2. Ascuîtăjcuvântu! Domnului îm- 
părate al lui luda, cel ce şezi pre 
scaunul lui David, tu şi casa ta, 
poporul tău, şi cei ce intră prin por- 
ţile acestea. 

3. Acestea zice Domnul : faceţi 
judecată şi dreptate şi scoateţi pre 
cel jefuit din mâna celui ce'l năpă- 
stueşte pre el, şi pre cel nemernic 
şi pre cel sărac şi pre văduvă, să 
nu'i asupriţi, şi nu fiţi necredincioşi, 
şi sânge nevinovat să nu vărsaţi în 
locul acesta. 

4. Că dacă în adevăr veţi face cu- 

22* 3. Isaia 1, 17. 



vântul acesta, împăraţii cei ce ş^> 
pre scaunul lui David, vor intră prftf 
porţile casei aceştia stând în cară 
şi pre cai vor îi ei şi slujitorii lo r . 

5. Iar de nu veţi face cuvintele 
acestea, asupra mea m'am jurat 
zice Domnul: că spre pustiire va fi 
casa aceasta. 

6. Că acestea zice Domnul asu- 
pra casei împăratului lui Iuda: Ga- 
laadule, tu îmi eşti cSpitenie în Li- 
van, de nu te voiu pune pre tine 
spre pustiire, cetăţi nelăcuife. 

7. Şi voiu aduce asupra ta om 
pierzător şi securea lui, şi vor tăiâ 
chedrii cei aleşi ai tăi, şi'i vor a- 
runcâ în loc. 

8. Şi vor trece neamuri multe prin 
cetatea aceasta, şi va zice îiecarele 
către aproapele său: pentruce au fă- 
cut Domnul aşâ acestei cetăţi mari? 

9. Şi vor răspunde: pentrucă au 
părăsit aşezământul de lege al Dom- 
nului Dumnezeului lor, şi s'au în- 
chinat la dumnezei streini şi au slu- 
jit lor. 

10. Nu plângeţi pre cel mort, nici 
vă tânguiţi pentru el, plângeţi cu 
plângere pre cel ce iese, că nu se 
va mai întoarce, nici va vedeâ pă- 
mântul moşiei sale. 

11. Pentrucă acestea zice Dom- 
nul asupra lui Selim fiul lui losie, 
cel ce împărăjeşte în locul lui losie 
tatălui său, care a ieşit din locul 
acesta. 

12. Nu se va mai întoarce acolo, 
ci în locul acela unde l-am mutat 
pre el, acolo va muri, şi pământul 
acesta nu'l va mai vedeâ. 

13. O cel ce zideşte casa sa nu 
cu dreptate şi îoişoarele sale nu cu 
judecată, la el aproapele lui lucrează 
în dar, şi plată nu'i dă lui. 

14. Zidit-ai ţie casă cu măsură, 
foişoare largi şi cu ferestre osebite 

5. Isaia 45, 23. S. R 2 Lege 29, 24. 
9. 3 Jmp. 9, 8. 10. Lucâ 23, 28. 13. Hva- 
cum 2, 9. 



IEREMIA 22-23 



917 



şi căptuşite cu chedru şi văpsite 
cu roşu. 

15. Au împărăţi-vei pentrucă tu 
te făleşti în chedrii tatălui tău? Nu 
mâncare, nici băutură, ci mai bine 
erâ să faci tu judecată şi dreptate 
bună. 

16. A nu cunoaşte nici a face ju- 
decată smeriiuiui, nici dreptate să- 
racului; au nu este aceasta, că tu 
nu mă cunoşti pre mine? Zice Dom- 
nul. 

17. lată nu sunt ochii tăi drepţi, 
nici inima ta bună, ci la lăcomia 
ta şi la sângele cel nevinovat, ca 
să'l verşi pre el, şi !a strâmbălăţi 
şi la ucideri, ca să le faci pre ele. 

18. Pentru aceea acestea zice Dom- 
nul asupra lui Ioachim feciorul lui 
losie împăratul lui Iuda, asupra băr- 
batului acestuia: nu'l vor plânge pre 
el o frate! Nici se vor tângui pen- 
tru el, vai Doamne! 

19. Nu i se va face îngroparea, ci 
putred se va lepădă afară de poarta 
Ierusalimului. 

20. Sue-te în Livan şi strigă şi 
spre Vasan dă glasul tău, şi strigă 
dincolo de mare, că toţi cei ce te 
iubesc, s'au sfărâmat. 

21. Grăit-am către line întru că- 
derea la şi ai zis; nu voiu ascultă. 
Aceasta este calea ta din tinereţele 
tale, n'ai ascultat glasul meu. 

22. Pre toţi păstorii tăi îi va pa- 
şte vântul, şi amorezii cei ce iubesc 
în robie vor merge; că atunci te vei 
ruşina de toţi cei ce te iubesc pre 
iine. 

23. Ceea ce lăcueşti în Livan, ce- 
ea ce faci cuiburi în chedri, foarte 
vei suspină, când vor venî jie du- 
reri, ca ceea ce naşte. 

24. Viu sunt eu, zice Domnul; dacă 
lehoniea feciorul lui Ioachim îm- 
păratul lui luda s'ar face chiar o 

17. Iezecb. 19, 6, 7. 19. 36, 30. 
20. Plâng. I, 2. 



pecetie în mâna mea cea dreaptă, 
de acolo te voiu zmulge. 

25. Şi le voiu dâ pre line în mâna 
celor ce caută sufletul tău, de cari 
lu te temi de faţa lor, în mâna Hal- 
deilor. 

26. Şi te voiu lepădă pre line şi 
pre muma ta, care te-a născut pre 
tine în pământ, în care tu nu te-ai 
născut, şi acolo vei murî. 

27. Iar în pământul, pe care ei îl 
doresc în sufletul lor, nu se vor mai 
întoarce. 

23. Necinstitu-s'a lehoniea ca un 
vas de nici o treabă, pentrucă s'a 
lepădat, şi s'a scos la pământul, pe 
care nu 1-a ştiut. 

29. Pământule, pământule auzi cu- 
vântul Domnului. 

30. Scrie pre bărbatul acesta, om 
izgonit, pentrucă din seminţia lui, 
nu va mai şedea nimeni pre scau- 
nul lui David, domn în luda. 

CAP. 23. 

Pedeapsă asupra păstorilor necredin- 
cioşi şi a frorocilor mincinoşi. 

0 păstori! Cei ce pierdeţi şi risi- 
piţi oile păşunei mele. 

2. Pentru aceea aşa zice Domnul 
asupra celor ce pasc poporul meu: 
voi aţi risipit oile mele şi le-aţi scos 
afară, şi nu le-aţi cercetat pre ele, 

j ială eu voiu izbândi asupra voastră 
după meşteşugirile voastre cele rele. 

3. Şi eu voiu primî pre cei ră- 
maşi ai poporului meu de preste 
tot pământul unde iam scos pre 
ei, şi îi voiu aşeza pre ei la păşu- 
nea lor, şi vor creşte şi se vor în- 
mulţi. 

4. Şi voiu dâ lor păstori, cari îi 
vor paşte pre ei, şi mai mult nu se 



25. 4 Imp. i4, 14; 2 Parai. 36, 10. 

26. 4 Imp. 24, 15; Iezecb. 19, 8. 
28. Ozie 8, 8. 

23. 1. Iezecb. 34, 2. 
4. Iezecb. 34, 11, 12, 23. 



918 c 



iEREMIA 23 



vor teme, nici se vor înfricoşa, zice 
Domnul. 

5. Iată vin zile, zice Domnul; şi 
voiu ridica lui David odraslă dreaptă 
şi va împăraţi împărat, şi va înţe- 
lege, şi va face judecată şi drep- 
tate pre pământ, 

6. în zilele lui se va mântuî luda, 
şi îsraiî va îăcuî cu nădejde, şi a- 
cesta este numele lui, cu care îl va 
chernâ pre el: Domnul, dreptatea 
noastră. 

7. Pentru aceea iată vin zile, zice 
Domnul, şi nu vor mai zice: viu 
este Domnul, cel ce au scos casa 
lui lsrail din pământul Eghipetului; 

8. Ci viu este Domnul cei ce au 
scos, şi au adunat toată sămânţa 
lui lsrail dela pământul despre mia- 
zănoapte, şi din toate ţările de unde 
i-au scos pre ei şi i-au aşezat în 
pământul lor. 

9. Pentru proroci zdrobitu-s'a ini- 
ma mea întru mine, clătitu-s'au toate 
oasele mele, făcutu-m'am ca un băr- 
bat zdrobit, şi ca un om ameţit de 
vin, de faţa Domnului şi de fafa bu- 
nei cuviinţei slavei lui. 

10. Că de către îafa acestora a 
plâns pământul, uscatu-s'au păşu- 
nile pustiei şi s'a făcut dumbrava 
lor rea, şi tăria lor aşa. 

11. Că preotul şi prorocul s'au 
pângărit, şi în casa mea am văzul 
răutăţile lor. 

12. Pentru aceea îacă-se lor calea 
lor spre lunecare întru negură şi se 
vor împiedeca, şi vor cădea întru 
ea, pentrucă voiu aduce preste ei 
rele în anul cercetărei lor. 

13. Şi întru prorocii Samarieiam 
văzut fărădelegi, prorocil-au prin 
Vaal şi au făcut pre poporul meu 
îsrail să rătăcească. 

14. Şi întru prorocii lerusalimu- 

5. Isaia 9. 6; 52, 13; 53, 10; Ioan l, 45. 

6. Isaia 4, 2; 40, 11; 45, 8. lezecb. 34, 17. 
11. 2 Patalip. 26, 14. 12. Ps. 34, 5. 

14. Jsaia 1, 9. 



lui am văzut lucruri groaznice 
curvind şi mergând întru miîichf 
şi sprijinind mâini multe, ca să ■ 
se întoarcă fiecare dela calea sa ce- 
rea, făcutu-s'au mie foţi ca Sodomă 
şi cei ce lăcuesc înfr'însa ca q&* 
mora. 

15. Pentru aceea aşâ zice Dom-~ 
nul: iaiă eu hrănesc pre ei cu du- 
rere, şi voiu adâpâ pre ei cu h p8 ' 
amară, că dela prorocii Ierusalimu- ~ 
lui a ieşit spurcăciune în tot pg. 
mântui. 

16. Aşâ zice Domnul atoiţiitorul: ' 
n'ascuîfaji cuvintele prorocilor, că 
îndeşert îşi fac lor vedenii, din mi- 
ma lor grăiesc şi nu din gura Dom- 
nului. 

17. Zic celor ce leapădă cuvân- 
tul Domnului, pace va fi vouă şi 
tuturor celor ce umblă întru poftele 
lor, şi la fot cel ce umblă întru în- 
şelăciunea inimei sale, nu vor veni 
asupra ta rele. 

18. Că cine a stătut înaintea Dom- 
nului, şi a văzut cuvântul lui? Cine 
a pus în urechi şi a auzit? 

19. Iată cutremur dela Domnul, 
şi iuţime iese spre cutremur, A n\âr- 
tindu-se preste cei necredincioşi va 
veni. 

20. Şi mai mult nu se va întoarce 
mâniea Domnului, până când o va 
face pre ea, şi până când o va în- 
tări pre ea, dela sfatul inimei lui; 
la sfârşitul zilelor înţelege-vor pre ea. 

21. N'am trimis proroci, şi ei a- 
lergau, nici am grăit către ei, şi ei 

proroceau. 

22. Şi de au şezut la sfatul meu, 

şi de au auzit cuvintele mele şi pre 
poporul Imeu ar fi întors dela foc- 
melele lor cele rele. 

23. Dumnezeu de aproape sunt 
eu, zice Domnul; şi nu Dumnezeu 
departe. 

15. Plâng. 3, 15. 77. lezecb. 33, 10. 
18. Isaia 40, 13; Iov 15, 8; Rom. 11, 34; 
1 Cor. 2, 16. 



IEREMIA 23—24 



919 



24. Au ascunde-se-va cinevâ în- 
tru cele ascunse, şi eu nu'! voiu 
vedea pre ei? Au nu umplu eu ce- 
rul şi pământul? Zice Domnul. 

125. Auzil-am cele ce grăesc pro- 
rocii, cei ce prorocesc înlru numele 
meu minciuni, zicând: vis am visat. 

26. Până când va fl în inima pro- 
rocilor celor ce prorocesc minciuni? 
Prorocirid ei voile Inimilor saîe. 

27. Celor ce socotesc întru visele 
sale, pe care le povesleâ fiecare a- 
proapelui său, ca să uite legea mea 
în ce chip au uitat părinţii lor nu- 
mele meu întru Vaal? 

28. Prorocul care a visat, pove- 
stească visul său, şi cel către care 
este cuvântul meu, povestească cu- 
vântul meu întru adevăr. Ce sunt 
paiele la grâu, aşa sunt cuvintele 
mele, zice Domnul. 

29. Iată, au nu sunt cuvintele mele 
ca focul, zice Domnul, şi ca cioca- 
nul care taie piatra? 

30. Pentru aceea zice Domnul Dum- 
nezeu, iată eu către prorocii cei ce 
fură cuvintele mele, fiecare dela a- 
proapele său. 

rf 31. Iată eu către prorocii cei ce 
scot vorbe de prorocii şi dormitează 
în uimirea lor. 

32. Pentru aceea iată eu către 
prorocii cei ce prorocesc vise min- 
cinoase, şi povestindu-le pre ele, în- 
şală pre poporul meu cu minciunile 
lor şi cu înşelăciunile lor; dar eu 
nu i-am trimis pre ei, şi nu le-am 
poruncit lor şi nu vor fi de nfci un 
folos poporului acestuia. 

33. Şi dacă te vor întreba poporul 
acesta, au preot.au pro roc, zicând: 
ce este sarcina dela Domnul ? Vei 
spune lor: voi sunteţi sarcina, vă 
voiu risipi pre voi, zice Domnul. 

34. Prorocui şi preo|ii şi poporul, 



24. Hmos 9, 2, 3; Isaia 66, 1; 3 Imp. 8, 
27; Fap. Hp. 7, 49. 30. R 2 Lege tt, 20. 
32. Sof. 3, 4. 



cari vor zice: sarcina dela Domnul, 
îmi voiu izbândi pre omul acela, şi 
pe cas-a lui. v 

35. Aşâ veţi gtăl fiecare către a- 
proapele său, şi frecare către fra- 
tele său, ce au răspuns Domnul, şi 
ce au zis Domnul? ..»* % 

36. Si să nu mai numiţi sarcină 
dela Domnul, că cuvântuJk omului 
fî-va sarcină dela el, voi aţi întors 
cuvintele Dumnezeului celui viu, 
Domnul Puterilor, Dumnezeul no- 
stru. 

37. Aşâ veţi grăî către Proroc: 
ce au răspuns ţie Domnul şi ce au 
zis Domnul? 

38. Şi de vei mai zice sarcina 
Domnului, atunci aşâ zice Domnul, 
Dumnezeul nostru : pentrucă zici cu- 
vântul acesta : sarcina Domnului, 
deşi am trimis către voi zicând unu 
veţi zice: sarcina Domnului, 

39. Pentru aceea iată eu vă iau, 
şi vă risipesc pre voi şi cetatea pe 
care o am dat vouă şi părinţilor 
voştri. 

40. Şi voiu dâ preste voi ocară 
veşnică şi necinste veşnică, care 
nu se va uită. 

CAP. 24. 

Cele două coşuri de smochine şi soarta 
viitoare \ a . poporului. r 

Ârăfatu'mi*au mie Domnul două 
coşniţe de smochine puse îna- 
intea Bisericii Domnului, dupăce a 
înstreinaî Navuhodonosor împăra- 
tul Vaviîonului pire Iehoniea fecio- 
rul lui loachim împăratul lui Iuda, 
şi pre boieri şi pre meşteri şi pre 
cei legaţi şi pre cei bogaţi din Ieru- 
salim, şi i-a adus pre ei în Vavilon. 

2. In una din coşniţe erau smo- 
chine bune foarte, ca smochinele 
cele timpurii, iar în cealaltă coşniţă, 
smochine rele foarte, care nu se 
puteau mâncâ pentru răutatea lor. 

24. 1- 4 Imp» 24, J5. 



920 



IEREMIA 24—25 



3. Şi au grăit Domnul către mine: ! 
cc vezi Ieremie? Şi am zis, smo- 
chine, smochinele cele bune, sunt 
bune foarte? şi cele rele, sunt rele 
foarte, care nu se pot mâncâ pen- 
tru răutatea lor. 

4. Şi a fost cuvântul Domnului 
către mine, zicând : 

5. Acestea zice Domnul Dumne- 
zeul lui Israil: ca smochinele cele 
bune acestea, aşâ voiu cunoaşte 
spre bine pre cei înstreinaţi ai lui 
Iuda, pre cari i-am trimis din locul | 
acesta în pământul Haldeilor spre 
bunătăţi. 

6. Şi voiu îndreptă ochii mei spre 
ei întru bunătăţi, şi'i voiu aşeză pre 
ei în pământul acesta spre binele 
lor, şi de iznoavâ îi voiu zidî pre 
ei, şi nu'i voiu surpă pre ei, şi'i 
voiu sădîpre ei, şi nu'i voiu zmulge. 

7. Şi voiu dă lor inimă, ca să mâ 
ştie pre mine, că eu sunt Domnul, 
şi ei vor f! mie popor şi eu voiu fl 
lor Dumnezeu, pentrucă se vor în- 
toarce către mine din toată inima 
lor. 

8. Şi precum smochinele cele rele 
care nu se pot mâncâ pentru rău- 
tatea lor, zice Domnul; aşâ voiu dă 
pre Sedechia împăratul lui luda, şi 
pre dregătorii lui, şi rămăşiţa Ieru- 
salimului ce a rămas în pământul 
acesta şi pre cei ce lăcuesc în E- 
ghipet. 

9. Şi'i voiu dă pre ei spre risi- 
pire la toate împărăţiile pământului, 
şi vor fi spre ocară şi spre pildă, 
şi spre ură şi spre blestem în tot 
locul, unde îi voiu scoate pre ei. 

10. Şi voiu trimite la ei foamete 
şi moarte şi sabie, până ce se vor 
sfârşi din pământul, care l-am dat 
lor. 



CAP. 25. 

Robia Vavilonului şi pedeapsa tuturor 
neamurilor, 

Cuvântul, care ş'a făcut către le- 
remia pentru tot poporul lui Iuda 
în anul al patrulea al lui Ioachim 
fiul lui Iosia împăratul lui Iuda, a- 
cesta este anul cel dintâiu al lui 
Navuhodonosor împăratul Vavilonu- 
lui, 

2. Ce au grăit către tot poporul 
lui Iuda şi către cei ce lăcuesc în 
Ierusalim, zicând: 

3. In al treisprezecelea an al lui 
Iosia, fiul lui Amos, împăratul lui 
Iuda, şi până în ziua aceasta două- 
zeci şi trei de ani, şi am grăit că- 
tre voi mânecând şi zicând : 

4. Şi am trimes la voi pre robii 
mei prorocii de noapte trimeţându'i, 
şi n'aţi ascultat, şi n'aţi luat aminte 
cu urechile voastre. 

5. Intoarceţi-vă fiecare dela calea 
sa cea rea şi dela cugetele voastre, 
şi veţi lăcui în pământul, care l-am 
dat vouă şi părinţilor voştri din 
veac şi până în vead. 

6. Nu mergeţi după dumnezei stră- 
ini, ca să slujiţi lor şi ca să vă 
închinaţi lor, ca să nu mă porniţi 
pre mine spre mânie cu faptele mâi- 
nilor voastre, ca să vă fac vouă rău. 

7. Dar nu m'aţi ascultat pre mine. 

8. Pentru aceea aşâ zice Domnul; 
de vreme ce n'aţi crezut cuvintelor 
mele, 

9. Iată eu voiu trimite şi voiu luă 
moştenirea dela miazănoapte, şi'i 
voiu aduce pre ei preste pământul 
acesta şi preste cei ce lăcuesc pre 
el, Ş» preste toate neamurile cele 
de prin prejurul lui, şi'i voiu pu- 
stii pre ei, şi'i voiu dâ spre stin- 
gere şi spre batjocură şi spre ocară 
veşnică. 



7. H 2 Lege 30, 6. 

9. R 2 Lege 28, 37; Ps. 43, 15, 



25' 5. 4 Impi 17, t3. 
9. Isaia 10, 6; Plâng. 2, 15. 



IEREMIA 25 



921 



10. Şi voiu pierde dela ei glasul 
cel de bucurie şi glasul cel de ve-j, 
selie, glasul cel de mire şi glasul 
cel de mireasă, mirosul cel de mir 
şi lumina din sfeşnic. 

11. Şi va fi tot pământul spre stin- 
gere, şi vor sluji întru neamuri şap- 
tezeci de ani. 

12. Iar dupăce se vor umpleâ a- 
cei şaptezeci de ani, voiu izbândi 
asupra neamului acestuia, şi îi voiu 
pune pre ei spre stingere ,r eşnică. 

13. Şi voiu aduce preste pămân- 
tul acesta toate cuvintele mele, care 
le-am grăit asupra lui, toate câte 
sunt scrise în cartea aceasta, care 
le-a prorocit leremia asupra tuturor 
neamurilor. 

14. Că au slujit lor, când erau nea- 
muri multe şi împăraţi mari; şi voiu 
răsplăti lor după faptele lor şi după 
lucrurile mâinilor lor. 

15. Aşâ au zis Domnul Dumnezeul 
lui Israil : iâ paharul acesta de vin 
din mâna mea, şi vei adăpâ toate 
neamurile, la care eu te trimit pre 
tine. 

16. Şi vor beâ, şi vor vărsă, şi 
vor nebuni de faţa săbiei, care eu 
voiu trimite în mijlocul lor. 

17. Şi am luat paharul- din mâna 
Domnului, şi am adăpat toate nea- 
murile, la care m'au trimis pre mine 
Domnul. 

18. Ierusalimul şi cetăţile lui Iuda 
şi pre împăraţii lui luda şi pre bo- 
ierii lui, ca să'i deâ pre ei spre pu- 
stiire şi spre stingere şi spre bat- 
jocură. 

19. Şi pre Faraon împăratul E- 
ghipetului şi pre slugile lui şi pre 
boierii lui, şi pre lot poporul lui. 

20. Şi pre toţi cei despre apus de 
«1, şi pre toţi împăraţii celor de alt 
neam, şi Ascalonul şi Gaza, şi A- 
caronul şi rămăşiţa Azotului. 

11. 2. Parai. 36, 22; Esdra 1, 1; Isaia 24, 8. 

12. Dan. 9, 2. 14. Plâng. 4, 21. 



21. Şi Idumeia şi Moavul, şi pre 
fiii lui Amon. 

22. Şi pre împăraţii Tirului, şi pre 
împăraţii Sidonului, şi pre împăraţii 
cei de dincolo de mare. 

23. Şi pre Dedan şi pre Teman 
şi pre Ros, şi pre fot cel tuns din 
'naintea feţii lui. 

24. Şi pre foţi împăraţii, cei ce 
poposesc în pustie. 

25. Şi pre toţi împăraţii Eîamului, 
şi pre foţi împăraţii Perşilor. 

26. Şi pre toţi împăraţii dela mia- 
zănoapte, pre cei de departe şi pre 
cei de aproape, pre fiecare împro- 
fiva fratelui său, şi toate împărăţiile 
cele de pre faţa pământului. 

27. Şi vei grăi lor: aşâ zice Dom- 
nul Dumnezeu atofţiiiorul, Dumne- 
zeul lui Israil : beţi, îmbătaţi-vă şi 
vărsaţi, şi veţi cădeâ, şi nu vă veţi 
sculă de către faţa săbiei, care o 
voiu trimite în mijlocul vostru. 

28. Şi va ii când nu vor vreâ să 
primească paharul din mâna ta, ca 
să beâ, vei grăi către ei: aşâ au zis 
Domnul, să beţi. 

29. Că iată în cetatea care se nu- 
meşte cu numele meu, eu viu a chi- 
nul, şi voi cu curăţenie nu vă veţi 
curăţi, că sabie eu chem asupra 
tuturor celor ce lăcuesc pre pământ 

30. Şi tu vei proroci către ei toate 
cuvintele acestea, şi vei zice: Dom- 
nul din înălţime va strigă, din lă- 
caşul cel sfânt al său va dă glasul 
său, cuvânt va răspunde preste lo- 
cul său împrotiva tuturor locuito- 
rilor pământului, ca strigătul celor 
ce calcă în lin. 

31. Vine peire până la marginea 
pământului, că judecata Domnului 
este întru neamuri, judecă-se el cu 
lot trupul, şi cei necredincioşi s'au 
dat săbiei, zice Domnul. 

32. Aşâ grăeşte Domnul: iată rele 

21. Ps. 136, 9. 22. Iezech. 26,_3, 

30. Isaia 13, 13; Ioil 3, 16; flmos l, 2. 



922 



IEREMIA 25-26 



vin dela neam asupra neamului, şi 
volbură mare iese dela marginea pă- 
mântului. 

33. Şi vor îl răniţi de Domnul în 
ziua Domnului, dela marginea pă- 
mântului şi până la marginea pă- 
mântului, nu se vor îngropâ, în gu- 
noi pre faţa pământului vor fî. 

34. Strigaţi păstori şi glăsuiţi, şi 
vă tânguiţi povăţuitorii turmelor, că 
s'au plinit zilele voastre spre jun- 
ghiere, şi veţi cădeâ ca vasele cele 
preţioase. 

35. Şi nu va mai fî scăpare pen- 
tru păstori, nici mântuire pentru po- 
văţuitorii turmelor. 

36. Se aude strigarea păstorilor 
şi strigătul povăţuitorilor turmelor, 
penfrucă au pierdut Domnul păşu- 
nile lor. 

37. Şi se vor strică sălaşele pa- 
şnice, de către faţa iuţimei mâniei 
mele. 

38. Părăsit-a ca un leu culcuşul . 
său, pentrucă s'a făcut pusliu pă- 
mântul lor dela faţa săbiei cei mari. 

CAP. 26. 

Prorocie despre surparea Ierusalimu- 
lui şi a Casei Domnului. Ieremia în 
primejdie de moarte. 

La începutul împărăţiei lui Ioa- 
chim fiul lui Iosiea, s'a făcut cu- 
vântul acesta dela Domnul. 

2. Aşâ au zis Domnul : stăi în 
curtea casei Domnului, şi vei grăî 
către toţi jidovii şi către toţi cei ce 
vin să se închine în casa Domnu- 
lui, toate cuvintele, care ţi-am po- 
runcit ţie, ca să le grăeşli lor, să 
nu taci nici un cuvânt. 

3. Ca doar vor âuzî, şi se vor în- 
toarce fiecare dela calea sa cea rea; 
alunei voiu încetă dela relele, care 
eu socotesc, ca să le fac lor, pen- 
tru lucrurile lor cele rele. 

4. Şi vei grăî, aşâ au zis Domnul: 

26. 2, H 2 Lege 16, 16. 



de nu mă veţi asculta, ca să um- 
blaţi întru legile mele, care le-am 
dat înaintea feţei voastre. 

5. Să ascultaţi cuvintele slugilor 
mele prorocilor, pre cari eu trimit 
la voi de noapte mânecând, că i-am 
trimis, şi nu m'aţi ascultat. 

6. Şi voiu dâ casa aceasta ca Si- 
lomul, şi cetatea aceasta o voiu dâ 
spre blestem la toate neamurile din 
tot pământul. 

7. Şi au auzit preoţii şi prorocii 
cei mincinoşi, şi tot poporul icre Ie- 
remia grăind cuvintele acestea în 
casa Domnului. \ 

8. Şi a fost dupăce a încetat Ie- 
remia a grăî toate câte i-au porun- 
cit lui Domnul, ca să grăească că- 
tre tot poporul, 1-a prins pre el preo- 
ţii şi prorocii cei mincinoşi şi tot 
poporul, zicând : cu moarte vei murî. 

9. Pentrucă ai prorocit întru nu- 
mele Domnului, zicând: ca Silomul 
va fî casa aceasta, şi cetatea acea- 
sta va rămâneâ pustie de cei ce o 
lăcuesc, deci s'a adunat tot popo- 
rul asupra lui Ieremia în casa Dom- 
nului. 

10. Şi auzind boierii lui Iuda cu- 
vintele acestea, s'au suit din casa 
împăratului la casa Domnului, şi au 
stătut înaintea uşilor porţii Domnu- 
lui cei nouă. 

11. Şi au zis preoţii şi prorocii 
cei mincinoşi către boieri şi către 
tot poporul : judecată de moarte este 
omului acestuia, pentrucă a pro- 
rocit asupra cetăţii aceştia, în ce 
chip aţi auzit cu urechile voastre. 

12. Şi a zis Ieremia către toţi bo- 
ierii şi către tot poporul, zicând : 
Domnul m'au trimis pre mine să 
prorocesc asupra casei aceştia şi 
asupra cetăţii aceştia toate cuvin- 
tele, care le-aţi auzit. 

13. Şi acum, mai bune faceţi că- 
ile voastre şi faptele voastre, şi a- 

6. 1 Imp. 4, 12. II, Hmos 7, 10. 



IEREMIA 26—27 



923 



scultaţi glasul Domnului Dumnezeu, 
şi Domnul va opri relele, care au 
grăit asupra voastră. 

14. Iată eu în mâinile voastre sunt, 
faceţi cu mine cum credeţi de fo- 
los, şi cum vi se pare vouă mai 
bine. 

15. Ci cunoscând, să cunoaşteţi, 
că de mă veţi omorî pre mine, 
sânge nevinovat luaţi asupra voa- 
stră şi asupra cetăţii' aceştia şi a- 
supra celor ce lăcuesc într'însa, că 
cu adevărat m'au trimis pre mine 
Domnul la voi să grăesc în urechile 
voastre toate cuvintele acestea. 

16. Şi au zis boierii şi tot popo- 
rul către preoţi şi către prorocii cei 
mincinoşi : să nu fie omului ace- 
stuia Judecată de moarte, că întru 
numele Domnului Dumnezeului no- 
stru a grăit către noi. 

17. Şi s'au sculat bărbaţi dintre 
cei mai bătrâni ai pământului, şi 
au zis la toată adunarea poporului: 

18. Miheia Morasiful proroceă în 
zilele lui Iezechia împăratul lui luda, 
şt a grăit la tot poporul lui luda, 
aşâ zice Domnul: Sionuî ca o ţa- 
rină se va arâ, şi Ierusalimul ca o 
movilă de pietre va fi, şi muntele 
casei desiş de pădure. 

19. Au omorîtu-l'a pre el Eze- 
chiaşi tot Iuda? Nu, că s'au temut 
de Domnul, ci rugându-se feţii Dom- 
nului, aii încetat Domnul dela relele, 
care au grăit asupra lor; noi am fă- 
cut răutăţi mări asupra sufletelor 
noastre. 

20. Şi erâ un om prorocind întru 
numele Domnului, Urie feciorul lui 
Samei dela Cariatirim, şi a proro- 
cit pentru pământul acesta după 
toate cuvintele lui leremia. 

21. Şi a auzit împăratul loachim 
şi toţi boierii toate cuvintele lui, şi 



18. l Mihea 1, 1 şi 3, 12. 

19. 2 Parai. 32, 26. 



căufâ să-1 omoare pre el, şi a auzit 
Urie şi a intrat în Eghipef. 

22. Şi a* trimis împăratul bărbaţi 
în Eghipet. * 

23. Şi l-au scos pre el de acolo, 
şi l-au adus pre el la împăratul şi 
l-au lovit pre el cu sabie» şi l-au a- 
runcat pre el în groapa de obştea 
norodului. 

24. însă mâna lui Ahicam fiul lui 
Safan erâ cu leremia, ca să nu'l deâ 
pre el în mâinile poporului, şi să 
nu'l omoare pre el. 

CAP. 27. 

Sfatul lui leremia de a se supune 
împăratului Vavilonului., 

Aşâ" au zis Domnul: fă ţie legături 
şi lanţuri, şi le pune împrejurul 
grumazului tău. 

2. Şi le vei trimite pre ele la îm- 
păratul Idumeii şi la împăratul Moa- 
vului şi la împăratul fiilor lui Amon 
şi la împăratul Tirului şi la împă- 
ratul Sidonului, prin mâinile trimi- 
şilor celor ce vin spre întâmpinare 
la Ierusalim, către Sedechia împă- 
ratul lui luda. 

3. Şi le vei porunci ca să spună 
domnilor lor : aşâ au zis Domnul 
Dumnezeul lui Israil; aşâ veţi" grâî 
către domnii voştri. 

4. Că eu am făcut pământul cu 
puterea mea cea mare şi cu braţul 
meu cel înalt, şi'l voiu dă pre el 
ori cui va fi plăcut înainte! ochi- 
lor mei. 

5. Dal-arn pământul lui Navuho- 
donosor împăratul Vavilonului să 
slujească lui, şi hiarele ţarinei să 
lucreze lui. 

6. Şi neamul şi împărăţia, câţi nu 
vor pune grumazii săi supt jugul 
împăratului Vavilonului, cu sabie şi 
cu foamete îi voiu cercetă pre ei, 



24. 4 Itnp. 22, 14. 
27. 4. H 2 lege 32, 6. 5. Dan. 2, 38. 



924 



IEREMIA 27-28 



zis-au Domnul; până ce se vor sfârşî 
în mâna lui. 

7. Şi voi să nu ascultaţi de pro- 
orocii cei mincinoşi ai voştri şi de 
cei ce vă vrăjesc, şi de cei ce vi- 
sează vouă, , şi de descântătorii vo- 
ştri, şi de fermecătorii voştri, cei ce 
zic nu veţi sluji împăratului Vavilo- 
nului. 

8. Xă minciuni prorocesc ei vouă, 
ca să vă depărteze pre voi din pă- 
mântul vostru. 

9. Şi neamul, care va băga gru- 
mazul său supt jugul împăratului 
Vavilonului, şi va slujî lui, îl voiu 
lăsâ pre el în pământul său şi va 
lucrâ, şi va lăcuî întru el. 

10. Şi către Sedechia împăratul 
lui luda am grăi! după toate cuvin- 
tele acestea, zicând: plecaţi cerbi- 
cea voastră, 

11. Şi slujiri împăratului Vavilonu- 
lui, că minciuni prorocesc ei vouă. 

12. Că nu i-am trimis pre ei, zice 
Domnul să prorocească în numele 
meu minciuni, ca să vă piarză pre 
voi, şi veţi pieri voi şi prorocii vo- 
ştri cei ce prorocesc vouă cu strâm- 
bătate minciuni. 

13. Şi preoţilor şi ia tot poporul 
acesta am grăit zicând: aşâ zice 
Domnul 

14. N'ascultaţi cuvintele proroci- 
lor celor ce prorocesc vouă, zicând : 
iată vasele casei Domnului se vor 
întoarce din Vavilon, că minciuni 
prorocesc ei vouă. 

15. Nu i-am trimis pre ei, şi apoi 
prooroci sunt? Şi de este cuvântul 
Domnului întru ei, înfâmpine-se cu 
mine, că aşâ au zis Domnul. 

16. Şi celelalte vase, care nu le-a 
luat împăratul Vavilonului, când a 
mutat pre Iehonia din Ierusalim, în 
Vavilon vor intrâ, au zis Domnul. 



CAP. 28. 

Uremia şt Anemia prorocul cel min- 
cinos. 

Oi a fost în al patrulea an al îm- 
j părăjiei lui Sedechia împăratul lui 
Iuda, în tuna a cincea, şi a zis mie 
Anania fiul lui Azor prorocul cel 
mincinos dela Gavaon, în casa Dom- 
nului, înaintea preoţilor şi a tot po- 
porul, zicând: 

2. Aşâ grăeşfe Domnul: sfărâmat- 
am jugul împăratului Vavilonului. 

3. încă doi ani de zile, şi eu voiu 
întoarce la locul acesta toate vasele 
casei Domnului. 

4. Şi pre Iehoniea şi pre cei în- 
streinati ai lui luda, că voiu sfărâmă 
jugul împăratului Vavilonului. 

5. Şi a zis Ieremiea către Ananiea 
înaintea preoţilor şi în faţa a tot 
norodul, care stă în casa Domnului. 

6. Şi a zis Ieremiea: adevărat aşâ 
să facă Domnul, să întărească cu- 
vântul tău, care tu proroceşti, ca 
să se întoarcă vasele casei Domnu- 
lui, şi toţi cei însfreinaţi din Vavi- 
lon la locul acesta. 

7. Insă auziţi cuvântul Domnului,, 
care zic eu în urechile voastre şi 
în auzul a tot poporul. 

. 8. Prorocii cei ce au fost niat 
'nainfe de mine şi mai 'nainte. de 
voi din veac, şi au prorocit pen- 
tru răsboiu la multe ţări şi la împă- 
raţi mari. 

9. Prorocul cel ce a prorocit pen- 
tru pace, plinindu-se cuvântul, cu-, 
noaşte-vor pe prorocul, pe care l-au 
trimis lor Dumnezeu cu adevărat. 

10. Atunci a luai Anania în faţa 
atol poporul lanţurile din grumazul 
lui Ieremia şl le-a zdrobit. 

11. Şi a zis Anania în faţa atol 
poporul, grăind: aşâ zice Domnul: 
aşâ voiu sfărâmă jugul împăratu- 



16. 4 Imp. 25, 13. 



28. 9. RZ Lege 18, 22. 



IEREMIA 28-29 



925 



lui Vavilonuîui dela grumazii tutu- 
ror neamurilor. 

12. Şis'a dus Ieremia în calea sa 
şi s'a făcut cuvântul Domnului că- 
tre Ieremia, dupăce a sfărâmat A- 
nania lanţurile dela grumazii lui, zi- 
când; 

13. Mergi şi grăieşte către Anania 
şi'i spune: 

14. Aşă au zis Domnul: lanjuri de 
lemn ai sfărâmat, şi voiu face în lo- 
cul lor lanţuri de fier, că aşâ au zis 
Domnul: eu jug de fier am pus pre- 
sle cerbicea tuturor neamurilor să 
slujească împăratului Vavilonuîui. 

15. Şi a zis Ieremia lui Anania: 
nu te-au trimis pre fine Domnul, şi 
fu ai făcut pre poporul acesta a nă- 
dăjdui spre minciună. 

u« 16. Pentru aceea aşâ au zis Dom- 
nul: iată eu te pierd pre tine de pre 
faţa pământului, în anul acesta vel 
muri. 

. 17. Şi a murit în luna a şaptea. 
CAP. 29. 

Scrisoarea Ini Ieremia către cei din 
• = robie. 

Şi acestea sunt cuvintele cărţii, care 
o a trimis Ieremia din Ierusalim 
către cei bătrâni ai lui, cari erau în 
înstreinare, şi către preoţi şi către 
prorocii cei mincinoşi, carte în Va- 
vilon la cei din înstreinare şi ia 
tot poporul. 

2. Mai pre urmă ieşind Iehonia 
împăratul şi împărăteasa şi fame- 
nii şi tot volnicul şi meşterul şi le- 
gatul din Ierusalim. u 

3. Cu mâna lui Eliasan fiul lui 
Safan şi al lui Gamarie fiul lui Hel- 
chie, pre care 1-a trimis Sedechia 
împăratul lui luda la împăratul Va- 
vilonuîui în Vavilon, zicând: 

4. Âşâ au zis Domnul Dumnezeul 



15. lezecbil 13, 3, 9. 
29. 2. 4 Imp. 24, 12. 



lui Israil preste înstreinarea, care 
o au înstreinat dela Ierusalim. 

5. Zidiţi case şi lăcuiţi, şi sădiţi 
grădini şi mâncaţi rodurile lor. 

6. Şi luâfi femei şi naşfeţi feciori 
şi fete, ş? luaţi fiilor voştri femei, şi 
felele voastre le măritaţi şi vă în- 
mulţiţi şi nu vă împuţinaţi. 

7. Şi căutaţi pacea pământului, 
la care v'am înstreinat pre voi, şi 
vă rugaţi pentru ei către Domnul, 
că întru pacea lor va fî pace vouă. 

8. Că aşâ au zis Domnul: să nu 
vă înşele pre voi prorocii cei min- 
ciunoşi, cari sunt între voi, şi să 
nu vă înşele pre voi vrăjitorii vo- 
ştri, să nu ascultaţi de visele voa- 
stre, care voi le visaţi. 

9. Că neadevărale prorocesc ei 
vouă întru numele meu, şi eu nu 
i-am trimis pre ei. 

10. Că aşâ au zis Domnul: când 
se vor umplea în Vavilon şaptezeci 
de ani, voiu cercetă pre voi şi vom 
pune cuvintele mele preste voi, ca 
să întoarceţi poporul vostru la lo- 
cul acesta. 

11. Şi voiu gândi spre voi gând 
de pace şi nu rele, ca să vă dau 
vouă acestea. 

12. Şi vă rugafi către mine şi vă 
voiu'auzî pre voi. 

13. Şi rnă căutaţi pre mine, şi mă 
veţi aflâ de mă veţi căută cu toată 
inima voastră. 

14. Şi mă voiu arâtâ vouă. 

15. Că aţi zis: pus-au nouă Dom- 
nul proroci în Vavilon. 

16. Aşâ au zis Domnul asupra lui 
Ahav şi asupra lui Sedechia: iată 
eu dau pre ei în mâinile împăratu- 
lui Vavilonuîui şi va lovi pre ei în- 
naintea ochilor voştri. 

17. Şi vor luâ dela ei blestem în- 
tru toată înstreinarea lui Iuda în 
Vavilon, zicând: să te facă pre tine 

m •> Parai. 36, 22; Ezdra 1,1; Dan. 9, 2. 
12. lezecbil 6, 9. 13. Ozie 5, 15- 



926 



IEREMIA 29-30 



Domnul, cum au făcut pre Sede- 
chia şi ca pre Ahav, pre cari i-a 
ars împăratul Vavilonului cu foc. 

18. Pentru fărădelegea, care a fă- 
cut în Ierusalim, şi prea curveau 
femeile cetăţilor lor, şi cuvânt a 
grăit cu numele meu, care eu n'am 
poruncit* lor, şi eu martor zice Dom- 
nul. 

19. Şi către Sameia Elamiteanul, 
vei grăi: 

20. Nu fe-am trimis cu numele 
meu, şi către Soîonia preotul fiul 
iui Manasi a zis : 

21. Domnul fe-au dat pre line pre- 
ot în locul lui Iodae preotul, să te 
faci cârmuitorîn casa Domnului la 
tot omul ce proroceşte şi la tot o- 
mul ce nebuneşte; şi vei dâ pre el 
la închisoare şi la locul muncei. 

22. Şi acum pentruce aţi batjoco- 
rit pre leremia cel din Anatot, pre 
cel ce a prorocit vouă? 

23. Nu pentru aceasta l-am tri- 
mis? Că prin luna aceasta a trimis 
la voi în Vavilon zicând: departe 
este, zidi{i case şi lăcuiţi şi răsă- 
diţi grădini şi veţi mâncâ roadă lor. 

24. Şi a cetit Sofonie cartea a- 
ceasta la urechile lui leremia. 

25. Şi s'a făcut cuvântul Domnu- 
lui către Ieremiea zicând: trimite că- 
tre cei din înstreinare, zicând: 

26. Aşâ zice Domnul asupra lui 
Sameia Elamiteanul, de vreme ce a 
prorocit vouă Sameia, şi eu nu l-am 
trimis pre el, şi Va făcut pre voi să 
nădăjdui|i spre minciună. 

27. Pentru aceea aşâ au zis Dom- 
nul: iată eu voiu cercetă asupra lui 
Sameia şi asupra neamului lui, şi 
nu va. fi dintru ei om întru voi, ca- 
re să vază bunătăţile, pe care eu 
le voiu face vouă. 



CAP. 30. 

Dumnezeu făgădueşte Iudeilor îtttoar- 
•cenea din robie. 

Cuvântulp'care s'a făcut către le- 
remia iela Domnul să zică: 

2. Aşâ au zis Domnul Dumnezeul 
lui Israil, zicând: scrie toate cuvin- 
tele, care am grăit către fine pe 
carte. 

3. Că iată vin zile, zice Domnul, 
şi voiu întoarce însfreinarea popo- 
rului meu Israiişi a lui Iuda, zis-au 
Domnul ator}iitorul;şi'i voiu întoarce 
pre ei la pământul care l-am dat pă- 
rinţilor lor, şi'l vor stăpâni pre el. 

4. Şi acestea sunt cuvintele ? care 
au grăit Domnul asupra lui Israil şi 
asupra lui luda. 

5. Aşâ au zis Domnul : glasul în- 
fricoşerii veţi auzi cu frică, şi nu 
este pace. 

6. întrebaţi şi vedeţi, de s'a năs- 
cut fiu? Şi pentru frica întru care 
voiu ţinea mijlocul şi mântuirea ? 
Pentrucă am văzut pre tot omul şi 
mâinile lui preste mijlocul lui, în- 
torsu-s'au fetele spre gălbinare. 

7. Că mare s'a făcut ziua aceea, 
şi nu este ca aceea, şi vreme strimtă 
este lui lacov, şi dintru aceasta şe 
va mântui. 

8. In ziua aceea zis-au Domnul: sfă- 
râmâ-voiu jugul dela grimazuHor, 
şi legăturile lor voiu rupe şi mai 
mult nu vor lucră ei la streini. 

9. Şi vor lucră Domnului Dumne- 
zeului lor, şi pre David împăratul 
lor voiu sculă lor. 

10. Aşă au zis Domnul: ridicat-am 
zdrobire, dureroasă este rana ta. 

11. Nu este cine să judece jude- 
cata fa, spre durere le-ai vindicat, 
folos nu este ţie. 

12. Toţi prietenii tăi te-au uitat pre 
fine, pre fine nu te vor întrebă cele 

30. Ioil 2, 11; Hmos 5, 18; Sofon. 1, 15. 

9. lezecb. 35, 23; Ozie 3, 5. 

10. 46, 27; Isaia 43, 1; 44, 2. 

11. Isaia 27, 3. 12. Mib. 1, 9. 



IE REMIA 30-31 



927 



de pacea ta, că, cu rana vrăjmaşu- 
lui te-am lovit, certare întărită asu- 
pra a toată nedreptatea ta, înmulţi- 
tu-s'au păcatele tale. 

13. Pentru aceea loji cei ce te mă- 
nâncă pre tine, mâncâ-se-vor, şi toţi 
vrăjmaşii tăi carnea lor toată o vor 
mâncâ, mai mult decât nedreptăţile 
tale s'au înmulţit păcatele tale; făcuf- 
au acestea ţie, şi vor 8 cei ce te înfri- 
coşază pre line spre înfricoşare, şi 
pre toţi cei ce te-au prădat pre line, 
da'i-voiu la pradă. 

14. Că voiu aduce vindecarea ta, 
de rana ta cea cu dureri vindeca- 
te-voiu, zice Domnul, că risipit fe-ai 
chemat, vânatul vostru este, că nu 
este cel ce'l caută pre el. 

15. Aşâ zice Domnul: iată eu voiu 
întoarce înstreinarea lui Iacov, şi 
robimea lui voiu milui, şi se va zidi 
cetate deasupra înălţimei ei, şi po- 
porul după judecata sa va dormi* 

< 16 Şi vor ieşi dela ei cântând, gla- 
sul celor ce joacă, şi'i voiu înmulţi 
pre ei, şi nu se vor împuţinâ. 

17. Şi vor umblă fiii lor ca mai 
'nainte, şi mărturiile lor în preajma 
îeţii mele se vor îndreptă, şi voiu 
cercetă pre toţi cei ce'i necăjesc 
pre ei. 

18. Şi vor îi mai tari ai lui decât 
ei, şi domn al lui dintr'însul va ieşi, 
şi'i voiu adună pre ei, şi se vor în- 
toarce la mine, că cine este aCestâ, 
care a dat inima lui ca să se în- 
toarcă către mine, zice Domnul. 

19. Că urgiea Domnului a ieşit 
mânioasă, ieşi t-a urgie hrănindu-se, 
preste cei necredincioşi va veni. 

20. Nu se va întoarce urgiea mâ- 
niei Domnului, până ce va face şi 
până ce va aşeză întreprinderea i- 
nimii lui, în zilele cele de apoi veţi 
cunoaşte acestea. 

13. Isaia 41, 11. 14. Plâng. 1, 19. 
15. Isaia 43, l; 44, 2; Lucă 1, 70. 
17. Isaia 1, 26. 
19. Isaia l, 28 



CAP. 31. 

Prorocii privitoare la Mesia. 

In vremea aceea zis-au Domnul: fi- 
voiu Dumnezeu neamului lui Israiî, 
şi ei vor fi mie popor. 

2. Aşâ au zis Domnul : aîlâ-voiu 
căldură în pustie cu cei pieriţi de 
sabie, mergeţi şi să nu pierdeţi pre 
Israil. 

3. Domnul de departe se va arătă 
lui, cu iubire veşnică le-au iubit pre 
tine, pentru aceea te-am tras pre 
tine spre îndurare. 

4. Că te voiu zidi, şi ie vei zidi 
fecioara lui Israil, încă vei luă tâm- 
pina ta şi vei ieşi cu adunarea ce- 
lor ce joacă. 

5. Pentrucă ai sădit vii în dealu- 
rile Samariei, sădind, sădiţi în dea- 
lurile Iui Efraim şi lăudaţi. 

6. Pentrucă este zi de chemare 
celor ce răspund în dealurile lui E- 
fraim, sculaţi-vă şi vă suiţi în Sion 
la Domnul Dumnezeul vostru, 

7. Că aşâ au zis Domnul Iui Ia- 
cov: veseliţi- vă, veseliţi- vă şi strigaţi 
preste capul neamurilor, auzite faceţi 
şi lăudaţi, ziceţi: rnânfuif-au Domnul 
pre poporul său, pre rămăşiţa lui 
Israil. 

8. lată eu îi aduc pre ei dela mia- 
zănoapte şi voiu aduce pre ei dela 
marginea pământului la serbarea 
Fasec-paştelui, şi va naşte fii mulţi 
şi se vor întoarce aici. 

9. Cu plângere a ieşit, şi cu mân- 
gâiere voiu scoate pre ei abătân- 
du-i pre la curgeri de ape la cale 
dreaptă, şi nu vor rătăci întru ea, 
că m'afn făcut lui Israil tată şi E- 
fraim cel întâiu născut al meu este. 

10. Auziţi cuvintele Domnului nea- 
muri şi vestiţi la ostroavele cele de 
departe, ziceţi: cel ce au risipit pre 
Israil îl va şi adună pre el, şi'i va 

31. 5. isaia 65, 21. 
7. Isaia 2, 3; Mibeea 4, 2. 
9, Ps. 125, 2; Eşke 4, 22. 



928 



IEREMIA 31 



păzi pre el, ca cel ce paşte lurma sa. 

11. Că au mântuit Domnul pre 
lacov, scosu-l-au pre el din mâna ce- 
lor mai tari decât el, şi vor venî şi 
se vor vestii în muntele Sionului. 

12. Şi vor venî la bunătăţile Dom- 
nului la pământul grâului şi al vi- 
nului şi al roadelor şi al vitelor şi 
al oilor, şi va îl sufletul lor ca un 
pom rodit şi mai mult nu vor flă- 
mânzi. 

13. Atunci se vor bucură fecioa- 
rele întru adunare de tineri, şi cei 
bătrâni se vor bucura, şi voiu în- 
toarce plângerea lor întru bucurie, 
şi'i vOiu face pre ei veseli. 

14. Voiu mări şi voiu îmbătâ su- 
fletul preoţilor fiilor lui Levî, şi po- 
porul meu de bunătăţile mele să- 
turâ-se-va. 

15. Aşâ zice Domnul: glas în Ra- 
mă s'a auzit, plâns şi tânguire şi 
jale a Rahilei, care plângeâ pre fiii 
săi, şi n'a vrut să se mângâe, că 
nu sunt. 

16. Aşâ zice Domnul: să înceteze 
glasul tău dela plâns şi ochii tăi 
dela lacrămile fale, că este plată 
lucrurilor tale, şi se vor întoarce din 
pământul vrăjmaşilor. 

17. Statornic fiilor tăi. 

18. Auzind am auzit pre Eîraim 
plângând, pedepsilu-m'ai pre mine 
şi m'am pedepsit, eu ca un viţel nu 
m'am învăţat, întoarce-mă pre mine 
Şi mă voiu întoarce, că tu eşti Dom- 
nul Dumnezeul meu. 

19. Că după robia mea m'am po- 
căit şi dupăce am cunoscut, am sus- 
pinat pentru zilele ruşinărei şi am 
arătat ţte, că arrtluat ocară din fi- 
nereţele mele. J | 

20. Fiu iubit *Efraim, mie* prunc, 
pentrucă sunt cuvintele mele întru 
el, aducându'mi aminte îmi voiu a- 

12. Isaia 61, 11; Ps. 125, 2. 
15. Mat. 2, 17. 

18, Ps. 118, 66-70{ Plâng. 5, 21. 

19. B 2 Lege 30, 2. 20. Isaia 5, 7. 



duce aminte de el, pentru aceea am 
sârguit spre el, miluind voiu milul 
pre el, zice Domnul. 

21. fntăreşle-fe pre tine Sioane, 
fă pocăinţă, dă inima ta pre ume- 
rii tăi pre calea care ai umblat, în- 
loarce-fe fecioară Israil, întoarce-fe 
în cetăţile tale plângând. 

22. Până când te vei întoarce fată 
fără de cinste? Că au făcut Dom- 
nul mântuire spre sădire nouă, în- 
tru mântuire vor umblă împrejur 
oamenii. 

23. Că aşâ au zis Domnul: încă 
vor grăi cuvântul acesta în pămân- 
tul lui luda şi în cetăţile lui, când 
voiu întoarce robia lui, bine este 
cuvântat Domnul presfe' drept mun- 
tele cel sfânt al lui. 

24. Şi cei ce lăcuesc în cetăţile 
lui luda şi în tot pământul lui îm- 
preună cu plugarul, şi se va ridică 
întru turmă. 

25. Că am îmbătat pre tot sufle- 
tul setos, şi pre tot sufletul flămând 
l-am săturat. , ; , 

26. Pentru aceea m'am sculat şi 
am văzul şi somnul meu dulce mi 
s'a făcut. 

27. Pentru aceea iată vin zile, zice 
Domnul: şi voiu semănâ pre Israil 
şi pre luda sămânţă de om şi să- 
mânţă de dobitoc. 

28. Şi va ii precum am privighiat 
asupra lor, ca să'i surp şi ca să'i 
chinueşc, aşâ voiu privighiâ preste 
ei, ca să'i zidesc şi ca să'i răsădesc 
zice Domnul. 

29. In zilele acelea nu vor mai 
zice: părinţii au mâncat aguridă, şi 
dinţii fiilor s'au strepezit; 

30. Ci fiecare întru păcatul său 
va muri, şi celui ce a mâncat agu- 
rida se vor strepezi dinţii lui. 

31. Iată vin zile, zice Domnul: şi 
voiu pune casei lui Israil şi casei 
lui luda l egătură nouă de pace. 

29 Iezecbil 18, 2, 3. 

31. Evrei 8, 8; Iezecb. 16» 62. 



IEREMIA 31^-32 



929 



32. Nu după făgăduinţa care am 
făcui cu părinţii lor în ziua în care 
i-am luai pre ei de mână şi i-am 
scos din pământul Eghipefului; pen- 
trucă aceia n'au rămas întru aşe- 
zământul meu şi eu n'am grijii de 
dânşii, zice Domnul. 

32. Că acesta este aşezământul 
meu de pace, care voiu aşeză cu 
casa lui Israil după zilele acelea, zi- 
ce Domnul: dâ-voiu legile mele în 
gândurile lor şi în inimile lor le 
voiu seri, şi le voiu fl lor Dumne- 
zeu şi ei vor fi mie popor. 

34. Şi nu va mai învăţa nimenea 
pre vecinul său şi pre fratele său, 
zicând: cunoaşte pre Domnul, că 
toţi mă vor cunoaşte dela cel mic 
până la cel mare al lor, pentrucă 
milostiv voiu fi nedreptăţilor lor, şi 
păcatele lor nu le voiu mai pomeni. 

35. De se va Înălţă cerul mai sus 
zice Domnul; şi de se va smeri faţa 
pământului mai jos. 

36. Şi eu nu voiu izgoni neamul 
lui Israil, zice Domnul, pentru ioafe 
câte a făcut. 

37. Aşâ au zis Domnul, cel ce au 
dat soarele spre lumina zilei, luna 
şi stelele spre lumina nopţii, şi stri- 
gare în mare şi sună valurile ei, 
Domnul atotţiiior este numele lui. 

38. De vor încetă legile acestea 
dela faţa mea, zice Domnul; şi nea- 
mul lui Israil va încetă a fi neam 
înaintea feţii mele în foaie zilele. 

39. lată vin zile, zice Domnul, şi 
se va zidi cetatea Domnului dela 
turnurile lui Anameil până la poarta 
unghiului, şi va ieşi măsura ei în 
preajma lui până la dealurile lui 
Gariv, şi se va încunjurâ împrejur 
din pietre alese. 

40. Şi foţi Asarimolii până la pâ- 
rîul Chedrilor, până la unghiul por- 

32. Evrei 10, 16. 

34. loan 6, 45; Fapte 10, 43; Isaia 11, 9 
şi 54, 13. 35. Iov 38, 33. 37. Isaia 51, 15. 
39. Neemia 3, 1 şi 12 39. 



ţii cailor despre răsărit, sfinţire Dom- 
nului, şi mai mult nu se va smulge 
şi nu se va strică până în veac. 

CAP. 32. 

Ţarina cumpărată de Ierqmia. 

Cuvântul Domnului, care s'a făcut 
către leremia în anul âl zecelea 
al împăratului Sedechia, acesta este 
anul al optsprezecelea al lui Navu- 
hodonosor împăratul Vavilonului. 

2. Şi puterea împăratului Vavilo- 
nului a făcut şanţ asupra ierusali- 
mului şi leremia se păzeâ în curtea 
temniţei, care este la casa împăra- 
tului. 

3. Intru care 1-a închis pre el îm- 
păratul Sedechia, zicând : penfruce 
fu proroceşti, zicând: aşâ au zis 
Domnul, iată eu dau cetatea acea- 
sta în mâinile împăratului Vavilo- 
nului şi o va luă pre ea ? " 

4. Şi Sedechia împăratul Iui Iuda 
nu va scăpă din mâna Haldeilor, că 
dându-se se va dă în mâinile îm- 
păratului Vavilonului, şi va grăi gură 
lui la gură aceluia, şi ochii lui,. 6- 
chii aceluia vor vedeâ. 

5. Şi va intră Sedechia în Vavi- 
lon şi acolo va muri. 

6. Şi cuvântul Domnului s'a fă- 
cui către leremia, zicând : 

7. lată Anameil fiul lui Salom fra- 
tele tatălui tău vine către tine, zi- 
când: cumpără ţie ţarină mea cea 
din Anatot, că după rudenie ţie se 
cuvine să o cumperi. 

8. Şi a venit la mine Anameil fe- 
ciorul lui Salom fratele tatălui meu» 
după cuvântul Domnului la curtea 
temniţei şi a zis: cumpără ţie ţa- 
rina mea cea din Anatot din pă- 
mântul lui Veniamin, că ţie se cade 
ă o cumpără pre ea, că fu eşti bă- 
trân şi am cunoscut că cuvântul 
Domnului esie. 

32. 2. 37, 20. 7. Lev. 25, 25; Rut 3, 12. 



930 



IEREMIA 32 



9. Şi am cumpărat ţarina lui A- 
nameil iiul fratelui tatălui meu, şi 
i-am dat lui şapte sicii şi zece ar- 
ginţi. ,,,, 

10. Şi am scris în carte, şi am 
pecetluit şi am pus mărturii şi am 
pus argintul în cumpănă. 

11. Şi am luat cartea cea de cum- 
părare, cea cetită şi pecetluită. 

12. Şi o am dat pre ea lui Varuh, 
feciorul iui Nirie, fiul lui Maaseu 
înaintea ochilor lui Anameil, fiul fra- 
telui tatălui meu şi înaintea bărba- 
ţilor celor ce stau mărturie, şi scriea 
în. cartea cea de cumpărare, şi îna- 
intea ochilor Iudeilor celor ce şe- 
deau în curtea temniţei. 

13. Şi am poruncit lui Varuh îna- 
intea lor, zicând: 

14. Aşâ au zis Domnul afotţiito- 
rul Dumnezeul lui Israil: iâ cartea 
cumpărărei aceştia şi cartea cea ce- 
tită şi o vei pune în vas de stra- 
chină, ca să rămâe zile multe. 

15. Că aşâ au zis Domnul: încă 
se vor mai cumpără case şi ţarine 
şi vii în pământul acesta. 

16. Şi m'am rugat către Domnul, 
dupăce am dat cartea cumpărărei 
lui Varuh fiul lui Nirie, zicând: 

17. Doamne cel ce eşti, tu ai fă- 
cut cerul şi pământul cu puterea ta 
cea mare, şi cu bra(ui tău cel în- 
naîf şi ridicat, nimic de tine ou se 
va ascunde. 

18. Cel ce la mii faci milă şi ră- 
splăteşti păcateie părinţilor în sâ- 
nul fiilor după ei, Dumnezeule cel 
mare şi tare. 

19. Domnul sfatului celui mare şi 
puternic întru lucruri, Dumnezeul 
cel mare şi alotţiitor şi Domnul cel 
cu nume mare, ochii tăi sunt de- 
schişi spre toate căile fiilor oame- 
nilor, ca să dai fiecăruia după fap- 
tele lui. 



20. Cel ce ai tăcut semne şi mi- 
nuni în pământul Eghipetului şi până 
în ziua aceasta şi în Israil şi întru 
pământeni, şi ţi- ai făcut ţie nume, 
ca în ziua aceasta. 

21. Şi ai scos pre poporul tău 
Israil din pământul Eghipetului cu 
semne şi cu minuni, cu mână tare 
şi cu bra{ înalt şi cu vederi mari. 

22. Şi le-ai dat lor pământul'-â- 
cestai care ai jurat părinţilor lor, 
pământ, din care curgelapfe şi miere. 

23. Şi au intrat şi î-au moştenit 
pre el, şi n'au ascultat glasul tău, 
şi întru poruncile tale n'au umblat ; 
toate câte ai poruncit lor să facă, 
n'au făcut, şi ai făcut ca să vie a- 
supra lor toate relele acestea. 

64. Iată gloata a venit la cetate, 
ca să o iâ pre dânsa, şi cetatea s'a 
dat în mâinile Haideilor. celor ce 
o bal pre ea, de faţa săbiei şi a 
foametei, precum ai zis, aşâ s'a fă- 
cut. 

25. Şi tu zici către mine: cumpă- 
rări ţie ţarină cu argint, şi am scris 
carte şi o am pecetluit, şi am pus 
mărturii, şi cetatea s'a dat în mâi- 
nile Haideilor. 

26. Şi a fost cuvântul Domnului 
către mine, zicând: 

27. Eu Domnul Dumnezeu atot 
trupul, au ascunde-se-va ceva de 
mine? 

28. Pentru aceea aşâ au zis Dorn- ; 
nul Dumnezeul lui Israil; dându-se, 
se va dâ cetatea aceasta îrt mâinile 
împăratului Vavilonului, şi el o va 
luă pre ea. 

29. Şi vor venî Haldeii dând răs- 
boiu asupra cetăţei aceştia şi vor 
arde cetatea. aceasta cu foc, şi vor 
arde casele, întru care au tămâiat 
pre podurile lor lui Vaal, şi au tur- 
nat turnări la dumnezei streini, câ 
să mă amărască pre mine. 



18. Eşire 34, 7; H 2 Lege 5, 9; Psalm 78, 
11-13. 19. Pilde 5, 21. 



20. Isaia 28, 29. 21. Eşire 6, 6. 
27. Num. 16, 22. 



IEREMIA 32—33 



931 



30: Pentrucă erau îii lui Israil şi 
fii lui Iuda singuri făcând ce este 
rău înaintea ochilor mei din tme- 
reţele lor. ■'■ 

31. Căspreiutime şi spre mâniea 
mea erâ cetatea această, din ziua 
în care o a zidit pre ea şi până In 
ziua aceasta, ca să o mut pre ea 
deîa faţa mea. 

32. Pentru toate răutăţile fiilor lui 
Israil şi ai lui Iuda, care le-au fă- 
cut ca să mă amărască aceştia pre 
mine şi împăraţi lor şi boierii lor şi 
cei mai mari ai lor şi preoţii lor 
şi prorocii lor, bărbaţii lui îuda şi 
cei ce îăcuiau în Ierusalim. 

33. Şi au întors către mine do- 
sul şi nu faţa, şi i-am învăţat pre 
ei să mânece de dimineaţă, şi n'au 
ascultat .mai mult, ca să iâ învă- 
ţătură. s . 

34. ; Şi au pus spurcăciunile lor 
în casa în care s'a chemat numele 
meu presfe ea, întru neeurătiile lor. 

35. Şi s au zidii capişfiîe lui Vaal 
cele din valea fiului lui Enom, ca 
să aducă pre fiii săi şi pre fetele 
sale lui J^lploh împăratului, cele ce 
n'am poruncit lor şi nu s'a suit în- 
tru inima mea, ca să facă urâciunea 
aceasta, ca să greşască Iuda. 

36. Şi acum aşâ au zis Domnul 
Dumnezeu lui Israil pentru cetatea 
de care tu zici, dâ-se-va în mâinile 
împăratului Vavilonului cu sabie şi 
cu foamete şi cu ducere; 

37. Iată eu îi adun pre ei din tot 
pământul, unde i-am risipit pre ei 
întru mâniea mea şi întru iuţimea 
mea şi întru întărâtare mare, şi'i 
voiu întoarce pre ei la locul lor, şi'i 
voiu aşeza pre ei cu nădejde. 

38. Şi vor fi mie popor şi eu voiu 
fi lor Dumnezeu. 

39. Şi voiu dâ lor altă cale şi altă 



30. Isaia 47, 12. 34. 4 Imp. 21, 4. 
35. Ps. 105, 36. 37. H 2 Lege 30, 3; Ne» 
emia 1, 9; Ps. 105, 45, 46. 



inimă, ca să se teamă de mine în 
toate zilele spre binele lor şi al fi- 
ilor lor după ei. 

40. Şi voiu pune lor legătură veş- 
nică, care nu o voiu întoarce după 
ei şi voiu dâ frica mea în inima 
lor, ca să nu se depărteze ei dela 
mine. î s 

41. Şi voiu cercstâ a le face bine 
lor şi îi voiu sădi pre ei pre păs 
mântui acesta întru credinţă şi în- 
tru toată inima mea şi întru tot su- 
fletul. 

42. Că aşâ zice Domnul: în ce 
chip am adus asupra poporului a- 
cestuia toate răutăţile aceste mari, 
aşâ eu voiu aduce presfe ei toate 
bunătăţile, care am zis lor. 

43. Şi se vor cumpără încă ţarini 
în pământul de care tu zici, că va 
fi necălcat de oameni şi de vite şi 
s'a dat în mâiniie Haldeilor. 

44. Şi vor cumpără ţarini cu ar- 
gint, şi vei seri în carte şi vei pe- 
cetlui, şi vei pune mărturii în pă- 
mântul lui Veniamin şi împrejurul 
Ierusalimului şi în cetăţile lui luda 
şi în cetăţile muntelui şi în cetăţile 
Sefiîei şi în cetăţile Naghevei, că 
voiu întoarce în strei nările lor. 

CAP. 33. 

Prorocia desf re luarea Ierusalimului. 

Şi a tost cuvântul Domnului către 
leremia a doua oară, şi el erâ încă 
legat în curtea temniţei, zicând: ' 

2. Aşâ au zis Domnul: cel ce au 
făcut pământul şi l-au urzit pre el 
ca să'l îndrepfeze pre el, Domnul 
este numele lui, 

3. Şi au strigat către mine şi voiu 
răspunde t4ie, şi voiu spune ţie \\x- 
cruri rnari şi tari, care nu le-ai ştiut. 

4r Căi aşâ an zis Domnul Durii-. 



59. Ps. 50, 11; H 2 Lege 30, 6. 

40. Eşire 34, 10; Isaia 54, 10; fl 2 Lege 5, 2. 

41. Hmos 9, 15. 
33. 2. Isaia 42, 8. 



932 



IEREMIA 33-34 



nezeul lui Israii pentru casele ce- 
tâţei acesteea, şi pentru casele îm- 
păratului lui Iuda cele ce sunt spre 
şanţ, 

5. Şi spre întăriri, ca să se bată 
asupra Haldeilor, şi o voiu umpleâ 
pre ea de oameni morţi, pre care 
i-am lovit cu iutimea mea şi cu mâ- 
niea mea, şi am '.întors faţa mea de 
către ^i, pentru toate răutăţile lor. 

6. Iată eu aduc ei închegare de 
rană şi leac, şi o voiu vindecă pre 
ea, şi o voiu arătă lor ca să asculte, 
şi îi voiu preoţi pre ei şi voiu îace 
pace şi credinţă. 

7. Şi voiu întoarce înstreinarea 
lui Iuda şi înstreinarea lui Israii, 
şi'i voiu zidi pre ei ca şi mai 'ha- 
Irite. 

8. Şi'i voiu curăţ! pre ei de ţoale 
strâmbătăţile lor, care au greşit mie 
şi nu'mi voiu aduce aminte de gre- 
şalele lor, care âu greşit mie şi s'au 
depărtat dela mine. 

9. Şi va fi* spre veselie şi spre la- 
udă şi spre mărire la tot poporul 
pământului, cari vor auz] toate bu- 
nătăţile, care eu voiu îace şi se vor 
teme, şi se vor amărî pentru toate 
bunătăţile şi pentru toată pacea, care 
eu voiu face lor. 

10. Aşâ zice Domnul: încă se vor 
mai auzi în locul acesta, pe care'l 
numiţi voi, pustiu este de oameni 
şi de vite întru cetăţile lui luda, şi 
din afară a Ierusalimului cele pu- 
stiite, nefiind oameni şi vite; glas 
de veselie şi glas de bucurie, glas 
de mire şi glas de mireasă, glasul 
celor ce zic: 

11. Mărturisiţi-vă Domnului atot- 
fiitorului, că este bun Domnul, că 
în veac este mila lui, şi vor aduce 
daruri în casa Domnului, că voiu 
întoarce toată înstreinarea pămân- 



tului acestuia, ca mai 'nainte, zfs-au 
Domnul. 

12. Aşâ au zis Domnul puterilor: 
încă vor fl în locul acesta în pu- 
stia* întru care nu este om şi vită 
în toate cetăţile lui, popasuri de pă- 
stori adăpostind oile. 

13; In cetăţile muntelui şi în ce- 
tăţile Sefilei şi în cetăţile Naghevei 
şi în pământul lui Veniamin şi în- 
tru cele "de prin prejuriil Ierusali- 
mului şi în cetăţile lui Iuda, încă 
vor trece oile pre mâna celui ce 
numără, zis'au Domnul. 

CAP. 34. 

Prorocit despre robia Vavilonului, 

puvântul care s'a făcut către Ie- 
^remia dela DomnulJ când Navu- 
hodonosor împăratul Vavilonului şt 
toată oştirea lui şt tot pământul îm- 
părăţiei Iui dă răsboiu asupra. Ie- 
rusalimului şi asupra tuturor cetă- 
ţilor lui luda, zicând: 

2. Aşâ au zis Domnul: mergi la 
Sedechia împăratul lui Iuda şi vei 
zice lui: dându-se, se va dâ ceta- 
tea aceasta în mâinile împăratului 
Vavilonului, şi o va luă pre ea şi 
o va arde pre ea cu foc. 

3. Şi tu nu ver scăpâ din mâna 
lui şi cu prinsoare' te va prinde şt 
în mâinile lui te vei dâ şi ochii tăi 
vor vedeâ ochii lui, şi gura lui cu 
gura ta va grăi şi în Vavilon vei 
intră. 

4. Ci ascultă cuvântul Domnului 
Sedechie împăratul lui Iuda, aşâ 
zice Domnul: nu vei muri de sabie. 

5. Cu pace vei muri, şi precum au 
plâns pre părinţii tăi şi pre cei ce 
au împărăţii mai 'nainte de line,, 
plânge-îe-vor şi pre tine, vai! Doam* 
ne; şi până la iad te vor plânge, 
pentrucă cuvânt am grăit eu, zis-a u 
Domnul. 



6. 30, 17. 8. Iezecb. 37, 23. 

11. Ps. 24, 6 şi 102, 17; Ozfe 2, 11. 



34fc. 1. 4 Imp. 24. i. 
5. 2 Parat. 16, 14 şi 21, 19; Is. Navi 10, 10- 



IEREMIA 34-35 



933 



6. Şi a grăit Ieremia către împă- 
ratul Sedechia toate cuvintele ace- 
stea în Ierusalim. 

7. Şi puterea împăratului Vavilo- 
nului dă răşboiu asupra Ierusali- 
mului şi asupra cetăţilor lui luda, 
şi asupra Lahisului şi asupra Azi- 
chei, pentrucă acestea au fost ră- 
mas între cetăţile lui Iuda cetăţi tari. 

8. Cuvântul care s'a făcut către 
teremia dela Domnul, dupăce a să- 
vârşit împăr atul Sedechia aşezămân- 
tul către popor, ca să cheme slo- 
bozire, 

9. Ca să sloboază fiecare pre slu- 
ga sa şi fiecare pre slujnica sa, pre 
Evreu şi pre Evreică, ca să nu ro- 
bească bărbat din casa lui Israil. 

10; Şi s'au întors toţi cei mai mari 
şi tot poporul, cari au intrat la aşe- 
zământ, 

11. Ca să slobozească fiecare pre 
sluga sa şi fiecare pre slujnica sa, 
şi i-a lăsat pre ei, ca să nu fie 
slugi şi slujnice. 

12. Şi s'a făcut cuvântul Domnu- 
lui către Ieremia, zicând: 

13. Aşâ au zis Domnul Dumne- 
zeul lui lsraii: eu am pus legătură 
cu părinţii voştri, în ziua în care 
i-am scos pre ei din pămânfui E- 

* ghipefului din casa robiei, zicând; 

14. Când se vor plini şase ani, 
vei slobozi pre fratele tău pre E- 
vreul, care se va vinde ţie şi va lu- 
cră ţie şase ani şi să'I laşi pre el 
slobod, şi nu m'au ascultat pre mine 
şi n'au plecat urechia lor. 

15. Şi astăzi s'au întors să facă 
ce este drept înaintea ochilor mei, 
ca să deâ slobozire fiecare aproa- 
pelui său; şi a făcut făgăduinţă în- 
nainfea feţei mele, în casa, în care 
s'a chemat numele meu întru ea. 

16. Şi v'aţi întors şi aţi necinstit 
numele meu, ca să întoarcă fiecare 



7. Isaia 37, 8, 9. 

14. Eşirc 21, 2; fi 2 Lege 15, 12. 



pre sluga sa şi fiecare pre slujnica 
sa, pre cari i-aţi lăsat slobozi cu 
sufletul lor, ca să vă fie vouă slugi 
şi slujnice. 

17. Pentru aceea au zis Domnul: 
voi nu m'aţi ascultat pre mine, ca 
să cheme fiecare slobozenie frate- 
lui său şi fiecare aproapelui său, 
iată eu chem slobozire vouă spre 
sabie şi spre moarte şi spre foa- 
mete, şi vă voiu dâ pre voi risipire 
la toate împărăţiile pământului. 

18. Şi voiu dâ pre bărbaţii cei ce 
au călcat legătura mea, pre cei ce 
n'au întărit legătura mea, care au fă- 
cut înaintea feţei mele, viţelul care 
l-au făcut înaintea feţei mele, ca să'i 
slujască lui. 

19. Pre boierii lui Iuda şi pre pu- 
ternici şi pre preoţi şi pre popor. 

20. Şi'i voiu dâ pre ei vrăjmaşi- 
lor lor şi vor fi mortăciunile lor 
mâncare pasărilor cerului şi hiare- 
lor pământului. 

21. Şi pre Sedechia împăratul Iu- 
dei şi pre boierii lor da'i-voiu în 
mâinile Vrăjmaşilor lor şi puterilor 
împăratului Vavilonului, care se duc 
dela ei. 

22. lată eu poruncesc, zice Dom- 
nul, şi îi voiu întoarce pre ei la pă- 
mântul acesta, şi vor dâ răsboiu 
asupra lui şi'î vor luâ pre el şi'l 
vor arde cu foc, şi cetăţile lui Imda 
şi le voiu dâ pre ele pustii de îă- 
cuitori. 

C AP, 35. 

Cei din casa lui Arhavin nu voesc sa 
beă vin,, 

Cuvântul, care s'a făcut către Ie- 
remia dela Domnul în zilele lui 
Ioachim împăratul lui Iuda, zicând: 
2. Mergi în casa lui Arhavin, şi'i 
vei aduce pre ei în casa Domnului 
întru una din curţi, şi le vei dâ vin 
să beâ. 

17. H 2 Lege 28, 25. 22. 4 Imp. 24, 7> 9. 



934 



lEREMIA 85—36 



: 3. Şi am scos pre Iehoniea fiul 
lui Ieremia fiul lui Havasin, şi pre 
fraţii lui şi pre fii lui şi ţoală casa 
lui Arhavin. 

4. Şi i-am adus pre ei în casa 
Domnului, în cămara fiilor lui Io- 
nan fiul iui Ananiea, fiul Iui Godo- 
îie omul lui Dumnezeu, carele esie 
aproape de casele boierilor deasupra 
casei lui Maseu fiul lui Seiom ce- 
lui ce păzeşte calea. 

5. Şi am dat înaintea felii lor ur- 
cior cu vin şi pahar, şi am zis : 
beţi vin. 

6. Şi ei au zis: nu vom beâ vin, 
penirucă lonadav fiul lui Rihav ta- 
tăl noslru ne-a poruncii nouă, zi- 
când : să nu beţi vin voi şi fiii vo- 
ştri până în veac. 

7. Casă să nu zidiţi şi sămânţă 
să nu semănaţi, şi vie să nu fie 
vouă, ci în corturi veţi lacul în toate 
zilele vieţii voastre, pentru ca să 
trăiţi zile multe pre pământul, în 
care lăcuiţi voi. 

8. Şi am ascultat glasul lut lo- 
nadav tatăl nostru, ca să nu bem 
vin în toate zilele vieţii noastre, noi 
şi femeile noastre şi fiii noşfrii şi 
fetele noastre. 

9. Şi casă să nu zidim, ca sălă- 
cuim acolo. 

10. Şi vie şi ţarină şi sămânţă 
n'atî fost nouă, şi am lăcuit în cor- 
turi, şî am ascultat, şi am făcut 
după toate câte ne-a poruncit nouă 
lonadav tatăl nostru. 

11. Şi a fost când s'a suit Navu- 
hodonosor asupra pământului, am 
zis : să ne suim să intrăm în Ie- 
rusalim de către faţa Haldeilor şi 
de către faţa puferei Asirienilor, şi 
am lăcuit acolo. 

12. Şi a fost cuvântul Domnului că- 
tre mine, zicând : 

13. Aşa zice Domnul : mergi, şh 
zî omului lui luda şi celor ce lă- 

35. 6. 4 Imp. 10, 15. 



cuesc în Ierusalim : au nu veţi luă 
învăţătură, ca să ascultaţi cuvintele 
mele ? 

14. Pus-au «cuvinte fiii lui lonadav 
fiul lui Rihav. cum a poruncii fiilor 
săi, ca să nu beâ vin, şi n'au băut, 
şi eu am grăit către voi de noapte 
mânecând, şi am zis, şi nu m'aţi 
ascultai pre mine. 

15. Şi am trimis la voi [slugile 
mele pre proroci, zicând: întoar- 
ce ţi-vă fiecare dela calea sa cea rea, 
şi mai bune faceţi lucrurile voastre, 
şi nu mergeţi după dumnezei stră- 
ini, ca să slujiţi lor, şi lăcuiţi pre 
pământul care l-am dat vouă şi 
părinţilor voştri, şi n'sţi plecat u- 
rechile voastre, şi n'aţi ascultat. 

16. Şi au întărit fiii lui lonadav 
fiul lui Rihav, porunca tatălui; lor, 
şi poporul acesta nu m'a ascultat 
pre mine. 

17. Pentru aceea aşa au zis Dom- 
nul: iată eu aduc preste Iuda şi 
preste cei ce lăcuesc în Ierusalim, 
toate răutăţile care am grăit asu- 
pra lor. < ^ 

18. Pentru aceea aşâ au zis Dom- 
nul: de vreme ce au ascultat fiii lui 
lonadav îiul lui Rihav porunca ta- 
tălui lor, ca să facă câte a porun- 
cit lor tatăl lor. » 

19. Nu va lipsi bărbat din fiii lui 
lonadav fiul lui Rihav, care să stea 
înaintea feţii mele în toate zilele 
pământului. 

CAP. 36. 

Cari ea lui leremia, arsa în foc de 
Ioachim. 

In anul al patrulea al lui Ioachim, 
fiul lui losie, împăratul lui luda, 
f ost-a cuvântul Domnului către mine, 
zicând : 

2. Iâ ţie hârtie de carte, şi scrie 
pre ea toate cuvintele, care am grăit 
către tine asupra Ierusalimului şi 

14. 11, 7 Si 25, 3. 15. 4 Imp. 17, 13. 
36. 2. 30, 2. 



IEREMIA 36 



935 



asupra lui Iuda şi asupra -tuturor 
neamurilor din ziua în care-anrgrăH 
eu către tine, din zilele lui Iosie îm- 
păratul lui luda şi până în ziua a- 
ceasta. 

3. Ca doar va auzi casa lui luda 
toate relele, care gândesc eu să le 
fac* lor, şi se va întoarce fiecare din 
calea sa cea rea, ca să fiu milostiv 
strâmbătăţilor lor şi păcatelor lor. 

4. Şi a chemat Ieremia pre Va- 
rufi feciorul lui Nirie, şi a scris 
din gura lui Ieremia, toate cuvintele 
Domnului, care le-au grăit către el 
într'o hârtie de carte. 

5/ Şi a poruncit Ieremia lui Va- 
ruh, zicând: eu sunt supt pază, şi 
nu poci să intru în casa Domnului. 

6. Şi vei ceif de pre hârtii acea- 
sta la urechile poporului în casa 
Domnului, în zi de post, şi la ure- 
chile a tot Iudă, cei ce vin din ce- 
tăţile lor. 

7. Ca doar va cădeâ mila lor îna- 
intea feţii Domnului şi se vor în- 
toarce dela calea lor cea rea, că 
mare este mâniea şi urgia ^Dom- 
nului, care au grăit asupra poporu- 
lui acestuia. 

8. Şi a făcut Varuh după foaie 
câte î-a poruncit Ieremia lui, cetind 
de pre carte toate cuvintele acestea 
în casa Domnului. 

9. Şi a fost în anul al optulea al 
împăratului loachim, în luna a noua, 
rânduit-au post înaintea feţii Dom- 
nului, tot poporul în Ierusalim, şi 
casa lui luda. 

10. Şi cifeâ Varuh de pre carte 
cuvintele lui Ieremia în casa Dom- 
nului, în casa lui Gamarie fiul lui 
Safan scriitorul, sus înaintea uşilor 
porţii casei Domnului cea nouă la 
urechile a fot poporul. 

11. Şi au auzit Mihea fiul lui Gâ- 
marie al fiului lui Safan toate cu- 
vintele Domnului din carte. 

10, 26, 10 



12. Şi s'a pogorît la casa împă- 
ratului şi la casa scriitorului, şi 
iată acolo foţi boierii şedeau : Eli- 
samâ scriitorul şi Daleas feciorul 
lui Seîemiajîiişi Ionatan fiul lui Ac- 
hovor şi Gamarie feciorul lui Sa- 
fan şi Sedechia feciorul lui Ananie, 
şi toţii boierii. . 

13. Şi îe-a spus lor Mihea toate 
cuvintele, care le-a auzit cetindu-le 
Varuh în auzul poporului. 

14. Şi trimiseră toţi boierii la Va- 
ruh feciorul lui Nirie pre ludin fe- 
ciorul lui Nataniu, fiul lui Seterniu 
al fiului lui Huşi, zicând: hârtie scrisă 
citeşti tu la urechile poporului, iâ-o 
în mâna ta, şi vino; şi a luat Va- 
ruh hârfiea, şi s'a pogorît la ei. 

15. Şi ziseră lui: citeşte iarăşi în 
auzul nostru, şi a cetit Varuh. 

16. Şi a fost, dacă au auzii toate 
cuvintele, se sfătuiră fiecare cu a- 
proapele său, şi ziseră : 

17. Să vestim împăratului- toate 
cuvintele acestea, şi au' întrebat pre 
Varuh, zicând : de unde ai scris 
toate: cuvintele acestea ? 

18. Şi a zis Varuh : din? gura jlui 
mi-a spus mie Ieremia toate cuvin- 
tele acestea, şi eu le-am seriş-pe 
hârtie. -■/'■"-" 

19. Şi a zis lui Varuh ^rnergi, 
şi ascunde-te bine, tu şi Jeremia, 
şi om să nu ştie unde sunteţi voi. 

20. Şi a intrat la împăratul în 
curte, şi hârtia o au da| să o pă- 
zească în casa lui Elisamâ, şi au 
spus împăratului toate cuvintele a- 
cestea. 

21 . Şi a trirnes împăratul pre ludfn 
să iâ hârtia, şi o a luat pre ea din 
casa lui Elisamâ, şi o au cetit ludin 
la urechile" împăratului şi la ure- 
chile tuturor boierilor, cari staţi îm- 
prejurul lui. 

22. Şi împăratul şedeâ în casă de 
iarnă, şi un grătar Cu foc eră îna- 
intea lui. 



936 



IEREMIA 36-37 



23. Şi a Fost, dupăce a cetit iu- 
din trei foi sau patru, le-au tăiat cu 
cufitaşul scriitorului, şi le-au arun- 
cat în focul, care erâ pre grătar, 
până ce s'a sfârşit toată hârtia. 

24. Şi nu s'a turburat, nici şi-a 
rupt hainele sale împăratul şi slu- 
gile lui. cari auzeau toate cuvintele 
acestea. 

25. Şi Ionatan şi Godolia şi Da- 
leas şi Gamarie au sfătuit pre îm- 
păratul, ca să nu arză de tot car- 
tea, şi nu i-a ascultat. 

26. Şi a poruncit împăratul lui 
leremeil fiul împăratului, şi lui Sa- 
Tea fiul lui Esriil, săprinzăpre Va- 
ruh şi pre Ieremia, şi ei foarte s'au 
ascuns. 

27. Şi s'a făcut cuvântul Domnu- 
lui către Ieremia, dupăce a ars 
împăratul hârtia şi toate cuvintele 
care le-a scris Varuh din gura lui 
Ieremia, zicând ; 

28. lâ tu altă hârtie, şi scrie toate 
cuvintele cele ce erau pre hârtia 
care o â ars împăratul Ioachim. 

29. Şi vei zice: aşa au zis Dom- 
nul, tu ai ars hârtia aceasta zicând: 
pentru căci ai scris pre ea : că in- 
trând, va intră împăratul Vavilonu- 
lui, şi va pierde pământul acesta, 
şi vâ lipsi de pre el om şi dobitoc. 

30. Pentru aceea aşâ zice Dom- 
nul asupra iui Ioachim împăratul 
lui luda: nu va fl lui, care să şează 
pre scaunul lui David, şi stârvul lui 
Va fi lepădat în arsura zilei şi în 
îngheţul noptei. 

31. Şi voiu cerceta asupra lui şi 
asupra neamului lui şi asupra fii- 
lor lui, şi voiu aduce preste el şi 
preste cei ce lăcuesc Ierusalimul 
şi preste pământul lui luda, toate 
răutăţile care am grăit către ei, şi 
n'au ascultat. 

32. Şi a luat Varuh altă hârtie, şi 
a scris prea ea din gura lui Iere- 

30. 22, 19. 



mia toate cuvintele cărţii, care o a 
ars ioachim împăratul ludei, şi a 
adaos lui mai multe cuvinte de cât 
acelea. 

CAP. 37. 

Sedechia închide pe Ieremia în temniţa. 

împărăţii Sedechia fiul iui Io- 
sie în locul lui Ioachim, pre 
care 1-a pus împărat Navuhodono- 
sor împăratul Vavilonului, ca să îm- 
părăţească în pământul lui iuda. 

2. Şi n'a ascultat el şi slugile 
Iui şi poporul pământului, cuvintele 
Domnului, care le-au grăit prin mâna 
lui Ieremia. 

3. Şi a trimis împăratul Sedechia 
pre loahaz fiul lui Selemie, şi pre 
Soîonia fiul lui Maseu preotul la 
Ieremia, zicând: roagă-te dar pen- 
tru noi către Domnul 

4. Şi Ieremia a venit şi a trecut 
prin mijlocul cetăţii, şi nu 1-a dat 
pre el la casa temniţei, şi puterea 
lui Faraon a ieşit dela Eghipet, şi 
au auzii lialdeii auzul ior, şi s'au 
suit dela Ierusalim. 

5. Şi s'a făcut cuvântul Domnu- 
lui către Ieremia, zicând: 

6. Aşâ zice Domnul : aşâ vei grăi 
către împăratul lui Iuda cel ce te-a 
trimis pre tine, ca să mă cauţi pre 
mine. 

7. lată puterea lui Faraon, care 
a ieşit vouă spre ajutor, se vă în- 
toarce în pământul Eghipetului, şl 
Haldeii aceştia se vor întoarce şt 
vor dâ răsboiu asupra pământului 
acestuia, şi'l vor lua şi'l vor arde 
cu foc. 

8. Că aşâ au zis Domnul: să nu 
gândiţi cu sufletele voastre, că du- 
cându-se se vor duce dela voi Hal- 
deii, căci nu se vor duce. 

9. Şi de veţi bate toată puterea 
Haldeilor, cari dau răsboiu asupra 

37. 1. 2 Parai. 36, 10. 2. 2 Parai. 36, 12. 
4. 34, 21. 7. 4, 17; Isaia 30, 2 şi 7. 



IEREMIA 37-38 



937 



voastră, şi vor rămâneâ unii împunşi 
fiecare în locul său, aceştia se vor 
sculâ şi vor arde cetatea aceasta 
cu foc. 

10. Şi a fost, când s'a suit pu- 
terea Haldeilor dela Ierusalim, de 
fafa puterii lui Faraon, 

11. A ieşit leremia din Ierusalim, 
ca să meargă în pământul lui Ve- 
niamin, ca să grăiască de acolo în 
mijlocul poporului. 

12. Şi a fost el în poarta lui Ve- 
niamin, şi acolo era un om, la care 
găzduiâ Saruia feciorul lui Selemie 
feciorul luLAnania, şi a prins pre 
leremia, zicând: la Haldei fugi tu. 

13. Şi a zis: minciună este, că nu 
la Haldei fug eu, şi nu 1-a ascultat 
pre el, şi a prins Saruia pre lere- 
mia, şi l-a dus pre el la boieri. 

14. Şi s'au scârbit boierii asupra 
Iui leremia şi l-au bătut pre el şi 
l-au trimis la casa lui Ionatan scri- 
itorul, că pre aceasta o au făcut casă 
de închisoare. 

15. Şi a venit leremia la casa groa- 
pei şi la închisoare, şi a şezut acolo 
zile multe. 

16. Şi a trimis Sedechia împăra- 
tul şi l-a chemat pre el, şi l-a în- 
trebat pre el împăratul pre ascuns 
să'i spue, de este cuvânt dela Dom- 
nul? Şi a zis: este, în mâna împă- 
ratului Vavilonului te vei dâ. 

17. Şi a zis leremia către împă- 
ratul: ce sirâmbătafe am făcut fie 
şi slugilor tale şi poporului acestuia, 
de mă dai tu la casa închisorii? 

18. Şi unde sunt prorocii voştri, 
carii proroceau vouă, zicând : că nu 
va venî împăratul Vavilonului la pă- 
mântul acesta? 

19. Şi acum doamne al meu îm- 
părate 1 Cază mila mea înaintea fe- 
tii tale, şi nu mă întoarce la casa 
lui Ionatan scriitorul, ca să nu mor 
acolo. 

18. 28, 1, 2, 3. 



20. Şi a poruncit împăratul şi l-a 
pus pre el la casa cea de închisoare, 
şi't dâ lui o pâine pfejzi, de dina- 
iară unde frământă, până s'au sfâr- 
şit pâinele din cetate, şi a şezut le- 
remia în curtea temniţii. 

CAP. 38- 

leremia aruncat şi scos din groapă, 

Şi a auzit Safania feciorul lui Na- 
tan şi Godolia feciorul lui Pashor, 
şi loahal feciorul lui Selemie cuvin- 
tele, care le-a grăit leremia Către po- 
por, zicând. 

2. Aşa au zis Domnul: cel ce îă- 
cueşte în cetatea aceasta va muri 
de sabie şi de foame, şi cel ce va 
ieşlla Haldei va trăi şi va fi viu su- 
fletul lui spre aflare şi va trăi. 

3. Că aşâ au zis Domnul: dându-se, 
se va da cetatea aceasta în mâinile 
puterii împăratului Vavilonului, şi o 
va luâ pre ea. 

4. Şi ziseră împăratului: să se o- 
moare dar omul acela, pentrucâ el 
slăbeşte mâinile oamenilor celor ce 
se răsboesc, carii au rămas în ce- 
tate, şi mâinile afot poporul, grăind 
către ei cuvintele acestea, că omul 
acesta nu pacea, care este de folos 
grăeşte poporului acestuia, ci cele 
rele. 

5. Şi a zis împăratul: iată el în 
mâinile voastre, pentrucă nu puteâ 
împăratul asupra lor. 

6. Şi l-au aruncat pre el în groapa 
lui Melhiu feciorul împăratului, care 
era în curtea temnijii şi l-au slobo- 
zit pre el în groapă, şi în groapă 
nu eră apă ci numai tină, şi şedeâ 
în tină. 

7. Şi a auzit Avdemeleh arapul, 
şi el efâ de casa împăratului, cum 
că au dat pre leremia în groapă, 
şi împăratul erâ la poarta lui Ve- 
niamin. 

20. 32, 2. 
38- 2. 21, 9. 7. 39, 6. 



938 



IEREMIA 38 



8. Şi a venii la el şi a grăi! că- 
Ire împăratul, şi a zis: r 1 

9. Rău ai făcut a Omorî pre -omul 
acesta cu foamea, că nu mai sunt 
încf pâini în cetate. 

10. Şi a poruncit împăratul lui Av- 
demeleh, zicând: iâ cu line de aici 
treizeci de oameni, şi'l scoate pre 
el din groapă, ca să nu moară. 

11. Şi a luat Avdemeleh pre oa* 
meni şi au intrat la casa împăra- 
tului cea de jos, şi au luat de acolo 
obiele vechi şi funii vechi, şi le-au 
aruncai la leremia în groapă. 

12. Şi a zis către el: acestea pu- 
ne-le dedesuptul funiilor, şi a făcut 
leremia aşâ. 

13. Şi l-au tras pre ei cu funiile, 
şi l-au scos din groapă, şi a şezut 
leremia în curîea temniţii. 

14. Şi a trimis împăraful şi î-a 
chemat pre el la casa lui Aselisil 
cea din casa Domnului, şi a zis că- 
tre el împăratul: întreba-te-voiu cu- 
vânt şi să nu ascund de cifre mine 
cuvânt. 

15. Şi a zis îeremia împăratului: 
de'ţi voiu spune {ie, nu mă vei o- 
mori pre mine cu moarte? Şi de'ji 
voiu dâ sfat, nu vei ascultă de mine? 

16. Şi s'a jurat împăratul, zicând: 
viu este Domnul, cel ce ne-au fă- 
cut nouă sufletul acesta, de te voiu 
ucide pre tine şi de te voiu dâ în 
mâinile oamenilor acestora. 

17,. Şi leremia i-a zis Iui: aşa au 
zis Domnul, dacă ieşind vei ieşMa 
domnii împăratului Vavilonului, viu 
va îî suffetul tău, ş| ( cetate| aceasta 
nu se va arde eu foc şi vei trăi tu 
şi casa ta. 

18. Iar de nu vei ieşi,, dâ-se-va 
cetatea aceasta în mâna Haldeilor, 
şi o vor arde cu foc, şi tu nu vei 
scăpă. 

19. Şi a zis împăraful iui lere- 
mia: eu am cuvântul Evreilor, cari 



au fugit la Haldei, ca sănumădeâ 
în mâinile lor, ca să mă batjoco- 
rească. 

20. Şi a zis leremia: nu te vor 
dâ, ascultă cuvântul Domnului, ca- 
re'I zic eu către fine, şi mai bine 
va fi {ie şi va fi viu sufletul tău. 

21. Şi de nu vrei tu a ieşi, ace- 
sta este cuvântul, care l-au arătat 
mie Domnul. 

22. Iată toate femeile, care au ră- 
mas în casa împăratului lui luda, 
se scoteau la boierii împăratului Va- 
vilonului, şi ele ziceau: te înşelară, 
şi vor puteâ ţie oameni de pace ai 
tăi şi vor strică întru alunecări pi- 
ciorul tău, înfurnatUrS'au dela tine. 

23. Şi pre femeile fale şi pre fiii 
tăi scoate'i-vor la Haldei şi tu nu 
vei scăpă, că cu mâna împăratului 
Vavilonului te vei prinde şi cetatea 
aceasta se va srde de tot. 

24. Şi a zis lui împăratul: om să 
nu ştie de cuvintele acestea, şi fu 
nu vei muri. 

25. Şi boierii de vor auzi că am 
grăit {ie, şi vor veni la fine şi vor 
zice {ie: spune fu nouă, ce a grăit 
{ie împăratul? M'asctmde de către 
noi şi nu te vom omorî pre fine, 

26. Vei zice lomrarunc eu mila 
mea înaintea ochilor împăratului, 
ca să nu mă întorc la casa lui Iona- 
tan, să mor acolo. 

27. Şi au venii toţi boierii la le- 
remia şi l-au întrebat pre el şi a 
spus lor după toate cuvintele ace- 
stea, care a poruncit lui împăratul, 
şi tăcură, că nu s'a auzit cuvântul 
Domnului; 

1 28. Şi a şezut leremia în curtea 
femnifei, până la vremea în care s'a 
luat Ierusalimul. 



16. Numere 16, 22. 



22. 5, 12, 13. 



IEREMIA 39-40 



939 



CAP. 39. 

Luarear Ierusalimului. 

Şi a fost în luna a zecea a anu- 
lui şi nouălea a! lui Sedechia îm- 
păratul lui luda, mers-a Navuho- 
donosor împăratul Vavilonului şi 
toată puterea lui asupra lerusali- 
mulukşi'l bătea pre el. 

2. Şi în al zecelea an în zilele lui 
Sedechia, în luna a patra în nouă 
ale lunei s'a spart cetatea. 
, 3. Şi au intrat loji domnii împă- 
ratului Vavilonului şi au şezut în 
poarta cea din mijloc: Marganasar, 
Samagof, Navusahar, Navusaris, Na- 
gargas, Naserravamat şi ceilalţi 
domni ai împăratului Vavilonului. 
f 4. Şi au trimis şi a luat pre Ie- 
remia din temniţa curţei împără- 
teşti, şi l-au dat lui Oodolia fecio- 
rul lui Ahicam fiul lui Safan şi 1-a 
scos pre el şi 1-a pus în miilocul 
poporului. 

5. Şi către Ieremia s'a făcut cu- 
vântul Domnului în curtea temniţei 
zicând: 

6. Mergi şi zî către Avdemeleh 
arapul,, aşa au zis Domnul Dum- 

• riezeul lui Israil: iată eu aduc cu- 
vintele mele asupra cetăţei aceştia 
spre rele şi nu spre bune. 

7. Şi te voiu mântui în ziua a- 
ceea, şi nu te voiu dâ pre tine în 
mâna oamenilor, de cari te temi tu 
de faţa lor. 

8. Că mântuind, ie voiu mântui 
pre tine, şi în sabie nu vei cădeâ, 
şi va H sufletul tău la aflare, că ai 
nădăjduit spre mine, zice Domnul. 

CAP. 40. 

Ieremia lăsat slobod. 

Cuvântul care s'a tăcut deîa Dom- 
nul către Ieremia, dupăce 1-a tri- 



mis pre el Navuzardan cel mai mare 
preste bucătari din Radaman, când 
1-a luai pre el cu câtuşi în mijlocul 
înstreinărei lui luda a ceţor ce se 
duceau în Vavilon. 

2. Şi 1-a luat pre el cel mai mare 
preste bucătari şi a zis lui: Dom- 
nul Dumnezeul tău au {jrăit relele 
acestea preste locul acesta. 

3. Şi au făcut Domnul, pentrucă 
aţi păcătuit lui şi n'aţi auzit glasul 
lui. 

4. Iată fe-am dezlegat pre tine din 
cătuşile cele ce sunt în mâinile tale, 
de este bine înaintea ta să vii cu 
mine în Vavilon, vino, şi voiu pune 
ochii mei preste tine, iar de nu, 
purcede ; ţ 

5. Şi te întoarce la Godolia fe- 
ciorul lui Ahicam feciorul lui Safan, 
pre care 1-a pus împăratul Vavilo- 
nului în pământul lui luda, şi lăcu- 
eşte cu el în mijlocul poporului; toate 
bunătăţile sunt înaintea ochilor tăi, 
ca să mergi acolo; şi i-a dat lui cel 
mai mare preste bucătari daruri, şi 
1-a slobozit. 

6. Şi a venit la Godolia în Masiîa 
şi a şezut în mijlocul poporului .-ce- 
lui ce a rămas în ţară. 

7. Şi au auzit toţi povăţuitorii pu- 
terii cei din ţarină, ei şi puterea lor, 
că a pus împăratul Vavilonului pre 
Godolia mai mare ţării, şi încă, cum 
că i-a dat pre seama lui bărbaţi şi 
femei, pre carii nu i-a înstreinat în 
Vavilon. 

8. Şi a venit la Godolia In Masiîa 
Ismail feciorul lui Natanie, şi Ioa- 
nan feciorul lui Carie, şi Sariea fe- 
ciorul lui Tanamet, şi feciorii lui Iofe 
al lui Nefoîaf, şi Ezonie feciorul lui 
Mahat, ei şi oamenii lor. 

9. Şi s'au jurat lor Godolia şi oa- 
menilor lor, zicând: nu vă temeţi de 
faţa slugilor Haldeilor, lăcuiţi pre 



39. i- 4 Imp. 25, 1; 2 Parai. 36, 17; 52, 
4-6. 6. 38, 7. 8. 38, 2. 



40- 3. 4 Imp. 25, 22. 9. 4 Imp^ 25, 24, 



940 



IEREMIA 40-41 



pământ şi lucraţi împăratului Vavi- 
lonului, şi mâi bine va fl vouă. 

10. Iată eu şez înaintea voastră 
la Masifa să ftaii înaintea Hâlcie- 
ilor, când vor veni asupra voastră, 
şi voi adunaţi vin şi poame, şi unt- 
delemn luaţi în vasele voastre, şi 
lăcuiţi în cetăţile care le-aţi stăpânit. 

11. Şi toţi Evreii cei din pămân- 
tul Moavului şi cei din fiii lui Amon, 
şi cei din Idumeia şi cei din tot pă- 
mântul au auzit, că a dat împăra- 
tul Vaviîonului rămăşiţă lui Iuda, şi 
încă a pus preste ei pre Godolia 
feciorul lui Ahicam. 

12. Şi a venit la Godolia în Ma- 
sifa în pământul lui Iuda, şi a adu- 
nat vin şi poame multe foarte, şi 
untdelemn. 

13. Şi Ioanan feciorul lui Carie şi 
toţi povăţuitorii puterii cei din ţa- 
rină au venit la Godolia în Masifa, şi 
au zis lui: ştiind să ştii, că Velisa 
împăratul fiilor lui Amon a trimis 
la tine pre Ismail, ca să lovească 
sufletul tău. 

14. Şi nu i-a crezut pre ei Godo- 
lia, şi a zis Ioanan lui Godolia pre 
ascuns în Masifa : 

15. Merge- voiu dar şi voiu lovi 
pre Ismail, şi nimeni să nu ştie, pen- 
tru ca să nu lovească sufletul tău, 
şi se vor risipi toţi Evreii, cari s'au 
adunat la fine, şi vor pieri cei ră- 
maşi ai lui Iudă; 

16. Şi a zis Godolia către Ioanan: 
să nu faci tu cuvântul acesta, că 
minciuni grăeşti tu asupra lui Ismail. 

CAP. 41 

Uciderea lui Godolie. 

A fost în luna a şaptea, venit-a 
Ismail feciorul lui Nafanie, fiul 
lui Elisama cel din neamul împă- 
rătesc şi zece bărbaţi cu el, la Go- 
dolia în Masifa, şi au mâncat acolo 
pâine împreună. 



2. Şi s'a sculat Ismail, feciorul 
lui Nafanie şi cei zece bărbaţi ca- 
rii erau cu el, şi loviră cu sabia pre 
Godolia feciorul lui Ahicam, fecio- 
rul lui Safan şi l-a ucis pre el, pre 
care l-a fost pus împăratul Vaviîo- 
nului preste pământul acela. 

3. Şi pre foţi Evreii cari erau cu 
el în Masifa, şi pre foţi Maldeii ca- 
ri s'au aflat acolo, şi pre toţi băr- 
baţii de răsboiu i-au bătut Ismail. 

4. Şi a fost în ziua a doua după 
ce a lovit el pre Godolia, şi om n'a 
ştiut. 

5. Şi au venit bărbaţi dela Sihem 
şi dela Salim şi dela Samaria, opt- 
zeci de bărbaţi raşi la barbe, şi cu 
hainele lor rupte plângând, şi da- 
ruri şi tămâie în mâinile lor, ca să 
aducă în casa Domnului. 

6. Şi a ieşit întru întâmpinarea 
lor Ismail, feciorul lui Nafanie din 
Masifa, şi ei mergeau şi plângeau; 
a fost dupăce s'a apropiat de dân- 
şii le-a zis lor : intraţi la Godolia, 
feciorul lui Ahicam. 

7. Şi a fost dupăce au intrat ei 
în mijlocul cetăţii, i-a junghiat pre 
ei Ismail, feciorul lui Natania, ia 
fântână. 

8. Şi zece oameni s'auaflaf acolo 
şi au zis lui Ismail: să nu ne omori 
pre noi, că avem noi jitniţe în ţa- 
rină, grâu şi orz şi miere şi unt- 
delemn, şi i-a trecut şi nu i-a omo* 
rîf pre ei între fraţii lor. 

9. Şi fântâna, în care a aruncat 
Ismail pre toţi pre carii i-a bătut, 
fântână mare este, aceasta este, care 
o a făcut împăratul Asa de către 
faţa lui Vaasa împăratul lui Israil, 
aceasta o a umplut Ismail de trupuri 
rănite. 

10. Şi a întors Ismail pre tot po» 
porul, care a rămas în Masifa, şi 
pre fetele împăratului, pre care mai 
marele preste bucătari le-a adus la 

4£. 9, 3 Imp. 15, 22. 



IEREMIA 41—42 



941 



Godolia feciorul lui Ahicam, şi s'a 
dus dincolo la fiii lui Arnon. 

11. Şi a auzif loanan feciorul lui 
Carie şi toţi povăţuitorii puterii cei 
împreună cu el, foate relele care 
îe-a făcut Ismail. 

12. Şi a adunat toată tabăra lor 
şi au mers .să deâ răsboiu asupra 
lui, şi 1-a aflat pre el la apa cea 
multă în Gavaon. 

13. Şi a fost dacă a văzut tot po- 
porul cel ce eră cu Ismail pre loa- 
nan, feciorul lui Carie şi pre povă- 
tuitorii puterii lui, cei ce erau cu 
dânsul. 

14. Şi s'a bucurat şi s'a întors 
tot poporul pe care îl robise Ismail 
din Masifa, şi înlorcându-se au ve- 
nit la loanan, feciorul lui Carie. 

15. Şi Ismail feciorul lui Natania 
a scăpat cu opt oameni, şi s'a dus 
la fiii lui Amon. 

16. Şi a luat loanan feciorul lui 
Carie şi toţi povă|uitorii puterii, cari 
erau cu el, pre toţi cei rămaşi ai po- 
porului, pre cari i-a întors dela I- 
smail, feciorul lui Natania, bărbaţi 
lari la răsboiu, şi pre femei şi pre 
celelalte, şi pre îameni, pre cari i-a 
întors dela Gavaon. 

17. Şi s'au dus, şi au şezut în 
pământul Virotoamului cel despre 
Vitleem, ca să meargă la Eghipet de 
către faţa Haldeilor. 

18. Că s'au speriat de faţa lor, 
pentrucă a lovit Ismail pre Godo- 
lia, pre care 1-a pus împăratul Va- 
vilonului mai mare preste pământul 
acela. 

CAP. 42. 

Uremia întreabă pre Dumnezeu. 

Şi au venit toţi domnii puterii şi 
loanan şi Azaria fiul lui Maseu 
şi tot poporul dela mic până la 
mare, la leremia prorocul. 



2. Şi au zis lui: cază dar rnila 
noastră înaintea feţii tale, şi te roagă 
către Domnul Dumnezeul tău pen- 
tru cei ce au rămas, că am rămas 
din mulţi puţini, precum ochii tăi 
văd. 

3. Şi să ne spue nouă Domnul 
Dumnezeul tău calea, pre care să 
mergem, şi cuvâutul care să'l facem. 

4. Şi le-a zis lor leremia : au- 
zit-am; iată, eu mă voiu rugâ pen- 
tru voi către Domnul Dumnezeul 
vostru, după cuvintele voastre, şi va 
fî cuvântul care'l va răspunde Dom- 
nul Dumnezeu, îl voiu'spune vouă, 
nu voiu ascunde dela voi nimic. 

5. Şi ei ziseră către leremia : 
fie Domnul întru [noi spre mărturie 
dreaptă şi credincioasă, de nu vom 
face aşâ după tot cuvântul, care'l 
va trimite Domnul către noi. 

6. Şi ori bine, [ori rău, glasul 
Domnului Dumnezeului nostru, la 
carele noi te trimitem, vom auzi ca 
să fie nouă mai bine, că vom auz! 
glasul Domnului Dumnezeului no- 
stru. 

7. Şi a fost după zece zile, s'a 
făcut cuvântul Domnului către îe-, 
remia. 

8. Şi a chemat pre loanan şi pre 
povăţuitorii puterii şi pre tot popo- 
rul, dela mic până la mare. 

9. Şi le-a zis lor, aşâ au zis Dom- 
nul Dumnezeu : 

10. De veţi şedea în pământul 
acesta, vă voiu zidî pre voi, şi nu 
vă voiu risipi, şi vă voiu sădî pre 
voi, şi nu vă voiu smulge, că am 
încetat dela relele, care am făcut 
vouă. 

11. Să nu vă temeţi de faţa îm- 
păratului Vavilonului, de care voi 
vă spăimântaţi, zice Domnul, că cu 
voi sunt eu ca să vă scoţ pre voi, 
şi să vă mântuesc din mâna lui. 

12. Şi vă voiu dâ vouă milă, şi 



12. 2 Imp. 2, 13. 



42» 4. 1 Imp. 3, 18. 10. 24, 6. 



942 



IEREMIA 42-43 



vă voiu milui pre voi, şi vă voiu 
întoarce pre voi la pământul vo- 
stru/ '. ' 

13. Şi de vaţî zice : nu vom şe- 
deâ în pământul acesta, ca să nu 
auzim glasul Domnului. 

14. Că la pământul Eghipetului vom 
intrâ şi nu "vom vedeâ răsboiu, şi 
glas de trâmbiţă nu vom auzî, şi 
de pâini nu vom flămânzi, şi acolo 
vomîăcui. 

15. Pentru aceea auziţi cuvântul 
Domnului, că aşâ au zis: de veţi dâ 
voi faţa voastră spre Eghipet, şi vcfi 
intrâ să lăcuiţi acolo, 

16. Sabia de a căreea faţă voi vă 
temeţi, vă va aîlâ pre voi în pă- 
mântul Eghipetului; şi foametea de 
care voi grăiţi, vă va apucă pre voi 
dinapoia voastră în Eghipet, şi acolo 
veţi muri. 

17. Şi vor îî toţi oamenii şi toţi 
cei străini de neam, cei ce au pus 
faţa lor spre pământul Eghipeitilui, 
ca să lăcuiască acolo, sfârşi- se-vor 
de sabie şi de foamete, şi nu va* 
fi lor nimenea, care să'i mântu- 
iască de răutăţile, care le aduc eu 
preste ei. 

18. Că aşâ au zis Domnul : în ce 
chip a picat mânia mea preste cei 
ce lăcuiau Ierusalimul, aşâ va pică 
mânia mea preste voi, de veţi intrâ 
voi în Eghipet, şi veţi fi spre loc ne- 
umblat, şi supuşi, şi spre blestem 
şi spre ocară, şi mai mult nu veţi 
vedeâ locui acesta. 

19. Grăit-au Domnul de voi cei ră- 
maşi ai lui Iuda, ca să nu intraţi 
în Eghipet, şi acum cunoscând veţi 
cunoaşte. 

20. Că aţi făcut rău întru sufle- 
tele voastre, frimiţându-mă pre mine, 
zicând: roagă-te pentru noi către 
Domnul, şi după toate ori câte va 
grăi ţie Domnul, vom face. 

16. lezecb. 5, 4. 17. lezecb. 30, 10, 11. 
18. Isaia 65, 15. 



21. Şi n'aţi auzit cuvântul Dom- 
nului, câre l-au trimis la voi. 

22. Şi acum de sabie şi de foame 
i vă vefi sfârşi în locul, la care voi 

vă rugaţi %ă intraţi, ca să lăcuiţi 
acolo. 

CAP. 43. 

Evreii împrotiva lui Uremia. 

Şi a fost, dupăce a încetat Ieremia 
a zice către popor toate cuvin- 
tele Domnului, care au trimis Dom- 
nul către ei. 

2. Au z\s Azaria feciorul iui Maseu, 
şi loanan feciorul lui Carie, şi toţi oa- 
menii cei semeţi lui Ieremia, zicând: 
minţi, nu te-au trimis pre tine Dom- 
nul la noi ca să ne zici: să nu in- 
trăm în Eghipet, ca să lăcuim acolo; 

3. Ci Varuh feciorul lui Nirie te 
îndeamnă pre tine asupra noastră, 
ca să ne ,dai pre noi în mâinile 
Haldeilor să ne omoare, şi să ne 
însfreineze pre noi în Vavilon. 

4. Şi n'au ascultat loanan şi toţi 
povăţuitorii puterii cei împreună cu 
el şi tot poporul glasul Domnului, 
ca să lăcuiască în pământul lui. Iuda.' 

5. Ci au luat loanan şi toţi povă- 
ţuitorii puterii pre toţi rămaşii lui 
Iuda, cari s'au întors a lăcui în pă- 
mânt. 

6. Pre bărbaţii cei tari şi pre fe* 
mei şi pre prunci şi pre celelalte, 
şi pre fetele împăratului şi şuflefeje 
care Ie-a lăsat Navu^fdan cu do- 
dolia fiul lui Ahicam şi pre Ieremia 
prorocul şi pre Vâruh feciorul iui 
Nirie. 

7. Şi au intrat în Eghipet, că n'au 
ascultai glasul Domnului, şi au mers 
în Tafnas. 

8. Şi s'a făcut cuvântul Domnu- 
lui către Ieremia în tafnas, zicând: 

9. Ia ţie pietre irvari şi le ascunde 
pre ele înaintea uşei în poarta ca- 
sei lui Faraon în Tafnas înaintea 
ochilor bărbaţilor lui luda. 



ÎEREMIA 43—44 



943 



10. Şi vei grăi, aşâ au zis Dom- 
nul: iată eu frimif şi voiu aduce pre 
Navuhodonosor împăratul Vavilonu- 
lui, şi va pune scaunul său deasu- 
pra pietrilor acestora, care le-ai a- 
scuns şi va ridică arme preste ele. 

11. Şi va intra şi va lovi pămân- 
tul Eghipetuluirpre cari la moarte, 
la moarte, şi pre cari la robie, la 
robie, şi pre cari la sabie, ia sabie. 

12. Şi va arde îoc în casele dum- 
nezeilor lor, şi le va arde pre ele, 
şi'i va înstreinâ pre ei, şi va strică 
pământul Eghipetului, în ce chip 
strică păstortil haina sa, şi va ieşi 
cu pace. 

13. Şi va zdrobi stâlpii cetăţei 
Iliupoliei cei dela Enorn şi casele 
lor le vor arde de tot cu ioc. 

GAP 44. 

lerewia mustră pre Evreii din Eghipet. 

Cuvântul, care s'a făcut către îe- 
^remia, tuturor Evreilor celor ce 
lăcuesc în pământul Eghipetului şi 
celor ce şed în Magdol şi în Taf- 
nas şi în pământul Paturis, zicând: 
1. Aşâ zice Domnul puterilor, Dum- 
nezeul lui Is'rail: voi aţi văzut toate 
răutăţile, care le-am adus preste 
Ierusalim şi preste cetăţile lui Iuda, 
şi iată sunt pustii de lăcuifori. 

3. De către lata răutăţilor lor, care 
au făcut, ca să mă amărască, mer- 
gând a tămâiâ la dumnezei străini 
pre cari nu i-au cunoscut nici ei, 
nici părinţii lor. 

4. Şi am trimis la voi pre slugile 
mele prorocii de noapte mânecând* 
şi zicând: să nu faceţi lucrul spur- 
căciunei aceştia, care o am urît. 

5. Şi nu m'au ascultat pre mine' 
şi n'au plecat urechia lor, ca să se 
întoarcă dela răutăţile lor, ca să nu 
jertfească la dumnezei streini. 

6. Şi a picat mâniea mea si ur- 

43. 13- Isaia 19, 1. 

44. 1. Isaia 19, 13. 



giea mea, şi s'a aţâţat în porţile lui 
Iuda şi dinafară Ierusalimului şi s'a 
făcut spre pustiire-, şi spre necăl- 
care, ca în ziua aceasta. 

7. Şi acum aşâ au zis «Şornnul 
atotţiilorul Dumnezeul lui Israil: pen- 
truce faceţi voi răutăţi mari asupra 
sufletelor voastre? A tăiâ dintru voi 
om şi femeie, prunc şi sugar din 
mijlocul lui Iuda, ca să nu rămâe 
dintru voi nimenea. 

8. Să mă amărîţi pre mine întru 
faptele mâinilor voastre a tămâiâ 
la dumnezei streini în pământul E- 
ghipefului în care aţi intrat, ca să 
lăcuiţi acolo, pentru ca să vă tăieţi 
şi pentru ca să vă faceţi spre ble- 
stem şi spre ocară întru toate nea- 
murile pământului. 

9. Au aţi uitat voi relele părinţi- 
lor voştri şi ale împăraţilor lui luda, 
şi relele boierilor voştri şi ale feme- 
ilor voastre, care au făcut în pă- 
mântul lui luda şi aîară de Ierusa- 
lim? 

10. Şi n'au încetat până în ziua 
aceasta, şi nu se ţineau de poruncile 
mele, care le-am dat înaintea pă- 
rinţilor lor. 

11. Pentru aceea aşâ au zis Dom- 
nul: iată eu depărtez faţa mea, 

12. Ca să pierz pre toţi cei ră- 
maşi în Eghipet, şi vor cădea de 
sabie şi de foamete şi se vor sfârşi 
dela mic până la mare şi vor fi spre 
ocară, spre pierire şi spre blestem. 

13. Şi voiu cercetă asupra celor 
ce lăcuesc în pământul Eghipetului 
în ce chip am cercetai asupra, Ie- 
rusalimului, cu sabie şi. cu foamete 
şi, cu moarte. 

14. Şi nu va scăpa nimenea din 
cei rămaşi ai lui kidâ, cari nemer- 
nicesc în pământul Eghipetului*; ca 
să se întoarcă la pământul lui Iuda 
întru care ei nădăjduesc cu sufle- 
tul lor, că nu se vor întoarce, fără 
numai cei scăpaţi. 



944 



IEREMIA 44 



15. Şi au răspuns iui leremia foţi 
bărbaţii cei ceşfieau că fămâiază 
femeile lor la dumnezei streini, toate 
femeile şi tot poporul cel ce şedeâ 
în pământul Eghipetului în Paturis, 
zicând: 

16. Pentru cuvântul care l-ai grăit 
către noi cu numele Domnului, nu 
te vom ascultă pre line. 

17. Că făcând vom face fot cu- 
vântul, care va ieşî din gura noa- 
stră, ca să tămâem împărăteşti ce- 
rului şi să turnăm ei turnări, în ce 
chip am făcut noi şi părinţii noştri 
şi împăraţii noştri şi boierii noştri 
în cetăjile lui Iuda, şi dinafară Ie- 
rusalimului, şi ne-am săturat de pâi- 
ne şi ne-au fost bine, şi rele n'am 
văzut. 

18. Şi dupâce am părăsit a tă- 
mâiâ împărăfesii cerului, ne lipsim 
de pâine toţi, şi de sabie şi de foa- 
mete ne sfârşim. 

19. Şi penfrucă noi tămâem îm- 
părăfesii cerului, şi am turnat ei tur- 
nări, au fără de bărbajii noştri am 
făcut ei turte, şi am turnat turnări? 

20. Şi a zis leremia către toţi cei 
tari şi către femei şi către tot po- 
porul, cel ce i-a răspuns Iui cuvinte, 
zicând: 

21. Au nu de tămâia care aţi tă- 
mâia! în cetăţile lui Iuda, şi dina- 
fară Ierusalimului voi şi părinţii vo- 
ştri, şi împăraţii voştri şi boierii vo- 
ştri, şi fot poporul pământului ş'âu 
adus Domnul aminte, şi s'au suit în- 
tru inima Iui? 

22. Şi n'au putut Domnul mai mult 
suferi de către faţa răutăţii lucruri- 
lor voastre şi de către urîciunile 
voastre, care aţi făcut şi s'a JţcM 
pământul vostru spre pustiire, spre 
necălcare şi spre blestem, ca în ziua 
aceasta. 

23. De către faţa celor ce tămâ- 
eţi şi acelor ce aţi păcătuit Domnu- 
lui, şi n'aţi auzit glasul Domnului, 



şi întru poruncile lui şi în legea lui şi 
întru mărturiile lui n'aţi umblat, v'au 
apucat pre voi răutăţile acestea. 

24. Şi a zis leremia către tot po- 
porul şi către femei: auziţi cuvintele 
Domnului, fot Iuda din pământul 
Eghipetului; 

25. Aşâ au zis Domnul Dumnezeul 
lui Israil: voi femei cu gura voastră 
aţi grăit, şi cu mâinile voastre aţi 
plinit zicând: făcând să facem măr- 
turisirile noastre, care le-am mărtu- 
risit a tămâiâ împârălesii cerului, 
să'i turnăm ei turnări, stând aţi stă- 
tut întru mărturiile voastre şi făcând 
aţi făcut. 

26. Pentru aceea, auziţi cuvântul 
Domnului tot luda, cei ce şedeţi în 
pământul Eghipetului, iată am măr- 
turisit numelui meu celui mare, au 
zis Domnul; de va fi mai mult nu- 
mele meu în gura atol luda, zicând: 
viu este Domnul în tot pământul 
Eghipetului. 

27. Că iată eu am priveghiat pre- 
ste ei, ca să le fac lor rău şi să nu 
le fac bine, şi se vor sfârşi fot luda, 
cei ce lăcuesc în pământul Eghipe- 
tului de sabie şi de foamete, până 
ce se vor sfârşi. 

28. Şi cei mântuiţi de sabie, se vor 
întoarce în pământul lui Iuda îm- 
puţinaţi cu numărul, şi vor cunoa- 
şte cei rămaşi ai lui luda, carii s'au 
aşezai în pământul Eghipetului, ca 
să lăcuiască acolo, al cui cuvânt va 
rămâneâ, al meu or al lor? 

29. Şi acesta este vouă semn zice 
Domnul, că Voiu cercetă eu asupra 
voastră spre rele, ca să cunoaşteţi 
că cuvintele mele vor fi negreşit îm- 
plinite asupra voastră spre rău. 

30. Aşâ au zis Domnul: iată eu dau 
pre Uarîi împăratul Eghipetului în 
mâinile vrăjmaşului Iui şi în mâi- , 
nile celui ce caută sufletul lui, în 

27. Daniil 9, 14. 

28. Isaia 11, 12 şi 27, 13. 



IEREMIA 



cc chip am dat pre Şedechia îm- 
păratul lui Iuda în mâinile lui Na- 
vuhodonosor împăratul Vavilonului 
vrăjmaşului său, şi acelui ce căută 
sufletul lui. . 

CAP. 45. 

leremia mustră pe Varuh. 

Cuvântul care a grăit leremia pro- 
rocul către Varuh fiul lui Nirie, 
când a scris cuvintele acestea în 
carte din gura lui leremia, în anul 
al patrulea al lui loachim fiul lui 
losie împăratul lui Iuda. 

2. Aşâ au zis Domnul spre tine 
Varuh. 

3. Pentrucă ai zis: vaiî vail Pen- 
trucâ au adaos Domnul osteneală cu 
durere mie, adormif-am întru sus- 
pinuri, odihnă n'am aflat. 

4. Zis-am lui: aşâ au zis Domnul, 
iată pre carele eu l-am zidit, îl voiu 
risipi, şi pre carele eu l-am sădit, îl 
voiu smulge. 

5. Şi tu vei cere ţie mari? Să nu 
ceri, că iată eu aduc rele preste tot 
trupul, zice Domnul, şi voiu dâ su- 
fletul tău spre aflare în tot locul, ori 
unde vei merge. 

CAP. 46. 

Prorocie pentru pustiirea Eghipetului. 

La începutul împărăţiei lui Şede- 
chia împăratul; fost-a cuvântul 
acesta. 

2. Pentru Elam al Eghipelului pre- 
ste puterea lui Faraon Neha o împă- 
ratul Eghipetului, care eră la rîul 
Eufratului în Harmis, pre care 1-a bă- 
tut Navuhodonosor împăratul Vavi- 
lonului în anul al patrulea al lui loa- 
chim împăratul lui Iuda. 

3. Luaţi arme şi paveze, şi vă a- 
propiati la răsboiu. 

4. Şi înşelaţi caii, încălecaţi călâ- 

4:5- 5. 21, 0 şi 38, 2. 

46. 2. 4 Imp. 24, 7; 2 Parai. 35, 20. 

Biblia 



44—45—46 • 945 



reţii şi vă tocmiţi coifurile voastre, 
puneţi înainte suîiţile şi îmbrăcaţi 
zalele voastre. 

5. Pentru aceea aceşlia se tem şi 
se feresc înapoi, pentrucă cei tari 
ai lor se vor făiâ, cu fuga au fugit 
şi nu s'au întors, încunjuraţi'i prin 
prejur, zice Domnul. 

6. Să nu fugă cel sprinten şi să ş|ţ 
scape cel tare spre miazănoapte, 
cele de lângă Eufrat au slăbii şi au 
căzut. 

7. Cine este acesta, care ca un rîu 
se va sui, şi ca rîurile, care învă- 
luesc apa? 

8. Apele Eghipelului ca un rîu se 
vor sul, şi a zis suimă-voiu, şt voiu 
acoperi pământul, şi cetatea şi pre 
cei ce lăcuesc întru ea. 

9. Incălicaţi pre cai, gătiţi carele, 
ieşiţi cei răsboinicî ai Efiopilor şi 
ai Liviei, întrarmaţi-vâ cu arme, şi 
Lidii suiţi-vâ, întindeţi arcul. s 

10. Şi ziua aceea Domnului Dum- 
nezeului nostru este zi de isbândire, 
ca să izbândească asupra vrăjma- 
şilor săi, şi'i va mâncâ pre ei sa- 
bia Domnului, şi se va săfurâ, şi 
se va îmbălâ de sângele lor, pen- 
trucă jertfă este Domnului dela pă- 
mântul cel despre miazănoapte la 
rîul Eufratului. / (f 

11. Suie-te Galaad, şi iâ răşină fe- 
cioarei fetei Eghipetului ; în deşert 
s'au înmulţit vindecările tale,, folos 
nu este ţie. 

12. Auzit-au neamurile glasul tău, 
şi de strigarea la^js/a umplut pă- 
mântul, pentrucă răşboinic asupra 
răşboinicului a slăbit, împreună au 
căzut amândoi. 

13. Care au grăit Domnul lui le- 
remia, ca să vie împăratul Vavilo- 
nului să taie pământul Eghipelului. 

14. Vestiţi în Magdolon, şi po- 
runciţi în Memîis, ziceţi: stăi şi le 

6. flmos 2, 14, 15. 

9 Isaia 66, 19; I«fcecb. 3C, 5. 10. Isaia 
34, 5. 27. 51, 8. 13. Isaia 19, 4. 

eo. 



946 



IEREMIA 46-47 



găteşte, că a mâncat sabia cele de 
prin prejurul tău. 

15. Pentruce a fugit dela tine A* 
pis? Viţetut tău cel ales n'a rămas, 
pentrucă Domnul l-au deznodat pre 
el. 

16. Şi mulţimea ta a slăbit si a 
căzut, şi fiecare către aproapele său 
grăiâ, să ne sculăm, şi să ne înapo- 
iem ta . poporul nostru, la moşia 
noastră, dela fafa săbiei Elineşti. 

17. Chemaţi numele lui Faraon 
Nehao împăratul Eghipetului, Saon 
Esvie Moid. 

18. Viu sunt eu, zice Domnul Dum- 
nezeu; căci ca Tavorul între munţi 
şi ca Carmilul cel din mare va veni. 

19. Vas de înstrăinare fă (ie ceea 
ce lăcueşti fata Eghipetului, pentru 
că Memfisul spre stingere va fl, şi 
se va chemă vai, pentrucă nu va 
fi lăcuifor întru el. 

20. ]uncă împodobită este Eghi- 
petul, smulgere dela miazănoapte | 
va veni preste el. 

21. Şi argaţi lui întru el, ca vi- 
ţeii cei hrăniţi, cari se hrănesc 
spre junghiere, pentrucă şi ei s'au 
întors, şi au fugit tofi dimpreună, 
n'au stătut, pentrucă ziua pierzării 
â venit preste ei şi vremea izbân- 
dirii lor. 

22. Glasul lor ca al şarpelui ce 
şuerâ, că în nisip vor merge, eu 
topoarele vor veni asupra lui, ca 
cei ce tae lemne. 

23. Tăiâ-va dumbrava lui, zice 
Domnul, căci nu se va puteâ so- 
coti, că mai mult de cât lăcusta se 
va înmulţi, şi nu este lor număr? 1 

24. Ruşinatu-s'a fata Eghipetului, 
datu-s'a în mâinile poporului dela 
miazănoapte. 

25. lată eu izbândesc pre Amon 
fiul lui asupra Eghipetului, asupra 
dumnezeilor lui, asupra împăraţilor 



23. Iezecb. ii, 3. 25. Isaia 19, 1. 



Iui, asupra lui Faraon şi asupra ce- 
lor ce nădăjduiesc întru el. 

26. Şi tu să nu te temi robul meu 
lacov.nici si tesperiitsrail* că iată te 
mântuesc de departe, şi sămânţa 
ta din robia lor, şi se va întoarce 
Iacov, şi va odihni şi va adormi, 
şi nu va îl cine să'l sperie pre el. 

27. Nu te teme sluga mea Iacove, 
zice Domnul, că cu tine sunt eu t 
cea neînfricoşată şi gingaşe s'a 
dat, că voiu face sfârşire în tot 
neamul la care te voiu scoate pre 
tine; iar pre tine nu te voiu face să 
te sfârşeşti, şi te voiu pedepsi spre 
judecată, şi nevinovat nu te voiu 
face. 

CAP. 47. 

Prorocit pentru pieirea celor de alt 
neam. * 

Asupra celor de alt neam, ace- 
stea zice Domnul : 

2. lată ape se ridică dela miază- 
noapte, şi se vor face pârîu, care 
înneacă, şi va înnecâ pământul şi 
plinirea lui, cetatea şi pre cei ce 
lăcuesc întru ea, şi vor strigă oa- 
menii, 

3. Şi vor răcni toţi cei ce lăcu- 
esc pământul de glasul pornirii lui, 
de armele picioarelor lui, şi de tre- 
murul carelor lui, şi de sunetul roa- 
telor lui. 

4. Nu s'au întors părinţii spre fiii 
săi pentru slăbirea mâinilor sale în 
ziua aceea, care vine, ca să piarză 
pre foţi cei de alt neam, şi voiu 
stinge Tirul şi Sidonul şi pre fofi 
cei rămaşi ai ajutorului lor, că va 
pierde de tot Domnul pre cei rămaşi 
ai ostroavelor. 

5. Vine pleşuvia preste Gaza, lea- 
pădă-se Ascalonul şi cei rămaşi ai 
lui Enachim. 

26. Isaia 41, 10. 27. Isaia 43, 1, 44, 2. 
4b7> 2. Isaia 59, 19. 3. Isaia 5, 28. 

4. Hmos 9, 7; Isaia 23, 1. 

5. Isaia 15, 2; Mib. i, 16. 



IEREMIA 47-48 947 



5. Până când va lăiâ sabia Dom- 
nului ? Până când nu vei .încetă ? 
Aşazâ-le în teaca ta, 

7. Şi te odihneşte şi te ridică; cum 
va încetă? Că Domnul au poriincit 
ei asupra Ascalonului şi asupra ce- 
lor de lângă mare şi asupra celor 
rămase a se ridică, 

CAP. 48. 

Prorocie pentru pustiirea Moavului 

Asupra lui Moav aşâ au zis Dom- 
nul : vai de Navav, că a pierit ! 
luafu-s'a Cariatim, ruşinaiu-s'a Ma- 
sigaf, şi s'a biruit. 

2. Nu mai este vindecare lui Moav, 
semeţie în Esevon, gândit-a asupra 
lui rele, veniţi să'l tăiem pre el din 
neamuri, şi încetarea va încetă, 
dinnapoia ta va umblă sabia. 

3. Pentrucă glasul celor ce au 
strigai din Oranaim pieire şi zdro- 
bire mare. 

4. Zdrobitu s'a Moav, vestiţi în 
Zogora. 

5. Gă s'a umplut Alot de plân- 
gere, sui-se-va plângând în calea 
Oranamului, strigare de sfărâmare 
aţi auzHV 

6. Fugiţi şi vă mântuiţi sufletele 
voastre şi veţi fi ca un colun în 
pustie. 

7. De vreme ce ai nădăjduit în- 
tru tăria ta şi tu te vei prinde şi va 
ieşi Hamos întru înstreinare şi pre- 
oţii Tuf şi boierii lui împreună. 

8. Şi va venî pieire preste toată 
cetatea, nu va scăpă şi va pieri ză- 
podia şi va pieri câmpia, în ce chip 
au zis Domnul. 

9. Daţi semne lui Moav, că, cu 
aprindere se va aprinde şi toate ce- 
tăţile lui neumblate vor fi, de unde 
lăcuitor lui? 

10. Blestemat este cei ce face lu- 



-48- 2. Isaia 15, 1. 5. Isaia 15, 5. 
7. Isaia 46, 1, 7. 



crurile Domnului" cu lene, cel ce 
scoate sabia sa din sânge. 

11. Odihnifu-s'a Moav de prunc 
mic şi nădăjduind eră întru mări- 
rea sa, n'a turnat din vas în vas, 
şi la înstreinare , n'a mers, pentru 
aceea a stătut gustarea lui întru el 
şi mirosul lui n'a lipsit. 

12. Pentru aceea iată vin zilele 
lui, zice Domnul şi voiu trimite lui 
pre cei ce pleacă şiT vor plecă pre 
el şi vasele lui le vor deşertă şi 
oasele lui le vor zdrobi. 

13. Şi se va tu şină Moav d e Ha- 
mos, în ce chip s'a ruşinat casa 
lui Israil de Vetil nădejdea lor, cari 
se nădăjduiâ întru dânşii. 

14 Cum veţi zice, tari suntem, şi 
om tare spre cele de răsboiu? 

15. Pierii-a cetatea lui Moav, şi 
tinerii cei aleşi lui pogorîtu-s'au spre 
junghiere. 

16. Aproape este ziua lui Moav, 
ca să vie şi răutatea lui degrab 
foarte. 

17. Porniţi la el toţi de prin pre- 
jurul lui, toţi daţi numele lui, ziceţi: 
cum s'a zdrobit varga cea de bună 
cinste, toiagul cel de mărire? 

18. Pogoară- te dela mărire şi şezi 
în umezeală ceea ce şezi, Divonul 
sfărâmâ-se-va.că a pierit Moav, suie- 
se la line cel ce strică făriea ta. 

19. In cale stăi şi priveşte, ceea 
ce şezi în Aroir, şi întreabă pre cel 
ce fuge şi pre cel mântui} şf zi: ce 
s'a făcut? 

20. Ruşinatu-s'a Moav, că s'a zdro- 
bit, vaită-te şi strigă, vesteşte în Ar- 
non, că a pierit Moav. 

21. Şi judecată vine spre pămân- 
tul lui, Misor asupra lui Melon, a- 
supra lui Refas şi asupra lui Mofas, 

22. Şi asupra lui Divon, asupra 
lui Navav, asupra casei lui Devla- 
taim. 



11. Sof. 1, 12. 13, 3 Imp. 12, 29. 
20. Isaia 16, 7. 



948 



IEREMIA 48-49 



23. Şi asupra Cariatimului, asu- 
pra casei lui Ghemol şi asupra ca- 
sei lui Maori. 

24. Şi asupra Cărţoiului, asupra 
Vosorului şi asupra tuturor cetăţi- 
lor lui Mbav, celor de departe şi 
celor de aproape. 

25. Frântu-s'a cornul lui Moav, şi 
braţul lui se va zdrobi. 

26. Imbătaţi'l, că asupra Domnu- 
lui s'a mărit şi va bate pre Moav 
cu mâna sa şi va ii de rîs şi el. 

27. Căci spre rîs a fost {ie Israil 
şi întru furtişagurile tale se află, că 
aî bătut răsboiu asupra lui. 

28. Lăsai-au cetăţile şi au lăcuit 
în pietre, cei ce lăcuesc în Moav, 
f ăcutu-s'au ca nişte porumbiţe, ce' şi 
fac cuibul în pietre la intrarea gă- 
urei. 

29. Şi am auzit semeţiea lui Mo- 
av, şi s'a ridicat foarte semeţiea lui 
şi mândria lui, înălţatu-s'a inima lui. 

30. Şi eu am cunoscut faptele lui, 
au nu îndestularea lui n'a făcut aşâ? 

31. Pentru aceea, văetaţi-vă de 
foaie părţile pentru Moav, strigaţi 
pentru bărbaţii cei tunşi ai prafului, 

32. Ca plânsul lui Iazir plânge- 
te-voiu vie A.serima, viţele tale au 
trecut marea, preste roadele tale pie- 
ire a căzut. 

33. Să fie arsă bucuria şi vese- 
lia dela Moavita, şi vin era în tea- 
scurile fale, dimineaţa n'a călcat, 
nici înâeseafă n'a făcut. 

34. Şi cele de strigare Esevonu- 
lui până la Eleali, şi până la Iasâ, 
până la Efam cetăţile lor au dat gla- 
sul său dela Zogdra până la Oro- 
naim şi veste la Saiasiâ, ca şi apa 
Nemvrim spre pustiire va fi. 

35. Şi voiu pierde pre Moav zice 
Domnul, cel ce se suie la capişle 
şi tămâie dumnezeilor săi. 

36. Pentru aceea inima lui Moav 

24. Isaia 34, 6 şi 63, 1. 29. Isaiă 16, 6. 
31. Isaia 16, 7. 34. Isaia 15, 5, 



câ nişte fluere va sunâ, inima mea 
preste oamenii cei tunşi ca un fluer 
va sunâ, pentru aceea cele ce a 
câştigat, pierit-au dela om. 

37. Tot capul în tot locul va rade 
şi toată barba se va rade şi toate 
mâinile se vor tângui şi preste tot 
mijlocul va fi sac. ^ 

38. Şi preste toate podurile Mo- 
avului şi preste uliţele lut va îi tân- 
guire, că am zdrobit pre Moav, zice 
Domnul, ca pre un vas netrebnic. 

39. Cum s'a împăcat? Cum a în- 
tors dosul Moav? Ruşinatu-s'a şi 
s'a făcut Moav spre rîs şi spre pis- 
mă la foţi cei de prin prejurul lui. 

40. Că aşâ au zis Domnul: iată 
ca un vultur va porni şi va întinde 
mâna sa preste Mbav. 

41. Luatu-s'a Carioful şi tăriile lui 
împreună, şi va fi inima lui Moav 
în ziua aceea, ca inima femeiei care 
se chinueşte să nască. 

42. Şi va pieri Moav de gloată, 
penfrucă asupra Domnului s'a măfif. 

43. Laţ şi frică şi groapă preste 
tine, cel ce şezi preste Moav. 

44. Cel ce fuge de către faţa în- 
îricoşerei cădeâ-va în groapă, şi cel 
ce va scăpă din groapă, pfinde-se- 
va în laţ, că voiu aduce acestea 
preste Moav, ca în anul cercetărei lui. 

CAP. 49. 

Alta prorocit pentru: cei de alt neam, 

Fiilor lui Amon aşâ au zis Dom- 
nul: au fii nu sunt în Israil? Au 
moştenitor nu este la ei? Penfruce 
a luat Melhol pre Galaad şi popo- 
rul lor în cetăţile lor lăcueşte? 

2. Pentru aceea iată vin zile, zice 
Domnul; şi voiu dâ în auzul Rava- 
tei turburate de răsboiu şi vor fi 
spre necălcare şi spre pieire şi ca- 

36. Isaia 16, 11. 

37. Isaia 15, 2; lezecbil 7, 18. 

38. 7, 29; Isaia 15, 4. 

40. Iezecb. 17, 12. 44. Isaia 24, ÎS. 
49. I. Hmos 1, 3, 13. 



IEREMIA 49 



949 



pişiele ei cu foc se vor arde, şi va 
luă Israil biruinţa sa. 

3. Vaiiă-se Esevonul, că a pierii 
Oai, strigaţi fele din Raval, încin- 
geji-vă mijloacele, că Melhol va mer- 
ge în străinătate; jăreoţii lui şi bo* 
ierţi lui împreună. 

4. Ce vă bucuraţi în câmpii lui 
Enachim fala liâmiei? Ceea ce nă- 
dăjdueşleînlru vistierii, ceea ce zice: 
cine va intrâ asupra mea? 

5. Iată eu aduc frică preste tine, 
zis-au Domnul, de către tot împre- 
jurul tău, şi vă veţi risipi fiecare 
dela faţa lui, şi nu este cel ce să 
vă adune. 

6. ldumeii acestea zice Domnul: 
nu este încă înţelepciune în Teman, 
pieril-a sfatul dela cei pricepuţi, du- 
su-s'a înţelepciunea lor. 

7. Amăgitu-s'a locul lor, afunda- 
ţi-vă spre şedere cei ce lăcuiţi în 
Dedan, că grele a făcut; adus-a pre- 
ste el în vremea, în care l-am cer- 
cetat pre el. 

8. Că legături au venit, aceştia 
nu vor lăsa ţie rămăşiţă, ca furii 
noaptea vor pune mâinile lor. 

9. Că eu am tras pre îsav, desco- 
perit-am cele ascunse ale lor, a se 
ascunde nu vor puteâ, pierit-a prin 
mâna fratelui său, vecinului meu şi 
nu este. * 

10. Să lase pre sirmanul tău, ca 
să trăiască şi eu voiu trăi şi/vă- 
duvile spre mim nădăjduesc, că a- 
cestea au zis Domnul. 

11. Cărora nu erâ kge a beâ pa- 
harul, au băut şi tu rtffinovaiă? Nu 
vei fî nevinovată, că viind vei beâ. 

14. Că asupra mea m'arn jurat, 
2ice Domnul, că spre necălcare şi 
spre ocară şi spre blestem vei fi în 
mijlocul ei şi toate cetăţile ei vor 
iî pustii în veac; 

13. Am auzit d ela Domnul şi ve- 

2. Jezecb. 21, 32; Sof. 2, 8. 4. Ps. 51, 6. 
8. flvdie v. 5. 12. Evrei 6, 13. 
13. Hvdie 1, 1. 



stifori la neamuri au trimis, adunaţi- 
vă şi mergeţi la ea şi s'a sculat la 
răsboiu. 

14. Mic te-am dat pre tine întru 
neamuri, defăimat întru oameni. 

15. jucăria ta a dat în mâna la, 
îndărătnicia inimei tale lăcuit-a în 
găurile pietrilor, luat-a virtutea mă- 
gurei cei înalte, că a înălţat ca vul- 
turul cuibul său, de acolo te voiu 
surpă pre tine. 

16. Şi va fi Idumeia spre necăl- 
care, tot cel ce va merge la ea se 
va înlrislâ şi va fiuerâ de toată ra- 
na ei. 

17. In ce chip s'a surpat Sodo- 
ma şi Gomora şi vecinele lor, au 
zis Domnul atotţiitorul; nu va şe- 
dea acolo om şi nu va îăcuî acolo 
fiul omului. 

18. Iată ca un leu se va sui din 
mijlocul Iordanului Ia locul Ema- 
tutui, că degrab îvoiu goni pre ei 
dela dânsa şi pre cei tineri puneţi'i 
asupra ei, că cine este ca mine? 
Şi cine va sta mie împrotivă? Şi 
cine este păstorul acesta, care va 
stâ înaintea feţei mele? 

19. Pentru aceea auziţi sfatul Dom- 
nului, care au sfătuit asupra ldumeii 
şi gândul lui, care au gândit asupra 
celor ce lăcuesc în Teman, de nu 
se vor înălţă împreună cele mai 
mici ale oilor, de nu va cădea pre- 
ste ei surparea lor. 

20. Că de glasul sirigărei lor s'a 
cutremurat pământul, şi vueful mă- 
rei nu s'a auzit. 

21. Iată ca vulturul va vedeâ şi 
va întinde aripile sale preste tăriile 
ei şi va fi inima celor tari ai ldu- 
meii în ziua aceea, ca inima femeii 
care se chinueşte să nască. 

22. Cu Damascul s'a ruşinat, Ima- 
lul şi Arfatul, că au auzit auz rău 



15, Hvdie 1, 4. 17. Facere 19, 24. 
18. Iov 41, 1. 22. Isaia 17, 1. 



950 



IEREÎIIA 49^—50 



şi-au ieşit din fire, mâniealu-s'au 
şi a se odihnî nu pot. 

23. Slăbit-a Damascul, înforsu-s'ă 
spre fugă, cut^n^A-a cvt^imv^ el 

24. Cum n'a părăsii cetatea mea, 
satul a îttdrlgit? 

25. Pentru aceea vor cădeâ tine- 
rii în ulifele tale şi tofi bărbaţii cei 
răsboinici ai tăi vor cădeâ, zice 
Domnul. 

26. Şi voiu arde foc în zidul Da- 
mascului şi va mâncâ răspântiile 
fiului lui Ader. 

27. La Kidar împărăteasa curiei, 
pre care o a lovit Navuhodonosor 
împăratul Vavilonului, aşâ au zis 
Domnul: sculaţi-vă şi vă suiţi asu- 
pra Kidarului şi umpleţi pre fiii lui 
Chedem. 

28. Corturile lor şi oile lor vor 
luă, hainele şi toate vasele lor şi 
cămilele lor le vor luă loruş şi 
chemaţi preste ei pieire de prin pre- 
jur. 

29. Fugiţi, foarte afundaţi spre şe- 
dere, cei ce şedeţi în curte, că a 
sfătuit asupra voastră împăratul Va- 
vilonului sfat şi a gândit gând. 

30. Scoală- te şi te ridică asupra 
neamului, care este bine aşezat, cel 
ce şade spre odihnă, la care nu suni 
uşi, nu sunt zâvoare, nu sunt încu- 
etori, singuri lăcuesc. 

31. Şi vor fi cămilele lor spre 
pradă şi mulţimea dobitoacelor lor 
spre pieire, şi îi voiu vântură pre ei 
cu fot vântul, tun şi înaintea feţii lor 
dintru tot hotarul lor, aduce-voiu 
sfărâmarea lor, zice Domnul. 

32. Şi va fi curtea lăcaş pasări- 
lor şi necălcaf până în veac, nu va 
lăcui acolo om şi nu va şedeâ a- 
colo fiul omului. 



CAP. 50. 

Prorocie pentru întoarcerea din robia 
Vavilonului. 

Cuvântul Domnului, care au grăit 
asupra Vavilonului. 

2. Vestiţi întru neamuri şi auzite 
faceţi, şi să nu ascundeţi, ziceţi r 
luat-a Vavilonul, ruşinatu-s'a Vil cel 
fără de frică, cel gingaş s'a dat lui 
Merodah. 

3. Că s'a suit asupra lui neam 
dela miazănoapte, acesta va pune 
pământul lui spre stingere şi nu va 
fi cine să lăcuiască înfr'însul dela 
om până la dobitoc. 

4. In zilele acelea şi în vremea 
aceea, venî-vor fiii lui Israil ei şi 
fiii lui Iuda împreună, mergând şi 
plângând vor merge, pre DomnuL 
Dumnezeul lor căutând* 

5. Până la Sion întrebâ-vor calea 
pentrucă aici vor arătă faţa lor şi 
vor veni, şi vor scăpă ia Domnul 
Dumnezeu, pentrucă legătura veşnică 
nu se va uită. 

6. Oi pierite s'au făcut poporul meu, 
păstorii lor i-au scos pre ei, în munţi 
i-au făcut pre ei să rătăcească, din 
munte în munte au mers, uitat-au 
aşternutul său. 

7. Toţi cei ce i-au aflat pre ei i-au 
mâncat şi vrăjmaşii lor au zis: n'am 
păcătuit, în loc de a zice că au pă- 
cătuit Domnului, împărţirea dreptă- 
ţii celui ce au adunat pre părinţii 
lor. 

8. Instreinaţir-vâ din mijlocul Va- 
vilonului şi dela pământul Haldeilor, 
şi ieşiţi şi vă faceţi ca berbecii îna- 
intea oilor. 

9. Că iată eu ridic asupra Vavi- 
lonului adunări de neamuri din pă- 
mântul cel despre miazănoapte, şi 
se va rândui răsboiu asupra lui,, de 
acolo se vor luă, precum zvârlitura 



24. 4 Iihp. 18, 34. 26. Hirtos U 4, i*. 
27. Isaia 21, 16. 30. tezecb. 38, 11. 



50. 2. Isaia 13, 2 şi 46, 1. 
6. Zahăr. 10, 2; Mat. 9, 36. 
<?. flpoc. 18, 4 9. Isaia. 13, 9. 



IEREMIA 50 



951 



răsboiniculuf iscusii nu sc va în- 
toarce deşartă*. 

10. Şi va îi ţara Haideiaşcă i spre 
pradă, loji cei ce o prad.ă pre ea 
săfurâ-se-vor, că vă veseliţi şi vă 
prea făliji jefuind moştenirea mea. 

11. Pentrucă aţi jucat ca boii în 
pajişte şi împungeaţi ca taurii, rur 
şinatu-s'a maica voastră foarte. 

12. Infrunlatu-s'a ceea ce v'a nă- 
scut pre voi, maică întru .bunăiăji, 
cea de apoi pustie de neamuri. 

13. De urgia Domnului nu se va 
locui şi va ii spre stingere toată, şi 
toi cel ce va trece prin Vavilon se 
va mâhni şi vor şuerâ de toată 
rana lui. 

14. Rânduiti-vă asupra Vavilonu- 
iui împrejur toţi încordând arcul, 
săgeta ji asupra lui, nu cruţaţi să- 
getăiurile voastre cele de mai nainte. 

15. Şi'l biruiţi de tot pre el, slă- 
bit-au mâinile lui, căzul-au întăritu- 
rile lui şi s'a săpat de tot zidul lui 
că izbândire dela Dumnezeu este, 
cel ce izbândeşte asupra lui, în ce 
chip el au făcut, faceţi lui. 

16. Pierzând de fot sămânţa din 
Vavilon, toţi cei ce ţi allau pre ei îi 
pierdeâ de fot, vrăjmaşii lor au zis: 
nu îi vom părăsi pre ei, pentrucă 
au greşit Domnului fiind secerea în 
timpul secerăturii, de sCătre faţa să- 
biei Elineşfi, fiecare la poporul său 
se va întoarce şi fiecare la păflîân- 
Iul său va fugi. * * 

17. Oaie rătăcită este în Israil, leii 
î-au scos pre el, cei dintâi 1-a mân- 
cat pre el împăratul Aşur şi acesta 
apoi oasele lui împăratul Vavilonului. 

18. Pentru aceea acestea zice Dom- 
nul: ială eu izbândesc asupra îm- 
păratului Vavilonului şi asupra pă- 
mântului lui în ce chip am izbândit 
asupra împăratului Asur. 

19. Şi voiu aşezâ pre Israil la pă- 

11. Ioil 3, 2. 15. Ps. 136, 7. 18. Isaia 37, 
36, 36. 



şunea lui şi se va paşte în Cârmii 
şi în muntele lui Efraim şi în Ga- 
laad, şi se va sătura sufletul lui. 

20. In zilele acelea şi în vremea 
aceea, zice Domnul: vor căutâ strâm- 
băfafea lui Israil şi nu va fî, şi pă- 
catele lui Iuda, şi nu se vor află; 
că milostiv voiu fi celor rămaşi pre 
pământ, zice Domnul. 

21. Cu amar te sue presle el şi 
presle cei ce lăcuesc întru el, is- 
bândeşfe cu sabie şi pierde, zice 
Domnul şi fă după toate şi câte po^ 
runcesc ţie. 

22. Glas de răsboiu şi zdrobire 
mare în pământul Haldeilor. 

23. Cum s'a frânt şi s'a surpat 
ciocanul cel atot pământul? Cum s'a 
făcut spre stingere Vavilonul întru 
neamuri? 

24. Ridicâ-se-vor asupra ta şi nu 
vei cunoaşte, în ce chip ie vei şi 
luă Vaviloane, te afiaşi şi te luaşi, 
penirucă Domnului ai stătut împro- 
livă. 

25. Deschi-s'au Domnul vistieria 
sa, şi au scos armele urgiei sale, că 
lucrul Domnului Dumnezeu este în 
pământul Haldeilor. 

26. Că au venit vremile lui, des- 
chide-ji jiini{ele lui, cercaţi'l pre el 
ca o peşteră şi'l pierdeţi de tot,, să 
nu'i fie lui rămăşiţă. 

27. Secaji'i lui toate roadele şi să 
se pogoare la junghiere, vai de ei! 
Că a venit ziua lor şi vremea iz- 
bândirei lor. 

28. Glasul celor ce fug şi a celor 
ce scapă din pământul Vavilonului, 
ca să vestească în Sion izbândirea 
dela Domnul Dumnezeul nostru. 

29. Porunciţi asupra Vavilonului 
la mulţi, la tot cel ce încordează 
arcul, tăbărîti asupra lui împrejur, ca 
să nu scape nimeni dela el, răsplă- 
ti {ii după faptele lui, după toate câte 

20. Num. 23, 21 ; Ps. 31, 1, 2; Rom. 4, 6, 7. 

27. 2 Parai. 36, 18. 

29. Isaia 13, 11; loil 3, 4, 7. 



952 



IEREMIA 50-51 



a făcut, faceţi lui, pentrucă asupra 
Domnului Dumnezeu sfântul lui 1- 
srail s'a împrotivit. 

30. Pentru aceea cădeâ-vor tine- 
rii lui în uliţile lui, şi toţi bărbaţii 
cei răsboinici ai lui se vor lepăda, 
zis-au Domnul. 

31. IaW eu asupra ta semeţule, 
zice Domnul, că ţi-a venit ziua ta 
şi vremea izlMndmi tale. 

32. Şi va slăbi semeţia ta, şi va 
cădeâ, şi nimeni nu va fi, care să 
o ridice pre ea, şi voiu aprinde foc 
în dumbrava lui, ; şl va mistui toate 
cele de prin prejurul ei. 

33. Acestea zice Domnul puteri- 
lor : asupritu-s'au de iot fiii lui îs- 
rail şi fiii lui luda, împreună fofi 
cei ce i-au robit pre ei, şi i-au si- 
lit pre ei, şi n'au vrut să'i sloboază 
pre ei. 

34. Şi cer ce'i mântueşle pre ei 
tare este Domnul, atotţiitorul nu- 
mele lui, judecată va judecă asupra 
împrotivnicilor săi, pentru ca să ri- 
dice pământul, şi a întărîfat pre cei 
ce lăcuesc Vavilonul. 

.35. Sabie asupri Haldeilor, asu- 
pra celor ce lăcuesc Vavilonul, a- 
supra dregătorilor lui, şi asupra în- 
ţelepţilor lui. 

35. Sabie presle răsboinicii lui, 
şi vor slăbi. 

37. Sabie preste caii lor şi pre- 
sfe carele lor şi preste amestecă- 
tura xea din mijlocuUui, şi vor îi 
ca femeile; sabie preste vistieriile 
lui, şi se vor risipi. 

38. Preste apa lui, în care nădăj- 
duiâ, şi se vor ruşinâ, că pămân- 
tul celor cioplite este, şi în ostroa- 
ve se prea făleâ. 

39. Pentru aceea lăcuesc năluciri 
în ostroave, şi vor lăcui întru ele 
fetele sirenelor, nu se va mai lăcui 
încă în veac. 



SI. Isaia 13, 11. 37. Dan 5, 23. 
38. Isaia 2, 8. 



40 In ce chip au surpat Domnul 
Sodoma şi Gomora şi celelalte, care 
erau în hotarele lor, zis-au Domnul, 
nu va lăcui acolo om, nici va ne- 
mernici âcolo fiul omului. 

41. Iată, popor vine dela miază- 
noapte, şi neam mare, şi împăraţi 
mulţi se vor sculă dela marginea 
pământului. 

42. Care are arc şi sabie, silnic 
este, şi nu'i va fi milă, glasul lui 
ca mărea va suna, pre cai vor în- 
călecâ gătiţi, ca focul spre răsboiu 
asupra ta lata Vavilonuîui. 

43. Auzit-a împăratul Vavilonuîui 
auzul lor, şi au slăbit mâinile lui, 
necazul 1-a biruit pre el cu dureri 
ca ale celei ce naşte. 

44. Iată, ca un leu se va sui dela 
Iordan la Ghetan, că curând îi voiu 
goni pre ei dela el, şi pre tot tâ- 
nărul asupra lui îl voiu pune; că 
cine este ca mine? Şi cine va stă 
împrotiva mea? Şt cine este păsto- 
rul acesta, care va stă înaintea fe- 
ţii mele ? 

45. Pentru aceea auziţi sfatul Dom- 
nului, care i-au sfătuit asupra Vavi- 
lonuîui, şi gândurile lui, care le-au 
gândit asupra celor ce lăcuiesc Hal- 
deia, de nu se vor strică mieii oi- 
lor lor, de nu va pieri păşunea de 
la ei. 

46. Că de glasul luării Vavilonu- 
îui se va cutremură pământul, şi 
strigare întru neamuri se va auzi. 

CAP. 51. 

Prorocie pentru pieirea Vavilonuîui. 

Acestea zice Domnul: iată eu ri- 
dic asupra Vavilonuîui şi asu- 
pra celor ce lăcuesc Haldeia, vânt 
şi arsură stricătoare. 

2. Şi voiu trimite asupra Vavilo- 
nuîui batjocoritor, şi'l vor necinsti 

40. Facere 19, 24, 25. 42. Isaia 5, 30. 
44. Iov 41, 1; Isaia 13, 3. , 
51. 2. Isaia 41, 16; Iezecb. 22, 15. 



IEREMIA 51 



953 



pre el şi va sfricâ pământul lui, vai 
asupra Vavilonului de prin prejur în 
ziua chinuirii lui 1 

3. Asupra lui să înfinză cel ce 
încordează arcul său, şi asupra lui 
să pue armele sale, şi să nu vă fie 
milă de tinerii lui, şi stingsfi toată 
puterea lui. 

4. Şi vor cădeâ rănifi în pămân - 
tul rialdeiîor. şi împunşi dinafară 
lui. 

5. Pentrucă n'a văduvit Israil, şi 
luda dela Dumnezeu afoffiitorul, că 
pământul lor s'a umplut de strâmbă- 
late de sfinţit lui Israil. 

6. Fugiţi din mijlocul Vavilonului, 
şi să'şi mântuiască fiecare sufletul 
•său, şi să nu vă lepădafi întru 
strâmbătatea lui, că vremea izbân- 
direi lui este dela Domnul, răsplă- 
tire răsplăteşte lui. 

7. Pahar de aur este Vavilonul în 
mâna Domnului, care îmbată lot 
pământul, din vinul lui au băut nea- 
muri, pentru aceea s'au clătit. 

8. Şi fără de veste a căzut Vavi- 
ionul, şi s'a zdrobit, plângeţi'l pre 
el, luaţi răşină la stricăciunea lui, 
că doar se va vindeca. 

9. Vindecat-am Vavilonul, şi nu 
s'a vindecat, părăsit-am pre el, şi 
să mergem fiecare în pământul său, 
că s'a apropiat la cer judecata lui, 
ridicatu-s'a până la stele. 

10. Scos-au" Domnul judecata lui, 
venifi şi să vestim în Sion lucru- 
rile Domnului Dumnezeului nostru. 

11. Găti)i săgeţile, umpleji tolbele, 
ridicat-au Doninul duhul împăratului 
Midenilor, că asupra Vavilonului este 
urgia lui, ca să'l piarză de tot pre 
«1, că izbânda Domnului este, iz- 
bânda poporului lui este. 

12. Preste zidurile Vavilonului ri- 
dicaţi semn, tocmiţi tolbele, ridicaţi 
păzi, gătiţi arme, că s'a apucat, şi 

6. Isaia 48, 20; Hpoc. 15, 4, 

8. 46, 11; Isaia 21, 9; Hpoc. 14, 8. 



va face Domnui cele ce au grăit a- 
supra celor ce lăcuesc Vavilonul. 

13. Cel ce lăcueşte preste ape 
multe şi pre mulţimea vistieriilor 
sale, venit-a sfârşitul tău cu ade- 
vărat la ficatul tău. 

14. Că s'au jurat Domnul pe bra- 
ţul său, că te va umpleâ de oameni 
ca de lăcuste şi vor răspunde asu- 
pra ta cei ce se pogoară. 

15. Domnul cel ce au făcut pă- 
mântul cu puterea sa, cel ce găte- 
şte lumea cu înţelepciunea sa, cu 
priceperea sa au întins cerul. 

16. Spre glas au pus sunetul a- 
pei în cer şi au ridicat nori dela 
marginea pământului, fulgerile spre 
ploaie le-au făcut şi au scos lumi- 
nă din vistieriile sale. 

.17. Nebunil-a omul de minte, ru- 
şinatu-s'a tot argintarul de cele cio- 
plite ale lui, că minciuni a topit şi 
nu este duh întru ele. K 

18. Indeşert sunt faptele defăimate, 
în vremea cercetârei lor vor pieri. 

19. Nu 'este ca aceasta partea lui 
lacov, că cel ce au zidit toate, a- 

j cela este moştenirea lui, Domnul 
j este numele lut. 

20. Risipeşti tu mie vase de răs- 
boiu şi eu voiu risipi întru tine nea- 
muri şi voiu ridică dintru tine îm- 
păraţi. 

21. Şi voiu risipi întru tine calul 
şi călăreţul lui şi voiu risipi întru 
tine care şi călăreţii lor. 

22. Şi voiu risipi întru tin2 tânăr 
şi fecioară şi voiu risipi întru tine 
bărbat şi femeie. 

23. Şi voiu .risipi întru tine pă- 
storul şi turma lui, şi voiu risipi 
întru fine plugarul şi arătura lui, şi 
voiu risipi întru fine domnii şi po- 
văjuitorii tăi. 

24. Şi voiu răsplăti Vavilonului 
şi tuturor celor ce lăcuesc Haldeia 

14. Hmos 6, 8. 15. Facere 1, 1; Iov 9, 8, 
24. Plâng. 1, 21. 



954 



1EREMIA 51 



toate râutâjile lor, care au făcui a- 
supra Sionului, înaintea ochilor vo- 
ştri, zice Domnul. 

25. Iată eu călre tine muntele cel 
stricai, care strică lot pământul, şi 
voiu întinde mâna mea asupra ta, 
şi te vpiu prăvăli dela pietre şi te 
voiu dâ pre tine ca un munte pârlit. 

26. Şi nu vor luă dela line pia- 
tră la unghiu şi piatră la temelie, că 
spre stingere vei îl în veac, zice 
Domnul. 

27. Ridicaţi semn deasupra pă- 
mântului, trâmbitaji întru neamuri 
cu trâmbi|ă, sfinţiţi preste el nea- 
muri, vestiţi preste el, împăraţi ri- 
dicaţi dela mine, şi Ahanazeilor, pu- 
neţi preste el tocmire de săgetături 
suiţi asupra lui călărime, ca mulţi- 
mea lăcustelor. 

28. Suiţi asupra lui neam, pre îm- 
păratul Midilor şi atof pământul şi 
pre toţi povătuitorii lui şi pre to^i 
domnii lui. 

29. Cutremuratu-s'a pământul şi 
1-a durut, că s'a ridicat asupra Va- 
vilonului gândul Domnului, ca să 
pue pământul Vavilonului spre pu- 
stiire şi spre nelăcunv. 

30. Sfârşitu-s'a răsboinicul Vavi- 
lonului, cel ce dă răsboiu, şedeâ- 
vor. acolo întru încunjurare, siărâ- 
matu-s'a tăriea lor, făcutu-o-a ca ni- 
şte femei, ars-a lăcaşurile lui, frânt-a 
zăvoarele lui. 

31. Cel ce goneşte spre întâmpi- 
narea celui ce goneşte va gonV şi 
c«l ce vesteşte spre întâmpinarea 
celui ce vesteşte, ca să vestească 
împăratului Vavilonului, că s'a fiiat 
cetatea lui. 

32. La cea de pre urmă a trecă- 
torilor lui s'a luat, şi adunările lui 
le-a ars cu foc, şi bărbaţii lui cei 
răsboinici ies. 

33. Că acestea zice Domnul: casa 

26, Isaia 13; 19, 20. 27. loil 3, 9. 
28, Isaia 13, 17, 29. Jsaia 13, 20. 



împăratului Vavilonului ca spicele 
cele coapte se va freerâ, încă pu- 
ţin şi va venî secerea ei. 

34. Mâncatu-m'a pre mine, împăr- 
Jilu-m'a Navuhodonosor împăratul 
Vavilonului, apucatu-m'a întunerec 
suptire, înghi{ilu-m'a ca un balaur, 
umplutu-ş'a pântecele său, din de- 
sfătarea mea m'a scos. 

35. Trudele mele şi chinurile mele 
asupra Vavilonului, grâl-va ceea ce 
lăcueşte Sionul şi sângele meu a- 
supra celor ce lăcuesc Haldeia, grăl- 
va Ierusalimul. 

36. Pentru aceea aceasta zice Dom- 
nul: iată eu voiu judecă pre împro- 
ti"nicul tău şi voiu izbândi izbânda 
fa, şi voiu pustii marea lui şi voiu 
uscâ izvorul lui. 

37. Şi va fi Vavilonul spre pusti- 
ire şi nu se va lăcui. =. 

38. Că împreună ca leii s'au scu- 
lat şi ca puii leilor. 

39. Intru înfierbântarea lor dâ-voiu 
adăpare lor şi'i voiu îmbăfâ pre ei 
ca să ameţească şi să doarmă somn 
veşnic, şi nu se vor sculâ, zice Dom- 
nul. 

40. Şi pogoară pre ei, ca mieii 
la junghiere şi ca berbecii cu iezii. 

41. Cum s'a prins şi s'a vânat 
fala alot pământul? Cum s'a făcut 
Vavilonul spre pustiire întru nea- 
muri? 

42. Suifu-s'a asupra, Vavilonului 
marea cu sunetul valurilor ei şi s'a 
acoperit. 

43. Făcufu-s'au cetăţile lui ca pă- 
mântul cel fără de apă şi neumblat, 
nu va lăcul întru el nici un fiu de 
om, nici va rămâneâ întru el fiul 
omului. 

44. Şi voiu izbândi asupra Vavi- 
lonului şi voiu scoate din gura lui 
cele ce a înghiţit, şi nu se vor mai 
adună la el neamurile şi în Vavi- 

36. 50, 21, 39; 41. 25, 26. 42. jsaia 8, 7 
şi 14, 23. 44. 2 Parai. 36, 7; Ezdta 1, 7; 
Dan. 1, 25 Mih. 4, 13. 



IEREMIA 51-52 



955 



Ion vor cădeâ răniţii atot pământul. 

45. Cei scăpaţi din pământ mer- 
geţi şi nu staţi, cei de departe po* 
meniţi pre Domnul, şi Ierusalimul 
să se suie asupra .inirnii voastim 

46. Ruşinatu-ne-ain, că am auzit 
ocara noastră; acoperit-a necinstea 
obrazului nostru, că au venit cei de 
alt neam la sfintele noastre, la casa 
Domnuiuîm. f 

47. Pentru aceea iată vin zile, zice 
Domnul şi voiu izbândi asupra ce- 
lor cioplite ale lui şi în tot pămân- 
tul lui cădeâ-vor răni{i. 

48. Că de se va înălţă Vavi- 
lonul ca cerul, şi de se va întări în- 
năltimea vârtulei ;îui, dela mine vor 
venî cei ce'l vor pierde pre el zice 
Domnul. 

49. Glasul strigării în Vavilon şi 
zdrobire mare în pământul Haldeilor- 

50?<îCăau pierdut Domnul Vavilo- 
mâ^şi au pierdut dela el glas mare, 
care răsună ca apele cele multe, 
dat-a spre perire glasul lui. 
1 Că a venit asupra Vavilon ului 
chinuire, prinsu-s'au războinicii lui, 
înfricoşa tu- s'a arcul lor, că Dţimne- 
zeu este cel ce răsplăteşte lor. 

52. Şi va îmbăfâ pre povăţuitorii 
lui şi pre îr^elepţîi lui, şi pre dom» 
nii lui, zice împăratul, Domn Afot- 
ţiitor numele lui. 

53. Acestea zice Domnul : zidul 
împăratului Vavilonului s'a lăţit, să- 
pându-se de ţpt se va săpâ şt; por- 
ţile lui cete înalte se vor arde, o- 
sfenesc popoarele îndeşert şi nea- 
muri dela început se vor strtcâ. 

54, Cuvântul, care au poruncit Dom- 
nullui leremia prorocul, ca să'l spue 
Iui Săraia feciorul lui Niriu fiul lui 
Maaseu, când mergeâ dela Sedechia 
Împăratul lui Iuda în Vavilon, în a- 
nul al patrulea al împărăţiei lui şi 
Saraia erâ boierul darurilor. 



47. Isaia 46, 1, 2. 53. Htnos 9, 2. 



55. Şi a scris leremia toate relele 
care vor venî presie Vavilon, întru 
o carte toate cuvintele acestea, care 
sunt scrise asupra Vavilonului. 

56. Şi a zis leremia către Saraia: 
când vei venî în Vavilon şt vei ve- 
deâ şi vei citi toate cuvintele acestea, 

57. Vei zice : Doamne 1 Doamne l 
Tu ai grăit asupra locului acestuia, 
ca să'l pierzi pre el şi ca să nu fie 
întru el lăcuifori dela om până la 
dobitoc, că pustiire în veac va fî. 

58. Şi va fi când vei tăceâ a ceti 
cartea aceasta, vei iegâ de ea o pia- 
tră şi o vei aruncă în mijlocul Eu- 
fratului şi vei zice: 

59. Aşâ se va surpă Vavilonul şi 
nu se va sculă de către fa ta rele- 
lor, care eu ie aduc asupra liii. 

CAP.ll 

Pustiirea Ierusalimului, Evreii duşi 
roii în Vavilon. 

Fiind de douăzeci şi unul de ani 
Sedechia, când împărăteâ el şi 
unsprezece ani a împărătit în Ieru- 
salim şi numele mamei lui Amifaal 
fata lui Ierie din Lovena. 

2. Şi a fost în anul al nouălea al 
împărăţiei lui în luna a noua, în 
zece ale lunei, venit-a Navuhodono- 
sor împăratul Vavilonului, şi toată 
puterea lui asupra Ierusalimului, şi 
a făcut şant împrejur, şi 1-a zidit ctf 
pietre de patru picioare. 

3. Şi a venit cetatea la strâhsoare 
până în al unsprezecelea an al îm- 
păratului Sedechia. 

4. In luna a patra, la nouă ale lu- 
nei, s'ă întărit foametea în cetate 
şi n'âvea pâine poporul locului. 

5. Şi s'a rupt cetatea şi toti oa- 
menii cei de răsboiu au ieşit noap- 
tea despre calea porţii între mijlo- 
cul zidului şi între celalf dinaintea 



52. I- 4 hnp. 24, 1 şi 24, 18. 
4. 4 Imp. 24, 3; Ptâng. 2, 11, 12 şi 4, 4, 5. 
5 4 Imp. 24, 4. 



956 



IEREMIA 52 



zidului, care efâ în preajma grădi- 
nei împăratului, şi Haideii împreju- 
rul cetăţii, şi a mers la calea cea 
despre Aravâ. 

6. Şi a alergai puterea Haldeilor 
dinapoia Împăratului şi 1-a ajuns pre 
el dincolo de Ierihon şi toate slu- 
gile lui s'au risipit dela el. 

7. Şi a prins pre împăratul şi l-a 
adus pre el la împăratul Vavilonu- 
lui în Deviata şi i-a grăit lui cu ju- 
decată. 

8. Şi a junghiat împăratul Vavi- 
Idnuluî pre fiii lui Sedechia înaintea 
ochilor lui, şi pre foţi boierii lui luda 
i-a junghiat în Deviata. 

9. Şi ochii lui Sedechia i-a scos 
şi l-a adus pre el împăratul Vavi- 
lonului în Vavilon şi l-a dat pre el 
ia casa morii, până în ziua în care 
a murit. 

10. Şi în luna a cincea în zece 
ale lunii venit- a Navuzardan cel mai 
mare preste bucătari, care stâ îna- 
intea fefii împăratului Vavilonului, 
în Ierusalim. 

11. Şi a ars casa Domnului şi 
casa împăratului, şi toate casele ce- 
tăţii, şi toată casa mare o a ars cu 
foc. 

12. Şi tot zidul Ierusalimului de 
prin pre jur l-a surpat puterea Hal- 
deilor, care eră cu mai marele pre- 
ste bucătari. 

13. Şi pre cei rămaşi ai poporului 
i-a lăsat mai marele preste bucătari, 
să fie vieri şi plugari. 

14. Şi stâlpii cei de aramă din 
casa Domnului i-au zdrobit şi marea 
cea de aramă din casa Domnului 
o au zdrobit Haideii, şi au luat a- 
rama el şi o au dus în Vavilon, şi 
cununa. 

15. Şi paharele şi toate vasele 
cele de aramă, cu care slujeâ. 

16. Şi amf olurile şi masmarotu- 

6. 39, 1. 8. Plâng. 4, 20. 9. 4 Imp. 24, 7. 
11. 4 Imp. 24, 9. 14. 4 Imp. 24, 13. 



rile şi turnările cele de desupi şi 
sfeşniefie şi căţuile şi căuşile cele 
de atfr şi cele de argint, le-a luat 
mai marele preste bucătari. 

17. Şi doi stâlpi şi o mare, şt 
doisprezece vitei de aramă cei de 
de desuptul mării, care i-a făcut îm- 
păratul Solomon la casa Domnului, 
cărora nu eră cumpănire arămii lor. 

18. Şi stâlpii de* treizeci şi cinci 
de coti înălţimea unuia, şi funie de 
doisprezece coji prin împrejurul lui» 
şi grosimea ei de patru degete îm- 
prejur. 

19. Şi căpăfână preste ei de a- 
ramă, şi de cinci coti de înaltă co- 
vârşirea unei căpătâni şi mreja şt 
rodie preste căpăfână prin împre- 
jur, toate de aramă. 

20. Aşijderea al doilea opt rodii 
la un cot la cei doisprezece coti, 
şi erau rodiile nouăzeci şi şase o 
parte, şi erau toate rodiile o sută 
preste mreje împrejur. ^ 

21. Şi aluat cel mare preste bucă- 
tari pe preotul cel dinfâiu şi pe 
preotul al 'doilea, şi pre cei trei, 
cari păzesc calea. 

22. Şi din cetate a luat pre un 
famen, care erâ cârmuiior oame- 
nilor celor râsboinici, şi şapte oa- 
meni numiţi, cari erau în fata îm- 
păratului, cari s'au aflat în cetate; 
şi pre scriitorul puterilor, şi pre 
scriitorul poporului a tot pământul, 
şi şasezeci de oameni din poporul 
pământului; cari s'au aflat în cetate. 

23. Şi i-a luat pre ei Navuzardan 
cel mai mare preste bucătari, şi i*a 
adus pre ei la împăratul Vavilonu- 
lui în Deviata în pământul Ema- 
lului. 

24. Şi i-a ©morîi pre ei împă- 
ratul Vavilonului în Deviata în pă- 
mântul Ematului. ■ 

17. 3 Imp. 7, 22; 2 Parai. 4, 2. 

18. 2 Pacal. 3, 14; 3 Imp. 7, 15. 
21. 4 Imp. 24, ÎS. 

24 4 Imp. 24, 21. 



IEREMIA 52 



957 



25. Şi a fost în al treizeci şi şap- 
telea an, dupăce s'a străinat Ioa- 
ehim împăratul lui luda în juna a 
douăsprezece, în douăzeci şi patru 
ale lunei, a luat Ulemadahar împă- 
ratul Vavilonului în anul în care s'a 
făcut împărat, pre Ioachim împăra- 
tul lui Iuda, în luna a zecea la două- 
zeci şi patru ale lunei, şi 1-a scos 
pre el din casa în care se păziâ. 



26. Şi i«a grăit lui bune, şi a pus 
scaunul lui deasupra împăraţilor, 
cari erau împreună cu el în Vavilon. 

27. Şi a schimbat îmbrăcămintea 
temni|ii lui, şi rnâncâ pâine puru- 
rea înaintea fejii lui în toate zilele 
care a trăit, şi rânduială eră lui să 
se deâ pururea dela împăratul Va- 
vilonului, în fiecare zi, până în ziua 
în care a murit. 



PLÂNGERILE PROROGULUI IEREMIA 



CAP. 1. 

Nevoile şi pricinile lor. 
ALEF 

Şi a fost dupăce s'a robit Israil 
şi Ierusalimul s'a pustiit, şezut-a 
Ieremia plângând şi a plâns plân- 
gerea aceasta spre Ierusalim şi a 
zis: cum a şezui singură cetatea a- 
ceasta cea cu multe popoare, făcu- 
tu-s'a ca o văduvă cea cu multe 
neamuri, care domneâ presfe ţări, 
ajuns-a birnică. 

BET 

2. Plângând, a plâns noaptea şi 
lacrămile ei pre obrazul el, şi nu 
erâ cine să o mângâe pre ea, din 
toţi cei ce o iubeau pre ea, toţi cei 
ce o iubeau pre ea s'au lepădat de 
ea, făcutu-s'au vrăjmaşii ei. 

GHIMEL 

3. Inslrăinatu-s'a Iudeia de sme- 
renia sa, şi de mulţimea robirii sale 
a şezut întru neamuri, n'a aîiat o- 
dihnă toţi cei ce o gonesc pre ea, 
o au prins pre ea în mijlocul celor 
ce o necăjesc. 

DALET 

4. Căile Sionului plâng, pentrucă 
nu sunt cei ce veneau la serbare, 
toate porţile lui perife sunt, preoţii 
lui suspină, fecioarei? lui duse sunt, 
şi el se amărăşte întru sine. 

1. 1. Isaia 3, 25; lezech. 5, 5. 
2. Ierem. 13, 17 şi 22, 20. 



HE 

5. Făcutu-s'au cei ce'l necăjesc pre 
el spre căpetenie, şi vrăjmaşii lui 
spre cârmuire, că Domnul l-au sme- 
rit pre el, pentru mulţimea păgânâ- 
făţilor lui, pruncii lui mers-au în ro- 
bie, înaintea leţei celui ce'i necă- 
jeşte. 

VAV 

6. Şi s'a ridicat dela lata Sio- 
nului toată podoaba ei, făcutu-s'au 
boierii ei ca berbecii, cari n'au a- 
flaf păşune şi mergeau cu neputinţă 
spre faţa celui ce'i goneşte. 

ZAIN 

7. Adusu-ş'a aminte Ierusalimul 
de zilele smereniei sale şi ale îm- 
pingerilor sale, de toate poftele sale 
câte erau din zilele cele din început, 
când a căzut poporul lui în mâi- 
nile celui ce'l necăjeşte, şi nu este 
cine să'i ajute lui, văzând vrăjmaşii 
lui au râs de înstrăinarea lui. 

HET 

8. Păcat a săvârşit Ierusalimul, 
pentru aceea spre clătire s'a făcut, 
toţi cei ce'l măreau pre el, smeritul 
1-a pre el, pentrucă au văzut ruşi- 
narea lui, şi încă suspinând el s'a 
întors* fn trudă. 

TET 

9. Necurăţiea lui înaintea porţi- 



5. Isaia 3, 11. 

8. H 2 Lege 32, 28; Isaia 47, 3. 

9. lezech. 24, 6. 



PLÂNGERILE PROROCULUI IEREMIA 1 



959 



lor lui, nu ş'a adus aminte de cele 
de pre urmă ale sale, pogorît-a cele 
prea înălţate, nu este cinesă'l mân- 
gâe pre el, vezi Doamne smerenia 
mea că s'a mărit vrăjmaşul. 

IOD 

10. Mâna sa a întins cel ce îl ne- 
căjeşte la toate poftele lui, pentrucă 
a văzut neamuri intrând" la sfinţirea 
lui, de care a poruncit, să nu intre 
ele la biserice ta. 

CAF 

11. Tot poporul lui prea suspi- 
nând, căutând pâine, dat-a cele pof- 
tite ale sale întru mâncare, ca să 
întărească sufletul, vezi Doamne şi 
priveşte, că s'a făcut necinstit. 

LAMED 

12. Toţi cei ce merg la voi pre 
cale, întoarceţi-vă şi vedeţi de este 
durere, ca durerea mea, care s'a fă- 
cut, răspunzând întru mine smeri- 
tu-m'au Domnul în ziua urgiei iuţi- 
mei mâniei sale, 

MEM 

13. Dintru înălţimea sa trimis-au 
foc, în oasele mele pogorîtu-l-au 
pre el, întins'au mreje picioarelor 
mele, întorsu-m'am înapoi, dafu- 
m'au Domnul spre pierire, toată ziua 
spre durere. 

NUN , 

14. Privighialu-s'a spre necurăţiile 
mele, în mâinile mele s'a încleştat, 
suitu-s'a preste cerbicea mea, slă- 
bit-a vîrtuiea mea, că au dat Dom- 
nul în mâna mea dureri, nu voiu 
puteă să stau. 

SAMECH 

15. Ridicat-au pre toţi cei tari ai 
mei Domnul din mijlocul meu, che- 
mat-au preste mine vreme, casă zdro- 
biască pre cei aleşi ai mei, călcat-au 
Domnul teascul fecioarei fetei lui 
luda, pentru acestea eu plâng. 



11. Ierem. 52, 6. 

15. Isaia 13, 3; Ierem. 50, 44. 



AIN 

16. Ochiul meu a izvorît apă, pen- 
trucă s'a depărtat dela mine cel ce 
mă mângâe, cel ce întoarce sufle- 
tul meu, pierit-au fiii mei, pentrucă 
s'a întărit vrăjmaşul. 

PE 

17. Infins-a Sionul mâna sa, nu 
este cine să'l mângâe pre el, po- 
runcil-au Domnul lui Iâcov, că îm- 
prejurul lui vor fl cei ce'l necăjesc 
pre el, făcutu-s'a Ierusalimul, ca cel 
ce este în mijlocul lor. 

ŢADE 

18. Drept este Domnul, că gura 
lui am amărît, auziţi dar toate po- 
poarele şi vedeţi durerea mea; fe- 
cioarele mele şi tinerii mei au mers 
în robie. 

COF 

19. Că arri chemat pre iubiţii mei, 
iar ei m'au amăgit, preoţii mei şt 
bătrânii mei, în cetate s'au sfârşit, 
că au cerut mâncare lor, pentru ca 
să se întoarcă sufletele lor şi n'au 
aflat. 

REŞ 

20. Vezi Doamne că mă necăjesc, 
pântecele meu s'a turburat şi ini- 
ma mea s'a întors întru mine, că 
amărându-mă m'am amărît, dinar 
fară m'a făcut fără de fii sabia Ca 
moartea în casă. 

ŞIN 

21. Auziţi dar că suspin eu, "nu 
este cine să mă mângâe pre mine, 
toţi vrăjmaşii mei au auzit răutăţile 
mele şi s'au bucurat, că tu ai fă- 
cut, adus-ai zi, numit-ai timp, îă- 
cutu-s'a mie vaiî vail 

THAV 

22. Să intre toată răutatea lor în- 
naintea feţei tale şi'i greşeşte pre 
ei, în ce chip au făcut ei greşale 
pentru toate păcatele mele, că multe 

16. Icrem. 13, 17 şi 14. 17. 

18. l lmp. 12, 15; Iov 8, 3. 

19. Ierem. 30, 14. 

20. Isaia 16, 11; Ierem. 14, 18. 

21. Ierem. 51, 24. 



960 



PLÂNGERILE PROROCULUI 1—2 



sunt suspinurile mele şi inima mea 
se mâhneşte. 

CAP. 2. 

. Stricarea .cetăţei şi a Biserieei. 
ALEF 

Cum au întunecai cu iuţimea sa 
Domnul pre fata Stanului? A- 
runcat-au din cer pte pământ mări- 
rea lui Israil, şi nu şi-a adus aminte 
de cel de supt picioarele sale. 

BET ; " , : 

2. In ziua urgiei sale prăpădit-au 
Domnul, necruţând, toate cele îru- 
moase ale lui Iacov le-au surpat cu 
mâniea sa, tăriile fetei lui Iuda le-au 
lipit la pământ, surpat-au împărăţia 
ei şi pre domnii ei. 

GHIMEL 

3. Sfărâmat-au cu iujimea mâniei 
sale tot cornul lui Israil, întors- au 
înapoi dreapta sa de către fa {a vrăj- 
maşului şi a a|â}af întru Iacov ca 
focal văpaea şi a mâncat toate cele 
dimprejur. 

DALET 

4. Intinş-au arcul său ca un vrăj- 
maş, întârit-au dreapta sa ca un ne- 
prieten şi au omorît toate cele pof- 
tite ale ochilor mei în cortul fetei 
Stanului, vărsat- au ca focul mâniea 
sa. 

HE 

5. Făcutu-s'au Domnul ca un vrăj- 
maş, prăpădit-au pre IsrajV prăpă- 
dil-au toate întăririle lui, siricat-au tă- 
riile lui şi au înmul|if fetei lui Iuda 
smerit şi smerită. 

VAV 

6. Şi au întins ca o vie sălaşul 
lui, stricf-au sărbătoarea lui, uifat- 
au Domnul cele ce au făcut în Sion 
serbarea lui şi a sâmbetei şi au întă- 
râtat cu pornirea mâniei sale pre 
împărat şi pe preot şi pre boier. 

ZAIN 

7. Lepădat-au Domnul jertfelnicul 

2» 5. Iov 13, 24; 16, 9 şi 19, 11. 



lui, scuturat-au sfinţenia lui, sfărâ- 
mal-au cu mâna vrăjmaşului zidul 
ţnfăririlOT iui, glas de răsboiu au dat 
în casa Domnului, ca în ziua săr- 
bătorii 

HET 

8. Gândif-au Domnul să strice zi- 
dul fetei Sionului, întins-au măsură, 
n'au întors mâna sa dela călcarea 
de iot şi a plâns cea dinaintea zi- 
dului, şi tot zidul deodată slăbit. 

TET 

9. lnfiptu-s'au în pământ porţile 
lui, pierdutu-s'au şi s'au zdrobit ză- 
voarele lui, pre împăratul lui şi pre 
boierul lui întru • neamuri, nu este 
lege, şi proroc n'a văzut vedere de 
la Domnul. 

IOD 

10. Şezut- au pre pământ, tăcuf-au 
bătrânii fetei Sionului, pus-au ţărână 
pre capul lor, încinsu-s'au cu saci, 
pogorît-au în pământ pre fecioarele 
cele de căpetenie ale Ierusalimului. 

CAF ' !h * T 

.11. Şfârşitu-s'au în lacrămi ochii 
mei, turburatu-s'a inima mea, văr- 
satu-s'a în pământ mărirea mea pen- 
tru zdrobirea fetei poporului meu, 
când muriâ pruncul şi sugătorul în 
uliţele ceiătei. 

LAMED 

12. Maicilor lor am zis: unde este 
grâu şi vin? Când leşinau ei ca ni- 
şte răniţi în ulijele cetă{ei vărsân- 
du-se sufletele lor în sânul maici- 
lor lor. 

MEM 

13. Ce voiu mărturisi fie, sau ce 
voiu asemănă |ie fală Ierusalime? 
Cine te va mântui, sau cine te va 
mângâiâ fecioară fată Sioane? Că 
s'a mărit paharul zdrobirei tale, cine 
te va vindecă? 

NUN 

14. Prorocii tăi au văzut jie de» 



9, Ps. 73, 10. 11. Isaia 51, 20 Ps» 87, 9. 
13. Isaia 51, 19. 14, Icrem. 2, 8. 



9G1 



şarle şi nebunie, şi n'au descoperii 
nedreptatea ta, ca să întoarcă ro- 
biea ta, şi au văzut jie luări deşarte, 
şi scoateri afarăi 

, .^SAMEii 

15; Plesnif-âu de tine mâinile toţi 
cei ce-merg pre cale, şueral-au şi 
au clţfircapujţ lor de fata "Ierusali- 
mului. Aceasta este cetatea, grăi-vor, 
cununa, mărirei, veseliea atot j pă- 
mântul? / V " ' . 
, . - AIN 

46. Deschî-s'auasupra.ta gura lor, 
foţi vrăjmaşii tăi şuerară şi scrîş- 
nirâ ? dinţii şi ziseră : să o înghiţim 
pre f ea, că aceasta este ziua, care o 
aşţeptam pre^a, aflatu-o-am pre ea, 
văzutu-o-am. , 

17. Făcut-au Domnul cele ce. au 
gândit, sfârşeau graijul său, care au 
poruncit din zilele cele dela începui, 
surpai- au şi nu s'au milostivit, şi au 
veselit de tine pre vrăjmaşi, şi au 
înăljat cornul celor ce te necăjesc 
pre tine. 

ŢADE 

18. Strigat-a inima lor către Dom- 
nul, zidurile Sionului să ,pogo2re 
lacrărnica pâraele ziua şi noaptea, 
nu'ţi da^ trezie ţie, nici să tacă lu- 
mina ochilor tăi. - 

COF 

19. Scoaîă-te, bucură-te noaptea, 
ia începăturile ştrejii tale varsă ca 
apa inima ia^ înaintea fejii Domnu- 
lui, ridică către el mâinile tale pen- 
tru sufletele: pruncilor tăf celor, ce 
leşină de foame la începutul tutu* 
ror ieşirilor. 

REŞ 

20. Vezi Doamne' şi priveşte pre 
cine ai prăpădit aşâ? Au mâncâ-vor 
femeile rodul pântecelor lor? Pieri- 
ciune fâcâ bucătarul, omorî-se-vor 

15. Ierem. 25, 9. . . ... 

17. Lev. 26, 41; fi 2 Lege 28, 15. 

18. Ierem. 14, 17. 19. Ps. 141, 2. 
20. 4, 10; a 2 Lege 28, 53. 



pruncii cei ce sug tâjă? Au ucide- 
vei întru sfjnfenîa jpomnului pe Preot 
şi pe Proroc?., 

Ş1N- . . 

21. Adormît-au la ieşiri pruncul mic 
şi bătrânul.; fecioarele meTe^şi tine- 
rii mei, mefseră în ro6ie, cu sabie 
şi cu foamele\ai ucis" în zioă mâ- 
niei tale, fieri-ai şi n'ai cruţat. . 
THA^ 

22,. Chemat-a ziua ( sărbâtorii. ne- 
merniciei mele de prin prejur şiji'a 
fost jn ziua mâniei Domnului mân- 
tuit şi rămas, precum ara biruţtî $ 
am,, înmuljij pre toţi 'vrăjmaşii mei. 

CAP. 3; 

Plângerea şi rugăciunea Prorpcului. 
ALEF 

Eu bărbat văzând sărăciea, cu fo-~ 
iagul mâniei lui asupra. înec 
2: Luatu-m'a şi m'a dus .'la întu- 
nerec şi nu la lumină. - B 

3. Insă întru min£ a întors mâna 
sa toată ziua. 7 4 

4. Invechit-a trupul meu şi pielea 
mea, , oasele mele le-a zdrobita . 

BET - 

5. Zidit-a în preajma mea şi ayîn- 
tun jurat capul meu, şi a o,şleniHn> 
tru cele întunecoase. - z >> • 

i 6. Aşezalu-m'a ca pre morţii cel 
din .veac. ' . . t 
0H1MEL» 
7. Zidit-a în preajma mea şi nu 
voiu ieşi, îngreuiata arama mea. 
. 8. - Şi vQiu^ striga şi .voiu glăsuî, 
astupal-a gura-mea.., 
DALET 

9. ZidJt-a din nou căile mele, a- 
stupatu-Je'-a, cărările mele le-a tur- 
burat 

10. Urs, care pândeşte este ace- 
sta mie ca leul într'ascuns, 

11. Gonit-a pre cel depărjalşi mja 
încetat, pusu-m'a stins. 

\ 3. 10. Ozie 13, 8. 



962 



PLÂNGERILE PROftOCULUI 3 



. he . / , 

12 ftrlins-a arcuf âăQ şi rft'a siâl- 
pit, ca arcul la săgeată:^ 0 ' 3 

13. Băgat-a în rărunchii mei {ulu- 
bele sale. r ' ./ : 

14. Fâculu-rrr'arrV ocară lăr tot po- 
porul meu, cântare lor roată ziuă. 

' VaV 

15. Săturatii-m'â de amărăciune, 
îmbătatq-rn'a rfcftieYei 

16,. Şi a* scos cu număr dirrţii mei, 
hrăfritu-rn'a cu cenuşe. 

\f. Şi a lepărla't delk paă su- 
îfefuî meu; uitat-arrr ceTe'biîne. ; 

18. ŞfraTrrzis': pterif-ff puterea ifiea 
şi nădejdea mea. deia- Domnul. 

; î ZA1N 

19. Adusu-ini-am aminte de sără- 
ciea mea şi de goana amărăciunei, 
şi' a. fierei mele. 

20. Cu pomenire voru pomeni şi 
vâ câttî asupra mea sufletul rrfeu. 

21. Pre aceasta-voiu pune la inima 
rftea şi voiu răbdâ. 

HET 

*~22„ Mitele Domnului, că nu m'au 
părăsit pre mine, că nu s'au- sfârşit i 
îndurările lui. 

23. "Lunile spre dimineji ml'lueşfe 
Dbâi«ne^ , că 'nu ne-am sfârşit, că 
nu s'au sfârşit îndurările lui, deşarte 
îrf dimineţi, multă este credinţa ta. 

24. Partea mea este Domnul, zis-a 
sufetul meu ^pentru* aceea îl voiu 
aşteptă^ pre el. - . 

TET 

25. Bun este" Domnul celor ce'l 
aşteaptă pre el, sufletul, câre'l va 
căutâ pre el. r % 

261 Bin£ este şi va aşteptă" şi va 
odihni întru mântuirea lui Dumnezeu. 

27. Bine este bărbatului, când va 
ridică jug în tinerelele sale. 

28. Şedeâ-va singur? Va tăcea, 
pe'htrucii a ridicat Jug preste sine. 

13. Iov 30, 9. 15. Ierem. 23, 15 şi 8 14. 

22. Ps. 102, 9; Esdra 9, 13. 23. Ps. 29, 5. 
24. Ps. 15, 5; flvacum 2, 3. 

26. Isaia 30, 15, 



29; îşi va dă taică sa cefui ce'l 
loWşfe* phe e], J * sâturâ-se-vd de o- 
cări'. ? 

jpd* * 

30. Că în yeirc' îiîr se va depârtâ 
Domnul. ' ,P ' 

' 31." Că cel ce au t smerii, 7 rn11osfi- 
vî-se-vă după multimea^mijei^sate. 

32i N'a răspuns dela" inima s 3 â, şî 
a smerit pre fiii bărbatului. 

33. Ca să smerească supt^picioa- 
rele sale pfe toţi legaţii pământului. 
, ' LAMED 
34'. Ca să- abată' judecata bărba- 
tului în preajma fetei celui înalt. 

35. Ca să osândiască pre om, când 
se judecă el, Domnul n'aru zis. 

36. Cine a zis aşâ şi s'a făcut? 
Domnul n'atf poruncit. ' 

37. Din gură celui înalt nu vor ieşî 

cete rete; d ce" esfe^bun. 

... -« MEM T 

38. ArTcârlî-va cel ce trăeşfe, băr- 
batul pentru păcatul său? r 

NUN 

I 39. Cercefatu-s'a calea noastră şi 
s'a ecribafi' Şi ne vom întoarce până 
la Do'fttnu£ 

40. Să luăm inimile noastre fn 
mâinile noastre în sus către cei." 7 

41. Păcătuit-am, fpăgânîf-am, nu 
ne-am pocăit. u 

SAMEH ? • . 

42. Acoperitu-ne-ai întru mânie şî 
ne-ai gonit pre noi, omorfiii-ne-ai, 
şi nu te-ai rnrYosrivit. 

43'. Acoperitu-te-ai' cu nor ţJre tine 
pentru rugăciune", 

' AIN. 

t 44. Ca să clipesc eu şi ca să ne 
depărtăm ne-ai pus pre noi în mi- 
jlocul popoarelor. 

45. Deschis- au asupra noastră gii- 
râ lor, toţi vrăjmaşii noştri. 

30. Isaia 57, 16. 
37. Isaia 31, 2; Hmos 3, 6. 

39. Ps. 118, 59; 2 Cor. 13, 5. 
41. Dan 9, 5. 44. t Cor 4, 13. 



IEREMIA 3-4 



963 



46. Frica şi spaimă s'au făeulrfo- 
uă, ridicare şi sfărâmare. 

47. Slobozirile, apelor înaintea o- 
chilor mei, pentru dărâmarea ielei 
poporului meu. - .. P 

48. Ochiul meu «'a orbii, nu voiu 
tăceâ, ca să nu fie trezire. 

49. Pâ f nă când se va „pleca şi va 
vedea Domnul- din cer. 

50. v Qchiui meu va tânji asupra 
sufletului meu pentru, toate fetele 
celăjei. ^ 

, ■ . Ţâ'de . , 

51. Vânând rn'au vânat ca pre o 
pasăre; „to|i vrăjmaşii mei în zadar. 

52. Ornorît-au în groapă viea|a 
mea şi au pus piatră preste mine. 

53. Vărsatu-s'a apă preste capul 
meu, şis-am: lepădat sunt. 

COF 

54. Chemat-am numele tău Doam- 
ne din groapa cea prea adâncă. 

55. ^Glasul meu ai ascultat, să nu 
ascunzi- urechile tale ta rugăciunea 
mea. , .,. 

56. Spre ajutorul meu te-at apro- 
piat, în ziua în care te-am chemat 
pre tine, mi-ai zis mie: nu te teme. 

REŞ 

57. judecai-ai Doamne toate ju- 
decăţile sufletului meu, mântuit-ai 
vieaja mea 1 . 

58. Văzut-ai Doamne turburările 
mele, judecat-ai judecata mea. 

59. Văzut-ât toată izbânda lor şi 
toate gândurile lor 4ntrii mine. 

_ ŞIN ; , 

eŞ.'A^tt-HI^o^Vrfor^fo^ gân- 
durile lor asuprlr mea. < i " 3 r r ţ 

61. Buzele celor ce se ridică a- 
supra mea şi cugetele lorjasupra 
mea toată ziua. 

62. Şederea lor şi seuiârea'îor, 
priveşte spre ochii lor. 



46. Isaiâ 24, 18. 47. Ps. 116, 136. 

52. Pilde 1, 17. 

53. Ps. 30, 23; Isaia 38, 11. 



63. Răsplăti- vei lor r ă s p l ă t i r e , 
Doamne', după faptele mâinilor lor. 

, TAV, ' 

64. Dâhvei [ lor scufeală; â inimei 
mele osterieaîă. , \ " 

65. Tu pre ei îl.vli gcfttf CU nîl- 
nie şi'i vei „pierde' pre ei de; supt 
cer Doamne. * 

Pricina certărei şi jnădejdea izbăvirii* 

Gura se va negri aurul? Schimbâ- 
se-va * argintul cel bun ? Vărsâ* 
tu-s'au piefrile cele sfinte la înce- 
puturile tuturor ieşirilor. 

BET 

2. Fiii Siosnului cei cinstiţi, cei ri- 
dicaţi cu aur, cum s'aiî socotit în- 
tre vase de lut, care sunt lucruri 
de mâinile olarului?- 

GH1MEL . , 

3. Şi balaurii dezbrăcară Jâtele, a- 
plecat-au puii lor, fetele poporului 
meu spre nevindecare, ca pasărea 
în pustie. 

.. DALET 
, 4. Lipihi-s'a limba sugătorului de 
gâtlejul său- pentru seie^jiruncij au 
cerut pâine, nu este cine să o frân- 
gă lor. 

HE 

5. Cei ce mâncau desfătările s'au 
siins întru ieşiri, cei ce se apleacă 
în făşi, îmbrăcatu-s'au cu gurioiu.. 

VAV , ; 

6. Şi s'a mărit fărădelegea fetei 
poporului meu, mai mult decât Jără- 
delegea Sodomului, celui surpat ca 
o nevointă şi nu i-a. durul întru ea 
mâinile. 

ZAIN 

7. Curăjifu-s'au cei sfinţiţi ai ei 
mai mult decât zăpada, ţ luminatu- 
s'au mai mult decât laptele, înche- 
gafu-s'a mai mult decât piatra sap- 
firului zrnulgerea lor. 

4. 6. Fac. 9, 24. 



964 



PLÂNGERILE PROROCULUI 4— 5 



HET, 

8. Intunecaju-s'â mai mult decât 
spuza chipul lor,, nu s 4 au cunoscut 
întru ( jeşiri, ,închegafu-s J .a pielea lor 
presîe oasele lor, uscaiu-s'a, făcu- 
tu-s'a. ca^ un 'lemn. 

§. Mai buni erau răniţii cei de 
sabie, decât cei răniţi de foamete, 
mers-au împinşi dela~ roadele ţari- 
nelor. 

IOD 

10. Mâinile femeilor celor neîn- 
durătoare au- iierf pe pruncii -lor*, 
fost-au lor spre mâncare întru sur- 
parea fetei poporului meu. 

CAF 

11. Sfârşit-au Domnul mâniea sa, 
vărsat-au iuţimea mâniei sale şi au 
aprins foc în Sion şi au ars de tot 
temeliile lui. > 

LAMED 

12. N'au crezut împăraţii pămân- 
tului, loji- cei 'ce lăcuesc lumea, că 
va intrâ vrăjmaşul şi necăjitorul prin 
porţile -Ierusalimului. 

MEM , - 

13. Pentru păcatele prorocilor lui, 
pentru strâmbătă{ile -preo|ilor iui, 
celoT ce airvărsaf- sânge drept în 
mijlocul lui. 

NUN 

14. Clăfilu-s'au priveghetorii lui 
întru* ieşiri, pângărifu-s'au cu sân- 
ge,, neputând ei, atins-au îmbrăcă~- 
minlele lor. 

SAMEH 

15. Terrji-vă dela cele necurate, 
chemaşi J p>e ei. ferifi-văl feriţi-văl 
Nu*vă atirigeti, că s'au atâjaf- şi s'au 
şi turburat;' ziceţi întru neamuri: nu 
vor mai adaoge a nemernici. n! 

A1N 

16. Fa{a Domnului este partea lor, 
nu va"* adaoge a privî la ei, fata pre- 

- 8. 5, M; Iov 30, 30; letonia 14, 2. 

10. Lev'. 26, 295 4 Imp. 6, 29. 

11. R 2 Lege 28, 53; Varub 1,2. 
13. lezem. 5, 31 şi 23, 21. 



oţilor n'au luat, pre proroci n'au 
miluit. 

PE 

17. -însă* fiind noi s'au sfârşit o- 
chir 1 " noştri, spVe ajutorul nostru în- 
deşert privind noi am privit la neam, 
care nu mânfueşte. 

ŢÂDE 1 

18. Vânat-am pre cei rnai mici ai 
noştri, ca să nU meargă ^n uliţele 
noastre, aprâpiatu-s'a vremea noa- 
stră, plinitu-s'au zilele noastre, so- 
sit-a sfârşitul nâstru. * L ^ 

COF 

19. Sprinteni s'au făcut cei ce ne 
goniau pre noi, mai mult decât vul- 
turii cerului, presle munţi s'-ati afâ- 
ţat, în pustiu ne-au pândtt'pTe noi. 

REŞ 1 " : 

20. Duhul fe(ei noastre unsul Dom- 
nul s'au prins întru sfricăciurifte rioa 1 
stre, căruia am zis: întru umbra 
lui vom trăi întru 'neamuri 1 - 

ŞIN ; ■ m nfj » 

21. Bucură-te şi te veseleş'te'Tata 
Idumeii, ceea ce lăeueşfi pYe pă- 
mânt; că şi preste fine va frece pa- 
harul Dbmnului, îmb'ăfâ-fe-v'ei şi vei 
vărsă. 

TAV ■- ..... 

22. Sîârşilu-s'aiărădelegea ta fată 
Sion, nu va adaoge*. îrroă a te în- 
sfreinâ pre tine, cercefat-a fărăde- 
legile fale fată Edom, descoperit-a 
necurăfiile tale. ' 

cap. ş: 

Rugăciunea Prorocului 

A du'^i aminte r D* oamne, ce s'a fă- 
iicut nouă, priveşte şi vezi ocara 
noastră. 

2. Moştenirea noastră s'a mutat 
lălăiţii, casele noastre la streini. 

3. Sârmani ne-am făcut, nu este 
tată, maicele noastre ca văduvele. 

17. Lerem. 37, 7; Isaia 30, 1, 2, 7; iezecfr. 
29, 16. 19. H 2 Lege 28, 49, Ietem. 16, 16. 

20. Ietem. 52, 8. 9. 

21. Ietem. 25, 15, 16. 



IEREMIA 5 

■ " -w. 



4. Apa noastră cu argint o am 
băut, lemnele noastre cu schimb 
au venii. , 

5. Preste cerbicea noasifăa ne-am 
flonit, ostenit-am, nu ne-am odihnit. 

6. Eghipetul a dat mâna, Asur 
spre săiurarea tor. . 

7. Părinţii noştri au păcătuit şi 
nu sunt, noi fărădelegile lor am 
purtat. 

8. Robi ne^au stăpânit pre noi, 
mântuit nu este din mâinile ior. 

9. Cu sufletele noastre vom a- 
duce *pâtfiea J noastră de către fa (a 
săbiei pustiului. 1 • 

-'' 10. Pielea noastră, ca* un cuptor 
s'a «fumat, smulsu-s'ade către fata 
viforului" foametei. 

11. Pre femei în Sion au smeriţi 
pre fecioare în cetăjile lui îuda. 
M2.*J3oiefii cu: mâinile lor s'au 
spânEtfrat, bătrânii mf's'a-u cinstit. 

T3. Cei aleşi plângere. au luat şi' 
tinerii* cu lemn au slăbit. 

14. Şi bătrânii dela poartă s'au 

5. 10. ^.Sj Ps^ 118, 83. . 



965 



părăsit, cei aleşi dela cântările lor 
au încetat. 

15. Stricatu-s'a bucuria inimei noa- 
stre, tnlorsu-s'a întru plângere jo- 
cul nostru. 

16. Căzut-a cununa capului no- 
stru şi vai nouă, că am păcătuit. 

17. Pentru aceasta s'a făcut du- 
rere, întristată este inima noastră, 
pentru această sjau întunecat ochii 
noştri. „ . 

18. Pre muntele Sionului, că s'a 
"stins, vulpi au trecut printr'însul. 

19. Tu Doamne în veac vei ră- 
mâneâ, scaunul tău în .neam. şi în 
neam. 

20/ Penfrace până în sfârşit ne 
vei uită' pre -noî? Părăsî-ne-vei pre 
noi întru îndelungare de zile-? 

2Î7 Intoarce-ne pre noi Doamne 

către line'şi ne vom întoarce, şrîn- 

noieşte zilele noastre ca şi mâi ria- 
inte. .... - , , 4 

22. Că lepădând, ne-ai lepădat pre 

noi, mâniatu-te-ai spre noi foarte. 

2S, leveitî. ii\ Î3. '7S.Ps. 9, T şi 101, 13* 
21,. Isrem. 31, 18; loan 6, 44. 



IEZECHIIL 



. CAP:1. * 
Vedeniile Prbrocului Iezectâii. ft 

a ictşi în anul al ireizecelea^în 
Huna a patra, în zjua a. ctacea a 
lunci," eram teu în mijlocul robiei la 
rîufr H©yar -şi s%u deschis cerurile 
şPa*n văzutvedeniea lui Dumnezeii. 
p2. lnrziua a cinceaa îutiei, acesta 
erâ anul al cincilea al robiei împă- 
ratului 'toacMm/ 1 ^ ' r 

31 SPa 'făcui " cuvântul-- Domnului 
către lezechiil feciorul lui Vuzî pre- 
otul, în pământul "Wăldeiloirîâ rîul 
ti ovar, şi a fost 'preste mine mâna 
Domnului. 

" 4. Şi am văzut, şi iată un vânt ridi- 
cându-se ieşeâ despre miazănoapte,- 
şi un nor mare într'însul, şi lumină 
împrejurul lui şi foc strălucitor, şi 
în^mi jlocul lui ca o vedere de chih- 
ribir în mijlocul focului* şi lumină 
într'însul. 1 

5. Şi în mijloc ca o asemănare 
de patru hiare, şi această este ve- 
derea lor, asemănare de om înfr'în- 
sele. " 1 s 1 - 

6. Şi patru kţe la ana, şl patru 
aripi la una. 

7. Şi fluerile picioarelor lor drepte, 
şi picioarele lor cu pene, şi scân- 
tei ca arama ce luceşte, şi uşoare 
aripile lor. 

1. 1. 4 Imp. 24, 12, 16. 
4. Ietem. 1, 13 şi 4, 12. 



8. Şi mână de om-suptaftipile lor 
de câte patru părfile lor.? " ^ -. 

*9.„ Şi fefeje lor şi aripele acelor 
patru, Jiindu-se una de -alta; şiifelele 
celor patru nu se. întorceau când 
umblau «le, fiecare împjfiajma fejit 
sale uiriblâ* . >\-?* -v 

10. Şi asemănarea. feţ«lorM$Dr.Jală 
de^m, şijâjă'de stea 'din dreftpJaffle- 
l&r patru, şi fajă devizei din*siâft^a 
celor patru, şi fajă de vultur laicele 
patru." - I ,^ ., 

i 11. Şi aripile ior întinse deasupra 
i celor patru, la fiecare do%ă aripi 
erau împreunate una cu alta, şi două 
acopereau deasupra trupului lor. 

12. Şi fiecare mergeâ împreajma 
fejei sale, şi ori încotro mergeâ vân- 
tul, mergeau şi ele, şi nu se întor- 
ceau..^ . 

13. Şi în mijlocul hiarelor vedere 
erâ ca de cărbuni de foc arzător, 
şi ca o vedere d«e IScli^învârf indu- 
se în mijlocul hiarelor, şi lumină 
de foc, şi din foc ieşâ ca un fulger- 

14. Şi*hisrele mergeau şi se în- 
vârteau ca o vedere de fulger. 

15. Şi am văzut, şi iată o roată 
erâ pre pământ, care se tîneâ de 
cele patru hiare. 

16. Şi chipul roatelor şi făptura 
lor în chipul Tarsisului, şi asemă- 
narea a celor patru, şi chipul lor 



10. Hpoci- 4, 7. 



IEZECHI1L 1-2 



967 



şi făptura lor erâ ca şi cum ar l\ roată 
în roată. 

17. Spre patru părţi ale sale mer- 
geau, şj nu şe învârteau când mer- 
geau ele. 

18.. Nici aveau ele spate, şi înăl- 
ţime erâ_ja dânsele, şi le-am văzut 
pre ele, şi. spatele a celor patru 
erau pline de ochi împrejur. 

19. Şi când mergeau hiârele, mer- 
geau şi roatele, care se ţineau de 
ele, şi când se ridicau hiarele de 
pre pământ, se ridicau şi roatele. 

20. Si ori unde erâ nOrul, acolo 
erâ şi vântul de mergeâ, şi mer- 
geau şi hiarele, şi roatele se ridi- 
cau cu dânsele, pentrucă duh de 
vieaţă erâ îh roate. 

21. Când mergeau hiarele, mer- 
geau şi roatele, şi când stau ele, 
stau şi roatele; şi când se ridicau 
ele de pre pământ, se ridicau cu 
ele şi roatele, că duh de vieaţă erâ 
în roate. 

22. Şi asemănare preste capul 
hiareîor ca o întărire ca vederea 
cristalului, şi îniinşă preste aripile 
lor deasupra. 

23. Şi supt înfăritură aripile lor 
întinse bătând una spre alta, fiecare 
cu două împreunate îşi acopereâ 
trupurile sale. 

24. Şi am auzit glasul aripilor lor, 
când sburau, ca un glas de ape multe; 
când mergeau ele, glasul cuvântu- 
lui erâ ca "un glas de tabără, şi 
când stau ele, încetau aripile, lor. 

25. Şi iată; glas eră deasupra în- 
tărlturei ce erâ prţste, capul lor, când 
slau ele, se. lăsau arjpile ; lor. 

26. Şi deasupra înlăriturei care erâ 
preste capul lor, ca vederea pietrei 
sapfirului, şi asemănare de scaun, 
pre dânsul, şi preste asemănarea 
scaunului, asemănare ca un chi s p de 
om deasupra. 

27. Şi am văzut ca o vedere de 
chihribar, şi ca o închipuire de foc 



din lăuntrul lui împrejur, dela ve- 
derea mijlocului şi în sus, şi dela 
vederea mijlocului şi până jos, vă- 
zut-am vedere de foc, şi lucirea lui 
împrejur. „ T .. 

28. Ca, vederea curcubeului când 
este pre nori în zi de ploaie; aşa 
erâ vederea lucirii prin prejur. 

CAP. 2. 

V edem a cărţii. : , 

 ceasta es'e vederea asemănării 
slavei Domnului, şi am văzut şi 
am căzut pre faţa mea, şi am au- 
zit glas grăind. 

2. Şi au zis către mine: fiul omu- 
lui ! Stăi pre picioarele tale, şi voiu 
grăî către tine. 

3. Şi a venii la mine Duh, şi m'a 
luat pre mine, şi m'a ridicat, şi m'a 
pus pre picioarele mele, şi l-am a- 
uzif pre el grăind către minq, şi- a 
zis către mine: fiul omului 1 Te voiu, 
trimite eu pre tine la casa Iui Israîl, 
Ia cei ce m'au amărît pre. mine,- 
cari m'au amărît pre mine et şi pă- 
rinţii lor până în ziua de astăzi. - 

4. Şi fii tari de obraz şi vârtoşi 
la inimă sunt; eu te voiu trimite pre 
fine la dânşii, şi vei zice lor: ace- 
stea zice Domnul: , ^ e 

5. Doar, cândvâ vor auzi, şi se 
vor teme, pentrucă este casă amă- 
rîtoare, şi vor cunoaşte, că proroc 
eşti tu între dânşii. 

6. Şi tu fiul omului 1 Să m 1« 
temi de ei, şi să nu te spăimântezi 
de faţa lor ; pentrucă sălbateci se 
vor face, şi se. vor adună asupra ta 
împrejur, şi în mijlocul scorpiilor 
tu lăcueşti; de cuvintele lor să nu 
te temi, şi de faţa lor sănu fespăi- 
mârjjezi, pentrucă este casă amărî- 
loare. 

7. Şi vei grăi cuvintele mele că- 



2. 2. Dan 10, 11. 

3. Ieremia 3, 24. 6. Mih. 7, 4. 



968 



IEZECHIIL 2-3 



tre ei, doar cândva vor auz! sari 
se vor teme, penfrucă este casă a- 
mărîtoare. ^ 

8. Şi tu fiul omului! Ascultă pr'e 
cel ce grăeşte către tine, şi nu fii 
amărîtor ca şi casa cea ârnărîtoare, 
deschide gura ia, şi mănâncă ceea 
ce'fi dau eu ţie. 

9. Şi arn văzut, şi iată mână în- 
tinsă către mine, şi într'însa înce- 
putul cărţii. 

10. Şi, o au desfăcut înaintea mea, 
şi erâ scris înlăuntrul şi dinafară, 
şi erâ scris într'însa plângere, cân- 
tare şi vai. 

CAP. 3. 

Vedenia proroculiii. 

Şi au zis către mine : fiul omului 1 
Mănâncă cartea aceasta, şi mergi 
şf grăeşte fiilor lui Israil. 

2. Şi am deschis gura mea, şi 
rrjl-a băgat în gură cartea aceea. 

3. Şi- au zis către mine: fiul omu- 
lui! Gura ta va mâncă, şi pântecele 
tău se Va săfurâ de cartea aceasta, 
care se dă Jie. Şi o am mâncat, şi 
s"a îăcur 1 gura mea dulce ca mierea. 

4. Şi a zis către mine: fiul omu- 
lui] mergi, şi intră la casa lui Israil, 
şi grăeşte cuvintele mele către ei. 

5. Că nu te trimit la popor 
adânc la cuvânt şi greu îa limbă; 
ci ta casa liii Israil. 

6. Nici la popoare multe de altă 
vorbă sau d^ altă limbă, nici la cei 
grei la limbă a căror cuvinte să nu 
le înţelegi, că 1 ' de le-aşi ii trimes 
la aceia, fără îndoială tc-ar fi a- 
scultat. v 

7. Iar casa lui îsrşil Mi va vreâ 
să te asculte, penfrucă nu vor să 
mă asculte pre mine, că toată casa 
iui Israil este îndărătnică şi vâr- 
toasă la inimă. 

8. Hpoc. 10, 9. 
3. 1. Hpoc. 10, 9. 

3. Hpoc. 10, 9-10. 4. lemn. i, 17. 



8. Şi iată am dat fata ta mai tare 
decât feţele lor, şi biruinţa ta mai 
vârtoasă de cât biruinţa lor. 

9. Că va S pururea mai tare de 
cât piatra biruinţa ta; să nu te temi 
de ei, nici să te sperii de faţa lor, 
pentrucă es.te casă arriărîtoăre. 

10. Şi au zis către mine : fiul o- 
mului 1 Toate cuvintele niele^ cgre 
le-am grăit către tine, le tâ în inima 
ta, şi cu urechile taie să le auzi. 

11. Şi mergi, intră la robie la fiii 
poporului tău, şi vei grăi către eî, 
şi vei zice : acestea zice Domnul, 
doar vor auzi şi se vor muiâ. 

12. Şi m'a luat Duh, şi am auzit 
dinapoia inea glas de cutremur 
mare, zicând : binecuvântată este 
mărirea Domnului din locul său. 

13. Şi ani văzut glasul aripiior 
hiareîor, care zbură una către alta, 
şi glasul roatelor ţiindu-se de ele, 
şi glasul cutremurului. 

14. Şi Duhul Domnului m'a ridi- 
cat pre mine, şi m'a luat, şi am 
mers pre sus întru pornirea duhu- 
lui meu, şi mâna Domnului a /fost 
cu mine tare. 

15. Şi am intrat în robie pre sus,, 
şi am încunjurat pfe cei ce lăcu- 
iesc la rîul Hovar, cari erau ,acblo t 
şi am şezut acolo şapte zile âme- 
stecându-mă în mijlocul lor. 

16. Şi a (ost după acele şapte zile, 
s'a făcut cuvântul Domnului ; către' 
mine, zicând: 

17. Fiul omului! Socotitor te-am 
dat pre line casei lui îsrail, şi vei 
auzi din gura mea Cuvânt, şi'i vei 
înfricoşa pre ; eîMela mine. 

18. Când voiu zice eu celui fără- 
delege: cu moarte vei muri, şi n'ai 
osebit, nici ai grăit celui fărădelege, 
ca să se întoarcă dela căile sale, 
şi să fie viu ; cel fărădelege acela 
întru nedreptatea sa va muri, şi sân- 

8. letemia 1, 18. 

9. Ierem. 1, 8, 17; 5, 3- 17. 1 Tim. 3, 1. 



IEZECHIIL 3—4 



989 



gele lui din mâna fa îl voiu cere. î 

19. Şi de vei osebl şi vei grăi ce- ! 
lui fărădelege, şi nu se va întoarce 
dela fărădelegea sa şi dela calea sa; 
cel fărădelege acela întru nedrepta- 
tea sa va muri, şi tu vei mântui su- 
fletul tău. 

20. Şi de se va abaîe, dreptul de 
la dreptăţile sale, şi va face fără- 
delege, şi voiu dâdiin înaintea fe- 
tii lui, el va muri, pentrucă nu i-ai 
vestit lui, şi întru păcatele lui va 
muri, câ nu se vor pomeni dreptă- 
ţile lui, care a făcut, şi sângele lui 
din mânsTia îl voiu cere. 

21 Iac de vei spune tu dreptului, 
ca să nu păcătuiască, şi el nu va 
păcătui, cel drept cu vieaţă va vie- 
ţui, că ai spus, lui, şi tu vei mân- 
tui" sufletul tău. 

22. Şl au fost preste mine mâna 
Domnului, şi au zis către mine: scoa- 
lă-te şi ieşi la câmp, şi acolo se va 
grăi către tine.' 

23. Şi rri'am sculat şi am ieşit la 
câmp, şi iată acolo mărirea Dom- 
nului slâ, "în ce chip erâ vederea, 
şi precurrf erâ mărirea Domnului, 
care, o am văzut la rîul tiovar, şi 
am căzut pre faţa mea. 

24. Şi au vehit preste mine Duh, 
şi m'au pus pre picioarele mele, şi 
au grăit către mine, şi fni-au zis mie: 
intră şi te închide în f mijlocul casei 
tale. % °' 1 

26. Şi tu fiul omuluil Iată s'au dat 
asupra fa legături, şi te Vor legă cu 
ele, şi nu vei ieşi din* mijlocul lor. 

26. Şi voiu legâ limba ta, şi Vei 
asurzi, şi nu vei fi ca omul cel ce'i 
mustră pre ei, pentrucă este casă 
amărîfoare. 

27. Şi când voiu grăi către tine 
voiu deschide gura fa, şi vei zice 
către ei, acestea zice Domnul: cel 
ce aude, auză, şl cel ce nu crede, 



27. Ozic 4, 4; Hpoc. 22, îl. 



nu crează, pentrucă este casă amă- 
rîtoare. : ' . ! ' 

CAF.'4n ^ > 

Pjorocia foametei cetăţii Ierusaîimulifi. 

Iar tu fiul omuluil Ia fie cărămidă 
şi O vet pune înaintea feţei tale, 
şi vei seri pe dânsa cetatea Ieru- 
salimului. 

2. Şi vei face ei îngrădire şi vei 
zidl la ea întărilură, şt o vei încun- 
jurâ cu şanţ, şi vei pune asupra ei 
taberi, şi vei aşezâ aruncări îm- 
prejur. 

3. Şi tu ia'ţi ţie o tigae de fier, 
şi o vei pune pre ea zid de fier în- 
tre tine şi între cetate, şi vei găti 
fafa ta asupra şi va fi îrrcuiată, 
şi o vei închide pre ea. Semn va 
k acesta fiilor lui îsrail. 

4. Şi fu vei dormi pre coasta ta 
cea stângă, şi vei pune nedreptăţile 
casii lai îsrail preste ea, după nu- 
mărul zilelor una sută cincizeci, care 
vei dormi pre ea, şi vei lua nedrep- 
tăţile lor. 

5. Şi eu am dat ţie nedreptăţile 
lor spre număr de zile, una sută şi 
nouăzeci de zile, şi vei luă nedrep- 
tăţile casei lui îsrail. 

6. Şi dupăce vei săvârşi acestea 
vei dormi pre coasta fa Cea dreaptă, 
şi vei luâ nedreptăţile casei lui Iu- 
da, patruzeci de zile, o zi pentru 
un an am pus ţie. 

7. Şi spre' închiderea Ierusalimu- 
lui vei găti faţa fa, şi braţul tău vei 
întări şi vei proroci asupfa 1ui. 

8. Şi eu iată arp pus preste tine 
legături, şi să nu te întorci de pre 
o coastă a fa pre cealaltă coastă 

0n& ce^sz vor săvârşi zilele 
închiderii tale. 

9. Şi'ţi iâ ţie grâu şi orz şi bob 
şi linte şi mălaiu şi ovăz, şi le vei 
face acestea ţie pâini după numă- 

4:. 6. Num. 14. 34, 



IEZECHIIL 4-5 



rul zilelor, . care vei dormi tu pre » 
coasta ta-, în una sulă şi nouăzeci | 
de zile le vei mâncâ pre ele. 

10. Şi mân£ai;el ţa, care vei mân- 
câ să îie cu măsură, de douăzeci 
de sicii pe zi, din vreme în vrerrie 
ie.v^naânpâ pre ek. 

11. Şi^apa cu măsurŞi vei bea şi 
a şasea-parle de in, djn vreme în 
vreme vei beâ. 

12. Şi ca o tUTtă de orz le vei 
mŞmfr, în, Jţalegăf d^e murdărie ome- 
nească le y,ei ascunde înaintea o- 
chilor tor. - 

13. ^i vei zice: acestea zice Dom- 
nul Dumnezeul luj Işrail, aşa vor 
mâncâ {ii; lui Işrail necu|ate întru 
neamurile, la care îi voiu ri,şipi,pre ei. t 

14. Şii, <am zis:, niGidgcujn Doamrie 
Dumnezeul lui Işrail, c : ă hii s'a pân 5 
gări! sufletul, mei; cu rţecurăjie^. şl? 
mpr-tfcisine, şi mâneai de hiară n'am 
mâncat şiela naşterea mea până a- 
cum, nici a intEâî |ţt- gura mea loaţă 
carnea spurcată,. s 

t§. Ş\ au zis Domnul către mine; 
iată am dat |ie balegă de bou îţţ 
locul băjjgilqţr de om şi, vei face 
pffetfjţg fal§ îptr'însete-. 

IQj Şi au zis Domnul căfr^ mine: 
fiul omului 1 lată eu. Vioiu; zdrobi tâ> 
îiea, p|?ni|. în l<eîfi«alim şţvor mân- 
câ p^iiţea eu câfttar şi îCu grije şi 
a$pa cu măsură^ şi cu jţecaz.o vor 

17. Ca să se lipşeaşcă de pâine 
şlid^^ă^şh-şe -va. stinge orftul şi 
îrajeţ? lftî.tŞi se~ yorţQpHnfru ne- 
dreptăţile \q£. - ,. 1"*-? *~ K ' 

Y q CAÎf.5. 

ggefeogsa pQporutyt.g 

Ţar 1 Iu T fîul omului fia ţie sâble ţnaţ 
laşcuţită decât briciul bărbierului, 
agoniseşte' ţi aceasta ţie şi o vei a- 

Zaf. 0zie f 9, 3. Işf. Isaia 65, 4; F. Hp. 10, 
14. It. tev*. 26, 26; Isaiâ 3, 1. 
5. 7. Isaia 7, 20 



duce preşte capul tău si preste ; bârfea 
ta, şi vei luâ cumpănă de d u rarai|ri 
Yft ţpipajt) pre ele. . . 

2. ^jalrajpa/rte cu\î(^'M-..ârde 
în pxjj^cu-î cgtă'jei după jţţjnlţej? zi- 
lelor, închid erei şi vei luâ' 'a" pâfr'a 
parte, şf o vei arde în mijl.gcu) gi, 
şi a. patra, p^rle 9 vei tăiâ £u si- 
biea împrejurul ei, şi/ a pâ.ţra; rjarte, 
o vel risipi în ? yâţjt^şi 'sabia' p vei 
gplî diţieujbia lor/""" \ 

3. Şi vei fuâ de t acolp puţine cu 
numâru şi le ye» \ WSQIWQ 
yeşm|ntului tau. . _ r 

4. Şî'aînlr^cesţeajar^yei^mai luâ, 
şi le yeuaruncâ îţi mijîbjţul focului 
şi le yd arde, pre ele xhf I9'c,. r |in- 
tr'acesţeii va' ieşi fqp la^Qată casa 
lui ţsrail. 

5. Acestea zice Dqrn,nul ? fee^a 
esj^ Ierusalimul, puşu-l-ara^p^el 
în mjJlQjîwl neamurnqr, ,|i tf |ri Jlfjle 
cele din prejurul lui. .„.., ; ţf , 

6. ' Şi vei grăî îndreptările mele ce- 
lui fărădelege dintru beaniu ( ^ şi le- 
giuirile mele din^rjlejCiIe^de. ^in 
pj%uri|ritii ; că îiţdrepJărjjlje nrel? 
fe-ja'u; ljpădat şi ţntru l^giujj;ţle r şel.e 
n'an y^blat., ". J / 

" 7. Pentru a 4 cee,a a^s^ Zjice^om- 
nul i pentrucăl PH^Iu^ ^oştr^eşte 
din jie^muirile ceţe c?; s,unt $nşre,- 
iurqi vostru,^! în|rii"4egîui|iţe:ţnej,e 
n,'^ti umbial, şi^ndrepilrţl? mjrlenu, 
Je-a|î făcut, ci ,nlci- după" îndre^ 
ţlle rie^raj^iUî[ "c^l/r,, dirriRreju^ut 
vostf § pl^ij fă^ut. . 

% Penlr^aQejşa aj^siezi zice poţn r 
fiMl: iat|, e,«; yţjj aşîip^ ţa' sj"yb.iu 
fâ^e 4^ rnUţp'cjul :%,m(îecaf^îna- 
npnuriţoi,, 1 ^ 

9; Şi vbiu face întru fine cel? ce 1 
n'am făput sj care mai^m^lfnii' vpju 
face lor^penirfi foăte şpurcşciuriîîe 

taie: ; r .; v -. ^ ? ,. */';; ;i; 

10. Pentru aceea părinţii vor rnân- 

/ f* ' !" — C< '/ 4 * 5 j<i J€ ii' 8 LC 

5. Plâng. 1, 1. 5. Hmos 3, 6. 

i<?. fl 2 Lege 28, 53; 4 Imp. 6. 28; Ieremv 
49, 32. 



IEZECHIIL 5- 6 



971 



câ pre fii în mijlocul lău, şi fiii vor 
mâncâ pre părinţi, şi voiu face întru 
tine judecăţi şi voiu risipi pre toţi 
cei rămaşi ai tăi la tot vântul. 

ti. Pentru aceea viu sunt eu, zice 
Domnul; pentrucă ai spurcat cele 
sfinte ale mele cu toate ale tale cele 
neplăcute şi cu toafe urâciunile tale, 
şi eu te voiu lepăda pre tine şi nu 
te va cruţa ochiul meu şi nu'mi va 
îî milă de tine. 

12. A patra parte a ta cu moarte 
va pieri, şi a patra parte a ta de 
foamete se va sfârşi în mijlocul tău, 
şi a patra parte a ta Ia tot vântul 
o voiu risipi, şi a patra parte a ta 
de sabie va cădeâ împrejurul lău, 
şi voiu goli sabia dinapoia lor. 

13. Şi se va sfârşi mâniea mea 
şi urglea mea asupra lor, şi vor cu- 
noaşte, câ eu Domnul am grăit în- 
tru râvna mea, când voiu sfârşi mâ- 
niea mea asupra lor. 

14. Şi te voiu pune pre tine spre 
pustiire, şi pre fetele tale împreju- 
rul tău înaintea a tot călcătorului. 

15. Şi vei suspina şi vei fi fri- 
cojsă întru neamurile cele dimpre- 
jurul tău, când voiu face întru fine 
judecăţi cu urgia şi cu iuţimea şi 
cu izbândirea mâniei mele, eu Dom- 
nul am grăit. 

16. Şi când voiu trimite săgeţile 
cele de foamete asupra lor şi vor 
fi la sfârşire şi voiu zdrobi tăriea 
pâiriei tale. 

17. Şi voiu trimite asupra ta foa- 
mete şi hiare rele, şi te voiu certâ 
pre tine, şi moarte şi sânge va trece 
prin tine, şi sabie voiu "aduce pre- 
ste tine de prin prejur, eu Domnul 
am grăit. 

CAP. 6. 

Prorocia improtiva Iudeii. 

Şi s'a făcut cuvântul Domnului 
către mine, zicând: 

11. fl 2 Lege 32, 40-42. 15. H 2 Lege 28, 
37. 17. Lev. 26, 22. 



2. Fiul omului! Întăreşte faţa ta 
asupra munţilor îui Israil şi proro- 
ceşte către ei. 

3. Şi vei zice: ^munţii lui Israil, 
auziţi cuvântul Domnului, acestea 
zice Domnul, munţilor şj dealurilor- 
şi văilor şi codrilor: iată aduc asu- 
pra voastră sabie, şi vor pieri cele 
înalte ple voastre. 

4. Şi se vor zdrobi jertfelnicile 
voastre şi capiştiie voastre, şi voiu 
lepăda pre cei ucişi ai voştri îna- 
intea idolilor voştri. 

5. Şi voiu dâ stârvurile fiilor lui 
Israil înaintea feţii idolilor lor, şi 
voiu risipi oasele voastre împreju- 
rul jertfelnicilor voastre. 

6. Şi în toată lăcuinţa voastră, 
cetăţile se vor pustii, şi cele înal- 
te se vor slricâ, ca să se piarză 
de fot jertfelnicile voastre, şi se vor 
sfărâmă idolii voştri, şi se vor sur- 
pa capişteîe voastre, şi se vor sfricâ 

j faptele voastre. 

j 7. Şt vor cădeâ ucişi în mijlocul 
i vostru, şi veţi cunoaşte că eu sunt 
Domnui. 

8. Şi voiu lăsa întru voi pre cei 
ce au scăpat de sabie întru nea- 
muri, când voiu risipi pre voi prin 
ţări. , n 

9. Şi'şi vor aduce aminte de mine 
cei scăpaţi dintru voi întru neamu- 
rile la care s'au dus robi, jurat-am 
inimii lor, care curveşte deîa mipe, 
şi ochilor lor, care curvesc după 
izvodirile lor, şi vor plânge leţele 
lor pentru răutăţile care au făcut 
întru toate urâciunile lor. 

10. Şi vor cunoaşte că eu Dom- 
nul, nu în zadar am grăit, ca să le 
fac lor toate relele acestea. 

11. Acestea zice Domnul: bate cu 
mâna şi loveşte cu piciorul, şi zi: 
bine, bine preste toate urâciunile 
casei lui Israil, că de sabie şi de 
foamete şi de moarte vor cădeâ. 

Q.4. Lev. 26, 30; H 2 Lege 20, 17 ; 3 Imp. 
15, 12. 9. OzieS, 15. 



972 



ÎEZECHIIL 6-7 



12. Cel de aproape de sabie va 
cădeâ, iar cel de departe de moarte 
va muri; şi cel ce a rămas cuprins 
de foame se vasfâ/şî, şi voiu sfârşi 
mâniea mea asupra lor. 

13. Şi veţi cunoaşte că eu sunt 
Domnul, când ucişii voştri vor îî în 
mijlocul idolilor voştri, împrejurul 
jertfelnicilor voastre în tot muntele 
înalt, şi în toate vârfurile măgurilor, j 
şi supt fot copacul umbros, şi supt j 
tot stejarul tufos, unde au dat miros j 
de bună mireasmă idolilor lor. 

14. Şi voiu întinde mâna mea a- 
supra lor, şi voiu pune pământul lor 
spre pustiire, şi spre pierire dela 
pustia Deviata dintru toată lăcuinţa 
lor, şi veţi cunoaşte că eu sunt 
Domnul. 

i 

CAP. 7. 

Urmarea prorociei. 

Şi a fost cuvântul Domnului către 
mine, zicând : 

2. Şi fu fiu! omului 1 Zi : acestea 
zice Domnul pământului lui Israil: 
sfârşitul vine presfe cele patru aripi 
ale pământului. 

3. Vine sfârşitul, acum este sfâr- 
şitul preste fine, şi voiu trimite eu 
la tine, şi voiu izbândi întru toate 
căile tale, şi voiu pune înaintea ta 
toate urâciunile tale. 

4. Nu va părtini ţie ochiul meu, 
nici mă Voiu milostivi spre tine, ci 
căile fale asupra ta ie voiu pune, 
şi urâciunile tale în mijlocul tău vor 
fi, şi vei cunoaşte că eu sunt Dom- 
nul. 

5. Penirucă acestea zice Domnul: 
răutate una, răutate iată vine. 

6. Sfârşitul vine, vine sfârşitul, ri- 
dicatu-s'a asupra ta, iată vine. 

7. Vine împletitură preste tine ce- 
lor ce lăcuesc pre pământ, venit-a 



13. Isaia 57, 5; 3 Imp. 14, 23; 4 Imp. 16, 
4; 17, 10; lerem. 2, 20. 



vremea, apropiatu-s'a ziua, nu cu 
gâlcevi, nici cu chinuri. 

8. Acum de aproape voiu vărsă 
mâniea mea presfe line, şi voiu 
sfârşi urgia mea întru iine, şi te 
voiu judeca pre tine întru căile fale, 
şi voiu pune preste tine toate urâ- 
ciunile tale. 

9. Nu va părtini ochiul meu, nici 
mă voiu milostivi, ci voiu pune a- 
supra ta căile fale, şi urâciunile tale 
în mijlocul tău vor fi, şi vei cunoa- 
şte că eu sunt Domnul cel ce bat. 

10. lată ziua Domnului, iată sfâr- 
şitul vine, eşif-a împletirea şt a în- 
florit toiagul, sculafu-s'a trufia. 

11. Şi va sfărâma tăria celui fără- 
delege, şi nu cu gâlceavă, nici cu 
grabă, şi nu din ei sunt, nici este 
frumuseţe întru ei. 

12. Vine vremea, iată ziua, cel ce 
cumpără să nu se bucure, şi cel ce 
vinde să nu plângă, că urgie este 
preste toată mulţimea ei. 

13. Penirucă cel ce va cumpăra, 
la cel ce va vinde nu se va mai în- 
toarce, şi nu este încă în vieaţă a 
trăi lui, că vedere la toată mulţimea 
ei nu se va întoarce, şi omul 'filtru 
ochii vieţei sale nu va birui, 

14. Trâmbiţaţi cu trâmbiţă şi ju- 
deca^ toate, şi nu va îl, cine să 
meargă la răsboiu, că urgia mea 
este presfe toată mulţimea ei. 

15. Răsboiul cu sabie din afară, 
şi foametea şi moartea din lăun- 
tru, cei din câmp de sabie vor muri; 
iar pre cei din cetate foametea şi 
moartea li va pierde. 

Î6. Şi vor scăpă cei ce vor fugi 
dintru ei, şi vor fi în munţi, ca ni- 
şte porumbiţe cercetătoare, şi pre 
toţi îi voiu omorî, pre fiecare în- 
tru nedreptăţile sale. 

17. Toate mâinile se vor slăbă- 
nogi, şi toate coapsele se vor spur- 
că cu umezeală. 

7. 12. l Cor. 7, 30. 
17. Isaia 13, 7; lecem. 6, 24. 



IEZECHIIL 7—8 



973 



18. Şi se vor încinge cu saci, şi'î J 
va acoperi pre ei spaimă, şi preste ţ 
loală faţa ruşine preste ,ei şi preste j 
iot capul pleşuvte; argintul lor le- j 
pădâ-se-va în uliţe, şj aurul lor se 
va trece cu vederea, 

19. ÂrginiuLJor şi aurul lor nu va 
putea să'i mântuiască pre ei în ziua 
mâniei Domnului, sufletele lor nu 
se vor sătura, şi pântecele lor nt 
«e va umpleâ, că chin nedreptăţi- 
lor lor s'au îăcul. 

20. Cele alese ale lumii şpre tru- 
fie fe-au pus, şi icoane urâciunilor 
sale au îăcut dintru aceia, penffua? 
ceasta dat-am lor acestea spre ne- 
dutăfie. 

21. Şi le voiu' dă pre ele în mâi- j 
nile streinilor, ca să le jefuiască şi 
omorîtorilor pământului pradă, şi 
îc vor spurcă pre ele. 

22. Şi voiu întoarce faţa mea de 
către ei, şi vor spurcă cercetarea 
mea, şi vor inlrâ într'îhs^% fătă -de j 
•pază; şi le vor spurcă pre ele. j 

23. Şi vor face turbnrare, că pă- ! 
mântui este plin de popor, şi ceta- 
tea este plină de fărădelege. 

r 24. Şi voiu aduce pre cei foarte 
răi din neamuri şi vor moşteni ca- 
sele lor, şi voiu întoarce întierbân- 
tarea tăriei lor, şi se vor spurca 
sfintele lor. 

25. Şi curăţenia va veni, şi va 
cercă pacea, şi nu va fi. 

26. Vai presîe vai va fi, şi veste 
preste veste va R şi se va căută 
vedenie dela proroc, şi legea va 
pierî dela preot, şi -sfatul dela cei 
bătrâni. 

27. împăratul va plânge şi boie- 
rul se va îmbrăca cu întristare, şi 
mâinile poporului pământului se vor 
slăbănogi, după căile lor face-voiu 
lor, şi întru judecăţile lor îmi voiu 



18. Isaia 15, 2, 3; Ierem. 48, 37; Hmos 8, 
ÎO. 19. Sof. 1, 15; lezech. 7, 19; Pilde 11, 
4; Slrab 5, 10. 26. Plâng. 2, 9. 



izbândi preiei, şi vor cunoaşte că 
eu suni Domnul. 

GAP. 8. 

Iezechiil răpit cu Duhul din Hăldeea 
"în Ierusalim. 

Şi a fost în al şaselea an în luna 
a cincea, în cinci zil£ ale lunii,- eu 
şedeam în casa mea, şi bătrânii ift- 
dei şedeau înaintea mea. Şî s'a fă- 
cut preste mine mâna Domnului. 

2. Şi am văzut, şi iată asemănare 
ca un chip de bărbat dela mijlocul 
Iui şi până jos foc, şi dela mijlo- 
cul lui şi în sus ca vederea abu- 
rului, ca chipul chihribarului. 

3. Şi a întins asemănare de mână, 
şi m'a luat de creşteiuî meu, şi m'a 
ridicai Duhul între pământ şi între 
cer, şi m'a adus în Ierusalim întru 
vedenia lui Dumnezeu ia tinda por- 
ţii cei mai dinlăuntru, care caută 
către miazănoapte unde eră stâlpul 
câştigătorului. 

4. Şi iată era acolo slava Dom- 
nului Dumnezeului lui Israil, pre- 
cum eră vedenia, care o am văzut 
îti câmp. 

5. Şi au zis către mine: fiul omu- 
lui! Caută cu ochii tăi către miază- 
noapte, şi am căutat cu ochii mei 
către miazănoapte, şi iată dela mia- 
zănoapte către poarta cea dela ră- 
sărit a altarului, idolul râvnii întru 
intrare. 

6. Şi au zis către mine: fiul omu- 
lui! Văzut-ai ce fac aceştia? Fără- 
delegi mari, care casa" lui Israil le 
face aici, ca să se depărteze de cele 
sfinte ale mele? Şi încă mai mari 
fărădelegi vei vedea. 

7. Şi m'a băgat la tinzele curţii, 
şi am văzut, şi iată o gaură în pe- 
rete. 

8. Şi au zis către mine: fiul omu- 
lui! Sapă în perete, şi am săpat în 
perete, şi iată o uşe. 

8. 3. Daniil 5, 5. 



974 



IEZECHI1L 8—9 



9. Şi au zis către mine: intră, şi 
vezi fărădelegile cele rele, care le 
îac aceştia astăzi aici. 

10. Şi am intrai, şi am văzut toţi 
idolii casii lui Israil zugrăviţi pre 
perete împrejur, preste tot. rv 

11. Şi şaptezeci de bărbaţi din 
bătrânii, casii lui Israil şi lehonia 
al lui Safan în mijlocul lor stă îna- 
intea feţii lor, şi fiecare dintru ei 
avea cădelniţă în mâna sa, şi se 
suiâ fumul tămâiei. 

12. Şi a zis către mine: fini o- 
muiui! Văzut-ai cele ce fac aici bă- 
trânii casii lui Israil? Fiecare din- 
tru ei în cămara sa cea ascunsă, 
că a zis: nu vede Domnul, pără- 
sit-au Domnul pământul. 

13. Şi au zis către mine: încă mai 
mari fărădelegi vei vedea, care fac i 
aceştia. 

14. Şi m'au băgat la tinzele porţii 
casii Domnului, care caută către 
miazănoapte, şi iată acolo erau fe- i 
mei şezând.şi plângând preTammuz. 

15. Şi au zis către mine: văzut-ai 
îiul omului? încă vei vedeâ izvo- 
diri mai rele decât acestea. 

16. Şi m'au băgat în curtea casii 
Domnului cea mai dinlăuntru, şi 
iată la tinzele Bisericii Domnului 
între eîamuri şi între jertfelnic, ca 
la vr'o douăzeci şi cinci de bărbaţi, 
cu spatele către Biserica Domnului, 
şi cu feţele către răsărit, şi aceştia 
se închinau soarelui. 

17. Şi au zis către mine: văzut-ai 
fiul omului? Au doar puţine sunt 
casei lui Iuda a face- fărădelegile, 
care le-a făcut aici, că a umplut 
pământul de fărădelegi şi s'a în- 
tors să mă mânie, şi iată ei ca şi 
cum şi-ar bate joc? 

18. Şi eu voiu face lor cu mânie, 
nu va cruţă ochiul meu, nici mă 



10. Rom. 1, 23. 12. Iov 22, 12. 
16. Ioil 2, 17. 18. Isaia 1, 15 ; Iecem. 14, 
12 şi 15, 11. 



voiu milostivi, şi câtid vor strigă la 
urechile inele cu glas mare, nu'i 
vofu ascultă pre ei. 

GAP. 9. 

Pierderea nelegiuiţilor şi cruţarea 
celor însemnaţi. 

Oi a strigat Ia urechile^ mele glas 
V mare, zicând : apropiatu-s'a izbân- 
da cetăţei şi fiecare aveâ unelte de 
pierzare în mâna sa. 

2. Şi iată şase bărbaţi veneau de 
pe calea porţei cei înalte, care ca- 
ută către miazănoapte, şi fiecare a- 
veâ secure în mâna sa, şi eră un 
om în mijlocul lor îmbrăcat cu hai- 
nă până în pământ şi brâu de sap- 
îir preste mijlocul lui, şi a intrat 
şi a statut lângă jertfelnicul cel de 
aramă. 

3. Şi slava Dumnezeului lui I- 
srail s'a suit de pre Heruvim, care 
eră; ipreşfe el la pragul casei şi a 
chemat pre bărbatul cel îmbrăcat 
cu haină până în pământ, care a- 
veâ pre mijlocul său brâu. 

4. Şi a zis către el: treci prin mi- 
jlocul Ierusalimului şi pune semn 
preste frunţile oamenilor celor ce 
suspină, şi ale celor ce se necăjesc 
pentru toate fărădelegile, care se fac 
în mijlocul lor. 

5. Iar acelora a zis,, auzind eu; 
mergeţi după el în cetate şi tăieţi 
şi nu cruţaţi cu ochii yoşiri şi nu 
vă milostiviţi. 

6. Bătrân şi tânăr şi fecioară şi 
prunci şi femei omorîţi până ce'i 
veţi pierde; iar de tot cel ce are 
semn să nu vă atingeţi, şi dela cei 
sfinţi ai mei începeţi. Şi au început 
dela bărbaţii cei bătrâni, cari erau 
înlăunfru în casă. 

7. Şi a zis către ei: spurcaţi casa 
şi umpleţi căile de morţi; şi au mers 
şi au tăiat. 

9. 4. Eşire 12, 7; Hpocal. 7, 3. 
6. 2 Paralip. 36, 17. 



IEZEC 



8. Şi a îost când tăiau aceia pre 
ei, am căzui pre faţa mea şi âm 
strigat şi am zis: vai Doamnei Au 
doar vei pierde toafe rămăşiţele lui 
Israil, vărsându'ţi rriâniea presfe Ie- 
rusalim? ' 

9. Şi au zis. către mine : nedrep- 
tatea casei lui Israil şi a lui Iuda 
s'a mărit foarte, că s'a umplut pă- 
mântul de popoare multe şi ceta- 
tea s'a umplut de nedreptate şi de j 
necurăţenie, căăzis: păVăsif-au Dom- 
nul pământul şi nu va vedeâ Dom- 
nul. 

10. Şi .ochiul meu nu va cruţă, 
nici mă voiu milostivi, căile lor în 
capetele lor le voiu întoarce. 

11. Şi iată bărbatul cel îmbrăcat 
cu haină până în pământ, şi încins 
cu brâu presle mijlocul său, şi a 
răspuns, zicând: făcut-am precum 
mi-ai poruncit mie. 

CAP. IO. 

Vedenia focului şi a Heruvimilor. 

! 

Si am văzut, şi iată deasupra tă- 
j riei cei presle capul Heruvimilor, 
ca piatra sapfirului, asemănare de 
scaun presle ei. 

2. Şi au zis către bărbatul cel îm- 
brăcat cu veşmântul: intră în mij- 
locul roatelor celor de supt Heru- 
vimi, şi umple mâinile tale de căr- 
buni de foc din mijlocul Heruvimi- 
lor, şi risipeşte preste cetate, şi in- 
tră înaintea mea. 

3; Şi Heruvimii stau deadreapta 
casii, când intră bărbatul, şi nor a 
umplut curtea cea mai dinlăuntru. 

4. Şi s'a ridicat slava Domnu- 
lui de pre Heruvimi la pragul casii, 
şi a umplut norul casa, şi curtea 
s'a umplut de lumina slavei Dom- 
nului. 

5. Şi glasul aripilor Heruvimilor 
se auzeâ până dinaintea curţii cei 
dinafară, ca glasul Dumnezeului ce- 
lui atotputernic grăind: 



6. Şi au poruncit biWuW'ceî 
Iui îmbrăcat cu veşmântul cel sfânt, 
zicând: iâ foc din mijlocul roatelor 
celor din mijlocul Heruvimilor, şi a 
intrat, şi a stătut lângă roate. 

7. Şi a întins Heruvimul mâna sa 
în mijlocul focului celui din mijlo- 
cul Heruvimilor, şi a luat, şi a dat 
în mâinile bărbatului celui îmbră- 
cat cu veşmântul cel sfânt, care lu- 
ând a ieşit. 

8. Şi am văzut lâ Heruvimi ase- 
mănare de mâini de om de desup- 
tul aripilor lor. 

9. Şi am văzut, şi iată patru roate 
lângă Heruvimi, o roată lângă un 
Heruvim, şi vederea roatelor, ca ve- 
derea hrisoiitului. 

10. Şi vederea lor asemenea în 
cele patru, ca şi eum ar îi roată în 
roată. 

11. Şi când umblau ele la patru 
părţi ale lor mergeau, şi nu se în- 
vârteau când mergeau ele, ci la lo- 
cul la care se abăteau a merge, cea 
dintâiu mergeâ după ea şi celelalte, 
şi nu se învârteau, când mergeau ete. 

12. Şi umerii lor şi mâinile lor şi 
aripile lor, şi roatele pline de ochi 
prin prejurul celor patru roate. 

13. Şi roatele acestea s'au che- 
mat Qhelghel, auzind eu. 

U. Şi patru feţe erau la una: faţa 
cea dintâiu eră faţă de Heruvim, şt 
faţa cea de a doua eră faţă de om, 
şi cea de a treia eră faţă de leu, şt 
a patra eră faţă' de vultur. 

15. Şi s'au ridicat Heruvimii; a- 
ceasta este hiara, care am văzut-o 
la rîul Hovar. 

15. Şi când mergeau Heruvimii, 
mergeau şi roatele alăturea cu ei, 
şi când ridicau Heruvimii aripile 
lor, ca să se înalţe de pre pământ, 
nu se întorceau roatele lor, ci şi ele 
se ţineau de ei. 

17. Când stau ei, stau, şi când se 



976 



IEZECHIIL 10—11 



înălţau ei, se înălţau şi ele; că duh 
de vieaţă erâ întru ele. . , 

18. Şi a ieşit slava Domnului din 
casă, şj a stătut preste Heruvimi. 

19. Şi'au ridicai Heruvimii aripile 
lor, şi s'au înălţat de pre pământ 
înaintea mea, şi când au ieşit ei, 
şi roatele s'au ţinut de ei, şi au stă- 
tut la tinda porţii casii Domnului 
cei din preajmă, şi slava Dumneze- 
ului lui îsrail erâ presîe ei deasupţa. 

20. Aceasta este hiara, care o am 
văzut de desuptul Dumnezeului lui 
Israil la rîulHovar, şi am cunoscut, 
că Heruvim este. 

21. Patru feţe la unul, şi opt a- 
ripi ia unul, şi asemănare de mâini 
de om supt aripile lor. 

22. Şi asemănarea feţelor lor simt 
însăşi feţele, care le-am văzut de 
desuptul slavei Dumnezeului lui îs- 
rail ia rîul Hovsr, şi pre ei pre 
fiecare după faţa sa mergând. 

CAP. 11. 

Vedenia căldării. 

Şi m'au luat Duh, şi m'au adus la 
poarta casii Domnului cei din 
preajmă, care caută către răsărit, 
şi iată la tinda porţii, ca la vr-o 
douăzeci şi cinci de bărbaţi, şi am 
văzut în mijlocul lor pre Iezoniea 
fiul lui Ezer, şi pre Faltia fiul iui 
Vaneu povăţuiforii poporului. 

2. Şi au zis Domnul către mine: 
fiul omului! Aceştia sunt bărbaţii 
cei ce cugetă cele deşarte; şi sfă- 
tuesc siat rău în cetatea- e ceasta. 

3. Cei ce zic: au de curând s'au 
zidit casele? Aceasta este căldarea, 
iar noi cărnurile. 

4. Pentru aceea proroceşte asu- 
pra lor, proroceşte fiul omului! 

5. Şi au căzut preste mine Duhul 
Domnului, şi au zis către mine, gră- 
eşte, acestea zice Domnul: aşa zi- 
ceţi casa lui îsrail, şi sfaturile du- 
hului vostru eu le ştiu. 



6. Inmulţit-aţi morţii voştri în ce- 
tatea aceasta, şi aţi umplut căile ei 
de răniţi. 

7. Pentru aceea acestea zice Dom- 
nul: morţii voştri, pre cari i-aţl u- 
ucis în mijlocul ei, aceştia sunt căr- 
nurile, iar ea este căldarea, şi pre 
voi vâ voiu scoate din mijlocul ei. 

8. De^sabie vă temeţi, şi sabie 
voiu aduce asupra voastră, zice 
Domnul. 

"i 

9. Şi vă voiu scoate pre voi din 
mijlocul ei, şi vă voiu dâ pre voi 
în mâinile streinilor, şi voi iace în- 
tru voi judecăţi. s 

10. De sabie veţi căde'â, şi întru 
munţii lui îsrail vă voiu judecă pre 
voi, şi veţi cunoaşte, că eu sunt 
Domnul. ,^ 

11. Aceasta nu va fi vouă căl- 
dare, şi voi nu veţi fi în mijlocul 
ei cărnuri, întru munţif lui Israil vă 
voiu judecă pre voi. 

.12. Şi veţi cunoaşte, că eu sunt 
Domnul. Că întru poruncile mele 
! n'aţi umblat, şi judecăţile mele nu 
j le-aţi făcut; ci după judecăţile nea- 
I murilor celor dimprejurul vostru, aţi 
lucrat. 

13. Şi a fost când proroceam eu, 
şi Faltia fiul lui Vaneu a murit, şi 
am căzut pre faţa 1 mea, şi am stri- 
gat cu glas mare, şi am zis: vai! 
vai! Doamne^ sfârşit faci tu rămă- 
şiţelor lui Israil? 

14. Şi s'a făcut cuvântul Domnu- 
lui către mine, zicând: 

15. Fiul omului! Fraţii tăi şi băr- 
baţii robiei tale şi toată casa lui I- 
srăil s'au sfârşit, cărora au zis lăcu- 
iforlr Ierusalimului, departe v'aţi de- 
părtat dela Domnul, nouă s'a dat 
pământul spre moştenire. 

16. Pentru aceea acestea zice 
Domnul: că voiu lepădă pre ei în- 
tru neamuri, şi îi voiu risipi pre ei 
preste tot pământul, şi voiu fi lor 

11. 8. Ierem. 42, 16. 



IEZECHÎIL 11—12 



977 



spre sfinţenie mică în ţările, în care 
vor inlrâ. 

17. Pentru aceea acestea zice Dom- 
nul: şi îi voiu luâ pre ei dintru nea- 
muri, şi îi voiu adună pre ei de prin 
ţările, în care i-am risipit pre ei, şi 
voiu dâ lor pământul lui Israil. 

18. Şi vor intra acolo, şi vor ri- 
dica toate urîciunile lui, şi toate 
îărădelegile lui dintr'însul. 

19. Şi voiu dâ lor altă inimă, şi 
duh nou voiu dâ întru dânşii, şi 
voiu smulge inima lor cea de pia- 
tră din trupul lor, şi voiu dâ lor i- 
nimă de carne. 

20. Ca întru poruncile mele să 
umble, şi îndreptările mele să !e 
păzească şi să le iacă pre ele, şi 
vor fi mie popor şi eu voiu fi lor 
Dumnezeu, zice Domnul. 

21. iar a cărora inimă după urî- 
ciunile sale şi după fărădelegile sale 
umblă, calea acestora în capetele 
lor o voiu pune, zice Domnul 

22. Şi au ridicat Heruvimii sripile 
îor, şi roatele ţiindu-se de ei, şi 
slava Dumnezeului lui israil preste 
ei deasupra lor. 

23. Şi s'a suit slava Domnului 
din mijlocul cetăţii, şi a stătut pre 
muntele care eră în preajma cetăţii. 

24. Şi m'a luat Duhul şi m'a dus 
în pământul Haldeilor la robie în- 
tru vedenie cu Duhul lui Dumne- 
zeu, şi m'am suit dela vedenia care 
am văzut. 

25. Şi am grăit către robime toate 
cuvintele Domnului, care mi-au a- 
rătat mie. 

CAP. 12. 

Robia Ierusalimului. 

Şi a fost cuvântul Domnului către 
mine, zicând: 

2. Fiul omului! In mijlocul ne- 

17, Ierem. 29, 10. 19. ierem. 32, 39. 
20. Ierem. 24, 7. 
12. 2. isaia 6, 9 si 42, 19; F. Hp. 28, 26, 27. 



dreptăţilor lor tu lăcueşti, cari au 
ochi a vedea, şi nu văd, şi urechi 
au a auzi, şi n'aud, pentrucă este 
casă amărîtoare. 

3. Şi tu fiui omului! Fă ţie unelte 
de robie, şi te robeşte ziua înain- 
tea lor, şi le robeşte din locul tău 
într'alt loc înaintea lor, ca să vază 
că este casă amărîtoare. 

4. Şi vei scoate uneltele tale, u- 
nelteie cele de robie ziua în vede- 
rea lor, şi tu vei ieşi seara înaintea 
lor, cum iese cel robit. 

5. Găureşte-ţi peretele şi ieşi prin el. 

6. înaintea lor pre umeri te vei luâ, 
şi ascuns vei ieşi, faţa [ta să o a* 
coperi, şi să nu vezi pământul; că 
semn le-am dat pre tine casii lui 
Israil. 

7. Şi am făcut aşâ toate, câte 
mi-au poruncit mie, şi am scos u- 
neltele, ca uneltele cele de robie 
ziua; şi seara mi-am găurit mie pe- 
retele cu mâna, şi pre ascuns am 
ieşit, pre umere m'am luat înain- 
tea lor. 

8. Şi a fost cuvântul Domnului 
dimineaţa către mine, zicând: 

5. Piu! omului! N'a zis către tine 
casa lui Israil, casa cea amărîtoare: 
ce faci tu? 

10. Zi către ei, acestea zice Dom- 
nui Domnul: celui ce stăpâneşte şi 
celui ce povăţueşte în Ierusalim, şi 
la toată casa lui Israil, cari sunt în 
mijlocul lor. 

11. Zi: că eu semne fac în -mij- 
locul lor, în ce chip am făcut, aşâ 
va îi lor, întru înstreinare şi în ro- 
bie vor merge. 

12. Şi sfăpânitorul lor în mijlocul 
lor pre umere se va ridică, pre a- 
scuns va ieşi prin perete, găuri-va 
să iasă el printr'însui, faţa sa va 
acoperi, ca să nu se vază cu o- 
chiul, şi el să nu vază pământul. 

13. Şi voiu întinde plasa mea pre- 

12. 4 Imp. 25, 7. 



978 



IEZECHIIL 12-13 



sfe el, şi se va prinde în mreaja mea, 
şi'l voiu duce -pre el în Vaviipn în 
pământul Haldeiîor, şi pământul nu'l 
va vedea, şr acolo va mur]. 

14. Şi pre toţi cei dirnprejurul lui, 
pre ajutorii lui şi pre toţi sprijini- 
torii lui risipi'i-voiu la tot vântul, şi 
sabie voiu scoate dinapoia lor. 

15. Şi cyor cunoaşte, că eu sunt 
Domnul, când îi voiu risipi pre ei 
întru neamuri, şi îi voiu semăna pre 
ei prin ţări. 

16. Şi voiu lăsă dintru ei cu nu- 
măr bărbaţi din sabie şi din foa- 
mete şi din moarte, ca să spue toate 
fărădelegile lor la neamurile, Ia care 
vor merge, şi vor cunoaşte, că eu 
sunt Domnul. 

17. Şi s'a făcut cuvântul Domnu- 
lui cStre mine, zicând: 

18. Fiul omului! Pâinea ta cu du- 
rere o vei mâncâ, şi apa ta cu chin 
şi cu necaz o vei bea. 

19. Şi vei grâî către poporul pă- 
mântului, acestea zice Demnul, ce- 
lor ce lăcuesc în Ierusalim pre pă- 
mântul lui Israil: pâinile lor cu lip- 
să k vor mâncâ, şi apa lor cu pră- 
pădire o vor bea, ca să se prăpă- 
dească pământul şi plinirea lui, că 
întru necredinţă sunt toţi cei ce lă- 
cuesc pre dânsul. i 

20. Şi cetăţile lor, cele ce se lă- 
cuesc se vor pustii, şi pământul se 
va prăpădi, şi veţi cunoaşte, că eu 
sunt Domnul. 

21. Şi a fost cuvântul Domnului 
către mine, zicând: 

22. Fiul omului! Care este vouă 
pilda aceasta pre pământul lui I- 
srail, zicând: îndelungaîu-s'au zi- 
lele, pierit-a toată vederea? 

23. Pentru aceea zî către ei, a- 
ct'Stea zice Domnul: şi voiu întoarce 
pilda aceasta, şi mai mult casa lui 
Israil nu va zice pilda aceasta, că 



22. Isaia 5, 19. 



vei zice către ei: apropiafu-s'au zi- 
lele şi cuvântul a toată vedenia. 

24. Că nu va îî mai mult toată 
vedenia mincinoasă, nici cel ce vră- 
jeşte pentru dar în/nijlocul fiilor lui 
Israil. 

25. Penirucă eu Domnul voiu grăi 
cuvintele mele, grăi-voiu, şi voiu 
face, şi mai mult nu voiu îndelun- 
ga, că în zilele voastre este casă 
amărîtoare, voiu grăi cuvântul, şi'l 
voiu face, zice Domnul. 

26. Şi a fost cuvântul. Domnului 
către mine, zicând: 

27; Fiul omului! lată casa îui Israil 
cea amărîtoare, zicând, zic: vede- 
niea, care o vede acesta după zile 
multe şi după vremi delungate, a- 
cesta va proroci. 

28. Pentru aceea zi către ei, a- 
cestea zice Domnul: mai mult nu se 
vor îndelungă toate cuvintele mele 
ori câte voiu grăî, că cuvântul ca- 
re'! voiu grăi, îl voiu şi face, zice 
Domnul. 

CAP. 13. 

Proroci mincinoşi 

Oi a iosi cuvântul Domnului că- 
yire mine, zicând: 

2. Fiul omului! proroceşte asu- 
pra prorocilor lui Israil şi vei zice 
celor ce prorocesc din inima sa, şi 
vei proroci şi vei grăi către* ei: a- 
uziţi cuvântul Domnului. • 

3 - Acestea zice Domnule vai ce? 
lor ce prorocesc din .inima sa şi 
nimic nu văd. 

4. Ca vulpele în pustie prorocii 
tăi Israilel 

5. N'au stătut întru tărie şi au a- 
dunat turme preste casa lui Israil, 
nu s'au sculat la răsboiu cei ce zic 
în ziua Domnului. 

6. Cei ce văd minciuni şi vrăjesc 

13. 2 Ierem. 14, 14. 

3. Ierem. 14, Hi 23, 1 şi 28, 15. 

4. Cânt. Cântărilor 2, 15. 
6 Ierem. 23, 15. 



IEZECHIIL 13 



979 



deşarte, cei ce zic; zice Domnul; şi 
Domnul nu i-au trimis pre ci, şi au 
început a ridică cuvânt. 

7. Au nu vedenie mincinoasă aţi 
văzut? Şi vrăji " deşarte aji grăit? 
Şi ziceţi: zice Domnul, şi eu n'am 
grăit. 

8. Pentru aceea zî: acestea zice 
Domnul, penirtică sunt cuvintele voa- 
stre mincinoase şi vrăjiîe voastre de- 
şarte; pentru -aceea iată eu preste 
voi, zice Domnul, 

9. Şi voiu întinde mâna mea pre- 
ste prorocii cei ce văd minciună şi 
cei ce grăiesc deşarte; întru învă- 
ţătura poporului meu nu vor îî, nici 
In scrisoarea casei lui Israil nu se 
vor sen, şi în pământul lui Israil 
nu. vor, intră, şi vor cunoaşte că eu 
şunt^Domnul. 

lb. Pehfrucă au înşelat pre po- 
porul meu, zicând: pace, pace, şi 
pace nu este; şi acesta zideşte pe- 
retele şi ei îl spoiesc, de va cădea. 

.11. a către cei ce'l spoiesc: că- 
deâ-va şi , va fi ploaie înnecând, şi 
voiu da, .pietre, zvârlituri de pietre !a 
încheieturile lor şi vor cădeâ, şi 
vânt ridicător şi se va sparge. 

12. Şi iată a căzut peretele şi nu 
vor zice către, voi: unde este spo- 
iala voastră, care aţi spoit? 

13. Pentru aceea acestea zice Dom- 
nul: şi voiu sparge vântul, care se 
ridică cu mânie, şi ploaie înnecS- 
ioare întru mâni ea mea va fi şi pie- 
frile cele zvâriiloare cu mânie le 
voiu aduce spre pierdere. 

14. Şi voiu săpâ pe de desupt 
peretele care l-aţi spoit, şi va că- 
deâ, şi'l voiu pune pre ei pre pă- 
mânt, şi se vor descoperî temeliile 
lui, şi va cădeâ, şi vă veţi sfârşi cu 
mustrări, şi veţi cunoaşte că eu 
sunt Domnul. 

15. Şi voiu sfârşi mâniea mea pre- 

9. Ierem. 4, 9 şi 28, 15. 

10. Ierem. 6, 14; 23, 17. 



I sfe perele şi preste cei ce'l spoiesc 
! cădeâ-va, şi am zis către voi: nu 

este peretele, nici cei ce'l spoiesc 

pre el. 

16. Prorocii lui Israil, cari pro- 
rocesc pentru Ierusalim şi cari văd 
lui pace, şi pace nu este, zice Dom- 
nul. 

17. Şi tu fiul omului! Inlăreşte'ţî 
' faţa ta asupra fetelor poporului tău 
j cele ce prorocesc din inima sa şi 
| proroceşte asupra lor. 

18. Şi vei grăi: acestea zice Dom- 
nul: vai celor ce' şi coase perni supt 
tot cotul mâinii şi fac acoperituri 
preste tot capul a toată vârsta, ca 
să răzvrătească suflete, sufletele po- 
porului meu s'au răzvrătit şi su- 
flete ocrotea. 

19. Şi spurcându-mă pre mine că- 
tre poporul meu pentru o mână de 
orz şi pentru o bucăţică de pâine, 
ca să omoare sufletele care nu se 

) cădeâ să moară, şi ocroteâ sutletele 
care nu se cădeâ să trăiască; când 

i 

i grăiaţi către poporul care asculta 
! cuvinte deşarte. 

20. Pentru aceea acestea zice Dom- 
nul Domnul: iaiă eu asupra perni- 
lor voastre, cu care voi răzvrătiţi 
sufletele, rumpe-îe-voiu pre ele dela 
braţele voastre şi voiu slobozi su- 
fletele, care le-aţi răzvrătit, sufletele 
lor întru risipire. 

21. Şi voiu rumpe acoperiturile voa- 
stre şi voiu mâniuî pre poporul meu 
din mâinile voastre, şi nu vor fi mai 
mult în mâinile voastre spre răzvră- 
tire, şi veţi cunoaşte că eu sunt 
Domnul. 

22. Penirucă răzvrătiţi inima drep- 
tului spre nedreptate şi eu nu'l ră- 
zvrăteam pre el, şi întăriaţi mâinile 
celui fărădelege, ca nicidecum să 
nu se abată el dela fărădelegea sa 
şi deia calea sa cea rea, şi să fie 
viu. 

18. Isaia 30, 10. 19. Mibeea 3, 11. 



iEZECHKL 13—14 



23. Pentru aceea minciuni nu veţi 
mai ştî, şi vrăji nu veţi mai vrăji, 
şi voiu mântui pre poporul meu din 
mâna voastră şi veţi cunoaşte că 
eu sunt .Domnul. 

CAP. 14. 

Iarăşi prorocii mincinoşi 

Şi au venit te mine bărbaţi din bă- 
trânii poporului lui Israil, şi au 
şezut înaintea feţii mele. 

% Şi a îost către mine cuvântul 
Domnului, zicând : 

3. Fiul omului 1 Bărbaţii aceştia 
au pus cugetele sale întru inimile 
sale, şi certarea strâmbătăţilor sale, 
au pus înaintea feţei sale, au răs- 
punzând, răspunde-voiu lor? 

4. Pentru aceea grăeşte către ei, 
şi vei zice către ei, acesiea zice 
Domnul: om din casa lui Israil, care 
va pune cugetele sale în inima sa, 
şi chinul strâmbătăţii sale va pune 
înaintea îcţii sale, şi va veni la pro- 
roc, eu Domnul voiu răspunde lui, 
întru cele cu care se ţine cugetul 
iui. 

5. Pentru ca să abată casa lui î- 
srail după inimile sale cele înstrăi- 
nate dela mine în cugetele lor. 

6. Pentru aceea zi către casa lui 
îsrail, acestea zice Domnul Dumne- 
zeu : întoarceţi-vă şi vă abateţi de 
la izvodirile voastre, şi dela toate 
păgânăiăîiie voastre, şi întoarceţi 
iedele voastre către mine. 

7. Că om, om din casa lui Israil, 
şi din nemernicii, cari nemernicesc 
întru Israil, care se va înstrăina de 
Ia mine, şi va pune gândurile întru 
inima sa, şi chinul nedreptăţii sale 
va pune înaintea feţii sale; şi va 
veni la proroc să^ întrebe pre el 
întru mine, eu Domnul voiu răspunde 
lui întru aceea, cu care se ţine în- 
tru el. 

8. Şi voiu întări faţa mea asupra 



omului aceluia, şi 11 voiu pune pre et 
întru pustiire şi întru pierdere, şi'I 
voiu ridică pre el din mijlocul po- 
porului meu, şi ' veţi cunoaşte, că eu 
sunt Domnul. 

9. Şi prorocul de va rătăci, şi va 
grăi cuvântul, eu Domnul am făcut 
pre prorocul acela să rătăcească, 
şi voiu întinde mâna mea preste el, 
şi'I voiu pierde pre el din mijlocul 
poporului meu Israil. 

10. Şi vor luâ nedreptatea sa după 
nedreptatea celui ce întreabă, şi a- 
şijderea şi prorocului după nedrep- 
tate va fi. 

îl. Ca să numai rătăcească casă 
lui israil dela mine, şi ca să nu se: 
mai spurce cu toate greşalele sale^ 
şi vor fi mie popor, şi eu voiu fi 
lor Dumnezeu, zice Domnul. 

12. Şi a fost cuvântul Domnului 
către mine zicând: 

13. Fiul omului î Pământul, de va 
păcătui mie, ca să'mi greşască gre- 
şaiă, voiu întinde mâna mea preste 
el, şi sfărâmând voiu sfărâmă întă- 
rirea pâinii lui, şi voiu trirnite foa- 
mete preste el, şi voiu pierde de 
pre el pre om şi pre dobitoace. 

14. Şi de vor fi aceşti trei băr- 
baţi în mijlocul lui, Noe şi Daniil 
şi Iov, aceştia cu dreptatea lor se 
vor mântui, zice Domnul. 

15. Iar de voiu aduce şi hiare rele 
pre pământ, şi'I voiu certa pre el, 
şi va pieri, şi nu va fi cine să'l calce 
de faţa hiarelor. 

18. Şi de vor fi aceşti trei bărbaţi în 
mijlocul lui, viu sunt eu, zice Domnul; 
de se vor mântui fii sau fete, ci nu 
mai ei singuri se vor mântui, iar 
pământul va pieri. 

17. Iar şi sabie de voiu aduce pre 
pământul acela, şi voiu zice: sabie să 
treacă preste pământ, şi voiu pierde 
dintr'însul pre om, şi pre dobitoc. 

14. i?. Lev. 17, 10. 13. Lev. 26, 26. 
\ 14, Ierem. 7, 15. 



IEZECHIIL 14-15-16 



981 



18. Şi de vor fî aceşti trei băr- 
baţi în mijlocul lui, viu suni eu, zice 
Domnul; că nu vor mântui pre fii, 
nici pre fete, ci numai ei singuri se 
vor mânluî. 

19. Iar de voiu trimite, şi moarte 
pre pămâniuî acela, şi voiu vărsâ 
mâniea mea preste el întru sânge, ca 
să pierz dintru el pre om şi pre 
dobitoc. 

20. Şi No,e şi Daniil şi îov de 
vor fi în mijlocul lui, viu sunt eu, 
zice Domnul; de se vor mântui fit 
sau fete, ei întru dreptatea lor vor 
mânluî sufletele lor. 

21. Acestea zice Domnul: iar de 
voiu trimite şi aceste patru izbân- 
diri, rele ale mele: sabie şi foamete 
şi hfârele rele şi moarte preste Ieru- 
salim, ca să pierz dintru el pre om 
şi pre dobitoc. 

22. Şi iată vor rămâneâ întru el 
cei mântuiţi ai lui, aceştia vor scoa- 
te pre fii şi îsîe, iată aceştia vor 
leş! la voi, şi veţi vedeâ căile lor 
şi izvodirile lor, şi vă veţi căî pen- 
Iru relele, care am adus preste Ie- 
rusalim, pentru toaie reieie care le- 
am adus asupra lui. 

23. Şi vă vor mângâia pre voi, 
penirucă veţi vedeâ căile ior şi gân- 
durile lor, şi veţi cunoaşte, că nu 
îndeşeri âm făcut toate, câte arii fă- 
cut întru el, zice Domnul. 

CAP. 15. 

Ierusalimul, arăt ai prin lemnul viţei. 

Si a fost cuvântul Domnului către 
mine zicând : 
*2. Şi tu fiul omului 1 Ce s'ar face 
lemnul viţei din toate lemnele tufe- 
lor celor ce sunt în lemnele pădu- 
rei? 

3. Au, luâ-vor dinlr'însul lemn, ca 
să fie de lucru? Au luâ-vor dinlr'în- 
sul cuiu, ca săagaţeîntr'însul vase? 



4. Fără numai, ce s'a dat îocuiui 
de s'a ars, curăţirea ei cea depre- 
sie an o arde focul, şi o face ce- 
nuşe, au de treabă va fjt la lucru ? 

5. încă nici cînd esle ea întreagă, 
nu va fi de lucru, au dor dupăce 
o va topi focul până în sfârşit iî- 
va mai mult de lucru ? 

6. Pentru aceea zi : acestea zice 
Domnul; în ce chip este lemnul viţii 
între lemnele pădurii, care le-arri dat 
focului să le arză, aşâ am dat pre 
cei ce lăcuesc Ierusalimul. 

7. Şi voiu pune faţa mea asupra 
lor, din foc vor ieşî şi focul îi va 
mistui pre ei, şi vor cunoaşte că 
eu sunt Domnul cel ce am întărit 
faţa mea asupra lor. 

8. Şi voiu dâ pământul spre pu- 
stiire, pentrucă a căzut la greşală, 
zice Domnul. 

CAP. 16. 

Darurile lui Dumnezeu asupra Ieru- 
salimului, 

Di a fost cuvântul Domnului către 
V mine zicând: 

2. Fiul omuluil Mărturiseşte Ieru- 
salimului fărădelegile lui. 
j 3. Şi vei grăi, acestea zice Dom- 
nul Ierusalimului: rădăcina la şi na- 
şterea la este din pământul lui Ha- 
naan, tătăl tău Amoreu şi muma ta 
Heleancă. 

4. Şi Ia naşlerea la, în care zi 
le-ai născut, buricul tău nu s'a tă- 
iat şi n'ai legat ţâţele laie, şi cu apă 
nu le-ai scăldat, nici eu sare le-ai 
sărai şi cu scutece nu ie-aî înfăşai. 

5. Nici s'a îndurat ochiul meu spre 
line, ca să'ţi facă ţie una diniru toate 
acestea şi să pălimească cevâ pen- 
tru line, şi le-ai aruncat pre faţa 
câmpului cu îndărătnicirea sufletu- 
lui tău în ziua în care te-ai născui. 

6. Şi am trecut prin line şi le-arri 



21. H 2 Lege 32, 24. 



15, 7. Lev. 17, 10. 



982 



IEZECHIIL 16 



văzul cruntată în sângele lău, şi am 
zis {ie: din sângele lău vei frăî. 

7. Immuîţilă ca răsăritul ţarinei 
le-am, dat pre tine, şi le-ai înmulţit 
şi ţe-ai mării, şi ai intra! în cetăţile 
cetăţilor, fâjele laie s'au ridicat, şi 
părui tău a răsăril, iar lu erai goală 
şi grozavă. 

8. Şi am trecut prin" tine şi fe-am 
văzul pre tine, şi iată vremea la şi 
vremea celor ce se abat, şi am în- 
tins aripile mele presle line şi am 
acoperit grozăvia fa, şi m'am jurai 
ţie, şi am intrai la legăîură cu tine, 
zice Domnul: şi le-ai făcut mie. 

9. Şi le-am scăldat pre tine cu 
apă şi am spălat sângele lău dela 
line şi le-am uns cu untdelemn. 

10. Şi le-am îmbrăcat cu împe- 
striie şi te-am încălţat cu vânăf, şi 
te-am încins cu visori, şi le-am îm- 
brăcat cu haină de păr ţesută. 

11. Şi te-am împodobit cu po- 
doabă şi am pus brăjări la mâinile 
tale şi gherdan la grumazul tău. 

12. Şi am pus cercel presle nă- 
rile tale şi veriguţe în urechile tale 
şi cunună de mărire pre capul tău. 

13; Şi te-ai împodobit cu aur şi 
cu arginl, şi hainele laie de visoh 
şi de păr ţesule şi împestriîe, făină 
aleasă de grâu şi miere, şi untde- 
lemn ai mâncat, şi te-ai înfrumuse- 
ţat foarte. 

14. Şi a ieşit numele tău întru 
neamuri pentru frumuseţea ta, că 
plinire era întru frumuseţea care am 
pus pre tine, zice Domnul. 

15. Şi nădăjduindu-le întru îru- 
museţele tale ai cuîvit întru numele 
lău, şi ai pus curvia la ia tot tre- 
cătorul, ca să fii a lui. 

!£. Şi ai luat din hainele tale şi 
ai făcut ţie idoli cusuţi, şi ai curvit 
întru ei, şi nu vei intra, nici va fi. 

17. Şi ai luai vasele laudei laie 



din aurul meu şi din argintul meu, 
care î-am dat ţie, şi ţi-ai făcut ţie 
chipuri bărbăteşti şi ai curvit înlru 
ele. 

18. Şi ai luai îmbrăcămintea ta 
cea pestriţă, şi ic-ai îmbrăcat pre 
ele, şi ur.luldelemn al meu şi lămâia 
mea le-ai pus înainlea feţii lor. 

19. Şi pâinele mele, care le-am 
dai jie, făina de grâu şi unluldelemrt 
şi mierea, cu care le-am hrănit pre 
line, le-ai pus înainlea feţii lor spre 
miros de bună mireasmă, şi s'a fă- 
cut zice Domnul. 

20. Şi ai luai pre fiii tăi şi pre fe- 
lele laie, care ai născut, şi i-ai jun- 
ghiat lor spre mâncare, au mică esfe 
curvia ta? 

21. Şi ai sugrumat pre fiii tăi şi 
i-ai dat când descântai tu pre ei lor. 

22. Aceasta este mal mult decât 
toată curvia ia şi urâciunile tale; şi 
nu ţi ai adus aminte de zilele prun- 
ciei laîe, când erai goală şi grozavă, 
cruntată în sângele tău ai trăit. 

23. Şi s'a făcut după toate răută- 
ţile taie zice Domnul. ' 

24. Şi ai zidit ţie casă de/ciirvie 
şi ţi-ai făcui ţie punere de ciirvie 
în toată uliţa. 

25. Şi la începutul a toată calea 
ai zidit casele lale.de curyie şi ai 
stricat frumuseţele tale, şi ai des- 
făcut picioarele tale la tot cel ce 
treceâ şi ai înmulţit curvia ta. 

26. Şi ai curvit cu fiii Eghipelului, 
cei în apropiere de hotar cu tine, 
carii suni mari la frup, şi în multe 
feluri ai curvit, ca să mă mânii pre 
mine. 

27. Iar de voiu întinde mâna mea 
asupra ta şi voiu lua legiuirile laie, 
şi le voiu dâ pre (ine în sufletele 
celor ce le urăsc pre tine al fetelor 
celor de alt neam, care le-au abă- 
tut pre line dela calea ia. 



16. Facere 22, 16. 
15. Ierem. 2, 20, 23. 



18, Ierem. îO, 9. 19. Isaia 57, 5. 
24. ierem. 11, 13; Isaia 57, 7. 



IEZECHIIL 16 



983 



28. Şi ai păgânii şi ai turvif mai 
mult decât fetele iui Asur, şi nici 
aşâ nu te-ai săturat. ; ' ^ ' 

29. Şi ai curvit şi - nu te-ai um- 
plut, şi ai înmulţit aşezământuriîe 
fale către pământul lui Hanaan şi 
al ttald^ilor, şi nici cu acestea nu 
fe-ai săturaî*. 

30. Ce voiu pline îata ta zice Dom- 
nul? Fiindcă ai făcut toate aceste 
fapte de femeie curvă, şi ai curvit 
întreit întru fetele tale. 

31. Când ai zidit casa la de cur- 
vie la începutul a toată calea şi va- 
fra ta o ai făcut în toată uliţa, te-ai 
făcut ca o curvă care adună plată. 

32: Femeia preacurvă este ase- 
menea |ie, care iâ dela bărbatul său 
plată, 

33. Şi tuturor celor ce curviau cu 
ea te dâ plată, şi tu ai dat plată tu- 
turor iubiţilor tăi, şi'i încărcai pre 
ei, ca să vie la tine prin prejur în- 
tru curviea ta. 

34. Şi s'a făcut întru tine îndă- 
rătnicire mai multă decât la femei 
întru curviea ta, şi după fine n'a 
curvit aşâ, pcnlrucă tu dai plată şi 
fie plată nu s'a dat şi s'a tăcut în- 
tru line îndărătnicii. 

35. Pentru aceea curvă! Auzi cu- 
vântul Domnului. 

35. Acestea zice Domnul: pentru 
că (i-ai vărsat arama la şi se va 
descoperi ruşinea ta întru curviea 
ta către iubiţii tăi şi spre toate gân- 
durile fărădelegilor tale, şi în sân- 
gele fiilor tăi,' pr.e cari i-ai dat lor. 

37. Pentru aceea ială eu voiu a- 
dunâ asupra ta pre toţi iubiţii tăi, 
cu cari te-ai amestecat, şi ,pre foţi 
pre cari i-ai iubit împreună cu toţi 
pre cari i-ai urît; şi îi voiu adunâ 
pre ei asupra fa de prin prejur, şi 
voiu descoperi răutăţile fale către 
ei, şi vor vedeâ toată grozăviea ta. 

28. 4 Imp. 16, 7, S. 31. Ierem. 11, 13. 

33. Ic cern. 3, l, 

37. Isaia 47, 3; Ierem. 13, 26. 



î 38. Şi voiu izbândi asupra la izbân- 
S da preacuryet şi a celor ce varsă 
sânge, şi te voiu pune pre tine în- 
tru sânge de mânie şi de râvnă. 

39. Şi te voiu dâ în mâinile lor 
şi vor surpa, casa ta de curvie, şi 
vor strica vatra fa şi te vor desbrăcâ 
pre fine de îmbrăcămintea ta, şi 
vor lua vasele mărirei fale şi te vor 
lăsâ geală şi grozavă. 

40. Şi vor aduce asupra la mul- 
ţime şi te vor ucide cu pietre, şi fe 
vor tăia cu săbiile lor. 

41. Şi vor arde casele tale cu foc 
şi vor face întru tine izbândă îna- 
intea a multor femei, şi te voiu a- 
bafe pre tine dela curvie şi piaţă 
nu vei mai dâ. 

42. Şi voiu slobozi mâniea mea 
asupra ta, şi se va lua râvna mea 
dela tine şi mă voiu odihni, şi nu 
voiu mai avea grije. 

43. Că nu ţi-ai adus aminte de 
ziua prunciei taie, şi m'ai întristat 
pre mine cu toate acestea, şi iată 
eu voiu dâ căile tale în capul tău, 
zice Domnul, că aşâ ai făcut ne- 
credinţa ta preste toate fărădelegile 
fale. 

44. Acestea sunt toate care a zis 
asupra la cu pildă, zicând : cum 
este muma aşâ este şi fata. 

45. Fata mumei tale eşti şi fu, 
care a lepădat pre bărbatul său şi 
pre fiii lor, şi soră eşti surorilor tale, 
care au lepădat pre bărbaţii lor şi 
pre fiii lor; muma voastră este tle- 
feancă şi tatăl vostru Amoreu. 

46. Sora voastră cea mai bătrână 
Samaria este şi fetele ei, care lă- 
cjuesc deaslânga ta, şi sora ta cea 
mai tânără decât fine, care lăcueşle 
dea dreapta fa, Sodoma şi fetele ei. 

47. Şi nici aşâ în căile lor n'ai 
umblat, nici după fărădelegile lor 



38. Lev. 20, 10; H 2 Lege 22, 22. 

39. Ozie 2, 3.. 
46. 4 Imp 21, 11. 



984 



IEZECHIIL 16—17 



ai făcui, cu pujin şi le-ai Covârşit 
pre ele întru toate căile tale. 

48. Viu sunt eu zice Domnul; de 
a făcut Sodoma sora ta acestea şi 
fetele ei, precum ai făcut tu şi fe- 
lele tale. 

49. Insă fărădelegea Sodomei su- 
rorei tale a fost mândria întru să- 
turare de pâine şi întru prisosinţă 
cu desfătări se resîăfâ ea şi fetele 
ei, aceasta avea ea şi fetele ei, şi 
mâna săracului şi a celui lipsit nu 
o sprijinea. 

50. Şi se măreâ şi au făcut fără 
deîegi înaintea mea şi le-am luat 
pre ele precum ai văzut. 

51. Şi Samariea jumătate din pă- 
catele tale n'a păcătuit, şi ai în- 
mulţit fărădelegile tale mai mult de 
cât ele, şi ai îndreptat pre surorile 
tale întru toate fărădelegile tale, care 
ai făcut. 

52. Şi tu poartă chilul tău, pen- 
trucă ai stricat pre surorile tale în- 
tru păcatele tale şi întru fărădele- 
gile tale care le-ai făcut mai mult 
decât ele, şi le-ai îndreptat pre ele 
mai mult decât pre tine, şi tu ruşi- 
nează-ie şi primeşte ocara ta; pen- 
trucă ai îndreptat pre surorile tale. 

53. Şi voiu întoarce întoarcerile 
îor întoarcerea Sodomei şi a fete- 
lor ei, şi voiu întoarce întoarcerea 
Samariei şi a fetelor ei, şi voiu în- 
toarce întoarcerea ta în mijlocul lor. 

54. Ca să porfi chinul tău şi să 
aibi ocară din toate, care ai făcut, 
ca să rnă mânii pre mine. 

55. -Şi sora ia Sodoma şi fetele 
ei se vor aşeza precum âu fost de 
la început, şi Samaria şi fetele ei 
se vor aşezâ precum au fost dela 
început, şi tu şi feteie tale vă veţi 
aşezâ, precum a{i fost dela început. 

56. Şi de n'ar fi fost Sodoma sora 
ta, ca să auzi în gura la în zilele 
trufiei tale, 

49. Isaia 13, 19; Facere 19, 24. 
51. lecem. 3. H. 



57. Mai nainte de ce s'au desco- 
perit răutăţile tale, precum acum 
eşti ocară fetelor Siriei şi tuturor 
celor de prin prejurul ei fetelor ce- 
lor de alt neam, care le-au încun- 
jurat împrejur. 

58. Păgânătăţiie tale $i fărădele- 
gile tale tu le poartă, zice Domnul. 

59. Acestea zice Domnul: şi voiu 
face cu tine precum ai făcut, pre- 
cum ai urgisit acestea, ca să calci 
legătura mea. 

60. Şi'mi voiu aduce aminte de 
legătura mea, care am făcut cu*tine 
în zilele finerejelor tale, şi voiu ri- 
dica t»e legătură veşnică. 

61. Şi'ji vei aduce aminte de ca- 
lea ta, şi te vei urgisi, când vei 
primi pre surorile tale cele mai bă- 
trâne decât tine, împreună cu cele 
mai tinere decât tine, şi le voiu dâ 
pre ele (le spre ispitire, şi nu din 
legătura ta. 

62. Şi voiu ridică eu legătura mea 
cu tine, şi vei cunoaşte, că eu sunt 
Domnul. 

63. Ca să'fi aduci aminte, şi să 
le ruşinezi, şi să nu'ji fie Jie mai 
mult a deschide gura de îafa ocă- 
rii tale, când mă voiu milostivi eu 
spre tine după toate câte ai făcut, 

! zice Domnul. 

CAP. 17. 

Pilda vulturului şi a chedrului. ■, 

Si a fost cuvântul Domnului că- 
lre mine, zicând; . s 

2. Fiul omului 1 Povesteşte pove- 
stire şi grăeşte pildă către* casa lui 
lsrail. 

3. Şi vei zice, acestea zice Dom- 
nul: vulturul cel mare cu aripi mari, 
cel cu întindere lungă şi plin de 

I unghii, care are povăfuire ca să in- 
tre în Livan, şi a luat cele alese 
ale chedrului. 

62, Ierem. 31, 32. 



IEZECHIIL 17 



935 



4. Vârfurile odraslelor le-a smuls 
şi le-a adus în pământul lui Hana- 
an, în cetate zidită ie-a pus pre ele. 

5. Şi a luat din sămânţa pătnân- 
lui, şi o a dat pre ea In câmp ră- 
sad spre ape multe, şi rădăcinile 
ei supt ea vor fi, ca să şe vază o 
a pus pre ea. 

6. Şi a răsărit şi s'a făcut viţă 
slabă, şi mică la mărime, ca să se 
vază ramurile ei preste ea, şi rădă- 
cinile ei supt ea erau, şi s'a făcut 
vie mare, şi a făcut lăstari, şi a în- 
tins coardele sale. 

7. Şi s'a făcut alt vultur mare cu 
aripi mari şi cu multe unghii, şi 
iată viţa aceasta erâ împletită că- 
tre el, şi rădăcinile ei către el, şi 
ramurile sale le-a întins către el, 
ca să'i adape pre el cu roua răsă- 
diturii sale. 

8. în câmp bun spre ape multe 
s'a prins ea, ca să facă odraslă şi 
să aducă rod, ca să fie viţă mare. 

9. Pentru aceea acestea zice Dom- 
nul: au îndreptâ-se-va? Au nu rădă- 
cinile odraslei ei şi rodul va putrezi, 
şi se vor usca toate cele întâi ră- 
sărite ale ei? Şi nu cu braţ mare, 
nici cu popor mult, ca să o smulgă 
pre ea din rădăcinile ei. 

10. Şi iată se prinde, au îndrep- 
tâ-se^va? Au nu îndată cât o va a- 
tinge vântul cel arzător, cu uscă- 
ciune se va uscâ? Cu muşuroiul 
răsăririi sale va secâ? 

11. Şi a îost cuvântul Domnului 
către mine, zicând: 

12. Fiul omului! zi. către casa lui 
Israil cea amărîtoare, nu ştiţi ce 
sunt acestea, care am zis ? Când va 
venî împăratul Vavilonului aşupra 
Ierusalimului, şi'l va luâ pre el şi 
pre împăratul lui şl pre boierii lui, 
şi'i va aduce pre ei la sine în Va- 
vilon. * 

17. 10 Ozie 13, 15. 
12. letem, 22, 25 şi 48, 40. 



Î3. Şi vajuâ din sămânţa împă- 
răţiei, şi va pune cu el legătură, şt 
va băgă pre el la ocară şi pre po- 
văfuiforii pământului va luâ. 

Î4. Ca să se facă împărăţie sla- 
bă, şi să nu se înalţe, ci să păzea- 
scă legătura lui, şi să o întărească. 

15. Şi s'a depărtat deîa el, şi a 
trimis soli ia Eghipet, să'i dea lui 
cai şi popor mult, au mântuî-se-va 
cel ce face împrotivă, şi calcă le- 
gătura? Au scăpâ-va? 

16. Viu sunt eu, zice Domnul: că 
în locul celui ce l-au făcut pre el îm- 
părat, care a necinstit jurământul 
meu, şi a călcat legătura mea cea 
cu el, în mijlocul Vavilonului va muri. 

17. Şi nu cu putere mare, nici cu 
gloată multă va face Faraon asu- 
pra lui răsboiu, punere de şanţ şi 
cu zidire punerilor de săgeţi, ca să 
omoare suflete multe, 

18. Şi a necinstit jurământul, ca 
să calce legătura, şi iată a dat mâna 
sa, şi toate acestea făcând nu va 
scăpă. 

19. Pentru aceea zî, acestea zice 
Domnul: viu sunt eu, că jurămân- 
tul meu, care 1-a necinstit, şi legă- 
tura mea, care o a călcat, ie voiu 
dâ în capul lui. 

20. Şi voiu întinde preste el mrea- 
ja mea, şi se va prinde în îngrădi- 
rea ei, şi'î voiu duce pre el în Va- 
vilon, şi mă voiu judeca acolo eu 
el, pentru strâmbătafea lui, care a 
făcut asupra mea. 

21. Şi toţi fugiţii lui întru toată 
rânduiala de sabie vor cădeâ, şi pre 
cei rămaşi ai lui la tot vântul îi voiu 
risipi, şi veţi cunoaşte, că eu Dom- 
nul am grăit. 

22. Pentru aceea acestea zice Dom- 
nul: şi voiu luâ eu din cele alese 
ale chedrului din vârf, şi voiu dâ 

15. 4 Imp. 18, 24. 

16. 2 Parai. 36, 13; letem. 32, 5. 

17. Ierem. 37, 5-8. 18. 2 Imp. 21, 1. 
20. lemn. 4, 13. 



986 



IEZECHIIL 17-18 

— ■ ■ ■ ■ 



din capul pdraslelor lui, din inima 
lor voiu Iuâ r şi voiu răsădi pre munte 
înalt. ' * 

. 23. Şi'l voiu spânzură pre el' în 
munte înalt al 1 lui îsratl, şi'l voiu 
răsădi, şi va scoate odrasle, şi va 
face rod, şi va fi chedru mare, şi 
se va odihni supt el toată hiara, şi 
toată pasărea supt umbra lui se va 
odihni, şi ramurile lui se vor aşeza. 

24. Şi vor cunoaşte toate lemnele 
câmpului, că eu sunt Domnul cel ce 
smeresc lemnul cel înalt, şi înalt lem- 
nul cel smerit, şi usuc lemnul cel ver- 
de, şi înverzesc lemnul cel uscat; 
eu Domnul am grăit, şi voiu face. 

CAP. 18. 

îndemnare la pocăinţa. 

Qi a fost cuvântul Domnului către 
V mine, zicând : 

2. Fiul omului 1 Ce este vouă pilda 
aceasta întru fiii iu! Israil, cari zic: 
părinţii au mâncat aguridă, şi dinţii 
fiilor au strepezit? 

3. Viu sunt eu, zice Domnul : de 
se va mai grăi pilda aceasta în 
israil 1 

4. Că toate sufletele ale mele sunt, 
precum sufletul tatălui, aşa şi su- 
fletul fiului al meu este, şi sufletul, 
care păcătueşte, acela va murî. 

5. Iar omul cel drept, care face 
Judecată şi dreptate. 

6. In munţi nu va mânca, şi ochii 
săi nu'iva ridica către idolii casei 
lui Israil, şi pre femeia aproapelui 
său nu o va pângări, şi de femeia 
îri curgerea sângelui nu se va a- 
propiâ. 

7. Şi pre om nu'! va asupri, ză- 
logul datornicului va dâ înapoi, şi 
|af nu va jefui, „pâinea sa o va dâ 

24. Isaia 13, 11. 
18- 2. Ierem. 31, i9. 

4. 3 2 Lege 24, 16; 4 Imp. 15, 6. 

6 Lev. S8, 19; Isaia 57, 7. 

7. Eşitc 22, 21; H 2 Lege 24, 12; Isaia 58, 
7; Mateiu 25, 35. 



celui flămând, şi pre cel gol îl va 
îmbrăcă cu haină. 

8. Şi argintul său nu va dâ în ca- 
mătă, şi adaos nu va lua, şi dela 
slrâffîbătâfe îşi va întoarce mâna 
sa, judecată dreaptă va face între 
bărbat şi între aproapele Iui. 

9. Şi întru poruncile mele va um- 
blă, şi îndreptările mele va păzi, ca 
să le fac pre ele, acesta' este drept 
cu vieaţă va vieţui, zice Domnul. 

10. Şi de va naşte fiu pierzător, 
vărsător de sânge, şi făcător de pă- 
cate, 

11. In calea tatălui său celui drept 
nu va umblă, ci şi în munţi a mân- 
cat, şi femeia aproapelui său a spur- 
cat. 

12. Şi pre sărac şi pre mişel a 
asuprit, şi jaf a jefuit, şi zălogul nu 
î-a dat înapoi, şi la idoli a pus o- 
chii săi, fărădelege a făcut. 

13. Cu camătă a dai, şi adaos a 
luat, acesta cu vieaţă nu va vieţui, 
pentrucă toate fărădelegile acestea 
a făcut, cu moarte va muri, sângele 
lui asupra lui va fi. 

14. Iar de va naşte fiu, şi va ve- 
dea toate păcatele tatălui său, care 
le-a făcut, şi se va teme, şi nu va 
face după ele, 

15. In munţi n'a mâncat, ochii 
săi nu ş'a pus la poftele casii lut 
Israil, şi femeia aproapelui n'a spur- 
cat. ' e 

16. Şi pre om n'a asuprit, şi ză- 
log n'a zălogii, şi jaf n'a jefuit, pâi- 
nea sa celui flămând a dat, şi pre 
cel gol 1-a îmbrăcat cu haină. 

17. Şi dela nedreptate a întors 
mână sa, camătă şi adaus n'a luat, 
dreptate a făcut, şi întru poruncile 
mele a umblat, acesta nu va muri 
întru nedreptăţile tatălui său, cu 
vieaţă va fi viu. 

18. Iar tatăl lui de va necăji cu 
necaz, şi va jefui jaf, împrotivă a 

8. Lev. 25, 36. 16. Iov 24, 3. 



IEZECHIIL 18-19 



987 



făcut în mijlocul poporului meu, şi 
va muri întru nedreptatea sa. 

19. Şi veţi zice:„pentru ce n'a pur- 
tat fiul nedreptatea tatălui său? Pen- 
trucă fiul dreptate şi milă a făcut, 
toate legiuirile meîe a păzit şi îe-a 
făcut, cu vieajă va trăi. 

20. Iar sufletul cel ce păcătueşfe, 
aceJa va muri, iar fiul nu va purta 
nedreptatea tatălui său, şi tatăl nu 
va purtâ nedreptatea fiului său, drep- 
tatea dreptului preste el va îî, şi fără- 
delegea celui fărădelege preste el 
va h. 

21. Şi cel fărădelege de se va în- 
toarce dcia toate fărădelegile sale, 
care a făcut, şi va păzi toate po- 
runcile mele, şi va face dreptate, şi 
milă, cu vieafă va trăi, şi nu va 
muri 

22. Toate nedreptăţile lui câte a 
făcut nu se vor pomeni, ci întru 
dreptatea sa, care a făcut va îî viu. 

23. Au cu vrere voesc moartea 
celui fărădelege, zice Domnul, şi 
U.U mai vârtos să se abată el dela 
ealea lui cea rea, şi să fie viu ? 

24. Şi de se va abate dreptul de 
la dreptate? sa, şi va facejiedrep- 
tate, după toate fărădelegile, care 
a făcut cel fărădelege, toate drep- 
tăţile lui r care le-a fost făcut, nu se 
vor pomeni, întru greşala sa, care 
a greşit, şi îiţtjru păcatele sale, care 
a păcătuit, întru acelea va muri. 

25. Şi a(î zis: nu este dreaptă ca- 
lea Domnului, ascultaţi dar toată 
casa lui Israil, au n-u este dreaptă 
calea mea? Au doar calea, voastră 
este dreaptă? 

26. Că ori când se va abaţe drep- 
tul dela dreptatea sa, şi va face fără- 
delege, şi va muri întru făiădelegea, 
care a făcut, înfr'aceea va muri. 

27. Şi ori când se va întoarce cel 
fărădelege dela fărădelegea sa, care j 

19 H 2 Lege 24, 16; 4 Imp. 14, 6. 
20. 4 Imp. 14, 3; R 2 Lege 24, 16; 2 Parat. 
25, 4. 23. l Parai 3, S>. 



| a făcut "şi va face judecată şi drep- 
j tate, acesta sufletul său a păzit. 

28. Şi a văzut şi s'a întors dela 
toate păgânătăţile sale care a făcut, 
cu vieajă va îi viu şi nu va muri. 

29. Şi zice casa lui Israil: nu este 
| dreaptă calea Domnului, au căile 

mele nu sunt drepte casa lui Israil? 
Au doar căile voastre sunt drepte"? 

30. Pentruaceasta pre fiecare după 
calea luivăvoiu judecă pre voi casa 
iui Israil, zice Domnul; întoarceţi-vă 
şi vă abafeji dela toate păgânătăţile 
voastre şi nu voiu fi vouă spre cer- 
tare de nedreptate. 

31 . Lepădaţi dela voi toate păgână- 
tăţile voastre, care aji făcut asupra 
mea, şi vă faceţi vouă inimă nouă 
şi duh nou, şi faceţi toate porun- 
cile mele, şi pentruce muriţi casa 
lui Israil? Zice Domnul. 

32. Că nu voesc moartea celui ce 
moare, zice Domnul; ci vă întoar- 
ceţi, şi veţi îi vii. 

GAP. 19. 

Pilda leoaicei şi a viei. 

Oi tu iâ plângere pentru boierul? lui 
Y Israil. 

2. Şi vei- zice : ce este muma ta 
puiu de leu în mijlocul leilor s'a nă- 
scut? In mijlocul leilor a înmulţit 
puii săi. 

3. Şi a sărit unul din puii ei; leu 
s'a făcut şi s'a învăţat a răphrăpi- 
furi şi oameni a mâncat. 

4. Şi au auzit asupra lui neamuri, 
cu stricarea lor s'au prins el, şi Uau 
adus pre el cu căpăstru în pămân- 
tul Eghipeiului. 

\ Şi a văzut că s'a luat dela ea, şi 
a pierit statul ei. Şi £ luat altul din 
puii săi, şi 1-a pus pre el leu. 
~ 6. Şr petreceâ între lei, leu s'a fă- 
cut şi s'a învăţat a răpi răpiri, oa- 
meni a mâncat. 

28. Mat. 3. 2, 29. Lucâ 3, 3. 31. Ierem. 
32, 39. 

19. 4. 4 Imp. 23, 33. 6. Ierem. 22, 17. 



988 



IEZECHIIL 19—20 



7. Şi păştea întru îndrăznirea sa j 
şi cetăţile lor a pustiit şi s prăpă- 
dit pământul şi plinirea lui de gla- 
sul răcnirii sale. 

8. Şi a dat asupra lui neamurile 
din ţările de prin,prejur şi a întins 
preste el mreaja sa, cu stricarea lor 
s'a prins el. 

9. Şt 1-a pus pre el în lanţ, şi în 
cătuşe a venit Ia împăratul Vaviîo- 
n ului, şi 1-a băgat pre el în temniţă, 
ca să nu se auză glasul lui în mun- 
ţii lui Israil. 

10. Muma ta ca o viţă, ca o floare 
derodie în apă răsădită roadă ei şi 
odrasla ei s'a îăcut din apă multă. 

11. Şi s'a îăcut ei toiag de putere 
preste neamul povăţuitorilor şi s'a 
înălţat cu mărimea sa în mijlocul 
rădăcinilor, şi a văzut mărimea sa 
întru mulţimea stâlpărilor sale. 

12. Şi s'a frânt cu mânie, la pă- 
mânt s'a lepădat, şi vântul arzător 
a uscat cele alese ale ei; izbândit-a, 
şi s'a uscat toiagul puterii ei, focul 
o a mistuit pre ea. 

13. Şi acum o a sădit pre ea în 
pustie, în pământ fără de apă. 

14. Şi a ieşit foc din toiagul ce- 
lor aleşi ai ei şi o a mâncat pre ea, 
şi nu eră întru ea toiagul puterii. 
Neamul spre pildă de plâns este şi 
va îl spre plâns. 

CAP. 20. 

Mustrări poporului lui Israil. 

Ci a fost în anul al şaptelea în luna 
"^a cincea, în zece. zile ale lunii, 
venit au bărbaţi din bătrânii casii 
iui Israil, ca să întrebe pre Dom- 
nul şi a şezut înaintea feţii mele. 

2. Şi a fost cuvântul Domnului 
către mine, zicând; 

3. Fiul omului! Grăeşte către bă- 
trânii casii lui Israil şi vei zice că- 
tre dânşii, acestea zice Domnul: au 

8. Jerem. 22, 26. 11. Ozie 13, 15. 



ca să mă întrebaţi pre mine voi aţi 
venit? Viu sunt eu, de voiu răspunde 
vouă, zice Domnul. 

4. Au izbândî-voiu pre ei cu iz- 
bândire, fiul omului? Fărădelegile 
părinţilor, lor nîărturiseşfe-le lor. 

5. Şi vei grăi către ei, acestea 
zice Domnul : din ziua în care am 
ales casa lui Israil şi m'am făcut cu- 
noscut seminţiei casii lui Iacov, şi 
m'am cunoscut lor în pământul E- 
ghipetului şi i-am prins pre ei cu 
mâna mea, zicând: eu sunt Domnul 
Dumnezeu! vostru. 

6. In ziua aceea i-am prins pre ei 
cu mâna mea, ca să'i scoţ din pă- 
mântul Eghipetului la pământul care 
l-am gătit lcr, la pământul din care 
curge lapte şi miere, îagur este mai 
mult decât tot pământul. 

7. Şi am zis către ei : fiecare şă 
lepede urîciunile ochilor săi şi cu 
izvodirile Eghipetului să nu vă pân- 
găriţi; eu sunt Domnul Dumnezeul 
vostru. 

8. Şi s'au depărtat dela mine şi 
n'au vrut să mă asculte, urâciunile 
ochitor lor nu le-au lepădat şi Iz- 
vodirile Eghipetului nu le-au pără- 
si!, şi am zis ca să vărs mâniea mea 
preste ei şi să sfârşesc urgia mea 
întru ei în mijlocul Eghipetului. 

9. Şi am făcut ca numele meu mai 
mult să nu se pângărească înaintea 
neamurilor, între care surit ei, în- 
tru care m'am arătat către ei îna- 
intea îor, ca să'i scoţ pre ei din pă- 
mântul Eghipetului. 

10. Şi i-am scos pre ei din pă- 
mântul Eghipetului, şi i-am adus 
pre ei în pustie. 

11. Şi le-am dat lor poruncile mele, 
şi îndreptările mele le-am arălaf lor, 
care să le facă omul, şi să fie viu 
întru ele. 

20. 5. Eşirc 6, 7. 7. Eşire 20, 3. 

8. 1 Imp. 7, 3; Isus Navi 24, 14. 

9. 1 Imp. 12, 22. 10. Eşire 13, 18.- 

11. Itieemia 9, 29; Pilde 7, 3; Lev. 1$, 5; 
fi 2 Lege 5, 12; Rom. 10, 5; Gal. 3, 12. 



ÎEZECHIIL 20 



989 



12. Şi Sâmbetele mele le-am dat 
lor, ca să fie semn între mine şi în- 
tre ei, şi şă cunoască* ei, că eu sunt 
Domnul cel ce'i sfinţesc pre ei. 

13. $i am zis către casa lui 1- 
srail în pustie: umblaţi întru po- 
runcile, mele şi păziji îndreptările 
mele, ca să le îaceji pre ele, care 
făcându-k omul, va îi viu întru ele; 
şi m'a amărît pre mine casa lui I- 
srail în pustie, întru poruncile mele 
n'a umblat, şi îndreptările mele îe-a 
lepădat, care făcându-le omul va 
trăi întru ele. Şl Sâmbetele mele le a 
spurcat foarte, şi am zis: ca să vărs 
mâniea mea preste ei în pustie, ca 
să'i pierz pre ei. 

14. Şi am făcut, ca numele meu 
mai mult să nu se spurce înaintea 
neamurilor, din care i-am scos pre 
ei înaintea ochilor lor. 

15. Şi eu am ridicat mâna mea 
asupra lor în pustie, ca mai mult 
să nu'i duc pre ei în pământul, care 
l-am dat lor, în pământul, din care 
curge lapte şi miere, fagur este mai 
mult decât tot pământul. 

16. Pentrucă îndreptările rne ie le-au 
lepădat, şi întru poruncile mele n'au 
umblat, şi Sâmbetele mele le- au 
spurcat, ci după gândurile inimilor 
lor au mers. 

17. Şi nu s'a îndurat ochiul meu 
de ei, ca să'i pierz pre ei, şi n'am 
făcut ca să'i sfârşesc pre ei în pustie. 

18. Şi am zis către fiii lor în pu- 
stie: întru legiuirile părinţilor voştri 
să nu umblaji, şi îndreptările lor să 
nu' le păziţi, şi cu gândurile lor să 
nu vă* amestecaţi, şi să nu vă pân- 
găriţi. 

19. Eu sunt Domnul Dumnezeul 
vostru, întru poruncile mele umblaţi, 
şi îndreptările mele păziti-lc şi le 
faceţi pre ele. 



12. Eşire 20, 8, 31, 13; H 2 Lege 5, 12. 
14. Eşire 32, 12; Num. 14, 35; R 2 Lege 
9, 28. 



20. Şi Sâmbetele mele sfinjiti-îe, 
şi să fie semn între mine şi între 
voi, ca să ""cunoaşteţi, că eu sunt 
Domnul Dumnezeul vostru. 

21. Şi m'au amărît şi fiii lor în- 
tru poruncile mele n'au umblat, şi 
îndreptările mele nu le-au păzit, ca 
să !e facă pre ele, care îăcâtidu-ie 
omul va fi viu întru ele; şi Sâmbe- 
tele mele le-au spurcat foarte/ şi am 
.zis, ca să vărs mâniea mea pTeste 
ei, ca să sfârşesc urgia mea asupra 
lor în pustie. 

22. Şi am făcut, ca numele meu 
mai mult să nu se spurce înaintea 
neamurilor, din care i-am scos pre 
ei înaintea ochilbr lor. 

23. Am ridicat mâna mea asupra 
lor în pustie, ca să'i risipesc pre ei 
între neamuri, şi să'i împrăştiez pre 
ei prin {ări. 

24. Că îndreptările mele nu le-âu 
făcut, şi poruncile mele le-au lepă- 
dat, şi Sâmbetele mele le-au spur- 
cat, ci după gândurile părinţilor lor 
au fost ochii lor. 

25. Şi le-am dat tor porunci nu 
bune, ş-i îndreptări, întru care nu 
vor fi vii. 

25. Şi îi voiu pângări pre ei în- 
tru obiceiurile lor, când vor aduce 
pre tot cel ce deschide milrasul, pen- 
tru ca să'i sting pre ei, şi vor şti, 

i că eu sunt Domnul. 

27. Pentru aceea grăeşte către casa 
lui Israil fiul omului! Şi vei zice că- 
tre ei: acestea zice Domnul, până 
la aceasta m'au mânieat pre mine 
părin|ii voştri cu păcatele lor, care 
au păcătuit asupra mea. 

28. Şi i-am băgat pre ei în pă- 
mântul, pentru care am ridicat mâna 
mea, ca să'i dau pre el lor, şi au 
văzut lot dealul înalt şi tot lemnul 
umbros, şi au jertfit acolo dumne- 
zeilor lor, şi au pus acolo miros de 

23. Lev. 26, 33: Ps. 105, 28. 

26. Ps. 105, 37 28. Isaia 1, 29. 



990 



IEZECHIIL 20 



bună mireasmă lor, şi au furnal a- 
coto turnările lor. r , 

29. Şi am zis cătrţ ci: ce este 
Avama, cte întrsţi. voi acolo? Şi au 
chemat numele lui Avama până în 
ziua de astăzi. 

30. Pentru aceea zi către casa kti 
Israil, acestea zice Domnul: de vreme 
ce întru fărădelegile părinţilor vo- 
ştri vă-. pângări ji, şi după urîciunile 
voastre vot curviţi. 

31., Şi cu pârga darurilor voastre, 
cu trecerea fiilor voştri prin foc voi 
vă pângăriţi, cu toate gândurile voa- 
stre până în ziua de astăzi,, şi eu 
oare voiu răspunde vouă casa lui 
îşrail? Viu sunt eu, zice Domnul, de 
vă voiu răspunde vouă, şi de se va 
sui preste duhul vostru acesta. 

32. Şi nu va fi în ce chip ziceţi 
voi, fi-vom ca limbile şi ca neamu- 
rile pământului, ca să slujim lem- 
nelor şi pieirilor. 

33. Şi pentru aceea viu sunt eu, 
zice Domnul, că cu mână tare şi cu 
braţ înalt şi cu mânie vărsată voiu 
împărăji preste voi. 

34. Şi vă voiu scoate pre voi din 
popoare, şi vă voiu aduna pre voi 
din ţările, întru care v'arr. risipit cu 
mână tare şi cu braţ înalt şi cu mâ- 
nie vărsată. 

35. Şi vă voiu aduce pre voi în 
pusliea popoarelor, şi mă voiu ju- 
deca cu voi acolo faţă către faţă. 

36. In ce chip m'am judecat cu 
părinţii voştri în pustie, când i-am 
scos pre ei din pământul Eghipe- 
fului, aşâ vă voiu judecă pre voi 
zice Domnul. 

37. Şi vă voiu punz pre voi supt 
loaiagul meu, şi vă voiu băgâ pre 
voi în număr. 

38. Şi voiu alege dintre voi pre 
cei necredincioşi şi pre cei călcă- 
tori de lege, pentrucă din nemer- 
nicirea lor voiu scoate pre ei, şi în 

32. Icrem. 44, 17. 



pământul Iui Israil nu vor intra, şi 
veţi cunoaşte, că eu sunt Domnul 
Dumnezeu. 

39. Şi voi .casa lui Israil, ace- 
stea zice Domnul Dumnezeu: fiecare 
să'şi ia izvodirile ' sale, şi după a- 
ceslea de mă veţi ascultă pre mine, 
şi numele meu cel sfânt nu'l veţi 
spurcă mal mult cu darurile voa- 
stre, şi cu izvodirile voastre. 

40. Că în muntele cel sfânt al meu, 
în muntele cel înalt al lui Israil, zice 
Domnu! Dumnezeu, acolo vcg sluji 
mie toată casa lui israil desăvâifit,, 
şi acolo voiu primi, şi acolo voiu 
privi pârga voastră, şi pârga adu- 
cerilor voastre, întru toate simţirile 
voastre. 

41. întru miros de bună mirea- 
smă vă, voiu primi pre voi, când vă 
voiu scoate pre voi din popoare, 
şi vă voiu adunâ pre voi din ţările 
în care v'aţi risipit, şi mă voiu sfinţi 
întru voi înaintea ochilor popoare- 
lor. 

42. Şi veţi cunoaşte, că eu sunt 
Domnul, când vâ voiu băgâ pre voi 
în pământul lui Israil, în pământul, 
pentru care am ridicat mâna mea. 
ca să'l dau părinţilor voştri. 

43. Şi vă veţi aduce aminte acolo 
de căile voastre, întru care v'aţi pân- 
gărit, şi veţi bate feţele voastre în- 
tru toate răutăţile voastre. 

44. Şi veţi cunoaşte, că eu sunt 
Domnul, când vă voiu face vouă 
aşâ, ca numele meu să nu se spurce 
după căile voastre cele rele şi după 
izvodirile voastre cele stricate, casa 
lui Israil, zice Domnul. 

45. Şi a fost cuvântul Domnului 
către mine zicând : 

i 46. Fiul omului! Intăreşfe'ţi faţa ta 
preste Teman, şi caută spre Darom, 
şi proroceşte asupra dumbrăvii cei 
povăţuiloare a Naghevului. 
47. Şi vei grăi dumbrăvii Naghe- 

39. Hpoc. 22, 12. 40, Isaia 2, 2. 



ÎIZECHIIL 20—21 



991 



vului : auzi cuvânful Domnului, a- 
ceslea zice Domnul Dumnezeu: iată 
eu voiu aprinde întru fine îoc, şi 
va mânca întru line tot lemnul verde 
şi lot lemnul uscat, nu se va stin- 
ge flacăra cea aprinsă, şi va arde 
întru ea toată fa{a deia miază zi până 
la miazănoapte. 

48. Şi va cunoaşte tot trupul, că 
eu Domnul l-am aprins pre el, şi 
nu se va stinge. 

49. Şi am zis : nicidecum Doam- 
ne 1 Doamna! Ei zic către mine: au 
nu este pildă, care să zice aceasta? 

CAP. 21. 

Prorocie pentru luarea Ierusalimului, 

Şi s'a îăcut cuvântul Domnului că- 
tre rnine, zicând: 

2. Pentru aceea fiul omului! Pro- 
roceşte, şi întoarce fata ta asupra 
Ierusalimului, şi priveşte la sfintele 
lor, şi proroceşte asupra pămâniu- 
îui lui Israii. 

3. Şi vei zice către pământul iui 
Israii, acestea" zice Domnul Dum- 
nezeu : iată eu asupra ta, şi voiu 
scoate sabia mea din teaca sa, şi 
voiu pierde dintru tine pre cei fără- 
delege şi pre cel nedrept. 

4. Pentrucă voiu pierde din tine 
pre cel nedrept şi pre cel fărăde- 
lege, aşâ va ieşi sabia mea din teaca 
sa preste tot trupul dela miazăzi 
până la miazănoapte. 

5. Şi va cunoaşte tot trupul, că 
eu Domnul am scos sabia mea din 
teaca sa, şi mai mult nu se va în- 
toarce. 

6. Şi tu fiul omului ! Suspină în- 
tru zdrobirea şalelor tale, şi întru 
dureri geme înaintea ochilor lor. 

7. Şi va fi de vor zice către tine: 
penlruce suspini? Şi vei zice: pen- 
tru vestea, că vine, şi se va umplea 
de frică toată inima, şi toate rnâi- 

21. 3. letem. 46, 23 şi 21, 14. 



• nile vor slăbi, şi va înţepeni tot 
j trupul, şi iot duhul şi toate eoap- 
| sete se vor pângări de umezeală ; 
| iată vine, şi va fi zice Domnul Dum- 
nezeu. 

8. Şi a fost cuvântul Domnului 

către mine zicând, 
i 9. Fiul omului î Proroceşte, şi 
| grăeşte, acestea zice Domnul, zi : 

sabie, sabie ascute-fe şi te mânie. 

10. Ca să junghi junghieri, ascu- 
te-te să sclipeşti gata spre dezno- 
dare, junghie, ocărăşie, leapădă fot 
lemnul. 

11. Şi o au dat pre ea gala a se 
ţineâ în mâinile lui. Ascuţilu-s'a sa- 
bia, este gata a se dâ în mâinile 
celui ce tac. 

12. Strigă şi te vaită fiul omului! 
Pentrucă s'a făcut aceasta întru po- 
porul meu, aceasta întru foţi povă- 
ţuitorii iuiîsrail; vor nemernici, spre 
sabie s'a făcut poporul meu. pen- 

j tru aceea plesneşte cu mâna ta. 
13 Că s'a îndreptai, şi încă de se 
va lepădă şi neamul? Nu va fi, zice 

' Domnul Domnul. 

I 14. Şi tu fiul omului 1 Proroceşte, 
şi plesneşte mână preste mână, şi 
îndoeşte sabia, a treia sabie de rane 
este, sabia ranelor cea mare, şi îi 
vei spăimântâ pre ei. 

15. Pentru ca să se înfrângă ini- 
ma, şi se vor înmulţi cei ce slă- 
besc în toată poarta lor. se dau 
spre junghierea săbiei, bine s'a fă- 
cut spre sclipire, bine s'a făcut spre 
junghiere. 

16. Şt treci, ascute- te deadreapfa 
şi d?asiânga, ori unde se va ridica 
faţa fa. 

17. Şi eu încă voiu plesni mâna 
mea către mâna mea şi voiu vărsa 
mâniea mea, eu Domnul am grăit. 

18. Şi s'a făcut cuvântul Domnu- 
lui către mine, zicând: 



12. letem. 6, 24; Isaia 21, 3. 
15, Ierem. 31, 19. 



992 



IEZECHIIL 21—22 



19. Şi lu fiul omului! Rândueşfe 
|i€ două căi, prin care să intre sa- 
biea împăratului Vavilonului, dfn- 
tru o ţe-ră să iasă amândouă, şi 
mâna vor gări la începătura căii ce- 
tăţei, la începutul căii vei rândul. 

20. Şi tu găteşte şi rândueşte cale 
ca să intre sabie în Ravatul fiilor 
îui Amcn şi în îudeea şi în Ieru- 
salim în mijlocul îui. 

21. Că va sta împăratul Vavilo- 
nului în calea cea veche la înce- 
putul celor două căi, ca să vrăja- 
scă vrajă, ca să undeze loisg şi să 
întrebe cele cioplite şi să socotea- 
scă deadreapta lui. 

22. Şi s'a făcut vr»ja asupra Ie- 
rusalimului, ca să pue şanţ şi să 
deschiză gura întru strigare, să în- 
nai|e glas cu plângere, a pune şanţ 
la porţile ei şi a pune pământ şi a 
zidî stări de săgeţi. 

23. Şi ei lor ca şi cum ar vrăji 
vrajă înaintea lor şi el pomenind 
nedreptăţile lui ie va pomeni. 

24. Pentru aceea acestea zice 
Domnul: pentrucă aţi pomenit ne- 
dreptăţile voastre, descoperindu-vă 
necurăţiile voastre, ca să se vază 
păcatele voastre, întru toate necu- 
răţiile voastre şi întru izvodirile voa- 
stre, pentrucă aţi pomenit, întru a- 
celen vă veţi prinde. 

25. Şi tu pângărite fărădelege po- 
văţuitoruîe al lui Isroii! A căruia 
vine ziua, în vremea nedrepfăţei, 
sfârşitul. 

26. Acestea zice Domnul: iâ chi- 
dara şi leapădă cununa, aceea nu 
va fi ca aceasta, smeril-ai pre cel 
înalt şi ai înălţat pre cel smerit. 

27. Nedreptate, nedreptate, nedrep- 
tate pune-o-voiu pre ea, nici ea ca 
acaasla va fi, până când va veni 
cui i se cade şi voiu dâ lui. 

28. Şi tu fiul omului 1 Proroceşte 
şi vei zice: acestea grăeşte Dom- 

26. Iov 5, li. 



nul către fiii lui Amon şi către o- 
cara for şi vei zice! sabie, sabie 
smulge-fe spre junghiere şi te smul- 
ge spre omorîre, ridică-te, ca să 
sclipeşti. 

29. Când vedeai tu deşarte şi vră- 
jaî minciuni, ca să te dai pre fine 
preste grumazii răniţilor celor fără- 
delege, cărora le-au venit ziua, în 
vremea nedreptăţei, sfârşitul. 

30. Intoarce-te tn teaca la şi sâ 
nu poposeşti în locuî acesta, în care 
fe-ai născut în pământul tău, jude- 
câ-te-voiu pre fine. 

31. Şi voiu vărsâ preste fine ur- 
giea mea, cu focul urgiei mele voiu 
suflă preste tine şi te voiu dâ în 
mâinile oamenilor varvari, cari lu- 
crează stricăciune. 

32. In foc vei fi mâncare, sângele 
tău va H în mijlocul pământului tău, 
nu va fi ţie pomenire, că eu Dom- 
nul am grăit. * 

CAP. 22. 

Prorocie îmjţroHva Ierusalimului. 

01 a fost cuvântul Domnului către 
j mine, zicând; 

2. Şi fu fiul omului 1 Au judecâ- 
vei cetatea sângiuriîor? Şi'i arată 
ei toate fărădelegile ei şi vei grăi. 

3. Acestea zice Domnul Dumne- 
zeu: o cetate, care varsă sângiuri 
în mijlocul său, ca să vie vremea 
ei, şi care a făcut asupra sa, ca să 
se pângărească. 

4. Cu sângiurile lor, care ai văr- 
sat, ai căzut şi cu gânduri care fă- 
ceai fe-ai pângărit şi ai apropieat 
zilele Jale, şi ai adus vremea ani- 
lor tăi, pentru aceea le-am dat pre 
tine spre ocară neamurilor şi spre 
batjocură la toate ţările. 

5. Cele aproape de line şi cele de- 
parte de tine, şi le vor batjocori pre 

28. Sofon. 2, 8. 31. lemn. 25, 31. 
32. Ierem. 49, 2. 

2 2> 4. 4 Imp. 21, 16; 3 top. 9, 7. 



1EZECHIIL 22 



993 



tine necurată, numită şi multă întru 
fărădelegi. 

6. Iată povăţuiforii casei lui Israil 
fiecare către rudeniile sale s'a a- 
dunaf întru line, ca să verse sânge. 

7. Pre fată şi pre mumă grăiâ de 
rău întru tine şi către nemernic s'au 
purtat cu nedreptate întru tine; pre 
sirman şi pre văduvă asuprea în- 
tru tine. 

8. Şi sfintele mele le defăima şi 
Sâmbetele mele le spurca întru tine. 

9. Bărbaţi tâlhari erau întru tine, 
ca să verse întru tine sânge, şi pre- 
ste măguri mâncau întru tine, necu- 
rate făceau întru tine. 

10. Ruşinea tatălui au descoperii 
întru tine, şi necură(iea celei ce aveâ 
curgerea sângelui, a smerit întru 
line. 

11. Fiecare pre femeia aproape- 
lui său a spurcat, şi fiecare pre nora 
sa o a pângărit întru necurăţie; şi 
fiecare pre sora sa şi pre fata ta- 
tălui său, a smerii înlru'line. 

12. Daruri au luat înlru tine, ca 
să verse sânge, camătă şi adaos au 
luat întru line, şi ai săvârşit săvâr- 
şirea răutăţei tale cea cu asupreală, 
şi pre minem'ai uitat, zice Domnul. 

13. Iar de voiu lovi mâna mea 
călre mâna mea asupra celor ce ai 
săvârşit şi ai făcui, şi asupra sân- 
giurilor tale, care s'au făcut în mij- 
locul tău, 

14. Au suferî-va inima ta? Au 
birui-vor mâinile tale în zilele, care 
cu le voiu face înlru line? Eu Dom- 
nul am grăit, şi voiu face. 

15. Şi le voiu risipi înlru neamuri, 
şi le voiu împrăştia în ţări, şi va 
Hpsî necurăjiea ta dintru line. 

16. Şi te voiu moşteni pre tine 
în faţa neamurilor, şi veţi cunoa- 
şte, că eu sunt Domnul. 



9. Isaia 57, 7. 10. Lev, 18, 8. 

11. Lev. 18, H; Ietemia 5, 8; 13, 27, 

15. Jerem. 15, 7 şi 51, 2. 

Biblia 



17. Şi a fost cuvântul Domnului 
către mine, zicând : 

18. Fiul omului 1 Iată, făcutu-s'a 
mie casa lui Israil amestecaţi toţi 
cu aramă şi cu cositor şi cu fier 
şi cu plumb, în mijlocul cuptorului 
argintului amestecată este. 

19. Pentru aceea acestea zice Dom- 
nul Dumnezeu: pentrucă v'aţi făcut 
toţi înfr'o amestecătură, pentru a- 
ceea iată eu vă voiu aduna pre voi 
în mijlocul Ierusalimului ; 

20. Precum se adună argintul şi 
arama şi fierul şi cositorul şi plum- 
bul în mijlocul cuptorului, ca să su- 
flu întru el focul să se topească ; 
aşâ vă voiu primi întru urgia mea, 
şi înlru mânia mea vă voiu adunâ, 
şi vă voiu topi pre voi. 

21. Şi voiu suflă preste voi cu 
focul urgiei mele, şi vă veţi topi în 
mijlocul lui; 

22. Cum se lopeşte argintul în 
mijlocul cuptorului, aşâ vă veţi topi 
în mijlocul lui, şi veţi cunoaşte, că 
eu Domnul am vărsat mânia mea 
preste voi. 

23. Şi s'a făcut cuvântul Domnu- 
lui către mine, zicând : 

24. Fiul omului 1 Zi lui : tu eşti 
pământul, care nu s'a udai, nici 
ploaie s'a pogorît presle tine în ziua 
urgiei. 

25. A căreea povăţuitori în mijlo- 
cul ei, ca leii cei ce răcnesc au a- 
pucat răpiri, şi au mâncat sufletele 
cu asupreală, cinste au luat cu 
strâmbălate, şi văduvele faleînmul- 
ţilu-s'au în mijlocul lău. 

26. Şi preoţii ei n'au băgat în 
seamă legea mea, şi au spurcat 
sfintele mele; înlre cel sfânt şi în- 
tre cel spurcat n'au făcut osebire; 
şi între cel necurat şi între cel cu- 
rat n'au deosebii; şi de călre Sâm- 
betele mele şi-au întors ochii săi, 

18. Isaia 1, 22. 25. Mat. 23, 14. 
26. Sofon. 3, 4; Ierem. 15, 19. 

63. 



IEZECHIIL 22-23 



şi Sâmbetele mele le-au spurcai în 
mijlocul lor. 

27. Boierii ei în mijlocul ei ca lupii 
cei răpitori de pradă, au vărsai sân- 
ge, ca, cu lăcomie să lă:omească. 

28. Şi prorocii ei ungând pre ei, 
vor cădeâ văzând deşarte, vrăjind 
minciuni, zicând: acestea zice Dom- 
nul, şi Domnul n'au zis. 

29. Pre poporul pământului stor- 
cându'l cu sirâmbătate, şi răpindu'l 
cu răpiri, pre sărac şi pre mişel 
asuprindu'l, şi pre cel străin năpă- 
stuia cu judecată. 

30. Şi am căutat dintru ei bărbat, 
care să se poarte drept, şi să steâ 
înaintea îejii mele cu toi deadinsul 
în vremea mâniei mele, ca nu de 
lot să o pierz pre ea, şi n'am aflat. 

31. Şi am vărsat preste ea mânia 
mea întru îocul urgiei mele, ca să'i 
pierz pre ei. Căile lor în capetele 
lor le-am dat, zice Domnul Domnul. 

CAP. 23. 

Pilda a două femei păcătoase şi pe- 
depsirea lor. 

Oi a iost cuvânlul Domnului că- 
ytre mine zicând : 

2. Fiul omului 1 Două femei erau 
fiicele unei mume. 

3. Şi au curvit în Eghipet, întru 
tinereţele lor curvit- au, acolo au că- 
zut ţâţele lor, şi acolo şi-au stricat 
fecioria. 

4. Şi numele lor erau Oolâ cea 
mai bătrână şi Oolivâ sora ei, şi 
s'au făcut mie, şi au născut fii 
şi fete, şi numele lor, Samaria erâ 
Oolâ, şi Ierusalimul erâ Oolivâ. 

5. Şi a curvit Oolâ asupra mea, 
şi s'a dus la iubiţii săi la Asirieni, 
cari se apropiau de ea. 

6. îmbrăcaţi cu haine vinete, po- 
văţuilori şi căpetenii, voinici aleşi, 
toţi călăre ţi călărind pre cai. 

27. Mibeea 3, 11. 30. Ierem. 5, 1. 
31. 3 împăcaţi 8, 31. 



7. Şi a făcut curvia ei cu ioţi cei 
aleşi fii ai Asirienilor, şi preste toţi 
la cari s'a dus, cu toată izvodirea 
lor s'a pângărit. 

8. Şi curvia sa cea din Eghipet 
nu o a părăsit, că dormeâ cu ea 
în tinereţele ei, şi ei i-au stricat fe- 
cioria, şi au vărsat curvia sa preste 
ea. 

9. Pentru aceea o am dat pre ea 
în mâinile iubiţilor ei, în mâinile 
fiilor Asirienilor, după cari a um- 
blat. .. 

10. Aceştia au descoperit ruşinea 
ei, feciorii şi fetele ei le-au luat, şi 
pre ea cu sabie o au omorîf, şi s'a 
făcut de vorbă la femei, şi au fă- 
cut izbândiri întru ea la fetele ei. 

11. Şi o a văzul pre ea sora sa 
Oolivâ, şi a stricat curăţenia sa mai 
mult decât ea, şi curvia sa mai mult 
decât curvia surorei sale. 

12. Preste fiii Asirienilor au pus 
povăţuitori şi căpetenii aproape de 
dânsa, îmbrăcaţi cu frumoase ţesă- 
turi, călăreţi călărind pre cai, toţi 
tineri aleşi. 

13. Şi am văzut, că s'a pângărit 
o cale dintru două. 

14. Şi a adaos la curviea sa, şi 
a văzut bărbaţi zugiăviţi pre perete, 
chipurile Haldeilor zugrăvite cu con- 
deiul, 

15. încinşi cu împeslrifuri preste 
mijloacele lor, şi chivere văpsite pre- 
ste capetele lor, vedere întreită tu- 
turor, asemănarea fiilor Haldeilor ai 
pământului moşiei lor. 

16. Şi s'a pus asupra lor cu ve- 
derea ochilor săi, şi a trimis soli 
la ei în pământul Haldeilor. 

17. Şi au venit la ea fiii Vavilo- 
nului la aşternutul popositorilor, şi 
o pângăreau pre ea îirtru curviea ei, 
şi s'a pângărit cu ei, şi s'a depăr- 
tat sufletul ei dela dânşii. 

18. Şi a descoperit curviea sa, şi 

23- S. F. Hp. 7, 43. 11. Ierem. 3, 8, 11. 



1EZECHI1L 23 



995 



a descoperit ruşinea sa, şi s'a de- 
părtat sufletul meu dela ea, precum 
s'a depărtat sufletul meu dela sora ei. 

19. Şi ai înmulţit curviea ta, ca 
să'ţi aduci aminte de zilele tinere- 
lelor tale, întru care ai curvit în E- 
ghipet. 

20. Şi te-ai pus presle Haldei, a 
cărora trupuri erau ca trupurile mă- 
garilor, şi boaşele lor, ca boaşele 
cailor. 

21. Şi ai cercetat fărădelegea ti- 
nereţilor tale, care ai făcut în Eghi- 
pet la poposirea ta, unde au căzut 
ţâţele tinereţilor tale. 

22. Pentru aceea Oolivbl Acestea 
zice Domnul Dumnezeu: iată euvoiu 
sculâ pre iubiţii tăi asupra ta, dela 
cari s'a depărtat sufletul tău, şi îi 
voiu ad\.ce pre ei asupra ta de prin 
prejur. 

23. Pre fiii Vavilonului şi pre toţi i 
îlaldeii Facuc şi Sie şi Cuf şi pre 
toţi fiii Asirienilor cu ei, tineri aleşi, 
povăţuifori şi căpetenii, pre toţi în- 
treiţi şi numiţi, călărind pre cai toţi. 

24. Şi foţi vor veni asupra ta de 
la miazănoapte, care şi roate cu 
mulţime de popoare, scuturi şi pa- 
veze, şi vor pune pază preste fine 
împrejur, şi voiu dâ înaintea feţii 
lor judecată, şi vor izbândi asupra 
ta cu judecăţile sale. 

25. Şi voiu dâ râvna mea întru 
tine, şi vor face cu fine întru ur- 
giea mâniei: nasul tău şi urechile 
late vor lăiâ, şi pre cei rămaşi ai 
tăi cu sabie îi vor ucide; aceştia pre 
fiii tăi şi pre felele tale vor lua, şi 
pre cei rămaşi ai tăi cu foc îi vor 
lopî. 

26. Şi le vor desbrăcâ de îmbră- 
cămintea ta, şi vor lua vasele cele 
de mărirea ta. 

27. Şi voiu întoarce păgânătăţile 
laie dela tine, şi curviea fa din pă- 
mântul Eghipetului, şi nu vei ridica 



ochii tâi spre ei, şi de Eghipet mai 
mult nu'ţi vei aduce aminte. 

28. Că acestea zice Domnul Dum- 
nezeu: iată eu te dau pre tine în 
mâinile celor ce'i urăşti, dela cari s'a 
depărtat sufletul tău. 

29. Şi vor face întru tine cu ură, 
şi vor lua toate trudele tale şi o- 
stenelele tale, şi vei fi goală şi de 
ocară; şi se va descoperi ruşinea 
curviei tale, şi păgânăfalea ta şi 
curviea ta. 

30.Făcut-a ţie acestea, când curveai 
tu după neamuri, şi te pângăreai în- 
tru izvodirile lor. 

31. In calea surorii tale ai um- 
blat, şi eu voiu dâ paharul ei în 
mâinile tale, acestea zice Domnul 
Dumnezeu. 

32. Paharul surorii fale cel adânc 
şi larg vei beâ, şi va fi spre râs şi 
spre batjocură cel ce prisoseşte a 
se săvârşi. 

33. De beţie şi de ameţeală te vei 
umplea, şi paharul perirei şi al pu- 
stiirii, paharul surorii tale Samariei. 

34. Şi'l vei beâ pre el, şi'l vei 
scurge, şi sărbătorile şi lunile nouă 
ale ei le voiu luă, că eu am grăit, 
zice Domnul. 

35. Pentru aceea acestea zice Dom- 
nul: căci m'ai uitat pre mine, şi m'ai 
lepădat după trupul tău, şi fu iâ pă- 
gânătatea la şi curviea ta. 

36. Şi au zis Domnul către mine: 
fiul omuluil Au nu vei judecă pre 
Oolâ şi pre Oolivâ, şi să le vesteşti 
lor fărădelegile lor? 

37. Că prea curve sunt, şi sânge 
în mâinile lor, şi cu izvodirile lor 
au prea curvit şi pre fiii lor, pre cari 
i-au născut mie, i-au trecut prin foc. 

38. Până şi aceasta au făcut mie, 
sfintele mele le-au pângărit în ziua 
aceea, şi Sâmbetele mele le-au spur- 
cat. 

39. Şi când junghieau pre fiii lor 

32. Isaia 51, 17. 35. Jetem. 2, 32. 
39. 4 Imp. 21, 4, 5. 



996 



1EZECHIIL 23-24 



idolilor lor, şi intrau întru sfintei? j 
mele în zilele acelea, ca să le spurce 
pre ele, şi pentrucă aşâ făceau în 
mijlocul casii mele. 

40. Şi pentrucă au trimis la băr- 
baţii cari veneau de departe, la cari 
soli trimeteau, şi cum veneau ei, în- 
dată te spălai şi ungeai ochii tăi, 
şi te împodobeai cu podoabă. 

41. Şi şedeai pre pat aşternut, şi 
masă împodobită înaintea fetii ei, 
şi tămâia mea şi unluldelemn al 
meu se veseleâ cu acestea. 

42. Şi glas întocmit răspundeâ, şi 
către bărbaţi din mulţimea oameni- 
lor ce erau veniţi veseli din pustie, 
şi le puneâ brăţări la mâinile lor, 
şi cunună de mărire pre capetele lor. 

43. Şi am zis: au nu înlr'acestea 
preacurvesc, şi faptele curviei şi ea 
a curvit? 

44. Şi mergeau către ea, în ce chip 
merg la femeia curvă, aşâ intrau la 
Oolâ şi la Oolivâ, ca să facă fărăde- 
lege. 

45. Şi bărbaţi drepţi, aceia vor 
izbândi pre ele cu izbânda celor 
prea curve şi cu izbândirea sânge- 
lui, că prea curve sunt şi sânge în 
mâinile lor. 

46. Acestea zice Domnul Dum- 
nezeu: scoate asupra lor gloată şi 
dă preste ele turburare şi jefuire. 

47. Şi să se ucigă cu pietrile po- 
poarelor şi le vor împunge cu să- 
biile lor, pre fiii lor şi pre fetele lor 
vor omorî şi casele lor cu foc le 
vor arde. 

48. Şi voiu lua păgânătatea de 
pre pământ şi se vor pedepsi toate 
temeile, şi nu vor face după păgâ- 
nătatea sa. 

49. Şi se va dâ păgânătatea voa- 
stră preste voi şi păcatele izvodi- 
rilor voastre veţi luă, şi veţi cunoa- 
şte că eu sunt Domnul Dumnezeu. 



CAP. 24. 

Pilda cu fierberea căldărei. 

Şi s'a făcut cuvântul Domnului că- 
tre mine în anul al nouălea, îrt 
luna a zecea în a zecea a lunii, zi- 
când: 

2. Fiul omului 1 Scrie ţie zi din 
ziua aceasta, din care s'a întărit îm- 
păratul Yavilonului asupra Ierusali- 
mului din ziua de astăzi. 

3. Şi zi către casa cea amărîtoare 
pildă şi vei grăi către ei. 

4. Acestea zice Domnul Dumne- 
zeu : pune căldarea şi toarnă în- 
tr'însa apă şi bagă într'însa despi- 
căturile, toată despicătura bună, fiu- 
erul şi umărul tăete de pre lângă 
oase. 

5. Din dobitoace alese fiind luate;: 
şi arde de desupful lor oasele şi clo- 
cotind s'au fiert oasele ei în mijlo- 
cul ei. 

6. Pentru aceea acestea zice Dom- 
nul Dumnezeu : o cetatea sângiuri- 
lorl Căldare întru care este rugină 
într'însa, şi rugina n'a ieşit dinfr'însa, 
pre rând după mădularul ei a scos, 
n'au căzut preste ea sorţi. 

7. Că sângele ei în mijlocul ei e- 
ste, pre piatră netedă o am pus pre 
ea, nu o am vărsat pre ea pre pă- 
mânt, ca să se acopere pământul. 

8. Ca să se sue mânie spre iz- 
bânda răsplătire! ; pus-am sângele 
ei pre piatră netedă, ca să nu'l a- 
copere. 

9. Pentru aceea acestea zice Dom- 
nul Dumnezeu: vai cetatea sângiu- 
rilor! Şi eu voiu mări tăciuniîe. 

10. Şi voiu înmulţi lemnele şi voiu 
aprinde focul, ca să se topească căr- 
nurile şi să se împuţineze zeama,, 
şi oasele să se sfărâme. 

11. Şi să stea pre cărbunii săi, 
aprinsu-s'a ca să se arză şi să se 



40. Ierem. 4, 30. 41. Pilde 7, 17. 



24. 2. 4 Imp. 25, I. 4. Ierem 1, 13. 
6. Ierem. 4, 11. 7. Plâng. 1, 9. 



IEZECHIIL 24-25 



997 



irigă arama ei, şi să arză în mijlo- 
cul ei necurăţia ei, şi să se sfâr- 
şească rugina ei. 

12. Şi nu va ieşi dintru ea, multă 
este rugina ei şi se va ruşina ru- 
gina ei. 

13. Pentru care te pângăreai tu 
şi nu te-ai curăjit de necurăjiea ta, 
şi ce va H de nu te vei curăţi încă 
până ce voiu umpleâ mâniea mea 
întru tine? 

14. Eu Domnul am grăit şi vor 
veni, şi voiu face, nu voiu osebi, 
nici mă voiu îndura, nici mă voiu 
milostivi După căile tale şi după 
izvodirile tale te voiu judecă, zice 
Domnul Dumnezeu; pentru aceea eu 
te voiu judecă după sângele tău, şi 
după gândurile tale te voiu judecă 
pre tine cea necurată şi vestită, şi 
prea amărâtoare. 

15. Şi a fost cuvântul Domnului 
către mine, zicând: 

16. Fiul omului! Iată eu iau dela 
line poftele ochilor 'intru rânduiala 
îăsboiului, nu te vei tăiâ, nici vei 
plânge. 

17. Suspinul sângelui, plânsul ră- 
runchilor este, nu va îi părul tău 
împletit preste tine şi încălţămintele 
tale în picioarele tale, nu te vei mân- 
flâiâ cu buzele lor şi pâinea oame- 
nilor nu vei mâncâ. 

18. Grăit-am către popor dimineaţa, 
precum au poruncit mie, şi a murit 
îemeia mea seara, şi am făcut di- 
mineaţa precum mi-au poruncit mie. 

19. Şi a zis către mine poporul: 
pentruce nu ne spui nouă, ce sunt 
acestea ce faci tu? 

20. Şi am zis către ei : cuvântul 
Domnului a fost către mine, zicând: 

21. Grăeşte către casa lui Israil, 
acestea zice Domnul Dumnezeu : iată 
€u spurc sfintele mele semeţiea tă- 
riei voastre, poftele ochilor voştri, 
şi cărora părtinesc sufletele voastre, 

16. lecem. 16, 5. 



şi fiii voştri şi fetele voastre, pre 
cari aţi părăsii, de sabie vor cădea. 

22. Şi veţi face în ce chip am fă- 
cut, cu gura lor nu vă veţi mângâia 
şi pâinea bărbaţilor nu veţi mâncâ. 

23. Şi părul vostru pre capul vo- 
stru şi încălţămintele voastre în pi- 
cioarele voastre, nu vă veţi tângui, 
nici veţi plânge şi vă veţi sfârşi în- 
tru nedreptăţile voastre şi nu va mân- 
gâiâ fiecare pre fratele său. 

24. Şi va fi Iezechiil vouă întru 
minune, după toate câte a făcut fa- 
ceţi, şi când vor veni acestea veţi 
cunoaşte, că eu sunt Domnul Dum- 
nezeu. 

25. Şi tu fiul omului 1 Au nu în 
ziua în care voiu luâ dela ei tăria, 
înălţarea mărirei lor şi poftele ochi- 
lor lor, şi semeţiea sufletului lor, 
pre fiii lor şi pre fetele ior. 

26. In ziua aceea venî-va la tine 
cel ce va scăpă, ca să'ţi spue la 
urechi ? 

27. In ziua aceea deschide-se-va 
gura ta către cel ce a scăpat şi vei 
grăi şi nu vei tăceâ mai mult, şi 
vei fi lor întru minune şi vor cu- 
noaşte că eu sunt Domnul. 

CAP. 25. 

Prorocii asupra celor de alt neam. 

Oi a fost cuvântul Domnului către 
"^mine, zicând; 

2. Fiul omului! întoarce faţa ta 
asupra fiilor lui Amon şi proroce- 
şte asupra lor. 

3. Şi vei zice fiilor lui Amon, a- 
uziţi cuvântul Domnului, acestea zi- 
ce Domnul: pentrucă v'aţi bucurat 
de sfintele mele, că s'au spurcat, 
şi de pământul lui Israil că s'a pu- 
stiit şi de casa lui Iuda, că s'a dus 
în robie. 

4. Pentru aceea iată eu voiu dă 
pre voi fiilor lui Chedem spre mo- 

25-2. Ietem. 49, 1. 3, Hmos 1. 13. 
4. Sofon. 2, 8. 



998 



IEZECHIIL.25— £6 



ştenire, şi vor aşeză sălaşele sale 
înfru line, şi vor pune întru line cor- 
turile sale; ei vor mânca rodurile 
fale, şi ei vor bea grăsimea ia. 

5. Şi voiu dâ celafea lui Amon 
spre păşune de cămile şi pre fiii 
lui Amon spre păşune de oi, şi veji 
cunoaşte că eu sunt Domnul. 

6. Că acestea zice Domnul Dum- 
nezeu: pentrucă ai bălut cu mâna 
ta, şi ai lovit cu piciorul tău şi le-ai 
bucurat di" sufletul tău de pămân- 
tul lui Israil, 

7. Pentru aceea întinde voiu mâna 
mea preste tine şl te voiu dâ de jaf 
la neamuri şi te voiu pierde de tot 
dintru popoare şi cu pierzare te voiu 
pierde din {ări, şi vei cunoaşte că 
eu sunt Domnul. 

8. Acestea zice Domnul: pentrucă 
au zis Moav şi Siir: iată ca toate 
neamurile casa lui Israil şi a lui 
iuda? 

9. Pentru aceea iată eu deznod 
umărul lui Moav dela cetăjile ho- 
tarelor lui pământul cel ales casa 
îasimutului deasupra izvorului ce- 
tăţei cei dela mare. 

10. Pre fiii lui Chedem asupra fi- 
ilor lui Amon daf-am Iui moştenire, 
ca să nu fie pomenirea fiilor lui A- 
mon întru neamuri. 

11. Asupra lui Moav voiu face 
izbândă şi vor cunoaşte, că eu sunt 
Domnul. 

12. Acestea zice Domnul: pentru 
că a făcut Idumeea, ca să izbân- 
dească izbândă de pre casa lui lud?, 
şi a |inut minte răul şi a izbândit 
dreptate, 

13. Pentru acea acestea zice Dom- 
nul: şi voiu întinde mâna mea a- 
supra ldumeii şi voiu pierde dintr'în- 
sa omul şi vita, şi o voiu pustii pre 
ea, şi cei ce vor fugi dela Teman 
de sabie vor cădea. 

8. Ierem. 48, 1. 9. Is. Navi 12, 3. 
12 flmos 1, 11. 13. Ierem. 49, 7, 8. 



14. Şi voiu dâ izbânda mea asu- 
pra ldumeii înmâna poporului meu* 
Israil, şi vor face în Idumeea după 
mâniea mea şi după iuţimea mea,, 
şi vor cunoaşte izbânda mea, zice 
Domnul. 

15. Pentru aceea acestea zice Dom- 
nul: pentrucă a făcut celui de alt 
neam izbândă şi a ridicat izbândă 
bucurându-se din suflet, ca să se 
stingă până în veac. 

16. Pentru aceea acestea zice Dom- 
nul: iată eu înh'nz mâna mea preste 
cei de alt neam şi voiu pierde pre 
Criterii şi voiu pierde pre cei rămaşi 
cari lăcuesc lângă mare. 

17. Şi voiu face întru ei izbândin 
mari, şi vor cunoaşte că eu sunt 
Domnul, când voiu dâ izbânda mea 
preste ei. 

CAP. 26. 

Prorocie peittru pusiiirea Jirului 

Oi a fost în anul al unsprezecelea 
Vîn ziua dintâiu a iiinei, fost-a cu- 
vântul Domnului către mine, zicând: 

2. Fiul omului! Pentrucă a zis Tir 
de Ierusalim, bine este, sfărâma- 
tu-s'au, pierit-au neamurile, întor- 
su-s'au către mine, cea plină s'a 
pustiit. 

3. Pentru aceea acestea zice Dom- 
nul: iată eu asupra ta Tir! Şi voiu 
face să se sue preste tine neamuri 
multe, cum se sue marea cu va- 
lurile sale. 

4. Şi vor surpâ zidurile cetă{ei 
Tir şi vor surpa turnurile tale, şî 
voiu vântura ţărâna ei dela ea, şi o 
voiu pune pre ea piatră netedă. 

5. Zbicire de mreji va îi în mijlo- 
cul mărei, că eu am grăit zice Dom- 
nul Dumnezeu; şi va fl de pradă 
neamurilor. 

6. Şi fetele ei cele din câmp cu 

15. Isaia 14, 29. 
26. 2 Hmos l, 9; Zab. 9, 2, 3, 4. 
3. Ierem. 51, 42. 4. Isaia 23, 15. 



IEZECHIIL 26-27 



999 



sabie sc vor omorî şi vor cunoa- 
şte că cu suni Domnul. 

7. Că acestea zice Domnul: iaiă 
cu voiu aduce presie tine Tir, pre 
Navuhodonosor împăratul Vavilonu- 
lui dela miazănoapte, împărat îm- 
părafilor este, cu cai şi cu care şi 
cu călăreţi şi cu adunare de nea- 
muri foarte multă. 

8. Acesta pre fetele tale cele din 
câmp cu sabie le va omorî şi va 
pune împrejurul tău pază, şi va zidi 
împrejur şi va face asupră'ji şanj 
şi împresurare de arme. 

9. Şi lăncile lui înpreajma ta le 
va pune asupra zidurilor tale şi tur- 
nurile tale le va surpâ cu ciocanele 
sale. 

10. De muljimea cailor lui aco- 
perî-te-va praful lor, de glasul că- 
lăreţilor şi al roatelor carelor lui, 
clătî-se-vor zidurile tale, când va 
inirâ el prin porţile tale, ca şi cum 
ar intra în cetate de câmp. 

11. Copitele cailor lui călcâ-vor 
toate uliţile tale, pre poporul tău cu 
sabie îl va omorî, şi statul tăriei 
tale în pământ îl va duce. 

12. Şi va prădâ puterea ta şi va 
jefui avuţia ta, şi va surpâ zidurile 
tale, şi casele tale cele poftite le va 
strică, şi pietrile tale şi lemnele tale 
şi ţărâna ta în mijlocul mărei Ie va 
arunca. 

13. Şi va face să înceteze mulţi- 
mea cântăreţilor tăi, şi glasul orga- 
nelor tale nu se va mai auzi întru 
tine. 

14. Şi te voiu pune să fii piatră 
netedă, zbicire mrejilor vei fi, mai 
mult nu te vei mai zidi, că eu am 
grăit, zice Domnul. 

15. Că acestea zice Domnul Dum- 
nezeu către Tir: au nu de glasul 
căderii tale, când vor geme răniţii 
tăi, când se va scoate sabia înmij- 

11. Ierem. 47, 3; Isaia 5, 28. 
13. Isaia 24, 8; Ieremia 7, ii. 



locul tău, se vor clăti ostroavele ? 

16. Şi se vor pogorî de pre scau- 
nele sale toţi domnii din neamu- 
rile mării, şi vor luâ mitrele de pre 
capetele lor, şi de îmbrăcămintea 
sa cea pestriţă se vor desbrăcâ, cu 
spăimântare se vor spăimântâ, pre 
pământ vor zăcea, şi se vor teme 
de pierzarea lor, şi vor suspină a- 
supra ta. 

17. Şi vor începe a plânge pen- 
tru tine, şi îţi vor zice: cum ai pie- 
rit, şi te-ai surpat din mare ? Ce- 
tatea cea lăudată, care a fost tare 
în mare, ea şi lăcuilorii ei, care au 
pus frica sa preste toţi lăcuiforii săi. 

18. Şi se vor teme ostroavele din 
ziua căderii tale, şi se vor turbura 
ostroavele în mare de ieşirea ta. 

19. Că acestea zice Domnul Dum- 
nezeu: când te voiu pune pre tine 
cetate pustiită, ca cetăţile cele ce 
nu se lăcuesc, şi voiu aduce asu- 
pra ta adâncul, şi le va acoperi apă 
multă. % 

20. Şi te voiu pogorî la cei ce se 
pogoară în groapă la poporul vea- 
cului, şi te voiu pune să lăcueşti 
întru adâncul pământului, ca o pu- 
stie veşnică, cu cei ce se pogoară 
în groapă, ca să nu te lăcueşti, nici 
să te scoli pre pământul vieţii. 

21. Pierzare te voiu dâ şi nu vei 
mai îl, şi le vei căutâ, şi nu le vei 
aflâ în veac, zice Domnul Dumnezeu. 

CAP. 27. 

Neguţăloria Tirului şi căderea lui. 

Şi a fost cuvântul Domnului către 
mine, zicând: 

2. Şi tu fiul omului 1 Iâ plâns a- 
supra lui Tir. 

3. Şi vei zice către Tir 1 Care lă- 
cueşte la intrarea mării neguţătoriei 
popoarelor, dela multe ostroave, a- 

16. Lcv. IC, 6. 

77. Isaia 23, 15, 16; Hpoc. Î8, 9. 
20, Isaia 57, 9; flmos 9, 2, 3. 



1000 



IEZECHIIL 27 



cestea zice Domnul către Tir : lu 
ai zis, cu mi-am pus mie frumu- 
seţea mea. 

4. In inima mării lui Veelim fiii 
tăi ţi-au pus fie frumuseţea. 

5. Chedrul din Senir s'a zidit ţie, 
table supfiri de chiparos din Livan 
au adus, ca să'ji facă (ie calarguri. 

6. De brad din Vasan au făcut 
vânslele laie, şi altarele fale le-au 
făcut de os de Elefant, şi case fruh- 
zoase din ostroavele Hetimilor. 

7. Vison cu ţesături împestrite din 
Eghipef ţi-au aşternut Jie, ca să te 
îmbrace cu mărire, şi să ie acopere 
cu vânăt şi cu mohorîf, din ostroa- 
vele Elise s'au făcut veşmintele tale. 

8. Şi boierii tăi, cari lăcuesc în 
Sidon şi în Aradii au fost vâslaşii 
tăi, înţelepţii tăi, Tir, cari erau în- 
tru line, aceşlia au fost cârmuitorii 
tăi. 

9. Bătrânii cărţilor şi înţelepţii 
lor, cari erau întru tine, aceştia în- 
tăreau sfatul tău, şi toate corăbiile 
mării şi vâslaşii lor s'au făcut ţie 
întru apusurile apusurilor. 

10. Perşii şi Lidii şi Livii erau 
întru oastea ta, bărbaţii cei răsboi- 
nici ai tăi, scuturile şi coifurile au 
agăţat întru tine, aceştia au dat mă- 
rirea ta. 

11. Fiii Aradiiior şi puterea ta 
preste zidurile tale, împrejur în tur- 
nurile tale erau păzitori, tulbele tale 
îe-au agăţat de zăbrelele tale îm- 
prejur, aceştia au plinit frumuseţea 
ta. 

12. Carhidonii neguţătorii tăi de 
mulţimea a toată tăria ta, de argint 
şi de aur şi de aramă şi de fier şi 
de cositor şi de plumb au umplut 
târgul tău 

13. Elada toată şi cele de prin 
prejurul ei, aceştia neguţăforeau ţie 
cu suflete de oameni, şi vase de a- 
ramă au adus la târgul tău. 

27- 6. Isaia 2, 3. 12 Isaia 23, I. 



14. Din casa Togarmâ cai şi că- 
lăreţi, au adus la târgul tău. 

15. Fiii Rodienilor, neguţătorii tăi 
dela ostroave au înmulţit neguţăfo- 
ria ta, dinţi de Elefant, şi celor ce 
se aduceau în lăuntru le dai plăţile 
tale. 

16. Oamenii neguţăfdriei tale de 
mulţimea târguirii tale în Afeczmirnă 
aleasă, şi împestrituri dela Tars şi 
Ramot şi Horhor au adus ţie de 
cumpărat. 

17. Iuda şi fiii lui Israil, aceştia 
sunt neguţătorii tăi, cari vindeau 
grâu şi miruri şi casie şi miere 
de frunte, şi untdelemn şi răşină 
au adus la târgul tău. 

18. Damascul, neguţătorii tăi din 
mulţimea a toată puterea ta, vin de 
la Helvon, şi lâni sclipicioase dela 
Melit. 

19. Şi vin dela Dan şi dela loian 
şi dela Moezel au adus la târgul 
tău, dela Asiil fier lucrat, şi roată 
întru amestecarea ta este. 

20. Dedanul neguţătorii tăi cu vite 
alese la care. 

21. Aravia şi toţi boierii Chidaru- 
lui aceştia sunt neguţătorii mâinii 
tale, cămile şi miei şi berbeci au 
adus la tine. 

22. Neguţătorii dela Savâ şi dela 
Ramă, aceştia sunt neguţătorii tăi, 
dulceţi de frunte şi pietre scumpe, 
şi aur au adus la târgul tău. 

23. Harran şi Hanaan aceştia sunt 
neguţătorii tăi, Asur şi Harman ne- 
guţătorii tăi. 

24. Cari aduceau pentru negoţ, vâ- 
năt şi mohorît, şi odoare alese în 
lăzi de chiparos legate cu funii. 

25. Corăbii întru ei Carhidonenit 
neguţătorii tăi întru mulţime, întru 
amestecătura ta, şi te-ai umplut şi 
te-ai îngreuiat foarte în inima mării. 

26. In apă multă te aduceau pre 
tine vânslaşii tăi, vântul austrului 
te-a sfărâmat în inima mării. 



IEZECHIIL 27—28 



1001 



27. Erau puterile tale, şi plata ta 
şi a amestecătorilor tăi şi vânsla- 
şii făi şi cârmacii tăi şi sfetnicii tăi 
şi amesfecăforii tăi dintru amesle- 
cătorii tăi, şi tofi bărbaţii tăi cei 
Tăsboinici întru tine; şi toată adu- 
narea ta în mijlocul tău vor cădeâ 
în inima mării, în ziua căderii tale. 

28. De glasul strigării tale cârma- 
cii tăi cu frică se vor spăimântâ. 

29. Şi se vor pogorî din corăbiile 
îor toţi vânslaşii tăi, corăbierii şi 
pescarii mării pre pământ vor stâ. 

30. Şi vor răcni asupra ta cu gla- 
sul său, şi vor strigă amar, şi vor 
pune pământ pre capetele lor, şi 
cenuşe îşi vor aşterne. 

31. Şi vor rade asupra ta pleşu- 
gire, şi se vor încinge cu saci, şi 
le vor plânge pre tine cu amărăciu- 
nea sufletului şi cu tânguire amară. 

32. Şi vor luă fiii lor preste sine 
plângere, şi vor plânge plângere Jie, 
care este ca Tirul, care a amujit în 
mijlocul mării? 

33. Ce fel de plată ai aflat din 
mare? Umplut-ai neamuri de mul- 
ţimea ta, şi din neguţăioriea ta ai 
îmbogăţit pre foţi împăraţii pămân- 
1ului. 

34. Acum te-ai zdrobit în mare în 
adâncul apei, neguţăioriea ta şi toată 
adunarea ta în mijlocul tău au că- 
zut. 

35. Toţi vânslaşii tăi, toţi cei ce 
lăcuesc ostroavele s'au mâhnit pen- 
tru tine, şi împăraţii lor cu spăi- 
mântare s'au spăimântaf, şi a lă- 
crămat faţa lor de tine. 

36. Neguţătorii neamurilor te-au 
şuerat, pierzare le-ai făcut, şi nu 
vei mai fl în veac, zice Domnul Dum- 
nezeu. 



27. Rpoc. ÎS, 9. 
30 Iecem. 6, 26. 
36 3 Imp. 9, 8. 



CAP. 28. 

Prorocie împrotiva Tirului şi a 
Sidonului. 

Oi s'a făcut cuvântul Domnului că- 
j tre mine, zicând: 

2. Şi tu fiul omului! Grăeşte dom- 
nului Tirului, acestea zice Domnul: 
pentrucă s'a înălţat inima ta, şi ai 
zis Dumnezeu sunt eu; lăcuinţa lui 
Dumnezeu am lăcuit în inima mă- 
rii; iar tu eşti om, şi nu Dumnezeu, 
şi ai dat inima ta, ca inima lui Dum- 
nezeu. 

3. Au mai înţelept eşti tu decât 
Daniil? Înţelepţii nu te-au învăţat 
pre tine cu învăţătura lor? 

4. Au cu ştiinţa ta, au cu înţelep- 
ciunea ta ai făcut ţie putere? Şi ai 
făcut aur şi argint în vistieriile tale? 

5. Au întru multă ştiinţa ta, şi în- 
tru neguţăioriea ta ai înmulţit pu- 
terea ta? Inălţatu-s'a inima la întru 
puterea la. 

6. Pentru aceea acestea zice Dom- 
nul: pentrucă ai dat inima ta, ca 
inima lui Dumnezeu, 

7. Pentru aceea iată eu voiu a- 
duce asupra ta streini pierzători din 
neamuri, şi vor scoate săbiile lor 
asupra ta şi asupra frumuseţii ştiin- 
ţii fale, şi vor pierde frumuseţile 
tale. 

8. Şi te vor pogorî şi vei murî cu 
moartea răniţilor în inima mării. 

9. Au grăind vei zice înaintea ce- 
lor ce le vor omorî. Dumnezeu sunt 
eul Şi tu eşti om, şi nu Dumnezeu, 
întru mulţimea celor ce te rănesc. 

10. Cu moartea celor netăieţi îm- 
prejur vei muri în mâinile streinilor; 
că eu am grăit, zice Domnul. 

11. Şi a fost cuvântul Domnului 
către mine, zicând: 

12. Fiul omuluil Iâ plângere asu- 
pra domnului Tirului, şi zî lui, ace- 

28 2. Isaia 31, 3. 4. Zabar. 9, 3. 
9. Isaia i\, 3. 



1002 



IEZECHIIL 2 J ~ 29 



stea zice Domnul Dumnezeu: tu pe- 
cettea asemănării plin de înţelep- 
ciune, şi cununa frumuseţii. 

13. In desfătarea raiului lui Dum- 
nezeu le-ai născut, cu toată piatra 
bună te-ai îmbrăcat, de sardiu şi 
de topazie şi de smaragd şi de an- 
trac şi de sapfir şi de iaspis şi de 
argint şi de aur şi de lighiriu şi de 
ahat şi de ametist şi de hrisolit şi 
de viriliu şi de onihion, ai umplut 
vistieriile tale şi raclele tale întru 
tine. 

14. Din ziua în care le-ai zidit tu, 
cu Heruvim le-am dat, şi te-am pus 
pre tine în muntele cel sfânt al lui 
Dumnezeu; fost ai în mijlocul pie- 
trilor înfocate. 

15. Fost-ai fără de prihană în zi- 
lele tale, din ziua în care te-ai zi- 
dit, până când s'au aflat nedreptăţi 
întru line. 

16. De mulţimea neguţătoriei tale 
umplul-ai cămările tale de fărăde- 
lege, şi ai păcătuit, şi te-ai rănit de 
la muntele lui Dumnezeu, şi te-a a- 
dus pre tine Heruvimul din mijlocul 
pietrilor celor înfocate. 

17. Inălţalu-s'a inima ta pentru 
frumuseţea la, slricatu-s'a ştiinţa ta 
cu frumuseţea ta, pentru mulţimea 
păcatelor tale pre pământ te-am le- 
pădat, înaintea împăraţilor te-am dat 
pre line, ca să le arăţi. 

18. Pentru mulţimea păcatelor tale 
şi pentru slrâmbătăţile neguţătoriei 
tale ai spurcat sfintele tale, şi voiu 
scoate foc din mijlocul tău, acesta 
te va mâncâ pre tine, şi te voiu face 
cenuşe pre pământul tău înaintea 
tuturor celor ce te vor vedeâ. 

19. Şi toţi cei ce te-au ştiut pre 
tine, întru neamuri se vor întristâ 
pentru tine, pierif-ai, şi mai mult nu 
vei fi în veac. 

20. Si a fost cuvântul Domnului 
către mine, zicând : 

21. Fiul omului 1 Întăreşte faţa ta 



spre Sidon, şi proroceşte asupra lui, 
şi zi : 

22. Acestea zice Domnul : iată eu 
asupra ta Sidoane, şi mă voiu slăvi 
întru tine, şi vei cunoaşte, că eu 
sunt Domnul, cel ce fac înlru tine 
judecăţi, şi mă voiu sfinţi întru tine. 

23. Şi voiu trimite asupra ta moarte, 
şi sânge va fi în uliţele tale, că- 
deâ-vor răniţi de sabie întru tine 
împrejurul tău, şi vor cunoaşte, că 
eu sunt Domnul. 

24. Şi nu vor H mai mult casii 
lui Israil piedică de amărăciune, şi 
ghimp de durere de către cei ce de 
prin prejurul lor, cari i-au ocărît 
pre ei, şi vor cunoaşte, că eu sunt 
Domnul. 

25. Acestea zice Domnul Dum- 
nezeu : şi voiu adună casa lui I- 
srail dintru neamurile la care s'a 
risipit, şi mă voiu sfinţi întru ei îna- 
intea popoarelor şi a neamurilor, 
şi vor lăcuî pre pământul său, care 
l-am dat robului meu lacov. 

26. Şi vor lăcui pre dânsul în nă- 
dejde, şi vor zidi case şi vor sădi 
vii, şi vor lăcui cu nădejde, când 
voiu face judecată asupra tuturor 
celor ce i-au ocărît pre ei, asupra 
celor din prejurul lor; şi vor cu- 
noaşte, că eu sunt Domnul Dumne- 
zeul lor, şi Dumnezeul părinţilor lor. 

CAP. 29. 

Prorocit asuj>ra Eghifeiului 

In anul al doisprezecelea, în luna 
a zecea, în ziua dintâiu a lunei, 
fosl-a cuvântul Domnului către mine, 
zicând : 

2. Fiul omului 1 întăreşte faţa ta 
asupra lui Faraon împăratul Eghi- 
petului, şi proroceşte asupra lui, şi 
asupra atol Eghipelul grăeşte, şi zi: 

3. Acestea zice Domnul : iată eu 

25. Ieremia 16, 14. 26. Ieremia 31, 5. 
2©. 2. Ieremia 43, 9. 

Isaia 27, l şi 51, 9, 10. 



IEZECHIIL 29 



1003 



asupra fa Faraoane împăratul Eghi- 
petului, balaurule cel mare, care şezi 
în mijlocul rîurilor Eghipetului, cel 
ce zici: ale mele sunt rîurile, şi eu 
le-am făcut pre ele. 

4. Şi eu voiu pune laţ în fălcile 
fale, şi voiu lipî peştii rîului tău Ia 
aripile tale, şi te voiu scoate pre 
tine din mijlocul rîului tău, şi pre 
to|i peştii rîului. 

5. Şi te voiu surpâ pre tine în ; 
pripă, şi pre tofi peştii rîului tău, 
preste faţa câmpului vei cădeâ, şi 
nu te vei adunâ, nici te vei ocroti, 
hiarelor pământului şi pasărilor ce- 
rului te-am dat de mâncare. 

6. Şi vor cunoaşte foţi cei ce lă- 
cuesc în Eghipef, că eu sunf Dom- 
nul, pentrucă ai fost toiag de tre- 
stie casei lui Israil. 

7. Când te-a prins pre tine cu 
mâna sa, fe-ai frânt, şi când ple- 
zneâ asupra sa toată mâna, şi când 
s'a rezemat pre fine, fe-ai sfărâmat, 
şi ai frârif foafe şalele lor. 

8. Penlru-aceea acestea zice Dom- 
nul : iată eu voiu aduce asupra ta 
sabie şi voiu pierde dela ttne pre 
oameni şi vitele. 

9. Şi va fi pământul Eghipetului 
pierzare şi pusliu, şi vor cunoaşte 
că eu sunt Domnul, pentrucă ai zis: 
ale mele sunt rîurile şi eu le-am fă- 
cut pre ele. 

10. Pentru aceea iată eu asupra 
fa şi asupra tuturor rîurilor tale, 
şi voiu dâ pământul Eghipetului spre 
pustietate şi spre sabie şi spre pie- 
rire dela Magdol şi Siin, şi până 
la hotarele Efiopilor. 

11. Nu va frece prinfr'însul picior 
de om, nici picior de vită nu va 
trece printr'însul, şi nu se va lăcui 
patruzeci de ani. 

12. Şi voiu dâ pământul Eghipe- 
tului spre pierire în mijlocul pămân- 

4. Isaia 37. 29; Iov 40, 21. 

6. 4 Jtnp. 18, 21; Isaia 30, 3 şi 36, 6. 



fului celui pustiu, şi cetăţile lui în 
mijlocul cetăţilor celor pustiite vor 
fî patruzeci de ani şi voiu risipi pre 
Eghipteni întru neamuri, şi voiu vân- 
lurâ pre ei prin ţări. 

13. Că acestea zice Domnul Dum- 
nezeu: după patruzeci de ani voiu 
adunâ pre Ephipfeni din neamurile 
întru care s'au risipii. 

14. Şi voiu întoarce robia Eghip- 
fenilor, şi îi voiu aşeza pre ei în 
pământul Fafuri, în pământul, din 
care s'au luat, şi vor fi acolo înce- 
pătură smerită. 

15. De cât toate căpeteniile va fî 
mai smerită, şi nu se va înălţă mai 
mult presfe neamuri, şi îi voiu îm- 
puţina pre ei, ca să nu fie ei mai 
mulţi între neamuri. 

16. Şi mai mult nu vor fi casei 
lui Israil spre nădejde, aducându-le 
lor aminte fărădelegea, ca să'i ur- 
meze pre ei, şi vor cunoaşte că 
eu sunt Domnul. 

17. Şi a fost în anul al douăzeci 
şi şaptelea, în ziua dintâiu a lunei 
dintâiu, fost-a cuvânful Domnului 
către mine, zicând : 

18. Fiul omului 1 Navuhodonosor 
împăratul Vavilonului a făcut pre 
oştirea sa să slujească slujbă mare 
asupra Tirului, şi lot capul a ple- 
şugit, şi tot umărul a smuls, şi plată 
nu s'a daf lui, nici oşfirei lui pen- 
tru Tir şi pentru slujba, care a slu- 
jit preste el. 

19. Pentru aceea acestea zice Dom- 
nul Dumnezeu: iafă eu dau lui Na- 
vuhodonosor împăratul Vavilonului 
pământul Eghipetului, şi va lua mul- 
ţimea lui, şi va prădâ prăzile lui, 
şi va jefui jaful lui, şi va fî plată 
oştirei lui. 

20. Pentru slujba lui, care a slujit 
asupra Tirului, daf-am lui pământul 
Eghipetului, acestea zice Domnul 
Dumnezeu. 

16. Plâng. 4, 17. 



1004 



IEZECHIIL 29-30 



21. In ziua aceea răsărî-va corn 
Ia toată casa Iui îsrail şi voiu dâ 
fie gură deschisă în mijlocul lor, şi 
vor cunoaşte că eu sunt Domnul. 

CAP. 30. 

Urmare prorociri asupra Eghipetuhii. 

Oi a fost cuvântul Domnului că- 
Vtre mine, zicând: 

2. Fiul omuluil proroceşte şi zî: 
acestea zice Domnul: o, ce zii 

3. Că aproape este ziua şi aproa- 
pe ziua Domnului; ziua norului, sfâr- 
şitul neamurilor va îi. 

4. Şi va veni sabie preste Eghip- 
teni şi va îl turburare în Etiopiea, 
şi vor cădeâ răniţi în Eghipet, şi 
vor luâ muljimea lui, şi vor cădea 
temeliile lui. 

5. Perşii şi Critenii, Lidii >i Livii 
şi to{i cei amestecaţi, şi din îiii a- 
şezămânfului meu de lege, de sabie 
vor cădeâ. 

6. Şi vor cădeâ proptelele Eghi- 
petului; şi se va pogorî sumejiea 
tăriei lui dela Magdol până la Siin 
de sabie vor cădeâ întru el, zice 
Domnul. 

7. Şi se va pustii în mijlocul ţă- 
rilor pustiite, şi cetăţile lor în mij- 
locul cetăţilor, pustii vor fi. 

8. Şi vor cunoaşte că eu sunt 
Domnul, când voiu dâ îoc preste E- 
ghipet, şi se vor zdrobi loji cei ce'i 
ajută lui. 

9. In ziua aceea ieşi-vor vestitori 
dela faţa mea. cari vor grăbi a pier- 
de Etiopia, şi va fi turburare întru 
ei în ziua Eghipetuîui, că iată vine. 

10. Acestea zice Domnul Dumne- 
zeu: şi voiu pierde mulţimea Eghip- 
tenilor prin mâna lui Navuhodono- 
sor împăratul Vavilonului. 

11. Printra lui şi printr'a popo- 
rului lui cel cu el, pierzători dela 
neamuri trimişi, ca să piarză pă- 



mântul, şi vor scoate toate săbiile 
lor asupra Eghipetuîui, şi se va um- 
pleâ pământul de răniţi. 

12. Şi voiu dâ rîurile lor pustii, şi 
voiu dâ pământul în mâna celor 
răi şi voiu pierde pământul şi pli- 
nirea lui cu mâinile celor de alt 
neam, eu Domnul am grăit. 

13. Că acestea zice Domnul Dum- 
nezeu: şi voiu pierde urâciunile, şi 
voiu pierde pre boierii din Memîis 
şi pre boierii din pământul Eghipetu- 
îui şi mai mult nu vor fi, şi voiu dâ 
frică în pământul Eghipetuîui. 

14. Şi voiu pierde pământul Pă- 
turii şi voiu dâ foc preste Tanin şi 
voiu face izbândă în Diospoli. 

15. Şi voiu vărsa mâniea mea 
preste Sain făriea Eghipetuîui, şi voiu 
pierde mulţimea Memfii. 

16. Şi voiu dâ foc preste Eghipet 
şi cu turburare se va turbură Sais, 
şi în Diospoli va fi surpătură şi se 
vor vărsă ape. 

17. Tinerii lliopoliei şi a Vuva- 
stiei de sabie vor cădeâ şi femeile 
lor în robie vor merge. 

18. Şi în Tafne se va întunecă 
ziua, când voiu zdrobi eu acolo 
schiptrurile Eghipetuîui, şi va pieri 
acolo semeţea tăriei lui şi pre el 
nor îl va acoperi, şi fetele lui se 
vor duce în robie. 

19. Şi voiu face judecată în Eghi- 
pet şi vor cunoaşte că eu sunt Dom- 
nul. 

20. Şi a fost în anul al unspre- 
zecelea, în luna dintâiu, în şapte 
zile ale lunei, fost-a cuvântul Dom- 
nului către mine zicând: 

21. Fiul omuluil Braţele Iul Fa- 
raon împăratul Eghipetuîui le-am 
zdrobit şi iată nu s'a rugat, ca să 
i se deâ leac ca să se pue preste 
el unsoare, ca să i se deâ vârtute, 
ca să apuce sabia. 



30. 5. Ierem. 46, 9. 11. Isaia 13, 3. 



13. Zab. 13, 2; Isaia 19, 1; Ierem. 4$, 13. 

14. Ierem. 44, l. 



IEZECHIIL 30-81 



1005 



22. Penlru aceea acestea zice Dom- 
nul Dumnezeu: iată eu asupra lui Fa- 
raon împăratul Eghipetului, şi voiu 
zdrobi braţele lui cele tari, şi voiu 
surpa sabia lui din mâna lui, 

23. Şi voiu rispî Eghipetul întru 
neamuri şi voiu vântură pre ei prin 
t«ri. 

24. Şi voiu întări braţele împăra- 
tului Vavilonului, şi voiu dâ sabia 
mea în mâna lui şi o va aduce pre 
ea preste Eghipet şi va prâdâ prada 
lui, şi va jefuî jafurile lui. 

25. Şi voiu întărî braţele împăra- 
tului Vavilonului, iar braţele lui Fa- 
raon vor cădea şi vor cunoaşte că 
eu sunt Domnul, când voiu dâ sa- 
bia mea în mâna împăratului Va- 
vilonului, şi o va întinde pre ea pre- 
ste pământul Eghipetului. 

26. Şi voiu risipi Eghipetul întru 
neamuri, şi voiu vântură pre ei prin 
ţări, şi vor cunoaşte toţi Eghiptenii 
că eu sunt Domnul. 

CAP. 31. 

Prorocit pentru pitirea Eghipetului. 

Oi a fost în anul al unsprezecelea 
^în luna a treia, în ziua dintâiu a 
îunei, făcutu-s'a cuvântul Domnului 
către mine zicând: 

2. Fiul omuluil Zi către Faraon 
împăratul Eghipetului şi poporului 
lui: cui te-ai făcut asemenea întru 
înălţimea ta? 

3. lată Asur ca un chiparos din 
Livan, frumos cu ramurile şi des 
cu frunzele şi înalt cu mărimea şi 
până la mijlocul norilor a ajuns vâr- 
ful lui. 

4. Apa l-a hrănit pre el, adâncul 
1-a crescut pre el, rîurile lui xurgeau 
împrejurul rădăcinelor lui, şi rîurile 
sale le-a trimis la toate lemnele 
câmpului. 

5. Pentru aceasta s'a înălţat mă- 

31. 3. Daniil 4, 11. 



\ rirea lui mai mult decât toate lem- 
i nele câmpului şi s'au înmulţit ramu- 
j rile 'ui şi s'au înălţat odraslele lui 
| preste apă multă. 
| 6. Şi întinzându-sc odraslele lui, 
| în ramurile lui au făcut cuiburi toate 
| pasările cerului şi supt crăngile lui 
păşteau toate hiarele câmpului şi la 
umbra lui a lăcuit toată mulţimea 
neamurilor. 

7. Şi a fost foarte frumoasă înăl- 
ţimea lui pentru mulţimea ramuri- 
lor lui, că au fost rădăcinele lui lângă 
apă multă. 

8. Chiparoşi ca aceştia n'au fost 
în Raiul lui Dumnezeu şi pinii n'au 
ajuns la vârful lui, şi brazii n'au 
fost asemenea cu ramurile lui; nici 
un pom în Raiul lui Dumnezeu n'a 
fost asemenea lui şi frumuseţii lui. 

9. Că frumos l-am făcut pre el 
! penlru mulţimea ramurilor lui şi i-au 
; râvnit lui pomii Raiului lui Dum- 
nezeu. 

10. Pentru aceea acestea zice Dom- 
nul Dumnezeu : pentrucă te-ai mă- 
rit cu înălţimea şi a ajuns vârful 
tău în mijlocul norilor şi am văzut 
când s'a înălţat el, 

11. Şi l-am dat pre el în mâinile 
căpeteniei neamurilor şi'l va pierde 

| pre el; 

12. Şi l-au piardut de tot pre el 
streinii şi pierzătorii neamurilor, şi 
l-au surpat pre el preste munţi, în 
toate văile au căzut ramurile lui şi 
s'au sfărîmat odraslele lui în tot 
câmpul pământului, şi s'au dus din 
umbra lui toate popoarele neamuri- 
lor şi l-au surpat pre el." 

13. Şi s'au odihnit toate pasările 
cerului întru căderea lui şi la ră- 
dăcina lui au fost toate hiarele ţa- 
rinii. 

14. Ca să nu se înalţe întru mă- 
rimea sa toate lemnele din apă, şi 
n'a ajuns cu vârful său la mijlo- 

i 6 Daniil 4, 12. 8. Fac 2, 0 



1006 



IEZECWIL 31—32 



cui norilor şi nu vor slâ întru în- 
năljimea sa loale cele ce se udă cu 
ape; că lofi s'au dat la moarte în- 
tru adâncul pământului, în mijlocul 
fiilor oamenilor, la cei ce se pogoară 
în groapă. 

15. Acestea zice Domnul Dumne- 
zeu: în ziua, în care s'a pogorît la 
iad 1-a plâns pre el adâncul, şi am 
oprit râurile lui şi am contenit mul- 
ţimea apei şi s'a întunecai, presfe 
el Livanul şi ioate lemnele câmpu- 
lui într'însul s'au slăbit. 

16. De glasul căderii lui s'au cu- 
tremurat neamurile, când îl pogorâ 
pre el la iad cu cei ce se pogoară 
în groapă şi l-au mângâiat pre el 
în pământul cel mai de jos toate 
lemnele dcsîălăciunii, şi cele alese şi 
cele mai frumoase ale Livanului, şi 
toa'e cele ce se udă cu apă. 

17. Că şi ei s'au pogorît cu el în 
iad la cei răniţi de sabie şi sămânţa 
lui, cei ce lăcuiau supt umbra lui în 
mijlocul vieţii lor au pierit. 

18. Cui le-ai asemănat cu mări- 
rea şi cu puterea, şi cu mărimea 
întru lemnele desfătării? Pogoară-te 
şi să te pogori cu lemnele desfătă- 
rii întru adâncul pământului, în mij- 
locul celor netăeji împrejur vei dor- 
mî cu cei răni|i de sabie, aşa Fa- 
raon şi toată muljimea puterii lui, 
zice Domnul Dumnezeu. 

CAP. 32. 

Plângere asupra Eghipelului. 

Oi a fost în anul al doisprezecelea, 
V în luna a* douăsprezecea, în ziua 
dintâiu a lunei, fost-a cuvântul Dom- 
nului către mine, zicând: 

2. Fiul omului 1 Iâ plângere asu- 
pra lui Faraon împăratul Eghipelu- 
lui şi vei ?ice călre el : leului nea- 
murilor le-ai asemănat tu şi bala- 
urului celui din mare, şi împungeai 

16. lsaia U, 8. 



cu cornul în rîurile tale şi turburai 
apa cu picioarele tale şt căleai rîu- 
rile tale. 

3. Acestea zice Domnul: înlinde- 
voiu preste tine mreaja mea, întru 
adunare de neamuri multe şi te voiu 
scoale pre tine cu undita mea. 

4. Şi te voiu întinde pre pământ, 
câmpiile se vor umpleâ, şi voiu a- 
şezâ preste tine toate pasările ce- 
rului, şi voiu sătura dintru tine toate 
hiarele atot pământul. 

5. Şi voiu dâ cărnurile tale pre- 
ste munţi şi voiu săturâ de sângele 
tău tot pământul. 

6. Şi se va adăpâ pământul de 
gunoaele tale de mul{imea ta pre- 
ste munţi, văile voiu umpleâ de tine. 

7. Şi voiu acoperi cerul, când te 
voiu stinge şi voiu întunecă slelele 
lui, soarele cu nor îl voiu acoperi 
şi luna nu va dâ lumina sa. 

8. Toate stelele cerului şi tot ce 
luminează lumină din cer, se vor în- 
tunecă preste tine, şi voiu dâ înfu- 
nerec preste pământul tău zice Dom- 
nul Dumnezeu. 

9. Şi voiu întărîtâ inima a mul- 
tor popoare, când te voiu duce rob 
la neamuri, în pământul care nu 
l-ai ştiut. 

10. Şi se vor mâhnî pentru tine 
neamuri multe, şi împăraţii lor cu 
întristare se vor întristâ, când va 
zbură sabia mea preste feţele lor, 
aşteptând căderea lor dela ziua că- 
derii tale. 

11. Că acestea zice Domnul Dum- 
nezeu: sabia împăratului Vavilonu- 
lui va veni 

12. Cu săbiile uriaşilor voiu surpa 
tăria ta, lofi pierzătorii din toate 
neamurile şi vor pierde semeţia E- 
ghipetului, şi se va sfărâmă toată 
tăria lui. 



32- 7. Isaia 13, 10; Ioil 2, 31 si 3, 15; Mat. 
24, 29. 



1EZECH1IL 32 



1007 



13. Şi voiu pierde toate vitele lui I 
dela apa cea multă, şi picior de om 
mai mult nu o va turbură, şi urmă 
de vită nu o va călca. 

14. Atunci vor înceta apele lor, şi 
rîurilelor ca unluldelemn vor curge, 
zice Domnul. 

15. Când voiu dâ Eghipetul spre 
pierdere, şi se va pustii pământul 
cu plinirea lui, când voiu risipi pre 
toţi cei ce lăcuesc într'insul, şi vor 
cunoaşte, că eu sunt Domnul. 

16. Plângere este, şi'l vor plânge 
pre el; fetele neamurilor îl vor plân- 
ge pre el pentru Eghipet şi pentru 
toată tăriea lui, plânge'l-vor pre el, 
zice Domnul Domnul. 

17. Şi a fost în anul al doispre- 
zecelea în luna dinfâiu.în cincispre- 
zece ale lunii, fost-a cuvântul Dom- 
nului către mine, zicând. 

18. Fiul omului! Plânge preste tă- 
riea Eghipetului, şi vor pogorî nea- 
murile pre fetele lui moarte întru a- 
dâncul pământului, la cei ce se po- 
goară în groapă. 

19. Din apă limpede pogoară-te, 
şi dormi cu cei netăieji împrejur. 

20. In mijlocul celor răniţi de sa- 
bie vor cădeâ cu el, şi va dormi 
toată tăriea lui. 

21. Şi vor zice {ie uriaşii: întru 
adâncul gropii te pogoară, cu cât 
eşti mai bun? Pogoară-te şi dormi 
cu cei netăieji împrejur în mijlocul 
celor răniţi de sabie. 

22. Acolo este Asur şi toată adu- 
narea lui. Toţi răniţi acolo s'au dat. 

23. Şi mormântul lor întru adân- 
cul gropii, şi s'a făcufjj adunarea 
lui, împrejurul mormântului lui toji 
cei răniţi, cari au căzut de sabie, 
cari au pus mormânturile lui în coa- 
stele gropii, şi s'a făcut adunare 
împrejurul mormântului lui, toji a- 
ceştia răniţi, şi cari au căzut de sa- 
bie, cari au dat frica sa în pămân- 
tul vieţii. 



24. Acolo este Elam şi toată pu- 
terea lui împrejurul mormântului lui, 
toţi cei răniţi şi cari au căzut de 
sabie şi cei ce se pogoară netăieţi 
împrejur întru adâncul pământului, 
cari au dat frica sa în pământul vi- 
eţii, şi au luat chinul său cu cei 
ce se pogoară în groapă în mijlo- 
cul celor răniţi. 

25. Acolo s'a dat Mosoh şi Tovel 
şi toată tăriea lui împrejurul mor- 
mântului lui, toţi răniţii lui, toji acei 
netăieţi împrejur şi cei răniji de sa- 
bie, cari au dat frica lor in pămân- 
tul celor vii. 

26. Şi n'au dormit cu uriaşii cei 
ce au căzut din veac, cari s'au po- 
gorît în iad cu armele sale cele de 
răsboiu, şi au pus săbiile lor supt 
capetele sale, şi s'au făcut fărăde- 
legile lor întru oasele lor; că au în- 
fricoşat pre toţi în vieaţa lor. 

27. Şi tu în mijlocul celor netă- 
ieţi împrejur te vei zdrobi şi vei dor- 
mi cu cei răniţi de sabie. 

28. Acolo Edotn şi împăraţii lui 
şi toţi boierii lui Asur, cei ce au dat 
tăriea lui spre rană de sabie, ace- 
ştia cu cei răniţi au dormit cu cei 
ce s'au pogorît în groapă. 

29. Acolo boierii miezului nopţii 
toţi căpetenii ai lui Asur, cari s'au 
pogorît răniţi cu frica sa, şi întru 
tăriea sa au adormit netăieţi împre- 
jur cu cei răniţi de sabie, şi au luat 
chinul său cu cei ce se pogoară în 
groapă. 

30. Pre aceia va vedea împăratul 
Faraon, şi seva mângâiâ întru toată 
tăriea ior; răniţi de sabia lui Fara- 
on, şi toată tăriea lui, zice Domnul 
Dumnezeu. 

31. Pentrucă am dat frica lui preste 
pământul vieţii, şi va dormi în mij- 
locul celor netăiaţi împrejur cu cei 
răniţi de sabia lui Faraon şi toată 
mul|imea lui cu dânsul, zice Dom- 
nul Dumnezeu. 



1008 



IEZECHTTL 33 



CAP. 33. 

Dregăioriea prorocilor. 

Ci s'a făcut cuvânlul Domnului că- 
V ire mine, zicând: 

2. Fiul omuluil Grăeşle către fiii 
poporului tău, şi vei zice către ei: 
pămâniul presie care voiu aduce sa- 
bie, şi va lua poporul pământului 
pre un om dinir'ai săi, şi'l va pune 
pre el loruş slreaje. 

3. Şi acela va vedea sabia viind 
pre pământ, şi va lrâmbijâ cu trâm- 
biţa, şi va dâ semn poporului. 

4. Şi va auzi cel ce aude glasul 
trâmbijii, şi nu se va păzi, şi va 
veni sabia, şi'l va apuca pre el, sân- 
gele lui preste capul lui va fi. 

5. Pentrucă a auzit glasul trâm- 
biţii, şi nu s'a păzit, sângeie lui pre- 
ste el va fi, iar acesta pentrucă s'a 
păzit, sufletul său ş'a mântuit. 

6. Şi strejarul de va vedeâ sabia 
venind, şi nu va trâmbiţa cu trâm- 
biţa, şi poporul nu se va păzi, şi 
venind sabia va luâ dintru ei su- 

• f'et, el pentru fărădelegea sa s'a 
prins, şi sângele din mâna streja- 
rului îl voiu cere. 

7. Şi tu fiul omului! Strejar te-am 
pus pre tine casei lui Isratl, şi vei 
auzi din gura mea cuvânt, şi vei 
vesti lor dela mine. 

8. De cumva zicând eu celui pă- 
cătos, cu moarte vei muri, şi nu vei 
grăi, ca să se păzească cel necre- 
dincios dela calea lui şi cel fără- 
delege întru fărădelegea sa va muri; 
iar sângele lui din mâna ta il voiu 
cere. 

9 Iar de vei spune tu celui păcă- 
tos calea lui, ca să se întoarcă de 
la ea, şi nu se va întoarce dela ca- 
lea sa, el întru fărădelegea sa va 
muri; iar tu sufletul tău ţi-ai mân- 
tuit. 



10. Şi tu fiul omului ! Zi casei lui 
lsrail: aşâ aţi grăit zicând: înşelă- 
ciunile noastre şi fărădelegile noa- 
stre preste noi sunt, şi întru ele noi 
ne topim şi cum vom trăi? 

11. Zi lor: viu sunt eu zice Dom- 
nul; nu voiesc moartea păcătosu- 
lui, ci să se întoarcă păcătosul de 
la calea sa şi să fie viu. Cu întoar- 
cere întoarceţi-vă dela calea voa- 
stră cea rea; şi pentruce muriţi casa 
lui lsrail? 

12. Şi tu fiul omului! Zi către fiii 
poporului tău: dreptatea dreptului 
nu'l va mântui pre el, ori în ce zi 
va rătăci, şi fărădelegea celui fără- 
delege nu'i va slricâ lui, ori în ce 
zi se va întoarce dela fărădelegea 
sa, şi dreptul nu se va puteâ mân- 
tui în ziua păcatului său. 

13. Şi de voiu zice dreptului, cu 
vieaţă vei fi viu, şi el nădăjduindu- 
se întru dreptatea sa va face fără- 
delege, toate dreptăţile lui vor fi ui- 
tate, întru slrâmbătatea sa, care a 
făcut, într'aceea va muri. 

14. Şi de voiu zice celui păcătos 
cu moarte vei muri, şi se va întoarce 
dela păcatul său şi va face jude- 
cată şi dreptate, 

15. Şi va dâ înapoi zălogul, şi va 
plăti ce a jefuit, şi va umblă întru 
poruncile vieţei, ca să nu facă ne- 
dreptate, cu vieaţă va fi viu şi nu 
va muri. 

16. Toate păcaleie lui, care a pă- 
cătuit nu se vor pomeni, pentrucă 
judecată şi dreptate a făcut, într'a- 
ceiea va ii viu. 

17. Şi vor grăi fiii poporului tău: 
nu este dreaptă calea Domnului, şi 
aceasta calea lor nu este dreaptă. 

18. Că de se va abate cel drept 
dela dreptatea sa şi va face fără- 
delegi, va muri întru ele. 

19. Şi de se va abate cel păcă- 
tos dela fărădelegea sa, şi va face 



33. 7. ]saia 21, 11. 



10. Levit 26, 39 7/ 2 Petru 3, 9. 



IEZECHIIL 33-34 



1009 



judecată şi dreptate, viu va fi în- 
tru ele. 

20. Şi aceasta este, care afi zis: 
nu este dreaptă calea Domnului. 
Pre fiecare întru căile şale voiu ju- 
deca pre voi, casa lui Israil. 

21. Şi a fost în anul al doispre- 
zecelea în luna a zecea, în ziua a 
cincea a lunei a robiei noastre, ve- 
nit-a la mine cel ce a scăpai dela 
Ierusalim, zicând : s'a luat cetatea. 

22. Şi mâna Domnului fusese pre- 
ste mine seara mai 'nainte de ce a 
venii el şi a deschis gura mea,, până 
ce a venit el dimineaţa la mine, şi 
dupăce s'a deschis gura mea, nu 
s'a mai oprit. 

23. Şi s'a făcut cuvântul Domnu- 
lui către mine, zicând: 

24. Fiul omuluil Cei ce lăcuesc 
cele pustiite în pământul lui Israil, 
zic: unul erâ Avraam, şi a moşte- 
nit pământul; iar noi mai mulji sun- 
tem, nouă s'au dat pământul moşte- 
nire. 

25. Pentru aceea zi către ei, aşâ 
au zis Domnul: cei ce cu sânge 
mânca{i, şi ochii voştri ridicaţi la 
spurcăciunile voastre, şi vărsaţi sân- 
ge, au moştenî-veti pământul? 

26. Siăîuf-aţt întru sabia voastră, 
făcut-aţî urîciuni, şt fiecare pre fe- 
meia aproapelui său aţi pângărit, 
şi pământul veţi moşteni aşâ? 

27. Pentru aceea zî lor, acestea 
zice Domnul Dumnezeu: viu sunt 
eu, că cei ce lăcuesc cele pustiite, 
de sabie vor cădeâ, şi cei de pre 
îaţa câmpului, hiarelor ţarinii se vor 
dâ mâncare, şi pre cei din cele zi- 
dite şi pre cei din peşteri, cu moarte 
voiu omorî. 

28. Şi voiu dâ pământul pustiu, 
şi va pieri semeţia tăriei lui, şi se 
vor pustii munţii lui Israil, nefiind 
călător. 



22. 4 Imp. 25, 3, 4. 25. Fac. 9, 4; Lev. 
3, 17. 26. Ierem. 5, 8. 



29. Şi vor cunoaşte, că eu suni 
Domnul, când voiu face pământul 
lor pustiu, şi se va pustii pentru 
toate urîciunile lor, care au făcut. 

30. Şi lu fiul omului! Fiii popo- 
rului tău cei ce grăesc de tine pre 
lângă ziduri şi în uşele caselor; şi 
grăeşte om către fratele său, zicând: 
să ne adunăm şi să auzim cele ce 
ies dela Domnul. 

31. Şi vor yeni la tine, cum se 
adună poporul, şi va şedeâ înain- 
tea ia poporul meu, şi vor auzi cu- 
vintele tale, şi nu le vor face, că 
minciună esle în gura lor, şi după 
spurcăciunile lor umblă inima lor. 

32. Şi te vei face tor ca glasul 
organului cel cu dulce glas, bine 
întocmii, şi vor auzi cuvintele, şi 
nu le vor face. 

33. Şi când va veni, că iată vine; 
atunci vor cunoaşte, că proroc erâ 
în mijlocul lor. 

CAP. 34. 

Păstorii necredincioşi şi făgăduinţa 
păstorului bun. 

Şi a fost cuvântul Domnului către 
mine, zicând: 

2. Fiul omului! Proroceşte către 
păstorii lui Israil, proroceşte şi zi pă- 
storilor: acestea zice Domnul Dum- 
nezeu, o păstorii lui Israil! Au pa- 
scă-se păstorii pre sine? Au nu pre 
oi le pasc păstorii? 

3. lată laptele îl mânca(i şi cu 
lâna vă îmbrăcaţi, şi ce este gras 
junghiep", şi oile mele nu le paşteţi: 

4. Pre cea slabă nu o aţi întărit 
şi pre cea bolnavă nu o aţi vinde- 
cai şi pre cea zdrobită nu o aţi le- 
gal şi pre cea rătăcită nu aţi întors-o 
şi pre cea pierită nu o aţi căutat şi 
pre cea lare o aţi asuprit cu oste- 
neală. 

31. Zab. 3, s. 
34. 2. leremia 23, 1. 

3. Zah. 11, 17; Ierem. 23, 1. 

4. Luc, 15, 4. 



Biblia 



64. 



1010 



IEZECHIIL 34 



5. Şi s'au risipii oile mele nefiind 
păstor şi s'au îăcut mâncare hiare- 
lor (arinii. 

6. Şi s'au risipii oile mele în lo( 
munlele şi în lol dealul înalf, şi pre- 
sle îaţa a lot pământul s'au risipii, 
şi nu era cine să le caute şi cine 
să le înloarcă. 

7. Pentru aceea păsloril Auzifi cu- 
vântul Domnului: 

8. Viu sunt eu, zice Domnul Dum- 
nezeu, penlrucă s'au îăcut oile mele 
pradă, şi au fost oile mele mâncare 
tuturor hiarelor câmpului nefiind pă- 
stor, şi n'au căutat păstorii oile mele, 
ci s'au păscut păstorii pre sine; iar 
oile mele nu le-au păscut. 

9. Pentru aceea păstorii Auziţi cu- 
vântul Domnului: 

10. Acestea zice Domnul Dumne- 
zeu: iată eu asupra păstorilor, şi 
voiu cere oile mele din mâinile lor, 
şi voiu întoarce pre ei, ca să nu 
pască oile mele, şi nu le vor mai 
paşte păstorii pre ele; scoate-voîu 
oile mele din gura lor, şi nu le vor 
îî lor mai mulf mâncare. 

11. Pentru aceea acestea zice Dom- 
nul Dumnezeu: iată eu voiu căută 
oile mele, şi le voiu cercetă pre ele. 

12. In ce chip cearcă păstorul tur- 
ma sa în ziua rătăcirei, când esle 
negură şi nor în mijlocul oilor, când 
sunt osebite, aşa voiu cercetă oile 
mele, şi le voiu mână din tot locul 
unde s'au părăsit în zi de nor şi 
de negură. 

13. Şi voiu scoate pre ei din nea- 
muri, şi voiu aduna pre ei din jări, 
şi'i voiu duce pre ei în pământul 
lor, şi'i voiu paşte pre ei în munţii 
lui Israil, şi în râpi şi în toată îă- 
cuinţa pământului. 

14. Intru păşune bună voiu paşte 
pre ei, în muntele cel înalt al lui 
Israil, şi vor fi stânile lor acolo şi 

5. Isaia 53, 6; Ierem. 50, 6; Mat. 9, 36; 1 
Petr. 2, 25. 14. Ioan 10, 16. 



vor dormi, şi se vor odihni întru 
desîălare bună, şiîntrupăşune grasă 
se vor paşte în munţii lui Israil. 

15. Eu voiu paşte oile mele şi le 
voiu odihni pre ele, şi vor cunoa- 
şte, că eu sunt Domnul, acestea 
zice Domnul Dumnezeu. 

16. Pre cea pierdută voiu căută 
şi pre cea rătăcită voiu întoarce şi 
pre cea zdrobită voiu legă şi pre 
cea slabă voiu întări şi pre cea tare 
voiu păzi, şi le voiu paşte pre ele 
cu judecată. 

17. Şi voi oile mele, acestea zice 
Domnul Dumnezeu: iată eu voiu o- 
sebî între oaie şi între oaie, între 
berbeci şi între ţapi. 

18. Şi nu v'a fost destul vouă, 
că păşunea cea bună păşteaţi şi ră- 
măşiţele păşunei le călcaţi cu pi- 
cioarele voastre? Şi apa cea lim- 
pede aţi băut, şi cea rămasă, cu pi- 
cioarele voastre o turburaţi? 

19. Şi oile mele căîcăiurile picioa- 
relor voastre păşteau, şi apa cea tur- 
burată de picioarele voastre au băut. 

20. Pentru aceea acestea zice Dom- 
nul Dumnezeu: iată eu voiu osebî 
între oaie tare şi între oaie slabă. 

21. Cu coastele şi cu umerile voa- 
stre împingeaţi, şi cu coarnele voa- 
stre împungeaţi pre cea slabă. 

22 Şi voiu mânfuî oile mele şi 
nu vor îi mai mult pradă, şi voiu 
judeca între berbec şi berbec. 

23. Şi voiu sculă preste ei un pă- 
stor, şi'i va paşte pre ei robul meu 
David, şi va fi lor păstor. 

24. Şi eu Domnul voiu fllor Dum- 
nezeu, şi David căpetenie în mi- 
jlocul lor; eu Domnul am grăit. 

25. Şi voiu face cu David legă- 
tură de pace, şi voiu pierde hiarele 
cele rele de pre pământ, şi vor lă- 



15. Mat. 25, 32, 33. 

23. îsaia 42, 1 şi 40, 11; Zab. 11, 7; Mi* 
beea 7, 14; Ierem. 3, 15, 23, 4 şi 30, 9. 

24. Ozie 3, 5; Ioan 10, 11. 

25. Ozie 2, 18; Isaia 11. 9. 



IEZECHIIL 34 - 35 



1011 



cui în pustie şi vor dormi în dum- 
brăvi. 

26. Şi voiu dâ lor binecuvântare 
împrejurul muntelui meu, şi voiu dâ 
ploaie vouă, ploaie de binecuvân- 
tare. 

27. Şi lemnele câmpului vor dă 
roadă lor, şi pământul va dâ lăria 
sa, şi vor lăcuî în pământul lor cu 
nădejde de pace, şi vor cunoaşte, 
că eu sunt Domnul, când voiu zdrobî 
cu jugul lor, şi'i voiu scoate pre ei 
din mâna celor ce'i urăsc pre ei. 

28. Şi nu vor mai îi pradă nea- 
murilor, şi hiarele pământului nu'i 
vor mai mânca pre ei, şi vor lăcuî 
întru nădejde, şi nu va îî cine să'i 
sperie pre ei. 

29. Şi voiu ridica lor răsăditură 
de pace, şi nu vor mai fi puţini cu 
numărul pre pământ, şi nu vor mai 
pieri de foamete pre pământ, şi o- 
cara neamurilor nu vor mai suferi. 

30. Şi vor cunoaşte, că eu sunt 
Domnul Dumnezeul lor, şi ei popo- 
rul meu, casa lui Israil, zice Dom- 
nul Dumnezeu. 

31. Şi voi oile mele, şi oile tur- 
mei sunteji, şi eu sunt Domnul Dum- 
nezeul vostru, zice Domnul Dum- 
nezeu. 

CAP. 35. 

Prorocie împrotiva Idumeii. 

Fost-a cuvântul Domnului către 
mine, zicând: 

2. Fiul omului! întoarce faţa ta 
asupra muntelui Siir, şi proroceşte 
asupra lui. 

3. Şi zi lui, acestea zice Domnul 
Dumnezeu: iată eu sunt asupra ta 
munte Siir, şi voiu întinde mâna 
mea preste tine, şi te voiu dâ pu- 
stiu, şi ie voiu pustii. 



26. Isaia 11, 9; lerem. 31, 34. 28. Ietem. 
30,11. 30. Ierem.31,33. 31. loan 10, 11, 12. 
35. 2. Hmos t, 11. 



4. Şi în cetăţile tale voiu face pu- 
stiire, şi tu vei îi pustiu, şi vei cu- 
noaşte că eu sunt Domnul. 

5. Pentrucă ai fost vrăjmaş ve- 
şnic, şi ai şezut înaintea casei lui 
Israil cu vicleşug, în mâna vrăjma- 
şilor săbiei, în vremea strâmbâtăţii 
cei mai de pre urmă. 

6. Pentru aceea viu sunt eu, zice 
Domnul Dumnezeu ; pentrucă ai pă- 
cătuit asupra sângelui, şi sângele 
le va goni pre tine. 

7. Şi voiu dâ muntele Siir spre 
pustiire şi va H pustiu, şi voiu pier- 
de din el oameni şi dobitoace. 

8. Şi voiu umplea de răniţi dea- 
lurile tale şi văile tale, şi în toate 
câmpurile tale vor cădeâ răniţi de 
sabie. 

8. Pustietate veşnică te voiu face, 
şi cetăţile tale nu se vor mai lăcuî, 
şi vor cunoaşte că eu sunt Dom- 
nul. 

10. Pentrucă ai zis : cele două 
neamuri şi cele două ţări, ale mele 
vor fl, şi le voiu moşteni pre ele, 
şi Domnul acolo este. 

11. Pentru aceea viu sunt eu, zice 
Domnul, şi voiu face ţie după vrăj- 
măşia ta, şi mă voiu cunoaşte ţie, 
când le voiu judeca. 

12. Şi vei cunoaşte, că eu suni 
Domnul, auzit-am glasul blestentu- 
rilor tale,, că ai grăit, munţii lui I- 
srail pustii s'au dat nouă spre mân- 
care. 

13. Şi mari ai grăit asupra mea 
cu gura ta, şi eu am auzit. 

14. Pentru aceea acestea zice 
Domnul : când se va veseli lot pă- 
mântul, pustiu te voiu face pre tine. 

15. Precum le-ai bucurai de mo- 
ştenirea casei lui Israil, că s'a ri- 
sipit, aşâ te voiu face pre tine. Pu- 
stiu vei îi munte Siir, şi loată 1- 
dumeia va pieri, şi vor cunoaşte, 
că eu sun t Domnul Dumnezeul lor- 

5. Ps Î36, 7. 7. Isaia 34, 5. 
15. Hvdiel, 15. 



1012 



IEZECHIIL 36 



CAP. 36. 

Făgăduinţa mântuirii lui Israil. 

Şi tu fiul omului ! Proroceşte de 
munţii lui Israil, şi zi : munţilor 
lui Israil î Auziji cuvântul Domnu- 
lui. 

2. Acestea zice Domnul Dumne- 
zeu : pentrucă a zis de voi vrăj- 
maşul: bine este, pustiiri veşnice 
spre moşteniri nouă ni s'au îăcul, 

3. Pentru aceea proroceşte, şi zi: 
acestea zice Domnul Dumnezeu, pen- 
tru căci v'afi necinstit voi, şi v'aji 
urît voi de toate neamurile cele de 
prin prejurul vostru, ca să fiţi mo- 
ştenire celorlalte neamuri, şi v'aji 
suit, şi v'ati făcut grai limbii şi o- 
cară neamurilor, 

4. Pentru aceea munjii lui Israil! 
Auziţi cuvântul Domnului, acestea 
zice Domnul: munţilor şi dealuri- 
lor şi văilor şi pâraelor şi celor 
pustiite şi stinse, şi cetăţilor celor 
părăsite, care au fost pradă şi căl- 
care neamurilor celor de prin prejur. 

5. Pentru aceea acestea zice Dom- 
mil Dumnezeu: pentrucă întru fo- 
cul mâniei mele am grăit asupra 
celorlalte neamuri şi asupra a toată 
Idumeea, pentrucă au dat pămân- 
tul meu ioruş spre moştenire cu 
bucurie necinstind sufletele, ca să 
le piarză cu pustiire. 

6. Pentru aceea proroceşte de pă- 
mântul lui Israil, şi zî : munjilor şi 
dealurilor şi văilor şi codrilor, a- 
cestea zice Domnul: iată eu întru 
râvna mea şi întru mâniea mea am 
grăit, pentrucă a(i suferit voi ocă- 
rile neamurilor, 

7. Pentru aceea iată eu voiu ri- 
dică mâna mea preste neamurile 
cele din^prejurul vostru, acestea o- 
cara lor vor luâ. 

8. Iar voi munjii lui Israil, stru- 
gurul şi roadă voastră va mâncâ 



poporul meu, căci nădăjduesc să 
vie. 

9. Că iată eu voiu căutâ spre voi, 
şi veji iucrâ şi veţi semănâ. 

10. Şi voiu înmuljî întru voi oa- 
menii şi casa lui Israil toată de- 
săvârşit, şi se vor lăcuî cetăţile 
voastre, şi cele pustiite se vor zidh 

11. Şi voiu înmulţi întru voi oa- 
menii şi vite, şi voiu face să lă- 
cuiţi ca din începutul vostru, şi 
bine voiu face vouă, mai mult de 
cât mai înainte, şi veţi cunoaşte, 
că eu sunt Domnul. 

12. Şi voiu naşte întru voi oa- 
meni pre poporul meu Israil. şi vor 
moşteni pre voi, şi veţi ti lor mo- 
şie, şi nu vă veji adauge mai mult* 
ca să vă facă pre voi fără de fii 
dintru ei. 

13. Acestea zice Domnul Dum- 
nezeu, pentrucă au zis ţie : pământ, 
care mănâncă oameni eşti tu, şi 
fără de fii de neamul tău fe-ai făcut. 

14. Pentru aceea oameni mai mult 
nu vei mâncâ, şi neamul tău nu'l 
vei mai face mai mult fără de fii, 
zice Domnul Domnul. 

15. Şi nu se va auzi mai mult 
întru voi defăimarea neamurilor, şl 
ocara popoarelor mai mult nu o veji 
suferi, zice Domnul Domnul. 

16. Şi s'a făcut cuvântul Dom- 
nului către mine, zicând : 

17. Fiul omului ! Casa lui Israil 
a lăcuit în pământul său, şi l-a spur- 
cat pre el cu calea sa; şi cu idolii 
săi, şi cu necurăţiile sale, ca ne- 
curăţia femeii, care are curgerea sân- 
gelui cea de pre lună, s'a făcut ca- 
lea lor înaintea feţii mele. 

18. Şi am vărsat mâniea mea pre- 
ste dânşii, pentru sângele care l-au 
vărsat ei pre pământ şi cu idolii 
lor l-au spurcat pre el. 

19. Şi i-am risipii pre ei întru 
neamuri, şi i-am vânturat pre ei prin 



3Q. 5. Ierem. 2, 7. 



13. Neem. 13, 33. 17. Lev. 12, 2. 



IEZECHUL 36 



1013 



fări; după calea lor şi după păca- 
tul lor i-am judecai pre ei, 

20. Şi au umblal după neamurile 
la care au mers şi au spurcat nu- 
mele cel sfânt al meu, că se ziceâ de 
d: poporul Domnului sunt aceştia 
şl din pământul lui au ieşit. 

21. Şi nu m'am indurat de ei pen- 
tru numele meu cel sfânt, care 1-a 
spurcat casa lui Israil întru neamu- 
rile la care a mers. 

22. Pentru aceea zî casei lui Israil, 
acestea zice Domnul Domnul: nu pen- 
tru voi voiu face eu vouă casa lui 
Israil, ci pentru numele meu cel sfânt 
care 1-aji spurcai întru neamurile, 
îa care aji mers. 

23. Şi voiu sfinţi numele meu cel 
mare, care s'a spurcai întru nea- 
muri, care l-aţi spurcat în mijlocul 
lor; şi vor cunoaşte neamurile, că 
€u sunt Domnul, zice Domnul, când 
mă voiu sîinfî întru voi înaintea o- 
chiîor lor. 

24. Şi voiu lua pre voi dintru nea- 
muri şi voiu aduna pre voi din toate 
fările, şi voiu băgă pre voi în pă- 
mântul vostru. 

25. Şi voiu stropi presfe voi apă 
curată şi vă veţi cură|i de toate ne- 
curăţiile voastre, şi de toţi idolii vo- 
ştri voiu curăţl pre voi. 

26. Şi voiu dâ vouă inimă nouă, 
şi duh nou voiu dâ întru voi, şi voiu 
luâ inima cea de piatră din trupul 
vostru şi voiu dâ vouă inimă de 
carne. 

27. Şi duhul meu voiu dâ întru 
voi, şi voiu face ca să umblaţi în- 
tru îndreptările mele, şi judecăţile 
mele să le păziţi şi să le faceţi. 

28. Şi veţi lăcui pre pământul care 
l-am dat părinţilor voştri şi veţi îi 
mie popor şi eu voiu îi vouă Dum- 
nezeu. 

29. Şi vă voiu mântui pre voi din- 

20. Isaia 52, 5; Rom. 2, 24. 

22. fi 2 Lege 9, 5; Isaia 43, 25 şi 4B, 9. 

26. Ierem. 32, 39. 



tru toate necurăţiile voastre şi voiu 
chemă grâul, şi'l voiu înmulţi pre 
el, şi nu voiu aduce asupra voa- 
stră foamete. 

30. Şi voiu înmulţi roadă lemnu- 
lui şi roadele ţarinei, ca să nu pur- 
taţi ocara foametei întru neamuri. 

31. Şi vă veţi aduce aminte de 
căile voastre cele rele şi de izvo- 
dirile voastre cele ce nu erau bune, 
şi nu vor plăcea vouă fărădelegile 
voastre şi spurcăciunile voastre. 

32. Nu pentru voi voiu face, zice 
Domnul Domnul; să ştiţi voi, ruşi- 
naţi-vă şi vă abateţi dela căile voa- 
stre casa lui Israil. 

33. Acestea zice Domnul Domnul : 
în ziua în care voiu curăţl pre voi 
de toate fărădelegile voastre şi voiu 
face să se lăcuiască cetăţile şi cele 
pustiite se vor zidi. 

34. Şi pământul cel stricat se va 
lucra, care mai nainte era stricat 
înaintea ochitor a tot călătorul. 

35. Şl vor zice: pământul cel stri- 
cat s'a făcut ca o grădină desfă- 
tată, şi cetăţile cele pustii şi stri- 
cate şi săpate, tari s'au aşezat. 

36. Şi vor cunoaşte neamurile cele 
rămase împrejurul vostru, că eu sunt 
Domnul; am zidit cele surpate şi 
am răsădit cele stricate. Eu Dom- 
nul am grăit şi am făcut. 

37. Acestea zice Domnul Dumne- 
zeu: încă întru aceasta mă va că- 
uta casa lui Israil, ca să le iac lor; 
înmulţi-voiu pre ei de oameni ca 
oile. 

38. Ca oile cele sfinte, ca oile Ie- 
rusalimului; întru sărbătorile lui, aşâ 
vor fi cetăţile cele pustii pline de 
oameni şi vor cunoaşte că eu sunt 
Domnul. 



31. Ierem. 17, 2. 32. Isaia 43, 25. 
33. Isaia 33, 2Q. 



1014 



IEZECHIIL 37 



CAP. 37. 

Vedenia oaselor uscate şi învierea 
. morţilor. 

Fosl-a presfe mine mâna Domnu- 
lui şi m'a scos Duhul Domnului 
şi m'a pus în mijlocul unui câmp, 
şi acela erâ plin de oase de oameni, 

2. Şi m'a purtai pre mine împre- 
jurul lor; şi iată erau multe foarte 
pre faţa câmpului, şi iată uscate 
foarte. 

3. Şi a zis către mine : fiul omu- 
lui] Oare înviâ-vor oasele acestea ? 
Şi am zis, Doamne 1 Doamne ! Tu 
ştii acestea. 

4. Şi au zis către mine: fiul o- 
mului! Proroceşte spre oasele ace- 
stea şi să Ie zici lor: oase uscate, 
ascultaţi cuvântul Domnului. 

5. Acestea zice Domnul Dumne- 
zeu oaselor acestora: iată eu voiu 
aduce întru voi duh de vieaţă, 

6. Şi voiu dâ presfe voi vine şi 
voiu pune preste voi carne şi voiu 
întinde preste voi piele, şi voiu dâ 
întru voi duhul meu şi veţi învia, 
şi veţi cunoaşte că eu sunt Domnul. 

7. Şi am prorocit precum mi-au 
poruncit mie Domnul, şi s'a făcut 
glas când am prorocit, şi iată cu- 
tremur s'a făcut şi s'au apropiat 
oasele, fiecare os la încheetura sa. 

8. Şi am văzut şi iată creşteau pre- 
ste dânsele vine şi came, şi se fin- 
deă piele preste dânsele deasupra 
şi duh nu erâ înfr'însele. 

9. Şi au zis către mine: proroce- 
şte pentru duhul, proroceşte fiul o- 
muluil Şi zi duhului: acestea zice 
Domnul Dumnezeu din patru vân- 
turi vino duhule şf suflă preste mor- 
ţii aceştia şi să învieze. 

10. Şi am prorocit precum mi-au 
poruncii mie Domnul, şi a intrat în- 
tr'înşii duhul, şi au învieaf, şi au 
stătut pre picioarele lor mulţime 
multă foarte. 



11. Şi au grăit Domnul către mine, 
zicând: fiul omului] Oasele acestea 
toată casa lui Israil este. Aceştia 
zic: uscatu-s'au oasele noastre, pie- 
rit-au nădejdea noastră, şi ne-am 
stins. 

12. Pentru aceea proroceşte, şi zi: 
acestea zice Domnul, iată eu voiu 
deschide mormânturile voastre, şi 
voiu scoate pre voi din mormântu- 
rile voastre poporul meu, şi vă voiu 
duce pre voi în pământul lui Israiî, 

13. Şi veţi cunoaşte că eu sunt 
Domnul, când voiu deschide eu 
mormânturile voastre, ca să vă scoţ 
pre voi din mormânturile voastre 
poporul meu. 

14. Şi voiu dâ duhul meu întru 
voi, şi veţi învieâ, şi voiu pune pre 
voi pre pământul vostru, şi veţi cu- 
noaşte, că eu sunt Domnul, grăit- 
am, şi voiu face, zice Domnul. 

15. Şi a fost cuvântul Domnului 
către mine, zicând: 

16. Fiul omuluil laţi ţie un toiag, 
şi scrie preste el pre Iuda şi pre 
fiii lui Israil, cari s'au adaos la el, 
şi'ţi vei lua al doilea toiag, şi vei 
seri presfe el pre Iosif, toiagul lui 
Efraim şi pre toţi fiii Iui Israil, cari 
s'au adaos la el. 

17. Şi le vei împreună pre ele u- 
nul la altul să'ţi fie un toiag, ca 
să le legi pre ele, şi vor fi în mâna ta» 

18. Şi va fi când vor zice către 
fine fiii poporului tău: au nu vei 
spune nouă, ce sunt acestea ţie? 

19. Şi vei zice către ci: acestea 
zice Domnul: iată eu voiu lua nea- 
mul lui Iosif cel din mâna lui E- 
fraim, şi neamurile lui Israil cele 
ce s'au adaos la el, şi voiu dâ pre 
ei presfe neamul lui Iuda, şi vor fî 
un toiag în mâna ludii. 

20. Şi vor fi toiegele, pre care tu 
ai scris în mâna ta înaintea lor. 

21. Şi vei grăi către ei, acestea 

37- 13. Isaia 26, IS>. 



IEZECHIIL 37-38 



1015 



zice Domnul Domnul ; îatS eu voiu 
lua toată casa lui Israil din mijlo- 
cul neamurilor, la care a mers, şi'i 
voiu aduna pre ei dintru toţi cei 
dimprejurul lor, şi'i voiu băga pre 
ei în pământul lui Israil, 

22. Şi'i voiu îace pre ei un neam 
în pământul meu în rnunjii lui I- 
srail; un Domn va H lor, şi nu vor 
fi mai mult două neamuri, nici se 
vor mai împărţi mai mult în două 
împără|ii, 

23. Ca să nu se spurce mai mult 
întru idolii lor şi întru urâciunile 
lor şi întru toate necurăţiile lor; şi'i 
voiu mântui pre ei de toate fărăde- 
legile lor, cu care au păcătuit, şi'i 
voiu curăţî pre ei, şi vor fî mie po- 
por, şi eu voiu fi lor Dumnezeu. 

24. Şi robul meu David împărat 
în mijlocul lor, şi un păstor va fi 
tuturor, că întru poruncile mele vor 
umblâ, şi judecăţile meîe vor păzî 
şi le vor îace pre ele, 

25. Şi vor lăcuî în pământul lor, 
care l-am dat robului meu lacov, 
unde au lăcuit părinjii lor ; şi vor 
lăcuî pre dânsul ei şi fiii lor şi fiii 
fiilor lor până în veac, şi David ro- 
bul meu împărat va fi lor în veac. 

26. Şi voiu pune lor legătură de . 
pace, şi legătură veşnică va fi cu 
ei, şi voiu pune Sfintele meîe în mij- 
locul lor. 

27. Şi va fi lăcaşul meu întru ei, 
şt voiu fi lor Dumnezeu, şi ei vor 
fi mie popor. 

28. Şi vor cunoaşte neamurile, că 
eu sunt Domnul, cel ce'i sfinţesc 
pre ei, când vor fi Sfintele melc în 
mijlocul lor în veac. 



22. Ierem. 3, 18; Ioan 10, 16. 

23. Ierem. 33, 8; Jsaia 1, 18; Isaia 40, 11. 

24. Ierem. 23, 4 şi 30, 9, 

26. Daniil 9, 24; Ioan 1, 46; Lev. 26, 11. 

27. Psalm 88, 4 şi 109, 5; 2 Cor. 6, 16. 

28. Ioan 12, 34. 



CAP. 38. 

Prorocit asupra lui Gog şi Magog, 

F ost-a cuvântul Domnului către 
mine, zicând: 

2. Fiul omului! întăreşte faţa ta 
spre Gog şi spre pământul lui Ma- 
gog, spre biruitorul căpeteniei lui 
Mesoh şi Tovel, şi proroceşte pen- 
tru dânsul. 

3. Şi zi lui: acestea zice Domnul 
Domnul: iată eu asupra ta Gog şi 
asupra pământului lui Magog biru- 
itorul căpeteniei Mesohului şi To- 
velului. 

4. Şi te voi aduna pre tine şi toată 
puterea ta, cai şi călăreţi îmbrăcaţi 
în platoşe toţi, adunare multă, scu- 
turi şi coifuri şi săbii. 

5. Perşi şi Eliopi şi Livii şi Lidii, 
toţi cu coifuri şi cu scuturi. 

6. Gamer şi toţi cei dimprejurul 
lui, casa lui Torgamâ dela margi- 
nea miezului nopţii, şi toţi cei dim- 
prejurul lui, şi neamuri multe cu 
tine. 

7. Găfeşte-te, găteşte-te pre tine 
însuţi tu, şi toată adunarea fa cea 
adunată cu tine, şi vei fi mie îna- 
inte streaje. 

8. Din zile multe se va găti, în 
anii cei de pre urmă va veni, şi va 
veni la pământul cel stricat de sa- 
bie, adunaţi din neamuri multe în 
pământul Iui Israil, care s'a pustiit 
de toate părţile, şi acesta dintru 
neamuri a ieşit, şi vor lăcuî în pace 
foţi. 

9. Şi te vei sui ca ploaia, şi vei 
veni ca norul, şi vei acoperi pă- 
mântul, şi vei fi fu şi toţi cei dim- 
prejurul tău, şi neamuri multe cu 
tine. 

10. Acestea zice Domnul Domnul: 
şi va îi în ziua aceea, sui-se-va cu- 
vânt în inima ta, şi vei gândi gân- 
duri rele. 

38. 2. Hpoc. io, 8. 
9. Daniil 11, 40; Pilde I, 27. 



1016 



IEZECHIIL 38-39 



11. Şi vei grăi: sui-mă-voiu pre 
pământul cel lepădat, venî-voiu la 
cei ce se odihnesc cu linişte şi la 
cei ce lăcuesc în pace, la fo{i cei 
ce lăcuesc pământul, întru care nu 
este zid, nici zăvoare, şi uşi nu sunt 
la ei. 

12. A prădâ pradă şi jafuri a je- 
fui, a întoarce mâinile mele spre 
cea pustiită, care s'a lăcuit, şi pre- 
ste neamurile cele adunate din nea- 
muri multe, preste cei ce au făcut 
moşii şi lăcuesc în mijlocul pămân- 
tului 

13. Savâ şi Dedan şi neguţătorii 
Carhidoniei şi toate satele lor vor 
grăi jie: spre pradă a prădâ vii lu 
şi a jefui jefuiri, şi ai adunat adu- 
narea ta, să iei argint şi aur, să iei 
moşii, să jefueşli jefuiri mari? 

14. Pentru aceea proroceşte fiul 
omului! Şi zî lui Gog, acestea zice 
Domnul: au nu în ziua aceea, când 
va lăcui poporul meu Israil în pace 
te vei ridică? 

15. Şi vei veni dela locul tău, de 
la marginea miezului nopţei şi nea- 
muri multe cu tine, călăreţi de cai, 
foţi adunare mare şi putere multă. 

16. Şi te vei sui asupra poporu- 
lui meu Israil, ca un nor, să aco- 
peri pământul. In zilele cele de pre 
urmă va fi, şi te voiu aduce în pă- 
mântul meu ca să cunoască toate 
neamurile, când mă voiu sfinţi eu 
întru tine înaintea lor. 

17. Acestea zice Domnul Domnul, 
lui Gog: tu eşti, de care am grăit 
mai înainte, în zilele cele mai din- 
tâiu prin mâna robilor mei proro- 
cii lui Israil, în zilele acelea şi în 
anii aceia, ca să te aduc pre tine 
asupra lor. 

18. Şi va fi în ziua aceea, în ziua 
în care va veni Gog asupra pămân- 
tului lui Israil, zice Domnul Dom- 
nul: sui-se-va mâniea mea. 

11. Ierem. 49, 30. 16. Dan. 11, 40. 



19. Şi în râvna mea cu focul mâ- 
niei mele am grăit, că va îi în ziua 
aceea cutremur mare pre pământul 
lui Israil, 

20. Şi se vor clăti de faţa Dom- 
nului peştii mării şi pasările ceru- 
lui şi hiarele câmpului, şi toate ji* 
vinile cele ce se târăsc pre pământ, 
şi toţi oamenii cei de pre faţa pă- 
mântului, şi se vor sparge munţii, 
şi se vor afunda văile, şi tot zidul 
pre pământ se va surpa. 

21. Şi voiu chemă asupra lui toată 
frica săbiei, zice Domnul Domnul: 
sabia omului va fi asupra fratelui 
său. 

22. Şi'l voiu judecă pre el cu moar- 
te şi cu sânge şi cu ploaie înnecă- 
toare şi cu pietre de grindine şi foc, 
şi piatră pucioasă voiu plouă pre- 
ste el şi preste toţi cei ce sunt cu 
el, şi preste neamuri multe, care sunt 
cu el. 

23. Şi mă voiu slăvi şi mă voiu 
sfinţi, şi mă voiu cunoaşte înaintea 
a multe neamuri şi vor cunoaşte, 
că eu sunt Domnul. 

CAP. 39. 

Urmarea prorociri contra lui Gog şi 
Magog. 

Oi tu fiul omuluil Proroceşte asu- 
Vpra lui Gog şi zi: acestea zice 
Domnul: iată eu asupra ta Gog că- 
petenia lui Mesoh şi Tovel. 

2. Şi te voiu adună pre tine şi te 
voiu povăţul pre fine, şi te voiu sui 
pre line dela marginea miezului nop- 
ţei şi te voiu aduce pre munţii lui 
Israil. 

3. Şi voiu pierde arcul tău din 
mâna ta cea stângă, şr săgeţile tale 
din mâna ta cea dreaptă. 

4. Şi te voiu surpă preste munţii 
lui Israil şi vei cădeâ lu şi toţi cei 

20. Mateiu 24, 29 ; Lwcâ 21, 25; Ozle 4,3. 

21. Jnâec. 7, 22; 1 Imp. 14, 20. 

22. Ps. 10, 6; Hpoc. 8, 7 şi 16, 21. 



IEZECHIIL 39 



1017 



dimprejurul tău, şi neamurile cele 
ce sunf cu fine, dâ-se-vor la mul- 
ţime de pasări şi la toată zbură- 
toarea, şi la ţoale hiarele câmpului 
te-am dai pre line să le mănânce. 

5. Pre {aţa câmpului vei cădeâ, 
că eu am grăit, zice Domnul Dom- 
nul. 

6. Şi voiu trimile foc presle Ma- 
gog şi se vor lăcuî ostroavele în 
pace, şi vor cunoaşte că eu sunt 
Domnul. 

7. Şi numele meu cel sfânt se va 
cunoaşte în mijlocul poporului meu 
Israil, şi nu se va mai spurca nu- 
mele meu cel sîânt, şi vor cunoa- 
şte toate neamurile, că eu sunt Dom- 
nul cel sîânt întru Israil. 

8. Iată vine şi vei cunoaşte că 
va fl zice Domnul Domnul : acea- 
sta este ziua întru care am grăit. 

9. Şi vor ieşi cei ce lăcuesc în 
cetăfile lui Israil şi vor arde armeie 
şi pavezele şi sulifile şi arcele şi 
săgeţile şi toiegele de mâini şi lăn- 
cile şi vor aţâţă cu ele Ioc în şapte 
ani. 

10. Şi nu vor luâ lemne din câmp, 
nici vor tăiâ din dumbrăvi, ci ar- 
mele le vor arde cu îoc şi vor pradă 
pre cei ce i-au prădat pre ei, şi vor 
jefui pre cei ce i-au jefuit pre ei, zice 
Domnul. 

11. Şi va fî în ziua aceea, dâ-voiu 
Iui Gog loc numit mormînt întru 
Israil, îngropare celor ce au venit 
la mare, şi vor zidi împrejur gura 
văiei, 

12. Şi vorîngropâ acolo pre Gog 
şi toată mulţimea lui, şi se va che- 
mă atunci îngroparea lui Gog. 

13. Şi'i vor îngropa pre ei casa 
lui Israil, ca să se curăţiască pă- 
mântul în luna a şaptea, şi'i va în- 
gropâ pre ei tot poporul pământu- 
lui, şi va fl lor numită ziua în care 
m'am slăvii, zice Domnul. 

14. Şi pururea vor trimile oameni, 



cari vor umblă prin tot pământul 
şi vor căută ca să îngroape pre cei 
rămaşi pre faţa pământului şi să'l 
curăţiască pre el, după luna a şap- 
lea vor cercă. 

15. Şi lot cel ce umblă pre pă- 
mânt şi va vedeâ os de om, va pune 
lângă el semn, până când îl vorîn- 
gropâ îngropătorii în Ghe în cimi- 
tirul lui Gog. 

16. Că şi numele cetăţei se va 
chemă cimitir, şi se va curăţî pă- 
mântul. 

17. Şi tu fiul omului! Acestea zice 
Domnul Domnul: grăeşte către toată 
pasărea zburătoare şi către toate 
hiarele câmpului: adunaţi-vă şi ve- 
niţi, adunaţi-vă din toate laturile de 
prin prejur la jertfa mea cea mare, 
care am jertfit vouă în munţii lui 
Israil, şi veţi mâncâ carne şi veţi 
beâ sânge. 

18. Cărnurile uriaşilor veţi mâncâ 
şi sângele domnilor pământului veţi 
beâ, berbeci şi ţapi şi viţei, toţi graşi. 

19. Şi veţi mâncâ grăsime de vă 
veţi săturâ, şi veţi beâ sânge de vă 
veţi îmbată, din jertfa mea care am 
junghiat vouă. * 

20. Şi vă veţi sătura din masa 
mea, de cal şi de călăreţ, de uriaş 
şi de tot bărbatul răsboinic, zice 
Domnul. 

21. Şi voiu dă slava mea întru 
voi, şi vor vedeâ toate neamurile ju- 
decata care am făcut, şi mâna mea 
care am adus preste ei. 

22. Şi va cunoaşte casa lui Israil, 
că eu sunt Domnul Dumnezeul lor 
din ziua aceasta şi înainte. 

23. Şi vor cunoaşte toate neamu- 
rile, că pentru păcatele lor s'a ro- 
bit casa iui Israil, că s'a lepădat de 
mine si am întors faţa mea de că- 
tre ei şi i-am dat pre ei în mâinile 
vrăjmaşilor lor şi au căzut toţi de 
sabie. 

39. 17. Isaia 34, 6; Sofon. 1, 7, 5. 
23. R 2 Lege 31, 17, ÎS. 



1018 



IEZECHIIL 39-40 



24. După necurăţiile lor şi după 
fărădelegile lor am făcui lor şi am 
înlors faţa mea de către ei. 

25. Pentru aceea acestea zice Dom- 
nul Domnul: acum voiu întoarce ro- 
bia lui Iacov şi voiu miluî casa lui 
Israil şi voiu râvnî pentru numele 
meu cel sfânt. 

26. Şi vor îuâ ocara lor şi slrâm- 
bStatea care au făcut, când au lă- 
cuit ei în pământul lor în pace, şi 
nu va fî cine să'i înfricoşeze. 

27. Când îi voiu întoarce eu pre 
ei din neamuri şi'i voiu adunâ din 
mâinile neamurilor, mă voiu sfinţi 
întru ei înaintea neamurilor, 

28. Şi vor cunoaşte că eu sunt 
Domnul Dumnezeul lor, când mă 
voiu arăta eu întru neamuri şi îi 
voiu adunâ pre ei pre pământul lor, 
şi nu voiu lăsâ mai mult pre nici 
unul dintru ei. 

29. Şi nu voiu mai înloarce faţa 
mea de către ei, pentrucă am văr- 
sat mâniea mea preste casa lui Israil, 
zice Domnul Domnul. 

CAP. 40. 

» 

Vedenia zidirei bisericii, 

Şi a fosl în anul al douăzeci şi 
cincilea al robiei noastre în luna 
dintâiu, în zece zile ale lunei, în a- 
nul al patrusprezecelea, dupăce s'a 
îuat cetatea, în ziua aceea fost-a 
preste mine mâna Domnului, şi m'a 
adus acolo. 

2. Intru vederea lui Dumnezeu m'a 
adus pre mine în pământul lui Israil 
şi m'a pus într'un munte foarte în- 
nalt şi preste el eră ca o cetate zi- 
dită împreajmă. 

3. Şi m'a băgat pre mine acolo, 
şi iată un bărbat şi vederea lui era 
ca vederea aramei sclipitoare, şi în 
mâna lui eră aţă de ziditori şi tre- 
stie de măsurat, şi el stâ în poartă. 

29. Ioil 2, 28. 



4. Şi a zis către mine bărbatul: 
văzut-ai fiul omului 1 Vezi cu ochii 
tăi şi cu urechile tale auzi, şi pune 
în inima ta toate câte eu arăt ţie, 
pentru ca să arăt {ie ai intrat aici, 
şi vei arăta toate câte tu vezi, ca- 
sei lui Israil. 

5. Şi iată zid afară din casă prin 
prejur, în mâna bărbatului trestie 
de măsurat de şase coţi şi o pal- 
mă, şi a măsurat zidul, lăjimea şi 
înăîjimea lui era întocmai cu trestia, 

6. Şi a intrat pre poarta, care ca- 
ută spre răsărit, şapte trepte, şi a 
măsurat Tee şase de o parte şi şase 
de altă parte, şi pridvorul por{ei în- 
tocmai cu trestia. 

7. Şi tindă întocmai cu trestia de 
lungă şi de lată, şi pridvor în mijlo- 
cul foişorului de şase coţi. 

8. Şi tinda a doua întocmai cu 
trestia de lată şi de iungă şi prid- 
vorul de cinci coţi. 

9. Şi tinda a treia întocmai cu 
trestia de lungă şi de lată. 

10. Şi pridvorul porţei cel aproape 
de pridvorul uşei de opt coti şi frun- 
tea de doi co|i, şi pridvorul porţei 
din lăuntru. 

11. Şi tinda por{ei împreajmă, trei 
de o parte şi trei de alta, şi o mă- 
sură ia câte trele, şi o măsură la 
pridvor de o parte şi de alta. 

12. Şi a măsurat lărgimea uşei 
portei de zece coţi, şi lărgimea por- 
ţei de treisprezece coţi. 

13. Şi un cot se adunâ înaintea 
tinzii, şi hotarul unui cot de o parte 
şi de alta, şi tinda de şase coţi de 
o parte şi de şase de alta. 

14. Şi a măsurat poarta dela zi- 
dul tinzii până la peretele tinzei, lă- 
ţimea^de douăzeci şi cinci de coţi» 
aceasta este poartă împreajmă porţei. 

15. Şi descoperemântul pridvoru- 
lui porţei de şasezeci de coţi dina- 
fară, şi de douăzeci şi cinci tinda 
porţei prin prejur. 



IEZECHIIL 40 



1019 



16. Şi descoperemântul curţei din 
afară la descoperemântul pridvoru- 
lui por|ei cei dinlăuntru de cinci- 
zeci de coţi. 

17. Şi ferestre ascunse la tinzi şi 
ia pridvoare pre dinlăunfrul porţef 
curţei prin prejur, aşijderea la foi- 
şoare ferestre împrejur pre dinlăun- 
tru şi preste pridvor finici de o parte 
şi de alia. 

18. Şi m'a băgat în curtea cea 
mai din lăuntru, şi iată cămări şi 
stâlpi împrejurul curţii, treizeci de 
cămări întru împrejurarea stâlpilor. 

19. Şi foişoare în dosul porjilor 
după lungimea porţilor celor din 
înaintea stâlpilor de desupt. 

20. Şi a măsurat lărgimea dela 
descoperemântul porţii cei mai din 
afară pre din lăuntru către desco- 
peremântul porţii care caută spre 
răsărit. 

21. Şi m'a băgat spre miazănoap- 
te, şi iată poarta, care caută spre 
miazănoapte către curtea cea mai 
dinafară, şi o a măsurat cât este 
de lungă şi de lată. 

22. Şi tinzi trei de o parte şi trei 
de alta, şi fruntea şi foişorul şi 
iinicii ei, şi s'a făcut după măsura 
porţii, care caută către răsărit, de 
cincizeci de coţi lungimea ei, şi de 
douăzeci şi cinci lărgimea. 

23. Şi ferestrile ei şi foişoarele 
şi finicii ei, ca şi poarta, care caută 
către răsărit, şi pre şapte trepte se 
suiâ la ea, şi foişor pre din lăun- 
tru. 

24. Şi poarta curţii cea mai din 
lăuntru, care caută spre poarta mie- 
zuluinopţii, ca şi poarta, care caută 
spre răsărit, şi a măsurat curtea 
dela o poartă până la altă poartă 
o sută de coţi. 

25. Şi m'a dus despre austru, şi 
iată o poartă căutând spre austru, 
şi o a măsurat pre ea, şi tinda şi 



fruntea, şt foişoarele după măsu- 
rile acestea. 

26. Şi ferestrile ei, şi foişoarele 
împrejur, ca şi ferestrile pridvoru- 
lui, de cincizeci de coţi lungimea 
ei, şi de douăzeci şi cinci lărgimea. 

27. Şi şapte trepte erau la ea, şi 
foişor pre din lăuntru, şi finici îa 
ea, unul dincoace, şi altul dincolo 
presie frunte. 

28. Şi poarta în preajma porţii 
curţii cei mai din lăuntru despre 
austru; şi a măsurat curtea dela o 
poartă până la altă poartă, lărgi- 
mea coţi o sută către austru, 

29. Şi m'a băgat în curtea cea 
mai din îăunfru a porţii de către 
austru, şi a măsurat poarta după 
măsurile acestea. 

30. Şi tinda şi frunţile şi foişoa- 
rele şi ferestrile ei şi la foişor îm- 
prejur coţi cincizeci lungimea ei, şt 
lărgimea ei douăzeci şi cinci. 

31. Şi foişor împrejur lungimea 
de douăzeci şi cinci de coţi, şi lă- 
ţimea cinci. 

32. Şi foişor la uşa cea mai din 
afară, şi finici pre frunte, şi opt 
trepte. 

33. Şi m'a băgat la poarta, care 
caută către răsărit, şi o a măsurat 
pre ea după măsurile acestea. 

34. Şi tinda şi frunţile şi foişoa- 
rele şi ferestrile la ea, şi foişor îm- 
prejur cincizeci de coţi lungimea ei, 
şi lărgimea ei douăzeci şi cinci. 

35. Şi foişor la curtea cea mai 
dinafară, şi finici presie frunte din- 
coace şi dincolo, şi opt trepte la 
ea. 

36. Şi m'a băgat la poarta cea 
de către miazănoapte, şi o a mă- 
surat după măsurile acestea. 

37. Şi linzile ei şi frunţile şi fo- 
işoarele şi ferestre la ea împrejur, 
de cincizeci de coţi lungimea ei, şi 
lărgimea de douăzeci şi cinci. 

38. Şi foişoarele la curtea cea mai 



1020 



IEZECHIIL 40-41 



dinafară, şi {iniei la frunte dincoa- 
ce şi dincolo, şi opt trepte la ea. 

39. Şi cămările ei şi uşile ei şi 
îoişoarele ei spre poarta a doua, 
curgere de apă, acolo spală arde- 
rea de tot. 

40. Şi la pridvorul porţii două 
mese dincoace, ca să junghie pre 
ele arderea de tot cea pentru pă- 
cate, şi cea pentru neştiinţă. 

41. Şi dinnapoia curgerii arderilor 
de tot, care caută spre miazănoapte, 
două mese către răsărituri din do- 
sul cei a doua, şi la pridvorul por- 
ţii despre răsărit opt mese. 

42. Patru mese de o parte, şi pa- 
tru mese de altă parte din dosul 
porţii, preste acelea junghiau jert- 
fele, şi arderile de tot împreajma 
celor opt mese ale jertfelor. 

43. Şi patru mese ale arderilor de 
tot de piatră cioplită, lungimea de 
un cot şi jumătate, şi un cot de 
înalt. 

44. Preste ele vor pune uneltele 
cu care junghiau acolo arderile de 
tot şi jertfele. 

45. Şi de o palmă vor aveâ strea- 
şină cioplită pre din lăuntru îm- 
prejur, şi deasupra meselor acope- 
remânt, ca să se acopere de ploaie 
şi de uscăciune. 

46. Şi m'a băgat pre mine la 
curtea cea mai din lăuntru, şi iată 
două cămări în curtea cea mai din 
lăuntru, una din dosul porţii, care 
caută către miazănoapte şi aduce 
către austru, şi una din dosul por- 
ţii cei de către austru, care caută 
către miazănoapte. 

47. Şi a zis către mine : cămara 
aceasta, care caută către austru este 
a preoţilor, cari păzesc paza casei. 

48. Iar cămara, care caută către 
miazănoapte este a preoţilor celor 
ce păzesc paza jertfelnicului, aceia 
sunt fiii lui Saduc, cari se apropie 



din fiii lui Levî la Domnul ca sji" w/k 
slujească lui. Im 

49. Şi a măsurat curtea, lungu wjj 
mea de o sută de coţi, şi lărgi mea 

de o sută la patru părţi ale ei, şj Ş- 
jertfelnicul înaintea casei. 

50. Şi m'a băgat pre mine la prfo. 
vorul casei, şi a măsurat pridvorul 
de cinci coţi lărgimea de o pari? 
şi de cinci de allă parte, şi lărgi- 
mea uşii de patrusprezece coţi, şi 
ţâţânile uşii pridvorului de trei coţi 
de o parte, şi de trei coţi de altă 
parte, şi lungimea pridvorului de 
douăzeci de coţi. 

51. Şi lărgimea de douăzeci coţi, 
şi pre zece trepte se suiâ la el, şi, 
stâlpi erau la pridvor unul dincoace 
şi altul dincolo. 

CAP. 41-. 

Rănduiala zidirii Bisericei, 

Qi m'a băgat în Biserică, şi a mă- 
j surat pridvorul de şase coţi lăr- 
gimea dincoace şi de şase dincolo. 

2. Şi lărgimea porţii de zece coţi, 
ţâţânile porţii de cinci coţi deoparte 
şi de cinci de altă parte, şi lungi- 
mea tui de patruzeci coţi şi lărgi- 
mea de douăzeci. 

3. Şi m'a băgat în curtea cea mai 
dinlăuntru, şi a măsurat pridvorul 
uşii de doi coţi şi uşa de şase coţi, 
şi ţâţânile uşii de şapte coţi din- 
coace şi de şapte dincolo. 

4. Şi a măsurat lungimea uşilor 
de patruzeci de coţi şi lărgimea de 
douăzeci despre faţa Bisericii, şi a 
zis către mine: aceasta este Sfânta 
Sfintelor. 

5. Şi a măsurat peretele casii de 
şase coţi, şi lărgimea coastei de 
patru coţi împrejur. 

6. Şi coastele, coastă către coa- 
stă de două ori câte treizeci şi trei, 
şi osebirea în peretele casii în coa- 

4-1. 4. Eşire 26, 33. 



IEZECHIIL 41 



1021 



sie împrejur, ca să fie celor ce se 
prind a vedeâ, ca, cu nimic să nu 
se atingă de pereţii casii. 

7. Şi lărgimea coasiii cei m?i de 
sus, după adăogirea din perete că- 
tre cea mai de sus, împrejurul ca- j 
sii, ca să se lărgească deasupra, şi 
din cele de jos se vor suî la cele 
de sus, şi din cele din mijloc spre 
cele cu trei poduri. 

8. Şi încun jurul casii înălţimea 
împrejur şi osebirea coastelor în- 
tocmai cu trestiea de şase coji. 

9. Şi lărgimea coastei peretelui 
dinafară de cinci coji, iar celelalte 
între coastele casii. 

10. Şi între cămări lărgimea de 
douăzeci de coji încunjurul casii 
prin prejur. 

11. Şi uşile cămărilor către rămă- 
şiţa unei uşi, care este de către mia- 
zănoapte, şi o uşe către austru, şl 
lărgimea luminii ceilalte de cinci 
coţi împrejur. 

12. Şi zidul care este de către 
faţa ceilalte, cam spre mare, de 
şaptezeci de coţi de lat, iar pere- 
tele care desparte, de cinci coţi de 
lai împrejur, şi lungimea lui de nouă- 
zeci.^ 

13. Şi a măsurat în preajma ca- 
sii o sută de coţi lungimea, şi ce- 
lelalte şi care despart şi pereţii lor 
lungimea de o sută de coţi. 

14. Şi lărgimea dinaintea casii şi 
celelalte din preajmă de o sulă de 
coţi. 

15. Şi a măsurat lungimea celui 
ce desparte, şi în preajma îeţii ră- 
măşiţii celor dinapoia casii aceea, 
şi celelalte rămăşiţe dincoace şi din- 
colo de o sută de coţi lungimea, şi 
Biserica şi unghiurile şi pridvorul 
cele mai dinafară podit. 

16. Şi îerestrile mrejuite, ca să 
lumineze, să se poată vedeâ prin 
ele. Şi casa şi cele de aproape căp- 
tuşite cu lemne [toate împrejur, şi 



pardoseala şi din pardoseală până 
!a ferestre. Şi ferestrile se deschi- 
deau în trei feluri, 

17. Ca să se poală privi prin ele, şt 
până la casa cea mai dinlăuntru, şi 
până la cea mai dinafară, şi preste 
tot peretele împrejur dinlăuntru şi 
dinafară măsură. 

18. Şi Heruvimi săpaţi şi îinici, 
câte un finic între un Heruvim şi 
între alt Heruvim, două feţe la un 
Heruvim. 

19. Faţă de om către finic deo- 
parte şi de alta, şi faţă de leu că- 
tre finic deoparte şi de alta, săpată 
toată casa prin prejur. 

20. Din pardoseală până la po- 
dine erau Heruvimi şi îinici săpaţi. 

21. Şi cel Sfânt şi Biserica se de- 
schidea prin patru unghiuri în preaj- 
ma feţii Sfintelor, vederea ca a u- 
nui jertfelnic de lemn. 

22. De trei coţi înălţimea lui, şi 
lungimea de doi coţi, şi lărgimea 
de doi, şi coarne avea, şi temeiul 
lui şi pereţii lui. Şi a zis către mine: 
aceasta este masa cea dinaintea fe- 
ţii Domnului. 

23. Şi două uşi erau la Biserică, 
şi două uşi la cel Sfânt. 

24. Şi între acele două uşi erau 
două uşcioare de amândouă părţile, 
care se deschideau una către alta, 
că două uşcioare erau la una, şi 
două la cealaltă. 

25. Şi săpături erau preste ele, şi 
preste uşile Bisericii Heruvimi şi ft- 
nici, după săpătura Sfintelor, şi lem- 
ne de treabă despre îaţa pridvoru- 
lui pre dinafară. 

26. Şi ferestre ascunse, şi măsură 
dincoace şi dincolo spre acopere- 
mânturile pridvorului, şi coastele 
casii întocmite. 



22. Eşire 30, 1. 



1022 



IEZECHIIL 42 



CAP. 42. 

Urmarea măsurilor Bisericii. 

Şi m'a băga! în curtea cea mai 
dinafară către răsărit în preajma 
porjii cei de către miazănoapte. 

2. Şi m'a băgat înîăuntru, şi iată 
cinci cămări lângă partea zidului, 
şi aproape de zidul cel despărţit că- 
tre miazănoapte despre faţă de o 
sută de coţi lungimea către miază- 
noapte, şi lungimea de cincizeci, 
scrise ca şi porţile curţii cei mai 
dinlăuntru, şi ca stâlpii cei de prin 
prejur ai curţii cei mai dinafară, în 
rând cămări întreite cu faţa căutând 
una către alta. 

3. Şi înaintea cămărilor loc de 
preumblat de zece coţi de lat şi de 
o sută de lung, nici un cot lipsă, 
şi uşile lor către miazănoapte. 

4. Şi preumblările foişoarelor a- 
semenea, că întreceau în sus stâlpii 
din stâlpii cei de desupi, şi loc a- 
semenea era. 

5. Şi foişoare întreite erau, şi stâlpi 
n'aveau, ca stâlpii celor mai dina- 
fară. 

6. Pentru aceea erau mai înalţi 
decâi cei de desupf şi decât cei din 
mijloc dela pământ. 

7. Şi lumină dinafară, precum erau 
cămările curţii cei mai dinafară, care 
căuta spre cămările cele de către 
miazănoapte, lungi de cincizeci de 
coţi. 

8. Că lungimea cămărilor, care 
căutau spre curtea cea mai dinafară 
eră de cincizeci de coţi, şi acestea 
sunt care căutau cu faţa una către 
alta, preste tot o sută de coţi. 

9. Şi uşile cămărilor acestora ale 
intrării cei de către răsărit, ca să 
intre prin ele din curtea cea mai 
dinafară. 

10. După lumina locului celui di- 
lâiu al preumblării şi cea spre a- 
ustru de către faţa austrului, şi de 



către faţa celuilalt zid, şi de către 
faţa celui ce despărţeşte. 

îl. Şi cămările şi foişoarele în 
preajma feţii sale după măsurile că- 
mărilor celor de către miazănoapte 
după lungimea lor şi după lărgimea 
lor şi după toate ieşirile lor şi după 
toa te intrările lor şi după luminile lor. 

12. Şi după uşile lor ale cămări- 
lor celor de către austru, şi după 
uşile preumblării cei dela început, 
ca lumina unei despărţituri de o 
trestie, şi despre răsărit, ca să in- 
tre prin ele. 

13. Şi a zis către mine: cămările 
cele de către miazănoapte şi cele 
de către austru, cele despre faţa zi- 
dului ce despărţeşte, acestea sunt 
cămările Sfântului, întru care vor 
mânca preoţii fiii lui Saduc, cei ce 
se apropie către Domnul, Sfintele 
Sfintelor, şi acolo vor pune Sfintele 
Sfintelor, şi jertfa şi cele pentru pă- 
cat şi cele pentru neştiinţă, că lo- 
cul est? sfânt. 

14. Nu vor intra acolo afară de 
preoţi, şi nu vor ieşi din cel sfânt 
în curtea cea mai dinafară, pentru 
ca pururea să fie sfinţi cei ce se 
apropie; şi să nu se atingă de hai- 
na lor, cu care slujesc, pentrucă 
sfinte sunt, şi se vor îmbrăcă cu 
alte haine când se ating de popor. 

15. Şi dupăce s'a sfârşit măsu- 
rarea casii dinlăuntru, m'a scos pre 
mine pre calea porţii care caută spre 
răsărit, şi a măsurat asemănarea 
casii prin prejur în rând. 

16. Şi a stătut de către dosul por- 
ţii, care caută căire răsărit, şi a 
măsurat cinci sute de coţi cu tre- 
stiea cea de măsură. 

17. Şi s'a întors către miazănoapte, 
şi a măsurat cea de către faţa mie- 
zului nopţii cinci sute de coţi cu tre- 
stia măsurii. 

18. Şi s'a întors către mare şi a 

.42. 13. Num. 18, 9. 



IEZECHIIL 42—43 



1023 



măsurat cea de către faţa mării cinci 
sule de coji cu irestiea măsurii. 

19, Şi s'a întors către austru, şi 
a măsurat cea de către faţa austru- 
lui cinci suie cu trestiea măsurii. 

20. In patru părţi tot cu acea tre- 
stie, şi o a rânduit pre ea, şi în- 
grădirea ior prin prejur de cinci sute 
de coţi către răsărit, şi cinci sute 
lărgimea, care despărţeă între cele 
sfinte şi între zidul cel dinainte din 
rândul casii. 

CAP. 43. 

Vedenia slavei lui Dumnezeu. 

Şi m'a adus pre mine la poarta, 
care caută către răsărit, şi m'a 
scos afară. 

2. Şi iată slava Dumnezeului lui 
îsrail venea pre calea cea de către 
răsărit, şi glasul taberii ca glasul 
îndoit al multora, şi pământul stră- 
lucea ca fulger de mărire prinprejur. 

3. Şi vederea care am văzut, eră 
ca vederea care am văzut când am 
intrat să ung cetatea; şi vederea ca- 
rului care am văzut, era ca vede- 
rea care am văzut la rîul Hovar, 
şi am căzut preste faţa mea. 

4. Şi slava Domnului a intrat în 
casă pre calea porţii, care caută că- 
tre răsărit. 

5. Şi m'a luat pre mine duh, şi 
m'a băgat în curtea cea mai dinlă- 
untru, şi iată era casa plină de sla- 
va Domnului. 

6. Şi am sfătui, şi iafă glas din 
casă grăind către mine şi bărbatul 
stă lângă mine. 

7. Şi a zis către mine: fiul omu- 
lui' Văzut-ai locul scaunului meu şi 
locul urmei picioarelor mele, întru 
care va lăcuî numele meu în mij- 
locul casii lui Israil în veac? Mai 
mult nu va spurcă casa lui Israil 
numele cel sfânt al meu, ei şi po- 

■43. 7. Ierem. 16, 17; 1 Parat. 28, 2. 



vîţuilorii lor întru curviea lor. şi în- 
tru uciderile povăţuitorilor în mij- 
locul său. 

8. Când puneâ ei tinda mea în 
tinzile lor şi pragurile mele alăturea 
cu pragurile lor şi au făcut peretele 
meu ca şi cum ar fî împreunare între 
mine şi între ei; şi au spurcat nu- 
mele cel sfânt at meu cu fărădele- 
gile care le făceau, şi i-am zdrobit 
pre ei cu rnâniea mea şi cu ucidere. 

9. Şi acum lepede curvia lor şi u- 
ciderile povăţuitorilor lor dela mine, 
şi voiu lacul în mijlocul lor în veac. 

10. Şi tu fiul omuluil Arată casei 
lui Israil casa, şi vor încetă dela 
păcatele lor şi vederea ei şi rân- 
duiala ei. 

11. Şi ei vor lua certarea lor pen- 
tru toate care au făcut, şi vei scrî 
casa şi gătirea ei şi ieşirea ei şi 
starea ei şi toate poruncile ei, şi 
toate legiuirile ei vei arătă lor, şi 
le vei seri înaintea lor, şi vor păzî 
toate îndreptările mele şi toate po- 
runcile mele, şi le vor face pre ele. 

12. Şi scrisoarea casei pre vâr- 
ful muntelui, toate hotarele ei prin 
prejur Sfintele Sfintelor sunt: acea- 
sta este legea casei. 

13. Şi acestea sunt măsurile jert- 
felnicului în coţi, de un cot şi o 
palmă sânul; înălţimea lui prin pre- 
jur de uri cot, şi de un cot lărgi- 
mea, şi streaşină pre buzele ei îm- 
prejur de o palmă. 

14. Şi aceasta este înălţimea jert- 
felnicului dela fundul începutului gro- 
pilii lui către curăţitorul cel mare 
de desupt de doi coţi şi lărgimea 
de un cot, şi cel dela curăţitorul 
cel mic preste curăţitorul cel mare 
patru coţi şi lăţimea de un cot. 

15. Şi ariilul de patru coţi, şi de 
la ariil până deasupra coarnelor un 
cot. 



Ti. Eşite 27, 1. 
15. Isaia 29, 1, 2. 



1024 



IEZECHIIL 43-44 



16. Şi ariilul de doisprezece coţi 
în lung şi de doisprezece co|i lăr- 
gimea, în palm muchi de toate păr- 
ţile lui, şi curăţilorul de patruspre- 
zece coţi de lung şi de patruspre- 
zece coţi de larg, în palru muchi 
de patru părţi ale lui, şi streaşină 
lui jur împrejurul lui de o jumătate 
de cot, şi împrejurarea ei de un cot 
împrejur şi treptele lui căutând că- 
tre răsărit. 

17. Şi au zis către mine: fiul o- 
mului! Aceslea zice Domnul Dum- 
nezeul lui Israil: acestea suni po- 
runcile jertfelnicului, în ziua în care 
se va îace, ca să se aducă preste 
el arderi de tot, şi să se verse pre- 
ste el sânge. 

18. Şi vei dâ preoţilor Leviţilor 
celor din sămânţa lui Saduc, celor 
ce se apropie către mine ca să'mi 
slujască mie, zice Domnul Dumne- 
zeu, vifel de vaci pentru păcat. 

19. Şi vor îuâ din sângele lui şi 
vor pune pre cele patru cornuri ale 
jertfelnicului şi pre cele patru un- 
ghiuri ale curătitorului, şi pre va- 
tră împrejur vei stropî, şi'l vor cu- 
răţ! pre el. 

20. Şi vor luâ viţelul cel pentru 
păcat, şi se va arde în locul cel o- 
sebit al casei dinafară de cele sfinte. 

21. Şi în ziua adoua vor luâ doi 
iezi de capre curaţi pentru păcat şi 
vor curăţi jertfelnicul, în ce chip au 
curăţit cu viţelul. 

22. Şi dupăce se va săvârşi cu- 
răţirea vor aduce un" viţel de vaci 
curat şi un berbece de oi curat. 

23. Şi le veţi aduce înaintea Dom- 
nului şi vor presără preste ele pre- 
oţii sare, şi le vor aduce pre ele 
arderi de tot Domnului. 

24. Şapte zile vei face ied pentru i 
păcat în toată ziua, şi viţel de vaci 
şi berbece de oi fără prihană vor 
face în şapte zile. 



25. Şi vor curăţî jertfelnicul, şi'l 
vor lămuri şi vor umpleâ mâinile 
lor şi vor săvârşî zilele. 

26. Şi va fl în ziua a opta şi în- 
nainte vor face preoţii preste jert- 
felnic arderile cele de tot ale voa- 
stre şi cele de mântuire ale voastre, 
şi voiu primi pre voi, zice Domnul. 

CAP. 44. 

Rânduiaîa şi portul preoţilor. 

Oi m'a întors pre mine ia calea 
yuŞ'i Sfintelor cei mai dinafară ce 
căulâ către răsărit, şi aceasta eră 
încuiată. 

2. Şi au zis Domnul către mine: 
uşa aceasta încuiată va fi, şi nu se 
va deschide, şi nimenea nu va trece 
prinlr'însa. 

3. Că Domnul Dumnezeul lui l- 
srail va trece prinfr'însa, şi va fi 
încuiată, că povăţuiforut acesta va 
şedeă înfr'însa să mănânce pâine 
înaintea Domnului, pre calea uşii 
pridvorului va intrâ, şi pre calea lui 
va ieşi. 

4. Şi m'a dus pre mine pre calea 
uşii cei despre miazănoapte în preaj- 
ma casei, şi am văzut, şi iată eră 
plină de slavă casa Domnului, şi 
am căzut pre faţa mea. 

5. Şi au zis Domnul către mine: 
fiul omuluil Pune întru inima ta, şi 
vezi cu ochii tăi, şi auzi cu urechile 
tale toate câte grăesc eu cu tine de 
toate poruncile casei Domnului şi 
de toate legile ei, şi vei pune inima 
ta la intrarea casei pre la toate ie- 
şirile ei, şi întru toate Sfintele. 

6. Şi vei grăi către casa cea amă- 
rîtoare, către casa lui Israil: ace- 
stea zice Domnul Dumnezeu: destul 

i fie vouă toate fărădelegile voastre 
casa lui Israil. 

7. Pentrucă băgaţi voi fii de alt 
neam nelâieţi împrejur la inimă, şi 



19. Eşire 29, 36. 23. Lev. 2, 13. 



44. 7. Lev. 3, 11, 16. 



1EZECHIIL 44 



i02B 



neiăîefi împrejur la {rup, ca să fie 
îniru Sfintele mele, să le pângărea- 
scă pre ele, şi aduceţi voi pâine, 
grăsime şi sânge, şi călcaţi legătura 
mea cu toate fărădelegile voastre. 

8. Şi n'afi avut grije, ca să păziţi 
paze întru Sfintele mele. 

9. Pentru aceea acestea zice Dom- 
nul Dumnezeu: toi fiul cel de alt 
neam netăiat împrejur la inimă, şi 
neiăial împrejur la trup, nu va Intră 
în Sfintele mele dintru loji fiii celor 
de alt neam, cari sunt în mijlocul 
casei lui Israil. 

10. Dar şi Leviţii, cari s'au depăr- 
tai dela mine, când rătăceâ Israil 
deta mine după gândurile sale, şi 
vor luâ nedreptatea sa. 

11. Şi vor fi întru Sfintele mele 
slujind, portari la porjile casei, şi 
slujind în casă; aceştia vor junghiâ 
jertfele şi arderile cek de tot ale 
poporului, şi aceştia vor stâ înain- 
tea poporului, ca să le slujească lor. 

12. Pentrucâ le-au slujit lor îna- 
intea feţii idolilor lor, şi s'a făcut 
casei lui Israil spre certare de ne- 
dreptate, pentru aceasta am ridicat 
mâna mea asupra lor, zice Domnul 
Dumnezeu ; şi vor luâ nedreptatea lor. 

13. Şi nu se vor apropiâ către 
mine, ca să'mi preoţească mie, nici 
se vor apropiâ la Sfintele fiilor lut 
Israil, nici la Sfintele Sfintelor mele, 
şi vor purlâ ocara lor cu rătăcirea 
care au rătăcit. 

14. Şi'i vor pune pre ei a păzi pa- 
zele casei la toate lucrurile ei, şi la 
toate ori câte vor face. 

15. Preoţii Leviţii fiii lui Saduc, 
cari au păzit pazele Sfintelor mele, 
când rătăceâ casa lui Israil dela 
mine, aceştia se vor apropiâ la mine, 
ca să slujească mie, şi vor stâ îna- 
intea feţii mele, ca să'mi aducă jertfă 

şî grăsime şi sânge, zice Domnul 
Dumnezeu. 

S. Num. 1, 51 j 3, 38. 



16. Aceştia vor intră în Sfintele 
mele, şi aceştia se vor apropiâ la 
masa mea, ca să'mi slujească mie, 
şi să păzească pazele mele. 

17. Şi va fl când vor intră ei pre 
porţile curţii cei mai dinlăuntru, cu 
veşminte de in se vor îmbrăcă, şi 
nu se vor îmbrăcă cu de lână, când 
vor sluji ei dela poarta curţii cea 
mai dinlăuntru. 

18. Şi chidare de in vor avea pre 
capelele lor, şi îmbrăcăminte de in 
vor aveâ presfe mijloacele lor, şi 
nu se vor încinge cu silă. 

19. Şi când vor ieşî ei în curtea 
cea mai dinafară la popor, se vor 
desbrăcâ de veşmintele lor, cu care 
au slujii, şi le vOr pune în cămă- 
rile Sfintelor, şi se vor îmbrăcă cu 
alte vestminte, şi nu vor sfinţi po- 
porul în veşmintele lor. 

20. Şi capetele lor nu'şi vor rade 
şi părul lor nu'l vor goli, acope- 
rind vor acoperi capetele lor. 

21. Şi vin nu va beâ tot preotul, 
când va intră în curtea cea mai 
dinlăuntru. 

22. Şi văduvă şi lăsată nu'şi vor 
luâ loruşi femei ; ci numai fecioar| 
din sămânţa casei lui Israil; iar de 
va fi văduva dela preot, o vor lua 1 . 

23. Şi pre poporul meu vor în- 
văţă între cel sfânt şi între cel spur- 
cat, şi între cel necurat şi între cel 
curat vor arătă lor. 

24. Şi când va fi judecată despre 
sânge, aceştia se vor pune judecă- 
tori, şi îndreptările mele vor îndreptă, 
şi judecăţile mele vor judecă, şi le- 
giuirile mele şi poruncile mele, în- 
tru toate sărbătorile mele vor păzi, 
şi Sâmbetele mele vor sfinţi. 

25. Şi la om mort nu vor intră, 
ca să nu se spurce, fără numai la 
tată şi la mumă şi la fecior şi la 



19. Esire 29, 37. 20. Lev. 21, 5 
21. Lev. 10. 9. 22. Lev. 21. 13, 14. 
24. Ti 2 Lege 17. 8, 9. 25. Lev 2Î, 1, 



Biblia. 



65, 



1026 



IEZECHHL 44-45 



fată şi la frate şi la sora sa. care 
nu s'a măritat, se vor spurcă. 

26. Şi dupăce se vor curăţî, şapte 
zile să'şi numere lor. 

27. Şi în ziua, în care intră în 
curtea cea mai dinlăuntru, ca să 
slujească întru cel sfânt, vor aduce 
curăjenie, zice Domnul Dumnezeu. 

28. Şi va fî lor moştenire; eu sunt 
moştenirea lor, şi stăpânire lor nu 
se va dâ întru fiii lui Israil; că eu 
sunt stăpânirea lor. 

29. Şi jertfa şi cele pentru păcate 
şi cele pentru neşfiin(ă, aceştia le 
vor mâncâ, şi toată osebirea întru 
Israil a lor va fî. 

30. Pârga din foaie, şi cele întâiu 
născute din toate, şi toate aduce- 
rile din toată pârga voastră, ale pre- 
oţilor vor fi, şi cele întâiu născute 
ale voastre veji dâ preotului, ca să 
pue binecuvântările voastre preste 
casele voastre. 

31. Şi toată mortăciunea, şi prins 
de hiare din pasări şi din vite, nu 
vor mâncâ preoţii. 

CAP. 45. 

împărţirea ţării şi rânduiala jertfelor. 

Iar când veji măsură vouă pămân- 
tul in moştenire, osebiţi pârgă 
Domnului sfântă din pământ, două- 
zeci şi cinci de mii lungime şi două- 
zeci mii lă(ime, sfântă va fî întru 
toate hotarele lui împrejur. 

2. Şi va fl dintru aceasta sfinţită 
cinci sute preste cinci sute în pa- 
tru unghiuri prin prejur, şi cincizeci 
de coti osebirea lor prin prejur. 

3. Şi din măsura aceasta vei mă- 
sură lungimea de douăzeci şi cinci 
de mii, şi lăţime de douăzeci mii, 
şi într'aceasfa va fi Sfânta Sfintelor. 

26. Num. 6. 9. 

28. Num 18. 20; H 2 Lege 14, 27; Eşire 
22, 31; lezechil 44, 28; Isus Navi 13, 33. 

30. Eşire 13, 2. 12; 22, 30; 34, 19; 22, 8; 
Num. 5, 9; Malab 3. 10. 

31. R 2 Lege 14, 21; Lev. 17, 15; 20 8. 



c 

4. Dela pământ va fî preoţilor ce- 
lor ce slujesc întru cel sfânt, şi va 
fî celor ce se apropie să slujească 
Domnului, şi va fî lor loc de casă 
osebit sfinţeniei lor. 

5. De douăzeci şi cinci de mii de 

tung, şi de douăzeci de mii de larg, 

şi Levijii cei ce slujesc casei, ei vor 

(ineâ cetatea ca să lăcuiască în- 
tr'însa. 

6. Şi stăpânirei celăfii vei dâ lă- 
ţimea cinci mii şi lungimea două- 
zeci şi cinci de mii, după începă- 
tura Sfintelor 2a toată casa lui Israil 
vor fi. 

7. Şi căpeteniei dinfr'aceasta şi 
dela aceasta spre începăturile Sfin- 
telor lângă stăpânirea cetâţei în fa fa 
începăturilor Sfintelor şi în faţa stă- 
pânirei cetătei, cele de către mare 
şi cele despre mare către răsărituri, 
şi lungimea ca una din părţile de 
la hotarele cele de către mare şi 
lungimea spre hotarele cele de că- 
tre răsăriturile pământului, 

8. Şi va fl. lui de moştenire în- 
tru Israil, şi nu vor asupri mai mult 
povătuiiorii lui Israil pre poporul 
meu, şi pământul îl va moşteni casa 
lui Israil după neamurile sale. 

9. Acestea zice Domnul Dumne- 
zeu: destul fie vouă povătuitorii lui 
Israil, nedreptatea şi nevoea lepă- 
daţi şi judecată şi dreptate faceţi, 
lua(i asuprelele dela poporul meu, 
zice Domnul Dumnezeu. 

10. Cumpănă dreaptă şi măsură 
dreaptă şi hinic drept să fie vouă 
când măsuraţi. 

11. Şi hinicul aşijderea unul să 
fie când lua{i, a zecea parte de go- 
mor un hinic, şi a zecea parte de 
gomor să fie întocmai. 

12. Şi măsura cea de douăzeci de 
oboli, cinci sicii; cincisprezece si- 
cii şi cincizeci sicii o mnâ va fl vouă. 

45. 10 Levit. 19, 35, 36; H 2 Lege 25, 13. 

12. Eşire 30, 13; Leviţi 27, 25; Numere 
3. 47. 



1EZECHIIL 45-46 



1027 



13. Şi aceasta este pârga, care 
veţi osebî: a şasea parte de măsură 
din gomorul de grâu şi a şasea parte 
de ifi din coriul de orz. 

14. Şi porunca untuluidelemn, un 
pahar dela zece pahare, că zece pa- 
hare sunt un gomor. 

15. Şi o oaie din zece oi luare 
din toate neamurile tui Israil spre 
jertfă şi spre ardere de tot şi spre 
mântuire, ca să se roage pentru voi, 
zice Domnul Dumnezeu. 

16. Şi tot poporul va dâ pârga 
aceasta povăţuilorului lui Israil. 

17. Şi prin povăţuitor vor fî ar- 
derile cele de tot, şi jertfele şi tur- 
nările în sărbători şi în lunile nouă 
şi în sâmbete şi în toate sărbăto- 
rile casei lui Israil, acestea va face 
cele pentru păcat, şi jertfa şi arde- 
rile de fot şi cele de mântuire, ca 
să se roage pentru casa lui Israil. 

18. Acestea zice Domnul Dumne- 
zeu: în luna cea dintâiu, în ziua 
cea dintâiu vefi luâ un viţel de vaci 
fără prihană, ca să se curăfiască 
cel sfânt. 

19. Şi va tuâ preolul din sângele 
curăţeniei, şi va pune pre stâlpii u- 
şei casei şi întru cele patru unghiuri 
ale Bisericii şi pre jertfelnic şi pre 
stâlpii porfei curfii cei mai dinlă- 
untru. 

20. Aşâ vei face şi în luna a şap- 
tea în ziua dintâiu a lunei vei aduce 
pentru fiecare, care nu ştie, şi pen- 
tru prunc şi vefi curăţl casa. 

21. Şi în luna dintâiu în patruspre- 
zece ale lunei vor fî vouă paştele 
sărbătoare, şapte zile azime veţi 
mâncâ. 

22. Şi va aduce căpetenia în ziua 
aceea pentru sine şi pentru casă 
şi pentru fot poporul pământului, un 
viţel de vaci pentru păcat. 

23. Şi în şapte zile ale serbărei 
va face arderi de tot Domnului, şapte 

21. Eşire 12, 18; Lev. 23, 5; H 2 Lege 16, 1. 



viţei şi şapte berbeci fără de pri- 
hană, în toată ziua în cele şapte 
zile şi pentru păcat un ied de ca- 
pre în toate zilele. 

24. Şi coptură viţelului şi berbe- 
celui vei face, şi un in de untde- 
lemn la coptură. 

25. Şi în luna a şaptea în cinci- 
sprezece ale lunei la sărbătoare, vei 
face ca acestea în şapte zile ca şi 
cele pentru păcat, şi ca arderile de 
tot şi ca mana şi ca unfuldelemn. 

CAP. 46. 

Jertfa povăţuitorului. 

Acestea zice Domnul Dumnezeu: 
poarta cea din curtea cea mai 
dinlăuntru, care caută către răsări- 
turi, va fî închisă în cele şase zile 
de lucru, iar în ziua sâmbetelor se 
va deschide. 

2. Şi în ziua. lunei nouă se va 
deschide şi va intră povăţuiiorulpre 
calea pridvorului porfei cei dina- 
fară, şi va stâ înaintea uşilor por- 
ţei, şi vor face preoţii arderile de 
tot ale lui, şi cele de mântuire ale 
lui. 

3. Şi se va tnchinâ înaintea uşei 
porţei, şi va ieşi, şi poarta nu se va 
închide până seara. 

4. Şi se va închină poporul pă- 
mântului înaintea uşei porţei aceea 
în sâmbete şi în lunile cele nouă, 
înaintea Domnului. 

5. Şi arderile cele de tot, povăţu- 
itorul le va aduce Domnului în ziua 
sâmbetelor, şase miei fără de pri- 
hană, şi un berbece fără de prihană. 

6. Şi darul de pâine manaă şi 
coptura berbecelui şi jertfa mieilor, 
darea mâinei lui, şi un in de unt- 
delemn la coptură. 

7. Şi în ziua dintâiu a lunei nouă, 
un viţel de cireadă fără de prihană 



25. Lev. 23, 34; Num. 29, 12; H 2 Lege 
16; 13. 



1028 



tEZECHIIL 46 



şi şase miei şi berbece fără de pri- 
hană vor fi. 

8. Şi coptură berbecelui şi viţe- 
lului va fî darul şi mieilor, cât ti 
va dâ mâna, şi un in de untdelemn 
la copiură. ! 

9. Şi când va inlrâ povăţuitorul, 
pre calea pridvorului porjei va in- 
tră şi pre calea porjei va ieşî, 

10. Şi când va inlrâ poporul pă- 
mântului Înaintea Domnului la săr- 
bători, cel ceva intră pre calea por- 
tei cei despre miazănoapte să se 
închine, va ieşi pre calea porjei cei 
despre miazăzi, şi cel ce va intră 
pre calea porjei cei despre miazăzi, 
va ieşi pre calea porjei cei despre 
miazănoapte, nu se va tnapoiâ pre 
calea porjei pre care a intrat, ci In 
dreptul ei va ieşi. 

11. Şt povăjuitorul în mijlocul lor 
când vor intră ei, va intră împre- 
ună cu ei, şi când vor ieşi ei, va 
ieşi şi el. 

12: Şi în sărbători şi în bâlciuri 
va fi darul coptura vijelului şi cop- 
tura berbecelui şi mieilor, cum îi 
va dâ mâna, şi un in de untdelemn 
la coptură 

13. Iar când va face povăjuitorul 
mărturisire ardere de tot de mân- 
tuire Domnului şi va deschide lui 
poarta, care caută către răsărit, şi 
va face arderea cea de tot a sa şi 
cele de mântuire ale sale, precum 
face în ziua sâmbetelor, şi va ieşi, 
şi se vor închide uşile dupăce va 
ieşî el. 

14. Şi un miel de un an fără de 
prihană va face ardere de tot în 
toate zilele Domnului, dimineaja îl 
va face pre el. 

15. Şi darul va face presfe el di- 
mineaţa, a şasea parte de măsură, 
şi din untdelemn a treia parte de 
in, ca să amestece făina cea de 
grâu darul Domnului, poiuncă ve- 
şnică pururea. 



16. Veji face mielul şi darul şi 
uniuldelemn, vejiface dimineaja ar- 
dere de tot pururea. 

17. Acestea zice Domnul Dumne- 
zeu: de va dâ povăjuitorul dar u- 
nuia dintru iii săi din moştenirea 
sa, aceasta va fi fiilor lui Jinut de 
moştenire. 

18. Iar de va dâ dar dintru mo- 
ştenirea sa unuia dintru casnicii săi, 
va fi ai lui până la anul slobozirei, 
şi se va dâ înapoi povăjuiiorului, 
afară din moşienirea fiilor lui, care 
va fi a lor. 

19. Şi nu va luâ povăjuitorul din 
moştenirea poporului ca să'l asu- 
prească pre ei ; din Jinutul său şi 
din moştenirea sa să deâ moşte- 
nire fiilor săi, ca să nu se risipea- 
scă poporul meu fiecare dela mo- 
ştenirea sa. 

20. Şi m'a băgat pre mine pre 
calea cea despre austrul a porjei 
la cămara Sfintelor preojilor, care 
caută către miazănoaple, şi iată a- 
colo loc osebit. 

21. Şi a zis către mine : acesta 
este locul unde vor fierbe preoţii cele 
pentru fărădelege şi pentru păcat ; 
şi acolo vor fierbe darul mai mult, 
ca să nu scoajă la curtea cea mai 
dinafară, ca să sfinjeascâ poporul. 

22. Şi m'a scos la curtea cea mai 
dinafară, şi m'a purtat împrejur pre 
la cele patru părţi ale curjii, şi iată 
curte despre laturile curţii. 

23. Curte mică de patruzeci de 
coţi de lungă şi de treizeci de coţi 
de larg?, o măsură eră întru cele 
patru. 

24. Şi cămări împrejur într'însele 
împrejurul celor patru şi bucătării 
făcute dedesupful cămărilor împre 
jur. 

25. Şi a zis către mine : acestea 
sunt casele bucătarilor, întru care 
vor fierbe cei ce slujesc casei, jert- 
fele poporului. 



IEZECHIIL 47 



1029 



CAP. 47. 

Hotarele ţârei. 

Si m'a băgat pre mine în finda ca- 
r sei, şi iată apă ieşiâ de supl pra- 
gul casei despre răsărit, că faţa ca- 
sei căută către răsărituri şi apă 
curgeâ din laturea cea dreaptă de- 
spre miazăzi presfe jertfelnic 

2. Şi m'a scos pre calea porţei 
cei despre miazănoapte, şi m'a în- 
napoiat pre calea porjei cei dina* 
fa râ către poarta curţei, care caută 
către răsărituri, şi iată apa curgeâ 
din laturea cea deadreapta. 

3. Ca ieşirea unui om din preaj- 
mă, şi măsură eră în mâna lui, şi 
a măsurat o mie cu măsura şi a 
trecut prin apă, apa iertărei 

4. Şi a măsurat o mie cu măsura, 
şi a intrat în apă până la coapse, 
şi a măsurat o mie, şi a intrat în 
apă până la brâu. 

5. Şi a măsurat o mie şi n'a pu- 
tut să treacă apa, că eră repede, ca 
un pârîu iute, care nu se poate trece. 

6. Şi a zis către mine: văzut-ai 
fiul omului? 

7. Şi m'a adus şi m'a întors la 
marginea rîului. 

8. Şi dupâce m'a întors, iată pre 
marginea rîului copaci mulţi foarte 
dincoace şi dincolo. 

9. Şi a zis către mine: apa acea- 
sta care iese în Galileea Cea către 
răsărit şi pogoară în Aravia, va in- 
tră în mare şi va ieşi şi va însă- 
nătoşi apele. 

10. Şi va fi tot sufletul celor vii, 
care se târăsc, ori preste care va 
curge rîul, vor vieţui şi va fi acolo 
peşte mult foarte, că va curge pre 
acolo apa aceasta, şi va însănătoşi 
şi va vieţui tot acela, preste care 
va curge rîul. 

11. Şi vor stă acolo pescarii dela 



47. I. Ioil 3, 18; Zab. 14, 8. 
7. Hpoc. 22, 2. 



Ingadin, până la Enagalim zbicire 
de năvoade va fl, osebită va fi, şi 
peştii ei ca peştii mărei cei mari, 
mulţime multă foarte. 

12. Iar întru ceeace se varsă şi 
se face bălţi, şi întru ceea ce în- 
trece preste ţărmurile lui, nu se vor 
însănătoşi, la sare se vor dâ. 

13. Şi la rîu vor creşte pre ţăr- 
murile lui de amândouă părţile tot 
pomul roditor de mâncat, nu se va 
învechi dintr'însul, nici se va sfârşi 
rodul lui, întru înnoirea lui va dâ 
pârgâ, pentrucă apele lor din cele 
sfinte ies, şi va fi roadă lor de mân- 
cat şi suirea lor de sănătate. 

14. Acestea zice Domnul Dumne- 
zeu: acestea sunt hotarele, care veţi 
moşteni ale pământului celor două- 
sprezece neamuri ale fiilor lui lsrail, 
adăogirea funii. 

15. Şi'l veţi moşteni pre el fiecare 
întocmai ca şi fratele său, spre care 
am ridicat mâna mea, ca să'l dau 
părinţilor voştri, şi va cădeâ pă- 
mântul acesta vouă întru moştenire. 

16. Şi acestea sunt hotarele pă- 
mântului către miazănoapte dela ma- 
rea cea mare, care se pogoară, şi 
împrejur spintecă intrarea Sedadii. 

17. Emat, Virota, Savarim, care 
sunt între hotarele Damascului şi 
între hotarele Ematului, curţile lui 
Savnan, care sunt deasupra hota- 
relor Avranitidii. 

18. Acestea sunt hotarele dela 
mare dela curtea lui Enan, hota- 
rele Damascului şi cele către miază- 
noapte. 

19. Şi cele către răsărit între A- 
vranitida şi între Damasc şi între 
Galaadilida, şi între pământul lui I- 
srail, Iordanul, hotărăşte la marea 
cea despre răsăriturile Finichetului; 
acestea sunt cele de către răsărituri' 

20. Şi cele despre austru către 

U. Fac. 12, 7; 17, 8 şi 26, 3. 
15. Num 34, 8. 16. 2 Imp. 8, 8. 
17. Num, 13, 21; Jad. 3, 3. 



1030 



1EZECHIIL 47-48 



miazăzi dela Teman şi dela Fini- 
chet până la apa Marimof Cadis, 
care se lăfeşle către marea cea 
mare; aceasta este partea austrului 
către miazăzi. 

21. Aceasta este partea mării cei 
mari, care hotărăşte până împreaj- 
ma intrării lmatului până la intra- 
rea lui; acestea sunt cele despre 
marea lmatului. Şi veţi împăr|î pă- 
mântul acesta vouă neamurilor lui 
Israil. 

22. Pune'l-veţi pre el moştenire 
vouă şi nemernicilor, cari nemer- 
nicesc tntre voi, cari au născut fii 
între voi, şî vor fl vouă ca cei mo- 
şteni întru fiii lui Israil, împreună 
cu voi vor mâncâ întru moştenire 
între neamurile lui Israil. 

23. Şi vor fl întru neamul nemer- 
nicilor, întru nemernicii cei ce sunt 
cu ei acolo veţi dâ moştenire lor, 
zice Domnul Dumnezeu. 

CAP. 48. 

împărţirea pământului celui Sfânt la 
cele douăsprezece neamuri. 

Acestea sunt numele neamurilor 
dela începutul cel de către mia- 
zănoapte şi dela partea pogorîrei, 
care desparte împrejur la intrarea 
Ematului curtea Elamului, hotarul 
Damascului către miazănoapte, de- 
spre partea Ematului cur (ii, şt va 
fl lor cele către răsărituri până la 
mare: Dan, una. 

2. Şi dela hotarele Iui Dan cele 
de către răsărituri, până la mare: 
Asir, una. 

3. Şi dela hotarele lui Asir cele 
despre răsărituri, până la cele de- 
spre mare: Neftalim, una. 

4. Şi dela hotarele lui Neftalim 
cele despre răsărituri, până la cele 
despre mare: Manasî, una. 

5. Şi dela hotarele lui Manasî cele 
despre răsărituri până la cele de- 
spre mare: Efraim, una. 



6. Şi dela hotarele lui Efraim cele 
despre răsărituri până la cele de- 
spre mare : Ruvim, una. 

7. Şi dela hotarele lui Ruvim cele 
despre răsărituri, până la cele de- 
spre mare: luda, una. 

8. Şi dela hotarele lui Iuda cele 
despre răsărituri până la cele de- 
spre mare va fl pârga, care o veji 
osebl douăzeci şi cinci de mii lăr- 
gimea, şi lungimea ca una din păr- 
ţile cele de către răsărituri şi până 
la cele despre mare, şi va fl cel 
Sfânt în mijlocul lor. 

9. Pârga, care vor osebl Domnu- 
lui lungimea de douăzeci şi cinci 
de mii, şi lărgimea de douăzeci şi 
cinci de mii. 

10. Acestora va fl pârga Sfintelor 
preoţilor, către miazănoapte două- 
zeci şi cinci de mii, şi către mare 
lărgimea zece mii, şi către răsări- 
turi lăţimea zece mii, şi către au- 
stru lungimea douăzeci şi cinci de 
mii, şi muntele Sfintelor va îi în 
mijlocul lui. 

11. Preojilor celor sfinţiţi fiilor lui 
Saduc, celor ce păzesc pazele ca- 
sei, cari n'au rătăcit cu rătăcirea 
fiilor lui Israil, precum au rătăcii 
Levifii 

12. Şi se va dâ lor pârgă din 
pârga pământului sfântă a Sfinte- 
lor din hotarele Leviţilor. 

13. Iar Leviţilor cele ce sunt ală- 
turea cu hotarele preoţilor, lungi- 
mea douăzeci şi cinci de mii şi 
lărgimea zece mii, toată lungimea 
douăzeci şi cinci de mii şi lărgi- 
mea zece mii. 

14. Nu se va vinde dinlr'însa nici 
se va măsură, nici se vor luă cele 
înfâiu născute ale pământului, că 
sfinte vor fl Domnului. 

15. Iar cele cinci mii, care priso- 
sesc în lăţime la cete douăzeci şi 
cinci de mii, zid înainte va fl cetă- 

48. ti. Lev. 25, 23. 



iEZECHIIL 48 



îoâi 



Jii de lăcuit şi de împărjit lui, şi 
va fi cefafea în mijlocul lui. 

16. Şi acestea sunt măsurile lui: 
de către miazănoapte trei mii şi 
cinci sute, şi de către austru patru 
mii şi cinci sute, şi de către răsă- 
rit patru mii şi cinci sute. şi de că- 
tre mare patru mii şi cinci sute. 

17. Şi va fi de împărţit cetăţii că- 
tre miazănoapte două sute şi cinci- 
zeci, şi către austru două sute şi 
cincizeci, şi către răsărit două sute 
şi cincizeci, şi către mare două sute 
şi| cincizeci. 

18. Iar ce prisoseşte în lungime a- 
lăturea cu pârga Sfintelor: zece mii 
către răsărit, şi zece mii către mare, 
şi va fi pârga celui sfânt, şi vor fi 
roadele ei spre pâini celor ce lu- 
crează cetăţii. 

19. Iar cei ce lucrează cetăţii, vor 
lucră dintru toate neamurile lui I- 
srail. 

20. Toată pârga douăzeci şi cinci 
de mii presle douăzeci şi cinci de 
mii în patru unghiuri; veti osebl 
pârga celui sfânt dela moştenirea 
cetăfii. 

21. Iar ce va prisosî povăjuiloru- 
lui din aceasta şi din cea dela pâr- 
ga celui Sfânt şi dela moştenirea 
cetăţii despre fată preste douăzeci 
şi cinci de mii lungimea, până la 
hotarele cele de către răsărit şi că- 
tre mare despre fată douăzeci şi 
cinci de mii, până la hotarele cele 
despre mare alăturea cu părţile po- 
vătuitorului, şi va fi pârga Sfintelor 
şi sfinţenia casei în mijlocul ei. 

22. Şi din moştenirea Levifilor şi 
din moştenirea cetăţii în mijlocul 
povăjuitorilor, va îi între hotarele lui 
Iuda şi între hotarele iui Veniamin, 
şi a povătuitorilor va fi. 

23. Şi celelalte neamuri dela cele 
despre răsărit până la cele despre 
mare: Veniamin, una. 

24. Şi dela hotarele lui Veniamin, 



dela cele despre răsărit, până la cele 
despre mare: Simeon, una. 

25. Şi dela hotarele lui Simeon 
cele despre răsărit, până la cele de 
către mare: Isahar, una. 

26. Şi dela hotarele lui Isahar cele 
despre răsărit, până la cele despre 
mare: Zavulon, una. 

27. Şi dela hotarele lui Zavulon 
cele despre răsărit, până la cele 
despre mare: Gad, una. 

28. Şi dela hotarele lui Gad cele 
de către răsărit, până la cele de că- 
tre amiazăzl; şi vor fi hotarele lui 
dela Temam, şi apa Varemot Kadis 
de moştenire până la marea cea 
mare. 

29. Acesta este pământul, care 
veti împârjî cu sorti neamurilor lui 
Israil, şi acestea sunt împărţirile lor, 
zice Domnul Dumnezeu. 

30. Şi acestea sunt trecătorile ce- 
tăţii cele de către miazănoapte pa- 
tru mii cinci sute cu măsura. 

31. Şi porţile celăjii pre numele 
neamurilor lui Israil, trei porţi că- 
tre miazănoapte, poarta lui Ruvim 
una, poarta lui Iuda una şi poarta 
lui Levl una. 

32. Şi cele de către răsărit patru 
mii cinci sute, şi trei porţi: poarta 
lui losif una, poarta lui Veniamin 
una şi poarta lui Dan una. 

33. Şi cele de către austru patru 
mii cinci sute cu măsura, şi trei 
porţi: poarta lui Simeon una, poarta 
lui Isahar una şi poarta tui Zavu- 
lon una. 

34. Şi cele de către mare, patru 
mii cinci sute cu măsura, şi trei 
por(i: poarta lui Gad una, poarta lui 
Asir una şi poarta Iui Neftaiim una. 

35. împrejurare de optsprezece 
mii; şi numele cetă(ii din ziua în 
care se va face: Domnul acolo, va 
fi numele ei. 



PROROCI A LUI DANUL 



CAP. 1. 

Tinerii Evrei aleşi de Navuhodonosor 
păzesc legea. 

In anul al treilea al împărăţiei Iui 
îoachim împăratul Iudei, a venit 
Navuhodonosor împăratul Vavilo- 
nului la Ierusalim, şi 1-a încunjurat 
pre el. 

2. Şi au dat Domnul în mâna lui 
pre îoachim împăratul Iudei, şi din 
partea vaselor casei lui Dumnezeu, 
şi le-au dus pre ele în pământul 
Senaar a casei Dumnezeului său, şi 
vasele le-au descărcat în casa vi- 
stieriei Dumnezeului său. 

3. Şi a zis împăratul lui Asfanez 
cel ce erâ mai mare preste îame- 
nii săi, să bage din "fiii robiei lui 
Israil şi din sămânfa împărăţiei şi 
din boieri, 

4. Tinerii întru cari nu este pri- 
hană, şi frumoşi la chip, şi înţele- 
gători întru toată înţelepciunea, şi 
cunoscători de ştiinfă, şi cugetători 
de înţelepciune, cari să poată stă 
în casă înaintea împăratului, şi să'i 
înveţe pre ei carte şi limba Hal- 
detlor. 

5. Şi le-a rânduit lor împăratul 
zilnic din masa împărătească şi din 
vinul care beâ el, şi să'i hrănească 

1. / 4 Imp. 24, 2, 3. 10. 
2. levem. 51 , 44, şi 22, 18, 19; 2 Parai. 36, 7. 
4, Isaia 39, 7. 



pre ei trei ani, şi după aceea să 
sfeâ înaintea împăratului. 

6. Şi au fost întru ei din fiii iui 
Iuda: Daniil şi Anania şi Azaria şi 
Misail. 

7. Şi le-a pus lor mai marele fa- 
menilor nume, lui Daniil: Valfasar, 
şi lui Anania: Sidrah, şi lui Misail: 
Misah, şi lui Azaria: Avdenago. 

8. Şi a pus Daniil în inima sa, 
ca să nu se pângărească cu masa 
împăratului şi cu vinul băuturii lui, 
şi a rugat pre mai marele fame- 
nilor, ca să nu se pângărească. 

9. Şi au dat Dumnezeu pre Da- 
niil spre milă şi spre îndurare îna- 
intea mai marelui famenilor. 

10. Şi a zis mai marele fameni- 
lor lui Daniil: mă tem de domnul 
meu împăratul, cel ce v'a rânduit 
vouă mâncare şi băutură, ca nu 
cumvâ să vază fata voastră mai 
scăzută decât a tinerilor celor de o 
vârstă cu voi, şi veţi pune capul 
meu în pierire înaintea împăratului. 

11. Şi a zis Daniil către Amel- 
sad, pre care pusese mai marele 
famenilor preste Daniil, Ananiea, Mi- 
sail şi Azaria: 

12. Cearcă rogu-te cu slugile tale 

zece zile, şi să ne deâ nouă din se- 
minţele pământului, şi să mâncăm 
şi apă să bem. 

13. Şi să se arate înaintea ta fe- 
tele noastre şi fetele tinerilor celor 



DÂftllL 1-2 103â 



ce mănâncă din masa împăratului, 
şi precum vei vedeâ fă cu slugile 
laie. 

14. Şi i-a ascultat pre ei, şi i-a 
cercat pre ei zece zile. 

15. Şi dupăce s'au sfârşit zece 
zile, s'au arătat feţele lor frumoase, 
şi trupurile lor mâi cu putere decât 
tinerii cei ce mâncau din masa îm- 
păratului. 

16. Şi Amelsad luâ el mâncarea 
lor şi vinul băuturii lor, şi lor le 
dâ seminţe. 

17. Şi acestor patru tineri le-au dat 
lor Dumnezeu înţelegere şi price- 
pere întru toată ştiinţa şi înţelep- 
ciunea, şi Daniil înfelegeâ toată ve- 
deniea şi visurile. 

18. Şi dupăce s'au sfârşit zilele, 
după care a zis împăratul, să'i a- 
ducă pre ei înlăuntru, mai marele 
famenilor i-a adus înaintea lui Na- 
vuhodonosor. 

19. Şi a vorbit cu ei împăratul, 
şi dintru ei to(i nu s'a aflat ase- 
menea lui Daniil şi lui Anania, lui 
Misail şi lui Azariea, şi au stătut 
înaintea împăratului. 

20. Şi întru tot cuvântul înjelep- 
ciunei şi ştiinţei de care i-a între- 
bat pre ei împăratul,, i-a aflat pre 
ei cu zece părfi mai învâfaji decât 
loji descântătorii şi maghii, cari 
erau în toată împărăţia lui. 

21. Şi a fost Daniil până la anul 
dintâiu al împăratului Kir. 

CAP. 2. 

Visul împăratului descoperit de Daniil. 

In anul al doilea al împărăţiei lui 
Navuhodonosor, visaf-a Navuho- 
donosor vis, şi s'a spăimântat du- 
hul lui, şi somnul lui s'a depărtat 
dela el. 

2. Şi a zis împăratul: chemaţi pre 
descântători şi pre maghi şi pre fer- 

17. Eccl. 2, 26. 



mecălori şi pre Haldei, ca să spue 
împăratului visul lui, şi au venit şi 
au stătut înaintea împăratului. 

3. Şi le-a zis lor împăratul: vi- 
saf-am, şi s'a spăimântat duhul meu 
a şti visul. 

4. Şi au grăit Haldeii împăratu- 
lui sirieneşte: împărate, în veci să 
trăeşfi, tu spune visul nouă slugi- 
lor fale, şi noi vom spune tâlcul Iul. 

5. Răspuns-a împăratul, şi a zis 
Haldeilor: cuvântul dela mine s'a 
depărtat de nu'mi vefi arătă mie 
visul şl tâlcul lui, voi v€|i pierî, şi 
casele voastre se vor jefui: 

6. Iar de'mi ve(i arătă visul şi 
tâlcul lui, daruri şi cinste multă 
veji luă dela mine, numai spuneji'mi 
visul şi tâlcul lui. 

7. Răspuns-au a doua oară, şi au 
zis: spue împăratul slugilor şale 
visul, şi tâlcul lui vom spune. 

8. Şi a răspuns împăratul, şi a 
zis: cu adevărat văz eu că voi ră- 
scumpăraţi vremea, că a ti văzut că 
s'a depărtat dela mine cuvântul. 

9. De nu vefi spune mie visul, 
văd că cuvânt mincinos şi stricat 
aji tocmit să ziceţi înaintea mea, 
până va frece vremea, spuneti'mi 
visul, şi voiu şti, că şi tâlcul lui 
veti spune mie. 

10 Şi răspunseră Haldeii înain- 
tea împăratului, şi ziseră: nu este 
om pre pământ, care va pufeâ să 
ştie cuvântul împăratului, că fot îm- 
păratul mare şi domnul, cuvânt ca 
acesta nu întreabă de maghi şi de 
Haldei. 

11. Că cuvântul, care'l întreabă 
împăratul este greu, şi altul nu-l 
poate spune înaintea împăratului, 
fără numai zeii, a căror lăcaş nu 
este cu fot trupul. 

12. Atunci împăratul cu mânie şi 
şi cu urgie multă, a zis: să piarză 
pre loţi în{elepjii Vavilonului. 

13. Şi a ieşit porunca, şi omorâ 



1034 



DANIIL 2 



pre înţelepţi, şi căufâ şi pre Daniil 
şi prc prietenii lui să'i omoere. 

14. Atunci Daniil a răspuns sfat 
şi cuget lui Arioh celui mai mare 
preste bucătarii împăratului, care 
ieşise să omoare pre înţelepţii Va- 
vilonului. 

15. Şi I-a întrebat pre el zicând: 
boierule al împăratului, penlruce a 
ieşit această judecată fără de ruşine 
dela faţa împăratului? Şi a spus 
Arioh cuvântul lui Daniil. 

16. Şi Daniil a intrat, şi a rugat 
pre împăratul, ca să'i deâ lui vreme, 
şi va spune împăratului tâlcul vi- 
sului. 

17. Şi intrând Daniil în casa sa, 
a spus cuvântul lui An an ia şi iui 
Misail şi lui Azaria prietenilor săi. 

18. Şi cereâ milă dela Dumnezeul 
cerului pentru taina aceasta, ca să 
nu piară Danul şi prietenii iui îm- 
preună cu ceilalţi înţelepţi ai Va- 
vilonului. 

19. Atunci, lui Daniil în vedenia 
nopţii s'a descoperit taina, şi bine 
a cuvântat Daniil pre Dumnezeul 
cerului. 

20. Şi a zis să fie numele lui 
Dumnezeu binecuvântat din veac şi 
până în veac, că a lui este înţelep- 
ciunea şi înţelegerea. 

21. Şi el schimbă vremile şi anii, 
pune împăraţi şi mufă, dă înţelep- 
ciune celor înţelepţi şi înţelegere 
celor ce ştiu înţelegere. 

22. El descopere adâncurile şi a- 
scunsele, şi cunoaşte cele dintru 
înlunerec, şi lumina cu el este. 

23. Ţie Dumnezeul părinţilor mei 
mă mărturisesc, şi pre fine te laud, 
că mi-ai dat mie înţelepciune şi 
putere, şi mi-ai arătat mie cele ce 
am cerut dela tine, şi visul împă- 
ratului l-ai arătat mie. 

2. 20. Pilde 2, 6; Ps. U2, 2; Iacoh 1, 5; 
Iov. 12, 13. 

21. Iov. 12, 18; Ps. 74, 8. 

22, Iov 12, 22 şi 38, 36 



24. Şi a venit Daniil la Arioh, pre 
care îl rânduise împăratul să piar- 
ză pre înţelepţii Vavilonului, şi a 
zis lui: Să nu pierzi pre înţelepţii 
Vavilonului, ci mă bagă pre mine 
înaintea împăratului, şi voiu spune 
împăratului tâlcul. 

25. Atunci Arioh îndată a băgat 
pre Daniil înaintea împăratului, şi 
a zis lui: aflat-am om din fiii ro- 
biei evteeşli, care va spune împă- 
ratului tâlcul. 

26. Şi a răspuns împăratul, şi a 
zis lui Daniil, căruia eră numele 
Valfazar: au poţi sâ'mi spui visul 
care l-am văzut, şi tâlcul lui? 

27. Şi a răspuns Daniil înaintea 
împăratului şi a zis: taina, care în- 
treabă împăratul înţelept, Maghii, 
descântătorii, Gazarinii nu pot să 
o spue împăratului, 

28. Ci este Dumnezeu în cer, care 
descopere tainele, şi au arătat îm- 
păratului Navuhodonosor, cele ce 
vor să fie în zilele cele de pre urmă, 
visul tău, şi vedenia capului tău 
întru aşternutul tău acesta este. 

29. Tu împărate gândeai întru a 
şfernulul tău, ce va fî după acea- 
sta, şi cel ce descopere tainele, au 
arătat ţie, cele ce vor să fie. 

30. Şi mie nu pentru înţelepciu- 
nea, care este întru mine mai multă 
decât toţi cei Vii, s'a descoperii 
taina aceasta, ci ca să spui împă- 
ratului tâlcul, ca să cunoşti gân- 
durile inimii tale. 

31. Tu împărate al văzut şi iată 
un chip, şi chipul acela erâ mare, 
şi vederea lui înălţată stând înain- 
tea feţii tale, şi vederea lui groaz- 
nică; 

32. Chipul, al căruia erâ capul 
de aur curat, mâinile şi pieptul şi 
braţele lui de argint, pântecele şi 
şi armurile de aramă; 

33. Iar fluerile de fier: o parte a 

29 Fac. 41, 1«, 



DANUL 2-3 



1035 



picioarelor lui de fier, o parte de 
lut. 

34. Văzuf-ai până s'a tăiat o pia- 
tră din munte fără de mână, şi a 
lovit chipul preste picioarele cele 
de fier şi cele de lut, şi le-a zdru- 
rnjeat pre dânsele de tot. 

35. Atunci s'au sfărâmat deodată 
lutul, fierul, arama, argintul, aurul, 
şi s'a făcut ca praful cel din arie 
vara, şi le-a ridicat pre dânsele 
muljime de vânt, şi loc nu s'a a- 
flat lor; iar piatra care a lovit chi- 
pul, s'a făcut munte mare, şi a um- 
plut tot pământul. 

36. Acesta este visul, şi tâlcul lui 
vom spune înaintea împăratului. 

37. Tu împărate eşti împăratul îm- - 
pârâţilor, căruia Dumnezeul cerului 
împărăţie tare şi puternică şi cin- 
stită -au dat. 

38. In tot locul unde lăcuesc fiii 
oamenilor, şi hiarele ţarinei" şi pa- 
sările cerului şi peştii mărei au dat 
în mâna ta şi te-au pus pre tine domn 
tuturor, tu eşfi capul cel de aur. 

39. Şi după tine seva sculă altă 
împărăţie mai mică decât a ta şi 
împărăjia a treia, care este arama 
care va domni preste tot pământul. 

40. Şi împărăţia a patra, care va 
Ii tare ca fierul, precum fierul mă- 
runtează şi supune toate, aşâ toate 
le va mărunţi şi le va supune. 

41. Şi pentrucă ai văzut picioa- 
rele şi degetele o parte de lut şi o 
parte de fier; împărăţie împărţită va 
fi şi din rădăcină de fier va fi în- 
tru ea, precum ai văzut fierul ame- 
stecat cu lutul. 

42. Şi degetele picioarelor o parte 
de fier şi o parte de lut, o parte 
din împărăţia aceea va fi tare, şi 
dintru ea se va sfărâma cevâ. 

43. Iar că ai văzul fierul ameste- 
cat cu lutul, se vor amestecă întru 
sâmânja oamenilor şi nu se vor lipî, 

38. Ierem, 27, 5, «, 7. 



precum nu se amestecă fierul cu 
lutul. 

44. Şt în zilele împăraţilor ace- 
lora va sculâ Dumnezeul cerului îm- 
părăţie, care în veci nu se va strică; 
şi împărăjia Iui altui popor nu se 
va lăsâ, măruntl-va şi va vântură 
toate împărăţiile, iar aceea va stă 
în veci. 

45. In ce chip ai văzut, că din 
munte s'a tăiat piatra fără de mână 
şi a sfărâmat lutul, fierul, arama, 
argintul şi aurul, Dumnezeul cel mare 
au arătat împăratului cele ce vor să 
fie după acestea, şi adevărat este 
visul şi credincioasă fâlcuirea lui. 

46. Atunci împăratul Navuhodo- 
nosor a căzut pre faţa sa, şi s'a în- 
chinat lui Daniil şi darul şi miros 
bun a zis să'i toarne lui. 

47. Şi răspunzând împăratul, a 
zis lui Daniil: cu adevărat Dumne- 
zeul vostru, acela este Dumnezeul 
dumnezeilor şi Domnul împăraţilor, 
cel ce descopere tainele, căci ai pu- 
tut descoperi taina aceasta. 

48. Şi a mărit împăratul pre l>a- 
niil, şi daruri mari şi multe i-a dat 
lui şi l-a pus pre el preste toată {ara 
Vavilonului şi domn domnilor pre- 
ste to{i înţelepţii Vavilonului. 

49. Şi Daniil a cerut dela împă- 
ratul, şi a pus preste lucrurile tării 
Vavilonului pre Sidrah, Misah şi 
Avdenago, iar Daniil erâ în curtea 
împăratului. 

CAP. 3. 

Chipul cel de aur şi cei trei tineri in 
cuptorul cu foc. 

In anul al optsprezecelea Navuho- 
donosor împăratul a făcut un chip 
de aur: înălţimea lui de şasezeci de 
coti şi lărgimea iui de şase coji, şi 
1-a pus pre el în cîmpul Deira în 
tara Vavilonului. 

44. Ps. 2, 7; Mibeea 4, 7; Lucâ I, 33. 
48. Facere 41, 40, 43. 



1036 



DANUL 3 



2. Şf a trimis să strângă pre foţi 
domnii cei mari şi mai marii oşti- 
rilor şi povăţuiforii şi căpeteniile 
şi cârmuitorii şi pre loji boierii ţă- 
rilor, ca să vie la înnoirea chipu- 
lui, care îl ridicase Navuhodonosor 
împărat. 

3. Şi s'au adunat domnii de prin 
ţâri şi căpeteniile şi mai marii o- 
şfirilor şi povăţuiforii şi biruitorii 
cei mari şi cârmuitorii şi to|i boie- 
rii ţărilor la înnoirea chipului, care 
îl ridicase Navuhodonosor împărat 
şi au stătut înaintea chipului. 

4. Şi strigătorul strigă cu tărie: 
vouă se zice limbilor, popoarelor, 
neamurilor, seminţiilor: 

5. In ce ceas veţi auzi glasul trâm- 
biţei şi al flueruiui şi al alăutei şi 
al surlei şi al canonului şi al or- 
ganului şi al versurilor şi al tot 
felul de cântare, să cădeţi să vă în- 
chinaţi chipului celui de aur, care 
î*a ridicat Navuhodonosor împărat. 

6. (ar cela ce nu va cădeâ să se 
închine, într'acel ceas se va aruncă 
în cuptorul ce arde cu foc. 

7. Şi a fost dupăce au auzit 
toate popoarele glasul trâmbiţei şi 
al flueruiui şi al alăutei şi al surlei 
şi al canonului şi al organului şi 
al versurilor şi a tot felul de cân- 
tare, au căzui toate popoarele, nea- 
murile, seminţiile, de s'au închinat 
chipului celui de aur, pre care ri- 
dicase Navuhodonosor împărat îna- 
intea lor. 

8. Atunci s'au apropiat nişte oa- 
meni Haldei, de au pârît pre Evrei, 

9. La împăratul Navuhodonosor, 
zicând: împărate, în veci să trăeşti. 
• 10. Tu împărate ai pus poruncă 
ca tot omul, ori care va auzi gla- 
sul trâmbiţei şi al flueruiui şi al 
alăutei şi al surlei şi al canonului 
şi al organului şi al versurilor şi 
a lot felul de cântare, 

11, De nu va cădeâ să se închine 



chiputui celui de aur, care ai ridicat, 
să se arunce în cuptorul ce arde 
cu foc. 

12. Deci, sunt aici nişte oameni 
Evrei pre carii i-ai pus preste lu- 
crurile ţării Vavilonului, Sedrah, Mi- 
sah şi Avdenago, cari nu ascultă 
porunca la împărate, şi dumnezei- 
lor tăi nu slujesc şi chipului celui 
de aur, care ai pus nu i se închină. 

13. Atunci Navuhodonosor împă- 
ratul, cu turburare şi cu mânie a 
zis să aducă pre Sedrah, Misah şi 
Avdenago; şi oamenii aceia s'au a- 
dus înaintea împăratului. 

14. Şi grăind Navuhodonosor îm- 
păratul a zis lor: oare aşâ este cu 
adevărat Sedrah, Misah şi Avdena- 
go, că dumnezeilor mei nu slujiţi, 
şi chipului celui de aur, care am 
ridicat, nu vă închinaţi? 

15. Acum dar să fiţi gafa, dacă 
veţi auzi glasul trâmbiţei şi al flu- 
eruiui şi al alăutei şi al surlei şl al 
canonului şi al versurilor şi a tot 
felul de cântare, să cădeţi să vă în- 
chinaţi chipului celui de aur, care 
am făcut; iar de nu vă veţi închină, 
într'acel ceas vă vor aruncă în cup- 
torul ce arde cu foc, şi cine este 
Dumnezeu care vă va scoate pre 
voi din mâinile mele? 

16. Şi răspunzând Sedrah, Misah 
şi Avdenago, au zis împăratului Na- 
vuhodonosor: nu este lucrul nostru 
să răspundem ţie pentru graiul a- 
cesta. 

17. Că este Dumnezeul nostru în 
ceruri, căruia noi slujim, puternic 
să ne scoaţă pre noi din cuptorul 
ce arde cu foc, şi să ne izbăvească 
din mâinile tale împărate. 

18. Şi de nu, să ştii o împărate, 
că dumnezeilor tăi nu vom sluji, şi 
chipului ceiui de aur, care ai ridi- 
cat, nu ne vom închină. 

19. Atunci Navuhodonosor se um- 

3. 18. Fapt. Hp. 4, 19 şi Ş, 29. 



DANUL 



piu de mânie, şi ş'a schimbai ve- 
derea feţii Iui asupra lui Sedrah, 
Misah şi Avdenago, şi a zis: ardeţi 
cuptorul de şapie ori mai mult până 
ce va arde de tot. 

20. Şi la oameni tari a poruncit 
cu mare tărie să lege pre Sedrah, 
Misah şi Avdenago, şi să'i arunce 
în cuptorul ce arde cu foc. 

21. Atunci pre bărbaţii aceia i-au 
legat, şi cu nădragii şi cu işlicele 
lor şi cu încălţămintele şi cu hai- 
nele lor, i-au aruncat în mijlocul 
cuptorului ce ardea cu foc. 

22. Penfrucă cuvântul împăratului 
se înfăreâ, şi cuptorul arsese foarte; 
iar pre oamenii aceia cari pârîse 
pre Sedrah, Misah şi pre Avdena- 
go, i-a ars văpaia focului împrejur. 

23. Şi acei trei bărbaţi Sedrah, 
Misah şi Avdenago au căzut legaţi 
în mijlocul cuptorului ce ardeâ cu 
foc şi umblau prin mijlocul văpăii, 
lăudând pre Dumnezeu. 

24. Şi Navuhodonosor i-a auzit 
pre ei lăudând, şi s'a mirat şi s'a 
sculat cu grab şi a zis boierilor săi: 
au nu trei bărbafi am băgat în mij- 
locul focului legaţi? Şi a zis împă- 
ratului: adevărat împărate. 

25. Şi a zis împăratul: acum eu 
văz patru bărbafi dezlegaţi, şi um- 
blând în mijlocul focului, şi nimic 
lor nu le strică, şi chipul celui de 
al patrulea asemenea fiului lui Dum- 
nezeu. 

26. Alunei s'a apropieai Navuho- 
donosor la uşa cuptorului focului 
ce ardeâ, şi a zis: Sedrah, Misah 
şi Avdenago, robii Dumnezeului ce- 
lui prea înalt, ieşiţi şi veniţi; şi au 
ieşit Sedrah, Misah şi Avdenago, din 
mijlocul focului. 

27. Şi s'au strâns domnii şi mai 
marii oştirilor şi căpeteniile locu- 
rilor şi boierii împăratului, şi au 
văzut pre bărbaţi, că n'a ars focul 
trupul lor, şi părul capului lor nu 



3-4 1037 



s'a pârlit, şi hainele lor nu s'au 
vătămat, şi miros de foc nu erâ în- 
tru ei, şi s'a închinat împăratul Dom- 
nului înaintea lor. 

28. Şi răspunzând împăratul Na- 
vuhodonosor, a zis: binecuvântat 
este Dumnezeul lui Sedrah, Misah 
şi Avdenago, cel ce au trimis pre în- 
gerul său, şi au scos pre slugile sale, 
pentrucă nădăjduiâ întru el, şt n'au 
ascultat de cuvântul împăratului, şi 
ş'au dat trupurile sale focului, ca 
să nu slujascâ, nici să se închine 
la tot dumnezeul, fără numai Dum- 
nezeului lor. 

29. Şi eu pui poruncă: tot popo- 
rul, neamul, limba, ori cari vor grăi 
hulă asupra Dumnezeului lui Sedrah, 
Misah şi Avdenago, vor pieri, şi ca- 
sele lor se vor jefui, că nu este alt 
Dumnezeu, care poate să izbăvea- 
scă aşâ. 

30. Atunci împăratul a îndreptat 
pre Sedrah, Misah şi Avdenago, în 
ţara Vavilonului, şi i-a crescut pre 
ei, şi i-a învrednicii pre ei a povâ- 
ţuî pre toţi Evreii, cei dintru împă- 
răţiea lui. 

31. Navuhodonosor împărat: tu- 
turor popoarelor, neamurilor şi lim- 
bilor, cari lăcuesc în tot pământul, 
pace vouă să se înmulţească. 

32. Semnele şi minunile, care au 
făcut cu mine Dumnezeul cel prea 
înalt, plăcui-au înaintea mea să le 
vestesc vouă. 

33. Cât sunt de mari şi de puter- 
nice, împărăţiea lui împărăţie veş- 
nică este, şi stăpânirea lui în neam 
şi în neam. 

CAP. 4. 

Visul Iui Navuhodonosor ţi lalcuirea lui 

Eu Navuhodonosor bine petrecând 
eram în casa mea, şi bine odră- 
slind pre scaunul meu. 

29. Esdra 6, 11. 

33. Ps. 92, 1, 2; Lucâ 1, 33. 



L088 



DANUL 4 



2. Vis am văzut şi m'a înfricoşat, 
şi m'am turburat întru aşternutul 
meu, şi vederile capului meu m'au 
turburai pre mine. 

3. Şi prin mine s'a pus poruncă, 
câ să aduc înaintea mea pre tofi în- 
ţelepţii Vavilonului, ca să'mi arate 
tâlcul visului. 

4. Şi au intrat descântătorii, Ma- 
ghii, Gazarinii.Haldeii şi Ic-am spus 
lor visul, şi tâlcuirea lui nu mi-au 
arătat mie. 

5. Pân3 ce a venit Daniil, căruia 
este ^numele Valtasar după numele 
Dumnezeului meu, care are duh sfânt 
a lui Dumnezeu întru sin^, şi iam 
spus lui visul. 

6. Valtasar mai marele descân- 
tătorilor, pre care te-am cunoscut, 
că Duh Siânt al lui Dumnezeu este 
întru tine, şi toată taina nu este ţie 
cu neputinţă, auzi vederea visului 
meu, care l-am văzut, şi tâlcuirea 
lui spune'mi mie. 

7. Şi vederile capului meu întru 
aşternutul meu; văzut am şi iată un 
copac în mijlocul pământului, şi 
înălţimea lui multă. 

8. Şi s'a mărit copacul, şi s'a în- 
tărit, şi înălţimea lui a ajuns până 
la cer, şi tulpina lui la marginile a 
tot pământul. 

9. Frunzele lui frumoase, şi roadă 
lui multă, şi hrană tuturor întru dân- 
sul, şi supt dânsul lăcuiau hiarele 
cele sălbatice, şi în ramurile lui lă- 
cuiau pasările cerului, şi dinfr'în- 
sul se hrâneâ tot trupul. 

10. Văzut-am în vederea nopţii 
întru aşternutul meu, şi iată Ir, şi 
cel sfânt din cer s'au pogorît. 

11. Şi au strigat cu tărie, şi aşâ 
au zis: tăiaţi copacul şi smulgeţi 
ramurile lui şi scuturaţi frunzele 
lui şi risipiţi roadele lui, să fugă 
hiarele de supt el, şi pasările din 
ramurile lui. 

4. 4. Fac. 41, 8. 11. Iczecb. 31, 3. 



12. Insă odrasla rădăcinelor lui 
în pământ o lăsaţi, şi în legătură 
de fier şi de aramă, în iarba cea 
de afară, şi în roua cerului va mâ- 
neâ, şi cu hiarele partea lui în bu- 
ruiana pământului. 

13. Inima lui cea de om se va 
schimba, şi inimă de hiară se va 
dâ lui, şi şapte vremi se vor mutâ 
presfe el. 

14. Prin tâlcuirea lui Ir, este cu- 
vântul, şi graiul sfinţilor este între- 
barea, ca să cunoască cei vii, că 
Domnul este cel prea înalt al îm- 
părăţiei oamenilor, şi ori cui va 
vrea o va dâ pre ea, şi pre cel ce 
este ocară la oameni îl va înălţă 
preste ea. 

15. Acesta este visul, care am vă- 
zut eu Navuhodonosor împărat, şi 
tu Valtasar tâlcuirea lui spune'mi; 
că toţi înţelepţii împărăţiei mele, 
nu'mi pot arătă tâlcuirea lui; iar fu 
Daniile poţi, că Duhul lui Dumne- 
zeu cel Sfânt, este întru tine. 

16. Atunci Daniil al căruia nume 
erâ Valtasar, a stătut amuţit ca la 
un ceas, şi gândurile lui îl turbu- 
rau pre el, şi răspunse împăratul 
şi zise: Valfasare 1 Visul şi tâlcul 
lui să nu le sârguîască, şi a răs- 
puns Valtasar, şi a zis: doamne 1 
Visul acesta să fie celor ce te urăsc 
pre tine, şi tâlcul lui vrăjmaşilor tăi. 

17. Copacul, care la i văzuf, cel 
ce s'a mărit şi s'a întărit, a căruia 
înălţimea a ajuns la cer, şi tulpina 
lui presfe lot pământul, 

18. Şi frunzele lui bine înverzite, 
şi roadă lui multă, şi hrană tuturor 
într'însul, şi supt dânsul lăcuiau 
hiare sălbatice, şi în ramurile lui lă- 
cuiau pasările cerului. 

19. Tu eşti împărate, că fe-ai mă- 
rit şi te-ai întărit, şi mărimea fa s'a 
înălţat, şi a ajuns la cer, şi stăpâ- 
niea ta la marginile pământului. 

12. Jezecb. 31, 6. 



DANUL 4 



20. Şi că a văzul împăratul pre 
Ir, şi pre cel sfânt pogorându-se 
din cer, şi a zis: smulgeţi copacul 
şi'l stricaţi pre el; însă odrasla ră- 
dăcinilor lui lăsaţi- o în pământ; şi 
In legătură de fier şi de aramă şi 
în iarba cea de afară, şi în roua 
cerului va petrece, şi cu hiarele săl- 
batice va fl partea lui, până ce se 
vor mută preste el şapte vremi. 

21. Acesta este tâlcul lui împă- 
rate, şi judecata celui Prea înalt a- 
ceasta este, care a sosit asupra dom- 
nului meu împăratului. 

22. Şapte *ani te vor scoate dela 
oameni, şi Cu hiarele sălbatice va 
ii petrecerea ta, şi cu iarbă ca pre 
un bou te vor hrăni, şi roua ceru- 
lui preste tine va cădeâ, şi şapte 
vremi se vor mutâ preste tine, până 
vei cunoaşte că cel Prea înalt stă 
pâneşte preste împărăjiea oameni- 
lor, şi cui va vrea o va dâ pre ea. 

23. Şi pentru că a zis: lăsaţi o- 
drasla rădăcinelor copacului în pă- 
mânt, împărăţiea ta ţie va rămâneâ, 
dintru care vei cunoaşte puterea 
cea cerească. 

24. Pentru aceea împărate 1 Sfa- 
tul meu să'ţi placă ţie, şi păcatele 
tale cu milostenie le răscumpără, şi 
nedreptăţile tale cu îndurări săra- 
cilor, doar va fi Dumnezeu mull.în- 
găduifor păcatelor tale. 

25. Acestea toate au venit asupra 
lui Navuhodonosor împăratul. 

26. După douăsprezece luni la 
Biserica împărăţiei lui în Vavilon 
umblând. 

27. Răspuns-a împăratul, şi a zis: 
au nu este acesta Vavilonul cel mare, 
care l-am zidit eu casă împărăţiei 
întru tăriea puterii mele, spre cin- 
stea mărirei mele? 

28. încă cuvântul în gura împă- 
ratului fiind, glas din cer s'a făcut: 



24. Sirab 3, 29. 



ţie se zice Navuhodonosoare împă- 
rate; împărăţia ta a trecut dela line. 

29. Şi ciintre oameni te vor scoa- 
te pre line, şi cu hiarele câmpului 
va fi lâcuinţa la, şi cu iarbă, capre 
un bou te vor hrăni pre fine, şi 
şaple vremi se vor premenl preste 
tine, până ce vei cunoaşte, că cel 
Prea înalt stăpâneşte preste împă- 
răjiea oamenilor, şi cui va vreâ o 
va dâ pre ea. 

30. Inlr'acelaş ceas s'a plinit cu- 
vântul asupra lui Navuhodonosor, 
şi s'a scos dintre oameni, şi iarbă 
Ca un bou a mâncat, şi din roua 
cerului s'a văpsit trupul lui până 
a crescut perii lui, ca perii leilor, 
şi unghiile lui ca ale pasărilor. 

31. Şi după sfârşitul zilelor, eu Na- 
vuhodonosor, ridicat-am ochii mei 
spre cer, şi mintea mea s'a întors 
la mine, şi bine am cuvântai pre 
cel Prea înalt, şi pre cel viu în veci 
l-am lăudat şi l-am slăvit, că pute- 
rea lui este putere veşnică, şi îm- 
părăţia lui în neam şi în neam. 

32. Şi toţi lăcuiiorii pământului, 
ca o nimic sunt înaintea lui, şi după 
voea lui face întru tăria cerului şi 
întru lăcaşul pământului, şi nu este 
cine să sleâ împrotiva mâniei lui, 
şi să zică lui : ce ai făcui ? 

33. Inlr'acea vreme mintea mea 
s'a întors la mine; şi la cinstea îm- 
părăţiei mele am venit, şi chipul 
meu s'a întors la mine; şi sfetnicii 
mei şi boierii mei m'au căutat pre 
mine, şi întru împărăţia mea m'am 
întărit; şi mărire mai multă s'a a- 
daos mie. 

34. Acum dar eu Navuhodonosor 
laud şi prea înalţ şi slăvesc pre îm- 
păratul cerului, că toate lucrurile 
lui sunt adevărate şi cărările lui ju- 



30. Fapt. Ap. 12, 23. 
32. Isaia 40, 15-17 şi 45, 9 Iov 9. 12. 
34. FJ 2 Lege 32, 4; Ecct. 3. 14; Ps. 144, 
18; Isaia 14. 27 şi 13, 11. 



lOid 



DANIIL 4—8 



decă|i, şi pre fofi cei ce umblă cu 
trufie poafe să'i smerească. 

CAP. 5. 

Ospăţul lui Valtazar, scrierea minu- 
nată şi lălcuirea ei. 

Yaliasar împăratul făcut-a cină 
mare boierilor săi o mie, şi îna- 
intea celor o mie vin erâ. 

2. Şi bând Valiasar, a zis când a 
gustat vinul, ca să aducă vasele cele 
de aur şi cele de argint, care le-a 
fost adus Navuhodonosor tatăl lui 
din Biserica Ierusalimului, ca să beâ 
dintr'însele împăratul şi boierii tui 
şi fiiloarele lui şi cele ce se culcau 
cu el. 

3. Şi au adus vasele cele de aur 
şi de argint, care le-a fost adus din 
Biserica lui Dumnezeu cea din Ie- 
rusalim, şi au băut dintr'însele îm- 
păratul şi boierii lui şi Jitoarele lui 
şi cele ce se culcau cu el. 

4. Beau vin şi lăudau pre dumne- 
zeii cei de aur, de argint, de ara- 
mă, de fier, de lemn şi de Ipiatră ; 
iar pre Dumnezeul cel veşnic nu 
l-au binecuvântat, cel ce are putere 
preste duhul lor. 

5. Intr'acelaş ceas au ieşit degete 
de mână de om şi scriau împreajma 
luminei preste spoiala peretelui ca- 
sei împărăteşti; împăratul vedeâîn- 
Chieturile mâinii, care scriâ. 

6. Atunci faja împăratului s'a 
schimbat, şi gândurile lui l-au tur- 
burai şi închielurile şoldurilor lui se 
dezlegau şi genunchii lui tremurau. 

7. Şi a strigat împăratul tare, să 
aducă Maghi, Haldei, Gazzarini, şi 
a zis înţelepţilor Vavilonului: oricine 
va ceti scrisoarea aceasta şi tâlcu- 
irea ei îmi va arătă, cu porfiră se 
va îmbrăcă, şi lan) de aur împre- 
jur de grumazii lui, şi al treilea în- 
tru împărăţia mea va domni. 

8. Şi au intrat lofi filozofii împă- 
ratului şi n'au putut să citească scri- 



soarea, nici să arate împăratului 
tâlcul. 

9. Şi împăratul Valiasar s'a tur- 
burat, şi chipul lui s'a mutat înlr'în- 
sul, şi sfetnicii lui s'au spăimântaf. 

10. Şi a intrat împărăteasa în casa 
ospă|ulu şi a zis: împărate! în veci 
să trăieşti, să nu te turbure pre fine 
gândurile tale şi laja fa să nu se 
schimbe. 

11. Este om întru împărăţia ta, 
întru care este Duhul lui Dumnezeu. 
Şi în zilile tatălui tău deşteptăciune 
şi pricepere s'a aflat într'însul şi 
împăratul Navuhodonosor tatăl tău 
1-a pus pre el mai mare preste de- 
scântători şi preste Maghi şi preste 
Haldei şi preste Gazarini. 

12. Că duh mult este întru el şi 
înţelepciune şi înţelegere, şi tâlcu- 
eşte visele şi spune cele ascunse 
şi dezleagă legăturile, Daniil, şi îm- 
păratul i a pus lui nume Valiasar ; 
acum dar chiamă'l pre el, şi'ft va 
spune tâlcul lui, fie. 

13. Atunci Daniil a fost adus îna- 
intea împăratului, şi a zis împăra- 
tul către Daniil: tu eşti Daniil cel 
din fiii robimei evreeşfi, care o a 
adus împăratul tatăl meu ? 

14. Auzit-am de line, că Duhul lui 
Dumnezeu este întru fine, şi deştep- 
tăciune şi pricepere şi înţelepciune 
multă s'a aflat întru fine. 

15. Şi acum au venit înaintea mea 
tnfelepfii, Maghii, Gazarinii, să ci- 
tească mie scrisoarea aceasta şi lăl- 
cuirea să mi-o spue, şi n'au putut 
să mi-o spue. 

16. Şi eu am auzit de fine, că po(i 
a fâlcuî tâlcuiri ; acum dar de vei 
puteâ cert scrisoarea aceasta şi să'mi 
spui tâlcul ei, cu porfiră te vei îm- 
brăcă şi lanf de aur va îl împrejur 
de grumazii tăi, şi al treilea întru 
împărăţia mea vei domn). 

17. Şi a zis Daniil înaintea împă- 
ratului: darurile tale fie pentru fine 



DANÎIL 5-6 



1041 



şi dăruirea casei tale dă-o altuia; 
iar eu voiu ceti împăratului Scrip- 
tura şi tâlcul ei voiu spune ţie. 

18. Impăratel Dajrmezeul cel .prea 
înalt au daf împărăţiei şi mărime şi 
cinste şi mărire lui Navuhodonosor 
fafăl tău'. 

19. Şi *,de mărirea care i-au dat 
lui, toate popoarele, neamurile şi 
limbile tremurau şi se temeau de 
faţa lui, pre cari vreâ el omorâ, şi 
pre cari vreâ ei băleâ, şi pre cari 
vreâ el înălţă, şi pre cari vreâ smereâ. 

20. Şi când s'a' înălţat inima lui 
şi duhul lui s'a -întărit a se trufl, 
s'a pogorît de pre scaunul împără- 
ţiei sale şi cinstea lui s'a luat dela eî. 

21. Şi el s'a scos dintre oameni, 
şi inima lui cu hiarele s'a dat, şi 
cu asinii cei sălbateci a fost îăcu- 
inţa lui, şi cu iarbă, ca pre un bou 
l-au hrănit' pre el, şi din roua ce- 
rului trupul lui s'a văpsit, până când 
& Cunoscut, că Dumnezeu cel prea 
înalt stăpâneşte preste împărăţiea 
oamenilor, şi cui vreâ el aceluia o dă. 

22. Şi fu dar Văltasar fiul luin'ai 
smerii inima ta înaintea lui Dum- 
nezeu, şi su n'ai ştiut tu toate a- 
ceslea? .K 

23. Şi asupra Domnului Dumne- 
zeului cerului ie-ai înălţat, şi vasele 
casei lui le-ai adus înaintea ta, şi 
tu şi sfetnicii tăi şi ţiitoarele tale, 
şi cele ce se culcă cu tine aţi băut 
vin din ele, şt pre dumnezeii cei de 
aur şi de argint şi de fier şi de 
lemn şi de piatră, cari nu văd, nici 
aud, nici cunosc, ai lăudat; şi pre 
Dumnezeu, înlr'acăruia mână esje 
suflarea ta şi toate' căile tale, pre 
acela nu l-ai slăvit. 

24. Pentru aceea dela faţa lui s'a» 
trimis închietură de mână, şi a scris 
această scrisoare. 

25. Şi aceasta este scrisoarea cea 
scrisă: Mani, Techei, Fares. 

5. 2J. Iov 12, 10; Ietemia 50, 31. 



26. Şi aceasta este iâlcui rea cuvân- 
tului, Mani: măsirrat-au Dumnezeu 
împărăţiea ta, şro auipiinitpre ea„: 

27. Techei: pusu-s'a în curopănăţ 
şi s'a aflat cu scădere. ^ 

28. Fares: împărţitu-s'a împără- 
ţiea ta, şi s'a dat Midilor*şi PersiloTî 

29: Şi a zis Văltasar, şi a îmbră- 
cat pre Daniibcu porfiră, şi lanţ de 
aur a pus împrejurul grumazului lui, 
şi 1-a vestit pre el că este al treilea 
biruitor întru împărăţie. 

30. Inlr'această noapte s'a omo- 
rî! împăratul Văltasar Haldeul. 

31. Şi Darie Medul a luat împă? 
răţiea, de şasezeci şi doi de ani fiind. 

CAP. 6. 

Daniil în groafa leilor şi scăparea lui, 

i a plăcut înaintea lui Darie, şi a 
pus preste împărăţie o sută două- 
zeci de domni, ca să fie înfru ioată 
împărăţiea lui. 

2. Şi preste aceştia a pus trei 
rânduitori, dintru cari unul erâ Da- 
niil, ca să grăiască cu ei domnii, 
să nu supere pre împăratul. 

3. Şi a fost Daniil preste ei, că 
duh mult erâ întru el, şi împăratul 
1-a pus pre el preste toată împărăr 
ţiea sa. A 

4. Şi rânduitorii şi domnii eăutau 
să afle vină asupra lui Daniil, şi nici 
o vină şi greşală şi păca^'au a- 
flat întru el', că erâ credincios. 

5. Şi au zis râfiduitOrii: nu vom 
afla asupra lui Daniil vină, fără nu- 
mai pentru legea Dumnezeului lui. 

6. Atunci rânduitorii }i domnii au 
stătut înaintea împăratului, şi au 
zis lui: Darie împărate! in veci să 
trăeşti. 

♦7. Sfat au făcut toţi cei ce sunt 
preste împărăţiea ta mai marii oşti- 
rilor şi domnii, boierii şi cârmuito- 

28. Ierem. 50, 37. 

30. Isaia i3, 17; Ier. 25, 12. 



Biblia 



65. 



DANUL 6 



rii, ca să aşezfe.cu aşezământ îm- 
părătesc, şi să întărească poruncă, 
ca ori c§re^& cerrdelawre uri Durm 
nezei» sau ^om cerere, până în trei- 
zeci de zile, fără numai dela tine 
împărate, să se arunce în groapa 
teilor. - 

8. Acum dar împărate pune po- 
runcă, şi dă scrisoare, ca să nu se 
schimbe aşezământul Perşilor şi al 
Midilor. 

9. Atunci împăratul Darie a po- 
runcit a se seri porunca. 

10. Şi Daniil când a cunoscut, că 
s'a scris porunca, a intrat în casa 
sa, şi ferestrile deschise în foişorul 
lui către Ierusalim, şi de trei ori în 
zi plecând genunchile sale şi se ru- 
gă şi se mărturiseâ înaintea Dum- 
nezeului său, precum se obişnuise 
şi mai nainte a face. 

11. Atunci bărbaţii aceia au pă- 
zit, şi au aflai pre Daniil rugându- 
se şi umiiindu-se Dumnezeului său. 

12. Şi ducându-se au zis împă- 
ratului: împărate! Au n'ai pus po- 
runcă, ca tot omttfy care va cere de 
la vre un Dumnezeu, şi dela om 
cerere până în treizeci de zile, fără 
numai dela fine împărate, să se a- 
runce în groapa leilor? Şi a zis îm- 
păratul, adevărat, cuvântul şi aşe- 
zământul Midilor şi al Perşilor nu 
va trece. 

13. Atunci au răspuns, şi au zis 
înaintea împăratului: Daniil, care 
este dintre fiii^Wbiei Evreeşti, nu 
s'a supus poruncii tale, şi de trei 
ori în zi cere dela Dumnezeul său 
cererile sale. * 

14. Atunci împăratul auzind cu- 
vântul acela, foarte s'a întristat de 
aceasta, şi pentru Daniil s'a nevoit, 
să'l izbăvească pre el, şi până seara 
s'a silit să'l scoaţă pre el. 

15. Atunci bărbaţii aceia au zis 
împăratului, să ştii împărate, că Mi- 

6. 10. 3 Imp. 8, 44. 



denilor şi 'Perşilor, nu se cade să 
mute legea şi aşezământul care ^ 
aşezat împăratul. 

16. "Atunci"'- împăratul a poruncit, 
şi au adus pre Dafniil, şi l-au arun- 
cat în groapa leilor, şi a zis împă- 
ratul lui Daniil: Dumnezeul tău, că- 
ruia fu slujeşti totdeauna, acela te 
va izbăvi pre tine. 

17. Şi au adus o piatră, şi o a pus 
pre gura gropii, şi o a pecetluit îm- 
păratul cu inelul său şt cu inelul 
sfetnicilor săi, ca să nu se iacă ceva 
vicleşug asupra lui Daniil. . n- 

18. Şi s'a dus împăratul la casa 
sa, şi s'a culcat necinaf, şi bkcate 
nu i s'au adus, şi somnul s'a depăr- 
tat dela dânsul; şi au încuiat Dum- 
nezeu gurile leilor, şi n'au vătămat 
pre Daniil. 

19. Atunci împăratul sculându-se 
dimineaţa la ziuă, cu grăbire a ve- 
nit la groapa leilor. 

20. Şi apropiindu-se el de groapă, 
a strigat pre Daniil cu glas mare : 
Daniile 1 Robul Dumnezeului celui 
viu, Dumnezeul tău, căruia fu slu- 
jeşti totdeauna, au doar au putut să 
le scoaţă din gura leilor?* 4 * 

21. Iar Daniil răspunzând a zis 
către împăratul : împărate în veci 
să trăeşti. 

22. Dumnezeul meu au trimes pre 
îngerul său, şi au închis gurile le- 
ilor, şi nu m'au sfâşiat pre mine, 
că s'a aflat dreptate întru mine îna- 
intea lui, şi înainfea ta împărate 
greşaîă n'am făcut. 

23. Atunci împăratul s'a bucurat 
foarte -de dânsul, şi a poruncit să 
scoaţă pre Daniil din groapă, şi 
riici o stricăciune nu s'a aflat întru 
el, penlrucă a crezut întru Dumne- 
zeul său. 

24. Şi a poruncii împăratul, şi au 
adus pre bărbaţii cei ce au pârîf 
pre Daniil, şi i-au aruncat pre ei în 

22. l Macab. 2, 60. 



DANUL 6-7 



1043 



groapa leilor, şi pre fiii lor şi pre 
femeile lor; şi n'au ajuns la fundul 
gropii, până ce i-auţsîâşiai pre ei 
leii, şi loate oasele lor le-au mă- 
runţii. 

25. Atunci Darie împăratul a scris 
la toate popoarele, neamurile şi lim- 
bile; care lăcuiau în tot pământul; 
pace vouă să se înmulţească. 

26. Dela mine s'a dat poruncă, 
ca întru, toată stăpânirea împără- 
ţiei mele, să se cutremure, şi să se 
teamă fiecare de faţa Dumnezeului 
lui Daniil, că acesta este Dumnezeul 
cel viu, care rămâne în veci, şi îm- 
părăţia tui nu se va strică, şi stă- 
pânirea iui va ft până în sfârşit. 

27. Cel ce apără şi face semne 
şi minuni în cer şi' pre pământ, 
care au scos pre Daniil din gura 
leilor. 

28. Şi Daniil a înaintat întru îm* 
pârăţia lui Darie, şi întru împără- 
ţia lui Kir Persul. 

CAP. 7. 

Vedenia lui Daniil pentru cele- patru 
Mare. 

În anul dintâiu al lui Valtasar îm- 
păratul Haldeilor, Daniil a văzut 
vis, şi vederile capului lui întru a- 
şternutul lui, şi visul lui 1-a scris : 
începutul cuvintelor lui. 

2. Eu Daniil văzut-am întru ve- 
denia mea noaptea, şi iată patru 
vânturi ale cerului au lovit în ma- 
rea cea mare. 

3. Şi patru hiare mari ieşau din 
mare, osebite între sine. 

4. Cea dintâiu erâ asemenea le- 
oaicei, şi aripile ei ca aripile vul- 
turului, văzut-am până s' au smuls 
aripile ei şi s'a ridicat de pre pă" 
mâni, şi pre picioare de om a stă- 
tut, şi inimă de om s'a dat ei. 

- 5. Şi iată adoua hiară asemenea 

26, Isaia 9, 7; Luca 1, 33. 



ursoaicei, şi într'o parte a stătut, 
şi trei cpasfe în gura ei, şi între 
dinţii ei şi aşa şă ziceâ ei : scoa- 
lă-te, mănâncă cărnuri multe. 

6. După aceasta am văzut, şi iată 
a treia hiară, ca un pardos, şi pa- 
tru aripi de pasăre aveâ pre sine, 
şi patru capete şi putere s'a dat ei. 

7. După aceasta am văzut, şi iată 
a patra hiară spăimântătoare, şi 
minunată şi tare foarte, şi dinţii ei 
de fier şi mari, unghiile ei de a- 
ramă, mâncând şi sfărâmând, şi 
ce rămâneâ cu picioarele sale călcâi 
şi aceasta erâ cu mult mai într'aît 
chip decât toate hiarele cele mai 
dinainte, şi aveâ zece coarne. 

8. Şi mă uitam ta coarnele ei, şi 
iată alt corn mic a ieşit din mijlo- 
cul lor, şi trei coarne ale ei din 
cele dintâiu s'au smuls dinaintea 
feţii aceluia ; şi iată ochi ca ochii 
omului erau îh cornul acela, şi gură 
mare grăitoare, şi făceâ răsboiu cu 
sfinţii. 

9. Văzut-am până ce s'au pus scau- 
nele, şi au şezut cel vechiu de zile; 
şi îmbrăcămintea lui erâ albă ca ză- 
pada, şi părul capului lui ca lâna 
curată ; scaunul lui pară u 4e^fpc, 
roatele lui foc arzător. 

10. Rîu de foc curgeâ ieşind din 
naintea lui, mii de mii slujeau lui» 
şi întunerece de întunerece stau 
înaintea lui; Judecătorul au şezut, 
şi cărţile s'au deschis. 

11. Văzut am atunci pentru gla- 
sul cuvintelor celor mari, ce le-a 
grăii cornul acela; şi am văzut până 
s'a omorît hiara, şi a pierit, iar 
trupul ei s'a dat să se arză în foc, 

12. Şi a celorlalte hiare li s'au luat 
stăpânirea, şi lungime vieţii s'a dat 
lor până la vreme şi vreme. 

13. Văzut-am întru vedenia nopţii, 
şi iată cu norii cerului, ca un fiu 

7. 9. 3 Imp. 22, 19, 
10. Hpoc. 4, 11 ; Ps. 88, 8; 102, 20 şt 67, 18, 



1044 



DANUL 7—8 



omenesc veneâ, şi până la cel vechiu 
de zile a sosit, şi înaintea lui s'a 
adus. 

14. Şi s'a dat lui stăpânirea, cin- 
stea şi împărăţia, şi toate popoa- 
rele şi neamurile şi limbile, lui, vor 
slujî, şi stăpânirea lui stăpânire 
veşnică, care nu va trece, şi împă- 
răţia lui nu se va strică. 

15. Ingrozitu-s'a duhul meu întru 
mine, eu Daniil, şi vederile capului 
meu împreună mă turburau. 

16. Şi m'âm apropiat la unul din 
cei "ce stâ, şi adevărul cercam dela 
el pentru toate acestea, şi mi-a spus 
adevărul, şi lâlcuirea cuvintelor mi-a 
arătat mie. 

17. Aceste patru hiare, patru îm- 
părăţii se vor sculă pre pământ, 
care se vor strică. 
"18. Şi vor luâ împărăţia sfinţii ce- 
ttîi Pr#a înalt şi d vor ţinea până 
în veacul veacurilor. 

19. Şi am cercat cu deadinsul pen- 
tru hiara cea de a patra, care eră 
c'iî mult mai într'alf chip decât toate j 
hiarele şi gro&znică foarte : dinţii 
ei de fier, unghiile ei de aramă, mân- 
când şi sfărâmând, şi ce râmâneâ, 
cu picioarele sale călcâ. 

20. Şi pentru cele zece coarne din 
capul ei, şi pentru celait care a 
ieşit şi a smuls trei din cele rriai 
dintâiu, şi pentru cornul în care erau 
ochi şi gură" grăind mare, şi vede- 
rea lui eră mai mare decât a celor- 
lalte. 

21. Văzut-am şi cornul aceia fă- 
cea răsboiu cu sfinţii şi s'a întărit 
mai mult decât ei. 

22. Până ce au venit eel vechiu de 
zile şi au dat judecată sfinţilor celui 
Prea înalt şi vremea a sosit şi îm- . 
părăţia o au finul sfinţii. 

23. Şi a zis: hiara a patra, îm- 
părăţia a patra va fi pre pământ, 

14. Zab. 8, 22; Mibeia, 4, 7; Liica 1, 32, 
Jsaia 16, 5 18. 21. Hpoc. 13, 7. 



care va întrece toate împărăţiile şi 
va mân că tot pământul; şi'l va călcâ, 
şi'l va tăiâ pre el. 

24. Şi cele zece coarne ale ei, 
zece împăraţi se vor sculă şi după 
ei se va sculă altul, care va întrece 
cu răutăţile • pre toţi cei mai dina- 
inte, şi pre trei împăraţi va smeri. 

25. Şi cuvinte va grăi asupra ce- 
lui Prea Înalt, şi pre sfinţii celui Prea 
înalt va amăgi şi va cugetă să schim- 
be vremiie şi legea, şi seva dă în mâi- 
nile lui până lâ vreme şi vremi şi 
jumătate de vreme. 

25. Şi judecata va şedea şi stă- 
pânirea lui b vor mufa, ca să o strice 
şi să o piarză până în sfârşit. 

27. Şi împărăţia şi puterea şi mări- 
mea împăraţilor celor de supt lot 
cerul s'au dat sfinţilor celui Prea 
Inaif, şi împărăţia lui este împărăţie 
veşnică; şi toate stăpânirile vor sluji 
lui şi vor ascultă de el. 

28. Până aici este sfârşitul cuvân- 
tului. Eu Daniil: gândurile mele mult 

j m'au turburat şi faţa mea s'a schim- 
bat şi cuvântul în inima mea 1-arn 
păzit. 

CAP. 8. * 

Vedenia berbecelui şi a ţafulvÂ. 

In anul al treilea al împărăţiei lui 
Valrasar împăratul, vedenie s*a a- 
rătat mie: eu Daniil, dupăce mi s'a 
arătat mie la început, 

2. Şi eram în Susa cetatea cea 
împărătească, care este în ţara E- 
lamului şi arh văzut vedenie şi eu 
eram la Uval. 

3. Şi am ridicat ochii mei şi vă- 
zuiu şi iată un berbece stă înaintea 
lui Uval: şi aveâ coarne şi coarnele 
erau înalte şi unul mai înalt decât 
altul şi cel mai înalt a crescut a- 
îături. 

4. Şi am văzut berbecele împun- 

27. Isaia 16, 5; Ps. 2, 8, 9. 



DANUL 8 



1045 



gând asupra mărei şi asupra mie- 
zului nopţei şi a austrului şi toate 
hiarele nu puteau ştâ înaintea lui, 
şi nu erâ cine să le sfoaţă din mâna 
Iui, şi a făcui după voea sa şi s'a 
mărif ; v 

5. Şi eu priveam, şi iată un fap 
de capre venea de către ainiazăzi 
preste faţa a tot pământul, şi ţapul 
aveâ un corn, care se vedeâ între 
ochii lui. 

6. Şi a venit ţapul până ia ber- 
becele care aveâ coarne, pre care 
î-am văzut stând înaintea lui Uval, 
şi a alergat la el întru pornirea 
puterei sale. 

7. Şi l-am văzut pre el până ce 
a ajuns la berbece, şi s'a repezit 
asupra lui şi a lovit pre berbece, şi 
j-a zdrobit amândouă coarnele lui, 
şi n'a putut berbecele să steâ îna- 
intea lui, şi 1-a aruncat pre pământ 
şi 1-a călcat, şi n'a fost cine să scoaţă 
berbecele din mâna lui. 

8. Şi ţapul caprelor s'a mărit foar- 
te şi s'a întărit, şt s'a zdrobit cor-' 
rtul lui cel mare, şi au crescut alte 
patru coarne de deşupiul lui spre 
patru vânturi ale cerului. 

9. Şi dintru unul dintr'însele a 
ieşit un corn tare, şi s'a mărit foarte 
c?ătre austru şi către răsărit. 

• 10. Şi s'a mărit până la puterea 
cerului, şi a aruncat jos pre pământ 
din puterea cerului şi din stele, şi 
le-a Călcat pre ele. 

11. Şi până la mai marele puterii s'a 
mărit, şi pentru el s'a turburat jertfa 
,si el a sporii şi Biserica s'a pustiit. 

12. Şi s'a dat preste jertfă păcat, 
şi s'a lepădat jos dreptatea, şi â fă- 
cut şi a sporit el. " * " 

13. Şi am auzit pre un sfânt gră- 
ind, şi a zis un sfânt iui Felmon 
celui ce grăiâ: până când vederea 
va stâ, şi jertfa ceea ce s'a luat şi 
păcatul pustiirei cel ce s'a dat, şi 
Biserica şi puterea se va călcâ? 



14. Şi i-a zis lui: până seara şi 
diminea|a, zile două mii şi patru 
sute, şi se; va curăţî Biserica. 

15. Şi a fost dacă am văzut eu 
Daniil vedenia, şi am cercat înţele- 
gerea, iată a stătut înaintea mea ca 
o vedere de bărbat. 

16. Şi am auzit glas dcbărbai 
între Uval, şi a chemat şi a zis : Ga- 
vriilel Fă pre acela, să înţeleagă ve- 
deniea. 

17. Şi a venit şi a siătuUângămins, 
şi când a venit el m'am uimit, şi că- 
zuiu pre faţa mea, şi a zis către mine: 
înţelege fiul omului! Că încă ia sfâi> 
şilul vremei va fi vedenia. * ' 

18. Şi grăind el cu mine, am că- 
zut cu faţa mea pre pământ, şi s'a 
atins de mine, şi m'a pus pre^ pi- 
cioarele mele. 

19. Şi a zis: iată eu arăt ţie cele 
ce vor să fie în zilele cele de pre 
urmă ale mâniei, încă la sfârşitul 
vremii. 

20. Berbecele care l-ai văzut, care 
aveâ coarne, este împăratul Midilor 
şi al Perşilor; 

21. Iar ţapul caprelor împăratul 
Elenilor este, şi cornul cel mare, 
C3re erâ între ochii lui, acesta este 
împăratul cel dinlâiu. 

22. Şi cel ce s'a zdrobit, şi âu ere* 
scut patru coarne de desuptul lui, 
patru împăraţi din ^neamul lui se 
vor sculâ, şi nu cu puterea lui. 

23. Şi la zilele cele de pre urmă 
ale împărăţiei lor, când se vor plinî 
păcatele lor, se va sculâ un împă- 
rat fără de ruşine ia faţă, şi care 
va înţelege gâciturile, 

24. Şi puterea lui se va întări, mă- 
car că nu Cu puterea sa, şi minu- 
nat va strică şi va sport şi va face 
şi va pierde pre cei tari şi pre po- 
porul cel sfânt. 

25. Şi jugul sarcinii lui se vâ sport, 
vicleşug va fi în mâna lui, şi cu i- 
nima sa se va mări, şi cu vicleşug 



1046 



DANIIL 8-9 



va strică pre miilţi, şi spre pierde- 
rea multora va stâ, şi ca pre nişte 
ouă în mâini îi va zdrobi pre ei. 

26. Şi vederile*" cea de seara şi 
cea de dimineaţa, ce s'a zis, ade- 
vărată este, şi tu pecetlueşte vede- 
nieâ, că după zile multe va fl. 

27. Şi eu Daniil am adormit, şi 
am fost bolnav vreo câteva zile, şi 

■A. 

m'arn sculat, şi făceam lucrurile îm- 
păratului, şi mă miram de vedenie, 
şi nu eră cine să o înţeleagă. 

CAP. 9. 

Rugăciunea lui Daniil şi prorocia celor 
şaptezeci de săptămâni de ani. 

Tn anul dintâiu al lui Darie, fiul 
ilui Asuir din sămânţa Midenilor, 
care a împărăţii prestc împărăţiea 
Haldeilor. 

2. Eu Daniil am înţeles din cărţi 
numărul anilor, de care a fost cu- 
vântul Domnului către leremiea pro- 
rocul, ca să se plinească pustiirea 
Ierusalimului în şaptezeci de ani. 

3. Şi am dat faţa mea către Dom- 
nul Dumnezeu, ca să cerc cu cerere, 
cu ragăciune, cu posturi, cu sac şi 
cu cenuşă. - 

4. M'arn rugat către Domnul Dum- 
nezeul meu, ^i m'arn mărturisit, şi 
am zis: Doamne Dumnezeule cel 
mare şi minunat, care păzeşti legă- 
tura şi mila ta celor ce te iubesc 
pre line şi celor ce păzesc porun- 
cile tale. 

5. Păcăfuit-am, făcut-am nedrep- 
tate şi fărădelege, ne- am depărtat şi 
ne-am abătut dela poruncile şi de 
la judecăţile tale. 

6. Şi n'am ascultat pre robii *ăi 
prorocii, cari grăiau cu numele tău 
către împăraţii noştri, boierii no- 



26. Hpoc. 10 4. 
9. 2. IerCTQ. 25, 12 şi 29, 10. 
4 Neemia 1, 5. 

5. Neemia 9, 30, 33; Plâng. 3, 41. 

6. Ierem. 44, 9, 21. , 



ştri şf către părinţii noştri şi către 
tot poporul pământului. 

7. Ţie Doamne dreptatea şi nouă 
ruşinea feţii, precum este în ziua 
aceasta omului ludei şi celor ce 13- 
cuesc în Ierusalim, şi tot Israilului 
şi celor de aproape şi celor de de- 
parte în toi pământul Unde i-ai ri- 
sipit pre ei pentru urgisirea, cu care 
le-au urgisii pre line. 

8. Ţie Doamne dreptatea noastră, 
şi nouă ruşinea feţii, şi împăraţilor 
noştri şi boierilor noştri şi părinţi- 
lor noştri, care am greşit ţie. 

9. Ţie Domnului Dumnezeului no- 
stru îndurările şi milele, că ne-am 
depărtat dela Dumnezeu, 

10. Şi n'am ascultat glasul Dom- 
nului Dumnezeului nostru, şi n'am 
umblat în legile lui, care le-au dat 
nouă prin mâinile robilor sâi pro^ 
rocilor. 

11. Şi tot Israilul a călcat legea 
ta, şi s'a abătui, ca să nu9uză gla- 
sul tău, şi a venit preste noi osânda 
şi blestemul, cel scris în legea lui 
Moisî robul iui Dumnezeu, pentru 
eă am păcătuit lui. 

12. Şi a întărit cuvintele sale, care 
a grăit asupra noastră şi asupra 
judecătorilor noştri, cari ne-au ju- 
decat pre noi, ca să aducă preste 
noi răutăţi mari, care n'au fost supt 
fot ceru!, ca cele ce s'a făcut în Ie- 
rusalim. 

13. Precum este scris în legea lui 
Moisî, toate răutăţile acestea au ve- 
nit preste noi, şi nu ne-am rugat 
feţii Domnului Dumnezeului nostru, 
ea să ne întoarcem dela strâmbă- 
tăţite noastre, jşi să umblăm întru 
tot adevărul tău, 

14 Şi au priviţ Domnul Dumnezeul 

7. Lev. 26, 14, 27, 31. 

8. Iercm. 14, 20; Varub 1, 15. 

9. Plâng. 3, 22. 

11. fl 2 Lege 27, 15 şi 28, 15; 32, 25. 

13. Lev. 18, 17; 20, 14; 26, 16; fl 2 Lege 
28, 15, 28, 16; 32, 25; Plâng. 2, 17; Mibea 
6, 13; Malab. 2, 2. 

14. Ierem 44, 27. 



DANUL 3 



1047 



nostru presfe răutatea noastră, şt au 
adus presfe noi pedeapsă, că drept 
este Domnul Dumnezeul nostru în- 
tru toate lucrurile lui, care au făcut, 
iar noi n'am ascultat cuvântul lui. 

15. Şi acum Doamne Dumnezeul 
nostru, cel ce ai scos pre poporul 
tău din' pământul Eghipefului cu 
mână tare, şi ai făcut ţie nume, pre- 
cum este în ziua aceasta, păcăluit- 
am, nelegiuif-am. 

16. Doamne cu toată mila ta, în- 
toarce mâni ea fa şi urgiea fa dela 
ceialea ta Ierusalimul şi deja mun- 
tele cel sfânt al tău, că am păcătuit 
cu slrâmbăfăţile noastre şi ale pă- 
rinţilor noştri, Ierusalimul şi popo- 
rul tău ocară s'a făcui îa toji cei 
dimprejurul nostru. 

17: Şi acum ascultă Doamne Dum- 
nezeul' nosfru rugăciunile robului 
tău tşi cererile lui, şi arată faţa la 
presfe sfinleniea fa cea pustie pen- 
tru tine Doamne. 

, 18. Pleacă Dumnezeul meu ure- 
chea fa, şi auzi, deschide ochii tăi, 
şi vezi perirea noastră şi a cetăţii 
tale, în care s'a chemat numele tău, 
că nu pentru dreptăţile noastre că- 
dem înaintea fa rugându-ne, ci pen- 
tru îndurările tale cele multe Doamne. 

19. " Ascultă Doamne, curăţeşte 
Doamne, iâ aminte Doamne, fă şi nu 
zăbovi pentru tine Doamne Dum- 
nezeul meu, că numele lău s'a che- 
mat presfe cetatea ta, şi presfe po- 

; porul tău. 

20. Şi încă grăind eu, şi rugân- 
ifu-mă, şi mărturisind «păcatele mele 

şi păcatele poporului meu Israil, şi 
vărsând rugăciunea mea înaintea 
Domnului Dumnezeului meu peni ra 
muntele cel sfânt, ^ < 

21. Şi grăind încă eu rugăciunea, 



15. Eşire 14, 22; Plâng. 2, 11; Varub 2, 
li; Ps. 1C5, 7. 

16. Neemia 1, 6; Ps. 105, 6; Isaia 64, 6; 
îerem. 3, 24; Esdra 9, 7. 17. Num. 6, 25. 

21. 3 Imp. 18, 29. 



şi iată bărbatul Gavriil, pre care 
î-am văzuf la începutul vedeniei, 
zburând, şi s'a atins de mine ca 
în- ceasul jertfei de seara. 

22. Şi m'a făcut să înţeleg, şi a 
grăit cu mine, şi a zjs : Daniile 1 
Acum am ieşif, ca să te fac să în- 
ţelegi. 

23. La începutul rugăciunei tale 
a ieşit cuvânf, şi eu am venit să'fi 
vestesc ţie, că bărbatul doririlor eşti 
tu, şi iâ aminte la cuvânf, şi înţe- 
lege vedenia. 

24. Şaptezeci de săptămâni s'au 
tăiat presfe poporul tău şi presfe 
cetatea cea sfântă, ca să se sfâr- 
şească păcatul, şi să se pecetlu- 
iască păcatele, şi să se şteargă fără- 
delegile, şi să se curăţească ne- 
dreptăţile, şi să se aducă dreptate 
veşnică, şi să se pecetluiască ve- 
denia, şi prorocul, şi să se ungă 
Sfântul sfinţilor. 

25. Să ştii, şi să cunoşfi, că de 
ia ieşirea cuvântului, ca iarăşi să 
se zidească Ierusalimul până la po- 
văţuitorul cel uns, săptămâni şapte 
şiysăpfămâni şasezeci şi două şi 
se va întoarce, şi se va zidi uliţa 
şi zidişi, şi se vor deşerfâ vremile. 

26. Şi după cele şasezeci şi două 
de săptămâni va pieri ungerea, şi 
judecată nu va fi întru dânsa; iar 
cetatea şi Biserica o va strică cu 
povăţuitorul cel viitor, şi se vor 
tăiâ întru potop, şi după sfârşiţii! 
răsboiului celui tăiaf, rânduit-a pu- 
stiire. 

27. Şi va întări legătura la mulţi 
o săptămână, şi în mijlocul şăpfă- 
mâniiova înceta jertfe şi furnsrea, 
şi în fiiserică va= f urîciunsa pu- 
stiirilor, şi până la sfârşitul vremii 
nu vâi încefâ pustiirea. 



24. Ioan, 1, 46; lezecb. 37, 26. 

25. Neemia 2, 1— 8. 
27. Matern 24, 15. 



1048 DANUL 10 



CAP. IO. 

Urmarea Vedeniilor 

In anul aî treilea ai lui Kir îm- 
păratul Perşilor, cuvânt s'a de- 
scoperit lui* Daniil, care s'a numit 
Valtasar, şi adevărat era cuvântul, 
şi putere mare şi înţelegere s'a dat 
lui întru vedenie. 

2. In zilele acelea eu Daniil am 
plâns trei 'săptămâni de zile. 

3. Pâinea doririlor îi'am mâncat, 
şi carne şi vin ti'au intrat în guFa 
mea, şi cu unsoare nu m'am uns, 
până ce s'au plinit trei săptămâni 
de zile. - 

4. In ziua a douăzeci şi patru a 
lunii dintâiu eram eu lângă rîulcel 
mare, acesta este Tigris Edechel. 

5. Şi am ridicat ochii mei, şi arn 
văzut, şi iată bărbat îmbrăcat cu 
vadin, şi mijlocul lui încins cu aur 
ofaz. 

6. Şi trupul lui ca Tarsisul, şi fala 
lui ca fulgerul, şi ochii lui ca fă- 
cliile de foc, şi braţele lui şi coap- 
sele lui ca arama ce sclipeşte, şi 
glasul cuvintelor iui, ca glas de 
mulţime. h / 

7. Şi am văzut eu Daniil singur 
vedenia, şi bărbaţii cei ce erau cu 
mine n'au văzut vedenia, ci spăi- 
mantare mare căzând preste ei au 
fugit cu frică. 

8. Şi am rămas eu singur, şi am 
văzut această vedenie mare, şi n'a 
rămas întru mine tărie, şi mărirea 
mea s'a schimbat întru stricăciune, 
şi mi-a pierit tăria. 

< 9. Şi am auzit glasul: cuvintelor 
lui, şi când am auzit eu glasul cu- 
vintelor lui, m'âm umilit, şi âm că- 
zut cu faţa pre pământ. 

10. Şi iată mână s'a atins de 
mine, şi m'a ridicat pre genunchele 
mele, şi pre palmele mâinilor mele. 

11. Şi a zis către mine : Daniile 1 
Bărbatul doririlor.înţeiege cuvintele 



cele ce le voiu grăi eu către tine, 
şi stăi întru starea ta, că acum 
sunt eu trimis la, tine, şi dupăce a 
grăit ei cuvântul acesta, m'am scu- 
lat, tremurând. 

12. Şi a zis către mine : nu te 
teme Daniile 1 Că din ziua dintâiu 
în care ai dat inima ta ca să înţe- 
legi şi să te necăjeşti pre tine în- 
nainfea Domnului Dumnezeului tău, 
s'au auzit cuvintele tale, şi eu am 
venit întru cuvintele tale? 

13. Şi mai marele împărăţiei Per- 
şilor a stătut înaintea mea douăzeci 
şi una de zile, şi iată Mihail unul 
din cei mai dintâiu dintre cei mai 
mari a venit să'mi ajute mie, şi pre 
el l am lăsat acolo cu mai marele 
împărăţiei Perşilor. 

14. Şi am venit să spuiu-ţie ori 
câte se vor întâmplă poporului tău 
în zilele cele de apoi, că încă ve- 
denia după zile multe se va piinî. 

15. Şi când grăia el eu mine cu- 
vintele acestea, m'am umilii căzând 
cu faţa mea pre pământ. e 

16. Şi iată ca asemănarea fiului 
omului s'a atins de buzele mele, şi 
a deschis gura mea şi am. grăit, şi 
arn zis către cel ce stâ înaintea mea: 
Doamnei Văzându-îe eu pre line s'au 
întors cele dinlăuntru ale mele întru 
mine şi n'am putere. 

17. Şi cum va puteâ *obul tău 
Doamne a grăi cu Domnul meu a- 
cesta? Şi de acum nu va fî întru 
mine tărie, şi suflare n'a rămas în- 
tru mine. 

18. Şi a adaos şi m'a atins pre mine 
ca o .vedere de om, şi m'a întărit. 

19» Şi a zis mie: nu te teme băr- 
batul doririlor, pace ţiel Imbărbă- 
tează-te şi le întăreşte; şi grăind el 
cu mine m'am întărit şi am zis: 
grăiască Domnul meu, că m'ai în- 
tărit pre mine. 

IO- 16 Isaia 6, 5; Ierem. h 9, 

19. Judec. 6, 23. 



DANUL 10-11 



1049 



20. Şi a zis: dar ştii pentruce am 
venit la tine? Şi acum mă voiu în- 
toarce ca să mă războiesc cu mai 
marele Perşilor. Şi^u ieşiam şi mai 
marele Elinilor veneâ. -v 

21. Insă voiu spurfe ţie, ce este 
rânduit în scriptura adevărului, şi 
nimeni nu este Qare să mă ajute 
într' acestea, fără numai Mihail mai 
marele vostru. 

CAP. 11. 

t ■ 

Prorocic despre împăraţii Persiei, E- 
ghipetului şi Siriei. 

Ci în anul cel dintâiu al lui Kir, 
i eu am stătut în vârtute şi în tărie. 
2. Şi acum adevărul vestesc ţie : 
iată încă trei împăraţi se vor sculă 
în Persia şi al patrulea se va îm- 
bogăţi cu bogăţie mare mai mult 
decât toţi, şi dupăce va stăpâni el 
avuţia sa, se va sculă asupra tutu- 
ror împăraţilor Elineşti. 
- 3. Şi se va scula împărat tare şi 
va stăpâni multă vreme şi va face 
după voea sa. 

4. Şi dupăce va sta împărăţia 
lui, se va sfărâmă şi se va împărţi 
la cele patru vânturi ale cerului, şi 
nu la cei după el, nici după dom- 
nia lui, care a domnit, că se va smul- 
ge împărăţia lui şi altora afară din- 
tr' aceştia se va dâ. 

5. Şi se va întări împăralul au- 
strului, şi unul din boerii lui se va 
întări asupra lui şi va domni multă 
vreme. 

6. Şi dupăce vor trece anii lui, 
se vor amesteca şi fata împăratu- 
lui austrului va .intrâ la împăratul 
miezului nopţei, ca să facă locmele 
cu el, şi nu va' birui puterea bra- 
ţului şi nu va stâ sămânţa lui, şi 
se va dâ ea, şi cei ce o aduc pre 
ea, şi tânăra şi cel ce o întăreşte 
pre ea, 

7. Şi întru vremi sculâ-se-va în- 
tru floarea rădăcinei ei asupra gă- 



tirii lui şi va veni spre putere şi 
va intră către întăririle împăratului 
miezului nop{ei, şi va face întru ei, 
şi se va întări. ? 

8. Şi încă pre dumnezeii lor cu 
topitorii lor, iot vasul poftit, al lor 
de argint şi de aur cu robire va 
duce la Eghipet, şi el va stâ mat 
mult decât împăratul miezului noptej. 

9. Şi va intră la împărăţia .împă- 
ratului austrului, şi se va înapoiâ 
la pământul său. 

10. Şi fiii lui vor aduna multe pu- 
teri, şi va veni înnecând şi va trece 
şi va şedeâ, şi împreună înainte se 
va încleştâ până la vârtutea lui. 

11. Şi se va sălbătăci împăratul 
austrului, şi va ieşi şi seva bate cu 
împăratul miezului nop{ei, şi va pune 
mulţime multă, şi se va dâ mulţi- 
mea în mâna lui. 

12. Şi va luâ mulţimea şi se va 
înălţă inima lui, şi va surpă 2eci 
de mii şi nu se vă iritări. 

13. Şi se va înapoiâ împăratul 
miezului nopjei, şi va aduce mul- 
ţime mai multă decât întâiu, şi Ia 
sfârşitul vremilor veni-vor intrări cu 
putere mare şi cu avere multă. 

14. Şi în vremile acelea mulţi se 
vor ridica asupra împăratului au- 
strului, şi fii omorâtorii poporului 
tău, ridîcâ-se-vor a întări vedere şi 
vor slăbi. 

15. Şi va intră împăratul miezu- 
lui nopţei. şi va vârsâ turnare de 
pământ, şi va luâ cetăţi tari, şl bra- 
ţele împăratului austrului nu vor 
stâ, şi se vor sculă aleşii lui, şi nu 
va- fi în putere a sţâ. 

16. Şi va face cel ce intră la el 
după voea lui, şi nu va fi cine să 
steâ înaintea feţei lui, şi va stă în 
pământul Savi, şi se va sfârşi în 
mâna lui. 

17. Şi va pune faţa sa, ca să in- 
tre cu toată tăriea împărăţiei sale r 

11. 14. Isaia 19, 16. 



1050 



DANUL 11 



şi dreptate toate împreună cu el va 
face, şi pre fata femeilor o va dâ 
Iui să o strice pre ea, şi nu va ră- 
mâneâ şi nu va fi a lui. 

18. Şi va întoarce la ja sa la o- 
stroave, şi va luâ mulfe, şi pre bo- 
ieri mari va face să înceteze dela 
ocara lor, însă ocara lui se va în- 
toarce la el. 

19. Şi va întoarce faţa sa la pu- 
ferea K pământului, şi va slăbi, şt va 
cădeâ, şi nu se va aflâ. 

20. Şi se va scula din rădăcina 
lui odraslă de împărăţie preste gă- 
tirea lui îndreptând, făcând mărirea 
împărăţiei şi în zilele acelea seva 
surpă, şi nu eu feţe nici cu răsboi. 

21. Slâ-va pre gătirea lui, ocărâ- 
tu-s'a, şi n'a dat spre el mărire de 
împărăţie, şi va veni cu bună toc- 
meală, şi va întări împărăţiile în- 
tru alunecări. 

22. Şi braturile celui ce înneacă 
se vor înnecâ de către fata lui, şi 
se vor zdrobi şi povăţuilorul aşe- 
zământului. 

23. Şi dintru amestecătură va face 
vicleşug tatălui său* şi se va sul, şi 
se va întări asupra lui cu puţin 
neam, 

24. Şi cu bună tocmeală ; şi va 
veni în ţările cele de aproape, şi va 
face, care n'a făcut părinţii lui şi 
părin(ii părinţilor lui, prăzi şi jefu- 
iri, şi averea lor o va risipi, şi a- 
supra Eghipetului va gândi gându- 
rile sale >până la o vreme. 

25. Şi va ridică puterea sa cea 
mare, şi inima sa asupra împăra- 
tului austrului, şi împăratul austru 4 
lui va dâ răsboiu cu putere mare 
şi tare foarte, însă nu vă stă, că 
vor gândi asupra lui gânduri. 

26. Şi vor mâncâ cele trebuin- 
cioase ale lui, şi'l vor sfărâma pre 
el, şi puteri va acoperi, şi vor că- 
deâ răniţi mulţi. 

27. Şi amândoi împăraţii, inimile 



lor spre rău, şi la o masă minciuni 
vor grăi, şi nu se va îndreptă, căci 
sfârşitul va ii la vreme. 

28. Şi Se va întoarce în pămân- 
tul său cu avere multă, şi inima lui 
spre aşezământul de lege cel sfânt. 

29. La vreme se va întoarce, şi 
va veni la austru, şi -nu va îi ca 
cea dintâiu şi ca cea de apoi. 

30. Şi vor intră întru ei Kiţii cei 
ce ies, şi se va smeri, şi se va în- 
toarce, şi se va mânieâ pre aşeză- 
mântul de lege cel sfânt, şi va face 
şi se va întoarce, şi va înţelege spre 
cei ce părăsesc aşezământul cţl - 
sfânt. 

: 31. Şi bra{uri şi seminţii dintru 
el se vor sculă, şi vor spurca sfin- 
ţirea puterniciei, şi vor mută neîn- 
cetarea. şi vor dâ urîciunea celor 
stinşi. m 

32. Şi cei ce fac fărădelegile a» 
şezământul de lege vor aduce întru 
alunecări, şi popoarele cele ce cu- 
nosc pre Dumnezeul lui se vor în- 
tări şi vor face. -ou 

33. Şi cei pricepuţi ai poporului 
pricepe-se-vor la multe, şi vor slăbî 
întru sabie şi întru pară de foc şi, 
întru robie şi întru jaf de zile. 

34. Şi slăbind ei se vor ajută cu 
ajutor mic, şi se vor adaoge* Ia ei 

^muîti întru alunecări. 

35. Şi din cei ce înţeleg vor slăbi 
ai lămuri pre ei, şi ai. '.alege şi ai 
înălbl până la sfârşitul vremii, că 
încă va fi vreme. 

36. Şi va face după voea lui, şi 
împăratul seva înSîţâ şi se va mări 
preste tot dumnezeul şi preste dum- 
nezeul dumnezeilor, şi va grăi cu 
semeţie, şi va îndreptă până unde 
se va sfârşi mâniea, că spre sfâr- 
şi re va fi. ' 

37. Şi spre toţi dumnezeii părin- 
ţilor săi nu va înţelege, şi pofta fe- 
meilor, şi spre tot dumnezeul nu 

30. Num. 24, 24. 



DANU.L 11-12 



1051 



va înţelege, presle foţi se va mări. 

38. Şi pre dumnezeul Maozin în 
locul său va mări, şi pre dumnezeul 
care nu l-au cunoscut părinţii lui 
îl va mări, cu aur şi cu argint şî 
cu pietre scumpe şi întru pofte. 

39. Şi va face acestea, ca să în- 
tărească tăriile cu dumnezeu strein, 
căruia va cunoaşte, şi va înmulţi 
mărirea, şi va supiîne pre mulţi, şi 
pământ va împărţi în daruri. 

40. Şi la sfârşitul vremii se va 
împunge cu împăratul austrului, şi 
se va adunâ la el împăratul miezului 
nopţii cu care şi cu călăreţi şi cu 
corăbii multe/ şi va intrâ în ţară şi 
va sfărâmârşi va trece. «KBSHB 

41. Şi va intrâ la pământul Sa- 
vain, şi mulţi vor slăbi, şi aceştia 
vor scăpă din mâna lui, Edomui şi 
Moavul şi biruinţa fiilor lui Amon. 

42. Şi va întinde mâna sa preste 
pământ, şi pământul Eghipetului nu 
va fi spre mântuire. 

43. Şi va domni întru cele ascunse 
ale aurului' şi ale argintului, şi în- 
tru toate poftele Eghipetului şi ale 
Livilor, ale Etjj,opilor, întru tăriile lor. 

44. Şi auzuri şi sârguele îl vor 
turbura pre eldela răsărituri şi de 
la miazănoapte, şi vaiveni cu mâ- 
nie multă, ca să strice şi să piarză 
pre mulţi. ^ * 

45. Şi va întinde cortul său la E- 
fadano între mări spre muntele Sa- 
valn cel sfânt, şi va veni până la 
partea lui, şi nu va fi cel ce'l mân? 
tueşte pre el. 

CAP. 12. 

Vedenie despre învierea morţilor şi 
despre Antihrist. 

In vremea aceea sculâ-se-va Mi- 
haii voevodul cel mare, cel ce stă 
pentru fiii poporului tău, şi va fi 
vreme . de necaz, care n'a fost ca 



40. Iezecb. 38, 9, 16. 



aceasta de când a fost neam pre 
pământ până în vremea aceasta, şi 
în vremea aceea se va mântui po- 
porul tiu fot, dare s'a aflat scris 
în carte. 

2. Şi mulţi din cei ce dormiau 
în ţărâna pământului se vor şculâ, 
unii la vieaţă veşnică şi unii la o- 
cară şi la ruşine veşnică. 

3. Şi cei ce aii fost înţelegători 
vor străluci ca lumina tăriei, şi din- 
tru drepţii cei mulţi ca stelele în 
veac, şi încă. 

4. Şi tu Daniile astupă cuvintele, 
şi pecetlueşte cartea până la vremea 
sfârşirei, până se vor învăţa mulţi, 
şi se va înmulţi mintea. 

5. Şi am văzut eu Danul, şi iată 
alţi doi stau unul dincoace de ma- 
lul rîului şi unul dincolo de malul 
rîului. 

6. Şi am zis bărbatului celui îm- 
brăcat cu vadin, care eră deasupra 
apei rîului, până când va fi sfâr- 
şitul minunilor ceior ce ai zis? 

7. Şi am auzit pre bărbatul cel 
îmbrăcat cu cele de vadin, care eră 
deasupra apei rîului, şi a înălţat 
dreapta sa şi stânga sa Ia cer, şi 
s'a jurat pre cel ce în veac este viu. 
că In vreme şi în vremi şi în ju- 
mătate de vreme, când se va sfârşi 
risipirea mâniei. poporului celui sfin- 
ţit, cunoaşte-vor toate acestea. 

8. Şi eu am auzit, şi n'am înţeles, 
şi am zis : Doamnei Ge sunt cele 
de apoi ale acestora ? 

9. Şi au zis : vino Daniile, că a- 
stupate şi pecetluite sunt cuvintele 
până la vremea sfârşirei. 

10. Alege-se-vor, şi sevorînălbîi si 
se vor lămjiri. ^şi se vor sfinţi mulţi, 
şi vor nelegiul cei fărădelege, şi nu 
vor înţelege (Qţi cei fărădelege, ci 
cei înţelepţi vor înţelege. 

11. Şi dela vremea, în care va în- 

12. 2. Matern 25, 46 j 3. Ioari 5, 29. 
7. Hpoc. 10, 6. 
10. Hpoc. 22, 12. 



1052 



OSIE 1—2 



cetâ jertfa cea fără de curmare, şi 
se va dâ urâciunea pustiirei, zile o 
mie două suie şi nouăzeci. Fericii 
este cel ce aşteaptă, şi a ajuns? la 
zile o mie trei sute treizeci şi cinci. 



12. Şi tu mergi şi te odihneşte, 
că încă zile şi ceasuri sunt până 
la plinirea sîârşirei, şi te vei odihni, 
şl te vei sculâ întru soarta ta la 
şfârşful zilelor. 



- — — ^ ' " 

PROROCIA LUI OSIE 



CAP. 1. 

Prorocie despre fărădelegea poporului 
Israil 

Cuvântul Domnului, care s'a fă- 
cut către Osie fiul lui Veiri în 
zilele lui Ozia şi ate lui loatam şi 
ale lui Ahaz şi ale lui Ezechie îm- 
păraţii Iudei, şi în zilele lui Iero- 
voam fiul lui loas împăratul lui I- 
srail. 

2. Începutul Cuvântului Dorhnului 
către Osie. Şi au zis Domnul către 
Osie : mergi, iâţiemuere de curvie, 
şi naşte fii de curvie, că curvind 
va curvî pământul, dinapoia Dom- 
nului. 

3. Şi a mers, şi a luat pre Co- 
rner fata lui Devilaim, şi a purces 
grea, şi i-a născut lui fiu. 

4. Şi au zis Domnul către el : chia- 
mă numele lui lezrael, că încă pu- 
ţin, şi voiu izbândi sângele lui le- 

• zrael asupra casei Iudei, şi voiu 
face să înceteze împărăţia casei lui 
Jsrail. 

5. Şi va fi în . ziua aceea, voiu 
zdrobi arcul lui Israil în valea lui 
lezrael. • 

6WŞ1 a mai purces 4ncâV grea, şi 
a născut fată, şi i-au zisului: chiamă 
numele ei : NemiluUa^enfrucă nu 
voiu mai adaoge a miluT casa lui 
Israil, ci împrotivindu-mă mă voiu 
împrotivî lor. 



7. Iar pre fiii lui Iuda voiu milui, 
şi voiu mântui pre ei întru Dom- 
nul Dumnezeul lor, şi nu voiu mân- 
tui pre ei cu arc, nici cu sabie, nici 
cu războiu, nici cu care, nici cu 
cai, nici cu călăreţi. 

8. Şi a înţărcat pre aceea ce se 
chemâ : Nemiluita, şi a purces încă 
grea, şi a născut fiu. 

9. Şi au zis : chiamă numele lui: 
Nu poporul meu, că voi nu sunteţi 
poporul meu şi eu nu sunt Dum- 
nezeul vostru. 

10. Şi va fî numărul fiilor lui I- 
srail ca nisipul mărei, care nu se 
va măsură, nici se va numără, şi 
va fî în locul, în care s'au zis lor, 
nu sunteţi poporul meu voi, chemâ- 
se-vor şi ei fiii lui Dumnezeu celui 
viu. 

11. Şi se vor adună fiii lui Iuda 
şi fiii lui Israil împreună, şi vor 
pune loruş o domnie, şi se vor 
sul de pre pământ, că mare este 
ziua lui lezrael. 

CAP. 2. 

Pedepsirea făradelegei lui Israil. Dum- 
nezeu făgădueşte întoarcerea. 

Ziceţi fratelui vostru : Poporul meu, 
şi surorii voastre : Miluita. 
2. Judecaţi-vâ cu muma voastră, 
judecaţi-vă, că ea nu'mi este mie 
femeie, şi eu nu sunt ei bărbat, şi 



1. 1. 4 Imp. 14, 23. 6. 4 Imp. 14, 27. 



20. Romani 9, 26; Isaia 62, 4. 



OSIE 2 



1053 



voiu ridică curvia ei dela faţa mea, 
Şi preacurviea ei din mijlocul ţâ- 
ţelor ei. 

3. Ca să o dezbrac pre ea goală, 
şi să o fac pre ea cum a fosl în 
ziua naşferei ei, şi o voiu pune pre 
ea ca pusiia, şi o voiu aşeză pre 
ea ca pământul cel fără de apă, şi 
o voiu omorî pre ea cu sete. 

4. Şi pre fiii ei nu'i, voiu miluî, 
căci fii din curvie sunt, că a curvit 
niuma lor, şi i-a făcut de ruşirtl, 
ceeace i-a născut pre ei. 

5. Că a zis: merge-voiu după 
ibovnicii mei, cari îmi dau mie pâi- 
nile mele şi apa mea şi hainele 
mele şi îmbrăcămintele mele cele 
de pânză, şi untuldelemn al meu, 
şi toate câte se cuvin mie. 

i>. Pentru aceea iată eu îngrădesc 
calea ei cu cursă, şi voiu astupă 
căile ei şi cărarea sa nu va află. 

7. Şi va alergă după ibovnicii ei, 
şi nu'i va ajunge pre ei, şi îi va 
căută pre ei, şi nu'i va află, şi va 
zice: merge-voiu şi mă voiu întoarce 
la bărbatul meu cel dintâiu, că mai 
bine'mi eră atunci decât acum. 

8. Şi ea n'a cunoscut, că eu i-am 
dai ei grâuî şT 'Vinul şi untuldelemn, 
şi i-am înmulţii ei argintul, iar ea 
din argint şi din aur a făcut idoli 
lui Vaal. 

9. Pentru aceea mă voiu întoarce, 
şi voiu cărâ ţjrâul meu în vremea 
lui şi vinul meu în timpul său, şi 
voiu luă hainele mele şi îmbrăcă- 
mintele mele cele de pânză, ca să 
nu'i acopere ruşinea ei. 

10. Şi acum voiu descoperi ne- 
curătiea ei înaintea ibovnicilor ei, şi 
nimeni nu o va scoate pre ea din 
mâna mea. 

11. Şi voiu întoarce toate vese- 
liile ei, praznicile ei şi lunile nouă 



2- 3. Iezech. 16, 39. 8. 3 imp. 16, 32. 
11. Ierem. 7, 32 şi 33, 11, 



ale eî. şi sâmbetele şi toate sărbă- 
torile ei. 

12. Şi voiu strică viea ei şi smo- 
chinii ei. de câte a zis, că simbriea 
mea sunt acestea, care mi-au dat 
mie ibovnicii mei, şi le voiu pune 
pre ele întru mărturie, şi le vor mân- 
câ pre ele pasările cerului şi hia- 
rele ţarinii şi cele ce se târăsc pre 
pământ. 

13. Şi voiu izbândi asupra ei zi- 
lele Vaalimilor, întru care jertfeâ lor 
şi'şi puneâ cerceii săi şi mărgelele 
sale, şi mergeâ după ibovnicii săi, 
iar pre mine m'a uitat, zice Domnul. 

14. Pentru aceea iată eu o fac 
pre ea să rătăcească, şi o voiu a- 
duce pre ea la pustiire şi voiu grăi 
după inima ei. 

15. Şi voiu dă ei agoniseleîe ei 
de acolo şi valea Ahor, ca să de- 
schiză înţelegerea ei, şi se va smeri 
acolo ca în zilele tinereţilor sale şi 
în zilele suirii sale din pământul E- 
ghipelului. J 

16. Şi va fi în ziua aceea zice 
Domnul, mă va chemă bărbatul meu, 
şi nu mă va chema mai mult Va- 
alim. 

17. Şi voiu scoate numele Vaali- 
milor din gura ei, şi mai mult nu'şt 
vor aduce aminte de numele lor. ' 

18. Şi voiu pune lor în ziua aceea 
legătură cu hiarele jarinei şi cu pa- 
sările cerului şi cu cele ce se tâ- 
răsc pre pământ, şi arcul şi sabiea 
şi răsboiul voiu strică de pre pă- 
mânt, şi te voiu face să lăcueşti în- 
tru nădejde şi te voiu logodi pre 
tine* mie fri veac. 

19. ^ Şi le voiu logodi pre tine mie 
întru dreptate şi întru judecată şi 
întru milă şi întru îndurări. 

20. Şi te voiu logodi pre tine mie 



12. Isaia 5, 5, 6. 

17. Zabat. 13, 2; Ps. 15, 4. 

18 Iov 5, 23! Isaia 54, 17; Iezecb. 34, 25 

20. Isaia 54, 10; Ps. 45, 2. 



1054 OSIE 2 



întru credinţă, şi vei cunoaşte că 
cu suni Domnul. 

21. Şi va îi îîi ziua aceea, zice 
Domnul, voiu asculta cerul, şi ce- 
rul va ascultă pământul. 

22. Şi pământul va ascultă grâul 
şi vinul şi untuldelemn, şi acestea 
vor ascultă pre Iezrael. 

23. Şi o voiu semănâ pre ea mie 
pre pământ, şi voiu miluî pre Ne- 
miluita, şi voiu zice: nepoporului 
meu, poporul meu eşti tu, şi el va 
zice: Domnul Dumnezeul meu eşti 
tu. 

CAP. 3. 

Despre necredinţa poporului şi înde- 
lunga răbdare a lui Dumnezeu. 

Şi au zis Domnul către mine: mergi 
încă şi iubeşte femeie, care iube- 
şte rele şi prea curvă, precum au 
iubit Dumnezeu pre fiii lui Israil, şi 
ei caută spre dumnezei streini, şi 
iubesc frământăiuri cu stafide. 

2. Şi o am năimit mie cu cinci- 
sprezece arginţi, şi un gomor de orz 
şi un nevel de vin. 

3. Şi am zis către ea: zile multe 
veişedeâla mine, şi să nu curveşfi, 
nici să fii cu alt bărbat, şi eu voiu 
fi la tine. 

4. Că zile multe vor şedeâ fiii lui 
Israil fără de împărat şi fără de că- 
petenie şi fără de jertfă şi fără de 
oltar şi fără de preojie şi fără de 
arătători. 

5. Şi după aceasta se vor întoarce 
fiii lui Israil, şi vor căută pre Dom- 
nul Dumnezeul lor şi pre David îm- 
păratul lor, şi se vor minună în- 
tru Domnul şi întru bunătăţile lui 
în zilele cele de apoi. 

CAP. A. 

Mustrarea lui Dumnezeu pentru 
necredinţa Israilienilor. 

Ascultaţi cuvântul Domnului fiii 
lui Israil, că va^să judece Dom- 

22. Rom. 9, 25. 23. 1 Pettu 2, 1. 
3. 4. 2 Parai. 15, 3. 
5. Iezechil 34, 24; letem. 30, 9. 



1—3-4 



nul pre cei ce lăcuesc pământul, că 
nu este adevăr, nici milă, nici cu- 
noştinţa lui Dumnezeu pre pământ. 

2. Blestem şi minciună şi ucidere 
şi furtişag şi preacurvie s'a revăr- 
sat pre pământ, şi sângiuricu sân- 
giuri se amestecă. 

3. Pentru aceea va plânge pămân- 
tul, şi se va împuţinâ cu toţi cei ce 
lăcuesc pre dânsul, cu hiarele ţa- 
rinii, cu cele ce se târăsc pre pă- 
njânt, şi cu pasările cerului, şi pe- 
ştii mării se vor împuţinâ. 

4. Ca nimeni nici să judece, nici 
să mustre, iar poporul meu este ca 
un preot, căruia se zice împrotivă. 

5. Şi va slăbi din zi în zi, şi va 
slăbi prorocul cu tine, nopţei am 
asemănat pre muma la. 

6. Asemănatu-s'a poporul meu, ca, 
cum n'ar aveâ pricepere, pentrucâ a 
ai lepădat ştiinţa, şi eu te voiu le- 
pădă pre line, ca să nu preoţeşti 
mie, şi pentrucă ai uitat legea Dum- 
nezeului tău, şi eu voiu uită pre 
fiii tăi, 

7. După mulţimea lor, aşâ ?u pă- 
cătuit mie, mărirea lor întru necin- 
ste o voiu pune. 

8. Păcatele poporului meu vor 
mâncâ, şi întru nedreptăţile lor vor 
luă sufletele lor. 

9. Şi va fi precum poporul, aşâ şi 
preotul; şi voiu izbândi asupra lui 
căile iui şi sfaturile lui voiu răsplăti 
lui. 

10. Şt vor mâncâ şi nu se vor 
săturâ, curvit-au şi nu se vor în- 
dreptă, că au părăsit pre Domnul 
a-1 păzi. 

,„ 11. Curvie şi vin şi băutură be- 
ţivă a. primii inima poporului meu. 

12. Intru semne întrebă, şi întru 
toiegele sale spuneâ lui, că cu du* 



4. t. Mib. 6, %. 3. lezech. 36, 20. 4. Iezecb, 
3, 27. 5. Mibeea 3, 6. 6. Isaia 5, 14. 
8. Lev. 10, 17. 6. Isaia 24, 2* 
10. Isaia 1, 5; Mibeea 6, 14; Lev. 26, 26. 
îl. Pilde 23, 29-33. 



OSIE 4-5 



1055 



hui curviei a rătăcii, şi .au curvii de 
la Dumnezeul lor. 

13. Preste vârfurile munţilor jerf- 
feâ, şi presie dealuri junghiâ supt 
stejar şi ; supt.plop şi supt copaciul 
umbros, că bună este umbra. 

14. Pentru aceea curvî-vor fetele 
voastre, şi miresele voastre vor prea 
curvi. 

15. Şi nu voiu cercetă asupra fe- 
telor voastre când vor curvi, şi a- 
supra mireselor voastre ' când vor 
prea curvi; pentrucă ei cu curve se 
amestecau, şi cu cei închinaţi idoli- 
lor jerfeau şi poporul cunoscând se 
îipeâ de curvă. 

16. Iar tu Israile nu fii neşfiu* 
tor şi Iuda, să nu intraţi în Galgala, 
şi să nu vă suiţi în casa nedreptăţei, 
Şi să nu juraţi pre Dumnezeul, cel viu. 

17. Căci ca juni cea ce slrechie a 
strechiat Israil, acum va paşte pre 
ei Domnul, ca pre miel întru lăr- 
gime. 

18. Părtaşul idolilor Iui Efraim a 
pus sieş piedici. 

Ales-a pre Hananei, curvind 
au curvi t, şi a iubit ocara din fier- 
bânlarea ei. 

20. Volbura vântului tu eşti în a- 
ripiie ei, şi se vor ruşinâ pentru 
jertfelnicele lor. 

CAP. 5. 

Fărădelegea lui Israil şi a lui Iuda. 
Prezicerea pedepsei lor. 

Auziţi acestea preoţii şi luaţi a- 
minte casa lui Israil, şi casa îm- 
păratului băgaţi în urechi, căci a- 
supra voastră este judecata, pentru 
că v'aţi făcut laţ privelişte! şi ca o 
mreajă întinsă preste Itavirion, care 
o au întins cei ce vânează vânat. 

2. Iar eu sunt cel ce cu certare 
vă învăţ pre voi. 

3. Eu am cunoscut pre Efraim, şi 
Israil nu s'a depărtat dela mine, pen- 

13. Isaia 1,29; Iezech. 20, 25. 
16. flmos 4, 4. 



tru că acum q curvit Efraim, şi s'a 
pângărit Israil. 

4. N'a pus sfaturile sale, ca să se 
întoarcă către Dumnezeul lor, că du- 
hul curviei este'întru ei, iar pre Dom- 
nul nu l-au cunoscut. 

5. Şi se va smeri semeţia lui U 
srail înaintea feţei lui, şi Israil şi 
Efraim vor slăbi întru nedreptăţile 
sale, şi va slăbi şi Iuda cu dânşii. 

6. Cu oile şi cu viţeii vor merge 
ca să caute pre Domnul, şi nu'ivor 
afla pre el, că s'au depărtat dela ei. 

7. Că pre Domnul l-au părăsit şi 
fii streini s'au născut lor, acum va 
mânca pre ei păliciunea, şi pre sor- 
ţii lor. 

8. Trâmbiţaţi cu trâmbiţă preste 
munţi, răsunaţi întru cele înalte, pro- 
poveduîţi în casa nedreptăţei de 
care s'a întristat Veniamin. 

9. Efraim spre pustiire s'a făcui 
în zilele muslrăiei, întru neamurile 
lui Israil arătai-am lucruri credin- 
cioase. 

10. Făcutu-s'au boierii Iudei, ca 
cei ce mută hotarele, preste ei voiu 
vărsă ca apa pornirea mea. 

11. Asuprit-a Efraim pre vrăjma- 
şul său şi a călcat judecata, că a 
început a merge după deşertăciuni. 

12. Şi eu ca o turbiirare. lui E- 
îraim, şi ca un bold caseL ludei. 

13. Şi a văzut Efraim boala sa, 
şi Iuda durerea sa, şi a mers Efraim 
la Asirieni, şi a trimis soli la îm- 
păratul lui Iarim, şi acesta nu v'a 
puiuţ mântui pre voi, şi nu va face 
să înceteze dintru voi durerea. 

14. Că eu sunt ca un pantir lui 
Efraim, şi ca un leu casei Iudei, şi 
eu voiu răpi şi voiu merge, şi voiu 
luă, şi nu va fî cine să scoaţă. 

15. Duce-mă-voiu şi mă voiu în- 
toarce la locul rneu până ce vor 
pieri, şi vor căută faţa mea. 

5. 5. Isaia 28, 1. 
10. R 2 Lege 19, 14; Pilde 22, 28. 
15. ierem. 29, 13; lezech. 6, 9. 



1056 



CAP. 6. 

Pedeapsa lui Dumnezeu îndeamnă 
spre pocăinţa. 

Iniru necazul lor mânecă- vor că- 
tre mine, zicând : să mergem, şi 
să ne întoarcem către Domnul Dum- 
nezeul nostru^ că acesta ne-au lovit, 
şi ne va vindecă, bate-ne<va, şi ne 
va, tămădui. 

2. Insănătoşâ-ne-va după două 
zile, în ziua a treia ne vom sculă 
şi vom fi vii înaintea lui. 

3. Şi vom cunoaşte, şi vom a- 
Iergâ să cunoaştem pre Domnul, ca 
nişte zori gata îl vom află pre el, 
şi va veni nouă ca o pioae timpu- 
rie şi târzie pământului. 

4. Ce voiu face fie Efraime? Ge 
voiu face (ie ludo? Iar mila voa- 
stră ca norul de dimineaţă şi ca 
roua de zori trece. - 

5. Pentru aceea am secerat pre 
prorocii voştri, ucisu-i-am pre ei cu 
cuvântul gurii mele, şi judecata mea 
ca lumina va ieşî. 

6. Că milă voesc, şi nu jertfă, şi 
cunoştinţa lui Dumnezeu mai mult 
decât arderile de tot, 

r 7. Iar ei sunt ca omul cel ce 
calcă legea. 

8. ASfjo m'aujiulit pre mine Ga- 
laadf^ctîaiea, c^^îcr^âză deşarte, 
şi a turburat ap: - 

9. Şi tăria ta este de om tâlhar 
de mare.- Ascuns-au preoţii calea 
Domnului, ucis-jau Sichima, că fără 
delege au făcut. y 

10. In casa luMsrail văzut-am 
lucruri groaznice ; acolo, cu curvia 
lui Cfraim; pângăritu-s'a lsrail. 

11. Iuda, începe a culege (ie, când 
întorc eu robia poporului meu. 



G> 2. 1 Cor. 15, 4. 

3. H 2 Lege 11, 14; Ioil 2, 23. 

4. Isaia 26, 19. 

6. 1 Imp. 15, 22; Matern 9, 13, 12, 7. 



€AP. 7- 

Tânguirea asupra lui lsrail şi vestirea 
' drepielor s pedepse. 

Când vindec eu pre> lsrail, şi se 
va descoperi sfrâmbătâfe&lui E- 
fraim, şi răutatea Samafiei, că a lu- 
crat minciuni, şi furul Va , intră la 
el, şi'l va dezbrăcă tâlharul în că- 
lea lui. ! 

2. Ca să cânte împreună ca cei 
cj cântă în inima lor, de toate ră- 
wâ{ile lor, mi-am adus aminte, a- 
cum i-au îneunjurat pre ei sfatu- 
rile lor, înaintea feţii mele s'a făcut. 

3. Cu răutăţile lor au veselit pre 
împăraţi, şi cu minciunile lor pre 
boieri. . 

4. Toff prea curvind, ca cuptorul 
arzând spre mistuirea arsurii de 
para focului, de frământarea aluatu- 
lui până se va frământă el tot, 

5. In zilele împăraţilor voştri, în- 
ceput-au boierii a se mâniâ din vin, 
în lins' au mâna sa cu cei pierzători. 

6. Că s'a aprins ca un cuptor i- 
nîma lor, când blestemau ei, foaiă 
noaptea de somn s'a sătura! Eifaim, 
dimineaţă s'a făcut, şi s'a aprins 
ca lumina focului. ~ :y 

7. Toti s%u înfierbântat ca un 
cuptor arzând, şi foail a mâncat 
pre judecâtorji lor^toti împăraţii 
ior au căzui, nu eră între ei cel ce 
să strige către mine. 

8. Eîraim între popoarele sale se 
ameştecâ, JEtrşim s'a făcut ca o a- 
zimă neîntoarsă. 

9. Mâncat-au străinii tăria lui şi 
el n'a cunoscut şi cărunteţele i-au 
înflorit şî el n'a cunoscut. 

10. Şi se va smerî semefia lui I- 
srail înaintea îe{ii lui, şi nu s'au în- 
tors către Domnul Dumnezeul lor, 
şi nu l-au căutat pre el întru toate 
acestea. 

11. Şi eră Efraim ca o porumbiţă 

7. 6. Mib. 2, 1. 10. Hmos 4, ?. 



OSIE 8—9 



1057 



iără de minte, ce nu are inimă. Pre 
Eghipet chemă, şi la Asirieni au 
mers. 

12. Când vor merge voiu pune 
preste ei mreaja mea, ca pre pasă- 
rile cerului voiu trage pre ei, certâ- 
voiu pre ei cu auzul necazului lor. 

13. Vai lor ! Că s'-au abătut dela 
mine, ticăloşi sunt 1 Că au păgânit 
asupra mea, şi eu i-am răscumpă- 
rat pre ei, iar ei au grăii asupra 
mea minciuni. 

14. Şi n'au strigat către mine i- 
nimile lor, ci se văilau întru aşter- 
nuturile lor. Preste grâu şi preste 
vin se sfâşiau, pedepsitu-s'au întru 
mine. 

15. Şi eu am întărit braţele lor, 
şi asupra fnea au cugetat rele, în- 
lorsu-s'au întru nimic, iăcutu-s'au 
ca un arc întins, cădeâ-vor în sa- 
bie boierii lor pentru neînfrânarea 
limbii lor, aceasta este defăimarea 
lor în pământul Eghipelului. 

CAP. 8. 

Cei fără de Dumnezeu şi cei ^necredin- 
cioşi se vor stinge. 

In sânul lor, ca pământul necăicat, 
ca vulturul pre casa Domnului. 

2. Penlrucă au călcat legătura 
mea, şi împrotiva legii mele au fă- 
cut păgânâtate. 

3. Pre mine mă vor strigă. Dum- 
nezeule, cunoscuiu-te-am pre tine, 
pentrucă Israil a lepădat cele bune, 
pre vrăjmaş a gonit. 

4. Sieşi a împărăţii, iar nu prin 
mine a împărăţii; şi n'a arătat mie 
argintul său, şi aurul său 1-a făcut 
sieşi idoli, ca să piară de tot. 

5. Zdrobeşte viţelul tău Samariel 
Că s'a aprins mâniea mea asupra 
lui, până când nu vor pufeâ să se 
curăţească întru Israil? 

13. Isaia 30, 1. 

14, Isaia 29, 13; Mat. 15, 8. 
8« 2. R 2 Lege 28, 49. 



6. Şi pre acesta 1-a făcut meşte- 
rul, şi nu este Dumnezeu, că înşe- 
lător era viţelul tău Samarieî 

7. Că stricate de vânt au semă- 
nat, şi surparea lor va primi pre 
ele, znop, care nu poate face făină, 
iar de va face, streinii o vor mâncâ 
pre ea. 

8. Inghiţitu-s'a Israil, acum s'a fă- 
cut întru neamuri ca un vas de nici 
o treabă. 

9. Că ei s'au suit la Asirieni, în- 
florit-a prin sine Efraim, daruri au 
iubit. 

10. Pentru aceea se vor dâ întru 
neamuri, acum voiu primi pre ei, şi 
vor încetă puţin a unge, împăraţi şi 
domni. 

11. Că a înmulţit Efraim jertfel- 
nice, spre păcate îăcutu-s'au iui jert- 
felnice iubite. 

12. Scrie-voiu lui mulţime, şi le- 
giuirile lui, între streine s'au socotit 
lui jerlfelnicile cele iubite. 

13. Că de vor jertfi jertfă, şi vor 
mâncâ cărnuri, Domnul nu le va 
primî pre ele; acum îşi va aduce 
aminte de strâmbătăţile lor, şi va 
izbândi păcatele lor; iar ei la Eghi- 
pet s'au întors, şi întru Asirieni ne- 
curate vor mâncâ. 

14. Şi a uitat Israil pre cel ce l-au 
făcut pre el, şi a zidit ca pişti, şi 
luda a înmulţit cetăţi zidite, şi voiu 
trimite foc asupra cetăţilor lui, şi 
va mâncâ temeliile lor. 

CAP. 9. 

Păcatelor grele urmează pedepse grele, 

N u te bucură Israilel Nici te ve- 
seli ca popoarele, că ai curvil 
dela Dumnezeul tău, iubit-ai dări 
preste toate ariile grâului. 

2. Arie şi teasc n'au cunoscut pre 
ei, şi vinul i-a înşelat pre ei. 

8. lerem- 22, 26 şi 43, 38. 
13. lerem. 14, 10. 
9. 2. lezecbil 4, 13. 



Biblia. 



67. 



1058 



OSIE 9-10 



3. N'au lăcuit în pământul Dom- 
nului, lăcuit-a Eîraim Eghipeiul, şi 
întru Asirieni necurate vor mâncâ. 

4. N'au adus Domnului vin, şi n'au 
plăcut Lui; jertfele lor ca pâinea plân- 
gerii lor, toţi cei ce mănâncă ace- 
lea, se vor spurca, că pâinile lor 
sufletelor lor, nu vor intrâ în casa 
Domnului. 

5. Ce veţi face în ziua adunării şi 
în ziua sărbătorii Domnului? 

6. Pentru aceea iată vor ieşi din 
ticăloşiea Eghipetului, şi'i va primî 
pre ei Memfis, şi'i va îngropa pre 
ei Mahmas. 

7. Că argintul lor îl va moşteni 
pierderea; spini în lăcaşurile lor. 

8. Venit-au zilele izbândirei, ve- 
nit-au zilele răsplătirei tale, şi se 
va chinul Israil, ca prorocul cel ie- 
şit din fire, ca omul cel purtător 
de duh. 

9. Pentru mulţimea nedreptăţilor 
tale, s'a înmulţit nebuniea ta. 

10. Scopul lui Eîraim cu Dumne- 
zeu, prorocul e laţ încâlcii preste 
toate căile lui, nebunie în casa lui 
Dumnezeu au înfipt. 

11. Stricatu s'a după zilele dea- 
lului, aduce' şi-va aminte de nedrep- 
tatea lor, izbândî-va păcatele lor. 

12. Ca strugurul în pustie am a- 
îlat pre Israil, şi ca smochina tim- 
purie în smochin, am văzut pre pă- 
rinţii lor; iar ei au intrat la Veel- 
fegor, şi s'au înstreinat spre ruşi- 
ne, şi s'au făcut urîţi, ca cei de- 
sfrânaţi. 

13. Efraim ca pasărea a zburat, 
măririle lor din naşteri şi din du- 
reri şi din zămisliri. 

14. Pentru aceea de vor şi hrăni 
pre fiii săi, fără de fii vor fi dintre 
oameni, că şi vai lor este lipsa car- 
nei mele dintru ei. 

15. Efraim, în ce chip am văzut, 

3. Isaia 14, 2. 11. Jud. 19, 25. 
12. Num. 25, 3; Ps. 105, 28. 
14. Iov 27, 14. 



spre vânat a dat pre fiii săi, ca să 
scoaţă spre junghiere pre fiii săi. 

16. Dă-le lor Doamne; ce le vei 
dâ lor? 

17. Dă-îe lor zgău fără de fii şi 
ţâţe uscate. 

18. Toate răutăţile lor în Galgal, 
că acolo i-am urît pre ei pentru ră- 
utăţile izvodirilor tor, din casă mea 
voiu scoate pr€ ei, nu voiu mai a- 
daoge a-'i iubi pre ei, toţi boierii lor 
sfnt neascultători. 

19. Părut-a rău lui Efraim, că ră- 
dăcinele sale s'au uscat, mai mult 
rod nu va aduce, că de vor şi naşte, 
voiu ucide rodurile pânfecelui lor. 

20. Lepădâ-va pre ei Dumnezeu, 
că nu l-au ascultat pre el, şi vor fi 
rătăciri între neamuri. 

CAP. IO. 

Dojana Isradiţilor pentru răutăţile lor. 

Vie cu viţă bună Israil, rodul ei 
mult, după mulţimea rodurilor 
sale a înmulţit jertfelnicele, după bu- 
nătăţile pământului său a zidit stâlpi. 

2. Inpărţit-au inimile lor, acum se 
vor stinge, el va surpa jertfelnicele 
lor, dărâmă- se- vor stâlpii lor. 

3. Pentru aceea acum vor zice : 
nu este împărat nouă, penfrucă nu 
ne-am temut de Domnul; iar împă- 
ratul ce va face nouă ? 

4. Grăind cuvinte, prilejuri minci- 
noase,pune-va legătură, răsărî-va ca 
troscotul judecata pre ţeîina ţarinei. 

5. Viţelului casei Nedreptăţii, ne- 
mernicii vor lăcui Samaria, că a 
plâns poporul lui de el, şi precum 
l-au amărît pre el, se vor bucură 
de mărirea lui, că s'a înstrăinat 
dela el. 

6. Şi pre el legat l-au dus la A- 
sirieni, daruri împăratului Iarim, dar 
pre Efraim va primi, şi se va ru- 
şinâ Israil întru sfatul său. 

17. Lucâ 23, 29. 18. 1 ]mp. 6, 5. 
IO. !• Isaia 5, 2; Ierem. 2, 28. 
5. 4 Imp. 23, 5. 



OSIE 10-11 



1059 



7. Lepădal-a Samaria pre împă- 
ratul său ca un găfej pre faţa apei. 

8. Şi se vor strică oltarele On, 
păcatele lui Israil, spini şi ciulini 
se vor sui preste jeriîeinicile lor, şi 
vor zice munţilor : acoperiţi-ne pre 
noi, şi dealurilor: cădeţi preste noi. 

9. De când munţii sunt, a păcă- 
tuit Israil, acolo a stătut; nu va a- 
pucâ pre ei în deal răsboiu, preste 
fiii nedreptăţii venit-au a'i pedepsi 
pre ei. 

10. Şi se vor adunâ asupra lor 
popoarele, când se vor pedepsi ei 
în două nedreptăţi ale sale. 

11. Efraim junincă învăţată a iubi 
pricea ; iar eu voiu veni preste fru- 
museţea grumazului ei,încălecâ-voiu 
preste Efraim, şi voiu molcomi pre 
îuda, întări-va luiş pre îacov. 

12. Semănaţi vouă spre dreptate, 
culegeţi spre roadă de vieaţă. 

13. Luminaţi-vă vouă lumina şîiin- 
|iî că este încă vreme, căutaţi pre 
Domnul până vor veni vouă rodu- 
rile dreptăţii. 

14. Pentruce aţi tăcut necurăţia, 
şi aţi cules nedreptăţile ei? Mân- 
cat- aţi roadă mincinoasă, pentrucă 
ai nădăjduit în carele taie, întru 
mulţimea tăriei tale. 

15. Şi se va sculâ pierire întru 
poporul tău, şi toate cele zidite ale 
tale vor trece, ca slăpânitorul Sa- 
îaman din casa luilerovoam, în zi- 
lele răsboiului pre mumă preste fii 
o a trântit. 

16. Aşâ voiu face vouă casa lui 
Israil de către faţa nedreptăţii rău- 
iăţilor voastre. 

CAP. 11. 

Mărirea milei Dumnezeeşti, ce o au 
primit nemulţumitorii Israilteni. 

Dimineaţa s'a lepădat, 'iepâdatu- 
s'a împăratul lui Israil. 

8. Isaia 2, 19; Lucâ 23, 30; Hpoc. 6, 16, 
Jud. 19, 25. 
12. Gat. 6, 7, 8 ; Iac. 3, 18; Ietemia 4, 4. 
14. Pilde 22, 8. 15. Jud. 8, 12. 



2. Că prime a fost Israil, şi eu 
î-am iubit pre el, şi din Eghipetam 
chemai pre fiii Iui. 

3. Cum l-am chemat pre ei, aşâ 
s'au dus de!a faţa mea, jertîiau 
Vaalimiîor, şi au fămâiat idolilor. 

4. Şi eu am împiedicat pre Efraim, 
şi l-am sprijinit pre braţul meu, şi 
n'au cunoscut, ca să'i vindec pre 
ei. 

5. Intru stricarea oamenilor, fra- 
su-i-am pre ei în legăturile iubtrei 
mele, şi voiu fi lor ca omul cel ce 
dă palme preste fălcile lui, şi voiu 
căufâ spre el, şi'l voiu birui. 

6. Lăcuit-a Efraim în Eghipet, şi 
Asur împăratul lui, că n'au vrut să 
se întoarcă. 

7. Şi a slăbit sabia în cetăţile lui, 
şi a încetat în mâinile lui, şi vor 
mâncâ din sfaturile lor. 

8. Şl poporul lui s'a lipsit de lă- 
caşul său, şi Dumnezeu preste cele 
cinstite ale lui se va mânia, şi nuT 
va înălţa pre el. 

9. Ce'ţi voiu face Eîraime ? Scuti- 
te-voiu Israile, ce'ţi voiu face? Ca 
pre Adamâ te voiu pune pre tine, 
şi ca pre Sevoim;înlorsu-s'a inima 
mea întru aceasta, împreună s'a tur- 
burat părerea mea cea rea. 

10. Nu voiu face ţie după iuţimea 
mâniei mele, şi nu voiu lăsâ să 
piară Efraim, că eu sunt Dumne- 
zeu, şi nu om, întru tine sfânt, şi 
nu voiu intrâ în cetate. 

11. După Domnul voiu umbla, ca 
ieul va răcni, că însuş va răcni, şi 
se vor spăimântâ fiii apelor. 

12. Zburâ-vor ca pasărea din E- 
ghipef şi ca porumbul din pămân- 
tul Asirienilor, şi'i voiu aşezâ pre 
ei în casele lor, zice Domnul. 

13 Incujuratu-m'a cu minciuni 
Efraim, şi cu păgânătăţi casa Iul 
Israil şi a lui luda. Acum i-au cu- 

11. 2. Eşire 4, 22, 23; Mateiu 2, 15. 
9, Facere 19, 24. 10. 1 Imp. 15, 29. 



1060 OSIE 



noscuf pre ei Dumnezeu, şi popor j 
sfânt se va chemâ al lui Dumnezeu. 

CAP. 12. 

Necredinţa lui Efraim şi judecata lui 
Dumnezeu îmfrotiva lui Iuda. 

Iar Efraim duh rău, urmata căl- 
dura, toată ziua deşarte şi ne- 
trebnice a înmul|it, şi legătură cu 
Asirienii a [făcut, şi cu , untdelemn 
în Eghipet mergeâ. 

2. Şi se va j judecă Domnul cu 
Iuda, ca să izbândească pre Iacov, 
după căile ;lui, şi după izvodirile 
lui va răsplăti lui. 

3. In pântece a înşelat pre fra- 
tele său, şi cu osteneala sa a bi- 
ruit asupra lui Dumnezeu. 

4. Şi s'a luptat cu ^îngerul, ^şi a 
biruit, ei au plâns, şi s'au rugat 
mie, în Betel m'au aflat, şi acolo 
s'a grăit căire ei. 

5. Iar Domnul Dumnezeu atotţi- 
itorul va iî pomenire lui. 

6. Şi tu la Dumnezeul tău te vei 
întoarce, mila şi judecata păzeşte, 
şi te apropie către Dumnezeul tău 
pururea. 

7. Hanaan în mâna lui este cum- 
păna nedreptăţii, a asupri cu sila a 
iubit. 

8. Şi a zis Efraim: însă m'am îm- 
bogăţit, aflatu-mi-am odihnă mie, 
toate ostenelele lui nu se vor aîlâ 
pentru nedreptăţile, cu care a pă- 
cătuit. 

9. Iar eu Domnul Dumnezeul tău 
te-am scos pre line din pământul 
Eghipetuluî; încă te voiu face să 
lăcueşti în corturi, ca în zilele săr- 
bătorii. 

10. Şi voiu grăi către proroci, şi 
eu am înmulfit vedeniile, şi în mâi- 
nile prorocilor m'am asemănat. 

11. De nu este Galaad, aşâ dar 

12. 2. Isaia 2, 6. 
3. Facere 25, 25, 32 ; 24. 6. Ps. 67, 5. 
9. Isaia 43, 11. 10. Joii 2, 28. 



12-13 



j mincinoşi erau în Galgala boierii, 
cari jertfiau, şi jertfeinicile lor ca 
broaştele ţestoase pre felina ţarinii. 

12. Şi s'a dus Iacov în câmpul 
Siriei, şi a slujit Israil pentru mu- 
iere, şi întru muiere s'a păzit. 

13. Şi prin proroc au scos Dom- 
nul pre Israil din pământul Eghi- 
petului, şi prin proroc s'a păzit. 

14. Mânieatu-s'a Efraim, şi s'a în- 
tăreai, şi sângele lui preste e! se 
va vărsă, şi ocara lui o va răsplăti 
lui Domnul. 

CAP. 13. 

Ameninţarea Domnului îmjţrotiva fiilor 
lui Israil. Prezicere despre mântuire. 

După cuvântul lui Efraim dreptă- 
ţile lui le-a luat el întru Israil, 
şi Ie-a pus pre ele lui Vaal, şi a 
murit. 

2. Şi acum a adaos a păcătuî, şi 
ş'au făcut Ioruş idolvărsat din aurul 
şi din argintul lor după chipul ido- 
liior, lucruri de meşteri săvârşite lor, 
aceştia zic lui: jertfiţi oameni, că 
viţeii s'au sfârşit. 

3. Pentru aceea vor fî ca norul 
de dimineaţă şi ca roua de dimi- 
neaţă, care trece, şi ca praful care'l 
spulberă vântul de pre arie, şi ca 
aburul din hornul de fum. 

4. Iar eu sunt Domnul Dumnezeul 
tău, cel ce întăresc cerul şi zidesc 
pământul, a căruia mâini au zidit 
toată oştirea cerului, şi nu le-am 
arătat ţie acestea, ca să mergi după 
ele. 

5. Şi eu te-am scos pre tine din 
pământul Eghipetuluî, şi Dumnezeu 
afară de mine să nu cunoşti, şi 
mântuitor afară de mine nu este, 
eu te-am hrănit pre tine în pustie, 
în pământ neîăcuit. 

6. După hrana lor, şi s'au săfu- 

12. Fac. 28, 5. 13 Eşire 14, 21, 22. 
13. 4. Isaiea 43, 11; Eşire 20, 2. 
5. H 2 Lege 2, 7. 6. R 2 Lege 32, 15. 



OSIE ÎS— 14 



1061 



ral cu sa{iu şi s'au înălţat inimile 
îor, pentru aceea m'au uitai pre mine. 

7. Şi voiu fi lor ca panierul şi ca 
pardosui, în calea Asirienilor, ieşi- 
voiu înaintea lor, ca ursoaica ne- 
căjită. 

8. Şi voiu rumpe cele dinlăuntru 
inimii lor, şi'i vor mâncâ pre ei a- 
coîo puii leilor pădurii, şi hiarele 
farinii vor sparge pre ei.] 

9. Slricării tale Israile cine va a- 
futâ? 

10. Unde este împăratul tău ace- 
sta, şi să te mântuiască pre tine în 
loate cetăţile tale, judece-te pre tine 
acela despre care ai zis: dă'mi îm- 
părat şi domn. 

11. Şi ţi-am dat ţie împărat întru 
urgia mea, şi am suferit întru mâ- 
tliea mea volbura strâmbătătei lui 
Efraim, ascuns este păcatul lui. 

12. Dureri ca celei ce naşte vor 
veni lui, acesta este fiul tău cel în- 
ţelept, că nu va suferi întru zdro- 
birea fiilor. 

13. Din mâna iadului îi voiu iz- 
băvi pre ei, şi din moarte îi voiu 
mântui pre ei. 

14. Unde este biruinţa fa moarte? 
Unde este boldul tău iadule? Mân- 
gâierea s'a ascuns deîa ochii mei. 

15. Că acesta va osebi între fraţi, 
aduce-va vânt pălitor Domnul din 
pustie preste el, şi va uscâ vinele 
lui, şi va pustii izvoarele lui, şi va 
uscâ pământul lui şi toate vasele 
cele poftite ale lui. 

CAP. 14, 

îndemnarea lui Israil la pocăinţă. 
Făgăduinţa lui Dumnezeu. 

Pieri-va Samaria, că a stătut îm- 
protiva Dumnezeului său, de sa- 
bie vor cădeâ ei, şi cei dela ţâţele 

8. Plâng 3, 10. 10. I Imp. 8, 5. 11. Iov 
14, 7. 12. 4 Imp. 19, 3. 13. 1 Cor. 15, 24. 

14. Evrei 2, I4i Isaia 25, 8. 

15. Iczecb. 17, 10 şi 19, 13. 



lor se vor trânti de pământ, şi cele 
ce au în pântecele lor vor plesni. 

2. Intoarce-le Israile către Dom- 
nul Dumnezeul tău, că ai slăbit în- 
tru nedreptăţile fale. 

3. Luaţi cu voi cuvinte şi vă în- 
toarceţi către Domnui Dumnezeul 
vostru, ziceţi lui, ca să nu purtaţi 
strâmbătafe, şi să luaţi bunătăţi, şl 
să răsplătim roadă buzelor noastre. 

4. Asur nu ne va mântui pre noi, 
pre cal nu vom încălicâ, nu vom 
zice mai mult; dumnezeij noştri, lu- 
crurile mâinilor noastre, cel ce este 
întru tine va miluî pre sărac. 

5. Tămăduî-voiu lăcaşurile lor, 
iubi-voiu pre ei aevea, că am în- 
tors mâniea mea de către ei. 

6. Şi vei fi ca roua lui Israil, în- 
flori-va ca crinul, şi va slobozi ră- 
dăcinile sale ca Livanul. 

7. Inrinde-se-vor ramurile lui, şi 
va fi ta măslinul roditor, şi miro- 
sul lui ca al Livanului. 

8. lntoarce-se-vor şi vor şedea 
supt umbra lui, trăi-vor şi se vor 
sătura de grâu, şi va înflori ca viea 
pomenirea iui, ca vinul Livanului lui 
Efraim. 

9. Ce este lui încă şi idolilor? Eu 
l-am smerit pre el, şi eu *1 voiu în- 
tări pre el, eu ca un archevt copt, 
dintru mine roadă ta s'a aflat. 

10. Cine este înţelept, şi va înţe- 
lege acestea? Sau înţelegător şi va 
cunoaşte acestea? Că drepte sunt 
căile Domnului, şi drepţii vor um- 
blă într'însele, iar cei necredincioşi 
vor slăbi într'însele. 



14. 2. Ierem. 3, 22. 3. Evrei 13, 15. 
4. Mib. 5, 10. 
6. Ps. 91, 12; Isaiâ 18, 4. 
I 10. Ierem. 9, 11; Ps. 106, 43. 



PROROCIA LUI IOIL 



CAP. 1. 

Prezicerea pustiirii Iudeei şi îndem- 
narea la pocăinţă. 

Cuvântul Domnului, care s'a făcut 
către loil fiul iui Valuil. 

2. Auziţi acestea cei bătrâni şi 
băgaţi în urechi foţi cei ce lăcuiţi 
pământul, de s'a îăcut ca acestea 
în zileie voastre sau în zilele pă- 
rinţilor voştri. 

3. Spune|i acestea fiilor voştri şi 
fiii voştri fiilor săi, şi fiii lor la alt 
neam. 

4. Rămăşijele omidei le-au mân- 
cat lăcustele şi rămăşiţele lăcustei 
le-a mâncat gândacul, şi rămăşi- 
ţele gândacului le-a mâncat păli- 
ciunea. 

5. Treziţi-vă cei beţi de vinul vo- 
stru şi plângeţi, tânguiţi-vă toţi cei 
ce beţi vin până la beţie, că s'a 
luat din gura voastră veselia şi bu- 
curia. 

6. Că neam tare şi nenumărat se 
suie pre pământul meu, dinţii lui 
ca dinţii leului şi măselele lui ca 
ale puiului de leu. 

7. Pus-a viea mea întru pustiire 
şi smochinii mei întru dărâmare, 
cercând o a cercat pre ea şi o a 
dezrădăcinat, albit-au ramurile ei. 

8. Plânge către mine mai mult 
decât mireasa cea îmbrăcată cu sac 
entru bărbatul ei cel din fetie. 



9. Incetat-au jertfa şi turnarea din 
casa Domnului, plângeţi preoţi, cari 
slujiţi altarului Domnului. 

10. Că s'au pustiit câmpurile, să 
plângă pământul, că s'a stricai grâul, 
vinul s'a uscat, untuldelemn s'a îm- 
puţinat. 

11. Uscatu-s'au plugarii, plângeţi 
moşiile pentru grâu şi pentru orz, 
că a pierit culesul din ţarină. 

12. Viea s'a uscat şi smochinii 
s'au împuţinat, rodiile şi finicul şi 
mărul şi toţi copacii ţarinii s'au u- 
scat, că au ruşinat bucuria fiii oa- 
menilor. 

13. Incingeţi-vă şi plângeţi preo- 
ţilor, plângeţi cei ce slujiţi altaru- 
lui, intraţi, dormiţi în saci cei ce slu- 
jiţi iui Dumnezeu, că au încetat din 
casa Dumnezeului vostru jertfa şt 
turnarea. 

14. Sfinţiţi post, vestiţi slujbă, a- 
dunaţi pre bătrâni, pre toţi cei ce 
iăcuesc pământul în casa Domnu- 
lui Dumnezeului vostru, şi strigaţi 
către Domnul întins. 

15. Vai miel Vai miel Vai mieî 
In zi, că aproape este ziua Domnu- 
lui, şi ticăloşie din ticăloşie va veni. 

16. Că înaintea ochilor voştri au 
pierit bucalele, din casa Dumneze- 
ului vostru veselia şi bucuria. 

17. Sărit-au junincele în ieslele 



±. 15. Isaia 13, 6. 



IOIL 1—2 



10G3 



lor, pierif-au vislieriile, surpalu-s'au | 
teascurile, că a secai grâul. 

18. Ce nevom adună nouă?Plân- 
s'au cirezile boilor, că n'aveau pă- 
şune şi furmele oilor au pierit. 

19. Către line Doamne voiu stri- 
gă, că locul a ars cele frumoase ale 
pustiului şi para focului a aprins 
toate lemnele ţarinei. 

20. Şi dobitoacele câmpului au 
căutat spre tine, că au secat izvoa- 
rele apelor şi focul a mâncat cele 
frumoase ale pustiei. 

CAP. 2. 

Pedeapsa^ îndemnarea la pocăinţă şi 
făgăduinţa mântuirei. 

Trârnbi{a|i cu trâmbiţă în Sion, 
strigaţi în muntele cel sfânt ai ; 
meu, şi să se turbure toţi cei ce j 
lăcuesc pământul, că a sosit ziua 
Domnului. 

2. Că aproape este ziua întune- 
ricului şi a ceţii, ziua cea de nor 
şi de negură, ca zorile se va vărsa 
preste munţi popor muit şi tare, 
asemenea lui n'a fost din veac, şi 
după el nu va fî până la ani în 
neamurile neamurilor. 

3. înaintea lui foc arzător, şi după 
el flacără aprinsă, ca Raiul desfă- 
tării pământul înaintea feţiii lui, şi 
cele de pre urma lui ca câmpii pu- 
sfiirei, şi nimenea nu va scăpa de 
el. 

4. Ca vederea cailor vederea lor, 
şi ca călăreţii aşa vor alergă. 

5. Ca glasul carelor preste vârfu- 
rile munţilor vor sărî, şi ca glasul 
flăcării focului, care mislueşte tre- 
stia, şi ca poporul cel mult şi tare 
şi gata de răsboiu. 

6. De faţa lui se vor sfărâmă po- 
poarele, toată faţa, ca arsura oalei. 

7. Ca nişte răsboinici vor alerga, 
şi ca nişte bărbaţi viteji se vor su\ 

2- t. leremia 3, 7; Hmos 5, 18; Sofon. 1, 15. 
4. Hpoc. 9, 7. 



pre ziduri, şi fiecare pre calea sa 
va umblă, şi nu se vor abale din 
cărările lor. 

8. Şi fiecare dela fratele său nu 
se va despărţi, îngreuiaţi cu armele 
lor vor merge, şi întru zvârliturile 
lor vor cădeâ, şi nu se vor sfârşi. 

9. De cetate se vor apuca, şi pre- 
ste ziduri vor alergă, preste case 
se vor sui, şi prin ferestre vor intră 
ca furii. 

10. Înaintea feţei lui seva turbură 
pământul, şi se va clăti cerul, soa- 
rele şi luna se vor întunecă, şi ste- 
lele vor ascunde lumina lor. 

11. Şi Domnul va dâ glasul său 
înaintea feţii puterei sale, că multă 
este foarte tabăra lui, că tari sunt 
faptele cuvintelor lui, că mare este 
ziua Domnului, luminată foarte, şi 
cine va fi vrednic ei ? 

12. Şi acum zice Domnul Dum- 
nezeul nostru: întoarceţi-vă la mine 
din toată inima voastră, cu post, 
cu plângere şi cu tânguire. 

13. Şi vă rumpeţi inimile voastre, 
iar nu hainele voastre ; şi vă în- 
toarceţi la Domnul Dumnezeul vo- 
stru, că milostiv şi îndurat este, 
îndelung răbdător şi mult milostiv, 
şi îi pare rău de răutăţi. 

14. Cine ştie, doar se va întoarce, 
şi se va căi, şi va lăsă după sine 
binecuvântare, şi aducere de jertfă 
şi de dar Domnului Dumnezeului 
vostru. 

15. Trâmbiţaţi cu trâmbiţă în Sion, 
sfinţiţi post, vestiţi vindecare. 

16. Adunaţi poporul, sfinţiţi adu- 
nare, alegeţi bătrâni, adunaţi prun- 
cii cari sug ţâţă; să iasă mirele din 
aşternutul său şi mireasa din că- 
mara sa. 

17. Intre tindă şi între altar vor 

10. Isaia 13, 10, 13 şi 24, 23; Iczecbiil 32, 
7; Mateiu 24, 29; Marcu 13, 24" Lucâ21, 25. 

11. leremia 30, 7. 

12. leremia 4, 1 ; Zab. 1, 3, 4. 

13. Ps. 50, 19 şi 85, 4. 

17. lezecbil 8, 16 ; Ps. 42, 11 ; Mib. 7, 



1064 



IOIL 2—3 



plânge preoţii cari slujesc Domnu- 
lui, şi vor zice: nu le îndura Doam- 
ne de poporul tău, şi nu dâ mo- 
ştenirea ta spre ocară, ca să o 
stăpânească pre dânsa păgânii; ca 
să nu zică în popoare, unde este 
Dumnezeul lor? 

18. Şi i s'au făcut milă Domnului 
de pământul său, şi nu s'au îndurat 
de poporul său. 

19. Şi au răspuns Domnul, şi au zis 
poporului său: iată eu vă voiu tri- 
mite vouă grâu şi vin şi untde- 
lemn, şi vă ve(i sătura de dânsele, 
şi nu vă voiu mai dâ pre voi spre 
ocară între neamuri. 

20. Şi pre cel ce este despre 
miazănoapte îl voiu goni dela voi, 
şi'l voîu izgoni în pământ fără de 
apă, şi voiu pierde faţa lui la ma- 
rea cea dintâiu, şi dosul lui în ma- 
rea cea de apoi, şi se va înălţă pu- 
Irejunea lui, şi se va ridică putoa- 
rea lui, că şi-au mărit Domnul lu- 
crurile sale. 

21. Cutează pământule, bucură-te 
şi te veseleşte, că au mărit Domnul 
ca să Iacă. 

22. Îndrăzniţi dobitoacele câmpu- 
lui, că au încolţit câmpii pustiei, 
că pomul şi-a dat rodul său, viea 
şi smochinul şi-au dat tăria lor. 

23. Şi fiii Sionului bucuraţi-vă şi 
vă veseliţi întru Domnul Dumnezeul 
vostru, că va dâ vouă bucate în- 
tru dreptate, şi va trimite vouă ploaie 
timpurie şi târzie, ca şi mat înainte. 

24. Şi se vor umpleâ ariile de 
grâu, şi se vor vărsa teascurile de 
vin şi de untdelemn. 

25. Şi voiu răsplăti vouă pentru 
anii, cari i-au mâncat lăcustele şi 
omidele şi gândacii şi păiitura, pu- 
terea mea cea mare, care o am tri- 
mis asupra voastră. 

26. Şi mâncând veţi mânca, şi 

18. Lcv. 25, 23; Isaia 14, 25. 
23. H 2 Lege 11, 14; Osie 6, 3. 
26. Hmos 9, 8. 



vă veţi sătura, şi veţi lăudă numele 
Domnului Dumnezeului vostru, care 
au făcut minuni cu voi, şi nu se va 
ruşinâ poporul meu în veac. 

27. Şi veţi cunoaşte că în mijlo- 
cul lui îsrail eu sunt, şi eu Dom- 
nul Dumnezeul vostru, şi nu este 
altul afară de mine, şi nu se va mat 
ruşinâ poporul meu în veac. 

28. Şi va fi după acestea voiu 
turna din duhul meu preste tot tru- 
pul, şi vor proroci feciorii voştri, 
şi fetele voastre şi bătrânii voştri 
visuri vor visă, şi tinerii voştri ve- 
denii vor vedeâ. 

29. Şi preste slugile mele şi pre- 
ste slujnicile mele în zilele acelea 
voiu turna din duhul meu, şi vor 
proroci. 

30. Şi voiu dâ minuni în cer sus 
şi semne pre pământ jos, sânge şi 
foc şi abur de fum. 

31. Soarele se va schimbă întru 
întunerec, şi luna în sânge mai na- 
inte de venirea zilei Domnului cel 
mari şi luminate. 

32. Şi va fi fot, care va chema 
numele Domnului, se va mântui, că 
în muntele Sionului şi în Ierusalim 
va f'î cel mântuit, precum au zis 
Domnul; şi cei ce- bine vestesc, pre 
cari i-au chemat Domnul. 

CAP. 3. 

Judecata împrotiva neamurilor şi 
făgăduinţa pentru ludeia. 

Iată eu în zilele acelea şi în vre- 
mea aceea, când voiu întoarce 
robiea ludei şi a Ierusalimului. 

2. Şi voiu adunâ toate neamurile, 
şi le voiu pogorî în valea lui losa- 
îaf, şi mă voiu prici cu ei acolo 
pentru poporul meu şi pentru mo- 
ştenirea mea Israil, pre cari i-a ri- 

28 Isaia 44, 3: Fapte 2, 17; Iezecfo. 39, 
29; Osie 12, 10, Zah. 12, 10. 

31. Isaia 24, 23; Luca 21, 24; Fapte 2, 20» 

32, Isaia 61, 2; Rom. 10, 13. 
3. 2. Ierem. 50, ii. 



IOIL 3 



1065 



sipit în neamuri, şi pământul meu 
l-au împărţit. 

3. Şi pentru poporul meu au a- 
runcat sorfi, şi pruncii şăi i-au dat 
curvelor, şi fetele le vindeau pe vin, 
şi beau. 

4. Şi ce este mie şffvouă Tiruîe 
şi Sidonule! Şi toată Galileia celor 
de alt neam? Au răsplătire răsplă- 
tiţi mie? Au fineţi mânie asupra 
mea? Degrab şi curând voiu răsplă- 
ti răsplătirea voastră în capelele 
voastre. 

5. Pentrucă argintul meu şi au- 
rul meu aţi luat, şi cele alese ale 
mele, şi cele bune le-aţi băgat în 
capiştele voastre. 

6. Pre fiii Iudei şi pre fi ii Ierusa- 
limului i-aţi vândut fiilor Elinilor, 
ca să'i depărtaţi pre ei dela hota- 
rele lor. 

7. Şi iată eu îi voiu scula pre ei 
din locul unde i-aţi vândut pre ei 
acolo, şi voiu răsplăti răsplătirea 
voastră în capetele voastre. 

8. Şi voiu dâ pre fiii voştri şi pre 
fetele voastre in mâinile fiilor Iudei, 
şi îi vor vinde pre ei în robie la 
neam departe, că Domnul au grăit. 

9. Strigaţi acestea întru neamuri, 
sfinţiţi răsboiu, sculaţi răsboinici, 
apropiaţi-vă şi vă suiţi toţi bărbaţii 
răsboinici. 

10. Tăiaţi plugurile voastre şi fa- 
ceţi săbii, şi coasele voastre şi fa- 
ceţi lănci, cel neputincios să zică: 
poci eu. 

11. Adunaţi-vă şi intraţi toate nea- 
murile de prin prejur, şi vă strân- 
geţi acolo, cel blând să fie răsboinic. 

12. Să se scoale şi să se sue toate 
neamurile la valea Iui losaîat, că a- 
colo voiu şedeâ să judec toate nea- 
murile din prejur. 

13. Trimiteţi seceri, că a sosit 
secerişul, intraţi şi călcaţi, că este 

4. letem. 50, 15, 29. 7. Ierem. 50, 29. 
9. Ierem. 51, 27. 



plin jghiabul, se varsă tocitorile, că 
s'au înmulţit răutăţile lor. 

14. Glasuri au răsunat în valea 
judecăţii, că aproape este ziua Dom- 
nului în valea judecăţii. 

15. Soarele şi luna se vor întu- 
necă, şi stelele îşi vor ascunde lu- 
mina lor. 

16. Şi Domnul din Sion va strigă, 
şi din Ierusalim îşi va dâ glasul 
său, şi se va clătî cerul şi pămân- 
tul, şi Domnul nu se va îndura de 
poporul său, şi va întărî pre fiii lui 
Israil. 

17. Şi veţi cunoaşte că eu sunt 
Domnul Dumnezeul vostru, cel ce 
lăcuesc în Sion, în muntele cel sfânt 
ai meu, şi va fî Ierusalimul sfânt, 
şi cei de alt neam nu vor mai trece 
printr'însul. 

18. Şi va îi în ziua aceea, picâ- 
va din munţi dulceaţă, şi din dea- 
luri va curge lapte, şi din toate iz- 
voarele Iudei vor curge ape, şi iz- 
vor din casa Domnului va ieşî şi 
va adăpâ pârîul Shinilor. 

19. Eghipetul pierdere va îî, şi I- 
dumeia câmp de piericiune pentru 
răutăţile fiilor Iudei, pentrucă au 
vărsat sânge nevinovat în pămân- 
tul său. 

20. Şi ludeia în veci va aveâ lă- 
cuitori, şi Ierusalimul din neam în 
neam. 

21. Şi voiu cere înapoi sângele 
lor, şi nu'l voiu curăţi, şi Domnul 
va lăcui în Sion. 



15. Isaia 13, 10; lezech. 32, 7; Mat. 24, 29; 
Marc. 13, 24. 

16. Ieremia 25, 30; flmos 1, 2; Isaia 13, 13. 

17. Zab. 14, 21. 

18. lezech, 47, 1; Isaia 35, 6 şi 41, ÎS; H» 
mos 9, 13. 

20. Hmos 9, 14. 



PROROCIA LUI AMOS 



CAP. 1. 

Preziceri asupra neamurilor pentru 
păgânătăţile lor. 

Cuvintele lui Amos, care s'au făcui 
în Accarimul din Tecue.care le-au 
văzul asupra Ierusalimului în zilele 
lui Oziea împăratul ludei, şi în zi- 
lele iui lerovoam feciorul lui loas 
împăralul lui Israil, mai nainte de 
cutremur cu doi ani. 

2. Şi au zis: Domnul din Sion au 
grăil, şi din Ierusalim au dai gla- 
sul său, şi au plâns păşunile pă- 
storilor, şi s'a uscat vârful Karmi- 
luîui. 

3. Şi au zis Domnul asupra ce- 
lor trei păgânătăţi ale Damascului, 
şi asupra celor patru: nu'l voiu în- 
toarce pre el, pentrucă a tăiat cu he- 
resirae de fier pre cele din Galaad, 
care aveau în pântece. 

4. Şi voiu trimile foc la casa lui 
Azail, şi va mâncâ temeliile fiului 
lui Ader. 

5. Şi voiu zdrobi zăvoarele Da- 
mascului, şi voiu pierde pre cei ce 
lăcuesc în câmpul On, şi voiu tăia 
neam din bărbaţii Haranului, şi se 
va robî poporul Siriei cel ales, zice 
Domnul. 

6. Acestea zice Domnul asupra 

1. 2. Ioit 3, 16. 
.3. Isaia 17, 1; Ieremia 49, 1. 

4. letem. 49, 26. 

5. 4 Imp. 16, 9; Isaia 17, 1, 2; lecem. 49, 23. 

6. 2 Parai. 21, 16, 17 şi 28,18. 



celor irei păgânătă|i ale Oazei şi 
asupra celor patru, nu îi voiu în- 
toarce pre ei, pentrucă au robit ei 
robia lui Solomon, ca să'i încue 
la îdumeia. 

7. Şi voiu trimite foc asupra zi- 
durilor Gâzei, şi va mâncâ temeliile 
ei. 

8. Şi voiu pierde pre cei ce lă- 
cuesc în Azot, şi voiu luâ un neam 
dela Ascalon, şi voiu pune mâna 
mea preste Acaron, şi vor pieri 
cei rămaşi ai celor de alte neamuri, 
zice Domnul. 

9. Acestea zice Domnul asupra 
celor trei păgânătăţi ale Tirului, şi 
asupra celor patru: nu'l voiu întoarce 
pre el, pentrucă a închis robia lui 
Solomon la îdumeia, şi nu şi-a a- 
dus aminte de legătura fraţilor. 

10. Şi voiu trimite foc preste zi- 
durile Tirului, şi va mâncâ de tot 
temeliile lui. 

11. Acestea zice Domnul asupra 
celor trei păgânătăţi ale ludumeii» 
şi asupra celor patru: nu'i voiu în- 
toarce pre ei, pentrucă a gonit cu 
sabie pre fratele său, şi a necin- 
stit maică pre pământ, şi a gătit 
spre mărturie frica sa, şi pornirea 
sa o a păzit spre pricire. 

12. Şi voiu trimite foc asupra The- 



9. Iezecb. 26, 2. 

11. Ps 136, 9; Ierem. 25, 21; Iezech. 35, 
2 şi 25, 2. 



AMOS 1-2 



1067 



manului, şi va mâttcâ temeliile zi- 
durilor lui. 

13. Acestea zice Domnul asupra 
celor trei păgânătăţi ale fiilor lui 
Amon, şi asupra celor patru: nu îi 
voiu întoarce pre ei, pentrucă spin- 
tecau pre Galadlteneîe cele ce aveau 
în pântece, ca să'şi lărgească ho- 
tarele lor. 

14. Şi voiu aprinde foc pre zidu- 
rile Ravathii, şi va mânca temeliile 
ei cu strigare în ziua răsboiului, şi 
se va clăti în ziua sârvârşirei ei. 

15. Şi vor merge împăraţii ei în 
robie, preoţii lor şi boerii lor îm- 
preună, zice Domnul. 

CAP. 2. 

Pedeapsa lui Dumnezeu asupra lui 
Moav, Iuda şi Israil. 

Acestea zice Domnul asupra ce- I 
lor trei păgânătăţi ale lui Moav, 
şi asupra teior patru : nu voiu în- 
toarce pre ei, pentrucă au ars oa- 
sele împăratului Idumeii în cenuşe. 

2. Şi voiu trimite foc asupra lui 
Moav, şi va mânca temeliile cetă- 
ţilor lui, şi va muri întru neputinţă 
Moav cu glas şi cu strigare de trâm- 
biţă. 

3. Şi Voiu pierde pre judecător 
dintr'însul, şi pre toţi boierii lui voiu 
omorî împrennă cu ei, zice Domnul. 

4. Acestea zice Domnul asupra 
celor trei păgânătăţi ale fiilor lui 
Iuda, şi asupra celor patru : nu 
voiu întoarce pre ei, pentrucă au le- 
pădat legea Domnului, şi poruncile 
lui nu le-au păzit, şi i-au înşelat pre 
ei deşertăciunile lor, care le-au fă- 
cut, cărora au urmat părinţii lor 
după ei. 

5. Şi voiu trimite foc asupra Iu- 
dei, şi va mâncâ temeliile Ierusa- 
limului. 

6. Acestea zice Domnul pentru 

13. Sof. 2, 9. 14, lemn. 49, 26. 



cele trei păgânătăţi ale lui Israil, şi 
pentru cele patru: nu voiu întoarce 
pre ei, pentrucă au vândut cu ar- 
gint pre cel drept şi pre cel sărac 
pentru încălţăminte. 

7. Pre cel ce călcâ pre ţărâna pă- 
mântului, şi bătea cu pumni cape- 
tele săracilor, şi calea celor smeriţi 
o a abătut, şi fiul şi tatăl au intrat 
la aceeaşi slujnică ca să necinstea- 
scă numele Dumnezeului său. 

8. Şi hainele sale legându-le cu 
funii, acoperiri făceauîmprejurul jert- 
felnicului; şi beau vin din năpăşti 
în casa Dumnezeului său. 

9. Şi eu am gonit pre Amoreu 
dela faţa lor, a căruia înălţime erâ 
ca înălţimea chedrului, şi tare erâ 
ca stejarul, şi am uscat roadă lui 
deasupra, şi rădăcinile lui de desupt. 

10. Şi eu v'am scos pre voi din 
pământul Eghipetului, şi v'am po- 
văţuit pre voi prin pustie patruzeci 
de ani, ca să moşteniţi pământul 
Amoreiîor. 

11. Şi am luat din fiii voştri, cari 
să fie proroci, şi din tinerii voştri 
spre sfinţenie, au nu sunt acestea, 
fiii lui Israil? Zice Domnul. 

12. Şi voi adăpaţi pre cei sfinţiţi 
ai mei cu vin, şi prorocilor porun- 
ciţi, zicând: să nu prorociţi. 

13. Pentru aceea, iaiă eu răstorn 
de desuptul vostru, precum se ră- 
stoarnă carul cel încărcat de tre- 
stie. 

14. Şi va pierî fuga dela cel ce 
aleargă, şi cel tare nu'şi va ţineâ 
tăria sa, şi cel răsboinic nu'şi va 
mântui sufletul său. 

15. Şi săgetătorul nu va sta, şi 
cel iute cu picioarele sale nu va 
scăpa şi cel călăreţ nu'şi va mântui 
sufletul său. 

16. Şi ceî puternic nu va aflâ ini- 



2. 9, Num. 21, 24; Psalm 134, 11. 
12. Isaia 30, 10. 14. Ecles. 9, 11. 
15. Ierem. 46, 6. 



1068 



AMOS 2—3—4 



ma sa întru puternici ; cel gol va 
fug! în ziua aceea, zice Domnul. 

CAP. 3. 

Fărădelegea Israiliţilor şi prezicerea 
pedepsei lor. 

Ascultaţi cuvântul acesta, care au 
grăi! Domnul asupra voastră, 
casa lui Israil şi asupra a tot nea- 
mul, pre care 1-a scos din pămân- 
tul Eghipetului, zicând: 

2. Numai pre voi v' am cunoscut 
din toate neamurile pământului, pen- 
tru aceasta voiu izbândi asupra voa- 
htră toate păcatele voastre. 

3. Au călăforî-vor doi împreună, 
de nu se vor cunoaşte unul cu al- 
tui? 

4. Au răcnî-va leul din dumbrava 
sa neavând vânat? Au dâ-va puiul 
de leu glasul său din culcuşul său 
de nu va răpî cevâ? 

5. Au cădeâ-va pasăre pre pă- 
mâut, fără de vânător? Au pune- 
se-va laţul pre pământ, îără numai 
pentru ca să prinză cevâ? 

6. Au sunâ-va trâmbiţă în cetate 
şi poporul nu se va spăimântâ? Au 
îl-va răutate în cetate, care nu o au 
îngăduit Domnul? 

7. Că nu va face Domnul Dum- 
nezeu lucru, de nu va descoperi în- 
văţătura lui către slugile sale că- 
tre proroci. 

8. Leul va răcnî şi cine nu se va 
spăimântâ? Domnul Dumnezeu au 
grăit şi cine nu va proroci? 

9. Vestiţi prin ţări întru Asirienl 
şi în ţări în pământul Eghipetului, 
şi ziceţi ; adunaţi-vă în muntele Sa- 
mariei şi vedeţi lucruri minunate 
multe în mijlocul ei. şi asupreala 
cea dintr'însa. 

10. Şi n'au cunoscut cele ce vor 
fî împrotiva ei, zice Domnul; cei ce 



3. 2. Eşire 19, 5, 6; Luca 12, 47. 
5. Iezech. 5, 8; Mibeea 1, 12. 
7. Fac. 18, 17. 



adună comori de nedreptăţi şi ti- 
căloşie în ţările lor. 

1 1 . Pentru aceea acestea zice Dom- 
nul Dumnezeu, Tirl Împrejur pămân- 
tul tău se va pustii şi se va trage 
dela tine tăria ta, şi se vor jefui ţă- 
rile tale. 

12. Acestea zice Domnul : precum 
va scoate păstorul din gura leului 
două armuri, sau marginea urechei, 
aşa se vor scoate fiii lui Israil cei 
ce lăcuesc în Samaria înaintea nea- 
mului şi în Damasc. 

13. Preoţi auziţi şi mărturisiţi ca- 
sei lui îacov, zice Domnul Dumne- 
zeu atotţiitoruî. 

14. Pentrucă în ziua, când voiu 
izbândi păgânătăţile lui Israil asu- 
pra lui şi voiu izbândi asupra jert- 
felnicilor lui Verii," şi se v6r surpă 
coarnele jertfelnicului şi vor cădeâ 
pre pământ, 

15. Amestecâ-voiu şi voiu bate 
casa cea înaltă preste casa cea de 
vară, şi vor pieri casele cele de e- 

| lefant şi se vor adaoge alte case 

I multe, zice Domnul. 

I 

j CAP- 4. 

Mustrarea şi ameninţarea celor răi din 
poporul lui Israil. 

Auziţi cuvântul acesta junincele 
Vasanului cele din muntele Sa- 
mariei, cele ce asupriţi pre săraci 
şi călcaţi pre mişei, cele ce zic stă- 
pânilor săi : daţi-ne nouă ca să bem. 

2. jură-se Domriul pre cele sfinte 
ale sale, că iată vor veni zile pre- 
ste voi, şi vă vor luâ pre voi cu 
arme, şi pre cei ce sunt cu voi în 
căldări arzând de desupf îi vor băgă 
neguţători ucigaşi. 

3. Şi vă veţi scoate goale una îm- 
protiva alteia, şi vă veţi lepădă în 
muntele Armâna, zice Domnul. 

4. Venit-aţi în Vetil şi păgâneşte 

4k- 2. Hvacum, 1, 14, 15. 
4. Osie 4, 16. 



AMOS 4—5 



1069 



aji lucrat şi în Galgala şi aţi în- 
mulţii a lucra păgâneşte, şi a{i adus 
dimineaţa jertfele voastre, a treia zi 
zeciuelile voastre. 

5. Şi a cetit afară legea, şi au che- 
mat mărturisiri, spuneţi, că acestea 
au iubit fiii lui Israil, zice Domnul 
Dumnezeu. 

6. Şi eu voiu dâ vouă strepezire 
dinţilor în toate cetăţile voastre, şi 
lipsă de pâine în toate locurile voa- 
stre, şi nu v'aţi întors la mine, zice 
Domnul. 

7. Şi am oprit dela voi ploaea cul\ 
trei luni mai 'nainle de seceriş, 
şi voiu ploua preste o cetate, iar pre- 
ste o cetate nu voiu plouâ, o parte 
se va udâ, şi partea preste care nu 
voiu plouâ, se va usca. 
' 8. Şi se vor adună două şi trei 
cetăţi ia o cetate, ca să beâ apă, \ 
şi nu se vor sătura şi nu v'aţi în- 
tors către mine, zice Domnul. 

9. Bătiîtu-v'am pre voi cu pârjol 
şi cu gălbinare, înmulţit-aţi grădi- 
nile voastre, şi viile voastre şi smo- 
chineiu! vostru, şi maslinetul vostru 

4e-au mâncat omida, şi nici aşâ nu 
v'aţi întors la mine, zice Domnul. 

10. Trim is -am asupra voastră 
moarte în calea Eghipeiuiui, şi am 
omorît cu sabie pre tinerii voştri, 
cu robimea cailor voştri, şi am a- 
dus în foc faberile voastre întru mâ- 
niea mea, şi nici aşâ nu v'aţi în- 
tors la mine, zice Domnul. 

11. Prăpăditu-v'am pre voi, pre- 
cum au prăpădit Dumnezeu Sodo- 
ma şi Gomora, v'aţi făcut ca tăciu- 
nîle cel scos din foc; şi nici aşâ 
nu v'aţi întors la mine, zice Domnul. 

12. Pentru aceea aşâ voiu face 
ţie Israilel Insă pentrucă voiu face 
ţie aşâ, găteşte-ie, ca să chemi pre 
Dumnezeul fău lsraile. 

13. Pentru aceea iată eu cel ce 

7. H 2 Lege 11, 17. 
S. 3 2 Lege 28, 22, 39; Osie 7, 10. 
10. Iezecb. 14, 19. 11. Fscere 14, 15. 



întăresc tunetul şi fac vântul, şi cel 
ce vestesc la oameni pre unsul lui, 
cel ce fac zorile şi negura, şi cel 
ce mă suiu [preste înălţimile pămân- 
tului, [Domnul Dumnezeu atotţiito- 
ruî numele lui. 

CAP 5. 

Tânguirea prorocuîui; chemarea la 
pocăinţă şi căderea lui Israil. 

Auziţi cuvântul Domnului, care îl 
iau eu asupra voastră ca plân- 
gere, casa lui Israil. 

2. A căzut, şi mai mult nu va 
adaoge a se sculâ, fata lui Israil 
lepădatu-s'a pre pământul său, nu 
este cine să o scoale pre ea. 

3. Că acestea zice Domnul Dum- 
nezeu: cetatea din care ieşiâ o mie, 
se vor lăsa o sută, şi din care ieşiâ 
o sută, se vor lăsâ zece la casa 
lui Israil. 

4. Că acestea zice Domnul către 
casa lui Israil: cautaţi-mă şi veţi 
fî vii. 

5. Şi nu căutaţi Vetilul, şi în Gal- 
gala nu intraţi, şi pe ia fântâna ju- 
rământului nu treceţi, că Galgala ro- 
bindu-se se va robi, şi Vetilul va ii 
ca şi cum n'ar fi. 

6. Căutaţi pre Domnul, şi fiţi vii, 
ca să nu strălucească ca focul casa 
lui Iosif, şi o va mâncâ pre ea, şi 
nu va H cine să stingă casa lui I- 
sraiî. 

7. Cel ce face întru înălţime ju- 
decată, şi pre pământ au pus drep- 
tate. 

8. Ce! ce face toate şi le tocme- 
şte, şi întoarce umbra în dimineaţă, 
şi ziua în noapte o întunecă, cel 
ce chiamă apa mării, şi o varsă 
pre faţa pământului, Domuul Dum- 
nezeu atotţiitorul numele lui. 

9. Cel ce împarte sfărâmare pre- 



5. 2. Pilde 24, 16. 
6. Isaia l, 31; Ierem. 4, 4. 
9. Isaia 29, 21. 



1070 



AMOS 5-6 



ste tărie, şi ticăloşie preste tărie a- 
duce. 

ÎO. Urîf-a în porţi pre cel ce mu- 
stră, şi de cuvântul cel cuvios s'a 
scârbit. 

U. Pentrucă aţi dat pălmi săra- 
cilor, şi daruri alese aţi luat dela 
ei, case netede aţi zidit, şi nu veţi 
lăcuî într'însele, vii poftite aţi sădit, 
şi nu veji bea vinul lor. 

12. Că am cunoscut păgânătătile 
voastre cele multe, şi păcatele voa- 
stre cele tari, căci călcaţi pre cel 
drept, şi luaţi schimbări, şi în porţi 
vă feriţi de cei săraci. 

13. Pentru aceea cel ce înţelege, 
în vremea aceea va lâceâ, că vre- 
me rea este. 

Î4. Căutaţi binele, şi nu râul, ca 
să fiţi vii, şi aşâ va fi cu voi Dom- 
nul Dumnezeu alofliitorul, precum 
aţi zis: 

15. Urîf-am noi cele rele, şi am 
iubit cele bune, şi aşezaţi în porţi 
judecata, ca să miluiască Domnul 
Dumnezeu afofţiitorul pre cei ră- 
maşi ai lui Iosif. 

16. Pentru aceea acestea zice Dom- 
nul Dumnezeu atotţiilorul : 

17. In toate uliţile plângere, şi în 
toate căile se va zice vai! vai! Che- 
mâ-se va plugarul la plângere şi la 
tânguire, şi la cei ce ştiu plângere, 
şi în toate căile plângere, că voiu tre- 
ce prin mijlocul tău, zis-au Domnul. 

18. Vai celor ce doriţi de ziua Dom- 
nului, că este vouă ziua aceea a 
Domnului, şi aceasta este înfune- 
rec, şi nu lumină. 

19. Precum când fuge omul dina- 
intea leului, şi'i iese înainte ursul, 
şi sare în casă, şi'şi reazemă mâi- 
nile sale pre perete şi'l muşcă şar- 
pele. 

20. Au nu este înfunerec ziua Dom- 

11. Sofon. 1, 13. 13. Mibeia 2, 3. 

14. Ps. 33, 15. 15. Ps. 96, 11. 

17. Ierem. 9, 16; Isaia 16, 10. 

18. Ierem. 30, 7; Sofon. 1, 15; Isaia 5, 19; 
Ioll 2, 2. 



nului, şi nu lumină şi ceaţă, care 
n'are strălucire? 

21. Urîf-am, lepădal-am sărbăto- 
rile voastre, şi nu voiu mirosi în- 
tru adunările voastre. 

22. Că de veţi aduce mie arderi 
de tot, şi jertfele voastre nu le voiu 
primi, şi la cele de mânfuire ale 
arătării nu voiu căufâ. 

23. Strămută dela mine glasul cân- 
tărilor tale, şi cântarea organelor 
tale nu voiu auzî. 

24. Şi se va rostogoli ca apa ju- 
decata, şi dreptatea ca pârîul cel 
necăîcat. 

25. Au junghieri şi jertfe mi-aţi 
adus mie casa lui israil în patru- 
zeci de ani în pustie? 

26. Şi aţi purtat cortul lui Moloh 
şi steaua dumnezeului vostru Rem- 
fan, chipurile acelora, cari v'aţi fă- 
cut vouă. 

27. Şi vă voiu mutâ pre voi din- 
colo de Damasc, zice Domnul Dum- 
nezeu afotţiitor numele lui. 

CAP. 6. 

! Ameninţarea celor mândri şi desmier- 
I daţi cu j>ierire şi robie. 

Yai celor ce urăsc Sionul şi ce- 
lor ce nădăjduesc în muntele 
Sarnariei, cules au stăpânirile nea- 
murilor, şi au intrat ei. 

2. Casa lui Israil, treceţi toţi, şi 
vedeţi la Calani, şi treceţi de acolo 
la Ematrava. şi vă pogorîţi de a- 
colo la Ghetul celor de alt neam, 
cele mai tari dintre toate împără- 
ţiile acestea, de sunt mai multe ho- 
tarele lor decât hotarele voastre. 

3. Cei ce vin la ziua cea rea, şi 
celor ce se apropie, şi se ating de 
sâmbetele cele mincinoase. 

4. Celor ce dorm în paturi de e- 
lefant, şi se răsfaţă întru aşternu- 
ţi. Isaia 1, 11; Ierem. 6, 20; 7, 20. 

22. Pilde 21, 27. 26. Fapte 7, 42. 
Q. t. Ierem. 2, 3. 4. Isaia 22, 13. 



AMOS 6—7 



1071 



iurile lor, şi celor ce mănâncă iezi 
din lurme şi viţei sugători din mij- 
locul cirezilor. 

5. Celor ce baf în palme la gla- 
sul organelor, ca şi cum ar sta au so- 
cotit, şi nu, ca cum ar fugi. 

6. Celor ce beau vinul strecurat, 
şi cu mirurile cele mai de frunte se 
ung, şi nu pătimiau nimic pentru 
«sfărîmarea lui îosif. 

7. Pentru aceea acum robi vor li 
dela începutul celor puternici, şi se 
va luâ rânchezatul cailor din Efraim. 

8. Că s'au jurat Domnul pre sine, 
zice Domnul Dumnezeul puterilor, 
.că am urît eu toată truliea lui îacov, 
şi ţările lui le-am urîf, şi voiu pierde 
cetatea cu foţi cei ce lăcuesc în- 
tr'însa. 

9. Şi va 11 de vor rămânea zece 
bărbaţi într'o casă, şi vor murî. 

10. Şi vor rămâneâ ceilalţi, şi se 
vor prinde casnicii lor, şi'i va sili 
să scoaţă oasele lor din casă, şi 
iva zice cârmuitorilor casei: mai sunt 
încă la tine? Şi va zice: ba numai 
sunt. Şi va zice; taci, ca să nu nu- 
meşti numele Domnului. 

11. Că iată Domnul va porunci, 
şi va bate casa cea mare cu sfă- 
râmări şi casa cea mică cu surpă- 
turi. 

12. Au doar vor alergă în pietre 
caii? Au tăceâ-vor între iepe? Că aţi 
întors întru mânie judecata, şi roa- 
dă dreptăţii întru amărăciune. 

13. Cei ce se veselesc prin nici un 
cuvânt bun, cei ce zic: au nu cu 
tăriea noastră avem putere? 

14. Pentru aceea iată eu voiu ri- 
dică asuprâ voastră casa lui Israil, 
neam, zice Domnul puterilor, şi]vă 
va necăji pre voi, ca să nu intraţi 
în Emad, şi până la pariul apusului. 



6. Isaia 5, 12. 8. letem. 51, 14. 
12. Ierem. 5, 28. 



CAP. 7. 

Vedeniile prorocului Amos despre 
pedepsele următoare. 

Aşâ mi-au arătat mie Domnul Dum- 
nezeu, şi iată prăsilă de lăcuste 
venind de dimineaţă, şi iată un gân- 
dac era Gog împăratul. 

2. Şi va fi dupăce va sfârşi a man- 
că iarba pământului, am zis: Doam- 
ne 1 Doamnei Fie'ţi milă. Cine va 
sculâ pre îacov? Că s'a împuţinat. 

3. Pară'ţi rău Doamne de acea- 
sta, şi nu va fi aceasta, zice Domnul. 

4. Aşâ mi-au arătat mie Domnul 
Dumnezeu, şi iată au chemat jude- 
cata cu foc Domnul Domnul, şi a 
mistuit adâncul cel mult, şi a mân- 
cat partea Domnului. 

5. Şi am zis, Doamne Dumnezeule, 
încetează. Cine va sculâ pre îacov, 
că s'a împuţinat? 

6. Pară'ţi rău Doamne de aceasta, 
şi aceasta nu va îi, zice Domnul. 

7. Aşâ mi-au arătat mie Domnul, 
şi iată un bărbat stând pre zid de 
diamant, şi în mâna lui diamant. 

8. Şi au zis Domnul către mine: 
ce vezi tu Amos? Şi am zis: dia- 
mant; şi au zis Domnul către mine: 
iată eu pun diamant în mijlocul po- 
porului meu Israil, mai mult nu 
voiu adaoge a'l trece pre el. 

9. Şi se vor strică capiştele cele 
de râs, şi sărbătorile lui Israil se 
vor pustii, şi mă voiu sculâ asupra 
casei lui îerovoam cu sabie. 

10. Şi a trimis Amasia preotul în 
Vetil la îerovoam împăratul lui l- 
sraii, zicând: turburări face asupra 
ta Amos în mijlocul casei lui Israil, 
nu va puteâ suferi pământul toate 
cuvintele lui. 

11. Că acestea zice Amos: de sa- 
bie va murî îerovoam, iar Israil rob 
se va duce din pământul său. 

7. 3. Isaia 26, 21; îonâ 3, 10. 

8. Ierem. 1, 11: Zahăr. 4, 2. 

9. 4 Imp. 15, 10. 

10. 3 Imp. 13, 17; Ierem. 26, 11. 



1072 



AMOS 7—8 



12. Şi a zis Amasia către Amos: 
cel ce vezi, mergi şi ie du în pă- 
mântul Iudei, şi acolo să petreci 
şi acolo vei proroci. 

13. Iar în Vetil nu vei mai ada- 
oge a proroci, că sfinţitorul împă- 
ratului este, şi casa împără|iei este. 

14. Şi a răspuns Amos, şi a zis 
către Amasia: nu eram eu proroc, 
nici îecior de proroc, ci păstor e- 
ram scuturând dude. " 

15. Şi m'au luat Domnul dela oi, 
şi au zis Domnul către mine: mergi 
şi proroceşte asupra poporului meu 
Israil. 

16. Şi acum auzi cuvântul Dom- 
nului, tu zici: nu proroci asupra lui 
Israil, şi să nu faci turburare asu- 
pra casei lui Iacov. 

17. Pentru aceea acestea zice Dom- 
nul: femeia la în cetate va curvl, şi 
fiii tăi şi fetele tale de sabie vor că- 
deâ, şi pământul tău cu funia se 
va măsură, şi tu vei muri în pă- 
mânt necurat, iar Israil se va duce 
rob din pământul său ; aşa mi-au 
arătat mie Domnul. 

CAP. 8. 

Vedenie despre pierirea casei lui Israil 
şi foamete duhovnicească. 

Aşa au arătat mie Domnul Dom- 
nul, şi iată un vas de păsărar. 

2. Şi au zis Domnul: ce vezi tu 
Amos? Şi am zis: un vas de pă- 
sărar, şi au zis Domnul către mine: 
venit-a sfârşitul asupra poporului 
meu Israil, şi mai mult nu voiu a- 
daoge a trece printr'însuî. 

3. Şi se vor văitâ podurile Bise- 
ricii în ziua aceea, ziceDomnul.mult 
este cel căzut în iot locul, voiu a- 
duce tăcerea. 

4. Auziji acestea cei ce zdrobiţi 
în dimineaţă pre cel sărac şi asu- 
priţi pre cei mişei de pre pământ. 

12 lerem. 18, 18 i 1 Inrp. 9, 9. 
16. lezech, 21, 2. 



5. Zicând: când va trece luna si 
vom vinde? Şi sâmbetele, şi vom 
deschide vistieria? Ca să facem mă- 
sură mică, şi să mărim cumpăna, 
şi să facem cumpănă nedreaptă. 

6. Ca să agonisim cu argint pre 
cei săraci şi pre cel lipsit pentru 
încălţăminte şi din toată vânzarea 
ne vom neguţători? 

7. Jură-se Domnul asupra seme- 
îiei lui Iacov, de se vor uilâ- întru 
biruinţă toate lucrurile voastre. 

8. Şi pentru acestea, au nu seva 
turbura pământul? Şi va plânge tot 
cel ce lăcueşte într'însul? Şi se va 
suî ca un rîu pierirea, şi seva po- 
gorî ca rîul Eghipetuîui? 

9. Şi va ii în ziua aceea zice Dom- 
nul Dumnezeu: soarele va apune în 
amiazăzi, şi lumina se va întuneca 
ziua pre pământ. 

10. Şi voiu întoarce sărbătorile 
voastre întru plângere, şi toate cân- 
tările întru tânguire şi voiu pune 
preste tot mijlocul sac, şi preste tot 
capul pleşuvire. Şi'l voiu pune pre 
el ca plânsu! celui iubit, şi pre cei 
cu el ca ziua durerei. 

11. lată vin zile, zice Domnul: şi 
voiu trimite foamete pre pământ, nu 
foamete de pâine, nici sete de apă, 
ci foamete de a auzi cuvântul Dom- 
nului. 

12. Şi se vor clăii apele dela mare 
până la mare, şi dela miazănoapte 
până la răsărit vor alergă împrejur 
cercând cuvântul Domnului, şi nu'l 
vor aîlâ. 

13. In ziua aceea vor pieri fecioa- 
rele cele frumoase şi tinerii de sete* 

14. Cei ce se jură pre curăţirea 
Samariei şi cei ce zic: viu este Dum- 
nezeul tău Dan, şi viu este Dumne- 
zeul tău Versavee, vor cădeâ, şi nu 
se vor scula mai mult. 

8. 5. Pilde 11, 1. 

9. Isaia 5, 30; Ieremia 15, 9; Miheea 3, 6. 

10. lerem. 6, 26: Isaia 15, 2; Tovit 2, 6; 
1 Macabei 1, 41. 



AMOS 9 



1073 



C AP. 9. 

Ameninţarea cu pedeapsa necredincio- 
şilor şi întoarcerea poporului din robie. 

Yăzut-am pre Domnul stând pre 
jertfelnic, şi au zis: loveşte pre- 
ste cură|ifor, şi se vor clăti cele 
dinaintea porfei, şi taie spre cape- 
lele tuturor, şi pre cei rămaşi ai lor 
cu sabie li voiu omorî, şi nu va 
scăpă dintre dânşii fugând, şi nu 
va scăpă dintre ei cel ce scapă. 

2. De se vor îngropa în iad, de 
acolo îi va scoate pre ei mâna mea, 
şi de se vor sui în cer, de acolo îi 
voiu pogorî pre ei. 

3. De se vor ascunde în vârful 
Karmilului, de acolo îi voiu cercâ, 
şi îi voiu luâ pre ei; şi de se vor 
afunda dinaintea ochilor mei întru 
adâncurile mărei, acolo voiu po- 
runci balaurului, şî'i va rnuşcâ pre ei. 

4. Şi de se vor duce în robie îna- 
intea feţei vrăjmaşilor săi, acolavotu 
porunci săbiei, şi'iva omorî pre ei, 
şi voiu pune ochii mei asupra lor 
spre rele, şi nu spre bune. 

- 5. Şi Domnul Dumnezeu atoitii- 
torul, cel ce se atinge de pământ, 
şi'î clăteşte, şi vor plânge toji cei 
c6 IHcuesc pre el, şi se va sui ca 
un rîu* pierirea lui, şi se va pogorî 
ca rîuî Eghipetului. 

6. Cel ce zideşte spre cer suirea 
sa, şi făgăduinţa sa pre pământ o 
întemeiază, cel ce chiamă apa mă- 
rii, şi o varsă preste faja pămân- 
tului, Domnul atoljiitorul numele lui. 

7. Ai: nu ca fiii Etiopilor sânleji 
voi mie fiii lui Israil? Zice Domnul, 
au mi pre îsrail am scos din; pă- 
mântul Eghipetului, şi pre cei de 
alt neam din Kapadochia, şi pre Si- 
rieni din groapă? 

8. lată ochii Domnului Dumnezeu 



9. 2. Ps. im, 7: iezecb. 26. 20 ; Jerem. 51, 53. 

3. Iov 34, 22; Jerem. 23, 24. 

4. Ietem. 44, 11. 5. Mibeea 1, 4. 6, Ps. 
103, 3, 13. 7. Jerem. 47, 4. 8. Ioil 2, 26. 



preste împărăjiea păcătoşilor, şi o 
voiu pierde pre ea de pre fata pă- 
mântului, însă nu până în sfârşii 
voiu pierde casa lui Iacov, zice 
Domnul. 

9. Că iată eu poruncesc, şi voiu 
vântură întru toate neamurile casa 
lui Israil, precum se vântură la vân- 
lurare, şi nu va câdeâ zdrobilură 
pre pământ. 

10. De sabie vor muri loji păcă- 
toşii poporului meu, cei ce zic: nu 
se vor apropieâ, nici vor veni pre- 
ste noi rele. , % 

11. In ziua* aceea ridică- voiu cor- 
tul lui David cel căzut, şi din nou 
voiu zidi cele căzute ale lui, şi cete 
răsturnate ale lui Ie voiu ridică, şi 
iarăşi îl voiu zidi, ca în zilele n/eâ- 

Cului. ,; J :":/- T v , 

12i Ca să mă caute pre mine ră- 
măşiţele oamenilor şi toate neamu- 
rile, preste cari se chiamă numele 
meu, zice Domnul, cel ce face toate 
acestea. 

13. lată vin zile zice Domnul: şi 
va apuc? -eerişul pre cules, şi se 
va coace strugurul întru sămânţă, 
şi vor pică munţii dulceaţă, şi toate 
dealurile împreună odrăslite vor fi. 

14. Şi voiu înloarqz rpbiea popo- 
rului meu Israii, şi vor zidi cetăţile 
cele surpate, şi vor lăcul şi vor sădi 
vii, si vor beâ vinul lor, şi vor face 
grădini,, şi vor mâncâ roadele lor. 

15. Şi îi voiu sădi .pre ei în pă- 
mântuljor, şi mai mult nu se vor 
scoate din pământul lor, care l-am 
dat lor, zice, Domnul Dumnezeu a- 
foifiiforul. 



11. Fapte 15, 16. 
13. Lev. 26, 5; Ioil 3, ÎS. 
14 Isaia 65, 21 ; Ioit 3, 20. 
15. Ierem 32, 41. 



PROROCIA 



LUI AVDIE 



CAP. 1. 

Vedenie, despre pedeapsa Idumiţilor şi 
mântuirea Isrăilifilor. 

¥edenia lui Avdie. Acestea zice 
Domnul Dumnezeu Idumeii : au- 
zit-am dela Domnul, şi întărire la 
neamuri au trimes, scula(i-vă, şi să 
rie'^slMHnf asupra ei cu răsboiu. 
" 2. r lată mic te-am dai pre line în- 
tru neamuri, necinstii eşti tu foarte* 

3. Trufia inimei tale te-a ridicat 
pre tine cel ce lăcueşti îh găurile 
pietrelor, cel ce înalţi lăcaşul tău, 
cel ce zidi întru inima ta : cine mă 
va 1 ariinclâ ..'M pământ ? 

4. De te vei înăljâ ca vulturul, şi 
de vei pune între stele cuibul tău, 
de acolo te voiu surpâ, zice Dom- 
nul. ' - 

5. De âT fl intrat la tine furi; sau 
tâlhari -rio^tea; uîide te-ai fi a- 
scuns? Au n'ar fî furat destule lo- 
ruş ? Şi de ar îl venit culegători la 
«ne, au n'ar fl lăsat slrugtîrP? "> ;î 

6. Cum s'a cercetat .Isav, şi s'a 
aflat ascunsele lui? i o 

7. Până la hotare te-a trimis pre 
tine, toţi oamenii legăturii tale au 
stătut împrotivă ţie, slăbit-au de 
către tine oamenii tăi cei de pace, 
pus-au pândiri supt tine, nu este 
înjelegere înlr'înşii. 

8. In ziua aceea, zice Domnul : 

1. 1. Ieremia 49, 13, 14. 
4. Ieremia 49, 6 şi 16. 8. Isaia 29, 14. 



I pierde-voiu înţelepţii din Idumeia, 
I şi înţelegerea din muntele lui Isav. 

9. Şi se vor speria răsboinicii tăi 
din Teman, ca să. se piarză omul 
din muntele lui Isav. 

10. Pentru junghierea şi pentru 
păgânătafea cea împrotivă fratelui 
tău lacov, acoperi- te -va ruşinea, şi 
vei pieri în veac. c 

11. Din ziua în care ai stâtuţ îm- 
protivăi în ziua în care robeâ cei 
de alt neam puterea lui, şi străinii 
au intrat în porţile lui, şi au arunr 
cat sorţi pentru Ierusalim, şi tu e- 
rai ca unul dinfr'înşii. 

12. Să bagi în seamă ziua fra- 
telui tău în ziua străinilor, şi şă nu 
te veseleşti de fiii lui Iuda în ziua 
pierzării lor, şi să nu grăieşti, mari 
în ziua necazului. ; u 

13. Nici să intri în, porţile po- 
poarelor în ziua durerilor lor, şi 
să nu bagi în seamă şi fu aduna- 
rea lor în ziua pierirei lor, şi s^nu 
le pui si tu cu puterea lor în ziua 
pierirei lor. 

14. Nici să stai la .eşirile lor, ca 
să pierzi pre, cei ce scapă «dintru, ei, 
nici să opreşti pre cei ce fug dela 
ei în ziua necazului. 

15. Că aproape este ziua Dom- 
nului preste toate neamurile, pre- 
cum ai făcui, aşâ va fl ţie, răsplă- 

10. Facere 27, 41, 12. Mibeea 7, 8. 
15. Iezecb. 35, 15. 



IONA 1 



1075 



firea la se va răsplăti în capul tău, 

16. Că precum ai băut în muntele 
cel sfânt al meu, beâ-vor toate nea- 
murile vin, beâ-vor şi vor înghiţi, 
şi vor îi, ca şi cum n'ar fi fost. 

17. Iar în muntele Sionului va fi 
mântuire, şi va fî sîânf, şi va mo- 
şteni casa lui Iacov pre cei ce o au 
moştenit pre dânsa. 

18: Şi va fî casa lui îacov foc, şi 
casa lui losif, flacără; iar casa lui 
tsav trestie, şi se vor aprinde asu- 
pra lor t şi'i vor mâncâ pre ei, şi 
nu va S purtător de foc la casa lui 
îsav, că Domnal au grăit, 



19. Şi vor moşteni cei din Naghev 
muntele lui îsav şi cei din Sefila 
pre cei de alt neam, şi vor moşteni 
muntele lui Efraim, şi câmpul Sa- 
marief, şi pre Veniamin,' şi pre Ga- 
laadita. ' - 

20. Şi al mutăriiî începutul > ace- 
sta fiilor lui Israil, pământul Ha- 
naneilor până la Sarepta, şi mu- 
tarea Ierusalimului până la Eîrafa, 
şi vor moşteni cetăţile Naghevului. 

21. Şi se vor sui mântuiţi din 
muntele Sionului, ca să izbândea- 
scă asupra muntelui lui îsav, şi va 
fi a Domnului împărăţia. 



PROROCIA LUI IONA 



CAP. 1. 

Chcmareq,, neascultarea şi pedeapsa 
lui lonă. 

Şi a fost cuvântul Domnului către 
Ionâ feciorul lui Ama li, zicând: 

2. Scoală şi mergi la Ninevi ce- 
tatea cea mare,, şi propovedueşte 
într'însa, că s'a suit strigarea ră- 
utăţii ei la mine. 

3. Şi s'a sculat Ionâ să fugă de 
la fata Domnului în Tarsis, şi s'a 
pogorît la loppia, şi a aflat o co- 
rabie, care mergeâ în Tarsis, şi ş'a 
dat chiriea sa, şi a intrat într'însa, 
să se ducă cu dânşii în Tarsis «de 
la, fata Domnului. ţ t 

4. Şi au ridicat Domnul mare, vânt 
pre mare, şi s'a făcut mare furtună 
pre mare şi corabiea se cumpăneâ 
de valuri, vrând să, se sfărâme. 

5. Şi s'au spăimânfat corăbierii, şi 
au strigat fiecare la Dumnezeul său; 

16, Jeremia 25, 15, 27. 
1. 2. Fac. 10, 11, 12 şi 18, 20, 21. 
3, Mateîu 16, 4; Lucâ 11, 30. 
5. F. Hp. 27, 18, 19. 



şi lepădau vasele din corabie în ma- 
rea ca să o uşureze; şi Ionâ se po- 
gorîse în fundul corăbiei, şi dor- 
meâ şi hrăpeâ. 

6. Şi a venit cârmaciul la el, şi 
i-a zis lui: ce hrăpeşfi fu? Scoală 
şi roagă pre Dumnezeul 4ăus,s& doar 
ne va mântui Dumnezeu, şi nu^vom 
pieri. 

7. Şi a zis fiecare către vecinul 
său: veniji să aruncăm sorji, şi să 
cunoaştem pentru cine este răuta- 
tea aceasta asupra noastră, şi au 
aruncat sorţi, şi a căzut soarta pre* 
Ionâ. 

8. Şi a zis lui: spune nouă,. pen- 
tru cine este răutatea aceasta asu- 
pra noastră? Ce este lucrul tău? Şi 
de unde vii şi încotro mergi? Şi din 
ce ţară şi din care popor eşti tu? 

9. Şi a zis către ei: robul Dom- 
nului sunt eu, şi pre Domnul Dum- 
nezeul cerului cinstesc eu, care au 
făcut marca şi uscatul. 

10. Şi s'au înfricoşat oamenii cu 
frică mare, şi i-au zis lui: căci ai 



1076 



IONA 1-2-3 



făcui aceasta? Pentrucă cunoscuse 
oamenii, că fugeâ dela faţa Domnu- 
lui, că le spusese lor. 

11. Şi i-au zis lui: ce'|i vom îace 
|ie p şi să se alineze marea deasu- 
pra noastră? Pentrucă marea se 
înălţă şi ridică mai mari valuri. 

12. Şi a zis călre ei lonâ: luaţi- 
mă şi mă aruncaţi în mare, şi se 
va alină marea deasupra voastră; 
că am cunoscut eu că pentru mine 
s'a făcut această furtună ^are asu- 
pra voastră* 

13. Şi se sileau oamenii să se în- 
toarcă la uscat, şi nu puteau că ma- 
rea se înălţă, şi se ridică mai vîr- 
tos asupra lor. 

14. Şi au strigat căfre Domnul şi 
au zis: nicicum Doamne să nu pie- 
rim pentru sufletul omului acestuia, 
şi să nu dai asupra noastră sânge 
drept, pentrucă tu Doamne, precum 
ai vrui ai făcut. 

15. Şi au luat pre lonâ, şi l-au 
aruncat în mare, şi a încetat ma- 
rea de valurile sale. 

16. Şi s'au temut oamenii cu mare 
temere de Domnul, şi au adus jertfă* 
lui DuinriezeuY şi s'au rugat eu ru- 
găciuni. 

CAP. 2. 

Ritgqpiunea lui lonă pentru mântuire. 

t au poruncit Domnul unui chit 
mare să înghiţă pre lonâ; şi a 
fost lonâ în pântecele chitului trei 
zilesi Jrei nopţi, 

2. Şi, s'a rugat lonâ către Dom- 
nul^ Dtannezeul său din pântecele 
chiluuiÎHŞi a zistirf , r v 

3. SMgafcana întru necazul meu 
către Domnul Dumnezeul meu, şi 
m'au auzit ; din pântecele iadului 
strigarea mea, şi au auziiglasulmeu. 

4. Aruncaţu-i^ai întru adâncul 1- 
nimii mărei, şi ape ra'au încunjurat. 

2. 3. Ps. 119, l. 



Toate înălţările tale, şi valu- 
rile tale preste mine au trecut. 

6. Şi eu am zis : lepădafu-m'anr 
dela ochii făi^u doară yoiu adauge 
ca să mai privesc eu la Biserica 
cea , sfâptă :a la ? ..»*■■;.-■. 

7. Turnatu-s'au ape până la su- 
fletul meu ; adâncul cel din fund 
m'a încuni'urai, afundalu-s'a capul 
meu; întru crăpături lemunţi lor m'arri 
pogorît, în pământul ale căruia în- 
cuetorile sunt zăvoare veşnice, şr 
să iasă din stricăciune vieaţa mea 
către tine Doamne Dumnezeul mm* 

8. Când se siârşeâ djn mine su- 
fletul meu, de Domnul mi-arn adus 
aminte: şi să vie către tine rugăciu- 
nea mea, la sfântă Biserica ta. 

9. Cei ce păzesc cele deşarte şr 
mincinoase, şi-au părăsit mila lor. 

10. Iar eu cu glas de laudă şi 
de mărturisire, voiu jerifî ţie; câte 
am făgăduit voiu dâ ţie Domnului 
pentru mântuirea mea. 

îl. Şi au poruncit Doffin iii chi- 
tului, şi a lepădat pre lonâ la u- 
scaf. 

CAP. 3. 

Mustrarea cea roditoare a lui lonâ. 
Pocăinţa Ninevitenilor. 

Şi s'a făcut cuvântul Domnului că- 
tre lonâ adotîa oară, zicând: 

2. Scoală, şi mergi în Ninevi, ce- 
tatea cea mare, şi propovedueşte 
înlr'însa după cuvântul cel dintâiu* 
care am zis ţie. 

3. Şi s'a sculat lonâ, şi a mers 
în Ninevi, precum i-au zis Domnul 
şi Ninevi erâ cetate mare lui Dum- 
nezeu, cale ca de trei zile. 

4. Şi a început lonâ a intrâ în 1 
cetate cale ca de o zî, şi a propo- 
văduit, şi a zis : 

5. încă trei zile, şi Ninevi se va* 
prăpădi, şi au crezut oamenii dina 

7. Psalm 68, 1. 
3. 5. Matei 12, 41 



ION A 3-4 



1077 



ÎJinevi lui Dumnezeu, şi au propo- 
veduit post, şi s'au îmbrăca! cu saci 
clela mare până la cel mic al lor. 

6. Şi a venif cuvântul la împăra- 
tul Nînevii, şi s'a sculat de pre scau- 
nul său, şi s'a dezbrăcat de hai- 
nele sale, şi s'a îmbrăcat cu sac 
şi a şezut în cenuşe. 

7. Şi s'a spus, şi s'a poruncit în 
Ninevi dela împăratul şi dela bo- 
ierii lui, zicând : oamenii şi dobi- 
toacele şi boii şi oile să nu guste 
nimic, nici să pască, şi apă să nu 
beâ. 

8; Şi s'au îmbrăcat cu saci oame- 
nii, şr vilele n'au păscut, şi au stri- 
cat câtre Dumnezeu cu deadinsul, 
şi s'au întors fieştecareîe din ca- 
lea sa cea rea, şi dela sirâmbăta- 
iea ce erâ în mâinile lor, zicând: 

9. Cine ştie, doar de va păreâ 
Tău lui Dumnezeu, şi se va milo- 
stivi şi se va înloarce dela întărî- 
Sarea mâniei sale, şi nu vom pîerî. 

10. Şi au văzut Dumnezeu lucru- 
file lor, că s'au întors dela căile 
îor cele rele, şi au părut rău lui 
dumnezeu pentru răul, care au zis 
să le facă lor şi n'au făcut. 

CAP. A. 

întristare^ ■hU'Iottâ K $i mustrarea lui 
Dumnezeu. 

Qi s'a întristat fonă cu întristare 
ymare, şi s'a turburat. 

2. Şi s'a rugat Domnului, şi a zis: 
o Doamne 1 Au nu sunt acestea cu- 
vintele mele, care am grăit încă 
fiind eu în pământul meu ? • ■ . 

3. Pentru aceasta apucasem mai 
înainte să fug la Tarsis, că am 
ştiut că iu milostiv eşti şi îndurat, 
îndelung răbdător şi mult milostiv", 
şi'ti pare rău de răutăţi. 



9. Iecem. 18, 11- 

16. Ioil 2, 14; 1 Patal 21, 15; Hmos 7, 3 ; 
Isaia 26, 20; Ietetn. 18, 8. 
4t. 2 Psalm 85* 4; Ioil 2, 13. 

3, Eşire 34, 6. 



4. Şi acum stăpâne Doamne 1 Iâ 
sufletul meu dela mine, că mai bine 
este mie a murî decât a fî viu. 

5. Şi au zis Domnul către lonâ : 
foarte te-ai supărat tu? 

6. Şi a ieşit lonâ din cetate, şt a 
şezut în preajma cetăţii, şi şi- a fă- 
cut luiş acolo umbrar, şi a şezut 
supt dânsul la umbră, până când 
va vedeâ ce va ii cetăţii. 

7. Şi au poruheiţ Domnul Dum- 
nezeu unei cucurbete, şi a crescut 
preste capul lui lonâ, ca să fie um- 
bră deasupra capului lui, şi să'l 
umbrească de necazurile lui, şi s'a 
bucurat lonâ pentru cucurbetă, bu- 
curie mare. 

8. Şi au poruncit Dumnezeu unui 
vierme a doua zî de dimineaţă, şi 
a ros pre dedesupt cucurbetă, şi 
s'a uscat. 

9. Şi a fost dupăce a răsărit soa- 
relele, atf poruncit Dumnezeu u- 
nui vânt cald cu zăduf, şi a lovit 
soarele presfe capul lui lonâ, şi 
slăbeâ, şi numai trăgeâ nădejde de 
sufletul său, şi a zis: mai bine este 
mie a mur!, decât a trăî. 

10. Şi au zis Domnul Dumnezeu 
către lonâ : foarte te-ai mâhnii tu 
pentru cucurbetă ? Şi a zis : foarte 
m'am mâhnit până la moarte. 

11. Şi au zis Domnul: fu nu te- 
ai îndurat de o cucurbetă', pentru 
care nu te-ai ostenit, nici o âf cre- 
scut pre ea, care într'o noapte a 
crescut, şi într'o noapte a pierit. 

12. Dar eu, cum să mă îndur de 
Ninevj cetatea cea mare; întru care 
lăcuesc mai mult d'şc&L o sută şi 
douăzeci de mii de oameni, cart 
nu'şi cunoşteau dreapta lor, nici stân- 
ga lor,, şi dobitoacele lor multe ? 



PRO ROCI A LUI MIHEEA 



GAP.1. 

Prorocie despre pnstiirea ludeei şi Sa- 
> mârieif pmtrU depariărea dela 
Dumnezeu. ,,r 

Oi a fost cuvântul Domnului către 
yMiheia Morasfitul în zilele lui loa- 
fam şi ale lui Ahaz şi ale lui Eze- 
chia împăraţilor Iudei, pentru cele 
ce a văzui de Samaria şi de Ieru- 
salim. 

2. Auziţi popoare cuvintele şi să 
iâ aminte pământul, şi foţi cei de 
pre dânsul, şi va fî Domnul Dumne- 
zeu întru voi spre mărturie, Domnul 
din casa cea sfântă a sa. 

3. Că iată Domnul vâ ieşi din lo- 
cul său, şi se va pogorî şi se va 
sui presfe înălţimile pământului. 

4. Şi se vor cutremură munţii supt 
dânsul şi văile se vor topi ca ceara 
de faţa focului, şi ca apa ce curge 
în Io?. s 

5. Pentru păgânătatea lui Iacov 
loate acestea şi pentru păcatul ca- 
sei lui Israil, .care este păgânătatea 
j u i Iacov? Au nu este Samaria? Şi 
car e este păcatul casei lui Iuda ? Au 
nU este Ierusalimul? 

6. Şl voiu pune Samaria spre pază 
poamelor ţarinei şi spre sădire vîei 
şi voiu surpâ în prăpastie pietrile 
e { ( şi voiu descoperi temeliile ei. 

T^TÎetem. 26, 18. 
2. S 2 kege 32, 1; Isaia 1, 2. 
? Isaia 26, 21 

4 fltnos 9, 5; Ps. 96, 5, Naum 1, 5. 



7. Şi toate cele cioplite ale ei le 
vor sfărâmă, şi toate agonisitele ei 
le vor arde cu foc, şi pre toţi idolii 
ei îi voiu pune întru pierdere, că 
din ploile curviei le-a adunat, şi din 
plăţile curviei le-a întors. t 

8 - Pentru aceasta va plânge şi se 
va tângui, umblâ-va desculţă şi goa- 
lă, îace-va tânguire ca a balaurilor 
şi Plângere ca a fetelor sirinilor. 

9. Că s'a lăţit rana ei, pentrucă 
a venit până la Iuda, şi a atins până 
la poarta poporului meu, până la 
Ierusalim. 

10. Cei din Ghet să nu vă măriţi 
şi cei din Enachim nu plănuiţi din 
casă rîs, cu pământ presăraţi rîsul 
vostru. _ 

11. Ceea ce lăcueşte bine cetăţile 
ei, n'a ieşit ceea ce lăcueşte în Se- 
naar să plângă caşa, care este li- 
pită de ea. luâ-va dela voi rana du- 
rerei. 

12. Cine a început întru bune ce- 
îeea ce lăcueşte dureri? Că s'a po- 
gorîf rele dela Pomnul presle por- 
ţile. Ierusalimului. 

13. Ropotul carelor şi al călăre- 
ţilor, ceieea ce lăcueşte în Lahis, 
începătoare este păcaiului fetei Si- 
onului, că întru tine s'au aflat păgl- 
nătăţile lu i israil. 

*, Iov 30, 29. 

V?1 mi 30 ,' 12 Şi 15, 18. 

10. 2 Imp. l, 21; Ierem. 6, 26. 

11. Isaia 47, 3, Is. Nav. 19 33. 

12. Hmos 3, 6. 



M1HEE 



14. Pentru aceea va pre cei 
ce se trimit până la moştenirea .Che- 
lului, case deşarte îndeşert s'au fă- 
cut împăraţilor hu" Jsraiî. 

15. Până ce moşteni vor aduce 
ţie ceea ce lăcueşfr în Lahis; mo- 
ştenire până la Odolam va veni mă- 
rirea fetei lui israil. 

I6f Rade-te şi te tunde pentru fiii 
c^i^itfbiţî aî" tăi; lăfeşte'ţi p!eşuvirca 
ta, ca vulturul, că robi s' au dus din 
tine. • - 

: ; CAP. 2, ■■'* .-'- 

Fărădelegile fiilor lui Israil şiprezi- 
; C ■ cerea robiei lor. 

Făcutu-s'au gândind oştenele, şi 
lucrând rele întru aşternuturile 
lor şi odată cu ziua le sâvârşlau 
acelea-;. că n'au ridicat către Dşup- 
nezeu mâinile ior. 

2. Şi pofteâ ţarini, şi jefuiâ pre 
săraci, şi case asupreâ, şi prădâ pre 
bărbat şi casa lui, pre bărbat şi mo- 
ştenirea lui. 

3. Pentru aceea acestea zice Dom- 
nul ; iată eu gândesc asupra nea- 
mului acestuia rele, din care nu ve|i 
ridică grumazii voştri şi nu veţi um- 
blă drepţi, că vremea rea este. 

4. In ziua aceea luâ-se-va asupra 
voastră pildă, şi se va plânge plân- 
gere cu viers zicând : cu necaz 
ne-arn^necăjit, partea poporului meu 
se măsură cu funiea, şi nu eră cine 
să'l oprească, ca să'l abată pre el, 
ţarinile yoasire s'au împărţit. 

5. Pentru aceea nu va fî ţie cel 
cc aruncă funie întru moştenire, în- 
tru adunarea Domnului. 

6. Nu plângeţi cu lacrămi, nici să 
se tânguiască pentru acestea, pcn- 
lrucă nu va lepădă ocările. 

7. Cel ce zice : casa lui Iacov a 



16. Isaia 15, 2, 3 
2. 1- Ps. 35, 4 ; Osie 7, 6. 
2. Isaia 5» 9. cfl Hmos 5, 13. 
5. H 2 Lege 32. 8. 



A 1-2-3 1079 



mâniat pre Duhul Domnului, au nu 
sunt acestea izvodirile lui? Au nu 
sunt cuvintele lui bune cu el? Şi 
drepte a umblat? 

8. ..Şi mai înfâiu, poporul meu a 
stătut întru yrâjbă asupra păcii lui, 
pielea iui o au jupuit, ca să iâ nă* 
dejdea zdrobiturilor/ăsboiului. 

9. Pentru aceea povăţuiforii po- 
porului meu se vor lepădă din ca- 
sele desfătărilor saie, pentru izvo- 
dirile cele rele ale ior s'au lepădat. 
Apropiaţi-vă de munţii cei veşnici. 

10. Scoală-fe şi umblă, c,ă nu este 
ţie aceasta odihnă; pentru necură- 
ţie v'aţi stricat cu stricare. 

11. Fugit-aţi negonindu^vă nimeni, 
duhul minciuna a oprit, picat-a ţie 
în vin şi în beţie, şi va fi din pi- 
cătura poporului acestuia. 

12. Adunându-se se va adună Ia- 
cov cu toţi, aşteptând voiu aştepta 
pre cei rămaşi ai lui Israil, într'un 
loc voiu pune urîrea Lor, ca oile în- 
tru strimtoare, ca turma în mijlocul 
zăcerii sale, scoate-se-vor din oa- 
meni. 

13. Sue-te prin ruptură înaintea 
feţii lor, tăiai-au, şi au trecut poarta, 
şi au ieşit prin ea, şi a ieşit şi îm- 
păratul lor înaintea feţii lor, şi Dom- 
nul îi va povăţui pre ei. . . . 

CAP. 3. 

Fărădelegile căpeteniilor lumeşti şi 
preoţeşti. 

Oi va zice: auziţi acestea^ căpete- 
niile casei lui lăcov, şi cei rămaşi 
ai casei lui Israil, au nu este vouă 
a cunoaşte judecata? 

2. Cei ce urîţi cele bune, şi că- 
utaţi cele rele', şi jefuiţi pieile lor 
dela ei, şi cărnurile lor de pre oa- 
sele lor. 

3. Precum au mâncat cărnurile 
poporului meu, şi pieile lor le-au ju- 

8. Ievemia 6, 14. 10. Lev, 18, 24, 25. 
11. Isaia 30, 10. 



1080 



MIHEEA 3-4 



puii de pre dânşii, şi oasele lor le-au 
frânt şi le-au împărţit ca trupurile 
în căldări, şi ca carnea în oală, 

4. Aşâ vor strigă către Domnul, 
şi nu'i va auzi pre ei, şi va întoarce 
faţa sa de către ei în vremea aceea; 
pentrucă au făcut vicleşug întru iz- 
vodirile sale asupra lor. 

5. Acestea zice" Dbmhuî asupra 
prorocilor celor ce amăgesc pre po- 
porul meu: cei ce muşcă cu diîr|ii 
săi, şi mărturisesc pace preste ei, 
şi nu s'au tfafîn gura lor, ridicat au 
asupra' iui răsboiu. 

6. Pentru aceea noapte va fl vouă 
din vedere, şi întunerec va fi vouă 
din" vrăji, şi va apune soarele pre- 
ste proroci, şi va întunecă preste 
ei ziua. 

7. Şi se vor ruşinâ cei ce văd 
vise, şi se vor batjocori vrăjitorii, 
şi vor grăi asupra lor to ţi, că nu 
eslecinl să'i asculţi* pre ei. 

8. De hu voiu umplcâ eu tăriea 
cu^ Duhul Domnului şi cu judecată 
ş\ cu putere, ca si vestesc lui la- 
cov păgâriătăţile sale şi lui Israil 
păcatele sale. 

9. Auziţi acestea povăţuiforii ca- 
sei îtfi Tacov şi ceilalţi ai casei lui 
Israih cei ce urîţi judecata şi toate 
cele drepte le răsvrtîiţi. 1 

10. Cei ce zidiţi Sionul cu sân- 
giuri^ şi Ierusalimul cu strâmbătăţi. 

11. Povăţuiioni lui pentru daruri 
judecau, şi preoţii lui pentru plată 
răspundeau, şi prorocii lui pentru ar- 
gint vrăjeau, şi pre Domnul se o- 
dihneau, zicând: au nu este Domnul 
întru noi? Nu vor veni asupra noa- 
stră rele. i 

12. Pentru aceea pentru voi, Si- 
onul ca o ţarină se va ară, şi Ie- 
rusalimul ca o păzitoare de poame 



3. 4. Isaia l, 15; Ierem. 14, 13; Iezecb. 8, 18. 
6. Isaia 5, 30; Osie 4, 5. 8. Isaia 58, 1. 
10. Iezecb. 22, 27. ii.Sofon. 3, 3. 
12. letetn. 26, 18. 



va îî, şi muntele casei întru desiş 
de dumbravă. 

GAP. 4. 

Profeţie despre ehemarep neamurilor 
şi istovirea din fobţe. , 

Şi va fl în zilele cele de apoi ară- 
tat muntele Domnului, gata pre 
vârfurile munţilor, şi se va înălţă 
mai pre sus de dealuri, şi vor a- 
lergâ la dânsul popoarele. _ , f 

2. Şi vor merge popoare multe, 
şi vor zice: veniţi să ne suim în 
muntele Domnului şi în casa Dum- 
nezeului lui lacov, şi vor arătă nouă 
calea lui, şi vom umblă pre cără- 
rile lui, că din Sion va ieşî legea| 
şi cuvântul Domnului din Ierusalim. 

3. ' Şi va judecă între popoare 
mMk, şi va mustră neamuri tari, 
până departe, şi vor tăiâ săbiile lor 
să facă pluguri, şi suliţele să facă 
seceri; şi mal rnuH neam preste 
neam nu va luă sabie, şi nicidecutrt 
nu vor învăţă a se răsboî. 

4. Şi se va odihni fiecare supt 
viţa sa şi fiecare supt smochinul 
său, şi nu va fi cine să înfricoşeze, 
că gura Domnului alotţiUorului a 
grăit acesfeâ. ? 

1 5. Că toate popoarele vor umblă 
fiecare în călea sa, iar noi vom um- 
blă întru numele Domnului Dumne- 
zeului nostru în veac, şi mai de- 
parte. "' i 

6. In ziua aceea, zice Domnul: 
adunâ-voiu pre cea sfărâmată, şi pre 
cea lepădată voiu- luă şî pre cari 
t-am lepădat. 1 ' 

7. Şi voiu pune pre cea sfărâmată 
întru rămăşiţă, şî pre cea lepădată 
întru neam tare, şi vă împărăţî Dom- 
nul preste ei în muntele Sionului 
de acum şi până în veac. 

4.. 1. Ierem. 3, 17. 

2. Isaia 2, 2, 3; 11, 10; Rom. 15, 12; Ie? 
remia 31, 6. 3. Isaia 2, 4. 4. Zahp.r. 3, 10. 

5. Zab. 10, 12. 6. Sofon. 3, 19; Pe. 2, 5. 
7. Isaia 16, 5; Dan. 7, 14, 27 şi 2, 44. 



MIHEEÂ 4-5 



1081 



8. Şi iu turnul turmei cel prăfuit, 
fata Si onului, la tine va veni şi va 
intră siăpânieâ cea dinfâiu. împă- 
răţiea din Vavilon la fata Ierusali- 
mului. : ''• !t 

9. Şi acum pentruce ai cunoscut 
rele? Au nu erâ împărat {ie?' Sau 
sfatul tău a pierit; că le-au cuprins 
pre tine dureri, ca ale ceea ce naşte ? 

10. Chinueşte-te şi te îmbărbătează 
şi te apropie fata Sionului, ca ceea 
ce naşte, că acum vei ieşî din ce- 
tate, şi vei lăcuî în câmp, şi vei veni 
plină la Vaviîonvdfâcdto te vălzbăvl 
şi de acolo^eivâ răscumpără Dom- 
nul Dumnezeul ^tău din mâna vrăj- 
maşilor tăi. * - ^" v * 

11. Şi acum s'au adunat asupra 
la neamuri multe, zicând: bucurâ- 
ne-vom şl vor vedeâ în Sion ochii 
noştri. ' • ■ 

5*12? lai- ei n'au s cunoscut gândul 
Domnului, şi n'au înţeles sfatul lui, 
că i-au adunat pre ei ca znopii în 
arie. 

13. Scoală-te şi'i treeră pre ei fata 
Sionului, că voiu pune coarnele tale 
de fier, şi unghiile tale le voiu pune 
de aramă, şi vei sfărâmă cu ele po- 
poare multe, şi vei sfintî Domnului 
mulţimea lor şi îăria lor Domnului 
atot pământul. 

CAP. 5. 

Profeţie despre naşMrea j lui Mesia şţ 
întoarcerea! metimurilor, 

A cum se va îngrădî cu gard fata 
jfi.lui Efraim, strâmtoare a pus a- 
supra noastră; cu foîăg vor îovî pre- 
ste obraz pre neamurile lui Israil. 

' 2. Şi tu Vitleime casa Eufratului, 
mic eşti a fi întru miile Iudei, că 
dintru tine va ieşî mie, ca să fie 
povăluitor lui Israil, şi ieşirile lui 
din început, din zilele veacului. 

8. Luca 1, 32. 9. Ierem. 8, 18; 19. 

13. letem. 51, 44; Sofon. 3, 19. 20. 
5. 2. Isaia 2, 2-4; Pilde 8, 23; loan 1, l; 
Mateiu 2, 6; loan 7, 42. 



3. Pentru aceasta da'i-va pre ei 
până la vremea Când născătoarea 
vă tiăşte, şi rămăşiţele r fra$lorHor 
se vor întoarce la fiii lui Israil. 

4. Şi va stă şi va vedeâ, şi va pa- 
şte turma sa cu tărie Domnul, şi în- 
tru slava numelui Domnului Dunv> 
nezeului său vor fî, pentrucă acum 
se vor mări până la marginile pă- 
mântului. 

5. Şi va fl această pace, când va 
venî Asur pre pământul vostru, şi 
când va intră în tara voastră, şi se 
vor sculă asupra lui şapte păstori 
şi opt căpetenii de oameni. 

6. Şi vor paşte pre Asur cu sa- 
bie, şi pământul lui Nemvrod cu 
şanţul lui; şi va mântui de Asur, 
când va venî pre pământul^ vostru 
şi când va intră în hotarele voastre. 

,7. Şî va fi rămăşifa lui Iacov în- 
tru neamuri în mijloc de popoare 
multe, ca roua ce cade dela Dom- 
nul şi ca mieii pre troscot, ca să 
nu şe adune nici unul, nici să stea 
întru fiii oamenUorr 

8. Şi va îl rămăşi(a Iui Iacov în- 
tru popoare în mijloc de popoare 
multe, ca leul între vite în codru, 
şi ca puiul de leu întru turme de 
oi, ca şi cum ar trece, şi împărţind 
va răpi şi nu va fî cine să scoată, 
i 9. lnăltă-se-va mâna ta presfe cei 
i ce te necăjesc pre tine, şi toţi vrăj- 
maşii tăi vor pieri. 

10. Şi va îi în ziua aceea, zice 
Domnul: voiu ucide caii tăi din mi- 
jlocul tău şi voiu pierde carele tale. 

11. Şi voiu surpă cetăţile pămân- 
tului tău, şi voiu strică toate întări- 
rile tale. 4 

12. Şi voiu pierde fermecătoriile 
tale din /mâinile tale şi nu vor fî 
întru tine cine să vorbească. 

13. Şi voiu pierde cele cioplite ale 
tale, şi stâlpii tăi din mijlocul tău, 

5. Efes 2, 14; Zah, 9, 10, 

6. Isaia 13, 2, 3. 7. H 2 Lege 32, 2. 
10. Osie 14, 4. 



1082 



MIHEEA 5-6 



şi nu te vei închină mai muil lu- 
crurilor mâinilor laic. 

14. Şi voiu tăia desişurile dinimi- 
jlocul fău.işi voiu strică cetăţile laie. 

15. Şi voiu îace cu mânie şi cu 
iuţime izbândă întru neamuri, pen- 
trucă n'au ascultai. 

CAP. 6. 

Jertfele plăcute Domnului şi amenin- 
ţarea cu pedepse pentru fărădelegi. 

Auzifi dar, cele ce au zis Dom- 
nul: scoală-te şi le judecă asu- 
pra munţilor, şi să auză dealurile 
glasul lău. 

2. Auziţi munţi judecaia Domnu- 
lui, şi văile temeliile pământului, că 
judecată este Domnului asupra po- 
porului său, şi cu Israil se va în- 
trebă. 

3. Poporul meu, ce am făcut ţie, 
sau cu ce le-am întristai, sau cu ce 
fe-arn îngreuiat? Răspunde mie. 

4. Pentrucă le-am scos din pă- 
mânlul Eghipeţului şi din casa ro- 
biei te-am mântuit, şi am trimis îna- 
intea feţei tale pre Moisî şi pre A- 
ron şi pre Mariam. 

5. Poporul meu adu' ţi aminte ce 
a sfătuit asupra ta Valac împăra- 
tul Moavului? Şi cei-a răspuns Va- 
laam feciorul lui Veor dela Shsni 
până la Galgal, ca să se cunoască 
dreptatea Domnului. 

6. Cu ce voiu înlîmpinâ pre Dom- 
nul ? Primi- voiu pre Dumnezeul meu 
cel. înalt? Au îndupleca'l-voiu pre 
el cu arderi de iot, cu viţei de un 
an? 

7. Au va binevoi Domnul înlru 
mii de berbeci, au înlru zeci de mii 
de ţapi graşi? Au dâ-voiu cele în- 
lâiu născute ale mele pentru păgâ- 

13. Isaîa 2, 20 
Q. 2. Isaia 1, 18 şi 43, 26; Osie 4, 1. 

3. 1 Imp. 12, 3; 'ierem. 2, 5. 

4. Ps. 76, 19. 

5. Numet. 2*, 5, 6, 7. 
7. Ierem. 6, 20. 



nălate, rodul pântecelui meu pentru 
păcatul sufletului meu? 

8. Au spusu-ţi-au ţie omule ce este 
bun? Sau ce cere Domnul dela line 
fără numai să faci judecată şi să 
iubeşti mila, şi să fii gaia a merge 
cu Domnul Dumnezeul tău? 

9. Glasul Domnului preste cetate 
se va strigă, şl va mântuî pre cei 
ce se tem de numele lui, ascultă 
neamule, şi cine va împodobi ce- 
tatea? , : 

10. Au focul şi casa celui fărăde- 
lege, care strânge avuţii nedrepte» 
şi cu semeţie nedreaptă? 

11. Au îndreptâ-se*va în cumpănă 
cel fărădelege? Şi în sac măsurile 
înşelăciunii ? 

12. Dintru care şia umplut de 
păgânătale avuţiile sale, şi cei ce 
lăcuesc înlr'însa au grăil minciuni, 
şi limba lor s'a înălţat în gura lor. 

13. Şi eu voiu începe a te bate 
pre line, pierde-le-voiu pentru pă- 
catele tale. 

14. Tu vei mâncâ şi nu te vei 
sălurâ şi te voiu lepădă pre, tine 
întru line, şi vei apucă şi nu vei 
scăpă, şi ori câţi vor scăpă, la sa- 
bie se vor dă. 

15. Tu vei semănâ, şi nu vel se- 
ceră, tu vei stoarce măslina, şt nu 
te vei unge cu untdelemn, şi stru- 
gurul, şi nu vei beâ vin, şi vor piert 
legiuirile poporului meu. 

16. Şi ai păzit îndreptările lui 
Zamvri, şt toate lucrurile casei lui 
Ahaav, şi aţi umblat în căile lor, 
ca să te dau pre tine în pierire, şi 
pre cei ce lăcuesc înlr'însa spre şu- 
erare, şi ocările popoarelor veţi lua. 



8. H 2 Lege 10, 12. 

10. Lev. 19, 36; Pilde 11, 1. 

13. Lev. 26, 16; R 2 Lege 28, 15, 32, 25 ; 
Malah. 2, 2. 

14. Osie 4, iOv Lev. 26, 26. 

15. a 2 Lege 28 , 38; Hgbeu 1, 6. 

16. 3 Imp. 16, 25. 



MIHEEA 7 



1083 



CAP. 7. 

Mustrarea Iudeilor şi făgăduinţa Dom- 
nului pentru izbăvirea de robie. 

Vai mie! Că m'am făcU ca cel 
ce adună paie îa secere, şi ca 
cel ce poghirceşte la cules, când 
nu este strugur de mâncat, cele 
dintâlu rodite sunt, care a poftit 
sufletul meu. 

2. Vai mie suflete 1 Că a pierit 
cel credincios de pre pămânf,,şi cel 
ce face dreptate întru oameni nu 
este, fofi spre sângiuri judeejă, fie- 
care pre aproapele său necăjeşte 
cu necaz. 

3. Spre rău mâinile sale le gătesc, 
cel mai mare cere, şi judecătorul 
cuvinte de pace a grăit, pofta su- 
fletului său este. 

4. Şi voiu luâ bunătăţile lor, ca 
moliea ce mănâncă, şi umblă spre 
îndreptare în ziua cercetării, vai ! 
vai 1 Răsplătirile tale au venit, acum 
vor iî plângerile lor. 

j 5. Nu văîncredeţi în prieteni, nici 
( nădăjduiţi în povăţuitori, şi celeea 
( ce se culcă înfr'un paf cu tine, pă- 
1 zeşte-te să nu'l încredinfezi cevâ. 
[ 6. Că feciorul ocărăşfe pre iată, 
fata se va sculâ asupra mumei sale, 
nora asupra soacrei sale, vrăjmaşii 
omului toţi cei ce sunt în casa lui. 

7. Iar eu spre Domnul voiu căutâ, 
aşteptâ-voiu întru Dumnezeu mân- 
tuitorul meu, auzi-mă-va Dumnezeul 
meu. 

8. Nu te bucura asupra mea vrăj- 
maşa mea, că am căzut şi mă voiu 
sculâ, că de voiu şedeâ întru înfu- 
nerec, Domnul mă va luminâ. 

9. Mâniea Domnului o voiu su- 
feri, că am păcătuit lui, până va 
îndreptă el dreptatea mea, şi va 
face judecata mea, şi mă va scoate 



7. 5. Mateiu 10, 36, Ps. 11, 2 şi 27, 4; Ier. 
9, 4 6. Mat. 10, 36. 

8. Isaia 14, 29; Ps. 26, 1 ; Pilde 24, 16 ; 
Hvdie l, 12. 



la lumină, şi voiu vedeâ dreplatea 
lui. 

10. Şi va' vedeâ vrăjmaşa mea, 
şi se va îmbrăcă cu ruşine, ceeace 
ziceâ către mine: unde este Domnul 
Dumnezeul tău? ochii mei o vor 
vedeâ pre ea, acum va îî spre căl- 
care, ca fina în căi. 

11. Ziua ungerii cărămizii, pieri- 
rea fa ziua aceea, şi va lepăda le- 
giuirile fale ziua aceea. 

12. Şi cetăţile fale vor veni spre 
risipire şi spre împărfeală Aşirie- 
nilor, şi cetăfile tale cele lari la îm- 
părţeală dela Tir până Ia rîu, şi de 
la mare până la mare, şi dela munte 
până la munte. 

13. Şi va fî pământul spre pu- 
stiire împreună cu cei ce lăcuesc 
pre el pentru rodurile izvodirilor lor. 

14. Paşte poporul tău cu toiagul 
tău, oile moştenirii taie, cele ce lă- 
cuesc de sineş la dumbravă în mij- 
locul Karmiluiui, paşte-vor Vasani- 
tida, şi Gaiaaditida ca zilele vea- 
cului. 

15. Şi ca în zilele ieşirei tale din 
Eghipet, vefi vedeâ lucruri minunate. 

16. Vedeâ-vor neamurile, şi se 
vor ruşinâ, şi din toată vîrfufea lor 
pune-vor mâinile prestegura sa, ure- 
chile lor vor asurzi. 

17. Linge-vor ţărâna ca şerpii ce 
se târăsc pre pământ, furburâ-se- 
vor întru închiderea sa, de Domnul 
Dumnezeul nostru se vor spâimântâ 
şi se vor teme de tine. 

18. Cine este Dumnezeu precum 
eşti tu? Cel ce ştergi fărădelegile, 
şi covârşeşti păgânătăjile celor ră- 
maşi ai moştenirii lui, n'au \\nui 
întru mărturie mânia sa, că voitor 
de milă este. 



10 Ioil 2, 17; Ps. 78, 10. 
11. Hmos 9, 11. 

13. Ierem. 21, 14. 

14. Isaia 40, 11; Zabat. 11, 4. 

17. Isaia 65, 25. 

18. letem. 10, 6; Fapte 10, 43; Eşire 34, 6. 



1084 



NAUM 1 



19. Infoarce-se-va, şi ne vamilui 
pre noi, afundâ-va nedreptăţile noa- 
sire şi se vor lepădă în fundurile 
mării loate păcatele noastre. 



20. Dâ-va spre adevăr lui Iacov, 
milă lui Avraam, precum s'au jurat 
părinţilor noştri în zilele cele mai 
dinainte. 



PROROGI A LUI NAUM 



CAP. 1. 

Mărirea şi puterea lui Dumnezeu îm- 
protiva vrăjmaşilor săi. 

Luarea Ninevi, cartea vedeniei lui 
Naum al lui Elcheseu. 

2. Dumnezeu este râvnifor, şi Dom- 
nul izbânditor, Domnul cel ce iz- 
bândeşte cu mânie, Domnul izbân- 
deşte asupra vrăjmaşilor săi, şi pier- 
de pre protivnicii săi. 

3. Domnul este îndelung răbdă- 
tor, şi mare este făriea lui, şi pre 
cel nevinovat nu'l va îace vinovat 
Domnul, întru sfârşii şi întru cu- 
tremur este calea tui, şi norii sunt 
praful picioarelor lui. 

e 4. Cel ce înîricoşază marea, şi o 
usucă pre ea, şi toate rîurile le de- 
şartă, împuţinatu-s'a Vasanitida şi 
Carmilul, şi cele înflorite ale Uva- 
nului s'au sfârşit. 

5. Munţii s'au cutremurat de el, 
şi dealurile s'au clătit, şi s'a îngro- 
zit pământul de faţa lui, toată lu- 
mea şi foţi cei ce lăcuesc într'însa. 

6. De faţa mâniei lui cine va pu- 
teâ suferi? Şi cine va stâ înaintea 
Juţimei mâniei lui? Mâniea lui to- 
peşte stăpâniri, şi pietrile s'au sîă- 
rîmat dinaintea lui. 

7. Bun este Domnul celor ce'l a- 
şleapfă pre el în ziua necazului, şi 
cunoaşte pre cei ce se tem de el. 

8. Şi întru potopul ce trece, sfâr- 



şit va face pre cei ce se scoală a- 
supră, şi pre vrăjmaşii lui goni'i-va 
înrunefecul. 

9. Ce socotiţi asupra Domnului? 
Sfârşit el va face, nu va izbândi de 
două ori întru aceeaş întru necaz. 

10. Că până la temeiul lui se va 
înţelenî, şi ca o fasole învătuindu- 
se se va mâncâ, şi ca iiesfiea cea 
plină de uscăciune. 

11. Dintru fine va ieşi gând de 
rele asupra Domnului, sfătuindu-se 
împrofivifoare. 

12. Acestea zice Domnul, cel ce 
stăpâneşte preste ape multe, şi aşâ 
se vor împărţi, şi auzul tău nu se 
va auzi mai mult. 

13. Şi acum voiu zdrobi toiagul 
lui dela tine, şi legăturile tale voiu 
rumpe. 

14. Şi va porunci pentru tine Dom- 
nul, nu se va semănâ mal mult din 
numele tău, din casa Dumnezeului 
tău pierde-voiu cele cioplite şi cele 
vărsate, pune-le- voiu mormântul tău, 
că grabnice sunt. 

15. lată preste munţi picioarele 
celui ce bihevesteşte, şi ale celui 
ce vesteşte 'pate. Serbează ludo săr- 
bătorile fale, plineşte făgăduinţele 
fale, că nu vor adaoge mai mulf a 
trece prin fine spre vechime, sfâr- 
şitu-s'au, pierit-au. 



1. 2. n 2 Lege 32, 43. 

3. Eşire 34, 6, T, Ps. 18, 8. 

4. IsaiaSO, 2; Ps. 103,29. 5. Miheia 1, 4. 



15. Isaia 52, 7; Romani 10, ÎS. 



NAUM 2-3 



1085 



CAP. 2. 

Prorocie desţre dărâmarea cetăţei 
Ninevi. 

Suilu-s'au suflând în faţa ta cel ce 
scoate din necaz, strejueşte ca- 
îea, înfăreşte'fi mijlocul, îmbărbă- 
tează-fe cu vîrtute foarte. 

2. Că au întors Domnul ocara lui 
lacov, ca ocara lui Israil, că scutu- 
rând i-a scuturat pre ei şi viţele lor. 

3. Strica t-a u armele puterniciei lor 
din oameni, bărbaţi tari batjocorind 
în foc, frânele carelor lor în ziua 
gătirii lui, şi călăreţii ;se vor gâlce- 
vi în căi. 

4. Şi se vor amesteca carele, şi 
se vor lovî în uliţi. Vederea lor ca 
făcliile focului şi ca fulgerile ce a- 
leargă. 

5. Şi'şi vor aduce aminte boierii 
lor, şi vor fug? ziua, şi vor slăbi 
întru călătoriea sa, şi se vor grăbî 
Ia ziduri, şi vor găti apărările lor. 

6. Porţile cetăţilor s'au deschis, 
şi casele cele împărăteşti au căzut, 
şi temelia s'a descoperit, şi vâ- teni 
nu se suia. 

7. Şi slujnicile ei se aduceau ca 
porumbiţele, grăind întru inimele 
îor. 

8. Şi Ninevi, ca o scăldătoare de 
apă apele ei, şi ei fugind n'au sfă- 
lut, şi nu erâ cine să privească. 

9. Jeluia argintul, jefuiâ aurul, şi 
nu erâ sfârşit podoabei ei; îngreu- 
iatu-s'a mai mult decât toate vasele 
cele poftite ale ei. 

10. Scuturare şi smâncitură şi un- 
dezare şi frângerea inimii şi slăbi- 
rea genunchelor şi dureri presfe tot 
şoldul, şi faţa tuturor ca arsura 
oalei. 

11. Unde este lăcaşul leilor şi pă- 
şunea puilor leilor? Unde a mers 
leul ca să între acolo puiul leului, 
şi nu este cine să sperie? 

2. 2. Isaia 10, 12. 



12. Leul' a răpit de ajuns puilor 
săi, şi a sugrumat leilor săi, şi a 
umplut de vânat cuibul său şi lă- 
caşul său rde jaf. 

13. Iată eu asupra ta, zice Dom- 
nul atotţiitorul; şi voiu arde cu foc 
mulţimea ta, şi pre leii tăi îi va 
mâncâ sabiea, şi voiu pierde de 
pre pământ vânatul tău, şi nu se 
vor auzî mai mult faptele fale. 

CAP. 3. 

Fărădelegile Ninevei şi pustiirea ei. 

0 cetatea sângiurilorl Toată min- 
cinoasă plină de strâmbătate, nu 
se va pipăî vânatul. 

2. Glasul biciurilor şi glasul cu- 
tremurului roatelor şi al calului ce 
tuge şi al carului ce hurdueşte. 

3. Şi al călăreţului ce încalică, şi 
al săbiei ce luceşte, şi al armelor 
ce fulgeră, şi al mulţimei celor ră- 
niţi, şi al grelei căderi, şi nu erâ 
sfârşit neamurilor ei ; şi vor slăbi 
în trupurile sale de mulţimea curviei. 

4. Curvă frumoasă şi veselă po- 
văjuitoarea farmecelor, care vinde 
neamuri cu curvia sa şi popoare 
cu fermecători !le sale. 

5. lată eu asupra ta, zice Dom- 
nul atotţiitorul; şi voiu descoperi 
cele dinapoia ta înaintea feţei fale, 
şi voiu arălâ neamurilor ruşinea ta 
şi împărăţiilor ocara ta. 

6. Şi voiu îepădâ preste tine u- 
râciune după necurăţiile tale, şi te 
voiu pune spre pildă. 

7. Şi va R tot cel ce te va vedeă, 
se va pogorî dela line şi va zice: 
ticăloasa Ninevi, cine o va plânge 
pre ea? De unde voiu cerca mân- 
gâere ei? 

8. Găteşte parte, întocmeşte coardă, 
găteşte partea lui Amon, ceea ce 
lăcueşte în rîuri, apă este împre- 

3. 1. Iezecb. 24, 9; Hvac. 2, 12. 
5. Isaia 47, 3; lerem. 13, 26, 



1086 



NAUM 3 



jurul ei, a căreea începui este ma- 
rea şi apa zidurile ei, 

9. Şi Etiopia tăriea ei, şi Eghipe- 
tul, şi nu este sfârşit fugirei tale şi 
Livienii s'au făcut ajutor ei. 

10. Şi ea în streinătafe se va duce 
roabă, şl pre pruncii ei îi vor trânti 
la începutul tuturor căilor ei, şi pen- 
tru toate cele scumpe ale ei, vor 
aruncă sorţi, şi lofi boierii ei se 
vor legâ cu căluşi. 

îl. Şi tu te vei îmbătâ şi vei ii 
trecută cu vederea, şi tu vei cercă 
fie stare dela vrăjmaşi. 

12. Toate tăriile tale ca smochi- 
nul, care are priveghetor, de se vor 
clăti vor cădea în gura celui ce mă- 
nâncă. 

13. Iată poporul tău ca muerile 
întru tine, vrăjmaşilor tăi deschi- 
zându-se, se vor deschide porţile pă 
mântutui tău, şi vamâncâ focul ză- 
voarele tale. 

14. Apă de încunjurare trage'ţi ţie, 
şi line întăririle tale, intră în tină 



şi calcă cu pate, şi fă mai tare de 
cât cărămida. 

15. Acolo te va mâncâ focul, pîer- 
de-te-va sabia, mâncâ-te-va ca lă- 
custa, şi le vei îngreuiâ ca gân- 
dacul. 

16. Inmulfif-ai neguţăforiile tale 
mai mult decât stelele cerului. Gân- 
dacul s'a pornit şi a zburat.., 

17. Sărit-a ca greerul, amestecă- 
tura ta ca lăcusta, care se suie pre 
gard în ziua frigului, soarele a ră- 
sărit şi ea a zburat, şi n'a cunoscut 
locul ei. Vai lori 

18. Dormitaf-au păstorii tăi, îm- 
păratul Asirienilor a adormit pre cei 
tari ai tăi, mers-a poporul tău în 
munţi, şi nu eră cine să'i spriji- 
nească. 

19. Nu este vindecare zdrobirei 
fale, umflafu-s'a rana la. Toţi cei ce 
au auzit vestea ta, vor bate în pal- 
me asupra fa, că asupra cui n'a ve- 
nit răutatea fa pururea? 

19. Icrkn. 46, 11. 



PROROCIA LUI A V ACUM 



CAP. 1. 

Plângerea Prorocului fentru fărăde- 
legile Iudei. Pedeapsa lui Dumnezeu 
f rin Haideţi năvălitori. 

Vedenia care a văzut Avacum pro- 
rocul. 

2. Până când Doamne voiu striga 
şi nu vei auzi? Strigâ-voiu către 
line asuprindu-mă şi nu vei mântui? 

3. PentrucS' mi-ai arătat mie o- 
stenele şi dureri? Ca să văz necaz 
şi păgânătate? înaintea mea s'a fă- 
cut judecată şi judecătorul iâ da- 
ruri. 

4. Pentru aceea s'a călcat iegea, 
şi nu iese la sfârşit judecata, pen- 
trucă cel necredincios birueşte a- 
supra celui drept, pentru aceea va 
ieşi judecată îndărătnică. 

5. Vedeţi defăimătorilor, şi priviţi 
şi vă minunaţi de cele minunate, 
şi pieriji, că lucrul lucrez eu în zi- 
lele voastre, care nu'l veti crede, de'l 
va povesti neştine. 

6. Că iată eu ridic pre Haldei 
neamul cel amar şt iute, cel ce um- 
blă preste lăţimile pământului, ca 
să moştenească lăcaşurile nu ale 
sale. 

7. Înfricoşat şi luminat este, din- 
tru dânsul judecata lui va fi, şi lua- 
rea lui dintru dânsul va teşi, 

i. 4. Ierem. 6, 26, 28. 
5. F. Hp. 13, 41. 



8. Şi vor sări mai tare decât par- 
doşii caii lui, şi mai iufi decât lupii 
Araviei, şi vor încălicâ călărefii lut 
şi se vor porni de departe, şi vor 
zbura ca vulturul cel gata a mâncâ. 

9. Pierire asupra celor necredin- 
cioşi va veni, stând împrotivă cu 
feţele lor din preajmă, şi va adună 
ca nesipul robimea. 

10. Şi el întru împăra{i se va de- 
sfăfâ, şi tiranii de batjocură vor fi 
lui şi el de toată tăria va râde, şl 
va pune şanţ, şi o va supune luiş. 

11. Atunci va schimba duhul, şi 
va trece şi se va milostivi, aceasta 
este tăria Dumnezeului meu. 

12. Au nu tu din începui Doamne 
Dumnezeul cel sfânt al meu ? Şi nu 
vom muri; Doamnei Intru judecată 
l-ai pus pre el, şi m'a făcut ca să 
arăt învăţătura lui. 

13. Curat este ochiul, ca să nu 
vază rele, şi să nu privească pre- 
ste ostenelele durerii, pentru ce pri- 
veşti creste cei hulitori? Au făceâ- 
vei când va înghifl cel necredincios 
pre cel drept? 

14. Şi vei face pre oameni ca pe- 
ştii mării, şi ca jivintle care n'au 
povăfuifor. 

15. Pierirea cu undinja a smuls, 
şi 1-a tras pre el cu mreaja, şi 1-a 

8. Ierem. 5, 6; Sofon. 3, 3. 
13. Ierem. 12, 1. 
15. Hmos 4, 2. 



1088 



AVACUM 1-2 



adunat pre el cu năvoadele sale, 
pentru aceasta veseîî-se-va, şi se 
va bucură inima lui. 

!6. Pentru aceasta jertfî*va năvo- 
dului său, şi va tămâiâ mrejii sa!e, 
că, cu ele a îngrăşat partea sa, şi 
mâncările lui alese. 

17. Pentru aceea aruncâ-va mreaja 
sa, şi pururea a ucide neamuri nu se 
va milostivi. 

CAP. 2. 

Vedenia prorocului despre relele 
viitoare şi pedeapsa Haldeilor fenlru 
păgănătatea lor. 

La streaja mea voiu stă, şi mă 
voiu suî pre piatră, şi voiu so- 
coti, ca să văz ce va grăî întru mine, 
şi ce voiu răspunde asupra mustră- 
rii mele. 

2. Şi au răspuns către mine Dom- 
nul, şi au zis : scrie vedenia şi aevea 
pre tabiă, ca să urmeze cei ce va 
ceti acestea. 

3. Că încă după multă vreme va 
fi vedenia, şi se va arătâ la sfârşit, 
şi nu în deşert, de va zăbovi, a- 
şteaptă'l pre el, că venind va veni, 
şi nu va întârziâ. 

4. De se va feri, nu va binevoi 
sufletul meu întru el, iar cel drept 
al meu din credinţă va fi viu. 

5. Iar cel ce este măreţ şi hulitor, 
omul trufaş nimic nu va săvârşi, 
cel ce a lărgit ca iadul sufletul său, 
şi acesta ca moartea nu se satură, 
şi va adunâ la sine toate neamurile, 
şi va primi la sine toate popoarele. 

6. Au nu toate acestea pildă vor 
luă asupra lui, şi întrebare spre po- 
vestirea lui? Şi vor zice: vai celui 
ce' şi înmulţeşte luiş cele ce nu suni 
ale luil Până când? Şi îngreuiază 
asupra sa laţul său. 

7. Că fără de veste se vor sculă 

17. Isaîa 10, 7. 
2* !• Isaia 21, 8. 

2. Isaia 8, 1 şi 30, 8. 

3. Ps. 129, 5; Plâng. 3. 24; Evrei 10, 37. 

4. loan 3, 36; Romani 1, 17; 6alat3, 11. 



cei ce'l muşcă pre el, şi vor pri- 
veghiâ pânditorii tăi, şi vei fi de 
jaf lor. 

8. Pentrucă fu ai prădat neamuri 
multe, prădâ-îe-vor pre tine toţi cei 
rămaşi ai poporului, pentru sângiu- 
rile oamenilor şi păgânălatea pă- 
mântului şi a cetăţei şi a tuturor 
celor ce lăcuesc înlr'însa. 

9. Vai celui ce înmulţeşte lăco- 
mie rea casei salel Ca să' şi pue 
înfru înălţime ctfibuî său, ca să sca- 
pe din mâinile răufSţilor. 

10. Sfătuit- ai ruşine casei tale, o- 
morîf-ai popoare multe, şi a păcă- 
tuit sufletul tău. 

11. Pentru care piatra din perete 
va strigă, şi gândacul din lemn va 
grăi acestea: 

12. Val celui ce zideşte cetate cu 
sânge! Şi'şi găteşte cetate cu ne- 
dreptate. 

13. Nu sunt acestea deîa Domnul 
alolţiilorul, şi s'au sfârşit popoare 
multe de foc, şi neamuri multe s'au 
împuţinat. 

14. Că se va umplea pământul a 
cunoaşte slava Domnului, ca apa 
multă va acoperi pre ei. 

15. Vai celui ce adapă pre aproa- 
pele său cu băutură vicleană! Şi'l 
îmbată ca să vază cele ascunse ale 
sale. 

16. Săturate de ocară din mărire 
beâ şi tu, şi le mişcă şi te clăteşte, în- 
cunjuralu-te-a pre tine paharul drep- 
tei Domnului, şi s'a adunat ocară 
asupra mărirei tale. 

17. Că păgănătatea Livanului le 
va acoperi pre tine şi ticăloşia hia- 
reîor te va spăimânta pre line pen- 
tru sângiurile oamenilor şi păgână- 
tăţile pământului, şi ale cetăţei şi 
ale tuturor celor ce lăcuesc înlr'însa. 

18. Ce foloseşte idolul, că 1-a cio- 

8. Isaia 33, 1. 9. letem. 22, 13. 

12. lezecb 24. 9; Naum 3, 1. 

15. Isaia 5, 22. 16. letem. 25, 16, 26, 27. 

18. lerem. 10, 8, 14. 



AVACUM 2-3 



1089 



plit pre el, î-a făcut vărsat; nălu- 
cire mincinoasă, că cel ce 1-a făcut 
nădăjdueşte în făptura sa, ca să 
facă idoli muji. 

19. Vai de cel ce zice lemnului: 
deşteapfă-te, scoală-te; şi pietrei: ri- 
dică-te; şi aceasta este nălucire, şi 
aceasta este lucru de aur şi de ar- 
gint, şi nici o suflare nu este întru el. 

20. Iar Domnal este în Biserica 
cea sfântă a sa, să se teamă de faţa 
lui tot pământul. 

CAP. 3. 

Rugăciunea şi cântarea prorocului A- 
vacum pentru mântuirea poporului. 

Rugăciunea lui Avacum prorocul 
cu cântare. 

2. Doamnei Auzit-am auzul tău, 
şi m'am temut, înfeles-afh lucrurile 
tale, şi m'am spâimântât. In mijlo- 
cul a doi vieţuitori le vei cunoaşte, 
când se vor apropiâ anii, te vei cu- 
noaşte, când va veni vremea, te vei 
arăta, când se va turbură sufletul 
meu, întru mânie de milă îţi vei a- 
duce aminte. 

3. Dumnezeu dela amiazăzi va 
veni, şi cel sfânt din munte umbros 
cu desime. Acoperit-au cerurile bu- 
nătatea lui, şi de lauda lui este plin 
pământul. . 

4. Şi strălucirea lui ca lumina va 
fi, coarne în mâinile lui, şi a pus 
iubirea cea tare a vîrtutei lui. 

5. înaintea feţii lui va merge cu- 
vânt, şi va ieşi la câmp dinapoia lui. 

6. Stătut-au, şi s'a clătit pământul. 
Priyit-au.şi s'au topit neamurile ;zdru- 
micatu-s'au munţii cu silă, topitu- 
s'au dealuri veşnice, călătorii veş- 
nice ale lui. 

7. In loc de ostenele a văzut cor- 
turile Etiopilor, se vor spăimânfâ 
şi corturile pământului lui Madiam. 

20. Psalm 10, 4; Sofon. 1, 7. 
3. 3. Jsaia 40, 25; H 2 Lege 33, 2. 
6. Psalm 113, 4. 



8. Au doar întru rîuri te vei mâ- 
niea Doamne? Sau întru rîuri este 
iuţimea ta? Ori în mare este por- 
nirea ta? Că vei încălecâ pre caii 
tăi, şi încălecarea ta este mântuire. 

9. încordând vei încordâ arcul tău 
asupra schiptruritor, grăeşte Dom- 
nul, de rîuri va crăpă pământul. 

10. Vedeâ-vor, şi în durere vor îl 
popoarele, risipind apele mergerile, 
dat-a adâncul glasul său, înălţimea 
nălucirile sale. 

11. Ridicalu-s'a soarele, şi luna 
a stătut întru rânduiala sa, întru 
lumină săgeţile tale vor merge, în- 
tru strălucirea fulgerului armelor tale. 

12. Cu înfricoşare vei împuţinâ 
pământul, şi întru mânie vei surpă 
neamurile. 

13. Ieşit-ai spre mântuirea popo- 
rului tău, ca să mânlueşli unsul tău, 
pus-ai pre capetele celor fărădelege 
moarte, ridicat-ai legături @piă la 
grumaz. 

14. Tăiaf-ai întru uimire capetele 
celor puternici, culremurâ-se-vor în- 
tr'însele, deschide-vor frânele sale, 
ca săracul cei ce mănâncă întru a- 
scuns. 

15. Şi ai suit la mare caii tăi tur- 
burând ape multe. 

16. Păzit-am şi s'a spăimântat i- 
nima mea de glasul rugăciunei bu- 
zelor mele, şi a intrat cutremur în 
oasele mele, şi întru mine s'a tur- 
burat virtutea mea; odîhnî-voiu în 
ziua necazului meu, ca să mă suin 
eu la poporul nemerniciei mele. 

17. Pentrucă smochinul nu va ro- 
di, şi nu vor fi roduri în vii; min- 
ţi- va lucrul măslinului, şi câmpii nu 
vor face mâncare; lipsit-au dela mân- 
care oile, şi nu vor fi boi lângă iesle. 

18. Iar eu întru Domnul mă voiu 
bucură, veseli-mă-voiu de Dumne- 
zeu mântuitorul meu. 

— ^ — 

9. Pşl 77, 15, 16 şi 104, 40. 



1090 



SOFONIE 1 



19.Domnul Dumnezeu puterea mea, 
şi va rândul picioarele mele spre 
săvârşire, preste cele înalte mă sue 



PROROGI A L 

CAP. 1- 

Prorocit împrotiva Iudei şi Ierusali- 
mului. Ziua mâniei Domnului. 

Cuvântul Domnului, care s'a făcut 
către Soîonie al lui Husi, al fi- 
ului lui Godolie, al îiului lui Amo- 
rie, al fiului lui Ezechie, în zilele 
lui îosiea fiul lui Amon împăratul 
Iudei. 

2. Cu sfârşire să se sfârşască de 
pre faţa pământului, zice Domnul. 

3. Sfârşascâ-se omul şi dobitoa- 
cele, sfârşască-se pasările cerului 
şi peştii mării, şi vor slăbî necre- 
dincioşii, şi voiu pierde pre cei fără- 
delege de pre fafa pământului, zice 
Domnul: 

4. Şi voiu întinde mâna mea pre- 
ste Iuda }\ preste toţi cei ce lăcu- 
esc în Ierusalim, şi voiu luâ din lo- 
cul acesta numele vaalimilor şi nu- 
mele popilor. 

5. Şi pre cei ce se închină în po- 
durile caselor oştirei cerului, şi pre 
cei ce se închină şi pre cei ce se 
jură pre Domnul şi pre cei ce se 
jură pre împăratul lor. 

6. Şi pre cei ce se abat dela Dom- 
nul şi pre cei ce nu caută pre Dom- 
nul şi pre cei ce^nu se fin de Dom- 
nul. 

7. Temefi-vă de fafa Domnului 
Dumnezeu, că aproape este ziua 



19. H 2 Lege 32, 13. 
1. 3. Ierem. 4, 25. 

5. 4 Imp. 17, 33 şi 23, 12; Ierem. 19, 13. 

6. Isaia 1, 4; şl 59, 13. 

7. Hvacutn2, 20; Zafo. 2, 13; lezecb. 39, 17. 



pre mine, ca să biruesc întru cân- 
tarea lui. 



UI SOFONIE 

Domnului, că au gătit Domnul jert- 
fa sa, şi au sfinţit pre cei chemaţi 
ai săi. 

8. Şi va fl în ziua jertfei Domnu- 
lui, şi voiu izbândi asupra domni- 
lor şi asupra casei împăratului şl 
asupra tuturor, cari s'au îmbrăcat 
cu îmbrăcăminte streină. 

9. Şi voiu izbândi aevea asupra 
tuturor celor din porţi în ziua a- 
ceea, cari umplu casa Domnului 
Dumnezeului său de păgânăfafe şt 
de viclenie. 

10. Şi va fi în ziua aceea, zice 
Domnul: glas de strigare dela poar- 
ta împungătorilor, şi vaet dela a doua, 
şi zdrobire mare dela munţi. 

11. Plângeţi cei ce lăcuiţi lumea, 
că s'a asemănat fot poporul cu Ha- 
uaan, şi au pierit foţi cei ce s'au 
înălţat cu argint. 

12. Şi va fi în ziua aceea, cercâ- 
voiu Ierusalimul cu lumină, şi voiu 
izbândi asupra oamenilor hulitori,, 
asupra strejilor lor, cei ce zic întru 
inimile lor : nu va face bine Dom- 
nul, nici va face rău. 

13. Şi va fi puterea lor de jaf, şî 
casele lor de stricare, şi vor zidi 
case, şi nu vor lăcui într'însele, şi 
vor sădi vii, şi nu vor beâ vinul lor. 

14. Că aproape este ziua Domnu- 
lui cea mare, aproape şi grabnică 
foarte. Glasul zilei Domnului amar 
şi cumplit s'a rânduit tare. 



10. Ierem. 39, 2, 3. 

12. Ierem. 48, 11; Iov 22, 12. 

13. H 2 Lege 28, 30. 

14. Hmos 4, 2 şi 5, tl. 



SOFONIE 1—2 



1091 



15. Ziua mâniei este ziua aceea, 
ziua necazului şi a nevoii, ziua chi- 
nului şi a peririi, ziua cetei şi a în- 
tunerecului, ziua norului şi a ne- 
gurii. 

16. Ziua irâmbifii şt a strigării 
preste cetăţile cele lari şi presfe un- 
ghiurile cele înalte. 

17. Şi voiu necăji pre oameni, şi 
vor umblâ ca orbii, că au păcătuit 
Domnului, şi va vărsă sângele lor 
ca (ărâna, şi trupurile lor ca bali- 
gile de bou. 

18. Şi argintul lor şi aurul lor 
nu'i va pufeâ mântui pre ei în ziua 
mâniei Domnului, şi de focul râvnei 
lui se va topî tot pământul, că sfâr- 
şit şi grăbire va face preste fo|i cei 
ce lăcuesc pre pământ. 

CAP. 2. 

îndemnare spre pocăinţă. Mustrarea 
neamurilvr. 




dunafi-vă şi vă legaji neamul cel 
nepedepsit. 



2. Mai nainie de ce veji fi voi, 
ca o floare, care trece împreună cu 
ziua, mai 'nainte de ce va veni pre- 
ste voi mâniea Domnului, mai na- 
inte de ce va veni preste voi ziua 
mâniei Domnului. 

3. Căutaţi pre Domnul toţi sme- 
riţii pământului, faceţi judecată, şi 
căutaţi dreptatea şi le alegeţi pre ele, 
ca să vă acoperiţi în ziua mâniei 
Domnului. 

4. Că Gaza se va jefui, şi Asca- 
lonul se va pustii, şi Azotul Ia a- 
rniazăzi se va lepădă, şi Acaronul 
se va desrădăcinâ. 

5. Vai celor ce lăcuiţi funiea mă- 
rii 1 Nemernicii Critenilor, cuvântul 
Domnului presfe voi, Hanaan, pă- 
mântul celor de alt neam, şi vă voiu 
pierde pre voi din lăcaş. 

15. Ierem, 30, 7; Ioil 2, 11 j flmos 5, 18; 
18. Pilde 11, 4; Iezec. 7, 19. 
2. 4. Zah. 9, 5. 



6. Şi va fi Critul păşune turme- 
lor şi stână oilor. 

7. Şi va fi funiea mării celor Tă- 
maşi ai casei Iudei, preste ei se vor 
paşte în casele Ascalonului, în de- 
seară vor poposi de către fata fi- 
ilor lui Iuda, că i-au cercetat pre 
ei Domnul Dumnezeul lor, şi au în- 
tors robiea lor. 

8. Auzit-am ocările lui Moav şi 
bătăile fiilor lui Amon, cu care au 
ocărît pre poporul meu, şi s'au mă- 
rit presfe hotarele mele. 

9. Pentru acea, viu sunt eu, zice 
Domnul puterilor, Dumnezeul lui I- 
srail; că Moav ca Sodoma va fi, şl 
fiii lui Amon ca Gomora şi Dama- 
scul părăsit, ca stogul din arie şi 
pierit în veac; şi cei râmaşi ai po- 
porului meu îi vor jefui pre ei, şi 
cei rămaşi ai neamului meu îi vor 
moşteni pre ei. 

10. Aceasta este lor pentru seme- 
tia lor, pentrucă au ocărît şi s'au 
mărit asupra Domnului atoltiiforuU 

11. Arăiâ-se-va Domnul preste ei 
şi va pierde pre loji dumnezeii nea- 
murilor pământului, şi se vor în- 
chină lui fiecare din locul său, toate 
ostroavele neamurilor. 

12. Şi voi Etiopenilor răpiţi ve{l 
fi de sabia mea. 

13. Şi voiu întinde mâna mea pre- 
ste miazănoapte şi voiu pierde pre 
Asirieni, şi voiu pune pre Ninevi- 
teni întru pustiire fără de apă ca o 
pustie. 

14. Şi vor paşte în mijlocul ei tur- 
me, şi toate hiarele pământului, şl 
hamelii şi aricii în podurile ei vor 
zăcea, şi hi?rele vor strigă în gău» 
rile ei, şi corbii în porfile ei, că che- 
drul este ridicarea ei. 



8. Ierem. 49, 2. 

9. Isaia 13, 19; Iezecbil 16, 49; Rmos 1, 13. 

10. Isaia 16, 6. 

11. Malabie 1, 11; Ioan 4, 21. 

13. Naum 1, 8. 

14. Isaia 14, 23; Isaia 34, 11. 



1092 



SOFONIE 2-3 



15. Aceasta este cetalea cea de- 
făimătoare, care lăcueşle înlru nă- 
dejde, care zice întru inima sa: eu 
suni, şi după mine nu este mai 
mult alta, cum s'a pustiit şi s'a fă- 
cut păşune hiarelor? Tot cel ce va 
trece prin ea, va şuerâ şi va mişcă 
mâinile sale. 

CAP 3. 

Mustrarea Iudeilor fentru fărădelegi. 
Făgăduinţa mântuitei. 

0 cetatea cea luminată ! Şi răscum- 
părată, porumbiţa 
2. N'a ascultat glasul, n'a primit 
învăfătura, spre Domnul n'a nădăj- 
duit, şi către Dumnezeul ei nu s'a 
apropiat. 

. 3. Boierii ei întru ea ca leii răc- 
nind, judecătorii ei ca lupii Araviei 
nu lăsau până dimineaţa. 

4. Prorocii ei purtători de duh, 
oamenii hulitori, preoţii ei spurcă 
sfintele şi fac păgânătale împroliva 
legei. 

5. Iar Domnul drept este în mi- 
jlocul ei, şi nu va iacestrâmbătate, 
dimineaţa de dimineaţă va da ju- 
decata sa la lumină, şi nu s'a a- 
scuns, şi nu ştie nedreptate în ce- 
rere, şi nu spre priciri slrâmbătate. 

6. Intru stricăciune am tras pre 
cei trufaşi, pierif-au înfăriturile lor, 
push'î-voiu căile lor de tot, ca să nu 
călătorească, sfârşitu-s'au cetăjile 
lor, penirucă nimenea nu eră, care 
să sleâ, şi nici să lăcuiască. 

7. Zis-am: însă iemefi-vă de mine 
şi primiţi certarea, şi nu veti pieri 
din ochii ei, toate câte am izbândit 
asupra ei, găteşte-te, mânecă, pie- 
rii-a tot poghircul lor. 

8. Pentru aceea, aşleaptă-mă pre 
mine, zice Domnul: în ziua învierei 
mele spre mărturie. 

3. 2. letem 5, 6. 
i.Iezech. 22, 27} Hvacum 1,8; Iecem. 5, 6. 

4. Ierem. 23, 11, 32j Mibeea 3, 11. 

5. Ierem. 6, 15* 



9. Că judecata mea este spre a- 
dunarea neamurilor, ca să primesc 
pre împăra(i, ca să vărs presle ei 
toată iuţimea mâniei mele, că de 
focul râvnei mele se va topi tot pă- 
mântul. 

10. Că atunci voiu întoarce la po- 
poare limbă în neamul ei, ca să 
cheme toti numele Domnului, şi să'i 
slujască lui supt un jug. 

11. Dela marginile rîurilor Etiopiei 
voiu luă dintru cei risipiţi ai mei, 
şi vor aduce mie jertfe. 

12. In ziua aceea nu te vei ruşinâ 
de toate izvodirile tale, cu care ai 
făcut păgânăfate asupra mea, că a- 
tunci voiu lepădă dela tine ocările 
mândriei fale, şi mai mult nu vei 
adaoge a te mărî în muntele cel sfânt 
al meu. 

13. Şi voiu lăsă întru tine popor 
blând şi smerit, şi se vor teme de 
numele Domnului rămăşiţele lui I- 
srail. 

14. Şi nu vor face strâmbătate şi 
nu vor grăî deşarte, şi nu se va a- 
flâ în gura ^lor limbă înşelătoare, 
penirucă aceia se vor paşte şi vor 
dormi şi nu va fi cine să'i sperie. 

15. Bucură-le foarte fata Sionului, 
vesteşte îafa Ierusalimului, vesele- 
şte- te şi te mângâe din toată ini- 
ma ta fata Ierusalimului. 

16. Şters-au Domnul nedreptăţile 
tale, şi te-au izbăvit din mâna vrăj- 
maşilor tăi. împăratul lui Israil Dom- 
nul în mijlocul tău, şi nu vei mai 
vedeâ rele. 

17. In vremea aceea zice-va Dom- 
nul Ierusalimului: îndrăzneşte Si- 
oane, să nu slăbească mâinile tale. 

18. Domnul Dumnezeul tău întru 
tine puternic este să te mântuiască, 
aduce-va preste tine veselie, şi ie 
va înno) întru dragostea sa, şi se 

10. Isaia 19, 21. 11. Ps. 67, 32. 

12. Isaia 6, 13. 13. Isaia 6, 13. 

15. Isaia 12, e; 35, l, 2 şi 54, 1 ; Psalm 45, 5, 

17. Zah. 2, 7. 



AGHEU 1 



1093 



va veselî de tine întru mângâere, ca 
în zi de serbare. 

19. Şi voiu adună pre cei zdro- 
biţi ai tăi, vai de cel ce va ridică 
asupra ta ocară. 

20. lată eu fac întru line pentru 
fine în vremea aceea zice Domnul; 
şi voiu mântui pre cea sfruncinată 
şi pre cea lepădată voiu primi, şi'i 
voiu pune pie ei întru mărire, şi 
numiţi în tot pământul. 



21. Şi nu se vor ruşinâ în vre- 
mea aceea, când bine voiu face vouă, 
şi în vremea când vă voiu primi 
pre voi; că vă voiu dâ pre voi să aveţi 
nume vestit şi de laudă la toate po- 
poarele pământului, când voiu în- 
toarce eu robia voastră înaintea 
voastră, zice Domnul. 



PROROCIA LUI AGHEU 



CAP. 1. 

Mustrarea Iudeilor pentru trândăvie, 
îndemnare la rezidirea templului. 

In al doilea an pre vremea lui Da- 
rie împăratul, în luna a şasea, în 
ziua dintâi a lunei, îost-a cuvântul 
Domnului în mâna lui Agheu pro- 
rocul, zicând: grăeşte către Zoro- 
vavel fiul lui Salatiil din neamul lui 
luda şi către Isus fiul lui losedec 
preotul cel mare, zicând: 

2. Acestea grăieşte Domnul atot- 
tiitorul, zicând: poporul acesta zice, 
n'a venit vremea a zidi casa Dom- 
nului. 

3. Şi a fost cuvântul Domnului în 
mâna lui Agheu prorocul, zicând : 

4. De este vouă vreme, ca să lă- 
cuiţi în casele voastre cele înfun- 
date, iar casa mea aceasta este pustie. 

5. Şi acum acestea zice Domnul 
atoffîiforul; puneţi inimile voastre 
întru căile voastre. 

6. A{i semănat mult şi a(i cules 
puţin, mâncat-ati şi nu v'aţi sătu- 

) raf, băut-afj şi nu v'ati îmbătat, îm- 

20. Mibeea 4, 13. 
1, 1. Esdra 3, 2 şi 5, 1. 
4, 2 Imp. 7, 2. 

6. H 2 Lege 28, 38; Mibeea 6, 15; Jsaia 5, 11. 



brăcafu-v'aji şi nu v'a{i încălzit în- 
tr'însele, şi cel ce adună neamurile 
te-au adunat într'o legătură spartă. 

7. Acestea zice Domnul atorjiito- 
rul: puneţi inimile voastre întru că- 
ile voastre. 

8. Suiti-vă în munte, şi tăiaji lem- 
ne, şi zidiţi casa, şi bine voiu voi 
întru dânsa, şi mă voiu proslăvi, 
zice Domnul. 

9. Căutat-ati la multe şi s'au fă- 
cut puţine, s'au adus în casă şi 
le-am suflat pre ele, pentru aceea 
acestea zice Domnul afotţiitorul ; 
penfrucă casa mea este pustie, şi 
voi vă duceji fiecare în casa sa. 

10. Pentru aceea va încetă cerul 
a dâ rouă, şi pământul îşi va trage 
odraslele sale. 

11. Şi voiu aduce sabie preste pă- 
mânt şi preste munţi şi preste grâu 
şi preste vin şi preste unfuldelemn 
şi preste toate câte scoate pămân- 
tul, şi preste oameni şi preste do- 
bitoace şi preste toate lucrurile mâi- 
nilor lor. 

12. Şi a auzit Zorovavel fiul lui 
Salatiil din neamul lui Iuda, şi Isus 
fiul lui losedec preotul cel mare, şi 

10, Lev. 26, 19. 11. Hmos 4, 7. 



1094 



AGHEU 1—2 



loji ceilalţi ai poporului glasul Dom- 
nului Dumnezeului său, şi cuviniele 
lui Agheu prorocui, precum l-au fri- 
mis pre el Domnul Dumnezeul lor 
la ei, şi s'a temut poporul de faţa 
Domnului. 

13. Şi a zis Agheu vestitorul Dom- 
nului din vestitorii Domnului către 
popor : eu sunt cu voi, zice Domnul. 

14» Şi au deşteptat Domnul duhul 
lui Zorovavel fiul lui Salatiil din 
neamul lut Iuda, şi duhul lui îsus 
fiul lui Iosedec preotul cel mare, şi 
duhul celorlalţi ai tot poporului, şi 
au intrat, şi făceau lucrurile în casa 
Domnului alotţiitorul Dumnezeul 
său. 

CAP. 2. 

"Prorocit despre rezidirea templului al 
doilea şi strălucirea lui. 

In ziua a douăzeci şi patru a lu- 
nei a şasea, în anul al doilea al 
împărăţiei lui Darie împărat. 

2. In luna a şaptea în douăzeci 
şi una de zile ale lunei grăit- au 
Domnul prin mâna lui Agheu pro- 
rocui zicând: 

3. Grăieşte către Zorovavel fiul lui 
Salatiil din neamul lui Iuda, şi că- 
tre Isus feciorul lui Iosedec preotul 
cel mare, şi către toţi ceilalţi ai po- 
porului zicând: 

4. Cine dintru voi a văzut casa 
aceasta întru mărirea sa ceadintâiu? 
Şi cum voi o vedeţi pre ea acum, 
ca şi cum n'ar fi înaintea voastră? 

5. Şi acum întăreşte-te Zorova- 
vele, zice Domnul; şi te întăreşte 
Isuse fiul iui Iosedec preotul cel 
mare, şi să se întărească tot popo- 
rul pământului, zice Domnul, şi fa- 
ceţi, pentrucă eu cu voi sunt, zice 
Domnul afotţiitorul. 

6. Cuvântul care am spus vouă, 
când aţi ieşit din pământul Eghipe- 



iului, şi duhul meu a stătut în mij- 
locul vostru, îndrăsniţi. 

7. Că acestea zice Domnul alot- 
ţiitorul, încă odată eu voiu clăti ce- 
rul şi pământul şi marea şi uscatul. 

8. Şi voiu clăti toate neamurile, 
şi vor veni cele alese ale tuturor 
neamurilor, şi voiu umpleâ casa a- 
ceasta de mărire, zice Domnul alot- 
ţiiforul. 

9. Al meu este argintul şi al meu 
este aurul, zice Domnul alotţiitorul. 

10. Că mărirea cea de pre urmă 
a casei aceştia mai mare va fi de 
cât cea dintâiu, zice Domnul alot- 
ţiitorul, şi în locul acesta voiu dâ 
pace zice Domnul alotţiitorul, şi pa- 
cea sufletului spre ocrotire la tot 
cel ce zideşte, ca să ridice Biserica 
aceasta. 

11. In douăzeci şi patru ale lu- 
nei a noua, în anul al doilea în zi- 
lele lui Darie, fost-a cuvântul Dom- 
nului către Agheu prorocui, zicând: 

12. Acestea zice Domnul alotţi- 
itorul: întreabă pre preoţi legea, zi- 
când: 

13. De va luâ om carne sfântă 
cu marginea hainei lui, şi se va a- 
tinge marginea hainei lui de pâine, 
au de fiertură, au de vin, au de unt- 
delemn, au de ori ce mâncare, au 
sfinţi-se-va? Şi au răspuns preoţii, 
şi au zis: nu. 

14. Şi a zis Agheu : de se va a- 
tinge cel pângărit cu sufletul de a- 
cestea, oare pângări-se-vor? Şi au 
răspuns preoţii, şi au zis: pângărî- 
se-vor. 

15. Şi a răspuns Agheu, şi a zis: 
aşă este poporul acesta, şi aşâ este 
neamul acesta înaintea mea, zice 
Domnul, şi aşâ toate lucrurile mâi- 
nilor lor, şi tot care se va apropiâ 
acolo, se va pângări; pentru luările 
lor cele de dimineaţa, vor aveâ du- 
rere de către faţa osfenelelor sale, 



13. 2 Cor. 5, 19. 



2. 7, Evrei 12, 26. 



ZAHARIA 1 



1095 



şi uraji pre cel ce muslrâ în porţi. 

16. Şi acum punefi în inimile voa- 
stre din ziua aceasta, şi înainte, mai 
înainte de a se pune piatră pre pia- 
tră în Biserica Domnului. 

17. Cari aţi fost, când aţi băgat 
în groapă douăzeci de măsuri de 
orz, şi s'au făcut zece măsuri de orz, 
şi aţi intrat în teasc, ca să scoateţi 
cincizeci de vedre, şi s'au făcut două- 
zeci. 

18. Bătutu-v'am pre voi cu nero- 
dire, şi cu stricăciunea aerului şi 
cu grindine toate lucrurile mâinilor 
voastre, şi nu v'aţi întors Ia mine, 
zice Domnul. 

19. Deci acum puneţi inimile voa- 
stre din ziua aceasta, şi înainte din 
douăzeci şi patru de zile ale lunei 
a noua, din ziua în care s'a înte- 
meiat Biserica Domnului, puneţi în 
inimile voastre. 

20. De se va cunoaşte mai mult 



în arie, şi mai mult viea şi smo- 
chinul şi rodiul, şi lemnele măsli- 
nului, care nu aduc roadă, din ziua 
aceasta le voiu binecuvânta. 

21. Şi a fost cuvântul Domnului 
adoua oară către Agheu prorocul în 
douăzeci şi patru ale lunei, zicând: 

22. Grăieşte către Zorovaveî fiul 
lui Salafiil din neamul Iui Iuda, zi- 
când : eu cutremur cerul şi pămân- 
tul şi marea şi uscatul. 

23. Şi voiu pierde scaunele, şi 
puterea împăraţilor neamurilor, şi 
voiu sfărâma carele şi călăreţii, şf 
se vor pogorî caii şi călăreţii lor, 
fiecare cu sabie asupra fratelui său. 

24. In ziua aceea zice Domnul 
atotţiitoruî: luâ-te-voiu pre line, Zo- 
rovaveî feciorul lui Salatiil sluga 
mea, zice Domnul şi te voiu pune 
ca pre o pecetie, că pre tine te-am 
ales zice Domnul atotţiitoruî. 



PROROGI A L 

CAP. 1. 

îndemnare spre pocăinţă şi frica lui 
Dumnezeu, întărită prin două vedenii. 

In luna a opta în anul al doilea 
pre vremea îui Darie, fost- a cu- 
vântul Domnului către Zaharia pro- 
rocul, fiul Iui Varahia, care a fost 
fecior lui Add, zicând: 

2. Mâniatu-s'au Domnul pre pă- 
rinţii voştri cu mânie mare. 

3. Şi vei zice către ei : acestea 
zice Domnul atotţiitoruî: înfoarce- 
ţi-vă la mine, zice Domnul puterilor, 
şi mă voiu întoarce către voi, zice 
Domnul puterilor. 

17. Hmos 4, 9. 
1. 3. Ioil 2, 12; Isaia 21, 12 şi 45, 22. 



UI ZAHARIA 



4. Şi nu fiţi ca părinţii voştri, pre 
cari î-au mustrat prorocii cei mai 
dinainte zicând: acestea zice Dom- 
nul atotţiitoruî : întoarceţi-vă deîa 
căile şi dela izvodirile voastre cele 
rele, şi n'au ascultat, şi n'au luat 
aminte ca să mă asculte, zice Dom- 
nul atotţiitoruî. 

5. Părinţii voştri unde sunt, şi 
prorocii ? Au în veac vor frăî ? 

6. Insă cuvintele mele şi legiuirile 
mele primiţi-le, câte poruncesc eu 
cu duhul meu robilor mei proroci- 
lor, cari au apucat pre părinţii vo- 
ştri, şi au răspuns şi au zis : pre- 
cum au rânduit Domnul atotţiitoruî, 
ca să facă nouă după căile noastre 

4. Osie 14, 2; Ioil 2, 12 i Malab. 3, 7; le* 
rem. 18, 11. 



1096 



ZAHARIA 1—2 



şi după izvodirile noastre, aşâ au 
făcut nouă. 

7. In douăzeci şi patru a lunei a 
unsprezecea, aceasta este luna lui 
Savaf, în anul al doilea supt Darie, 
iost-a cuvântul Domnului către pro- 
rocul Zaharia, fiul lui Varahia, fe- 
ciorul lut Add, zicând : 

8. Văzut-am noaptea, şi iată un 
bărbat încălecând pre cal roşu, şi 
acesta stâ între doi mun|i umbroşi, 
şi dinapoia lui cai roşii şi suri şi 
pestriţi şi albi. 

9. Şi am zis : ce sunt aceştia 
Doamne? Şi a zis către mine în- 
gerul, care grăiâ întru mine: 

10. Eu voiu arătă ţie ce sunt a- 
cestea. Şi a răspuns bărbatul cel 
ce stâ între munţi şi a zis către 
mine: aceştia sunt pre cari i-au tri- 
mes Domnul să încunjure pămân- 
tul. 

11. Şi au răspuns ei îngerului 
Domnului, care stâ între munţi, şi 
au zis: încunjurat-am tot pământul, 
şi iată tot pământul se lăcueşle şi 
se odihneşte. 

12. Şi a răspuns îngerul Domnu- 
lui şi a zis : Doamne aiotţiitorule, 
până când nu te vei milostivi spre 
Ierusalim, şi spre cetăţile ludei, pe 
care le-ai trecut cu vederea ? Ace- 
sta este anul al şaptezecelea. 

13. Şi au răspuns Domnul a tot- 
ţiitorul îngerului celui ce grăiâ în- 
tru mine, cuvinte bune şi graiuri 
de mângâiere. 

14. Şi au zis către mine îngerul, 
cel ce grăiâ întru mine, strigă, zi- 
când: acestea zice Domnul alotţii- 
torul : râvnit-am Ierusalimul şi Sio- 
nul cu râvnă mare. 

15. Şi cu mânie mare mă mâniu 
eu asupra neamurilor, care s'au pus 
acolo, pentrucă eu m'am mâniat 
puţin, iar ei s'au pus împreună spre 
rele. 

8. Hpoc. 6, 4. 



16. Pentru aceea acestea zice Dom- 
nul: înloarce-mă-voiu spre Ierusa- 
lim cu milă, şi casa mea iarăş se 
va zidî într'însul, zice Domnul atot- 
tiitorul, şi măsură se va întinde 
preste Ierusalim încă. 

17. Şi a zis către mine îngerul 
cel ce grăiâ întru mine, mai strigă 
zicând, acestea zice Domnul atol- 
ţiitorul: încă se vor desfătâ cetăţile 
întru bunătăţi, şi va milui încă Dom- 
nul Sionuî, şi va alege încă Ieru- 
salimul. 

18. Şi am. ridicat ochii mei, şl 
am văzut, şi iată patru coarne. 

19. Şi am zis către îngerul cel ce 
grăiâ întru mine: ce sunt acestea 
Doamne? Şi au zis către mine: a- 
cestea sunt coarnele care au risipii 
pre luda şi pre Israil şi Ierusalimul. 

20. Şi mi-au arătat mie Domnul 
patru meşteri. 

21. Şi am zis: ce vin aceştia să 
facă? Şi au zis : coarnele acestea, 
care au risipit pre Iuda şi pre Israil 
l-au zdrobit, şi nici unul dintru ei 
n'au ridicat capul, şi au ieşit aceştia 
să le ascuţă pre ele cu mâinile lor. 
Cele patru coarne sunt neamurile, 
care ridică corn asupra pământu- 
tului Domnului, ca să'l risipească 
pre el. 

CAP. 2. 

Vedenia despre rezidirea Ierusalimului 
şi chemarea neamurilor. 

Oi am ridicat ochii mei şi am vă- 
V zut, şi iată un bărbat, şi în mâna 
lui funie măsurătoare de pământ. 

2. Şi am zis către el: unde mergi 
tu? Şi el a zis către mine: să mă- 
sor Ierusalimul, şi să văz cât este 
lărgimea lui, şi cât este lungimea. 

3. Şi iată îngerul cel ce grăiâ în- 
tru mine, stâ, şi alt înger ieşiâ în- 
tru întâmpinarea lui. 

4. Şl a grăit către el zicând: a- 
leargă şi grăieşte către tânărul a- 



ZAHARIA 2—8 



1097 



cela, zicând : plin de rod se va lă- 
cui Ierusalimul de mulţime de oa- 
meni şi de vile, care vor fî în mi- 
jlocul lui. 

5. Şi eu voiu fi lui zice Domnul, 
zid de îoc împrejur, şi cu mărire 
în mijlocul lui. 

6. 01 01 fugiţi din pămâniul mie- 
zului nop|ei, zice Domnul, că dela 
patru vânturi ale cerului vă voiu a- 
dunâ pre voi, zice Domnul. 

7. tn Sion scăpaji cei ce lăcuiţi 
fala Vavilonului. 

8. Că acestea zice Domnul afof- 
ţiitorul: pre urma mărirei m'a tri- 
mis pre mine la neamurile cele ce 
v'au prădat pre voi, că cel ce se 
atinge de voi, ca cel ce se atinge 
de lumina ochiului lui. 

9. Că iată eu aduc mâna mea pre- 
ste ei, şi vor îî pradă celor ce le-au 
slujit lor, şi veţi cunoaşte că Dom- 
nul afoifiitorul m'au trimis pre mine. 

10. Mângâe-te şi te veseleşte fata 
Sionului, că iată eu viu şi voiu ia- 
cul în mijlocul tău, zice Domnul. 

11. Şi vor alerga neamuri multe 
la Domnul în ziua aceea şi vor fl 
lui popor şi vor lăcuî în mijlocul 
tău, şi vei cunoaşte, că Domnul a- 
fotţiitorul m'au trimis la fine. 

12. Şi va moşteni Domnul pre 
luda, partea sa în pământul cel sfânt 
şi iarăş va alege Ierusalimul. 

13. Să se teamă tot trupul de faţa 
Domnului, că s'au sculat din norii 
cei sfinţi ai săi. 

CAP. 3. 

Vedenie: Marele preot Isus. Schimba- 
rea veştmintelor rele în bune şi făgă- 
duinţa rascumfărărei. 

Oi mi-au arătat Domnul pre Isus 
y preotul cel mare stând înaintea 
feţei îngerului Domnului, şt diavo- 



lul stâ deadreapta lui, ca să se îm- 
protivească lui. 

2. Şi au zis Domnul către diavol: 
cearfă-te Domnul pre tine diavole, 
şi să te certe pre fine Domnul cel 
ce au ales Ierusalimul, au nu iată 
acesta este ca un tăciune scos din 
foc? 

3. Şi Isus erâ îmbrăcat în haine 
proaste şi sta înaintea feţii îngeru- 
lui Domnului. 

4. Şi a răspuns, şi a zis căfre cei 
ce stau înaintea feţii sale, zicând: 
luaţi hainele cele proaste dela el, 
şi a zis căfre el: iafă am şters fără- 
delegile tale, şi păcatele tale le voiu 
curăţi, şi'l îmbrăcaţi pre el cu hai- 
nă lungă. 

5. Şi puneţi mitră curată pre ca- 
pul lui, şi au pus mitră curată pre 
capul lui, şi l-au îmbrăcat cu haine. 

6. Şi îngerul Domnului stâ. 

7. Şi a mărturisit îngerul Dom- 
nului căfre Isus zicând : acesfea zice 
Domnul afofţiiforul : de vei umblă 
pre căile mele, şi vei păzi poruncile 
mele, şi de vei judecă casa mea 
şi de vei păzi curtea mea, voiu dâ 
ţie pre cei ce petrec în mijlocul a- 
cestora ce stau. 

8. Auzi dar lsuse preofule cel 
mare, tu şi cei mai aproape de fine, 
şi cei ce şed înaintea feţii fale, că 
bărbaţi privitori de minuni sunf, că 
iată eu aduc pre robul meu răsă- 
ritul. 

9. Că piafra care o am dat îna- 
intea feţii lui Isus, pre o piatră şapte 
ochi sunt, iafă eu sap groapă, zice 
Domnul afofţiiforul; şi voiu şterge 
toată strâmbătatea pământului ace- 
luia înfr'o zî. 

10. In ziua acees zice Domnul a- 
fofţiiforuî: chemaţi fiecare pre aproa- 
pele său supf viţă şi supf smochin. 



2. 6. Isaia 48, 20 şi 52, 11. 
7. Sof. 3, 17. 10. Isaia 12, 6, 
13. Hvacutn 2, 20; Sof. 1, 7. 



3. 2. Hmos 4, 11. 
8. Lucâ 1, 78; Isaia 4, 2. 
10. Miheea 4, 4. 



1098 



ZAHARIA 4—5 



CAP- 4. 

Vedenia sfeşnicului celui de aur, ra- 
murile de măslin şi rezidirea templului. 

Şi s'a înlors îngerul cel ce grăiâ 
mie, şi m'a deşteptai pre mine, 
ca şi cum se deşteaptă omul din som- 
nul său. 

2. Şi a zis căfre mine : ce vezi 
tu? Şi am zis: văzut-am, şi iată un 
sfeşnic tot de aur, şi candelă dea- 
supra lui, şi şapte făclii pre el, şi 
şapte cleşte la făcliile cele de pre 
el. 

3. Şi doi măslini deasupra lui, 
unul deadreapta candelei lui şi al- 
tul deastânga. 

4. Şi am întrebat, şi am zis că- 
tre îngerul cel ce grăiâ cu mine, zi- 
când: ce sunt acestea Doamne ? 

5. Şi a răspuns îngerul cel ce 
grăiâ cu mine, şi a zis către mine, 
zicând : nu cunoşti ce sunt ace- 
stea? Şi am zis: nu Doamne. 

6. Şi a răspuns şi a zis către 
mine, zicând: acesta este cuvântul 
Domnului către Zorovavei, zicând : 
nu întru putere mare, nici întru tă- 
rie, ci întru Duhul meu, zice Dom- 
nul atolţiiforul. 

7. Cine eşti tu muntele cel mare 
înaintea Iui Zorovavei ca să în- 
dreptezi ? Şi voiu scoate piatra mo- 
ştenirei, tocmirea harului, harul ei. 

8. Şi a fost cuvântul Domnului 
către mine zicând : 

9. Mâinile lui Zorovavei au înte- 
meiat casa aceasta, şi mâinile lui 
o vor săvârşi, şi vei cunoaşte că 
Domnul atolţiiforul m'au trimis la 
tine. 

10. Că cine a trecut cu vederea 
zilele cele mici? Şi se vor bucură, 
şi vor vedeâ piatra cea de cositor 
în mâna lui Zorovavei, aceşti şapte 
sunt ochii Domnului, cari privesc 

" preste tot pământul. 

.4. 2. Ierem. 1, 11; Hmos 7, 8. 
10. Ierem. 51, 26; Iov 38, 6. 



11. Şi am răspuns şi am zis că- 
tre el : ce sunt aceşti doi măslini 
dedreapta şi deastânga candelei ? 

12. Şi am întrebat a doua oară, 
şi am zis către el : ce sunt acele 
două stâlpări de 'măslini din mâi- 
nile celor două mucări de aur, cele 
ce varsă şi aduc iarăş cleştele cele 
de aur? 

13. Şi a zis către mine : nu ştii 
ce sunt acestea!? Şi am zis : nu 
Doamne. 

14. Şi au zis : aceştia sunt doi fii 
ai ungerii, cestaupnaintca Domnu- 
lui a tot pământul. 

CAPJ5. ' 

Vedenia despre secera sburătoare, ta- 
lantul de plumb, două muieri cu aripi , 
■pregătiri fentru casa Vavilonului. 

O i m'am întors şi am ridicat ochii 
V mei şi am văzut şi iată o secere 
zburând. 

2. Şi a zis către mine, ce vezi fu ? 
Şi eu am zis: văz o secere zburând 
de douăzeci de coţi de lungă, şi de 
zece coji de lată. 

3. Şi a zis căfre mine : această 
secere este blestemul, care iese pre- 
ste faţa a fot pământul, că tot îu- 
rul de acum înainte până Ia moarfe 
se va pedepsi, şi tot cel ce jură 
strâmb de acum înainte până la 
moarte ^e va pedepsi. 

4. Şi o voiu scoate pre ea, zice 
Domnul atofţiiforul, şi va infrâ în 
casa turului, şi în casa celui ce jură 
strâmb pre numele meu cu min- 
ciună, şi va lăcul în mijlocul casei 
lui, şi o va pierde pre ea, şi lemnele 
ei şi pietrele ei. 

5. Şi a ieşit îngerul cel ce grăiâ cu 
mine, şi a zis către mine : caută 
cu ochii tăi şi vezi ce este aceasta 
care iese? 

6. Şi am zis : ce esfe ? Şi a zis: 
aceasta este măsura care iese, şi 



ZAHARIA 5—6—7 



1099 



aceasta csic strâmbătatea lor în tot 
pământul. 

7. Şi iată un talant de plumb ri- 
dicat, şi iaiă o muiere şedeâ în mij- 
locul măsurii. 

8. Şi a zis : aceasta este fărăde- 
legea, v* 0 a aruncai pre ea în 
mijlocul măsurii, şi a aruncat pia- 
tra cea de plumb în gura ei. 

9. Şi am ridicat ochii mei, şi am 
văzut, şi iată două muieri ieşind, 
şi duh erâ în aripile lor, şi acestea 
aveau aripi ca de pupăză, şi a ri- 
dicat măsura între pământ şi între 
cer. 

10. Şi am zis către îngerul cel ce 
grăiâ cu mine: unde duc acestea 
măsura? şi a zis către mine: să 
zidească ei casă în pământul Va- 
vilonului şi să'i gătească, şi o vor 
pune pre ea acolo pre temelia sa. 

CAP. 6. 

Vedenia despre cele patru care ieşind 
din munţi; încununarea marelui freot. 

Şi m'am întors, şi am ridicat ochii 
mei, şi am văzut, şi iată patru 
care ieşind dintre doi munji, şi 
munjii erau de aramă. 

2. La carul cel dintâiu erau cai 
roşii şi la carul al doilea cai negri. 

3. Şi la carul al treilea cai albi, 
şi la carul al patrulea cai pegi şi 
suri. 

4. Şi am răspuns, şi am zis că- 
tre îngerul cel ce grăiâ cu mine: ce 
sunt acestea Doamne? 

5. Şi a răspuns îngerul cel ce 
grăiâ cu mine, şi a zis: acestea sunt 
cele patru vânturi ale cerului, care 
merg ca să stea înaintea Domnu- 
lui atot pământul. 

6. La cel care erau cai negri, mer- 
geau în pământul miezunopfei, şi cei 
albi mergeau după ei, şi cei pegi 
mergeau la pământul austrului. 

6. 2. flpoc. 6, 4, 5. 
3. HpoC. 6, 2. 



7. Şi cei suri ieşau şi căutau, ca 
să meargă să încunjure pământul, 
şi a zis: rnerge|i şi încunjuraji pă- 
mântul, şi au încunjuraf pământul. 

8. Şi a strigat şi a grăit către mine, 
zicând: iată cei ce merg la pămân- 
tul miezului nopţii, şi a făcut să o- 
dihnească mâniea mea pre pămân- 
tul miezului nopţei. 

9. Şi a fost cuvântul Domnului 
către mine, zicând: iâ cele din ro- 
bie de la boieri şi dela cei folositori 
a ei şi dela cei ce o au cunoscut 
pre ea. 

10. Şi vei intră tu în ziua aceea 
în casa iui Iosie fiul lui Sofonie, 
care a venit din Vavilon. 

11. Şi vei luâ argint şi aur, şi vei 
face cununi, şi le vei pune pre ca- 
pul lui Isus preotul cel mare fiul lui 
losedec. 

12. Şi vei zice către el: acestea 
zice Domnul atotjiitorul: iată băr- 
bat căruia este numele răsăritul, şi 
supt el va răsări şi va zidî casa 
Domnului. 

13. Şi acesta va luâ putere, şi va 
şedeâ şi va împărăţi pre scaunul 
său, şi va fi preot deadreapta lui, 
şi sfat de pace va fi între amândoi. 

14. Iar cununa va fi celor ce a- 
şteapfă, şi celor folositori ei şi ce- 
lor ce o au cunoscut pre ea, şi spre 
har fiul lui Sofonie, şi spre cântare 
în casa Domnului. 

15. Şi cei ce sunt departe dela ei 
vor veni, şi vor zidi în casa Dom- 
nului, şi ve(i cunoaşte, că Domnul 
atofţiiiorul m'au trimis pre mine la 
voi, şi va fi, auzind veti auzi gla- 
sul Domnului Dumnezeului vostru. 

CAP. 7. 

Dumnezeu leapădă posturile Evreilor 
şi sfătueşte faptele îndreptării. 

Şi a fost în anul al patrulea supt 
Darie împăratul, fost- a^ cuvântul 

12, Jsaia 4, 2; Lucâ 1, 78. 



1100 



ZAHARIA 7-8 



Domnuiui către Zahariea în ziua a 
patra a Iunei a noua, care este ha- 
seîev. 

2. Şi a trimis în Vetil, Sarasar şi 
Arveseer împăratul şi oamenii lui, 
ca să se roage Domnului. 

3. Zicând către preoţii cei ce erau 
în casa Domnului atotţiitorul, şi că- 
tre proroci fzicând: intrat-a aici în 
luna a cincea sfinţirea, precum a 
făcut acum în mai mulţi ani. 

4. Şi a fost cuvântul Domnului 
puterilor către mine zicând: 

5. Grăieşte către tot poporul pă- 
mântului şi către preoţi, zicând: de 
veţi posti, sau veţi plânge în a cin- 
cea sau a şaptea, şi iată şaptezeci 
de ani, au post aţi postii mie? 

6. Şi de veţi mânca sau veţi beâ, 
au nu voi mâncaţi şi voi beţi? 

7. Au nu sunt acestea cuvintele, 
care le-au grăit Domnul în mâna 
prorocilor celor mai dinainte? Când 
erâ Ierusalimul lăcuit şi îndestulat, 
şi cetăţile lui împrejur şi muntele 
şi câmpul erâ lăcuit? 

8. Şi a fost cuvântul Domnului 
către Zaharîa, zicând: 

9. Acestea zice Domnul atotţiito- 
rul: judecaţi judecată dreaptă, şi fa- 
ceţi milă şi îndurare fiecare către 
fratele său. 

10. Şi pre văduvă şi pre sirman 
şi pre nemernic şi pre sărac nu a- 
supriţi, şi de răutatea fratelui său 
fiecare să nu vă aduceţi aminte în- 
tru inimile voastre. 

11. Şi n'au ascultat ca să iâ a- 
minte, şi au întors dosul cu îndărăt- 
nicie, şi urechile lor le-au îngre- 
uiat, ca să nu auză. 

12. Şi inima lor şi-au rânduit-o 
neascultătoare, ca să nu auză legea 
mea, şi cuvintele, care le-au trimis 

7. 2. Esdta 2, 28; Neemia 7, 32 şi li, 31. 
5, Isaia 56, 5; Eremia 41, 1. 
7. Icrcm. 17, 26. 

10. Eşire 22, 22; Isaia 1, 23; Ietemia 5, 28! 
Pilde 22, 22, 23. 
12. Pilde 1, 28 şi 28, 9; Isaia 1,15. 



Domnul atotţiitorul întru duhul său 
în mâna prorocilor celor mai dinainte, 
şi s'a făcut mânie mare dela Dom- 
nul atotţiitorul. 

13. Şi va îî precum au zis, şi n'au 
ascultat de el, aşâ vor strigă, şi 
nu'i voiu auzi, zice Domnul atotţi- 
itorul. 

14. Şi'ivoiu lepădă pre ei la toate 
neamurile, care nu le-au cunoscut, şi 
pământul se va pusfiî pre urma lor, 
pentrucă nu va fl cel ce să freacă, 
şi să se întoarcă, şi au pus pămân- 
tul cel ales întru pustiire. 

CAP. 8. 

Binecuvântarea Ierusalimului şi în- 
toarcerea popoarelor către Domnul, 

Ci a fost cuvântul Domnului atot- 
Vţiiforul, zicând: 

2. Acestea zice Domnul atotţiito- 
rul: răvnif-am Ierusalimul şi Sionul 
cu râvnă mare, şi cu mânie mare 
l-am râvnit. 

3. Aşâ zice Domnul: întoarce-mă- 
voiu spre Sion, şi voiu lăcuî în mij- 
locul Ierusalimului, şi se va chemă 
Ierusalimul cetate adevărată, şi mun- 
tele Domnului atotţiitorul, munte 
sfânt. 

4. Acestea zice Domnul atotţiitorul: 
încă vor şedeâ bătrânii şi bătrânele 
în uliţele Ierusalimului, fiecare având 
toiagul său în mâna sa pentru mul- 
ţimea zilelor. 

5. Şi uliţele cetăţii se vor umpleâ 
de prunci şi de fete, jucându-seîn 
uliţele ei. 

6. Acestea zice Domnul atotţiito- 
rul: de va fl cu neputinţă înaintea 
rămăşiţelor poporului acestuia în 
zilele acelea, au doară şi înaintea 
mea cu neputinţă va fl ? Zice Dom- 
nul atotţiitorul. 

7. Acestea zice Domnul atotţiito- 
rul: iată, eu voiu mântui prepopo- 

8- 3. Isaia 1, 26. 



ZAHARIA 8 



1101 



rul meu din pământul răsăritului, 
şi din pământul apusului. 

8. Şi'l voiu aduce pre dânsul, şi'l 
voiu aşeza în mijlocul Ierusalimu- 
lui, şi'mi va fl mie popor, şi eu 
voiu fl lui Dumnezeu întru adevăr 
şi întru dreptate. 

9. Acestea zice Domnul atolţiito- 
rul : să se întărească mâinile voa- 
stre, cari auziţi în zilele acestea 
cuvintele acestea din gura proroci- 
lor, din ziua întru care s'a înteme- 
iat casa Domnului atotţiitorul, şi 
de când s'a zidit Biserica. 

10. Pentrucă mai înainle de zilele 
acestea plata oamenilor nu va fî 
spre dobândă, şi preţ nu vor aveâ 
vitele, şi nici cel ce va intra, nici 
cel ce va ieşi nu va aveâ pace de 
necaz, şi voiu trimite pre toţi oa- 
menii, pre fiecare asupra vecinului 
său. 

11. Iar acum nu după zilele cele 
dintâiu voiu face eu în zilele ace- 
stea rămăşiţelor poporului acestuia, 
zice Domnul atotţiitorul. 

12. Ci voiu face pace. Viea va dâ 
rodul său, şi pământul va dâ o- 
draslele sale, şi cerul va dâ roua 
sa, şi voiu face să moştenească ră- 
măşiţele poporului meu toate ace- 
stea. 

13. Şi va fij în ce chip aţi fost 
blestem întru neamuri, casa lui Iuda 
şi casa lui Israil, aşâvă voiu mân- 
tui pre voi, şi veţi fi întru binecuvân- 
tare, îndrăzniţi, şi să se întărească 
mâinile voastre. 

14. Pentrucă aşa zice Domnul a 
lolţiilorul: în ce chip am gândit să 
vă necăjesc pre voi, când m'au mâ- 
niat pre mine părinţii voştri, zice 
Domnul atotţiitorul, şi nu mi-au pă- 
rut rău. 

, 15. Aşâ sunt gata, şi am , gândit 
în zilele acestea să fac bine Icru- 



9. Evrei 12, 12. 

10. Isaia 3, 5; Judec. 7, 21. 



salimului şi casei lui luda : îndră- 
zniţi. 

16. Acestea sunt cuvintele care 
să le faceţi: grăiţi adevărul fieşte- 
care către vecinul său, adevăr şi 
judecată de pace, şi drept judecaţi 
în porţile voastre. 

17. Şi nimenea din voi rău veci- 
nului său să nu gândească în inima 
sa, şi jurământul cel mincinos să 
nu'l iubiţi, pentrucă toate acestea 
le-am urît, zice Domnul atotţiitorul. 

18. Şi a fost cuvântul Domnului 
atotţiitorul către mine, zicând : 

19. Acestea grăeşte Domnul atot- 
ţiitorul,: postul al patrulea şi postul 
al cincilea şi postul al şaptelea şl 
postul al zecelea vor îî casei Iudei 
spre bucurie şi spre veselie şi spre 
sărbători bune, şi vă veseliţi, şi a- 
devărul şi pacea să o iubiţi. 

20. Acestea zice Domnul atotţii- 
torul : încă vor veni popoare multe 
şi cei ce lăcuesc în cetăţi multe. 

21. Şi se vor adunâ cei ce lăcu- 
esc în cinci cetăţi, într'o cetate, 
zicând: mergând să mergem să ne 
rugăm feţei Domnului, şi să căutăm 
faţa Dumnezeului atoiţiilorul, merge- 
voiu şi eu. 

22. Şi vor veni popoare multe şi 
neamuri multe, şi vor căută faţa 
Domnului atotţiitorul în Ierusalim, 
ca să facă milostivă faţa Domnului. 

23. Acestea zice Domnul atotţii- 
torul, în zilele acelea apucâ-se-vor 
zece oameni din toate limbile nea- 
murilor, şi se vor apucă de poala 
hainei bărbatului Jidov, zicând: mer- 
ge-vom cu tine, că am auzit că 
Dumnezeu cu voi este. 



16. Efeseni 4, 25. 19. Efes. 4, 25. 

22. Isaia 2, 3, 4 şi 16, 5; 66, 18; Mih. 4, 
2, 3; Ps 101, 16. 

23. Daniil 7, 14; flpoc. 5, 9. 



1102 



ZAHARIA 9-10 



CAP. 9. 

Făgăduinţa binefacerilor dumnezeeşti; 
prorocie despre chemarea făgânilor. 

Luarea cuvântului Domnului în 
pământul lui Adrah şi a Dama- 
scului jertfa lui, că Domnul caută 
spre oameni şi spre toate neamu- 
rile lui lsrail. 

2. Şi în Imat în hotarele lui, Ti- 
rul şi Sidonul, că au fost prea în- 
felepfi. 

3. Şi Tirul ş'a zidit luiş tărie, a- 
gonisitu-ş'a argint ca ţărâna, adu- 
natu-ş'a aur ca tina drumurilor. 

4. Pentru aceea Domnul îl va mo- 
şteni pre el, şi va bate pre mare fă- 
riea lui, şi el de foc se va topi. 

5. Vedeâ-va Ascalonul, şi se va 
spăimântâ, şi Gaza, şi se va întri- 
stâ foarte, şi Acaronul, că s'a ru- 
şinat de greşala sa, şi vă peri îm- 
păratul dela Gaza, şi Ascalonul nu 
se va lăcui. 

6. Şi vor lăcui cei de alt neam în 
Azot, şi voiu strică semejiea celor 
de alt neam. 

7. Şi voiu luâ sângele lor din gura 
lor, şi urîciunile lor dintre dinţii lor, 
şi vor rămâneâ şi aceştia Dumne- 
zeului nostru, şi vor îi ca un că- 
pitan de o mie întru Iuda, şi Aca- 
ronul ca Ievuzeui. 

8. Şi voiu pune supt casa mea 
ridicare, ca să nu treacă, nici să 
se întoarcă, şi nu va mai veni pre- 
ste ei prigonitor, că acum am vă- 
zut cu ochii mei. 

9. Bucură-te foarte fata Sionului, 
strigă fata Ierusalimului, iată împă- 
ratul tău vine la tine drept şi însuş 
mântuitor blând şi călare pre asin 
şi pre mânz tânăr. 

10. Şi va pierde căruţele din E- 
fraim şi caii din Ierusalim, şi va peri 

Q. S. Iezecb. 28, 4. 4. Iezecb. 26, 3, 4. 
5. Sof . 2. 4. 

9. Isaia 32, 1; 62,"ll; Mat. 21, 5. 

10. Isaia 49, 6; Mib. 5, 5; Ps. 2, 8; şi 71, 8. 



arcul de răsboiu şi mulţimea şi pa- 
cea din neamuri, şi va stăpâni pre» 
sie ape dela mare până la mare şl 
dela râuri până la marginile pămân- 
tului. 

11. Şi tu întru sângele aşezămân- 
tului tău ai slobozit pre cei legaţi 
ai tăi din groapa ce n'are apă. 

12. Şedeâ-veţi întru întărire lega- 
ţii adunării; şi pentru o zi a ne- 
merniciei tale, îndoite voiu răsplăti 
ţie. 

13. Pentrucă te-am încordat mie 
pre tine ludo, ca pre un arc, um- 
plut-am pre Efraim; şi voiu ridică 
pre fiii tăi Sioane asupra fiilor Eli- 
nilor, şi le voiu pipăi ca sabia ră- 
zboinicului. 

14. Şi Domnul va fipreste ei şi 
va ieşi ca fulgerul săgeata lui, şi 
Domnul Dumnezeu atotţiitorul cu 
trâmbiţa va trâmbiţă şi va merge cu 
cutremurul îngrozire! sale. 

15. Domnul atotţiitorul va apără 
pre dânşii, şi'i vor potopi pre ei, 
şi'i vor doborî pre ei cu pietre din 
praştie, şi vor bea sângele lor ca 
vinul şi vor umpleâ ca blidele jert- 
felnicului. 

16. Şi va mântui pre ei Domnul 
Dumnezeul lor în ziua aceea, ca 
pre oi pre poporul său, pentrucă 
pietre sfinte se tăvălesc pre pămân- 
tul lui. 

17. Că orice este bun dl lui este, 
şi orice este ales dela el este, grîu 
tinerilor, şi vin cu bun miros la fe- 
cioare. 

CAP. IO. 

Făgăduinţa întoarcerei Evreilor din 
robie şi sfărâmarea idolilor- 

Cereţi dela Domnul ploaie la vre- 
me iimpurie şi târzie. Domnul au 



11. Mat. 26, 28; 1 Cor. 11, 23. 

12. Isaia. 40' 2; Ps. 60, 4. 

14. Ps. 18, 5. 16. Isaia 14, 2. 
IO- 1. H 2 Lege 11, 14; Ioil 2, 23; Iov 38, 
24; 37, 6. 



ZAHARIA 10—11 



1103 



făcut nori, şi ploaie de iarnă va dâ 
lor, fiecăruia iarbă în ţarină. 

2. Pentrucă grăind a grăit osie- 
nele, şi vrăjitorii vedenii mincinoase 
şi vise mincinoase grăiau, îndeşert 
se rnângâiau, pentru aceea s'au dus 
ca oile şi s'au chinuit, că nu eră 

vindecare. 

3. Asupra păstorilor s'a întărâtat 

mânia mea, şi asupra mieilor voiu 
cercetă, şi va cercetă Domnul Dum- 
nezeu afoltiilorul turma sa casa lui 
Iuda, şi'i va pune pre ei ca pre un 
cal ai său bine gătit la răsboiu. 

4. Şi de pre dânsul a privit, şi 
de pre el a aşezat arcul cu duh de 
mânie, şi dela el va ieşî tot cerce- 
tătorul întru aceasta. 

5. Şi vor îi ca răsbointcii, cari 
calcă tina în drumuri la răsboiu şi 
se vor rândui la răsboiu, că Dom- 
nul va îî cu ei, şi se vor ruşina de 
tot călăreţii cailor. 

6. Şt voiu întări casa lui Iuda, şl 
casa lui losiî voiu mântui, şi voiu 
face pre ei să lăcuiască, că i-am 
iubit pre ei, şi vor fi cum erau când 
nu i-am fost lepădat pre ei, că eu 
sunt Domnul Dumnezeul lor, şi'i 
voiu auzi pre ei. 

7. Şi vor fi ca, nişte răsboinici ai 
lui Efraim, şi se va bucură inima 
lor ca de vin, şi fiii lor vor vedeâ şi 
se vor veseli, şi se va bucură inima 

lor întru Domnul. 

8. Semn îe voiu dâ lor, şi'i voiu 

primi pre ei, că'i voiu răscumpără 
pre ei, şi se vor înmulţi, precum 
erau mulji. 

9. Şi voiu semănâ pre ei întru 
popoare, şi cei de departe îşi vor 
aduce aminte de mine, şi vor hrăni 
pre fiii săi, şi se vor întoarce. 

10. Şi'i voiu întoarce pre ei din 
pământul Fghipefului, şi dela Asi- 
rieni voiu primi pre ei, şi'i voiu băgă 
pre ei în pământul Galaadului şi în 

2. lerem. 10, 8; 50, 6 şi 23, 21, 30. 



Livan, şi nu va rămâneâ din ei nici 
unul. 

11. Şi vor trece prin mare îngu- 
stă, şi vor lovi în mare valurile şi 
se vor uscâ toate adâncurile rîuri- 
lor, şi se va luă toată semejia A- 
sirienilor, şi schiptrul Eghipetului 
se va luă. 

12. Şi'i voiu întări pre ei întru 
Domnul Dumnezeul lor, şi întru nu- 
mele lui se vor lăudă, zice Domnul. 

CAP. 11. 

Pustiirea ţârei evreeşti; cei treizeci 
de arginţi. Pastorii cei rai şi 
pedepsirea lor, 

Deschide Livane porţile laie, şi să 
mănânce focul chedrii tăi. 

2. Vaite-se pinul, că a căzut che- 
drul, că foarte dosădiţi s'au făcut 
cei măriţi. Văifaţi-vă stejarii Vasa- 
nitidei, că s'a smuls dumbrava cea 
împreună sădită. 

3. Glasul păstorilor celor ce plâng, 
pentrucă ticăloasă s'a făcui mări- 
rea lor, glasul leilor celor ce răc- 
nesc, că s'a dosădit măreţia Ior- 
danului. 

4. Acestea zice Domnul atotfiito- 
rul: paşteţi oile ţunghierei. 

5. Care cei ce le-au câştigat le |un- 
ghleau, şi nu le păreau rău, şi cei 
ce le vindeau ziceau : bine este cu- 
vântat Domnul, că ne-am îmbogăţit, 
şi păstorii lor nu pătimeau nimic 
pentru ele. 

6. Pentru aceea mai mult nu voiu 
cruţă pre cei ce lăcuesc pământul 
zice Domnul; şi iată eu dau pre oa- 
meni, pre fieştecare în mâinile a- 
proapelui său, şi în mâinile împă- 
ratului lui, şi vor făiâ pământul, şi 
nu voiu scoate din mâna lor. 

7. Şi voiu paşte oile junghierii în 
Hananitida, şi voiu luă mie două 
loiege, pre unul l-am numit frumu- 

12. Mibeea 4, 5. 
11. 7. lezecb. 34, 23. 



1104 



ZAHARIA 11—12 



sefe şi pre celalf I-am chemai fu- 
nie, şi voiu paşle oile. 

8. Şi voiu lua pre cei lrei păstori 
întru o lună, şi se va îngreuiâ su- 
fleful meu asupra lor, că şi sufle- 
tele lor răgneau asupra mea. 

9. Şi am zis: nu voiu paşte pre 
voi, ce moare moară, şi ce lipse- 
şte lipsească, şi cei!al(i mănânce 
fieşlecare cărnurile de aproapelui 
său. 

10. Şi voiu luâ loiagul meu cel 
frumos, şi'I voiu aruncă, ca să stric 
legătura mea de pace, care am le- 
gat cu toate popoarele pământului. 

11. Şi se va strică în ziua aceea, 
şi vor cunoaşte toţi Hananeii pre 
oile cele păzite mie; că cuvântul 
Domnului este. 

12. Şi voiu zice către ei: de este 
bine înaintea voastră, da|i preful 
meu, sau vă lepădaţi? Şi au pus 
pre|ul meu treizeci de arginti. 

13. Şi au zis Domnul către mine: 
aruncâ'i pre ei în topitoare, şi vezi 
de este lucru lămurit, în ce chip 
m'au ispitit ei, şi am luat cei trei- 
zeci de arginti, şi i-am aruncat în 
topitoare în casa Domnului. 

14. Şi am aruncat al doilea toiag 
al meu, care eră funie, ca să stric 
legătura de pace între luda şi între 
Israil. 

15. Şi au zis Domnul către mine: 
ia'ti încă ţîc vase păstoreşti, de pă- 
stor nechibzuit. 

16. Că iată eu voiu ridică păstor 
pre pământ, pre ceea ce lipseşte 
nu o va cercetă, şi pre cea rănită 
nu o va căută, şi pre cea sfrunci- 
nată nu o va vindecă, şi pre cea 
întreagă nu o va îndreptă, şi căr- 
nurile celor alese Ie va mâncâ, şi 
închielurile lor te va sfărâmă. 

17. O cei ce paştefi cele deşarte! 

9. lexem. 15, 2. 

12. Mat. 26, 15 şi 27, 9. 

16. Isaia 42, 3. 

17. Ier. 23, 1; lezecb. 34, 2; Joan 10, 12. 



Cei ce afi lăsat oile, sabie preste 
brajul lui şi preste ochiul cel drept 
al lui, brajul lui uscându-se se va 
uscâ, şi ochiul cel drept al lui or- 
bindu-se se va orbî. 

GAP. 12. 

Făgăduinţe pentru cei din Ierusalim. 
Duhul Domnului j>este casa lai David 
şi pedepsirea neamurilor vrăjmaşe. 

Luarea cuvântului Domnului asu- 
pra lui Israil, zice Domnul cel 
ce au întins cerul şi au întemeiat 
pământul şi au făcut duhul omului 
întru el. 

2. Iată eu puiu Ierusalimul ca ni- 
şte tinzi, care se clătesc la toate 
popoarele împrejur, şi în Iudeea va 
fi încungiurare asupra Ierusalimului. 

3. Şi va fi în ziua aceea voiu pune 
Ierusalimul piatră călcată de toate 
neamurile, tot cel ce o va călcâ bat- 
jocorind va batjocori, şi se vor a- 
dunâ asupra |lui toate neamurile 
pământului. 

4. în ziua aceea, zice Domnul a- 
totjiilorul: voiu bate tot calul cu 
spaimă, şi pre călărejul lui cu ne- 
bunie; iar preste casa lui Iuda voiu 
deschide ochii mei, şi pre tofi caii 
popoarelor îi voiu bate cu orbire. 

5. Şi vor grăi cei mai mari preste 
miile ludei to\i întru inimile lor, a- 
flâ-ne-vom nouă lăcuitorî în Ierusa- 
lim, întru Domnul atotjiilorul, Dum- 
nezeul lor. 

6. In ziua aceea pune-voiu pre 
cei mai mari preste miile ludei ca 
tăciunele focului în lemne, şi ca fă- 
clia focului în trestie; şi vor mâncâ 
deadreapfa şi deasfânga pre toate 
popoarele împrejur, şi va mai lăcul 
încă Ierusalimul întru sine. 

7. Şi va mântui Domnul lăcaşu- 
rile ludei, ca din început, ca să nu 
se mărească lauda casii lui David, 

12. 1- % 1; Ps. 103, 3; Isaia 40, 22; Eclcs. 
12, 9. 



ZAHARIA 12-13 



1105 



şi înălţările celor ce lăcuesc Ieru- 
salimul asupra Iudei. 

8. Şi va fi în ziua aceea acoperî- 
va Domnul pre cei ce lăcuesc Ieru- 
salimul, şi va fi. cel slab întru ei în 
ziua aceea ca David; iar casa lui 
David ca casa' lui Dumnezeu, ca în- 
gerul Domnului înaintea tor. 

9. Şi va fi în ziua aceea, cercâ- 
voiu sJtscot toate neamurile, care 
vin asupra Ierusalimului. 

, 10. -Şi voiu turnă preste casa lui 
David şi preste cei ce lăcuesc Ie^ 
rusalimuî duhul darului şi al milii, 
şi vor căută la mine, pre care au 
împuns, şi vor plânge de dânsul 
plângere, ca de cel iubit, şi se vor 
văitâ cu durere ca de cel întâiu nă- 
scut. 

11. In ziua aceea mare plâns va 
fi în Ierusalim, ca plânsul rodiei tă- 
iate în câmp. 

12. Şi se va tângui pământul prin 
neamuri şi neamuri, neamurile ca- 
sei lui David deosebi şi muerile lor 
deosebi; neamurile casei lui Natan 
deosebi şi muerile lor deosebi; nea- 
mul casei lui Levi deosebi şi mu- 
erile lor deosebi. 

13. Neamul casei Iui Simeon de- 
osebi şi muerile lor deosebi. 

14. Toate neamurile cele rămase, 
fiecare neam deosebi şi muerile lor 
deosebi. 

CAP. 13. 

Izvorul curăfirei; pedeapsă prorocilor 
mincinoşi; firorocie< t Mesianică^ 

In ziua aceea va fi tot locul ca un 
lâydr deschis în casa lui David,, 
şi celor ce lăcuesc Ierusalimul, spre 
schimbare şi spre curăţire. J , 
'2; Şi va îi în ziua aceea, zice Dom- 
nul Savaot: pierde-voiu numele ido- 

■10. loan 19, 37; toii 2, 28. 
IU 2 Parat. 35, 26. 
12 Mibeia 4, 5. 
13. Iezecb. 47, 1 seg. Ioil 3, 18. .<-.-; . 



Iilor depre pământ, şiljhai mult nu 
va fi pomenirea lor, şi pre prorocii 
cei mincinoşi, şi duhul cel necurat 
voiu luă depre pământ. 

3. Şi va fi de va proroci t pm mai 
mult, şi va zice către ej tatăl său 
şi muma sa, care l-au născut pre 
el: nu vei trăi, că minciună ai grăit 
întru numele Domnului, şi'i vor îm- 
piedecă pre. el tatăl., lui şi murria 
lui, cari l-au născu.ţ pre el, când va 
proroci el. <.., 

4. Şi va fi în, ziua aceea, ruşinâr 
se-vor prorocii, ... îieştecare, dintru 
vedenia sa prorocind însuş, şi se 
vor îmbrăcă cu haină de păr, pen- 
trucă au "minţit. 

5. Şi va zice nu sunt proroc eu, 
că om lucrător de pământ sunt eu, 
că om m'au născut pre mine din 
tinerelele mele. 

6. Şi voiu zice către el: ce sunt 
ranele acestea în mijlocul mâinilor 
tale? Şi va zice: cu care m'am ră- 
nit în casa iubitului meu. 

7. Sabie, scoală-te asupra păsto- 
rilor mei, şi asupra omului cetăţean 
al lui, zice Domnul afofsfăpânito- 
rul; bale păstorul şi se vor risipi 
oile, şi voiu întoarce mâna mea a- 
supra păstorilor. 

8. Şi va fi în ziua aceea în tot 
pământul, zice Domnul: două părjl 
ale lui vor pieri şi vor lipsi, iar a 
treia va rămâneâ înlr'însul. 

9. Şi voiu trece a treia parte prin 
foc, şi'i voiu lămuri pre ei cum se 
lămureşte argintul, şi'i voiu cercă 
pre ei, cum se cearcă aurul, acela 
vâ chemă numele meu, şi eu îl voiu 
ascultă pre el, şi voiu zice: popo- 
rul meu este acesta; şi el va zice; 
Domnul Dumnezeul meu. 



2. Iezecb. 30, 13; Osie 2, 17. 

3. R 2 Lege 13, 5; lerem. 14, -t5, 
7. Mateiu 26, 31; Mateu 14, tt, : " ' 
9. 1 Petru 1, 6, 7. 



Biblia 



70. 



1106 



ZAHARIA 14 



CAP. 14. 

Prorocii asupra Ierusalimului: apele 
vii, pedepsirea vrăjmaşilor şi întoar- 
cerea neamurilor către Domnul. 

Iată vin zilele Domnului, şi se vor 
împărţi prăzile laie întru tine. 

2. Şi voiu adună foaie neamurile 
la răsboiu asupra Ierusalimului, şi 
se va luă cetatea, şi se vor risipi 
casele, şi muerile se vor pângări; 
şi va merge jumătate din cetate în 
robie, iar ceilalţi ai poporului meu 
nu vor pieri din cetate. 

3. Şi va ieşî Domnul, şi se va dâ 
răsboiu întru neamurile acelea ca 
în ziua rânduelei lui în ziua răsbo- 
iului. 

4. Şi vor stă picioarele luî în ziua 
aceea pre muntele Măslinilor cel 
din preajma Ierusalimului despre 
răsărit, şi se va desface muntele Mă- 
slinilor: jumătatea Iui către răsărit, 
şi jumătate către mare, prăpastie ma- 
re foarte; şi se va plecă jumătate 
din munte către miazănoapte şi ju- 
mătate către austru. 

5. Şi se va astupă valea munţilor 
mei, şi se va lipi râpa munţilor până 
la Ăsail, şi se va astupă în ce chip 
s'au astupat de faţa cutremurului în 
zilele lui Osie împăratului Iudei şi 
va veni Domnul Dumnezeul meu şi 
toţi sfinţii cu el, 

6. Şi va fi în ziua aceea nu va 
fi lumină, ci frig şi ger. 

7. Va fi o zi, şi ziua aceea cuno- 
scută va fi Domnului, şi nu ziuă nici 
noapte, şi de către seară va fi lumină. 

8. Şi în ziua aceea va ieşî apă 
vie din Ierusalim: jumătate de dânsa 
în marea cea dintâi, şi jumătate de 
ea în marea cea de apoi, şi primă- 
vara va fi aşâ. 

9. Şi va fi Domnul împărat pre- 
ste tot pământul, în ziua aceea va 
fi un Domn şi numele lui unul. 

14. 4. Isaia 42, 13. 

7. Hp»c. 21, 23-25. 8. lczeah. 47, 1. 



10. Care va încunjurâ tot pămân* 
tul şi pustia dela Gavâ până lâ Rem- 
mon spre austrul Ierusalimului. Iar 
Rama în loc va rămâneâ dela poarta 
lui Veniamin, până la locul porţei cei 
dinfâiu, până la poarta unghiurilor 
şi până la turnul lui Anameil, până 
la teascurile împăratului. 

11. Vor lăcul întru el, şi anatema 
mai mult nu va fi, şi va lăcul Ie- 
rusalimul fără de frică. 

12. Şi aceasta va fi căderea cu 
care va bate Domnul toate popoa- 
rele câte s'au oştit asupra Ierusali- 
mului, uscâ-se-vor trupurile lor stând 
pre picioarele lor, şl ochii lor se 
vor scurge din găurile lor şi limba 
lor se va uscâ în gura lor. 

13. Şi va fi în ziua aceea groaza 
Domnului mare presfe ei, şi se va 
apucă fieşfecare de mâna aproape- 
lui său, şi se va încleştâ mâna lui 
cu mâna aproapelui său. 

14. Şi luda se va răsboî în Ieru- 
salim, şi va adună puterea tuturor 
popoarelor de prin prejur, aur şi ar- 
gint şi haine multe foarte. 

15. Şi aceasta va fi căderea cai- 
lor şi a muşcoilor şi a cămilelor 
şi a asinilor şi a tuturor vitelor ce- 
lor ce sunt în taberile acestea după 
căderea aceasta. 

16. Şi va fi ori câţi vor rămâneâ 
din toate neamurile, care au venit a- 
supra Ierusalimului şi se vor sul 
în fot anul, ca să se închine împă- 
ratului Domnului afofsfăpânitorului 
şi ca să prăznuiască sărbătoarea fa* 
cerei corturilor. 

17. Şi va fi, ori câţi nu se vor 
sul din toate neamurile pământului 
în Ierusalim, ca să se închine îm- 
păratului Domnului afotsfăpânito- 
rului, şi aceştia la aceia se vor a- 
daoge, nu va fi presfe ei ploaie. 

18. Iar de nu se va sul neamul 



16. Isaia 2, 3. 



MALAHIA 1 



1107 



Eghipetului, nici va veni, şi preste 
dânşii va îl căderea, cu care va bale 
Domnul pre toate neamurile care nu 
se vor sui să prăznuiască sărbă- 
toarea facerii corturilor. 
?y, 19. Acesta va fi păcatul Eghipe- 
tului şi păcatul tuturor neamurilor, 
care nu se vor sul să prăznuiască 
sărbătoarea facerii corturilor. 

20. In ziua aceea va fi cea de pre 
frâul calului, lucru sfânt Domnului 



atoistăpânitorutui, şi vor fi căldă- 
rile în casa Domnului ca năstrapele 
înaintea feţii jertfelnicului, , . 

21. Şi va fi toată căldarea în Ie- 
rusalim, şi în Iuda sfântă Domnu- 
lui atotsfăpâniforului, şi vor veni 
loji cei ce jerttesc, şi vor luă din- 
lr'însele, şi vor fierbe înfr'însele; şi 
nu va mai fi Hananeu în casa Dom- 
nului atolţiitorului în ziua aceea. 

21. Isaia 35, 8; loil 3, 17; Hpoc. 21, 27. 



PROROCIA LUI MALAHIA 



CAP. 1- 

Mustrarea lui Israîl. Jertfele curate, 
şi cinstirea numelui Domnului întru 
neamuri. 

Ţ uarea cuvântului Domnului asu- 
J_.pra lui Israil în mâna îngerului, 
puneţi în inimile voastre. 

2. lubitu-v'am pre voi, zice Dom- 
nul, şi aţi zis: întru ce ne-ai iubit 
pre noi? Au nu erâ Isav fratele lui 
lacov? zice Domnul; şi am iubit pre 
Iacov; 

3. Iar pre Isav am urît, şi am ho- 
tarele lui spre pustiire, şi moşteni- 
rea lui spre casele pustiei. 

4. Câ va zice: Idumeia s'a stri- 
cat, şi să ne întoarcem, şi iarăş 
să zid im cele pustiile. Acestea zice 
Domnul atotţiitorul: ei vor zidi, şi 
eu voiu strică; şi se vor chemă lor 
hotarele fărădelegei, şi poporul pre- 
ste care s'au întins Domnul până în 
veac. 

5. Şi ochii voştri vor vedeâ, şi voi 
veţi zice: măritu-s'au Domnul mai 
pre. sus decât hotarele lui Israil. 

6. Fiul cinsteşte pre fată, şi slu- 
ga se teme de stăpânul său; şi de 

1. 2. Rom. 9, 13. 



sunt eu tată, unde este cinstea mea? 
Şi de sunt eu stăpân, unde este 
frica mea? Zice Domnul atotţiitorul, 
voi preoţii, cei ce defăimaţi numele 
meu şi aţi zis: întru ce am defăi- 
mat numele tău? 

7. Cari aduceţi la jertfelnicul meu 
pâini spurcate, şi ziceţi: cu ce le-am 
spurcat? Cu aceea, că ziceţi voi: 
masa Domnului este spurcată, şi 
mâncările care se pun pre ea sunt 
defăimate. 

8. Că de aduceţi orb spre jertfă, 
au nu este rău? Şi de aduceai şchiop 
sau bolnav, au nu este rău? Adu 
pre ea povăţuiforului tău, de te va 
primi, au de va luă faţa ta, zice 
Domnul atotţiitorul. 

9. Şi acum îmblânziţi faţa Dum- 
nezeului vostru, şi vă rugaţi lui. In 
mâinile voastre s'au făcut acestea; 
au primi-voiu faţa voastră? Zice 
Domnul atotţiitorul. 

10. Că şi vouă se vor închide u- 
şile, şi nu veţi aprinde jertfelnicul 
meu în zadar, nu este voia mea în- 
tru voi, zice Domnul afotţiitorul, şi 
nu voiu primi din mâinile voastre 
jertfe. 

8. Lev. 22, 22. 10. Isaia 1,11. 



Hm MALAHÎA 1-2 



* l£Că dela răsăritul soarelui până 
la a pii s numele meu s'a mării întru 
neamuri, şi în tot locul tămâie se 
sduce numelui meu şi jertfă curată; 
eă iiia~re este numele meu întru nea- 
muri, zice Domnul atotsfăpânîtoruli 

12. Iar Voi îl necinstiţi cu aceea, 
că ziceţi: rnasa Domnului spurcată 
este, şi mâncările care se pun pre 
ea defăimate sunt lui. 

13. Şi aţi zis: acestea din necaz 
sunt, şi eu le-am suflat pre ele,zice : 
Domnul alotţiitorul. Şi aduceţi ja- 
furi şi cele şchioape şi cele bol- 
nave. Şi de le veţi aduce jertfă, au 
primMe-voiu a ceste a din mâinile 
voastre? Zice Domnul atotfiitoruî. 

14. Blestemat este cel puternic, 
care are în turma sa parte bărbă- 
tească, şi este legat cu făgăduinţă, 
şi Jeţtîeşte Domnului ce este slri? 
cat, că împărat mare sunt cu, zice 
Domnul atotfiitoruî, şi numele meu 
înfricoşat este întru neamuri. 

1 CAP. 2. : 

Mitstmrea păcatelor Leviţilor şi ale 
; - ; : - Poporului. 

Şi acum porunca aceasta este că- 
tre voi o preoţilor ! 

2. De nu vefi ascultă, şi de nu 
veţiH pune întru inima voastră ca să 
daţi slavă numelui meu, zice Dom- 
nul atotţiitorul; şi voiu trimite pre- 
sle voi blestem şi voiu blestemă 
binecuvântarea voastră, şi o voiu 
blestemă pre ea, şi voiu risipi bi- 
necuvântarea voastră, şi nu va fî ; 
întru" w>v că voi " nu puneţi întru 
inima voastră. 

3, lată eu voiu osebî vouă* umă- 
rul şl : voiu risipi vitttrecelul prusie 
fefilfe vdasirejîVintrecelul sărbători- 
Iar; voastr#*şfc vă yoiwluâpre wi 
îrppfetwiliifo?^ km^O* , 

^fi?P§Mxvt vfz^t^i ifrrit; Isaia 19,19, 21 
şi 4!, 25; Sof. 2, 11 

2. 2. Isaia 1, 20; Leviţi 26, 14; -PL 2- Lege 



■ 4. Şi veţi cunoaşte, că eu am tri- 
mis la voi "poruncă aceasta, ca să 
fie legătura ihea cu Levî, zice Dom- 
nal atotţiitoful. * ' 
5. Legătura mea â fost cu el de- 
vieaţă şi de pace; şi i-am dat lui, 
ca, cu trică să se teamă' de mine, 
şi de către faţa numelui rrieu^ să se 
cutremure. -•- ' 

'6. Legea adevărului 5 a fosl în gura 
'. lui şi strâmbătate nu s'a aflat în ; 
buzele lui; în pace drept a umblat 
cu mine şi pre mulţi a întors dela 
strâmbătate. 

7. Că buzele preotului vor păzî 
ştiinţa şi legea vor cercâ din rostul 
lui, că îngerul Domnului atolţiito- 
rului este. 

8. Şi voi v'aţi abătut din cale şi 
aţi slăbit pre mulţi în lege, stricat-aţi 
legătura lui Levl, zice Domnul aloT* 

| ţiitorul. 

9. Şi eu v'am dat pre voi să fiţi 
defăimaţi şi lepădaţi la toate rieamu- 

' riie, pentrucă n'afi păzit căile mele, 
ci aţi luat feţele în lege. 

10. Au nu un lată este vouă tu- 
turor? Au nu un Dumnezeu v'au fă- 
cut pre voi? Pentruce aţi lăsat iie- 
ştecare pre fratele său, ca să spur- 
caţi legătura părinţilor voştri? 

11. Părăsitu-s'a luda, şi urâciu- 
ne s'a făcut în Israii şi în Ierusa- 
lim, pentrucă a spurcat Iuda sfin- 
tele Domnului, care a iubit, şi a Că- 
utat spre dumnezei streini. 

12. Pierde-va Domnul pre omul 
cel ce face acestea, până ce se va 

: smeri din lăcaşurile lui lacov. şi din 
{ \ cei? ce adircî jertfă Domnului atofţil-î 
: torului. ^ -:>■.;- i - 

13. Şi acestea, care le-am urît aţi' 
| făcut, acOpereaţi ca lacră mi jerffel- 

: rticul Domnului şi cu plâns şi ctf 
suspin din ostenele; au este încă r 



6. H, 2 Eege 33, 10. ' ■> *> 

9. 2 'Pavai. 19, 7. 

10, Matern 23, 9; Efeseni 4, 2. 



iMALAHIA 2-3 



vrednic a căufâ spre jertfă, sau a 
luâ primire din mâinile voasfre? 
- 14. Şi afi zis : penlruce Domnii! 
au mărturisit între; lineV?) Wtr^ mu * 
ierea tinereţelor taie, pre care o ai 
lăsat? Şi aceasta este părtaşe cu 
tine, şi muiere legăturii tale. 
.15. Şi n'a tăcut bine şi rămăşiţa 
duhului lui? Şi aţi zis: ce alt fără 
numai- sămânţă caută Dumnezeu?: 
Şl păziţi cu duhul vostru, şi feme- 
eâ'llîiereţelor tale să nu o părăseşti. 
■ 16. Ci dacă urându-o o ai gonit, 
zipe Domnul Dumnezeul lui Israil, 
v.a acoperi păgânătatea cugetele tale, 
zice Domnul aţ0iţiitorul, şi păziţi cu 
duhul vostru şi să nu o părăsiţi. 
s 17. Qeî ce aţi întărâtat pre Dom- 
nul cu cuvintele voastre şi aţi zis; 
cu ce l-am întărâtat pre el? Cu a- 
ceea că ziceţi, tot cel ce face rău; 
bine : este înaintea Domnului, şi în- 
tru ei el bine au voii*- şi unde este 
Dumnezeul drepfăţei? 

5iV ; ; c ap, a ; 

yPrgrocie desfre Mesia.. /îndemnarea ~, 
faporului Ja pocăinţa. Must rări, pentru 
'""** neadticereâ pârgetor. 

Îatăsetf frimiţ îngerul rneti, şi va 
găti Cale înaintea feţei mele şi în- 
dată va venî la" Biserica" sa Dom- 
nul, pre care voi căutaţii şi îngerul 
legăturei, pre care voi îl voiţi, iată 
vine, zice Domnul atcriţiitorui 

2. Şi cine va puf eâ suferi ziua 
intrărei lui? Sau cine va pufeâ stâ 
întru vederea lui? Pentrucă el va in- 
tră ca focul topiiorului şi ca iarba 
nălbi lorilor. 

3. Şi va şedeâ lopind şi curăţind 
ca argintul şi ca aurul, şi va curăţi 
pre fiii lui Levi, şi va vărsâ preste 
ei, ca aurul şi ca argintul, şi vor 
aduce Domnului Jertfă întru drep- 
tate. 

3. !• Matciu 11, 10; Marcu 1, 2; Lucâ 1, 
17; 7, 27. 3. Isaia l, 25, Ierem. 9, 7. 



4. Şi va plăcea : pornitului jertfa 
lui Iuda şi a Ierusalimului, ca zi-r 
lele veacului şi ca anii cei dina*- 
inte. , 

5. Şi voiu veni la voi cu judecată 
şi voi u fi mărturie grabnică asupra 
fermecătorilor şi asupra preacurven 
Lor* şi aşupra celor ce jură strâmb 
eu numele meu pentru minciună, şi 
asupra ceţoE, ce trag; simbria slugii 
lor şi asupresc pre văduve, şt bai 
cu pălmi : pre. şirimani, şi asupra^ 
celor ce abat judecata nemernicului, 
şi asupra celor ce nu se tem de 
mine, zice Domnul atoţţiitorul. 

6. Qă eu suni Domnul pumnegejiV 
vostru, şi nu mă schimb, şi voi fiii 
luî lacov nu v'aţi oprit deîa nedrep* 
tăjjile părinţilor voştri. r ,. 

7. V'aţi abătut deîa legea rnea.şi 
nu o aţi păzit, întoarceţi- vă către 
mine, şi mă voiu întoarce către voi j> 
zice Domnul alotjţiitojruL ţ 

- 8. Şi a|i zis; întru ce n? viom ţn-j 
t§şu;ce,?..A.u .înşelâ-va omul pre Dum-< 
nezeu? Pentrucă voi mă amăgiţi pre 
mine şi ziceţi; întru ce le-am ştnă>ţ 
git? Că zeciuirile şi pârga cu noi 
sunt. '.' ^ 

J9. Şi căutând voi căutaţi, şi pre 
mine voi \nf§[. amăgiţi. 

10. Anul s'a împlinit, şi aţi băgat 
toate rodurile în vistierii, şi va fi 
ţaîul lui în casa lui; întoarceţi-vă 
dar întru aceasta,, 5 zice Dornnal a- 
totţiitorul, şi voiu deschide vouă 
ţghiaburile cerului, şi voiu vărsâ 
binecuvântarea mea vouă până va 
fi destul. 

11. Şi voiu împărţi vouă de mân- 
care, şi nu voiu strică vouă roadă 
pământului vostru, şi nu va slăbi 
viea voastră cea din ţarină, zice 
Domnul atoţţiitorul. 



5. Eşire 20, 7. 

6. Ps 32, 11. 

7. Zabacia 1, 3. 

10. Pilde 3, 10; Iezechiil 44, 30. 



1110 



MALAHIA 3-4 



12. Şi vâ vor ferici pre voi toate 
neamurile, pentrucă veţi fî voi mie 
pământ dorit, zice Domnul aiofţii- 
torul. 

13. Ingreuiat-aţi asupra mea Cu- 
vinlele voastre, zice Domnul, şi afi 
zis: întru ce am grăit rău asupra la ? 

14 Zis-aji: deşert este cel ce slu- 
jeşte lui Dumnezeu, şi ce este mai 
mult, că âm păzit poTuncile Iui, şi 
am umblat cu cucerie înaintea fe- 
ţei Domnului atottiitorului? 

15. Şi acum fericim pre cei stre- 
ini, şi se zidesc de isnoavă toţi cei 
ce fac fărădelege, şi s'au împroti- 
vit lui Dumnezeu şi s'au mântuit. 

16. Acestea au grăit împrolivâ cei 
ce se tem de Domnul, fieştecare că- 
tre aproapele său, şi au ascultat Dom- 
nul şi au auzit, şi au scris carte de 
pomenire înaintea sa celor ce se tem 
de el şi se sfiesc de numele lui. 

17. Şi vor fi mie, zice Domnul 
atotţiitorul, în ziua care eu o fac 
spre moştenire şi îi voiu alege pre 
ei precum alege omul pre fiul său, 
care'r slujeşte lui. 

1â. Şi vă veţi întoarce şi veţi ve- 
deâ ce este între cel drept şi între 
cel fărădelege, între cel ce slujeşte 
Iui Dumnezeu, şi între ctl ce "nu slu- 
jeşte lui. 



12. R 2 Lege 28, 10 şi 33, 29. 

13. Iov 24. 9; Ps- 72, 13. 

14. Ierem. 44, 17, 18. 17. Ps. 102, 13. 
18. I6aia 11, 4; 2 Tesal. 2, 8. 



CAP. Ar. 

Ziua de judecată q Domnului. Răsă- 
rirea Soarelui dreptaţei. Prorocii 
Mesianice şi vremuri mai bune. 

Iată vine ziua arzând ca un cup- 
tor, şi'i va arde pre ei, şi loji cei 
de alt nealn, şi toţi cei ce fac fără- 
delege vor fi trestie, şi'i vâ aprinde 
pre ei ziua aceea care vine, zice 
Domnnl atotţiitorul, şi nu va rămâ- 
neâ dintru ei rădăcină, nici odraslă. 

2. Şi va răsări vouă celor ce vă 
temeţi de numele meu, soarele drep» 
tăjei şi vindecare în aripile lui, şi 
veţi ieşi şi veţi jucâ ca viţeii cei 
sloboziţi 4tn legături. 

3. Şi veţi călcâ pre cei fărădelege, 
că vor fi cenuşă supt picioarele voa- 
stre, în ziua care eu o fac, zice Dom- 
nul atotţiitorul. 

4. Aduceţi-vă aminte de legea lui 
Moisl robul meu, precum v'am a- 
şezat vouă în Horiv porunci şi în- 
dreptări la Iot poporul lui Israil. 

5. Iată eu voiu trimite vouă pre 
Ilie Tesvileanul mai 'nainte până ce 
va veni ziua Domnului cea mare şi 
luminată. 

6. Care va Întoarce inima; tatălui 
spre fiu, şi inima omului spre ve- 
cinul său, ca să nu viu şi să bai pă- 
mântul de tot. 



4. 1. Ps. 49, 23. 

2. Ps. 20, 10: Luca 1. 78. 

3. Ps. 49, 23. 4. B. 2 Lege 6, 3. 
6. Lucâ 1, 17. 



CARTEA LUI TOVIT 



CAP. 1. 

Neamul lui Tovit. Frica de Dumnezeu 
, şi năpustea bătrânului Tovit, 

Cartea cuvintelor lui Tovif al lui 
Toviil, al lui Ananiil, al lui Aduil 
ai lui Gavail, dintru sămânţa lui A- 
$\[\, din neamul lui Neflalim. 

2. Care s'a robii în zilele lui E- 
nemessar împăratul Asirienilor din 
tfzvfo care este deadreaptâ Chidi- 
osului din Neftalim în Galileea de- 
asupra lui Asir. 

3. Eu Tovit pre calea adevărului 
şi a drepiăţei am umblat în toate 
zilele vieţei mele, şi milostenie multă 
am făcut fraţilor mei, şi neamului 
meu, celor ce erau duşi cu mine 
în ţara Asirienilor la Ninevi. 

l 4. $i când eram în ţara mea, în 
pământul lui Israil, tânăr fiind eu, 
tot neamul lui Neftalim tatăl meu 
s'a depărtat dela casa Ierusalimu- 
lui, care s'a ales din toate nea- 
murile lui Israil; ca ţoate neamurile 
să jertfească. 

5. După ce s'a sfinţit Biserica lă- 
caşul celui prea înalt, şi s'a zidit 
pentru (oafe neamurile veacului, şi 
toate neamurile, care împreună s'au 
depărtat, şi casa lui Neftalim tatăl 
-rriStf jertfea lui Vaal, junincei. 

6. Iar eu singur mergeam de multe 

1. 2. 4 Imp. 17, 3 şi 18, 11. 
5. 3 Imp. 12, 28. 



ori în Ierusalim la praznice, pre- 
cum este scris tot poporului lui Israil 
poruncă veşnică: pârga şi zeciuiala 
rodurilor şi cele întâiu născute ale 
turmei mele, şi le dam preoţilor fiilor 
lui Aaron la jertfelnicul tuturor rodu- 
rilor. 

7. Zeciuiala cea dintâiu o dam fi- 
ilor lui Levi celor ce sluji au în Ie- 
rusalim; iar adoua zeciuială o vin- 
deam şi mergeam şi o cheltuiam în 
Ierusalim în tot anul; 

8. Iar a treia o dam celor ce se 
cuvineâ, precum a fost poruncit De- 
vora muma tatălui meu, penirucâ 
sărac am rămas de tatăl meu. 

9. Şi după ce m'am făcui bărbat 
am luat ferneie pre Ana din semin- 
ţia neamului meu, şi am născut din 
tr'însa pre Tovie. 

10. Ş când am fost dus în robie 
la Ninevi, toţi fraţii mei şi cei din 
neamul meu, mâncau din pâinile pă- 
gânilor; 

11. Iar eu mi-am păzit sufletul 
meu să nu mănânce, că'mi aduceam 
aminte de Dumnezeu din tot sufle- 
tul meu. 

12. Şi au dat cel prea înalt har 
şi milă înaintea lui Enemessar, şi 
i-am fost lui cumpărător. 

13. Şi mergând în Midia am pus 
la Gavail fratele lui Gavria din Ra- 
ghis al Midiei zece tatanţi de afginl. 

1 14. Şi după moartea lui Enemes- 



1112 



TOVIT 1—2 



sar a împărăţii Senahirim feciorul 
lui în locul lui şi nefiind căile lui aşe- 
zate, mai mult nu m'am putut duce 
în Midiea. 

15. Şi în zilele lui Enemessar mi- 
lostenii multe tăceam fraţilor mei: 
pâinile mele le dam celor flămânzi 
şi hainele mele celor goli; şi ori 
pre care din neamul meu îl vedeam 
mort şi lepădat după zidul Ninevii, 
îl îngropam. 

16. Şi ori pre care omoră împă- 
ratul Senahirim, când a venii fu- 
gind din Iudeea, pre ascuns luându'i 
îi îngropam, că pre mulţi a omorî! 
întru mânia sa şi a căutat împăra- 
f ţii trupurile lor, şi nu le-a aflat. 

17. Şi mergând un Ninevitean a 
spus împăratului, că eu i-am îngro- 
pat pre ei. şi m'am ascuns, şi în- 
ţelegând că mă caută să mă omoare, 
temându-mă m'am dat în laturi. 

18. Atunci mi-a luat iot ce am a-, 
vul, şi nimic nu mi-a rămas mie 
afară de Ana muerea mea şi Tovie 
fiul meu. 

19. Ci n'au trecut cincizeci şi cinci 
de zile, până când l-au omorît pre, 
el doi feciori ai lui, cari au fugit 
în munţii Ararat; şi a împărăţii Sa- 
herdon fful lui în locul lui. 

Şi a pus pre AhiâBar îeciprul 
lui Anail fratelui rrieu mai mare pre- 
şte toată dregătoria tatălui său, şi 
preste toată purtarea de grijă; deci 
rugându-se Ahiahar pentru mine,, 
m'am întors la Ninevi. 

21. Şi erâ Ahiahar şi paharnic şi 
preste inel, şi dregător şi purtător 
de grije. ' 

22. Şi 1-a pus pre ei Saherdon al 
doilea după sine, iar el îmi erâ ne- 
pot de frate. 



16. 4 Imp. 19, 35. 

17. Sirab 48, 24. 
18: 4 Imp. 19, 37. 
19. Isaia 37, 33. 



CAP. 2. 

Orbirea lui lovit; mustrarea de cas- 
nici şi răbdarea lui. 

Şi după ce m'am întors eu la casa 
mea, mi s'a dat mie Ana muerea 
mea şi Tovie fiul meu; iar la sărbă- 
toarea celor Cincizecimei, care este 
sfântă a şaptea săptămână, făcutu- 
s'a prânz bun mie, şi am şezut să 
mănânc. 

2. Şi văzând că sunt bucate multe, 
am zis fiului meu: mergi şi adu pre 
care vei aflâ din fraţii noştri lipsit, 
care îşi aduce aminte de Domnul; 
şi iată eu te aştept. 

3. Iar el viind a zis: tatăl Unui 
din neamul' nostru sugrumat zace 
lepădat în târg. 

. 4. Atunci eu mai 'nainle de a gu- 
stă, sărind lam luat pre el şi l-am 
dus Ia o casă până când a apus 
soarele, 

5. Şi întorcându-mă m'am spălat 
şi am mâncat pâinea mea supărat. 

6. Şi mi-am adus aminte de pro-? 
rocia iu» Amos, cum a zis: întoar- . 
ce-se-vor sărbătorile voastre înţru 
plângere şi toate veseliile voastre; 
înfru tânguire, şi am plâns; şi, după- 
ce a apus soarele m'am, dus, şi şă- : 
pând l-am îngropat. f t ,i 

7. Iar vecinii râdeau zicândi nu 
şe teme mai mult acesta, că se va 
omorî pentru lucrul acesta, măcar 
Că odată cu fuga abiâ a scăpat; şi 
acum iar îngroapă pre cei morţi? 

8. Şi, în fr' a cea noapte fiind oste- 
nit de îngropăciune, m'am culcat 
pângărit lângă peretele curţei, cu 
faţa descoperită. 

9. Şi nu ştiam că sunt pasări în 
părete, şi f iindu'mi ochii mei de- 
schişi, s'au găinat pasările fierbinte 
în ochii mei, şi s'au făcut albiei 
în ochii mei, şi am mers la doftori 
şi nu mi-a folosit. 

; 2- s - Hmos 8, 10; 1 Maca^. 1, 41. 



TOVIT 2— 3 



1113 



10. Şi m'a hrănit Ahiahar până 
am mers în Elemaida. 

11. Iar muerea mea Anaiăceâ lu- 
cruri muereşti, şi le trimeiea stăpâ- 
nilor. 

12. Şi aceia i-au plătit ei, şi i-au 
dat şi un ied. 

13. Şi când a venit la mine a în- 
ceput a strigă, şi i-am zis ei: de 
unde este iedul? Au de furat este? 
Dă'l stăpânilor, că nu este slobod 
a mânca de furat. 

14. Iar ea a zis: dar mi s'a dat 
mie afarj de plată. Ci nu o am ere-? 
zuf, şi am zis să'l dea înapoi slă- 
pânilor şi, m'am mâniat pre ea. 

15. Iar ea răspunzând mi-a zis 
mie: unde sunt milosteniile fale şi 
dreptăţile tale? Iată cunoscute suni 
toate cu tine. 

; CAP. 3. 

Rugăciunea bătrânului Tovit şi a Sar ei 
fata lui Raguil; ascultarea, rugăciunei 
lor şi 'trimiterea îngerului ajutător, 

Si mâhnindu-mă am piânş şi m'am 
rugat cu durere zicând: 

2. Drepf eşti Doamne, şi toate lu- 
crurile fale şi toate căile fale sunt 
milă şi adevăr şi judecată adevă- 
rată, şi drept judeci în veac. 

3. Adu'ţi «aminte de mine, şi ca- 
ută spre mine, să nu mă pedepseşti 
pre mine pentru păcatele mele şi 
pentru neşUinţele mele şi ale pă- 
rinţilor mei, cari au păcătuit îna- 
intea ta. 

4. Că n'am ascultat poruncile fale, 
şi ne-ai dat în jefuire şi în robie 
şi în moarte şi în pildă de ocară 
la toate neamurile la cari suntem 
risipiţi. 

: 5. Şi acum multe sunt judecăţile 
tale şi adevărate, nu face după pă- 
catele mele şi ale părinţilor mei, 
pentrucă n'am făcut poruncile tale, 
şi n'am umblat cu adevăr înaintea fa. 

3. 4. H 2 Lege 28, 15. 



6. Şi acum, precum este plăcut 
înaintea ta, fă cu mine: porunceşte 
să iâ duhul meu, ca să mă slobo- 
zesc şi să mă fac pământ, că mai 
de folos este mie a murî decât a 
frăî, că ocări mincinoase am auzit 
şi mâhnire multă este întru mine. 

7. Porunceşte dar să mă slobo- 
zesc din nevoea aceasta, în locul 
cel veşnic, nu întoarce faţa ta. dela 
mine. 

8. Intru aceeaşi zi s'a întâmplat 
Sarei fetei lui Raguil în Ecvafana 
Midiei, de o au ocărîf slujnicile ta- 
tălui ei, că a fost măritată după 
şapte bărbaţi; iar Asmodeu dracul 
cel rău, i-a omorît pre ei mai 'na- 
inie de a se împreuna ei cu ea g 
cum este ia mueri. 

9. Că ztceâ ei: au nu pricepi că'ji 
sugrumi bărbaţii făi? lată şapie ai 
avut, şi nici a unuia dintru ei nu 
te-ai numit? 

10. Ce fie baţi pre noi pentru ei? 
Dacă a murit, du-fe cu ei; să nu 
vedem din tine fiu sau fată în veac. 

.1.1. Acestea auzindu-le ea, s'a mâh- 
nit foarte, cât eră să se sugrume, 
şi a zis: pre mine singură mă are 
tată! meu, de voiu face aceasta, o- 
cară va fi lui, şi bătrâneţele lui le 
voiu pogorî cu durere în iad. 

12. Şi s'a rugat spre fereastră şi 
a zis: bine eşti cuvântat Doamne 
Dumnezeul meu şi bine este cuvân- 
tat numele slavei fale cel sfânt şi 
cinstit în veci, bine să te cuyinteze 
toate făpturile tale în veac. 

13 ; Şi acum Doamne, ochii mei 
şi faţa mea către tine am întors, zi- 
când: să mă slobozeşfi pre mine 
de pre pămânf r ca să nu mai auz 
eu ocară. 

14. Tu cunoşti Doamne, că cu- 
rată sunt de fot păcatul bărbătesc* 
şi n'am pângărit numele tău, nici 
numele tatălui meu în pământul ro-„ 
biei mele. 



1114 



TOVIT 3-4 



15. Una născută sunt fafăiui meu 
şi n'are eî alt prunc, care să mo- 
şlenească după el, nici frate aproape, 
nici are acela fiu ca să mă păzesc 
pre mine lui muere. 

16. Iată rrii-a pierit şapte, pentru 
ce este mie ă mai trăi? Şi de nu 
se pâre ţie a mă omorî pre mine, 
porunceşte a câutâ spre mine, şi 
â mă mitul ca să nu mai auz ocară. 

17. Şi s'a auzit rugăciunea amân- 
durora înaintea slavei marelui Dum- 
nezeu, şi s'au trimis Rafail sâ'i vin- 
dece pire amândoi: lui Tovit să-i 
cureţe albeţele şi pre Sara fata Iui 
Raguil să b deâ femeie lui Tovie fi- 
ului lui Tovit şi să lege pre Asmo- 
deu dracul cel rău, că Iui Tovie s'a 
daf ca să o aibă pre ea femeie. 

18. Infr'acea vreme întorcându-se 
Tovie a intrat în casa sa, şi Sara 
fata lui Raguil s'a pogorît din foi- 
şorul său. 

CAP. 4. 

Tovit povăţueşie pre fiul său a păzi 
foruncile lui Dumnezeu şi'i destămu- 
eşte cei zece talcmţi depuşi la Raguil, 

In ziua aceea şi-a adus aminte 
Tovit de argintul, care 1-a pus la 
Gavail în Raghisul Midii. 

2. Şi a zis întru sine: eu mi-am 
cerţii moarte, penlruce nu chem pre 
Tovie fiul meu, ca să spui lui mai 
'nainte de ce voiu murî? 

3. Şi chemându'l pre el a zis: 
fiule 1 De voiu murî, îngroapă-mă, 
şi să aibi grije de muma ta, cin- 
steşte-o pre ea în toate zilele vieţei 
tale, şi fă ce va plăceâ ei, şi să nu 
6 mâhneşti pre ea. 

4. Adu'ţi aminte fiule, că multă 
nevoie a avut cu tine în pântece; 
când va murî, îngroapă-o lângă mine 
într'o groapă. 

5. In toate zilele fiule adu'ţi a- 



4. 1- 1» 14. 3. Eşire 20, 12; Sirah i, 28. 



minte de Domnul Dumnezeul no- 
stru, şi cu voea hu păcătui, şi nu 
călca poruncile lui; şi în toate zi- 
lele vieţei tale fă dreptate, şi nu um- 
blă pre căile nedreptăţei. 

6. Gâ de vei face fu adevărul, cu 
spor vor fî ţie căile fale întru fap- 
tele tale, şi tuturor celor ce fac 
dreptate. r 

7. Din cele ce ai tu fă milostenie 
şi să nu pistnuiască ochiul tău, când 
faci milostenie. 

8. Să iiu'ţi întorci faţa la de că- 
tre nici un sărac, şi de către tine 
nu' şi va întoarce Dumnezeu faţa sa. 

9. După cât de multă avere ai, fă 
milostenie; de ai mult, mult dă. 

10. De ai puţin, după cât aî de 
puţin nu te sfii a face milostenie. 

11. Că comoară bună agoniseşti 
ţie la ziua cea de lipsă, că milo- 
stenia din moarte izbăveşte, şi nu'l 
lasă să intre întru înturierec. 

12. Că bun dar este milostenia 
tuturor celor ce o fac pre ea, îna- 
intea celui prea înalt. 

13. Păzeşte-te pre tine fiule de 
toată curvia, şi mai 'nainte iâ ţie 
femeie din sămânţă părinţilor tăi; 
şi nu luâ femeie streină, care nu este 
din neamul tâtăluf tăul f ! " 

14. Că fii prorocilor suntem: Noe, 
Avraam, Isaac, lacov, aceştia sunt 
părinţii noştri din veac. 

15. Adu'ţi aminte fiuleî Că foţi 
aceştia au luat femei din fraţii săi, 
şi s'au binecuvântat întru fiii săi, 
şi sămânţa lor va moşteni pământul. 

16. Şi acum fiule! Iubeşte pre fra- 
ţii tăi, şi nu te frufî cu inima fa de 
fraţii tăi, ş§ de fiii şi "ide fetele po- 
porului tău; ia'ţi ţie dintr'fnşii femeie. 

17. Că în trufie este pierdere şi 
neaşezare multă, şi întru fată scă- 
dere şi lipsi mare, şi necuviinţa 
este mtmWioârrieiel. 



7. Pilde 3, 9; Sirab 4, 10; Lucă 14, Iii 
Sirab 35, 11; 29,15. 13. 1 Tesal. 4, 3. 



TOVIT 4-5 



1115 



18. Plata fiecărui om care fi-a 
lucraf fie, să nu rămâe presfe noapte 
la (ine, ci o dă îndafă, şi de vei siuj! 
lui Dumnezeu, fi se va răsplăti. 

19. Iâ aminte fiule întru toate lu- 
crurile tale, şi fii înţelept întru toată 
petrecerea ta; şi ce urăşti tu, nimă- 
rui să nu faci. 

20. Vin, cât să te îmbefi, să nu 
bei, şi să nu meargă cu tine în ca- 
lea fa befia. 

21. Din pâinea fa dă celui flămând 
şi din hainele fale celor goli. 

22. Tot ce prisoseşte fie fă milo- 
stenie, şi să nu pismuiască ochiul 
tău,' când faci milostenie. 

23. Pune pâinile tale preste mor- 
mântul drepţilor, şi nu dâ celor pă- 
cătoşi. 

24. Sfat dela fot înţeleptul cere, 
şi niciodată să nu lepezi sfatul cel 
de folos. 

25. Şi în toată vremea binecu- 
viniează pre Domnul Dumnezeul tău, 
şi cere dela el, ca să se îndrepteze 
căile tale şi toate cărările fale, şi sfa- 
turile laie vor spori. 

26. Că toate neamurile n'au sfat; 
ci însuş Domnul dă toate bunătă- 
ţile, şi ori pre care vrea, smereşte 
precum vreâ. 

27. Şi acum fiule ţine minte po- 
runcile mele, şi să nu se şteargă 
din inima ta. 

28. Iar acum arăt ţie, că sunt zece 
talânţi de argint, cari i-am pus la 
Gavail fiul lui Gavria în Raghisul 
Midiei. 

29. Şi nu te teme fiule pentrucâ 
am sărăcit. 

30. Ai fu multe, de te vei teme 
de Dumnezeu, şi te vei depărfâ de 
tot păcatul şi vei face ce este plă- 
cut înaintea lui. 



18. Lev. 19, 12; lacov 5, 4. 
19. R 2 Lege 24, 14. 



CAP. 5. 

Trimiterea lui Tovie şi însoţirea lui 
de către înger în Raghisul Midiei, 

Şi răspunzându-i Tovie a zis; tatăl 
Face-voiu toate câte ai poruncit 
mie. 

2. Ci, cum voiu puteâ luâ argin- 
tul dela el, de vreme ce nu'l cunosc 
pre el? 

3. Şi i-a dat lui scrisoarea mâi- 
nei şi i-a zis lui: caută'ţi om, care 
să meargă cu fine, şi să'i plătesc 
lui simbrie până sunt viu, şi du- 
cându-te iâ argintul. 

4. Şi s'a dus să caute om, şi a 
aflat pre Raîaiî, care eră înger şi 
nu ştieâ, şi i-a zis lui: poţi merge 
cu mine în Raghisul Midiei, şi ştii 
locurile? 

5. Şi a zis îngerul: eu voiu merge 
cu tine, şi la Gavail fratele nostru 
am mas. 

6. Şi a zis Tovie către el: aşfeapfă- 
mă să spuiu tatălui meu. Şi i-a zis 
lui: mergi, şi să nu zăboveşti. 

7. Şi mergând a spus tatălui său: 
iată am aflat om care va merge cu 
mine, iar el a zis: chiamă'l pre el 
la mine, ca să cunosc din ce neam 
este, şi de este om credincios, ca 
să meargă cu fine. 

8. Şi 1-a chemat pre el, şi a in- 
trat şi s'a închinat unul altuia. 

9. Şi a zis Tovit lui: frate, din ce 
neam şi din ce sămânţă eşti fu? 
Spune'mi. 

10. Şi i-a zis lui: neam şi semin- 
ţie cerci tu ? Au năimit, care să 
meargă cu fiul tău? 

11. Şi i-a zis Tovit lui: voiu frate 
să cunosc neamul tău şi numele. 

12. Iar el â zis: eu sunt Azaria a) 
lui Ananie celui mare din fraţii tăi. 

13. Şi i-a zis Tovit lui: sănătos 
să vii frate şi să nu te superi pre 
mine, pentrucă am întrebat să ştiu 
neamul tău şi sămânţa fa. 



1116 



TOVIT 5-6 



14. Şi fu eşti fratele meu din neam 
frumos şi bun, că am cunoscut pre 
Anania şi prc Ionatan fiii lui Sa- 
meu celui mare. 

15. Că mergeam împreună la Ie- 
rusalim a ne închină, aducând cele 
întâiu născute şi zeciuelele roadelor, 
şi n'au rătăcit cu rătăcirea fraţilor 
noştri. * 

16. Din rădăcină bună eşti frate; 
ci spune'mi, ce simbrie sS'ţi dau? 
0 drahmă pre zi, şi cele de lipsă 
ţie, ea şi fiului meu. ; 

17. Şi încă voiu mai adaoge ţie 
pre deasupra simbriei, de vă veţi 
întoarce sănătoşi. 

18. Şi s'a tocmit aşa şi a zis că^ 
tre Tovie: găteşte- te de cale, şi să 
călătoriţi bine. 

19. Şi a gătit fiul lui cele de cale. 

20. Şi ţ a zis lui tatăl lui: mergi 
cu omul acesta, iar Dumnezeu cel 
ce lăcueşte în cer, să îndrepteze ca- 
lea voastră, şi îngerul lui Dumne- 
zeu să meargă împreună cu voi. 

21. Şi au ieşit amândoi să meargă, 
şi câinele pruncului a mers cu ei. 

22. Şi a plâns Ana muma lui, şi 
a zis către Tovif: pentruce.ai mâ- 
nat pre fiul nostru? 

23. Au nu eră el toiagul mâinii 
noastre? Intrând şi ieşind înaintea, 
noaşfră. 

24. Argint Ia argint să nu sosea- 
scă, ci el urâciune fiului nostru să 
se facă. * 

25. Că precum ni s'a dat nouă c 
a trăi dela Domnul, aceasta destui 
este nouă. & 

26. Şi i a zis: ei Tovit: nu aveâ 
grije sorol Sănătos va venî, şi o- 
chii tăi îl vor vedeâ pre el. 

: 27. Că înger bun va merge îm- 
preună cu el. şi se va îndreptă ca- 
lea lui, şi se va întoarce sănătos. 
Şi a încetat a mai plânge. » < 



CAP. 6. - 

Călătoria lui Tovie; prinderea peştelui 
periculos, luarea măruntaelor lui pen- 
tru lecuiri şi sfatul îngerului pentru 
căsătorie. 

Iar ei mergând pre cale, au sosit 
seara la rîul Tigris şi au mas acolo. 

2. Şi pruncul s'a pogorît să se 
spele, iar un peşfe din rîu a sării 
şi a vrut să înghiţă pre' prunc. ' 

3. Iar îngerul i-a zis lui : prinde 
peştele acesta, şi a prins pruncul 
peştele, şi 1-a tras la pământ. , f 

4. Şi i-a zis îngerul: spintecă pe- 
ştele şi iâ inima, ficatul şi fie'rea şl 
le pune bine. . , 

5. Şi a făcut pruncul precum i-a 
zis îngerul, iar peştele frigându-j 1-a' 
mâncat. p 

6. Şi s'au dus amândoi, până Ice 
s'au apropiat de Ecvatana. r ' % 

7. Şi a zis pruncul către înger: 
Azarie frate: de ce sunt bune inima,, 
ficatul şi fierea peştelui? 

8. Şi i; a > zis lui îngerul: inima şţ 
ficatul de va bântui pre cinevâ drac 
sau duh râu, dinfr'acesfea frebue a 

i face fum înaintea omului sau a fe-. 
meii, şi mai mult jiu se va bântui. 

9. Iar fierea a unge pre omul,' 
care are albeaţă în oefii, şi se va 
vindecă. , ^ , 

10. Şi apropiindu-sc de Raghi a 
zis îngerul către prunc: frafe, astăzi 
vom mâneâ la Raguil, care îţi este 
rudă {ie, şi, are el o fată una nă- 
scută, anume Sara. 

11. Yqiu grăi despre ea, ca să o 
dcâ ţie femeie. 

12. Că ţie se cuvine moştenirea 
ei, că, tu singur '.eşti din ruda ei, iar 
feţişoara este frumoasă şi înţeleaptă. 

13. Deci acum ascultă- mă, şl voiu" 
grăi către tatăl ei, şi când ne voni 
întoarce dela Ragon, vom face nunta. 

14. Că ştiu că Raguil nu o va dâ^ 

©. 12. Num. 27, 8; 37, 3. 



TOVIT 6-7 



1117 



altui bărbat după legea lui Moisî; 
sau va fi vinovat morfii, că moşte- 
nirea, ţie se cuvine să o iei, decât 
orice alt om. 

; 15. Atunci a zis pruncul către în- 
ger: Azarie îratel Am ; auzit eu că 
feţişoara aceasta a fost dată la şapte 
bărbaţi, şi toţi în cămară au pierit. 

16. Şi acum eu unul sunt al ta- 
tălui meu şi mă tem, ca nu intrând 
să mor, ca şi cei mai .dinainte, că 
un drac o iubeşte pre ea, care ni- 
mănui nu strică, fără numai celor 
ce intră la ea. 

17. Şi acum eu mă tem să nu 
mor, şi să pogor vieaţa tatălui meu 
şi a mumei mele de supărarea cea 
pentru mine în groapă, şi alt fiu 
n'au ei, care să'i îngroape. 

18. Şi i-a zis lui îngerul: nu'Ji a- 
duci aminte de cuvintele, care fi-a 
poruncit ţie tatăl tău, ca să'ţi iei fe- 
meie din neamul tău? 

19. Şi acum asculfă-mă frate, că'ji 
va fi ţie femeie şi de dracul ei nici 
O seamă să nu bagi, că în noaptea 
aceasta se va dâ ea {ie femeie. 

: 20. Şi când vei inlrâ în cămară, 
şâ iei spuză de lămâeturi, şi pune 
din inima peştelui şi din ficat, şi 
fă fum, şi va mirosi dracul, şi va 
fugi, şi nu se va mai întoarce în 
veacul veacului. 

21. Şi când vei intrâ ia ea, seu- 
laţi-vă amândoi, şi strigaţi către mi- 
lostivul Dumnezeu, şi se va milo- 
stivi spre. voi, şi vă va mântui. 
• 22. Nu te teme, că din veac s'a 
gătit ea ţie, şi iu o vei mântui pre 
ea, şi va merge cu tine, şi soco- 
tesc, că vei aveâ dintr'însa fii. 

23. Şi după ce a auzit Tovie a- 
cestea, o a îndrăgit pre ea, şi su- 
fletul lui foarte s'a lipit de ea, şi a 
sosit în Ecvatana. 



CAP. 7. 

Raguil din îndemnul îngerului dă pre 
Sara fala sa soţie lui Tovie şi se 
•• face nunta. 

Ci au venit la casa lui Raguil, şl; 
Vi-a întâmpinat pre ei Sara, şi ş'a 
închinat lor, şi aceştia .ei, şi. i-a 
băgat pre dânşii în casă. 

2. Şi a zis Raguil către Edna mu- 
erea sa: cum seamănă tinerelul a- 
cesta cu Tovit nepotul meu. 

3. Şi i-a întrebat pre ei Raguil: 
de unde sunteji fraţilor? 

4. Şi ei au zis lui: din fiii lui Nef- 
falim cei robiţi la Ninevi, 

5. Şt a zis el către ei: cunoaşteţi 
pre Tovit tratele [nostru? Şi ei zi- 
seră: îl cunoaştem. 

6. Şi a zis lor: sănătos este? Iar 
ei i-au zis iui: trăeşte şi este să- 
nătos şi a zis Tovie: tată'mi este. 

7. Şi a sărit Raguil şi 1-a săru- 
tat pre el şi a plâns, şi 1-a binecu- 
vântat pre el, şi i-a zis lui: fiu de 
om bun şi de omenie eşti. 

8. Şi auzind că Tovit a pierdut 
ochii săi, s'a întristat şi a plâns, şi 
Edna femeia lui şi Sara fata lui au 
plâns. 

9. Şi i-a primit pre ei cu osârdie 
şi a tăiat un berbece din oi, şi a 
pus înainte bucate multe. 

10. Şi a zis Tovie către Rafail: 
Azarie frate! Grăieşte de cele ce zi- 
ceai tu pre cale, şi să se săvârşia- 
scă lucrul, şi a spus cuvântul lui 
Raguil. 

11. Şi a zis Raguil către Tovie: 
mănâncă şi bea şi fii vesel, că fie 
se cuvine să iei pre fata mea. 

12. Insă voiu spune jie adevărul: 
dat-am pre fata mea la şapte băr- 
bafi, şi în noaptea în care au intrai 
ei la ea, au murit. Ci ţine'ţi firea- şi 
fii vesel. ■•/ 

13. Şi a zis Tovie: nu voiu.gu- 



7. 10- 5, 4. 



1118 



TOVIT 7—8 



siâ nimic aici, până când nu o veji 
aduce şi o veţi pune înaintea mea. 

14. Şi a zis Raguil: iâ-o pre ea 
de acum după lege, că tu eşti ei 
frale şi ea îţi este ţie soră. Iar mi- 
lostivul Dumnezeu să vă deâ vouă 
cete mai bune. 

15. Şi a chemat pre Sara fata sa 
şi luându-o de mână, o a dat pre 
ea muere lui Tovie şi a zis: iată 
după legea lui Moisl iâ-o pre ea, 
şi o du la tatăl tău, şi i-a binecu- 
vântat pre ei. 

16. Şi a chemat pre Edna mue- 
rea sa, şi luând carte a scris le- 
gătura şi o a pecetluit. Şi au înce- 
put a mâncâ. 

17. Şi a chemat Raguil pre Edna 
muerea sa, şi a zis ei: Soro! Gă- 
teşte cealaltă cămară şl o bagă pre 
ea acolo. 

18. Şi a făcut precum i-a zis, şi 
băgând-o pre ea acolo a plâns, a- 
şijderea şi fata împreună a plâns. 

19. Şi a zis către ea: cutează 
fiică, Domnul cerului şi al pămân- 
tului te va bucură pre tine pentru 
întristarea ta aceasta, cutează fiică. 

CAP. 8. 

Căsătoria lui Tovie cu Sara; rugăciu- 
nea lor, ospăţul nunţei şi înzestrarea. 

Iar după ce a săvârşit cina, a bă- 
ga! pre Tovie la ea. 

2. Şi intrând el şi-a adus aminte 
de cuvintele lui Rafail şi a luat spu- 
ză de fămâeturi şi a pus deasupra 
inima peştelui şi ficatul, şi a făcut 
fum, şi mirosind dracul mirosul a 
fugit la cele mai din sus ale Eghi- 
petului, şi l-a legat pre el îngerul. 

3. Iar după ce s'au închis amân- 
doi, s'a sculai Tovie din pat, şi a 
zis: scoală soro şi să ne rugăm, 
ca să se milostivească spre noi 
Domnul. 



4. Şi a început Tovie a zice: bme 
eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor 
noştri şi bine este cuvântat numele 
tău cel sfânt şi slăvit în veci. 

5. Bine să te cuvinteze cerurile 
şi toate lucrurile tale. 

6. Tu ai făcut pre Adam şi l-ai 
dat lui ajutor pre Eva întărire pre 
femeia lui; dintr'aceştiea s'a făcui 
sămânţă oamenilor. 

7. Tu ai zis: nu este bine să fie 
omul singur, să'i facem lui ajutor 
asemenea lui. 

8. Şi acum Doamnei Nu pentru 
curvie iau eu pre sora mea acea- 
sta, ci întru adevăr. 

9. Porunceşte mflostivindu-te spre 
mine, ca să îmbătrânesc împreună 
cu ea. 

10. Şi ea a zis cu el: amin. Şi 
au dormit amândoi în noaptea a- 
ceea. 

11. Şi sculându-se Raguil s'a dus 
de a săpat groapă, zicând: au nu 
şi acesta va muri? 

12. Şi viind Raguil la casa sa, a 
zis Ednii femeii sale: trimite o sluj- 
nică să vază oare trăeşfe; iar de 
nu, să'l îngrop pre el şi nimenea 
să nu ştie. 

13. Şi a intrat slujnica, şi deschi- 
zând uşa i-a aflat pre amândoi dor- 
mind. 

14. Şi ieşind a spus lor că tră- 
eşte, şi bine a cuvântat Raguil pre 
Dumnezeu zicând: 

15. Bine eşti cuvântat Dumneze- 
ule cu toată binecuvântarea curată 
şi şfântă; 

16. Şi bine să te cuvinteze pre tine 
sfinţii tăi, şi toate făpturile tale şi 
to{i îngerii tăi, şi cei aleşi ai tăi, bine 
să te cuvinteze pre fine întru tojl 
vecii. 

17. Bine eşti cuvântat, pentrucă 
m'ai veselit pre mine şi. nu s'a fă» 
cut mie precum gândeam, ci după 



14. Num. 36, 6. 



8- 6. Fac. 2, 7. 



TOVIT 8—9—10 



1119 



mila ta cea multă ai făcut cu noi, 

18. Bine eşti cuvântat, că ai mi* 
luit pre amândoi unii născuţi. 

19. Fă cu ei Doamne milă, să- 
vârşeşte vieaja lor cu sănătate, cu 
veselie şi cu milă. 

20. Şi a poruncit slugilor să a- 
stupe groapa, şi le-a făcut lor nuntă 
în patrusprezece zile. 

21. Şi a zis Raguil lui, mai 'nainte 
de a se săvârşi zilele nun|ei cu jură- 
mânt, ca să nu iasă el, până ce se 
vorplinî patrusprezece zile de nuntă. 

22. Şi atunci luând jumătate din- 
tru averea lui să meargă sănătos 
la tatăl său; şi celelalte când voiu 
muri eu şi femeia mea. 

CAP. 9. 

Tovie trimite pre Azaria la Gavail şi 
aduce banii şi pre Gavail la nunta. 

Şi a chemat Tovie pre Rafail, şi 
i-a zis lui: Azarie frate! Iâ cu tine 
o slugă şi două cămile şi mergi în 
Raghisul Midiei, la Gavail şi'mi adu 
mie argintul, şi pre el îl adu la nuntă, 
că m'a jurat Raguil să nu ies eu. 

2. Şi tatăl meu numără zilele, şi 
de voiu zăbovi mai mult, va dori 
foarte. , 

3. Şi a mers Rafail, şi a mas la 
Gavail, şi i-a dat lui scrisoarea; iar 
Gavail a scos pungile pecetluite, şi 
le-a dat lui. 

4. Şi au mânecat împreună, şi au 
venit la nuntă, şi bine a cuvântat 
pre Tovie şi pre femeia lui. 

CAP. IO. 

întoarcerea lui Tovie la părinţii săi 
cei întristaţi, luându-şi muierea sa 
Sara cu zestrea ei. 

Iar Tovit tatăl lui numără toate zi- 
lele. 

2. Şi după ce s'au plinit zilele că- 
lătoriei, şi n'au venit, a zis Tovit: 
să nti cumvâ să se fi ruşinat? Au 
nu cumvâ să fi murit Gavail, şi ni- 



menea nu este, care să'i deâ lui 
argintul? Şi s'a întristat foarte. 

3. Şi t-a zis lui muierea: a pierit 
pruncul, de vreme ce zăboveşte; şi 
a început a'l plânge pre el, şi a zis: 
vail Rău îmi pare fiule, că te-am 
lăsat, lumina ochilor mei. 

4. Iar Tovit i-a zis ei: taci nu te 
supără, câ sănătos este; şi ea a zis 
lui: taci nu mă înşela, a pierit prun? 
cui meu. 

5. Şi mergeâ în toate zilele afară 
la drumul, pre care s'a fost dus, şi 
ziua pâine nu mâncâ, şi nopjile toate 
nu încetă a plânge pre Tovie fiul 
său, până ce s'au sfârşit cele patru- 
sprezece zile de nuntă, care s'a ju- 
rat Raguil să le petreacă el acolo, 

6. Şi a zis Tovie lui Raguil: slo- 
bozeşti-mă, că tatăl meu şi muma 
mea mai mult nu nădăjduesc că 
mă vor mai vedeâ. 

7. Şi i-a zis lui socrul său: ră- 
mâi la mine, şi eu voiu trimite la 
tatăl tău şi voiu arăta lui cele des- 
pre tine. 

8. Iar Tovie a zis: nu, ci mă slo- ; 
boade la tatăl meu. 

9. Şi sculându-se Raguil a dat lui 
pre Sara muierea lui, şi jumătate 
din avuţii, oameni, vite şi argint, şi 
binecuvâniându'i pre ei i-a slobo- 
zit, zicând: 

10. Dumnezeul cerului să vă fe- 
ricească pre voi fiilor mai 'nainte 
de ce voiu murî eu. 

11. Iar fetei i-a zis: cinsteşte pre 
socrii tăi, că ei sunt acum părinţii 
tăi, să auz de tine veste bună, şi o 
a sărutat pre ea. 

12. Şi Edna a zis către Tovie: 
frate iubite! Domnul cerului să te 
aşeze, şi să'mi deâ mie să văz pre 
fiii tăi din Sara fata mea, ca să mă 
veselesc înaintea Domnului. 

13. Şi iată puiu la tine ca pre un 
odor pre fiica mea, şi să nu o mâh- 
neşti pre ea. 



1120 



TOVIT 10-11-12 



14i După aceasta s'a dus şi To- 
vie binecuvântând pre Domnul, că 
au îndreptat calea sa, şi bine au cu- 
vântat pre Raguiî şi pre Edna fe- 
meia lui. ^ 1 
; 15. Şi au mers până ce s'au a- 
propiat ei de Ninevi. 

CAP. 11. 

Bucuria fărinţilor pentru sosirea fi- 
ului lor Tovie. Tămăduirea minunată 
- a ochilor lui , Tovit. 

Şi a zis Raîail călre Tovie: ştii 
îrate cum ai lăsat pre tatăl tău. 

2. Să mergem noi mai 'nainie de 
Cât muerea ta, şi să gătim casa; 
îâ dar^în mână fierea peştelui. 

3. Şi purceseră, şi venî împreună 
şl câinile după ei; iar Ana şedeâ 
în drum căutând să vază viind prun- 
dul pre cale. 

4. Şi 1-a zărit pre el viind, şi zise 
tatălui lui: iată fiul tău vine, şi o- 
mul cel ce a mers împreună cu el. 
" 5. Şi a zis Rafail: ştiu eu Tovie 
că va deschide tatăl tău ochii săi, 
fu dar unge cu fierea ochii lui, şi 
usturându'l se va frecă, şi va le- 
pădă albeţele, şi te va vedeâ pre 
tine. 

6. Iar Ana alergând a căzut pre- 
sle grumazul fiului său, şi i a zis 
lui: văzutu-fe-am fiule, de acum voiu 
murî, şi au plâns amândoi. 

7. Iar Tovit ieşâ la uşă, şi se îm- 
piedecă; iar fiul lui a alergat ia el, 
şi a apucat pre tatăl său, şt a uns 
cu fierea ochii jtatălui.său, zicând: 
cutează tată. 

8. Şi dacă 1-a usturat a frecat o- 
chii săi, şi a ras de pre luminele 
Ochilor lui albeţele, şi văzând pre 
fiul' său a căzut pre grumazul lui 
şi â plâns. 

9. Şi a zis: bine eşti cuvântat 
Dumnezeule, şi bine esle cuvântat 
iranîelevtău îh-veci v ^î bttecuvânfati 
sunt toţi sfinţii Jăi îngeri, că m'ai 



bătut şi m'ai miluit, Că iată văz pre 
fiul meu Tovie. 

10. Şi a intrat fiul lui bucurându- 
se, şi a spus tatălui său lucrurile 
cele mari, care s'au făcut în Midiea. 

11. Şi a ieşit Tovit întru întâm- 
pinarea nurorii sale, bucurându-se 
şi binecuvântând pre Dumnezeu la 
poarta Ninevii, şi se mirau foţi cei 
ce'l vedeau pre el mergând; că au 
văzut, iar Tovit mărfuriseâ înaintea 
lor, că l a milurt pre' el Dumnezeu. 

12. Şi dacă s'a apropieaf Tovit 
de Sara noru-sa o a binecuvântat 
pre ea, zicând: bine ai venit fiică, 
bine este cuvântat Dumnezeu, cel 
ce te-au adus la noi, şi tatăl tău şi 
muma ta. 

13. Şi s'a făcut bucurie tuturor 
fraţilor lui celor din Ninevi. 

14. Că a venit Âhiahar şi Nasvas 
vărul lui. Şi a ţinut nunta lui To- 
vie cu veselie şapte zile. , 

CAP. 12. " 

îngerul Rafail nu vrea să primească 
răsplata propusă şi povăţujndu-i s 
spre bine se face nevăzut. 

Oi a chemat Tovit pre Tovie fiul 
ysău, şi i-a zis lui: vezi fiule de 
plăteşte simbria omului celui ce a 
mers cu tine şi a'i mai adaoge lui 
trebue. 

2. Şi Tovie a zis: tatăl Nu'mi pare 
rău de voiu dă lui jumătate din cele 
ce am adus, că pre mine m'a adus 
ţie sănătos, şi pre femeia mea o a 
tămăduit şi argintul meu la adus 
şi pre tine aşijderea te-a vindecat. 

3. Şi a zis bătrânul: cu dreptul 
se cade lui; şi a chemat pre înger, 
şi i a ziş lui: iâ jumătate din toate 
câte aţi adus, şi mergi sănătos. * 

4. Atunci îngerul chemând pre a- 
mândoi într'ascuns, le-a zis 16r: bi- 
necuvântaţi pre Dumnezeu şi vă' mir- ? 
tttfisîţi lui, şi daţi slavă iui, şi vă 
mărttîrisiţMiii înaintea tuturor ce* 



TOVIT 12-13 



1121 



lor vii, pentru cele ce au îăcul cu i 
voi. I 

5. Bine este a binecuvânta pre 
Dumnezeu, şi a prea înălţă numele 
lui, cuvintele lucrurilor lui Dumne- 
zeu cu cinste arătandu-le, şi nu vă 
leneviji a vă mărturisi lui. 

6. Taina împăratului bine este a 
o ascunde, iar lucrurile lui Dumne- 
zeu ale descoperi, slavă este. 

7. Face{i bine şi răul nu vă va află 
pre voi. 

8. Bună este rugăciunea cu post 
şi cu milostenie şi cu dreptate; mai 
bine este puţin cu dreptate, decât 
mult cu strâmbătate. 

9. Mai bine este a face miloste- 
nie, decât a strânge aur, că miloste- 
nia din moarte izbăveşte, şi acea- 
sta cură{ă tot păcatul. 

tO. Cei ce fac milostenie şi drep- 
tate, urnpleâ-se-vor de viea|ă;iar cei 
ce păcătuesc, vrăjmaşi sunt vieţei 
lor. 

11. Nu voiu ascunde de către voi 
nici un cuvânt. 

12. Că am zis: că taina împăra- 
tului bine este a o ascunde; iar lu- 
crurile lui Dumnezeu ale descoperi 
slavă este. 

13. Deci când ie rugai tu şt nora 
ta Sara, eu am adus pomenirea ru- 
găciunii voastre înaintea celui sîânt, 
şi când îngropai pre cei morfi a- 
şijderea eram de fată cu tine. 

14. Şi când nu te-ai lenevit a te 
sculă şi a lăsâ prânzul tău, ca să 
mergi să îngropi pre cel mort nu era 
necunoscută mie fapta ta cea bună, 
ci împreună cu line eram. 

15. Şi acum m'au trimis pre mine 
Dumnezeu să te vindec pre tine, şi 
pre nora ta Sara. 

16. Eu sunt Raîail unul din cei 
şapte îngeri sfinţi, cari aduc rugă- 
ciunile sfinţilor, şi ies înaintea sla- 
vei celui sfânt. 

17. Şi s'au turburat amândoi, şi 



au căzut pre feţele lor, că se în- 
fricoşase. 

18. Şi le-au zis lor: nu vă temeţi 
că pace va fi vouă; iar pre Dum- 
nezeu binecuvântaţi în veac, că nu 
cu darul meu, ci cu voea Dumne- 
zeului nostru am venii, pentru aceea 
bine să'l cuvântaţi pre el în veci. 

19. In toate zilele mă arătam vo- 
uă, şi n'am mâncat nici am băut, 
ci numai vedere vedeaţi voi, iar a- 
cum mărturisiji-vă lui Dumnezeu, 
că mă suiu la cel ce m'au fost tri- 
mis, şi scn*ti în carte toate câte 
s'au săvârşit. 

20. Şi s'a sculat, şi mai mult nu 
l-au văzut, şi mărturiseau lucrurile 
cele mari şi minunate ale iui Dumne- 
zeu cum s'a arătat lor îngerul Dom- 
nului. 

CAP. 13. 

Cântarea de laudă a lui Tovit şi pre- 
vestirea fericirei Ierusalimului. 

Oi Tovit a scris rugăciune de bu- 
V curie, şi a zis. 

2. Bine este cuvântat Dumnezeu 
cel viu în veci şi împărăjia lui, câ 
el bate şi milueşte, pogoară în iad 
şi ridică, şi nu este cine să scape 
din mâna lui. 

3. Mărturisi{i-vă lui fiii lui îsrail 
înaintea neamurilor, că el ne-au ri- 
sipit pre noi întru ele, acolo arătaţi 
slava lui şi'l înălţaţi pre el înaintea 
a tot cel viu. 

4. Că acesta este Domnul nostru 
şi Dumnezeu, el este Tatăl nostru 
întru toţi vecii; ne va bate pre noi 
pentru nedreptăţile noastre, şi ia- 
răş ne va milui şi ne va aduna din- 
tru toate neamurile, întru care veti 
îi risipiţi. 

5. De vă ve{i întoarce către el cu 
toată inima voastră şi cu lot su- 
fletul vostru, ca să faceţi înaintea 
iui adevărul, atunci se va întoarce 

13. 2. fl 2 Lege 32, 39. 1 Imp. 2. 6. Inţe. 
lepciune 16, 13. 



Biblia. 



71. 



1122 TOVIT 



către voi, şi nu'şi va ascunde faţa 
sa de călre voi; ci veţi vedeâ cele 
ce va face cu voi. 

6. Drept aceea mărturisiţi-vă lui 
cu toată inima voastră, şi binecu- 
vântaţi pre Domnul dreptăţei şi înăl- 
ţaţi pre împăratul vecilor. 

7. Eu în pământul robiei mele mă 
mărturisesc lui, şi arăt puterea şi 
mărirea lui la neamul cel păcătos. 

8. întoarceţi-vă păcătoşilor şi fa- 
ceţi dreptate înaintea lui, cine ştie, 
doar de vă va primi, şi vă va mi lui 
pre voi? 

9. Pre Dumnezeul meu înal|, şi 
sufletul meu pre împăratul cerului 
şi se va bucura de mărirea lui, zică 
toţi, şi să se mărturisească lui cu 
dreptaie. 

10. Ierusalime cetate sfântăl Ba- 
te-te-va pre tine pentru laptele fi- 
ilor tăi, şi iarăşi va milul pre fiii 
celor drepţi. 

11. Mărfuriseşte-te Domnului, că 
este bun, şi binecuvinfează pre îm- 
păratul vecilor, ca cortul luOarăşi 
să se zidească întru tine cu vese- 
lie, şi să veselească întru tine pre 
robii tăi, şi să iubească pre cei do- 
sădiţi întru line întru toate neamu- 
rile veacului. 

12. Neamuri multe de departe vor 
venî la numele Domnului Dumne- 
zeu, având în mâini daruri, şi adu- 
când daruri împăratului cerului ; nea- 
murile neamurilor te vor lăudă pre 
line, şi vor dâ ţie bucurie. 

Î3. Blestemaţi vor fî toţi cei ce 
te urăsc pre tine, şi binecuvântaţi 
vor fî toţi cei ce te iubesc pre line 
în veac. 

14. Bucură-te şi te veseleşte, pen- 
trucă fiii drepţilor se vor aduna, şi 
vor binecuvânfâ pre Domnul drep- 
ţilor. 

15. 01 Fericiţi cei ce te iubesc 
pre tine, bucurâ-se-vor de pacea ta, 
şi fericiţi câţi s'au întristai pentru 



13-14 



toate bătăile tale, că de tine se vor 
bucură văzând toată slava ta, şi se 
vor veseli în veac. 

16. Sufletul meu bine să cuvin- 
teze pre Dumnezeu împăratul cel 
mare, că şe va zidî Ierusalimul cu 
sapîir şi cu smaragd şi cu piatră 
scumpă. 

17. Zidurile tale şi turnurile şi băş- 
tiîe cu aur curat, şi uliţele Ierusa- 
limului cu viril şi cu anlracs şi cu 
piatră dela Suîir măruntă se vor a- 
şterne. 

18. Şi vor zice toate uliţele lui a- 
liluia, şi vor lăudă zicând: bine este 
cuvântat Dumnezeu cel ce au înăl- 
ţat toţi vecii. 

CAP. 14. 

Sfârşitul povestirei bătrânului Tovit 
şi a tânărului Tovie. 

Oi a încetat Tovit a se mărturisi; 
j şi eră de cincizeci şi opt de ani 
când a orbit, iar după opt ani a 
văzut. 

2. Şi făceâ milostenie, şi a a- 
daos a se teme de Domnul Dum- 
nezeu, şi a se mărturisi lui. 

3. Si îmbătrânind foarte a che- 
mat pre fiul său şi pre cei şase fii 
ai fiului său. 

4. Şi i-a zis lui: îiulel Iâ pre fiii 
tăi, iată eu am îmbătrânit, şi aproa- 
pe este ieşirea mea dintr'aceasfă 
vieaţă, şi mergi în Midiea fiule, că 
crez eu, că toate câte a grăit lonâ 
prorocul de Ninevi sunt adevărate, 
că'i va veni ei surpare; iar în Mi- 
diea mai multă pace va fî până la 
o vreme. 

5. Şi fraţii noştri cei ce sunt în 
pământ se vor risipî dinfr'acel prea 
bun pământ, şi Ierusalimul se va 
pustii, şi casa lui Dumnezeu întin- 
sul se va arde de tot, şi pustie va 
îi până la o vreme. 

16. flpoc. 21, 19. 
14. 5. Esdra 3, 8. 



TOVIT 14 



1123 



6. Şi iarăşi va milul pre ei Dum- 
nezeu, şi'i va întoarce pre ei la pă- 
mântul acela şi vor zidi casa, nu 
ca cea dintâiu, până ce se vor pli- 
ni vremile veacului. 

7. Şi după aceasta se vor întoarce 
din robii, şi vor zidi Ierusalimul cu 
cinste, şi casa lui Dumnezeu se va 
zidi într'însul, întru toate neamurile 
veacului cu zidire mărită, precum 
au grăit despre aceasta prorocii. 

8. Şi toate neamurile se vor în- 
toarce cu adevărat, ca să se teamă 
de Domnul Dumnezeu, şi vor în- 
gropi idolii săi, şi vor binecuvântâ 
toate neamurile pre Domnul. 

9. Şi poporul lui se va mărturisî 
tuf Dumnezeu, şi va înălfâ Domnul 
pre poporul său. 

10. Şi se vor bucură tofi cei ce 
iubesc pre Domnul Dumnezeu, cari 
cu adevărat şi cu dreptate, fac milă 
frafilor noştri. 

11. Şi acum îiute du-te dela Ni- 
nevi, că cu adevărat vor fi cele ce 
a grăit prorocul Ionâ; iar tu jine le- 
gea şi poruncile, şi fii iubitor de 
milă şi drept, ca să fie bine ţie, şi 
mă îngroapă pre mine cu cinste, şi 
pre muma ta cu mine, şi mai mult 
nu rămânefi în Ninevi. 

12. Fiule! Vezi ce a făcut Aman 
tui Ahiahar, celui ce 1-a hrănit pre 

7. Isaia 2, 2. 



el, în ce chip din lumină 1-a dus pre 
el la întunerec, şi câte i-a răsplătit 
lui, şi Ahiahar s'a mântuit, iar ace- 
luia răsplătirea s'a dat, şi el s'a po- 
gorît întru întunerec. 

13. Manasî a făcut milostenie, şi 
s'a mântuit din latul mor|ii, care 
l-a fost întins lui; iar Aman a că- 
zui în laţ şi a pierit. 

14. Şi acum fiule vezi, ce face 
milostenia, şi cum mânfueşfe drep- 
tatea. 

15. Şi acestea zicând el s'a sfâr- 
şit sufletul lui pre paf; şi erâ de o 
sută cincizeci şi opt de ani. 

16. Şi l-a îngropat pre el cu cin- 
ste, şi după ce a murit şi Ana muma 
sa, o a îngropat pre ea lângă ta- 
tăl său. 

17. Iar Tovie cu muierea sa şi 
cu fiii săi s'a dus în Ecvatana la 
Raguii socrul său, şi a îmbătrânit 
cu cinste. 

18. Şi a îngropat pre socrii săi 
cu cinste, şi a moştenit averea lor 
şi a Iui Tovit tatălui său. Şi a mu- 
rit când erâ de o sută douăzeci şi 
şapte de ani în Ecvatana Midiei. 

19. Şi mai nainte de a muri el, a 
auzit pierderea Ninevii, pre care o 
a robit Navuhodonosor şi Asir, şi 
s'a bucurat mai nainte de moarte 
de Ninevi. 



CARTEA IUDITEI 



CAP. 1. 

întărirea cetăţei Ecvatana şl biruinţa 
lui Navuhodonosor asupra lui Arfacsad. 

In anul al doisprezecelea al îm- 
părăţiei iui Navuhodonosor, care 
a impără{il îa Ninevi cetatea cea 
mare a Asirienilor, în zilele lui Ar- 
facsad, care a împărăţii preste Mi- 
di eni la Ecvatana. 

2. Şi a zidii la Ecvatana împre- 
jur ziduri din pielre cioplite, de trei 
coţi de late şi de şase coţi de lungi; 
şi a făcut înălţimea zidului de şapte- 
zeci de coţi, şi lărgimea de cinci- 
zeci de coţi. 

3. Şi turnurile lui ie-a pus preste 
porţile ei de o sută de coţi, iar lă- 
ţimea temeliilor de şasezeci de coţi. 

4. Şi a făcut porţile ei, porţi ri- 
dicându-se spre înălţime de şapte- 
zeci de coji, şi lăţimea ior de pă- 
truzeci de coţi, ca să poată ieşi 
oştirile cele tari ale lui. şi taberile 
pedestrimei lui. 

5. Şi a făcut răsboiu în zilele a- 
celea împăratul Navuhodonosor a- 
supra împăratului Arfacsad în câm- 
pul cei mare, care câmp este în ho- 
tarele Ragavului. 

6. Şi au venit la el toţi cei ce îă- 
cuiau muntele, şi toţi cari lăcuesc 
Eufratul şi Tigrul şi Idaspinul şi câm- 
pul Eriohului al împăratului Elime- 
ilor, şi s'au adunat neamuri multe 
foarte la tabăra fiilor lui Helod. 



7. Şi a trimis Navuhodonosor îm- 
păratul Asirienilor la toţi cei ce lă- 
cuiau în Persida, şi îa toţi cei ce 
lăcuiau la apus şi în Kilichia, şt 
în Damasc şi în Livan şi în preajma 
Livanului, şi ia toţi cei ce lăcuiau 
despre faţa marginei mărei. 

8. Şi la neamurile Carmiluiui şi 
ale Galaaduîui şi ale Gaiileei cei 
de sus, şi la lăcuiforii câmpului ce- 
lui mare Esdrilomului, şi la toţi cei 
din Samaria şi din cetăţile ei, şi din- 
colo de Iordan până la Ierusalim şi 
Vetani şi Heius şi Cadis şi rîul E- 
ghipetului. 

9. Şi Tafnas şi Ramesi, şi tot pă- 
mântul Ghesemului până unde. vine 
deasupra Taneosului şi a Memfeo- 
sutui, şi la foţi cei ce lăcuesc E- 
ghipeful până unde se vine la ho- 
tarele Etiopiei. 

10. Ci toţi lăcuitorii pământului 
n'au băgat seamă de cuvântul lui 
Navuhodonosor împăratul Asirieni- 
lor, şi n'au mers împreună cu el la 
răsboiu, că nu s'au temut de el; că 
li se părea ior, că nu este mai mare 
decât ori ce alt om, şi au trimis 
înapoi pre solii lui deşerţi, cu ne- 
cinste dela faţa sa. 

11. Şi s'a mâniat Navuhodonosor 
foarte asupra tuturor ţărilor acestora 
şi s'a jurat pre scaunul său şi pre 
împărăţiea sa, că cu adevărat va să 
facă izbândă despre toate hotarele 



IUD1TA 1—2 



1125 



Chilichiei şi ale Damascului şi ale 
Siriei. 

12. Să omoare cu sabia sa pre 
loji cei ce lăcuesc în pământul lui 
Moav, şi pre îiii lui Âmon şi toată 
ludeia, şi pre toţi Eghiptenii până 
unde se vine la hotarele amându- 
rora mărilor. 

13. Şi s'a sculat cu puterea sa a- 
supra împăratului Arîacsad în anul 
al şapfesprezecelea şi s'a întărit în 
răsboiul iui. 

14. Şi a bătut toată puterea lui 
Arîacsad şi toată călărimea lui, şi 
ioate carele lui, şi a stăpânit cetă- 
|ile lui. 

15. Şi a ajuns până la Ecvatana, 
şi a biruit turnurile şi a prădat u- 
lijele ei, şi podoaba ei o a pus spre 
ocară ei, şi a prins pre Arîacsad 
în munjii Ragavului, şi 1-a împuns 
pre el cu suliţele sale, şi 1-a pier- 
dut pre el de tot în ziua aceea. 

Î6. Şi s'a întors cu ei îa Ninevi 
eî ş! toată oştirea Iui, şi mulţimea 
cea foarte mare de oameni răsboi- 
nici, şi au fost acolo desfătându-se 
şi ospătându-se el şi oştirea lui în- 
ir'o sută şi douăzeci de zile. 

CAP. 2. 

Navuhodonosor trimite fre Olofern să 
jefuiască ioate împărăţiile şi popoarele. 

Iar în anul al optsprezecelea în 
douăzeci şi două ale lunii dintâiu 
îăcutu-s'a cuvânt în casa lui Navu- 
hodonosor împăratul Asirienilor, ca 
să' şi isbândească presle tot pămân- 
tul, precum a fost zis. 

2. Şi chemând pre toate slugile 
sale şi pre toţi boierii săi le-a spus 
ior taina sfatului său, rostindu-le 
cu gura sa tot răul pământului a- 
ceshiia. 

3. Iar ei au judecat să piarză tot 
trupul, care n'a ascultat de cuvân- 
tul gurii iui. 



4. Şi a fost după ce a sfârşit sfa- 
tul său, a chemat Navuhodonosor 
împăratul Asirienilor pre Olofern 
mat marele puterii sale, care erâ 
al doilea după el, şi a zis către el: 

5. Acestea zice împăratul cel mare, 
domnul afoipămânful: iată tu după 
ce vei ieşi dela faţa mea, iâ împre- 
ună cu tine bărbaţ., cari nădăjdu- 
esc în vîrtutea lor, pedestri o sută 
şi douăzeci de mii, şi mulţime de 
cai cu călăreţi douăsprezece mii, şi 
mergi împrofiva atotpământul spre 
apus, că n'au ascultat de cuvântul 
gurii mele. 

6. Şi le vesteşte ior: să'mi gătea- 
scă mie pământ şi apă, că voiu ieşî 
cu mâniea mea asupra lor, şi voiu 
acoperi toată faţa pământului cu pi- 
cioarele puterii mele, şi'i voiu dâ 
pre ei spre pradă îor. 

7. Şi văile lor se vor umplea de 
cei răniţi ai lor, şi pâraele yi rîu- 
rile pline fiind de morţii lor se vor 
vărsâ, şi'i voiu duce pre eî robi la 
marginile atotpămân'ui. 

8. Deci tu ieşind, coprinde'mi mie 
fot hotarul lor, şi de se vor dâ pre 
sine ei ţie, păzeşte'i pre ei mie până 
ia ziua mustrărei lor. 

9. îar de cei ce nu vor ascultă, 
să nu fie milă ochiului tău ai dă 
spre ucidere şi jaf în tot pământul 
tău, că viu sunt eu, şi puterea îm- 
părăţiei mele, câte am grăit, voiu 
şi tace acestea cu mâna mea. 

10. Iar tu să nu calci nici unul 
din cuvintele domnului tău, ci de- 
plin să le faci precum ţi-am porun- 
cii ţie, şi nu înfârziâ a face acestea. 

11. Şi ieşind Olofern dela faţa 
domnului său, a chemat toate că- 
peteniile şi povăţuitorii şi mai ma- 
rii oştirilor Asiriei. 

12. Şi a numărat bărbaţi aleşi la 
tabără, precum i-a poruncit lui dom- 
nul său, la o sută şi douăzeci de 
mii, şi călăreţi arcaşi douăsprezece 



1126 IUD1TA 



mii, şi i-a rânduil pre ei, în ce chip 
se rândueşie mulţimea răsb'oiului. 

t3. Şi a luai cămile şi asini, care 
să poarte povara lor, mulţime muliă 
foarte, şi oi şt boi şi capre, îără de 
număr, ca să îie mai gaia, şi hra- 
nă multă pentru fot bărbatul, şi aur 
şi argint din casa împăratului mult 
foarte. 

14. Şi a ieşit el şi toată puterea 
lui în cale, ca să meargă înaintea 
împăratului Navuhodonosor, şi s'a 
acoperit toată fafa pământului că- 
tre apus de carele şi de călăreţii şi 
de pedecirii cei aleşi ai lor, şi multă 
amestecătură a ieşit împreună cu 
ei ca lăcustele şi ca nisipul pă- 
mântului, pentrucă nu erâ număr 
muljimei lor. 

15. Şi ieşîră dela Ninevi cale de 
trei zile preste faţa câmpului Vec- 
tilet, şi a tăbărî! dela Vectiieî a- 
proape de muntele cel deastânga 
Kilichiei cei de sus. 

16. Şi luând toată puterea sa, pre 
pedestri şt pre călăreţi şi carele 
sale, şi s'a dus de acolo la munte. 

17. Şi a tăiat pre Fud şi pre Lud 
şi a prădat pre loji fiii lui Rasîs, 
şi pre fiii lui Ismail, cei de către 
faţa pustiului către amiază zi de- 
spre Helon. 

18. Şi a trecut Eufratul şi a ve- 
nit în Mesopotamia şi a surpat toate 
cetăţile cele înalte dela pârîul Ar- 
vonai până unde se vine la mare, 
şi a cuprins hotarele Kilichiei şi 
a tăiat pre toţi cei ce au stătut îm- 
protiva lui. 

19. Şi a venit până la hotarele 
lui lafet cele despre austru şi despre 
faţa Araviei şi a încunjurat pre toţi 
fiii lui Madiam, şi a ars săiaşurile 
lor şi a prădat stânile lor. 

20. Şi s'a pogorît în câmpul Da- 
mascului pre vremea secerei de grâu 
şi a ars toate ţarinile lor, şi tur- 
mele şi cirezile le-a omorît. 



2-3 



21. Şi cetăţile lor le-a prădat, şî 
câmpurile lor le-a vânturat, şi a bă- 
tut pre toţi tinerii lor cu ascuţitul 
săbiei. 

CAP. 3. 

Olofem supune toate popoarele, silin- 
du-le a se închină lui Navuhodonosor 
ca lui Dumnezeu. 

Oi a căzut groaza şi frica lui pre- 
ysie toţi cei ce lăcuiau pre lângă 
mare cari erau în Sidon şi în Tir, 
şi preste cei ce lăcuiau în Sur şi 
în Ochina, şi preste toţi cei ce lă- 
cuiau în lemnaan. 

2. Şi cei ce lăcuiau în Azot şi în 
Ascaion s'au temut de el foarte şi 
au trimis la el soli cu cuvinte de 
pace zicând: 

3. lată noi slugile lui Navuhodo- 
nosor împăratului celui mare sun- 
tem înaintea ta, fă cu noi, cum este 
plăcui feţei tale. 

4. lată odăile noastre, şi lot lo- 
cul nostru, şi tot câmpul grânelor, 
şi turmele şi cirezile şi toate stânele 
sălaşurilor noastre aproape sunt, în- 
naintea feţei taie sunt, fă ce'ţi place 
ţie. 

5. lată şi cetăţile noastre, şi cei 
ce lăcuesc întru ele, robii tăi sunt, 
viind fă cu ele precum se pare bine 
înainlea ochilor tăi. 

6. Şi s'au dus bărbaţii la Oloîerrr 
şi i-au spus lui după cuvintele a- 
cestea, 

7. Şi s'a pogorît spre marginea 
mării el şi puterea lui, şi a pus pază 
în cetăţile cele înalte. 

8. Şi a luat dintru dânşii bărbaţi 
aleşi de ajutor, şi 1-a primit pre el 
ei şi toţi cei dimprejurul ţării lor 
cu cununi şi cu hore şi cu lâmpine. 

9. Şi a stricat toate hotarele lor, 
şi desişurile lor le-a tăiat. 

10. Şi aveâ el poruncă să piarză 
de tot pre toţi dumnezeii pământu- 
lui, ca numai lui Navuhodonosor 



IUDITA 3—4 



1127 



singur să se închine şi foaie nea- i 
murile şi foaie limbile tor să'l che- j 
me pre el Dumnezeu. 

11. Şi viind în faţa Ezdrilenilor 
aproape de Doleia, care loc esfe 
împreajma herăstrăului celui mare 
al Iudeii, şi a iăbărîf înfre Ghevâ 
şi înfre celafea Schivlilor, şi a fosf 
acolo o iună de zile, ca să adune 
acolo toată plinirea puterii sale. 

CAP. A. 

Israeliţii înfricoşaţi de Otofern; Marele 
preot loachim îi încurajează şi sme- 
rindu-se toţi cer ajutorul lui 
Dumnezeu 

Şi au auzii fiii lui Israiî, cari lă- 
cuiau în ludeia, foafe câte a fă- 
cut neamurilor Olofern mai marele 
oştirilor lui Navuhodonosor împă- 
ratul Asirienilor, şi cum a prădat 
foate jertfelnicele lor, şi le-a daf 
spre peire. 

2. Şi s'au înfricoşat foarte de faţa 
lui, şi pentru Ierusalim şi pentru 
Biserica Domnului Dumnezeului lor 
s'au turburat. 

3. Că nu de mult erâ întors din 
robie, ci decurând fot poporul lu- 
dei se adunase, şi vasele şi jertfel- 
nicul şi casa se sfinjise de spur- 
căciune. 

4. Şi a trimis în fol hotarul Sa- 
mariei, şi în Conas şi în Vefor şi 
în Velmen şi în îerihon şi Hovâ şi 
Esorâ şi în valea Salimului, şi a 
cuprins foafe vârfurile munţilor ce- 
lor înalţi, şi au încunjuraf cu zid 
satele cele dinfr'înseîe, şi a pus a- 
colo hrană pentru gătirea răsboiu- 
lui, că decurând erau câmpurile 
lor secerate. 

5. Şi loachim preotul cel mare, 
care erâ în zilele acelea în Ierusa- 
lim, a scris celor ce lăcuiau în Ve- 
lulia şi din Vefumefam, care esfe 
împreajma Ezdrilenilor despre faţa 
câmpului celui aproape de Dotaim 



zicând: să apuce suişurile munţilor, 
căci prin ele erâ intrarea la ludeia 
şi lesne erâ a'i opri pre ei suin- 
du-se, doi inşi să sfeâ asupra tu- 
turor bărbaţilor, fiind strimtă frecă- 
foarea. 

6. Şi au făcut fiii lui Israil pre- 
cum le-a poruncit lor loachim pre- 
otul cel mare, şi bătrânimea afot 
poporul lui Israil, care şedeâ în le* 
rusalim. 

7. Şi a strigat fot bărbatul lui I- 
srail către Dumnezeu cu osârdie 
mare, şi şi-au smerit sufletele lor 
cu nevoinţă mare, ei şi femeile lor. 

8. Şi pruncii lor şi dobitoacele 
lor, şi tof nemernicul şi năimitul şi 
cel cumpărat cu argint al lor au 
pus saci preste mijloacele lor şi tot 
bărbatul şi toată muerea şi pruncii. 

9. Şi cei ce lăcuiau în Ierusalim 
au căzut înaintea feţei Bisericii, şi 
au presărat cu cenuşă capetele lor 
şi au întins sacii săi înaintea feţei 
Domnului şi jertfelnicul cu saci l-au 
învălif. 

10. Şi au strigat către Dumnezeul 
lui Israil toţi împreună cu strigare 
mare, ca să nu deâ spre jaf pre fiii 
lor, şi pre femeile lor spre pradă, 
şi cetăţile moştenirei lor spre pie- 
rire, şi sfintele spre spurcăciune şi 
spre ocară şi spre bucurie neamu- 
rilor. 

11. Şi au ascultai Dumnezeu ru- 
găciunea lor, şi au văzut necazul 
lor, şi a postit poporul zile multe 
în toată ludeia şt în Ierusalim îna- 
intea sfintelor Domnului atofţiito- 
rului. 

13. Şi loachim preotul cel mare, 
şi foţi cei ce stau înaintea Domnu- 
lui, preoţii şi cei ce slujeau Dom- 
nului, cu saci încinşi la mijloacele 
lor, aduceau arderea de tot a nein- 
cetării, şi rugăciunile şi darurile cele 
de bună voe ale poporului, şi aveau 
cenuşe preste chiverele lor, şi stri- 



1128 



IUDITA 4-5 




Ofofern 




află dchr Ahior, care 
îrecutâ şi cea d 
ţsriiiihnilor. 



Şi s'a dai de şlfrc lui Olofern mai 
marele oştirilor lui Asur, cum că 
fiii lui Israil s J au găiit de răsboiu, şi 
au închis trecălorile munţFlor, şt au 
zidii foi vârful muntelui înalt, şi au 
pus la câmp picueci. 
2. Şî s'a mânie* 




şi pre povSîuiforii lui Amon şi pre 
zis lor: 

3. Spuncfî'mi mie fiii lui Hangii, 
efrte este poporul aceşti, care şad? 
în munte? Şi ce ccfSţi sunt în care 
lăcuesc? Şi cc mul|lme de oştire 
au? Şi în cc slă îăria şi pţiforfa 
lor? Şi cine este Ia eHiripărar, sau 
mai mare povSjmfor al oştirii ior? 
Şi pentru ce nu bagă în scamă, ca 
să* vie înalnica mea împiolivindu- 
se mai mu!l decât to(i cei ce lăeu- 
esc la spus? 

4. Şi a zis către el Ahlor povă- 
juiioru! itituror fiilor luf Amon: 

5 Asculte domnul meu cuvânt 




poporu* acesta, 
muntele acesta, care 
esle aproap: de tine, şi nu va teşi 
minciunii din gura slugii fale. 

6. Poporu! acesta esle dîn nea- 
mul Ha'deilor. 

7. Şi a nemernicii mal nainte în 
Mesopofamiea, că n'a vrut să ur- 
meze dumnezeilor părinjilor săi, cari 
au iosl în pământul Tla Ideilor. 

8. Şi au teşit din calea părinţi- 
lor săi, şi s'au închinat Dumneze- 
ului cerului, pre care l-au cunoscut 

6. 7, Fac, II, 31. 




pentru aceea î-au scos 



I 



lor, şl 

au fugit în Mesopolamiea, şi au lă- 
cuit acolo zile multe. 

9. Şî au zts Dumnezeul lor să iasS 
din lăcaşul lor, şi să meargă în 
pătnânlul lui Hanaau, şi a lăcuit a- 
colo, şi s'a înmutfit cu aur şi cu 
argiul şi cu dobitoace mulie foarle. 

10. Şi după aceea s'a pogorîi în 
Eghipef, că acoperise foametea ta|a 
pămâniuiui Iul Hanaan, şi au lăcuit 
acolo, până ce s'au întors, şi s'au 
îumul|lt acolo foarte, şi nu erâ nu- 
măr neamului lor. 

11. Şi s'a sculat asupra lor îm- 
păratul Egliîpelului, şi cu 
i-a 



:ul pre et robi; iar ei au 
Stre Dumnezeu) lor, şt 
pSmâi 
nevindecate. 

12. Şi Um scos pre e! Eghlptenli 
dela Ui|u lor, şî au secat Dumne- 
zeu mare3 Roşie înaintea lor, şi i-au 
adus pre ci către muntele Sin ni şl 
Kadis Varni. 

13. Şi au scos pre lo|l cei ce lă- 
cuiau îi) pustie, şi au lăcuit în pă- 
mâniul Amoreilor, şi pre loji fse- 
vonenii i-au pierdut cu puterea lor. 

14. Ş1 frecând Iordanul au moşte- 
nii lot muntele. 

15. Şî au scos dela &ţ§a sa pre Ha- 
i f pre Ferezcu, pre levriseu, pre 

toţi Gliurgheseil, şl au 
multe. 

16. Şi pâ\iă tVe 
lea Dumnezeului lor, erau toate bu- 
nSS^lle împreună cu el, că Dumne- 
zeu cel ce urSşIe nedreptatea este 
cu ei, 

17. tar când s'au abătut dela ca- 
lea, care le-au pus lor, foarte mull 
au pierii în multe răsboale, şi s'au 
dus robi în pământ strein, şi bise- 

— ■ - ■ 

3, Fac. 12, 1. Hh Fac, 46, 




IUDITA 5-6 



1129 



rica Dumnezeului lor s'a stricai până 
în pământ, şi cetăţile lor le-au co- 
prins vrăjmaşii. 

18. Şi acum întorcându-se la Dum- 
nezeul lor, s'au suit din locurile ri- 
sipirii, unde erau risipiţi, şi au luat 
Ierusalimul unde este sîinţeniea lor, 
şi s'au făcui îăcuifori muntelui a- 
cestuia, că erâ pustiu. 

19. Şi acum stăpâne doamnei De 
este necunoştinţă întru poporul a- 
cesfa, şi de păcătuesc împrotiva 
Dumnezeului lor, să socotim, că a- 
ceasta va îi lor împiedicare, şi să 
ne suim, şi să'i batem pre ei. 

20. Iar de nu este fărădelege în 
neamui lor, să treacă domnul meu, 
ca nu cumva să'i scutească pre ei 
Domnul lor şi Dumnezeul lor pen- 
tru ei, şi vom H de ocară înaintea 
atotpământul. 

21. Şi a îosl după ce a încetat 
Âhicr a grăi cuvintele acestea, a 
cârtit lot poporul, care stâ împre- 
jurul cortului. 

22. Şi ziceau boierii lui Oloîern 
şi toţi locuitorii pământului de pre 
lângă marginea mării, şi a lui Moav, 
să'i tae pre el; că nu ne vom teme 
noi de faţa fiilor Iui Israil, că este 
popor, care n'are putere, nici tărie 
să se poată răsboî. 

23. Drept aceea să ne suim asu- 
pra lor, şi vor fi de mâncare la toată 
oştirea ta doamne Oloferne. 

GAP. 6. 

Olofem se mânie pe Ahior şi spre 
pedeapsă îl trimite la Velulia; iar I- 
srailtenii luăndu-l îl mângâe şi se roa- 
gă, lui Dumnezeu pentru ajutor. 

Iar după ce a încetat gâlceava băr- 
baţilor, celor ce şedeau împrejur 
la sfat, a zis Olofem mai marele pu- 
terii lui Asur către Ahior înaintea 
atot poporul celor streini de neam 
şi către toţi fiii lui Moav: 
î. Şi cine eşti tu Ahior şi năimi- 



ţii lui Efraim, de ai prorocii nouă 
astăzi, să nu ne răsboim asupra 
neamului lui Israil zicând tu: că 
Dumnezeul lor îi apără pre ei? 

3. Şi cine este Dumnezeu, fără 
numai Navuhodonosor? Acesta va 
trimite puterea sa, şi îi va pierde 
de tot pre ei de pre faţa pământului, 
şi nu'i va mântui pre ei Dumnezeul 
; lor. 

i 4. Ci noi robii lui îi vom pierde 
de tot pre ei, ca pre un om, şi nu 
vor puteâ stâ împrotiva puterei ca- 
ilor noştri, că'i vom călcâ pre ei 
| cu dânşii, şi munţii lor se vor îm- 
j bata cu sângeîe lor, şi câmpii lor 
j se vor umplea de morţii lor. 
| 5. Şi nu va stâ împrotivă urma 
| picioarelor lor înaintea feţei noastre, 
| ci cu pierire vor pierî, zice împă- 
j ratuî Navuhodonosor domnul atot 
j pământul, că a zis: nu vor rămâneâ 
| îndeşert graiurile cuvintelor mele. 
S 6. Iar tu Ahior năimitul lui Amon, 
| cel ce ai grăit cuvintele acestea în 
1 ziua nedrepîâtei tale, nu vei vedea 
| mai mult faţa mea din ziua aceasta, 
| până ce voiu izbândi asupra nea- 
Ş muîui celor din Eghipet. 

i 

j 7. Şi atunci va trece fierul oştirii 
I mde t şi poporul slugilor mele prin 
I coastele fale, şi vei cădea cu cei ră- 
j niţi ai lor, când mă voiu întoarce, 
! şi te vor pune slugile mele la munte 
într'una din cetăţile suişurilor, şi 
nu vei pieri, până ce te vei prăpădi 
împreună cu ei. 

8. Şi dacă nădăjdueşti întru ini- 
ma ta, că nu se vor prinde, să nu 
ţi se schimbe faţa ta; grăit-am şi 
nimic nu va cădeâ din cuvintele 
mele. 

9. Şţ a poruncit Olofern slugilor 
sale, cari stau la cortul lui, să prin- 
ză pre Ahior, şi să'i puie pre el la 
Vetulia, şi să'i deâ în mâna fiilor 
lui israil. 

10. Şi'l prinseră pre el slugile lui, 



1130 



IUDITA 6-7 



şi'l duseră afară de tabără la câmp 
şi din câmp s'au dus la munte, şi 
au sosii la izvoarele cele de supt 
Vetuîia. 

11. Şi dacă i-au văzut pre ei băr- 
baţii cetăţii, cari erau în vârful mun- 
telui, au luat armele lor şi au ieşit 
din cetate pre vârful muntelui, şi 
tot bărbatul prăştiaş, a oprit sui- 
rea lor, aruncând cu pietre asupra 
lor. 

12. Iar ei supt munte au legat 
pre Ahior şi l-au lăsat lepădat supt 
rădăcina muntelui şi s'au întors la 
domnul lor. 

13. Şi pogorându-se fiii lui Israil 
din cetatea lor, au mers la el, şi 
dezlegându'l 1 au dus în Vetulia. 

14. Şi l-au adus pre el la boierii 
cetăţii lor, cari erau în zilele acelea 
Oziea al lui Mina din neamul lui 
Simeon, şi Abris al lui Gotoniil şi 
Harmis al lui Melhiil. 

15. Şi au chemat pre toţi bătrânii 
cetăţii şi au alergat tot tânărul şi 
toate femeile lor la adunare, şi au 
pus pre Ahior în mijlocul atot po- 
porului lor. 

16. Şi 1-a întrebat pre el Oziea, 
ce s'a întâmplat cu el? Iar el ră- 
spunzând a spus lor toate graiurile 
sfatului lui Oiofern şi toate cuvin- 
tele, care le-a grăit el în mijlocul 
boierilor fiilor lui Asur, şi câte s'a 
lăudat Oiofern asupra casei lui I- 
srail. 

17. Şi căzând poporul s'a închi- 
nat lui Dumnezeu, şi a strigat că- 
tre Dumnezeu zicând: Doamne Dum- 
nezeul cerului 1 Caută la trufia lor, 
şi milueşte smerenia neamului no- 
stru, şi vezi faţa celor sfinţiţi ţie în 
ziua aceasta. 

18. Şi au mângâiat pre Ahior, şi 
!-a lăudat pre el foarte. 

19. Şi l a luat pre el Oziea din 
adunare, şi 1-a dus la casa sa, şi a 
iăcut ospăţ celor mai bătrâni şl a 



chemat pre Dumnezeul lui Israil spre 
ajutor în toată noaptea aceea. 

CAP. 7. 

Incunjurarea cetăţii Vetulia; oprirea 
izvoarelor, turburarea Israeliţilor şi 
încurajarea lui Oziea. 

Iar a doua zi a poruncit Oiofern 
la toată oştirea sa şi la tot po- 
porul său, care a venit într'ajutor 
lui, să purceadă asupra cetăţii Ve- 
tulia, şi să apuce suişurile munte- 
lui, şi să deâ răsboiu asupra fiilor 
lut Israil. 

2. Şi a purces în ziua aceea lot 
bărbatul cel tare al lor, şi oştirea 
lor cea de o sută şi şaptezeci de 
mii de bărbaţi răsboinici pedestri, 
şi călăreţi douăsprezece mii, afară 
de împiedecări şi de alţi bărbaţi pe- 
destri, cari mergeau împreună cu ei 
mulţime multă foarte. 

3. Şi a tăbărît în vale aproape 
de Vetulia la izvor, şi s'a întins lă- 
ţimea dela Dotaim până la Vellem, 
şi în lungime dela Vetulia până la 
Chiamon împreajma Ezdrilomului. 

4. îar fiii lui Israil, dacă au vă- 
zut mulţimea lor, s'au turburat foar- 
te, şi a zis fiecare către aproapele 
său: acum vor acoperi aceştia toa- 
tă faţa pământului acestuia, şi nici 
munţii cei înalţi, nici văile, nici dea- 
lurile nu vor suferi greutatea lor. 

5. Şi a luat fiecare armele sale 
cele de răsboiu, şi au aţâţat foc în 
turnurile sale, şi au străjuit toată 
noaptea aceea. 

6. Iar în ziua a doua a scos 0- 
lotern toată călărimea lui în faţa fi- 
ilor lui Israil, cari erau în Vetulia, 
şi a socotit suişurile cetăţii lor, şi 
izvoarele apelor lor le-a cercat şi 
le-a luat pre ele, şi a pus la ele cete 
de oameni răsboinici, iar el s'a în- 
tors la poporul său. 

7. Şi viind la el toţi boierii fiilor 
lui Isav şi toţi povăţuitorii popo- 



1UDITA 7 



1131 



rului Iui Moav şi domnii cei de pre 
lângă mare, au zis: să auză acum 
stăpânul nostru cuvânt, ca să nu 
se facă stricare în oştirea ta. 

8. Că poporul acesta al fiilor lui 
Israil nu nădăjdueşfeîn sulijele sale, 
ci întru înălţimea munţilor săi, în- 
tru cari lăcuesc ei, că nu este lesne 
a te sui pre vârful munţilor lor. 

9. Şi acum Doamnei Nu îace ră- 
sboiu asupra lor, cum se face ră- 
sboiul de oştire, şi nu va cădea din 
poporul tău nici un bărbat. 

10. Rămâi în tabăra ta păzind pre 
fiecare din oştirea fa, şi să oprea- 
scă slugile tale izvorul cel de apă, 
care iese din rădăcina muntelui, că 
de acolo se adapă loji cei ce lă- 
cuesc în Velulia, şi'i va omorî pre 
ei setea, şi vor dâ cetatea lor. 

11. Iar noi şi poporul nostru ne 
vom suî pre vârfurile cele de aproa- 
pe ale munţilor, şi vom tăbărî pre- 
ste ele, să păzim, ca să nu iasă 
din cetate nici un om. 

12. Şi se vor topî de foamete ei, 
femeile lor şi fiii lor, şi mai 'nainte 
de a veni sabia preste ei, vor pierî 
în uliţele lăcuinţei lor. 

13. Şi vei răsplăti lor cu răsplă- 
tire rea, pentrucă n'au ascultat de 
line, şi n'au ieşit înaintea fetii tale 
cu pace. 

14. Şi au plăcut cuvintele lor îna- 
intea lui Olcfern şi înaintea tutu- 
ror slujitorilor lui, şi a rânduit să 
facă precum au grăit ei. 

15. Şi s'a ridicat tabăra fiilor lui 
Amon, şi împreună cu ei cinci mii 
din fiii lui Asur, şi au tăbărî! în 
vale, şi au cuprins apele şi izvoa- 
rele apelor fiilor lui Israil, şi s'au 
suit fiii lui Isav şi fiii lui Amon, şi 
au tăbărît în munte în preajma Do- 
laimului. 

16. Şi au trimis dintru ei la au- 
stru şi la răsărit la Ecrevil, care 
este în preajma Husiei, deasupra 



pârîului Mohmur, şi cealaltă oştire 
a Asirieniîor a tăbărît la câmp şi 
a acoperit toată faţa pământului şi 
corturile şi poverile lor a tăbărît 
mul|ime multă îoarfe. 

17. Şi fiii lui Israil au strigat că- 
tre Domnul Dumnezeul lor, că s'a 
împujinat duhul lor, pentrucă i-au 
încunjurat foţi vrăjmaşii lor, şi nu 
erâ a scăpă din mijlocul lor. 

18. Şi a rămas împrejurul lor toată 
tabăra lui Asur, pedestraşii şi ca- 
rele şi călăreţii lor treizeci şi patru 
de zile. 

19. Şi celor ce lăcuiau în Vefulia 
s'au sfârşit toate vasele cele de a- 
pă, şi lacurile s'au deşertat, şi n'a- 
veau să beâ să se sature într'o zi» 
că, cu măsură le dâ ior de băut. 

20. Şi au slăbit pruncii lor şi fe- 
meile lor, şi tinerii piereau de sete, 
şi cădeau în uliţele cetă|iî, şi în fre- 
cătoriîe porţilor, şi nu eră putere 
mai mult întru ei. 

21. Şi s'2 adunat tot poporul la 
Oziea şi ia boierii cetăţii, tinerii şi 
femeile şi pruncii, şi au strigat cu 
glas mare, şi au zis înaintea tutu- 
ror bătrânilor: 

22. Judece Dumnezeu între noi şi 
între voi, că aţi iăcut nouă strâm- 
bătate mare, negrăind de pace cu 
fiii lui Asur, şi acum nu este nouă 
ajutor; ci ne-au dat pre noi Dumne- 
zeu în mâinile lor, ca să cădem îna- 
intea lor de sete, şi cu pierire mare. 

23. Şi acum chemaţi'i pre ei, şi 
daţi cetatea toată de pradă popo- 
rului lui Olofern şi la toată oştirea 
lui, că mai bine este nouă să fim 
de jaf lor, decât să murim de sete. 

24. Că vom fi robi, şi va fi viu 
sufletul nostru, şi nu vom vedeâ 
moartea pruncilor noştri cu ochii 
noştri, şi pre femeile şi pre fiii no- 
ştri sfârşindu-şi sufletele lor. 

25. Mărturisim asupra voastră ce- 

22. Eşirc 5, 21. 25. Psalm 105, 6. 



1132 



IUDiTA 7—8 



rul şi pământul, şi pre Dumnezeul 
nostru şi pre Domnul părinîilor no- 
ştri cel ce ne pedepseşte pre noi 
pentru păcatele noastre şi pentru 
păcatele părinţilor noştri, ca să nu 
facă după cuvintele acestea în ziua 
de astăzi. 

26. Şi s'a făcut plângere mare în 
mijlocul adunării tuturor dimpreună, 
şi au strigat către Domnul Dumne- 
zeu cu glas mare. 

27. Şi a zis către ei Oziea: nă- 
dăjduiţi fraţilor, încă cinci zile să 
aşteptăm, în care va întoarce Dom- 
nul Dumnezeul nostru mila sa spre 
noi, că nu ne va părăsi pre noi 
până în sfârşit. 

28. îar după ce vor trece acestea, 
şi nu ne va veni ajutor, voiu face 
după cuvântul vostru. 

29. Şi a risipit pre popor la ta- 
băra lui, şi îa ziduri şi la turnurile 
cetăţii lor s'au dus, iar pre femei 
şi pre prunci la casele lor i a tri- 
mis, şi ?u fost foarte cu mare sme- 
renie în cetalî. 

CAP. 8, 

Iscusitul îndemn şi bunul sfat al luditei 
către bătrânii poporului Israil. 

Şi a auzit în zilele acelea Iudiia 
fata lui Merari fiul lui Ocs, fiul 
lui Iosif, fiul lui Oziil, fiul lui El- 
chiea, fiul lui Anania, fiul lui Ghe- 
deon, fiul lui Rafain, fiul lui Achiton, 
fiul lui Iliu, fiul lui Eliav, fiul lui Na- 
lanail, fiul lui Samaiî, fiul lui Sara- 
sadai, fiul lui Israil. 

2. Şi bărbatul ei Manasi care era 
din neamul şi din familia ei a fost 
murit în zilele secerei orzului. 

3. Că stând, după cei ce legau 
znopi în câmp, a venit fierbinţeala 
preste capul lui, şi s'a culcat pre 
patul său, şi a murit în Vetulia ce- 
tatea sa. şi 1-a îngropat pre el cu 
părinţii lui în ţarina cea din mijlo- 
cul Dotaimului şi Valamo. 



4. Şi a fost ludlta văduvă în casa 
sa trei ani şi patru luni. 

5. Şi şi-a făcut cort în podul ca- 
sei sale, şi s'a încins cu sac, şi s'a 
îmbrăcat cu haine de văduvie. 

6. Şi postea în toate zilele vădu- 
viei sale, afară de ziua cea mai 'na- 
inte de sâmbefe şi de ziua sâmbe- 
tei, şi de ziua cea mai 'nainfe de 
lună nouă, şi de ziua în care eră 
lună nouă, şi de sărbători şi de 
praznicile cele de veselie ale casei 
lui îsraii. 

7. Şi era frumoasă Ia chip. şi mân- 
dră îa faţă foarte, şi a lăsat ei Mâ- 
naşi bărbatul ei aur şi argint şi 
slugi şi siujnice, şi dobitoace şt ţa- 
rine, care le ţine ea. 

8. Şi viu putea nimeni să grăia- 
scă de ea nici un cuvânt rău, că 
se temeâ de Dumnezeu foarte. 

9. Şi a auzit cuvintele cele rele 
ale poporului, care le-a grăit celor 
mai mari, că a slăbit pentru lipsa 
apeior, şi a auzit ludita toate cu- 
vintele, care le-a grăit către ei 0- 
ziea, cum s'a jurat lor, că va dâ ce- 
tatea după cinci zile Aerienilor. 

10. Şi trimiţând pre roaba, care 
era cârmuiioare preste toate ave- 
rile ei, a chemat pre Oziea şi pre 
Havrin şi pre Harmin bătrânii cetă- 
ţei, şi ei au venit la ea, iar ea a 
zis ior: 

11. Ascultaţi-mă acum căpeteniile 
celor ce lăcuesc în Vetulia, că nu 
este drept cuvântul vostru, care l-aţi 
grăit înaintea poporului în ziua a- 
ceasta, cu jurământ întărind cele 
ce aţi grăit între Dumnezeu şi în- 
tre voi, şi aţi zis: să daţi cetatea 
vrăjmaşilor noştri, de nu se va în- 
toarce Domnul întru aceste zile să 
ne ajute nouă. 

12. Şi acum cine sunteţi voi, cari 
ispitiţi pre Dumnezeu în ziua de a- 
stăzi, ca şi cum aţi fi dumnezei în- 
tre fiii oamenilor? 



IUDITA 8 



1133 



13. Şi acum pre Domnul atotţii- 
torul ispitiţi, şi nimic nu veţi cu- 
noaşte în veac, că adâncurile ini- 
mei omului nu le aflaţi şi cuvintele 
cugetului lui nu le pricepeţi, şi cum 
veţi ispiti pre Dumnezeu cel ce au 
făcut toate acestea, şi gândul lui 
cum îl veţi cunoaşte, şi cugetul lui 
cum îl veţi pricepe? 

14. Nuînîărâteţi fraţilor pre Dom- 
nul Dumnezeul nostru, că de nu va 
vrea să ne ajute nouă într'aceste 
cinci zile, el are putere când va vreâ 
să ne acopere, sau să ne piarză în- 
nainiea feţei vrăjmaşilor noştri. 

15. Iar voi nu zălogiţi sfaturile 
Domnului Dumnezeului nostru, că 
nu este ca omul, Dumnezeu, să se 
înfricoşeze, nici ca fiul omului să 
se judece, şi să i se pue lui hotar. 

16. Pentru aceea să aşteptăm mân- 
tuirea lui, şi să'l chemăm pre ei 
spre ajutorul nostru, şi de va fi lui 
plăcut va ascultă glasul nostru. 

17. Că nu întru seminţiile noa- 
stre, nici în ziua de astăzi este neam 
sau familie, sau popor sau cetate 
dintre noi, care să se închine la 
dumnezei făcuţi de mâini, precum 
au fost în zilele cele mai dinainte, 
pentru care lucru s'a dat săbiei şi 
jafului părinţii noştri, şi au căzut că- 
dere mare înaintea vrăjmaşilor no- 
ştri. 

18. Iar noi pre alt Dumnezeu n'am 
cunoscut afară de el, pentru aceea 
nădăjduim că nu ne va trece cu ve- 
derea. 

19. Că de ne vom dă noi, se va 
dâ şi toată ludeia, şi se vor prădâ 
sfintele noastre, şi va cere Domnul 
pângăriciunea lor din gura noastră 
şi frica fraţilor noştri, şi robiea pă- 
mântului, şi pustiirea moşfenirei 
noastre o va întoarce în capul no- 
stru la neamurile unde vom fî robi 
şi vom fi de scandelă şi de batjo- 



cură înaintea celor ce ne vor stă- 
pâni pre noi. 

20. Că nu va fi plăcută robiea 
noastră, ci o va întoarce întru o- 
cară Domnul Dumnezeul nostru. 

21. Şi acum fraţilor! Să arătăm 
fraţilor noştri, că de noi se rează- 
mă sufletul lor, şi sfintele şi Bise- 
rica şi oltarul se proptesc preste 
noi. 

22. Afară de toate acestea să mul- 
ţămim DomnuluiDumnezeuîui nostru 
cel ce ne ispiteşte pre noi, ca şi pre 
părinţii noştri. 

23. Aduceţi-vă aminte, câte au fă- 
cut cu Avraam, şi cu câte au ispitit 
pre Isaac, şi câte s'a întâmplat lui 
lacov în Mesopotamia Siriei, când 
păştea oile lui Lavan fratelui mu- 
mei lui, că precum pre aceia i au 
ispitit spre lămurirea inimei lor; aşâ 
şi pre noi, nu pentru ca să facă 
izbândă asupra noastră, ci pentru 
ca să ne înveţe, bate Domnul pre 
toţi cei ce se apropie de el. 

24. Şi a zis către ea Oziea: toate 
câte ai zis, cu bună inimă ai grăit, 
şi nu este cine să se împrotivea- 
scă cuvintelor tale. 

25. Că nu astăzi s'a arătat înţe- 
lepciunea ta, ci deîa începutul zi- 
lelor tale a cunoscut tot poporul 
înţelepciunea ta, că bună este zidi- 
rea inimii tale. 

26. Ci poporul acesta a însetat 
foarte, şi ne a silit pre noi să fa- 
cem precum am grăit lor, şi ne-au 
făcut să ne legăm cu jurământ, care 
nu'l putem călca. 

27. Şi acum roagă-te tu pentru noi 
că eşti femeie cu frica lui Dumne- 
zeu, şi va trimite Domnul ploaie, 
şi se vor umplea lacurile noastre, 
ca să nu pierim mai mult. 

28. Şi a zis către ei Iudita: ascul- 
taţi-mă pre mine, şi voiu face lu- 
cru, care se va pomeni din neam 
în neam la fiii poporului nostru. 



1134 



IUDITA 8-9 



29. Voi staţi îa poartă în noaptea 
aceasta, şi voiu teşi eu cu slujnica 
mea, şi în zilele după care aţi zis, 
să dafi cetatea vrăjmaşilor noştri, 
va cerceta Domnul pre Israil prin 
mâna mea. 

30. Iar voi nu cercaţi să ştiţi ce 
voiu să fac eu, că nu voiu spune 
vouă până ce se vor săvârşi cele 
ce voiu să fac. 

31. Şi a zis Oziea şi boierii că- 
fre ea: mergi în pace, şi Domnul 
Dumnezeu să meargă înaintea ta, 
şi să ne deâ nouă izbândă asupra 
vrăjmaşilor noştri. Şi înforcându-se 
dela cortul ei, s'au dus la rândurile 
sale. 

CAP. 9. 

Rugăciunea Iuditei către Dumnezeu, 
cerându-i ajutorul pentru sdrdbirea 
vrăjmaşilor. 

Iar Iudita a căzut pre faţa sa, şi 
a pus cenuşe pre capul său, şi 
s'a desbrăcat de sacul, cu care erâ 
îmbrăcată; şi erâ atuncea aducân- 
du-se în Ierusalim în casa Domnu- 
lui fămâerea serii aceleea. 

2. Şi a strigat cu gias mare Iu- 
dita către Domnul, şi a zis: Doam- 
ne Dumnezeu! părintelui meu Si- 
meon, căruia i-ai dat în mână sabie 
spre izbândirea celor de alt neam, 
cari au deschis zgăuî fecioarei spre 
pângăriciune, şi au golit coapsa 
spre ruşine, şi au spurcat zgăul 
spre batjocură. 

3. Că ai zis: că nu va fî aşâ, şi 
au făcut ei lucruri, pentru care ai 
dat pre boierii lor la pierire, care 
aşternutul lor, cel cu înşelăciune 
amestecat l-au stropit cu sânge. 

4. Şi ai bătut pre slugi cu cei 
puternici, şi pre cei puternici pre 
scaunele lor, şi ai dat femeile ior 
spre pradă, şi fetele lor în robie, 



şi toate dobânzile lor spre jaf fiilor 
celor iubiţi de tine. 

5. Cari au şi râvnit râvna ta, şi 
s'au scârbit de pângăriciunea sân- 
gelui său, şi te-au chemat pre tine 
spre ajutor. 

6. Dumnezeule Dumnezeul meu, 
asculfă-mă pre mine văduva. 

7. Că tu ai făcut cele mai 'nainfe 
de acelea şi cele după acelea şi cele 
de acum şi cele viitoare le ştii, şi 
s'au făcut cele ce ai sfătuit, şi au 
zis: iată suntem de faţă. 

8. Că toate căile fale sunt gata, 
şi judecăţile tale mai 'nainfe cuno- 
scute. 

9. Că iată Asirienii s'au înmulţit 
întru puterea lor, şi s'au fălit în cai 
şi în călăreţi, şi s'au semeţit întru 
braţul celor rxedestrî, nădăjduit-au 
în pavăză şi în suliţă şi în arc şi 
în praştie, şi n'au cunoscut, că tu 
eşti Domnul cel ce sfărâmă răsboa- 
ele, Domnul este numele tău. 

10. Tu zdrobeşte puterea lor cu 
puterea ta, şi caîcă tăria lor cu mâ- 
nia ta, că s'au sfătuit să spurce 
sfintele tale, să pângărească lăca- 
şul odihnii numelui slavei fale, şi 
să surpe cu fier cornul jertfelnicu- 
lui tău. 

11. Caută spre trufiea lor, şi tri- 
mite mâniea ta asupra capetelor lor. 
Dă în mâna mea văduvei tăriea care 
o am cugetat, bate pre rob cu domn 
prin buzele înşelăciunii mele, şi pre 
domn cu robul lui, frânge cu mână 
de femeie cerbicea lor cea ridicată. 

12. Că nu întru mulţime este tă- 
riea ta, nici puterea fa în cei tari, 
ci al celor smeriţi eşti tu . Domn, şi 
al celor mai mici eşti ajutor, al ce- 
lor neputincioşi sprijinitor şi al ce- 
lor nebăgaţi în seamă acoperitor şi 
al celor fără de nădejde mântuitor. 

13. Aşâl Aşâl Dumnezeul părin- 
telui meu şi Dumnezeul moştenire! 



Q. 2. Fac. 34, 25. 



11. Eşire 14, 9; Jud. ^ 21; 5, 26. 



IUDITA 9—10 



1135 



lui lsrail, Doamne al cerului şi al 
pământului, făcătorul apelor, împă- 
rate a toată zidirea ta, tu ascultă 
rugăciunea mea, şi dă cuvânt mie 
spre înşelăciune şi spre rană şi 
spre struncinăiură celor ce împro- 
tiva aşezământului tău de lege, şi 
a casei tale cei sfinte şi a munte- 
lui Sionului şi a casei moştenirii fi- 
ilor tăi, au sfătuit rele. 

14. Şi fă ca fot neamul şi toată 
seminţiea să cunoască şi să ştie, 
că tu eşti Dumnezeu atoată puterea 
şi tăriea, şi nu este altul, care a- 
copere pre neamul lui lsrail, fără 
numai tu. 

CAP. IO. 

Iudita frumos împodobită ieşind din 
Vetulia cu roaba sa, şi aflându-o cei 
ce străjuiau o duc la Olofern. 

Şi a fost după ce a încetat a stri- 
gă către Dumnezeul lui lsrail, şi 
a sfârşit toate cuvintele acestea, s'a 
sculat dela căderea sa, şi a chemat 
pre roaba sa. 

2. Şi s'a pogorîf în casa în care 
petreceâ în zilele sâmbetelor şi în 
sărbătorile sale, şi dcsvelindu-se de 
sacul cu care erâ îmbrăcată, s'a 
desbrăcat şi de hainele văduviei 
sale. 

3. Şi ş'a scăldat trupul cu apă, 
şi s'a uns cu mir gros, şi ş'a toc- 
mit părul capului său, şi ş'a pus 
cunună pre cap, şi s'a îmbrăcat cu 
hainele sale cele de veselie, cu care 
se împodobea în zilele viejei băr- 
batului ei Manasi. 

4. Şi a luat încălţăminte în pi- 
cioarele sale, şi a pus împrejurul 
său gherdanurile şi brăţările şi ine- 
lele şi cerceii şi toată podoaba sa, 
şi s'a înfrumuseţat foarte, ca să în- 
şele ochii bărbaţilor, cari o vor vedeâ 

5. Şi a dat roabei sale un foaie 

14. Jud. 4, 21, 5, 26. 



de vin şi un urcior de untdelemn, 
şi a umplut o traistă de făină şt 
de păpuşi de smochine şi de pâine 
curată, şi a astupat toate vasele sale, 
şi le-a pus pre ea. 

6. Şi a ieşil la poarta cetăţii Ve- 
tuliei, şi a găsit pre Oziea şezând 
la poartă, şi pre bătrânii cetăţii pre 
Havrin şi pre Harmin. 

7. Şi dacă o au văzut pre ea ia 
faţă şi la haine schimbată, s'au mi- 
rat foarte mult de frumuseţile ei. 

8. Şi au zis către ea: Dumnezeu, 
Dumnezeul părinţilor noştri să'ţi deâ 
ţie dar, şi să săvârşească tocme- 
lele tale spre mărirea fiilor lui Israit 
şi spre înălţarea Ierusalimului, şi 
s'au închinat lui Dumnezeu. 

9. Şi a zis ea către ei: porunciţi 
să'mi deschiză poarta cetâţei, şi voiu 
ieşi să plinesc cuvintele cele ce aţi 
grăit cu mine, şi au poruncit tineri- 
lor să'i deschiză precum a zis. 

10. Şi au făcut aşa, şi a ieşit îu- 
dita, ea şi slujnica ei cu ea. 

11. Şi s'au uitat ia ea bărbaţii ce- 
tăţii, până ce s'a pogorît din munte 
şi până ce a trecut valea, şi mai 
mult nu o au văzut pre ea. 

12. Iar ea mergea pre vale drept, 
şi o a întimpinat pre ea streaja cea 
mai dinainte a Asirienilor, şi o a 
prins şi o a întrebat: cine eşti? Şl 
de unde vii? Şi unde mergi? 

13. Şi a răspuns ea: iată de ji- 
dovi sunt, şi fug dela faţa lor, că 
vor să se deâ vouă spre mâncare. 

14. Iar eu merg la faţa lui Olo- 
fern mai marele puterii voastre, ca 
să'i spuiu cuvinte adevărate, şi'i 
voiu arătâ lui calea, pre care să 
meargă şi să stăpânească tot mun- 
tele, şi nu va pieri dintre bărbaţii 
lui nici un trup, nici duh de vieaţă. 

15. Iar dacă au auzit bărbaţii cu- 
vintele ei, şi au văzut faţa ei, le 
păreâ lor foarte minunată de fru- 
moasă. 



1136 IUDITA 



16. Şi au zis către ea: mântuit-ai 
sufletul iău grăbind a le pogorî la 
faţa domnului noslru, deci acum 
mergi la corlul lui şi dintre noi te 
vor petrece, până ce te vor dă în 
mâinile iui. 

17. Iar când vei sta înaintea lui, 
să nu te temi cu inima ta, ci spune 
după cuvintele laie, şi bine va iace 
ţie. 

18. Şi a ales dintre sineşi o sută 
de bărbaţi, şi i a însoţii cu ea şi 
cu slujnica ei, şi o au dus pre ea 
la cortul lui Olofern 

19. Şi s'au strâns din toată oşti- 
rea, că s'a auzit la corturi venirea 
ei, şi viind o încunjurâ pre ea, în 
cât a stătut afară de corlul lui 0- 
loîern, până a spus lui despre ea. 

20. Şi se mirau de frumuseţea ei, 
şi lăudau pre fiii lui Israil pentru ea. 

21. Şi a zis fiecare către aproa- 
pele său: cine va huli pre poporul 
acesta, care are la sine muieri ca 
acesiea? Şi nu este bine a lăsâ să 
rămâe vre un bărbat dintre ei, cari 
de s'ar lăsâ să rămâe, ar putea în- 
şelă tot pământul. 

22. Şi au ieşit cei ce strejuiau în 
corlul lui Olofern şi toţi slujitorii 
lui, şi o au băgat pre ea în cort. 

23. Iar Olofern odihneâ pre pa- 
tul său cel cu acoperemânt de por- 
firă şi de aur şi de smaragd, şi cu 
pietre scumpe ţesut, şi i-a spus lui 
de ea. 

24. Şi a ieşit în tinda cortului, şi 
îampade de argint mergeau înaintea 
feţei lui, şi viind Iudita înaintea lui 
şi a slujitorilor lui, s'au mirat toţi 
de frumuseţele feţei ei. 

25. Iar ea a căzut preste faţa sa 
şi s'a închinat lui, şi o au ridicat 
pre ea slujitorii iui. 



10-11 

CAP. 11. 

Întâlnirea Iuditei cu Olofern şi sfătu- 
irea ei amăgitoare pentru biruinţa lui. 

Ci a zis către ea Olofern: cutează 
Ymuere, nu le teme întru inima ta, 
că eu n'am făcut rău la nici un om, 
care a ales a sluji lui Navuhodo- 
nosor împăratului atof pământul. 

2. Şi acum poporul tău, cel ce 
lăcueşte muntele, de nu m'ar îî de- 
făimat pre mine, n'aşi fi ridicat su- 
liţa mea asupra lor, ci ei şi- au fă- 
cut loruş acestea. 

3. Iar acum spune'mi, pentruce ai 
fugit deia ei, şi ai venii la noi ? Pen- 
Irucă ai venit la mântuire, aibi nă- 
dejde. 

4. In noaptea aceasta tu vei trăî, 
şi de aci înainte, că nu este cine 
să'ţi facă ţie rău, ci bine îţi va face 
ţie, ca robilor domnului meu îm- 
păratului Navuhodonosor. 

5. Şi a zis către el Iudita: pri- 
meşte graiurile roabei tale, şi să 
grăiască roaba la înaintea feţei laie, 
că nu voiu spune minciună dom- 
nului meu în noaptea aceasta. 

6. Şi de vei ascullâ de cuvintele 
roabei tale, desăvârşii va face Dum- 
nezeu cu line lucrul, şi nu va că- 
dea domnul meu dela sfaturile sale, 

7. Că viu este Navuhodonosor îm- 
păratul atot pământul, şi vie este 
puterea lui, cel ce ie-a trimis pre 
tine spre îndreptarea aloi sufletul, 
că nu numai oamenii prin tine vor 
sîuji lui, ci şi hiarele câmpului şi 
dobitoacele şi pasările cerului, prin 
puterea ta vor ttăi supt Navuhodo- 
nosor şi supt toată casa lui. 

8. Că am auzit de înţelepciunea 
la şi de meşteşugurile sufletului tău, 
şi în toi pământul s'a vestit, cum 
că tu unul eşti mai bun în toată 
împărăţiea, şi tare întru ştiinţă, şi 
mai minunat întru puterea răsbo- 
iului. 



IUDITA 11—12 



1187 



9. Şi acum cuvântul, care 1-a grăit 
Ahior la sfatul tău, am auzit graiu- 
rile lui, că l-au luat pre el oamenii 
din Vefulia, şi le-a spus lor toate 
câte a grăit el înaintea ta. 

10. Pentru aceea stăpâne doam- 
nei Să nu treci cuvântul lui, ci'l 
pune în inima fa, că adevărat este, 

11. Că nu se îâ izbândă de pre 
neamul nostru, că nu poafe sabie 
asupra lor, de nu vor păcătui Dum- 
nezeului lor. 

12. Şi acum să nu se desnădăj- 
duiască domnul meu, şi să se în- 
toarcă cu lucrul nesăvârşil, şi va 
cădeâ moartea preste fafa îor, că 
i-a cuprins pre ei păcat, cu care 
mânie pre Dumnezeul lor, ori când 
vor face fărădecale. 

13. Că s'au sfârşit lor bucatele, 
şi s'a împuţinat toată apa, şi s'au 
sfătuit să'şi pue mâinile pre dobi- 
toacele lor, şi toate câte au oprit 
Dumnezeu în legile lui să nu mă- 
nânce, ei au socotit să le mănânce. 

14. Şi pârga grâului şi zeciueleîe 
vinului şi jale unlulnidelemn, care 
le-au Jinul sîinjiie preoţilor celor ce 
stau în Ierusalim înaintea îeţii Dum- 
nezeului nostru, au socotit să le 
mSnânce, de care nici cu mâinile 
nu se cădeâ să se atingă nimeni 
din cei* din* popor. 

15. Şi a trimis în Ierusalim să le 
aducă dela cei bălrâni slobozenie, 
că şi cei ce lăcuesc acolo au făcut 
acestea; şi va fi când Ie va veni lor 
slobozenie de acolo, vor face şi se 
vor dâ ţie spre pierzare în ziua aceea. 

16. Pentru aceea eu roaba ta cu- 
noscând toate acestea, am fugit de 
la faţa lor şi m'au Irimis Dumne- 
zeu să fac cu tine lucruri, de care 
se vor minună în tot pământul ori 
câţi vor auz! acestea, că roaba ia 
este credincioasă lui Dumnezeu, şi 
slujeşte ziua şi noaptea Dumneze- 
ului cerului. 



17. Şi acum doamne voiu rămâ- 
neâ la fine, şi voiu ieşi eu roaba 
fa noapfea în vale, şi mă voiu rugâ 
lui Dumnezeu, şi'mi va spune mie, 
când vor face ei păcatele îor, şi 
viind voiu spune ţie. 

18. Şi vei ieşî cu toată puterea 
ta, şi nimeni dintru ei nu va fî care 
să sfeâ ţie împrotivă, şi fe voiu duce 
pre fine prin mijlocul Iudeii, până 
vei ajunge în preajma Ierusalimului. 

19. Şi voiu pune scaunul tău în 
mijlocul iui, şi'i vei mânâ pre ei ca 
pre oile care n'au păstor, şi nu va 
lătra câine cu limba sa înaintea fa. 

20. Că acestea mi s'a zis mie. după 
cea mai nainte cunoştinţă a mea, 
şi s'a vestit mie, şi sunt trimisă ca 
sâ'ţi vestesc ţie. 

21. Şi plăcură cuvintele ei înain- 
tea lui Oîofern şi înaintea tuturor 
slujitorilor lui, şi se mirară de în- 
ţelepciunea ei, şi ziseră, că nu este 
muiere ca aceasta deîa o margine 
până la cealaltă margine a pămân- 
tului, frumoasă la faţă şi înţeleaptă 
la cuvinte. 

22. Şi a zis către ea Oloîern: bine 
au făcut Dumnezeu, că te-au trimis 
pre line înaintea poporului acestuia, 
ca să fie în mâinile noastre tărie; 
iar întru cei ce au defăimat pre 
domnul meu perire. 

23. Tu acum eşti frumoasă la chip 
şi bună la cuvintele tale, de vei face 
şi precum ai zis, Dumnezeul tău va 
fi mie Dumnezeu, şi fu în casa îm- 
păratului Navuhodonosor vei şedeâ, 
şi vei fî numită în fot pământul. 

CAP. 12. 

Chemarea luditei la Olqfern. îngădui' 
rea ei a ieşi noaptea la rugăciune. 
Ospăţul lui Olofern. 

Şi a poruncit să o bage pre ea, 
unde erau odoarele lui cele de ar- 
gint, şi a poruncit să i se deâ ei 
de mâncare din bucalele lui, şi din 
vinul tui să'i deâ de băuf. 



Biblia 



72. 



1188 



IUDITA 12 



2. Şi a zis îudita:nu voiu mâncâ 
dintr'acelea, ca să nu se facă vreo 
sminteală, ci din cele ce am adus 
cu mine voiu mânca. 

3. Şi a zis către ea Oîoîern: dar 
dacă se vor sîârşi cele ce ai adus 
cu tine, de unde vom aveâ noi ca 
să'ţi dăm {ie asemenea acelora? Că 
nimeni nu este cu noi din neamul 
tău. 

4. Şi a zis ludita către el: viu 
este sufletul tău domnul meu, că 
nu va sfârşi roaba ta cele ce sunt 
cu mine, până ce va face Domnul 
prin mâna mea, cele ce au sfătuit. 

5. Şi o au dus pre ea slugile lui 
Olofern la cort, şi a dormit până 
la miezul nopţii. 

8. Iar la streaja cea de către di- 
mineaţă s'a sculat şi a trimis la O- 
loîern, zicând: să poruncească dom- 
nul meu, să lase pre roaba sa să 
iasă la rugăciune, şi a poruncit 0- 
loîern păzitorilor trupului său să nu 
o oprească pre ea. 

7. Şi a rămas în tabără trei zile, 
şi ieşea ea noaptea în valea cetăţii 
Vetuîiei, şi se spălă la izvorul apei 
în tabără. 

8. Şi după ce se suiâ, se rugâ 
Domnului Dumnezeului lui Israil, ca 
să îndrepleze calea ei spre ridica- 
rea fiilor poporului ei, şi intrând 
pelreceâ curată în cort, până când 
îi aduceâ slujnica de mâncare că- 
tre seară. 

9. Iar în ziua a patra a fâeut 0- 
loîern ospăţ numai slugilor sale, şi 
n'a chemat la acel ospăţ nici pre 
unul din cei ce erau cârmuirori pre- 
ste trebi. 

10. Şi a zis lui Vagoa famenul, 
care erâ cârmuitor preste toate ale 
Iui: mergi şi îndeamnă şi pre mu- 
ierea cea de Jidov, care este la tine, 
ca să vie îa noi, şi să mănânce şi 
să beâ cu noi. 

11. Că ruşine este feţii noastre, 



de vom lăsă o muiere ca aceasta 
să nu ne împreunăm cu ea, că de 
nu o vom atrage pre ea către noi, 
va râde de noi. 

12. Şi a ieşit Vagoa dela faţa lui 
Oloîern, şi a intrat la ea, şi a zis: 
să nu se lenevească această cocoa- 
nă frumoasă a veni la domnul meu, 
ca să se mărească înaintea feţii lui, 
şi să bea vin veselindu-se cu noi, 
şi să se facă în ziua aceasta ca o 
fată a fiilor lui Âsur, care stau în 
casa lui Navuhodonosor. 

13. Şi a zis ludita către el: şi 
cine sunt eu? Ca să grăescîmpro- 
fiva domnului meu, că tot ce va fi 
plăcut înaintea ochilor Iui, sârguin- 
du mă voiu face, şi aceasfa'mi va 
fi bucurie până la ziua morţii mele. 

14. Şi sculându-se ludita s'a îm- 
podobit cu îmbrăcămintea şi cu 
toată podoaba sa cea rnuierească, şi 
a venit şi roaba ei, şi i-a aşternut în 
preajma lui Olofern jos pieile, care 
le-a luat dela Vagoa pentru treaba 
cea din toate zilele, ca să mănânce 
şezând pre ele. 

15. Şi viind ludita a şezut, şi se 
| minună inima lui Olofern de ea şi 

s'a turburat sufletul lui poftind foarte 
ca să se împreune cu dânsa, şi că- 
ută vreme, ca să o înşale pre ea, 
din ziua în care o văzuse pre ea. 

16. Şi a zisOiofern către ea: beâ 
şi fii veselă cu noi. 

17. Şi a zis ludita: beâ-voiu doam- 
ne, că s'a mărit vieaţa mea întru 

| mine astăzi mai mult decât în toate 
zilele de când m'am născut, şi lu- 
ând a mâneai şi a băut înaintea lut 
din cele ce i-a gătit roaba ei, 

18. Şi s'a bucurat Olofern pentru 
ea, şi a băut vin mult foarte, în 
cât niciodată înir'o zi n'a băut a- 
tâta de când s'a născut. 



IUDITA 13 



1139 



CAP. 13. 

Tăierea capului lui Olofern; aducerea 
lui în Vetulia. Mulţumirea şi binecu- 
vântarea poporului ei, 

Iar dacă a înserai, degrab s'au ri- 
sipii slugile lui. 

2. Şi Vagoa a închis cortul pre 
dinafară, şi a slobozit pre streji de 
la faţa domnului său, şi s'au dus 
Ja aşternuturile lor că erau toji o- 
sfeniţi de multa băutură. 

3. Şi a rămas ludita singură în 
cort şi Olofern, care mai nainte se 
culcase pre patul său, că erâ foarte 
beat. 

4. Şi a zis ludita către roaba sa, 
să steâ afară de aşternutul ei, şi 
să păzească când va ieşi ea, ca şi 
în celelalte zile, că a zis: că va ieşi 
să se roage, şi lui Vagoa a spus 
aceasta. 

5. Şi s'au dus toji dela faţa ei, şi 
nimeni n'a rămas la aşternut dela 
mic până la mare. 

8. Şi stând ludita lângă patul lui, 
a zis întru inima sa: Doamne Dum- 
nezeule aioată puterea, caută în cea- 
sul acesta spre faptele mâinilor mele, 
ca să se înalţe Ierusalimul. 

7. Acum esle vremea a ajută mo- 
ştenirei tale, şi a plini cele ce am 
aşezat eu să fac spre surparea vrăj- 
maşilor, cart s'au sculat asupra 
noastră. 

8. Şi apropiindu-se la stâlpul pa- 
lului, care ?râ la capul iui Oloîern, 
a luat sabiea lui de pre el, şi a- 
propiindu-se de pat, I-a apucat de 
părul capului său, 

9. Şi a zis: întăreşte-mă Dumne- 
zeul lui Israil în ziua aceasta, şi l-a 
lovit presfe grumazi de două ori, 
cât a putut, şi i-a luat capul lui de 
la ei. 

10. Iar trupul i l-a răsturnat de 
pre aşternut, şi a luat acoperemân- 
tul din stâlpi, şi după puţin a ieşit. 



| 11. Şi a dat roabei sale capul lui 
Oloîern, şi l-a băgat în traista bu- 
catelor sale, şi au ieşit amândouă 
după obiceiul său la rugăciune. 

12. Şi trecând tabăra au încun- 
jurat valea aceea, şt s'au suit în 
măgura cetăjei Vetuliei, şi au venit 
la porţile ei. 

13. Şi a zis ludita de departe ce- 
lor ce păzeau la porţi: deschideţi, 
deschideţi poarta, cu noi esle Dum- 
nezeu, Dumnezeul nostru, ca să facă 
încă putere în Ierusalim şi tărie a- 
supra vrăjmaşilor, precum au făcui 
şi astăzi. 

14. Şi a îosl dacă au auzit oa- 
menii cetăfei glasui ei, grăbiră a se 
pogorî la poarta cetăţei lor, şi au 
chemat pre bătrânii cetăjei, şi au 
alergat loji dela cel mic până ia cel 
mare, că se minunau ei, că a ve- 
nit ea. 

15. Şi au deschis poarta, şi le-au 
primit pre ele, şi aprinzând foc ca 
să lumineze, le-au încunjurat pre ele. 

16. Şi a zis ludita către ei cu glas 
mare: lăudaţi pre Dumnezeul Lău- 
daţi, lăudaţi pre Dumnezeul Că n'au 
depărtat mila sa dela casa lui I- 
sraiî; ci a sfărâmat pre vrăjmaşii 
noştri prin mâinile mele în noap- 
tea aceasta. 

, 17. Şi scoţând capul din traistă 
i î-a arătat, şi a zis lor: iată capul 
! lui Oiofern mai marele puterii lui 
Asur, şi iată acoperemânlul, pre 
care zăcea beat, unde l-au bătut pre 
el Domnul cu mână de femeie. 

18. Şi viu este Domnul, care m'au 
păzit pre mine în calea mea pre 
care am umblat, că l-a înşelat pre 
el faţa mea spre perirea lui, şi n'a 
făcut cu mine păcat spurcat şi de 
ruşine. 

19. Şi s'a minunat tot poporul 
foarte, şi plecându-se s'a închinat 
lui Dumnezeu, şi au zis toţi cu o 

13. 19. Psalm 105, 2, 106, 1. 



1140 . IUDITA 



Inimă: binecuvânta! eşti Dumnezeul 
nostru, cel ce ai făcui de batjocură 
în ziua aceasta pre vrăjmaşii po- 
porului tău. 

20. Şi a zis Oziea către ea: bi- 
necuvântată eşti tu fiica Dumneze- 
ului celui prea înalt mai mult decât 
foaie muierile cele de pre pământ, 
şi bine este cuvântat Domnul Dum- 
nezeu cel ce au făcut cerul şi pă- 
mântul, care fe-au povăjuif pre tine 
spre pierderea capului mai marelui 
vrăjmaşilor noştri. 

21. Că nu se va depărfâ nădejdea 
ta dela inima oamenilor celor ce'şi 
aduc aminte de puterea lui Dum- 
nezeu până în veac, şi să facă |ie 
aceasta Dumnezeu spre înălţime veş- 
nică, ca să te cerceteze pre tine cu 
bunătăţi. 

22. Că n'ai părtinit sufletului tău 
pentru smerirea neamului nostru, 
ci mai 'nainte ai întâmpinat căde- 
rea noastră, drept umblând înain- 
tea Dumnezeului nostru. 

23. Şi a zis fot poporul: fie, fie, 

CAP. 14 

Sfatul luditei despre năvala celor din 
Tetulia, întoarcerea lui Ahior şi spai- 
ma Asirienilor. 

Si a zis către ei ludifa: ascultaţi- 
mă fraţilor, şi luând capul acesta 
spânzura |i'l pre baştea zidului vo- 
stru. 

2. Şi va fî după ce se va lumină 
de ziuă, şi va ieşi soarele pre pă- 
mânt, ve|i luâ fiecare armele cele 
de răsboiu ale voastre, şi va ieşi 
afară din cetate fot bărbatul, şi veji 
pune povătuitor presle ei ca şi cum 
v'aţi pogorî la câmp asupra strejii 
cei mai dinainte a fiilor lui Asur, şi 
nu vă veţi pogorî. 

3. Şi luând aceia armele sale toate, 
se vor duce în tabăra sa, şi vor 
porni pre povăţuitorii oşfirei lui A- 
sur, şi vor alergă Ia cortul lui Olo- 



13-14 



fern, şi nu'l vor află pre el, şi va 
cădeâ presfe ei frică, şi vor fugi de 
către faţa voastră. 

4. Şi urmând voi, şi toţi cei ce 
lăcuesc în hotarul lui Israil, aşfer- 
neţi'i pre ei în căile lor. 

5. Iar mai 'nainte de a face ace- 
stea, chemaţi pre Ahior Amanifea- 
nul, ca să vază, şi să cunoască 
pre cel ce a defăimat casa lui Israil 
şi pre cel ce 1-a trimis pre el la 
noi, ca la moarte, şi a chemat pre 
Ahior din casa lui Oziea. 

6. Şi dacă a venit, şi a văzut ca- 
pul lui Olofern în mâna unui om 
din adunarea poporului, a căzut pre 
faţa sa, şi a leşinat duhul lui. 

7. Şi după ce l-a ridicat pre el, a 
căzut la picioarele luditei, şi s'a în- 
chinat feţei ei, şi a zis: binecuvân- 
tată eşti fu în fot sălaşul lui Iuda, 
şl întru iot neamul, cari auzind de 
numele tău se vor turbură. 

8. Şi acum spune mie, cele ce 
ai făcut în zilele acestea, şi i-a po- 
vestit ludifa lui în mijlocul poporu- 
lui toate, câte a făcut din ziua, în 
care a ieşit, până când a grăit cu ei. 

9. Şi după ce a încetat a grăi, au 
strigat oamenii cu glas mare, şi au 
dat glas de veselie în cetatea lor. 

10. Şi văzând Ahior toate câte au 
făcut Dumnezeul Iui Israil, a crezut 
în Dumnezeu foarte, şi şi-a tăiat 
împrejur trupul său, şi s'a adaos 
la casa lui Israil până în ziua a- 
ceasta. 

11. Şi dacă s'a luminat de ziuă 
au spânzurat capul lui Olofern de 
zid, şi a luat fot bărbatul armele 
sale, şi a ieşit în rând la suişurile 
muntelui. 

12. Iar dacă i-au văzut pre ei fiii 
lui Asur, au trimis la povăţuitorii 
săi, şi au venit la povăfuifori, şi la 
cei mat mari preste mii, şi la toate 
căpeteniile lor. 

13. Şi a mers la cortul iui Olo- 



IUDITA 14-15 



1141 



tern, şi a zis către ispravnicul Iui: 
scoală acum pre domnul nostru, că 
au îndrăznii robii a se pogorî asu- 
pra noastră la răsboiu, ca să piară 
desăvârşit. 

14. Şi a intrat Vagoa şi a lovii 
linda cortului, că gândeă că el doar- 
me cu ludifa. 

15. Şi dacă nimeni nu l-a auzit, 
deschizând a intrat ia aşternut, şi 
l-a aliat pre el lepădat preste aşter- 
nut mort, şi capul lui luat dela el. 

16. Şi a strigat cu glas mare, cu 
plângere şi cu suspin, şi cu stri- 
gare tare, şi şi-a rupt hainile sale, 
şi a intrat în cortul în care dor- 
meâ îudita, şi nu o a aflat pre ea 
acolo. 

17. Deci alergând la popor a stri- 
gat: vicleşug au îăcut robii, făcut-au 
ruşine o muiere evreică în casa îm- 
păratului Navuhodonosor, că iată 
Olofern zace jos, şi capul lui nu 
este ia el. 

18. Iar dacă au auzit aceste cu- 
vinte boierii puterii lui Asur, şi-au 
rupt hainile lor şi s'a turburat su- 
fletul lor loarte, şi strigarea şi chi- 
otul lor s'au făcut foarte mare în 
tabără. 

CAP. 15. 

Pierderea şi fuga Asirienilor. Binecu- 
vântarea luditei şi darurile făcute ei. 

Iar dacă au auzit cei din corturi, 
s'au îngrozit de lucrul ce s'a fă- 
cut, şi au căzut preste ei frică şi 
cutremur. 

2. Şi nu erâ om aşteptând de că- 
tre fata aproapelui său încă, ci îm- 
prăştiindu-se toţi împreună au fu- 
git pre toate căile câmpului şi ale 
muntelui, şi cei ce tăbărâse la munte 
împrejurul Vetuliei, s'au întors în 
fugă. 

3. Atunci lot bărbatul răsboinic 
din fiii lui Israil a alergat asupra 
lor, şi a trimis Oziea la Velomaslem 



şi Vite şi Hove şi Hola, şi la iot 
hotarul lui Israil să vestească cele 
ce s'au făcut, şi pentru ca toţi să 
se scoale asupra vrăjmaşilor sâ"i 
pîarză. 

4. Iar dacă au auzit tiii lui Israil, 
foţi odată au alergat asupra lor, şi 
i-au tăiat pre ei până la Hovâ. 

5. Aşijderea şi cei din Ierusalim 
afu sosit, şi din tot muntele, că au 
vestit lor cele ce s'au făcut în ta- 
băra vrăjmaşilor lor. 

6. Şi cei din Oalaad şi din Gali- 
leia i-au bătut pre ei cu rană mare 
până ce au trecut Damascul şj 
hotarul lui. 

7. Iar ceilalţi lăcuitori ai Vetuliei 
au năvălit asupra taberii lui Asur, 
şi i-au prădat pre ei, şi s'au îm- 
bogăţit foarte, şi fiii lui Israil în- 
torcându-se dela tăiere, au prădat 
cele rămase. 

8. Şi satele şi cetăţile cele din 
munte, şi cei din câmpii au cules 
multe prăzi, că erâ mulţime multă 
foarte. 

9. Şi loachhn preotul cel mare, 
şi bătrânimea fiilor lui Israil, carii 
lăcuiau în Ierusalim, au venit să pri- 
vească bunătăjile, care au făcut 
Dumnezeu lui Israil, şi să vază pre 
Iudita, şi să grăiască cu ea pace. 

10. Şi dacă au intrat la ea, bine 
o au cuvântat pre ea foţi împreună, 
şi au zis către ea: 

11. Tu eşti înălţarea Ierusalimu- 
lui, tu eşti laudă mare lui Israil, tu 
eşti mărire mare neamului nostru, 
că ai făcut acestea toate cu mâna 
fa, făcut-ai cele bune Jui Israil, şi 
bine au voit preste ei Dumnezeu. 

12. Binecuvântată să fii de Dom- 
nul cel atotputernic în veci, şi a 
zis tot poporul: fie. 

13. Şi a prădat tot poporul ta- 
băra până în treizeci de zile, şi a 
dat luditei cortul lui Olofern, şi 
toată argintăria şi paturile şi pa- 
harele, şi toate lucrurile lui. 



14 Şi luându-lc ea le-a pus pre 
muşchoaia sa, şi a înhămat carele 
sale, şi ie-a grămădit acelea pre- 
sfe ele. 

15. Şi s'a strâns lot mueretuî 
lui Israiî, ca să o vază pre ea, şi o 
au binecuvântat pre ea, şi i-au făcut 
ei horă dintre ele; şi au luat sfâl- 
pări în mâinile lor, şi au dat şi 
muerilor, celor ce erau cu ea, şi s'au 
încununat cu măslin, ea, şi cele ce 
erau cu ea. 

16. Şi a mers înaintea a tot po- 
porului cu horă povăţuind p re toate 
muerile, şi urmau toţi bărbaţii lui 
Israil întrarmaţi, cu cununi şi cu 
cântări în gura lor. 

17. Şi a început ludita mărturi- 
sirea aceasta înaintea a tot Israilul, 
şi răspundeâ tot poporul lauda a- 
ceasta. 

CAP. 16. 

Cântarea de biruinţa a luditei. Po- 
porul aduce jertfe de mulţumire 
în Ierusalim, Moartea luditei. 

Şi a zis ludita: Incepeji Dumnezeu- 
lui meu cu limpine, cântaţi Dom- 
nului meu cu chimvale, împreunaţi 
Iui cântare şi laudă înălţaţi, şi che- 
maţi numele lui. 

2. Că Dumnezeu este cel ce sfă- 
râmă răsboaele, că în taberile lui 
în mijlocul poporului m'au scos din 
mâna celor ce mă gonesc. 

3. Venit-a Asur din munţi dela 
miazănoapte, venif-au cu zeci de mii 
de mii sie puterii sale, a cărora mul- 
ţime a astupat văile, şi mulţimea 
cailor ior a acoperit dealurile. 

4. Zis-au: să arză hotarele mele, 
şi pre tinerii mei să'i omoare cu 
sabie, şi pre cei sugători să'i trân- 
tească de pământ, şi pre pruncii 
mei să'i prade, şi pre fecioarele 
mele să le jefuiască. îar Domnul 
atotţiitorul i-au sfărâmai pre ei cu 
mânS de femeie. 



5. Că n'a căzut cel tare de voi- 
nici, nici fiii puterii l-au bătut pre 
el, nici înalţi uriaşi s'au ridicat a- 
supra lui, ci ludita fata lui Merari 
cu frumuseţele feţii sale 1-a slăbit 
pre el. 

6. Că s'a desbrăcat de îmbrăcă- 
mintea văduviei sale, ca să înalţe pre 
Israilfenii cei necăjiţi, uns-a faţa sa 
cu mir, şi ş'a legal părul său cu 
cunună, şi ş'a luat veşmânt de in, 
ca să'! amăgească pre el. 

7. Călţunii ei răpiră ochii lui, şi 
frumuseţele ei robiră sufletul lui, 
trecut-a sabia prin grumazul lui. 

8. Ingrozitu-s'au Perşii de cufe- 
zarea ei, şi Midii de îndrăznirea ei 
s'au turburai. 

9. Atunci au strigat cei smeriţi 
ai mei, şi s'au temut cei neputin- 
cioşi ai mei, şi s'au spăimânlaf ei, 
înălţat-au glasul ior, şi au fugit. 

10. Fiii fetelor i-au tăiat pre ei, 
şi ca pre nişte prunci ce fug i-au 
rănit pre ei, pierit-au de tabăra 
Domnului Dumnezeul meu: cânta- 
voiu Domnului cântare nouă. 

11. Doamne, mare eşti, şi mărit 
şi minunat în vîrtute, şi neajuns, 
ţie să slujească toată făptura ta. 

12. Că ai zis, şi s'a făcut, trimis- 
ai duhul tău, şi a zidit, şi nu este 
cine să poată sta împrotiva cuvân- 
tului tău. 

13. Câ munţii din temelii cu apele 
se vor clăii, şi pietrik de fa|a ta ca 
ceara se vor topi; iar spre cei ce 
se tem de tine te vei milostivi 

14. Că puţină este toată jertfa, 
ca să'ţi facă ţie miros de bună mi- 
reasmă, şi puţină este toată gră- 
simea spre arderea cea de tot a ta; 
iar cel ce se teme de Domnul, mare 
este totdeauna. 

15. Vai neamurilor 1 Care se scoală 
asupra neamului meu, Domnul atof- 
ţtilorul va izbândi asupra lor, în 

16. 12. Facere i; Psalm 32, 6. 



ziua judecăţii va dâ foc, şi viermi 
trupurilor for, şi vor plânge cu sim- 
ţire până în veac. 

16. Iar dacă au intrai în Ierusa- 
lim s'au închinai Domnului, şi după 
ce s'a curăţit poporul, a adus ar- 
derile cele de fot ale sale, şi cele 
de voe ale sale şi darurile sale. 

17. Şi a adus Iudifa foaie unel- 
tele lui Oioîern, care le-a dalei po- 
porul, şi acoperemânlul, care l-a luat 
ea dela aşternutul lui, dar Domnu- 
lui !e-a sfinjif. 

18. Şi s'a veselit poporul în Ie- 
rusalim înaintea celor sfinte în trei 
luni, şi Iudifa a rămas cu ei. 

19. Şi după zilele acestea s'a 
dus fiecare ia hioşiea sa, şi Iudifa 
s'a dus la Vetulia şi a rămas întru 
averea sa. 

20. Şi a fost în vremea sa mărită 
în fot pământul, şi mulji o a poftit 



pre ea, însă bărbat pre ea nu o a 
cunoscut în toate zilele vieţii sale, 
din ce ceas a murit Manasi bărba- 
tul ei, până când s'a adaos la po- 
porul său. 

21. Şi trăind mult foarte a îm- 
bătrânit în casa bărbatului său până 
ia o sută şi cinci ani, şi a dat slo- 
bozenie roabei sale, şi a murit la 
Vetulia. 

22. Şi o a îngropat pre ea în pe- 
ştera lui Manasî bărbatului ei, şi o 
a plâns pre ea casa lui Israil şapte 
zile. 

23. Şi a împărţit averile sale mai 
'nainfe de ce a murit ea la toate 
rudeniile lui Manasî bărbatului său, 
şi la rudeniile sale. 

24. Şi n'a fost mai mult cine 
să sperie pre fiii lui Israil în zilele 
luditei, şi după ce a murit ea, zile 
multe. * 



-••c ; s>J{5<^j"«» 

PROROCIA LUI VARUH 



CAP- 1. 

Prorocul vesteşte şi Citeşte poporului 
din Ierusalim cartea primită dela 
Evreii din Vavilon, cari făcând 
■mărturisiri, cer rugăciuni şi 
jertfe pentru păcate. 

Acestea sunt cuvintele cărţii, care 
o a scris Varuh fiul lui Nirie, al 
fiului iui Maasie, ai fiului Iui Sede- 
chie, al fiului lui Assdie, al fiului 
lui Heîchie în Vavilon. 

2. In anul al cincilea, în ziua a 
şapfea a lunii, în vremea Inirn care 
au luat Haîdeii Ierusalimul, şi l-au 
ars cu foc. 

3. Şi a cetit Varuh cuvintele cărţii 
aceştia la urechile lui lehoniea fiul 
lui loachim împăratul lui Iuda, şi 
Ia urechile afof poporul, care venise 
să auză cartea. 



4. Şi la urechile celor puternici, 
şi ale fiilor împăraţilor, şi la ure- 
chile celor bătrâni şi la urecbjîe a 
fot poporul, dela cel mic psnă la 
cel mare ale tuturor celor ce tâcu- 
iau în Vavilon la rîul Sud. 

5. Cari plângeau şi posteau şi se 
rugau înaintea Domnului. 

6. Şi a adunat argint după cât a 
putut mâna fieştecăruia. 

7. Şi a trimis în Ierusalim la loa- 
chim fiul lui Helchie, fiul lui Salom 
preotul, şi la preoţi şi Ia tot poporul, 
cari s'au aflat cu el în Ierusalim. 

8. Când a luat eî vasele casii Dom- 
nului, care s'au scos din Biserică, 
să se întoarcă în pământul iui Iuda 
în ziua a zecea a lunii lui Siual, 
vase de argint, care le-a făcut Se- 



1144 



VARUH 1—2 



* 

dechie fiul lui Iosie împăratul lui 
Iuda. 

9. După ce a înstrăinai Navuho- 
donosor împăratul Vavilonului pre 
Iehoniea şi pre boieri şi pre cei le- 
gaţi şi pre cei puternici şi pre po- 
porul pământului dela Ierusalim, şi 
i-a dus în Vavilon. 

10. Şi a zis: iată am trimis la 
voi argint, cu care să cumpăraţi ar- 
deri de tot şi pentru păcat şi tă- 
mâe, şi faceţi miresme, şi aduceţi 
pre jertfelnicul Domnului Dumneze- 
ului nostru. 

lî. Şi vă rugaţi pentru vieaţa lui 
Navuhodonosor împăratul Vavilonu- 
lui, şi pentru vieaţa lui Valtasar fiul 
lui, ca să fie zilele lor, ca zilele ce- 
rului pre pământ. 

12. Şi va dâ Domnul vîrlule nouă, 
şi va lumină ochii noştri, şi vom 
trăî supt umbra lui Navuhodonosor. 
împăratul Vavilonuiui, şi supt um- 
bra lui Valtasar fiui lui, şi vom sluji 
lor zile multe, şi vom afla har îna- 
intea lor. 

Î3. Şi vă rugaţi pentru noi către 
Domnul Dumnezeul jnostru, că am 
păcătuit Domnului Dumnezeului no- 
stru, şi nu s'a întors mâniea Dom- 
nului ]şi urgiea lui dela noi până 
frCziua aceasta. 

14. Şi veţi ceti cartea aceasta, 
care o am trimis la voi, ca să o 
cetiţi în casa Domnului la zilele prăz- 
nuirii şi la zilele vremii 

15. Şi veţi grăi Domnului Dum- 
nezeului nostru dreptatea, şi nouă 
ruşinea feţelor, ca în ziua aceasta 
omului ludeufşi ceior ce lăcuesc 
Ierusalimul. 

16. Şi împăraţilor noştri, şi boie- 
rilor noştri, şi preoţilor noştri, şi 
prorocilor noştri, şi părinţilor no- 
ştri. 

17. Că am păcătuit înaintea Dom- 
nului, şi n'am ascultat de dânsul. 

17. Daniil 9, 5. 



18. Şi n'am ascultatlglasul Dom- 
nului Dumnezeului nostru, ca să 
umblăm întru poruncile lui, care 
le-au dat înaintea feţii noastre. 

19. Din ziua, în care au scos Dom- 
nul pre părinţii noşîrii din pămân- 
tul Eghipetului, şi până în ziua a- 
ceasta am fost neascultători de 
Domnul Dumnezeul nostru, şi ne-am 
lenevit, ca să nu auzirn glasul lui. 

20. Şi s'au lipit de noi răutăţile 
şi blestemul, care au rânduit Dom- 
nul lui Moisi slugii sale în ziua, 
în care au scos pre părinţii noştri! 
din pământul Eghipetului, ca să ne 
deâ nouă pământ, din care curge 
lapte şi miere, precum este în ziua 
aceasta. 

21. Şi n'am ascultat glasul Dom- 
nului Dumnezeului nostru după toate 
cuvintele Prorocilor, pre cari i-au 
trimis la noi. 

22. Şi am mers fieştecare întru 
cugetul inimii sale cei rele a lucră 
dumnezeilor streini, a face rele în- 
nainfea ochilor Domnului Dumne- 
zeului nostru. 

GAP. 2. 

Evreii îfi robie mărturisesc ca pentru 
păcatele lor li s'au întâmplat relele, 
şi cer milă dela Dumnezei*. 

Oi au întărit Domnul cuvântul său, 
V care au grăit asupra noastră şi 
asupra judecătorilor noştri, carii 
au judecat pre Israit, şi asupra îm- 
păraţilor noştri şi asupra boierilor 
noştri şi asupra tot omul din Isiail 
şi din Iuda. 

2. Ca să aducă asupra noastră 
răutăţi mari, care nu s'au făcut supt 
fot cerul, în ce chip au făcut în 
Ierusalim, după cele ce sunt scrise 
în legea lui Moisî. 

3. Ca să mănânce omul cărnu- 
rile fiului său şi cărnurile fetei sale» 

20. ă i lege 28, 15. 
2. 2. 2 lege 28, 53. 



VARUH 2 



1145 



4. Şi i-au dat pre ci supuşi tutu- 
ror împăraţilor celor dimprejurul 
noslru spre ocară şi spre pustiire 
întru toate popoarele cele dimpre- 
jurul nostru, la care i-au risipit pre 
ei Domnul. 

5. Şi s'au făcut ei dedesupt, şi 
nu deasupra, pentrucă am păcă- 
tuit Domnului Dumnezeului nostru 
neascultând glasului. 

6. Domnului Dumnezeului nostru 
dreptatea; iar nouăj şi părinţilor 
noştri ruşinea obrazelor, cum este 
în ziua aceasta. 

7. Toate releîe,*care au grăU Dam- 
nul asupra noastră, acestea au ve- 
nit preste noi. 

8. Şi nu ne-am rugat feţii Dom- 
nului, ca să se întoarcă fieşfecare 
dela cugetele inimii sale cei rele. 

9. Şi au priveghiat Domnul asu- 
pra celor răi, şi le-au adus Domnul 
preste noi, că drept este Domnul 
întru toate lucrurile sale, care le-au 
poruncit nouă. 

10. Şi n âm auzit glasul lui, ca 
să umblăm întru poruncile Domnu- 
lui, care leau'dat înaintea feţii noa- 
stre. 

îl. Şi acum Doamne Dumnezeul 
Iui Israil, cel ce ai scos pre popo- 
rul tău din pământul Eghipetului cu 
mână tare şi cu braţ înalt, cu semne 
şi cu minuni, şi cu putere mare, 
şi ţi-ai făcut ţie nume, cum este în 
ziua aceasta. 

12. Păcătuit-am, păgânit-am, îă- 
cuf-am strâmbătaîe, Doamne Dum- 
nezeul'noslru, întru toate dreptăţile 
tale. 

13. Intoarcă-se jnâniea ta dela 
noi, că am rămas puţini întru nea- 
muri, unde ne-ai risipit pre noi. 

14. Ascultă Doamne rugăciunea 
noastră şi cererea noastră, şi ne 

* scoate pre noi pentru tine, şi ne 

5 Fi i lege 23, 4î; 

9. Ieretn 31, 28! 44, 27. Datiiil 9, 14. 

tU Daniil 9, 15. 



dă nouă har înaintea feţii celor ce 
ne-au înstrăinat pre noi. 

15. Ca să cunoască tot pămân- 
tul, că tu eşti Domnul Dumnezeul 
nostru, că numele tău s'a chemat 
preste Israil şi preste neamul lui. 

16. Doamne, caută din casa ta 
cea sfântă, şi iâ aminte spre noi ; 
pleacă Doamne urechea Sa şi auzi. 

17. Şi deschide ochii tăi Doamne, 
şi vezi, că nu cei morţi, carii sunt 
în iad, dela carii s'a luat duhul 
dintru cele din lăuntru ale lor, vor 
dâ mărire şi dreptate Domnului. 

18. Ci sufletul cel mâhnit pentru 
mărimea, care merge plecându-se, 
şi slăbind, şi ochii cei ce se sfâr- 
şesc, şi sufletul cel flămând vor dâ 
slavă ţie şi dreptate, Doamne. 

19. Că nu pentru dreptăţile pă- 
rinţilor noştri şi ale împăraţilor 
noştri, cerem mila pentru noi îna- 
intea feţii tale Doamne Dumnezeul 
nostru; 

20. Ci pentru că ai slobozit mâ- 
niea ta şi iuţimea ta preste noi, 
precum ai grăit prin mâna slugilor 
tale Prorocitor, zicând: 

21. Aşa zice Domnul: plecaţi umă- 
rul vostru, şi lucraţi împăratului 
Vavilonului, şi şedeţi în pământul, 
care l-am dat părinţilor voştri. 

22. Şi de nu veţi ascultă glasul 
Domnului, ca să lucraţi împăratu- 
lui Vavilonului, 

23. Sfârşire voiu face din cetăţile 
lui luda şi dinafară Ierusalimului; 
glas de veselie şi glas de bucurie, 
glas de mire şi glas de mireasă, 
şi va fi tot pământul neumblat de 
lăcuitori. 

24. Şi noi n'am ascultat glasul 
tău, ca să lucrăm împăratului Va- 
vilonului, şi ai întărit cuvintele tale, 
care ai grăit în mâinele slugilor 
tale Prorociior, ca să scoaţă oa- 

16. 3! l>g> 25, 15; Isaiaa 63, 15. 

17. Psalm 113, 25; Ps. 6, 5; 29, 9; 87, 11 £ 
117, 17; 



1146 



VARUH 2- 3 



sele împăraţilor noştri şi oasele 
părinţilor noştri din locul lor. 

25. Şi iată sunt lepădate la ar- 
sura zilei şi la îngheţul nopţei, şi 
au murit în dureri rele, în foamete 
şi în sabie ş! în robie. 

26. Şi ai pus casa, în care s'a 
chemat numele tău, cum este în zi- 
ua aceasta, pentru răutatea casei 
lui Israil şi a casei lui Iuda. 

27. Şi ai făcut cu noi Doamne 
Dumnezeul nostru după toată bu- 
nătatea fa, şi după toată îndurarea 
ta cea mare. 

28. Cum ai grăit prin mâna sîu- 
gel tale lui Moisi în ziua, în care 
ai poruncit iui să scrie legea ta în- 
nainfea fiilor lui Israil zicând: 

29. De nu veţi asculta glasul meu 
cu adevărat, sunetul cel mare şi 
mult, acesta se va întoarce în mic 
îa neamurile, la care îi voiu risipi 
pre ei. 

30. Că am cunoscut, că nu mă 
vor asculta, că popor tare la cer- 
bice este, şi se vor întoarce întru 
inima lor în pământul înstrăinărei 
lor. 

31. Şi vor cunoaşte, că eu sunt 
Domnul Dumnezeul îor, şi voiu dâ 
lor inimă şi urechi de auzif. 

32. Şi mă vor lăuda pre mine în 
pământul înstrăinărei lor, şi vor po- 
meni numele mc... 

33. Şi se vor întoarce dela cer- 
bicie*» lor cea tare, şi dela lucrurile 
lor cele rele, că'şi vor aduce aminte 
de calea părinţilor săi, cari au pă- 
cătui! înaintea Domnului. 

34. Şi îi voiu întoarce pre ei în 
pământul, care m'?m jurat părinţi- 
lor lor, lui Âvraam şi lui îsaac şi 
lui Iacov, şi'l vor stăpâni pre el, şi 
îi voiu înmulţi pre ei, şi nu se vor 
împuţina. 

35. Şi voiu întări lor legătură ve- 

29. Leviţi 26, 14: fi 2 Lege 28, lo. 
31. iezecb. 36, 25. 



şnică, ca să fiu lor Dumnezeu, şi 
ei vor H mie popor, şi mai mult nu 
voiu mişcă pre poporul meu Israil 
dela pământul, care l-am dat lor. 

CAP. 3. 

Urmarea mărturi şirei păcatelor. Israil 
robit pentru părăsirea înţelefciunei lui 
Dumnezeu. Prorocie despre Mesia, 

Doamne atotţiitorule, Dumnezeul 
lui Israil, sufletul cel ce este în 
strimtoare, şi duhul cel necăjit stri- 
gă către tine. 

2. Ascultă Doamne, şi ne milue- 
şte, că am păcătuit înaintea ta. 

3. Că tu şezi în v*ac, şi noi pie- 
rim în veac. 

4. Doamne atotţiiforule Dumne- 
zeul lui Israil, auzi rugăciunea ce- 
lor ce au murit ai lui Israil, şi ai 
fiilor celor ce au păcătuit înaintea ta, 
cari n'au ascultai giasui tău Dumne- 
zeului lor, şi s'au lipit de noi relele. 

5. Nu'ţi aduce aminte de nedrep- 
tăţile părinţilor noştri, ci'ţi adu a- 
minte de mâna ta şi de numele tău 
în vremea aceasta.^*; , 

6. Că tu eşti Domnul Dumnezeul 
nostru, şi te vom lăudă pre (ine 
Doamne. 

7. Că pentru aceea ai dat frica ta 
în inimile noastre, ca să chemăm 
numele tău, şi să te lăudăm pre 
line întru înstreînarea noastră, că 
am abătut dela inima noastră toată 
nedreptatea părinţilor noştri, cari au 
păcătuit înaintea ta. 

8. Iată noi astăzi întru însfreina- 
rea noastră, unde ne-ai risipit pre 
noi spre ocară şi spre blestem, şi 
spre datorie după toate nedreptăţile 
părinţilor noştri, cari s'au depărtat 

j dela Domnul Dumnezeul lor. 

| 9. Auzi Israile poruncile vieţei, 

| bagă'ţi în urechi a cunoaşte înţe- 

I lepciunea. 

j 10. Ce este Israile, că în pămân-, 



VARUH 3—4 



1147 



Iul vrăjmaşilor eşti? Invechitu-te-ai 
în pământ slrein. 

11. Te-ai spurcai împreună cu cei 
morţi, socofitu-te-ai cu cei ce se 
pogoară în iad. 

12. Părăsit-ai izvorul înţelepciune!. 

13. In calea lui Dumnezeu de ai 
îi umblat, ai ii lăcuit cu pace în 
veci. 

14. învaţă-te unde este rninfea, 
unde este tăriea, unde este înţele- 
sul a cunoaşte împreună, unde este 
îndelungarea viejei şi vieaja, unde 
este lumina ochilor şt pacea? 

15. Cine a aflat locul ei, şi cine 
a intrat în vistieriile ei? 

16. Unde sunt boierii neamurilor 
şi cei ce stăpânesc hiarele cele de 
pre pământ? 

17. Cei ce cu pasările cerului se 
joacă şi argint strâng şi aur, întru 
care nădăjduise oamenii, şi nu este 
sfârşit agoniselei lor? 

18. Cei ce meşteşugesc argintul, 
şi grijesc lucrul ior, şi nu este a- 
îlare. 

19. Sfinsu-s'au, şi în iad s'au po- 
gorll, şi alţii s'au sculat în locul ior. 

20. Cei mai tineri au văzut lu- 
mină, şi au lăcuit pre pământ, şi 
calea ştiinţei n'au cunoscut. 

21. Nici au înţeles cărările ei, nici 
s'au Jinut de ea, fiii lor departe s'au 
făcut dela calea lor. 

22. Nici s'au auzit în Hanaan, nici 
s'au văzut în Teman. 

23. Nici fiii Agarei cei ce caută 
înţelepciune cei de pre pământ, ne- 
guţătorii Meranului şi ai Temanu- 
lui, şi spuitorii de poveşti, şi cei 
ce caută pricepere, şi calea în{e- 
iepciunei n'au cunoscut, nici şi-au 
adus aminte de cărările ei. 

24. O lsrailel Cât este de mare 
casa lui Dumnezeu, şi cât de lung 
locul agoniselii lui. 



3. 13. Psalm 80, 12. 



i 25. Mare este şi n'are sfârşit, înalt 
şi nemăsurat., 

25. Âcoio au fost uriaşii cei numiţi 
înalţi la mărime, şi ştiutori la răs- 
boiu. 

27. Nu pre aceştia i-au ales Dum- 
nezeu, nici calea ştiinţei le au dat 
lor, şi au pierit. 

28. Pentrucă n'au avut înţelep- 
ciune, pierif-au pentru nesîătuirea 
lor. 

29. * Cine s'a suit în cer şi o a 
luat pre ea, şi o a pogorîf pre ea 
din nori? 

i 30. Cine a trecut marea, şi o a 
aflat pre ea, şi o va aduce pre ea 
mat mult decât aurul cel ales? 

31. Nu este cel ce să şlie calea ei, 
nici cel ce să cuprinză cărarea ei; 

32. Ci cel ce ştie toate, o ştie pre 
ea, şi o află, pre ea cu înţelepciu- 
nea lui, cel ce au gătit pământul în 
vreme veşnică, şi l-au umplut pre el 
de vite cu patru picioare. 

33. Cel ce trimite lumina, şi mer- 

| ge şi o chiamă pre ea, şi'î ascultă 
cu cutremur. 

34. Şi stele au luminat întru stre- 
jiîe sale, şi s'au bucurat. ; 

35. Chemalu-le au pre ele, şi ele 
l au zis: de fafă suntem, luminat-au 

j cu veselie celui ce le-au făcut pre ele. 

36. Acesta este Dumnezeul no- 
stru, şi nu se va adaoge altul spre 
dânsul. 

37. Âîlat-au toată calea ştiinţei, şi 
o au dat lui lacov slugii sale şi lui 
Israiî celui iubit de dânsul. 

38. După aceasta pre pământ s'au 
arătat, şi cu oamenii împreună au 
lăcuit. 

CAP. 4. 

| Ierusalimul jeleşte pustiirea sa. în- 
demn spre răbdare, Prorocie 
despre mântuire. 

Aceasta este cartea poruncilor lui 
Dumnezeu, şi legea, care este 
în veac; toţi cei ce o fîn pre ea, vor 



1148 



VARUH 4 



H spre vieafă, iar cei ce o au pă- 
răsii, vor miiri. 

2. Intoarce-te lacove, ^şi te \im 
de dânsa, umblă prin strălucire în 
preajma luminei ei. 

3. Nu dâ altuia mărirea ta, şi cele 
de iolos {ie limbei streine. 

4. Fericifi suntem Israile, că cele 
ce plac lui Dumnezeu^ s'au arătat 
nouă. 

5. Îndrăzniţi poporul meu, pome- 
nirea lui Israil. 

6. Vândutu-v'aji neamurilor nu spre 
pierire, ci pentrucă aţi mânieaf voi 
pre Dumnezeu, v'aţi dai vrăjmaşilor. 

7. Pentrucă aţi întărîtat pre cel 
ce v'au făcut pre voi jertfind draci- 
lor, şi nu lui Dumnezeu. 

B. Şi aji uitat pre cel ce v'au zidit 
pre voi, pre Dumnezeul cel veşnic, 
şi a{i întristat pre ceî ce v'au hrănit 
pre vai, pre Ierusalim. 

9. Văzut-au mâniea, care a venii 
vouă dela Dumnezeu, şi au zis: a- 
uzi{i nemernicite Sionuîui, adus-au 
mie Dumnezeu plângere mare. 

10. Că am văzut robirea îiilor mei 
şi a fetelor, care le-au adus lor cel 
veşnic. 

11. Că i-am hrănit pre ei cu ; bu- 
curie, şi i-am slobozit jcu plângere 
şi cu jale. 

12. Nimeni să se bucure de mine 
ceea ce sunt văduvă şi părăsită de 
mulţi; pustiitu-m'am pentru păcatele 
fiilor mei, că s'au abătut dela legea 
lui Dumnezeu. 

13. Şi dreptăţile lui nu le-au cu- 
noscut, nici au umblat în căile po- 
runcilor lui Dumnezeu, nici pre că- 
rările învăţăturii întru dreptatea lui 
n'au mers. 

14. Să vie nemernicele Sionului, 
şi vă aduce(i aminte de robiea fi- 
ilor mei şi a fetelor, care o au adus 
lor cel veşnic. 

15. Că au adus preste ei neam de 



departe, neam fără de ruşine şi^de 
altă limbă. 

16. Că nu s'au ruşinat de cel bă- 
trân, nici le-au fost milă de prunc» 
şi au luat pre cei iubiţi ai văduvei 
şi pre cea fără de fete singură o 
au pustiit. 

17. Şi eu ce pot să vă ajut vouă? 

18. Că cel ce v'au adus vouă re- 
lele, vă va scoate pre voi din mâna 
vrăjmaşilor voştri. 

19. Umbla{i fiilor, umbla{i, că eu 
am rămas pustie. 

20. Desbrăcatu-m'am de veşmân- 
tul păcii, şi m'am îmbrăcat cu sa- 
cul rugăciunei mele, strigâ-voiu că- 
tre cel veşnic în zilele mele. 

21. îndrăzniţi fiilor, strigaţi către 
Dumnezeu, şi vă va scoate pre voi 
din silnicie din mâna vrăjmaşilor. 

22. Că eu spre ceî veşnic am nă- 
dăjduit mântuirea voastră, şi mi a 
venit mie bucurie dela cel sfânt pen- 
tru milosteniea, care va veni vouă 
degrab dela cel veşnic Mântuitorul 
nostru. 

23. Că v'am trimis pre voi cu 
plângere şi cu jale, şi vă va întoar- 
ce mie Dumnezeu pre voi cu bu- 
curie şi cu veselie în veac. 

24. Că în ce chip acum au văzut 
nemernicile Sionului robirea voa- 
stră, aşâ vor vedea curând mântu- 
irea cea dela Dumnezeul vostru, care 
va veni vouă cu mărire mare şi cu 
luminarea celui veşnic. 

25. Fiilor! îndelung răbdaţi mâ- 
niea. care v'a venit vouă dela Dum- 
nezeu, că le-a gonit pre tine vrăj- 
maşul tău, ci degrab vei vedeâ pie- 
rirea lui, şi preste grumazii lor vet 
călca. 

26. tei gingaşi ai mei au [mers 
pre căi Vârloase, ridtcatu-s'au ca 
o turmă risipită de vrăjmaşi. 

27. îndrăzniţi fiilor şi strigaţi că- 
tre Dumnezeu, că cel'ce v'au adus 
pre voi la acestea, îşi va aduce a- 
minte de voi. 



VAEUH 4-5 



1149 



28. Că precum a fost cugetul vo- 
stru, ca să vă abateţi dela Dumne- 
zeu, cu zece părţi adăogeţi a vă în- 
toarce, ca să'l căulaţi pre el. 

29. Că ce! ce v'au adus vouă rele, 
aduce-va vouă veşnică veselie îm- 
preună cu mântuirea voastră. 

30. îndrăzneşte îerusalime, mân- 
gâiâ-le-va cel ce te-au numit. 

31. Mişei sunt cei ce te-au necă- 
jit pre tine, şi s'au bucurat de că- 
derea ta. 

32. Ticăloase sunt cetăţile, cărora 
au slujit fiii tăi, ticăloasă este ceea 
ce a primit pre fiii tăi. 

33. Că precum s'a bucurat de 
căderea ta, şi s'a veselit de surpa- 
rea la, aşâ se va mâhni pentru pu- 
stiirea sa. 

34. Şi voiu luâ deîa ea bucuria 
cea de multă gloată, şi semejia ei 
va fi spre plângere. 

35. Că foc va veni preste ea dela 
cel veşnic întru zile îndelungate, şi 
se va lăcui de draci în multă vreme. 
'36. Caută împrejur către răsărit, 

îerusalime, şi vezi veselia, care'{i 
vine ţie dela Dumnezeu. 

37. Iată vin fiii tăi, pre cari i-au 
trimis, vin adunaţi dela răsărituri 
până la apusuri cu graiul celui sfânt, 
bucurându-se de slava lui Dumnezeu. 

CAP. 5. 

Chemarea Ierusalimului spre "bucurie 
pentru întoarcerea jiilor săi cu mărire. 



te îmbracă cu bună cuviinţa mări- 
rei, care este deîa Dumnezeu în veac. 

2. lmbracăveşmsntuldrepiăleicei 
dela Dumnezeu, pune cununa mâ- 
rirei celui veşnic pre capul tău. 

3. Pentrucă Dumnezeu va arătâ 
la tot cel de supt cer strălucirea ta. 

4. Că se va chemâ numele tău 
dela Dumnezeu în veac, pacea drep- 
tăţei şi slava cinstei dumnezeeşti. 

5. ScoaSă-te îerusalime şi slăi, şi 
preste cele înalte caută împrejur că- 
tre răsărituri, şi vezi pre fiii tăi a- 
dunaji dela apusurile soarelui, până 
la răsărituri, cu graiul celui sfânt, 
bucurându-se de aducerea aminte 
a lui Dumnezeu. 

6. Că au ieşit dela tine pedestri 
duşi de vrăjmaşi iar Dumnezeu îi 
va aduce pre ei la tine înăljaţi în- 
tru mărire ca pre fiii împărăţiei. 

7. Că au rânduit Dumnezeu să 
smerească tot muntele înalt şi stân- 
cile cele veşnice şi văile să se um- 
ple, să fie pământul neted, ca să 
umble Israil fără de frică întru slava 
lui Dumnezeu. 

8. Şi vor face umbră lui Israil şi 
pădurile, şi tot lemnul bun miro- 
sitor, cu porunca lui Dumnezeu. 

9. Pentrucă va povăjui Dumnezeu 
pre Israil cu veselie întru lumina 
slavei sale, cu mila şi cu dreptatea 
cea dela el. 



Desbracă-te îerusalime de haina 
întristărei şi a necazului tău, şi 



CARTEA LUI IEREMIA PROROGUL 



Mai 'nainte spunerea robiei şi îndem- 
nare ca sa părăsească închinarea 
idolilor. 

Isvodul cârjei, care a trimis Iere- 
miea către cei ce erau să se ducă 
robiţi în Vaviion de împăratul Va- 
viloneniior, să le spue îordupă cum 
s'au poruncit lui dela Dumnezeu. 

2. Pentru păcatele, care aţi păcă- 
tuit înaintea lui Dumnezeu, vă veţi 
duce în Vaviion robiţi de Navuho- 
donosor împăratul VavilOnenilor. 

3. Şi după ce veţi intră în Vavi- 
ion, veţi fi acolo ani mulţi şi vremi 
multe, până în şapte neamuri; iar 
după aceea vă voiu scoate pre voi 
cu pace de acolo. 

4. Şi acum veţi vedeâ în Vaviion 
dumnezei de argint şi de aur şi de 
lemn puriându-se pre umeri, arătând 
îricâ neamurilor. 

5. Păziţi-vă dar, ca nu şi voi a- 
semănându-vă celor de alt neam, 
să vă asemănaţi, şi să vă cuprinză 
frică pentru ei. 

6. Deci când veţi vedeâ gloate 
dinaintea şi dinapoia lor închinân- 
du-se lor, ziceţi cu cugetul: ţie fre- 
bue a ne închină Stăpâne. 

7. Că îngerul meu cu voi este, el 
cearcă sufletele voastre. 

8. Că limba lor este rasă de te- 

2, ferem. 25, 9. 
4. Isaia 44, 10. 



slar, şi ei sunt de aur împrejur şi 
de argint împrejur, şi sunt minci- 
noşi şi nu pot să grăiască. 

9. Ca la o fecioară iubitoare de 
podoabă iau aur. 

10. Şi fac cununi, care le pun pre 
capetele dumnezeilor săi, şi une ori 
se întâmplă de iau preoţii dela dum- 
nezeii lor aur şi argint, şi'l cheltu- 
esc pentru sine. 

11. Şi dau dintr'însele şi curve- 
lor, şi'i împodobesc pre ei ca pre 
nişte oameni cu îmbrăcăminte, dum- 
nezei de argint şi dumnezei de aur 
şi de lemn. 

12. Şi aceştia nu sunt apăraţi de 
rugină şi de cari. 

13. îmbrăcaţi fiind ei cu îmbră- 
căminte mohorîtă, ştergând obrazul 
lor de praful cei din casă, care 
este mai mult preste dânşii. 

14 Şi are schiptru ca un jude- 
cător de ţară, care pre cel ce păcă- 
tueşte nu'l va omorî. 

15. Şi are sabie în dreapta şi 
săcure; iar pre sine din răsboiu, şi 
dela tâlhari nu se va scoate, dintru 
care să ştiţi, că nu sunt dumnezei. 

16. Drept aceea să nu vă temeţi 
de ei, că precum vasul cel spart al 
omului, de nici o treabă nu este, 
aşâ sunt dumnezeii lor. 

17. Fiind ei puşi în case, ochii 



CARTEA LUI IEREMIA PROROCUL 



1151 



lor sunf plini de praf, dela picioa- 
rele celor ce intră. 

18. Şi ca la oarecare, care a făcut 
strâmbălafe împăratului, suni în- 
chise curţile, şi ca celui ce se a- 
duce la moarte, casele lor le întă- 
resc preoţii cu uşi şi cu lacăte şi 
cu zăvoare, peniru ca să nu se fure 
de tâlhari. 

19. Lumini le aprind, şi mai multe 
decât la ei, din carii nici unii nu 
pot să vază, de vreme ce sunt ca 
o grindă din casă. 

20. Şi inimile lor zic că se rod 
de cele târâtoare, care sunt din 
pământ, şi cându îi mănâncă pre ei 
şi îmbrăcăminlele lor, ei nu simt. 

2t . Înnegrite sunt feţele lor de fumul, 
care se face în casă. 

22. Pre trupul lor şi pre capul 
lor zboară liliecii, rândiineîete şi 
pasările, aşijderea şi dihori, de unde 
veţi cunoaşte, că nu sunf dumnezei. 

23. Nu vă temeţi dar de ei, pen- 
tru că cu aurul, cu care pentru fru- 
museţe sunt îmbrăcaţi, de nu va 
şterge cinevâ rugina, nu vor sclipi. 
Căci nici când se turnau, simţeau. 

24. Din tot preţul cumpăraţi sunt, 
întru cari nu este duh. 

25. Fără de picioare preste umăr 
se poartă, arătându'şi batjocura sa 
oamenilor, şi se ruşinează şi cei ce 
slujesc lor, ca nu cumva să cază 
pre pământ şi prin ei să se ridice. 

26. Nici de'l va pune cinevâ pre 
el drept pre sine se va mişcâ, nici 
de se va pleca, nu se va îndreptă. 

27. Ci ca la nişte morţi pun daru- 
rile la ei înainte, şi jertfele lor vân- 
zându-îe preoţii lor le chelluesc. 

28. Aşijderea şi muerile dintr'în- 
sele lucrează, nici unui sărac, nici 
unui neputincios dau din jertfele 
lor, când sunt în curgerea sânge- 
lui, şi lehuze fiind le ating. 

29. Deci cunoscând dintr'acestea, 

25. Isaica 46, 7, 



că nu sunt dumnezei, nu vă temeţi 
de ei, de unde dar se vor chemă 
dumnezei ? Peniru că mueriie pun 
dinainte la dumnezeii cei de argint 
şi de aur şi de lemn? 

30. In casele lor şed popii lor 
având hainele lor rupte, şi capetele 
şi bărbile rase, ale cărora capete 
descoperite suni. 

31. Şi sbiară strigând înaintea 
dumnezeilor lor ca unii la cina mor- 
tului, îmbrăcămintea lor iuând-o 
popii îşi îmbracă muerile lor şt 
pruncii. Şi nici de li se va face de 
la cinevâ rău sau bine, vor puteâ 
să răsplătească, nici să puie împă- 
rat pot, nici să scoaţă. 

32. Aşijderea nici avuţie, nici a- 
ramă nu vor puteâ să deâ. De va 
făgădui lor cinevâ făgăduinţă, şi 
nu o va dâ, niciodată nu o vor 
cere. 

33. Deîa moarte pre om nu'l vor 
izbăvi, nici pre cel mai slab dela 
ce! mai tare nu'l vor scoate. Omu- 
lui orb vedere nu'l vor dâ, nici pre 
om din nevoie nu'l vor scoate. Pre 
văduvă nu o vor tniluî, nici săracu- 
lui nu'i vor face bine. 

34. Asemenea pietrilor celor dela 
munte sunt aceste de lemn, şi cele 
ferecate cu aur şi cu argint, iar 
cei ce slujesc acestora, se vor ru- 
şina. 

35. Cum dar trebue a'i socofî, au 
a'i chema dumnezei ? De vreme ce 
şi însuşi Haldeii îi necinstesc pre ei. 

35. Carii când văd pre un muf 
neputând grăi aducând pre Vil, să 
roagă să 'grăiască, ca şi când ar pu- 
teâ să sirnţă, şi acestea văzându-le 
ei tot nu pot să'i lase, pentru că 
n'au simţire. 

37. îar rnuerik încinse cu funii: 
şed în căi tămâind fărâţe; iar când 
vreuna dintr'înseîe de vre unul din 
cei ce trec trasă la curvie ocărăşte 
pre cea de aproape, că nu s a în- 



1152 



CARTEA 



vrednicii ca şi ea, nici lumea ei nu 

s'a rupi. 

38. Toate câte se isc înfiu ei, 
minciuni suni, cum dar trebue să 
se socotească, au să se zică că 
ei suni dumnezei? 

39. De leslari şi de argintari suni 
făcuţi, şi nu pol să tie alta, îără 
numai ce vreau meşterii sâ facă 
cu ei. 

40. Şi cei ce îi îac pre ei, nu pot 
să aibă vieaţă de mulţi ani, cum 
dar cele ce se îac de ei pot să îie 
dumnezei? 

41. Pentru că au lăsat lucruri 
minciună şi batjocură celor ce ii 
se vor naşle în urmă , căci când 
vor veni asupra lor răsboiu şi rău- 
tăţi, se sîăluesc între sine popii, 
unde se vor ascunde împreună cu 
dânşii? 

42. Cum dar nu este a cunoaşte, 
că nu sunt dumnezei, cei ce nu se 
pot pre sine mântui nici de răsboiu 
nici de răutăţi ? 

43. Pentru că sunt de lemn şi 
ferecaţi cu aur şi cu argint, mai 
pre urmă tuturor neamurilor vor fi 
cunoscuţi, că sunt mincinoşi, şi 
împăraţilor aevea va fi că nu sunt 
dumnezei, ci lucruri de mâini ome- 
neşti, şi nici un lucru al lui Dum- 
nezeu întru dânşii nu este. 

44. Cine dar nu cunoaşte, că nu 
sunt dumnezei? Că împărat ţării 
nu vor ridică, nici ploaie oamenilor 
nu vor dâ. 

45. Şi judecată nu vor judeca 
lor, nici vor mântui de slrâmbătate, 
iiind ei neputincioşi că sunt ca nişte 
cioare între cer şi între pământ. 

46. Căci şi când va cădea foc 
în casa dumnezeilor celor de lemn, 
cari suni ferecaţi cu aur, au cu ar- 
gint, popii lor vor fugi şi vor scă- 
pa, iar ei ca nişte grinzi In mijloc 
vor arde de toi. 

47. Şi împăratului sau vrăjmaşi- 



lor nu vor sfâ împrofivă, cum dar 
trebue să se socotească, au să se 
numească că sunt dumnezei? 

48. Nici de furi, nici de tâlhari 
nu vor scăpă dumnezeii cei de lemn 
şi ferecaţi cu argint şi cu aur, dela 
cari cei ce pol luând aurul şi ar- 
gintul şi îmbrăcămintea cea de pre- 
ste ei.se vor duce avându-le, nici 
loruş nu vor ajuta. 

49. Cât mai bun este împăratul 
care îşi arată vitejiea sa, sau va- 
sul cel de treabă în casă, cu care 
se va folosi cel ce'l are, decât dum- 
nezeii cei mincinoşi. 

50. Şi uşa casii, care păzeşte cele 
ce sunt înfr'însa, decât dumnezeii 
cei mincinoşi, şi stâlpul cel de lemn 
ia împărăţii decât dumnezeii cei min- 
cinoşi. 

51. Că soarele şi luna şi stelele 
fiind luminoase, şi trimise la trebi 
bine ascultătoare sunt, aşijderea şi 
fulgerul, când se va ivi bun este la 
vedere, 'încă şi un vânt în tos!ă ţara 
bate. 

52. Şi norii când li se porunce- 
şte dela Dumnezeu să meargă pre- 
sie foalăjlumea, plinesc porunca, şi 
focul când se trimite de sus să to- 
pească [munţii, şi codrii îac po- 
runca. 

53. Iar aceş1»a nici cu chipurile, 
nici cu puterile lor sunt asemănaţi, 
pentru [aceea nu trebue nici să se 
socotească, nici să se numească 
dumnezei, de vreme ce nici judecată 
nu pot judecă, nici a face bine oa- 
menilor. 

54. Cunoscând dar că nu sunt 
dumnezei, nu vă temeţi de ei. 

55. Că nici pre împăraţi vor ble- 
stema, nici vor binecuvânlâ, şi sem- 
ne întru neamuri şi în cer nu vor 
arătă. 

56. Nici ca soarele nu vor stră- 
luci, nici vor lumină ca luna. 

57. marele decât ei suni mai bune, 



CÂNTAREA CELOR TREI TINERI 



1153 



care pol îugî supf acoperământ să'şi 
folosească lor. 

58. Deci fiindcă nici într'un chip 
nu esfe nouă dovedii, că sunt dum- 
nezei, pentru aceea să nu vă temeţi 
de ei. 

59. Că precum la o grădină cu 
semănături este un semn de om, 
care nimic nu păzeşte, aşâ sunt 
dumnezeii lor cei de lemn şi fere- 
caţi cu aur şi cu argint. 

60. Şi ca şi spinul cel din grădină, 
pre care toată pasărea şade dea- 



supra, aşijderea şi cu mortul cel a- * 
runcat întru înfunerec, sunt aseme- 
nea dumnezeii lor cei de lemn," şi 
îereca|i cu aur şi cu argint. 

61. Dela porfira şi dela străluci- 
rea care putrezeşte preste ei, îi ve(i 
cunoaşte pre ei, că nu sunt dum- 
nezei, şi mai pre urmă şi ei se vor 
mâncâ, şi vor fî batjocură în {ară, 

62. Deci mai bun este omul drept, 
care n'arc idoli, că va fi departe de 
batjocură. 



CÂNTAREA CELOR TREI TINERI 

IN CUPTORUL VAV1LONULUI 



Şi stând Azariea în mijlocul focu- 
lui, şi deschizând gura sa, aşâ 
s'a rugat zicând: 

2. Bine eşti cuvântat Doamne Dum- 
nezeul părinţilor noştri şi lăudat şi 
proslăvit este numele tău în veci. 

3. Că drept eşti întru toate câte 
ai făcut nouă, şi toate lucrurile tale 
sunt adevărate, şi drepte căile tale 
şi toate judecăţile tale adevărate. 

4. Şi judecă{iîe adevărului ti fă- 
cut după toate cele ce ai adus a- 
supra noastră şi asupra cetăţii cei 
sfinte a părinţilor noştri Ierusalimul; 
că întru adevăr şi judecată ai adus 
acestea toate asupra noastră pentru 
păcatele noastre. 

5. Că am păcătuit şi am făcut 
fărădelege, depărtându-ne dela tine. 

6. Şi am greşit întru toate, şi po- 
runcile fale n'am ascultat, nici le-am 
păzit, nici le-am făcut, după ciim 
ne-ai poruncit nouă, ca să fie bine 
nouă. 

7. Şi toate câte ai adus asupra 
noastră, şi toate câte ai făcut nouă, 
întru adevărată judecată le-ai făcut. 



8. Şi ne-ai dat pre noi în mâinile 
vrăjmaşilor ceîor fărădelege şi pro- 
iivnicilor celor pismăfareţ!, şi îm- 
păratului ceîui nedrepl şi mai rău 
decât tot pământul. 

9. Şi acum nu esfe nouă a des- 
chide gura; ruşine şi ocară ne-am 
făcut robilor tăi şi celor ce te cin- 
stesc pre tine. 

10. Nu ne dâ pre noi până în 
sfârşit pentru numele tău, şi nu strică 
legătura ta. 

11. Şi nu depărta mila ta dela noi, 
pentru Avraam cel iubit de tine şi 
pentru Isaac robul tău şi pentru I- 
srail sfântul tău. 

12. Cărora ai grăit să le înmul- 
ţeşti sămânţa lor, ca stelele cerului 
şi ca nisipul cei de pre marginea 
mării. 

13. Că Stăpâne ne-am împuţinat 
mai mult decât toate neamurile, şi 
suntem smeriţi în tot pământul a- 
stăzi, pentru păcatele noastre. 

14. Şi nu este în vremea aceasta 
domn şi proroc şi căpetenie, nici 
ardere de tot, nici jertfă, nici prinos, 



Biblia. 



73. 



1154 



CÂNTAREA 



nici lămâe, nici loc a aduce înain- 
tea ia, şi a află milă. 

15. Ci cu suflet umilit şi cu duh 
plecat să fim primiţi. 

16. Ca întru ardere de tot de ber- 
beci şi de junei, şi ca întru zeci de 
mii de miei graşi, aşâ să fie jertfa 
noastră înaintea ta astăzi, şi să se 
sîârşască după tine, că nu este ru- 
şine ceior ce nădăjdueşc întru tine. 

17. Şi acum urmăm ţie cu toată 
inima, şi ne temem de tine, şi că- 
utăm fata ta. 

18. Să nu ne ruşinezi pre noi, ci 
fă cu noi după blândeţile tale, şi 
după mulţimea mitei tale. 

19. Şi ne scoate pre noi după 
minunile tale, şi dă mărire nume- 
lui tău, Doamne; şi să se ruşineze 
toţi cei ce arată robilor tăi rele. 

20. Şi să se ruşineze de toată 
puterea ta, şi tăriea lor să se sfă- 
râme. 

21. Şi să cunoască că tu eşti 
Domn, Dumnezeu singur, şi mărit 
preste toată lumea. 

22. Şin'au încetat cei ce i-au bă- 
gat pre dânşii, slugile împăratului, 
arzând cuptorul cu catran şi cu 
smoală şi cu câlţi şi cu viţă. 

23. Şi s'a vărsat para focului 
deasupra cuptorului de coţi patru 
zeci şi nouă. 

24. Şi s'a vărsat, şi a ars pre 
carii i-a aflat împrejurul cupt©rului 
Haldeilor. 

25. Iar îngerul Domnului s'a po- 
gorît împreună cu cei dimprejurul 
lui Azaria în cuptor, şi a scuturat 
para focului din cuptor. 

26. Şi a făcut mijlocul cuptorului 
ca un duh de rouă suîiând, şi nu 
s'a atins de dânşii nicidecum focul, 
şi nu i-a întristat, nici i-a mâhnit 
pre ei, 

27. Atunci acei trei, ca dintr'o 
gură au lăudat, şi au mării, şi bine 



au cuvântat pre Dumnezeu în cup- 
tor, zicând: 

28. Bine eşti cuvântat Doamne 
Dumnezeul părinţilor noştri şi lău- 
dat, şi prea înălţat în veci. 

29. Bine este cuvântat numele 
slavei tale cel sfânt, şi prea lău- 
dat, şi prea înălţat întru toţi vecii. 

30. Bine eşti cuvântat în Biserica 
sfintei slavei tale, şi prea cântat 
şi prea mărit în veci. 

31. Bine eşti cuvântat cel ce vezi 
adâncurile, şi şezi pre Heruvimi, 
şi lăudat şi prea înălţat în veci. 

32. Bine eşti cuvântat pre scau- 
nul slavei împărăţiei tale şi prea 
lăudat, şi prea înălţat în veci. 

33. Bine eşti cuvântat întru tăriea 
cerului şi prea lăudat, şi prea mă- 
rit în veci. 

34. Binecuvântaţi toate lucrurile 
Domnului pre Domnul, lăudaţi 'I, 
şi'l prea înălţaţi pre dânsul în veci. 

35. Binecuvântaţi ceruri pre Dom- 
nul, lăudaţi'l şi'l prea înălţaţi pre 
dânsul în veci. 

35. Binecuvântaţi îngerii Domnu- 
lui pre Domnul, lăudaţi'l şi'l prea 
înălţaţi pre dânsul în veci. 

37. Binecuvântaţi apele, şi toate 
cele mai presus de cer pre Domnul, 
lăudaţi'l şi'l prea înălţaţi pre dân- 
sul în veci. 

38. Bine să cuvinfeze toate pu- 
terile Domnului pre Domnul, lău- 
daţi'l şi'l prea înălţaţi pre dânsul 
în veci. 

39. Binecuvântaţi soare şi luna 
pre Domnul, lăudaţi'l şi'l prea înăl- 
ţaţi pre dânsul în veci. 

40. Binecuvântaţi stelele cerului 
pre Domnul, lăudaţi şi'l prea înăl- 
ţaţi pre dânsul în veci. 

41. Binecuvântaţi toată ploaia şf 
roua pre Domnul, lăudaţi şi'l prea 
înălţaţi pre el în veci. 

42. Binecuvântaţi toate duhuriel 



CELOR TREI TINERI 



1155 



pre Domnul, lăudaţi şt'l prea înăl- 
|a|i pre dânsul întru toţi vecii. 

43. Binecuvânfa|i focul şi zădu- 
ful pre Domnul, lăudaţi şi'l prea în- 
nălţaţi pre dânsul în veci. 

44. Binecuvântaţi frigul şi căldura 
pre Domnul, lăudaţi şi'l prea înăl- 
ţaţi pre dânsul în veci. 

45. Binecuvântaţi roua şi zăpada 
pre Domnul, lăudaţi şi'l prea înăl- 
ţaţi pre dânsul în veci. 

46. Binecuvântaţi nopţi şi zile pre 
Domnul, lăudaţi şi'l prea înălţaţi 
pre dânsul în veci. 

47. Binecuvântaţi lumina şi în- 
lunerecul pre Domnul, lăudaţi şi'l 
prea înălţaţi pre dânsul în veci. 

48. Binecuvântaţi ghiaţa şi gerul 
pre Domnul, lăudaţi şi'l prea înăl- 
ţaţi pre dânsul în veci. 

49. Binecuvântaţi brume şi ză- 
pezi pre Domnul, lăudaţi şi'l prea 
înălţaţi pre dânsul în veci. 

50. Binecuvântaţi fulgere şi nori 
pre Domnul, lăudaţi şi'i prea înăl- 
ţaţi pre dânsul în veci. 

51. Binecuvintează pămânluie pre 
Domnul, laudă şi'l prea înalţă pre 
dânsul în veci. 

52. Binecuvântaţi munţi şi dea- 
luri pre Domnul, lăudaţi şi'l prea 
înălţaţi pre dânsul în veci. 

53. Binecuvântaţi toate cele ce 
răsar pre pământ pre Domnul, lău- 
daţi şi'l prea înălţaţi pre dânsul în 
veci. 

54. Binecuvântaţi izvoarele pre 
Domnul, lăudaţi şi'l prea înălţaţi 
pre dânsul în veci. 

55. Binecuvântaţi mări şi rîuri 
pre Domnul, lăudaţi şi'l prea în- 
nălţaţi pre dânsul în veci. 

56. Binecuvântaţi chiţi şi toate 



cele ce se mişcă în ape pre Dom- 
nul, lăudaţi şi'l prea înălţaţi pre 
dânsul în veci. 

57. Binecuvântaţi toate pasările 
cerului pre Domnul, lăudaţi şi'l prea 
înălţaţi pre dânsul în veci. 

58. Binecuvântaţi toate hiarele 
şi toate dobitoacele pre Domnul, 
lăudaţi şi'l prea înălţaţi pre dânsul 
în veci. 

59. Binecuvântaţi fiii oamenilor 
pre Domnul, lăudaţi şi'l prea înăl- 
ţaţi pre dânsul în veci. 

60. Binecuvântaţi Israî! pre Dom- 
nul, lăudaţi şi'l prea înălţaţi pre dân- 
sul în veci. 

61. Binecuvântaţi preoţi pre Dom- 
nul, lăudaţi şi'l prea înălţaţi pre 
dânsul în veci. 

62. Binecuvântaţi slugi pre Dom- 
nul, lăudaţi şi'l prea înălţaţi pre 
dânsul în veci. 

63. Binecuvântaţi duhurile şi su- 
fletele drepţilor pre Domnul, lăudaţi 
şi'l prea înălţaţi pre dânsul în veci. 

64. Binecuvântaţi cei cuvioşi şi 
smeriţi cu inima pre Domnul, lău- 
daţi şi'l prea înălţaţi pre dânsul în 
veci. 

65. Binecuvântaţi Ananie, Azarie 
şi Misail pre Domnul, lăudaţi şi'l 
prea înălţaţi pre dânsul în veci; că 
ne-au scos pre noi din iad, şi din 
mâna morţei ne-au mântuit pre noi, 
şi ne-au izbăvit pre noi din mijlocul 
cuptorului, care ardeâ cu pară de 
foc, şi din mijlocul văpăei ne-au izbă- 
vit pre noi. 

66. Măriurisiţi-vă Domnului, că 
este bun, că în veac este mila lui. 

67. Binecuvântaţi foţi credincioşii 
pre Domnul, Dumnezeul dumneze- 
ilor, lăudaţi şi mărturisiţi, că în veac 
este mila lui. 



CARTEA A TREIA A LUI ESDRA 



CAP. 1. 

Despre puştile care le- a adus losie, şi 
despre împăraţii următori lui fănă la 
robia Vavilonului. 

i a adus îqsiea paştile în Ieru- 
salim Domnului său şi a jertfit 
pasha în patrusprezece zile ale îu- 
nei dintâi, tocmind preojii după rân- 
dul lor, împodobiţi în Biserica Dom- 
nului. 

2. Şi a zis leviţiîor slugilor ce- 
lor sîinte ale lui Israil: să se sfin- 
ţească pre sine Domnului, ca să pue 
sicriul cel sfânt al Domnului în casa 
care o a zidit Soîomon fiul iui Da- 
vid împăratul. 

3. Nu va fî vouă să'î ridicaţi pre 
umeri pre el, şi acum slujiţi Dom- 
nului Dumnezeului vostru şi slujiţi 
neamului lui îsrall. 

4. Şi gătiţi după neamurile şi după 
felurile voastre, după scrisoarea lui 
David împăratul lui Israil şi după 
mărimea lui Soîomon fiul lui. 

5. Şi stând în Biserică după în- 
cepătura cea părintească a părfei 
voastre a levi{iior celor dinaintea 
frajilor voştri fiilor lui Israil. 

6. Cu rânduială jertfiţi paştile, şi 
gătiţi jertfele fraţilor voştri, şi faceţi 
paştile după porunca Domnului, ca- 
re s'au dat lui Moisî. 

7. Şi a dăruit losiea poporului 
celui ce s'a aflat, din miei şi din 
iezi treizeci de mii, vi{ei trei mii, 



acestea din ceie împărăteşti s'a daî 
după făgăduinţa sa, poporului şi pre- 
oţilor şi levitilor. 

8. Şi au dat Helchia şt Zaharia 
şi Siilos, ispravnicii Bisericii pre- 
oţilor pentru paşti, oi două mii şase 
sute, vitei trei sute. 

9. Şi lehonia şi Samca şi Nafa- 
nail fratele său, şi Savias şi Ohiit 
şi loram cei presle mii, au dat le- 
vitilor pentru paşti, oi cinci mii, vi- 
tei şapte sute. 

10. Şi după ce s'au făcut acestea 
cu bună cuviinţă, slătul-au preoţii 
şi levipi, având azimete după feluri 
şi după împărtelele începăturii pă- 
rinţilor înaintea poporului, ca să a- 
ducă Domnului după cele scrise în 
cartea lui Moisl, şi aşâ de dimi- 
neaţă. 

11. Şi au fript pasha la ioc, cum 
se cade, şi jertfele le-au fiert în căl- 
dări şi în tingiri, cu bun miros, şi 
au adus ia toţi cei din popor. 

12. Şi după acestea au gătit lor 
şi preoţilor frajilor lor, fiilor lui A- 
aron, pentrucă preoţii aduceau gră- 
simile până la miazănoapte, şi le- 
viţii au gătit loruşi şi preoţilor, fra- 
ţilor fiilor iui Aaron. 

13. Şi cântăreţii Bisericei, fiii lui 
Asaî erau în rândul lor, după cum 
a rânduit David. 

14. Şi Asaf şi Azaria şiEddinus 
cel dela împăratul. 



ş 



CARTEA A TREIA A LUI ESDRA 1 



1157 



15. Şi portarii la fiecare poartă, 
ca să na treacă fîeşrecare rânduiala 
sa, pentrucă fraţii lor leviţii au gă- 
tii lor. 

16. Şi s r a săvârşii cele de jertfă 
Domnului, ca întru acea zi să se 
aducă paştile, şi să se aducă jert- 
fele pre jertfelnicul lui Dumnezeu 
după porunca împăratului losie. 

17. Si au adus fiii lui Israil, cei 
ce s'au aflat în vremea aceasta, pa- 
ştile şi praznicul azimelor şapte zile. 

18. Şi nu s'a adus paşti ca ace- 
stea îniru îsrail din zilele lui Sa- 
muil prorocuî. 

19. Şi toţi împăraţii lui Israil n'au 
adus paşti ca acestea, în ce chip 
au adus losie şi preoţii şi leviţii şi 
jidovii, şi tot Israilul, cel ce s'a 
aflat în lăcuinţa lor în Ierusalim. 

20. In anul al optsprezecelea al îm- 
părăţiei lui losie, s'au adus paştile 
acestea. 

21. Şi s'au îndreptat faptele lui lo- 
sie înaintea Domnului, cu inimă pli- 
nă de bună credinţă. 

22. Şi lucrurile lui s'au scris întru 
vremile cele mai dinainte, pentru 
cei ce au păcătuit, şi au făcut păgâ- 
nătaţe înaintea Domnului, mai mult 
decât fot neamul şi împărăţia, şi 
cele ce l-au asuprit pre el ca să 
simţă, şi cuvintele Domnului s'a scu- 
lat întru Israil. 

23. Şi după toate lucrurile ace- 
stea ale lui losie, s'a întâmplat Fa- 
raon împăratul Eghipetului venind 
a ridica răsboiu în Carhamis la E- 
îrat. 

24. Şi a ieşit întru întâmpinarea 
tui losie, şi a trimis la el împăra- 
tul Eghipetului, ztcând: ce este mie 
si ţie împărate al lui Iuda? Nu a- 
supra ta sunt eu trimis dela Dom- 
nul Dumnezeu. 

25. Că asupra lui Efraim răsboiul 
meu este, şi acum Domnul cu mine 



este, şi Domnul cu mine sârguind 
este. 

26. Depărtează-te dela mine, Şi 
nu stă împrotiva Domnului. 

27. Şi n'a întors dela el losie 
carul său, ci s'a apucai să deâ răs- 
boiu, neluând aminte graiurile lui le- 
remiea prorocuî cele din gura Dom- 
nului, cel ce au pus asupra lui răs- 
boiu în câmpul lui Maghedaus. 

28. Şi s'au pogorît boierii la îm- 
păratul losie, şi a zis împăratul slu- 
gilor sale: depărfaţi-mă dela răs- 
boiu, că am slăbit foarte. 

29. Şi îndată l-au depărtat pre el 
slugile lui dela rând, şi s'a suit în 
al doilea car al lui, şi ajungând la 
Ierusalim ş'a schimbat vieaţa sa Şi 
s'a îngropat în mormântul cel pă- 
rintesc. 

30. Şi toată Iudeia a jelit pre Io * 
sie, şi a plâns îeremia prorocuî pen- 
tru losie, şi cei ce şed mai sus l-au 
plâns pre el cu muierile până în 
ziua aceasta. 

31. Şi s'a dat aceasta, ca să se 
facă pururea la fot neamul lui Israil» 

32. Şi acestea sunt scrise în car- 
tea celor arătate pentru împăraţii lui 
Iuda, şi toate lucrurile care.s'au fă- 
cut de losie şi de mărirea lui şi 
înţelegerea iui în legea Domnului- 

33. Iar cele ce s'au iăcut de el 
mai 'nainte, şi cele de acum s'au 
scris în cartea împăraţilor lui Isra» 
şi ai lui Iuda. 

34. Şi luând cei mai aleşi din po- 
por pre loahaz fiul lui losie, l-au 
pus împărat în locul lui losie fată' 
lui, fiind de douăzeci şi trei de ani. 

35. Şi a împărăţii în Iuda Şi * n 
Ierusalim trei luni. 

36. Şi 1-a mutat pre el împăratul 
Eghipetului, ca să nu împărăţească 
în Ierusalim. 

37. Şi a păgubit pre popor cu o 
sută de talanţi de argint şi cu un 
talant de aur. 



1158 



CARTEA A TREIA 



38. Şi a pus împăratul Eghipe- 
tului împărat pre loachim fratele lui, 
împărat lui luda şi Ierusalimului. 

39. Şi a legat loachim pre boie- 
rii cei mari, şi pre Zaracht fratele 
lui prinzându'î î-ascos din Eghipet. 

40. Şi erâ loachim de douăzeci 
şi cinci de ani, când s'a făcut îm- 
părat în ludeia şi în Ierusalim, şi 
a făcut rău înaintea Domnului. 

41. Şi asupra acestuia s'a suit 
Navuhodonosor împăratul Vavilonu- 
lui, şi legându'l cu legături de ara- 
mă, î-a dus în Vavilon. 

42. Şi din sfintele vase ale Dom- 
nului luând Navuhodonosor, şi du- 
cându-le te-a spânzurat în capiştea 
lui în Vavilon. 

43. Şi cele ce s'au scris de el şi 
de necurăjiea lui, şi hula lui s'au 
scris în cartea vremilor împăraţilor. 

44. Şi în locul lui loachim a îm- 
părăţii fiul lui, care când s'a pus 
împărat erâ de optsprezece ani. 

45. Şi a împăraţii trei luni şi zece 
zile în Ierusalim, şi a făcut rău îna- 
intea Domnului. 

46. Şi după un an trimiţând Na- 
vuhodorosor, 1-a mutat pre el în Va- 
vilon împreună cu vasele cele sfinte 
ale Domnului. 

47. Şi a pus pre Sedechia împă- 
rat lui luda şi Ierusalimului, de două- 
zeci şi unul de ani fiind. 

48. Şi a împărăjit unsprezece ani, 
şi a făcut rău înaintea Domnului, 
şi nu s'a ruşinat de graiurile, care 
s'a grăit prin Ieremia prorocuî din 
gura Domnului. 

49. Şi fiind jurat de împăratul Na- 
vuhodonosor pre numele Domnului^ 
călcând iurământul s'a depărtat. 

50. Şi învîrtoşindu'şi cerbi cea sa 
şi inima sa, a călcat cele legiuite 
ale Domnului Dumnezeului lui Israil. 

51. Şi povă{uilorii poporului şi ai 
preoţilor multe nelegiuiri au făcut, 
mai multe decât toate necură(iile 



tuturor neamurilor, şi au spurcat Bi- 
serica Domnului cea sfinţită în Ie- 
rusalim. 

52. Şi au trimis Dumnezeul pă- 
rinţilor lor pre îngerul său să'i che- 
me pre ei, că nu se îndură de ei 
şi de lăcaşul său. 

53. Iar ei îşi băteau joc de vesti';, 
torii lui, şi în ziua în care au grăll 
Domnul, ei batjocoreau pre proro- 
cii lui, până ce mâniindu-se el pre 
poporul său pentru păgânătăţi, au 
poruncit împăraţilor Haldeilor să se 
suie asupra lor. 

54. Aceştia au omorît pre tinerii 
lor cu sabie împrejurul sfintei lor 
Biserici, şi nu le-au fost milă de cel 
tânăr şi de fecioară şi de bătrân, 
şi de cel mai tânăr al lor. 

55. Ci pre loţi i au dat în mâinile 
lor, şi toate vasele Domnului cele 
sfinte, cele mari şi cele mici şi va- 
sele sicriului lui Dumnezeu. 

56. Şi lăzile cele împărăteşti lu- 
ându-le le-au dus în Vavilon, şi au 
ars casa Domnului. 

57. Şi au surpat zidurile Ierusali- 
mului şi turnurile lui le-au ars cu foc, 
şi au sfârşit toate cele mărite ale lui 
a le face de nimic, şi pre cei ră- 
maşi de sabie i-au dus în Vavilon. 

58. Şi au fost slugi iui şi fiilor 
lui, până ce au împărăţii Perşii, ca să 
se plinească cuvântul Domnului, 
care a fost în gura lui Ieremia, până 
va binevoi pământul sâmbetele sale, 
în toată vremea pustiirei sale a 
serbat întru plinirea anilor şapte- 
zeci. 

CAP. 2. 

Kir, împăratul Perşilor, dă voie Iudei- 
lor robiţi a' şi rezidi Templu şi Ieru- 
salimul; iar Artaxerx U opreşte. 

Impărăfind Kir preste Perşi în anuî 
dintâiu, ca să se plinească cuvân- 
tul Domnului, care a fost în gura 
lui leremiea. 



A LUI ESDRA 2 



1159 



2. Ridicaf-au Domnul duhul lui 
Kir împăratul Perşilor, şi a strigai 
în toată împărăţia sa, şi împreună 
prin scrisori zicând : 

3. Aceasta zice împăratul Perşi- 
lor, Kir : pre mine Domnul lui Is- 
rail, Domnul ceî prea înalt mau a- 
rătat împărat lumii. 

4. Şi mi-au arătat mie să zidesc 
lui casă în Ierusalimul cel din !u- 
deia. 

5. Cine este dar dintre voi din 
neamul lui, Domnul lui cu dânsul, 
şi suindu-se la Ierusalimul cel din 
ludeia, să zidească casa Domnului 
lui Israil, acesta este Domnul cel 
ce au sălăşluit în Ierusalim. 

6. Drept aceea, câ.i lăcuesc pre 
alocurea, să ajute lui, cei din locul lui. 

7. Ci. aur şi cu argint, cu dări, 
cu cai şi cu vite împreună cu cei- 
lalţi, carii la rugăciune sunt puşi 
în Biserica Domnului cea din Ieru- 
salim. 

8. Şi aşezându-se mai marii nea- 
murilor familiilor lui luda, şi nea- 
mul lui Veniamin, şi preoţii şi le- 
viţii, şi a tuturor a cărora au ri- 
dicat Domnul duhul, ca să se suie 
să zidească casa Domnului din 
Ierusalim, şi cei de prin prejurul lor. 

9. Au ajutat întru toate cu argint 
şi cu aur, cu cai, cu dobitoace şi 
cu multe făgăduinţe ale multora, a 
cărora minte s'a ridicat. 

10. Şi împăratul Kir a scos va- 
sele Domnului cele sfinte, care Ie-a 
fost adus Navuhodonosor din Ieru- 
salim, şi le- a fost spânzurat în ca- 
piştea Iui. 

11. Şi scoţându-le Kir împăratul 
Perşilor, le-a dat lui Mitridat păzi- 
torului cămării sale. 

12. Şi prin acesta s'au dat lui 
Avasar cârmuitorului Iudeii. 

13. Şi numărul acestora erâ: pa- 
hare de aur o mie, şi pahare de 
argint o mie, câţui de argint două- 



zeci şi nouă, năslrăpi de aur trei- 
zeci, de argint două mii si patru 
sute zece, şi alte vase o mie. 

14. Şi toate vasele, care s'au 
adus de aur şi de argint, cinci mii 
patru sute şasezeci şi nouă. 

15. Şi s'au adunai dela Sanava- 
sar împreună cu cei din robie din 
Vavilon la Ierusalim. 

16. Iar în anii cei după vremea 
lui Artaxerx împăratul Perşilor, a 
scris la el împrotivă asupra celor 
ce lăcuesc în Ierusalim şi în lu- 
deia, Vilemos şi Mitridat şi Tave- 
lios şi Ratimos şi Veelfemos şi 
Samelios scriitorul, şi ceilalţi, carii 
cu aceştia împreună se sfătuesc, şi 
cei ce lăcuesc înSamariea şi în cele- 
lalte locuri, această iscălită carte* 

17. împăratului Artaxerx domnu- 
lui : slugile taie Rărim cel preste 
cele ce se întâmplă, şi Samelie 
scriitorul, şi ceilalţi ai sfatului lor, 
şi judecătorii cei din Kilo-Siriea şi 
din Finichia. 

18. Şi acum în ştire să fie dom- 
nului nostru împăratului, că Evreii 
suindu-se dela voi la noi, viind la 
Ierusalim cetatea cea vicleană şi 
rea, zidesc uliţele şi zidurile ei le 
tocmesc, şi Biserica asemenea o 
încep. 

19. Deci de se va zidi cetatea a- 
ceasta, şi se vor sfârşi zidurile, 
bir nu vor suferi a dâ, ci şi îm- 
păraţilor vor stâ împrotivă. 

20. Şi de vreme ce se fac ale 
Bisericii, bine a fî am socotit, să 
nu trecem aceasta cu vederea. 

21. Ci să înştiinţăm pre domnul 
nostru împăratul, ca în ce chip se 
va păreâ ţie, să se cerceteze căr- 
ţile cele dela părinţii tăi. 

22. Şi vei află întru cele de po- 
menire scrise despre acestea, şi 
vei cunoaşte, că cetatea aceea erâ 
vicleană şi împăraţi şi cetăţi tur- 
burând. 



1160 CARTEA 



23. Şi Evreii vicleni şi răsboaie 
bătând întru ea încă din veac, pen- 
tru care pricină şi cetatea aceasta 
s'a pustiit. 

24. Acum dar arătăm {ie doamne 
împărate, că de se va zidî din nou 
cetatea aceasta şi se vor ridică zi- 
durile ei, mai mult {ie pogorîre nu 
va îi la Siriea cea gropiloasă, şi la 
Finichia. 

25. Atunci a răspuns împăratul 
lui Ratim celui ce scrieâ cele ce se 
întâmplă şi lui Veeltem şi lui Same- - 
lie scriitorului şi celorlalţi, carii 
împreună cu ei se sfătuesc şi îă- 
cuesc în Samariea şi în Siriea şi 
în Finichia, cele mai jos scrise: 

26. Cetit-am cartea, care o aţi 
trimis la mine, drept aceea am po- 
runcit să se caute şi s'a aflat, cum 
că cetatea aceea este din veac îm- 
protivitoare împăraţilor. 

27. Şi oamenii, vicleşuguri şi răs- 
boaie întru ea făcând, şi împăraţi 
tari şi puternici erau în Ierusalim 
stăpânind, şi bir luând dela Siriea 
cea gropiloasă şi dela Finichia. 

28. Acum dar am poruncit să 
oprească pre oamenii aceia a zidi 
cetatea, şi rnai înainte a se socoti 
ca afară de acestea nimic să nu se 
facă. 

29. Şi să nu meargă înainte mai 
mult răutatea, ca împăraţii să se 
turbure. 

30. Atunci cetindu-se cele scrise 
de împăratul Artaxerx, Rafimos şi 
Samelios scriitorul şi cei ce cu a- 
ceştia împreună se sfătuiau, purce- 
zând la Ierusalim cu sârguinţă, cu 
cai şi cu rânduială de gloată, au 
început a opri pre cei ce zideau. 

31. Şi s'a oprit zidirea Bisericei 
din Ierusalim până la al doilea an 
al împărăţiei lui Darie împăratul 
Perşilor. 



A TREIA 



CAP- 3. 

Dormind Darie după ospăţul cel mare, 
care a făcut, la deşteptare află supt 
perna scrise trei întrebări: au vinul, 
împăratul, femeia sau adevărul este 
mai tare? Şi cere explicarea lor. 

Oi împărăţind Darie, a făcut ospăţ 
j mare tuturor celor de supt ascul- 
tarea Iul, şi tuturor celor din casă 
născuţi ai lui. 

2. Şi tuturor boierilor celor mart 
ai Midiei şi ai Persiei şi tuturor 
domnilor şi povăţuitorilor şi stăpâ- 
nitorilor locurilor celor dela India 
până la Etiopia, cari erau întru cele 
o sută douăzeci şi şapte de domnii. 

3. Şi după ce au mâncat şi au 
băut, şi după ce s'au. săturat, s'au 
risipit; atunci Darie împăratul s'a 
dus la aşternutul său şi a adormit 
şi s'a deşteptat. 

4. Atunci cei trei tineri păzitorii 
trupului său, cari păzeau trupul îm- 
păratului a zis unul către altul: 

5. Să zicem fiecare dintre noi un 
cuvânt, care va fî mai tare, şi ori 
al căruia cuvânt se va arătă mai 
înţelept decât celalf, îi va dâ lui 
Darie împăratul, daruri mari şi bi- 
ruinţe mari. 

6. Şi cu porîiră a se îmbrăcă, şi 
din vase de aur a beâ, şi pre aur 
a dormi, şi care cu frâne de aur, 
şi chivără de vison şi lăntuşe îm- 
prejurul grumazilor lui. 

7. Şi al doilea va şedeâ după Da- 
rie pentru înţelepciunea lui, şi rudă 
lui Darie se va numi. 

8. Atunci scriind fiecare cuvântul 
său, l-a pecetluit, şi 1-a pus supt 
perna lui Darie împăratul şi au zis : 

9. Când se va sculâ împăratul, 
vor dâ lui cartea, şi pre care va ju- 
decă împăratul şi cei trei mari dre- 
gători ai Persiei, că cuvântul lui 
este mai înţelept, Iui se va dâ biru- 
inţa în ce chip s'a scris. 



A LUI ESDRA 3-4 



1161 



10. Unul a scris : mai tare este 
vinul. 

11. Celalt a scris: mare tare este 
împăratul. 

12. Şi al treilea a scris: mai tari 
sunt muieriie, iar mai mult decât 
toate birueşte adevărul. 

13. Şi când s'a sculat împăratul 
din somn, luând scrisorile le-au dat 
lui, şi le-a cetit. 

14. Şi trimifând, a chemat pre to{i 
boierii cei mari ai Persiei şi ai Mi- 
diei, şi pre domnii şi povăţuitorii 
şi căpeteniile locurilor şi dregătorii. 

15. Şi a şezut în divan, şi a ce- 
tit scrisorile înaintea lor. 

16. Şi a zis: chema|i pre tinerii 
aceia, şi ei să'şi arate cuvintele lor. 

17. Şis'au chemat, şi au intrat în- 
Săuntru şi le-a zis lor: spuneţi nouă 
cele ce a(i scris. 

18. Şi a început cel dintâiu, cel ce 
a zis că vinul este mai tare, şi zise 
aşa: o bărbaţilor, cum nu este mai 
tare vinul? Că pre toţi oamenii cari 
ÎI beau îi înşală. 

19. Cugetul şi al împăratului şi 
al orfanului şi al robului, şi al ce- 
lui slobod şi al săracului şi al bo- 
gatului îl îace unul. 

20. Şi tot cugetul îl schimbă spre 
bună plăcere şi spre veselie, şi nu'şi 
aduce aminte de tot necazul şi de 
toată datoria. 

21. Şi toate inimile le face bogate, 
şi nu'şi aduc aminte de împărat 
sau de domn, şi toate prin talanţi 
le face a grăi. 

22. Şi nu'şi aduc aminte când 
beau, a iubî pre prieteni şi pre fraţi, ci 
îndată după puţin timp scot săbiile. 

23. Şi când se trezesc de vin, 
nu'şi aduc aminte de cele ce au 
făcut. 

24. O bărbaţilor ! Au nu este mai 
tare vinul, care sileşte a face aşâ? 
Şi după ce a zis acestea, a tăcut. 



CAP. A. 

Biruinţa adevărului. Darie înapoiază 
vasele cele sfinte, dând Iudeilor voie 
şi de cheltuială pentru zidirea Ieru- 
salimului şi a Bisericei, 

Şi a început al doilea a grăî, cel 
ce a zis, că este mai tare împă- 
ratul. 

2. 0 bărbaţi! Au nu sunt mai lari 
oamenii, cei ce stăpânesc pămân- 
tul şi marea, şi toate câte sunt în- 

'tr'înscle? 

3. Iar împăratul mai tare este, şt 
domneşte preste toţi şi'i stăpâne- 
şte, şi tot orice va zice lor fac, de 
va zice lor să facă răsboiu unul a- 
supra altuia, fac. 

4. Şi de'i va trimite pre ei asu- 
pra vrăjmaşilor, merg şiîsurpă munţi 

i şi ziduri şi turnuri. 
| 5. Ucid şi se ucid, şi cuvântul îm- 
j pârâtului nu'l calcă.'şijde vor bi- 
{ ruî, împăratului îi aduc toate. 

6. Şi câte vor prădâ, şi celelalte 
toate, şi câţi nu se oştesc şi nu dau 
răsboiu, ci lucrează pământul, iarăşi 
după ce seamănă, secerând aduc îm- 
păratului. 

7. Şi unul pre altul silind aduc 
dajdie împăratului, şl el unul sin- 
gur este. 

8. De va zice: să omoare, omoa- 
ră, de va zice: să lase, lasă, de va 
zice: să bată, bate. 

9. A zis: să pusfiască, pustiesc, 
a zis: să zidească, zidesc, a zis: să 
laie, taie, a zis: să răsădească, ră- 
sădesc. 

10. Şi tot poporul lui şi puterile 
lui de el unul ascultă, şi la toate a- 
cestea el şade, mănâncă, beâ şi 
doarme. 

11. Şi aceştia îl păzesc pre el îm- 
prejur, şi nu poate fieştecare a 
merge şi a face lucrurile sale, nici 
pot să nu'l asculte pre el. 

I 12. O bărbaţilor 1 Cum nu esle mai 



1162 CARTEA 



fare împăratul, că aşâ ascultai este? 
Şi a tăcui. 

13. Iar al treilea cel ce a zis de 
muieri şi de adevăr, acesta este Zo- 
rovavel, a început a grăî: 

14. O bârbafilor 1 Au doară nu 
este mare împăratul, şi mulji sunt 
oamenii? Şi vinul nu este tare? 

15. Dar cine este cel ce îi stăpâ- 
neşte pre ei, sau cine este cel ce'i 
domneşte pre ei? Au nu sunt mu- 
ierile? Muierile au născut pre împă- 
ratul şi pre iot poporul, care stă- 
pâneşte marea şi pământul. 

16. Şi din ele s'au făcui, şi ace- 
stea au crescut pre aceia ce! ce să- 
desc viile, din care se face vinul. 

17. Şi acestea fac îmbrăcămintele 
oamenilor, şi acestea fac mărire oa- 
menilor, şi fără de muieri nu pot 
fi oamenii. 

18. Şi de voradunâ aur şi argint 
şi tof lucrul frumos, au nu iubesc 
pre o muiere frumoasă ia chip şi 
la frumuşele? 

19. Şi toate acestea lăsându-le, la 
dânsa caută, şi cu gura căscată se 
uită la ea, şi toţi pre ea o aleg mai 
mult decât aurul şi decât argintul 
şi decât tot lucrul frumos. 

20. Lasă omul pre tatăl său, care 
1-a hrănit pre el, şi ţara sa, şi se 
lipeşte de femeia sa. 

21. Şi cu muierea îşi lasă sufle- 
tul, şi nici de tatăl său nu' şi aduce 
aminte, nici de muma sa, nici de 
(ară. 

22. Şi dintru acestea se cad€ să 
ştiji voi, că muierile vă stăpânesc 
pre voi. 

23. Au nu trudiţi şi osteniţi, şi 
toate le aduceţi şi le daţi muierilor, 
şi iâ omul sabiea sa, şi iese la căi 
să tâlhărească şi să fure, şi pre 
mare umblă şi prin rîuri, 

24. Şi pre leu vede, şi întru în- 
iunerec merge, şi după ce fură şi 



A TREIA 



răpeşte şi desbracă de haine, la 
cea iubită aduce. 

25. Şi mai mult iubeşte omul pre 
muierea sa, decât pre tatăl său şi 
pre muma sa. 

26. Şt mulţi s'au fluturat la chi- 
puri pentru muieri, şi robi s'au fă- 
cut pentru ele. 

27. Şi mulţi au pierit şi au gre- 
şit şi au păcătuit pentru muieri. 

28. Şi acum nu'mi credeţi mie? 
Au nu este împăratul mare cu o- 
blăduirea lui? Au nu toate ţările se 
tem a se atinge de el? 

29. Văzutu'l-am pre el şi pre Â- 
pamina fata lui Vartac celui minunat, 
ţiitoarea împăratului şezând dea- 
dreapta împăratului. 

30. Şi luând stema de pe capul 
împăratului, şi puind-o pre capui 
său, dâ palme împăratului cu stânga. 

31. Şi la acestea împăratul căs- 
când gura se uită la ea, şi de'i va 
râde lui, râde; iar de se va mâhnî 
asupra îui, se cucereşte ei, ca să 
se împace cu el. 

32. O bărbaţilor 1 Cum nu sunt 
far.i muierile, de vreme ce fac aşâ? 

33. Atunci împăratul şi dregăto- 
rii căutau unul la altul. 

34. Şi a început a grăî pentru a- 
devăr. O bărbaţilor! Au nu sunt tari 
muierile? Mare este pământul şi 
înalt este cerul şi iute la alergat 
soarele, că într'o zi se întoarce şi 
înconjură cerul, şi iarăşi aleargă la 
locul său. 

35. Au nu este mare cel ce face 
acestea? Ci adevărul este mare şi 
mai tare decât toate. 

36. Tot pământul chiamă adevă- 
rul, şi cerul pre el bine îl cuvin- 
tează, şi toate lucrurile se clătesc 
şi se cutremură, şi nimic la el nu 
este strâmb. 

37. Nedrept este vinul, nedrept este 
împăratul, nedrepte sunt muierile, 
nedrepţi sunt toţi fiii oamenilor şi 



A LUI ESDRA 4 



1163 



nedrepte sunt ţoale lucrurile lor, 
cele ce sunt ca acestea, şi nu este 
întru ele adevăr, şi cu nedreptatea 
lor pier. 

38. Iar adevărul rămâne şi este 
tare în veac, şi trăeşte şi birueşfe 
în veacul veacului. 

39. Şi nu este la el privire de îeţe, 
nici osebiri, ci cele drepte îace de 
toate nedrepfăjiie, şi relele se fere- 
şte, şi la toţi sunt plăcute lucrurile 
lui. 

40. Şi la judecata lui nimic nu 
este nedrept, şi aceasta este pute- 
rea şi împărâţiea şi oblăduirea şi 
mărimea tuturor veacurilor; bineeste 
cuvântat Dumnezeul adevărului. 

41. Şi a încetat s grăî, şi tot po- 
porul atunci a răspuns. 

42. Şi atunci a zis: mare este 
adevărul, şi mai tare este. Atunci 
împăratul a zis lui: cere ori ce vei 
vreâ, mai mult decât cele scrise, şi 
voiu dâ |ie, pentrucă te-ai aflat mai 
înţelept, şi alăturea cu mine vei şe- 
deâ, şi rudeniea mea le vei chemâ. 

43. Atunci a zis împăratului : a- 
du'ţi aminte de făgăduinţa, care ai 
făgăduit să zideşti Ierusalimul. 

44. In ziua, în care împărăţia ta 
ai luat toate vasele cele luate din 
Ierusalim să le trimiţi, care le-a 
osebit Kir, când a făgăduit să taie 
Vavilonut, şi s'a făgăduit că le va 
trimite acolo. 

45. Şi tu ai făgăduit să zideşti 
Biserica, care* o au ars îdumeii, 
când s'a pustiit ludeia de Haldei. 

46. Şi acum aceasta este, ce te 
rog doamne împărate, şi cc cer 
dela tine, şi aceasta este mărimea 
dela tine, rogu-mă dar pentru ca 
să faci făgăduinţa care ai făgăduit 
prin gura ta a face împăratului 
cerului. 

47. Atunci sculându-se împăratul 
Darie 1-a sărutat pre el, şi a scris 
pentru el cărţi către toţi dregătorii 



şi biruitorii locurilor, şi povăţuitorii 
şi domnii, ca să'l petreacă pre el 
şi pre toţi cei cu el, carii să suie 
să zidească lersusalimul. 

48. Şi la toţi biruitorii locurilor 
din Siriea cea gropiîoasă şi din 
Finichia, şi la cei din Livan a scris 
cărţi, să ducă lemne de chedru din 
. Livan la Ierusalim, şi împreună cu 
el să zidească cetatea. 

49. Şi a scris la toţi Iudeii, carii 
sunt a se sui dela împărăţie la lu- 
deia, despre slobozenie, tot cel tare, 
şi biruitorul de loc şi domnul şi 
dregătorii de case, să nu meargă 
la uşile lor. 

50. Şi toată ţara, care o ţin ei, 
să fie lor fără de dajdie, şi să lase 
Îdumeii satele, care le oprise Iu- 
deilor. 

51. Şi la zidirea Bisericii să deâ 
pre an talanţi douăzeci, până ce 
se va zidi. 

52. Şi la jertfelnic arderi de tot 
să se iâ în toate zilele, precum au 
poruncă; alţi şaptesprezece ţalanţi 
să aducă, şi preste an zece. 

53. Şi toţi cei ce merg din Vavi- 
îon să zidească cetatea, să fie vol- 
nici ei, şi fiii lor şi toţi preoţii, 
cari merg. 

54. Şi a scris şi darea şi po- 
doaba preoţească, cu care slujesc 
întru eai 

55. Şi leviţilor a scris să ie deâ 
dare până în ziua când se va să- 
vârşi casa, şi ierusalimul a se zidi. 

56. Şi la toţi cei ce păzesc ceta- 
tea a scris să le deâ lor sorţi şi 
cheltueli. 

57. Şi a trimis ţoale vasele, care 
le-a osebit Kir dela Vavilon, şi toate 
câfe a zis Kir să facă şi el a po- 
runcit să facă, şi să frimiţă la Ie- 
rusalim. 

5S. Şi când a ieşit tinerelul Zoro- 
vavel, ridicând faţa sa lacerînain- 



1164 



CARTEA A TREIA 



tea Ierusalimului, a binecuvântat pre 
împăratul cerului, zicând : 

59. Dcla tine este biruinţa, şi de 
la tine este înţelepciunea, şi a ta 
este mărirea» şi eu robul tău sunt. 

60. Bine eşti cuvântat cel ce 
mi-ai dat mie înfelepciune, şi ţie îţi 
mărturisesc Stăpâne aî părinţilor. 

61. Şi a luat cărţile, şi a ieşit, 
şi a venit în Vavilon, şi a vestit 
tuturor fraţilor săi. 

62. Şi binecuvântară pre Dumne- 
zeul părinţilor săi, căci le-au dat lor 
slobozire şi răsuîlară, 

63. Â se sul şi a zidi Ierusalimul 
şi Biserica, întru care s'a numit 
numele Domnului, şi s'au desfătat 
cu muzici şi cu bucurie şapte zile. 

CAP. 5. 

însemnarea celor întorşi din robia Va- 
vilonnlui. începerea înnoirei cetăţii 
şi a Bisericii. 

Oi după aceasta s'a ales a se suî 
V căpeteniile caselor neamurilor 
după felurile lor, şi muierile lor şi 
fiii şi fetele lor, şi slugile şi sluj- 
nicile lor, şi dobitoacele lor. 

2. Şi Darie a trimis împreună cu 
ei o mie de călăreţi până îi vor 
aşeză pre ei în Ierusalim cu pace, 
şi cu muzici şi cu timpene şi cu 
îluere. 

3. Şi foţi fraţii lor jucând, şii-au 
făcut pre ei să se sue împreună 
cu aceia. 

4. Şi acestea sunt numele bărba- 
ţilor celor ce se suiau după neamu- 
rile lor la feluri, la împărţeala în- 
cepăturii lor. 

5. Preoţii îiil lui Finees, fiii lui 
Aaron Isus al lui Iosedec, al lui 
Sareu, şi loachim a lui Zorovavel 
al lui Salaiiil din casa lui David, 
din sămânţa lui Fares, şi din nea- 
mul lui Iuda. 

6. Care a grăit la Darie împă- 
ratul Perşilor cuvinte înţelepte la 



ai doilea an al împărăţiei lui în 
luna lui Nisan, luna dintâiu. 

7. Şi aceştia sunt din Iudeia, 
carii s'au suit din robia înstrăinării,, 
pre carii i au înstreinat Navuhodono- 
sor împăratul Vaviîonului la Vavi- 
lon, şi s'au înapoiat la Ierusalim. 

8. Şi cealaltă evreime fiecare la 
a sa cetate, carii au venit cu Zoro- 
vavel şi cu Isus, Neemiea, Zaharia, 
Oheiseu, Eniu, Mardoheu, Velsar, 
Asfaros, Reeliu, Roim, Vaana, a ce- 
lor dintâiu povăţuitori ai lor. 

9. Numărul celor dela neam, şi 
povăţuitorii lor. 

10. Fiii lui Foros două mii o sută 
şaptezeci şi doi. 

11. Fiii lui Safat patru sute şapte- 
zeci şi doi. 

12. Fiii iui Ares şaptesuîe cinci- 
zeci şi şase. 

13. Fiii lui Faaf Moav două mii 
opt sute doisprezece. 

14. Fiii lui Ham o mie două sute 
cincizeci şi patru. 

15. Fiii lui Zatii nouă sute patru- 
zeci şi cinci. 

16. Fiii lui Horve şapte sute cinci. 

17. Fiii lui Vani şase sute patru- 
zeci şi opt. 

18. Fiii lui Vive şase sute treizeci 
şi trei. 

19. Fiii lui Sadac trei mii două 
sute douăzeci şi doi. 

20. Fiii lui Adonican şase sute 
şasezeci şi şapte. 

21. Fiii lui Vagoi două mii şase- 
zeci şi şase. 

22. Fiii lui Adinu patru sute cinci- 
zeci şi patru. 

23. Fiii lui Atiriziu nouăzeci şi doi. 

24. Fiii lui Kilan şi Azifas şase- 
zeci şi şapte. 

25. Fiii lui Azur an patru sute trei- 
zeci şi doi. 

26. Fiii lui Ananiea o sută unul. 

27. Fiii lui Arom treizeci şi doi. 



A LUI ESDRA 5 



1165 



28. Fiii lui Vasâ trei sule două- 
zeci şi trei. 

29. Fiii lui Arsifurit o sută doi. 

30. Fiii lui Metirus trei mii cinci. 

31. Fiii lui Vellomon o sută două- 
zeci şi trei. 

32. Cei din Netofas cincizeci şi 
cinci. 

33. Cei din Anatot o sută cinci- 
zeci şi opt. 

34. Cei din Vetsamos patruzeci şi 
doi. 

35. Cei din Caritiarios douăzeci 
şi cinci. 

36. Cei din Cafiras şi din Virot 
şapte sute patruzeci şi trei. 

37. Cei din Piras şapte sute. 

38. Cei din Hadias şi Amidii pa- 
tru sute douăzeci şi doi. 

39. Cei din Kirama şi Gavdis 
şase suie douăzeci şi unul. 

40. Cei din Macalon o sulă două- 
zeci şi doi. 

41. Cel din Vitolio cincizeci şi doi. 

42. Fiii lui Nefis o sută cincizeci 
şi şase. 

43. Fiii lui Calamolal şi Onus 
şapte sute douăzeci şi cinci. 

44. Fiii lui terehu două sute pa- 
truzeci şi cinci. 

45. Fiii lui Anaas trei mii trei 
sute treizeci. 

46. Preoţii fiii lui îeddu fiul Iui 
Isus, la fiii lui Sanasiv nouă sute 
şaptezeci şi doi. 

47. Fiii din Esemtrot o mie cinci- 
zeci şi doi. 

48. Fiii lui Fassaron o mie pa- 
truzeci şi şapte. 

49. Fiii din Cârmi două sute şapte- 
sprezece. 

50. Iar levi|ii îiii lui îesue, şi Cad- 
miu" şi Van şi Suia şaptezeci şi patru. 

51. Cântăreţii Bisericii fiii lui A- 
saf o sută douăzeci şi opt. 

52. Portarii fiii lui Salum, îiii lui 
lafal, fiii lui Tolman, fiii lui Dacovi, 



fiii lui Tita, îiii Iui Savi de toţi o 
sută treizeci şi nouă. 

53. Robii Bisericii îiii lui Isaî, fiii 
iui Asiîâ, fiii lui Tavaot, fiii 'lui Ki- 
rss, fiii lui Sud, fiii iui Faleu, fiii 
lui Lavanâ, fiii iui Agravâ, fiii lui 
Acuâ, fiii lui Ulâ, fiii lui Kitav, fiii 
lui Agavâ, îiii lui Seve. 

54. Fiii lui Ânan, fiii lui Catuâ, 
fiii iui Ghedur, fiii lui Eru, fiii lui 
Desan, fii! lui Noivâ, îiii lui Hase- 
vâ, îiii lui Gazerâ, îiii lui Aziu, fiii 
iui Finees, fiii lui Asarâ, îiii lui Va- 
stâ, îiii lui Âsanâ, fiii lui Meani, fiii 
lui Nafisl, fiii lui Acuv, fiii lui An- 
cîâ, îiii lui Asur, îiii iui Farachim, 
fiii lui Vasalot. 

55. Fiii lui Meedâ, îiii lui Cutâ, 
fiii lui Harsâ, fiii lui Harcus, îiii lui 
Asirsr, fiii lui Tomî, fiii lui Nasit, 
fiii lui Âiifâ, 

56. Fiii slugilor Iui Solomon, fiii 
Iui Asapfion, îiii lui Farîrâ, îi»i lui 
leii, îiii lui Lo20n, îiii lui îtdail, fiii 
lui Saiet. 

57. Fiii lui Aghiei, fiii lui Fana- 
re!, fiii lui Saviâ, fiii lui Saroţs'eâ, 
îiii lui Masiâ, fiii iui Gar, îiii lui A- 
dus, fiii lui Suvâ, îiii lui Aîerâ, fiii 
lui Varodis, fiii lui Savat, fiii lui 
A! om. 

58. To{i robii Bisericii şi fiii slu- 
gilor lui Solomon trei sute şaptezeci 
şi doi. 

59. Aceştia sunt cari s'au suit de 
la Termelet şi Telersss povătuitorul 
lor 'rferîatalar şi Âtar, şi nu puteau 
să vestească neamurile lor şi se- 
minţiile, că sunt din îsraii îiii lui 
Ladsn, fiul lui Van, fiul lui Nico- 
dan şase sute cincizeci şi doi. 

60. Si din preoţii cei ce se fin de 
preofte, şi nu s'au aflat îiii lui Ov- 
diei, îiii iui Acos, îiii lui Addîi, ce- 
lui ce a luat pre Âvghiea muiere 
din fetele iui Verzeleu, şi s'au numit 
pre numele lui. 

61. Şi cercându-se la socoteală 



1166 



CARTEA A TREIA. 



scrisoarea cea de rudă a acestora, 
şi neaflându-se s'au înlăturat a pre- 
ofl. 

62. Şi le-au zis lor Neemiea şi At- 
taria, să nu aibă ei parte din cele 
sîirtte, până ce se va sculâ Arhie- 
reu, îmbrăcat cu arătarea şi cu a- 
devârul. 

63. Şi aceşfia toţi erau dela Is- 
rail, de doisprezece ani şi mai sus, 
aîară de slugi, şi slujnice patruzeci 
şi două de mii trei sute şasezeci. 

64. Slugile lor şi slujnicile şapte 
mii trei sute patruzeci şi şapte. 

65. Cântăreţii şi cântătorii două 
sute patruzeci şi cinci. 

66. Cămile patru sute treizeci şi 
cinci. 

67. Şi cai şapte sute treizeci şi 
şase. 

68. Muşcoi două sute patruzeci şi 
cinci. 

69. Asini cinci mii cinci sute două- 
zeci şi cinci. 

70. Şi din povăţuitori după nea- 
muri, când veneau ei la Biserica lui 
Dumnezeu cea din Ierusalim s'au 
făgăduit să ridice casa în locul ei 
după puterea lor, şi să se deâ la 
sfânta cămară pentru lucruri taleri 
de aur o mie, şi de argint taleri 
şase mii, şi veşminte preoţeşti o 
sută. 

71. Şi s'au sălăşluit preoţii şi le- 
vifii şi cei din popor în Ierusalim 
şi în ţară, şi cântăreţii Bisericii şi 
portarii şi tot îsrailul la satele lor. 

72. Şi sosind luna a şaptea, şi 
fiind fiii lui Israil fieştecare întru 
ale sale, s'au adunat cu toţii dim- 
preună la lărgimea porţii cei din- 
tâiu, care este către răsărit. 

73. Şi stând Isus al lui Iosedec, 
şi fraţii lui preoţii şi Zcrovavei al 
lui Salatiil şi fraţii lui, au gătit jert- 
felnicul Dumnezeului lui Israil, ca 
să aducă pre ei arderi de tot, după j 



urmarea celor mărturisite în cartea 
lui Moisi omul lui Dumnezeu. 

74. Şt s'au adunat la ei din cele- 
lalte neamuri ale pământului, şi au 
aşezat jertfelnicul la locul său, că 
în vrajbă erau ei, şi i-au întărit pre 
ei toate neamurile de pre pământ, 
şi aduceau jertfe după vremi şi ar- 
deri de tot Domnului dimineaţa şi 
seara. 

75. Şi au săvârşit praznicul înfi- 
gerei corturilor, în ce chip s'a rân- 
duit în lege şi jertfe în toate zilele 
cum se cuveneâ, şi după acestea 
aducerile cele neîncetate şi jertfa 
sâmbetelor şi a lunilor nouă, şi a 
tuturor praznicilor celor sfinţite. 

76. Şi ori câţi au făgăduit făgă- 
duinţă lui Dumnezeu din luna a no- 
ua a lunei a şaptea, au început a 
aduce jertfe lui Dumnezeu, că Bise- 
rica lui Dumnezeu încă nu se zidise. 

77. Şi au dat bani pietrarilor şi 
meşterilor de lemn şi mâncări şi 
băuturi de bucurie. 

78. Şi care Sidonenilor şi Tirie- 
nilor, ca să aducă ei dela Livan 
lemne de chedru, ca să le ducă 
plute la vadul lopiei după porunca 
care s'a scris lor dela Kir împăra- 
tul Perşilor. 

79. Şi în al doilea an mergând 
la Biserica Iui Dumnezeu în Ieru- 
salim în luna adoua, a început Zo- 
rovavei al lui Salatiil şi Isus al Iui 
Iosedec şi fraţii Jor şi preoţii şi le- 
viţii şi toţi cei ce au venit din ro- 
bie în Ierusalim, şi au întemeiat casa 
lui Dumnezeu la lună nouă a lunei 
adoua, în al doilea an, după ce au 
venit ei în Iudeia şi în Ierusalim. 

SO*. Şi au pus pre leviţi de două- 
zeci de ani preste lucrurile Domnu- 
lui, şi a stătut Isus şi fiul lui şi 
fraţii, şi Cadmiil fratele şi fiii lut 
Madiavun, şi fiii lui Iuda al lui Ili- 
adun, împreună cu fiii şi fraţii, toţi 
leviţii cei dimpreună cârmuitori pre- 



A LUI ESDRA 5—6 



1167 



sie lucruri, făcând îa lucruri în casa 
lui Dumnezeu, şi au zidit zidarii Bi- 
serica lui Dumnezeu. 

81. Şi au stătut preoţii foţi împo- 
dobiţi cu muzici şi cu trâmbiţe, şi 
leviţîi fiii lui Âsaî având chimvalele 
lăudând pre Domnul, şi binecuvân- 
tând după rânduiala lui David îm- 
păratul Iul lsrail. 

82. Şi au glăsuit prin laude măr- 
turisind Domnului, că bunătatea lui 
şi mărirea lui este în veci întru tot 
Israilui. 

83. Şi tot poporul a trâmbiţat, şi 
a strigat cu glas mare dând laudă 
Domnului pentru ridicarea casei 
Domnului. 

84. Şi au venit din preoţi, din le- 
viţi şi din cei ce şed înainte după 
neamurile lor cei bătrâni, cari au 
văzut casa cea mai dinaintea ace- 
ştia, îa zidirea aceştia cu plângere 
şi cu strigare mare, şi mulţi pentru 
trâmbiţe şi pentru bucuria cea cu 
glas mare, în cât poporul n'auzeâ 
trâmbiţele pentru plângerea popo- 
rului. 

85. Pentrucă erâ gloată, care trâm- 
biţă foarte tare, ca de departe să 
se auză. 

86. Şi auzind vrăjmaşii neamului 
lui luda şi ai lui Veniamin, au ve- 
nit ca să cunoască, pentruce este 
glasul frâmbifilor. 

87. Şi au cunoscut, că cei din 
robie zidesc Biserica Domnului Dum- 
nezeului lui lsrail. 

88. Şi viind la Zorovavel şi la 
Isus şi la povă|uitorii neamurilor, 
au zis lor: să ztfim împreună cu 
voi, că asemenea cu voi ascultăm 
de Domnul vostru, şi lui jertfim din 
zilele lui Asvasaret împăratul Asi- 
rienîlor, care ne-a mutat pre noi aici. 

89. Şi au zis Zorovavel şi Isus şi 
povăţuitorii neamurilor iui lsrail: nu 
este nouă şi vouă a zidi casa Dom- 
nului Dumnezeului npstru, că noi 



singuri vom zidî Domnului lui lsrail 
cu urmare precum a rânduit vouă 
Kir împăratul Perşilor. 

90. Şi neamurile pământului îm- 
protivindu-se asupra celor din lu- 
deea şi bătând cetatea, opreâ zidi- 
rea, şi vicleşuguri şi aduceri de po- 
poare, şi răzvrătiri făcând, au oprit 
a se săvârşi zidirea în toată vremea 
vieţei împăratului Kir, şi s'a oprit 
dela zidire în doi ani, până la îm- 
părăţia lui Darie. 

CAP. 6. 

Evreii zidesc Biserica lui Dumnezeu, 
ca slobozenia lui Darie. 

Iar în anul al doilea al împărăţiei 
lui Darie, au prorocit Agheu şi 
Zahana al lui Addo prorocii asupra 
Evreilor din Iudeea şi din Ierusa- 
lim, întru numele Domnului Dum- 
nezeului lui lsrail. 

2. Şi atunci stând Zorovavel aî 
lui Şalatiil şi Isus al lui Iosedec, 
au început a zidi casa Domnului 
cea din Ierusalim îiind împreună 
cu prorocii Domnului, cari Ie ajutau 
lor. 

3. Intr'această vreme erâ la ei de 
faţă Sisinis biruitorul Siriei şi al Fi- 
nichiei şi Satravuzan şi cei împre- 
ună tovarăşi ai lui, şi ziseră lor: 

4. Cine v'a rânduit vouă, de zi- 
diţi casa aceasta şi acoperemântul 
acesta, şi celelalte toate săvârşiţi? 
Şi cari sunt ziditorii, cei ce săvâr- 
şesc acestea? 

5. Şi au avut har bătrânii judeilor, 
socotinţă făcându-se în robie dela 
Domnul. 

6. Şi nu s'a oprit deia zidire până 
se va face ştire îui Darie pentru ei, 
şi până se va răspunde. 

7. îzvodul cărţii, care au scris " 
lui Darie, şi au trimis Sisinis birui- 
torul Siriei şi al Finichiei şi Satra- 
vuzan, şi cei împreună tovarăşi, şl 
cei din Siriea şi din Finichia domni, 
împăratului Darie bucurie. 



1168 CARTEA 



8. Toate ştiute să fie domnului 
nostru împăratului, că mergând la 
ţara Iudeii, şi viind în Ierusalim 
cetatea, am prins pre Evreii cei bă- 
trâni ai robiei în cetatea Ierusali- 
mului zidind casă nouă mare, Dom- 
nului. 

9. De pietre cioplite de multprel, 
îemne puindu-se îr. ziduri. 

10. Şi lucrurile acelea în grab se 
iac, şi bine sporindu-se lucrul în 
mâinile lor, şi cu ioată mărirea şi 
nevoinţa săvârşindu-se. 

11. Atunci am întrebat pe bătrânii 
aceia, zicând : cine poruncindu-vă 
vouă zidiji casa aceasta, şi înte- 
meiaţi lucrurile acestea ? 

12. Deci î-sm întrebat pre ei pen- 
tru ca să arătăm jie, şi să scrim {ie 
pre oamenii cei ce povăţuesc, şi 
scrisoarea numelor cerem deîa cei 
ce erau înainte povăţuitori. 

13. Şi ei au răspuns nouă, zi- 
când : noi suntem slugile Domnului 
celui ce au făcut cerul şi pământul. 

14. Şi erâ casa aceasta zidită 
mai înainte cu mu!{i ani prin îm- 
păratul lui Israil cel mare şi tare, 
şi s'a sfârşit. 

15. Şi de vreme ce părinţii noştri 
amărând au păcătuit asupra Dom- 
nului celui ceresc al lui Israil, i au 
dat pre ei în mâinile lui Navuho- 
donosor împăratul Vavilonului şi a 
Haldeilor. 

16. Şi casa stricând'o a ars'o, 
şi pre popor l-a dus în robie îa 
Vavilon. 

17. Iar în anul dintâiu când îm- 
părăteâ Kir preste jara Vavilonului, 
a scris împăratul Kir să se zidească 
casa aceasta. 

18. Şi sfintele vase ceie de aur 
şi de argint, care Ie-a scos Navu- 
hodonosor din casa cea din Ieru- 
salim, şi le-a spânzurat în capiştea 
lui, împăratul Kir iarăşi le-a scos 
din capiştea cea din Vavilon, şi 



A TREIA 



s'au dat lui Zorovavel şi lui Sana- 
vasar biruitorului. 

19. Şi s'a poruncit Iui, ca să ducă 
aceste vase, şi să le pue în Bise- 
rica cea din Ierusalim şi Biserica 
Domnului aceasta să se zidească 
în locul ei. 

20. Atunci Sanavasar acela mer- 
gând, a pus temenele casei Domnu- 
lui cei din Ierusalim, şi de atunci 
până acum zidindu-se, nu a luat 
săvârşire. 

21. Acum dar de socoteşte îm- 
păratul să se caute în cămările îm- 
părăteşti cărţile lui Kir; 

22. Şi de se va afla, cum că cu 
ştirea împăratului Kir se face zidi- 
rea casei Domnului cei din Ierusa- 
lim, şi de se pare domnului împă- 
ratului nostru, răspunză pentru a- 
cestea. 

23. Atunci împăratul Darie a po- 
runcit să caute în cămările cele 
împărăteşti cărţile cele ce se aflau 
în Vavilon, şi s'a aflat la Ecvatana 
în turnul cel din ţara Midiei Ioc, 
întru care erau pomenite acestea. 

24. In anul dintâiu al împărăţiei 
Iui Kir a poruncii acesta să zidească 
casa Domnului cea din Ierusalim, 
întru care jertfesc cu foc fără de 
încetare. 

25. Âcăreea înăljimea de şasezeci 
de coţi, lăţimea de coţi şasezeci şi 
trei, case de pietre cioplite, şi o 
casă de lemn nouă de ţară, şi chel- 
tuială să se deâ din casa împăra- 
tului Kir. 

26. Şi vasele cele sfinte ale casei 
Domnului, cele de aur şi cele de 
argint, care le-a scos Navuhodono- 
sor din casa cea din Ierusalim, şi 
le-a adus în Vavilon, să le aşeze în 
casa cea din Ierusalim unde erau 
stând, ca să se pună acolo. 

27. Şi a poruncii lui Sisinis birui- 
torul Siriei şi al Finichiei, şi lui 
Satravuzan şi celor împreună lo- 



A LUI ESDRA 6-7 



1169 



varăşi, să se nevoiască, şi celor 
rânduiţi în Siriea şi în Finichia po- 
văţuilori, să se ferească de ioc, şi 
să lase pre Zorovaveî sluga Dom- 
nului şi biruitorul Iudeii şi pre bă- 
irânii Iudeilor, a zidi în loc casa 
aceea a Domnului. 

28. Şi eu am rânduit cu tot dea* 
dinsul* să zidească şi să iâ aminte, 
pentru ca şă lucreze împreună cu 
cei din robia Iudeilor, până se va 
săvârşi casa Domnului. 

29. Şi' din birul Kilo Sirid şi a 
Finichiei, cu nevointă rânduială să 
se deâ oamenilor acestora, ce s'a 
rânduit spre jertfa Domnului, lui 
Zorovaveî biruitorului, din tauri şi 
din berbeci şi din miei. 

30. Aşijderea şi grâu şi sare şi vin 
şi untdelemn neîncetat preste an, 
în ce chip preoţii cei din Ierusalim 
vor zice; să se cheltuiască în toată 
ziua fără de cârtire. 

. 31. Ca să aducă turnări lui Dum- 
nezeu celui Înalt pentru împăratul 
şj n pentru slugile lui, şi să se roage 
pentru vieata lor. 

, ,32. Şi a porunci!, ca ori câţi ya 
trece cevâ, din cele mai înainte 
seri 33, s'au nu vor plini, să se iâ 
lemn ..dintru ale iui, şi întru acela 
să sfr, spânzure şi averile lui să fie 
împărăteşti. 

33. Pentru aceea şi Domnul, al 
căruia nume se cîiiamă acolo, să 
stingă prejoî împăratul şi pre tot 
neamul, . care va întinde mâna sa 
să oprească, au şă facă rău casei 
Domnului cei din Ierusalim. 

34. Şi eu împăratul' Darie am 
poruncit ca, cu nevointă şă se facă 
acestea. 

CAP. 7. 

Săvârşirea Bisericii; sfinţirea ei şi 
serbarea Paştilor. 

Âtunci Sisinis biruitorul Kilo-Si- 
riei şi al Finichiei şi Salravu- 



zan şi cei împreună tovarăşi, ur- 
mând celor poruncite dela împăra- 
tul Darie, 

2. Cârmuiau preste lucrurile cele 
sfinte mai cunevoinţă ajulorind bă- 
trânilor, Iudeilor, preoţilor şi stă- 
tătorilor Bisericii. '' T ' 

3. Şi cu spor se îâceau lucrurile 
cele sfinte, prorocind Agheu şi Za- 
haria prorocii. 

4. Şi s'au săvârşit acestea prin po- 
runca Domnului Dumnezeului iui Is- 
rail, şi cu voea lui Kir şi a lui Da- 
rie şi a lui Artaxerx împăratului 
Perşilor. 

5. Şi s'a săvârşit casa cea sfântă 
până în douăzeci şi trei de zile ale 
lunii lui Adar, întru al şaselea an 
al lui Darie împăratul Perşilor. 

6. Şi au făcut fiii lui Israil şi preo- 
ţii şi leviţii şi ceilalţi din robirne, 
carii s'zu adaos, după cele ce sunt 
scrise în cartea lui Moisl. 

7. Şi au adus la sfinţirea casei 
I Domnului fauri o sută, berbeci două 
j sute, miei patru sute; 

8. Ţapi pentru păcatul a tot Is- 
raiiui doisprezece după numărul în- 
cepătorilor de neamurile lui Israil. 

9. Şi au stătut preoţii şi leviţii 
după neamuri împodobiţi la lucru- 
rile Domnului Dumnezeului lui Îs- 
rai!, după cartea lui Moisl, şi po^ 
tarii la fiecare poartă. 

10. Şi au adus fiii lui Israil îm- 
preună cu cei din robie pastile în 
patrusprezece zile, a lunei dirttâhr, 
când s'au curăţit preoţii ' şi leviţii,- 

11. împreună şi toţi fiii robtei, 
carii s'au curăţit. 

12. Că leviţii to|r odată s'au cu- 
răţit, şi au junghiat paşîile la toţi 
fiii robiei şi la fraţii lor preoţii, şi 
loruşi. 

'13.' Şi au mâncat fiii lui Israil cei 
din robie, toţi câţi s'au osebit de 
urîciunile neamurilor pământului, 
căutând pre Domnul. 



1170 CARTEA 



14. Şi au adus sărbătoarea azime- 
lor şapte zile veselindu-se înaintea 
Domnului. 

. 15. Pentrucă au tnlors sfatul îm- 
păratului Asirienilor spre ei, ca să 
întărească mâinile lor la lucrurile 
Domnului Dumnezeului lui Israil. 

< CAP. 8. 

Esdra'se suie în Ierusalim. Scrisoarea 
lui Artaxerx. Darurile făcute Bi- 
sericei Domnului, şi numărarea 
poporului acolo. 

Şi după acestea, când a împărăţii 
Artaxerx împăratul Perşilor, 
2. Mers-a Esdra al lui Sareu, al 
lui Ezeriu, al lui Heîchiu, ai lui Sa- 
luni, a! lui Saduc, al lui Ahitov, al 
Iui Amariu, al lui Eziii, al lui Me- 
merot, al lui Zareu, al ţui Saulie, 
al lui Voca, al lui Avisum, al lui 
Finees, al lui Eliazar, al lui Aaron 
preotul celui dintâiu.% 
i. 3, Acest Esdra s'a suit din Va- 
vilon, ca un cărturar iscusii fiind 
în legea lui Moisî, cea de Dumne- 
zeu dată lui Israil. 

4. Şi i-a dat lui împăratul mărire, 
aflând har înaintea lui ia toate pof- 
tele lui. , , , r . 

5. Şl s'au suit împreună din fiii 
lui Israil şi din preoţi şi din teviţi 
şi cântăreţi de biserică şi portari 
şi robi ai bisericii, în Ierusalim. 

&Jm anul al şaptelea al împără- 
ţiei iui Artaxerx în luna a cirscea, 
acesta > este anul al şaptelea al îm- 
păratului,., că rteşind.;dela Vavilon la 
lună nouă a lunei dlntâiu^ 

7. Au. sosit la kriţşaîim după că- 
lătoria cea^ hună, jCare s'a dat lor 
dela Domnul. . ( . U 

8. Pentrucă Esdra multă ştiinţă 
cuprinde!, ca nimic să nu lase din 
cele din legea Domnului, şi din po- 
runci a învăţă pre tot Israilul toate 
îndreptările şi judecăţile. 

9. Şl viind porunca, care s'a scris 



A TREIA 



de Artaxerx împăratul la Esdra 
preotul, şi cetitorul de legea Dom- 
nului, a cliruia isvod este scrisoa- 
rea cea mai jos scrisă: 

"10. Împăratul Artaxerx lui Es- 
dra preotului şi cetitorului legii Dom- 
nului bucurie. 1 ° 

11. Şi cele iubitoare de oameni 
eu alegând, am poruncit celor ce 
vor vreâ din neamul Evreiiof ale- 
gând ei şi din ţjreoţi şi din leviţi, 
şi fiind ei întru împărăţieâ noastră, 
să meargă împreună cu fine la Ie- 
rusalim; * r " 

12. Deci câţi vor pofrî meargă îbt* 
preună, cum s'a părut şi mtâţf ce- 
lor şapte prieteni sfeinicl. 

13. Pentrucă să cerceteze cele ee 
sunt în ludeia şt în Ierusalim. 

14. Cu uffftare în ce chip se^a- 
flă în legea Domnului. r ' f 

15. Şi să aducă daruri Ddnitiutu 1 ! 
r tui Israil care le-am făgăduit, şi eu 

şi prietenii în Ierusalim, şl tot a* 
uruî şi argintul care s'ar an1f-*m 
ţara Vavilonului, Domnului în Ieru- 
salim. 

IC împreună ' cii cel dărurf-de 
popor la Biserica Domrfuluf dftftv 
nezeului lor cea din IerusaltmTsă 
se adune şi argint şi aur -^pentru 
junei şi pentru berbeci şî'penlru 
miei şi pentru cele ce urinează a* 
cestora. ' n 

17. Cât sf aducă "jertfe Domnu- 
lui la jertfelnicul Domnblui Dumne- 
zeului lor Cel din Ierusalim. 

18. Şi toate oVi câte vei vreâ îm- 
preună cu tţiiW \H să Iaci cu a- 
urul şi'cu i^gîiltul, 1â după vbea 
Dumnezeului tău. '* 

19. Şi vasele cele sfinte ale Dom- 
nului, ce se dau ţie la treaba Bi- 
sericei cei din Ierusalim a Dumne- 
zeului tău, le vei pune înaintea Dum- 
nezeului tău în Ierusalim. 

20. Şi celelalte ori câte vor tre- 
bui ţie la treaba Biserlcei Dumne- 



zeului tău, vei dă din vistieria cea 
împărătească. 

21. Şi cu împăratul Artaxerx am 
poruncit păzitorilor., vistieriilor Si- 
riei şi ai Finichiei, căl câie va tri- 
mite Esdra preotul şi cetitorul legii 
lui Dumnezeu celui de sus, cu gră- 
bire să i se deâ. 

22. Până la o sută de taianţi de 
argint, aşijderea şi până la o sută 
de cori de grâu, şi vin vedre o sută 
şi altele cât de multe. 

23. Toate după a lui Dumnezeu 
lege ş,ă se săvârşească cu nevoinţă 
Dumnezeului celui înalt, pentru ca să 
nu îie urgie întru împârăfiea împă- 
ratului şi a fiilor lui. 

24. Şi vouă vi se zice, ca tuturor 
preoţilor şi îevi|ilor şi cântăreţilor 
Bisericii şi portarilor şi robilor Bise- 
ricii, şi tocmi torilor Bisericii aceştia, 

25. Nici un bir, nici aii rău să 
se facă. şi nimeni să nu aibă voî- 
nicie a pune cevâ asupra acestora. 

26. Şi tu Esdro după înţelepciu- 
nea lui Dumnezeu pune judecători 
şi legiuitori, ca să judece în toată 
Siriea şi Finichiea pre toţi cei ce 
ştiu legea Dumnezeului tău, şi pre 
cei ce nu ştiu îi vei învăţă. 

27. ' Şî toţi câţi vor călcâ legea 
Dumnezeului tău, şi cea împără- 
tească cu deadinsul se vor certă, 
ori cu moarte, ori cu muncă, sau 
cu pagubă de argint, sau cu izgo- 
nire. 

28. Şi a zis Esdra scriitorul : bine- 
cuvântat este singur Domnul Dum- 
nezeul părinţilor mei, cel ce au dat 
acestea în inima împăratului, ca să 
cinstească casa lui cea din Ieru- 
salim. 

29. Şi pre mine m'au cinstit îna- 
intea împăratului şi înaintea sfetni- 
cilor şi înaintea tuturor prietenilor 
şi a boierilor lui. 

30. Şi eu cu bună îndrăznire 
m'am făcut după ajutorul Domnu- 



lui Dumnezeului meu şi am adunai 
bărbaţi din Israii, ca să se suie cu 
mine. - 

31. Şi aceştia sunt cei mai mari 
povăţuilori după neamurile lor, şi 
după împărţirile începăturilor, cei 
ce se suie cu mine din Vavilonîm- 
părăţind Artaxerx împăratul. 

32. Din Siii lui Finees, Ghirson, din 
liii lui Itamar, Gamail. 

33. Din fiii Iul David, Letus al Iui 
Seheniu. 

34. Din îiii lui Fares, Zaharie şi 
cu el s'au scris oameni o sută 
cincizeci. 

35. Din fiii lui Salomon, Aveli, 
Acnias al lui Zaharia, şi cu el oa- 
meni două sute. 

36. Din fiii lui Zatom, Sehenias 
al lui îezel şi împreună cu eî oa- 
meni trei sule. 

37. Din fiii lui Adin, Ovir aj lui 
lonan şi cu el împreună oameni 
două sule cincizeci. 

38. Din fiii iui Elam, Iesias al sui 
Ootoliu şi împreună cu el bărbaţi 
şaptezeci. 

39. Din îiii lui Saîatia, Zaharia al 
lui Mihail şi împreună cu e! băr- 
baţi şaptezeci. 

40. Din fiii lui îoav, Avadias al 
lui îezil, şi cu el bărbaţi două sute 
doisprezece. 

| 41. Din fiii lui Vanid, Asahrnot al 
lui losafia, şi cu el bărbaţi o sută 
şasezeci. 

42. Din fiii lui Vavi, Zaharia aî 
lui Vivai şi cu al bărbaţi douăzeci 
şi opt. 

43. Din fiii lui Astat, loanis Aca- 
ian şi cu el bărbaţi o sută zece. 

44. Din fiii lui Adonicam cei mai 
de pre urmă şi acestea sunt numele 
lor; Etiîalatos, feuil şi Samea şi cu 
ei bărbaţi şaptezeci. 

45. Din fiii lui Vaguti al iui fs- 
talcuri şi cu el bărbaţi şaptezeci. 

46. Şi i-am adunat pre ei la rîuî 



1172 



CARTEA A TREIA 



cc se zice Teran, şi am tăbărîî trei 
zile acolo şi i-am oblicii pre ei. 

47. Şi din fiii preoţilor şi din le- 
vili, neaîlând acolo am trimis la 
Eleazar şi iată a venit şi Iduil şi 
Maia şi Masman şi Alnatan şi Sa- 
mean şi lorivon, Natan, Eniatan 
Zaharia şi Mosolamon, povăţuilorii 
şi ştiutorii. 

48. Şi am zis lor să meargă ia Da- 
deu povăţuiforul, cel din locul pazei 
veslieriei, poruncindu-le lor să gră- 
iască cu Dadcu şi cu fraţii lui şi 
cu cei din locul păzitorilor de vis- 
tierie, să ne trimită nouă pre cei 
ce vor slujî în casa Domnului no- 
stru. 

49. Şi am adus nouă după mâna 
cea tare a Domnului nostru, băr- 
baţii ştiutori din îiii lui Mooii ai 
lui Levl al lui Israil, pre Asevivsa 
şi pre îiii lui şi pre fraţii carii erau 
optsprezece. 

50. Şi Asevian şi Ânuon şi 0- 
sean frate din fiii Hananeului şi 
fiii lor bărbaji, douăzeci. 

5î. Şi din robii Bisericii, carii a 
dat David şi povăţuilorii îa lucrul 
leviţilor robi ai Bisericii, două sute 
douăzeci, a tuturor s'au arătat scri- 
soarea numelor. 

52. Şi am făgăduit acolo post ti- 
nerilor înaintea Domnului Dumne- 
zeului nostru, să cerem dela el bună 
călătorie şi nouă şi celor ce erau 
împreună cu noi fiilor noştri şi 
dobîlo acelor. 

53. Penfruca m'am ruşinai a 
cere dela împăratul şi pedesfri 
şi călăreţi şî petrecere pentru apă- 
rarea de cei ce ne stau împrotivă. 

54. Că am zis împăratului cum 
că puterea Domnului nostru va fi 
cu cei ce'l caută pre el întru toată 
îndreptarea. 

55. Şi iarăş ne-am rugat Domnu- 
lui nostru pentru toate acestea, şi 
l-am aflat pre el bun şi blând. 



I 56. Osebit-am din căpeteni.le nea- 
murilor şi ale preo{ilor bărbaţi doi- 
sprezece, pre Esesvria şi pre Asa- 

i mian şi împreună cu ei dintre fraţii 
lor bărbaţi zace. 

57. Şi le- am pus lor argintul şi 
j aurul şi sfintele unelte ale casei Dom- 
f nului nostru, care le-au dăruit îm- 
păratul şi sfetnicii lui, şi dregătorii 
şi tot IsrailuL 

58. Şi când am pus le-am dat lor 
falanţi de argint şase sute cincizeci, 
şi vase de argint de o sută de ta- 
lanţi, şi de aur de o sută de talanji, 
şi ferecături de aur douăzeci. • 

59. Şi vase de aramă, de aramă 
bună, care sclipeşte ca aurul, vase 
douăsprezece. 

60. Şi le- am zis lor; şi voi sfinţi 
sunteţi Domnului, şi vasele cele sfin- 
te şi aurul şi argintul este făgă- 
duinţă Domnului părinţilor noştri. 

61. Priveglîiaţi şi păziţi până le 
veţi dâ căpeteniilor neamului pre- 
oţilor şi loviţilor şi povăţui lorilor 

| neamurilor iui Israil în Ierusalim în 
I cămările casei Dumnezeului nostru. 

62. Şi preoţii şi leviţii cei ce au 
' luat argintul şi aurul şi vaseie cele 

din Ierusalim, le-au băgat îrt Bise- 
rica Domnului. 

63. Şi mergând dela rîul lui Tera 
în douăsprezece ale luuei dintâiu, 
am intrat în Ierusalim după mâna 
cea tare a Domnului nostru ceea ce 
era deasupra noastră, şi ne-au mân- 
tuit pre noi dela intrare de tot vrăj- 
maşul, şi am venit în Ierusalim. 

64. Şi îăcândii-se acolo ziua a 
treia, în ziua a patra stând, argin- 
tul şi aurul s'au dat în casa Dom- 
nului nostru, şi Marimot fiul luiluri 
preotului. 

65. Şi cu el erâ Eleazar ai lui Fi- 
nees, şl erâ cu ei losavados al lui 
Isus şi Moit al lui Savanu leviţii la 
număr şi la toată cumpănitura. 



A LUI ESDRA 8 



1173 



66. Şi au scris fol frasul lor în- 
Iru acel ceas. 

67. Şi cei ce au venitndin robie, 
au adus jertfe Dumnezeulullui Israil, 
Domnului, junince douăsprezece, şi 
peniru fol Israiluî berbeci nouăzeci 
şi şase. 

68 Miei şaptezeci şi doi, ţapi pen- 
iru mântuire doisprezece, toate jertfă 
Domnului. 

69. Şi au dat poruncile împăra- 
tului la dregătorii cei împărăteşti ai 
casei, şi la biruitorul Kilo-Siriei şi 
al Finichiei, şi au slăvit pre popor 
şi pre Biserica Domnului. 

70. Şi după ce s'au săvârşit ace- 
stea, au venii îa mine povăţuitorii 
zicând: 

„71. N'au osebit neamul lui Israil 
şi boierii şi preoţii şi leviţii nea- 
murile cele de alt neam ale pămân- 
tului,, şi necurăţiiîe deîa neamurile 
Hananeilor şi ale Heteilor şi ale 
Ferezeiîor şi ale levuseilor şi ale 
Moavîienilor şi ale Eghiptenilor şi 
aie Idumeilor. 

72. Pentrucă au lăcuit împreună 
cu feţele. lor, şi ei şi fiii lor, şi s'a 
amestecat sămânţa cea sfântă cu 
neamurile cele de alt neam ale pă- 
mântului, şi aveau parte cei mai mari 
povăţunoriî şi dregătorii din nele- 
giuirea aceasta dela începutul lu- 
crului. 

73. Şi a fost- îndată când am a- 
uzit eu acestea, mi-am rupt hainele 
şi veşmântul cei sfinţit, şi mi-am 
smuls părul din cap ^i din barbă 
şi am şezut în gânduri "şi mâhnit. 

74. Şi s'au pornit asupra; mea, câţi 
atunci erau râvnitori spre cuvântul 
Domnului Dumnezeului îui Israil, 
plângând eu pentru nelegiuire, şi şe- 
deam trist până îa jertfa cea de seara. 

75. Şi scuiându-mă dela post rup- 
te având hainele şi veşmântul cel 
sfânt, plecând genunchele şi înfin- 
zând mâinile către Domnul ziceam: 



76. Doamne, ruşinatu-m'am şi 
m'am înfruntat înaintea feţei tale. 

77. Pentrucă păcatele noastre s'au 
înmulţit preste capetele noastre, şi 
necunoşfinţele noastre au ajuns până 
la cer. 

78. încă din vremea părinţilor no- 
ştri, şi suntem întru mare păcat până 
în ziua aceasta. 

79. Şi pentru păcatele noastre şi 
ale părinţilor noştri ne-am dat îm- 
preună cu fraţii noştri, şi împreună 
cu împăraţii noştri şi împreurjă 
cu preoţii noştri, cei ce au împă- 
răţii pământul . spre sabie şi spre 
robie şi spre pradă cu ruşine până 
în ziua aceasta. 

80. Şi acum întru cât s'au făcut 
nouă milă dela fine Doamne, ca să 
rămâe nouă rădăcină şi nume în 
locul sfinţirei laie. 

81. Şi a se descoperi nouă lumi- 
nător în casa Domnului Dumneze- 
ului nostru, să ne deâ nouă hrană 
în vremea lucrului nostru. 

82. Şi lucrând noi n'am fost pă- 
răsiţi de către Dumnezeul nostru, 
cel ce nc-au făcut pre noi, cu har îna- 
intea împăraţilor Perşilor, să ne deâ 
nouă hrană. 

83. Şi a proslăvi Biserica Dom- 
nului nostru, şi a ridică Sionul cei 
pustiu, şi a ne dâ nou£ întărire în 
ludeea şi în Ierusalim. , 

84. Şi acum ce vom zice Doamne 
având acestea? Pentrucă am călcat 
poruncile tale, care le-ai dat în mâ- 
na slugilor tale prorocilor, zicând: 

85. Că pământul întru care intraţi 
să/l moşteniţi, este pămâni pângă- 
rit cu pângăriciunea celor de alt 
neam ai pământului, şi de necură- 
ţia lor l-au umplut pre el. 

86. Şi acum fetele lor să nu ie 
împreunaţi la lăcaş cu fiii voştri, şi 
fetele voastre să nu le daţi la fiii 
lor. 

87. Şi nu^căutaţi a vă uni cu ei 



1174 



CARTEA A TREIA 



în toată vremea, ca să vă întăriţi 
şi să mâncaţi cele bune al^pămân- 
tului, şi veţi îace moştenire fiilor 
voştri până în veac. 

88. Şi cele ce se întâmplă toate 
se fac nquă pentru lucrurile noa- 
stre cele rele, şi pentru păcatele noa- 
stre cele mari, penfrucâ fu Doamne 
ne-ai uşurat de păcatele noastre. 

89. Şi ne-ai dat nouă rădăcină 
ca aceasta, iarăşi ne-am întors a 
călcâ legea la, ca să ne amestecăm 

Intru necurăţiea neamurilor pămân- 
tului. 

90. Au nu te-ai mânieai spre noi? 
Ca să ne pierzi pre noi? In cil să 
nu rămână rădăcină şi sămânţă şi 
numele nostru? 

91. Doamne al lui Israil adevărat 
eşti, pentrucă am rămas rădăcină 
de astăzi înainte. 

92. Iată acum suntem înaintea ta 
întru fărădelegile noastre, pentrucă 
numai este a sfâ înaintea ta pen- 
tru acestea. 

93. Şi când se rugâ Esdra, se măr- 
turisea plângând căzut la pământ 
înaintea Bisericii, s'a adunat la el 
din Ierusalim mulţime multă foarte, 
bărbaţi şi muieri şi tineri, pentrucă 
mare plângere erâ întru mulţime. 

94. Şi strigând lehonieaal lui leii 
din îiii fui îsrail a zis: Esdrol Noi 
am păcătuit Domnului Dumnezeu, 
căci" am lăcuit împreună cii muieri 
de alt neam din neamurile pămân- 
tului. 

95. Şi acum este deasupra a toi 
Israilul, întru aceasta facă-se nouă 
jurământ către Domnul, să scoatem 
toate muierile noastre cele de alt 
neam împreună cu fiii lor. ~ 

96. Precum socoteşti tu, şi câţi 
se supun legii Domnului, scoală- te, 
săvârşeşte. 

97. Pentrucă la tine este lucrul, 
şi noi cu tine suntem pururea a 
îace. 



98. Şt* sculându-se Esdra a jurat 
pre căpeteniile neamului preoţilor 
şi ai leviţlîor a fot Israilul, ca să 
facă acestea, şi au jurat. 

CAP. 9. 

Porunca de a lebăda muierile şi copiii 
de neam strein. Numirea leviţilor şi 
a preoţilor vinovaţi întţu aceasta, 
Esdra cetind legea Domnului, 
forunceşte ca toţi să se în- 
toarcă pe acasă veseli. 

Şi sculându-se Esdra dela curtea 
Bisericii, a mers la cămara lui 
Ionan al lui Eiiasiv. 

2. Şi mâind acolo, pâine n'a gu- 
stat, nici a băut apă, plângând fără- 
delegile cele mari ale mulţimei. 

3. Şi s'a făcut strigare în toată 
ludeia şi în Ierusalim la toţi cei 
din robie, ca să se adune în Ieru- 
salim. 

4. Şi câţi nu s'ar întâmplă în două 
sau trei zile după judecata bătrâ- 
nilor, cari mai sus şed, se vor o- 
morî dobitoacele lor, şi el seva în- 
streinâ dela mulţimea robiei. 

5. Şi s'au adunat toţi cei. din nea- 
mul lui Iuda şi a lui Veniamin în 
trei zile în Ierusalim, această este 
luna a noua în douăzeci ale 'lunei. 

6. Şi a şezut împreună toată 
mulţimea în curtea bisericii tremu- 
rând pentru iarna care erâ. 

7. Şi sculându-se Esdra a zis lor: 
voi aţi făcut fărădelege, şi aţi lăcuit 
împreună cu muieri de alt neam, ca 
să adaogeţi păcatele lui Israil. 

8. Şi acum daţi mărturisire şi sla- 
vă Domnului Dumnezeului nostru. 

9. Şi faceţi voea lui, şi vă ose- 
biţi de neamurile pământului şi de 
muierile cele de alt neam. 

10. Şi a strigat fot poporul, şi a 
zis cu glas mare: aşâ după cum 
ai zis vom face. 

11. Ci mulţimea este multă, şi vre- 
me de iarnă, şi nu putem să stăm 
descoperiţi, şi lucrul nostru nu este 



A ţJJI ESDRA 9 



1175 



de o zi sau de două, pentrucă mult 
am păcătuit întru acestea. 

12. Şi să steâ povăţyiforii cei din- 
nainte ai mulţimei, şi toţi cei din 
lăcaşurile noastre, câţi au muieri de 
alt neam. 

13. Să vie să'şi iâ vreme din lot 
locul bătrânii şi judecătorii, până 
vor deslegâ mâniea Domnului dela 
noi cea pentru porunca aceasta. 

14. lonaias al lui Azail şi Ezechia 
al lui Teocan au arătat după acestea, 
şi Mosolamos şi Levî şi Savateu, 
au îndemnai împreună cu ei, 

15. Şi a făcut după toate acestea 
cei dintru robime. 

16. Şi au ales lui Esdra preotul 
bărbaţi povăţuitori ai părinţilor lor, 
pre toţi pre nume, şi au şezut îm- 
preună la luna cea nouă a lunei a 
zecea a cercă lucrul. 

17. Şi s'a adus la săvârşit cele 
pentru bărbaţii cei ce ţin la sine 
muieri de alt neam până la luna a 
noua a lunei cei diniâiu. 

18. Şi s'au aflat din preoţii cei 
ce s'au adunat, cari aveau muieri 
de alt neam. 

19. Din fiii lui lsus al lui losedec 
şi ai fraţilor lui Matilas şi Eleazar 
şi Iorivos şi loadanos, 

20. Şi au pus mâinile să scoaţă 
pre muierile lor, şi spre curăţire 
berbeci pentru necurăţiea lor. 

21. Şi din fiii lui Emir, Ananiea, 
Zavdeu, Ianis, Sameos, Ereil şi A- 
zariea. 

22. Şi din fiii lui Fesur. Elliona, 
Masias, Ismailos, Natanail, Ochodi! 
şi Saluas. 

23. Şi din leviţi, lozavados şi Se- 
mie şi KoHos, acesta este Calitas, 
Pateu şi Iuda şi lonas. 

24. Din cântăreţii Bisericii, Elia- 
savos şi Vakhur. 

25. Din portari, Salum şiTutvanos. 

26. Dintr'ai lui Israil, din fiii lui 



Foros, lermas, Edias, Melhias, Mai- 
los, Ejiazar, Asevias şi Vaaneas. 

27. Din fiii lui' Ila, Maftaniaş, Za- 
hariea, Ezreil, Ioavdiu, Icreniot şi 
Andias. 

28. Şi din fiii lui Zamo 4 , Eliadas, 
Elisimus, Ofonia, Iarimot, Savaf, 
şi Zeralias. 

29. Din fiii lui Vivai, Ioan, Ananiea, 
îosavad şi Amatis. 

30. Din fiii lui Mani, Olamos, Ma- 
muhos, Iedeos, Iasuv, Iasaiios şi 
leremot. 

31. Şi din fiii lui Addi, Naafos, 
Moosiâs, Lacconos, Naidos, Mata- 
nias, Sesfil, Valnuos şi Manasia. 

32. Şi din fiii lui Anan, Elionas, 
Aseas, Melhia, Savveos şi Simon 
al lui Hosameu. 

33. Şi din fiii lui Asum, Attaneu, 
Matafias, Vanias, Elifalat, Manasl 
şi Semei. 

34. Şi din fiii lui Vaani, Ieremiea, 
Modis, Omairos, loil, Mavdan, Pe- 
dias, Ands, Caravasion, Enasiv, 
Mamnifanaim, Eliasi, Vanus, Eliali, 
Samis, Selemia şi Natania. 

35. Şi din fiii lui Ozora, Sesis, 
Esril, Azail, Samatos, Zamvri şi 
losifuş. 

3Ş. Şi din fiii lui Etma, Mazighiea, 
Zavadeia, Ides, TuiI şi Vaneas. Toţi 
aceştia au lăcuit împreună cu mu- 
ieri de alt neam şi le-au slobozit 
pre ele împreună cu fiii. 

37. Şi au lăcuit preoţii şi leviţii 
şi cei ce erau din Israil în Ierusa- 
lim şi în ţară la lună nouă a lunei 
a şaptea, şi fiii iui Israil întru lă- 
caşurile lor. 

38. Şi s'au adunai toată mulţimea 
împreună de o dată la lărgimea 
cea de către răsăritul porţii Bise- 
ricii. 

39. Şi a zis Iui Esdra preotului 
şi cetitorului, să aducă legea lui 
Moisî, care s'au dat de Domnul 
Dumnezeul lui Israil. 



1176 



CARTEA A TREIA A LUI ESDRA 9 



40. Şi a adus ţ Esdra Arhiereul 
legea la toată mulţimea dela om 
până" ta muiere şi ta toţi preoţii să 
auză legea în lună nouă a lunei 
a şaptea. 

„41 • Şl asceţii la lărgimea porţii 
cei dintâiu a Bisericii din zori până 
la amiază zi, înaintea bărbaţilor şi a 
muierilor şi adaoserâ toată mulţi- 
mea la lege. 

42. Şi a stătut Esdra preotul şi 
cetitorul legii pre scaunul judecăţii 
cel de lemn» care s'au tocmit. 

43. Şi a stătut lângă el Mafalias, 
Santus, Ananiea, Azariea, Uriea, E- 
zekiea şi Valasam deadreapia. 

44. Şi deastânga Faldeu, Misail, 
Melhiea, Lotasuf şi Navariea. 

45. Şi luând Esdra cartea legii 
înaintea mulţimei, pentrucă şedeâ 
întâiu cu mărire înaintea tuturor, 

46. Şi deslegând legea, toţi în pi- 
cioare au stătut şi a binecuvântat 
Esdra pre Domnul Dumnezeul cel 
înalt, pre Dumnezeul Savaof alot- 
ţiitorul. 

47. Şi a strigat toată mulţimea: 
Amin. 

48. Şi ridicând în sus mâinile şi 



căzând la pământ s'au închinat 
Domnului. 

49. Isus, Anus, Saraviea, Adinos, 
lacov, Savatea, Affea, Meanas, Ca- 
îetas, Azarîa, îoazavd, Ananiea şi 
Viatas, leviţii învăţau legea Domnu- 
lui tâlcuind cetirea, j 

50. Şi a zis Ataratis lui Esdra 
Arhiereului şi cetitorului şi leviţilor 
celor ce citeau mulţimei, către toţi 
zicând: 

51. Ziua aceasta este sfântă Dom- 
nului şi toţi plângeau când auzeau 
legea. , . 

52. Drept aceea mergând, mân- 
caţi grăsimi şi beţi dulceţuri şi tri- 
miteţi trimiteri la cei ce n'au. 

53. Pentrucă sfântă este ziua 
Domnului şi nu vă mâhniţi, că 
Domnul vă va mărî pre voi. 

54. Şi leviţii porunceau toate a- 
ceslea poporului zicând : ziua a- 
ceasta sfântă este Domnului, nu vă 
mâhniţi. 

55. Şi s'au dus toii să mănânce 
şi să beâ şi să se veselească, şi 
să deâ trimiteri celor ce n'au, şi şă 
se veselească foarte pentrucă s'au 
tâlcuit cuvintele, care le-âii învăţat 
şi s'au adunat, * 



CARTEA ÎNŢELEPCIUNE! LUI 8GL0M0N 



CAP. 1. 

înţelepciunea adevărată, îndemnare 
spr^e dreptate, fără de care nu este în- 
ţelepciune. 

Iubifi dreptatea cei cc judecaţi pă- 
mântul, cunoaşte}'! pre Domnul în- 
tru bunătate şi întru smerenia ini- 
mii căutaţi'l pre el. 

2. Că se află celor ce nu'l ispi- 
tesc pre el, şi se arată celor ce nu 
au credinţă întru dânsul. 

3. Că cugetele cele răzvrătite de- 
spart dela Dumnezeu, iar puterea 
ce s'a ispitit mustră pre cei fără 
de minte. 

4. Că în sufletul cel viclean nu 
va intră înţelepciunea, nici va îâcui 
în trupul cel supus păcatului. 

5. Că Duhul cel sfânt al învăţă- 
turii va fugi de vicleşug, şi se va 
depărtâ dela cugetele cele fără de 
înţelegere, şi va mustră viind ne- 
dreptatea. 

6. Că duh iubitor de oameni este 
înţelepciunea, nu va mântui pre cel 
hulitor cu buzele sale, rărunchilor 
lui martor este Dumnezeu, şi al ini- 
mei lui socotitor adevărat şi al lim- 
bei auzitor. 

7. Că Duhul Domnului a umplut 
lumea, şi cel ce ţine toate are cu- 
noştinţa graiului. 

1. 1. 3 Imp. 3, 9 şi 2 Parai, l, 10. 
2. Isaia 56, 1. J. 2 Pacal. 15, 2. 
5. Galat. 5, 22. 6. Icrem. 17. 10. 
7. Isaia 6, 3. 



8. Pentru aceasta cel ce grăieşte 
cele nedrepte nu se poate ascunde 
nici îl va trece pre el dreptatea cea 
doveditoare, 

9. Că în sfaturile celui necredin- 
cios cercare va ft, iar auzirea cu- 
vinteloi lui la Domnul va veni, ca 
să dovedească fărădelegile lui. 

10. Că urechea râvnirei aude toate 
şi gâlceava răpştitorilor nu se va 
ascunde. 

11. Păziţi-vă dar de răpştire care 
nimic nu foloseşte, şi de clevetiri 
vă opriţi limba, că cuvântul cel în- 
tru ascuns îndeşert nu va trece, şi 
gura cea mincinoasă omoară su- 
fletul. 

12. Nu poftiţi moartea întru ne- 
cazurile vieţei voastre, nici vă tra- 
geţi vouă pierire cu lucrul mâinilor 
voastre, 

13. Că Dumnezeu moarte n'a fă- 
cut, nici se bucură de pierirea ce- 
lor vii. 

14. Că toate le-au făcut, ca să fie, 
şi de mântuire sunt făpturile lumei, 
şi nu este întru ele lecuire de pie- 
rire, nici iadului împărăţie pre pă- 
mânt. 

15. Că dreptatea este nemuritoare, 
iar nedreptatea slujeşte morţei. 

16. Şi cei necredincioşi cu mâi- 
nile şi cu cuvintele o au chemat 
pre ea, prietină socotînd'o s'au to- 

13. Iezecb. 18, 32; 33, 12. 



1178 



CARTEA INŢELEPCIUNEI 



pil şi legătură au făcut cu ea că 
vrednici sunt să'i fie parfe ei. 

CAP. 2. 

Petrecerea necredincioşilor ce nu au nă- 
dejde în vieaţa veşnică. Prigonirea 
celui drept şi urmările răului. 

Că au zis întru sine cugeîând ne- 
drept: puţină esfe şi cu necaz 
vieaţa noaslră, şi nu este lecuire îrrh 
proiîva morţei omului, şi nu s'a cu- 
noscut cel ce s'au întors dela iad. 

2. Că din nimic ne-am făcut, şi 
după aceasta vom fi, ca şi cum 
* n'am II fost, că fum este răsuflarea 
în nările noastre, şi cuvântul scân- 
tee care mişcă inima noastră. 
>- 3. Care stingându-se, cenuşă se 
va faee, trupul şi duhul se va vărsă 
ca aerul cel moale. 

4. Şi numele nostru se va uitâ. 
cu vreme, şi nimeni nu'şi va aduce 
aminte de lucrurile noastre, şi va 
trece viea|a noastră ca urma noru- 
lui, şi se va risipi ca negura, când 
se, goneşte de razele soarelui, şi se 
îngreuiază de fierbinţeala lui. 

5. Că umbră trecătoare este vi- 
eaţa noastră, şi nu este întoarcere 
sfârşitului nostru, că s'au pecetluit 
şi nimeni nu se va întoarce. 

6. Veniţi dar, şi să ne desfătăm 
c*h bunătăţile cele de acum, şi şă 
ne slujim cu făptura, ca şi cu ti- 
nereţile degrab. 

7. De vin de mult preţ şi de mi- 
ruri bine mirositoare să ne umplem 
şi să nu ne treacă floarea vremei. 

8. Să ne încununăm cu f lari de 
trandafir până nu şe veştejesc. » 

9. Nimeni dintru noi să nu- fie. ne- 
împărtăşit desmerdărei noastre, pre- 
tutindenea să lăsăm semne de ve- 
selie, ca aceasta este partea noastră, 
şi soarta aceasta. 

2. 1 Iov 7, 1; H, i. 

6. Isaia 22, 13{ 56, 12. 

7. 1 Cor. 15, 32; Isaia 5, 12: Ps. 102, 15; 
Isaia 40, 6. 



10. Să asuprim pre săracul cel 
drept, şi să nu ne îie milă de vă- 
duvă, nici de cărunteţele bătrânu- 
lui cele de mulţi ani să nu ne ru- 
şinăm. 

11. Şi tăriea noastră să ne îie 
nouă lege dreaptă, că ce este slab 
de nici o treabă nu eşte. 

12. Deci cu vicleşug să vânăm 
pre cel drept, că de nici un bine 
nu ne este nouă, şi se împfoiiveşle 
lucrurilor noastre, şi ne impută nouă 
păcatele legii, şi dovedeşte păcatele 
învăţăturii noastre. 

13. Se zice pre sine, că are cu- 
noştinţa lui Dumnezeu, şi fiul lui 
Dumnezeu pre sine se riumeşfeV 

. 14. Fâcuţu-s'a nouă spre dovedi- 
rea cugetelor noastre. ţ' 

15. Greu ne este nouă şi a'l ve- 
deâ, că vieaţa lui nu este ca a ce- 
lorlalţi, şi schimbate surit cărările 
lui. 

16. Necuraţi suntem socotiţi îna- 
intea iui, şi se fereşte de căile noa- 
stre ca de nişte necurăţii, fericeşte 

j cele mai de pre urmă ale drepţilor 
j şi se laudă, că are tată pre Dum- 
nezeu. . 

17. Deci să vedem, , de sunt cu- 
vintele, lui adevărate, şi să, ispitim 
cele ce se vor întâmplă lui. ; 

18. Că de esfe dreptul fiul lui Dum- 
nezeu, îl va apărâ pre el, şi'l va 
scoale din mâna celor ce'i stau îm- 
protivă. 

19. Cu. ocară şi cu muncă să'l 
cercam pre el, ca să cunoaştem 
blândeţele lui, şi să ispitim răbda- 
rea răului lui. 

20. Cu moarte urîtă să'l judecăm, 
pentrueă va fî socoteala lui din cu- 
vintele lui. 

21. Acestea au gândit şi au ră- 
tăcit, că i-au orbit pre ei răutatea lor. 

22. Şi n'au cunoscut tainele lui 

13. Matern 27; 4. 14. Ioan 7, 7. 
18. Ps. zii 8V 19. Ierem. 11, 10. 



LUI. SOLOMON 2-3-4 



1179 



Dumnezeu, nici au nădăjduit plata 
dreptăţii, nici au ales cinstea sufle- 
telor celor curate. 

23. Că Dumnezeu auzfdlt pre om 
spre nestricăciune, şi după chipul 
fiinţei sale l-au făcut pre el. 

24. Iar prin pizma diavolului moar- 
tea a intrat în lume, şi'l ispitesc pre 
el cei ce suni din partea lui. 

CAP. 3. 

Fericirea drepţilor şi fedepsirea i 
. păcătoşilor. j 

Iar sufletele drepţilor sunt în mâna j 
lui Dumnezeu, şi nu se va atinge i 
; de dânsele muncă. J 

2. Părutu-s'au întru ochii celor \ 
nepricepuţi a muri, şi s'a socotii 
pedepsire ieşirea lor. 

3. Şt mergerea dela noi sfărâmare, 
iar ei sunt în pace. 

4. Că înaintea feţii oamenilor de 
vor şi lua munci, nădejdea ior este 
pHtfă'Be nemurire. 

5. Şi puţin fiind pedepsiţi, cu mari 
faceri de bine se vor dărui, că Dum- 
nezeu i-au ispitit pre dânşii, şi i-au 
aflat luiş vrednici. 

6. Ga aurul în topitoare i-au lă- 
murit pre ei, şi ca o jertfă de ar- 
dere întreagă i au primit. 

7. Şi în vremea cercetării lor vor 
străluci, şi ca scânteile pre paie vor 
fugî. 

8. Judecâ-vor limbi, şi vor stăpâ- 
ni popoare, şi va împărăţî într'înşii 
Domnul în veci. 

9. Cei ce nădăjduesc spre dânsul 
vor înţelege adevărul, şi credincio- 
şii în dragoste vor petrece cu dân- 
sul, că dar şi milă este întru cuvi- 
oşii lui, şi cercetare întru aleşii lui. 

10. Iar cei necredincioşi precum 
au socotit, se vor pedepsi; cei ce au 
părăsit pre cel drept, şi dela Dom- 
nul s'au depărtat. 

23. Fac. 1, 27; 5, I. 24. Fac. 3, 4. 
3. 1. 5, 5 şi H 2 Lege 33, 3. 
7. Mat. 13, 43. 8. t Cot. 6, 2. 



11. Că cel ce defăimă înţelepciu- 
nea şi învăţătura, ticălos este, şi de- 
şartă este nădejdea lot şi ostene- 
lele lor fără de folos şi netrebnice 
lucrurile lor. 

12. Muierile lor fără de minte, şi 
fiii lor răi. 

13. Blestemată este naşterea lor, 
că fericită este cea stearpă, care nu 
s'a pângărit, care n'a cunoscut pat 
cu păcat, aveâ-va roadă la cerceta- 
rea sufletelor. 

14. Şi fâmenului care n'a făcut 
cu mâinile sale fărădelege, nici a 
gândit împrotiva Domnului rele, că 
se va dâ lui darul credinţei cel a- 
îes, şt soartă poftită în Biserica 
Domnului, 

15. Că roadă ostenelelor bune cu 
bună cinste este, şi necăzută este 
rădăcina înţelepciune]. 

16. Şi fiii prea curvarilor nu vor 
fî desăvârşiţi, şi din patul cel fără- 
delege sămânţa se va stinge. 

17. Că de vor şi aveâ vieaţă lun- 
gă, întru nimic se vor soeofl, şi ne- 
cinstite vor îî bătrâneţele lor cele 
mai de pre urmă. 

18. Şi de vor murî curând n'au 
nădejde, nici în ziua judecăţii mân- 
gâere. 

19. Că al neamului nedrept rău 
este sfârşitul. 

CAP. 4. 6 . 

Ce trebue crezut despre moartea cea 
timpurie a drepţilor ^i - ^espre soarta 
păcătoşilor. 

Mai bine este a nu aveâ prunci 
şi a aveâ bunătate, că nemu- 
rire este întru pomenirea ei, că şi la 
Dumnezeu se cunoaşte bunătatea, 
şi la oameni. 

2. Şi când este de faţă o urmează, 
şi dacă se duce o doresc, şi în veac 
cununată petrece, biruind nevoinţa 
celor nepângărite biruinţe. 

14. Isaia 56, 3. 



1180 



CARTEA ÎNŢELEPCIUNE! 



3. Iar mulţimea pruncilor celor ne- 
credincioşi nu se va folosi, şi din ; 
odraslele pruncilor nu se va înră- 
dăcinâ adânc, nici va fj s 4emeiu 'în- 
tărit. 

4; CŞj de va .şi odrăsll câiăvâ vre- 
me în sfâlpări, cu sminteală fiind se 
vor clăti de vânt şi de puterea vân- 
Jurilor se vor desrădăcinâ. 

5. împrejur se vor frânge ramu- 
rile lor neîiind desăvârşite, şi rodul 
lor nefiind copt, şi nu bun la mân- 
care şi de nici un folos. 
^ 6. Că fiii cei ce se nasc din pa- 
J turile cele fărădelege, r mărtiurii sunt 
răuiăţei asupra părinjilor întru cer- 
cetarea lor. j. 

7. Iar dreptul de se va sfârşi, mai 
înainte întru odihnă va fi. 

8. Că bătrânelele sunt cinstite, nu 
cele de mul]i ani, nici cele ce se 
numără cu numărul anilor; 

9. Şi căruntejele sunt înţelepciu- 
nea oamenilor, şi vârsta bătrânele- 
lor vieafă nespurcată. t 

10. Plăcut lui Dumnezeu fiind l-au 
iubit, şi vieţuind între păcătoşi s'a 
mutat. 

11. Răpitu-s'a, ca să nu schimbe 
răutatea mintea lui, sau înşelăciu- 
nea să în şale sufletul tui. 

.12. Că râvna răutăjei întunecă cele 
bune, şi neînîrânarea poftei schim- 
bă gândul cel fără de răutate. 

13. Sîârşindu-se curând au plinit 
ani indelungafi. 

14. Că plăcut erâ Domnului su- 
fletul lui, pentru aceasta s'au gră- 
bit a'l scoate din mijlocul răută|ei, 

15. Iar popoarele văzând, n'au* cu- 
noscut, ntci au pus în gând una ca 
aceasta, că dar şi milă este întru 
cuvioşii lui şi cercetare întru a- 
leşii lui. 

16. Iar dreptul murind va osândi 
pre necredincioşii cei vii, şi finere- 

4.. 4. Ieremia 17, 6. 5. Mateiu 7, 27. 
11. Evrei 11, 5. 



(ele cele curând săvârşite pre bătrâ- 
nelele, nedreptului cele de mulfi ani. 

17. Că vor vedeâ sfârşitul înţe- 
leptului,^ nu vor cunoaşte ce au 
sfătuit pentru, dânsul, şi spre ce 1-a 
întemeiat pre el Domnul. 

18. Vedeâ-vor si vor defăimâ, iar 
Domnul îi va batjocori pre ei, şi 
după aceasta vor cădeâ cu necin- 
ste şi cu ocară între cei morfi în 
veac. ' 

19. Că îi va rupe în două pre 
ei fără de glas, şi'i va aruncă cu 
fata în jos, şi îi va clăti pre dânşii 
din temelie, şi până la cel de pre 
urmă se vor pustii întru durere şi 
pomenirea lor va pieri. m 

20. Că vor veni întru cugetul gre- 
şalelor sale spâimântaji, şi'i vor mu- 
stră pre dânşii de fată, fărădelegile 
lor. - ••• 

r .. .' CAP. 5. 

Căinţa cea prea târzie a păcătoşilor; 
fericirea drepţilor şi pedepsirea ne- 
credincioşilor. 

 lunci va stă cu multă îndrăz- 
neală dreptul înaintea iefei ce- 
lor ce l-au necăjit pre dânsul, şi a 
celor ce n'au băgat în seamă osfe- 
nelele lui. * 

2. Şi văzându'lpre el, se vor tur- 
bură cu cumplită lirică, şi se vor 
miră de minunata tui mântuire. 

3. Şi< vor zice iînfru âine căindu- 
se, şi pentru'i împuţinarea duhului 
vor suspină zicând?: acesta este, pre 
care noii l-am avut oareeând derîs 
şixpîldă de batjocură. 

4. Noi cei fără de minte vieafa lui 
o am socotit nebunie şi sfârşitul lui 
fără de cinste. 

5. Şi cum s'a socotit între fiii lui 
Dumnezeu, şi între sfinţi soarta lui 
este? 

6. Rătăcif-am dar deîa calea ade- 
vărului, şi lumina dreptăţei nu ne-a 

5. 4. 3, 1 şi H 2 Lege 33, 3. 



LUI SOLOMON 5-6 



1181 



strălucit nouă, şi soarele nu ne-a 
răsărit nouă. 

7. Umpiutu-ne-am de cărăTileîără- 
delegei şi ale pierzărel, şi arh um- 
blat pre cărări neumblate, iar ca- 
lea Domnului nu o am cunoscut. 
X 8. Ce ne-a folosit nouă trufiea? 
Şi avuţiea cu fală, ce ne-a adus 
nouă? 

9. Toate acestea ca umbra au tre- 
cut, şi ca o veste ce aleargă pre 
aproape. 

10. Ca corabia care trece prin va- 
lurile apei, ale căreia treceri nu se 
âflă urma, nici calea umblărei ei în 
valuri. 

11. Sau ca pasărea ce sboarăîn 
aer, a căreia nici semn de călăto- 
rie nu se află. 

* \t. Ci cu aripile bătând vânt u- 
şdr, şi ! despicându'l cu sila porni- 
rei, mişcând aripile se preumblă, şi 
dupâ' âceakta nu se ailă semnul um- 
blărei înfr'însul. 

13. Sau ca săgeata, săgetând la 
local însemnat, aerul împărţindu-se 
îndată iar se împreună, în cât nu 
se ştie pre unde a trecut. 

14. Aşâ^şi noi după ce ne naştem 
ne sfârşim, şi nici un semn de faptă 
bună nu avsm a arătă, ci întru ră- 
utatea noastră ne sfârşim. 

15. Că nădejdea celui necredin- 
cios este ca praful ce'l spulberă vân- 
tul, şi ca bruma care şe goneşte 
de vifor subţire, şi ca fumul care 
se împrăştie de vânt, şi ca pome- 
nirea unui oaspef, ce trece^tntr'o zi. 

16. Iar drepţii în veac vor f fl vii, 
şi întru Domnul plata lor, " şi pur- 
tarea de grijă pentru dânşii dela cel 
prea înalt. 

17. Pentru aceasta vor luă împă- 
răţia podoabei şi stema irumuseţei 
din mâna Domnului, că cu dreapta 
sa îl va acoperi pre ei, şi cu bra- 
ţul său îi va scutî pre ei. 

25. Ps. l, 4î Pilde 10, 18; 11, 7. 



18. Luâ-va toată arma râvna lui, 
şi va înirarmâ făptura spre izbânda 
vrăjmaşilor. 

19. Imbrăcâ-se-va în zaoa drep- 
tăfei, şi' şi va pune luiş coif judecata 
cea ne făţarnică. -* , 

20. Luâ-va pavăză nebiruită, sfin- 
ţeniea şi va ascuţi cumplită mânie 
ca o sabie şi va da război împre- 
ună cu el lumea asupra celor fără 
de minte. 

21. Merge-vor drept nemeritoare 
săgeţile fulgerilor şi ca dintr'unarc 
bine încordat a? norilor la ţintă vor 
lovi 

22. Şi din mâniea cea svârlitoare 
de pietre pline se vor arunca grin- 
dinile. 

23. Intărâtâ-se-va asupra lor apa 
mării şi rîuriîe îi vor înnecâ de 
năprasnă. 

24. Siâ-va împrofiva lor duhul 
puterii, şi ca un vifor îi va vântură 
pre ei, şi va pustii tot pământul 
fărădelegea, şi răutatea va răsturnă 
scaunele puternicilor. 

1 CAP. 6 

îndemnul siăpânitorilor lumii să caute 
şi să urmeze înţelepciunea 
şi dreptatea. 

Auziţi dar împăraţi şi înţelegeţi, 
învăţaţi-vă judecătorii margeni- 
lor pământului. 

2. Băgaţi în urechi cei ce stăpâ- 
niţi mulţimi şi cei ce vă trufiţi "în- 
tru popoarele neamurilor, v 

3. Că dela Domnul s'au dat vouă 
stăpânirea şi puterea dela cel prea- 
înalt* care va cercetă faptele voa- 
stre şi sfaturile va şcercâ. 

4. Că ispravnici fiind împărăţiei 
lui, n'aţi judecat drept, nici aţi pă- 
zit legea şi nici aţi umblat după 
sfatul lui Dumnezeu. 

5. Cu frică şi cu grab va stă a- 

18. Psalm 17, 41; 19. Efes. 6, 13. 
6. 4. Inţel. Sol. 13, l; Roma: 13, 1. 

5. Colos. 3, 25; l Pett. 1, 17; Gal. 2, 6; 
H 2 Lege: lo, 17. 



CARTEA ÎNŢELEPCIUNE! 



supra voastră, că Judecată cum- 
plită va fi celQF mai mari. T 

6. Că celui mai mic s% ţngădu- 
ieşte milă, Jar cei «tari cumplit se 
vor jeertâ.% *ti • .. *v» 

7: Stăpânul tuturor nu se. va 
ruşinâ de ?a$l mei se va sfit de 
măr,iF3, că şi. pre cef raic şi pre cel 
maFe, el l-au făcut şi de fop-aşgjpe- 
neaJui este pronie. 

8. Iar celor mai mari grea cer- 
care le stă asupră, 

9. Deci către voi împăraţi' suni 
cuvintele mele, ca să învăţaţi în- 
ţelepciune şi să nu cădeţi. 

10. Pentrucă cei ce au păzit cu 
cuviinţă cele cuvioase, cuvioşi vor 
3 şi cei ce vor învăţă acestea, vor 
aflâ răspuns. 

11. Poitiji dat cuviniele mele şi 
le doriţi şi vă veţi învăţă. 

12. Luminată şi neveştejită este 
înţelepciunea şi lesne se vede de 
cei ce o iubesc şi se află de cei 
ce o caută. 

13. Mai 'nairtfe aleargă la cei xe 
o doresc, camai 'nainte să se cu- 
noască. 

14. Cel ce mânecă la ea nu se 
va osteni, că o vâ află şezând la 
porţile lui. 

15. Că a cugetă de dânsa săvâr- 
şirea gândului este, şi cel ce va 
pţj^eghiâ pentru ea, curând va H 
fără de grije. 

16. Că ea umblă împrejur cău- 
tând pre cei vrednici de ea şi în 
căî se arată lor cu bun- bar şi ,în* 
tru tot cugetul, îl întâmpină pţe ei. 

17. Că începutul ei este pofta cea 
adevărată a 'învăţăturii. "* 

18. Iar pofta învăţăturii este dra- 
gostea şi dragostea este păzlfea le- 
gilor ei. 

19. Iar păzirea legilor este temeiul 



7. 2 Parai. Î9, 7; Sirab 35, 15; Fapte 10, 44. 
10, Ram. 2, 14; 



nevinovăţiei şi nevinovăţia face a fî 
aproape de Dumnezeu. 

20. Drept aceea pofta înţelepciunei 
duce la împărăţia s cea veşnică. 

21 .. Deci dar de vă bucuraţi de 
scaune şi de schipfrtui împăraţii 
popoarelor, cinstiţi înţelepciunea, ca 
în veac să împărŞţiţi. 

22. Iar ce este înţelepciunea şi 
cum s'a făcut, spune-yoiu vouă. 

21, Şi nu voiu ascunde de către 
voi tahiele, ci dela începufuLJacerii 
voiu cercei % 

24. Şi voiu pa^e la. ar&tare cu- 
noştinţa ei şi nu \ţ^u tre.cje ade- 
vărul. t J „ v 

25. Şi nu voiu umblă cm^pizma 
cea fopitoare, că aceasţa nu ş%va 
împreună cu înţelepciunea, 

26. Iar mulţimea înţelepţilor rnân- 
tuire este lumii şi împăratul înţe- 
lept este bună întemeere poporului. 

27. Drept aceea învăţaţi-vă cu cu- 
vintele mele şi vă veţi folosi. •<>. 

r | CAP. 7. i. J 

înţelepciunea şi foloasele «ei. Minunata 
înălţare a omului prin ea. >• 

Sunt şi eu om muritor asemenea 
tuturor din neamul celui dintâiu 
zidit din pământ. '/ J < " 

2. Şi în pântecele maicii mele 
m'am închipuit, în ' vreifte 'de zece 
luni închiegatu-m'am îri sânge din 
sămânţă bărbătească şi du somn 
de dulceaţă împreunându-se. 

3. Şi după 4 ce m'am * născut, am 
tras aerul cel de' obşte, şi aseme- 
nea pătimaş 1 am căzut pre acest 
pământ * ' 

4. Glasul cel dintâiu, ca şi al tu- 
turor celorlalţi mi-a fost plânsul, în 
scutece am fost hrănii şi cu griji. 

5. Că nici un împărat n'a avut 
alt începui al naşterii. 

6. Ci una este intrarea tuturor în 
vieaţă şi ieşirea asemenea. 

7. 2. Iov 10, 10. 6. 1 Tim 6, 7. 



LUI SOLOMON 7 



1188 



7. Pentru aceea m'am rugat şi 
minte mi s'a dat mie, chiemat^am şi 
a venit întru mine duhul înţelep- 
ciunii, t 

8. Mai mult o anii ates pre ea, 
decât schipfrurilc şi acswrete. 

9. Şi bogăţiea întru nimic o am 
socotit asemănând' o cu ea. 

10. Nici piatra scumpă nu o am 
asemănat cu, ea, că tot aurul ase- 
mănat cu ea .ca puţin nisip este, şi 
argintul înaintea ei ca tina se va 
socoti. 

11. Mai mult decât sănătatea şi 
frumuseţea o am iubit pre ea, şi o 
am ales pre ea să o am în loc de 
lumină,, că nestinsă este lumina ei. 

12. Şi mi-au venit mie toate bu- 
nătăţile împreună cu ea, şi nenu- 
mărată bogăţie prin mâinile ei, şi 
m'am veselit de toate, că înţelepciu- 
nea le povăţueşte pre ele, şi nu şti- 
eam că ea este născătoarea ace- 
stora, y 

»13. Şi fără de vicleşug o am în- 
văţat, şi îără de pizmă dau şi avu- 
ţieâ ei nu o ascunz. 

14. Că este comoară nesfârşită 
oamenilor, cu care cei ee se folo- 
sesc, se fac prietenii lui Dumnezeu, 
pentru darurile învăţăturii. 

15. Mie mi-au dat Dumnezeu să 
grăesc după gândul meu, şi să cu- 
get cum se cade de cele ce se dau, 
că el este p'bvăţuilorul înţelepciu- 
nei şi îndreptătorul înţelepţilor. 

16. Că în mâna lui suntem şi noi I 
şi cuvintele 'noastre, şi toată înţelep- 
ciunea şi ştiinţa lucrurilor. 

17. Că el mi-au dat mie cunoştinţă 
adevărată de cele ce sunt, ca să 
ştiu tocmirea lumii şi lucrarea sti- 
hiilor, 

18. începutul şi sfârşitul şi mij- 
locul vremilor, schimbările fimpu- 



9. Iov 28, 15. 

12. 3 Imp. 3, 13; Materne, 33. 



> rilor şi mutările vremilor, cursurile 
anilor, şi rânduiaia stelelor, 

19. Firile dobitoacelor şi mâniile 
i hiarelor, putere® f^RfuriTor şi gân- 

d-urfîe oamenilor^ osebirile odrasle- 
lor şi tăria rădăcinilor; 

20. Şi toate cek ascunse şr cele 
arătate le-am cunoscut, cărn'a în- 
văţat înţelepciunea, meştera tuturor. 

21. Că este într'însa duh de în- 
ţelegere, sfânt, curai, de multe fe- 
luri, supţire, mişcător, strălucit, ne- 
spurcat, luminat, îără de patimă,, 
iubitor de bine, ascuţit, neoprit, < de 
bine făcător. , 

22. Iubitor de oameni, adevărat, 
statornic, fără de frică, atot puter-i 
nic, a toate văzător, şi care răzbate 
pre toate duhurile cele înţelegătoare, 
curate şi foarte supfiri. 

23. Că decât toată mişcarea s mai 
mişcătoare este înţelepciunea, şi pă- 
trunde şi încape prin toate pentru 
curăjiea sa. 

24. Că este aburul puterii lui Dum- 
nezeu, şi curgere limpede a mărirei 
celui Atotputernic, pentru aceea ni- 
mic nu o întina pre ea. 

25. Pentrucă este strălucirea lu- 
minii cei veşnice, şi oglindă curată 
a lucrării lui Dumnezeu, şi chipul 
bunătăţii lui. 

26. Şi fiindcă este una, toate ie 
poate, şi întru sine rămâindj toate 
le înnoeşle, şi prin neamuri în su- 
fletele ceie curate se mută fi prieteni 
lui Dumnezeu şi proroci întocmeşte* 

27. Că nimic nu iubeşte, Dumne- 
zeu, făfă numai pt*? cel ce netrece 
cu înţelepciune. 

28. Că ma| frumoasă este ea de 
cât soarele şi decât toată orândui- 
rea «Ielelor,., asemănată cu lumina, 
mai de frunte se află ea. 

29. Că după lumină urmează noap- 
tea, iar pre înţelepciune nu o biru- 
eşte răutatea. 

I 24. Evrei 1, 14. 



1184 CARTEA INŢELEPCIUNEI 8-9 



CAP. 8. 

Trebuinţa mţelepciynei şi cererea ei 
dela Dumnezeu. 

Şi ajunge dcla margini până !a mar- 
gini cu tărie şi întocmeşte toate 
cu folos. 

2. Aceasta o am iubit şi o am 
căuiaf din tinereţile mele, şi am cer- 
cat să mi-o aduc mie mireasă, şi 
frî'am făcut iubitor frumuşelelor ei. 

3. Neamul său cel bun îl măreşte 
petrecerea care o are împreună cu 
Dumnezeu, şi stăpânul tuturor o au 
iubit pre ea. 

4. Pentrucă ea înva|ă ştiin|a lui 
Dumnezeu, şi alege lucrurile lui. 

5. Şi de este bogăjiea câştigare 
poftită în vieafă, ce este mai bogat 
decât înţelepciunea, care toate le 
lucrează? 

6. Iar dacă lucrează înţelepciunea, 
cine este mai bun meşter decât ea, 
din cele ce sunt? 

7. Şi de iubeşte cineva dreptatea, 
ostenelele ei sunt faptele bune, că 
învaţă frezvirea şi înţelepciunea, 
dreptatea şi bărbătiea, decât care 
nimic nu este mai de folos în vi- 
eaţa oamenilor. 

8. Şi de pofteşte cineva a ştî 
multe, ştie cele trecute, şi cele vi- 
itoare le semueşte, ştie întorsurile 
cuvintelor şi dezlegările întrebărilor 
celor întunecate, semne şi minuni 
mai 'nainfe cunoaşte, şi întâmplă- 
rile vremilor şi ale anilor. 

9. ]udecai-am drept aceea să o 
aduc pre aceasta să veţuiască cu 
mine, că ştiu că mă va -sfătui 'cele 
bune, şi'mi va fi mângâere în griii 
şi în necazuri. 

10. Şi voiu aveâ pentru dânsa 
mărire întru mulţime, şi cinste la 
cei bătrâni tânăr fiind eu. 

1Î. Ascuţit mă voiu află Ia jude- 
cată, şi înaintea celor puternici mi- 
nunai voiu fî. 



12. Când voiu tăceâ vor aştepta, 
şi când voiu grăi vor luâ aminte 

j şi de voiu grăi eu mai mult, îşi 
' vor pune mâna la gură. 

13. Aveâcvoiu pentru dânsa ne- 
murire şi pomenire veşnică voiu 
lăsâ la cei după mine. 

14. Voiu cârmui popoare şi nea- 
muri se vor supune mie, 

15. Teme-se-vor de mine auzind 
tiranii cei groaznici, la mulţime mă 
voiu vedeâ bun şi la războiu vi- 
teaz, intrând în casa mea, mă voiu 
odihni cu ea. 

16. Că n'are amărăciune., petre- 
cerea cu ea, nici durere vieţuirea 
cu ea, ci veselie şi bucurie. - 

17. Aceasta socotind întru* mine 
şi grijind în inima mea, că este 
nemurire întru cunoaşterea înţelep- 
ciunii. 

18. Şi întru prieteşugul ei desfă- 
tare bună şi întru ostenelele mâi- 
nilor ci avu}ie nesfârşită şi înjr,u 
petrecerea vorbii cu ea înţelepciune, 
şi cinste împreunarea cuvintelor ei, 
încunjurat-am căutând, ca să o iau 
pre ea ta mine. 

19. Şi am fost prunc isteţ ii su- 
flet am avut bun. . 

20. Şi mai vârtos preaum eram 
bun, am venit în trup neşpurcaf. 

21. Şi am cunoscut e.u, că /nu 
voiu fi într'alt chip răbdător,' de 
nu'mi va dâ Dumnezeji, şi aceasta 
eră a întelepciunei e a şti al cui este 
darul, şi m'am rugat Domnului şi 
m'am umilit înaintea lui şi am zis 
din toată inima mea: 

CAP. 9. 

Rugăciunea lui Solomon către Dumne- 
zeu pentru dobândirea înţelepciuuei, 
care este de folos tuturor oamenilor. 

Dumnezeul părinţilor şi Doamne 
ai milii 1 Cel ce ai făcut toate 
cu cuvântul tău. 
2. Şl cu înţelepciunea ta ai orân- 



LUI SOLOMON 9— 10 



1185 



duil pre om, ca să stăpânească 
preste zidirile cele făcule de line. 

3. Şi să cârmuească lumea cu 
euviin|ă şi cu dreptate, şi cu suflet 
drept să facă judecată. 

4. Dă'mi mie înţelepciunea, care 
stă aproape de scaunul tău şi nu 
mă lepăda din slugile fale. 

5. Că sluga ta sunt eu şi fiul 
slujnicei tale, om slab şi cu vieaţă 
scurtă, şi mai" puţin a înţelege ju- 
decata şi legile. 

6. Că de va şi ii cinevâ desă- 
vârşit între fiii oamenilor, de'i va 
lipsî înjelepciunea cea dela tine, 
întru nimic se va socoti. 

7. Tu mai 'nainte m'ai ales pre 
•mine împărat poporului tău şi ju- 
decător fiilor şi fetelor tale. 

8. Zis-ai să zidesc Biserică în 
muntele cel sfânt al tău şi în ce- 
tatea îăcuinţii tale jertfelnic în a- 
semănarea cortului celui sfânt, care 
mai nainte l-ai gătit dintru început. 

9. Şi cu tine este înţelepciunea, 
care ştie faptele tale şi care eră 
de fa{ă când ai făcut lumea şi care 
ştie, ce este plăcut înaintea ochi- 
lor tăi şi ce este drept întru po- 
runcile taie, trimiie-o pre ea din 
sfintele ceruri şi dela scaunul sla- 
vei tale. 

10; Trimiie-6 pre ea, ca să fie cu 
mine întru ostenele, şi să cunosc 
ce este bine plăcut înaintea ta. 

11. Că aceea toate le ştie şi le 
îh{elege şi mă va povăţui întru lu- 
crurile mele întelepjeşîe şi mă va 
păzi întru mărirea sa. 

12. Şi vor îî primite lucrurile 
mele, şi voiu judecă pre poporul 
tău cu dreptate, şi voiu îî vrednic 
de scaunul tatălui meu. 

13» Că ce om va cunoaşte sfatul 
lui Dumnezeu? Sau cine va pri- 
cepe ce voieşte Dumnezeu ? 

9. 5. Psalm 115, te. 

7. 1 Parat. 28, 5; 2 Parai. 1, 8. 

8. Pilde 8, 22. 

13. Isaia 40, 13; Rom. 11, 34; 1 Cov. 2, 16. 



14. Că gândurile muritorilor sunt 
cu frică, şi cu greşală cugetele lor. 

15. Că trupul cel putrezitor în- 
greuiază sufletul şi lăcuinţa cea 
pământească apasă pre mintea cea 
cu multă grijă. 

16. Şi abiâ chibzuim cele de pre 
, pământ, şi cele ce ne sunt în mâini 

cu osteneală le aflăm; iar cele din 
ceruri, cine le-a cercat? 

17. Şi sfatul tău cine'l va cunoa- 
şte, de nu vei dâ tu înţelepciune? 
Şi de nu vei trimite pre Duhul tău 
cel sfânt dintru cele înalte ? 

18. Că aşâ să se îndrepteze că- 
rările celor de pre pământ, 

19. Şi să se înveţe oamenii cele 
plăcute ţie, şi cu înjelepciunea să 
se mântuiască. 

CAP. IO. 

Minunata susţinere a celor ce du iubit 
înţelepciunea cea dela Dumnezeu. 

 ceasta pre părintele lumii, cel 
întâiu plăsmuit, care singur au 
fost făcut, Ia păz?t. 

2. Şi l-au scos pre el din căderea 
sa, şi l-.au dat lui putere să stăpâ- 
nească preste ioaie. 

3. Şi depărtându-se dela ea cel 
nedrept cu urgiea sa, şi cu mânia 
cea ucigătoare de frate, a pierit. 

4. Pentru care, când a înnecat apa 
pământul, iarăş a mântuit înţelep- 
ciunea, prin lemn prost pre cel 
drept cârmuind. 

5. Aceasta şi întru unirea răutăţii 
neamurilor celor împreunate* a cu- 
noscut pre cel drept şi 1-a păzii 
pre el fără de prihană lui Dumne- 
zeu, şi cu mila cea mare a Fiului 
celui tare l-a păzit. 

6. Aceasta pre cel drepţi care a 
fugit când au pierit cei necredin- 
cioşi, l-a mântuit din focul care s'a 
pogorît preste cele cinci cetăţi. 

IO. t- Fac. 1, 27; Fac. 2, 7. 
3. Fac. 4, S. 4. Fac. 7, 12. 5. Fac. II, 2. 
6, Fac. 19, 17. 



Biblia. 



1186 



CARTEA INTELEPCitîNEI 



7. A cărei răutăţi mărturie este 
încă pământul cel pustiu, care fumă, 
şi pomii lui roduri fără de folos 
odrăslesc, şi stâlpul cel de s-are, 
care este mormântul sufletului ce- 
lui necredincios. 

8. Că nebăgând seamă de înţelep- 
ciune, nu numai s'a păgubit a cu- 
noaşte cele bune, ci şi pomenirea 
nebuniei sale a lăsat în vieaţa a- 
ceasta, ca nici cu lucrurile, care 
a păcătuit, să nu se poată ascunde; 

9. Iar înţelepciunea a scos din 
nevoi pre cei ce i-au slujit ei. 

10. Aceasta pre dreptul cel ce 
fugeâ de mâniea fratelui său 1-a 
povăţuit pre căi drepte şi i-a ară- 
tat împărăţia lui Dumnezeu, şi i-a 
dat cunoştinţa ceior sfinte şi 1-a 
sporit pre el întru necazuri, şi a în- 
mulţit osienelele lui. 

îl. Intru lăcomiea, celor ce'l stă- 
pâneau pre el, a stătut de faţă şi l-a 
îmbogăţit pre el. 

12. Păzitu J l-a pre el de vrăjmaşi, 
şi de cei ce'l pândeau l-a apărat şi 
biruinţă tare i-a dat lui, ca să cu- 
noască, că decât toate este mai 
tare bunacredinţă. 

13. Aceasta pre dreptul cel vân- 
dut nu l-a părăsit, ci de păcat l-a 
mântuit. 

14. Pogorîtu-s'a cu el în groapă, şi 
în legături nu l-a lăsat pre el, până 
i-a dat schîplrul împărăţiei şi pu- 
tere preste cei ce'l tiraniseau pre el, 
şi mincinoşi a arătat pre cei ce au 
grăit rău de el şi ia dat lui mărire 
veşnică. 

15. Aceasta pre poporul cel cu- 
vios şi sămânţa cea nevinovată, 
l-a- izbăvit dela neamul celor ce'i 
necăjeâ. 

1§. Intrat a în sufletul robului 
Domnului şi a stătut împrotivaîm- 



7, Fac. 19, 20, 21 : 13. Fac. 39, 12. 
14. Fac; 41, 40. 



păraţilor celor groaznici, cu minuni 
şi cu semne. 

17. Dat-a celor cuvioşi plata oste- 
neîelor lor, povăţuifu-i-a pre ei în 
caîe minunată şi Ie-a fost lor ziua 
acoperemâni şi noaptea lumină de 
slele. 

18. Treculu-i-a pre ei marea Roşie 
şi i-a trecut prin apă multă; 

19. Iar pre vrăjmaşii lor i-a în- 
necat, şi din adâncul cel fără de 
fund i-a scos pre ei. 

20. Pentru aceea drepţii au jefuit 
pre cei necredincioşi, şi au lăudat 
Doamne numele fău cel sfânt şi 
mâna tăcea apărătoare, toţi îm- 
preună cu o inimă o au lăudat. 

21. Că înţelepciunea a deschjs 
gura muţilor şi limbile prunpilor 
le-a făcut vorbitoare. 

CAP. 11. 

înţelepciunea povăţuitoare poporului a- 
les, Dumnezeu pedepseşte pe vrăj- 
maşii lui şi aşteaptă îndreptarea 
păcătoşilor v - ~= 

Făcuf-au să sporească lucrurile 
lor prin mâna sfântului Proroc. 

2. Trecut-au prin pustia cea ne- 
lăcuită, şi în locuri neumblate au 
întins corturi. 

3. Stătut-au împrotiva vrăjmaşi- 
lor, şi asupra împrotivniciîor, şi au 
izbândit. 

4. Irtseîoşai-au şi te-au chemat 
pre tine, şf s'au dat lor apă din 
piatră oolţurată şt astâmpărare se- 
tei din piatră yârloasă. 

5. Că prin care s'au pedepsit 
vrăjmaşii lor, prin acelea ei în lip- 
să au luat faceri de bine. 

6. Că în locul izvorului celui dea- 
pururea al rîului celui curgător, 
care s'a fost turburat cu sânge, 

7. Spre dovedirea poruncii cei 
omorâtoare de prunci, le-ai dat lor 
apă de ajuns nenădăjduind ei. 

19. Eşlte 14, 31; Psalm 77, 16. 



LUI SOLOMON 11— 12.. 



• 1187 



8. Arătând prin seteă cea de a- j 
tunci, cum ai 'mim cit pre vrăjmaşi. ) 

9. Căci^când s'au ispitit, măcar I 
că cu milă st certau, au cunoscut, j 
că cu mâniea aii fost judecaţi cei j 
necredincioşi, şi s'au pedepsit. ! 

10. ' Că prc aceştia ca un părinte j 
dojenindu'i i-ai cercat; iar pre a- j 
ceia ca un împărat năsâinic osân- \ 
dindu'i i-ai ispitit. ] 

11. Şi cei ce erau de faţă şi cei J 
departe fnîr'un chip se chinuiau. j 

12. Că îndoită durere i-au cuprins j 
pre ei şi suspin şi aducerea aminte I 
de lucrurile cele trecute. * ' 

13. Că auzind, că cu pedepsele ] 
sale s'au făcut acelora bine, ş'au a- j 
dus aminte de Domnul. \ 

14. Că pre care mai nainte le- 
pădat şi de batjocură l-au avut, 
mai pre urmă s'au minunat de el, 
nu asemenea cu cei drepţi, însefo- 
şind ei. 

•15. Şi pentru gândurile cele ne- 
înţelegătoare ale slrâmbăiăţii lor, 
întru- care rătăcind cinsteau jivinele 
cele necuvântătoare şi jigănii de 
nimic, trimis-ai asupra lor mulţime 
de hiare necuvântătoare, ca să facă 
izbândă. ; 

^"i6.iCa să ştie, că prin* care Uj- 
cruri păcătueşte cinevârprin acelea 
se şi pedepseşte. 

17. Nu era cu anevoie mâinii tale 
cei atotputernică, care a zidit lu- 
mea din nimica, a trimite asupra' 
Iot mulţime de urşi şi lei îndrăz- 
neţi, i 

18. Sau hiare de curând năs- 
cute, necunoscute, pline de mânie, 
sau care slobod foc când suflă, 
sau care ca vântul suflă fum, sau 
care; fulgeră dut ochi scântei groaz- 
nice. 

19. A cărora nu numai vătăma- 
rea ar puteâ să'i sfărâme, ci şi ve- 
derea spăimântându'i, să'i piarză. 

11» 18. Ierem. 8, 17. 



20. Şi fără de acestea, cu o su- 
flare puteâ să cază gonindu-se ei 
de dreptate, şi vânturându-se de vân- 
tul puterii tale; ci toate cu trăsură 
şi cu număr şi cu Cumpănă le-ai 
rânduit. ,;v . £ 

21. Că tu pururea ai putere^ mare, 
şi tăriei braţului tău cine va stâ înv 
protivă? , , v*' 

22. Că, ca plecarea cumpenei iesle 
toată lumea înaintea fa, şi ca pi- 
cătura de rouă cea de dimineaţa ce 
se pogoară pre pământ. , ,j 

23. Şi milueşli pre foţi, că toate 
le poţi, şi treci cu vederea greşatele 
oamenilor, ca să se pocăiască. 

24. Penfrueă iubeşti to,a te cele ce 
sunt, şi de nimic din cele ce ai fă- 
cut nu te scârbeşti, că nimic riai 
făcut, care să urăşti. 

25. Şi cum ar H rămas cevâ de 
n'ai fî vrut tu? Sau cum s'ar tineâ, 
cei ce*nu s'ali chemat delaf fine? 

26. Ci ierţi tuturor, că toate, ale 
tale sunt Stăpâne iubitorule de su- 
flete. :rn i-y-'-^j 

CAP. 12. 

Mărimea îndelunge* răbdări a lui Dum- 
nezeu şi a dreptăţei Dţţmnezeeşti. 

Că duhul tău' cel riesiricaţ este 
întru toate. " * 

2. Pentru aceea pre cei ce cad, 
câte puţin îf s mustri, şi âducându-le 
aminte cu^e păcătuesc, îi înveţi 
ca să se înstreineze dela răutate, 
şi să crează întru tine Doamne. 

3. Că pre lăcuitorii cei de demult 
aT sfântului tău pământ i*ai urît. 

4. Pentrucă făceau lucruri vrăjmă- 
şeşti de iermecăluri şi jertfe necu- 
rate, 

5. Şi pre omorîtorit de prunci cei 
nemiloştivi, şi pre cei ce mănâncă 
cele dinlăuntru ale trupurilor ome- 
neşti, şi sânge. 

6. Şi pre părinţii ucigătorii sufle- 
telor celor fără de ajutor ai vrut a'i 



1188 



CARTEA INŢELEPCIUNEI 



pierde prin mâinele părinţilor no- 
ştri din mijlocul Durmtezeeştei tale 
taine. 

7. Ca acest pământ, care decât 
toa te este 'nuri cinstit înaintea ta, lă- 
cuitori vrednici să primească pre fiii 
iul Dumnezeu. 

8. Ci şi acestOTa, ca unor oameni 
ai iertat, şi ai trimis înainte alergă- 
tori faberii tale viespi, ca pre ei pre 
încet să'i piarză. 

9. Nu pentrucă doar cu răsbohi 
n'ai fî putut supune pre cei necredin- 
cioşi drepţilor, sau cu hiare groaz- 
nice, sau cu cuvânt cumplit odată 
să'i pierzi; 

10. Ci judecând pre încet le dai 
loc de pocăinţă, nu neşfiind că vi- 
clean este neantul tor şi firească ră- 
utatea lor, şi înlăuntru răsădită, şi 
'Cum că nu se va schimbă gândul 
lor în veac. 

11. Pentrucă din început a fost 
sămânţă blestemată, nici pentrucă 
te lemi de cinevâ le dai iertare pă- 
catelor lor. 

12. Că cine va zice ţie : ce ai fă- 
cut? Sau cine va stâ împrotiva ju- 
decăţii tale? Sau cine va face Vină 
ţie de neamurile cele pierite care 
le-ai făcut, tu? Sau cine va veni iz- 
bândifor asupra fa pentru oamenii 
cei nedrepţi? 

13. Că nu este Dumnezeu afară 
de tine, care să aibă grijă de toate,' 
ca să arăţi că nu cu nedreptul ai 
judecat. 

14. Nici împărat, nici tiran va pu- 
teâ să caute cu ochii asupra ta pen- 
tru cei ce i-ai pierdut. 

15. Ci drept fiind tu, cu dreptate 
toate le cârmueşti, că strein lucru 
socoteşti puterii tale să osândeşti 
pre cel ce nu frebtie a se pedepsi 

16. Că puterea fa este începutul 
dreptăţii, şi pentrucă eşti Stăpân a 

12. 10. Eşîfcc 23, 30} fl 2 Lege 7, 23. 
13. 1 Petru 6, 7. 



toafe> acestea faci ca să ierţi tuturor. 

1.7. Că putere arăţi tu, cel ce nu 
te încrezi, că după săvârşirea pu- 
terii îţi arăţi tăriea, şi întru cei ce 
cunosc, îndrăznirea aceasta o mu- 
stri; 

18. Iar tu cel ce stăpâneşti preste 
putere, cu blândeţe judeci, şi cu 
multă îngăduinţă ne cârmueşti pre 
noi, că la line este puterea când 
vrei. 

19. Şi ai învăţat pre poporul tău 
prin lucruri ca acestea, că se cade 
să fie drept şi Iubitor de oameni, 
şi bună nădejde ai făcut fiilor tăi, 
că le dai să se pocăiascâ de pă- 
cate. 

20. Că de vreme ce pre vrăjmaşii 
fiilor tăi, cei ce erau vinovaţi de 
moarte, cu atâta rugăciune şi umi- 
linţă i-ai certat, dându-le vreme şi 
loc, prin care să se mântuiască de 
răutate. 

21. Cu câtă luare aminte ai jude- 
cat pre fiii tăi, cu a cărora părinţi 
jurământuri şi legături ai făcut pen- 
tru făgăduinţi bune. 

22. Deci când ne cerţi pre noi, 
pre vrăjmaşii noştri de zece.mii de 
ori îi baţi ca să avem grijă de bu- 
nătatea ta judecând; iar noi când 
ne judecăm, aşteptăm milă. 

23. Pentru aceea şi pre cei ce au 
trăit întru nebuniea vieţii cu slrâm- 
bătafe, prinlr'ale lor urâciuni i-ai 
chinuit. 

24. Că pre^căile_ rătăcirii departe 
au rătăcit, dumnezeigsocofind a fl 
cele' ce şi între dobitoacele vrăjma- 
şilor sunrnecinsfite,^.înşelându-se 
ca pruncii cei fără de înţelepciune. 

25. Pentru aceea ca pruncilor ne- 
înţelepţi, le-ai trimis judecată de 
batjocură; 

26. Iar cei ce prin necazuri şi 
prin certări nu's'au îndreptat, dreap- 
ta judecată a lui Dumnezeu vor 
simţi. 



LUI SOLQMON 12-13 



1189 



27. Că de cele ce ei, când păţeau 
rele se scârbeau de cele ce le so- 
coteau a fî dumnezei, când au văzul 
că cu acelea se ceartă, au cuno- 
scut pre Dumnezeul cel adevărat, 
pre care odinioară au fost tăgăduit 
că l>au cunoscut; pentru aceea o- 
sânda cea mâi de pre urmă a ve- 
nii asupra lor. 

CAP. 13. 

Mustrarea celor fără de Dumnezeu şi 
nebunia închinărei la idoli. 

Că deşerţi sunt to}i oamenii din 
îire, cari nu cunosc pre Dum- 
nezeu, de vreme ce din bunătăţile 
cele ce se văd n'au putut să cunoa- 
scă pre cel ce este, nici luând a- 
minte la lucruri n'au cunoscut pre 
meşter. 

2. Ci sau focuî, sau vântul, sau a- 
erul cel iute, sau cursul stelelor, 
sau apa cea puternică, sau lumi- 
nătorii cerului au socotit că sunt 
dumnezei cârmuitori lumei. 

3. Care lucruri pentrucă se de- 
sfătau cu frumuseţea lor, le soco- 
teau că sunt dumnezei, cunoască, 
cu cât decât acestea este mai bun 
Stăpânul; că el cel ce însuş este 
începătorul frumuseţei le-au făcut 
pre acelea; 

4. Iar de se minunează de putere 
şi de lucrare, să înţeleagă dintr'a- 
cestea, cu cât este mai puternic cel 
ce le- au făcut pre ele. 

5. Că din mărimea frumuseţei făp- 
turilor, după socoteală se cunoaşte 
făcătorul lor. 

6. Insă şi frumuseţea făpturilor 
în lucrurile acestea are puţin- ponos, 
că doar ei rătăcesc căutând pre 
Dumnezeu, şi vrând să'l afle. 

7. Că întru lucrurile lui petrecând 
cearcă, şi se încredinţează cu ve- 
derea, că lucrurile cele ce se văd 
sunt bune. 

13. 1- Rom. 1, 21. 2. H 2 Lege 4, 19. 



8. Ci nici aceştia nu sunt vred- 
nici de iertare. 

9. Că de au putut atâta cunoaşte, 
ca să poată socoti veacul, cum n'au 
aflat mai curând pre Domnul ace» 
slora. 

10. Iar ticăloşi sunt, şi între cei 
morţi nădejdea acelora, cari numesc 
dumnezei lucrurile mâinilor ome- 
neşti, aurul şi argintul cu meşteşug 
lucrat, şt închipuiri de dobitoace, 
sau piatră de nici o treabă, lucru 
de mână veche. 

ît. Şi de a tăiat vre un meşfer 
de lemn din pădure vre un lemn 
bun, şi i-a ras cu meşteşug scoărtâ, 
şi cu meşteşugul său cum se cu- 
vine a făcut vas de treabă spre sluj- 
ba vieţei. 

12. Şi lepădăturile lucrului spre 
trebuinţa hranei cheltuîndu-Ie, s'a 
săturat. 

13. Şi ce a rămaş dinlr'acestea, 
neîiind de nici o treabă, pentrucă 
este lemn strâmb şl nodoros, luân- 
du'l pre încet 1-a cioplit, şt cu şti- 
inţa meşteşugului 1-a închipuit, şi 
l a făcut asemenea cu chipul de om. 

14. Sau 1-a făcut asemenea vre 
unui dobitoc prost, şi ungându'l cu 
roşală, şi zu văpseală rumeninâii'i 
faţa lui, şi toată întinăciunea lui 
văpsindu-o presle tot. 

15. Şi făcându'i aşezământ bun 
în perete 1-a pus acolo înfărindu'l 
cu cuie de fier; 

16. Insă ca să nu cază, mai *na- 
inte a socotit pentru el, fiindcă nu'şi 
poale ajulâ, pentrucă este chip şi'i 
trebueşte ajutor; 

17. Iar pentru âgonişeiele şi nun- 
ţile sale, şi pentru fiii săi se roagă 
şi nu se ruşinează a grăi către lu- 
crul cel neînsufleţit. 

18. Şi pentru sănătate chiamă pre 
cel neputincios, şi penlru yieaţă rqa- 

11. Ierem. 10. 3. 
13. Isaia 44, 12, 



1190 CARTEA INŢELEPCIUNEI 



gă pre cel mort, şi pentru ajutor pre 
cel ce nu poale ajufâ. 

19. Şi pentru călătorie, pre cel ce 
nici a sta nu poate, şi penlcu câştig 
şi pentru lucrul mâinilor, şi pentru 
întâmplare, ajutor cere dela cel ne? 
putincios cu mâinile* 

CAP. 14/ 

Care a fost încejpuţfil idolilor şi a în- 
chinară lor, şi ce răutăţi urmează 
din închinare la idoli? 

Iar altul vrând să meargă pre apă 
şi să călăforiască prin valuri cum- 
plite, se roagă la lemn mai putred 
decâf luntrea care'l poartă pre el. 

2. Că pre acela pofta câştigului 
l a socotit, şi meşterul cu înţelep- 
ciune l-a cioplit. 

3. A ta, Părinte, purtare de grijă 
ocărmueşîe aceasta, că ai dat în 
mare cale, şi în valuri cărare ne- 
răiâciiă. , 

,4. Arătând că din tot lucrul poţi 
mân fuî, măcar şi fără de meşteşug 
d<? va infrâ cinevâ. 

5. Ci ca să nu fie deşarte lucru- 
rile în(eîepciunci tale, pentru aceea 
şija un lemn mic îşi încredinţează 
oamenii sufletele lor, şi trecând fur- 
tuna cu plută s'a mântuit. 

6. Că şi Ja început, când au pie- 
rit uriaşii cei trufaşi, nădejdea Ui- 
mei pre, plută scăpând aii lăsat vea- 
cului "sâmânfâ neamului, cu a ta 
mână fiind ocârmuită. 

7- Că binecuvântat este lemnul, 
prin care ţ s^face dreptate; 

8. Iar cel făcut, de mână bleste- 
mat este el, şi cel ce r 1-â făcut pre 
el, că acesta l-a lucrai; iar cel pu- 
tred s'a numit, dumnezeu. 

9. Că întocmai sunt urîfe lui Dum- 
nezeu, şi cel ce păgâneşie, işi pă- 
gânăfatea lui. 

10. Că ceeace s'a făcut, cu cel ce 
o a făcut se vor pedepsi. 

14- Eşirc 13, 14. 6. Fac. 7, 7. 
8. Psalm 113, 15. 



lî. Pentru aceea şi întru idolii 
neamurilor va fi cercetare, că întru 
făplura- lui Dumnezeu lucru de u- 
râciune s'a făcut, şi împiedecare 
sufletelor oamenilor, şi cursă pi- 
cioarelor celor. fără de minte. 

12. Că începutul curviei este gân- 
direa la idoli; şi aflarea lor este 
stricăciunea viejei. 

13. Că nici din începui n'au fost. 
nici în veac nu vor îi. 

14. Că prin deşartă mărire a oa- 
menilor a intrat în lume, şi pentru 
aceea scurt s'a socotit sfârşitullor. 

15. Că cu amară jale întristându-se 
tatăl pentru fiul său cel degrab ră- 
pit, t'-a făcut chipul lui, pre care a- 
tuncl ca pre un om mort, iar acum 
ca pre un dumnezeu l-a cinstit şi a 
rânduit celor supuşi taine şi jertfe. 

16. După aceea cu vreme întărin- 
du-se acest păgânesc obiceiu, ca o 
lege s'a păzit, şi din poruncile ti- 
ranilor se dâ cinste celor cioplite. 

17. Şi pre cei ce de faţă nu puteau 
să'i cinstească oamenii, pentrucă lă- 
cuiau departe, chipul cel de departe 
tipărindu'i, a făcut arătat chipul îm- 
păratului, pre care îi cinsteâ, ca, cu 
sârguinţa sa pre cel ce nu erâ de 
faţă, să'! cinstească, ca şi cum ar fi 
de faţă. 

18. Şi spre cinstea acestora, şi 
pre cei ce nu ştiau, i-a atras iscu- 
sinţa meşterului. 

19. Pentrucă vrând a plăcea stă- 
pânitorului, s'a silit cu meşteşugul 
său ca să facă asemănarea mai fru- 
moasă. > r >. 

20* Iar mulţimea înşelându-se pen- 
tru frumuseţea lucrului, pre cel ce 
mai 'nainte îl cinstea ca pre un om, 
âcuin dumnezeii 'l-au socotit. 

■'Si. Şi acestea au fost înşelăciune 
vieţei omeneşti, că fiind oamenii sau 
în primejdie, sau slujind tiraniei, nu- 
mele acela, care altor lucruri nu se 



LUI SOLOMON 14-15 



1191 



puteâ împărtăşi, l-au pus pietrelor şi 
lemnelor. 

22. Apoi, n'a fosf destul a rătăci 
înlru cunoştinţa lui Dumnezeu, ci 
şi în mare luptă a neşlinjei vieţu- 
ind, pe atâtea rele pace îe.nurneau. 

23. Că, sau pre îiii săi omorând 
îi jerî^au, sau taine ascunse, sau 
nebuneşti beţii din obiceiuri streine 
făceau. 

24. Şi nici vieaţa, nici nunţile nu 
le mai păzeau curate; ci unul pre 
altul viclenind omoară, sau amăgind 
fac întristare. 

25. Toaie amestecate sunt: sângele 
şi uciderea, furtişagul şi vicleşugul, 
stricăciunea şi necredinţa, gâlceava 
şi jurământul strâmb, şi turburarea 
celor bune; 

26. Ne aducerea aminte de face- 
rea devine, spurcăciunea sufletelor, 
schimbarea neamului, amestecarea 
nunţilor, prea curviea şi necurăţiea € , 

27». Că închinăciunea idolilor, cari J 
nici a, se numi nu ar trebui, este 
începutul a tot răul şi pricina şi sfâr- 
şitul; 

28.,, Căci, când se veselesc, sau 
nebunesc, sau prorocesc minciuni, 
sau trăiesc cu nedreptate, sau cu- 
rând jură strâmb. 

29. Că cei ce nădăjduiesc în idolii 
cei fără de suflet, când jură strâmb 
nu se tem că li se va dovedi nedrep- 
tatea. 

30. Şi pentru amândouă, după 
dreptate se vor pedepsi, şi pentrucă 
rău au înţeles despre Dumnezeu, în- 
chinându-se idolilor, şi pentrucă cu 
nedreptate au jurat cu vicleşug ne- 
băgând seamă de cuviinţă. 

31. Pentrucă nu puterea a celor 
pe cari se jură, ci pedeapsa celor 
ce greşesc, prigoneşte pururea căl- 
carea nedrepţilor. 



23. R 2 Lege 18, 10. 24. Ierem. 5, 8. 



CAP. 15 

Bunătatea şi puterea adevăratului 
Dumnezeu, înşelăciunea idololatriei, 

Iar tu Dumnezeul nostru eşti bun 
şi diept, îndelung răbdător, şi cu 
milă cârmueşti toate. 

2. Că de am şi păcătuit, ai tăi 
suntem noi cei ce cunoaştem pu- 
terea ta, şi nu vom păcătui, ştiind 
că ai tăi suntem socotiţi. 

3. Că a te cunoaşte pre tine, drep- 
tate desăvârşit este, şi a şti puterea 
ta, rădăcina nemurirei este. 

4. Că nu ne-a înşelat pre noi 
socoteala meşteşugului celui rău ai 
oamenilor, nici umbra zugrăvituriior, 
osteneala cea fără de roadă, chipul 
cel întinat cu multe feluri de văp- 
sele. 

5. A cărora vedere Ia cei fără de 
minte spre batjocură vine, şi pof- 

> leşie chipul mortului, vedere fără 
J suflare. 

6. iubitorii celor rele vrednici sunt 
să aibă nădejdea într'acelea, şi cei 
ce le fac şi cei ce ie poftesc şi 
cei ce se închină lor. 

7. Ca olarul pământ moaie căl- 
când cu osteneală face spre slujba 
noastră orice, şi din acelaş pământ 
a făcut şi vase curate de slujbă, şi 
împrotivă toate asemenea, care vase 
de ce treabă să fie, judecă olarul. 

8. Şi cel zădarnic ostenitor face 
zeu deşert dintr'acelaş lut, cel ce 
cu puţin mai înainte din pământ au 
fost făcut, şi după puţin se va în- 
toarce iarăş de unde s'au luat, când 
se va cere să dea suîietul, cu care 
este dator. 

9. Ci are el grije, nu pentrucă 
se osteneşte, sau că are vieaţă 
scurtă, ci se întrece cu meşterii 
cei de aur şi de argint şi urmează 
pre faurii cei de aramă şî îşi ţine 
cinste că face lucruri deşarte. 

10. Cenuşă este inima lui şi de- 



1192 



CARTEA INŢELEPCIUNEI 



cât pământul mai slabă nădejdea 
Iui şi decât lutul mai necinstită esie 
vieaţa lui. 

11. Că n'a cunoscut pre cel ce 
l : au făcui pre el şi pre cel ce i-au 
însuîlat lui sufle! lucrător şi pre 
cel ce i-au suflat duh de vieaţă; 

12. Ci a socoiil, că Vieaţa noa- 
şiră este jucărie şi traiul nostru târg 
de câştig, că se cade, zic, ori de 
unde şi din rău a câştiga. 

13. Că acesta se ştie pre sine, 
că mai mult decât toţi păcăfueşfe, 
cel cc din lucru de pământ face 
vase săpate, care lesne se sparg; 

14. Ci to|i aceştia sunt mai ne- 
buni şi mai ticăloşi decât sufletul 
pruncului, vrăjmaşii poporului tău, 
carii îl asupresc pre el. 

15. De vreme ce pre to|i idolii 
neamurilor i-au socotii dumnezei, 
carii nici cu ochii nu văd, nici cu 
nasul nu trag aer, nici cu urechile 
n'aud, nici cu degetele mâinilor nu 
pipăe, nici cu picioarele nu umblă, 

16. Pentrucă om i a făcui pre 
ei; şi cel ce s'a împrumutat de duh 
i-a zidit pre ei, că nici un om nu 
poate să facă pre Dumnezeu ase- 
menea sieşi. 

17. Ci muritor fiind, mort face cu 
mâîni fărădelege, că mai bun este 
el decât idolii săi, că el este viu, 
iar aceia nicidecum. 

18. Şi dobitoacelor ceîor mai urîte 
se închină, că alăturându-se cu ne- 
buniea, decât celelalte sunt mai rele. 

19. Nici aşâ frumoase sunt la 
vedere între dobitoace, cât să le 
poftim; iar ei au fugit şi de îauda 
lui Dumnezeu şi de binecuvântarea 
lui. 



15. Psalm: 113, 12, 134, 30. 



CAP. 16. 

Pedepsele EgMptenilor pentru închina' 
rea la idoli şi facerile de bine 
ale lui Dumnezeu asupra Evreilor. 

Drept aceea pentru unele ca a- 
cestea după vrednicie s'au pe- 
depsit, şi prin mulţime de jigănii 
s'au chinuit 

2. Şi în locul pedepsei aceea bine 
ai făcut poporului tău, căruia când 
a poftit gustare nouă, hrană le-ai 
gătit prepeliţe. 

3. Că aceia, poftind "hrană, pen- 
tru cele ce li s'au arătat şi li s'au 
trimis, şi deîa pofta cea de lipsă 
să se întoarcă; iar aceştia puţin 
lipsindu-se, hrană nouă au gustat. 

4. Că se cădea celor ce făceau 
lirănie să le vie lipsă de care să 
nu poată scăpa ; iar acestora nu- 
mai să li se arate, cum se chinu- 
iau vrăjmaşii lor. 

5. Căcî~şi când a venii preste ei 
înfricoşată mânie a hiarelor, şi prin 
muşcarea şerpilor celor cumpliţi 
se prăpădeau. 

6. Ci nu până în sfârşit a rămas 
mânica ta; dar numai câ" J să se 
înveţe, în puţină vreme s'au tur- 
burat, având semnul mântuirii, ca 
să'şi aducă aminte de porunca le- 
gii tale. 

7. Că cei ce srîntorceau, nu prin 
ceea ce vedeau se mântuiau, ci prin 
tine Mântuitorul' tuturor. 

8. Şi prin aceasta ai arătat vrăj- 
maşilor noştri, că tu eşti cel ce 
mântueşti âe 1ot răul. 

9. Că pre aceia i-au omorît rnu- 
şcătile lăcustelor şi ale muştelor şi 
nu s'a aflat leac sufletului lor, că 
vrednici erau cu unele ca acestea a 
se pedepsi; 

10. Iar pre fii tăi nici dinţii bă- 
îaurilor celor veninaţi nu i-au biruit, 

16. 2. Numere ll, 31. 3. Eşire 8, 21; 
5. Numere 21, 6. 6. 1 Cor. 10, 9, 
9. Eşire 8, 24; 10, 4. 10. Hpoca: 9, 7. 



LUI SOLOMON 16—17 



1193 



căci mila fa viind i-a vindecat pre ei. 

11. Că spre aducerea aminte de 
cuvintele fale se împungeau şi de- 
grab se mântuiau, ca nu căzând în- 
tru adâncă uitare să îie înstreinaji 
de facerea fa de bine. 

12. Că nici iarbă, nici unsoare 
nu i-a vindecat pre ei, ci cuvântul 
tău Doamne, cel ce ioafe le vindecă. 

13. Că tu stăpâneşti preste vieaţă 
şi preste moarte şi pogon* la por- 
ţile iadului şi iar ridici. 

14. Şi omul ucide cu răutatea sa, 
şi ieşind duhul nu se va întoarce, 
nici va aduce îndărăt sufletul cel 
luat. 

15. Iar de mâna ta nu este cu 
putinţă a scăpă. 

16. Că păgânii cari s'au] lepădat 
a te şti pre tine, cu puterea braţu- 
lui tău au fost bătuţi cu ploi stre- 
ine şi cu grindine şi de ploi gonin- 
du-se neîncetat, şi de foc mistuin- 
du-se. 

17. Că ce este mai minunat, mai 
mult ardea îocul în apă, care toate 
le stinge, pentrucă lumea este a- 
părăfoare celor drepţi. 

18. Că uneori se îmblânzeâ para 
locului, ca să nu arză pre hiarele 
cele trimise asupra celor necredin- 
cioşi, şi ei văzând să cunoască că 
cu judecata îui Dumnezeu se go- 
nesc. 

19. Iar alte ori şi în apă mai 
mult decât este puterea locului ar- 
deâ, ca să strice roadele pământu- 
lui celui nedrept. 

20. Că cu hrană îngerească ai 
hrănit pre poporul tău şi pâine gafa 
ai trimis lor din cer îără de oste- 
neală, care avea toată dulceaţa după 
toată plăcerea gustului. 

21. Că sfatul tău a arătat către 
fii dulceaţa ta şi precum pofteâ cel 

13. fl 2 Lege 32, 39; Tovit 13, 2. 
Qgl5. Iov 10, 7. Îl. Eşire 9, 22-25. 
20. Eşire 16, 15; Numere 11, 7. 



ce o mâncâ, aşâ se îâceâ, precum 
fiecine voia. 

22. Iar zăpada şi ghiaţa răbdâ fo- 
cul şi nu se topeâ, ca să cunoască 
că îocul cel arzător care strâluceâ 
în zăpadă şi în ploi, a mistuit ro- 
durile vrăjmaşilor. 

23. Şi iarăş acelaş foc, ca să se 
hrănească drepţii şi-a Uitat pute- 
rea sa. 

24. Pentrucă făptura slujind ţie ce- 
lui ce o ai făcut, se întinde spre pe- 
deapsă asupra celor nedrepţi, şi se 
slobozeşfe spre facerea de bine pen- 
tru cei ce nădăjdîiesc spre tine. 

25. Pentru aceea şi atunci spre 
toafe mutându-se, darului lău celui 
a toate hrănitor slujeâ, spre vrerea 
celor ce se rugau. 

26. Ca să înveţe pre fiii tăi, cari 
i-ai iubit Doamne, că nu naşterile 
roadelor hrănesc pre om, ci cuvân- 
tul tău ţine pre cei ce cred ţie. 

27. Că ceea ce nu se siricâ de 
foc, de puţină rază a soarelui în- 
călzindu-se se topea. 

28. Ca, cunoscut să fie, că mai 
înainte de soare frebue a mânecă 
spre mulţămita fa, şi la răsăritul lu- 
minei a se rugă ţie. 

29. Că nădejdea celui nemulţămi- 
for, ca ghiaţa de iarnă se va topi, 
şi va curge ca apa cea de nici o 
treabă. 

CAP. 17- / 

Eghiftenii suferind întunerec de trei 

zile cu frica, şi cu mare ' 
groază, cealaltă parte a lumei' strălu- 
cea cu lumină. , 

ă mari sunt judecăţile fale Doam- 
ne şi nespuse, pentru aceea su- 
fletele cele necerfafe au rătăcit. 

2. Că socotind să asuprească pre 
neamul cel sfânt cei fărădelege, le- 
gaţii înfunerecului şi legaţii nopţei 

24, Eşire 9, 14. 

26. B. 2 Lege 6, 3; Mateiu 4, 4. 




1194 



CARTEA ÎNŢELEPCIUNE! 



cei lungi, închizându-se cu acope-, 
remânturi, pribegi dela purtarea de 
grije cea veşnică au căzut. 

3. Căci, când gândeau că se vor 
pituiâ prin păcaieie cele ascunse, 
acoperiţi cu întunecatul nor al ui- 
fărei, s'au risipit sp|imântaţi cu în- 
fricoşare şi cu năluciri turburaţi. 

4. Că niei peştera, ceea ce îi fi- 
nei pre ei, i-a păzii fără de frică, 
ci sunete furburându'i pre ei răsunau 
prin prejur; şi năluciri posomorite 
se arătau feţelor celor supărate. 

- 5. Şi nici o putere de foc nu pu- 
teâ să lumineze, nici flacărele cele 
strălucite ale stelelor suferea a lu- 
mina acea întunecată noapte. 

6. Ci se vedea la ei numai foc 
grabnic plin de frică, şt speriindu- 
se da acea vedere ce nu se vedea, 
cele ce se vedeau le socotea^ fî mai 
rele. 

7. Şi batjocorite meşteşugului vră- 
jitoresc zăcea, şi surneţia cea de 
mare înţelepciune, Ie era lor mu- 
strarea cu batjocură. 

8. Că cei ce făgăduiau că vor 
gonî frica şi {arborările deia sufle- 
tul înspăimântat, aceştia erau cu- 
prinşi de frică plină, de rîs. 

,9. Căci şi când nici un lucru tur- 
b^rjitor nu'i înfricoşa pre ei, de tre- 
cere^ iiiarelor şi de şuerarea şerpi- 
lor îngrozindu-se, piereau tremurând 
şi se lepădau a vedea aerul, de care 
nicăiri nu puteau scăpa. 

10. Că înfricoşat lucru este, când 
însuş răutatea mărturiseşte şi vi- 
novăţeşte; ţ\ pururea a luat cele 
rele ţiindu-se cunoştinţa. 

11. Că nimic nu este. frica, fără 
numai lipsirea ajutorinţelor celor de 
la minte. 

12. Şi când înlăuntru este mai 
mică aşteptarea, mai mare socote- 
şte neşliinţa pricinei, ceea ce dă 
munca. 



13. Iar aceia cari în noaptea cea 
cu adevărat neputincioasă, care şi 
din fundurile neputinciosului iad au 
venit, fot acelaş somn dormind. 

14. De o parte cu groaza năluci- 
rilor se goniau, şi de altă parte cu 
lipsirea sufletului slăbeau, că fără 
de veste şi când nu aşteptau le-a 
venit lor frică. 

15. Şi după aceasta, ori care că- 
deâ acolo, se păzea închis în tem- 
niţa cea fără de fier. 

16. Că ori plugar de era cineva, 
ori păstor, ori lucrătorul dela pu- 
stie fiind apucat, răbda această ne- 
voie de care nu se puteâ feri. 

17. Pentrucă cu un lanţ al întei- 
fierecului toţi erau legaţi. 

13. Ori vânt şuerând, sau glasul 
pasărilor cel cu bun viers de pre 
ramurile cele dese, sau repeziş de 
apă mergând cu silă, sau lovitură 
cumplită de pietre surpate, alergare 
cea nevăzută a vitelor celor ce saltă, 
au glasul cumplitelor hiare celor ce 
răcnesc i-au făcut de au leşinat, au 
răsunarea munţilor, care se frânge 
întru sine, îi îăceâ să se sîârşiască 
de frică. 

19. Că toafă lumea cu lumină lim- 
pede se lumina, şi cu neîmpiede- 
cate lucruri se ţinea. 

20. Şi numai ia aceia s'a, îndns 
noapte grea, cari erau chipul întu- 
nerecului, celui ce va să'i primea- 
scă pre ei, şi ei loruşilşi erau mai 
grei decât întunerecul. 

CAP. 18. 

Urmarea pedepselor Eghiftenilor şi 
ieşirea Evreilor din Eghipet. 

Şi la cuvioşii tăi mare lumină era, 
, al cărora glasul îl auziâ, iar chi- 
pul nu'i vedea. 

2. Şi pentrucă nu pătimiau şi ei 
acelea, îi fericea pre ei, şi mulţi- 



17. 7. Eşire 8, 7. 



18. I- Ieşite 10, 23. 



LUI SOLOMON 18 



1195 



mea penlrucă nu'şi izbândesc pen- 
tru asupreiele cele mai dinainte şi 
se rugsu să'i ierte de relele ce 
le au fost făcut. 

3. Pentru care ie-ai dat ior stâlp 
de foc arzător, care să'i povăţiriască 
întru acea călătorie neştiută, şi soare 
fără de stricăciune ai dat acestei că- 
lătorii iubitoare de cinste. 

4. Că vrednici erau -aceia a se 
lipsi de lumină şi a se păzi întru 
întunerec, cei ce au păzit pre fiii 
tăi închişi, prin cari trebuia să se 
deâ veacului nestriepta lumină a 
legii. 

5. Şi când s'au sfătuit ei să o- 
moare pruncii celor cuvîoşi, un fiu 
s'a pus sf?ră, şi s'a mântuit, spre 
mustrarea lor le-ai luat ior mulţi- 
mea fiilor, şi pre tofi odată i ai pier- 
dut în apă mare. 

d. Noaptea aceea mai 'nainte a 
fost cunoscută părinţilor noştri, ca, 
cu adevărat să ştie la ce jurămân- 
luri au crezut, şi nădăjduind întru 
acelea, să se veselească. 

7. Iar poporul tău a văzut şi mân- 
tuirea, celor drepţi şi pierirea vrăj- i 
maşiior. 

8. Că precum ai pedepsit pre îm- 
protivnici cu aceia, aşa pre noi che- 
mându-ne ne ai mărit. 

9. Că întru ascuns jertfeau cuvi- 
oşii fiii celor buni, şi legea Dum- 
nezeirii întj'un gând o au pus, a- 
semenea acestora, şi bunătăţilor şi 
primejdiilor să nV "părtaşi sfinţii, | 
cântând laudele părinţilor. ! 

10. far strigarea cea neîntocmită j 
a vrăjmaşilor răsuna, şi du jale se 
purtau pruncii plângând. 

11. Cu aceeaşi pedeapsă pedep- 
sindu-se robul şi stăpânul, prostul 
şi împăratul aceleaşi pătimind. 

12. Toţi împreună chemând moar- i 
tea, aveau morţi nenumăraţi, că nu 



ajungeau cei vii a'i îngropâ, de vre- 
me cs înfr'o- clipeală cea mai mare 
parte a neamului lor a pierit. 

13. Că cei ce toate nu le-au cre- 
zut pentru fermecăluri.i când le-au 
pierit cei întâiu născirji au mărtu- 
risit, că poporul este fiul lui Dum- 
nezeu. 

14. Că lina tăcere cuprinzând toa- 
te, şi noaptea cu repedea ei curgere 
mijlocind. 

15. Cuvântul tău cel atotputernic 
din cer, din scaunele împărăteşti 
cumplit răsboinic în mijlocul pă- 
mântului celui de pierit a sărit. 

16. Sabie ascuţită purtând porun- 
ca ta cea nefăţarnică, şi stând â 
umplut toate de moarte, şi până la 
cer ajungeâ, şi sta pre pământ. 

17. Atunci îndată nălucirile visu- 
rilor groaznic i-a-u turburat pre ei, 
şi înfricoşeri fără de veste au siă- 
tut asupra lor. 

18. Şi aitul aiurea zăcând jumă- 
tate mort, arăta pentru ce pricină 
moare. 

19. Că visele care i-au turburat 
pre ei, mai "nainte au arătat acea- 
sta, ca să nu piară neşfiind pentru 
ce pătimesc rău. 

20. Şi s'a atins şi de drepţi is- 
pita morţii, şi au pierit mulţi în pu- 
stie, ci nu îndelung a ţinut mâniea. 

21. Că grăbind bărbatul cel ne- 
vinovat, i-a apărat arma slujbei' sale 
rugSciu? ea, şi îmblânzirea tămâerii 
aducând a stătut împrofiva mâniei, 
şi sfârşit a pus primejdiei morţii, 
arătându-sc pre sine a fî robul tău. 

22. Şi a biruit mulţimea nu cu 
tăria trupului, nfci cu lucrarea ar« 
melor, ci cu - cuvântul a supus pre 
ucigătorul, pomenind jurământurile 
părinţilor şi legăturile. 

23. Că fiind grămadă de morţi 
zăcând unii preste alţii, stând la 



3. Eşire 14, 24; Ps. 77, 17. 
o. Eşire 2, 3; 14, 27. 



21. Num. 16, 46. 



1196 CARTEA INŢELEPCIUNEI LUI SOLOMON 18-19 



mijloc, a pofolit mâniea şi a despăr- 
ţit calea cea de- către cei vii. 

24. Că în veşmânt lung până la 
călcâe erâ toată podoaba şi mări- 
rea părinţilor, în săpătură de piatră 
cu patru rânduri, şi mărirea ta pre- 
ste stema capului lui. 

25. La acestea a încetat ucigăto- 
rul, şi s'a temut de acestea, că nu- 
mai singură ispita mâniei erâ de- 
stulă. 

CAP. 19. 

Picrirea celor fărădelege şi mântuirea 
drepţilor. 

Iar celor necredincioşii până ia sfâr- 
şit le-a stătut mânie nemilostivă. 

2. Că ştieau mai 'nainle ale lor şi 
cele viitoare, că lăsându'i ei să se 
ducă, şi cu sârguialâ petrecându'i, 
părându-le rău, au alergai după ei. 

3. Că încă în mâini având plân- 
surile, şi plângând la mormânturile 
morţilor, alt gând nebunesc au luat, 
şi pre cari rugându'i, i-au scos pre 
aceştia ca pre nişte fugălori îi go- 
neâ. 

4. Că'i trăgeâ pre ei la aceasta 
pedeapsa de care erau vrednici, şi 
de cele ce mai 'nainle s'au întâm- 
plat, şi-au uitat ca să se plinească 
pedeapsa ce Hpseâ din nevoile lor. 

5. Şi poporul tău minunat să trea- 
că, iar aceia neauzită moarte să 
afle. 

6. Că toată făptura după felul său 
deplin de sus se cârmuiâ, ca să 
slujească poruncilor tale, ca fiii tăi 
să se păzească nevătămaţi. 

7. Norul umbreâ tabăra, şi din 
apa, care mai 'nainte erâ acolo s'a 
văzut pământ uscat, din marea Ro- 
şie cale fără de piedică, şi câmp 
cu pajişte din valuri silnice.; 

8. Prin care tot neamul a trecut, 



pre cari i a acoperit mâna ta, vă- 
zând minunate minuni. 

9. Căci ca nişte cai au păscut, 
şi ca mieii au săltat, lăudându-te 
pre tine Doamne, cel ce i-ai mân- 
tuit pre ei. 

10. Că încă îşi aduceau aminte de 
cele ce s'au fost întâmplat în pă- 
mântul nemerniciei lor, cum pămân- 
tul în loc de a naşte vite, a scos 
muşite, si în loc de peşti, a vărsat 
rîul mulţime de broaşte. 

11. Şi mai pre urmă au văzut şi 
naştere nouă de pasări, când fiind 
purtaţi de poftă au cerut mâncări 
desfătate. 

12. Că spre mângâierea lor s'au 
suit dela mare prepeliţe, şi aceste 
pedepseau venit preste cei păcătoşi 
nu fără de semne, cari mai 'nainte 
au fost cu puterea trăsnetelor, că 
cu dreptul pătimeau pentru răută- 
ţile lor. 

13. Că foarte grea ură a meşteşu- 
git asupra nemernicilor, că alţii pre 
oameni necunoscuţi ce veneau nu'i 
primeau, iar aceştia pre nemernicii 
cei dela ei, cari le făceau bine i-au 
supus robiei. 

14. Şi nu numai aceasta, ori ce 
socoteală fie despre aceasta, că a- 
ceia cu pizmă primiau pre cei streini, 

15. Iar aceştia după ce cu bucurie 
au primit pre oamenii, cari împreună 
cu ei erau părtaşi aceloraşi drep- 
tăţi, cu cumplite' necazuri i-au asu- 
prit. 

16. Şi au fost bătuţi şi cu orbire, 
precum aceia la uşile dreptului a- 
celuia când cu foarte mare întune- 
ric fiind cuprinşi, fiecare ieşirea u- 
şilor sale o căutâ. 

17. Că stihiile prin sine împre- 
unândx se, ca coardele la o alăută 
schimbă numele cântecului, măcar 
că glasul pururea rămâne, care lu- 



1Q. 3. Eşire 14, 5. 



11. Eşire 16, 13. 



CARTEA ÎNŢELEPCIUNE! LUI ISUS FIUL LUI SIRAH 1197 



Cru din vederea cea adevărală a ce- 
lor făcute se poale vedeâ. 

18. Că cele de niscai în cele de 
apă se mulau, şi cele ce înnoiau, tre- 
ceau pre pământ. 

19. Focul ardea în apă preste pu- 
terea sa, şi apa cea sfrngătaarcnu'şi 
aducea aminle de puterea sa. 

20. Flacăra cărnurile dobitoace- 



lor celor siricăcioase, carf umblau 
împreună nu le topeâ, nici felul de 
hrană nemuritoare, care se topea 
ca şi ghiaţa. 

21. Că întru toate Doamne ai mă- 
rit pre poporul tău şi l-ai înălţat, 
şi nu l-ai trecut cu vederea, ci în 
toată vremea şi în tot locul stai 
lângă el. 



OASTEA MELEPGiUEl LUI ISUS FIUL LUI SlM 



CAP. 1. 

Lauda înfelepciunet şi a temerei de 
Dumnezeu. 

Toată înţelepciunea este dela Dom- 
nul, şi cu el este în veac. 

2. Nisipul mărilor şi picăturile 
ploii şi zilele veacului, cine !e vâ 
numără? 

3. înălţimea cerului şi lăţimea pă- 
mântului, şi adâncul şi înţelepciu- 
nea, cine le va cercâ? 

4. Mai 'nainte de toate s'a zidit 
înţelepciunea, şi înţelegerea minţei 
din veac. 

5. Izvorul înţelepciunei este cu- 
vântul lui Dumnezeu întru cele în- 
nalte, şi căile ei porunci veşnice. 

6. Rădăcina înţelepciunei, cui s'a 
descoperit? Şi meşteşugurile ei, cine 
le a cunoscut? 

7. Unul este înţelept înfricoşat 
foarte, cel ce şade pre scaunul său. 

8. Domnul, el o au zidit pre ea, şi 
o au văzut, şi o au numărat pre ea, 
şi o au revărsat preste toate lucru- 
rile sale. 

9. Şi preste tot trupul după dă- 
ruirea sa, şi o au dat pre ea celor 
ce'l iubesc pre ei. 

10. Frica Domnului, mărire şi la- 
udă şi veselie şi cunună de bucurie. 



11. Frica Domnului va desîătâ i- 
nima, şi va dâ veselie şi bucurie 
şi lungime de zile. 

12. Celui ce se teme de Domnul, 
bine îi va îi întru cele mai de pre 
urmă, şi în ziua sfârşitului său va 
află har. 

13. începutul înţelepciunei este a 
se teme de Dumnezeu, şi cu cei 
credincioşi în mitras s'a zidit îm- 
preună cu ei. 

14. Şi cu oamenii temelia veacului 
au încuibat, şi cu sămânţa lor se 
încrede. 

15. Saţiul înţelepciunei este a se 
teme de Domnul, şi îi îmbată pre 
ei din rodurile sale. 

16. Toaiă casa lui o va umpleâ 
de cele ce pofteşte, şi cămările lui 
de rodurile ei. 

17. Cununa înţelepciunei îrica Dom- 
nului care odrăsleşle pacea, şi vin- 
decare de însănătoşare; şi au văzui 
şi o au numărat pre ea. 

18. Ştinţă şi cunoştinţă de înţe- 
legere ca ploaia a vărsat, şi a în- 
năiţat mărirea celor ce se ţin de 
dânsa. 

19. Rădăcina înţelepciunei este a 
se teme de Domnul, şi ramurile ei 
lungime de zile. 



1. 17. Ps. 110, 0; Pilde i, r, 9, 10. 



1108 



CARTEA ÎNŢELEPCIUNE! 



20. Frica Domnului goneşte pă- 
catele, şi la cine petrece, întoarce 
dela acela mâniea. > 

21. Mâniea nedreaptă nu se va 
puteâ îndreptă, că pripa mâniei lui 
cădere este lui. 

? 22. Până la o vreme va sukri cel 
îndelung răbdător, după aceea va 
răsări lui veselie. 

23. Până ia o vreme îşi va as- 
cunde cuvintele sale, şl buzele ce- 
lor credincioşi vor grăi sfatul lui. 

24. kitru vistieriile înţelepciunei 
sunt pildele ştiinţei; iar urâciune 
este celui păcătos evlavia lui Dum- 
nezeu. 

25. Pofteşti înţelepciune? Ţine po- 
runcile, şi Domnul o va dâ pre 
ea ţie. 

• 26. Că înţelepciunea şi învăţătura 
este frica Domnului, şi plăcute sunt 
lui credinţa şi blâridefele. 

27. Nu fii necrezător fiicei Dom- 
nului, şi să nu te apropii la el cu 
inimă îndoită. 

28. Nu te făţarnici în gurile oa- 
menilor, şi buzelor tale iâ aminte. 

29. Nu te înălţă pre iine, ca să 
nu cazi, şi să aduci necinste sufle- 
tului fău. 

30. Şi să descopere Domnul cele 
: ascunse ale tale, şi în mijlocul a- 

dunărei să te surpe pre tine. 

31. Pentrucâ nu le-ai apropiat la 
frica Domnului, şi inima fa este 
plină de vicleşug. 

CAP. 2., 

îndemnuri la răbdare; roadele temerii 
de Dumnezeu şi /pedeapsa 
necredincioşilor, 

Fiule 1 Când vrei să le apropii să 
slujeşti Domnului Dumnezeu, gă- 
teşte'ţi sufletul tău spre ispită. 

2. Indreptează'ţi inima ta, şi rabd ă 
şi să nu te grăbeşti în vremea ve- 
nirei. 

3. Lipeşfe-te de dânsul şi nu fe 



d^părtâ, ca^ să creşti întru cele de 
apoi ale fale.' 

4. Tot ce se va întâmplă ţie, pri- 
meşte, şi întru schimbările smere- 
niei tale depărtează dela tine mâniea. 

5. Că în foc se lămutreşte aurul, 
iar oamenii cei primiţi, în cuptorul 
smereniei. > 

6: Crede lui, şfţi va ajuta ţie, 
îndrepiează căile fale şi nădăjdu- 
eşte spre dânsul. 

7. Cei ce vă temeţi dc Domnul, 
aşteptaţi mila lui, şi nu ^yă abateţi 
ca să nu cădeţi. , 

8. Cei ce vă temeţi de Domnul, 
credeţi lui şi nu va cădeâ plata 
voastră. 

9. Cei ce vă temeţi dc Domnul, 
nădăjduţi cele bune şi veseliea vea- 
cului şi a milei. 

10. Uîfaţi-vă !a neamurile' cele din 
început şi vedeţi, cme' v a nădăj- 
duit spre Domnul şi s'a ruşinat? 

11. Sau cine a petreeu| în Jrica 
lui şi a fost părăsit? Sau cine 1-a 
chemat pre el şi a fost trecut cu 
vederea? 

12. Penfrucă îndurător şi milo- 
stiv este Domnul şi iartă păcatele şi 
mântueşfe in vremea necazului. 

13. Vai inimilor 5 celor fricoase 1 
Şi mâinilor celor slabe şi păcăto- 
sului, care rumblă pre două cărări. 

14. Vai inimii cei slabei Că nu 
crede, pentru aceea nu se va aco- 
peri. 

15. Vai vouă celor ce aţi pierdut 
răbdarea 1 Şi ce veţi face, când va 
cercă Domnul? 

16. Cei ce se tem de Domnul, nu 
vor fl necrezăfori cuvintelor lui, şi 
cei ce'l iubesc pre el, vor păzi căile 
lui. 

17. Cei ce se tem de Domnul, vor 
căută bunăvoinţa lui, şi cei ce'l iu- 
besc pre el, vor plinllegea, 

18. Cei ce se tem de Domnul, 



LUI ISUS FIUL LUI SIRAH 2-3 



1199 



vor găti inimile lor, şi înaintea lui 
vor smeri sufletele lor. 

19. Să cădem în mâinile Dom- 
nului şi nu în mâinile oamenilor. 

20 Că precum este slava lui, 
aşa esie şi mila lui. 

CAP. 3. 

J)atoriile fiilor, către părinţi şi bine- 
cuvântarea acestora. Inima împietrită 
sc huleşte; iar cea înţeleaptă şi milo- 
" stiva se laudă. 

Pre mine tatăl ascuîtaţi-mă fiilor 
şi aşâ faceţi, ca să vă mântuiţi. 

2. Că Domnul au mărit pre tată 
întru feciori şi judecata mumei o au 
întărit întru fii. 

3. Cei ce cinsteşte pre tată, seva 
curăţi de păcat. „ 

4. Şi ca cel ce strânge comori aşâ 
este cel ce cinsteşte pre muma sa. 

5. Cel ce cinsteşte pre fată vese- 
lî-se-va de fii, şi în ziua rugăciunei 
sale se va auzi. 

n 6. Cel ce măreşte pre tată se va 
îndelungă în zile, şi cel ce ascultă 
de Domnul va odihni pre muma sa. 

7. Cel ce se teme de Domnul 
cinsti vâ pre tatăl său şi ca stăpâ- 
nilor va sluji celor ce l-au născut 
pre el. . ;( , 

8. Cu fapta şi cu cuvântul cin- 
steşte pre tatăl tău şi pre muma 
ta, ca să vie ţie binecuvâţgare dela 
dânşii. 

9. Că binecuvântarea tatălui în- 
tăreşte casele fiilor, iar blestemul 
mumei desiădăcinează temeliile. 

10. Nu te mări întru necinstea 
tatălui tău, că necinstea tatălui tău 
nu'ţi este ţie mărire. 

11. Că mărirea omului este din 
Cinstea tatălui său şi ocară fiilor 
este muma necinstită. 

,12. Fiule 1 Sprijineşte pre tatăl 



3. 3. Eşire 20, 1 ; R 2 Lege 5, 16; Mateiu 15, 4. 
12. Efes. 6, 3. 



tău la bătrâneţe şi nu'l mâhni pre 
el în vieaţa lui. 

13. Şi de'şi va pierde mintea în- 
gădueşieT şi nu'l necinsti pre dân- 
sul, cu toată tăria ta. *' A 

14. Penfrucă milostenia tatălui nu 
va fi uitată, şi în locul pătatelor se 
va zidi casa ia. 

15. In ziua necazului tău adu- 
ce' şi-va aminte de fine, ca ghiaţa 
când este senin, aşâ se vor topi 
păcatele tale. 

16. Ca uri hulitor este cel ce pără- 
seşte pre lată, şi blestemat de Dom- 
nul este cel ce mânie pre rhiima sa. 

17. Fiule 1 Cu blândeţe săvârşeşte 
lucrurile tale şi de omul cel primit 
te vei iubi. 

18. Cu cât eşti mai mare, cu atâta 
mai mult te smereşte, şi înaintea 
Domnului vei află har. 5 

19. Că mare este puterea Dom- 
nului şi de către cei smeriţi se mă- 
reşte. 

20. Cele mai pre sus de tine nu 
ie căută şi cele mai tari decât tine 
nu le cercă nebuneşte. 

21. Cele ce s'au poruncit ţie. ace- 
lea cu cuviinţă le cugetă, nu'ţi 
sunt de treabă ţie -cele ascunse. 

22. In lucrurile cele deşarte nu 
ispiti mult, că mai mult decât este 
priceperea omului s'a arătat ţie: 

23. Că pre mulţi i-au ; îrişelal pă- 
rerea iot şi socoteala rea' a făcut 
să alunece cugetele lor. - 

24. Inima vârtbasă rău va păţi 
mai pre urmă. 

1 25. Şi ceî ce iubeşte primejdiea, 
va cădea înfr'însa. 

26. Inima vârtoasă îrigireuiâ-sc-va 
de osfenele, şi cel păcătos va ada- 
oge păcate preste păcate. 

27. In aducerea trufaşului nu esie 
vindecare, că răsadul păcatului s'a 
rădăcina! într'însuî.' 

28. Inima celui înţelept va cugetă 



lâOO CARTEA INŢELEPCIUNEI 



pilda, şi urechia celui ascultător, 
poifa celui înţelept. ., 

29. Focul arzător îl va .-stinge apa, 
şi milostenia ya curăţl păcatele. 

30. Cel ce răsplăteşte daruri îşi 
aduce aminte după aceasta, şi în 
vremea căderei va afiâ întărire. 

CAP. A. 

îndemnare spre milostenie şi spre în- 
ţelepciune, arătând folosinţele lor. 

Fiulel Vieaţa săracului *să nu o 
lipseşti, şi ochii celor lipsiţi nu'i 
face să aştepte. 

2. Sufletul flămând să nu'l întri- 
stezi, şi să nu urgiseşti pre om când 
are lipsă. 

3. Inima necăjită nu o turbură, şi 
nu îniârziâ a dă celui lipsit. 

4. Rugăciunea celui necăjit nu o 
lepădă, şi nu'ti întoarce faţa fa de 
către cel lipsit. 

5. De către cel sărac nu'ţi întoarce 
ochiul, şi nu dă ioc omului să te 
blesteme. 

6. Că rugăciunea celui ce te ble- 
steamă pre fine întru amărăciunea 
sufletului său, ova auzi cel ce l-au 
făcut pre el. 

7. 4ubit te fă adunărei, şi celui 
mai mare smereşte capul tău. 

8. Pleacă săracului urechea fa, şi 
cu blândeţe răspunde lui cele de 
pace. 

9. Scoate pre cel năpăstuit din 
mâna celui ce'l năpăştueşte, şi să 
nu slăbeşti de inimă când judeci. 

10. Fii celor săraci ca un fată, şi 
în loc de bărbat mumei lor. 

11. Şi vei fî ca fiul celui prea în- 
nalt, şi te va iubi mai mult muma fa. 

12. Înţelepciunea înalţă pre fiii 
săi, şi primeşte pre cei ce o caută 
pre ea. 

13. Cel ce o iubeşte pre ea, iu- 
beşte vieaţa, şi cei ce jmânecă la 
ea, se vor umpleâ de veselie. 

4. 1. Tovit 4. 7. 20. Tovit 4, 7. 



, 14. Cel ce o ţine pre ea, va mo- 
şteni mărire şi ori unde va merge, 
îl va binecuvânta pre el Domnul. 

15. Cei ce slujesc ei, sluji-vor ce- 
lui sfânt, şi pre cei ce o iubesc pre 
ea, îi iubeşte Domnul. 

16. Cel ce ascultă de ea, judecâ- 
va neamuri, şi cel ce şe apropie de 
ea, va lăcuî cu nădejde. 

17. De vei crede ei, o vei moşteni 
pre ea. şi vei ţineâ rodurile ei. 

18. Că curmeziş umblă cu dânsul 
îniâiu, temere şi frică va aduce pre- 
ste el. 

19. Şi'l va chinul pre el cu în- 
văţătura sa, până ce va crede, su- 
fletului lui, şi'l va ispiti pre el în- 
tru îndreptările sale. 

20. Şi iarăşi se va întoarce drept 
la el, şi'l va veseli pre el şi îi va 
descoperi lui ascunsele sale. 

21. Iar de va rătăci, îl va părăsi 
pre el, şi'l va di în mâinile căderii 
Iui. 

22. Păzeşte vremea şi te fereşte 
de rău şi pentru sufletul tău nu 
te ruşinâ. 

23. Că este ruşine, care aduce 
păcat şi este ruşine, care aduce 
mărire şi har. !; 

24. Nu luâ faţa asupra sufletului 
tău şi nu te ruşinâ de căderea fa. 

25. Nu opri cuvântul fn vreme de 
mântuire. 

26. (H din cuvânt se Cunoaşte 
înţelepciunea şi din graiurile limbii 
învăţătura. J 

27. Nu grăi împrofiva adevărului, 
ci te ruşinează pentru neînvăfă- 
tura ta. { 

28. Nu'ţi fie ruşine a mărturisi 
păcatele tale şi nu te sili împro- 
fiva curgerii rîului. 

29. Şi nu te supune omului ne- 
bun şi nu luâ faţa celui puternic. 

30. Până la moarte te luptă pen- 
tru adevăr şi Domnul Dumnezeu se 
va luptă pentru tine. 



LUI ISUS FIUL LUI SIRAH 4-5-6 



1201 



31. Nu fii aspru cu limba ta şi 
leneş întru lucrurile tale. 

32. Nu fii ca un leu în casa ta 
şi nu necăji cu mânie pre casnicii 
tăi. 

33. Să nu îje mâna ta întinsă a 
luă şi strânsă a dâ. 

GAP. 5- 

Nu trebue a rămânea în păcat nădăj- 
duind în, averi şi. în vâr tute; nu fii 
rătăcind, ci statornic în calea 
Domnului şi înţelept în cuvinte ; 
nu fii clevetitor sau cu - două limbi. 

u nădăjdui întru avufiile tale şî 
să-nu zici: am destule. 
J2. Nu urmâ sufletului tău şi tă- 
riei tale, ca să umbli în poftele inimei 
tale. 

3. Şi să nu zici: cine mă va 
smeri, sau cine mă va supune? Că, 
Opmnul izbândind va izbândi a- 
supra ta. 

4. Să nu zici: am păcătuit şi ce 
mi „s'a făcut mie? Că Domnul este 
îndelung răbdător. 

5. Pentru curăţenie să nu fii fără 
de frică, ca să nu adăogi păcate pre- 
ste păcate. 

6. Şi să nu zici: mila lui este 
mare, ya curăţî mulţimea păcatelor 
mele. 

7. Că mila şi mânia dela el este, 
şi preste cei păcătoşi va odihni 
mânia lui. 4 

8. Nu întârzîeâ a te întoarce la 
Domnul şi nu lăsâ din zi în zi. 

9. Că fără de veste va ieşi mâ- 
niea Domnului şi în vremea izbân- 
direi te va pierde. 

10. Nu nădăjdui în avuţiile ne- 
drepte, că nimic nu'ţi vor folosi în 
ziua judecăţii. 

H. Nu vântură în tot vântul şi 
nu merge pre toată calea: aşâ este 
păcătosul cel cu două limbi. 

Î2. Fii statornic întru cugetul tău 
Şi _unul să fie cuvântul tău. 

5- 19. lezecft. 7, 19; Pilde 11, 4, 28. 



13. Fii grabnic a auzi şi întru înde- 
lungarea mâriiei grăeşte răspunsul. 

14. De ştii, răspunde aproapelui 
rău,' fande nu, puneţi mâna ta pre- 
ste gura ta. 

15. Mărirea şi batjocura -este îri 
vorbă şi limba omului este căderea 
lui. 

16. Să nu te chemi şoplitor, ş£cu 
limba ta nu vicleni. 

17. Că preste fur este ruşine [şi 
însemnare foarte rea preste cel cu 
două limbi. 

18. Intre mare şi între mic nu fii 
necunoscător. 

CAP. 6. 

Despre ocară, însuşirile prieteniei ce- 
lei adevărate şi răsplata celor ce 
iubesc înţelepciunea. 

Şi în loc de prieten, nu te face 
vrăjmaş, că numele rău ruşine 
şi ocară va moşteni, aşâ este păcâ £ 
tosul cel cu două limbi. 

2. Nu te mări întru |sfatul sufle- 
tului tău, ca să nu se răpească ca 
un taur suîletui fău. 

3. Frunzele tale vei mânca şî 
rodurile tale vei pierde şi vei răi 

mâneâ ca un lemn uscat. 

4. Sufletul rău piefde-va Jpre cel 
ce'l are pre el, şi'l va face bucurie 
vrăjmaşilor. 

5. Gâtlejul dulce va înmulţi pre 
prietenii săi şi limba cea bine grăi- 
toare va înmulţi închinăciunile cele 
bune. 

6. Mulţi să fie, cari au pace |cu 
tine, iar sfetnicii tăi t să fie dintru 
o mie unul. 

7. De ai prieten, în^nevoe *sâ'l 
aibi pre el şi nu te încred<curând 
lui.] 

8. Pentru că este prietin până lş 
o vreme şi nu va rămâneâ în ziua 
necazului tău. 

9. Şi este prietin, care se întoarce 

6- 2, Rom. 12, 18. 




Biblia 



76. 



1202 



CARTEA ÎNŢELEPCIUNE! 



la vrajbă şi certarea ocării tale va 
descoperi. 

10. Şi este prietin soţ de masă 
şi nu vâ rămâneâ lângă tine în ziua 
necazului tău. 

11. Şi în cele bune ale tale va fi 
ca şi tine şi cu slugile tale va în- 
drăzni. 

12. De te vei smeri, va fi împro- 
tiva la şi dela fata ta se va a- 
scunde. 

13. De neprietînii tăi le desparte 
şi de prietinii tăi iâ'ţi aminte. 

14. Prietinul credincios este a- 
coperemânt tare: şi cel ce 1-a aflat 
pre el, aflat-a comoară. 

15. Cu prietinul credincios nimic 
nu se poate asemănă şi nu este 
măsură bunătăţii lui. 

16. Prietinul credincios este leacul 
vieţii şi cei ce se tem de Domnui îl 
vor afla pre el. 

17. Cel ce se teme de Domnul 
bine va fine.â prieteşugul său, că 
precum ei aşâ şi aproapele lui. 

18. Fiule 1 Din tinereţile tale a- 
lege învăţătura şi până la cârun- 
fefeie tale vei aflâ înţelepciune. 

19. Ca şi cel ce ară şi seamănă, 
apropie-te la ea şi aşteaptă rodurile 
ei cele bune. 

20. Că cu lucrarea ei pujin te vei 
osteni şi curând vei mâncâ din ro- 
durile ei. 

21. Cât de grea este celor neîn- 
văţaţi, şi ce! fără de inimă nu va 
rămâneâ întru ea. 

22. Că piatra ispiiirei tale va fî 
într'nsul şi nu va zăbovi a o le- 
păda pre ea. 

23. Că înţelepciunea după nu- 
mele ei este şi nu la mulji este ară- 
lată. 

24. Ascultă fiule 1 Şi primeşte în- 
văţătura mea şi nu lepăda sfatul 
meu 

25. Şi bagă picioarele tale în o- 



bezile ei şi în lanjul ei grumazul 
tău. 

26. Suptine umărul tău şi o poartă 
pre ea şi să nu'ţi fie greu de legă- 
turile ei. ^ 

27. Cu tot sufletul tău te apropie 
la ea şi cu toată~ puterea ta păze- 
şte căile ei. * 

28. Cearcă-o şi o caută, şi se va 
arătâ fie, şi dacă o vei află, să nu 
o laşi pre ea. 

29. Că mai pre urmă vei aflâ o- 
dihna ei, şi se va întoarce ţie întru 
bucurie. 

30. Şi vor fi ţie obezile ei acop'e- 
remânt de tărie, şi lanţurile ei po- 
doabă de mărire. 

31. Că podoabă de aur este în- 
tr'însa, şi legăturile ei fire de la- 
chint. 

32. Ca şi cu haină de mărire te vet 
îmbrăcă cu ea, şi cununa bucuriei 
vei pune ţie. 

33. De vei vrea fiule, vei învăţă, 
şi de vei pune sufletul tău, iscusii 
vei fî. 

34. De vei iubi a auzî, vei primi 
învăţătura, şi de vei plecă urechia 
ta, înjelepf vei fi. 

35. Intru mulţimea bătrânilor stăi, 
şi cu cel în{elept te uneşte. 

36. Tot graiul dumnezeesc pofte- 
şte a'l auzî, şi pildele înţelegerii să 
nu treacă dela fine. 

37. De vei vedeâ înţelept, mânecă 
la el, şi pragurile uşilor lui să le 
roază piciorul tău. 

38. Cugetă îniru poruncile Dom- 
nului, şi întru legea lui pururea să 
gândeşti. 

39. El va întări inima ta, şi pofta 
înţelepciunei fale se va dâ ţie. 



38. Psalm 1, 2. 



LUI ISUS FIUL LUI SIRAH 7 ' 1203 



CAP. 7. 

Povăţuiri despre ferirea faptelor rele 

şi făţărnicie. Respectul bătrânilor, 
datoriile părinţilor către fii şi a fi- 
ilor către părinţi. îndemnarea 
la milostenie. 

Nu face rele, şi nu te va prinde 
pre fine răul. 

2. Depărtează-te dela nedrept, şi 
se va abale dela fine.* 

3. Fiule î Nu semănâ pre brazdele 
nedreptăţii, căci nu le vei seceră 
pre ele cu şapte părţi mai multe. 

4. Nu cercâ dela Domnul stăpâ- 
nire, nici dela împăratul scaun de 
mărire. 

5. Nu te face drept înaintea Dom- j 
nului, şi înaintea împăratului nu te 
arălâ că eşti înţelept. 

6. Nu cercâ să fii judecător, ca 
nu cumvâ să nu poţi ridică nedrep- 
tăţile. 

7. Ca nu cumvâ să te sfieşti de 
îâţa celui puternic, şi să pui smin- 
ieală întru dreptatea ta. 

8. Nu păcătuî asupra mulţimei 
celăţii, nici te amestecă în gloată. 

9. Nu te legâ de două ori cu pă- 
catul, că şi odată nu vei fi nevi- 
novat. 

10. Să nu zici: la mulţimea da- 
rurilor mele va căutâ, şi când le 
voiu aduce acelea prea înaltului 
Dumnezeu, le va primî. 

11. Nu slăbi în rugăciunea ta, şi 
nu trece cu vederea a face milo- 
stenie. 

12. Nu râde de omul cel ce este 
întru amărăciunea sufletului său, că 
este cel ce smereşte şi cel ce înaltă. 

13. Nu semănâ minciuni asupra 
fratelui tău, nici împrotiva prietenu- 
lui tău să nu faci aşâ. 

14. Nu voî a minţi nici o min- 
ciună, că minciuna deasă nu este 
bună. 

15. Nu fii vorbitor în mulţimea 

7. 5. Iov 9, 2. 



bătrânilor, şi nu pofforî cuvântul în 
rugăciunea fa. 

16. Şă nu urăşti lucrarea cea cu 
osteneală, şi lucrarea pământului 
cea făcută de cel prea înalt. 

17. Nu te socoti împreună cu mul- 
ţimea păcătoşilor, ajdu'ţi aminte, că 
mâniea nu va zăbovi. 

18. Smereşte sufletul tău foarte, 
că izbânda celui necredincios foc 
şi vierme este. 

19. Să nu schimbi prietenul pen- 
tru bani nicidecum, nici pre fratele 
cel bun pentru aurul Sufir. 

20. Nu te abate dela femeia bună 
şi înţeleaptă, că harul ei este mai 
bun decât aurul. 

21. Nu necăji pre sluga, care lu- 
crează cu adevăr, nici pre năimitul, 
care îşi dă sufletul său. 

22. Pre sluga înţeleaptă să o iu- 
bească sufletul tău; să nu'l lipseşti 
pre el de slobozenie. 

23. Ai tu dobiioace? Socoteşie-le 
pre ele, şi de sunt fie de folos, ră- 
mâe la tine. 

24. Feciori ai? Inva(ă'i pre ei, şi 
înduplecă din pruncie grumazul lor. 

25. Fete ai? Păzeşte trupul lor, 
şi să nu'{i arăţi veselă faţa către ele» 

26. Mărită'fi fata, şi mare lucru 
vei face, şi după bărbat înţelept o 
mărită. 

27. Muiere ai după suflet? Nu o 
lepădă pre ea. 

28. Cu toată inima cinsteşte pre 
tatăl tău, şi de durerile maicii tale 
să nu'ţi uiţi. 

29. Adu'ţi aminte, că prin ei te-ai 
născut, şi ce vei răsplăti lor pre- 
cum ei ţie? 

30. Cu tot sufletul tău te teme de 
Domnul, şi pre preoţii lui cinste- 
şte'i. 

31. Cu toată puterea iubeşte pre 
cel ce te a făcut pre tine, şi pre 
slugile Iui să nu le părăseşti. 

21. Levit. 19, 13. 28. Tovit. 4, 3. 



1204 



CARTEA INŢELEPCIUNEI 



32. Teme-te de Domnul, şi cinste- 
şte pre preot, şi'i dă patle lui pre- 
cum s'au poruncii jie. ' v . ' 

33. Pârgă, şi pentru păcat, şi^da» 
rul braţelor, şi jertfele sfinţeniei, şi 
pârga celor sfinte. 

34. Şi celui sărac întinde mâna 
ta, ca să se săvârşască bine cu- 
vântarea ta, 

35. Harul dării înaintea a tot cel 
viu, şt dela cel mort, să nu opreşti 
darul, 

36. Nu te întoarce de către cei ce 
se'lelesc, şi cu cei ce plâng, plângi. 

37. Nu te lenevi a cercetă pre cel 
bolnav, că dintr'acestea vei fî iubit. 

38. Intru toate cuvintele tale adu'ji 
aminte de cele mai depre urmă ale 
tale, şi în veac nu vei păcătui. 

C AP. 8. 

Nu te certă cu nimeni, nu despreţul 
pre cel ce se pocăeşte, ascultarea 
bătrânilor, certarea păcătoşilor, 
împrumut şi chezăşie. 

Nu te pricî cu cel puternic, ca nu 
cumvâ să cazi în mâinile Iul. 
2. Nule prici cu omul bogat, ca nu 
cândvâ să pue asupra ta cumpăna. 

3. Gă pre mulţi i-a pierdut aurul, 
şi inimile împăraţilor !e-a plecat. 

4. Nu te sfădi cu omul limbut, şi 
nu grămădi lemne preste focul lui, 

5. Nu, glumi cu omul neînvăţat, 
ca să nu se necinstească strămoşii 
tăi. 

6. Nu înfruntă pre omul, care se 
întoarce dela păcat, adu'ti aminte 
că fo|i vinovaţi suntem. 

7. Să £nu necinsteşti pre om la 
bătrâneţele lui, că şi dintre noi îm- 
bătrânesc. 

8. Nu te bucură de moartea vrăj- 
maşului tău, adu'ji aminte că toţi 
murim. 

9. Nu trece cu vederea vorbele 

32, H 2 Lege 12, 19. 33. Levit. 2, 3. 
3. 5. Numere ÎS, 15. 



înţelepţilor, ci în pildele lor te a- 
mestecă, 

10. Că dela ei vei luă învăţătură r 
şi a sluji celor mai mari. 

11. Nu trece vorba celor bătrâni, 
că şi ei au învăţat dela părinţii lor. 

12. Că dela ei vei învăţă înjţele? 
gere, şi în vreme de lipsă a dă răs- 
puns. 

13. Nu aţâţă cărbunii păcătosului, 
ca să nu arzi în văpaia focului lui. 

14. Să nu stai împrotivă de către 
faţa batjocoritorului, ca să nu r şaz| 
ca un pânditor la gura ta. 

15. Nu dă împrumut omului celui 
niai tare decât tine, şi de'l vei îm- 
prumută, socoteşte ca şi cum ai fi 
pierdui. 

16. Nu chezăşui preste puterea ta; 
iar de te chezăşueşti, aibi grije ca 
şi cum ai plăti. 

17. Nu te judecă cu judecătorul,, 
că după mărimea iui vor judecă lui. 

18. Cu cel îndrăzneţ şă nu mergi 
în cale, ca să nu se îngreueze a- 
supra ta. v 

.19. Că el după voea sa va face* 
şî vei pieri împreună cu nebunia lui. 
""j* 20. Cu cel mânios nule sfădi, şi 
nu merge cu el prin pustie, căci ca 
o nimic este sângele înaintea ochi- 
lor lui, şi unde nu vei aveâ ajutor, 
te va ucide. 

21. Cu cel nebun nu te sfătuf, că. 
nu va putea tăinui cuvântul. 

22. înaintea celui strein nu face 
lucru de taină, că nu ştii ce va fi. 

23. Nu la tot omul îţi arătă inima 
ta, şi să nu' ţi aducă ţie har. 

CAP. 9. 

Povăţuiri cum să se poarte omul cu 
muierile, prietenii şi neprietenii* 

Nu răvni muierea care este la sâ- 
nul tău, ca să nu o înveţi asu- 
pra la învăţătură rea. 

2. Să nu dai muierii sufletul tău, 
ca să se suie ea preste puterea ta. 



LUI ISUS FIUL LUI SIRAH 9-10 



1205 



3. Nu te întâmpină cu muierea 
desfrânată, ca să nu cazi în Jafu- 
rile ei. 

4. Cu muierea cântăreaţă să nu 
îii adesea, ca nu cumva să te prinzi 
cu meşteşugurile ei. 

5. La fecioară nu te uitâ, ca să 
iiu te sminteşti întru podoaba ei. 

6. Să nu dai curveior sufletul tău, 
ca sâ nu'ţi pierzi moştenirea fa. 

7. Nu te uitâ împrejur pre uliţele 
cetăţii, nici rătăci în pustiile ei. 

8. întoarce'ţi ochiul tău deia mu- 
ierea frumoasă şi nu te uitâ la fru- 
museţea streină. 

9. Cu frumuseţea muierii mulţi 
s'au înşelat, că deîa ea iubirea, ca 
şi focul se aprinde. 

10. Cu muierea măritată nicide- 
cum să nu şezi în casă, şi în pilde 
să nu vorbeşti cu ea bând vin, 

11. Ca nu cumva să se plece su- 
fletul tău spre ea, şi cu duhul tău 
să aluneci în pierire. 

12. Nu părăsî pre prietenul cel 
vechiu, că cel nou nu este aseme- 
nea lui. 

13. Vin nou este prietenul nou, 
de se va învechi, cu veselie îl vei 
beâ. 

14. Nu răvnî mărirea păcătosului, 
că nu ştii ce va fî sfârşitul lui. 

15. Să nu voieşfi cele ce voiesc 
cei necredincioşi; adu'ţi aminte, că 
până la iad nu se vor îndreptă. 

16. Departe te fereşte de omul 
care are putere să te omoare, şi nu 
ie vei teme de frica morţei. 

17. Şi dacă te vei apropiâ de el, 
să nu greşeşti, ca să' nu'ţi iâ vi- 
eaţa fa. 

18. Să ştii că prin mijlocul laţu- 
rilor treci, şi pre aripile celăţei umbli. 

19. După putinţa ta cearcă pre cei 
de aproape, şi cu cei înţelepţi te 
sfălueşte. 

20. Cu cei înţelepţi să fie cuge- 

9. 6. Pilde 5, 3. 9. 3 Imp. 11, 4. 



ful tău, şi toată vorba ta în legea 
celui prea înalt. 

21. Bărbaţi drepţi să fie oaspeţii 
tăi, şi în frica Domnului să fie la- 
udă fa. 

22. In mâna meşterilor se va lă- 
udă lucrul, şi povăţuiforul poporu- 
lui înţelept întru cuvântul său. 

23. Groaznic este în cetatea sa 
omul limbut, şi cel dârz în cuvân- 
tul său, urî-se-va. 

CAP. IO. 

Lauda stăpânit ei înţelepte. Despre fe- 
rirea de sumeţie. Sa nu se necinstea- 
scă săracul cel drept, nici sâ se 
laude bogatul cel păcătos, 

Judecătorul înţelept va învăţă pre 
poporul său, şi povăţuirea celui 
înţelept cu rânduială va fî. 

2. După cum este judecătorul po 
porului, aşâ sunt şi slugile lui, şi 
cum este mai marele cefăţei, aşâ 
sunt toţi cei ce lăcuesc într'însa, 

3. împăratul neînvăţat va pierde 
pre poporul său, şi cetatea se va 
lăcuî prin înţelepciunea celor pu- 
ternici. 

4. în mâna Domnului este stăpâ- 
nirea pământului, şi în vremea sa 

va ridică pre cel folositor presie 
dânsul. 

5. In mână Domnului este spo- 
rul omului, şi pre faţa cărturarului 
va pune mărirea sa. 

6. Pentru toată nedreptatea să nu 
te mânii pre aproapele, şi nimic nu 
face cu fapte semeţe. 

7. Urîtă este înaintea Domnului 
\ şi înaintea oamenilor trufia, şi dela 

amândoi se leapădă păcatul nedrep- 
tăţei, 

8. împărăţia dela un neam la alt 
neam se mută pentru sfrâmbăfăţi 
şi pentru semeţii şi pentru avuţii. 

9. Pentruce se trufeşte pământul 



IO. 6- Levit. 19, 13. 



1206 



CARTEA INŢELEPCIUNEI 



şi cenuşa, că în vieaţă am lepădat 
cele dinlăuntru ale lui? 

10. Boala îndelungată o fae dof- 
torul, şi împăratul astăzi este şi 
mâine va muri. 

ţ 11. Că murind omul, va moşteni 
şerpi şi hiare şi viermi. 

12. începutul trufiei omului este 
a părăsi pre Dumnezeu, şi a'şi în- 
toarce inima sa dela cel ce l-au fă- 
cut pre el. 

13. Că începutul păcatului este 
truîiea, şi cel ce o tine pre ea va 
plouâ urâciune. 

1*4. Pentru aceea minunate certări 
au adus Domnul, şi i-au surpat pre 
ei până în sfârşit. 

15. Scaunele celor mai mari le-au 
surpat Domnul, şi au pus pre cei 
blânzi în locul lor. 

16. Rădăcinile neamurilor le-au 
smuls Domnul, şi au răsădit pre cei 
smeriţi în locul lor. 

17. Ţările neamurilor le-au surpat 
Domnul, şi le-au stricat pre ele până 
la temeliile pământului. 

18. Uscaf-au dintru ei, şi i-au pier- 
dut pre ei, şi au făcut să înceteze 
de pre pământ pomenirea lor. 

19. Nu s'au zidit oamenilor trufia, 
nici. urgia mâniei la naşterile mu- 
ierilor. 

20. Sămânţă cinstită, care este? 
Sămânja- omului. 

21. Sămânţă cinstită, 'care este? 
Cei ce se tem de Domnul. 

22. Sămânjă necinstită, care este? 
Sămânţa omului. 

23. Sămânţă necinstită, care este? 
Cei ce nu ţin poruncile. 

24. Intre fra{i povăţuitorul lor cin- 
stit este, şi cei ce se tem de Dom- 
nul înaintea ochilor lui. 

25. Lauda celui bogat şi a celui 
cinstit şi a celui sărac, esfe frica 
Domnului. 

26. Nu este drept a batjocori pre 



săracul cel înţelept, şi nu se cade 
a mări pre omul cel păcătos. 

27. Cel mare şi judecătorul şi ce! 
puternic se va , mări, şi nici unuî 
dintru ei nu este mai mare decât 
cel ce se teme de Domnul. 

28. Robului celui înţelept îi va 
sluji cei slobozi, şi bărbatul înţe- 
lept nu va cârti când se dojeneşte. 

29. Nu te face înţelept când faci 
lucrul tău, nu te mări în vremea 
necazului tău. 

30. Mai bun este cel ce lucrează 
întru toate decât cel ce umblă, sau 
se măreşte şi este lipsit de pâine. 

31. Fiule, întru blândeţe măreşte 
sufletul tău şi îi dă lui cinste după 
vrednicia lui. 

32. Pre cel ce păcătueşte asupra 
sufletului său, cine'l va îndreptă? 
Şi cine va cinsti pre cel ce'şi face 
de ocară vieaţa sa ? ... ' 

33. Săracul se cinsteşte pentru 
ştiinţa sa şi cel bogat se cinsteşte 
pentru avuţiile sale. 

34. Iar cel ce se laudă întru sără- 
cie, dar în avuţie cu cât? Şi cel 
nelăudal întru avuţie, dar în sără- 
cie cu cât? 

CAP. 11. 

Urmările înţelefciunei 

i T n{elepciuneaînal(ă capul celui sme- 
rit şi'l face pre el să şază între cei 
mari. 

2. Să nu lauzi pre om pentru 
frumuseţea lui şi „să nu te scâr- 
beşti de om pentru chipul lui. 

3. Mică teste între cele zburătoare 
albina şi începutul dulceţilor este 
rodul ei. 

4. Cu îmbrăcămintea hainelor sfc 
nu te lauzi, nici în. ziua mărirei sS 
nu te trufeşti, că minunate sunt 
lucrurile Domnului şi ascunse fap- 
tele lui între oameni. 

28. Pilde 17, 2. 30. Pilde 12, 9. 



LUI ISUS FiUL 



LUI SIRAH 11 



1207 



5. Mulţi tirani au stătut pre pă- 
mânt, iar cel de care nu se gân- 
deâ a purfaf stema. 

6. Mulfi puternici sVu necinstit 
foarte şi cei măreţi s'au dat în 
mâinele altora. 

7. Mai'naihfe de ,ce vei cercâ, nu 
huli, cunoaşte întâiu şi atunci doje- 
neşte. 

8. Mai'nainte de ce nu vei auzî, 
nu răspunde ; şi în mijlocul cu- 
vintelor şă nu adăogi a vorbi. 

. 9. Pentru lucrul, care nu'ţi este 
de treabă, nu le prici, şi în judecata 
păcătoşilor nu şedea împreună. 

10. -tFiulel Nu le cuprinde cu 
multe lucruri, 

11. Cădete vei cuprinde cu multe 
lucruri, nu vei fi fără de vină. 

12. Şi de vei alergă, nu vei prinde, 
şi. de vei fugi, nu vei scăpâ. 

13. Este om, care se osteneşte 
şi munceşte - şi se sârgueşte şi cu 
atâta mai mult se lipseşte. 

14. Este om slab, fără de ajutor, 
lipsit de putere şi împovărat de 
sărăcie. 

15. "Şi ochii Domnului -au căutat 
spre el cu bine şi l-au ridicat pre el 
din smerenia lui şi au înălţat capul 
lui şi s'au mirat de el mulţi. 

16. Cele bune şi cele rele, vieaţa 
şi moartea, sărăcia şi avuţiea dela 
Domnu sunt. 

17. Darul Domnului rămâne la 
cei bine credincioşi, şi bunăvoinţa 
lui în veac bine va^porî. 

18. Este om, care se îmbogăţeşte 
din grija şi păstrarea liii şi aceasta 
este partea ostenelelor iui. 

19. Zicând : aflat-am odihnă şi 
acum voiu mâncâ din bunătăţile 
mele. 

20. Şi nu ştie, că vremea trece 
şi va muri şi le va lăsă pre ele al- 
tora. 

21. Stăi în ce te-ai făgăduit tu şi 



întru aceea îndeletniceşte- te, petreci, 
şi întru lucru! tău sporeşte. 

22. Nu te mirâ de lucrările păcă- 
tosului, nădăjdueşte în- Domnul şi 
rămâi întru osteneala la. 

23. Că lesne este înaintea Dom- 
nului degrab şi fără fle veste a îm- 
bogăţi pre cel sărac. 

24. Binecuvântarea Domnului este 
plata celui credincios, şi înlr'un 
ceas degrab răsare binecuvântarea 
lui. 

25. Să nu zici : ce lipsă am eu ? 
Şi care de acum vor îi bunătăţile 
mele? 

26. Să nu zici : destule am, pen- 
tru ce să mă mai necăjesc de a- 
cum? 

27. In ziua bunătăţilor este uitare 
răutăţilor şi în ziua răutăţilor nu 
este pomenirea bunătăţilor. 

28. Că lesne este înaintea Dom- 
nului, în ziua sfârşitului să deâ o- 
muîui după căile lui. 

29. Răutatea ceasului face uitare 
desfătărilor şi la sfârşitul omului 
se vor descoperi lucrurile lui. 

30. Mai'nainte de sfârşit pre ni- 
meni să nu'l zici fericit, că în fiii 
săi se va cunoaşte omul. 

31. Nu băga pre tot omul în casa 
ta, că multe sunt meşteşugirile ce- 
lui viclean. 

32. Pofârniche vânătoare în coş- 
niţă, aşâ este inima trufaşului, şi 
ca iscoada priveşte căderea. 

33. Că cele bune le întoarce în 
rele şi vicleneşte, şi pentru cele bune 
te va huli. 

34. Dintr'o scântee de foc se în- 
mulţeşte jarul, şi omul păcătos pân- 
deşte ..sângele. 

35. Păzeşie-ie de cel rău făcător, 
că rele meşteşugeşte, ca nu cumvâ 
să te facă să fii pururea de batjo- 
cură. 

36. Lasă pre cel strein să lăcu- 
iască la tine, şi'ţi va face turburărl, 



1208 CARTEA INŢELEPCIUNEI 



şi le va înstreinâ pre fine deia ale 
tale. 

CAP. 12, 

Binefacerile înţelepciunii. Recunoa- 
şterea prietenului şi a 
neprietenului. 

De iaci bine să şti cui faci, şi vei 
avea mulfămită pentru facerea 
ta de bine. 

2. Fă bine celui bine credincios, 
şi vei aîlâ răsplătire, de nu dela el, 
dela cel prea înalt. 

3. Nu este bine celui ce pururea 
petrece întru răutăţi, şi nu dă mi- 
lostenie. 

4. Dă celui bine credincios, şt să 
nu ajutoreşti celui păcătos. 

5. Fă bine celui smerit, şi nu dâ 
celui necredincios. 

6. Opreşte pâinile iui şi nu'î dâ, 
ca nu cu acelea să se întărească 
asupra ta. 

7. Că îndoite răutăţi vei aîlâ în- 
tru toate bunătăţile, care vei face^lui. 

8. Căci şi cel prea înalt au urît 
pre cei păcătoşi, şi celor necredin- 
cioşi va răsplăti cu izbândă. 

9. Dă celui bun, şi nu ajută pre 
cel păcătos. 

10. Nu se arată în fericire, care 
este prieten, nici în cele rele nu se 
ascunde vrăjmaşul. 

11. Când este în bine omul, vrăj- 
maşii |ui se întristează, iar când 
este în,rău,şi prietenul se desparte. 

12. Nu crede vrăjmaşului tău în 
veci; că în i,ce chip arama se rugi- 
neşte, aşâ şi răutatea lui. 

13. Şi de se va smeri să umble ple- 
cat, întăreşte'ţi suîleiul tău, şi te pă- 
zeşte de el. 

14. Şi vei fi lui, ca cel ce şterge 
oglinda, şi vei cuuMşie că n'a ; le- 
pădat toată rugina. 

15. Nu'l pune să steă lângă tine, 
ca să nu te împingă pre tine, şi să 
steă el în locul tău. 

12. 5. Galat. 6, 10. 



16. Să nu'l pui să şază deadreapta 
ta, ca nu cumvâ să caute scaunu 
fău.şi mai pre urmă vei Qtnoaşfe 
cuvintele mele, şi de graiurile mele 
te vei umili. 

17. Cui va fi milă de descântăto- 
rul cel muşcat de şarpe 1 " şi de toţi 
cei ce se apropie de hiară. 

18. Aşâ şi de cel ce merge la o- 
mui păcătos, şi se învălueşie cu 
păcatele Iui. 

19. Un ceas va rămâneâ cu tine, 
iar de vei îi fără de noroc,- nu va 
rămâneâ cu tine. 

20. Şi cu buzele sale te va îndulci 
vrăjmaşul, şi mulfe'ţi va şopti, şi'ţi 
va grăi bune. 

21. Iar în inimă va sfătui să te 
surpe în groapă, cu ochii va lă- 
crăma vrăjmaşul. 

22. Şi de va afla vreme, nu se va 
săturâ de sânge. 

23. De se vor întâmplă ţie rele 
aflâ'l-vei pre el acolo înaintea ta, 
cu ochii săi va lăcrămâ vrăjmaşul, 
şi, ca şi cum ţi-ar ajută, va săpâ* 
supt picioarele fale. 

24. Clăti-va capul său, şi va Jbafe 
în palmile sale, şi multe va şopti, 
şi va schimba faţa sa. 

CAP. 13. 

Primejdioasă este unirea cu cel mândru 
şi bogat şi puternic. Iubirea de 

Dumnezeu şi aproapele, 
purtarea bogatulU-i cu cel sărac. 

el ce se atinge de smoală, mân- 
ji-se-va, şi cel ce se însoţeşte 
cu cel trufaş, asemenea lui va fi. 

2. Povară mai grea decât poţi, să 
nu ridici; aşâ şi cu cel mai tare 
decât tine, şi mai bogat nu te în- 
soţi. 

3. Ce şe împreună oala cu căl- 
darea? Ea se va izbi şi ea se va 
sparge. 

4. Bogatul a făcut sfrâmbăfate, şi 
el s'a mâniat. 



LUI ISUS FIUL LUI SIRAH 13—14 



1209 



5. Celui sărac s'a făcut sfrâmbă- 
lafe, şi el se roagă de iertăciune. 

6. Până îi vei fl de folos, va lu- 
<:râ cu fine; iar de ie vei lipsi, te 
va părăsi. , 

7. De ai,, va trăi cu tijie, şi te va 
deşertă, şi nu'i va ft milă. 

8. De eşti lui de lipsă, te va în- 
şelă, şizâmbindu'ţi a râde.îţi va dă 
nădejde. ,/ 

9. Grăl-va ţie bune, şi va zice: 
ce'ti trebuie? Şi te va ruşinâ pre 
line cu bucatele sale de două sau 
<ie frei ori, până ce te va deşertă, 
şi mai pre urmă va râde de tine. 

10. După aceea te va vedeâ pre 
tine, şi te va părăsî, şi va clăti cu 
capul său asupra ta. 

11. Iâ aminte să nu te înşeli şi 
să nu te smereşti întru veselia ta. 

12. Când te chiamă cel puternic, 
iă-te ca şi cum te-ai ferî, şi cu atâta 
mai mult te va chemă. 

13. Nu ie vârî, ca să nu ie scoţi , 
afară, nici stă departe, ca să nu fii 
uitat. 

14. Nu lungî vorba cu el, nici cre- 
de tuvinfelor celor multe ale lui. 
~". 15'. Că, cu vorba cea multă te va 
ispiti, şi ca şi cum ar râde]tejva în- 
trebă. 

16. Nemilostiv este cel ce nu'şi 
îine cuvintele, şi nu va scăpă de 
rău şi de legături. 

17. Păzdşte-te şi foarte bine îţi iâ 
seama, că, cu căderea ta umbli. 

18. Tot dobitocul iubeşte pre cel 
asemenea sieş, şi fot omul pre a- 
proapele său. 

19. Tot trupul se însoţeşte cu ceî 
4e felul său, şi omul cu cel aseme- 
nea luiş se va însoţi 

20. Au însoţl-se-va lupul cu mie- 
lul? Aşâ cel păcătos cu cel cuvios. 

21. Ce pace este leoaicii cu câi- 
nele? Şi ce pace celui bogat cu cel 
sărac ? 

22. Vânatul leilor sunt colunii în 



pustie; aşâ păşunea celor bogaţi, 
sunt săracii. 

23C Urîf este trufaşului smerenia; 
aşâ urîf este brigafului săracul. 

24. Pre bogat când se clăteşte, 
îl reazimă prietenii; iar pre cel să- 
rac când cade, îl scot afară prie- 
tenii. 

25. Bogatul când alunecă, mulţi 
sunt cari îl sprijinesc, grăit-a ce nu 
se cădeâ, şi l-a îndreptat pre el. 

28. Ce! smerit a greşit, şi încă'l 
şi ceartă pre el, grăit-a înţelepţeşfe, 
şi nu } s'a dat loc. 

27. Bogatul a vorbit, şi toţi au 
făcut, şi cuvântul lui până la nori 
l-a înălţat. 

23. Săracul a grăit, şi zic: cine 
este acesta? Şi de se împiedică îl 
răstoarnă pre el. 

29. Bună este avuţiea ta cel ce 
este fără de păcat, şi rea este să- 
răciea în gura celui necredincios. 

30. Inima omului schimbă faţa lui 
ori spre bune, ori spre rele.] 

31. Faţa veselă este semn, că i- 
nima întru cele bune petrece; iar 
aflarea pildelor este cugetare cu o- 
steneală. 

CAP. 14. 

întrebuinţarea bunurilor vremelnice. 
Stăpânirea limbei şi deprinderea 
înţelepciunei. • 

Fericit bărbatul, care n'a alunecat 
cu gura sa, şi nu se răneşte cu 
mâhniciunea păcatului. 

2. Fericit este, pre care nu'l vi- 
novăţeşfe sufletul lui, şi care n'a 
căzut dela nădejdea sa. 

3. Bărbatului ticăit nu sunt bune 
avuţiile, şi omului pizmătareţ pen- 
tru ce sunt avuţii? 

4. Cel ce adună din sufletul său, 
altora adună, şi cu bunătăţile lui 
alţii se vor desfătâ. 

5. Cel ce este luiş rău, cui va fl 



1210 



CARTEA ÎNŢELEPCIUNE! 



bun? Şi nu se va veseli cu averile 
sale. 

6. Nimic nu este mai rău, decât 
cel ce' şi pismueşte luiş; şi aceasta 
este răsplătirea răutăţii Iu!. 

7. Şi de face bine, din uitare tace; 
iar mai pre urmă arată răutatea sa. 

8. Rău este cel ce pismueşte cu 
ochiul, şi cel ce'şi întoarce faţa, şi 
cel ce trece cu vederea sufletele. 

9. Ochiul lacomului nu se satură 
cu o parte, şi nedreptatea celui rău 
usucă sufletul. 

10. Ochiul rău îşi pismueşfe pen- 
tru pâine, şi la masa sa va fi lipsit. 

11. Fiule! Cât vei puteâ fă'ţi bine 
{ie şi adu Domnului aduceri vred- 
nice. 

12. Adu'ţi aminte, că moartea nu 
zăboveşte, şi diata iadului mi s'a 
arătat ţie. 

13. Mai 'nainle de ce vei muri, 
lă bine prietenului, şi după cât po|i 
întinde şi dă lui. 

14. Să nu întârziezi în ziua cea 
bună, şi partea poftei cei bune să 
nu te treacă. 

15. Au nu altuia vei lăsa trudele 
tale, şi ostenelele tale să le împar|â 
cu sorţi? 

16. Dă şi iâ, şi'ţi sfinfeşte sufle- 
tul tău; că în iad nu este a căută 
desfăiăciuni. 

17. Tot trupul ca o haină se în- 
vecheşte, că legătură din veac este 
cu moarte a muri. 

18. Ga frunzele cele ce înverzesc 
în copac des, unele cad, altele răsar. 

19. Aşa este rodul trupului şi al 
sângelui, unul moare şi altul se 
naşte. 

20. Tot lucrul ce se strică, se sfâr- 
şeşte, şi cel ce'l face pre el se va 
duce cu el. 

21. Fericit bărbatul, care întru în- 



14. 9. Pilde 27, 20. 13. Tovit. 4. 7. 

18. Isaia 40, 7; Iov 14, 1, 2; Iacov 1, lo. 
20. Psalm 1, 1. 



ţelepciune se va sfârşi, şi care cu 
pricepere va vorbi. 

22. Cel ce socoteşte căile ei în 
inima sâ, şi cele ascunse ale ei le 
gândeşte. 

23. Cel ce aleargă după ea ca un 
iscoditor, şi la căile ei privighează. 

24. Cel ce se uită ? pre ferestrile 
ei, şi la uşile ei ascultă. 

25. Cel ce sălăşlueşte aproape de 
casa ei, va împlântă ţăruşi în pe- 
reţii ei, înfinde-va cortul său după 
mâinile ei, şi se va sălăşlui întru 
odihna bunătăţilor. 

26. Pune-va pre fiii săi supt aco- 
peremânful ei, şi supt ramurile ei 
va petrece. 

27. Scăpâ-va supt dânsa de fier- 
binţeală, şi întru mărirea ei se va 
odihni. 

CAP. 15. 

Folosul iemerei de Dumnezeu şi al ift- 
ţelepciunei. Voinţa omului. 

Hei ce se teme de Domnul, va face 
^cele bune, şi cel ce ţine legea, o 
va cuprinde pre ea. 

2. Şi'l va întimpinâ pre el ca o 
mumă, şi ca muierea tinerelelor îl 
va primi pre el, 

3. Hrăni'l-va pre el cu pâinea în- 
ţelegerei, şi cu apa înjelepciunei îl 
va adăpâ pre el. 

4. Rezemâ-se-va întru ea, şi nu 
se va clăti, Jineâ-se-va de ea şi nu 
se va ruşină. 

5. Şi'l va înălţă pre el mai mult 
decât pre cei de aproape ai lui, şi 
în mijlocul adunărei va deschide 
gura lui. 

6. Desfătare şi cunună de bucu- 
rie, şi nume veşnic va moşteni. 

7. Oamenii cei nebuni nu o vor 
cuprinde pre ea, şi bărbaţii cei pă- 
cătoşi nu o vor vedeâ pre ea. 

8. Departe este de trufie, şi oa- 



15. 3. Ioan 4, 10. 



LUI ISUS FiUL LUI SIRAH 15-16 



1211 



menii cei mincinoşi nu'şi vor aduce 
aminte de ea. 

9. Nu esie frumoasă lauda îri gura 
păcătosului, că nu este dela Dom- 
nul trimisă lui. 

10. Că întru înţelepciune se va grăi 
lauda, şi Domnul o va îndreptă pre ea. 

11. Să nu zici: că pentru Dom- 
nul m'am depărtat, că cele ce el 
le-au urît nu le voiu face. 

12. Să nu zici: că elm'au înşelat, 
că n'are el lipsă de omul păcătos. 

13. Toată urâciunea o au urît Dom- 
nul, şi nu este iubit& celor ce se 
lem de dânsul. 

14. El din început au făcut pre om 
şi l-aii lăsat pre el în mâna sfatului 
său. 

15. De vei vreâ, vei finea porun- 
cile şi credinţa, şi vei face cele bine 
plăcutlz. 

16. Pus-au înaintea ta foc şi apă, 
şi ori la care vei vreâ, vei linde 
mâna ta. 

17. Înaintea oamenilor este vieaţa 
şi moartea şi ori care'i ;va plăceâ 
se va dă lui, 

18. Că multă este înţelepciunea 
Domnului; tare este el întru putere 
şl vede toate. 

19. Şi ochii lui sunt preste cei ce 
se tem de el, şi el va cunoaşte tot 
lucrul omului. 

20. Şi nimănui ifau poruncit să 
lucreze păgâneşte, şi nimănui n'au 
dat slobozenie să păcătuiască. 

\f CAP. 16. 

Creşterea rea a copiilor. Mila Domnu- 
lui spre cei buni. Pedeapsa necredin- 
cioşilor. 

Nu pofti mulţime de iii fără de 
folos, nici te bucură de fiii ne- 
credincioşi. 

2. De se vor înmulţi, nu te bu- 
cură de ei, de nu este frica lui Dum- 
nezeu cu ei. 

16. Ierem. 21, 8. 

19. Ps. 33, 14 şi 32, 18. 



3. Nu crede vieţei lor, şi nu nă- 
dăjdui întru mulţimea lor. 

4. Că mai bun este unul, decât 
o mie, şi a muri fără de fii, decât 
a avea fii fără de frica lui Dum- 
nezeu. 

5. Că un înţelept va umplea ce- 
tatea de lăcuitori; iar neamul celor 
necredincioşi se va pustii. 

6. Multe ca acestea am văzut cu 
ochii mei, şi mai tari decât acestea 
a auzit urechea mea. 

7. Intru adunarea păcătoşilor a« 
ţâfâ-se-va foc; şi în neamul nea- 
scultător s'a aprins mânie. 

8. Nu s'a milostivit spre uriaşii 
cei de demult, cari s'au depărtat 
întru tăria lor. 

9. N'a iertat pentru nemernicia lui 
Lot pre cei ce i-au urît pentru tru- 
fia lor. 

10. Nu s'au făcut lui milă de nea- 
mul pierzărei, care se înălţase în- 
tru păcatele sale. 

11. Tot aşâ cu cei şase sute de 
mii de pedestri adunaţi întru învâr- 
toşarea inimei lor. 

12. De va fi unul vârtos la cer- 
bice, minune va fi de se va îndreptă. 

13. Că mila şi mânia la el este, 
el poate să se milostivească şi să 
se mânie. 

14. Precum este multă mila lui, 
aşâ este multă şi certarea lui, pre 
om după faptele lui îl judecă. 

. 15. Nu va scăpă păcătosul cu 
răpirea, nici va întârziâ r răbdarea 
celui bine credincios. 

16. La toată ^milostenia va face 
loc ; fiecine după jfaptele sale va 

17. Să nu zici : de Domnul mă 
voiu ascunde, au dintru înălţime 
aduce' ş-vâ cinevâ aminte de mine? 

18. Intru popor mare nu mă voiu 
pomeni, că ce este sufletul meu 
întru atâta mulţime de făpturi 7 

16. 15. Kom. 2, 6. 



1212 CARTEA INŢELEPCIUNEI 



19. Iată cerul şi cerut cerului lui 
Dumnezeu, adâncul şi pământul se 
vor clăiî întru* cercetarea lui. 

20. Aş? jderea munţii şi temeliile 
pământului, când va căută spre ele 
de frică se vor cutremură. 

21. Şi de acestea nu va gândi 
inima şi de căile iui cine'ş va aduce 
aminte? 

22. Şi viîor, care nu'! va vedeâ 
om, iar cele mai multe lucruri ale 
lui sunt ascunse. 

23. Lucrurile dreptăţii cine le va 
vestî? Sau cine le va răbdâ? Că 
departe este făgăduinţa. 

24. Cel ce se micşorează cu inima, 
cugetă acestea ; iar bărbatul cel 
fără de minte şi rătăcit, cugetă cele 
nebune. 

25; Ascultă fiul meu î Şi învaţă 
ştiinţă, şi iâ aminte cu inima ta 
la cuvintele mele. 

26. Arătâ-voiu în cumpănă învă- 
ţătura, şi cu amăruntul voiu vestî 
ştiinţa. 

27. Intru judecata Domnului lu- 
crurile lui din început şi de când 
le-aii făcut au deosebit părţile lor. 

28. Impodobit-au în veac lucrurile 
sale şi începuturile lor în neamu- 
rile lor, nici au flămânzit, nici s'au 
ostenit şi n'au încetat dela lucrurile 
sale. 

29. Nici unul pre aproapele său 
nu 1-a necăjit şi până în veac nu 
se va îm pro tivi cuvântului lui. 

30. Şi după aceasta au căutat 
Domnul pre pământ şi î-au umplut 
de bunătăţile sale. 

31. Cu tot felul de dobitoace vii 
au acoperii faţa iui şi înir'însui va 
fi întoarcerea lor. 



CAP. 17. 

Numărarea binefacerilor lui Dumnezeu 
şt îndemnarea spre pocăinţă. 

Domnul au făcut din pământ pre 
om şi iarăşi l-au întors în pă- 
mânt. , 

2. Zile cu număr şi vreme i-au 
dat lui şi i-au dat lui stăpânire pre- 
sfe cele ce sunt pre pământ. 

3. După cuviinţa lor i-au îmbrăcat 
pre ei cu vîrtute şi după chipul 
său i-au făcut pre ei. 

4. Şi au pus frica lui preste tot 
trupul şi l-au făcut domn hiacelor 
şi pasărilor. 

5. Sfat şi limbă, ochi, urechi şi 
inimă le-au dat lor ca să soco- 
tească. 

6. Cu ştiinţa înţelegerii irau um- 
plut pre ei, şi bune şi rele le-au ară- 
tat lor. 

7. Pus-au ochiul său preste inimile 
lor, ca să le arate lor mărimea lu- 
crurilor sale. „ 

8. Şi numele sfinţeniei vor lăudă» 
ca să grăiască mărimea lucrurilor 
lui. 

9. Pusu-lc-au lor ştiinţă şi legea 
vieţii le-au dat lor moştenire. 

10. Legătură veşnică au făcut cu 
ei şi judecăţile sale le-au arătat lor. 

11. Mărimea siavei sale au văzut 
ochii lor şi mărirea glasului său a 
auzit urechea lor. 

12. Şi le-au zis lor : feriţi-vă de 
toată nedreptatea, şi au poruncit lor 
unuia fiecăruia pentru de aproa- 
pele său. 

13. Căile lor înaintea lui sunt 
pururea, nu se vor ascunde dela 
ochii lui. 

14. Fiecărui neam au pus povăţui- 
tor şi partea Domnului Israil este. 

15. Toate lucrurile lor, ca soarele 
sunt înaintea lui ; şi ochii lui ne- 
încetaţi preste căile lor. 



17. 1. Fac 1, 27; 5, l. 6. Fac 2. 18. 
14. Romani 13, 1. 



LUI ISUS FIUL LUI SIRAH 17—18 



1218 



16. Nu sunt ascunse nedreptăţile 
lor înaintea lui, şi ioafe păcatele 
lor sunt înaintea Domnului. 

17. Milostenia bărbatului este ca 
o pecete cu el, şi mul{ămifa omului 
ca lumina ochiului p va păzi. 

18. După aceea se va scula şi 
va răsplăti lor, şi răsplătirea lor în 
capul lor o va întoarce. 

19. Insă celor ce se pocăesc le-au 
dat întoarcere, şi pre cei ce slăbesc 
îi îndeamnă la răbdare. 

20. Intoarce-le la Domnul şi pără- 
seşte păcatele, roagă-te înaintea feţii 
lui şi împuţinează sminteala ta. 

21. Sârgueşte către cel prea înait 
şi te întoarce dela nedreptate şi 
foarte te scârbeşte de lucrul urît. 

22. Pre cel prea înalt, cine'l va 
lăuda în iad? în locul celor vii şi 
aceior ce dau*mărturisire? 

23. Dela cel mort, ca dela cei ce 
nu este a pierit mărturisirea. Cel 
viu şi sănătos va lăudă pre Domnul. 

24* Cât este de mare milostivirea 
Domnului, şi mila spre cei ce se 
întorc la el. 

25. Că nu pot toate să fie întru 
oameni; că nu este nemuritor fiul 
omului. 

26. Ce este mai luminos decât 
soarele? Şi acesta scade; şi ce este 
rău, va gândi trupul şi sângele. 

27. El priveşte^ puterea înălţime! 
cerului, şi top! oamenii sunt pământ 
şi cenuşe. 

CAP. 18. 

Milostivirea şi îndelungă răbdarea lui 
Dumnezeu; cumpătarea în' vorbe 
şi ferirea de poftele rele, 

Gel ce trăeşte în veac, au zidit toate 
deobşie. 

2. Domnul singur este drept. 

3. Nimănui n'au îăcut putere, ca 

19. Mateiu 25, 35. 20. Psalm 6, 6. 
21, Isaia 38, 19. 



să vestească lucrurile Iui, şi cine 
va cerca slava lui? 

4. Puterea slavei lui, cine o va 
număra? Şi cine va adaoge a grăi 
milele lui? 

5. Nu pot împutinâ, nici a adaoge, 
nici a cercâ minunile Domnului. 

6. Când va sfârşi omul, alunei 
va începe, şi când va încetă, atunci 
nu va fi. , 

7. Ce este omul, şi ce este folo- 
sul lui? r Ce este binele lui, şi ce 
este răul lui? 

8. Numărul zilelor omului mult o 
sută de ani. 

9. Ca o picătură de apă din mare 
şi ca un grăunţ de nisip, aşâ sunt 
de putini anii în ziua veacului. 

10. Pentru aceea lor îndelung răb- 
dător este Domnul, şi au vărsat pre- 
sfe ei mila sa. 

11. Văzut-au, şi au cunoscut pieri- 
rea lor, că rea este; pentru aceea 
au înmulţit milostivirea sa. 

12. Mila omului către aproapele 
său, iar mila Domnului preste tot 
trupul. 

13. Muslrând şi certând şi învă- 
ţând, şi întorcând ca un păstor tur- 
ma sa. 

14. Pre cei ce primesc învăţătura 
îi milueşîe, şi pre cei ce se sârgu- 
esc spre judecăţile lui. 

15. Fiule 1 In cele bune nu dâ plân- 
gere, şi în toată darea nu dâ întri- 
starea cuvintelor. 

16. Au nu roua răcoreşte căldu- 
ra? Aşâ mai bun este cuvântul de 
cât darea. r ' 

17. Au nu este mai bun cuvântul 
decât darea cea bună? Şi amândouă 
sunt la omul cel. plin de dar. 

18. Nebunul cu nemultămire im- 
pută, şi darul celui pismaş slăbeşte 
ochii lui. 

19. Mai 'nainle de ce vorbeşti, în- 



18. 8> Ps. 89, io. 
9. Iov 15, io. 



1214 CARTEA INŢELEPCIUNEI 



vată, şi mai 'nainie de boală tc gri- 
jeşle. 

20. Mai 'nâinte de judecată ispi- 
teşfe-te pre line, şi în ceasul cer- 
cetării vei aîlâ milă. 

21. Mai 'nainie de boală smere- 
şte- ie, şi în vremea păcatelor arată 
întoarcere. 

22. Nu le împiedecă a plini făgă- 
duinţa în vreme bună, si nu aşteptă 
până la moarte să te îndreptezi. 

23. Mai 'nainie de ce făgădueşti, 
le găteşle pre tine, şi nu fii ca o- 
mul cil ce ispiteşte pre Domnul. 

24. Adu'ţi aminte de mâniea cea 
din ziua sfârşitului, şi de vremea 
izbândei, când va întoarce Dumne- 
zeu faţa. 

25. Adu'ji aminte de foamete în 
vremea sălurării, şi de sărăcie şi 
lipsă în zilele avuţiei. 

26. Oc dimineaţa până seara se 
schimbă vremea, şi toate sunt grab- 
nice înaintea Domnului. 

^27. Omul înţelept, întru toate se 
va teme, şi în zilele păcatelor se va 
feri de greşală. 

28. Tot cel înţelegător cunoaşte 
înţelepciunea, şi celui ce o a aflat 
pre ea va dâ mărturisire. 

29. Cei înţelepţi !a cuvinte şi ei 
s'au înţelepţii, şi au plouat pilde a* 
lese. 

CONTENIREA SUFLETULUI. 

30. După poftele tale nu merge, 
şi de către poftele tale te întoarce. 

31. De vei dâ sufletului tău plă- 
cerea poftei, te va face pre tine bu- 
curie vrăjmaşilor tăi. 

32. Nu le veseli eu multă desfă- 
tăciune, nici te legă cu îngreuna- 
rea ei. 

33. Nu le face sărac făcând os- 
peţe din împrumutare, când n'ai ni- 
mic în pungă. 

20. 1 Corint. II, 28. 

22. Luca 18, 1; 1 Tesal. 5, 17. 

30. Rom. 6, 12; 13, 13 şi 14. 



CAP. 19. 

Despre înfrânare, trezvie, Umbuţie; de 
cel ce se bucură de nedreptate; 

de_ cel ce «« primeşte dojana; 
despre doj ană, smerenia vicleană; 
din fdţă se cunoaşte cel înţelept. 

Lucrătorul beţiv nu se va înbo- 
găţl; cel ce nu bagă seamă de 
cele mici, prea încet, va cădeâ. 

2. Vinul şi muierile înşeală pre 
cei înţelepţi. 

3. Şi cel ce se lipeşte de curve, 
mai îndrăzneţ va fi. 

4. Moliile şi viermii îl vor moşteni 
preiei, şi sufletul îndrăzneţ va pieri 
şi se va uscâ. 

5. Cel ce crede curând, uşor de 
inimă este, şi cel ce păcătuieşte, a- 
supra sufletului său greşeşte. 

6. Cel desfătat cu inima hull-se-va, 
şi cel ce urăşte vorba, mai puţin 
rău va aveâ. 

7. Niciodată nu poftori cuvântul, 
şi nimic ţie nu se va împuţinâ. 

8. Către prieten şi către vrăjmaşi 
nu povesti, şi de nu este ţie păcat, 
nu'l descoperi. 

9. Că te-a ascultat pre tine, şi 
te-a cinstit pre tine, şi cu vreme te 
va urî. 

10. Auzil-ai cuvânt? Să moară la 
tine, cutează că nu te va sparge. 

11. De către faţa cuvântului, cei 
nebun se va chinui, ca ceea ce na- 
şte prunc. 

12. Săgeată înfiptă în coapsele 
trupului, aşâ este cuvântul în inima 
nebunului. 

13. Mustră pre prieten, ca nu cumvâ 
să fi făcut aceea, şi de a făcut, mai 
mult să nu facă. 

14. Mustră pre prieten, ca nu cumvâ 
să fi zis, şi de a zis, mai mult să 
nu zică. 

15. Muslră pre prieten, că de 

1Q. 2. Facere 19, 33. 4. 1 Imp. 11, 1. 
5 lsuu Navî 9, 15 şi 22, 11. 

13. Levit. 19, 17; Mateiu 18, 15; Luca 17, 3. 



LUI ISUS FIUL LUI SIRAH 19-20 



1215 



multe ori este năpaste, şi nu crede 
tot cuvântul. 

16. Este care alunecă, ci nu din 
suflet, şi cine n'a greşit cu limba sa? 

17. Dojeneşte pre prietenul tău, 
mai 'nainte de ce'l înfricoşezi, şi dă 
loc legii celui prea înalt. 

18. Toată înţelepciunea este frica 
Domnului, şi toată înţelepciunea este 
împlinirea legii. 

19. Şi nu este înjelepciunea ştiinţa 
răutăţii; şi unde este sfatul păcăto- 
şilor, nu este înţelepciune* 

20. Este răutate, şi aceasta este 
urâciune, şi este nebun care puţin 
înţelege. 

21. Mai bun este cel ce puţin în- 
ţelege cu irică, decât cel ce priso- 
seşte cu mintea, şi calcă legea. 

22. Este isieţie vădită, şi aceasta 
este nedreaptă; şi este care întoarce 
harul, ca să arate judecata. 

23. Este care face rău, şi umblă 
smerit, şi cele din lăunfru ale lui 
sunt pline de vicleşug. 

24 Care' şi pleacă faţa sa, şi se 
face surd unde nu'l ştiu, el mai în- 
tâiu va apucâ să'ţi strice. 

25. Şi măcar că pentru slăbiciu- 
nea puterii nu poate păcătui, de va 
află vreme va face rău. 

26. Din vedere se cunoaşte omul, 
şi din chipul feţii se cunoaşte cel 
înţelept. 

27. Îmbrăcămintea bărbatului, râ- 
sul dinţilor, şi călcarea omului ve- 
stesc de ale lui. 

28. Este mustrare, care nu este 
cuvioasă, şi este care tace, şi ace- 
sta este înţelept. 

CAP. 20. 

Despre dreapta întrebuinţare a limbii. 
Darurile şi minciuna, 

Mai bine este a mustră, decât a 
se mâniâ pe ascuns. 

17. Iacov 3, 8. 



2. Şi cel ce se mărturiseşte, dela 
scădere se va opri. 

3. Precum este pofta famenului a 
strică fecioria fetei* aşâ este cel ce 
cu sila face judecată. 

4. Este, care tace şi se află înţe- 
lept, şi este, care se face urît pen- 
tru vorba cea multă, 

5. Şi este, care tace pentrucă n'are 
ce să răspunză, şi este care tace 
pentru că ştie vremea. 

6. Omul înţelept va lăceâ până la 
vreme, iar cel îngâmfat şi nebun va 
frece presle vreme. 

7. Cel ce înmulţeşte cuvintele, u- 
rî-se-va, şi cel ce'şi iâ luiş putere, 
se va urî. 

8. Este spor omului întru cele rele, 
şt este aflare spre scădere. 

9. Este dare care nu'ţi va folosi, 
şi este dare, a căreea îndoită este 
răsplătirea. 

10. Este micşorare pentru mărire, 
şi este care din smerenie şi-a ridi- 
cat capul. 

11. Este care cumpără multe cu 
puţin, şi este care plăteşte cu şapte 
părţi mai mult. 

12. Cel înţelept în cuvinte, iubit 
se va face pre sine, iar darurile ce- 
lor nebuni se vor lepădă. 

13. Darul celui fără de minte nu'ţi 
va folosi ţie; că ochii lui în loc de 
unul, sunt mulţi. 

14. Puţine va dă şi mulie va im- 
pută, şi va deschide gura sa ca un 
pristav. 

15. Astăzi va dâ împrumut, şt 
mâine va cere înapoi. Urît om este 
unul ca acesta. 

16. Nebunul va zice: nu este mie 
prietin/şi nu este har înlru bună- 
tăţile mele. 

17. Cei ce mănâncă pâinea mea, 
sunt răi cu limba. 

18. De câte ori şi câţi îl vor bat- 
jocori pre el? 

19. Mai bună este căderea pre 



1216 



CARTEA IN^ELEPCIUNEI 



pământ, decât căderea limbei; aşâ 
căderea celor răi decirsb vâ venî. 

20. Omul nemuljămifor este po- 
veste fără de vreme, pururea va fî 
în gura celor 'neînvăţa ţi. 

21. Din gura nebunului se ya goni 
pilda, că nu o ya zice în vremea ei. 

22. Este care de nevoie se opre- 
şte a păcătui, şi întru odihna sa nu 
se va umili, 

23. Este care'şi pierde sufletul 
său pentru ruşine, şi de către faţa 
cea fără de minte îl va pierde preel. 

24. Este care pentru ruşine îăgă- 
dueşte har prietenului, şi'l câştigă 
pre el vrăjmaş în zadar. 

25. Batjocură rea este la qm min- 
ciuna, în gura celor neînvăţaţi pu- 
rurea va fi. 

26. Mai bun este furul, decât cel 
ce pururea minte; iar amândoi pier- 
zarea vor moşteni 

27. Năravul omului mincinos este 
ocară, şi ruşinea lui este cu el pu- 
rurea. 

CUVINTELE PILDELOR 

28. Cel înţelept la cuvânt se va 
înălţă pre sine, şi omul înţelept va 
plăceâ celor mari. 

29. Cel ce lucrează pământul, în- 
năltâ-va stogul său, şi cel ce place 
celor mari, curăjîse-va de nedrep- 
tate/ 

30. Ospejele şi darurile orbesc o- 
chii înţelepţilor, şi ca zăbala în gură 
abat mustrările. 

31. înţelepciunea ascunsă şi co- 
moara neştiută, ce îoîos este de 
amândouă? 

32. Mai bun este omul, care îşi 
ascunde nebunia sa, decât omul, 
care îşi ascunde înţelepciunea sa. 



20. 29. Pilde 28, 19; 12, 11. 
31, Eşire 23, 8; H 2 Lege 16, 19. 



CAP. 21. 

Îndemnare a se feri de păcate. Deo- 
sebirea între înţelepţi şi nebuni după 
însuşirile lor. 

Fiule, păcătuil-ai? Să nu mai a- 
daogi încă; şi pentru cele mai 
dinainte ale tale te roagă. 

2. Ca de faţa şarpelui fugi de pă- 
cat; că de te vei apropia de el, te 
va muşcâ. £ 

3. Dinţi de leu sunt dinţii lui, cari 
omoară sufletele oamenilor. 

4. Ca sabia cea de amândouă păr- 
ţile ascuţită, este toată fărădelegea; 
rana ei n'are vindecare. 

5. Batjocura şi semejia vor pu- 
stii avuţia; aşâ şi casa celui tru- 
faş se va pustii. 

6. Rugăciunea săracului din gură 
până la urechile lui, şi judecata lui 
degrab va veni. 

7. Cel ce urăşte mustrarea, ur- 
mează pre păcătos, şi cel ce se 
teme de Domnul, se va întoarce din 
inimă. 

8. De departe este cunoscut Cel 
cu limba tare, şi cel înţelept ştie 
când alunecă el. 

9. Cel ce îşi zideşte casă cu bani 
streini, asemenea este celui ce îşi 
adună pietre de mormînt. 

10. Câlţi adunaţi este adunarea 
celor fărădelege, şi pierirea lor pară 
de foc. 

11. Calea păcătoşilor este nete- 
zită cu pietre, şi la sfârşitul ei este 
groapa iadului. 

12. Cel ce păzeşte legea, îşi stă- 
pâneşte cugetul său; şi sfârşitul te- 
merii de Domnul este înţelepciunea. 

13. Nu se va învăţă cel ce nu 
este isteţ; este isteţie, care înmul- 
ţeşte amărăciunea. 

14. Ştiinţa celui înţelept se va în- 
mulţi ca un potop, şi sfatul lui ca 
un izvor de vieaţă. 

15. Inima nebunului ca un vas 



LUI ISUS FIUL LUI SIRAU 21-22 



1217 



spart, şî nici o ştiinţă nu va ţineâ. 

16. Cuvânt înţelept de va apzî cei 
ştiutor, îăudâ'î-va pre el şi presfe 
eî va adauge. 

17. Auzit-a cel răsfăţat şi nu i-a 
plăcut, şi l-a lepădat înapoia sa. 

18. Vorba nebunului ca sarcina 
în cale; iar prin buzele celui înţe- 
lept, se va afla har. 

19. Gura înţeleptului se va căutâ 
întru adunare, şi cuvintele lui le va 
cugeti în inimă. 

20. Ca o casă stricată, aşâ este 
celui nebun înţelepciunea, şi şfiinfa 
celui neînţelegător, cuvinte neispi- 
tite. v 

21. Obezi în piqicarele celor ne- 
buni este învăţătura şi ca cătuşile 
în mâna cea dreaptă. 

22. Nebunul când râde, îşi înaljă 
glasul său ; iar omul cuminte a- 
beâ încet va zâmbi 

23. Ca podoaba cea de aur este 
învăţătura la cel înţelept şi ca bră- 
ţarea în bra{uî drept. 

, 24. Piciorul nebunului grabnic 
este în casă ; iar omul cel ce are 
multă ştiin{ă, se va ruşinâ de tajâ. 

25. Nebunul pre uşe se uită în 
casă ; iar omul cel învăţat stă a- 
fară. ? 

26. Semn de om prost este a a- 
scultâ la uşe ; iar cel înţelept se 
va îngreuiâ de astfel de necinste. 

27. Buzele limbuţilor înfr'acestea 
se vor îngreuiâ ; iar cuvintele ce- 
lor înţelepţi se vor cumpăni. 

28. In gura nebunilor este inima 
lor; iar în inima înţelepţilor este 
gura lor. 

29. Când blestemă cel necredin- 
cios pre satana, însuş îşi blesfeamă 
sufletul său. 

30. Pângăreşte sufletul său cel 
ce şopteşte, şi ori unde va lăcul se 
va urî. 



, C'.A.F*. 22. 

Cel leneş la toţi este necinsiit. Despre 
fiii cei neînvăţaţi şi rmt crescuţi', şi 
de greşalele care strică prieteşugul. 

Pietrei celei întinate s'a asemănat 
leneşul ; şi toji vpr şuerâ da 
batjocura lui. 

2. Asemenea băligii cei din gu- 
noiu esl.c leneşul ; tot cel ce o va 
ridică. îşi va scutura mâna. 

3. Ruşine tatălui este fiul neîn- 
văfaf ; iar fata spre scădere s'a 
născut. 

4. Fata înţeleaptă moştenî-va pre 
bărbatul său ; iar cea fără de ru- 
şine este de întristare celui ce o a 
născut. 

r , Pre fată şi pre bărbat ruşi- 
n« cea îndrăzneafă, şi dela a- 
mândoi va fi necinstită. 

6. Muzica în jale este poveste 
fără de vreme ; bătăile şi certarea 
în toată vremea sunt înţelepciune. 

7. Cel ce învaţă pre cel nebun, 
este ca şi cel ce lipeşte hârbul şi 
deşteaptă din somn greu pre cel ce 
doarme. 

8. Ca şi cum ar povesti celui ce 
dormitează, aşâ este cel ce pove- 
steşte celui nebun, şi la sfârşit vr 
zice, ce este ? 

9. Pentru mort plânge, că i-a 
lipsit lumina, şi pentru cel -nebun 
plânge, că i-a lipsit înţelegerea. 

10. Mai cu dulceajă plânge pre 
mort, pentru că s'a odihnit ; iar 
viea{a nebunului mai rea este decât 
moartea. 

ÎL Plânsul pentru mort să fie 
şapte zile ; iar pentru cel nebun şî 
necredincios, în toate zilele vieţii 
lui. i-: 

12. Cu cel nebun nu înmulţi vorba, 
şi la cel neînţelegător nu merge. 

13. Fereşfe-te de el, ca să nu 



22. Jl > Facere 50, 10. 



Biblia. 



57. 



1218 



CARTEA INŢ ELEPCIUNEI 



aibi necaz şi să nu te spurci întru 
scuturarea lui. 

14. Fereşte-fe de el şi vei aflâ 
odihnă, şi nu te lenevi înfru nebu- 
nia îui. 

15. Ce este mai greu decât plum- 
bul, şi ce alt este numele lui îără 
numai, nebun ? 

16. Mai lesne este a purtâ nisip, 
sare şi fier, decât a lăcui cu omul 
neînţelegător. 

17. Inchietura de lemn legată în 
zidul casii, nu se va risipi de cu- 
tremur; aşâ inima cea întărită cu 
cugetul statului în vreme, nu se va 
teme. 

18. Inima cea aşezată pre cuge- 
tul înţelegerii, este ca podoaba ni- 
sipoasă a păretelui neted. 

19. Parii sus puşi nu pot stâ 
împrofiva vântului ; aşâ inima fri- 
coasă în cugetul nebunului, înain- 
tea a ori ce frică nu va stâ. 

20. Cel ce împunge ochiul, va 
scoate lacrâmi, şi cel ce împunge 
inima, face simţire. 

21. Cel ce aruncă piatră asupra 
celor zburătoare, le goneşte pre eîe, i 
şi cel ce ocărăşte pre prietin, strică 
prietenia. 

22. Asupra prietinului de vei scoate 
şis*biea, să nu te desnădăjdueşti, 
că este întoarcere. 

23. Asupra prietinului de vei de- 
schide gura, să nu te sîieşfi, pen- 
trucă este împăcăciune. 

24 Afară de batjocură şi de tru- 
fie şi de descoperirea tainei, şi de 
rana vicleană, pentru acestea va 
fugî tot prietinul. 

25. Să aibi credinţă către aproa- 
pele tău întru sărăcia lui, ca îm- 
preună cu el să te saturi de bună- 
tăţile lui. 

26. In vremea nevoii lui rămâi la 
el, ca întru moştenirea lui, împreună 
să moşteneşti. 

16. Pilde 27, 3. 



27. înaintea focului abur de cup- 
tor şi fum ; aşâ sunt înaintea sân- 
giurilor sudălmi. 

28. Pre prietin a-1 acoperi nu mă 
voiu ruşina, şi de către faţa lui nu 
mă voiu ascunde. 

29. Măcar şi rele de mi s'ar în- 
tâmplă pentru el, ori cine va auzi, 
se va ferî de el. 

30. Cine va dâ pază gurii mele, 
şi preste buzele meie pecetie de în- 
ţelepciune, să nu caz pentru ea, şi 
să nu mă piarză limba mea. 

CAP 23., 

Rugăciune către Dumnezeu pentru do- 
bândirea înţelepciunii cei adevărate, 
pentru înfrănarea limbii şi a, poftelor. 

Doamne Părinte şi Stăpânul vi- 
eţii mele! Să nu mă părăseşti 
în sfatul lor, şi să nu mă laşi să 
caz întru ei. 

2. Cine va pune preste cugetul 
meu bătăi? Şi preste inima mea în- 
văţătura înţelepciune!? Că preste 
necunoştinţele mele nu vor cruţa, 
şi să nu se arate de faţă păcatele 
lor. 1 . 

3. Ca să nu crească neştiinţa mea, 
şi păca tele mele să se înmulţească, 
şi să caz înaintea vrăjmaşilor, şi 
să se bucure de mine vrăjmaşul 
meu. 

4. Doamne Părinte şi Dumnezeul 
vieţii meie! înălţarea ochilor nu'mi 
dâ mie, şi pofta o întoarce dela 
mine. 

5. Pofta pântecelui şi a împreu- 
nării trupului să nu mă cuprinză 
pre mine, şi sufletului celui fără de 
ruşine să nu mă dai pre mine. 

ÎNVĂŢĂTURA GURII. 

6. învăţătura gurii auziţi fiilor, 
care cine o va păzi, nu se va prin- 
de cu buzele sale. 

7. Cu nebuniea sa se va prinde 

30, Ps. 140, 3. 



LUI ISUS FIUL LUI SIRAH 23 



1219 



păcătosul; suduitorul şi trufaşul se 
-vor sminfî întru acelea. 

8. A jură nu'ţi învăţă gura ta, şi 
a numi pre oe] sfânţ, nu te obişnui. 

9. Că precum sluga, care adesea 
ori se cercetează, multe bătăi iâ; 
aşâ şi ce! ce jură şi pururea nu- 
meşte pre cel sfânt, de păcat nu se 
va. curăţi. 

10. Bărbatul, care mult jură, se va 
itmpleâ de fărădelege, şi nu se va de- 
părtâ dela casa lui biciul. 

11. De va greşi, păcatul lui asu- 
pra lui va fi, şi măcar de va Srece 
cu vederea, îndoit greşeşte. 

12. Şi de a jurat îndeşert, nu se 
va îndreptă, că se va umplea de 
rele casa iui. 

13. Este graiu tocmai îmbrăcat 
cu moartea; să nu se afle acesta 
întru moştenirea lui lacov. 

14. Că dela cei binecredincioşi 
toate acestea se vor depărta, şi în 
păcate nu se vor tăvăli. 

15. Cu vorba cea fără de cum- 
pătare nu'li obişnui gura la, că este 
întru aceea cuvântul păcatului. 

16. Adu'ţi aminte de tatăl tău şi 
de muma ta, când şezi în mijlocul 
celor mari. 

17. Ca nu cumvâ să'şi ufte de 
iine Dumnezeu înaintea lor, şi cu 
năravul tău te vei nebuni. 

^!8. Şi ai vreâ să nu te fi născut, 
şi'fi vei blestema ziua naşterii tale. 

19. Omul, care se obişnueşte cu 
cuvinte de sudalmă, în toate zilele 
sale nu se va înţelepţi. 

20. Două feluri înmulţesc păca- 
tele, şi al treilea aduce urgie. 

21. Sufletul fierbinte este ca fo- 
cul arzător, care nu se stinge până 
ce se potoleşte. 

22. Omul curvar în trupul cărnei 
sale, nu va înceta până nu va a- 
Jâfâ foc. 



I 23. Omului curvar toată pâinea 
j este dulce, nu va înceta până la 
sfârşit. 

24. Omul care pâşeşfe din patul 
său, zicând întru sufletul său: cine 
mă va vedea? 

25. Întuneric este împrejurul meu, 
păreţi! mă acopere şt nimeni nu 
mă vede, pentruce mă sîiesc? 

26. Păcatele mele nu le va po- 
meni cel prea înalt, dar ochii oa- 
menilor frica lui; 

27. Şi nu ştie, că ochii Domnu- 
lui de zece mii de ori sunt mai lu- 
minoşi decât soarele, şi privesc la 
toate căile oamenilor, şi văd toate 
părţile cele ascunse. 

28. Mai 'nainte de ce s'a făcut, 
toate sunt cunoscute lui; aşâ şi 
dupăce s'a săvârşit. 

29. Acesta în uliţile cetăţii şe va 
izbândi, şi unde n'a gândit se~va 
prinde. 

30. Aşâ şt muierea care'şi lasăbăr- 
batul, şi face moştenitor din streini. 

31. Că întâîu legea Domnului a 
călcat, a doua bărbatului său a gre- 
şit, a treia cu curvie a preacurvif, 
i deta bărbat sirein a făcut copii. 
| 32. Aceasta la adunare se va a- 
J duce, şi pentru fiii ei cercetare va îi. 

33. Nu se vor lăţi cu rădăcina fiii 
ei, şi ramurile ei nu vor dâ rod. 

34. Rămâneâ-va întru blestem po- 
menirea ei, şi ocara ei nu se va 
şterge. 

35. Şi vor cunoaşte cei rămaşi, 
că nimic nu este mai bun decât 
frica Domnului, şi nimic nu este 
mai dulce decât a ţineâ poruncile 
Domnului. 

36. Mărire mare este a urma pre 
Dumnezeu, că lungimea zilelor vet 
luâ dela el. 



23- 9. Eşire 20, 7; Mateiu 5, 33. 
19. 2 Imp. 16, 7. 



25. Isala 29, 15. 

30. Lev. 20, 10; H 2 Lege 22, 22. 



1220 



CARTEA INTELE P CTUN EI 



CAP. 24. 

Numără laudele înţelepciunei. 
Folos pi şi începerea ei. 

Înţelepciunea va îăiîdâ sufletul său, 
şi în Mijlocul poporului se va mări. 

2. Intru adunarea celui prea înall 
va deschide gura sa, şi înaintea pu- 
terii lui se va lăudâ. 

3. Eu din gura ceiui prea înalt 
am ieşit, şi ca negura am acoperit 
pământul. 

4. Eu Intru cele înalte m'am să- 
lăşluit, şi scaunul meu este în stâlp 
de nor. 

5. Incunjurarea cerului am încun- 
jurat singură, şi în fundul adâncuri- 
lor am umblat 

6. In valurile mării şi în lot pă- 
mântul, şi în tot poporul şi nea- 

"mtîl am câştigai. 

7. După toate acestea am cercat 
oij$mS, într'a cui moştenire aş să- 
lăşlui. 

8. Atunci mi-au poruncii mie Fă- 
cătorul tuturor, şi cel ce m'au făcut 
pre mine, au aşezat lăcaşul meu, 

9; Şi ^au' zis: întru lacov iăcueştc, 
şi întru Israil moşteneşte. 

10. Mai 'nainie de veac dintru în- 
ceput m'au zidit pre mine, şi până 
în veac nu mă voiu sfârşi. 

11. în lăcaşul cel sfânt înaintea 
lui am slujit, şi aşâ în Sion m'am 
întărit. 

12. In cetatea cea iubită aşijderea 
m'au odihnit, şi în Ierusalim pute- 
rea mea. 

13. Şi m'am înrădăcinat în popor 
mărit în partea Domnului a moşte- 
nirei lui. 

14. Ca un chedru în Livan m'am 
înăljat, şi ca un chiparos în munţii 
Ermonului, 

15. Ca un finic în ţărmuri m'am 
înălţat, şi ca sădiiurile trandafirului 
în Icrihon. 

24. 10. PMe 8, 22. 



16. Ca un măslin frumos în câmp, 
şi m'am înăljat ca un paltin. 

17. Ca scbrjişoafa şi aspalaful 
mirosurilor am dat - 'miros, şi ca 
smirna cea aleasă am slobozit bun 
miros. 

18. Ca halvanul şi ca xmixul, şi 
ca sfachea şi ca. aburul Llvanului 
în cort. 

19. Eu ca un terevint am întins 
ramurile mele, şi ramurile mele suni 
ramurile mărirei şi aie darului. 

20. Eu ca o viţă am odrăslif dar„ 
şi florile mele sunt rodul mărirei şi 
al avuţiei. 

21. Apropiaji-vă către mine cei ce 
mă poftiţi pre mine, şi vă săturaţi 
din rodurile mele. 

22. Că pomenirea mea este mal 
dulce decât mierea, şi moştenirea 
mea decât fagurul mierii. 

23. Cei ce mă mănâncă pre mine, 
iar vor flămânzi; şi cei ce mă beau 
pre mine, iar vor însefoşâ. 

! 24. Cel ce mă ascultă pre mine, 
nu se va ruşinâ, şi cei ce lucrează 
întru mine, nu vor păcătui. 

25. Toate acestea sunt cartea le- 
găturii Dumnezeului celui prea în- 
nalt, legea, care o a poruncit Moisi 
moştenire adunărilor lui .lacov. 

26. Cel ce umple ca Fisonul în- 
ţelepciunea, şi ca Tigrul în zilele 
tinerilor. 

27. Cel ce umple ca Eufratul în- 
ţelegerea, şi ca Iordanul în zilele 
secerii. 

28. Cel ce arată ca lumina învă- 
ţătura, ca Ohionul în zileie culesului. 

29. Cel dintâiu nu o a cunoscut 
desăvârşit; aşijderea şi cel de pre 
urmă nu o va străbate pre ea. 

30. Decât marea s'a înmulţit cu- 
getul ei, şi sfatul ei decât adâncul 
cel mare. 

31. Şi eu ca o albie de rîu şi ca 
un şipot de apă am ieşit în Raiu. 

23. Ioan 6, 35. 26. Fac. 2, 11. 
27. Isus Navi 3, 15. 



LUI ISUS FIUL LUI SIRAH 24—25 



1221 



32. Zis-am; adăpâ-voiu grădina I 
mea şi voiu îmbăia ' sădirea mea. 

33. Iată s'a făcut mie din albie 
rîu, şi din rîul meu s'a făcu* mare. 

34. Că învăţătura ca zorile o lu- 
minez, şi o arăt p.re ea până de- 
parte. ,, j 

35. Şi ca prorociea voiu turnă în- 
văţătura, şi o voiu lăsâ pre ea în 
neamurile veacurilor. 

36. Vedeţi că nu pentru mine nu- 
mai m'am ostenit, ci pentru to(i cei 
ce o caută pre ea. 

CAP. 25. 

Trei lucruri sunt f tăcute lui Dum- 
nezeu, şi trei urâte. Nouă cugetări 
fericeşte inima. Despre muierea 
limbută $ rea. 

In trei m'am împodobit, şi m'am 
sculat frumoasă înaintea Domnu- 
lui şi înaintea oamenilor. 

2. Unirea irajilor şi prieteşugul 
vecinilor, şi bărbatul cu muierea 
care se înţeleg bine unul cu altul. 

3. Iar trei lucruri a urît sufletul 
meu, şi foarte m'am scârbit de 
vieaţa lor: 

4. Săracul trufaş, bogatul minci- 
nos şi bătrânul prea curvar şi lip- 
sit de înfelepciune. 

5. In tinereţele tale n'ai adunat, 
şi cam vei afla la bătrânelele tale? 

6. CM de frumos lucru este cărunte- 
lor judecata, şi celor bătrâni a cu- 
noaşte sfatul. 

7. Cit este de frumoasă la cei 
bătrâni înţelepciunea şi la cei mă- 
riţi înţelegerea <şî sfatul 

8. Cununa bătrâneţeior este ispi- 
tirea de multe, şi mărirea lor frica 
Domnului. 

9. Nouă cugetări am fericit în 
Inima mea şi a zecea o voiu grăi 
cu limba: 

10. Omul care are bucurie de fii 
şi care trăeşte şi vede căderea vrăj- 
maşilor. 



11. Fericit este cel ce lăcueşte 

cu femeie înţelegătoare şi care cu 
limba n'a alunecat şi care n'a slu- 
jii celui mai nevrednic decât sine. 

12. Fericit este cel ce a aflat în- 
ţelepciunea şi cel ce o grăeşte la 
urechile celor ce o ascultă. 

13. Cât de mare este cel ce a a- 
îial înţelepciunea ? Ci nu este mai 
mare decât cel ce se teme de Dom- 
nul 

14. Frica Domnului toate le co- 
vârşeşte, şi cel ce o ţine pre ea, 
cui se va asemănă? 

15. Toată rana nu este ca rana 
inimii, şi toată răutatea nu este ca 
răutatea muierii. 

16. Toată asuprirea, nu este ca 
asuprirea celor ce te urăsc şi toată 
isbânda, nu este ca isbânda vrăj- 
maşilor. 

17. Nu este cap mai veninaf de 
cât capul şarpelui, şi nu este mânie, 
decât mânica vrăjmaşului. « 

18. Mai bine voesc a lăcuî cu 
leu şi cu balaur, decât a lăcuî cu 
muierea cea rea. 

19. Răutatea muierei schimbă o- 
brazul ei şi întunecă fata ei ca un 
sac. 

20. In mijlocul vecinilor săi va 
cădeâ bărbatul ei, şi auzind va sus- 
pină amar. 

21. Toată răutatea este mică pre 
lângă răutatea muierii ; soarta păcă- 
tosului să cază preste ea. 

22. Cum este suişul nisipos supt 
picioarele bătrânului ; aşâ este mu- 
ierea limbută bărbatului liniştit. 

23. Nu căuta la frumuseţea mu- 
ierii şi nu pofti muiere pentru fru- 
museţe. 

24. Mânie şi obrăznicie şi ruşine 
mare este, când muierea agoniseşte 
bărbatului său. 

25. Inimă smerită şi faţă tristă şi 
rana inimii este muierea rea. 

25. 11. lacov 3, 2. 18. Pilde 21, 19. 



1222 



CARTEA INŢELEPC1UNEI 



26. Mâini leneşe şi genunchi slă- ! 
bănoage este muierea rea, care nu'şi 
fericeşte bărbatul său. 

27. Dela muiere esle începutul 
păcatului şi prin ea tofi murim. 

28. Nu dâ apei loc să iasă, nici 
muierii rele volnicie. 

29. De nu umblă după mâna ta, 
dela trupul tău o depărtează pre ea. 

CAP. 26. 

Lauda femeilor celor bune, mustrarea 
celor rele şi paza fetelor. 

Fericii este bărbatul muierii cei 
bune, şi numărul anilor lui în- 
doit este. 

2. Muierea vrednică veseleşte pre 
bărbatul său, şi anii lui îi va um- 
plea de pace. 

3. Muierea bună, parte bună în 
partea celor ce se tem de Domnul 
se va dâ. 

4. Şi a bogatului şi a săracului 
inima este bună şi în toată vremea 
faţa veseiă. 

5. De trei s'a temut inima mea, 
şi de faţa lucrului al patrulea mă 
înfricoşez : 

6. De pâra cetăţii, de adunarea 
poporului şi de asuprirea minci- 
noasă; acestea toate sunt mas rele 
decât moartea. 

7. Durere inimii şi jale este mu- 
ierea răvnitoare asupra altei muieri, 
şi biciul limbii, ceeace în toate se 
amestecă. 

8. Ca jugul de boi, care se clă- 
teşte, este muierea rea; cel ce o fine 
pre ea, ca şi cei ce prinde scorpie. 

9. Urgie mare este muierea beţivă 
şi ruşinea sa nu o va acoperi. 

10. Curviea muierii întru ridicarea 
ochilor şi în genele ei se cunoaşte. 

11. Preste fata cea fără de ruşine 
întăreşte paza, ca nu aflând prilej, 
să'şi plinească pofta sa. 

27. Facere 3, 6. 
26. 2. Pilde 31, 10. 



Î2. De ochiul neruşinos fereşle- 
te şi nu te miră de'ţf va greşi {ie. 

13. Precum călătorul însetoşat 
îşi deschide gura ^sa şi din toată 
apa cea de aproape beâ. 

14. In preajma a tot parul va şe- 
deâ şi împrotiva săgeţii va deschide 
tolba. 

15. Harul muierii va veseli pre 
bărbatul ei şi oasele lui le va în- 
grăşâ ştiinţa ei. 

16. Dărui Domnului este muierea 
făcută, şi nu este schimbare sufle- 
tului învăţat. 

17. Dar preste dar este muierea 
ruşinoasă şi nici o cumpănire nu 
este vrednică sufletului celui în- 
frânat. 

18. Soarele când răsare întru 
ceîe înalte aie Domnului, şi frumu- 
seţea muierii cei bune, podoabă este 
casii sale. 

19. Lumina care luminează în 
sfeşnicul cei sfânt, şi frumuseţea 
feţii când este în vârstă statornică. 

20. Stâlpi de aur pre temeiuri de 
argint şi picioarele frumoase preste 
pieptul celui bine întărit. 

21. Fiule î Păzeşîe'ţi întreagă 
floarea vârstei tale, şi nu dâ altora 
tăria ta. 

22. Peniru două lucruri se întri- 
stează inima mea, şi pentru aJUrei- 
lea îmi vine mie mânie: c 

23. Omul răsboinic că pierde pen- 
tru neavere, şi oamenii cei înţele- 
gători că nu sunt băgaţi m seamă. 

24. Când se abate cinevâ dela 
dreptate la păcat» Bomnul pre ace- 
la'l va găti spre sabie. 

25. Anevoie va scăpa neguţătorul 
de greşală, şi câreiumarul nu va fî 
fără de păcat. 



LUI ISUS FIUL LUI SIRAH 27 



1223 



CAP. 27- - | 

Despre lipsa şi scumpele. Despre cum- 
părare şi vânzare. Infrânarea _ limbei; 
cinstirea prietinilor. 

Pentru dobândă mulţi au păcătuii, 
şi cel ce cearcă să se îmbogă- 
ţească, întoarce'şl-va ochiul său. 

2. Intre încheieturile bieiriîor se 
înfige ţăruşul, şi între vânzare şi 
cumpărare se va strânge păcatul. 

3. De nu se va ţineâ cinevâ pre 
sine cu deadinsul în îrica Domnu- 
lui, curând se va strica casa lui. 

4. Când se clăteşte ciurul, rămân i 
gunoaele; aşa şi plevde omului în 1 
gândul lui. 

5. Vasele olarului le lămureşte cup- 
torul; iar ispita omului cugetul iui. 

6. Cum a fost lucrat pomul., arată j 
rodul iui; aşâ şi cuvântul arată gân- ! 
dul cel din inima omului. i 

7. înainte de ce gândeşti, să nu j 
lauzi pre bărbat, că aceasta este 
ispita oamenilor. 

8. De vei alergă după dreptate, o 
vei prinde şi te vei îmbrăcă cu ea 
ca şi cu o haină lungă de mărire. 

9. Pasările la cele ce sunt ase- i 
menea lor poposesc, şi adevărul la j 
cei ce'l fac pre el, se abate. j 

10. Leul vânatul pândeşte; aşâ şi j 
păcatele pre cel ce fac nedreptăţi. * 

11. Vorba celui cuvios totdeauna { 
cu înţelepciune; iar cel nebun se j 
schimbă ca luna. j 

12. între cei neînjelegători păze- 
şte vremea; iar între cei înţelepţi 
adeseori să fii. 

13. Vorba nebunilor urîcioasă este, 
şi rîsul lor în desfătarea păcatului. 

14. Vorba celui ce mult sc jură, 
ridică părul şi vrajba lor astupă u- 
rechile. 

15. Vărsare de sânge vrajba tru- 
faşilor, şi sudalma lor grea la auz 
csfe. 

16. Cel ce descopere fainele, a pier- 



dut credinţa, şi nu va aîlâ prielirr 
după inima sa. 

17. Iubeşte pre prietin şi fii cre- 
dincios cu el; iar de vei descoperi 
fainele lui, nu vei mai fi cu el. 

18. Că precum pierde omui pre 
vrăjmaşul său; aşâ şi tu ai pierdut 
prieteşugul aproapelui tău. 

19. Şi ca şi cum ai fi slobozit a 
pasăre din mâna fa; aşâ ai lăsat 
pre aproapele tău, şi nu'l vei mal 
vânâ pre el. 

20. Nu alergă după el, că departe 
s'a depSrfaf şi a fugit ca o căpri- 
oară din laţ. 

2î. Că rana se poate legă, şi pen- 
tru vrajbă este pace; iar cel ce a 
descoperit fainele, a pierdut încre- 
derea, 

22. Cel ce face cu ochiul, meşte- 
şugeşte rele, şi nimeni nu'l va de- 
părta pre eî dela aceea. 

23. înaintea ochilor tăi înduicî-va 
gura ta, şi de cuvintele tale se va 
mlrâ. 

24. Iar după aceea îşi va întoarce 
gura sa, şi la cuvintele tale va a- 
daoge poticneală. 

25. Muîie am urî!, şi pre acesta 
n'am cu ce să'l aseamân; şi Dom- 
nul îl va urî pre el. 

26. Cel ce aruncă piatră în sus, 
preste capul său o aruncă, şi lovi- 
tura vicleană despicâ-va ranele. 

27. Cel ce sapă groapa altuia, că- 
deâ-va el înfr'însa, şi cel ce întinde 
cursă, prinde-se-va într'însa. 

28. Cel ce face rele, preste el vor 
cădeâ, şi nu va cunoaşte de unde'i 
vin lui. 

29. Batjocura, sudalma celor tru- 
faşi, şi izbânda ca leul va pândîa- 
supra lor. 

30. In laţ se vor prinde cei ce se 
bucură de căderea celor drepţi, şi 
durerea îi va mistui pre ei mai 'na- 
infe de ce vor murî. 

27. 22. Pilde io, îi. 
27. Pilde 26, 27 î Ecles, 10, 8. 



1224 



CARTEA ÎNŢELEPCIUNE! 



31. Mâniea şi urgiea sunt lucruri 
urîfe; şi bărbatul păcătos le {ine 
minte. 

CAP. 28. 

A nu pofti izbândă, ci a iertă strâm- 
bătaiea. Răutăţile linibei şi primejdiile 
ei, şi pre aceasta a o în/rând. 

Cel ce'şi izbândeşte dcla Domnul, 
va afla izbândă, şi păcatele iui 
finând, le va finea. 

2. Iartă nedreptatea aproapelui tău, 
şi atunci când te vei rugă tu, se vor 
ierta ţie păcatele. 

3. Omul asupra omului ţine mâ- 
nie şi dela Dumnezeu cere vinde- 
care. 

4. De omul cei asemenea lui nu'i 
este milă, şi pentru păcatele sale 
se roagă. 

5. El fiind trup Jine mânie şi cine 
va curăjl păcatele iui? 

6. Âdu'(i aminSe de cele mai de 
pre urmă : de stricăciune şi de 
moarte şi ie păzeşie de vrajbă şi 
rămâi Intru porunci, 

7. Adu'ţi aminte de porunci şi 
de aşezământul de lege aî celui 
prea înalt şi nu te mânieâ pre a- 
proapele, ieriându'i Iui neştiinţa. 

8. Depărîează-ie de vrajbă şi vei 
împuţina păcatele, că omul mânios 
va aţâţă vrajbă. 

9. Şi omul păcătos va turbura 
pre prieten ş! între oamenii cei ce 
au pace, va arunca vrajbă. 

10. Precum este materiea focului, 
aşâ se va aprinde şi după putere 
vrajba va creşte. 

ÎL După puterea omului va fi 
mâniea lui ; şi după cum este avu- 
ţiea lui, va înălţă mâniea sa. 

12. Sfada grabnică aprinde foc, 
şi vrajba grabnică varsă sânge. 

13. De vei suflă în scântee, se va 

28. B2 Lege 32, 35; Mateiu 6, 14; Mar» 
cu 31, 25; Rom. 12, 19. 

7. Matcu 11, 25; Romani 12, 19. 



aprinde şi de vei scuipă presfe ea 
se va stinge ; amândouă ies din 
gura ta. 

14. Pre şoptiior şi pre cel cu 
două limbi, blestemaţi'l, că pre 
mulţi cari aveau pace i-a pierdut. 

15. Limba a treia pre muîţi i-a 
clătit, şi i-a risipit dintr'un neam 
într'alt neam, şi cetăţi tari a surpat 
şi casele celor mari a stricat. 

18. Limba a treia pre muieri vred- 
nice a gonit şi le- a lipsit pre ele 
de osteneleîe lor. 

17. Cel ce ascultă de eă, nu va 
aîiâ odihnă, nici va lăcuî cu linişte. 

18. Lovitura biciului face vânălae, 
iar lovitura limbii frânge oasele. 

19. Mulţi au pierit de ascuţitul 
săbiei, ci nu ca cei ce au căzut de 
limbă. 

20. Fericii este cel ce a scăpat 
de ea şi care n'a trecut în mâniea ei. 

21. Care n'a tras jugul ei şi cu 
legăturile ei nu s'a legat. 

22. Că jugul ei jug de fier este şl 
legăturile ei sunt legături de aramă. 

23. Moarte rea este moartea ei, 
şi mai de folos este iadul decât ea. 

24. Nu va birul pre cei bine cre- 
dincioşi, şi în văpaia ei nu se vor 
arde. 

25. Cei ce părăsesc pre Domnul, 
vor cădeâ într'însa şi se va aţâţă 
înlru ei, şi nu se va stinge. 

26. Trimite-se-va asupra lor, ca 
leul şi ca pardosul, îi va pierde 
pre ei. 

27. Vezj, îngrădeşte moşiea ta cu 
spini, şi argintul tău şi aurul tău 
leagă'i bine. 

28. Şi cuvintelor tale fă jug şi 
cumpănă, şi gurii tale fă'i uşe şi 
încuetoare. 

29. lâ aminte ca nu cumvâ să 
aluneci cu ea, şi să nu cazi îna- 
intea celui ce te pândeşte cu vi- 
cleşug. 



LUI ISUS FIUL 



LUI SIRAH 29 



1225 



CAP. 29. 

Despre împrumutare şi ckezăşuire. 
Milostenie, oaspeţii cei nemulţâmitori 
şi despre nemernici. 

Cel ce face milostenie, împrumută 
pre aproapele său; şi cel ce bi- 
rueşte cu mâna sa, (ine poruncile. 

2. Împrumuta pre aproapele tău 
în vremea lipsii lui ; şi iarăş în- 
napoiază aproapelui la vremea sa. 

3. întăreşte cuvântul şi le încrede 
lui, şi în toată vremea vei aflâ ce'ţi 
este ţie de Hpsă. 

4. Mulţi ca o a tiare au socotit 
împrumutarea, şi au făcut necaz ce- 
lor ce i-au ajutat pre ei. 

5. Până va lua sărută mâna ce- 
lui ce'i dă, şi pentru banii aproa- 
pelui îşi smereşte glasul. 

6. Iar când este vremea să în- 
toarcă, îndelungează vremea şi se 
apără cu cuvinte de lene şi vinu- 
eşte vremea. 

7. De va puteâ, abia va întoarce 
jumătate şi aceea o va socofî ca o 
aflare. 

8. Iar de nu, pentru că i-a lipsit 
pre el de banii săi, se face lui 
vrăjmaş în dar. 

9. Blestemuri şi sudalme îi va 
răsplăti lui, şi în loc de cinste, îi 
va răsplăti lui necinste. 

10. Mulţi\pentru această răutate 
se întorc de către om şi nu îm- 
prumută, fernându-se să nu se pă- 
gubească în zadar. 

11. Insă cu cel smerit fii îngă- 
duitor şi nu întârzieâ a-, face milă 
cu el. 

12. Pentru poruncă ajută pre să- 
rac şi în lipsa lui să nu'l întorci 
deşărt. 

13. Pierde banii pentru frate şi 
pentru prietin, ca să nu ruginească 
supl piatră spre pierzare. 



29. 1- Pilde 31, 20, 
2. n 2 Lege 15, 7, 11; Tovit4, 12. 



14. Pune ţi comoara ta întru po- 
runcile celui prea înalt, şi mai mult 
va folosi ţie decât aurul. 

15. închide milosfeniea ta în că- 
mările tale, şi aceasla ie va scoate 
din fot răul 

16. Mai mult decât pavăza pu- 
terii şi decât suliţa tăriei împrotiva 
vrăjmaşului, se va răsboî pentru 
tine. 

17. Bărbatul bun se pune chezaş 
pentru aproapele său; iar cel ce a 
pierdut ruşinea, părăsi'l-va pre el. 

18. Binele, care ţi î-a făcut cheza- 
şul să nu l uiţi, că şi- a dat sufle- 
tul său pentru tine. 

19. Binele chezaşului îl strică păcă- 
tosul, şi cel nemuîţămifor în cuget, 
părăseşte pre cel ce î-a izbăvit pre el. 

20. Chezăşiea pre mulţi drepţi i-a 
pierdut, şi i-a clătit pre ei ca va- 
lurile mării. 

21. Pre bărbaţi puternicii-a scos 
din case, şi i-a făcut să rătăcească 
pe la neamuri streine. 

22. Păcătosul căzând în chezăşie 
şi gonind prilejuri, va cădeâ în ju- 
decată. 

23. Ajuiă pre aproapele tău după 
puterea ta, şi'ţi iâ aminte ţie să nu 
cazi. 

24. Temeiul vieţii omului esie apa, 
pâinea, haina şi casa, care'l aco- 
pere. 

25. Mai bună este vieaţa săracului 
supt acoperernânt de scânduri, de- 
cât ospeţe luminate în streini. 

26. Spre mic şi spre mare, fii vo- 
itor de bine. 

27. Rea vieaţă este din casă în casă, 
şi unde fe vei sălăşlui, nu vei des- 
chide gura ta. 

28. Ospătâ-vei şi vei adăpâ ne- 
mulţămitori, şi pre lângă acestea 
amărăciuni vei auzi: 

29. Mergi nemernice, împodobeşte 
masa, şi cu ce va fî în mâna la hră- 
neşte-mă. 



1226 



CARTEA ÎNŢELEPCIUNE! 



30. îeşi nemernice dinaintea cin- 
stei, că mi-a venit oaspeî fratele meu 
şi'mi trebueşte cssa. 

31. Grele sunt acestea omului, care 
are minte: certarea casei şi impu- 
tarea datornicului. 

CAP. 30. 

Despre certarea şi învăţătura prunci- 
lor. Îngrijirea sănătăţii. Veselia şi în- 
frânarea. 

Cel ce iubeşte pre fiul său, îl bate, 
ca mai pre urmă să se bucure 
de el 

2. Cel ce ceartă pre fiul său, îolos 
va aveâ dc el, şi între cei cunoscufi 
se va lăudă pentru el. 

3. Cel ce învaţă pre fiul său, în- 
tărită pre vrălmaşi, şi înaintea prie- 
tinilor se va bucură pentru el. 

4. Murit a tatăl lui, şi ca şi cum n'ar 
fi murit, perifrucă asemenea luiş a 
lăsat după sine. 

5. în viaţa sa a văzut şi s'a bu- 
curat, şi la moartea sa nu s'a în- 
tristat. 

6. Asupra vrăjmaşilor a lăsat iz- 
bânditor, şi prietinilor răsplăţilor 
de har. 

7. Cel ce este moale cu fiul său, 
va lega ranele lui, şi de toată stri- 
garea se vor turbură ceîe din îăun- 
tru ale Sui/ 

8. Calul neînvăţat se îace nesil- 
nic, şi fiul Slobod se îace obraznic. 

9. Hrăneşte pre fiul tău şi te va 
înfricoşâ, joacă-te cu el şi te va în- 
trista. ' 

10. Nu râde cu eî, ca nu împre- 
ună cu el să ie doară, şi mai pre 
urmă să (i se strepezească dinţii. 

11. Nu'i dâ lui volnicie ia tinereţe, 
şi nu trece cu vederea greşaleîe lui, 

12. Pleacă grumazul lui la tine- 
reţe, şi frânge coastele iui până este 
prunc, ca nu cumva învârtoşindu-se 
să nu te asculte. 



13. Ceartă pre fiuî tău, şi'l fă să 
\ lucreze, ca să nu se poticnească în- 
tru ruşine. 

DESPRE SĂNĂTATE 

14. Mai bun este săracul sănătos 
şi tare cu puterea, decât bogatul 
care are trupul său rănit. 

15. Sănătatea şi buna tărie, mat 
bună este decât tot aurul, şi trupul 
cel sănătos şi cu putere, decât a- 
vujiea nenumărată. 

16. Nu este mai bună avuţiea de- 
cât sănătatea trupului, şi nu este 
bucurie mai mare decât bucuriea 
inimii. 

17. Mai bună este moartea, decât 
vieaţa amară sau decât boala sta- 
tornică. 

ÎS. Bunătăţi multe vărsate împre- 
jurul gurei cei închise, ca bucatele 
cele puse la mormânt, : 

19. Ce foloseşte idolului jertfa ? 
Că nici nu mănâncă 1 , nici nu mi- 
roase; aşâ este pre care îl goneşte 
Domnul. 

20. Cei ce vede cu ochii şi su- 
spină, este ca şi scopitul, care îm- 
brăţişează pre fecioară şi suspină. 

21. Nu dâ spre înlristare sufletul 
tău, şi nu te necăji pre tine cu sfa- 
tul tău. 

22. Veselia inimii este vieaţa omu- 
lui, şi bucuriea omului este înde- 
îungarea zilelor iui. 

23. lubeşie'ţi sufletul tău şi'ţi 
mângâie inima îa, şi departe deîa 
tine goneşte întristarea. 

24. Că pre mulţi i-a omorît în- 
tristarea, şi nu este folos întru ea. 

25. Pisma şi mânia împuţinează 
zilele, şi grija aduce bălrâneţele mal 
înainte de vreme. 



30- 1- PMe 13, 25; 23, 13. 



LUI ISUS FIUL LUI SIRAH 31 



12£7 



CAP. 31. | 

Despre bogăţie şi sărăcie. Reguli pen- j 
tru ospeţe. Îngrijirea de sănătate 
şi cumpătarea vinului. s 

Privegherea avuţiei topeşte trupul, 
şi grija ei strică somnul. 

2. Grija privegherii va ; cere ador- 
mire, şi boala grea deşteaptă somnul. 

3. Ostenifu-s'a bogatul strângând 
bani, şi întru odihna sa se satură 
de desfătările sale. 

4. Se osteneşte săracul întru îm- 
puţinarea vieţei, şi în odihnă lipsit 
se face. 

5. Cel ce iubeşte aurul, nu seva 
îndreptă, şi cel ce aleargă după stri- 
căciune, săturâ-se-va de ea. 

6. Mulţi au căzut pentru aur, şi 
înaintea lor le-a fost pierirea lor. 

7. Lemn de împiedecare este ce- 
lor ce'i jertfesc lui; şi tot cel fără 
de minte se va prinde într'fnsul. 

8. Fericit este bogatul, care s'a 
aflat fără de prihană, şi după aur 
n'a umblat. 

9. Cine este acesta? Şi'i vom fe- j 
ricî pre el, că a făcut minunate în- 
tru poporul său. 

10. Cine s'â lămurit cu el, şi s'a 
făcut desăvârşit, 4 şi i-a fost lui spre 
laudă? * " 

îl. Cine -este care a putut călcâ 
porunca şi sn'a călcat?. Şi a putut 
face rău şi n'a făcut:? 

12. Intărî-se-vor bunătăţile lui, şi 
milosteniile lui le va povesti adu- 
narea. 

13. Când şezi la masă mare, să 
nu deschizi spre ea gâtlejul tău, 

14. Şi să nu zici: multe sunt puse 
pre masă; adu'ţi aminte, că rău lu- 
cru este ochiul viclean. 

15. Mai rău decât ochiul, ce s'a 
făcut? Pentru aceea înaintea a toată 
faţa lăcrămează, 

16. Să nu'ţi întinzi mâna undezi 
se va uita, şi să nu'ţi bagi mâna cu 
el în blid. 



17. Din tine însuţi cunoaşte ale 
aproapelui şi de tot lucrul gândeşte. 

18. Mănâncă ca un om cele ce 
sunt puse înaintea ta, şi nu clefăî, 
ca să nu te faci urîf. 

19. Încetează mai întâiu pentru 
învăţătură, şi nu fii nesăţios ca să 
nu sminteşti. 

20. Şi când şezi între mai mulţi, 

să nu întinzi mâna ta mai 'nainte 
de ei. 

21. Omului învăţat, destul este pu- 
ţin şi întru aşternutul său nu va 
răsuflă anevoie. 

22. Cu somn sănătos se odih- 
nesc maţele celui cumpătat; se scoa- 
lă dimineaţa, şi sufletul lui cu el. 

23. Truda privegherei şi a greţii 
şi eăpierea cu omul cel nesăţios. 

24. Şi de te-ai silit în mâncări, 
scoală- te ia mijlocul mâncării şi te 
vei odlhnî. 

25. Ascultă-mă fiule? Şi bagă-mă 
de seamă, şi mai pre urmă vei a- 
flâ cuvintele mele. 

26. Intru toate lucrurile tale iii sâr- 
guitor şi toată neputinţa nu te va 
întâmpina. 

27. Pre cel strălucit în pâini, bt- 
ne'l vor cuvâniâ buzele şi mărturia 
bunăfăţei lui este credincioasă. 

28. Asupra pâinei cei rele va cârti 
cetatea, şi mărturia răutăţei ei esle 
adevărată. 

29. La vin nu te face viteaz, că 
pre mulţi i-a pierdut vinul, 

30. Cuptorul ispiteşte călitura în 
stâmpărare; aşâ vinul inimile tru- 
faşilor în vrajbă. , 

31. întocmai cu vi ea ţa este omu- 
lui vinul,, de'l.vei bea fire el cu mă- 
sura sa. 

32. Ce vieaţă este celui lipsii de 
vin? Că acesta s'a făcut, ca să ve- 
selească pre oameni. 

33. Bucuria inimei şi veselia su- 
fletului este vinul, când se beâ la 
vreme cu măsură. 

31. jITPsalm 103, 16. 



CARTEA INŢELEPCIUNEI 



1228 



34. Amărăciune sufletului este vi- 
nul, când sc beâ muîi, sfezi şt că* 
dcri face. ; 

35. Beţia" înmulţeşte mânia 5 celui 
fără de minte spre împiedecare, şi 
împuţinează virtutea şi agoniseşte 
rane. 

36. La ospăţul vinului să nu mu- 
stri pre aproapele lău, şi să nii'l 
defaimi pre el la veselia lui. 

37. Cuvânt de batjocură să nu'i 
zici lui, şi să nu'l necăjeşti pre el 
cerându'i. 

CAP. 32. 

Urmarea învăţătursi. Cum se păstrează 
sănătatea. Respectul bătrânilor. Cre- 
dinţa în sine şi în Dumnezeu. 

Povăţuifor te»a pus pre tine, nu 
te ţineâ mare, fii între e{ ca şi u- 
nui dintre ei. 

2. Grijeşfe de ei şi apoi şezi, şi 
după ce vei face toate cele ce tre- 
bue, culcă-te. 

3. Ca să te veseleşti de ei, şi pen- 
tru podoabă să iei cununăm 

4. Grăieşte cela ce eşti mai bă- 
trân, că se cade ţie, cu bună şti- 
inţă, şi să nu împiedeci muzica. 

5. Unde nu este ascultare, nu văr- 
să graiuri, şi când nu este vreme, 
nu te arătă înţelept. 

6. Pecete de anţracs pre podoabă 
de aur este întocmirea cântăreţilor 
la ospăţul vinului. 

7. Pecete de smaragd cu meşte- 
şug de aur este glasul cântăreţilor 
la vinul cel dulce. 

8. Grăieşte fânărule Când ai lipsă; 
abia- de două ori de te vei întrebă. 

9. Strângeai cuvântul, cu puţine 
multe, tu ca şi cum ai şlî şi ca şi 
cum ai (ăceâ. 

10. Intre cei mai mari nu te face 
ca şi cum ai fl asemenea lor, şi altul 
grăind, nu vorbi multe. 



35. Pilde 31, 5. 



11. înaintea trăsnetului grăbeşte 
fulgerul; şi înaintea celui ruşinos 
va merge harul. 

12. La vreme te scoală, şi nu fii 
ce! mai de pre urmă; aleargă acasă, 
şi xm fii leneş; 

13. AcqIo te joacă şi'ţi fă cuge- 
tele tale, şi să nu greşeşti cu cu- 
vânt trufaş, o 

14. Şi pentru acestea binecuvin- 
fează pre cel ce fe-au făcut pre fine, 
şi te veseleşte din, bunătăţile lui. 

15. Cel ce se teme de Domnul, va 
primi învăţătura, şi cei ce mânecă, 
aî!â-vor bunăvoinţă, 

16. Cel ce caută legea, sămrâ-se- 
va dela ea, şi cel ce se îăţărniceşte, 
se va împiedica într'însa. 

17. Cei ce se tem de Domnul, a- 
fîâ-vor judecată, şi îndreptări ca lu- 
mina vor aprinde. 

18. Omul păcătos se fereşte de 
mustrare, şi după voea lui îşi va 
află potrivire. ^ 

19. Bărbatul cel de. sfat nu va 
părăsi cugetarea; iar cel strein şi 
trufaş nu se va teme de frică, de 
va şi îace cevâ fără de ^fat. ; 

20. Fără de sfat nimte. să nu faci; 
şi după ce faci, să nu' ţi pară rău. 

21. Pre cale surpată nu merge» 
ca să nu te împiedici de pietriş. 

22. Nu te încrede căii cei neispi- 
fite, şi de fiii tăi te păzeşte. 

23. In tot lucrul crede sufletului 
tău, că aceasta este paza poruncilor. 

24. Cel ce crede legii, ascultă de 
porunci; şi cel ce nădăjdueşte spre ; 
Domnul, nu se va lipsi. 

CAP. 33. 

Duwinezeiasca înţelepciune pre unii ti 

înalţă, iar fr& alţii îi smereşte. 
După dreaptă judecată, bărbatul înţe- 
lept nu se supune neînţelepţeşte fiu- 
lui său, nici femeii, nici altcuiva. 

Pre cel ce se teme de Domntil, 
nu'l va întâmpină răul, fără riu- 



LUI ÎSUS FIUL 



mai ispita, şi iarăşi îl va izbăvi 
pre el. 

2. Bărbatul înţelept nu va urî le- 
gea; iar cel ce se îăfărniceşte în- 
tr'însa, este ca corabiea în furtună. 

3. Omul înţelegător va crede le- 
gii, şi legea va îî iui credincioasă. 

4. Ca întrebarea drepţilor găteşte 
cuvântul, şi aşâ ie vei asculta, lea- 
gă împreună învăţătura şi răspunde. 

5. Ca roata carului este inima ne- 
bunului, şi ca osiea pre care se în- 
toarce^ este gândul lui. 

6. calul armăsar csie priete- 
nul hulitor, supt tot cel ce şade pre 
el rânchiază. 

7. Penlruce zi pre zi întrece, şi 
toată lumina zilei anului dela soare 
este? 

8. Cu ştiinţa Domnula s'au ose- 
bit, şi au schimbat vremi şi prăz- 
nuiri. 

9. Dintru ele unele le-au înălţat şi 
le-au sfinţit; altele le-au pus în nu- 
mărul zilelor. 

10. Şi toţi oamenii sunt din ţă- 
rână, şi din pământ s'au zidit Adam. 

11. Cu mulţimea ştiinţei Domnul 
i-au osebit pre ei, şi au schimbat 
căile lor, 

12. Dintru ei aii binecuvântat şi 
au înălţat, şi dintru ei au sfinţit şl 
i-au apropiat la sine. 

13. Dintru ei au blestemat şi au 
smerit, şi i-au scos pre ei din lă- 
caşurile lor. 

14. Ca lutul olarului în mâna iui; 
toate căile lui după bună plăcerea 
tui. 

15. Aşâ sunt oamenii în mâna 
celui ce i-au făcui pre ei, ca să le 
deâ lor după judecata sa. 

16. împrotiva răului este binele, 
şi împrotiva morţii vieaţa. 

17. Aşâ şi împrotiva cuviosului, 
cel păcătos. 

18. Aşljderea priveşte la toate lu- 

33. 10. Fac 2, 7. 14. Rom. 9, 21, 



LUI SIRAH 33 1229 



crurile celui prea Înalt, două, două, 
st unu! împrotiva altuia. 

19. Şi eu mai pre urmă am pri- 
veghiaî, şi am moştenit de tot ca 
dela început. 

20. Ca cel ce adună în vie pre 
urma culegătorilor, cu binecuvân- 
tarea Domnului am ajuns, şi cz> cel 
ce culege am umplut teascul. 

21. Socotiţi, că nu numai pentru 
mine singur m'arn ostenit; ci şi pen- 
tru toţi cei ce caută învăţătura. 

22. Ascuiîaţi-mă pre mine mai 
marii poporului, şi povăţuitorii a- 
dunării băgaţi în urechi. 

23. Fiului şi muierii, fratelui şî pri- 
etinului, în vieaţa ta să nu dai pu- 
tere asupra ta. 

24. Şi banii tăi să nu'i dai altuia, 
ca nu cumva să'ţi pară rău şi să 
te rogi pentru ei. 

25. Până trăeşti şi este suflet în- 
tru tine, nici unui trup nu te su- 
pune. 

26. Că mai bine este, ca fiii tăi 
să se roage de tine, decât tu să 
cauţi la mâinile lor. 

27. Intru toate lucrurile tale fii 
săvârşiîor, nu dâ hulă înfn> mări- 
rea ta. 

28. în ziua sfârşMîJ'ui pilelor vi- 
eţii tale şi la vremea -morţii tale, să 
knparţi moştenirea ia. 

DESPRE SLUGI. 

29. Mâncare, toiag şi povară la 
măgar; iar la slugă pâine, certare 
şi lucru. 

30. Lucrează cu sluga şi vei aflâ 
odihnă ; slobozi mâinile lui şi va 
cercă slobozenie. 

31. jugul şi hamul pleacă gru- 
majii şi pre sluga cea rea legăturile 
şi caznele. 

32. Pune'l pre el la lucru, ca să 
nu şează fără de lucru, că multă 
răutate a învăţat lenevirea. 

33. La lucru pune'l pre el, pre- 



1230 



CARTEA INŢELEPCIUNEI 



cum se cade iui, şi de nu le va as- 
cultă, îngreuiază obezii? iui. 

34. Şi să nu prisoseşti preste fot 
trupul, afară de cale şi fără de ju- 
decată nimica să nu faci. 

35. De ai slugă, să îie ca tine, că 
cu sânge l-ai câştigat pre ei. 

36. De ai slugă, grijeşte'l pre ei 
ca şi pre tine însuţi, că, ca de su- 
fletul tău vei avea de el lipsă. 

37. De'l vei necăji pre ei şi scu- 
lându-se va fugî, în care parte de 
loc îl vei căuta pre el? 

CAP. 34. 

Deşertăciunea visurilor şi a vrăjitor; 
nădejdea în Dumnezeu; ajutorinţa 
săracului şi simbriea slugii, 

Deşarte nădejdi şi mincinoase sunt 
omului celui neînţelegător, şi vi- 
surile fac pre cei neînjelepţi să 
sboare. 

2 Ca şi cel ce se prinde de um- 
bră şi aleargă după vânt ; aşa este 
şi cel ce crede visurilor. 

3. Aceasta asemenea acestuia, 
vederea visurilor asemănarea feţii 
înaintea feţii. 

4. Dela cei necurat, ce se va cu- 
răţî? Şi dela minciună, ce se va 
adeveri? 

5. Vrăjile şi descântaturile şi vi- 
surile, deşarte sunt, precum şi a- 
ceea ce este gata a naşte i se nă- 
luceşte inima. 

6. De nu vor fi trimise dela cel 
prea înalt, ca să le cerceteze, să 
nu dai inima ta spre eie. 

7. Că pre mulţi i-au înşelat visu- 
rile şi au căzut cei ce au nădăj- 
duit într'însele. 

8. Fără de minciună se va să- 
vârşi legea, şi înţelepciunea este 
săvârşire gurii cei credincioase. 

9. Omul învăţat multe a cuno- 
scut şi cel ce multe ştie, TnfeSep- 
feşte va grăi. 

10. Cel ce nu s'a ispitit, puţine 



i ştie, iar cel ce a nemernicit, a în- 

! mulţii înţelepciunea, 

îl. Multe am văzut întru nemer- 
niciea mea şi mai mult decât cu- 
vintele mele esfe înţelegerea mea. 

12. De multe ori până la moarte 
am avut primejdie şi m'am mân- 
tuit prin acestea. 

13. Duhul celor ce se tem de 
Domnul, va fi viu, pentru că nădej- 
dea lor este spre cel ce'i mântueşfe 
pre ei. < 

14. Cel ce se teme de Domnul, 
nu se va înfricoşâ şi nu se va spe- 
riea, că el este nădejdea Ini. 

Î5. Fericit este sufletul celui ce 
se teme de Domnul. 

16. Şi în cine raztmă şi cine este 
întărirea lui ? 

17. Ochii Domnului preste cei ce'l 
iubesc pre el, scuteată puternică şi 
întărire vârfoasă. 

18. Acoperemânt de căldură şi 
acoperemânt de către^ amiază zi, 
pază de către împiedecare şi aju- 
tor de către cădere. 

19. Cel ce înalţă sufletul şi lu- 
minează ochii, dând vindecare, vi- 
eaţă şi binecuvântare. 

20. Cei ce jertfeşte din nedrept, 
prinos huiit este Iţii şi nu sunt spre 
bună vrere hulifurile celor fără de 
lege. 

21. Nu bine voeşte cel prea în- 
nalt în darurile necredincioşilor ; 
nici înmulţirea jertfelor curăţeşle pă- 
catele. 

22. Cel ce aduce jertfă din ave- 
rea săracilor, junghie pre fiu înaintea 
tatălui său. 

23. Pâinea celor lipsiţi este viaţa 
săracilor, şi cel ce o iâ pre aceasta, 
omul sângiurilor este. 

24. Cel ce iâ hrana cea de lipsă, 
este ca cel ce omoară pre aproa- 

34. 18. Isaia 4, 5. 
21. Pilde 15. 8i 21, 27; flmos 5, 22; 
24. R. 2 Lege 24, 14. 



LUI ISUS FIUL LUI SIRAH 34-35 



1231 



pele său, şi cel ce opreşte simbria 
slugii, ca cel ce varsă sânge. 

25. Când unul zideşte şi altul 
strică, ce folos fac, fără numai se 
ostenesc. 

26. Când unul se roagă şi altul 
blesteamă, al cui glas va auzi Stă- 
pânitorul ? 

27. Cel ce se spală deîa mort şi 
iarăşi se atinge de el, ce i-a folo- 
sit lui spălarea sa? 

28. Aşâ omul cei ce posteşte în- 
tru păcatele sale şi iarăşi merge 
şi face aceleaşi. 

29. Rugăciunea lui, cine o va a- 
scultâ? Şi ce a folosit smerindu-se 
pre sine? 

CAP. 35. 

Despre jertfele plăcute şi neplăcute lui 
Dumnezeu. Mângâerea văduvelor, 
săracilor şi orfanilor. 

Gel ce păzeşte legea, înmulţeşte jert- 
fele. 

' 2. jertfeşte jertfă de mântuire cei 
ce iâ aminte la porunci. 

3. Şi cel ce mulfămeşte, ca cel 
ce aduce făină curată de grâu; şi 
cel ce face milostenie, ca cel ce 
jertfeşte jertfă de laudă. j 

4. Plăcut este Domnului când te j 
depărtezi de răutate, şi jertfă de cu- 
răţenie este când te desparţi de 
strâmbătâte. 

5. Să nu te iveşti în faţa Dom- 
nului deşert, că toate acestea sunt 
pentru poruncă.- 

6. Aducerea dreptului, unge jert- 
felnicul, şi mirosul ei, bun este îna- 
intea celui prea înalt. 

7. Jertfa bărbatului drept este pri- 
mită, şi pomenirea ei nu seva uitâ. 

8. Cu ochiu bun slăveşte pre Dom- 
nul, şi să nu împuţinezi pârga mâi- 
nilor tale. 



27. Numere 19, 11-16. 
35. 2. l hnp. id, 22. 
4. Ierem. 7, 2; 26, 13. 6. R2 Lege 16, 17. 



9. Totdeauna când dai, fii cu faţă 
voioasă şi cu bucurie sfinţeşte ze- 
ciuiala. 

10. Dă celui prea înalt, precum 
ţi-au dat el, şi cu ochiu bun, câşti- 
gul mâinii. 

11. Că Domnul răsplăţilor este» 
şi cu şapte părţi va răsplăti ţie. 

12. Nu osteni cu daruri, că nu le 
va primi. 

13. Nu nădăjdui în jertfa nedreap- 
tă, că Domnul judecător este, şi nu 
este îa el mărirea feţii. 

14. Nu va primi Domnul faţa, care 
este asupra săracului, iar rugăciu- 
nea celui asuprit o va ascultă: 

15. Nu va trece cu vederea rugă- 
ciunea sărmanului, nici pre văduvă 
când va vărsă graiu. 

16. Au nu curg lacrămile vădu- 
vei pre obraz? Şi strigarea ei asu- 
pra celui ce îe-âu scos pre ele? 

17. Cei ce slujeşte lui Dumnezeu, 
cu bunăvoinţă primî-se-va, şi rugă- 
ciunea lui până îa nori va ajunge. 

18. Rugăciunea celui smerit, norii 
vă pătrunde şi nu se va mângâiâ 
până nu se va apropieâ. 

Î9. Şi nu se va depărta până ce 
va socoti cel prea înalt, şi va face 
judecată cn dreptate şi va face ju- 
decată. 

20. Şi Domnul nu va zăbovi, nici 
va îndelungă mâniea presîe ei, până 
ce va zdrobi mijlocul celor nemi- 
losfivi. 

21. Şi neamurilor va răsplăti iz- 
bândă, până ce va strică mulţimea 
batjocoritorilor, şi schiptrurile ne- 
drepţilor le' va- zdrobi. 

22. Până ce va răsplăti omuiui 
după lucrurile iui, şi lucrurilor oa- 
menilor după gândurile lor. 

23. Până ce va judeca judecata 
poporului său, şi'i va veseli pre ei 
cu mila sa. 

11. Iov 34, 19; înfeiep. 6, 8; Fapte 10, 24; 
Rom. 2, îl; Galat. 2, 6. 
20. 1 Petru 1, 17. 



CARTEA ÎNŢELEPCIUNE! 



1232 



24. Frumoasă este mila în vre- I 
mea necazului lui, ca norii cei de j 
ploaie în vremea secelii. 

CAP. 36. 

Rugăciunea peniru Israilteni şi pentru 
sfânta cetate cea asuprită de neamu- 
tile streine. Laudele femeii cei bune 
. şi înţelepte. 

Miiueştene pre noi stăpâne Dum- 
nezeul tuturor, şi caulă, 

2. Şi trimite frica ts preste toate 
neamurile. 

3. Ridică mâna ta presfe neamu- 
rile cele streine, ca să vază pufe- 
rea ta. 

4. Precum înaintea lor te-ai sfin- 
ţit întru noi, aşa şi înaintea noa- 
stră te măreşte întru ei. 

5. Ca să te cunoască pre tine, 
precum şi noi le-am cunoscut; că 
nu este Dumnezeu afară de tine 
Doamne. 

6. Innoeşte semnele şi schimbă 
minunile. 

7. Măreşte mâna la şl braţul cel 
drept. 

8. Deşteaptă mâniea şi varsă iu- 
|irnea. 

9. Pierde pre vrăjmaş şi strică 
pre împrotivnic. 

r 1Q. Grăbeşte vremea şi'jl adu a- 
minte de. jurământ, ca să se pove- 
stească măririle tale. 

11. De iuţimea focului să se mi- 
stuiască cei ce a scăpat, şi cei ce 
Sac rău poporului tău, să afle pier- 
zare. 

12. Zdrobeşte capetele boierilor 
vrăjmaşilor, cari zic: nu este afară 
de noi. 

13. Adună toate neamurile lui îa- 
cov, inima luminată şt bună se ne- 
voeşte spre mâncările sale. 

14. Milueşte Doamne poporul, care 
se chiamă cu numele tău, şi pre l- 
srail, pre care cu naşterea cea din- 
lâiu l-ai asemănat. 



J 15. Milostiveşte-te spre Ierusalim 
i cetatea sfinţirei late, cetatea odih- 
nei fale. 

16. Umple Sionul, ca să înalfe 
graiurile fale, şi de mărire pre po- 
porul tău. 

17. Dă mărturie lucrurilor tale ce- 
lor din început, şi deşteaptă proro- 
ciile cele ce sunt întru numele tău. 

18. Dă plată celor ce te aşteaptă 
pre tine, şi prorocii tăi credincioşi 
să se afle. 

19. Ascultă Doamne rugăciunea 
celor ce se roagă ţie pentru popo- 
rul tău, după binecuvântarea lui A- 
aron, ca să cunoască loji cei de 
pre pământ, că tu Doamne eşti 
Dumnezeul veacurilor. 

20. Toată mâncarea primeşte pân- 
tecele, însă este o bucată mai bună 
decât altă bucată. 

21. Gâtlejul cu gustul alege bu- 
catele vânatului ; aşa inima cea în- 
ţeleaptă, cuvintele cele mincinoase. 

22. Inima îndărătnică aduce mâh- 
nire, însă omul cel învăţat ya răs- 
plăti ei. 

23. Pre tot bărbatul va primi mu- 
ierea şi esie fată mai bună decât 
altă fată. 

24. Frumuseţea muierii veseleşte 
faţa şi covârşeşte toată pofta omu- 
lui. 

25. De este pre limba ei milă şi 
blândeţe, nu este bărbatulei ca fiii 
oamenilor. 

26. Cel ce'şi câştigă muiere, în- 
cepe la agonisită ajutor după sine 
şi stâlp de odihnă. 

27. Unde nu este gard, se va je- 
tiuî agoniseala ; şi unde nu este 

muiere, suspină cel rătăcit. 

28. Că cine va crede tâlharului 
celui sprinten, care umblă din ce- 
tate în cetate ? Aşâ şi omului care 
n'are cuib şi săiâşlueşte ori unde 
înserează. 

36. 18. Num. 6, 24. 



LUI ISUS FIUL LUI SIRAH 37 



1233 



CAP 37. 

Să se deosebească prietinii cei adevă- 
raţi de cei mincinoşi, şi sfetnicii cei 
drepţi de cei făţarnici ; desfre înfrâ- 
narea în mâncări, 

Tot prietinul zice: eu am ţinut 
prieteşugul cu el; r<ar este prie- 
tin numai cu numele prietin. 

2. Au nu rămâne până la moarte 
întristare, când sojuî şi prietin se 
întoarce ia vrajbă ? 

3. 0 rău gând ! De unde te răs- 
turnaşi să acoperi uscatul cu vi- 
cleşug ? 

4. Solul cu prietinul trăesc bine 
în veselie ; iar în vremea necazu- 
lui se face împrolivnic. 

5. Soţul cu prietinul împreună 
se ostenesc pentru pântece şi îna- 
intea răsboiului va luă pavăză. 

6. Să nu uiţi pre prietin în su- 
fletul tău şi să nu'l uiţi pre el în- 
tru averile tale. 

7. Tot sfetnicul îşi laudă sfatul; 
ci este care dă sfat pentru sine. 

8. Păzeşte'ţi sufletul tău de sfet- 
nic şi cunoaşte întâiu.care este lipsa 
lui, că el pentru sine va sfătuî. 

9. Ca nu cumva să arunce sorţi 
asupra ta şi să zică ţie : bună este 
calea la şi va stâ împreajmă ca să 
vază ce se va întâmplă ţie. 

10. Nu te sfătui cu cel ce te trece 
cu vederea, şi de cel ce' ţi pismue- 
şte soarta, ascunde'ţi sfatul tău. 

11. Cu muierea despre împrotivă 
râvnitoarea sa, nici cu cei fricos 
despre răsbotu. 

12. Nici cu neguţătorul despre 
schimb, nici cu cel ce cumpără 
despre vânzare. 

13. Nici cu cel pismaş despre 
mulţămită, nici cu cei nemilostiv 
despre îndurare. 

14. Nici cu cel leneş despre tot 
lucru, nici cu sluga cea de casă 
despre săvârşire, nici cu sluga cea 
leneşe despre multa lucrare. 



15. Despre nimic nu te sfătui cu 
aceştia; ci cu bărbatul cel cuvios fii 
adeseori, pe care îl vei cunoaşte, 
că ţine poruncile Domnului. 

16. Al căruia suflet este ca şi su- 
fletul tău, şi de vei cădea, îl va du- 
reâ împreună cu tine. 

17. Sfatul inimii Ji'l întăreşte, că 
nu'ţi este ţie mai credincios altul 
decât aceia. 

18. Că sufletul omului se obişnu- 
eşfe uneori a vesti mai mult decât 
şapte privitori, cari şăd în loc în- 
nalt la privelişte. 

19. Şi întru toate acestea te roagă 
celui prea Înalt, ca să îndrepteze 
întru adevăr caiea la. 

20. Începutul a lot lucrul este 
cuvântul, şi înainte de toată fapta 
este sfatul. 

21. Urma mutării inimii este faţa, 
în patru părţi răsare : binele şi răul, 
vieaţa şi moartea şi limba pururea 
stăpâneşte pre acestea. 

22. Este om înţelept, care pre 
mulţi învaţă şi sufletului său este 
fără de folos. 

23. Cel ce arată înţelepciune în 
cuvinte urâcioase, acesta se va lipsi 
de toată hrana. 

24. Că nu s'a dat lui dar dela 
Domnul ; că de toată înţelepciunea 
este lipsit. 

25. Că este înţelept sufletului său, 
şi rodurile înţelegerii lui în gură 
sunt CTezute. 

26. Bărbatul înţelept învaţă pre 
poporul său, şi rodurile înţelegerii 
lui sunt credincioase. 

27. Bărbatul înţelept umpleâ-se-va 
de binecuvântare şi'l vor ferici pre 
el toţi cei ce'l vor vedeâ. 

28. Vieaţa omului în numărul zi- 
lelor, şi zilele lui Israil nenumărate. 

29. Cel înţelept întru poporul său 
va moşteni credinţa şi numele lui 
în veac va fi viu. 

37. 21. Pilde 18, 21. 



Biblia 



78. 



1234 



CARTEA IN1ELEPCIUNEI 



30. Fiule I In vieaţa la ispiteşte'ji 
sufletul lău, şi vezi ce este lui rău 
şi nu'i dă lui. 

31. Că nu toate tuturor folosesc, 
şi nu tot sufletul întru tot bine vo- 
eşte. 

32. Nu Iii nesăfios întru toată 
desfălăciunea şi nu te aplecă la 
mâncări multe. 

33. Că în mâncările cele multe va 
fî durere, şi nesaţiul va venî până 
la îngreţoşare. 

34. Pentru nesaţiu mul|i au pie- 
rit; iar cel înfrânat îşi va înmulţi 
vieaţa. 

CAP. 38. 

Despre doftori şi leacuri în boala; cum 
treime a plânge pentru morţi, ce 

să gândeşti la îngropăciuni; despre me- 
şteşuguri şi lucrarea pământului. 

Hinsteşte pre doftor cu cinstea lui 
^pentru trebuinţe, că şi pre el l-au 
făcut Domnul. 

2. Că dela cel prea înalt este lea- 
cul, şi dela împărat va luâ dar. 

3. Ştiinţa doftorului înălţâ-va ca- 
pul lui, şi înaintea celor mari va fi 
minunai. 

4. Domnul au zidit din pământ 
leacurile, şi omul înţelept nu se va 
scârbi de ele. 

5. Au nu din lemn s'a îndulcit 
apa, ca să se cunoască puterea lui? 

6. Şi el au dat oamenilor ştiinţă, 
ca să se mărească întru minunile 
Iui. 

7. Cu acestea tămădueşte şi ri- 
dică durerea lui. 

8. Făcătorul de unsori cu acestea 
va face amestecare, şi nu este sfâr- 
şit lucrurilor lui, şi pace dela el este 
presle faţa pământului. \ 

9. Fiule 1 In boala fa nu fii nebă- 
gător de seamă; ci le roagă Dom- 
nului, şi el te va tămădui pre tine. 

10. Depărtează păcatul şi îndrep- 

38. 5. Eşire 15, 25. 



tează mâinile, şi de tot păcatul cu- 
râţeşte inima ta. 

11. Dă miros cu bună mireazmă 
şi pomenire de făină de grâu, şi 
unge jertfa fa ca şi cum n'ar fî ni- 
mic. 

12. Şi doftorului dă'i loc, că şi pre 
el l-au făcut Domnul, şi să nu se 
depărteze dela fine, că şi de el ai 
trebuinţă 

13. Că este vreme când şi în mâi- 
nile lor este miros de bună mi- 
reazmă. 

, 14. Că şi ei se vor rugâ Domnu- 
lui, ca să le deâ lor odihnă şi să- 
nătate spre vieaţă. 

15. Cel ce păcăfueşle împrofiva 
Făcătorului său, cădeâ-va în mâi- 
nile doftorului. 

16. Fiule 1 Pentru cel mort slobozi 
lacrămi, şi ca şi cum ai fl pătimit 
grele, începe plângere. 

17. Şi după obiceiul lui acopere 
frupul Uu, şi nu frece cu vederea 
îngropăciunea lui. 

18. Amară plângere fă şi fierbinte 
tânguire. 

19. Şi le jeleşte după vrednicia 
lui, o zi sau două pentru clevetirea, 
şi te mângâe de întristare. 

20. Că din întristare vine moarte, 
şi întristarea inimii slăbeşte virtutea. 

21. Intru necaz rămâne împreună 
şi întristarea; iar vieaja săracului 
este după inimă. 

22. Nu dâ întristăciunei inima ta, 
ci o depărtează pre ea, aducându'ţi 
aminte de cele de pre urmă. 

23. Şi nu uifâ, că nu este întoar- 
cere, şi acestuia nu vei folosi, şi 
ţie însu{i vei face rău. 

24. Adu'Ji aminte de judecata lui, 
că aşa va fî şi a ta; mie iert, şi ţie 
astăzi. 

25. Cu odihna mortului fă să în- 
ceteze pomenirea lui, şi te mângâe 
despre el pentru ieşirea duhului lui. 

20. Pilde 15, 31; 17, 23. 



LUI ISUS FIUL LUI SIRAH 38—39 



1235 



26. înţelepciunea cărturarului pre* 
încet se câştigă, şi care puţin iâ 
-aminte la lucrul său se va înfelepft. 

27. De ce înţelepciune se va um- 
pleâ cd ce ţine plugul, şi se făle- 
şte cu strămurarea boldului? 

28. Cel ce mână boii şi seînvă- 
lueşte în lucrurile lor şi vorba lui 
«sie de fiii laurilor. 

29. Inima lui va dâ să întoarcă 
î>razda, şi priveghierea lui va fi des- 
pre hrana boilor. 

30. Aşâ este fiecare meşter de 
îemn, şi mai marele meşterilor, care 
noaptea ca şi ziua o petrece. 

31. Cel ce sapă săpături de pe- 
reţi, gândul lui este cum să schim- 
t>e chipurile. 

32. Inima sa o va sili, ca să a- 
semene zugrăveala şi priveghierea 
îui, ca să săvârşască lucrul. 

33. Aşâ meşterul de fier şezând 
lângă năcovalnă se deprinde cu gre- 
utatea fierului. 

34. Aburul focului va învârtoşâ 
carnea lui, şi cu înîierbânfarea că- 
minului se va lupiâ. 

. 35. Sunetul ciocanului va înnoi 
tirechia lui, şi ochii lui la asemă- 
narea uneltei. 

36. Inima sa o va pune spre să- 
vârşirea lucrurilor, şi priveghierea 
îui este ca să împodobească după 
ce'l săvârşeşte. 

37. Aşâ olarul sezând la lucrul 
său, şi învârtind cu picioarele sale 
Toata, 

38. Pururea are grije de lucrul 
său, ca lucrarea lui să fie multă. 

. 39. Cu mâinile sale va închipui 
lutul, şi înaintea picioarelor va în- 
dupleca virtutea sa. 

40. Inima sa o va dâ ca să să* 
vârşască netezirea şi priveghierea 
iui, ca să curele căminul. 

41. Toţi aceştia întru mâinile lor 
îiădăjduesc, şi fiecare întru meşte- 
şugul său este înţelegător. 



42. Fără de aceştia nu se zideşte 
cetatea, nici vor lâcui, nici vor umblâ. 

43. Şi la adunare nu vor trece' 
mai sus; şi aşezământul judecăţii 
nu'l vor socoti, nici vor arătâ drep- 
tateă şi judecata. 

44. Şi în pilde nu se vor aflâ. 

45. Ci zidirea veacului vor întări, 
şi pofta lor este lucrarea meşteşu- 
gului. 

46. Afară de cel ce'şi dă sufletul 
său, şi cugetă în legea celui prea 
înalt. 

CAP. 39. 

Cel înţelept cearcă cuvintele şi faptele 

celor de demult; se pomenesc 
datoriile înţeleptului. Dumnezeu întru 
toate să se laude, lucrurile 
lui desăvârşit. 

Înţelepciunea tuturor celor de de- 
mult o va cerca cel înţelept şi în 
prorocii se va îndeletnici. 

2. Graiurile bărbaţilor celor vestiţi 
le va păzi, şi va străbate cuvintele 
cele încurcate. 

3. Ascunsele pildelor le va cercâ, 
şi în tainele gâciturilor va petrece. 

4. In mijlocul celor mari va sluji, 
şi înaintea povăţuitofilor se va a- 
răiâ. 

5. In pământul neamurilor streine 
va umblâ, că cele bune şi cele rele 
întru oameni ispiteşte. 

6. Inima sa o va adaoge a mâneca 
către Domnul cel ce î-au făcut pre 
e!, şi înaintea celui prea înalt se va 
rugâ. 

7. Va deschide gura sa întru ru- 
găciune, şi pentru păcatele sale se 
va rugâ. 

8. De va vreâ Domnul cel mare, 
de duhul înţelegerii se va umpîeâ. 

9. Acesta ca ploaia va vărsâ cu- 
vintele înţelepciunei sale, şi întru 
rugăciune se va mărturisi Domnului. 

10. Acesta va îndreptă sfatul lui 
şi ştiinţa, şi întru cele ascunse ale 
lui va cugetă. 



123f5 



CARTEA INŢELEPCIUNEI 



lî. Acesta va arătă învăţătura 
.dăscăliei sale, şi în legea legăiurei 
Domnului se va lăudâ. 

12. Lăudâ-vor înţelepciunea lui 
mulţi; până în veac nu se va stinge. 

13. Nu va pieri pomenirea lui, şi 
numele lui va fî viu în neamurile 
neamurilor. 

14. înţelepciunea lui o vor spune 
neamurile, şi lauda lui o va vesti 
adunarea. 

15. De va rămâneâ. nume'şi va 
îăsâ mai mult decât o mie; şi de 
va odihnî, îşi agoniseşte luiş. 

16. încă cele ce le-am gândit le 
vqiu grăi, şi ca luna plină m'am 
umplut. 

17. Asculta ţi-rnă pre mine fiii cei 
cuvioşi, şi odrăsliţi ca şi trandafirul 
ce creşte spre curgerea apei. 

18. Şi ca tămâea bine mirosiţi mi- 
ros, şi înfloriţi floare ca crinul. 

19. Daţi miros, şi lăudaţi cu cân- 
tare, binecuvântaţi pre Domnul în- 
tru toate lucrurile. 

20. Daţi mărire numeiui lui, şi vă 
mărturisiţi întru lauda iui cu cântă- 
rile buzelor şi cu alăute, şi aşâ să 
ziceţi întru mărturisire: 

21. Lucrurile Domnului toate sunt 
foarte bune, şi toată porunca în 
vremea sa va fi. 

22. Şi nu este pentruce să zici: 
ce este aceasta? Că toate în vremea 
sa se vor cercă. 

23. De cuvântul lui a stătut apa 
ca stogul, şi de graiul gurei lui a- 
dunăriîe apelor. 

24. Intru porunca lui toată bună- 
voinţă este, şi nu este cine să îm- 
puţineze mântuirea lui. 

25. Lucrurile a lot trupul înain- 
tea lui sunt, şi nimic nu se poate 
ascunde de către ochii lui. Din veac 
în veac au privit, şi nimic nu este 
minunat î naintea lui. 

39. 21. Fac. i, 31; Marcu 7, 37; Fac. 8, 3. 



26. Nu pot zice: ce este aceasta? 
Pentruce este aceasta? Că toate 
pentru folosul lor sunt făcute. 

27. Binecuvântarea lui a acoperit 
pământul ca un rîu, şi ca un potop 
uscatul 1-a îmbătat. 

28. Aşâ mâniea lui o vor moşteni 
neamurile, precum au prefăcut apele 
întru sărătură. 

29. Căile lui, celor cuvioşi sunt 
drepte, iar celor fărădelege împie- 
dicări, 

30. Cele bune, celor buni s'au zi- 
dit din început, iar celor păcătoşi; 
cele rele. 

31. începutul a toată trebuinţa 
vieţii omului este: apa, focul şi fie- 
rul şi sarea şi îăina de grâu şi mie- 
rea şi laptele, sângele strugurului 
şi untuldelemn şi haina. 

32. Acestea toate celor cuvioşi în- 
tru bunătăţi vor fî; iar celor păcă- 
toşi întru cele rele se vor întoarce. 

33. Sunt duhuri făcute pentru ca 
să îacă izbândă, şi întru mânia lor 
au întărit bătăile lor. 

34. Şi în vremea săvârşirei vor 
vărsă tăria, şi mânia celui ce i-au 
îăcut pre ei o vor încetă. 

35. Focui şi grindina şi foametea 
şi moartea, toate acestea spre iz- 
bândire sunt făcute. 

36. Dinţii hiarelor şi scorpiile şt 
şerpii şi sabie izbândifoare ca să 
piearză pre cei necredincioşi. 

37. Intru porunca lui se vor ve- 
seli, şi pre pământ la trebi se vor 
găti, şi în vremiîe sale nu vor frece 
cuvânt. 

38. Pentru aceea din început m'am 
întărit şi am cugetat, şi în scrisoare 
am lăsat. 

39. Toate lucrurile Domnului bune 
şi tot folosul în vremea sa îl vor dă. 

40. Şi nu se poate zice: aceasta 
este mai rea decât aceea, că toate 
în vremea sa se vor adeveri. 

41. Şi acum cu toată inima şi gura 



LUI ISUS FIUL LUI SIRAH 39-40 



1237 



lăudaţi şi binecuvântaţi numele Dom- 
nului. 

CAP. AO. 

Îndemnare s$re lauda lui Dumnezeu. 
Tânguire despre ticăloşia oamenilor 
răi. 

Necaz mare s'a făcut la tot omul 
şi j*ug greu preste fiii lui Adam. 

2. Din ziua ieşirei din pântecele 
mumei lor până în ziua înfoarcerei 
la muma tuturor. 

3. Gândurile lor: frica inimei, cu- 
getarea aşteptărei, ziua săvârşirei. 

4. Dela cel ce şade pre scaun cu 
mărire şi până la cel smerit, în pă- 
mânt şi cenuşe. 

5. Dela cel ce poartă iachini şi 
cunună şi până la cel ce se îm- 
bracă cu pânză groasă. 

6. Mânia şi râvna şi turburarea, 
învăluiala şi îrica mor|ei şt pisma 
şi pricirea, şi în vremea odihnei în- 
tru aşternut somnul nop(ei gândul 
lui îl schimbă. 

7. Pufin ca o nimic la odihnă şi 
de aici în somn ca în zilele stre- 
juirei. 

8. Mâhnit de vederea inimei sale, 
ca şi cum ar 11 scăpat dela îa(a ră- 
sboiului, 

9. In vremea mântuirei sale se 
scoală, şi se minunează nevăzând 
nici o irică. 

10. ^Preste tot trupul dela om până 
la dobitoc; iar preste păcătoşi cu 
şapte păr|i. 

11. La acestea moartea şi sân- 
gele, pricirea şi sabia, asupriri şi 
foame, zdrobire şi bătae. 

12. Asupra celor fărădelege s'au 
zidit acestea toate; şi pentru ei s'au 
făcut potopul. 

13. Toate câte sunt din pământ, 
în pământ se întorc, şi cele ce sunt 
din ape, în mare se întorc. 

14. Tot darul şi strâmbătatea se 

>5fcO. 12. Facere 7, 10. 13. Ecles. 1, 7. 



va şterge; iar credinţa în veac va slâ. 

15 Banii nedrepţilor, ca rîul vor 
secă şi ca trăsnetul cel mare în ploa- 
ie va răsună. 

16. Când va deschide el mâinile 
sale, se va veseli, aşâ cei ce calcă 
legea până în sfârşit vor pierî. 

17. Seminţiile celor necredincioşi 
nu vor înmulţi ramurile; ci ca ră- 
dăcinile cele necurate pre piatră vâr- 
toasă vor fî. 

18. Preste toată apa şi ţărmurile 
rîului, mai 'nainie de toată buruiana 
se smulg. 

19. Harul ca Raiul întru binecu- 
vântări; şi milostenia în veac ră- 
mâne. 

20. Vieaţa celui destul lucrător se 
va îndulci; şi mai mult decât amân- 
două cel ce află comoară. 

21. Fiii şi zidirea cetăţei întăresc 
numele; iar mai mult decât amân- 
două acestea se socoteşte muierea 
fără de prihană, 

22. Vinul şi muzica veselesc ini- 
ma, şi mai mult decât amândouă 
iubirea înţelepciunei, 

23. Fluerul şi harfa îndulcesc cân- 
tarea, şi decât amândouă acestea 
mai mult limba cea dulce. 

24. Dar şi frumuseţe poftească o- 
chiul tău; iar mai mult decât amân- 
două, mai plăcută este pajiştea verde. 

25. Prietinul şi soţul la vreme se 
întâmpină, şi mai mult decât amân- 
doi muierea cu bărbatul. 

26. Fraţii şi ajutorul la vremea ne- 
cazului; iar mai mult decât amân- 
doi, va izbSvl milostenia. 

27. Aurul şi argintul întăresc pi- 
ciorul; şi mai mult decât amândo- 
uă, sfatul este plăcut. 

28. Banii şi tăria înalţă inima; şi 
mai mult decât amândouă, frica Dom- 
nului. 

29. Temerii de Domnul nimic nu'l 
lipseşte, şi nu este pentruce căufâ 
cu ea ajutor. 



1238 



CARTEA INŢELEPCIUNEI 



30. Frica Domnului ca Raiul bi- 
necuvânlărei, şi mai mult decât toată 
mărirea l-a acoperit pre el. 

3t. Fiuleî Vieaţă cerşetoare să nu 
trăieşti, mai bine să mori decât să 
ceri. 

32. Omul care caută la masa stre- 
ină, vieaţa lui nu se socoteşte vi- 
eaţă. 

33. Pângărî-va sufletul său cu mân- 
cări streine; iar omul ştiutor şi în- 
văţat, se va iert. 

34. In gura celui fără de ruşine, 
dulce va fl cerşirea; iar în pânte- 
cele lui ca focul va arde. 

CAP. 41. 

Căror oameni este plăcuta sau amară 
moartea; trebue a griji de numele bun 
şi de care lucruri anume să te 
ruşinezi ? 

0 moartei Cât de amară este po- 
menirea ta omului celui ce are 
pace întru avuţiile sale. 

2. Omului celui ce este fără de 
grije, şi se sporeşte întru toate, şi 
poate încă mâncâ. 

3. O moartei Bună este judecata 
fa omului celui lipsit şi scăzut de 
putere. 

4. Celui cu adânci bătrâneţe şi 
celui ce de toate se învălueşte şi 
este neîncrezător şi a pierdut răb- 
darea. 

5. Nu le teme de judecata morţii, 
adu'ţi aminte de cele dintâi ale 
tale, şi de cele de apoi. 

6. Această judecată dela Dom- 
nul este la tot trupul. 

7. Şi pentru ce nu vrei ce place 
celui prea înalt? Ori zece, ori o 
sută, ori o mie de ani, nu este în 
iad mustrare pentru vieaţă. 

8. Fii urîţi se fac fiii păcătoşi- 
lor şi cei ce petrec în lăcaşurile 
necredincioşilor. 

9. Moştenirea fiilor păcătoşilor 
va pieri, şi cu sămânţa lor pururea 
va fl ocară. 



10. Pre tatăl necredincios îl vor 
huli fiii, că pentru el sunt de bat- 
jocură. 

11. Vai vouă bărbaţi necredin- 
cioşi ! Cari aţi părăsit legea Dum- 
nezeului celui prea înalt 

12. Că de vă veţi naşte, spre ble- 
stem vă veţi naşte, şi de veţi m urî, 
spre osândă vă veţi osebî. 

13. Toate câte sunt din pământ,, 
în pământ se vor întoarce : aşâ şi 
cei necredincioşi, din blestem tn 
pieri re. 

14. Plânsul oamenilor în trupu- 
rile îor; iar numele cel nu bun al; 
păcătoşilor se va stinge. 

15. Aibi grijă de nume, că ace- 
sfa'ţi va rămâneâ mai mult decâfc 
o mie de comori mari de aur. 

16. A vieţii cei bune este numă. 
rul zilelor ; iar numele cel bun în? 
veci rămâne. 

17. Învăţătura cu pace o păziţi 
fiilor 1 Că înţelepci unea ascunsă şţ 
comoara neştiută, ce folos este de 
amândouă? 

18. Mai bun este omul, care a- 
scunde nebunia sa, decât omul, care 
ascunde înţelepciunea sa. 

19. Drept aceea, ruşinafi-vâ de 
cuvântul meu, că nu este bine a te- 
feri de toată ruşinea; şi nu toate 
tuturor plac cu bună credinţă. 

20. Ruşinaţi-văde tată şi de mumă 
pentru curvie, şi de povăţuitor şi; 
puternic pentru minciună. 

21. De judecător şi de Domn pen- 
tru păcat ; de adunare şi de po- 
por pentru fărădelege. 

22. De soţ şi de prietin pentru? 
strâmbătate ; şi de locul în care 
lăcueşti pentru furtişag. 

23. Şi de adevărul lui Dumnezeu? 
şi făgăduinţa, şi de punerea cotulut 
preste pâini. 

24. De ponosul luării şi al dării, 
şi de tăcere către cei ce ţi se în- 
chină. 



LUI ISUS FIUL LUI SIRAH 41—42 



1239 



25. De căutarea la muierea curvă, 
şi de întoarcerea fetii de către ru- 
denii. 

26. De luarea părfii şi a darului, 
şi de căularea la muierea cu bărbat. 

27. De căutarea la slujnica lui, 
şi de şederea pre aşternutul ei. 

28. De prietini pentru cuvintele 
cele de imputare, şi de a impută 
după ce vei dâ. 

CAP. 42- 

A nu descoperi taina; a griji de lu- 
■ crurile casii; fetele fecioare să se pă- 
zească ; ferirea de tovărăşia cu femei, 

De spunerea vorbelor celor din 
auzit şi de descoperirea cuvin- 
telor celor ascunse. 

2. Şi aşâ vei H ruşinos adevărat 
şi vei afla har înaintea a tot omul. 

3. far de acestea să nu te ruşi- 
nezi şi nu câutâ în faţă, ca să gre- 
şeşti. 

4. De legea celui prea Înalt şi de 
aşezământul lui şi de judecată, ca 
să îndreptezi pre cel necredincios. 

5. De cuvântul soţului şi a călă- 
torilor şi de împărţirea moşiei în- 
tre prietini. 

6. De cumpenile ş\ de măsurile 
cele adevărate, şi de câştigul celor 
multe şi acelor puţine. 

7. De osebirea vânzării şi a ne- 
guţătorilor, şi de multă certarea fii- 
lor, şi de sângerarea coastei robu- 
lui rău. 

V 8. La muierea rea, bună este pe- 
cetea, şi unde sunt mâini multe, în 
cuie. 

y 9. Orice vei dâ, cu număr şl cu 
măsură dă, şi ce dai, şi ce iei, toate 
le scrie. 

10. De învăţătura celui fără de 
minte şi a celui nebun şi a celui foar- 
te bătrân, care se priceşte cu cei ti 
neri ; şi vei fi cu adevărat învăţat 

41. 25. Matei 5, 28. 

42. «?. Leviţi 19, 15; Iacofa 2, 1. 



şi lăudat înaintea tuturor celor vii. 

11. Fata ascunsă, priveghere este 
tatălui, şi grija ei depărtează som- 
nul dela el ; până este tânără, ca 
nu cumva să'i treacă vârsta şi după 
ce se mărită să nu se urască. 

12. Până este fecioară, ca nu cum- 
vâ să se pângărească şi în casa 
părintească să se îngroaşe. 

13. Cu bărbatul fiind, să nu cum- 
va să se smintească. 

14. Şi împreună îăcuind, să nu 
cumva să stârpească. 

15. Spre fala cea neruşinoasă în- 
tăreşte paza, ca nu cumva să te 
faci bucurie vrăjmaşilor. 

16. Poveste în cetate şi defăimare 
poporului şi înaintea multora să te 
ruşinezi. 

17. Nu căutâ la fot omul pentru 
frumuseţe, şi în mijlocul muierilor 
nu şedeâ. 

18. Că din haină iese molia, şi 
dela muiere răutatea muierii. 

19. Mai bună este răutatea băr- 
batului, decât muierea cea făcătoare 
de bine, şi decât muierea care face 
ruşine spre batjocură. 

20. Aduce'mi-voiu dar aminte de 
lucrurile Domnului, şi cele ce am 
văzul voiu spune cu cuvintele Dom- 
nului lucrurile lui. 

21. Soarele luminând, preste toate 
priveşte, şi de mărirea lui plin este 
lucrul lui. 

22. Au n'au dat Domnul sfinţilor 
ca să spue toate minunile lui, care 
le-au întărit Domnul atotţiiiorul, ca 
să se întărească întru slava lui 
toate? 

23. Adâncul şi inima cearcă, şi 
vicleşugurile lor le cugetă. 

24. Că au cunoscut Domnul toată 
ştiinţa, şi au căutat la semnul vea- 
cului. 

25. Vestind cele ce au trecut şi 
cele ce vor veni, şi descoperind ur- 
mele celor ascunse. 



1240 



CARTEA INŢELEPCIUNEI 



26. Nici un gând nu este neştiut 
de el, şi nici un cuvânt nu s'a as- 
cuns de el. 

27.Impodobif-au mărimele înţelep- 
ciunei sale, cel ce este mai 'nainte 
de veac şi în veac. 

28. Nici s'au adaus, nici s'au îm- 
puţinai, şi slatul nimănui nu i a tre- 
buit lui. 

29. Cât sunt de dorite lucrurile, 
şi până la o scântee vrednice de a 
se privî. 

30. Toate acestea trăesc şi pe- 
trec în veac, întru foaie trebuinţele 
toate ascultă. 

31. Toate sunt pereche, unul îm- 
protiva altuia, şi n'a făcut nimic cu 
scădere. 

32. Una dintru una au întărit cele 
bune, şi cine se va săturâ văzând 
slava lui? 

CAP. -43. 

Dumnezeu se lauda pentru zidirea 
tuturor făpturilor; dar decât toată 
lauda, el este mai mare. 

Mărimea înătţimei, tăriea curăţe- 
niei, forma cerului întru vede- 
rea mărirei. 

2. Soarele în ivire vestind în ieşire, 
vas minunat făptura celui prea înalt. 

3. Când este la amiazăzi usucă 
pământul, şi înaintea arşiţei lui, cine 
va sta? 

4. Căminul suîlând în lucrurile 
arsurii, de trei ori mai tare este 
soarele arzând munţii. 

5. Suflând abur de foc şi strălu- 
cind rază, întunecă ochii. 

6. Mare este Domnul cel ce l-au 
făcut pre el, şi cu porunca lui gră- 
beşte mergerea. 

7. Şi luna o au făcut, ca în vre- 
mea sa să fie arătare vremilor şi 
semn veacului. 

8. Din lună este semnul sărbă- 
torii, lumină, care scade până la 
sfârşit. 

30. Ps. 148, 6. 



9. Luna după numele ei este, mi- 
nunate schimbări face crescând. 

10. Vas taberilor întru înălţime, 
întru tăriea cerului strălucind. 

11. Frumuseţea cerului este mă- 
rirea stelelor, podoabă luminând în- 
tru cele înalte Domnul. 

12. In cuvintele celui sfânt vor 
sfâ la judecată, nici vor scădeâ în 
stările sale. 

13. Vezi curcubeul, şi binecuvin- 
tează pre cel ce l-au făcut pre el; 
că foarte frumos este în străluci- 
rea sa. 

14. Incunjurat-au cerul împrejur 
cu mărire, mâinile celui prea înalt 
l-au întins pre el. 

15. Cu porunca lui a grăbit ză- 
pada, şi grăbeşte iulgerile după ju- 
decata sa. 

16. Pentru aceea se deschid vi- 
stieriile, şi norii zboară ca pasările. 

17. Cu slava sa întăreşte norii 
şi sfărâmă pietrile grindenei. 

18. Şi de căutarea Iul se vor cu- 
tremură munţii. 

19. Cu voea lui suflă austrul; gla- 
sul tunetului lui a făcut ca să mu- 
gească pământul. 

20. Şi viforul miezului nopţii şi 
volbura vântului, 

21. Presară zăpada ca pasările 
ce zboară, şi ca şi cum poposeşte lă- 
custa esle pogorîrea ei. 

22. De frumuseţea albimei ei se va 
miră ochiul, şi de pioaea ei seva 
spăimântâ inima. 

23. Şi bruma ca sarea o varsă 
pre pământ, care dacă înghiaţâ, se 
face ca vârfurile de ţepuşi. 

24. Vânt rece va suf lâ dela miază- 
noapte, şi va îngheţă apa toată, a- 
dunarea apei va acoperi, şi se va 
îmbrăcă ca şi cu o platoşă apa. 

25. Mâncâ-va munţii, şi va arde 
pustiul, şi va stinge verdeaţa ca focul. 

43. 13. Fac. 9, 13. 



LUI ISUS FIUL LUI SIRAH 43—44 . 1241 



26. Lecuire repede a iuluror ace- 
stora va fl negura, roua întâmpi- 
nând va stâmpărâ de zăduf. 

27. Că cuvântul său a făcut să 
înceteze adâncul, şi a sădit înlr'în- 
sul ostroave. 

28. Cei ce umblă pre mare, pove- 
stesc primejdiile ei, şi cu auzirile 
urechilor noastre ne mirăm. 

29. Şi acolo sunt lucruri prea mă- 
tite şi minunate, felurimea a tot do- 
bitocul, făptura chiţilor. 

30. Printr'însul este sporul să- 
vârşitului lui, şi în cuvântul lui s'au 
aşezat toate. 

31. Multe vom grăi, şi nu vom 
ajunge, şi sfârşitul cuvintelor el este 
întru toate. 

32. Mărind, ce vom puteâ? Că'el 
este cel mare decât toate lucrurile 
sale. 

33. Groaznic este Domnul, şi mare 
foarte, şi minunată este puterea lui. 

34. Slăvind pre Domnul, înăltaji'1 
cât veji puteâ, pentrucă va prisosi j 
încă. j 

35. Şi înăltându'l pre el, înfăriţi-vă 
nu vă osleni(i, pentrucă nu ve{i 

-ajunge. 

36. Cine 1-a văzut pre el, şi va 
povesti? Şi cine'l măreşte pre el, 
precum este? 

37. Multe ascunse sunt mai mari 
decât acestea; că pujine am văzut 
din lucrurile lui. 

38. Că toate le-au făcut Domnul, 
şi celor cuvtoşi le-au dat înţelep- 
ciune. 

CAP. 44 
LAUDA PATRIARHILOR VECHI. 

Lauda bărbaţilor celor luminaţi: ~B.noh % 
Noe, Avraam, şi făgăduinţele lui Isaac 
şi ale lui Iacov. 

Să lăudăm pre bărbaţii cei măriţi 
şi pre părinţii noştri în neamul 
lor. 

33. Ps. 144, 3. 34. Ps. 105, 2. 



2. Multă mărire au făcut Domnul, 
slava lui din veci. 

3. Stăpânind întru împărăţiile lor, 
şi bărbaţi vesti |i în putere, 

4. Sfătui-vor întru înţelegerea lor, 
vestiji fiind întru prorocii. 

5. Povătuitorii poporului în sfaturi 
şi în înţelegerea ştiinţei norodului. 

6. înţelepte cuvinte întru învăţătura 
lor cercând versurile cântăreţilor, 
şi cântări scrise grăind. 

7. Bărbaţi boga(i dăruiţi cu pu- 
tere având pace în lăcaşurile lor. 

8. Toti aceştia în neamurile sale 
s'au mărit, şi în zilele lor au fost 
de laudă. 

9. Sunt dintre ei, cari au lăsa! 
nume, ca să vestească laudele lor. 

10. Şi sunt, de cari nu este po- 
menire, şi au pierit ca şi cum n'ar 
fî fost, şi s'au născut ca şi cum nu 
s'ar fi născut ei, şi fiii lor după ei. 

11. Ci numai aceştia suntbărbajii 
milei, ale cărora dreptăţi nu s'au 
uitat. 

12. Cu sămânţa lor va rămâneâ 
bună moştenire nepoţilor, întru a- 
şezământuri de lege a stătut să- 
mânţa lor, şi fiii lor în locul lor. 

13. Până în veac va rămâneâ să- 
mânja lor, şi mărirea lor nu va pieri. 

14. Trupul lor cu pace s'a în- 
gropat, şi numele lor trăieşte întru 
neamuri 

15. Înţelepciunea lor o povestesc 
popoarele, şi lauda lor o vesteşte 
adunarea. 

16. Enoh bine plăcut Domnului 
fiind s'a mutat, pildă de pocăinţă 
neamurilor. 

17. Noe s'a aflat desăvârşit, drept ; 
în vremea mâniei s'a făcut împă- 
carea. 

18. Pentru aceea a fost lui rămă- 
şiţă pre pământ, când s'a făcut po- 
topul. 

4.4.. 16. Fac. 5, 24; Evrei 11, 5. 
17. Fac. 9, 9. 18. Fac. 6, 9 şi 7, 1. 



1242 



CARTEA INŢELEPC1UNEI 



19. Legătură veşnică cu el s'a a- 
şezal, ca să nu se mai piarză de 
potop fol trupul. 

20. Avraam a fost mare părinte a 
mulfe neamuri, şi nu s'a aflat altul 
asemenea lui întru mărire. 

21. Care a păzit legea celui prea 
înalt, şi au făcut legătură cu el. 

22. Şi în trupul său a pus legă- 
tură, şi în ispită s'a aflat credincios. 

23. Pentru aceea cu jurământ au 
aşezat lui; cum x-ă întru sămânja 
lui va binecuvântâ neamurile, şi o 
va înmul|î ca ţărâna pământului, şi 
ca stelele va înălţă sămânja lui. 

24. Şi să le deâ lor moştenire 
dela mare până la mare, şi dela rîu 
până la marginea pământului. 

25. Aşijderea şi întru Isaac au în- 
tărit pentru Avraam tatăl lui. 

26. Binecuvântarea tuturor oame- 
nilor, şi aşezământul de lege au 
odihnit pre capul lui Iacov. 

27. Cunoscuiu-I-au pre el întru 
binecuvântările sale, şi i-au dat lui 
moştenire. 

28. Şi au osebit părţile lui, în 
douăsprezece neamuri le-au îm- 
părţit. 

CAP. 45. 

Lauda lui Moisi şi a lui Aaron; 
rtvna lui Finees. 

Oi au scos dintru el bărbat de milă, 
Vcare a aflat har înaintea ochilor 
a tot trupul, pre Moisi cel iubit de 
Dumnezeu şi de oameni, a căruia 
pomenire este întru b.necuvântări. 

2. Asemănafu-l-au pre el cu mă- 
rirea sfinţilor, şi l-au mărit pre el 
cu frică asupra vrăjmaşilor, şi cu 
cuvintele lui au făcut să tnceteze 
semnele. 

3. Mărîtu-l-au pre el înaintea fe- 
ţei împăraţilor. 

19. Fac. 8, 30. 20. Galat. 3, 6. 
23. Fac. 12, 2; 15, 6; 17, 4. 
-45- 1> Eşire 11, 3. 3. Eşirc 6, 5 şi 8. 



4. Dat au prin el porunci popo- 
rului său, şi i-au arătat lui slava sa. 

5. Pentru credinţa şi pentru btân- 
deţele lui I-au sfinţit; alesu-l-au pre 
el din tot trupul, făcutu-l-au pre el 
să auză glasul său, şi l-au băgat 
pre el în negură, 

6. Şi i-au dat lui înaintea feţii po- 
runci, legea vieţii şi a ştiinţei, ca 
să înveţe pre Iacov aşezământul de 
lege al său şi pre Israil judecăţile 
sale. 

7. Inălţat-au pre Aaron sfânt a- 
semenea lui, pre fratele lui din nea- 
mul lui Levi. 

8. lnfărif-au cu el legătură veşnică 
şi i-au dat preoţiea poporului. 

9. Fericilu-l-au pre el cu bună 
podoabă şi l-au încins pre el cit 
haină de mărire. 

10. Imbrăcatu-l-au cu săvârşire de 
laudă şi l-au întărit pre el cu ar- 
mele vîrtufei. 

11. Nădragi şi haină lungă până 
în pământ şiumărar;şi l-au încun- 
jurat pre el cu rodioare de aur şi 
cu clopoţei mulţi împrejur. 

12. Ca să răsune glas în umbla- 
rea lui, auzit să facă sunetul în 
Biserică întru pomenirea fiilor po- 
porului său. 

13. In veşmânt sfânt cu aur şi cu 
vânăt şi cu mohorîf, lucru de îm- 
pestritor, cu Engolpiul judecăţii şt 
cu arătările adevărului. 

14. Cu fir răsucit lucru de me- 
şter, cu pietre scumpe săpate ca 
pecetea, legate cu aur, lucru de tăe- 
for de piatră întru pomenire, cu 
scrisoare săpată după numărul nea- 
murilor lui Israil 

15. Cunună de aur deasupra mi- 
trei, închipuirea peceţii sfinţeniei, 
mărirea cinstei, lucrul vîrtulei, pof- 
tele ochilor împodobite îmîrumu- 
seţai. 

5. Eşire 20, 21. 7. Eşire 16, 10. 
9. Evrei 3, 2 şl 5. 11. Eşire 28, 30. 



LUI ISUS FIUL LUI SIRAH 45-46 



1243 



16. Mai 'nainte de el n'a îosf ca 
acelea până în veac, nu s'a îmbră- 
cat dintr'alt neam, fără numai sin- 
guri fiii lui şi nepoţii lui totdeauna. 

17. Jertfa lui vor aduce de lot în 
toată ziua de două ori neîncetat. 

18. Umplul-a Moisî mâineie, şi 
1-a uns pre el cu untdelemn sfânt. 

19. A fost lui spre legătură ve- 
şnică, şi seminţiei lui în toate zilele 
cerului ca să slujească lui împre- 
ună, şi să preoţească şi să bine- ; 
cuvinfeze pre poporul lui întru nu- 
mele lui. 

20. Alesu-l-au pre el din foţi cei 
vii, ca să aducă jertfă Domnului; 
tămâie şi miros de bună mireasmă 
întru pomenire, ca să se roage pen- 
tru poporul său. 

21. Datu-i au lui poruncile sale, şi 
putere presle aşezământurile jude- 
căţilor, ca să înveţe pre lacov măr- 
turiile, şi în legea lui să lumineze 
pre Israil. 

22. Stâfut-au împotriva lui cei stre- 
ini, şi au pismuit asupra lui în pustie. 

23. Oamenii, cei ce erau cu Da- 
tan şi cu Aviron, şi adunarea lui 
Core cu mânie şi cu urgie. 

24. Văzut-au Domnul, şi nu i-au 
plăcut lui. şi ei s'au mistuit de iu- 
ţimea mâniei. 

25. Făcut-au cu ei minuni, mi- 
stuindu'i pre ei cu focul văpăii sale. 

26. Şi au adaos lui Aaron mărire, 
şi i-au dat lui moştenire. 

27. Pârga roadelor dintâiu au în- 
părţit lor. Pâine mai întâiu ie-au gă- 
tit lor să se sature. 

28. Că jertfele Domnului vor mâncâ, 
care le-au dat lui şi seminţiei lui. 

29. Iar în pământul poporului mo- 
ştenire nu va avea, şi parte nu este 
lui întru popor. 

30. Că el este partea moştenirei lui. 

31. Şi F inees, fiul lui Eleazar, al 

18. Leviţi 8, 12. 

25. Numere 16, 1-3; Cor. 10, 10; Iuda 11. 
31. Numere 25, 12; Numere 25, 7. 



treilea este întru mărire râvnind el 
întru frica Domnului. 

32. CM a stătut când s'a întors 
poporul cu bunătatea şi sârguinţa 
sufletului său, şi s'a rugat pentru 
Israil. 

33. Pentru aceea i-au pus lui le- 
gătură de pace, înainte stătător ce- 
lor sfinte, şi poporului său, ca să 
fie lui şi seminţiei lui mărirea pre- 
oţiei în veci. 

34. Şi legătură cu David, fiu din 
seminjia lui Iuda, ca să moştenească 
împărăţia fiii lui, unul după altul 
singur; aşâ moştenire au dat lui 
Aaron şi seminţiei lui. 

35. Să dea vouă înţelepciune în- 
tru inima voastră, ca să judecaţi 
pre poporul lui cu dreptate, ca să 
nu se stingă bunătăţile lor şi mă- 
rirea lor în seminţiile lor. 

CAP. 46. 

Lauda pre Isus Navi, fre Halev şi 
pre judecătorii cei drepţi. 

Tare în războaie Isus Navî, şi ur- 
mător tui Moisî în prorocii. 

2. Care a fost după numele său 
mare spre mântuirea aleşilor lui, bi- 
ruind pre vrăşmaşii cari se sculau 
asupră-le, ca să moştenească pre 
Israil. 

3. Cât de mărit s'a făcut ridicând 
mâinile sale, şi întinzând sabie a- 
supra cetăţilor 1 

4. Cine mai'nainte de el a fost 
aşâ? Cărăsboaele Domnului elle-a 
povăţuit. 

5. Au nu prin mâna lui s'a înlur- 
nat soarele, şi o zi s'a făcut ca două? 

6. Chemat-a pre cel prea Înalt 
puternic, necâjindu'l pre el vrăjmaşii 
cei de prin prejur. 

7. Şi l-au auzit pre el Domnul cel 
mare cu pietre de grindină ale pu- 
tere! cei tari. 

46. 5. Isus Navi 10, 13. 



1244 



CARTEA ÎNŢELEPCIUNE! 



8. Rupt-a răsboiu asupra neamului, 
şi când s'a pogorît a pierdui pre 
cei protivnici. 

9. Ca să cunoască neamurile ur- 
marea lor, că înaintea Domnului 
esfe răsboiul lui, că a urmat după 
cel Puternic. 

10. Şi în zilele lui Moi sî a făcut 
milă el, şi Haiev fiul lui lefoni a 
stâ îrnprotiva vrăjmaşului, a opri 
pre popor dela păcat şi a potolî 
răpştirea răutăţii. 

11. Şi ei doi fiind s'au mântuit din 
şase sute de mii de pedestraşi, ca 
să'i bage întru moştenire în pămân- 
tul din care curge lapte şi miere. 

12. Şi au dat Domnul lui Halev tărie, 
şi până la bătrâneţe a rămas ia el, 
să se suie el în locul cel înalt al 
pământului; şi sămânţa lui a ţinut 
moştenire. 

13. Ca să vază toţi fiii iui Israil, 
că bine este a ascultă de Domnul. 

14. Şi judecătorii fofi pre numele 
său, a cărora inimă n'a curvit, şi 
cari nu s'au întors dela Domnul, 
fie pomenirea lor întru binecuvân- 
tare. 

15. Oasele lor să odrăslească din 
locul său, şi numele lor să se în- 
noiască întru fiii lor cei măriţi. 

16; Iubit de Domnul său a fost 
Samuil prorocul Domnului, aşezat-a 
întru împărăţie şi a uns domn preste 
neamul său. 

17. Cu legea Domnului a judecat 
adunarea, şi au cercetat Domnul pre 
Iacov. 

18. întru credinţa sa s'a adeverit 
proroc, şi s'a cunoscut întru cre- 
dinţa sa credincios vedeniei. 

19. Şi a chemat pre Domnul cel 
puternic, când a bătut pre vrăjma- 
şii săi de primprejur prin aducerea 
de miel sugar. 

20. Şi au tunat din cer Domnul, 

9 Numere 14, 6. 
19. 1 imp. 7, 9 şi io. 



şi cu sunet mare auzit au făcut gla- 
sul său. 

21. Şi au înfrânt pre povăţuiiorii 
Tirienilor şi pre toţi boierii Filisfi- 
mului. 

22. Şi mai 'nainie de vremea a- 
dormirei veacului, a mărturisit îna- 
intea Domnului şi a unsului lui: 
bani, şi până la încălţăminte dela 
tot trupul n'a luat, şi nu 1-a învino- 
văţit pre el nici un om. 

23. Şi după ce a adormit, a pro- 
rocit, şi a arătat împăratului sfâr- 
şitul lui, a înălţat glasul său din 
pământ întru prorocie, ca să piarză 
fărădelegea poporului. 

CAP. 47. 

Lauda pre Natan prorocul, fre David 
şi vârsta cea mai ditttâiu a lui Solo- 
mon şi îi huleşte bătrâneţile; nebunia 
lui Rovoam; defăimează închinarea 
de idoli a lui Ierovoam. 

Oi după acesta s'a sculat Natan a 
Yproroci în zilele lui David. 

2. Ca seul cel osebit dela jertfa 
mântuirei, aşâ David dintre tiii iui 
Israil. 

3. Cu leii s'a jucat ca şi cu iezii - 
şi cu urşii ca şi cu mieii oilor. 

4. In tinereţile sale, au n'a omo» 
rît pre uriaş? Şi a şters ocara din 
neam, când a ridicat mâna sa cu 
piatra praştiei, şi a doborît sume- 
ţia lui Golial? 

5. Că a chemat pre Domnul cel 
prea înalt, cel ce au dat putere în 
dreapta lui să omoare pre omul cel 
tare în răsboiu, ca să înalţe cornul 
neamului său. 

6. Aşâ întru zeci de mii l-a mă- 
rit pre el, şi l-a lăudat pre el, în- 
tru binecuvântările Domnulni, adu- 
când lui stemă de mărire. 



21. 1 Imp. 7, 11. 22. 1 Jmp 12, 3. 
23. 1 Imp. 28, 15. 
47. 1. 2 Imp. 12, 1. 2. 35, 2; Lev. 19, 5. 
3. 1 Imp. 17, 34. 4. 1 Imp. 17, 49. 
6. 1 Imp. 18, 7. 



LUI ISUS FIUL LUI SIRAH 47—48 1245 

f - m i i — — iii — ■ ■■ ■ ■ ■ n i I iii ». iiim u i i mn iM —,—m ,.| , „ . „ . „ ._ „ ., ■ ■■ - ■ 



7. Că a înfrânt pre vrăjmaşi prin- 
prejur, şi a defăimat pre Filistimiî 
cei împrotivnici, până în ziua de a- 
stăzi a sfărâmat cornul lor. 

8. Intru tot lucrul său, dâ măr- 
turisire sfântului celui prea înalt, 
prin cuvinte de mărire. 

9. Cu toată inima sa a lăudat, şi 
a iubit pre cel ce î-au făcut pre el. 

10. Şi a pus cântăreţi înaintea al- 
tarului, şi din glasul lor se îndul- 
ceau versurile. 

11. Dat-a în sărbători bună cuvi- 
inţă, şi a împodobit vremiîe până 
la sfârşit, lăudând ei numele cel sfânt 
al lui, şi de dimineafa răsunând sfin- 
ţirea. 

12. Domnul au şters păcatele lui, 
şi auînătfatîn veci cornul lui, şi i-au 
dat lui făgăduinţa împăraţilor şi 
scaunul mărirei întru Israil. 

13. După acesta s'a sculat fiul 
cel înjelept şi pentru dânsul a o- 
dihnit întru lărgime. 

14. Solomon a împărăţii în zilele 
pSceî, căruia Dumnezeu i-au dat o- 
dihnă primprejur, ca să zidească 
casă întru numele lui şi să gătea- 
scă sfinfire în veci. 

15. Cât de înţelept ai fost în ti- 
neretele fale, şi fe-ai umplut ca un 
rîu de înţelegere. 

16. Acoperit-a sufletul tău pămân- 
tul, şi l-ai umplut cu pildele gâci- 
furilor. 

17. La ostroave departe a ajuns 
numele tău, şi iubit ai fost întru 
pacea fa. 

18. Pentru cântece, pentru pilde, 
pentru parimii şi pentru tălmăciri 
s'au mirat de fine ţările. 

19. întru numele Domnului Dum- 
nezeului, cel ce s'au numit: Dumne- 
zeul lui Israil, 

20. Adunat-ai ca cositorul aurul, 
şi ca plumbul ai înmulţit argintul. 

12. 2 Imp. 12, 13. 

14. 3 Imp. 4, 21 şi 5, 1. 

16. 3 Imp. 4, 31. 



21. Plecaf-ai sânurile fale muie- 
rilor, şi le-ai voinicit întru trupul 
tău. 

22. Daf-ai ocara întru mărirea la, 
şi ai spurcat sămânţa fa, ca să a- 
duci mânie presfe fiii tăi, şi m'am 
umili! pentru nebunia ta, ca să se 
împărţească împărăţia în două năr{i, 
şi dela Efrairn să înceapă împără- 
ţie neascultătoare. 

23. Iar Domnul nu va părăsi mila 
sa, şi nu se va depărtâ dela lucru- 
rile sale. 

24. Nici va pierde pre nepoţii ce- 
lui ales, şi sămânţa celui ce 1-a iu- 
bit pre el nu o va stinge. 

25. Şi a dat rămăşiţă lui îacov 
şi îui David dintr'însul rădăcină. 

26. Şi s'a odihnit Solomon cu pă- 
rinţii săi. 

27. Şi a lăsat după sine din să- 
mânţa sa nebunie poporului, şi pre 
Rovoarn cel cu putină înţelepciune, 
care cu sfatul său a abătut poporul. 

28. Şi pre Ierovoam feciorul lui 
Navat, care a făcut pre Israil ca să 
păcătuiască, şi a dat lui Efrairn ca- 
lea păcatului. 

29. Şi s'au înmulţit păcatele lor 
foarte, în cât i-a mutat pre ei din 
pământul lor. 

30. Şi a cercetat toată răutatea, 
până ce a venit izbânda preste ei. 

CAP. 48. 

llie, Eliseiti, Ezechia, Isaia proroc 
mare, care povăţuind s'au mântuit 
Evreii de Asirieni. 

Şi s'a sculat prorocul llie ca fo- 
cul, şi cuvântul lui ca făclia ardeâ. 

2. Care a adus preste ei foamete, 
şi cu râvna sa i-a împuţinat pre ei. 

3. Cu cuvântul Domnului a oprit 
cerul, şi de trei ori a pogorît foc. 

4. Cât te-ai mărit llie întru minu- 

21. 3 Imp. 11, 1. 22. 3. imp. 12, 16. 
28. 3 Imp. 12, 28. 
48. 1 3 Imp. 36» !• 3 Imp. 17, 1. 
4. 4 Imp 1, 10 şi 12. 



.1246 



CARTEA INŢELEPCIUNEI 



nile tale? Şi cine este asemenea 
ţie, ca să se laude? 

5. Cel ce ai învieai pre mort din 
mor(i, şi din iad cu cuvântul celui 
prea Înalt. 

6 Cei ce ai pogorîf pre împăraţi 
la pierzare, şi pre cei măreţi de pre 
scaunul lor. 

7. Cel ce ai auzit în Sina mu- 
strare, şi în Horiv judecăţile izbân- 
direi. 

8. Cel ce ai uns împăraţi spre 
răsplătire, şi proroci următori după 
tine. 

9 Cel ce te-ai înălţat prin vifor 
de îoc. şi cu car de cai de foc. 

10. Cel ce eşti scris în mustrări 
la vremi, ca să potoleşti mâniea 
mai 'nainte de mânie, să întorci i- 
nima tatălui către fiu, şi să aşezi 
seminţiile lui Iacov. 

11. Fericiţi cei ce te-au văzut pre 
ţine, şi cei ce întru dragoste au a- 
dormit, că şi noi cu vieaţă vom trăi. 

12. llie, care cu viforul s'a aco- 
perit, şi Eliseiu s'a umplut de du- 
hul lui. 

13. In zi'ele sale nu s'a clătit de 
biruitori; şi nimeni nu l a supus 
pre el. 

14. Tot cuvântul n'a fost ascuns 
înaintea lui, şi întru adormire a pro- 
rocit trupul lui. 

15. Şi în vieaţa sa a făcut sem- 
ne, şi la moarte minunate au fost 
lucrurile lui. 

16. Cu toate acestea nu s'a po- 
căit poporul, şi n'a încetat dela pă- 
cate, până ce s'a prădat din pămân- 
tul său, şi s'a risipit în tot pământul. 

17. Şi a rămas popor puţin, şi 
domn în casa lui David. 

18. Unii dintre ei au făcut ce este 
plăcut; iar unii au înmulţit păca- 
tele. 



5. 3 Imp. 17, 22. 9. 4 Imp. 2, 11. 

14. 4 Imp. 2, 11; 4 Imp. 13, 19, 20, .21. 



19. Ezechia a întărit cetatea sa, 
şi a adus în mijlocul ei apă. 

20. Săpat-a cu fier piatra cea col- 
ţurată, şi a zidit izvoare de ape. 

21. In zilele lui suitu-s'a Senahi- 
rim, şi a trimis pre Rapsachi, şi a 
ridicat mâna sa asupra Sionului, 
şi s'a semeţit cu truîiea sa. 

22. Atunci s'au clătii inimile şi 
mâinile lor, şi s'au chinuit, ca cele 
ce nasc, şi au chemat pre Domnul 
cel milostiv, întinzând ei mâinile 
lor către el. 

23. Şi cel sfânt din cer degrab 
i-au auzit pre ei, şi i au mântuit pre 
ei prin mâna lui Isaiea. 

24. Lovit a tabăra Asirienilor, şi 
i a omorîl pre ei îngerul lui; 

25. Pentrucă a iăcut Ezechia ce 
a plăcui Domnului, şi s'a întărit în 
căile iui David tatălui său, care le-a 
poruncii Isaia prorocul cel mare şi 
credincios întru vedeniea sa. 

25. In zilele lui s'a înturnat soa- 
rele, şi a înmulţit împăratului vi- 
eaţa. 

27. Cu duh mare a văzut cele de 
pre urmă, şi a mângâiat pre cei ce 
plângeau în Sion. 

28. Până în veci s'au arătat cele 
ce vor să fie, şi cele ascunse mal 
'nainte de ce au venii ele. 

CAP. 49. 

Despre Iosiea şi împăraţii Iudii. Des- 
pre prorocii mari şi mici şi despre 
alţi bărbaţi şi patriarhi vestiţi. 

Pomenirea lui Iosie întru tocmi- 
rea tămâiei meşteşugită cu lucrul 
făcătorului de mir. 

2. In toată gura, ca mierea se va 
îndulci şi ca muzica la ospăţul vi- 
nului. 

3. Acesta s'a îndreptat, când s'a 



21. 4 Imp. 18, 13; Isâia 36, 1. 
24- 4 Imp. 19, 35; Tovie 1, 16. 
25. Isaia 37, 36. 26. Isaia 38, 8. 
■49- 3. 4 Imp. 23, 4. 



LUI ISUS FIUL LUÎ SIRAH 49-50 



1247 



întors poporul, şi a stricat urîciu- 
nile fărădelegii. 

4. Indreptat-a către Domnul ini- 
ma sa în zilele celor fărădelege, în- 
lărif-a buna credinţă. 

5. Afară de David şi de Ezechia 
şi de Iosiea, toji au păcătuit. 

6. Pentrucă au părăsii legea celui 
prea Înalt; împăraţii lui Iuda au în- 
cetat, pentrucă au dat cornul său 
altora, şi mărirea sa neamului strein. 

7. Ars-au cetatea cea aleasă a 
sfinţirei, şi au pustiit căile ei prin 
mâna lui Ieremia. , 

8. Că l a chinuit pre el şi în mi- 
lras s-a sfinţit proroc, ca să des- 
rădăcineze şi să necăjească şi să 
piarză, asemenea să zidească şt să 
sădească. 

9. lezechiil cel ce a văzul vedeniea 
mărirei, care i-au arătat iui preca- 
rul Heruvimilor. 

10. Că şi-au adus aminte de vrăj- 
maşi cu ploaie, şi bine au făcut ce- 
lor ce şi-au îndreptat căile. 

11. Şi oasele celor doisprezece 
Prooroci, să odrăslească din locul 
lor. 

12. Şi au mângâiat pre Iacov, şi 
i-au mântuit pre ei cu credinţa nă- 
dejdei. 

13. Cum vom mări pre Zorova- 
vel? Că şi el este ca o pecete în 
mâna dreaptă. 

14. Aşâ Isus fiul lui losedec, carii 
în zilele lor au zidit casă şi au înălţat 
Biserică sfântă Domnului, gătită spre 
mărire veşnică. 

15. Şi pomenirea lui Neemiea este 
întru multă vreme, cel ce ne-a ri- 
dicat nouă zidurile cele căzute şi a 
întărit porţi şi zăvoare şi a ridicat 
casele noastre. 

16. Nici unul nu s'a făcut ca E- 
noh pre pământ, pentru că şi el s'a 
l uat de pr e pământ. 

7. 4 Imp. 25, 9. 9. Ezccbiil I, 4; 

14. Hgbeu 1, 1 şi 12. 

15. Zab. 3, 1; Neem. 7, i; 



17. Nici ca losif s'a făcut bărbat 
povăţuifor fraţilor, întărire poporu- 
lui şi oasele lui s'au cercetat. 

18. Sil şi Sim între oameni s'au 
mărit, şi mai mult decât tot vieţui- 
torul întru zidirea Ini Adam. 

CAP. 50. 

Pre Simon fiul lui Onie îl laudă, şi 
huleşte pre cei de alt neam, pre Siki- 
meni şi pre Samarineni. 

Simon fiul lui Onie, preotul cel 
mare, care în vieaţa sa a spri* 
jinit casa şi în zilele sale a întărit 
Biserica. 

2. Şi de el s'a întemeiat înălţimea 
a doua, făriea cea înaltă a sfintei 
împrejur. 

3. In zilele lui s'a micşorat spri- 
jinitorul apelor cel de aramă ca 
marea împrejur. 

4 Cel ce a păzit pre poporul său 
de cădere şi a întărit cetatea spre 
încunjurare. 

5. Cât s'a mărit întru întoarcerea 
poporului, întru ieşirea acoperemân- 
tului casei. 

6. Ca luceafărul de dimineaţă în 
mijlocul norului; ca luna plină în 
zilele ei. 

7. Ca soarele strălucind preste 
Biserica celui prea Înalt şi ca curcu- 
beul luminând în norii mărirei. 

8. Ca floarea trandafirului în zi- 
lele primăverii, ca crinii la curgerea 
apelor. 

9. Ca odrasla Livanului în zilele 
verii, ca focul şi ca tămâea pre căţue. 

10. Ca vasul cel de aur bătut 
şi împodobit cu lot felul de piatră 
scumpă. 

11. Ca măslinul ce odrăsleşte roa- 
de, şi ca chiparosul ce se înalţă în 
nori. 

12. Când a luat el haina mărirei 
şi s'a îmbrăcat cu săvârşirea laudei. 

17. Fac. 41, 40. 18. Fac. 4, 25 

50- 1. 1. Macav. 12, 7. 



1248 



CARTEA INŢELEPCIUNEI 



13. Când se suia el îa altarul cel 
sfânt, slăveâ îmbrăcămintea sfinţe- 
niei; iar când primea părţile din 
mâinile preoţilor şi el stând lângă 
grătarul cuptorului. 

14. Împrejurul lui cununa fraţilor, 
ca odrasla chiedrului înLivan, şi 1-a 
încunjurat pre eî ca stâlpările de 
finic, 

15. Şi fofi fiii lui Aaron întru mă- 
rirea sa şi aducerea Domnului în 
mâinile lor înaintea a toată aduna- 
rea lui Israil. 

16. Şi slujind îa altar să împodo- 
bească aducerea celui prea Înalt 
aiotp'itoruluL 

17. A întins îa vas mâna sa, şi 
a băut din sângele strugurului. 

18. Vărsat a la temeliile jertfelni- 
cului miros de bună mireasmă ce- 
lui Înalt împăratului tuturor; atunci 
au strigat fiii lui Aaron, cu trâm- 
biţe bătute au răsunai. 

19. Auzit au făcut glas mare în- 
iru pomenire înaintea celui prea 
înalt. 

20. Atunci tot poporul împreună 
s'a grăbit şi a căzut cu fa}a pre 
pământ, ca să se închine Domnu- 
lui său atolţiiiorului, Dumnezeului 
celui prea înalt. 

21. Şi au lăudat cântăreţii cu gla- 
surile lor în casa cea mare, în- 
dulcitu-s'a viersul şi s'a rugat po- 
porul Domnului celui prea Înalt cu 
rugăciune înaintea celui milostiv, 
până ce s'a sSvârşil podoaba Dom- 
nului şi slujba lui a sfârşit. 

22. Atunci pogorîndu-se, ridicat-a 
mâinile sale preste toată adunarea 
fiilor lui Israil ca să deă binecu- 
vântare Domnului cu buzele sale şi 
întru numele lui să se laude. 

23. Şi a îndoit închinăciunea, ca 
să arate binecuvântare dela cel prea 
înalt. 

24. Şi acum binecuvântaţi pre 
Num. io, 2. 



Dumnezeu, fo{i, pre cel ce face mari 
pretutindenea. 

25. Cel ce înaltă zilele noastre din 
mitras şi face cu noi după mila sa. 

26. Să ne deâ nouă veseliea inimii, 
şi să fie pace în zilele noastre în- 
tru Israil până ce vor fi zilele vea- 
cului, ca să întărească la noi cre- 
dinţa milii sale şi în zilele lui să 
ne izbăvească pre noi. 

27. Două neamuri a urîf sufletul 
meu şi al treilea nu este neam: 

28. Cei ce şed în muntele Sama- 
riei Filistenii şi poporul cel nebun, 
care lăcueşte în Sichima. 

29. învăţătura înţelegerei şi a şti- 
inţei am scris în cartea aceasta eu 
Isus fiul lui Sirah Ierusalimneanul, 
care a vărsat ploaie de înţelepciu- 
ne din inima sa. 

30. Fericit este cel ce va petrece 
întru acestea; şi cel ce va pune a- 
cestea în inima sa, înţelept va fi. 

31. Că de va face acestea, la toate 
va puteâ, că lumina Domnului este 
urma lui, şi dă celor credincioşi în- 
ţelepciune. Bine este cuvântat Dom- 
nul în veac, fiel fiel 

CAP. 51. 

Mulţămita lui Sirah pentru bineface- 
rile lui Dumnezeu, şi îndemn prin 
pilda sa a cercă înţelepciunea cu 
bărbăţie. 

Mărlurisî-mă-voiu ţie Doamne îm- 
părate, şifevoiu lăudă pre fine 
Dumnezeule mântuitorul meu. 

2. Mărturisescu-mă numelui tău, 
că acoperitor şi ajutor te-ai făcut 
mie, şi ai mântuit trupul meu dela 
pierire. 

3. Şi din laţul limbei ocârâfoare, 
şi de buzele celor ce grăiesc min- 
ciună, şi înaintea celor ce stau în- 
nain te te-ai făcut mie ajutor. 

4. Şi m'ai izbăvit pre mine după 
mulţimea milei şi a numelui tău, 
dela cei ce răcneau gafa să mă mă- 
nânce. 



LUI ISUS FIUL LUI SIRAH 51 



1249 



5. Din mâna celor ce căufau su- 
fletul meu, din multe necazuri, care 
le-am avut. 

6. Din năduşirea văpăiei de prin 

prejur, şi din mijlocul focului unde 
nu m'arn ars. 

7. Din adâncul pântecelui iadului 
şi de limba necurată, şl de cuvân- 
tul mincinos, şi de limba cea ne- 
dreaptă cu pâră la împăratul, 

8. Apropiatu-s'a până la moarte 
sufletul meu, şi vieaţa mea eră a- 
proape de iadul cel mai de jos. 

9. Incunjuralu-m'au de toate păr- 
ţile, şi nu erâ cine să'mi ajute, că- 
utat-am ajutorul oamenilor, şi nu erâ. 

10. Şi mi-am adus aminte de mila 

ta Doamne, şi de lucrarea fa cea 
din veac. 

11. Că mânfueşli pre cei ce lea- 
şfeapfă pre tine, şi'i izbăveşti pre 
ei din mâna vrăjmaşilor. 

12. Şi am înălţat pre pământ ru- 
găciunea mea, şi m'arn rugai pen- 
tru mântuirea mea din moarte. 

13. Chemaf-am pre Domnul, Ta- 
tăl Domnului meu, ca să nu mă pă- 
răsească în zilele necazului, şi în 
vremea trufaşilor fără de ajutor. 

14. Lăudâ-voiu numele tău neîn- 
ceiat, şi'l voiu cântâ întru măriuri- 
sire, şi s'a auzit rugăciunea mea. 

15. Că m'ai mântuit pre mine din 
pierire, şi m'ai scos din vreme rea. 

16. Pentru aceea mă voiu mărtu- 
risi şi te voiu lăudă, şi bine voiu 
cuvântă numele Domnului. 

17. Când încă eram mai tânăr, 
mai 'nainte până a nu rătăci am că- 
utat înţelepciunea a o âveâ întru 
rugăciunea mea. 

18. înaintea Bisericii m'arn rugat 
pentru ea, şi până la cele de pre 
urmă o voiu căutâ pre ea. 

19. Ca de floarea strugurului copt, 
aşâ s'a veselit inima mea de ea. 

20. Incălecat-a piciorul meu cu 
dreptate, din tinereţile mele o am 
cercat pre ea. 



21. Plecat-am puţin urechea mea, 

şi am primii, şi multă învăţătură 
mi-am aflai. 

22. Procopsit-am într'însa; celui 

ce mi-au dat mie înţelepciune voiu 
dâ mărire. 

23. Că am cugetat ca să o fac. 
pre ea, şi am râvnit binele, şi nu 
mă voiu ruşina. 

24. Foarte s'a nevoit sufletul meu 
pentru ea, şi întru toată fapta mea 
sârguifor am fost. 

25. Mâinile mele le-am întins spre 
înălţime, şi de neştiinţele ei m'arn 
tânguif. 

26. Sufletul meu l-am îndreptat 
la dânsa, şi întru curăţenie o am 
aflat pre ea; inima mea mi-am li- 
pit de ea din început. 

27. Pentru aceea nu mă voiu pă- 
răsi de ea. 

28. Şi pântecele meu s'a turburat 
căutând-o pre ea, pentru aceea bună 
comoară mi-am agonisit. 

29. Dat-au Domnul limbă mie plata 
mea, şi cu aceea îl voiu lăuda pre el. 

30. Apropiaţi-vă către mine cei 

neînvăţaţi, şi rămâneţi în casa în- 
văţălurci. 

31. Pentru ce întârziaţi la acestea şi 
sufletele voastre însetoşază foarte? 

32. Deschis-am gura mea şi am 
grăit: agonisiţi-vă fără de argint. 

33. Supuneţi cerbicea voastră supt 
jug, şi să primească sufletul vostru 

învăţătură; aproape este a o află 
pre ea, 

34. Vedeţi cu ochii voştri, că pu- 
ţin m'arn ostenit, şi multă odihnă 
mi-am aflat. 

35. Luaţi învăţătură, că mult nu* 
măr de argint, şi mult sur veţi câştigă 
cu ea. 

36. Veselească-se sufletul vostru 
de mila lui şi să nu vă ruşinaţi de 
lauda lui. 

37. Lucraţi lucrul vostru mai 'na- 
inte de vreme, şi vă va dâ plata 
voastră în vremea sa. 

| 32. Jsaia 55, 1. 



Biblia. 



79. 



STORIA SUSANE 



Doi bătrâni umblă să curvcasca cu Su- 
sana; judecata tnorţei asupra Susanei; 




râ un om lăcuind în Vavilon şi 
numele lui Ioachim. 



2. 




a 



muiere 





reea nu 









frumoasă foarte şi cu frica lui Dum- 
nezeu, 

3. Şi părin|ii ei drepţi fiind, 
învăţat pre fata lor după legea 





4, Şi erâ Ioachirn bogat foarte» şi 
aveâ el grădină aproape de casa sa 

5. Şi se adunau la el Iudeii, pen- 
Irucă eră el mai mării decât to|i. 










6. Şi au fost 

DODOT 

gir |w- w * 

carii zisese Domnul, că a 
ieşii fărădelegea din Vaviîon, din 
bălrânii judecători, cari se păreâ că 
ocârmuesc poporul. 






îau 

Ioachim, şi veniau îa ei ioţi 
voiau să aibă judecată. 

8. Şl când se duccâ poporul la 
amiazăzi, intrâ Susana şi umblâ în 
grădina bărbatului său. 

9. Şi o au văzut pre ea cei 
bătrâni în toate zilele intrând şi um- 
blând, şi s'au aprins cu poftă asu- 
pra ci. 

Şi şi-au răzvrălit gândul lor, 
şi şi-au abătut ochii lor ca să 



I 



caute spre cer, nici şi-au adus a- 





11. Şi erau 

, şi n a 








erâ ruşine 
spune pofta sa, că vreâ să 
preune cu ea. 

12. Şi păzeau cu nevoinţăîn 
zilele a o vedeâ pre ea, şi a 
nul către altul: să mergem 
că este vremea prânzului. 

13. Şi ieşind s'a despărţit 
de altul, şi înlorcându-se au 
la aceiaş loc, şi întrebându-se 
pre altul pricina, mărturisiră pofta 




unul 





V l » 



14. Atunci amândoi împreună au 
hotărîf vremea, când o vor puteâ 





15. Şi a fost păzind ei în zi bine 
întocmită, ea a Intrat ca şi ieri şl 
alaltăieri cu două fete, şi a poftit 
să se scalde în grădină, că erâ cald 
foarte, 







de cei doi bătrâni ascunşi, cari o 
păzeau pre ca. 

17. Şi a zis fetelor: aduceţi'mi mie 
untdelemn şl săpun, şl închideţi por- 
ţile grădinii, ca să mă scald. 

18. Şi făcură 1 cum Ie-a zis, şi în- 
chiseră uşile grădinii, şl ieşiră pre 
uşile cele de laturi, ca să aducă 
cele ce le-a poruncii lor. si n'au 



ISTORIA SUSANEI 



1251 



văzul pre bătrânii aceia, că erau a- 
scunşi. 

19. Şi a fost după ce au ieşit 
ielele, s'au sculai cei doi bătrâni şi 
au alergat asupra ei, şi au zis: iată 
uşile grădinei sunt închise şi ni- 
meni nu ne vede pre noi, şi sun- 
tem aprinşi cu poftă asupra la. 

20. Pentru aceea voieşte împreună 
cu noi, şi te culcă cu noi; iar de 
nu, vom mărturisi asupra la, că a 
fost cu tine un tânăr, şi pentru a- 
ceea ai trimis fetele dela tine. 

21. Şi a suspinat Susana, şi a 
zis: strimt îmi este de (oale părţile. 

22. Că de voiu face aceasta, moar- 
te este mie; iar de nu voiu face, nu 
voiu scăpă din mâinile voastre. 

23. Mai bine este mie să nu fac 
şi să caz în mâinile voastre, decât 
să păcăluesc înaintea Domnului. 

24. Şi a strigat Susana cu glas 
tnare, şi au strigat şi cei doi bă- 
trâni asupra ei, şt alergând unul a 
deschis uşile grădinei. 

25. Şi dacă auziră cei din casă 
strigarea în grădină, săriră înlăun- 
Iru pre uşa cea din coastă, să vază 
ce s'a întâmplat ei. 

25. Şi după ce au grăit bătrânii 
cuvintele lor, s'au ruşinat slugile 
foarte, că niciodată nu s'a grăit cu- 
vânt ca acesta de Susana. 

27 4 Şi a fost a doua zi, după ce 
s'a adunat poporul la loachim băr- 
batul ei, au venii şi cei doi bătrâni 
plini de cugetul cel fărădelege asu- 
pra Susanei, ca să o omoare pre ea. 

28. Şi au zis înaintea poporului; 
trimiteţi la Susana fata lui Helchia 
muierea lui loachim, şi ei au trimis. 

29. Şi a venit ea şi părinţii ei şi 
iiii ei şi toate rudeniite ei. 

30. Iar Susana erâ gingaşă foarte 
şi frumoasă la chip 

.31. Iar aceşti fărădelege au po- 
runcit să se descopere ea, că erâ 



acoperită, ca să se sature de fru- 
museţile ei. 

32. Şi plângeau cei ce erau lângă 
ea, şi toţi cei ce o ştiau pre ea. 

33. Şi sculându-se cei doi bătrâni 
în mijlocul poporului, puseră mâi- 
nile pre capul ei. 

34. Iar ea plângând, căută la cer» 
că inima ei erâ nădăjduind spre 
Domnul. 

35. Şi au zis bătrânii : umblând 
noi în grădină singuri, a intrat ea 
cu două slujnice, şi a închis uşă 
grădinii şi a slobozit slujnicele. 

36. Şi a venit la ea un tânăr, care 
fusese ascuns şi s'a culcat cu ea. 

37. Şi noi fiind în unghiul gră- 
dinii, văzând fărădelegea aceasta, 
am alergai asupră-le. 

38. Şi văzându'i pre ei împreu- 
nându-se, pre acela nu l-am puful 
opri că erâ mai tare decât noi, şi 
deschizând uşile a sărit afară. 

39. Şi prinzând pre aceasta o am 
întrebat, cine erâ lânărul acela, şi 
n'a vrut să ne spuie. 

40. Aceasta mărturisim. 

41. Şi i a crezul pre ei aduna- 
rea, ca pre nişte bătrâni ai popo- 
rului şi judecători, şi o au judecai 
pre ea spre moarte. 

42. Şi strigând cu glas mare Su- 
sana, a zis : Dumnezeule cel veş- 
nic, cunoscătorul celor ascunse, 
cela ce ştii toate mai'nainte de ce 
se fac, fu şlii că minciuni au măr- 
turisit aceştia asupra mea. 

43. Şi iată mor, nefăcând nimic 
din cele ce au viclenit aceştia asu- 
pra mea. 

44. Şi au auzit Dumnezeu glasul 
ei, şi când o ducea pre ea să o 
piarză, au deşteptat Dumnezeu pre 
duhul cel sfânt într'un prunc tânăr, 
căruia îi erâ numele Daniil. 

45. Şi a strigat pruncul cu glas 
mare: curat sunt eu de sângele a- 
ceştia. 



1252 



ISTORIA BALAURULUI ŞI A LUI VIL 



46. Şi s'a înlors lot poporul că- 
tre el, şi a zis : ce esle cuvântul 
acesla, care fu ai grăit ? 

47. Iar et stând în mijtocul lor, 
a zis : au aşă de nebuni sunt toţi 
fiii lui Israil? 

48. CSci necercelând, nici ade- 
vărul cunoscând, aţi osândii pre 
fata lui Israil. 

49. Intoarceţi-vă la judecată, pen- 
tru că minciuni au mărturisii ace- 
ştia asupra ei. 

50. Şi s'a întors tot poporul cu 
grab şi i-au zis lui bătrânii : vino 
de şezi în mijlocul nostru, şi ne 
spune nouă, că ti-au dat Dumne- 
zeu cinstea bătrânelelor. 

51. Şi a zis către ei Daniil : de- 
spărţiţi pre ei unul de către altul, 
şi'} voiu întrebă pre ei. 

52. Şi după ce s'au despărţit unul 
de altul, a chemat pre unul din ei, 
şi a zis către el : învechitule în zile 
rele 1 Acum au venii păcatele fale, 
care le făceai mai'nainte, judecând 
judecăţi strâmbe, şi pre cei nevino- 
vaţi vinuind, şi pre cei vinovaţi slo- 
bozind, de vreme ce Domnul zice : 
pre cel nevinovat şi pre cel drept 
să nu'l omori. 

53. Acum dar de ai văzut pre a- 
ceasfă muiere cu acel tânăr, spune 
supt ce copac i-ai văzut pre ei îm- 
preunându-se între sine? Iar el a 
zis : supt Shin (mesteacăn). 

54. Zis-a Daniil : drept ai minţit 
asupra capului tău. 

55. Că acum îngerul lui Dumne- 
zeu luând răspuns dela Dumnezeu, 
te va spintecă în două. 



52. Eşice 23, 7. 



56. Şi puinduM pre acela de osebi 
a poruncit să aducă pre celalf, şt 
i-a zis lui : sămânţa lui Hanaan şi 
nu a lui Iuda, frumuseţele fe-au în- 
şelat pre fine şi pofta a răzvrătit 
inima ta. 

57. Aşă făceaţi fetelor lui Israil, 

care femându-se, se împreunau cu 

voi; ci n'a suferit fafa lui luda fără- 
delegea voastră. 

58. Ăcum dar spune'mi, supt ce 

copac i-aţi prins pre ei împreunân- 

du-se între sine? Iar el a zis : supt 
Prin (salcâm). 

59. Şi i-a zis Daniil lui : drept aî 
minţit şi tu asupra capului tău. 

60. Că aşteaptă îngerul lui Dum- 
nezeu, având sabie, să te taie în 
două, ca să vă piarză de fot pre voi. 

61. Şi a strigat toată adunarea, 
cu glas mare şi bine a cuvântat 
pre Dumnezeu, cel ce mânfueşte 
pre cei ce nădăjduesc întru el. 

62. Şi s'a sculat asupra celor 
doi bătrâni, că i a arătat pre ei Da- 
niil din gura lor, că au mărturisit 
minciuni, şi le-a făcut lor după le- 
gea lui Moisî, precum cu vicleşug, 
au fost gândit să facă aproapelui, 
său, şi i-a omorîl pre ei şi a scă- 
pat sângele cel nevinovat în ziua 
aceea. 

63. Iar Helchia şi femeea lui au 
lăudat pre Dumnezeu pentru Susana 
fata lor, împreună cu Ioachim băr- 
batul ei şi cu toate rudeniile ei, 

pentrucă nu s J a aflat înfru ea lucru 
urît. 

64. Şi Daniil s'a făcut mare îna- 
intea poporului din ziua aceea şt 
înainte. 



62. 2 Lege 19, 18, 19. 



— e>%o 



Istoria oiaorîrei balaurului :i a sfărâmi hi Vil, despărţita tala sfârşitul cartei lui BaniiL 

2. Şi a vieţui! Daniil împreună cu 
împăratul acesta şi a întrecut cu 



Slujba idolilor. Moartea balaurului şi 
mântuirea lui Daniil din groapa leilor. 

Oi împăratul Astiag s'a adaos la 
V părinţii săi, şi a luat Kir Persul 
împărăţia lui. 



mărirea pre toţi prietenii lui. 

3. Şi erâ un idol la Vaviloneni, 
căruia îi erâ numele Vil, şi se chel- 



ISTORIA BALAURULUI ŞI A LUI VIL 



1253 



tuiâ la el în toată ziua. făină de 
■grâu artave douăsprezece, oi patru- 
zeci, şi vedre de vin şase. 

4. Şi împăratul îl cinsteâ pre el, 
şi mergeâ în toate zilele de se în- 
chină lui; iar Danfil se închina Dum- 
nezeului său. 

5. Şi a zis împăratul: pentruce 
nu te închini lui Vil? 

6. Iar el a zis: pentrucă nu crez 
în idolii făcuţi de mâini, ci în Dum- 
nezeul cel viu, carele au făcut cerul 
şi pământul, şi are stăpânire presle 
iot trupul. 

7. Şi i-a zis împăratul: dar nu ţi 
se pare ţie Vil a îi dumnezeu viu? 
Î4u vezi câte mănâncă şi beâ în toate 
bilele? 

8. Şi a zis Daniil râzând: nu te 
înşelă împărate, acesta este din lă- 
untru lui, şi dinafară aramă, şi nu 
mănâncă, nici beâ vre odată. 

9. Şt mâniindu-se împăratul, a 
chemat pre preoţii lui, şi a zis lor: 
de nu'mi veţi spune, cine este cel 
ce mănâncă cheltuiala aceasta, veţi 
muri; 

10. Iar de'mi veţi arătâ, că Vil 
mănâncă acestea, Daniil va muri, 
pentrucă a hulit pre Vil. 

11. Şi a zis Daniil împăratului: 
&şâ să fie după cuvântul tău. 

12. Şi erau preoţii lui Vil şapte- 
zeci, afară de femei şi de prunci. 

13. Şi a venit împăratul cu Da- 
niil în casa iui Vil. 

14. Şi au zis preoţii lui Vil: iată 
noi ieşim afară, iar tu împărate pune 
bucatele şi vinul, şi închide uşa, şi 
o pecetluieşte cu inelul tău. 

15. Şi dimineaţa când vei veni, 
de nu vei afla toate mâncate de Vil, 
să murim noi, sau împrotivă Da- 
niil cel ce a minţit asupra noastră. 

16. Iar ei nu băgau seamă, pentrucă 
tăcuse pre supt masă intrare a- 
scunsă, şi prinlr'aceea intrau totdea- 
una, şi mâncau acelea. 



17. Şi a fost după ce au ieşit ei, 
şi împăratul a pus bucatele lui Vil, a 
poruncit Daniil slugilor sale, şi a- 
duseră cenuşe, şi au presărat toată 
capişfea înaintea împăratului singur. 

18. Şi ieşind a închis uşa, şi o 
au pecetluit cu inelul împăratului, 
şi s'au dus; 

19. Iar preoţii au venit noaptea 
după obiceiul lor, şi muierile lor 
şi pruncii lor, şi mâncarâ toate, şi 
băură. 

20. Şi a mânecat dimineaţa îm- 
păratul şi Daniil împreună cu el. 

21. Şi a zis împăratul: întregi 
sunt peceţile Daniile? Iar el a zis: 
întregi împărate. 

22. Şi a fost când a deschis uşa, 
uitându-se pre masă împăratul, a 
strigat cu glas mare: mare eşti Vili 
Şi nu este la tine nici un vicleşug. 

23. Şi a râs Daniil, şi a oprit pre 
împăratul ca să nu intre inlăuntru, 
şi a zis: vezi faţa pământului, şi 
cunoaşte, ale cui sunt urmele ace- 
stea. 

24. Şi a zis împăratul: văz că 
sunt urme de bărbaţi şi de muieri 
şi de prunci. 

25. Şi mâniindu-se împăratul, a- 
tunci a prins pre preoţi şi pre mu- 
ieri şi pre fiii lor; şi i a arătat lui 
uşile cele ascunse, prin care intrau, 
şi mâncau cele de pre masă. 

26. Şi i-a omorît pre ei împăra- 
tul, şi pre Vil 1-a dat lui Daniil, şi 
l a stricat pre el şi capiştea lui. 

27. Şi era un balaur mare într'un 
loc, şi'l cinsteau pre el Vavilonenii. 

28. Şi a zis împăratul către Da- 
niil: au doară vei zice, că şi acesta 
este de aramă? 

29. Acesta este viu şi mănâncă 
şi beâ, nu vei mat puteâ zice, că 
şi acesta nu este dumnezeu viu; 
deci închină-te lui. 

30. Şi a zis Daniil: Domnului 
Dumnezeului meu mă voi închină. 



1254 



ISTOiUA BALAURULUI ŞI A LUI VIL 



că acela este Dumnezeu viu; iar fu 
împărate dă'mi slobozenie, şi voiu 
omorî balaurul fărS de sabie şi fără 
de toiag. 

31. Şi a zis împăratul: |i'l dau 
|ie; şt a luat Daniil răşină şi seu 
şi peri, şi le-a fiert într'un loc, şi 
a făcut cocoloş, şi le-a aruncat în 
gura balaurului, .şi mâncând a ples- 
nit balaurul. 

32. Şi a zis Daniil: iată închină- 
ciunile voastre. 

33. Şi a fost dacă au auzit Va- 
vilonenii s'au mâhnit foarte, şi s'aU 
pornit asupra împăratului. 

34. Şi au zis: Iudeu s'a făcut îm- 
păratul; pre Vil 1-a stricat, şi pre 
balaur a omorîf, şi pre preoji i-a 
tăiat. 

35. Şi viind la împăratul, au zis: 
dâ-ne nouă pre Daniil; 

36. Iar de nu, te vom ucide pre 
tine şi casa ta. 

37. Şi văzând împăratul că se 
pornise asupra lui foarte, şi silit 
fiind, a dat lor pre Daniil. 

38. Iar ei l-au aruncat în groapa 
leilor, şi a fost acolo şase zile. 

39. Şi erau în groapă şapte lei, 
şi le dâ lor pre zi două trupuri şi 
două oi; iar atunci nu le- au dat lor, 
ca să mănânce pre Daniil. 

40. Şi erâ atunci Avacum proroc 
în ţara jidovească, şi acela îiersese 
fiertură, şi a dumicat pâine în scafă, 
şi mergea la câmp să ducă sece- 
rălorilor. 



41. Şi a zis îngerul Domnului că- 
1re Avacum: dâ prânzul care'l ai în 
Vaviîon lui Daniil în groapa leilor- 

42. Şi a zis Avacum: Doamne î 
Vavilonul hu l-am văzut, şi groapa 
n'o ştiu unde este ? 

43. Şi l-a luat îngerul Domnului 
pre el de creştetul lui, şi finându'l 
de părul capului său, l'a pus pre 
el în Vavilon deasupra groapei în- 
tru repeziciunea duhului său. 

44. Şi a strigat Avacum zicând: 
Daniile! Daniile 1 lâ prânzul, care 
li l-au trimis ţie Dumnezeu. 

45. Şi a zis Daniil: că fi-ai adus 
aminte de mine Dumnezeule, şi n'af 
părăsit pre cei ce te caută şi te 
iubesc pre tine. 

46. Şi s'a sculat Daniil, şi a mân- 
cat; iar îngerul Domnului îndată a 
pus pre Avacum la locul său. 

47. Iar împăratul a venit a şap- 
tea zi să plângă pre Daniil, şi a 
venit la groapă, şi s'a uitat înlăun- 
tru, şi iată Daniil şedea. 

48. Şi a strigat împăratul cu glas 
mare, zicând: mare eşti Doamne 
Dumnezeul lui Daniil 1 Şi nu este 
altul afară de tine. 

49. Şi l-a scos pre ei din groapă; 

50. Iar pre cei ce erau pricina pier- 
derii lui, i-a aruncat în groapă, şi 
i-au mâncat leii înaintea lui. 



43. Iezec, s, 3. 



CARTEA ÎNTÂI 



A MACAVEILOR 



CAP. 1. 

Antioh Epifan după ce a bătut Eghi- 
petul, venind asupra Ierusalimului, je- 
fuieşte Biserica, Hrăneşte poporul, şi'l 
sileşte sa părăsească legile 
părinteşti. 

Ci a fost după ce a bălul Alexan- 
V dru Machidoneanut feciorul lui Fi- 
îip, care a ieşi! din pământul He- 
îiimului, şi a bătut pre Darie îm- 
păratul Perşilor şi al Midilor, şi a 
împărăţii în locul lui, întâiu preste 
grecime. 

2. Şi a făcut răsboaie multe, şi a 
biruit cetăfi multe, şi a tăiat pre 
împăraţii pământului. 

3. Şi a trecui până la marginile 
pământului, şi a luat prăzi dela nea- 
muri multe, şi s'a alinat pământul 
înaintea lui. 

4. Şi s'a înăljat, şi s'a ridicat i- 
nima lui, şi a adunat putere şi o- 
ştire tare foarte. 

5. Şi a stăpânit ţări şi neamuri, 
şi tirani, şi i-au fost iui supi bir. 

6. Şi după aceasta a căzut pre 
pat, şi a cunoscut că va să moară. 

7. Şi a chemat pre slugile sale 
cele cinstite, care cu sine erau cre- 
scuţi din tinereţe, şi le-a împărţit 
lor împărătiea sa, încă fiind viu. 

8. Şi a împărăţii Alexandru ani 
doisprezece, şi a murit. 

9. Şi au stăpânit slugile lui îieşfe- 
care la locul său. 



10. Şi au pus toţi steme după ce 
a murii el, şi fiii lor după dânşii 
ani mulţi, şi s'au înmulţit răutăţile 
pre pământ. 

îl. Şi a ieşit dintr'înşii o rădă- 
cină păcătoasă Antioh Epifan, fecio- 
rul lui Antioh împăratul, care fusese 
la Roma zălog, şi a împărăţii în a- 
nul o sută treizeci şi şapte al îm- 
părăţiei Grecilor. 

12. In zilele acelea ieşit-au (ţin Is- 
rail nişte fii fărădelege, şi au în- 
demnat pre mulţi zicând: 

13. Să mergem $i să facem legă- 
tură cu neamurile cele dimprejurul 
nostru, că de când ne*am despăr- 
ţit de ei, ne-au aflat pre noi multe 
răutăţi. 

14. Şi s'a părut bun cuvântul 
înaintea ochilor lor. 

15. Şi s'au îndemnat oare cari 
din popor şi s'au dus la împă- 
ratul şi le-a dat lor pulere a face 
dreptăţile neamurilor. 

16. Şi a zidit şcoală în Ierusalim 
după legile neamurilor. 

17. Şi nu s'au tăiat împrejur, şi 
s'au depărtat de legea cea sfântă, 
şi s'au împreunat cu neamurile, şi 
s'au vândut a face rău. 

18. Şi s'a gătit împărăţia înain- 
tea Iui Anlioh şi a gândii a împă- 
răţi Eghipctul, ca să împărăţeascâ 
preste amândouă împărăţiile. 

19. Şi a intrat în Eghipef cu gloată 



1256 



CARTEA ÎNTÂI 



grea, cu care şi cu Elefanţi şi cu 
călăreţi şi cu corăbii multe. 

20. Şi a rânduit răsboiu asupra 
lui Plolomeu împăratul Eghipetului, 
şi s'a înfrânt Plolomeu de fa|a lui 
şi a îugif, şi au căzut mulţi răniţi. 

21. Şi a cuprins cetăţile cele tari 
în pământul Eghipetului şi a luat 
prăzile pământului Eghipetului. 

22. Şi s'a întors Antioh după ce 
a bătut Eghipefuî în anul o sută 
patruzeci şi trei. 

23. Şi s'a suit asupra iui Israil şi a 
Ierusalimului, cu popor mult şi a in- 
trat în Biserică cu mândrie şi a luat 
jertvelnicul ce! de aur şi sfeşnicul 
luminei şi toate vasele ei şi masa 
punerii înainte şi căuşile şi năs- 
trăpile şi cădelniţele cele de aur 
şi catapeteasma şi cununile şi po- 
doaba cea de aur, care erau în faţa 
Bisericii, şi Ie-a sfărâmat toate. 

24. Şi a luat argintul şi aurul şi 
vasele cele poftite şi a luat vistie- 
riile cele ascunse, care le-a aflat; 
şi luându-le toate, s'a dus în pă- 
mântul său. 

25. Şi a făcut ucidere de oameni 
şi a grăit cu trufie mare. 

26. Şi a fost plângere mare întru 
Israil în lot locul. 

27. Şi au suspinai boierii şi bă- 
trânii, fecioarele şi tinerii au slăbit, 

şi frumuseţea muierilor s'a schim- 
bai. 

28. Tot mirele a luat plângere şi 
mireasa ceea ce şedea în cămară 
a fost în jale. 

29. Şi s'a clătit pământul pentru 

cei ce lăcuiau pre dânsul şi toată 

casa lui Iacov s'a îmbrăcat cu ru- 
şine. 

30. Şi după doi ani de zile frimis-a 
împăratul pre cel mai mare preste 
biruri în cetăţile Iudei şi a venit 
în Ierusalim cu mulţime mare. 

31. Şi a grăit către dânşii cuvinte 

de pace cu vicleşug, şi i-au crezut 
lui. 



32. Şi a căzut asupra cetăţii fără 
de veste şi o a lovit pre ea cu rană 
mare şi a pierdut popor mult din- 
tru Israil. 

33. Şi au prădat cetatea şi o au 
ars cu foc, şi au surpat casele şi 
zidurile ei primprejur. 

34. Şi au robit muieri şi prunci, 
şi vite au stăpânii. 

35. Şi au zidit cetatea lui David 
cu zid mare şi tare şi cu turnuri 
tari şi le-au fost lor apărare. 

36. Şi au pus acolo neam păcă- 
tos, bărbaţi fărădelege, şi s'au în- 
tărit întru ea. 

37. Şi au pus arme şi hrană, şi 
adunând prăzile Ierusalimului le-au 
pus acolo. 

38. Şi au fost ca un laţ mare, şi 
vicleşug sfinţeniei şi diavol rău lut 
Israil pururea. 

39. Şi au vărsat sânge nevino- 
vat împrejurul sfinţeniei şi au spur- 
cat sîinţeniea. 

40. Şi au fugit cei ce lăcuiau în 
cetatea Ierusalimului pentru ei, şi 
s'a făcui lăcaş streinilor, şi s'a fă- 
cut streină fiilor săi, şi pruncii ei 
o au părăsit pre ea. 

41. Sfinţeniea ei s'a pustiii ca 
pustiea, praznicele ei s'au întors în 
jale, sâmbetele ei întru batjocură, 
cinstea ei întru defăimare. 

42. După mărirea ei s'a înmulţit 
necinstea ei, şi înălţimea ei s'a în- 
tors în plângere. 

43. Şi a scris împăratul Antioh 
la toată împărăţiea sa, să fie toţi 
un popor, şi să părăsească fiecare 
legea sa. 

44. Şi au primit toate neamurile 
cuvântul împăratului. 

45. Şi mulţi din Israil au cuprins 
slujba lui şi au jertfit idolilor şt 
au spurcai sâmbăta. 

46. Şi a trimis împăratul cărţi 
prin mâinele solilor în Ierusalim şi 

41. fimos 8, 10; Tovit 2, 6. 



A MACAVEILOR 1—2 



1257 



în cetăţile Iudeii, poruncind să um- 
ble după legile cele streine ale pă- 
mântului. 

47. Şi să oprească arderile de iot 
şi jertfa şi turnarea din sfinţenie. 

48. Şi să spurce sâmbetele şi săr- 
bătorile. 

49. Şi să spurce sfinfeniea şi pre 
cei sfinţi. 

50. Să zidească jertfelnice şi^ca- 
pişfi şi casă de idoli, şi să jert- 
fească cărnuri de porc şi de vite 
necurate. 

51. Şi să'şi lase pre fiii săi ne- 
iăeji împrejur, şi să spurce sufletele 
lor cu toată necurăţiea şi pângări- 
ciunea, ca să uite legea şi să schimbe 
toate îndreptările. 

52. Iar care nu va face după cu- 
vântul împăratului, să moară. 

53. După toate cuvintele acestea 
a scris la toată împărăţia sa, şi a 
pus luători de seamă presfe tot po- 
porul. 

54. Şi a poruncit celăjenilor Iu- 
deii să jertfească din cetate în ce- 
tate. 

55. Şi s'au adunat la ei mulţi din po- 
por, toţi cari au părăsit legea Dom- 
nului, şi au făcut rele pre pământ. 

56. Şi au pus pre Israil întru a- 
scunsuri, în toată scăparea lor. 

57. Iar în ziua a cincisprezecea 
a lunii lui Haselev, în anul o sută 
patruzeci şi cinci, a zidit spurcăciu- 
nea pustiirii pre altar lui Dumnezeu, 
şi în cetăţile ludei împrejur aujzi- 
dit capişti. 

58. Şi înaintea uşilor caselor şi 
în uliţi tămâiau. 

59. Şi cărţile legii, care le-au a- 
flat, le-au ars cu foc stricându-îe de 
tot. 

60. Şi ori unde se aflâ la cinevâ 
cariea legii, şi ori cine ţineâ'.legea, 
acela din porunca împăratului |se 
omorâ. 

61. Cu puterea sa făceâ aşâ l- 



srailtenilor, cari se aflau în toată luna 
şi luna în cetăţi. 

62. Şi în douăzeci şi cinci ale lu- 
nei, au jertfit pre jertfelnicul, care erâ 
deasupra altarului. 

63. Şi pre muierile care'şi tăiase 
împrejur pre fiii lor, le-au omorît 
după poruncă. 

64. Şi pre prunci i-au spânzurat 
de grumazii lor, şi casele lor le-au 
prădat, şi pre cei ce i-au tăiat îm- 
prejur i-au omorît. 

65. Iar mulţi din Israil s'au întă- 
rit, şi au pus întru sine, ca să nu 
mănânce necurat. 

66. Si mai bine au voit a murî, 

» 9 

decât a se pângări cu mâncări spur- 
cate, şi a spurcă legea cea sfântă, 
şi au murit. 

67. Şi s'a făcut mânie mare asu- 
pra lui Israil foarte. 

CAP. 2. 

Matatia preotul cu fiii sai îmfrotivin- 
du-se tiraniei lui Antioh, şi ducân- 
du-se în muntele Modin adună o- 
ştire; care murind, îndeamnă 
pre fiii săi sfre ravnirea 
legilor părinteşti. 

In zilele acelea sculatu-s'a Matatia 
fiul lui loan al lui Simeon preo- 
tul din fiii Iui loariv dela Ierusalim, 
şi a şezut în Modin. 

2. Şi aveâ el cinci feciori: pre I- 
onan care se porecleâ Gadis, 

3. Pre Simon, care se numeâ Tasî, 

4. Pre luda, care se numeâ Ma- 
caveiu, 

5. Pre Eleazar, care se numeâ 
Avaran, 

6. Pre Iaanafan, care se numeâ 
Apfus. 

7. Şi văzând blasfemiile, care se 
făceau în luda şi în Ierusalim, 

8. A zis: vai miel Pentruce m'am 
născut a vedeâ zdrobirea poporu- 
lui meu şi zdrobirea cetăţii cei sfin- 
te, şi a şedea acolo, când s'a dat 
în mâinile vrăjmaşilor, 



1258 



CARTEA INTAI 



9. Şi cele sfinte în mâinile stre- 
inilor, făcutu-s'a Biserica ei ca un 
bărbaî fără de cinste. 

10. Vasele mărirei ei s'au dus în 
robie, omorîtu-s'au pruncii ei în u- 
lifă, tinerii ei cu sabiea vrăjmaşului. 

11. Care neam n'a moştenit îm- 
părăfia ei, şi n'a stăpânit prăzile ei? 

12. Toată podoaba ei s'a luat, în 
loc de slobodă, s'a făcut roabă. 

13. Şi iată sfintele noastre, şi fru- 
museţea noastră şi mărirea noastră 
s'au pustiit, şi le au spurcat pre ele 
neamurile. 

14. Pentruce să trăim mai mult? 
Şi ş'au rupt Malalia şi fiii lui hai- 
nele lor, şi s'au îmbrăcat cu saci, 
şi au plâns foarte. 

15. Şi au venit cei trimişi dela 
împăratul, cari sileau pre cei din 
cetatea Modin să părăsească pre 
Dumnezeu, şi să jertfească. 

16. Şi mulţi din lsrail au mers la 
ei; iar Matatia şi fiii lui s'au adus. 

17. Şi răspunzând cei dela îm- 
păratul, au zis tui Matatia: boier 
mare eşti şi mărit în cetatea acea- 
sta, şi întărit cu fii şi cu fraţi. 

18. Acum dar vino întâiu, şi fă 
porunca împăratului, precum au fă- 
cut toate neamurile, şi bărbaţii lui 
luda, cei ce au rămas în Ierusalim, 
şi vei fi tu şi casa ta dintre prie- 
tinii împăratului, şi tu şi fiii tăi vă 
veti mări cu argint şi cu aur şi cu 
daruri multe. 

19. Şi răspunzând Matatia, a zis 
cu glas mare: măcar de şi toate 
neamurile împărăjei, şi cele din casa 
împăratului vor ascultă de el şi de 
poruncile lui, şi se vor depărfâ fie- 
care dela închinăciunea părinţilor 
lor, 

20. Iar eu şi feciorii mei şi fraţii 
mei, vom umblă întru aşezământul 
legii părinţilor noştri. 

21. Milostiv fie nouă Dumnezeu, 



ca să nu lăsăm legea şi îndreptă- 
rile lui. 

22. De cuvintele împăratului nu 
vom ascultă, ca să trecem slujba 
noastră la dreapta sau la stânga. 

23. Şi dupăce a încetat a grăî cu- 
vintele acestea, a venit un bărbat 
evreu înaintea tuturor să jertfească 
în capiştea cea din Modin, după 
porunca împăratului. 

24. Şi a văzut Matatia, şi s'a a- 
prins de râvnă, şi s'au cutremurat 
rărunchii lui, şi s'a aprins de mânie 
după judecată, şi alergând, I-a jun- 
ghiat pre el pre jertfelnic. 

25. Şi pre omul împăratului, care 

sileâ să jertfească, l-a omorît întru 

aceiaşi vreme, şi jertfelnicul l-a stri- 
cat. 

26. Şi s'a aprins de râvna legei, 
precum a făcut Finees lui Zamvri 
feciorul lui Salom. 

27. Şi a strigat Matatia în cetate 
cu glas mare, zicând: tot cel ce are 
râvna legei, şi se tine de legătură, 
să vie după mine. 

28. Şi au fugit el şi fiii lui la munji, 

şi au lăsat toate câte au avuf în ce- 
tate. 

29. Atunci s'au pogorît muî{i, că- 
utând dreptate şi judecată în pustie. 

30. Să şează acolo ei şi fiii lor şi 
muierile lor şi vitele lor, pentrucă 
s'au înmuîjii presfe ei răutăţile. 

31. Şi s'a spus oamenilor îm- 
păratului şi ostaşilor, cad erau îri 
Ierusalim cetatea lui David, că s'au 
dus oamenii, cari nu ţin porunca 

împăratului, în locuri ascunse în pu- 
stie. 

32. Şi au alergat după ei mulţi, şi 
ajungânduX au tăbărî! asupra lor 
şt au făcui asupra lor răsboiu în 
ziua sâmbetelor. 

33. Şi au zis către ei: ajungă- vă 
până acum! leşîji şi faceţi după cu- 
vântul împăratului, şi veti trăil 

2. 26. Num. 25, 7. 
27. Numere 25, 13; Ps. lio, 1. 



A MACAYEILOR 2 



1259 



34. Iar ei au zis: nu vom ieşi, nici 
vom face cuvântul împăratului, ca să 
spurcăm ziua sâmbetei. 

35. Şi au sârguif asupra lor cu 
răsboiu. 

36. Ci nu le au răspuns lor, nici 
piatră n'au aruncat asupra lor, nici 
au astupat ascunsurile, zicând: 

37. Să murim toţi întru nevino- 
văţia noastră, şi va mărturisi pen- 
tru noi cerul şi pământul, că fără 
de judecată ne pierdeţi pre noi. 

38. Şi s'au sculat cu răsboiu a- 
supra lor sâmbăta, şi au murit ei 
şi muierile lor şi fiii lor şi vitele 
tor, ca la o mie de suflete de oa- 
meni. 

39. Şi a înţeles Mata ha şi prie- 
tinii iui, şi au plâns pentru ei foarte. 

40. Şi a zis fiecare către aproa- 
pele său: de vom face toţi cum au 
făcut fraţii noştri, şi nu vom dâ ră- 
sboiu asupra neamurilor acestora 
pentru sufletele şi dreptăţile noastre, 
acum cât mai curând ne vor pierde 
de pre pământ. 

41. Şi s'au sfătuit în ziua aceea, 
zicând: tot omul care va venî asu- 
pra noastră cu răsboiu sâmbăta, să 
dăm răsboiu asupra iui, şi să nu 
murim toţi, precum au murit fraţii 
noştri în ascunsuri. 

42. Atunci s'a strâns la ei adu- 
narea Asideilor lari la putere din 
Israil, tot cel ce voia legea. 

43. Şi toţi cei ce fugeau de rele, 
s'au adaos ia ei, şi s'au făcut lor 
spre întărire. 

44. Şi au adunat oştire, şi au bă- 
tui pre cei păcătoşi cu mâniea sa, 
şi pre bărbaţii cei fărădelege cu ur- 
gia sa v şi cei rămaşi au fugit la { 
neamuri ca să scape. 

45. Şi au încunjurat Matatia şi 
prietinii lui şi au stricat jerlfeînicile 
lor. 

46. Şi au tăiat împrejur pre prun- 



cii cei nefăieţi împrejur, câţi au a- 
flat în hotarele lui Israil cu tărie. 

47. Şi au gonit pre fiii trufiei, şi 
s'a sporit lucrul în mâinile lor. 

48. Şi au scos legea din mâinile 
neamurilor şi din mâinile împăra- 
ţilor, şi n'au dat corn păcătosului. 

49. Şi s'au apropiat zilele lui Ma- 
tatia să moară şi a zis fiilor săi; 
acum s'au întărit lrufiea şi certarea 
şi vremea sfârşitului şi urgia mâniei. 

50. Acum dar fiilor, râvnitori fiţi 
legei, şi daţi sufletele voastre pen- 
tru legătura părinţilor noştri. 

51. Aduceţi- vă aminte de lucrurile 
părinţilor noştri, care le-au făcut în- 
tru neamurile sale, şi veţi luâ mă- 
rire mare şi nume veşnic. 

52. Avraam, au nu întru ispită s'a 
aflat credincios, şi s'a socotit lui 
spre dreptate? 

53. fosif în vremea necazului său 
a păzit porunca şi s'a făcut domn 
Eghipetului. 

54. Finees tatăl nostru a răvnit 
răvnirea şi a luat legătura preoţiei 
cei veşnice. 

55. Isus plinind cuvântul, s'a fă- 
cut judecător în Israil. 

56. Halev, pentrucă a mărturisit 
întru adunare, a luat moştenirea pă- 
mântului. 

57. David cu mila lui a moştenit 
scaunul împărăţiei în veacul vea- 
cului. 

58. Ilie râvnind râvna legei, s'a luat 
în sus până în cer. 

59. Anania, Azaria şi Misail cre- 
zând, s'au mântuit din para focului. 

60. DaniiI întru nevinovăţia sa s'a 
mântuit din gurile leilor. 

61. Şi aşâ socotiţi întru fiecare 
neam şi neam. că foţi cei ce nă- 
dăjduesc înfr'însul nu vor slăbî. 

62. Şi de cuvintele omului păcă- 

52. Fac. 22, 2. 53. Fac, 41, 40, 
54. Numere 25, 13. 
56. Isus Navi 14, 14; 3 Imp. 2, 4. 
58. 4 hnp. 2, 12. 60. Danul 6, 22. 



1260 



CARTEA ÎNTÂI 



tos să nu vă temeţi, că mărirea lui 
este gunoiu şi viermi. 

63. Astăzi se înaltă şi mâine nu 
se va află, că s'a întors în (ărâna 
sa, şi gândirea iui a pierit. 

64. Drept aceea voi fiilor, întăriţi- 
vă şi vă îmbărbătaţi în lege, că în 
tr'însa vă veţi mărî. 

65. Şi iată Simeon fratele vostru, 
ştiu că om de sîat este, de el să 
ascultafi în toate zilele, acesta vă 
va fl vouă în loc de tată. 

66. Si luda Macaveul, care este 
cu putere tare din tinereţile sale, a- 
cesta va îi căpetenie oştirei, ca să 
faceţi răsboiu asupra popoarelor. 

67. Şi voi aduce(i la voi pre toţi 
făcătorii legei, şi izbândiţi izbânda 
poporului vostru. 

68. Răsplătiţi răsplătire neamu- 
rilor, şi luaţi aminte ia poruncile 
legei. 

69. Şi bine i a cuvântat pre ei, 
şi s'a adaos la părinţii săi, şi a 
murit în anul o sută patruzeci şi 
şase. 

70. Şi l-au îngropat pre el fiii lui 
în mormânlurile părinţilor săi în 
Modin, şi 1-a plâns pre el tot Isra- 
ilul cu plângere mare. 

CAP- 3. 

Rasboaiele lui Iuda Macaveiul 
cu Apolonie şi cu Siron povăţuitorii 
oştilor lui Ântioh. 

Şi s'a sculat Iuda, care s'a chemat 
Macaveiu, fiul lui în locul lui. 

2. Şi ajutându'i to}i fraţii lui şi 
toţi câţi se lipise de tatăl lui, au bă- 
tut răsboiul lui Israil cu veselie. 

3. Şi a făcut mărire poporului său, 
şi s'a îmbrăcat cu zaua ca un u- 
riaş, şi s'a încins cu armele sale 
cele de răsboiu, şi a întărit răsboaie 
apărând tabăra cu sabie. 

4. Şi s'a asemănat leului întru lu- 
crurile sale, şi ca un pui de leu 
răcnind la vânat. 



5. Şi a gonit pre cei fărădelege 
cerlându'i, şi pre cei ce turburau 
pre poporul său, i-a ars cu foc. 

6. Şi s'au tras toţi cei fărădelege 
de frica lor, şi loji lucrătorii fără- 
delege! împreună s'au turburat, şi s'a 
sporit mântuirea în mâna lui. 

7. Şi a amărît împăraţi mulţi, şi 
a veselit pre Iacov cu faptele sale, 
şi până în veac pomenirea lui în- 
tru binecuvântare. 

8. Şi trecând prin cetă{ile Iudei, 
a pierdut pre cei necredincioşi din- 
tr'însele, şi a întors mâniea de că- 
tre Israil. 

9. Şi s'a vestit până la marginile 
pământului, şi a adunat pre cei ce 
piereau. 

10. Şi a adunat Apolonie neamuri, 
şi dela Samariea putere mare, ca 
să deâ răsboiu asupra lui Israil. 

11. Şi a înţeles luda, şi a ieşit 
înaintea lui, şi 1-a bătut pre el, şi 
1-a omorîf, şi mulţi au căzut răniţi, 
iar ceilal(i au fugit. 

12. Şi a luat prăzile lor, şi sabiea 
iui Apolonie o a luat Iuda, şi cu 
aceea a făcut răsboiu în toate zi- 
lele. 

13. Şi auzind Siron mai marele 
puterii Siriei, că a strâns luda a- 
dunăre şi ceata credincioşilor cu 
sine şi acelor ce ies la răsboiu, a zis: 

14. Face-voiu mie nume, şi mă 
voiu mărî întru împărăţie, şi voiu 
bate pre luda şi pre cei ce sunt 
cu el, şi pre cei ce n'asculfâ de cu- 
vântul împăratului. 

15. Şi a adaos a se suî, şi s'a 
suit cu el tabăra necuraţilor cea 
tare, ca sâ'i ajute lui, şi să facă iz- 
bândă asupra fiilor lui Israil. 

16. Şi când s'a apropiat la suirea 
Vetoronului, a ieşit Iuda înaintea 
lui cu puţini. 

17. Şi văzând că vine tabăra în- 
tru întâmpinarea lor, au zis către 
luda; cum noi puţini vom puteâ să 



A MACAVEILOR 3 



1261 



dăm răsboiu la atâta mulţime tare? 
Şi noi am slăbii ajunând astăzi. 

18. Şi a zis Iuda: lesne este a se 
închide mul|i în mâinile celor pu- 
ţini, şi nu este osebire înaintea 
Dumnezeului cerului a mântui cu 
mulţi, au cu putini. 

19. Că nu întru rnul{imea oşfirei 
este biruinţa răsboiului, ci din cer 
este puterea. 

20. Aceia vin asupra noastră cu 
semeţie multă şi cu fărădelege, ca 
să ne piarză pre noi şi pre muie- 
rile noastre şi pre fiii noştri, ca să 
ne prade pre noi; 

21. Iar noi ne răsboim pentru su- 
fletele noastre şi pentru legile noa- 
stre. 

22. Şi însăşi Domnul îi va zdrobi 
pre ei de către faja voastră, şi voi 
nu vă veti teme de ei. 

23. ( Şi după ce a încetat a grăi, 
au sărit asupra lor fără de veste, 
şi s'a surpat Siron şi tabăra lui 
înaintea lui. 

24. Şi i-au gonit pre ei la po- 
gorâşul Veiororiului până la câmp, 
şi au căzut dintru ei ca vr'o opt 
sute de bărbaţi, iar ceilalţi au fu- 
git la pământul Filistimului. 

25. Şi a început frica lui Iuda şi 
a frajilor lui şi spaima a cădeâ 
presle neamurile cele din prejurul 
lor. 

26. Şi a ajuns până la împăratul 
numele lui, şi de răsboaele lui Iuda 
vorbeau toate neamurile. 

27. Iar după ce a auzit Antloh 
împăratul cuvintele acestea, s'a mâ- 
nieat cu iuţime, şi trimiţând a adu- 
nat toate oştirile împărăţiei sale, ta- 
bără mare foarte. 

28. Şi deschizând cămara sa, a 
dat lefi ostaşilor lui pre un an, şi 
le-a poruncit lor întru un an să fie 
gata la toată treaba. 

29. Iar dacă a văzut că s'a sfâr- 
şit argintul din vistierii, şi birurile 



tării sunt puţine pentru împereche- 
rea şi rana ce a făcut pre pământ, 
stricând legile care au fost din zi- 
lele cele dinlâiu, 

30. S'a temut, ca nu cumva să 
nu aibă ca o dată, şi a douaoară 
cheltuieli şi daruri, care dăduse 
mai'nainie cu mână largă, cât a în- 
trecut cu dăruirea pre to{i împăraţii 
cei ce au fost mai'nainie de el. 

31. Şi se îndoiâ cu sufletul său 
foarte, şi s'a sfătuit să meargă ia 
Persida, şi să iâ dăjdiile ţărilor, şi 
să adune argint mult. 

32. Şi a lăsat pre Lisie, om mă- 
rit şi de neam împărătesc, mai 
mare presfe lucrurile împăratului 
deia rîul Eufratului până la holarile 
Eghipetului. 

33 Şi să crească pre Antioh fiul 
lui până ce se va întoarce el. 

34. Şi i-a dat lui jumătate din 
oştire şi elefanţii, şi i-a poruncit lui 
despre toate lucrurile, care a voit, 
şi de iăcuiiorii Iudeii şi ai Ierusa- 
limului. 

35. Ca să irimiţă asupra lor o- 
şlire să zdrobească şi să nimicească 
tăriea|lui lsrail şi rămăşiţa Ierusa- 
limului, şi să piarză pomenirea lor 
din loc. 

36. Şi să aşeze oameni de alt 
neam în toate hotarele lor, şi să le 
deâ cu sor{i pământul lor. 

37. Iar împăratul a luat cealaltă 
jumătate de oştire, care rămăsese, 
şi s'a sculat deîa Antiohia din ce- 
tatea împărăţiei sale în anul o sută 
patruzeci şi şapte. 

38. Şi a trecut apa Eufratului, şi 
mergeâ prin ţările cele de sus, şi a 
ales Lisie pre Ptolomeu fiul lui Do- 
rimen şi pre Nicanor şi pre Gorghie 
bărbaji tari din prietinii împăraiului. 

39. Şi a trimis cu ei patruzeci de 
mii de bărba{i şi şapte mii de călă- 
reţi, ca să vie în pământul Iudei, 



1262 



CARTEA ÎNTÂI 



şi să'l strice de tot, după cuvântul 
împăratului. 

40. Şi s'au sculat cu toată pu- 
terea lor şi au venit şi au tăbârîf a- 
proape de Emaum în pământul câm- 
piei. 

41. Şi au auzit neguţătorii tării 
numele lor, şi au luat argint şi aur 
mult foarte şi slugi, şi au venit la 
tabără, ca să iâ pre fiii lui lsraii 
robi. 

42. Şi s'a adaos la el puterea Si- 
riei şi a pământului celor de alt 
neam. 

43. Şi a văzut luda şi fraţii iui 
că s'au înmuljit răutăţile şi oştirile 
tăbărăsc în hotarele lor, şi au în- 
ţeles de cuvintele împăratului, care 
a poruncit să facă poporului spre 
pierdere şi spre pierire. 

44. Şi a zis fiecare către aproa- 
pele său: şă ridicăm surparea po- 
porului nostru şi să dăm răsboiu 
pentru poporul nostru şi pentru cele 
sfinte. 

45. Şi s'a strâns adunarea, ca să 
fie gata la răsboiu şi ca să se roage 
şi să ceară milă şi îndurări. 

46. Şi Ierusalimul erâ nelăcuit ca 
o pustie, nu era cine să intre şi 
cine să iasă din cei născuţi ai lui, 
şi sfinfeniea călcată şi fiii celor de 
neam strein la marginea cetăjei, şi 
acolo erâ sălaşul neamurilor, şi s'a 
luat bucuriea dela Iacob şi s'au 
sfârşit fluerul şi alăuta. 

47. Şi s'au adunat, şi au venit la 
Masifâ împreajma Ierusalimului, că 
locul rugăciunei lui Israil mai'nainte 
erâ Ia Masifâ. 

48. Şi au postit în ziua aceea, şi 
s'au îmbrăcat cu saci, şi cenuşe au 
pus pre capetele lor, şi şi-au rupi 
hainele lor. 

49. Şi au întins cărţile legii, de 
care cercâ neamurile, ca să se scrie 
într'însele chipurile idolilor săi. 

50. Şi au adus hainele preojeşli 



şi cele întâi u născute şi zeciuelele, 
şi au pus înainte pre Nazareii cei ce 
plinise zilele lor. 

51. Şi au strigat cu glas mare la 
cer, zicând : ce vom face acestora, 
şi unde ii vom duce pre ei ? 

52. Şi sfintele tale s'au călcat şi 
s'au spurcat şi preoţii tăi în plân- 
gere şi în smerire. 

53. Şi iată neamurile s'au adunat 
asupra noastră, ca să ne piarză 
pre noi; tu ştii cete ce gândesc ei 
asupra noastră. 

54. Cum vom puteâ stâ împro- 
tiva fetii lor, de rtu ne vei ajută tu 
nouă? Şi au trâmbiţat cu trâmbi- 
ţele şi au strigat cu glas mare. 

55. Şi după aceasta a pus Iuda 
povă{uiiOri poporului presfe mii şi 
preste sute, şi preste cincizeci şi 
preste zece. 

56. Şi a zis celor ce zideau case 
şi celor ce'şi logodise muieri şi să- 
dise vii şi celor fricoşi, să se în- 
toarcă fiecare la casa şa după lege. 

57. Şi a purces tabăra, şi a tăbă- 
rît la amiază zi a Emaumului. 

58. Şi a zis luda: îneîngeti-vă şi 
vă faceţi fii tari şi fit» gafa pre di- 
mineaţă, ca să da(i răsboiu asupra 
neamurilor acestora, care s'au a- 
dunat împrotiva noastră, ca să ne 
piarză pre noi şi sfintele noastre. 

59. Că mai bine este să murim 
noi în răsboiu, decât să vedem rău- 
tăţile neamului nostru şi ale sfin- 
telor. 

60. Iar precum va îl voea în cer, 
aşâ să fie. 

CAP- A. 

Alte doua răsboaie ale lui Iuda Maca- 
veiu împrotiva lui Gorghie şi Lisieşi 
biruinţele lut. Curăţirea Bisericii. 

Oi a luat Gorghie cinci mii de băr- 
i baţi şi o mie de călăre{i aleşi, 
şi a purceş tabăra noaptea, 

3. 56. 2 Lege 20, 5 şi 8. 57. Judec. 7, 3. 



A MACAVEILOR 4 



1263 



2. Ca să năvălească asupra ta- 
berii Evreilor şi să'i lovească pre 
ei fără de vesfe, şi fiii marginei erau 
lui povăţuiiori.. 

3. Şi auzind Iuda, s'a sculai et şi 
cei puternici, ca să lovească oşti- 
rea împăratului cea din Emaum. 

4. Că încă erâ risipită oştirea din 
tabără. 

5. Şi a venit Gorghie la tabăra Iu- 
dei noaptea, şi pre nimeni n'a aflat, 
şi i-a căutat pre ei în munţi, că zi- 
ceâ: fug aceştia de noi. 

6. Şi odată cu ziua s'a ivit Iuda 
în câmp cu trei mii de bărbaţi, însă 
platoşe şi săbii n'aveau, precum le 
erâ voea. 

7. Şi văzând tabăra neamurilor 
tare şi înarmată şi călărime împre- 
jurul ei şi aceştia învăţaţi la răsboiu. 

8. Şi a zis Iuda bărbaţilor celor 
ce erau cu el : nu vă temeţi de 
mulţimea lor, şi de năvălirea lor nu 
vă înîricoşaji. 

9. Aduceţi-vă aminte, cum s'au 
mântuit părinfii noştri la marea Ro- 
şie, când i-a gonit pre ei Faraon 
cu putere multă. 

10. Şi acum să strigăm la cer, 
că doar se va milostiv! spre noi, 
şi'şi va aduce aminte de legătura 
părinţilor noştri, şi va zdrobî tabăra 
aceasta astăzi înaintea fetii noastre. 

11. Şi vor cunoaşte toate neamu- 
rile, că este cel ce mântueşte şi cel 
ce izbăveşte pre Israil. 

12. Şi au ridicat cei de alt neam 
ochii lor, şi i-au văzut pre ei viind 
înainte, şi au ieşit din tabără la 
răsboiu. 

13. Şi au trâmbi|at cei ce erau 
cu Iuda, şi s'au lovit, şi s'au sur- 
pai neamurile, şt au fugii la câmp; 
iar cei din dărăpt toji au căzut în 
sabie. 

14. Şi i-au gonit pre ei până la 



4k. 9. Eşice 14, 9, 



Gamron şi până la câmpii ldumeit 
şi ai Azotului şi ai Iamniei. 

15. Şi căzură dinir'înşii ca la trei 
mii de bărbaţi. 

16. Şi s'a întors Iuda şi oştirea 
lui dela gonirea lor. 

17. Şi a zis către popor: să nu 
poftiţi prăzile, că răsboiul este în 
preajma noastră, şi Gorghie şi o- 
ştirea lui în munte aproape de noi; 

18. Ci slaji acum asupra vrăjma- 
şilor noştri, şi daţi răsboiu lor, şl 
după aceea vet» luâ prăzile lor cu 
îndrăzneală. 

19. Şi încă grăind Iuda acestea, 
s'a ivit o parte oarecare privind din 
munte. 

20. Şi a văzut că s'a înfrânt, şi 
cei ce sunt cu Iuda au aprins ta- 
băra, că fumul, care se vedeâ, arătă 
ce s'a făcut. 

21. Şi ei văzând acestea, s'au în- 
fricoşat foarte, şi văzând şi tabăra 
lui Iuda la câmp gata de răsboiu, 

22. Au fugit loji la pământul ce- 
lor de alt neam. 

23. Şi s'a întors Iuda să prade 
tabăra; şi a luat aur mult şi argint 
şi iachint şi mohorît dela marea, 
şi avu^e mare. 

24. Şi întorcându-se, a lăudat şi 
bine a cuvântat pre Dumnezeul ceru- 
lui, că este bun, că în veac este 
mita lui. 

25. Şi s'a făcut mântuire mare lui 
Israii în ziua aceea. 

26. Iar câţi au scăpat din cei de 
alt neam, mergând au spus lui Li- 
sie ioate câte s'au întâmplat. 

27. iar el auzind s'a turburat şi 
s'a mâhnit, că nu s'a făcut lui I- 
sraii cele ce a voit el, şi nu s'a în- 
tâmplat cele ce i-a poruncit lui îm- 
păratul. 

28. Iar în anul viilor a gătit Li- 
sie bărbaţi aleşi şasezeci de mii şi 
cinci mii de călăre(i, ca să bată Ie- 
rusalimul. 



1264 CARTEA 



29. Şi au venit la ldumeia, şi au 
iabărît la Vetsura, şi a ieşit îna- 
intea lor Iuda cu zece mii de băr- 
baţi. 

30. Şi văzând tabăra lor tare, s'au 
rugat zicând : bine eşti cuvântat 
Mântuitorul lui Israi!, cel ceai zdro- 
bit pornirea celui jpu tern ic prin mâna 
robului tău David, şi ai dat tabăra 
celor de alt neam în mâinile lui Io- 
natan fiului lui Saul şi a purtăto- 
rului lui de arme. 

31. Închide tabăra aceasta în mâna 
poporului tău Israil, şi să se ruşi- 
neze cu puterea şi cu călărimea lor. 

32. Dă-le lor spaimă, şi topeşte 
îndrăsnirea puterii lor, şi să se clă- 
tească cu zdrobirea lor. 

33. Oboară'i pre ei cu sabiea ce- 
lor ce te iubesc, şî să te laude pre 
tine cu cântări toţi cei ce ştiu nu- 
mele tău. 

34. Şi s'au lovit unii cu al|ii, şi 
au căzut din tabăra lui Lisie ca la 
vr'o cinci mii de oameni, şi au că- 
zut înaintea lor. 

35. Şi văzând Lisie înfrângerea 
ce s'a făcut t aba ii sale şi îndră- 
snirea lui luda, şi cum că sunt gata 
sau a trăi sau a muri vitejeşte, s'a 
dus la Antiohia, şi a adunat stre- 
ini, şi înmulţind oştirea cea făcută, 
socoieâ iarăşi să vie în Iudeia. 

36. Şi a zis luda şi fraţii lui: iată 
s'au zdrobit vrăjmaşii noştri, să ne 
suim să curăţim sfintele şi să le 
înnoim. 

37. Şi s'a adunat toată tabăra, 
şi s'a suit în muntele Sionului. 

38. Şi a văzut sfinţenia pustiită 
şi jertfelnicul spurcat şi porţile arse 
şi în curţi tufe răsărite, ca înlr'o pă- 
dure sau ca într'un munte, şi că- 
mările surpate. 

39. Şi şi-au rupt hainele lor, şi 
s'au tânguit cu tânguire mare, şi 
au pus cenuşe pre capetele lor. 

30. 1 Imp. 14, 12. 



ÎNTÂI 



40. Şi au căzut cu faţa la pământ, 
şi au trâmbiţat cu trâmbiţile sem- 
nelor, şi au strigat la cer. 

41. Atunci a rânduit Iuda bărbaţi, 
ca să bată pre cei ce erau în băşti 
până ce va curăţî sfintele. 

42. Şi a ales preoţi fără de pri- 
hană voitori legii Iui Dumnezeu. 

43. Şi au curăţit sfintele, şi au 
dus pietrile spurcăciune! la loc ne- 
curat. 

44. Şi s'au sfătuit pentru jertfel- 
nicul arderii de tot cel spurcat, ce 
vor face cu el. 

45. Şi le-a venii lor sfat bun, ca 
să'l strice, ca nu cumvâ să le fie 
lor spre ocară, că l-au fost spurcat 
neamurile; şi au stricat jertfelnicul. 

46. Şi au pus pietrile în muntele 
casei în loc bun, până va veni pro- 
rocul, ca să răspunză pentru ele. 

47. Şi au luat pietre întregi după 
lege, şi au zidit jertfelnic nou, ca şi 
cel mai dinainte. 

48. Şi au zidit sfintele şi cele din 
lăunfru casei şi curţile. 

49. Şi au făcut vase sfinte nouă, 
şi au băgat sfeşnicul şi jertfelnicul 
arderilor de tot şi al tămâierilor şi 
masa, în Biserică. 

50. Şi au tămâiat preste jertfelnic, 
şi au aprins lumânările cele de pre 
sfeşnic şi luminau în Biserică. 

51. Şi au pus pre masă pâini, şî 
au întins păreiarile şi au săvârşit 
toate lucrurile, care le-au făcut. 

52. Şi au mânecat dimineaţa în 
douăzeci şi cinci de zile ale lunei 
a noua; aceasta este luna Haselev 
a anului o sută patruzeci şi opt. 

"53. Şi au adus jertfă după lege 
preste jertfelnicul arderilor de lot cel 
nou, care îl făcuse. 

54. Pre vremea şi în ziua în care 
l-au spurcat pre el neamurile, întru 
aceea s'a înnoit cu cântări şi cu a- 
lăufe şi cu cobze şi cu chimvale. 

55, Şi a căzut tot poporul pre faţa 



A MACAVEILOR 4-5 



1265 



sa şi s'a închinai, şi bine a cuvân- 
tat pre Dumnezeul cerului, cel ce 
bine au sporii lor. 

56. Şi au făcut înnoirea jertfelni- 
cului în opt zile, şi au adus arderi 
de fot cu veselie, şi au jertfit jertfă 
de mântuire şi de laudă. 

57. Şi au împodobit faţa Bisericii 
cea dinainte cu cununi de aur şi 
cu păvezoare şi au înnoit porţile 
şi cămările, şi le-au pus lor uşi. 

58. Şi s'a făcut veselie mare în- 
tru popor foarte, şi s'a întors ocara 
neamurilor. 

59. Şi au rânduit luda şi fraţii lui 
şi toată adunarea lui Israil, ca să 
se {ie zilele înnoirei jertfelnicului în 
vremile sale din an în an în opt 
zile, dela douăzeci şi cinci ale Ju- 
nei Haselev cu veselie şi cu bucurie. 

60. Şi au zidit în vremea aceea 
muntele Sionului împrejur cu zid 
înalt şi cu turnuri lari, ca nu cuntvâ 
viind neamurile să le calce, cum fă- 
cuse mai 'nainle. 

61. Şi au rânduit acolo oştire să'l 
păzească, şi au întărit pre ei să pă- 
zească pre Vetsura, ca să aibâ po- 
porul întărire de către faţa îdumeii. 

Alte zece biruinţe ale lui Iuda Maca- 
veul asupra vrăjmaşilor. 

Şi a fost dacă au auzit neamurile 
de primprejur că s'a zidii jertfel- 
nicul, şi s'a înnoit sfinţenia ca şi 
mai 'nainle, s'au mâniat foarte. 

2. Şi s'au sfătuit ca să piarză pre 
neamul lui Iacov, pre cei ce erau 
între ei, şi au început a omorî din 
popor şi a pierde. 

3. Şi a dat râsboiu luda asupra 
fiilor lui Isav în Idumeia cea din 
Acravaptin, că încunjurâ pre Israii, 
şi i-au bătut pre ci cu rană mare, 
şi i-au strîmloraf pre ei, şi au luat 
prăzile lor. 

4. Şi şi-a adus aminte de răuta- 



tea fiilor lui Veon, cari erau popo- 
rului spre laţ şi spre piedecă, pă- 
zind cu vicleşug drumurile. 

5. Şi s'a închis de el în turnuri, 
şi a tăbărî! asupra lor, şi i-a ble- 
stemat pre ei, şi a ars turnurile cu 
foc împreună cu toţi cei ce erau în- 
lăuntru. 

6. Şi a trecut la fiii lui Amon.şi 
a aflat mână tare şi popor mult şi 
pre Timoteiu povăţuitorul lor. 

7. Şi a făcut asupra lor răsboaie 
multe, şi s'a zdrobit înaintea feţei 
lui, şi î-a bătut pre ei. 

8. Şi a luat lazirul şi fetele ei, şt 
s'a întors la ludeia. 

9. Şi s'au adunat neamurile cele 
din Galaad asupra îsrailfenilor, cei 
ce erau în hotarele lor, ca să'i piarză 
pre ei, iar ei au fugit în cetatea Da- 
tema. 

Î0. Şi au trimis cărţi ia Iuda şi la 
fraţii lui zicând: 

îl. Adunaţii s'au asupra noastră 
neamurile cele de primprejurul no- 
stru, ca să ne piarză pre noi, şi se 
gătesc să vie, şi mai 'nainle să priri- 
ză cetatea în care am fugit, şi Ti- 
moteiu povăţueşte tabăra lor. 

12. Acum dar viind, scoate-ne din 
mâna lor, că mulţi au căzut dintre 
noi. 

13. Şi toţi fraţii noştri, cari erau 
în părţile Tuvinuîui s'au omorîf, şi 
au robit pre muierile lor şi pre fiii 
lor şi agonisekie lor, şi au pierdut 
acolo ca la o mie de bărbaţi. 

14. încă cetindu-se cărţile, iată 
alţi soli au venit din Galileea cu 
hainele rupte spuind după cuvintele 
acestea. 

15. Şi zicând: că s'au adunat asu- 
pra lor dela Ptolemaida şi dela Tir 
şi dela Sidon, şi toată Galileea ce- 
lor de alt neam, ca să ne piarză 
pre noi. 

16. Şi dacă a auzit luda şi po- 
porul cuvintele acestea, s'a adunat 



1266 



CARTEA ÎNTÂI 



mul|ime mare, să se sfătuiască ce 
vor face fraţilor săi celor din ne- 
voie, pe cari îi băteau aceia. 

17. Şi a zis Iuda lui Simon fra- 
tele său: alege'fi (ie oameni şi mergi 
şi mânlueşie pre fraţii tăi cei din 
Galileea, iar eu şi Ionatan fratele 
meu, vom merge la Oalaadita. 

18. Şi a lăsat pre Iosifon fiul lui 
Zaharia şi pre Azaria povâtuitori 
poporului cu cealaltă oştire în Iu- 
deea spre pază. 

19. Şi le-a poruncit lor zicând: 
fiti mai mari presie poporul acesta, 
şi să nu daji răsboiu asupra nea- 
murilor, până ne vom întoarce. 

20. Şi s'au împărjit lui Simon 
bărbaţi trei mii, ca să meargă la 
Oaîileia; iar lui Iuda bărbaţi opt mii, 
ca să meargă la Galaadiia, 

^l.Şi mergând Simon în Galileia, 
^ făcu. 1 râsboaie multe asupra nea- 
murilor, zdrobindu-se neamurile 
din'naintea îe/tf Iul, le-a gonit pre 
ele până la poarta Plolemaidei. 

22. Şi au căzut din neamuri ca 
la vre'o trei mii de oameni, şi au 
luat prăzile îor. 

23. Şi i-au luat pre ei din Galileia 
şi din Arvati cu muierile şi cu pruncii 
lor, şi toate câte aveau ei, şi i-au 
adus în ludeia cu veselie mare. 

24. Şi luda Macaveul şi Ionatan 
fratele lui au trecut Iordanul, şi au 
mers cale de trei zile în pustie. 

25- Şi s'au întâmpinat cu Nava- 
teii, cari viind înaintea lor cu pace, 
au povestii lor toate câte s'au întâm- 
plat fraţilor lor în Galaadita. 

26. Şi cum că mulţi dintre ei sunt 
prinşi la Vosora şi în Vosor, în 
Alemis, Hasfor, Mached şi Carnaim, 
loale acestea sunt cetăţi tari şi 
mari. 

27. Şi în celelalte cetăţi ale Ga- 
îaaditei sunt prinşi, şi pre mâine 
se rânduiesc să tăbărască asupra 



cetăţilor, şi să le iâ, şi pre lofi să'i 
piarză într'o zi. 

28. Şi a întors Iuda şi tabăra lui 
calea spre pustie la Vosora fără de 
veste, şi a luat cetatea, şi a omorît 
toată partea bărbătească cu ascu- 
ţitul săbiei, şi a luat toate prăzile 
lor, şi o a ars pre ea cu foc. 

29. Şi s'au sculai de acolo noap- 
tea, şi au mers cam asupra cetăţii. 

30. Şi dacă s'a făcut ziuă, ridi- 
când ochii săi. iată popor mult ne- 
numărat ridică scări şi unelte, ca 
să iâ cetatea, şi dâ răsboiu asu- 
pra lor. 

31. Şi văzând Iuda că s'a înce- 
put răsboiul, şi strigarea cetăţii s'a 
suit până la cer cu trâmbiţe şi cu 
glas mare, a zis bărbaţilor puterii: 

32. Da{i răsboiu astăzi pentru fraţii 
voşlrii. 

33. Şi au ieşit cu trei rânduri pre 
dinapoia lor, şi trâmbiţară cu trâm- 
bifile, şi strigară cu rugăciuni. 

34. Şi a cunoscut tabăra lui Ti- 
moteiu, că Macaveiu este, şi a fu- 
git dela fata lui, şi i-a bătut pre ei 
cu rană mare, şi au căzut dintre ei 
în ziua aceea ca lavr'o opt mii de 
bărbaţi. 

35. Şi abătându-se Iuda la Masfa, 
a dat răsboiu asupre ei, şi o a luat 
şi a omorît toată partea bărbătea- 
scă într'însa, şi a luat prăzile ei, 
şi o a ars cu foc. 

36. De acolo purcezând a luat 
Hasfonul, Machedul Vosorul şi ce- 
lelalte cetă(i ale Galaaditei. 

37. Şi după graiurile acestea, a a- 
dunat Timoleiu altă tabără, şi a tă- 
bărî* despre faja Rafonului dincolo 
de pârîu. 

38. Şi a trimis Iuda săiscodescă 
tabăra, aceştia i-au spus lui, zicând: 
adunalu-s'au la ei toate neamurile 
cele de primprejurul nostru, putere 
multă foarte. 

39. Şi pre Arabi i-a năimit spre 



A MACAVEILOR 5 



1267 



ajutorul său, şi sunt tăbărâţi din- 
colo de pârîu, gata a veni asupra 
la cu răsboiu, şi a mers luda întru 
întâmpinarea lor. 

40. Şi a zis Timoteiu căpeteniilor 
oştirilor sale: când se va apropiâ 
luda şi tabăra lui la pârîul cel cu 
apă, de va trece la noi el mai'nainte, 
nu vom puteâ stă înaintea lui, că 
va fl mai tare de cât noi. 

41.. Iar de se va spăimântâ, şi va 
iăbărâ dincolo de pârîu, să trecem 
la el, şi vom fl mai tari de cât el. 

42. Iar dacă s'a apropiat Iuda la 
pârîul cel cu apă, a pus pre cărtu- 
rarii poporului la pârîu, şi le-a po- 
runcit lor zicând: să nu lăsaţi tot 
omul să tăbărască, ci să vie toii 
la răsboiu. 

43. Şi a trecut asupra lor mai'na- 
inte, şt tot poporul lui după el, şi 
s'au înfrânt înaintea feţii lui toate 
neamurile, şi lepădând armele sale, 
au fugit la capiştea cea din Car* 
nalm. 

44. Şi a luat cetatea, şi capiştea 
o a ars cu foc împreună cu toţi cei 
ce erau într'însa, şi s'a înfrânt Car- 
naimul, şi n'a mai putut să mai steâ 
înaintea feţii lui luda. 

45. Şi a adunat luda pre tot Is- 
railul, pre cei ce erau la Galaadifa, 
dela cei mic până ia cel mare, şi 
pre muierile lor şi pre fiii lor şi 
averea lor, tabără mare foarte, ca să 
vie în pământul Iudei. 

46. Şi a venit până la Efron, şi 
aceasta este cetate mare şi la in- 
trarea ei foarte tare; nu se puteâ 
abate dela ea deadreapta sau dea- 
stânga, ci trebuiâ a merge prin mi- 
jlocul ei. 

47. Şi i-au închis pre ei afară cei 
din cetate. 

48. Şi au astupat porţile cu pietre. 

49. Şi a trimis la ei luda cu- 
vinte de pace, zicând : 



ca să ne ducem în pământul no- 
stru, şi nimeni nu vă va face râu 
vouă, numai cu picioarele vom trece* 
şi n'au vrut să'i deschiză lui. 

51. Şi a poruncit Iuda să strige 
în tabără, ca să tăbărască fiecare 
în care loc este, şi au tăbărît băr- 
baţii puferei, şi au dat răsboiu ce-; 
ţâţei toată ziua aceea şi toată noap- 
tea, şi s'a dat cetatea în mâinele lui. 

52. Şi a pierdut toată partea băr- 
bătească cu ascuţitul săbiei, şi de 
tot o a stricat, şi a luat prăzile ei, 
şi a trecut prin cetate pre deasu- 
pra celor omorîţi, şi a trecut Ior- 
danul la câmpul cel mare despre 
faţa Vetsanului. 

53. Şi eră Iuda adunând pre cei 
mai de pre urmă, şi mângâind po- 
porul ioată calea, până ce a venit 
în pământul ludei. 

54. Şi s'a suit în muntele Stanu- 
lui cu veselie şi cu bucurie, şi au 
adus arderi de tot, căci n'a căzut 
dintre ei nimeni până ce s'a întors 
cu pace. 

55. Iar în zilele în care erau luda 
şi Ionatan la Oalaad, şi Simon fra- 
tele lui la Qatileia spre faţa Piole- 
maidei, 

56. Au auzit losif fiul lui Zaharia 
şi Azaria mai marii oştirilor de vi- 
tejiile şi de răsboiul care a făcut, 
şi au zis: 

57. Să ne facem şi noi nouă nu- 
me, şi să mergem să dăm răsboiu 
asupra neamurilor celor dimpreju- 
rul nostru. 

58. Şi au poruncii celor din o- 
ştire, cari erau cu ei, şi au mers a- 
supra lamniei. 

59. Şi au ieşit Gorghie din cetate 
şi bărbaţii lui înaintea lor la răsboiu. 

60. Şi s'au înfrânt losif şi Azaria 
şi s'au gonit pânâ la hotarele ludei, 
şi au căzut în ziua aceea din no- 



1268 



CARTEA INTAI 



bărbaţi, şi s'a făcui înfrângere mare 
în poporul lui Israiî. 

61. Penfrucă n'au ascultai de îuda 
şi de fraţii lui, gândind să facă vi- 
tejie. 

62. Iar aceştia nu erau din să- 
mânţa bărbaţilor acelora, prin ale 
cărora mâini s'a dat mântuire lui 
Israil. 

63. Iar bărbatul îuda şi fraţii lui 
s'au mării foarte înaintea a tot Isra- 
ilul şi a tuturor neamurilor, unde 
se auziâ numele lor, 

64. Cât se adunau îa ei lăudându'i. 

65. Şi au ieşit Iuda şi fraţii lui, ca 
să bată pre fiii lui îsav în pămân- 
tul de către amiază zi, şi au bătui 
pre Hevron şi fetele lui şl au stricat 
tăria lui, şi turnurile lui le-au ars îm- 
prejur. 

66. Şi s'au sculat să meargă în pă- 
mântul celor de alt neam, şi au tre- 
cut pre la Samaria. 

67. In ziua aceea au căzut preoţii 
cetăţilor vrând ei să facă bărbăţie, 
ieşind ei la răsboiu fără de sfat. 

68. Şi s'a abătui luda la Azot pă- 
mântul celor de alt neam, şi a sur- 
pat capiştile lor, şi idolii cei cio- 
pliţi i-a ars cu foc, şi a luat pră- 
zile cetăţilor, şi s'a întors la pă- 
mântul Iudei. 

CAP. 6. 

Antioh Eupator căzând în grea boala, 
moare fiind tare chinuit, 

Iar împăratul Antioh umblând prin 
ţările cele de sus, a auzit, că este 
în Elimaida la Persia cetate mărită 
cu avuţie, cu argint şi cu aur, 

2. Şi Biserica cea dinfr'însa bo- 
gată toarte, şi cum că sunt acolo 
acoperemâniuri de aur şi zale şi 
arme, care te-a fost lăsat acolo Â- 
lexandru fiul lui Filip împăratul Ma- 
chedonenilor, care a împărăţii în- 
tâiu între Elini. 

3. Şi a venit cercând să iâ ceta^ 



tea şi să o prade, şi n'a putut, că 
au fost înţeles cetăţenii de cuvântul 
acesta, 

4. Şi s'au sculat asupra lui cus 
răsboiu, şi a fugit şi s'a dus de a- 
colo cu întristare mare înlorcându- 
se la Vavilon. 

5. Şi a venit oarecare în Persida. 
care i-a spus, că s'au înfrânt ta- 
berile, care s'au fost dus în pămân- 
tul ludei. 

6. Şi a mers Lisiecu putere tare 
întâiu, şi se înfrânse de către faţa 
lor, şi ei s'au întărit cu arme şi cu 
putere şi cu prăzi multe, care air 
luat din taberile pe care le-au tăiat. 

7. $i a stricat urâciunea care a 
fost zidii deasupra jertfelnicului tir 
Ierusalim, şi sfinţenia ca şi întâiu 
o a încunjurat cu ziduri înalte, şi 
Vetşura cetatea sa. 

8. Şi a fost după ce a auzit îm- 
păratul cuvintele acestea, s'a spăi- 
mântat şi s'a turburat tare, şi a că- 
zut pre pat, şi a căzut în boală, de 
întristare, căci nu s'a făcut lui pre- 
cum gândeâ. 

9. Şi a fost acolo zile multe, pen- 
frucă s'a înnoit într'însul mâhnire 
m2re şi a gândit că va muri. 

10. Şi a chemat pre toţi prietinii 
săi şi a zis către ei:Iuatu-s'a som- 
nul dela ochii mei, şi mi-a scăzut 
inima de grije. 

11. Şi am zis întru inima mea ; 
până la ce necaz am venit şi fur- 
tună mare, întru care acum sunt? 
Cel ce eram bun şi iubit întru stă- 
pânirea mea; 

12. Iar acum îmi aduc aminte de 
răutăţile care am făcut la Ierusalim, 
luând toate vasele cele de aur şr 
cele de argint, care erau într'însul^ 
şi am trimis ca să piarză fără de 
pricină pre cei ce lăcuesc în lu- 
deîa. 

13. Cunosc eu că pentru acelea 
m'au aflat pe mine răutăţile aces!ea r 



A MACAVEILOR 6 



1269 



şi iată că pier de mare inimă rea 
în pământ strein. 

14. Şi a chemat pre Fîlip, care erâ 
unul din prietenii săi, şi l a pus pre 
«1 presle loafă împărăţia sa. 

15. Şi i-a dat lui stema şi veş- 
mântul său şi inelul, ca să aducă 
preAnfioh fiul său, şi să'l crească 
pe el, ca să împărăţească. 

16. Şi a murit acolo Antîoh îm- 
păratul în anul o sută patruzeci şi 
nouă. 

17. Şi a cunoscut Lisiecă amu- 
ţit împăratul, şi a pus pre Antioh 
feciorul lui împărat în locul lui, pre 
care de tinerel !-a crescut, şi i-a 
numit numele Iui Eupator. 

18. Iar cei din întăriri, închideau 
pre Israil împrejurul sfintelor, şi că- 
utau răutăţi în toată vremea şi tărie 
neamurilor. 

19. Şi a gândit luda să'i piarză 
pre ei, şi a adunat tot poporul ca 
să'i încunjure pre ei. 

20. Şi s'au adunat împreună, şi 
i-au încunjuraf pre ei în anul o sută 
şi cincizeci, şi au făcut asupra lor 
fntăritură săgetătorilor şi meşteşu- 
guri. 

21. Şi ieşind unii dinfr'înşii din 
închisoare, s'au lipit lângă aceştia 
o seamă din cei necredincioşi din 
îsrail, şi au mers la împăratul şi 
au zis: 

22. Până când nu vei face jude- 
cată, şi vei izbândi pre fraţii noştri? 

23. Nouă ne-au plăcut a sluji ta- 
tălui tău şi a umblă întru porun- 
cile lui, şi a ascultă de aşezămân- 
turile lui, măcar de se şi înstreinau 
dela noi pentru aceasta cei ce sunt 
■din poporul acesta. 

24. Şi ori unde aflâ pre cinevâ 
dintre noi, îl omora, şi moştenirile 
noastre le jefuiâ. 

25. Şi nu numai preste noi a în- 
tins mâna, ci şi presle toate hota- 
rele lor. 



26. Şi iată au tăbărîf astăzi asu- 
pra întăritorii în Ierusalim, ca să'l 
iâ pre el şi sfinţenia; iar Vetsura 
o au întărit. 

27. Şi de nu vei apucâ mai'nainfe 
de grab, mai mari decât acestea vor 
face, şi nu'i vei puteâ birui pre ei. 

28. Şi s'a mânieat împăratul dacă 
a auzit, şi a adunat pre toţi prietenii 
săi căpeteniile puterii sale, şi pre 
cei ce erau preste călărime. 

29. Şi deîa alţi împăraţi, şi dela 
ostroavele mărilor au venit la el 
oştiri năimite. 

30. Şi a fost numărul puterii lui 
o sută de mii de pedeştri, şi douăzeci 
de mii de călăreţi, şi treizeci şi doi 
de elefanţi învăţa|i la răsboiu. 

31. Şi au venit prin Idumeia, şi 
au tăbărît asupra Vetsurii, şi au dat 
răsboiu în multe zile, şi au făcut me- 
şteşuguri şi ieşire, şi le arseră pre 
ele cu foc, şi au dat răsboiu bărbă- 
teşte. 

32. Şi s'a sculat Iuda dela întări- 
tură, şi a tăbărît la Vefzaharia ?m- 
preajma taberii împăratului. 

33. Şi sculându-se împăratul de 
dimineaţă, a ridicat tabăra, şi a por- 
nit spre calea Vefzahariei, şi s'au 
împărţit oştirile la răsboiu, şi au 
trâmbiţat cu trâmbiţele. 

34. Şi elefanţilor le-au arătat sânge 
de strugur şi de mure, ca să'i întărite 
la răsboiu. . 

35. Şi au împărţit hiarele în rân- 
duri, şi au pus lângă fiecare elefant 
o mie de bărbaţi înzoaţi cu lanţuri 
şi coifuri de aramă preste capetele 
lor, şi cinci sute de călăreţi aleşi 
erau rânduiţi la fiecare hiară. 

36. Aceştia mai'nainte de vreme 
ori unde erâ hiara, erau şi ei, şi ori 
unde mergeâ, mergeau cu ea, şi nu 
se despărţeau de ea. 

37. Şi turnuri de lemne tari erau 
preste ele, şi acoperea pre iieştecare 
hiară încinsă preste ea cu unelte, 



şi preste fiecare treizeci şi doi de 
bărbaţi, cari dau răsboiu de preste 
ei şi. Indianul ei. 

38. Şi cealaltă călărime dincoace 
şi dincolo o au aşezat de amân- 
două părfile taberei, clătindu-se şi 
adăpostindu-se în văi. 

39. Şi când străluceâ soarele preste 
scuturile cele de aur, sclipeau munţii 
de ele, şi străluceau ca făcliile aprinse. 

40. Şi s'a întins o parte din ta- 
băra împăratului preste munţii cei 
înalţi, iar alta preste locurile cele de 
jos, şi mergeau cu pază şi cu rân- 
duiaiă. 

41. Şi se cutremurau tofi cei ce 
auzeau glasul multimei lor şi pâşirea 
mul{imei şi lovirea armelor, căerâ 
tabăra mare foarte şi tare. 

42. Şi s'a apropieat luda şi tabăra 
lui la răsboiu, şi au căzut din ta- 
băra împăratului şase sute de băr- 
baţi. 

43. Şi a văzut Eleazar Avaronul 
una din hiară înzăoată cu zaoa îm- 
părătească, şi erâ mai înaltă decât 
toate hiarele, şi i s'a părut că preste 
aceea este împăratul. 

44. Şi s'a dat pre sine ca să mân- 
tuiască [pre poporul său, şi să'şi 
câştige luiş nume veşnic. 

45. Şi alergând la ea cu îndrăz- 
neală în mijlocul rândului, şi omorâ 
deadreapla şi deastânga, şi cădeâ 
dela el încoace şi încolo. 

46. Şi s'a vârît supt elefant, şi s'a 
pus supt el, şi 1-a omorît pre el, şi 
a căzut pre pămât deasupra lui, şi 
a murit acolo. 

47. Şi văzând puterea împăratu- 
lui şi năvălirea oştirilor, s'a abătut 
dela ei. 

48. Iar cei din tabăra împăratului, 
s'au suit asupra lor la Ierusalim, şi 
a tâbărît împăratul la ludeia şi la 
muntele Sionului. 

49. Şi a făcut pace cu cei din 
Vetsura, şi au eşif din cetate, că nu 



le erâ lor acolo hrană, ca să se în- 
chiză într'însa, că sâmbătă erâ pă- 
mântului aceluia. 

50. Şi a luat împăratul Veisura, 
şi a pus acolo pază, ca să o pă- 
zească pre ea. 

51. Şi a tăbărît asupra sfinţeniei 
zile multe, şi a făcut acolo stări să- 
getătorilor, şi mahini şi aruncătoare 
de foc şi zvârlitoare de pietre şi 
scorpidii, ca să arunce săgeţi şl 
praştii. 

52. Şi au făcut şi ei mahini îm- 
protiva mahinilor lor, şi au dat ră- 
sboiu zile multe. 

53. Şi bucate nu erau în vase,, 
pentrucă erâ anul al şaptelea, şi cei 
ce au scăpat în ludea dela neamuri, 
au mâncat rămăşiţa punerii. 

54. Şi au rămas întru cele sfinte 
bărbat putini, că i-a biruit pre efc 
foamea, şi s'a risipit fieşfecare la 
locul său. 

55. Şi a auzit Lisie, cum că Fih> 
pre care 1-a fost pus împăratul An- 
fioh încă fiind el viu, să crească pre 
Aniioh fiul lui, ca să'l facă împărat. 

56. S'a întors dela Persida şi dela 
Midia, şi oştirile împăratului cele 
ce s'au fost dus cu el, şi cum că> 
cearcă să iâ lucrurile. 

57. S'a grăbit, şi s'a învitat ca 
să se ducă din cetate şi să zică 
către împăratul şi către povăfuilorii 
puterii şi către bărbaţi: ne împu- 
ţinăm în toate zilele, şi hrană avem? 
putină, iar locul unde suntem tăbă- 
râţi este tare, şi sunt preste noi 
grijele împărăţiei. 

58. Acum dar să dăm dreapta oa- 
menilor acestora, şi să facem pace 
cu ei şi cu fot neamul lor. 

59. Şi să le aşezăm lor, ca s& 
umble după legile lor ca şimai'nainte r 
că pentru legiuirile lor, care le-am 
risipit, s'au mânieat şi au făcut toate 
acestea. 

60. Şi a plăcut cuvântul înaintea 



A MACAVEILOR 6-7 



1271 



împăralului şi a boierilor, şi a tri- 
mis la ci să facă pace, şi ei au 
primii. 

61. Şi s'au jurai lor împăratul şi 
boierii pentru acestea, şi au eşit din 
cetate. 

62. Şi a intrat împăratul în mun- 
tele Sicriului, şi a văzui tăria locu- 
lui, şi a călcat jurământul, care a 
jurat, şi a poruncit, şi a surpat zi- 
dul împrejur. 

63. Şi s'a sculat degrab, şi s'a 
întors la Antiohia, şi a aflat pe Fi- 
lip stăpânind cetatea, şi a dat răs- 
boiu asupra lui, şi a luat cetatea 
cu sila. 

CAP. 7. 

Continuarea luptelor Macaveilor ; bi- 
ruinţa lui Iuda asupra lui Nicanor. 

In anul o sută cincizeci şi unul, 
ieşit-a Dimitrie feciorul lui Seleuc 
din Roma, şi s'a suit cu oameni pu- 
tini la o cetate de lângă mare, şi a 
împărăţii acolo. 

2. Şi a fost după ce a venit în 
casa împărăţiei părinţilor săi, a 
prins oştirea pre Antioh şi preLisie. 
ca să'i ducă pre ei la el. 

3. Şi arătându-se lui lucrul, a zis: 
nu'mi arătaji fetele lor. 

4. Şi i-au omorît pre ei oştirile, 
şi a şezut Dimitrie în scaunul îm- 
părăţiei lui. 

5. Şi au venit la el fofi bărbaţii 
cei fărădelege, şi necredincioşii din 
lsrail şi Alchim povăţuilorullor.care 
voiâ să fie preot. 

6. Şi au pârît pre popor către îm- 
păratul, zicând: pierdut-au îuda şi 
fraţii lui pre toji prietenii tăi, şi 
pre noi ne-au risipii dela pământul 
nostru. 

7. Acum dar trimite un om cre- 
dincios, ca mergând .să vază toată 
peirea aceasta, care au făcut nouă 
şi ţării împăratului, şi să pedep- 
sească pre ei şi pre loji cei ce le 
ajută lor. 



8. Şi a ales împăratul pe Vachid 
prietenul său, care stăpâneâ dincolo 
de rîu, şi erâ mare întru împărăţie, 
şi credincios împăratului. 

9. Şi 1-a trimis pe el şi pe Alchim 
necredinciosul, pre care 1-a pus preot, 
şi i-a poruncit lui să facă izbândă 
asupra fiilor lui lsrail. 

10. Şi au purces şi au venit cu 
putere multă în pământul Iudei, şi 
au trimis soli la Iuda şi la fraţii lui 
cu cuvinte de pace, cu vicleşug. 

11. Ci n'au crezut cuvintelor lor, 
pentrucă au văzut că venise cu pu- 
tere multă. 

12. Şi s'au adunat la Alchim şi 
la Vachid adunare de cărturari, să 
cerce cele drepte. 

13. Şi Âsideii erau întâiu întru fiii 
lui lsrail, şi cereau dela ei pace. 

14. Că ziceau : om preot din să- 
mânţa lui Aaron a venit cu oşti- 
rile şi nu ne va face strâmbătale 
nouă. 

15. Şi el a grăit către ei cuvinte 
de pace, şi s'a jurat lor zicând: nu 
vom face rău vouă şi prietinilor 
voştri. 

16. Şi au crezut Iui, şi au prins 
dintre ei şasezeci de bărbaţi, şi i-au 
omorît într'o zi, după cuvintele cele 
scrise. 

17. Trupurile cuvioşilor tăi şi 
sângiurile lor, le-au vărsat împreju- 
rul Ierusalimului, şi nu erâ cine să'i 
îngroape. 

18. Şi a căzut frica lor şi cutre- 
murul presfe tot poporul, că ziceau: 
că nu este la ei adevăr şi judecată, 
că au călcat legătura şi jurămân- 
tul, care au jurat. 

19. Şi a plecat Vachid dela Ieru- 
salim, şi a tăbărît la Vizat, şi a tri- 
mis şi a prins pre mulţi din oa- 
menii, cari erau cu el, carii de bună 
voie au venit, şi pre o seamă din 



7. 17. Psalm 78, 1-3. 



1272 



CARTEA INTAI 



popor, şi i-a omorîf pre ci şi i-a 
aruncai înlr'o fântână mare. 

20. Şi a încredinţat jara lui Alchim 
şi a lăsat cu el oştire multă să'i 
ajute, şi s'« dus Vachid Ia împăratul. 

21. Şi s'a nevoit Alchim pentru 
Arhierie. 

22. Şi s'au adunat la el toţi cei ce 
turburau poporul său, şi au biruit pă- 
mântul Iudei, şi au făcut rană mare 
în Israil. 

23. Şi a văzut Iuda toată răuta- 
tea, care o au făcut Alchim şi cei ce 
erau cu el întru îiii lui Israil mai 
mult decât neamurile. 

24. Şi au ieşit la toate hotarele Iu- 
deii împrejur, şi au făcut izbândă 
asupra bărbaţilor celor ce au fost 
mers de bună voie, şi s'au oprit a 
merge în ţară. 

25. Iar dacă a văzut Alchim că 
s'a întărit luda şi cei ce erau cu el, 
a cunoscut că nu le va putea sfâ 
împrotivă, şi întorcându-se la împă- 
ratul, i-a pârît pre ei de râu: 

26. Şi a trimis împăratul pe Ni- 
canor unul din boierii lui cei măriţi, 
care aveâ ură şi vrăjmăşie asupra 
Iui Israil, şi i-a poruncii lui să piarză 
poporul. 

27. Şi a venit Nicanor în Ierusalim 
cu oştire multă, şi a trimis la luda 
şi la fraţii lui cu vicleşug cuvinte 
de pace, zicând : 

28. Să nu fie vrajbă între noi şi 
între voi, voiu veni cu oameni pu- 
ţini să văz feţele voastre cu pace. 

29. Şi a venit la Iuda şi s'au să- 
rutat unii cu alţii cu pace, iar vrăj- 
maşii erau gata să răpiască pre luda. 

30. Şi a cunoscut luda cuvântul 
că cu vicleşug a venit asupra lui, 
şi s'a temut de el, şi n'a vrut a ve- 
deâ mai mult faţa lui. 

31. Şi a cunoscut Nicanor că s'a 
descoperit sfătui lui, şi a ieşit întru 



întâmpinarea lui Iuda despre Hafar- 
salama la răsboiu. 

32. Şi au căzut din cei ce erau 

cu Nicanor, ca la vr'o cinci sute de 

bărbaţi, şi au fugit în cetatea lui Da- 
vid. 

33. Şi după cuvintele acestea s'a 
suit Nicanor în muntele Sionului, 
şi au eşit unii din preoţi din cele 
sfinte şi din bătrânii poporului să 
se închine lui cu pace şi să'i a- 
rate lui arderea de tot, care se a- 
duce pentru împăratul. 

34. Iar el i-a batjocorit pre ei şi 
i-a ocărît pre ei grăind cu trufie. 

35. Şi s'a jurat cu mânie zicând: 

de nu se va dâ luda şi tabăra lui 

în mâinile mele acum, va fî dacă 

mă voiu întoarce cu pace, voiu arde 

casa aceasta, şi a ieşit cu mânie 
mare. 

36. Şi au intrat preoţii şi au stă- 
tut despre faţa altarului şi a Bisericii, 
şi au plâns zicând: 

37. Tu Doamne ai ales Casa a- 
ceasta să se numească numele tău 
într'însa, să fie Casă de rugăciune 
şi de cerere poporului tău. 

38. Fă isbândă asupra omului a- 
cestuia şi asupra laberii lui, şi să 
cază în sabie, adu'ţi aminte de hulele 
lor şi nu'i suferi pre ei. 

39. Şi a ieşit Nicanor din Ierusa- 
lim şi a tăbărît la Vetoron, şi 1-a 
întâmpinat pre el puterea Siriei. 

40. Iar luda a tăbărît în Adasa 

cu trei mii de bărbaţi şi s'a rugat 
Iuda, zicând :• 

41. Când au hulit solii cei trimişi 
dela împăratul Asirienilor, ieşit-a în- 
gerul tău/Doamne şi a bătut dintre 
ei o sută optzeci şi cinci de mii. ■? 

42^ Aşâ zdrobeşte tabăra aceasta 
înaintea noastră astăzi, ca să cu- 
noască cei rămaşi, că aceia au grăit 
rău asupra sfintelor fale şi îl judecă 
pre el după răutatea lui. 



27. 1 Mac. 15, l. 



40. 4 Imp. 19, 35. 41. Tovit l, 15. 
42. Sirab 48, 24. 



A MACAVEILOR 7-8 



1273 



43. Şi s'au lovii taberile la ră- 
sboiu în treisprezece ale iunii lui 
Adar, şi s'a înfrânt tabăra lui Ni* 
canor şi el întâiu a căzut în răsboiu. 

44. Şi dacă a văzut tabăra lui că 
a căzut Nicanor, lepădând armele 
sale, a tugit. 

45. Şi i-au gonit pre ei cale de o 
zi dela Adasa până unde vine la 
Gazira, şi au trâmbiţat după ei cu 
lrâmbiţile însemnărilor. 

46. Şl au eşif din toate sa iele Iu- 
deii' de primprejur şi 'i băteau pre 
ei, şi întorcându-se aceştia la a- 
ceia, au căzut toţi de sabie şi n'a 
rămas dintr'înşii nici unul. 

47. Şi au luat jafurile şi prăzile, 
şi capul lui Nicanor l-au luat şi 
dreapta lui care o a întins cu tru- 
fie, o au adus şi o au spânzurat la 
Ierusalim. 

48. Şi s'a bucurat poporul foarte, 
şi a petrecut în ziua aceea cu ve- 
selie mare. 

49. Şi au rânduit ca în [jfot anul 
să se {ie ziua aceasta a treispre- 
zecea a lui Adar. 

50. Şi a odihnit pământul Iudei 
puţine zile. 

CAP. 8. 

Despre legătura lui luda cu Romanii. 

i a auzit Iuda de numele Roma- 
nilor că sunt puternici cu tăriea, 
şi sunt voitori de bine tuturor ce- 
lor ce se lipesc de ei şi cu toţi, 
carii vin la ei fac prietenie, şi cum 
că suni tari la vîrtuie.ţ 

2. Şi a spus lui răsboaiele lor şi 
vitejiile, care au'îăcuî asupra Gali- 

v lor şi cum i-au biruit pre ei şi i-au 
adus supt dajdie, 

3. Şi câte au făcut în ţara Ispa- 
niei şi au biruit băile cele de argint 
şi cele de aur de acolo. 

4. Şi au biruit tot ţgicul acela cu 
sfatul său şi cu răbdarea mâniei, şi 

43. Isaia 37, 36. 



locul erâ departe dela ei foarte 
şi pre împăraţii carii au venit a- 
supra lor dela marginea pământu- 
lui, până i-au zdrobit pre ei şi i-au 
bătut pre ei cu rană mare; şi cei- 
lalţi dau lor bir preste an. 

5. Şi pre Filip şi pre Persea îm- 
păratul Kifenilor şi pre cei ce s'au 
fost sculat asupra lor, i-au zdrobit 
pre ei cu răsboiul şi i-au biruit. 

6. Şi pre Anfiohul cel mare îm- 
păratul Asiei, care a mers asupra 
lor cu răsboiu având o sută şi două- 
zeci de Elefanţi şi călărime şi care 
şi putere multă foarte, şi s'a biruit 
de ei. 

7. Şi pre el l-au prins viu şi au 
făcut legătură cu ei, ca şi el şi cei 
ce vor împărăţî după el, să le dea 
lor bir mare şi chezaşi şi aşezământ. 

8. Şi ţara Indicească şi Midiea 
şi Lidiea şi altele din cele mai bune 
ţări ale lor îuându-le dela el, le-a 
dat lui Evmen împăratului. 

9. Şi cum că cei din Eiada s'au 
sfătuit să meargă şi să'i piarză pre 
ei, şi ei au înţeles cuvântul acesta. 

10. Şi au trimis asupra lor pre un 
voevod, şi a dat răsboiu asupra lor, 
şi au căzut dintre ei răniţi mulţi şi 
pre mulţi au robit, pre muierile lor 
şi pre fiii lor, şi i-au prădat pre ei, 
şi au stăpânit pământul lor, şi au 
stricat tăriile lor, şi i-au jefuit pre 
ei, şi i-au robit până în ziua aceasta. 

11. Şi celelalte împărăţii şi ostroa- 
ve, care s'au împrotivit îor, le-au 
stricat şi le-au robit. 

12. Iar cu prietinii lor şi cu cei 
ce se unesc cu ei, au păzit priete- 
şugul, şi au biruit împărăţiile cele 
de aproape şi cele de departe, şi câţi 
au auzit de numele lor s'au temut 
de ei. 

13. Iar la câţi vor să ajute, şi pre 
câţi vreau să aibă împărăţie, împă- 
răţesc, şi pre cari vor, îi lipsesc, şi 
s'au înălţat foarte. 



1274 



CARTEA ÎNTÂI 



14. Şi întru toate acestea nimeni 
dintre ei n'a pus stemă, şi nu s'a 
îmbrăcat cu porîiră ca să se mă- 
rească întru ea. 

15. Şi şi-a făcut sieş, siai, şt în 
toate zilele se sfătuiesc trei sute 
şi douăzeci, carii se sfătuiesc pu- 
rurea pentru muljime, ca bine să'i 
împodobească pre ei. 

16. Şi'şi încred stăpânirea lor u- 
nui om într'un an, care stăpâneşte 
iot pământul lor, şi loji ascultă de 
unul, şi nu este vrăjmăşie, nici răv- 
nire întru ei. 

17. Şi a ales Iuda pre Evpolemon 
feciorul lui loan al lui Acos, şi pre 
lason feciorul lui Eieazar, şi i-a tri- 
mis pre ei la Roma ca să aşeze cu 
ei prieteşug şi însoţire 

18. Şi ca să iâ dela ei jugul, că 
a văzut că împărăţia Grecilor asu- 
preşte pre Israil cu robie 

19. Şi au mers la Roma, iar calea 
erâ multă foarte, şi au intrat Ia sfat, 
şi au grăit, zicând: 

20. Iuda Macaveul şi fraţii lui şi 
muljimea Iudeilor ne-au trimis pre 
noi la voi, ca să aşezăm cu voi în- 
soţire şi pace, şi să ne scriji pre noi 
între sofi şi prieteni vouă. 

21. Şi a plăcut cuvântul înaintea lor. 

22. Şi acesta este izvoduî cărţii, 
care o au scris pre table de aramă, 
şi o au trimis la Ierusalim, să fie 
acolo la ei pomenire de pace şi de 
însofire : 

23. Bine să fie Romanilor şi nea- 
mului Iudeilor, pre mare şi pre us- 
cat în veac, şi sabiea şi vrăjmaşul 
departe să fie dela dânşii. 

24. Iar de se va întâmplă răsboiu 
asupra Romii mat întâiu, sau asu- 
pra oricăruia din sofii lor întru 
toată stăpânirea lor, 

25. Să ajute neamul Iudeilor, cu 
inimă plină precum îi va povăjuî 
vremea 

26. Şi pre cei ce se vor bate cu 



ei, nu'i vor^ajutâ, nici cu bucale,, 
nici cu arme, nici cu argint, nici 
cu corăbii, precum se va păreâ Ro* 
manilor, şi vor păsi pazele lor, ni- 
mic luând 

27. Şi asemenea de se va întâm- 
plă mai'nainfe Iudeilor răsboiu, vor 
ajufâ Romanii din suflet, precum 
lor vremea le va scrie. 

28. Şi ajutătorilor nu se vor dâ 
grâne, arme, argint, corăbii, precum 
s'a părut Romanilor, şi vor păz! 
pazele acestea cu bună credinfă. 

29. După cuvintele acestea au a- 
şezaf Romanii cu poporul Iudeilor. 

30. Iar după cuvintele acestea de 
vor vreâ aceştia sau aceia a ada- 
oge sau a scădeâ cevâ, vor face 
după cum se vor înţelege, şi ce vor 
adaoge sau vor scădeâ, întărit va fî. 

31. Şi pentru răutăţile, care le face 
lor împăratul Dimitrie, am scris lui, 
zicând: penfruce ai îngreuiat jugul 
tău prcsfe prietenii noştri şi sofii 
Iudei? 

32. Deci, de se vor mai jelui îna- 
intea noastră de line, vom face lor 
judecată, şi vom dâ răsboiu asupra 
ta, şi pre mare şi pre uscat. 

CAP. 9. 

Răsboaieîe lui Iuda şi moartea lui. Io- 
natan urmează în locul lui şi face 
răsboiu. 

Şi a auzit Dimitrie că a căzut Ni- 
canor şi oştirea lui în răsboiu, 
şi a adaos a mai trimite pre Va- 
chid şi pre Alchim a doua oară în 
pământul Iudei, şi cornul cel drept 
cu ei. 

2. Şi au mers pre calea cea des- 
pre Galgala, şi au tăbărît la Mesa- 
lof în Arvila, şi o au luat pre ea, şi 
au pierdui suflete de oameni multe. 

3 Şi în luna dintâiu în anul o sută 
cincizeci şi doi, au tăbărît asupra 
Ierusalimului. 

4. Şi s'au sculat, şi au mers la Ve- 



A iViAl-AVJilJLUR 9 



12 75 



rea cu douăzeci de mii de bărbaţi 
şi două mii de călăreţi. 

5. Şi Iuda erâ tăbărî! în Eleasa, şi 
frei mii de bărbaţi aleşi cu el. 

6. Şi a văzui mulţimea oştirilor 
că multe suni, şi s'a temui foarte, 
şi mulţi au fugii din tabără, şi n'au 
rămas dinir'înşii fără numai opt sute 
de bărbaţi. 

7. Şi a văzut luda că s'a risipii 
tabăra lui, şi'l grăbeâ răsboiul pre 
el, şi se sfărîmâ cu inima, căci nu 
aveâ vreme să'i strângă pre ei, şi 
a slăbit. 

8. Şi a zis celor rămaşi : să ne 
sculăm şi să ne suim asupra îm- 
prolivnicilor noştri, doar de'i vom 
putea bate pre ei. 

9. Şi l-au întors pre el, zicând : 
nu vom puteâ, ci numai să ne mân- 
tuim sufletele noastre acum, înfoar- 
ce-le că fraţii noştri s'au risipit, şi 
noi să ne batem cu aceştia? Aşâ 
putini fiind noi. 

10. Şi a zis Iuda: sănu'mi fie mie 
să fac lucrul acesta şi să fug de ei, 
că de s'a apropiat vremea noastră 
să murim vitejeşte pentru fraţii no- 
ştri, să nu lăsăm hulă mărirei noa- 
stre. 

11. Şi au mers oştirile de unde 
tăbărâse, şi au stătut întru întâmpi- 
narea lor, şi s'a împărţit călărimea 
în două părţi, şi prăştiaşii şi arca- 
şii mergeau înaintea oştirei, cari e- 
rau mai de frunte răsboinici fofi 
tari. 

12. Şi Vachid erâ în cornul cel 
drept, şi s'au apropiat oştirile din- 
tre amândouă părţile şi strigau cu 
Irâmbitile. 

13. Şi au trâmbiţat şi cei dela 

luda cu trâmbitile, şi s'a cutremurat 

pământul de glasul taberilor, şi s'a 

făcut răsboiu de diminecţa până 
seara. 

14. Şi a văzut Iuda că Vachid şi 
tăria taberii este deadreapia, şi au 
venit la el toţi cei tari de inimă. 



15. Şi s'a zdrobit cornul cel drept 
dela dânşii, şi i-au gonit dinapoi 
pre ei până la măgura Azotului. 

16. Iar cei din cornul stâng au 
văzut că s'au zdrobit cornul drept 
şi s'au întors după Iuda şi după 
cei ce erau cu el pre din dos. 

17. Şi s'a îngreuiat răsboiul, şi 
au căzut mulţi răniţi şi din aceştia 
şi din aceia. 

18. Şi Iuda a căzut, şi ceilalţi au 
fugit. 

19. Şi au ridicat Ionatan şi Si- 
ni on pre Iuda fratele lor, şi l-au în- 
gropat pre el în mormântul părin- 
ţilor lui în Modim. 

20. Şi l-au plâns pre el, şi 1-a 
tânguil tot Israilul cu plângere mare, 
şi 1-a jelii în multe zile şi a zis: 

21. Cum a căzut cel tare, care a 
mântuit pre lsrail? 

22. Iar celelalte cuvinte ale lui Iuda 
şi răsboaiele şi vitejiile care a fă- 
cut şi mărimea lui, nu s'a scris, pen- 
trucă erau multe foarte. 

23. Şi a fost după moartea lui 
Iuda, s'au arătat cei fărădelege în 
toate hotarele lui lsrail, şl au răsă- 
rit toţi cei ce lucrează nedreptate. 

24. In zilele acelea fost- a foamete 
mare foarte, şi de bună voie s'a dat 
ţara împreună cu ei. 

25. Şi a ales Vachid pre oamenii 
cei necredincioşi, şi i-a pus pre ei 
domni ţării. 

26. Carii cercau şi căutau pre pri- 
etinii lui Iuda şi'i aduceau pre ei 
la Vachid, şi'şi izbândeau pre dân- 
şii şi'i batjocoreau pre ei. 

27. Şi s'a făcut necaz mare în 
lsrail, care nu s'a făcut din ziua din 
care nu s'a arătat proroc între ei. 

28. Şi s'au adunat toţi prietinii lui 
luda, şi au zis lui Ionatan: 

29. De când a murit fratele tău 
Iuda, nu este om asemenea lui, să 
iasă asupra vrăjmaşilor şi asupra 



1276 CARTEA 



Iui Vachid, şi asupra celor ce pi- 
smuesc neamului nostru. 

30. Acum dar pre fine fe-am ales 
astăzi, ca să fii nouă căpetenie în 
locul lui şi povăţuitor, ca să baţi 
răsboiul nostru. 

31. Şi a primit Ionatan în vremea 
aceea povăfuirea, şi s'a sculat în 
locul lui Iuda fratelui său. 

32. Şi a în|eles Vachid, şi'l căutâ 
pre el să'î omoare. 

33. Ci înţelegând Ionatan şi Si- 
mon fratele lui, şi foţi cei ce erau 
cu el, au fugit la pustiul lui Tecuă 
şi au făbărîf la apa lacului Asfa- 
rului. 

34. Şi înţelegând Vachid, în ziua 
sâmbeteior a venit el şi toată oşti- 
rea lui dincolo de Iordan. 

35. Şi Ionatan a trimis pre fra- 
tele său, care eră povăţuitor popo- 
rului, să roage pre Navatei prietinii 
săi, ca să pue la ei uneltele sale 
cele multe. 

36. Şi au ieşit fiii lui famvri dela 
Midava, şi au prins preloan şi toate 
câte aveâ, şi s'au dus cu ele. 

37. Şi după cuvintele acestea s'au 
spus lui Ionatan şi lui Simon fra- 
telui lui, că fiii lui lamvri fac nuntă 
mare, şi adue mireasă dela Nada- 
vaf, fata unui boier din cei mari ai 
Hananeilor, cu pompă mare. 

38. Şi şi-a adus aminte de îoan 
fratele său, şi s'a suit şi s'a ascuns 
supt acoperemântul muntelui. 

39. Şi ridicându'şi ochii săi a vă- 
zul, şi iaiă gâlceavă şi gloată şi po- 
vară multă, şi mirele şi prietinii lui 
şi fraţii lui ieşind întru întâmpina- 
rea lor cu timpene şi cu muzici şi 
cu arme multe. 

40. Şi s'au scuiat asupra lor de 
unde erau ascunşi ai lui Ionatan, 
şi i-au ucis pre ei, şi au căzut ră- 
niţi mulţi, iar cari au rămas, au fu- 
git la munte, şi au luat toate pră- 
2ile lor. 



INTAI 



41. Şi s'a întors nunta în plân- 
gere şi glasul muzicilor în jale. 

42. Şi a izbândit izbândirea sân- 
gelui fratelui lor, şi s'au întors la 
râpa Iordanului. 

43. Şi a auzit Vachid, şi a venit 
în ziua sâmbeteior până la râpele 
Iordanului cu putere multă. 

44. Şi a zis Ionatan celor ce erau 
cu el: să ne sculăm acum şi să dăm 
răsboiu pentru sufletele noastre, că 
nu este astăzi ca ieri şi ca alaltăieri, 

45. Că iată răsboiul este înaintea 
noastră şi dinapoia noastră, şi apa 
Iordanului dincoace şi dincolo, mo- 
cirlă şi dumbravă, şi nu este loc 
de a ne abate. 

46. Acum dar strigaţi la cer, ca 
să scăpaţi din j-mâna vrăjmaşilor 
noştri, şi a început băfaea. 

47. şi a întins Ionatan mâna sa 
să lovească pre Vachid, ci el s'a 
dat înapoi. 

48. Şi a sărit Ionatan şi cei ce 
erau cu el în Iordan, şi au înnofaf 
până de cealaltă parte, iar aceia 
n'au trecut Iordanul după ei. 

49. Şi au căzut din oştirea Iul 
Vachid în ziua aceea ca o mie de 
bărbaţi. 

50. Şi s'au întors în Ierusalim, şi 
au zidit cetăţi tari în Iudeia, şi ce- 
tatea cea din Ierihon şi Emaumul 
şi Veteronul şi Vefilul şi Tamnata, 
Faratom şi Tefonul cu ziduri înalte» 
şi porţi şi zăvoare, 

51. Şi au pus pază într'însele, ca 
să fie cu vrăjmăşie asupra lui Israil. 

52. Şi au întărit cetatea cea din 
Vetsura şi Gazară şi marginea, şi 
au pus într'însele oştire şi hrană 
de mâncare. 

53. Şi au luat pre fiii povăţuifo- 
rilor ţării zăloage, şi i-au pus pre 
ei în cetate în Ierusalim în pază. 

54. Şi în anul o sulă cincizeci şi 
trei, în luna a doua, a poruncit Al- 
chim să surpe zidul curţei cei ma 



A MACAVEILOR 9—10 



din lăuntru a sfintelor, şi să strice 
lucrurile prorocilor, şi au începui a 
le stricâ. 

55. In vremea aceea s'a rănit Al- 
chim, şi s'au împiedicai lucrurile 
lui şi s'a închis gura lui, şi a slăbit, 
şi n'a mai putut grăî cuvânt şi a po- 
runci despre casa sa. 

56. Şi a murit Alchim în vremea 
aceea cu chin mare. 

57. Şi văzând Vachid că a murit 
Alchim, s'a întors la împăratul, şi 
a odihnit pământul Iudei doi ani. 

58. Şi s'au sfătuit foţi cei fărăde- 
lege, zicând : iată Ionatan şi cei ce 
sunt cu el, cu linişte lăcuesc fără de 
frică, acum dar să aducem pe Va- 
chid, şi'i va prinde pre foţi pre ei 
într'o noapte. 

59. Şi mergând, s'au sfătuit cu el. 

60. Şi scutându-se să vie cu pu- 
tere multă, a trimes cărţi pre ascuns 
la toţi soţii săi cei din Iudeia, ca 
să prinză pre Ionatan şi pre cei ce 
sunt cu el; ci n'au putui, că s'au de- 
scoperit acelora sfatul lor. 

61. Ci aceia au prins din bărba- 
ţii ţării căpeteniile răutăţii ca la vr'o 
cincizeci de bărbaţi, şi i-au omorît 
pre ei. 

62. După aceea Ionatan şi Simon 
şi cei ce erau cu el, s'au dus la Vet- 
vasi, care eră în pustie, şi au zidit 
surpăturile ei, şi o au întării. 

63. Şi a înţeles Vachid, şi a adu- 
nat toată mulţimea sa, şi celor din 
Îudeia le-a poruncit. 

64. Şi viind a făbărît împroiiva 
Vetvasiei, şi a dat răsboiu asupra 
ei zile multe, şi a făcut meşteşuguri. 

65. Şi a lăsat Ionatan pre Simon 
fratele său în cetate, şi a ieşit în 
ţară şi a venit cu un număr mare 
de oştire. 

66. Şi a lovit pre Odomir şi pre 
fraţii lui şi pre fiii lui Faseron în 
sălaşurile lor, şi începu a bate şi 
a se suî cu putere. 



1277 



67. Şi a ieşit din cetate şi Simon 
şi cei ce erau cu el, şi au ars me- 
şteşugurile îor 

68. Şi au dat răsboiu asupra lui 
Vachid, şi l-au zdrobit pre ei, şi I-au 
necăjit foarte, pentrucă sfatul lui şi 
venirea lui a fost deşartă. 

69. Şi s'a aprins de mânie asu- 
pra bărbaţilor celor fărădelege, carii 
i-au dat lui sfat ca să vie în ţară, 
şi a omorît pre mulţi dintre ei, şi 
a făcut sfat ca să se ducă la pă- 
mântul său. 

70. Şi a înţeles Ionatan, şi a tri- 
mis la el soli, ca să facă pace cu 
el, şi să întoarcă lor pre cei robiţi. 

71. Şi a primit şi a făcut după 
cuvintele lui, şi s'a jurat lui că nu'i 
va mai face rău în toate zilele vieţii 
sale. 

72. Şi a întors pre cei robiţi, 
carii i-a robit mai'nainte din pă- 
mântul ludei, şi întorcându-se s'a 
dus în pământul său, şi n'a mai a- 
daos încă a veni la hotarele lor. 

73. Şi a încetat sabiea din lsrail, 
şi a lăcuit Ionatan în Mahmas, şi 
a început Ionatan a judecă pre po- 
por, şi a pierdut pre cei necredin- 
cioşi din lsrail. 

CAP. IO. 

Priefeniea lui Ionatan cu împăratul 
Alexandru. 

In anul o sută şasezeci s'a suit 
Alexandru feciorul lui Anlioh Epi- 
îan, şi a luat Pîolemaida, şl 1-a pri- 
mit pre eî, şi a împărăţlf acolo. 

2. Şi a auzit Dimitrie împăratul, 
şi a adunat oştire multă foarte, şi 
a ieşit întru întâmpinarea lui la răs- 
boiu. 

3. Şi a trimis Dimitrie la Ionatan 
cărţi cu cuvinte de pace, ca să'l 
mărească pre el. 

4. Că ziceâ: să apucăm a pune 
paţe cu el, mai'nainte decât va pune 



1278 



CARTEA ÎNTÂI 



el cu Alexandru împroliva noastră. 

5. Că' şi va aduce aminte de toate 
răutăţile, care le-am făcut asupra 
lui şi asupra fraţilor lui şt asupra 
neamului lui. 

6. Şi i-a dat iui putere a strânge 
oştire şi a face arme, ca să fie el 
soţul lui, şi pre cei ce erau zălog, 
carii erau tn cetate, a zis să'i deâ lui. 

7. Şi a venit Ionatan în Ierusalim, 
şi a cetit cărţile la auzirea a tot noro- 
dului, şi acelor ce erau în cetate. 

8. Şi s'a temuf cu frică mare, a- 
uzind că i-a dat lui împăratul pu- 
tere să strângă oştire. 

9. Şi cei ce erau în cetate, au dat 
lui Ionatan pre cei ce erau zălog, 
şi i-a dat pre ei părinţilor lor. 

10. Şi a lăcuit Ionatan în Ierusa- 
lim, şi a început a zidi şi a înnoi 
cetatea. 

11. Şi a zis către cei ce făceau lu- 
crurile, să zidească zidurile şi mun- 
tele Sionului primprejur din pietre 
cu patru muchi spre întărire, şi au 
făcut aşâ. 

12. Şi au fugit cei de alt neam, 
carii erau în cetăţile care le- au fost 
zidit Vachid. 

13. Şi a lăsat fiecare locul său şi 
s'a dus în pământul lui. 

14. Numai în Velsura au rămas 
oarecari din cei ce au lăsat legea 
şi poruncile lui Dumnezeu, pentru 
că le erâ lor aceasta de scăpare. 

15. Şi a auzit Alexandru împă- 
ratul făgăduinţele, câte a trimis Di- 
mitrie lui Ionatan şi i-a povestit 
lui răsboaiele şi vitejiile care le- au 
făcut el şi fraţii lui şi ostenelele 
care au avut. 

16. Şi au zis : au aîlâ-vom noi 
un om ca acesta? Şi acum să'l 
facem pre el prietin şi soj nouă. 

17. Şi a scris cărţi şi a trimis 
lui cu aceste cuvinte zicând : 

18. Împăratul Alexandru fratelui 
Ionatan, bucurie. 



19. Auzif-am de tine că eşti băr- 
bat tare cu putere şi vrednic a R 
nouă prietin; 

20. Şi acum te-am pus astăzi pre 
tine să fii Arhiereu neamului tău 
şi prietin împăratului să te chemi, 
şi i-a trimis iui porfiră şi cunună 
de aur, ca să te uneşti cu noi, şi 
să fii prieteşug cu noi. 

21. Şi s'a îmbrăcat Ionatan cu 
haina cea sfântă în luna a şaptea 
în anul b sută şasezeci, în sărbă- 
toarea înfigerii corturilor, şi a strâns 
oştire, şi a făcut arme multe. 

22. Şi a auzit Dimilrie cuvintele 
acestea, şi s'a întristai şi a zis: 

23. Ce am făcut aceasta, de a a- 
pucat mai 'nainte de noi Alexandru 
a pune prieteşug cu Evreii spre în- 
tărire? V 

24. Scri-voiu şi eu lor cuvinte de 
mângâiere şi de înălţime şi de da- 
ruri, ca să'mi fie mie întru ajutor. 

25. Şi a trimis lor după cuvintele 
acestea: împăratul Dimifrie, neamu- 
lui Iudeilor, bucurie. 

26. Devreme ce a(i {inut legătura, 
care aji făcut cu noi, şi aţi rămas 
în prietenia noastră, şi nu v'a(i li- 
pit de vrăjmaşii noştri, am auzit şi 
ne-am bucurat. 

27. Şi acum rămâne Ji încă a Ji- 
neâ credinţa către noi, şi vă vom 
răsplăti vouă bune pentru cele ce 
faceţi cu noi. 

28. Şi vă vom lăsâ vouă, care tre- 
bue a se lăsâ multe, şi vom dâ vo- 
uă daruri. 

29. Şi acum vă sloboz pre voi, şi 
iert pre loji jidovii de dajdiii şi de 
preţul sării şi de cununi. 

30. Şi a treia parte din sămânţă 
şi jumătate din rod urile pomilor, ce 
mi se cuveneâ mie a luă, iert de a- 
stăzi înainte să nu se mai iâ din 
pământul ludei şi din cele trei ţi- 
nuturi, ce s'au adaus lui din Sama- 



A MACAVEILOR 10 



1279 



,rja ş» din Galileea, din ziua de a* 
slăzl şi până în veac. 

31. Şi Ierusalimul să fie sfâni şi 
slobod, şi hotarele lui, zeciuelile şi 
vămile. 

32. Las şi siăpânirea cetăţei cei 
din Ierusalim, şi o dau Arhiereului, 
ca să puie într'însa bărbafi pre cari 
va voi el, să o păzească. 

33. Şi pre iot sufletul Jidovilor, 
care din pământul Iudei s'au adus 
robi în toată împărăţia mea, îl las 
slobod în dar; şi loji să fie slobozi 
de dajdiile lor şi ale vitelor lor. 

34. Şi toate sărbătorile şi sâm- 
betele şi lunile nouă, şi zilele cele 
rânduite, şi trei zile mai 'nainle de 
sărbătoare şi trei zile după sărbă- 
toare, toate zilele acestea să fie scu- 
tite şi slobode tuturor Iudeilor, ce- 
lor ce sunt întru împărăţia mea. 

35. Şi nimeni nu va aveâ putere 
a face cevâ, sau a sminti pre cinevâ 
.dintre ei pentru tot lucru. 

36. Şi să se scrie din Evrei în 
oştirea împăratului la treizeci de mii 
de bărbafi, şi se vor dâ lor lefi, cum 
şe cuvine la toate oştirile împăra- 
tului. 

37. Şi se vor pune dintre ei în 
cetăţile cele întărite şi mari ale îm- 
păratului; iar alfii se vor pune pre- 
ste frebile împărăliei, cari sunt de 
credinţă, şi căpiteniile, care vor fl 
preste ei, să fie dintre ei, şi să um- 
ble după legile lor, precum a şi 
poruncit împăratul în pământul Iudei. 

38. Şi cele trei ţinuturi, care s'au 
f adaos la Iudeea dela ţara Samariei, 
I să se adauge la Iudeea, ca să se 
1 socotească şi să fie supt unul, şi să 
j nu asculte de alt stăpân, fără nu^ 

mai de Arhiereu. 

39. Ptolemaida şi ţinutul ei, o am 
dat dar celor sfinţi din Ierusalim, 
pentru cheltuiala care se cuvine la 

' cele sfinte. 

40. Şi eu dau pre an cincispre- 



zece mii de sicii de argint din ve- 
niturile împăratului, dela locurile ce 
se cuvin lui. 

41. Şi tot ce a rămas, ce n'au dat 
cei ce erau preste venituri în anii 
trecuţi, de acum vor dâ la lucrurile 
casei. 

42. Şi afară de acestea cinci mii 
de sicii de argint, cari luâ din ve- 
niturile Bisericii în toţi anii, şi a- 
ceştia se lasă, că se cade aceştia 
preoţilor celor ce slujesc. 

43. Şi oricine va scăpâ în Bise- 
rica cea din Ierusalim şi în toate 
hotarele ei, fiind datori împărăteşti 
sau pentru orice lucru, să se slo- 
boază, şi toate cele ce sunt ale lor 
întru împărăţia mea. 

44. Şi la zidirea şi la înnoirea lu- 
crurilor sfintelor, cheltueli se vor dâ 
din veniturile împăratului. 

45. Şi la zidirea zidurilor Ierusa- 
limului şi la întărirea împrejur, chel- 
tuială se va dâ din venitul împăra- 
tului, şi la zidirea zidurilor celor 
din Iudeea. 

46. Şi dacă a auzit Ionatan şi 
poporul cuvintele acestea, nu le-a 
crezut, nici le-a primit, pentru că'şi 
aduceâ aminte de răutatea cea mare, 
care făcuse în Israil, şi'i necăjise 
foarte. 

47. Şi le-a plăcut mai mult Alexan- 
dru, pentrucă el a început a grăi cu 
ei cuvinte de pace, şi le-a fost lor 
într'ajutor în toate zilele. 

48. Şi a adunat împăratul Alexan- 
dru oştire mare, şi a tăbărît împro- 
fiva lui Dimitrie. 

49. Şi au dat răsboiu aceşti doi 
împăraţi, şi a fugit tabăra lui Dimi- 
trie, şi 1-a gonit pe el Alexandru şi 
l a biruit. 

50. Şi s'a întărit răsboiul foarte, 
până a apus soarele, şi a căzut Di- 
mitrie in ziua aceea. 

51. Şi a trimis Alexandru la Pto- 



1280 



CARTEA ÎNTÂI 



îomeu împăratul Eghipelului soli 
după cuvintele acestea, zicând : 

52. Fiindcă m'am înlurnat la pă- 
mântul împărăţiei mele, şi am şezut 
pe scaunul părinţilor mei, şi am 
dobândit împărăţiea, şi am biruit pre 
Dimitrie şi am stăpânit {ara noastră, 

53. Şi am făcut răsboiu cu el, şi 
s'a înfrânt el şi tabăra lui tfe noi, şi 
am şezut pre scaunul împărăţiei lui, 

54. Şi acum să aşezăm între noi 
prieteşug; şi'mi dă pe fata ta să o 
iau mie muiere, şi voiu fî ginere ţie, 
şi voiu dâ ţie şi ei daruri vrednice 
de line. 

55. Şi a răspuns Ptolomeu împă- 
ratul, zicând : bună a fost ziua în 
care te-ai întors la pământul părin- 
ţilor tăi, şi ai şezut pre scaunul îm- 
părăţiei lor. 

56. Şi acum voiu face ţie cele ce 
ai scris; ci vino să ne întâlnim la 
Ptolemaida, ca să ne vedem unul 
cu altul, şi te voiu face ginere precum 
ai zis. 

57. Şi a ieşit Ptolomeu din Eghipet 
el şi Cieopalra fata lui, şi a venit 

în Ptolemaida în anul o sută şase- 
zeci şi doi. 

58 Şi s'a întâlnit cu Alexandru 
împăratul, şi i-a dat lui pe Cieo- 
palra fata sa, şi a făcut nunta ei la 

Ptolemaida, cum fac împăraţii cu 
cinste mare. 

59. Şi a scris împăratul Alexan- 
dru lui Ionatan să vie întru întâm- 
pinarea iui, 

60. Şi a mers cu mărire la Pto- 
lemaida, şi s'a întâlnit cu acei doi 
împăraţi, şi ie-a dat lor argint şi 
aur, şi prietenilor lor daruri multe, 
şi a aflat har înaintea lor. 

61. Şi s'au strâns asupra lui băr- 
baţi ucigaşi din Israil, oameni fără- 
delege sâ'l pârască pre el, ci nu i-a 
ascultat împăratul. 

62. Şi a poruncit împăratul şi a 
desbrăcat pre Ionatan de hainele lui, 
şi 1-a îmbrăcat pre el cu porfiră. 



63. Şi 1-a pus împăratul de a şe- 
zut cu sine, şi a zis boierilor săi: 
ieşiţi cu el în mijlocul cetăţii şi stri- 
gaţi, ca nimeni să nu'l pârască pre 
el de nici un lucru, şi nimeni să 
nu'l supere pentru fot cuvântul. 

64. Şi a fost dacă au văzut cei 
ce'l pârâu pre el, mărirea lui, precum 
s'a strigat, şi îmbrăcat cu porfiră, 
au fugit toţi. 

65. Şi i-a mărit pre el împăratul 
şi 1-a scris pre el între prietenii cei 
mai de frunte, şi l-a pus povăţuitor 
şi părtaş domnilor.! 

66. Şi s'a întorşi Ionatan ia Ieru- 
salim, cu pace şi cu bucurie. 

67. Iar în anul o sută şasezeci şi 
cinci, a venit Dimitrie feciorul lui 
Dimitrie din Krit în pământul pă- 
rinţilor săi. 

63. Şi a auzit Alexandru împăra- 
tul, şi s'a mâhnit foarte, şi s'a în- 
tors la Antiohiea. 

69. Şi a pus Dimitrie povăţuitor 
pre Apolonie, care erâ presle Chili- 
Siria, şi a adunat putere mare şi a 
tăbărî! la lamnia, şi a trimis la Iona- 
tan Arhiereul, zicând : 

70. Tu singur te ridici asupra 
noastră şi eu m'am îăcut de rîs şi 
de batjocură pentru tine, şi pentru 
ce faci tu putere asupra noastră în 
munţi? 

71 . Acum dar de nădăjdueşti în pu- 
terile fala, pogoară-fe la noi la câmp, 
şi să ne batem amândoi acolo, că, 
cu mine este puterea cetăţilor. 

72. întreabă şi înţelege, cine sunt 
eu şi ceilalţi cari ne ajută nouă 7 
Şi zic că nu pot să stea picioarele 
voastre de către faţa noastră, că de 
două ori s'au înfrânt părinţii tăi în 
pământul lor. 

73. Şi acum nu vei puteâ stâ înain- 
tea călârimei şi a unei puteri ca 
aceasta la câmp, unde nu este pia- 
tră, nici pietricică, nici loc de fugă. 

74. Şi dacă a auzit Ionatan cu- 



A MACAVE1L0R 10-11 



1281 



vintele lui Apoionie s'a pornit cu 
cugetul, şi a ales zece mii de băr- 
baţi şi a ieşit din Ierusalim, şi 1-a 
întâmpinat Simon fratele lui, spre 
ajutor lui. 

75. Şi a tăbărî ia lopi, şi l-a în- 
chis pe el afară de cetate, că paza 
lui Apoionie eră la lopi, şi au dat 
răsboiu asupra ei. 

76. Şi teniându-se cei din cetate, 
i-au deschis lui, şi a stăpânit Iona- 
tan lopi. 

77. Şi a auzit Apoionie, şi a tă- 
bărît aproape cu trei mii de călă- 
reţi şi cu putere multă, şi a mers 
la Azot, ca şi cum ar călători, şi îm- 
preună a ieşit la câmp, că avea el 
mulţime de călăreţi şi nădăjduia 
într'înşii. 

<8. Şi a alergat Ionatan dinapoia 
lui la Azot şi s'au lovit taberile dina- 
poia lui la răsboiu. 

79. Şi a lăsat Apoionie o mie de 
călăreţi ascunşi dinapoia lor. 

80. Şi a cunoscut Ionatan că sunt 
curse dinapoia sa, şi a încunjurat 
tabăra iui, şi au aruncat săgeţi a- 
supra poporului de dimineaţa până 
seara. 

81. Iar poporul sta, precum i-a 
îost poruncit Ionatan, şi s'au oste- 
nit călăreţii lor. 

82. Şi a tras Simon puterea sa, 
şi s'a lovit cu mulţimea, pentrucă 
călăriinea se ostenise, şi i-au zdro- 
bit pre ei, şi au fugit. 

83. Şi căîărimea s'a risipit prin 
câmp, şi a fugit ia Azot, şi a in- 
trat în Vitdagon capiştea lor, ca să 
scape. 

84. Şi a aprins Ionatan Azotul 
şi cetăţile cele dimprejurul lui, şi 
a luat prăziie lor şi capiştea lui 
Dagort, şi pre toţi cei ce au fugit în- 
tr'însa i-a ars cu foc. 

85. Şi au fost cei ce au căzut de 
sabie împreună cu^cei ce s'au ars, 
ca la opt mii de bărbaţi. 



86. Şi s'a sculat ionatan de a- 
colo, şi a tăbărî! la Ascalon, şi au 
ieşit cei din cetate înaintea lui cu 
cinste mare. 

87. Şi s'a întors Ionatan la Ie- 
rusalim cu cei ce erau cu el, având 
prăzi multe. 

88. Şi a fost dacă a auzit împă- 
ratul Alexandru cuvintele acestea, 
a adaos a mări pre Ionatan. 

89. Şi i-a trimis . copca de aur, pre- 
cum este obiceiu a se dâ rudelor 
împăraţilor, şi i-a dat lui Acaronul 
şi toate hotarele lui să'i îie moşie. 

CAP. 11. 

Alexandru învins şi omorît în Arabia. 
împărăţia lui Dimitrie. Cinstea lui 
Ionatan înaintea împăraţilor. 

Iar împăratul Eghipetului a adunat 
puteri multe, ca nisipul de pre ţăr- 
murile mării, şi corăbii multe, şi a 
cercat să iâ împărăţia lui Alexan- 
dru cu vicleşug., şi să o adauge la 
împărăţia sa. 

2. Şi a ieşit în Siria cu cuvinte 
de pace, şi cei din cetăţi îi des- 
chideau lui porţile, şi'i ieşiau îna- 
inte, că eră porunca împăratului A- 
lexandru, să iasă înaintea iui, pen- 
trucă acela erâ lui socru. 

3. Iar Ptolomeu dacă intră în ce- 
tăţi, puneâ pază de ostaşi în fiecare 
cetate. 

4. Şi când s'a apropiat la Azot, 
i-a arătat lui capiştea lui Dagon 
arsă, şi Azotul şi cele de primpre- 
jurul lui stricate, şi trupurile lepă- 
date, şi pre cei arşi, pre cari i-a ars 
în răsboiu, că erau făcute grămezi 
de ei în calea lui. 

5. Şi spuseră împăratului, cele ce 
a făcut Ionatan, ca să'i învinovă- 
ţească pre el, şi a iacul împăratul. 

6. Şi a îniâmpinat Ionatan pre 
împăratul în lopi cu mărire, s'a în- 
chinat unul altuia şi a dormit a- 
colo. 



Biblia 



81. 



1282 



CARTEA INTAI 



7. Şi a mers Ionatan cu împă- 
ratul până la rîul ce se chiamă 
Elevter, şi s'a întors în Ierusalim. 

8. Iar împăratul Ptolomeu supuind 
luiş cetăţile cele de pre lângă mare 
până la Selevchiea cea de lângă mare, 
cugeta asupra lui Alexandru sfaturi 
rele. 

9. Şi a trimis soli la Dimitrie îm- 
păratul, zicând : vino să punem în- 
tre noi legătură şi voiu dâ Jie pre 
lata mea, care o ţine Alexandru, şi 
vei împărăţi în locul tatălui tău. 

10. Că'mi p?re rău că i-am dat 
lui fata mea, că m'a căutat să mă 
omoare. 

11. Şi a grăit rău asupra lui, pen- 
tru că poftea el împărăţiea lui. 

12. Şi luându-şi fata, o a dat lui 
Dimitrie şi s'a înstreinat de către 
Alexandru, şi s'a vădit vrăjmăşiea 
lor. 

13. Şi a intrat Ptolomeu în An- 
liohiea şi a pus două steme pre 
capul său, a Asiei şi a Eghipetu- 
lui. 

14. Iar împăratul Alexandru erâ 
în Kilichia în vremiîe acelea, că nu 
vreâ să rămâe supt ascultarea lui 
cei din locurile acelea. 

15. Si a auzit Alexandru, şi a ve- 
nit asupra iui cu răsboiu, şi a ieşit 
Ptolomeiu şi 1-a întâmpinat pre el 
cu mână tare şi i-a înfrânt pre el. 

16. Şi a fugit Alexandru !a Ara- 
biea, ca să scape acolo, iar împă- 
ratul Ptolomeu s'a înălţat. 

17. Şi a luat Zavdiil Arapul capul 
lui Alexandru şi l-a trimis lui Pto- 
lomeu. 

18. Şi împăratul Ptolomeu a murit 
atreia zi, şi cei ce erau în cetăţi 
au pierit de cei ce erau într'însele. 

19. Şi a împărăţit Dimitrie în 
anul o sută şasezeci şi şapte. 

20. In 2ilele acelea adunat-a Io- 
natan pre cei din ludeia, ca să bată 



cetatea cea din Ierusalim şi a făcut 
asupra ei mahini multe. 

21. Şi au mers oarecari bărbaţi 
fără de lege, carii pizmuiau pre 
neamul său la împăratul, şi i-au spus 
lui, că Ionatan şade cu oştire îm- 
prejurul cetăţii; 

22. Iar el auzind s'a mânieal şi 
îndată purcezând a venit la Ptole- 
maida, şi a scris lui Ionatan să 
nu şează cu oştirea împrejurul ce- 
tăţii, ci degrab să vie la el în Pto- 
lemaida, să se întâlnească. 

23. Şi dacă a auzit Ionatan, a 
poruncit să şează cu oştire împre- 
jurul cetăţii, şi a ales din cei mai 
bătrâni ai lui lsrail şi din preoţi, şi 
s'a dat pre sine la primejdie. 

24. Şi luând argint şi aur şi haine 
şi alte daruri multe, a mers la îm- 
păratul în Pfolemaida şi a aflat har 
înaintea lui. 

25. Şi măcar că'l pârâu pre el oare- 
carii fărădelege din Jidovi, 

26. Insă împăratul i-a făcut lui 
precum au făcut şi cei mai înainte 
de el, şi l-a înălţat pre el înaintea 
tuturor prietinilor săi. 

27. Şi i-a întărit lui Arhieria şi 
altele, câte a avut mai înainte spre 
cinste, şi l-a făcut pre el povăţuitor 
prietinilor celor mai de frunte. 

28. Şi s'a rugat ionatan împă- 
ratului să scutească ludeia de bir, 
şt cele trei ţinuturi şi Sarnaria, şi 
i-a făgăduit lui trei sute de taîanţi. 

29. Şi a plăcut împăratului, şi a 
scris lui Ionatan cărţi despre toate 
acestea, care erau aşâ: 

30. împăratul Dimitrie, lui Iona- 
tan fratelui bucurie, şi neamului ji- 
dovesc. 

31. Izvodul cărţii, care o am scris 
lui Lasfen rudeniei noastre pentru 
voi, o am scris şi vouă ca să o 
ştiţi. 

32. împăratul Dimitrie lui Lasten 
tatălui său bucurie. 



A MACAVEILOR 11 



1283 



33. Neamului Iudeilor prietinilor 
noştri, şi celor ce păzesc dreplăfile 
noastre, am judecai să le facem 
bine pentru bunăvoinţa lor către noi. 

34. Le-am întărit lor şi hotarele 
Iudeii şi cele trei ţinuturi Aîerema, 
şi Lida şi Ramatemul, care s'au a- 
daos la ludeia deta Samariea, şi 
ţoale câte se hotărăsc cu ele, tutu- 
ror celor ce fac jertfă în Ierusalim 
în locul celor ce lua dela ei mai 
înainte împăratul pre an din rodu- 
rile pământului şi din rodurile po- 
milor. 

35. Şi celelalte, care ni se cad 
nouă, zeciueiile şi vămile, cele ce 
se cad nouă, şi lacurile cele de 
sare şi cununile, care se cad nouă, 
toate de ajutor le îngăduim lor. 

36. Şi nici una dintr'acestea nu 
se va călcâ de acum înainte în toată 
vremea. 

37. Acum dar aveţi grije ca să fa- 
ceţi izvod de acestea, care să se 
dea lui Ionatan, şi să se pună în 
muntele cel sfânt, în locul cel în- 
semnat. 

38. Iar văzând Dimiirie împăratul 
că s'a liniştit pământul înaintea lui, 
şi nimic nu se împrotiveşle lui, a 
slobozit pre foţi oştaşii săi pre fie- 
care la locul său, afară de ostaşii 
cei streini, pre cari i-a adunat dela 
ostroavele neamurilor, şi s'au făcut 
lui vrăjmaşe toate oştirile părinţi' 
lor lui. 

39. Iar Trifon eră din cei dela A- 
lexandru mai înainte, văzând că 
toate oştirile cârtesc asupra lui Di- 
miirie, a mers Ia Salmakue Arapul, 
care hrăneâ pre Antioh copilaşul 
lui Alexandru. 

40. Şi îl rugă pre el, că să'l deâ 
pre el lui să'l pună împărat în lo- 
cul tatălui său, şi i-a spus lui câte 
a făcut Dimiirie, şi vrajba care au 
oştirile lui cu el, şi a rămas acolo 
zile multe. 



41. Şi a trimis Ionatan la îm- 
păratul Dimiirie ca să scoaţă pre 
cei din cetatea Ierusalimului, şi pre 
cei din cetăţile cele întărite, că dâ 
răsboiu asupra lui Israil. 

42. Şi a trimis Dimitrie la Iona- 
tan, zicând: nu numai acestea voiu 
face ţie şi neamului tău, ci cu mă- 
rire te voiu mări pre tine şi pre nea- 
mul tău, de voiu aveâ vreme bună. 

43. Acum dar pe dreptate vei face, 
de'mi vei trimite bărbaţi, cari să mă 
ajute, că s'au viclenit asupra mea 
toate oştirile mele. 

44. Şi i-a trimis Ionatan lui trei 
mii de voinici aleşi la Antiohiea, şi 
au venit la împăratul, şi s'a veselit 
împăratul de venirea lor. 

45. Că s'su fost adunat cei din ce- 
tate, in mijlocul cetăţii, ca la vr'o 
sulă şi douăzeci de mii de" bărbaţi, 
şi vreau ca să omoare pre împăratul. 

46. Şi a fugit împăratul în curte, 
şi au cuprins cei din cetate căile 
cetăţii, şi au început a dâ răsboiu. 

47. Şi a chemat împăratul pre E- 
vrei într'ajutor, şi s'au adunat toţi 
împreună la el, şi îndată s'au risi- 
pit în cetate. 

48. Şi au omorît în cetate în ziua 
aceea ca vr'o sută de mii, şi au ars 
cetatea, şi au luat prăzi multe în 
ziua aceea, şi au mântuit pre îm- 
păratul. 

49. Şi văzând cei din cetate că 
au biruit Evreii cetatea precum au 
vrut, au slăbit cu cugetele lor, şi 
au strigat către împăratul cu rugă- 
ciune, zicând: 

50. Dă-ne nouă dreapta, şi să în- 
ceteze Evreii a ne bate pre noi şi 
cetatea. 

51. Şi au lepădat armele, şi au 
făcut pace, şi s'au mărit Evreii îna- 
intea împăratului şi înaintea tuturor 
celor din împărăţia lui, şi s'au în- 
tors la Ierusalim având prăzi multe. 

52. Şi a şezut Dimitrie împăratul 



1284 CARTEA 



pre scaunul împărăţiei sale, şi s'a 
liniştit pământul înaintea lui. 

53. Şi a min|it toate câte a zis, 
şi s'a însireinat de către Ionatan, 
şi nu i-a răspiâtif după facerile de 
bine, care i-a făcui lui, şi'l necăjea 
pre ei foarte. 

54. Iar după acestea s'a întors 
Trifon şi' Anlioh cu el copilaş tine- 
rel, şi a împărăjit, şi şi-a pus stemă. 

55. Şi s'au adunat la el toate o- 
ştîrile care le-a risipit Dimiirie, şi au 
dat răsboiu asupra lui, şi el a fu- 
git şi s'a biruit. 

56. Şi a luat Trifon elefanţii şi a 
stăpânit Anliohia. 

57. Şi a scris Anlioh cel mai tâ- 
năr lui Ionatan, zicând : îniăre- 
scu'ţi {ie Arhieriea, şi te pun mai 
mare preste cele patru ţinuturi, şi 
vreau ca să fii tu din prietenii îm- 
păratului. 

58. Şi i-a trimis lui vase de aur 
spre slujbă, şi i-a dat lui putere a 
bea din aur şi a se îmbrăcă cu por- 
firă, şi a aveâ copcă de aur. 

59. Şi pre Simon fratele lui 1-a 
pus povăţuitor dela hotarul Tirului 
până la marginile Eghipeîulut. 

60. Şi a ieşit Ionatan, şi a mers 
dincolo de rlu şi în cetăţi, şi s'au 
adunat la el toate oştirile Siriei în- 
tr'ajutor, şi a venit la Ascalon şi au 
ieşil cei din cetate înaintea iui cu 
mărire, 

61. Şi de acolo s'a dus la Gaza, 
şi o a încunjurat cu oştire, şi a 
ars cele dimprejuruî cetăţii, şi le-a 
prădat pre ele. 

62. După aceea cei din Gaza ru- 
gând pre Ionatan, le-a dat ior dreap- 
ta, şi luând pre fiii boierilor zăloage, 
i-a trimis în Ierusalim, iar el a mers 
prin (ară până la Damasc. 

63. Şi a auzit Ionatan că au ve- 
nit boierii iui Dimitrie la Cadisul din 
Galileia cu putere multă, vrând ca 
să'l scoaţă pre el din {ara aceea. 



INTAI 



64. Şi a ieşit înaintea lor, iar pre 
fratele său Simon, l-a lăsat în {ară. 

65. Şi Simon a tăbărît asupra Vet- 
surei şi au dat răsboiu împrotiva ei 
zile multe, şi o a închis. 

66. Şi l-au rugat pre el ca să le 
dea lor dreapta, şi le-a dat lor, şt 
i-a scos pre ei de acolo, şi a hiat 
cetatea şi a pus înir'însa pază. 

67. Iar Ionatan şi tabăra' lui, a 
tăbărît ia aps Ghenisaretuluî, şi scu- 
lându-se de dimineaţă a mers în 
câmpul Nasoruiui. 

68. Şi iată tabăra ceior de alt 
neam i-a întâmpinat pre el în câmp, 
şi a ascuns oştire în munţi să pân- 
dească asupra lui, iar ei i-au ieşit 
lui înainte. 

69. Iar oştirea cea ascunsă s'a 
sculat din locurile sale, şi a dat 
răsboiu. 

70. Şi au fugit cei ce erau cu Io- 
natan toţi, nici unul n'a rămas din- 
tre ei, afară de Matatia fiul lui Avisa- 
lom şi Iuda Hui lui Halfi, căpeteni- 
ile oştirii puterilor. 

71. Şi şi a rupi Ionatan hainele 
sale, şi a pus pământ pre capul său 
şi s'a rugat. 

72. Şi s'a întors asupra lor cu 
răsboiu, şi i-a biruit pre ei şi fugiră. 

73. Şi văzând cei ce fugise dela 
el, s'au întors la et şi i-au gonii cu 
el până la Cadis, unde erâ tabăra 
lor, şi au tăbărît acolo. 

74. Şi au căzut din cei de alt neam 
în ziua aceea ca la vr'o trei mii de 
bărbaţi, şi s'a întors Ionatan în 
Ierusalim. 

CAP. 12. 

Legătura cea înnoită a lui Ionatan cu 
Romanii şi Spartanii, Trifon omoară 
cu vicleşug pre Ionatan. 

Şi văzând Ionatan că'i ajuiă vre- 
mea a ales bărbaţi şi i-a trimis pe 
el la Roma, să întărească şi să înno- 
iască cu ei prieteşugul. 



A MACAVEILOR 12 



1285 



2. Şi la Spartani şi !a alte locuri 
a trimis cărţi ca acestea. 

3. Şî au mers la Roma, şi au intrai 
la sfat, şi au zis: Ionatan Arhiereul 
şi neamul Evreilor ne-au trimis pre 
noi, ca să înnoiţi cu ei prieteşugul 
şi societatea, ca şi mai'nainte. 

4. Şi le- a dat lor cărţi pre la 
fiecare Soc, ca să'i petreacă pre ei 
la pământul Iudei cu pace. 

5. Iar izvodul cărţilor care le-a 
scris Ionatan Spartanilor, acesta 
este : 

6. Ionatan Arhiereul şi băfrâni- 
mea. neamului şi preoţii şi celalt 
popor al Evreilor, Spartanilor fra- 
ţilor, bucurie. 

7. încă de demult s'a trimis cărţi 
la Onia Arhiereul dela Darie care 
împărăţeâ la voi, care adevereâ că 
sunteţi fraţii noştri, precum este 
scris izvodul. 

8. Şi cu cinste a priimif Onia pre 
bărbatul cel frimis, şi a luat cărţile 
întru care se arătă societatea şi 
prieteşugul. 

9. Drept aceea noi neavând lipsă 
de acestea, şi având mângâere cărţile 
cele sfinte, care sunt în mâinile noa- 
stre,,, . 

10. Am ispitit a trimite la voi cari 
să înnoiască cu voi frăjiea şî priete- 
şugul, ca să nu ne însîreinăm de că- 
tre voi, ca multe vremi au trecut de 
când aţi frimis la noi. 

11. Noi dar neîncetat în toată vre- 
mea, şi la sărbători şi la celelalte 
cuvioase zile vă pomenim pre voi 
întru jertfele şi rugăciunile care le 
facem, precum se cade, şi se cu- 
vine a ne aduce aminte de fraţi. 

12. Şi ne bucurăm de mărirea 
voastră; 

13. Iar pre noi ne-au încimjurat 
multe necazuri şi răsboae multe, că 
s'au sculat cu băiae asupra noastră 
împăraţii cei de primprejurul nostru. 

14. Ci n'am vrut să vă supărăm 



pre voi şî pre ceilalţi soţi şi prie- 
tini ai noştri cu aceste răsboaie. 

15. Penfrucă avem ajutor din cer, 
care ne ajută nouă, şi ne-am mân- 
tuit de vrăjmaşii noşfri.şi s'au smerit 
vrăjmaşii noştri. 

16. Drept aceea am ales pre Nu- 
menie fiul lui Anfioh şi pre Anfipa- 
fru fiul lui îason, şi i-am frimis la 
Romani, ca să înnoiască prieteni ea 
şi societatea cu noi cea mai dinainte. 

17. Şi le-am poruncit lor ca să 
meargă şi Ia voi, şi să se închine 
vouă, şi să vă dea cărţile cele dela 
noi pentru înnoirea frăţiei noastre. 

18. Şi acum bine veţi face de 
ne veţi răspunde nouă la acestea. 

19. Şi acesta este izvodul cărţi- 
lor celor trimise: 

20. Oniaris împăratul Spartanilor, 
lui Onia preotului celui mare, bu- 
curie. 

21. Aflafu-s'a în scrisoare pentru 
Spartani şi pentru Evrei, că sunt 
fraţi, şi că sunt din neamul Iul 
Ayraam. 

22. Şi acum de când am cunoscut 
acestea, bine veţi face scriind nouă ^ 
pentru pacea voastră. 

23. Şi noi răspundem cu scrisoare 
vouă, dobitoacele voastre şi avere^ 
voastră ale noastre sunt, şi cele ce 
sunt ale noastre, ale voastre sunt; 
poruncim drept aceea, ca să vă ve- 
stească vouă acestea. 

24. Şi a auzit Ionatan că s'au 
întors boierii lui Dimitrie cu putere 
mai multă decât mai întâiu, ca să 
deâ răsboiu, asupra lui, 

25. Şi plecând, din Ierusalim, s'a 
; întârnpinaf cu ei în ţara Amatitei, 
că nu i-a lăsat pre ei să calce în 
ţara iui. 

25. Şi a frimis iscoade la tabăra 
lor, şl s'au întors şi i-au spus lui, 
că aşa au aşezat, ca să vie presfe ei 
noaptea. 

27. Şi după ce a apus soarele, a 



1286 



CARTEA ÎNTÂI 



poruncit Ionatan celor ce erau cu [ 
el să privigheze, şi să fie înirar- 
maţi şi gata de bătaie toată noap- 
tea, şi a pus streji împrejurul laberii. 

28. Şi au auzit vrăjmaşii că Io- 
natan şi cei ce erau cu el s'au gă- 
tit de bătaie, şi s'au temut şi s'au spe- 
riat cu inima sa, şi au aprins focuri 
în tabăra sa. 

29. Şi Ionatan şi cei ce erau cu 
el, n'au ştiut până dimineaja că ve- 
deau focurile arzând. 

30. Şi a gonit Ionatan dinapoia 
lor, şi nu i-a prins pre ei, penirucă 
au fost trecui rîul Elevferului. 

31. Şi s'a abătut Ionatan la A- 
rapii, cari se chiamă Zavedii, şi i-a 
bătut pre ei şi a luat prăzile lor. 

32. Şi purcezând a venif Ia Da- 
masc, şi a umblat în toată fara. 

33. Iar Simon ieşind, a umblat 
până la Ascalon şi la cetăţile cele 
de aproape, şi s'a abătut la lopi şi 
o a luat mai 'nainte pre ea. 

34. Că a fost auzit că ei vreau să 
deâ cetatea la ai lui Dimiirie, şi a 
pus acolo pază, ca să o păzească. 

35. Şi s'a întors Ionatan şi a a- 
dunat pre bătrânii poporului, şi s'a 
sfătuit cu ei, ca să zidească cetăţi 
întărite în îudeea. 

36. Şi să înalţe zidurile Ierusali- 
mului, şi să înalţe zid mare înfre 
întărituri şi între cetate, ca să o de- 
sparţă pre ea de către cetate, ca să 
fie despărţită, ca nici să cumpere, 
nici să vânză. ' J 

37. Şi s'au adunat ca să zidească 
cetatea, şi a căzut zidul pârîului ce- 
lui de către Apiliot, şi au dres cele J 
ce se chiamă Haîenafâ. 

38. Şi Simon a zidit Adidaîn Se- 
fila, şi i-a pus porţi şi încuietori. 

39. Şi a cercat Trifon să împără- 
ţească el preste Asia şi să' şi pună 
stemă, şi să'şi pună mâna preste îm- 
păratul Aniioh. 

40. Ci se temeâ, ca nu cumvâ să 



nu'l lase Ionatan, şi ca nu cumvâ 
să deâ răsboiu asupra lui, şi căută 
ca să piinză pre Ionatan şi să'l 
piarză pre el, şi sculându-se a ve- 
nit în Velsan. 

41. Şi a ieşit Ionatan înaintea 
lui la Vetsan cu patruzeci de mii 
de bărbuţi aleşi de răsboiu. , 

42. Şi văzând Trifon că a venit 
Ionatan cu putere multă, s'a temut 
a'şi tinde mâinile asupra lui. 

43. Şi 1-a primit pre el cu mărire, 
şi I-a împrietenit pre el cu toţi pri- 
etinii săi, şi i-a dat lui daruri, şi a 
poruncit puterilor sale să asculte 
de el, ca şi de sine. 

44. Şi a zis lui Ionatan: pentruce 
ai ostenit tot poporul acesta, neîi- 
ind între noi răsboiu? 

45. Şi acum trimite'i pre ei la ca- 
sele lor.şi'ţi alege ţie puţini bărbaţi, 
cari să fie cu tine, şi vino cu mine 
în Ptolemaida, şi o voiu dâ pre ea 
ţie şi celelalte cetăţi şi oştiri, şi 
pre toţi cei ce sunt preste trebi, şi 
întorcându-mă mă voiu duce îna-, 
poi, că pentru aceasta am venif. 

46. Iar Ionatan crezând lui, a fă- 
cut cura i-a zis, că a trimis oştirile 
să meargă în pământul Iudei. 

47. Şi a lăsat cu sine trei mii de 
bărbaţi, dintre cari două rnji i-a lă- 
sat în Galileea, iar o mie a mers 
cu el. 

48. Şi după ce a intrat Ionatan 
în Ptolemaida, au închis Ptolemai- 
denii porţile, şi l-au prins pre el, şi 
pre toţi cei ce venise cu el i-au o- 
morît cu sabia. 

49. Şi a trimis Trifon oştiri şi că- 
lărime la Galileea şi la câmpul cel 
mare, ca să piarză pre toţi cei dela 
Ionatan. 

50. Şi au înţeles că Ionatan este 
prins, şi cum că au pierit cei ce 
erau cu el, şi se îndemnară pre sine 
şi mergeau înapoindu-se gata de ră- 

; sboiu. 



A MACAVEILOR 12-13 



1287 



51. Şi văzând cei ce îi goniau pre 
ei, că ei pentru sufletul lor se vor 
bate, s'au întors. 

52. Şi au venit toţi capace în pă- 
mântul Iudei, şi au plâns pre Io- 
natan şi pre cei ce erau cu el, şi 
s'au temut foarte, şi a jelit tot Isra- 
ilul jale mare. 

53. Şi au cercat toate neamurile 
cele de primprejurul lor, ca să'i piar- 
ză pre ei. 

54. Că ziceau: n'au căpetenie şi a- 
jufor, acum dar să'i batem pre ei, 
şi să pierdem din oameni pomeni- 
rea lor. 

CAP. 13. 

Murind Ionatan a rămas în locul său 
Simon, şi acesta răsboi ndu-se împro- 
tiva lui Trifon, a biruit şi a curăţit 
cetatea Ierusalimului. 

Oi a auzit Simon că a adunat Tri- 
Vfon putere multă, ca să vie în 
pământul ludei să'i piarză. 

2. Şi văzând pre popor că este 
spăimânfai şi plin de frică, s'a suit 
în Ierusalim şi a adunat poporul. 

3. Şi i a mângâiat pre ei şi le-a 
zis lor: voi ştiţi câte am făcuuf eu 
şi fraţii mei şi casa tatălui meu pen- 
tru legi şi pentru cele sfinte, şi ră- 
sboaiele şi nevoile, care noi le-am 
văzut. 

4. Pentru aceasta au pierit fraţii 
mei tojî pentru îsrail şt am rămas 
eu singur. 

5. Şi acum să nu dea Dumnezeu, 
ca să'mi cruţ eu sufetul meu în 
toată vremea necazului; că nu sunt 
mai bun decât fraţii mei. 

6. Ci voi izbândi penlu legea mea 
şi pentru cele sfinte şi pentru muieri 
şi pentru fiii noştri, că s'au adun?! 
toate limbele, ca să ne piarză pre 
noi vrăjmăşeşte. 

7. Şi s'a aprins duhul poporului, 
îndată cât a auzit cuvintele ace- 
stea, şi a răspuns cu glas mare 
zicând ; 



8. Tu eşti nouă povăjuitor în lo- 
cul lui Iuda şi ai lui Ionatan fra- 
telui tău. 

9. Poartă răsboiul nostru, şi toate 
ori câte vei zice nouă, vom face. 

10. Şi a adunat pre toţi bărba- 
ţii cei de răsboiu, şi a grăbit a să- 
vârşi zidurile Ierusalimului, şi'l în- 
tări pre el primprejur. 

11. Şi a trimis pre Ionatan al lui 
Avesalom, şi cu dânsul putere de- 
stulă la lopi, şi scoţând pre cei ce 
erau acolo, a rămas acolo într'însa. 

12. Şi a pornit Trifon dela Ptole- 
maida cu putere multă, ca să intre 
în pământul ludei, şi aveâ cu sine 
pre Ionatan în pază. 

13. Iar Simon a tăbărît Ia Adidus 
în preajma feţii câmpului. 

14. Şi înţelegând Trifon, că s'a 

sculat Simon în locul lui Ionatan 

fratelui său, şi cum că va să deâ 

asupra lui răsboiu, a trimis la el 
soli, zicând: 

15. Pentru argintul ce erâ dator 
Ionatan fratele tău la treaba împă- 
rătească, pentru trebile, care a avut, 
îl ţinem pre el. 

16. Şi acum trimite o sută de ta- 
lanji de argint, şi pre doi fii ai lui 
z^loage, ca nu cumva slobozindu-se, 
să se viclenească către noi; şi'l vom 
slobozî pre el. 

17. Şi a cunoscut Simon că, cu 
înşelăciune grSeşfe către dânsul, în- 
să tot a trimis argintul şi pre prunci, 
ca nu cumvâ să ridice vrăjmăşie 
mare asupra poporului, zicând: 

18. Pentrucă nu i-a trimis lui 
argintul şi pruncii 1 , a pierit. 

19. Şi a irimis pruncii şi cei o 
sută de talanţi; iar el a minţit şi 
n'a slobozit pre Ionatan. 

20. Şi după aceea a venit Trifon, 
ca să intre în ţară şi să o supue 
pre ea, şi a încunjurat pre calea cea 
despre Adora ; iar Simon şi tabăra 
lui mergeau împreajrna lui în fot lo- 
cul ori unde mergeâ. 



1288 



CARTEA INTAI 



2t. îar cei din cefătueau trimis la 
Triîon soli, grgbindu'l pre el, ca să 
vîc la ei prin pustie şi să le tri- 
mită lor hrană. 

22. Şi a gătit Triîon toată călă- 
rimea sa, ca să vie în noaptea a- 
ceea, ci a îosf zăpadă multă foarte, 
şi n'a pufuf venî pentru zăpadă, şi 
purcezând a venit în Gaîaadifa. 

23. Şi când s'a apropiat la Va- 
scamâ, a omorîf pre Ionatan şi 
1-a îngropat acolo. 

24. Şi s'a înapoiat Triîon şi s'a 
dus în pământul său. 

25. Şi a trimis Simon şi a luat 
oasele lui Ionatan fratelui său şi 
î-a îngropat pre el în Modin în ce- 
tatea părinţilor lui. 

26. Şi 1-a plâns pre e! tot îsrailul 

plângere mare şi î-a jelit pre el zile 
multe. 

27. Şi a zidit Simon presfe mor- 
mântul tatălui său şi al fraţilor lui, 
şi 1-3 înălţat cu chip frumos la ve- 
dere din piatră cioplită pre dinainte 
şi pre dinapoi. 

28. Şi a pus deasupra şapte tur- 
nuri, unul împreajma a'lfuia: tatălui 
şi maicii si celor patru fraţi. 

29. Şi îe-r. făcut împrejur şan!, şi 
a pus stâlpi mari şi a făcut pre 
stâlpi toată armarea spre nume ve- 
şnic şi lângă arme corăbii cioplite, 
ca să vază toţi cei ce umblă pre 
măre. 

30. Acesta este mormântul, care 

l-au făcut în Modin, până în ziua 
aceasta * 

31. Iar Trifon umblând cu vicle- 
şug către împăratul Antioh cel tânăr, 
la omorît pre el, 

32. Şi a împărăţii în locul lui, şi 
şi-a pus luiş stema Asiei şi a fă- 
cut rană mare pre pământ. 

33. Şi a zidit Simon cetăţile Iu- 
deii şi le-a întărit primprejur cu 
turnuri înalte şi cu ziduri mari şi 
pirguri cu porţi şi cu zăvoare, şi a 
pus bucate în cetăţi. 



34. Şi alegând Simon bărbaţi, i-a 
trimis cu daruri la împăratul Di- 
mitrie, ca să ierte ţara, pentrucă 
toate faptele îui Trifon erau jafuri. 

35. Şi a trimis la el împăratul 
Dimitrie după cuvintele acestea, şi 
i-a răspuns lui, şi i-a scris lui carte 
ca aceasta: 

36. împăratul Dimitrie îui Simon 
Arhiereului şi prietenului împăraţi- 
lor şi bătrânilor şi neamului evre- 
esc : bucurie. 

37. Coroana cea de aur şi lanţul 
care l-aţi trimis l-am luat şi gata 
suntem să vă dăm vouă pace mare, 
şi am scris celor mai mari preste 
trebi să vă lase vouă .cele ce vă 
iertăm. 

38. Şi câte am aşezat cu voi stau 
şi cetăţile, care aţi zidit, fie ale voa- 
stre. 

39. Ertăm neştiinţele şi greşalele 
până în ziua de astăzi şi cununa, 
care eraţi datori şi ori ce alt ce 
se vămuiâ în Ierusalim, să nu se 
mai vămuiască. 

40. Şi cari vor îî vrednici dintre 
voi, ca să se scrie între ai noştri, 
să se scrie si să fie între noi pace. 

41. In anul o sută şaptezeci s'a 
ridicat jugul neamurilor dcla îsrail. 

42. Şi a început noporul lui îs- 
rail a seri în scrisori şi în adunări 
în anul dintâiu pre vremea lui Simon 
Arhiereului celui marej, şi mai ma- 
rele şi povăfuiforu! Iudeilor. 

43. In zilele acelea tăbărîf-a Si- 
mon asupra Gâzei, şi o a încun- 
jurat pre ea cu oştiri, şi a făcut 
unelte de luarea cetăţii, şi s'a apro- 
piat la cetate, şi a lovit un turn şi 
l-a luat. 

44. Şi cei ce erau mir'acele unelte, 
au sărit în cetate, şi s'a făcut tur- 
burare mare în cetate. 

45. Şi s'au suit cel din eetote cu 
muierile şi cu fiii lor pre zid ru- 
pându'şi hainele lor, şi au strigat 



A MACAVEILOR 13-14 



1289 



cu glas mare rugând pre Simon să 
Ic deâ lor dreapta, şi au zis: 

46. Să nu ne faci nouă după ră- 
utăţile noastre; şi după mila fa, 

47. Şi i s'a făcut milă lui Simon 
de ei, şi nu i-a bătut pre ei, ci sco- 
ţându'i din cetate a curăţit casele, 
în care erau idolii, şi aşâ au intrat 
înfr'însa lăudând şi binecuvântând 
pre Domnul. 

48. Şi a scos dinfr'însa toată ne- 
curăţia, şi a aşezat acolo oameni, 
cari fac legea, şi o a întărit, şi şi'a 
zidit luiş înfr'însa lăcaş. 

49. Iar cei din cefăţuia din Ieru- 
salim erau opriţi a ieşi şi a merge 
în tară, şi a cumpără şi a vinde, 
şi au flămânzit foarte, şi mulţi din- 
tre ei au pierit de foame. 

50. Şi au strigat către Simon: să 
le deâ lor dreapta, şi le-a dat, şi a 
scos pre cei ce erau acolo, şi a cu- 
răţit cetăţuia de plngăriciuni, 

51. Şi a intrat în ea în douăzeci 
şi frei ale îunei a doua, în anul o 
sută şaptezeci şi unul, cu laude şi 
cu sfâlpări şi cu harfe şi cu chim- 
vale şi cu alăute şi cu cântări şi 
cu cântece, că s'au zdrobit vrăjmaşi 
mari din lsrail. 

52. Şi a aşezat ca în tot anul să 
serbeze această zi cu veselie 

53. Şi a înfărif muntele Bisericii 
cel de lângă cefăţuîe, şi au lăcuit 
acolo el şi cei c° erau cu el. 

54. Şi a văzut S?mon pre loan 
feciorul său, că este om deplin, şi 
î-a pus pre el povăfuifor presfe 
foafe oştirile, şi a lăciiifîn Qazarls. 

CAP. 14- 

Arsachis împăratul Perşilor biruind pre 
Dimitrie, aduce linişte ţărilor. Simon 
cucereşte Topi, Gaza şi Ierusalimul, 
î Vmârind hotarele neamului său. 

Qi în anul o sută şaptezeci şi doi, 
yadunat-a împăratul Dimitrie pu- 
terile sale, şi s'a dus în Midiea 



să'şi adune ajutor, ca să bafă pre 
Triîon. 

2. Iar auzind Arsachis împăratul 
Persiei şi al Midiei, că a venit Di- 
mitrie în hotarele sale, a trimis pre 
unul din boierii săi, ca să'l prinzâ 
pre el viu. 

3. Care mergând, a bătut tabăra 
lui Dimitrie, şi 1-a prins pre el, şi 
î-a dus la Arsachis, şi 1-a pus pre 
el în pază. 

4. Şi a odihnit pământul în toate 
zilele lui Simon, şi a căutat cele 
bune neamului său, şi le-au plăcut 
lor stăpânirea lui şi mărirea lui în 
foafe zilele. 

5. Şi cu foată mărirea sa a luat 
îopi ca să fie vad, şi a făcut intrare 
la ostroavele mării. 

6. Şi a lăţit hotarele neamului său, 
şi a stăpânit ţara. 

7. Şi a adunat robime muîfă, şi 
a domnit Oazaronul şi Yeisuronul 
şi cetăţuia, şi a scos necurăţiiîe 
dinfr'însul, că nu erâ cine să steâ 
împrotiva Iui. 

8. Şi lucrau ei pământul lor cu 
pace, şi pământul dâ rodurile sale, 
şi pomii câmpurilor rodul lor. 

9. Bătrânii în uliţe şedeau, toţi de 
lucrurile cele bune vorbiau, şi ti- 
nerii s'au îmbrăcat cu haine de mă- 
rire şi cu îmbrăcăminte de răsboiu. 

10. Cetăţilor a dat bucate, şi le-a 
aşezat cu unelte de întărire, atâta, 
în cât s'a vestit numele mări rei lui 
până la marginea pământului. 

11. răcuf-a pace pre pământ, şi 
s'a veselit îsrail cu veselie mare. 

12. Şi a şezut fiecare supt viţa 
sa şi supt smochinul său, că nu 
erâ cine să'i sperie pre ei. 

13. Că se sfârşise de pre pământ 
cei ce dau răsboiu asupra lor, şi 
împăraţii se surpară în zilele a- 
celea. 

14. Şi a întării pre foţi smeriţii 
poporului său, legea o a căutat, şi 



CARTEA INTÂÎ 



a pierdut pre fol cel fărădelege şi 
Viclean. 

îi Sfintei* ie-â mărit, şi a f«* 
Wililjll vasele sfintelor. 

16. Şi s'a auzit la Roma, că a 
murit Ionatan, şi până la Sparta 
s'a auzit, şi s'au mâhnit foarte. 

17. Şi auziră, că Simon fratele lui 

s'a făcut în locul lui Arhiereu, şi 

ştăpirieşte jafa şl cetăţile ede dih- 
fr'însa. 

18. Şi i-a scris lui pre table de 
aramă, ca să înnoiască cu el priete- 
şugul şi tovărăşia, care o făcuse cu 
Iuda şi cu Ionatan fraţii lui. 

19. Şli s'a cetit înaintea adunării 
în Ierusalim. 

20. Iar izvodul cărţilor, care l-au 
trimis Spartanii, acesta este: boierii 
Spartanilor şi cetatea lui Simon pre- 
otului celui mare, şi bătrânilor şi 
preofilor, şi celuilalt popor al Evre- 
ilor fraţilor: bucurie. 

21. Solii cei trimişi Ia poporul 
nostru ne-au spus nouă de mări- 
rea şi cinstea voastră, şi ne- am bu- 
cutat de venirea lor. 

22. Şi âm scris cele zise de ei 
în sfaturile poporului: aşâ Nume- 
nie al lui Anfioh şi Antipattu fiul 
lui lason solii Evreilor au venit la 
noi ca să înnoiască prieteşugul lor 
cu noi. 

23. Şi a plăcut poporului a primi 
pre oamenii aceştia cu mărire şi a 
pune izvodişi cuvintelor lor în căr- 
jile cele însemnate poporului, ca să 
aibă pomenire poporul Spartanilor, 
şi izvodul acesta î-â scris lui Si- 
mon Arhiereului. 

24. După acestea a trfmis Simon 
pre Numenie la Roma având o pa- 
văză mare de aur, care trăgeâ la 
cumpănă o mie de mnas, ca să în- 
tărească cu ei tovărăşia. 

25. Şi dacă a auzit poporul cu- 
vintele acestea, a zis: cu ce daruri 

vom răsplăti pre Simon şi pre fiii 
lui? 



26. Că a întărit el însuş şi fraţii 
lui şi casa tatălui său, şi a bătut 
pre vrăjmaşii lui Israil dela ei; şi 
i-a întărit lui stăpânire, şi au scris 
îh table de afattf^ cate le^âu pus pre 
stâlpi în munţii Sionulul. 

27. Şi acesta este izvodul cărfei, 
în ziua a optsprezecea a lunei lui 
Eluî, în anul o sută şaptezeci şi doi, 
care este al treilea an pre vremea 
lui Simon Arhiereului. 

28. Ih §arăffîei, când erâ adunare* 
mare de preoţi şi de pe por, şi le 
boierii neamului şi ai bătrânilor ţă-» 
rei, cunoscute s'au făcut vouă ace- 
stea, fiindcă de multe ori s'au făcut 
răsboaie în tară. 

29. Şi Simon feciorul lui Matatia 
feciorul feciorilor lui lariv şi fraţii 
lui, cari s'au pus pre sine în pri- 
mejdie stând împrofiva vrăjmaşilor 
neamului său, ca să steâ sfintele 
lor şi legea, şi cu mărire mare a 
mărit pre neamul său. 

30. Şi a adunat Ionatan neamul 
său, şi s'a făcut lui Arhiereu, şi s'a 
adaos la poporul său. 

31. Şi au vrut vrăjmaşii lor să 
calce în (ara lor, ca să le strice 
ţara lor şi să' şi tinză mâinile sale 
la cele sfinte ale lor. 

32. Atunci s'a sculat Simon, şi a 
dat răsboiu pentru neamul său, şi 
a cheltuit bani mulţi dintr'ai săi, şi a 
dat arme bărbaţilor puterii neamului 
său, şi le-au dat lor lefi. 

33. Şi a întărit cetăţile Iudei şi 
Vetsura cea dela hotarele Iudei, unde 
erau armele vrăjmaşilor mai 'nainte, 
şi a pus acolo pază bărbaţi Evrei. 

34. Şi a întărit Iopi cea dela ma- 
rea şî Gazară cea dela hotarele A- 
zotului, în care mai 'nainte lăcuiau 
vrăjmaşii, şi au lăcuit acolo Evrei, 
şi câte erau de lipsă la isprăvirea 
acestora au pus într'însele. 

35. Şi văzând poporul credinţa tui 
Simon şi mărirea care a făcut nea- 



 MACAVEÎLOR 14- i5 



imului său, 1-a pus pre el povăţui- ! 
tor luiş şi Arhiereu^ pctiifucă ci a 
îăcut toate aceslea, şi dreptatea şi 
credinţa, care a {inul neamului său 
şl â cercai în lot chipul a înălţa 
pre poporul său» 

36. Şi tn âflele acelea bine a mers 
lucrul prin mâinile lui, că s'au ridi- 
cai neamurile din ţara lor şi cei din 
cetatea lui David din Ierusalim, cari 
şi-au fost îăcut lofuşi castel, din care 
îeşiau şi pângăreau împrejurul sfin- 
telor şl făceau rană mare cu ne- 
curăţenie, 

37. Şi a pus într'însul bărbaţi E- 
vrei să lăcuîască, şi 1-a întărit spre 
apărarea ţărei şi a cefăfei, şi a în- 
nălţaţ zidurile Ierusalimului. 

38. Şi împăratul Dimitrie i-a în- 
tărit lui Ârhieria după acestea. 

39. Şi ha făcut pre el dintre pri- 
etinii săi, şi l-a mărit pre el cu cin- 
ste mare. 

40. Penfrucă a auzit, cum c2 Ro- 
manii îi chiamă pre Evrei prietini 
şi soţi; şi cum că ei au ieşit îna- 
intea solilor lui Simon cu cinste. 

41. Şi cum că au voit Evreii şi 
preoţii, să le fie Simon povăjuifor 
şi Arhiereu în v^ac.până se va scuiâ 
proroc credincios. 

42. Şi să fie preste ei povăţuitor 
şi să aibă grijă de cele sfinte, să 
rânduiască însuş mai mari preste 
lucrurile lor şi preste ţară şi preste 
arme şi preste cetăţi. 

43. Şi să poarte grijă de cele sfinte 
şi toţi să asculte de el, şi cu nu- 
mele lui să se scrie toate scrisorile 
în ţară, şi să se îmbrace cu pbr- 
firă şi să poarte aur. 

44. Şi nimărui din popor şi din 
preoţi nu va R slobod să calce cevâ 
dinlr'acesiea, şi să se pună împro^ 
tiva celor ce le va zice el, sau să 
facă adunare în ţară fără de el, sau 
să se îmbrace cu porfiră şi să se 
încingă cu armă de aur. 



45. iar cine va face afară de â- 
ceslea sau va călca cevâ dintr'â- 
cestea, vinovat va fi. 

46. Şi a plăcut la tot pdpdrui si 
aşeze pre Simon, şi să facă după 
cuvintele acestea. 

47. Şi a primit Simon şi a voit 
a fi Arhiereu şi pdvăţuitor şi stăpâ- 
nilor neamului evreesc şi preoţilor 
şi a purtâ grijă de toţi. 

48. Şi a zis, ca scrisoarea acea- 
sta să se pună în table de aramă. 

49. Şi să le pună pre ele în curtea 
sfintelor în loc ales, şi izvoadele lor 
să le pună în vistierie, ca să le aibă 
Simon şi fiii lui. 

CAP. 15. 

Imprietinindu-se Simon cu Anti oh fe- 
ciorul lui Dimitrie şi cu Romanii, 
curând se strică prietwia lor, 

Şi a trimis Ântioh feciorul împă- 
ratului Dimitrie cărţi dela ostroa- 
vele mării la Simon preotul şi stă* 
pâniforul Evreilor şi la tot neamul. 

2. Şi erau scrise înfr'acest chip: 
împăratul Antioh lui Simon preo- 
tului celui mare şi stăpâniloruîui 
neamului, şi neamului evreesc: bu- 
curie. 

3. De vreme ce oameni pierză- 
tori au biruit împărăţia părinţilor t 
noştri. 

4. Şi voiu să mă apuc, de împă- 
răţie să o aşez, precum era mai 'na- 
inte, şi am adunat oştire, multă, şi 
am făcui corăbii de răsboiu, şi'mi 
este voia şă ies în ţară, ca să pe- 
depsesc pre cei ce au stricat ţara 
noastră; şi pre cei ce au pustiit ce- 
tăţi multe întru împărăţia mea. 

5. Acum dar întăresc ţie toate scu- 
tirile care ţi le- au dat ţie împăraţii 
cei mai 'nainte de mine, şi orice 
alte daruri ţi-au îngăduit ţie. 

6. Şi'ţi îngăduesc să faci bani supt 
numele tău în ţara ta. 

7. Şi Ierusalimul ui sfintele să fie 



1292 



CARTEA INTAt 



slobode, şi toate armele câte ai fă- 
cut şi cetăţile care le-ai zidit şi le 
stăpâneşti, să rămâe fie. 

8. Şi toată datoria împărătească 
şi ori câte erau să fie împărăteşti, de 
acum şi în tot veacul se lasă ţie. 

9. Şi după ce vom aşezâ împă- 
răţia noastră, te vom mărî pre tine 
şi neamul tău şi Biserica cu slavă 
mare, în cât să fie arătată mărirea 
voastră în tot pământul. 

10. In anul o sută şaptezeci şi pa- 
tru a ieşit Antioh la pământul pă- 
rinţilor săi şi s'au adunat la el toate 
oştirile, în cât puţini au rămas cu 
Triton. 

11. Şi l-a gonit pre el Antioh îm- 
păratul, iar el a venit fugind în Bora 
cea de lângă mare. 

12. Că a văsuţ că s'au adunat pre- 
ste ei răutăţile, şi l-au lăsat pre el 
oştirile. 

13. Şi a tăbărît Antioh asupra Do- 
rei, şi cu el o sută şi douăzeci de 
mii de bărbaţi răsboinici, şi opt mii 
de călăreţi.. 

14. Şi a încunjurat cetatea, şi co- 
răbiile loveau şi dâ strânsoare ce- 
tăţei şi despre uscat şi despre mare 
şi pre nimeni n'a lăsat nici să iasă 
nici să intre. 

15. Şi a venit Numenie şi cei ce 
erau cu el dela Roma având cărţi 
la împăraţi şi la ţări, întru care a- 
ceştea erau scrise: 

16. Luchielpaîul Romanilor iui Pto- 
iomeu împăratului, bucurie. 

17. Solii Evreilor au veniţ îa noi 
prietinii şi soţii noştri, ca să înno- 
iască prieteşugul şi societatea cea 
din început, trimişi de Simon Arhi- 
ereul şi de poporul Evreilor, 

18. Şi a adus pavăză de aur de 
o mie de mnas. 

19. Plăcutu-ne-îiu drept aceea să 
scrini împăraţilor şi ţârilor, ca să 
nu le facă lor rău, şi să nu'i bată 
pre ei şi cetăţile lor şi ţara lor, şi ca 



să nu deâ ajutor celor ce se răs- 
boiesc asupra lor. 

20. Şi ni s'a părut nouă a luâ pa- 
văza dela ei. 

21. Deci de vor fi fugit niscarevâ 
oameni făcători de rele din ţara lor 
la voi, să'i daţi pre ei lui Simon 
Arhiereului, ca să'f pedepsească pre 
ei după legea lor. 

22. Şi ca acestea a scris lui Di- 
mitrie împăratul şi lui Atfal şi lui 
Arat; 

23. Şi lui Arsac şi la foaie ţările 
şi lui Sampsac şi la Spartani, şi la 
Dilo şi la Midon şi la Sichiona şi 
îa Caria şi la Samo şi Ha Pamfitia 
şi la Lichia şi la Alicarn'ason şi la 
Rodos şi la Vasilida şi la Coo şi îa 
Sidi şi la Gortina şi la Cnidon şi la 
Chipru şi îa Chirini. 

24. Şi izvodul lor l-a scris lui Si- 
mon Arhiereului. „ 

25. Tar Antioh împăratul a,, tăbă- 
rît asupra Dorei a doua zi, apro- 
piind pururea mâinile la ea şi fă- 
când rnahtne, a închis Antioh pre 
Trifon, în cât nici a intra, nici a ieşî 
nu pufeâ, 

26. Şi i-a trimis Simon lui două 
mii de bărbaţi aleşj să'i ajute şi ar- 
gint şi aur şi vase preţioase. 

27. Şi n'a vrut să le primească, 
ci a stricat toate câte a tocmit^cu 
el mai 'nainfe şi s'a înstreinat de 
către el. 

28. Şi a trimis la el pre Atinovie 
unul din prietinii săi, ca să grăia- 
scă^u el, zicând: voi ţineţi lopa şi 
iGazara şi castelul cel din Ierusa- 
lim, cetăţile împărăţiei mele. 

29. Hotarele lor le- aţi pustiit şi 
aţi tăcut rană mare pre pământ, stă- 
pânind locuri multe întru împără- 
ţia mea. 

30. Acum dar daţi cetăţile, care 
le-aţi luat, şi birurile locurilor care 
le-aţi stăpânit din hotarele cele a- 
îară din hotarele ludeei. 



a Maca VEiLOR 15-16 



12OB 



31. Iar de nu, daţi pentru ele cinci 
suie de falanţi de argint, şi penfru 
stricăciunea care afi făcui şi pen- 
tru birurile cetăţilor, alţi cinci sute 
de talanţi; iar de nu, vom veni şi 
vom dâ râsboiu asupra voastră. 

32. Şi a venit Atinovie prietinul 
împăratului la Ierusalim şi a văzui 
mărirea iui Simon, şi păhârnicie de 
aur cu vase de aur şi de argint şi 
gătire multei, în cât se minună, şi 
i-a spus lui cuvintele împăratului. 

33. Şi răspunzând Simon, i-a zis 
lui: nici pământ strein n'arn luat, 
nici ţinem cevâ strein, ci moşteni- 
rea părinţilor noştri,, care vrăjmaşii 
noştri fără judecată cu orice prilej 
o au apucat. 

34. Iar noi având prilej, ne Jinem 
de moştenirea pârinjilor noştri. 

35. îar de Iopi şi de Gazară, care 
le ceri, acestea făceau în popor rană 
mare, şi în jara noastră, pentru a- 
cesfeâvom dâ o sută de talanţi; şi 
Alinovie nu i-a răspuns lui nici un 
cuvânt. 

36. Şi întorcându-se cu mânie la 
împăratul, i-a spus lui cuvintele a- 
cestea şi mărirea lui Simon, şi toate 
câte a văzut, şi s'a mâniat împăra- 
tul cu iuţime mare. 

37. Iar Triîon intrând în corabie, 
a fugit la Orftosiada. 

38. Şi a pus împăratul pre Chen- 
deveu povâţuitor la marginea mării, 
şi i-a dat lui oştire pedestraşi şi 
călăreji. 

39. Şi i-a poruncit lui să tâbă- 
rască în preajma feţii Iudeii, şi să 
zidească Chedronul, şi să întărea- 
scă porţile, şi să deâ răsboiu asu- 
pra poporului. Iar împăratul gonea 
pre Triîon. 

40. Şi a venit Chendeveu la lamnia, 
şi a început a asupri pre popor, 
şt a intră în Iudeia, şi a robi pre 
popor, şi a ucide, şi a zidit Che- 
dronul. 



41. Şi a rânduif acolo călăreţi şi 

puteri, ca apucând mai înainte să 
închiză căile Iudeii, în ce chip i-a 
poruncit lui împăratul. 

CAP. 16. 

Simon şi doi feciori ai lui sunt dmo- 
rtţi cu vicleşug, şi ii urmează loan jiul 
lui, care s'a numit Ilircan, care multe 
răsboaie şi Vitejii a făcui. 

Şi s'a suit loan deia Gazară, şi a 
spus lui Simon tatălui său cele 
ce a făcut Chendeveu. 

2. Şi a chemat Simon pre cei doi 
feciori mai mari ai săi, pre Iuda şi 
pre loan, şi le-a zis lor: eu şi fra- 
ţii mei şi casa tăfălui meu, am bă- 
tut pre vrăjmaşii Iui Israil din tine- 
reţe până în ziua de astăzi, şi s'au 
sporit prin mâinile noastre de muite 
ori a mântui pre Israil. 

3. Şi acum am îmbătrânit, iar voi 
la această slujbă din mila lui Dum- 
nezeu aveţi ani destui, îiţi în locul 
meu şi în locul fratelui meu, şi ie- 
şind bateţi răsboiu pentru neamul 
nostru, şi ajuiorui cel din cer să fie 
cu voi. 

4. Şi a ales din ţară douăzeci de 
mii de bărbaţi răsboinici şi călă- 
reţi, şi a mers asupra lui Chende- 
veu, şi au dormit la Modin. 

5. Şi sculându-se dimineaţa a mers 
la câmp, şi iată oştire multă pede- 
straşi şi călăreţi le-au ieşit înainte, 
şi eră un rîu între ei. 

6. Şi a tâbărît el şi poporul lui 
de către faţa lor, şi au văzut pre 
popor temându-se a trece rîul, şi a 
trecut întâi u el, şi l-au văzut pre el 
bărbaţii lui, şi au trecui şi ei după el. 

7. Şi a împărţit poporul, şi pre 
călăreţi în mijlocul pedestraşilor i-a 
pus, căci călărimea vrăjmaşilor erâ 
multă foarte. 

8. Şi au trâmbiţat cu frâmbiţile 
sfinţite, şi s'a înfrânt Chendeveu şi 
tabăra lui, şi au căzut dintre ei ră- 



1294 



CARTEA ÎNTÂI A 



MACAVEILOR 16 



nifi mulţi, şi cari au mai rămas au 
fugit în cetate. 

9. Alunei s'a rănii Iuda fratele lui 
loan, iar Ioan i-a gonit pre ci 
până a venii la Chedron, care o a 
fost zidit. 

10. Şi au fugit până la turnurile 
cele din farina Azotului, şi le-au ars 
cu foc, şi au căzut dintre ei ca la 
vr'o două mii de bărbaţi, şi s'au îna- 
poiat în pământul Iudei cu pace. 

11. Iar Ptoiomeiu al lui Avuv erâ 
pus povăţuitor în câmpul Ierihonu- 
lui, şi aveâ argint şi aur mult. 

12. Că erâ el ginere Arhiereului. 

13. Şi s'a înălţat inima lui şi a 
vrut să stăpânească {ara, şi s'a sîă- 
luil cu vicleşug asupra lui Simon 
şi a fiilor lui, ca să'i omoare pre ei. 

14. Iar Simon umblă prin cetăţile 
cele din ţară, şi grija cele de lipsă 
într'însele, şi s'a pogorît la lerihon 
el şi Matalia şi Iuda fiii lui în anul 
o sută şaptezeci şi şapte, în luna a 
unsprezecea: aceasta este luna lui 
Savat. 

15. Şi i a primit pre ei cu vicle- 
şug feciorul lui Avuv într'un castel 
mic, ce se chemă Doc, care'l zidise, 
şi le-a făcut lor ospăţ mare, şi a 
ascuns acolo bărbaţi. 

16. Şi când s'a îmbătat Simon şi 
fiii lui, s'a sculat Ptolomeu şi cei 
ce erau cu el, şi au luat armele lor 



şi au intrat asupra lui Simon la o- 
spăţ, şi î-au omorît pre el şi pre 
acei doi feciori ai Iui, şi o seamă 
din slugile lui. 

17. Şi a făcut răutate mare, şi a 
răsplătit rele pentru bune. 

18. Şi scriind acestea Ptolomeu» 
a trimis la împăratul ca să'i trimijă 
lui oştire într'ajutor, şi'i va dâ lui 
ţara lor şi cetăţile. 

19. Şi a trimis pre alţii la Gazară 
să omoare pre loan, şi celor mai 
mari presfe mii a trimis cărţi să vie 
la el, ca să le deâ lor argint şi aur 
şi daruri. 

20. Iar pre alfii a trimis să cu- 
prinză Ierusalimul şi muntele Bise- 
ricii. 

21. Gi înainta alergând oarecine, 
a spus lui Ioan la Gazară, că au pie- 
rit tatăl lui şi fraţii lui şi cum că 
a trimis să te omoare şi pre tine. 

22. Şi auzind, s'a spăimânfaf foarte 
şi prinzând pre bărbaţii, cari venise 
să'i piarză pre el, i-a omorît, că a 
cunoscut că cercă să'i omoare 
pre el. 

23. Iar celelalte cuvinte aie lui Ioan 
şi răsboaiele Iui şi vitejiile lui, care 
bărbăteşte le-a făcut, şl zidirea zidu- 
rilor, care a zidit, ; şi lucrurile lui; 

24. Iată acestea s'au scris în car- 
tea zilelor Arhieriei lui, după ce s'a 
făcut Arhiereu în locul tatălui său. 



CARTEA A DOUA 



A MACAVEILOR 



CAP. 1. 

Evreii din Ierusalim scriu celor din 
Eghipet, Moartea lui Antioh în Persida. 
Mulţumirea către Dumnezeu. Prazni- 
cul înfigerei corturilor şi aflarea 
focului sfânt, 

Fraţilor Evreilor, cari suni prin E- 
ghipct, bucurie, fraţii Evrei cei 
din Ierusalim şi cei din (ara Iudeii, 
pace bună. 

2. Să vă tacă vouă bine Dumne- 
zeu, şi să' şi aducă aminte de legă- 
tura sa, care au făcut cu Avraam şi 
cu Isaac şi cu lacov robii săi cei 
credincioşi. 

3. Să vă deâ inimă iufuror vouă 
ca să vă închinaţi lui, şi să faceţi 
voia lui cu inimă mare şi cu su- 
flet voitor. 

4. Să deschiză inima voastră în 
legea sa şi întru poruncile sale, şi 
pace să iacă. 

5. Şi să asculte rugăciunile voa- 
stre şi să se împace cu voi, şi să nu 
vă părăsească pre voi în vreme rea. 

6. Âşâ ne rugăm acum aici pen- 
tru voi. 

7. Impărăţind Dimitrie în anul o 
sută şasezeci şi nouă, noi Evreii 
scris-am vouă din necazul şi din 
pornirea, ce a venit preste noi în anii 
aceştia, de când s'a depărtat lason 
şi cei ce au fost cu el dela pămân- 
tul cel sfânt şi dela împărăjie. 

8. Şi au ars tinda, şi au vărsat sân- 



ge nevinovat, şi ne-am rugat Dom- 
nului, şi ne-au ascultat, şi am adus 
jertfă şi făină de grîu, şi am aprins 
lumini, şi am pus pâini înainte. 

9. Şi acum ca să fineţi zilele în- 
figerii corturilor a lunii lui Haselev. 

10. In anul o sută optzeci şi opt, 
cei din Ierusalim şi din ludeia şi 
bătrânimea şi luda, lui Âristovul da- 
scălului iuiPtoiomeu împăratul, ca- 
re este din neamul preoţilor celor 
unşi şi Evreilor celor din Eghipet: 
bucurie şi sănătate. 

11. Din mari primejdii mântuin- 
du-ne Dumnezeu, foarte muitămim 
lui, ca cei ce ne-am răsboit asupra 
împăratului. 

12. Că el au scos pre cei ce s'au 
răsboit asupra sfintei cetăţi. 

13. Că fiind în Persida povâţui- 
torul şi oştirile cele cu el, cărora 
se părea că nimeni nu le poate stâ 
înainte, s'au tăiat în capiştea Naneii, 
înşelându'i cu cuvinte viclene pre- 
oţii Naneii. 

14. Căci ca şi cum arvreâ să lă- 
cuiască cu ea, au venit la locul a- 
cela şi Antioh şi prietinii, cari erau 
cu el, ca să iâ banii în loc de ze- 
stre. 

15. Şi punând acestea înainte preoţii 
Naneii, şi el apropiindu-se cu puţini 
la curtea capiştei.închizând capiştea; 

16. Dacă a intrat Antioh a deschis 
uşa cea ascunsă a podului, şi arun- 



1296 



CARTEA A DOUA 



când cu pietre, a omorî! pre povă- 
ţuitor şi pre cei ce erau cu el, şi 
desîăcându'i pârţi şi tăindu-ie ca- 
pelele, k-au lepădat celor dinafară. 

17. Intru toate binecuvântat este 
Dumnezeul nostru, cel ce au dat pre 
cei ce au făcut păgânătate. 

18. Vrând drept aceea să facem 
în douăzeci şi cinci de zile ale lu- 
nei lui Haselev curăţenia Bisericii, 
cu cuviinţă am socotit a vă înşti- 
infâ pre voi, ca şi voi asemenea să 
prăznutfi ziua înîigerei corturilor şi 
a focului, când Neemia cel ce a zi- 
dii Biserica şi jerielnicul a adus 
jertfă. 

19. Că şi când ducea ia Persida 
pre părinţii noştri, bunii credincioşi 
preoţi, cari erau atunci, luând din 
focul jertfelnicului în taină l-au a- 
scuns întfo groapă ca de fântână 
fără de apă, în care l-au astupat, 
în cât la toţi erâ neştiut locul. 

20. Şi după ce au trecut câţiva 
ani, când au plăcut lui Dumnezeu, 
trimis fiind Neemia de împăratul Per- 
sidei, pre nepoţii preoţilor celor ce 
au ascuns,ii-a trimis ia foc, şi pre- 
cum ne-au spus nouă, n'au aflat foc, 
ci apă iute. 

21. Şi le-a poruncit lor să scoaţă 
de acolo apă şi să aducă, şi după 
ce s'au adus cele de jertfit, a po- 
runcit Neemia preoţilor să stropia- 
scă cu apa aceea lemnele şi cele 
ce erau deasupra puse, 

22. Care după ce s'a făcut şi a 
venit vremea, în care a strălucit soa- 
rele, care mai 'nainte erâ în nori, 
s'a aprins foc mare, în cât toţi s'au 
minunat. 

23. Şi rugăciune făceau toţi pre- 
oţii, când se mistuia jertfa, şi pre- 
oţii şi toţi începând ca Ionatan; iar 
ceilalţi ;răspunzând ca Neemia. 

24. Iar rugăciunea erâ înlr'acesf 
chip : Doamnei Doamne Dumnezeulel 



Făcătorul tuturor, cel înfricoşat şi 
tare şi drept şi milostiv, 

25. Cel ce unul eşti împărat şi 
bun şi unul dătător de bunătăţi, şi 
singur drept şi atorţiitor şi veşnic, 
cel ce rnânlueşti pre israil din tot 
răul, cel ce ai ales pre părinţi şi 
i ai sfinţit pre ei. 

26. Primeşie jerîa aceasta pentru 
tot poporul tău IsraiS, şi păzeşte par- 
tea fa şi o sfinţeşte. 

27. Adună risipirea noastră, izbă- 
veşte pre cei ce slujesc întru nea- 
muri, spre cei ocârâţi şi urâţi ca- 
ută, ca să cunoască neamurile că 
tu leşti Dumnezeui nostru. 

28. Necăjeşte pre cei ce asupresc 
şi hulesc cu mândrie. 

29. Răsădeşte pre poporul tău la 
locul cel sfânt al tău, precum a zis 
Moisî. 

30. Şi preoţii cântau laude. 

31. Iar după ce s'au mistuit cele 
ce erau ale jertfei, a poruncit Ne- 
emia să ude cu cealaltă apă, care 
a rămas, pieiriie cele mai mari. 

32. Care cum s'a făcut, s'a aprins 
dintr'însele flacără, şi din lumina, 
care a strălucit la jertfelnic s'au mi- 
stuit. 

33. Şi după ce s'a făcut aevea lu- 
crul acesta, s'a spus împăratului 
Perşilor, că în iocul in care ascun- 
sese focul, preoţii cei ce s'au mutat, 
s'a arătat apă, din care Neemia şi 
cei ce erau cu ei au curăţit jertfele. 

34. Iar împăratul cercând lucrul, 
a îngrădit locul, şi a făcut jertfelnic. 

35. Şi muite daruri şi lucruri 
luând împăratul, le-a dăruit preoţilor. 

36. Şi a numit Neemia locui a- 
cela Neîfar, care se tălmăceşte cu- 
răţenie şi se chiamă la cei mulţi 
Neftar. 



29. H 2 Lege 30, 5. 



A MACAVEILOR 2 



1297 



CAP. 2. 

Partea a doua a cărţii care se pome- 
neşte în capul dintâiu. 

Şi se află în scrisori, cum că le- 
remia prorocul ^ poruncit celor 
ce erau să se muie să iâ foc, pre- 
cum s'a arăfat. 

2. Şi cum că a poruncit proro- 
cul celor ce erau să se muie, când 
le-a daf lor lege, ca să nu uite po- 
runcile Domnului, şi ca să nu ră- 
tăcească cu cugetele văzând chi- 
puri de aur şi de argint, şi podoaba 
cea de primprejurul lor. 

3. Şi altele ca acestea zicând, îi 
îndemnă să nu depărteze legea de 
la inima lor. 

4. Şi erâ într'acea scrisoare, cum 
că prorocul luând răspuns, a po- 
runcit, ca cortul şi sicriul să'l ducă 
cu sine. 

5. Şi ieşind la muntele în care 
s'a suil Moisi, şi a văzut moşteni- 
rea lui Dumnezeu, şi cum că acolo 
viind leremia, a aliat loc în peşteră, 
şi cortul şi sicriul şi jertfelnicul tă- 
mâierii le-a băgat acolo, şi uşa o a 
astupat. 

6. Şi viind unii din cei ce mer- 
geau după el, ca să însemneze ca- 
lea, şi n'au putut-o găsi. 

7. Care lucru cunoscându'l lere- 
miea, i-a înfruntai pre ei, şi a zis: 
că necunoscut va fi locul acela, până 
când va adună Dumnezeu aduna- 
rea poporului, şi se va milostiv?. 

8. Şi atunci Domnul va arătă a- 
cestea, şi se va arăta slava Dom- 
nului şi norul precum şi lui Moisi 
s'a arătat, şi precum când s'a ru- 
gat Solomon să se sfinţească lo- 
cul, cu slavă s'au arătat. 

9. Şi ca un înţelept a adus jertfă 
de sfinţirea şi de săvârşirea Bise- 
ricii. 

10. Precum şi când s'a rugat Moisî 
2. 8. 2 Parai. 6, 14; şi 7, 1. 



către Domnul, şi s'a pogorîf foc 
din cer şi a mistuit ale jertfei; aşâ 
şi Solomon s'a rugat, şi pogorân- 
du-se foc, a ars arderile de tot. 

11. Şi a zis Moisi: pentrucă nu 
s'a mâncat ce eră pentru păcat, s'a 
mistuit. 

12. Aşijderea şi Solomon opt zile 
a prăznuit. 

13. Şi se spunea şi în scrisorile 
acelea şt în pomenirile lui Neemia 
ca şi acestea, şi cum întocmind 
raclă de cărţi, a adunat cele despre 
împăraţi şi despre proroci, şi ale 
lui David, şi cărţile cele trimise ale 
împăraţilor pentru dări. 

14. Aşijderea şi ale Iui luda, şi 
câte s'au întâmplat pentru răsboiul 
ce s'a făcut nouă, toate le-a adunat, 
şi sunt la noi. 

15. Dintru care de vă vor trebui 
să trimiteţi, cari să vi le aducă vouă. 

16. Vrând dar a face curăţenia, 
v'am scris vouă; drept aceea bine 
veţi face de veţi ţineâ zilele acestea. 

17. Şi Dumnezeu cel ce au mân- 
tuit pre tot poporul său, au întors 
moşiea tuturor, şi împărăţiea şi pre- 
oţiea şi sfinţenia. 

18. In ce chip au făgăduit prin lege, 
să nădăjduim întru Dumnezeu, că 
curând ne va miluî pre noi, şi ne 
va aduna de supt cer la locul cel 
sfânt. 

19. Că din mari răutăţi ne-au scos 
pre noi, şi locul l-au curăţit 

20. Iar de luda MacaveuJ şi de fra- 
ţii lui şi de curăţirea marei Bise- 
rici şi de înnoirea altarului, 

21. Şi de răsboaiele, ce au făcut a- 
supra lui Anlioh Epifan şi asupra 
lui Eupator feciorului lui. 

22. Şi arătările cele din cer ce 
s'au făcut celor ce vitejeşte s'au; 
nevoit pentru evreime, în câl puţini 
fiind ei, ţoală ţara o au izbândit, şi; 
mulţime de varvari au gonit. 

23. Şi Biserica cea în toată lu- 



Biblia. 



82. 



1298 



CARTEA A DOUA 



mea vestită o au zidit, şi cetatea o au 
îâcul slobodă, şi legile cele pără- 
site le-au întors Domnul cu toată li- 
niştea, milostiv fiindule lor 

24. Cele dela lason Kirineanul 
arătate în cinci cărţi, vom cercă în- 
tr'o carte a le seri. 

25. Pentrucă socotind curgerea 
numerilor şi greutatea, care este ce- 
lor ce vreau a începe poveştile isto- 
riilor, pentru mulţimea materiei, 

26. Am avut grije, ca celor ce vor 
vreâ să citească, să le fie mângâ- 
ere sufletească; iar celor ce se vor 
nevoia le (ineâ minte, uşurare şi tu- 
iuror celor ce vor ceti folos; 

27. Iar nouă cari ne-am apucat 
a scurta acest lucru, nu de mică 
osteneală, ci de lucru plin de pri- 
veghiere ne-am apucat. 

28. Ca şi celui ce găteşte ospăţ, 
şi cautâ folosul altora, nu este uşor, 
însă pentru mulţămita celor mulţi, 
bucuroşi vom suferi pătimirea a- 
ceasta. 

29. A alege cu amăruntul adevă- 
rul fiecăruia lucru, lăsăm celui ce 
a scris; iar întru aceasta mai mult 
ne ostenim, ca să stăm întru în- 
dreptarul scurtărei. 

30. Că precum meşterului casei 
cei nouă se cade a purta grijă de 
toată aşezarea, iar cel ce se apucă 
a săpa şi a zugrăvi, lrebue să ca- 
ute cele ce sunt spre podoabă, aşâ 
irebue a socoti şi de noi. 

31. Că a căută şi a culege multe 
cu amăruntul, şi despre toate a face 
cuvânt, celui ce scrie istoria se cu- 
vine. 

32. Iar a urma scurtarea zicerei 
şi a lăsă cercetarea lucrării, este în 
voea celui ce face tălmăcirea. 

33. De aici dar vom începe cuvân- 
tarea, la cele ce mai sus am zis 
atâta adăogând, că prostesc lucru 
-ar fi înainte de istorie a înmulţi cu- 
vintele şi istoria a o scurtă. 



CAP. 3. 

Minunata apărare a vistieriei Biseri- 
cii din Ierusalim îmfirotiva lui lliodor 
răpitorul. 

Când sfânta cetale cu toată pacea 
se iăcuiâ, şi legile foarte bine se 
păzeâ pentru bună credinţa lui Onie 
Arhiereului şi urîrea răulăţei. 

2. S'a întâmplat de şi înşişi îm- 
păraţii au cinstit locul acesta şi Bi- 
serica cu daruri foarte bune trimise 
o au cinstit 

3. Atâta în cât şi însuşi Seleuc 
împăratul Asiei a dat din veniturile 
sale toate cheltuelile la slujbele cele 
de obşte ale jertfelor. 

4. Şi Simon oarecare din neamul 
lui Veniamin, ispravnic Bisericii fiind 
pus, s'a pricit cu Arhiereul pentru 
nelegiuirea cea din cetate. 

5. Şi neputând birui pre Onia, a 
mers la Apolonie feciorul lui Tra- 
seu, care pe vremea aceea eră po- 
văţuitor Kilo-Siriei şi al Finichiei. 

6 Şi i-a spus lui, cum că vistie- 
ria cea din Ierusalim este plină de 
nenumăraţi bani, cât mulţimea ce- 
lor ce se adună din biruri, este ne- 
numărată, şi nu se cuvin aceştia la 
jerte, şi poate să fie ca toate ace- 
stea să vie supt puterea împăratului. 

7. Şi întâlnindu-se Apolonie cu 
împăratul, l-a înştiinţat pre el de ba- 
nii, cari s'au spus lui, iar el che- 
mând pre lliodor, care eră mai mare 
preste bani, l-a trimis, şi i-a porun- 
cit lui să aducă banii cei mai sus 
zişi. 

8. Şi lliodor îndată a pornit la 
călătorie, însă cu veste ca aceea 
că merge în cetăţile Kilo-Siriei şi 
ale Finichiei, iar cu fapta porunca 
împăratului plinind. 

9. Şi după ce a sosit la Ierusa- 
lim, cu cinste s'a primit dela Arhi- 
ereul cetăţei, şi a spus de înştiin- 
ţarea aceea, şi i-a arătat pentruce 



A MACAVEILOR 3 



1299 



pricină a venit, şi a întrebat de suni 
adevărate acestea. 

10. Iar Arhiereul a arătat că sunt 
puse pentru văduve şi pentru să- 
raci. 

11. Iar o seamă sunt şi ai lui Ir- 
can feciorul lui Tovie, care este om 
foarte de cinste; iar nu precum 1-a 
fost pârîf necredinciosul acela Si- 
mon, şi toţi banii sunt patru sute 
de taianţi de argint şi două sule 
de aur. 

12. Şi cum că slrâmbătale se face 
celor ce lucrurile sale le-a încre- 
dinţat sfinţeniei locului aceluia şi 
Bisericii, care în toată lumea se cin- 
steşte pentru mărirea şi sfinţenia ei, 
aceea nicidecum nu poate să fie. 

13 Iar lliodor pentru poruncile 
împărăteşti ce avea, a zis: că ace- 
lea în vistieria împărătească tre- 
bue să se ducă. 

14. Şi rânduind zi în care să in- 
tre, ca luând seama să rânduiască 
despre aceea, pentru aceea foarte 
mare grijă s'a făcut în toată cetatea. 

15. Şi preoţii îmbrăcaţi cu veş- 
mintele cele sfinţite înaintea altaru- 
lui căzând, chemau din cer pre cel 
ce au dat legea pentru punerile ace- 
stea, ca celor ce au pus banii a- 
ceia, întregi să'i păzească. 

16. Şi oricine vedeâ faţa Arhiere- 
ului, nu puteâ să nu se umilească 
cu mintea, că vederea lui şi schim- 
barea feţei, arăta necazul cel dinlă- 
untru al sufletului lui. 

17. Că erâ vărsai presle omul a- 
cela oarecare temere şi groază a 
trupului, dintru care cei ce vedeau, 
cunoşteau durerea cea din inimă. 

18; Iar alţii din case cu grămada 
alergau spre rugăciunea obştească, 
pentrucă erâ să vină locul spre de- 
făimare. 

19. Şi muierile încinse pre supt 
Jîţe cu saci, umpleau căile, şi fecioa- 
rele cele închise unele alergau la 



porţi şi unele la ziduri şi altele pre 
ferestre se plecau. 

20. Şi toate cu mâinile ridicate 
spre cer se rugau. 

21. Şi erâ jalnică privire, cum că- 
dea mulţimea amestecată, şi în cât 

d'e mare necaz fiind Arhiereul, a* 
şteptâ. 

22. Aceştia dar se rugau atotpu- 
ternicului Dumnezeu, ca cele încre- 
dinţate întregi, şi cu toată întărirea 
să se păzească celor ce le-au în- 
credinţat. 

23. Iar lliodor vrând să facă po- 
runca, fiind de faţă cu ostaşi la vi- 
stierie. 

24. Domnul părinţilor şi Stăpânul 
a toată puterea arătare mare au fă- 
cut atâta, în cât toţi cei ce îndrăz- 
nise a veni, spâimântându-se de pu- 
terea lui Dumnezeu, au leşinat şi 
s'au înfricoşat. 

25. Că s'a arătat lor un cal care 
groaznic călăreţ aveâ pre sine, şi 
cu foarte frumos acoperemânt îm- 
podobit, şi pornindu-se iute a lovit 
pre lliodor cu copitele cele dinainte; 
iar cel ce şedeâ pre cal, se vedea 
având arme de aur. 

26. încă şi alţi doi tineri s'au a- 
rătat înaintea Iui cu tărie prea cu- 
vioşi, cu mărire foarte străluciţi şi 
cu îmbrăcăminte luminoşi, cari stând 
de amândouă părţile, neîncetat îl bă- 
teau pre el, multe lovituri punând 
pre el. 

27. Şi fără de veste căzând llio- 
dor pre pământ, şi cu muitîntune- 
rec împresurându-se, l-au apucat şi 
l-au pus într'o leptică. 

28. Pre cel ce mai înainte cu pu- 
ţin cu mulţi alergători şi ostaşi, a 
intrat în mai sus zisa visterie, l-au 

dus nepulând nici un ajutor aveâ 
dela arme. 

29. Aevea cunoscând puterea lui 
Dumnezeu, şi Dumnezeu lucrând aşa, 
acela zăceâ mut şi lipsit de toată 
nădejdea de mântuire. 



1300 



CARTEA A DOUA 



30. Iar aceia binecuvântau pre 
Domnul, cel ce au mării locul său 
şi Biserica aceea, care cu puţin mai 
înainte îusese plină de îrică şi de 
turburare, şi cât s'au arătat Domnul 
atotţiiforul s'a umplut de veselie şi 
de bucurie. 

31. Iar unii dintr'ai lui lliodor, cu- 
rând s'au rugat lui Onia ca să cheme 
pre cel prea înalt, şi să dăruiască 
vieaţă celui ce zăceâ desăvârşit de 
moarte. 

32. Atunci temându-se Arhiereul, 
ca nu cumvâ să socotească împă- 
ratul, cum că Evreii au făcut cevâ 
vicleşug asupra lui lliodor, a adus 

• jertfă pentru mântuirea omului. 

33. Şi după ce Arhiereul s'a ru- 
gat lui Dumnezeu, tinerii aceia iarăş 
s'au arătat lui lliodor cu aceleaşi 
haine îmbrăcaţi, şi stând au zis: 
multă mulţămită să faci lui Onia Ar- 
hiereul, că pentru el ţi-au dăruit Dom- 
nul ţie vieaţă. 

34. Iar tu din cer fiind bătut, spune 
la toţi puterea cea prea mare a lui 
Dumnezeu, şi după ce au zis ace- 
stea s'au făcut nevăzuţi. 

35. Iar lliodor aducând jertfă Dom- 
nului, şi făgăduinţe foarte mari fă- 
găduid celui ce i-au dăruit vieaţa, şi 
lui Onie mulţămind, s'a întors la 
împăratul. 

36. Mărturisind tuturor lucrurile 
prea marelui Dumnezeu, care le-a 
văzut. 

37. Şi împăratul întrebând pre I- 
liodor, cine ar fî vrednic, care să 
se mai trimiţă odată în Ierusalim? 
El a răspuns: 

38. De ai pre cineva vrăjmaş sau 
pânditor împărăţiei tale, trimite'l pre 
el acolo, şi bălul îl vei primi, chiar 
de va scăpâ; pentrucă în locul a- 
cela este cu adevărat oarecare pu- 
tere a lui Dumnezeu. 

39. Că cel ce lăcueşte în cer, este 
privitor şi ajutător locului aceluia, 



cel ce pre cei ce vin ca să facă rău» 
îi bate şi îi pierde. 

40. Şi aşâ s'a întâmplat cu llio- 
dor şi cu paza vistieriei. 

CAP- 4. 

Simon pârând la Seleuc pre Onia 
preotul cel mare, îl omoară Andronic 
din porunca lui Menelau. 

Iar Simon de care mai 'nainte am 
zis, care a fost văditorut banilor 
şi al patriei, rău grăiâ de Onia, ca 
şi cum el ar fî silit pre lliodor. şi ar 
fî fost meşterul răutăţilor. 

2. Şi pre făcătorul de bine a! ce- 
tăţii, şi pre cârmuitorul celor de un 
neam cu sine, şi pre râvnitorul le- 
gilor, vrăjmaş lucrurilor îndrăzneâs 
a'l zice. 

3. Şi atâta a crescut vrajba, îrt 
cât şi prin oarecari de ai lui Simon r 
ucideri s'au făcut. 

4. Socotind Onia primejdiea vraj- 
bii, şi cum că se va mânieâ Apo- 
lonie povăţuilorul Kilo-Siriei şi al 
Finichiei, adăogând răutatea lui Si- 
mon, s'a dus la împăratul, 

5. Nu ca să pârască pre cetăţeni; 
ci socotind folosul cel de obştie şi 
deosebi la tot neamul. 

6. Că vedeâ, cum că nu este cu 
putinţă fără de rânduială împără- 
tească a seîmpăcâ lucrurile, şi cum 
că Simon nu va înceta dela nebu- 
niea aceasta. 

7. Ci murind Seleuc, şi luând îm- 
părăţia Antioh, cel ce s'a poreclit 
Epifan, a poftit Arhieriea lason fra- 
tele lui Onia. 

8. Şi mergând la împăratul, s'a 
rugat făgăduind trei sute şi şase- 
zeci de lalanţi de argint, şi încă alt 
venit de optzeci de talanţi. 

9. Fără de acestea făgăduiâ încă 
şi alţi o sută şi cincizeci, de i s'ar 
îngăduî lui putere a înfiinţa şcoală 
pentru tineri, şi pre cetăţenii Ieru' 



A MACAVEILOR 4 



1301 



salimului împreună cu Aniiohenii 
•a'i scrie. 

10. Şi îngăduind împăratul, a do- 
bândii stăpânirea, şi îndată a înce- 
put a mutâ la obiceiul elinescpre 
■cei din neamul său. 

11. Şi lepădând milostivele îngă- 
duinţe împărăteşti, care s'a îngă- 
duit Evreilor prin loan tatăl iui Ev- 
polem, care fusese sol la Romani 
pentru împrietenire şi însoţire, şi 
stricând rânduelele cele legiuite, rân- 
«duele fărădelege înnoiâ. 

12. Că, cu veselie tocmai supt ce- 
late a întemeiat şcoală, şi pre cei 
mai tari dintre tineri supuindu'i, supt 
curvăsărie i-a dus. 

13. Şi într'acesl chip se înfăreâ 
<eliniea, şi sporeau obiceiurile celor 
de alt neam, pentru prea marea a- 
ceea necurăţie a acestui păgân şi 
nu Arhiereu, lason, 

14. Atât în cât nu se sârguiau mai 
mult preoţii spre slujbele altarului; 
ci nebăgând seamă de Biserică, şi 
părăsind jertfele, se grăbiau să se 
împărtăşească cu privirea cea fără- 
delege a luptei după chemarea îna- 
inte la disc. 

15. Şi cinstea cea părintească ne- 
fcăgând-o în seamă, măririle cele e- 
îineşti mai bune le socoteau. 

16. Pentru care grea nevoe i-a cu- 
prins pre ei, că a cărora povâţuire 
o poîteâ, şi cărora voiâ a se ase- 
mănă, pre aceia vrăjmaşi şi izbân- 
ditori i-au avut. 

17 Că a face păgâneşte împro- 
iiva dumnezeeştilor legi, nu este 
prea lesne; însă acestea vremea ur- 
mătoare le va arăta. 

18. Iar când s'a prăznuit lupta cea 
de al cincilea an al lui Tir, la care 
€râ de faţă împăratul, 

19. A irimis spurcatul acesta la- 
son din Ierusalim privitori, pre cei 
ce erau Anlioheni, carii au dus trei 

-4. 12. Macab. 1, 10. 



sute de drahme de argint spre jertfa 
lui lracleu, pentru care şi cei ce au 
dus argintul s'au rugat, ca să nu se 
dea la jertfe, că nu se cuvine, ci la 
alte chelluele să se deâ. 

20. Ci acestea despre o parte pen- 
tru cel ce le-a trimis spre jertfa lui 
îracleu, despre alta pentru voea ce- 
lor ce le-au adus, le-au Irimis pen- 
tru dresul corăbiilor celor de oştire. 

21. Şi trimiţându-se în Eghipet 
Apolonie ai lui Menesteu, pentru 
ca să fie mai întâiu şezător al lui 
Ptoiomeiu al lui Filomitor împăratul, 
înţelegând după aceea Antioh, cum 
că el s'a înstreinal de către lucru- 
rile sale, de întemeere a grijit, pen- 
tru aceea a venit în Iopi, şi de a- 
colo s'a dus în Ierusalim. 

22. Şi cu mare cuviinţă de către 
lason şi de către cetate a fost pri- 
mit, cu făclii aprinse şi cu strigări 
a fost băgat, şi de aici spre Fini- 
chiea a purces cu tabăra. 

23. Şi după trei ani a trimis la- 
son pre Menelau fratele lui Simon 
mai sus numitului, ca să ducă bani 
împăratului, şi ca sâ'i aducă aminte 
de lucrurile cele de lipsă. 

24. Iar el plăcând împăratului pen- 
trucă 1-a mărit cu faţa puterii lui, a 
tras la sine Arhieria, dând cu trei sute 
de talanţi de argint mai mult decât 
lason. 

25. Şi luând porunci împărăteşti 
a venit, nimic vrednic de Arhierie 
aducând, numai mânie de tiran crud, 
şi urgie de hiară sălbatecă având. 

26. Şi aşa lason, care a însfre- 
inat pre fratele său, înstreinatu'l-a 
şi pre el altul, şi 1-a izgonit în ţara 
Amanitii. 

27. Iar Menelau a ţinut stăpâni- 
rea, ci de banii, cari îi făgăduise 
împăratului nici o grijă n'a avut, iar 
Sostrat mai marele cetăţuei îi cereâ. 

28. Că acesta erâ pus presle adu- 



1302 CARTEA 



narea birurilor, pentru aceea pre a- 
mândoi i-a chemat împăratul. 

29. Şi Menelau' a lăsat în Arhie- 
rie ispravnic pre Lisimah halele său; 
iar Soslrat pre Cratit mai marele 
Chiprului. 

30. Şi acestea aşâ fiind, s'a în- 
tâmplat de s'au învrăjbit Tarsenii 
şi Maîoienii, pentrucă au fost daji 
dar Antiohidei (iitoarei împăratului. 

31. Degrab dar a venit împăratul 
ca să aşeze lucrurile acelea, lăsând 
în locul său pre Andronic cel ce 
era dintre cei de cinste. 

32. Iar Menelau socotind că a a- 
flat vreme bună, furând nişte vase 
de aur de ale Bisericii, le-a dăruit 
lui Andronic, şi altele le-a fost vân- 
dut în Tir şi în cetăţile cele de prin 
prejur. 

33. Care lucru înţelegându'l Onia 
1-a mustrai, fiind el în loc fără de 
frică. în Dafni cea de către Antio- 
hiea. 

34. Pentru aceea Menelau luând 
deosebi pre Andronic, l-a rugai ca 
să omoare pre Onia, deci viind 
el ia Onia, şi cu înşelăciune dând 
dreapta, cu jurământ a întărit, mă- 
car că Onia aveâ prepus asupra 
lui Andronic, că va să'l înşele, l-a 
făcut de a ieşit din locul cel fără 
de temere, pre care îndată l-a omo- 
rît neruşinându-se de dreptate. 

35. Pentru care pricină nu numai 
Evreii, ci mulţi şi dinlr'ahe neamuri 
s'au scârbii, şi s'au mâhnit pentru 
nedreapta ucidere a bărbatului ace- 
stuia. 

36. Iar după ce s'a întors împă- 
ratul din părjile Chilichiei, Evreii cei 
din cetate, împreună şt Elinii urînd 
vicleşugul, s'au plâns, cum că fără 
de dreptate Onia a fost omorît. 

37. Iar Antioh din suflet mâhnin- 
du-se, i s'a făcut milă, şi a lăcră- 
mat pentru înţelepciunea şi multa 
bună rânduială a răposatului. 



A DOUA 



38. Şi aprinzându-se de mânie, 
îndată a luat dela Andronic porfira, 
şi i-a rumpt hainele, şi l-a purtat 
împrejur prin toată cetatea, şi în- 
tr'acelaş loc, în care asupra lui 0- 
nia a făcut păgânătate, acolo pre 
spurcatul ucigător l-a omorît, Dom- 
nul răsplătindu'i certare de care a 
fost vrednic. 

39. Şi Lisimah cu ştirea lui Me- 
nelau furând multe vase sfinte, a ie- 
şit vestea în cetate, şi s'a adunai 
muljimea asupra lui Lisimah, după ce 
multe vase de aur s'au fost cheltuit. 

40. Şi după ce s'au sculat asupră'i 
gloatele mânioase, Lisimah împro- 
tivă a înfrarmat ca la vr'o trei mii 
de bărbaţi, şi a început fără de drep- 
tate a omorî, povăţuitor fiind un 
tiran şi cu vârsta şi cu nebuniea 
bătrân. 

41. Iar gloatele dacă au văzut că 
se scoală Lisimah asupra lor, apu- 
când unii pietre, alţii măciuci, alţii 
ţărână, aruncau spre cei ce erau îm- 
prejurul lui Lisimah, şi spre cei ce 
se sculase asupră-le. 

42. Pentru care pricină pre mulţi 
dintr'înşii i-au rănit, şi pre unii i-au 
oborît, şi pre toţi în fugă i-au în- 
tors, şi pre furătorul de cele sfinte 
lângă vistierie l-au omorît. 

43. Şi pentru acestea a stătut ju- 
decată asupra lui Menelau. 

44. Şi când a venit împăratul în 
Tir, asupra lui Menelau au făcut pâră 
trei bărbaţi trimişi dela bătrânime. 

45. Iar Menelau aîlându-se vino- 
vat, a făgăduit bani mulţi lui Ptolo- 
meu feciorului lui Dorimen, ca să 
îmblânzească pre împăratul. 

46. Deci apucând Ptolomeu pre 
împăratul înlr'un foişor, unde se 
dusese să se răcorească, l-a schim- 
bat din părerea sa. 

47. Şi pre Menelau capul a toată 
răutatea l-a slobozit de pârîturi; iar 
pre ticăloşii aceia, cari măcar şi la 



A MACAVEILOR 4-5 



1303 



Schifi de şi-ar fî spus pricina, s'ar 
fi slobozit nevinovaţi, pre aceştia i a 
judecat spre moarte. 

48. Drept aceea degrab nedreap- 
tă moarte au suferit cei ce pentru 
cetate şi pentru popor, şi pentru 
sfintele vase înainte au grăit. 

49. Pentru care lucru şi tiranii 
scârbindu-se de această răutate, lu- 
crurile cele de îngropăciunea lor cu 
mare cuviinţă au dat. 

50. Iar Menelau pentru lăcomia 
ceior puternici, era în cinste, şi cres- 
când întru răutate, mare vrăjmaş 
a fost cetăţenilor. 

CAP. 5. 

Minunata arătare a ostaşilor care s'au 
văzut răsboindu-se în văzduh fireşte 
Ierusalim timp de patruzeci de 
zile; păgânătatea lui Iason 
şi tiranica lui Antioh. 

Iar pre vremea aceasta Antioh a 
doua oară a călătorit în Eghipet. 

2. Şt s'a întâmplat, de în patru- 
zeci de zile s'a văzut preste toată 
cetatea prin văzduh alergând călă- 
reţi cu haine aurite îmbrăcaţi, şi cu 
suliţe ca şi ostaşii cei întrarmaţi. 

3. Şi cete de călăreţi rânduite, şi 
bătându-se unii cu alţii, şi năvăliri 
de amândouă părţile, şi clătiri de 
paveze şi mulţime de suliţi şi săbii 
scoase şi aruncări de săgeţi şi stră- 
luciri de podoabă de aur, şi de tot 
felul de platoşe. 

4. Pentru aceea toţi se rugau ca 
să fie spre bine arătarea aceasta. 

5. Şi făcându-se vorbă mincinoa- 
să, cum că a murit Antioh, luând 
lason nu mai puţini de o mie de 
bărbaţi, fără de veste a lovit asu- 
pra cetăţii, şi cel de pre zid împin- 
gându-se, mai pre urmă a luat ce- 
tatea, iar Menelau a fugit în castel. 

6. Iar lason omorâ pre cetăţenii 
săi fără de milă, nesocotind că no- 
rocirea asupra rudeniilor sale este 
cea mai mare nenorocire. 



7. Şi părându'i că ale vrăjmaşi- 
lor, şi nu acelor de un neam cu sine 
biruinţe surpă, stăpânirea n'a do- 
bândit; iar mai pre urmă pentru vi- 
clenie ruşine a luat, şi pribeag s'a 
dus iarăş în Amanitida. 

8. Şi aşa a luat sfârşitul relei a- 
mestecături, închizându'l Areta ti- 
ranul Aravilor, dinfr'o cetate într'alta 
fugind, gonindu-se de toţi, şi urîn- 
du-se ca un călcător de lege, şi în 
scârbă fiind la toţi ca un gâde al 
moşiei şi al cetăţenilor în Eghipet, 
s'a lepădat. 

9. Şi ca o ţărână dela moşie în- 
sfreinându-se în slreinălafe a pie- 
rit; către Lachidemoneni s'a dus, ca 
pentru rudenie să afle acolo acope- 
remânt. 

10. Şi cel ce mulţime de morţi 
neîngropaţi a lepădat, nejelit a fost, 
şi de nici un fel de îngropăciune, 
necum de îngropăciunea în mor- 
mântul părintesc n'a avut parte. 

11. Iar după ce a înţeles împă- 
ratul acestea ce s'au făcut, a soco- 
tit că Iudeii s'au viclenit, pentru a- 
ceea pornind din Eghipet, cu suflet 
sălbatec a luat cetatea în pradă. 

12. Şi a poruncit ostaşilor să taie 
fără de milă pre cei cete sunt îna- 
inte, şi pre cei ce se sue în case 
să'i omoare. 

i 13. Deci omorîtu-s'au tinerii şi bă- 
trânii şi bărbaţii şi muierile şi fe- 
ciorii au pierit, şi fecioarele şi prun- 
cii s'au junghiat. 

14. Atâta în cât în trei zile opt- 
zeci de mii au pierii, adică patru- 
zeci de mii au fost tăieţi, iar alţii 
numai puţin decât aceşti tăieji, s'au 
vândut. 

15. Şi neîndestulându-se cu ace- 
stea, au îndrăsnit a intrâ şi în cea 
decât tot pământul mai J sfântă Bi- 
serică, având povăţuitor pre Mene- 
lau, cel ce şi legilor şi patriei vân- 
zător s'a făcut. 



1S04 



CARTEA A DOUA 



16. Şi cu mâinile cele spurcate 
a luat sfintele vase, şi cele ce de 
alţi împăraţi spre creşterea şi mă- 
rirea locului, şi cinstea le-au fost 
pus, cu spurcate mâini trăgându-le 
le dâ. 

17. Şi s'a semeţit cu cugetul An- 
tioh, nu socotind că pentru păca- 
tele celor ce lăcuiau cetatea s'au mâ- 
nieat puţin Domnul, pentru aceea 
a fost urgisit locul acela. 

18. Iar de nu s'ar fl întâmplat să 
fi fost mai dinainte cuprinşi cu multe 
păcate precum Iliodor, pre care 1-a 
fost trimis Seleuc împăratul, ca să 
vază vistieriea, acesfa când a nă- 
vălit să intre degrab fiind bătut, s'a 
întors dela îndrăznirea sa. 

19. Că nu pentru loc pre neam, 
ci pentru neam au ales Domnul locul. 

20. Pentru aceea şi locul acesta 
s'a făcut părtaş răutăţilor, ce s'au 
întâmplat în neam, după aceea s'a 
făcut părtaş bunătăţilor celor dela 
Domnul, şi cel ce a fost cuprins 
cu mâniea Atotţii torului, iarăş îm- 
biânzindu-se cu marele Stăpân, cu 
toată mărirea s'a îndreptat. 

21. Deci Antioh luând o mie şi 
opt sute de talanţi din Biserică, de- 
grab s'a întors în Anfiohiea, gân- 
dind de trufie să facă pământul să 
înnoate pre el, şi marea să umble 
cu picioarele pre ea, pentru seme- 
ţiea inimii. 

22. Şi a lăsat şi ispravnici, ca să 
necăjască neamul în Ierusalim, pre 
Filip de neam Frighiean, cu obice- 
iurile mai varvar decât cel ce 1-a pus. 

23. Iar în Garizin pre Andronic, 
şi fără de aceştia pre Menelau care 
mai rău decât ceilalţi se ridică a- 
supra cetăţenilor. 

24. Şi vrăjmaş gând având asu- 
pra cetăţenilor Evrei, a trimis pre 
începătorul urîciunilor pre Apolo- 
nie cu oştire douăzeci şi două" de 
mii, poruncind ca pre cei de vâr- 



stă pre toţi să'i omoare, iar pre mu- 
ieri şi pre cei mai tineri să'i vânză. 

25. Iar acesta viind în Ierusalim 
s'a făţărnicii a fî de pace, şi a aştep- 
tat până în ziua cea sfântă a sâm- 
betei, şi apucând pre Evrei fără de 
lucru, a poruncit ostaşilor celor de 
supt ascultarea sa să se întrarmeze. 

26. Şi pre toţi cei ce au ieşit la 
priveală i-au omorît, şi prin cetate 
cu armele alergând, multă mulţime 
au omorît. 

27. Iar Iuda Macaveul cu alţi nouă 
inşi, cari s'au însoţit cu el osebin- 
du-se în pustie, ca hiarele în munţi 
trăiau împreună cu cei ce erau cu 
el, şi cu buruieni se hrăneau ca să 
nu se spurce. 

CAP. 6. 

Despre spurcarea Bisericii de către 
fagăni\ îdololatria şi moartea lui 
Eleazar. 

Şi nu după multă vreme a trimis 
împăratul pre un bătrân atinean. 
ca să silească pre Jidovi să se stră- 
mute dela legile cele părinteşti, şi 
să nu se ocârmuiaşcă cu legile lui 
Dumnezeu 

2. Şi să spurce şi Biserica cea 
din Ierusalim, şi să o numească a 
lui Dia Olimpiul, şi cea din Garizin 
precum erau lăcuitorii locului a lui 
Dia iubitorului de oaspeţi. 

3. Ci cu anevoie şi grea erâ po- 
porului tocmeala răutăţii acesteea. 

4. Că Biserica de curvie şi de 
beţii o au umplut păgânii, desfă- 
tându-se cu sodomii, şi în sfintele 
curţi cu muieri împreunând u-se, şi 
înlăuntru băgând cele ce nu se cu- 
veneâ. 

5. Şi altarul s'a umplut de lucruri 
nelegiuite, care le oprea legea. 

6. Şi nu erâ slobod nici a ţineâ 
sâmbetele, nici a păzî sărbătorile 
cele părinteşti, nici măcar Evreu a 
se mărturisi pre sine a fl. 



A MACAVEILOR 6 



1305 



7. Şi se duceâ cu amară nevoe 
îa ziua naşterii împăratului spre jun- 
ghiere în toată luna; şi când era 
sărbătoarea Dionisilor se sileau E- 
vreii având edere să facă pompă 
lui Dionisie. 

8. Şi din îndemnul lui Ptolomeu 
a ieşit poruncă în cetăţile elineşti 
cele de prin vecini, ca şi pre Evrei 
aşijderea să'i îacă să jertfească 

9. Iar pre cei ce nu vor vreâ să 
se strămute la obiceiurile elineşti, 
să'i omoare; drept aceea nimic alt 
nu erâ a vedeâ, fără numai nevoe, 
care îi asupreâ pre ei. 

10. Că s'au adus două muieri, 
care au fost pârîte, că ş'au tăiat 
împrejur pruncii lor, pentru aceea 
au spânzurai pruncii de fîţele lor, 
şi prin cetate, pre uliţe purtându-le, 
le-au aruncat jos de pre zid de au 
murit. 

1 1 . Iar alţii alergând la peşterile ceie 
de pre aproape, ca ascunzându-se 
să serbeze ziua sâmbetei, de care 
lucru dându-se ştire lui Filip, i-au 
ars, că se sfiau a'şi ajută unul al- 
tuia, pentru mărirea acelei prea cin- 
stite zile 

12. Rog dar pre cei ce vor ceti a- 
ceastă carte, să nu se îngrozească 
pentru nevoile acestea; ci să soco- 
tească că muncile acestea, nu spre 
pierire, ci spre învăţătură au fost 
neamului nostru 

13. Că a nu se lăsa în multă 
vreme cei ce lucrează fărădelege, 
ci degrab a cădeâ în munci, semn 
de mare facere de bine este. 

Î4. Că nu ca şi într'alte neamuri 
cu îndelungă răbdare aşteaptă Dom- 
nul, pănă ce vor ajunge la plinirea 
păcatelor, şi apoi să'i muncească* 
ci asupra noastră aşâ au socotita 
fl, ca nu la sfârşitul păcatelor a- 
jungând noi, apoi să facă izbândă 
asupra noastră. 



15. Pentru aceea niciodată nu 
depărtează mila dela noi, ci cerlân- 
du-ne cu nevoi, nu părăseşte pre 
poporul său 

16. Insă acestea pentru ca să ne 
aducem aminte, acestea să fie zise. 

17. Iar preste puţin, se cade să 
venim !a poveste. 

18. Unui om anume Eleazar, care 
erâ din cei de frunte cărturari, şi 
trecut cu vârsta, şi Ia faţă foarte 
frumos, căscându'i gura îl sileâ să 
mănânce carne de porc. 

19. Iar el mai vârtos primind moar- 
tea cea de cinste decât viaţa cea de 
urâciune, de bună voie s'a adus la 
muncă. 

20. Şi scuipând înainte, în ce chip 
se cădeâ a se apropia cei ce în- 
drăzneasc a se apărâ de ceie ce nu 
se cuvine să le mănânce pentru 
dragostea vieţii. 

21. Iar cei ce erau rânduiţi la acea 
fărădelege jertfă, pentru cunoştinţa 
cea de mulţi ani a omului aceluia 
luându'l de osebi, îl ruga, să aducă 
cărnuri de el făcute, care erau lui 
slobod a mânca, şi să se făţărni- 
cească ca şi cum ar mânca de cele 
ce a poruncit împăratul din cărnu- 
rile jertfei. 

22. Ca făcând aceasta, să scape 
de moarte, şi pentru prieteşugul cel 
vechiu cu ei, va află milă. 

23. Iar el gând bun luând, şi vred- 
nic fiind de vârstă şi de adâncele 
bătrâneţe, şi de cinstitele cărunteţe, 
care şi le agonisise, şi de creşterea 
cea foarte bună din pruncie, şi mai 
vârtos de cea sfântă, şi de Dum- 
nezeu pusă rânduiala legii, îndată 
a răspuns, zicând: ca, curând să'i 
irimiţă la Iad. 

24 Că nu se cuvine vârstei 
noastre a făţărnicî, ca mulţi din cei 
tineri să socotească, cum că Ele- 
azar cel de nouăzeci de ani, a tre- 
cut la obiceiurile celor- de alt neam. 



1306 CARTEA 



25. Şi ei pentru a mea făţărnicie, 
şi pentru această puţină şi scurta 
vieaţă, se vor amăgi prin mine, şi 
urâciune şi ocară bătrâneţilor să'mi 
agonisesc. 

26. Că măcar de într'această vreme 
de acum voiu scăpâ de munca cea 
dela oameni; iar din mâinile Atot- 
ţiitorului, nici viu nici mort nu voiu 
scăpâ. 

27. Pentru aceea bărbăteşte acum 
mutând viea{a, mă voiu arătă vred- 
nic de bătrâne|e. 

28. Şi celor tineri pildă vitejească 
le voiu lăsâ, ca, cu grăbnicie şi cu 
bărbăţie să moară pentru cinstitele 
şi sfintele legi, şt acestea zicând, 
îndată a venit la chinuri. 

29. Iar cei ce'l aduceau, inima lor 
cea bună, care cu puţin mai 'na- 
inte o arătase către dânsul, în ini- 
mă rău voitoare o au mutat, pentru 
cuvintele, care mai 'nainte le-au fost 
grăit, care precum şocotiau ei, erau 
nebunie. 

30. Şi când erâ să moară de rane 
suspinând, a zis: Domnului celui ce 
are sfânta ştiinţă, arătat este, că pu- 
tând eu să scap de moarte, grele 
dureri rabd cu trupul bătându-mă; 
iar cu sufletul bucuros pentru frica 
lui pătimesc acestea. 

31. Şi într'acest chip a murit a- 
cesta, şi nu numai tinerilor, ci şi la 
mai mulţi ai neamului, moartea sa 
lăsând-o pildă de vitejie şi pome- 
nire de faptă bună. 

CAP. 7- 

Desfre statornicia în credinţă şi chi- 
nurile celor şapte fraţi Macavei şi 
a mumei lor. 

Intâmplalu-s'a şi cu şapte fraţi, pre 
cari împreună cu maica lor prin- 
zându'i, i-a silit împăratul să mă- 
nânce cărnuri de porc, care nu le 
erau lor slobod a mânca, cu biciuri 
şi cu vine bătându'i. 



A DOUA 



2. Iar unul dintre ei, care mai 'na- 
inte a grăit, aşa a zis: ce vrei să 
întrebi şi să ştii dela noi? Pen- 
lrucă mai bucuroşi suntem a murî 
decât a călcâ legile părinteşti. 

3. Iar împăratul umplându-se de 
mânie, a poruncit să înfierbânte ti- 
găi şi căldări. 

4. Şi după ce s'au înfierbântat a- 
celea, îndată a poruncii să tae lim- 
ba celui ce mai întâiu a grăit, şi ju- 
puindu'l primprejur să'i taie mar- 
ginile trupului, văzându'I ceilalţi fraţi 
şi mama lor. 

5. Şi după ce 1-a ciungit aşâ, a 
poruncit să'l aducă la foc şi să'l 
frigă de viu, şi ieşind foarte mare 
sfârâială din tigae, unii pre alţii îm- 
preună cu muma lor se îndemnau 
a muri vitejeşte, zicând aşâ: 

6. Domnul Dumnezeu vede, şi cu 
adevărat mângâere are dintre noi, 
precum chiar a arătat prin cântarea 
cu care ne-a mărturisit nouă Moisi 
zicând: şi întru robii săi seva mân- 
gâia. 

7. Şi după ce. s'a săvârşit cel din- 
tâiu într'acest chip, a adus pre al 
doilea să'l batjocorească, şi jupuin- 
du'i pielea capului cu părul, îl în- 
trebă: au mâncâ-vei mai 'nainte de 
ce ţi se va chinui trupul cu toate 
mădulările? 

8. Iar el răspunzând cu glas pă- 
rintesc, a zis: nu. 

9. Pentru aceea şi acesta, ca şi 
cel dintâiu pre rând toate chinurile 
îe-a suferit, şi când erâ să moară, 
a zis: tu dar ticăloase ne scoţi pre 
noi dintr'această vieaţă, iar împă- 
ratul lumei pre noi cei ce murim 
pentru legile lui, iarăş ne va înviâ 
cu înviere de vieaţă veşnică. 

10. Şi după acesta al treilea s'a 
batjocorit, şi cerându-i-se limba, în- 
dată o a scos şi mâinile cu îndrăz- 
neală le-a întins şi vitejeşte a zis: 

7. 6. H 2 Lege 32, 4$. 



A MACAVEILOR 7 



1307 



11. Din cer le-am dobândit ace- 
stea şi pentru legile lui nu bag sea- 
mă de ele, penfrucă nădăjduesc că 
dela el iarăş le vom dobândi. 

12. Aşa în cât şi însuş împăra- 
tul şi cei ce erau cu el, cu spaimă 
se minună de sufletul tânărului, că, 
ca de o nimic nu băga seamă de 
dureri. 

13. Şi după ce s'a sfârşit şi ace- 
sta, a adus pre al patrulea aşijde- 
rea muncindu'l şi chinuindu'î. 

14. Şi când era să moară, aşâ a 
zis: bine este a mutâ nădejdile cele 
dela oameni şi a aştepta cele dela 
Dumnezeu, că noi iar vom înviâ 
prin el, iar jie nu'{i va fi înviere spre 
vieaţă. 

15. Şi îndată aducând pre al cin- 
cilea îl munceâ, iar el căutând că- 
tre împăratul, a zis: 

16. Putere între oameni având, 
muritor fiind, iaci ce vrei; însă să 
nu socoteşti că Dumnezeu au pără- 
sit pre neamul nostru; 

17. Ci tu aşteaptă şi vei vedeâ 
puterea lui cea mare, cum pre tine 
şi sămânţa ta o va chinui. 

18. Şi după acesta a adus pre al 
şaselea, şi când era să moară, a 
zis: nu te înşela în zadar, că noi 
pentru noi înşine pătimim acestea, 
de vreme ce am păcătuit împrotiva 
Dumnezeului nostru, şi pentru a- 
ceasta s'au făcut aceste vrednice de 
mirare. 

19. Iar tu să nu socoteşti c? vei 
fi necerfaf, pentrucă dai răsboiu a- 
supra lui Dumnezeu. 

20. Iar muma lor foarte minunată 
şi vrednică de bună pomenire Hind, 
careîntr'o zi văzând pierindu'i şapte 
fii, cu bun suflet a răbdat pentru 
nădejdile, care le aveâ întru Dom- 
nul. 

21. Şi pre fieştecare din ei îl mân- 
gâia cu părintesc glas, plină fiind 
pe vitejesc cuget, şi gândirea cea 



muiereascâ cu inimă bărbătească de- 
şteptând-o, zicea către ei : 

22. Nu ştiu cum v'ati zămislit în 
pântecele meu, nici eu v'am dat 
vouă duh şi vieajă, nici închipui- 
rea fieştecăruia eu o am întocmit. 
23. Ci Ziditorul lumei cel ce au zi- 
dit ursitoarea omului şi au aflat na- 
şterea, şi duh şi vieată tuturor vouă 
ca un milostiv iarăş va dâ, de vre- 
me ce acum nu vă e milă de voi 
pentru legile lui. 

24. Iar Antioh gândind că pre 
el îl defaimâ şi socotind că pre el 
îl ocărăşte cu acele cuvinte, fiind 
încă cel mai tânăr viu, nu numai 
cu cuvintele îndemnă, ci şi cu ju- 
rămânluri îl încredinjâ cum că şi 
bogat şi fericit îl va face, de se va 
mutâ dela obiceiurile părinteşti şi 
prietin îl va avea, şi trebi îi va în- 
credinţa. 

25. Iar tânărul nicidecum ascul- 
tând, a chemat împăratul pre muma 
sa, şi o învăţă, ca să sfătuiască pre 
tinerelul cele ce sunt spre mântuire. 

26. Şi cu multe îndemnând-o, ea 
a primit că va sfătui pre fiu. 

27. Şi plecându-se la el înşelând 
pre crudul tiran, aşâ a zis cu pă- 
rintesc glas: fiulel Fie'ţi milă de mine, 
care în pântece te-am purtat nouă 
luni şi ţi -am dat ţîjă trei ani, şi 
te-am hrănit şi le-am adus !a vâr- 
sta aceasta, şi te-am crescut, pur- 
tându-te în braţe. 

28. Rogu te fiule, ca căutând la 
cer şi la pământ, şi văzând toate 
cele ce sunt într'însele, să cunoşti 
că din ce n'au fost le-au făcut pre 
ele Dumnezeu, şi pre neamul ome- 
nesc aşijderea l-au făcut. 

29. Nu te teme de ucigătorul a- 
cesta, ci te fă vrednic de fraţii tăi, 
primeşte moartea, ca întru aceeaş 
milă împreună cu fraţii tăi să fe 
primesc. 

30. Şi grăind încă ea, tinerelul a 



1308 * CARTEA A DOUA 



zis: pre cine aşteptaţi? N'ascult de 
porunca împăratului, ci ascult de 
porunca legii, care s'a dat părinţi- 
lor noştri prin Moisi. 

31. Iar tu cel ce toi răul ai aflat 
asupra Evreilor, nu vei scăpâ din 
mâinile lui Dumnezeu. 

32. Că noi pentru păcatele noa- 
stre pătimim. 

33. Iar dacă pentru certarea şi 
învăţătura noastră Dumnezeu cel 
viu puţin s'a mânieat asupra noa- 
stră, iarăş se va împăcâ cu robii săi. 

34. Ci tu o necredinciosule, şi de 
cât toţi oamenii mai spurcatule, nu 
te mări furburându-te îndeşerf, şi 
semeţindu-te cu nişte nădejdi ne- 
ştiute asupra slugilor cereşti ridi- 
cându'ţi mâinile. 

35. Că încă n'ai scăpat de jude- 
cata atotputernicului Dumnezeu, cel 
ce de sus vede toate. 

36. Că acum fraţii mei, cari pu- 
ţină durere au suferii, au ajuns la 
făgăduinţa vieţii cei veşnice a lui 
Dumnezeu; iar tu cu judecata lui 
Dumnezeu vei suîerî dreaptă pe- 
deapsă dela dânsul pentru trufiea 
la aceasta. 

37. Iar eu precum şi fraţii mei, 
şi trupul şi sufletul mi'l dau pen- 
tru legile părinteşti, rugându mă lui 
Dumnezeu, ca să nu întârzie a se 
milostivi spre neamul acesta, şi pre 
tine prin certări şi prin bătăi să te 
facă să mărturiseşti, cum că el sin- 
gur este Dumnezeu. 

38. Iar în mine şi în fraţii mei 
să se oprească mâniea Atotputerni- 
cului, care pre dreptate s'a adus pre- 
sle tot neamul nostru. 

39. Deci mâniindu-se împăratul 
pre acesta mai mult decât pre cei" 
lalţi, 1-a chinuit, amărându-se pen- 
trucă 1-a batjocorit. 

40. Deci şi acesta curat şi-a schim- 
bat vieaţa întru tot, nădăjduind spre 
Domnul. 



41. Şi mai pre urmă după fii s'a 
săvârşii şi muma. 

42. Iar acestea despre junghieri, 
şi despre chinurile cele preste mă- 
sură până acum să fie zise. 

CAP. 8. 

Răsboaiele şi biruinţele lui Iuda Ma- 
caveiu împrotiva lui Nicanor şi a 
lui Timoteiu. 

Iar Iuda Macaveul şi cei ce erau 
cu el, pre ascuns mergând prin 
safe, chemâ pre rudenii şi pre ceî 
ce rămăsese în legea Evreiască, şi 
luându'i cu sine a strâns cala vreo 
şase mii de bărbaţi. 

2. Şi s'au rugat Domnului ca să 
caute spre poporul cel decât toţi 
mai necăjit, şi să se milostivească, 
şi să nu se îndure de Biserica cea 
spurcată de oamenii păgâni. 

3. Şi să'i fie milă de cetatea cea 
de tot stricată, şi care întocmai cu 
pământul va să se facă, şi să auză 
sângele celor omorîţi; care pururea 
strigă către el. 

4. Şi să'şi aducă aminte de pier- 
derea cea fărădelege a pruncilor ce- 
lor fără de păcate, şi de hulele cele 
grăite asupra numelui lui, şi să u- 
rască răutatea. 

5. Iar Macaveiu având oştire a- 
dunafă, nu'l puteau suferî neamurile, 
şi mâniea Domnului s'a întors în 
milă. 

6. Şi fără de veste viind, cetăţi 
şi sate ardeau, şi locurile cele de 
îndemână prinzându-le, pre mulţi 
din vrăjmaşi biruindu'i, îi întorceâ 
în fugă. 

7. Şi mai vârtos noaptea făceâ 
de acest fel de năvăliri, atât în cât 
pretutindinea s'a auzit vestea vi- 
tejiei lui. 

8. Deci văzând Filip că în puţină 
vreme acel om atâta a sporit, şi 
mai adese ori cu bun noroc merge, 
a scris lui Ptolomeu mai marelui 



A MACAVEILOR 8 



1309 



Kilo-Siriei şi al Finichiei, ca să a- 
jute la lucrurile împăratului. 

9. Iar el îndată a ales pre Nica- 
nor feciorul lui Patroclu, unul din 
cei mai de frunte prietin, şi l-a tri- 
mis supuindu'i din tot felul de nea- 
muri nu mai pu|in de douăzeci de 
mii, ca să piarză tot neamul Evre- 
ilor, şi a însoţit lui şi pre Oorghia 
bărbat învăţat la oştire, şi în lu- 
crurile răsboiului ispitit. 

10. Şi a socotit Nicanor dajdia 
cu care erâ împăratul dator Roma- 
nilor, a căreia sumă erâ două mii 
de talanii, ca din robimea Evreilor 
să'l plinească. 

11. Şi îndată a trimis la cetăjile 
cele de pre lângă mare, chemând 
ca să vie să cumpere robi Evrei, 
făgăduind că nouăzeci de robi va 
dâ pentru un talani, neaşteptând iz- 
bânda cea viitoare asupra lui dela 
cel Atotputernic. 

12 Iar Iuda a înjeles de venirea 
lui Nicanor. 

13. Şi spuind celor ce erau cu el 
de venirea taberii, cei fricoşi dintre 
ei, şi cari nu aveau nădejde întru 
dreptatea lui Dumnezeu, au fugit şi 
au ieşit din locurile lor. 

14. Iar ceilalţi toate ce le rămă- 
sese le vindeau, şi rugau pre Dom- 
nul ca să mântuiască pre cei vânduţi 
de necredinciosul Nicanor mai 'na- 
inte de a se lovi la răsboiu. 

15. Iar de nu pentru ei, apoi pen- 
tru aşezământul care l-a făcut cu 
părinţii lor, şi pentrucă chiamă pre- 
ste sine prea cinstit şi de mare cu- 
viinţă numele lui. 

16. Deci aducând Macaveiu pre 
cei ce erau cu el, cari erau cu nu- 
mărul şase mii, îi îndemna să nu 
se îngrozească de vrăjmaşi, nici să 
se teamă de mulţimea cea multă a 
neamurilor, cari cu nedreptate vine 
asupra lor, ci vitejeşte să se răs- 
boiască, puindu'şi înaintea ochilor 



ocara cea fărădelege făcută de ei 
în locul ce! sfânt. 

17. Şi bătaia batjocoritei cetăţi, 
Şi surparea polifiei strămoşeşti. 

18. Că aceia întru arme şi întru 
îndrăsnire nădăjduesc; iar noi în- 
tru Dumnezeu cel atotputernic nă- 
dăjduim, carele şi pre cei ce vin a- 
supra noastră şi pre toată lumea, 
înfr'o clipeală poate să'i piarză. 

19. Şi afară de acestea le-a ară- 
tat lor şi apărările cele făcute stră- 
moşilor lor, şi izbânda cea de pre 
vremea lui Sinahirim, cum au pie- 
rit o sută optzeci şi cinci de mii. 

20. Şi bătaia din Vavilon cea a- 
supra Galatenilor făcută, în ce chip 
toţi au venit la bătae opt mii, cu 
patru mii de Machidoneni; iar Ma- 
chidonenii trăgându-se înapoi, cei 
opt mii pre o sută şi douăzeci de 
mii i-au pierdut pentru ajutorul ce 
li s'a făcut lor din cer, şi mult fo- 
los au luat. 

21. Cu acestea i-au făcut pre ei 
să fie cu bună îndrăzneală, şi pen- 
tru lege şi pentru patrie gata a murî. 

22. Deci în patru părţi împărţind 
oştirea rânduind şi pre fraţii săi 
povăţuitori la fiecare rând, pre Si- 
mon şi pre losif şi pre Ionatan, 
fiecăruia dintre ei supuind o mie şi 
cinci sute. 

23. Şi încă şi pre Eleazar să citea- 
scă sfânta carte, şi dându le semn: 
cu ajutorul lui Dumnezeu. Povăţuind 
el însuş rândui cei dintâiu, s'a lo- 
vit cu Nicanor. 

24. Şi ajutându-Ie lor Atotputer- 
nicul au omorît din vrăjmaşi mai 
mult decât nouă mii, şi au rănit şi 
au ciuntit de mădulări cea mai mare 
parte din tabăra lui Nicanor, şi pre 
toţi i-au silit ca să fugă. 

25. Iar banii celor ce venise să'i 
cumpere pre ei, i-au luat, şi gonin- 

8. 19- 4 Imp. 19, 35: Tovit 1, 15; Sirab 48, 
24; Isaia 37, 32; 1 Mac. 7, 4î. 



1310 ■ CARTEA A DOUA 



du'i pre ci câfvâ, au încetai oprin- 
du'i vremea. 

26. Penfrucă era înainte de sâm- 
bătă, pentru aceea au încetat a'i gonî 
pre ei mai mult. 

27. Ci luând dela ei armele, şi 
prădându'i au şezut sâmbătă pre loc, 
binecuvântând şi mărturisindu-se 
Domnului, celui ce i-au mântuit pre 
ei în ziua aceasta, începătură de 
milă rânduind lor. 

28. Iar după sâmbătă, celor ne- 
putincioşi şi văduvilor şi săracilor 
o parfe din prăzi le-au dat; iar ce- 
lelalte ei între sine, şi pruncii lor 
le-au împăr{it. 

29. Şi după ce au făcut acestea, 
şi au îăcut rugăciune de obşte, au 
rugat pre milostivul Dumnezeu, ca 
până în sfârşit să fie în pace cu ro- 
bii săi. 

30. După iceea lovind pre cei ce 
erau cu Timoteiu şi cu Vachid, mai 
mult decât douăzeci de mii dintr'în- 
şii au omorît, şi întăririle cele înalte 
le-au biruit, şi prăzi multe au împăr- 
ţit, întocmai cu sine făcând părtaşi 
şi pre cei neputincioşi şi pre să- 
raci şi pre văduve, încă şi pre cei 
bătrâni. 

31. Şi culegând armele dela ei, 
loate cu socoteală le-au pus în lo- 
curi bune. iar celelalte prăzi le-au 
adus la Ierusalim. 

32. Şi au omorît şi pre Filarhin, 
care erâ cu Timoteiu, că erâ om 
foarle spurcat, şi multe necazuri fă- 
cuse Evreilor. 

33. Şi când a serbat biruinţă în 
patrie, pre Kalisten cel ce a fost 
ars sfintele porji, l-au aprins înfr'o 
căşcioară în care fugise, şi aşa a 
luat vrednică plată de credinţa sa 
cea rea. 

34. Iar prea ticălosul Nicanor, cel 
ce adusese o mie de neguţători să 
le vânză Evrei, 

35. Cu ajutorul lui Dumnezeu sme- 



rit fiind de cei ce după părere erau 
ca o nimic, îepădându'şi haina cea 
de mărire, prin mare fugind sin- 
gur a venit în Antiohia foarte la 
mare nevoe ajungând pentru pier- 
derea oştirii. 

36. Iar cel ce a făgăduij că va 
plătî bir Romanilor din robimea Ie- 
rusalimnenilor, a mărturisit cum că 
Evreii au .pre Dumnezeu apărător, 
şi pentru aceea sunt Evreii nerăniţi, 
căci Jineau legile cele puse de el 
mai 'nainte. 

CAP. 9. 

Despre ruşinoasa moarte a lui Antioh 
şi scrisoarea lui pentru urmaşi. 

ntr'aceeaş vreme s'a întâmplat de 
şi Antioh s'a întors fără de cinste 
din locurile cele despre Persida. 

2. Că intrând în ceea ce se chia- 
mă Persopol, s'a apucat a jefuî Bi- 
serica, şi a asupri cetatea, ci aler- 
gând mulţimea la arme, i-au biruit, 
şi aşâ s'a întâmplat de Antioh cu 
fuga scăpând, cu ruşine s'a întors. 

3. Iar când erâ el la Ectavana, a 
în{eles cele ce s'a îr.Iâmplat lui Ni- 
canor şi celor ce au fost cu Ti- 
moteiu. 

4. Şi aprinzându-se de mânie, so- 
cotea că şi răutatea celor ce l-au 
gonit pre el să şi-o izbândească de- 
spre Evrei; pentru aceea a porun- 
cit cărăuşului să mâe neîncetat, ca 
mai curând să săvârşiască călăto- 
ria, silindu'l judecata cea cerească, 
căci aşâ de cu trufie a zis: mor- 
mînt Evreilor voiu face Ierusalimul 
îndată când voiu sosî acolo. 

5. Iar alolputernicuLiDomnul Dum- 
nezeul lui Israil 1-a lovit pre el cu 
rană nevindecată şi nevăzută, căci 
cât a sfârşit cuvântul 1-a apucat pre 
el nesuferită durere la ficaţi şi a- 
mari chinuri a celor dinlăuntru lui. 

6. Şi foarte cu dreptate, căci el 
cu multe şi neauzite munci a chi- 



A MACAVEILOR 9 



13J1 



nui( cele dinlăuntru ale altora, iar 
el nicidecum n'a încelaf dela seme- 
ţia sa. 

7. Ci încă şi de trufie erâ plin, de 
mânie foc suflând asupra Evreilor, 
şi poruncind să grăbiască cu mer- 
gerea, s'a întâmplat de a căzut el 
din car mergând tare, şi cu grea 
cădere căzând, toate mădulările tru- 
pului s'au strămutat. 

8. Şi celui ce i se părea că şi 
preste valurile mărei împărăteşte, 
pentru trufia ce avea preste firea 
omenească, şi socotea că va pune 
în cumpănă munţii cei înalţi, acum 
smerit fiind până la pământ, într'd 
năsălie se purta, arătând către tofi 
puterea lui Dumnezeu întru sine. 

9. Cât şi din trupul acestui păgân 
izvorau viermi vii, şi trăind e) în chi- 
nuri şi în dureri cădeâ de pre el 
carnea lui, şi de putoarea lui toată 
tabăra se îngreuiâ neputând suferi 
putoarea. 

10. Şi pre cel ce cu puţin mai 'na- 
inte i se părea că se atinge de ste- 
lele cerului, nimeni nu'l puteâ purtă 
pentru greutatea cea nesuferită a 
putorei. 

11. Aici a început fiind rănit a în- 
cetă dela mulţimea trufiei şi a veni 
întru cunoştinţa sa, pentru bătaea 
lui Dumnezeu adoăgându-i-se du- 
rerile. 

12. Şi nici el singur neputând mai 
mult a'şi suferi putoarea sa, acea- 
sta a zis: drept este a se supune 
iui Dumnezeu, şi cel ce este pă- 
mântean să nu se asemene lui. 

13. Şi se rugâ spurcatul acesta 
către stăpânul cel ce nu voia al mi- 
lui pre el mai mult, aşâ zicând: 

14. Cum că şi cetatea cea sfântă 
la care se grăbea a veni ca să o 
asemene cu pământul, şi să o facă 
mormânt, o va zidi şi o va face 
slobodă. 

15. Şi pre Evrei pre cari nici de 



îngropare nu'i socotea vrednici, ci 
împreună cu pruncii lor să'i lepede 
să fie mâncare pasărilor şi hiare- 
lor, pre toţi aceştia întocmai cu A- 
tinenii să'i facă. 

16. Şi Biserica cea sfântă, care 
mai 'nainte o prădase, cu frumoase 
daruri să o împodobească, şi sfin- 
tele vase toate cu mult mai multe 
să le întoarcă, şi chelfuelile care 
sunt de lipsă la jertfe, din veniturile 
lui să se deâ. 

17. Afară de acestea, cum că şi 
el se va face Evreu şi va merge în 
tot locul cel lăcuit de oameni, măr- 
turisind puterea lui Dumnezeu. 

18. Iar durerile nicidecum nu în- 
cetau, pentrucă venise asupra lui ju- 
decata cea dreaptă a lui Dumnezeu, 
şi desnădăjduindu-se despre sine, a 
scris Evreilor carte cu rugăciune, 
într'acesl chip: 

19. Bunilor Evrei cetăţenilor bu- 
curie multă şi sănătate şi fericire, 
împăratul şi povăţuitorul oştirilor 
Antioh. 

20. De sunteţi sănătoşi împreună 
cu pruncii voştri şi ale voastre după 
voea voastră sunt, foarte bine ne 
pare mulţămind prea marelui Dum- 
nezeu celui din cer, întru care nă- 
dădjuesc. 

21. Şi eu bolnav zăcând, de cin- 
stea şi de bună inima voastră, cu 
dragoste îmi aduc aminte, întorcân- 
du-mă dela locurile cele dela Per- 
sida şi căzând în boală grea, de 
lipsă am socotii a fi, ca să grijesc 
de folosul cel deobşte al tuturor. 

22. Nu desnădăjduindu-mă de mi- 
ne, ci mare nădejde având, că voiu 
scăpâ de boală. 

23. Şi aducându'mi aminte că şi 
tatăl meu, pre vremile în care s'a 
răsboit în locurile cele de sus, a a- 
rătat pre cel ce va fi după el. 

24. Că de se va întâmplă cevâ 
fără de nădejde, sau de se va vesti 



1312 CARTEA 



cevâ cu greu, să şlie cei din ţări 
cui s'a lăsat împără(ia şi să nu se 
turbure. 

25. Afară de acestea, pre puterni- 
cii cei de aproape şi pre vecinii îm- 
părăţiei, cari păzesc vremile aştep- 
tând să vază ce seva întâmplă, am 
pus împărat pre fiul meu Antioh, 
pre care de multe ori când umblâ 
prin ţările cele de sus la cei mai 
mulţi dintre voi, îl adeveream şi'l în- 
tăream, şi am scris şi lui cele ce 
mai jos sunt scrise. 

26. Deci vă îndemn şi vă rog pre 
voi, ca aducându-vă aminte de fa- 
cerile de bine cele deobşie şi de 
osebi, fiecare să păzească credinţa 
căire mine şi către fiul meu. 

27. Că bună nădejde am, cum că 
el cu blândeţe şi cu iubire de oa- 
meni, urmând voea mea, va petrece 
cu voi. 

28. Aşa ucigătorul acela de oa- 
meni şi hulitorul foarte rele chinuri 
pătimind, şi precum el altora a fă- 
cut în streinătate în munţi, cu prea 
ticăloasă moarte şi-a sfârşit vieaţa. 

29. Şi i a adus trupul Filip tova- 
răşul lui, care temându-se de Anti- 
oh fiul lui, s'a dus în Eghipet la 
Ptolomeu Filomitor. 

CAP. IO. 

Curăţirea Bisericii ^i marea biruinţă 
improtiva Edomitenilor şi asupra 
lui Timoteiu. 

Iar Macaveiu şi cei ce erau cu el 
povăjuindu'i Domnul, au luat Bi- 
serica şi cetatea. 

2. Iar jertfelnicile de prin târg, care 
le făcuse cei de alt neam şi capi- 
ştele, le-au stricat. 

3. Şi curăţind Biserica, alt jertfel- 
nic au făcut şi înfierbântând pietre, 
şi foc din ele luând, după ce au fost 
trecut doi ani şi şase luni, au adus 
jertfă şi lămâie şi lumini şi au făcut 
punerea înainte a pâinilor. 



A DOUA 



4. Şi după ce au făcut acestea, 
plecându-se cu faţa la pământ, s'au 
rugat Domnului ca să nu mai cază 
întru răutăţi ca acestea, ci de vor 
şi păcătui cândva, el să'i certe cu 
milă, şi să nu'i deâ neamurilor ce- 
lor hulitoare şi varvare. 

5. Iar în ziua în care cei de alt 
neam au fost spurcat Biserica, s'a 
întâmplat de tocmai într'acea zi s'a 
făcut curăţirea, în douăzeci şi cinci 
ale aceeaş luni, care este Haselev. 

6. Şi cu veselie au ţinut opt zile 
în chipul praznicului corturilor, a- 
ducându'şi aminte, cum cu puţină 
vreme mai 'nainte sărbătoarea cor- 
turilor o au făcut în munţi şi în 
peşteri ca hiarele păscând. 

7. Pentru aceea stâlpări şi ramuri 
frumoase, încă şi finici având, laude 
dau celui ce bine au sporit a se cu- 
răţi locul lui. 

8. Şi a poruncit cu poruucâ de 
obşte, şi cu rânduială la tot nea- 
mul evreesc, ca din an în an să 
ţie zilele acestea. 

9. Iar sfârşitul lui Antioh, care s'a 
numit Epifan, aşa a fost. 

10. Şi acum cele ce s'a întâm- 
plat pre vremea lui Evpator Antioh, 
fiul spurcatului Antioh, vom arătâ 
pre scurt spuind relele, care s'au 
întâmplat din răsboaie. 

11. Că acesta, după ce s'a făcut 
împărat, a pus mai mare presfe lu- 
crurile împărăţiei pre oarecare Li- 
sie, care fusese povăţuifor mai mare 
presle Kilo-Siriea şi Finichiea. 

12. Că Ptolomeu, care se chemă 
Macron, a voit să ţie dreptate că- 
tre Evrei, pentru nedreptatea ce li 
s'a fost făcut lor, şi se nevoia să 
trăiască în pace cu ei. 

13. Ci pentru aceasta a fost pâ- 
rît de prietini către Evpator, şi de 
multe ori auzind numindu-se vân- 
zător, penlrucă a părăsit Chiprul, 
care Filomitor l-a fost încredinţat 



A MACAVEILOR 10 



1313 



lui, şi a trecut la Anlioh Epifan, nici 

siăpânie de bun neam având, de 
voie rea otrăvindu-se pre sine, a 
murit. 

14. Iar Gorghie după ce ş'« făcut 
mai mare preste locurile acestea, a- 
dunând oştire streină, adeseori dâ 
răsboiu asupra Evreiîor. 

15. Şi împreuuându-se cu aceştia 
şi Idurnei, cari ţineau cetăji tari, ne- 
căjau pre Evrei, şi pre cei fugiţi de 
la Ierusalim primindu'i, cerca să se 
apuce de răsboiu; 

16. Iar cei ce erau cu Macaveiu 
îăcând rugăciune, şi rugându-se lui 
Dumnezeu, ca să ie fie într'ajutor, 
au năvălit asupra cetăţilor Idumeiior. 

17. Care vitejeşte lovindu-k, au 
lu al '-locurile, şi au făcut izbândă a- 
supra tuturor celor ce de pre zid 
dau răsboiu, şi pre cei ce le veniau 
înainte i-au junghiat, şi au omorîf 
r.Umai puţin decât douăzeci de mii. 

18. Şi fugind unii numai pujin de 
cM nouă mii, în două turnuri foarte 
tari, care aveau toate cele de lipsS. 

19. ' Iar, Macaveiu lăsând pre Si- 
men şi pre îosif, 'in că şi pre Za- 
kheu şi pre eâţivâ, cari erau cu el, 
ca să'.i Incunjure pre ei, şi să dea 
răsboiu asupra lor, el s'a dus la 
locurile cete mai de lipsă. 

20. iar cel ce erau cu Simon iu- 
bind argintul, de oarecari din cei 
din turnuri s'au amăgit cu bani, şi 
şaptezeci de mii drahme de argint 
luând, au lăsat pre oarecari de au 
scăpat. 

21 . Şi înştiinf ându-se Macaveiu de 
lucrul ce s'a făcut, adunând pre po- 
văţuitorii poporului, i-a certat pre 
ei. penfrucă cu argint au vândut pre 
fraţi, lăsând pre vrăjmaşi asupra lor. 

22. Deci pre aceşti vânzători i-au 
omorît, şi îndată au luat cele două 
turnuri. 

23. Şi cu armele toate în mâini 
sporindu-se, au pierdut îmVaeele 



două turnuri mai mult decât două- 
zeci de mii. 

24. îar Timoteiu cel ce mai 'na- 
inte a fost biruit de Evrei, adunând 
oştiri streine multe foarte, şi nu pu- 
ţină călârime din Asia, a venit să 
robească ludeia. 

25. îar Macaveiu şi cei ce erau 
cu el, apropiindu-se el, se rugâ Dom- 
nului, presărându'şi capul cu ţărâ- 
nă, şi încingându'şi mijloacele cu 
saci. 

| 26. Şi căzând la pământ înaintea 
[ altarului, s'au rugat să le fie ior 
I blând; şi vrăjmaşilor lor să fie vrăj- 
j niaş, şi celor împrotivnici să se îm- 
! proiiveastă, precum zice legea. 
! 27. Şi după rugăciune luând ar- 
| mele, au ieşit din cetate departe, şi 
! apropiindu-se de vrăjmaşi, au stătut, 
j 28. Şi când a răsărit soarele, s'au 
| lovit amândouă părţile, aceştia a- 
| vând chezaş de bună norocire şi de 
j biruinţă, fapta bună şi scăparea cea 
i spre Domnul; iar aceia povăţuitor 
j răsboiuhii puindu'şi mânia, 
i 29. Şi când tare se băteau, s'au a- 
j rătal vrăjmaşilor din cer cinci băr- 
| baţi străluciţi, călări pre cai cu frâne 
! de aur, cari povăjuiau pre Evrei, 
j 30. Dintru cari doi luând pre Maca- 
| vsiu in mijloc şi acoperindu'l cu 
j armele ior, îl păzeau nevătămat; iar 
| asupra vrăjmaşilor aruncau săgeţi, 
i şi trăsnete, dsei învăluindu-se pen- 
| irucâ nu vedeau şi turburându-se 
! se tăiau. 

I 31. Şi s'au omorît douăzeci de 
| mii şi cinci sute de pedestraşi, şi 
şase sute de călăreţi. . 

32. Iar Timoteiu a fugit la Gazară 
cetate tare, preste care erâ mai mare 

| liereu. 

33. Iar cei ce erau cu Macaveiu, 
veseli au şezut împrejurul cefăţei 
aceea patru zile. 

34. Iar cei dinlăuntru nădăjduind 

î IO. 24. l Macab. 16, 5. 



Biblia 



83. 



1314 CARTEA 



îniru lăria cetăţei, foarte mult ble- 
stemau şi cuvinte necuvioase arun- 
cau. 

35. Şi când s'a luminat ziua a 
cincea, douăzeci de voinici din cei 
ce erau cu Macaveiu mâniindu-se 
pentru blesteme, bărbăleşte au nă- 
vălit Ia zid, şi cu mânie sălbatecă 
suindu-se, pre tot care era înain- 
te 11 făiâ. 

36. Aşijderea şi alţii suindu-se a- 
supra celor dinlăuntru, au dat foc 
turnurilor, şi aprinzând focuri, de 
vii au ars pre bleslemăiorii aceia. 

37. Iar alţii au tăiat porţile, şi pri- 
mind înlăuntru cealaltă tabără, au 
luat cetatea; şi pre Timoieiu, care 
se ascunsese într'o groapă, l-au o- 
morît, şi pre Hereu fratele acestuia 
şi pre Apolofanî. 

38. Şi după ce au făcut acestea, 
cu laude şi cu mărturisiri au bine- 
cuvântai pre Domnul, cel ce mult 
bine au 'acut Iui lsrail, şl i-au dat 
lui biruinţă. 

CAP. 11. 

Iuda omoară oştirea lui Lisie; Liste 
face face între Iuda şi între îm- 
păratul. 

Tar după puţină vreme Lisie, care 
Ierâ epifrop împăratului şi rudenie 
şi ispravnic preste trebi, foarte greu 
supărându-se pentru lucrul acesta 
ce s'a făcut, 

2. A adunat aproape de optzeci 
de mii şt toată călărimea, şi a ve- 
nit asupra Iudeilor, gândind să facă 
cetatea lăcaş Elinilor. 

3. Şi Biserica cu bani să o vânză 
ca şi celelalte capişti ale păgânilor, 
şi Arhieria în tot anul să o vânză. 

4. Şi nicidecum gândind de pu- 
terea lui Dumnezeu, ci semeţindu- 
se cu zecile de mii de pedestraşi, 
şi cu miile de călăreţi şi cu optzeci 
de elefanţi. 

5. Deci intrând în Iudeia şi apro- 



DOUA 



piindu-se la Vetsura, care era în 
loc tare şi departe de Ierusalim ca 
la cinci stadii, o băteâ. 

6. Iar dacă au înţeles cei ce erau 
cu Macaveiu că bate el cetăţile, cu 
plângere şi cu lacrămi se rugau Dom- 
nului împreună cu fot poporul, ca 
să trimiţă înger bun spre mântui- 
rea lui lsrail. 

7. Şi Macaveiu întâiu luând ar- 
mele, a îndemnat pre ceilalţi să steâ 
împreună cu el la primejdii şi să 
ajute pre fraţii să'. 

8. Şi împreună cu osârdie por- 
nind, şi la Ierusalim fiind ei, s'a a- 
rălal un călăreţ cu haină albă mer- 
gând înaintea lor şi cu arme de a- 
ur sclipind. 

9. Şi foţi împreună au binecuvân- 
tat pre milostivul Dumnezeu, şi s'au 
întării cu inimile, nu numai asupra 
oamenilor, ci şi asupra hiarelor săl- 
batece şi zidurilor de fier, gata fi- 
ind a năvălî. 

10. Deci apropiindu-se cu bună 
rânduiaiă, având ajufor pre Domnul 
cel din cer, carele se milostivea 
spre ei. 

11. Şi ca nişte lei năvălind asu- 
pra vrăjmaşilor, au aşternut din ei 
unsprezece mii şi o mie şi şase 
sute de călăreţi. 

12. Şi pre foţi i-au întors în fugă 
şi mai mulţi dintre ei răniţi goli au 
scăpat, şi însuş Lisie cu ruşine fu- 
gind, a scăpat. 

13. Şi penfrucă nu eră fără de 
minfe, socotind întru sine scăderea 
ce i s'a făcut lui, şi socotind cum 
că Evreii sunt nebiruiţi, pentrucă 
atotputernicul Dumnezeu le ajută 
lor, 

14. Trimiţând la ei, a făgăduit cum 
că foafe cele drepte le va primi, şi 
cum că şi pre împăratul îl va plecă 
ca să le fie lor prietin. 

15. Şi a ascultat Macaveiu de ru- 
găciunile lui Lisie, întru toate pur- 



A MACAVEILOR 11 



1815 



tând grijede cele de folos; căci câte 
a dai Macaveiu lui Lisie prin scri- 
sori despre Evrei, împăratul le-a în- 
găduit. 

16. Iar cărţile cele scrise dela Li- 
sie Evreilor, înlr'acesl chip erau: Li- 
sie mulţimei Evreilor, bucurie. 

17. loan şi Avesalom, pre cari voi 
i-aţi trimis, dând scrisorile cele de 
la vot, au cerut ca cele scrise în- 
tr'însele să le plinesc. 

18. Deci câte se cădeau a se a- 
răfâ împăratului, am arătat, şi cele 
ce s'au întâmplat le-a iertat. 

19. Deci de veţi păzî bunăvoinţa 
întru lucruri, şi de aici înainte mă 
voiu nevoi a mă face pricină vouă 
de bunătăţi. 

20. Şi pentru acestea am porun- 
cit şi acestora Şi celor dela mine 
trimişi, pre amăruntul să vorbiască 
cu voi. 

21. Fiţi sănătoşi. Anul o sută pa- 
truzeci şi opt, a lunii lui Diosco- 
rinfie, ziua a douăzeci şi patru. 

22. Iar cartea împăratului cuprin- 
deâ înfr'acest chip: împăratul An- 
lioh iratelui Lisie, bucurie. 

23. După ce tatăl nostru s'a mu- 
tat între dumnezei, vrând noi ca cei 
dintru împărăţia noastră să îie ne- 
turburaţi întru a lor purtare de grije, 

24. Auzind cum că Iudeii n'au 
voit a asculta de tatăl meu, ca să 
treacă la obiceiurile elineşti, ci mai 
bine voiesc să'şi ţie legea lor, pen- 
tru aceea se roagă de noi, ca să'i 
îngăduim să'şi ţie legea lor. 

25. Deci voind noi, ca şi neamul 
acesta să fie fără de turburare, am 
judecat ca şi Biserica să li se în- 
toarcă lor, şi să petreacă după o- 
biceiurile strămoşilor lor. 

26. Drept aceea bine vei face de 
vei trimite Ia ei, şi le vei dâ dreapta, 
ca ştiind voea noastră să îie cu i- 
nimă bună, şi veseli să'şi isprăvea- 
scă lucrurile lor. 



27. Iar cartea împăratului, care a 
scris către neamul Iudeilor, într'a- 
cest chip era: împăratul Anfioh, bă- 
trânimii Iudeilor şi celorlalţi ludei, 
bucurie. 

28. De sunteţi sănătoşi, sunteţi 
precum voim, şi noi suntem sănă- 
toşi. 

29. Arălatu-ne-a nouă Menclau, 
cum că voi voiţi a merge şi a fi la 
ale voastre. 

30. Drept aceea celor ce vor merge 
până în treizeci de zile ale lunei 
lui Csantic, le dăm bună volnicie. 

31. Ca Iudeii să'şi ţie bucatele şi 
legile lor ca şi mai 'nainte, şi ni- 
meni dintre ei nici o nevoie să nu 
aibă pentru cele ce prin neştiinţă 
s'au făcut. 

32. Şi am trimis şi pre Menelau 
să vă mângâie pre voi. 

33. Fiţi sănătoşi. Anul o sută pa- 
truzeci şi opt, în cincisprezece zile 
aie lunei lui Csantic. 

34. Trimis-au şi Romanii la ei 
carte aşa scrisă; CVINT Memie, şi 
Tit Manilie bătrânii Romanilor, po- 
porului Iudeilor, bucurie. 

35. Cele ce Lisie ruda împăratu- 
lui v'a îngăduit vouă, şi noi le în- 
găduim. 

36. Iar pentru cele ce a judecat 
să se aducă ia împăratul, trimiteţi 
pre eirievâ îndată, care să vază de- 
spre acestea, ca să aşezăm precum 
se cuvine vouă, că noi venim la 
Anfiohia. 

37. Drept aceea grăbiţi, şi trimi- 
teţi pre careva, ca şi noi să ştim 
ce voiţi. 

38. Fiţi sănătoşi. Anul o sută pa- 
truzeci şi opt, zile cincisprezece, ale 
lunei lui Csantic. 



1316 



CARTEA A DOUA 



CAP. 12. 

Biruinţele lui Iuda Mapaveul. Iuda ba- 
tând multe cetăţi şi învingând pre nea- 
muri primprejur ; mare învingere face 
asupra lui Gorg/tie şi a lui Timoteiu; 
iar căzând şi unii dintre Evrei, cari 
adusese daruri la idoli, Iuda rânduieşte 
să se aducă jertfe pentru dânşii. 

După ce s'au îâcul legăturile ace- 
stea, Lisie s'a dus la împăratul; 
iar Evreii petreceau întru lucrarea 
pământului. 

2. însă povă {tutorii oştirilor cei ce 
erau pre locurile acelea : Timoteiu 
şi Apoîonie al lui Gheneu, încă şi 
leronim şi Dimoîon, şi aîară de a- 
ceştia Nicanor rnai marele Kiprului, 
nu'i lăsau pre ei să petreacă în pace 
şi în linişte. 

3. Şi lopienii răutate ca aceasta 
au făcut, că au îndemnat pre Evreii, 
carii lăcuiau cu ei, ca împreună cu 
muierile şi cu pruncii să intre în 
corăbiile cele gătite de ei, ca şi cum 
nici o vrăjmăşie rt'ar îi între ei. 

4. Deci după răspunsul cel de 
obşte ai cetăţii, au ascultat şi ei, 
vrând ca să fie în pace, şi neavând 
nici o bănuială, şi mergând cu co- 
răbiile i-au înnecaf, fiind ei nu mai 
puţin ca la două sute. 

5. Iar înţelegând luda răutatea ce 
s'a făcut celor din neamul său, po- 
runcind bărbaţilor celor ce erau cu 
sine, ' 

6. Şi chemând pre judecătorul cel 
drept Dumnezeu, a mers asupra u- 
cigătorilor fraţilor săi, şi a aprins 
noaptea limanul, şi corăbiile le-a 
ars şi pre cei ce fugise acolo, i-â' 
omorît. *■ 

7. Şi oraşul fiind închis, s'a în- 
tors ca să vie a doua oară, şi toată 
poliîiea îopienilor de tot să o desră- 
dăcineze. 

8. Şi înţelegând cum că şi cei din 
Iamnia vreau să facă asemenea Iu- 
deilor celor ce lâcuiau la ei, 



; 9. Şi năvălind asupra Iamniteni- 
' lor noaptea, a aprins vadul cu co- 
j răbiile, cât se vedeâ strălucirea îla- 
i cării în Ierusalim, departe de două 
| sute şi patruzeci de stadii fiind. 

10. Şi ac acolo mergând nouă sta- 
dii, şi făcând călătorie asupra lui 
Timoteiu, au năvălit Aravii asupra 
lui, nu mai puţin de cinci mii şi 
cinci sute călăreţi. 

11. Şi făcându-se răsboiu tare, şi 
cu ajutorul lui Dumnezeu biruind 
cei ce erau cu Iuda, şi împuţinân- 
du-se Aravii Nomadii s'au rugat de 
Iuda să le dea lor dreapta, făgă- 
duind că'i vor dâ dobitoace, şi în'ru' 
celelalte îi vor folosi. 

12. Iar Iuda socotind cu adevărat 
că întru multe îi vor fi de folos, le- 
a dat pace, şi primind dreptele s'au 
dus la corturile lor. 

13. Şi au năvălit şi asupra unei 
cetăţi cu pod tare şi cu ziduri în- 
cunjurată, în care multe felurL.de 
neamuri locuiau, căreea numele îi era 

j Caspin. 

j 14. Iar cei din lăuntru nădăjduind 
! în tăriea zidurilor şi în mulţimea 
bucatelor ce'şi strânsese, mai moale 
se purtau suduind pre cei ce erau 
cu Iuda, şi blesfemându'i şi grăind 
cele ce nu se cuvin. 

15. Iar cei ce erau cu Iuda che- 
mând pre Pufernicut lumii cel mare, 
care fără de berbeci şi fără unelte 
au surpat zidurile Ierihonului, pre 
vremiîe lui Isus, au năvăiit ca nişte 
hiare asupra zidului. 

16. Şi cu voea lui Dumnezeu luând 
cetatea, nepovestită junghiere au fă- 
cut, cât lacul cel de lângă cetate, 
care de două stadii era de ist, plin 
de curgerea sângelui se vedea. 

17. Şi de acolo mergând şapte 
sute şi cincizeci de stadii, au sosit 
în Haraca la cei ce se zic Iudei 
Tuvieni. 

12- 15. Îs. Navi 6, 20. 



A MACAVEILOR 12 



131? 



Î8. Ci pre Timoteiu nu 1-a apucat 
în locurile acelea, care fără de nici 
o ispravă s'a fost întors dela tocu- 
rile acelea, lăsând pază de oştire 
întru oarecare loc foarte tare. 

19. Iar Dositeiu şi Sosipatru din 
povăţuitorii cei ce erau cu Macaveiu, 
mergând au omorît pre păzitorii cei 
lăsaţi de Timoteiu mai muîfi decât 
zece mii de bărbaţi. 

20. Iar Macaveiu puindu'şi în rând 
oştirea sa, i-a pus pre ei preste cete, 
şi a plecat asupra Itiî Timoleiu, care 
aveâ cu sine o sută şi douăzeci de 
mii de pedestraşi şi o mie şi cinci 
sute de călăreţi. 

21. Deci înţelegând Timoteiu de 
venirea lui luda, a trimis muierile şi 
pruncii şi cealaltă avere la locul ce 
pe chemâ Camion, penfrucă îoarte 
anevoe se pufeâ încunjurâ, şi nu 
lesne pufeâ a se apropiâ el pentru 
strâmtoarea tuturor locurilor. 

22. Deci mai întâiu ivlndu-ss cea- 
ta lui luda, s'au îngrozit vrăjmaşii, 
şi s'au înfricoşat de faţa celui ce 
toate le vede, şi s'au pornit a fugî, 
care cum pufeâ, încât de multe 
ori ei dintre ei s'au fost văfămând, 
şi cu ascuţiturile săbiilor s'au fost 
tăind, 

23. Iar Iuda gonindu'i foarte tare, 
tăind pre spurcaţii aceia, a omorît 
ca la vro treizeci de mii de bărbaţi. 

24. Iar Timoteiu a căzut despre 
partea lui Doşiieiu şi a lui Sosipa- 
tru, şi se rugâ cu multe rugăciuni 
să'l sloboază viu, penfrucă pre ai 
multora din Iudei părinţi şi fraţi îi 
avea, cari vor fi uitaţi de va pieri ci. 

25. Şi cu multe îegându-se el îna- 
intea lor, cum că pre toţi aceia ne- 
vătămaţi îi va întoarce, 1-a slobozit 
pre el, pentru mântuirea fraţilor. 

26. Iar Iuda mergând asupra Căr- 
nuri', şi asupra Âfargationuîui, a 
omorît douăzeci şi cinci de mii de 
oameni. 



27. Şi după fuga şi pierderea a- 
cestora, a tăbărî! Iuda asupra Eîro- 
nulul, care era cetate tare, întru care 
lăcuiâ Lisie şi mulţime de fot felul 
de neamuri; iar înaintea zidurilor 
stau voinici bărbaţi, carii vitejeşte se 
băteau, acolo arme multe şi săgeţi 
erau puse. 

28. Ci chemând pre cel Puternic, 
care cu tărie zdrobeşte puterea vrăj- 
maşilor, a luat cetatea supt mâinile 
sale, şt din cei ce erau în lăuntru, 
a omorît ca vr'o douăzeci şi cinci 
de mii. 

29. Şi mergând de acolo, a nă- 
vălit asupra cetăţii Schifilor, care erâ 
departe de Ierusalim şase sute de 
stadii. 

30. Iar Evreii cei ce lăcuiau acolo, 
mărturisind dragostea, care aveau 
către ei Schifipolitenii, şi cum că şi 
în vremile cele nenorocite, blânzi 
le-au fost lor, 

31. Mulţămindu-le lor, i-au în- 
demnat, ca şi de aici înainte să fie 
buni cu neamul, şi au venit la Ieru- 
salim, când se apropiâ sărbătoarea 
săptămânilor. 

32. Iar după praznicul cincizeci- 
mei, au pornit asupra lui . Gorghie 
mai marele Idumeii. > 

33. Şi au ieşit cu trei mii de pe- 
desfri şi cu patru sute de călăreţi. 

34. Şi bătându-se, s'a întâmplat 
de au căzut puţini din Iudei. 

35. Iar oarecare Dositeiu dintre ai 
lui Vachinor, călăreţ şi bărbat tare, 
a prins pe Gorghie, şi ţiindu'l de 
veşmânt îl aducea pre el vitejeşte, 
vrând viu pre blestematul acela să'l 
aducă rob; iar unul din călăreţii Tra- 
chilor viind asupră'i şi îovindu'l 
preste umăr, Gorghie a scăpat în 
Marisa. 

36. Iar cei ce erau cu Esdrin mai 
mult bătându-se şi osfenindu-se, 
Iuda a chemat pre Domnul să'i fie 
ajutor şi povăţuitor răsboiului. 



1318 



CARTEA A DOUA 



37. începând cu glas părintesc şi 
cu cântări strigând; şi glas înălţând, 
fără de veste a năvălit : - asupra oşti- 
rilor Iui Gorghie, şi i- a înfrânt. 

38. Iar Iuda luând oştirea s'a dus 
în cetatea Odolam, şi sosind zioa a 
şaptea, s'a curăţit după obiceiu, şi 
a petrecut acolo ziua sâmbetei. 

39. Iar a doua zi au venit cei ce 
erau cu Iuda, precum s'a fost rân- 
duit, ca să ridice trupurile celor o- 
morîţi, şi să le aşeze cu rudeniile 
în părinteşlile mormânturi. 

40. Şi a aflat supt hainele fiecă- 
ruia din cei morţi lucruri sfinjife 
idolilor Iamniei, de care opreâ legea 
pre ludei, şi tuturor vădit lucru a 
îost, cum că pentru această pricină 
au căzut aceştia. 

41. Şi foţi binecuvântând pre Ju- 
decătorul cel drept, pre Domnul, cel 
ce arată cele ascunse. 

42. Şi întorcându-se la rugăciuni, 
s'au rugat pentru păcatul ce s'a fă- 
cut, ca de fot să se şteargă. Iar vi- 
teazul Iuda a îndemnat mulţimea ca , 
să se' păzească pre sine fără de pă- 
cat, văzând cu ochii cele ce s'au fă- 
cut pentru păcatul celor ce mai na- 
inte au căzut. 

43. Şi făcând gătire după numă- 
rul bărbaţilor, două mii de drahme 
de argint a trimis în Ierusalim, să 
aducă jertfă pentru păcat, foarte bine 
şi cuvios socotind de învierea mor- 
ţilor. ^ 

44. Că de n'ar fi avut nădejde cum 
că vor învieâ cei ce mai înainte 
au fost căzut, deşert şi de râs lu- 
cru ar fi a se rugâ pentru cei morţi. 

45. Şi a văzut cum că celor ce cu 
bună cucernicie au adormit, foarte 
bun dar le este pus. 

46. Drept aceea, sfânt şi cucernic 
gând a fost, că a făcut curăţenie 
pentru cei morţi, ca să se slobo- 
zească de păcat. 

40. R 2 „Lege 7, 25. 



CA P- 13. 

Despre moartea lui Menelau şi despre 
pacea lui Antioh cu Iuda. 

In anul o sută patruzeci şi nouă 
au înţeles cei ce erau cu Iuda, cum 
că vine Aniioh Evpator cu mulţime 
asupra Iudeii. 

2. Şi împreună cu el Lisie epi- 
tropul, care erâ mai mare peste trebi, 
fiecare având oştire elinească pe- 
destraşi o sută şi zece mii, şi că- 
lăreţi cinci mii şi trei sute, şi ele- 
fanţi douăzeci şi doi, şi care pur- 
tătoare de seceri trei sute. 

3. Şi s'a amestecat cu ei şi Me- 
nelau, şi cu multă înşelăciune în- 
demnă pre Antioh, nu de mântuirea 
patriei gândind, ci nădăjduind că'l 
va pune căpetenie. 

4. Ci împăratul împăraţilor a în- 
fărîtat mâniea lui Antioh asupra ce- 
lui păcătos, şi arătând Lisie cum 
că acesta este pricina tuturor ră- 
utăţilor, a poruncit precum este o- 
biceiul într'acel' loc, să'l piarză du- 
cându'l în Veria. 

5. Şi erâ în locul acela un turn 
de cincizeci de coţi de înalt plin de 
cenuşe, şi acesta aveâ o unealtă 
cu meşteşug făcută de se plecâ în 
toate părţile şi alunecă în cenuşe. 

6. Aicea se aruncau toţi cei ce e- 
rau furi de cele sfinte, sau şi cu 
alte răutăţi mari vinovaţi. 

7. Cu această moarte s'a întâm- 
plat a muri cel fărădelege Menelau, 
nici îngropăciune aflând. 

8. Foarte cil dreptate, fiindcă multe 
păcate făcuse asupra jertfelnicului, 
a căruia focul şi cenuşa erau cu- 
rate, în cenuşe a luat moarte. 

9. Iar împăratul cu gândurile prea 
varvar veneâ, ca mai rele să iacă 
Iudeilor, decât în zilele tatălui său 
s'au făcut. 

10. Şi înţelegând Iuda acestea, a 
poruncit poporului, ziua şi noaptea 



A MACAVEILOR 13—14 



1319 



să se roage Domnului, ca precum 
de alfe ori, aşâ şi acum să ajute. 

11. Celor ce de lege şi de patrie 
şi de sfânta Biserică vor să se lip- 
sească, şi pre poporul, care alunei 
puţin a răsuflat, să nu'i lase să îie 
supus neamurilor celor hulitoare. 

12. Şi toţi împreună îăcând acea- 
sta, şi rugând pre milostivul Dum- 
nezeu cu plângere şi cu ajunuri şi 
cu cădere pre faţa sa în frei zile 
neîncetat, î-a mângâiat pre ei luda, 
şi le-a poruncit să se gătească. 

13. Iar luda împreună cu cei mai 
bătrâni s'a sfătuit, ca mai 'nainte 
de ce va intra oştirea împăratului 
în Iudeia, şi vor birui cetatea, să 
le iasă înainte, şi cu ajutorul Dom- 
nului să aleagă lucrul. 

14. Deci dându-se purtării de gri- 
je celui ce au făcut lumea, şi îndem- 
nând pre cei ce erau cu el ca băr- 
băteşte să se nevoiască până la 
moarte pentru legi, pentru Biserică, 
pentru cetate, pentru patrie şi pen- 
tru politie, şi a pus tabăra împre- 
jurul Modinuîui. 

15. Şi dând la ai săi semnalul: 
biruinţa lui Dumnezeu, cu voinici 
prea buni aleşi a lovit noaptea ta- 
băra asupra curţii împărăteşti, şi a 
omorît ca la vreo patru mii de băr- 
baţi, şi pre cel ce era mai mare 
presle elefanţi cu toţi ai săi. 

16. Mai pre urmă după ce a um- 
plut tabăra de frică şi de turburare, 
s'a întors cu bine. 

17. Iar aceasta s'a făcut când se 
lumină de ziuă, ajutându'i lui aco- 
perirea Domnului. 

18. Iar împăratul îndată cum a 
gustat îndrăznirea Iudeilor, cu me- 
şteşug a ispitit locurile. 

19. Şi apropiindu-se asupra Vef- 
suriei, care erâ pază tare a Iudei- 
lor, se biruiâ, se bătea şi scădea. 

20. Iar luda celor dinlăuntru le 
trimiteâ cele de lipsă. 



21. Iar oarecare Rodocos din ta- 
băra Iudeilor a spus vrăjmaşilor 
tainele, şi cercându-se s'a prins şi 
s'a închis. 

22. Iar împăratul a doua oară a 
avut cuvânt cu cei ce erau în Vef- 
sura, şi dreapta dându-le s'a dus, 
şi s'a lovit cu cei ce erau cu Iuda, 
şi a fost biruit. 

23. Deci înţelegând cum că s'ar 
fî sculat asupră'i la Aniiohia, Fiiip, 
pre care îl lăsase mai mare preste 
lucruri, s'a turburat, şi rugându-se 
de Iudei s'a supus lor, şi a jurat 
pre toate cele drepte, şi împăcân- 
du-se a adus jertfă, şi a cinstit Bi- 
serica, şi locul l-a miluit. 

24. Şi pre Macaveiu i-a îmbrăţi- 
şat, şi l-a lăsal mai mare dela Pto- 
îomaida până la domnia Gherine- 
nilor. 

25. Şi de acolo a venit la Pfolo- 
maida, iar Ptoîomaidenilor greu le 
părea pentru tocmelele împăciuirii 
aceea, mâniindu-se, ca nu cumva 
să strice Iudeii legătura. 

26. Atunci a intrat în divan Lisie, 
şi a spus lot lucrul, şi i-a aşezat 
şi i-a potolit şi i-a făcut cu voie 
bună, după aceea s'a întors la An- 
tiohia; aşâ a fost purcederea şi în- 
toarcerea împăratului. 

CAP. 14. 

Necredinţa lui Nicanor\ ascunderea lui 
Iuda şi moartea vitejască a lui Razia, 

Iar după trecere de trei ani a în- 
ţeles Iuda şi cei ce erau cu el, 
cum că Dimitrie al lui Seleuc tre- 
când prin vadul Tripoliei, a venit 
cu mulţime tare şi cu corăbii. 

2. Şi a cuprins ţări, omorînd pre 
Antioh şi pre Lisie epitropul lui. 

3. Iar oarecare Alchim, care fu- 
sese Arhiereu, şi de bună voie se 
spurcase în vremile amestecăturii, 
socotind că n;ci într'un chip nu este 



1320 



lui mântuire, nici mai mult intrare 
la sfântul jertfelnic, 

4. A venit îa împăratul Dimiirie 
în anul o sută cincizeci şi unul, a- 
ducându'i lui coroană de aur şi li- 
nie, şi afară de acestea şi flori, care 
se păreau a fi ale Bisericii, şi în ziua 
aceea a avut linişte. 

5. Şi aflând vreme bună nebuniei 
sale, chemându'l Dimttrie îa sfat, şi 
întrebându'î, cu ce voie şi sfat se 
află Evreii? 

6. El la acestea a răspuns : Evre- 
ilor, carii se chiamă Asidei, pre carii 
îi povăfueşte Iuda Macaveiu, le pîacc 
a aveâ răsboiu, şi se înperechiază, 
şi nu lasă să aibă împărăţia pace 

7. Pentru aceea şi eu lipsit de 
mărirea cea părintească, adică de 
Arhierie, am venit acum aici. 

S. Intâiu: foarte bine gândind de 
cele ce se cuvin împăratului, iar a 
doua pentru binele cetăţenilor mei 
socotind, căci cu răutatea celor ce 
mai'nainte i-am zis, tot neamul no- 
stru mult se asupreşte. 

9. Deci fiecare dintr'acesfea cu- 
noscându-le tu o împărate, fie'ji milă 
de ţară şi de neamul nostru cei ce 
primprejur stă, şi'l ajută pentru iu- 
birea de oameni, care ai către foţi. 

10. Că până va îî luda, nu. este 
cu putinţă să fie lucrurile în pace. 

11. Şi după ce a zis el unele ca 
acestea, îndată ceilalţi prietini a- 
vând vrăjmăşie asupra lui Iuda, mai 
mult au ajâ|at pe Dimitrie. 

12. Deci Dimitrie îndată chemând 
pre Nicanor, care eră mai mare pre- 
ste eleîan(i, şi îăcându'l povă|uitor 
preste Iudeia, l-a trimis acolo. 

13. Dându'i porunci, ca şi preluda 
să'I omoare, şi pre cei ce sunt cu 
el să'i risipească, şi să puie pre Al- 
chim Arhiereu Bisericii cei prea 
mari. 

14. Iar neamurile» care din ludeia 
fugise de Iuda, ca humele se ame- 



stecau cu Nicanor, nenorocirile şi 
primejdiile iudeilor ale sale noro- 
ciri părându-îe a îî. 

15. iar auzind de venirea Iui Ni- 
canor şi de adunarea neamurilor, 
presărându-se cu pământ, s'a rugat 
celui ce până în veac au întemeiat 
pre poporul său, şi cel cc pururea 
arătat au apărat partea sa. 

16. Si poruncind povâţtiilorul, în- 
dată a purces de acolo, şi s'au lo- 
vit cu ei îa satul Dessau. 

17. Iar SiiTion Sratele lui Iuda s'a 
fost lovit cu Nicanor, dar s'a spe- 
riat de venirea cea fără de veste a 
vrăjmaşilor. 

18. Insă Nicanor auzind vitejia 
celor ce erau cu îuda, şi bărbăţien. 
care aveâ în bătăile cela pentru pa- 
trie, s'a temut să se ispitească prin 
vărsare de sânge. 

19. Pentru aceea a trimis prenPo- 
sidonie şi pre Teodot şî pre Mafa- 
tia ca să deâ şi să primească drep- 
tele. 

20. Şi mult sfat fă când u-ss pentru 
acestea, şi povăţuitorul poporului 
vorbind cu mulţimea, toţi împreună 
au voit ca să facă pace. 

21. Şi au rânduit zi, întru care de 
osebi să vie la m loc, şi viind 
dela fiecare trimişi, '.multe scaune 
li s'au pus. 

22. Iar îuda rânduise oameni ar- 
maţi gata în locuri de treabă, ca 
nu cumva vrăjmaşii fără de veste 
sa facă vre un lucru rău, şi vorba 
cea de obşte ce s'a căzut, a făcut. 

23. Iar Nicanor rămâind la Ieru- 
salim, nici un lucru fără de caic n'a 
făcut, şi gloatele cele ce se adunase 
ca turmele, le- a slobozit. 

24. Şi aveâ pre Iuda pururea îna- 
intea ochilor, din inimă iubindu'l, 

25. Şi l-a rugat să se însoare şi 
să nască fii, şi s'a însurat şi a trăit 
în linişte vieaţă de obşte. 

26. Iar Alchim văzând dragostea 



A MACA VEILOR 14 



1321 



ior, care aveâ unul către altul, şi 
pacea, a venit la Dimifrie şl a zis: 
cum ca Nicanor lucruri împrotiv- 
nicc împăratului gândeţfe, că pre 
luda vrăjmaşul împărăţiei l a ales 
să fie în locul lui după dânsul, 

27. Izr împăratul umpiându-se de 
mânie şi înfărâtându-se de pâri, vrăj- 
măşeşte a scris lui NiCtnîor, zicând: 
cum cS greu este Iui a sufcrî legă- 
tura, şi îi porunceşîc ca pre Maca- 
veiu curând să'l trimită' legal la An- 
iiohia. 

28. Şi sosind acestea la Nicanor, 
s'a mâhnit, şi cu greu îi era a strica 
legătura cea făcută, ndăcându'i nici 
cf sirembătale bărbatul acesta. 

29. Ci fiindcă împioirva împăra- 
tului nu se putea putie, cercă pri- 
lej, cu meşteşug aceasta să se să- 
vârşascS, 

30. Iar Macaveiu vSzând pre Nica- 
nor mm aspru răspunzându'i lui, şi 
petrecerea cea obişnuită mai săl- 
batică gvându-o, a socotit, cum că 
nu este spre bine asprirea aceasia, 
şi strângând nu puţini dinir'ai săi, 
s'a ascuns de. Nicnnor. 

31. Deci cunoscând el, că bărba- 
tul ca un viteaz a cunoscut vicle- 
şugul, s'a dus fa marea si dania 
Biserică, când aduceau preoţii jert- 
fele cele cuvioase, şi a poruncit să'î 
deâ pre bărbatul acesta. 

32. Iar ei s'au .jurai, zicând: că 
pre cel ce'i caută, nu şiiu unde este; 
înfinzând dreapta spre -Biserică. 

33. Iar el acestea au jurat : de 
nu'mi veţi dâ mie legat preluda, a- 
ceastă casă a lui Dumnezeu câmp 
o voîu îace, şi jertfelnicul îl voiu 
săpa, şi aici voiu face lui Dionisie 
Biserică vestită. 

34. Şi dupfv ce a zis acestea, s'a 
dus, iar.preojii înh'nzând mâinile că- 
tre cer, chemau pre apărătorul cel 
deapururea al neamului nostru, zi- 
când acestea: 



35. Tu Doamne cel ce de nimic 
n'ai lipsă, bine ai voit să se facă 
Biserică lăcaşului tău întru noi. 

36. Şi acum sfinte a toată sfinţe- 
niea Doamne, păzeşte până în veac 
nespurcată Casa aceasia, care de 
curând s'a curăţit, şi astupă toată 
gura nedreaptă. 

37. Iar oarecare anume Razis din 
bătrânii lerusaiirnneniior, care era 
bărbat iubitor de cetate şi cu nume 
bun, cât pentru bunăvoinţă ce a- 
veâ, părinte Evreilor se chemă. 

38. Pentrucă în vremile cele mai 
dinainte ale neamesfecări! erâ pur- 
tând judecata Evreilor, şi trupul şi 
sufletul pentru evreime şi'l pusese 
cu foaia* nevoitija. 

39. Deci vrând Nicanor să arate 
ura sa, care avea c8tre Evrei, a tri- 

* rnis mai mulţi decât cinci sule, să'l 
prinză. 

40. Că socoieâ cum că de va prin- 
de pre aceia, foarte mare nevoe va 
face Evreilor. 

41. Şi mulţimea vrând ca să ia 
turnul, bătea în uşi si poruncea să 
aducă foc să aprinză uşile, şi când 
erâ mai prins,' el singur pre -sine 
s'a junghiat cu sabiea. * 

42. Vrând mai bine să moară cu 
cinste, decât păgânilor să >s.e su- 
pue, şi împrotiva cinstei sale sS 
paţă ocări nevrednice. 

43. Ci pentru grabă nu s'a Reme- 
rtî bine a se junghiă, şi mulţimea 
năvălind pre use înlăuniru, iar el 
alergând pre zid, vitejeşte s'a arun- 
cat pre sine ia mulţime bărbăteşte. 

44. Iar mulţimea de jos curând 
dându-se înapoi, ca să facă loc că- 
derii lui, a căzut tocmai pre foaie. 

45. Şi fiind încă viu şi înfierbân- 
tat, s'a sculat cu mâinile, iar sân- 
gele din e! curgea ca şipofeie, şi 
greu rănindu-se, a alergat trecând 
printre mulţime. 

48, Şi stând pre o piatră despi- 



1322 



CARTEA A DOUA 



cală după ce i-a curs fol sângele, 
şi-a scos matele, şi prinzându-le cu 
amândouă mâinile, le-a aruncai spre 
mulţime, şi rugându-se celui ce stă- 
pâneşte presle vieaţă şi preste duh, 
ca acestea iarăş să i le deâ, în- 
lr'acesl chip s'a mutai. 

CAP. 15. 

luda pierde pre Nicanor şi mulţime 
din oştirea lui, şi porunceşte sa taie 
capul şi mâinile lui Nicanor celui mort, 
şi să le spânzure in Ierusalim spre 
pomenirea puterii cei Dumitezeeşti. 

Iar Nicanor înţelegând, cum că cei 
ce erau cu Iuda suni în locurile 
cele dimprejurul Samariei, a făcui 
sîal, ca în ziua cea de odihnă, fără 
de nici o frică să deâ răsboiu asu- 
pra lor. 

2. Iar Evreii, cari de nevoie mer- * 
geau cu el, ziceau: nicidecum aşâ 
sălbăticeşte şi varvariceşte să'i 
pierzi, ci cinsteşte ziua aceea, pre 
care mai 'nainle o au sfinţit şi o au 
cinstit cel ce vede toate. 

3. Iar de trei ori spurcatul acela 
păgân, a întrebat: au este în cer pu- 
ternic, carele să fî poruncii a seţi- 
neâ ziua sâmbelelor? 

4. Şi ei răspunzând, au zis: Dom- 
nul cei viu acela este puternicul cel 
din cer, carele au poruncii să nu 
lucrezi în ziua a şaptea. 

5. Iar celall a zis: şi eu sunt pu- 
ternic pre pământ, care poruncesc 
a lua arme şi a plini lucrurile înv 
pârâtului, însă n'a dobândit ca să'şi 
poală pHnî răul său sfal. 

6. Deci Nicanor cu toată sume- 
tia înălţându-se, socotea să facă bi- 
ruinţă de obşte asupra lui luda. 

7. Iar Macaveiu neîncetat cu toată 
nădejdea credeâ că va aveâ ajutor 
deia Domnul. 

8. Şi îndemna pre cei ce erau cu 
sine să nu se sperie de venirea nea- 
murilor, ci aducându'şi aminte de 



cele mai dinainte ajuloare, care s'a 
făcut lor din cer, şi acum să aştepte 
dela cel Alolputernic biruinţă şi a- 
jutor. 

9. Şi'i mângâiâ pre ei din lege şi 
din proroci, aducându-le aminte de 
râsboaiele, care mai 'nainle le-a fost 
făcut, mai cu osârdie pre ei i-a îm- 
bărbătat. 

10. Şi aşâ mtărâtându'i pre ei cu 
mânie, împreună îe-a arătat, cum că 
neamurile n'au ţinut legătura, şi au 
călcat jurămânlul. 

11. Şi pre fiecare dintr'înşii nu 
atâta cu scuturi şi cu arme îi în- 
tărea, cât cu cuvinte foarte bune îi 
îndemnă, spuindu-le vis vrednic de 
credinţă, prin care pre toţi i-a ve- 
selit. 

12. Iar vederea visului înlr'acest 
chip era: cum că Onia, cel ce fu- 
sese Arhiereu, om bun, cuvios, cu- 
cernic la fa(ă şi cu obiceiuri bune, 
şi la vorbă cuvios, care din prun- 
cie s'a fost nevoit întru ţoale lucru- 
rile faptei bune, acesta cu mâinile 
întinse se rugă pentru ţoală aduna- 
rea Evreilor. 

13. După aceasta s'a arătat un 
bărbat cu cărunleţe şi cu mărire mi- 
nunat, şi prea cuvioasă mărire erâ 
împrejurul lui. 

14. Şi cum că a răspuns Onia 
şi a zis: acesta este iubitorul de 
fraţi prorocul lui Dumnezeu leremia, 
care mult se roagă pentru popor 
şi pentru sfânta cetate. 

15. Şi cum că leremia a întins 
dreapta şi a dat lui Iuda sabie de 
aur, şi dând i-a zis acestea: 

16. lâ această sfântă sabie, care 
este dar deia Dumnezeu, prin care 
vei surpă pre vrăjmaşi. 

17. Deci mângâindu-se cu aceste 
cuvinte foarte bune ale lui Iuda, care 
inimile voinicilor şi spre vîrtute le 
putea aprinde şi a ie îmbărbătâ, Ja 
socotit să nu tăbărască, ci vitejeşte 



A MACAVEILOR 15 



1323 



să năvălească şi bărbăteşte să se 
apuce şi să se bafă, ca să se a- 
leagă lucrul; pentrucă şi cetatea şi 
sh'nfele şi Biserica stă în primejdie. 

18. Iar de muieri şi de prunci şi 
de fraţi şi de rudenii mai puţină 
grije aveâ; iar frica cea mai mare 
şi cea mai dintâiu era lor, pentru 
sfinţita Biserică. 

19. Insă cei ce erau în cetate, foarte 
îngrijiţi erau şiiurburafl pentru cei 
ce erau să deâ răsboiu. 

20. Şi toţi acum aşteptau jude- 
cata ce va să fie, şi după ce s'au 
apropiat vrăjmaşii şi oştirea s'a 
rânduit, şi elefanţii în loc bun s'au 
aşezat şi căiărimea în cornuri s'a 
pus. 

21. Iar Macaveiu văzând venirea 
mulţimei şi gâlirea armelor cea de 
multe feluri şi sălbăticirea hiare- 
îor, a întins mâinile spre cer şi s'a 
rugat Domnului şi păzitorului celui 
ce face minuni, cunoscând că nu 
în arme este biruinţa, ci precum el 
însuş judecă, dă celor vrednici bi- 
ruinţă. 

22. Şi rugândtvse, aşa a zis: tu 
Doamne ai trimis pre îngerul tău 
în zilele tui Ezechia împăratului Iu- 
deii, şi a ucis din tabăra lui Sena- 
hirim Ia o sulă şi optzeci şi cinci 
de mii. 

23. Şi acum Stăpânitoruîe a! ce- 
rurilor, trimite înger bun înaintea 
noastră, care să fie spre frică şi 
spre cutremur. 

24. Ca de mărirea braţului tău să 
se înfricoşeze cei ce cu hulă vin 
asupra sfântului tău popor, şi ace- 
stea zicând, a încetat. 

25. Iar Nicanor şi cei ce erau cu 
el, cu trâmbiţe şi cu cântece veneau. 

26. Iar Iuda şi cei ce erau cu el, 
cu chemare şi cu rugăciuni au dat 
răsboiu cu vrăjmaşii. 

27. Şi cu mâinile oştindu-se, iar 
cu inimile rugându-se către Dum- 



nezeu, au aşternut nu mai puţin de 
cât treizeci şi cinci de mii, toarte 
veselindu-se de această măreaţă a- 
râlare a lui Dumnezeu. 

28. Iar încetând dela răsboiu şi 
cu bucurie întorcându-se, au cuno- 
scut cum că Nicanor cu toate ar- 
mele sale a căzut. 

29. Şi făcându-se strigare şi lur- 
burare.bine au cuvântat pre cel pu- 
ternic cu glas părintesc. 

30. Şi a poruncit luda cel ce în 
tot chipul era gala şi cu trupul şi 
cu suttetul a murî pentru cetăţeni, 
şi cu vârsta sa a păzit bunăvoinţa 
către cei de o lege, ca să taie ca- 
pul lui Nicanor, şi mâna cu umă- 
rul să le aducă în Ierusalim. 

31. Şi după ce a sosit acolo şi 
chemând pre cei de o lege cu sine, 
şi pre preoţi înaintea jertfelnicului 
puindu'i, a chemat pre cei ce erau 
în ectăţue. 

32. Şl îe-a arătat capul spurcatu- 
lui Nicanor şi mâna celui rău hu- 
litor, care cu sumeţie o a fost în- 
tins asupra Casei cei sfinle a Atot- 
puternicului. 

33. Şi limba răului credincios Ni- 
canor a poruncit să o taie şi să o 
facă bucăţi mărunte, şi să o deâ pa- 
sărilor; iar cele de răsplătirea nebu- 
niei în preajma Bisericei, să le spân- 
zure. 

34. Şi toţi căutând la cer, au bine 
cuvântat pre Domnul Dumnezeu, zi- 
când: bine este cuvântat cel ce au 
păzit locul seu nespurcat. 

35. Şi capul lui Nicanor l-a spân- 
zurat la cetăţue, ca să'l vază toţi, 
şi să cunoască cum că este ade- 
vărat semn al ajutorului Iui Dum- 
nezeu. 

36. Şi au aşezat toţi cu poruncă 
deobşte, ca nicidecum să nu lase 
neînsemnată ziua aceasta; 

37. Ci serbarea ei să fie în ziua 
a treisprezecea a lunci a douăspre- 



1324 



CARTEA A TREIA 



zece, care sirieneşte se zice-Adar, 
cu o zi mai 'nainle dt ziua lui Mar- 
doheu. 

38. Deci cele 02 au fost pentru 
Nisanor, aşa s'au întâmplat, şi din 
vremile acelea au stăpânit Evreii ce- 
tatea, iar eu aici voiu face sfârşit 
cuvântului. 

39. Şi de este bine întocmit şi 
cum se cuvine, aceasta şi eu am 



vrut; iar de este prosteşte şi de mi- 
jloc, aceasta de ajuns îmi este mie. 

40. Că precum lot vin singur a 
beâ, sau iot apă, împrotivnic lucru 
este; ci în ce. chip vinul amestecat 
cu apă este dulce şi desîătează, aşâ 
şi aşezarea cuvântului cu întocmi- 
rea sa veseleşte urechile celor ce 
citesc, iar aici să lie sfârşitul. 



CARTEA A TREIA A MACAVEILOR 



CAP. 1. 

Ptolomeu Filopator vrea să năvălească 
în Sfânta Sfintelor, şi mare furburare 
se face în Ierusalim: 

Tar Filopator înţelegând de!a cei 
lce s'au întors, cum că Ântioh a 
luat locurile cele desupt stăpânirea 
sa, a poruncit tuturor puterilor saie, 
pedestraşilor şi călăreţilor să se 
strângă. 

2. Şi luând cu sine pre sora sa 
Arsinoi, a m^rs până ia locurile cele 
despre Rafian, unde erau tăbărîţi 
cei ce erau cu Antioh. 

3. Iar oarecare Teodoî gândind 
să focă viclenie, a luat din armele 
Iui Ptolomeu. care mai 'nainte fu- 
sese încredinţate lui, cele mai tari, 
şi s'a dus noaptea în cortul lui Pto- 
lomeu, ca ei singur să'l omoare pre 
el, şi într'aresî chip să se 'risipea- 
scă răsboiul. 

4. Ci pre "acesta 1-a scos Dositeu 
cel ce se zicea al Tui Drimil, csre 
de neam era Judeu, iar după aceea 
şi-a schimbat legea şi s'a înstrei- 
naf de către dogmele cele părinteşti, 
acesta a făcut să se culce în cor- 
tul lui un necunoscut, căruia i s'a 
întâmplat de a păţit el patima a- 
celuia. 



5. Iar după aceea făcându-se răs- 
bosu tare, şi lucrurile mai tari fiind 
la Antioh, Arsinoi umbla şi rugâ 
pre osiaşi cu jale şi cu lacrămi, cu 
părul despletit, ca şi pre - sine şi 
pre pruncii săi şi pre muierile, sale, 
bărbăleşte să le ajute, făgăduind că 
celor ce vor birul, fiecăruia va dâ 
două mnale de aur. 

6. Şi aşâ s'a întâmplat de mulţi 
vrăjmaşi au pierit în bătaie, şi mulţi 
s'au şi robit. 

7. Iar după ce a biruii viclcşugul 
acela, a socotit să meargă în ce- 
tăţile cele mai de aproaps, ca să 
Ic mângâe, şi după ce a făcut acea- 
sta, şi a împărţit daruri capiştilor, 
a făcut pre cei supuşi ai săi să fie 
cu inimă" bună. - 

8. Iar Iudeii trimiţând Ia el din 
bătrâni me şi dela cei mai de frunte, 
ca să i se închine, şi să'i ducă da- 
ruri; şi să i se bucure de cele ce 
i s'a întâmplat; şi se întâmplară că 
şi el a fost gata ca în cât mai cu- 
rând să meargă la ei. 

9. Şi după ce s'a dus la Ierusalim, 
a jertfit prea marelui Dumnezeu, şi 
a dat daruri, şi din ce era prilej, 
oare ce locului făcând. 

10. Şi viind la loc, şi cu sârgu- 



A MACAVEILOR 1—2 



1325 



inţă şi cu bună cuviinţă minunân- 
du-se şi mirân.du-se de rânduiala 
cea bună a Bisericii, a gândii, să 
se sfătuiască, să intre în Biserică. 

11. Iar ei zicând: cum că nu se 
cade a se face -aceasta, că nu nu- 
mai celor din neamuri nu este slo- 
bod, ci nici luîuror » preoţilor, fără 
numai Arhiereului, care pre foţi po- 
văţuîeşle, ci şi.acestuia odată într'un 
an, iar el nicidecum n'a vruf să 
ascuîle. 

12. Ci măcar de s'a şi cefil înaintea 
iui legea, iot n'a încetat a nu intra, 
zicând,: că trebuie să intre, şi mă- 
car de *ei sunt îips*|l de această 
cinste,, eu nu trebuie să fiu lipsit, 
şl i-a ÎJtîtrebji: penSruce intrând el 
prin toată Biserica, nimeni din cei ce 
arau racolo nu i-a oprit? 

.13. Şi oarecare nsgândind mai'na- 
inte, zice: rău s'a făcut aceasta; iar 
el a zis: când se face aceasta pen- 
tru vre-o pricină, au to! mivoiu in- 
tra -oul Ori vreau ori nu vreau ei. 

14. Iar prtojii cu toate vestmintele 
îmbrăcaţi căzându'i înainte, se rugau 
prea marelui Dumnezeu să ie ajute 
la această nevoie ce li s'a întâm- 
plat, şi să întoarcă pornirea râului 
năvălitor, şi de strigare cu plâns 
umpiând Biserica, iar cei ce erau 
în ceiate turburându-se, au sărit ne- 
ştiind ce se face. 

15. Şi fecioarele cele închise în 
cămări cu cele ce le-au născut s'au 
pornit, şi cu cenuşeşi cu prafpre- 
sărându'şi capetele, de suspinuri şi 
de piânsuri au umplut uliţele. 

16. Şi cele de curând adunate, 
din cămările cele spre întâmpinare 
rânduite, lăsând ruşinea ce li se cu- 
veneâ, degrab au alergat în cetate. 

17. Iar mumele şi doicele lăsând 
pruncii cei de curând născuţi, în- 
coace şi încolo, unele prin case, 
altele prin uliţe fără de opreală se 

1. 11. H 2 Lege 23, 3; Neem. 13, 3 ; Eşire 30, 10. 



; adunau la Biserica cea prea mare. 
j 18. Şi de multe feluri erâ rugâ- 
' ciunea celor ce se adunase despre 

cete ce fără de cuviinţă cerca el să 

facă. 

| 19. Şi împreună cu aceştia, cetă- 
ţenii luând îndrăzneală nu'.lr sufereau* 
să plinească datul lui, care gândea; 
i ci au strigat să se pornească la 
arme, şi bărbâteşte pentru kgea pă- 
j rintească să moară, şi mare gâl- 
I ceavă au îăcut în locul acela. 
I 20. Şi abia preoţii şi bătrânii i-au 
| întors, şi ia aceeaş stare a rugă- 
ciunii erau. 

21. Şi mulţimea ca mai'nainteîn- 
tr'aceasta se afla rugânduse; iar 
bătrânii, carii erau cu împăratul, în 
multe chipuri ispiteau, ca să mute 
gândul lui cei semeţ dela sfatul ce'l 
gândise. 

22. Iar el mai îndrăzneţ făcân- 
du-se, lăsând toate, se gătea să in- 
tre, ca să săvârşească cele cemai'na- 
inte a zis. 

23. Acestea văzând şi cei ce erau 
cu împăratul, s'au întors să se roage 
cu ai noştri celui ce are toată pu- 
terea, ca celor ce erau acoio să le 
ajute, şi să nu treacă cu vederea 
această faptă fărădelege şi semeaţă. 

24. Şi de strigarea cea îndesită 
şi plină de durere a mulţimei, ce se 
adunase, strigare neînchipuită , erâ. 

25. Că se părea că nu numai 
oamefiii, ci şi pereţii şi pământul 
tot răsună, precum toţi moarte a- 
iunci^pofieau, de cât să se spurce 
locul. 

CAP. 2. 

Rugăciunea lui Simon Arhiereul şi a 
j celorlalţi ludei ; pedeapsa lui Ptolomeu 
j şi însănătoşirea. 

Iar Simon Arhiereul înaintea Bi- 
sericii îngenunchind, şi cu cuviinţă 
îniinzându'şi mâinile, aşa s'a rugat: 

23. 2 Paralip. 16, 9; 2 Macab. 9, 5. 



1326 



CARTEA A TRKIA 



— - — . — — _. — .. ..- .1 _j .■ — ... . - _._ 








ce- 
ura, 





î a toată ic 
* singur stăpâ- noastră 



soare, şi viind în 
ne rugăm, vei 



locul acesla să 



niior, atotţiitor, 
ce ne pi>iiprim 



r l 




ru 




iunea 



de ce! necredincios 








şi spurcat, care es 
îndrăzneală şi de putere. 

3. H iu eşli cel ce ai făcui foaie, 
şi loate le stăpâneşti, Domn drept 

| f| cel ce judeci pre cet cc cu su- 

4. tu' 5 X Mm m fr 

cui strâmbătate, între cari şi uriaşi 
erau, carii înlru vilejle şi 
drăzneală nadăjduiau, i ai pierdui a- 
ducând preste ei apă nemăsurată. 

5. Ta pre Sodomerin cei sumeţi 
şi cuprinşi cu vădită şi cu nespusă 
răutate, cu toc şl cu iarbă pucioasă 
î-ai ari, pildă puindu'i celor de pre 



1 1 f 



10. Şi cu adevărat credincios şi 



t 




t 





u 




smerenia 







-i 



izbăvit pre ei de foarte mari nevoi. 

11. lată dar acum împărate sfinte, 
pentru păcatele noastre cele multe 
şi mari ne asuprim, şi suntem su- 





» V 



â 





I 






care ore poporul tău cel slânt pre j poporul tău Israii 



12. Şi într'aceijstă cădere a noa- 
stră, îndrăzneţul şi spurcatul acesta 
se nevoeste ca să ocărască locul 
cel sfânt, care pre pământul acesta 
l-ai |fcp numelui tău celui mărit. 
3. Că lăcaşul tău este cerul ce- 
la care oamenii nu se pot 
apropia ; iar de vreme ce bine ai 
voii ca să aşezi mărirea ia întru 

ai 








1 1 vl 




iii* 




munci ispitindu'l ai ililil puterea (a 

7. Şi uupâ aceasta ai arătat , 
tei ea t* cea mgre, când cu care şi 
cu mulţime dc gloate gonind el pre 
popor, l-d? înnecat în fundul mării; 
iar pre cei ce au crezul înlru tine, 
cel ce stăpâneşti preste toată făp- 
tura, înfrfeCji fcd Irecut, cari cimos- 

mâinilor tale, le-an lăudai 
pre tine cel Atotjiitor. 

3. Tu împărate cel ce ai zidit a- 
cest pământ nemărginit şi ne 
surat, aies-ai cetatea aceasta, şi ai 
sfinţit locul acesta spre numele *âu, 
cel ce de nimic lipsă nu ai, şi 1 m 
mărit cu arătare luminată, înfărin- 
duT pre el spre slava marelui şi 
prea cinstitului l?y nume. 






i 



I 



face izbândă asupra noa 

aceştia, 

cei spurcaţi ne pedepsî pre noi, ca 
să nu se laude cei fărădelege Intru 
inSnica îor, nici să se veselească 
înlru trufia limbii lor, zicând: noi 
am călcat Casa sfinţeniei, cum se 
c^lcă casele urâciunilor. 




li * 





\ 



sipeşte greşaleie noastre, şi araiă 
mila ta în ceasul acesta, degrab să 
ne întâmpine pre noi îndurările tale, 
şi pune tonii în gura celor ce au 
căzut ş| s'au zdrobit cu sufletele, 
-ne nouă pace. 





i 



16. iar alotvă; 
cel decât toate mai 
1 








găduil, cum că ori când .iMlându-ne 
noi dela tine, ne v^ cuprinde str?n- 



\<ZZVZ Î9 t 24. 



2. #i 

7. Eşire 14, 2S, 

(V H 2 Leg*? 12, U. 3 Jmpft* 8, 3 



ciune, pre semeţul şi îndrăzneţul a- 
cela irufaş, foarte l-au bătut. 

17. încoace şi Mco'o d^lindu'l 
pre el cum se clăteşte trestia de 
vânt, încât zăceâ pre pământ nepu- 

e nimic, şi 





A MACAVEILOR 2-3 



rile slăbănogife, încât nici a grăi 
nu puleâ, cu dreaptă judecată îiind 
certat. 

18. Deci prietenii şi păzitorii tru- 
pului lui văzând acea iute bălae, 
care l-a apucat pre c!, temându-se 
ca să nu se lipsească şl de vicaţă, 
degrab 1-jau scos afară pre el spăi- 
mânfafi de nespusă frică. 

Î9. Iar după câlăvâ vreme trezin- 
du-se, nicidecum nu s'a pocăit după 
acea bătae, ci cuvinte amare şi în- 
grozitoare grăind, s'a dus. 

20. Şi sosind la Eghipet, şi adăo- 
gând răutăţile cu ajutorul tovarăşi- 
lor celor osebiţi de toată dreptatea, 
pre cari mai'nainte i-arn arătat, 

21. Nu numai cu acele nenumă- 
rate spurcăciuni s'au îndestulat, ci 
şi îa atâta îndrăznire a venit, cât 
în toate locurile punea blestemuri 
asupra poporului, şi muiti din prie- 
tini căutând ia punerea înainte a 
împăratului, şt ei urmau voea lui. 

22. Că pusese întru sine împă- 
ratul, ca asupra neamului să dea 
hulă, şi ridicând la turnul cel de 
lângă curte stâlp, a săpat pre dân- 
sul scrisoare. 

23. Ca nici unul din cei ce nu 
jertfesc să nu intre în capişfele lor, 
ci loji Iudeii să fie scrişi îa popor 
şi să fie de slujbă; iar cei ce ar 
răspunde împrotivă, cu sila luându'i 
să'i omoare. 

24. Iar pre cei ce se scriu, să'i 
însemneze şi cu foc, cu semnul îui 
Dionisie tipărindu-k pre trup frunză 
de ederă, pre carii i-a şi osebit în 
cea mai dinainte mărginită slobo- 
zenie. 

25. Insă ca să nu se vază cum 
că tuturor vrăjmăşueşte, a scris de 
desupt: că de vor vrea unii dintre 
ei să petreacă între cei ce sunt aleşi 
spre slujbele jertfelor, aceştia întoc- 
mai cu Alexandrenii să fie cetăţeni. 

26. Deci unii din cetate urînd rân- 



duelele bunei credinţe ale cetăţii, 
lesne s'au dat pre sine, ca şi cum 
mare cinste ar dobândi petrecerea 
ce vor avea cu împăratul. 

27. Iar cei mai mul|i cu vitejesc 
suflet întărindu-se, nu s'au despăr- 
ţit de buna credinfă, ci cu bani ră- 
scumpărându'şi vieaja, fără de frică 
se nevoiau a scăpâ dela înscriere, 
bună nădejde având, că le va veni 
apărare. 

28. Şi de cei ce se depărtau dela 
ei, se scârbeau, şi ca pre nişte vrăj- 
maşi neamului său îi judecă, şi îi 
lipsea de petrecerea cea de obşte 
şi de ajutor. 

CAP. 3. 

Porunca împăratului Ptolomeu Filo- 
pator pre toţi Iudeii cu muierile şi 
cu pruncii să'i ducă la el legaţi să'i 
piarză, şi toate ale Ier să se jefuiască. 

Acestea înjeiegându-lc păgânul, 
atât s'a mânieat, încât nu numai 
pre cei ce lăcuiau în Alexandria s'a 
înfuriat, ci şi celor din |ară mai cu 
greu se împroiiveâ, şi a poruncit 
ca degrab să'i strângă pre loji în- 
tr'un loc, şi cu foarte rea moarte 
să'i omoare. 

2. Şi acestea găîindu-se, veste rea 
asupra neamului s'a vestit la oa- 
menii cei poftitori de rău, cărora li 
se dâ prilej a'şi împlini voea, ca şi 
cum i-ar opri pre ei dela legile sale. 

3. Iar Iudeii fără de nici o îndă- 
rătnicire păzeau buna voin{ă şi cre- 
dinţa către împăraţi, ci pentrucă 
cinsteau pre Dumnezeu, şi cu legea 
lui se cârmuiau, osebiri făceau asu- 
pra lor, şi surpări, pentru care pri- 
cină unora urâţi se păreau, şi cu fap- 
tele cele bune ale lucrurilor celor 
drepte împodobindu'şi petrecerea 
lor, tuturor oamenilor plăcuţi erau. 

4. Deci, viea{a cea bună a nea- 
mului, care la toţi era vestită, acei 
streini de neam nici într'un chip nu 



1828 CARTEA 



o au socotit; iar osebirea închină- 
ciunii şi a mâncărilor o vesteau, -zi* 
când: cum că nici de împăratul, 
nici de puteri -ascultă oamenii ace- 
ştia, ci sunt răi la Inimă, şi foarte 
împrofivitori lucrurilor, şi mare de- 
făimare au aţâţat, 

5. Iar Elinii cei din cetate cu ni- 
mica nedreptăţiţi, văzând acea gâi- 
ceavă neaşteptată şi năvălire îără 
de veste asupra oamenilor acestora, 
şi alergături împreună neostenite 
făcâhdti'Se a Se ajuta nu puteau, că 
era porunca tirănească. 

6. Gi se rugau şi cu greu sufereau 
gândind, că se vor schimba acestea, 
pentrucă nu va îî aşa necercată o 
adunare ca aceasta, nimic greşind. 

7. Iar unii vecini şi prietini şi cari 
aveau neguţătorie cu ei, pre ascuns 
grăiau cu unii, făgăduindu Ie ca le 
vor H credincioşi, şi cu toţi dim- 
preună îi vor apăra şi bucuros vor 
yeni să le ajute. 

8. Iar el pentru norocirea cea de 
acum sumetinda-se, şi necăutând ia 
puterea prea marelui Dumnezeu, ci 
gândind că pururea într'aceiaş. sîat 
va rămânea, scris-a asupra Jgr car- 
tea aceasta: 

9. împăratul Ptoîomeu Fiîopator, 
povăţuitoruiui de oştire, şi oslaşilor 
qelor ce sunt în Eghipet şi ori în ce 
loc, bucurie şi sănătate şi eu încă 
sunj,. sănătos, şi lucrurile noastre. 

10. După ce oştirea noastră cea 
trimisă în Asia, de care ştiţi şi voi, 
cu ajutorul dumnezeilor, şi cu vite- 
jia noastră după cuvinte foarte bun 
sfârşit a avut; drept aceea am so- 
coti!, ca nu cu sila aromelor, ci eu 
blânde(e şi cu smultă iubire de oa- 
meni să aplecăm neamurile cele ce 
lăcuesc în Kilo-Siria şi în pinichia, 
şi bine să Ie fac cu bucurie. 

îl. Şi copiştilor celor 'de' prin 
cetăţi împărţi odu-le venituri multe, 
mers-am şi la Ierusalim, suindu-ne 



A TREIA 



să cinstim Biserica celor necredin- 
cioşi, carii niciodată nu încetează 
de!a nebunie. 

12. Iar ei cu cuvântul primind a 
noastră venire, însă cu iucrui vicle- 
neşte, vrând . noi să inirăm în Bise- 
rica lor, şi cu cuvioase şi frumoase 
daruri să o cinstim, ei surneţindu-se 
ca şi mai de demult, ns-au oprit a 
intiâ rămâind de cinstea noastră. 

13. Şi n'au simţit puterea noastră 
pentru iubirea de oameni«,€are avem 
către toţi oamenii, ci gândul lor cel 
rău, care îl au asupra noastră a- 
evea l-au arătat, ca cei ce numai ei 
singuri dintre neamuri se împroti- 
vesc împăraţilor şi 'ăcstoriioo săi 
de bine, şi nimic ce este adevărat nu 
vor să suîere. - , „ 

14. Şi noi lăsând după nebunia 
lor, şi cu biruinţă întorcându-ne la 
Eghipet, către toate neamurile aot 
arătat iubire de oameni, precum se 
cădea am făcut. 

15. Şi pentru acestea spre cei ce 
sunt de un neam cu ei nimănui yrăj-i 
măşie n'am ţinut, şi pentru ajutorul* 
şi pentru cele ce le-am fost încre- 
zut lor cu adevăr, cele dela în-espuf, 
mii de lucruri îndrăznind a le schim- 
ba, am vrut, şi politiei. Âleesandre- 
nilor pre ei să' i învrednicim,, şi păr- 
taşi preoţilor ceior d£a pururea săli 
facem. - - s 

16. Iar ei împrotivirea luând, şi 
cu răutatea cea dîfnptetană cu ei 
născută, lepădând binele şi pururea 
la răii abătându-se, nu mimai s'au 
întors de către cea nepreţuită poli- 
tie, ci încâ^ şi de mi puţini, cari 
dintre dânşii se află spre noi cu bună 
voinţă, se scârbesc: -şi rcii cuvântul 
şi cu, tăcere, .pururea având prepus 
pre noi pentru vieaţa sa cea de ne- 
cinste, cum că noi curând vom stri- 
ca tocmelele. 

17. Pentru aceea şl cu semne bine 
adeverindu-ne, cum că aceştia în 



A MACAVEILOR 3-4 ' 



tm 



fot chipul au gând rău spre noi, şi 
mai'nainte socolind, ca nu cumvâ 
mai pre urmă lurburare îărl de veste 
făcându-se, pre aceşti necredincioşi 
tainici vânzători şi varvari, să'î a- 
vem vrăjmaşi; 

18. Am poruncit, ca îndată cât va 
âos! lâ voi cartea aceasta, pre cei 
însemnaşi în cartea aceasta împre- 
ună cu muierile şi cu pruncii ocă- 
riţi şi prădaţi, într'aceeaş zi să'i 
trimiteţila noi de prdutindefiea cu 
legături de fier legaţi, ca precum 
se cade celor răi, cu moarte nevin- 
decată şi de ocaiă să piară. 

19. Că după ce se vor certa ioj! 
aceştia, am socotit că de aici îna- 
inte lucrurile noastre desăvârşit în- 
tru bună stare şi mai bună rân- 
duiaiă se vor aşeză. 

20. Iar ori cine va ascunde pre 
vre un iudeu, ori băirân, ori tânăr, 
ori prunc la {iţe, foarte cu groa- 
znice chinuri se va chinui cu toată 
casa. 

21. Şi cine va spune pre cel ce 
va ascunde, acela va luă averea ce- 
lui ce va cădeâ supt vină, şi din 
argintul împărătesc, două mii de 
drahme, şi cu slobozenie se va în- 
cunună. 

22. "îar lot locul unde se va află 
ascuns Iudeu, neumblat şi ars de 
loc să se facă, ca la toată muriloa- 
rea fire întru tot fără de treabă să 
se socotească întru ioaiă vremea. 
Aşa a fost scrisă cartea. 

CAP. A. 

Nici o ectaie nu eră făr ă de plâns pen- 
tru isgonirea Iudeilor, pre cari nu'i 
fot înscri trimişii în fatruzeci de zile, 
care împiedecare eră din rănduială 
Dumnezeeascâ. 

Iar ori unde soseâ porunca aceea, 
păgânii făceau ospăţ poporului cu 
strigări şi cu bucurie, şi cu îndră- 
zneală îşi arătau pizma cea rea, care 
de demult o aveau în inima îor. 



2. Iar Iudeilor neîncetată plângere 
erâ, şi tânguire cu foarte mare stri- 
gare, cu lacrămi şi cu suspinuri fier- 
binţi a inimii lor pretutindenea plân- 
gând pierirea lor cea nevăzută mai 
'nainte, care fără de veste s'a ju- 
decat asupra lor. 

3. Ce stăpânire sau cetate, sau ce 
loc lăcuit ori unde, sau ce căi nu 
erau pline de văitături şi ' de plân- 
surile lor? 

4. Că aşa de groaznic şi fără de 
milă de mai marii cetăţilor; toţi dim- 
preună se trimeteau, cât şi unii din 
vrăjmaşii lor cu mintea privind cum- 
plitele chinuri, li se făceau milă, şi 
socotind neştiuta schimbare a vi- 
eţii, lăcrămau de cea de trei ori ti- 
căloasă trimitere a lor. 

5. Că se aducea mulţime de bă- 
trâni albi de cărunteţe, a cărora pi- 
cioarele, care de bătrâneţe' se înco* 
voiase, şi încei pâşau, fără de nici 
o ruşine le sileau ca să pâşască iute. 

6. Şi cele tinerele, care de curând 
erau măritate, în loc de a se veseli, 
se văitau, şi cosiţele cele urtse cu 
mir, cu praf presărându-le, desvelife 
se aduceau; şi în loc de cântări de 
nuntă, toate împreună începeau a 
plânge, ca şi cum ar fî smulse cu 
prăzi de alte neamuri, şi legate cu 
sila le trăgeâ poporul să le bage în 
corabie. 

7. Şi bărbaţii acestora cu lan{uri 
în loc de cununi erau împleticiţi la 
grumazi în vârsta cea ca o floare 
a tinereţelor; în loc de desfătare şi 
de veselie tinerească, zilele cele ră- 
mase ale nunţei, în plângeri le pe- 
treceau, lângă picioare văzându'şi 
groapa zăcând. 

8. Şi'i duceau ca pre nişte hiare 
legaţi cu fier, unii de cumpenele coră- 
biilor aveau grumazii prinşi cu cuie, 
alţii aveau picioarele ţeapăn legate 
cu obezi, şi deasupra cu podine a- 
stupaţi, ca să nu vază lumina, şi 



Biblia. 



84. 



1330 



CARTEA A TREIA 



de toate părţile să le îie întru în- 
tuneric ochii, ca pre nişte împroti- 
vitori pre apă să'i ducă. 

9. Pre aceştia după ce j T au băgat 
în corabie, şi au săvârşit mergerea 
precum poruncise împăratul, a po- 
runcit să'i lăbărască înaintea cetă- 
fii în locul cel de alergătura cailor, 
care erâ foarte larg împrejur şi bun 
de <i'i puţeâ vedea să'i batjocorea- 
scă ioţi cei ce intrau în cetate şi 
fei ce ieşau de călăioreau în (ară, 
ca nici cu oştireîe lui să nu se îm- 
pretţne, nici în cetate să nu se pri- 
mească. 

10. Iar .după ce s'a făcut acea- 
şla t auzind împăratul cum că Iu- 
deji cei din cetate adese ies pre a- 
scuns, şi plâng ticăloşiea cea de o- 
cară a fraţilor lor, mâniindu se a 
,porunci(, ca şi acestora întocmai 
aşâ să le facă ca şi acelora, şi nici 
înlr'un chip să nu scape de mun- 
cile jor, şi să se scrie tot neamul 
anume. 

11. Pentruca nu va plinî mai 'na- 
inte lucrul cel cu osteneală al ro- 
biei, care cu pujin mai 'nainte s'a 
zis, ci chinuiţi cu muncile porun- 
cite într'o zi îi va pierde. 

12. Eăcufu-s'a dar scrisoarea a- 
cestora cu amară sârguială şi cu 
semeţească nevoinţă, dela răsăritul 
soarelui până la apus, care desă- 
vârşit nu s'a sfârşit până după pa- 
truzeci de zile. 

13. Iar împăratul tare şi neînce- 
tat s'a umplut de* bucurie, şi a fă- 
cut ospeţe la foţi idolii, şi cu minte 
rătăcită departe dela adevăr şi cu 
spurcată gură lăudă chipurile cele 
surde, care nu pot să le grăiască 
lor sau să le ajute; iar asupra prea 
marelui Dumnezeu, lucruri necuvi- 
oase grăia. 

14. Iar după ce a trecut vremea 
cea mai 'nainte zisă, au adus scri- 
itorii răspuns la împăratul, cum că 



• mai mult nu pot face înscrierea Iu- 
deilor pentru nenumărata lor mul- 
ţime; că încă cei mai mulţi erau 
prin ţară, iar alţii încă prin case 
erau adunaţi, alţii r într'alte locuri, 
în cât cu neputinţă erâ la toţi dom- 
nii cari erau prcsîe Eghipst. 

15. Deci înfricoşindu'i pre ei îm- 
păratul, ca şi cum ei ar fî luat daruri, 
şi ar fi făcut meşteşug ca să sca- 
pe; şi a crezut el că este adevărat 

j aceasta, iar ei ziceau şi arătau, cum 
j că şi hârtsea şt condeele cele de 
scris s'au sfârşit. 

16. Iar aceasta a fost lucrarea 
purtării de grije a lui Dumnezeu, 
cei nebiruite acelui ce din cer ajutâ 
Iudeilor. 

CAP. 5. 

j împăratul poruncind lui Ermon să în- 
j trarmeze elefanţi sfre ziua viitoare, să 
j omoare pre Evrei, au trimis Dttmne- 
| zeu somn împăratului, şi a trecut cea- 
| sul, şi prin rugăciune îi mântueşte 
Dumnezeu de moarte, 

Atunci împăratul chemând pre 
Ermon, care purfâ grije de e- 
lefanţi, şi umplându se de grea iu- 
ţime şi de mânie, nicidecum nu s'a 
mutat. 

2. A poruncit, ca spre ziua cea 
viitoare cu mănunchi de tămâie de 
ajuns şi cu vin mult neamestecai, 
pre toţi elefanţii să'i adape, cari 
erau de toţi cinci sute, şi după ce 
se vor sălbătăcî de acea băutură 
multă, să'i sloboadă asupra Iudei- 
lor ca să'i omoare. 

3. Iar el după ce a poruncit ace- 
stea, s'a întors la ospăţ, adunând 
pre cei mai mari din prieteni şi din 
oştire, cari erau mânioşi asupra Iu- 
deilor. 

4. far Ermon cel mai mare presfe 
elefanţi, ce i s'a poruncit, cum se 
cade a plinit. 

5. Şi slujitorii cei rânduiţi !a a- 
ceasta, decuseară ieşind, legau mâi- 



A MACAVEILOR 5 



1331 



nete ticăloşilor, şi alte meşteşuguri 

împrejurul lor făceau foată noaptea, 

socotind că de tof va pieri deodată 
neamul acela. 

6. Iar Iudeii carii între păgâni se 
vedeau lipsiţi de tot acoperemântul, 
pentru nevoea legăturilor, care de 
toate părţile îi cuprinsese pre ei, 

7. Către Domnul cel aţoffiilor, cel 
ce stăpâneşte pre foată puterea, că- 
ire Dumnezeu şi Părintele cei mi- 
lostiv al lor, foţi cu îacrămi neîn- 
ceta! au strigai, rugându-se: 

8. Ca şă mute sfatul cel necuvios 
deasupra lor, şi cu mărire arătată 
să'i izbăvească pre ei de moartea, 
care £râ gata la picioarele lor, 

9. Şi rugăciunea acestora neîn- 
cetat se suiâ ia cer. 

1Q. Iar Ermon după ce pre nemilo- 
sfivii elefanţi adăpându'i i-a umplut 
de vin mult şi i-a săturat de tă- 
mâie, a venit de dimineaţă a doua 

zi la curte, ca să spuie acestea îm- 
păratului. 

11. Insă parte de somn, care lu- 
cru din veacul' vremii a fost făcut 
bun penjru noapte şi pentru zi, pus 
dela cel ce dăruieşte tuturor că- 
rora el yreâ. a trimis împăratului. . 

12. Deci fiind cuprins cu prea j 
dulce şi adânc somn, aşa lucrând j 
Domnul, mult s'a împiedicat dela ! 
gândul ce' şi pusese, şi s'a înşelat 
de sfatul său cel nemutat. 

13. Iar Iudeii scăpând de ceasul, 
care mai'nainle era însemnat, pre 
Dumnezeu cel sfânt al lor l-au lă- 
udat, şi iarăş s'au rugat ceiui ce 
s'a împăcat cu dânşii, ca să arate 

tăria mâinei sale cei puternice a- 
supra neamurilor Irufaşe. 

14. Şi fiind mai jumătate de al 

zecelea ceas, chemătorul văzând 

că cei chemaţi s'au strâns, s'a dus 
la împăratul, şi 1-a boldit. 

15. Şi abiâ deşteplându'l, i-a spus 
că trece vremea ospăţului, vorbin- 
du'i despre acestea. 



16. Şi acestea gândindu-le împă- 
ratul, s'a întors la ospăţ, şi a po- 
runcit celor ce venise la ospăţ să 
şază împreajma lui. 

17. Şi dupăce s'a făcut aceasta, 
i-â îndemnat să 1ie voioşi şi să se 
desfăteze, că aceasta este partea 
cea mai de cinste a ospăţului. 

18. Iar înmulţind vorba; împăra- 
tul a chemat pre Ermon, şi cu a- 
mară înfricoşare 1-a întrebat, pen- 
truce pricină s'au lăsat Evreii să 
fie vii astăzi? 

19. Iar el a spus, cum că în noap- 
tea trecută le-a plinit ce i s'a po- 
runcit, şi au mărturisit şi prietenii lui. 

20. Iar el având cruzime mai grea 
decât Fataris, a zis: pentru somnul 
de astăzi, să aibă har; iar tu fără 
de sminteală pre mâine asemenea 
să pregăteşti elefanţii spre pierirea 
necuvioşilor Iudei. 

21. Acestea zicându-le împăratul, 
foţi cei ce erau acî au lăudat, ş! ve- 
seli s'au dus fiecare în casa sa. 

22. Unde înfr'acea noapte nu a- 
fâfa au dormit, cât s'au meşteşugit să 
facă toate felurile de batjocură a- 
supra celor ce se păreau ticăloşi. 

23. Şi când câniâ cocoşul de di- 
mineaţă şi Ermon întrarmând ele- 
fanţii, i-a adus la curtea cea mare 
unde se făceau jertfe. 

24. Iar mulţimea din cetate s'a 
adunat să vază acea privelişte tică- 
loasă, aşteptând cu deadinsul di- 
mineaţa. 

25. Iar Iudeii neîncetat frăgându'şi 
sufletul cu răgăciune, cu multe Ia- 
crămi şi cu cântări jalnice, cu mâi- 
nele întinse la cer se rugau prea 
marelui Dumnezeu, ca iarăş degrab 
să le ajute lor. 

26. Şi încă razele soarelui nu se 
revărsase, şi împăratul primind prie- 
tinii, a venit Ermon, şi 1-a chemai 
să iasă, spuindu'ică cea poftit îm- 
păratul este gafa. 



Cârtea a treia" 



27. Iar el auzindu'l, şiîngrozindu- 
se de acea fărădelege ieşire, locma 
nimic şiiind, a întrebai peniruce cu 
sârguinţă a făcui el aceasta. 

28. lar.aceasla era lucrarea lui 
Dumnezeu s^aiol stăpâiiilorului.care 
a făcui ca mintea iui să'şi uite de 
cele -cesrnai'nainfe a gândit să facă. 

29. Ermon i-a spus şi prietenii 
toţi, că elefanţii şi puterile o împă- 
rate sunt gata din porunca ta. 

30. Iar el umplându-se de grea mâ- 
nie pentru aceste cuvinle, penfrucă 
cu purtarea de grije a iui Dumne- 
zeu s'a risipii tot gândul lui cel 
despre acestea, şi căufând groaznic 
către el, a zis : 

31. De ar îî părinţii tăi aici sau 
fiii fiilor, aceştia ar fi gata mâncare 
hiarelor sălbatice de s'ar săturâ în 
locul nevinovajilor Iudei, cari mie 
şi părinţilor mei, întreagă şi nemu- 
laiă credinţă au arăiai. 

32. Şi de nu mi-ar fi pentru dra- 
gostea, care am crescut împreună, 
şi pentru slujba ta, de vieaţă pen- 
tru acestea ie- ai fi lipsit. 

33. Aşa Ermon de năpraznă s'a 
umplut de primejdioasă frică, şi cu 
vederea şi cu faţa s'a speriai. 

34. Iar prietenii fiecare s'au furi- 
şat irist, şi pre cei adunaţi i-a slo- 
bozit pre fiecare ia lucru său. 

35. Iar Iudeii auzind cele dela 
împăratul, au lăudat pre luminatul 
Dumnezeu Domnul şi împăratul îm- 
păraţilor, ca cei ce au dobândii dela 
ei acesl ajutor. 

36. După aceea iarăş făcând îm- 
păratul ospăţ, şi îndemnând pre oas- 
peţi să fie cu voea bună, 

37. A *chemal pre Ermon, şi cu 
îmf ricoşa re i-a zis: de câte ori tre- 
bue să'ţi poruncesc ţie un lucru, ne- 
trebnicule? 

38. Şi acum înirarmează elefanţii 
pre mâine să piarză pre ludei. 

39. Iar rudeniile care şedeau îm- 



preună cu el, mirându-se de acesl 
neslăiăior gând, au zis acestea: 

40. Impăraiel Până când ca pre 
nişte dobitoace necuvântătoare ne 
vei ispiti, acum a treia oară porun- 
cind sâ'i piarză pre ei, şi apoi când 
va să se facă, mulându'ţi gândul, 
iarăş strici cele ce ai poruncii? 

41. Pentru care cetatea aceasta 
se turbură aşteptând, că de multe 
ori s'au adunat, şi acum esle pri- 
mejdie să nu se jefuiască. 

42. Peniru aceea împăratul toc- 
mai ca Falaris s'a uriiplui de neso- 
coteală şi de mutările sufletului, care 
s'a făcut înlru el pentru cercelarea 
judeilor, nebăgând nici o seamă, 
cu jurământ spurcat s'a jurat, cum 
că el, pre aceştia fără de nici o ză- 
bavă la genunchii şi la picioarele 
hiarelor aruncaţi, să'i trimiţă ia iad. 

43. După aceea făcând oştire a- 
supra ludeei, ca să o puie întocmai 
cu pământul, cu foc şi cu sabie de 
grab să o baiă, şi acolo Biserica 
lor cea necălcată de noi, cu foc să 
o arză curând, şi celor ce fac a- 
colo jertfe, pustietate în îoală vre- 
mea să le pue. 

44. Atunci bucuros ducându-se 
prietinii şi rudeniile, cu, credinţă rân- 
duiâ puterile spre locurile cetăţei 
ceie mai cu bun prilej spre pază. 

45. Iar cel mai mare preste ele- 
fanţi, hiarele ia patimă nebună i-au 
adus ca să zic aşâ, cu băutuii foarte 
mirositoare şi cu vin tămâiat, groaz- 
nic le-a pregă:;. 

46. Drept aceta către luminarea 
de ziuă, când la alergătura cailor 
erâ cetalea plină de nenumărată mul- 
ţime intrând în curie, a îndemnat 
pre împăratul la cele ce erau puse 
înainie. 

47. Şi el umplându'şi mintea sa 
cea păgâna de mânie grea, cuioată 
greutatea împreună cu hiarele s'a 
pornit, vrând ca, cu inimă tare şi 



A MACAVEILOR 5-6 



1333 



cu ochii să vază duioasa şi tică- 
loasa pierire a celor mai 'nainfe în- 
semnaţi. . » 

48. Iar când au văzul Iudeii pre 
(a poartă praful elefanţilor cari ie- 
şiau şi al oşîirei cei întrarmafe, 
care pre urmă veniâ, şi al picioa- 
relor mulfirnei, şi au auzit gâlceava 
cea cu groaznic sunet; 

49. Socotind că aceea este clipa 
cea mai de pre urmă a viefei şi 
sfârşitul ticăloasei aşteptări, spre jale 
şi plângere înforcându-se, se sărută 
unul "pre alful, şi îmbrăţişindu-se că- 
deâ pre grumazii rudelor, părinţii 
preste fii şi mai cele presfe fiice, şi 
unele având la ţîţe pruncii de cu- 
rând născuţi, îi aplecau să sugă lap- 
tele' cel de pre urmă. 

50. Şi aducându'şi aminte şi de 
ajutorinţile cele de mai 'nainie, care 
din cer s'au făcut lor, toţi odată că- 
zând cu faţa. la pământ, şi pre'prunci 
osebindu'i deîa ţîţe, 

51. Foarte cu mare glas au stri- 
gat rugându-se celui Atotputernic, 
ca, cu arătarea sa să se milosfi- 
vească spre ei, cei ce sunt acum 
la porţile iadului. 

CAP. 6. 

Rugăciunea preotului' Eliazar. Arăta- 
rea îngerilor aţarători, întoarcerea 
hiarelor asupra ostaşilor. Schimbarea 
inimei împăratului spre bine şi mân- 
tuirea Iudeilor. 

Iar Eliazar oarecare om de treabă 
unul din preoţii ţărei în vârsta bă- 
trâneţilor fiind şi cu toată fapta vi- ! 
eţii cei bune împodobit, potolind pre 
bătrânii cei dimprejurul său, che- 
mând pre Dumnezeu cel sfânt, ace- 
stea s'a rugat: 

2. Împărate mare ţiiforule prea 
înalte atotputernice Dumnezeule! Cel 
ce toată zidirea o cârmueşti, caută 
întru îndurări, 

3. Caută spresămânţa luf Avraam, 



spre fiii lui lacov celdi sfinţit, po- 
porul moştenire! tale cei sfinte, cel ce 
este nemernic în pământ strein, şi 
care fără de dreptate piere, Părinte. ■. 

4. Tu pre Faraon domnul Eghk 
petului acestuia cel cu care multe, 
cel ce s'a fost înălţat cu sumeţie 
fărădelege, şi cu limbă mare grăi- 
toare împreună cu oştirea lui cea 
trufaşe în mare lunecaţi, î-ai pier- 
dut, cu lumina milii luminând pre 
neamul lui Istrail. 

5. Tu pre Senahirim cel ce cu ne- 
numărate puteri s'a semeţit împă- 
ratul cel greu al Asirienilor, cel ce 
cu sabia supuneâ^fot pământul, şi 
se ridică asupra sfintei tale cetăţi, 
cu mândrie şi cu îndrăzneală grele 
grăind, Doamnei l-ai înfrânt, lumi- 
nat arătând neamurilor tăria fa cea 
multă. 

6. Tu pre cei trei coconi în Vâvi- 
lon, cari de bună voie şi-au dat fo- 
cului sufletul lor, ca să nu se în- 
chine celor deşarte, răcorind cupto- 
rul cel aprins, i-ai mântuit, păzîridu-le 
şi părul nevătămat, trimeţîrid para 
focului asupra tuturor vrăjmaşilor: 

7. Tu pre Daniil cel ' de pârârife 
cele pline de pizmă lepădat în pă- ■■' 
mânt spre mâncare leilor, nevătă- 
mat l-ai scos ia lumină. ! " 

8. Şi pre Ionâ cel hrănit întru a- 
dâncime, care fără de' cruţase chî- 
nuit"4n pântecele chitului, 'nevătă- 
mat la foţi ai Iu? l-ai aVă'taf, o Pă-' 
rintel 

9. Şi acum nu zăbovi mult milo- 
stive scăparea tuturor, degrab le a- 
rată celor 1 din neamul lui Israil, care 
se ocărăşte de neamurile cele urîte 
şi fărădelege. 

10. Ier de s'a spurcat vieaţa noa- 
stră înstreinându-se, scoţându ne 
pre noi din mâna vrăjmaşilor, ori- 



Q. 4. Eşire 14, 28. 5. 2 Macab 8. 19. 
7. Daniil 6, 22. 
S.Jonk 2, 1, 11. 



1334 , 



CARTEA A TREIA 



cum vei vreâ Stăpâne, pierde-ne pre 
noi. 

11. Ca nu cei cc cugetă cele de- 
şarte, cu cele deşarte să se laude 
pentru pierirea celor iubi ji ai iăi, zi- 
când: nici Dumnezeul lor nu i-au 
mântuit pre ei. 

12. Iar tu cel ce toată tăriea şi 
toată puterea ai, cel veşnic, caută 
acum, şi ne milueşie pre noi cei ce 
cu silnicie nedreaptă acelor fărăde- 
lege, ca nişte tâlhari ne omorîm. 

13. Infricoşază neamurile cu pu- 
terea ta cea nebiruită astăzi, cel ce 
poţi mântui pre neamul lui Iacov. 

14. Ţie se roagă toată mulţimea 
pruncilor şi părinjii acestora cu la- 
crămi. 

15. Arătat să fie tuturor neamu- 
rilor, că cu noi eşti Doamne, şi nu 
ţi-ai întors îaţa ta de către noi, ci 
precum ai zis: că nici în pămân- 
tul vrăjmaşilor pre ai tăi i-ai trecut 
cu vederea, aşâ săvârşeşte Doamne. 

16. Iar Eleazar sfârşind rugăciu- 
nea, împăratul cu hiareîe şi cu tot 
sunetul puterii, a venit Ia locul cel 
de alergarea cailor. 

17. Şi văzând Iudeii, tare au stri- 
gat la cer, cât şi văile cele de a- 
proape împreună răsunând, mare 
plângere au făcut în loaţă tabăra. 

18 :J Atunci, marele, slăvilul, alotţi- 
iforul şi adevăratul Dumnezeu ară- 
tând I sfânta , sa faţă, au deschis por- 
ţile cele cerfşti,, dintru care s doi slă- 
viţi îngeri înfricoşaţi la chip s'au , 
pogorît arătaţi la toţi, afară de Iudei. 

19. Şi au stătut împrotivă, şi pu- 
terea vrăjmaşilor o au umplut de 
gâlceavă şi de frică, şi cu obezi o 
au legat, din care nu s'a putut 
mişcâ. 

20. Şi supt frică a fost şi trupul 
împăratului, şi îndrăznirea lui cea 
cu grea mânie, uitare a luat. 

21. Şi s'au întors hiarele asupra 
puterii cei întrarmate, care dina- 



poi veneâ, şi'i călcau pre ei şi'i pier- 
deau, r 

22. Şi s'a întors mâniea împăra- 
tului spre jale şi spre lacrămi, pen- 
tru cele ce^rnai 'naihte a fost me- 
şteşugit. 

23. Că auzind strigarea, şi vă- 
zându'i pre toţi cu faţa la pământ 
spre pierire lăcrămând el, cu mânie 
pre prietini îi mustra, rzicând: 

24. Alăturea cu mine împărăţiţi, 
şi pre tirani i-aţi covârşit cu ; tiră- 
niea, şi pre mine înşulmj, cel ce 
sunt al vostru de bine făcător vă 
ispitiţi să mă lipsiţi de domnie şi 
de suflet, întru ascuns meşteşugind 
cele ce nu folosesc împărăţiei. 

25. Cine a strâns aici pre cei ce 
cu credinţă au ţinut nouă tăriile ţă- 
rii, deîa casele lor depărfându'i pre 
fiecare fără de socoteală, ' 

26. Cine aşâ fără de cuviinţă a 
cuprins cu munci pre cei ce sunt 
din început cu bun cuget către noi 
neamurile, care cv! totul suntem o- 
sebiţi, şi de multe ori foarte rele 
primejdii au primit mai mult decât 
toţi oamenii? 

27. Dezlegaţi 1 Dezlegaţi aceste 
nedrepte legături, şi cu pace îi slo- 
boziţi la casele lor, rugându-vă să 
se ierte cele mai 'nainle făcute. 

28. Sloboziţi pre fiii atotţiitorului 
cerescului Dumnezeu cel viu, care 
dela strămoşii noştri până acum ne 
împiedecată şi cu mărire, bună sta- 
re dă lucrurilor noastre. 

29. Deci el acestea a zis: iar ei 
îndată cât s'au deslegat, pre sfântul 
Dumnezeu Mântuitorul lor au bine- 
cuvântat, atunci după ce dela moar- 
te au scăpat. 

30. După aceea împăratul în ce- 
tate mergând, chemând pre cel ce 
eră preste venituri, a poruncit vi- 
nuri şi alte, care sunt de lipsă la 
ospăţ, Iudeilor să le deâ pre şapte 
zile, judecând, ca în locul în care 
li s'au părut că vor pieri, într'acela 



A MACAVEILOR 6-7 



1335 



să prăznuiaseă cu ţoală veselia zile 
de mântuire. 

31. Atunci cei mai 'nainle ocă- 
riţi, şi aproape de iad, şi mai vâr- 
tos întru eî intraţi pentru moartea 
cea amară, şi cu rea jale, desfătare 
de mântuire făcând în locul cel gă- 
tit de pierire şi de îngropăciunea 
lor, cu şedere l-au împărjit plini de 
bucurie. 

32. $i părăsind glasul plângerii 
cel cu totul lăcrămos, au luat cân- 
tare părintească, lăudând pre Mân- 
tuitorul şi făcătorul de minuni Dum- 
nezeu, şi loală plângerea şi vaefuî 
lepădând, danţuri de veselie au îm- 
preunat semn de pace. 

33. Aşijderea şi împăratul pentru 
acestea mare ospăţ făcând, neînce- 
tat mărturisire înălţă la cer cu mare 
cuviinţă pentru mântuirea cea mi- 
nunată, ce s'a făcut. 

34. Iar cei ce mai 'nainie, la pie- 
rire şi mâncare pasărilor îi puneâ 
să fie şi'i rânduiâ cu bucurie, au 
suspinat, cu ruşine îmbrăcându-se, 
şi îndrăsnirea cea înfocată fără de 
cinste stinsă fiind. 

35. Iar Iudeii precum mai 'nainte 
am zis, întru veselie şi întru des- 
fătare cu mărturisiri bune şi cu cân- 
tăTi petreceau. 

36. Şi obiceiu de obşte pentru a- 
cestea tânduind preste toată nemer- 
niciea lor întru neamuri, au pus a 
ţineâ aceste zile de veselie, care 
mai 'nainte s'au zis, nu pentru bă- 
utură şi pentru lăcomie, ci pentru 
mântuirea cea prin Dumnezeu fă- 
cută lor. 

37. Şi s'au rugat împăratului cz- 
rându'şi slobozenie acasă. 

38. Iar scrisoarea lor s'a făcut 
din douăzeci şi cinci ale lui Pahon 
până în patru ale lui Epif, în pa- 
truzeci de zile, şi din cinci ale lui 
Epif până la şapte, în trei zile s'au 
pus ca să'i piarză pre ei. 



39. Intru care şi cu mare mărire 
arătând mila sa Stăpânul tuturor, ne- 
greşiţfi-au mântuit pre ei totodată. 

40. Şi ie ospătau toate dela îm- 
păratul, dâridu-li-se până la a patru- 
sprezecea zi, întru care şi rugăciu- 
nea au făcut pentru sîobozeniea lor. 

41. Şi împreună lăucîându'i pre ei 
împăratul mai marilor cetăţilor, a- 
ceasfă carte ce urmează mai jos, 
care cuprinde mare nevoinţa sufle- 
tului, a scris. s . ; 

CAP. 7. 

. i T - " v 

Cartea împăratului Ptolomeu , către 
supuşii sai, pentru întoarcerea Iudeilor 
întru ale sale, 

Împăratul Ptolomeu Filopafor ce- 
lor mai mari din Eghipet şi tu- 
turor celor rânduiţi preste lucruri, 
bucurie şi sănătate. 

2. Sănătoşi suntem şi noi şi fiii 
noştri, îndreplându-ne nouă marele 
Dumnezeu lucrurile după cum voim. 

3. Oarecare din prietini cu rău 
nărav mai adese ori înd'emnându- 
ne, ne-au făcut ca să adunăm pre 
toţi Iudeii de supt împărăţia noastră 
Ia un loc, să'i muncim ca pre nişte 
vicleni cu mari chinuri. 

4. Zicând că niciodată lucrurile 
noastre nu vor fî bine aşezate pen- 
tru ura, care au aceştia către toate 
neamurile până ce se va săvârşi a- 
ceasta. 

5. Cari şi legaţi aducându'i pre 
ei cu batjocuri, ca pre nişte robi, 
şi mai vârtos ca pre nişte vicleni 
fără de, nici o cercetare şi iscodire, 
s'au apucat a'i ucide, mai cu sălba- 
tică cruzime fiind coprinşi decât le- 
gea Schiţilor. 

6. Şi noi pentru aceasta mai greu 
certând pe aceştia, după blândeţile, 
care avem către toţi oamenii, abia 
vieaţa lor hărăzindu-le, şi cunos- 
când că Dumnezeu cel ceresc apără 
şi scuteşte pre Iudei, ca un tată, 



1336 CARTEA A TREIA A MACA VEILOR 



care pururea îşi ajutoreşfe pre ţii. 

7. Şi socolind notşi prieteşugul, 
prin care au că f re noi şi către pă- 
rinţii noştri, adeverită bună,.cugelape 
după dreptate i-am slobozit, ori ce 
vină fie. 

8. Şi arn poruncit fiecâruia, toţi 
la casele lor să, se întoarcă în tot 
locul, şi nimeni pre ei întru nimic 
să nu'i valăme, nici să'i. ocărască 
pentru cele ce fără de socoteală 

s'au făcut. 

9. Că să ştiţi, că asupra acestora 

de vom meşteşugi cu vre un rău 
vicleşug, sau îi vom mâhni pre ei 
cu" totul, nu pre om, ci pre Dum- 
nezeu cel prea înalt, care stăpâne- 
şte toată puterea, împrotivitor nouă 
spre izbândirea lucrurilor, totdeauna 
neapărat întru toate îl vom av.eâ, 

f î fi sănătoşi. 

10. Şi luând Iudeii dela împăratul 

carteş aceasta, nu s'au nevoit îndată 
a, plecă, ci au rugat pre împăratul 
pentru cei din neamul Iudeilor, carii -i 
de bunăvoie au făcut rău înaintea 
lui Dumnezeu celui sfânt, şi legea 
lut Dumnezeu au călcat, să li se facă 

prin ei certarea, care îi se cuvine. 

11. Zicând : că cei ce pentru pân- 
tece au călcat poruncile ceie Dum- 
nezeeşfi, , niciodată nu vor cugetă 
bine, nici poruncilor împăratului nu 
vor fî credincioşi. 

12. Şi zicând^ei adevărul, a pri- 
mit, şi luându'i le-a dat lor voie slo- 
bodă Ia toate, ca pre cei ce au căl- 
cat legea liii Duri hezeu, să'i piarză 
în fot locul cel de supt împărăţiea 
sa cu îndrăzneală* fără de nici o pu- 
tere sau cercetare împărătească. 

13. Atunci foarte îăudându'l pre el, 
cum se cădeâ, preoţii şi toată mul- 
ţimea lor glăsuiri aliluiea, cu bucu- 
rie s'au despărţit. 

14. Şi aşâ pre cel căzut din cei 
pângăriţi fiind de un neam cu ei, 



pre drum îi cer ţ tâ L şi*<;u arătări îi 
omorâ. . !; 

15. Şi înlr'aqeiaş zi, au şmorît 
mai mult decât trei suie de 0 bărbaţi 
şi s'au bucurat şi s'au ves?lit 
morînd pre cei fărădelege, 

16. Iar cei ce s'au lipit de Dum- 
nezeu până la moarte, desăvârşit 
dobândirea, mântuirei luând.au mers 
din cetate încununaţi cu de toate 
felurile de flori cu bun miros, cu 
veselie şi cu strigare de laude, şi 
cu cântări de toate viersurile, mul- 
ţumind Dumnezeului celui sfânt al 
părinţilor, Mântuitorului lui Israil. 

17. Şi sosind la Ptoîemaida, care 
pentru firea locului se numeşte Ro- 
doîorou, (adică aducătoare de tran- 
dafir); unde'i aşteptă pre ei tabăra 

după sfatul lor cel de obşte. 

18. Şapte zile au făcut acolo os- 
păţ de mântuire, dându-le lor îm- 
păratul cu bună inimă loafe cele de 
lipsă la călătorie fieştecăruia până 

la casa lui. 

19. Şi sosind în pace cu cuvioase 

mărturisiri, aşijderea şi acolo au 

rânduit a ţinea aceste zile de veselie. 

20. Care şisfinfindu-îe cu stâlp la » 

locul ospăţului rugăciune aşezând, 
s'au dus nevătămaţi, slobozi şi foars- 
îe veseli pre pământ şi pre mare" şt 
pre rîu mântuiţi fiecare cu pofunca 

împăratului la casa sa.* u . 

21. Şi mai multă putere decât mai 

nainte având întru vrăjmaşi, cu mă- 
rire şi cu frică şi de nimeni întru 
nimic clătindu-se din averile sale. 

22. Şi toate ale f sale toţi după 
scrisoare le-au luat, cât cei ce aveau 
câte cevâ de ale lor, cu mare frică 
le dâ lor, măriri desăvârşit făcând 
lui Dumnezeu cei prea mare pentru 

mântuirea lor. 

23. Bine este cuvântat Dumnezeu 

izbăvitorul lui Israil în vremi veş- 
nice, Amin. 



Rugăciunea Iii Nanul împăratului Iii câni era roti io Vaviîon 



Doamne atotputernice, Dumneze- 
ii! părinţilor noştri al lui Avraam 
şi al iui Isaac şi al lui facov şi 
al seminţiei lor 'cei drepte; care 
ai făcut cerul şi pământul cu toa- 
tă podoaba lor; cei ce ai legat 
marea cu cuvântul poruncii fale; 
cel ce ai încuiat adâncul şi l-ai pe- 
cetluit pre el cu înfricoşat şi slăvit 
Nume'e tău; de carele toate se tem 
şi se cutremuri de faţa puterii tale, 
că nesuferită este mare cuviinja mă- 
ririi taîe şi nerăbdată rnâniea în- 
grozirii taie cei asupra păcătoşilor; 
şi nemăsurată şi ncurmatăeste mila 
făgăduinţii tale. Că tu eşti Domnul 
cel înalt, milosârd, îndelung răbdă- 
tor şi mult milostiv, şfţt pare rău 
de răutăţile oamenilor Tu Doamne, 
după mulţimea bimătăţei tale, ai fă- 
găduit pocăinţă şt iertare celor ce 
greşesc ţie, şi cu mulţimea îndură- 
rilor fale ai hofărît pocăinţă păcă- 
toşilor spre mântuire. Tu dar Doam- 
ne Dumnezeul puterilor! N'ai pus 
pocăinţă drepţilor, lui Avraam şi lui 
Isaac şi lui lacov, celor ce n'au gre- 
şit ţie; ci ai pus pocăinţă asupra 
mea păcătosului, pentrucă am gre- 
şit mai mult decât numărul nisipu- 



lui mării. Inmulţitu-s'au fărădelegile 
mele Doamne, înmulţilu-s'au fărăde- 
legile mele şt nu sunt vrednic să pri- 
vesc şi să văz înălţimea cerului, 
pentru mulţimea nedreptăţilor mele. 
împilat sunt de multă legătură de 
fier, în cât nu'mi pociu ridică ca- 
pul meu, şi nu este slăbire. Pentrucă 
am întărâtai rnâniea ta, şi rău îna- 
intea ts am făciil, nefăcând voea ta 
şi nepăzind poruncile îale. Şi acum 
plec genunchele inimii, Ir^buându'mi 
bunătate dela fine; greşi!-am Doam- 
ne, greşit-am, şi fărădelegile mele eu 
le ştiu; ci mă cuceresc rugându-mă. 
Slăbeşte'mi Doamne, slăbeşfe'mi şi 
nu mă pierde pre mine cu fărădelegile 
mele, nici în veac ţiînd mânie să nu te 
uiţi la răutăţile mele, nici să mă osân- 
deşti.înfru cele mai de jos ale pămân- 
tului. Pentrucă tu eşti Dumnezeule, 
Dumnezeul celor ce se pocăiesc; 
şi întru mine să arăţi toată bună- 
tatea ta. Că nevrednic fiind, să mă 
rnântucşli după multă mila fa; şi 
te voiu lăuda totdeauna în zilele vieţei 
mele. Că pre tine te laudă toată pu- 
terea îngerilor; şi a ta este slava 
în vecii vecilor, Amin. 



Sfârşita! Dumnezeeştu Scripturi a Vechiului Testament. 



NOUL TESTAMENT 

HDICă 

DllMNEZEEÂSCA SCRIPTDRA A LEGII CELEI MODĂ 

H 

DOMNULUI ŞI MÂNTUITORULUI NOSTRU 

II5U5 MRISTOS 



DUMNEZEEASCA SCRIPTURA 
LEGII CELEI IST O TT Jk. 



SFÂNTA EVANGHELIE 

DELA 

MATEI 



CAP. 1. 

Neamul fi Naşterea lui Iisus 
Hrislos. 

§£^7% arlea neamului lui lisus 
WŞ^kk Hrislos, fiul lui David, fi- 
Jfe^^/ul lui Avraâm. 
I^Rq 2. Avraâm a născut pre 
^^"isaâc, iar lsaâc a născut 
pre lac6v, iar Iac6v a născut pre 
Iuda şi pre fraţii lui. 

3. Iar Iuda a născut pre Fares şi 
pre Zarâ din Taniâr, iar Fares a 
născut pre Fsrdm, iar Esrdm a nă- 
scut pre Arâm. 

4. Iar Arâm a născut pre Amina- 
dâv, iar Aminadâv a născut pre Na- 
as6n, iar Naasdn a născut pre Sat- 
mdn. 

5. Iar Saimbn a născut pre Vo6z 
din Rahâv, iar Vodz a născut pre 
Ovid din Rut, iar Ovid a născut 
pre lesS. 

6. Iar lese a născut pre Davîd îm- 
păratul, iar Davîd împăratul, a nă- 
scut pre Solomdn din femeia lui 
Urie. 

7. Iar Solombn a născut pre Ro- 
voâm, iar Rovoâm a născut pre A- 
viâ, iar Av iâ a născut pre Asâ. 

î. 1. Lucă 3, 23-38. 2. Fac. 21, 3; 25, 26; 29, 
35. 3. Fac. 38, 29; ] Parai. 2, 5, 9; Rut. 4, 19. 
4. l Parai. 2, 10; Num. 1. 7. 5. Is. Navi 2, 1 ; 
Rut. 4, 13. l Parai. 2, 11, 12; 6. 2 Imp. 12 
24. 7— IU 3 Imp. 11, 43} I Parai. 3, 10, s. 



8; Iar Asâ a născut pre losafât, 
iar losafât a născut pre Iorâm, iar 
lorârn a născut pre Ozia. < 

9. Iar Ozia a născut pre Ioâtam, 
iar Ioâtam a născut pre Ahâz, iar 
Ahâz a născut pre Ezechia. 

10. Iar Ezechia a născut pre Mâ- 
naşi, iar Manasi a născut pre A- 
mdn, iar Am6n a născut pre Iosia. 

11. Iar losia a născut prelehonîa 
şi pre frajii iui, la mutarea în Va- 
vilon. 

12. Iar după mutarea în Vavilon, 
lehonîa a născut pre Salaliil, Iar Sa- 
latiil a născut pre Zorovâvei. 

13. Iar Zorovâvel a născut, pre A- 
viud.iarÂviud a născut pre Eliachîm, 
iar Eliachim a născut pre Azdr. 

14. Iar Az6r a născut pre Sad6c, 
iar Saddc a născut pre Ahim, iar 
Ahlrn a născut pre Eliud. 

15. Iar Eliud a născut pre Eleâ- 
zar, iar Eîeâzar a născut pre Matân, 
iar Matân a născut pre Iacov. 

16. Iar Iacov a născut pre losiî 
bărbatul Măriei, din cares'a născut 
lisus, ce se zice Hrislos. 

17. Deci, toate neamurile dela A- 
vraâm până la David, neamuri pa- 
trusprezece; şi dela Davîd până Ia 
mutarea în Vavilon, neamuri patru- 
sprezece; şi dela mutarea în Vavi- 



9. 4 Imp. 15, 7 şi 38; 16, 20. 10. 4 Imp. 20, 
21; 11. 1 Parai. 3, 15, 16; 12. Ezdra 3, 2. 
16; 1 Parai. 3, 17. Mat. 27, 17, 22. 



1342 



MATEI 1—2 



Ion până la Hristos, neamuri patru- 
sprezece. 

18. Iar Naşterea iui Iisus Hristos 
aşâ a fost: Că logodită Hind, munte 
lui, Măria, cu losif, mai înainte de . 
a se adună ei, s'a aflat având în 
pântece din Duhul SfAm> 

19. Iar losif, bărbatutll, drept fi- 
ind şi nevrând s'o vădească...pre ea, 
a vrut pre ascuns s'o lase pre.dânsa. 

20. Şi acestea gândind ef, iată în- 
gerul Domnului în vis s'a arătat Iui, 
grăind: Iosife, fiul lui David, nu te 
teme a luâ pre Măria femeia ta, că 
ce s'a zămislit înţr'însa,, din Duhul j 
Sfânt este.* 

21. Şi va naşte fiu şi vei chema 
numele lui: IISUS, că acesta va mân- 
tui pre norodul săli de păcafeîe lor. 

22. Iar acestea loste s'au făcut 
ca să se plinească ceea ce s'a zis 
deîa Domnul prin prorociil ce zice: ^ 
„Iată fecioara în pântece va âveâ 
şi va naşte fiu şi vor chemâ nu- 
mele lui: Emanuil, ce se iâlcueşt€: 
cu noi Dumnezeu". 

,,23. Şi sculându-se losif din somn, 
a făcut precum i-a poruncit iui în- 
gerul Domnului, şi a luat pre fe- 
meia sa. 

24. Şi nu o* a cunoscut pre ea 
până ce a născut pre fiul său cel 
înfâiu născut, şi a chemat numele 
-lui: IISUS. 

CAP. 2. 

Magltii dela răsărit. Omdrîrea prun- 
cilor, întoarcerea lui losif cu Măria şi 
cu Iisus pruncul din Eghipet în 
Nazaret. 

Iar dacă s'au născut Iisus în Vi- 
Weeihui ludeei, în zilele lui Irod 
împăratul, iată Maghii dela răsărit 
au venit în Ierusalim, 

2. Zicând: Unde este împăratul 
Iudeilor, cel ce s'au născut? C§ 
am văzut sieăua lui la răsărit şi am 
venit să ne închinăm lui. ţ 

3. Şi auzind Irod împăratul s'a 
turburat şi lot Ierusaîfmul' cu dân- 
sul. • " J .;' il : : \ 

4. Şi adunând pre toţi arhiereii 

18, Lucâ 1, 27, 35 şl 2, 5, Numere 5, 
15; H doua Lege 24, 1. 

20. Lucâ 1, 35 21. Lucâ 2, 2t; Fapt. 4, 
12 şi 5, 31 22. Is. 7, 13. 

23. Is. 7, 13; Lucâ l, 31.24. Lucâ 2,7,21. 
2. 1 Lucâ 2, 6, 7; Fac 35, 19. 

2. Numere 24, 17. 



şi jCărturarli norodului, i-a întrebat: 
unde este să se nască ffristos? 

5. Iar ei au zis lui: In Viileemul 
îudeei, *€*Laşâ s'a scris prin pro- 
rocul:«* 

& Şl ta yitleeme, pământul Iudei 
nicidecum nu eşti mai mic între dom- 
nii ludei, că dintru Hpe va ieşi Povă- 
juitor, carele va pafîe pre norodul 
meu tssajjj. 

7. Atunci Irod întru ascuns che- 
mând pre Maghi, a cercat cu dea- 
măruntul dela dânşii de vremea în- 
tru care s'a arătat steaua. 

7. Şi trimiţându'i pre ei în Vitle- 
etn, Ie-a zis: mergând cercetaţi cu 
amăruntul pentru prunc, şi dacă îi 
veji aflâ, să îmi vestiţi şi mie, ca 
şi eu venind să mă închin lui. 

9. Iar ei ascultând pre împăratul 
s'au dus. Şi iată sleaua, pre care 
o văzuseră la răsărit, mergeâ îna- 
intea lor, până a venit şi a stalul 
deasupra unde erâ pruncul. 

10. Iar ei văzând steaua s'au bu- 
curat cu bucurie mare foarte. 

11. Şi intrând tn casă, au văzul 
pruncul cu Măria, muma lui, şi că- 
zând s'au închinat lui, şi deşchi- 
zându'şt vistieriile tor, au adus lui 
daruri; aur şi tămâie şi smirnă. 

12. Şi luând înştiinţare prin vis, 
să nu se întoarcă la Irod, pre altă 
cale s'au dus la ţara lor. 

13. Iar după ce s'au dus ei, iată 
îngerul Domnului în vis se arată 
lui losif, zicând: sculându-te, iâ prun- 
cul şi pre muma lui şi fugi în E- 
ghipet, şi fii acolo până voiu zice 
fie, că va Irod să caute pruncul sâ'l 
piarză pre el. 

14. Iar el sculându-se, a luat prun- 
cul şi pre muma lui noaptea, şi s'au 
dus în Eghipet. 

15. Şi a fost acolo până la moar- 
tea lui Irod, ca să se plinească ceea 
ce s'au zis de Domnul, prin proro- 
cul, ce zice: din Ephipeţ am che- 
mat pre fiul meu. j.: 

16. Munci Irod văzând că s'a bat- 
jocorit de Maghi, s'a mânia! foarte; 
şi trimiţând a omorîl pre toţi prun- 
cii, cari erau în Virleem şi întru toate 
hotarele lui, de doi ani şi mai mici, 
după vremea care cercase dela 
Maghi. 



6. Mib. 5, 2; Ioan 7 42. 

11. Lucâ 2, 16; Ps. 71, io; Is. 6o, 6. 

15. Ozie 11, 2. 



MATEI 2—3=4 



1343 



17. Atunci s'a plinit ceea ce s'a 
zis de leremia prorocul, ce zice: 

18. Glas în Rama s'a auzii, plân- 
gere şi tânguire şi Jipet mult; Rahil 
plângând pre fiii săi. şi nu vreâ să 
se mângâie, pentrucă nu sunt. 

19. Iar după ce a murit Irod, iată 
îngerul Domnului în vis se arată lui 
Iosif în Eghipef, 

20. Zicând: sculându-te, iâ prun- 
cul şi pre muma lui, şi mergi în pă- 
mântul lui Israil, că au murit cei ce 
căutau sufletul pruncului. 

21. Iar elsculându-se a luat prun- 
cul şi pre muma lui şi a venit în 
pământul lui Israil. 

22. Iar auzind că Arhelau împă- 
răteşte în Iudeea, în locul lui Irod, 
tatăl său, s'a temut să meargă a- 
colo; iar luând poruncă în vis, s'a 
dus în părţile Galileei. 

23. Şi venind a locuit în celatea 
ce se numeşte Nazaret, ca să se pli- 
nească ceea ce s'a zis prin proroci 
că Nazarinean se va chemâ. 

CAP. 3. 

Ioan Botezătorul în pustie. Botezul 
lui Iisus. 

Iar în zilele acelea a venit loan 
Botezătorul, propoveduind în pu- 
stia ludeei, 

2. Şi zicând: pocăiji-vă, că s'a a- 
propiat împărăţia cerurilor; 

3. Că acesta este cela ce s'a zis 
de Isaia prorocul, ce zice: glasul 
celui ce strigă în pustie: găliji ca- 
lea Domnului, drepte faceţi cărările 
lui. 

4. Şi acest Ioan avea îmbrăcă- 
mintea lui din peri de cămilă, şi 
brâu de curea împrejurul mijlocu- 
lui lui, iar hrana lui erâ acride şi 
miere sălbatică. 

5. Atunci ieşiâ la dânsul Ierusa- 
limul şi toată Iudeea şi toată îatu- 
rea dimprejurul Iordanului, 

6. Şt se botezau în Iordan dela 
dânsul, mărturisindu'şi păcatele lor. 

7. Şi văzând pre mulţi din Fari- 
sei şi din Saduchei venind către bo- 
tezul lui, a zis lor: pui de năpârci, 



18. fer. 31, 15. 20, Eşire 4, 19. 

22. Îs. 11, 1 şi 53, 2; Zab. 6, 12. 
3. 1. Marcu l, 4; Luca 3, 3. 2. Mat 4, 17; 
3. Is. 4o, 3. 4. 4 Imp. 1, 8; Marcu 1, 6. 

6. Marcu 1, 5. Fap. Hp. 19, 18: 7; Lucâ 
3, 7. 



cine v'a arătat vouă ca să fugiţi de 
mânia ceea ce va să fie? 

8. Faceţi dar roduri vrednice de 
pocăinţă, 

9. Şi să nu, vi : se pară a grăi în- 
tru sinevă: părinte avem pre Avra- 
am; că zic vouă, că poale Domne- 
zeu şi din pietnie acestea să ridice 
fii lui Avraam. 

10. Că iată şi securea la rădăcina 
pomilor zace; deci, tot pomul, care 
nu face roadă bună, se taie şi în 
îoc se aruncă. 

11. Eu vă botez pre voi cu apă, 
spre pocăinţă; iar cela ce vine după 
mine, mai tare decât mine este, că- 
ruia nu sunt vrednic a'i {ineâmcăl- 
tăminfeîe; acesta vă va boteză pre 
voi cu Duh Sfânt şi cu foc. 

12; A cărui lopată este în mâna 
lui, şi va cură{î aria sa, şi va adunâ 
grâul în jitni|s sa, iar plevele. le va 
arde cu focul nestins. 

13. Atunci au venit lisus din, Ga- 
iileea ia Iordan către Ioan, ca să se 
boteze deîa dânsul. 

14. Iar loan îl opriâ pre el, zi- 
când: eu am trebuinţă a mă bote- 
ză de tine, şi tu vii către mine? 

15. Şi răspunzând Iisus, au zis că- 
tre el: lasă acum, că aşâ este cu 
cuviinţă nouă ca să plinim toată 
dreptatea. Atunci 1-a lăşaf pre el. 

16. Şi bolezându-se lisus, înda- 
făş au ieşit din apă; şi iată i s'au 
deşchis lui cerurile şi a văzut pre 
Duhul lui Dumnezeu pogorându-se 
ca un porumb şi venind preste dân- 
sul; 

17. Şi iată glas din ceruri zicând: 
acesta este Fiul meu cel iubit, în- 
tru carele am binevoit. 

CAP. 4. 

Postul şi ispita lui Hristos. începerea 
propoveduirei. Chemarea Apostolilor. 

Atunci dus a fost Iisus în pustie 
de Duhul, ca să se ispitească 
de diavolul. 

2 Şi postind patruzeci de zile şi 
patruzeci de nopţi, după aceea au 
flămânzii 

9. Lucâ 3, s; Ioan 8, 39. 10. Mat. 7. 19; 
Luca 3, 9; Ioan 15, 2, 6. 

11. Marcu 1, 8; Lucâ 3, 16; Ioan 1, 26; 
Fapt. 1, 5 şi 2, 3, 4. 13. Marcu 1, 9— tl; 
Lucâ 3. 21, sq. 16. Lucâ 3, 22; Ioan 1, 32. 
17. Ps 2, 5; Is. 42, 1; Mat. 17, 5; Marcu 1, 
11 şi 9, 7; 2 Petru 1, 17. 
<3t. 1. Marcu 1, 12; Lucâ 4, 1, sq. 

2. Eşire 34, 28; 3 Imp. 19, 8. 



1344 . 



MATEI 4-5 



3. Şi venind la dânsul ispititorul 
a zis: de eşti Fiul "tui Dumfrese-u, 
zî ca pietrile acestea să se-îacă pâini. 

4. Iar el răspunzând au zis: scris 
este: nu numai cu pâîne va trăi o- 
mul, ci cu toi graiul ce iese dingura 
lu? Dumnezeu. ( 

51 ; Atunci 1-a dus pre el diavolul 
în sfânta cetate şi l-a pus pre ei 
pe aripa bisericei. 

6. Şi a zis iui: de eşti Fiul iui 
Dumnezeu, aruncă-le pre sinefi jos, 
că scris este: îngerilor săi va po- 
runci pentru tine, şi pre mâini te 
vor ridică, ca nu cumva să împie- 
dici de piatră piciorul tău. > 

7. Şi au zis lisus lui: iarăşi scris 
este: să nu ispiteşti pre Domnul 
Dumnezeul tău. 

8. Apoi l-a dus pre dânsul dia- 
volul într'un munte înalt foarte, şi 
i-a arătat Iui toate împărăţiile iu- 
mei şi slava lor; 

9. Şi i-a zis lui; acestea toate le 
voiu dâ {ie, dacă căzând te vei în- 
chină mie. 

10. Atunci au zis lisus lui: mergi 
înapoia mda, satano, că scris este: 
Domnului Dumnezeului tău să te în- 
chini şi lui unuia să'i slujeşti. 

11. Atunci l-a lăsat pre el diavo- 
lul, şi iată îngerii au venit la dân- 
sul şi siujiau lui. 

12. Iar auzind lisus că lo an a 
fost prins, s'au dus în Galileea; 

13. Şi lăsând Nazaretul, au venit 
şi au locuit în Capernaum, lângă 
mare, în hotarele Zavulonului şi ale 
Neftalimuîui, 

14. Ca să se plinească ceea ce 
s'a zis prin Isaia prorocui, care zice: 

15. Pământul Zavulonului şi pă- 
mântul Neffalimuiui, spre mare din- 
colo de Iordan, Galileea neamurilor; 

16. Norodul cel ce şedeâ întru în- 
tunerec a văzut lumină mare, şî ce- 
lor ce şedeau în îaturea şi în um- 
bra morjei, lumină a răsărit lor,. 

18. De atunci au început lisuş a 
propovedui şi a zice: pocăiţi- vă, că 
s'a apropiat împărăţia cerurilor. 

18. Şi umblând lisus pre lângă 

3. I Tes. 3, 5; Matei 3, 17. 

4. R doua Lege 8, 3; Luc. 4, 4; f>. Ps. 90, 
11, 12; Luc. 4, JO, 11; 7. fldoua Lege 6, 16. 
10. H doua Lege 6, 13; Mat. 16, 23. 11. Evr. 
1, 14 12. Marcu 1, Hî Lucâ 4, !4. 

13. Marcu l, 21; Lucâ 4, 14, 31. 
14 * Is» 9» 1* 

16. Lucâ J, 79. Is. 9, 2; 17. Mat. 3, 2; 
Marcu 1, 15; Lucâ 4, 35, 18. Marcu l, 16; 
Lucâ 5, 2; loan 1, 35. 20. Mat. 19, 27. 



marea Gaîileei, au văzut pre doi fraţi: 
pre Simon ce se numeşte Petru şi 
■pre Andrei fratele lui, aruncându'şi 
mre-aja în mare, că erau pescari, 
* 19. 'Şi au zis lor: veniţi după 
mine, şi vă voiu face pre voi vâ- 
nători de oameni. 
f 20. Iar ei îndată lăsându'şi mre- 
jele au mers după dânsul. 

21. Şi cie acolo mai înainte mer- 
gând, au văzut pre alţi doi fraţi: 
pre lacov al lui Zevedei şi pre loan 
fratele lui, în corabie cu Zevedei 
tatăl lor, cârpindu'şi mrejele lor; şi 
i-au chemat pfe dânşii. 

22. Iar ei îndată lăsând corabia 
şi pre Zevedei -tatăl lor, au mers 
după dânsut. l , 

23. Şi au străbătut lisus toată Ga- 
lileea, învăţând în adunările lor şi 
propoveduind Evanghelia împărăţiei 
şi-tămăduind toată boala şi toată 
neputinţa întru norod. 

24. Şi a ieşit vestea lui în toată Si- 
ria, şi aduceau către dânsul pfe toţi 
cei ce pătimeau rău cu feluri de boale, 
şi pre cei ce se ţinea-u de chinuri, şi 
pre cei îndrăciţi şi lunatici, şi pre 
cei slăbănogi, şi îi vindeca pre ei. 

25. Şi au mers după dânsul no- 
roade multe din Galileea şi din De- 
capole şi din Ierusalim» şi din Iu- 
deea şi din ceea parte de Iordan. 

CAP. 5. 

Fericirile. Apostolii şi învăţătorii sunt 
sare şi lumină. Plinirea legei şi a po- 
runcilor. Iubirea vrăjmaşilor. 

ar văzând pre noroade, s'au suit 
în munte; şi şezând el, au venit 
către dânsul ucenicii lui, 

2. Şi deschizându'şi gura sa, îi 
învăţa pre ei, zicând: 

3. Fericiţi cei săraci cu duhul, că 
acelora este împărăţia cerurilor. 

4. Fericiţi cei ce plâng, că aceia 
se vor mângâia. 

5. Fericiţi cei blânzi, că aceia vor 
moşteni pământul. 

6. Fericiţi cei ce flămânzesc şi 
însetoşează de dreptate, că aceia se 
vor sătura. 

7. Fericiţi cei milostivi; că aceia 
se vor miluî. 



23. Marcu 1, 39; Lucâ 4, 15, 44. 

24. Marcu 6, 55. 25. Marcu 3. 7; Luc. 6, 17 
5. 2. Lucâ 6, 20. 3. Is. 57. 15. 4. Is. 61, 2; 
Luc. 6, 21. 5. Ps. 36, 11. 6. Lucâ 6, 21. 7. 
Pilde 21, 21 ; Iac. 2, 13. 



MATEI 5 

e 



1345 



8. Fericiji cei curafi cu inima, că 
aceia vor vedea pre Dumnezeu. 

9. Fericiji făcătorii de pace, că a- 
ceia fiii lui Dumnezeu se vor chemâ. 

10. Fericiji cei izgoniţi penfru drep- 
tate, că acelora este împărăţia ce- 
rurilor. 

11. Fericiţi veţi fi când vă vor o- 
cârî pre voi şi vă vor goni şi vor 
zice tot cuvântul rău împroliva voa- 
stră, minţind pentru mine. 

12. Bucura{i-vă şi vă veseliţi, că 
plata voastră multă este în ceruri; 
că aşâ au gonit pre prorocii cei mai 
înainte de voi. 

13. Voi sunteţi sarea pământului; 
iar dacă sarea se va strica, cu ce 
seva sără? Intru nimic nu mai este 
de treabă, fără numai a se aruncă 
afară şi a se călcâ de oameni. 

14. Voi sunteţi lumina lumei. Nu 
poate cetatea a se ascunde deasu- 
pra muntelui stând; 

15. Nici aprind făclie şi o pun supt 
obroc, ci în sfeşnic, şi luminează 
tuturor celor ce sunt în casă. 

16. Aşâ să lumineze lumina voa- 
stră înaintea oamenilor, ca să vază 
lucrurile voastre cele bune şi să slă- 
vească pre Tatăl vostru cel din ce- 
ruri. 

17. Să nu socotiţi că am venit să 
stric legea sac prorocii; nu am ve- 
nit să stric, ci să plinesc. 

18. Că amin zic vouă: până ce 
vă trece' cerul şi pământul, o iotă 
saii o cirtă nu va trece din lege, 
până ce vor fi toate. 

19. Deci, tela ce va strica una 
dintr'aceste porunci mai mici, şi va 
învăţa aşâ pre oameni, mai mic se 
va chemă întru împărăţia cerurilor; 
iar cela ce va face şi va învăţa, a- 
cela mare se va chemâ întru împă- 
răţia cerurilor. 

20. Că zic vouă: câ de nu va pri- 
sosi dreptatea voastră mai mult de 
cât a Cărturarilor şi a Fariseilor, nu 
veţi intră fntru împărăţia cerurilor. 

21. Auzit-aţi că s'a zis celor de 
demult: să nu ucizi, că cine va u~ 
cide, vinovat va fi judecăţei; 

22. Iar eu zic vouă: că lot cel 



Ps. 23, 4-, 5o, Ui I Ioan 3, 2-3. 
10. I Petru 2, 2o; 3, 14. 12. Iac. 5, lo. 
13. Marcu 9, 5o; Lucâ 14, 34. 
15. Marcu 4, 21; Lucâ !!, 33; 8, 16. 
ÎS. I Petru 2, 12. 17. Mat. 3, 15; Rom. 3, 31. 

18. Lucâ 16, 17 şi 21, 33. 

19. Iac. 2, lo. 21. Eş. 2o, 13. 

22, I ioan 3, 15; H doua Lege 5, 17. 



ce se mânie asupra fratelui său în 
deşert, vinovat va fi judecăţei; şi 
cine va zice fratelui său: Racâ, vi- 
novat va fi soborului; iar cine va 
zice: nebune, vinovat va fi gheenei 
tocului. 

23. Deci, de îţi vei- aduce darul 
tău la altar, şi acolo îţi vei aduce 
aminte că fratele tău are ceva asu- 
pra ta, 

24. Lasă acolo darul tău înain- 
tea altarului şi mergi mai întâiu de 
te împacă cu fratele tău, şi atunci 
venind adu darul tău. 

25. Impacâ-le cu pârâşul tău de- 
grab, până eşti pre cale cu dânsul, 
ca nu cumva pârâşul să te deâ ju- 
decătorului, şi judecătorul te va dâ 
slugei şi în temniţă vei fi aruncat. 

26. Amin zic ţie: nu vei ieşî de 
acolo, până nu vei dâ codrantul cel 
mai de pre urmă. 

27. Auzit-aţi că s'a zis celor de 
demult: să nu preacurveşti. 

28. Iar eu zic vouă: că tot cela 
ce caută la femeie spre a o pofti 
pre ea, iată, a preacurvil cu dânsa 
întru inima sa. 

29. Iar dacă ochiul tău cel drept 
te sminteşte pre tine, scoafe'l pre 
el şi îl leapădă dela tine, că'ji fo- 
loseşte ţie ca să piară unul din mă- 
dulările tale, şi nu tot trupul tău să 
se arunce în gheenă. 

30. Şi dacă mâna ta cea dreaptă 
te sminteşte pre tine, taie-o pre ea 
şi o leapădă dela line, că îţi folo- 
seşte ţie ca să piară unul din mă- 
dulările taie, şi nu tot trupul tău 
să se arunce în gheenă. 

31. Iarăş s'a zis: că ceia ce'şi va 
îăsâ femeia sa* să'i deâ ei carte de 
despărţenie. ... î»m. 

32. Iar eu zic vouă: că foi cela 
ce'şi va îăsâ femeia sa, afară de cu- 
vânt de curvie, o face pre ea să 
preacurvească, şi cela ce va luâ pre 
cea lăsată, preacurveşle.' 

33. Iar aţi auzit, că s'a zis celor 
de demult: să nu juri sirâmb, ci să 
dai Domnului jurămintele tale. 

34. Iar eu zic vouă: să nu te juri 



23. Marcu 11, 25. 
25. Lucâ 12, 58. 

27. Eşire 2o, 14. 

28. Iov 31, 1. 

29. Mat. 13, 9; Marcu 9, 47. 

31. n doua Lege 24, l. 

32. Mat. 19, 9; Marcul o, 11; Lucâ 15,18; 
I Cor. 7, lo. 

33. Eşire 2o, 16. 34. Mat. 23, 22; Is. 66, 1. 



Biblia 



85, 



1346 



MATEI 5-6 



nicidecum, nici pre cer, că este scaun 
al lui Dumnezeu, 

35. Nici pre pământ, că este a- 
şternut al picioarelor iui, nici pre 
Ierusalim, câ este cetate a marelui 
împărat, 

36. Nici pre capul tău să te juri, 
că nu po|i un păr alb sau negru 
să faci ; 

37. Ci iie cuvântul vostru: aşâ, 
aşâ; nu, nu; iar ce este mai mult 
decât acestea, dela cel rău este. 

38. Auzitaţi că s'a zis: ochiu pen- 
tru ochiu şi dinte pentru dinte. 

39. Iar eu zic vouă: să nu sf aţi 
împrotivă celui rău; ci, de te va lovi 
cinevâ preste faţa obrazului cea 
dreaptă, întoarce'i lui şi pre cealaltă; 

40. Şi celui ce voieşte să se ju- 
dece cu tine şi să îţi iâ haina ta, 
lasă'i Iui şi cămaşa. 

41. Şi cel ce le va sili pre fine 
o milă de loc, mergi cu dânsul două. 

42. Celui ce cere dela line, dă'i; 
şi de cel ce voieşte să se împru- 
mute dela tine, nu te depărta. 

43. Auzit-aţi că s'a zis: să iubeşti 
pre aproapele tău şi să urăşti pre 
vrăjmaşul tău. 

44. Iar eu zic vouă: Iubiţi pre vrăj- 
maşii voşlri, binecuvântaţi pre cei 
ce vă blesfeamă pre voi, bine faceţi 
celor ce vă urăsc pre voi, şi vă ru- 
gaţi pentru cei ce vă supără şi vă 
gonesc pre voi; 

45. Ca să fiţi fii ai Tatălui vostru 
celui din ceruri, câ pre soarele său 
îl răsare preste cei răi şi preste cei 
buni, şi plouă preste cei drepţi şi 
preste cei nedrepţi. 

46. Că de iubiţi pre cei ce vă iu- 
besc pre voi, ce plată veţi aveâ? 
Au nu şi vameşii aceeaş fac? 

47. Şi de veţi îmbrăţişâ cu dra- 
goste numai pe prietenii voştri, ce 
mai mult faceţi? Au nu şi vameşii 
fac aşâ 7 

48. Fiţi dar voi desăvârşiţi, pre- 
cum şi Tatăl vostru cel din ceruri 
desăvârşit este. 



37. 2 Cor. 1, 17; Iac. 5, 12. 

38. Eşire 21, 23-24. 

40. Lucâ 6, 29; I Cor. 6, 7. 

42. Lucâ 6, 3o. 34. 

43. Lev. 19, 18. 

44. Lucâ 6, 27; 23, 34; Fapt. 7, 59. 

45. Lucâ 6, 32. 

48. fl doua Lege 18, 13. 



CAP. 6. 

Milostenia. Postul. Rugăciunea. Defâi- 
: marea celor lumeşti. 

Luaţi aminte, milostenia voastră 
să nu o faceţi înaintea oameni- 
lor, spre a fi văzuţi de dânşii; iar 
de nu, plată nu veţi aveâ dela Ta- 
tăl vostru, carele este în ceruri. 

2. Deci, când faci milostenie, să 
nu trâmbiţezi înaintea ta, precum 
fac făţarnicii în adunări şi în uliţe, 
ca să se slăvească de oameni. A- 
min zic vouă, că îşi iau plata lor. 

3. Iar tu făcând milostenie, să nu 
ştie stânga fa ce face dreapta ta. 

4. Ca să fie milostenia la întru 
ascuns, şi Tatăl tău cel ce vede 
întru ascuns, acesta va răsplăti ţie 
întru arătare. 

5. Şi când le rogi, nu fii ca fă- 
ţarnicii, că iubesc în adunări şi în 
unghiurile uliţelor stând să se roage 
ca să se arate oamenilor. Amin zic 
vouă, că îşi iau plata lor. 

6. Iar tu când te rogi, intră în că- 
mara ta, şi încuind uşa ta, roagă- 
te Tatălui tău celui întru ascuns şi 
Tafăi tău cel ce vede întru ascuns, 
va răsplăti ţie la arătare. 

7. Şi rugându-vă să nu grăiţi multe 
ca păgânii; Că li se pare că, întru 
multă vorba lor vor fi auziţi. 

8. Dsci, nu vă asemănaţi lor, că 
ştie Tatăl vostru de ce aveţi trebu- 
inţă, mai înainte de a cere voi dela 
dânsul. 

9. Deci aşâ să vă rugaţi voi: Ta- 
tăl nostru, carele eşti în ceruri, sfin- 
ţească- se. numele tău; 

10. Vie împărăţia fa, fie voea ta, 
precum în cer şi pre pământ; 

11. Pâinea noastră cea spre fiinţă 
dăne-o nouă astăzi; 

12. Şi ne iartă nouă greşalele noa- 
stre, precum şi noi iertăm greşiţilor 
noştri; 

13. Şi nu ne duce pre noi în i- 
spită, ci ne izbăveşte de cel viclean. 
Că a fa este împărăţia şi puterea 
şi slava în veci, Amin. 

14. Că de veţi iertă oamenilor 
greşalele lor, ierfâ-va şi vouă Tatăl 
vostru cel ceresc; 



0. 2. Rom. 12, 8. 4. Lucâ 14, 14. 
5 4 Imp. 4, 33. 7. Is. 1, 15. 

9. Lucâ lî, 2; Eşice 2o, 7. 

10. Lucâ 22, 42. 12. Psalm 31, 5. 

13. Mat. 26, 41. 

14. Marcu 11, 26. 



MATEI 6-7 



15. Iar de nu veţi ierta oamenilor 
greşaleie lor, nici Tatăl vostru nu 
va ieriâ vouă greşaleie voastre. 

16. Şi când postiţi, nu fi^i ca fă- 
ţarnicii trişti, că îşi smolesc fejele 
lor, ca să se arăle oamenilor, po- 
stind u-se. Adevăr grăesc vouă, că 
îşi iau plata lor. 

17. Iar tu posfindu-te, unge'ţi ca- 
pul tău şi fa{a la o spală, . 

18. Ca să nu te arăţi oamenilor 
că posteşti, ci Tatălui tău celui ce 
este întru ascuns. Şi Tatăl tău, cel 
ce vede întru ascuns, va răsplăti ţie 
la arătare. 

19. Nu vă adunaţi vouă comori 
pre pământ, unde moliile şi rugina 
le strică, şi unde furii le sapă şi le 
fură, 

20. Cţvă adunaţi vouă comori în 
cer, unde nici moliile, nici rugina 
nu le sfrică, şi de unde furii nu le 
sapă, nici le fură; 

21. Că unde este comoara voa- 
stră, acolo va fi şi inima voastră. 

22Y Luminătorul trupului este 0- 
chiul. Deci, de va fi ochiul tău cu- 
rai, toi trupul tău va fi luminat; 

23. Iar de va fi ochiul tău rău, tot 
trupul tău va fi întunecat. Deci, dacă 
lumina care este întru tine, este în- 
lunerec, dar întunerecul cu cât mai 
mult? 

24. Nimenea nu poate a sluji la 
doi domni, că sau pre unul va urî 
şi pre altul va iubi, sau de unul se 
va ţinea şi de altul nu va griji; nu 
puteţi tui Dumnezeu a sluj! şi lui 
mamonâ. ■■' 

25. Pentru aceasta grăiesc vouă: 
nu vă grijiţi cu '"sufletul vostru ce 
veţi mânca şi ce veţi beâ, nici cu 
trupul vostru, cu ce vă veţi îmbrăca. 
Au nu sufletul mai mare este decât 
hrana şi trupul decât haina? 

26. Căutaţi la pasările cerului, că 
nici seamănă, nici seceră, nici a- 
dună în jitniţe, şi Tatăl vostru cel 
ceresc le hrăneşte pre dânsele. Au 
nu aveţi voi mai multă deosebire 
de acestea? 

27. Şi cine din voi grijinduise; 
poate sâ'şi adauge statului său un 
cot? 

28. Şi de haină ce vă grijiţi ?So- 

15. Mat. 18. 35. 16. ]s. 58, 5. 
20. Lucâ 12, 33 sq; I Tim. 6, 19. 

22. Lucâ 11, 34-36. 

24. 3 Imp. 18, 21; Lucâ 16, 13; 2 Cor. 6, 16. 

25. Lucâ 12, 22; Filip 4, 6; 1 Tim. 6, 7- 

26. Mat. lo, 31; Lucâ 12, 24. 



cotiţi crinii câmpului cum cresc; nu 
se ostenesc, nici torc. 

29. Iar grăiesc vouă* că nici So* 
lomon, întru toată mărirea sa, nu 
s'a îmbrăcat ca unul dinlr'aceşlia. 

30. Deci, dacă pre iarba] câmpu- 
lui, care astăzi este şi mâine se a- 
runcă în cuptor, Dumnezeu aşâ o 
îmbracă, nu cu mult mai vârtos pre 
voi, puţin credincioşilor? 

31. Deci, nu vă grijiţi zicând: ce 
vom mâncâ? sau: ce vom beâ? sau 
cu ce ne vom îmbrăcă? 

32. Că acestea toate neamurile le 
caută; că ştie Talâl vostru cel ce- 
resc, că trebuinţă aveţi de acestea 
toate; 

33. Ci căutaţi mai întâiu împără- 
ţia lui Dumnezeu şi dreptatea lui, 
şi acestea toate se vor adauge vouă. 

34. Drept aceea, nu vă grijiţi de 
ziua de mâine, că ziua de mâine 
va griji de ale sale. Ajunge'i zilei 
răutatea ei. 

C*.A_J?. 7« 

A nu judecă pre al fii. Cinstirea celor 
sfinte. Stăruinţa în rugăciune. Calea 
mâniuirei ţi a fierzărei. Pâzirea de 
, proroci mincinoşi. 

Nu judecaţi, ca să nu fiţi jude- 
caţi. 

2. Câ, cu ce judecată veţi judecă, 
veţi fi judecaţi, şi cu ce măsuri veţi 
măsură, se va măsură vouă. 

3. Şi ce vezi stercul cel ce este 
în ochiul fratelui tău, iar bârna care 
este în ochiul tău nu o simţi? 

4. Sau cum zici fratelui tău: lasă 
să scot siercul din ochiul lău, şi 
iată bârna este în ochiul tău? 

5. Făţarnice, scoate întâi» bârna 
din ochiul tău, şi atunci vei vedeâ 
să scoţi siercul din ochiul fratelui 
tău. 

6. Nu daţi cele sfinte câinilor, nici 
lepădaţi mărgăritarele voastre îna- 
intea porcilor, ca nu cumvâ să le 
calce cu picioarele lor, şiîntorcân- 
du-se să vă rupă pre voi. 

7. Cereţi şi se va dâ vouă, cău- 



29. 3 Imp. 4, 21. 

30. Mat. 8, 26; 16, 8. 

33. 3 Imp 3. 13; Ps. 36, 4. 

34. Eş. 16, 19. 

7. 1. Lucâ 6, 37; Rom 2, 1; I Cor. 4, S. 
2. Matcu 4, 24. 
5. Lucâ 6, 42. 
7. Matcu 11, 24. 



1348 



MATEI 7-8 



laţi şi veţi aîlâ, bateţi şi se va de- 
schide vouă; 

8. Că (of cel ce cere, iâ, şi cel 
ce caută, află, şi celui ce baie, i se 
va deschide. 

9. Sau care esle omul acela din- 
tre voi, dela care de va cere fiul lui 
pâine, au doară piatră îi va dă lui? 

10. Sau deva cere peşte, au doară 
şarpe îi va dâ lui? 

11. Deci, dacă voi, răi fiind, ştiţi 
să da|i daruri bune fiilor voştri, cu 
cât mai vârios Tatăl vostru cel din 
ceruri, va dâ cele bune celor ce cer 
dela dânsul. 

12. Deci, toate câte voi fi să vă 
facă vouă oamenii, faceji şi voi lor 
asemenea, că aceasta este legea şi 
prorocii; 

13. Intraţi prin uşa cea strâmtă, 
că largă este uşa şi lată calea, ceea 
ce duce în pierzare, şi mulţi sunt 
cei ce intră printr'însa; 

14. Că strâmtă este uşa şi îngu- 
stă calea, care duce în vieaţă, şi pu- 
ţini sunt cei ce o află pre ea. 

15. Păziţi-vă de prorocii cei min- 
cinoşi, cari vin la voi în haine de 
oi, iar înlăuntru sunt lupi răpitori. 

16. Din roadele lor îi veţi cunoa- 
ştc pre ei. Au dorră vor culege din 
spini, struguri? sau din ciulini, smo- 
chine? 

17. Aşa toi pomul bun, roade bune 
face, iar pomul rău, roade rele face. 

18. Nu poate pomul bun să facă 
roade rele. nici pomul rău se facă 
roade bune. 

19. Deci, tot pomul care nu face 
roadă bună, se taie şi îh foc se a- 
runcă. 

• 20. Pentru aceea, din roadă lor 
îi veţi cunoaşte pre dânşii. 

21. N\i tot cel ce îmi zice mie: 
Doamnei Doamnei va intră întru 
împărăţia cerurilor, ci, cela ce face 
voea Tatălui meu, carele este în ce- 
ruri. 

22. Mulţi vor zice mie, în ziua a- 
ceea: Doamnei Doamnei au nu cu 
numele tău am prorocit? Şi cu nu- 
mele tău draci am scos? Şi cu nu- 

8. Pilde 8, 17. 9, Ioan 14, 13. 

11. Lucâ u, 13; Iac. 1, 17. 

12. Luc. 6, 31; Rom. 13, 8, lo. 

14. Fapt. h, 21. 

15. Ier. 14, 14; Fapt. 20, 29. 

16. Luc. 6, 43, sq.; Iac. 3, 12. 
18. Mat. 12, 33. 

J9. Mat. 3, io; Luc. 3, 9; Ioan 15, 2, 6. 
11. Rom. 2, 13; Iac. l, 22, 25. 
22. Luc 13, 25, sq,; Fapt. 19, 15. 



mele tău multe minuni am făcut? 

23. Şi atunci voiu mărturisi lor, 
că niciodată nu v'am ştiut pre voi; 
depărtaţi-vă dela mine, cei ce lu- 
craţi fărădelegea 1 

24. Deci, tot cela ce aude cuvintele 
mele acestea şi le face pre ele, ase- 
măna'l-voiu pre el bărbatului înţe- 
lepf.care şi-a zidit casa sa pre piatră. 

25. Şi a căzut ploaie, şi au venit 
rîurile, şi au suflat vânturile, şi s'au 
pornit spre casa aceea şi n'a căzut, 
că erâ întemeiată pre piatră. 

26. Şi tot cela ce aude cuvintele 
mele acestea şi nu le face pre ele, 
asemănâ-se-va bărbatului nebun, ca- 
re şi-a zidit casa sa pre nisip. 

27. Şi a căzut ploaie şi au venit 
rîurile, şi au suflat vânturile, şi au 
lovit în casa aceea, şl a căzut, şi 
erâ căderea ei mare. 

28. Şi a fost după ce au sfârşit 
Iisus cuvintele acestea, se mirau 
noroadele de învăţătura lui; 

29. Că li învăţă pre ei ca cela ce 
are putere, iar nu ca cărturarii. 

CAP. 8. 

Vindecări a felurite boale. îndepărta- 
rea unui cărturar şi chemarea celui 
ce avea să îngroape pre tatăl său. 
Domolirea tnărei ţi izbăvirea a doi 
îndrăciţi. 

Şi pogorându-se el din munte, au 
mers după dânsul noroade multe. 

2. Şi iată un lepros venind se în- 
chină lui, zicând: Doamne, de vei 
vreâ, poţi să mă curăţeşti. 

3. Şi tinzând lisus mâna, s'au a- 
tins de dânsul, zicând: voiesc, cu- 
răţeşfe-fel Şi îndată. s'a curăţit le- 
pra lui. 

4. Şi au zis lisus lui: vezi, nimă- 
nui să nu spui, ci mergi de te a- 
rată pe sineţi preotului, şi du darul 
care a poruncit Moisî, întru măr- 
turie lor. 

5. Şi intrând lisus în Capernaum, 
s'a apropiat de dânsul un sutaş.ru- 
gându'l pre el, 

6. Şi zicând: Doamne, sluga mea 



23. Mat. 25, 41; Ps. 6, 8. 

24. Luc. 6, 47, sq. 

25. Mat. 16, 18. 

27. Ezccb. 13; 11. 

28. Marcu 1; 22; Luc; 4. 32. 

8. 1. Mat. 5, 1. 2. Maccu 1, 40; Luc. 5, 12. 

4. Luc. 17, 14; Lev. 14, 2. 

5. Luc; 7, 11. 



MATEI 8 



1349 



zace în casă bolnav, cumplit chi- 
nuindu-se. 

7. Şi au zis Iisus lui: Eu venind 
îl voiu lămăduî pre dânsul. , 

8. Iar sufaşul răspunzând a zis: 
Doamne, nu sunt vrednic ca să in- 
tri supl acoperemântul meu, ci nu- 
mai zî cu cuvântul, şi se va tămă- 
dui sluga mea; 

9. Că şi eu sunt om supt stăpâ- 
nire, având supf sinemi slujitori, şi 
zic acestuia: mergi, şi merge; şi 
altuia: vino, şi vine; şi slugei mele: 
fă aceasta, şi face. 

10. Iar Iisus auzind aceasta s'au 
minunat şi au zis celor ce veneau 
după dânsul: amin grăiesc vouă: 
nici întru Israil n'am aflai atâta 
credinţă. 

11. - Şi grăiesc vouă, că mulfi deîa 
răsărit şi dela apus vor veni şi se 
vor odihni cu Avraam şi cu Isaac 
şi cu Iacob, întru împărăjia ceru- 
rilor. 

12. Iar fiii împărăjiei vor îi goni|i 
întru îniunerecul cel mai dinafară; 
acolo va fi plâns şi scârşnirea din- 
ţilor^ 

13. Şi au zis Iisus sufaşului: mergi, 
şi cum ai crezut, fie fiel Şi s'a tă- 
măduit sluga lui întru acel ceas. 

14. Şi venind Iisus în casa lui 
Petru, au văzul pe soacra lui zăcând 
şi aprinsă de friguri. 

15. Şi s'au atins dc mâna ei şi o 
au lăsat pre dânsa frigurile, şi s'a 
sculat şi slujiâ lui. 

16. Iar îăcându-se seară, au adus 
lui pre mulţi îndrăciţi şi au scos du- 
hurile numai cu cuvântul, şi pre 
lofi bolnavii i-au tămăduit, 

17. Ca să se plinească ceeace s'a 
zis prin prorocul lş.aia, care grăieşte: 
acesta neputinţele noastre au luat şi 
boalele noastre au purtat. 

18. Şi văzând Iisus horoade multe 
împrejurul său,, au poruncit uceni- 
cilor să meargă de cea parte. 

19. Şi apropiindu-se un cărturar, 
i-a zis lui: Invălătorule, voiu să 
merg după tine, ori unde vei merge, 

20. Şi au grăit Iisus lui: vulpile 



8. Ps. 106, 20, 

11. Is. 49, 12; Luc. 13, 29, sq. Malab.'î, 11. 

12. Mat. 22, 13 şt 25, 30; Luc. 13, 26—30. 

14. Marc. 1, 29; Luc. 4, 38. 

15. Mat. 9, 25 

16. Marc. l, 32; Luc. 4, 40. 

17. Is. 53, 4; J Pete 2, i4. 

18. Marc. 4, 35; Luc. S, 22. 

19. Luc. 9, 57 sq. 20. 2 Cor. 8, 9. 



au vizuini şi pasările cerului cui- 
buri, iar Fiul Omului n'are unde 
să'şi plece capul 

21. Iar altul din ucenicii lui i-a 
zis lui: Doamne, dă'mi voe întâi să 
merg să îngrop pe tatăl meu. 

22. Iar Iisus i-au zis lui: vino 
după mine, şi lasă morţii să'şi în- 
groape pre morţii lor. 

23. Şi intrând el în corabie, au 
mers după dânsul ucenicii lui. 

24. Şi iată, vifor mare s'a făcut 
în mare, cât se acoperiâ corabia 
de valuri; iar el dormiâ. 

25. Şi venind ucenicii lui, l-au 
deşteptat pre el, zicând: Doamne, 
mântueşte-ne, că pierim. 

26. Şi le-au grăit lor; ce suntefi 
înfricoşaţi, pujin credincioşilor? A- 
tunci sculându-se, au certat vântu- 
rile şi rnarea, şi s'a iăcut linişte 
mare. 

27. Iar oamenii se mirau, grăind: 
cine este acesta, că şi vânturile 
şi marea ascultă pre el? 

23. Şi trecând el de ceea parte, 
în laturea Gherghesenilor, l-au în- 
tâmpinat pre dânsul doi îndrăciţi, 
ieşind din mormânturi, foarte cum- 
pliţi, cât nu putea nimenea să treacă 
pre calea aceea. 

29. Şi iată, au strigat grăind: ce 
este nouă şi fie, lisuse, Fiiul lui 
Dumnezeu? Ai venit aici mai înainte 
de vreme să ne munceşti pre noi? 

30. Şi era departe de dânşii o 
turmă mare de porci, păscând. 

31. Iar dracii îl rugau pre el, zi- 
când: de ne goneşti pre noi, dă-ne 
voe să ne ducem în turma cea de 
porci. 

32. Şi au zis lor: mergejil Iar ei 
ieşind, au mers în turma cea de porci, 
şi îndatăşi a sărit toată turrrţş de 
porci de pre ţărmuri în mare, şl* s'a 
înnecaf în apă. s 

33. Iar păstorii au fug K, şi in- 
trând în cetate, au spus de toate, 
şi cele de cei îndrăciţi. 

34. -» Şi iată toata cetatea a ieşit 
întru întâmpinarea lui Iisus, şi vă- 
zându'l pre dânsul» f l au rugat ca să 
treacă din. hotarele lor. 



24. Luc. 8, 23. 

28. Marcu 5, 1 ; Luca 8, 26. 

34. Marcu 5, 17; Luc. 8, 37. 



1350 * 



MATEI 9 



CAP. 9. 

însănătoşirea unui slăbănog. Chema- 
rea lui Matei. învierea fiicei mai mare- 
lui sinagogei. Femeia ce'i curgea sânge. 
Vindecarea ă doi orbi şi a unui mut. 

Şi intrând în corabie, au frecuf şi 
au venit în cetatea sa. 

2. Şi iată, au adus lui pre un 
slăbănog, care zăceâ în pat. 

3. Si văzând Ifsus credinţa lor. au 
zis slăbănogului: îndrăzneşte Hule; 
iarfă-ţi-se fie păcatele fale. 

4. Şi, iată oarecari din cărturari 
au zis întru sine: acesta huleşte. 

5. Şi văzând Iisus gândurile lor, 
au zis : penfruce voi cugetaţi cele vi- 
clene întru inimile voastre? 

6. Că ce este mai lesne ? A zice: 
iartă fi-se păcatele fale, sau a zice: 
scoală-fe şi umblă? 

7. Dar ca să ştiţi că pufere are 
Fiul Omului pre pământ a ierfâ 
păcatele, atunci au zis slăbănogului: 
scoală-fe, ia'ţi patul tău şi ie du în 
casa ta. 

8. Şi sculându-se, şi-a luai palul 
lui şi s'a dus la casa sa. Iar no- 
roadele văzând aceasta, se mirau şi 
slăviau pre Dumnezeu, carele a dat 
pufere ca aceasta oamenilor. 

9. Şi frecând Iisus de acolo, au 
văzut pre un om şezând la vamă, 
ce se numiâ Matei, şi i-âu zis lui : 
vino după mine 1 Şi sculându-se, a 
mers după dânsul: 

10. Şi a fost când şedeâ el în 
caSă, iafă, mulţi vameşi şi păcătoşi 
venind, şedeau cu Iisus şi cu uce- 
nicii Iui. 

r 11. Şi văzând Fariseii, au zis u- 
cenicilor lui : penfruce.cu vameşii 
şi cu păcătoşii mănâncă şi bea Da- 
scâlul'' vostru? 

12. Iar Iisus auzind au zis lor: n'au 
trebuinţă ,cei sănătoşi de doftor, ci 
cel bolnavi ! ' , . 

13. Deci mergând, învăţaţi L vă ce 
este : milă voesc, iar nu jertfă ; că 
n'arri venii să chem pre ceT drepţi, 
ci pre cei păcătoşi la pocăinţă. 

14. Atunci au vetfft îa dânsul u- 
cenicii lui Ioan, zicând : penfruce 



9. 2. Marc. 2. 3; Luc. 5, 18, 
6. Marc 2, 10 sq. 
9. Luc. 5, 27; Marc. 2, 14. 
12 Luc. 5, 31. 

13. I. Imp. 15, 22; Osie 6, 6. 

14. Marc 2, 18; Luc: 5, 33. 



noi şl Fariseii postim mulf, iar u- 
cenicii iăj nu postesc? 

15. Şi le-au zis lor Iisus: au doară 
pot fiii nunţei să se jeliască, în câtă 
vreme este cu dânşii mirele? Ci vor 
venî zile, când se va luâ dela dân- 
şii mirele, şi alunei vor posti. 

16. Nimeni nu pune petec de pân- 
ză nouă Ia haină veche, Că îşi iâ 
plinirea sa dela 'haină, şi mai rea 
spărtură se face. 

17. Nici pun vin nou în foi vechi; 
iar de pun, se spargi foii, şi vinul 
se varsă, şi foii pierf ci pun vinul 
nou în foi noui, şi amândouă se 
ţin. 

18. Acestea grăind el către dânşii, 
iată. un boier oarecare venind, S'a 
închinat lui, zicând: fiica mea' acum 
a murit, ci venind, pune mâna ta 
presfe dânsa, şi va înviâ. : 

19. Şl sculându-se Iisus. au mers 
dimă dânsul, şi ucenicii lui'. 

20. Şi iafă o femeie, înfru cur- 
gerea sângelui fiind de doisprezece 
ani. venind dinapoi, s'a "atins de 
poala hainei lui; 

21. Că ziceâ înfru sine. că numai 
de mă voiu atinge de haina lui mă 
voiu mântui. 

22. Iar Iisus înforcându-se'şi vă- 
zând-o pre ea, i-au zist îndrăsneşte, 
fiică; credinţa fa le-a mânfuif. Şi 
s'a tămăduit femeia din ceasul acela. 

23. Si viind Iisus în casa boie- 
rului, şi văzând flnerătorii şi mul- 
ţimea gâlcevind. au zis lor: Fugiţi, 
că n'a murit fecioara, ci doarme. 

24. Si îsi râdeau de; dânsul 

25. Iar dacă s'a " scos 'afară no* 
rodul, intrând, o au luat de' mână, 
şi s'a sculat fecioara. 

26. Şi a ieşit teştea aceasta presle 
fof pământul âceîa^ 

27. Si frecând Iisus de acolo, au 
mers după dânsul doi orbi, sfrigând 
şi grăind: mirueşfe-ne pre noi, Fiul 
lui pavidl J 

. 28. if tar după' ce au mers în casă, 
Iu venit la dânsul orbii şi le-au grăit 
lor Iisus: credeţi că pot să fac eu 
aceasta? Grăif-au lui: aşâ, Doamnei 
29. Atunci s'au atins de ochii lor, 



15. Ioan 3, 29. 

18. Marc. 5, 22; Luc. 8, 4l. 

20. Marc. 5, 25: Luc. 8, 43 sq. Lcv. 15 25. 

21. Mat 14, 36. 
26 Luc. 7, 17. 

27. Mat. 15, 22 şi 20, 30. 
29. Mat. 8, 13. 



MATEI 9-10 



1351 



grăind : dupre credinţa voastră, fie 
vouă 1 Şi s'au deschis ochii lor. 

30. Şi le-au poruncii lor lisus, 
grăind : vedeţi, nimenea să nu ştie. 

31. Iar ei ieşind. l>au vestit pre 
dânsul în tot pământul acela. 

32 Iar ieşind ei, iată, au adus la 
dânsul pre un om mut, îndrăcit. 

33. Şi scoţăndu-se dracul, a grăit 
mulul, şi s'au mirat noroadele, gră- 
ind, că niciodală nu s'a arătat aşâ 
întru Israil. 

34. Iar Fariseii grăiau : cu dom- 
nul dracilor scoale pre draci. 

35. Şi străbâleâ lisus prin (oale 
cetăţile şi oraşele, învăţând în so- 
boarele lor, şi propoveduind Evan- 
ghelia împărăţiei, şi vindecând toată 
boala şi toată neputinţa întru norod. 

36. Iar văzând el noroadele, i s'au 
fScut.mil3.de dânşii, că erau ne- 
căjiţi şi rătăciţi, ca oile ce n'au pă- 
stor. 

37. Atunci au zis ucenicilor săi: 
iafă secerişul este mult iar lucrătorii 
putini. 

38. Deci, rugaţi pre domnul se- 
cerişului, ca să scoajă lucrători la 
secerişul său. 

CAP. IO. 

Chemarea Apostolilor şi trimiterea lor 
la propoveduire. 

i chemând pre cei doisprezece 
ucenici ai săi, le-au dat lor putere 
asupra duhurilor celor necurate, ca 
să le scoată pre ele şi să îămădu- 
iască fostă boala şi toată neputinţa. 

2. Iar numele celor doisprezece 
apostoli sunt < acestea : cel dintâiu 
Simon, ce se numeşte Petru, şi An- 
drei fratele lui, lacov al lui Zevedei, 
şi loan fratele lui. 

3. Filip şi Vartoîomei, Toma şi 
Matei vameşul, lacov al lui Alîeu, 
şi Levi, ce s'au numit Tadeu. 

4. Simon Cananitul şi îuda Isca- 
rloteanul, care l a şi vândut pre 
dânsul. 



30. Mate 1, 43 şi 7, ?6. 

32. Mat 12, 22 sq.; Luc H, 14 sq. 

33. Isaia 35, 6. 

34. Mat. 12, 24; Luc. U, 15. 

35. Mat. 4, 23; Mate. 6, 6. 

36. Marc. 6, 34. PPetr 2, 25; Nuiîiec 27, 17. 
îs- 53, 6; Ier 50. 6. 

37. Luc. 10. 2 
38 Marc. 3, 13. 

IO. L Marc. 3, 14 sq ; 6, 7; Luc. 9, 1 şi 10, 17. 
2. Fapt. 1, 13. 



5. Pre aceşti doisprezece i-au tri- 
mis lisus, poruneindu-le lor şi gră- 
ind: în calea păgânilor să nu mer- 
geţi, şi în cetatea Samarinenilor să 
nu intraţi. 

6. Ci mai vârtos mergeţi către o- 
ile cele pierdute ale casei lui Israil. 

7. Şi umblând, propoveduiţi, zi- 
când : s'a apropiat împărăţia ce- 
rurilor, 

8. Pre cei bolnavi vindecaţi, pre 
cei leproşi curăfi|i, pre cei morţi în- 
viaji, dracii scoateţi; în dar aţi luat, 
în dar daţi. ' 

9. Să nu aveji aur, nici argint, 
nici bani la brâele voastre. 

10. Nici traistă în cale, nici două 
haine, nici încălţăminte, nici toiag, 
că vrednic este lucrătorul de hrana 
sa. 

ti. Şi ori în care ceiale sau o- 
raş veji intrâ, cercetaţi cine este în- 
tru dânsul vrednic, şi acolo să ră- 
mâneţi până când veji ieşi. 

12. Şi intrând în casă, să'i ura(i, 
grăind: pace casei acesleea. 

13. Şi de va îi casa aceea vred- 
nică, va veni pacea voastră presle 
dânsa; iar de nu va fi vrednică, 
pacea voastră se va întoarce la voi. 

14. Şi oricine nu va primi pre 
voi, nici va asculta cuvintele voastre, 
ieşind din casa sau din cetatea a- 
ceea, scuturaţi praful de pe picioa- 
rele voastre. 

15. Amin grăesc vouă, că mai 
uşor va fi pământului Şodomului 
şi Gomorului în ziua judecăţei, de- 
cât celăţei aceea. 

16. lată, eu vă trimit pre vot ca 
oile în mijlocul lupilor. Deci fiţi în- 
ţelepţi ca şerpii şi blânzi ca porum- 
beii. 

17. Şi vă feriţi de oament, că vă 
vor dâ pre voi în soboare, şi întru 
adunările lor vă vor bate pre voi. 

18. încă şi înaintea domnilor şi 
a împăraţilor veţi fi duşi pentru mine, 
întru mărturie lor şi limbilor. 

19. Iar când vă vor dâ pre voi, 



6. Mat. 15, 24; Fapt. 13, 46 

7. Mat. 3, 2, şi 4, 17; Luc 9, 2 şi 10, 9. 
8 Mat. 11, 5; Marc. 6, 7, J3. 

9. Marc. 6, 8; Luc. 9. 3. 

10. 1 Tim. 5, 18. 
12. Luc. 10, fi, 6. 

14. Marc 6, 11; Luc. 9, 5. Fapt. 13, 51. 

15. Mat, 11, 24. 

16 Luc. 10, 3; Rom 16, 19. 
17. Mat. 24, 9: Marc. 13, 9; Luc. 12. 11 
şi 21, 12. 18. Marc. 13, 9 sq. 
19. Luc. 12, 11 şi 21, 14 sq. Marc. 13, 11. 



1352 MATEI 



nu vă grijiţi cum, sau ce veţi grăî, 
că se va dâ vouă înlr'acel ceas ce 
veţi grăi; 

20. Că nu voi Sunteţi ceî ce grăiţi, 
ci Ouhu! Tatălui vostru este carele 
grăeşle întru voi. 

21; Şi Va dâ frate pre frate spre 
moarte şi lată pre fecior, şi se vor 
scula feciorii asupra părinţilor şi 
îi vor omorî pre dânşii. Şi vefi fi 
urâţi de foji pentru numele meu. 

22. Tar cela ce va răbda până în 
sfârşit, acela se va mântui. 

23. Iar când vă vor goni pre voi 
înfr'această cetate, fugiţi în cealaltă. 
Amin grăesc vouă: nu veţi sfârşi 
cetăţile lui Israil până când va vcnî 
Fiul Omului. 

24. Nu este ucenic mai pre sus 
de dascălul său, nici slugă mai pre 
sus de domnul său. 

25. Ajunge ucenicului să fie ca das- 
călul său, şi sluga că v domnul său. 
Dacă pre stăpânul casei l-au nu- 
mit veeizevul, cu cât mai vârtos 
pre casnicii lui? 

26. Deci, nu vă temeţi de dânşii, 
că nimic rut este acoperii, care să 
nu se descopere, şi ascuns, csre să 
nu se cunoască. 

27. Ceeace grăesc vouă !a întu- 
nerec, să spuneţi Ia luminS; şi ce 
auziţi la ureche, să propoveduiţi 
deasupra caselor. 

28. Şi să nu vă lemeţi de cei ce 
ucid Irupul. iar sufletul nu pol să'î 
ucidă, ci să vă temeţi mai vârtos 
de cela ce poale să piarză şi Iru- 
pul şi sufletul, în gheena. 

29. Au doară nu se vând două 
pasări penlru un ban? Şi nici una 
dinfr'Tnsele nu cade pre pământ fără 
de Tatăl vostru. 

30. Iar ai voştri şi perii capului 
vă sunt loji număraţi. 

31. Pentru aceea nu vă temeţi, 
că voi sunteţi cu mult mai buni 
decât paserile. ; 

32. Deci, toi cela ce va mărturisi 
pre mine înaintea oamenilor, voiu 
mărturisi şi eu pre dânsul înaintea 
Tatălui meu, carele este în ceruri. 



21. Luc. 21, 16; Mib. 7, 6. 

22. Marc. 13, 13. 

24. Luc. 6, 40; Ioan 13, 16 şi 15, 20. 

25. Mat. 12, 24; Luc. 11, 15. 

26. Marc, 4, 22; Luc. 8, 17. 

27. Luc. 12, 3. 

28. Luc. 12, 4; 1 Petr. 3, 14. 

29. Luc. 12, 6; 32. Mate. 8, 38; 2 Tim. 2, 
21! 33, Luc. 9, 26. 



10-11 



33. Iar cela ce se va lepăda de 
mine înaintea oamenilor, mă voiu 
lepăda şi eu de dânsul înaintea 
Tatălui meu carele este în ceruri. 

34. Să nu sfocotiţî că am venit să 
pun pace pre pământ; n'am venit 
să pun pace, ci sabie. 

35. Că am Venit să despărfesc 
pre om de latălsău şi pre fiică de 
muma sa, şi pre noră de soacra sa. 

39. Şi vrăjmaşii omului, casnicii 
Iui. 

37. Cela ce iubeşte pre tată sau 
pre mumă mai mult decât pre mine, 
nu este mie vrednic. Şi cela ce iu- 
beşte pre fiu sau pre fiică mai mult 
decât ore mine, nu este mie vrednic. 

38. Şi cela ce nu va luâ crucea sa 
şi să vie după mine, nu este mie 
vrednic. 

39. Celaceşi-a aflat sufleluî- său, 
îl va pierde pre el, şi cela ce şi-a 
pierdut sufletul său pentru mine, îl 
va afla pre el. 

40. Cela ce vă primeşte pre vot, 
pre mine mă primeşte, şi cela ce 
mă primesle pre mine, primeşte r>re 
cela ce m'au trimis pre min&. 

41. Cela ce primeşte proroc în nu- 
me deproroc, plata prorocului va luâ; 
şi cela ce primeşte pe drept în nume 
de drept, plata dreptului va luâ. 

42. Şi cela ce va adăpâ pre unul 
dinlr'aceşfi nrnei, numai cu un pa- 
har de apă rece, în nume de ucenic, 
amin grăesc vouă: nu îşi va pierde 
pîala sa. 1 

Mirt. - 

CAP. «. 

Trimişii lai Ioan la Iisus. Asemăna- 
rea Fariseilor şi Legiuitorilor cu co- 
piii ce se jucau în târg. Mustrarea 
unor cetăţi. Iisus laudă pre Tatăl şi 
ckiamă la s*'ne pre cei osteniţi. 

Qi a fost când au săvârşii Iisus po- 
Vruncind celor doisprezece ucenici 
ai săi, s'a mutat de acolo ca să 
înveţe şi să propoveduiască în ce- 
lăţîte lor. 
2. Iar Ioan auzind din închisoare, 

34. Luc. 12, 51. 

35. Mib. 7, 6. 

37. R doua leg. 33, 9; Luc 14, 26. 
3S Mat. 16, 24. Luc. 9, 25 

39. Marc. 6, 35. Luc 17, 33. 

40. Mat. 18, 5; Luc. 10, !6; Ioan 13, 20. 

41. 3 Imp. 17, 10 şi 18, 4. 

42. Mat. 25, 40; Marc. 9, 41. 
11. 1, Is. 61, 1, 2. 

2. Luc. 7, 18, sq. 



MATEÎ 11 



1353 



de lucrurile lui Iisus, trimiţând pre I 
doi din ucenicii săi, i-au zis lui: I 

3. Tu eşii cela ce vine, sau pre j 
altul să aşteptăm? i 

4. Şi răspunzând lisus, au zis lor: j 
Mergând spuneţi lui loan cele ce 
auziţi şi vedeţi: 

5. Orbii văd şi şchiopii umblă, 
leproşii sg curăjesc şi surzii aud, 
morţii se scoală şi săracilor bine 
se vesteşte: 

6. Şi fericit este cela ce nu se va 
sminti întru mine. ! 

7. Şi ducându-se ei, au început 
Iisus a grăi noroadelor pentru loan: 
ce aţi ieşit în pustie să vedeţi? Au 
trestie clătită de vânt? 

8. Dar ce aţi ieşit să vedeţi? Au 
om, îmbrăcat în haine moi? lată, 
cei ce poartă cele moi, sunt în ca- 
sele împăraţilor. 

9. Dar ce aţi ieşit să vedeţi? Au 
proroc? Adevărat grăiesc vouă: şi 
rtiai pre sus de proroc. 

10. Că acesta este de care este 
scris: iată, eu trimit pre îngerul meu 
înaintea feţei talc, care va găti ca- 
fea ta înaintea ta, 
"t\. Amin grăiesc vouă: nu s'a 
sculat între cei născuţi din femei 
mai mare decât loan Botezătorul; | 
iar cel mai mic întru împărăţia ce- i 
rurilor, rriai mare decât el este. 

12. Din zilele lui loan Botezătorul 
până acum. împărăţia cerurilor se 
sileşte, şi silitorii o răpesc pre ea. 

13. Că toţi prorocii şi legea până 
îa loan au prorocit; 

14. Şi de voiţi să primiţi, acesta 
este Ilie, cela ce va să vie. 

15. Cela ce are urechi de auzit, 
să auză. 

16. Cu cine voiu asemănă pre 
neamul acesta? Asemenea este co- 
piilor celor ce şed în târg şi strigă 
către soţii lor. 

17. Şi grăiesc: fltierat-am vouă, 
şi n'aţi jucat; de jale am, cântat vo- 
uă şi nu aţi plâns. 

18. Că a venit loan, nici mâncând, 
nici bând, şi ei zic: drac are. 



3. H doua Lege 15, 18. 

5. Mat 15, 30; Is. 29.18 şi 35, 5; Luc. 7, 
22; Is. 61, 1. 

6. Mat. 13, 57. 7. Luc 7, 24, sq. 

9. Luc. 1, 76 şi 7, 26-26. 10. Malab 3, 1, 
sq. Marcu 1, 2. 

12. Luc. 16, 16, 14. Mat. 17, 12; Malab. 4, 5. 
15. Marc. 7, j6. 

17. Luc. 7, 32. 

18. Matei 3, 4; Luc. 7, 33; loan 19, 20. 



| 19. A venit Fiul omului, mâncând 
I şi bând, şi zic: iată om mâncător 
! şi băutor de vin, prieten vameşilor 
i şi păcătoşMor. Şi s'a îndreptat în- 
i ţeleociunea dela fiii săi. 

20. Atunci au început lisus a mu- 
stră oraşele întru care se făcuseră 
puterile sale cele mai multe, pentru 
că nu s'au pocăit. 

21 . Vai ţie, Horazineî Vai ţie Vit- 
saidoî Că de s'ar fi făcut în Tir şi 
în Sidon puterile care s'au făcut în- 

! tru voi, de mult în sac şi în cenuşe 
s'ar fi pocăit. 

22. Insă zic vouă: Tirului şi Si- 
donului mai uşor va fi în ziua ju- 
decăfei, decât vouă. 

23. Şi tu Capernaume, care până 
la cer ie- ai înălţat, până la iad te 
vei pogorî; că de s'ar fi făcut în 
Sodom puterile care s'au făcut întru 
tine, ar fi rămas până în ziua de 
astăzi. 

24. însă grăiesc vouă, că pămân- 
tului Sodomului mai uşor îi va fi 
în ziua judecăţei, decât ţie. 

25. Intr'acea vreme grăind lisus, 
au zis: mărturisescu-mă ţie Părinte 
Doamne al cerului şi al pământu- 
lui, că ai ascuns acestea de cei în- 

| ţeîepţi şi pricepuţi, şi le-ai desco- 
! perii pre ele pruncilor. 

26. Adevărat, Părinte, că aşâ a 
fost bunăvoinţă înaintea ta. 

27. Toate îmi sunt date mie dela 
Tatăl meu, şi nimenea nu cunoaşte 
pre Fiul, fără numai Tatăl, nici pre 
Tatăl nu'l cunoaşte nimenea, fără 
numai Fiul, şt căruia va voî Fiul 
să'i descopere. 

28. Veniţi către mine toţi cei o- 
steniţi şi însărcinaţi, şi eu vă voiu 
odihnî pre voi. " ,. ' 

29. Luaţi jugul meu presle voi şi 
vă învăţaţi dela mine, că sunt blând 
şi smerit cu inima, şi veţi aflâ o- 
dihnă sufletelor voastre; 
t 30. Că jugul meu este bun şi sar- 
cina mea uşoară. 



19 Matei 9, 10. 

21; Luc. Io. 13, sq 23. Is. 14, 12. 
25. Luc. 10, 21; I Cor. 1. 19 şi 27. 

27. Mat. 28, 18; Ps. 8. 7; Luc. 10, 22; loan 
1, 18: 3. 35 şi 17, 2; I Cor. 15, 27; Efes. 1, 
22; Filip. 2. 9; Evr; 2, 8. 

28. Is. 55, 1-4; Ier. 31, 25. 

29. Ier. 6, 16. 30.1 loan 5. 3. 



1354 



MATEI 12 



CAP. 12. 

Ucenicii rupând spice sâmbăta. Vin- 
decarea omului cu mâna uscată, a celui 
orb şi surd. Păcatul împroiiva Duhului 
Sfânt. Semnul lui Iottă. Muma lui 
Jisus şi fraţii săi. 

In vremea aceea mergeâ Iisus sâm- 
băta prin semănături; iar uceni- 
cii luî au flămânzii şi au începui a 
smulge spice şi a mâncâ. 

2. Iar Fariseii văzând, au zis lui: 
imlă, ucenicii lăi fac ce nu se cade 
a face sâmbăta. 

3. Iar el Je-au zis lor: au n'aţi ce- 
tii ce a făcut David, când a flămân- 
zit el şi cei ce erau cu dânsul? 

4. Cum a intrat în casa iui Dum- 
nezeu şi pâinile punerei înainte a 
mâncat, care nu se cuveniâ lui să 
mănânce, nici celor ce erau cu dân- 
sul, fără numai preoţilor? 

5. Sau n'a|i cetit în lege, că sâm- 
băta preo|ii în biserică spurcă sârn- 
băla şi nevinovaţi sunt? 

6. Dar grăiesc vouă, că mai mare 
decât biserica este aici. 

7. Şi de aţi ştî ce este: mila vo- 
iesc, iar nu jertfă, ii'afi fi osândii 
pre cei nevinovaţi. 

8. Că Domn este şi al sâmbetei, 
Fiul Omului. 

9. Şi Irecând de acolo, au venit 
In sinagoga lor. 

10- Şi iată, un om erâ acolo a- 
vâhd mâna uscată. Şi I au întrebat 
pre dânsul, zicând, de se cuvine sâm- 
băta a vindeca? Ca sS'l viuuiască 
pre el. 

11. Iar el le-au zis lor: ce om 
este dintre voi, care va aveâ o oaie, 
şi de va cădeâ aceea sâmbăta în 
groapă, au nu o va apucă pre ea 
şi o va scoate? 

12. Dar omul cu cât se deose- 
beşte de oaie 7 Pentru aceea se cu- 
vine sâmbăta a face bine. 

13. Atunci au zis omului: întinde 
mâna fa. Şi o a întins, şi a venit 
la starea cea dintâi, sănătoasă ca 
şi cealaltă. 

14. Iar Fariseii ieşind afară, sfat 



12. Marcu 2, 23: Luc. 6, 1. 
2. Eşire 20, 10. 3. I Imp. 21, 6. 
4 Eşire Z9, 33; Luc. 24, 6, 9. 
5. Numere 23, 9 

7. Matei 9, 13; I Imp. 15, 22; Osie 6. 6. 
11. Luc u, 5. 

14. Ps. 2, 2; Marc. 3, 6; Luc. 6, 11. 



au făcut asupra lui, ca să'l piardă 
pre ei. 

15. Dar Iisus cunoscând, s'au 
dus de acolO; şi au mers după dân- 
sul noroade multe, şi i-au tămăduil 
pre dânşii pre loji. 

16. Şi le-au poruncit lor ca să nu'l 
facă pre el arătat. 

17. Ca să se plinească ceea ce 
s'a grăit prin Isaia prorocul, ce zice: 

18. lată pruncul meu pre carele am 
ales, iubitul meu întru eaj;e bine a 
voit sufletul meu; pune-voiu Duhul 
meu presfe dânsul şi judecată nea- 
murilor va vesti. 

19. Nu se va prici, nici va strigă, 
nici va auzi cinevâ în ulifă glasul 
lui. 

20. Trestie zdrobită nu va frânge 
şi in aprins nu va stinge, până "ce 
va scoate judecata spre biruinţă. 

21. Şi întru numele lui neamurile 
vor nădăjdui. 

22. Atunci au adus la dânsul pre 
un îndrăcit, orb şi mut; şi l-au tă- 
măduit pre el, în cât orbul şi mu- 
tul grăiâ şi vedeâ. 

23. Şi se mirau noroadele şi zi- 
ceau: nu cumvâ acesta este -Fiul 
lui David? 

24. Iar Fariseii auzind, ziceau: a- 
cesta nu scoate dracii fără numai 
prin veelzevul, domnul dracilor. 

25. Iar Iisus ştiind gândurile lor, 
le-au zis lor: toată împărăţia ce 
se împerechiază între sine. se pu- 
stieşte; şi toată cetatea sau casa ce 
se împerechiază între sine, nu va 
stâ. 

26. Şi dacă satana pre satana 
scoate, întru sine s'a împerechiat; 
deci, cum va stâ împărăţia lui? 

27. Şi dacă eu cu veeizevul scot 
dracii, feciorii voştri cu cine îi scot? 
Pentru aceasta ei vor fi vouă jude- 
cători. 

28. Iar dacă eu cu Duhul lui Dum- 
nezeu scot dracii, iată a ajuns la 
voi împărăţia Iui Dumnezeu. 

29. Sau cum poate cinevâ să in- 
Ire în casa £elui tare şi vasele lui 
să le jefuiască, de nu întâiu ya legâ 
pre cel tare? Şi atunci Va jefui ca- 
sa lui. 



16. Matei 9, 30. 

18. Matei, 3, 17 şi 17, 5; Is. ti, 2 şi 42, 1. 
20. Is. 61. 1; lezecb. 34, 16. 
22. Matei 9, 32 sq. 24. Matei 9, 34; Marc. 
3, 22; Luc. ll, 15. 25. Luc. 11, 17. 
28. I loan 3, 8. 29. Is. 49, 24. 



MATEI 12-13 



1355 



30. Cela ce nu este cu mine, îm- 
protiva mea esfe, şi cela ce nu a* 
dună cu mine, risipeşte. 

31. Pentru aceasla grăiesc vouă: 
lot păcalul şi hula se va iertă oa- 
menilor, iar hula cave esle împro- 
liva Duhului, nu se va iertă oame- 
nilor. 

32. Şi oricine va zice cuvânt îm- 
protiva Fiului Omului, se va ieriâ 
lui; iar oricine va zice împrotiva 
Duhului Sfânl, nu se va ierlâ lui, 
nici în veacul de acum, nici în cel 
ce va să fie. 

33. Sau, faceji pomul bun şi roadă 
lui, bună, sau faceţi pomul putred 
şi roadă lui putredă, că din roadă 
se cunoaşte pomul. 

34. Pui de năpârci, cum pute|i 
grăi cele bune, răi fiind? Că din pri- 
sosinţa inimei grăieşte gura. 

35. Omul cel bun din comoara 
cea bună a inimei scoale cele bune, 
iar omul cel rău din comoara cea 
rea scoale cele rele. 

36. Deci grăiesc vouă: că pentru 
Joi cuvântul deşert care vor grăi oa- 
menii, vor să deâ seamă de dân- 
sul în ziua judecăjei. 

37. Că din cuvintele laie le vei 
îndreptă, şi din cuvintele laie te vei 
osândi. 

38. Alunei au răspuns oarecarii 
din Cărturari şi din Farisei, zicând : 
Invăţăforule, voim să vedem dela 
line semn. 

39. Iar el răspunzând, au zis lor: 
neamul viclean şi preacurvar semn 
caută şi semn nu şe va dâ lui, fără 
numai semnul lui lonâ prorocul. 

40. Că precum a fost îonâ în pân- 
tecele chitului trei zile şi trei nopţi, 
aşâ va fî Fiul Omului în inima pă- 
mântului trei zile şi trei nopţi. 

41. BărbajiiJMn.evileni se vor scu- 
lă la judecată cu neamul acesta şi'l 
vor osândi pre et; căci ei s'au po- 
căit pentru propoveduirsa lui lonâ; 
şi iată. mai mult decâi îonâ aici. 

42. împărăteasa dela miazăzi se 
va sculă la judecată cu neamul a- 1 



30. Luc. 11, 23. 31. Maccu 3, 28. 
32. Luc. 12, 10. 

33 Matei 3, 7 şi 7, 17; Lucâ 6, 43. 
34. Luc. 6, 45. 

36 Efes. 4 ?9. 37. Iov 15, 6. 

38. Matei 16, l; Maccu 8, 11 

39. Matei 16, 4; Luc. 11, 29 sq. 
4». îonâ 2, 1 sq I Cotr. 15, 4. 

41. lonâ 3, 5. 

42. 3 Imp. 10, 1; Luc. 11, 3) 



cesta, şi M va osândi pre el, că a 
venii dela marginile pământului să 
auză înţelepciunea lui Solomon, şi 
iată mai mult decât Solomon aici. 

43. Iar când duhul cel necurat va 
ieşî din om, umblă prin locuri fără 
de apă, căutând odihnă, şi nu află. 

44. Atunci zice: mă voiu întoarce 
în casa mea, de unde am ieşit ; şi 
venind o află deşertată, măturată 
şi împodobită. .* 

45. Atunci se duce şi iâ cu sine 
alte şapte duhuri mai rele decât sine, 
şi intrând locuesc acolo, şi se fac 
cele de pre urmă ale omului ace- 
luia mai rele decât cele dintâi. Aşâ 
va fî şi acestui neam viclean. 

46. Şi încă grăind el către no- 
roade, ială, muma lui şi fraţii lui 
stăteau afară, căutând să grăiască 
cu dânsul. 

47. Şi a zis iui oare cine: ială, 
muma ta şi fraţii tăi stau afară, vrând 
să grăiască cu tine. 

48. Iar el răspunzând, au zis ce- 
lui ce'i spusese: cine este muma 
mea şi care suni fraţii mei? 

49. Şi linzându-şi mâna sa spre 
ucenicii săi, au zis: ială muma mea 
şi fraţii mei. 

50. Că ori cine va face voea Ta- 
tălui meu celui din ceruri, acela esle 
fraîele meu şi sora şi muma mea. 

CAP. 13. 

Pilda semănător ului şt alte pilde pen- 
tru împărăţia cerurilor. ' 

Qi în ziua aceea ieşind lisus din 
V casă, şedeâ lângă mare. 

2. Şi s'âu adunat ta dânsul no- 
roade muîle, încât i au fost lui a in- 
tră în corabie să şeadărşi toi no- 
rodul stă pre ţărmurile mărei. 

3. Şi le-au grăil lor multe, în pilde, 
zicând: iată, a ieşit semănătorul să 
seamene sămânţa sâ. 

4. Şi semănând el, unele au că- 
" ! zuf lângă cale,; şi au venit pasările 

şi le-au mâncat pre ele. 

5. Iar altele ati căzut pre peiriş, 
unde n' aveaţi pământ mult, şi în- 
dată ixu răsărit, pentru căci n' aveau 
pământ adânc; 

6. Şi răsărind soarele, s'au pălit, 



43. Luc 11, 24. 
45 2 Petru 2, 20. 
46. Marcu 3, 31; Luc 8, 19. 
50. Matei 7, 2i; loan 6, 40. 
13- 1, Marcu 4, 1 sq. 3. Luc. ,8, 4 sq. 



1356 



MATEI 13 



ş! pentru că n'aveau rădăcină, s'au 
uscat. 

7. Iar altele au căzut în spini, şi 
au crescut spinii şi le au înnecal pre 
ele. 

8. Iar alteţe au căzut pre pământ 
bun şt au dat roadă: una adecă o 
sulă, iar alta şasezeci, iar alta trei- 
zeci. 

9. Cela ce are urechi de auzit, a- 
uzâ. 

10. Şi apropiindu-se ucenicii au 
zis lui: pentruce în pilde grăieşti lor? 

11. Iar el răspunzând au zis lor : 
pentrucâ vouă s'a dat a şti tainele 
împărăţiei cerurilor, iar acelora nu 
s'a dat. 

12. Că cela ce are, i se va dâ lui 
şi îi va prisosi; iar cela ce n'are, 
şi ceeace are se va luâ dela dânsul. 

13. Pentru aceasta în pilde gră- 
iesc lor, că văzând nu văd, şi au- 
zind nu aud, nici înţeleg. 

14. Şt se împlineşte întru dânşii 
prorocia lui Isaia, ce zice : cu au- 
zul veţi auzi şi nu vep* înţelege, şi 
privind vetî privî şi nu veti vedeâ. 

15. Că s'a îngroşat inima noro- 
dului acestuia, şi cu urechile greu 
au auzit, şi ochii lor şi-au închis, 
ca nu cumvâ să vadă cu ochii şi 
cu urechile să audă şi cu inima să 
înjeleagă, şi să se întoarcă şt sâ'i 
vindec pre ei. 

16. Iar ochii voştri fericiţi s»«/că 
văd, şi urechile voastre că aud. 

17. Că amin grăesc vouă: că mulţi 
proroci şi drepfi au dorit să vadă 
cele ce vedeţi voi şi n'au văzut, şi 
să audă cele ce auziţi şi n'au auzit. 

18. Deci, voi ascultaţi pilda se- 
mănătorului : 

19. Dela tot cela ce aude cuvân- 
tul împărăţiei şi nu'l înţelege, vine 
vicleanul şi răpeşte ceea ce este se- 
mănat în inima lui. Aceasta este cea 
semănată lângă cale. 

20. Iar cea semănată pre pietriş, 
acesta este care aude cuvântul şi 
îndată Cu bucurie îl primeşte, 

21. Insă n'are rădăcină întru sine, 
ci este până la o vreme, iar făcân- 
du-se necaz, sau goană pentru cu- 
vânt, îndatâşi se sminteşte. 



12. Matei 25, 29; Luc. 8, 18. 

13. Luc 8, 10. 

14. Is. 6, 9 sq. Ioan 12, 4o; Fapt. 28, 23. 
16. Luc, i0, 23 sq. 

18. Matcu 4, /4; Luc. 8, 11 sq. 
Is. 58. 2. 



22. Iar cea semănată în spini, a- 
cesta este care aude cuvântul, dar 
grija veacului acestuia şi înşelăciu- 
nea bogăţiei înneacă cuvântul şi ne- 
roditor se face. 

23. Iar cea semănată în pământ 
bun, acesta este care aude cuvân- 
tul şi'l înţelege, care aduce roadă 
şi face: unul o sută, iar altul şease- 
zeci, iar altul treizeci. 

24. Altă pildă le-a pus lor înainte, 
zicând: asemănatu-sa împărăţia ce- 
rurilor, omului care a semănat să- 
mânţă bună în ţarina sa. 

25. Dar dormind oamenii, a ve- 
nit vrăjmaşul lui şi a semănat zi- 
zanii între grâu şi s'a dus. 

26. Iar dacă a crescut iarba şi a 
făcut roadă, atunci s'au arătat şi 
zizaniile. 

27. Şi venind slugile stăpânului 
casei, i-au zis lui : Doamne, au n'ai 
semănat sămânţă bună în (arina ta? 
Dar de unde are zizanii? 

28. Iar el Ie a zis lor : un om 
vrăjmaş a făcut aceasta. Iar slugile 
au zis lui: vreâ-vei dar să mergem 
să le plivim. 

29. Iar el au zis lor : ba, ca nu 
cumva plivind zizaniile să rupeţi şi 
grâul împreună cu dânsele. 

30. Lăsafi să crească amândouă 
împreună până la seceriş, şi atunci, 
la vremea secerişului voiu zice se- 
cerătorilor: pliviţi întâiu zizaniile şl 
le legaţi snopi, ca să le ardem pre 
dânsele, iar grâul îl adunaţi în jit- 
nita mea. 

31. Altă pildă le-au pus lor îna- 
inte, zicând: asemenea este împă- 
răţia cerurilor, grăunţului de mu- 
ştar, pre care luânduTomul, I-a se- 
mănat în ţarina sa, 

32. Care este mai mic decât toate 
seminţele, iar dacă creşte este mai 
mare decât toate buruenile. şi se 
face copac, în cât vin pasările ce- 
rului şi se sălăştuesc în ramurile 
lui. 

33. Altă pildă au grăit lor ..: ase- 
menea este împărăţia cerurilor, a- 
luatului, pre care luându'l muierea 
1-a ascuns în trei măsuri de făină, 
până ce s'a dospit toată. 

34. Acestea toate au grăit lisus 
noroadelor, în pilde, şi fără de pilde 
nu grăiâ lor. 



31. Matcu 4, 3r, Luc. 13, 19. 
33. Luc 13, 2l. 34. Matcu 4, 33. 



MATEI- 



f 35. Ca să se plinească ceea ce s'a 
grăit prin prorocul ce zice: deschi- 
de-voiu în pilde gura mea, spune- 
voiu cele ascunse din începutul lu- 
mei. 

36. Alunei lăsând lisus noroadele 
au venit în casă. 

37. Şi s'au apropiat către dânsul 
ucenicii lui, zicând: spune nouă 
pilda zizaniilor din jarină. 

38. Iar el răspunzând, au zis lor: 
cela ce a semănat sămânţa cea 
burtă; este Fiul Omului; 

39. Iar {a rina este lumea; iar să- 
mânţa cea bună, aceştia sunt fii 
împâră)iei; iarzizaniile sunt fii celui 
viclean; 

40. Iar vrăjmaşul cel ce le a se- 
mănat pre dânsele, este diavolul, 
iar, , secerişul este sfârşitul veacului; 
iar secerălorii sunt îngerii Deci, 
cum se adună zizaniile şi se ard 
cu Tot, aşâ va fi la sfârşitul vea- 
cului acestuia. 

41. Va trimite, Fiul Omului pre 
îngerii săi şi vor adună dintru îm- 
părăţia lui pre toate sminielele şi 
pre cei ce fac fărădelegea. 

42. Şi'i vor aruncă pre ei în cup- 
torul cel de foc; acolo va fi plânsul 
şi scârşnirea dinţilor. 

43. Atunci drep{ii vor străluci ca 
soaţele întru împărăţia Tatălui lor. 
Cela ce are urechi de auzit, audă. 

44. Iarăşi, asemenea este împă- 
răţia cerurilor, cu comoara ascunsă 
în ţarină, pe care aflând-o omul, o 
a ascuns, şi de bucuria ei merge 
şi toate câte are le vinde şi cum- 
pără ţarina aceea. 

45. Iarăşi, asemenea este împă- 
răţia cerurilor, omului neguţător, ce 
caută mărgăritare bune. 

46. Care aflând un mărgăritar de 
mult preţ, mergând a vândut toate 
câte avea şi 1-a cumpărat pre el. 

47. Iarăşi, asemenea este împă- 
răţia cerurilor, năvodului, care s'a 
aruncat în mare şi a adunai tot 
felul de peşti; 

48. Pre care după ce s'a umplut, 
scofându'l la margine şi şezând, 
au «ales pre cei buni în vase, iar 
pre cei răi i-au lepădat afară. 



35. Psalm 77, 2. 

38. I Cor. 3, 9. 40. Hpoc. 14, 15. 

41. Matei 25, 32. 

42. Matei 8, 12 şi 22, 13. 43. Dan. 12, 3. 
44. Matei 16, 24; Filip. 3, 7. 

46, PUd. 8, 10 sq. 



î — 14 1357 



49. Aşâ va fi la sfârşitul veacului. 
Vor ieşi îngerii şi vor despărţi pre 
cei răi din mijlocul celor drepţi. 

50. Şi'i vor aruncâ pre ei în cup- 
torul cel de foc; acolo va fi plân- 
gerea şi scârşnirea dinţilor. 

51. Grăit-au lor lisus: Infeles-a|t 
acestea toate? Zis-au lui: aşa, 
Doamne. 

52. Iar el le-au zis lor: pentru 
aceasta, tot cărturarul care se în- 
vaţă întru împărăţia cerurilor, ase- 
menea este omului stăpân al casei, 
care scoate din vistieria sa noui 
şi vechi. 

53. Şi au îosi, dupăce au sfârşit 
lisus pildele acestea, au trecui de 
acolo, 

54. Şi venind la patria şa, îi în- 
văţă pre dânşii în sinagoga lor, în 
cât se mirau ei şi ziceau: De unde 
îi este lui înţelepciunea aceasta şl 
puterile? 

55. Au nu este acesta feciorul te- 
sterului? Au nu se numeşte muma 
lui, Măria, şi fraţii lui: lacov şi losî 
şi Simon şi luda? 

56. Şi surorile lui, au nu sunt toate 
la noi? Deci, de unde sunt lui a- 
cestea toate? 

57. Şi se sminteau întru dânsul. 
Iar lisus au zis lor: nu este proroc 
necinstit, fără numai în patria sa şi 
în casa sa. 

58. Şi n'au făcut acolo puteri multe, 
pentru necredinţa lor. 

CAP. 14. î 

Tăierea Capului sf. Ioan Se Irod. 
Minunea înmulţit ei fainilor. 
Jisus umblând pe mare. , 

ntr'acea vreme a auzit Irod, cel 
. .a patra parte stăpânilor» vestea 
despre lisus. 

2. Şi a zis slugilor sale: acesta 
este Ioan Botezătorul; el a înviat 
din morţi şi pentru aceasta se fac 
pufuri întru el 

3. Că Irod prinzând pre Ioan 1-a 
legat pre el şi 1-a pus în temniţă, 
pentru Irodiada, muierea lui Filip, 
fratelui său 



49. Matei «5, 34; Marc. 13, 27. 
53. Luc. 4. 16. 

55. Marcu 6, t; Ioan 6, 42; Luc. 4, 22. 
57. Luc. 4, 94: Ioan 4, 44- 
14. I' Marcu 6, 14; Luc. 9, 7. 
3. Matcu 6, 17; Luc. 3. 19. 



Mate! i4 



4. Că ziceâ loan lui: nu ţi se 
cuvine ţie s'o aibi prea ea. 

5. Şi vrând să'l omoare pre dân- 
sul, se lemeâ de norod, penlrucă, 
ca pre un proroc îl aveâ pre eî. 

6. Iar prăznuindu-se ziua naşlerei 
lui Irod, a jucat fata Irodiadei în 
mijloc şt a plăcut lui Irod. 

7. Pentru aceea cu jurământ a 
mărturisit ei să'i dea orice va cere. 

8. Iar ea, îndemnată fiind de muma 
sa, a zis: dă-mi aici în tipsie Ca- 
pul lui loan Botezătorul. 

9. Şi s'a întristai împăratul; dar 
pentru jurământ şi pentru cei ce 
şedeau împreună cu dânsul, a po- 
runcit să i se deâ. 

10. Şi trimiţând a tăiat pre loan 
în temniţă. 

11. Şi s'a~ adus Capul lui în tip- 
sie şi s'a dat fetei, şi l a dus l a 
muma sa. 

12. Şi venind ucenicii lui, au luat 
trupul şi l-au îngropat pre el, şi 
venind au vestit iui lisus. 

13. Şi auzind lisus, s'au dus de 
acolo cu corabia în loc pustiu, 
deosebi; şi auzind noroadele, s'au 
dus după dânsul pedeştri de prin 
oraşe. 

14. Şi ieşind lisus, a văzut norod 
mult, şi i s'au făcut milă de ei şi 
au tămăduit pre bolnavii lor 

15. Iar făcându-se seară, au venit 
la dânsul ucenicii lui, zicând: lo- 
cul este pustiu şi vremea iată a 
trecut; slobozeşte norodul ca să se 
ducă prin sate sâ ? şi cumpere bu- 
cale loruşi. 

16. Iar Iişus le- au zis lor: nu tre- 
bue să meargă; daţi le voi să mă- 
nânce. 

17. Iar ei au zis lui: n'avern aici 
fără numai cinci pâini şi doi peşti. 

18. Şi el au'zis: aduceji-le pre ele 
aici Ia mine. 

19. Şi au poruncit norodului să 
şeazâ pre iarbă, şi 4uând cele cinei 
pâini şi cet doi peşti, şi căutând la 
cer, au binecuvântat, şi frângând au 
dat ucenicilor pâinile, iar ucenicii 
noroadelor. % 

20. Şi au mâncat loji şi s'au să- 
turat, şi au luat rămăşiţele de sfă- 
râmituri douăsprezece coşuri pline. 

4. Lev. 18, 16. 

5. Matei 21, 25, *f>. 

6. Luc. 6, : ao.' 

12. Marcu 6, 29. 

13. Marcu 6. 3a sq. Luc. 9, 10, 

14. Marcu 6, 34 sq. Luc. 9, ia sq. loan 6 1. 



21. Iar cei ce mâncaseră erau băr- 
baţi ca cinci mii, afară de muieri 
şi de copii, 

22. Şi îndată au silit lisus pre u- 
cenicii săi să între în corabie şi să 
meargă înaintea lui de ceea parte, 
până ce va sîobozî noroadele.* 

23. Şi slobozind noroadele, s'au 
suit !a munte să se rpage deosebi. 
Şi făcându-se seară, erâ acolo sin- 
gur. 

24. Iar corabia erâ în mijlocul 
mărei, învăluind u-se de valuri, că 
erâ vântul împrofivă. 

26. Iar întru a patra sfreajă a nop- 
jei au mers la dânşii lisus, umblând 
pre mare. 

26. Şi văzându-1 pre el ucenicii 
umblând pre mare, s'au spăimân- 
taf, zicând că nălucă este şi de frică 
aU strigat. 

27. Dar lisus îndată au grăii lbr 
zicând: îndrăzniţi, eu sunt, nu vă 
temeţi. 

28. Iar Petru răspunzând, a zis: 
Doamne, de eşti tu, porunceşfe-ml 
să vin la tine pre apă. Iar el i-au 
zis: vino. 

29. Şi pogorându-se Petru din co- 
rabie, umblă pre apă ca să meargă 
la lisus. 

30. Iar văzând vântul tare, s'a-*în- 
fricoşat, şi începând a se afundă, 
a strigat grăind: Doamne mânfu- 
eşte-mă. 

31. Şi îndată lisus tinzând mâna, 
1-a apucai pre dânsul şi i-au zis lui: 
puţin credinciosule, pentruce le-ai 
îndoit? 

32. Şi intrând ei în corabie, a stat 
vântul. 

33. Iar cei ce erau în corabie ve- 
nind s'au închinat lui, zicând: cu 
adevărat Fiul lui Dumnezeu eşti. 

34. Şi trecând âu venit în pămân- 
tul Ghenisaretdlui. 

35. Şi cunoscându-l pre el oame- 
nii locului aceluia, au trimis în toată 
lăture^ aceea şi au adus la dânsul 
pre toţi bolnavii, 

36. Şi-1 rugau pre el ca numai să 
se atingă de poalele veşmintelor lui; 
şi câţi se atingeau se mâniuiau. 



22. Marcu 6. 45; loan 6, 17. 
26. Luc. 24, 37. 

31. Matei 6, 30 şi 8, a 6; Iac. r, 6. 

34. Marcu 6, 5? sq. 

36. Matei 9, *t; Luc. 6, 19. 



matei io 



CAP. 15. 

Obiceiuri omeneşti împrotiva porunci- 
lor lui Dumnezeu. Vindecarea fiicei 
Hananiencei şi a altor 'bolnavi. Sa- 
turarea norodului în pustie. 

Alunei au venit Ia lisus Cărfura 
rii şi Fariseii, cei din Ierusalim, 
zicând: 

2. Pentruce ucenicii tăi calcă a- 
şezămânlul bătrânilor? Că nu'şi spa- 
lă mâinile ior când mănâncă pâine. 

3. Iar ei răspunzând le-au zis lor: 
pentruce şi voi călcaţi porunca lui 
Dumnezeu pentru aşezământul vo- 
stru? 

4. Că Dumnezeu au poruncit zi- 
când: cinsteşte pre tatăl tău şi pre 
muma ta; şi: cela ce va grăi de rău 
pre tatăl său, sau pre muma sa, cu 
moarte^ să moară. 

5. Iar voi ziceţi: cela ce ar zice 
tatălui-său sau mumei-sale: Daru este 
aceea cu care te-ai îi folosit dela 
mine. 

6. Şi să nu cinstească pre tatăl 
său, sau pre mumă-sa. Şi aţi stri- 
cat porunca lui Dumnezeu, pentru 
aşezământul vostru. 

7. Făţarnicilor, bine a prorocit pen- 
tru voi Isaia zicând: 

8. Se apropie de mine norodul 
acesta cu gura lui şi cu buzele mă 
cinsteşte, iar inima lor departe stă 
dela mine. 

9. Şi în zadar mă cinsteşte învă- 
ţând învăţături, porunci omeneşti. 

10. Şi chemând la sine pre no 
roade, le-au zis lor: auziţi şi înţe- 
legeţi; 

11. Nu ce intră în gură spurcă 
pre om, ci ce iese din gură, aceea 
spurcă pre om. 

12. Atunci apropiindu-se către dân- 
sul ucenicii lui, i au zis: cunoscut-ai 
că Fariseii auzind cuvântul, s'au 
scandalisit? 

13. Iar el răspunzând au zis: tot 
sadul, pre care nu l-au sădit Tatăl 
meu cel ceresc, se va desrădăcinâ. 

14. Lăsaţi'i pre dânşii; povăţuitori 
orbi sunt ai orbilor; şi orb pre orb 
de va povăţuî, amăndoi în groapă 
vor cădeâ. 



•15. 4. Eşire so, i-j şi »i, 17; H doua Lege 
S, 16; Marcu 7, 10; Efes. C, ». 

7. Is. *9, 13; Marc. 7, 6 

8. Ps. 77, 4°; Is. *9, 13; Ierem. 11, a. 

9. Col. a, aa. 10. Marc. 7. r4. 
U. Luc. 6, 39! Rom. a, 19- 



15. Şi răspunzând Petru, a zis lui: 
spune nouă piîda aceasta. 

16. îar lisus au zis lor: încă şi 
voi nepricepuţi sunteţi? 

17. Dar nu înţelegeţi, că tot ce 
intră în gură merge în pântece şi 
iese pre afedron? 

18. Iar cele ce ies din gură, din 
inimă ies, şi acelea spurcă pre om. 

19. Că din inimă ies gânduri rele, 
ucideri, preacurvii, curvii, furtişa- 
guri, mărturii mincinoase, hule. 

20. Acestea sunt care spurcă pre 
om, iar cu mâini nespălate a mâncâ, 
nu spurcă pre om. 

21. Şi ieşind lisus de acolo, s'au 
dus în părţile Tirului şi ale Sido- 
nului. 

22. Şi iată o muiere Hanantancă 
ieşind din hotarele acelea, strigă 
către dânsul, zicând: milueşte-mă 
Doamne, Fiul lui David; fiica mea 
rău se îndrăceşte. 

23. Iar el nu i-au răspuns ei cu- 
vânt. Şi apropiindu-se ucenicii Iul, 
îl rugau pre el zicând : slobozeşte-o 
pre ea, că strigă în urma noastră. 

24. Iar el răspunzând au zis: nu 
sunt trimis fără numai către oile 
cele pierdute ale casei lui Israil. 

25. Şi ea venind s'a închinat lut 
zicând: Doamne, ajută'mil 

26. tar el răspunzând au zis: nu 
este bine a luâ pâinea fiilor şi a o 
aruncă câinilor. 

27. Iar ea a zis: adevărat, Doam- 
ne, că şi câinii mănâncă din siă- 
râmifurile ce cad din masa domni- 
lor săi. 

28. Atunci răspunzând lisus, au 
zis ei: o! muiere, mare este credinţa 
ta; fie ţie precum voieşti. Şi s'a tă- 
măduit fiica ei dintru acel qeas. 

29. Şi trecând de acolo lisus, au 
venit lângă marea Galilesi şi şuin- 
du-se în munte, au şezut acolo. 

30. Şi au venit la dânsul noroade 
multe, având cu sine şchiopi, orbi, 
muţi, ciungi şi alţii mulţi, şi i-au 
aruncat pre dânşii la picioarele lui 
lisus, şi i-au tămăduit pre ei, 

31. In cât se mirau noroadele vâ- 



19. Pac. 6, 5. 
21. Marc. 7, 34. 

23. Ps. 33. «• 

24. Mat. 10, 6; F. Hp- 13, 46. 
26. Marc. 7, «7. 

28. Mat. 8, 10, i3. 

29. Marc. 7, 31. 

30. Mat. 11, 5; Is. 35, 5; Luc. 7, *a. 



im MATEI 



zând pre muji grăind, pre ciungi 
sănătoşi, pre şchiopi umblând şi 
pre orbi văzând; şi slăviau pre Dum- 
nezeul lui Isrâil. 

32. Iar Iisus chemând la sine pre 
ucenicii săi, au zis: milă'mi este de 
norodul acesta, că iată trei zile sunt 
de când aşteaptă lângă mine, şi n'au 
ce mâncâ; şi a'i slobozi pre dânşii 
flămânzi nu voiesc, ca nu cumvâ 
să şlăbiască pre cale. 

33. Şi au grăit lui ucenicii lui: 
de unde nouă în pustie atâtea pâini, 
In cât să se sature atâta norod ? 

34. Şi au zis lor lisus: câte pâini 
aveţi? Iar ei au zis: şapte şi putini 
peştişori. 

35. Şi au poruncit norodului să 
şează pre pământ. 

36. Şi luând pre cele şapte pâini 
şi peştii, mulţămind au frânt şi au 
dat ucenicilor lui, iar ucenicii no- 
rodului. 

37. Şi au mâncat to|i şis'au să- 
turat, şi au luat rămăşiţele de siă- 
râmilurt şapte coşniţe pline. 

38. Iar cei ce mâncaseră erau ca 
patru mii de bărbaţi, afară de muieri 
şi de copii. 

39. Şi slobozind noroadele, au in- 
trat în corabie şi . au trecut în ho- 
tarele Magdalului. 

CAP. 16- 

Iudeii cer semn. Aluatul Fariseilor. 
Mărturisirea lui Petru. Lepădarea de 
sine şi luarea Crucii. Mustrarea 
lui Petru. 

Şi apropiindu-se Fariseii şi Sadu- 
cheii, ispiiindu-1 îi rugau pre dân- 
sul ca să Ie arăte lor semn din cer. 

2. Iar el răspunzând, au zis lor: 
când se face, seară ziceţi: senin va 
fi, că se roşeşte cerul; 

3. Şi dimineaţa ziceţi: astăzi va fi 
furtună. că se roşeşte cerul posomo- 
rit. Făţarnicilor, faţa cerului ştifi să 
o socotiţi, iar semnele vfemilor nu 
puteţi? 

4. Neamul viclean şi preacurvar 
semn caută, şi semn nu- se va dâ 
lui, fără numai semnul lui Ionâ pro- 
rocul. Şi lăsându-t pre dânşii, s'au 
dus. 



32. Marc. 8, i sq. 
36. Marcu 8, 6. 
±Q. 1> Marcu 8, it; loan 6, 30. 
2. Luc. 1», 54 sq 

4. Matei i2, 39; Luc. ti. 29; Ionâ 1, 1. 



15-16 



5. Şi mergând ucenicii lui de ceea 
parte, uitaseră să iâ pâine. 

6 Iar Iisus le-au zis lor: căutaţi 
şi vă păziţi de aluatul Fariseilor şi 
al Saducheiior. 

7. Iar ei cugetau întru sine, zi- 
când: pâine n'am luat. 

8. Iar lisus cunoscând aceasta le- 
au zis lor: ce cugetaţi întru voi, pu- 
ţin credincioşilor, că n'aţi luat pâine? 

9. Dar nu înţelegeţi, nici vă adu- 
ceţi aminte de cele Cinci pâini la 
cele cinci mii, şi câte coşuri aţi 
luat? 

10. Nici de cele şapte pâini la 
cele patru mii, şi câte coşnije aji 
luat? 

11. Cum nu înţelegeţi, că nu pen- 
tru pâine, am zis vouă să vă păziţi 
de aluatul Fariseilor şt al Saduche- 
iior? 

12. Atunci au înţeles câ nu de â- 
luaiul pâinei au zis lor să se pă- 
ziască, ci de înyăţStura Fariseilor 
şi a Saducheiior. 

13. Iar venind Iisus în părţile Che- 
sariei lui Filip, au întrebat pre u- 
cenicii săi zicând: cine'mi zic Oa- 
menii câ sunt eu, Fiul Omului?' 

14. Iar ei au zis: unii, loan Bo- 
tezătorul; al(ii Ilie; iar alţii leremia, 
sau unul din proroci. 

15. Zis-au lor Iisus: dar voi cine'mi 
ziceţi că sunt? 

16. Şi răspunzând Simon Petru, 
a zis: tu eşti Hristosul, Fiul lui Dum- 
nezeu celui viu. 

17. Şi răspunzând Iisus, au zis -lui: 
fericit eşti Simone var-lonâ, că trup 
şi sânge nu ţi-a descoperit 1 ţie, ci' 
Tatăl meu cel din ceruri. 

18. Şi eu zic ţie, că tu eşti Petru, 
şi pre această piatră voiu zidi Bi- 
serica mea, şi porţile iadului nu o 
vor birui pre dânsa:- 

19. Şi 'ţi voiu dâ ţie cheile îm- 
părăţiei cerurilor, şi ori ce vei legă 
pre pământ, va fi legat în ceruri, şi 
ori ce vei dezlegă pre pământ, va 
fi dezlegat în ceruri. 



ff.^Matcu 8, 15; Luc. i4r, 1; I Cor. $ % 6; 
Galat. 5, 9. 

8. Matei 6, 30. 

9. Matei 14, 17; loan 6, 9. 

10. Mat. 15, 34t 37. 

12, Galat. s. 9- 

13. Marcu 8, 2?; Luc. 9, 19 sq. 

16. Marcu 8, ag; loan r, 49 şi 6, 69. 

17. I Cor. a, 10; Galat. 1, 16. 

18. loan 1, +». 

19. Mat. 18, 18; Is. 93, 22; Joan 10, «3. 



MATEI 16-17 



1361 



20. Atunci âu poruncit ucenicilor 
săi ca să nu spuc nimănui că ei 
este Hristos. 

21. De alunei au începui iisus a 
spune ucenicilor săi, că se cuvine 
lui a merge în Ierusalim, şi rnulte 
a păiimî dela bătrâni şi dela arhie- 
rei şi dela cărturari, şi a îi omorît, 
şi a treia zi a învia. 

22. Şi luându'i pre el Petru, a în- 
ceput a'i sta lui împrotivă, zicând; 
milostiv Iii {ie Doamne; să nu fie 
(ie aceasta. 

23. Iar eiîntorcându-se, au zis lui 
Petru: mergi după mine, Salano! 
Sminteală îmi eşti; câ nu cugeji 
cele ce sunt ale lui Dumnezeu, ci 
cele ce sunt ale oamenilor. 

24. Atunci Iisus au zis ucenicilor 
săi: ori cine voeşte să vie după 
mine, să se lepede de sine, şi 
să'şt iâ crucea sa, şi să'mi urmeze 
mie. 

25. Că cine va vreâ să' şi mân- 
tuiască sufletul său, pierde'!-va pre 
el; iar cine îşi va pierde sufletul 
său pentru mine, afiâ'l va pre e!. 

26. Că ce folos este omului de 
ar dobândi lumea toată, iar sufle- 
tul său îşi va pierde? Sau ce va 
dâ omul schimb pentru sufletul său? 

27. Că va să vie Fiul Omului în- 
tru slava Tatălui său, cu îngerii săi, 
şi atunci va răsplăti fiecăruia după 
faptele lui. 

23. Amin grăiesc vouă: sunt unii 
din cei ce stau aici, cari nu vor 
gustă moarte până ce vor vedea pre 
Fiul Omului venind îniru împără- 
ţia sa. 

CAP. 17. 

Schimbarea la Faţă, Vindecarea îuna- 
tecului. Plata dajdici, 

i după şase zile, au luat Iisus pre 
Petru şi pre Iacov şi pre loan 
fratele lui şi i-au suit pre dânşii în- 
tr'un munte înalt deosebi. 

2. Şi s'au schimbat îa faţă înain- 
tea lor, şi a strălucit faţa lui ca soa- 
rele, iar hainele lui s'au făcut albe 
ca lumina. 



21. Mat. 37, 22; Luca 9, 22. 

24. Marcu 3, 74, sq. Luca 9, 93, sq. 

25. Mat. 10, 39; Luca 17, 33; loan tt, 25. 

26. Marc. 8, 36, Luc. 9, 25; Ps. 48, 8. 

27. Fapt. 17, 31; Rom. 2, 6. 

28. Mat. 24, 30; Marc, 9, 1 sq. Luc. 9, 27. 
17. 1, Marc. 9, 2 sq. Luc. 9, 28. 

2. 2 Petru 1, 16, sq. 



i 3. Şi iată. s'au arătat lor Moisl 

j şi Iiie, împreună cu dânsul vorbind. 

1 4. Şi răspunzând Petru a zis că- 
tre Iisus: Doamne, bine este nouă 
a fi aici; de voieşti, să facem aici 

' trei colibi: (ie una şi lui Moisî una 
şi una lui Iiie, ' 

5. Şi încă grSind el, iată, nor lu- 
minos i-a umbrit pre ei, şi iată glas 
din nor. zicând: acesta este Fiul 
meu cel iubit, întru care bine arh 
voit, pre acesta să ascultaţi. 

6. Şi auzind ucenicii, au căzut pre 
feţele sale şi s'au spăimântat foarte. 

7. Şi apropiindu-se Iisus, s'au a- 
tins de dânşii şi au zis: sculaţi-vă 
şi nu vă temeţi. 

8. Şi ridicându'şi ochii lor, pre 
nimerii n'au văzut, fără numai pre 
îisus singur. 

9. Şi pogorându-se ei din munte, 
le-au poruncit lor Iisus, zicând: ni- 
mănui să nu spuneţi vederea acea- 
sta, până când Fiul Omului se va 
sculă din morţi. 

10. Şi l-au întrebat pre el ucenicii 
Iul, zicând : dar ce zic Cărturarii, 
că Iiie lrebue să vie mai 'nainte? 

1!. Iar Iisus răspunzând, au zis 
! lor: Iiie adecă va veni mai înainte 
şi va aşezâ toate. 

12. Iar grăiesc vouă, că IHe a şi 
venit, şi nu l-au cunoscut pre dân- 
sul, ci au făcut lui câte au voit; a- 
şâ şi Fiul Omului va să pătimea- 
scă dela dânşii. 

13, Atunci au înţeles ucenicii că 
| pentru loan Botezătorul le-au zis lor. 
I 14. Şi venind ei la norod, s'a a- 

propiai către dânsul un om, înge- 
| nunchind înaintea lui şi zicând: 

15. Doamne, miîueşte pre fiul meu, 
că este îunafec şi rău pătimeşte; că 
de multe ori cade în foc şi de multe' 
ori în apă. 

16. Şi l-am adus pre dânsul la 
ucenicii tăi, şi n'au putut să'î vin- 
dece pre el. 

17. Iar fisus răspunzând, au zis: 
o neam necredincios şi îndărătnici 
Până când voiu îi cu voi? Până 
când voiu suferi pre voi? Aduceţi'l 
pre el aici la mine. 

18. Şi l-au certat pre el Iisus, şi a 
ieşit dracul dintr'insul, şi s'a tămă- 
duit copilul din ceasul acela. 



d. Luc. 9, 31. 5. Matei 3, 17. 
7. Dan 8, 18. 9. Mat. 16, 20. 
10. Matei 11, 14; Mal. 4, 5. 
14. Marc. 9. 17; Luc. 9, 38. 



Biblia 



86. 



MATEI 17-18 



19. Atunci apropiindu-se ucenicii 
către lisus deosebi, au zis: penlru 
ce noi n'am puiul să'l scoatem pre 
el? 

20. Iar lisus au zis lor ; pentru 
necredinţa voastră; că amin grăiesc 
vouă; de veţi avea credinţă cât gră- 
unţul de muştar, veţi zice muntelui 
acestuia mută-te de aici acolo, şi 
se va mutâ. şi nimic nu va fi vouă 
cu neputinţă. 

21. Că acest neam nu iese, fSrâ 
numai cu rugăciune şi cu post. 

22. Şi întorcându-se ei în Gaîi- 
leea, ie-au zis lor lisus: va să se 
deâ Fiul Omului în mâinile oame- 
nilor, 

23. Şi'l vor omorî pre el, şi a treia 
zi va înviâ. Şi s'au întristat ei foarte. 

24. Şi venind ei în Capernaum, 
s'au apropiat cei ce iuau dajdie de 
Petru, şi au zis: învăţătorul vostru 
nu dă dajdie? Zis a: adevărat 

25. Şi când a intrai în casă, au 
apucat lisus mai înainte de el, zi- 
când: ce ţi separe, Simone? împă- 
raţii pământului dela cine iau dăjdii 
sau bir? Dela îiii lor, sau dela cei 
streini? 

26. Grăit-a Petru Sui : dela cei stre- 
ini. Zis-au lisus lui: iată dar că fi Li 
sunt scutiţi, 

27. Dar ca să nu'i smintim pre 
dânşii, mergând la mare, aruncă 
undiţa, şi peştele care vei prinde 
întâiu, ia'l şi deschizând gura lui, vei 
afla un stalir; acela luându'î, dă'l 
lor pentru mine şi pentru line. 

CAP. 18- 

întrebări despre întâietate. Pentru scan- 
dai. Puterea de a legă şi a dezlegă. 
Certarea greşalei fratelui. Iertarea gre- 
oaielor. 

In ceasul acela s'au apropiat u- 
cenicii către lisus, grăind: oare 
cine este mat mare întru împărăţia 
cerurilor? 

2. Şi chemând lisus un prunc, l-au 
pus pre el în mijlocul lor, 

3. Şi au zis: amin grâesc, vouă: 
de nu vă veţi întoarce şi să vă fa- 



20. Matei 21, 21;Marcu 11, 23; Luc. 17,6. 

22. Matei 2o. 18; Marc. 9, 31; Luc. 9, 22, 
44 şi 18, îl. 24. Eşire 30, 13. 

27. Lucâ 23, 2. 
18. !• Marcu 9, 34; Lucâ 9, 46, sq. 

ii. Mat. 19, 14; Marcu 10, 15; l Cor. 14, 20, 



ceţi ca pruncii, nu veţi intra întru 
împărăţia cerurilor? 

4. Că cine se va smeri pre sine 
ca pruncul acesta, acela este cel 
mai mâre în împărăţia cerurilor. 

5. Şi cine va primi pre un prunc 
ca acesta întru numele meu, pre 
mine mă primeşte. 

6. Iar cine va sminti pre unul din- 
tr'aceşli mici, cari cred întru mine, 
mai de folos i ar fi lui ca să'şi spân- 
zure o piatră de moară la gruma- 
zul lui şi să se înnece întru adân- 
cul mărei. 

7. Vai lumei de srnintele! Că ne- 
voe este să vie smintelele; dar vai 
omului aceluia prin care vine smin- 
teala! 

8. Iar de te sminteşte pre tine 
mâna ta, sau piciorul tău, taie-le pre 
ele şi le leapădă dela tine; mai bine 
îţi este ţie să intri în viea.ţă -şchiop 
sau ciung, decât două mâini sau 
două picioare având, să Hi- arun- 
cat în focul cd veşnic. ,,. ( 

9. Şi ochiul tău de te sminteşfe 
pre tine, scoate'l pre el şi'l aruncă 
dela tine; mai bine esfe ţie cu un 
ochiu să intri în vieaţă, decât a- 
mândoi ochii având, să fii aruncat, 
în gheena focului. 

10. Căutaţi să nu defăimaţi pre 
vre unul dintr'aceşti mai mici; că 
zic vouă: că îngerii lor în ceruri 
pururea văd faţa Tatălui meu, care 
este în ceruri. 

11. Că au venit Fiul Omului să 
mântuiască pre cel pierdut. 

12. Ce vi se pare vouă? De va 
aveâ un om o sută de oi şi se va 
răiăcî una dintr'însele, au nu lasă 
pre cele nouăzeci şi nouă în munţi, 
şi mergând caută pre cea rătăcită? 

13. Şi de i se va întâmpla s'o gă- 
sească pre ea, amin grăesc vouă, 
că se bucură de dânsa mai vârtos 
decât de cele nouăzeci şi nouă, ce 
nu s'au rătăcit. 

14. Aşa nu este voea înaintea 
Tatălui vostru celui din ceruri, ca 
să piară unul dintr'aceşti mici. 

15. Şi de' ţi va greşî ţie fratele 
tău, mergi şi'l mustră pre dânsul 
între tine şi între el singur; deci, 



4. 1 Pctr. 5, 6. 5. Mat. 10, 4o. 

6. Marc. 9, 42; Lucâ 17, 2; Rom. 14, 13. 

8. Mat. 5, 30; Marc 9, 43, 

11. Mat. 9, 13! Lucâ. 19, 10; 1 Tim. 1, 15. 

12. Luca 15, 4; Ier. 5o, 6; Iez. 34, 11, sq. 
15. Lev. 19, 17; Lucâ 17, 3. 



MATEI 18-19 



1363 



de ie va ascultă, ai dobândit pre 
fratele tău. 

16. Iar de nu le va asculiâ, mai 
iâ împreună cu tine încă pre unul 
sau doi, ca prin gura a două sau 
a fiei mărlurii să sleâ tot graiul. 

17. Iar de nu'i va asculta pre ei, 
spune-1 soborului; şi de nu va a- 
sculfâ nici de sobor, să'Ji iie ţie ca 
un păgân, şi vameş. 

18. Amiri grăesc vouă: ori câie 
veţi lega pre pământ, vor îi legate 
în cer; şi ori câte ve{i dezlega pre 
pământ, vor fi dezlegate în cer. 

Î9. Iarăşi amin grăesc vouă, că 
dacă doi din voi se vor unî pre pă- 
mânt pentru tot lucrul ce vor cere, 
va fi lor dela Tatăl meu, carele este 
în ceruri. 

20. Că unde sunt doi sau trei a- 
dunaji întru numele meu, acolo sunt 
şi eu în mijlocul lor. 

21. Atunci apropiindu-se către 
dânsul Petru, a zis; Doamne, de 
câte ori va greşi mie fratele meu 
şi voiu iertă lui? Au doară până de 
şapte ori? 

22. Grăif-au lisus lui: nu'(i zic {ie: 
până de şapte ori, ci: până de şap- 
tezeci de ori câte şapte. 

23 Pentru aceasta asemănatu-s'a 
împărăfia cerurilor, omului împărai, 
care a vrut să iâ seama slugilor 
sale. 

24. Şi începând el a luă seamă, 
au adus la dânsul pre un datornic 
cu zece mii de falanfi. 

25. Dar neavând el să'i plătească, 
a portfncit domnul lui să'î vânză 
pre el şi pre muierea lui şi pre 
copii şi toate câte avea, şi să plă- 
tească. 

26. Deci căzând sluga aceea, se 
închina lui, zicând: doamne, mai 
îngădueşie-mă pre mine, si'ţi voiu 
plăti {ie fot. 

27. Şi milostivindu-se domnul 
slugei aceleia, 1-a slobozit pre dân- 
sul, şi i-a iertat lui şi datoria. 

28. Iar ieşind sluga aceea, a aflat 
pre unul din soţiile sale, care era 
dator lui o sută de dinari, şi apu- 
cându'l pre ei îl sugruma, zicând: 
plăteşte'mi ce'mi eşti dator. 

29. Deci, căzând so{ia aceea la 



Î6. H doua Lege 19, 15; Iac. 5, 19*. Evr. 
10, 2S; loan 8, 17; 2 Cot. 13, 1. 

17. Rom. 16, 17. 

18. Mat. 16, 19; loan 20, 23. 
21, Luc. 17, 3 sq. 



picioarele lui, îl rugă pre dânsul, 
zicând: mai îngădueşte-mă pre mine 
şi'ţi voiu plăti. 

30. Iar el, n'a vrut, ci ducându'l 
1-a băgat în temniţă până când va 
plăti datoria. 

31. Iar soţiile lui văzând cele ce 
s'au (ăcut, s'au întristat foarte, şi 
venind au spus domnului lor toate 
cele ce s'au îăcut. 

32. Atunci chemându'l pre el dom- 
nul iui i-a zis lui: slugă vicleană, 
toată datoria aceea |i-am iertai {ie, 
pentrucă m'ai rugat; 

33. Dar {ie nu ţi se cădea să'ţi 
fie milă de soţia ta, precum şi mie 
mi- a fost milă de tine? 

34. Şi mâniindu-se domnul Iui, 
I-a dat pre el muncitorilor, până qe 
va plăti toată datoria lui. 

35. Aşa şi Tatăl meu cel ceresc 
va face vouă, de nu veţi iertă fie- 
care fratelui său, din inimile voastre, 
greşalele lor. 

CAP. 19. 

Despărţirea căsătoriei. Binecuvântarea 
pruncilor. Primejdiile avuţiei. Vieaţa 
i de veci ca răsplătire următorilor 
lui Hristos. 

! f% 

| \i a fost când au sfârşit lisus cu- 
! Yvinlele acestea, au trecut din Ga- 
I lileea şi au venit în hotarele ludeei, 
j de ceea parte de Iordan. 
J 2. Şi au mers după dânsui no- 
j roade multe şi s-au vindecat pre el 
I acolo. 

j 3 Şi au venit Ia dânsul Fariseii, 
j ispilindu'l pre ei şi zicând lui: oare 
i se cade omului să'şi lase muierea 
| sa pentru fiece pricină? , 
I 4. Iar el răspunzând au zis lor: 
dar n'aţi cetit, că cela ce au făcut 
dintâiu, bărbat şi muiere i-au făcut 
pre ei? 

5. Şi au zis: pentru aceasta va 
lăsă omul pre fstăl său şi pre muma 
sa şi se va lipi de muierea sa şi 
vor fi amândoi un trup; 

6. Pentru aceea nu mai sunt doi, 
ci un trup. Deci, ce au împreunat 
Dumnezeu, omul să nu despartă. 

7. Zis-au lui: dar cum Moisî a 



33. Iac. 2, 13. 34. Mat. 5, 26. 
19. 1. Marc. 10, 1 sq. 4. Fac. 1, 27. 

5. Fac. 2, 24; I Cor. 6, 16; Efes, 5, 31. 

6. I Cor. 7, 10. 

7. Mat. 5, 31; H doua Leg. 24, 1. 



1364 



MATEI 19-20 



poruncit să i se deâ carte de des- 
părţire şi s'o lase pre ea? 

8. Zis-au lor: Moisî după învârfo- 
şarea inimei voastre a dat voie să 
vă lăsaţi muierile voastre; dar din 
început n'a fost aşa. 

9. Iar eu grăesc vouă: oricine îşi 
va lăsâ muierea sa, afară de cu- 
vânt de curvie, şi va iuâ alta, prea- 
curveşlc; şi cela ce va luâ pre cea 
lăsată, preacurveşte. 

10. Zis-au lui ucenicii lui: dacă 
aşa este pricina omului cu muierea, 
nu este de folos a se însura. 

îl. Iar el au zis lor: nu lo ţi cuprind 
cuvântul acesta, ci celor ce s'a dat. 

12. Că sunt fameni, carii din pân- 
tecele maicei lor s'au născut aşâ; 
şi sunt fameni, carii s'au scopit de 
oameni; şi sunt îameni, carii sin- 
guri s'au scopit pre sine pentru îm- 
părăţia cerurilor. Cela ce poate cu- 
prinde, să cuprindă. 

13. Atunci s'au adus la dânsul 
prunci, ca să puc mâinile preste ei, 
şi să se roage; iar ucenicii iau 
certat pre ei. 

14. Dar lisus au zis lor: Lăsaţi 
pruncii şi nu'i opriţi pre ei a veni 
ia mine, că a unora ca acestora 
este împărăţia cerurilor. 

15. Şi punându'şi preste ei mâi- 
nile, s'au dus de acolo. 

16. Şi iată, un tânăr venind la el, 
a zîe lui: Invăjătorule bune, ce bine 
voiu face ca să am vieaţa de veci? 

17. iar cl au zis lui: ce'mi zici 
bun? Nimenea nu este bun, iără nu- 
mai unul Dumnezeu; dar de voeşti 
să intri în vieaţă, păzeşte porun- 
cile. 

18. Zis-a lui: care? iar lisus au 
zis: să nu ucizi, să nu preacurveşti, 
să nu furi, să nu hi mărturie min- 
cinoasă; 

19. Cinsteşte pre tatăl tău şi pre 
muma ta, şi să iubeşti pre vecinul 
tău ca însuţi pre tine. 

20. Zis-a lui tânărul: toate ace- 
stea le-am păzit din tinereţele mele; 
ce încă îmi lipseşte? 

^21. Zis-au lisus lui: de voeşti să 
fii|desăvârşit, mergi, vindeţi averile 
tale şi le^dă^săracilor, şi vei aveâ 



9. Mat. 5, 32. Marc. 10, îl. 

11. 1 Cor. 7, 7, 17. 13. Mate. 10, 13. 

14. Mat. 18, 2, sq. 

16. Matcu lo, 17; Lucâ 16, 18. 

17. Lucâ 10, 25, sq. 19. Mat. 15, 4. 
21, Mat. 6, 20; Lucâ 16, 9. 



comoară în cer, şi vino, urmează 
mie. 

22. Iar tânărul auzind cuvântul, 
s'a dus întristat, că aveâ avuţii 
multe. 

23. Şi îisus au ziz ucenicilor săi: 
amin grăesc vouă, că, cu snevoe 
va intra bogatul întru împărăţia ce- 
rurilor. 

24. Şi iarăşi grăesc vouă: mai 
îes^e este a trece cămila prin u- 
rechea acului, decât bogatul a in- 
tră întru împărăţia iui Dumnezeu. 

25. Iar ucenicii lui auzind, s'au 
îngrozit foarte, zicând : dar cine 
poate să se mântuiască? 

26. Iar lisus căutând, au zis lor: 
la oameni aceasta este cu neputinţă, 
iar la Dumnezeu toate sunt cu pu- 
tinţă. 

27. Atunci răspunzând Petru, a 
zis lui: iotă, noi am lăsat toafe şi 
am urmat ţie; oare ce va li nouă? 

28. Iar îisus au zis lor: amin 
grăesc vouă, că voi cei cc aţi ur- 
mat mie, întru a doua naştere, când 
va şedea Fiul Omului pre scaunul 
slavei sale, veţi şedea şi voi pre 
douăsprezece scaune, judecând pre 
cele douăsprezece seminţii ale lui 
Israil. 

29. Şi iot cel ce a lăsat case, sau 
fraţi, sau surori, sau tată, sau mamă, 
seu muiere, sau feciori, sau holde 
pentru numele meu, însutit ya luâ, 
şi vieaţă veşnică va moşteni. 

30. Şi mulţi dintâiu vor fi $re 
urmă, şi de pre urmă înlâiu. s 

CAP. 20. 

Pilda despre lucrătorii viei. li&us ve- 
steşte patimile sale. Fiii lui Zevedei 
iubitori de slavă. Vindecarea a doi orbi. 

Că asemenea este împărăţia ce- 
rului, omului stăpân al casei, 
care a ieşi! dis de dimineaţă să toc- 
mească lucrători îa via sa. 

2. Şi locmtndu-se cu lucrătorii 
câte un dinar pe zi, i-a trimis pre 
ei în via sa. 

3. Şi ieşind ia al treilea ceas, a 



22. Psalm 61, 10. 23. Marcu 10, 23; Lu» 
câ 18, 24, sq. i.ucâ 1, 37. 

27. Maccu 10, .8; Lucâ 18, 28. 

28. Lucâ 22, 30. 

30. Mat. 20, 16 şi 22, 14; Mavcu 10, 31; 
Lucâ 13, 30. 
20. ^ Mat. 21, 33. 



MATEI 20 



1365 



văzul pre aljii stând în larg fără de 
lucru, 

4. Şi a zis şi acelora; mergeţi şi 
voi în vie, şi ce va fi cu dreptul, 
voiu dâ vouă; iar ei au mers, 

5. Iarăşi ieşind înlru al şaselea 
şi înlru a! nouălea ceas, a făcui a- 
semenea. , \ 

6. Iar întru p.I unsprezecelea ceas 
ieşind, afiat-a pre. alţii sfând fără 
de. lucru, şi a zis lor: ce aţi stat 
aici toată ziua fără de lucru? 

7. Zis-au lui, că nimenea pre noi 
nu ne-a locmit. Zis-a îor: mergeţi 
şi voi în via mea, şi ce va îi cu 
dreptul veţi lua. 

8 Iar dacă s'a făcut seară, a 2is 
domnul viei călre ispravnicul său: 
chiamă pre lucrători şi le dă lor 
plata, începând deîa cei de pre urmă 
până la cei diniâiu. 

9. Deci venind cei dela a! unspre- 
zecelea ceas. au luat câte un dinar. 

10. Iar venind cei diniâiu, soco- 
teau că vor luâ mai tnuit, şi au 
luat şi ei câte un dinar. 

11. Iar după ce au luat, răpştiau 
îrnproliva stăpânului casei, zicând: 

12. Aceşti de pre urmă un ceas 
au lucrai, şi t ai făcut pre dânşii 
întocmai cu noi, cari am purtat gre- 
utatea zilei şi zăduful. 

13. Iar el răspunzând, a zis unuia 
dintr'înşii : prietene, nu'ţi fac ţie 
strâmbăfaie; au nu un dinar te-ai 
tocmii cu mine. 

14. la'ţi al tău şi mergi ; voesc 
şi acestuia de pre urmă să'i dau 
ca şi ţie. 

15. Au doară nu mi se cade să 
fac eu ce voiu vrea cu ale mele? 
Au este ochiul tău viclean, pentrucă 
eu sunt bun? 

16. Aşâ vor fi cei de pre urmă 
întâiu, şi cei diniâiu pre urmă, că 
mulţi sunt chemaţi, dar puţini aleşi. 

17. Şi suindu-se Issus în Ierusa- 
lim, au luat pre cei doisprezece uce- 
nici, deosebi, pre cale. şt le-au zis lor. 

18. Iată, ne suim în Ierusalim şi 
Fiul Omului se va dâ arhiereilor şi 
Cărturprilor, şi'l vor judecă pre el 
spre moarte. 

19. Şi'l vor dâ pre el neamurilor 
ca să'l batjocorească, şi să'i bată, 
şi să'l răstigniască, şi a treia zi 
va înviâ. 



15. Rom 9, 21. 

16. Mat. 19, 30; Marc. 10, 31; Luc. 13, 30. 
18, Mat. 17, 22. 19. Luc. 16, 32. 



20. Atunci s'a apropiat către dân- 
sul muma fiilor lui Zevedei, îm- 
preună? cu fiii săi, închinându-se şi 
cerând oarece dela dânsul. 

21. Iar s el au zis ei : ce voeşti? 
Zis-a lui: zî ca să' şează aceşti doi 
fii ai mei,' unul' deadreapta la şi 
altul deastânga ta, întru împărăţia ta. 

22. Iar lisus răspunzând, au zis: 
nu ştiţi ce cereţi. Puteţi să beţi pa- 
harul, care voiu să'l beau eu, şi cu 
botezul cu care eu mă bolez să vă 
botezaţi? Zis-au lui : putem. 

23. Şi au grăit lor : paharul meu 
cu adevărat veţi beâ, şi cu botezul 
cu care eu mă botez, vă veţi bo- 
teză ; dar a şedeâ deadreapta mea 
şi deastânga mea, nu este al meu 
a dâ, ci celor ce s'au gătit dela Ta- 
lă! meu. 

24. Şi auzind cei zece, s'au mâ- 
niat pentru cei doi fraţi. 

25. Iar lisus chemându'i pre dân- 
şii, au zis: ştiţi că domnii păgânilor 
îi domnesc pre ei şi cei mari îi stă- 
pânesc pre dânşii. 

26! Iar între voi nu va fi aşâ; ci, 
care dintre voi va vrea să fie mai 
mare, să fie vouă slugă. 

27. Şi care dintre voi va vreâ să 
fie întâiu, să fie vouă slugă ; i 

28. Precum şi Fiul Omului n'au 
venit să'i sluiiască îui, ci să slu- 
jiască şi să' şi dea sufletul său răs- 
cumpărare pentru mulţi. 

29. Şi ieşind ei din Ierihon, a 
mers după dânsul norod mult., 

30. Şi iată, doi orbi şezând plângă 
cale, auzind că lisus trece, au ţ slri- 
gat, grăind : milueşte-ne pre "noi, 
Doamne, Fiul lui David. 4, 

31. Iar norodul i-.au certat pre 
dânşii ca să tacă, dar ei mai tare 
strigau, grăind: milueşte-ne pre noi, 
Doamne, Fiul lui Dsvid. 

32. Şi stând lisus, i-au strigat pre 
dânşii şi le- au zis : ce voiţi să vă 
fac vouă? 

33. Zis-au lui : Doamne, să se 
deşchiză ochii noştri. 

34. Şi făcându ? i-şe milă lui lisus, 
s'au atins de ochii lor, şi îndată au 
văzut cu ochii lor, şi au mers după 
dânsul. 

1 

I 20. Marc. 10, 35. 22. loan 18. 11. 

I 24. Marc. 10, 41. 

! 28. Ioan 13, 4; Filip. 2, 7. 

{ 30. Mat. 2, 7; Marc. 10, 46; Luc. 18, 35. 

I 33. Eclcs. 11, 7. 



1366 



MATEI 21 



CAP. 21. 

Intrarea lui Hristos în Ierusalim. 
Alungarea vânzătorilor din biserică, 
Smochinul cel uscat. Botezul lui Ioan. 
Pilda despre cei -doi ' fii trimişi în vie. 
, Lucrătorii, pei răi. 

xi când s'au apropiat de Ierusalim, 
Vşi au venit în Vilhfaghi, la mun- 
tele Msslinifor, atunci Iisus au tri- 
mis doi ucenici, 

2. Zicâ'ndu-le lor: mergeţi în- salul 
care este înaintea voastră, şi numai 
decât veţi găsi o asină legată, şi 
mânz cu dânsa; deskgându-o, adu- 
efeţi-o la mine. 

3. Şi de va zice vouă cineva ceva, 
Veţi zice, că acestea Domnului tre- 
buesc, şi numai decât Ie va trimite 
pre ele. 

4. Iar acestea toate s au făcut, ca 
să se plinească ceeace s'a zis prin 
prorocii! ce zice : 

5. Ziceţi fetei Sionului : iată, îm- 
păratul tău vine la tine blând şi se* 
zând pre asină şi pre mânz, fiul 
celei de supt jug. 

6. Şi mergând ucenicii, au făcut 
precum le- au poruncit lor Iisus. 

7. Au adus asina şi mânzul, şi 
au pus deasupra lor veşmintele sale, 
şi an şezut pre dânseîe. 

8. tar cei mai mulţi din norod 
aşterrieau veşmintele lor pre cale, 
şi alţii tăiau slâîpări din copaci şi 
Te ăşterneau pre cale. 

9. Iar noroadele cele ce mergeau 
înainte şi cele ce veneau pre urmă, 
strigau, zicând: osanâ Fiului lui Da- 
vid, bine este cuvântat cel ce vine 
întru numele Domnului! Osanâ în- 
tru cei de sus! 

10. Şi intrând el în Ierusalim, s'a 
cutremurat toată cetatea, zicând : 
cine este acesta? 

11. Iar noroadele ziceau: acesta 
este Iisus, prorocul cel din Nazare- 
tul Galileei. 

12. Şi au intrat Iisus în biserica 
lui Dumnezeu şi au scos pre foţi 
cei ce vindeau şi cumpărau în bi- 
serică, şi mesele schimbătorilor de 
bani le-au răsturnat, şi scaunele ce- 
lor ce vindeau porumbei, 

13. Şi au zis lor: scris esfe: casa 

21- /. Marc. 11, 1; Luc. 19, 29; Ioan 12, 
12 sq. 5. Zab. 9, 9; Isaia62, ll;Psal.23, 8. 

7. 4 Imp. 9, 13. 9. Ps. 117, 24, 25. 

11. Ioan 1, 45. 

13. Marcu 11, 15; Lucâ 19, 45, sq. Ioan 2, 
13, 17; Is. 56, 7; Ier. 7, 11. 



mea ; casă de rugăciune se va che- 
mă; iar voi o aţi făcut pre dânsa 
peşteră, tâlharilor. 

14. Şi au 'Venit la dânsul în bi- 
serică, orbi şi şchiopi, şl i-au vin- 
decat pre ei. 

15. Iar văzând Arhiereii şi Cărtu- 
rarii minunile care au făcut, şi prun- 
cii strigând în biserică şi zicând: 
Osanâ Fiului lui David! S'au mâ- 
niat. ! ' 

16 Şi i-au zis lui: auzi ce. zic a- 
ceştia? Iar Iisus au zis lor: adevă- 
rat; au niciodată n'aţi cetit, că djn 
gura pruncilor şi a celor ce sag ai 
săvârşit laudă? 

17. Şi lăsându'i pre ei, au ieşit a- 
îară din cetate, la Vitania, şi s'au 
sălăşluit acolo. 

18. Iar a doua zi întorcându-se 
în cetate, au flămânzit. 

19. Şi văzând un smochin lângă 
cale, au venit la dânsul, şi n'au aflat 
nimic înîr'însul, făiă numai frunze, 
şi au zis lui: de acum să nu se mai 
facă din tine rod în veci. Şi în- 
dată s'a uscat smochinul. 

20. Şi văzând ucenicii s'au mi- 
nunat, zicând: cum îndatăş s'a u- 
scaf smochinul! 

21. Şi răspunzând Iisus, au zis 
lor: amin zic vouă: de veţi aveâ 
credinţă şi nu vă veţi îndoi, nu nu- 
mai cea a smochinului veţi face, ci 
şi muntelui acestuia de veţi zice: 
ridică-te şi te aruncă în mare, va ii; 

22. Şi toate, ori câte veţi cere în- 
tru rugăciune, crezând, veţi luâ. 

23. Şi venind el în biserică, au 
mers la dânsul când învăţa, arhie- 
reii şi bătrânii norodului, zicând: 
cu ce putere faci acestea? Şi cine 
ţi-a dat ţie puterea aceasta? 

24. Şi răspunzând Iisus, au zis 
lor: întrebâ-voiu şi eu pre voi un 
cuvânt, pre care, de mi'l veţi spune 
mie, şi eu voiu spune vouă cu ce 
putere îac acestea. 

25. Botezul lui Ioan de unde a 
fost? Din cer, sau dela oameni? 
Iar ei cugetau întru sine, zicând : 
de vom zice: din cer, va zice nouă: 
dar pentru ce n'aţi crezut lui? 

26. Iar de vom zice: dela oameni, 



li. Is. 35. 6. 16. Ps. 8, 3. 

18. Mavcu II, ! 2. 19. Lucâ 13, 6, 7. 

22. Marcu 11, 24; Ioan 14, 13. 

23. Marcu îl, 27; Lucâ 20, 1, sq. 
26. Mat. 14, 5. 



MATEI 21-22 



1367 



ne temem de norod, că foţi au pre 
Ioan ca pre un proroc. 

27. Şi răspunzând lui 1-isus, au 
zis: nu şlim. Zis-au lor şi el: nici 
eu nu voiu spune vouă cu ce pu- 
tere fac acestea. 

28. Dar ce vi se pare vouă? Un 
om aveâ doi feciori, şi mergând la 
cel diniâiu, i-a zis: fiule, mergi a- 
sfăzi de lucrează în via mea. 

29. Iar el răspunzând, a zis: nu 
voiu; iar mai pre urmă căindu-se, 
a mers. 

30. Şi mergând la celalf, a zis 
aşijderea. far el răspunzând, a zis. 
Eu doamne, voiu merge, şi n'a mers. 

31. Care dinrr'aceşti doi a făcui 
voea tatălui său? Zis au lui: cel 
dintâiu. Zis-au lor Iisus: amin zic 
vouă, că vameşii şi curvele merg 
mai înainte de voi înfru împărăţia 
lui Dumnezeu. 

32. Că a venit la voi Ioan, în ca- 
lea drepfăţei, şi n'aţi crezut lui; iar 
vameşii şi curvele au crezut lui, dar 
voi văzând nu v'aţi căit după aceea, 
ca. să credeţi lui. 

33. Ascultaţi altă pildă: un om 
era stăpân al casei, care a sădit vie 
şi o a îngrădit împrejur cu gard, 
şi a săpat întfînsa teasc, şi a zi- 
dit lurn, şi o a dat lucrătorilor, şi 
s'a dus departe, 

34. Iar când s'a apropiat vremea 
roadelor, a trimis pre slugile sale 
la lucrători, ca să iâ rodurile ei. 

35. Dar lucrătorii prinzând pre 
slugile lui, pre unul î-au bătut, iar 
pre altul l-au omorît, iar pre altul 
cu pietre l-aii ucis. 

36. Iarăş a trimis şi pre alte slugi 
mai multe decât cele dintâiu şi le a 
făcut şi acelora aşijderea. 

37. Iar mai pre urmă a frimis la 
ei pre fiul său, zicând: se vor ru- 
şina de fiul meu. 

38. Insă lucrătorii văzând pre fi- 
ul, au zis întru sine: acesta este 
moştenitorul; veniţi săi omorîm pre 
el şi să stăpânim moştenirea lui. 

39. Şi prinzându'l pre el, l-au scos 
afară din vie şi l-au omorît. 

40. Deci, când va venî domnul 
viei, ce va face lucrătorilor acelora? 

41. Zis-au lui: pre cei răi, cu rău 
îi va pierde şi via o va dâ ailor lu- 



30. tezech. 33, 31. 31. Luca 3, 12, 13. 
32. Marcu 12, 1, sq; Lucâ 20, 9; Is. 5, 1. 
35, Fapt, 7. 52. 38. Mat. 26, 3, 4. 



crătbri, carii vor dâ lui rodurile la 
vremea lor. f" 

42. Zis-au lor Jisus; au nici odi- 
nioară n'aţi cetii în Scripturi: pia- 
tra pre care nu o au băggl în Vsea- 
mă ziditorii, aceasta s'a făcut în 
capul unghiului, dela Domnul s'a 
făcut aceasta, şi este minunată în- 
tru ochii noştri? 

43. Pentru aceea zic vouă, că se 
va lua dela voi împărăţia lui Dum- 
nezeu, şi se va dâ neamului care 
va face rodurile ei. 

44. Şi cel ce va cădeâ preste pia- 
tra aceasta, seva sfărâmă; iar pre- 
ste care va cădeâ ea, îl va spul- 
bera. 

45. Şi auzind Arhiereii şi Fariseii 
pildele' lui, au cunoscut că pentru 
dânşii grăieşte; 

46. Şi căutând să'I prinză pre el, 
s'au temut de norod, de vreme ce 
ca pre un proroc îl aveâ pre cî. 

CAP. 22. 

Chemarea la nuntă. întrebarea despre 
dajdie. Saducheii şi învierea morţilor. 
Întrebarea legiuitorului fentru porunca 
cea mai mare din lege. Iisus întreabă 
pe cărturari : al cui fiu este Hristos. 

xi răspunzând Iisus, iarăşi au grăit 
Vlor în pilde, zicând: 

2. Asemănatu-s'a împărăţia ceru- 
lui, omului împărat, care a făcut 
nuntă fiului său. 

3. Şi a trimis pre slugile sale să 
cheme pre cei chemaţi la nuntă, dar 
nu vreau să vie. 

4. Iarăşi a mai trimis pre alte 
slugi, zicând: ziceţi celor chemaţi: 
iată că am gătit prânzul meu; juncii 
mei şi cele hrănite ale mele s'au jun- 
ghiat şi toate sunt gata; veniţi la 
nuntă. 

5. Dar ei nebăgând în seamă, s'au 
dus: unul la holda sa, altul la ne- 
guţăforia sa; 

6. Iar ceilalţi prinzând pre slugile 
lui, i au pedepsit şi i-au omorît pre ei. 

7. Şi auzind împăratul acela, s'a 
mâniat; şi trimiţând oştile sale, a 
pierdut pre ucigaşii aceia şi ceta- 
tea lor o a ars. 

8. Atunci a zis slugilor sale: iată 



42. Psalm 117, 21 sq- Is. 8, 14 şi 28, 16; 
Fapt. 4, 11; Rom. 9, 33; 1, Petr. 2, 6. 

46. Lucâ 7, 16. 
22. 2 Lucâ 14, 16 sq. 



1368 



MATEI 22 



nunta este gata, dar cei chemaţi 
n'au foit vrednici. 

9. Deci mergeţi la răspântiile că- 
ilor, şi pre câţi veţi afla, chemaji'i 
la nun'îă. > 

10. Şi ieşind slugile acelea ia ră- 
spântii, au adunat pre toţi câţi au 
aflaf şi buni şi răi; şi s'a umplut 
mintă de cei ce şedeau. 

11. Iar împăratul intrând să vază 
pre cei ce şedeau, văzut-a acolo 
pre un om, care nu erâ îmbrăcat în 
haină de nuntă. 

12. Şi i-a zis lut: prietene, cum 
ai intrat aici neavând haină de nun- 
tă? Iar el tăcea. 

13. Atunci împăratul a zis slugi- 
lor: legâudu'i lui mâinile şi picioa- 
rele, luaţi'l pre dânsul, şi'l aruncaţi 
întru întunerecul cel mai dinafară; 
acolo va fi plângerea şi scârşnirea 
din|ilor; 

14. Că mulţi sunt chemaţi, dar 
puţini aleşi. 

15 Atunci mergând Fariseii, sfat 
au făcut ca să'l prinză pre el în 
cuvânt. 

16. Şi au trimis pre ucenicii lor 
împreună cu îrodianii, zicând: In- 
văţătorule, ştim că adevărat eşti, şi 
calea lui Dumnezeu întru adevăr 
înveţi, şi nu'ţi este ţie grije de ni- 
menea, că nu cauţi în faţa oame- 
nilor. " 

17. Deci spune nouă : ce ţi se pare 
ţie? Se cade a dă dajdie Chesaru- 
lui, sau nu? 

18. Iar Iisus cunoscând vicleşu- 
gul îor, au zis: ce mă ispitiţi, fă- 
ţarnicilor? Arâtaţfmi mie banul da- 
jdiei. 

19. Iar ei au adus lui un dinar. 

20. Şi au zis lor: al cui este chi- 
pul acesta şi scriptura cea de pre 
el? 

21. Zis-au lui: ale Chesarului. A- 
tunci au zis Ier: daţi dar înapoi pre 
cele ce sunt ale Chesarului, Chesa- 
rului, şi pre cele ce sunt ale lui 
Dumnezeu, lui Dumnezeu. 

22. Şi auzind s'au mirat, şi lă- 
sându'l pre el s'au dus. 

23. Intr'aceea zi au venit la dân- 
sul Saducheii, cari zic, că nu este 
înviere, şi î-au întrebat pre el, zi- 
când: 



13. Lucâ 20, 20. 

14. Matei 19, 3o; 20, 16; Marcu 10, 31. 
25. Marcu 12, 13. 18. Psalm 40, 7. 
23. Marcu 12, îs; Lucâ 20, 27. 



24. Invăţătorule, Moisî a zis: de 
va murî cinevâ neavând feciori, să 
iâ fratele^ lui pre muierea Iui şi să 
ridice sămânţa fratelui său. 

25. Deci erau la noi şapte fraţi, 
şi cel dintâiu însurându-se a mu- 
rit, şi neavând sămânţă, a lăsat pre 
muierea sa fratelui său. 

26. Aşijderea şi* ai doilea şi ai 
treilea, până la al şaptelea. 

27. Iar mai pre urmă de toţi a 
murit şi muierea, 

28. Deci la înviere, a căruia din- 
tr'acei şapte va fi muiere? Că toţi 
o au avui pre ea. 

29. Iar Iisus răspunzând, au zis 
lor: vă rătăciţi, neşiiind Scripturile, 
nici puterea lui Dumnezeu; 

30. Că la înviere nici se însoară 
nici se mărită, ci ca îngerii lui Dum- 
nezeu în cer sunt. 

31. Iar pentru învierea morţilor, 
au n'aţi cetit ceea ce s'a zis vouă 
dela Dumnezeu, grăind: 

32. Eu sunt Dumnezeul lui Avra- 
am şi Dumnezeul lui Isaac şi Dum- 
nezeul lui Iacov? Nu este Dumne- 
zeu, Dumnezeu al morţilor, ci al vi- 
ilor. 

33. Şi auzind noroadele, se mirau 
de învăţătura lui. 

34. Iar Fariseii auzind că au astu- 
pat gurile Saducheilor, s'au adunat 
împreună. 

35. Şi t-a întrebat pre e! unul 
din ei, învăţător de lege, ispitindu'l 
pre el şi zicând: 

■36. Invăţătorule, care poruncă este 
mai mare în lege? 

37. Iar Iisus au zii Iui: să iubeşt i 
pre Domnul Dumnezeul tău cu toată 
inima fa şi cu toi sufletul tău şi cu 
tot cugetul tău. Aceasta este întâi 
şi mai mare poruncă. 

38. Iar a doua asemenea aces- 
teea: să iubeşti pre aproapele tău 
ca însuţi pre tine. 

39. într'acesle două porunci, toată 
legea şi prorocii atârnă. 

40. Şi fiind adunaţi Fariseii, i-au 
întrebat pre ei Iisus, zicând: 

41. Ce vi se pare vouă de Hrl- 
stos? Al cui fiu este? Zis-au lui: 
al lui David. 

42. Zis au lor: dar cum David cu 



24. H doua Lege 25, 5. 32. Eşire 3,6. 
34. Marcu 12, 28; Luc. 10, 25. 

37. H doua Lege 6, 5; lo, 12. 

38. Lev. 19, 18. 

40. Marcu 12, 35; Lucâ 20, 41. 



1369 



Duhul îl numeşte pre el Domn? zi- 
când : 

43. Zis-au Domnul Domnului meu: 
şezi deadreapta mea, până ce voiu 
pune pre vrăjmaşii tăi aşternut pi- 
cioarelor tale. 

44. Deci dacă David li numeşte 
pre el Domn, cum fiu al lui este? 

45. Şi nimenea nu puteâ să ră- 
spunză lui cuvânt, nici a mai în- 
drăznit cinevâ dintr'acea zi să'î mai 
întrebe pre e!. 

CAP. 23. 

Mustrări Cărturarilor şi Fariseilor. 

Atunci Tfsus au grăit noroadelor 
şi ucenicilor săi zicând : 
2. Pre scaunul lui Moisî au şe- 
zut Cărturarii şi Fariseii. j 
3. Deci toate câte vor zice vo- I 
uă să păziţi, păziţi şi faceţi, iar după I 
lucrurile îor nu faceţi, că ei zic şi | 
nu fac I 

4. Că leagă sarcini grele şi cu j 
anevoie de purtat, şt ie pun pre u- \ 
merii oamenilor, iar ei nici cu de- J 
getul lor nu vor sS le mişte pre ele. 

5. Şi toate lucrurile lor le fac ca 
să se vază de oameni, că'şi lăţesc 
îiîacteriile lor, şi'şi măresc cepra- 
zels hainelor lor, 

6. Şi iubesc şederile cele mai în- 
tâi \n ospăţuri, şi scaunele cele mai 
de sus în sinagoguri, 

7. Şi închinăciunile prin târguri, 
şi a se chema de oameni : ravî, 
ravi; 

8. Iar voi sg nu vă numiţi; ravî, 
că unul este Dascălul vostru, Hri- 
stos, iar voi toţi fraţi sunteţi. 

9. Şi tată să nu chemafi vouă pre 
pământ, că unui este Tatăl vostru 
cel din ceruri. 

10. Nici să vă numiţi : învăţători, 
că unul este Învăţătorul vostru, îiri- 
sfos. 

ît. Iar cel ce este mai mare între 
voi, să fie vouă slugă ; 
12. Că cel ce se va înălţă pre 



43. Ps. 109, 1 sq. Fapt. 2, 34; I Cor. 15, 
25; Evr. l, 13; 10, 13. 
23. 3. Malab. 2, 7. 4. Luc. 11, 46; Fapt. 
15, io; Is. ÎC, 1, 2. 

5. Mat. 6, î; Num 15, 38; H doua Lege 
6, 8 şi 22, 12. 

<?. Marc. 12, 39; Luc. 11, 43. 

9. Mal. 1, 6; 2, 10; Iac. 3, 1. 

11. Mat. 20, 26 sq. 

12. Pild. 29, 23; Iov 21. 29; lez. 17, 24; 
Luc. 14, 11 şi 18, 14; I Petr. 5, 5. 



sine, se va smeri, şi cel ce se va 
smerî pre sine, se va înălţa. 

13 Vai vouă, Cărturarilor şi Fa- 
riseilor făţarnicii Că mâncaţi caseie 
văduvelor, făcând rugăciuni lungi, 
întru îăţărie, pentru aceasta mai 
multă osândă veţi luâ. 

14. Vai vouă, Cărturarilor şi Fa- 
riseilor făţarnici I Că închideţi îm- 
părăţia cerurilor înaintea oamenilor; 
că voi nu intraţi, nici pre cei ce vor 
să inire nu'i lăsaţi. 

15. Vai vouă, Cărturarilor şi Fa- 
riseilor făţarnici 1 Că încungiuraţi 
marea şi uscafui ca să faceţi un 
nemernic, şi dacă se face, îl faceţi 
pre el fiu gheenei îndoit decât pre 
voi. 

15. Vai vouă, povătuiton orbi, 
care ziceţi : că cel ce se va jura 
pre biserică, nimic nu este ; iar cel 
ce se va jura pre aurul bisericei, 
vinovat este. 

17. Nebuni şi orbi 1 Că ce este 
mat mare? Aurui, sau biserica care 
sfinţeşte pre aur? 

18. Şi : cel ce se va jura pre al- 
tar nimic nu este; iar cel ce seva 
jura pre darul ce este deasupra lui, 
vinovat este. 

19. Nebuni şi orbii Că ce este 
| mai mare? Darul, sau altarul care 
! sfinţeşte pre dar? 
j 20. Deci, cela ce se jură pre aitar, 
! se jură pre ei şi pre toate cele ce 

suni deasupra lui. 

21. Şi cela ce se jură pre biserică, 
se jură pre ea şi pre cela ce îocueşîe 
i într'însa. 

I 22. Şi cela ce se jură pre cer, se 
| jură pre scaunul lui Dumnezeu şi 
| pre cete ce şeade pre el. 
i 23. Vai vouă, cărturarilor şi Fa- 
riseilor făţarnicii Că zeci uiţi izma şi 
mărarul şi chirnenul, şi aţi lăsat cele 
' mai grele ale legei: judecata si mila 
| şi credinţa; acestea se cădea să le 
! faceţi, şi acelea să nu ie lăsaţi. 
| 24. Povăţuilori orbi, cari strecu- 
i raţi ţânţarul şi înghiţiţi cămiia. 
! 25. Vai vouă, Cărturarilor şi Fa- 
j riseiior făţarnicii Că curăţiţi partea 
j cea din afară a paharului şi a bli- 
dului, iar dinlăuntru sunt pline de 
răpire şi de nedreptate. 



13. Marc. 12, 40; Luc. 2o, 47. 

14. Luc. 11, 52. 
19. 2 Petr. 1, 9. 

22. Mat. 5, 34. 

23. Luc. 11, 42. 25. Luc. 11, 39. 



1370 



MATEI 23-24 



26. Farisee oarbe, curăţeşte întâi 
partea cea dinlăuntru a paharului 
şî a blidului, ca să fie şi cea din- 
afară curată. ţ - ; < 

27. Vai vouă, Cărturarilor şi Fa- 
riseilor făţarnicii Că vă asemănaţi 
mormânfurilor celor văruite, care din 
afară se 3rată frumoase, iar din- 
lăuntru sunt pline de oasele mor- 
ţilor şi de ioată necurăţia. 

28 Aşa şi voi: dinafară vă ară- 
taţi drepţi oamenilor, iar -dinlăuntru 
sunteţi plini de făţărie şi fărădelege. 

29. Vai vouă, Cărturarilor şt Fa- 
riseilor făţarnicii Că zidiţi mormân- 
turik prorociior şi împodobiţi gro- 
pile drepţilor. 

30. Şi ziceţi: de am fi fost în zi- 
lele părinţilor noştri, n'am îi fost 
părtaşi lor întru sângele prorociior, 

31. Drept aceea, înşivă mărturisiţi 
de voi, că sunteţi fii ai celor ce au 
omorît pre proroci. 

32. Şi voi umpleţi măsura părin- 
ţilor voştri: 

33. Şerpi, pui de năpârci, cum 
veţi scăpâ de judecata gheenei? 

34. Pentru aceasta, iaîă, eu trimit 
la voi proroci şi înţelepţi şi căr- 
turari, şi dintre dânşii veţi ucide şi 
veţi răstigni, şi dintre dânşii veţi 
bate în soboareie voastre, şi'j veţi 
gonî din oraş în oraş. 

35. Ca să vină asupra voastră tot 
sângele drept, care s'a vărsat pre 
pământ, dela sângele lui Avei celui 
drept, până la sângele Zahariei îiul 
Vârahiei, pre care l-aţi omorî! între 
biserică şi între altar. 

36. Amin grăesc vouă: vor veni 
acestea toate preste neamul acesta. 

37. ierusalime, lerusalime, cela ce 
ai omorît pre proroci şi ai ucis cu 
pietre pre cei trimişi la tine, de câte 
ori am vrut şă adun pre fiii tăi, în 
ce chip adună găina puii săi supt 
aripi, şi n'aţi vrutl 

38. fată, se lasă vouă casa voa- 
stră pustie. 

39. Că zic vouă: de acum nu mă 
veţi maivedeâ, până când veţi zice: 
bine este cuvântat cel ce vine întru 
numele Domnului. 



CAP. 24. 

Dărâmarea Ierusalimului. Sfârşitul 
lumei. 

Şi ieşind Iisus din biserică mergeâ, 
şi s'au apropiat către dânsul u- 
cenicii lui ca să'i arăfe lui zidirile 
bisericei. 

2. Iar Iisus au zis lor: vedeţi a- 
cesteâ toate? Amin grăesc vouă: 
nu va rămâne aici piatră pre pia- 
tră, care să nu se risipească. 

3. Şi şezând el pre muntele Mă- 
slinilor, s'au apropiat către dânsul 
ucenicii lui, deosebi, zicând: spune 
nouă, când vor fi acestea? Şi care 
este semnul venirei tale şi al sfâr- 
şitului veacului? 

4. Şi răspunzând Iisus au zis lor: 
căutaţi să nu vă amăgiască cineva 
pre voi ; 

5. Că mulţi vor veni întru numele 
meu, zicând: eu sunt Hristos, şi pre 
mulţi vor înşelă. 

6. Şi aveţi să auziţi răsboaie şi 
veşti de răsboaie. Căutaţi să nu vă 
spăimâniaţi, 

7. Că se cuvine toate acestea -să 
fie; ci încă nu va fi atunci sfârşitul. 

8. Că se va sculâ neam preste 
neam, şi împărăţie preste împără- 
ţie, şi vor fi foamete şi ciumă şi cu- 
tremure pre alocurea. Ci acestea 
toaie vor i« începătură a durerilor. 

9. Atunci vă vor dâ pre voi în 
necazuri, şi vă vor omorî pre voi, 
şi veţi fi urîţi de toate neamurile 
pentru numele meu. 

10. Şi atunci se vor sminti mulţi, 
şi se vor vinde unul pre altul, şi 
se vor urî unul pre altul. 

11. Şi mulţi proroci mincinoşi se 
vor sculâ şi vor înşelă pre mulţi. 

12. Şi pentru înmulţirea fărăde- 
legei, va răci dragostea mulîora; 

13. Dar cela c^ va răbda până în 
sfârşit, acela se va mântui 

14. Şi se va propoveduî această 
evanghelie a împărăţiei întru toată 
lumea, întru mărturie la toate nea- 
murile; şi atunci va veni sfârşitul. 

15. Deci când veţi vedea urîciu- 



26. Tit 1, 15. 

33. Mat 3, 7. 

34. Luc. 11, 49; Fapt. 5, 40. 

35. Fac. 4, 8; 2 Parai. 24, 21, sq; Lucâ 
II, 51; Evr. 11, 4. 

37. Lucâ 13, 34. 

38. 3 Imp. 9, 7; Ps. 68, 29. 

39. Joan 12, 13. 



24. 1. Marcu 13, l; Lucâ 21, 5. 

4. Efcs. 5, 6". Colos, 3, 6. 

5. Mat. 7, 22; Ioan 5, 43. 

9. Marcu 13, 8, sq ; Lucâ 21, 11, sq.; Ioan 
16, 2. 1.0. Mat. 11, 6. 11. Mat. 7, 15. 
72. 2 Tim. 3, 1. 

13. Mat. 10. 22; Marcu 13, 13; Hpoc. 2. 
10, 26. 15. Dan. 9, 26 sq. 



MATEI 24 



1371 



nea pustiirei, care s'a zis prin Da- 
niil prorocul, stând în locul -cel sfânt 
(cela ce citeşte să înţeleagă). 

16. Atunci cei din ludeea să îugă 
la munţi; 

17. Şi cel ce va fi pre casă\ să nu 
se pogoare să iâ cevâ din casa sa; 

18. Şi ce! ce va fi în câmp. să 
nu se întoarcă înapoi să'şi iâ hai- 
na sa 

19. Iar vail celors ce vor avea în 
pântece şi celora ce vor aplecă în 
zilele acelea! 

20. Ci rugaţ!-vă ca să nu fie fuga 
voastră iarna, nici sâmbăta. 

21. Că va ii alunei necaz mare, 
care n'a fost din începutul lumei 
până acum, nici va fi. 

22. Şi de nu s'ar fi scurtat zilele 
acelea, nu s'ar fi mântuit tot trupul, 
dar pentru cei aleşi se vor scurta 
zilele acelea. 

23. Atunci de va zice vouă ci- 
nevâ: iată aici este Mristos, sau a- 
colo, să nu credeţi. 

24. Că se vor sculă hrisloşi min- 
cinoşi şi proroci mincinoşi, şi vor 
dâ semne mari şt minuni, cât să 
amăgiască de va fi cu putinţă, şi 
pre cei aleşi. 

25. fată mai înainte am spus vouă. 

26. Deci de vor zice vouă: iată 
în pustie este, să nu ieşiţi; iată în 
cămări, să nu credeţi. 

27. Că precum iese fulgerul dela 
răsărit şi se arată până la apus, 
aşa va îi şi venirea Fiului Omului; 

28. Că undeva îi trupul cel mori, 
acolo se vor adunâ vulturii. 

29. Insă îndată după necazul a- 
celor zile, soarele se va întunecă, 
şi luna -nu' şi va dâ lumina sa, şi 
stelele vor cădea din cer, şi pute- 
rile cerurilor se vor clătî. 

30. Şi atunci se va arăta semnul 
Fiului Omului pre cer, şi atunci vor 
plânge toate seminţiile pământului; 
şi vor vedeâ pre Fiu! Omului venind 
pre norii cerului, cu putere şi cu 
slavă multă. 

31. Şi va trimite pre îngerii săi 
cu glas mare de trâmbiţă, şi vor a- 
dunâ pre cei aleşi ai lui din cele 



17 Luca 17, 31. 20. Eşite 16, 29. 
21. Fapt. 1, 12. 

23. Marc. 13, 21; Lucâ 17, 23 şi 21, 8. 
26. H doua Lege 13, 1. 

28. Iov 39, 30; Hvac i, 8. 

29. Is. 13, io; lez 32, 7. 

30. loil 2, 10; 3, 3 5; Hpoc. 1, 7. 

31. I Cot. 15, 52; I Tcs. 4, 16. 



patru vânturi, dela marginile ceru- 
rilor până la marginile lor. 

32. îar dela smochin vă învăţaţi 
pildă: când mlădiţa lui este moale 
şi înfrunzeşte, ştiţi că aproape este 
vara. 

33. Aşa şi voi, când veţi vedeâ 
acestea toate, să ştiţi că aproape 
este lângă uşi. 

34. Amin grăiesc vouă: nu va trece 
neamul acesta, până când toate a- 
cestea vor îi. 

35. Cerul şi pământul vor trece, 
iar cuvintele melc nu vor trece. 

35. Iar de ziua aceea şi ceasul, 
nimeni nu ştie, nici îngerii din ce- 
ruri, fără numai Tatăl meu singur. 

37. Că precum a fost în zilele lui 
Noe. aşa va fi şi venirea Fiului 0- 
rnului. 

38. Şi precum erâ în zilele cele 
mai înainte de potop: mâncau şi 
beau, seînsurau şi se măritau, până 
în ziua întru care a intrat Noe în 
corabie. 

39. Şi n'au ştiut până când a ve- 
nit potopul şi a luat pre toţi; aşa 
va fi şi venirea Fiului Omului. 

40. Atunci, doi de vor fi în câmp, 
unu! se va lua şi unu! se va lăsă. 

41. Două măcinând la moară, una 
se va luâ şi una se va iăsâ. 

42. Deci priveghiaţi, că nu ştiţi 
în care ceas Domnul voslru va veni. 

43. Iar aceasta să ştiţi, că de ar 
şti stăpânul casei în care ceas va 
veni furul. ar fi priveghiat şi n'ar 
fl lăsat să'i sape casa lui. 

44. Pentru aceasta şi voi fiţi gata, 
că în ceasul care nu gândiţi, Fiul 
Omului va venî. 

45. Oare, cine este sluga cea cre- 
dincioasă şi înţeleaptă, pre care i-a 
pus domnul său peste slugile sale 
ca să le dea lor hrană la vreme? 

46. Fericită -este sluga aceea pre 
care venind domnul său îl va aflâ 
făcând aşâ. 

47. Amin grăiesc vouă, că presie 
toate averile sale îl va. pune pre el. 

48. Iar de va zice acea slugă rea 
întru inima sa: zăboveşte domnul 
meu a venî, 



32. Marcu 13, 25; Luc. 21, 29. 

33. Iac. 5, 9. 36. Marcu 13, 32. 

37. Fac. 7, 7; Luc. 17, 26 sq I Petr. 3, 20. 
40. Luc. 17, 35 sq. 

42. Matei 25, 13; Marcu 13, 33, 35. 

43. Luc. 12, 39; I Tes. 5, 2. 

45. Matei 25, 21; Luc. 12, 42; Evr. 3, 5. 

46. Hpoc. 16, 15. 



1372 



MATEI 24—25 



49. Şi va începe a bate pre, scu- 
fiile sale şi a mânea şi a beâ cu 
beţivii, 

50. Veni-va domnul slugei aceea 
în ziua întru care nu'i aşteaptă, şi 
în ceasul întru care nu şiie, 

51. Şi'l va (ăia pre el în două, şl 
partea lui cu făţarnicii o va pune. 
Acolo va îi plângerea şi scârşnirea 
dinţilor. 

CAP. 25- 

Pilda despre cele zece fecioare şi despre 
talanţi. Judecata de afoi. 

Atunci se va asemăna împărăţia 
cerurilor cu zece fecioare, care 
luându'şi candelele sale. au ieşit în- 
tru întîmpinarea mirelui. 

2. Şi cinci dintre ele erau înţe- 
lepte, iar cinci nebune. 

3. Cele nebune luându'şi cande- 
lele sale, n'au luat cu sine untde- 
lemn; 

4. Iar cele înţelepte au luat unt- 
delemn în vasele sate, cu candelele 
sale. 

5. Şi zăbovindu-se mirele, au dor- 
mitat toate şi au adormit. 

6. Iar la miezul nopţei s'a îăcul 
strigare: iată mirele vine! Ieşiţi întru 
întâmpinarea lui. 

7. Alunei s'au sculat toate fecioa- 
rele acelea şi şi-au împodobit can- 
delele sale. 

8. Iar cele nebune au zis celor 
înţelepte: daţi-ne nouă din unfutde- 
îemn al vostru, că se sting cande- 
lele noastre. 

9. Şi au răspuns cele înţelepte, 
zicând: nu cumvâ nu ne va ajunge 
nouă şi vouă, ci mai bine mergeţi 
Ia cei ce vând şi vă cumpăraţi 
vouă. 

10 Iar mergând ele să cumpere, 
venit-a mirele, şi cele ce erau gata, 
au intrat cu el la nuntă, şi s'a în- 
chis uşa. 

11. Iar mai pre urmă au venit şi 
celelalte fecioare, zicând: Doamne, 
Doamne, deşchide nouă. 

12. Iar el răspunzând a zis: Amin 
zic vouă: nu vă ştiu pre voi. 

13. Drept aceea priveghiaţi, că 
nu ştiţi ziua, nici ceasul întru care 
Fiul Omului va venî. 



51. Matei 8, 12 şi 13, 42. 
25. 7. Luc 12, 36. 
10. Hpoc. 19, 7. //. Luc. 13, 25, sq. 
13. Mat. 24, 42; Marc. 13, 33; Luc. 21, 26. 



14. Că în ce chip un om ducân- 
du-sc departe, a chemat slugile sale 
şi le- a dat îor avuţia sa; 

15. Şi unuia i a dat cinci talanţi, 
iar altuia doi, iar altuia unul, fie- 
căruia dupre-ţ puterea, lui, şi s'a dus 
îndată. 

16. Şi plecând , ce! ce luase cinci 
talanţi, a neguţatorif cu dânşii şi a 
făcut alţi cinci talanţi. 

17. Aşijderea şi cel cu doi, a do- 
bândit şi acesta alţi doi. 

18. Iar cel ce luase unul, ducân- 
du-se a săpat în pământ şi a as- 
cuns argintul domnului său. 

19. Iar după multă vreme a venit 
domnul slugilor acelora şi a făcut 
socoteală cu dânşii. 

20. Şi venind cel ce a luai cinci 
talanţi, a adus alţi cinci talanţi, zi- 
când: doamne, cinci talanţi mi-ai 
dat mie: iată, alţi cinci talanţi am 
dobândit cu ei. 

21. Zis-a lui domnul său: bine, 
slugă bună şi credincioasă; presle 
puţine ai fost credincios, preste multe 
te voiu pune; intră întru bucuria 
domnului tău. 

22 Şi venind şi cel ce a luat doi 
talanţi, a zis: doamne, doi talanţi 
mi-ai' dat mie; iată, alţi doi taianţi 
am dobândit cu ei. 

23. Zis a lui domnul său: bine, 
slugă bună şi credincioasă; preste 
puţine ai fost credincios, preste multe 
te voiu pune; intră întru bucuria 
domnului tău. 

24. Şi venind şt cel ce a luat un 
talant, a zis: doamne, te-am ştiut 
că eşti om aspru, seceri unde n'ai 
semănat şi aduni de unde n'ai ri- 
sipit. 

25. Şi temându-mă, m'am dus de 
am ascuns talantul tău în pământ; 
iată ai al tău. 

26. Şi răspunzând domnul său, 
i-a zis lui: slugă vicleană şi leneşe, 
ai ştiut că secer unde n'am semă- 
nat, şi adun de unde n'am risipit? 

27. Pentru aceasta dar se cuveneâ 
să fi dat argintul meu schimbători- 
lor, şi venind eu aş îi luai al meu 
cu dobândă. 

28. Luaţi, dar, dela el talantul, şi'l 
daţi celui ce are zece talanţi; 

29. Că tot celui ce are, i se va 
dâ şi'i va prisosi, iar dela cel ce 

14. Luc. 19, 12. 26. Mat. 18, 32 
29, Mat. 13, 12; Marc 4, 25; Luc. 8, 18 şi 
19, 26. 



MATEI 25-26 



im 



n'are, şl ceeace i se pare că are, 
1 sc va lua deia dânsul; 

30. Şt pre sluga cea netrebnică, 
aruncat''! întru întunerecul cel mai 
dinafară; acolo va fi plângerea şi 
scârşnirea dinţilor. 

31. Iar când va venî Fiul Omului 
înlru slava sa, şi foji sfinţii îngeri 
cu dânsul, aîuno va şedea pre scau- 
nul slavei sale. 

32. Şi se vor aduna înaintea lui 
loate limbile, şi'i va despărţi pre 
dânşii unul de altul, precum des- 
parte păstorul oiîc din iezi. 

33. Şi va pune oile deadreapla 
sa, iar iezii deastânga. 

34. Atunci va zice împăratul ce- 
lor deedreapta iui: veniţi binecu- 
vântaţii Părintelui meu, moşteniţi 
împărăţia care este gătită vouă dela 
întemeierea lumei. 

35. "Că am flămânzit şi rni-aţi dat 
d^ am mâncat, am însetat şi mi-aţi 
dut de am băut, strein am fost şi 
m'aji primit, 

36. Gol şi m'aţi îmbrăcat, bolnav 
am fost şi. m'aţi cercetat, în tem- 
niţă am fost şi aţi venit îa mine. 

Z7r Mmti vor răspunde lui drep- 
ţii, zicând; Doamne când te-sm vă- 
zut flămând şi te-am hrănit? Sau 
însetai şi ţi-am dat de ai băut? 

38. Sau când le-am văzut strein 
şi te-am primit? Sau goi şi ie-arn 
îmbrăcat? 

39. Sau când te-am văzut bolnav, 
sau în îenihiţă şi am venit la tine? 

40. Şi răspunzând împăratul, va 
zice lor: amin zic vouă: întru cât 
aţi făcut unuia dintr'aceşti fraţi ai 
mei prea iniei, mie iiţi făcut. 

41. Atunci va zice şl celor dea- 
stânga lui: duceţt-vă deia mine, ble- 
stemaţilor în focul cel veşnic, care 
este gătit diavolului şi îngerilor lui, 

42. Că am flămânzit si nu mi-aţi 
dat să mănânc, am însetat şi nu 
mi-aţi dat să beau, 

43. Strein am fost şi nu m'aţi pri- 
mit, gol şi nu m'aţi îmbrăcat, bol- 
nav şi în temniţă şi nu m'aţi cer- 
cetat pre mine. 

44. Atunci vor răspunde şi ei, zi- 



30. Mat. 8, 12. 

31. Mat 16, 27; î Tesal 4, ÎS. 

32 Rom 14, 10. 33. Ezecb 34, 17. 
35. Îs. 58, 7; Ezecb. Vi, 7. 

40. Pilde 19, 17: Evr. 6, lo. 

41. Mat. 7, 23; Ps. 6, 8; Luc. 13, 27; H» 
poc. 20, 10, 15. 



când: Doamne când te-am văzut 
flămând, sau însetat, sau strein, sau 
goi, sau bolnav, sau în lemniţă^şi 
n'am slujit ţie? 

45. Atunci va răspunde lor, zi- 
când: amin grâesc vouă: întru cât 
n'aţi făcut unuia dintr'aceşti prea 
mici, nici mie n'aţi făcut. 

46. Şi vor merge aceştia în muncă' 
veşnică, iar drepţii în vieaţa veşnică. 

CAP. 26. 

Sfat împroUva lui Ii sus. Ungerea ini 
cu mir. Cina cea de taină. Vânzarea 
lui. Rugăciunea in grădină Prinderea 
şi ducerea lui la Caiafa. Lepădarea 
lui Petru. 

jsi a îost când au săvârşit îisus 
y toate cuvintele acestea, au zis u- 
ceuicilor sai: 

2. Ştiţi că după două zile paştile 
vor fi, şi Fiul Omului se va dâ să 
se răsîignească. 

3. Atunci s'au adunat Arhiereii şi 
Cărturarii şi bătrânii norodului în 
curtea arhiereului, ce se nmneâ Ca- 
iafa. 

4. Şi slat au îăcut să prinză pre 
îisus cu vicleşug şi să'l omoare. 

5. Şi ziceau: nu în ziua praz- 
nicului, ca să nu sc facă furburare 
întru norod, 

6. îsr fiind îisus în Vitania, în 
casa tui Simon leprosul, 

7. Venit- a la dânsui o muiere a- 
vând un alavasfru cu mir de mulf 
preţ, şi 1-a turnai pre capul lui, şe- 
şând ei. 

8. Iar ucenicii lui văzând, le-au 
părut rău, zicând: pentruce se făcu- 
această pagubă? 

9. Că se putea vinde acest mir 
drept mult şi să se deâ săracilor. 

10. îar îisus ştiind, au zis lor: 
pentruce faceţi supărare muierei? 
Că bun lucru a îăcut cu mine; 

îl. Că pre săraci pururea îi aveţi 
cu voi, iar pre mine nu mă aveţi 
pururea; 

12. Că vărsând aceasta mirul a- 
cesta pre trupul meu, spre îngro- 
parea mea a făcut. 



45. Marcu 14, 4i. 

46. Dan. 12, 2; Joan 5, 29. 
2G. 2. Marcu 14, t; Luc. 22, 1. 

3. Ioan 11, 47. 5. Mat. 27, 15. 
7. Ioan 12, 3. 

11. fi doua Lege 15, 11; Marcti 14, 7; Ioan 
12, 8. 



1874 



MATEI 26 



13. Amin grăesc vouă: ori unde 
se va propovedui evanghelia acea- 
sta, în loată lumea, zice-se-va şi ce 
a făcut aceasta, întru pomenirea ei. 

14. Atunci unul din cei doispre- 
zece, care se numea Iuda Iscario- 
teanul, mergând la arhierei, a zis 
lor: ce'mi veţi dâ mie, şi eu îlvoiu 
dâ pre el vouă? 

15. Iar ei i-au pus lui treizeci de 
arginţi. 

16. Şi de atunci căută vreme cu 
prilej ca să'l dea pre el. 

17. Iar în ziua cea dinlâiu a azi- 
milor au venit ucenicii la Iisus, zi- 
când lui: unde voeşti să gătim ţie 
să mănânci paştiîe? 

18. Iar el au zis lor: mergeţi în 
oraş la oare cine, şi ziceji lui: în- 
văţătorul zice: vremea mea aproa- 
pe este; la tine voiu face paştile cu 
ucenicii mei. 

19. Şi au îăcut ucenicii precum 
le-au poruncit lor Iisus, şi au gă- 
tit paştile. 

20. Iar făcându-se seară, au şe- 
zut cu cei doisprezece ucenici ai 
săi. 

21. Şi mâncând ei, au zis: amin 
grăiesc vouă, că unul din voi va să 
mă vânzâ. 

22. Iar ei întrisfându se foarte, au 
începu! a zice Iui, fiecare dinlr'înşii; 
nu cumvâ eu sunt Doamne? 

23. Iar el răspunzând, au zis: cela 
ce a întins cu mine mâna în blid, 
acela va să mă vânză. 

24. Ci Fiul Omului va merge, precum 
este scris pentru el, dar vai omu- 
lui aceluia prin care Fiul Omului 
se vinde! Mai bine ar fi fost lui de 
nu s'ar fi născut omul acela. 

25. Şi răspunzând luda, cel ce l-a 
vândut pre el, a zis: nu cumvâ sunt 
eu, Invăţătorule? Zis-au Iui: tu ziseşi. 

26. Deci mâncând ei, luând Iisus 
pâinea şi binecuvântând, au frânt 
şi au dat ucenicilor şi au zis: lu- 
aţi, mâncaţi; acesta este trupul meu. 

27 Şi luând paharul şi mulţumind 
au dat lor, zicând: 

28. Beţi dintru acesta toţi, că a- 
cesta este sângele meu al legei ce- 



14. Marcu 14, 10; Luc. 22, 3, sq. 

15. Zab. 11, 12. 

17. Marcu 14, 12; Lucâ 22, 7, sq. 

20. Marcu 14, 1? sq. Lucâ 22, 14. 

21. loan 13, 21. 

23. Mavcu 14, 20. 

24. Psalm 40, 9, sq. 
26. J Cor. II, 23. 



lei noui, care pentru mulţi se varsă 
spre iertarea pâca elor. 

29. Şi zic vouă, că nu voiu mai 
beâs de acum dintr'această roadă a 
viţii, până în ziua aceea când o 
voiu bea pre aceasta cu voi nouă în- 
tru împărăţia- Tatălui meu. 

30. Şi dând laudă, au ieşit în mun- 
tele Măslinilor. 

31. Atunci au zis lor Iisus: toţi 
voi vă veţi sminti întru mine în 
noaptea aceasta, că scris este: ba- 
te-voiu păstorul şi se, vor risipi oile 
turmei. 

32. Dar după ce voiu învia, voiu 
merge mai 'nainle de voi în Gali- 
leea. 

33. Şi răspunzând Petru, a zis lui: 
deşî toţi se vor sminti întru tine, 
iar eu niciodată nu mă voiu sminti. 

34. Zis-au Iisus lui: amin zic ţie, 
că într'această noapte, mai înainte 
de a cânta cocoşul, de trei ori îe 
vei lepăda de mine. u is 

35. Zis-a Petru îui: de mi s'ar în- 
tâmplă şi a muiî împreună cu tine, 
nu mă voiu lepădă de tine. Aşijde- 
rea încă şi toţi ucenicii au zis. 

36. Atunci au venit Iisus împre- 
ună cu dânşii în satul ce se nu- 
meşte Ghelsimani, şi au zis uceni- 
cilor: şedeţi aici până voiu merge 
să mă rog acolo. 

37. Şi luând pre Petru şi pre cei 
doi fii ai lui Zevedei, au început a • 
se întristâ şi a se mâhnî. 

38 Atunci au zis lor Hsus: întri- 
stat este sufletul meu până la moar- 
te; rămâneţi aici şi priveghiaţi îm- 
preună cu mine. 

39. Şi mergând puţin mai înainte, 
au căzut pre faţa sa, rugându-se şi 
zicând: Părintele meu, de este cu 
putinţă, treacă deia mine paharul 
acesta; însă nu precum voiesc eu, 
ci precum tu. 

40. Şi au venit către ucenici şi 
i-au aflat pre dânşii dormind, şi 
au zis lui Petru: aşa, n'aţi putut 
un ceas a priveghiâ împreună cu 
mine. 

41. Priveghiaţi şi vă rugaţi ca să 
nu intraţi în ispită; că duhul este 
osârduifor, iar trupul neputincios. 

42. larăş a doua oară mergând 

30. Marcu 14, 26 sq. Lucâ 22, 39, 

31. Zab. 13, 7. 

34. Marcu 14, 30; Lucâ 22, 34 sq. 
36. loan 18, 1, 
39. Lucâ 22, 41; Evr. 5, 7. 
41, Marcu 14, 36. 



MATEI 26 



1375 



s'au rugai, zicând: Părintele meu, de 
nu poale lrece acesl pahar dela mi- 
ne, ca să nu'i beau pre ci, fie voea ia. 

43. Şi venind i-au aflat pre dânşii 
iarSş dormind, că erau ochii ior 
îngreuiaţi. - 

44. Şi lăsându'i pre ei, mergând, 
iarăş s'au rugai, a treia oară, ace- 
laş cuvânt zicând. 

45. Atunci au venit la ucenicii săi 
şi le-au zis lor: dormiţi de acum 
şi vă odihniţi; iată, s'a apropiat cea- 
sul şi Fiul Omului se va dâ în mâi- 
nile păcătoşilor. 

46. Sculaţi-vă să mergem; iată 
s'a apropiat cela cc m'a vândut 

47. Şi încă el grăind, iaf ă Iuda 
unui din cei doisprezece a venit, şi 
împreună cu el norod muif, cu să- 
bii şi cu fuşii, trimişi de Arhierei 
şi de b'lrânii norodului. 

48 Iar cele ce'i vânduse pre el, 
ie-a daţ lor semn, zicând: pre care 
voiu săruta, acela este, prindeţi'! 
pre el. 

49. Şi îndatăş apropiindu-se de 
lisus, a zis: bucură-îe Invăţăroruie! 
Şi 1-a sărutat pre eî. 

50. Iar lisus au zis lui: prietene, 
pentru ce ai venit? Alunei apropi- 
indu-se ei, au pus mâinile pre lisus 
şi l-au prins pre el. 

51. Şi ială unul din cei ce erâ 
cu lisus, întinzându'şi mâna şi-a 
scos sabia sa, şi lovind pre sluga 
Arhiereului, i-a tăiat urechea lui. 

52. Atunci au zis îisus lui: în- 
toarce sabia ta In locul ei, că ioţi 
cei ce scol sabie, de sabie vor muri. 

53. Au ţi se pare că nu pol a 
ruga acum pre Tatăl meu. şi să'mi 
pue mie înainte mai mult decât două- 
sprezece legheoane de îngeri? 

54. Dar cum se vorumpleâ scrip- 
turile, care zic, că aşâ se cade să îie? 

55. Intr'acelaş ceas au zis lisus 
noroadelor: ca la un tâlhar aţi ieşit 
cu săbii şi cu îuşti să mă prindeţi 
pre mine? In ţoale zilele la voi şe- 
deam, învăţând în biserică, şi nu 
m'aţi prins pre mine. 

56. Iar acestea toate s'au făcut, 
ca să se plinească scripturile pro- 
rocilor. Atunci ucenicii toţi lăsân- 
du'l pre el, au fugit. 



45. Marcu 14, 4î. 

47. Marcu 14, 43 sq. Lucâ 22, 47 sq. îoan 
18, 2. 49. 2 Imp. 20, 9. 
51. îoan 18, 10. 
54. Ps. 21, 7, sq.; Is. 53, 10. 



I 57. Iar ei prinzând pre lisus l-au 
i dus la Caiaia Arhiereul, unde Căr- 
j lurarii şi bătrânii erau adunaţi. 

58. Iar Petru mergea după el de 
departe, până la curtea Arhiereului; 
şi intrând înlăunlru, şedeâ cu slu- 
gile, să vază sfârşiiul. 

59. Iar arhiereii şi bătrânii şi tot 
sfatul căutau mărturie mincinoasă a- 
supra iui lisus, ca să'l omoare pre ei; 

60. Şi n'au aflat; şi multe măr- 
turii mincinoase viind de faţa, n'au 
eflat; iar mai pre urmă venind două 
mărturii mincinoase, au zis: 

61. Acesta au zis: pol să stric bi- 
serica lui Dumnezeu, şt în trei zile 
s'o zidesc pre dânsa. 

62. Şi sculându-se Arhiereu!, a 
zis lui: nimica nu răspunzi? Ce a- 
ceştia mărturisesc asupra ta? 

63 Iar lisus tăceâ. Şi răspunzând 
Arhiereul, a zis lui; jur'u-!e pre Dum- 
nezeul cel viu, ca să spui nouă de 
eşti tu ilrisfosul, Fiui lui Dumnezeu. 

64. Zis-au lisus lui: tu ai zis; însă 
zic vouă: de acum veţi vedea pre 
Fiul Omului şezând deadreapla pu- 
lerei şi venind pre norii cerului. 

65. Atunci Arhiereul şi-a rupt hai- 
nele sate, zicând: a hulit; ce ne mai 
trebuesc alte mărturii? Iată acum 
aţi auzit hula lui. 

66. Ce vi se pare vouă? Iar ei 
răspunzând, au zis: vinovat este 
morţei. 

67. Atunci au scuipai în obrazul 
Iui şi cu pumnii i-au bătut, iar alţii 
îi dau palme, zicând: 

68. Proroceşte nouă Hrislease, cine 
este cel ce te-a Iovii? 

69. Iar Petru şedeâ afară în curte; 
şi a venit la ei o siujnică, zicând: 

i şi tu erai cu lisus Galiie^anul. 
| 70. Dar el s'a lepădat înaintea lu- 
i tuior, zicând: nu ştiu ce zici. 

71. Şi ieşind eî la poartă, l-a vă- 
zut pre el alta, şi a zis celor de a- 
colo: şi acesla erâ cu lisus Naza- 
rmeanul. 

72. Şi iarăşi s a lepădat cu jură- 
mânt: că hu şliu pre omul acesla. 

73. Iar presle puţin apropiindu- 
se cei ce stau, au zis lui Petru: a- 
devărat, şi fu dinlr'înşii eşti, că şi 
gr aiul tău arătat te face pre tine. 

57. Marcu H, 53; Lucâ 22,54; îoan 18, 24. 
61. Mat. 27, 40; îoan 2, 19. 

63. 3 Imp. 22, 16. 

64. Mat. 16, 27; Marcu 14, 62; Ps. 109, 1 
66. Ier. 26, 11. 67. Is. 50, 7. 

69. Marcu 14, 66; Lucâ 22, 55; îoan 18, 16. 



1376 



MATEI 26-2? 



74. Afunci a începui a sc bleste- 
mă şi a se jură, că nu ştiu pre o- 
mu! acesta. Si îndată şi cocoşul a 
cântat. 

75. Şi şi-a adus aminte Petru de 
cuvântul lui lisus, ce'i zisese lui, 
că mai înainte de a cântă cocoşul, 
de trei ori !e vei lepăda de mine; 
şi ieşind afara, a plâns cu amar. 

CAP. 27. 

lisus înaintea lui Filat, luda se caeşte. 
Patimile Domnului. Răstignirea, moar- 
tea şi îngroparea lui. Paza mormân- 
tului. 

Jar dacă s'a făcui ziuă, sfat au fă- 
Icut toţi Arhiereii şi bătrânii noro- 
dului asupra lui îisus, ca să'J omoa- 
re pre el. 

2. Şi legându'î pre dânsul, l-au 
dus şi l-au dat domnului Pilat din 
Pont. 

3. Atunci văzând Iuda cel ce 1-a 
vândut pre el, că s'a judecat spre 
moarte, căindu-se, a întors cei trei- 
zeci de arginţi arhiereilor şi bătrâ- 
nilor, zicând: 

4. Greşit-am de am vândut sânge 
nevinovat. Iar ei au zis: ce este nouă? 
Tu vei vedeâ. 

5. Şi aruncând arginţii în bise- 
rică, s'a dus de acolo; şi mergând, 
s'a spânzurat. 

6. Iar Arhiereii luând arginţii, au 
zis: nu se cuvine a'i pune pre a- 
ceştia în corvană, de vreme ce preţ 
de sânge este. 

7. Şi sfat îăcând, au cumpărat cu 
ei ţarina olarului, pentru îngropa- 
rea streinilor. 

8. Pentru aceea s'a numit ţarina 
aceea, ţarina sângelui, până în ziua 
de astăzi. 

9. Atunci s'a împlinit ceea ce s'a 
zis prin prorocul Ieremia, ce zice: 
şi au luat treizeci de arginţi, preţul 
celui preţuit, care s'a preţuit de fiii 
îui lsrail. 

10. Şi i-au dat pre ei pre ţarina o- 
larului, precum mi-au spus mie Dom- 
nul. 

11. Iar lisus sta înaintea dregă- 
torului; şi 1-a întrebat pre el dre- 
gătorul, zicând: tu eşti împăratul 



27. 1. Marcu 15, 1; Lucâ 22, 66; IoanlS, 28 
2. Lucâ 23, 1. 5. Fapt. 1, 18 
7. Fapt. 1, 19, 9. Zab. 11, 13. 
11. Joan 18, 33. 



ludcnor? Iar lisus au zis lui: tu 
zici. 

12. 3' când grăiau asupra lui Ar- 
hiereii si bătrânii, <iimic nu răspun- 
dea. ' 

13. Atunci a zis Piiatlui: nu auzi 
câte mărturisesc asupra ta? 

14. Şi nu i au răspuns lui la nici 
un cuvânt, cât se mirâ dregătorul 
foarte. 

15. Iar la praznic aveâ obiceiu 
dregătorul să sloboziască norodu- 
lui un vinovat, pre care vreau ei. 

16. Şi aveau atunci un vinovat 
vestit, ce se numiâ Varavâ. 

17. Deci, adunându-se ei, a zis 
îor Pilaf: pre care voiţi să vă slo- 
bozesc vouă? Pre Varavâ sau pre 
lisus ce se zice Hristos? 

18. Că ştia, că pentru pizmă i-au 
dat pre el. 

19. Şi şezând el pre scaun la ju- 
decată, a trimis la dânsul muierea 
lui, zicând: nimic ţie şi dreptului 
acestuia, că multe ani pătimit astăzi 
în vis pentru dânsul. 

20. Iar Arhiereii şi bătrânii au ple- 
cat pre noroade ca să ceară pre 
Varavâ. iar pre lisus să'î piarză. 

21. Şi răspunzând dregătorul, a 
zis lor: pre care voiţi dintr'amândoi 
să vă slobozesc vouă? Iar ei au 
zis: pre Varavâ. 

22. Zis-a lor Pilat: dar ce voiii 
tace lui lisus, ce se zice Hristos? 
Zis-au lui toţi: să se răstignească! 

23. Iar dregătorul a zis: dar ce 
rău a făcut? Iar ei mai vârtos stri- 
gau, zicând: să se răstignească! 

24. Deci văzând Pilat că nimic nu 
foloseşte, ci mai multă gâîceavă se 
face, luând apă şi-a spălat mâinile 
înaintea norodului, zicând: nevino- 
vat sunt de sângele dreptului ace- 
stuia; voi veţi vedeâ. 

25. Şi răspunzând tot norodul, a 
zis: sângele lui asupra noastră şi 
asupra feciorilor noştri. 

26. Atunci le- a slobozit lor pre 
Varavâ, iar pre lisus bătându'l, l-a 
dat să se răstignească. 

27. Alunei ostaşii dregătorului du- 
când pre îisus în divan, adunat-au 
!a dânsul toată mulţimea ostaşilor. 

28. Şi desbrăcându'I pre el, l-au 
îmbrăcat cu hlamidă roşie. 

29. Şi împletind cunună de spini, 

15. Marcu 15, 6; Lucâ 23, 17; loan 18,39 

23. Marcu 15, H. 

24. n doua Lege 21, 6. 27. Marcu 15, 16. 



MATEI 27 



1377 



au pus în capul aii, şi trestie în 
dreapta lui; şi îngenunchind înain- 
tea lui, îşi băteau joc de el, zicând: 
bucură-te împăratul Iudeilor! 

30. Şi scuipând asupra lui, au 
luat trestia, şi'l băteau pre el pre- 
ste cap. 

31. Şi dacă l-au batjocorit pre 
dânsul, au desbrăcat de pre el hla- 
mida şi l-au îmbrăcat în hainele 
sale, şi î-au dus pre dânsul să'l 
răstignească. 

32. Iar ieşind afară, au aflat pre 
un om chlrinean, anume Simon; 
pre acesta I au silit să ducă crucea 
lui. 

33. Şi venind la locul ce se nu- 
meşte Goigota, care se zice: îocul 
căpăţânei, 

34. l-au dat lui să beâ oţet ame- 
stecat cu fiere, şi gustând, nu vrea 
să beâ. 

35. Iar după ce l-au răstignit pre 
el, au împărjit hainele lui, puind 
sorti, ca să se plinească ceea ce 
s'a zis de prorocul: îrnpărţif-an hai- 
nele mele loruşi, şi pentru cămaşa 
mea au aruncat sorţi. 

36. Şi şezând, îl păziau pre el acolo. 

37. Şi au pus deasupra capului 
lui, vina lui scrisă: acesta este lisus 
împăratul Iudeilor. 

38. Atunci au răstignit împreună 
cu dânsul doi tâlhari, unul dea- 
dreapta şi altul deastânga. 

39. Iar cei ce treceau îl huliau 
pre dânsul, clătind cu capetele sale 
şi zicând: 

40. Cela ce strici Biserica şi în 
trei zile o zideşti, mântueşie-te pre 
tine însuţi; de eşti Fiul lui Dum- 
nezeu, pogoară-fe de pre cruce. 

41. Aşijderea încă şi Arhiereii bat- 
jocorindu'l, împreună cu Cărturarii 
şi cu bătrânii şi cu Fariseii, ziceau: 

42. Pre aljii au mântuit, iar pre sine 
nu poate să se mântuiască? De este 
împărat al lui Israil, pogoare-se a- 
cum de pre cruce, şt să credem în- 
tr'însul. 

43. Nădăjduia spre Dumnezeu; 
izbăvească'l acum pre dânsul, de 
îl voeşte pre eî; că au zis, că Fiul 
lui Dumnezeu sunt. 

44. Aşijderea şi tâlharii, cei ce e- 



30. Is. 5o, 7. 31. Marc. 15, 20. 

34. Ps. 68, 25. 

35. Ps. 21 20; loan 19, 24. 
38. Lucâ 23. 40. loan 2, 19. 
43. Ps. 21, 7. 44. Lucâ 23, 39. 



rau împreună cu eî răsfignifi, îl o- 
cărau pre el. 

45. Iar deia al şaselea ceas, întu- 
nerec s'a făcut preste tot pământul 
până la al nouălea ceas 

46. Iar în ceasul al nouălea au stri- 
gat lisus cu glas mare, zicând, „IU, 
IU, Umă savahtani?" Adecă: Dum- 
nezeul meu, Dumnezeul meu, căci 
m'ai lăsat? 

47. Iar oarecari din cei ce stau acolo 
auzind, ziceau: pre Ilie strigă acesta. 

48. Şi îndată alergând unul din- 
tr'înşii, şi luând un burete 1-a um- 
plut de oţet, şi puindu'l într'o tre- 
stie 1-a adăpat pre el. 

49. Iar ceilalţi ziceau: lasă să ve- 
dem, au venî-va Ilie să'l mântuiască 
pre el? 

50. Iar lisus iarăş strigând cu 
glas mare, şi-au dat Duhul. 

51. Şi iată catapeteasma Biseri- 
cei s'a' rupt în două, de sus până 
jos, şi pământul s'a cutremurat şi 
pietrile s'au despicat, 

52. Şi mormânturile s'au deschis, 
şi multe trupuri ale sfinţilor ce a- 
dormiseră s'au sculet. 

53. Şi ieşind din mormânturi, după 
învierea lui, au venit în sfânta ce- 
tate şi s'au arătat muitora. 

54. Iar sutaşul şi cei ce erau îm- 
preună cu el păzind pre lisus, vă- 
zând cutremurul şi cele ce s'au fă- 
cut, s'au înfricoşat foarte, zicând: 
adevărat Fiu al lui Dumnezeu a fost 
acesta. 

55. Şi erau acolo şi muieri multe, 
de departe privind, care merseseră 
după lisus din Galiieea, slujind lui; 

56. Intre care erâ Măria Magda- 
iina şi Măria muma lui îacov şi a 
lui Iosî, şi muma fiilor lui Zevedei. 

57. Iar îăcându-se seară, a venit 
un om bogat din Artmateea, nu- 
mele lui îosiî, care şi el fusese u- 
cenic al lui lisus. 

58. Acesta venind la Pilal, a ce- 
rut trupul Iui lisus. Atunci Pilaf a 
poruncit să se deâ trupul. 

59. Şi luând losif trupul, 1-a înfă- 
şurat în giulgiu curat, 

60. Şi 1-a pus pre el înfr'un mor- 



46. Ps. 21, 2. 

48. Lucâ 23, 36; loan 19, 29. 

50. Marcu 15, 37. 51, Eş. 26, 31. 

54. Marcu 15, 39; Lucâ 23, 47, sg. 

55, Marcu 15, 40, sq.; Lucâ 8, 2, 3; 23» 
49; îoan 19, 25. 

57. Marcu 15, 42, sq.; Luc. 23, 50, sq.; 
loan 19, 36, sq. 60. Is. 53, 9. 



Biblia. 



87. 



1378 MATEI 



mâni nou al său, pre care îl să- 
pase în piatră; şi prăvălind o pia- 
tră mare pre uşa mormântului, s'a 
dus. 

61. Şi erau acolo Măria Magdaiina 
şi cealaltă Mărie, şezând în preajma 
mormântului. 

62. Iar a doua zi, care este după 
vineri, s'au adunat Arhiereii şi Fa- 
riseii la Pilat. 

63. Zicând: Doamne, adusu-ne-am 
aminte că înşelătorul acela au zis, 
încă fiind viu: după trei zile mă 
voiu sculâ. 

64. Deci, porunceşte să se înfă- 
riască mormântul până a treia zi; 
nu cumva venind ucenicii lui noap- 
tea să'l fure pre el şi să zică no- 
rodului că s'a sculat din morii; şi 
va fi rătăcirea cea de apoi mai rea 
decât cea dinîâiu 

65. Zis-a lor Pilat; aveţi custo- 
die; mergeţi de întăriţi cum ştiţi. 

66. Iar ei mergând au întărit mor- 
mântul, pecetluind piatra, împreună 
cu custodia. 

CAP. 28. 

Învierea lui Hristos. îngerul şi fe- 
meile la mormânt. Arătarea lui 
Hristos Apostolilor şi porunca 
dată lor. 

Iar sâmbătă târziu, întru ceeace 
lumină spre una a sâmbetelor, au 
venit Măria Magdaiina şi cealaltă 
Mărie să vază mormântul. 

2. Şi iată, cutremur mare s'a făcut; 
că îngerul Domnului, pogorându-se 
din cer şi venind, a prăvălit piatra 
<Je pre uşe, şi şedea deasupra ei. 

3. Şi erâ vederea lui ca fuigerul 
şi îmbrăcămintea lui albă ca ză- 
pada. 

4. Şi de frica lui s'au cutremurat 
cei ce păziau, şi s'au făcut ca nişte 
morţi. 

5. Iar îngerul răspunzând, a zis 
lemeilor: nu vă temeţi voi, căci ştiu, 
că pre lisus cel răstignit căutaţi. 

6. Nu este aici, că s'a sculat 
precum au zis. Veniţi de vedeţi locul 
unde au zăcut Domnul. 

7. Şi degrab mergând, spuneţi u- 

66. Dan. 6, 17. 
28. I- Marc. 16, I; Luc 24, 1; Ioan 20, 1. 
3. Marc. 16, 5. 

5. Marc 16, 6; Luc 24, 5. 

6. Matei 12, 40. 7. Mat. 26, 32. 



27-28 



cenicilor lui, că s'au sculat din morţi; 
şi ială, va merge mai înainte de 
voi în Galileea; acolo veţi vedeâ 
pre dânsul, lată, am spus vouă. 

3. Şi ieşind degrab dela mormânt, 
cu frică şi cu bucurie mare, au a- 
lergat să vestiască ucenicilor lui. 

9. Şi, câna mergeau ele să spună 
ucenicilorlui.iatâ, lisus le-au întâm- 
pinat pre dânsele, zicând: bucura- 
ţi-văl Iar ele apropiindu-se, au cu- 
prins picioarele lui, şi s'au închi- 
nat lui. 

10. Atunci au zis lor lisus: nu 
vă temeţi! Mergeţi şi vestiţi fraţilor 
mei, ca să meargă în Galileea, şi 
acolo mă vor vedeâ. 

11. Iar mergând ele, iată unii din 
strejari venind în cetate, au vestit 
Arhiereilor toate cele ce s'au făcut. 

12. Şi adunându-se împreună cu 
bătrânii, şi sfat făcând, arginţi mulţi 
au dat ostaşilor, zicând: 

13. Spuneţi că ucenicii lui noap- 
tea venind, l-au furat pre el, dor- 
mind noi. 

14. Şi de se va auzi aceasta la 
dregătorul, noi îl vom potoli pre el, 
şi pre voi fără de grije vă vom face. 

15. Iar ei luând arginţii au făcut 
cum i au învăţat; şi s'a vestit cu- 
vântul ecesta întru Iudei până a- 
stăzi. 

16. Iar cei unsprezece ucenici au 
mers In Galileea, în muntele unde 
le-au poruncii lor lisus. 

17. Şi văzându'i pre el, s'au în- 
chinat lui, iar unii s'au îndoit. 

18. Şi apropiindu-se lisus le-au 
grăit lor, zicând* datu-mi-s'au toată 
puterea în cer şi pre pământ. 

19. Drept aceea mergând învăţaţi 
toate neamurile, botezându'i pre ei 
în numele Tatălui şi a! Fiului şi 
al Sfântului Duh. 

20. Invăţându'i pre dânşii să pă- 
ziască toate câte am poruucit vouă; 
şi ială eu cu voi sunt în toate zi- 
lele, până la sfârşitul veacului; amin. 



8. Marc. 16, 8. 

9. Marc. 16, 9; Ioan 20, 14. 

10. Ioan 20, 17. 
16. Luc. 24, 52. 

18 Mat. 11, 27; Filip. 2, 9, 10. 

19, Marc. 16, 15. 

20. Mat. 38, 20. 



I 



SFÂNTA EVANGHELIE 

DELA 



CAP. 1. 

Hsus botezat de loan. Ispitirea. Che- 
marea Apostolilor, Vindecări de 

t felurite boăle. 
nceperea Evangheliei lui Iisus 
Hrisfos, Fiul lui Dumnezeu. 
2. Precum s'a scris în pro- 
roci: iată, eu trimit pre înge- 
rul meu înaintea îejei tale, care 
va găti calea ta înaintea ta. 

3. Glasul celui ce strigă în pu- 
stie: gătiţi calea Domnului, drepte 
faceţi cărările lui. 

4. Erâ loan botezând în pustie 
şi propoveduind bolezul pocăinţei, 
întru iertarea păcatelor. 

5. Şi mergeau la dânsul toată la- 
turea Iudeei şi Ierusalimlenii, şi se 
botezau toţi în rîul Iordanului dela 
dânsul, mărlurisindu'şi păcatele sale. 

6. Şi erâ loan îmbrăcat cu peri 
de cămilă, şi cu brâu de curea îm- 
prejurul mijlocului lui, şi mânca a- 
cride şi miere sălbatică. 

7. Şi propoveduiâ, zicând: vine 
după mine cel mai tare decât mine, 
căruia nu sunt vrednic, plecându- 
mă, să'i dezleg cureaua încăiţămin- 
leîor lui. 

8. Eu adecă v'am botezat pre voi 
cu apă, iar acela vă va boteză pre 
voi cu Duh Sfânt. 

9. Şi a lost în 2ilele acelea, au 



1. 1. Malab. î; Mat. 11, 10; Luc. 7, 27. 

5.Is.40, 3; Mat. 3, 3; Luc. 3, 4; loan 1, 23. 

4. Mat. 3, 1; Luc. 3, z; loan 1, 6, sq. 

6. Lev. 11, 22. 7. Mat 3, Îl; Luc. 3, 16; 
Joan t, 27. 

8. Mat. 3, 11; Luc. 3, 21; loan 1, 32. 



venii lisus din Nazareful Galileei şi 
s'au bolezat dela loan în Iordan. 

10. Şi îndată ieşind din apă, 
au văzut cerurile deşchise şi Duhul 
ca un porumb pogorându-se preste 
dânsul; 

11. Şi glas a fost din ceruri: fu 
eşti Fiul meu cel iubit, întru care 
bine am voit. 

12. Şi îndată 1-a scos pre dân- 
sul duhul în pustie. 

13. Şi erâ acolo în puslie patru- 
zeci de zile ispitindu-se de satana, 
şi erâ cu hiarele, şi îngerii slujiau 
lui. 

14. Şi după ce s'a prins loan, au 
venit îisus în Galileea, propovedu- 
ind Evanghelia împărăţiei lui Dum- 
nezeu, 

15. Şi zicând, că s'a plinit vre- 
mea şi s'a apropiat împărăjia lui 
Dumnezeu; pocăi ji-vă şi crede ji în 
Evanghelie. 

16. Şi umblând pre lângă marea 
Galileei, au văzut pre Simon şi pre 
Andrei fratele lui, aruncând mreaja 
în mare, (că erau pescari). 

17. Şi le-au zis lor Iisus: veniţi 
după mine, şi vă voiu face pre voi 
a fi vânători de oameni. 

18. Şi îndatăşîăsându'şi mrejele, 
au mers după dânsul. 

19. Şi de acolo mergând mai 'na- 
infe puţin, au văzut pre lacov al lui 
Zevedei şi pre loan fratele lui, dre- 
gându'şi şi ei mrejele în corabie. 



11. Mat. 3, 17; Luc. 3, 22; 2 Petru 1, 17. 

12. Mat. 4, l ; Luc. 4, 1 

14. Mat. 4, 17; Luc 4. 15. 

15. Gal. 4, 1. 

16. Mat. 4, 18; Luc, 5, 2. 19. Mat, 4, 2 1 



1380 



MAR CU 1-2 



20. Şi îndafăş i-au chemat pre 
dânşii; şi lăsând pre tatăl lor Ze- 
vcdei în corabie, împreună cu năi- 
miţii, s'au dus după dânsul. 

21. Şi au intrat în Capernaum; 
şi îndată sâmbăta intrând în sina- 
gogă, învăţă. 

22. Şi se spăimântau toti de în- 
văjătura lui; că era învăţându'i pre 
ei ca cela ce are putere, iar nu ca 
cărturarii, 

23. Şi eră în sinagoga lor un om 
cu duh necurat, şi a strigat grăind: 

24. Lasă, ce este nouă şi {ie I- 
isuse Nazarineanule? Ai venit să 
ne pierzi pre noi? Te ştiu pre tine 
cine eşti: Sfântu-i lui Dumnezeu. 

25. Iar lisus l-au certat pre el, gră- 
ind: taci şi ieşi dintr'însul. 

26. Şi 1-a scuturat pre el duhul 
cel necurat, şi strigând cu glas mare, 
a ieşit dintr'însul. 

27. Şi s'au spăimântaf toji, cât se 
întrebau între sine, grăind: ce este 
aceasta? Ce este această învăjătură 
nouă? Că, cu stăpânire porunceşte 
şi duhurilor celor necurate, şi'l as- 
cultă pre dânsul. 

28. Şi a ieşit îndată vestea lui în 
toată laturea Oalileei. 

29. Şi îndată ieşind din sinagogă, 
au venit în casa iui Simon şi a lui 
Andrei, cu lacov şi cu Ioan. 

30. Iar soacra Iui Simon zăcea 
aprinsă de friguri; şi îndată au spus 
lui pentru dânsa. 

31. Şi venind o au ridicat pre ea, 
apucându-o de mână, şi o au lăsat 
pre dânsa frigurile îndată, şi slujâ 
lor. 

32. Iar îăcându-se seară, când a- 
puneâ soarele, aduceau la dânsul 
pre toţi bolnavii şi îndrăciţii. 

33. Şi toată cetatea erâ adunată 
la uşe. 

34. Şi au vindecat pre muiji, carii 
pătimiâu rău de multe îeluri de boale, 
şi mulţi draci au gonit; şi nu lăsa 
să grăiască dracii, că ştiau pre el 
că este Hristos. 

35. Şi a doua zi foarte de noapte 
sculându-se, au ieşit şi s'au dus în 
loc pustiu, şi acolo se ruga. 

36. Şi au mers după el Simon şi 
cei ce erau cu el. 



22. Mat 7, 28; Luc. 4, 32. 

23. Luc. 4, 33. 24. Matcu 5, 7. 
25. Matcu 9. 25. 

29, Mat. 8, 14; Luc. 4, 38. 
32. Mat. 8, 16; Luc. 4, 40. 
34. Fapt. 16, 17 sq. 35. Luc. 4, 42. 



37. Şi găstndu'l pre dânsul, i-au 
zis lui: loji te caută. 

38. Şi au grăit lor: să mergem în 
oraşele şi în satele ce sunt mai a- 
proape, ca să propoveduesc şi acolo; 
că spre aceasta am venit. 

I 39. Şi propoveduiâ în adunările 
lor, în toată Galileea, şi dracii scoieâ. 

40. Şi a venit la dânsul un lepros, 
rugându'l pre el şi îngenunchind 
înaintea lui, şi zicând lui, că de vei 
vreâ, pojî să mă curăţeşli pre mine. 

41. Iar lui lisus făcându-i-se milă, 
au tins mâna sa, şi s'au atins de el, 
şi i-au zis lui: voesc, curăţeşîe-te. 

42. Şi zicând el, îndată s'a de- 
părtat dela dânsul lepra, şi s'a cu- 
răţit. 

43. Şi răstindu-se către dânsul, 
numai decât l a slobozit pre el. 

44. Şi i-au zis lui: vezi, nimănui 
nimic să nu spui, ci mergi de le 
arată preotului, şi du pentru cură- 
ţirea ta, cele ce a poruncit Moisî, 
întru mărturie lor. 

45. îar el ieşind au început a pro- 
povedui multe şi a vesti cuvântul, 
cât numai putea el aievea să intre 
în cetate, ci erâ afară, în locuri 
pustii, şi veniau la el de pretufin- 
denea. 

CAP. 2. 

Vindecarea slăbănogului. Chemarea lui 
Matei şi ospăţul cu vameşii. Despre 
post. Ucenicii smulg spice sâmbăta. 

i au in!rat iarăş în Capernaum 
după câtevâ zile, şi s'a auzit că 
este în casă. 

2. Şi îndată s'au adunat mulţi, 
cât numai puteau încăpeâ nici pre 
lângă uşe, şi grăiâ lor cuvântul. 

3. Şi au venit la el, aducând un 
slăbănog, care se purtâ de patru. 

4. Şi neputând ei a se apropiâ de 
el, pentru norod, au descoperit casa 
unde erâ, şi spărgând, au pogorît 
patul în care zăcea slăbănogul. 

5. Iar lisus văzând credinţa lor, 
au zis slăbănogului: fiule, iartă-ţi-se 
ţie păcatele tale. 

6. Şi erau acolo unii din cărtu- 
rari şezând şi cugetând întru ini- 
mile lor. 

38. Luc. 4, 43. 

40. Mat. 8, l; Luc. 5, 12. 

44. Marc. 3, 12; Lev. 14, 2. 

45. Luc. 5, 15. 

2. 3. Mat. 9, 1, sq; Luc. 5, 17, sq. 



MARCU 2— 3 



1381 



7. Cc acesta aşâ grSeşte hule? 
Cine poate iertâ păcatele, fără nu- 
mai unul Dumnezeu? 

8. Şi îndată cunoscând lisus, cu 
duhul sau, că aşâ cugetau aceia 
Intru sine, le-au zis lor: ce cugetaţi 
acestea întru inimile voastre? 

9. Ce este mai lesne: a zice slă- 
bănogului, iarlă-ţî-se (ie păcatele, 
sau a zice: scoală şi'ji ridică patul 
lău şi umblă? 

10. Ci ca să ştiţi că putere are 
Fiul Omului pre pământ a iertâ pă- 
catele (au zis slăbănogului): 

11. Ţie zic: scoaiă şi îji ridică 
patul tău şi mergi la casa ta. 

12. Şi s'a sculat îndată şi ridi- 
cându'şi patul, a ieşit înaintea tu- 
turor, cât se spăimântau toji şi lă- 
udau pre Dumnezeu zicând, că nici 
odată n'am văzut aşâ. 

13. Şi au ieşit iarăş la mare, şi 
loală mulţimea veniâ la el şi îi în- 
văţă pre dânşii. 

14. Şi trecând, au văzut pre Levi 
al lui Alfeu, şezând la vamă şi i-au 
zis lui: vino după mine. Şi sculân- 
du-se, a mers după dânsul, 

15. Şi a îosl când au şezut în casa 
lui, mulţi vameşi şi păcătoşi şedeau 
împreună cu lisus şi cu ucenicii 
lui, că erau mulţi şi mergeau după el. 

16. Iar Cărturarii şi Fariseii vă- 
zându'i pre el că mănâncă cu va- 
meşii şi cu păcătoşii, au zis uce- 
nicilor lui: ce este că, cu vameşii 
şi cu păcătoşii mănâncă şi beâ? 

17. Şi auzind lisus, au zis lor: 
n'au trebuinţă cei sănătoşi de dof- 
tor, ci cei bolnavi; că n'am venit 
să chem pre cei drepţi, ci pre cei 
păcătoşi la pocăinţă, 

18. Şi erau ucenicii lui loan şi 
ai Fariseilor postindu-se; şi au ve- 
nit şi i-au zis lui: pentruce uceni- 
cii lui loan şi ai Fariseilor postesc, 
iar ucenicii tăi nu postesc? 

19. Şi au zis lor lisus: au doară 
pot fiii nunţei sâ posiiască până 
când este mirele cu dânşii? Câtă 
vreme au pre mirele eu ei, nu pot 
să postiască. 

20. Dar vor veni zile când se va 
luâ dela dânşii mirele, şi atunci 
vor posti într'acele zile. 

21. Şi nimenea nu coase petec 



8. loan 2, 24. 

14. Mat 9, 9, sq.; Luc. 5, 27. 

18. Mat. 9, 14, sq. 

21. Mat. 9, 16; Luc. 5, 36. 



de pânză nouă la haină veche; iar 
de nu, îşi ia plinirea lui cel nou 
dela cea veche, şi mai rea spărtură 
se îace. 

22. Şi nimenea nu pune vin nou 
în foi vechi; iar de nu, vinul cel 
nou sparge foii, şi vinul se varsă 
şi foii pier; ci vinul nou în îoi noul 
se cuvine să se puie. 

23. Şi a fost când mergeâ el sâm- 
băta prin semănături, şi au început 
ucenicii lui a face cale smulgând 
spice; 

24. Iar Fariseii au zis lui: vezi, 
ce fac sâmbăta ce nu se cuvine? 

25. Iar el au zis lor: au niciodată 
n'aţi cetit ce a făcut David, când a 
avut lipsă şi a flămânzit el şi cei 
ce erau cu dânsul? 

26. Cum a intrat în casa lui Dum- 
nezeu, în vremea lui Aviatar Arhi- 
ereului, şi pâinile punerei înainte 
le-a mâncat, care nu i se cădeâ să 
le mănânce, fără numai preoţilor, 
şi a dat şi celor ce erau împreună 
cu el? 

27. Şi au zis lor: sâmbăta pen- 
tru om s'a făcut, iar nu omul pen- 
tru sâmbătă. 

28. Drept aceea, Domn este Fiul 
Omului şi sl sâmbetei. 

CAP. 3. 

Vindecarea celui cu mâna uscată. Che- 
marea Apostolilor. Hula îmfrotiva 
Duhului Sfânt. Muma şi fraţii 
lui lisîfs. 

i au intrat iarăş în sinagogă, şi 
erâ acolo un om având mâna u- 
scată. 

2. Şi îl pândiau pre dânsul de îl 
va vindeca pre el sâmbăta, ca să'i 
învinuiascâ pre el. 

3. Şi au zis omului celui ce a- 
veâ mâna uscată: ridică-te în mi- 
jloc. 

4. Şi au zis lor: se cuvine sâm- 
băta bine a face, sau rău a face? 
Suflet a mântui sau a pierde? Iar 
ei tăceau. 

5. Şi căutând spre ei cu mânie, 
înfristându-se pentru împietrirea ini- 
mei lor, au zis omului: înfinde'ţi 



23. Mat. 12, 8; Luc. 6, 1; H doua Leg. 

23, 24, sq 

24. Eş. 20, 10. 

26. l Imp. 21. 6: Eş. 29, 32, sq.*, Lev. 

24, 9. 27. fldoua Leg. 5, 14. 28. Luc. 6,5. 
3. 1. Mat. 12, 9, sq.; Luc. 6, 6 

5. 3, Imp. 13, 6. 6. Mat. 12, 14. 



1882 



MARCU 3-4 



mâna ta. Şi o a înfins; şi a venit 
mâna lui la starea cea dintâiu, să- 
nătoasă ca şi cealaltă. 

6. Şi ieşind Fariseii, îndată au 
îăcut sfat cu lrodianii împrotiva lui, 
ca să'l piarză pre dânsul. 

7. Iar lisus s'au dus cu ucenicii 
săi către mare, şi după dânsul a 
mers mul|ime muilă din Galileea şi 
din Iudeea, 

8. Şi din Ierusalim şi din Idumea, 
şi din ceea parte de Iordan, şi cei 
dimprejurul Tirului şi al Sidonului, 
muljime multă, auzind câte făceâ, 
a venit către dânsul. 

9. Şi au zis ucenicilor săi, ca să 
steâ o corăbioară aproape de el, 
pentru norod, ca să nu'l împresoare 
pre el; 

10. Că pre mulţi au vindecat, cât 
năvâliau spre el ca să se atingă de 
dânsul câfi aveau bătăi. 

11. Şi duhurile cele necurate când 
îl vedeau pre el, cădeau înaintea 
lui şi strigau, grăind: tu eşti Fiul lui 
Dumnezeu. 

12. Şi mult îi certa pre dânşii ca 
să nu'l facă arătat pre el. 

13. Şi s'au suit la munte şi au che- 
mat pre care au vrui el însuş, şi au 
venit la dânsul. 

14. Şi au făcut doisprezece ca să 
fie cu el şi să'i trimită pre dânşii 
să propoveduiască, 

15. Şi să aibă putere a vindecă 
boalele şi a gonî dracii. 

16. Şi au pus lui Simon numele: 
Petru. 

17. Şi pre Iacov al lui Zevcdei 
şi pre loan fratele lui Iacov, şi le-au 
pus lor numele: voanerghes, adică: 
fiii tunetului. 

18. Şi pre Andrei şi pre Filip şi 
pre Vartolomei şi pre Matei şi pre 
Toma şi pre Iacov al lui Alîeu şi 
pre Tadei şi pre Simon Cananiiul, 

19. Şi pre Iuda Iscarioteanul, care 
1-a şi vândut pre el. 

20. Şi au venit în casă, şi iarăş 
s'a adunat norodul, cât nu puteau 
ei nici pâine să mănânce. 

21. Şi auzind cei ce erau despre 
dânsul, au ieşit să'l prinză pre el, 
zicând că nu'şi este în fire. 

7. Luc. 6, 17; loan 6. 1. 

11. Luc. 4, 41. 12. Mat. 12, 16. 

14. Mat. 10, 1; Luc 6, 13. 

16. Mat. 10, 2. Ioan 1, 42. 

17. Ps. 28, 3 şi 68, 36. 

20. Marcu 6, 31. 22. Mat. 9, 34 şi 12, 24; 
Luc.ll, 15, 



22. Şi cărturarii cei ce se pogo- 
rîseră din Ierusalim ziceau cum că 
veelzevul are, şi cum că, cu dom- 
nul dracilor scoate dracii. 

23. Şi chemându'i pre dânşii, în 
pilde grăiâ lor: cum poate satana 
să scoată pre satana? 

24. Şi dacă împărăţia se va îm- 
perechiâ între sine, nu poate să 
steâ împărăţia aceea. 

25. Şi dacă casa se va împere- 
chiâ între sine, nu poate să steâ 
casa aceea. 

26. Şi dacă satana s'a sculat în- 
suş asupra sa şi s'a împerechiat, 
nu poate să steâ, ci are sfârşit. 

27. Nimeni nu poate să jefuiască 
vasele celui tare, intrând în casa 
lui, de nu va legă întâiu pre cel 
tare, şi atunci va jefui casa lui. 

28. Amin grăesc vouă: toate pă- 
catele se vor iertâ fiilor oamenilor, 
şl hulele ori câte vor huli, 

29. Iar cine va huli împrotiva 
Sfântului Duh, n'are iertare în veac, 
ci este vinovat judecăţei de veci, 

30. Pentrucă ziceau : duh necu- 
rat are. 

31. Atunci au venit frafii şi muma 
lui, şi stând ei afară, au trimis la 
el, chemându'i pre dânsul. 

32. Şi şedeâ norodul împrejurul 
lui, şi a zis lui: iată muma ta şi 
frafii tăi şi surorile tale afară, te 
caută pre line. 

33. Şi au răspuns lor, grăind: cine 
este muma mea şi fraţii mei? 

34. Şi căutând la cei ce şedeau 
împrejurul Iui, au zis: iată muma 
mea şi fraţii mei; 

35. Că oricine va face voea lui 
Dumnezeu, acela fratele meu şi sora 
mea şi muma mea este. 

CAP. 4. 

Pilda seminţei. Certarea vântului 
şi a marţi. 

Şi iarăş au început a învăţă lângă 
mare, şi s'a adunat la dânsul no- 
rod mult, cât au intrat el în corabie 
şi au şezut pre mare, şi tot norodul 
stâ pre uscat lângă mare. 

2. Şi'i învăţă pre dânşii în pil- 
de mult, şi grăiâ lor întru învăţă- 
tura sa: 



. 24. Luc. îl, 17. 32. Luc. 8, 20. 
4.. 1. Mat. 13,; Luc. 8, 4. 



MARCU 4 



1383 



3. Ascultaţii lată a ieşit sămănă- 
torul să semene. 

4. Şi a fost când semăna, una a- 
dică a căzut lângă cale, şi au venit 
pasările şi o au mâncat pre dânsa; 

5. Iar alta a căzut pre pietriş, unde 
n'aveâ pământ mult, şi îndată? a 
răsărit, căci n'aveâ pământ adânc, 

6. Şi răsărind soarele, s'a pălit, 
şi pentrucă n'aveâ rădăcină s'a uscat. 

7. Iar alta a căzut în spini, şi 
s'au înălţat spinii şi o au înnecal şi 
n'a dat rod; 

8. Iar alta a căzut în pământ 
bun, şi a dat roadă înălţându-se şi 
crescând, şi a adus: una treizeci, 
iar alta şasezeci, iar alta o sută. 

9. Şi zicea lor: cela ce are urechi 
de auzit, auză. 

10. Iar când au fost deosebi, l-au 
întrebat pe eî de pildă, cei ce erau 
lângă el împreună cu cei doispre- 
zece. 

11. Şi Ie a zis lor: vouă s'a dat 
a şti taina împărăţiei lui Dumnezeu, 
iar celor de aîară toate în pilde 
sunt lor; 

12. Ca privind să priviască, şi să 
nu vază, şi auzind să auză, şi să 
nu înţeleagă, ca nu cumva să se 
întoarcă şi să se ierte lor păcatele. 

13. Şi le-au zis lor: au nu ştiţi 
pilda aceasta? Şi cum veti înfelege 
toate pildele? 

14. Cela ce seamănă, cuvântul 
seamănă. 

15. Şi aceşlia sunt cei de lângă 
cale, unde se seamănă cuvântul, şi 
când îl aud, îndată vine satana şi 
iâ cuvântul care este semănat întru 
inimile lor. 

16. Şi aceştia sunt aşijderea cei 
ce se seamănă pre pietriş, carii, 
când aud cuvântul, îndată cu bu- 
curie îl primesc pre el. 

17. Dar n'au rădăcină întru si- 
neşi, ci sunt până la o vreme, după 
aceea îăcându se necaz sau goană 
pentru cuvânt, îndată se smintesc. 

18. Şi aceşlia sunt cei ce se sea- 
mănă în spini, cari aud cuvântul. 

19. Dar grijele veacului acestuia, 
şi înşelăciunea bogăţiei, şi pofta 
celorlalte intrând, înneacă cuvântul 
şi se face neroditor. 

20. Şi aceştia sunt cei semănafi 
în pământ bun, cari aud cuvântul 
şi'l primesc şi aduc roadă: unul 



11. Mat. 11, 25. 



treizeci, iar altul şasezeci, iar altul 
o sută. 

21. Şi ziceâ lor: au doară făclia 
se aduce ca să se pue supt obroc, 
sau supt pat? Au nu ca să se pue 
în sfeşnic? 

22. Că nu este ceva tăinuit, care 
să nu se vădiască; nici a fost as- 
scuns, ci ca să vie întru arătare. 

23. De are cineva urechi de auzit, 
auză. 

24. Şi ziceâ lor: vedeţi de auziţi; 
cu ce măsură măsuraţi, se va mă- 
sură vouă, şi se va adăogâ vouă 
celor ce auziţi; 

25. Că celui ce are, i se va dâ lui, 
iar cel ce n'are, şi ce are i se va 
lua dela dânsul. 

26. Şi ziceâ: aşâ este împărăţia 
lui Dumnezeu, în ce chip este dacă 
aruncă omul sămânţa în pământ. 

27. Şi doarme, şi se scoală noap- 
tea şi ziua, şi sămânţa răsare şi 
creşte cum nu ştie el. 

28. Că pământul din şine rodeşte, 
întâiu iarbă, apoi spic, după aceea 
deplin grâu în spic. 

29. Iar când se coace rodul, în- 
dată trimite secerea, că a sosii se- 
cerişul. 

30. Şi ziceâ: cui vom asemănă 
împărăţia iui Dumnezeu, sau cu ce 
pildă o vom potrivi pre ea? 

31. Asemenea este grăunţului de 
muştar, care, când se seamănă în 
pământ, este mai mic decât toate 
seminţele pământului; 

32. Iar după ce se seamănă, creşte 
şi se face mai mare decât toate bu- 
ruienile, şi face ramuri mari, cât 
supt umbra lui pot să locuiască 
pasările cerului. 

33. Şi cu pilde multe ca acestea 
grăia lor cuvântul, precum puteau 
auzi. 

34. Şi fără de pilde nu grăia Ion 
iar deosebi ucenicilor săi le dezlega 
toate. 

35. Şi au zis lor, în ziua aceea, 
îăcându-se seară: să trecem de ceea 
parte. 

36. Şi lăsând el norodul, l-au luat 
pre dânsul aşâ precum erâ, în co- 
rabie. Şi erau şi alle corăbii cu 
dânsul. 

22. Mat. 10, 26 i Luc. 8, 17. 

23. Mat. 11, 15; Hpoc. 2, 7. 

24. Mat. 7, 2; Luc. 6, 38. 

25. Mat. 13, 12; Luc. 8, 18. 
dl. Mat. 13, 31; Luc. 13, 19. 
36. Mat. 8, 23. 39. Mat. 8, 26. 



1384 



MARCU 4-5 



37. Şi s'a făcu! vifor mare de vânf, 
şi valurile intrau în corabie, cât mai 
se umpleâ ea. 

38. Şi el erâ la cârmă, dormind pre 
căpătâiu; şi î-aîi deşteptat pre el, şt 
i-au zis lui: Invăţătorule, au nu'ţi 
este grije că pierim. 

39. Şi sculându-se a certat vân- 
tul şi a zis mărei: taci, încetează! 
Şi a stătut vântul, şi s'a făcut li- 
nişte mare. 

40. Şi au zis lor: ce sunteţi aşâ 
fricoşi? Cum, n'aveti credinţă? 

41. Şi s'au înfricoşat cu frică mare 
şi grăia unul către altul: oare, cine 
este acesta, că şi vântul şi marea 
î! ascultă pre el? 

CAP. 5. 

Vindecarea unui om având duh necu- 
rat. Femeia ce'i curgea sânge. învie- 
rea fiicei lui Iair. 

Jy au venit de ceea parte de mare, 
Y în laturea Gadarenilor. 

2. Şi ieşind el din corabie, îndată 
1-a întâmpinat pre el un om din 
mormânturi, cu duh necurat, 

3. Care avea locuinţa în mormân- 
turi, şi nici cu lanţuri de fier ni- 
meni nu pufeâ să'l lege pre el. 

4. Penfrucă de multe ori fiind le- 
gat cu obezi şi cu lanţuri de fier, 
rupeâ lanţurile, şi obezile le sfărâmă, 
şi nimeni nu puteâ să'l domoîiască 
pre dânsul. 

5. Şi pururea, noaptea şi ziua, erâ 
prin munţi şi prin mormânturi, stri- 
gând şi tăindu-se de pietre. 

6. Iar văzând pre Iisus de departe, 
a alergat şi s'a închinat lui. 

7. Şi strigând cu glas mare, a 
zis: ce este mie şi ţie, Iisuse, Fiul 
lui Dumnezeu celui prea înalt? Ju- 
ru-ie pre tine cu Dumnezeu, să nu 
mă munceşti pre mine; 

8. Că grăiâ lui: ieşi, duh necurat, 
din om. 

9. Şi l-au întrebat pre el: cum îţi 
este numele? Şi a răspuns, grăind: 
legheon îmi este numele, că mulţi 
suntem. 

10. Şi îl rugau pre el mult ca să 
nu'i trimită pre dânşii afară din la- 
turea aceea. 

11. Şi erâ acolo lângă munte, o 
turmă ma re de porci, păscându-se. 

40. Luc. 24, 38. 41. Ps. îo6. 25. 
5. 1. Mat. 8, 28; Luc. 8. 26. 



12. Şi l-au rugat pre dânsul toţi 
dracii, zicând: trimile-ne pre noi în 
porci, ca să intrăm într'înşii. 

13. Şi i-au slobozit pre ei lisus în- 
datăş. Şi ieşind duhurile cele ne- 
curate, au intrat în porci. Şi s'a 
pornit turma de pre ţărmuri în mare 
(şi erau ca lâ două mii), şi s'au 
înnecatîn mare. 

14. Iar cei ce păşteau porcii, au 
fugit şi au vestit în cetate şi în sate. 
Şi au ieşit să vază ce este ceeace 
s'a făcut. 

15. Şi au venit către Iisus, şi au 
văzui pre cel ce fusese îndrăcit, 
şezând şi îmbrăcat şi întreg la min- 
te, pre cel ce avusese legheonul, şi 
s'au spăimântat. 

16. Şi povestiau lor cei ce văzu- 
seră, ce s'a făcut celui îndrăcit, şi 
pentru porci. 

17. Şi au început a'l rugâ pre 
dânsul ca să iasă din hotarele lor* 

18. Şi intrând el în corabie, îl 
rugâ pre el cela ce fusese îndrăcit, 
ca să fie cu dânsul. 

19. Iar Iisus nu l-au lăsat pre el; 
ci i-au zis iui: mergi încasa ta că- 
tre ai tăi, şi vesteşte lor câte ţi-au 
făcut ţie Domnul şi te- au miluit. 

20. Şi s'a dus şi a început a pro- 
poveduî în Decapoli câte au făcut 
Iisus lui; şi toţi se minunau. 

21. Şi frecând lisus în corabie 
iarăş de ceea parte, s'a adunat no- 
rod mult la el; şi erâ lângă mare, 

22. Şi iată, a venit unul din mai 
marii sinagogei, cu numele lair, şi 
văzându'l pre dânsul, a căzut la pi- 
cioarele lui. 

23. Şi'l rugă pre dânsul mult, zi- 
când: fiica mea spre sfârşit este; 
vino de îţi pune mâinile pre dânsa, 
ca să se mântuiască şi să trăiască. 

24. Şi au mers Iisus cu dânsul; şi 
după dânsul a mers norod mult 
şi'l împresură pre el. 

25. Şi o muiere oarecare, fiind 
întru curgerea sângelui de doispre- 
zece ani, 

26. Şi multe pătimind dela mulţi 
doftori, şi cheltuindu'şi toate cele 
ce avusese, şi nimic folosind u-se, ci 
mai vârtos mergând spre mai rău, 

27. Auzind pentru Iisus, venind 
între norod dinapoi, s'a atins de 
haina lui: 

17. Mat. 8, 34. 22. Mat 9, 18; Luc. 8, 41» 
25. Lev. 15, 25; Mat. 9, 20; Luc. 8, 43, sq. 
27. Luc. 6, 19. 



MARCU 5-6 



1385 



28. Că ziceâ: măcar de hainele 
lui de mă voiu atinge, mă voiu 
mântuî, 

29. Şi îndată a secai izvorul sân- 
gelui ei şi a sim|if cu trupul că s'a 
vindecat de boală. 

30. Şi îndatăş lisus cunoscând 
întru sineş puterea ce a ieşit din- 
tru el, îniorcându-se către norod, 
au zis: cine s'a atins de hainele 
mele? 

31. Şi au zis lui ucenicii lui: vezi 
norodui îmbulzindu-le, şi zici: cine 
s'a atins de mine? 

32. Şi căuta împrejur să vază pre 
ceea ce a făcut aceasta. 

33. Iar muierea ţnfricoşindu-se 
şi tremurând, ştiind ce s'a făcut ei, 
a venit şi a căzut înaintea lui şi i-a 
spus lui tot adevărul. 

34. Iar el au zis ei: fiică, credin|a 
ta te-a mântuit; mergi în pace, şi 
1ii sănătoasă de boala ta. 

35. încă grăind el, au venit dela 
mai marele sinagogei, zicând: fiica 
ia a murit; ce mai superi pre În- 
văţătorul? 

36. îar lisus îndată ce au auzit cu- 
vântul ce s'a grăit, au zis mai ma- 
relui sinagogei: nu te teme, crede 
numai. 

37. Şi n'au lăsat pre nici unul să 
meargă după dânsul, fără numai 
pre Petru şi pre îacov şi pre îoan, 
Iraleie lui îacov. 

38. Şi au venit în casa mai mare- 
lui sinagogei, şi au văzut lurburare, 
plângând aceia şi tânguindu-se mult. 

39. Şi intrând, au zis lor: ce vă 
turburaţi şi plângeţi? Fecioara n'a 
murit, ci doarme. Şi'şi râdeau de 
dânsul. 

40. Iar el scoţând afară pre toţi, 
au luat pre tatăl fecioarei şi pre muma 
ei şi pre cei ce erau cu el, şi au in- 
trat unde erâ fecioara zăcând. 

41. Şi apucând pre fecioară de 
mână, i-auzis ei, taliţa cumi, ce se 
tâlcueşte: fecioară, ţie zic: scoală- te. 

42- Şi îndatăş s'a sculat fecioara 
şi umbla, că erâ de doisprezece ani. 
Şi s'au spăimântat cu spaimă mare. 

43. Şi le-au poruncit lor mult, ca 
nimeni să nu ştie aceasta; şi au 
zis să'i dea ei să mănânce. 



CAP. 6.. 

Trimiterea Apostolilor la propoveduire. 
Ioan Botezătorul şi Irod. Minunea m- 
mulţirei pâinilor. lisus umblând 
pre mare. 

Ni au ieşit de acolo şi au venit la 
Y patria sa, şi după dânsul au mers 
ucenicii lui. 

2. Şi fiind sâmbătă au început 
a învăţă în sinagogă; şi mulţi au- 
zindu'l se mirau zicând: de unde 
îi sunt lui acestea? Şi ce este în- 
ţelepciunea ce i s'a dat lui, că şi 
puteri ca acestea prin mâinile iui 
se fac? 

3 Au nu este acesta teslarul, fe- 
ciorul Măriei şi fratele lui Îacov şi 
al Iui Iosi şi al lui luda şi al lut 
Simon? Şi au nu sunt surorile lui 
aici la noi? Şi se smintiau întru el. 

4. Şi ziceâ lor lisus: nu este pro- 
roc necinstit, fără numai în patria 
sa, între rudenii şi în casa sa. 

5. Şi nu puteâ acolo nici o pu- 
tere să facă, fără numai preste pu- 
ţini bolnavi punându'şi mâinile i-au 
vindecat pre ei. 

6. Şi se mirâ pentru necredinţa 
lor, şi umblâ în satele cele de prin 
preţur, învăţând. 

7. Şi au chemat pre cei doispre- 
zece şi au început a'i trimite pre 
dânşii câte doi, câte doi, şi le-au dat 
lor putere asupra duhurilor celor 
necurate. 

8. Şi le-au poruncii lor să nu iâ 
nimic pre caic : îără numai loiag; 
nici traistă, nici pâine, nici bani la 
brâu, 

9. Ci numai să fie încăiţnfi cu 
sandale, şi să nu se îmbrace cu 
două haine. 

10. Şi grăiâ lor: ori unde veţi in- 
tră în casă, acolo rămâneţi până 
ce veţi ieşi de acolo. 

11. Şi ori câţi nu vă vor primî 
pre voi, nici vor ascultă pre voi, 
ieşind de acolo, scuturaţi praful de 
supt picioarele voastre întru măr- 
turie lor. Amin grăiesc vouă: mai 
uşor va îi Sodomului şi Gomorului 
în ziua judecăţei, decât cetăţei a- 
celeea. 

12. Şi ieşind ei propoveduiau, ca 
să se pocăiască; 



36. Luc. B, 50. 38. Fac. 5o, 10. 
39. ioan 11, 11. 41. Luc. 7, 14. 



6. 3. Mat. 13, 55. Luc. 4, 22. 
4. Ioan 4. 44. 

7. Mat. 10, l; Luc. 9, 1. U. Mat. 10, 14- 



1386 



MARCU 6 



13. Şi draci mulţi scoteau, şi un- 
geau cu untdelemn pre mulji bol- 
navi şi'i lămăduiau. 

14. Şi a auzii împăraiul Irod (căci 
arătat se făcuse numele iui), şi zi- 
cea, că loan Botezătorul s'a sculat 
din mor{i, şi pentru aceasta lucrează 
puterile întru el. 

15. Alţii ziceau, că Ilie esîe, iar 
a!(ii ziceau, că preroc este, sau ca 
unul din proroci. 

16. Şi auzind Irod, a zis: acesta 
este loan pre care eu l-am tăiat; 
el s'a sculat din mor|i. 

17. Că Irod acesta trimijând, a 
prins pre loan, şi 1-a legat pre el 
în temni{ă, pentru Irodiada muie- 
rea lui Fiiip fratele său, căci o luase 
pre dânsa muiere. 

18. Că ziceâ loan lui Irod: nu |i 
se cuvine sâ aibi pre muierea fra- 
telui tău. 

19. Iar Irodiada pizmuiâ iul, şi 
vreâ să'l omoare, şi nu puteâ; 

20. Că Irod se temeâ de loan, şti- 
indu'I pre dânsul om drept şi sfânt 
şi îl socoteâ pre el; şi ascultându'l 
pre dânsul, multe făceâ şi cu dra- 
goste îl ascultă pre eî. 

21 : Şi înfâmplându-se o zi cu bun 
prilej, când Irod făceâ ospăţul na- 
ştere! sale, boierilor săi. căpitani- 
lor şi celor mai mari ai Galileei, 

22. Şi intrând fata lrodiadei şi ju- 
când şi piăcând lui Irod şi celor ce 
şedeau cu dânsul, a zis împăratul, 
îetei: cere dela mine orice vei vreâ 
şi voiu dâ (ie. 

23. Şi s'a jurat ei, că orice vei 
cere dela mine voiu dâ {ie, până 
îa jumătate din împărăţia mea. 

24. Iar ea ieşind, a zis maicei sale: 
ce voiu cere? Iar aceea a zis: ca- 
pul lui loan Botezătorul. 

25. Şi intrând îndată cu sârgu- 
injă la împăratul, a cerut, zicând: 
voiu ca sâ'mi dai mie acum în tip- 
sie capul lui loan Botezătorul. 

26. Şi împăratul foarte s'a întri- 
stat, dar pentru jurământ şi pentru 
cei ce şedeau împreună cu dân- 
sul, n'a vrut să'i lepede cererea. 

27. Şi îndată trimijând împăratul 
un speculator, a poruncii să adu- 
că capul lui. Iar acela mergând, 
î-a tăiai capul în lemnită, 

28. Şi l-a adus în tipsie, şi 1-a dat 



13. Iac. 5, 14. 14. Mat. 14, 1; Luc. 9. 7. 
17. Lucâ 3, 19 sq. 18. Lcv. 18, 16. 



pre el fetei, şi fata l-a dat maicei sale. 

29. Şi auzind ucenicii lui au ve- 
nit şi au ridicat trupul lui cel că- 
zui şi l au pus pre el în mormînt. 

30. Şi s'au adunat Apostolii la 
îisus, şi i-au vestit lui toate câte 
au făcut şi câte au învăţat. 

31. Şi le-au zis lor: veniţi voi în- 
şivă deosebi, în loc pustiu, şi vă 
odihniţi puţin; că erau mul(i cari 
veniau şi se duceau, şi n'aveau vre- 
me nici să mănânce. 

32. Şi s'au dus în loc pustiu sin- 
guri cu corabia. 

33. Şi i-au văzut pre dânşii no- 
roadele mergând, şi l-au cunoscut 
pre el mulţi, şi pedestri din toate 
ceîă{ile alergau acolo, şi mai îna- 
inte decât ei au venit şi s'au adu- 
nat ia dânsul. 

34. Şi ieşind îisus, au văzul no- 
rod mult şi i s'au făcut milă de ei, 
penirucă erau ca oile ce n'au pă- 
stor; şi au început a'i învăţă pre 
dânşii mult. 

35. Şi iată vreme multă fiind, s'au 
apropiat de dânsul ucenicii lui şi 
au zis: locul este pustiu şi iată 
vreme a trecut multă. 

36. Slobozeşfe'i pre dânşii, ca 
mergând în oraşele cele dimprejur 
şi în sate, să'şi cumpere loruşi pâini, 
că n'au ce să mănânce. 

37. Iar el răspunzând, au zis lor: 
daţi-lc voi lor să mănânce. Şi au 
zis ei lui: mergând se poate să cum- 
părăm pâini de două sute de di- 
nari şi să le dăm lor să mănânce? 

38. Iar el au zis lor: câte pâini 
ave(i? Mergeţi şi vedejiî Iar ei şti- 
ind au zis: cinci şi doi peşti. 

39. Şi au poruncit lor să'i pue pre 
to|i mese, mese pre iarbă verde. 

40. Şi au şezut cete, cefe, câte o 
sută şi câte cincizeci. 

41. Şi luând cele cinci pâini şl 
cei doi peşti, căutând la cer au bine 
cuvântat şi au frânt pâinile şi le-au 
dat ucenicilor săi ca să le pue îna- 
intea lor, şi pre cei doi peşti i-au 
împăr{it Ia to(i. 

42. Şi au mâncat toti şi s'au să- 
turat; 

43. Şi au luat douăsprezece co- 
şuri pline de sfărâmituri, şi din peşti. 

44. Şi erau cei ce mâncaseră pâi- 
nile, ca la cinci mii de bărbaţi. 

30. Mat. 14, 13; Luc. 9, 10, sq.; loan 6, 1. 

34. Mat 9, 36. 

35. Mat. 14, 15; Marcu 8, 1. 



MARCU 6-7 



1387 



45. Şi îndată au silit pre ucenicii 
săi să intre în corabie şi să mear- 
gă mai înainte, de ceea parte, la 
Vitsaida, până ce va slobozi el no- 
rodul. 

46. Şi după ce i-au slobozit pre 
ei, s'aîi dus în munte să se roage. 

47. Şi făcându-se seară, erâ co- 
rabia în mijlocul mărei, şi el singur 
pre uscal. 

48. Şi i-au văzut pre dânşii că se 
chinuesc vâslind, că erâ vântul îm- 
protiva lor; iar întru a patra sfreaje 
a nopţei au venit la dânşii, umblând 
pre mare, şi vreâ să treacă pre 
lângă ei. 

49. Iar ei văzându'l pre dânsul 
umblând pre mare. li s'a părut că 
este nălucă, şi au strigat; 

50. Că toţi l-au văzut pre el şi 
s'au turburat. Şi el îndatăş au grăit 
cu dânşii şi le-au zis lor: îndrăzniţi; 
eu sunt, nu vă temeţi. 

51. Şi s'au suit la dânşii în cora- 
bie şi a încetat vântul; şi ei foarte 
preste măsură se spăimânlau întru 
sine şi se minunau; 

52. Că n'au priceput din pâini, de 
vreme ce erâ inima lor împietrită. 

53. Şi trecând au venit în pămân- 
tul Ghenisaretului, şi au stătut !a 
liman. 

54. Şi ieşind ei din corabie, în- 
dată l-au cunoscut pre el aceia. 

55. Şi încunjurând toată laturea 
aceea, au început pre paturi a a- 
duce bolnavii acolo unde auziau că 
este el. 

56. Şi ori unde intrâ, în sate sau 
în cetăţi sau în oraşe, puneau la uliţe 
pre cei bolnavi şi'l rugau pre el ca 
măcar de poalele veşmintelor lui să 
se atingă; şi câţi se atingeau de el, 
se mântuiau. 

CAP. 7. 

Făţărnicia Fariseilor. Fiica Hananien- 
cei. Vindecarea unui surdo-mut. 

Şi s'au adunat la dânsul Fariseii 
şi unii din Cărturari, cari veniseră 
din Ierusalim. 

2. Şi văzând pre oarecari din u- 
cenicii lui cu mâinile necurate, adică 



45. Mat. 14, 22; Ioan 6, 17. 
51. Marcu 4 39. 
56. Marcu 5, 27, 28; Mat. 9, 21. 
7. 1. Mat. 15, 1, sq. 
2. Luc. 11. 33. 



nespălate, mâncând pâine, i-au pri- 
hănit. 

3. Că Fariseii şi toţi Iudeii, de 
nu' şi vor spălâ mâinile până în cot, 
nu mănâncă, ţinând aşezământul bă- 
trânilor. 

4. Şi din târg venind, de nu se vor 
spălâ, nu mănâncă; şi altele multe 
sunt, care au luat a le fineâ: spă- 
larea paharelor şi a urcioarelor şi 
a căldărilor şi a paturilor. 

5. După aceea l-au întrebat pre el 
Fariseii şi Cărturarii; pentru ce uce- 
nicii tăi nu umbîă dupre aşezămân- 
tul bătrânilor, ci cu mâinile nespă- 
late mănâncă pâine? 

6. Iar el răspunzând, au zis lor: 
bine a prorocit Isaia pentru voi, fă- 
ţarnicilor, precum este scris: noro- 
dul acesta cu buzele mă cinsteşte, 
iar inima lor departe stă defa mine; 

7. Şi înzadar mă cinstesc, învă- 
ţând învăţături, porunci omeneşti. 

8. Că lăsând porunca lui Dumne- 
zeu, ţineţi aşezământul bătrânilor, 
spălarea urcioarelor şi a paharelor, 
şi alte asemenea ca acestea multe 
faceţi. 

9. Şi ziceâ lor: bine, lepădaţi po- 
runca lui Dumnezeu, ca să păziţi 
aşezământul vostru? 

10. Că Moisî a zis: cinsteşte pre ta- 
tăl tău şi pre muma ta; şi: cela ce 
va grăî de rău pre tatăl său sau 
pre muma sa, cu moarte să moară. 

11. Iar voi ziceţi: de va zice omul, 
tatălui său sau mumei sale; corban, 
adică: dar este aceea cu care fe-ai 
fi folosit dela mine, 

12. Şi nu'l mai lăsaţi pre dânsul 
să mai facă cevâ tatălui său sau 
mumei sale. 

13. Călcând cuvântul lui Dumne- 
zeu pentru aşezământul vostru, care 
l-aţi dat; şi asemenea ca acestea 
multe faceţi. 

Î4. Şi chemând la sine pre tot 
norodul, au zis lor; ascultaţi-mă pre 
mine toţi şi înţelegeţi. 

15. Nimic nu este dinafară de om, 
ce intră într'însul, care poate să'l 
spurce pre el; ci cele ce ies dintr'în- 
sul, acelea sunt care spurcă pre 
om. 

16. De are cinevâ urechi de au- 
zit, auză. 

17. Şi după ce au intrat în casă, 



6. Is. 29, 13. 10. Eş 20, 12. 
14. Mat. 15, 10. 



1388 



MARCU 7-8 



dela norod, l-au întrebat pre el u- 
cenicii lui pentru pildă. 

18. Şi !e-au zis lor: şi voi aşâ 
de neînţelegători sunteţi? Au nu vă 
pricepe|i, că tot ce intră în om di- 
nafară, nu poate să'l spurce? 

19. Că nu intră în inima iui, ci 
în pântece, şi iese pre afedron, cu- 
răţind toate bucatele. 

20. Şi ziceâ, că ceea ce iese din 
om, aceea spurcă pre om. 

21. Că diniăuntru, din inima oa- 
menilor, ies gândurile cele rele, 
preacurviile, curviile, uciderile, 

22. Furtişagurile, asupririle, vicle- 
şugurile, înşelăciunile, înverşunările, 
ochiui viclean, hula, trufia, nebunia. 

23. Toate relele acestea ies din- 
lăuntru şi spurcă pre om. 

24. Şi sculându*se de acolo, s'au 
dus în hotarele Tirului şi ale Sido- 
nuîui, şi intrând în casă, vreâ să 
nu ştie nimeni de el, dar n'au putut 
să se lăinuiască. 

25. Că auzind o muiere pentru 
dânsul, a cărei fiică aveâ duh ne- 
curat, venind a căzut la picioarele 
lui. 

26. Şi erâ muierea elină, de neam 
din Finichia Siriei Şi'l rugâ pre el 
ca să goniască dracul din fiica ei. 

27. Iar Iisus au zis ei: lasă să se 
salure întâiu fiii; că nu este bine a 
luă pâineâ fiilor şi a o arunca câi- 
nilor. 

28. Iar ea răspunzând a zis lui: 
adevărat Doamne, că şi câinii supt 
masă mănâncă din sfărâmiturile fi- 
ilor. 

29. Şi au zis ei: pentru acest cu- 
vânt, mergi, a ieşit dracul din fiica ta. 

30. Şi mergând la casa sa, a a- 
flat pre dracul ieşit, şi pre fiică ză- 
când în pai. 

31. Şi iarăş ieşind din hotarele 
Tirului şi ale Sidonului, au venit la 
marea Galileei, în mijlocul hotare- 
lor Decapoiei. 

32. Şi au adus la dânsul un surd, 
grăind anevoe, şi l-au rugat pre 
dânsul ca să'şi pună mâna presfe el. 

33. Şi luându'l pre el din mulţi- 
me deosebi, au pus degetele sale în 
urechile lui, şi scuipind, s'a atins 
de limba lui. 



2â. Mat. 15, 21. 27. Mat. 15, 26. 

31. Mat. 15, 29. 

32. Mat. 9, 32; Luc. 11, 14. 

33. Marcu 8, 23. 



34. Şi căutând la cer, au suspinat 
şi au zis lui: effatta, ce este: deş- 
chide-te. 

35. Şi îndatăş s'au deschis au- 
zurile lui şi s'a deslegat legătura 
limbei lui şi grăiâ drept. 

36. Şi au poruncit lor ca să nu 
spună nimănui; însă pre cât el le 
porunciâ lor, ei mai mult vestiau; 

37. Şi preste măsură se mirau, 
zicând: toate le-au făcut bine; şi pre 
surzi i-au făcut de aud, şi pre muji 
de grăesc. 

CAP. 8. 

Minunea cu cele şapte pâini. Iudeii 
cerând semn din cer. Aluatul Farise- 
ilor, Mărturisirea lui Petru şi certa- 
rea lui. 

In zilele acelea fiind norod mult 
foarte şi neavând ce mâncâ, che- 
mând Iisus pre ucenicii săi, le-au 
zis lor: 

2. Milă'mi este de norod, că iată 
trei zile sunt de când aşteaptă lângă 
mine şi n'au ce mâncâ. 

3. Şi de'i voiu slobozi pre dânşii 
flămânzi la casele lor, vor slăbî pre 
cale, că unii dintr'înşii au venit de 
departe. 

4. Şi au răspuns lui ucenicii lui: 
de unde pre aceştia va puteâ cinevâ 
să'i sature de pâine, aici în pustie? 

5. Şi i-au întrebat pre ei: câte pâini 
aveţi? Iar ei au zis: şapte. 

6 Şi au poruncit norodului să 
şază pre pământ; şi luând pre cele 
şapte pâini, mulţumind au frânt şi au 
dat ucenicilor săi ca să le pună îna- 
inte; şi le-au pus înaintea norodului. 

7. Şi aveau şi putini peştişori, şi 
binecuvântând, au zis să'i pună şi 
pre aceia înaintea lor. 

8. Şi au mâncat şi s'au săturat; 
şi au luat rămăşiţe de sîărâmifuri 
şapte coşniţe. 

9. Şi erau cei ce mâncaseră, ca 
patru mii. Şi i-au slobozit pre ei. 

10. Şi îndată intrând în corabie 
cu ucenicii săi, au venit în părţile 
Dalmanutei. 

11. Şi au ieşit Fariseii şi au în- 
ceput a se întrebă cu dânsul, ce- 
rând dela dânsul semn din cer, is- 
pitindu'l pre el. 



34. loan 11, 41. 37. Fac. 1, 31. 
8. 1- Mat. 15, 32. 8. 4 Imp, 4, 44. 
11. Mat. 12, 8S şi 16, 1. 



MARCU 8-9 



1389 



12. Şi suspinând cu duhul său au 
zis: pentru ce neamul acesta semn 
cerc? Amin zic vouă: nu se va dâ 
semn neamului acestuia. 

13. Şi lăsându'i pre dânşii, au in- 
trat iarăş în corabie şi au trecut de 
ceea parte. 

14. Şi ucenicii lui uitaseră să iâ 
pâine, şi mai mult decât o pâine 
n'aveau cu dânşii în corabie. 

15. Şi le-au poruncit lor, zicând: 
căutaţi* de vă păziţi de aluatul Fa- 
riseilor şi de aluatul lui Irod. 

16. Şi cugetau întru sine, unul 
călre altul zicând, că pâine n'avem; 

17. Iar lisus cunoscând, au zis 
lor: drept ce cugetaţi că pâine n'a- 
veţi? Încă nu înţelegeţi, nici price- 
peţi? încă împietrită aveţi inima voa- 
stră? 

18. Ochi având, nu vedeţi? Şi u- 
rechi având, n'auziţi? Şi nu vă a- 
duceţi aminte, 

19. Când am frânl pre cele cinci 
pâini la cele cinci mii, câte coşuri 
pline de sfărâmituri aji luat? Zis-au 
ei lui: douăsprezece. 

20. Şi când pre cele şapte la cele 
patru mii, câte coşniţe pline de sfă- 
râmituri aţi luat? Iar ei au zis, şapte. 

21. Şi le-au zis lor: dar cum încă 
nu înţelegeţi? 

22. Şi au venit în Vitsaida, şii-au 
adus lui un orb, şi l-au rugat pre 
el ca să se atingă de dânsul. 

23. Şi apucând pre orbul de mână 
l-au scos pre el afară din sat; şi 
scuipind pre ochii lui, şi punându'şi 
mâinile pre el, l-au întrebat de vede 
cevâ. 

24. Şi ridicându'şi ochii a zis: 
văd oamenii ca copacii umblând. 

25. După aceasta iarăş şi-au pus 
mâinile pre ochii lui, şi l-au făcut 
de a văzut, şi s'a îndreptat şi a vă- 
zut luminat pre toţi. 

26. Şi l-au trimis pre el la casa 
sa, zicând: nici în sat să intri, nici 
să spui cuivâ în sat, 

27. Şi au ieşit lisus şi ucenicii 
lui în satele Chesariei lui FHip; şi 
pre cale au înlrebat pre ucenicii 
săi, zicând lor: cine zic oamenii că 
sunt eu? 



14. Mat. 16, 5, 6. 15. Luc. 12, \. 
li. Marcu 6, 52; Luc. 24, 25. 

19. Mat. H, 19; Luc. 9, 13; loan 6, 9, 13* 

20. Mat. 15, 34. 22. Marcu 6, 56. 
23. Marcu 7, 32, sq.; loan 9, 6. 
26. Marcu 7, 36. 27. Mat. 16, 13. 



28. Iar ei au răspuns: loan Bo- 
tezătorul; şi alţii, llie; iar alţii, unul 
din proroci. 

29. Şi el le-au zis lor: dar voi 
cine ziceţi că sunt eu? Şi răspun- 
zând Petru a zis lui: tu eşti Hri- 
stosul. 

30. Şi i-au oprit pre ei ca să nu 
spună nimănui pentru dânsul. 

31. Şi au început a'i învăţă pre 
ei, că se cuvine Fiul Omului multe 
a pătimi, şi a se defăimâ de bă- 
trâni şi de Arhierei şi de Cărturari, şi 
a se omorî, şi după trei zile a înviâ. 

32. Şi de faţă cuvântul acesta 
grăia. Şi apucându'l pre el Petru, a 
început a'i stă iui împrotivă. 

33. Iar clîntorcându-se şi căutând 
spre ucenicii săi, au certat pre Pe- 
tru, zicând; mergi înapoia mea sa- 
tano, că nu cugeţi cele ce sunt ale 

j lui Dumnezeu, ci cele ce sunt ale 
I oamenilor. 

j 34, Şi chemând la sine pre no- 
rod împreună cu ucenicii săi, au 
zis ior: ceia ce voieşte să vină du- 
pă mine, să se lepede de sine, şi 
să'şi iâ crucea sa, şi să'mi urmeze 
mie. 

35. Că cine va vreâ să'şi mântu- 
iască sufletul său, pierde'l-va pre 
el; iar cine'şi va pierde sufletul său 
pentru mine şi pentru evanghelie, 
acela îl va mântui pre el. 

36. Că ce va folosi omului de ar 
dobândi lumea toată, şi'şi va pierde 
sufletul său? 

37. Sau ce va dâ omul schimb 
pentru sufletul său? 

38. Că cine se va ruşinâ de mine 
şi de cuvintele mele, întru acest 
neam preacurvar şi păcătos, şi Fi- 
ul Omului se va ruşinâ de el, când 
va ven] întru slava Tatălui său cu 
sfinţii îngeri. 

CAP. 9. 

Schimbarea la Faţă a lui Hristos. Vin- 
decarea hmatecului. Cearta ucenicilor 
pentru întâietate. Ferirea de scandal. 

i le ziceâ lor: amin grăiesc vouă, 
că sunt unii din cei ce stau aici, 



29. loan 1, 49 şi 6, 69. 31. Mat. 16, 21. 
33. 2. Imp. 19, 22- 

35. Mat- 10, 39; Luc. 17, 33. 

36. Mat. 16, 26. 

38. Ier. 9, 2. Mat. 10; 33; Luc. 12, 9; 2. 
Tim. 2. 12. 

9. 1. Mat. 16, 28, sq.; Luc. 9, 27. 



ş 



1390 



MARCU 9 



cari nu vor gustâ moarte până când 
vor vedeâ împărăţia lui Dumnezeu 
venind înlru putere. 

2. Şi după şase zile au luat Iisus 
pre Pelru şi pre Iacov şi pre loan, 
şi i-au sui! pre dânşii în munte în- 
nalt, deosebi, singuri. Şi s'au schim- 
bat la faţă înainlea lor, 

3. Şi hainele lui erau strălucind, 
albe foarte, ca zăpada, în ce chip 
nălbitorul pre pământ nu poate să 
nălbiască. 

4. Şi s'a arătat lor Ilie împreună 
cu Moisi şi grăiau cu lisus. 

5. Şi răspunzând Petru a zis lui 
lisus: Invă|ătorule, bine este nouă 
a îi aici şi să facem trei colibi: ţie 
una, şi lui Moisî una, şi lui Ilie una; 

6. Că nu ştiâ ce grăia, că erau 
înfricoşaţi. 

7. Şi s'au făcut nor umbrindu'i 
pre ei, şi a venit glas din nor, grăind: 
acesta este Fiul meu cel iubit, pre 
acesta ascultaţi. 

8. Şi de năprasnă căutând ei îm- 
prejur, pre nimeni n'au mai văzut, 
ci numai pre fisus împreună cu 
dânşii. 

9. Iar pogorându-se ei din munte, 
le-au poruncit lor ca nimănui să nu 
spue cele ce au văzut, fără numai 
când Fiu! Omului va înviâ din morţi. 

10. Şi ei au ţinut cuvântul între 
sine, întrebându se: ce este aceea, 
a învia din morţi? 

11. Şi i-au întrebat pre el, zicând: 
pentru ce zic Cărturarii, că llie se 
cuvine să vie mai înainte? 

12. far el răspunzând, au zis lor: 
Ilie venind mai înainte, va aşeza 
toate. Şi cum este scris de Fiul 
Omului? Că el va să pătimească 
multe şi să fie defăimat. 

13. Insă zic vouă, că llie a şi ve- 
nit, şi au făcui lui câte au vrut, cum 
este scris de el. 

14. Şi venind la ucenici, au văzut 
norod mult împrejurul lor, şi Căr- 
turarii fntrebându-se cu dânşii. 

15. Şi îndată tot norodul văzân- 
du'i pre el, s'a spăimântat, şi aler- 
gând s'a închinat lui. 

16. Şi au întrebat pe Cărturari: ce 
vă întrebaţi între voi? 

17. Şi răspunzând unul din norod, 



3. Mat. 25, 3. 

7. Mat. 3, 17; 2. Petr. l, 17. 
îl. Mal. 4, 5. 12. Is. 53, 3 sq. 
13. Mat. 11, 14. 
17. Mat. 17, 14" Luc. 9, 38. 



a zis: Invăţătorule, am adus pre 
fiul meu Ia tine, având duh mut. 

18. Şi ori unde îl apucă pre el, îl 
zdrobeşte, şi face spume, şi scâr- 
şneşte cu dinţii, şi se usucă. Şi am 
zis ucenicilor tăi să'l scoală, şi n'au 
putut. 

19. far el răspunzând au zis lui: o 
neam necredincios! Până când voiu 
fi cu voi? Până când voiu suferi pre 
voi? Aduceţi'l pre el la minei 

20 Şi l-au adus pre el la dânsul. 
Şi văzându'l pre dânsul, îndată du- 
hul 1-a scuturat pre el, şi căzând la 
pământ, se tăvăliâ aspumând. 

21. Şi au întrebat pre tatăl lui: câtă 
vreme este de când i s'a făcut lui 
aceasta? Iar el a zis: din copilărie; 

22. Şi de multe ori pre el şi în 
foc l a' aruncai şi în apă, ca să'l 
pearză; ci, de poţi cevâ, ajută-ne 
nouă, fiindu'ţi milă de noii 

23. far lisus i-au zis lui: de poţ{ 
crede, toate sunt cu putinţă credin- 
ciosului. 

24. Şi îndată strigând cu lacrămi 
tatăl copilului, a grăit: crez, Doamne, 
ajută necredinţei mele! 

25. îar văzând lisus că năvăleşte 
norodul, au poruncit duhului celui 
necurat, zicând lui: duh mut şi surd, 
eu ţie îţi poruncesc: ieşi dintr'însul, 
şi de acum să nu mai intri în el. 

26. Şl strigând, şi mult scufurân- 
du'l pre el, a ieşit. Şi s'a făcut ca 
un mort, încât mulţi ziceau că a 
murit. 

27. far lisus apucându'i pre el de 
mână, l-au ridicat, şi s'a sculat 

28. Şi intrând el în casă, ucenicii 
lui l-au întrebat predânsu! deosebi: 
pentru ce noi nu am putut să'l 
scoatem pre el? 

29. Iar el au zis lor: acest neam 
cu nimic nu poate ieşi, fără numai 
cu rugăciune şi cu post. 

30. Şi de acolo ieşind, mergeâ 
prin Oalileea, şi nu vreâ ca să'l ştie 
cînevâ. 

31. Că învăţă pre ucenicii săi şi 
ziceâ lor: Fiul Omului se va dâ în 
mâinile oamenilor, si'l vor omorî 
pre el, şi după ce'l vor omorî, a 
treia zi va înviâ. 

32. Iar ei nu înţelegeau cuvântul 
acela, şi se temeau să'l întrebe pre el. 

33. Şi au venit în Capernaum, şi 



23. Luc. 17, 6. 28. Mat. 17, 19. 
31. Mat. 17, 22. 



MARCU 9-10 



• 1391 



fiind în casă i-au întrebai pre dânşii: 
de ce vă prigoniaţi pre cale? 

34. Iar ei au tăcut; că se pricise 
pre cale unul cu altul, cine ar fi 
mai mare. 

35. Şi şezând au chemat pre cei 
doisprezece şi le-au zis lor: cela ce 
va să fie întâiu, acesta să fie mai 
pre urmă de toji şi luturor slugă. 

36. Şi luând un prunc l-au pus pre 
el în mijlocul lor, şi luându'l în 
braţe, au zis lor: 

37. Ori cine va primî pre unul 
dinfr'aceşti prunci întru numele meu, 
pre mine primeşte; şi ori cine pri- 
meşte pre mine, nu primeşte pre 
mine, ci pre cel ce m'au trimis pre 
mine. 

38. Şi a răspuns Ioan lui, zicând : 
Invăţătorule am văzut pre oarecine 
întru numele tău scojând draci, care 
nu vine după noi, şi l-am oprit pre 
el pentrucă nu vine după noi. 

39. îar lisus au zis: nu'l opriţi 
pre el; că nimeni nu este care va 
face putere întru numele meu, şi să 
poată degrab a mă grăi de rău. 

40. Că cel ce nu este împrotiva 
noastră, pentru noi este; 

41. Că oricine va adăpâ pre voi 
cu un pahar de apă întru numele 
meu, căci ai lui tlristos sunteţi, a- 
min grăesc vouă: nu'şi va pierde 
plata sa. 

42. Şi ori cine va sminti pre u- 
nul dintr'aceşti mici, cari cred în- 
tru mine, rnai bine ar fi lui des'ar 
legă o pialră de moară împrejurul 
grumazului lui şi să se arunce în 
mare 

43. Şi de te sminteşte pre tine 
mâna ta, taie-o pre ea; că mai bine 
îţi este ţie ciung să intri în vieajă, 
decât două mâini având, să intri în 
gheena, în focul nestins, 

44. Unde viermele lor nu moare, 
şi focul nu se stinge. 

45. Şi de te sminteşte pre tine pi- 
ciorul tău, taie'l pre el; că mai bine 
îţi este ţie să intri în vieaţă şchiop, 
decât două picioare având, să fii 
aruncat în gheena, în focui nestins, 

46. Unde viermele lor nu moare, 
şi focul nu se stinge. 

34. Mat. 18, I; Luc. 9, 46. 

35. Marc. 10, 43 

37. Mat. 10, 40; Ioan 13, 20. 

38. Nutner, 11, 27, sq ; Luc. 9, 49. sq. 

39. i. Cor 12 3. 40. Mat. 12, 30. 

41 Mat. 10, 42. 42 Mat. 18, 6; Luc. 17,2. 
43. Mat. 5. 3o. 44. Is. 66, 24. 45. Mat. 
18, 8. 



47. Şi de te sminteşte pre tine o- 
chiul tău, scoaie'1 pre el; că mai 
bine îţi este ţie cu un ochiu să in- 
tri întru împărăţia lui Dumnezeu, 
decât doi ochi având, să fii aruncat 
în focul gheenei, 

48. Unde viermele lor nu moare, 
şi focul nu se stinge. 

49. Că îieştecine cu foc se va 
sărâ, şi toată jertfa cu sare se va 
sărâ. 

50. Bună este sarea; iar de va fi 
sarea nesărată, cu ce o veţi îndulci 
pre aceasta ? Aveţi întru voi sare, 
şi pace aveţi între voi! 

CAP. IO. 

întrebare despre despărţenie. Iisus bi- 
necuvintează pruncii. Bogatul doritor 
de vieaţa veşnica. Iisus vesteşte pati- 
mile sale. Fiii lui Zevedei. Vartimei 
orbul. 

Qi de acolo sculându-se.au venit în 
^hotarele Iudeei, de ceea parte de 
Iordan; şi iarăş s'au adunat no- 
roadele la dânsul; şi precum îi eră 
obiceiul, iarăş ti învăţă pre ei. 

2. Şi apropiindu-se Fariseii, l-au 
întrebat pre el, ispitindu'l: oare se 
cade bărbatului să'şi lase femeia? 

3. Iar ei răspunzând au zis lor: 
ce a poruncit vouă Moisî? 

4. Iar ei au zis: Moisi a dat voie 
să'i scrie carte de despărţire şis'o 
lase. 

5. Şi răspunzând lisus, au zis lor: 
după învârtoşarea inimei voastre 
a scris vouă porunca aceasta. 

6 Iar din începutul zidirei, băr- 
bat şi muiere i-au făcut pre ei Dum- 
nezeu. 

7. Pentru aceasta va lăsâ omul 
pre tatăl său şi pre muma sa şi se 
va lipî de muierea sa, 

8. Şi vor îi amândoi un trup; pen- 
tru aceea nu mai sunt doi, ci un trup. 

9. Deci, ce au împreunat Dumne- 
zeu, omul să nu despartă. 

10. Şi în casă iarăş l-au între- 
bat pre el ucenicii lui de aceasta. 

11. Şi le-au zis lor: oricine îşi va 



47. Mat. 5, 29. 49. Lev. 2, 13. 
50. Mat. 5, 13; Luc. 14, 34. 
IO- I- Mat 19, 1, sq. 
4. R doua Leg. 24, 1; Mat. 5, 31. 
6. Fac 1» 27; 2, 24. 
8. I. Cor. 6, 16. 9. Mat. 19, 6. 
I 11. Mat. 5, 32; Luc. 16, 18. 



1392 



MARCU 10 



lăsâ muierea sa şi va lua aha, 
preacurveşte cu dânsa; 

12. Şi muierea de'şi va lăsâ băr- 
batul şi se va mărită după altul, 
preacurveşte. 

13. Şi aduceau Ia dânsui prunci, 
ca să se atingă de ei; iar ucenicii 
certau pre cei ce îi aduceau. 

14. larvăzând lisus, nu i au părut 
bine, şi au zis lor: lăsaţi pruncii 
să vină la mine, şi nu'i opriţi pre 
ei, că a unora ca acestora este îm- 
părăţia lui Dumnezeu. 

15. Amin zic vouă: oricine nu va 
prirnî împărăţia lui Dumnezeu ca 
pruncul, nu va intră întru ea. 

16. Şi iuându'i în braţe, şi-au pus 
mâinile preste ei şi i-au binecuvân- 
tat pre dânşii. 

17. Şi ieşind el în cale, a alergat 
oarecine, şi îngenunchind înaintea 
lui, îl întrebă pre el zicând: Învă- 
ţătorul? bune, ce voiu face ca să 
moştenesc vieaţa veşnică? 

18. Iar lisus au zis lui: ce'mi zici 
bun? Nimeni nu este bun, fără nu- 
mai unul Dumnezeu. 

19. Poruncile ştii? Să nu curveşti, 
să nu ucizi, să nu îuri, să nu măr- 
turiseşti mărturie mincinoasă, să nu 
răpeşti, cinsteşte pre tatăl tău şi 
pre muma ta. 

20. Iar el răspunzând a zis lui: 
învăţătorule, toate acestea le-am pă- 
zit din tinereţele mele. 

21. Iar lisus căutând spre el, l-au 
iubit pre dânsul, şi au zis lui: încă 
una îţi lipseşte: mergi, vinde'ţi câte 
ai şi le dă săraciior, şi vei aveâ co- 
moară în cer, şi luând crucea, vino, 
urmesză mie. 

22. Iar el întristându-se de cu- 
vântul acesta, s'a dus mâhnit, pen- 
trucă aveâ avuţii multe. 

23. Şi căutând lisus, au zis uce- 
nicilor săi: cât de anevoie vor intră 
întru împărăţia lui Dumnezeu cei ce 
au avuţii 1 

24. Iar ucenicii se spăimântau de 
cuvintele îui. Dar lisus iarăş răspun- 
zând, le-au zis lor: fiilor, cât dea- 
nevoie este să intre întru împărăţia 
lui Dumnezeu cei ce se nădăjduesc 
întru avuţii I 



13. Mat. 19, 13, sq.; Luc. >&, 15, sq. 
15. Mat. ia, 30. 16. Marcu 9, 36. 
17. Mat. 19, 16; Luc. 18, 18. 
19. Eş. 20, 12; fi doua Lege 5, 16 sq. 
21. Mat. 6, 20; Luc. 12, 33. 

23. Marcu 4, 18 sq Mat. 19, 23; Luc. 18, 24. 

24. Ps. 61, 10; i Tim. 6, 17. 



25. Mai lesne este a trece cămila 
prin urechea acului, decât bogatul 
a intră întru împărăţia lui Dumnezeu. 

26. Iar ei mai mult se îngroziau, 
zicând unul către altul: şi cine poale 
să se mântuiască? 

27. Şi căutând lisus la dânşii, au 
zis: iâ oameni este cu neputinţă, 
dar nu la Dumnezeu; că la Dum- 
nezeu toate sunt cu putinţă. 

28. Şi a început Petru a zice lui: 
iată, noi am lăsat toate şi am ur- 
mat ţie. 

29. Şi răspunzând lisus au zis: 
amin grăiesc vouă: nimeni nu este 
care şi-a lăsat căsă, sau fraţi, sau 
surori, sau lată, sau mumă, sau 
muiere, sau copii, sau holde, pen- 
tru mine şi pentru evanghelie. 

30. Şi să nu iâ însutite acum în 
vremea aceasta, case şi fraţi şi su- 
rori şi tată şi mumă şi copii şi holde 
cu prigoniri, şi în veacul cel viitor 
vieaţă veşnică. 

31. Şi mulţi dinlâiuvor fi pre ur- 
mă, şi de pre urmă întâiu. 

32. Şi erau pre cale suindu-se în 
Ierusalim, şi mergeâ lisus înaintea 
lor; iar ei se spăimântau, şi mer- 
gând după dânsul !e era frică. 

33. Şi luând iarăş pre cei doi- 
sprezece, nu început a le spune lor 
cele ce erau să i se întâmple lui: 
iată ne suim în Ierusalim şi Fiul 
Omului se va dă Arhiereilor şi Căr- 
turarilor, şi'i vor judecă pre el spre 
moarte, şi'i vor dă pre el neamu- 
rilor, 

34. Şi'i vor batjocori pre el, şi'i 
vor baie pre el, şi'i vor scuipi, şi'i 
vor omorî pre el, şi a treia zi va 
înviâ. 

35. Şi au venit la e! Iacovşi îoan r 
fiii lui Zevedei, zicând: învăţătorule, 
voim ca ceea ce vom cere, să ne 
faci nouă. 

36 Iar el au zis lor: ce voiţi să 
vă fac vouă? 

37. Iar ei au zis lui: dă-ne nouă 
ca să şedem unul deadreapta ta 
şi aitul deastângata, întru slava ta. 

38. Iar lisus le-au zis lor: nu ştiţi 
ce cereţi. Puteţi să beţi paharul care 
eu beau? Şi cu botezul cu care eu 
mă botez să vă botezaţi? 

27. Luc. 1, 37. 

28. Mat. 19, 27; Luc. 18, 28. 

31. Mat. 19, 30; Luc. 13, 30. 

32. Mat. 20, 17- Luc. 18, 31. 

33. Mat 16, 21 . 35. Mat, 20, 20. 
38. Luc. 12, 50. 



MARCU 10— 11 



1393 



39. Iar ei au zis lui: puf cm. iar 
Iisus au zis lor: paharul pre care 
eu voiu beâ, cu adevărat îl veţi beâ, 
şi cu botezul cu care eu mă botez, 
vă veţi boteză; 

40. Iar a şedea deadreapta mea 
şi deaslânga mea, nu este al meu 
a dâ, ci celor pentru cari s'au gătit. 

41. Şi auzind cei zece, au înce- 
put a se mânia pre Iacov şi pre 
Ioan. 

42. Iar Iisus chemându'i pre dân- 
şii Ia sine, le-au zis lor: ştiţi că ce- 
lor ce li se pare că sunt începători 
ai neamurilor, le stăpânesc pre ele, 
şi cei mai mari ai lor le domnesc 
pre dânsele. 

43. Iar între voi nu va fi aşâ, ci 
care va vreâ să h*e mai mare între 
voi, să fie vouă slugă, 

44. Şi care va vreâ să fie între 
voi întâiu, să fie tuturor slugă: 

45. Penirucă şi Fiul Omului n'au 
venit ca să'i slujiască lui, ci ca să 
slujiască el şi să'şi deâ sufletul său 
răscumpărare pentru mulţi. 

46. Şi au venit în lerihon; şi ie- 
şind el din lerihon şi ucenicii lui 
şi norod mult, Vartimei orbul, fiul 
lui Timei, şedeâ lângă cale cerşind. 

47. Şi auzind că Iisus Nazarinea- 
nul este, a început a strigă şi a 
zice: Iisuse, Fiul lui David, miiue- 
şte-măî 

48. Şi'l certau pre dânsul mulfi, 
ca să tacă. Dar el cu mult mai vâr- 
tos strigă: Fiul lui David, milue- 
şfe-mă 1 

49. Şi stând Iisus, au zis să'l 
cheme pre el. Şi au chemat pre or- 
bul, zicându'i lui: îndrăzneşte; scoa- 
lă-fe că te chiamă. 

50. Iar el lepădându'şi haina sa, 
s'a sculat şi a venit la Iisus. 

51. Şi răspunzând Iisus, i-au zis 
lui: ce voieşti să'ţi fac ţie? Iar or- 
bul i-a zis lui: Invăţăforule, să văz. 

52. Iar Iisus i-au zis Iui: mergi, 
credinţa fa te a mântuit; şi îndată 
a văzut, şi a mers după Iisus în cale. 



39. Fapt. 12, 2. 

40. Mat. 25, 34. 

42. Mat* 20, 25 sq; Lucâ 22, 25 sq. 

43. Marcu 9, 35. 
44. 1 Petru 5, 3. 

46. Mat. 20, 29; Lucâ 18, 35. 



CAP. 11. 

Intrarea în Ierusalim. Blestemarea 
smochinului. Izgonirea zarafilor 
din Biserică, 

Şi când s'au apropiat de Ierusa- 
lim, în Viffaghi şi Vitania, către 
Muntele Măslinilor, au trimis doi din 
ucenicii săi. 

2. Şi au zis lor: mergeţi în satul 
care este înaintea voastră; şi în- 
dată intrând într'însul, veţi află un 
mânz legat, pre care nimeni din oa- 
meni n'a şezut; dezlegându'l pre el 
să'l aduceţi. 

3. Şi de va zice vouă cinevâ: căci 
faceţi aceasta? Să ziceţi, că Dom- 
nului trebueşte, şi numai decât îl 
va trimite pre el aici. 

4. Şi au mers şi au aflat mânzul 
legat lângă uşe afară la răspântie, 
şi l-au dezlegat pre el. 

5. Iar oarecari din cei ce stau a- 
colo, au zis lor: ce faceţi de dezle- 
gaţi mânzul? 

6. Iar ei au zis lor precum le po- 
runcise Iisus ; şi i-au lăsat pre ei. 

7. Şi au adus mânzul la Iisus, şl 
şi-au pus pre el hainele lor, şi au 
şezut pre dânsul. 

8. Şi mulţi aşterneau veşmintele 
lor pre cale; iar alţii tăiau stâlpări 
din copaci şi le aşterneau pre cale. 

9. Şi cei ce mergeau înainte şi 
cei ce veniau pre urmă, strigau zi- 
când: Osanâl bine este cuvântat cel 
ce vine întru numele Domnului. 

10. Bine este cuvântată împără- 
ţia, care vine întru numele Domnu- 
lui, a părintelui nostru David. 0- 
sanâ întru cei de sus! 

11. Şi au intrat Iisus în Ierusa- 
lim şi în biserică; şi după ce au vă- 
zut toate, fiind vremea îndeseară, 
au ieşit la Vitania cu cei doispre- 
zece. 

12. Iar a doua zi ieşind ei din Vi- 
tania, au flămânzit. 

13. Şi văzând un smochin de de- 
parte, având frunze, au venit, ca 
doară va aîlâ cevâ într'însul; şi ve- 
nind la el, nimic n'au aflat, fără nu- 
mai frunze; că încă nu eră vremea 
smochinelor. 

14. Şi răspunzând Iisus, au zis 
lui: de acum înainte nimeni să nu 



11. 1. Mat. 21, 1 sq; Luc. 19, 29, sq; Ioan 

12, 12, sq. 7. Ioan 12, 14. 9. Ps. 117, 24. 
12. Mat. 21, 18, sq. 



Biblia. 



88. 



1894 MARCU 



mai mănânce rod din tine în veac. 
Şi auziau ucenicii iui. 

15. Şi au venii în Ierusalim, şi 
intrând* lisus în biserică, aii început 
a scoate pre cei ce vindeau şi cum- 
părau în biserică, şi mesele schim- 
bătorilor de bani şî scaunele ceior 
ce vindeau porumbei îe-au răsturnat, 

16. Şi nu lăsa sa poarte cinevâ 
vas prin biserică. 

17. Şi învăţa zicând lor: au nu 
este scris: casa mea, casă de ru- 
găciune se va chemi, îr.lru foaie 
neamurile? ,; Iar voi o aţi făcut pe- 
şteră fainarilor. 

18. Ş,i,au auzii Căriurarii şi Ar- 
hiereii ^('eaulan în 'ce chip l-ar fi 
pierdut preiei, că sg temeau de dân- 
sul, căci tot norodul sa miră de în- 
văţătura iui. 

; 19. 'Şi dacă s'a făcut seară, au 
ieşit afară din cetate. 

20. Şi a doua zi irecând, au vă- 
zui smochinul uscai din rădăcină; 

2îT$f aduc.ânch»'şi aminte Petru, 
i-a. zis. iui: Invăjătoru'iC, vezi smo- 
chinul pre care i-ai bîcsiemat, s'a 
uscat»; * 

22. Şi, răspunzând lisus, au zis 
lor: aveţi credinţă în Dumnezeu; 
■ 23. Că^ amin zic vouă; ca c?la ce 
at zice muntelui acestuia: ridică-te 
şi .le aruncă în mar€, şi nu se va 
îndoi întru inima sa, ci va crsde 
că ce va zice va fi, fl-va lui orice 
va zice. 

24] Peniru ; 3ceasta zic vouă: tocite 
câte cereţi, fugânduvă, să credeţi 
că veţi luâ, şi va ji vouă. 

25. Şi ■ când .^slaţj de vă rugaţi, 
iertaţi orice avejV asupra cuivâ, ca 
şi Tatăl vostru cei din ceruri să 
ierte vouă, greşaleîe vodstrel 

26. îar dacă voi nu v r 2ţi ietlâ, nici 
Tatăl vostru cel diri ceruri nu va 
ieriâ vouă greşalek voastre. 

27. Şi au venit terăş în Ierusa- 
lim; şi umblând ei prin biserică; au 
venit la dânsul Arhiereii şi Cărtu- 
rarii şi Bătrânii, ^ 

28. Şi au zis lui: cu ce putere 
faci acestea? Şt cine ţi-a dat ţie pu- 
terea aceasta ca să faci acestea? 



15. Mat. 21, 12; Luc. 19, 45; loan 2, 14. 
17. Is. 56, î: Ier. 7, 11. 
18\ Luc 19, 47 sq. 20. Mat. 21, 20. 
21. Evrei 6, 8. 23. Mat 17, 20. 

24. Mat. 7, 7 şi 21, 22; Lucâ II, 9. 

25. Efes. 4, 32. 26. Mat, .6, 15. 

27. Mat. 21, 23; Lucâ 2o, 1 sq. 

28. Eşire 2, 14. 



11—12 



29. îar lisus răspusi-zqnd, ,au zis 
ion înfrebâ-voiu şi.eu^pre voj ; un 
cuvânt şi să'mi răspundeţi mie, şi 
vota spune şi eu vsuă cu ce. pu- 
tere fac acestea. ' 

30. Botezul lui loan, din, cer a 
fost, sau dela oameni? Răspunde- 
ţi'mi mic. , 

31. Şi ei cugetau întru sine, zi- 
când: de vom zice: din cer, va zice: 
peniruce dar n'aţi crezut lui? 

32. Iar de vomzlce: dela oameni, 
se temeau de norod, că toţi aveau 
pre loan, că, cu adevărat proroc â 
fost. 

• 33. Şi răspunzând, au zis lui lisus : 
nu ştim. Şi lisus răspunzând; au zis 
lor: nici au nu. voiu spune yoi:ă cu 
ce putere fac acestea. 

CAP- 12. 

Pilda viei. Plata dajâiei., Sădit cheii îngă- 
duind învierea. Legiuitorul. Al cuf Fiu 
este Hristos. Făţărnicia Car tur arilor . 
Cei doi bani ai văduvei. 

au început în pilde a rjrăî lor: 
Tun om a sădit vie, ş: o a îngră- 
dit împrejur cu gard, şi a săpat în- 
ir'însa teasc, şi a zidii iurn, şi b a 
dat pre eâ lucrătorilor, şi s ! a dus 
departe.-' 

2. Şi la vreme a trimis o' slugă 
la lucratori, ca să lâ dela lucrători 
din rodul viei. 

3. Iar ei ăpucându'l pre dânsul, 
1-atr bătut şi i-au trimis deşert. 

4. Şi iatăş a trimis către dânşii 
pre alta slugă; şt pre aceia bătân- 
du'l cu pieire, i-au sfărâmat capul 
şi '-au trimis cu necinste. 

5. Şi iarăş a trimis pre aHul; fi 
pre acela i-au omorît şi pre alţii rhiiiţi 
pre unii bătându'i, pre alţii Omo- 
rându'i. 

6. Deci având încă lin fiu iubit 
al său, 1-a trimis şi pre aceia mai 
pre urmă la ei, zicând: se vor m- 
şiriâ de fiul meii. 

7 îar lucrătorii aceia au zis în- 
tre sine: acesta este moştenitorul, 
veniţi să'l ucidem pre el, şi va îi 
moşia a noastră. 

8. Şi ăpucându'l pre el, l-au o- 
rnorît şi S-au scos afară din vie. 



31. Lucâ 7, 30. 32, Mat. 14, 5. 
12. 1- Mat. 21, 33 sq; Lucâ 20, 9 sq. Ps. 
79, 9; Is. 5, l; ier. 2, 21. 

7. Ps, 2, 2, 3; Mat 26, 3. 

8. Evr. 13, 12, 



MARCtr lâ 



1395 



9. Ce, dar, va face stăpânul viei? 
Venî-va şi va pierde pre lucrătorii 
aceia şi viea o va dâ altora. 

10. Au nici scriptura aceasta n'aţi 
cetit? Piaîra care nu o au băgaf în 
seamă ziditorii, aceasta s'a făcut în 
capul unghiului; 

11. Dela Domnul s'a făcut acea- 
sta, şi este minunată întru ochii 
noştri. 

12. Şi căufau săi prinză pre el, 
d<. r se temeau de norod; căci au 
cunoscut că împrotiva lor au zis 
pilda; şi lăsându'l pre el, s'au dus. 

13. Şi au trimis către dânsul pre 
unii din Farisei şi din îrodiani ; ca 
să'l prinză pre el în cuvânt. 

14. Iar ei venind, i-au zis lui: In- 
văţătorule, ştim că adevărat eşti, şi 
nu'ţi este ţie grije de nimeni, că nu 
cauţi în faţa oamenilor, ci întru a- 
devăr calea lui Dumnezeu înveţi. Se 
cade a dâ dajdie Chesarului, sau 
nu? Să dăm, sau să nu dăm? 

15. Dar el ştiind făţărnicia lor, au 
zis lor: ce mă ispitiţi? Aduceţi'mi 
un dinar să'i Văz. 

16. îar ei i-au adus. Şi au zis îor: 
al cui este chipul acesta şi scrip- 
tura cea de pre el? Şi ei i au zis 
lui: ale Chesarului. 

17. Şi răspunzând Iisus, au zis 
lor: daţi înapoi 'pre cele ce suni ale 
Chesarului, Chesarului, şi pre cele 
ce sunt ale lui Dumnezeu, iui Dum- 
nezeu. Şi s'au mirat de dânsul. 

18. Şi au venii la dânsul Sadu- 
cheii, cari zic că nu este înviere, 
şi l-au întrebat pre el, zicând: 

19. Invăţătorule, Moisî a scris no- 
uă, că de va muri fratele cuivâ, şi'i 
va rămâneâ muierea, şi feciori nu 
va lăsa, să iâ fratele lui pre muie- 
rea lui şi să ridice sămânţa frate- 
lui său. 

20. Deci şapte fraţi au fost, şi cel 
dintâiu a luat muiere, şi murind n'a 
lăsat sămânţă; 

21. Şi al doilea o a luat pre dânsa, 
dar a murit, şi nici acela n'a lăsat 
sămânţă, şi al treilea aşijderea. * 

22. Şi o au luai pre ' dânsa toţi 
şapte şi n'au lăsat sămânţă, iar mai 
pre urmă de toţi, a murit şi muierea. 



10. Ps. S17, 21, 22; Mat. 21, 42. 

12. Mat. 14, 5 

13. Mat. 22, 15; Lucâ 20, 20. 

17. Rom, 13, 7. 

18. Mat. a2, 23 sg; Lucâ s0, 27 sq. 

19. H doua Lege 25, 5. 



23. Deci la înviere, când vor în- 
viâ, a căruia dintr'înşii va fi mu- 
iere, că toţi şapte o au avuţ P pre ea 
muiere? if 

24. Şi răspunzând Iisus, au zis 
lor: au nu pentru aceasta vă rătă- 
ciţi, neşliind scripturile nici pute- 
rea lui Dumnezeu? 

25. Căci după ce vor înviâ din 
morţi, nici se vor însura, nici se vor 
mărită, ci vor fi ca îngerii în ceruri. 

26. far pentru morţi, că se vor 
scuiâ, au n'aji cetit în cartea lui 
Moisî, la rug, cum i-au grăit Dum- 
nezeu iui, zicând: eu sunt Dumne- 
zeul iui Avraam şi Dumnezeul iui 
Isaac şi Dumnezeul lui îacov. 

27. Nu este Dumnezeu al morţi- 
lor, ci Dumnezeu al viilor, deci voi 
mult vă rătăciţi. 

28. Şi apropiindu«se unul din Căr- 
turari, care auzise pre ei prigonin- 
du-se cu dânsul, şi văzând că bine 
le-au răspuns lor, 1-a întrebat pre 
el*, care poruncă este mai întâiu de 
foaie? 

29. Iar Iisus i au răspuns lui, că 
mai întâiu de foaie poruncile este: 
auzi Israiie: Domnul Dumnezeul no- 
slru, Domnul unul este; 

30. Şi să iubeşti pre Domnul Dum- 
nezeul tău din toată inima ta şi din 
tot sufletul tău şi din tot cugetul 
tău şi din toată tăria ta; aceasta 
este porunca cea dintâiu. 

31. îar a doua, asemenea acesteia: 
să iubeşti pre aproapele tău, ca în- 
suţi pre tine. Mai mare decât ace- 
stea altă poruncă nu este. 

32. Şi a zis lui cărturarul: bine, 
Invăţătorule, adevărat ai zis, că u- 
nul este Dumnezeu, şi nu este altul 
afară de dânsul; 

33. Şi a'l iubî pre el din ioată 
inima şi din toi cugetul şi din fot 
sufletul şi din toată tăria; şi a iubi 
pre aproapele ca însuş pre sine, 
mai mult este decâi toate prinoa- 
sele şi Jertfele. 

34. Iar Iisus văzând că, cu înţe- 
lepciune a răspuns, i-au zis lui: nu 
eşti departe de împărăjia iui Dum- 



26. Eş. 3, 6. 

28. Mat. 22, 35; Lucâ 10, 27, 

29. H doua Lege 6, 4, 5. 

31. Lev, 19, 18; îoan 13, 34; 15, 12, 17; 
Rom. 13, 9; Gal. 5, 6, 14 şi 6, 2; Efes. 5, 
2, 1; 1 Tes. 4, 9; 1 Petr. 1, 22. 

32. H doua Lege 4, 35; Is. 45, 6. 
34, Mat. 22, 45; Lucâ 20, 40. 



MARCU 12-13 



nezeu. Şi nimeni mai mult nu în- 
drăzniâ să'l întrebe pre el 

35. Şi începând lisus, au zis, în- 
văţând în biserică: cum zic Cărtu- 
rarii că Hrisios este Fiul lui David? 

36. Că însuş David a zis cu Du- 
hul Sfânt: zis-au Domnul, Domnului 
meu: şezi deadreapta mea, până ce 
voiu pune pre vrăjmaşii tăi aşter- 
nut picioarelor tale. 

37. Deci însuş David î! numeşte 
pre el Domn, şi de unde dar este 
fiu al lui? Şi norodul cel mult as- 
cultă pre el' cu dulceaţă. 

38. Şi grăiâ lor întru învăţătura 
sa; păziţi-vă de Cărturari, cari vo- 
iesc a umblâ în podoabe şi iubesc 
închinăciunile prin târguri, 

39. Şi scaunele cele mai de sus 
în sinagoguri, şi şederile cele mai 
întâiu la ospeţe; 

40. Cari mănâncă casele vădu- 
velor şi cu pricină înddung se roagă ; 
aceştia vor luâ mai grea osândă. 

41. Şi şezând iisus în preajma 
gazofilachiei, priviâ cum aruncă no- 
rodul bani în gazoiilachie; şi mulţi 
bogaţi aruncau multe. 

42. Şi venind o văduvă săracă, 
a aruncat doi îiliari, ce este un co- 
drant. 

43. Şi chemând pre ucenicii săi, 
le-au zis lor: amin zic vouă, că a- 
ceastă văduvă săracă, a aruncat mai 
mull decât toţi cei ce au aruncat în 
gazofilachie; 

44. Că foţi din prisosinţa lor au 
aruncat, iar aceasta din lipsa sa, 
toate câte a avut a aruncat, toată 
avuţia sa. 

CAP. 13. 

Sfârşi iul lumei. Semnele vestitoare. Ni- 
meni nu ştie ziua şi ceasul în care 
va să fie. 

i ieşind el din biserică, a zis lui 
unul din ucenicii lui: Invăţătorule, 
vezi ce fel de pietre şi ce fel de zi- 
diri 1 

2. Şi răspunzând Iisus, au zis lui: 
vezi aceste zidiri mari? Nu va ră- 
mânea aici piatră pre piatră, care 
să nu se risipească. 



35. Mat- 22, 41 sq. Lucâ 20, 41 sq. 

36. Psalm 109, l. 

38. Mat. 23, 6 sq; Lucâ 11, 43 şi 20, 46. 
41. 4 Imp. 12, 9; Lucâ 21, 1. 
13. 1. Mat. 24, l. 
2. Mat 24, 1; Lucâ 21, 5 sq. 



i 3. Şi şezând el pre Muntele Mă- 
slinilor, în preajma bisericei, l-au 
întrebat pre dânsul deosebi Petru 
şi Iacov şi loan şi Andrei: 

4. Spune nouă, când vor li ace- 
stea? Şi care este semnul, când a- 
cestea ţoale se vor săvârşi? 

5. Iar Iisus răspunzând lor, au 
•început a zice; căutaţi ca să nu vă 
înşele pre voi cineva; 

6. Că mulţi vor venî întru numele 
meu, zicând: eu sunt Hristos, şi pre 
mulţi vor înşela. 

7. Iar când veţi auzi de răsboaie 
şi de veşti de răsboaie, să nu vă 
spăimântaţi, că se cuvine să fie a- 
ceslea; ci încă nu va îi sfârşitul. 

8. Că se va scula neam preste 
neam şi împărăţie preste împărăţie; 
şi vor fi cutremure pre alocurea, şi 
va fi foamete şi turburări; începă- 
turi ale durerilor vor fi acestea. 

9. Deci păziţi-vă pre voi înşivă; 
că vă vor dâ pre voi în soboare, şi 
în adunări veţi fi bătuţi, şi înaintea 
domnilor şi a împăraţilor veţi sta 

i pentru mine, spre mărturie lor. 

10. Şi în toate neamurile se cu- 
vine mai întâiu să se propoveduia- 

i scă Evanghelia. 

i 11. Iar când vă vor duce pre voi 
j dându-vă, să nu vă. grijiţi mai 'na- 
j inte ce veţi grăi, nici să cugetaţi; 
ci, ceea ce se va dâ vouă într'acel 
ceas, aceea să grăiţi; că nu veţi fi 
voi cei ce veţi grăi, ci Duhul Sfânt. 

12. Şi va dâ irale pre frate spre 
moarte, şi fată pre fiu; şi se vor 
scula fiii asupra părinţilor şi'i vor 
omorî pre ei. 

13. Şi veţi ii urâţi de foţi pentru 
numele meu; dar cel ce va răbdâ 
până în sfârşit, acela se va mântui. 

14. Iar când veţivedeâ urâciunea 
pustiirei, care s'a zis de Daniil pro- 
rocul, stând unde nu se cuvine (cela 
ce citeşte să înţeleagă), atunci cei 
ce vor fi în ludeea, să fugă la munţi. 

15. Iar ceia ce va fi pre casă, să 
nu se pogoare în casă, nici să in- 
tre să iâ ceva din casa sa. 

16. Şi cela ce va fi în câmp, să 
nu se întoarcă înapoi să'şi iâ hai- 
na sa. 

17. Iar vai celora ce vor aveâ în 



4. F. Hp. 1, 6. 6. Ier. 14, 14. 
8. Mat. 24, 8. 9. Mat. 24, 9. 
11. Mat. 10, 19; Lucâ 12, 11. 
13. Mat 24. 13- 14. Dan. 9, 27. 
15. Lucâ 17, 31. 



MARCU 13-14 



1397 



pântece, şi celora ce vor aplecă în j 
zilele acelea! I 

18. Ci rugaţi-vă ca să nu fie fuga j 
voastră iarna; 

19. Că va fi în zilele acelea ne- 
caz ca acela, care n'a fost până a- 
cum din începutul zidirei, care au 
zidit Dumnezeu şi nici va mai fi. ; 

20. Şi de nu af scurtă Dumnezeu j 
zilele acelea, nu s'ar mântui tot tru- j 
pul; ci pentru cei aleşi, pre cari ! 
i-au ales, va scurtă zilele acelea. j 

21. Atunci de va zice vouă cineva, j 
iată aici este Hristos, sau iată a- j 
colo, să nu credeji; | 

22. Că se vor sculă hristoşi min- j 
cinoşi şi proroci mincinoşi, şi vor j 
dâ semne şi minuni ca să înşele, I 
de va fi cu putinţă şi pre cei aleşi, j 

23. Iar voi vă păziţi, că iată mai j 
înainte am spus vouă toate. ! 

24. Şi în zilele acelea, după ne- ' 
cazul acela, soaţele se va întunecă ! 
şi Suna nn'şi va dâ lumina sa. j 

25. Şi stelele cerului vor cădea, j 
şi puterile cele din ceruri se vor 
clăti. i 

26. Şi atunci vor vedeâ pre Fiul ! 
Omului venind pre nori, cu putere j 
şi cu slavă multă. ş 

27. Şi atunci va trimite pre înge- 
rii săi şi va adună pre cei aleşi ai 
săi din cele patru vânturi, dela mar- ; 
ginea pământului până la marginea j 
cerului. ; 

28. Iar dela smochin vă învăţaţi j 
pildă; când mlădija lui este moale I 
şi înfrunzeşte, şfi{i că aproape este | 
vara; J 

29. Aşa şi voi, când veţi vedeâ ' 
acestea făcându-se, să ştiţi că a- 
proape este lângă uşi. 

30. Amin grăiesc vouă, că nu va 
trece neamul acesta, până când toate 
acestea vor fi. 

31. Cerul şi pământul vor trece, | 
iar cuvintele mele nu vor trece. j 

32. Iar de ziua aceea şi de cea- i 
sul acela, nimeni nu ştie, nici în- 
gerii cari sunt în cer, nici Fiul, fără 
numai Tatăl. 

33. Păziţi-vă, priveghiaţi şi vă ru- 



19. Dan. 12, 1; Ioil 2, 2. 

21. Mat. 24, 23 sq; Lucâ 17, 23. 

22. H doua Lege 13, î. 

24. Is. 13, 10. 26. Dan. 7, 13 
27. ]ez. 32, 7; Ioil 2. 31 şi 3, 15; Mat 13,41. 
28 Mat. 24, 32 sq; Lucâ 21, 29. 31. Mat. 
24, 35. 32 Mat. 24, 36. 
33. Mat. 25, 13; Lucâ 12, 40. 



gaji, că nu ştiţi când va veni vre- 
mea aceea; — 

34. Ca un om ce se duce departe 
lăsându'şi casa sa şi dând slugi- 
lor sale putere, şi fiecăruia lucrul 
lui, şi portarului poruncind ca' să 
privegheze. 

35. Priveghiaţi dar, că nu ştiţi 
când va veni domnul casei; seara, 
sau la miezul nopţei, sau la cânta- 
tul cocoşilor, sau dimineaţa; 

36. Ca nu cumvâ venind fără de 
veste, să vă afle pre voi dormind. 

37. Iar cele ce vouă zic, tuturor 
zic: priveghiaţi 1 

CAP. 14. 

Hristos uns cu mir. Iuda cârteşte. Cina 
cea de taină. Vânzarea. Rugăciunea lui 
Hristos. Prinderea şi ducerea lui la 
Arhiereu. Mărturii mincinoase. Lepă- 
darea lui Petru. 

Qi erau paştile şi azimile, după 
V două zile; şi căutau Arhiereii şi 
Cărturarii, cum pre el cu vicleşug 
prinzându'l să'l omoare. 

2. Şi ziceau: nu în praznic, ca să 
nu fie turburare întru norod. 

3. Şi fiind el în Vitania, în casa 
lui Simon leprosul, şi şezând el, a 
venit o muiere având un alavastru 
cu mir de nard curat de mult preţ 
şi sfărâmând aiavastrul, l-a turnat 
pre capul lui. 

4. Şi erau unii de le păreau rău 
întru sine şi ziceau: pentruce se 
făcu această pagubă cu mirul? 

5. Că se puteâ vinde acesta mai 
mult de trei sute de dinari şi să se 
dea săracilor. Şi se răstiau asu- 
pra ei. 

6. Iar îisus au zis: lăsaţi-o pre 
dânsa; pentruce îi faceţi supărare? 
Că bun lucru a făcut cu mine. 

7. Câ pre săraci pururea îi aveţi 
cu voi, şi când veţi vreâ, puteţi a 
le' face lor bine> dar pre mine nu 
mă aveţi pururea. 

8. Aceasta, ce a avui a făcut; mai 
'nainte a apucat de a uns trupul 
meu spre îngropare. 

9. Amin grăiesc vouă: ori unde 
se va propovedui evanghelia acea- 
sta, în toată lumea, şi ce a făcut 
ea se va povesti, spre pomenirea ei. 

34. Lucâ 19, 12; Mat. 25, 14. 
14.. 1. Mat. 26, 2sq; Lucâ 22, lţ Io an 11,47. 
3. Mat. 26, 6 sq; Lucâ 7, 35; Ioan 12, 1 sq. 
7, H doua Lege 15, 11. 



1398 



MARCU 14 



10. Şi luda lscariofeanul, unul din 
cei doisprezece, a mers !a Arhierei 
ca să'l vânză pre el lor. 

11. Iar ei auzind, s'au bucurai £Î 
i-au făgădui! lui să'i dea bani. Şi 
el căufâ, cum în vreme cu prilej, 
l-ar dâ pre el lor. 

12. Iar în ziua cea dinlâiu a azi- 
milor, când jerlfiau paşlile, au zis 
călre dânsul ucenicii lui: unde vo- 
îeşti să mergem să gătim ca să mă- 
nânci paşlile? 

13. Şi au trimis doi din ucenicii " 
săi şi le-au zis lor: mergeţi în ce- 
tate, şi va întimpinâ pre voi un orn 
ducând un vas de lut cu apă; mer- 
geţi după dânsul. 

14. Şi ori unde va intra, zice|i stă- 
pânului casei, că Învăţătorul zice: 
unde este sălaşul întru care să mă- 
nânc pastile cu ucenicii mei? 

15. Şi el va arătâvouă un foişor 
mare, aşternut gata; acolo gătiţi 
nouă. 

16. Şi au ieşit ucenicii lui, şi au 
venit în cetate, şi au ailaf precum 
le zisese lor, şi au gătit paşlile. 

17. Şi iăcându-se seară, au venii 
cu cei doisprezece. 

18. Şi şezând ei şi mâncând, au 
zis Iisus: amin zic vouă, că unul 
din voi va să mă vânză, cet ce mă- 
nâncă cu mine. 

19. Iar ei au început a se întri- 
stâ şi a zice lui unul câte unul: nu 
cumva sunt eu? Şi aiiui: nu cumva 
sunt eu? 

20. Iar el răspunzând, au zis lor: 
unul din doisprezece, care întinge 
cu mine în blid. 

21. Ci Fiul Omului va merge pre- 
cum este scris pentru dânsul; dar 
vai omului aceluia, prin care Fiul 
Omului se vinde! Mai bine ar fi 
fost Iui de nu s'ar fi născut omul 
acela. 

22. Şi mâncând ei, au luat lisiis 
pâine, şi binecuvântând au frânt' şi 
au dat ior şi au zis r luaţi, mâncaţi, 
acesta este trupul meu. 

23. Şi luând paharul, mulţumind 
au dat lor şi au băut dintr'însul toţi; 

24. Şi au zis lor: acesta este sân- 
gele meu, al legei cei nouă, care 
pentru mulţi se varsă. 



10. Mat, 26, 14; Lucâ 22, 3. 

12. Mat. 26, 17; Lucâ 22, 7 sq; Eşire 12, 17 

17. Mat. 26, 20; Lucâ 22, 14 sq. 

18. Ps. 40, 9. 

22. Mat 26, 26; Lucâ 22, 19; 1 Cor. 11,23. 



25. Amîn zic vouă, că de acum 
nu voiu mai beâ din roadă viţei până 
în ziua aceea, când 0 voiu beâ pre 
ea nouă, întru împărăţia lui Dum- 
nezeu. 

26. Şi dând laudă, au ieşit în Mun- 
tele Măslinilor. 

27. Şi au zis lor lisus: toţi vă veţi 
sminti întru mine în noaptea acea- 
sta; că scris este: bate-voiu păsto- 
rul şi se vor risipi oile. 

28. Dar după ce voiu înviâ, voiu 
merge mai 'nainte de voi în Gali- 
leea. t 

29. Iar Petru "a zis lui: deşi toţi 
se vor sminti, iar eu nu. 

30. Şi au zis Iisus lui: amin zic 
ţie, că tu astăzi* în noaptea acea- 
sta, mai 'nainte de a cântă cocoşul 
de două ori, le vei lepăda de mine 
de trei ori. 

31. Iar el cu mult mai vârtos zi- 
ceâ: de mi s'ar întâmplă a muri cu 
tine, nu mă voiu lepădă de tine. A- 
semenea încă şi toţi' ziceau. 

32. Şi au venii în satul al cărui 
nume este Ghetsimani, şi au zis u- 
ceniciîor săi: şedeţi aici până mă 
voiu rugâ. 

33. Şi au luat pre Petru şi pre 
lacov şi pre loan cu sine, şi au în- 
ceput a se spăimâniâ şi a se mâhni. 

34. Şi au zis lor: inlristat este su- 
fletul meu până !a moarte. Rămâ- 
neţi aici şi priveghiaţi. 

35. Şi mergând puţin mai înainte, 
au căzut pre pământ şi se ruga, că 
de este cu putinţă, să treacă deîa 
dânsul acel ceas, 

36. Şi zicea: Ava, Părinte, loate 
sunt cu putinţă ţie, treci deîa mine 
paharul acesta, însă nu ceea ce vo- 
i esc eu, ci ceea ce voieşli tu. 

37. Şi au venit şi i-au găsit pre 
ei dormind, şi au zis lui Petru: Si- 
mone, dormi? Nu putuşi un ceas 
să priveghezi? 

38. Priveghiaţi şi vă rugaţi, ca să 
nu intraţi în ispită; că duhul este 
osârduitor, iar trupul neputincios. 

39. Şi iarăş mergând s'au rugat, 
aceîaş cuvânt zicând. 

40. Şi îniorcându-se, i-au aflat pre 
dânşii iarăş dormind (că erau o- 

26. Mat. 26, 30; Lucâ 22, 39; loan 18, 1. 

27. Zab. 13, 7; loan 16, 32. 

28. Marcu 16, 7; Mat. 26, 32 si 28, 10, 16- 

29. Lucâ 22, 31; îoan 13, 38. ' 

30. Marcu 14, 72. 

32. Mat 26, 34 sq. Lucâ *2, 34; loan 18, 27. 
35. Lucâ 22, 41. 38. Mat. 26, 41. 



MARCU 14 



1399 



chîi lor îngreuiaţi), şi nu ştiau* ce 
să'i răspunză. 

•■41. Şi aii venit a trcîa-oarS şi au 
zis lor: dormiţi de -acum şi vă o- 
clihniţi. destul este; a venit ceasul; 
iată, se dă Fiul Omului în mâinile 
păcătoşilor. 

; 42/ Scolafi-vă să mergem; iată, 
cel ce m'a 'vândut, s'a apropiat. 

43. Şi numai decât, încă grăind 
ei, a venit Iuda unul din cei doi- 
sprezece, şi cu el norod mult, cu 
săbii şi cu fuşti, dela Arhierei şi 
Cărturari şi Bătrâni. 

44. Iar cel ce îl vânduse pre el, 
le dedese sernn, zicând: pre care 
voiu sărută, aeeîa este; - prîndeţi'l 
pre el şi'l duceţi cu pază. 

45. Şi venind, îndată s'a apropiat 
de el şi i a zis lui: Invăfătorule, In- 
văţătoruîeî Şi 1-a sărutat pre el. 

46. Iar ei şi-au pus mâinile pre 
el şi l-au prins. 

47. Iar unu! oarecare din cei ce 
slâ lângă el, scoţând sabia, a lo- 
vit pre sluga Arhiereului şi i-a tă- 
iat urechia lui. 

48. Şi răspunzând lisus, au zis 
lor: ca ia un tâlhar aţi ieşit cu să- 
bii şl cu fuşti să mă prindeţi? 

49. In toate z-ileîe am fost la voi 
în biserică învăţând şi nu rn' aţi prins; 
ci ca să se pliniască scripfuriiei 

50. Şi lăsându'l pre el toţi au fugit. 

51. Iar un tânăr oarecare mergea 
după ei, îmbrăcat cu giulgiu pre 
trupul gol, şi î-au prins pre ei tinerii. 

52. Iar el lăsând giulgiul, gol a 
fugit dela ei, 

53. Şi au dus pre lisus ia Arhi- 
ereu, şi s'au adunat la dânsul fo|! 
Arhiereii şi bătrânii şi Cărturarii. 

54; Iar Petru de departe mergea 
după el până îrtlăuntru în curtea 
Arhiereului, şi şedeâ împreună cu 
slugile şi se încălziâ la foc. 

55. Iar Arhiereii şi toi sîaiuTcă- 
utau îiriprofiva lui îisus mărturie, 
Ca sS'l omoare, şi nu aîîau; 

56: Că mulţi ntărfurisian minciuni 
asupra lui, şi nu erau asemenea 
mărturiile ion 

57. Şi unii sculându-şe, âu măr- 
turisit minciună asupra iui, grăind: 

58. Că noi î-am auzit pre el zi- 



43. Mat. 26, 47; Lucâ 22, 47. 

45. 2 Imp. 20, 9. 49. Ps. 68, 9 sq. 

50; Iov 19, Î3; Mat. 26, 56. 

53. Mat. 26, 57; Lucâ 22, 54; IoanlS, 13. 

55. Mat, 26» 59. 58. loan 2, lş. 



când: eu voiu strică această bise- 
rică făcută de mâini, şi în trei zile 
alia nefăcută de mâini voiu zidi. 

59. Şi nici aşa nu era asemenea 
mărturia ier. 

r 60. Şi sculându-se Arhiereul în 
mijloc, a întrebat pre îisus, zicând: 
nimic nu răspunzi ? Ce aceştia măr- 
turisesc asupra fâ>? 

61. Iar el lăceâ şi nimic nu ră- 
spundeâ. Iarăş 1-a întrebat pre el 
Arhiereul şi i-a zis lui: au tu eşti 
Hristosul, Fiul celui Binecuvântat? 

62. Iar îisus au zis: eu sunt; şi 
veţi vedeâ pre Fiul Omului şezând 
deadreapra paterei şi venind cu no- 
rii cerului, 

63. Iar Arhiereul rupându'şi hai- 
nele sale, a zis: ce ne mai frebuesc 
nouă alte mărturii? * 

64. Aţi auzit hula, ce vi se pare 
vouă? Iar ei toţi l-au judecat pre 
el că este vinovat morţei. 

65. Şi au început unii ai scuipa 
pre ei şi a'i acoperi faţa Tui şi ai 
bate cu pumnul şi a mc&M: pro- 
roceşte! Şi slugile îl băteau pre el 
cu palmele preste obraz. i 

66. Şi îiind Petru jos în curte, a 
venit una din shijnicile Arhiereului, 

67. Şi văzând pre Petru încălzin- 
du-se, căutând la el, a zis: şi tu e- 
rai cu îisus Nazarineanul. ! 

68. îar el s'a lepădat, zicând: nu 
ştiu, nici pricep ce grăicşîi tu. Şi a 
ieşit afară înaintea curţei, şi a cân- 
tai cocoşul. .; ■- 

69. Iar siujnica văzânriui pre el 
iarăş, a început a spune celor ce 
stau acolo, că şi r acesta dintr'înşii 
este. Dar ei iarăş s'a lepădat. 

70. Şi preste puţin, cei ce stau 
acolo au. zis iui Petru: adevărat din- 
tr'înşii eşti, că galiieean eşti, şi gra- 
iul tău seamănă. 

71. Iar d a început a se bleste- 
mă şi a se jura, că nu ştiu pre o- 
mul acesta de care ziceţi. 

* 72. Şi a doua oară a cântat co- 
coşul. Şi şi-a adus aminte Petru de 
cuvântul care i-au zis lisus lut, că 
mai înainte de ce va cânlâ cocoşul 
de două ori, te vei lepăda de mine 
de trei ori. Şi a început a plânge. 



61. îs. 53, 7; Lucâ 22, 67. 

62, Mat, 24, 30. 66. Mat, 26, 69, 
71. Mat. 26, 74. 



1400 



MARCU 15 



CAP. 15. 

Patimile lui Hristos. Pogorârea de pre 
cruce şi îngroparea 

Şl îndată dimineaţa, sîaf făcând 
Arhiereii eu Bătrânii şi cu CSrlu- t 
rarii şl toată adunarea, şi legând 
pre Iisus, i-au dus şi l-au dai lui 
Pila!. 

2. Şi 1-a întreba! pfe el Pilaf: tu 
eşti împăratul Iudeilor? Iar el ră- 
spunzând, i-au zis lui: tu zici. 

3. Şi multe grăiau asupra lui Ar- 
hiereii. 

4. Iar Pilat iarăş 1-a întrebat pre 
el, zicând: nimic nu răspunzi? Vezi 
câte mărturisesc asupra la. 

5. Iar Iisus mai mult nimic n'a 
răspuns, cât se mirâ Pilaf. 

6. Iar la praznic le sloboziâ lor 
câte un vinovat, pre care cereau ei. 

7. Şl erâ unul ce'l numiâ Varavâ, 
prins împreună cu soţii lui, care în 
zarvă făcuseră ucidere. 

8. Şi strigând norodul, a început 
a cere să Ie facă precum pururea 
le făceâ lor. 

9. Iar Pilat le-a răspuns lor, zi- 
când: voiţi să slobozesc vouă pre 
împăratul Iudeilor? 

10. Că ştiâ. că din pizmă l-au dat 
pre el Arhiereii. 

11. Dar Arhiereii au îndemnat pre 
norod, ca mai vârtos pre Varavâ 
să'l sloboziască lor. 

12. Iar Pilat răspunzând, iarăş le-a 
zis lor: dar ce voi(i să fac acestuia 
pre care îl ziceţi împăratul Iudeilor? 

13. Atunci ei iarăş au strigat: ră- 
stigneşle'l pre ell 

14. Iar Pilaf le-a zis lor: dar ce 
rău a făcut? Iar el mai vârtos stri- 
gau: răstigneşte'! pre ell 

15. Şi Pilat vrând să facă pre voea 
norodului, le-a slobozit lor pre Va- 
ravâ. iar pre Iisus bălându'l, I-a dat 
să se răstignească. 

16. Iar ostaşii l-au adus pre el 
tnlăunfrul curţei, ce este divan, şi 
au adunat toată oastea; 

17. Şi l-au îmbrăcat pre el în por- 
firă, şi împletind cunună de spini, 
i-au pus lui. 

18. Şi au început a se închină 
lui, zicând: bucură-fe împăratul Iu- 
deilor! 



15. 1' sq. Mat. 27, 1; Lucâ 23, li loan 
18, ?8 sq. 6. Ioan 18, 39. 14. Mat. 27, 23. 

16. Mat, 27, 27; Ioan 19, 2. 



19. Şi'l băteau presfe cap cu tre- 
stia, şi'l scuipau pre el, şi punân- 
du-se în genunchi se închinau lui. 

20. Şi după ce l-au batjocorit pre 
el. au desbrăcaf de pre el porfira, 
şi l-au îmbrăcat în hainele sale şi 

i l-au dus pre el să'l răstignească. 

21. Şi au silit pre oarecare Simon 
Chirinean, ce treceâ venind din ţa- 
rină, tatăl lui Alexandru şi al lui 
Ruf, ca să ducă crucea lui. 

22. Şi l-au dus pre el la locul 
Golgofa, care se tălmăceşte: locul 
căpăjânei. 

23. Şi i-au dat lui să beâ vin a- 
mestecaf cu smirnă, dar el n'au luat. 

24. Şi răsfignindu'l pre el, au îm- 
părţit hainele lui, aruncând sorţi pre 
dânsele, cine ce va luâ. 

25. Şi erâ ceasul al treilea, şi l-au 
răstignit pre el 

26. Şi erâ scrisoarea pricinei lui 
scrisă: împăratul Iudeilor. 

27. Şi împreună cu dânsul au ră- 
stignit doi tâlhari, unul deadreapfa 
şi altul deastânga lui. 

28. Şi s'a plinit scriptura care zice: 
şi cu cei fărădelege s'a socotit. 

29. Şi cei ce treceau îl huiiau pre 
el, clătinând capetele lor şi zicând: 
Ua! Cel ce strici Biserica şi în trei 
zile o zideşti, 

30. Mântueşfe-te pre sineţi şi te 
pogoară de pre cruce. 

31. Asemenea încă şi Arhiereii bă- 
lându'şi joc, ziceâ unul către altul 
împreună cu Cărturarii: pre alţii au 
mântuit, iar pîe sine nu poate să 
se mântuiască? 

32. Hristos împăratul lui Israil, 
pogoare-se acum de pre cruce, ca 
să vedem şi să credem într'însul. 
Şi cei ce erau împreună cu el ră- 
stigniţi, îl ocărau pre el. 

33. Iar când a fost ceasul al şa- 
selea, întunerec s'a făcui presfe toi 
pământul până la al nouălea ceas. 

34. Iar în ceasul al nouălea a stri- 
gat Iisus cu glas mare zicând: Eloi 
Eloi, Lima Savahtani? ce este tâlcu- 

indu-se: Dumnezeul meu, Dumne- 
zeul meu pentru ce m'ai lăsat? 

35. Iar unii din cei ce stau acolo 
auzind, ziceau: iată, pre Ilie strigă. 

36. Şi alergând unul şi umplând 



20. Mat. 27, 31. 
22. Ioan 19, 17, 24; Ps. 21, 20. 
28. Is. 53, 12. 30. Lucâ 23, 35. 
34, Ps. 21, 2; Mat 27, 46. 
36. Ps. 68, 22; Ioan 19, 29 sq. 



MARCU 15-16 



1401 



un burete de oţel şi punându'l în- 
fr'o trestie, îl adăpâpre el, zicând: 
lăsaţi să vedem, au venî-va llie sâ'l 
pogoare pre el? 

37. Iar Iisus slrigând cu glas mare, 
şi-au dai Duhul. 

38. Şi catapeteasma bisericei s'a 
rupt în două, de sus până jos. 

39. Şi văzând sutaşui, cel ce sîâ 
în preajma lui, că aşa strigând şi-au 
dat Duhul, a zis: cu adevărat, omul 
acesta Fiu al lui Dumnezeu a fost. 

40 Şi erau şi muieri de departe 
privind, între care erâ Măria Mag- 
daiina şi Măria muma lui lacov ce- 
lui mic şi a iui Iosî şi Salomi, 

41. Care şi când erau în Galileea, 
mergeau după el şi slujiau lui şi 
altele multe, care se suiseră cu el 
în Ierusalim. 

42. Şi iată seară îăcându-se, de 
vreme ce erâ vineri, care este mai 
înainte de sâmbătă, 

43. A venit Iosiî din Arimateea, 
sfetnic cu bun chip, care şi acela 
erâ aşteptând împărăţia lui Dum- 
nezeu, şi îndrăznind, a intrat la Pi- 
laf şi a cerut trupul Sui lisus. 

44. Iar Pila! s'a mirat de au mu- 
rii aşâ curând; şl chemând pre su- 
taşui, l-a întrebai pre dânsul de au 
murit demult. 

45. Şi înţelegând dela sutaşu!, a 
dăruit lui losif trupul. 

46. Şi cumpărând giulgiu şi po- 
gorîndu'l pre el, l-a înfăşurat cu 
giulgiul şi l-a pus în mormânt, care 
erâ săpat în piatră, şi a prăvălit o 
piatră pre uşa mormântului. 

47. Iar Măria Magdatina şi Măria 
lui Iosî priviau unde îl pun. 

CAP. 16. 

Învierea lui Hristos. El se arată Uce- 
nicilor, înălţarea lui la cer. 

Şi dacă a trecut sâmbăta, Măria 
Magdalina şi Măria lui lacov şi 
Salomi au cumpărat mirezme ca să 
meargă să'l ungă pre el. 

2. Şi foarte de dimineaţă, întru 
una a sâmbetelor, au venit la mor- 
mânt, răsărind soarele. 

3. Şi ziceâ una către alta : cine 



40- Mat 27, 55; Luc 23; 49. 
42. Mat. 27, 57 sq. Luc 23, 50 sq; Ioan 
19, 38 sq. 47. Luc 23, 55. 

1. Mat. 2S, 1 şqi Luc. 24, 1 sq, 



va prăvăli nouă piatra de pre uşa 
mormântului? 

4. Şi căutând au văzut piatra pră- 
vălită, că erâ mare foarte. 

5. Şi intrând în mormânt, au vă- 
zut pre un tânăr şezând deadreapta 
îmbrăcat în veşmânt alb, şis'auspăi- 
rnântat. 

6. iar el au zis lor: nu vă spăi- 
mântaţi; pre iisus căutaţi, Nazari- 
neanul cei răstignit ; s'au sculat, nu 
este aici, iată locul unde l-au pus 
pre el. 

7. Deci mergeţi de spuneţi uce- 
nicilor lui şi lui Petru, că va merge 
mai 'nainte de voi în Galileea, acolo 
îi veţi vedeâ pre el, precum au zis 
vouă. 

8. Şi ieşind, au fugit dela mor- 
mânt, că erau cuprinse de cutre- 
mur şi de spaimă, şl nimănui nimic 
n'au spus, că se temeau. 

9. Iar după ce au înviat lisus, di- 
mineaţa, în ziua cea dintâiu a săptă- 
mânei, s'au arătat întâiu Măriei Mag- 
dalinci, dintru care scosese şapte 
draci. 

10. Aceea mergând a vestit ceior 
ce fuseseră cu el, care plângeau şi 
se fânguiau. 

11. Şi aceia auzind că este viu 
şi a fost văzut de dânsa, n'au crezut. 

12. După aceea s'au arătat înlr'ait 
chip la doi dintre dânşii, cari mer- 
geau la o ţarină. 

13. Şi aceia mergând, au spus 
celorlalţi, darnici pre aceia nu i au 
crezut. 

14. Iar după aceea şezând ei, cei 
unsprezece, ii s'au arătat, şi au im- 
putat necredinţei lor şi împietrirei 
inimei, căci ceior ce l-au văzut pre 
el că au înviat, n'au crezut. 

15. Şi au zis lor: mergeţi în toată 
îumea şi propoveduiţi evanghelia la 
toată zidirea. 

16. Cel ce va crede şi se va bo- 
teza, se va mântui; iar ce! ce nu 
va crede, se va osândi. 

17. Şi celor ce vor crede, aceste 
semne vor urmâ: întru numele meu 
draci vor scoate, în limbi nouă vor 
grăi, 

18. Şerpi vor luâ, şi de vor beâ 
cevâ de moarte, nu'i va vătăma pre 

5. Ioan 20, ii, 12. 
7. Mat. 26, 32. 
12. Luc, 24, 13 sq, 

14. Luc. 24, 36; Ioan 20, 19; 1 Cor. 15, 5sq. 

17. Fapt; 16, 13; 2, 4, 11; 10, 46. 

18. Luc. 1Q, 19, Fapt. 28, 5 sq. 



1402 



LUCA 1 



ci; pre bolnavi mâinile îşi vor pune, 
şi bine le va îi. 

19. Deci Domnul, ^upă ce aii grăii 
cu dânşii, r s'âu înălţat ia cer şi au 
şezut deadreapta lui Dumnezeu. 

19. Luc^T:*, 51; Fapt. 1, 9; 1 Tim. 3, ie, 



20. Iar ei ieşind, au propoveduit 
prefutindenea, Domnul împreună lu- 
crând şi cuvântul adeverindu'i prin 
semnele ce urmau, Amin. 



20. Fapt. 3> 16; 14, 3; Evr. 2, 4. 



-=oo~ 



SFÂNTA EVANGHELIE 



DELA 




CAP. 1. 

Naşterea lui Joan Botezătorul. Buna- 
Vesiitc. închinăciunea Mariet la Eli- 
savel ft cântarea ei. Dezlegarea Umbri 
lui Zaharia si 'brorocia lui. 



e vreme ce mulji s'au a- 
pucat a alcătui povestire 
pen!ni lucrurile cele ce au 
îost adeverite îniru noi, 
2. Precum au dat nouă 
cei ce dintru începui au îost sin- 
guri văzători şi siujiiori cuvântului. 

3. PSnitU-mi-s'a şi inie, urmând 
toate dîntâiu cu deamSrunîul, pre 
rând a scrie {ie, puternice. Teoîile. 

4. C« să cunoşti întărirea cuvin- 
telor de care le-ai mvăfai. 

5. Fost-a în zilele lui Irod, împă- 
ratul ludeei, un preot oarecare a- 
nume Zaharia, din rândul preoţiei 
lui Avia, şi femeia lui din fetele lui 
Âaron, şi numele ei Elisavef. 

6. Şi erau drepţi amândoi înaintea 
lui Dumnezeu, umblând întru foaie 
poruncile şi îndreptările Domnului, 
fără prihană. 

7. Şi n' aveau ei feciori, penirucă 
Eiisavet eră stearpă, şi amândoi e- 
rau bătrâni în. zilele lor. 

8. Şi a îost când ? slujit el, în 
rândul săptamânei sale, înaintea lui 
Dumnezeu. 

9. După obiceiul preoţiei, i s'a în- 
tâmplat a tămâiâ, intrând în bise- 
rica Domnului. 



1, 2. Evr . 2,.?; 1 Joan 1, 1. 
3. Fapt. 1,1, 

5. Mat. 2, l; 1 Parai. 24, 10. 

6, iOV 1, 1, 8. 9. Eş. 30, 7. 



10. Şi toată mulţimea norodului 
era rugându-se afară, în vremea 
iămâierei. 

11. Şi i s'a arătatului îngerul Dom- 
nului, stând deadrespia altarului iă- 
mâierei. 

12. Şi s'a spăimântâf Zaharia vă- 
zândn'l, ei frică a căzut preste dân- 
sul. 

13. Iar îngerul a #s către dânsul: 
nu te teme, Zaharia, că s'a auzit 
rugăciuriea ta, şi femeia ta Eiisa- 
vet va naşteţţe tiu şi vei chema nu- 
mele lui: loan. ,J 

14. Şi va îi ţie bucurie şi veselie, 
şi mulţi de naşterea lui se vor bu- 
cură. 

15. Că va fi mare înaintea Dom- 
nului, şl vin şi sichera nu va beâ, 
şi şe va umpîeâ de Duh Sfânt, încă 
din pântecele maicsi sale. 

16. Şi pre mulţi din fiii lui Isrsilva 
întoarce- Îs Domnul Dumnezeul ior. 

17. Şi -el va merge înaintea iui cu 
duhul şi cu puterea lui ÎHe, ca să 
întoarcă inimile părinţilor spre fii 
şi pre cei neascultători îniru înţe- 
lepciunea drepţilor; să gătească 
Domnului norod mai înainte gătit. 

18. Şi a zis Zaharia către înger: 
din ce voiu cunoaşte aceasta? Că 
eu sunt bătrân şi femeia mea tre- 
cută în zilele sale. 

19. Şi răspunzând îngerul, a zis 
iui: eu sunt Gavriil, cela ce stau 



10. Lev. 16, 17; 131 hnp. 7, 12. 

12. Jud. î3, 6, 20; Dan. 10, 7. 

13. Fapt 10, 31. 

17. Mal. 4, 5. 18. Fac. 17, 17. 
19. Dan. 8, 16 şi 9, 21; III Imp. 17, 1; Ps. 
102, 21 ; Hpoc. 7, 11. 



LUCA 1 



1408 



înaintea lui Dumnezeii, şi sunt tri- 
mis a grăi către line şi a vesti ţie 
acestea. 

20. Şi iată, vei fi tăcând; şi ne- 
putând a grăi până în ziua când 
vor îi acestea, penfrucă n'ai crezut 
cuvintelor mele, care se vor împlini 
la vremea lor. 

21. Şi aşteptă norodul pre Zaharia 
şi se miră că zăbovi â el în biserică. 

22. Şi ieşind, nu puteâ să grăia- 
scă lor, şi au cunoscuf ei că ve- 
dere a văzut în biserică, ca" le făceâ 
semn cu mâna, şi a rămas mut. 

23. Şi a fesî dacă s'au umplut 
zilele slujbei lui, s'a dus la casa sa. 

24. îar după zilele acelea, a în- 
grecat Elisavef muierea lui, şi s'a 
tăinuit pre sine în cinci luni, zicând: 

25. Că aşâ au făcut mie Domnul 
în zilele în care au socotit să ia o- 
cara mea dintre oameni. 

26. l<?r în luna a şasea, trimis 
au fost îngerul Gavriil de!a Dumne- 
zeu în cetatea Oalileei, cărei numele 
era Nazaret, 

. 27.- La- .fecioară logodită cu băr- 
bat, cărui numele losif, din casa iui 
David; şi numele fecioarei: Mariam. 

28. Şi intrând îngerul la dânsa, 
a zis: bucurU-le ceeoce eşti plină de 
dar, Domnul este cu tine, binecu- 
vântată eşti tu între femei. 

29. Iar ea văzând s'a spăimântat 
de cuvântul lui, şi cugetă în ce chip 
va fi închinarea aceasta. 

30. Şi a zis ei îngerul: nu te terne 
Mariam, că ai aflat Dar la Dumnezeu. 

31. Şi iată vei zămisli în pântece, 
şi vei naşte fiu, şi vei chemă nu- 
mele lui Iisus. 

32. Acesla va fi mare, şi Fiul ce- 
lui de sus se va chemâ; şi'! va dâ 
Iul Domnul Dumnezeu scaunul lui 
David tatăl lui, 

33. Şi va împăraţi presfe casa lui 
lacov în veci, şi împărăţiei iui nu 
va ii sfârşit. 

34. Şi a zis Mariam către înger: 
cum va fi aceasta, de vreme ce de 
bărbat nu ştiu? 

35. Şi răspunzând îngerul, a zis 
ei: Duhul Sfânt se va pogorî preste 
tine, şi puterea celui de sus te va 
umbri; pentru aceasta şi Sfântul zz 



27. Lucâ 2, 5; Mat. 1, î8 sq. 

31. Is. 7, 14; Mat l, 21. 

32. Is. 9, 7; 2 împ. 7, 12. 

33. Dan. 4, 31 şi 7. 14; Mib, 4, 7. 
35. Mat. 1, 18, 20; Dan. % 24. 



se va naşte din tine, se va chemă 
Fiul lui Dumnezeu. 
, 36. Şi iată Elisavef rudenia ta, şi 
acela a zămislit fiu la bălrâneţele ei, 
şi a şasea lună este ei aceasta, ce- 
lei ce se chemă stearpă. 

37. Că ia Dumnezeu nici un cu- 
vânt nu este cu neputinţă. 

38. Şi a zis Mariam: iată roaba 
Domnului; fie mie după cuvântul 
tău. Şi s'a dus dda dânsa îngerul. 

39. Şi sculândii se Mariam în zi- 
lele acelea, mers-a îb munte cu de- 
grsbă, în cetatea Iudei. 

40. Şi a intrai în casa Zahâriei 
şi s'a închinai Elisavetei. 

41. Şi a fost când a auzit Etişa- 
vet închinăciunea Manei, săltat-a 
pruncul în pântecele ei; şi s'a um- 
plut de Duh Sfânf Elisavef, 

42. Şi a strigat cu glas mare şi 
a zis: binecuvântată eşti tu între fe- 
mei, şi binecuvântat tste rodiul pâh- 
fecelui tău. 

43. Şi de unde mie aceasta, ca 
si vie Maica Domnului meu la mine? 

44. Că fală, cum fu glasul închi- 
nărei tale întru urechile mele, săi- 
fat-2 pruncul cu bucurie în ''pânte- 
cele meu. r 

45. Şi fericită este ceea ce a cre- 
zul că va fi săvârşire celor zise ei 
dela Domnul. 

46. Şi a zis Mariam : 

47. Măreşte sufletul meu pre Dom- 
nul, şi s'a bucurai duhul meu de 
Dumnezeu Mântuitorul. meu; 

48. Că au căutat spre smerenia 
roabei sale. Că iată, de acum mă 
vor ferici foaie neamurile ; 

49. Că mi-au făcut mie mărire cel 
puternic, şi sfânt numele lui, 

50. Şi milai lui în neam şi în neam 
spre cei ce se tem de el. 

51. Făcui-au tărie cu braţul său, 
risipit au pre cei mândri cu cugetul 
inimei lor. 

52. Pogorît-au pre cei puternici de 
pre scaune, şi au înălţat pre cei 
smeriţi. 

53. Pre cei flămânzi i-au umplut 
de bunătăţi, şi pre cei bogaţi i-au 
scos afară deşerţi. 

54. Luat au pre îsrail sluga sa, ca 
să pomeniască mita; 



36. Is. 54, 6. 37. Lucâ 13, 27; Fac. 18, 14; 
îov. 42, 2; Ier. 32, 17, 27; Zab. 8, 6; Rom. 
4 21. 39. Isus Nav. 21, 11. 

St-. Is. 31, 9. 52. Ps. 32, 5. 

53. I Imp. 2, 5; Ps. 33, Îl. 



1404 



LUCA 1-2 



55. Precum au grăit căfre părinţii 
noştri', lui Avraam şi seminţiei iui 
până în veac. 

56. Şi a rămas Marism împreună 
cu dânsa ca la frei iuni, şi s'a în- 
tors la casa sa. 

57. Iar Elisavetei i s'a împlinit 
vremea să nască, şi a născu! fiu; 

58. Şi au auzit cei ce locuiau îm- 
prejur şi rudeniile ei, câ au mărit 
Domnul mila sa cu dânsa, şi se bu- 
curau împreună cu dânsa 

59. Şi a fost în ziua a opta, au 
venit să taie împrejur pruncul; şi'i 
chemau pre numele tatălui lui: Za- 
haria. 

60. Şi răspunzând muma lui, a 
zis: nu, ci se va chema loan. 

61. Şi au zis către dânsa, că ni- 
meni nu este înîru rudenia ta, care 
să se cheme cu numele acesta. 

62. Şi au făcut semn tatălui lui, 
cum ai vrea să'l cheme pre dânsul. 

63. Şi cerând el panahidă a scris, 
zicând: loan va îi numele lui. Şi 
s'au mirat toţi. 

64. Şi 'i s'a deschis gura lut îndată, 
şi limba lui, şi grăiâ, lăudând pre 
Dumnezeu. 

65. Şt s'a îăcut frică preste toţi cei 
ce locuiau împrejurul lor; şi întru 
toată laturea de prin munţii Iudei 
s'au vestit toate cuvintele acestea. 

66. Şi au pus toţi cei ce auziau 
în inima lor, zicând : oare ce va să 
fie pruncul acesta? Şi mâna Dom 
nului erâ cu dânsul. 

67. Şi Zaharia tatăl lui s'a umplut 
de Duh Sfânt şi a prorocit, zicând: 

68. Bine este cuvântat Domnul 
Dumnezeul lui îsrail, că au cercetat 
şi au făcut răscumpărare norodului 
său, 

69. Şi au ridicat corn de mântuire 
nouă, în casa iui David slugei sale; 

70. Precum au grăit prin gura sfin- 
ţilor celor din veac proroci ai lui. 

71. Mântuire de vrăjmaşii noştri, 
şi din mâna tuturor celor ce ne urăsc 
pre noi ; 

72. Să facă milă cu părinţii noştri 
şi să'şi aducă aminte de legătura 
lui cea sfântă, 

73. De jurământul care s'au jurat 
către Avra am părintele nostru; 

55. Fac. 17, 7, 19. 

58. Is. 41, 5 59. Fac. 17, 12; Lev. 12, 3. 
66. Is. 1, 3 şi 3, 22. 

68. Ps. 103, 13 si 73, 13. 69' Ps, 103, 17. 
70 Ier. 23, 6; Fâpt. 3, 21. 
73. Fac. 22, 16. 



j 74. Să ne dea n.puă, fără de frică, 
i din mâinile vrăjmaşilor noştri izbă- 

vindu-ne. 
75 Să'i slujim lui întru sfinţenie 

şi înîru dreptate, înaintea lui în toate 

zilele vietei noastre. 
76. Şi tu, pruncuîe, proroc celui 

prea Înalt le vei chema, că vei merge 

înaintea feţei Comnuiui să găteşti 

căile lui; 

| 77. Ca să dai cunoştinţa mânlu- 
j irei norodului lui întru iertarea pă- 
catelor lor, 

78. Pentru milostivirea milei Dum- 
nezeului. noshu, în care ne-au cer- 
cetat pre noi răsăritul din înălţime, 
j 79. Ca să lumineze celor ce şe- 
| deau întru înlunerec şi în umbra 
i morţei. sS. îndrepteze picioarele noa- 
stre în calea păcei. 

80. Iar pruncul creşteâ şi se în- 
tări â cu duhul, şi a fost în pustie 
până în ziua arătărei lui căfre Israii. 

C AP. 2. 

Naşterea lui Hristos. îngerii vestesc 
păstorilor Naşterea lui. Aducerea lui 
UsHS în Biserică. Simeon şi Ana. lisus 
în Biserică întrebându-se. cu dascălii 
legei. 

vi a fost în zilele acelea, ieşit a 

V poruncă deîa Chesarul Avgust, să 

se scrie toată lumea. 

2. Această scrisoare întâiu s'a 
j făcut, domnind în Siria, Chirineu. 
j 3. Şi mergeau toţi să se scrie, 
j fiecare în cetatea sa. 
i 4. Şi s'a suit şi losiî din Galileea, 
| din cetatea Nazaret la Iudeea, în ce- 
I fatea lui David, care se chiamă Vi- 
j tleem, pentrucă erâ el din casa şi 

din seminţia iui David, 

5. Să se scrie cu Mariam, cea 
logodnă lui femeie, fiind greâ. 

6. Şi a fost când erau ei acolo, 
s'au umplut zilele ca să nască ea. 

7. Şi a născut pre fiul său cel 
întâiu născut şi 1-a înfăşat pre dân- 
sul şi i-a culcat în iesle, pentrucă 
nu aveau ei loc ia gazdă. 

8. Şi păstori erau înlr'aceeaş lă- 
ture pelrecând şi păzind streji de 
noapte împrejurul turmei lor. 

74. Iar. 31, 33. 75. Colas. î, 22, 

76. Mal, 3, 1; Mat. 3, 3 şi 11, 9. 

77. Ier 31. 34. 

78. Mal. 4, 2; Zab. 3, 9; 6, 12. 

79. Is. 9 2. 

2. 4. Mib.' 5, 2 sq; Mat 2, 6. 
7. Mat. 1, 24. 



LUCA 2 



1405 



9. Şi iaiă îngerul Domnului a stă- 
tut înaintea lor, şi slava Domnului 
a strălucit împrejurul îor, şi s'au 
înfricoşat cu frică mare. 

10. Şi le-a zis lor îngerul: nu vă 
teme|i," că iată vestesc vouă bucu- 
rie mare, care va fi la tot norodul, 

1 1 Că s'au născut vouă astăzi Mân- 
tuitor, care este Hristos Domnul, în 
cetatea Iui David. 

12. Şi acesta va fi vouă semn: 
aîiâ-veji un prunc înfăşat, culcat în 
iesle. 

13 Şi îndatăş s'a făcut împreu- 
nă cu îngerul, mulţime de oaste ce- 
rească, lăudând pre Dumnezeu şi 
zicând: 

14. Slavă lui Dumnezeu întru cei 
de sus şi pre pământ pace, între 
oameni bunăvoire. 

15. Şi a fost dacă s'au dus dela 
dânşii îngerii Ia cer şi păstorii au 
zis unii către alţii: să mergem dar 
până la Vitieem şi să vedem cuvân- 
tul acesta ce s'a făcut, care Dom- 
nul au arătat nouă. 

16. Şi au veni! degrabă şi au a- 
Hat pre Mariam şi pre îosiî şi prun- 
cul culcat în iesle. 

17. Şi văzând au spus pentru cu- 
vântul ce se grăise lor pruncul 
acesta. 

18. Şi toţi cei ce au auzit s'au 
mirat de cele ce s'au zis de păstori 
către dânşii, 

19. Iar Mariam păziâ toate cuvintele 
acelea, punându-ie întru inima sa, 

20. Şi s'au întors păstorii, slă- 
vind şi" lăudând pre Dumnezeu de 
toate cele ce au auzit şi au văzut, 
precum s'au zis către dânşii. 

21. Şi când s'au umplut opt zile, 
ca să'l laie pre el împreju r , s'a che- 
mat numele lui: Iisus, care s'a nu- 
mit de înger mai 'nainte de a se 
zămisiî el în pântece. 

22. Şi când s'au umplu! zilele cu- 
ră|irei ei, după legea lui Moisî, l-au 
suit pre el în Ierusalim, ca să'l pună 
înaintea Domnuiui, 

23. Precum este scris în legea 
Domnului: toată partea bărbătească 
ce deschide pântecele, sfânt Dom- 
nului se va chema; 

24. Şi ca să dea jertfă, după ceea 



13. Ps. 102, 20, 21. 

14. Is. 57, 19; Efes. 2, 14. 

21. Fac. 17, 12; Lev. 12, 3; Luc. 1, 31, 

22. Lev. 12, 4. 23. Eş. 13, 2. 
24. Lev. 12, 8. 



ce s'a zis în legea Domnului, o pe- 
reche de iurlureie, sau doi pui de 
porumb. 

25. Şi iată, era un om în Ierusa- 
lim anume Simeon, şi omul acela 
eră drept şi temător de Dumnezeu, 
aşteptând mângâierea lui Israiî şi 
Duh Sfânt era preste dânsul. 

26. Şi erâ lui făgăduit dela Du- 
hul Sfânt să nu vază moartea până 
ce va vedea pre Hrislosul Domnului. 

27. Şi a venit cu Duhul în bise- 
rică, când au adus înlăuutru părin- 
ţii pre lisus pruncul, ca să facă ei 
după obiceiul legei pentru ci. 

28. Şi acela 1-a luat pre dânsul 
în braţele sale şi bine a cuvântat 
pre Dumnezeu şi a zis: 

29. Acum slobozeşti pre robul tău 
Stăpâne, după cuvântul tău în pace; 

30. Că văzură ochii mei mântui- 
rea ta, 

31. Care o ai gătit înaintea feţei 
tuturor noroadelor; 

| 32. Lumină spre descoperirea neâ- 
î snuriior şi slava norodului tău Israiî. 
I 33 Şi erâ îosif şi muma lui mi- 
I rându-se de cele ce se grăiau pen- 
i îru dânsul. 

' 34. Şi i-a binecuvântat pre dânşii 
Simeon, şi a zis către Mariam mu- 
ma lui: iată, acesta este pus spre 
căderea şi scularea a multora întru 
Israil, şi spre semnul căruia i se 
va zice împrotivă. 

35. Şi prin însuş sufletul tău va 
trece sabie, ca să descopere dela 
multe inimi cugetele. 

36 Şi erâ Ana prorocită, fata lui 
Fanuil, din neamul Iui Asir. Acea- 
sta îmbătrânise în zile multe, care 
trăise cu bărbatul său şapte ani din 
fecioria sa. 

37. Şi aceasta a fost văduvă ca 
îa optzeci şi patru de ani, care nu 
se depărtâ dela biserică, cu posturi 
şi CU rugăciuni Slujind lui Dumne- 
zeu ziua şi noaptea; 

38. Şi aceea într'acel ceas venind 
se mărturisiâ Domnului şi grăia pen- 
tru dânsul tuturor celor ce aştep- 
tau mântuire în Ierusalim. 

39. Şi după ce au săvârşii ei toate 
după legea Domnului, s'au întors 
în Qalileea, în cetatea lor Nazarcl. 

40. Iar pruncul creşteâ şi se în- 
tăriâ cu Duhul, umptându-se de în- 



32. Isaia 42, 6. 

34. Is. 8, 14; Rom. 9, 33; 1 Petr. 2, 7. 
37. 1 Imp. 1, 22; 1 Tim. 5, 5. 



1406 



LUCÂ 



{elepciune; şi Darul lui Dumnezeu 
eiâ preste dânsul 

41. Şi se duceau părinţii lui în 
fiecare an în Ierusalim, îa prasni- 
cul paştilor. 

42. Şi când au fost de doispre- 
zece ani, suindu-se ei în Ierusalim 
după obiceiul praznicului, 

43 Şi sfârşind zilele, când s'au 
întors ci, au rămas îisus pruncul 
în Ierusalim, şi n'au ştiut Iosiî şi 
muma lui. 

44. Şi socotind că este el cu alte 
sofii, au venii cale de o zi. şi S-au 
căutat pre el prin rudenii şi prin 
cunoscuţi, 

45. Şi neaflându'i, s'au întors în 
Ierusalim, căufându l pre el. 

46. Şi a îost după trei ziie l-au 
aflat în biserica, şezând în mijlo- 
cul dascălilor, asculiându'i şi în- 
irebându'i pre ei. 

47. Şi se minunau toţi, cei ce'! 
auziau' pre dânsul, de priceperea şi 
de răspunsurile lui, 

48. Şi văzându'i pre el, s'au spăi* 
măritat şi a zis către el muma lui: 
fiule, căci ai făcui nouă aşâ? lata, 
tatăl tău şi eu dorindu-ie ie căutam, 

49. Şi au zis către dânşii; ce este 
că mă căuta{i? Au n^aji ştiu! că în- 
tru cele ce suni ale latăiui meu se 
cade mie să fiu? 

50. Şi ei n'au înţeles graiul care 
au grăit lor. 

51. Şi s'au pogorî! împreună cu 
dânşii -şi au venit în Nazaret şi eră 
supunându se lor. Iar muma lui păziâ 
toate graiurile acestea în inima sa. 

52. Şi lisus sporiâ cu înţelepciu- 
nea şi cu vârsta şi cuDaruî Ia Dum- 
nezeu şi la oameni. 

CAP. 3- 

Propoveduirea lui Ioan şi mărturia lui 
despre Hristos. Botezul lui Hristos ţi 
pov&siirea neamului său. 

Iar în anul al cincisprezecelea al 
împără{iei lui Tiberi.e Chesarului 
domnind Pilaf din Pont în îudeea 
şi Irod stăpânind a patra parte pre 
Galileea, iar Filip fratele lui, stăpâ- 
nind a patra parte pre Huria şi pre 
iaturea Trahoniei, şi Lisanie a pa- 
tra parte stăpânind pre Âvilinia; 



41. Eş. 34, 23; H doua Lege 16, 16. 
47. Mat. 7, 21; Marc. 1, 22; Ioan 7, 46. 
52. l Imp. 2, 27. 



2. fu zilele Arhiereilor Ana şi Ca- 
iafa, fost- a cuvântul; lui Dumnezeu 
calre îoan fiul Zaîjarlei în pustie. 

3. Şi a venit în, toată iaturea Ior- 
danului, propovăduind botezul po- 
căirifei întru iertarea păcatelor; 

4. Precum este scris în cartea cu- 
vintelor Isaiei prorocului, care zice: 
Qiasul celui ce strigă în pustie : 
găiiţi calea Domnului, drepte faceţi 
cărările iui. 

5. Toată valea se va umplea, şi 
tot muntele şi măgura se va smeri; 
şi vor fi cele strâmbe drepte, şi cele 
colţuroase căi netede; 

6. Şi va vedea fot trupul mântui- 
rea iui Dumnezeu. 

7. Deci zicea noroadelor celor ce 
mergeau să se boteze dela el: pui 
de năpârci, cine v'a arătat vouă cs 
sS fugiţi de mânia ceea ceva să fie? 

8. Faceţi dar roduri vrednice de 
pocăin}ă, şi nu începeţi a zice întru 
voi: tată avem pre Avraam; că zic 
vouă, că poate Dumnezeu şi din 
pieiriie acestea să ridice fii tui A- 

9. Că iată şi securea ia rădăcina 
pomilor zace; deci, tot pomui care 
nu face roadă bună se taie şi în foc 
se aruncă. 

10. Şi'î întrebau pre el noroadele, 
zicând^ dar ce vom face? 

11. năspunzând, zicea lor: ceî ce 
are două haine, să deâ celui ce 
n'are; şi cel ce are bucate, aseme- 
nea să facă. 

12. Şi au venit şi vameşii şă se 
boteze dela dânsul, şi au zis către 
el: Invăjălorule, cc vom face? 

13. iar el a zis către dânşii : ni- 
mic mai mult decât este rânduit 
voua, să nu faceţi. , 

Î4. Şi'î întrebau şi ostaşii, zicând: 
şi noi ce vom face? Şi a zis către 
dânşii: pre nimeni să nu asupriţi, 
nici să clevetiţi, şi să vă îndestu- 
laţi cu Idile voastre. 
... 15. Iar aşteptând norodul şi cu- 
getând toţi întru inimele sale de 
Ioan, ca nu cumvâ el să fie Hristos, 

16. Răspuns-a Ioan tuturor, zi- 
când: eu cu apă vă botez pre voi; 
dar vine cel mai tare decât mine, 
căruia nu sunt vrednic a'i dezlegă 
cureaua încăltăminfeior lui. Acesta 
va boteza pre voi cu Duhuî Sfânt 
şi cu foc ; 

3. 3. Mat. 3, 1; Marc. 1, 4; Joan t, 6. 
4. la- 40, 3. 6. Is. 52, 10. 7 Mat. 3, 7 sq. 



LtJCA 



3-4 



17. A cărui lopata este în mâna 
lui, şi va curăji aria sa, si va adunâ* 
grâul în jiinija sa, iar plevele le va 
arde cu focul nestins. 

18. Multe încă şi altele binevestiâ 
norodului, mângâindu'l. 

19. Iar irod, cel a patra parte stă- 
pânilor, mustrat fiind 'de ei, p«nfru 
îrodiada muierea îră|ine-său„şi pen- 
tru toate relele care a făcut irod, 

20. A adaus şi aceasta preste toate, 
şi a închis pre loan în temniţă. 

21. Şi a fost dacă.; s'a botezat tot 
norodul, şi lisus -bptezându-şe şi 
rugându-se, s'a deschis cerul, 

22. Şi s'au pogorît Duhul Sfânt cu 
chip trupesc, ca m porumb, preste 
dânsul; şi glas««tdwi cer s'a făcut, 
zicând: tu eşti Fiul meu cel iubit, 
întru tine bine am voit. 

23. Şi acest !isus era ca de trei 
zeci de ani începând, fiind (precum 
se socoiiâ) fiul lui îosiî, al lui IU, 

24. Al tui Matât, ai lui Levî, al lui 
MeîM, al lui lanâ, al lui losif, 

25. Al lui Matatîa, al iui Am6s, a! 
lui Nadiru al lui Eslî, aî lui Nanghe, 

26. Al lui Maât, al lui Matatîa, ai 
lui Semefî, al: tui îosif, al lui Iuda, 

27. Al lui Ioana, al lui Risă, ai 
lui Zorovâvel, mI Iui Salafiîl, al lui 
Nirf, 

28. Al lui MeM, ai lui Adf, aî Iui 
Cosâm, al lui Elrnodâm, al lui Ir ; 

29. Al lui; îosî, al lui Eli£zer, al 
lui iorîm, al lui Matât, al lui Levî, 

30. Al Iui Simedn, ai lui Iuda, aî 
lui losîî, al lui Ionân, aî lui Elia- 
chîm, 

31. Al lui Meleâ, al lui Mainan, 
al Iui Matatâ, al lui. NatâE; al Iui 
David, 

32. Al Iui lese, al lui Ovîd, aliui 
Vooz, al lui Salmon, aî lui Naasorî, 

33. Al lui Aminadâv, aî lui Aram, 
al Iui Esrom, aî lui Farâs, al lui Iuda, 

34. Al lui lacbv, ai lui îsaâc, al 
lui Avraâin, al lui Tara, al lui Nahdr, 

35. Al lui Sarâh, al iui Ragâv, ai 
lui Falec, al lui Ever, al lui Salâ. 

36. Al lui Cainân, aî lui Arfaxâd, 
al lui Sim, al lui N5e, al lui Lâmeh. 

37. Al lui Maiusaîâ, al lui En6h, 
al lui îăred, aî iui Maleleiî, ai lui 
Cainân. 

38. Al lui Ends, al lui Sit, al lui 
Adam, al lui Dumnezeu. 

20. Mat. 11, 2, 21. Mat. 3, 16; Marc. 1, 10; 
loan 1, 32. 22. Luca 9, 35. 31. 2 Imp. 5, 14. 
32. Rut. 4, 22. 33. Fac. 29, 35. 



CAP.4. : •■ • . 

Postul şi isptirea lui lisus. El- 'în- 
vaţă îfi sinagoga. Este ameninţat de 

. Iudei,-. Vindecă felurile, boule. 

| ar lisus plin de Duhul Sfânt s'au 
Llnlcrs dela Iordan, şi s'au dus de 
Duhul în pustie. 

2. Patruzeci de zile ispifindu-se 
de diavolul. Şi ifau mâncat nimic în 
zilele acelea. Şi sfârşindu-se ele, mai 
pre urmă au flămânzit. 

3. Şi a zis iui dtâvohal : de eşti 
Fiul lui Dumnezeu, zi pietrei ace- 
steea să se facă pâine. 

4. Şi au răspuns lisus către el, zi- 
când : scris este. că nu numai cu 
pâine va trăi omul, ci cu tot graiul 
Iui Dumnezeu. 

5. Şi suindu'l pre el diavolul în- 
fr'un munte înalt, i-a arătat Iul toaîe 
împărăţiile lumei, într'o clipeală de 
vreme. ■ 

6. Şi i-a zis lui diavolul: fie voiu 
dâ stăpânirea aceasta toată şi slava 
lor, că mie este dată, şi ori căruia 
voesc o dau pre ea. 

7. Deci, tu de te vei închină îna- 
intea mea, va fl a ta toatâ. 

8. Şi răspunzând lisus, au zis lui : 
mergi înapoia mea, satâno, că scris 
este: Domnului Dumnezeului tău să 
te închini, şi lui unuia să 1 ! slujeşti. 

u. Şi î-a dus pre el în Ierusalim 
şi 1-a pus pre dânsul pre aripa bi- 
sericei, şi i-a zis lui : de eşti Fiul 
lui Dumnezeu, aruncă te pre sineţi 
de aici jos, 

10. Gă scris este, că îngerilor săi 
va porunci pentru tine, ca' să te pă- 
ziască; 

11. Şi pre mâini te voi ridică; ca 
să nu' ţi împiedeci de piatră picio- 
rul tău. ' A 

12. Şi răspunzând lisus, au.zis 
iul, că s'a "zis :' si nu ispiteşti pre 
Domnul Dumrtezeul lău.^ 

13. Şi sfŞrşind diavolul toată is- 
pita, a fugit tf de1a dânsul până ia o 
vreme. 

14. Şi s'2 întors lisus întru pu- 
terea Duhului în Galileea, şi vestea 
a ieşit despre el în toată laturea 
aceea. 



4. 1. Mat. 4. 3 sq; Marc. 1, 12 sq. 
4. H doua Lege 8, 3. 5. Mat. 4, 8. 
8. H doua Lege 6, 13. 
10. Ps. 90, îl. 
12. n doua Leg. 6, 16- 
14 Mat. 4, 12} Marc. 1, 14. 



LtîCA 4 



15. Şi el învă(â în sinagogurile j 
lor, slăvinduse de loji. J 

16. Şi au venii în Nâzaref, unde i 
erâ crescu!, şi au intrat după obi- j 
ceiul său în ziua sâmbetei în sina- \ 
gogă, şi s'au sculat să cilească. 

17. Şi i s'a dat lui cartea lsaiei 
prorocului. Şi deschizând cartea, a 
aflat locul unde erâ scris: 

18. Duhul Domnului preste mine, 
pentru care m'au uns bine a vesti 
săracilor; m'au trimis a lămăduipre 
cei zdrobiţi la inimă, a propoveduî 
robilor iertare şi orbilor vedere, a 
slobozi pre cei sfărâmaţi, întru uşu- 
rare, 

19. A propoveduî anul Domnului 
primit. 

20. Şi închizând cartea, o au dat 
slugei, şi au şezut ; şi ochii tuturor 
din sinagogă erau privind spre el. 

21. Şi au început a zice către dân- 
şii, că astăzi s'a plinit scriptura a- 
ceasta întru urechile voastre. 

22. Şi loti îi mărturiseau pre el, 
şi se mirau de cuvintele darului care 
ieşiau din gura lui. Şi ziceau : au 
nu este acesta feciorul lui Iosif? 

23. Şi au zis către ei : cu adevă- 
rat veţi zice mie pilda aceasta : doî- 
torule, vindică-te pre sineţi; câte am 
auzit că s'au făcut în Capernaum, 
fă şi aici în patria ta. 

24. Şi au zis : amin grăesc vouă, 
că nici un proroc nu este primit 
în patria sa; 

25. Şi înlr'adevăr grăesc vouă : 
multe văduve erau în zilele lui liie 
în lsrail, când s'a încuiat cerul trei 
ani şi şase luni, cât s'a făcut foa- 
mete mare preste tot pământul. 

26. Şi către nici una dintr'acelea 
n'a fost trimis IHe, fără numai la 
Sarepta Sidonului, la o muiere vă- 
duvă. 

: 27, Şi mul{i ieproşi erau în zilele 
lui Elises prorocului în lsrail, şi nici 
unul dintr'înşii nu s'a cură{it, fără 
numai Neeman Sirianul; 

28. Şi s'au umplut loti de mânie 
în sinagogă, auzind acestea. 

29. Şi sculându-se l-au scos pre 

el afară din cetate, şi l-au dus pre 

el până în sprinceana muntelui pre 

care erâ zidită cetatea lor, ca să'l 

arunce jos ; 

16, Mat. 13, 53 sq; Marc. 6, l; Ncem. 8, 4 sq. 
18. Îs. 61, 1. 

23. Mat. 4, 13. 24. Ioan 4, 44. 
25. 3 Imp. 17, 1, 9 şi 18 1; Iac. 5, 17. 

27. 4 Imp. 5, 14. 



! 30. Iar el trecând prin mijlocul 
[ lor, s'au dus. 

i 31. Şi s'au pogorîf în Capernaum, 
| cetate a Galileei, şi erâ învăfându'i 
i pre ei sâmbăta. 

32. Şi se spăimântau de învăţă- 
tura lui, căci cu stăpânire erâ cu- 
vântul lui. 

33. Şi în sinagogă erâ un om, 
care aveâ duh de drac necurat, şi 
a strigat cu glas mare, 

34. Grăind: iasă, ce este nouă şi 
ţie lisuse N3zarineanule? Ai venit 
să ne pierzi pre noi? Te ştiu pre 
tine cine eşti : Sfântul lui Dumne- 
zeu. 

35. Şi l-au certat pre el lisus, grăind: 
taci; şi ieşi dinttfînsul. Şi aruncân- 
du'I pre el dracul în mijloc, a ieşit 
dintr'însul, nimic vătămându'l pre el. 

36. Şi s'a făcut spaimă peste loti, 
şi se întrebau între sine, zicând: 
ce este cuvântul acesta? Căci, cu 
stăpânire şi cu putere porunceşte 
duhurilor celor necurate şi ies. 

37. Şi se duceâ vestea de el în 
tot locul cel de primprejur. 

38. Şi sculându-se din sinagogă, 
au intrat în casa lui Simon. Iar soa- 
cra lui Simon erâ cuprinsă de fri- 
guri mari, şi l-au rugai pre el pen- 
tru dânsa. 

39. Şi stând lângă ea, au certat 
frigurile şi o au lăsat pre dânsa, şi 
îndată sculându-se, slujiâ lor. 

40. Şi apunând soarele, loţi câţi 
aveau bolnavi cu multe feluri de 
boale, i-au adus pre ei către dânsul; 
iar el pre fiecare din ei punându'şi 
mâinile, i-au tămăduit pre ei. 

41. Şi ieşiau şi draci din mul{i, 
strigând şi grăind, că iu eşti Hri- 
stosul, Fiul lui Dumnezeu. Şi cer- 
lându'i, nu'i lăsâ pre dânşii să gră- 
iască, căci îl ştiau că el este Hristos. 

42. Iar făcându-se ziuă, ieşind s'au 
dus în loc pustiu, şi noroadele că- 
utau pre dânsul, şi au venit până 
la dânsul, şi'l ţineau pre el ca să 
nu se ducă dela dânşii. 

43. Şi el au zis către ei: se cade 
mie să* vestesc şi altor cetăji îm- 
părăţia lui Dumnezeu, că spre a- 
ceasta sunt trimis. 

44. Şi erâ propoveduind în sina- 
gogurile G alileei. 

30. Ioan 8, 59. 

31. Mat. 4, 13; Marc. 1, 21; Ioan 2, 12. 

32. Mat. 7, 38 şi 22, 23; Ioan 7. 46. 
34. Luca I, 35; Marc. 1, 22. 
38. Mat. 8, 14 sq. 40. Marc. 1, 32 sq. 



LtîCA 5 



1409 



CAP. 5. 

Minunata pescuire. Leprosul. Slăbăno- 
gul. Levi vameşul. Ospăţul lui lisus 
cu vameşii. Despre post. 

Qi a fost când îl îmbulziâ pre el 
ynorodul, ca să auză cuvântul lui 
Dumnezeu, şi el s!â lângă' iezerul 
Ghenisaretului, 

2. Şi au văzut două corăbii stând 
lângă iezer; iar pescarii ieşind dfn- 
tr'însele, spălau mrejele. 

3. Şi intrând într'o corabie, care 
eră a lui Simon, I au rugat pre cl 
s'o depărteze puţin dela pământ; şi 
şezând învăţă pre noroade din co- 
rabie. 

4. Iar dacă au încetat a grăi, au 
zis către Simon: depărtează-o la a- 
dânc şi aruncaţi mreiele voastre spre 
vânarc 

5. Şi răspunzând Simon, a zis lui: 
Invăţătorule, toată noaptea ostenin- 
du-ne, nitnic n'am prins, dar după 
cuvântul tău voiu aruncă mreaja. 

6. Şi cceasta îscând, au prins 
mulţime multă de pt>şfi, şi se rupea 
mreaja lor. 

7. Şi au făcut semn soţiilor sale, 
cari erau înfr'altă corabie, ca sa vină 
şi să le ajule lor. Şi au venit şi au 
umplut amândouă corăbiile, cât se 
afundau ele. 

8 Iar Simon Petru văzând, a că- 
zut la picioarele lui lisus, grăind: 
ieşi dela mine, că om păcătos sunt 
Doamne. 

9. Că'l cuprinsese pre cl spaimă, 
şi pre toţi cei ce erau cu dânsul, 
pentru vânares peştilor pre cari 
prinseseră. 

10. Aşijderea şi pre îacov şi pre 
Ioan, feciorii lui Zevsdci, cari erau 
soţii lui Simon. Şi au zis lisus că- 
tre Simon: nu te teme, de acum vei 
vârtâ oameni. 

11. Şi scoţând amândouă coră- 
biile la pământ, lăsând toate, au 
mers după dânsul 

12. Şi a îost când erâ el într'una 
din cetăţi, iată un om erâ plin de 
lepră, şi văzând pre lisus, a căzut 
pre faţa sa, şi s'a rugat lui, grăind: 
Doamne, de vei vreâ, poţi să mă 
curâţeşti. 

13. Şi tinzând mâna, s'au atins de 
dânsul, zicând: voesc; curâjeşte-te. 



5. /. Matcu 1, 16. 
12. Mat. 8, 2; Matcu 1, 40 sq. 



Şi îndată lepra s'a dus dela dânsul. 

14. Şi el au poruncit lui, nimănui 
să nu spue; ci mergi de te arată 
pre sin^ţi preotului, şi du pentru 
curăţenia ta, precum a poruncii Moi- 
sî, întru mărturie lor. 

15. Iar cuvântul mai mult străbă- 
tea pentru dansul, şi se adunau no- 
roade multe ca să auză şi sS se ta- 
măduiască dela dânsul de boalele 
sale. 

16. Iar c;l se duceâ în pustia şi 
se rugă. 

17. $i a fost înîr'una din zile. şi 
el erâ învăţând; şi şedeau Fariseii 
şi învăţătorii legei, cari veniseră din 
toate satele Galileei şi ale ludcei 
şi ale Ierusalimului; şi puterea Dom- 
nului erâ spre a'i tămădi'î pre ei. 

18. Şi iată, nişte bărbaţi purtând 
în pat pre un om, care erâ slăbă- 
nog, şi căutau să'l ducă pre e! în- 
lăuntnt şi să'l pună înaintea lui. 

19 Şi neaflâud pre unde să'l ducă, 
pentru norod, suindu-se deasupra 
acoperemântului, printre cărămizi 
l-au slobozit pre dânsul cn patul în 
mijloc, înaintea lui lisus. 

20. Şi văzând credinţa lor, au zis 
lui : omule, iartă- fi- se tie păcatele 
taie. 

21. Şi au început ?. cugeta Căr- 
turarii şi Fariseii, grăind: cine es!e 
acesta ce grăeşte hule? Cine poate 
să ierte pScaîelc, fără ntsmsi unui 
Dumnezeu? 

22. Lir cunoscând lisus gândurile 
lor, răspunzând au zis către dânşii: 
ce gândiţi întru inimde voastre? 

23. Ce este mai lesne a zice: iar- 
i lă-ţi-se ţie păcatele tale, sau a zic-: 
j scoală şi umblă? 

| 24. Ci ca să ştiji, că putere are 
Fiul Omului pre pământ a ieriâ pă- 
catele (au zis slăbănogului): ţie giS- 
esc : scoală, şi luând patul tău, 
mergi la casa ta. 

25. Şi îndatăş sculându-se îna- 
intea lor, a luat patul pre care ză- 
ceâ şi s'a dus la casa sa, slăvind 
pre Dumnezeu. 

26. Şi spaimă a cuprins pre toţi, 
şi slăviau pre Dumnezeu, şi s'au 
umplut de frică, grăind: am văzut 
lucruri minunate astăzi. 

27. Şi după acestea a teşit şi au 
văzut pre un vameş, anume Levi, 

14. Lcv. 14, 2. 16. Marcu 1. 35 sq. 

18. Mat. 9, 2; Mavcu 2, 3. 21. is. 43, 25. 

27. Mat. 9, 9; Maieu 2, 54. 



Biblia 



89. 



Î41G 



LUCA 5—6 



şezând la vamă, şi i-au zis lui: vino 
după mine. 

28. Şi lăsând toate, s'a sculat şi 
a mers după dânsul. ! 

29. Şi i-a făcut Levl lui ospăţ I 
mare în casa sa. Şi eră norod muU 
de vameşi şi de alţii, cari şedeau i 
cu ei. J 

30. Şi cârtiau Cărturarii lor şi Fa- ) 
riscii către ucenicii lui, grăind: pen- 
fruce cu vameşii şi cu păcătoşii mân- 
caţi şi beţi ? 

31. Şi răspunzând lisus au zis că- 
tre ei: n'au trebuinţă de doîîor cei 
sănătoşi, ci cei bolnavi. 

32. Nu am venit să chem pr€ cei 
drepţi, ci pre cei păcătoşi la pocăinţă. 

33. Iar ei au zis către ei: pentru | 
ce ucenicii lui loan postesc adese i 
ori şi rugăciuni fac, aşijderea şi ai 
Fariseilor, iar ai tăi mfinâncă şi 
beau ? 

34. Iar el au zis către dânşii : au 
doară puteţi pre fiii nunfei sâ'i fa- 
ceţi să postiască până când este 
mirele cu dânşii ? 

35. Dar vor venî zile, când se va 
lua mirele deSa dânşii, şi atunci vor | 
postî înir'acele zile. i 

38. Şi grăiâ şi pildă către dânşii: j 
nimeni nu pune petec de haină nouă j 
la haină veche; iar de nu, şi pre cea 
nouă o rupe, şi la cea v-zche nu se 
potriveşte petecul cel ce este dela 
cea nouă. 

37. Şi nimeni nu pune vin nou în 
foi vechi; iar de nu, va sparge vinul 
cel nou pre foi, şi el se va vărsa, 
şi toile vor pieri; 

38. Ci vinul nou se cade să'l pună 
în foi noul; şi amândouă se vor 
ţinea. 

39 Şi nimenea care bea de cel 
vechiu, îndată voeşte de cel nou; că 
zice: cei vechiu mai bun este. 

CAP. 6. 

Ucenicii rup spice sâmbăta. Omul cu 
mâna uscată. Chemarea Apostolilor. Fe- 
ricirile. Iubirea de vrăjmaşi. A nu ju- 
decă pe aproapele. Zidirea pe tetiteiie 
buna. 

Qi a fost înlr'o sâmbătă, a doua 
ydupă cea dîntâiu, trecea el prin 
semănături şi smulgeau ucenicii iui 
spice şi mâncau, frecându-le cu mâi- 
nile. 

.vj. Mat. 9, 14; Marca 2, 18. 
6. t' Mat. 12, 1; Mavc. 2, 23. 



2. Iar oarecari din Farisei ie-au 
zis lor: ce faceţi care nu se cade 
a face sâmbăta? 

3. Şi răspunzând lisus, au zis că- 
tre dânşii: nici aceasta n'aţi cetit 
ce a făcut David când a flămânzit 
el şi cei ce erau cu dânsul? 

4. Cum a intrai în casa lui Dum- 
nezeu şi a luat pâinile punerei îna- 
inte şi a mâncat, şi a dat şi celor 
ce erau cu el, care nu se cădea să 
le mănânce, fără numai preoţii? 

5. Şi zicea lor: că Domn este Fiul 
Omului şi al sâmbetei. 

6. Şi a fost şi în altă sâmbătă au 
intrat el în sinagogă şi învăţa. Şi 
eră acolo un om a cărui mâna cea 
dreaptă erâ uscată. 

7. Şi îl pândiau pre el Cărturarii 
şi Fariseii, de'l va vindeca sâmbiHa 
ca să afle vină asupra lui. 

8. Dar el ştiâ gândurile lor, şi au 
zis omului care aveâ mâna uscată: 
scoalâ-te şi stă! ?n mijloc. Iar tl 
scuiându-se, a stătut. 

9. Alunei au zis lisus către dân 
şii: întrebâ-voiu pre voi: ce se c&dc 
sâmbăta, bine a face seu rău a face? 
suflet a rnâniui sau a pierde? 

10. Şi căutând spre toţi aceştia, 
au zis lui: întinde'ţi mâna fa. iar el 
a făcut aşâ. Şi a venit mâna lui la 
starea cea dintâiu, sănătoasă ca şi 
ceaîaită. 

11. Iar ei s'au umplut de nebu- 
nie şi vorbiau unul cu altui, ce ar 
fi fiScut lui lisus. 

12. Şi a fost în zilele acestea, au 
i ieşit Sa munte să se roage, şi toată 
I noaptea au petrecut întru rugăciu- 
nea lui Dumnezeu. 

13. Şi când s'a făcut ziuă, au che- 
mat pre ucenicii săi, şi alegând din- 
tre dânşii doisprezece, pre cari şi 
apostoli i-au numit. 

14. Pre Simon, pre care l-au şi 
numit Petru, şi pre Andrei fratele 
lui, pre Iacov şi pre loan, pre Fi- 
lip şi pre Vartolpniei, 

15. Pre Matei şi pre Toma, pre 
lacov al lui Aîfei şi pre Simon ce 
se chiamă Zilotis, 

16. Pre Iuda al lui Iacov şi pre 
luda Iscarioteanul, care s'a făcut şi 

! vânzător. 

17. Şi pogorându-se cu dânşii, au 
stătut în loc şes, şi mulţimea uce- 



4. 1 Imp. 21, 6. 

13. Luc. 9, 1; Mavc. 3, 13, sq. 



tUCÂ 6 



nicilor lui, şi mulţime rouită dc no- 
rod din loaîă ludeea şi din Ierusa- 
lim şi de prc lângă marea Tirului 
şi a Sidonuîui, cari veniseră să'l 
asculte pre el şi să se lămăduiască 
de neputinţele lor. 

18. Şi cei -ce se chinuiau de du- 
huri necurate şi se vindecau. 

19. Şi fot norodul căulâ să se a- 
tingă de el, că putere ieşiâ din ei, 
şi vindecă pre toţi. 

20. Şi ei ridicându'şi ochii săi 
spre ucenicii .lui, ziceâ: fericiţi sun- 
teţi săracilor, că a voastră este îm- 
părăţia !ui Dumnezeu. 

21. Fericiţi sunteţi cari flămânziţi 
acum, că vă veţi săturâ. Fericiţi 
sunteţi cari plângeţi acum, că veţi 
râde. 

22. Fericiţi veţi îi când vă vor urî 
pre voi oamenii, şi când vă vor de- 
spărţi pre voi şt vă vor ocărî, şi 
vor scoale numele vostru ca un rău 
pentru Fiul Omului. 

23. Sucuraţi-vă într'acea zi şi săl- 
taţi, că iată, plata voastră multă esfe 
în ceruri; că într'acest chip făceau 
prorocilor părinţii lor. 

24. insă vai vouă bogaţilor, că vă 
luaţi mângâierea voastră. 

25. Vai vouă celor ce sunteţi să- 
tui acum, că veţi flămânzi. Vai vo- 
uă celor ce râdeţi acum, că veţi 
plânge şi vă veţi lânguî. 

26. Vai vouă, când vă vor zice 
bine toţi oamenii, că într'acest chip 
tăceau prorociior celor mincinoşi 
părinţii lor. 

27. Ci vouă grăiesc, celor ce au- 
ziţi: iubiţi pre vrăjmaşii voştri, bine 
iaceţi celor ce vă urăsc pre voi. 

28. Binecuvântaţi pre cei ce vă 
blesfesrnă pre voi, şi vă rugaţi pen- 
tru cei ce vă fac vouă necaz. 

29. Celui ce te bate pre fine pre- 
ste o faţă a obrazului, întoarce'i lui 
şi cealaltă; şi celui ce îţi iâ haina, 
nu'i opri lui şi cămaşa. 

30. Şi tot celuia ce cere dela fine, 
dă'i; şi dela cela ce îţi iâ ale tale, 
nu cere înapoi. 

31. Şi precum voiţi ca să vă facă 
vouă oamenii, şi vot faceţi lor a- 
şijderea. 

32. Şi de iubiţi pre cei ce vă iu- 



17. Mavo. 3, 7 sq; Mat. 4, 24 sq. 

24. Rmos 6, 1; iac. 5, i. 

25. Is. 65, 13, 14. 

30. A doua Leg. 15, 7. 

31. Mat. 7, 12. 32. Mat. 5, 46. 



bcsc pre voi, ce dar esfe vouă? Că 
şi păcătoşii iubesc pre cei ce îi iu- 
besc pre dânşii. 

33. Şi de faceţi bine celor ce vă 
fac vouă bine, ce dar este vouă? 
Că şi păcătoşii aceeaş fac. 

34. Şi de daţi împrumut eden- dela 
cari nădăjduiţi a luâ, ce dar este 
vouă? Că şi păcătoşii dau păcăto- 
şilor împrumut, ca să iâ întocmai. 

35. Ci iubiţi pre vrăjmaşii voştri, 
şi faceţi bine, şi daţi împrumu', ni- 
mic nădăjduind, şi va îi plata voa- 
stră muMS, şi veţi fi fii ceiui prea 
înalt; că eî esie bun spre cei ne- 
mulfumifori şi spre cei răi. 

36. Deci, fiţi milostivi orecum şi 
Tatăl vostru este milostiv. 

37. Nu judecaţi, şi nu vă veţi ju- 
deca; nu osândiţi, şi nu vă veţi o- 
sândl; iertaţi, şi vi se va ier'â; 

38. Daţi, şi vi se va dâ vouă ; 
măsură bună, îndesată şi clăfilă şi 
pre deasupra vărsându-se vordâ în 
sânul vostru; căci, cu aceeaş mă- 
sură cu care veţi măsură, se va 
măsură vouă. 

39 Şi le-au zis lor şi pildă : au 
doară poate orb pre orb să povă- 
ţuiască? Au nu amândoi vor cădeâ 
în groapă? 

41). Nu esfe ucenic mai pre sus 
de dascălul sou; dar lot cel desă- 
vârşit, va fi ca dascălul său. 

41. Şi ce vezi ştercul cel ce este 
în ochiul fratelui .tău, iar bârna care 
| este în ochiul tău n'o simţi? 
| 42. Sau cum poţi zice fratelui lău: 
j frate, lasă să scot ştercul care tsle 
| în ochiul tău, însuţi nevăzând bârna 
j care esfe în ochiul tău? Făţarnice, 
j scoate înfâiu bârna din ochiul tău, 
i si atunci vei vedea să scoţi şlercul 
cere este în ochiul fratelui tău. 

43. Că nu este pom bun, care face 
roadă rea, nici pom rău, care face 
roadă bună. 

44. Câ fot pomul din roadă sa se 
cunoaşte ; că nu adună smochine 
din mărăcini, nici din rug culeg 
struguri. 

45. Omul cel bun din vistieria cea 
bună a inimei sale scoale ceie bune; 
şi omul cel rău din vistieria cea 



34. Mat. 5, 43; Lev. 25, 35. 
.Î5 Ps. 36, 26 

36. Eş 34, 6; Ps. 102, 8, 13. 
I 37. Rom. 2, 1. 38. Marc. 4, 24. 
I 40. îoan 15, 30. 41. Mat. 7, 3, 
j 45. Mat. 12, 35. 



1412 



LUCA 6-? 



rea a inimei sale scoale cele rele; 
că din prisosinţa inirnei grSeşle 
gura lui. 

46. Şi ce mă chemaţi : Doamne, 
Doamne, şi nu îaceji cele ce vă zic ? 

47. Toi ceîa ce vine către mine 
şi aude cuviniele mele şi le îaa 
pre ele, voiu arăta vouă cui este 
asemenea. 

48. Asemenea este omului ce'şi 
zideşte casă, care a săpat şi a a- 
dâncii şi a pus temelia pr2 piatră; 
şi vărsare de ape făcându-se, a lo- 
vit rîul în casa aceea, şi nu o a 
putu! clăti pre ea, căci erâ înteme- 
iată pre piatră. 

49. Iar cela ce a auzit şi n'a făcut, 
asemenea esle omului care şi-a zi- 
dit casa sa pre pământ fără de te- 
melie, în care a lovit rîul şi îndată 
a căzut, şi s'a făcui sfărâmarea Ca- 
sei aceea mare. 

CAP. 7. 

Vindecarea slugei SutaşuLui. Învierea 
fiului văduvei din Nain. Trimişii lai 
loan. Muierea cea păcătoasă. Pilda cu 
cei doi daiornici. 

xi după ce au sfârşit toate cuvintele 
Y saie întru auzul norodului, au in- 
trat în Capernaurn. 

2. Iar sluga unui sutaş fiind bol- 
navă, vreâ să moară, care erâ la 
dânsul de cinste. 

3. Şi auzind de Iisus, a trimis Ia 
dânsul bătrâni ai Iudeilor, rugându'l 
pre el ca să vină să mântuiască 
sluga lui. 

4. Iar ei venind către Iisus, îl ru- 
gau pre el cu deadinsul, zicând: că 
este vrednic acela căruia vei dâ a- 
ceasta; 

5. Căci iubeşte neamul nostru, şi 
sinagoga el o a zidit nouă. 

6. Iar Iisus rnergeâ cu dânşii. Şi 
nefiind el departe de casă, a trimis 
la dânsul sutaşuî prieteni, grăind 
lui: Doamne, nu te osteni; că nu 
sunt vrednic ca să intri supt aco- 
peremâniui meu; 

7. Pentru aceea nici pre mine nu 
m'am socotit a fi vrednic a veni 
către tine, ci zî cu cuvântul, şi se 
va tămădui sluga mea. 

8. Că şi eu sunt om rânduit supt 
dregălorie, având supf sinemi shiji- 

47. Rom 2, 13; Iac. 1, 22. 
7. 2. Mat. 8, 5 sq. 



lori, şi zic acestuia: mergi, şi merge; 
şi altuia: vino şi vine; şi slugei 
melc: fă aceasta şi face. 

9. Iar Iisus auzind acestea, s'au 
minunat de el, şi întorcându-se au 
zis norodului, care rnergeâ după 
dânsul: grâesc vouă, că nici întru 
Israil n'am aflat atâta credinţă. 

10. Şi întorcându-se trimişii acasă, 
au aflat pre sluga cea bolnavă să- 
nătoasă. 

11. Şi a fost după acestea mergea 
într'o cetate ce se chemă Nain, şi 

I împreună cu dânsul mergeau uce- 
j nicii iui mulţi şi norod mult. 
j 12. Iar dacă s'au apropiat către 
poarta cetă|ei, iată, scoteau pre un 
mort, fiu unul născut al maicei saie, 
şi aceea erâ văduvă; şi norod mult 
din cetate erâ cu dânsa. 

13, Şi văzând-o pre dânsa Dom- 
nul, i s'au făcut milă de ea, şi au 
zis ei: nu plânge. 

14. Şi apropiindu-se, s'au atins de 
\ pat; iar cei ce îl duceau, au „stătut, 
« şi el au zis: tânărule, {ie grăesc: 
j scoală-fe! 

i 15. Şi a şezui drept mortul şi a 
începui a grăi. Şi l-au dat pre ei 
maicei lui. 

16. Şi a luat frică pre ioji, şi slă- 
viau pre Dumnezeu, grăind, că pro- 
roc marc s'a sculat întru noi, şi că 
au cercetai Dumnezeu pre norodui 
său. 

17. Şi a ieşit cuvântul acesta de 
ei, întru toată ludeea şi întru toată 
Iaturea. 

18. Şi au vestit lui loan, ucenicii 
lui, de toate acestea. 

19. Şi chemând loan pre doi din 
j ucenicii săi, i-a trimis către Iisus, zi- 
când: tu eşti cela ce vine, sau pre 
altul să aşteptăm? 

20. Şi venind către el bărbaţii a- 
ceia, au zis: loan Botezătorul ne-a 
trimis pre noi către line, zicând: tu 
eşti ceia ce vine, sau pre altul să 
aşteptăm? 

21. Şi într'aceî ceas au tămăduit 
pre miîlti de boale şi de răni şi de 
duhuri rele, şi au dat vedere multor 
orbi. 

22. Şi răspunzând Iisus, au zis lor: 
merge{i şi spunefi lut loan cele ce 
aţi văzut şi aţi auzit; că orbii văd, 
şchiopii umblă, leproşii se curăţesc, 



13. Mat. % 36; Ier. 31, 16. 

17. Mat. 9, 26. 22. Is 35, 5. 



LUCA 



surzii aud, morţii se scoală, săra- 
cilor bine se vesteşte. 

23. Şi fericit este cel ce nu se 
va sminti întru mine. 

24. Iar dacă s'au dus vestitorii 
lui Ioan, au începui a grăî către no- 
roade de Ioan: ce aţi ieşit în pustie 
să vedeţi ? Au trestie clătită de vânt? 

25. Dar ce aţi ieşit să vedeţi? Au 
om îmbrăcat în haine moi? Iată, 
cei ce sunt în haine scumpe şi pe- 
trec întru desfătare, în casele îm- 
părăteşti -sunt. 

26. Dar ce aţi ieşit să vedeţi? Au 
proroc? Adevăr grăiesc vouă: şi 
mai mult decât proroc. 

21. Acesta este de care este scris: 
iată eu trimit îngerul meu înaintea 
îeţei tale, care va găti calea ta îna- 
intea la: 

28. Că zic vouă: mai mare pro- 
roc între cei născuţi din muieri de 
cât Ioan Botezătorul, nimeni nu este, 
iar celrnai mic întru împărăţia Iui 
Dumnezeu, mai mare decât c! este. 

29. Şi tot norodul auzind, drept 
s mărturisit pre Dumnezeu, bote- 
zându-se cu botezul lui Ioan. 

30. Iar Fariseii şi legiuitorii au le- 
pădat dela sine sfatul iui Dumnezeu, 
nebotezându-se dela dânsul. 

31. Deci cu cine voiu asemăna 
pre oamenii neamului acestuia? Şi 
cu cine sunt asemenea? 

32. Asemenea sunt cu copiii ce 
şed în târg şi strigă unii către alţii 
şi zic: flueral-am vouă şi n*a{i ju- 
cat; cântat-am de jale vouă si n'aţi 
plâns. 

33. Că a venit Ioan Botezătorul, 
nici pâine mâncând, nici vin bând, 
şi ziceţi : drac are. 

34. Au venit Fiul Omului mâncând 
şi bând, şi ziceţi : iată om mâncă- 
tor şi băutor de vin, prieten vame- 
şilor şi păcătoşilor. 

35. Şi s'a îndreptat înţelepciunea 
dela toţi fiii săi. 

36. Şi'l rugâ pre eî unul din Fa- 
risei, ca să mănânce cu el. Şi in- 
trând în casa Fariseului, a şezut. 

37. Şi iată, o muiere din cetate, 
care erâ păcătoasă, înţelegând că 
şade în casa Fariseului, aducând 
un alavastru cu mir, 

38. Şi stând lângă picioarele lui 
dinapoi, plângând a început a udă 



24. Mat. 11, 7. 30. Fapt. 13, 16. 
31. Mat. 11, 16 sq. 



7-8 1413 



picioarele lui cu îacrămi, şi cu perii 
capuiuf ei le ştergeâ, şi sărută pi- 
cioarele lui, şi le ungeâ cu mir. 

39 Iar văzând Fariseul care che- 
mase pre el, a zis întru sine. gră- 
ind: acesta de ar fi proroc, ar şti 
cine şi ce fel de muiere este ceea ce 
se atinge de el, că este păcătoasă. 

40. Şi răspunzând Iisus, au zis că- 
tre el: Simone, am oare ce să'ţi zic. 
Iar el a zis: învăţător ule, zî. 

4î. Doi datornici erau oarecă- 
ruia cămătarnic; unui erâ dator cu 
cinci sute de dinari, iar celalt cu 
cincizeci; 

42. Şi neavând ei cu ce plăfî, a- 
mândurora ie-au dăruit. Deci care 
dinfr'înşii, spune'mi, mai mult va 
iubi pre el? 

43. Iar Simon răspunzând, a zis: 
socotesc că aceia căruia i-a dăruit 
mai mult. Iar el au zis lui: drept ai 
judecat. 

44. Şi întorcându-se către muiere, 
au zis Iui Simon: vezi pre această 
muiere? Am intrai în casa ta, apă 
pre picioarele mele n'ai dat, iar a- 
ceasîa cu îacrămi mi a udat picioa- 
rele mde şi fc-a şters cu părul ca- 
pului ei. 

45. Sărutare mie nu mi-ai dat, iar 
aceasta de când am intrat, n'a în- 
cetat sărutându'mi picioarele m?le. 

46. Cu untdeiemn capul meu nu 
l-ai uns, iar aceasta cu mir mi-a 
uns picioarele mele. 

47. Pentru aceea grăesc ţie: 
iartă-se păcatele ei cele multe, că 
a iubit mult. Iar cui se iartă puţin, 
iubeşte mai puţin. 

48. Şi au zis ei: iartă-ţi-se ţie pă- 
catele taie. 

49 Şi au început cei ce şedeau 
cu dânsul a grăi întru sine : cine 
este acesta care iartă şi păcafele7 

50. Şi au zis către muiere: credinţa 
ta le-a mântuit, mergi în pace. 

CAP. 8. 

Pilda Semănătorului. Muma şi fraţii 
lui Iisus. Certarea apelor. Legheon. 
Fata mai marelui Sinagogei. Femeia 
ce'i curgea sânge. 

i a fost după aceasta şi el um- 
blă prin cetăţi şi prin sate, pro- 
povăduind şi binevestind împărăţia 



48. Mat. 9, 2, 



14l4 



LUCA 8 



lui Dumnezeu, şi cel doisprezece cu 
dânsul, 

2. Şi nişte femei care erau tămă- 
duite dc duhuri rele şi de boaie: 
Măria ce se chemâ Magdalina, din- 
tru care ieşiseră şapte draci, 

3. Şi Ioana femeia lui Husa, is- 
pravnicii! iui îrod, şi Susana şi al- 
tele multe, care slujiau lui din a- 
vuţiiie lor. 

4. Şi cidunându-se norod mult, şt 
cei de prin cetăţi venind către dân- 
sul, au zis prin pildă : 

5 Ieşif-a semănătorul să semene 
sămânţa sa. Şi semănând el, una 
a căzut lângă cale şi s'au călcat şi 
pasările cerului o au mâncat. 

6. Şi sita a căzut pre piatră, şi 
dacă a răsărit s'a uscat, pentruca 
n'aveâ umeze«iă. 

7. Şi aîta a căzut în rnijlocui spi- 
nilor, şi crescând spinii o au înne- 
crt pre e^t. 

8. Şi alta a căzut pre pământ bun, 
şi crescând a făcut rod însutit. Ace- 
stea grăind, au strigat: cel ce are 
urechi de auzit, să auză. 

9. Şi 1 au întrebat pre el ucenicii 
lui, zicând: ce este pilda aceasta? 

10. Tar el au zis: vouă este dat a 
şt? tainele împărăţiei lui Dumnezeu, 
iar celorlalţi în pilde, ca văzând să 
nu vază, şi auzind să nu înţeleagă. 

11. Iar pilda este aceasta; să- 
mânfa este cuvântul lui Dumnezeu. 

12. Iar cea de lângă cale sunt cei 
ce aud; apoi vine diavolul şi iâ cu- 
vântul din inima lor, ca nu cumvâ 
crezând să se mântuiască. 

13. Iar cea de pre pialră, sunt cel 
cari când aud, cu bucuri? primesc 
cuvântul: dar aceştia rădăcină n'au, 
cari până la o vreme cred şi în vre- 
me de ispită se leapădă. 

14. Iar ceea ce a căzut în spini, 
aceştia sunt cari au auzit, dar cu 
grijile şi cu bogăţiile şi cu dulce- 
turile vieţei acesieea umblând, se 
înneacă şi nu săvârşesc roadă. 

15. Iar cea de pre pământ bun, 
aceştia sunt cari cu inimă bună şi 
curată auzind cuvântul, îl ţin şi fac 
roadă întru răbdare. 

16. Şi nimeni aprinzând lumina 
o acopere pre dânsa cu vas, sau 

8. 2. Marc. 15, 40 şi 16, 9. 

4. Mat. 13, 3; Marc. 4, 2. 

10. Is. 6, 9, 10: Mat 13, 14; Marc. 4, 12; 
loan 12, 40; Fapt. 28, 26. 

15. Fapt. 16, 14; Evr. 10, 36. 

16. Mat. 5, 15; Marc 4, 21. 



o pune supt paf, ci o pune în sfe- 
şnic, ca cei ce inlră să vază lumină. 

17. Că nu este lucru de taină, care 
să nu se arate, nici lucru ascuns 
care sS nu se cunoască şi întru a- 
rătare să vie. 

18. Deci vedeţi cum auziţi; că cei 
ce are, se va da Iui, şi cel ce n'are, 
şi ce i se pare că are, se va luâ dela 
dânsul. 

19. Şi su venit către dânsul mu- 
ma Iui şi fraţii lui, şi nu puteau să 
vorbească cil dânsul pentru no- 

. rod. 

20. Şi i-a spus lui zicând: muma 
ta şi fraţii lăisiau afară, vrând să îe 
vază pre tine. 

21. Iar el răspunzând, au zis că- 
tre dânşii: muma mea şi fraţii mei 
sunt aceştia, cari aud cuvântul iui 
Dumnezeu şi'l fac pre dânsul. 

22. Şi a fost într'una din zile, şi 
el au intrat în corabie şi ucenicii 
lui, şi au zis către ei: să trecem de 
ceea parte de iezer; şi s'au slobozit. 

23. îar mergând ei cu corabia, au 
adormit el Şi s'a pogorît vifor de 
vânt In iezer, şi se umpleau şi se 
primejduiau. 

24. Şi apropiindu se l-au deştep- 
tat pre dânsul, grăind: Invăţătoruîe, 
Invăţăîoruîe, pierim. Iar el scuîân- 
du-se, au certat vântul şi valul apei; 
şi au încetat, şi s'a făcut linişte. 

25. Şi au zis către ei: unde este 
i credinţa voastră? Iar ei spăimân- 

tându-se, s'au mirat, grăind unui că- 
tre altul: cine este acesta, că şi vân- 
turilor şi apei porunceşte, şi'l ascultă 
pre dânsul? 

26. Şi au venit cu corabia în la- 
turea Oadarenilor, care este de ceea 
parte de Galileea. 

27. Şi ieşind el la uscat. 1-a în- 
tîmpinat pre el un om oarecare din 
cetate, care aveâ draci de mulţi 
ani, şi în haină nu se îmbrăcă şi 
în casă nu petrecea, ci în tnormân- 
turi. 

28. Iar văzând pre Iisus şi stri- 
gând, a căzut înaintea lui, şi cu 
glas mare a zis: ce este mie şi ţie 
iisuse Fiul lui Dumnezeu celui prea 
înalt? Rogu-te, nu mă muncî pre 
mine. 

29. Că porunciâ duhului celui ne- 



27. Mat. 10, 26. 18. Mat. 13, 12. 
19. Mat. 12, 46; Marc. 3, 31. 
22. Mat. S, 23; Marc. 4, 35. 
26. Mat. 8, 28, sq; Marc. 5, 1. 



LUCA 8 



1415 



curaf să iasă din omul acela, pen- 
frucă de mulfi ani îl răpise pre dân- 
sul, şi'l legau pre el cu lanţuri de 
fier şi cu obezi, păzindu-se, dar sfă- 
râmând legăturile, se goniâ de dra- 
cul prin pustie. 

30. Şi l-au întrebat pre el îisus, 
grăind: cum îţi este numele? Iar el 
a zis: lpghecn; că draci mulţi in- 
traseră înlr'însui. 

31. Şi'l rugau pre el ca să nu po- 
runciască lor să meargă întru a- 
dânc. 

32. Şi erâ acolo o turmă de porci 
mulţi, ce se păşteau în rnunte, şi'l 
rugau pre el să le dea voie lor să 
intre înfr'înşii; şi le-au da! lor voie. 

33. Şi Ieşind dracii din om, au 
intrat în porci, şi s'a pornit turma 
de pre ţărmuri în iezer şl s'a în- 
necat. 

34. Iar păstorii văzând ceea ce 
sc făcuse, au fugi! şi au spus în 
cetate şi prin sate. 

35. Şi au ieşit să vază ce .s'a fă- 
cut, şi au venit la îisus, şi au aflai 
pre omul dintru care ieşiseră dra- 
cii, îmbrăcat şi întreg la minle, şe- 
zând lângă picioarele lui îisus, şi 
s'au temut. 

36. Şi le -au spus lor şi cei ce vă- 
zuseră', cum s'a mântuit ce! îndrăcit. 

37. Şi 1-a rugai pre dânsul tot 
norodul ţinutului Gadarenilor, să se 
ducă dela dânşii, că erau cuprinşi 
de mare frică. Iar el intrând în co- 
rabie, s'au întors. 

38. -Iar bărbatul dintru care ieşi- 
seră dracii, rugâ pre el ca să fie cu 
dânsul ; dar Îisus l-au slobozit pre 
el, grăind : 

39. Intoarce-te în casa ta şi po- 
vesteşte câte ţi-a u făcut ţie Dumne- 
zeu. Şi s'a dus propoveduind prin 
toată cetatea câte i-au făcut îisus lui, 

40. Şi a fost când s'au întors îisus, 
!-a primit pre el norodul, că toţi îl 
aşteptau pre el. 

41. Şi iată, a venit un om căruia 
îi erâ numele lair, şi acesta erâ mai 
marele sinagogei, şi căzând la pi- 
cioarele lui Îisus, îl rugâ pre el ca 
să intre în casa lui, 

42. Că aveâ o fiică una născută, 
ca de doisprezece ani, şi aceea mu- 
reâ. Iar când mergeâ el, îl împre- 
surau noroadele. 

43. Şi o muiere îiind în curgerea 



41. Mat. 9, 18. 43. Mate. 5, 25. 



sângelui de doisprezece ani, care 
cheltuise la doftori toată avuţia sa, 
şi nici dela unul n'a putut să se 
vindece, 

44. Apropiindu-se dinapoi, s'a a- 
tins de poala hainei lui, şi îndatăş 
a stătut curgerea sângelui ei, 

45. Şi au zis Îisus: cine este cd 
ce s'a atins de mine? Iar îepădân- 
du-se loji, a zis Petru şi cei ce 
erau cu e! : Invăfăîorule, noroadele 
te îmbulzesc şi te strâmforează, şi 
zici: cine este ,cel ce s'a atins de 
mine? 

46. Iar Îisus au zis : s'a atins de 
mine oarecine, că eu am cunoscut 
puterea care a ieşit din mine. 

47. Iar văzând muierea că nu s'a 
ascuns, a venit tremurând, şi că- 
zând înaintea Iui, i-a spus lui, înain- 
tea a toi norodul, pentru care pri- 
cină s'a alins de el şi cum că s'a 
tămăduit îndată. 

48. Iar el i-au zis ei : îndrăzneşte 
fiică; credinţa ta te-a mântuit, mergi 
în pace. 

49. Încă grăind el, vine oarecare 
dela mai marele sinagogei, grăind 
lui, că a murit fiica îa ; nu supăra 
pre învăţătorul. 

50. Iar îisus auzind, au răspuns 
lui, grăind: nu te teme; crede numai 
şi se va mântui. 

51. Iar intrând în casă, n'au lăsat 
nici pre unui să intre, fără numai 
pre Petru şi pre lacov şi pre Ioan 
şi pre tatăl fecioarei şi pre muma ei. 

52. Şi plângeau toţi şt se iângu- 
iau de dânsa; iar el au zis: nu plân- 
geţi; n'a murit, ci doarme. 

53. Şi'şi râdeau de dânsul, ştiind 
că a murit. 

54. Iar el scoţând pre toţi afară, 
şi apucând-o de mână, a strigat, 
grăind: fecioară, scoală- tel 

55. Şi s'a întors duhul ei, şi a 
înviat îndată; şi au poruncit să'i deâ 
ei să mănânce. 

56. Şi s'au spăimâniat părinţii ei; 
iar el au poruncit lor, să nu spună 
nimănui ceeace se făcuse. 



49. Mat. 9, 23 sq; Marc. '5, 35, sq, 
52. Lucâ 7, 13. 



LUCÂ 9 



Trimiterea Apostolilor la propoveduire. 
Cinci pâini. Lepădarea de sine şi lua- 
rea Crucei. Schimbarea la faţă, Luna~ 
tecul. Cearta pentru întăeiate, 

Vi chemând pre cei doisprezece 
S ucenici ai sSt, !e-au dai lor pu- 
tere şi stăpânire presfe foţi dracii 
şi a vindecă boaîele. 

2. Şi i-au irimes pre dânşii să 
propoveduiască împărăţia Iui Dum- 
nezeu şi să Jămăduiascâ pre cei 
bolnavi. 

3. Şi au zis către dânşii: nimic 
sa nu" luaţi pre cale: nici toiag, nici 
traistă, nici pâine, nici argint, nici 
câie două haine să aveţi. 

4. Şi ori în care casă veţi intra, 
rcolo să petreceji, şi de rcolo să 
ieşiţi. 

5. Şi ori (âţi nu vă vor primî pre 
voi, ieşind din cetatea aceea, şi pra- 
ful de pre picioarele voastre scu- 
turaţi, întru mărturie asupra lor. 

6. Şi ieşind, umblau prin sate, 
binevestind şi tămăduind pretuîin- 
denea. 

7. Şi a auzit Irod telrarhu!, toate 
cele ce se făceau dc cî, şi nu se 
pricepea, pentrucă unii ziceau, că 
toan s'a sculat din morţi, 

8. Iar alţii, că Iîie s'a arătat, iar 
alţii, că uri proroc din cei de demult 
a înviat. 

9. Şi a zis Irod: pre Ioan eu l-am 
tăiat; dar acesta cine este, de care 
eu aud unele ca acestea? Si căutâ 
să'l vază pre el. 

10. Şi înforcându-se Apostolii, au 
spus lui toate câte au tăcut. Şi lu- 
ându'i pre dânşii, s'au dus deosebi 
în loc pustiu al cetăţei ce se chiamă 
Viîsaida. 

lî. Iar noroade'ie înţelegând, au 
mers după dânsul, şi primind u'i pre 
dânşii, le grăia lor de împărăţia iui 
Dumnezeu, şi pre cei ce aveau tre- 
buinţă de tămăduire, îi vindecă, 

12, îar ziua a început a se piecâ 
şi venind cei doisprezece, au zis lui: 
slobozeşle noroadele, ca mergând 
în se iele şi în oraşele cele de prin 
prejur, să găzduiască şi să'şi aîle 
hrană, că aici suntem în ioc pusiiu. 



9. 1. Mat. 10, 1; Marc. 6, 7. 
4. Lucă 10, 5 sq. 5 Lucâ 10, 11. 
7. Mat. 14, 1; Marc. 6, 14. 
10. Joan 6, i sq. 12. Ioan 6, 5. 



13. Iar el au zis către dânşii; daţi- 
le lor vo! să mănânce. Iar ei au zis: 
nu este la noi mai mult decât cinci 
pâini şi doi peşti, tără decât să ne 
ducem noi şi să cumpărăm la tot 
norodul acesta bucate. 

14. Că erau ca cinci mii dc băr- 
baţi. Si au zis către ucenicii săi: 
puneţi'i pre dânşii cete, câte cinci- 
zeci 

15. Şi au făcut aşâ şi i-an aşe- 
zet pre toţi. 

16. Deci luând cele cinci pâini şi 
cei doi peşti, căutând ia cer, le-au 
binecuvântai şi ie-au frânt şi le-au 
dat uceniciior s« le pună înaintea 
norodului. 

17. Şi au mâncat şi s'au săturat 
toţi, şi au luat din sfărâmituri'e care 
rămăseseră lor, douăsprezece coşuri. 

18. Şi a fost când se ruga el de- 
osebi, erau cu dânsul ucenicii lui, 
şi i-yu întrebat pre dânşii zicând: 
cine'mi zic noroadele că simt? 

ÎS. îar ei răspunzând, au zis: Ioan 
Botezătorul, iar alţii, liie; iar alţii, 
câ proroc oarecare din cei de de- 
mult a înviat. 

20. Si le-au zis lor: dar voi ci- 
ne'mi ziceţi că sunt? Iar Petru ră- 
spunzând a zis: Hrisiosul lui Dum- 
nezeu. 

2î Iar el certându'i pre dânşii, 
ie-au poruncit, nimănui, să nu spună 
aceasta, 

22. Zicând: că se cade Fiuiui Omu- 
lui multe a pătimi, şi a se defăimâ 
de Sătrâni şi de Arhierei şi de Căr- 
turari, şi a se omorî şi a treia zi 
a învia. 

23. Şt grăia către toţi: oricine va 
voi să vie după mine, să se lepede 
de sine ş; să'şi iâ crucea sa în toate 
zilele şi sâ'mi urmeze mie. 

24. Că cine va voî să'şi mântu- 
iască sufletul său, pierde'l-va pre el; 
iar cine'şi va pierde sufletul său 

I pentru mîne, acesta îl va mântui 
j pre dânsul 

I 25. Că ce folos este omului de 
va dobândi lumea toată, iar pre sine 
se va pierde sau se va păgubi? 

26. Că oricine se va ruşinâ de 
mine şi de cuvintele meie, dc ace 
sta Fiul Omului se va ruşinâ, când 

20. Mat. 16, 16 sq. Marc. 8,29; Ioan 6, 69. 

22. Mat. I7. 22 şi *0. 18 sq. 

23. Mat. 16, 24! Marc. 8, 34. 
24 Luc. 17, 33. 

26. Mat- 10, 33; Marc. 8, 38; Luc. 12, 9; 
i II Tim 2, 12. 



LUOA 9 



1417 



va venî înfru slava sa şi a Tatălui 
şl a sfinţilor îngeri. 

27. Şi vă grăiesc vouă cu ade- 
vărat: sunt unii din cei ce stau aici, 
cari nu vor gustă moarte, până când 
vor vedeâ împărăţia Iu! Dumnezeu, 

28. Şi a fost după cuvintele ace- 
stea ca la opt zile, şi luând pre Pe- 
tru şi pre loan şi pre îacov, s'au 
suit în munte să se roage.. 

29. Şi s'a făcut, când se ruga el, 
chipul fetei lui altul şi îmbrăcămin- 
te" iui *îbă, strălucind. 

30. Şi iată doi bărbaţi vorbiau 
cu dânsul, cari erau Moisî şi Ilie, 

31. Cari arăîândn-se în slavă; gră- 
i?(u de ieşirea lui, care vrea să o 
plinească în lerusaiim: 

32. Iar Petru şi cei ce erau cu 
dânsul erau îngreuiaţi de somn, «i 
deştepfându-se, au văzut slava lui, 
şi pre cei doi bărbaţi stând împre- 
ună cu dânsul. 

33. Şi a îosf când s'au despărţit 
ei dela dânsul, a zis Petru către I- 
isus: InvăţStorule, bine este nouă 
a fi aici şi să facem trei colibi:una 
ţie şi una lui Moisî şi una lui Hie, 
neştiind ce grăiâ. 

34. Şi acestea grăind el, s'a fă- 
cut nor, şi i-a umbrit pre dânşii şi 
s'au spăimântat când au intrat ei 
în nor. 

35. Şi glas a fost din nor, zicând: 
acesta este Fiul meu cel iubit, pre 
acesta să ascultaţi 

36. Şi după ce a fost glasul, s'au 
aîlat lisus singur. Şi ei au tăcut şi 
nimănui n'au spus în zilele acelea 
nimic din cele ce văzuseră. 

37. Şi a fost, a doua zi, pogo- 
rându-se ei din munte, 1-a întâmpi- 
nat pre el norod mult. 

38 Şi iată, un bărbat din norod 
a strigat, grăind: învăţălorule, ro- 
gu-te caută spre fiul meu, că unul 
născut îmi este mie. 

39. Şi iată, duh îl apucă pre el, 
şi de năpraznă strigă; şi'l zdrobeşte 
pre el cu spumă, şi abia se duce 
dela el, sfărâmându'l pre el. 

40. Şi m'am rugat de ucenicii tăi 
să'l scoată, şi n'au putut. 

41. Iar lisus răspunzând, au zis: 
o neam necredincios şi îndărătnic, 
până când voiu fi cu voi şi voiu 



28. Mat. 17, 1. Marc. 9, 2. 
35. II Pett. 1, 17; Mat. 3, 17. 
37. Mat. 17, 14; Marc. 9, 14. 



suferî pre voi? Adu'mi pre fiul tău 
aici. 

42. Şi încă apropiindu-se el, 1-a 
trântit pre el dracul şi f-a scuturat. 
Iar lisus au certat pre duhul cel ne- 
curat, şi au lămăduit copilul, şi î-au 
dat tatălui său. 

43. Şi se spăimântau toţi de mă- 
rimea lui Dumnezeu. Şi mirându-se 
toţi de toate care au făcut lisus, au 
zis către ucenicii săi: 

44. Puneţi voi în urechile voastre 
cuvintele acestea, că Fiul Omului se 
va dâ în mâinile oamenilor. 

45. Iar ei nu înţelegeau cuvântul 
acesta, şi erâ acoperit de către dân- 
şii, ca să nu'l priceapă ; şi se te- 
meau să'l întrebe pre el de cuvân- 
tul acesta. 

46. Şi a intrat gând întru dânşii: 
cine af fl dintru ei mai mare? 

47. Iar lisus ştiind gândul inimei 
lor, luând un prunc, l-au pus pre el 
lângă sine. 

48. Şi au zis lor: oricine va primî 
pruncul acesta întru numele meu, 
pre mine mă primeşte; şi oricine 
mă va primî pre mine, primeşte pre 
cela ce m'au trimis pre mine; că cela 
ce este mal mic întru voi toţi, ace* 
sta va fi mare. 

49. Iar loan răspunzând, a zis : 
Invăţăforuîe, am văzut pre oarecare 
in numele tău scoţând draci, şi l-am 
oprit pre el, că nu umblă pre urma 

i ta cu nci. 

50 Şi au zis către el lisus: nu'/ 
opriţi, că cel ce nu este împroîiva 
noastră, pentru noi este. 

51. Şi a fost când s'au împlinit 
zilele înălţărei lui, el şi-au îndiepfat 
îaja ca sS meargă în Ierusalim. 

52. Şi au trimis vestitori înaintea 
feţei sale; şi mergând au intrat în- 
tr'un oraş al Samarinem'or, ca să'i 
(ţătească !ui. 

53. Şi nu l-au primit pre dânsul, 
că faţa Ini erâ mergând spre Ieru- 
salim. 

54. Şi văzând ucenicii lui, lacov 
şi loan, au zis- Doamne, voeşti să 
zicem ca să se pogoare foc din cer 
şi să'i misfuiască pre ei, precum şi 
llie a făcut? 

55. Isr lisus întorcându-se i-au cer- 



44 Mat. 17, 22. 45. Lucâ 18, 34. 

46. Marc. 9, 34. 

48. Mat. îO; 40; loan 13, 20. 

52. loan 4, 4. 

54. 4 Imp. 1, 10 sq. 



1418 



LUCA 9-10 



faf pre dânşii şi au zis : nu ştiţi ai 
cărui duh sunteţi voi ; 

56. Că Fiul Omului n'au venii să 
piarză suflatele oamenilor, ci să 
mântuiască. Şi au mers într'alt sat. 

57. Şt a fost când mergeau ei 
pre cal?, a zis oarecine căfre el: 
Doamne, voiu să merg după line, 
ori unde vei merge. 

58. Şi au zis lisus lui: vuîpiîe au 
vizuini şi pasările cerului cuiburi, iar 
Fiul Omului n'are unde să'şi plece 
capul. 

59. Şi au zis către altul: vino după 
mine. iar el a zis : Doamne, dă'mi 
voie întâi sa" merg să îngrop pre 
iată! meu- 

60. Iar lisus m zis lui: lasă mor- 
ţii să'şi îngroape pre morţii lor, iar 
tu merai de vesteşte împărăţia iui 
Dumnezeu, 

61. Şi a zis şi altul; voiu să merg 
după (ine, Doamne, dar înîâiu dă'mi 
voie să rânduesc cele ce sunt în 
casa mea. 

62. Iar lisus au zis către ei: ni- 
meni punându'şi mâna sa pre plug, 
şi căutând înapoi, este îndreptat în- 
tru împărăţia lui Dumnezeu. 

CAP. IO. 

Cei şaptezeci de Apostoli. Legiuitorul 
doritor de vieaţa de veci. Pilda celui 
căzut în tâlhari. Marta şi Marin. 

Îar după acestea au arătat Dom- 
nul şi pre alţi şaptezeci şi au tri- 
mis pre dânşii câte doi înaintea fe- 
ţei sale, întru iot oraşul şi locul unde 
vrea d să meargă. 

2. Şi zicea căfre dânşii: secerişul 
este mult, iar lucrătorii puţini; deci 
rugaţi pre Domnul secerişului, ca 
să scoată lucrători la secerişul său. 

3. Mergeţi, iată eu vă trimit pre 
voi ca mieii în mijlocul lupilor. 

4. Să nu purtaţi pungă, nici traistă 
nici încălţăminte; şi pre nimenea 
să nu întrebaţi de sănătate în cale. 

5. Şi ori în care casă veţi infrâ 
întâiu ziceţi: pace casei aceştia, 

6. Şi de va fi acolo fiul păcei, se 
va odihni preste dânsul pacea voa- 
stră; Iar de nu, la voi se va în- 
toarce, 



56. Ioan 3, 17 şi 12, 47. 

57. Mat. 8, 19. 

IO. 2. Ioan 4, 35; Mat. 9, 37 sq. 
3. Mat. 10, 16. 4. Mat. Io, 9. 



| 7. Şi întru aceeaş casă petrecefi, 
mâncând şi bând cele dela dânşii; 
cS vrednic este lucrătorul de plata 
sa. Să nu vă rmitnţi din casă în 
casă. 

8. Şi ori în care cetate veţi intră 
şi vă vor primi pre voi, mâncaţi 
cele ce se vor pune înaintea voa- 
stră. 

9. Şi tămăduiţi bolnavii cari vor 
fi într'însa şi grăiţi lor: s'a apro- 
piai spre voi împărăţia lui Dumne- 
zeu. 

10. Iar ori în care cetate veţi in- 
tră, şi nu vă vor primî pre voi, te- 
şind la uiiţile ei ceia Sate, ziceţi: 

11. Şi praful ce s'a lipit de noi 
din cetaiea voastră, îl scuturăm vo- 
uă. Insă aceasta să ştiţi, că s'a a- 
propiat spre voi împărăţia lui Dum- 
nezeu. 

12. Crăiesc vouă: că mai uşor va 
fi Sodomului în ziua aceea, decât 
celSfci aceea. 

13. Vai jis, Horaz'ne! Vai ţie Vit- 
saîdol Că de s'ar fi făcut în Tir şi 
în Sidon puterile care s'au făcut în- 
tru voi, de mult în sac şi în cenuşă 
şezând s'ar fi pocăit, 

14. Insă Tirului şi Bidonului mai 
uşor va fi la judecată decât vouă. 

15. Şi !u Capcrnaume, care până 
! la cer te-ai înălţat, până la iad te 

vei pogorî, 

16 Cela ce ascultă pre voi, pre 
mine mă asculta, şi ceia ce se lea- 
pădă de voi, de mine să leapădă, 
iar ceia ce se leapădă de mine, se 
leapădă de cela ce m'au trimis pre 
mine, 

17. Şt s'au întors cei şaptezeci cu 
bucurie, zicând; Doamne şi dracii 
se pleacă nouă întru numele tău. 

18 Şi au zis lor: văzuf-am pre 
satana ca un fulger din cer căzând. 

19. lată dau vouă stăpânire să 
călcaţi presf^ şerpi şi preste scorpii 
şi preste toată puterea vrăjmaşului 
şi nimic pre voi nu vă va vătămâ. 

20. Insa pentru aceasta nu vă bu- 
curaţi, căci duhurile se pleacă vo- 
uă; ci vă bucuraţi mai vârtos, că 
numele voastre s'au scris în ceruri. 

21. Intru acpsf ceas s'au bucurat 
cu duhul lisus şi au zis: mSrturi- 
sescu-mă ţie, Părinte, Doamne al 



7. H doua Lege 24, 14; Mat. 10, 10; 1 Cor- 
9, 14. 13. Mat. 11, 21, 16. Ioan 13, 20. 
ÎS. Hpoc. 12, 8 sg. 19. Ps 90, I3. 
20 Filip 4, 3. 21. Mat, 11, 25 sq. 



1419 



cerului şi al pământului, că ai ascuns 
acestea de cei înţelepţi şi pricepuţi 
şi le-ai descoperit pre ele pruncilor, 
adevărat Părinte, că aşâ a fost buna 
voinţă înaintea fa. 

22. Şi întorcându-se cgfre uceni- 
cii săi au zis: toate îmi sunt date 
mie dela Tată! meu, şi nimenea nu 
ştie cine este Fiul, fără numai Ta- 
tăl, şi cine este Tatăl, fără num^i 
Fiul,' şi căruia va voi Fiu! să'i de- 
scopere. 

23. Şi înforcându-se către ucenici 
deosebi au zis: fericiţi ochii cari 
văd ceîe ce voi vedeţi. 

24. Că grăiesc vouă, că mulţi pro- 
roci şi împăraţi au voit să vază ceie 
ce vedeţi voi şi nn an văzul şi să 
aiîză ceie ce auziţi şi nu au auzit. 

25. Şi iată, un legiuitor s'a scu- 
lat, ispltindu'i pre el şi zicând: In- 
văţătorule, ce voiu face să moşte- 
nesc vieaţa cea veşnică? 

26: Iar el au zis: în lege ce este 
scris? cum citeşti? 

27. Iar el răspunzând a zis: să 
iubeşti pre Domnul Dumnezeu) tău 
din toată inima ta şi din tot suîk- 
iul iau şi din toată vârfulea la, şi 
din tot cugetul tău şi pre aproapele 
tău ca însuţi pre liriR. 

28. Şi i-auzis lui; drept ai răspuns: 
aceasta fă şi vei îi viu. 

29. Iară el vrând să se îndrepieze 
pre sine, a zis către lisus: şi cine 
este aproapele meu? 

30. Iar lisus răspunzând, au zis: 
un om oarecare se pogorâ din Ie 
rusalirn în îerihon şi a căzut în tâl- 
hari, cari desbrăcându'l pre el şi 
rănindu'î, s'au dus, lăsându'l abia 
viu. 

3î. Şi după întâmplare un preoi 
se pogorâ pre calea aceea şi vă.'ân- 
du'l pre dânsul, a trecut pre ală- 
turea. 

32. Âşijderea şi un Levit, fiind la 
acel loc, viind şi văzându'î pre eî, 
a trecut pre alăturea. 

33. Iar un Samarinean mergând 
pre cale, a venit la eî şi văzându'î 
i s'a făcut milă. 

34. Şi apropiindu-se, a legat ra- 
nele lui, turnând untdelemn şi vin; 

22. loan î, ÎS şi 6, 46. 

23. 3 imp. 10, 8-, Mat. 13, 16. 

24. 1 Fetru 1, 16'. 

25. Mat. 22, 35 sq; Mat. 12, 28 sq. 

27. Lev. 19, 16. 

28. Lev. 18, 5; loan îl, 1. 

29. Eş. 2, 13. 



şi pulndu'l pre dobitocul lui, 1-a dus 
la o cjsă de oaspeţi şi a purtai 
grijă de el. 

35, Şi a doua zi ieşind şi scoţând 
doi dinari, a dai gazdei şi i an zis 
lui: poartă grijă de dânsul şi orice 
vei mas cheltui, eu când mă voiu 
întoarce, voiu dâ ţie. 

36, Deci care dintru acei trei, ţi 
se pcire s fi de aproape celui ce că- 
zuse în tâlhari? 

3?. Iară el a zis: cela ce a făcui 
milă cu dânsul. Iar îisus au zis 
lui: mergi de fă şi îu asemenea. 

33. Şi a fost când se duceau ei, 
şi el au intrat într'un sal; iar o mu- 
iere numele ei Marta l a primi! pre 
el în casa sa. 
, 39. Şi aceea eveâ o soră ce se 
chernâ Măria, carea şi şezând lângă 
picioarele iui lisus, ascuiiâ cuvin- 
tele lui. 

40. Iar Marta se siliâ spre muliă 
slujbă şi stând a zis: Doamne, au 
nu socoteşti că soru-mea singură 
m'a lăsat să slujesc? Ci zi ei ca 
să'rni ajute. 

4t. Şi răspunzând îisus, au zis 
ei, Marto, Marto, te grijesti şi spre 
multe ie sileşti; 
i 42. Ci un lucru îrebueşte, iar Mă- 
ria partea cea bună şi-a sies, carea 
nu se vii iuâ dela dânsa. 

j CAP. 11. 

Rugăciunea Domnească. Vindecarea ţi- 
nui mut. O femeie fericeşte pre lisus. 
j Iudeii cer semn din cer. lisus învăţând 
I la un ospăţ şi mustrând f re legiuitori. 

I ^ 

i ^Si a fost când eră el Ia un loc ru- 
y*gându-se, după ce au încetai, a 
zis unul din ucenicii lui către oân- 
suî: Doamne, învaţă-ne pre noi să 

} ne rugăm, precum şi loan a învă- 

I ţat pre ucenicii săi. 

! 2. Şi le-au zis lor: când vă ru- 

j gaţi ziceţi : Tală! nostru carele eşti 

| în ceruri, sfinţiascâ-se numele tău. 

i Vie împărăţia ta. Fie voea ta, pre- 
cum în cer şi pre pământ. 

3. Pâinea noastră cea spre fiinţă 
dă-ne*o nouă în toate zilele. 

4. Şi ne iartă nouă păcatele noa- 
stre, că şi noi iertăm tuturor celor 
ce ii2 sunt datori nouă. Şi nu ne 



38, loan îl, 1 şi 12. 2. 
li. 2. Mat. 6, 9. 



1420 



LUCA 11 



duce prc noi întru ispită, ci ne izbă- 
veşte de cel viclean. 

5. Şi a» zis către ei: cine dintru 
voi are prieten şi va merge către 
dânsul la miezul nopţei şi va zice 
lui: prietene, dâ'mi împrumut trei 
pâini; 

6. Că a venit din cale un prieten 
la mine, si n'am ce pune înaintea 
lui? 

7. Şi acela răspunzând dinlăun- 
tru, va zice: nu'mi face osteneală, 
acum uşa s'a încuiat şi copiii mei 
sunt în aşternu! cu mine, nu pot să 
mă scol să'ji dau ţie. 

8. Grăiesc vouă: măcar de nui-ar 
dâ lui scuiându se, pentrucă este 
lui prieten, dar pentru obrăznicia 
tui scuîându-se, va dâ lui câte îi 
trcbue. 

9. Şi eu zic vouă: cereţi şi S2 va 
dâ vouă; căutaţi şi veţi aflâ; bateţi 
şi se va deschide vouă. 

10. Că lot cela ce cere, va luă, 
şi cela ce caută, va aîiâ, şi celui 
ce bate, i se va deschide. 

11. .Şi ia care tată diniru voi, de 
va cere îiul pâine, au doară piatră 
îi va dâ lui? Sau peşte, au doară 
în loc de peşte, şarpe îi va dâ lui? 

12. Sau de va cere ou, au îi va 
dâ lui scorpie? 

13. Deci dacă voi fiind răi, ştiţi 
să daţi daruri bune fiilor voştri, cu 
cât mai vârtos Tatăl cel din cer va 
dâ Duh Sfânt celor ce cer dela dân- 
sul? 

14. Şi erâ scoţând un drac şi a- 
cela crâ mut. Şi a fost după ce a 
ieşit dracul, a grăii mutul şi s'au 
mirat noroadele. 

15. Iar oarecari dintr'înşii ziceau: 
cu veelzevui domnul dracilor scoate 
dracii. 

16. Iar alţii ispitindu'l, cereau dela 
dânsul semn din cer. 

17. Iar el ştiind gândurile lor, au 
zis lor: toată împărăţia ce s'a îm- 
părechia! între sine se pustieşte şi 
casă preste casă cade. 

18. Deci şi satana dacă s'a îm- 
părechiat între sine, cum va stâ îm- 
părăţia lui? Că ziceţi că, cu veel- 
zevui scot eu dracii, 

19. Iar dacă eu cu veelzevui scot 
dracii, feciorii voştri cu cine scot? 



8. Luc. 18, 5 

9, Mat 7, 7; Marc. îl, 24; Ioan 16, 23 sq. 
14. Mat. 12, 22 sq; Marc. 3, 22, 

18. Mat. 16, lo sq, 



Pentru aceasta ei vor fi vouă jude- 
cători. 

20. Iar dacă eu cu degetul lui 
Dumnezeu scot dracii, iată a ajuns 
la voi împărăţia iui Dumnezeu. 

21. Când cel tare întrarmai fiind 
păzeşte curtea sa, în pace sunt a- 
veriie lui. 

22. Iar când va vaiî cel mai tare 
decât dânsul, şi'l va birui pre el, 

i iâ toate armele Iui, întru care se 
nădăjduia şi împărţeşte prăzile lui. 

23. Cela ce tm este cu mine, îm- 
protiva mea este, şi cela ce nu a- 
dunâ cu mine risipeşt:. 

24. Când duhul cel necurat va ieşî 
din om, umblă prin locuri fără de 
apă, căutându'şi odihnă, şi neaflând 
zice: mă voiu întoarce în casa mea 
de unde am ieşit. 

25. Şi viind o aflS măturată şi 
împodobită. 

26. Atuncea merge şi iâ alte şapte 
duhuri mai rele decât sine, şi in- 
trând locuesc acolo; şi se fac cele 
de pre urmă ale omului aceluia mai 
rele decâi cele dintâiu. 

27. Şi a fost când ziceâ ei ace- 
stea, ridicând o muiere gies din no- 
rod a zis lui: fericit este pântecele 

i care îe-a purtat şi ţiţele care ai supt. 
I 28. !ar el au zis: adevărat, feri- 
j ciţi cei ce ascultă cuvântul iui Dum- 
nezeu şi'l păzesc pre el. 

29. Iar adunându-se noroadele 
au început a zice: ueamui acesta vi- 
clean este; semn cere şi semn nu 
se va dâ lui, fără numai semnul lui 
lonâ proroculiri. 

30. Că precum a fost lonâ semn 
Ninevitenilor, aşâ va fi şi Fiul 0- 
mului la neamul acesta; 

31. împărăteasa dela austru se 
va sculâ la judecată cu bărbaţii nea- 
mului acestuia, şi'i va osândi pre 
ei; că a venit dela marginele pă- 
mântului să auză înţelepciunea lui 

i Solomon, şi iată mai mult decât 
Solomon aicea. 

32. Bărbaţii dela Ninevia se vor 
scu'â ia judecată cu neamul acesta 
şi'l vor osândi pre el; căci ei s'au 
pocăit penlru propoveduirea Iui lonâ, 
şi iată mai mult decât lonâ aici. 

33. Nimenea aprinzând lumina o 

20. Eş 8, 19. 22. Col. 2, 15 
23. Marc. e, 40, 26. Ioan 5, 14. 

28. Mat 7, 21. 

31. 3 Jmp 10, 1 ; 2 Parai. 9, 1 ; Mat. 12, 42, 

32. lonâ 2, l; 3, 5; Mat. 12, 41. 

33. Marc. 4, 21. 



LUCA 11-^12 



pune înfru ascuns, nici supt obroc, 
ci în sfeşnic, ca cei ce intră să vază 
lumina. 

34. Lumina trupului este ochiul; 
deci când va îi ochiul tău curat, 
lot trupul tău va fi luminat; iar când 
va fi rău, şi trupul tău întunecat va fi. 

35. Drept aceea, socoteşte ca lu- 
mina care este întru line să nu fie 
întunerec. 

36. Deci dacă trupul tău va fi tot 
luminat; neavând vreo parte întu- 
necată, va ?i luminat îot, ca şi când 
lumina cu strălucirea te luminează. 

37. iar când grâiâ, îl rugâ pre 
dânsul un Fariseu ca să prânzia- 
scă la el, şi intrând, au şezut. 

38. Iar Fariseul văzând, s'a mi- 
rat că nu s'au spălat înîâiu mai 'na- 
inle de prânz. 

39. Iar Domnul au zis către dân- 
sul: acum voi Fariseii, partea cea 
dinafară a paharului şi a blidului 
curăţiţi ; iară cea dinlăuntru! vostru 
este plină de răpire şi de vicleşug, \ 

40 Nebunilor, au nu ceîa ce au j 
făcut cea dinafară, au făcut şi cea 
dinlăuntru? 

4î. însă cele ce sunt la voi, daţi - 
le milostenie, şi iată, toate vor îi vo- 
uă curate. 

42. Şi vai vouă Fariseilor! Că ze- 
ciuiţi izma şi rula şi toate verde- j 
{urile, şi treceţi judecata şi drago- I 
stta lui Dumnezeu; acestea se că- j 
dea a le face, şi acelea a nu le I3sâ. j 

43. Vai vouă Fariseilor! CM iubiţi 
scaunele cele mai de sus în sina- 
goguri şi închinăciunile prin târguri. 

44. Vai vouă Cărturarilor şi Fa- 
riseilor făţarnicii Că sunteţi ca mor- 
mânturile cele ce nu se văd şi oa- 
menii ce umblă deasupra lor nu le 
ştiu. 

45. Şi răspunzând unul din legiui- 
tori, a zis lui: învăţăîorule, acestea 
zicând şi pre noi ne oeărăşti. 

46. Iar el an zis: şi vouă legiui- 
torilor, vai! Că însărcinaţi pre oa- 
meni cu sarcini, care nu se pot lesne 
purtă; iar voi nici cu un deget al 
vostru nu vă atingeţi de sarcini. 

47. Vai vouă! Că zidiţi mormân- 
turile prorocilor şi părinţii voştri 
i-au ucis pre ei. 

48. Deci mărturisiţi şi împreună 



38. Mat. 15, 2. 39. Mat. 23, 25. 

46. Is. 10, î; Mat- 23, 4; Fapt 15, 10. 

47. Mat. 23, 29 sq. 



voiţi lucrurile părinţilor voştri; că 
aceia i-au ucis pre ei, iar voi zidiţi 
rnorniân f urile lor. 

49. Pentru aceasta şi înţelepciu- 
nea iui Dumnezeu a zis: trimile- 
voiu către ei proroci şi apostoli şi 
dintr'înşii vor ucide şi vor goni: 

50. Ca să se ceară sângele tutu- 
ror prorocilor, ce s'a vărsat din în- 
ceputul lumei dela neamul acesta. 

51. Dela sângele lui Avei până la 
sângele Zahariei, care a pierit între 
ollar şi între biserică; adevărat zic 
vouă: se va cere deîa neamul acesta. 

52. Vai vouă legiuitorilor! Că aţi 
luat cheea cunoştinţei, voi nu aţi 
intrat şi pre cei ce vreau să intre 
i-aji oprit, 

53. Şi zicând el acestea către ei, 
au început Cărturarii şi Fariseii tare 
a se mâniâ spre dânsul şi a stă lui 
împroîivă de multe. 

54. Pândindu'l pre el şi căutând 
ca să vâneze eevâ din gura lui, ca 
să'l vinuiască pre el. 

CAP. 12. 

Aluatul Fariseilor. De cine irebue a se 
teme. Hula împrotiva Duhului Sfânt. 
Curajul în isgoniri. Sfaturi împrotiva 
lăcomiei. Defăimarea celor lumeşti. Fe- 
rirea de iubirea de argint. A nu sc 
prici cu- aproapele. 

Qi adunându-se mulţimi de noroade 
Vcât se călcau unii pre alţii, au în- 
cepu! a zice ucenicilor săi: mai în- 
!âiu păziţi vă de aluatul Fariseilor, 
care este făţâria. 

2. Că nimic nu este acoperit, care 
nu se va descoperi, şi ascuns, care 
nu se va cunoaşte. 

| 3. Pentru aceea câte aţi zis Sa în- 
tuneric, îa lumină se vor auzi, şi 
ce aţi grăit îa ureche în cămări, se 
va propovedui deasupra caselor. 

j 4. Deci grăiesc vouă prietenilor 
mei: nu vă temeţi de czi ce ucid 
trupul şi după aceea nu pot nimic 
mai mult să facă. 

5. Ci voiu arătâ vouă de cine să 
vă temeţi. Să vă temeţi de cela ce 
are putere după ce l-a ucis, să'l a- 
runce în Gheena. Adevăr grăiesc vo- 
uă: de aceia să vă temeţi. 

6. Au nu se vând cinci păsări cu 
doi fiîiari? Şi nici una dinfr'însele 

51. Fac. 4. 8; 2 Parai. 24, 21. 
12- Mat. 16, 6 sq. 3. Mat. 10, 27. 
4. Is. 8, 13 şi 51, 12. 



LtTCA i§ 



nu este uitată înaintea iui Dumne- ! 
zeu. 

7. Ci şi perii capului vostru toţi 
sunt număraţi. Deci nu vă temeţi; 
că voi sunteţi cu mult mai buni de i 
cât păsările. 

8. Şi zic vouă: tot cei ce va măr- 
turisi întru mine înaintea oameni- 
lor, şi Fiul Omului va mărturisi în- 
tru dânsul înaintea îngerilor lui Dum- 
nezeu. 

9. Iar ceia ce se va lepădă de 
mine înaintea oamenilor j lepădat va 
ii înaintea îngerilor lui Dumnezeu. 

10. Şi tot cela ce va zice cuvânt 
împrotiva Fiului Omului, se vâ iertă 
Iui; iar celui ce va huli împrotiva 
Duhului Stânt, nu se va iertă. 

11. [ar când vă vor duce pre voi 
la soboare şi la dregători şi la stă- 
pâni, nu vă grijiţi cum şi ce veţi 
răspunde sau ce veţi zice; 

12. Că Duhul Sfânt vă va învăţă 
pre voi Intru acel ceas, ceîe ce se 
cade a zice. 

13. Şi a zis lui oarecare din no- 
rod: învăţăforule, zi fratelui meu să 
împartă cu mine moştenirea. 

14. Iar el au zis lui: Crnuîe, cine 
m'a pus pre mine judecător sau *m- 
părţifor presîe voi? 

15. Şi au zis către ei: vedeţi şi 
vă feriţi de lăcomie; că nu întru a 
prisosi cufvâ din avuţiele sale este 
vieaţa iui. 

16. Şi au zis pildă căire dânşii, 
grăind: unui om bogat i a rodit ţa- 
rina. 

17. Şi cugetă întru sine, zicând: 
ce voiu face, ca nu ani unde adună 
rodurile mele? 

18. Şi a zis: aceasta voiu face: 
strică- voiu jitniţele mele, şi mai mari 
le voiu zidi şi voiu strânge acolo 
toate rodurile mele şi bunătăţile mele. 

19. Şi voiu zice sufletului meu: 
suflete, ai muile bunătăţi strânse 
spre mulţi ani, odihneşîe-fe, mănân- 
că, beâ, veseieşte-te. 

20. Iar Dumnezeu i-au zis lui: 
nebune, întru această noapte sufle- 
tul tău vor să'l ceară delâ. fine; dar 
cele ce ai gătit, cui vor îi? 

21. Âşâ este cela ce s'rânge iuiş 
comoară, iar nu în Dumnezeu se 
îmbogăţeşte. 



7. Luc. 21, 18 8. Mat. 10, 32 

10. Mat. 12, 31 j Marc. 3, 29. 

11. Mat. 10, 19; Marc. 13, 13. 
15. 1 Tim. 6, 9 sq. Mat. 4, 4. 



22. Şi au zis către ucenicii săi; pen- 
tru aceasta zic vouă, nu vă grijiţi cu 
sufletul vostru, ce veţi mâncâ; nici 
cu trupul, în ce vă veţi îmbrăca. 

23. Sufletul mai mare este decât 
hrana şi trupul decât haina. 

24. Căutaţi la corbi, că nu sa- 
rnână nici seceră; cari nu au cămări 
nici jitniţe şi Dumnezeu îi hrăneşte 
pre ei; cu cât mai mult voi sunteţi 
mai buni decâi păsările? 

25. Şi cine din voi grijindu-se poate 
să adauge statului său un cot? 

26. Deci dacă nu puteţi nici ce este 
mai mic a face, ce vă mai grijiţi de 
celelalte? 

27. Socotiţi crinii cum cresc; nu 
se ostenesc, nici torc; şi grăiesc 
vouă, că nici Soîornon fntru toată 
slava sa nu s'a îmbrăcat ca unul 
dintru aceştia. 

28. Şi de vreme ce iarba, care 
este astăzi în câmp şi mâine în cup- 
tor se aruncă, Dumnezeu aşâ o îm- 
bracă; cu cât mai vârtos pre voi, 
puţin credincioşilor? 

29. Şi voi să nu csutaţi ce veţi 
mânca', sau ce veţi beâ şi nu vă 
înălţaţi. 

30. Că toate acestea păgânii Ui- 
mei aceştia ie caută; iar PErinfele 
vostru ştie cg vă trebuesc acesiea. 

31. Insa căutaţi împărăţia lui Dum- 
nezeu, şi acestea toate se vor ada- 
uge vouă. 

32. Nu te teme turmă mică; că 
bine au voit Tatăl vostru să vă deâ 
vouă împărăţia. 

33. Vindeţi avuţiile voastre şi daţi 
milostenie; faceţi-vă vouă pungi care 
nu se învechesc, comoară neîmpu- 
jinată în ceruri, unde turul nu se 
apropie, nici molia o stncă. 

34. Că unde este comoara voa- 
stră, acolo va îi şi inima voastră, 

35. Să fie mijloacele voastre în- 
cinse şi făcliile aprinse; 

36 Şi voi asemenea cu oamenii 
cari aşteaptă pre domnul lor, când 
se va întoarce dela nunţi; ca viind 
şi bătând, îndată să'i deschiză lui. 

37. Fericite slugile acelea, pre cari 
viind domnul, îi va aîlâ priveghind. 
Amin zic vouă, că se va încinge şi 
îi va pune pre dânşii să şază, şi 
viind va sluji lor. 

33. Şi de va veni Ia adoua strajă 
şi la a treia strajă de va veni, şi'i 

~~ 22. MatTe, 25 sq. 33. Mat. 6, 19 sq. 
35. Ier. 1, 17; l Petr. l f 13; Mat. 25, 1 sq. 



LtiCA 12— iâ 



va aîlâ aşâ, fericite sunt slugile a- 
ceîea. 

39. Iar aceasta să ştiţi, că de ar 
şti stăpânul casei în care ceas va 
veni furul, ar prtvcghiâ şi nu ar l£sâ 
să-i sape casa lui.. 

40. Deci şi voi fiţi gata; că în cea- 
sul care nu gândiţi, Fiul Omului va 
veni. 

41. Şi a zis Peiru lui: Doamne, 
către noi zici pilda aceasta, sau şi 
către loji? 

42. Şi au zis Domnul: oare cine 
este iconorrsul cel credincios şi în- 
ţelept, pre care îl va pune? domnul 
preslc slugile sale, ca să !e dea la 
vreme măsura de grâu. 

43. Fericită este sluga aceea, pre 
care viind domnul lui îl va aîlâ tă- 
când aşâ. 

44. Adevărat grăiesc vouă, că'l va 
pune pre dânsul preste toate avu- 
ţiile, sale. 

45. Iar de va zice sluga aceea 
întru inima sa: zăboveşte domnul 
meu a veni, şi va începe a bale pre 
siugi şi pre slujnice, şi a mânca şi 
a b?â şi a se îmbăia; 

46. Venl-va domnul siugei aceea 
în ziua întru care nu gândeşte şi 
în ceasul întru care nu ştie, şi'l va 
îăiâ pre el în două, şi partea lui cu 
necredincioşii o va pune, 

47. Iar sluga ceea ce a ştiu! voca 
domnului său, şi nu a galii nici a 
făcut după voea lui, se va bate mult. 

48. Iar cela ce nu a ştiut şi a 
făcut cele vrednice de bătăi, se va 
bate puţin. Şi tot căruia s'a dat mult, 
mult se va cere dela el; şi căruia 
i s'a încredinţat mult, mai mult vor 
cere dela el. 

49. Foc am venit să arunc pre 
pământ, şj ce voiesc, dacă acum 
s'a aprins? 

50. Şi cu botez am a mă boteză 
şi cum mă sfrâmSorez până ce se 
va sîârşîî 

51. Au vi se pare că am venii să 
dau pace pre pământ? Nu, zic vo- 
uă, ci împărţire. 

52. Că vor fi de acum înainte cinci 
întru o casă împărţiţi, trei împro- 
tiva a doi, şi doi împrotiva a trei. 

53. Se va împărţi tatăl împrotiva 
feciorului şi feciorul împrotiva ta- 
tălui; muma împrotiva fetei şi fata 



39. Mat. 24, 43; 1 Tcs. 5, 2. 
42. Mat. 24, 45. 47. îac. 4, 17, 
51, Mat. IO, 34. 53. Mib. 7, 6. 



| împrotiva mumei; soacra împrotiva 
i noră-sei şi nora împrotiva soacră-sei. 
I 54. Şi zicea şi noroadelor: când 
| vedeţi norul n'dicându-se dela apus 
numai decât ziceţi, că ploaie mare 
vine, şi este aşâ. 

55. Şi când austral suflând, zi- 
ceţi, că zăduf va fie, şi este. 

55. Făţarnicilor, faţa cerului şi a 
pământului ştiţi a cercă; dar vre- 
mea aceasta cum n'o cercaţi? 

57. Căci nu judecaţi şi întru voi 
ce este drept? 

58. Şi când mergi cu pârâşu! tău 
la domn, pre cale, dă lucrare să te 

j izbăveşti de ei; ca nu cumva să te 
tragă la judecător şi Judecător?;! te 
va dâ temnicerului, şi temnicerul te 
va aruncă în temniţă. 

59. Zic ţie, nu vei ieşi de acolo, 
până nu vei plăti şi îiHart;! cel mai 
de apoi. 

! CAP. 13. 

li sus îndeamnă la pocăinţă cu pilda 
Galileenilor, cu cei ucişi în Siloam şi 
\ cu pilda smochinului neroditor. Fetncea 
cu duhul neputinţei. Grăunţul de mu- 
j şt ar. Uşa cea strâmtă. Iisus ameninţat 
cu moarte din fartea lui Irod. Ieru- 
salimul ucigător de proroci. 

Şi au venit oarecare întru acea vre- 
me spuindu'i lui de Galileenii, 
al căror sânge Pila! î-a amestecat 
cu jertfele lor. 

2. Şi răspunzând Iisus, au zis lor: 
au vi se pare că Galileenii aceştia 
mai păcătoşi decât toţi Galileenii 
au fost, căci au pătimit acestea? 

3. Nu, ci zic voua: că de nu vă 
veţi pocăi, toţi aşâ veţi pieri, 

4. Sau acei optsprezece, presle 
! cari a căzut turnul în Siloam şi ia 

omorît, vi se pare că aceştia mai 
păcătoşi au fost decât toţi oamenii 
cari locuiau în Ierusalim? 

5. Nu, ci zic vouă: că de nu vă 
veţi pocăi, toţi aşâ veţi pieri. 

6. Şi zicea pilda aceasta: oarecine 
aveâ un smochin fn viea iui sădii 
şl a venit căutând roadă întru el şi 
nu a aflat. 

7. Şi a zis către vierul: iată, trei 
ani simt de când viu căutând roadă 
în smochinul acesta, şi nu aflu, fa- 



54. Mat. 16, 2. 56. Ioan 4, 35. 
58, Pild. 25, 8; Mat. 5, 25 sq. 
13. 3. Ps. 7, 13. 6. Mat, 21, 19. 



1424 



LUCA lâ 



ie'l pre el; pentruce şi pâmântulîm- | 
presoară în zadar? 

8. Iar el răspunzând zice lui: 
doamne, lasă'1 pre d şi într'acest 
an, până 1 voiu săpa împrejur şi voiu 
pune gunoi; 

9 Şi de va face roadă, iar de nu 
îl vei tăiâ în anul cel viitor. 

10. Şi era învăţând îniru una din 
sinagoguri sâmbăta. 

11. Şi iată o muiere erâ care a- 
veâ duhulneputinţei de optsprezece 
ani, şi erâ gârbovă şi nu puteâ să 
se ridice în sus nicidecum. 

12. Iar lisus vâzându-o pre dân- 
sa, o au chemat şi au zis ei: mu- 
iere, te-ai slobozit de boala la. 

13. Şi şi-au pus pre dânsa mâi- 
nile şi' îndată s'a îndreptat şi slăviâ 
pre Dumnezeu. 

14. Iar mai marele sinagogii mâ- 
niindu-se căci o vindecase lisus 
sâmbăta, răspunzând ziceâ norodu- 
lui: şase zile sunt întru care se cade 
a lucrâ; deci întru acestea viind vă 
vindecaţi, iară nu în ziua sâmbetei. 

15. Iar Domnul au răspuns lui 
şi au zis: făţarnice, fiecare din voi 
sâmbăta au nu'şi dezleagă boul său 
sau asinul deia iesle, şi'l duce de'l 
adapă? 

16. Dar aceasta, fiică a lui Avraam 
iiind, pre care o a legat satana, iată 
de optsprezece ani, au nu se c.â- 
deâ a se dezlega din legătura acea- 
sta în ziua sâmbetei? 

17. Şi acestea zicând el, se ruşi- 
nau toţi cei ce stau împrotiva iui; 
şi lot norodul se bucură de toate 
cele slăvite ce se făceau de dânsul. 

18. Şi ziceâ: cui este asemenea 
împărăţia lui Dumnezeu? Şi cu ce 
o voiu asemănă pre dânsa? 

19. Asemenea este grăunţului de 
muştar, pre care luându'l omul, 
1-a aruncai în grădina sa, şi a cre- 
scut şi s'a făcut copac mare, şi pă- 
sările cerului s'au sălăşluit în ra- 
murile lui. 

20. larâş au zis : cu ce voiu ase- 
mănă împărăţia lui Dumnezeu? 

21. Asemenea este aiuaiului, pre 
care luându'l muierea, 1-a ascuns în 
trei măsuri de făină, până s'a do- 
spit toată. 

22. Şi umblă prin oraşe şi prin 
safe învăţând şi cale făcând în Ie- 
rusalim, 

15. Mat. 12, 11; Luc. 14, 5. 
19. Mat. 13, 31 sq. Marc. 4, 31, 



23. Şi i-a zis oarecine lui: Doam- 
ne, au puţini sunt cei ce se mân- 
iuesc? Iar el au zis lor: 

24. Nevoiţi-vă a inlrâ prin uşa 
cea strâmtă, că mulţi, zic vouă, vor 
căuiâ să intre şi nu vor putea. 

25. Deci dupâce seva sculâ stă- 
pânul casei, şi va încuiâ uşa şi veţi 
Începe a stâ afară şt a bale in uşă 
zicând: Doamne, Doamne, deschide 
nouă; şi răspunzând va zice vouă: 
nu vă ştiu pre voi de unde sunteţi; 

2b'. Atunci veţi începe a zice: am 
mân cât înaintea ta şi am băut şi 
în uliţele noastre ai învăţat. 

27. Şi va zice: zic vouă, nu vă 
ştiu pre voi de unde sunteţi, depăr- 
taţi-vă deia mine toţi lucrătorii ne- 
dreplăţei. 

28. Acolo va fi plângerea şi scâr- 
şnirea dinţilor, când veţi vedea pre 
Avraam şi pre Isaac şi pre lacov, 
şi pre ioji prorocii întru împărăţia 
lui Dumnezeu, iar pre voi scoşi afară. 

29. Şi vor veni deia răsărit şi de 
la apus şi deia amiază-noaple şi 
deia amiazăzi şi vor şedea întru îm- 
părăţia lui Dumnezeu. 

30. Şi tată, sunt pre urmă cari 
vor fi înlâiu. şi suntîntâiu cari vor 
fi pre urmă. 

31. In ziua aceea s'au apropiat 
oarecari din Farisei, zicând lui: ieşi 
şi te du de aici, că Irod va să te 
omoare. 

32. Şi au zis lor: mergând, spu- 
neţi vulpei aceşiia: iată, scot draci 
şi fac vindecări astăzi şi mâine şi 
a treia zi mă voiu sfârşi. 

33. Insă mi se cade astăzi şi mâi- 
ne şl în cealaltă zi a merge; că nu 
este cu putinţă să piară proroc a- 
fară din Ierusalim. 

34. îerusalime, lerusaliine, cel ce 
omori prorocii şi ucizi cu pietre 
pre cei irimişi la tine, de câte ori 
am vrut să adun pre fiii tăi, cum 
adună găina puii săi supt aripi şl 
nu aţi voitl 

35. lată, se lasă vouă casa voa- 
stră pustie, şi amin grăiesc vouă: 
că nu mă veţi vedeâ de acum până 
va veni, când veţi zice: bine esle 
cuvântat cel ce vine întru numele 
Domnului. 



24. Mat. 7, 13; Filip. 3, 12- 

27. Pa. 6, 9; Mat. 7, 23 şi 25, 41, 

30. Mat. 19, 3 o; Marc. 10. 31. 



LUCA 14 



1425 



CAP. 14. 

lisus vindecă pre bolnavul de idropică. 
învaţă a nu caută iucuruc dintâi la 
mese şi a chemă pri săraci. Pilda de- 
spre cei chemaţi la cină. Adevăratul 
ucenic al lui Hristos. 

i a fost când au intrai ei în casa 
oarecăruia din boierii Fariseilor 
sâmbăta, ca să mănânce pâine şi 
aceia îl pândiau pre el 

2. Şi iotă un om bolnav de idro- 
pică erâ înaintea lui. 

3. Şi răspunzând îisus, au zis că- 
tre Farisei şi către legiuitori grăind: 
oare este slobod sâmbăta a vindeca? 

4. Iar ei au tăcut. Şi apucându'i 
l-au vindecat pre el şi î-au slobozit. 

5. Şi răspunzând către ei, au zis: 
căruia dintru voi fiul sau bou! de 
vc cădea în pu{, au nu îndată îl va 
scoate pre eî îu ziua sâmbetei? 

6. Şi n'au putut răspunde lui ia 
acestea. 

7. Şi zicea către cei chemaţi pildă, 
luând aminte cum îşi alegeau şe- 
derile mai sus, zicând către dânşii: 

8. Când te vei chema de cinevâ 
la nuntă, nu şedeâ în locui cel mai 
de sus, ca nu cumva să fi? chemai 
de dânsul altui mai cinstii decât 
tine; : 

9. Şi venind cela ce şi pre tine 
şi pre acela a chemat, va zice ţie: 
dă locul acestuia, şi atunci vei în- 
cepe cu ruşine locul cel mai de jos 
a'l ţinea. 

10. Ci când te vei chemâ, mer- 
gând şezi la locul cel mai de jos; 
ca, când va veni cel ce te-a chemat, 
să'ţ't zică fie: prietene, sue-te mai 
sus, atunci îţi va fi ţie cinsîe îna- 
intea celor ce vor şedea împreună 
cu tine. 

11. Că fot cel cc se înalţă, se va 
smeri, şi cel ce se smereşie. se va 
înălţă. 

12. Şi zicea şi cehii ce îl che- 
mase pre el: când îaci prânz sau 
cină, nu chemâ prietenii tăi, nici 
fraţii tăi, nici rudele tale, nici ve- 
cini bogaţi; ca nu cândvâ să te che- 
me şi ei pre tine, şi sâ ţi se facă 
răsplătire. 

13. Ci când îaci ospăţ, chianiă să- 
racii, neputincioşii, şchiopii şi orbii; 

14. Şi fericit vei fi, căci nu pot 



14-. 3. Mat. 12, 10 sq. 
5. Lucâ 13, 15. 11. Mat. 23. 12. 



să'ţi întoarcă, ca ţi se va întoarce 
ţie întru învierea, drepţilor. 

Î5. Şi auzind acestea unul din 
cei ce şedeau cu el, a zis: ferici! este 
cel ce va prânzi întru împărăţia lui 
Dumnezeu. 

16. Iar el au zis lui: un om oare 
care a făcut cină mare şi a chemat 
pre mulţi; 

17. Şi a trimes pre sluga sa în 
ceasul cinei să zică celor chemaţi: 
veniţi, că iată gafa suni foaie. 

18. Şi au început foţi dimpreună 
a se lepăda, Ce! dinfâiu a zis tui: 
ţarină am cumpărat, şi am nevoe 
să ies şi să o văd, rdgu-fe să mă 
ierţi. 

19. Şi aliul a zis: perechi de boi 
am cumpăra! cinci, şi merg sâ'i ispi- 
tesc; rogu fe să mă ierţi. 

20. Şi altui a zis: muiere mi-ant 
luat şi pentru aceasta nu pof veni. 

21. Şi întorcându-se sluga aceea, 
a spus domnului său acest?a. A- 
îunci mâniindu se stăpânul casei, a 
zis siugei sale: ieşi curând la ră- 
spântiile şi uliţele ceiăţti, şi săracii 
şi betegii şi şchiopii şi orbii adu'i 
aici. 

22. Şi a zis sluga: doamne, s'a 
făcut cum ai poruncit şi încă mai 
este loc. 

23. Şi a zis domnul către slugă: 
ieşi la drumuri şi îs garduri şi'i si- 
leşte să intre, ca să se umple casa 
mea. 

24. Că zic vouă: că nici unul din 
bărbaţii aceia ce erau chemaţi, nu 
va gusta cina mea. 

25. Şi mergeau cu dânsul noroade 
multe, şi întorcându-se, le-?u zis îor; 

26. Oricine vine către mine şt nu 
urăşte pre tatăl său şi psc mumă 
şi pre muiere şi pre feciori şi pre 
fraţi şi pre surori, încă şi pre su- 
fletul său, nu poale fi ucenic al meu. 

27. Şl cel ce rm'şi poartă crucea 
sa şt vine după mine, nu poate 
îi ucenic ai meu. 

28. Că cine dintru voi vrând să 
zidiască turn, au nu înlâiu şezând, 
îşi socoteşte cheltuiala, de are cele 
spre săvârşire? 

29. Ca nu cândvâ puind el teme- 
lia şi nepufând săvârşi, toţi cei ce'! 
vor vedea să înceapă a'l batjocori, 
zicând: 



16. Mat. 22, 1 sq. 

26. Mat. 10, 37 sq. 27. Marc. 8, 34. 



ş 



Biblia. 



90 



1426 LtfCA 



30. Că acesf om a început a zidi 
şi n'a pulul săvârşi. 

31. Sau care împăraf, mergând 
să se loviască cu aii împărat ia ră- 
sboi, au nu şezând înlâiu, se sfă- 
lueşfe de va puleâ cu zece mii să 
se înfîmpine cu cela ce vine asu- 
pra* lui cu douăzeci de mii? 

32. Iar de nu, încă îiind el de- 
parte, trimiţând solie, se roagă de 
pace. 

33. Deci aşâ fiecare dintre voi, 
care nu se leapădă de toate avuţiile 
sale nu poate fi ucenic al meu. 

34. Bună este sarea, iar dacă sa- 
rea se va împuţi, cu ce se va în- 
dulcî? 

35. Nici în pământ, nici în gunoi 
..u este de treabă, afară o leapădă 
pre ea. Cela ce are urechi de auzit, 
auză. 

CAP. 15. 

Pilda despre oaia şi drahma cea pier- 
duta. Fiul cel risipitor. 

Qi eră apropiindu-se de dânsu! toţi 
Yvameşii şi păcătoşii ca să'î a- 
sculte pre el. 

2. Şi cârtiau Fariseii şi Cărtura- 
rii zicând: acesla pre păcătoşi pri- 
meşte şi mănâncă cu dânşii. 

3. Şi au zis către ei pilda acea- 
sta, grăind: 

4. Care om dintre voi, având o 
sulă de oi şi pierzând una diniru ele, 
au nu lasă pre cele nouăzeci şi no- 
uă în pustie şi merge după cea 
pierdută, până când o află pre ea? 

5. Şi aflându-o o pune pre ume- 
rile sale bucurându-se. 

6. Şi venind ia casa sa, chiamă 
prietenii şi vecinii, zicând lor: bu- 
curati-vâ cu mine, că am găsit oaia 
mea cea pierdută. 

7. Zic vouă: că aşâ va fi bucu- 
rie în cer de un păcătos ce se po- 
căeşte, decât de nouăzeci şi nouă 
de drepţi, cărora nu le trebueşte 
pocăinţă. 

8. Sau care muiere având zece 
drahme, de pierde o drahmă, au nu 
aprinde făclia şi mătură casa şi ca- 
ută cu deadinsul până o află? 

9. Şi aflându-o, chiamă prieienele 

34. Mat. 5, 13; Marc. ?, 50. 

35. Lucâ &, 8. 

15. 1. Mat. 9, 10. 2. Lucâ 7. 39. 
4. Ezecb. 34, 11, 16; Mat. 18, 12; Ltic. 19, 10. 
2. Lucâ 5, 32. 



14-15 



şi vecinele, zicând: bucuraţi-vă cu 
mine, că am găsit drahma care o 
am pierdut. 

10. Aşâ zic vouă, bucurie se face 
înaintea îngerilor lui Dumnezeu pen- 
tru un păcătos ce se pocăeşte. 

11. Şi au zis: un om aveâ doi 
feciori; 

12. Şi a zis cel mai tânăr din ei 
latâîui său: tată, dă'mi partea ce 
mi se cade de avuţie. Şi le-a îm- 
părţit lor avuţia. 

13. Şi nu după multe zile, adu- 
nând îoaie, feciorul cel mai tânăr 
s'a dus într'o ţară departe şi acolo 
a risipit toată avuţia sa, vieţuind 
întru desmierdări. 

14. Şi cheltuind el toate, s'a fă- 
cut foamete mare într'acea ţară, şi 
el a început a se lipsi. 

15. Şi mergând s'a lipit de unul 
din locuitorii ţărei aceleea şi 1-a 
trimis pre el la ţarinele sale să pa- 
scă porcii. 

16. Şi doriâ să' şi sature pântecele 
său de roşcovele ce mâncau por- 
cii, şi nimeni nu'i dâ Sui. 

17. Iar viindu'şi întru sine, a zis: 
câţi argaţi ai tatălui meu sunt în- 
destulaţi de pâine, iar eu pier de 
foamei 

18. Sculâ-mă-voiu şi mă voiu duce 
ia tatăl meu şi voiu zice lui: iată, 
greşit-am la cer şi înaintea ta. 

19. Şi nu mai sunt vrednic a mă 
chemâ fiul tău, îă-mă ca pre unul 
din argaţii tăi. 

20. Şi sculându-se, a venit la ta- 
tăl său. Iar el încă departe fiind, 
1-a văzut pre dânsui tatăl lui şi i 
s'a făcut milă, şi alergând, a căzut 
pre grumazii îui şi 1-a sărutat pre el. 

21. Şi a zis lui feciorul: tată, gre- 
şit-am la cer şi înaintea ta şi nu 
mai sunt vrednic a mă chemâ fiul 
tău. 

22. Şi a zis tatăl către slugile sale: 
aduceţi haina cea dinfâiu şi'l îm- 
brăcaţi pre el, şi daţi inel în mâna 
lui şi încălţăminte în picioarele lui; 

23. Şi aducând viţelul cel hrănit, 
îl junghiaţi, şi mâncând să ne ve- 
selim; 

24. Că fiul meu acesla mori erâ 
şi a învial şi pierdut erâ şi s'a aflat. 
Şi au început a se veseli. 

25. Iar feciorul iui cel mai mare 



13. Pild. 29, 3. 17. Pild. 23, 21. 
18. Ier. 3, 12; Ps. 50, 4. 
24. Efes. 2, 1, 5; şi 5, 14. 



LUCÂ 15—16 



142? 



erâ la ţarină, şi dacă a venii şi s'a 
apropiat de casă, a auzit cântece 
şi jocuri. 

26. Şi chemând pre unul din slugi, 
1-a întrebat, ce sunt acestea? 

27. Iar el a zis, că fratele tău a 
venii, şi a junghiat tatăl tău viţelul 
cel hrănit, pentrucă sănătos pre el 
l-a primit. 

28. Şi s'a mâniat şi nu vreâ să 
intre, iar faiăî iui ieşind, îl rugă pre el. 

29. Iar el răspunzând, a zis tată- 
lui său: iată, atâţia ani slujesc ţie, 
şi niciodată porunca ta n'am căl- 
cat, şi mie niciodată nu mi-ai dat 
măcar un ied, ca să mă veselesc 
cu prietenii mei, 

30. Iar când venî fiul tău acesta, 
care a mâncat avuţia ta cu curvele, 
junghiaşi lui viţelul cel hrănit. 

31. Iar el a zis lui: fiule, tu în 
toată vremea eşti cu mine şi toate 
ale mele, ale tale sunt. 

32. Ci se cădea a ne veseîî şi a 
ne bucură, căci fratele tău acesta 
mort erâ şi a înviat, şi pierdut erâ 
şi s'a aflai. 

CAP. 16. ' 

Iconomul nedrept. Nimeni nu -poate sluji 
la doi domni. A nu' şi lăsă omul fe- 
meia. Bogatul şi Lazăr. 

Şi ziceâ şi către ucenicii săi: erâ 
un om bogat, care aveâ un ico- 
nom, şi acesta a fost pârît la el că 
risipeşte avuţiile lui. 

2. Şi chemând pre el, i-a zis lui: 
ce aud aceasta de tine? Dă seama 
de iconomia ta; că nu vei putea 
mai mult a fi iconom. 

3. Iar iconomul a zis întru sine: 
ce voiu face? Că domnul meu iâ 
iconomia dela mine; a săpa nu pot, 
a cere îmi este ruşine. 

4. Ştiu ce voiu face, că dacă mă 
voiu schimbă din iconomie, să mă 
primiască în casele lor. 

5. Şi chemând câte unul pre fie- 
care din datornicii domnului său, 
a zis celui dintâiu: cu cât eşii da- 
tor domnului meu? 

6. Iar el a zis: cu o sută de mă- 
suri de untdelemn. Şi a zis lui: ia' ţi 
zapisul tău şi şezi curând d^ ^crie 
cincizeci. 

7. Iar după aceea a zi r altuia: 
dar tu cu cât eşti dator? Iar el a 
zis: cu o sută de măsuri de grâu. 



Şi a zis lui: ia'ţi zapisul tău şi scrie 
optzeci. 

8. Şi a lăudat domnul pre icono- 
mul nedreptăţei, că înţelepţeşte a 
făcut; că fiii veacului acestuia mai 
în^lepţi sunt decât fiii luminei în- 
tru neamul lor. 

9. Şi eu zic vouă: îăceţi-vă vouă 
prieteni din mamona nedreptăţei; 
că dacă veţi fi lipsiţi, să vă primia- 
scă pre voi în corturile cele veşnice. 

10. Cel ce este credincios întru 
puţin, şi întru mult credincios este, 
şi cel ce este nedrept întru puţin, 
şi întru mult nedrept este. 

11. Deci dacă întru cel nedrept 
mamona n'aţifost credincioşi, pre cel 
adevărat cine'l va încredinţâ vouă ? 

12. Şi dacă întru cel strein n'.aţi 
fost credincioşi, pre cel ce este ai 
vostru cine îl va dâ vouă? 

13. Nici o slugă nu poate la doi 
domni să slujiască; pentrucă sau 
pre unul va urî şi pre altul va iubî, 
sau de unul se va ţineâ şi de altul 
nu va griji. Nu puteţi slujllui Dum- 
nezeu şi lui mamona. 

14. Şi auziau acestea toate şi Fa- 
riseii, cari erau iubitori de argint, 
şi'l batjocoriau pre el. 

15. Şi le-au zis lor: voi sunteţi 
cei ce vă faceţi pre voi drepţi îna- 
intea oamenilor; iar Dumnezeu ştie 
inimile voastre, că ce este întru oa- 
meni înălţat, urâciune este înaintea 
lui Dumnezeu. 

16. Legea şi prorocii până la Ioan; 
de atunci împărăţia lui Dumnezeu 
bine se vesteşte şi fiecare spre a- 
ccea se sileşte. 

17. Iar mai lesne este cerul şi pă- 
mântul să treacă, decât din lege o 
cirtă să cază. 

18. Tot cela ce'şi Iasă muierea 
sa şi iâ alta, preacurveşte, şi tot 
cela ce iâ lăsată de bărbat, prea- 
curveşte. 

19. Erâ un om oarecare bogat, şi 
se îmbrăcă în porfiră şi în vison, 
veselindu^se în toate zilele luminat. 

20. Şi eră un sărac oarecare a- 
nume Lazăr, care zăceâ înaintea u- 
şei Iui plin de bube. 

21. Şi poftiâ să se sature din sîâ- 



16- 8. Efes. 5, 9; 1 Tcs. 5, 5. 

9. Mat. 6, 20; 19, 21 i 1 Tim. 6, 19. 

10. Lucâ 19, 17. 13. Mat. 6, 24. 

14. Mat. 23, 14. 

15. Lucâ 16, 9; Ps. 7. 10; 16. Mat. 11, 13. 

17. Lucâ 21, 33; Mat. 5, 18. 

18. Mat. 5. 31. 



LUCA 16-17 



râmifurile care cădeau din masa 
bogatului; ci şi câinii venind lin- 
geau bubele lui. 

22. Şi a fost -'că . a murit săracul 
şi s'a dus de îngeri în sânul lui 
Avraam, şi a rhuritşi bogatul şi s'a 
îngropat; 

23. Şi în iad ridicându'şi ochii 
săi, fiind în munci, vede pre Avra- 
am de departe şi pre Lazăr în şa- 
nurile hiL 

24. Şi el strigând, a zis: părinte 
Avraame, milueşte-mă şi trimite pre 
Lazăr, să' şi întingă vârful degetu- 
lui lui în apă şi să'mi răcoriască 
limba mea, că mă chinuesc în vă- 
paea aceasta. 

25. Iar Avraam a zis: fiule, adu'ţi 
aminte că ai luat cele bune ale tale 
în vieaţa ta şi Lazăr aşijderea cele 
rele; iar acum acesta se mângâe 
iar, tu te chinueşli. 

26. Şi preste toate acestea, între 
noi şi între voi prăpastie mare s'a 
întărit; ca cei ce vor vreâ să treacă 
de aici câtrz voi, să nu poată, nici 
cei de acolo la noi să treacă. 

27. Şi a zis: rogu-te dar, părinte, 
ca să'i trimiţi pre dânsul în casa 
tatălui meu: 

28. Că am cinci fraţi; să le măr- 
turisiască lor, ca să nu vie şi ei la 
acest loc de muncă. 

29< Şi i-a zis Avraam lui: au pre 
Moisî şi pre proroci, să'i asculte 
pre dânşii. 

30, Iar el a zis: nu, părinte Avra- 
ame; ci de va merge cinevâ dih 
rnoîţji la dânşii, se vor pocăi. 

31. Şi i-a zis lui: dacă nu ascultă 
pre Moisi şi pre proroci, măcar de 
ar şi învtâ cinevâ din morji, nu vor 
crede. 

CAP. 17. 

Despre scandal. Iertarea greoaielor a- 
pro'ăpeluî. Qredinţa în Dumnezeu. Cei 
zece leproşi. întrebarea despre a doua 
venire. " ' ' 

Ni au zis către ucenicii săi: cu ne- 
i putinţă este- să nu vie sminfelele, 
dar yai aceluia prin care vini 

2. Mai de folos i-ar fi lui, de s'ar 
lega o piatră de moară de grifma- 
zii lui şi să se arunce în mare, de 
cât să smintiască pre unul dintr'a- 
ceşti mai mici. 

22. Ps. 90, 11. 24. Is. 66. 24. 

29. Is. 8, 20. 

17. 2. Mat, 18, 6; Marc, 9, 42. 



3. Luaţi- aminte de sine- vă: de va 
greşi ţie fratele tău, ciartă'l pre el, 
şi de se va pocăi, iartă'i lui. 

4. Şi măcar de şapte ori în zi de 
va greşi ţie, şi de şapte ori se va 
întoarce la tine, zicând: căescu-mă, 
iartă'i lui. 

5. Şi au zis apostolii Domnului: 
adauge-ne nouă credinţă. 

6. Iar Domnui au zis: de aţi avea 
credinţă ca un grăunţ de muştar, 
aţi zice dudului acestuia: desrădă- 
cinează-te şi te sădeşte în mare, şi 
v'ar asculta pre voi. 

7. Şi cine dintru voi având slugă 
arând sau păstorind, care viind â- 
cela din câmp, va ziceîndatăş: treci 
de şezi? 

8. Ci au nu'i va zice lui: găte- 
şte'mi ce yoiu cină, şi încingându- 
te, slujeşfe'mi, până voiu mâncâ şi 
voiu beâ, şi după aceea vei mânca 
şi vei beâ tu. • * 

9. Au doară va avea har slugei 
aceleea căci a făcut cele ce i s'a 
poruncit lui? Nu mi se pare. 

10. Aşâ şi voi, când vsţi face toate 
cele ce vi s'a poruncit vouă, ziceţi, 
că slugi netrebnice suntem; că ce 
am fost datori a face, am făcut. 

11. Şi a fost când mcrgeâ el în 
Ierusalim şi e! treceâ prin mijlocul 
Samariei şi al Galiieei. 

12. Şi intrând el într'un sat, î-au 
întîmpinat pre el zece bărbaţi 1«- 
proşi, cari au stătut de departe. 

13. Şi aceia au ridicat glas, zi- 
când: îisuse, Invăfătorule, miiucşte- 
ne pre noi. 

14. Şi văzându'i, le-au- zis lor: 
mergeţi şi vă arătaţi preoţilor. Şi 
a fost când mergeau ei. s'au curăţit. 

15. iar unul dintru dânşii văzând 
că s'a vindecat, s'a înlosns, cu glas 
mare slăvind pre Dumnezeu. 

16. Şi a căzut cu faţa la picioa- 
rele lui, mulţumind iui, şi acela erâ 
Samarinean. ,/ 

17. Iar Iisus răspunzând, au zis: 
au nu zece s'au curăţit? Dar cei 
nouă tinde sunt? 

18. Nu s'au aflat să se întoarcă 
să deâ slavă lui Dumnezeu, fără 
numai acesta, ce este de alt neam? 

19. Şi i-au zis iui:scoaiă-te şi mergi, 
credinţa ta te-a mântuit. 
20. Şi întrebat fiind de Farisei, 

3. Mat. 18, 15. 5. Marcu 9, 24, 
6. Mat. 17, 20. 10. 1 Cor. 9, 16. 
11. loan 4, 4. 14. Lev. 14, 2. 



LUCA 17-18 



1429 



când va veni împărăţia lui Dumne- 
zeu, au răspuns lor şi au zis: nu 
va venî împărăţia lui Dumnezeu cu 
pândire. ■ .„ 

21. Nici vor zice, iată aici sau 
iată acolo; că iată împărăţia lui 
Dumnezeu înlăuntru vostru este. 

22. Şi au zis către ucenici: vor 
veni zile când veţi pofti una din zi- 
lele Fiului Omului să vedeţi şi nu 
veţi vedeâ. 

23. Şi vor zice vouă: iată aici 
sau iată acolo, să nu mergeţi, nici 
să urmaţi. 

24. Că precum fulgerul care ful- 
geră din pariea cea de supî cer, pre- 
ste partea cea de supt cer luminează; 
,aşâ va fi şi Fiul Omului în ziua sa. 
„25. Iar întâi ui se cade lui multe 

j\ pătimi şi a îi lepădat de neamul 
acesta. 

28. Şi precum a fost în ziiele lui 
Noe, aşâ va îi şi în zilele Fiului 0- 
tnului. 

27. Mâncau, beau, se însurau, se 
măritau, până la ziua în care a in- 
trat Noe în corabie, şi a venit po- 
topul şi a pierdut pre toţi. 

28. Aşijderea şi precum a fost în 
zilele lui Lot, mâncau, beau, cum- 
părau, vindeau, sădiau, zidiau; 

29. Iar în care zi a ieşit Lotndm 
Sodoma.a plouat foc şi piatră pu- 
cioasă din cer, şi a pierdut pre toţi. 

30. într'acesf "chip va fi în ziua 
în care Fiul Omului se va arătă. 

3\. lntr'acea zi cela ceva fi dea- 
supra cusei şi vasele lui în casă, 
să jiu se pogoare să le iâ pre ele, 
şi cel ce va fi în câmp, asemenea 
să nu., se întoarcă înapoi 

32. Aduceţi-vă aminte de muierea 
lui Lot. 

33. Oriciîie va căuta sufletul său 
să'i mântuiască, pierde'l-va pre el, şi 
cine îl va pierde, îl va înviâ pre el. 

34. Zic vouă: într'această noapte 
vor fi doi înlr'un pat; unul se va 
lua şi altul se va lăsâ. 

35. Două vor măcinâ împreună; 
una se va luâ şi alta se va lăsă. 

36. Doi vor fi în câmp, unul se 
va luâ şi altul se va lăsa. 



21. Mat. 24, 23; Marcu 13, 21. 
M, Mat. 24, 27 sq. 
25. Lucâ 9, 22; Mat, 16, 21. 
27. Fac. 7, 7. 28. Fac. 18, 20. 
31. Mat. 24, 17. 32. Fac. 19, 26. 
33. Lucâ 9, 24; Mat 10, 39; Marcu 8, 35. 
loan 12, 25. 34. Mat. 24, 40 sq, 



37. Şi răspunzând au zis lui: unde 
Doarrtrie? lat: el au zis lor: unde 
va fi trupul, acolo se vor aduna şi 
vulturii. - 

CAP. 18, 

Despre rugăciune, FariseVil şi Vame- 
şul. Lăsaţi pruncii să vie la mine. în- 
trebarea bogatului ce va face să mo- 
ştenească vieaţa de veci, Iistis vesteşte 
patimile sale. Orbul din leril-wn. 

ki ziceâ şi pildă lor, că se cade 
jîn toată vremea a se rugă şi a 
nu se lenevi, zicând: . . ■ > 

2. Un judecător oarecare e-râ în- 
tr'o cetate, care de Dumnezeu , nu 
se temea şi de om nu se ruşinâ. 

3. Erâ şi o văduvă în ceJai€a a- 
ceea şi veniâ la dânsul, zicând: iz- 
bâveşte-mă de pârâşul meu. ~\ 

4; Şi nu vreâ în multă vreme; iat 
după aceea a zis întru sine: deşi 
de Dumnezeu nu mă tem, şi de om 
nu mă ruşinez; 

o. Dar pentru că îmi face su- 
părare văduva aceasta, o voiu iz- 
băvi pre ea; ca nu până în sfâcşAt 
venind să mă supere. 

6. Şi au zis Domnul: auziţi ce 
grăieşte judecătorul nedreptăţea? f 

7. Dar Dumnezeu au nu vaiace 
izbăvire aleşilor săi, cari strigă că- 
tre dânsul ziua şi noaotea,, de- şi 
îndelung îi rabdă pre dânşii? 

3. Zic vouă, că va face izbăvirea 
lor curând. Insă când va venfcFiul 
Omului, oare va află credinţa pre 
pământ? o ' 

9. Şl au zis şi către? oarecari ce 
se nădăjduiau întru sine cum că 
sunt drepţi şi defăimau pre ceilalţi, 
pilda aceasta: 

10, Doi oameni s'au suit în Bi- 
serică să se roage, unul Fariseu şi 
altul Vameş. 

1î. Fariseul stând, aşâ se ruga 
întru sine: Dumnezeule, mulţume- 
scu'ţf, că nu sunt ca ceilalţi oameni, 
răpitori, nedrepţi, preacurvari, sau 
ca şt acest Vameş. 

12. Postesc de două ori în săp- 
tămână, dau zectuiaiă din toate câte 
câştig. 

13. Iar Vameşul de departe stând 
nu vrea nici ochii săi la cer să'i 



37. Mat. 24, 28. 
18. I- 1 Tesal. 5, 17; Rom. 12, 12. 
3. Lucâ 11, 7, 8. 
11. Mat. 5, 20; Is. 58, 2. 



LUCA 18-19 



ridice, ci îşi băteâ pieptul său zi- 
când: Dumnezeule, milostiv fii mie 
păcătosului. 

14.. Zic 'vouă, s'a pogorît acesta 
mai îndreptat la casa sa, decât a- 
cela, că tot cel ce se înaltă pre sine, 
se va smeri; iar cel ce se smereşte 
pre sine, se va înăljâ. 

15. Şi aduceau la el şi pruncii, 
ca să se atingă de ei; iar ucenicii 
văzând, i-au certat pre dânşii. 

16. Iar Iisus chemându'i Ia sine 
pre ei, au zis: lăsaţi pruncii să vie 
la mine şi nu'i opriţi pre ei, că a 
unora ca acestora este împărăţia 
lui Dumnezeu. 

17. Amin zic vouă: oricine nu va 
primi împărăţia lui Dumnezeu ca 
pruncul, nu va intră înir'însa. 

18. Şi 1-a întrebat pre el un boier 
zicând': Invăţăiorule bune, ce voiu 
face să moştenesc vieafa veşnică? 
-19. Iar lisus i-au zis lui: căci îmi 
zici bun? Nimeni nu este bun, fără 
numai unul Dumnezeu. 

20. Poruncile ştii: să nu curveşfi. 
Să nu ucizi. Să nu furi Să nu fii 
mărturie mincinoasă. Cinsteşte pre 
tatăl tău şi pre muma ta. 

21. Iar ei a zis: acestea toate 
le-am păzit din tinereţele mele. 

22. Iar Iisus auzind acestea, i-au 
zis lui: încă una îţi lipseşte: toate 
câle ai vinde-le şi le împărţi săra- 
cilor şi vei aveâ comoară în cer, 
şi vino, urmează mie. 

23. ' Iar el auzind acestea, s'a în- 
tristat, că erâ bogat foarte. 

24. Şi văzându'l lisus că s'a în- 
tristat, au zis: cât de anevoe vor 
intră întru împărăţia lui Dumnezeu 
cei ce au avuţii! 

25. Că mai lesne este a frece 
cămila prin urechile acului, decât 
bogatul a intră întru împărăţia lui 
Dumnezeu. 

26. Iar cei ce au auzit acestea, 
au zis: şi cine poate să se mân- 
tuiască? 

27. Iar el au zis: cele ce nu sunt 
cu putinţă la oameni, sunt cu pu- 
tinţă Ia Dumnezeu. 

28. Şi a zis Petru: iată, noi am 
lăsat toate şi am urmat {ie. 

29. Iar el au zis lor: amin gră- 

14. Is. 66, 25 Mat 23, 12; 1 Petru 5, 5. 

15. Is. 49, 22; Mat. 19, 13; Marcu 10. 13. 
18. Mat. 19, 16; Marcu 10, 17 

20 Eş. 20, 12. 22. Mat. 6, 20. 

27. Iov 42, 2. 

28. Mat. 19, 27; Marcu 10, 28. 



iese vouă, că nimeni nu este care 
şi-a lăsat casă, sau părinţi sau fraţi 
sau femeie, sau feciori pentru îm- 
părăţia lui Dumnezeu, 

30. Care să nu iâ cu mult mai 
mult în vremea aceasta şi în vea- 
cul cel viitor vieaţă veşnică. 

31. Şi luând cu sine pre cei doi- 
sprezece, au zis către ei: iată ne 
suim în Ierusalim şi se vor împlini 
toate cele scrise prin proroci pen- 
tru Fiul Omului. 

32. Că se va dâ neamurilor şi se 
va batjocori şi se va ocărî şi se 
va scuipi 

33. Şi băfându'l, îl vor omorî pre 
el şi a treia zi va înviâ. 

34. Iar ei nimic dintr'acesfea n'au 
înjeles, şi erâ cuvântul acesta a- 
scuns dela ei, şi nu cunoşteau cele 
ce se grăiau. 

35. Şi a fost când s'au apropiat 
el de Ierihon, un orb şedea lângă 
cale cerşind. 

36. Şi auzind norodul trecând, a 
întrebat ce este aceasta. 

37. Şi i-a zis lui, că Iisus Na- 
zarineanul irece. 

38. Şi a strigat, zicând: îisuse, 
Fiul lui David, milueşte-mă. 

39. Iar cei ce mergeau înainte 
certau pre el să tacă, iar el cu mult 
mai vârtos striga: Fiul lui David, 
milueşte-mă. 

40. Şi stând Iisus, au poruncit să'l 
aducă pre el la sine; iar apropiin- 
du-se el de dânsul, l-au întrebat 
zicând: 

41. Ce voieşti să'ţi fac? Iar el a 
zis, Doamne, să văz. 

42. Şi Iisus i-au zis lui: vezi, cre- 
dinţa ta te a mântuit. 

43. Şi îndată a văzut, şi a mers 
după el, slăvind pre Dumnezeu, şi 
tot norodul văzând, a dat laudă lui 
Dumnezeu. 

CAP. 19. 

Zacheu. Pilda despre urginţii încredin- 
ţaţi slugilor. Intrarea în Ierusalim. 
Iisus plânge pentru Ierusalim. Izgo- 
nirea vânzătorilor din Biserica. 

Şi intrând, treceâ prin Ierihon. 
2. Şi iată un om anume Zacheu, 



31. Mat. 20, 17; Marcu 10, 32. 

32. Mat. 27, 2. 34. Lucâ 9, 45. 
35. Mat. 20, 29; Marcu 10, 46. 
42. Mat. 9, 22. 43. Ps. 145, 8. 



LUCA 19 



1431 



şi acesta erâ mai mare vameşilor 
şi erâ bogal. 

3. Şi căulâ să vază pre Iisus cine 
este, şi nu puteâ de norod, că erâ 
mic de stai. , 

4. Şi alergând înainte, s'a suit 
într'un dud ca să'l vază pte cl, că 
pre acolo vreâ să treacă. 

5. Şi dacă au venit la -locul acela, 
căutând Iisus, l-au văzut pre dân- 
sul, şi au zis către dânsul : Zachee, 
grăbeşte de te pogoară că astăzi în 
casa ta mi se cade să fiu. 

6. Şi grăbindu-se s'a pogorîl, şi 
l-a primit pre dânsul bucurându-se. 

7. Şi văzând toţi cârtiau zicând: 
că la un om păcătos au intrat să 
găzduiască. 

8. Iar Zacheu stând, a zis către 
Domnul: iată jumătate de avu|ia 
mea, Doamne, o dau săracilor, şi 
de am năpăstuit pre cinevâ cu ceva, 
întorc împătrit. 

9. Şi au zis către el Iisus: astăzi 
s'a făcut mântuire casei acesleea, 
penlrucă şi acesta fiu al lui Avra- 
am este. 

10. Că au venit Fiul Omului să ca- 
ute şi să mântuiască pre cd pierdui. 

11. Şi ascultând ei acestea, adă- 
ogând au zis o pildă, pentrucă erâ 
el aproape de Ierusalim, şi Ii se pă- 
reâ lor cum că îndată va să se a- 
rate împărăţia lui Dumnezeu. 

12. Deci au zis: un om oarecare 
de bun neam, s'a dus într'o ţară de- 
parte să' şi iâ lui împărăţie şi să se 
întoarcă. 

13. Şi chemând zece slugi aîe sale, 
le-a dat tor zece mnas, şi a zis că- 
tre ei: neguţătoriji până voiu venî. 

14. Iar cetăţenii lui îl urau pre 
el, şi au trimis solie după el zicând: 
nu voim pre acesta să împărăţia- 
scă preste noi. 

15. Şi a tost când s'a întors el 
luând împărăţia, a zis să se cheme 
la dânsul slugile acelea, cărora de- 
dese argintul, ca să ştie cine ce a 
neguţătorii, 

16. Şi a venit cel dintâiu zicând: 
doamne, mnaoa ta a agonisit zece 
mnas. 

17. Şt a zis lui: bine, slugă bună, 
că întru puţin ai fost credincios, să 
aibi putere preste zece cetăţi. 

18. Şi a venit cel al doilea zicând: 



19. 10. 1 Tim. 1, 15; Mat. 18, 11. 
12, Mat, 25, U sq; Marcu 13, 34. 



doamne, mnaoa ta a făcut cinci 
mnas. 

19. Şi a zis şi acestuia: şi tu Iii 
preste cinci cetăţi. 

20. Şi altul a venit zicând: doam- 
ne, iată mnaoa ta, care o am ţinut 
legată în măhramă; 

21. Că m'am temut de tine, pen- 
trucă om aspru eşti; iei ce n'ai pus 
şi seceri ce n'ai semănat. 

22. Şi i-a zis: din gura fa te voiu 
judecă, slugă vicleană. Ai ştiut că 
eu om aspru sunt, luând ce n'am 
pus şi secerând ce n'am semănat. 

23. Dar pentruce n'ai dat argin- 
tul meu schimbătorilor şi venind 
eu l-aş îi cerut cu dobândă? 

24. Şi celor ce stau înainte le-a 
zis: luaţi dela el mnaoa şi o daţi 
celui ce are zece mnas. 

25. Şi au zis lui: doamne, acela 
are 2ece mnas. 

26. Că zic vouă, că tot celui ce 
are i seva dă, iar dela cela ce n'are 
şi ce are se va luâ dela el. 

27. Insă pre vrăjmaşii mei aceia 
cari n'au voit să împărătesc pre- 
ste dânşii, aduceţi'î încoace şi'i tă- 
iaţi înaintea mea. 

28. Şi zicând acestea, mergeâ îna- 
inte, suindu-se în Ierusalim. 

29. Şi a fost când s'a apropiat 
de Vilhiaghi şi Vitania, către mun- 
tele ce se chiamă ai Măslinilor, a 
trimis doi din ucenicii săi, zicând: 

30. Mergeţi în satul care este îna- 
intea voastră; întru care intrând 
veţi găsi un mânz legat, pre care 
nimeni din oameni niciodată n'a şe- 
zut, dezlegaţi'l pre el şi'l aduceţi. 

31. Şi de va întreba cinevâ pre 
voi: pentruce îl dezlegaţi? Aşâ să 
ziceţi Iui: că Domnului trebueşte. 

32. Şi mergând trimişii, au aflat 
cum zisese lor. 

33. Şi dezlegând ei mânzul, au 
zis stăpânii lui către ei: ce dezle- 
gaţi mânzul? 

34. Iar ei au zis: Domnului tre- 
bueşte. 

35. Şi l-au adus pre el la Iisus, 
şi aruncându'şi veşmintele sale pre 
mânz, au pus pre Iisus deasupra. 

35. Şi mergând el, aşterneau veş- 
mintele lor pre cale. 
37. Şi apropiindu-se el la pogo- 



22. Mat. 12, 37. 

26. Lucâ 8, 18; Mat. 13, 12; Marcu 4, 25. 

28. Marcu 10, 32. 

29. Mat. 21, 1 ; Marcu 11, 1 sq; Ioan 12, 12 sq, 



1432 



LUCA 19-20 



râşul muntelui Măslinilor,- a început 
toată mulţimea ucenicilor bucurân- 
du se a lăudă prg Dumnezeu cu glas 
mare pentru toatenpuierile canl vă- 
zuse, • 

38 Zicând, bine este cuvântat îm- 
păratul cel ce vine întru numele 
Domnului; -pace în c<r, şi slavă în- 
tru cei de sus. 

39. Şi oarec?rii Farisei din norod 
au zis căi r e el: învăţătorule, cear- 
tă' ji ucenicii tăi. 

• 40. Şi răspunzând, au zis lor; zic 
vouă, cS de vor tăceâ aceştia, pie- 
friie vor strigă. 

41. Şi dacă s'au apropiat, văzând 
cetatea, au plâns de dânsa, 

42. Zicând: de ai fi cunoscut şi 
!u, măcar în ziua aceasta a ta, cele 
cc sunt către pacea tal Iar acum 
s'au ascuns de către ochii tăi. 

43. Ca vor veni zile asupra la, şi 
vor pune vrăjmaşii $1 şanţ împre- 
jurul tău şi iz vor înctmjufâ, şi ie 
vor îmbulzi de toate părţile. 

44. Şi te vor face întocma cu pă- 
mântul, pre tine şi pre feciorii iăi 
întru tine; şi nu vor lâsâ întru tine 
piatră pre piatră; pentrucâ n'ai cu- 
noscut vremea cercetărei .tale. 

45. Şi intrând în biserică, au în- 
ceput a scoate pre cei ce vindeau 
într'însa şi cumpărau, zicând lor: 

46. Scris este: casa mea casă de 
rugăciune este: iar voi o aţi făcut 
peşteră tâlharilor. 

47. Şi era învăţând în ţoale zilele 
în biserică. Iar Arhiereii şi Cărturarii 
si Bătrânii norodului căutau pre e» 
să'l piearză. 

48. Şi nu aflau ce'i vor face; că 
tot norodul se ţinea de el, ascul- 
tând u'l pre dânsul. 

C AP- 20. 

Iudeii întreabă pre lisus despre pute- 
rea si. Pilda viei. Întrebarea despre 
dai* ic şi despre muierea morţilor. Al 
cui fiu este Hrisîos. îngâmfarea Căr- 
turarilor. Lăcomia. 

Qi au fost într'una din zilele acelea, 
j învăţând ei norodul în bissrică, 



38. Luc. 2, 14. 

40. Hvac. 2, 11; Is. Navî 24, 27. 

41. 3 Imp. 9, 7; Is. 29, 3; Mib. 3, 12; Mat. 
24, 2; Marc 13, 2. 

45. Mat 21, 12; Marc 11, 15. 
46 Is. 56, 7; Ier. 7, 11. 
20. 2 - Ma *- 2*» 23 SC T> Marc. 11, 27. 



şi bine vestind,. au venit Preoţii şi 
Cărturarii cu Bătrânii. 

2. Şi au grăit către el, zicând : 
spune nouă, cu ce putere iaci ace- 
stea? Sau cine este care ţi-a dat ţie 
puterea aceasta? 

3. ' Iar el tfspunzând, au zis către 
ei: întrebâ-voiu şi eu pre voi un cu- 
vânt, şi să'mi spuneţi: 

4. Botezul lui Ioan din csr a fost, 
sau dela oameni? " , 

5. Iar ei cugetau întru sine, zicând: 
de vom zice, din cer, va zice: pen- 
truce dar n'aţi crezut lui? • 

6. Iar de vom zice: Uela oameni, 
toi norodul cu pietre ne va ucide; 
căci este încredinţat că loan proroc 
a fost. 

7. Şi au răspuns, că nu ştiu de 
unde.' 

8. Şi lisus le-au zis lor: nici eu nu 
vă spun vouă cu ce putere fac a- 
cesfea. 

9. Şi au început a zice căffe no- 
rod pilda aceasta: un om a sădit 
vie, şi o a dat lucrătorilor, şi s'a 
dus departe multă vreme. 

10. Şi la vreme a trimis căire lu- 
crători o slugă, ca să'i dea !ui din 
rodul vie!; iar lucrătorii, bătâruiu'l 
pre el, 1-3U trimis deşert. 

1î. Şi a adaos a trimite sită slugă; 
iar el şi pre acela bătârtdu'l şi bat- 
jocoriridu'i, i-au trimis deşeYi. 

12. Şi a adaos a trimite şi ai treilea, 
iar ei şi pre acela rănindu'l, l ; au scos 

13. Şi a zis domnul viei: ce voiu 
îace? trirnlte-voiu pre fiul meu cel 
iubit; doară văzându'l pre dânsul, 
se vor ruşinâ. • 

14. Iar lucrătorii văzându'l pre el, 
cugetau întru sine, zicând: acesta 
este moştenitorul; veniţi să'l ucidem 
pre el, ca să fie a noastră moşte- 
nirea. 

15. Şi scoţând u'l afară din vie, 
l-au orhdrît. Ce va face dar lor dom- 
nul viei? 

Î6. Venî-va şi va pierde pre lu- 
crătorii aceştia, şi vieaova dâ al- 
tora, îar ei auzind, au zis: să nu fie. 

17. Iar el căutând spre ei, au zis: 
ce este dar aceasta ce este scris: 
piatra pre care nu o au băgat în 



2. Fapt. 4, 7. 8. Mat. 14. 5. 

!>. Ps. 79, î» sq; Is, 5, l; Mat. 21, 33; Mar» 
cu 12, 1. 14 Ps. 2, 1. 
igJ7. Ps. 117, 21; Mat. 21, 42. 



LUCA 20-21 



1433 



seamă ziditorii, aceasta s'a făcui în 
capul unghiului. 

18, Tot cela ce va cădeâ pre aces 
piatră, se va sfărâma; iar preste 
care va cădeâ, îl va spulberă, 

19, Şi căutau Arhiereii şi Cărtura- 
rii ca să'şi puie mâinile pre e) înlr'a- 
cel ceas; şi s'au temut de norod; 
căci înţeleseseră că către dânşii au 
zis pilda aceasta. 

20, Şi pândlndu'l.autrimisiscoade, 
carii se prefăceau pre sine a fi drepţi, 
să'l prinză pre ei în cuvânt, ca să'i 
dea pre el stăpânirei şi puterei dre-- 
gălorului. 

21 Şi l-au întrebat pre el, zicând: 
Invăţărorule, ştim că drept grăeşti 
şi Înveţi, şi nu alegi îaţS, ci într'a- 
devăr calea lui Dumnezeu înveţi: 

22. Cade-se nouă a dâ dajdie Che- 
saruiui, sau nu? 

( 23. Iar el pricepând vicleşugul lor, 
au zis către ei: ce mă ispitifi? 

24. Arătaţi'mi un dinar. Al cui 
chip şi scriptură pre el are? Iar ei 
răspunzând, au zis: ale Chesaruîni. 
. 25. Iar el îe-au zis lor: daţi înapoi 
dar cele ce sunt sie Chesarului, Che- 
sarului şi cele ce sun! ale lui Dumne- 
zeu, lui Dumnezeu. 

26. Şi nu I au putut prinde pre 
dânsul în cuvânl înainiea norodu- 
lui; şi rninunându-se de răspunsul 
luL,<au tăcut. 

27. Iar apropiindu-se unii din Sa- 
duchei, carii grăesc împrofivă că 
nu este înviere, l-au întrebat pre el 
zicând: 

28. învăţălorule, Moisî a scris noul: 
de va murî fratele cuiva, având mu- 
iere, şi acesta va muri fără feciori, 
ca să iâ fratele lui pre muierea a- 
ceea, şi săTidiee sămânţă fratelui său. 

29. Deci şapte fraţi au fost, şi 
cel dintâi luând muiere, a murit 
fără de feciori. 

30. Şi a luat aî doilea pre muie- 
rea aceea, şi acela a murii fără de 
feciori. 

31. Şi al treilea o a luat pre ea; 
şi aşijderea câte şaple, şi n'au lă- 
sat feciori, şi au murit. 

32. Iar mai apoi de foţi, a murit 
şi muierea. 

33. Deci la înviere, al căruia din- 



19. Lucâ 19, 48. 

20. Mat. 22, 15; Marcu 12, 13. 

21. Mat. 22, 16. 

27. Mat. 22, 23 sq; Marc. 12, 18. 

28. H doua Lege 25, 5. 



tr'înşii va fi muiere? Căci câte şapte 
o au avut pre ea muiere. 

34. Şi răspunzând Iisus, au zis 
lor: fiii veacului acestuia se însoară 
şi se mărită, p 

* 35. Iar cei ce se învrednicesc a 
dobândi acei veac şi învierea din 
rnorji, nici se însoară, nici se mărită; 

36. Că nici să moară nu mai pol; 
ci asemenea cu îngerii sunt, şi fii 
lui Dumnezeu sunt, fiind hi ai în- 
vierei. 

37. Iar cum că se vor scula morţii, 
şi Moisî a arătat la Rug, precum 
zice: Domnu! Dumnezeul lui Avraam, 
şi Dumnezeul lui Isaac şi Dumne- 
zeul Iui îacov. 

38. Iar Dumnezeu nu este al mor- 
ţilor, ci al viilor; că toţi lui viiazâ. 

39. Şi răspunzând oarecarii din 
Cărturari, au zis: învăţăforule, bine 
ai zis. 

40. Şi nu mai îndrăsniau deacia 
să'l mai întrebe pre el nimic. 

41. Şi au zis către dânşii: cum zic 
că Hrislos este îiul lui David? 

42. Şi însuş David zice în cartea 
Psalmilor: zis-au Domnul Domnului 
meu: şezi deadreapta mea, 

43. Până ce voiu pune pre vrăj- 
maşii tăi aşternut picioarelor taie. - 

44. Deci David, Domn îl chîamă 
pre el, şi cum iiu ai lui este? 

45 Şi ascultând tot norodul, au zis 
ucenicilor săi: 

45. Păziţi v3,de cărturari, carii voesc 
a urnbiâ în podoabe, şi iubesc în- 
chinăciunile prin târguri, şi scauriete 
cele mai de sus în sinagoguri, şi 
şederile cele mai întâi la ospeţe; 

47. Carii mănâncă casele văduve- 
lor, şi cu pricină îndelung se roagă; 
aceştia vor luâ mai multă csândă. 

CAP. .21. 

Bunii văduvei. întrebare, despre sfâr- 
şitul lumei. Robirea Ierusalimului şi 
pusfiirea lui. Semitele' venirei a dcn.% 
a lui Hrislos. 

i căutând,, aii văzut pre cei bogaţi 
aruncând darurile ior în gazoîila- 
chie. 

2. Şi au văzut şi pre o văduvă 
săracă aruncând acolo doi filiari. 

3. Şl au zis: adevărat zic vouă, 

36. Mat. 22, 30; 1 Ioan 3, 2. 

37. Es. 3, 6. 

41. Mat 22, 42; Matrca 12, 36. 

42. Ps. 109, 1. Fapt. 2, 34. 

46. Lucâ 11, 43. 
21. 1. Marcu 12, 41. 



1434 



LUCA 21 



că această văduvă săracă, mai mult 
decât toţi a aruncat. 

4. Că toţi aceştia din prisosinţa 
lor au aruncat la darurile Iui Dum- 
nezeu; iar aceasta din lipsa sa, foală 
avujia sa care a avut, o a aruncat. 

5. Şi oarecari grăind pentru bi- 
serică, că este împodobită cu pie- 
tre frumoase şi cu podoabe, au zis: 

6. Acestea care vedeji, vor veni 
zile întru care nu va rămânea pia- 
tră pre piatră, care să nu se risi- 
P iască. 

'7. Şi l-au întrebat pre el, zicând: 
învăţătorule, dar când vor îi ace- 
stea? Şi ce semn este când vor să 
fie acestea? 

8, Iar el au zis: căutaţi să nu vă 
amăgiţi, că mulţi vor veni întru nu- 
mele meu, zicând: că eu sunt, şi vre- 
mea s'a apropiat; ci să nu mergeţi 
după ei. 

9. Şi când vcfi auzî războaie şi 
răsmiriţe, să nu vă spăimântaji, că 
se cade să fie acestea întâiu.cinu 
va fi îndată sfârşitul.. 

10 Atunci ziceâ lor: se va scula 
neam presteneam şi împărăţie pre- 
sie împărăţie. 

11. Şi vor fi cutremuri mari pre 
aîocurea şi foameţi şi ciume şi spai- 
me şi semne mari din cer vor fi. 

12. Iar mai înainte de acestea toate 
vor pune preste voi mâinile sale şi 
vă vor gonî, dându-vă la adunări 
şi în temniţe, ducându-vă la împă- 
raţi şi la domni pentru numele meu. 

13. Şi se va întâmplă vouă întru 
mărturisire. 

14. Puneţi dar înfru inimile voa- 
stre, să nu gândiţi mai înainte ce 
veţi răspunde. 

15. Că eu vă voiu dâ vouă gură 
şi înţelepciune, căreea nu'i vor pu- 
feâ grăî nici sţâ împrotivă, toţi cari 
se vor pune împrotivă vouă. 

16. Şi vă veţi dâ şi de părinji şi 
de fraţi şi de rudenii şi de prieteni, 
şi vor omori din voi. 

17. Şi veji fi urâţi de toţi pentru 
numele meu. 

18. Şi păr din capul vostru nu 
va pieri. 



5. Mat. 24, 1 sq; Marcu 13, 1 sq. 
8, Marcu 13, 22. 

12. Mat, 10, 17; 24, 9; Marcu 13, 9 sq. 

14. Lucâ. 12, 11 i Mat. 10, 19. 

15. Fapt. 6, 10. 16. Fapt. 7, 58. 
18. Lucâ 12, 7; Mat. 10, 30. 



19. Intru răbdarea voastră veţi do- 
bândi sufletele voastre. 

20. Iar când veţi vedeâ Ierusali- 
mul încunjurându-se de ostaşi, a- 
tunci să ştiţi că s'a apropiat pusti- 
irea lui, 

21. Atunci cei ce vor fi în Iudeea 
să fugă la munţi, şi cei ce vor fi 
în mijlocul lui să se deâ în lături, 
şi cei ce vor fi prin sale, să nu in- 
tre într'însul. 

22. Că zilele izbândim sunt ace- 
stea, ca să se împliniască toate cele 
scrise. 

23. Iar vai celor ce vor aveâ în 
pântece, şi celor ce vor aplecă în- 
lr'acele zilei Că va îi nevoe mare 
pre pământ şi mânie asupra noro- 
dului acestuia. 

24. Şi vor cădea întru ascuţitul 
săbiei şi se vor duce robi în toate 
neamurile, şi Ierusalimul va fi căl- 
cat de neamuri, până se vor îm- 
plini vremile neamurilor. 

25. Şi vor fi semne în soare şi în 
lună şi în stele, şi pre pământ mâh- 
nire limbilor, cu nedomerire, sunet 
făcând marea şi valurile; 

26. Mai murind oamenii de frică 
şi de aşteptarea celor ce vor să vie 
în lume, că puterile cerurilor se vor 
clăti. 

27. Şi atunci vor vedeâ pre Fiul 
Omului venind pre nori cu putere 
şi cu .slavă multă. 

28. Deci începând acestea a se 
face, căutaţi în sus şi ridicaţi ca- 
petele voastre; că se apropie ră- 
scumpărarea voastră. 

29. Şi le-au zis lor pildă: vedeţi 
smochinul şi toţf copacii. 

30. Când înfrunzesc, văzând din 
voi înşivă, ştiţi că de acum aproape 
este vara. 

31. Aşa şi voi, când veţi vedeâ 
acestea făcându-se, să ştiţi că a- 
proape este împărăţia lui Dumnezeu. 

32. Amin zic vouă, că nu va trece 
neamul acesta, până când toate a- 
cestea vor îi. 

33. Cerul şi pământul vor trece, 
iar cuvintele' mele nu vor trece. 

34. Ci luaţi aminle de sine-vă, ca 



19. 2 Parai. 15, 7. Evr 10, 30. 

20. Mat. 24, 15 sq 

25. Is. 13, 10; Ez. 13, 7. 

26. Is. 64, 75 Ez. 24, 28; Ioil 3, 15, 

27. Dan. 7, 13. 23. Rom. 8, 23. 
29. Mat. 24, 32 sq. 

33. Lucâ 16, 17! Ps. 101, 27; Is. 51, 6; Mat. 
I 5,18. 34. Rom, 13, 13; Gal. 5, 21;Efes. 5, 18. 



LUCA 21-22 



1435 



să nu se îngreueze inimile voastre 
cu saţiul mâncărei şi cu beţia şi cu 
grijile lumei, şi fără de veste să vie 
asupra voastră ziua aceea. 

35. Căci ca o cursă va veni pre- 
ste toţi cei ce şed pre faţa a tot 
pământul. 

36. Priveghiaţi dar, în toată vre- 
mea rugându-vă, ca să vă învred- 
niciţi a scăpă de toate cele ce vor 
să fie şi 'a stâ înaintea Fiului 0- 
mului. 

37. Şi erâ'ziua învăţând în bise- 
rică, iar noaptea ieşind pelreceâ în 
muntele ce se chiamă al Măslinilor. 

38. Şi tot norodul mânecă la dân- 
sul în biserică, ca să'l asculte pre el. 

CAP. 22. 

Vinderea lui Ii sus. Serbarea poştelor 
şi ' aşeza* ea Tainei Euharistiei. Aposto- 
lii dispută între sine pentru mtăetate. 
Rugăciunea lui lisus şi prinderea şi 
ducerea lui la Arhiereu. Lepădarea 
lui Petru. 

Şi se apropiâ praznicul azimelor. 
cane se chiamă Paşfele. 

2. Şi căutau Arhiereii şi Cărtu- 
rarii cum l-ar omorî pre el; că se 
temeau de norod. 

3. Iar satana a intrat în Iuda ce 
se chema Iscarioleanuî, care erâ 
din numărul ceîor doisprezece. 

4. Şi mergând, a grăit cu Arhi- 
ereii şi cu Voivozii, cum l-ar vinde 
pre el lor. 

5. Şi s'au bucurat, şi s'au tocmit 
cu dânsul să'i deâ bani. 

6. Şi el s'a făgăduit lor şi căutâ 
vreme cu prilej ca să'l vânză pre 
el lor fără de norod. 

7. Şi a venit ziua azimelor întru 
care se cădeâ să se jertfească pa- 
şlele. 

8. Şi au trimis pre Petru şi pre 
loan, zicând: mergeţi de gătiţi no- 
uă paşfele, să mâncăm. 

9. Iar ei au zis lui: unde voieşli 
să gătim? 

10. Iar el au zis lor: iată, intrând 
voi în cetate, va întâmpină pre voi 
un om ducând un vas de lut cu 
apă; mergeţi după dânsul în casa 
unde va intră. 



35. 1 Tes. 5, 3- 37. foan 8, 1, 2. 
22. 1 Marcu 14, 1 sq; loan 13, 2. 
3 Mat. 26, 14, 
7. Mat. 26, 17; Matcu 14, 12. 



11. Şi ziceţi stăpânului casei: în- 
văţătorul zice ţie: unde este sălaşul 
întru care să mănânc paştele cu u- 
cenicii mei? 

!2. Şi cl vă va arătă vouă un fo- 
işor mare aşternut, acolo gătiţi. 

13. Şi mergând ei, au aflat pre- 
cum le zisese lor, şi au gătit pa- 
şfele. 

14. Şi când a venit ceasul, au şe- 
zut şî cei doisprezece apostoli cu el. 

15. Şi au zis lor: cu poftă am 
poftit aceste paşti să ie mănânc cu 
voi mai 'nainle de patima rriea. 

Î6. Că zic vouă, că de acum nu 
voiu mai mânea dintr'acestea, până 
când se vor plini întru împărăţia 
lui Dumnezeu. 

17. Şi luând paharul, mulţămind 
au zis: luaţi acesta şi'l împărţiţi 
vouă; 

18. Că zic vouă: nu voiu maibeâ 
din rodul viţei, până când va veni 
împărăţia lui Dumnezeu. 

19. Şi luând pâinea mulţămind, 
au frânt şi au dat ior, zicând: acesta 
este trupul meu, carele se dă pen- 
tru voi, aceasta faceţi întru pome- 
nirea mea. 

20. Aşijderea şi paharul după ce 
au cinat, zicând: acest pahar este 
legea cea nouă întru sângele meu, 
carele pentru voi se varsă. 

21. însă, iată mâna vânzătorului 
meu cu mine este la masă. 

22. Şi Fiul Omului merge, după 
cum este rânduit; dar vai omului 
aceluia prin care se vindel 

23. Şi ei au început a se întrebă 
între sine, care ar îi dintre ei cela 
ce va să facă aceasta? 

24. Şi s'a făcut şi prigonire între 
dânşii,' care dintru ei s'ar părcâ a 
îi mai mare. 

25. Iar el le-au zis lor: împăraţii 
păgânilor îi domnesc pre ei; şi cei 
ce stăpânesc pre ei, făcători de bine 
se chiamă. 

26. Iar voi nu aşa: ci cel ce este 
mai mare între voi, să fie ca cel 
mai mic; şi cel ce este începător, 
ca cel ce slujeşte. 

27. Că cine este mai mare, cel ce 
şade, sau cel ce slujeşte? Au nu 



13. Lucâ 19, 32. li. Mat. 26, 20 
18. Mat. 26, 29. 79. 1 Cor. 11, 23. 
21. Marcu 14, 18; loan 13, 21 sq. 

24. Lucâ 9, 46, sq. 

25. Mat. 20, 25, sq; Marcu 10, 42. 

26. I Petr. 5, 3 fi 5, 6. 



1436 



LUCA 22 



este cel ce sade? Iar eu sunt în 
mijlocul vostru ca cel ce slujeşte. 

28. Iar voi sunteţi carii aţi petre- 
cut cu mine întru ispitele mele. 

29. Şi eu vă rânduesc vouă îm- 
părăţie, precum mi au rânduit mie 
Tafăl meu; 

30. Ca să mâncaţi şi să beţi îa 
masa mea întru împărăţia mea, şi 
să şedefi pre scaune, judecând cele 
douăsprezece seminţii ale lui Israiî. 

31. Şi au zis Domnul: Simone. Si- 
mone, iată satana v'a cerut pre voi, 
ca să vă cearnă ca grâul. 

, 32. îar eu m'am rugat pentru fine, 
ca să nu piară credinţa ta; şi iu 
oarecând întorcându-te, întăreşte 
pre fraţii tăi. 

33. iar el i-a zis lui: Doamne, cu 
tine gala sunt şi în temniţă şi la 
moarte a merge. 

34. îareli-au zis: zic ţie Petre, nu 
va cânta astăzi cocoşul, mai însinte 
pena ce de trei ori le vei lepădă că 
nu mă ştii pre mine. 

35. Şi au zis lor: când v'aiti trimes 
pre voi fără de pungă şi fără de 
traistă şi fără de încălţăminte, au 
avut-aţi lipsă de cevâ? îar ci au zis: 
de nimic. 

36. Zis-au drept aceea lor: acum 
dar cel ce are pungă, sa o ia, aşi|- 
derea şi traistă: iar cel ce n'are sa- 
bie, să' şi vânză* hafna sa şi să'şi 
cumpere. 

37. Că zic vouă, că încă aceasta 
ce este scrisă se cade să se pli- 
niască întru mine, care zice: şi cu 
cei fărădelege s'au socotit; pentrucă 
cele pentru mine, sfârşit au. 

38. Iar ei au zis: Doamne, iată 
aici două săbii. Şi d au zis lor: de- 
stul este. 

39. Şi ieşind, au mers după obi- 
ceiu în muntele Măslinilor; şi s'au 
dus după el şi ucenicii lui. 

40. Şi sosind ia loc, an zis îor: 
rugaţi-vă ca să nu intraţi în ispită. 

41. Şi el s'au depărtai dela dânşii 
ca de o aruncătură de piatră, şi în- 
genunchind se ruga, 

42. Zicând: Părinte, de voeşfi, să 
treacă paharul acesta deia mine; 
însă nu voea mea, ci a ta să fie. 

43. Şi i s'a arătat lui înger din 
cer, în'fări ndu'l pre el. 

28. Lucâ 18, 28. 30. Mat. 19, 28. 

33. Mat 26, 33 sq; Marcu 14, 29; loan 13, 37. 

35. Ps. 22, li 32, 18; Mat. 10, 9. 

37. Is. 53, 12. 

39, Mat. 26, 30; Marcu 14, 26; loan 18, 1. 



44 Şi fiind întru nevoinţă, mai cu 
deadinsul se rugâ; şi se lăcuse su- 
doarea lui ca picăturile de sânge 
ce pică pre pământ. 
0 45. Şi sculându-se dela rugăciune, 
venind către ucenici i au aflat pre ei 
dormind de întristare. 

46. Şi le au zis îok: ce dormiţi? 
Sculaţi vă şi vă rugaţi, >ca să nu in- 
traţi în ispită. 

47. Iar încă grăind el, iată veniâ 
mulţime, şi cel ce se chernâ Iuda, 
unul din cei doisprezece, mergea 
înaintea lor, şi s'a apropiat de lisus 
ea sâ'l sărute pre el.' (Pentrucă a- 
cest semn dedese lor: pre carele 
yoiu sSrufâ eu, acela este); v 

48. îar lisus au zis lui: ludo, cu 
sărutare pre Fiul Omului vinzi? 

49. Şi văzând cei ce erau pre 
lângă el, cceacevreâ să fie, i au zis 
lui: Doamne, îovî'l-vom cit sabia? 

50. Iar unul dinlr'înşii a lovit pre 
sluga arhiereului, şi i-a tăiat lui u- 
rechia cea dreaptă. 

51. Iar lisus răspunzând, au zis: 
lăsaţi până aici. Şi atingând u-se de 
urechia im, 1-an vinâecaFpre el. 

52. Şi au zis lisus celdr ce' veni- 
seră ia dansul, Arhiereiîor-şi Voivo- 
zilor bisericei şi Bătrânilor: ca la 
un tâlhar ati ieşit, cu săbii şi cu 
fu şti? ' . 

53. In toate zilele fiind eu cu voi 
în biserică, n'aţi întins mâinile a- 
supra mea; ci acesia este ceasul 
vostru şi stăpânirea întunerecului. 

54. Şi prinzându'l pre el, l-au adus 
şi l-au băgat în casa arhiereului. Iar 
Petru mergea departe după dânsul. 

55. Şi făcând ei foc în mijlocul 
curţii, şi şezând împreună, a şezut 
şi Petru în mijlocul lor. 

56. Şi văzându'l pre el o slujnică 
şezând la foc, şi căutând spre el, 
a zis: şi acesta a fost cu el. 

57. Iar el s'a lepădat de dânsul, 
zicând: muiere, nu'l ştiu pre el. 

58. Şi după puţin, altul văzându'l 
pre el, a zis: şi tu dintru ei eşti. 
Tar Petru a zis: omule, nu sunt. 

59. Şi trecând ca un ceas, altul 
întăriâ, zicând: adevărat, şi acesta 
cu el a fost; că Oaliiean este. 

60. îar Pelru a zis: omule, nu ştiu 
ce zici. Şi îndatăş încă grăind el, 
a cân lat cocoşul. 



47. Mat. 26, 47 sq. 

54, Mat. 26, 57; Marcu 14, 53; loan 18, 13. 



LUCA 22— 23 



143'? 



61. Şi îniorcându-se Domnul, au 
căutat spre Petru. Şi şi-a adus a- 
minte Petru de cuvântul Domnului, 
cum îi zisese lui, că mai Înainte de 
ce va cânta cocoşul, de irei ori te 
vei lepădă de mine. 

62. Şi ieşind afară Petru,~ a plâns 
cu amar. 

63. Iar oamenii' cei ce ţineau pre 
Iisus, batjocoriau pre el, băfându'l. 

64. Şi acoperindu'l pre el, îl lo- 
viau preste obraz, şi'l întrebau pre 
el, zicând: proroceşte, cine este 
cel ce te-a lovit? 

65. Şi altele muiie, hulind împro- 
liva lui, ziceau. 

66. Şi după ce s'a făcut ziuă, s'au 
adunat Bătrânii norodului şi Arhie- 
reii şi Cărturarii, şi l-au dus pre el 
la soborul lor, zicând: 

67. De eşti tu Hristosul? Spune 
nouă. Şi le-an zis lor: de voiu spune 
vouă, nu veţi crede; 

68. Şi de vă voiu întrebă, nu'mi 
veţi răspunde, nici mă veţi slobozî. 

69. De acum va îi Fiul Omului 
şezând deadreapfa puterii lui Dum- 
nezeu. 

70. Şi au zis to(i: dar iu eşti Fiul 
lui Dumnezeu? Iar el au zis către ei: 
voi zîceţi, că eu sunt. 

71. Iar ei au zis: ce ne mai tre- 
bue încă mărturie? Că noi singuri 
am auzit din gura lui. 

CAP. 23. 

Iisus înaintea lui Pilat şi a lui Irod. 
Răstignirea ■ şt tâlharul pocăit. Ingro- 
7 parei lui Iistis. 

i sculându-se toată mulţimea lor, 
l-au dus pre el la Pilat. 
. 2. Şi au început a'l pârî pre el, 
zicând: pre, acesta l-am aflat răz- 
vrătind neamul şi oprind a dâ daj- 
die Chesarului, zicând că este el 
Hrisfos împărat. 

3. Iar Pilat 1-a întrebat pre el, zi- 
când: tu eşti împăratul Iudeilor? Iar 
el răspunzând, au zis lui: tu zici/ 

4. Iar Pilat a zis către Arhierei şi 
către norod: nici o vină nu aflu, în 
omul acesta. 

5. Iar ei se întăriau, zicând că 



63. Mat. 26, 67; Marcu 14, 65- 

66. Mat. 27, li Marcu 15, 1; Joan 18, 24. 

67. Mat. 26, 63; Marcu 14, 61. 

£9. Mat. 24, 30; 26, 64; Marcu 15, 1. 
23. 1. Mat. 27, 2; Marcu 15, 1; Ioan 18, 28. 
2. Lucâ 20, 25. 



întărâtă norodul, învăţând preste 
toată ludeea, începând din Galileea 
până aief. 

6. Iar Pilat auzind de Galileea, a 
întrebat, au Galiîeean este omul? 

7. Şi înţelegând că din ţinutul lui 
Irod este, 1-a trimis pre el la Irod. 
fiind şi el în Ierusalim într'acek zite, 

8. Iar Irod văzând pre Iisus, s'a 
bucuret foarte; că doriâ de muijă 
vrerne să'l vază pre el, pentrucă 
auziâ multe de el; şi nădăjduia să 
vază vreun semn făcându-se de el. 

9. Şi l-a întrebat pre el cu cuvinte 
multe; iar el nimic nu i-au răspuns lui. 

10. Şi stau Arhiereii şi Cărturarii 
cu deadinsul pârându'l pre el. 

11. Iar Irod împreună cu ostaşii 
săi bstjocorindu'l şi râzându'şi de 
el, l-a îmbrăcat într'un veşmânt iu- 
mlnai, şi î~a trimis iarăş la Pilat. 

12. Şi s'au făcut prieteni Pilaf şi 
Irod într'aceiaşi zi unul cu altui; 
că mai înainte erau învrăjbiţi între 
dânşii. 

13. Iar Pilat chemând pre Arhie- 
rei şi pre boieri şi pre norod, 

14. A zis către ei: mi-aţi adus 
pre omul acesta, ca pre cela ce răz- 
vrăteşte norodul; si iată, eu înaintea 
voastră întrebându'l, nici o vină n'am 
aflat în omul acesta de care pârâţi 
pre el; 

15. Ci nici Irod, că v'am trimis 
pre voi Sa el; şi iată, nici un lucru 
vrednic de moarte este făcut de 
dânsul. 

16. Deci cerlându'l, îl voiu slobozi. 

17. Şi nevoie avea să le sloboziască 
lor la praznic un vinovat. 

18. Şi a strigat toată mulţimea, 
zicând: ia'l pre acesta şi ne slo- 
bozeşte nouă pre Varavâ; 

19. Care, pentru o zarvă oarecare 
şi ucidere ce se făcuse în cetate, 
erâ aruncat în temniţă. 

20. Şi iarăş Pilat a grăit către 
ei, vrând să sloboziască pre Iisus. 

21. -Iar ei strigau zicând: răstig- 
neşte'l, răstigneşte'l pre el. 

22. Iar el a treia oară a zis că- 
tre eft dar ce rău a făcut acesta? 
Nici 6 vină de moarte n'am aflat 
întru el; deci ceriându'l pre el, îl 
voiu slobozi. 

23. Iar ei stau cu glasuri mari, ce- 
rându'l pre ei să se răstignească. 



7. Lucâ 3, 1. 8. Lucâ 9, 9. Mat. 14, 1. 

14. Mat. 27, 33; Ioan 18, 38. 

17. Mat. 27, 15, sq. 23. Ioan 19, 12. 



1438 



LUCA 23 



Şi se întăriau glasurile lor şi ale 
Arhiereilor. 

24. Deci Pilat a judecai să se facă 
cererea lor. 

25. Şi a slobozii lor pre cel arun- 
cat în temniţă pentru zarva şi uci- 
derea, pre care îl cereau ei; iar pre 
lisus l-a dat după voea lor. 

26. Şi când îl duceau pre el, prin- 
zând pre un Simon, Chirinean, ce 
veniâ din {arină, au pus pre el cru- 
cea, ca să o ducă după lisus. 

27. Şi mergeâ după el mulţime 
multă de norod şi de muieri, carii 
plângeau şi setânguiau pentru dân- 
sul. 

28. Şi întorcânduse către ele lisus. 
au zis: fiicele ierusalimului, nu mă 
plângeţi pre mine, ci pre voi vă 
plângeji şi pre fiii voştri. 

29. Că iată vin zile, îu care vor 
zice, fericite sunt cele sterpe, şi 
pântecele care n'au născut, şi ţâţele 
care n'au aplecat. 

30. Atunci vor începe a zice mun- 
ţilor: cădeţi preste noi; şi dealurilor: 
acoperiţi-ne pre noi. 

31. Că de fac acestea în lemnul 
cel verde, dar în cel uscat ce va fi? 

32. Şi duceau împreună cu el, şi 
alţi doi făcători de rele, să'i piarză. 

33. Ş5 dacă au venit la locul ce 
se chiamă ai Căpăjânei, acoîo î-au 
răstignit pre el, şi pre făcătorii de 
rele, unul deadreapta şi altui dea- 
sfânga. 

34. Iar lisus ziceâ: Părinte, iar- 
lă-le lor; că nu ştiu ce fac. Şi îm- 
părţind hainele lui, au aruncat sorţi. 

35. Şi stâ norodul de priviâ. Şi 
îşi băteau joc de dânsul şi boierii 
împreună cu dânşii, zicând: pre alţii 
au mântuit; mântuiască-se şi pre 
sine, de este acesta, Hristosul, ale- 
sul lui Dumnezeu. 

36. Şi îşi făceau râs de dânsul 
şi ostaşii, apropiindu-se, şi oţet a- 
ducându'i lui, 

37. Şi zicând: de eşti tu împăra- 
tul Iudeilor, mântueşfe-te pre tine 
însuţi. 

38. Şi erâ şi scrisoare scrisă 
deasupra lui cu slove Elineşti şi 



26. Mat. 27, 32; Marcu 15, 21; loan 19, 17. 

30. Is. 2, 19; Osie 10, 8; Hpoc. 6, 16 şi 9, 6. 

31. Ier. 53, 12; I Petr. 4, 17. 

32. ls. 53, 12; loan 19, 18. 

33. Mat. 27, 33; Marcu 15, 22; loan 19, 17. 

34. Mat. 5, 44; Ps. 21, 20 sq, 

35. Mat. 27, 39 sq. 38. Mat. 27, 37. 



Râmlineşfi şi Evreeşti, acesta este 
împăratul Iudeilor. 

39. Iar unul din tâlharii cei ră- 
stigniţi îl huiiâ pre dânsul, zicând: 
de eşti tu Hristosul, mântueşte-te 
pre tine şi pre noi. 

40. Iar răspunzând celalt îl certă 
pre el, zicând: nu le temi tu de 
Dumnezeu, că înlr'aceeaşi osândă 
eşti? 

41. Şi noi după dreptate; că cele 
vrednice după faptele noastre luăm; 
iar acesta nici un rău n'a făcut. 

42. Şi ziceâ lui lisus: pomene- 
şte-mă, Doamne, când vei venî întru 
împărăţia ta. 

43. Şi au zis lisus lui, amin zic 
ţie: astăzi împreună cu mine vei fi 
în raiu. 

44. Şi erâ ca la al şaselea ceas, 
şi întuneric s'a făcut preste lot pă- 
mântul până la al nouălea ceas. 

45. Şi s'a întunecai soarele, şi 
s'a rupt catapeteasma bisericei prin 
mijloc. 

46. Şi strigând cu glas mare 1- 
isus, au zis : Părinte, în mâinile tale 
încredinţez duhul meu; şi acestea 
zicând, şi-au dat duhul. 

47. Iar văzând suiaşul ceeace se 
făcuse, a slăvit pre Dumnezeu, zi- 
când: cu adevărat, omul acesta drept 
a fost. 

48. Şi tot norodul ce venise îm- 
preună la priveala aceea, văzând 
cele ce se făcuseră, bătându'şi piep- 
turile lor, se întorceau. 

49. Şi stau toţi cunoscuţii lui de 
departe, şi femeile care veniseră 
după el din Galileea, privind a- 
cestea. 

50. Şi iată, un bărbat anume lo- 
sif din Arimatea, oraş al Iudeilor, 
sfetnic fiind; bărbat bun şi drept. 

51. (Acesta nu se însoţise la sfa- 
tul şi fapta lor); care şi e) aşteptă 
împărăţia lui Dumnezeu. 

52. Acesta venind la Pilat, a ce- 
rut trupul iui lisus. 

53. Şi pogorându'l pre el, l-a în- 
făşurat în giulgiu, şi l-a pus în 
mormânt ce erâ săpat în piatră, 
întru care nu fusese pus niciodată 
nimeni. 

54. Şi ziua erâ vineri, şl se lu- 
mină spre sâmbătă. 

42. Mat. 16, 28. 

44. Mat. 27, 46. Marcu 15, 33. 

46. Mat. 27, 54; Ps. 30, 5; Fapt, 7, 60. 

59. Mat. 27, 57; Marc. 15, 42. loan 19, 38* 

54. Mat. 27, 62. 



LtJCA 



55. Şi mergând după d şi femeile 
care veniseră cu dânsul din Gali- 
leea, au văzut mormântul, şi cum 
s'a pus trupul lui. 

56. Şi întorcându-se, au gătit mi- 
rezme şi miruri; şi sâmbătă sau 
odihnii după poruncă. 

CAP. 24. 

Femeile la Mormânt. învierea lui 
Hristos. Arătarea lui la doi ucenici 
pre cale spre Emaus. Arătarea lui la 
toţi apostolii mâncând împreună ca ei. 
înălţarea. 

Iar întru una din sâmbete, la mâ- 
necare adâncă, au venit la mor- 
mânt, aducând mirezmele cele ce 
gătise şi altele împreună cu ele. 

2. Şi au afiat piatra răsturnată 
de pre mormânt. 

3. Şi intrând, n'au aflat trupul 
Domnului Iisus. 

4. Şi a fost, când se mirau ele 
de aceasta, şi iată, doi bărbaţi au 
stătut înaintea lor în veşminte stră- 
lucitoare. 

,5. Şi înfricoşindu-se ele, şi ple- 
cându'şi feţele la pământ, au zis 
către dânsele : ce căutaţi pre cel 
viu cu cei morţi? 

6. Nu esle aici, ci s'au sculat; a* 
duceţi- vă aminte cum au zis vouă 
încă fiind în Galileea, 

7. Zicând, că lrebue să se deâ 
Fiul Omului în mâinile oamenilor 
păcătoşi, şi să se răstignească, şi 
a treia zi să învieze. 

8. Şi şi-au adus aminte de cu- 
vintele lui. 

9. Şi întorcându-se dela mormânt, 
au spus acestea toate celor unspre- 
zece, şi tuturor celorlalţi. 

10. Şi erâ Măria Magdalina şi 
Ioana şi Măria lui Iacov, şi cele- 
lalte împreună cu dânseîe, care zi- 
ceau către apostoli acestea. 

11. Şi s'au părut înaintea lor ca 
o minciună cuvintele lor, şi nu ie 
credeau pre dânsele. 

12. Iar Petru sculându-se, a aler- 
gat la mormânt; şi plecându-se, a 
văzut giulgiurile singure zăcând, şi 
s'a dus de acolo, mirându-se întru 
sine de cele ce se făcuseră. 

13. Şi i ală doi dintre ei mergeau 

56. Eşire 20, 10. 
24- 1- Mat. 28, l; Marc. 16, 1; loan 20, 1. 
4. Ioan 20, 12; Fapt. 1, 10. 
7. Mat, 17, 22. 10. Lticâ 8, 2, 3. 
13. Matcu 16, 12, 



2â-24 im 



într'aceeaşi zi la un saf, care erâ 
departe de Ierusalim ca la şase- 
zeci de stadii, al cărui nume Em- 
maus. 

14. Şi aceia vorbiau între sine de 
toate cele ce se întâmplase. 

15. Şi a fost când vorbiau ei şi 
se întrebau, şi însuş Hsus apropiin- 
du-se, mergeâ împreună cu dânşii. 

16. Iar ochii lor se ţineau, ca să 
nu'l cunoască pre el. 

17. Şi au zis către ei: ce suni cu- 
vintele acestea de care vă întrebaţi 
între voi mergând, şi sunteţi trişti? 

18. Şi răspunzând unul, al cărui 
nume erâ Cleopa, a zis către el: tu 
singur eşti nemernic în Ierusalim, 
şi nu ştii cele ce s'au făcut întru 
el în zilele acestea? 

19. Şi el au zis lor, care? Iar ei 
au zis lui: cele pentru Iisus Naza- 
rineanul, care erâ bărbat proroc, 
puternic în lucru şi în cuvânt îna- 
intea lui Dumnezeu şi a tot norodul. 

20. Cum i-au dat pre el Arhiereii 
şi Boierii noştri spre judecată de 
moarte şi l-au răstignit pre dânsul. 

21. Iar noi nădăjduiam că acela 
esle cel ce va să izbăvească pre 
Israil, ci cu toate acestea, a freia 
zi este astăzi de când s'au făcut 
acestea. 

22. Ci şi nişte femei dinfr'ale noa- 
stre ne-au spăimântat pre noi, care 
au fost la mânecate la mormînt; 

23. Şi neaflând trupul lui, au ve- 
nit zicând, că şl vedere de îngeri 
să fi văzul, cari zic că este el viu. 

24. Şi s'au dus unii dintru noi la 
mormînt şi au aflat aşâ precum şl 
femeile au zis; iar pre el nu l-au 
văzut. ... 

25. Şi el au zis către ei: o nepri- 
cepuţilor şi zăbavnici cu inima a 
crede toate câte au grăit prorocii; 

26. Au nu trebuiâ a păfimî ace- 
stea Hristos, şi a intrâ întru slava sa? 

27. Şi începând dela Moisl şi dela 
toţi prorocii, tâlcuiâ lor din toate 
scripturile cele ce erau pentru el. 

28. Şi s'au apropiat de satul la 
care mergeau, şi el se făcea a merge 
mai departe. 

29. Şi l-au îndemnat pre el zi- 
când: rămâi cu noi, căci către seară 



19. Mat 21, 11. 21. Fapt. 1, 6. 
22. Mat. 28, 8; Marcu 16, 10; Ioan 20, l; 18. 
25. Gal 3, 1. 26. Is. 50, 6. 
27. Fac. 3, 15; Iov 19, 25; Ps, 15, 10; Is. 
53, i; Osie 6, 1. 



1440 



LUCA 24 



este şi s'a plecai ziua. Şi au intrai 
să rămâie cu dânşii. 

30. Şi a iosfcând au şezut ei cu 
ei, luând pâinea, au binecuvântat şi 
frângând au dafior, 

31. Şi li s'au deschis lor ochii şi 
l-au ctincrscut pre dânsul; şi el s'au 
făcut 'nevăzut de dânşii. 

32- Şi a zis unul către altul: au 
nu era inima noastră arzând întru 
noi, când grăia nouă pre cale şi 
când* ne tâlcuiâ scripturile? 
- 33. Şi scuîându se înfr'acel ceas, 
s'au întors în Ierusalim, şi au aflat 
adunaţi pre cei unsprezece şi pre 
cei ce erau cu dânşii, 

34; Cari ziceau: s'au sculat Dom- 
nul cii adevărat şi s'au arătat lui 
Simon. 

35. Şi el povestiau cele ce se fă- 
cuse pre cale, şi cum s'a cunoscut 
de dânşii întru frângerea pâine!, 

36. Şi acestea grăind ei, şi însuş 
lisus au stătut în mijlocul lor, şi au 
zis lor: pace vouă. 

37. Iar ei spăimântându-se şi în- 
fricosându-se, li se păreâ că văd 
duh.' 

3Ş. Şi au zis îor: ce sunteţi tur- 
buraţi? Şi pentruce se suie gân- 
duri în inimile voastre? 
- 39. Vedeţi mâinile şi picioarele 
mele, că însumi eu sunt, pipsiţi-mă 
şi vedeţi; că duhul carne şi oase 
nu are, precum mă vedeţi pre mine 
având. 

r 40. Şi acestea zicând, le au arătat 
lor mâinile şi picioarele. 



34. I Cot. 15, 4, 5. 

36. Mareu 16, 14; loan 20, 19. 

39. loan 20, 20. 



41. Şi încă necrezând ei de bu- 
curie şi mirându-se, le-au zis lor: 
aveţi ceva de mâncare aici? 

42. Iar ei au dat lui o parte de 
peşte fript şi dintr'un fagur de miere. 

43. Şi luând înaintea lor au mâncat. 

44. Şi au zis îor: acestea .sunt cu- 
vintele care am grăit către voi, încă 
fiind cu voi, că lrebue a se plini toate 
cele scrise în legea lui Moisî şi în 
proroci şi în psalmi penjru mine. 

45. Atunci le-au deschis rnintea lor 
ca să Înţeleagă scripturile. , 

45. Şi au zis lor: aşa este scris 
şi aşa trebuiâ să pătimească Hri- 
stos, şi a treia zi să învleze din 
morţi; 

47. Şi să se propoveduiască în- 
tru numele Sui pocăinţa şi iertarea 
păcatelor în toate neamurile, înce.- 
pând dela Ierusalim. ' } 

48. Iar voi sunteţi mărturii ace- 
stora. 

4s3. Şi iată, eu trimit făgăduinţa 
Tatălui meu îniru voi, iar voi şedeţi 
în cetatea Ierusalimului, până ce vă 
veţi îmbrăca cu putere de susV 1 ' m 

50. Şi i au scos pre ei aîară'pâîiă 
în Vitania, şi ridicându'şi mâinile 
sale, i-au binecuvântat pre dânşii. 

51. Şi a fost când i-au binecu- 
vântai pre ei, s'au depărtat dela dân- 
şii şi se înălţă îa cer. 

52. Iar ei închtnâudu-se tuf, "s'au 
întors în Ierusalim cu bucurie Wre; 

53. Şi erau în toată vremea' în bi- 
serică, lăudând şi binecuvântând pre 
Dumnezeu, Amin. 



42. loan 21, 10. 46. Ps.,21, 7. 16- 

49. loan 15, 26; 16, 8; Fapt. 1, 4. 

50. Fapt. 1, 12. SI. Marcu 16, 19. 



SFÂNTA EVANGHELIE 

DELA 




CAP. 1. 

Dumnezeu Cuvântul. Mărturisirea lui 
Ioan. Chemarea lui Andrei, Petru, 
Fiîip şi Natanail. 



a început erâ Cuvântul şi 
' Cuvântul era ia Dumnezeu 
v şi Dumnezeu era Cuvân- 
tul. 

2. Acesta era întru în- 
ceput la Dumnezeu. 

3. Toate prinlr'însul s'au făcui şi 
îără de dânsul nimic nu s'a făcut 
ce s'a făcut. 

4. Intru dânsul vieaţă erâ, şi vi- 
eaţa erâ lumina oamenilor, 

5. Şi lumina întru întuneric lumi- 
nează, şi înlunerecul pre dânsa nu 
o a cuprins. 

6. Fost-a om trimis dela Dumne- 
zeu, numele lui Ioan. 

7. Acesta a venit spre mărturie, 
ca să mărturisiască de Lumină, ca 
toţi să crează prin el. 

8. Nu erâ acela Lumina, ci ca să 
mărturisiască de Lumină. 

9. Erâ Lumina cea adevărată, care 
luminează pre tot omul ce vine în 
lume. 

10. In lume erâ, şi lumea prin- 
tr'însul s'a făcut, şi lumea pre dân- 
sul nu 1-a cunoscut. 

11. Intru ale sale au venit, şi ai 
săi pre dânsul nu l-au primit. 

12. Iar câţi l-au primit pre dânsul, 
le-au dat lor stăpânire ca să se facă 



1. ă. Ps 32, 6; Col. 1, 16; Evr. 1, 2. 

4. Ioan 5. 26 şi 12, 46. 

5. Ioan 8, 12 şi 9, 5. 

6. Mat. 3, 1 şi 11, 10; Marcu 1,4; Luc, 3, 2 



fii ai lui Dumnezeu, celor ce cred 
întru numele lui. 

Î3. Cari nu din sânge, nici din 
poftă trupească, nici din poftă băr- 
bătească, ci dela Dumnezeu s'au 
născut. 

14. Şi Cuvântul trup s'au făcut şi 
s'au sălăşluit întru noi, (şi am văzut 
slava iui, slavă ca a unui născut 
din Tatăl), plin de dar şi de adevăr. 

15. Ioan mârturisiâ pentru dân- 
sul şi striga grăind: acesta erâ pen- 
tru care sm zis: cel ce după mine 
vine, mai înainte de mine s'au fă- 
cut, că mai întâiu de mine au fost. 

15. Şi din plinirea lui noi toţi am 
luat şi dar pentru dar. 

17. Că legea prin Moisi s'a dat, 
iar darul şi adevărul prin lisusHri- 
stos s'au făcui. 

18. Pre Dumnezeu nimeni nu 1-a 
văzut niciodinioarS; cel unul născut 
Fiul, carele este în sânul Tatălui, 
acela au spus. 

19. Şi aceasta este mărturia lui 
Ioan, când au trimes Iudeii din Ie- 
rusalim preoţi şi ieviţi ca să'l în- 
trebe pre dânsul: tu cine eşti? 

20. Şi a mărturisit şi n'a tăgăduit, 
şi a mărturisit: nu sunt eu HristosuL 

21. Şi l-au întrebat pre dânsul: 
ce dar? îlie eşfi tu? Şi a zis: nu 
sunt. Prorocul eşti tu? Şi a ră- 
spuns: nu. 



13. Ioan 3. 5; 1 Ioan 5, 4; Iac. 1, 18. 

14. Îs. 7, 14: Mat. 1, 16;Lucâ 1,31 şi 2, 7; 
Is, 40, 5; Mat. 17, 2. 

15. Mat. 3, l; Marcu 1, 7. Z7.- Eş. 20, 1- 
18. Eş. 33, 20; 1 Ioan 4, 12; l Tim. 6, 16* 

Lucâ 10, 22. 19 Ioan 5, 33. 
21. R doua Lege 18, 15; Mat. 16, 11. 



Qt . 



1442 



IOAN 1 



22. Deci au zis lui: cine eşli? Ca 
să dăm răspuns celor ce ne-au tri- 
mis pre noi. Ce zici însuţi pentru 
sineji? 

23. El a zis: eu sunt glasui celui 
ce strigă în pustie. Îndreptaţi calea 
Domnului, precum a zis Isaia pro- 
rocul. 

24. Şi trimişii erau din Farisei. 

25. Şi l-au întrebat pre dânsul şi 
i-au zis lui: pentruce dar botezi, dacă 
nu eşli tu Hristosul, nici llie, nici 
prorocul? 

26. Răspuns-a lor loan, grăind: 
eu botez cu apă; iar în mijlocul vo- 
stru stă, pre care voi nu'i şfi{i; 

27. Acela este cel ce vine după 
mine, carele mai înainte de mine 
s'au făcut, căruia nu sunt vrednic 
să'i dezleg cureaua încălţămintei lui. 

28. Acestea s'au făcut în Vitavara 
de ceea parte de Iordan, unde erâ 
loan botezând. 

29. A doua zi vede loan pre lisus 
venind către dânsul şi zice: iată 
Mielul lui Dumnezeu, care ridică 
păcatul lumei. 

30. Acesta esie pentru care eu am 
zis: după mine vine bărbat, care 
înainte de mine s'au iacul; că mai 
întâiu de mine au fost. 

31. Şi eu nu l-am ştiut pre el, ci 
ca să se arate lui îsrail, pentru a» i 
ceasta am venit eu cu apă bote- 
zând. 

32. Şi a mărturisit loan, zicând: 
că am văzut Duhul ca un porumb 
pogorându-se din cer şi au rămas 
preste dânsul 

33. Şi <?is nu l-am ştiut pre el, ci 
cela ce m'au trimis pre mine să bo- 
tez cu apă, acela mi-au zis mie: 
preste care vei vedeâ Duhul pogo- 
rându-se şi rămâind preste dânsul, 
acela este care botează cu Duh Sfânt. 

34. Şi eu am văzut şi am mărtu- 
risit că acesta este Fiul lui Dum- 
nezeu. 

35. A doua zi iarăş slâ loan şi 
din ucenicii lui doi; 

36. Şi căutând la iisus care um- 
blă, zice: iată Mielul iui Dumnezeu 1 

37. Şi l-au auzit pre el cei doi 
ucenici grăind, şi au mers după 
Iisus. 

38. Iar întorcându-se Iisus şi vă- 
zându'i pre ei mergând după el, au 

23. Is. 40, 3, Mat. 3. 3; Marc, 1, 3;*Luc. 3, 4. 
26. Mat. 3, 11, 28. loan 10, 40. 
32. Mat. 3, 16. 



zis lor: ce căutaţi? Iar ei au zis 
lui: Ravvi, ce se ztce tâlcuindu-se, 
Invăţătorule, unde locueşti? 

39. Au zis lor: veni(i şi vedeţi. 
Au venit şi au văzut unde locueşle, 
şi la ei aii rămas în ziua aceea, şi 
erâ ca la al zeceiea ceas. 

40. Şi erâ Andrei, fratele lui Si- 
mon Petru, unul din cei doi cari 
auzise dela îoan şi mersese după 
dânsul. 

41. A aflat acesta întâiu pre Si- 
mon fratele său şi i-a zis lui: am 
aflat pre Mesia, ce se tâicueşte Hri- 
stos. 

42. Şi 1-a adus prs dânsul către 
îisus. Şi căutând la el Iisus, au zis: 
tu eşti Simon feciorul lui Ionâ ; tu 
te vei chemâ Chiîa, ce se tâicueşte, 
Petru. 

43. Iar a doua zi au vrui îisus să 
meargă în Galileea, şi au aflat pre 
Fiiip, şi i-au zis lui: vino după mine. 

44. Şi erâ Filip din Vitsaida, din 
oraşul lui Andrei şi al iui Petru. 

45. A aflat Filip pre Natanail, şi 
zice lui: pentru care a scris Mofsi 
în lege şi prorocii, am aflat pre 
Iisus fiul lui Iosif, care este din Na- 
zarct. 

46. Şi a zis Natanail lui : din Na- 
2aret poate fi cevâ bun ? Zice Fiiip 
iui: vino şi vezi. 

47. Au văzu! îisus pre Matanaî! ve- 
nind către dânsul, şi au zis pentru 
dânsul: iată cu adevărat Israiltean, 
întru care vicleşug nu este. 

48. Zis a Naianaii lui : de unde 
mă cunoşti? Răspuns-au îisus şi 
i-au zis lui: mai înainte până a nu 
te chemâ pre tine Filip, fiind tu 
supt smochin, le-am văzut. 

49. Răspuns-a Natanail şi i-a zis 
lui : Ravvî, tu eşti Fiul lui Dumne- 
zeu; tu eşti împăratul iui Israit. 

50. Răspuns-au iisus şi i-au zis 
lui : pentrucă am zis ţie, că te-am 
văzut supt smochin, crezi ? Mai 
mari decât acestea vei vedeâ. 

51. Şi i-au zis lui: amin, amin, 
grăesc vouă : de acum veti vedeâ 
cerul deschizând U'se, şi pre îngerii 
iui Dumnezeu suindu-se şi pogo- 
râsidu-se presle Fiul Omului. 

40. Mat. 4, 18. 42. Mat. 16, 18. 

45. Fac. 49, 10; H doua Leg. 18, 18; Is. 
40, 10; ier. 23, 5; lezecb. 34, 23; Dan. 9, 24; 
Mat. 2, 23. 

47. Ps. 31, 2. 

49. loan 6. 69; Mat. 14, 33 şi 16, 16; Marc. 
S, 20. 51. Fac. 28, 12. 



IOAN 



CAP. 2. 

Nunta din Cana. Izgonirea vânzătorilor 
din biserică. 

xi a (reia zi nuntă s'a făcut în 
jCana Galileei; şi erâ muma lui 
îisus acolo. 

2. Şi a fost chemai şi Iisus, şi 
ucenicii lui la nuntă. 

3. Şi sîârşindu-sc vinul, zice mu- 
ma lui Iisus către dânsul : vin nu au. 

4. Zice ci Iisus : ce este mic şi 
jie femeie? încă n'a venit ceasul meu. 

5. Zice muma lui slugilor: orice 
va zice vouă, faceţi. 

6. Şi erau acolo şase vase de 
piatră, puse după curăţenia Iudeilor, 
care luau câte două sau trei vedre, 

7. Zice lor îisus: umpleţi vasele 
de apă. Şi le-au umplut până sus. 

8. Şi zice lor : scoateţi acum, şi 
aduceţi nunului. Şi i-au adus. 

9. Şi după ce a gustat nunul apa 
ce se făcuse vin, şi nu ştiâ de unde 
este; (iar slugile cari scoseseră apa, 
ştiau); strigă pre mire nunul, 

10. Şi zice iui: tot omul îniâiu 
vinul cel bun pune, şi dacă se îm- 
bată, atunci cel mai prost; tu ai 
ţinut vinul cel bun până acum. 

11. Aceasta au făcut începătură 
minunilor Iisus în Cana Galileei, şi 
si-au arătat slava sa; şi au crezut 
mfru el ucenicii lui. 

12. După aceasta s'au pogorît în 
Capernaum el şi muma lui şi fraţii 
lui şi ucenicii lui; şi acolo au şe- 
zut nu multe zile. 

13. Şi erau aproape paşteîe Iu- 
deilor, si s'au suit Iisus în ierusalim, 

14. Şi au aliat în biserică pre ce; 
ce vindeau boi şi oi şi porumbi, şl 
pre schimbătorii de bani şezând. 

15. Şi făcând biciu de ştreanguri, 
pre toţi i-au scos din biserică, oile 
şi boii; şi schimbătorilor au vărsat 
banii, şi mesele le-au răsturnat. 

16. Şii celor ce vindeau porumbi, 
le-au zis: luaţi acestea de aici; şi 
nu faceţi casa Tatălui meu casă de 
neguţătorie. 

17. Şi şi-au adus aminte ucenicii 
îui că este scris: râvna casei tale 
m'a mâncat pre mine. 

18. Răspuns-au Iudeii şi i-au zis 
lui: îcc semn arăţi nouă, că faci 
acestea ? 

2. 6. Marcu 7, 3. 
14. Mat. 21, 12; Marcu 11, 13; Luck 19, 45. 
17. Ps. 68, 11. 



2-3 1443 



19. Răspuns-au îisus şi au zis lor: 
stricaţi biserica aceasta, şi în trei 
zile o voiu ridica. 

20. Şi au zis Iudeii: în patruzeci 
şi şase de ani, s'a zidit biserica 
aceasta, şi tu în îr?i zile o vei ridica ? 

21. îar el ziceâ pentru biserica 
trupului său. 

22. Pentru aceasta când s'au sculat 
din morţi, şi-au adus aminle uce- 
nicii iui că aceasta ziceâ lor; şi au 
crezut scripfurei şi cuvântului, care 
zisese Iisus. 

23. Şi când erâ ?n Ierusalim la 
praznicul paştelor, mulţi au crezut 
întru numele lui, văzând semnele 
lui cele ce făceâ. 

24. Iar însuş Iisus nu se încre- 
dinţa pre sine lor, pentrucâ el ştiâ 
pre to|i s 

25. Şi n'aveâ trebuinţă ca cinevâ 
să mărturisiască pentru om; că el 
ştiâ ce erâ în om. 

CAP. 3. 

Vorbirea lui Iisus cu Nicodim, ăe~ 
spre calea către vieaţa de veci, loan şi 
ucenicii săi. 

xi erâ un orn din Farisei, Nicodim 
Y numele îui, boier al Iudeilor. 

2. Acesta a venii către Iisus noap- 
tea, şi i-a zis îui : Ravvi, ştim că 
dela Dumnezeu ai venit învăţător, 
că nimeni nu poate aceste semne 
să facă, care tu faci, de nu va fi 
Dumnezeu cu dânsul. 

3. Răspuns-au Iisus şi i-au zis lui: 
amin, amin, grăesc (ie: de nu se 
va naşfe cinevâ de sus, nu va pu- 
tea ve'deâ împărăţia lui Dumnezeu. 

4. Zice către el Nicodim: cum 
poate omul să se nască fiind bă- 
trân? Au doară poate a doua oară 
să infre în pântecele msicei sale, 
şi să se nască ? 

5. Răspuns-au Iisus: amin, amin, 
grăesc ţie: de nu se va naşte cine- 
va din apă şi din Duh, nu va pu- 
tea să infre întru împărăţia lut 
Dumnezeu. 

5. Ce este născut din trup, trup 
este; şi ce este născut din Duh t 
duh este. 



19. Mat. 26, 61. 
22. Lucâ 24, 85 Ps. 15, 10. 
25. Ps. 7, 10; Hpoc. 2, 23. 
3- 1. Ioan 7, 50 şi 19, 39. 3. Tit. 3, 5. 
5. Iczecb. 36, 25, 27; Efes. 5. 26. 



1444 



ÎOAN 3—4 



7. Nu te mirâ căci am zis ţie : 
se cade vouă a vă naşte de sus. 

8. Duhul unde voeşte suflă, şi 
glasul lui auzi, dar nu ştii de unde 
vine, şi unde merge; aşâ este tot 
care esie născut din Duhul. 

9. Răspuns-a Nicodim şi i-a zis 
lui : cum pot să fie acestea: 

10. Răspuns-au lisus şi i-au zis 
lui: tu eşti învăţătorul lui îsrail, şi 
acestea nu te ştii? 

11. Amin, amin, grăesc jie: noi 
ce ştim grăim, şi ce am văzut măr- 
turisim, şi mărturia noastră nu o 
primiţi. 

Î2. Dacă cele pământeşti am spus 
vouă, şi nu credeţi, cum de volu 
spune vo::ă cele cereşti, veţi crede? 

13. Şi nimeni nu s'a suit în cer, 
fără numai cel ce s'au pogorît din 
cer, Fiul Omului care este în cer. 

14. Şi precum Moisi a înălţat 
şarpele în pustie, aşâ se cade a 
se înălţă Fiul Omului. 

15. Ca tot cei ce crede întru el, 
să nu piară, ci să aibă vicaţS veşnică. 

16. Că aşâ au iubit Dumnezeu lu- 
mea, cât şi pre Fiul său cel unul 
născut i-au dat, ca tot cel ce crede 
întru el să nu piară, ci să aibă 
vieaţă veşnică. 

17. Că n'au trimis Dumnezeu pre 
Fiul său în lume ca să judece lu- 
mea; ci ca să se mântuiască lu- 
mea prin el. 

18. Cela ce crede întru eî, nu se 
judecă; iar cela ce r.u crede, iată 
este judecat, că n'a crezut întru 
numele celui unuia născut Fiului 
lui Dumnezeu. 

19. Iar aceasta este judecata, că 
lumina au venit în lume, şi au iubit 
oamenii mai mult întunerecul decât 
lumina, că erau faptele lor rele. 

20. Că tot cela ce face rele, urăşte 
lumina, şi nu vine la lumină, ca să 
nu -se vădiască lucrurile îui. 

21. Iar cela ce face adevărul, vine 
la lumină, ca să se arate lucrurile 
lui, că întru Dumnezeu sunt lucrate. 

22. După acestea au venit lisus şi 
ucenicii lui în pământul Iudeei; şi 
acolo pefreceâ cu ei, şi botezâ. 

23. Şt era şi Ioan botezând în 
Enon aproape de Salim, că erau a- 



8. Iov 38, 24. 14. Nutner. 21, 8. 

15. Marc. 16, 16; Luca 19, 10. 

16. Ioan 15, 13; Rom. 5, 8 şi 8, 32; I Ioan 
3, 16 şi 4, 9. 17. Ioan 12, 47. 

ÎS'. Ioan 5, 24. 20. Efes. 5, 8, sq. 



colo ape multe; şi veniau şi se 
botezau. 

24. Că încă nu era Ioan închis 
în temniţă. 

25. Z, i a fost întrebare de uceni- 
cii lui Ioan cu Iudeii pentru cură- 
ţenie. 

26. Şi au venit către Ioan, şi i-au 
zis lui: Ravvi, cei ce erâ cu tine de 
ceea parte de Iordan, pentru care 
fu ai mărturisii; iată el botează, şi 
toţi merg către dânsul. 

27. Răspuns-a Ioan şi a zis: nu 
poate omul lua nimic, de nu va fi 
dat lui din cer. 

28. Voi înşivă mărturisiţi pentru 
mine, că am zis: nu sunt eu Hri- 
slosul, ci cum că sunt trimis înain- 
tea aceluia. 

29. Cela ce are mireasă, mire este; 
iar prietenul mirelui care sîă şi'i a- 
sculîă pre e!, cu bucurie se bucură 
de glasul mirelui; deci această bu- 
curie a mea s'a umplut. 

30. Aceluia se cade a creşte, iar 
mie a mă rnicşcrâ, 

31. Cel ce vine de sus, deasupra 
tuturor este; cel ce este de pre pă- 
mânt, pământesc este. şi de pre pă- 
mânt grăeşle; cel ce vine din cer f 
deasupra tuturor esie. 

32. Şi ce a văzut şi a auzit, 
aceea mărturiseşte; şi mărturia lut 
nimeni nu o primeşte. 

33. Cela ce primeşte mărturia Iul, 
a pecetluit, că Dumnezeu adevărat 
este. 

34. Că pre câre au trimis Dumne- 
zeu, cuvintele lui Dumnezeu grăeşte; 
că nu cu măsură dă Dumnezeu 
Duhul, 

35. Tatăl iubeşte pre Fiulj şi toate 
le-au dat în mâna lui, 

36. Cela ce crede întru Fiul, are 
vîeaţă veşnică; isr cela ce nu ascultă 
pre Fiul, nu va vedeâ vieaţă; ci mâ- 
nia lui Dumnezeu va rămânea pre- 
ste el: 

CAP- A- 

Vorbirea lui lisus cu Samarineanca. 
Omul împărătesc. 

Deci dacă au înţeles Domnul că 
au auzit Fariseii că lisus mat 



24. Mat. 14, 3; Lttcâ 3, 19, sq. 
28. Ioan 1, 20, 30 

30. 2 Imp. 3, 1, sq. 31. Ioan 8, 23. 
J5. Mat. 11, 27. 36. I Ioan 5, 12. 
4. 1. Ioan 3, 22, 26. 



IOAN 4 



1445 



mulţi ucenici face şi boteză decât 
foan, 

2. (Măcar că însuş lisus nu bo- 
lezâ, ci ucenicii lui), 

3. Au lăsat ludeea, şi s'au dus ia- 
răş în Galileea. 

4. Şi trebuiă să treacă el prin 
Samaria. 

5. Deci au venit în cetatea Sama- 
riei, care se chiamă Sihar, aproape 
de locul care a dat Iacov lui losiî 
fiului . său. 

6. Şi era acolo puţul iui Iacov, 
Iar Ii sus, ostenit fiind de călătorie, 
şedeâ aşâ la puf; şi era ca ia ai 
şaselea ceas. 

7. A veni! o muiere din Samaria 
să iâ apă; zis-au ei lisus: dă'mi să 
beau. 

8. Că ucenicii lui se duseseră în 
cetate să cumpere hrană. 

9. Deci a zis lui muierea Sama- 
rinear.că: cum tu, Iudeu fiind, ceri 
dela rnine să bei, muiere Sarnari- 
neancS fiind eu? Că nu se arneslecă 
Iudeii cu Samarinenii. 

10. Răspuns-au lisus şi i-au zis 
ei: de ai fi ştiut darul lui Dumne- 
zeu, şi cine este cc! ce zice jie: 
dă'mi să beau; tu ai îi cerut deîa 
dânsul, şi fi-ar fi dat {ie apă vie. 

11. Zis* a lui muierea: Doamne, 
nici ciutură ai, şi puful este adânc; 
de unde dar ai apa cea vie? 

12. Au doară tu mai mare eşti 
decât Iacov părintele nostru, care 
ne-a dat nouă puful acesta, şi el 
însuş dinir'însul a băut, şi fii lui 
şi dobitoacele lui? 

13. Răspuns-au lisus şi i-au zis 
ei: tot cel ce va bea din apa aceasta, 
va înseta iarăş; 

14. Iar cel ce va bea din apa, care 
eu voiu dâ lui, nu va însetâ în veac; 
ci apa, care eu voiu dâ lui, se va 
face întru dânsul isvor de apă săl- 
tăfoare întru vieafâ veşnică. 

15. Zis-a către dânsul muierea; 
Doamne, dă'mi această apă, ca să 
nu mai însetez, nici să mai viu aici 
să scot. 

16. Zis-au ei lisus: mergi şi chiamă 
pre bărbatul fău, şi vino aici. 

17. Răspuns-a muierea şi i-a zis 



5. Fac. 48. 22. Isus Navi 24, 32. 

9. Lucă 9, 52. Fapt. 10, 28. 

10. Ioan 7, 38. 13. Ioan 6, 58. 

11. lsaia 48, 21; Ioan 7, 38, 



lui: n'am bărbat. Zis-au ei lisus: 
bine ai zis că n'ai bărbat; 

18. Că cinci bărbafi ai avut, şi 
acum pre care ai, nu'Jî este fie băr- 
bat; aceasta adevărat ai grăit. 

19. Zis-a lui muierea: Doamne, 
văd că proroc eşti tu. 

20. Părinţii noştri în muntele a- 
cesta s'au închinat; şi voi ziceţi, că 
în Ierusalim este locui unde se cade 
a se închină. 

21. Zis-au ei lisus: muiere, crede 
mie, va veni vremea, când nici în 
muntele acesta, nici în ierusalim 
vă vefi închină Tatălui. 

22. Voi vă închinaţi căruia nu ştiţi; 
noi ne închinăm căruia ştim; că 
mântuirea din Iudei este. 

23. Ci va venî vremea, şi acum 
esle, când închinătorii cei adevăraţi 
se vor închină Tatălui cu duhul şi 
cu adevărul; că Tatăl acest fel caută 
să fie cei ce se închină lui. 

24. Duh este Dumnezeu; şi cer ce 
se închină iui. cu duhul şi cu ade- 
vărul se cade să se închine. 

25. Zis a iui muierea: ştim că va 
veni Mesia, care se chiamă Hristos; 
când va venî acela, va spune nouă 
toate. 

26. Zis-au ei îisus: eu sunt, cela 
ce grăesc cu tine. 

27. Şi atunci au venit ucenicii lui, 
şi se mirau că cu muierea grăiâ; 
însă nimeni nu i-a zis: ce caufi? 
Sau: ce grăeşti cu dânsa? 

28. far muierea a lăsat ciutura sa, 
şi a mers în cetate, şi a zis oame- 
nilor: 

29. Veniţi devedefi om, care mi-a 
spus mie toate câte am făcut; nu 
cumvâ acesta este Hristos? 

30. Deci au eşit din cetate, şi ve- 
niau către dânsul. 

31. Iar între acestea îl rugau pre 
dânsul ucenicii, grăind: Ravvi, mă- 
nâncă. 

32. Iar el au zis lor: eu mâncare 
am a mâncâ. care voi nu ştiţi. 

33. Iar ucenicii grăiau între dânşii: 
nu cumvâ i-a adus lui cinevâ să 
mănânce? 

34. Zis-au lor lisus: mâncarea mea 
este să fac voea celui ce m'au trimis 



19. Ioan 6, 14; 9, 17, 

20. R doua Lege 12, 5; 3 Imp. 8, 29 şi 
9, 3. 

22. 4 Imp. 17, 29; lez. 2, 3; Lucâ 24, 47. 
24- 2 Cor. 3, 17. 
26. Ioan 8, 25; 9, 37. 
34. Ioan 5, 30; 17, 4. 



1446 



IOAN 4-5 



pre mine, şi să săvârşesc lucrul lui. 

35. Au nu voi ziceţi: că încă pa- 
tru luni sunf, şi secerişul va veni? 
lată zic vouă: ridicaţi ochii voştri, 
şi vedeţi holdele, că sunt albe spre 
seceriş acum. 

36. Şi cela ce seceră, plată iâ, şi 
adună roadă în vieaţă veşnică; ca 
să se bucure împreună şi cel ce 
seamănă, şi cel ce seceră. 

37. Că întru aceasta este cuvân- 
tul adevărat, că altul este cel ce 
seamănă şi altul cel ce seceră. 

38. Eu v'am trimis pre voi să se- 
ceraţi, unde voi nu v'aţi ostenit; 
alţii s'au ostenit, şi voi aţi intrat 
întru osteneala lor. 

39. Iar din cetatea aceea mulţi 
din Samarineni au crezut înlr'însul 
pentru cuvântul muierei, care măr- 
turisiâ: că mi-au spus mie toate câte 
am făcui. 

40. Deci după ce au venit la dân- 
sul Samarinenii, îi rugau pre ei ca 
să rămâe la dânşii; şi au rămas a- 
colo două zile. 

41. Şi mult mai mulţi au crezut 
pentru cuvântul lui; 

42. Şi muierei ziceau: că nu mai 
crederii pentru vorba ta; că înşi-ne 
am auzit, şi ştim, că acesta este cu 
adevărat Hris'tos, mântuitorul îumei. 

43. Iar după cele două zile, au eşif 
de acolo, şi au mers în Gaiiieea. 

44. Că însuş tisus au mărturisit, 
că proroc în patria sa cinste nu are. 

45. Şi când au venit în Galileea, 
l-au primit pre dânsul Qaliiesanii, 
fiindcă au fost văzut toate câte au 
făcut în Ierusalim la praznic; că şi 
ei au îost venit la praznic. 

46. Şi au venit îisus iarăş în Cana 
Gaiileei, unde au făcut apa vin. Şi 
era un om împărătesc, al cărui tiu 
era bolnav în Capernaum. 

47. Acesta auzind că îisus au ve- 
nit din Iudeea în Galileea, a mers 
la el, şi'l rugâ pre dânsul, ca să se 
pogoare şi să tămăduiască pie îiul 
iui, că vreâ să moară. 

48. Iar îisus au zis către el: de 
nu veţi vedeâ semne şi minuni, nu 
veţi crede. . 

49. Zis- a către el omul cel îm- 
părătesc: Doamne, pogoară-te mai 
înainte până a nu murî fiul meu. 

50. Zis-au Îisus lui: mergi, fiul 

35. Mat. 9, 37. 42. lom 17, 13. 

44, Mat. 13, 57; Marcu 6. 4; Lucâ 4, 24, 

46. loan 2, 1 48, I Cor, 1, 22. 



tău viu este. Şi a crezut omul cu- 
vântului care au zis Îisus lui, şi 
s'a dus. 

51. Şi iată pogorându-se el, slu- 
gile lui l-au întâmpinat pre el, şi 
i-au spus, zicând: fiul tău este viu. 

52. Deci îî tnfrebâ pre ei de ceasul 
întru care i-a fost mai bine. Şi i-au 
zis lui, că ieri în ceasul al şaptelea 
l-au lăsat frigurile. 

53. Deci a cunoscut tatăl că în 
ceasul acela a fost, în care au zis 
Îisus lui: îiul râu viu este; şi a cre- 
zut el şi casa lui toată. 

54. Acesta iarăş al doilea semn 
au făcut îisus, venind din Iudeea in 
Galileea. 

CAP. 5. 

Slăbănogul dela Vitezda şi cuvântarea 
Domnului către ludei despre puterea 
sa cea dumnezeească. 

Ţlupă acestea erâ praznicul Iudei- 
iJlor, şi s'au suit îisus îu Ierusalim. 

2. Şi este în Ierusalim scăldătoa- 
rea oilor, care se chiamă evreeşte 
Vifezda, cinci pridvoare având. 

3. într'aceka zăcea mulţime multă 
de bolnavi, orbi, şchiopi, uscaţi, a- 
şteptând mişcarea apei. 

4. Că înger la vreme se pogbrâ 
în scăldătoare şi turbura apa, şi 
care intrâ întâiu după lurburarea 
apei, se îăceâ sănătos ori de ce 
boală eră ţinut. 

5. Deci erâ acolo un om, treizeci 
şi opt de ani având în boală. 

6. Pre acesta văzându'l îisus ză- 
când şi cunoscând că iată multă 
vreme aveâ, i-au zis lui: voieşti să 
fii sănătos? 

7. Răşpuns-a lui bolnavul: Doam- 
ne, om n'am, ca dacă se va turbură 
tipa, să mă bage în scăldătoare; 
deci până când merg eu, altul îna- 
intea mea se pogoară. 

8. Zis'au îisus lui: scoală-te, ia'ţî 
patul tău şi umblă. 

9. Şi îndată s'a făcut sănătos o- 
mul şi şi-a luat patul său şi um- 
blă; şi erâ într'acea zi sâmbătă. 

10. Deci ziceau Iudeii celui vin- 
decat, sâmbătă este, nu se cade 
ţie a'ţl Iuâ patul. 

11. Răspuns-a lor: cela ce m'au 



5. 7, Eşire 23, 17; Lev. 23, 5. 
2. Neetn. 3, 1 9. Ioan 9, 14. 
10, Eş, 20, 10. 



IOAN 5 



1447 



îăcut sănătos, aceia mi-au zis: ia'ţi 
palul tău şi umblă. 

12. Deci l-au întrebat pre el: cine 
este omul acela ce ţi-a zis: ia'ţi 
patul tău şi umblă? 

13. Iar cei vindecat nu ştiâ cine 
este; că îisus se dedese în laturi, 
norod fiind înlr'acel loc. 

14. După aceea l-au aîlal pre el 
îisus în biserică şi i-au zis lui: iată 
că te-ai făcut sănătos, de acum să 
nu mai greşeşti, ca să nu'ţi fie ţie 
cevâ mai rău, 

15. A mers orna! acela, şi a ve- 
stit Iudeilor, că îisus ssie ce! ce l-au 
făcut pre dânsul sănătos 

16. Şi pentru aceea goniau Iudeii 
pre îisus, şi'l căutau pre el s&'l o- 
moare, că acestea îăceâ sâmbăîa. 

17. Iar îisus au răspuns lor: Ta- 
tăl meu până acum lucrează, şi eu 
lucrez. 

18. Deci pentru aceasta mai vâr- 
tos căutau Iudeii pre el să'l omoare, 
câ nu numai dezlegă sâmbăta, ci 
şi pre Dumnezeu zicea că'i este Tată, 
întocma pre sine făcându-se cu 
Dumnezeu. 

19. Deci au răspuns îisus şi au 
zis lor: amin, amin, grăiesc vouă: 
nu poate Fiul să facă dela sine ni- 
mic, de nu va vedea pre Tatăl fă- 
când, că cale ce face el, acelea şi 
Fiul asemenea face. 

20. Că Tatăl iubeşte pre Fiul, şi 
toate arată lui care Ie face el; şi 
mai mari lucruri decât acestea va 
arăîâ Iui, ca voi să vă miraţi 

21. Că precum Tatăl scoală pre 
morţi, şi'i înviează, aşâ şi Fiul pre 
cari voieşte îl învicază. 

22. Că Tatăl nu judecii pre ni- 
meni, ci toată judecata o au dat Fi- 
ului. 

23. Ca foţi să cinstiaşcă pre Fiu!, 
precum cinstesc pre latăl. Cel ce 
nu cinsteşte pire Fiul, nu cinsteşte 
pre Tatăl care i-au trimis. 

24. Amin, amin, "grăiesc vouă: cela 
ce ascultă cuvintele mele şi crede 
celui ce m'au trimis pre mine, are 
vieaţă veşnică şi la judecată nu va 
venî, ci s'a mutat din moarte în 
vieaţă. 

25. Amin, amin, grăiesc vouă, că 



14. R doua Lege 18, 15. 15. ioan 9, 11. 
16. Mat, 14, 22; Marcu 6, 45. 

22. Mat. 11, 27; Fapt. 17, 31. 

23. 1 Ioan 2, 23. 

24. Ioan 6, 40, 47 şi 8, 51. 



vine ceasul şi acum este, când morţii 
vor auzi glasul Fiului lui Dumnezeu 
şi cari vor auzi vor înviâ. 

26. Că precum Taiăi are vieaţă 
întru sine, aşâ au dat şi Fiului vi- 
eaţă să aibă întru sine. 

27. Şi stăpânire i-au dat lui, şi ju- 
decată să facă. 

28. Căci Fiu al Omului este, nu 
vă miraţi de aceasta, că vina cea- 
sul, întru care toţi cei din rnormân- 
turi vor auzi glasul lui, 

29. Şi :vor ieşî cei ce au făcut 
cele bune, întru învierea vieţei; iar 
cei cc au făcut cele rele, întru în- 
vierea osândirei. 

30. Nu pot să fac eu dela sine'mi 
nimic; precum auz, judec, şi ju- 
decata mea dreaptă este; că nu 
caut voea mea, ci voca Tatălui Ce- 
lui ce m'au trimis; 

31. De mărturisesc eu pentru mine, 
mărturia mea nu este adevărată. 

32. Altul este cel ce mărturiseşte 
pentru mine; şi ştiu că adevărată 
este mărturia, care mărturiseşte pen- 
tru mine. 

33. Voi aţi trimis către Ioan, ••■şi 
a mărturisi! adevărul. 

34. Iar eu nu dela om iau măr- 
turia; ci acestea grăesc, ca voi să 
vă mântuiţi. 

35. Acela era făclie, care ardeă 
şi lumină ; iar voi aţi voit să vă 
veseliţi 'la un ceas întru lumina lui. 

36. Iar eu am mărturie mas mare 
decât Ioan; câ lucrurile, care mi-au 
dat mie Tatăl ca să le săvârşesc 
pre ele, aceste lucruri care eu fac, 
mărturisesc pentru mine, eă Tatăl 
m'au irimis. 

37. Şi Tatăl cela ce m'au trimes, 
I acela su mărturisit pentru mine. Nici 
j glasul 'ui aţi auzii vre o data, nici 
! chipul lui sji văzut. 

I 38. Şi cuvântul lui nu'l aveţi ră- 
| mâind întru voi; că- pre .care au tri- 
i mis el, acestuia voi nu credeţi. 

39. Cercaţi scripturile, că vouă 
vi se pars întru dânsele a aveâ 
vieaţă veşnică; şi acelea sunt cele 
ce mărturisesc pentru mine. 

40. Şi nu voiţi să veniţi către 
mine, ca vieaţă să aveţi. 



25. Ioan 11, 43. 

29. Ioan 6, 40; Mat. 25, 46. 
I 32. Mat. 3, 17. 33. Ioan 1, 19. 
j 34 Ioan 7, 31 şi 10, 25. 

37. Lev. 23, 36. 
I 39. Îs 34, 1&, 1 Tim. 4, 13. 



1448 



IOAN 5—6 



41. Slavă dela oameni nu iau. 

42. Ci v'arn cunoscut pre voi, că 
dragostea lui Dumnezeu n'aveţi în- 
tru voi. 

43. Eu am venit întru numele Ta- 
tălui meu, şi nu mă primiţi pre 
mine; de va veni altul întru numele 
său, pre acela veţi primi 

44. Cum puteţi voi să credeţi, 
slavă unul dela altul luând, şi pre 
slava cea deîa singur Dumnezeu 
nu o căutaţi? 

45. Să nu vi se pară că eu voiu 
pârî pre voi la Tatăl; este ceia ce 
vă pâreşte pre voi, Mcisî, spre care 
voi aţi nădăjduit. 

45. Că de aţi îi crezut lui Moisî, 
aţi îi crezut şi mie; că pentru mine 
acela a scris. 

47. Iar dacă scripturilor aceluia 
nu credeţi, cum cuvintelor mele 
veţi crede ? 

CAP. 6. 

Minunea cu cinci puni. lisus se de- 
părtează în munte. Umblarea, pre mare. 
Norodul cere semn. Pâinea care se po- 
goară din cer. Mărturisirea lui Petru. 

După acestea s'au dus îisus de 
ceea parte de marea Gaiiieei, 
care este a Tiverîadei, 

2. Şi a mers după dânsul norod 
mult, căci vedeau semnele lui, care 
făceâ la cei bolnavi. 

3. Şi s'au suit în munte lisus, 
şi acolo au şezut cu ucenicii săi. 

4. Şi erau aproape paştele, praz- 
nicul Iudeilor. 

5. Deci ridicându'şi lisus ochii, 
şi văzând că mult norod vine la 
dânsul, zice - către Filip: de unde 
vom cumpără pâini, ca să mănânce 
aceştia? 

6. (Iar aceasta zicea ispitind pre 
el; că însuş ştiâ ce vreâ să facă). 

7. Răspunsa Fiîip lui : de două 
sule de dinari pâini nu !e va a- 
junge lor, ca fiecare dintr'înşii câte 
puţin să iâ. 

8. Grăit-a lui unul din ucenicii 
Iui, Andrei, fratele lui Simon Petru, 

9. Este un copil aici, care are 



44. Ioan 12, 43. 

45. fl doua Leg. 18, 15. 

46. Fac, 3, 15 şi 22, 18 şi 49, 10; Ps, 39, 9- 
6- 4, Lev. 23, 5. 

5. Mat, 14, 15; Marcu. 6, 34; Luc, 9, 10, 



cinci pâini de orz şi doi peşti; ci 
acestea ce sunt îa atâţia? 

10. Şi au zis îisus: faceţi pre 
oameni să şază. Şi era iarbă multă 
într'acel loc. Deci au şezut bărbaţii, 
cu numărul ca la cinci mii. 

îl. Şi au luat pâinile lisus, şi mul- 
ţămind, au împărţit ucenicilor, iar u- 
cenicii celor ce şedeau; aşijderea 
şi din peşti cât au vrut ei. 

12. Iar dacă s'au săturat, au zis 
ucenicilor săi: adunaţi sfărâmilu- 
rile cc au prisosit, ca să nu, se 
piarză cevâ. 

13. Deci au adunat, şi au umplut 
douăsprezece coşuri de sîărâmituri 
din cinci pâini de orz, care au pri- 
sosit celor ce au mâncat. 

14. Iar oamenii aceia văzând sem- 
nul, care au făcut îisus, ziceau: a- 
cesfa este adevărat prorocul cel ce 
va să vie în lume. 

15. Deci îisus cunoscând că vor 
să vie şi să'l apuce pre el ca să'l 
facă împărat, s'au dus iarăş în munte 
el singur. 

16. Şi dacă s'a îăcut seară, s'au 
pogorî't ucenicii lui la mare, 

17. Şi intrând în corabie, mer- 
geau de ceea parte de mare la Ca- 

I pernaum. Şi iată întuneric s'a făcut, 
j şi nu venise către ei îisus. 

18. Şi marea s'a ridicat, vânt mare 
suîîând. 

19. Deci viind ei ca ia douăzeci 
şi cinci sau treizeci de stadii, văd 
pre lisus umblând pre mare, şi a- 
propiindu-se de corabie; şi s'au în- 
fricoşat.. 

20. Iar el au zis Ier: eu sunt; nu 
vă temeţi. 

21. Deci voiau să'l iâ pre el în 
corabie; şi îndatăş corabiea a sosif 
Ia pământul la care ei mergeau. 

22. A doua zi, norodul care stâ 
de ceea parte de mare, văzând că 
altă corabie nu erâ acolo, îără nu- 
mai una întru care intraseră uce- 
nicii lui, şi cum că lisus n'au intrat 
în corabie împreună cu ucenicii săi, 
ci singuri ucenicii lui, s'au dus. 

23. (Şi alte corăbii au venit dela 
Tiveriada aproape de iocul unde au 
mâncat pâinea, mulţămind Dom- 
nului). 

24. Deci dacă a văzut norodul, 
că îisus nu este acolo, nici uceni- 



10. Matcu 6, 39. 
14. H 2 Lege 18, 15, 18. 
| 17, Mat. 14, 22; Marcu 6, 45. 



IOAN 6 



1449 



ciiîui, au iniraf şi ci în corăbii, 
şi au mers în Capernaum, căutând 
pre Iisus. 

25. Şi aîiându'i pre el de ceea 
parte de mare, i-au zis iui: Ravvî: 
când ai venit aici? 

26. Răspuns-au Iisus lor ş! au zis: 
amin, amin, grăesc vouă : mă cău- 
taţi pre mine, nu pentru că aţi vă- 
zut semne, ci peniru că aţi mân- 
cat din pâini, şi v'aţi săturat. 

27. Lucraţi nu pentru mâncarea 
cea pieritoare, ci pentru mâncarea 
aceea care rămâne spre vieafâ veş- 
nică, care Fiu! Omului va dâ vouă; 
că pre acesta l-au pecetluit Dum- 
nezeu Tatăl 

28. Deci au zis către dânsul: ce 
vom face, ca să lucrăm lucrurile 
lui Dumnezeu ? 

29. Răspuns-au îisus şi au zis lor: 
acesta este lucrul lui Dumnezeu, 
ca să credeţi întru care au trimis 
acela. 

30. Zis-au drept aceea lui : dar 
ce semn faci tu, ca să vedem şi 
să credem ţie? Ce lucrezi? 

3Î. Părinţii noştri mannă au mân- 
cat în pustie, precum este scris : 
pâine din cer le-au dat lor de au 
mâncat. 

32. Deci le-au zis lor Iisus: amin, 
amin, zic vouă : nu Moi si a dat 
vouă pâinea din cer; ci Tatăl meu 
dă vouă din cer pâinea cea adevă- 
rată. 

33. Pentrucă pâinea lui Dumnezeu 
este ceea ce se pogoară din cer, şi 
vieaţă dă lurneu 

34. Deci au zis către dânsul : 
Doamne, pururea dă-ne nouă pâinea 
aceasta. 

35. Şi au zis lor Iisus: eu sunt 
pâinea vieţii; cela ce vine către 
mine, nu va flămânzi; şi cela ce 
crede întru mine, nu va înseta nici- 
odată. 

36. Ci am zis vouă: că m'aţi şi 
văzut pre mine, şi nu credeţi. 

37. Tot ce îmi dă mie Tatăl, către 
mine va veni; şi pre cela ce vine 
către mine, nu'l voiu scoate afară. 

38. Că m'am pogorît din cer, nu 
ca să fac voea mea, ci voea celui 
ce m'au trimis pre mine. 

39. Şi aceasta este voea Tatălui 



27. loan 3, 15 şi 4. 14. Mat. 6, 33. 
31. Eş. Î6. 4 şi 15; Ps, 77, 24. 

37. loan 17, 6, 9. 

38. loan 4, 34 Maccu, 14, 36, 



celui ce m'au trimis pre mine, ca 
tot ce nii-au dat mie, să nu pierd 
dintr'însul ci să'l înviez pre el în 
ziua cea de spoi. 

40. Şî aceasta este voea celui ce 
m'au trimis pre mine, ca tot cine 
vede pre Fiul, şi crede întru el, să 
aibă vieaţă veşnică; şi eu îl voi în- 
via pre el în ziua cea de apoi. 

Al. Deci cârtiau Iudeii pentru el, 
că au zis: eu sunt pâinea ce s'a 
pogorît din cer. 

42. Şi ziceau: au nu este acesta 
îisus, fiul lui losif, căruia ştim noi 
pre tatăl sau şi pre muma sa? Dar 
cum zice e!, că din cer m'am po- 
gorît? 

43. Deci răspuns-au Iisus şi au 
zis lor: nu cârtiţi între voi. 

44. Nimeni nu poate să vie către 
mine, de nu'l va trage pre el Tatăl 
cel ce m'au trimis pre mine; şi eu îl 
voiu învia pre el în ziua cea de apoi. 

45. Esle scris în proroci: şi vor 
îi toţi învăţaţi de Dumnezeu." Deci 
tot cela ce aude dela Tală!, şi se 
învaţă, vine către mine. 

45. Nu doară că. pre Tsttăi l a vă- 
zut cinavâ, fără numai cela ce este 
dela Dumnezeu, acela au văzut pre 
Tatăl. 

47. Amin, amin grăesc vouă: cela 
ce crede înlru mine, are vieaţă veş- 
nică. 

48. Eu sunt pâinea viefei. 

49. Părinţii voştri au mâncat mannă 
în pustie, şi au murit. 

50. Aceasta este pâinea, care se 
pogoară din cer, ca să mănânce ci- 
nevâ dinir'însa, şi să nu moară. 

51. Eu sunt pâinea cea vie, care 
s'a pogorît din cer; de va mâncâ 
cinevâ din pâinea aceasta, va îi viu 
în veci; şi pâinea care eu voiu dâ, 
trupul meu este, pre care îi vciu dâ 
pentru vieaţa lamei. 

52. Deci se priceau între sine Iu- 
deii, zicând: cum poate acesta să' şi 
dea nouă trupul să'l mâncăm? 

53. Şi au zis lor Iisus: amin, a- 
min, grăesc vouă. De nu veţi mâncâ 
trupul Fiului Omului, şi nu veţi beâ 
sângele lui, nu veţi aveâ vieaţă în- 
tru voi. 

54. Cela ce mănâncă trupul meu 
şi beâ sângele meu, are vieaţă veş- 



42. Lucâ 4, 22, 

45. Is. 54, 13; Ier. 31, 34, 

46. Mat, 11, 27. 49, 31. 
53. Mat. 26, 26, 28. 



1450 ÎOAN 



nică, şi eu îl voiu învia pre el în 
ziua cea de apoi. 

55. Că Trupul meu adevăra} este 
mâncare, şi Sângele meu adevărat 
este băutură. 

56. Cela ce mănâncă Trupul meu 
şi beâ Sângele meu, întru mine pe- 
trece, şi eu întru el. 

57. Precum rn'au trimis pre mine 
Tatăl cel viu, şi eu viez prin Tatăl; 
şi cela ce mă mănâncă pre mine, şi 
acela va ii viu prin mine. 

58. Aceasta este pâinea care din 
cer s'a pogcrîf, nu precum au mân- 
cat manna părinţii voştri, şi au mu- 
rit; cete ceva mânca pâinea aceasta, 
va fi viu în veac. 

59. Acestea au zis în sinagogă, 
învăţând în Capernaum. 

50. Deci mulţi din ucenicii iui, 
auzind acestea, au zis: greu este 
cuvântul acesta; cine poată să'l auză 
pre ei? 

61. Iar lisus ştiind îniru sine că 
cârtesc pentru aceasta ucenicii lui, 
au zis lor: aceasta vă zminfeşie 
pre voi? 

62. Dar dc veţi vedea pre Fiul Omu- 
lui suindu-se unde erâ mai înainte? 

63.. Duhul este care face viu; tru- 
pul nu îoioseşfe nimic; graiurile care 
eu grăesc vouă, duh sunt, şi vieaţă 
sunt. 

64. Ci sunt unii din voi cari nu 
cred. Că şiiâ dintru început îisus, 
cari sunt cei ce nu cred, şi care 
este cela ce vreâ să'l vânză pre el. 

65. Şi ziceâ: pentru aceasta am zis 
vouă, c2 nimeni nu poate să vie la 
mine', de nu va îi dat lui deia Ta- 
tăl meu. 

66. Dintr'aceasta mulţi din uce- 
nicii lui s'au întors înapoi, şi nu- 
mai umblau cu dânsul. 

67. Dsci au zis lisus celor doi- 
sprezece: au doară şl voi voiţi să 
vă duceţi? 

68. Răspuns-a Sirnon Petru lui: 
Doamne, la cine ne vom duce? Cu- 
vinte ale vieţei veşnice ai. 

69. Şi noi am crezut şl am cu- 
noscut, că tu eşti Hristosul, Fiul lui 
Dumnezeu celui viu. 

70. Răspuns-au lor lisus: au nu 



56. Ioan 15, 4; I îoan 3, 24; I Cos, îl, 20, 

62. Ioan 3, 13; Matcu 16, 19; Efes, 4/ 8. 

63, 2 Cor. 3. 6. 

69. Ioan 11, 27; Mat. 16, 16. 

70, Ioan 15, 16; Lucâ ă, 13. 



6-7 



eu pre voi cei doisprezece v'am a- 
îes, şi unul din voi diavol este? 

71. Şi ziceâ de Iuda al lui Simon 
Iscări o tea nul; că acela vreâ să'l 
vânză pre el, unul fiind din cei doi- 
sprezece. 

C AP. 7. 

lisus învaţă în biserică la sărbătoarea 
Corturilor . 

Qi'umblâ lisus după acestea în 
V Galileea, că nu voia ?n ludeea să 
umble, că'l căutau pre ei Iudeii să'l 
omoare. 

2. Şi erâ aproape praznicul Iu- 
deilor, InMgerea Conurilor. 

3. Deci au zts către dânsul fraţii 
lui: treci de aici şi mergi in ludeea, 
ca şi ucenicit tăi să vază lucrurile 
care îaci. 

4. Că nimeni întru ascuns face 
cevâ şi caută să fia el Ia arătare. 
Dacă faci acestea, arată te pre fine 
lumei. 

5. Pentrucă nici fraţii lui nu cre- 
deau într'însuî. 

6. Deci au zis lor lisus: vremea 
mea încă n'a sosit; iar vremea voa- 
stră totdeauna este gata. 

7. Nu poate lumea să vă urască 
pre voi, iar pre mine rnâ urăşte, 
pentrucă eu mărturisesc de dânsa, 
că lucrurile ei sunt reîe'. 

8. Voi su:|i-vă la praznicul ace- 
sta, eu încă nu mă suin la prazni- 
cul acesta, căci vremea mea încă 
nu s'a împlinit. 

9. Şi acestea zicând lor, au ră- 
mas în Galileea. 

10. Şi dacă s'su suit fraţii lui, a- 
tunci şi el s'au suit la praznic, nu 
de faţă, ci cam pre ascuns. 

11. Iar Iudeii îi căutau pre el la 
praznic şi ziceau: unde este acela? 

12. Şi cârtire multă erâ pentru 
dânsul între noroade, că unii zi- 
ceau: bun este, iar aljii ziceau: nu, 
ci amăgeşte norodul. 

13. însă nimeni de faţă nu grăia 
de dânsul, pentru frica Iudeilor. 

14. Iar în|umătăţindu-se prazni- 
cul, s'au suit lisus în biserică şi 
învăţa. 

15. Şi se mirau Iudeii, zicând: 
cum ştie acesta carte, nefiind în- 
văţat? 

7, 1. Ioan 5, 18 şi 6, 1- 
2. Lev. 23, 34. 3. Mat. 12, 40. 
15. Mat. 13, 54; Marc. 6, 3. 



IOAN 7 



1451 



16. Deci au răspuns lor lisus şi 
au zis: a mea învăţătură nu este 
a mea, ci a celui ce rn'au trimes 
pre mine. 

17. De va voi cinevâsă îacăvoea 
lui, va cunoaşte pentru învăţătura 
aceasta, oare dela Dumnezeu este? 
Sau eu dela mine grăiesc. 

18. Cela ce grăieşte dela sine, sla- 
va sa caută; iar cela ce caută slava 
celui ce l-au trimis pre el, acesta 
adevărat este, şi nedreptate nu este 
întru dânsul. 

13. Au nu Moisî v'a dat vouă le- 
gea? Şi nimeni din voi nu face le- 
gea. Ce mă căutaţi să mă omorîfi? 

20. Răspuns-a norodul şi a zis: 
drac ai, cine te caută să le omoare? 

21. Răspuns-au lisus şi au zis lor: 
un lucru am făcut, şi toţi vă miraţi 
pentru acesta, 

22. Moisî v'a dat vouă tăierea îm- 
prejur, (nu că dela Moisî esie, ci 
dela părinţi); şi sâmbăta iăieţi îm- 
prejur pre om. 

23. Dacă omul primeşte tăierea 
împrejur sâmbăta, ca să 'nu se strice 
legea Iui Moisî, pre mine vă mâ- 
niaţi căci om întreg sănătos am fă- 
cut sâmbăta? 

24. Nu judecaţi după faţă ; ci dreap- 
tă judecată judecaţi. 

25. Deci ziceau unii din Ierusa- 
limneni: au nu este acesta, precare 
îl caută să'î omoare? 

26. Şi iată de faţă grăieşte şi ni- 
mic lui nu'i zic. Nu cutnvâ au cu- 
noscut cu adevărat boierii că ade- 
vărat acesta este Hristos? 

27. Ci pre acesta îl ştim de unde 
este; iar Hristos când va veni, ni- 
meni nu ştie de unde este. 

28. Deci strigă iisus în biserică 
învăţând şi zicând: şi pre mine mă 
ştiţi, şi ştiţi de unde sunt, şi dela 
mine n'am venit, ci este adevărat 
cela ce m'au trimes, pre care voi 
nu'i ştiţi. 

29. Iar eu îl ştiu pre eS, că dela 
dânsul sunt şi acela m'au trimes. 

30. Deci îl căutau pre ei să'l prin- 
ză, şi nimeni nu şi-a pus pre dân- 
sul mâinile, că încă nu venise cea- 
sul lui. 



16. Ioan 14, 24. 

19. Eş. 24, 35 Fapt. 7, 53. 

20. Ioan 8, 48, 52. 22. Lev, î2, 3. 

24. H doua Lege I, 18. 25. Ioan 5, 18. 

28. Ioan 8, 14 

30. Ioan 8, 20, Lucâ 22, 54. 



31. Şi mulţi din norod au crezut 
într'însul şi ziceau: Hrisîos când 
va venî, au doară mai multe semne 
va face decât acestea, care au făcui 
acesta? 

32. Au auzit Fariseii pre norod 
cârtind pentru dânsul acestea şi au 
trimes slugi Fariseii şi Arhiereii ca 
să'l prinză pre dânsul. 

33. Deci au zis lor îisus: încă 
puţină vreme cu voi sunt, şi merg 
ia cela ce m'au Irimes pre mine. 

34. Căuiâ-rnă-veţi şi nu mă veţi 
afla, şi unde sunt eu, voi nu puteţi 
să veniţi. 

35. Deci au zis Iudeii între sine: 
unde va să meargă acesta, că noi 
nu'i vom afla pre ei? Nu cutnvâ 
întru risipirea Elinilor va să meargă 
şi să înveţe pre Elini? 

36. Ce esie cuvântul acesta, care 
au zis: căutâ-mă-veţi şi nu mă veţi 
aflâ, şi unde suni eu, voi nu puteţi 
să veniţi? 

37. Iar în ziua cea de pre urmă, 
cea mare a praznicului, au stătu! 
lisus şi au strigat, zicând: de înse- 

| tează cineva, să vie la mine şi să 
I beâ. 

38. Cela ce crede îniru mine, pre- 
cum a zis scriptura, rîuri de apă 
vie vor curge din pântecele lui, 

39. (Iar aceasta au zis pentru Du- 
hul, pre care erau să'î primească 
cei ce cred întru dânsul; că încă 
nu erâ Duh Sfânt, că îisus încă mi 
se proslăvise). 

40. Deci mulţi din norod auzind 
cuvântul, ziceau: acesta este cu a- 
devăral prorocul. T , 

41. Alţii ziceau: acesta este Hri- 
stosul. Iar alţii ziceau: au doară 
din Galileea va să vie Hristos? 

42. Au n'a zis scriptura: că din 
sămânţa lui David şi din oraşul Vi- 
tleem, unde a fost David, va să vie 
Hristos? 

43.,, Şi împerechere între norod 
s'a făcut pentru dânsul. 

44. far unii dintr'înşii voiau să'l 
prinză pre el, dar nimeni nu şi-a 
pus pre dânsul mâinile. 

45. Deci au venit slugile către 
Arhierei şi către Farisei, şi au zis 
lor aceia: pentruce nu î-aţi adus 
pre el? 



33. Ioan 13, 33 37. Lev. 23, 36. 
38. Is. 44, 3; Zab. 14,- 8; loil 2, 28. 
42. Ps. 131, II; Mib. 5, li Mat. 2, 5. 



1452 



IOAN 7—8 



48. Răspuns'au slugile: niciodată 
nu a grăi! om, ca acest om. 

47. Şi au răspuns lor Fariseii: au 
doară şi voi v'aţi amăgii? 

48. Au doară cineva din boieri a 
crezut înir'însul, sau din Farisei? 

49. Ci norodul acesta, care nu ştie 
legea, blestemat este. 

50. Zis'a Nicodim către el, care 
venise noaptea la dânsul, unul fi- 
ind dintru ei. 

51. Au doară legea noastră ju- 
decă pre om, de nu va auzi dela 
el mai 'nainte, şi va cunoaşte ce 
face? 

52. Răspuns'au şi i-au zis lui: au 
doară şi tu din Galileea eşti? Cearcă 
şi vezi; că proroc din Galileea nu 
s'a sculat. 

53. Şi a mers fiecare la casa sa. 

CAP. 8. 

Iisus întrebai despre Tatăl său. Iisus 
fagădueşte următorilor săi slobozenia. 
Iisus ameninţat cu pietre. 

Iar Iisus s'au dus în muntele Mă- 
slinilor. 

2. Iar la mânecare, iarăş au venit 
în biserică, şi iot norodul a venit 
la dânsul, şi şezând, învăţă pre ei. 

3. Şi au adus la dânsul Cărtura- 
rii şi Fariseii pre o muiere prinsă 
în preacurvie, şi puindu-o pre dânsa 
în mijloc, 

4. Au zis lui: Invăţătorule, pre a- 
ceastă muiere o am prins aşâ de 
faţă preacurvind. 

5. Iar în lege Moisî ne-a porun- 
cit nouă: unele ca acesiea să se 
ucidă cu pietre, dar tu ce zici? 

6. Şi aceasta ziceau, ispiiindu'l 
pre el, ca să aibă ce ckvetî împro- 
tiva lui. Iar îisus jos plecând u-se, 
scria cu degetul pre pământ. 

7. Şi neîncefând a'I întrebă pre 
el, s'au ridicat şi au zis lor: cela 
ce este fără de păcat între voi, a- 
cela întâiu să arunce piatra asu- 
pra ei. 

8. Şi iarăş plecându-se jos, au 
scris pre pământ. 

9. Iar ei auzind şi de ştiinţă mu- 
strându-se, ieşiau unul după altul, 
începând dela cei mai bătrâni, până 



46. Mat. 7, 28. 

51. a doua Lege 1, 17 şi 19, 15. 
8« 5. Lev. 20, 10; H doua Lege 20, 20—24. 
7. Rom. 2, 1. 9. Rom. 2, 22. 



la cei mai de jos; şi au rămas Iisus 
singur şi muierea în mijloc stând. 

10. Şi ridîcându-se lisus şi nevă- 
zând pre nimeni, fără numai pre 
muiere, i-au zis ei: muiere, unde îţi 
sunt pârâşii tăi? Au nimeni pre tine 
nu te-a judecat a fi vinovată? 

11. Iar ea a zis: nimeni, Doamne. 
Şi au zis ei Iisus: nici eu nu te ju- 
dec; du-te şi de acum să nu mai 
păcătueştl. 

12. Deci iarăş au grăit lor Iisus, 
zicând: eu sunt lumina lumei; cela 
ce urmează mie, nu va umbla întru 
întunerec, ci va avea lumina vieţei. 

13. Deci au zis lui Fariseii: tu 
însuţi mărturiseşti pentru tine; măr- 
turia ta nu este adevărată. 

14. Răspuns-au Iisus şi au zis ior: 
deşi eu însumi mărturisesc pentru 
mine, adevărată este mărturia mea; 
că ştiu de unde am venit şi unde 
merg; iar voi nu ştiţi de unde vin 
şi unde merg. 

15. Voi după trup judecaţi; eu nu 
judec pre nimeni. 

16. Şi de aş şi judecă eu, jude- 
cata mea adevărată este; că singur 
nu sunt, ci eu şi Tatăl cela ce m'au 
trimes pre mine. 

17. Şi tn legea voastră scris este, 
că mărturia a doi oameni adevă- 
rată este. 

18. Eu simt cel ce mărturisesc 
pentru mine însumi, şi mărturiseşte 
pentru mine Tatăl cel ce m'au trimes. 

19. Deci ziceau lui: unde este Ta- 
tăl Său? Răspuns-au Iisus: nici pre 
mine mă ştiţi, nici pre Tatăl meu; 
de m'aţi şti pre mine, şi pre Tatăl 
meu aţi ştî. 

20. Aceste graiuri !e-au grăit lisus 
în gazofiîachie, învăţând în biserică, 
şi nimeni nu î-a prins pre el; că 
încă nu venise ceasul lui. 

21. Şi Iarăş au zis lor Iisus: eu 
merg, şi mă veţi căută pre mine, şi 
nu mă veţi află, şi în păcatul vostru 
veţi muri; unde merg eu, voi nu 
puteţi să veniţi. 

22. Deci ziceau Iudeii: au doară 
va să se omoare însuş pre sine? 
Că zice: unde merg eu, voi nu pu- 
teţi să veniţi. 

23. Şi au zis lor: voi din cele de 

12. Ioan 1, 5, 9; Is. 49, 6. 

16. Ioan 16, 32. 

17. R doua Lege 17, 6; Mat. 18, 16. 

20. Ioan 7, 30; Lucâ 22, 53. 

21. Ioan 13» 33. 

23. Ioan 3, 35; I Ioan 4, 5. 



IOAN 8 



1453 



jos sunteţi; eu din cele de sus suni; 
voi din lumea aceasta sunteţi; eu 
n u suni din lumea aceasta. 

24. Deci am zis vouă, că veţi muri 
în păcatele voastre: cl de nu veţ; 
crede că eu suni, ve|i niurl în pă- 
catele voastre. 

25. Deci ziceau ei 'ui: tu cine eşti? 
Şi au zis lor lisus: începutul, care 
şi grăesc cu voi. 

26. Multe arh pentru voi a grăî şi 
a judeca; ci cela ce m'au trimes pre 
mine, adevărat este; şi eu cele ce 
am auzit deîe dânsul, acestea grăesc 
în lume. 

27. Şi n au cunoscut că de Tatăi 
grăia lor. 

28 Deci au zis lor lisus: când veţi 
înălţa pre Fiul Omului, atunci veţi 
cunoaşte câ eu sunt, şi dela mine 
însumi nu fac nimic; ci precum m'au 
învă|at pre mine Tatăl meu, acestea 
gr S esc. 

29. Şi cela Cv? m'au trimes pre mine, 
cu mine este; nu m'au lăsat pre mine 
singur Tatăl; că eu cele plăcute iui 
fac pururea. 

30. Acestea grăind el, mulţi au 
crezut întru dânsul. 

SI. Deci ziceâ lisus către iudeii 
cei ce crezuseră Sui: de veţi petrece 
voi întru cuvântul meu, cu adevărat 
ucenici ai mei sunteţi; 

32 Şi veţi cunoaşte adevărul, şi 
adevărul vă va slobod pre voi. 

33. Răspuns-au ci iui: sămânţa a 
iui Avraam suntem, şi nimănui n'arn 
fost robi niciodată; dar tu cum zici: 
slobozi vefi îi? 

34. Răspuns-au îisus îor: amin, 
amin, grăesc vouă: tot cela ce iace 
păcatul, rob este păcatului. 

35. Robul nu rămâne în casă în 
veac; iar Fiul rămâne în veac. 

36. Deci dacă vă va slobozi pre 
voi Fiul, cu adevărat slobozi veţi fi. 

37. Ştiu că sămânţă a lui Avraam 
sunteţi; dar mă căutaţi Să mă o- 
morîţi, că cuvântul meu nu încape 
întru voi. 

38. Eu ceeace sm văzui la Tatăl 
meu grăesc; şi voi ceeace aţi văzut 
la tatăi vostru faceţi. 

39. Răspuns-au şi au zis lui: Ta- 



24. Marcu 16, 16, 25. 

28. Ioan 3, 14. 31. Ioan 15, 10, U. 

34. Rom. 6, 16; 2 Pett. 2, 19; i Ioan 3, 8. 

35. Fac 21, 10. 

36. I Cor 7, 22; Gal. 5, 1. 
39. Mat. 3, 9. 



tăi nostru, Âvraam este. Zis-au. for 
îisus: de aţi fi fosilii ai lui Avraarn, 
lucrurile iui Avraam aţi fi făcut. 

40. Iar acum mă căutaţi să mă 
omorîfi pre mine, om care adevă- 
rul am grăit vouă, care am auzii 
dda Dumnszen; aceasta Avraam 
n'a făcui, 

41. Voi faceţi hicrurik tatălui vo- 
siru. Zis-au drept aceea lui: noi din 
curvie nu suntem născuţi; un Tată 
avem, pre Dumnezeu. 

42. Zis-au lor lisus: de ar ii fost 
Dumnezeu Tatăl vostru, m'afi ii. iu- 
bit pre mine; câ' eu deîa Dumnezeu 
am ieşit ?i am venit; că n'arn ve- 
nit dela mine însumi, ci acela m'au 
trimes, 

43. Penfruce glasul meu nui cu- 
noaşteţi? Căci nu puteţi să auziţi 
cuvântul meu. 

44. Voi din tatăl diavolul sunteţi, 
şi poftele tatălui vostru voiţi sa fa- 
ceţi. Acela ucigător de oameni a 
fos! din început, şi întru adevăr n'a 
stătut, că nu este adevăr întru dân- 
sul. Când grăeşte minciună, dintru 
aî? sale grăeşte; că mincinos este, 
şi tală! ei. 

4b. îdr eu căci adevărul grăesc, 
nu credeţi mie. 

46. Cine dintru voi mă vădeşte 
pre mine pentru păcat? Iar dacă 
adevărul grăesc, penlruce voi nu 
credeţi mie? 

47. Cela ce este deia Dumnezeu, 
graiurile iui Dumnezeu ascultă; pen- 
tru aceasta voi nu ascultaţi, că nu 
dela Dumnezeu sunteţi. 

48. Răspuns-au Iudeii, şi i-au zis 
iui: oare nu zicem noi bine că Sa- 
rnarinean eşti tu, şi drac ai? 

49. Răspuns-au lisus: eu drac 
n'arn; ci cinstesc pre Tatăl meu, şi 
voi mă necinstiţi pre mine, 

50. Iar eu nu caut slava mea; 
este Ceia ce caută şi judecă. 

51. Amin, amin, grăesc vouă, de 
va păzî cineva cuvântul meu, nu 
va vedeâ moartea în veac. 

52. Deci au zis lui Iudeii: acum 
am cunoscut că ai drac. Avraam a 
murit, şi prorocii; şi fu zici: de va 
păzî cinevâ cuvântul meu, nu va 
gusta moartea în veac. 

53. Au doară tu mai mare eşti 



4t, Ioan 3, 8. 

46. Is. 53, 9; 2 Cor, 5, 21 ; I Ioan 3, 5. 

47. I Ioan 4, 6. 48. Mat. 10, 25. 
51. Ioan 5, Z4; 11, 25. 



1454 



IOAN 8—9 



decât părintele nostru Avraam, care 
a murit? Şi prorocii au murit; cine 
te faci tu pre tine? 

54. Răspuns-au lisus: de mă slă- 
vesc eu pre mine singur, siava mea 
nimic nu este; esîe Tatăl rnsu, care 
mă slăveşte pre mine; pre care voi 
ziceţi că Dumnezeul vostru este, 

55. Şi nu î-aţi cunoscut pre el; 
iar eu îl şthi pre el; şi de voiu zice 
că nul ştiu pre eî, voiu- fi aseme- 
nea vouă mincinos; ci îl şfiu pre 
e', şi cuvântul lui păzesc. 

56. Avraam părintele vostru a fost 
bucuros "ca să vază ziua mea; şl 
a vâzut, şi s'a bucurat. 

57. Deci au zis iuddi către dân- 
sul: cincizeci de ani încă nu ai, şl 
pre Avraam l-ai văzut, 

58. Şi au zis lor lisus; amin, a- 
mirt, zic vouă: mai înainte de a se 
îace Avraam, eu sunt. 

59. Deci au îuaf pietre ca să arun- 
ce înfr'însut; iar lisus s'au ascuns, 
şi au ieşit din biserică, mergând prin 
mijlocul lor, şi au trecut aşa. 

CAP. 9. 

Vindecarea orbului celui din naştere. 

Qi trecând lisus, au văzut pre un 
Vom orb din naştere. 

2. Şi l-au întrebai pre ei ucenicii 
lui, zicând: Ravvî. cine a păcătuit, 
acesta sau părinţi lui, de s'a nă- 
scut orb? 

3. Răspuns-au lisus: nici acesta 
n'a păcătuit, nici părinţii lui; ci ca 
să se arate lucrurile ini Dumnezeu 
întru el. 

4. Mie mi se cade să lucrez lu- 
crurile celui ce m'au trimes pre mine, 
până este ziuă; vine noaptea când 
nimeni nu poate să lucreze. 

5. Când sunt în lume, lumină 
sunt tu mei. 

6. Acestea zicând, au scuipai jos, 
şi au făcut tină din scuipat, şi au 
uns cu fina preste ochii orbului. 

7. Şi i-au 2is îui: mergi de ie 
spală în scăldătoarea Slloamului, 
(ce se fâlcueşte, Trimes). Deci s'a 
dus, şi s'a spălat, şi a venit văzând. 

8. Iar vecinii, şi cei ce îl văzu- 
seră pre el mai înainte că eră orb, 



56. Fac. 18, 17. 
59 loan 10, 31; Lucâ 4, 30. 
Q. 1. Lucâ 13, 2 4. Mibeia 3. 6. 
o. Ioan a, 12. 7. Neem. 3, 15, 



ziceau: au nu este acesta cel ce 

şedeâ şi cereâ? 
9. Unii ziceau: acesta este; iar 

alţii ziceau: seamănă cu el; iar el 

zicea: eu sunt. 
j 10. Deci îi ziceau lui: cum ţi s'au 
j deschis ochii? 

! 1î. Râspuns-a el şi a zis. Un om 
ce se numeşte îisus, tină au făcut, 
şi au uns ochii mei, şi mi-au zis mie: 
mergi ia scăldătoarea Siîoamului, 
şi te spală; şi mergând şi spălân- 
du-rnă, am văzut. 

12. Şi i-au zis îui : unde este 
acela? Zis-a : nu ştiu. 

13. Dus-au la Farisei pre cela ce 
oarecând a îost orb. 

14. Şi erâ sâmbăta când au făcut 
îisus Una, şi i-au deschis ochii lui. 

15. Deci iarăş i-au întrebat pre 
el şi fariseii cum a văzut. Iar ei a 
zis lor: tină au pus pre ochii rnei, 
şi m'am spălat, şi văz. 

16. Deci ziceau unii din Farisei: 
acest om nu este dela Dumnezeu, 
că nu păzeşte sâmbăta. Alţii ziceau; 
cum poate om păcătos să facă 
semne ca acestea? Şi împerechere 
erâ între ei. 

17. Zis-au orbului iarăş : tu ce 
zici pentru dânsul, că au deschis 
ochii tăi ? Iar el a zis : Proroc esle. 

18. Deci n'aiî crezut Iudeii pentru 
dânsul că orb a fost, şi a văzut, 
până ce au chemat pre părinţii a- 
cesfufa ce a văzut. 

19. Şi i-au întrebai pre ei, zi- 
când : acesta este îiui vostru, care 
voi aţi zis că s'a născut orb ? Cum 
dar acum vede? 

20. Răspuns-au lor părinţii îui şi 
au zis : ştim că acesta este fiul 
nostru, şi cum că orb s'a născut; 

21. Iar cum acum vede, nu ştim, 
sau cine i-a deschis lui ochii, noi 
nu ştim ; însuş vârstă are; pre 
dânsul îl întrebaţi; el singur pen- 
tru sineş va spune. 

22. Acestea au zis părinţii lui, 
că se temeau de Iudei; pentrucă 
acum se sfătuiseră Iudeii, că de îl 
va mărturisi pre el cinevâ a îi Hri- 
stos, să se lepede din sinagogă. 

23. Pentru aceea părinţii lui au 
zis, că vârstă are; pre dânsul îl în- 
trebaţi. 

24. Deci au chemat a doua oară 
pre omul care fusese orb, şi au 



22. Ioan 7, 13; 12, 42. 



IOAN 9— ÎO 



1455 



zis lui : dă slavă . lui Dumnezeu ; 
noi ştim că omul acesta păcătos 
este. 

25. Iar acela a răspuns şi a zis: 
de este păcătos, nu ştiu; una şliu, 
că orb fiind eu, acum văz. 

26. Şi i-au zis lui iarăş : ce au 
făcut ţie ? Cum ţi-au deschis jie o- 
chii. 

27. Răspuns-a lor : am zis vouă 
acum, şi n'aţi auzit ; ce iarăş voiji 
să auziţi ? Au doară şi voi voiţi să 
vă faceţi ucenici ai lui? 

28. Deci l-au ocărit pre el, şi au 
zis lui: lu eşti ucenic al aceluia; 
iar noi ai iui Moisî suntem ucenici. 

29. Noi ştim că cu Moisî au grăîi 
Dumnezeu; iar pre acesta nu'! ştim 
de unde este. 

30. Răspuns-a omul şi a zis lor: 
întru aceasta este minune, că voi 
nu ştiţi de unde esie, şi au deschis 
ochii mei. 

31. Si ştim cS pre păcătoşi Dum- 
nezeu ni i'i ascultă; ci de este cinevâ 
cinstitor de Dumnezeu, şi face voea 
lui, pre acesta îl ascultă. 

32. Din veac nu s'a auzit cum 
că să fi deschis cinevâ ochii ai 
vreunui orb din naştere. 

33. De n'ar fi acesta dela Dum- 
nezeu, n'ar putea face nirnic. 

34. Răspuns-au şi au zis lui: în- 
tru păcate tu le-ai născut iot, şi 
fu ne înveţi pre noi? Şi i-au gonit 
pre el afară. 

35. Auzit-au îisus că l-au gonit 
pre el afară: şi afiându'î pre dân- 
sul, i-au zis lui: tu crezi în Fiul lui 
Dumnezeu? 

36. Răspuns-a el, şi a zis: cine 
este, Doamne, ca să crez înlr'însul? 

37. Şi i-au zis lisus lui : şi l-ai 
văzut pre el, şi cel ce grăeşte cu 
tine, acela este. 

38. Iar el a zis : crez, Doamne, 
şi s'a închinat lui. 

39. Şi au zis lisus: spre judecată 
am venit eu în lumea aceasta, ca 
cei ce nu văz, să vază; şi cei ce 
văd, să fie orbi. 

40. Şi au auzit acestea unii din 
Farisei, cari erau cu dânsul, şi au 
zis lui: au doară şi noi suntem 
orbi ? 

41. Zis-au lor lisus : de aţi îi 



29. Eş. 3, 4. 

SI. Iov. 27, 9; Ps. 65, 18; Is. 1, 15; Pild. 
15, 29, 32. s7, Ioan 4, 26. 
39. Mat. 13, 13. Is. 42, 19. 



orbi, n'aţi aveâ păcat; iar acum 
ziceţi: că vedem; pentru aceasta 
păcatul vostru rămâne. 

CAP. IO. 

Pastorul cel bun. lisus întrebat de 
este el Mesia. 

Amin, amin, grâesc vouă: cela 
ce nu intră prin uşe în staulul 
oilor, ci sare pre aiurea, acela fur 
este şi tâihar. 

2. Iar cela ce iniră prin uşe, pă- 
stor este oilor. 

3. Aceluia portarul îi deschide; 
şi oile ascultă glasul lui; şi oile 
saie ie chiamă pre nume, şi îe scoate 
pre ele. 

4. Şi când scoate oile saie, merge 
înaintea lor, şi oile merg după dân- 
sul; căci cunosc giasui lui. 

5. Iar după cel străin nu merg, 
ci fug deia dânsul; că nu cunosc 
glasul străinilor. 

6. Această pildă au zis lor lisus; 
iar ei n'au înţeles ce erau acelea 
ce grăiâ lor. 

7. Deci isrăş le-au zis lor lisus : 
amin, amin, grăesc vouă; eu sunt 
uşa oilor. 

8. Toţi câţi au venit mai înainte 
de mine, furi sunt şi tâlhari; ci nu 
i-au ascultat pre ei oile. 

9. Eu sunt uşs; prin mine de va 
inirâ cinevâ, se va mântui, şi va 
intrâ şi va ieşî, şi păşune va aîlâ. 

10. Furuî nu vine, fără numai să 
îure, şi să {unghie, şi să piarză; eu 
am venit ca vieaţă să aibă, şi mai 
mult să aibă. 

H. Eu sunt Păstorul cel bun; 
• păstorul cel bun sufletul său îşi 
pune pentru oi. 

12. tar năimitul şi care nu este 
păstor, căruia nu sunt oile ale iul, 
vede lupul venind, şi lasă oile, şi 
fuge; şi lupul le răpeşte pre ele, şi 
risipeşte oile, 

13. Năimitul fuge, că năimit este, 
şi nu îi este lui grije pentru oi. 

14. Eu sunt Păstorul cel bun, şi 
cunosc pre ale mele, şi mă cunosc 
de ale mele. 

15. Precum mă cunoaşte pre mine 
Tatăl, şi eu cunosc pre Tatăl; şt 
sufletul meu îmi pun pentru oi. 



<j.O' 8, Ier. 23, 2 

11. Ps. 22, l,' sq.; Is. 40, 11; Iez. 34, 23; I 
Petr. 2, 25. 

li. 2 Tim. 2, 19. 



1456 



ÎOAN 10—11 



16. Şi alte oi am, care nu suni 
din staulul acesta; şi pre acelea mi 
se cade a ic aduce, şi glasul meu 
vor auzî; şl va fi o turmă şi un 
pastor. 

17. Pentru accasla Tatăl mă iu- 
beşte pre min», că eu îmi pun su- 
fletul meu, ca iarăş să'l iau pre el. 

18. Nimeni nu'l iâ pre el dela 
mine, ci eu îl pun pre el de sinemi. 
Stăpânire am să'i pun, şi stăpânire 
am îarâş să'l iau pre ei. Această 
poruncă am luat dela Tatăl meu. 

19. Deci iarăş s'a făcut prîcire 
între Iudei pentru cuvintele acestea. 

20. Şi ziceau mulţi dintr'înşii: 
drac a'î-e, şi este nebun; peniruce 
ÎI ascultaţi pre el? 

21. Alţii ziceau : aceste cuvinte 
nu sunt de îndrăci?. Au doară poate 
drac să deschiză ochi ai orbilor? 

22. Şi se făcea atunci înoirile în 
Ierusalim, şi era iarnă. 

23. Şi umbla îisus în biserică în 
pridvorul lui Soîomon. 

24. Deci l-au împresurat pre el 
Iudeii, şi i-au grăit iui: până când 
vei îuâ sufletele noastre? De eşti 
iu Hristos, spune nnuă fără de sfială. 

25. Răspuns-au lor îisus: arn zis 
vouă, şi nu credeţi; lucrurile caie 
eu fac întru numele Tatălui meu, 
acelea mărturisesc pentru mine. 

26. Ci voi nu credeţi, că nu sun- 
teţi din oik meie precum am zis 
vouă. 

27. Oile mele gîasui meu ascultă, 
şi eu le cunosc pre dânseîe, şi vin 
după mine; 

28. Şi eu le dau lor vieaţă ve- 
şnică; şi nu vor pierî în v?.ac, şi 
nimeni nu ie va răpî pre ek din 
mâna mea. 

29. Tatăl meu, care le-au dai mie, 
mai mare decât foţi este; şi nimeni 
nu poate să le răpească pre ele din 
mâna Tatâluj^meu. 

30. Eu şi tatăl una suntem. 

3Î. Deci Iudeii iarăş au luat pie- 
tre ca să arunce asupra iui. 

32. Răspuns-au ier îisus: multe 
lucruri bune am arătat vouă dela 
Tatăl meu; pentru care dintr'acestea 
lucruri cu pietre aruncaţi asupra 
mea? 

33. Răspuns-au lui Iudeii, zicând: 



16. Micb 2, 12; Fapt. 2, 39. 
18. loan 14, 3î. 25. loan 5, 36. 
26. loan 8, 46. 29. loan 14, 28. 
32. loan 8, 59. 



pentru lucru bun noi nu aruncăm cu 
pietre asupra fa; ci pentru hulă; că 
tu om fiind, te faci pre tine Dumne- 
zeu. 

34. Răspuns-au lor Îisus: au nu 
este scris în legea voastră: eu am 
zis: dumnezei sunteţi? 

35. Dacă pre aceia i-a numit dum- 
nezei, cărre cari a fost cuvântul lui 
Dumnezeu, şi nu poate să se strice 
scriptura; 

36. Pre careTaiăU-au sfinţit, şi î-au 
trimes în lume. voi zicaţi că hulă 
grăeşfi; pentru căci am zis: Fiul Iui 
Dumnezeu sunt? 

37. De nu fac lucrurile Tatălui 
meu, să nu'mi credeţi mie. 

38. Iar de fac, d^şî nu'mi credeţi 
mie, credeţi lucrurilor; ca să cu- 
noaşteţi şi să credeţi, că Tatăl este 
întru mine, şi eu întru ei. 

39. Deci căutau iarnş să'l prinză 
pre el; şi au ieşit din m&rta lor. 

40. Şi au mers iarăş de ceea parte 
de Iordan în locul undea fost loan 
întâiu botezând; şi au rămas acolo. 

4Î. Şi mulţi veniau Ia dânsul, şi 
ziceau : loan nici un semnn'a făcut; 
iar toate câte a zis loan psntru a- 
cesta, adevărate erau. 

42. Si mulţi au crezut acolo în- 
tr'insui. 

CAP. 11. 

învierea lui Lazăr. Arhiereii şi Fari- 
seii uneltesc moartea lui lisus. Sfatul 
lui Caiafa. 

N.i era bolnav oarecare Lazăr din 
TVltania, din satul Măriei şi al 
Măriei surorei ei. 

2. Şi era Măria ceeace a uns pre 
Domnul cu mir, şi a şters picioa- 
rele lui cu părul capului ei, al că- 
rei frate Lezăr era bolnav. 

3. Deci au trimes surorile către 
el, zicând: Doamne, iată acela pre 
care iubeşti, este bolnav. 

4. Iar îisus auzind, a zis: acea- 
stă boală nu este spre moarte, ci 
pentru slava lui Dumnezeu, ca să 
se slăvească Fiul lui Dumnezeu prin- 
ir'însa. 

5. Şi iubiâ îisus pre Marta şi 
pre sora ei şi pre Lazăr. 

6. Deci după ce au auzit că este 

34. Ps. 81, 6. 36. loan 6, 27. 
38, loan 14, 50, 11 şi 17. 21. 
li. 1. Luc. 10j 53 
2. loan 12, 3; Mat, 26, 7. 



IOAN 11 



1457 



bolnav, atunci s'au zăbovit în locul 
în care era, două zile. 

7. Apoi după aceea au zis uceni- 
cilor: să mergem iarăş în Iudeea. 

8. Zis-au lui ucenicii: învăţăto- 
rule, acum te căutau pre iine Iu- 
deii să fe ucidă cu pietre, şi iarăş 
mergi acolo? 

9. Răspuns-au lisus: au nu două- 
sprezece ceasuri sunt în zi? De va 
umbla cineva ziua, nu se va îm- 
piedică, că vede lumina lumei a- 
cesieia. 

10. Iar de va umblă cinevâ noap- 
tea, se va împiedică, că lumina nu 
este întru el, 

11. Acestea au zis; şi după aceea 
au grăit lor: Lazăr prietenul nostru 
a adormit; ci merg ca să'î deştept 
pre ei. 

12. Deci i-au zis ucenicii Iul: Doam- 
ne, de a adormit, se va mântui. 

13. Aceasta ziceâ lisus pentru 
moartea lui; iar lor le părea că pen- 
tru adormirea somnului zice. 

14. Deci atunci au zis lisus lor 
arătat: Lazăr a murit. 

15. Şi mă bucur pentru voi că 
n'am tosi acolo, ca să credeţi; ci 
să mergem la el. 

16. Deci a zis Toma, care se nu- 
meşte Geamăn, celorlalţi împreună 
ucenici: să mergem şi noi, ca să 
murim cu el. 

17. Deci viind lisus, l-au aflat pre 
el patru zile având acum în mor- 
mânt. 

18. Şi erâ Vitania aproape de 
Ierusalim, ca la cincisprezece stadii; 

19. Şi mulţi din Iudei veniseră îa 
Marta şi Măria, ca să ie mângâie 
pre ele pentru fratele lor. 

20. Deci Marfa, după ce a auzit 
că vine lisus, a ieşit întru întâm- 
pinarea lui; iar Măria şedea în casă. 

21. Şi a zis Marta către lisus: 
Doamne, de ai fi fost aici, fratele 
meu n'ar fi murit. 

22. Ci şi acum ştiu, că ori câte 
vei cere dela Dumnezeu, îţi va dâ 
ţie Dumnezeu. 

23. Zis-au ei lisus : înviâ-va fra- 
tele tău. 

24. Zis-a lui Marta: ştiu că va 
inviâ la înviere în ziua cea de apoi. 

25. Zis-au ei lisus: eu sunt ln- 



22. Ioan 9. 31, 35. 

24. Dan. 12, 2; Ioan 5, 29 şi 6, 40; Luc. 
14, 14. 25. Ioan 8, 51. 



vierea şi Viea|a; cel ce crede întru 
mine, de va şi muri, viu va fi: 

26. Şi tot ceia ce este viu şi crede 
întru mine, nu va muri în veac. 
Crezi aceasta? 

27. Zis-a lui: aşâ este, Doamne; 
eu am crezut că iu eşti Hrislosul, 
Fiul lut Dumnezeu, cei ce ai venit 
în lume. 

28. Şi acestea zicând, s'a dus 
şi a chemat pre Măria sora sa în 
taină, zicând: învăţătorul au venit, 
şi ie chlamă. 

29. Aceea dacă a auzit, s'a scu- 
lat degrab, şi a mers la dânsul. 

30. Şi încă nu venise lisus în 
saf, ci erâ în locui unde l-a întâm- 
pinat pre el Marta. 

31. Iar Iudeii cari erau cu dânsa 
în casă, şi o mângâiau pre ea, vă- 
zând pre Măria, că degrab s'a scu- 
lat şi a ieşit, au mers după dânsa, 
zicând: merge la mormânt ca să 
plângă acolo. 

32. Deci Măria viind unde erâ 
lisus, şi văzându'l pre el, a căzut 
la picioarele Iui, zicând lui: Doam- 
ne, de ai fi fost aici, n'ar fi murit 
fratele meu. 

33. Iar lisus dacă o au văzut pre 
dânsa plângând, şi pre Iudeii cari 
veniseră împreună cu dânsa plân- 
gând, au suspinai cu duhul, şi s'au 
turburat întru sine; 

34. Şi au zis: unde 1-aji pus pre 
el? Zis-au lui, Doamne, vino şi 
vezi. 

35. Şi au lăcrămat lisus. 

36. Deci ziceau Iudeii: iată cum 
îl iubiâ pre el 1 

37. Iar unii dintr'înşii au zis: au 
nu putea accsla care au deschis o- 
chii orbului, să facă ca şi acesta 
să nu moară ? 

38. Deci lisus iarăş suspinând 
întru sine, au mers la mormânt. Şi 
erâ peşteră, şi piatră erâ pre dânsa. 

39. Zis-au lisus: ridicaţi piatra. 
Zis-a lui, sora mortului, Marta, 
Doamne, pute, că este de pairu zile. 

40. Zis-au ei lisus: au nu ţi-am 
spus ţie, că de vei crede, vei vedeâ 
slava lui Dumnezeu ? 

41. Şi au ridicat piatra de unde 
erâ mortul zăcând. Iar lisus şi-au 
ridicat ochii săi în sus, şi au zis: 
Părinte, mulţumescu'ţi ţie că m'ai 
ascultat. 



27. Ioan 6, 69. 



Biblia 



1458 



IOAN 11-12 



42. Şi eu ştiam că pururea mă 
asculţi'; ci pentru norodul care stă 
împrejur am zis, ca să crează că 
tu m'ai trimes. 

43. Şi acestea zicând, au strigat 
cu glas mare: Lazăre, vino afară. 

44. Şi a ieşit cel mort legate îl- 
indu'i mâinile şi picioarele cu faşe; 
şi fafa lui cu măhramă erâ legată. 
Zis-au lor lisus: deziegaţi'1 pre el 
şi'l lăsaţi să meargă. 

45. Deci mulţi din Iudeii cari ve- 
niseră la Măria, şi au văzut cele ce 
au îăcu! lisus, au crezut într'însul. 

46. Iar oarecari din ei au mers 
la Farisei, şi le au spus cele ce au 
făcut lisus. 

47. Deci au adunat Arhiereii şi 
Fariseii sobor, şl grălau: ce vom 
face ? Că omul acesta multe semne 
face. 

48. De îl vom lăsâ pre el aşa, 
toţi vor crede într'însul; şi vor veni 
Romanii şi vor luâ şi locul şi nea- 
mul nostru. 

49. îar unul dintr'înşii, Caiafa, 
arhiereu fiind al anului aceluia, a 
zis lor: voi nu ştiţi nimic, 

50. Nici gândiţi că de folos este 
nouă să moară un om pentru no- 
rod, şi nu tot neamul să piară. 

51. îar aceasta nu deîa sine o a 
zis; ci arhiereu fiind al anului a- 
celuia, a prorocit că vreâ îisus să 
moară pentru norod; 

52. Şi nu numai pentru norod, 
ci şi ca pre fiii lui Dumnezeu cei 
risipiţi să'i adune înfr'nna. 

53. Deci dintr'acea zi s'au sfătuit 
ca să'l omoare pre el. 

54. Deci lisus nu mai umblâ de 
faţă între Iudei; ci s'au dus de a- 
colo înfr'o lăture aproape de pu- 
stie, într'o cetate ce se chiamă E- 
frem; si acolo petreceâ cu ucenicii 
săi. ' 

55. Şi erau aproape paştele Iu- 
deilor; şi s'au suit mulţi în Ieru- 
salim din îaturea aceea mai îna- 
inte de paşti, ca să se curăţească. 

56. Deci căutau pre lisus, şi gră- 
iau între ei în biserică stând: ce 
vi se pare vouă, oare nu va venî 
la praznic? 

57. Şi dăduse Arhiereii şi Fari- 
seii poruncă, că de va ştî cineva 
unde este, să vestească, ca să'l 
prinzS pre el. 

50. Ioan 18, 14. 

51. Ioan 10, 16; Efes. 2, le. 



CAP. 12. 

Femeia ce a uns pre Domnul cu mir. 
Intrarea în Ierusalim. Elinii doresc a 
vedea pre lisus. Glasul din cer. 

Deci lisus, mai înainte de paşti 
cu şase zile, au venit în Vilania, 
unde erâ Lazăr cel ce fusese mort, 
pre care l-au înviat din morţi. 

2. Şi i-au făcut lui acolo cină; şi 
Marfa slujiâ; iar Lazăr erâ unul din 
cei ce şedeau împreună cu dânsul. 

3. Deci Măria iuând o litră cu 
mir de nard de credinţă, de mult 
preţ, a uns picioarele iui lisus, şi 
a şters cu părul său picioarele lui, 
iar casa s'a umplut de mirosul mi- 
rului. 

4. Deci a zis unul din ucenicii 
lui, luda al lui Simon îscariofeanul, 
care vreâ să'l vânză pre el. 

5. Pentruce acest mir nu s'a vân- 
dut în trei sute de dinari, şi să se 
fi dat săracilor? 

6. Iar aceasta o a zis, nu că pen- 
tru săraci îi erâ lui grijă; ci pentru 
că fur erâ, şi pungă aveâ, şi ce se 
puneâ într'însa, purfâ. 

7. Şi au zis lisus: lasă-o pre dânsa; 
spre ziua îngropărei mele 1-a păzit 
pre acesta. 

8. Că pre săraci pururea îi aveţi 
cu voi; tar pre mine nu mă aveţi 
pururea. 

9. Şi a înţeles norod mult din 
Iudei că acolo este; şi au venit nu 
pentru lisus numai, ci ca să vază 
şi pre Lazăr, pre care I-au înviat din 
morţi. 

10. Şi s'au sfătuit Arhiereii ca şi 
pre Lazăr să'l omoare; 

11. Căci pentru el mulţi din Iu- 
dei mergeau, şi credeau în lisus. 

12. lat a doua zi norod mult care 
venise la praznic, auzind că vine 
lisus în Ierusalim, 

13. Au luat stâlpârl de finici, şi 
au ieşit întru întâmpinarea lui, şi 
strigau: Osannâl Bine este cuvân- 
tat cel ce vine întru numele Dom- 
nului, împăratul lui Israil. 

14. Şi aflând lisus un asin, a şe- 
zut pre el; precum este scris: 

15. Nu te teme fiica Sionuîui; iată, 

12. t. Mat. 26, 6; Matcu 14, 3. 
2. Ioan 11, 14, 43, Luc. 10, 38. 
8. R doua Leg. 15, 11; Mat. 26, 11. 
10. Ioan 11, 53. 

12. Mat. 21, 9; Marc 11, 8; Luc. 19,29. 

13. Ps. 117. 24, 25; Mat. 23, 39. 
15. Zacb. 9, 9. 



IOAN 12 



1459 



Împăratul tău vine la tine, şezând 
pre mânzul asinei. 

16. Iar pre acestea nu le-au cu- 
noscut ucenicii lui mai înainte; ci 
după ce s'au proslăvit lisus, atunci 
şi- au adus aminte că acestea erau 
pentru el scrise, şi acestea i-au 
făcut lui. 

17. Deci mărturisiâ norodul, care 
erâ cu el, când pre Lazăr l-au stri- 
gat din mormânt, şi l-au sculat pre 
el din morii. 

18. Pentru aceea l-a şt întâmpinat 
pre el norodul, căci a auzit că el 
au făcut această minune. 

19. Deci au zis Fariseii între dân- 
şii: vedeji că nimic nu folosiji 1 lată 
lumea merge după dânsul. 

20. Şi erau oarecari Elini din cei 
ce se suiseră să se închine la praz- 
nic. 

21. Deci aceştia s'au apropiat de 
Filip, care eră din Vitsaida Galileei 
şi l-au rugat pre dânsul, grăind: 
Doamne, voim să vedem pre lisus. 

22. Venit-a Filip şi a spus lui An- 
drei, şi iarăş Andrei şi Filip au spus 
lui lisus. 

23. Iar lisus au răspuns lor zi- 
când: a venit ceasul, ca să se pro- 
slăvească Fiul Omului. 

24. Amin, amin grăiesc vouă: gră- 
unţul de grâu căzând pre pământ 
de nu va muri, el singur rămâne, 
iar de va murî, multă roadă aduce. 

25. Cel ce îşi iubeşte sufletul său, 
pierde'l-va pre el, şi cela ce îşi u- 
răşfe sufletul său în lumea aceasta, 
în vieaja cea veşnică îl va păzi pre el. 

26. De slujeşte cineva mie, mie 
să'rni urmeze, şi unde voiu fi eu, 
acolo şi sluga mea va fi; şt de va 
sluji cinevâ mie, îl va cinsti pre el 
Tatăl meu. 

27. Acum sufletul meu s'a tur- 
burat, şi ce voiu zice? Părinte, mân- 
tueşte-mă pre mine de ceasul ace- 
sta, ci pentru aceasta am venit la 
ceasul acesta. 

28. Părinte, proslăveşte numele tău. 
Deci a venit glas din cer; „şi l-am 
proslăvit şi iarăş îl voiu proslăvi". 

29. Iar norodul care stâ şi auziâ, 
ziceâ: tunet se făcu; aljii ziceau: 
înger grăi lui. 

17. Ioan 11, 43 

24. l Cor. 15, 36, 37. 

25. Mat. 10, 39; Luc. 17, 33. 

26. Ioan 14, 3. 

27. Mat. 26, 38; Mtrcu 14, 34. 

28. Ioan 17, 4. 



30. Răspuns-au lor lisus şi au 
zis: nu pentru mine s'a făcut gla- 
sul acesta, ci pentru voi. 

31. Acum este judecata lumei a- 
cesteia; acum stăpânitorul lumei a- 
cesteia se va goni afară. 

32. Şi eu, de mă voiu înăljâ de 
pre pământ, pe lo{i voi frage la mine. 

33. Iar aceasta ziceâ, însemnând 
cu ce moarte vreâ să moară. 

34. Răspuns-a lui norodul: noi 
am auzit din lege, căHristos petrece 
în veac şi cum tu zici: se cade să 
se înalţe Fiul Omului? Cine este 
acesta Fiul Omului? 

35. Deci au zis lor lisus: încă 
puţină vreme lumina cu voi este. 
Umblaji până când aveţi lumina, 
ca să nu vă cuprinză pre voi în- 
funerecul; că cel ce umblă întru 
înfunerec, nu ştie unde merge. 

36. Până când aveţi lumina, cre- 
deţi în lumină, ca fii ai luminei să 
fiţi. Acestea au grăit lisus, şi mer- 
gând s'au ascuns de dânşii. 

37. Şi atâtea semne făcând e! 
înaintea lor, tot nu credeau într'însnl; 

38. Ca să se împlinească cuvân- 
tul lui Isaia prorocul, pre care î-a 
zis: Doamne, cine a crezut auzu- 
lui nostru? Şi braţul Domnului cui 
s'a descoperit? 

39. Pentru aceasta nu puteau să 
crează, că iarăş a zis Isaia: 

40. Au orbit ochii lor, şt a îm- 
pietrit inima lor; ca să nu vază cu 
ochii, nici să înţeleagă .cu inima, 
şi să se întoarcă, şi să'i vindec 
pre ei. 

41. Acestea a zis Isaia, când a 
văzut slava lui, şi a grăit pentru 
dânsul. 

42. Insă şi din boieri mulţi au 
crezut într'însul; dar pentru Farisei 
nu'l mărlurisiau, ca să nu fie go- 
niţi din sinagogă: 

43. Că au iubit slava oamenilor 
mai mult decât slava lui Dumnezeu. 

44. Iar lisus au strigat şi au zis: 
cela ce crede întru mine, nu crede 
întru mine, ci întru acela ce m'au 
trimes pre mine. 

45. Şi cela ce mă vede pre mine, 
vede pre cela ce m'au trimes pre 
mine. 

30. Ioan 11, 42. 31. Ioan 16, 11. 
32. Ioan 3, H. 34, Ps. 109, 4, 5. 
38. Is. 53, 1; Rom. 10, 16. 
40 Is. 6, 9; Lucâ 8, 10. 
41. Is. 6, 1. 43. Ioan 5, 44. 
44. I Petr. 1, 21. 45. Ioan 6 19. 



1460 



IOAN 12-13 



46. Eu lumină în lume zw. venit, 
ca lot cela ce crede ffitru mine, în- 
tru înfunerec să nu rămâe. 

47. Şi de va auzî cineva graiurile 
mele, şi nu vo crede, cu nu'i judec 
pre el; că'n'am venit ca să judec 
lumea, ci ca să mântuesc lumea. 

48 Cela ce se leapădă de mine, 
şi nu primeşte graiurile meie, are 
pre ceia ce îl judecă pre el: cuvântul 
care am grăit, acela îl va judeca 
pre el în ziua cea de apoi. 

49. Că eu dela mine nu am grăit; 
ci Tată! cela ce m'au trimes pre 
mine, acela poruncă mi-au dat, ce 
voiu zice şi ce voiu grăî. 

50. Şi ştiu că porunca lui vieafă 
veşnică este; deci cele ce grăesc 
eu, precum mi-au zis mie Tatăl, aşa 
grăesc. 

CAP. 13. 

Spălarea, iisus descopere ucenicilor f re 
vânzătorul. Porunca dragostei. Iisus 
vesteşte căderea lui Petru. 

[ar mai înainte de praznicul pa- 
Iştelor, ştiind Iisus că i-a venit lui 
ceasul ca să se mute din lumea a- 
ceasta către Tatăl, iubind pre ai săi, 
cari erau în lume, până în sfârşit 
i-au iubit pre ei. 

2. Şi cină făcându-se, când dia- 
volul acum pusese în inima ludei 
ai lui Simon Iscarioteanul, ca să'l 
vânză pre el; 

3. Ştiind Iisus că toate i-au dat iui 
Tatăl în mâini, şi cum că deia 
Dumnezeu au ieşit, şi la Dumnezeu 
merge. 

4. S'au scuial dela cină, şi şi-au 
pus veşmintele; şi luând fotă, s'au 
încins. 

5. După aceea au turnat apă în 
spălătoare, şi au început a spălâ 
picioarele ucenicilor, şi a !e şterge 
cu fota cu care era încins 

6. Deci a venit la Simon Petru; 
şi acela i-a zis lui: Doamne, au tu 
vei să'mi speli picioarele? 

7. Răspuns- au Iisus şi i-au zis iui: 
ceeace fac cu, tu nu ştii acum; iar 
vei cunoaşte după acestea. 

8. Zis-a Petru lui: nu vei spălâ 
picioarele mele în veac. Răspuns-au 
Iisus lui: de nu te voiu spălâ pre 
tine, n'ai parte cu mine. 

46. loan 1, 9. 49. loan 14, 10 
13. I Mat. 26, 2; Marcu 14, 1; Lucâ22, 1. 
îf. Mat. 11, 27 şi 28, 18. 



9. Zis-a Simon Petru lui: Doamne, 
nu numai picioarele mele, ci şi mâi- 
nile şi capul. 

10. Zis-au Iisus lui: cel spălaj 
n'are trebuinţă fără numai picioa- 
rele a le spălâ, ci este curat tot; şi 
voi curaţi sunteţi, dar nu toţi. 

îl. Că ştiâ pre cela ce vrea să'l 
vânză pre el; pentru aceea au zis: 
nu toţi sunteţi curaţi 

Î2. Deci după ce au spălat pi. 
cioarele lor, şi şi-au luat veşmintele 
sale, şezând iarăş, au zis lor: cu- 
noaşteţi ce am făcut vouă? 

13. Voi pre mine mă chemaţi în- 
văţătorul şi Domnul, şi bine ziceţi; 
că sunt. 

14. Deci dacă eu, Domnul şi în- 
văţătorul, am spălat picioarele voa- 
sfre, şi voi datori sunteţi unul al- 
tuia a spălâ picioarele. 

15. Că pildă am dat vouă, ca 
precum eu am făcut vouă", şi voi sS 
faceţi. 

16. Amin, amin zic vouă: nu este 
sluga mai mare decât domnul său; 
nici solul mai mare decât cel ce 
l-a trimes pre el. 

17. De ştiţi acestea, fericiţi sun- 
teţi de îe veţi face. 

18. Nu pentru loţi voi, grăesc; eu 
ştiu pre cari i am ales; ci ca să se 
împlinească scriptura: cela ce mă- 
nâncă împreună cu mine pâine, a 
ridicat asupra mea călcâiul său. 

19. De acum zic vouă mai înainte 
de a se face, ca, când se va face, 
să credeţi că eu sunt. 

20. Amin, amin grăesc vouă: cela 
ce primeşte pre care voiu 'ijlmete, 
pre mine mă primeşte; iar cela ce 
mă primeşte pre mine, primeşte pre 
cela ce m'au trimes pre mine. 

21. Acestea zicând Iisus, s'au tur- 
burat cu duhul, şi au mărturisit, şi 
au zis: amin, amin grăesc vouă, 
că unul din voi mă va vinde. 

22. Deci căutâ unul la altul u- 
cenicii, nepricepându-se pentru cine 
grăeşte. 

23. Şi erâ unui din ucenicii lui 
culcat pre sânul lui Iisus; pre care 
îl iubiâ Iisus. 

24. Deci a făcut semn acestuia 



10. loan 15, 3. 11. loan 6, 64. 

14. Lucâ 22, 27. 

15. I Petr. 2, 21 ; I loan 2, 6. 

16. loan 15, 20; Mat. 10, 24. 
18. Ps. 40, 9. 

20. Mat. 10, 40; I Tcs. 4, 8. 
I 21. Mat. 26, 20 sg. 13. loan 21, 20. 



IOAN 13-14 



1461 



Simon Petru, să întrebe cine ar 
fi de care grăeşie. 

25. Şi căzând acela pre pieptul 
lui lisus, a zis Iui: Doamna, cine 
esfe? 

26. Răspuns-au lisus: aceia este, 
căruia eu întingând pâinea o voi 
dâ. Şi întingând pâinea o au dat 
lui Iuda al Iui Simon Iscarioteanul. 

27. Şi după pâine atunci a in- 
trat într'însul satana. Deci au zis 
lisus lui* ce vrei să faci, fă mai 
îngrab. 

28. Şi aceasta nimeni din cei ce 
şedeau la masă n'au cunoscut pen- 
tru ce i-au zis lui. 

29. Că unii socoteau, de vreme 
ce pungă avea Iuda, că îi zice lisus 
lui: cumpără cele ce ne trebuesc 
ia praznic; sau, săracilor să dea 
cevâ. 

30. Deci după* ce a luat el pâinea, 
îndată a ieşit; şi erâ noapte când 
a ieşit. 

31. Zis-au lisus: acum s'au pro- 
slăvit Fiul Omului, şi Dumnezeu 
s'au proslăvit întru el. 

32. Dacă s'au proslăvit Dumnezeu 
întru el, şi Dumnezeu va proslăvi 
pre el întru sine, şi îndatăş îl va 
proslăvi pre el. 

33. Fiilor, încă pu|in cu voi sunt. 
Căuta mă- veţi; şi precum am zis 
Iudeilor, că unde eu merg, voi nu 
puteţi venî; şi vouă zic acum: 

34. Poruncă nouă dau vouă, ca 
să vă iubiţi unul pre altul; precum 
eu v'am iubit pre voi, ca şi voi să 
vă iubiţi unul pre altul. 

35. Intru aceasta vor cunoaşte 
loji că ai mei ucenici sunteţi, de 
ve|i avea dragoste întru voi. 

36. Zis- a Simon Petru Iui: Doam- 
ne, unde mergi? Răspuns-au lisus 
lui: unde merg eu, nu poţi veni 
acum după mine; iar mai pre urmă 
vei venî după rnine. 

37. Zis-a Petru lui: Doamne, pen- 
truce nu pot venî după tine acum? 
Sufletul meu pentru tine voiu pune. 

38. Răspuns-au lisus iui: sufletul 
tSu pentru mine îl vei pune? Amin, a- 
min grăesc ţie: nu va cântă cocoşul, 
până ce te vei lepădă de mine de 
trei ori. 



26. Mat 25, 23. 29. Ioan 12, 6 
32. Ioan 12, 23; 17, 1. 33. Ioan 7, 34. 
34. Lcv. 19, 18; Matcu 12, 31. 
36Soan 7, 34. 



CAP. 14. 

Cuvântarea lui Hristos către Apostoli 
înainte de patima sa. întrebarea lui 
Filip. Despre Mângâitorul. Pacea cea 
adevărată. 

Qă nu se turbure inima voastră; 
^credeţi întru Dumnezeu, şi întru 
mine credeţi. 

2. în casa Tatălui meu multe lă- 
caşuri sunt; iar de nu, aş îi zis 
vouă: voiu să merg să gătesc vouă 
loc. 

3. Şi de voiu merg? să gătesc 
vouă loc, iarăş voiu veni, şi vă voiu 
lua pre voi la mine; ca unde sunt 
eu, şi voi să fiţi. 

4. Şi unde eu merg ştiţi, şi ca- 
lea ştiţi. 

5 Zis-a Toma Iui: Doamne, nu 
ştim unde mergi; şi cum pulem să 
ştim calea? 

6. Zis-au lisus lui: eu suni calea, 
adevărul şi vieaţa; nimeni nu vine 
la Tatăl, fără numai prin mine. 

7. De m'aţl îi cunoscut pre mine, 
şi pre Tatăl meu Eţi fi cunoscut; 
şi de acum îl cunoaşteţi pre el, şi 
l-aţi văzut. 

8 Zis-a Filip lui: Doamne, arată 
nouă pre Tatăl, şi ne va ajunge nouă. 

9. Zis- au lisus lui: atâta vreme 
cu voi sunt, şi nu m'a! cunoscut 
pre mine Filipe? Cel ce m'a văzut 
pre mine, a văzut pre Tatăl; şi cum 
tu zici: arată nouă pre Tatăl? 

i 10. Nu crezi că eu întru Tatăl, şi 
Tatăl întru mine este? Graiurile care 
eu grăesc vouă, dela mine nu le 
grăesc; iar Tatăl cela ce petrece 
întru mine, acela face lucrurile. 

11. Credeţi mie că eu întru Tatăl, 
şi Tatăl întru mine este: iar de nu, 
pentru lucrurile acestea credeţi mie. 

12. Amin, amin grăesc vouă, cela 
ce crede întru mine, lucrurile care 
eu îac şi acela va face; şi mai mari 
decât acestea va face; că eu la Ta- 
tăl meu merg. 

13. Şi orice veţi cere întru nu- 
mele meu, aceea voiu face, ca să 
se proslăvească Tatăl întru Fiul. 

14. Orice veţi cere întru numele 
meu, eu voiu face. 

15. De mă iubiţi pre mine, po- 
runcile mele păziţi. 

14. 3. Ioan 12, 26. 
6. Evr. 9, 8; I Petr. 1, 21. 

10. Ioan 10, 38. 12. Mat. 21, 21. 
13. Marcu 11, 24. 

15. Ioan 15, 10, 1 Ioan 5, 3. 



1462 



IOAN 14-15 



16. Şi eu voiu rugâ pre Tatăl şi 
alf Mângâitor va dâ vouă, ca să 
rămâe cu voi în veac; 

17. Duhul adevărului, pre care 
lumea nu'l poate primi, că nu'l vede 
pre el, nici î! cunoaşfe pre el; iar 
voi îl cunoaşle(i pre el; că cu voi 
petrece şi întru voi va îi. 

18. Nu vă voiu lăsă pre voi săr- 
mani; voiu venî ia voi. 

19. Încă puţin, şi îumea pre mine 
nu mă va mai vedea; iar voi mă 
veţi vedeâ pre mine, că eu viu suni, 
şi voi veţi fi vii. 

20. lnlru acea zi veţi cunoaşte 
voi, că eu sunt întru Tatăl meu, şi 
voi înfru mine, şi eu întru voi. 

2Î. Cela ce are poruncile mele, 
şl le păzeşte pre ele, acela este 
care mă iubeşte pre mine; şi cela 
ce mă iubeşte pre mine, iubî-se-va 
de Tatăl meu, şi eu îl voiu iubi pre 
et, şi mă voiu arătâ luî. 

22. Zis-a lui Iuda; nu Iscariotea- 
nul, Doamne, ce poate îi că nouă 
vrei să te arăţi, şi nu lumii? 

23.Răspuns-au Iisus şi au zis lui : de 
mă iubeşte cinevâ pre mine, cuvân- 
tul meu va păzi; şi Tatăl meu îl va 
iubi pre el, şi la el vom veni, şi 
lăcaş la dânsul vom face. 

24. Cel ce nu mă iubeşte pre mine, 
cuvintele mele nu le păzeşte; şi cu- 
vântul care auziţi nu este al meu, 
ci al Tatălui celui ce m'au trimes 
pre mine. 

25. Acestea am zis vouă, la voi 
petrecând. 

26. Iar Mângâitorul Duhul cei Sfânt, 
pre care'l va trimete Tatăl întru nu- 
mele meu, acela pre voi vă va în- 
văţa toate, şi va aduce aminte vouă 
toate cele ce am grăit vouă 

27. Pace las vouă, pacea mea dau 
vouă; nu precum lumea dă, eu dau 
vouă. Să nu se turbure inima voa- 
stră, nici să se spăimânfeze. 

28. Auzit-aţi că eu am zis vouă: 
merg, şi voiu veni la voi. De m'aţi 
iubi pre mine, v'aţi fi bucurat, căci 
am zis vouă: merg la Tatăl; că Ta- 
tăl meu mai mare decât mine este. 

29. Şi acum am zis vouă mai 'na- 
inle până a nu fi, ca, când va fi, 
să credeţi. 

30. Nu voiu mai grăi multe cu 

17. lom 7, 39. 18. Ier. 51, 8. 
20. Ioan 17, 21 sq. 

23. Ioan 13, 34, 24. Ioan 7, 28. 
26 Ioan 15, 26 27. Filip 4,7. 
28. Ioan 10, 29. 30. Ioan 12, 31. 



voi, că vine slâpâniforul lumei a- 
cesteea şi întru mine n'are nimic. 

31. Ci ca să cunoască lumea că 
iubesc pre Tatăl, şi precum mi-au 
poruncit mie Tatăl, aşâ fac. Scula- 
ţi-vă să mergem de aici. 

CAP. 15. 

Viea cea adevărată. Lucrătorul şi viţa. 

Eu sunt buciumul viţei cel ade- 
vărat, şi Tatăl meu lucrătorul este. 

2. TGată viţa care nu aduce roadă 
întru mine, o scoate pre ea, şi toată 
care aduce roadă, o curăţeşte pre 
ea, ca mai multă roadă să aducă. 

3. Acum voi curaţi sunteţi pentru 
cuvântul care am grăit vouă. 

4. Rămâneţi întru mine şi eu în- 
tru voi. Precum viţa nu poate să 
aducă roadă din sine singură, de 
nu va rămâneâ în bucium, aşâ nici 
voi, de nu veţi rămâneâ întru mine. 

5. Eu sunt buciumul viţei, voi vi- 
ţele, cela ce rămâne întru mine şi 
eu întru el, acesta aduce roadă mul- 
tă, că fără de mine nu puteţi îace 
nimic. 

6. De nu rămâne cinevâ întru mine. 
se scoate afară ca viţa şi se usucă, 
şi o adună pre ea şi în îoc o a- 
runcă şi arde. 

7. De veţi rămâneâ întru mine, 
şi cuvintele mele de vor rămâneâ 
întru voi, orice veţi vreâ veţi cere, 
şi se va îace vouă. 

8. întru aceasta s'au proslăvit Ta- 
tăl meu, ca roadă multă să aduceţi, 
şi să vă îaceţi ai mei ucenici. 

9. Precum m'au iubit pre mine 
Tatăl, şi eu v'am iubit pre voi, ră- 
mâneţi întru dragostea mea. , 

10. De veţi păzi poruncile mele/s 
veţi rămâneâ întru dragostea mea, 
precum eu poruncile Tatălui meu 
am păzit, şi rămân întru dragostea 
lui. 

11. Acestea am grăit vouă, ca bu- 
curia mea întru voi să rămâe, şi 
bucuria voastră să se plinească. 

12. Aceasta este porunca mea, ca 
să vă iubiţi unul pre altul, precum 
eu v'am iubit pre voi. 

13. Mai mare dragoste decât a- 
ceasta nimeni nu are, ca cinevâ su- 



31. Ioan 10, 18. 
15. Ioan 14, 13; Marcu 11, 24. 
7. 1 Ioan 3, 22. 12. Marc. 12, 31. 



IOAN 15—16 



1463 



fieful său să'şi pue pentru prietenii 
săi. 

14. Voi prietenii mei sunteţi, de 
veji face câte eu poruncesc vouă. 

15. De acum nu vă mai zic vouă 
slugi, că sluga nu ştie ce face dom- 
nul său, ci pre voi v'am zis prie- 
teni, că toate câte am auzit dela 
Tatăl meu, am arătat vouă. 

16. Nu voi m'aţi ales pre mine, 
ci eu v'am ales pre voi şi v'am pus 
ca voi să mergeţi şi roadă să a- 
ducefi şi . roadă voastră va rămâ- 
nea; ca orice veţi cere dela Tatăl 
întru numele meu, să dea vouă. 

17. Acestea poruncesc vouă, ca 
să vă iubiţi unul pre altul, 

18. De vă urăşte pre voi lumea» 
ştiţi că pre mine mai înainte decât 
pre voi m'a urît. 

19. De aji fi din lume, lumea ar 
iubi pre al său, iar căci din lume 
nu sunteţi, ci eu v'am ales pre voi 
dîn lume, pentru aceasta urăşte pre 
voi- lumea. 

20. Aduceţi-vă aminte dc cuvân- 
tul care am grăit vouă; nu este sluga 
mai mare decât domnul său. De m'au 
gonit pre mine şi pre voi vă vor 
goni; de au păzit cuvântul meu, şi 
al vostru vor păzi. 

21. Ci acestea toate vor face vouă 
pentru numele meu, căci nu ştiu 
pre cela ce m'au trimes pre mine. 

22. De n'aş îi venit şi aş ii grăit 
lor, păcat n'ar avea, iar acum ră- 
spuns n'au pentru păcatul lor. 

23. Cela ce mă urăşte pre mine, 
şi pre Tatăl meu urăşte. 

24. De n'aş îi tăcut lucruri întru 
ei, care nimeni altul n'a îăcut, pă- 
cat n'ar aveâ; iar acum au şi vă- 
zut şi m'au urît şi pre mine şi pre 
Tatăl meu. 

25. Ci ca să se împlinească cu- 
vântul cel scris în legea lor: m'au 
urît în zadar. 

26. Iar când va venî Mângâitorul 
pre care eu voiu trimite vouă dela 
Tatăl, Duhul adevărului, carele deîa 
Tatăl purcede, acela va mărturisi 
pentru mine. 

27. Încă şi voi mărturisiţi, că din 
început cu mine sunteţi. 

13. Ioan 3, 16; 1 Ioan 3, 16. 
16. Mat. 28, 19. 

20. Ioan 13, 16; Mat. 10, 24. 

21. Ioan 16, 3. 22. Ioan 9, 41. 
24, Ioan 10, 37. 25. Ps. 34, 19 . 
20. Ioan 14, 26, Fapt. 1, 4. 

27. Fapt. 5, 32. 



CAP. 16. 

Sfârşitul cuvântărei lui lisus. 

Acestea am grăit vouă, ca să nu 
vă smintiţi. 

2. Scoafe-vă-vor pre voi din si- 
nagoguri; şi va veni vremea, ca tot 
cel ce va ucide pre voi, să i se pară 
că aduce slujbă iui Dumnezeu. 

3. Şi acestea vor iace vouă, că 
n'au cunoscut pre Tatăl, nici pre 
mine. 

4. Ci acestea am grăit vouă, ca 
dacă va venî vremea, să vă aduceţi 
aminte de ele că eu am spus vouă. 
Şi acestea vouă din început n'am 
spus, căci cu voi eram. 

5. Iar acum merg la cela ce m'au 
trimes pre mine, şi nimeni din voi 
nu mă întreabă: unde mergi? 

6. Ci căci acestea am grăit vouă, 
întristarea a umplut inima voastră. 

7. Ci eu adevărul zic vouă: de 
folos este vouă ca să mă duc eu; 
că de nu mă voiu duce eu, Mân- 
gâitorul nu va venî ia voi, iar de 
mă voiu duce, îl voiu frimete pre 
el la voi. 

8. Şi viind acela, va vădi lumea 
de păcat şi de dreptate şi de ju- 
decată: 

9. De păcat, căci nu cred întru 
mine: 

10. Iar de dreptate, căci la Tatăl 
meu merg. şi nu mă veţi mai ve- 
ri eâ pre mine; 

îl. Iar de judecată, căci Stăpâ- 
niioru! lumei acesfeea s'a judecat. 

12. Încă multe am a zice vouă, 
ci nu puteţi a le purtâ acum. 

13. Iar când va venî acela, Duhul 
adevărului, va povăţuî pre voi la 
tot adevărul, că nu va grăî dela 
Sine; ci câte va auzî, va grăi, şi cele 
viitoare va vesti vouă. 

14. Acela pre mine mă va slăvi; 
că dintr'al meu va luâ şi va vesti 
vouă. 

15. Toate câte are Tatăl, ale mele 
sunt; pentru aceasta am zis, că din- 
tr'al meu va luâ şi va vesti vouă. 

16. Puţin şi nu mă veţi vedea, şi 
iarăş puţin şi mă veţi vedeâ, că eu 
merg la Tatăl. 

17. Deci au zis unii din ucenicii 
lui între sine: ce este aceasta ce 

16. 2. Mat. 10, 17. 3, Ioan 15, 21. 
5. Ioan 7, 33. 7. Ioan 14, 16, 26> 
12. i Cor. 3, 1. 13. \ Ioan 2, 27. 
i 15. Ioan 17, 10. 16. Ioan 7, 33. 



1464 



IOAN 16-17 



zice nouă: puţin şi nu mă veţi ve- 
dea, şi iarăş puţin şi mă veţi vedea, 
şi, cum că eu merg ia Tatăl meu? 

18. Deci ziceau: ce este aceasta 
ce zice: puţin? Nu ştim ce grăieşte. 

19. Deci au cunoscut lisus că vreau 
sâ'i întrebe pre el şi au zis lor: de 
aceasta vâ întrebaţi între voi căci 
am zis: puţin şi nu mă veţi vedea; 
şi iarâş puţin şi mă veţi vedeâ? 

20. Amin, amin grăiesc vouă, că 
voi veţi plânge şi vă veţi tânguî, 
iar lumea se va bucura, şi voi vă 
veţi întristâ, ci întristarea voastră 
întru bucurie se va întoarce. 

21. Femei3 când naşte, întristare 
arc, căci a sosiî ceasul ei; iar dacă 
naşte copilul, nu'şi mai aduce a- 
minte de scârbă, pentru bucuria, 
căci s'a născut om în lume. 

22. Deci şi voi, întristare acum 
aveţi, ei isrăş vă voiu vedeâ pre 
voi, şi se va bucura inima voastră, 
şi bucuria voastră nimeni nu o va 
luă dela voi. 

23. Şi într'acea zi pre mine nu 
mă veţi întrebă nimic. Amin, amin 
grăiesc vouă: orice veţi cere dela 
Tatăl îniru numele meu, va dă vouă. 

24. Până acum n'aţi cerut nimic 
întru numele meu; cereţi şi veţi luâ, 
ca bucuria voastră să iie deplin. 

23. Acestea în pilde am grăit vo- 
uă, ci va veni ceasul când nu voiu 
mai grăi în pilde vouă, ci arătat 
pentru Tatăl voiu vesti vouă. 

26. într'acea zi în numele meu 
veţi cere, şi nu zic vouă, că eu voiu 
rugâ pre Taiăl pentru voi; 

27. Că însuş Tatăl iubeşte pre 
voi, căci voi pre mine m'aţi iubit, 
şi aţi crezut că eu dela Dumnezeu 
am ieşit. 

28. teşit-am dela Tatăl şi am ve- 
nit ?n lume; isrăş las lumea şi merg 
la Tatăl 

29. Zis-au lui ucenicii: iată acum 
arătat grăieşti şi nici o pildă nu zici. 

30. Acum ştim că şlii toate si nu'ţi 
trebue ca să te înirebe cinevâ; prin 
aceasta credem că dela Dumnezeu 
ai ieşit. 

31. Răspuns-au lor îisus: acum 
credeţi? 

32. lată vine ceasul şi acum a 



20. Ps. 29, ii, 

23. loan 14, 20; Marcu ii, 24. 

24. loan 15, 11. 27 loan 17, s, 25. 
28. loan 13, 3, 30. loan 21. 17. 
32. Zab, 13, T, Mat. 26, 31. 



sosit, ca să vă risipiţi fiecare la ale 
sale şi pre mine singur mă veţi îăsâ; 
dar nu sunt singur, că Tatăl meu 
cu mine este. 

33. Acestea am grăit vouă, ca în- 
tru mine pace să aveţi. In lume ne- 
caz veţi aveâ; ci îndrăzniţi, eu am 
biruit lumea. 

CAP. 17. 

Rugăciunea către Tatăl pentru ucenici. 

Acestea au grăit lisus, şi şi-au 
ridicat ochii săi la cer şi au zis: 
Părinte a venit ceasul; proslăveşte 
pre Fiul tău, ca şi Fiul tău să te 
proslăvească pre tine; 

2. Precum ai dat lui stăpânire a 
tot trupul, ca tot ce ai dat lui, să 
k dea lor vieaţă veşnică. 

3. Şi aceasta este vieaţa cea veş- 
nică, ca să te cunoască pre fine 
unul adevăratul Dumnezeu şi pre 
care ai trimes, pre lisus Hrisfos. 

4. Eu te-am proslăvit pre line pre 
pământ; lucrul am săvârşit, care aî 
dat mie ca să'i fac. 

5. Şi acum mă proslăveşte tu Pă- 
rinte, la tine însuţi, cu slava care 
am avut la tine mai înainte până 
a nu li lumea. 

6 Arăfaf-am numele tău oameni- 
lor pre cari ai dat mie din lume; 
ai tăi erau şi mie i-ai dat pre ei; 
şi cuvântul tău au păzit. 

7. Acum au cunoscut că toate 
câte ai dat mic, dela tine sunt. 

8. Penlrucă cuvintele care ai dat 
mie, le-am dat lor, şi ei le-au pri- 
mit, şi au cunoscut cu adevărat că 
dela line am ieşit, şi au crezut că 
tu m'ai trimes. 

9. Eu pentru aceştia mă rog; nu 
pentru lume mă rog, ci pentru ace- 
ştia cari ai dat mie; că ai tăi sunt. 

10. Şi ale mele toate ale tale sunt 
şi ale tale ale mele; şi m'am pro- 
slăvit întru dânşii, 

îl. Şi nu mai' sunt în lume, iar 
aceştia în lume sunt şi eu la tine 
vin. Părinte sfinte, păzeşle'i pre dân- 
şii întru numele tău precari ai dat 
mie, ca să fie una, precum şi noi. 



33. loan 14, 27; Rom. 5, 1; Efes 2, 14; 
Col. 1, 20; Îs. 35, 1. 
17. 1- loan 11, 41. 

2. loan 6, 37; Mat. 11,27. 

3. î loan 5, 20. 4. loan 4, 34. 

5. loan 8, 53. 8. loan 16, 27, 30. 

9. loan 6, 37. 10. 16, 15. 11. loan 10, 30. 



IOAN 17-18 



1465 



12. Când eram cu ei în lume, eu 
îi păziam pre ei întru numele tău; 
pre cari i-ai dat mie i-am păzit, şi 
nimeni dintru dânşii n'a pierit, tără 
numai fiul pierzărei; ca să se împli- 
nească scriptura. 

13. Iar acum la tine vin, şi ace- 
stea grăiesc în lume, ca să aibă bu- 
curia mea deplin întru ei. 

14. Eu am dat lor cuvântul tău, 
şi lumea i-a urît pre ei, căci nu sunt 
ei din lume, precum eu nu sunt din 
lume. 

15. Nu mă rog ca să'i iei pre ei 
din lume, ci ca să'i păzeşti pre ei 
de cel viclean. 

16. Ei din lume nu sunt, precum 
şi eu din lume nu sunt. 

17. Sfinţeşte*! pre ei întru adevă- 
rul lău; cuvântul lău adevăr este. 

18. Precum pre mine m'ai trimes 
în lume, şi eu i-am trimes pre ei 
în lume. 

19. Şi penlru dânşii eu mă sfin- 
jesc pre mine însumi, ca şi ei să 
fie sfinţiţi întru adevăr. 

20. Şi nu numai pentru aceştia 
mă rog, ci şi pentru cei ce vor crede 
prin cuvântul lor întru mine; 

21. Ca toii una să fie; precum tu, 
Părinte, întru mine, şi eu întru tine, 
ca şi aceştia întru noi una să fie; 
ca să crează lumea că fu m'ai trimes. 

22. Şi eu slava care mi-ai dat 
mie, o am dat lorj ca să fie una, 
precum noi una suntem; 

23. Eu întru ei şi tu întru mine, 
ca să fie ei desăvârşit întru una, 
şi ca să cunoască lumea că tu m'ai 
trimes şi i-ai iubit pre ci, precum 
pre mine m'ai iubit. 

24. Părinte, pre cari i-ai daf mie 
voesc ca unde sunt eu şi aceia să 
fie împreună cu mine; ca să vază 
slava mea, care ai dat mie, pentru 
că m'ai iubit pre mine mai 'nainte 
de întemeierea lumei. 

25. Părinte drepte şi lumea pre 
tine nu fe-a cunoscut, iar eu te-am 
cunoscut, şi aceştia au cunoscut, 
că fu m'ai trimes pre mine. 

26. Şi am arătat lor numele tău, 
şi'l voiu arătă, ca dragostea cu care 



12 loan 6, 69; Ps. 108, 12. 
13. loan 15, 11, 15. 2 Tes. 3, 3. 
27. loan 8, 40. 19. Evr. 2, 11. 
20. loan 20, 31. 21. ©al. 3, 28. 
22. Fapt. 4, 32, 23. 1 Cor. 6, 17. 
24, loan t2, 26. 25. loan 15, 21. 
26. loan 15, 9. 



m'ai iubit pre mine, întru dânşii să 
fie şi eu întru ei. 

CAP. 18. 

Prinderea lui Iisus şi ducerea lui la 
Ana şi Caiafa. Lepădarea lui Petru. 
Iisus înaintea lui Pilat. Varava. 

Acestea grăind Iisus, au ieşit îm- 
preună cu ucenicii săi de ceea 
parte de pârîul Chedrilor unde erâ 
o grădină, întru care au intrat el 
şi ucenicii lui. 

2. Şi ştia şi Iuda, cel ce 1-a vân- 
dut pre el.locu!; căci de multe ori 
se adună Iisus acolo cu ucenicii săi. 

3. Deci Iudă luând oaste şi dela 
Arhierei şi dela Farisei slugi, au ve- 
nit acolo cu felinare şi cu făclii şi 
cu arme. 

4. Iar Iisus ştiind toate cele ce 
erau să vie asupra lui, ieşind, au 
zis lor: pre cine căufaji? 

5. Răspuns-au lui: pre Iisus Na- 
zarineanul. Zis-au lor Iisus: eu sunt. 
Şi stâ şi Iuda cel ce îl vânduse pre 
el, împreună cu dânşii. 

6. Deci după ce au zis lor: eu 
sunt, s'au întors ei înapoi şi au că- 
zut jos. 

7. Şi iarăş i-au întrebat pre ei: 
pre cine căufa(i? Iar ei au zis: pre 
Iisus Nazarineanul. 

8. RăsDuns-au Iisus, şi au zis: am 
spus vouă că eu sunt; deci de rnă 
căutafi pre mine, lăsaji pre aceştia 
să se ducă. 

9. Ca să se împlinească cuvân- 
tul care a zis: pre cari i-ai daf mie 
n'am pierdut dintru dânşii nici pre 
unul. 

10. Iar Simon Petru având sabie, 
o a scos pre ea şi a lovit pre sluga 
arhiereului şi i-a tăiat urechia lui 
cea dreaptă. Si erâ numele slugei 
Malh. 

11. Şi au zis Iisus lui Petru: bagă 
sabia ta în teacă. Paharul care mi-au 
daf mie Tatăl, au nu'l voiu bea pre el? 

12. Deci oastea şi căpitenia cea 
preste o mie, şi slugile Iudeilor au 
prins pre Iisus, şi l-au legat pre el. 

13. Şi l-au dus pre el la Ana în- 
tâiu, că erâ socrul lui Caiafa, care 
erâ arhiereu al anului aceluia. 



18. 1- Mat. 26, 36. 2. Lucâ 21, 37. 
3. Mat. 26, 47. 9. loan 17, 12. 
10. Mat. 26, 51. 11. Mat. 20, 22. 
12. Marc» 14, 53. 13. Luc. 22, 54. 



1466 



IOAN 18-19 



14. Şi eră Caiafa cel ce a sfătuit 
pre Iudei, că de folos este să moară 
un om pentru norod. 

15. Şi mergeâ după Iisus Sirnon 
Petru şi celalt ucenic, iar ucenicul 
acela erâ cunoscut arhiereului, şi 
a intrat împreună cu Iisus în cur- 
tea arhiereului. 

16. Iar Petru a stătut la uşă afară. 
Deci a ieşit celalt ucenic, care erâ 
cunoscut arhiereului şi a zis portă- 
riţei şi a băgat înlăunfru pre Petru. 

17. Şi a zis lui Petru slujnica por- 
făriţa: au nu cumvâ şi tu eşti din 
ucenicii omului acestuia? Zis-a el: 
nu sunt. 

18. Şi stau slugile şi slujitorii cari 
făcuseră foc, că erâ frig şi se în 
căîziau, şi erâ cu ei Petru stând şi 
încăîzindu-se. 

19. Deci arhiereul a întrebat pre 
Iisus de ucenicii lui şi de învăţă- 
tura lui. 

20. Răspuns-au Iisus lui: eu de 
fa|ă am grăit lumeţ; eu totdeauna 
am învăţat în sinagogă şi în bise- 
rică, unde foţi Iudeii se adună şi 
întru ascuns n'am grăit nimic. 

2î. Ce mă întrebi? întreabă pre 
cei ce au auzit ce am grâU lor: iată 
aceştia ştiu cele ce am grăit eu. 

22. Şi acestea zicând el, unul 
din slugile ce stau înainte, a dat 
palmă lui Iisus, zicând : aşâ răspunzi 
arhiereului? 

23. Răspuns-au Iisus lui: de am 
grăit rău, mărturiseşte de rău; iar 
de am grăit bine, ce mă baţi? 

24. Deci l a trimis pre el Ana 
tegât la Caiafa arhiereul. 

25. Şi erâ Simon Petru stând şi 
încălzindu-se. Deci ziseră lui: aii 
doară şi tu din ucenicii lui eşti? 
Iar el Va lepădat, şi a zis: nu suni. 

26. Zis-a îui unul din slugile ar- 
hiereului, rudenie fiind al celui ce 
i-a tăiat Petru urechea: au nu te-am 
văzut eu în grădină cu dânsul? 

27. Şt iarăş s'a lepădat Petru; şi 
îndatăş a cântat cocoşul 

28. Deci au adus pre Iisus dela 
Caiafa în divan: şi erâ dimineaţă; 
şi ei n'au intrat în divan, ca să nu 
se spurce; ci ca să mănânce pa- 
şfele. 

29. Ieşif-au drept aceea Pilaf ia 



14. Ioan 15, 18. 16. Mat 26, 69. 
20. Ioan 7, 14, 26; Luc. 2, 46 şi 4, 15. 
28. Mat. 27, 2; Marc. 15, 1. 



ei, şi a zis: ce pâră aduceţi asu- 
pra omului acestuia? 

30. Răspuns-au şi i-au zis: de 
n'ar îi fost acesta făcător de rele, 
nu l-am fi dat pre el ţie 

31. Deci a zis lor Pilat: luaţt'l 
pre ei voi, şi după legea voastră 
judecaţi'l pre el. Şi au zis lui Iu- 
deii: nouă nu este cu putinţă să 
omorîm pre nimeni. 

32. Ca cuvântul lui Iisus să se 
împlinească, care au zis: însemnând 
cu ce moarte vreâ să moară. 

33 Şi a intrat iarăş în divan Pi- 
lat, şi a chiemat pre Iisus. şi i-a 
zis lui: tu eşti împăratul Iudeilor? 

34. Răspuns-au Iisus lui: dela tine 
tu zici aceasta, sau alţii au grăit ţie 
pentru mine? 

35. Răspuns-a Pilat: au doară eu 
Iudeu sunt? Neamul tău şi Arhiereii 
te-au dat pre line mie: ce ai făcui? 

36. Răspuns-au Iisus: împărăţia 
mea nu este din lumea aceasta; de 
ar fi fost din lumea aceasta împă- 
răţiea mea, slugile mele s'ar îi ne- 
voit, ca să nu fiu dat Iudeilor; iar 
acum Impărăţiea mea nu este de 
aici. 

37. Deci a zis Pilaf lui: au îm- 
părat eşti fu? Răspuns-au Iisus: fu 
zici că împărat sunt eu. Eu spre 
aceasta m'am născut, şi spre acea- 
sta am venit în lume, ca să măr- 
turisesc adevărul. Tot cel ce este 
din adevăr ascultă glasul meu. 

38. Zis-a Pilat lui: ce este ade- 
vărul? Şi aceasta zicând, iarăş a 
ieşit ia Iudei, şi a zis lor: eu nici 
o vină nu aflu întru el. 

39. Ci este vouă obiceiu, ca să 
vă slobozesc pre unul la paşii; deci 
voiţi să vă slobozesc vouă pre îm- 
păratul Iudeilor? 

40. Strigaf-au drept aceea iarăş 
foţi, zicând: nu pre acesta, ci pre 
Varava. Iar Varava erâ tâlhar. 

CAP. 19. 

Patimile Domnului. Muma lui lângă 
Cruce. Iosif cere dela Pilaf trucul. în- 
groparea. 

Ţ*\eci atunci a luat Pilaf pre Iisus, 
AJşi 1-a bătut. 

32, Mat. 20, 13. 

33. Mat 27, 11; Marc. 15, 2. 
37. Ioan 8, 40; I Tim. 6, 13. 
39. Mat. 27, 15. 

19. I. Mat. 27, 26, sq.; Marcu 10, 34 şi!5, 
15; Luc. 23, 16. 



IOAN 19 



1467 



2. Şi ostaşii împletind cunună de 
spini, au pus-o în capul lui, şi cu 
haină mohorâtă l-au îmbrăcat pre el. 

3. Şi ziceau: bucură-te, Împăratul 
Iudeilor! Şi îi dau lui palme. 

4. Deci a ieşit iarăş afară Pilat, 
şi a zis lor: iată, aduc vouă pre el 
afară, ca să cunoaşteţi că întru dân- 
sul nici o vină nu aflu. 

5. Deci au ieşit lisus afară, purtând 
cununa cea de spini şi haina cea 
mohorâtă. Şi Pilat le-a zis lor: iată 
omulî 

6. Iar dacă l-au văzut pre el Ar- 
hiereii şi slugile, au strigat, zicând: 
răstigneşte'l, răstigneşte'l, pre el. 
Zis-a lor Pilat: luaţi'l pre el voi, 
şi'l răstigniţi; căci eu nu aflu în- 
tru el vină. 

7. Răspuns-au lui Iudeii: noi lege 
avem, şi după legea noastră dator 
este să moară, căci pre sine Fiu 
al lui Dumnezeu s'au făcut. 

8. Iar dacă a auzit Pilat acest 
cuvânt, mai mult s'a temut. 

9. Şi a intrat în divan iarăş, şi 
a zis lui lisus: de unde eşti tu? Iar 
lisus răspuns nu i-au dat lui. 

10. Deci a zis Pilaf lui: mie nu'mi 
grăeşti? Au nu ştii că putere am 
să te răstignesc, şi putere am să ie 
slobozesc? 

11. Răspuns-au lisus: n'ai avea 
nici o putere asupra mea, de n'ar 
Ii fost dat ţie de sus; pentru acea- 
sta cel ce m'a dat Jie, mai mare 
păcat are. 

12. Dintr'aceasfa căufâ Pilaf să'l 
slobozească pre el; iar Iudeii stri- 
gau, zicând: de vei slobozi pre a- 
cesta, nu eşti prieten Chesarului; 
tot cel ce se face pre sine împărat, 
stă împrofiva Chesarului. 

13. Deci Pilat auzind cuvântul a- 
cesfa, a scos afară pre lisus, şi a 
şezut pre scaun la judecată în lo- 
cul ce se chiamă, pardosit cu pie- 
tre, iar evreeşie, Gavvafa. 

14. Şi erâ vinerea paştelor, şi 
ceasul ca la al şeaselea; şi a zis 
Iudeilor: iată împăratul vostru! 

15. Iar ei au strigat: ia'l, ia'l, răs- 
figneşte'l pre el. Zis-a lor Pilat: pre 
împăratul vostru să'l răstignesc? 
Răspuns-au Arhiereii: n'avem îm- 
părat îără numai pre Chesarul. 

16. Deci atunci l-a dai pre el lor 
ca să se răstignească. 

3. Is. 50, 7; Mat. 26, 67. 

7. Lev. 24, 16, sq; îi doua Lege 18, 20. 



Şi au luat pre- lisus, şi l-au dus 
ca să'l răstignească. 

17. Şi ducându'şi Crucea sa, au 
ieşit la locul ce se chiamă al Căpă- 
ţânei, care se zice evreeşie Gol- 
gofa: 

18. Unde l-au răstignit pre el, şi 
împreună cu el alfi doi, de o parte 
şi de alta, şi în mijloc pre lisus. 

19. Şi a scris şi titlu Pilat, şi t-a 
pus pre Cruce. Şi erâ scris: lisus 
Nazarineanul împăratul Iudeilor. 

20. Şi pre acest titlu mul{i din 
Iudei l-au cetit, căci aproape erâ 
de cetate locul unde s'au răstignit 
lisus; şi erâ scris: Evreeşie, Eli- 
neşte şi Râmleneşte. 

21. Deci au zis lui Pilat Arhiereii 
Iudeilor: nu scrie, împăratul Iudei- 
lor; ci cum că el au zis: împărat 
sunt al Iudeilor. 

22. Răspuns-a Pilat: ceea ce am 
scris, am scris. 

23. Iar ostaşii, dacă au răstignit 
pre lisus, au luai hainele lui, şi 
le-au făcui pairu părji, fiecărui o- 
staş o parte; şi cămaşa; şi erâ că- 
maşa necusulă, de sus ţesută pre- 
ste lot. 

24. Şi au zis întru dânşii: să nu 
o sfăşiem, ci să aruncăm sorji pen- 
tru dânsa, a căruia va fi; ca să se 
împlinească scriptura ce zice: îm- 
părtit-au hainele mele loruşi, şi pen- 
tru cămaşa mea au aruncai sorţi. 
Deci ostaşii acestea au făcui. 

25. Şi stă lângă Crucea lui lisus 
muma lui, şi sora mumei lui, Măria 
a lui Cîeopa, şi Măria Magdalina. 

26. Deci lisus văzând pre Maica 
sa şi pre ucenicul pre care iubiâ, 
stând, au zis Maicei sale: Femeie, 
iată Fiul tău! 

27. După aceea au zis ucenicului: 
iată muma ia! Şi dintr'acel ceas o 
a luat pre dânsa ucenicul întru ale 
sale. 

28. După aceea ştiind lisus că 
toate s'au săvârşit, ca să se îm- 
plinească scriptura, au zis: mi-e sete. 

29. Şi erâ acolo un vas plin de 
oţet; iar ei umplând un burete de 
oţet, şi în isop puindu'l, l-au dus 
la gura lui. 

30. Deci dacă au luai oţetul lisus, 
au zis: săvârşifu-s'a; şi plecându'şi 
capul, ş i-au dai duhul. 

17. Mat. 27, 33; Marcu 15, 22. 

18. Lucâ 22, 33 24. Ps.*21, 19. 
28. Ps. 68, 25. 30. Mat. 27, 50. 



1468 



IOAN 19-20 



31. Iar Iudeii, ca să nu rămâie 
pre Cruce trupurile sâmbăta, de 
vreme ce vineri crâ, (că erâ mare 
ziua sâmbetei aceea), au rugat pre 
Pilat f ca să le ^zdrobească lor fiue- 
rile, şi să'i ridice. 

32. Deci au venit ostaşii, şi ce- 
lui dintâiu i-au zdrobit fiuerile, şi 
celuilalt ce s'a răstignit împreună 
cu el. 

33. Iar la îisus venind, dacă l-au 
văzut pre el că atunci murise, nu 
i au zdrobit Iui fiuerile; 

34. Ci unul din ostaşi cu suliţa 
coasta lut a împuns, şi îndată au 
ieşit sânge şi apă. 

35. Şi cel ce a văzut, a mărturi- 
sit, şi adevărată este mărturisirea 
lui; şi acela ştie că adevărate zice, 
ca şi voi să credeţi. 

38. Că s'au făcut acestea, ca să 
se împlinească scriptura: os nu se 
va zdrobî dinfr'însul. 

37. Şi iarăş altă scriptură zice: 
vedeâ-vor pre care l-au împuns 

38. Iar după acestea a rugat pre 
Piiat Iosif cel din Arimateea fiind 
şi el ucenic aî lui Iisus, dar înîr'a- 
scuns pentru frica Iudeilor, ca să 
iâ trupul lui lisus; şi a dat voie 
Pilaf. Deci a venit, şi a luat trupul 
lui Iisus. 

39. Şi a venit şi Nicodim, cel ce 
venise la Iisus noaptea mai îna- 
inte, aducând amestecătură de 
smirnă şi de aloi, ca la o sută de 
litre. 

40. ŞI au luat trupul lui Iisus, şi 
l-au înfăşurat pre el în giulgiuri cu 
nmezme, precum este obiceiul Iu- 
deilor, a îngropâ. 

41. Şi erâ grădină în locul unde 
s'au răstignit; şi în grădină mor- 
mânt nou, întru care nimeni nici- 
odată nu se pusese. 

42. Deci acolo pentru vinerea Iu- 
deilor, căci aproape erâ mormân- 
tul, au pus pre Iisus. 

CAP. 20. 

învierea lui Hristoş, Măria Mag- 
dalina la mormânt. Arătarea lui Hri- 
stos Apostolilor. Tpma se încredinţează. 

Iar întru una din sârnbefe a venit 
la mormânt, Măria Magdalina de 

31. A doua Lege 21, 23; Marcu 15, 42. 

36. Eş 12, 46. 

37. Zacb 12. 10; Hpoc. 1, 7. 

38. Mat. 27, 57; Marcu 15, 42. 

20. 1* Mat 28, 1; Marcu 16, 1; Lucâ 24, 1, sq. 



dimineaţă, încă întunerec fiind, şi 
a văzut piatra luată de pre mor- 
mânt. 

2. Deci a alergat aceea, şi a ve- 
nit la Simon Petru, şi la celalt 
ucenic, pre care iubiâ lisus, şi a 
zis lor: au luat pre Domnul din 
mormânt, şi nu ştim unde l-au pus 
pre el. 

3. Deci a ieşit Petru şi celalt 
ucenic, şi veniau la mormânt. 

4. Şi alergau amândoi împreună; 
şi celalt ucenic a alergat înainte mai 
curând de cât Petru, şi a venit mai 
întâiu ia mormânt. 

5. Şi plecându-se, a văzut giul- 
giurile zăcând, dar n'a intrat. 

6. Â venit şi Simon Petru ur- 
mându'i lui, şi a intrat în mormânt, 
şi a văzut giulgiurile singure ză- 
când. 

7. Şi măhrama care a fost pre 
capul lui, nu cu giulgiurile zăcând, 
ci deosebi învăluită într'un loc. 

8. Deci atunci a intrat şt celalt 
ucenic, care venise întâiu la mor- 
mânt, şi a văzut, şi a crezut. 

9. Că încă nu ştiau scriptura, că 
trebuia să învieze d din morţi. 

10. Şi s'au întors ucenicii iarăş 
la ai săi. 

1 1. îar Măria sfâ ia mormânt plân- 
gând afară; şi plângând s'a plecat 
în mormânt. 

12. Şi a văzut doi îngeri în -veş- 
minte albe şezând, unul de către 
cap şt altul de călre picioare, unde 
zăcuse trupul lui Iisus. 

13. Şi au zis ei aceia, femeie, ce 
plângi? Zis-a lor: că au luat pre 
Domnul meu, şi nu ştiu unde l-au 
pus pre dânsul. 

14. Şi acestea zicând, s'a întors 
înapoi, şi a văzui pre lisus stând, 
şi nu ştiâ că Iisus este. 

15. Zis-au ei îisus: femeie, ce 
plângi? Pre cine cauţi? îar ei pă- 
rându-i-se că este grădinarul, a 
zis lui: Doamne, de î-ai luat tu pre 
el, spune'mi mie unde l-ai pus pre 
dânsul, şi eu voiu lua pre el. 

16. Zis-au ei Iisus: Măriei lntor- 
cându-se aceea, a zis lui: Ravvuni; 
ce se zice, Invăţătorule. 

, 17. Zis-au ei Iisus: nu te atinge 
de mine, că încă nu m'am suit la 
Tatăl meu; ci mergi la fraţii mei» 
şi le spune lor: mă suiu Ia Tatăl 

9. Ps. 15, 8, sq. 12. Mat. 23, 5, sq. 
14. Mat. 28, 9. 



IOAN 20-21 



1469 



meu şi Tatăl voslru, şi Dumnezeul 
meu şi Dumnezeul voslru. 

18. A venit Măria Magdalina ve- 
stind ucenicilor, că a văzu! pre 
Domnul, şi acestea au zis ei. 

19. Deci fiind seară în ziua aceea 
întru una din sambele, şi uşile fiind 
încuete, unde erau ucenicii adunaji 
pentru frica Iudeilor, vcm'î-au Iisus 
şi au stătut în mijloc şi au zis lor: 
pace vouă. 

20. Şi acestea zicând, au arătat 
lor mâinile şi coasta sa. Şi s'au 
bucurat ucenicii, văzând pre Dom- 
nul. 

21. Deci au zis lor Iisus iarSş: 
pace vouă; precum m'au trimis pre 
mine Tatăl, şi eu trimet pre voi. 

22. Şi acestea zicând, au suflat şi 
au zis lor: lua{i Duh Sfânt; 

23. Cărora ve)i ierta păcatele, se 
vor ierta lor, şi cărora le veţi jineâ, 
vor fi ţinute. 

24. Iar Torna, unul din cei doi- 
sprezece, care se zice Geamăn, nu 
eră cu dânşii când au venit Iisus. 

25. Deci au zis lui ceilalţi ucenici: 
am văzui pre Domnul. Iar el ie-a 
zis lor: de nu voiu vedea în mâi- 
nile lui semnul cuielor, şi de nu voiu 
pune degetul meu în semnul cuie- 
lor, şi de nu voiu pune mâna mea 
în coasta lui, nu voiu crede. 

26. Şi după opt zile iarăş erau 
înlăuntru ucenicii lui şi loma cu 
dânşii, venif-au Iisus, fiind uşile în- 
cuiate, şi au sfătui în mijloc şi au 
zis: pace vouă. 

27. Apoi au zis lui Toma: adirţi 
degetul tău încoace şi vezi mâinile 
mele, şi adu mâna ta şi o pune în 
coasta mea, şi nu fii necredincios, 
ci credincios. 

28. Şi a răspuns Toma şi a zis 
lui: Domnul meu şi Dumnezeul meu. 

29. Zis-au Iisus lui: căci m'ai vă- 
zul pre mine, Tomo, ai crezut; fe- 
riciţi cei ce n'au văzuf şi au crezut. 

30. Multe încă şi alte semne au 
făcut Iisus înaintea ucenicilor săi, 
care nu sunt scrise în cartea a- 
ceasta; 

31. Iar acestea s'au scris ca să 
credeţi că Iisus este Hristos, Fiul 
lui Dumnezeu, şi crezând, vieajă să 
aveţi întru numele lui. 

19. Luca~24, 36. 20. I Ioan 1, 1. 

21. Ioan 17, 18; Is. 61, 1. 

22. Mat. 16, 19 şi 18, 18. 

25, Ioan 19, 34, 29. 1 Petv. 1, 8. 
31. 1 Ioan 5, 13. 



. CAP. ; 21- . 

Arătarea lui Hristos Apostolilor în 
Galilcca. li zice lui Petru:^ „ţ/aşte oile 
mele". ,. 

După acestea iarăş s'au arătat pre 
sine Iisus ucenicilor săi, la ma- 
rea Tiveriadei, şi s'au arătat aşa: 

2. Erau împreună Simon Petru şi 
Toma care se zice Geamăn şi Na- 
tanaiî, cel din Cana-Galileei şi fiii 
lui Zevedei şi alţi doi din ucenicii 
lui. - 

3. Zis-a lor Simon Petru: mă duc 
să A?ânez peşte. Zis-au ei lui: mer- 
gem şi noi împreună cu tine. Şi au 
ieşit şi s'au suit în corabie îndată; 
şi într'acea noapte n'au prins nimic. 

4. Iar dacă s'a făcut dimineaţă, 
au stătut Iisus la ţărmuri, dar nu 
ştiau ucenicii că Iisus este. 

5. Deci au zis lor Iisus: fiilor, nu 
cumva aveţi ceva de mâncare? Ră- 
spuns-au iui: nu. 

6. Iar el au zis lor: aruncaţi mreaja 
deadreapfa parte a corăbiei şi veţi 
af!â. Şi au aruncat şi nu mai pu- 
teau să o tragă pre ea de mulţi- 
mea peştilor. 

7. Zis a drept aceea ucenicul a- 
cela, pre care'l iubiâ Iisus, lui Pe- 
tru: Domnul esie. Iar Simon Petru 
auzind că Domnul este, cu ependi- 
tui s'a încins (că erâ gol), şi s'a 
aruncat în mare. 

8. Iar ceilalţi ucenici cu corăbi- 
oara au venit, (căci nu erau departe 
de pământ, ci ca la două sute de 
coji) trăgând mreaja cu peştii. 

9. Deci dacă au ieşit la pământ, 
au văzut jeralec stând şi peşte pus 
deasupra şi pâine. 

10. Zis-au lor Iisus: aduceţi din 
peştii cari aţi prins acum. 

11. S'a suit Simon Petru şi a iras 
mreaja ia uscat plină de peşti mari 
o sută cincizeci şi trei, şi atâţia fi- 
ind nu s'a rupt mreaja. 

12. Zis-au lor Iisus: veniţi de prân- 
ziţi. Şi nimeni nu cuteza din uce- 
nici să'l întrebe pre ei: fu cine eşti? 
Ştiind că Domnul este. 

13. Şi au venif Iisus şi au luat 
pâinea" şi le-au dat lor, şi peştele 
aşijderea. 

14. Cu aceasta acum a treia oară 
s'au arătat Iisus ucenicilor săi, după 
ce s'au sculat din morţi. 

21. 3- Liic. 5, 5. 4. Luc. 24, 16. 



1470 



IOAN 21 



15. Deci dacă au prânzit, au zis 
Iisus lui Simon Petru: Simone al 
lut Ionâ, mă iubeşti mai mult decât 
aceştia? Zis-a lui: aşâ Doamne, tu 
ştii că te iubesc. Zis-au lui: paşte 
mieluşeii mei. 

16. Zis-au lui iarăş a doua oară: 
Simone al lui Ionâ, mă iubeşti? Ră- 
spuns-a lui: aşâ Doamne, tu ştii că 
te iubesc. Zis-au lui: păstoreşte o- 
ile mele. 

17. Zis-au lui a treia oară: Si- 
mone al lui Ionâ, mă iubeşti? S'a 
mâhnit Petru căci au zis lui a treia 
oară: mă iubeşti? Şi a zis lui: Doam- 
ne, tu toate ştii; tu ştii că te iubesc. 
Zis-au Iisus iui: paşte oile mele. 

18. Amin, amin zic ţie: când erai 
mai tânăr, te încingeai pre tine în- 
suţi şi umblai unde vreai; iar după 
ce vei îmbătrâni, vei întinde mâi- 
nile tale, şi altul te va încinge şi te 
va duce unde tu nu voieşti. 

19. Şi aceasta au zis, însemnând 
cu ce moarte va slăvi pre Dumne- 
zeu. Şi aceasta grăind, au zis lui: 
urmează mie. 



17. Ioan 16, 30. 18, 2 Petr. 1. 14. 



20. Iar întorcându-se Petru, a vă- 
zut pre ucenicul pre care iubiâ Iisus 
mergând după el, care se şi culcase 
la cină pre peptul lui şi zisese: Doam- 
ne, cine este cela ce va să le vânză? 

21. Pre acela văzându'l Petru, a 
zis lui Iisus: Doamne, dar acesta ce? 

22. Zis-au Iisus lui: de voiu vrea 
să rămâe acesta până voiu veni, 
ce'ţi este ţie? Tu urmează mie. 

23. Deci a ieşit cuvântul acesta 
între Trafi, că ucenicul acesta nu va 
muri, şi n'au zis Iisus lui: nu va 
murî, ci, de voiu vreâ să rămâe a- 
cesta până voiu veni, ce'|i este {ie? 

24. Acesta este ucenicul care măr- 
turiseşte pentru acestea şi a scris 
acestea, şi ştim că adevărată este 
mărturisirea lui. 

25. Sunt încă şi altele multe câte 
au îăcut Iisus, care de s'ar ii scris 
câte una, nici în lumea aceasta mi 
se pare că n'ar încăpeâ cărjile ce 
s'ar îi scris. Amin. 



20. Ioan 13, 23. 

24. Ioan 15, 27; 3 Ioan 12. 



FAPTELE 

s;r^x£<rTxiL.o:£e apostoli 

Si 



CAP. 1. 

Arătarea lui Hristos Apostolilor după 
înviere şi învăţăturile date lor. înăl- 
ţarea lui Hristos la cer. Alegerea lui 
^ Mitfîfl în local vânzătorului 

tyFp/Ty u vântul cel diniâiu am fă- 
JSSlsOcele cc au început lisus a 

^ oflE» {ace învS t â - 

s'au înălţat, poruncind prin Duhul 
Sfânt Apostolilor, pre cari i-au ales, 

3. Cărora s'au şi înfăţişai pre sine 
viu după patima sa în multe semne 
adevărate, prin patruzeci de zile a- 
rătându-se lor şi grăind cele pen- 
tru împărăjia lui Dumnezeu. 

4. Şi cu dânşii pelrecând, le-au 
poruncit ior dela Ierusalim să nu se 
despartă, ci să aştepte făgăduinţa 
Tatălui, care aţi auzit dela mine. 

5. Căci Ioan a botezat cu apă, iar 
voi vă veţi boteză cu Duhul Sfânt 
nu după muite zilele acestea. 

6. Iar ei adunându-se, l-au între- 
bat pre dânsul, zicând : Doamne, au 
întru acesi an vei să aşezi împă- 
răţia lui lsrail? 

7. Iar el au zis către dânşii: nu 
este al vostru a şti anii sau vre- 
mile, care Tatăl le-au pus înlru a 
sa stăpânire. 

8. Ci veţi luâ putere, venind Du- 
hul Sfânt preste voi, şi veţi fi mie 



1, 3. Luc. 17, 20 sq; Rom. 14, 17. 

4. Iezecb. 36, 26; Ioan 15, 26; Luc. 24, 49. 

5. Luc. 3, 16; Fapt. 19, 33. 

6. Luc. 24, 41 sq. 



mărturii în Ierusalim şi în toată lu- 
deea şi în Sarnaria şi până la mar- 
ginea pământului. 

9. $1 acestea zicând, privind ei, 
s'au înălţat; şi nor l-a luat pre el 
dela ochii lor. 

10. Şi căutând ei la cer Când 
mergea el, iată, doi bărbaţi au stă- 
tu! înaintea lor în veşminte albe, 

11. Cari au şi zis: bărbaţi Gali- 
leeani, ce staţi căutând spre cer? 
Acest îisus care s'au înălţat dela 
voi la cer, aşa va veni precum l aţi 
văzut pre el mergând la cer. 

î2. Atunci s'au întors Apostoiii 
în Ierusalim dela muntele ce se 
ehiamă Eleon, care este aproape 
de Ierusalim, calea sâmbetei având. 

13. Şi dacă au intrat, s'au suit 
în casa de sus, unde locuiau Pe- 
tru, lacov, Ioan şi Andrei, Filip, 
Toma, Vartolomeiu şi Matei, lacov 
a lui Aifeu, Simon Zilotis şi Iuda 
al lui lacov. 

14. Aceştia toţi erau aşteptând cu 
un cuget în rugăciune şi în cerere, 
cu femeile, şi cu Măria muma lui 
Iisus, şi cu fraţii lui. 

15. Şi în zilele acelea sculându- 
se Petru în mijlocul ucenicilor, a 
zis: (şi erâ mulţime de nume îm- 
preună ca la o sută şi douăzeci). 

16 Bărbaţi, fraţi, se cădeâ a se 
împlinî scriptura aceasta, care au 
zis mai înainte Duhul Sfânt prin 
gura lui David pentru Iuda, care s'a 



11. Lucâ 21, 27; I Tesal. 4, 16. 

12. Lucâ 24, 50, sq. 

13. Mat. 10, 2. 14. Fapt. 2, 1, 42. 
16. Ps. 40, 9. 



1472 



FAPTELE 1—2 



făcut povăţuilor celor ce au prins 
pre Iisus. 

17. Căci numărat era împreună 
cu noi, şi luase soarta slujbei a- 
cesfeea. 

18. Deci acesta a câştigai loc din 
plaia nedreptăţei; şi căzând, a ples- 
nit preste mijloc, şi s'au vărsat toate 
măruntaiele lui. 

19. Şi s'au făcut aceasta cuno- 
scută la toţi cei ce locuiau în Ie- 
rusalim; aşa cât s'a chemat locul 
acela în limba lor, Acheldamâ, a- 
decă, loc al sângelui. 

20. Pentrucă scris este în cartea 
Psalmilor: facă-se curtea lui pu- 
stie, şi să nu fie cine să locuiască 
întru ea; şi episcopia lui să o iâ 
altul. 

21. Deci se cuvine, dintr'aceşti 
bărbaţi cari se adunau cu noi în 
toată vremea întru care intrâ şi e- 
şiâ între noi Domnul Iisus, 

22. Începând dela botezul lui loan 
până în ziua întru care s'au în- 
nălja! dela noi, să fie cu noi măr- 
turie Invierei lui, unul dintr'aceşlia. 

23. Şi au pus pre doi, pre Iosif 
ce se chiamă Varsavâ, care s'a 
numit Iust, şi pre Matia. 

24. Şi rugându-se au zis: tu, 
Doamne, care ştii inimele tuturor, 
arată dintr'aceşti doi pre unul care 
ai ales. 

25. Să iâ soarta slujbei şi apo- 
sioliei acesteia, dintru care a căzut 
Iuda, ca să meargă în locul lui. 

26. Şi au dat sorţii lor; şi a că- 
zut soarta pre Matia: şi s'a nu- 
mărat cu cei unsprezece Apostoli. 

GAP. 2. 

Pogorârea Duhului Sfânt. Cuvântarea 
lui Petru către mulţime. 

Şi dacă s'a împlinit ziua Praznicu- 
lui a cincizeci de zile, erau tofi 
Apostolii împreună adunaţi la un 
loc. 

2. Şi s'a făcut fără de veste din 
cer sunet ca de suflare de vifor 
ce vine repede, şi a umplut toată 
casa unde şedeau. 

3. Şi li s'au arătat lor limbi îm- 
părjite ca de foc, şi a şezut pre 
fiecare din ei. 



18. Mat. 27, 5. 
20. Ps 68, 29 şi Ps. 108, 7. 
24. Ps. 7, 10. 
2. 3. Mat. 3, 11. 



4. Şi s'au umplut toţi de Duhul 
Sfânt, şi au început a grăi într' alte 
limbi, precum le dâ lor Duhul a 
grăi. 

5. Şi erau în Ierusalim locuitori 
Iudei, bărbaţi cucernici, dintru tot 
neamul ce este supt cer. 

6. Şi făcându-se glasul acela, s'a 
adunat muljimea, şi s'a turburat, 
căci auziâ fiecare pre ei grăind în 
limba sa. 

7. Şi se spăimântau toţi şi se 
mirau, zicând unul către altul: au 
nu sunt aceştia ce grăesc tpţi Gali- 
leeani? 

8. Şi cum noi auzim fiecare limba 
noasiră, întru care ne-am născut? 

9. Parfenii şi Midenii şi Elami- 
leniî, şi cei ce îocuesc în Meso- 
potamia, în Iudeea şi în Capado- 
chia, în Pont şi în Asia. 

10. In Frighia şi în Pamîilia; în 
Eghipef, şi în părţile Liviei cele de 
lângă Chirini, şi nemernicii Romani, 
Iudeii şi veneticii, 

11. Critenii şi Arapii, auzim pre 
ei grăind în limbile noastre mări- 
rile lui Dumnezeu. 

12. Şi se spăimântau foţi, şi se 
mirau, zicând unul către altul: ce 
va să fie aceasta? 

13. Iar alţii batjocorind, ziceau: 
că de must sunt plini. 

14. Şi stând Petru cu cei un- 
sprezece şi-a ridicat glasul său, şi 
a zis lor: bărbaţi ludei, şi toţi cei 
ce locuiţi în Ierusalim, aceasta vouă 
să vă fie ştiută, şi ascultaţi cuvin- 
tele mele. 

15. Penirucă nu precum se pare 
vouă, aceştia sunt beţi, că este al 
treilea ceas din zi. 

16. Ci aceasta este ceeace s'a zis 
prin prorocul Ioil: 

17. Şi va îi în zilele cele de apoi, 
zice Domnul, turnâ-voiu din Duhul 
meu preste tot trupul; şi vor pro- 
roci feciorii voştri şi fetele voastre, 
şi tinerii voştri vedenii vor vedea, 
şi bătrânii voştri visuri vor visâ. 

18. încă şi preste slugele mele 
şi preste slujnicile mele în zilele 
acelea voiu turnâ din Duhul meu; 
şi vor proroci. 

19. Şi voiu dâ minuni în cer sus, 
şi semne pre pământ jos, sânge, 
şi foc, şi fumegare de fum. 

20. Soarele se va întoarce întru 

4. Fapt. 1, 5; 11, 15. 5. Fapt. 13, 26. 
16. Ioil 2, 28. 17. Fapt. 21, 9. 



FAPTELE 2 



1473 



întunerec, şi luna în sânge, mai îna- 
inte până ce va veni ziua Domnu- 
lui cea mare şi luminată. 

21. Şi va îi, că tot cela ce va 
chema numele Domnului, se va 
mântui. 

22. Bărbaţi Israilteni, ascultaţi cu- 
vintele acestea: pre lisus Nazari- 
neanul, bărbat dela Dumnezeu ară- 
tat la voi, cu puteri şi cu minuni 
şi cu semne, care au făcut printr'în- 
sul Dumnezeu în mijlocul vostru, 
precum şi voi ştiţi; 

23. Pre acesta, după sfatul cel 
rânduit şi după mai înainte ştiinţa 
lui Dumnezeu, îiind dat, luându'l, 
şi prin mâinile celor fărădelege ră- 
stignindu'l, l-aţi omorît. 

24. Pre care Dumnezeu I au în- 
viat, stricând durerile morţei; pen- 
trucă nu era cu putinţă a îi el de 
dânsa (inut. 

25. Că David grăeşte pentru dân- 
sul: văzut-am pre Domnul înaintea 
mea pururea, că deadreapta mea 
este, ca să nu mă clătesc; 

26. Pentru aceasta s'a veselii i- 
nima mea, şi s'a bucurat limba 
mea; încă şi trupul meu se va să- 
lăşlui spre nădejde; 

27. Că nu vei lăsa sufletul meu 
în iad, nici vei dâ pre cel Cuvios 
s! tău să vază stricăciune. 

28. Cunoscute ai îăcui mie căite 
vieţei; umpleâ-mă-vei de veselie cu 
îaţa ia. 

29. Bărbaţi frafi, cade-se a grăi 
cu îndrăznire către voi pentru pa- 
triarhul David, că a şi murit şi s'a 
şi îngropat, şi mormântul lui este 
între noi până în ziua aceasta. 

30. Deci proroc fiind, şi ştiind că 
cu jurământ s'au jurat Dumnezeu lui, 
că din rodul coapselor lui, după 
trup, va ridică pre ririsfos, să şază 
pre scaunul lui; 

31. Mai înainte văzând, a grăit 
de învierea Iui Hristos, că nu s'a 
lăsat sufletul lui în iad, nici trupul 
lui a văzut stricăciune. 

32. Pre acest lisus l-au înviat 
Dumnezeu, căruia noi toţi suntem 
mărturii. 

33. Drept aceea cu dreapta lui 



21. Rotn. 10, 13, 22. Fapt. Hp. 10, 38. 

23. Fapt. Hp. 4, 28; Lucâ 22, 22- 

24. Fapt fip. 3. 15. 25. Ps. 15, 8-11. 

29. Fapt. Rp. 13, 36; 3 Imp. 2, 10. 

30. Ps. 88, 4, sq.; 

31. Fapt. fip. 13, 35; Ps. 16, 10. 



Dumnezeu înălţându-se şi făgădu- 
inţa Duhului Sfânt luând dela Tatăl, 
au turnat aceasta care acum voi ve- 
deţi şi auziţi. 

34. Pentrucă nu David s'a suit în 
ceruri, ci zice însuş: zis-au Domnul 
Domnului meu, şezi deadreapta mea, 

35. Până ce voiu pune pre vrăj- 
maşii tăi aşternut picioarelor tale. 

36. Deci cu adeverire să ştie toată 
casa iui Israil, că Domn şi Hristos 
au îăcut Dumnezeu pre lisus acesta, 
pre care voi l-aţi răstignit. 

37. Iar ei auzind aceaste, s'au u- 
milil cu inima şi au zis către Pe- 
tru şi către ceilalţi apostoli: ce vom 
îace bărbaţi fraţi? 

38. Iar Petru a zis către ei: po- 
căiji-vă şi să se boteze fiecare din- 
tru voi întru numele lui lisus Hri- 
stos spre iertarea păcatelor, şi veţi 
luâ darul Sfântului Duh. 

39. Pentrucă vouă este făgădu- 
inţa şi feciorilor voştri şi tuturor 
celor de departe, ori pre câţi va che- 
mă Domnul Dumnezeul nostru. 

40. Şi cu alte cuvinte mai multe 
mărturisiâ şi îndemna pre dânşii 
zicând: mânluiţi-vă de acest neam 
îndărătnic. 

41. Deci ci cu. dragoste primind 
cuvântul lui, s'au botezat, şi s'au 
adaogal în ziua aceea suflete ca la 
trei mii. 

42. Şi erau aşteptând întru învă- 
ţătura apostolilor şi întru împărtă- 
şirea şi îniru frângerea pâinei şi 
întru rugăciuni. 

43. Şi s'a făcut preste fot sufle- 
tul frică; că multe minuni şi semne 
prin apostoli se făceau. 

44. Şi toţi cei ce au crezut, erau 
la aceeaş şi aveau toate de obşte. 

45. Şi moşiile şi averile le vin- 
deau şi le împărţiau pre ele tutu- 
ror, după cum fiecare aveâ lipsă. 

46. Şi ?n toate zilele aşteptând 
cu un cuget în biserică, şi îrângând 
prin case pâine, primiau hrană cu 
bucurie şi cu bunătatea inimei. 

47. Lăudând pre Dumnezeu şi a- 
vând har către fot norodul. Iar Dom- 
nul adăogâ pre cei ce se mântuiau 
în toate zilele la biserică. 



34. Mat. 22, 24. 

37. Fapt. fip. 9, 6; 16, 30. 

38. Mat. 3, 2; Fapt. 19, 6. 
42 Fapt. 1, 14 şi 2, 1. 

44. Fapt. 4, 32. 46. Fapt. 20, 7. 



Biblia 



1474 



FAPTELE 3 



CAP. 3. 

Vindecarea ologului. Petru cuvinteaza 
mulţimei ăcsj/re Hristos şi pocăinţă. 

Şi împreună Petru şi loan s'au 
sui! în biserică !a rugăciune în 
ceasul al nouălea. 

2. Şi un bărbat oarecare şchiop 
din pântecele maicei sale fiind, se 
purlâ, pre care îl puneau în ţoale 
zilele înaintea uşei bisericei ce se 
chemâ Frumoasă, ca să ceară mi- 
lostenie dela cei ce intrau în biserică. 

3. Care văzând pre Petru şi pre 
îoan, vrând să inlre în biserică, ce- 
rea milostenie. 

4. Iar Petru cu loan căutând la 
dânsul, au zis: caută la noi. 

5. Iar el cu osârdie căutâ la dân- 
şii, aşteptând să iâ cevâ dela ei. 

6. Iar Petru a zis: argint şi aur 
nu este la mine, iar ce am, aceea 
îţi dau: întru numele lui lisus Hri- 
stos Nazarineanul, scoală şi umblă. 

7. Şi apucându'l pre dânsul de 
mâna cea dreaptă, 1-a ridicat şi în- 
dată i s'au întărit lui talpele şi Hu- 
erile. 

3. Şi sărind a stătut şi umbla şi 
a intrat cu dânşii în biserică, um- 
blând şi sărind şi lăudând pre Dum- 
nezeu. 

9. Şi 1-a văzut pre el lot norodul 
umblând şi lăudând pre Dumnezeu. 

10. Şi îl cunoşteau pre el că a- 
cesta eră cela ce şedeâ pentru mi- 
lostenie la uşa cea Frumoasă a bi- 
sericei, şi s'au umplut de spaimă 
şi de mirare pentru ceea ce i s'a 
întâmplat lui. 

It. Şi ţiindu-se şchiopul cel vin- 
decat de Petru şi de loan, a aler- 
gat la dânşii tot norodul în prid- 
vorul ce se chiamă al iui Solomon 
înspăimânlaji. 

12. Iar Petru văzând aceasta, a 
răspuns către norod: bărbaţi Isra- 
illeni. ce vă minunaţi de aceasta? 
Sau ce căutaţi la noi, ca şi curn cu 
a noastră putere sau cucernicie am 
îi făcut pre acesta să umble? 

13. Dumnezeul lui Avraam şi al 
îui îsaac şi al iui lacov, Dumnezeul 
părinţilor noştri, au proslăvit pre 
pruncul său îisus; pre care voi l-aţi 
dat şi v'aţi lepădat de dânsul înainta 



3. 2. Fapt. S, 7 si 14. 8. 
6. Fapt. 14, 9 sq. 7. Mat. 8. 15. 
8. Is, 35, 6. 11. Fapt. 5, 12. 



feţei lui Pilat, judecând el să'l slo- 
boziască. 

14. Iar voi de cel Sfânt şi Drept 
v'aţi lepădat şi aţi cerut bărbat u- 
cigaş să vi se dăruiască vouă; 

15. Iar pre începătorul vieţei l-aţi 
omorîi, pre care Dumnezeu l-au în- 
vieat din morţi, căruia noi martori 
suntem. 

16. Şi întru credinţa numelui lui, 
pre acesta pre care îl vedeţi şi îl 
ştiţi, 1-a întărit numele lui, şi cre- 
dinţa cea printr'însul i-a dat lui toată 
întregimea aceasta înaintea voastră 
tuturor. 

17. Şi acum fraţilor, şiiu că prin 
neştiinţă aţi făcut aceasta ca şi bo- 
ierii voştri. 

18. Ci Dumnezeu cele ce mai 'na- 
inte au vestit prin gura tuturor pro- 
rocilor lui, că va pătimi Hristos, au 
împlinit aşa. 

19. Deci pocăiţs-vă şi vă întoar- 
ceţi, ca să se şteargă păcatele voa- 
stre. 

20. Ca să vie vremi de răsuflare 
dela faţa Domnului. 

2Î. Şi să vă trimiţă pre cel mai 
înainte propoveduit vouă, pre lisus 
Hristos; 

22. Pre care Irebue cerul să'l pri- 
mească până la ani? aşezărei tulu- 
ror, care au grăit Dumnezeu prin 
gura tuturor sfinţilor săi proroci din 
veac. 

23. Penîrucă Moisî către părinţr 
a zis: proroc va ridica vouă Dom- 
nul Dumnezeul vostru dintre fraţii 
voşiri, ca pre mine, pre el să'l a- 
scultaji îrtiru toaie ori câte va grăî 
către voi, 

24. Şi va fi, tot sufletul care nu 
va ascultă pre prorocul acela, se 
va pierde dintre norod. 

25. Şi toţi proroci! dela Samuil 
şi ceilalţi, câţi au grăit mai înainte» 
au vestit zilele acestea. 

26. Voi sunteţi fiii prorocilor şt 
ai iegăturei, care au pus Dumnezeu 
către părinţii voştri, grăind către 
Avraam; şi întru sămânţa ia se vor 
binecuvânta toate neamurile pămân- 
tului. 

27. Vouă înfâiu Dumnezeu învi* 



i.y. Fapt. 5, 30: Eşice 3, 6, 

14. Mat. 27, 20.' 

15. Fapt. 2. 24; Rom, 4, 24; 1 Cor. 6, 14. 
20, Îs. 35,10; Dan. 7, 22; Rom. a, 21; H« 

poc. 20, 6. 23. H doua Lege 18, 15, 
2f5. Fac. 12, 3. 26. Fapt. 13, 46, 



FAPTELE 3-4 



1475 



ind pre pruncul său, pre Ilsus, l-au 
trimes pre el binecuvântându-vă pre 
voi, când vă întoarceţi fiecare dela 
vicleşugurile voastre. 

CAP. A. 

Prigonirea Apostolilor de Iudei. Măr- 
turisirea lui Petru despre puterea şi 
darul lui Hristos. Mulţumirea bisericei 
pentru îndrăzneala şi credinţa Apo- 
stolilor. Unirea şi dragostea în 
Biserică. 

i grăind ei către norod, venil-au 
asupra lor preoţii şi Voevodul bi- 
sericei şi Saducheii. 

2. Părându-le rău penirucă învă- 
ţau ei pre norod, şi vesîiau întru 
lisus învierea cea din morţi. 

3. Şi şi-au pus pre dânşii mâi- 
nile, şi i-au pus pre ei !a pază până 
adoua zi, că erâ seară. 

4. îar rnulţi din cei ce auzise cu- 
vântul, au crezul, şi s'a făcut nu- 
mărul bărbaţilor ca ia cinci mii. 

5. Şi a fost a doua zi de s'au a- 
dunat boierii si bătrânii şi Cărtu- 
rarii în Ierusalim. 

6. Şi Ana Arhiereul şi Caiafa şi 
îoan, Alexandru şi câţi erau din 
neamul arhieresc. 

7. Şi puindu'i pre ei în mijloc, 
i-au întrebat: cu ce putere sau în- 
ifalcui nume, aţi îăcut voi aceasta? 

8. Atunci Petru, ump!ându-se de 
Duhul Sîânt, a zis către dânşii: bo- 
ierii norodului şi bătrânii lui Israil, 

9. De vreme ce noi astăzi suntem 
întrebaţi pentru facerea de bine a 
unui om bolnav, întru cine acesta 
s'a mântuit; 

10. Cunoscut să îie vouă tuturor 
şi la tot poporul lui Israil, că întru 
numele lui lisus Hrislos Nazarinea- 
nul pre care voi l-aţi răstigni!, 
pre care Dumnezeu l-au învieaî din 
morţi, întru acela acesta stă îna- 
intea voastră sănătos. 

îl. Aceasta este piatra care nu 
s'a băgat în seamă de către voi 
ziditorii, care s'a îăcut în capul un- 
ghiului. 

12. Şi nu este îniru alt întru ni- 
mic mântuire, pentrucă nici nume 
este altul supt cer dat întru oameni, 
întru care irebue să ne mântuim noi. 

4-, 1. Lucâ. 22 , 4, 52. 4. Fapt. 2, 47. 

6. Fapt. 5, 17; Luc. 3, 2. 

7. Mat. 21, 23 sq. 11 Ps. 117, 21 sq. 
12. Mat. 1, 21. 



13. Şi văzând îndrăznirea lui Pe- 
tru şi a lui îoan, şi ştiind că oa- 
meni necărturari sunt şi proşti, se 
mirau, şi îi cunoşteau pre dânşii 
că, cu lisus fuseseră. 

14. Iar văzân$ pre omul cel tă- 
măduit cu ei stând, nimic n'aveau 
a zice împroiivă. 

15. Ci poruncindu-le lor să lasă 
afară din sobor, vorbiau întru sine 
zicând : 

16. Ce vom face oamenilor ace- 
stora? Căci cum că s'a făcut semn 
cunoscui prin ei, esfe arătat iuiu- 
ror celor ce locuesc în Ierusalim 
şi nu putem tăgăduî. 

17. Ci ca nu mai mult să se lă- 
ţească în norod, cu înfricoşare să'i 
înfricoşăm pre ei, ca mai mult să 
nu grăiască în numele acesta nici 
unui din oameni. 

18. Şi chemându'i pre ei, le-au 
poruncit lor ca nicidecum să nu 
mai grăiască nici să înveţe în nu- 
mele Iui lisus. 

19. Iar Petru şi Îoan răspunzând, 
au zis către dânşii: de este drept 
înaintea lui Dumnezeu a ascultă 
pre voi mai vârtos decât pre Dum- 
nezeu, judecaţi. 

20. Pentrucă nu putem noi cele 
ce am văzut şi am auzit să nu le 
grăim. 

21. Iar ei înfricoşindu'i pre dân- 
şii, i-au slobozit, nimic aflând cum 
i-ar pedepsi pre ei, pentru norod; 
că toţi proslăviau pre Dumnezeu 
pentru ceeace s'a făcui. 

22. Pentrucă mai muîi decât de 
patruzeci de ani erâ omul acela, 
întru care se făcuse semnul acela 
al iămăduirei. 

23. Iar după ce i-au slobozit, au 
venit la ai săi, şi îe-au spus câte 
au zis către dânşii Arhiereii şi bă- 
trânii. 

24. Iar ei auzind, toţi dimpreună 
au ridicat glas către Dumnezeu, şi 
au zis: Stăpâne, tu Dumnezeule, cei 
ce ai făcui cerul şi pământul, şi 
marea, şi toate cele ce suni înir'în- 
seie; 

25. Carele ei zis prin gura lui 
David, robului tău: pentru.ee s'au 
întărâtat neamurile, şi noroadele au 
cugetat cele deşarte? 



17. Fapt. 5, 28, sq. 19. Fapt, 5, 29; 
20. 1 îoan 1, 1, 2. 

24. Ps. 104, 6; Isaia. 37, 16. 

25. Ps, 2, î, sq. 



ş 



1476 



FAPTELE 4—5 



26. Sfăfut-au de fată împăraţii pă- 
mântului, şi boierii s'au adunai îm- 
preună asupra Domnului, şi asu- 
pra unsului lui. 

27. Că s'au adunat cu adevărat, 
în cetatea aceasta^ asupra sfântu- 
lui tău Fiu Usus, pre care l-ai uns, 
Irod şi Pilaf din Pont, cu neamu- 
rile şi cu noroadele lui îsrail. 

28. Să facă câte mâna fa şi sfa- 
tul tău mai înainte a rânduit să fie. 

29. Şi acum, Doamne, caută îm- 
protiva îngrozirilor lor, şi dă robi- 
lor tăi cu toafă îndrăzneala să gră- 
iască cuvântul tău, 

30. Când vei întinde mâna la spre 
tămăduire, şi semne şi minuni să 
se facă prin numele sfântului tău 
Fiu lisus. 

31. Şi rugându-se ei, s'a clătit 
locul unde erau adunaţi; şi s'au 
umplut fofi de Duhul Sfânt, şi gră- 
iau cuvântul lui Dumnezeu cu în- 
drăznire. 

32. Iar inima şi sufletul mul|ime! 
celor ce au crezul, erâ unul; şi nici 
unul nu ziceâ că dintru averile lui 
este cevâ al său; ci erau lor toate 
de obşte. 

33. Şi cu mare putere mărluri- 
siau apostolii de învierea Domnu- 
lui lisus; şi mare dar erâ presteei 
tot», 

34. Şi nimeni nu erâ lipsit între 
ei; că toţi carii aveau farini sau 
case vânzându-Se, aduceau pretu- 
rile celor vândute. 

35. Şi le puneau la picioarele a- 
posfoiilor, şi se dâ la fiecare după 
cum cineva aveâ trebuinţă. 

36. Iar losi cel ce s'a numit Varnava 
de apostoli, (care se fâlcueşle, Fiul 
mângâiere!) Levif, Criiean de neam, 

37. Având el ţarină, vânzând a 
adus preţul şi 1-a pus ia picioarele 
apostolilor. 

CAP. 5. 

Anania şi Sapfira. Apostolii arun- 
caţi în temniţă şi mântuiţi prin mi- 
nune. Cu toate ameninţările Arhierei' 
lor ei nu încetează a propovedui. Gă- 
măliei. 

Iar un om oarecare, anume Ana- 
nia, împreună cu Sapfira muie- 
rea sa, şi-a vândut ţarina, 



2. Şi a ascuns din pre{, ştiind şi 
muierea lui, şi aducând o parte 
oarecare, o a pus la picioarele a- 
poslolilor. 

3. Iar Petru a zis: Anania, pen- 
fruce a umplut satana inima fa, să 
min{i tu Duhului Sfânt, şi să as- 
cunzi din preţul ţarinei? 

4. Au nu rămâind, tie rămânea? 
Şi vânzându-se, întru a fa stăpâ- 
nire erâ? Căci ai pus întru inima 
fa lucru acesta? N'ai minfit oame- 
nilor, ci lui Dumnezeu. 

5. Iar Anania auzind cuvintele a- 
cestea, căzând, a murit; şi s'a făcut 
frică mare presfe foţi cei ce auziau 
acestea. 

6. Şi sculându-se cei mai fineri, 
l-au luat pre el, şi scoţându'l l-au 
îngropat. 

7. Şi a fost după ce a trecut ca 
frei ceasuri, şi muierea lui neştiind 
ceeace se făcuse, a intrat. 

8. Iar Petru a zis ei: spune'mi 
mie de aţi vândut întru atâta ţa- 
rina? Iar ea a zis: cu adevărat, întru 
atâta. 

9. Iar Pefru a zis către dânsa: 
căci v'aţi vorbit între voi a ispiti 
Duhul Domnului? Iată, picioarele 
celor ce au îngropat pre bărbatul 
fău lângă uşe, şi fe vor scoate şi 
pre tine. 

10. Şi a căzut îndafăş la pi- 
cioarele lui, şi a murit: şi intrând 
tinerii, o au aflat moartă, şi sco- 
ţându-o, o au îngropat lângă băr- 
batul ei. 

11. Şi s'a făcut frică mare pre- 
ste toată biserica, şi presfe toţi cei 
ce auzeau acesfea. 

12. Iar prin mâinile apostolilor 
se făceau semne şi minuni multe 
întru norod; şi erau toţi cu un gând 
în pridvorul lui Solomon, 

13. Iar din ceilalţi nimeni nu cu- 
teza să se lipească de ei; ci îi mă- 
rea pre ei norodul. 

14. Şi mai vârtos se adăogau 
cei ce credeau în Domnul, mulţime 
de bărbaţi şi de femei. 

15. Cât şi pre uliţe scoteau pre 
cei bolnavi, şi îi puneau pre paturi 
şi pre năsălii, ca venind Petru mă- 
car umbra lui să umbreze pre vre 
unul dintru ei. 

Î6. Şi se adună şi mulţimea din 
cetăţile cele de primprejur în Ieru- 



29. Fapt. 13, 46. 31. Fapt. 16, 26. 
32. Fapt. 1, 14, 33. Fapt. 2, 24. 



5, 14. Fapt. 2, 47. 15, Fapt. 19, II, 12. 



FAPTELE 5—6 



1477 



salim, aducând pre cei bolnavi, şi 
pre cei chinuiţi de duhurile cele 
necurate; cari se făniăduiau fofi. 

17. Şi sculându-se arhiereul şi 
foţi cei ce erau cu dânsul, (iiind 
ei eres ai Saducheilor), s'au um- 
plut de pismă, 

18. Şi şi-au pus mâinile lor pre- 
sfe apostoli, şi i-au pus pre ei în 
paza de obşte. 

19. Iar îngerul Domnului noaptea 
a deschis uşile temniţei, şi scoţân- 
du'i pre dânşii, a zis: 

20. Mergeţi şi stând grăiţi în bi- 
serică norodului toate cuvintele vi- 
eţei acesteia. 

21. Şi auzind aceasta, au intrat 
de dimineajă în biserică, şi învă- 
ţau. Iar venind arhiereul şi cei ce 
erau cu el, au adunat soborul, şi 
pre toţi bătrânii îiilor lui Israil, şi 
au trimes la temniţă să'i aducă pre 
dânşii. 

22. Iar slugile mergând, nu i-au 
aîîaf pre el în temniţă, şi îniorcân- 
du-se, au spus, 

23. Zicând: temniţa o am găsit 
încuiată cu toată întărirea, şi pre 
strejari stând înaintea uşilor; iar 
deschizând, în lăuntru pre nimeni 
n'arn aflat. 

24. Şi dacă auziră cuvintele a- 
cestea preotul şiVoevoduî bisericei 
şi arhiereul, se mirau de dânşii ce 
va sa fie aceasta. 

25. îar viind oarecare îe-a spus 
lor, zicând: iată bărbaţii pre care 
i-aţi pus în temniţă, sunt în bise- 
rică stând, şi învăţând pre norod. 

26. Atunci mergând Voevodul bi- 
sericei cu slugile, i-au adus pre ei 
nu cu silă; că se temeau de no- 
rod, să nu'i ucidă cu pietre. 

27. Şi aducându'i pre ei, i-au pus 
în sobor, şi i-a întrebat arhiereul, 

28. Zicând: au nu cu poruncă 
v'am poruncit vouă să nu învăţaţi 
în numele acesta? Şi iată, aţi um- 
plut Ierusalimul cu învăţătura voa- 
stră, şi veţi să aduceţi asupra noas- 
tră sângele omului acestuia. 

29. Iar răspunzând Petru şi cei- 
lalţi apostoli, au zis: trebuie a as- 
cultă pre Dumnezeu mai mult de- 
cât pre oameni. 

30. Dumnezeul părinţilor noştri au 
sculat pre Iisus, pre care voi l-aţi 
omorîf, şi spânzurându'l pre lemn. 

19. Fapt. 12, 7. 28. Fapt. 4, 18 

29. Fapt. 4. 19; Dan. 6, 10, 30. 3, 15. 



31. Pre acesta, Dumnezeu, înce- 
pător şi Mântuitor l-au înălţat cu 
dreapta sa, ca să deâ pocăinţă lui 
Israil, şi iertare păcatelor. 

32. Şi noi suntem lui marturi cu- 
vintelor acestora; precum şi Duhul 
Sfânt, pre care l-au dat Dumnezeu 
celor ce'l ascultă pre ei. 

33. Iar ei auzind, foarte se mâ- 
niau, şi se sfătuiau să'i omoare 
pre dânşii. 

34. Şi sculându-se oarecare Fa- 
riseu în sobor, anume Gamaliil, în- 
văţător de lege, cinstit la fot noro- 
dul, a poruncit ca să fie apostolii 
puţin cevâ afară. 

35. Şi a zis către dânşii: bărbaţi 
Israilteni, luaţi-vă aminte vouă de 
oamenii aceştia, ce veţi să faceţi. 

36. Pentrucă mai 'nainte de zilele 
acestea s'a sculat Tevda, zicând cum 
că el este oarecare mare; lângă care 
s'a lipit un număr de bărbaţi, ca la 
patru sute, care s'au omorîf, şi toţi 
câţi ascultau pre ei s'au risipit şi 
s'au făcut întru nimic. 

37. După acesta s'a sculat Iuda 
Galileanul în zilele scrisorei, şi a 
despărţit norod mult, după dânsul, 
şi acela a pierit, şi toţi câţi ascul- 
iau pre el s'au risipit. 

33. Şi acum zic vouă: feriţi-văde 
oamenii aceştia, şi îi lăsaţi pre ei; 
căci de va îi dela oameni sfatul a- 
cesta sau lucrul acesta, se va risipî. 

39. Iar de este dela Dumnezeu, 
nu veţi puteâ să'i risipiţi, ca nu cum- 
va şi luptători de Dumnezeu să vă 
faceţi. 

40. Şi au ascultat pre et, şi che- 
mând pre apostoli, bătându'C le-au 
poruncit să nu grăiască în numele 
lui Iisus şi i-au slobozit pre ei. 

4!. Deci ei se duceau, bucurân- 
du-se dela faţa soborului, căci pen- 
tru numele lui s'au învrednicit a se 
necinsti. 

42. Şi toată ziua în biserică şi 
prin case, nu încetau a învăţă şi a 
binevestî pre Iisus Hristos. 

CAP. 6. 

Alegerea şi hirotonia celor şapte dia- 
coni. Arhidiaconul Ştefan. 

xi în zilele acelea, înmulţindu-se 
Vucenicii , au făcut cârtire Elinii îm- 

32. loan 15, 26, sg. 34. Fapt. 22, 3. 

38. Mat. 15, 13. 

41. Mat. 5. 10, î2i 1 Pett. 4, 13. 



1478 



FAPTELE 6-7 



profiva Evreilor, căci văduvele lor 
se treceau cu vederea întru slujba 
cea de foafe 2iieie. 

2. Şi chemând cei doisprezece pre 
muljimea ucenicilor, au zis: nu este 
cu plăcere nouă ca lăsând cuvân- 
tul lui Dumnezeu, să slujim meselor. 

3. Socotiţi, drept aceea fraţilor, 
dintre voi şapte bărbaţi mărturisiţi, 
plini de Duhul Sfânt şi de înţelen- 
ciune, pre cari să'i rânduim la treaba 
aceasta. 

4. Iar noi întru rugăciune si întru 
slujba cuvântului ne vom zăbovi. 

5. Şi a plăcut cuvântul acesta în- 
naintea a toată mulţimea şi au ales 
pre Ştefan, bărbat plin de credinţă 
şi de Duh Sfânt şi pre Filip şi pre 
Prohor şi pre Nicanor şi preTimon 
şi pre Parmena şi pre Ntcoîae ne- 
mernicul Anf!ohian; 

6. Pre cari l-au pus înaintea a- 
posfoliior, şi rugându-se şi-au pus 
preste dânşii mâinile. 

7. Şi cuvântul lui Dumnezeu cre- 
ştea, "şi se înrnuîţlâ numărul uceni- 
cilor în Ierusaiim foarle. şi multă 
mulţime de preoţi sc supunea la 
credinţă. 

8. Şi Sfeîan fiind plin de credinţă 
şi de putere, îăceâ minuni şi semne 
mari întru norod. 

9. Şi s'au sculat unii din sina- 
goga, ce se zicea a Libertinilor şi 
a Chirinenilor şi a Aiexandreniîor 
şi a celor deîa Chilichia şi Asia, 
de se priciau cu Ştefan. 

10. Şi nu pufesu să stea împro- 
liva înţeiepciunei şi duhului cu care 

11. Atunci au scos pre nişte băr- 
baţi ce ziceau: l-am auzit pre el 
grăind cuvinte de hulă împrofîva 
lui Molsî şi a lui Dumnezeu. 

Î2. Şi au întărâtat pre norod şi 
pre bătrâni şi pre cărturari, şi nă- 
vălind î-au răpit pre dânsul şi î-au 
adus la sobor, 

13. Şi au pus 'mărfuri mincinoşi, 
cari ziceau: omul acesta nu înce- 
tează a grăi cuvinte de hulă îm- 
protiva acestui loc sfânt şi a legei; 

14. Penfrucă l-am auzit pre ei zi- 
când, că lisus Nazarineanul acesta 
va strica locul acesta şi va schim- 
bă obiceiurile care ne-a dat nouă 
Moisî. 

15. Şi c ăutând spre el foţi cei ce 

6. 3. 1 Tim. 3, 7 sq. 
13. 3 Imp. 21, 13; krem. 26, 11. 



şedeau în sobor, au văzut faţa lui 
ca o faţă de înger. 

CAP. 7. 

Cuvântarea lui Ştefan înaintea Sine- 
ăriulni: Moisi ţi legea. Solomon şi 
biserica Ini. Mărturiseşte slava lui 
Hristos. Uciderea lui cu pietre. 

Qi a zis arhiereul: oare acestea aşâ 
Ysunt? 

2. Iar ei a zis: bărbaţi fraţi şi pă- 
rinţi, ascultaţi: Dumnezeul slavei s'au 
arătat părintelui nostru Avraam, când 
erâîn Mesopotamia, mai înainte pâ- 
nă a iocuî ei în liarran. 

3. Şi au zis către dânsul: ieşi din 
pământul tău şi din rudenia 'a şi 
vino în pământul care voiu arăta ţie. 

4. Atunci ieşind din pământul Hal- 
deilor, a locuit în Harran şi de a- 
coîo, după ce a murit fată' lui, l-au 
mutai pre eî în pământul acesta, 
întru care voi acum locuiţi. 

5. Şinui-au daf lui moştenire în- 
tr'însul, nici un pas de picior, ş\ m 
făgăduit că i'l va dâ lui spre* stă- 
pânire pre el şi seminţiei lui după 
dânsul, neavând el fiu. 

6. Şi au grăit aşâ Dumnezeu: că 
va fi sămânţa îuî nemernică în . pă- 
mânt strein şi o vor robi pre ea, 
şi o vor chinui ani patru sule. 

7. Şi neamul la care vor slyjî, îl 
voiu judecă eu, au zis Dumnezeu. 
Şi după acestea vor ieşî şi vor sluji 
mie în locul acesta. 

8. Şi i-au daf Iui aşezământul fă- 
lerei împrejur, şi aşâ a născuf pre 
Isaac şi 1-a iăiaf împrejur pre el în 
ziua a'opia, şi Isaac a născut pre 
lacov şi Iacov pre cei doisprezece 
patriarhi. 

9. Şi patriarhii pismuind pre Io- 
sif, l-au vândut la Eghipei, şi erâ 
Dumnezeu cu dânsul. 

10. Şi l-au scos pre el din loafe 
necazurile lui, şi i-au dat lui har şi 
înţelepciune înaintea lui Faraon îm- 
păratul Eghipetului, şi 1-a pus pre 
el povăţuitor preste Eghipet şi pre- 
ste toată casa lui. 

11. Şi a venit foamete preste fof 
pământul Eghipetului şi al lui Ha- 
naan, şi necaz mare, şi nu aflau de 
mâncat părinţii noştri. 

7. 3. Fac. 12, 1 sq. 6. Fac. 15, 13; Eşice 
12, 40. 

8. Fac. 17. 30; Fac. 25, 26. 

9. Fac. 37, 28. 10 Fac. 41, 40. 



FAPTELE 7 



1479 



12. Şi auzind îacov că sunt bu- 
cate în Eghipet, a trimis pre pă- 
rinţii noştri întâiu. 

13. Şi înir'al doilea rând s'a ară- 
tat Iosiî fraţilor lui, şi s'a făcut lui 
Faraon arătat neamul lui Iosiî. 

Î4. Şi trimiţând losif, a chemat 
pre tatăl său fccov, şi toaîă rude- 
nia iui, cu suflete şaptezeci şi cinci. 

15. Şi s'a pogorît îacov în Eghi- 
pet şi a murit, el şi părinţii noştri. 

1§. Şi s'au mutat în Sihern, şi s'au 
pus în mormântul care a cumpă- 
rat Avraam cu preţ de argint dela 
îl ii lui Emor ai lui Sihem. 

17. Iar cum se apropia vremea 
făgăduinţei, care s'au jurat Dumne- 
zeu lui Avraam, s crescut norodul 
şi s'a înmulţit în Eghipet. 

18. Până ce s'a sculat alt împă- 
rat, care nu ştiâ pre fosiî, 

19. Acesta nedreptăţind neamul 
nostru, a silit pre părinţii noştri, ca 
să lepede pruncii lor, să nu vieze. 

20. Intru care vreme s'a născut 
Moisl şi erâ plâcut iui Dumnezeu, 
care s'a hrănit luni trei în casa ta- 
tălui său; 

21. Şi lepădându-se el, !«a luat 
lata lui Faraon şi l-a crescu! pre 
el ei'şi fecior. 

22. Şt s'a învăţat Moisî toată în- 
ţelepciunea Eghiplenilor şi eră pu- 
ternic în cuvinte şi în fapte. 

23. Iar când se împliniau Iu! oa- 
truzecl de ani, s'a suit în inima lui 
ca să cerceteze pre fraţii săi îiii lui 
Israii. 

24. Şi văzând pre oarecare păti- 
mind strâmbăiate, l-a apărat şi a 
făcut izbândă celui asuprit, ucizând 
pre eghiptean. 

25. Şi gândiâ cum că pricep fra- 
ţii lui că Dumnezeu prin mâna lut 
dă lor mântuire, iar ei n'au înţeles. 

26. Şi a doua zi s'a arătat lor, 
sfădindu-se ei, şi i-a îndemnat spre 
pace zicând: bărbaţi, fraţi sunteţi 
voi, pentruce faceţi strâmbătate u- 
nul altuia? 

27. Iar cel ce îăceâ strâmbălate 
aproapelui, l-a împins pre el, zi- 
când: cine te-a pus pre tine domn 
şi judecător presle noi? 

23. Au voieşfi tu să mă omori, 



12, Fac. 42, 2, 3, 13, Fac. 45, 4 sq. 

15. Fac. 49. 33. 

16. Fac. 23, 16 sq; Is. Navî 24, 32. 
20. Eş. 2, 2 sq; Evt. lî, 23. 

23. Es. 2, II sq. 



I precum ai omorît ieri pre eghiptea- 
nuî? 

29. Şi a fugit Moisî pentru cu- 
vântul acesta şi s'a făcut nemernic 
în pământul lui Madiam, unde a nă- 
scut doi fii. 

30. Şi după ce s'au împlinit pa- 
truzeci de ani, s'a arătat lui în pu- 
stia muntelui Sina îngerul Domnu- 
lui în para focului rugului. 

31. Iar Moi si văzând, s'a minu- 
nat de vedenie şi apropiindu-se el 
să iâ aminte, s'a făcui glasul Dem- 
nului către el: 

32. Eu sunt Dumnezeul părinţi- 
lor tăi. Dumnezeul lui Âvraam şi 
Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul 
lui lacov. Şi cutremurându-se Moisl 
nu cuteza să caute. 

33. Şi au zis lui Domnul: dezleagă 
încălţămintea picioarelor tale, pen- 
trucă locul întru care stai, pământ 

| sîăni este. 

! 34. Văzând em văzut chinuirea 
| norodului meu celui din Eghipet şi 
i suspinul lor am auzit şi m'am po- 
j gorît să'i scot pre ei. Şi acum vino 
I să te trimit în Eghipet. 

35. Pre acest Moisî de care s'a 
lepădat, zicând: cine te-a pus pre 
tine domn şi judecător? Pre acesta 
Dumnezeu, domn şi izbăvitor l-au tri- 
mis prin mâna îngerului celui ce 
s'a arătat lui în rug. 

36. Acesta i-a scos pre ei, făcând 
minuni şi semne în pământiii Eghi- 
petuiui şi la marea Roşie şi în pu- 
stie ani patruzeci. 

37. Aceste este Moisî cel ce a zis 
fiilor lui Israii: prorocva ridica vouă 
Domnul Dumnezeul vostru dintre 
fraţii voştri, ca mine, pre el să a- 
scultaţi. 

38. Acesta este cela ce a fost în- 
tru adunare In pustie cu îngerul care 
grăia iui în muntele Sma, şi cu pă- 
rinţii noştri, care a primit cuvinte 
vii să ne dea nouă. 

39 De care n'au vrut să fie a- 
scuifători părinţii noştri, ci l-au le- 
pădat şi s'au întors cu inimile lot 
în Eghipet, 

40. Zicând lui Aaron: fă nouă 
dumnezei, cari vor merge înaintea 
noastră, pentrucă Moisî acesta, care 
ne-a scos pre noi din pământul E- 



30. Es. 3, 2 sq. 

36. Eş. 7 10 şi 14, 21. 

37. ft doua Lege 18, 15. 3S, Eş 19, 3. 
40. Es. 32, 1. 



1480 



FAPTELE 7-8 



ghipefuîui, nu ştim ce i s'a întâm- 
pla! lui. 

41. Şi au făcut viţel în zilele a- 
celea, şi au adus jertfă idolului şi 
se veseiiau întru lucrurile mâinilor 
sale. 

42. Şi s'au întors Dumnezeu şi 
i-au dat pre ei să slujiască oştei 
cerului, precum este scris în car- 
tea prorocilor: au junghieri şi jertfe 
aţi adus mie ani patruzeci în pustie, 
casa lui Israil? 

43. Şi a|i luat cortul lui Moloh 
şi steaua dumnezeului vostru Rem- 
îan, chipurile care le-afi făcut să vă 
încliinaft lor, şi voiu mutâ pre voi 
dincolo de Vavilon. 

44. Cortul mărturiei erâ întru pă- 
rinţii noştri în pustie, precum au rân- 
duit cel ce grăiâ lui Moisî, să'îfacă 
pre el după asemănarea care a văzut. 

45. Pre care l-au şi adus primin- 
du'l părinţii noştri cu Isus întru 
stăpânirea neamurilor, pre care le- au 
gonit Dumnezeu dela fata părinţilor 
noştri, până în zilele lui David; 

46. Care a aflat har înaintea lui 
Dumnezeu şi a cerut să aî!c locaş 
Dumnezeului tui îacov. 

47. Iar Solomon i-a zidit lui casă. 

48. Iar cel prea Înalt nu în loca- 
şuri făcute de mâini iocueşte, pre- 
cum prorocul zice: 

49. Cerul este mie scaun şi pă- 
mântul razim picioarelor mele; ce 
casă îmi veţi zidi rnie? Zice Dom- 
nul; sau care este locul odihnei mele? 

50. Au nu mâna mea a făcut a- 
cestea toate? 

51. Voi cei tari în cerbice şl ne- 
tăieţi împrejur la inimă şi la urechi 
pururea împrotiva Duhului Sfânt 
staţi; precum părinţii voştri, aşâ şi 
voi. 

52. Pre care din proroci n'au go- 
nit părinfii voştri? Şi au omorîtpre 
cei ce mai 'nainte veştiau de veni- 
rea celui drept, căruia acum voi 
vânzători şi ucizători v'aţi făcut. 

53. Cari afi luat legea întru rân- 
duieli ale îngerilor şi nu o afi păzit. 

54. Şi ei auzind acestea, crăpau 
în inimile lor, şf scârşniau cu dinţii 
împrotiva lui. 



42. Ier. 19, 15; Hmos 5, 25. 

44. Eş. 25, 40. 45. Is. Nav. 3, 14. 

46. Ps. 131, 5; 2 Imp 7, 2, 

47. 3 Imp. 6, 1 48. Is. 66, 1. 

51. Eş. 33, 3. 52, Mat. 23, 29, 30. 
53. Gal. 3, 19! Evr. 2, 2. 



55. Iar Ştefan fiind plin de Duh 
Sfânt, căutând la cer, a văzut sla- 
va lui Dumnezeu, şi prelisus stând 
deadreapla lui Dumnezeu. 

56. Şi a zis: iată, văd cerurile 
deschise, şi pre Fiul Omului stând 
deadreapfa lui Dumnezeu. 

57. Iar ei strigând cu glas mare, 
şi-au astupat urechile lor, şi au nă- 
vălit toţi cu un cuget asupra lui. 

58. Şi scofându'l afară din cetate, 
îl ucideau cu pietre; şi mărturii şi-au 
pus hainele sale lângă picioarele u- 
nui tânăr ce se chemă Savlu. 

59. Şi ucideau cu pietre pre Şte- 
fan, care se rugâ şi ziceâ: Doam- 
ne Iisuse, primeşte duhul meu. 

60. Şi îngenunchind, a strigat cu 
glas mare: Doamne, nu le socotî 
lor păcatul acesta. Şi aceasta zi- 
când, a adormit. 

CAP. 8. 

Savlu prigoneşte biserica, Filip în Sa- 
maria. Simon Vrăjitorul, Petru şi Ioan 
în Samaria, începutul Simoniei. Fa- 
menul Candachiei ca pilda despre spo- 
rirea celor credincioşi întru mântuire. 

Qi Savlu erâ binevoind spre uci- 
yderea lui. Şi s'a făcut în ziua a- 
ceea goană mare asupra bisericei 
cei din Ierusalim; şi toţi s'au risi- 
pit prin ţinuturile Iudeei şi ale Sa- 
mariei, afară de apostoli. 

2. Şi au îngropat pre Ştefan băr- 
baţi cucernici, şi au făcut plângere 
mare preste dânsul. 

3. Şi Savlu strică biserica, mer- 
gând prin case, şi fârînd bărbaţi şi 
muieri îi dâ la temniţă. 

4. Deci ei risipindu-se, treceau 
binevestind cuvântul. 

5. Iar Filip pogorându-se în ce- 
tatea Samariei, propoveduiâ lor pre 
Hrisios. 

6. Iar norodul luâ aminte cu un 
cuget la cele ce se grăiâ de Fi- 
lip, auzind şi văzând semnele care 
Ie făceâ. 

7. Pentrucă din mulţi, cari aveau 
duhuri necurate, strigând cu glas 
mare, ieşau; şi mulţi slăbănogi şi 
şchiopi s'au vindecat. 



55. 2 Tim. 4, 7, sq. 56. Mat. 26, 64. 

58. Fapt. 22, 20; H. 2 Lege 17, 5, 7. 

60, Lucâ 23, 34. 
S. 4. Fapt. 11,19. 5. Fapt. 6, 5. 7. Mat. 
16, 17. 



FAPTELE 8 



1481 



8. Şi s'a făcut bucurie mare în 
cetatea aceea. 

9. Iar un bărbat oarecare anume 
Simon, erâ mai înainte în cetate 
vrăjind şi amăgind neamul Sama- 
riei, zicând cum că ar fi- el oarecare 
mare. 

10. La care luau aminte toţi, de 
la mic până la mare, zicând: ace- 
sta este puterea lui Dumnezeu cea 
mare. 

11. Ş! luau aminte la el, pentrucă 
de multă vreme cu vrăjile i-a fost 
amăgit pre ei. 

12. Iar dacă au crezut Iui Filip, 
care propoveduia de împărăţia lui 
Dumnezeu şi de numele lui lisus 
Hrisfos, s'aii botezai bărbaţi şi mu- 
ieri. 

13. Atunci şi Simon acela a cre- 
zut şi botezându-se petrecea cu Fi- 
lip, şi văzând puterile cele mari şi 
semnele ce se făceau, spăimânfân- 
du-se, se rnirâ. 

14. iar auzind apostolii cei din 
Ierusalim, cum că a primii Sama- 
ria cuvântul lui Dumnezeu, au tri- 
mes către dânşii pre Petru şi pre 
loan. 

15. Cari pogorându-se, s'au rugat 
pentru ei, ca să iâ Duh Sfânt. 

15. Pentrucă încă nici preste u- 
nul dintru ei nu se pogorîse, ci nu- 
mai botezaţi erau întru numele Dom- 
nului lisus. 

17. Atunci puneau mâinile preste 
ei, şi luau Duh Sfânt. 

18. Şi văzând Simon că prin pu- 
nerea mâinilor apostolilor se dă 
Duhul Sfânt, a adus lor bani, 

19. Zicând: daţi şi mie această 
putere, ca ori pre care voiu pune 
mâinile să iâ Duh Sfânt. 

20. Iar Petru a zis către el: ar- 
gintul tău să fie cu tine întru pier- 
zare, căci ai socotit că darul lui 
Dumnezeu cu bani se agoniseşte. 

21. Nu este ţie parte nici soartă 
întru cuvântul acesta; pentrucă i- 
nima fa nu este dreaptă înaintea 
lui Dumnezeu. 

22. Pocăeşte-te drept aceea, de 
răutatea ta aceasta, şi te roagă lui 
Dumnezeu, ca doară s'ar iertă ţie 
cugetul inimei tale. 

23. Pentrucă întru amărăciune a 
fierei şi întru legătură a nedreptă- 
ţei te văd că eşti. 

S. Ioan 4, 10. ÎS. Fapt. 6, 6. 

20. Mat. 10, 8. 23. H 2 Lege 29, 18. 



24. Şi răspunzând Simon, a zis: 
rugaţi-vă voi pentru mine către Dom- 
nul, ca nimic dinlr'aceslea care aţi 
zis să nu vie asupra mea. 

25. Deci ei mărturisind şi grăind 
cuvântul Domnului, s'au întors în 
Ierusalim, şi în multe safe de aîe 
Samarinenilor au binevestit. 

25. Şi îngerul Domnului a grăit 
către Filip.zicând: scoală-te şi mergi 
spre amiazăzi la calea ce se po- 
goară din Ierusalim în Oaza, acea- 
sta este pustie. 

27. Şi sculându-se a mers; şi iată 
un bărbat Arap, famen, puternic al 
Candachiei, împărătesei Arapilor, 
care eră preste toate vistieriile ei, 
care a fost venit să se închine în 
Ierusalim. 

28. Şi erâ înforcându-se, şi şe- 
zând în căruţa sa, citea pre proro- 
cul Issia. 

29. iar duhul a zis lui Filip: a- 
propie-te şi te lipeşte de căruţa a- 
ceasfa. 

30. Şi alergând Filip, i-a auzit 
cetind el pre prorocul Isaia, şi a 
zis: oare înţelegi cele ce citeşti? 

31. Iar el a zis: cum voiu putea, 
de nu mă va povăţuî cinevâ? Şi a 
rugat pre Filip de s'a suit şi a şe- 
zut cu ei. 

32. Iar cuvântul scripfurei care ci- 
tea erâ acesta: ca o oaie spre jun- 
ghiere s'au adus; şi ca un miel îna- 
intea celui ce'l tunde pre el fără de 
gîas, aşa nu' şi deschide gura sa. 

33. Intru smerenia lui judecata 
lui s'a ridicai; şi neamul Iui cine îl 
va spune? Că se ridică dela pă- 
mânt vieaţa lui. 

34. Şi răspunzând famenul lui Fi- 
lip, a zis: rogu-fe, pentru cine zice 
prorocul acestea? Pentru sine, sau 
pentru altcinevâ? 

35. Şi deschizând Filip gura sa, 
şi începând din scriptura aceasta, 
a binevestit Iui pre lisus. 

36. Şi mergând ei pre cale, au 
venit la oarecare apă, şi a zis fa- 
menui: iată apă; ce mă opreşte a 
mă boteză? 

37. Iar Filip a zis lui: de crezi 
din toată inima ta, cu putinţă este. 
Şi el răspunzând, a zis: crez că Fiul 
lui Dumnezeu este lisus Hristos. 

38. Şi a poruncit să steâ căruţa; 
şi s'au pogorît amândoi în apă, şi 

27. Sof. 3, 17 32. Is, 53, 7. 
36. Fapt. 10, 47. 



1482 



FAPTELE 8 - 9 



Filip şi famenul; şi 1-a botezat pre el. 

39. Iar dacă au ieşit din apă, Du- 
hul Domnului au răpit pre Filip, şi 
nu l-a mai văzut pre el famenui; şi 
mergea în calea sa bucurându-se. 

40. Iar FiUp s'a aflat în Azot; şi 
trecând, binevesteâ în toate cetăţile, 
până a venit ei ia Chesariea. 

CAP. 9- 

Chemarea lui Pavcl şi botezul său. Mi- 
nunile lui Fetru in Lida şi lopi, 

Iar Savtu, încă suflând cu îngro- 
ziri şi cu ucideri împrotiva uce- 
nicilor Domnului, a mers ia arhie- 
reu, 

2. Şi a cerut dela el cărţi în Da- 
masc la Sinagoguri. ca, de ar aflâ 
pre vre unii cari să fie din calea a- 
eeasta, şi bărbaţi şi muieri, lsgaţi 
să'i aducă în Ierusalim. 

3. Şi mergând, a fost când s'a a- 
propiât el de Damasc, fără de veste 
a străluci! preste ei lumină din cer. 

4 Şi căzând pre pământ, a suzit 
glas zicând lui: Savie, Savle, ce mă 
goneşti? 

5. Şi el a zis: cine eşti, Doamna? 
Iar Domnul au zis lui; eu sunî I- 
isus pre care tu goneşti; cu greu 
î{i este ţie a lovi cu piciorul împro- 
tiva boldurilor. 

6. Şi tremurând şi spăimântat fi- 
ind, a zis: Doamne, ce voeşti să 
fac? Şi Domnul au zis către eî: 
scoală-le şi intră în cetate, şi se 
va spune {ie ce trebue iu să faci. 

7. Iar bărba|ii, cari mergeau pre 
cale cu el, stau încremeniţi, auzind 
glasul, şi pre nimeni văzând. 

8. Şi s'a sculat Savlu dela pă- 
mânt; şi deschizându'şi ochii săi, 
pre nimeni nu vedea; şi ducându'i 
de mâini, l-au băgat în Damasc. 

9. Şi a fost trei ziîe nevăzând, 
şi nici a mâncat, nici a băut. 

10. Şi erâ un ucenic în Damasc, 
anume Anania; şi au zis către el 
Domnul în vedenie: Anania. Iar ei 
a zis: Iată eu, Doamne. 

11. Iar Domnul au zis către el: 
Sculându-ie. mergi pre uliţa ce se 
chiarnă Dreaptă, şi caută în casa 
Iui Iuda pre Savlu anume, Tarse- 
nsan; că tată, se roagă, 

12. Şi a văzut în vedenie pre un 

Q. 1. Fapt. 25. 9, sq. 3. 1 Cor. 15, 8. 
5. Fapt. 5, 39. 6. Fapt. 10, 6. 



bărbat anume Anania intrând, şi 
puindu'şi pre el mâna, ca iarăş să 
vază. 

13. Şi a răspuns Anania: Doam- 
ne, auzlf-am dela mulţi pentru băr- 
batul acesta, câte rele a făcut sfin- 
ţilor tăi în Ierusalim; 

14. Încă şi aici are putere dela 
Arhierei să lege pre loji cari chiamă 
numele tău. 

15. Şi au zis către el Domnul: 
mergi; că vas ales îmi este mie 
acesta, ca să poarte ' numele meu 
înaintea neamurilor şi a împăiaţi- 
lor şi a fiilor iui Israil; 

16. Că eu voiu arătâ lui câte î 
se cade să pătimească el pentru 
numele meu. 

i 17. Şi a mers Anani3, şi a intrat 
în casă; şi puindu'şi pre el mâi- 
nile a zis: Savle frate, Domnul î- 
isus, care s'au arătat ţie pre calea 
i care veniai, m'au trimes ca să vezi 
j şi să te umpli de Duh Sîâni. 
I ' 18. Şi îndată a căzut de pre o- 
j chii lui ca nişte solzi; şi a văzut 
| îndată, şi sculându-se, s'a botezat. 
| 19. Şi luând mâncare, s'a întărit. 
| Şi a iosi Saviu cu ucenicii cari erau 
j în Damasc câlevâ zile. 

20. Şi îndală în sinagoguri a pro- 
poveduit pre Hrislos, că acesia^este 
Fiul iui Dumnezeu. 

21. Şi se mirau toţi cei ce'l au- 
zîau, şi ziceau: au, nu este acesta 
cel ce a prădat în Ierusalim pre 
cei ce chemau numele acesta, şi 
aici pentru aceea a venit, ca legaţi 
pre ei să'i ducă la Arhierei? 

22. Iar Savlu mai vârtos se în- 
tăriâ, şi turbură pre Iudeii cei ce 
locuiau în Damasc, dovedind că 
acesta este tlristos. 

23. Şi dacă s'au împlinit zile multe, 
s'au sfătuit Iudeii să 1 omoare pre 
dânsul; 

24. Şi s'a făcut lui Savlu cuno- 
scut vicleşugul lor. Şi păziau por- 
ţile ziua şi noaptea ca să'i omoare 
pre el. 

25. Şi luându'î pre dânsul uce- 
nicii noaptea, l-au slobozit preste 
zid lăsându'l într'o coşniţă. 

26. Şi mergând Saviu în Ierusa- 
lim, se îspiiiâ să se lipească de u- 
cenici; şi foţi se temeau de el, ne- 
crezând că este ucenic. 

27. Iar Varnava luându'î pre el, 



16. 2 Cor. 11, 23. 21. Fapt. 8, r, £&. 10' 



FAPTELE 9-10 



1483 



1-a adus la apostoli, şi Ie-a spus 
lor în ce chip pre cale a văznf pre 
Domnul, şi cum că i-au grăit lui, şi 
în ce chip în Damasc cu îndrăz- 
neală a grăit întru numele lui lisus. 

28. Şi eră cu si intrând şi ieşind 
în Ierusalim; 

29. Şi cu îndrăzneală vorbind în- 
tru numele Domnului lişus; şi grăiâ 
şi se întrebă cu Elinii; iar ei cău- 
tau să'l omoare pre ei. 

30. Şi dacă au înţeles aceasta 
fraţii, l-au dus pre el în Chesariea, 
şi l-au trimes în Tars. 

31. Iar bisericile prin toată Iu- 
deea şi Galileea şi Samaria, aveau 
pace, zidindu-se şi umblând întru 
frica Domnului, şi întru mângâierea 
Duhului Sfânt se înmulţiau. 

32. Şi a fost, Petru trecând pre 
la toţi, a veni! şi la sfinţii cc lo- 
cuiau în Lida. 

33. Şi a aflai acolo pre un om 
oarecare anume Enea, de opt ani 
zăcând în pat. care era slăbănog. 

34. Şi a zis Petru lui: Enea, vinde- 
că-te îisus Hrîstos; sco?ţlM-îe, şi'ţi 
aşterne ţie. Şi îndată s'a sculat. 

35. Şi l-au văzul pre el toţi cei 
ce locuiau în Lida şi în Asarona 
câr! s'au şi întors la Domnul. 

36. Iar în lopi eră o uceniţă a- 
numc Tavita, care tâîcuindu-se se 
zice Căprioară; aceasta erâ plină 
de fapte bune şi de milostenii ce 
făcea. 

37. Şi a fost în zilele acelea bol- 
năvlndu-se ea, a murit; şi scăldân- 
du-o, o au pus în loîşor. 

38. Şi aproape fiind Lida de lopi, 
ucenicii auzind că Petru este într'în- 
sa, au trimes pre doi bărbaţi la 
dânsul, rugându'l să nu pregete a 
veni până la ei. 

39. Şi scuîându-se Petru, a mers 
cu dânşii. Pre care dacă a venit 
î-au dus în foişor; şi au stătut în- 
naintea iui toate văduvele plângând, 
şi arătând hainele şi îmbrăcămin- 
lele câte făcea, fiind cu dânsele 
Căprioara. 

40. Şi scoţând Petru pre toţi a- 
fară, îngenunchind, s'a rugat; şiîn- 
torcându-se către trup a zis: Ta- 
vita, scoală. Iar ea şi a deschis o- 
chii săi; şi văzând pr-2 Petru, a 
şezut. 

41. Şi dându'i mâna, o a ridicat 



30. Fapt. 11. 25. 



pre ea, şi chemând pre sfinţi şi 
pre văduve, o a dat pre ea vie. 

42. Şi s'a auzit aceasta prin toată 
lopi; şi mulţi au crezut în Domnul. 

43. Şi a fost de a rămas e! zile 
destule în lopi la un Simon oare- 
care cureîar. 

CAP. IO. 

Botezul lui Cornilie. Vedenia lui Pe- 
tru pentru chemarea neamurilor la 
credinţă. 

-r 

] ar un bărbat oarecare era în Che- 
isariea, anum<? Cornilie, sutaş din 
ceata ce se chemâ Italienească. 

2. Cucernic şi temător de Dum- 
nezeu cu toată casa iui, şi făcând 
milostenii multe norodului, şi ru- 
gânriu-se 'ui Dumnezeu deapururea. 

3. A văzut întru vedenie aevea 
ca la ai nouălea cess din si pre 
îngerul lui Dumnezeu intrând către 
eî, şi zicând iui: Cornilie! 

4. Iar el. căutând spre dânsul, şi 
înîricoşindu-se,2 zis: ce este, Doam- 
ne? Şi i au zis iui: rugăciunile taie 
şi milosteniile tale s'au suit întru 
pomenire înaintea lui Dumnezeu. 

5. Şi acum trimefe în lopi băr- 
baţi, şi chiamă pre oarecare Si- 
men, ce se numeşte Petru. 

6. Acesta găzduieşte Ia oarecare 
Simon curdar, eiruia este casa lângă 
mare; acesta va spune ţie ce tre- 
buie iu să faci. 

7. Şi dacă s'a dus îngerul, care 
gr^iâ cu Cornilie, chemând pre doi 
din slugile sale, şi pre un ostaş 
cucernic din cei ce îi slujiau Ini; 

8. Şi poveslindu-Ie lor toate, i-a 
trimes în lopi. 

9. Iar a doua zi, mergând ei pre 
cale, şi de cetate apropiindu-se s s'a 
suit Petru în casa de sus să se 
roage în ceasul al şaselea; 

10. Şt foarte flămânzind, vrea să 
guste; şi gătind aceia, căzut-a pre- 
sie dânsul uimire. 

11. Şi a văzut cerul deschis, şi 
pogorându-se preste el un vas oare- 
care, ca o masă mare de pânză în 
patru colţuri legat, şi slobozindu-se 
pre pământ; 

12. Intru care erau toate cele câte 
cu patru picioare ale pământului, 
şi hiarele, şi cele ce se târăsc, şi 
pasările cerului. 

43. Fant. 10, 6. 
IO- 2. Dan. 4. 24. 



1484 



FAPTELE 10 



13. Şi s'a făcui gias călre el: 
sculându-le, Petre, junghie şi mă- 
nâncă. 

14. îar Petru a zis: nicidecum, 
Doamne; că niciodată n'am mân- 
cat tot ce este spurcat sau necurat. 

15. Şi glasul iarăş a doua oară 
grăiâ către el: cele ce Dumnezeu au 
curăţit, tu nu le spurca. 

16. Şi aceasta s'a făcut de trei 
ori; şi iarăş s'a ridicat vasul la cer. 

17. Şi dacă a venit întru sine, se 
mirâ Petru, ce ar puteâ să fie ve- 
denia care a văzut, si iată bărbaţii 
cei trimeşi dela Cornilie întrebând 
de casa lui Simon, au stătut îna- 
intea porţei. 

18. Şi strigând, întrebau de găz- 
dueşîe aicea Simon, cel ce se nu- 
meşte Petru. 

19. iar Petru gândind pentru ve- 
denie, i-a zis lui Duhul: iată, trei 
bărbaţi te caută pre tine. 

20. Ci sculându-fe, te pogoară 
şi mergi împreună cu ei, nimic în- 
doindu-te; pentru că eu i-am tri- 
mes pre ei. 

21. Şi pogorându-se Petru către 
bărbaţi cei trirneşi dela Cornilie că- 
lre el a zis: iată, eu sunt pre care 
căuta(i; ce este pricina pentru carz 
aji venit? 

22. Iar ei au zis: Cornilie suta- 
şul, bărbat drept şi temător de Dum- 
nezeu şi mărturisit de tot neamul 
Iudeilor, răspuns a luat dela înger 
sfânt să te cheme pre tine la casa 
îui, şi să auză graiuri dela tine. 

23. Deci el chemând înlăuniru pre 
ei, i-a ospătat. Iar a doua zi Petru 
a ieşii cu ei, şi unii din fraţii cei 
din Iopi au mers cu dânsul. 

24. Şi în cealaltă zi au intrat în 
Chesariea. Iar Corniiie era aştep- 
tându'i pre ei, chemându'şi împre- 
ună rudeniile sale şi prietenii cei 
iubiţi. 

25. Şi a îost când erâ să intre 
Petru, i-a întâmpinat Cornilie, şi că- 
zând la picioarele lui, s'a închinat 
lui. 

26. Iar Petru 1-a ridicat pre el, zi- 
când: scoată şi eu însumi om sunt. 

27. Şi vorbind cu el, a intrat şi 
a aflat pre mulţi cari se adunaseră. 

28. Şi a zis către ei: voi ştiţi că 
nu se cuvine bărbatului Iudeu să 
se lipească sau să se apropie că- 



14. Lev. 11, 4 sq. Iezecb 4, 14. 



tre cel de alt neam; şi mie Dum- 
nezeu mi-au arătat ca pre nici un 
om să nu zic spurcat sau necurat. 

29. Drept aceea, şi fără îndoire 
am venit, fiind chemat; deci vă în- 
treb, pentruce pricină m-aţi chemat? 

30. Şi Cornilie a zis: din ziua a pa- 
tra până în ceasul acesta, eram po- 
stindu-mă; şi întru al nouălea ceas 
rugându-mă în casa mea, şi iată 
un bărbat a stătut înaintea mea în 
haină luminată. 

31. Şi a zis Cornilie: auzitu-ti-s'a 
rugăciunea ta, şi milosteniile tale 
s'au pomenit înaintea lui Dumnezeu. 

32. Trimete dar ?n Iopi, şi chia- 
mă pre Simon, ce se numeşte Pe- 
tru; acesta găzdueşte în casa lui 
Simon curelarul lângă mare, csre 
dacă va venî, va spune ţie. 

33. Deci numai decât am trimes 
la tine; şi tu bine ai făcut căci ai 
venit. Acum dar noi lo|i înaintea 
lui Dumnezeu stăm, să ascultăm 
toate câte sunt poruncite tie dela 
Dumnezeu. 

34. Şi deschizând Petru gura, a 
zis: cu adevărat cunosc că Dum- 
nezeu nu este făţarnic; 

35. Ci în tot neamul, cela ce se 
teme de el şi face dreptate, primit 
este la dânsul. 

36. Cuvântul care l-au trimes Dum- 
nezeu fiilor lui Israil, binevestind 
pace prin Iisus Hrisfos; (acesta este 
al tuturor Domn). 

37. Voi ştiţi cuvântul ce s'a făcut 
prin toată Iudeea, începând din Oa- 
likea, după botezul care 1-a propo- 
veduit loan. 

38. Pre Iisus cel din Na zarei cum 
l-au uns pre el Dumnezeu cu Du- 
hul Sfânt şi cu putere; care a um- 
blat bine făcând şi vindecând pre 
toţi cei împresuraţi de diavolul; că 
Dumnezeu erâ cu dânsul. 

39. Şi noi suntem marturi tuturor 
care le-au făcut şi în ţinutul Iude- 
ilor şi în Ierusalim; pre care l-au 
omorît spânzurându'l pre lemn. 

40. Pre acesta Dumnezeu l-au în- 
vieat a treia zi, şi l-au dat să se facă 
arătat. 

41. Nu la toi norodul, ci nouă 



28. Ioan 4, 9. 

34. H 2 Lege 10, 17; Iov 34, 19; Rom. 2, 
11; I Petr. 1, 17. 

36. Mat. 28,. 18; Rom. 5, l. 

37. Mat. 4, 12. 38. Is. 61, I. 

40. Fapt. 3, 15. 26. 

41. Ioan 14, 22; 20, 19, 26. 



FAPTELE 10-11 



1485 



marluriior celor mai înainte rându- 
iţi dela Dumnezeu, cari am mâncat 
şi am băut împreună cu el, după 
ce au învieat din morji. 

42. Şi au poruncit nouă să propo- 
veduim norodului, şţsă mărturisim 
că el este cel rânduit dela Dumne- 
zeu Judecătorul viiior şi al morţilor. 

43. De acesta foji prorocii măr- 
turisesc, că iertare păcatelor va luă 
prin numele lui iot cel ce va crede 
întru dânsul. 

44. fncă grăind Petru cuvintele 
acestea, au căzut Duhu! Sfânt preste 
toţi cei ce auzeau cuvântul, 

45. Şi s'au spăimântat credincio- 
şii cei' din tăierea împrejur, câţi ve- 
niseră cu Petru, căci şi preste nea- 
muri darul Duhului Sîânt s'a vărsat. 

46. Penirucă îi auzeau pre ei gră- 
ind în limbi şi slăvind pre Dumne- 
zeu. Atunci a răspuns Petru: 

47. Au doară poate cineva a opri 
apa, ca să nu se boteze aceştia, 
cari au luat Duhul Sîânt ca şi noi? 

48. Şi le-a poruncit lor să se bo- 
teze întru numele Domnului. Atunci 
î-au rugat pre el să petreacă la dân- 
şii câteva zile. 

CAP. 11. 

Petru ă'â seamă înaintea. Apostolilor 
despre botezul lui Cornilie. Varnava 
trimis în Antiohia. Prorocia lui Agav 
despre foamete. Trimitere de ajutoare 
la Ierusalim. 

i au auzit apostolii şi fraţii cari 
erau în îudeea, că şi neamurile 
au primit cuvântul iui Dumnezeu. 

2. Şi când s'a suit Petru în Ieru- 
salim, se priceau cu el cei din tă- 
ierea împrejur. 

3. Zicând: căci către bărbaţi, ne- 
tăieţi împrejur ai intrat şi ai mân- 
cat cu ei. 

4. Şi începând Petru le-a spus 
lor pre rând zicând: 

5. Eu eram în cetatea Icpi ru- 
gându-mă, şi am văzut întru uimi- 
rea minţei vedenie: pogorându-se 
un vas ca o masă mare de pânză, 
de patru colţuri slobozindu-se din 
cer, şi a venit până la mine; 

6. In care căutând, luam seamă, 

42. 2 Tim 4, 1. 

43. Is. 53, 5, 6; Ier, 31, 34; Ez. 34, 16; 
Ban. 9, 24; Os. 1, T, Mib. 7, 18. 

45. Is. 60, 5 . 48. Ioan 4, 40. 
11. 1. Efcs. 3, 1. 5. Fapt. 10, 10. 



şi am văzut cele câte cu patru pi- 
cioare ale pământului, şi hiarele şi 
cele ce se târăsc, şi pasările cerului. 

7. Şi am auzit glas zicând mie: 
scuiându-te Petre, junghie şi mă- 
nâncă. 

8. Şi am zis: nicidecum Doamne; 
că tot ce este spurcat sau necurat 
niciodată n'a intrat în gura mea. 

9. Şi mi-a răspuns mie glasul al 
doilea rând din cer, zicând: cele ce 
Dumnezeu au curăţit tu nu le spurcă. 

10. Şi aceasta Va făcut de trei 
ori, şiiarăş s'âu ridicat toate la cer. 

11. Şi iată îndată trei oameni ve- 
niră la casa în care eram, trimeşi 
dela Chesariea la mine. 

12. Şi mi-au zis mie Duhul să merg 
împreună cu ei, nimic îndoindu-mă. 
Şi au venit împreună cu mine şi a- 
ceşti şase fraţi, şi am intrat în casa 
bărbatului; 

13. Şi a vestit nouă cum a văzut 
pre înger în casa lui stând şi zi- 
când lui: f rimele la Iopi bărbaţi 
şi chiamă pre Simon, cel ce se nu- 
meşte Petru; 

14. Care va grăi către tine gra- 
iuri, întru care te vei mântui, tu şi 
toată casa ta. 

15. Şi când am început eu a grăi, 
au căzui Duhul Sfânt preste ei, ca 
şi preste noi întru începui. 

16. Şi mi am adus aminte de cu- 
vântul Domnului, cum au zis: Ioan 
a botezat cu apă, iar voi vă veţi 
boiezâ cu Duhul Sfânt. 

17. Deci dacă au dat lor Dumne- 
zeu înlocma darul ca şi nouă, cre- 
zând întru Domnul lisus Hristos; 
dar eu ce puternic eram, să opresc 
pre Dumnezeu. 

18. Şi auzind acestea au încetat, 
şi slăveau pre Dumnezeu, zicând: 
şi neamurilor dar au dat Dumne- 
zeu pocăinţă spre vieaţă. 

19. Deci cei ce s'au risipit pen- 
tru lurburarea ce s'a făcut pentru 
Ştefan, au trecut până la Finichia, 
şi la Chipru şi la Antiohia, nimenui 
grăind cuvântul fără numai Iudeilor. 

20. Şi erau unii dintru ei bărbaţi 
! Chipriani şi Chirineni, cari intrând 

în Antiohia grălau către Elini, bi- 
nevestind pre Domnul lisus. 

21. Şi erâ mâna Domnului cu ei; 



8. Levit. 11, 4. 11. Fapt. 10, 17. 

15. Fapt. 2, 4 şi 10, 44 

16 Fapt. 1, 5; Mat. 3. 11. 

19. Fapt, 8, 1. 21. Fapt. 2, 41. 



ş 



1486 



FAPTELE 11—12 



şi' mult număr crezând, s'au întors 
la Domnul. 

22. Şi s'a auzit cuvântul pentru 
dânşii în urechile bisericei celei din 
Ierusalim; şi au trimes pre Varna- 
va, să meargă până îa Antiohia. 

23. Care mergând şi văzând ha- 
rul lui Dumnezeu, s'a bucurat, şi 
îndemna pre toţi ca întru voinţa i- 
nimei să petreacă întru Domnul. 

24. CSci crâ bărbat bun şi plin 
de Duhul Sfânt şi de credinţă; şi 
s'a adaos norod mult la Domnul. 

25. Şi a mers Varnava în Tars 
să caute pre Savlu; 

25. Şi aflându'l 1-a dus în Antio- 
hia. Şi a fost un an deplin de s'au 
adunat ei în biserică, şi au învăţat 
norod mult. Şi s'au numit întâiu în 
Antiohia ucenicii creştini. 

27. Iar în zilele acelea s'au pogo- 
rîf din Ierusalim proroci în Antiohia. 

28. Şi sculându-se unul dintru 
dânşii anume Agav, însemnă prin 
duhul că foamete mare va să îie 
în toată lumea; care a şi îost în 
zilele lui Claudie Chesarul. 

29. Iar ucenicii, după cum cine 
aveâ, au aşezat fiecare din ei a trî- 
mete spre slujbă fraţilor celor ce 
locuiau în ludeea; 

3G. Care au şi făcui, frimeţând la 
cei bătrâni prin mâna lui Varnava 
şi a lui Savlu. 

CAP. 12. 

Irod ucide pre Iacov şi prinde pre 
Petru. Scăparea lui frin minune din 
închisoare. Pedeapsa strejarilor. Moar- 
tea îngrozitoare a lui Irod. 

Qi în vremea aceea pus-a Irod îm- 
fpăraîul mâinile ca să facă râu 
unora din cei din biserică. 

2. Şi a ucis pre Iacov fratele lui 
loan. cu sabia. 

3. Şi văzând că plăcut este Iu- 
deilor, a adaos a prinde şl pre Pe- 
tru. (Şi erau zilele azimelor). 

4. Pre care şi prinzându'l 1-a băgat 
în temniţă, dându'l la pairu c2pi- 
tenii câte cu patru ostaşi ca să'l 
păzească pre ei; vrând după Paşti 
să'l scoafă la norod. 



23. Fapt. 13, 43. 26. Gal. 2, ll. 
27. Fapt. 15, 32. 28. Fapi. 21, 10. 
29. Rom. 15, 26. 30. Fapt. 12, 25. 
12- 1- Fapt. 4, 3. 
4. Fapt. 16, 24 sq. 



5. Deci Petru se păziâ în temniţă; 
iar rugăciune se făceâ neîncetat 
dela biserică către Dumnezeu pen- 
tru dânsul. 

6. Şi când vreâ să'l scoaţă pre 
el Irod, în noaptea aceea eră Petru 
dormind între doi ostaşi, legat cu 
două lanţuri, şi păzitorii înaintea 
uşei păziau temniţa. 

7. Şi, iată îngerul Domnului a 
venit, şi lumină a strălucit în casă; 
şi lovind în coaste pre Petru, 1-a 
deşteptat pre el, zicând: scoală-te 
curând. Şi au căzut lanţurile din 
mâinile Iui. 

8. Şi a zis îngerul către el: în- 
cinge-te şi te încalţă cu încâiţă- 
miniele tale. Şi a făcut aşâ. Şi a zis 
lui: îmbracă-le în haina la şt vino 
după mine. 

9. Şi ieşind mergeâ după el, şi 
nu ştiâ că este adevărat ceeace se 
făceâ prin înger, ci i se părea că 
vedenie vede. . 

10. Şi trecând sîreaja cea dintâiu 
şi cea a doua, au venit la poarta 
cea de fier ce ducea în cetate, care 
singură s'a deschis lor; şi ieşind, 
au trecut o uliţă, şi îndată s'a dus 
îngerul dela el. 

11. Şi Petru venindu'şi întru sine 
a zis: acum şîiu cu adevărat, că a 
trimes Domnul pre îngerul său şi 
m'a scos din mâna lui Irod şi din 
loală aşteptarea norodului Iudeilor. 

12. Şi luând aminte, a venit ia 
casa Măriei maicei lui loan, ce se 
chiemâ Marco, unde erau mulţi a- 
dunafi şi făcând rugăciune. 

13. Şi bătând Petru în uşa por- 
ţei, 3 mers o slujnică să asculte, 
anume Rod». 

14. Şi cunoscând glasul lui Pe- 
tru, de bucurie n'a deschis uşa. ci 
alergând înlăuntru a spus că Pe- 
tru stă înaintea porţei. 

15. iar ei au zis călrc dânsa: au 
a'i nebunit? Iar ea înîăriâ că este 
aşâ. Iar ei ziceau: îngerul lui este. 

16. Iar Petru nu înceta bătând; 
şi deschizându'i, l-au văzut pre el, 
şi s'au spăimântat. 

17. Şi tăcându-le cu mâna să tacă, 
le-a povestit lor în ce chip Dom- 
nul î-au scos pre el din temniţă. Şi 
a zis: spuneţi lui Iacov şi fraţilor 
acestea. Şi ieşind, s'a dus înrr'alt 
loc. 



7. 3 îînp. 19, 7. 12. Fapt. 15, 37. 



FAPTELE 12—13 



1487 



. 18. Şi făcându-se ziuă, nu puţtnă 
turburară era între slujitori, oare ce 
să se fi făcut Petru. 

19. Iar Irod cerându'l pre el, şi 
neaîiându'l, cercetând pre străjari, 
a poruncit să'i omoare. Şi pogo- 
rând dela Iudeea la Chesariea, pe- 
treceâ acolo. 

20. Şi erâ irod mânios pre cei 
din Tir şi pre Sidoneni; şi toţi dim- 
preună venise la el, şi plecând pre 
Vlast care erâ preste cămara îm- 
păratului, cereau pace; pentrucă se 
hrăniâ (ara lor din pământul îm- 
părătesc. 

21. larînir'o zi rânduită, Irodîm- 
brăcându-se în haină împărătească, 
şi şezând la divan, grăiâ către dânşii. 

22. Iar norodul strigă: glas dum- 
nezeesc şi nu omenesc. 

23. Şi îndată 1-a lovit pre el în- 
gerul Domnului, pentru căci n'a dat 
îui Dumnezeu slava; şi făcându-se 
mâncat de viermi, a murit. 

24. iar cuvântul lui Dumnezeu 
creşteâ şi se înmulfiâ. 

25. Iar Varnava şi Savlu s'au în- 
tors din Ierusalim la Antiohia după 
ce au împlinit slujba, luând îm- 
preuna cu sine şi pre Ioan, cel ce 
se chemă Marco. 

CAP. 13. 

Trimiterea lui Varnava şi Pavel la 
fropovcduire. La Chifru ceartă pe E- 
litna Vrăjitorul, Cuvântările lui Pa- 
vel despre Hrisios şi vestirea Evan- 
gheliei la Neamuri. 

erau oarecari ia biserica cea 
Vdin Antiohia, proroci şi învăţă- 
tori; Varnava şi Simon ce se chemâ 
Nigher, şi Luchie Chirineanul, şi 
Manain, care erâ crescut împreună 
cu teirarhul Irod, şl Savlu. 

2. Şi slujind ei Domnului, şl po- 
sUndu-se.au zis Duhul Sfânt: ose- 
biji mie pre Varnava şi pre Savlu 
la lucrul la care i-am chemat pre ei. 

3. Atunci postind şi rugându-se ( 
şi puindu'şi pre ei mâinile, i-au 
slobozii. 

4. Deci aceştia trimeşi fiind de 
Duhul Sfânt, s'au pogorît în Selev- 
chia, şi de acolo au mers cu cora- 
biea la Chipru. 



20. 3. Imp. 5, 9, 11. 23. Dan. 5, 20. 

24. Fapt 6, 7: îs. 55, li. 

25. Fapt. u. 29. 
13. 3. Fapt. 14, 23. 



5. Şi venind în Salamin, vesiiau 
cuvântul lui Dumnezeu în sinago- 
gurile Iudeilor, şi aveau şi pre Ioan 
slugă. 

6. Şi străbătând ostrovul până la 
Paf, au aflat pre oarecare vrăjitor, 
proroc mincinos Iudeu, căruia erâ 
numele Variisus. 

7. Care erâ împreună cu dregă- 
torul Serghic Pavel, bărbat înţelept; 
acesta chemând pre Varnava şi 
pre Savlu, poftiâ să auză cuvântul 
lui Dumnezeu. 

8. Iar Elima vrăjitorul (că aşă se 
tâlcueşte numele lui) stâ împrotivă, 
căutând să întoarcă pre dregătorul 
dela credinjâ. 

9. Iar Savlu (cel ce se zice şi 
Pavel), umpîându-se de Duh Sfânt, 
şi căutând la el, 

10. A zis: o plinuîe de toată vi- 
clenia şi de toată răutatea, fiul dia- 
volului, vrăjmaş a toată dreptatea, 
nu vei înceta răsvrătind căile Dom- 
nului cele drepte? 

11. Şi acum iată, mâna Domnu- 
lui pre'sle tine, şi vei îi orb, nevă- 
zând soarele până Ia o vreme. Şi 
îndată a căzut presie el ceafă şi 
întunerec; şi umblând împrejur 
căutâ povăţuUori. 

12. Atunci văzând dregătorul ceea- 
ce s'a făcut, a crezut, mirându-se 
de învăţătura Domnului. 

13. Şi purcezând dela Paf Pavel 
şi cei ce erau cu dânsul, au venit 
în Perghia Pamfiiiei; iar îoan des- 
părjindu-se de dânşii s'a întors în 
Ierusalim. 

14. Iar ev trecând din Perghia, au 
venit în Anliohia Pisidiei, şi intrând 
în sinagogă în ziua sâmbetei, au 
şezui. 

15. Şi după cetirea Iegei şi a 
prorociior, au trimes mai marii sina- 
gogei la ei, zicârsdu-!e: bărbaţi fraţi, 
de este întru voi cuvânt de mân- 
gâiere către norod, grăiţi. 

16. Şi scuîându-se Pavel, şi fă- 
cându-îe cu mâna, a zis: bărbaţi 
Israilleni, şi cari vă temeţi de Dum- 
nezeu, ascultaţi: 

17. Dumnezeul norodului ace- 
stuia al iui Israil au ales pre pă- 

, rinjii noştri, şi pre norod l-au înăl- 
ţat când erâ nemernic în pământul 



5. Fa-ot. 12. 12, 25 

8. Eşir. 7, îl; 2. Tim 3, 8. 

10 3 doua Leg, 13, 13: Mat. 13, 35. 

15. Fapt, 15, 2î i6. Fapt. 19, 33 



1488 



FAPTELE 13 



Eghipetului, şi cu braţ înalt i-au scos 
pre ei dintr'însul. 

18. Şi ca la o vreme de patru- 
zeci de ani au răbdat năravurile lor 
în pusiie. 

19. Şi pierzând neamuri şapte 
în pământul lui Hanaan, le-au dat 
lor întru moştenire pământul lor. 

20. Şi după acestea, ca la patru- 
sutc şi cincizeci de ani le-au dai Sor 
judecători, pânăîa Samuil prorocul. 

21. Şi după aceea au cerut îm- 
părat; şi le-au dat Dumnezeu lor pre 
Saul feciorul lui Chis, bărbat din 
seminţiea lui Veniamin, ani patru- 
zeci. 

22. Şi schimbându'i pre el, îe-au 
ridicat lor pre David să ie îie îm- 
părat; pentru care au şi zis, măr- 
turisindu'l: aflat-am pre David al 
lui lesse, bărbat după inima mea, 
care va face toate voile mele. 

23. Din sămânţa acestuia Dum- 
nezeu după făgăduinţă au ridicat 
lui Israil Mântuitor, pre lisus. 

24. Mai 'nainte propoveduînd Ioan 
înaintea feţei venirei lui botezul po- 
căinţei la lot norodul lui Israil. 

25. Iar dacă şi-a împlini! Ioan că- 
lătoria ziceâ: cine mă socotiţi a fi? 
Nu sunt eu. Ci iată vine după mine, 
căruia nu sunt vrednic încălţămin- 
lele picioarelor a dezlegă, 

26. Bărbaţi fraţi, fiii neamului lui 
Avraam şi cari întru voi se tem de 
Dumnezeu, vouă cuvântul mântuirei 
acesteia s'au trimis. 

27. Pentrucă cei ce locuesc în Ie- 
rusalim şi boierii lor, pre acesta ne- 
cunoscându'l, şi glasurile proroci- 
lor cele ce în toate sâmbetele se ci- 
tesc, judecând au plinit. 

28. Şi nici o vinâ de moarte a- 
flând, au cerut dela Piîat să'l o- 
moare pre el. 

29. Şi dacă au săvârşit toate cele 
ce erau pentru el scrise, pogorân- 
du't de pre lemn, l-au pus în mor- 
mînt. 

30. Iar Dumnezeu l-au sculat pre 
el din morţi. 



21. 1. frnp. 10, 21, sq. 

22. I Imp. 16. 12, sq. 

23. Is. 11, 1; Ps. S3, 20. 

24. Mat. 3, 1. 25. Joan î, 20. 

26. Rom. 1, 16 

27. Fapt 3, 17; Ioan 16; 3. 

28. Mat. 27, 22 sq; Marc. 15, 12 sq; Luc. 
23, 23; Ioan 19, 6. 

29. Mat 27, 59, 60. 

30. Fapt. 3, 15; Marc. 16, 6. 



31. Carele s'au arătat în zile multe 
ceior ce s'au suit împreună cu dân- 
sul din Galileea în Ierusalim, cari 
sunt lui mărturii către norod, 

32. Şi noi binevestim vouă făgă- 
duinţa cea făcută către părinţi. 

33. Că pre aceea Dumnezeu o au 
plinit nouă fiilor acelora, înviind pre 
lisus; precum şi în psalmul al do- 
ilea scris este: Fiul meu eşti tu, eu 
astăzi te-am născut pre iine, 

34. Iar cum că l-au înviat pre el 
din morţi, ca mai mult să nu se în- 
toarcă spre stricăciune, aşâ au zis: 
voiu dâ vouă cele cuvioase ale lui 
David, ceie credincioase. 

35. Drept aceea şi înfr'alt loc zice: 
nu vei dâ pre cel Cuvios al tău să 
vază stricăciune. 

36. Pentrucă David în neamnl său 
slujind sfatului lui Dumnezeu, a a- 
dormif şi s'a adaos lângă părinţii 
săi şi a văzut stricăciune. 

37. Iar pre care Dumnezeu l-au 
învieat, n'au văzut stricăciune. 

38. Deci cunoscut să fie vouă, 
bărbaţi fraţi, că prin acesta, ierta- 
rea păcatelor vouă se vesteşte. 

39. Şi despre toate cele ce n'aţi 
putut în legea lui Moisî să vă în- 
dreptaţi, întru acesta foi cela ce crede, 
se îndreptează. 

40. Socotiţi dar, ca să nu vie s- 
supra voasiră ce s'a zis prin pro- 
roci: 

41. Vedeţi, cei nebăgători de sea- 
mă şi vă miraţi şi vă stingeţi; că 
iucru lucrez eu în zilele voastre, lu- 
cru căruia nu veţi crede, de v? po- 
vesti cinevâ vouă. 

42. Şi ieşind ei din sinagoga Iu- 
deilor, i-au rugat neamurile ca în 
sâmbăta cea viitoare să Ii se gră- 
iască lor graiurile acestea. 

43. Şi împrăştiindu-se sinagoga, 
muiţi din Iudei şi din nemernicii 
cei cucernici au mers după Pavel 
şi după Varnava; cari grăind lor, îi 
îndemnau pre ei să rămâe întru 
darul lui Dumnezeu. 

44. Iar în cealaltă sâmbătă, mai 
toată cetatea s'a adunat să auză 
cuvântul lui Dumnezeu. 

45. Şi văzând Iudeii noroadele, 

. 31. Ioan 20, 19, 26- 

32. Fac 3, 15 şi 12, 3. 

33. Evr. 1, 5. 34. Is. 55, 3. 

35. Ps, 15, 8— li; Fapt. 2, 27. 36. Fapt. 
2. 29. 38. Luc. 24, 47. 39. Rom. 8, 3; 10, 4. 
40. Hvac. 1, 5. 
43. Fapt. 11, 23 iş 14, 22. 



FAPTELE 13-14 



1489 



s'au umplut de pismă, şi slau îm- 
profiva celor ce se grăiau de Pa- 
vel, împrotivindu-se şi hulind. 

46. Iar Pavel şi Varnava îndrăs- 
nind, au zis: vouă înlâiu eră cu cu- 
viinţă a se grăi cuvântul lui Dum- 
nezeu; iar de vreme ce îl lepădaţi 
pre el şi nevrednici pre voi vă ju- 
decaţi de vieaja cea veşnică, iaiă 
ne întoarcem la neamuri. 

47. Că aşâ ne-au poruncit nouă 
Domnul; pusu-te-am pre tine spre 
lumină neamurilor, ca să fii tu spre 
mântuire până la marginea pămân- 
tului. 

48. Şi auzind neamurile se bu- 
curau şi siăviau cuvântul Domnu- 
lui, şi au crezut câţi erau rânduiţi 
spre vieaţă veşnică. 

49. Şi se purtâ cuvâniul Domnu- 
lui prin toată jara. 

50. Isr Iudeii au învitat pre feme- 
ile cele cucernice şi de cinste, şi 
pre cei de frunte ai cetăţei şi au ri- 
dicat goană asupra lui Pavel şi a 
lui Varnava, şi i-au scos pre ei din 
hotarele lor. 

51. Iar ei scuturând praful picioa- 
relor sale asupra lor, au venit în 
Iconia. 

52. Iar ucenicii se umpleau de bu- 
curie şi de Duhul Sfânt. 

CAP. 14. 

Pavel în Iconia şi Licamia. Vindeca- 
rea unui şchiop în Listra. însufleţirea 
mnlţimei pentru Pavel şi Varnava. Fu- 
ria Iudeilor, întoarcerea în Ântiohia 

Qi a fost în Iconia, de au intrat ei 
"dimpreună în sinagoga iudeilor, 
şi aşâ au grăit, cât au crezut din 
Iudei şi din Elini mulţime multă. 

2. Iar Iudeii cei ce nu credeau, 
au ridicat şi au răsvrâfit sufletele 
neamurilor asupra fraţilor. 

3. Deci muliă vreme au zăbovit 
cu îndrăsneală grăind întru Dom- 
nul, cela ce măr'urisiâ cuvântul da- 
rului său, dând sernne şi minuni a 
se face prin mâinile lor. 

4. Şi s'a împărţit mulţimea cetă- 
{ei. Şi unii erau cu Iudeii, iar unii 
cu apostolii. 

5. Şi dacă s'a făcut pornirea nea- 

46. Mat. 10. 6. 

47. Is. 42, 6; Luc. 2, 32. 

48. Rom. 8, 29. 

51. Fapt. 18, 6; Mat. 10, 14. 
14. 3. Fapt, 19, 11. 5. 2 Titn. 3, 14. 



murilor şi a Iudeilor împreună cu 
boierii lor, ca să'i ocărască şi să'i 
ucid? cu pietre pre ei, 

6. înţelegând au fugit la cetăţile 
Licaoniei, la Listra şi la Dervi şi 
în ţinutul de primprejur. 

7. Şi acolo erau binevestind. 

8. Şi un bărbat oarecare în Li- 
stra, neputincios la picioare, şedea, 
şchiop din pântecele maicei sale fi- 
ind, care niciodată n'a fost umblat. 

9. Acesta ascultă pre Pavel când 
grăiâ; care căutând la el, şi văzând 
că are credinţă a se mântui, 

10. A zis cu mare glas: scoală 
pre picioarele tale drept. Şi a să- 
rit şi umbla. 

11. Iar noroadele văzând ceea ce 
a făcut Pavel, au ridicat glasul lor, 
licaoneşte zicând: dumnezeii, ase- 
mănându-se oamenilor, s'au pogo- 
rît către noi. 

12. Şi numiau pre Varnava, Dia; 
iar pre Pavel, Ermi, de vreme ce el 
erâ povăţuitorui cuvântului. 

13. Iar preotul lui Dia, celui ce 
eră înaintea cetăţei lor, tauri şi cu- 
nuni înaintea porţilor aducând, îm- 
preună cu noroadele vreâ să le facă 
jertfă. 

14. Şi auzind apostolii, Varnava 
şi Pavel, rupându'şi hainele lor au 
sărit în norod, strigând, 

Î5. Şi zicând: bărbaţi, căci faceţi 
acestea? Şi noi oameni suntem a- 
semenea pătimaşi ca voi, cari bi- 
nevesiim vouă, ca să vă întoarceţi 
dela aceste deşerte spre Dumnezeul 
cel viu, carele au făcut cerul şi pă- 
mântul şi mar^a şi toate cele ce 
sun! într'înscle; 

16. Carete întru neamurile cele tre- 
cute au iăsal toate limbile să um- 
ble în căile lor. 

17. însă nu s'au lăsat pre sine ne- 
mărturisit, că bine făcând, din cer 
au dat nouă ploi şi timpuri rodi- 
toare, umplând de hrană şi de ve- 
selie inimile noastre. 

18. Şi acestea zicând, abia au 
potolit pre noroade, ca să nu le 
jertfească lor. 

19. Şi au venit dela Ântiohia şi 
Iconia Iudei, şi îndemnând preno- 



6. Fapt. 8, 1. 7. Fapt. îl, 20. 

8. Fapt. 3, 2. 

15. Fapt. 10, 26", Ps. 145, 5; fipoc 14, 7. 

16. Fapt. 17, 30; Ps. 80, 13. 

17. Ps. 146, 8; Ier. 5, 24. 

19. 2 Cor. 11. 25; 2 Tim. 3, 11. 



Biblia 



94. 



1490 



FAPTELE 14-15 



roade, şi cu pieirc lovind pre Pa- 
vel, l-au tras afară din cetate gân- 
dind că a murit. 

20. iar încunjurându'l prc eî uce- 
nicii, sculându-se a infraf în cetate, 
şi a doua zi a ieşii împreună cu 
Varnava în Dervi. 

21. Şi binevestind ceîăţei aceleea, 
şi învăţând pre mulţi, s'au întors 
în Lisira şi în Iconia şi în Antiohia. 

22. Întărind sufletele ucenicilor, 
şi rugându'i să rămâe în credinţă, 
şi cum că prin mulfe necazuri se 
cade nouă a intră întru împărăţiea 
lui Dumnezeu. 

23. Şi hirotonindu-ie lor preoţi 
pre la biserici, rugându-se cu po- 
sturi, i-au încredinţai pre ei Dom- 
nului întru care au crezut. 

24. Şi trecând Pisidia, au venit 
în Pamfiîia. 

25. Şi grăind în Perghia cuvân- 
tul, s'au pogorît în Atalia; 

26. Şi de acolo au mers cu co- 
rabia în Antiohia, de unde erau daţi 
darului iui Dumnezeu, spre lucrul 
care l-au împlinit. 

27. Şi viind, şi adunând biserica, 
au vestit câte au îăcut Dumnezeu 
cu ei, şi cum că au deschis neamu- 
rilor uşa credinţei. 

28. Şi au petrecut acolo vreme nu 
puţină împreună cu ucenicii. 

CAP- 15- 

Apostolii hotărăsc a nu se tăiâ împre- 
jur creştinii dintre neamuri şi ce a- 
nume sa păzească. Călătoresc din nou 
Pavel şi Varnava la neamuri. Neînţe- 
legerea pentru loan Marcu. 

Qi oarecari pogorându-se din îu- 
Y<3eea învăţau pre fraţi, că: de nu 
vă veţi tăiâ împrejur după obiceiul 
lui Moisi, nu veţi pufeâ să vă mân- 
tuiţi. 

2. Deci făcându-se pricire şi în- 
trebare nu puţină de căire Pavel şi 
Varnava împrotiva acelora, au rân- 
duit să se suie Pavel şi Varnava şi 
alţii oarecari dintru ei, ia apostoli 
şi la bătrâni în Ierusalim pentru în- 
Irebarea aceasta. 

3. Deci ei trimişi fiind de biseri- 
că, au trecut prin Finichia şi Sa- 
inaria, povestind de întoarcerea nea- 



22, Mat. 10, 38. 23. Tit. 1, 5. 
27. Fapt. 15, 4; 1 Cor. 16, 9. 
tL5. 1. Gal. 5, 2 2. Fapt. 11, 30. 



murilor, şi făceau bucurie mare tu- 
turor fraţilor. 

4. Şi dacă au venit în Ierusalim, 
au fost primiţi de biserică şi de a- 
postoli şi de bătrâni, şi au vestit 
câte au îîkut Dumnezeu cu dânşii. 

5. Iar s'au sculat oarecari din 
cei din eresul Fariseilor cari cre- 
zuse, zicând: că trebue a'i tăiâ îm- 
prejur pre ei, şi a le poruncî să pă- 
zească legea lui Moisî. 

6. Şi s'au adunat apostolii şi bă- 
trânii să vază de cuvântul acesta. 

7. Şi multă întrebare făcându-se, 
sculându-sc Petru a zis către ei: 
bărbaţi fraţi, voi ştiţi că din zilele 
cele mai dinainte Dumnezeu întru 
noi au ales, ca prin gura mea să 
auză neamurile cuvântul evanghe- 
liei şi să crează. 

8. Şi cunoscătorul de inimi Dum- 
nezeu le-au mărturisit lor, dând lor 
Duhul Sfânt, ca şi nouă; 

9. Şi nimfe n'au osebit între noi 
şi între ei, cu credinţa curăţind i- 
nimile lor. 

10. Acum dar ce ispitiţi pre Dum- 
nezeu, a pune jug presie cerbicea 
ucenicilor, care nici părinţii noştri, 
nici noi n'am putut sâ'l purtăm? 

11. Ci prin darul Domnului no- 
stru lisus Hrisfos credem că ne vom 
mântui, ca şi aceia. 

12. Şi a tăcut toată mulţimea, şi 
ascultă pre Varnava şi prc Pavel, 
cari povesteau câte au făcut Dum- 
nezeu semne şi minuni întru nea- 
muri printr'înşii. 

Î3. îar dacă an tăcut ei, a răs- 
puns facov, zicând: bărbaţi fraţi» 
ascuîfaţi-mă pre mine; 

Î4. Sirneon a spus cum întâiu 
Dumnezeu au socotit să iâ din nea- 
muri norod întru numele lui. 

15. Şi cu aceasta se întocmesc 
cuvintele prorocilor, după cum este 
scris; 

16. După acestea mă voiu întoarce, 
şi voiu zidi cortul iui David cel că- 
zut; şi cele săpate ale iui le voiu 
zidi, şi voiu îndrepta pre el; 

17. Ca să caute ceilalţi din oa- 
meni pre Domnul, şi toate neamu- 
rile preste care s'a chemat numele 
meu preste ei, zice Domnul, cela 
ce face acestea toate. 



i 4. Fapt. 14, 27. 7 Fapt. 11, 18. 
9. Fapt, 10, 34. 10. Mat. 23, 4. 
11. Efes. 2, 4, 8. 12. Fapt. 11, 18. 
14. Fapt. 10, 44. 16. Hmos 9, 11. 



FAPTELE 15—16 



1491 



18. Cunoscute din veac sunt la 
Dumnezeu toate lucrurile lui. 

19. Penlru aceea eu judec, a nu 
supăra pre cei ce din neamuri se 
întorc la Dumnezeu; 

20. Ci a le trimite lor, ca să se fe- 
rească de pângăriciunile idolilor şi 
de curvie şi de sugrumat şi de sânge. 

21. Pentrucă Moisî din neamurile 
cele de demult, are în toate cetăţile 
pre cei ce îl propoveduesc pre el, 
cetindu-se în sinagoguri în toată 
sâmbăta. 

22. Atunci s'a părut apostolilor 
şi bătrânilor împreună cu toată a- 
dunarea, ca, alegând bărbaţi dintru 
ei, să s i lrimeată ia Annohia împre- 
ună cu Pavel şi cu Varnava; pre 
Iuda cel ce se chiamâ Varsava, şi 
pre Sila, bărbaţi povăţuitori întru 
iraţi; 

. 23. Scriind prin mâinile lor a- 
cestea: aposiolu şi bătrânii şi fraţii, 
celor dela Antiohia şi Siria şi Chi- 
lichia fraţi, celor ce sunt din nea- 
muri, să se bucure. 

24. De vreme ce am auzit că 
oarecarî dintre noi ieşind v'au tur- 
burat pre voi cu cuvinte, slăbind 
sufletele voastre, zicând: să vă tă- 
eţi împrejur, şi să păziţi legea, că- 
rora noi n'am poruncit. 

25. Părutu-s'a nouă cari ne-am 
adunat cu un suflet, ca, alegând 
bărbaţi, sâ'i trimefem către voi îm- 
preună cu cei iubiţi ai noştri Var- 
nava şi Pavel. 

26. Oameni, cari şi-au dat suîle- 
iele lor pentru numele Domnului 
nostru lisus Hristos. 

27. Drept aceea am trimes pre 
îuda şi pre Sila, cari şi ei cu cu- 
vântul vor vestî acesteaşi. 

28. Pentrucă s'au părut Sfântului 
Duh şi nouă, că mai mult nici o 
greutate să se pute preste voi, afară 
de cele de nevoie, acestea: 

29. A vă îerî de cele jertfite ido- 
lilor, şi de sânge, şi de sugrumat, 
şi de curvie; de care de vă veţi 
păzi pre voi, bine veţi face. Fiţi 
sănătoşi. 

30. Deci aceştia slobozindu-se, au 
venit la Antiohia, şi adunând mul- 
ţimea, au dat cartea; 

31. Şi cetindu-o, s'au bucurat pen- 
tru mângâiere. 

20. Lev. 3, 17. 21. Fapt. 13, 15. 
24. Fapt. 20. 50; Gal. î, 7. 
31, Fapt. 13, 48. 



32. Şi îuda şi Sila, şi ei proroci 
fiind, prin cuvânt mult au mângâ- 
leat pre fraţi şi i-au întărit. 

33. Şi făcând acolo câtăvâ vreme, 
s'au slobozit cu pace dela fraţi că- 
tre apostoli. 

34. Iar lui Sila i s'a părut sâ 
rămâie acolo. 

35. Iar Pavel şi Varnava se ză- 
boviau în Antiohia, învăţând şi 
binevestind împreună şi cu alţi mulţi 
cuvântul Domnului. 

36. Iar tiupă câtevâ zile a zis 
Pavc! către Varnava: întorcându-ne, 
să cercetăm pre fraţii noştri prin 
toate cetăţile, întru care am vestit 
cuvântul Domnului, cum petrec. 

37. Şi Varnava voiâ să iâ îm- 
preună pre îoan, ce se chema 
Marcu. 

38. Iar Pavel ziceâ că pre cela 
ce s'a despărţit de ei din Pamhîia, 
şi n'a mers cu dânşii la lucru, să 
nu'l iâ împreună. 

39. Drept aceea s'a făcut împere- 
chiere între dânşii cât s'au despăr- 
ţit ei unul de altul; şi Varnavet lu- 
ând pre Marcu, a mers cu corabiea 
în Chipru; 

40. Iar Pavel alegând pre Sila 
s'a dus, dându-se darului lui Dum- 
nezeu de către fraţi. 

41. Şi trecea prin Siria şi Chili- 
chia, întărind bisericile. 

CAP. 16. 

Pavel în Macedonia Propoveduirea, 
minunile şi suferinţele lui. 

Jvi a sosit în Dervi şi în Lisfra; 
Yşi iată, un ucenic oarecare eră 
acolo, anume Timotei, fiul unei mu- 
ieri îudee credincioase; iar tatăl lui, 

Elin, 

2. Care se mărturisiâ de fraţii cei 
cz erau în Listra şi Iconia. 

3. Pre acesta a voit Pavd să 
meargă împreună cu el; şi luân- 
du'l 1-a tăiat împrejur pre el pen- 
tru Iudeii cei ce erau în locurile a- 
celea; pentrucă ştiau toţi pre tatăl 
lui că eră Elin. 

4. Şi cum treceau prin cetăţi, ie 
dâ învăţătură să păzească dogmele 
cele rânduite de apostoli şi de bă- 
irânii cei din Ierusalim. 



32. Fapt. 11, 27 si 13, 1. 
38 Fapt. 13, 13. 
16. 1- Fapt. 19. 22. 
2, Fapt, 6, 3 şi 10, 22. 



1492 



FAPTELE 16 



5. Deci bisericile se întăriau cu 
credinţa, şi prisosiau cu numărul 
în toate zilele. 

6. Şi trecând prin Frlghia şi prin 
ţinutul Galatiei, fiind opriţi de Sfân- 
tul Duh a grăî cuvântul în Asia. 

7. Venind spre Misia, se ispitiau 
a merge spre Vifinia; şi nu i-a lă- 
sat pre ei Duhul. 

8. Şi trecând Misia, s'au pogorît 
în Trbada. 

9. Şi vedenie noaptea^ s'a arătat 
lui Pevel: un bărbat Machedonean 
erâ stând, rugându'l pre el, şi zi- 
când: trecând în Machedonia, a- 
jută-ne nouă. 

10. îar dacă a văzut vedenia, în- 
dată am cercat să ieşim în Mache- 
donia, socotind că ne chiamă pre 
noi Domnui să le binevesfim lor. 

11. Drept aceea pornind dela Troa- 
da, am mers drept ia Samotrachi, 
şi a doua zi la Neapoli; 

12. Şi de acolo la Fiîippi, care 
este cetatea cea dintâi a părţei a- 
cesieia a Machedoniei, colonie; şi 
eram într'această cetele petrecând 
câievâ zile. 

13. Şi în ziua sâmbeteîor am ie- 
şit afară din cetate lângă rîu, unde 
se obişnuiâ a îi rugăciune; şi şe- 
zând, grâiam femeilor celor ce se 
adunaseră. 

14. Şi o femeie anume Lidis, care 
vindea pânze mohorâte, din ceta- 
tea Halirilor, cinstind pre Dumne- 
zeu, ascultă; căreia Domnul au de- 
schis inima ca să iâ aminte la cele 
ce se grăiau de Pavel. 

15. Şi dacă s'a botezai ea şi 
casa ei, s'a rugat zicând: de m'aţi 
judecat pre mine a îi credincioasă 
Domnului, intrând în casa mea, ră- 
mâneţi. Şi ne-a silit pre noi. 

16. Şi a fost când mergeam noi 
la rugăciune, oarecare siujnică a- 
vând duh pitonicesc w-a întimpinaf 
pre noi, care dobândă multă dă 
stăpânilor ei, vrăjind: 

17. Aceasta urmând lui Pavel şi 
nouă, strigă, zicând: aceşti oameni 
robii lui Dumnezeu celui de sus 
sunt, cari vestesc vouă calea mân- 
tuirei. 

18. Şi aceasfa făceâ în multe zile. 



6. Fapt. 18, 23. 

S. Fapt. 20, 6; 2 Cor. 2, 12; 2 Tim. 4, 13, 

16. i. Iîm>, 28, 7; 

17. Marcu 1, 24, 31. 
1&- Marcu 16, 17, 



Iar supărându-se Pavel şi îniorcân- 
du-se a zis duhului: poruncescu'ţt 
ţie întru numele lui Iisus Hristos, 
să ieşi dintr'însa. Şi a ieşit înfr'a- 
cel ceas. 

1Q. Şi 'văzând stăpânii ei, că s'a 
dus nădejdea câştigului lor, prin- 
zând pre Pavel şi pre Sila, i-au dus 
în târg la cei mai mari. 

20. Şi ducându'i pre ei la voi- 
vozi, au zis: aceşti oameni turbură 
cetatea noastră, Iudei fiind, 

21. Şi vestesc obiceiuri care nu 
este slobod nouă a le prim!, nici a 
le face, Romani fiind noi. 

22. Şi s'a ridicat norodul asupra 
lor; şi voivozii rupSndu-le lor hai- 
nele, au poruncit să'i bală cu to- 
iege. 

23. Şi multe lovituri dându-Ie lor, 
i-au băgat în temniţă, poruncind 
temnicerului prea bine să'i păzea- 
scă pre ei; 

24. Care poruncă ca aceea lu- 
ând, i-a pus pre ei în temniţa cea 
mai din lăunfru, şi picioarele lor 
îe-a băgat în gros. 

25. îar în miezul nopţii Pavel şi 
Sila rugându-se, lăudau pre Dum- 
nezeu; şi îi auz!au pre dânşii cer 
legaţi. 

26. Şi fără de veste s'a făcut cu- 
tremur mare, cât s'au clătit teme- 
liile temniţei; şi numai decât s'au 
deschis ţoale uşile, şi legăturile 
tuturor s'au dezlegat. 

27. Şi deşteptându-se temnicerul, 
şi văzând deschise uşile temniţei, 
scoţând sabiea, vreâ să se omoare, 
socotind că au scăpat cei legaţi. 

28. Iar Pavel a strigat cu glas 
mare, zicând: nimic rău să nu îţi 
faci ţie; că toţi suntem aici. 

29. Şi cerând lumânare, a sărit 
în lăunfru, şi tremurând a căzut 
înaintea lui Pavel şi a lui Sila, 

30. Şi scoţându'i pre ei afară, a 
zis: domnilor! ce mi se cade să fac 
ca să mă mântuesc? 

31. Iar ei au 2?s: crede întru Dom- 
nui îisus Hrisios, şi te vei mântuî, 
tu şi casa la. 

32. Şi i-au grăit lui cuvântul Dom- 
nului, şi tuturor celor din casa lui. 

33. Şi îuându'i pre el într'acel 
ceas al nopţii, i-a spălat de rane; 



20. Fapt. 17, 6. 

22. 2 Cor. 11, 25; Filip. 1, 30; 1 TC3S. 2, 2. 
25. Fapt. 4, 31; 5, 41. 
31. Ioan 3, 16. 



FAPTELE 



şi s'a botezat el şi ai lui toţi în- 
datăş. 

34. Şi ducându'i pre ei în casa 
sa, le-a pus masă, şi s'a bucurai 
cu ţoală casa sa crezând întru 
Dumnezeu. 

35. Şi făcându-se ziuă, au trimes 
voevozii pre purtătorii de toiege, zi- 
când: slobozi pre oamenii aceia, 

36. Şi a spus temnicerul cuvin- 
tele acestea către Pavel, că au tri- 
mes voevozii ca să vă slobozi ji; a- 
cum dar ieşiji şi mergeţi cu pace. 

37. Iar Pavel a zis către ei: după 
ce ne-au bătut pre noi înaintea no- 
rodului fără de judecată, oameni PiO- 
mani iiind, ne-au pus în temniţă, 
şi acum pre ascuns ne scot pre noi? 
Că nu este aşâ, ci să vie ei să ne 
seoaţă. 

38. Şi au vestit voivozilor purtă- 
torii de toiege graiurile acestea, şi 
s'au temut auzind că Romani sunt. 

39. Şi venind s'au rugat lor, şi 
scoţându'i îi poîtiau să iasă din ce- 
tate. 

40. Şi ieşind din temniţă, au in- 
trat în casa Lidiei, şi văzând pre 
fraţi, i-au mângâiat pre ei şi au ieşit. 

CAP. 17. 

Turburarea din Tesaîonic din pricina 
profoveduirei lui Pavel. El trece în 
Veria şi apoi în Atena. Cuvântarea lui 
Pavel înaintea Areopagului. 

i trecând prin Amfipoli şi Apoîo- 
nia, au venit în Tesaîonic, unde 
era sinagoga Iudeilor; 

2. Şi după obiceiul său Pavel a 
intrat la ei, şi în trei sâmbele s'a 
întrebat cu ei din scripturi. 

3. Dovedind şi arătându-îe că se 
cădeâ lui Hristos să pătimească şi 
să învieze din morţi, şi cum că a- 
cesta este Hristos lisus, pre care 
«u vestesc vouă. 

4. Şi unii dintr'înşii au crezut şi 
s'au însoţii cu Pavel şi cu Sila, şi 
mulţime multă din Elinii cei cucer- 
nici şi din femeile cele de frunte nu 
puţine. 

5. Iar Iudeii cei necredincioşi, um- 
pîându-se de pismă şi luând lângă 
€i pre nişte oameni răi din cei proşti 



34. Luc. 5, 29, 39, Mat. 8, 34. 
17. 1. 1 Tes. 2, 2. 
3. Luc 24, 27, 45, 
5. Rom. 16, 21. 



16-17 1493 



şi făcând gloată, au întărâtat ceta- 
tea, şi năvălind asupra caset lui la- 
son, căutau să'i scoată pre ei la 
norod. 

6. Şi neafiându'i pre ei, trăgeau 
pre iâson şi pre unii din fraţi la 

> mai marii cefăţei, strigând: că cei 
ce au turburat toată lumea, aceştia 
şi aicea au venit; 

7. Pre cari i-a primit îason şi a- 
eeştia toţiîmprotiva rândueîeiorChe- 
sarului fac, zicând că este alt îm- 
părat lisus. 

8. Şi au turburat pre norod şi pre 
mai marii cetăţei, cari auziau ace- 
stea. 

9. Şi luând multe deîa lason şi 
dda ceilalţi, i-au slobozit pre ei. 

10. Şi fraţii îndată noaptea au tri- 
mes pfe Pavel şi pre Sila la Veria; 
cari mergând, au intrat în sinagoga 
Iudeilor, 

11. Şi aceştia erau mai de bun 
neam decât cei din Tesaîonic, cari 
au primit cuvântul cu toată osâr- 
dia, în toate zilele cercând scriptu- 
rile de sunt acestea aşâ. 

12. Mulţi dar dintru dânşii au cre- 
zut şi din femeiie Elinilor cele de 
cinste, şi din bărbaţi nu puţini. 

13. Şi dacă au înţeles Iudeii cei 
din Tesaîonic că şi în Veria s'a ve- 
stit de Pavel cuvântul lui Dumne- 
zeu, au venit şi acolo, turburând no- 
roadele. 

14. Şi îndată atunci fraţii au tri- 
mes pre Pavel să meargă spre mare 
şi au rămas Sila şi Timotei acolo. 

Î5. Iar cei cegrijiau să scape pre 
Pavel, l-au dus pre el până la A- 
tena, şi luând poruncă către Sila şi 
Timotei, ca, cum mai curând să vie 
la el; s'au dus. 

16. Iar în Atena aşiepiându'i pre 
ei Pavel, se întărâtă întru dânsul 
duhul lui, văzând cetatea plină de 
idoli. 

17. Drept aceea se întrebă în si- 
nagogă cu Iudeii, şi cu cei credin- 
cioşi, şi în târg în toate zilele cu 
cei ce se întâmplau. 

18. Iar unii din filozofii Epicuri 
şi Stoici se priciau cu el. Şi unii 
ziceau: oare ce voieşte acest sămă- 
nător de cuvinte să grăiască? Iar 
alţii, se pare că de streini dumne- 



6 Fac. 16, 20. Luc. 23, 2. 
11. lez. 34, 12; Luc. 16, 29; Ioan 5, 39. 
14, Fac. 16, 1. 16. 1 Tes. 3, 1. 
18. t Cor. 4, 12. 



ş 



1494 



FAPTELE 17—18 



zei este vestitor; căci pre îisus şi 
învierea lui binevesteâ lor. 

19. Şi prinzându'l pre dânsul, l-au 
dus la' Ariopag, zicând: oare putem 
a înţelege ce este această învăţă- 
tură nouă, care de tine se grăieşte? 

20. Pentrucă streine oarecare bagi 
înauzurile noastre; drept aceea vo- 
im să ştim ce vor să fie acestea 

21. (Că Alinenii toţi şi cei streini 
cari mergeau acolo, la nimic aiî nu 
se zăbovtau, îără numai a zice sau 
a auzî cevâ nou). 

22. Şi stând Pavel m mijlocul A- 
rtopagului, a zis: bărbaţi Atineni, 
întru toate vă văz pre voi ca şi cum 
aţi fi mai cucernici. 

23. Pentrucă, trecând şi privind 
închinăciunile voastre, am aîlat şi 
un jertfelnic, întru care era scris: 
Necunoscutului Dumnezeu. Pre care 
dar necunoscându'l voi îi cinstiţi, 
pre acesta eu îl vestesc vouă. 

24. Dumnezeu care au făcut lumea 
şi toate cele ce sunt într'însa, ace- 
sta fiind Domnul cerului şi ai pă- 
mântului, nu în biserici făcute de 
mâini îocueşîe; 

25. Nici de mâini omeneşti se slu- 
jeşte, având trebuinţă de cevâ, de 
vreme ce el dl tuturor vieaţă şi su- 
flare şi toate; 

26. Şi au făcut dintr'un sânge tot 
neamul omenesc, să locuiască pre- 
ste ţoală faţa pământului, aşezând 
vremiie cele mai 'nainte rânduite şi 
hotarele locuinţei lor; 

27. Ca să caute pre Domnul ca 
doară î-ar simţi pre ei şi l-ar afla, 
măcar că nu este departe de fiecare 
din noi; 

28. Căci întru dânsul viem şi ne 
mişcăm şi suntem; precum şi oare 
cari din poeticii voştri au zis: că 
al lui şi neam suntem. 

29. Deci de vreme ce neamul lui 
Dumnezeu suntem, nu suntem da- 
tori a socoti cum că Dumnezeu este 
asemenea aurului, sau argintului, 
sau pietrei care este cioplitură a 
meşteşugului şi a gândului omului. 

30. Deci anii neştiinţei acesteea 
trecându'i cu vederea Dumnezeu, 
acum porunceşte tuturor oamenilor 
pretutindenea să se pocăiască; 

31. Pentrucă au pus ziuă, întru 



24. Fapt. 7, 46, 27. îs. 55, 6, 

29. Is. 46, 5. 

30. Fapt. 14, 16; Luc. 24; 47. 

31. Rom. 14. io; Fapt. 3, 15. 



care va să judece lumea întru drep- 
tate prin bărbatul pre care mai 'na- 
inte l-au rânduit; dând credinţă tu- 
turor, înviindu'l pre dânsul din morţi. 

32. Iar auzind de învierea morţi- 
lor, unii îşi băteau joc, iar alţii au 
zis: te vom auzî iarăş pre tine pen- 
tru aceasta. 

33. Şi aşâ Pavel a ieşit din mi- 
jlocul lor. 

34. Iar oarecari bărbaţi îipindu-se 
de el, au crezut; între cari erâ şi 
Dionisie Âreopaghitul şi o femeie 
anume Damaris şi alţii împreună 
cu dânşii. 

CAP. 18- 

Pavel în Corint. Achila şi Prischiia. 
Cuvântarea lui Pavel. Crisp mai ma- 
rele sinagogei vine la credinţă cu toată 
casa lui. Vedenia lui Pavel. Proconsu- 
lul Galion. Apolos, bărbat cuvântăreţ 
şi credincios. 

Iar după acestea ieşind Pavel din 
Atena, a venit la Corint; 

2. Şi aflând pre oarecare Iudeu 
anume Achila, de neam din Poni r 
care de curând venise dela Italia 
şi pre Prischiia femeia lui; (pentru 
că a îosi poruncit Claudie să iasă 
toţi Iudeii din Roma); a venit la ei. 

3. Şi pentrucă erâ de un fel de 
meşteşug cu ei, a rămas lângă dân- 
şii şi lucra; pentrucă erau făcători 
de corturi cu meşteşugul. 

4. Şi se priciâ în sinagogă în toate 
sâmbetele şi încredinţâ şi pre Iudei 
şi pre Elini. 

5. îar dacă s'au pogorît dela Ma- 
chedonia Sila şi Timotei, se cuprin- 
sese de duhul Pavel, mărturisind Iu- 
deilor că îisus este Hristos. 

6. Şi stând ei împrotivă şi hu- 
lind, scuturându'şi hainele a zis că- 
tre dânşii: sângele vostru asupra 
capului vostru; curat sunt eu; de 
acum Ia neamuri mă voiu duce. 

7. Şi mutându-se de acolo a ve- 
nit la casa oarecâruia, anume Iust 
care cinsfiâ pre Dumnezeu, a cărui 
casă erâ alăturea cu sinagoga. 

8. Iar Crisp mai marele sinago- 
gei, a crezut în Domnul împreună 
cu toată casa lui; şi mulţi din Co- 
rinteni auzind credeau şi se botezau. 

32. 1 Cor. 1, 23, 
18. 2. Rom. 16, 3. 3. 1 Cor. 4, 12. 

5. Fapte 17, 14, 15. 

6, Fapte 13, 51; Mat. 10, 14. 



FAPTELE 18—19 



1495 



9. Şi au zis Domnul în vedenie 
noaptea lui Pavel: nu te teme, ci 
grăieşte şi nu tăceâ: 

10. Că eu sunt cu tine şi nimeni 
nu se va ispiti asupra ta ca să'ţi 
facă rău; pentrucă norod mult este 
mie în cetatea aceasîa. 

11. Şi a şezut acoio un an şi şase 
luni, învăţând întru ei cuvântul lui 
Dumnezeu, 

12. Şi Galion fiind dregător în A- 
haia, s*au ridicat toţi iudeii cu un 
suflet asupra iui Pavel şi î-au dus 
pre el la divan, 

13. Zicând: că aîară de lege ace- 
sta îndeamnă pre oameni să cin- 
stească pre Dumnezeu. 

14. Şi vrând Pavei să deschiză 
gura, a zis Galion către ludei: de 
ar îi vre o nedreptate sau vre-o fap- 
tă rea, o Iudeilor, după cuviinţă v'aş 
îi suferit pre voi; 

15. Iar de vreme ce este între- 
bare pentru cuvânt şi pentru nume 
şi pentru legea voastră, ve(i căuta 
voi; penlrucă judecător acestora eu 
nu voiu să fiu. 

16. Şi i-a gonit pre ei dda divan. 

17. Şi apucând toţi Elinii pre So- 
stcn mai marele sinagogei, îl bă- 
leau înaintea divanului. Şi lui Ga- 
lion nici o grije nu era de acestea. 

15. îar Pavel, încă mai îngădu- 
ind ziie multe, despărfindu-se deta 
fraţi, a mers pre apă Ia Siria, şi 
împreună cu el Prischila şi Achila; 
care şi-a tuns capul în Cheghrees, 
penirucă aveâ făgăduinţă. 

19. Şi a sosit în Eîes şi pre a- 
ceia i-a lăsat acolo; iar el intrând 
în sinagogă, se întreba cu Iudeii. 

20. Şi rugându'l ei ca să rămâe 
Ia dânşii mai muitî? vreme, n'a voit; 

21. Ci s'a despărţit dela ei, zicând : 
mi se cade cu adevărat ca prazni- 
cul cel ce vine să'liac în Ierusalim, 
şi iarăş mă voiu întoarce la voi, 
de va voî Dumnezeu. Şi a purces 
dela Efes. 

22. Şi pogorându-se în Chesaria, 
suindu-se şi închinându-se adună- 
rei, s'a pogorît la Antiohia. 

23. Şi făcând acolo câfăvâ vreme, 



9. 1 Cot. 2, 4. 

10. Is. 41, 10; Ioan 10, 16. 
15. Mat. 27, 24; Ioan 18, 31. 

17. 1 Cor. 1, 1. 

18. Fapt. 21, 24; Num. 6, 9, 18. 

21. 1 Cor. 4. 19; Evt. 6, 3; Iac. 4, 15. 



s'a dus, trecând de rând prin ţinu- 
tul Galaiiei şi prin Frighia, întărind 
pre toţi ucenicii. 

24. îar un iudeu oarecare anume 
Apolos, Alexandrean de neam, băr- 
bat meşter Ia cuvânt, a venit în E- 
îes, puternic fiind întru scripturi 

25. Acesta erâ învăţat în calea 
Domnului, şi fierbând cu duhul, gră- 
iâ şi învăţă cu deadinsui cele ce 
sunt pentru Domnul, ştiind numai 
botezul Iui Ioan. 

26. Acesta a început a grăî cu 
îndrăznială în sinagogă; şi auzhv 
du'l pre el Achila şi Prischila, l-au 
luat şi mai cu amăruntul, îi au spus 
lui calea lui Dumnezeu. 

27. Şi vrând el să treacă în A- 
haia, îndemnându-se fraţii au scris 
ucenicilor să'l primiască pre el, care 
mergând acolo, mult a ajutat cu da- 
rul celor ce crezuseră. 

28. Pentrucă tare înfruntă pre Iu- 
dei înaintea norodului, ar.ălându-le 
din scripturi că Iisus este Hristos. 

CAP. 19. 

Pavel fropovedueşte în Efes, botează şi 
săvârşeşte multe vindecări minunate, 
Dirnitrie Argintarul ridică poporul 
asupra lui Pavel. 

Ri a fost când erâ Apolos în Co- 
i rinî, Pavel trecând prin părţile 
ceîc ds sus a venit în Efes, şi a- 
îlând pre osrecari ucenici, 

2. A zis către ei: luat-aţi Duh Sfânt 
după ce aţi crezut? Iar ei au zis 
către dânsul: încă nici de este Duh 
Sfânt am auzit. 

3. Şi a zis către ei: dar în cev'aţi 
botezat? Iar ei au zis: în botezul 
lui Ioan. 

4. Iar Pavel a zis: Ioan a bote- 
zat botezul pocăinţei, zicând noro- 
dului, să crează întru cela ce vine 
după dânsul, adecă întru Hristos 
Iisus. 

5. Şi auzind, s'au botezat înlru 
numele Domnului Iisus. 

6. Şi punându-şi Pavel mâinile 
preste ei, au venit Duhul Sfânt pre- 
ste dânşii; şi grăi.au în limbi, şi pro- 
rociau. 

7. Şi erau de toţi bărbaţi, ca la 
doisprezece. 

24. 1 Cor. 1, 12. 28. Fapt. 9, 22. 
19, 1. Fapt. 18, 19. 24. 
2. Fapt. 10, 44; Ioan 7, 39. 
4. Mat. 3, 11. 6. Fapt. 6,6. şi 2, 4. 



1498 



FAPTELE 19 



8. Şi el intrând în sinagogă, cu J 
îndrăzneală grăiâ în trei luni, în- j 
trebându-se şi adeverind cele de 
împărăţia lui Dumnezeu. 

9. Iar de vreme ce unii se îm- 
pietreau şi nu ascultau, grăind de 
rău calea înaintea norodului, Pavel 
depărtându-se dela ei, a osebit pre 
ucenici, în ţoale zilele pricindu-se 
în şcoala unui Tiran 

10. Şi aceasta s'a făcut în doi 
ani; cât toţi cei ce locuiau în Asia 
au auzit cuvântul Domnului lisus, 
şi Iudeii şi Elinii. 

îl. Şi puteri nu mici făceâ Dum- 
nezeu prin mâinile iui Pavel; 

12. Cât şi preste cei ce erau bol- 
navi se aduceau de pre trupul lui 
măhrămi sau ştergătoare, şi se de- 
părtau dela ei boalele, şi duhurile 
cele rele ieşau dintr'înşii. 

13. Şi s'au ispitit oarecari din 
Iudeii cei ce încunjurau furători, a 
chemă presie cei ce aveau duhurile 
cele rele, numele Domnului lisus, 
zicând: jurămu-vă pre voi cu lisus 
pre care Pavel propovedueşte. 

14. Şi erau şapte leciori ai Iui 
Scheva, Iudeului, arhiereului, cari 
făceau aceasta. 

15. Şi răspunzând duhul cei rău 
a zis: pre lisus cunosc, şi pre Pa- 
vel ştiu; dar voi cine sunteţi? 

16. Şi sărind asupra lor omul în- 
tru care erâ duhul cel rău, şi biru- 
indu'i pre ei, s'a întărit asupra lor, 
cât goli şi răniţi au fugit din casa 
aceea. 

17. Şi aceasta s'a {Scut ştiută Ia 
toţi Iudeii şi Elinii cei ce locuiau 
în Efes; şi a căzut frică preste toţi 
aceia, şi se mărea numele Domnu- 
lui lisus. 

18. Şi mulţi din cei ce crezuseră 
veneau de se mărturiseau, şi ve- 
steau faptele lor. 

19. Şi mulţi din cei ce făcuse vră- 
jile aducând cărţile, le ardeau îna- 
intea tuturor; şi au socotit preţurile 
lor, şi au aflat cincizeci de mii de 
arginţi. 

20. Aşâ cu tărie cuvântul Dom- 
nului creştea şi se întăreâ. 

21. Şi dacă s'au săvârşit acestea, 
a pus Pavel cu duhul, ca trecând 
prin Machedonia şi Ahaia, să mesr- 



8. Fapt, 14, 3. 17. Fapt. 5, 5, 11. 

20. Fapt. 6, 7; 12, 24. 

21. Fapt. 18, 21 şi 20, 22. 



gă în Ierusalim, zicând că după ce 
voiu fi acolo, trebue şi Roma să o 
văz. 

22. Şi trimiţând la Machedonia 
doi din cei ce slujeau lui, pre Ti- 
motei şi pre Erast; el a rămas câ- 
tăvâ vreme în Asia. 

23. Şi s'a făcut în vremea aceea 
turburâre nu puţină pentru calea 
Domnului. 

24. Pentrucă un argintar oarecare 
anume Dimitrie, făcând biserici de 
argint Artemidei, dâ meşterilor lu- 
cru nu puţin; 

25. Pre cari adunându'i şi pre cei 
ce erau lucrători de unele ca ace- 
stea, a zis: bărbaţilor, ştiţi că din- 
tr'acest lucru este câştigul nostru. 

26. Şi vedeţi şi auziţi, că nu nu- 
mai în Efes, ci mai în toată Asia, 
Pavel acesta mult norod învăţând 
a mutat, zicând, că nu sunt dum- 
nezei cei ce de mâini se fac; 

27. Şi nu numai această parte a 
noastră se prirrtefdueşfe a venî spre 
defăimare; ci şi biserica dumneze- 
oaei celei mari Artemidei, întru ni- 
mic a se socoti, ba încă să se sur- 
pe şi mărimea ei, pre care toată 
Asia şi lumea o cinsteşte. 

28. Şi auzind şi umplându-se de 
mânie strigau, zicând: mare esteÂr- 
temida Efeseniiorl 

29. Şi s'a umplut toată cetatea 
de turburâre; şi s'au pornit toţi în- 
tr'un suflet la privelişte, răpind îm- 
preună şi pre Gaie şi pre Aristarh, 
Machedonenii, soţiile lui Pavel. 

30. Iar Pavel vrând să intre în 
norod, nu l-au lăsat pre el ucenicii. 

31. încă şi unii din mai marii A- 
siei, fiind lui prieteni, trimeţând la 
dânsul, îl rugau să nu se deâ pre 
sine în privelişte. 

32. Deci alţii strigau alfeevâ; pen- 
trucă erâ adunarea turburată, şi cei 
mai mulţi nu ştiau pentru ce s'au 
adunat. 

33. Iar din norod au scos înainte 
pre Alexandru, puindu'l pre el îna- 
inte Iudeii. Iar Alexandru făcând cu 
mâna, vreâ să răspunză norodului. 

34. Iar cunoscând că este Iudeu, 
un glas s'a făcut de către toţi, care 
ca vre-o două ceasuri strigă: mare 
este Artemida Efeseniiorl 

35. Iar logofătul potolind norodul, 
a zis: bărbaţi Efeseni, cine este o- 

22. Rom. 16, 23. 23. 2 Cor. I, 8. 
24. Fapt. 16, 16. 29. 2 Coc. 1, 8. 



FAPTELE 19—20 



1497 



mul acela care nu ştie că cetatea 
Efesenilor este purtătoare de grija 
bisericei Artemidei, dumnezeoaei cei 
mari şi a chipului ei? 

36. Deci fără de îndoială fiind a- 
cesfea, se cuvine voi să vă astâm- 
păraţi, şi nimic cu obrăznicie să nu 
faceţi. 

37. Că aţi adus pre bărbaţii ace- 
ştia, nici îuri de cele sfinte fiind, 
nici hulind pre dumnezeoaea voa- 
stră. 

33. Iar de are Dimifrie şi cei îm- 
preună cu el meşteri, către cineva 
cuvânt, judecători sunt şi dregă- 
tori; pârască-se unul pre altul. 

39. Iar dacă pentru alfeevâ cer- 
caţi, în adunarea cea legiuită se va 
deslegâ. 

40. Penfrucă ne primejduim să ne 
vinuim de zarvă pe ziua de astăzi, 
fiindcă nici o pricină nu este pen- 
tru care am puteâ să dăm seamă 
de turburarea aceasta. 

41. Şi aceasta zicând, a slobozit 
adunarea» 

CAP. 20. 

Călătoria lui Pavel prin Machedonia şi- 
Grecia în Asia. El învie pre Eutih în 
Troada. Dâ sfaturi păstoreşti la Milet 
preoţilor din Efes, 

ar după ce a încetat gâlceava, che- 
mând Pavel pre ucenici, şiînchi- 
nându-se lor, a ieşit să meargă în 
Machedonia. 

2. Şi trecând prin părţile acelea, 
şi mângâindu'i pre ei cu cuvinte 
multe, a venit !n Elada. 

3. Şi făcând acolo trei luni, fiindcă 
s'a făcut vicleşug asupra lui despre 
ludei, vrând el să se suie în Siria, 
s'a făcut socoteală să se întoarcă 
prin Machedonia. 

4. Şi mergeâ împreună cu el până 
la Asia Sosipatru Verianuî; şi din 
Tesaîonicheni, Âristarh şi Secund; 
şi Gaie Dervianul şi Timotei; iar 
din Asia, Tihic şi Trofim. 

5. Aceştia mergând înainte ne-au 
aşteptai pre noi în Troada. 

6. Iar noi, după zilele azimelor, 
am mers pre apă dela Filipi, şi în 
cinci zile am venit ia ei înTFoada; 
unde am zăbovit şapte zile. 

36. Fapt. 21, 5. 
20. I- l Tim. l, 3. 

4. Fapt. 17, 10; Rom 16, 21, 23; Efes. 6, 
21 ; 2 Tim. 4, 20. 6. Eşire 12, 15. 



7. Iar întru una din simbete, a- 
dunaţi fiind ucenicii să frângă pâi- 
ne, Pavel vorbeâ cu dânşii, vrând 
să purceadă a doua zi; şi a lungit 
cuvântul până la miezui nopţei. 

8. Şi erau făclii multe în foişor 
sus, unde erau adunaţi. 

9. Şi şezând un tinerei anume 
Eutih înfr'o fereastră, cuprins fiind 
de somn greu; vorbind Pavel de 
multe, plecându-52 de somn, a că- 
zut jos din casa de sus cea din 
rândul al treilea şi i-au luat mort. 

10. îar Pavel pogorându-se, a că- 
zut preste el, şi îmbrâjişindu'l a zis: 
nu vă turburaţi, că sufletul lui în- 
tr'însuî este. 

11. Şi suindu-se şi frângând pâi- 
ne, şi mâncând şi mult vorbind cu 
ei până la ziuă, aşa a ieşit. 

12. Iar pre copil i-a adus viu, 
şi s'au mângâiat nu puţin. 

13. Iar noi venind la corabie, am 
mers îa Ason, de acolo vrând ca 
să luăm pre Pavel, pentrucă aşa 
crâ rânduit, vrând el să meargă pre 
uscat, pedestru. 

14. Şi dacă s'a întâlnit cu noi la 
Ason, iuându'î pre el, am venit la 
Miiilinl. 

15. Şi de acolo înnolâr.d cu co- 
rabia, a doua zi am sosit în preaj- 
ma Hiului; şi în cealaltă zi am a- 
juns în Samos, şi rărnâind în Tron- 
ghilion, a doua zi am venit îa Milet, 

16. Pentrucă a socotit Pavel să 
treacă Efesul, ca să nu i se facă 
lui să zăbovească în Asia; că se 
grăbiâ de ar puteâ în ziua prazni- 
cului a cincizeci de zile să fie în 
Ierusalim. 

17. Şi din Milet trimiţând în Efes, 
a chemat pre presviterii bisericei. 

Î8. Şt dacă au venit la el, a zis 
lor: voi ştiţi din ziua cea dintâiu 
înîru care am intrat în Asia, cum 
am fost cu voi în toată vremea. 

19. Slujind Domnului cu toată 
smerenia şi cu multe lacrămi şi 
ispite, care mi s'au întâmplat mie 
întru vicleşugurile Iudeilor. 

20. Cum nimic n'am tăcut din 
cele de folos, să nu vă vestesc 
vouă şi să vă învăţ pre voi înain- 
tea norodului, şi prin case. 

21. Mărturisind şi Iudeilor şi Elini- 
lor pocăinţa cea către Dumnezeu, 



7. Fapt 2, 42, 46. 16. Fapt. 19, 21. 
21, Luc. 24, 47. 



1498 



FAPTELE 20-21 



şi credin|a cea întru Domnul no- 
stru Iisus Hristos. 

22. Şi acum iată, eu legal fiind 
cu Duhul, merg în Ierusalim, ne- 
ştiind cele ce mi se vor întâmplă 
mie întru el; 

23. Fără numai că Duhul cel Sfânt 
prin cetăţi mărturiseşte, zicând că 
legături şi necazuri pre mine mă 
aşteaptă. 

24. Ci nici de una nu bag. seamă, 
nici am sufletul meu cinstit mie, 
îără numai ca să săvârşesc aler- 
garea mea cu bucurie, şi slujba 
care am luat dela Domnul Iisus. a 
mărturisi evangheîiea Darului lui 
Dumnezeu. 

25. Şi acum, iată, eu ştiu că nu 
veţi mai vedea faţa mea voi loji, 
pre la carii am trecut propovăduind 
împărăţiea lui Dumnezeu. 

26. Pentru aceea mărturisesc vouă 
în ziua de astăzi, că curat sunt eu 
de sângele tuturor. 

27. Pcntruca nu m'am ferit ca să 
nu vă vestesc vouă tot sfătui îui 
Dumnezeu. 

28. Drept aceea, luaţi aminte de 
voi şi de toată turma, întru care Du- 
hul Sfânt v'au pus pe voi episcopi, 
ca să păstoriţi biserica iui Dum- 
nezeu, care o au câştigat cu sân- 
gele său. 

29. Că eu ştiu aceasta, că după 
ducerea mea vor intrâ lupi grei în- 
tru voi, cari nu vor cruţă turma. 

30. Şi dintru voi înşi-vă se vor 
sculâ bărbaţi, grăind îndărătnicii, 
ca să tragă pre ucenici după dânşii. 

31. Pentru acees priveghiaţi adu- 
cându vă aminte, că trei ani noap- 
tea şi ziua n'am încetat cu lacrămi 
învă|ând pre unul fiecare din voi. 

32. Şi acum vă încredinţez pre 
voi, fraţilor, lui Dumnezeu şi cu- 
vântului Darului îui, care poate să 
vă zidiască, şi să vă deâ vouă mo- 
ştenire între toţi cei sfinţiţi. 

33. Argintul sau aurul sau haina; 
nici a unuia n'am poftit. 

34. Singuri voi şîiţi, că trebuin- 
ţelor mele şi celora ce sunt cu mine, 
au slujit mâinile acestea. 

35. Toate am arătat vouă, că aşâ 
ostenindu-vă se cade să ajutaţi ce- 
lor slabi, aducându-vă aminte de 



23, Fapt. 21, 4. 24. Fapt. 21, 13. 

26. Fapt. 18, 6. 28. i Petr. 5, 2. 

31. Evr. 13, 17. 32. Fapt. 14, 3. 
34. Fapt. 18, 3. 



cuvântul Domnului Iisus, că el au 
zis: mai fericit este a dâ decât a 
luâ. 

3G. Şi acestea zicând, plecându'şi 
genunchele sale, împreună cu toţi 
cu ei s'au rugat. 

37. Şi multă plângere a fost tu- 
turor, şi căzând pre grumazii Iul 
Pavel, îl sărutau pre el. 

38. Cuprinzându'i jale mai vârtos 
pentru cuvântul care a fost zis, că' 
nu vor mai vedeâ faţa îui. Şi îi pe- 
treceau pre el la corabie. 

CAP. 21. 

Călătoria lui Pavel la Chesaria Pale- 
stinei. Agav îi prevesteşte c& are să 
sufere în Ierusalim. Sfătui dat lui 
Pavel de lacov. Iudeii se ridică asu- 
pra lui în Ierusalim; el e scăpai ăe- 
căpitanul oştii. 

XI a fost, după ce am purces noi, 
Tdcspărţindu-ne de ei, mergând 
drept am venit la Con, şi a doua 
zi la Rodos, şi de acolo la Paiara; 

2. Şi aflând corabie trecând la 
Finichia, suindu-ne într'însa, arn 
purces. 

3. Şi ivindu-ne Ia Chipru, şi lă- 
j sându'î pre el în stânga, mergeam 

la Siria, şi ne-am pogorît în Tir; 
i penkucă acolo erâ corabia a de- 
scărcâ povara. 

4. Şi aflând ucenici, am rămas 
acoio şapte zile, cari ziceau lui 
Pave! prin Duhul, să nu se suie la 
Ierusalim. 

5. Şi când a fost nouă de am 
împlinit zilele ieşind mergeam; pe- 
Irecându-ne pre noi toţi împreună 
cu femei şi cu copii, până afară 
din cetate; şi plecând genunchele 
pre ţărmure. am tăcut rugăciune. 

5. Şi închinându-ne unii altora, 
am intrat în corabie; iar aceia s'au 
întors la ale sale. 

7. Iar noi calea pre apă săvâr- 
şind dela Tir, am venit la Ptole- 
maida, şi închinându-ne fraţilor, am 
rămas o zi la ei. 

8. Iar a doua zi ieşind noi, cei 
ce eram cu Pavel, am venit în Che- 
saria; şi intrând în casa lui Filip 
evanghelistul, care erâ din cei şap- 
te, am rămas la el. 



36. Fapt. 21, 5, 38, 
21. 4. Fat>t. 20, 23. 5. Fapt. 20, 36. 
8. Fapt.*6, 8. 9. Ioil 2, 25. 



FAPTELE 2! 



1499 



9. Şi acesta avea palru fete fe- 
cioare, prorociţe. 

10. Şi zăbovind u-ne noi acoiO I 
multe zile, s'a pogorît din îudeea 
oarecare proroc, anume Agav. 

11. Şi viind către noi, şi luând 
brâul lui Pavel şi iegându'şi mâi- 
nile şi picioarele, a zis: acestea 
zice Duhul Sfânt: pre bărbatul al 
căruia este brâul acesta, aşa îi vor 
lega în Ierusalim Iudeii, şi îl vor 
dâ în mâinile neamurilor. 

12. Şi dacă am auzit acestea, îi 
rugam noi şi cei de loc de acoîo, 
ca să nu st; suie el în Ierusalim, 

13. Şi a răspuns Pavel: ce feceţi 
de plângeţi şi îmi întristaţi inima? 
Că eu nu numai a fi legat, ci şi a 
inuri în ierusalim gata sunt pentru 
numele Domnului lisus. 

14. Şi nepulând noi pleca pre el, 
am încetai, zicând: voea Domnului 
să fie 

15. iar după zilele acestea, gă- 
tindu-ne, ne suiam în Ierusalim. 

16. Şi au venit împreună cu noi 
şi din ucenicii dela Chesariea. adu- 
când cu sine pre oarecare Mnason, 
Chiprian, vechiu ucenic, la care să 
ne solăşluim. 

17. Şi sosind noi în Ierusalim, 
cu bucurie ne-au primit pre noi 
fraţii. 

18. îar a doua zi a intrat Pavel 
împreună cu noi către lacov; şi 
foţi bătrânii au venit. 

19. Şi închinându-se lor, spuneâ 
câte una pe rând cele ce au făcut 
Dumnezeu întru neamuri prin slujba 
Iui. 

20. Şi ei auzind, sîâvJau pre Dom- 
nul, şi an zis lui: vezi trate, câte 
mii de ludei sunt carii au crezut; 
şi toţi sunt râvnitori legei; 

21. Şi au înfeles pentru tine, că 
înveţi despărţire dels Moisî pre toţi 
ludei cei dintre neamuri, zicând să 
nu'şi taie împrejur pre fiii lor, nici 
după obiceiuri să umble. 

22. Ce dar este? Cu adevărat tre- 
buie mulţime să se adune; că vor 
auzi că ai venit. 

23. Deci aceasta fă, care îţi zi- 
cem ţie: sunt la noi patru bărbaţi, 
cari au făgăduinţă întru sine; 

24. Pre aceştia luându'i, curăţe- 
şte-te împreună cu ei, şi cheltueşte 



10. Fapt. 11. 28. 13. Rom 8, 36. 
14. Luc. 22, 42. 19. Fapt. 20, 24. 



pentru ei, ca* să'şi rază capul; şi 
vor cunoaşte toţi, că din cele ce 
au înţeles pentru tine, nimic nu este; 
ci umbli şi tu păzind legea. 

25. Iar pentru neamurile care au 
crezut, noi am trimis, judecând ni- 
mic de acest fel să păzească ei, 
fără numai să se ferească ei de ce 
este jertfit idolilor, şi de sânge şi 
de sugrumai şi de curvie. 

26. Atunci Pavel luând pre băr- 
baţii aceia, a doua zi curăţindu-se 
cu ei, a intrat în biserică, vestind 
plinirea zilelor curăţeniei, până ce 
s'a adus pentru unul fiecare din ei 
jertfă. 

27 Şi când era să se împlinească 
şapte zile, Iudeii cei din Asia, vă- 
zând pre el în biserică, au întârâ- 
lat tot norodul şi şi-au pus mâinile 
pre el. 

28. Strigând: bărbaji israilfenî, a- 
jutaţi; acesta este ornui careîmpro- 
tiva norodului şi a legei şi a locu- 
lui acestuia, pre toţi pretutindenea 
învaţă; încă şi Elini a băgat în bi- 
serică, şi a spurcat 2 cest sfânt loc. 

29. Că văzuseră pre Trofim Efe- 
seanul în cetate împreună cu el, 
pre care socoteau că l-a băgat Pa- 
vel în biserică; 

30. Şi s'a pornii toată cetatea, şi 
a alergat norodul; şi prinzând pre 
Pavel, îl trăgeau afară din biserică; 
şi îndată s'au închis uşile. 

3Î. Şi căutând ei să'l omoare pre 
el, a venit veste la căpitanul oastei, 
cum că s'a turburat tot Ierusalimul. 

32. Care îndată luând ostaşi şi 
şutaşi, a alergat asupra lor; iar ei 
văzând pre căpitanul şi pre ostaşi, 
au încetat a bate pre Pavel. 

33. Şi apropiindu-se căpitanul, l-a 
apucat pre eî, şi a poruncii să'l lege 
cu două lanţuri; şi întrebă cine este 
şi ce a făcut. 

34. Şi alţii altceva strigau întru 
norod; şi nepulând să înţeleagă a- 
devărul pentru gâlceava, a poruncit 
sal ducă pre el la tabără. 

35. Şi când a ajuns la trepte, s'a 
întâmplat de se purtâ el de ostaşi, 
pentru sila norodului. 

36. Pentrucă mergea după el mul- 



24, Fapt. 18, 18. Numec. 6, 21. 

25. Fapt. 15, 20, 29 

20, Numer. 6. 13 sq. 27. Fapt. 24, 13. 

28. Fapt. 19, 26 şi 24, 5. 

29. Fapt. 20, 4; 2 Tim. 4, 20. 

30. Fapt. 26, 21. 

33. Fapt. 20, 23 şl 21, îl. 



1500 



FAPTELE 21—22 



ţimea norodului, strigând: ia'! pre el. 

37. Şi vrând sa'! bage în tabără, 
Pavel a zis căpitanului: de este slo- 
bod mie a zicecevâ către line? iar 
el a zis: elineşte şiii? 

38. Oare nu eşli iu Eghipfeanul, 
ceia ce mai înainte de zilele ace- 
siea le-ai ridicai asupra, şi ai scos 
în puslie pre cele pairu mii de băr- 
baţi sicari? 

39. Şi a zis Pavei: eu suni om 
Iudeu din Tarsul Chiîichiei, cetă- 
ţean al unei cetăţi, care nu este ne- 
însemnată; şi te rog pre tine, dă'rni 
voie să grăesc către norod. 

40. Şi dându'i voie el, Pavel stând 
pre trepte, a făcut cu mâna noro- 
dului. Şi multă tăcere iăcându-se, 
a grăit în limba evreească, zicând: 

CAP. 22. 

Apărarea lui Pavel. Chemarea sa şi tri- 
miterea sa la propoveduire. Ca cetă- 
ţean roman cere a nu fi bătut. 

Bărbaţi frafi şi părinţi, auziţi a- 
cum răspunsul meu cel călrevoi. 

2. Şi auzind ei că în limba e- 
vreească grăeşte ior, mai multa iă- 
cere au dai, şi a zis: 

3. Eu sunt bărbal Iudeu, născut 
în Tarsul Chiîichiei şi crescut în 
cetatea aceasta lângă picioarele iui 
Gamaiiii, învăţat pre amăruntul le- 
gea părintească, râvnitor fiind iui 
Dumnezeu, precum voi sunteţi a- 
stăzi. 

4. Care această cale o am gonit 
până la moarte, legând şi dând la 
temniţe bărbaţi şi muieri. 

5. Precum şi arhiereul mărturise- 
şte de mine, şi toată bătrânirnea; 
dela cari şi cărţi luând către fraţi, 
la Damasc mergeam, ca şi pre cei 
ce erau acolo să'i aduc legaţi în 
Ierusalim, ca să se pedepsească. 

6. Şi a fost când mergeam eu şi 
mă apropiam de Damasc, întru a- 
miazăzi, fără de veste din cer a stră- 
lucit împrejurul meu lumină multă. 

7. Şi am căzut la pământ, şi am 
auzii glas zicându'mi: Savle, Savle, 
ce mă goneşli? 

8. Iar eu am răspuns: cine eşli 
Doamne? Şi au zis către mine: eu 



39. Fapt 9, 11. 

40. Fapt 12, 17 şi 13, 16 şi 19, 33. 
22. 3. Fapt. 5, 34. 4 Fapt. 9, 2, sq. 

7. Fapt. flp. 25, U, 15. 



suni lisus Nazarineanul, pre care 
lu goneşti. 

9. Iar cei ce erau împreună cu 
mine lumina o au văzut, şi s'au în- 
fricoşat; iar glasui celui ce grăiâ 
mie nu l-au duzii. 

10. Şi am zis: cevoiu face Doam- 
ne? Iar Domnul au zis către mine: 
sculându-te mergi în Damasc, şi a- 
colo se va grăi ţie pentru foaie cele 
ce s'au rânduit ţie să le faci. 

11. Şi fiindcă nu vedeam de sla- 
va luminei aceleea, ducându-mă de 
mână de cei ce erau împreună cu 
mine, am venit în Damasc. 

12. Iar oarecare Anania, bărbat 
bine credincios după lege, mărtu- 
risit de toţi Iudeii cari iocuesc în 
Damasc, 

13. Venind la mine, şi stând îna- 
inte, a zis mie: Savle frate, vezi ia- 
răş. Şi eu în ceasul acela am că- 
ulal la ei. 

14. iar el a zis: Dumnezeul pă- 
rinţilor noştri te-au ales pre tine, 
ca să cunoşti voea lui, şi să vezi 
pre cel Drept, şi să auzi glas din 
gura iui. 

15. Căci vei fi lui mărturie către 
toţi oamenii de cele ce ai văzul şi 
ai auzit. 

16. Şi acum ce zăboveşti? Scu« 
lându-te bolează-te, şi îţi spală pă- 
catele tale, chemând numele Dom- 
nului. 

17. Şi a fost mie, când m'am în- 
tors în Ierusalim şi mă rugam în 
biserică, m'am făcui întru uimire; 

18. Şi l-am văzul pre el zicând 
mie: grăbeşte şi ieşi curând din Ie- 
rusalim, că nu vor primi mărturiea 
la cea pentru mine. 

19. Şi am zis: Doamne, ei ştiu că 
eu puneam în temniţe şi băteam la 
sinagoguri pre cei <e credeau întru 
tine; 

20. Şi când se vărsa sângele lui 
Slefan mucenicului tău, şi eu eram 
de faţă, şi mă învoiam la moartea 
lui, păzind hainele celor ce îl omo- 
rau pre el. 

21. Şi au zis către mine: mergi, că 
eu la neamuri departe le voiu tri- 
mite. 

22. Şi l-au ascultat pre el până 
la cuvânful acesla, şi au ridicat gta- 



9. Fap. Hp. 9, 7. 14. Gal. 1, 15. 
15. Fapt. 26, 16. 77. Fapt. 9, 26. 

21. Fapt. 9, 15 si Îs, 2. 

22. Fapt. 21, 36". 



FAPTELE 22-23 



1501 



sul lor, zicând: ia'l de pre pământ 
pre unul ca acesta, că nu se cade 
el să trăiască. 

23. Şi strigând ei, şi aruncând 
hainele, şi praf aruncând în văz- 
duh, 

24. A poruncit căpitanul să'l ducă 
pre el în tabără, zicând cu bătaie 
să se certe el, ca să cunoască pen- 
tru care pricină strigau aşâ asupra 
lui. 

25. Iar fiindcă prea îl strângeau 
pre el cu curelele, a zis Pavel către 
sutaşul cel ce sta de faţă: oare este 
slobod vouă a bate om Roman şi 
nejudecat? 

26. Şi auzind sutaşul, mergând 
a spus căpitanului, zicând: caută 
cc vei să faci, că omul acesta este 
Roman. 

27. Şi venind căpitanul, a zis Iui: 
spune mie, de eşti tu Roman? Iar 
eî a zis: aşâ. 

28. Şl a răspuns căpitanul: eu cu 
mult! cheltuială am câştigat cetăţe- 
niea aceasta. Iar Pavel a zis: iar 
eiî sunt şi născut. 

29. Deci îndată s'au depănat de 
îa el cei ce voiau să'l bată; şi că- 
pitanul s'a înfricoşa! după ce a în- 
ţeles eă este Roman,, şi câci îl le- 
gase pre el. 

30. Şi a doua zi vrând să cunoa- 
scă adevărul pentru ce se pârăşte 
de Iudei, l-a slobozit pre ei din le- 
gături, şi a poruncit să vie Arhie- 
reii şi toata, adunarea lor, şi adu- 
când pre Pavel, l-a pus în mijio- 
cul lor. 

CAP. 23. 

Pavel vorbind adunărci este pălmuit. 
Răspunsul său către arhiereu. Provoa- 
că împerechere în adunare. Vicleşugul 
Iudeilor împroiiva lui Pavel dat pre 
faţă. Trimiterea lui în Chesaria. 

Şi căutând Pavel spre adunare, a 
zis: bărbaţi fraţi, eu cu toată şti- 
inţa bună am vieţuit înaintea iui 
Dumnezeu până în ziua aceasta. 

2. Iar arhiereul Anania a porun- 
cit celor ce'i stau lui înainte să'l bată 
preste gură. 

3. Atunci Pavel a zis către eî: 
bate-te-ar Dumnezeu, perete văruit; 



25. Fapt. 16, 37. 
23. 1. Fapt. 24, 16. 



şi tu şezi judecându-mă după lege, 
şi împrofiva legei porunceşti să mă 
bată? 

4. Iar cei ce stau înainte, au zis: 
dar pre arhiereul lui Dumnezeu ble- 
stemi? 

5. Iar Pavel a zis: n'am ştiut fra- 
ţilor, ca est? arhiereu; că scris este: 
pre mai marele norodului tău, să 
nu'l grăeşti de rău. 

6. Deci cunoscând Pavel că o 
parte este Saduchei, iar alta Fari- 
sei, a strigat întru adunare: bărbaţi 
fraţi, eu sunt Fariseu, fecior de Fa- 
riseu; pentru nădejdea şi învierea 
morţilor eu mă judec. 

7. Şi aceasta el grăind, s'a făcut 
neunire între Farisei şi între Sadu- 
chei; şi s'a îrnperechiaf mulţimea. 

8. Penlrucă Saducheii zic că nu 
este înviere, nici înger, nici duh; iar 
Fariseii le mărturisesc amândouă. 

9. Şi s'a făcut strigare mare; şi 
sculându-se Cărturarii din partea Fa- 
riseilor, se priciau, zicând: nici un 
rău nu afiăm în omul acesta; iar 
de a grăit lui duh sau înger, să nu 
ne îrnprotivim lui Dumnezeu. 

10. Şi multă gâlceavăfăcându-se, 
femându-se căpitanul ca să nu sfâ- 
şie ei pre Pavel, a poruncit ostaşi- 
lor să se pogoare şi să'l răpească 
pre eî din mijlocul lor, şi să'l ducă 
în tabără. 

11. Iar în noaptea ce venise stan- 
dul Domnul înainte, au zis: îndrăs- 
neşte Pavel, că precum ai mărturi- 
sit' de mine în Ierusalim, aşâ ţie se 
cade şi în Roma să mărturiseşti. 

12. Iar după ce s'a făcut ziuă, a- 
dunându-se oarecari Iudei, s'au a- 
nafematisit pre ei, zicând:- nici să 
mănânce, nici să beâ până nu vor 
omorî pre Pavel. 

13. Şi erau mai mulţi de patru- 
zeci cei ce făcuseră jurământul a- 
cesla. 

Î4. Car; mergând la Arhierei şi la 
bătrâni au zis: cu anatema ne-am 
anatematisit pre noi înşi-ne, nimic 
să nu gusiăm până nu vom omorî 
pre Pavel. 

15. Acum dar vot arătaţi căpita- 
nului împreună cu adunarea că mâi- 
ne să'i pogoare pre el la voi, ca şi 
cum aţi vreâ să cercaţi mai pre a- 



5. Eşire 22, 28; 2 Pete. 2, 10; Iud.V. 8. 

6. Fapt. 26, 5. 8. Mat. 22, 23. 
9. Fapt. 25, 25 şi 5, 39. 

11. Fapt. 19, 21. 



1502 F. 



măruntul cele ce sunt peniru el; iar 
noi, mai 'nainte de ce se va epro- 
piâ el, gala suntem să'l omorîm 
pre el. 

16. Şi auzind feciorul surorei lui 
Pavel vicleşugul, mergând şi intrând 
în tabără, a spus lui Pavel. 

17. Şi chemând Pavel pre unul 
din şutaşi, a zis: pre tinerelul ace- 
sta du'l îa căpitanul, penlrucă are 
oarece să spue lui. 

18. Deci acela iuându'l pre el, 1-a 
dus ia căpitanul, şi a zis: Pavel cel 
legat chemându mă pre rnines'a ru- 
gat pentru acest tinerel să'l aduc 
la tine, că are oarece să'ji spue fie. 

19. Iar căpitanul Iuându'l de mână 
şi ducându-se în laturi, 1-a întrebat: 
ce este care ai să'mi spui mie? 

20. Şi a zis: că Iudeii s'au vor- 
bit să se roage fie ca mâine să po- 
gori pre Pavel îa adunare, ca şi cum 
ar vreâ cevâ mai pre amăruntul să 
întrebe pentru el. 

21. Deci tu să nu'i asculţi pre ei, 
pentrucă îi pândesc pre ei bărbaţi 
mai mulţi de patruzeci, cari s'au a- 
naiernarisil pre ei'şi, nici să mă- 
nânce nici să bea până nu vor o- 
morî pre ei; şi acum gaia sunt, a- 
şteplând cea dela tine făgăduinţă. 

22. Deci căpitanul a slobozii pre 
tinerelul, poruncind ca nimSrui să 
nu spue că acestea ai arătat către 
mine. 

23. Şi chemând pre doi şutaşi a 
zis: gălifi dela al treilea ceas din 
noapte două sute de ostaşi, ca să 
meargă până la Chesarla şi căiă- 
refi şapiezeci şi iuslaşi două suie. 

24. Şi dobitoace să aduceţi ca 
puind pre Pavel să'l scape câîre Fi- 
lix, domnul. 

25. Scriind carte care cuprinde 
înlr'acest chip: 

26. Ciaudie Lisie, lui Filix prea 
puternicului domn. să se bucure. 

27. Pre acest bărbat, fiind prins 
de iudei, şi vrând să se omoare de 
dânşii, mergând eu cu oaste, l-am 
scos, înţelegând că este Roman. 

28. Şi vrând să înţeleg pricina 
pentru care îl pârăsc pre el, l-am 
pogorît ia adunarea lor. 

29. Pre care l-am aflai pârându- 
se pentru întrebările legei lor; iar 
nici o vină vrednică de moarte sau 
de legătur i având. 

27. Fapt. 21, 13; 22, 25. 

28. Fapt. 22, 30. 



23-24 



30. Şi veslindu-mi-se mie cum că 
va să fie vicieşug asupra bărbatu- 
lui acestuia despre Iudei, dinlr'acel 
ceas S-am trimis la tine, poruncind 
şi pârâşilor să spue cele ce au a- 
supra lui înaintea ta. Fii sănătos. 

31. Deci ostaşii, după cum li se 
poruncise lor, luând pre Pavel, l-au 
adus noaplea îa Anfipafrida. 

32. Iar a doua zi iăsând pre că- 
lăreţi să meargă cu el, s'au înlors 
în tabără; 

33. Cari intrând în Chesaria şt 
dând domnului cartea, au pus şi pre 
Pavel înaintea lui. 

34. Şi celind domnul şi înlrebân- 
du'i din ce ţinut este, şi înţelegând 
că este dela Chilichia, 

35. Â zis: le voiu auzî pre fine 
când şi pârâşii tăi vor veni. Şi a 
poruncii ca să se păzească el în 
divanul lui Irod. 

CAP. 24. 

Pavel înaintea lui Filix şi răspunsul 
său la învinuirile Iudeilor, 

Iar după cinci zile s'a pogorît ar- 
hiereul Anania. cu bătrânii şi cu 
oarecare rilor, Terţii, cari au arătat 
domnuiui asupra lui Pavel. 

2. Şf chemându-se el, a începui 
a'l pârî pre el Terţii, zicând: multă 
pace dobândind prin line şi isprăvi, 
care se fac ia neamul acesta prin 
a ta purlare de grije, 

3. In loală vremea şi în toi locul 
mărturisim, puternice Filixe, cu ţoală 
mulţărnita, 

4. Iar ca nu mai mult să le o- 
slenesc; ie rog să ne auzi pre noi 
în scurt cu a ta blândeţe. 

5. Că am aliat pre omul acesta 
pierzător, şi pornind zarvă la loţi 
Iudeii ce suni în toată lumea şi mat 
mare eresului Nazarinenilor. 

6. Care şi biserica s'a ispitit să 
o spurce, pre care l-am şi prins, 
şi după legea noasîră am vrut să'l 
judecăm. 

7. Dor venind Lisie căpitanul, cu 
multă silă din mâinile noastre 1-a 
luat. 

8. Poruncind pârâşilor lui să vie 
la tine; dela care vei puleâ singur 
cercelând, de loale acestea să cu- 
noşti, de care noi pârîm pre el. 

9. Şi împreună adeveriau şi Iu- 

. — __ 

1 24. 3. Fapt. 23, 25. 5. 3 Imp. 13, 17. 



FAPTELE 

_ 

deii, zicând cum că acestea aşa sunt. 

10. Iar Pavel a răspuns, făcându'i 
lui semn domnul să grăiască: şti- 
ind uie pre fine că de mulţi ani eşii 
judecător neamului acestuia, mai cu 
bună voie cele pentru mine răspund; 

11. Că poţi tu cunoaşte, că nu 
sunt mai mult decât douăsprezece 
zile decând m'am suit să mă în- 
chin în Ierusalim. 

12. Şi nici în biserică m'au aîlat 
pre mine cu cinevâ pricindu-mă, sau 
iurburare făcând norodului, nici în 
sinagoguri, nici în cetate. 

13. Nici pot adeveri pentru care 
- acum mă pârăsc. 

14. Şi mărturisesc aceasta fie, că 
după calea pre care ei o zic eres, 
aşa slujesc Dumnezeului părintesc, 
crezând toate cele scrise în lege şi 
In proroci. 

15. Nădejde având întru Dumne- 
zeu, care şi însuş aceştia aşteaptă, 
cum că va să fie învierea morilor 
şi a drepjilor şi a nedrepţilor. 

16. Şi întru aceasta şi eu mă ne- 
voiesc, ca îără de poticnire ştiinţă 
să am către Dumnezeu şi către oa- 
meni pururea. 

17. Şi după mulţi ani am venit 
ca să iac milostenii la neamul meu 
şi prinoase. 

18. Intru care m'au aflat curăţit 
!n biserică, nu cu gloată, nici cu 
gâlceavă, nişte Iudei din Asia. 

19. Cari trebuiau înaintea la să 
Arie de faţă şi să pârască de au ceva 
asupra mea. 

20. Sau aceştia singuri să spuie 
stând eu înaintea soborului, de au 
aflai ceva înlru mine strâmbătale. 

21. Fără numai pentru un gtas 
acesta care am strigai, stând între 
€i, că psnîru învierea morţilor eu 
mă judec astăzi de voi. 

22. Şi auzind acestea Fiîix, i-a lă- 
sat pre ei, fiindcă mai cu amărun- 
tul ştia cele pentru calea aceasia, 
şi a zis: cândLisie căpitanul se va 
pogorî, voiu înţelege cele pentru voi. 

23. Şi a poruncit sutaşului să se 
păzească Pavel şi să albă odihnă, 
şi pre nimeni să nu oprească din- 
tr'ai lui de a'i sluji sau a veni la el. 

24. Iar după câteva zile venind 

15. Dan. 12, 2; loan 5, 28. 29. 

16. Fapt. 23, I; Iov 27, 6; 1 Petra 3, 16. 

17. Fapt. 11, 29; 0al. 2, 10. 

18. Fapt. 21, 27. 

21. Fapt. 23. 6; 26, 6 şi 28, 20- 
23. Fapt. 27, 3. 



24—25 1503 



Fiîix cu Drusila femeia lui, care erâ 
ludeică, a chemat pre Pavel şi i-a 
auzii pre ei pentru credinţa cea în- 
tru Hristos. 

25. Şi grăind el pentru dreptate 
şi pentru înfrânare şi pentru jude- 
cata ce va să fie, întricoşindu-se 
Fiîix, a răspuns: acum mergi; şi 
aflând vreme, te voiu mai chemă. 

26. încă şi nădăjduind că bani 
se vor dâ lui deîa Pavel, ca să'l 
sloboziască; pentru aceea şi mai 
dese ori chernându'l, vorbiâ cu el. 

27. Iar după ce s'au împlinii doi 
ani, s'a pus în locul lui Filix, Por- 
chie Fist; şi vrând Filix să facă pre 
piac Iudeilor, a iăsat pre Pavel legat. 

CAP. 25. 

Pavel se apără înaintea lui Fisl şi cere 
sa fie trimis la divanul Chesarului. 
Fist îl aduce la Agripa şi Vernichi, 
cari dorian să'l asculte. 

Deci Fist intrând în dregătorii, 
după trei zile s'a suit în Ieru- 
salim dela Chesareia. 

2. Şi au arătat lui arhiereul şi cei 
mai de frunte ai Iudeilor asupra lui 
Pavel, şi îl rugau pre el, 

3. Cerând har asupra lui, ca să'l 
irimeată pre eî îa Ierusalim, făcând 
vicleşug ca să'l ucidă pre ei pre 
drum. 

4. Deci Fisi a răspuns, că Pavel 
să se păzească în Chesaria, şi el 
va degrab să meargă acolo. 

5. Deci cei tari întru voi, zice: 
pogorându se împreună, de este 
cevâ rău întru bărbatul acesta, pâ- 
rască'l pre el. 

6. Şi zăbovind la ei nu mai mult 
decât zece zile, s'a pogorît în Che- 
saria; şi a doua zi şezând la divan 
a poruncii să se aducă Pavel. 

7. Şi viind eî, au stătut împreju- 
rul lui iudeii, cari veniseră din Ie- 
rusalim, multe şi grele vinuiri adu- 
când asupra lui Pavel, pre care nu 
le puteau să le dovedească. 

8. Răspunzând el: nici împrotiva 
legei Iudeilor, nici împrotiva bise- 
ricei, nici împrotiva Chesarului am 
greşit cevâ. 

9. Iar Fist vrând să facă plăcere 
Iudeilor, r ăspunzând, a zis lui Pa- 

27. Fapt. 25, 14 si 25, 9. 
25. 1- 24, 1, sq. 
3. Fapt, 23, 15. 
7 Fap. Hp. 24, 1, 5, 13. 



1504 FAPTELE 



vel: voeşli să le sui în Ierusalim, 
şi acolo pentru aceslea să ie ju- 
deci înainiea mea? 

10. Iar Pavel s zis: Ia divanul 
Chesarului stau, unde frebue să mă 
judec; Iudeilor nici o nedreptate 
n'am făcut, precum şi fu mai bine 
ştii. 

11. Pentrucă de am făcut nedrep- 
tate, şi cevâ vrednic de moarte am 
lucrat, nu mă feresc de moarte; iar 
dacă nimic nu este din ceie ce a- 
ceştia mă pârăsc, nimeni nu poate 
pre mine lor să mă dăruiască. Pre 
Chesaruî chem. 

12. Atunci Fist, grăind împreună 
cu sfatul, a răspuns: pre Chesaruî 
ai chemat? La Chesaruî vei merge. 

13. Şi dacă au trecut câteva zile, 
Agripa împăratul şi Vernichi s'au 
pogorît în Chesaria ca să se închine 
Iui Fist. 

14. Şi zăbovindu-se zile multe a- 
colo, Fist a spus împăratului pen- 
iru Pavel, zicând: un bărbat oare 
care este iăsat de Filix legat; 

15. Pentru care, fiind eu în Ieru- 
salim, au arătat înaintea mea Ar- 
hiereii şi bătrânii Iudeilor, cerând 
împrofiva lui judecată. 

16. Către carii am răspuns, că nu 
este obiceiu la Romani să dea pre 
vre un om la pierzare, mai înainte 
până ce n'are de f?-|ă cel pârîf pre 
pârîşii lui, şi Ioc de răspuns să'şi 
iâ pentru vina sa. 

17. Şi adunându-se ei aici, nici 
o zăbavă făcând, a doua zi şezând 
ia judecată, am poruncit să se a- 
ducă bărbatul. 

18. Pentru cari stând pârîşii lui 
împrejur, nici o vină aduceau din- 
tr'acelea care prepunearn eu; 

19. Ci numai nişte întrebări pen- 
tru a lor credinţă aveau asupra lui, 
şi pentru un îisus, oarecare mort, 
pre csre ziceâ Pavel că este viu. 

20. Şi nedumerindu-mă eu de în- 
trebarea aceasta, am zis de voeşte 
să meargă în Ierusalim, şi acolo 
să se judece pentru acestea. 

21. Iar Pavel chemând să se pă- 
zească el la judecata lui Sevastu, 
am poruncit să se păzească până 
îl voiu trimefe pre el la Chesaruî. 

22. Iar Agripa către Fist a zis: 
aş fi voit şi eu să auz pre acel om. 



25—26 



Iar el a zis: mâine vei auzî pre dân- 
sul. 

23. Deci a doua zi viind Agripa 
şi Vernichi cu mare paradă, şi in- 
trând în divanul palatului, împreună 
cu căpitanii şi cu bărbaţii cei mai 
de frunte ai cetă(ei, şi poruncind 
Fist, s'a adus Pavel. 

24. Şi a zis Fist: Agripo împă- 
rate, şi toţi bărbaţii cei ce sunteţi 
împreună cu noi, vedeţi pre acesta, 
pentru care toată mulţimea Iudeilor 
mi s'a rugat şi în Ierusalim şi aici, 
strigând că nu trebue să mai tră- 
iască ei. 

25. Iar eu cunoscând că nimic 
vrednic de moarte el n'a făcut, şi 
el singur chemând pre Chesaruî, 
am socotit să'l trimet pre el. 

26. Pentru care a scrie cevâ ade- 
vărat domnului n'am. Pentru aceea 
l-am adus pre el la voi, şi mai vâr- 
tos înaintea ta, împărate Agripo, ca 
cercetare făcându-se să am ce să 
scriu. 

27. Pentrucă fără cuviinţă mi se 
pare a fi, să'l trimet legat, şi prici- 
neîe cele asupra lui să nu le în- 
semnez. 

CAP- 26. 

Cuvântarea lui Pavel despre credinţa 
sa cea dupre lege şi chemarea la E- 
vanghelie. Agripa socoteşte că n'are 
nici o vină. 

Îar Agripa către Pavel a zis: po- 
runceşte-ţi-se ţie să grăeşti sin- 
gur pentru tine. Atunci Pavel întin- 
zând mâna, a răspuns; 

2. Pentru toate care mă pârăsc 
Iudeii, o împărate Agripo, mă so- 
cotesc pre mine fericit a îi, vrând 
să răspund înainiea ta astăzi. 

3. Mai vârtos, ştiutor fiind tu de 
toate cele ale iudeilor obiceiuri şi 
întrebări; pentru aceea mă rog ca, 
cu îngăduinţă să mă asculţi pre 
mine. 

4. Pre vieaţa mea cea din tinereţe 
care din început s'a făcut în nea- 
mul meu în Ierusalim, o ştiu toţi 
Iudeii; 

5. Şîiindu-mă pre mine mai dina- 
inte, de vor vreâ să mărturisească, 
că dupre eresul cel prea cu cercare 
al legei noastre am trăit Fariseu. 



25. H 2 Lege 17, 4. 
19. Lucâ 24, 23. 



26. 5. Fapt. 23, 6; Filip. 3, 5. 



FAPTELE 26 



1505 



6. Şi acum stau judecându-mă 
pentru nădejdea făgăduinţei cei ce 
s'au făcui către părinţii noştri dela 
Dumnezeu. 

7. La care nădăjduesc să ajungă 
cele douăsprezece seminţii ale noa- 
stre, neîncetat ziua şi noaptea slu- 
jind. Pentru această nădejde sunt 
pârît, împărate Agripo, de ludei. 

8. Ce lucru necredincios se ju- 
decă la voi, dacă Dumnezeu pre 
morţi înviează? 

9. Deci mie mi s'a părut, c*ă a- 
supra numelui lui lisus Nazarinea- 
nul trebuiâ multe împrolivă să fac. 

10. Care am şi făcut în Ierusalim; 
şi pre mulţi din sfinţi, eu în temniţă 
i-am închis, luând putere dela Ar- 
hierei, şi când se omorau ei dam 
hotărâre. 

11. Şi la toate sinagogurile de 
multe ori muncindu'i pre ei, îi în- 
demnam să hulească; şi mult tur- 
burându-mă asupra lor, îi goniam 
până şi la cetăţile cele din afară. 

12. Intru care mergând şi la Da- 
masc cu putere şi cu poruncă dela 
Arhierei, 

13. Intru amiazăzi am văzut pre 
cale, împărate, din cer mai mult de 
cât strălucirea soarelui, lumină stră- 
lucind împrejurul meu şi a celor 
ce mergeau cu mine. 

14. Şi toţi noi căzând la pământ, 
am auzit eu glas zicând către mine 
şi grăind în limba Evreiască: Sa- 
vle, Savle, ce mă goneşti? Cu greu 
îţi este ţie a lovi cu piciorul împro- 
tiva boldurilor. 

15. Iar eu am zis: cine eşti, Doam- 
nei Iar el au zis: eu sunt lisus pre 
care tu goneşti. 

16. Ci te scoală şi stăi pre picioa- 
rele fale, că spre aceasta m'am a- 
rătat ţie, ca să te aleg slugă şi mar- 
tur, şi a celor ce ai văzut, şi a ce- 
lor întru care mă voiu arălâ ţie; 

17. Scoţându-te pre tine dela no- 
rod şi dela neamurile, la care acum 
te trimet. 

18. Să deschizi ochii lor, ca să 
se întoarcă dela înfunerec la lumină 
şi dela puterea satanei la Dumne- 
zeu, ca să iâ ei iertare păcatelor şi 



6. Fapt. 18, 32; 28, 20; Fac. 3, 15; H do. 
ua Lege 18, 15, 7. Fapt. 24, 15. 

9. Fapt. 8, 3; 9, 1 sq; 22, 4. 

14. Fapt. 9, 4. 16. Fapt. 22, 15. 

18. Is. 35, 5; Efes. 1, 18; Fapt. 20, 32; Co- 
las. î, 12. 



soartă între sfinţi prin credinţa cea 
întru mine. 

19. Pentru aceea, împărate Agripo, 
nu m'am făcut neascultător vede- 
niei cereşti. 

20. Ci celor din Damasc întâiu şi 
din Ierusalim şi din (oală ţara Iu- 
deei şi neamurilor am mărturisit să 
se pocăiască şi să se întoarcă la 
Dumnezeu, făcând lucruri vrednice 
de pocăinţă. 

21. Pentru aceasta Iudeii prinzân- 
du-mă în biserică, se ispiteau să mă 
omoare. 

22. Iar dobândind ajutorul cel de 
la Dumnezeu, până în ziua aceasta 
s/au, mărturisind la mic şi la mare, 
nimic grăind afară de cele ce şt 
prorocii au prorocit că vor să fie 
şi Moisi. 

23. Că va pătimi Hrisfos, că el 
întâiu din învierea morţilor, lumină 
va vesti norodului şi neamurilor. 

24. Şi acestea el răspunzândi Fist 
cu mare glas a zis: eşti nebun Pa- 
vle, cartea cea multă te duce la ne- 
bunie. 

25. Iar el a zis: nu sunt nebun, 
puternice Fiste; ci ale adevărului 
şi ale înţelepciunei cuvinte grăiesc. 

26. Că ştie pentru acestea, împă- 
ratul, către care şi îndrăznind gră- 
iesc: că nu socotesc a fi ceva din- 
tr'acestea neştiut Iui; că nu s'a fă- 
cut în unghiu aceasta. 

27. Crezi împărate Agripo, pre pro- 
roci? Ştiu că crezi. 

28. Iar Agripa către Pavei a zis: 
cu puţin de nu mă pleci să fiu cre- 
ştin. 

29. Iar Pavel a zis: aş pofti dela 
Dumnezeu şi cu puţin şi cu mult, 
nu numai tu, ci şi toţi cei ce mă 
aud pre mine astăzi, să se facă în- 
tr'acest fel precum şi eu sunt, afară 
de legăturile acestea. 

30. Şi acestea zicând el, s'a scu- 
lat împăratul şi domnul şi Vernichi 
şi cei ce şedeau împreună cu ei; 

31. Şi depărtându-se, grăiâ unul 
către altul zicând: nimic vrednic de 
moarte sau de legături face omul 
acesta. 

32. Iar Agripa a zis lui Fisl: se 
puteâ slobozi omul acesta, de n'ar 
fi chemat pre Chesarul. 



19. Gal 1, 16. 20. Fapt. 9, 20 
21. Fapt. 21, 30. 22. Lucâ 24, 27. 
23. 1 Cor. 15, 20; Col. 1, 18, Hpoc. 1, 5. 
26. loan 18, 20. 32. Fapt. 25, 26. 



Biblia 



95. 



1506 



FAPTELE 27 



CAP. 27- 

Pavel călătoreşte cu multe primejdii la 
Roma. îndemnări pentru nădejdea mân- 
tuirei. Stricarea corăbiei. 

Iar după ce s'a judecai ca să mer- 
gem noi în Italia, dat-au pre Pa- 
vel şi pre alţii oarecari legaţi unui 
sutaş anume Iulie, din ceafa Seva- 
stienească. 

2. Şi intrând într'o corabie dela A- 
dramit, vrând să mergem pre lângă 
locurile Asiei, am purces; îiind cu 
noi Aristarh, Machedoneanul din Te- 
salonic. 

3. Şi a doua zi am venit în Si- 
don. Şi cu iubire de oameni ară- 
tându-se Iulie către Pavel, i-a dat 
voie să meargă pre la prieteni să 
dobândească purtare de grije. 

4. Şi de acoio purcezând, am ve- 
nit supt Chipru, penlrucă vânturile 
erau împrotivă. 

5. Şi trecând marea Chilichiei şi 
a Pamfiliei, am venit în Mira Lichiei. 

6. Ş: acolo aflând sutaşul o co- 
rabie din Alexandria mergând în 
Italia, ne-a băgal pre noi într'însa. 

7. Şi în multe zile vâslind cu ză- 
bavă şi abia sosind lângă Cnid, ne- 
lăsându-ne pre noi vântul, am tre- 
cut pre supt Crif, alăturea cu Sal- 
mona; 

8. Şi de abia trecând, am venit la 
un loc ce se chemâ Limanuri bune, 
de care erâ aproape cetatea Lasia, 

9. Şi multă vreme trecând, şi fi- 
ind mergerea corăbiei cu primejdie, 
pentrucă şi postul trecuse, îi sfă- 
tuiâ pre ei Pavel, 

10. Zicându-le lor: bărbaţilor, văz 
că cu necaz şi cu multă pagubă, 
nu numai a povărei şi a corăbiei, 
ci şi a sufletelor noastre, va să fie 
mergerea corăbiei. 

11. Iar sutaşul pre cârmaciu şi 
pre căpitanul corăbiei ascultă mai 
mult, decât cele ce grăia Pavel. 

12. Şi nefiind limanul bun de ier- 
nat, cei mai mulji făceau sfat să se 
ducă de acolo, ca de ar puteâ să 
ajungă să ierneze în Finica, lima- 
nul Crilului, care caută spre Liva 
şt spre Hor. 

13. Şi suflând austrul, părându-le 
lor că vor dobândi voea sa, plecând 



27-2. Fapt. 19, 29 şi 20, 4. 
9. 2 Cor. 11, 25, 26. 



au văslit pre marginile Critului. 

14. Iar nu după multă vreme s'a 
întărâtat asupra lui un vânt viforâ* 
(or. ce se chiamă Evroclidon. 

15. Şi răpindu-se corabia şi nepu- 
tând merge împrotivă vântului, slo- 
bozind u-ne după valuri ne purtam. 

16. Şi trecând unjostrov oarecare, 
ce se chemâ Clavdi, abia am putuf 
prinde luntrea. 

17. Care irăgându-o în corabie, 
ajutorinţe întrebuinţau încingând co- 
rabia; şi temându-se să nu cază în 
Sirt, slobozind vetrelele, aşâ se pur- 
tau. 

18. Şi îiind noi foarte împresuraţi 
de viscol, a doua zi au făcut lepă- 
dare din corabie; 

19. Şi a treia zi noi cu mâinile 
noastre am lepădat uneltele corăbiei. 

20. Şi nici soarele nici stelele a- 
rătându-se în multe zile, şi vifor nu 
puţin fiindu-ne asupră, se luase de 
acia, toată nădejdea de a ne mân- 
iul noi, 

21. Şi multă îlămânzie fiind, a* 
tunci stând Pavel în mijlocul lor, 
a zis: se cădea, o bărbaţilor, ascul- 
tându-mă pre mine, să nu fi pur- 
ces din Crit, şi să fi câştigat ne- 
cazul acesta şi paguba. 

22. Şi acum vă îndemn pre voi 
să aveţi voie bună; că pierire nici 
unui suflet nu va fi dintru voi, fără 
numai corăbiei. 

23. Că mi-a stătut înainte înlr'a- 
ceastă noapte îngerul lui Dumnezeu, 
al căruia sunt eu şi căruia slujesc, 

24. Zicând: nu le teme Pavle; îna- 
intea Chesarului ţi se cade să stai; 
şi iată ţi-audăruil ţie Dumnezeu pre 
foţi cei ce sunt în corabie cu tine. 

25. Drept aceea, fiţi cu bună nădej- 
de bărbaţilor, că cred lui Dumnezeu, 
că aşâ va îi precum mi s'a zis mie. 

26. Şiîntr'un ostrov oarecare este 
să cădem noi. 

27. Şi dacă s'a împlinit a patru- 
sprezecea noapte, purtându-ne noi 
cu corabia în marea Adriei, pre la 
miezul nopţei le părea corăbierilor 
că se apropie la vre o margine; 

28. Şi slobozind măsura, au aflat 
stânjini douăzeci, şi puţin de acolea 
trecând şi iarăş măsurând, au aflat 
stânjini cincisprezece. 

29. Şi temându-se ca nu cumvâ 
în locuri prundoase să cază, arun- 



18. Ionâ 1, 5. 



FAPTELE 27—28 



1507 



când patru anghire despre cârma 
corăbiei, se rugau să se facă ziuă. 

30. Iar corăbierii căutând să fugă 
din corabie, şi slobozind luntrea în 
mare, cu prilej ca acela, ca şi cum 
ar vreâ despre pisc să sloboziască 
anghirele, 

31. Zis a Pavel sulaşului şi osta- 
şilor: de nu vor rămâneâ aceştia în 
corabie, voi nu vă veţi puteâ mântui. 

32. Atunci au tăiat ostaşii funiile 
iuntrei şi o au lăsat să cază. 

33. Iar până când vreâ să se facă 
ziuă, Favel ruga pre toţi să mă- 
nânce bucate, zicând: patrusprezece 
zile sunt astăzi de când n'aţi mân- 
cat, aşteptând şi nimic gustând. 

34. Pentru aceea vă rog pre voi 
să mâncaţi, că aceasta este spre 
mântuirea voastră; că nici unuia 
din voi păr din cap nu va cădeâ. 

35. Şi zicând acestea şi luând pâi- 
ne, a muijămit lui Dumnezeu îna- 
intea tuturor şi îrângând, a început 
a mâncâ. 

36. Şi voie bună toţi făcând, au 
luat şi ei de au mâncat. 

37. Şi eram în corabie de lo|i, 
suflete două sute şi şaptezeci şi 
şase. 

38. Şi săturându-se de bucate, au 
uşurat corabia, aruncând grâul în 
mare. 

39. Şi dacă s'a făcut ziuă, pămân- 
tul nu'l cunoşteau; iar vedeau de 
departe un sân ce aveâ ţărmuri, la 
care se sfătuiau, de ar fi cu putinţă 
să scoaţă corabia. 

40. Şi trăgând afară anghirele, o au 
slobozit pre mare, şi împreună slă- 
bind funiile cârmelor şi ridicând ve- 
trila cea mică după vântişorul care 
sufiâ, trăgeau spre ţărmuri. 

41. Şi căzând într'un loc dintre 
două mări s'a înfipt corabia şi pi- 
scul dinainte s'a împlântat şi sta 
neclătit, iar partea dinapoi se ru- 
pea de sila valurilor. 

42. Iar ostaşii au făcut sfat să 
omoare pre cei legaţi, ca să nu în- 
noate cinevâ şi să scape. 

43. Iar sutaşul, vrând să ferească 
pre Pavei, a oprit sfatul lor, şi a 
poruncit ca cei ce vor puteâ să în- 
noate, sărind mai întâiu, să iasă la 
pământ; 

44. Iar ceilalţi, unii pre scânduri, 



alţii pre allcevâ din corabie. Şi aşâ 
s'a făcut de au scăpat toţi la uscat. 

CAP. 28. 

Pavel iese în ostrovul Melit, unde face 
minuni. Ajunge la Roma, unde cuvin- 
teaza Iudeilor. 

Qi dacă au scăpat, atunci au cuno- 
yscut că se chiamă ostrovul Melit. 

2. Iar varvarii au făcut nu puţină 
milă cu noi; că făcând foc, ne-au 
primit pre noi pre foţi, pentru ploa- 
ia şi frigul ce era. 

3. Şi strângând Pavel găteje multe 
şi puindu-le în foc, ieşind o viperă 
din căldură, s'a apucat de mâna lui. 

4. Şi dacă au văzul varvarii spân- 
zurând vipera de mâna lui, ziceâ 
unul către altul: cu adevărat uci- 
gaş este omul acesta, care mântu- 
indu-se din mare, judecata lui Dum- 
nezeu nu 1-a lăsat să trăiască. 

5. Deci el scuturând vipera în foc, 
nici un rău n'a pătimit. 

6. Iar ei aşteptau să se umfle el, 
sau să cază de pripă mort; şi a- 
şteptând ei mult, şi văzând că nu 
se făcuse nici un rău întru el, în- 
torcându se, îi ziceau că este Dum- 
nezeu. 

7. Şi împrejurul locului aceluia 
erau satele mai marelui ostrovului, 
anume Poplie; care primindu-ne pre 
noi, trei zile cu omenie ne-au ospătat. 

8. Şi s'a întâmplat de zăcea ta- 
tăl lui Poplie, fiind cuprins de fri- 
guri şi de urdinare cu sânge, către 
care intrând Pavel, şi rugându se, 
puindu'şi mâinile pre el, l-a vin- 
decat. 

9. Şi aceasta făcându -se, şi alţii 
cari aveau boale în ostrovul acela 
veneau şi se vindecau; 

10. Cari şi cu multă cinste ne-au 
cinstii pre noi; şi când am purces 
noi, ne-au pus cele ce erau de tre- 
buinţă. 

11. Şi după trei luni ne-am por- 
nit cu' o corabie Alexandrinească, 
ce iernase în ostrov, care era cu 
semnul Dioscurilor. 

12. Şi sosind în Siracusa, ne-am 
zăbovit acolo trei zile. 

13. Şi de acolo încunjurând, am 
venit în Righia; şi preste o zi su- 



34. Mat 10, 30; Luc. 21, 18. 

35. Ioan 6, 11. 41. 2 Cor. 11, 25. 



28. Fapt. 27, 26 2. 2 Cor. 11, 27. 
5. Marcu 16, 18. 8. Mat. 8, 14. 



1508 



FAPTELE 28 



flând ausirul, a doua zi am venit 
în Poholi; 

14. Unde aflând fraţi, ne-au ru- 
gai de ne-am zăbovit la ei şapte 
zile, şi aşâ am venit în Roma. 

15. Şi de acolo fraţii auzind cele 
pentru noi, au ieşit întru întâmpi- 
narea noastră până la forul lui A- 
pie şi la Trifaverne; pre cari văzân- 
du'i Pavel, şi mulţumind lui Dum- 
nezeu, a luai îndrăsneală. 

16. Iar dacă am venit în Roma, 
sulaşul a dat pre cei legaţi voivo- 
dului oastei; iar lui Pavel i s'a dat 
voie să petreacă deosebi cu osta- 
şul cel ce îl păzeâ pre el. 

17. Şi a fost, după trei zile, a che- 
mat Pavel pre cei mai mari ai Iu- 
deilor, şi adunându-se ei, a zis că- 
tre dânşii; bărbaţi fraţi, eu nimic 
împrotiva norodului făcând, sau o- 
biceiurilor părinteşti, legat fiind în 
Ierusalim m'am dat în mâinile Ro- 
manilor. 

18. Cari judecându-mă, voiau să 
mă slobozească, pentrucă nici o 
vină de moarte erâ întru mine. 

19. Iar grăindu'mi Iudeii împro- 
tivă, am fost silit a chemă pre Che- 
sarul; nu că aş aveâ întru cevâ a 
pârî pre neamul meu. 

20. Deci pentru această pricină 
v'am chemat pre voi, să vă văz şi 
să vorbesc cu voi, că pentru nă- 
dejdea lui Israil cu acest lanţ sunt 
legat. 

21. Iar ei către dânsul au zis: noi 
nici cărţi peniru line am luat din 
Iudeea, nici viind cinevâ din fraţi 
ne-au spus, sau au grăit cevâ rău 
pentru tine. 

22. Ci ne rugăm să auzim dela 



19. Fapte 25, 11. 



line socotelile ce ai; că de eresul 
acesta ştim noi că pretutindenea 
împrotivă i se zice. 

23. Şi rânduindu'i lui zi, au ve- 
nit la dânsul la gazdă mai mulţi; 
cărora mărturisind le spuneâ de îm- 
părăţia lui Dumnezeu, dovedindu-le 
lor cele pentru Iisus, din legea lui 
Moisî şi din proroci, de dimineaţa 
până seara. 

24. Şi unii credeau cele ce se zi- 
ceau, iar alţii nu credeau. 

25. Şi neunindu-se ei unul cu al- 
tul, s'au dus, zicând Pavel un cu- 
vânt: bine au grăit Duhul Sfânt prin 
prorocul Isaia către părinţii noştri, 

26. Zicând: mergi la norodul a- 
cesta, şi zi: cu auzul veţi auzî, şi 
nu veţi înţelege, şi privind veţi pri- 
vi, şi nu veţi vedeâ; 

27. Că s'a îngroşat inima noro- 
dului acestuia, şi cu urechile greu 
au auzit, şi ochii lor şi-au închis; 
ca nu cumvâ să vază cu ochii, şi 
cu urechile să auză şi cu inima să 
înţeleagă, şi să se întoarcă, şi să'i 
vindec pre ei. - 

28. Drept aceea, cunoscut să vă 
fie vouă, că neamurilor s'a trimis 
mântuirea lui Dumnezeu, şi ei vor 
auzî. 

29. Şi acestea zicând el, au ieşit 
Iudeii, multă prigonire având între 
dânşii. 

30. Şi a petrecut Pavel doi ani 
deplin cu a sa cheltuială, şi primeâ 
pre toţi cari veneau către el. 

31. Propoveduind împărăţiea lui 
Dumnezeu, şi învăţând cele ce sunt 
peniru Domnul lisus Hristos, cu toa- 
tă îndrăzneala, fără opreală. 

23. Fapt. 26, 22. 24. Fapt. 17, 4. 
26. Is. 6, 9, 10; Lucâ 8, 10. 
28. Fapt. 13, 39, 46; Ps. 17, 48. 



EPISTOLIA 

SFANŢULUI apostol pavel 



CEA CĂTRE ROMANI 



CAP. 1. 

învăţătura Evangheliei desfre cei ce 
vieţuesc afară de darul lui Dumnezeu 
şi în dar. Nădejdea şi vieaţa cea du- 
hovniceasca. Judecata neamurilor că 
\& îy^U nu păzesc legea firet. 

l^P>avd sluga lui Iisus Hrisfos, 
chemat apostol, rânduit spre 
*^$$t evanghelia lui Dumnezeu. 
<&®^k 2. Care mai înainte au fă- 
găduit-o prin prorocii săi întru sfin- 
te scripturi, 

3. Pentru Fiul său lisus Hristos, 
Domnul nostru, cel ce s'au născut 
din sSmân(a iui David după trup; 

4. Carele s'auhotărît Fiul lui Dum- 
nezeu întru putere, după duhul sfin- 
ţeniei, dintru învierea din morţi a 
iui Iisus Hristos, Domnul nostru. 

5. Prin care am luat darul şi a- 
postoliea, spre ascultarea credinţei 
întru toate neamurile, pentru nu- 
mele lui; 

6. Intru cari sunteţi şi voi che- 
maţi ai lui lisus Hristos; 

?. Tuturor celor din Roma, iubi- 
ţilor lui Dumnezeu, celor chemaţi 
sfinţi; dar vouă şi pace dela Dum- 
nezeu Tatăl nostru şi dela Domnul 
Iisus Hristos. 

8. Intâiu dar, mulţumesc Dumne- 
zeului meu prin lisus Hristos pen- 



1. 1. Fapt. 9, 15; Gal. 1, 15. 

3. 2 Timot. 2, 8. 

4. loan 10, 36; Evr. 1, 5. 

7. 1 Cor. 1, 2. 

8. 1 Cor. 1, 4; Tcs. 1, 2. 



tru voi loji, căci credinţa voastră 
se vesteşte în toată lumea. 

9. Că marlur îmi este mie Dum- 
nezeu, căruia slujesc cu duhul meu 
întru evanghelia Fiului lui, că ne- 
încetat fac pomenire de voi; 

10. Totdeauna întru rugăciunile 
mele rugându-mă, ca doară cândvâ 
bine mi s'ar întâmplă cu voea lui 
Dumnezeu ca să vin la voi. 

11. Că doresc să vă văz pre voi 
ca să vă dau vouă cevâ dar du- 
hovnicesc spre întărirea voastră; 

12. Şi aceasta este, ca să mă 
mângâi împreună cu voi prin cre- 
dinţa cea dimpreună a voastră şi a 
mea. 

13. Şi nuvoiu să nu ştiţi voi fra- 
ţilor, că de multe ori am gândit ca 
să vin la voi, şi am fost oprit până 
acum, ca să am cevâ roadă şi în- 
tru voi, precum şi întru celelalte 
neamuri. 

14. Că Elinilor şi Varvarilor, în- 
ţelepţilor şi neînţelepţilor dator sunt. 

15. Aşijderea cât este după a mea 
osârdie şi vouă celor din Roma să 
vă binevestesc. 

16. Că nu mă ruşinez de evan- 
ghelia lui Hristos; că puterea lui 
Dumnezeu este spre mântuire tot 
celui ce crede; Iudeului mai întâiu, 
şi Elinului. 

17. Că dreptatea lui Dumnezeu 

9. Fitip. 1, 8. 10. Efes. 1, 16. 

11. Rom. 15, 23, 32; Fapt. 28, 31. 

12. 2 Petr. 1, 1. 13. \ Tes. 2, 18. 

16. Ps. 39, 12; Ps. 118, 46; 1 Cor. 1, 18, 
24; Evr. 4, 12. 17. Rom. 3, 21. sq.; Hvac. 
2, 4; loan 3, 36; Gal. 3, Îl; Evr. 10, 38. 



1610 



ROMANI 1—2 



Intru dânsa se descopere din cre- 
dinţă în credinţă, nrecum este scris: 
iară dreptul din credinţă va fi viu. 

18. Pentrucă se descopere mâ- 
niea lui Dumnezeu din cer preste 
toată păgânătatea şi nedreptatea oa- 
menilor, cari ţin adevărul întru ne- 
dreptate, 

19. Pentrucă ce este cunoscut a 
lui Dumnezeu, arătat este întru dân- 
şii; că Dumnezeu le-au arătat lor. 

20. Pentrucă cele nevăzute ale lui 
dela zidirea lumei. din făpturi so- 
cotindu-se, se văd, si veşnică pu- 
terea lui şi Dumnezeirea, ca să fie 
ei fără de răspuns. 

21. De vreme ce cunoscând pre 
Dumnezeu, nu ca pre Dumnezeu 
l-au slăvit, sau i-au mulţumit; ci 
s'au făcut înzadarnici întru cugetele 
sale, şi s'a întunecat inima lor cea 
neînţelegătoare. 

22. Zicându-se pre sine a fi în- 
ţelepţi, au nebunit. 

23. Şi au mutat slava lui Dum- 
nezeu celui nestricâcios, întru ase- 
mănarea chipului omului celui stri- 
căcios. şi al păsărilor, şi al celor 
cu patru picioare şi al celor ce se 
târăsc. 

24. Pentru aceea i-au şi dat Dum- 
nezeu pre ei întru poftele inimilor 
lor în necurăţie, ca să se spurce 
trupurile lor întru sineşi. 

25. Carii au mutat adevărul lui 
Dumnezeu întru minciună, şi au 
cinstit şi au slujit făpfurei în locul 
Făcătorului, care este binecuvântat 
în veci, Amin. 

26. Pentru aceea i-au dat pre ei 
Dumnezeu întru patimi de ocară; 
că şi muierile lor şi-au schimbat 
rânduiala cea firească întru ceeace 
este împrotiva firei; 

27. Aşijderea şi bărbaţii, lăsând 
cea după fire rânduială a părţei 
femeeşti, s'au aprins întru pofta lor 
unul spre altul; bărbaţi cu bărbaţi 
ruşinea lucrându-o, şi răsplătirea 
ce li se cădeâ a rătăcirei lor, în- 
tru sineşi luându-o. 

28. Şi precum n'au cercat ei a 
aveâ pre Dumnezeu întru cunoştinţă, 
aşâ i-au dat pre ei Dumnezeu înlru 



19. Fapt. 14, 15. 21. Efes. 4, 18. 

22. i. Cor. 1, 20; Ier, 10, 14. 

23. A doua Leg. 4, 15. 

24. Ps. 80, li: Fapt. 14, 16; Ps. 105, 20. 
26. Lev. 18, 23: 1 Cor. 6, 9. 



minte neiscusită, a face cele ce nu 
se cade; 

29. Plini fiind de toată nedrep- 
tatea, de curvie, de viclenie, de lă- 
comie, de răutate; plini de pismă, 
de ucidere, de sfadă, de înşelăciune, 
de năravuri rele; 

30. Şoptitori, grăitori de rău, ură- 
tori de Dumnezeu, ocărâtori, se- 
meţi, trufaşi, aflători de rele, neas- 
cultători de părinţi, 

31. Neînţelegători, nestatornici în- 
tru aşezământuri, fără dragoste, ne- 
împăcaţi, nemilostivi; 

32. Carii dreptatea lui Dumnezeu 
ştiind, cum. că cei ce fac unele ca 
acestea vrednici de moarte sunt, nu 
numai fac acestea, ci încă şi bine- 
voesc cu cei ce le fac. 

CAP. 2. 

Judecata ce se aduce asupra lui Is- 
rail că nu păzeşte legea. 

Pentru aceea fără de răspuns eşti, 
o omule, tot cel ce judeci; căci, 
întru ce judeci pre altul, pre tine 
însuţi te osândeşti; că aceleaşi faci, 
cel ce judeci. 

2. Şi ştim că judecata lui Dum- 
nezeu este după adevăr asupra ce- 
lor ce fac unele ca acestea. 

3. Şi oare socoteşti aceasta, o 
omule, cel ce judeci pre cei ce fac 
unele ca acestea, şi tu însuţi ace- 
leaşi faci, că vei scăpă de judecata 
lui Dumnezeu? 

4. Sau au nu bagi seamă de bo- 
găţiile bunătăţei lui, şt de îngădu- 
inţa, şi de îndelungă răbdarea lui; 
necunoscând că bunătatea lui Dum- 
nezeu te aduce la pocăinţă? 

5. Ci după împietrirea ta şi ne- 
pocăita inimă, îţi aduni ţie mânie 
în ziua mâniei şi a o*i?şcoperirei 
dreptei judecăţi a lui Dumnezeu; 

6. Care va răsplăti fiecăruia du- 
pă faptele lui. 

7. Celor ce prin răbdarea lucru- 
lui bun, caută slavă şi cinste şi ne- 
stricăciune, vieaţa veşnică. 

8. Iar celor prigonitori, cari se 
pun împrotiva adevărului, şi se su- 
pun nedreplăţei, mânie şi urgie, 



29. Gal. 5, 19; 1 Cor. 6, 9; 2 Cor. 12, 20; 
Efcs. 5, 3; 2 Tim. 3, 2 
2. 1- Mat. 7, 2; loan 8, 7, 5, Iacov 5, 3. 

6. Ps. 61, llî Is. 40, io; Ier 17, io; Mat 
16, 27; 1 Cor 3, 8; 2 Cor. 5, 10. 

8. Fitip. 1, 16. 



ROMANI 2-3 



1511 



9. Necaz şi strâmtorare preste tot 
sufletul omului celui făcător de rău, 
al Iudeului maiînlâiu, şi al Elinului; 

10. Iar slavă şi cinste şi pace, 
toi celui ce face binele, Iudeului 
mai întâiu, şi Elinului; 

11. Că nu este făţărnicie la Dum- 
nezeu. 

12. Căci câţi fărădelege au greşit, 
fărădelege vor şi pieri; şi câţi în 
lege au greşit, prin lege se vor ju- 
decă; 

13. Că nu auzitorii legei sunt drepţi 
îa Dumnezeu, ci făcătorii legei se 
vor îndreptă. 

14. Căci când neamurile, cele ce 
n'au lege, din fire fac ale legei, a- 
ceia lege neavând, ei singuri îşi 
sunt lege; 

15. Carii arată fapta legei scrisă 
întru inimile sale, împreună măr- 
turisindu-le lor cunoştinţa lor, şi 
cugetele lor întru sine pârându-se 
sau şi dându'şi răspuns de îndrep- 
tare; 

16. In ziua când va judecă Dum- 
nezeu cele ascunse ale oamenilor 
după evanghelia mea prin Iisus 
Hristos. 

17. Iată, tu ie numeşti Iudeu, şi 
te odihneşti în lege, şi ie lauzi în- 
tru Dumnezeu. 

18. Şi cunoşti voea lui, şi alegi 
cele de folos, fiind învăţat din lege; 

ld. Şi te nădăjdueşti a fi povă- 
ţuitor orbilor, lumină celor dintru 
întunerec, 

20. Îndreptător celor fără de minte, 
învăţător pruncilor, având închipui- 
rea ştiinţei şi a adevărului în lege. 

21. Deci cel ce înveţi pre altul, 
pre tine nu te înveţi? Cela ce pro- 
povedueşfi să nu fure, furi? 

22. Cela ce zici să nupreacurvea- 
scă. preacurveşfi? Cela ce urăşti 
idolii; furi cele sfinte? 

23. Cela ce te lauzi în lege prin 
călcarea legei, necinsteşti pre Dum- 
nezeu? 

24. Că numele lui Dumnezeu pen- 
tru voi se huleşte întru neamuri, 
precum este scris. 

25. Că tăierea împrejur foloseşte, 
dacă faci legea; iar dacă eşti căl- 

11. Fapt 10. 34; Efes. 6, 9. sq. 
13. Iac. 1, 22. 

15. Evr. 8. 10; Rom. 9. 1. 

16. Mat. 25, 31. 18. Filip. 1, 10. 
21, Mat. 23, 2. 3. 

24. îs. 52, 5; 1 Tim. 6, 1. 

25. 1 Cot. 7, 19. 



cător de lege, tăierea ta împrejur, 
netăiere împrejur s'a făcut. 

26. Drept aceea de va păzi ne- 
făierea împrejur îndreptările legei, 
au nu se va socoti netăierea lui 
împrejur în loc de tăiere împrejur? 

27. Şi va judecă nelăierea împre- 
jur cea din fire, plinind legea, pre 
tine care prin slovă şi prin tăierea 
împrejur, eşti călcător de lege. 

28. Că nu cel din afară arătat 
este Iudeu; nici cea din afară ară- 
tată în trup este tăiere împrejur; 

29. Ci cel întru ascuns, acela este 
Iudeu; şi tăierea împrejur este cea 
a inimei, întru duhul, iar nu prin 
slovă; a cărui laudă nu este dela 
oameni, ci dela Dumnezeu. 

CAP. 3. 

Apostolul ameninţă cu judecata lui 
Dumnezeu. Iudeii se laudă în deşert 
cu legea şi tăierea împrejur, căci mân- 
tuirea este prin har. 

Ce este dar mai mult Iudeului? 
Sau dre este folosul tăierei îm- 
prejur? 

2. Mult în tot chipul; întâiu, că 
lor s'au încredinţat cuvintele lui 
Dumnezeu. 

3. Că ce este dacă n'au crezul 
unii? Au doară necredinţa lor va 
face netrebnică pre credinţa lui Dum- 
nezeu? 

4. Să nu fie; ci fie Dumnezeu a- 
devărat, şi tot omul mincinos, pre- 
cum este scris. Ca să te îndreptezi 
întru cuvintele fale, şi să birueşti 
când vei judeca tu. 

5. Şi de vreme ce nedreptatea 
noastră adeverează pre dreptatea 
lui Dumnezeu, ce vom zice? Au 
doară nedrept este Dumnezeu care 
aduce mânia? (Ca un om grăesc). 

6. Să nu fie, că atuncea în ce 
chip va judecă Dumnezeu lumea? 

7. Că de vreme ce adevărul lui 
Dumnezeu întru a mea minciună a 
prisosit spre slava lui; drept ce încă 
şi eu ca un păcătos mă judec? 

8. Şi nu, (precum suntem huliţi, 
şi precum zic unii că grăim noi); 
să facem cele rele, ca să vie cele 
bune? A cărora osândă, dreaptă 
este. 



29. H 2 Lege 10, 16. 
3 • 2. Fapt. 9 38. 4. Ps. 50, 6. 
8. Rom. 6, 1, 2. 



1512 



ROMANI 3—4 



9. Ce dar? Intrecem pre ei? Nici 
decum, penfrucă mai înainte am vi- 
nuit şi pre Iudei şi pre Elini, că 
1o|i supt păcat sunt; 

10. Precum este scris: nu este 
drept nici unul; 

11. Nu este cel ce înţelege, nu 
este cel ce caută pre Dumnezeu. 

12. Tot» s'au abătut, împreună ne- 
trebnici s'au făcut; nu este cel ce 
face bunătate, nu este până la unul. 

13. Groapă deschisă gâtlejul lor; 
cu limbile lor vicleneau; venin de 
aspidă supt buzele lor; 

14. A căror gură de blestem şi 
de amărăciune este plină. 

15. Grabnice sunt picioarele lor 
a vărsâ sânge; 

16. Sfărâmare şi nevoie întru că- 
ile lor. 

17. Şi calea păcei n'au cunoscut. 

18. Nu este frica lui Dumnezeu 
înaintea ochilor lor. 

19. Iar ştim, că: câte zice legea, 
celor ce sunt în lege zice; ca toată 
gura să se astupe, şi vinovată să 
fie toată lumea lui Dumnezeu. 

20. Penfrucă din faptele legei nu 
se va îndreptă nici un trup înain- 
tea lui; că prin lege este cunoştinţa 
păcatului. 

21. Iar acum afară de lege drep- 
tatea lui Dumnezeu s'a arătat, fiind 
mărturisită de lege şi de proroci; 

22. Dreptatea lui Dumnezeu prin 
credinfa lui lisus Hristos la toţi şi 
preste toţi cei ce cred; că nu este 
osebire. 

23. Penfrucă toţi au păcătuit, şi 
se lipsesc de slava lui Dumnezeu; 

24. Cari se îndreptează în dar cu 
harul Iui prin răscumpărarea cea 
întru Hristos lisus; 

25. Pre care l-au rânduit Dumne- 
zeu curăţire prin credinţă întru sân- 
gele lui, spre arătarea dreptăţei lui 
pentru iertarea păcatelor celor mai 
înainte făcute. 

26. Intru multă răbdarea lui Dum- 
nezeu, spre arătarea dreptăţei lui 
în vremea de acum; ca să fie el 



9 Găl. 3, 22. 10. Ps. 13, 3. 
13. Ps. 5, 9. 14. Ps. 9, 28. 
15. Is. 59, 7. 18. Ps, 35, 1. 

19. Ps. 106, 42} Gal. 3, 22. 

20. Ps. 142, 2: Gal. 2. 16. 

21. Ioan 5, 46. 22. Rom. 10, 12. 

24. Efes. 2, 8. 

25. Evt. 4, 16; 1 Ioan 2, 2. 



drept, şi îndreptând pre cel ce este 
din credinţa lui lisus. 

27. Deci unde este lauda? S'a în- 
cuiat. Prin care lege? A faptelor? 
Nu, ci prin legea credinţei. 

28. Socotim dar că cu credinţa 
se va îndreptă omul fără faptele le- 
gei. 

29. Au doară Dumnezeu este al 
Iudeilor numai? Iar nu şi al nea- 
murilor? Adevărat, şi al neamurilor; 

30. Căci unul este Dumnezeu, care 
va îndreptă tăierea împrejur din 
credinţă, şi nefăierea împrejur prin 
credinţă. 

31. Deci au doară stricăm îegea 
prin credinţă? Să nu fie, ci întă- 
rim legea. 

CAP. 4. 

Avraam chiţ şi pildă despre. îndrep- 
tarea prin credinţă. 

Deci ce vom zice că Avraam pă- 
rintele nostru să fie aflat după 
trup? 

2. Că de s'a îndreptat Avraam 
din fapte, are laudă; ci nu la Dum- 
nezeu. 

3. Că ce zice scriptura? Şi a cre- 
zut Avraam lui Dumnezeu şi s'au 
socotit lui întru dreptate. 

4. Iar celui ce lucrează, plata nu 
i se socoteşte după dar, ci după 
datorie. 

5. Iar celui ce nu lucrează, ci 
crede întru cela ce îndreptează pre 
cel necredincios, i se socoteşte cre- 
dinţa lui întru dreptate. 

6. Precum şi David vorbeşte de- 
spre fericirea omului, căruia Dum- 
nezeu îi socoteşte dreptatea fără 
de fapte: 

7. Fericiţi cărora s'au iertat fără- 
delegile, şi cărora s'au acoperit pă- 
catele. 

8. Fericit bărbatul, căruia nu'î 
va socoti Domnul păcatul. 

9. Deci fericirea aceasta întru tă- 
ierea împrejur este numai, sau şi 
întru netăierea împrejur? Că zicem 
că s'au socotit lui Avraam credinţa 
întru dreptate. 

10. Dar cum s'au socotit lui? In- 
tru tăierea împrejur fiind, sau în- 



27. Rom. 2, 17, 23. 28. Gal. 2, 16. 
29. Rom. 10, 12: Efes 4, 6. 
31. Mat. 5, 17; Gal. 3, 24. 
4. 3. Fac. 15, 6; Gal. 3, 6. Iac. 2, 23. 
7. Ps. 31, 1, sq. 



ROMANI 4-5 



1513 



fru netăierea împrejur? Nu întru 
tăierea împrejur, ci îniru netăierea 
împrejur. 

11. Şi semnul (ăierei împrejur a 
luai, peceie a dreptăţei credinţei, 
care aveâ întru netăierea împrejur; 
ca să fie el tată tuturor celor ce 
cred prin netăierea împrejur; ca să 
se socotiască şi lor spre dreptate; 

12. Şi tată tăierei împrejur nu 
numai celor ce sunt din tăierea îm- 
prejur, ci şi celor ce umblă în ur- 
mele credinţei cei dintru netăierea 
împrejur a părintelui nostru Avraam. 

13. Că nu prin lege este lui A- 
vraam făgăduinţa, sau seminţiei lui 
ca să fie el moştenitor lumei, ci 
prin dreptatea credinţei. 

14. Că de sunt cei din lege mo- 
ştenitori, zadarnică s'a făcut cre- 
dinţa, şi s'a stricat făgăduinţa; 

15. Că legea mânie lucrează, că 
unde nu este lege, acolo nici căl- 
care de lege nu este. 

16 Pentru aceasta din credinţă 
este, ca după dar; ca să fie stătă- 
toare făgăduinţa la toată seminţia; 
nu numai la ceea ce este din lege, 
ci şi la ceea ce este din credinţa 
lui Avraam, care este tată nouă tu- 
turor, 

17. (Precum este scris; cătată al 
multor neamuri te-am pus), înain- 
tea lui Dumnezeu căruia a crezut, 
celui ce înviează morţii şi chiamă 
cele ce nu sunt ca şi cum ar îi. 

18. Care mai pre sus de nădejde 
întru nădejde a crezut, că va îi el 
tată al multor neamuri; după cum 
i s'au zis: aşa va fi sămânţa ta. 

19. Şi neslăbind în credinţă, nu 
s'a uitat la trupul său cel omorît, 
fiind mai de o sută de ani, nici la 
omorârea pântecelui Sarei; 

20. Şi întru făgăduinţa lui Dum- 
nezeu nu s'a îndoit cu necredinţa, 
ci s'a întărit cu credinţa, dând sla- 
vă lui Dumnezeu; 

21. Şi adeverit fiindcă ce i-au fă- 
găduit, puternic este a şi face. 

22. Pentru aceea i s'au şi socotit 
lui spre dreptate. 

23. Şi nu s'a scris pentru el numai, 
că i s'au socotit lui spre dreptate, 

24. Ci şi pentru noi, cărora va 



11. Fac. 17, 11. 12. Mat. 3, 9. 
13 Fac. 22, 17. 14: Gal. 3, 18. 
15. Rom. 3, 20. 17. Fac. 17, 5, sq. 
!8. Fac. 15, 5, 20. Ioan 9, 24. 
24. Fapt. 2, 24. 



să ni se socotească, celor ce cre- 
dem întru cela ce au sculat pre I- 
isus Hrisfos Domnul nostru din 
morţi; 

25. Care s'au vândut pentru gre- 
şalele noastre, şi s'au sculat pentru 
îndreptarea noastră. 

CAP. 5. 

Roadele în dreptar ei prin credinţă. 
Adam şi Hristos. 

Drept aceea îndreptaţi fiind din 
credinţă, pace avem către Dum- 
nezeu prin Domnul nostru îisus 
Hristos; 

2. Prin care şi apropiere am a- 
flat prin credinţă la darul acesta 
întru care stăm, şi ne lăudăm în- 
tru nădejdea slavei lui Dumnezeu. 

3. Şi nu numai, ci ne şi lăudăm 
întru necazuri; ştiind că necazul 
răbdare lucrează; 

4. Iar răbdarea curăţire; iar cu- 
răţirea nădejde; 

5. Iar nădejdea nu ruşinează; că 
dragostea lui Dumnezeu s'a vărsat 
întru inimile noastre prin Duhul 
Sfânt cel ce s'au dat nouă. 

6. Penfrucă Hristos, încă fiind noi 
neputincioşi, în vremea cea cuviin- 
cioasă pentru cei necredincioşi au 
murit. 

7. Că abia va muri cineva pen- 
tru cel drept; că pentru cel bun 
poate şi îndrăzneşte cinevâ a muri. 

8. Şi întăreşte Dumnezeu drago- 
stea sa spre noi, că încă păcătoşi 
fiind noi, Hristos pentru noi au murit. 

9. Cu mult mai vârtos dar acum, 
îndreptaţi fiind cu sângele lui, ne 
vom mântui printr'însul de mânie. 

10. Că devreme ce fiind noi vrăj- 
maşi, ne-am împăcat cu Dumne- 
zeu prin moartea Fiului lui, cu mult 
mai vârtos fiind împăcaţi, ne vom 
mântui întru vieaţa lui. 

11. Şi nu numai, ci ne şi lăudăm 
întru Dumnezeu prin Domnul no- 
stru Iisus Hrisfos, prin care acum 
împăcarea am luat. 

12. Pentru aceea, precum prin- 
tr'un om a intrat păcatul în lume 



25. Is. 53, 12. 
5. 1. Ioan 16, 33. 2. Efes. 2, 18. 
3. Iac. 1, 2, sq. 

5. Evr. 6, 18, 19; 1 Petr. 3, 18. 
7. Ioan 15, 13. 8. Ioan 3, 16. 
9. 1 Petr. 1, 19 
12. 1 Cor. 15, 21, sq. 



1514 



JROMANI 5-6 



şi prin păcat moartea; şi aşâ la 
toji oamenii moartea a trecui, întru 
acela, prin care toţi au păcătuit. 

13. Că până la lege păcatul eră 
în lume; dar păcat nu se socotea, 
nefiind legea. 

14. Ci a împărăţit moartea dela 
Adam până la Moisi, şi preste cei 
ce n'au păcătuit după asemănarea 
greşelei lui Adam, care era chip al 
celui viitor. 

15. Ci nu precum greşala. aşâ şi 
darul. Că de au murit prin greşala 
unuia cei mul|i. cu mult mai vâr- 
tos harul lui Dumnezeu şi darul 
prin harul unui om, lisus Hristos, 
întru mulţi s'a înmulţii. 

16. Şi nu precum prin unul ce a 
păcătuit, este darul, că păcatul din- 
tr'unul este spre osândire, iar da- 
rul din multe greşale spre îndrep- 
tare. 

17. Că de vreme ce pentru gre- 
şala unuia moartea a împărăţit prin 
unul; cu mult mai vârtos cei ce au 
luat prisosinţa harului şi a darului 
dreptăţei, vor împărăţî întru vieaţă 
prin cel unul, lisus Hristos. 

18. Pentru aceea dar, precum prin 
greşala unuia întru toţi oamenii a 
intrat osândirea; aşâ şi prin îndrep- 
tarea unuia întru toţi oamenii a in- 
trat îndreptarea vieţei. 

19. Că precum pentru neasculta- 
rea unui om. păcătoşi s'au făcut 
cei mulţi, aşâ şi prin ascultarea u- 
nuia, drepţi se vor face cei mulţi. 

20. Insă legea a intrat, ca să se 
înmulţească greşala. Şi unde s'a în- 
mulţit păcatul, acolo a prisosit ha- 
rul; 

21. Că precum a împărăţit păca- 
tul spre moarte, aşâ şi harul să îm- 
părăţească prin dreptate spre vi- 
eaţă veşnică, prin lisus Hristos Dom- 
nul nostru. 

CAP. 6- 

Lucrarea faptelor bune ce se cuvine sa 
urmeze credinţei, Îndemnare la vieaţa 
duhovnicească. 

Ce vom zice dar? Rămâneâ-vom 
în păcat, ca să se înmulţească 
darul? 

2. Să nu fie. Căci cari am murit 

13, Rom. 4, 15. 14. l Cor. 15, 45. 

20. Rom. 4, 15! Gat. 3, 19. 

21. Rom. 6, 23. 

6. i. Gal. 2, 17. 2. Gal. 6, 14. 



păcatului, în ce chip încă vom fi 
vii întru dânsul? 

3. Au nu ştiţi, că ori câţi întru 
lisus Hristos ne-am botezat, întru 
moartea lui ne-am botezat? 

4. împreună cu el ne-am îngro- 
pat prin botez întru moarte; ca în 
ce chip s'au sculat Hristos din morţi 
prin slava Tatălui, aşâ şi noi întru 
înnoirea vieţei să umblăm. 

5. Că de vreme ce împreună o- 
drâsliţi ne-am făcut cu asemănarea 
morţei lui, deci şi învierei lui vom 
fi părtaşi. 

6. Aceasta ştiind, că omul nostru 
cel vechiu cu dânsul împreună s'a 
răstignit, ca să se strice trupul pă- 
catului, ca să nu mai slujim noi 
păcatului. 

7. Pentrucă cel ce a murit, s'a în- 
dreptat de păcat. 

8. Că de am murit împreună cu 
Hristos, credem că vom şi vieâ îm- 
preună cu dânsul; 

9. Ştiind că Hristos cel ce auîn- 
vieat din morţi, nu mai moare; că 
moartea pre dânsul nu'l mai stă- 
pâneşte. 

10. Că ce au murit, păcatului o- 
dată au murit; iar ce viează. vieazâ 
lui Dumnezeu. 

11. Aşâ şi voi socotiţi- vă pre voi 
morţi a fi păcatului, şi vii lui Dum- 
nezeu întru lisus Hristos, Domnul 
nostru. 

12. Să nu împărăţească dar pă- 
catul în trupul vostru cel murilor, 
ca să'l ascultaţi pre el întru poftele 
lui. 

13. Nici să vă faceţi mădulările 
voastre arme de nedreptate păca- 
tului; ci să vă puneţi pre voi înain- 
tea lui Dumnezeu, ca din morţi vii, 
şi mădulările voastre arme de drep- 
tate înaintea lui Dumnezeu. 

14. Că păcatul pre voi nu vă stă- 
pâneşte; că nu;sunteţi supt lege, ci 
supt dar. 

15. Ce dar? Păcătuî-vom căci nu 
suntem supt lege, ci supt dar? Să 
nu fie. 

16. Au nu ştiţi, că celui ce vă daţi 
pre voi robi spre ascultare, robi 
sunteţi aceluia pre care ascultaţi; 



3. Gal 3, 27 4. Col. 2, S, sq.; Efes. 4, 
23; Evr. 12, l; 1 Petr. 2. 1 şi 4, 12. 
5 Fii. 3. 10 6. Gal. 5, 24. 
8. 2 Tim. 2, 11. 
12. Fac. 4, 7; Ps. 118, 133. 
14. Gal. 5, 18. 15. loan 8, 16. 
16. Io an 8, 34. 



ROMANI 6-7 



1515 



sau păcatului spre moarte,- sau a- 
scultărei spre dreptate? 

17. Ci mulţumim lui Dumnezeu, 
căci aţi fost robi păcatului, dar aţi 
ascultat din inimă după chipul în- 
vătăturei la care v'aţi dat. 

18. Şi slobozindu-vă de păcat, v'aţi 
făcut robi dreplătei. 

19 Omeneşte grăesc pentru slă- 
biciunea trupului vostru; că precum 
v'aţi făcut mădulările voastre roa- 
be necurăţiei şi fărădelegei spre fă- 
rădelege; aşâ acum şă vă faceţi 
mădulările voastre roabe dreptăţei 
spre sfinţenie. 

20. Căci când eraţi robi păcatu- 
lui, eraţi slobozi de dreptate. 

21. Care roadă dar aţi avut atunci 
întru acelea de care acum vă ru- 
şinaţi? Că sfârşitul acelora este 
moartea. 

22. Iar acum slobozindu-vă din 
păcat, şi făcându-vă robi lui Dum- 
nezeu, aveţi roadă voastră spre sfin- 
ţenie, iar sfârşitul, vieaţa veşnică. 

23. Pentrucă plata păcatului este 
moartea, iar darul lui Dumnezeu este 
vieaţa veşnică întru lisus Hristos, 
Domnul nostru. 

CAP- 7. 

Osânda păcatului supt lege. Slăbiciunea 
Jirei omului, împiedicându'l a plini 
legea, aduce moarte. 

Au nu ştiţi fraţilor, că celor ce 
ştiu legea grăiesc, că legea stă- 
pâneşte pre om în câtă vreme tră- 
ieşte? 

2. Că femeia cu bărbat, legată 
este de lege cu bărbatul cât trăieşte 
el; iar de i-a murit bărbatul ei, s'a 
dezlegat de legea bărbatului. 

3. Drept aceea, lrăindu'i bărbatul 
ei, preacurvă se chiamă, de va fi 
cu alt bărbat; iar de îi va murî băr- 
batul ei, slobodă este de lege, a nu 
fi ea preacurvă, fiind cu alt bărbat. 

4. Pentru aceea, fraţii mei, şi voi 
v'aţi omorît legei prin trupul lui Hri- 
stos; ca să fiţi voi ai altuia, ai ce- 
lui ce au înviat din morţi ca să a- 
ducem roadă lui Dumnezeu. 

5. Căci când eram în trup, pati- 
mile păcatelor, cele prin lege lucrau 



18. 1 Cor. 7, 22, 

21. Rom. 8, 6; Filip. 3, 19. 

22. 1 Petr. 1, 9. 

23. Rom 5, 21} Iacov 1, 15. 

7. 1. Rom. 6, 14. 2. 1 Cor. 7, 39. 
3. Mat. 5, 32. 5. Rom. 6, 21. 



întru mădulările noastre, ca să a- 
ducă roadă morţei. 

6. Iar acum ne-am slobozit de lege, 
murind noi aceia întru care eram 
ţinuţi, ca să slujim întru înnoirea 
duhului, iar nu întru vechitura slovei. 

7. Ce dar vom zice? Au doară 
legea păcat este? Să nu fie. Ci pă- 
catul nu l-am cunoscut, fără numai 
prin lege: că şi pre poftă nu o aş 
fi ştiut, de n'ar fi zis legea: să nu 
pofteşti. 

8. Ci pricină luând păcatul prin 
poruncă, a lucrat întru mine toată 
pofta. Că fărădelege, păcatul eră 
mort. 

9. Şi eu trăiam fărădelege oare- 
când, iar viind porunca, păcatul a 
învieat. 

10. Iar eu am murit şi mi s'a a- 
îlat mie porunca, care erâ spre vi- 
eaţă, aceasta a fi spre moarte. 

11. Că păcatul luând pricină prin 
poruncă, m'a amăgit şi prin aceea 
m'a omorît. 

12. Drept aceea, legea sfântă este 
şi porunca sfântă şi dreaptă şi bună. 

13. Deci oare ce erâ bun, mie mi 
s'a făcut moarte? Să nu fie. Ci pă- 
catul ca să se arate păcat, prin ce 
erâ bun lucrându'mi mie moarte; ca 
să se facă preste măsură păcătos 
păcatul prin poruncă. 

14. Căci ştim că legea duhovni- 
cească este, iar eu sunt trupesc, 
vândut supt păcat. 

15. Că ceea ce lucrez, nu ştiu, că 
nu care voesc eu, aceasta fac; ci 
care urăsc, aceea lucrez. 

16. Iar de fac aceasta, care nu vo- 
esc, laud legea că este bună. 

17. Iar acum nu eu fac aceea, ci 
păcatul care lăcueşte întru mine. 

18. Pentrucă ştiu că nu lăcueşte 
întru mine, adecă în trupul meu ce 
este bun, că a voi se află la mine, 
iar a face binele nu ailu. 

19. Că nu fac binele care voiesc, 
ci răul care nu'l voiesc, acela fac. 

20. Iar de fac aceasta care nu vo- 
iesc eu, iată nu fac eu aceasta, ci 
păcatul care lăcueşte întru mine. 

21. Aflu drept aceea, legea mie 
celui ce voiesc să tac binele, că ce 
este rău, la mine se află. 

" S. 2 Cor. 3, 6. 7. Eş 20, 17. 
R. Rom. 4. 15; loan 15, 22. 
10. Lev. 18, 5; Iezecb. 20, 11, 13 
12. i Tim. 1, 8. 14. Horn. 8, 3. 
18. Fac. 6, 6, 5. 
21. Ps. 50, 7. 



1516 



ROMANI 7-8 



22. Că împreună mă veselesc cu 
legea lui Dumnezeu după omul cel 
dinlăuntru. 

23. Dar văd allă iege înlru mă- 
dulările mele, oştindu-se împroliva 
legei minţei mele şi dându-mă pre 
mine rob legei păcatului, care este 
întru mădulările mele. 

24. Ticălos om sunt eu! Cine mă 
va izbăvi de trupul morţei acesteia? 

25. Mulţămesc lui Dumnezeu prin 
Iisus Hrislos Domnul nostru. Deci 
dar eu însumi cu mintea mea slu- 
jesc legei lui Dumnezeu; iar cu tru- 
pul legei păcatului. 

CAP. 8. 

Schimbarea patimilor prin vieţuirea 
cea după Duh. Mângâerea celor ce su- 
fer cu arătarea slavei sfinţilor. Dra- 
gostea către Hristos. 

Drept aceea, nici o pedeapsă nu 
este acum celor ce sunt întru 
Hristos Iisus, cari nu umblă după 
trup, ci după Duh. 

2. Că legea Duhului vieţei întru 
Hristos Iisus m'a izbăvit de legea 
păcatului şi a morjei. 

3. Pentrucă ceea ce eră cu ne- 
putinţă legei, căci eră slabă prin 
trup, au săvârşii Dumnezeu trimiţând 
pre Fiul său îniru asemănarea tru- 
pului păcatului şi pentru păcat, au 
osândit păcatul în trup: 

4. Ca îndreptarea legei să se pli- 
nească întru noi, cari nu umblăm 
după trup, ci după Duh. 

5. Că cei Ce sunt după trup, cele 
ale trupului cugetă; iar cei ce sunt 
după Duh, cele ale Duhului. 

6. Pentrucă cugetul trupului este 
moarte; iar cugetul Duhului vieaţă 
şi pace. 

7. Pentrucă cugetul trupului vrăj- 
maş este la Dumnezeu, că legei lui 
Dumnezeu nu se supune, că nici 
poate. 

8. Şi cei ce sunt în trup, Iui Dum- 
nezeu a plăceâ nu pot. 

9. Iar voi nu sunteţi în trup, ci 
în Duh, că Duhul lui Dumnezeu lă- 
cueşte întru voi. Iar de n'are cinevâ 



22. Ps. 1, 2. 23. Gal. 5, 17. 
25. 1 Cor. 15, 57. 
8. 1 Rom. 3, 27. 
3. Fapt. 15, 10; Filip. 2, 7. 
6. Rom. 6, 21. 7. Iac. 4, 4. 
9. l Cor. 3, 16. 



Duhul lui Hristos, acela nu este al 
lui. 

10. Iar de este Hristos întru voi, 
trupul dar este mort pentru păcat; 
iar Duhul viează pentru dreptate. 

11. Iar de lăcueşte întru voi Du- 
hul celui ce au sculat pre Iisus din 
morji, cel ce au sculat pre Hristos 
din morţi, va face vii şi trupurile 
voastre cele muritoare, pentru Du- 
hul lui cel ce lăcueşte întru voi. 

12. Drept aceea fraţilor, datori sun- 
tem nu trupului, ca să vieţuim du- 
pă trup. 

13. Că de vieţuiţi după trup, veţi 
să muriji; iar de veti omorî cu Du- 
hul faptele trupului, veti îi vii. 

14. Că ori câţi cu Duhul lui Dum- 
nezeu se poartă, aceştia sunt fii ai 
lui Dumnezeu. 

15. Pentrucă n'a{i luat iarăş du- 
hul robiei spre temere, ci aţi luat 
Duhul punerei de Iii, întru care stri- 
găm: Avvâ, Părinte. 

16. Insuş Duhul acesta mărturi- 
seşte dimpreună cu duhul nostru, 
că suntem Iii ai lui Dumnezeu. 

17. Iar de suntem iii, suntem dar şi 
moştenitori; moştenitori adecă ai lui 
Dumnezeu şi împreună moştenitori 
ai lui Hrislos, de vreme ce pătimim 
împreună cu dânsul, ca să ne şi 
proslăvim împreună cu dânsul. 

18. Că socotesc că nu sunt vred- 
nice pătimirile vremei de acum de 
a se asemăna cu slava cea viitoare, 
care va să se descopere întru noi. 

19. Pentrucă nădejdea zidirei, de- 
scoperirea fiilor lui Dumnezeu a- 
şfeaptă. 

20. Că deşertăciunei s'a supus zi- 
direa, nu de voie, ci pentru cel ce 
o au supus. 

21. Spre nădejde, că şi singură 
zidirea aceasta se va slobozi din 
robia stricăciunei întru slobozenia 
slavei fiilor lui Dumnezeu. 

22. Căci ştim că toată zidirea îm- 
preună suspină şi împreună are du- 
rere până acum. 

23. Şi nu numai aceia, ci şi noi 
cari avem pârga Duhului, şi noi sin- 
guri întru noi suspinăm, aşteptând 



11. 1 Cor. 6, 14. 13. Gal. 5, 19. 

14. Gal. 5, 18. 

15. Gal. 3, 26 şi 4, 6; 2 Tim. 1, 7. 

16. 2 Cor. 1, 22. 

17. Gal. 4, 7; Fapt 14. 22. 

18. 2 Cor. 4, 17. 19. Col. 3, 4, 

23. 2 Cor. 5, 2 sq; Luc. 21, 28; Gal. 4, 5. 



ROMANI 8—9 



1517 



punerea de fii, pre izbăvirea trupu- 
lui nostru. 

24. Că prin nădejde ne-am mân- 
tuit; însă nădejdea care se vede nu 
este nădejde, că ceea ce vede ci- 
neva, pentruce o şi nădăjdueşte? 

25. Iar dacă ceea ce nu vedem 
nădăjduim, prin răbdare aşteptăm. 

26. Aşijderea şi Duhul împreună 
ajutorează nouă întru slăbiciunile 
noastre, pentrucă de ce ne vom ruga, 
precum se cade nu ştim; ci singur 
Duhul se roagă pentru noi cu sus- 
pinuri negrăite. 

27. Iar cela ce cearcă inimile, ştie 
ce este cugetul Duhului, că după 
Dumnezeu se roagă pentru sfinţi. 

28. Şi ştim că celor ce iubesc 
pre Dumnezeu, toate li se lucrează 
spre bine, acelora adecă cari du- 
pă voinţă sunt chemaţi. 

29. Că pre cari mai înainte i-au 
cunoscut, mai înainte i-au şi hotă- 
rît să fie asemenea chipului Fiului 
său, ca să fie el întâiu născut în- 
tre mulţi fraţi. 

30. Iar pre cari mai înainte i-au 
hotărît, pre aceştia i-au şi chemat; 
şi pre cari i-au chemat, pre aceştia 
i-au şi îndreptat; iar pre cari i-au în- 
dreptat, pre aceştia i-au şi proslăvit. 

31. Ce vom zice dar către ace- 
stea? De este Dumnezeu pentru noi, 
cine este împroliva noastră? 

32. Că cel ce nu au cruţat pre 
Fiul său, ci pentru noi toţi l-au dat 
pre dânsul, cum nu împreună cu 
el şi toate ne va dărui nouă? 

33. Cine va pârî împrotiva aleşi- 
lor lui Dumnezeu? Dumnezeu este 
cel ce îndreptează. 

34. Cine este cel ce judecă spre 
pierzare? Hristos este cel ce au mu- 
rit, şi mai ales care au şi învîeat, 
care şi este deadreapfa lui Dum- 
nezeu, care şi se roagă pentru noi. 

35. Cine ne va despărţi pre noi 
de dragostea lui Hristos? Necazul, 
sau strâmtorarea, sau goana, sau 
foametea, sau golătatea, sau nevoia, 
sau sabia? 

36. Precum este scris: că pentru 
tine suntem omorîţi toată ziua; so- 
cotitu-ne-am ca nişte oi de jun- 
ghiere. 



29. Col. I, 18; Evr. l. 6. 

32. loan 3, 16. 34. 1 Pctr. 3, 22. 

35. loan 10, 28. 

36. Ps. 43, 23: 1 Cor. 4, 9; 2 Cor. 4, 11. 



37. Ci întru acestea toate prea 
biruim peniru cela ce ne-au iubit 
pre noi. 

38. Pentrucă încredinţat sunt, că 
nici moartea, nici vieaţa, nici în- 
gerii, nici căpeteniile, nici puterile, 
nici cele de acum, nici cele viitoare, 

39. Nici înălţimea, nici adâncul, 
nici altă făptură oarecare, nu poate 
pre noi să ne despărţească de dra- 
gostea lui Dumnezeu, care este în- 
tru Hristos lisus Domnul nostru. 

CAP. 9. 

Israil cel căzut s' a lepădat. Chema- 
rea neamurilor, Israilul cel adevărat. 

Adevărul zic întru Hristos, nu 
mint, împreună mărturisindu'mi 
mie cunoştinţa gândului meu întru 
Duhul Sfânt. 

2. Că întristare mare îmi este mie, 
şi neîncetată durere inimei mele. 

3. Că aş îi poftit eu însumi a fi 
anatema dela Hristos pentru fraţii 
mei, rudele mele după trup; 

4. Cari sunt Israilteni; a cărora 
este punerea de fii şi slava, şi a- 
şezământurile şi punerea de lege, 
şi slujba, şi făgăduinţele; 

5. Ai cărora sunt părinţii, şi din- 
tru cari este Hristos după trup, 
care este preste toate, Dumnezeu 
binecuvântat în veci. Amin. 

6. Nu se poate să cadă cuvântul 
lui Dumnezeu. Că nu toţi cari sunt 
din Israil, aceştia sunt Israil; 

7. Nici, căci sunt sămânţa lui A- 
vraam, toţi sunt fii; ci, întru lsaac 
au zis, se va numi ţie sămânţă. 

8. Adecă: nu cari sunt fii ai tru- 
pului, aceştia sunt fii ai lui Dum- 
nezeu; ci cari sunt fii ai făgăduinţei 
se socotesc întru sămânţă. 

9. Că al făgăduinţei este cuvân- 
tul acesta: întru această vreme voiu 
veni, şi va fi Sarei fiu. 

10. Şi nu numai, ci şi Reveca 
dintru unul având aşternut, dela I- 
saac părintele nostru; 

11. Că încă nici fiind fiii născuţi, 
nici făcând ceva bine sau rău, ca 
cea după alegere rânduială a lui 



37. 1 Cor. 15, 57. 

38. Fii. 1, 6; 2 Tim. 1. 12. 
9. 1. Rom. 1. 9, 3 Eş. 32, 32. 

6. Numer. 23, 19; loan 8, 39. 

7. Fac 21, 12; Evr. 11, 18; Gal. 4, 28. 
9. Fac. 18, 10. 10. Fac. 25, 21. 



1518 



ROMANI 9—10 



Dumnezeu să rămâie, nu din fapte, 
ci dela cel ce chiamă; 

12. 1 s'a zis ei, că cel mai mare 
va slujî celui mai mic. 

13. Precum este scris: pre lacov 
am iubit, iar pre Isav am urît. 

14. Ce dar vom zice? Au doară 
este nedreptate la Dumnezeu? Să 
nu fie. 

15. Că lui Moisi zice: voiu milui 
pre care miluesc, şi mă voiu în- 
dură de care mă îndur. 

16. Deci dar nu este nici a celui 
ce voeşle, nici a celui ce aleargă; 
ci a lui Dumnezeu celui ce milu- 
eşte. 

17. Că zice scriptura lui Faraon: 
că spre însăş aceasta te-am ridi- 
cat, ca să arăt întru tine puterea 
mea, şi ca să se vestească numele 
meu în tot pământul. 

18. Deci dar pre care voeşte mi- 
lueşte, şi pre care voeşte împie- 
treşte. A 

19. îmi vei zice dar mie: ce mai 
prihăneşte? Că voiei lui cine poale 
sta împrotivă? 

20. Ci, o omule, tu cine eşti care 
răspunzi împrotivă lui Dumnezeu? 
Au doară va zice făptura celui ce 
o au făcut pre ea: căci m'ai făcut 
aşa? 

21. Au n'are putere olarul preste 
lut, ca dintr'aceeaş frâmântătură să 
facă un vas de cinste, iar altul de 
necinste? 

22. Iar dacă vrând Dumnezeu să'şi 
arate mânia şi să'şi descopere pu- 
terea sa, au suferii întru multă răb- 
dare vase ale mâniei, gătite spre 
pierire. 

23. Şi ca să'şi arate bogăţia sla- 
vei sale spre vase ale milei, care 
au gătit mai înainte spre slavă. 

24. Pre noi, pre cari ne-au şi che- 
mat, nu numai din ludei, ci şi din 
neamuri. 

25. Precum şi la Osie zice: che- 
mâ-voiu pre cel ce nu este noro- 
dul meu, norodul meu; şi pre cea 
rie iubită, iubită. 

26. Şi va fi în locul unde s'au zis 
16f: niî norodul meu sunteţi voi; 
acolo se vor chema fii ai lui Dum- 
nezeu celui viu. 



12. Fac. 25, 23. 13. Mal. 1, 2. 
15. Eş. 33, 19, 17. Eş. 9, 16. 
20, Is. 45, 9; 29, 16; Ierem. 18, 6; 
23. Efes. 1, 4, 7; Col. 1, 27. 
25. Osie 2, 23. 26. Os. 1, 10. 



27. Iar Isaia strigă pentru Israil: 
de va fi numărul fiilor lui Israil ca 
nisipul mărei, rămăşiţa se va mân- 
tui; 

28. Pentrucă cuvânt săvârşind, şi 
scurtând întru dreptate, că cuvânt 
scurt va face Domnul pre pământ. 

29. Şi precum au zis mai înainte 
Isaia: de nu ne-ar fi lăsat nouă 
Domnul Savaot sămânţă, ca So- 
doma ne-am fi făcut, şi cu Oomora 
ne-am fi asemănat. 

30. Ce dar vom zice? Că nea- 
murile care nu umblau după drep- 
tate, au ajuns dreptatea; însă drep- 
tatea care este din credinţă. 

31. Iar Israil umblând după le- 
gea dreptăţei, la legea dreptăţei n'a 
ajuns. 

32. Pentruce? Pentrucă nu din 
credinjă, ci ca din faptele legei. Că 
s'au poticnit de piatra poticnirei; 

33. Precum este scris: iată, pun 
în Sion piatră de poticnire şi pia- 
tră de sminteală; şi tot cel ce va 
crede întru el, nu se va ruşina. 

CAP. IO. 

Iudeii caută dreptatea din faptele 
legei, iar nu din sfârşitul legei, care 
este Hristos. Deosebirea între drepta- 
tea cea din lege şi cea din credinţă, 
care este deobşte şi iudeului şi nea- 
murilor, 

Fraţilor, bunăvoinţa inimei mele 
şi rugăciunea cea către Dumne- 
zeu pentru Israil este spre mântuire. 

2. Că mărturisesc lor că drago- 
stea lui Dumnezeu au, ci nu după 
cunoştinţă. 

3. Că neştiind dreptatea lui Dum- 
nezeu, şi căutând să'şi puie drep- 
tatea lor, dreptăţei lui Dumnezeu 
nu s'au supus. 

4 Că sfârşitul legei este Hristos 
spre îndreptare tot celui ce crede. 

5. Că Moist scrie de dreptatea 
care este din lege, că omul care 
face acelea, viu va fi într'însele. 

6. Iar dreptatea cea din credinţă 
aşâ zice: să nu zici întru inima ta: 
cine se va sul în cer? Adecă, să 
pogoare pre Hristos. 



27. Is. 10, 22, sq. 29. Is. 1. 9. 
33. Is. 8, 14; 28, 16; Rom. 10, 11. 
IO- 3. Rom. 9, 31, 32; Filip. 3, 9. 

4. Mat. 5, 17; loan 3, 18. 

5. Lev. 18, 5; Luc. 10, 28; Gal. 3, 12. 

6. Fi doua Leg. 30, 12, sq. 



ROMANI 10-11 



1519 



7. Sau, cine se va pogorî întru 
adânc? Adecă, să ridice pre Hristos 
din morţi. 

8. Dar ce zice scriptura? Aproape 
este de tine cuvântul, în gura ta 
şi întru inima ta; adecâ, cuvântul 
credinţei care propoveduim. 

9. Că de vei mărturisi cu gura 
ta pre Domnul Iisus, şi vei crede 
întru inima ta, că Dumnezeu l-au 
ridicai pre el din morţi, te vei mântui, 

10. Că cu inima se crede spre 
dreptate; iar cu gura se mărturise- 
şte spre mântuire. 

11. Că zice scriptura: tot cel ce 
crede întru el nu se va ruşina. 

12. Că nu este osebire iudeului 
şi elinului, pentrucă acelaş este 
Domnul tuturor care îmbogăţeşte 
pre toţi cei ce'l chiamă pre el. 

13. Că toi oricare va chemâ nu- 
mele Domnului, se va mântui. 

14. Cum dar vor chemâ întru care 
n'au crezul? Şi cum vor crede, de 
care n'au auzit? Şi cum vor auzi 
fără de propoveduitor? 

10. Şi cum vor propoveduî, de nu 
se vor'trimete? Precum este scris: 
cât sunt de frumoase picioarele ce- 
lor ce binevestesc pacea, ale celor 
ce binevestesc cele bunel 

16. Ci nu toţi au ascultat evan- 
ghelia. Că Isaia zice: Doamne, cine 
a crezut auzului nostru? 

17. Deci credinţa este din auz, 
iar auzul prin cuvântul lui Dumne- 
zeu. 

18. Ci zic: au doară n'au auzit? 
Că în lot pământul a ieşit vestirea 
lor, şi la marginile lumei cuvintele 
lor. 

19. Ci zic: au n'a cunoscut îsra- 
il? Intâiu Moisi zice: eu voiu întă- 
râtă pre voi spre cel ce nu este 
neam, spre neam neînţelegător voiu 
mânia pre voi. 

20. Iar Isaia îndrăzneşte, şi zice: 
aîlalu-m'am celor ce nu mă caută 
pre mine, arătatu-m'am celor ce nu 
întreabă de mine. 

21. Iar către Israilzice: toată ziua 
am întins mâinile mele către noro- 
dul cel neascultător şi împrotivă 
grăitor. 

8. R doua Leg. 30, 14; 1 Tim. 4, 6. 

11. Is. 28, 16. 

13. lo\\ 2, 32; Fapt. 2, 21, 

15. Is. 52, 7, 15. 

16. Is. 53. 1; Ioah 12, 38. 

18. Ps. 18, 4, 19. B. 2 Lege 32, 21. 
20. Rom. 9, 30; Is. 65, 1, sq. 



CAP. 11. 

Alegerea unei părţi din ludei, spre 
mântuire prin credinţa în Hristos; lă- 
sarea altei părţi în orbirea ei, luând 
pre neamuri. îndemnarea acestora a 
nu se sunteţi, căci la urmă şi Iudeii 
se vor mântui. 

Zic drept aceea: au doară au le- 
pădat Dumnezeu pre norodul său? 
Să nu fie. Că şi eu Israiltean sunt 
din sămânţa lui Avraam, din nea- 
mul lui Veniamin. 

2. Nu au lepădat Dumnezeu pre 
norodul său, pre care mai înainte 
au cunoscut. Au nu ştiţi de Ilie ce 
zice scriptura? Cum se roagă lui 
Dumnezeu împrotivă lui lsrail, zi- 
când: 

3. Doamne, pre prorocii tăi a o- 
morît, şi altarele tale a surpat; şi 
eu am rămas singur, şi caută su- 
îletul meu. 

4. Dar ce îi zice lui dumnezees- 
cul răspuns? Lăsatu-mi-am mie 
şapte mii de bărbaţi, cari nu şi-au 
plecat genunchiul înaintea lui Vaal. 

5. Aşâ dar şi în vremea aceasta, 
rămăşiţă* după alegerea darului s'a 
făcut. 

6. Şi de este după dar, de aceea 
nu este din lapte; că apoi darul 
n'ar îi dar. Iar de este din fapte, de 
aceea nu este darul; că apoi fapta 
nu ar fi taptă. 

7. Ce dar? Ce căuta lsrail, aceea 
n'a nemeril; iar alegerea a nemerit, 
iar ceilalţi s'au împietrit. 

8. Precum este scris: datu-le-au 
lor Dumnezeu duh de împietrire, 
ochi ca să nu vază şi urechi ca si 
nu auză, până în ziua de astăzi. 

9. Şi David zice: îacă-semasa lor 
spre cursă şi spre laţ şi spre smin- 
teală şi spre răsplătire lor; 

' 10. Intunece-se ochii lor ca să nu 
vază, şi spinarea lor de tot o gâr- 
boveşte. 

11. Zic drept aceea: au doară s'au 
poticnit ca să cază? Să nu îie; ci 
prin poticnirea lor mântuire s'a îă- 
cut neamurilor, ca să râvnească 
pre ele. 

12. Şi de vreme ce poticnirea lor 
este bogăţie lumei, şi împuţinarea 

11, 1. Ps. 93, 14. 3. 3 Imp. 10. io. 
4. 3 Imp. 19, 18. 

8. Lucâ 8, 10; Is. 29, 11; H 2 Lege 29, 4. 

9. Ps. 68, 26. 

11. Rom. 10, 19; Fapt. 13, 46, sq. 



1520 



ROMANI 11-12 



lor bogă{ie neamurilor; cu cât mai 
mult plinirea lor? 

13. Că vouă zic neamurilor? In- 
tru cât sunt eu neamurilor apostol, 
slujba mea o slăvesc; 

14. Ca doară aş face trupul meu 
să râvnească, şi să mântuesc pre 
vreunii dintr'înşii. 

15. Că de este lepădarea lor îm- 
păcare lumei, ce alt este luarea lor, 
fără numai vieaţă din morţi? 

16. Că de este pârga sfântă, este 
şi frământătura; şi de este rădăcina 
sfântă, sunt şi ramurile. 

17. Şi de s'au frânt unele din ra- 
muri, iar tu, măslin sălbatec fiind, 
te- ai altoit întru ele, şi părtaş ră- 
dăcinei şi grăsimei măslinului te-ai 
făcut; 

18. Nu te lăudă asupra ramuri- 
lor. Iar de te lauzi, nu porii tu pre 
rădăcină, ci rădăcina pre tine. 

19. Dar vei zice: frântu-s'au ra- 
murile, ca să mă altoesc eu. 

20. Bine; pentru necredinţă s'au 
frânt, iar tu pentru credinjă stai. 
Nu te înălţă cu mintea, ci te teme; 

21. Că de n'au părtinii Dumnezeu 
ramurilor celor fireşti, nu cumvâ şi 
ţie să nu'ţi părtinească. 

22. Vezi dar bunătatea şi nepăr- 
tinirea iui Dumnezeu, spre cei ce 
au căzut nepărtinire; iar spre tine, 
bunătate, de vei rămânea în bună- 
tate; iar de nu, şi tu le vei tăia. 

23. Şi aceia iarăş de nu vor ră- 
mâneâ în necredinţă, se vor altoî; 
că puternic este Dumnezeu iarăş 
sâ'i altoiască pre ei. 

24. Că dacă tu din măslinul cel 
din fire sălbatec te-ai tăiat, şi afară 
de fire te-ai altoit în măslin bun; 
cu cât mai vârtos aceştia cari sunt 
după fire, se vor altoî întru al lor 
măslin? 

25. Pentrucă nu voesc ca să nu 
ştiţi voi fraţilor, taina aceasta, ca 
să nu fiţi întru voi singuri înţelepţi; 
că orbire din parte lui lsrail s'a fă- 
cut, până ce va inlrâ plinirea nea- 
murilor. 

26. Şi aşâ tot Israilul se va mân- 
tui, precum este scris: venî-va din 
Sion Izbăvitorul, şi va întoarce ne- 
curăţiile dela Iacov; 



14. l Tim 4, 16. 17, Ier. II, 16. 
19 Fapt. 13, 46. 20. 1 Cor. 10, 12. 

22. Ioan 15, 24. 

23. Rom. 14, 4; 2 Cor. 3, 16. 
26. Is. 59, 20 şi 27, 9. 



27. Şi aceasta este lor cea dela 
mine făgăduinţă, când voiu luâ pă- 
catele lor. 

28. După evanghelie cu adevărat 
vrăjmaşi sunt pentru voi; iar după 
alegere, iubiţi pentru părinţi. 

29. Că fără căinţă sunt darurile 
şi chemarea lui Dumnezeu. 

30. Că precum şi voi oarecând 
n'aţi crezut lui Dumnezeu, iar acum 
v'aţi miluit prin necredinţa acestora; 

31. Aşâ şi aceştia acum n'au cre- 
zut întru mila voastră ca şi ei să 
se miluiască. 

32. Că au încuiat Dumnezeu pre 
toţi întru necredinţă, ca pre toţi să'i 
miluească. 

33. O adâncul bogăţiei şi al în- 
ţelepciunei şi al ştiinţei lui Dumne- 
zeul Cât sunt de necercate judecă- 
ţile lui, şi neurmate căile luil 

34. Că cine a cunoscut gândul 
Domnului? Sau cine s'a făcut lui 
sfetnic? 

35. Sau cine i-a dat mai înainte 
lui, şi i se va răsplăti lui? 

36. Că dintr'însuî şi printr'însul 
şi întru dânsul, sunt toate; aceluia 
slava în veci. Amin. 



Sfăiuire pentru fapta bună cea către 
Dumnezeu şi către oameni. 

Rogu-vă dar pre voi, fraţilor, pen- 
tru îndurările lui Dumnezeu, să 
vă puneţi înainte trupurile voa- 
stre jertfă vie, sfântă, bine plăcută 
lui Dumnezeu, slujba voastră cea 
cuvântătoare. 

2. Şi să nu vă asemănaţi chipu- 
lui veacului acestuia; ci vă schim- 
baţi la faţă întru înnoirea minţei 
voastre, ca să cunoaşteţi voi care 
este voia lui Dumnezeu cea bună 
şi plăcută şi deplin. 

3. Că zic, prin darul ce mi s'a 
dat mie, tuturor celor ce sunt întru 
voi, a nu cugeta înalt afară decât 
li se cade a cugetă; ci a cugetă spre 
a fi cu mintea întreagă, precum fie- 
căruia au împărţit Dumnezeu mă- 
sura credinţei. 



27. Ier. 31, 33. 32. Gal. 3, 22. 
34. Is. 40, 13; 1 Coc 2, 16. 
36. 1 Cor. 8, 6; Col. 1, 16; Rom. 16, 27. 
12- 1- Rom. 6, 13; l Tesal. 4, 3. 
2. Efes. 4, 23. 3. 1 Cor. 7, 17. 



ROMANI 12-13 



1521 



4. Că precum înir'un trup multe 
mădulări avem, şi modulările n'au 
foaie o lucrare; 

5. Infr'acesfaş chip noi, cei mulţi, 
un trup suntem întru Hrfetos, şi fie- 
care unul altuia mădulare. 

6. Şi având daruri de mulie fe- 
luri după harul care este dat nouă, 
ori prorocie, după măsura credin|ei; 

7. Ori slujbă întru slujbă, ori cela 
ce mva|2, întru învăţătură; 

8. Ori cel ce mângâie, întru mân- 
gâiere; cel ce dărueşfe întru nevi- 
cleşug ; uzi ce este ispravnic, întru 
osârdie; cel ce milueşte, întru buna 
voinţă. 

6, Dragostea nefăfarnică. Urînd 
răul şi lipindu-vă de lucru bun. 

10. Cu dragoste frăţească unul 
pre altui iubind; cu cinstea unul pre 
altul mai mare făcând; 

11. Cu osârdia nelenevoşi, cu du- 
"hui arzând, Domnului slujind. 

12. Intru nădejde bucurându-vă, 
întru necaz răbdând, întru rugăciu- 
ne îngăduind; 

13. In trebuinţele sfinţilor părtaşi 
fiind; iubirea de streini urmând. 

14. Binecuvântaţi pre cei ce vă 
gonesc pre voi; binecuvânta]! şi nu 
osândiţi. 

15. Bucuraţi-vă cu cei ce se bu- 
cură, şi plângeţi cu cei ce plâng. 

16. Aceea ş unul către altul cuge- 
tând, nu cele înalte cugetând, ci cu 
cei smeriţi împreună puriându-vă. 
Nu fiţi înţelepţi întru voi înşi-vă. 

17. Nimănui râu pentru rău răsplă- 
tind; făcând purtare de grije de cele 
bune înaintea tuturor oamenilor. 

18. De este cu putinţă, în cât este 
despre voi, cu toţi oamenii având 
pace. 

19. Nu vă izbândiţi singuri vouă 
iubiţilor, ci daţi loc mâniei; că scris 
este: a mea este izbânda; eu voiu 
răsplăti, zice Domnul. 

20. Drepf aceea de- flămânzeşte 
vrăjmaşul tău, dă'i lui pâine; de în- 
setează, adapă'l pre el; că aceasta 
făcând cărbuni de foc grămădeşti 
pre capul tui. 



4. l Cor. 12, 12, sq. 6. Efes. 4, 11. 
8. Mat. 6. 2. 9. 1 Tim. 1, 5, Ps. 96, 11. 
71. Rom. 14, ÎS şi 16, 18. 12. Col. 4, 2. 
14. Mat. 5, 44; 1 Cot. 4, 12. 

16. Rom. 15, 5. 

17. Pild. 3, 4; 2 Cot. 8, 21. 

19. H doua Lege 32, 35; Evt. 10, 30. 

20. Pild, 25, 22. 

Biblia 



21. Nu te birui de râu, ci birueşte 
cu binele pre rău. 

CAP. 13. 

Sfătuire la supunere, dragoste şi aîtt 
fapte bune 

Tot sufletul să se supue stăpâni- 
rilor celor mai înalte. Că nu este 
stăpânire fără numai dela Dumne- 
zeu, şi sfăpâniile care sunt, dela 
Dumnezeu sunt rânduite. 

2. Pentru aceea cel ce seîrnpro- 
f iveşte sfăpânirei, rânduielei Iui Dum- 
nezeu se împrotiveşte; şi cari se îm- 
profivesc.judecafă îşi vor Iuâ loruşi. 

3. Că dregătorii nu sunt frică fap- 
telor celor bune, ci celor rele. Iar 
voieşfi să nu'ţi fie frică de stăpâ- 
nire? Fă bine şi vei aveâ laudă dela 
dânsa; 

4. Că slujitor al lui Dumnezeu este 
ţie spre bine. Iar de faci rău.teme-le; 
că nu în zadar poartă sabia; că slu- 
jitor al lui Dumnezeu este, izbân- 
ditor spre mânie celui ce face răul. 

5. Pentru aceea trebue să vă su- 
puneţi, nu numai pentru mânia, ci 
şi pentru ştiinţa. 

6. Că pentru aceasta şi dăjdii daţi; 
că slujitori ai lui Dumnezeu sunt, 
spre însăş aceasta îndeletnicindu-se 

7. Daţi dar tuturor cele ce sunt 
cu datorie: celui cu dajdia, dajdie; 
celui cu dijma, dijmă; celui cu frica 
frică; celui cu cinstea, cinste. 

8. Nimănui cu nimic nu fiţi da- 
tori, fără numai cu a iubi unuî pre 
altul; că cel ce iubeşte pre altul, le- 
gea a împlinit. 

9. Pentrucă aceea: să nu curveşli, 
să nu ucizi, să nu furi, să nu fii 
mărturie mincinoasă, să nu pofteşti; 
şi oricare altă poruncă, într'acesf 
cuvânt se cuprinde adecă: să iu- 
beşti pre vecinul tău ca însuţi pre 
tine. 

10. Dragostea nu lucrează rău ve- 
cinului; drept aceea plinirea legei 
este dragostea. 

11. Şi aceasta, ştiind vremea, că 
acum vreme este noi din somn să 
ne sculăm; că mai aproape este no- 



13- 1- Petru 2, 13 sq; Tit 3, 1. 
3, Lucâ 22, 25; 1 Petru 2, 14. 

7. Mat 22, 21. 

8. Gal. 5, 14; Col. 3, 14; 1 Tlm. 1, 5, 

9. Marcu 12, 31. 10. 1 Cor. 13, 4. 

11. 2 Cor. 6, 2; Efes. 5, 14; 1 Tea. 5,6 sq 



1522 



ROMANI 13—14 



uă mântuirea acum decât când am 
crezul. 

12. Că noaptea a trecui, iar ziua 
s'a apropiat; să lepădăm dar lucru- 
rile întunerecuiui, şi să ne îmbră- 
căm în arma luminei. 

Î3. Ca ziua, cu bun chip să um- 
blăm, nu în ospe|e şi în beţii, nu 
întru curvH şi întru fapte de ruşine, 
nu întru prlcire şi pismă. 

14, Ci vă îmbrăca{t întru Dom- 
nul nostru Iisus Hristos, şi pur- 
tarea de grije a trupului să nu o 
faceţi spre pofte. 

CAP. 14. 

Despre cei slabi îti credinţa, Sănuju- 
- decătn unul pre altul. Despre pace. 
Să nu smintim pre fratele. 

Şi pre cel slab întru credinţă, pri- 
miţi'l, nu întru îndoirea gânduri- 
lor. 

2. Că unul crede că va mâncâ 
toate, iar cel slab legumi mănâncă. 

3. Cei ce mănâncă pre cei ce nu 
mănâncă şă nu'l defăimeze, şi cel 
ce nu mănâncă pre cel ce mănâncă 
să nu'l osândiască; că Dumnezeu 
l-au primit pre dânsul. 

4. Tu cine eşti care judeci pre 
sluga streină? Domnului său stă 
sau cade. Şi va stâ, că puternic este 
Dumnezeu a'i pune pre dânsul să 
sleâ. 

5. Unul judecă zi presfe zi, iar 
altul judecă în toate zilele. Fiecare 
.ţţtfru a sa minte să se adevereze. 

6,. ; Cel ce socoteşte ziua, Domnu- 
lui o socoteşte; şi cei ce nu soco- 
teşte ziua, Domnului nu o socote- 
şte. Şi; cel ce mănâncă, Domnului 
mănâncă, că mulţămeşte lui Dum- 
nezeu; şi cer ce nu mănâncă, Dom- 
nului nu mănâncă, şi mulţămeşte 
lui Dumnezeu. 

7. Că nimeni din noi luiş viează, 
şi nimeni luiş moare. 

8. Că de vtem, Domnului viem, şi 
de murim, Domnului murim, deci 
sau de viem sau de murim, ai Dom- 
nului suntem. 



12. 1 Ioan 5, 5; Efes. 5, 11. 

13. Luc. 21, 34; Efes. 5, 18; Iac. 3, 14. 

14. Gal. 3, 27; Col. 3, iO. 

14=. 1. Rom. 15. l sq; Fapt. 20, 35; 1 Cor. 
8, 9; Gal. 5, 10, 3> Col. 2, 16* 

4 Rom 2. 1; Mat. 7, 1; Iac 4, 12. 

5J3al. 4, 10. 

6. n doua Lege 8, io; l Cor ."10, 31. 



9. Că spre aceasta Hristos şi au 
murit şi au învieat şl au vieţuit, ca 
să stăpânească şi pre cei morţi şi 
pre cei vii. 

10. Dajs tu, ce judeci pre fratele 
tău? Sau şi tu, ce defăimezi pre fra- 
tele tău? Că toţi vom stâ înaintea 
judecăţei lui Hristos. 

11. Pentrucă scris este: viu sunt 
eu, zice Domnul, că mie se va plecâ 
tot genunchiul, şi toată limba seva 
mărturisi lui Dumnezeu. 

12. Deci dar fiecare din noi d,e 
şine îşi va dâ seama înaintea iui 
Dumnezeu. - 

13. Deci mai mult să nu judecăm 
unul pre altul; ci aceasta mai vâr- 
tos să judecaţi, câ să nu puneţi îm- 
piedicare fratelui sau sminteală. 

14. Ştiu, şi bine adeverit sunt în 
Hristos Iisus, că nimic nu este spur- 
cat prin şine, fără numai celui ce 
i se pare a fi cevâ spurcat, aceluia 
este spurcat, " 

15. îar de se mâhneşte fratele tău 
pentru bucate, iată nu umbli după 
dragoste. Nu pierde cu bucatele fale 
pre acela» pentru care Hristos au 
murit. "'«- - 

16. Să nu se huliască dar lucrul 
vostru cel bun. 

1?. Că nu este împărăţia lui Dum- 
nezeu mâncare şi băutură.'-ci drep- 
tate şi pace şi bucurie întru Duhul 
Sfânt. 

18. Că cel ce întru acestea slu- 
jeşte lui Hristos, bine plăcut este 
lui Dumnezeu şi ales la oameni. 

19. Deci cele ce sunt ale păcei 
să le urmăm, şi cele ce sunt spre 
zidirea unuia către altul. 

20. Pentru mâncare nu strică lu- 
crul lui Dumnezeu. Că toate sunt 
curate; ci rău este omului celui ce 
prin sminteală mănâncă. 

21. Bine este a nu mâncâ carne, 
nici a bea vin, nici de care fratele 
tău se poticneşte, sau se sminteşte 
sau se slăbeşte. 

22. Tu credinţă ai? Intru tine în- 
suţi să o aibi înaintea lui Dumne- 
zeu. Fericit este cel ce nu se judecă 
pre sine întru ceea ce alege. 

9. Fapt. 10, 42; 2 Cor. 5, 15. 

10. 2 Cor. 5, 10. 

11. Is, 45, 23; Tit. 2, 10. 

12. Mat. 12, 36; Gal 6, 5. 

13. Mat. 18, 7. 14. Mat. 15, 11. 
15. 1 Cor. 8, 11, 13. 

17. Luc. 17, 20; 1 Cor. 8, 8. 

21. 1 Cor. 8, 13. 22. l Ioan 3, 21. 



ROMANI 



14-15 



23. Iar cel ce se îndoieşte cu gân- 
dul, dacă mănâncă se osândeşte, 
pentrucă nu este din credinţă; şi 
tot ce nu este din credinţă, păcat este. 

CAP. 15. 

Urmarea blânde(ei lui Hristos. Pavel 
arata slujba Evangheliei plinită de el. 
Îndeamnă d dă ajutoare la săraci. 

Şi datori suntem noi cei tari să 
purtăm slăbiciunile celor neputin- 
cioşi şi nu nouă să plăcem. 

2. Ci fiecare din noi să facă spre 
plăcere vecinului întru bine spre 
zidire. 

3. Că şi Hristos nu luiş singur au 
făcu! spre plăcere* ci precum este 
scris: ocărele celor ce te ocărăsc 
pre tine au căzut preste mine. 

4. Căci câte s'au scris mai îna- 
inte, spre învăţătura noastră s'au 
scris/caprin răbdare şi mângâie- 
rea scripturilor nădejde să avem. 

5. Iar Dumnezeul răbdărei şi al 
mângâierei să deâ vouă aceeaş să 
gândiţi între voi întru Hristos lisus: 

6. Ca toţi într'un suflet cu o gură 
să slăviţi pre Dumnezeu şi Tatăl 
Domnului nostru lisus Hristos. 

7. Deci dar primiji unii pre alţii, 
precum şi Hristos au primit pre voi 
întru slava lui Dumnezeu. 

8. Şi zic eu, că lisus Hristos au 
îost slujitor tăierei împrejur pentru 
adevărul lui Dumnezeu, ca să în- 
tărească făgăduinţele părinţilor. 

9. Iar neamurilor pentru milă, să 
proslăvească» p&e Dumnezeu, pre- 
cum este scris: pentru aceasta mă 
voiu mărturisi ţie întru neamuri, 
Doamne, şi numelui tău voiu cântă. 

10. Şi iarăş zice: veseliţi-vă nea- 
muri cu norodul lui. 

11. Şi iarăş: lăudaţi pre Domnul, 
toate neamurile, lăudafi'l pre el toate 
noroadele. 

1% Şi iarăş Isaia zice: fi-va ră- 
dăcina lui Ies£ şi cel ce se va sculâ 
să stăpânească pre neamuri, întru 
acela neamurile vor nădăjdui. 



23. Tit 1, 15} Evt. 11, €.' 
15. 1. Rom. 14, 1; ©al. 6, 1. 
2. 1 Cor. 9, 19, 22. 3. Ps. 68, 9. 
4. 1 Cor. 10, 11. 5. Fii. 3, 16. 

8. Mat. 15, 24; Fapt. 3, 25. 

9. Rom. 11, 30; 2 Imp; 22, 50; Ps. 17, 53. 

10. B. doua Lege 32, 43; Ps. 66, 5. 

11. Ps. 116, 1. 

12. Îs. 11, 10 î Mat. 12, 21. 



13. Iar Dnmriezeu! nădejdei să vă 
umple pre voi de toată bucuria şi 
pacea crezând, spre a prisosi voi 
întru nădejde, cu puterea Duhului 
Sfânt. 

14. Şi adeverit sunt şi eu însu'mi 
fraţii mei, pentru voi, că şi voi plini 
sunteţi de bunătate, plini de toată 
ştiinţa, putând şi unii pre alţii a vă 
învăţă. 

15. Şi mai cu îndrăzneală am scris 
vouă, fraţilor, din parte, ca şi cum 
v'aş mai aduce aminte vouă, pen- 
tru darul ce mi s'au dat mie dela 
Dumnezeu. 

16. Ca să fiu eu slujitor lui lisus 
Hrislosîntru neamuri, cu slujbă sfân- 
tă lucrând Evanghelia lui Dumne- 
zeu, ca să fie jertfa neamurilor bine 
primită, sfinţită întru Duhul Sfânt. 

17. Drept aceea, am laudă întru 
Hristos lisus întru cele ce sunt că- 
tre Dumnezeu. 

18. Că nu voiu cuteză a zice cevâ 
din cele ce n'au lucrat Hristos prin 
mine, spre ascultarea neamurilor, 
cu cuvântul şi cu fapta. 

19. Intru puterea semnelor şi a 
minunilor, întru puterea Duhului lui 
Dumnezeu, aşâ cât din Ierusalim 
şi împrejur până la Hirte, am pli- 
nit Evanghelia lui Hristos. 

20. Şi aşâ m'am nevoit a bine 
vesti, nu unde s'au numit Hristos, 
ca să nu zidesc pre temelie streină. 

21. Ci precum este scris: cărora 
nu s'a vestit pentru dânsul, îl vor 
vedeâ, şi cari n'au auzit, vor înţelege. 

22. Pentru aceea mă şi opriam 
de multe ori a veni la voi. 

23. Iar acum ne mai având loc 
într'aceste laturi, şi dorinţă având 
a veni către voi de mulţi ani; 

24. Când voiu merge în Ispania, 
voiu veni Ia voi, că am nădejde fre- 
când pre âcolea să vă văz pre voi, 
şi , de voi să mă petrec acolo, după 
ce mai întâiu despre o parte mă 
voiu săturâ de voi. 

25. Iar acum merg în Ierusalim 
slujind sfinţilor. 

26. Că bine au voit Machedonia 
şi Ahâia a face o împărtăşire oare 



13. Rom. 14, 17. 

14. 2 Petru 1, 12; I loan 2, 21. 

20, 2 Cor. 10, 15, 16. 21. Is. 52, 15. 

22. Rom. 1, 13; 1 Tes. 2, 18. 

23. Fapt. 19, 21. 

25. Fapt. 18, 21; 19, 21; 20, 22. 

26. 1 Cot. 16, 1. 



1524 



ROMANI 15-16 



care la săracii sfinţilor cari, sunt în 
Ierusalim. r. 

27. Că bine au voit, şi datori le 
sunt lor. Că de vreme ce întru cele 
duhovniceşti ale lor s'au împărtă- 
şit neamurile, datori sunt şi întru 
cele trupeşti ale sluji lor. 

28. Aceasta dar săvârşind, şi pe- 
cetluind lor roadă aceasta, voiu 
merge pre la voi în îspania. 

> 29. Şt ştiu că venind către voi, 
întru plinirea binecuvântărei evan- 
gheliei lui Hristos voi veni. 

30. Iar vă rog pre voi fraţilor, pen- 
tru Domnul nostru Iisus Hristos şi 
pentru dragostea Duhului, ca îm- 
preună cu mine să vă nevoiţi întru 
rugăciuni pentru mine către Dum- 
nezeu; 

31. Ca să mă izbăvesc de cei 
neascultători în Iudeea, şi casă h'e 
slujba mea în Ierusalim bine pri- 
mită sîinjilor; 

32. Ca, cu bucurie să viu Ia voi 
prin voea lui Dumnezeu, şi să mă 
odihnesc împreună cu voi. 

33. Iar Dumnezeul păcei cu voi 
cu loji, Amin. 

CAP. 16. 

încredinţare a Fivei slujitoare bistri- 
cei din Cheghrees. închinăciune a lui 
Pavel către toţi. 

Şi încredinţez vouă pre Fivi sora 
noastră, care este slujitoare bi- 
sericei din Cheghrees; 

2. Ca să o primiţi pre ea întru 
Domnul după vrednicia sfinţilor, şi 
să'i fiţi ajutători ei întru tot lucrul 
orice ar pofti dela voi; că şi acea- 
sta ajutătoare a fost multora, şi mie 
însu'mi. 

3. Spuneţi închinăciune Prischiîei 
şi lui Achila celor împreună cu mine 
lucrători întru Hristos Iisus; 

4. Cari pentru sufletul meu gru- 
mazii lor şi-au supus; cărora nu 
numai eu singur mulţamesc, ci şi 
toate bisericile neamurilor. 

5. Şi bisericei celei din casa lor. 
Spuneţi închinăciune lui Epenet iu- 
bitului meu, care este pârga Ahaiei 
întru Hristos. 

6. Spuneţi închinăciune Mariamei, 
care mult s'a ostenit pentru noi. 



27. l Coc. 9, n. 
30. 2 Tcs, 3, 1; Colos. 4, 12. 
±Q. 3. Fapt. 18, 2. 5, 1 Cor. 16, 19. 



7. Spuneţi închinăciune lui An- 
dronic şi Iuniei, rudelor mele şi so- 
ţiilor mele în robie, cari sunt ve- 
stiţi între Apostoli, cari şi mai îna- 
inte de mine au fost întru Hristos. 

8. Spuneţi închinăciune lui Am- 
plie, iubitului meu Hi Domnul. 

9. Spuneţi închinăciune lui Urban, 
celui împreună cu noi lucrător în- 
tru Hristos, şi lui Stahie iubitului 
meu. 

10. Spuneţi închinăciune Iul A- 
peli celui ales întru Hristos. Spu- 
neţi închinăciune celor ce sunt din 
ai iui Aristovul. 

11. Spuneţi închinăciune lui Iro- 
dion rudei mele. Spuneţi închină- 
ciune celor ce sunt din ai lui Nar- 
chis, cari sunt întru Domnul. 

12. Spuneţi închinăciune Trifenei 
şi Trifosei, care s'au ostenit întru 
Domnul. Spuneţi închinăciune Per- 
sidei iubitei, care mult s'a ostenit 
întru Domnul. 

13. Spuneţi închinăciune lui Ruf 
celui ales întru Domnul, şi mumei 
lui şi a mele. 

14. Spuneţi închinăciune lui A- 
sincrit, lui Flegon, lui Erman, iui 
Palrova, lui Ermin şi fraţilor celor 
ce sunt împreună cu ei. 

15. Spuneţi închinăciune lui Fi- 
lolog şi Iuliei, lui Nireu şi surorei 
lui şi iui Oiimpan şl tuturor sfinţi- 
lor celor împreună cu ei. 

16. Inchinaţi-vă unul altuia cu 
sărutare sfântă. Inchină-se vouă bi- 
sericile lui Hristos. 

17. Şi vă rog pre voi fraţilor, să 
vă păziţi de cei oe fae împerechieri 
şi sminiele împrotiva învăţăturei, 
care voi v'aţi învăţat; şi vă feriţi 
de ei. 

18. Că unii ca aceia Domnului 
nostru Iisus Hristos nu slujesc, ci 
pânfecelui lor; şi prin cuvinte bune 
şi prin cuvântare de bine, înşală i- 
nimile celor proşti. 

19. - Că ascultarea voastră ţa toţi 
a ajuns. Şi mă bucur drept aceea 
de voi; şi voesc să fiţi înţelepţi spre 
bine, şi proşti spre rău. 

20. Iar Dumnezeul păcei să zdro- 
bească pre satana supt picioarele 
voastre curând. Darul Domnului no- 
stru Iisus Hristos cu voi. 

13, Marc. 15, 21. 

16. i Cor. 16, 20; 2 Cor. 13, 12; 1 Tes. 5, 
26; l Petr. 5, 14. 

17. Mat. 7, 15! Tit. 3, 10. 

| ÎS, Fitip. 3, 19; 2 Cor. 2, 17; Cot, 2, 4. 



ROMANI 16 



1525 



21. Inchină-se vouă Timotei cel 
împreună cu mine lucrător, şi Lu- 
chie şi Iason şi Sosipatru, rudele 
mele. 

22. Inchinu-mă vouă şi eu Terfie, 
cel ce am scris cartea, întru Domnul. 

23. Inchină-se vouă Gaie, gazda 
mea şi a toată adunarea. Inchină-se 
vouă Erast dregătorul ce!ă|ei, şi 
Cuart fratele. 

24. Darul Domnului nostru Iisus 
Hristos cu voi, cu toţi. Amin. 

25. Iar celui ce poate să vă în- 
tărească pre voi după evanghelia 



2t. Fapt. 16, 1, 2; Filip. 2, 19. 

23. Fapt. U, 22; 1 Cor. 1, 14; 2 Tim. 4, 20. 



mea, şi propoveduirea lui Iisus Hri- 
stos, după descoperirea tainei care 
din anii vecilor erâ tăcută, 

26. Iar acum s'a arătat şi prin 
scripturile prorocilor, după porun- 
ca veşnicului Dumnezeu, spre as- 
cultarea credinţei întru toate nea- 
murile s'a cunoscut; 

27. Unuia prea înjeleplului Dum- 
nezeu prin Iisus Hristos, căruia sla- 
va în veci, Amin. 

Către Romani s'a scris dela Corint, prin 
Fivi diaconiţa biscricci din Cfcegbrees. 



25. Ef. 1, 9; 3, 20; lud. 24. 

26. 2 Tim 1, 10. 27. 1 Tim. i, 17. 



EPISTOLIA 

SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL 

ÎNTÂIA CĂTRE CORINTENI 



CAP. 1. 

Mulţamiri lui Dumnezeu pentru cre- 
dinţa Corintenilor. Mustră împerechie- 
rile dintre ei din iubirea de slava 
pentru înţelepciunea lumească, punând 
înainte Crucea Domnului ca adevă- 

lf|îpavel chemat apostol al Iul 
lisus Hrislos prin voea lui 
Dumnezeu, şi Sosten fratele. 
2. Bisericel lui Dumnezeu, 
care este în Corinf, celor sfinţiţi 
întru Hristos lisus, celor chemaţi 
sfinţi, împreunS cu lofi cei ce chia- 
mă numele Domnului nostru lisus 
Hristos în tot locul, şi al lor şi al 
nostru; 

3. Dar vouă, şi pace dela Dum- 
nezeu Tatăl nostru şi dela Domnul 
lisus Hristos. 

4. Mulţămesc Dumnezeului meu 
pururea pentru voi, pentru darul lui 
Dumnezeu ce s'au dat vouă întru 
lisus Hrislos; 

5. Că întru toate v'afi îmbogăfit 
întru dânsul, în tot cuvântul şi în 
toată ştiinfa; 

6. Precum mărturisirea lui Hri- 
stos s'a adeverit întru voi; 

7. Cât a nu fi lipsiţi voi nici în- 
lr'un dar, aşteptând descoperirea 
Domnului nostru lisus Hristos; 



1. 1. 1 Fapt. 18, 17. 2. 1 Cor. 6, 11. 

3. Rom. 1, 7; 2 Cor. 1, 2; Efcs. 1, 2. 

4. Efcs. 1, 15, sq. 5. 2 Cor. 8, 7. 

6. Rom. 1, 16. 

7. Ps 33, 11; Filip. 3, 20. 



8. Care va şi întări pre voi până 
la sfârşit, nevinovaţi în ziua Dom- 
nului nostru lisus Hristos; 

9. Credincios este Dumnezeu, prin 
care v'aţi chemat spre împărtăşirea 
Fiului său lisus Hristos Domnului 
nostru. 

10. Şi vă rog pre voi fraţilor, pen- 
tru numele Domnului nostru lisus 
Hristos, ca toii să grăiţi aceeaş, şi 
să nu fie între voi împerechieri; ci 
să fiţi întemeiaţi într'un gând şi în- 
tr'o înţelegere. 

11. Pentrucă mi s'a arătat mie 
pentru voi fraţii mei, dela cei ce 
sunt ai Hjoii, că priciri sunt între 
voi. 

12. Şi zic aceasta, că fiecare din 
voi zice: eu sunt al lui Pavd; iar 
eu al lui Apolo; iar eu al lui Chi- 
fa; iar eu al lui Hristos. 

13. Au doară s'au împărţit Hristos? 
Au Paveî s'a răstignit pentru voi? 
Sau întru numele lui Pavel v'aţi bo- 
tezat? 

14. Mulţămesc lui Dumnezeu că 
nici pre unul din voi n'am botezat, 
fără numai pre Crisp şi pre Gaie; 

15. Ca să nu zică cinevâ că în- 
tru numele meu am botezat. 

16. Boiezat-am şi casa lui Ştefa- 
na; iar mai mult nu ştiu să fi bo- 
tezat pre altcinevâ. 

17. Că nu m'au trimis pre mine 
Hristos să botez, ci să binevestesc, 



8. 1 Tes. 5, 23. 10. Filip. 2, 20 şi 3, 16. 

12. 1 Cor. 3, 4; Fapt 18, 2*. 

14. Fapt. 18, 8. 16. 1 Cor. 16, 15, sq. 



I CORINTENI 1-2 



1527 



nu întru înţelepciunea cuvântului, 
ca să nu se facă înzadarnicâ Crucea 
lui Hristos. 

18. Pentrucă cuvântul Crucii ce- 
lor perilori. nebunie este; iar nouă 
celor ce ne mântuim, puterea lui 
Dumnezeu este. 

19. Că scris este: pierde-voiu în- 
ţelepciunea înţelepţilor, şi ştiinţa ce- 
lor ştiutori o voiu lepădă. 

20. Unde este înţeleptul? Unde 
este cărturarul? Unde este întrebă- 
torul veacului acestuia? Au n'a fă- 
cut nebună Dumnezeu înţelepciunea 
lumei acesteea? 

21: Că de vreme ce întru înţelep- 
ciunea lui Dumnezeu, n'a cunoscut 
lumea prin înţelepciune pre Dum- 
nezeu, bine au voit Dumnezeu prin 
nebunia propoveduirei a mânfuî 
pre cei ce cred. 

22. Pentrucă şi Iudeii semn cer, 
şi Elinii înţelepciune caută; 

23. Iar noi propoveduim pre firi- 
stos cel răstignit, Iudeilor sminteală, 
iar Elinilor nebunie; 

24. Iar celor chemaţi, Iudeilor şi 
Elinilor, pre Hristos puterea lui Dum- 
nezeu şi înţelepciunea lui Dumne- 
zeu. 

25. Că ce este nebun al lui Dum- 
nezeu, mat înţelept decât oamenii 
este; şi ce este slab âl lui Dumne- 
zeu, mai tare decât oamenii este. 

26. Că vedeţi chemarea voastră 
fraţilor, că nu sunt mulţi înţelepţi 
după trup; nu sunt mulţi puternici, 
nu sunt mulţi de bun neam; 

27. Ci cele nebune âle lumei au 
ales * Dumnezeu ca pre cei înţelepţi 
să'i ruşineze; şi cele slabe ale lu- 
mei au ales Dumnezeu ca să ru- 
şineze pre cele taţi; 

28. Şi cele de neam prost, şi ne- 
băgate în seamă âle lumei au ales 
Dumnezeu, şi cele ce fiu sunt, ca 
pre cele ce sunt să strice; 

29. Ca să nu se laude nici un 
trup înaintea lui. 

30. Şi diniru dânsul voi sunteţi 
întru Hristos Iisus, carele s'au făcut 



18. l Cot. 2, 2, 4; Rom. 1, 16. 

19. Is. 29, 14. 20, Iov. 12, 17; Is. 33, 18. 

21. Mat. 11, 25; Lticâ 10, 21. r ^ 

22. loan 4, 48. 

23. Rom 9, 32; 1 Cor. 2, 14, 

24. Col. 2, 8. 

26. Mat. 11, 25 i Iac. 2, 5. 

29. Efes. 2,9. . 

30. Ier. 23, 5, sq.) Rom. 4, 25; 2 Cor. 5, 
21; loan 17, 9-. » - 



nouă înţelepciune dela Dumnezeu, 
şi dreptate şi sfinţire şi izbăvire; 

31. Ca precum este scris: cel ce 
se laudă, întru Domnul să se laude. 

CAP. 2. 

Propoveduirea Evangheliei nit stă în 
măestrid cuvintelor, nici în înţelepciu- 
ne lumească, ci în înţelepciunea cea 

după Dumnezeu. ■ J "' 1 

i eu venind la voi fraţilor, Venif- 
am nu întru înălţarea cuvântului 
şi a înţelepciunei, vestind vouă 
mărturisirea lui Dumnezeu. 

2. Că n'am judecat a şfî cevă în- 
tru voi, fără numai pre iisus Hri- 
stos, şi pre acesta răstignit. 

3. Şi eu întru slăbiciune şi în- 
tru frică, şi întru cutremur măream 
fost la voi. 

4. Şt cuvântul meu şi propove- 
duirea mea nu . eră întru cuvinte 
îndemnătoare ale înţelepciunei o- 
meneşti, ci întru arătarea Buhului 
şi a pulerei; 

5. Ca credinţa voastră să nu fie 
întru înţelepciunea oamenilor, ci în- 
tru puterea lui Dumnezeu. 

6. Şi înţelepciunea o grăim întru 
cei desăvârşit; însă înţelepciunea 
nu a veacului acestuia, nici a dom- 
nilor veacului acestuia, cari sunt 
pieriiori; 

7. Ci grăim înţelepciunea lui Dum- 
nezeu întru taină, cea ascunsă, ,care 
o au rânduit Dumnezeu mai înainte 
de veci spre slava noastră; * 

8. Care nimeni din domnii - vea- 
cului acestuia nu o a cunoscut; că 
de o ar fi cunoscut, n'ar fi răstig- 
nit pre Domnul slavei. 

9. Ci precum este scris-;, cele ce 
ochiul n'a văzut, nici urechea n'a 
auzit, nici la inima omului jiu s'au 
suit, acestea au găiil Dumnezeu ce- 
lor ce îl iubesc pre dânsul. 

10. Iar nouă ne-au descoperit Dum- 
nezeu prin Duhul său; că Duhul 
toate., le cearcă, şi adâncurile lui 
Dumnezeu. 

11. Că cine ştie din oameni ale 
omului, fără numai duhul omului 

31. Ier. 9, 23, sq.; 2 Cor. 10, 17. 
2. 1. Gal. 6, 14. 3. Fapt. 18, 1. 

4. 2 Petr. 1, 16. 

5. Efes. 1, 17; 1 Tcs. 1.5. 
Z. Ps. 50, T r Rom, 16, 25. 
8. Fapt. 3i 15. 9. Is. 64. 4. 

• 10. Mat. 16, 17. li. Mat. 11, 27- 



ş 



1528 



I COR1NTENI 2-3 



care este într'însuî? Aşâ şi ale lui 
Dumnezeu nimeni nu le ştie, fără 
numai Duhul lui Dumnezeu. 

12. Iar noi n'am luat duhul lu- 
mei, ci duhul cel din Dumnezeu; 
ca să ştim cele ce sunt dela Dum- 
nezeu dăruite nouă. 

13. Care şi grăim, nu întru cu- 
vinte învăţate ale înţelepciunei o- 
meneşti, ci întru cele învăţate ale 
Duhului Sfânt; cele duhovniceşti 
cu cele duhovniceşti asemănându-le. 

14. Iar omul cel sufletesc nu pri- 
meşte cele ce sunt ale Duhului lui 
Dumnezeu; că nebunie sunt lui, şi 
nu le poate în|elege; căci duhov- 
niceşte se judecă. 

15. Iar cel duhovnicesc le judecă 
toate, iar el de nimeni nu se judecă. 

16. Că cine a cunoscut gândul 
Domnului, ca să'l înveţe pre el? Iar 
noi avem mintea lui Hristos. 

CAP. 3. 

Apostolul a propoveduit Corinteni- 
lor potrivit înţelegerei lor. Hristos 
este temelia credinţei. Cei ce zidesc pe 
această temelie tine sau rău, se vor 
vădi în ziua judecăfei. Creştinii sunt 
Biserica lui Dumnezeu. 

Şi eu, fraţilor, n'am putut grăî vouă 
ca celor duhovniceşti, ci ca ce- 
lor trupeşti, ca unor prunci întru 
Hristos. 

2. Cu lapte pre voi v'am hrănit, 
iar nu. cu bucate; că încă nu pu- 
teţi; ci încă nici acum nu puteţi. 

3. Că încă trupeşti sunteţi; căci 
când este întru voi râvnă şi pri- 
gonire şi împerecheri, au nu sun- 
teţi trupeşii, şi au nu după om um- 
blaţi? 

4. Căci când zice cinevâ: eu sunt 
al lui Pavel; şi altul: eu sunt al Iui 
Apolo; au nu sunteţi trupeşti? 

5. Cine dar este Pavel, şi cine 
este Apolo, fără numai slujitori 
prin cari aţi crezut, fiecăruia pre- 
cum Domnul i-au dat? 

6. Eu am sădit, Apolo a udat; 
iar Dumnezeu au făcut creşterea. 

7. Pentru aceea nici ce! ce să- 



13. l Cor, 1, 17; 2 Petr. 1, 16. 

14. lotca. 14, 17ţ Rom. 8, 7. 

15. Pild. 28, 5. 

16. Rom. 11, 34; Isaia 40, 13. 
3. 1. Ioan 16, 12; Evr. 5, 12. 

2. 1 Petr. 2, 2. 3. 1 Cor.l, 11; Gal. 5, 20. 
5. Rom. 12, 3. 6. lac, 1, ZI. 



deşte este cevâ, nici cel ce udă; ci 
Dumnezeu cel ce dă creşterea. 

8. Iar cel ce sădeşte şi cel ce udă 
una sunt; şi fiecare va iuâ plata 
sa după osteneala sa. 

9. Pentrucă ai Iui Dumnezeu îm- 
preună lucrători suntem; a Iui Dum- 
nezeu arătură, a lui Dumnezeu zidire 
sunteţi. 

10. După harul lui Dumnezeu care 
este dat mie, ca un înţelept meşter, 
mai mare temelie am pus, iar altul 
zideşte. Insă fiecare să socotească 
cum zideşte. 

11. Că altă temelie nimeni nu poate 
să puie afară de ceeace este pusă, 
care este Iisus Hrisîos. 

12. Iar de zideşte cinevâ pre a- 
ceastă temelie aur, argint, pietre 
scumpe, lemne, fân, trestie; 

13. Al fiecărui lucru arătat va îi; 
că ziua îl va arătă, pentrucă cu foc 
se va descoperi; şi al fiecărui lucru 
în ce chip va fi, focul îl va lămuri. 

14. Şi al cărui lucru va rămâneâ 
care a zidit, plată va luă. 

15. Iar al cărui lucru va arde, se 
va păgubi; iar el însuş se va mân- 
tui, însă aşâ ca prin foc. 

16. Au nu ştiţi că sunteţi casa 
Iui Dumnezeu, şi Duhul lui Dum- 
nezeu lăcueşte întru voi? 

17. De va strică cinevâ casa lui 
Dumnezeu, strica'l-va pre aceia 
Dumnezeu; căci casa lui Dum- 
nezeu sfântă este, care sunteţi voi. 

18. Nimeni pre sine să nu se în- 
şele. De i se pare cuivâ între voi 
că este înţelept în veacul acesta, 
nebun să se facă, ca să fie înţe- 
lept. 

19. Pentrucă înţelepciunea îumei 
acesteea nebunie este la Dumne- 
zeu. Că scris este: El prinde pre 
cei înţelepţi întru priceperea lor. 

20. Şi iarăş: Domnul cunoaşte 
gândurile înţelepţilor, 'că sunt de- 
şerte. 

21. Drept aceea, nimeni să nu se 
laude între oameni. Că toate ale 
voastre sunt; 

22. Ori Pavel, ori Apolo, ori 
Chiîa, ori lumea, ori vieaţa, ori moar- 
tea, ori acestea de acum, ori cele 
viitoare; toate ale voastre sunt; 

8. Ps. 61, 11; Rom. 2, 6. 9. 2 Cot. 6, 1. 
11. Efes. 2, 20. 13. Îs. 48, 10. 
15. lud. 23. 16. 1 Cor. 6, 19; 2 Cor. 6, 16; 
Efes. 2, 21 Rom. 8, 9. 

18. Pild. 3, 5, 7; Is. 5, 21; Iac. 1, 22. 

19. Iov. 5, 12, sq. 20. Ps. 9i, 11. 



I CORINTENI 3-4-5 



1529 



23. Iar voi sunteţi ăi lui Hrislos, 
iar Hrislos al Iui Dumnezeu. 

CAP. A. 

Vrednicia Apostolească. Necuviinţa 
împerecherilor. Smerenia şi răbdarea 
Apostolilor. Lauda lui Timotei. 

Aşâ să ne socotească pre noi 
omul, ca pre nişte slugi ale lui 
Hristos, şi ispravnici ai lainelor lui 
Dumnezeu., 

2. Iar ceeace se caută mai mulf 
la ispravnici, este ca credincios să 
se afle cinevâ. 

3. Iar mie prea puţin îmi este ca 
să mă judec de către voi, sau de 
ziua omenească; ci nici însu-mi 
pre mine nu mă judec. 

4. Pentrucă nimic pre mine nu 
mă ştiu vinovat; ci nu întru acea- 
sta m'am îndreptat; iar cela ce mă 
judecă pre mine, Domnul este. 

5. Drept aceea mai înainte de 
vreme nimic să nu judecaţi, până 
ce va venî Domnul, care va şi lu- 
mină cele ascunse ale întunerecu- 
lui şi va arătâ sfaturile inimilor; şi 
alunei lauda va fi fiecăruia dela 
Dumnezeu. 

6. Şi acestea fraţilor, le-am în- 
chipuit întru mine şt întru Apolo 
pentru voi; ca întru noi să vă în- 
văţaţi ca nu mai mult decât ce este 
scris să gândiţi, ca să nu vă mân- 
driţi unul pentru altul împrotiva 
celuilalt. 

7. Că cine te alege pre tins? Şi 
ce ai care n'ai luat; iar dacă şi ai 
luat, cete lauzi, ca şi cum n'ai fi luat? 

8. Iată sătuli sunteţi, iaiă v'aţi 
îmbogăţii, fără de noi aţi împără- 
ţii; şi ol de aţi împărăţî, ca şi noi 
împreună cu voi să împărăţim. 

9. Că mi se pare că Dumnezeu 
pre noi apostolii cei mai de apoi 
ne-au arătat, ca pre nişte rânduiţi 
spre moarte; pentrucă privialăne-am 
făcut lumel şi îngerilor şi oame- 
nilor. 

10. Noi nebuni suntem pentru Hri- 
stos, iar voi înţelepţi întru Hrislos; 
noi slabi, iar voi tari; voi slăviţi, 
iar noi necinstiţi. 



23. 1 Cor. 11, 3. 
4t- 1- Mat. 16, 19; 1 Petr, 4, 10. 
2. Luc. 12, 42. 4, Ps. 34, 23. 
5. Rom, 2. 29. 6. Rom. 12, 3, 
7. Ioan 3, 27. 8. fipoc. 3, 17. 
9. Rom. 8, 36. 



11. Până în ceasul de acum şi 
flămânzim şi înseloşăm, şi suntem 
goli, şi pătimim, şi nu suntem a- 
şezaţi; 

12. Şi ostenim, lucrând cu mâi- 
nile noastre; ocărâţi fiind, grăim 
de bine; izgoniţi fiind, răbdăm; 

13. Huliţi fiind, mângâiem; ca 
nişte gunoiu ne am făcut lumei, tu- 
turor lepădătură suntem până acum. 

14. Nu înfruntându-vâ pre voi 
scriu acestea, ci ca pre nişte fii ai 
mei iubiţi învăţându-vă. 

15. Că de aţi aveâ zece mii de da- 
scăli întru Hristos, dar nu mulţi 
părinţi, că întru Hrislos Iisus prin 
evanghelie eu v'am născut pre voi. 

16. Rogu-vă dar pre voi, să fiţi 
mie următori. 

17. Pentru aceasta am trimis la 
voi pre Timotei, care este fiu al meu 
iubit şi credincios întru Domnul, care 
va aduce vouă aminte căile mele 
cete ce sunt întru Hrislos, precum 
pretutindenea întru toată biserica 
învăţ. 

18. Că nevenind eu la voi, s'au 
semeţit unii. 

19. Ci voiu veni curând la voi, 
de va vreâ Domnul, şi voiu cunoa- 
şte , nu cuvâniuî celor ce s'au se- 
meţit, ci puterea. 

20. Că nu este în cuvânt împă- 
răţia Iui Dumnezeu, ci întru putere. 

21. Ce voiţi? Cu loiag să vin la 
voi, sau cu dragoste şi cu duhul 
blândeţei ? 

CAP. 5. 

Mustrări împrotiva celor desfrânaţi. 

Cu adevărat se aude înlre voi cur- 
vie, şi curvie ca aceea care nici 
înlre păgâni nu se numeşte, ca să 
aibă cinevâ pre muierea taiălui său. 

2. Şi voi v'aţi semeţii, şi nu mai 
bine aţi plâns, ca să se ridice din 
mijlocul vostru cel ce a făcut fapta 
aceasta. 

3. Eu dar nefiind la voi cu tru- 
pul, iar cu duhul fiind de faţă acolo, 
iată am judecat ca şi cum aş fi de 
faţă, pre cel ce a făcui aceasta aşâ: 



11. 2 Cor. 11, 27. 12. Fapt. 18, 3; 1 Tes. 
2, 9, sq; Rom. 12, 14. 16. l Cor. 11, 1. 
17 1 Cor. 16, 10. 

19. Fapt. 18, 21; Evr. 6, 3; Iac 4, 15. 

20. 1 Cor. 2, 4; Luc. 17, 20. 
5. 1. Lev. 18, 7. 

3. 2 Cor. 10, l; Col, 2, 5. 



1530 



I CORINTENI 5-6 



4. Intru numele Domnului nosfru 
lisus Hristos, adunându-vă voi şi 
duhul meu, cu puferea Domnului 
nostru lisus Hristos, 

5. Să daţi pre unul ca acela sa- 
tanei spre pierirea trupului, ca du- 
hul să se mântuiască în ziua Dom- 
nului lisus. 

6. Nu este bună lauda voastră. 
Au nu ştiţi că puţin aluat toată fră- 
mânfătura dospeşte? 

7. Curăţiţi dar aluatul cel vechiu, 
ca să fiţi frământătură nouă, pre- 
cum sunteji fără de aîual. Că pa- 
ştele noastre Hristos pentru noi s'au 
}erllif; 

8. Pentru aceea să prăznuim, nu 
întru aluatul cel vechiu, nici întru 
aluatul răutăfei şi al vicleşugului; 
ci întru azimele curăfiei şi ale a- 
devărului. 

9. Scris-am vouă în epistolie să 
nu vă amestecaţi cu curvarii; 

10. Şi cu adevărat nu cu curvarii 
lumei acesfeea, sau cu lacomii, sau 
cu răpitorii, sau cu slujitorii idoli- 
lor; că aîtmintrele ar fi trebuit să 
ieşiji din lumea aceasta. 

11. Iar acum am scris vouă să 
nu vă amestecaţi, dacă vre unul-nu- 
mindu-se frate va- fi curvar, sau la- 
com, sau slujitor idolilor, sau ocă- 
râtor, sau beţiv, sau răpitor; cu u- 
nul ca acesta nici să mâncaţi. 

12. Că ce îmi este mie a judecă 
pre cei din afară? Au nu pre cei din 
lăuntru voi îi judecaţi? 

13. Iar pre cei din afară Dumne- 
zeu îi va judecă. Deci scoateţi afară 
pre cel râu dintre voi înşi vă. 

CAP. 6, 

A nu se judecă înaintea celor necredin- 
cioşi. Sfaturi împrotiva desfrânărei. - 

Au doară îndrăzneşte cinevâ din 
voi, având vre-o pâră împrotiva 
altuia a se judecă la cei nedrepţi 
şi nu la cei sfinţi? 

2. Au nu ştiţi că sfinţii vor să ju- 
dece lumea? Şi dese va judecă lu- 
mea prin voi, nevrednici sunteţi de 
Judecăţi mai mici? 

3. Au nu ştiţi că pre îugeri vom 



4. Mat. 18, 18. 5. 1 Cor. 1, 8; 1 Tim. 1, 
20. 6 Gal. 5, 9. 8. Eş, 12, 3, 35, Î9, 

11, Mat, 18, 17! 2 Tes, 3, 6, 

12, Marc. 4, li. 

13, fi doua Lege 13, 5 şi 22, 21 sq. 
6. 2. Hpoc. 2, 26. 



să judecăm? Cu cât mai vârtos cele 
lumeşti? 

4. Deci de aveţi judecăţi lumeşti, 
pre cei nebăgaţi în seamă întru a- 
dunare să'i puneţi să judece. 

5. Şi aceasta ca să vă ruşinaţi 
zic vouă. Aşâ, nu este între voi în- 
ţelept nici unul, care să poată ju- 
decă între fratele său? 

6. Ci frate cu frate se judecă şi 
aceasta la necredincioşi. 

7. Deci dar cu adevărat păcat este 
vouă, căci judecăţi aveţi între voi. 
Penfruce mai bine nu suferiţi strâm- 
bătatea? Pentruce mai bine nu răb- 
daţi paguba? 

8. Ci voi înşivă faceţi sfrâmbă- 
tate, şi aduceţi pagubă, şi mai vâr- 
tos fraţilor. 

9. Au nu ştiţi că nedrepţii împă- 
răţia lui Dumnezeu nu o vor mo- 
şteni? Nu vă înşelaţi; nici curvarii, 
nici slujitorii idolilor, nici preacurva- 
rii, nici malachii, nici sodomnenii, 

10. Nici furii, nici lacomii, nici 
beţivii, niciocărâtorii, nici răpitorii, 
împărăţia lui Dumnezeu nu o vor 
moşteni. 

11. Şi acestea unii aţi fost; ci v'aţi 
spălat, ci v'aţi sfinţit, ci v'aţi îndrep- 
tat întru numele Domnului lisus şi 
întru Duhul Dumnezeului nostru. 

12. Toate îmi sunt slobode, dar 
nu toate îmi sunt de folos;,, toate 
îmi sunt slobode, ci eu nu voiu să 
fiu biruit de cevâ. 

13. Bucatele pântecelui şi pânte- 
cele bucatelor; iar Dumnezeu şi pre 
acela şi pre acelea va strică. Iar 
trupul nu curviei, ci Domnului; şi 
Domnul trupului. 

14. Iar Dumnezeu şi pre Domnul 
l-au sculat, şi pre noi ne va sculă 
cu puferea sa. 

15. Dar nu .ştiţi că trupurile voa- 
stre sunt mădulările lui Hristos? 
Deci dar pre mădulările lui Hristos 
le voiu face mădulări ale curviei? 
Să nu fie. 

16. Au nu ştiţi că cel ce se lipe- 
şte de curvă un trup este? Că vor 
fi, zice, amândoi un trup. 



5. 1 Cor. 15, 34. 

7. Mat. 5, 39; Rom. 12, 19; 1 Petr. 3, 9. 
9. Gal 5, 19, sq,; Rom. 1, 29, sq. 

12. 1 Cor. 10, 23. 

13. Mat 15, 17; 1 Tes. 4, 3. 

14. Fapt 3, 15; Rom. 8, 11; 2 Cor. 4, 14. 

15. Efes. 4, 12. 

16. Fac. 2, 24; Mat. 19, 5; Efes, 5, 31. 



I CORINTENI 6-7 



1531 



17. Iar cel ce se lipeşte de Dom- 
nul, un duh este. 

18. Fugiţi de curvie. Că tot pă- 
catul care va face omul, aîară de 
trup este; iar cel ce curveşte, într'al 
său trup păcătueşle. 

19. Au nu ştiji că trupul vostru 
este locaş Duhului Sfânt ce locu- 
eşte întru voi, pre carele aveţi deia 
Dumnezeu, şi nu sunteţi ai voştri? 

20. Că sunteţi cumpăraţi cu preţ; 
proslăviţi dar pre Dumnezeu în tru- 
pul vostru şi întru duhul vostru, care 
sunt ale lui Dumnezeu. 

CAP. 7. 

Despre căsătorie, neînsurare şi văduvie. 

Iar pentru care mi-aţi scris; bine 
este omului de muiere să nu se 
atingă. " 

2. Iar pentru curvie, fiecare să'şi 
aibă femeia sa, şi fiecare femeie să'şi 
aibă bărbatul său. 

3. Bărbatul datornica dragoste să'i 
deâ femeii; aşijderea şi femeia băr- 
batului. 

4. Femeia trupul său nu îşi stă- 
pâneşte, ci bărbatul; aşijderea şi 
bărbatul trupul său nu îşi stăpâ- 
neşte, ci femeia. 

5. Să nu opriţi datoria unul al- 
tuia, fără numai din buna voinţă, 
la o yreme, ca să vă îndeletniciţi 
în post şi în rugăciune; şi iarăş 
să vă împreunaţi, ca să nu vă is- 
pitească pre voi satana pentru ne- 
înîrânareâ voastră. 

6^ Şi aceasta o zic după sfat, iar 
nu după poruncă. 

7. Că voesc ca toţi oamenii să 
fie precum _şi eu. Ci fiecare are da- 
rul său deîa Dumnezeu, unul aşâ, 
iar altul într'all chip. 

8. Iar zic celor necăsătoriţi şi vă- 
duvelor: bine este lor de vor rărnâ- 
neâ precum şi eu. 

9. Iar de nu se'vpr puteâ ţineâ, 
să se căsătorească; că mai bine 
este să se căsătorească decât să 
arză. 

10. Iar celor căsătoriţi poruncesc, 
nu eu, ci Domnul: femeia de băr- 
bat să nu se desparţă. 

17. Ioan 17, 21. sq.; Efes. 5, 30. 

19. l Cor. 3, 16; 2 Cor. 6, 16, 

20. 1 Cor. 7, 23; 1 Petr. 1, 18. 
7. 5. Eşirc 19, 15; loil 2, 16. 

7, Mat. 19, 12. 9, 1 Tim. 5, 14. 
10, Mat. 5, 32; Malah, 2, 14. 



11. Iar de se va despărţi, să nu 
se mărite, sau să se împace cu 
bărbatul său; şi bărbatul pre femeie 
să nu o lase. 

12. Iar celorlalţi eu zic, nu Dom- 
nul; de are vre un frate femeia ne- 
credincioasă, şi ea va voi să vie- 
ţuiască cu el, să nu o lase pre ea. 

13. Şi femeia de are bărbat ne- 
credincios, şi acela va voî să vie- 
ţuiască cu dânsa, să nu'l lase pre el. 

14. Pentrucă se sfinţeşte bărbatul 
necredincios prin femeia credincioa- . 
să, şi se sfinţeşte femeia necredin- 
cioasă prin bărbatul credincios; că 
într'alt chip feciorii voştri necuraţi 
ar îi; iar acum sfinţi sunt. 

15. Iar de se desparte cel necre- 
dincios, desparţă-se. Că nu este ro- 
bit fratele sau sora într'unele ca a- 
cesfea; că spre pa'e ne-au chemat 
pre noi Dumnezeu. 

16. Că ce ştii, femeie, de'ţi vei 
mântui bărbatul? Sau ce ştii, băr- 
bate, de'ţi vfci mântui femeia? 

17. Insă fiecăruia precum i-au îm- 
părţit Dumnezeu, şi fiecare precum 
l-au chemat Domnul, aşâ să umble. 
Şi aşâ întru ţoale bisericile rânduesc. 

,18. De este cinevâ chemat fiind 
tăiat împrejur, să nu poftească ne- 
tăiere împrejur. Intru netăiere îm- 
prejur cinevâ s'a chemat? Să nu 
se taie împrejur. 

19. Tăierea împrejur nimic este, şi 
netăierea împrejur nimic este, ci 
paza poruncilor lui Dumnezeu. 

20. Fiecare întru chemarea care 
s'a chemat, întru aceea să rămâe. 

21. Rob eşti chemat? Nu te gri- 
ji; ci de şi poţi să fii slobod, mai 
mult te supune. * 

22. Că cei ce este chemat întru 
Domnul rob, slobod Domnului este; 
aşijderea şi cel ce este .chemat 
slobod, rob este lui Hristos. 

23. Cu preţ sunteţi cumpăraţi; nu 
vă faceţi robi oamenilor. 

24. Fiecare întru ce este chemat, 
fraţilor, întru aceea să rămâe îna- 
intea lui Dumnezeu. 

25. Iar pentru fecioare porunca 
Domnului nu am; iar sfat dau, ca 
un miluit dela Domnul, a fi credin- 
cios. 

14. Rom. 11, 16. 15, Efes. 2, 14, 17. 

16. 1 Petr. 3, 1, 

17, 1 Cor. 3, 5; Rom. 12, 3! Efes, 4, 1. 
19, Gal. 5, 6 şi 6, 15. 20. Efes. 4, 1. 
21. Ioan 8, 36; Rom. 6, 18. 

23. 1 Cor. 6, 20. . 



1532 



I CORINTENI 7-8 



26. Socotesc dar, că acest lucru 
este bun pentru această de acum 
nevoe, că bine este omului aşâ a fi. 

27. Legatu-fe-ai cu femeie? Nu 
căutâ dezlegare. Dezlegatu-te-ai de 
femeie? Nu căută muiere. 

28. Iar de te-ai şi însurat, n'ai 
greşii, şi de s'a măritat fecioara, n'a 
greşit. Dar necaz în trup vor aveâ 
unii ca aceştia; iar eu vă cruţ pre 
voi. 

29. Iar aceasta zic fraţilor, că 
vremea de acum scurtă este; că şi 
cei ce au femei să fie ca şi cum 
n'a r aveâ; 

30. Şi cei ce plâng, ca şi cum n'ar 
plânge; şi cei ce se bucură, ca şi 
cum nu s'ar bucură; şi cei ce cum- 
pără, ca şi cum n'ar stăpâni. 

31. Şi cei ce se folosesc cu lu- 
mea aceasta, ca şi cum nu s'ar folo- 
sî; că trece chipul lumei acesfeea. 

32. Şi voesc ca voi fără de grije 
să fifi. Cel neînsurat grijeşte de ale 
Domnului, cum va plăceâ Domnului; 

33. Iar cel ce s'a însurat grijeşte 
de ale lumei, cum va plăceâ femeii. 

34. Se deosebeşte muierea şi fe- 
cioara. Cea nemăritată se grijeşte 
de ale Domnului, cum va plăceâ 
Domnului, ca să fie sfântă şi cu 
trupul şi cu sufletul; iar cea mări- 
tată se grijeşte de ale lumei, cum 
va plăceâ bărbatului. 

35. Şi aceasta spre al vostru fo- 
los zic; nu ca să vă pun vouă cursă, 
ci spre bună cuviinţă, şi apropiere 
de Domnul fără sminteală. 

* 36. Iar de i se pare cuivâ că i se 
va face vreo necinste pentru fecioa- 
ra sa, dacă îi trec tinereţele, şi aşâ 
trebue a se face, ce voeşte iacă, nu 
greşeşte; mărife-se. 

37. Iar care stă întemeiat în ini- 
mă, neavând nevoe, şi are stăpâ- 
nire preste a sa voie, şi aceasta a 
judecat întru inima sa, a păzî pre 
fecioara sa, bine face. 

38. Deci dar, şi cel ce îşi mărită 
pre fecioara sa, bine face; iar cel 
ce nu o mărită mai bine face. 

39. Femeia legată este de legeîh 
câtă vreme trăeşfe bărbatul ei; iar 
dacă va adormî bărbatul ei, slobo- 
dă este după care va vrea să se 
mărite; numai întru Domnul. 



26. Ier. 16, 2. 29. Rom. 13, 11. 
31. 1 loan 2, 17, 32. 1 Tlm. 5, 5, 
33. Efcs. 5, 29. 39. Rom. 7, 2, 



40. Iar mai fericită este de va ră- 
mâneâ aşâ, după sfatul meu; că 
mi se pare, că şi eu am Duhul lui 
Dumnezeu. 

CAP. 8. 

Poveţe pentru mmcarea jertfelor 
idohştii 

Îar pentru cele ce se jertfesc i- 
dolilor, ştim că toţi avem cuno- 
ştinţă. Insă cunoştinţa face semeţ, 
iar dragostea zideşte. 

2. Iar de i se pare cuivâ că ştie 
cevâ, încă nimic n'a cunoscut pre- 
cum se cade a cunoaşte. 

3. Iar de iubeşte cinevâ pre Dum- 
nezeu, acela cunoscut este de dân- 
sul. 

4. Iar pentru mâncarea jertfelor 
idoleşti, ştim că idolul nimic nu 
este în lume, şi cum că nu este alt 
Dumnezeu fără numai unul. 

5. Pentrucă deşî sunt cari să zic 
dumnezei, ori în cer ori pre pă- 
mânt, (precum sunt dumnezei mulţi, 
şi domni mulţi), 

6. Ci nouă un Dumnezeu este, 
Tatăl, dintru care sunt toate, şi noi 
întru dânsul; şi unul Domn Iisus 
Hrisfos, prin care sunt toate şi noi 
printr'însul. 

7. Ci nu este întru toţi cunoştinţa; 
iar oarecarii cu ştiinţa idolului de 
până acum ca o jertfă idolească 
mănâncă, şi ştiinţa lor fiind slabă 
se spurcă. 

8. Iar mâncarea nu ne va pune 
pre noi înaintea lui Dumnezeu; că 
nici de vom mâncâ, nu ne priso- 
seşte; nici de nu vom mâncâ ne 
lipseşte. r 

9. Ci vedeţi ca nu cumvâ slobo- 
zenia voastră aceasta să fie smin- 
teală celor neputincioşi. 

10. Că de te va vedeâ cinevâ pre 
tine cel ce ai cunoştinţă şezând în 
capiştea idolilor, au nu ştiinţa lui 
slabă îiind, se va întărî ca sa mă- 
nânce jertfele idoleşti. 

11. Şi va pieri fratele tău cel ne- 
putincios pentru cunoştinţa ta, pen- 
tru care Hristos au murit. 

12. Şi aşâ, greşind împroliva fra- 



8. 1 Fapt. 15, 20. 
2. Gal. 6, 3; I Tim. 6, 4. 3. Gat. 4, 19. 

5. Ioan 10, 34. 

6. Malacb. 2, 10; Rom. 11, 36; Joan 13, 13. 

7. l Cor. 10, 7. 

S. Rom. 14, 17; Gal. 5, 13. 



I CORINTENI 8-9 



1533 



ţilor şi băfând ştiinţa lor cea ne- 
putincioasă, împrotiva lui Hrisios 
greşiţi. 

13. Pentru aceea, dacă face mân- 
carea sminteală fratelui meu, nu 
voiu mânca carne în veac, ca să 
nu fac sminteală fratelui meu. 

CAP. 9. 

Slobozenia dată Apostolilor ăela 
Dumnezeii '-şi înfrânat ea lor cea de 
voie. Vieăţa noastră se aseamănă cu 
întrecerea la alergări. 

Au nu sunt apostol? Au nu sunt 
slobod? Au nu pre lisus Hrisios 
Domnul nostru l-am văzut? Au nu 
lucrul meu voi sunteţi întru Dom- 
nul? 

2. De nu sunt apostol altora, dar 
vouă sun!; că pecetea apostolici 
mele voi sunteţi întru Domnul. 

3. Răspunsul meu la cei ce mă 
cercetează pre mine acesta este: 

4. Au n'avern putere a mâncâ şi 
a beâ? 

5. Au n'avern putere pre o soră, 
femeie, a purtă ca şi ceilalţi apo- 
stoli, şi fraţii Domnului, şi Chifa? 

6. Au numai eu singur şi Var- 
nava n'avern putere a nu lucrâ? 

7. Cine slujeşte în oaste vre o 
dată cu leafa sa? Sau cine sădeşte 
vie, şi din roadă ei nu mănâncă? 
Sau cine paşte turmă, şi din lap- 
tele ei nu mănâncă? 

8. Au doară după om acestea 
grăesc? Au nu şi legea acestea zice? 

9. Că în legea lui Moisî scris 
este: să nu legi gura boului ce 
lreeră. Au doară de boi se îngri- 
jeşte Dumnezeu? 

10. Au doară pentru noi cu ade- 
vărat zice? Că pentru noi s'a scris: 
că întru nădejde, cel ce ară, dator 
este să are; şi cel ce treeră întru 
nădejde, de nădejdea sa trebue să 
aibă parte. 

11. Dacă am semănat noi vouă 
cele duhovniceşti, au mare lucru 
este de vom seceră noi ale voastre 
cele trupeşti? 

12. Dacă au parte alţii de pute- 
rea voastră, au nu mai vârtos noi? 
Ci nu am făcut după puterea a- 

13. Rom. 14, 21; 2 Cor. 11, 29. 
9. L t Cot, 15, 8, Fapt. 26, 16. 

2. 2 Cot. 3, 2. 4. Luc. 10, 8. 
9, H doua Leg, 25, 4; 1 Tim, 5, 18, 

11. Rom. 15, 27, 

12. Fapt, 20, 33; 2 Cor. 11, 9, 



ceasta; ci toate le răbdăm, ca să 
nu dăm vre o zăticnire evanghe- 
liei lui Hrisios. 

13. Au nu ştiţi că cei ce lucrează 
cele sfinte, din biserică mănâncă? 
Şi cari slujesc altarului, cu altarul 
se împărtăşesc? 

14. Aşâ şi Domnul au rânduit ce- 
lor ce propoveduesc evanghelia, 
din evanghelie să trăiască. 

15. Iar eu nici una de acestea 
n'am făcut; şi n'am scris acesiea, 
ca aşâ să se facă către mine; că 
mai bine îmi esîe a muri, decât 
lauda mea s'o facă cinevâ în za- 
darnică. 

16. Că de bineveslesc, nu îmi 
esîe mie laudă; că nevoie îmi zace 
asupra; iar amar mie este de nu 
voiu binevestil 

17. Că de fac aceasta de voie, 
plată am; iar dacă de silă, dregă- 
tovie îmi este mie încredinţată. 

18. Care dar este plata mea? Ca 
binevesiind, fără de plată să pun 
evangheliea lui Hrisios, ca să nu 
fac eu după puterea mea cum nu 
se cade înlru bunavestire. 

19. Că slobod fiind de toate, tu- 
turor m'am făcut rob, ca pre cei 
mai mulţi să dobândesc. 

20. Şi m'am îăcut Iudeilor ca un 
Iudeu, ca pre ludei să dobândesc; 
celor de supt lege, ca un supus le- 
get, (neîiind supt lege), ca pre cei 
de supt lege să dobândesc; 

21. Celor fărădelege, ca un fără- 
delege, (neîiind fărădelege iui Dum- 
nezeu, ci întru lege lui Hrisios), ca 
să dobândesc pre cei fărădelege. 

22. M'am făcui celor neputincioşi 
ca un neputincios; ca pre cei ne- 
putincioşi să dobândesc; tuturor 
ţoale m'am făcut, ca ori cum pre 
vre unii să mântuesc. 

23. Şi aceasta fac pentru evan- 
ghelie, ca împreună părtaş ei să 
mă Jac. 

24. Au nu ştiţi că cei ce aleargă 
în locul de priveaiă, toţi adecă a- 
îeargă, dar unul iâ darul? Aşâ să 
alergaţi, ca să apucaţi. 

25. Iar tot cel ce se nevoieşte, de 
toate se înfrânează. Şi aceia adecă 



13. Kum, 18, 31; H doua Lege 18, 1. 

14, Lucâ 10, 7, 15, Fapt. 18, 3. 
17. 1 Cor. 4, 1. 18. 1 Cor. 8. 9. 

20, Fapt, 16, 3; î Cor. 21, 26. 

21, Fapt. 11, 3; Gal. 2, 3. 

22, Rom. 11, 14; 2 Cor. 11, 20. 

25. Efes, 6, 12; 2 Tim. 4, 8; Iac, l, 12, 



1534 



r CORINT ENI 9-10 



ca să iâ cunună slricăcioasă; iar 
noi nestricăcioasă. 

26. Eu drept aceea aşâ alerg, nu 
ca şi cum ti'aş şti; aşâ dau răsboiu, 
nu ca şi cum aşii bătând văzduhul; 

27. Ci îmi chinuesc trupul meu, 
şi îl supun robiei; ca nu cumvâ 
altora propoveduind, însumi să mă 
fac netrebnic. 

CAP. IO- 

Sfaturi pentru ferirea de îmbuibări 
şi desfrânări; dete ca pildă pe Iudeii 
ieşiţi din Eghifet. 

Qi nu voesc ca să nu ştiţi voi, 
ilrajilor, că părinţii noştri loji supt 
nor au fost, şi toţi prin mare au 
trecut; 

2. Şi toţi prin Moisi s'au botezat 
în nor şi în mare; 

3. Şi loji aceeaşi mâncare duhov- 
nicească au mâncat; 

4. Şi toţi aceeaşi băutură duhov- 
nicească au băut; că beau din Pia- 
tra cea duhovnicească care urmă; 
iar Piatra erâ Hristos. 

5. Ci întru cei mai mulţi dintru 
ei nu au binevoit Dumnezeu; că au 
căzut în pustie. 

6. Şi aceste pilde s'au făcut nouă, 
ca să nu Km noi poftitori de rele, 
precum şi aceia au poftit. 

7. Nici slujitori idolilor să vă fa- 
ceţi, precum unii dintre dânşii; pre- 
cum este scris: şezut-a norodul de 
a mâncat şi a băut, şi s'a sculat 
de a jucat. 

8. Nici să curvim, precum unii 
dintru dânşii au curvit, şi au căzut 
îtttT'6 zi douăzeci şi trei de mii. 

9. Nici să ispitim pre Hristos, 
precum şi unii dintru dânşii au is- 
pitit, şi de şerpi au pierit. 

10. Nici să Cârtiţi, precum şi unii 
dintru dânşii au cârtit, şi s'au pier- 
dut de pierzătorul. 

11. Şi aceste toate pilde, s'au în- 
tâmplat lor; iar s'au scris spre a 
noastră învăţătură, la carii sfârşi- 
turile veacurilor au ajuns. 

12. Pentru aceea celui ce i se pare 

27, Rom. 8, 13 şi 13, 14. 
IO. I. Eşir. 13, 21, şi 14, 22. 
2, Num. 9, 15. 3. Eş. 16, 15, 
4, Eş. 17, 6, 5, Num, 14, 30; 26. 65, 
6. Num, 11, 4, 7, Eş, 20, 3; 32, 6. 
8, Num. 25 1, 9, 9, Num, 21, 5. 

10, Num, 14, 2, 37, 

11, Rom. 15, 4; Evr, 9, 26, 

12, Rom. 11, 20, 



că stă, să iâ aminte ca să nu cază. 

13. Ispită pre voi nu v'a ajuns, 
fără nurnai omenească, iar credin- 
cios este Dumnezeu, care nu va iăsâ 
pre voi să vă ispitiţi mai mult decât 
puleji; ci împreună cu ispita va face 
şi sfârşitui, ca s'o puteţi suferi. 

14. Penfru aceea, iubiţii mei, fu- 
giţi de slujirea idolilor. 

15. Ca celor înţelepţi grăiesc, ju- 
decaţi voi ceea ce eu grăiesc. 

16. Paharul binecuvlntărei care 
binecuvântăm, au nu este împărtă- 
şirea sângelui lui Hristos? Pâinea 
care frângem, au nu este împărtă- 
şirea trupului lui Hristos? 

17. Căci o pâine, un trup, cei mulţi 
suntem; că toţi dintr'o pâine ne îm- 
părtăşim. 

18. Vedeţi pre îsrail după trup; 
au nu cei ce mănâncă jertfele păr- 
taşi altarului sunt? 

19. Deci ce zic eu? Că doară ido- 
lul este cevâ, sau ce se jertfeşte ido- 
lului este cevâ? 

20. Ci eu zic că cele ce jertfesc 
neamurile, dracilor jertfesc şi nu lui 
Dumnezeu; nu voiesc dar ca să vă 
faceţi voi părtaşi dracilor. 

21. Nu puteţi beâ paharul Dom- 
nului, şi paharul dracilor; nu pu- 
teţi fi mesei Domnului părtaşi şi 
mesei dracilor. 

22. Au întărâtă- vom pre Domnul 
spre mânie? Au mai tari decât el 
suntem? 

23. Toate îmi sunt slobode, ci nu 
toate îmi folosesc; toate îmi sunt 
slobode, ci nu toate zidesc. 

24. Nimeni al său să nu caute, ci 
fiecare al altuia. 

25. Tot ce se vinde în măcelărie 
să mâncaţi, nimic cercetând pentru 
ştiinţă; 

26. Că al Domnului este pămân- 
tul şi plinirea lui. 

27. Şi de vă chiamă pre voi ci- 
nevâ din cei necredincioşi şi voiţi 
să mergeţi, tot ce se pune înaintea 



13, l Cor, 1, 9. 14, l Ioan 5, 21. 

15. 1 Cor. 2, 15. 

16. Mat. 26, 27; Fapt. 2, 42; 1 Cor. 11,24. 

17. 1 Cor. 12. 27; Rom. 12, 5. 

18 Lcv. 7, 6, 14- 19. 1 Cor. 8. 4. 
20. Lev. 17, 7{ fl doua Lege 32, 17; Ps. 
105, 36; Hpoc. 9. 20. 21. 2 Cor. 6, 15. 

22. fl doua Lege 32, 21; Iov 9, 19. 

23. 1 Cor. 6, 12. 

24. Filip. 2, 4; Rom 15, 2, 

25. 1 Tim. 4, 4. 26. Ps. 23, 1. 
27. Luc. 10, 7. 



I CORINTENI 10-11 



1535 



voastră să mâncaţi, nimic cercetând 
pentru ştiinţă. 

28. Iar de va zice vouă cinevâ: 
aceasta esie jertfită idolilor, să nu 
mâncaţi penlru acela ce y'a spus şi 
pentru ştiinţă; că al Domnului este 
pământul şi plinirea lui; f 

29. Iar ştiinţa, zic. nu a ta, ci a 
celuilalt, ca peniruce slobozenia mea 
se judecă de altă ştiinţă; 

30. Dacă mă împărtăşesc eu prin 
har, pentruce mă hulesc, de care 
eu mulţămesc? 

31. Deci ori de mâncaţi, ori de 
beţi, ori altceva de faceţi, toate spre 
slava lui Dumnezeu să le faceţi. 

32. Fără sminteală fiţi, şi Iudeilor 
$i Elinilor şi bisericei lui Dumnezeu; 

33. Precum şi eu întru toate tu- 
turor plac, necăutând folosul meu, 
ci al celor mulţi, ca să se mântu- 
iască. 

CAP. 11. 

Cum trebue a se rugă şi a proroci 
bărbaţii şi femeile şi rânduiala ce au 
. a făzi la mesele de obşte. Sf. Euha- 
ristie. 

Următori fiţi mie, precum şi eu 
lui Hristos. 

2. Iar vă laud pre voi, fraţilor, că 
de toate ale mele vă aduceţi aminte 
şi precum v'am dat vouă, predani- 
ile ţineţi. 

3. Şi voiesc să ştiţi voi, că a tot 
bărbatul capul este Hristos, iar ca- 
pul femeii este bărbatul; iar capul 
lui Hristos, Dumnezeu. 

4. Tot bărbatul rugându-se sau 
prorocind cu capul acoperit, îşi ru- 
şinează capul lui, 

5. Iar toată femeia rugându-se sau 
prorocind cu capul desvelit îşi ru- 
şinează capul ei, că toi una este 
ca şi cum ar ii rasă. 

6. Că de nu se înveleşte femeia, 
să se şi tunză; iar de este lucru de 
ruşine femeii a se tunde, sau a se 
rade, învelească-se. 

7. Că bărbatul nu este dator să'şi 
acopere capul, chipul şi slava lui 
Dumnezeu fiind, iar muierea slava 
lărbatului este. 



28. 1 Cor. 8, 7. 30. 1 Tim. 4, 4. 

31. Col. 3, 17. 32. Rom. 14 13. 
11. 2.2 Tcs. 2, 15. 3. 1 Cor. 3, 23; Efes. 
5, 23. 4. I Cor 12, 10; 14, 1. 

7. Fac 1, 26, 



8. Că nu este bărbatul din femeie; 
ci femeia din bărbat. 

9. Că nu s'a zidit bărbatul pen- 
tru femeie; ci femeia pentru bărbat. 

10. Pentru aceea datoare este fe- 
meia să aibă învelifoare în cap, pen- 
tru îngeri. 

11. Insă nici bărbatul fără femeie, 
nici femeia fără bărbal,îniru Domnul. 

12. Că precum este femeia din 
bărbat, 'aşâ şi bărbatul prin femeie; 
şi toaie deîa Dumnezeu. 

13. Intru voi înşivă judecaţi; oare 
cu cuviinţă este, femeia desvelită 
să se roage lui Dumnezeu? 

14. Au nu şi singură firea vă în- 
vaţă pre voi, că bărbatul de îşi lasă 
părul, necinste lui este? 

15. Iar femeia de îşi lasă părul, 
slavă ei este; de vreme ce părul 
este dat ei în Ioc de învelitoare. 

16. Iar de se vede că este cinevâ 
prigonitor, noi obicei ca acesta n'a- 
vem, nici bisericile lui Dumnezeu. 

17. Şi aceasta poruncindu-vă nu 
vă laud, că nu spre mai bine, ci 
spre mai rău vă adunaţi. 

18. Pentrucă întâiu, când vă a- 
dunaţi voi în biserică, auz că se 
fac între voi împerechieri; şi despre 
o parte crez. 

19. Că trebue să fie şi eresuri în- 
tre voi, ca cei lămuriţi să se facă 
arătaţi între voi. 

20. Drept aceea, când vă adunaţi 
voi împreună, nu este a mâncâ cina 
Domnului. 

21. Că fiecare îşi pune cina sa 
mai înainte spre mâncare; şi unul 
este flămând, iar altul este beat. 

22. Au doară n'aveţi case ca să 
mâncaţi şi să beţi? Sau pre bise- 
rica lui Dumnezeu defăimaţi, şi ru- 
şinaţi pre cei lipsiţi? Ce voiu zice 
vouă? Lăudâ-voiu pre voi? Intru 
aceasta nu vă laud. 

23. Că eu am luat dela Domnul, 
care am şi dat vouă. Că Domnul 
lisus în noaptea întru care s'a vân- 
dut au luat pâine; 

24. Şi mulţămind au frânt, şi au 
zis: luaţi, mâncaţi; acesta este tru- 
pul meu care se frânge pentru voi; 
aceasta să faceţi întru pomenirea 
mea. 

9. Fac. 2, 18, 23. 11. Gal. 3, 28. 
16. 1 Tim. 6, 4. 

18. 1 Cor. 1, 10, sq, şi 1 Cor. 3, 3. 

19. Mat. 18, 7; sq.; 1 Ioan 2, 19, 

22. Iac. 2, 6. 

23. 1 Cor. 15, 3; Lucâ 22, 19. 



1536 



I CORINTENI 11-12 



25. Aşijderea şt paharul, după ci- 
nă, zicând: acest pahar legea cea 
nouă este întru sângele meu; acea- 
sta să faceţi de câte ori vejl beâ, 
întru pomenirea mea. 

26. Că de câte ori veji mânca pâi- 
nea aceasta, şi veţi beâ paharul ace- 
sta, moartea Domnului vestiţi până 
când va veni. 

27. Drept aceea, oricare va mân- 
ca pâinea aceasta, sau va beâ pa- 
harul Domnului cu nevrednicie, vi- 
novat va îi trupului şi sângelui Dom- 
nului. 

28. Ci să se ispitească omul pre 
sine, şi aşâ din pâine să mănânce, 
şi din pahar să beâ. 

29. Că cel ce mănâncă şi beâ cu 
nevrednicie, judecată luiş mănâncă 
şi beâ, nesocotind trupul Domnului. 

30. Pentru aceasta între voi mulţi 
sunt neputincioşi şi bolnavi, şi dorm 
mulţi. 

31. Că de ne-am îi judecat pre 
noi singuri, nu ne-am îi osândit. 

32. Iar judecându-ne, dela Dom- 
nul ne certăm, ca nu cu lumea să 
ne osândim. 

33. Deci dar, fra|ii mei, când vă 
adunaţi să mâncaţi, unul pre altul 
să aşteptaţi. 

34. Iar de flămânzeşte cinevâ, a- 
casă să mănânce; ca să nu vă a- 
dunafi spre osândă. Iar celelalte 
când voiu venî le voiu rândul. 

CAP. 12. 

Darurile duhovniceşti şi iconomia lor. 

Iar pentru cele duhovniceşti, fra- 
ţilor, nu voiu să nu ştiţi voi. 

2. Că ştiţi când era(i neamuri, 
cum vă duceaji către idolii cei fără 
de glas, ca şi cum aji îi îost traşi. 

3. Pentru aceea vă arăt vouă, că 
nimeni cu Duhul lui Dumnezeu gră- 
ind nu zice anatema pre Iisus; şi 
nimeni nu poate numî pre Domnul 
Iisus, fără numai întru Duhul Sfânt. 

4. Şi sunt osebiri darurilor, iar 
acelaş Duh. 

5. Şi osebiri slujbelor sunt, iar 
acelaş Do mn. 

26. Is. 59, 20. 

27. Ier. 31, 33; 1 Coc. 10, 21; Evr. 6, 6. 

31. Ps. 31, 5. 

32. GbL 3, 22; Evr. 12, 5, 6. 
12. 1- 1 Cor. 10, 1. 

2, l Cor. 6, 11; Efes. 2, 11. 

3. Marcu 9, 39. 4. Rom. 12, 6. 
5. Efcs. 4, 11. 



6. Şi osebiri lucrărilor sunt, iar 
acelaş Dumnezeu este care lucrea- 
ză toate întru foţi. 

7. Iar fiecăruia se dă arătarea 
Duhului spre folos. 

8. Că umiia prin Duhul se dă cu- 
vântul în(elepciunei; iar altuia cu- 
vântul cunoştinţei întru acelaş Duh; 

9. Şi unuia credinţa întru acelaş 
Duh; iar altuia darurile tămăduiri- 
lor întru acelaş Duh; 

10. Unuia lucrarea puterilor, iar 
altuia prorocie; unuia alegerea du- 
hurilor, iar altuia feluri de limbi; şi 
altuia tălmăcirea limbelor; 

11. Şi foaie acestea le lucrează 
unul şi acelaş Duh, împărţind de- 
osebi îiecăruia precum v6eşte. 

12. Că precum trupul unul este, 
şi mădulări are multe şi toate mă- 
dulările ale unui trup, multe fiind, 
un trup sunt; aşâ şi Hrislosi 

13. Pentrucă printr'un Duh noi 
loji într'un trup ne-am botezat, ori 
Iudeii, ori Elinii, ori robii, ori cei 
slobozi; şi to{i înfr'un Duh ne-am 
adăpat. 

14. Că şi trupul nu este un mă- 
dular, ci multe. 

15. Că de-ar zice piciorul, pentru 
că nu sunt mână, nu sunt din trup; 
au doară pentru aceea nu este din 
trup? 

18. Şi de-ar zice urechia,, pentru 
că nu sunt ochiu, nu sunt din trup; 
au doară pentru aceea nu este din 
trup? 

17. Că de-ar îi lot trupul ochiu, 
unde ar îi auzul? Şi de-ar fi tot auz, 
unde ar îi mirosul? 

18. Iar acum au pus Dumnezeu 
mădulările pre unul îiecare dinfr'în- 
sele în trup, precum au voit. 

19. Că de-ar îi toate un mădular, 
unde ar îi trupul? 

20. Iar acum multe mădulări cu 
adevărat sunt, dar un trup. 

21. Şi nu poate ochiul să zică 
mâinei: n'am trebuinţă de fine; sau 
iarăş capul picioarelor: n'am tre- 
buinţă de voi. 

22. Ci cu mult mai vârtos mădu- 
lările trupului, care se socotesc a 
fi mai slabe, sunt mai trebuincioase; 

23. Şi care ni se pare că sunt 
mai necinstite la trup, acestora cin- 

6. Efes. 1, 23. 7. 1 Cor. 14, 26. 

8. 1 Cor. 2, 6 şi 1, 5. 10. Fapt. 2, 4. 

11. l Cor. 7, 7; Rom. 12, 3, 6; Efes. 4, 7. 

12. 1 Cor. 10, 17. 18. Cot. 2, 19. 



1 CORINTENI 12-13-14 



1587 



ste mai multă le dăm; şi cele ne- 
socotite ale noastre mai multă sla- 
vă au. 

24. lâr cele de cinste ale noastre 
n'au trebuinţă; ci Dumnezeu au toc- 
mit trupul, celui mai de jos mai 
multă cinste dând, 

25. Ca să nu îie desbinare în 
trup; ci să se grijească mădulările 
între sine asemenea unul de altul. 

26. Şi ori de pătimeşte un mădu- 
lar, pătimesc toate mădulările dim- 
preună; ori de se slăveşte un mă- 
dular, împreună se bucură toate mă- 
dulările; 

27. Iar voi sunteţi trupul lui Hri- 
stos, şi măduîări din parte. 

28. Şi pre unii au pus Dumnezeu 
în biserică, întâiu pre apostoli, al 
doiiea pre proroci, al treilea pre da- 
scăli, după aceea pre puteri, apoi 
darurile tămăduirilor, ajutorinţele, i- 
sprăvniciile, felurile limbilor. 

29. Au doară toţi sunt apostoli? 
Au doară ioţt proroci? Au doară 
toţi dascăli? Au doară toţi puteri? 

30. Au doară toţi au darurile tă- 
măduirilor? Au doară loji în limbi 
grăesc? Au doară toţi tălmăcesc? 

3î. Ci să râvniţi darurile cele mai 
??une; şi încă mai înaltă cafre vă a- 
răt vouă. 

CAP. ia 

Dragostea şi bunătăţile ei. 

De aş grăi în limbile omeneşti şi 
îngereşti, iar dragoste nu arn, îă- 
cutu-m'am aramă sunătoare şi chim- 
val răsunător. 

2. Şi de aş aveâ prorocie, şi de 
aş şti toate. tainele şi toată ştiinţa; 
şi de aş avea toată credinţa, cât să 
mut şi munţii, iar dragoste nu am, 
nimic nu sunt. ! ' } 

3. Şi de aş împărţi K ioafă avuţia 
mea, şi de aş dâ îrupui meu să'l 
arză, şi dragoste nu am, nici un fo* 
los nu'mi este. 

4. Dragostea îndelung rabdă, se 
miiostiveşte; dragostea nu pismu- 
eşte, dragostea nu se semeţeşte, nu 
se trufeşte. 

5. Nu se poartă cu necuviinţă, nu 



27. Rom. 12, 5; Efcs. 4, 12 şi 5, 30: Col. 
1, 24. 28. Efes. 4, 11. 31.1 Cor. 14, 1. 
13. 2. Mat. 7, 22 şi 17, 20. 

3. Mat. 6, l; Ioan 15, [3: Rom. 12, 8, 20; 
I Ioan 3, 17. 5. Fii. 2, 4, 21. 



caută ale sale, nu se întărâtă, nu 
gândeşte răul; 

6. Nu se bucură de nedreptate, 
ci se bucură de" adevăr; 

7. Toate }e sufere, toate le crede, 
toate le nădăjdueşfe, toate le rabdă. 

8. Dragostea niciodată nu cade; 
şi ori prorociile de vor lipsi; ori 
limbile de vor încetă; ori cunoştinţa 
de se va stricâ. 

9. Penirucă din parte cunoaştem, 
şi din parte prorocim. 

iQ. Iar când va veni cea desă- 
vârşii, atunci cea din parfe t .se' ya 
stricâ. 

11. Când eram prunc, ca un prunc 
grăiam, ca un prunc cugetam; J câ 
un prunc gândiam; iar dacă m'afrî 
făcut bărbat, am lepădat cele prun- 
ceşti. 

12. Că vedem acum ca prin o- 
gîindâ în ghicitură; iar atunci faţă 
către faţă; acum cunosc din parte; 
iar atunci voiu cunoaşte precum şi 
cunoscut sunt. 

13. Şi acum rămâne credinţa, rifiy 
dejdea, dragostea, aceste trei; Ux 
mai mare decât acestea este dra-* 
gostea. ; 

CAP. 14. >' 

întrebuinţarea darului limbilor ,$i 
a prorociei. Femeea să tacă în biserică. 

Urmaţi dragostea, şi râvniţi cele 
duhovniceşti; iar mai vârtos ca 
să prorociţi. «» > 

2. Că cel ce grăeşte în limbă, nu 
grăeşte oamenilor, ci lui Dumnezeu ; 
că nimeni nu'l aude; iar jpu, dubţ-ul 
grăeşte taine. 

3. Iar cel ce proroceşte oameni- 
lor, grăeşte spre zidire şi îndem- 
nare şi mângâere. 

4. Cel ce grăeşte în limbă pre 
sine singur se zideşte; iar cel ce 

1 proroceşie, biserica zideşte. 

] t 5. Şi voesc ca voi toţi să grăiţi 
fh limbi, iar mai vârtos să proro- 
ciţi; că mai mare este cel ce pro- 
roceşte, decât cel ce grăeşte în limbi, 
fără numai de va tălmăci, ca bi- 
serica zidire să iâ. 

6. Iar acum, fraţilor, de voiu veni 
la voi grăind în limbi, ce voiu fo- 
losi vouă, de nu voiu grăi vouă 



7, 1 Cor. 9, 12; Pild, 10, 12; Rom, 15, 1. 
10, Efes. 4, 13. 
14. 1, l Cor, 12, 10, 31. 
5, Num. 11, 29, 6, 1 Cor, 12, 8, 



Biblia 



97. 



1538 



1 CORINTENI 14 



sau întru descoperire, sau înfru 
cunoştinţă, sau întru prorocie, sau 
întru învăţătură? 

7. Că precum ceje"nemsufletite 
ce dau glas, ori îluer. s ori alăuta, 
de nu vor dâ osebire In viersuri, 
cum se va cunoaşte glasul flueru- 
lui sau zicerea .alăutei? 

8. Că trâmbiţa de va dâ glas fără 
de semn, cine se va găti la râs- 
boiu? 

9. Aşâ şi voi, prin limbă de nu 
veţi dâ cuvânt cu bună înţelegere, 
cunvşe va cunoaşte ceeace se va 
grăi? Că veji fi grăind în văzduh. 

10. Atâtea de multe precum se 
întâmplă, sunt în lume, felurile gla- 
surilor, şi nici unul dintr'însele este 
fără, de glas. 

11. Deci de nu voiu şiî puterea 
glasului, voiu fi celui ce grăeşte 
varvar, şi cel ce grăeşte va îi mie 
varvar. 

12. Aşâ şi voi, de vreme ce sun- 
teţi râvnitori duhurilor, spre zidi- 
rea bişericei să căutaţi ca să pri- 
sosiţi. 

13. pentru aceea cel ce grăeşie 
în limbi să se roage, ca să şi tăl- 
măcească. 

14. Penlrucă de mă voiu rugâ cu 
limba, duhul meu se roagă; iar min- 
tea mea fără de roadă este. 

4*5. Cetlar este? Rugâ-mă-voiu cu 
duhul, rugâ-mă-voiu şi cu mintea; 
cântâ^voiu cu duhul, cântâ-voiu şi 
cfî rfiirftea. 

16 Pentrucă de vei binecuvânta 
cu duhul, cel' ce împlineşte locul 
celui prost/ cum va zice, amin, după 
mutţămH^a ia, de vreme ce nu ştie 
ce zici? 

17. Că tir bine mu!{ămeşti, dar 
celălalt nu se zideşte. 

18. Muljămeşc Dumnezeului meu, 
că mai mult decâl voi fott grăesc 
în limbi; • < . 5 j7 ' 

19. Ci în biserică voiesd cinci cu- 
vinte a grăi cu mintea mea ca şi 
pre alţii să'i învăt/'decât zece mii 
de cuvinte în limbă. 

20. Fraţilor, nu fiţi prunci cu min- 
tea; ci cu răutatea fiţi prunci, iar cu 
mintea fiţi desăvârşit. 

21. In lege scris este: că într'alte 
limbi şi cu alte buze voiu grăi no- 



8, Num. 10, 9, 13, 1 Cor, 12, 10. 

15. Efes. 5, 12. 

20. Efes. 4, 11; Mat. 18, 3. 



rodului acestuia, şi nici aşâ nu mă 
vor asculta pre mine, zice Domnul. 

22. Drept aceea, limbile spre semn 
sunt, nu credincioşilor, ci celor ne- 
credincioşi, iar prorocia slujeşte nu * 
necredincioşilor, ci ceior ce cred. 

23. Deci dar de s'ar aduna toată 
biserica împreună şi toţi ar grăi în 
limbi şi ar intra şi de cei nelnvăţaţî 
sau necredincioşi, au n'ar zice că 
sunteţi nebuni? 

24. Iar de ar proroci toţi şi ar 
intră vre un necredincios sau neîn- 
văţat, se vădeşte de foţi, se judecă 
de toti: 

25. Şi aşâ cele ascunse ale ini- 
mei lui arătate se fac, şi aşâ că- 
zând pre faţă se va închină lui Dum- 
nezeu, zicând că, cu adevărat Dum- 
nezeu întru voi este. 

28. Ce este dar, fraţilor? Când vă 
adunaţi, fiecare dintru voi psalm are, 
învăţătură are, limbă are, descope- 
rire are, tâimăcire are. Toate spre 
zidire să se facă, 

27. De grăieşte cinevâ în limbă, 
câte doi, sau mai mulţi câte trei 
şi pre rând, şi unul să tălmăcească; 

28. Iar de nu va îi tălmăcitor, să tacă 
în biserică; şi numai lui să' şi gră- 
iască, şi Iul Dumnezeu. 

29. Iar prorocii doi sau trei să 1 
grăiască, şi ceilalţi să judece; 

30. Iar de se va descoperi cevâ 
alfuia ce şatre, cel dintâiu să tacă. 

31. Că puteţi câte unul toţi a pro- 
roci, ca toţi să se înveţe şi foţi să 
se mângâie. v , s 

32. Şi duhurile prorocilor, pioro- 
cilpr se supun. 

33. Că Dumnezeu nu est? al tur- 
burârei, ci al păeei, precum întru 
toate bisericile sfinţilor, - 

34. Muierile voastre în biserică 
să tacă; că nuji^'a, dat voie lor 
să grăiască, ci "să fie plecate, pre- 
cum şi legea zice. 

35. Iar^devoiese să se înveţe cevâ, 
acasă sâ'şi întrebe pre bărbaţii lor; 
că ruşine este muierilor să grăia- 
scă în biserică. 

36. Au dela voi cuvântul lui Dum- 
nezeu a ieşit? Sau numai la voi 
a ajuns? 



21. E doua Lege 28, 49; Is. 28- 11. 

22. Rom. 5, 21. 

25. 1 Cor. 11, 18, 20; Efes. 4, 12. 
32, i Cor. 12, 9, sq. 33. Rom. 15, 33. 
34. Fac. 3, 16; 1 Tim. 2. 11; Efes. 5, 22; 
, Col, 3, 18; Tit 2, 5. 



1 CORINTENI 14-15 



1539 



37. De i se pare cuiva că este 
proroc, sau duhovnicesc, să înţe- 
leagă cele ce scriu vouă, că ale Dom- 
nului sunt porunci. 

38. Iar de nu înţelege cineyâ, să 
nu înţeleagă. 

39. Deci fraţilor, râvniţi a proroci 
şi a grăi în limbi să nu opriţi. 

40. Toate cu cuviinţă şi după rân- 
duială să se facă. 

CAP. 15. 

Moartea şi învierea lui Hristos. În- 
vierea cea deobşte. 

Şi arăt vouă, fraţilor, evanghelia 
care am bmevesfit vouă, care aţi 
şi primii înlru care şi staţi. 

2. Prin care vă şi mântuiţi, de o 
ţineţi cum o am binevcstit vouă, 
fără numai de nu în zadar aţi crezut. 

3. Că am dat vouă întâiu care am 
şi luat, cum că Hristos au murit 
pentrupăcaleie noastre după scrip- 
turi; 

4. Şi cum că s'au îngropat şi cum 
că au înviat a treia zi după scrip- 
turi; 

5. Şi cum că s'au arătat iui Chifa 
apoi ceîor unsprezece; 

6. După aceea s'au arătat !a mai 
mulţi decât cinci sute de fraţi de o 
dată; din cari cei mai mulţi sunt 
până acum, iar unii au şi adormit. 

7. După aceea s'au arătat lui Iacov 
apoi apostolilor tuturor. 

8. Iar mai pre urmă decât toţi, ca 
unui născut fără de vreme, s'au a- 
rătat şi mie.* 

9. Că eu. sunt mai micul aposto- 
lilor, care nu sunt vrednic a mă 
chemâ apostol, pentrucă am gonit 
biserica lui Dumnezeu. 

10. Iar cu darul lui Dumnezeu sunt 
ce sunt; şi darul iui care este întru 
mine n'a fost în zadarnic; ci mai 
mult decât toţi aceia m'am ostenit, 
însă nu eu, ci darul lui Dumnezeu 
care este cu mine. 

11. Deci ori eu ori aceia, aşâ pro- 
poveduim, şi aşâ aţi crezut. 

12. Iar de vreme ce Hristos se 
propovedueşte că s'au sculat din 
morţi, cum zic unii între voi că în- 
viere morţilor nu este? 

37. 1 Ioan 4, 7. 40. Col. 2, 5. 
15. I. Gal. 1, 11. 2 1 Cor. 1, 21. 
3. Is. 53, 8 sq. 4. Ps. 15, 10. 
5. Luc. 24, 34; Marcu 16, 14. 
8. Fapt. 9. 4, 9, Efes; 3, 8, 



13. Şi de nu este înviere morţi- 
lor, nici Hristos dar n'au înviat. 

14. Iar dacă n'au înviat Hristos, 
înzadarnică dar este prdpoveduirea 
noastră, înzadarnică dar este şi cre- 
dinţa voastră. 

15. Ne aflăm încă şi martori min- 
cinoşi ai lui Dumnezeu; că am fi 
mărturisit împrotiva lui Dumnezeu 
că au înviat pre Hristos, pre care 
nu l-au înviat, dacă morţii nu se 
vor. scuîâ. 

16. Că de nu se vor sculă morţii 
nici Hristos nu s'au sculat; 

17. Iar dacă Hristos nu s'au sculat, 
înzadarnică este credinţa voastră, 
încă sunteţi în păcatele voastre. 

18. încă şi cei ce au adormit în- 
tru Hristos, au pierit. 

19. Şi de nădăjduim înlru Hristos 
numai în vieaţa aceasta, mai tică- 
loşi decât toţi oamenii suntem. 

20. Iar acum Hristos s'au sculat 
din morţi; începătură celor adormiţi 
s'au făcut. 

21. Că de vreme ce prin om s'a 
făcut moartea, prin om şi învierea 
morţilor. 

22. Că precum întru Adam toţi 
mor, aşâ întru Hristos toţi vor înviâ. 

23. Şi fiecare întru a sa rându- 
ială; începătura Hristos; după aceea 
cel ce sunt ai lui Hristos înfru ve- 
nirea lui. 

24. Apoi sfârşitul când va dâ îm- 
părăţia lui Dumnezeu şi Tatălui, când 
va strică toată domnia şi toată stă- 
pânirea şi puterea. 

25. Pentrucă se cade iui a îm- 
păraţi, până ce va pune pre toţi 
vrăjmaşii supt picioarele sale. 

25. Vrăjmaşul cel mai de pre ur- 
mă ce se surpă, moarlea este. 

27. Pentrucă toate le-au supus supt 
picioarele lui. Iar când zice că toate 
sunt supuse lui, arătat este,, că a- 
îară de cela ce i-au supus lui toate. 

28. Iar dacă se vor supune lui 
toate, atunci şi însuş Fiul se va 
supune celui ce au supus lui loate, 
ca să fie Dumnezeu toate întru toate. 

29m Că ce vor face cei ce se bo- 
tează pentru cei morţi, dacă nu se 
vor sculâ morţii nicidecum? Drept 
ce se şi botează pentru cei morţi? 



18. Daniil 12. 2. 20. Col. 1, 8. 
21. Rom. 5, 12. 

25. Ps. 109, 2; Mat. 22, 44; Evr. 10, 13. 
27. Ps. 8, 7; Efes. 1, 22; Evr, 2, 8, 
30. Rom. 8, 36. 



1540 



1 CORINTENI 15-16 



30. Penfruce dar şi noi ne pri- 
mejduirii în toi ceasul? 

31. In toate zilele mor, pentru la- 
uda voastră care am întru Hrisfos 
Iisiis Domnuf nostru. 

32. De m'arn şi luptat ca un om 
cu riiarele în Efes, ce folos îmi este 
dacă morfii nu se vor sculâ ? Să 
mâncăm şi să bem, că mâine vom 
muri. 

33. Nu vă înşelaţi: strică pre o- 
biceiurile ceie bune vorbele cele rele. 

34. Treziţi-vă cu dreptate şi nu 
greşiţi; că unii au necunoştinţa lui 
Dumnezeu, spre ruşinare vouă gră- 
iesc. 

35. Ci va zice cinevâ: cum se vor 
sculâ morţii ? Şi cu ce trup vor venî? 

36. Nebune, fu ce sameni nu în- 
viâză, de nu va muri; 

37. Şi ce sameni, nu trupul care 
va să se facă sameni, ci numai gră- 
unţul gol, de se întâmplă de grâu, 
sau de altceva din celelalte; 

38. Iar Dumnezeu îi dă lui trup 
precum voieşte şi fiecărei sămânţe 
trupul ei. 

39. Nu lot trupul este acelsş trup, 
ci altul este trupul oamenilor şi al- 
tul trupul dobitoacelor şi altul al 
peştilor şi altul al pasărilor. 

40. Şi sunt trupuri cereşti şi tru- 
puri pământeşti; ci alfa este siava 
celor cereşti şi alta a celor pămân- 
teşti. 

41. Alta este slava soarelui şi alfa 
slava lunei şi alfa a stelelor, că stea 
de stea se osebeşfe în slavă. 

42. Aşâ şi învierea morjilor. Sea- 
nfănă-se întru stricăciune; sculâ- 
se-va întru nesfricăciune. 

43. Seamănă-se întru necinste; 
sculâ-se-va întru slavă; seamănă-se 
întrii slăbiciune; sculâ-se-va întru 
putere; 

44. Seamănă-se trup sufletesc; 
sculâ-se-va' trup duhovnicesc. Este 
frup sufletesc, este şi trup duhov- 
nicesc, v - r i 

45. Că aşâ şi scris este: făcufu- 
s'a omul cel dinfâiu Adanf în su- 
flet viu; iar Adam cel de pre urmă 
în duh de vieaţă făcător. 

46. Ci nu este întâiu cel duhov- 



31. l Tes. 2, II; 2 Cor. 4, 10 sq. 

32. Is. 22, 13 şi 56, 12. 33. Bfes. 5, 6. 
34. 1 Cor. 6, 5î Rom. 13, Îl. 
J5.Ezecb. 37, 3. 36 loan 12, 24. 

38. Fac. 1, 11. 43. Fii. 3, 20, sq. 
45. Fac. 2, 7. 



nicesc, ci cel sufletesc; apoi cel du- 
hovnicesc. 

47. Omul cel dinfâiu este din>ă- 
mânt, pământesc; omul cel |de al 
doilea, Domnul din cer. 

48. In ce chip este cel pământesc, 
aşâ şi cei pământeşti; şi în ce chip 
este cel ceresc, aşâ şi cei cereşti. 

49. Şi precum am purtat chipul 
celui pământesc, , să purtăm şi chi- 
pul celui ceresc. 

50. Iar aceasta zic, fraţilor, că 
carne şi sânge împărăţia iui Dum- 
nezeu să moştenească nu pot; nici 
stricăciunea pre nesfrîcăciune* va 
moşteni. 

51. Iată, faină vouă zic: că nu 
toţi vom adormi, iar fojî' ne vom 
schimbă, 

52. Infr'o cirtă, întru clipeala o- 
chiului, întru trâmbiţa cea de apoi; 
pentrucă va trâmbiţă, şi morţii se 
vor sculâ nestricaţi, şi noi ne vom 
schimbă. 

53. Că se cade stricăciosul ace- 
sta să se îmbrace întru nestrică- 
ciune, şi muritorul acesta să se îm- 
brace întru nemurire. 

54. Iar când se va îmbrăcă stri- 
căciosul acesta întru nestricăciune, 
şi muritorul acesta se va îmbrăcă 
întru nemurire, atunci va îi cuvân- 
tul cel ce este scris: înghîfifu-s'a 
moartea îniru biruinţă. 

55. Unde ÎJi este moarte, fcoidul 
tău? Unde îţi este iaduîe, biruinţa fa? 

56. Iar boldul morfei, păcatul este; 
iar puterea păcatului, este legea. 

57. Iar lui Dumnezeu , mulţămiiă, 
care ne-au dat nouă biruinţa prin 
Domnul nostru Iisus Hristos. 

58. Drept aceea, iubiţii mei fraţi, 
fiţi tari, neclătiţi, sporind întru lu- 
crul Domnului pururea, ştiind că şi 
osteneala voastră nu este deşartă 
întru Domnul. . 

CAP. 16. 

Adunarea de milostenii fentru săracii 
din Ierusalim. Laudă lui Timotei şi 
închinăciuni. 

Iar pentru milostenia care este pen- 
tru sfinţ i, precum am rânduit bi- 

50. Mat. 16, 17; loan 1, 13. 
52, 1 Tes. 4, I5i 

52. Mat. 24, 31; 1 Tes. 4, 16. 

53, 2 Cor. 5, 4. 55. Is. 25, 8. 

56. Rom. 7, 13; Osie 13, 14. 

57. 1 loan 5, 4. 

58. Col. 1, 23; 2 Parai. 15, 7. 
16. 1. Fapt. 11, 29; Rom. 12, 13' 



1 CORINTENI 16 



1541 



sericilor Galatiei aşâ şi voi să fa- 
ceţi. 

2. Infr'una din Sâmbeie fiecare din 
voi să pue la sine, sirângând ce se 
va îndură, ca nu dacă voiu venî, 
alunei să se facă strânsoarea. 

3. Iar după ce voiu veni, pre cari 
veţi socoti, pre aceia cu cărji îi voiu 
trimile să ducă darul vosiru în Ie- 
rusalim. 

4 Şi de va fi cu cuviinţă să merg 
şi eu, cu mine vor merge. 

5. Şi voiu veni la voi când voiu 
trece prin Machedonia; că prin Ma- 
chedonia voiu să trec. 

6. Şi la voi. de se va întâmpla, 
mă voiu zăbovi, sau voiu şi iernâ, 
ca voi să mă petrecefi ori încotro 
voiu merge. 

7. Că nu voesc să vă văz pre 
voi acum în treacăt; ci am nădejde 
câfăvâ vreme să mă zăbovesc la 
voi, de va îngădui Domnul. 

8. Şi voiu rămâneâ în Efes până 
la praznicul a cincizeci de zile. 

9. Gă mi s'a deschis mie uşă mare 
şi spre folos, şi protivnici sunt mulţi. 

10. Iar de va veni Timolei, soco- 
tiţi să fie fără frică îa voi; că lu- 
crul Domnului lucrează ca şi mine. 

11. Deci nimeni pre el să nu'l 
defaime; ci să'î petrecefi cu pace, 
ca să vie la mine; că'l aştept pre 
el cu fraţii. 

12. Iar pentru fratele Apolo, mult 
l-am rugat ca să vie la voi cu fraţii; 
şi cu adevărat rru i-a fost voea să 
vie acum; iar va venî când vreme 
bună va afla. 



3. 2 Cor. 8, 16. 5. Fapt. 19, 21. 
7. Fapt. 18, 21. 5. 1 Cor. 15, 32. 
10. FU 2, 20. 



13. Priveghiaţi, staţi în credinţă, 
îmbărbăiaţi-vă, înfăriţi-vă. 

14. Toate ale voastre cu drago- 
ste să fie. 

15. Şi vă rog pre voi, fraţilor, 
ştiţi casa lui Ştefana, că este pâr- 
ga Ahaiei, şi spre slujba sfinţilor 
s'a rânduit pre sine. 

16. Ca şi voi să vă plecaţi la unii 
ca aceştia, şi la fot cel ce împre- 
ună lucrează şi se osteneşte. 

17. Iar mă bucur de venirea lui 
Ştefana şi a iui Furtunaf şi a lui 
Ahaic; căci lipsa voastră, aceştia o 
au împlinit. 

18. Că au odihnit duhul meu şi 
al vostru; să cunoaşteţi dar pre unii 
ca aceştia. 

19. Inchină-se vouă bisericile Â- 
siei. Inchină-se vouă întru Domnul 
mult Achila şi Prischila, împreună 
cu biserica cea din casa lor. 

20. Inchină-se vouă fraţii toţi. In- 
chinaţi-vă unul altuia cu sărutare 
sfântă. 

21. închinăciunea cu mâna mea 
a lui Pavel. 

22. Cela ce nu iubeşte pre Dom- 
nul nostru Iîsus Hrisios, să fie A- 
nafema: Maran-ata. 

23. Darul Domnului nostru Iisus 
Kristos cu voi/ 

24. Dragostea mea cu voi cu toţi 
întru Hristos Iisus, Amin. 

Cea întâiu către Corinteni s'a scris dela 
Filipi prin Ştefana şi Furtunat şi Hbaic şi 
Timotei. 

13. 1 Cor. 15, 34; Mat. 24, 42 şi 25, 13. 

15. 1 Cor. l, 16; Rom. 16. 5. 

16. Filip. 2, 30. 17. 2 Cor. 11, 9. 

18. 1 Tes. 5, 12. 

19. Fapt. 18, 2, 26; Rom. 16, 5. 

20. Rom. 16, 16. 21. Col. 4, 18; 2 Tes, 
3, 17, 23. Rom. 16, 24. 



EPISTOLIA 

SFANŢULUI APOSTOL PAVEL 



A DOUA CĂTRE CORINTENI 



CAP. 1. 

Mulţămire pentru ajutorul lui 
Dumnezeu. 

avei apostolul lui lisus Hri- 
sfos prin voea lui Dumne- 
zeu, şi Timotei fratele, bise- 
ricei lui Dumnezeu care este 

în Corint, împreună cu foţi sfinţii 

cari sunt în toată Ahaia. 

2. Dar vouă şi pace dela Dumne- 
zeu Tatăl nostru şi dela Domnul I- 
isus Hristos. 

3. Bine este cuvântat Dumnezeu 
şi Tatăl Domnului nostru îisus Hri- 
stos, Părintele îndurărilor şi Dum- 
nezeul a toată mângâerea; 

4. Cel ce ne mângâe pre noi în- 
tru tot necazul nostru, ca să putem 
şi noi mângâiâ pre cei ce sunt în- 
tru tot necazul, prin mângâierea cu 
care ne mângâem noi dela Dum- 
nezeu. 

5 Că precum prisosesc patimile 
lui Hristos întru noi, aşâ prin Hri- 
stos prisoseşte şi mângâerea noa- 
stră. 

6. Şi ori de pătimim necaz, este 
pentru a voastră mângâere şi mântu- 
ire, ceea ce se lucrează întru răbda- 
rea acestoraşi patimi, care şi noi 
pătimim; ori de ne mângâem este 
pentru a voastră mângâere şi mân- 
tuire. 



1. /. 1 Cor. i, i. 

2. Rom. 1, 7; 1 Cor. 1, 3. 

3. Efes. 1, 3; Rom. 15, 5; 1 Petr. 1, 3. 

5. Ps. 33, 20; Ps. 93, 19. 6. 2 Cor. 4, 15. 



7. Şi nădejdea noastră este ade- 
verită pentru voi, ştiind, că precum 
sunteţi părtaşi patimilor noastre, 
aşâ şi mângâerei. 

8. Că nu voim să nu ştiţi voi, 
fraţilor, pentru necazul .nostru ce 
s'a făcut nouă în Asia, . că preste 
măsură am fost îngreuiaţi, şi pre- 
ste putinţă, cât n'avearii noi nădej- 
de nici de vieaţă; 

9. Ci singuri întru noi judecata 
morţei am avut, ca să nu fim nă- 
dăjduindu-ne spre noi, ci întru Dum- 
nezeu cel ce înviează morţii; 

10. Care dinfr'o moarte ca acea- 
sta ne- au izbăvit pre noi, şi ne iz- 
băveşte; întru care nădăjduim că 
încă ne va mai şi izbăvi; 

11. Ajutorând şi voi pentru noi 
cu rugăciunea, ca despre multe feţe 
darul cel către noi, prin mulţi să 
se mulţămiaşcă pentru noi. 

12. Că lauda noastră aceasta este: 
mărturisirea ştiinţei noastre, că în- 
tru dreptate şi întru curăţie dum- 
nezeească, iar nu întru înţelepciune 
trupească, ci întru harul lui Dum- 
nezeu, am petrecut în lume, şi mai 
mult la voi. 

13. Că nu scrim vouă altele, fără 
numai cele ce cetiţi sau şi ştiţi; şi 
am nădejde că şi până în sfârşit 
veţi cunoaşte; 

14. Precum ne-aţi şi cunoscut pre 



7. 2 Tes. i, 4, 7î Filip. 3, 10. 

8. Fapt. 19, 23. 10. 2 Titn. 4, 18. 

11. Rom 15, 30. 

12. 1 Cor. 2, 4; Evr. 13, 18; Mat. 10, 16. 
14. 2 Cor. 5, 12; 1 Cor. 1, 8. 



2 CORINTENI 1-2 



1543 



noi din parte, că lauda voastră 
suntem, precum şi voi a noastră 
în ziua Domnului Iisus. 

15. Şi cu această nădejde» voiam 
mai înainte să viu la voi, ca să a- 
veţi al doilea dar; 

16. Şi pre la voi să trec în Ma- 
chedonia, şi iârăş din Machedonia 
să viu la voi, şi voi să mă petre- 
ceţi în Iudeea. 

17. Deci aceasta vrând, au doară 
uşurarea minţei am întrebuinjat? 
Sau cele ce sfătuesc, trupeşte le 
siătuesc, ca să fie la mine ce este 
aşâ, aşâ, şi ce nu, nu? 

18. Iar credincios este Dumnezeu, 
că cuvântul nostru care a îost către 
voi n'a fost aşâ şi nu. 

19. Că Fiul lui Dumnezeu, îisus 
Hristos, cel propoveduit întru voi 
prin noi, prin mine şi prin Siluan, 
şi prin Timotet, n'a fost aşâ şi nu, 
ci aşâ întru el a fost. 

20. Căci câte sunt făgăduinţele 
lui Dumnezeu întru el sunt aşâ, şi 
întru el amin, spre slava lui Dum- 
nezeu prin noi. 

21. Iar cela ce ne adeverează pre 
noi împreună cu voi întru Hristos, 
şi ne-au uns pre noi, Dumnezeu este. 

22. Care ne-au şi pecetluit pre noi, 
şi au dat arvuna Duhului întru ini- 
mele noastre. 

23. Şi eu marfur pre Dumnezeu 
chem asupra sufletului meu, că crtr- 
ţându-vă pre voi, n'atn venit până 
acum în Corint. 

24. Nu că doară avem stăpânire 
presfe credinţa voastră, ci căci sun- 
tem împreună lucrători bucuriei voa- 
stre; că cu credinţa staţi. 

CAP. 2. 

Dragostea lui Pavel către Corinteni. 
Iertarea celui păcătos. Ostenelile şi 
roadele fropoveduirei sale. 

i am judecat aceasta întru mine, 
ca să nu mai vin iarâş cu în- 
tristare la voi. 

2. Măcar că de vă şi întristez eu 
pre voi. dar care este cel ce mă 
veseleşte pre mine, fără numai cel 
ce se întristează dela mine? 



16. l Coc, 16, 5 17. Mat, 5, 37! Iac. 5, 12. 
18. 1 Cor. 1, 9. 

21. 1 Cor. 1, 8; 1 Petr. 5, 10. 

22. Rom. 8, 16; Efes. 1, 14. 

23. Rom, 1, 9 24. 1 Petr. 5, 3, 
2. 3. 2 Cor. 12, 21; Filip. 2, 27. 



3. Şi am scris vouă aceasta, ca 
nu dacă voiu veni, să am întristare 
de cei pentru carii mi se cădeâ să 
mă bucur; având nădejde spre voi 
toţi, că bueuriea mea a voasfră a 
tuturor este. 

4. Că din multă scârbă şi necaz 
al inîmei am scris vouă cu multe 
lacrămi; nu ca să vă întristaţi, ci 
ca să cunoaşteţi dragostea care am 
mai mult spre voi. 

5. Iar de m'a întristat cinevâ, nu 
pre mine a întristat, ei din parte; 
ca să nu vă îngreuez pre voi pre 
toţi.. 

6. Că destul este unuia ca ace- 
stuia certarea aceasta, care este 
de către mulţi. ţ 

7. Aşâ în cât dimprofivă maimuţi 
să'i dăruiţi, şi să'l mângâiaţi, ca 
nu cumvâ pentru mai multă mâh- 
nire să se înghiţă unul ca acela. 

8. Pentru aceea vă rog pre voi, 
să întăriţi spre acela dragostea. 

9. Că pentru aceasta am şi scris, 
ca să cunosc cugetul vostru, de 
sunteţi întru toate ascultători. 

10. Iar căruia dăruiţi ceva, dă- 
ruesc şi eu: că şi eu de am dăruit 
ceva, căruia am dăruit, pentru voi, 
în faţa lui Hristos. 

11. Ca să nu fim cuprinşi de sa- 
tana; că nu este să nu ştim amă- 
gifureîe lui. - ( 

12. Şi venind eu în Troada pen- 
tru evanghelia lui Hristos, şi uşă 
mare deschisă fiind mie prin Dom- 
nul, 

13. N'am avut odihnă cu duhul 
meu, neaflând pre Tit fratele meu; 
ci lăsându'i pre dânşii am mers în 
Machedonia. 

14. Iar mulţămită lui Dumnezeu, 
celui ce ne face pre noi pururea 
biruitori întru Hristos, şi arată mi- 
reazma cunoştinţei sale prin noi în 
tot locul. 

15. Că a lui Hristos bună mi- 
reazmă suntem lui Dumnezeu, întru 
cei ce se mântuesc, şi întru cei ce 
pier; 

18. Unora adecă mireazmă a mor- 
ţei spre moarte; iar altora mireaz- 
mă a vieţei spre vieaţă. Şi spre a- 
cestea cine este vrednic? 

6. l Cor- 5, 3. 7. Gal. 6, 1. 

8. l Coc 16, 14. 9. 2 Cor. 7, 15. 

11. Luc. 22, 31. 

12. Fapt. 16, S, 1 Cor. 16, 9. 
14, Col. 2,. 15. 15. 1 Cor. 1, 18. 

16. 1 Cor. 3, 5, 6. 



ş 



1544 



2 CORINTENI 2-3-4 



17. Penfrucă nu suntem ca cei 
mul|i, carii amestecă cuvântul lui 
Dumnezeu; ci ca din curăţie, ci ca 
dela Dumnezeu, înaintea lui Dum- 
nezeu întru Hristoş grăim. 

CAP. 3. 

Pavel n'are trebuinţă de lauda oa- 
menilor, îndestulându-se cu rodul pro- 
poveduirei. Slujitorii Testamentului 
nou şi ai Duhului sunt mai presus 
de ai Testamentului vechiu şi ai sla- 
vei. Jidovii în cetirea legei aveau încă 
umbrire, ce se şterge j>rin credinţa în 
Hristos. 

Au doară începem iarăş pre noi 
a ne lăuda? Au doară ne tre- 
buesc precum oarecărora cărţi de 
laudă către voi, sau de laudă dela 
voi ? 

2. Cartea noastră voi sunteţi, 
scrisă în inimile noastre, care se 
ştie şi se citeşte de foţi oamenii; 

3. Arătându-vă că sunteţi carte a 
lui Hrisfos cea slujită de noi, scri- 
să nu cu cerneală, ci cu Duhul lui 
Dumnezeu celui viu; nu în table de 
piatră, ci în tablele inimei celei tru- 
peşti. 

4. Şi nădejde ca aceasta avem 
prin Hristos către Dumnezeu; 

5. Nu că vrednici suntem noi a 
cugetă cevâ dela noi, ca dintru noi; 
ci vredniciea noastră este dela Dum- 
nezeu; 

6. Care ne- au şi învrednicit pre 
noi a fi slujitori legei nouă; nu slo- 
vei, ci duhului; că slova omoară, 
iar duhul face viu. 

7. Iar dacă slujba morţei, cea în- 
chipuită cu slove în pietre s'a îăcut 
cu slavă, cât nu puteau îiii lui Is- 
rail să caute la faţa lui Moisi pen- 
tru slava feţei lui cea trecătoare; 

8. Cum nu mai mult slujba du- 
hului va îi cu slavă? 

9. Că de a fost slujba osândirei 
slavă, cu mult mai vârtos priso- 
seşte slujba dreptăţei întru slavă. 

10. Că nici s'a slăvit ceea ce er'â 
slăvită întru această parte, pentru 
slava cea covârşitoare. 

11. Că de a fost cea trecătoare 



3. 1- 2 Cor. 5, 12. 2. 1 Cor. 9, 2. 
3. Eş. 31, 18; Ier. 31, 33- 4. Ioan 14, 6. 
5. 2 Cor. 2, 16. 6. Ioan 6, 63. 
7. Eş. 34, 29, sg, 8. <3al. 3, 14. 
9. Rom. 1, 17 şi 3, 21. 



prin slavă, cu mult mai vârtos cea 
netrecâioare va fi întru slavă. 

12. Drept aceea având nădejde ca 
aceasta, multă îndrăznire întrebu- 
inţăm, u 

13. Şi nu precum Moisî, care 
puneâ acoperemânt preste faţa sa, 
ca să nu caute fiii lui îsrail la sfâr- 
şitul celei ce erâ trecătoare; 

14. Ci s'au orbit înţelegerile lor, 
că până astăzi acelaş acoperemânt 
întru cetirea legei vechi rămâne ne- 
descoperif; că întru Hristos se 
strică. 

15. Ci până astăzi, când se ci- 
teşte Moisî, acoperământ pre inima 
lor zace. 

16. Iar când se vor întoarce că- 
tre Domnul, se va luă acopere- 
mântul. 

17. Iar Domn este Duhul; şi unde 
este Duhul Domnului, acolo este 
slobozenîea. 

18. Iar noi toţi cu faţă descope- 
rită slava Domnului ca prin oglin- 
dă privind, spre acelaş chip ne pre- 
facem din slavă în slavă, ca dela 
Domnul Duhul. 

CAP. -4. 

Sfinţii cunosc slava lui Dumnezeii şi 
nădejdea întru ea îi întăreşte a birui 
toate suferinţele, 

Pentru aceea având slujba acea- 
sta, după cum suntem miluiţi, 
nu slăbim; 

2. Ci ne-am lepădat de cele a- 
scunse ale ruşinei, nu întru vicle- 
şug umblând, nici amestecând cu- 
vântul lui Dumnezeu; ci cu arăta- 
rea adevărului adeverindu-ne pre 
noi spre toată ştiinţa oamenilor îna- 
intea lui Dumnezeu. 

3. Iar de este şi acoperită evan- 
ghelia noastră, întru cei pieritori este 
acoperită; 

4. întru cari Dumnezeu au orbit 
minţile necredincioşilor veacului a- 
cestuia, ca să nu le lumineze lor 
lumina evangheliei slavei lui Hri- 
stos, care este chipul lui Dumnezeu. 

5. Că nu pre noi he propoveduim, 



12. Efes. 6, 19. 13. Eş. 34. 33. 
14. Is. 6, 10. 16. Rom. 11, 23. 
17. Ioan 4, 24. 
4-. 1. 2 Cor. 3, 6. 2. 1 Tes. 2, 5. 
3. 1 Cor. 1, 18. 4. Col. 1, 15. 
5. 2 Cor. 1, 24. 



2 CORINTENI 4-5 



1545 



ci pre Hristos Iisus Domnul; iar pre 
noi slujitori vouă prin Iisus. 

6. Că Dumnezeu, care au zis să 
lumineze dintru întunerec lumina, 
acela ausfrăiucil înfru inimile noa- 
stre, spre luminarea cunoştinţei sla- 
vei lui Dumnezeu în faţa lui Iisus 
Hristos. 

7. Şi avem comoara aceasta în 
vase de lut, ca mulţimea puterei 
să fie a lui Dumnezeu, iar nu din 
noi. 

8. Intru toate necaz pătimind, dar 
nu sfrâmtorându-ne; lipsi(i fiind, dar 
nu de tot desnădăjduindu-ne; 

9. Goniţi fiind, dar nu părăsiji; 
surpaţi fiind, dar nu prăpădiţi; 

10. In toată vremea omorîrea Dom- 
nului Iisus în trup purtându-o. ca 
şi viea{a lui Iisus să se arate în 
trupul nostru. 

11. Că pururea noi cei vii la moar- 
te ne dăm pentru Iisus, ca şi vi- 
ea|a lui Iisus să se arate în trupul 
nostru cel muritor. 

12. Pentru aceea dar moartea în- 
tru noi se lucrează, iar vieata în- 
fru voi. 

13. Iar având acelaş duh al cre- 
dinţei, precum este scris: crezut-am, 
pentru aceea am şi grăit; şi noi 
credem, pentru aceea şi grăim; 

14. Ştiind că cel ce au ridicat pre 
Domnul Iisus, şi pre noi prin Iisus 
ne va ridică şi ne va pune împre- 
ună cu voi. 

15. Că toate sunt pentru voi, ca 
darul înmuitindu-se, prin cei mai 
mulţi să prisosească multămirea 
spre slava lui Dumnezeu. 

16. Pentru aceea nu slăbim; ci de 
s'ar şi strică omul nostru cel din 
afară, dar cel dinlăuntru se înno- 
eşte din zi în zi. 

17. Penîrucă necazul nostru de 
acum curând trecător şi uşor, ve- 
şnică şi preste măsură mare slavă 
lucrează întru noi; 

18. Neprivind noi la cele ce se 
văd, ci la cele ce nu se văd; că cele 
ce se văd sunt trecătoare; iar cele 
ce nu se văd sunt veşnice. 



6. Fac. 1, 3; 2 Petr. 1, 19. 

7. 2 Cor- 5, 1; 1 Cor, 2, 5. 

8. 2 Cor I. 8; 7, 5. 9. Ps. 36, 24. 

10. Rom. &, 17, 11. Ps. 43, 24; Rom. 8,3 6. 
12, 1 Cor. 4, 9. 13. Ps. 115, 1. 
14. Fapt. 3, 15; 1 Cor. 6, 14. 
25.FRom. 5, 15/" 25. 1 Petr. 4, 1} Efes, 3, 
16. 17. Rom. 8, 18. 18. Rom. 8, 24, sq. 



CAP. 5. 

Mângâierea credincioşilor în toi felul 
de necazuri. Puterea Evangheliei. 

Că ştim că de şe va strica casa 
noastră cea pământească a cor- 
tului acestuia, zidire dela Dumne- 
zeu avem, casă nefăcută de mână, 
veşnică în ceruri. 

2. Că de aceasta suspinăm, do- 
rind să ne îmbrăcăm întru locaşul 
nostru cel din cer; 

3. Numai de ne vom şi îmbrăcă, 
nu ne vom află goli. 

4. Că cei ce suntem în cortul a- 
cesta suspinăm, îngreuindu-ne; pen- 
frucă nu voim să ne desbrăcăm, ci 
să ne îmbrăcăm, ca ce este muri- 
tor să se înghită de vieată. 

5. Iar cel ce ne-au făcut pre noi 
spre însăş aceasta, Dumnezeu este, 
care au şi dat nouă arvuna Duhului. 

6. îndrăznim drept aceea, puru- 
rea ştiind că petrecând în trup, sun- 
tem depărtaţi dela Domnul; 

7. Că prin credinţă umblăm, iar 
nu prin vedere; 

8. Nădăjduim şi binevoim mai 
bine să fim depărtaţi de trup, şi să 
petrecem cu Domnul. 

9. Pentru aceea ne şi nevoim, ca 
ori petrecând, ori depărtaţi fiind, să 
fim bine plăcuţi lui. 

10. Penfrucă noi toţi frebuesă ne 
arătăm înaintea divanului îui Hri- 
stos; ca să iâ fiecare după cum a 
făcut, cele ce s'au lucrat prin trup, 
ori bine, ori rău. 

11. Ştiind dar frica Domnului, pre 
oameni aducem la adevăr; iar lui 
Dumnezeu arăteti suntem, şi nădăj- 
duim că şi întru şliinjele voastre 
suntem arătaţi. 

12. Că nu ne lăudăm iarăş pre 
noi înaintea voastră, ci pricină dăm 
vouă de laudă pentru noi, ca să a- 
veji spre cei ce se laudă în iată, 
iar nu în inimă. 

13. Că ori de ne răpim cu min- 
tea, este pentru Dumnezeu; ori de 
suntem aşezaţi cu mintea, pentru 
voi suntem. 

14. Că dragostea lui Hristos ne 



5. 1. Iov 4, 19; 2 Petr. 1, 13; Ioan 14, 2. 

2. Rom 8, 2, sq. 4. 1 Cor. 15, 53. 

5. 2 Cor. 1, 22; Rom. 8, 16, 23; Efes. 1, 
13, sq 8. Filip. 1, 23. 

10. Ioan 5, zo; Efes. 6, 8; Rom. 2, 6; 14, 10. 

11. Iov 31, 23. 12. 2 Cor. 3, 1. 
14. Evr. 2, 9. 



1546 



â CORINTENI 5-6 



fine pre noi; socotind noi aceasta, 
că de a murit unul pentru toji, iată 
dar loji au murit; 

15. Şi pentru toţi au murit, ca cei 
ce viază să nu mai vieze loruşi, ci 
celui ce au murit pentru ei, şi au 
învieâf. 

16. Pentru aceea noi de acum pre 
nimeni nu ştim după trup; iar de 
am şi ştiut pre Hristos după trup, 
dar de acum nu'l mai ştim. 

17. Deci dar oricare este întru 
Hristos, făptură nouă este; cetevechi 
au trecut; iată toate s'au făcut nouă. 

18. Şi toate deia Dumnezeu sunt, 
care ne-au împăcat pre noi luiş prin 
Iisus Hristos, şi ne-au dat nouă 
slujba împăcărei; 

19. Penfrucă Dumnezeu era întru 
Hristos, împăcând lumea luiş, ne- 
socotind lor păcatele lor; şi puind 
întru noi cuvântul împăcării. 

20. Drept aceea în locul lui Hri- 
stos vă rugăm, ca şi cum Dumnezeu 
s'ar rugâ prin noi; rugămu-vă în 
îocul lui Hristos, împăcaţi-vă cu 
Dumnezeu. 

21. Pentrucă pre cel ce n'au cu- 
noscut păcat, pentru noi păcat l-au 
făcut; ca noi să ne facem drepta- 
tea lui Dumnezeu întru dânsul. 

CAP. 6- 

îndemnare la huna întrebuinţare a 
darului dumnezeesc. Ferire de ameste- 
cul cu necredincioşii. 

Iar noi împreună lucrând cu el, 
vă şi rugăm, ca nu îndeşert da- 
rul lui Dumnezeu să primiţi voi. 

2. Că zice: în vreme primită te-am 
ascultat, şi în ziua mântuirei (i-am 
ajutat {ie; iată acum este vreme bine 
primită, iată acum este ziua mân- 
tuirei. 

3. Nici o sminteală întru nimic 
dând, ca slujba noastră să fie fără 
prihană. 

4. Ci întru toate puindu-rie pre 
noi înainte ca slujitori ai lui Dum- 
nezeu, întru multă răbdare, în ne- 
cazuri, în nevoi, în strâmtorări. 



15. 1 Tim. 2, 6; Rom. 14, 7. 
17. Gat. 6, 15; Rom. 8, I, 10; Hpoc.21,5; 
Is. 43, 19. 18. Rom. 5, 10. 

19. Rom. 3, 24. sq. 

20. Is. 52, 7; Efes. 6, 20. 

21. 1 Petr. 2, 22; 6al. 3, 13; Col. 1, 14; 
Efes. 1, 6, sq.; Filip. 3, 9. 

6- 1- 1 Coc. 3, 9. 

2. Is. 49, 8; Lucâ 4, 19, 21. 

3. 1 Cor. 10, 32. 4, 2 Cor. 4, 2. 



5. Intru bătăi, în temniţe, în ne- 
aşezări, în ostenele, în privegheri, 
în posturi. 

6. Intru curăţie, întru cunoştinţă, 
întru îndelungă răbdare, în bună- 
tate, întru Duhul Sfânt, în drago- 
ste neîăţarnică 

7. Intru cuvântul adevărului, în 
puterea lui Dumnezeu, prin armele 
drepfăţei cele deadreapta şi cele 
deastânga. 

8. Prin slavă şi necinste, prin gră- 
ire de rău şi laudă; ca nişte înşe- 
lători şi adevăraţi; 

9. Ca nişte necunoscuţi şi cuno- 
scuţi, ca cei ce murim, şi iată sun- 
tem vii; ca nişte pedepsiţi, şi nu o- 
morîţi; 

10. Ca nişte întristaţi, iar puru- 
rea bucurându-ne; ca nişte săraci, 
iar pre mulţi îmbogăţind; ca nimic 
având, şi toate având u-te. 

11. Gura noastră s'a deschis că- 
tre voi, Corinteni, inima noastră s'a 
lărgit. 

12. Nu vă strâmfOTaţi -întru noi, 
ci vă sfrâmloraţi în pântecele voa- 
stre. 

13. Pentru aceeaş răsplătire, (ca 
unor fii grăesc), lârgiţi-vă şi voi. 

14. Nu vă înjugaţi întru alt jug 
cu cei necredincioşi; că ce împăr- 
tăşire are dreptatea cu fărădelegea? 
Sau ce împreunare are lumina cu 
întunerecul? 

15. Sau ce unire are Hristos cu 
veliar? Sau ce 5 parte este credin- 
ciosului cu cel necredincios? 

16. Sau ce însoţire este bisericei 
lui Dumnezeu cu idolii? Că voi 
sunteţi biserica lui Dumnezeu celui 
viu, precum au zis Dumnezeu: voiu 
locul întru ei, şi voiu umblâ între 
ei, şi voiu îi lor Dumnezeu şi ei 
îmi vor fi mie norod. 

17. Pentru aceea ieşiţi din mijlo- 
cul lor, şi vă osebiţi, zice Domnul, 
şi de necurăţie să nu vă atingeţi; 
şi eu voiu primî pre voi. 

18. Şi voiu fi vouă Tată, şi voi 
veţi fi mie fii şi fele, zice Domnul 
atofţiitorul. 



5. 2 Cor. 11, 23, 27. 

6. Rom. 12, 9; 1 Tim. 4, 12. 

9. 2 Cor. 4, 10, li; 1 Cor. 15, 31. 
13. l Cor. 4, 14. 14. H doua Lege 7, 2; 
Efes. 5, 8. 15. 1 Cor. 10, 21. 

16. l Cot. 3, 16; Evr- 8, 10; Lev. 26, 12. 

17. Is. 52, 11; Hpoc. 18, 4. 

18. Ier. 31, 9. 



2 CORINTENI 7-8 



1547 



CAP- 7. 

Pavel laudă ascultarea Corintenilor 
şi se veseleşte de dragostea lor. 

Deci aceste făgăduinţe având, iu- 
biţilor, să ne curăţim pre noi 
de toată spurcăciunea trupului şi a 
duhului, făcând sfinţenie întru frica 
lui Dumnezeu. 

2. Cuprindeţi-ne pre noi; pre ni- 
meni n'am nedreptăţit, nimănui stri- 
căciune n'am făcut, dela nimeni 
n'am luat mai mult. 

3. Nu spre osândire zic aceasta; 
că am zis mai înainte, că în inimile 
noastre sunteţi, ca împreună să mu- 
rim şi împreună să viem. 

4. Multă îmi este îndrăzneala că- 
tre voi, multă îmi este lauda pen- 
tru voi; umplufu-m'am de mângâ- 
iere, de prisosii am bucurie* întru 
tot necazul nostru. 

5. Că venind noi în Machedonia, 
nici o odihnă n'a avut trupul no- 
stru, ci întru toate am fost necă- 
jiţi; din afară războaie, dinlăuntru 
temeri. 

6. Ci Dumnezeu cel ce mângâie 
pre cei smeriţi, ne-au mângâiat pre 
noi cu venirea lui Tit; 

7. Şi nu numai cu venirea lui, 
ci şi cu mângâierea cu care s'a 
mângâiat de voi, spuindu-ne nouă 
dorirea voastră, plângerea voastră, 
râvna voastră pentru mine; cât eu 
mai mult m'am bucurat. 

8. Pentru aceea de v'am şi în- 
tristat pre voi prin epistolie, nu mă 
căiesc, măcar de mă şi căiam; că 
văd că epistolia aceea măcar de 
v'a şi întristat, până la o vreme. 

9. Acum mă bucur, nu căci v'aţi 
fost întristat; ci că v'aţi întristat spre 
pocăinţă; că v'aţi fost întristat după 
Dumnezeu, ca întru nimic să nu vă 
păgubiţi de către noi. 

10. Că întristarea care este după 
Dumnezeu, pocăinţă spre mântuire 
fără de căinţă lucrează; iar întris,- 
tarea lumei moarte lucrează. 

11. Că iată aceasta singură, căci 
după Dumnezeu v'aţi întristat voi, 
câtă sârguinţă au lucrat întru voi, 
dar încă răspuns şi mânie şi frică 



7. 2. 2 Coc. 12, 17; Fapt. 20, 33. 
3. 2 Cor. 6, 11; 12, 13; Filim. 8. 
5. 2 Cor. 2, 12. 6, 2 Cor. 1, 3, sq. 
8. 2. Cor. 2, 4. 10. 1 Petr. 2, 19. 



şi dorinţă şi râvnă şi izbândăl In- 
tru toate v'aţi arătat pre voi cu- 
raţi a fi întru acest lucru. 

12. Deci de am şi scris vouă, nu 
pentru cel ce a nedreptăţit, nici 
pentru cel ce s'a nedreptăţit; ci ca 
să se arate către voi sârguinţă noa- 
stră cea pentru voi înaintea Iui 
Dumnezeu. 

13. Pentru aceasta ne-am mân- 
gâiat de mângâierea voastră; iar 
mult mai vârtos ne-am bucurat de 
bucuria lui Tit, că s'a odihnit du- 
hul lui de către voi toţi. 

14. Că ori de ce m'am lăudat 
înaintea lui pentru voi, nu m'am 
ruşinat; ci precum toate întru a- 
devăr le-am grăit vouă, aşâ şi lauda 
noastră ce a fost Către Tit, adevă- 
rată s'a făcut. 

15. Şi inima lui mai mult este 
spre voi, aducându' şi aminte de 
ascultarea voastră a tuturor, în ce 
chip cu frică şi cu cutremur l-aţi 
primit pre el. Mă bucur că de toate 
am nădejde spre voi. 

CAP. 8. 

îndemnare spre a dă milostenie cre- 
ştinilor din Ierusalim şi lauda celor 
care le adună. 

Qi arătăm, fraţilor, darul lui Dum- 
ynezeu cel dat întru bisericile Ma- 
chedoniei; 

2. Că întru multă ispită de necaz, 
prisosinţa bucurie lor şi sărăcia 
lor cea adâncă a sporit spre bogă- 
ţia bunăfăţei lor. 

3. Căci după puterea sor (mărtu- 
risesc însumi), şi preşie putere vo- 
ioşi au fost; 

4. Cu multă rugăminte rugându-ne 
pre noi ca să luăm darul, şi îm- 
părtăşirea slujbei celei către sfinţi. 

5. $i nu precum aveam nădejde, 
ci singuri pre sine s'au dat întâiu 
Domnului, şi nouă prin voea lui 
Dumnezeu. 

6. Cât am rugat noi pre Tit, ca 
precum mai înainte a început, aşâ 
să şi săvârşiască întru voi şi da- 
rul acesta. 

7. Şi precum întru toate prisosiţi, 
cu credinţa- şi cu cuvântul şi cu 
cunoştinţa şi cu toată sârguinţă şi 



14. 2 Cor. 9, 2. 15. 2 Cor. 2, 9. 
8- 1- Rom. 15, 26. 4. 2 Cor. 9, 1; Fapt. 
11, 29. 5. Rom. 15, 32, 7. 2 Cor. 1, 5. 



2 CORINTENI 8-9 



cu dragostea voastră către noi, aşa 
şi întru darul acesta să prisosiţi. 

8. Nu ca şi cum aş porunci grăiesc, 
ci prin sârguinţa altora, şi adeve- 
rinţa dragostei voastre dovedind. 

9. Că şfiji Darul Domnului no- 
stru Iisus Hristos, că pentru voi au 
sărăcit, bogat fiind, ca voi cu sără- 
cia lui să vă îmbogăţiţi. 

10. Şi sfat întru aceasta vă dau: 
că aceasta este de folos vouă, cari 
nu numai a face, ci încă şi a vreâ 
aţi început mai înainte din anul 
trecut. 

11. Iar acum şi a face să pliniţi; 
ca precum v'a fost osârdia a vreâ, 
aşa să fie şi a plini dintru cele ce 
aveţi. 

12. Că de este pusă înainte o- 
sârdia, după cât are cinevâ, este 
bine primită, iar nu după cât nu are. 

13. Că nu ca să fie altora odihnă, 
iar vouă necaz; 

14. Ci dintru întocmire în vre- 
mea de acum, ca prisosinţa voa- 
stră să împlinească lipsa acelora, 
ca şi prisosinţa acelora să împli- 
nească lipsa voastră; ca să fie în- 
tocmire; 

15. Precum este scris: celui cu 
mult nu i-a prisosit; şi celui cu 
puţin nu i-a lipsit. 

16. Mulţămită fie lui Dumnezeu, 
celui ce au dat aceastas osârdie pen- 
tru voi în inima lui Tit. 

17. Căci îndemnarea aceea- o a 
primii; şi fiind mai osârduitor, de 
bună voie a venit la voi. 

18. Şi am trimes împreună cu el 
şi pre fratele, a cărui laudă întru 
evanghelie este prin toate bisericile; 

19. Şi nu numai atât ci şi hiro- 
tonisit este de biserici să fie soţie 
călătoriei noastre cu darul acesta 
ce se slujeşte de noi spre slava 
Domnului, şi spre a lăudâ osârdia 
voastră; 

20. Ferindu-ne de aceasta, ca să 
nu ne prîhănească pre noi cineva 
întru această îndestulată şi mare 
strânsoare ce se slujeşte de noi; 

21. Că facem purtare de grije de 
cele bune, nu numai înaintea Dom- 
nului, ci şi înaintea oamenilor. 



8. 1 Cot. 7, 6. 9. Zab. 9, 9; Mat. 8, 20, 
Luc 9, 58, 11. Filip. 2, 13. 12. Pild. 3, 28; 
Marc. 12, 43. 15. Eş 16, 18. 

16. 2 Cor. 9, 15; l Cor. 15, 57. 

19. Gat. 2, 10. 20. 2 Cor. 6, 3. 

21, Rom. 12, 17. 



22. Şi am trimes împreună cu ei 
şi pre fratele nostru, pre care l-am 
ispitit întru multe de multe ori, că 
este osârduitor, iar acum cu mult 
mai osâiduitor pentru nădăjduirea 
cea multă spre voi. 

23 Şi ori pentru Tit, părtaş mie 
este şi întru voi împreună lucrător; 
ori pentru fraţii noştri, apostolii bi- 
sericilor sunt, şi slava lui Hristos. 

24. Drept sceea dovada drago- 
stei voastre, şi a laudei noastre pen- 
tru voi, spre dânşii să o arătaţi în 
faţa bisericilor. 

CAP. 9. 

îndemnare a dă milostenia mai cu- 
rând şi cu cuviinţa. 

Hă pentru slujba cea către sfinţi, 
u de prisosit este a scrie vouă; 

2. Că ştiu bunăvoinţa voastră, cu 
care pentru voi mă laud către Ma- 
chedoneni, că Ahaia s'a gătit din 
anul trecut; şi râvna cea din voi 
pre cei mai mulţi a îndemnat. 

3. Şi am trimis pre fraţi, ca nu 
îndeşert să fie lauda noastră cea 
pentru voi în partea aceasta; ca 
precum am zis, să fiţi gata; 

4. Ca nu cumvâ de vor veni îm- 
preună cu mine Machedoneni, şi 
vă vor afîâ pre voi negătiţi, să ne 
ruşinăm noi (ca să nu zicem voi) 
întru starea aceasta a laudei. 

5. Drept aceea de nevoe a îi am 
socotii a îndemnă pre fraţi, ca şă 
vie mai înainte la voi, şi să gătea- 
scă binecuvântarea voastră cea mai 
înainte făgăduită, ca să fie aceea 
gata, aşâ ca o binecuvântare, iar nu 
ca o iăcomie. 

6. Iar aceasta zic: cel ce seamănă 
cu scumpete, cu scumpete va şi se- 
ceră; iar cel ce seamănă întru bi- 
necuvântare, întru binecuvântare va 
şi secera. 

7^ Fiecare să deâ precum se în- 
dură cu inima; nu dintru mâhnire, 
sau <de silă; că pre dătătorul de 
bună voie iubeşte Dumnezeu. 

8. Şi puternic este Dumnezeu să 
prisosiâscă tot darul spre voi; ca 
întru toate pururea toată îndestu- 
larea având, să prisosiţi spre tot 
lucrul bun; 



23. 2 Cor. 7, 3; 12, 18; Rom, 16, 7, 

24. 2 Cor, 7, 14. 

9. 1. 2 Cor. 8, 4, 20. 2. 2 Cor. 8, 10. 
4. 2 Cor. 11, 17. 6. Gal. 6, 7. 7. Pilde 22, 8. 



2 CORINTENI 9-10 



1549 



9. (Precum este scris :îrnpărţif-au, 
dat-a săracilor, dreptatea lui rămâne 
în veac. j' 

10. Iar cel ce dă sămânţă semă- 
nătorului, să vă deâ şi pâine spre 
mâncare, şi să înmulţească sămân- 
ţa voastră, şi să crească roadele 
drepfă|ei voastre); 

11. Ca întru toate să vă îmbogă- 
ţiţi spre toată darea cea cu înde- 
stulare, care lucrează prin noi mul- 
ţămitâ tui Dumnezeu. 

12. Căci slujba lucrărei acesteea 
nu numai împlineşte lipsele sfinţi- 
lor, ci prisoseşte prin multe rnul- 
ţămite lui Dumnezeu; 

13. Prin adeverirea slujbei ace- 
steea slăvind ei pre Dumnezeu pen- 
tru ascultarea mărfurisirei voastre 
la • evanghelia lui Hristos, şi pentru 
bunătatea împărtăşirei către dânşii 
şi către toţi; 

14. Şi cu rugăciunea lor pentru 
voi, cari vă doresc pre voi pentru 
darul lui Dumnezeu cel de prisosit 
întru voi. 

15. Iar mulţămită iui Dumnezeu 
pentru darul lui cel nespus. 

CAP. IO. 

Pavel atrage luarea aminte a se feri 
de apostolii mincinoşi, cari îl cleveteau. 

i însumi eu Paveîvă rog pre voi 
prin blândeţele şi liniştea lui Hri- 
stos, care de faţă sunt smerit între 
voi, iar depărtat fiind îndrăsnesc 
spre voi. 

2. s Şi; vă rog pre voi, ca şi de 
faţă fiind să* nu îndrăsnesc cu în- 
drăznirea, cu care socotesc să în- 
drăznesc îrnprotiva unora, cari ne 
socotesc pre noi, că umblăm după 
trup. , 

3. Că în trup umblând, nu ne o- 
ştim trupeşte. 

4. (Că armele oştirei noastre nu 
sunt trupeşti, ci puternice lui Dum- 
nezeu spre surparea tărielor); 

5. Surpând izvodirile minţei, şi 
toată înălţarea ce se ridică îrnpro- 
tiva ştiinţei Iui Dumnezeu, şi ro- 
bind toată înţelegerea spre ascul- 
tarea lui Hristos; 



9. Ps. 111, 8; Pilde 11, 24. 

10. Is. 55, 10; Osie 10, 12. 

11. 2 Cor. 1, 11 şi 4, 15. 

12. 2 Cor. 8, 14; Fit. 2, 30. 

IO. t. Rom. 12, l. 3. 1 Tim. 1, 18. 
4. Efes. 6, 13. 



6. Şi gata fiind a pedepsi toată 
neascultarea, când se va împlini a- 
scultarea voastră. 

7. La cele din faţă vă uitaţi? De 
nădăjdueşte cineva că este al lui 
Hristos, aceasta să gândească ia- 
răş deîa sine, că precum el este al 
Iui Hristos, aşâ şi noi ai lui Hri- 
stos suntem. 

8. Că de mă voiu şi lăudâ cevâ 
mai mult pentru puterea no.astră, 
care ne-au dat Domnul nouă spre 
zidire, iar nu spre risipirea voastră, 
nu mă voiu ruşinâ. 

9. Ci ca să nu mă arăt ca şi cum 
v'aş speriâ pre voi prin scrisori. 

10. Că epistoliile lui, zic ei, grele 
sunt şi tari; iar venirea trupului este 
slabă, şi cuvântul lui defăimat. 

11. Aceasta să socotească unul 
ca acela, că în ce chip suntem cu 
cuvântul prin epistolii nefiind de 
faţă, înfr'acest chip suntem şi de 
faţă cu lucrul. 

12. Că nu îndrăznim să ne nu- 
mărăm, sau să ne amestecăm cu 
unii ce se laudă pre sineşi singuri; 
ci aceia între sine pre sineşi mă- 
surându-se şi asemănându-se pre 
sineşi loruşi, nu pricep. 

13. Iar noi nu întru cele ce sunt 
preste măsură ne vom lăudâ.ci după 
măsura dreptarului cu care ne-au 
măsurat nouă Dumnezeu, măsură 
să ajungă şi până la voi. 

1 4. Că nu ca şi cum n'am fi ajuns 
la voi, mai mult ne întindem pre 
noi; că şi până la voi am ajuns cu 
evanghelia lui Hristos; 

15. Nu întru cele ce sunt preste 
măsură lăudându-ne adică în oste- 
neli streine; ci având nădejde, că 
crescând credinţa voastră, ne vom 
mărî întru voi după dreptarul no- 
stru de prisosit, 

16. Ca şi în părţile cele mai de- 
parte de voi să propoveduim evan- 
ghelia, nu întru dreptar strein, în 
cele gafa, să ne lăudăm. 

17. Iar cel ce se lamlă, întru Dom- 
nul să se laude, 

18. Că nu cel ce se laudă pre 
sine este ales, ci pre care Domnul 
îi laudă. 



6. Fapt. 8, 20; 1 Cor. 5, 3; 4, 5. 
8. 2 Cor. 12, 6 şi 13, 10. 

12. 2 Cor 3, 1 şi 5, 12. 

13. Rom. 1, 2, 3. 15. Rom. 15, 20. 
* 17. Ier. 9, 23, 24; 1 Cor. 1, 31, 



1550 



2 CORINTENI 11 



CAP. 11. 

Imfrotiva apostolilor mincinoşi. Po- 
vestirea ostenelilor sale. 

Ode m'aţi fi suferit puţin pentru 
neînţelepţia, dar şi mă suferiţi. 

2. Câ vă râvnesc pre voi cu râv- 
nă a lui Dumnezeu; că v'am logo- 
dit unui bărbat, fecioară curată să 
vă puivînaintea lui Hristos. 

3. Ci mă tem, ca nu cumvâ pre- 
cum şarpele a amăgit pre Eva cu 
vicleşugul său, aşâ să se strice şi 
înţelegerile voastre dela adeverinţa 
cea întru Hristos. 

4. Că de ar propoveduî cel ce vine 
pre alt lisus, pre care n'am propo- 
veduit, sau de aţi luat alt duh, care 
n'aţi luat, sau altă evanghelie, care 
n'aţi primit, bine l-aţi suferî. 

5. Că socotesc cum că cu nimic 
nu sunt mai jos decât apostolii cei 
mai mari. 

6. Iar de sunt şi prost cu cu- 
vântul, dar nu cu ştiinţa; ci pretu- 
tindenea am fost arătaţi întru toate 
la voi. 

7. Au doară păcat am făcui pre 
mine smerindu-mă ca voi să vă înăl- 
ţaţi, că în dar evanghelia lui Dum- 
nezeu am binevestit vouă? 

8. Alte biserici am jefuit luând de 
cheltuială spre a sluji vouă. Şi ve- 
nind de faţă ia voi şi fiind lipsit, 
nimănui n'am făcut supărare. 

9. Că lipsa mea o au împlinit fra- 
ţii cari veniseră dela Machedonia; 
şi întru toate m'am păzit pre mine 
vouă fără de supărare, şi mă voiu 
păzi. 

10. Este adevărul lui Hristos în- 
tru mine, că lauda aceasta nu se 
va îngrădi mie în laturile Ahaiei. 

11. Pentruce? Pentrucă doară nu 
vă iubesc pre voi? Dumnezeu ştie. 

12. tar ceea ce fac, voiu mai face, 
că să tai pricina celor ce poftesc 
pricină; ca întru ceea ce se laudă, 
să se afle ca şi noi. 

13. Că unii ca aceia sunt apostoli 
mincinoşi, lucrători vicleni, închi- 
puindu-se întru apostolii lui Hristos, 

14. Şi nu este de minunat; că în- 



11. 2. Efes. 5, 26. 3. Fac. 3, 4, sq. 
4. Gal. 1, 6, 8. 5. 2 Cor. 12, 11. 

6. l Cor. 2, 1; 2, 13; Efes. 3, 4. 

7. 1 Cor. 9, 12, 18. 3. 2 Cor. 12, 13. 

9. Fapt. 18, 5. 11. 2 Cor. 6, 11; 12, 13. 
13. Fii. 3, 2. 



suş satana se preface în înger de 
lumină. 

15. Nu este dar lucru mare de se 
prefac şi slujitorii lui ca slujitorii 
dreplăfei; cărora va fi sfârşitul după 
faptele lor. 

16. Iarăş zic: să nu mă. soco- 
tească cinevâ că sunt fără de min- 
te; iar de nu, măcar ca pîeun fără 
de minte primiţi-mă, ca puţin ceyâ 
să mă laud şi eu. 

17. Iar ce grăesc, nugrăesc după 
Domnul, ci ca întru neînţelepţie, în 
starea aceasta a laudei. 

18. De vreme ce mulţi se laudă 
după trup, şi eu mă voiu lăudâ. 

19. Că bucuroşi suferiţi pre cei 
neînţelepţi, fiind voi înţelepţi. 

20. Că suferiţi, de vă robeşte ci- 
nevâ pre voi, de vă mănâncă ci- 
nevâ, de vă iâ cinevâ al vostru, de se 
semeţeşte cinevâ, de vă bate cinevâ 
preste obraz. 

21. Spre necinste zic, ca şi cum 
noi am fi neputincioşi. Iar întru ce 
îndrăzneşte cinevâ, (întru neînţeîep- 
ţie zic), îndrăznesc şi eu. 

22. Iudei sunt? Şi eu. Israilteni 
sunt? Şi eu. Sămânţă a luiAvraam 
sunt? Şi eu. 

23. Slugi ale lui Hristos sunt? (Ca 
un neînţeîepf grăiesc) mai vârtos 
eu, întru ostenele mai mult, întru 
bătăi preste măsură, în temniţă mai 
ades, în morţi de multe ori. ■ 

24. Dela Iudei de cinci ori 'câte 
patruzeci fără una am luat. 

25. De trei ori cu toiege am fost 
bătut, odată cu pietre am fost îm- 
proşcat, de trei ori s'a sfărâmat co- 
rabia cu mine, o noapte şi o zi în- 
tru adânc am petrecut; 

26. In călătorii de multe ori, în 
primejdii în rîuri, în primejdii de că- 
tre tâlhari, în primejdii de către ru- 
denii, în primejdii de către păgâni, 
în primejdii în cetăţi, în primejdii 
în pustie, în primejdii în mare, în 
primejdii între fraţii cei mincinoşi. 

27. Intru osteneală şl în supărare, 
în privegheri de multe ori, în foa- 
me şi în sete, în posturi adeseori, 
în frig şi în golătafe. 

28. Fără de cele din afară năvă- 
liri asupra mea în toate zilele, grijja 
tuturor bi sericilor. 

15. Fii. 3, 19. 25. 2 Cor. 10, 13 şi 12, 9. 
19 1 Cor. 4, 10. 23. l Cor. 15, 10. 

24. H doua Lege 25, 3. 

25. Fapt. 16,22; 14, 19; 27,41;2Tim.3,ll. 
27, 2 Cor. 6, 5. 28. Fapt- 20, 18. 



2 CORINTENI 11-12 



1551 



29. Cine este neputincios şi eu să 
nu fiu neputincios? Cine se smin- 
teşte şi eu să nu mă aprind? 

30. De se cuvine a mă lăuda, de 
neputinţele mele mă voiu lăudâ. 

31. Dumnezeu şi Tatăl Domnului 
nostru lisus Hristos, cel ce este bi- 
necuvântat în veci, ştie că nu mint. 

32. In Damasc mai marele noro- 
dului al lui Areta împăratul păziâ 
cetatea Damascului, vrând să mă 
prinză; 

33. Şi pre o fereastră întru o coş- 
nită m am slobozit preste zid şi am 
scăpat din mâinile Iui. 

CAP. 12- 

Urmarea povestirei ostenelilor lui 
Pavel. 

nsă a mă lăudâ nu'mi este de îo- 
. .los. Voiu veni întru vedeniile şi 
descoperirile Domnului. 

2. Ştiu pre un om întru Hristos 
mai înainte cu patrusprezece ani, 
(sau în trup, nu ştiu; sau afară de 
trup. nu ştiu; Dumnezeu ştie); că 
s'a răpit unul ca acesta pană la al 
treilea cer.' 

3. Şi ştiu pre acest om (sau în 
trup, nu şliti, sau afară de trup. nu y 
ştiu; Dumnezeu ştie); 

4. Că s'a răpit în raiu şi a auzit 
cuvinte nespuse, care nu este slo- 
bod omului a le grăi 

5. Pentru unul ca acesta mă voiu 
lăudâ; iar pentru mine nu vă voiu 
lăudâ, fără numai întru nepulinţeie 
mele. 

6. Că de voiu şi vreâ să mă laud, 
nu voiu îi fără de minte; că ade- 
vărul voiu grăi: iar las, ca să nu 
cugete cinevâ de mine mai mult de 
cât vede, sau aude ceva dela mine. 

7. Şi pentru mulţimea descoperi- 
rilor, ca să nu mă înalţ, datu-mi-s'a 
mie îmbolditor trupului. îngerul sa- 
tanei ca să mă bată preste obraz, 
ca să nu mă înalţ. 

8. Pentru aceasta de trei ori pre 
Domnul am rugat, ca să'l depăr- 
teze dela mine. 

9. Şi mi-au zis mie: destul este ţie 
darul' meu; că puterea mea întru ne- 
putinţă se săvârşeşte, deci cu dul- 

30. 2 Cor. 12, 5. 31. Rom. 1, 25; 9, 5; 
Gal 1, 20. 32 Fapt. 9, 24. 

33, Is. Navi 2, 15. Fapt. 9, 25. 
12. 3. 2 Cor. 11, 11. 5. 2 Cor. 11, 30. 

S. 2 Cor- 10, 8; 11, 1$, 7. Iov 2, 6. 



ceaţă mă voiu lăudâ mai m mult în- 
tru neputinţele mele, ca să locuia- 
scă întru ■< mine puterea Jui Hristos. 

10. Pentru aceea binevoiesc întru 
neputinţe, întru defăimări, în nevoi, 
în goane, întru strâmtorări pentru 
Hristos, căci când slăbesc, atunci 
sunt tare. 

11. Făcufu-m'am fără de minte 
lăudându-mS, voi m'aţi silit; că mie 
mi se cădeâ să fiu lăudat de către 
voi; că cu nimic nu sunt mai de 
jos de cât apostolii cei mai mari, 
măcar că nimic sunt. 

Î2. Că semnele apostolului s'au 
lucrat întru voi întru toată răbda- 
rea, prin semne şi minuni şi pu- 
teri. 

13. Că ce este de care să fiţi mal 
lipsiţi decât celelalte biserici, fără 
numai că eu nu v'am făcut supă- 
rare? Dăruiţfmi mie nedreptatea 
aceasta. 

14. Iată a treia oară cu aceasta 
gaia sunt a venî la voi, şi nu voiu 
supără pre voi; că nu caut ale voa- 
stre, ci pre voi; că nu sunt datori 
fiii să agonisească părinţilor, ci 
părinţii fiilor. 

15. Iar eu prea cu dulceaţă voiu 
cheltui şi mă voiu cheltui şi pre 
mine pentru sufletele voastre; mă- 
car că mai 'mult iubindu-vă pre voi, 
mai puţin sunt iubit de voi. 

16. Ci fie, eu nu v'am îngreuiat 
pre voi; ci fiind isteţ, cu meşteşug 
v'am prins pre voi. 

17. Au doară prin cinevâ din cei 
ce am trimes la voi v'am jefuit pre 
voi ? 

18. Am rugat pre Tit, şi împre- 
ună cu el am trimes pre fratele. 
Au doară v'a jefuit ceva Tit? Au 
nu cu aceîaş duh am umblat? Au 
nu pre aceleaşi urme? 

19. Au iar vă pare că ne îndrep- 
tăm înaintea voastră? înaintea !ui 
Dumnezeu întru Hristos grăim; şi 
acestea toate iubiţii mei, pentru a 
voastră zidire. 

20. Că mă tem, nu cumvâ dacă 
voiu veni, să yă aflu pre voi pre- 
cum nu voesc, şi eu să mă aflu 
vouă precum nu voiţi; nu cumvâ 



11. 2 Cor. 11, 5. 12. 1 Cor. 1, 2. 
13, 1 Cor. 9, 12, 14. 2 Cor, 13, 1, 
15. z Cor, l, 6, 16, 2 Cor. 11, 9; 2 Tes. 
3, 8, 18, 2 Cor. 8, 6; 
20, 2 Cor. 10, 2; 1 Cor. 3, 3; 4, 6, 



1552 . 2 CORINTENI 12-13 



să fie prigoniri, pisme, mânii, sfezi, 
clevetiri, şoptiri, semeţii, netoemiri: 
21. Nu cumvâ iarăş dacă voiu 
veni să mă smerească Dumnezeul 
meu la voi, şi voiu plânge pre mulţi 
cari au păcătuit mai înainte, şi nu 
s'au pocăit de necurăţiea şi curviea 
şi spurcăciunea, care au făcut. 

CAP. 13. 

P avei îndeamnă pe Corinieni la pocăinţa 
vestindu-le că vine a treia oară la ei, 

Iată a freia oară cu aceasta viu 
la voi. In gura a doua şi a trei 
mărturii va stă tot graiul. 

2. Am zis mai înainte, şi iarăş 
zic mai înainte, precum când am 
fost de faţă la voi a doua oară; şi 
acum, nefiind de faţă scriu celor 
ce mai înainte au păcătuit; şi celor- 
lalţi tuturor, că de voiu veni iarăş, 
nu voiu cruţâ. 

3. De vreme ce căutaţi ispitire a 
lui Hristos celui ce grăeşte întru 
mine, care la voi nu este neputin- 
cios, ci puternic întru voi. 

4. Că de s'au şi răstignit dintru 
neputinţă, dar este viu din puterea 
lui Dumnezeu. Pentrucă şi noi sun- 
tem neputincioşi întru ei, ci vom 
fi vii împreună cu dânsul din pu- 
terea lui Dumnezeu spre voi. 

5. Pre voi înşi-vă vă ispitiţi, de 
sunteţi întru credinţă; pre voi în- 

21. 2. Cor. 13, 2. 
13. 1. Cor. 12, 14; Ioan 8, 17: H doua Leg. 
19, 15. 4. Filip, 2, 7, 8. 5, 1 Cor. 11, 28; 
Rom. 8,9, 10; Gal. 2, 10; Col, 1, 27. 



şi-vă vă cercaţi. Au nu vă cunoa- 
şteţi pre voi, că lisus Hristos este 
întru voi? Fără numai de sunteţi jie- 
trebnici. 

6. Ci nădăjduesc că veţi cunoa- 
şte că noi nu suntem netrebnici. 

7. Iar mă rog lui Dumnezeu, să 
nu faceţi nici un rău; nu ca să ne 
arătăm noi lămuriţi, ci ca să faceţi 
voi binele, iar noi ca nişte netreb- 
nici să fim. 

8. Că nu pulem cevâ împrotiva 
adevărului, ci pentru adevărul. 

9. Că ne bucurăm când noi sun- 
tem slabi, iar voi sunteţi tari; de 
aceasta ne şi rugăm, pentru a voa- 
stră întemeiere. 

10. Pentru aceasta scriu acestea, 
nefiind de faţă la voi, ca fiind de 
faţă, să nu iac cu asprime, după 
puterea care mi-audaf mie Domnul 
spre zidire, iar nu spre surpare. 

11. Deci, fraţilor, bucuraţi-vă. Fiţi 
desăvârşit, mângâiaţi-vă, aceeaş cu- 
getaţi, pace să aveţi; şi Dumnezeul 
dragostei şi al păcei va JL cu voi. 

12.1nchinaţi-vă unul altuia cu să- 
rutare sfântă. 

13. Inchină-se vouă toţi* sfinţii. 

14. Darul Domnului nostru lisus 
Hristos, şi dragostea iui Dumnezeu, 
şi împărtăşirea Sfântului Duh,; cu 
voi cu toţi, Amin. 

Cea a doua către Corinteni s'a scris dela 
Filipp] a Macbedoniei, prin Tit şi Lucâ, 



10, 2 Cor. 2, 3; 10, 8. 

11. Fii. 4, 4, Rom. 12, ÎS, 
13. 1 Cor. 16, 20, 



EPISTOLIA 

SFÂNTULUI AP05TOL PAVEL 



CĂTRE GALATENI 



CAP. 1. 

Nestatornicia Galatenilor în credinţa 
şi vredniciea de Apostol a lui 
Pavel. 




avei apostolul, nu dela oa- 
meni, nici prin om, ci prin 
Iisus Hrislos şi Dumnezeu 
Taiăl, carele l-au înviat pre 
el din morţi; 

2. Şi toţi fraţii cari sunt împreună 
cu mine, bisericilor Gaiatiei: 

3. Dar vouă şi pace dela Dum- 
nezeu Tatăl, şi dela Domnul nostru 
lisus Hrislos. 

4. Carele s'au dat pre sine pentru 
păcatele noastre, ca să ne scoată 
pre noi dintr'acest veac de acum 
rău, după voea lui Dumnezeu şi Ta- 
tălui nostru. 

5. Căruia este slava în vecii ve- 
cilor, Amin. 

6. Mă mir că aşâ de curând vă 
muta|i dela cel ce v'a chemat pre 
voi prin darul lui Hristos la altă e- 
vanghelie; 

7. Care nu este altă, îără numai 
sunt oarecari ce vă turbură pre voi, 
şi voesc să strămute evangheliea 
lui Hristos. 

8. Ci măcar şi noi, sau înger din 
cer de vă va binevesti vouă afară 



i. 1, Fapt, 3, 15, 2. Fapt, 16, 6. 

3. Rom. 1, 7; 1, Cor, 1, 3; Efes !, 2; 1 Petr. 
1, 2; 2 Ioan ?. 

4. Gal, 2, 20; 1 Tim, 2, 6; Tit. 2, 14; 1 
Ioan 5, 19. 5. 2 Tim. 4, 18; Rom. 16, 27. 

6, Gal, 5, 8, sq, 7, Fapt. 15, 1. 24. 



de cceace am binevesfit vouă, ana- 
tema să îie. 

9. Precum am zis mai 'nainte şi 
acum iarăş zic: oricine de vă va 
binevestî aîară de ceea ce aţi luat, 
anatema să fie. 

10. Că acum pre oameni aduc la 
adevăr, sau preDumnezeu?Sau caut 
oamenilor să plac? Că de aş plă- 
cea încă oamenilor, n'aş fi slugă 
lui Hristos. 

11. Şi arăt vouă fraţilor, că evan- 
ghelia ceea ce bine s'a vestit de mine 
nu este după om. 

12. Că nici eu dela om o am luat 
pre aceasta, nici m'am învăţat, ci 
prin descoperirea lui Iisus Hristos. 

13. Că aji auzit de petrecerea mea 
oarecând întru credinţa Iudaicească, 
că preste măsură goniam biserica 
lui Dumnezeu, şi o stricam pre ea. 

14. Şi sporiam în credinţa Iuda- 
icească mai mult decât mulţi din 
cei de o vârstă cu mine în neamul 
meu, foarte râvnitor fiind părinte- 
ştilor mele obiceiuri. 

15. Iar când bine au voit Dumne- 
zeu, cel ce m'au ales din pântecele 
maicei mele, şi m'au chemat prin 
darul său. 

16. Ca să descopere pre Fiul său 
întru mine, ca să'l binevestesc pre 
el întru neamuri, îndată tiu m'am 
lipit de trup şi de sânge; 

17. Nici m'am suit în Ierusalim 
către apostolii cei mai înainte de 

10. 1 Tcs. 2, 4. 11. 1 Cor. 15, 2. 
12. l Cor, 11, 23, 13. Fapt. 26, 9,. 
16. Mat, 16, 17. 



Biblia 



98. 



1554 



GALATENI 1-2 



mine, ci m'am dus în Arabia, şi ia- 
răş m'am întors la Damasc. 

18. Apoi după trei ani m'am suit 
în Ierusalim să văz pre Petru, şi 
m'am zăbovit la el cincisprezece 
zile; 

19. Iar pre altul din apostoli n'am 
văzut, îărâ numai pre lacov fratele 
Domnului. 

20. Iar cele ce scriu vouă, iată 
înaintea lui Dumnezeu, că nu minţ. 

21. După aceea am venit în latu- 
rile Siriei şi ale Chilichiei; 

22. Şi eram necunoscut la faţă 
de bisericile Iudeei cele întru Hristos ; 

23. Ci numai auziau, că cel ce 
ne goniâ pre noi oarecând, acum 
binevesteşte credinţa, care oarecând 
o pierdeâ. 

24. Şi slăviau întru mine pre Dum- 
nezeu. 

CAP. 2. 

Pavel aduce fre Apostoli ca mărturie 
■pentru credinţa lui. Prigonirea împro- 
iiva lui Petru. Mântuirea este din cre- 
dinţă, nu din lege. 

Apoi după patrusprezece âni ia- 
răş m'am suit în Ierusalim cu 
Varnava, împreună luând şi preTit 
cu noi. 

2. Şi m'am suit după descope- 
rire şi le-am spus lor evanghelia 
care propoveduesc întru neamuri; 
iar deosebi celor mai aleşi, ca nu 
cumva să alerg în deşert, sau să 
iiu alergat. 

3. Ci nici Tit, care eră cu mine 
Elin fiind, n'a fost silit să se taie 
împrejur, 

4. Şi pentru fraţii cei mincinoşi 
ce venise, cari intrase pre ascuns 
să iscodească slobozenia noastră, 
care avem întru Hristos Iisus, ca 
pre noi să ne supue robiei. 

5. Cărora nici cât este un ceas 
nu ne-am plecat a ne supune, ca 
adevărul evangheliei să rămâe în- 
tru voi. 

6. Iar de către cei ce se socoliau 
a fi cevâ, ori cari cândvâ erau, 
nu am grije, Dumnezeu faţa omu- 
lui nu primeşte; că cei ce se soco- 



18. *<apt. 9, 26. 19. Mat. 13, 55. 
21. Fapt, 9,30; 15, 41. 
2« 2. Fapt. 15, 2; 11, 30; Filip. 2, 16. 
3. Fapt. 16, 3. 4. Fapt. 5, 24. 
5. Gal. 3, 1. 6. Rom. 2, 11; Fapt. 10, 34. 



tiau a fi cevâ, nimic nu mi-au a- 
daos mai mult, 

7. Ci încă împrotivă, văzând că 
mi s'a încredinfat mie evanghelia 
netăierei împrejur, precum lui Petru 
a tăierei împrejur; 

8. (Că cel ce au lucrat lui Petru 
spreapostolia tăierei împrejur.au lu- 
crat şi mie înlru neamuri); 

9. Şi cunoscând darul cel dat mie, 
lacov şi Chifa şi loan, cari se so- 
cotiau a fi stâlpi, au dat mie şi lui 
Varnava dreapta împărtăşirei; ca 
noi la neamuri, iar ei la tăierea îm- 
prejur. 

10. Numai ca să ne aducem a- 
minte de cei lipsiţi, care m'am şi 
nevoit aceasta a face, 

11. Iar când a venit Petru în An- 
tiohia.de faţăi-am stătut împrotivă, 
că era vrednic de înfruntare. 

12. Că mai înainte de a veni oa- 
recari dela lacov, cu neamurile mân- 
ca, iar dacă au venii, se feriâ şi se 
osebiâ pre sine, temându-se de cei 
ce erau din tăierea împrejur. 

13. Şi împreună s'au făţărnicii cu 
el şi ceilalţi Iudei; cât şi Varnava 
s'a tras cu făţărnicia lor. 

14. Ci dacă am văzut că nu um- 
blă drept după adevărul evanghe- 
liei, am zis lui Petru înaintea tutu- 
ror: dacă tu fiind Iudeu, ca neamu- 
rile vieţueşti, iar nu ca Iudeii, pen- 
truce sileşti pre neamuri să ţie ca 
Iudeii? 

15. Noi, din fire ludei, iar nu din 
neamuri păcătoşi; 

16. Ştiind că nu se îndreptează 
omul din faptele legei, ci numai prin 
credinfa lui Iisus Hristos, şi noi în- 
tru lisus Hristos am crezut, ca să 
ne îndreptăm din credinţa lui Hri- 
stos, iar nu din faptele legei; că nu 
se va îndreptă din faptele legei tot 
trupul. 

17. Iar dacă căutând să ne în- 
dreptăm întru Hristos, ne-am aflat 
şi singuri păcătoşi, au doară Hristos 
este slujitor păcatului? Să nu fie. 

18. Că dacă cele ce am stricat 
aceleaşi iarăş le zidesc, călcător de 
poruncă pre mine mă adeverez. 

19. Că eu prin lege, legei am mu- 
rit, ca să viez lui Dumnezeu. 

20. Cu Hristos împreună m'am 



7. Fapt. 13, 46. 9. Fapt. 15, 12. 
10. Fapt, 11, 30, 11. Fapt. 15, 35. 
12. Fapt. 11, 3. 16. Gal. 3, 11; Rom. 3. 
20; Efes. 2, 8; Ps. 142, 2. 19. Rom. 14, 7. 



GALATENI 2-3 



1555 



răstignit; iar viez, nu de acum eu, 
ci viează înfru mine Hristos; iar de 
Ariez acum în trup, prin credinţa Fi- 
ului lui Dumnezeu viez, carele m'au 
iubit şi s'au dat pre sine pentru mine. 

21. Nu leapăd darul lui Dumnezeu; 
că de este prin lege dreptatea, Hri- 
sfos dar în zadar au murit. 

CAP. 3. 

Urmare. Avraam pildă de îndreptare 
prin credinţă. Legea nu îndreptează ci . 
pune blestem. Hristos ridică blestemul 
ei. Cele bune nu sunt din lege ci din 
credinţă. 

Oiără de minte Galateni, cine pre 
voi v'a zavisfuit să nu vă ple- 
caţi adevărului, cărora mai înainte 
vă erâ scris Iisus Hristos înaintea 
ochilor întru voi răstignit? 

2. Aceasta voiesc numai să ştiu 
dela voi; din faptele legei aţi luat 
Duhul, sau din auzul credinţei? 

3. Aşâ de fără de minte sunteţi? 
Începând cu Duhul, acum în trup 
vă săvârşiţi? 

4. Atâtea aţi pătimit în zadar? Dacă 
şi în zadar. 

5. Deci cel ce vă dă vouă Duhul 
şi lucrează puteri întru voi, oare din 
faptele legei, sau din auzul credinţei? 

6. Precum şi Avraam a crezul lui 
Dumnezeu, şi i s'a socotit lui întru 
dreptate. 

7. Să ştiţi dar că cei ce sunt din 
credinţă, aceia sunt fii lui Avraam. 

8. Şi văzând mai 'nainte scrip- 
tura, că din credinţă îndreptează 
Dumnezeu pre neamuri, mai 'nainte 
au bineveslit lui Avraam, că se vor 
binecuvântâ întru tine toate nea- 
murile. 

9. Pentru aceea cei ce sunt din 
credinţă se blagoslovesc împreună 
cu credinciosul Avraam. 

10. Căci câţi sunt din faptele le- 
gei sunt supt blestem, că scris este: 
Dleslemat este tot cel ce nu va ră- 
rnâneâ întru toate cele scrise în car- 
tea legei, ca să le facă pre ele. 

11. fer cum că nu se îndreptează 



20. 2 Cor. 13, 5; Efes. 5, 2. 

21. Gal. 3, 18. 

3, 1. Luc. 24, 25. 2. Rom. 10, 17. 

5. Rom, 10, 8, 

6. Fac. 15, Si Rom. 4, 3; Iac. 2, 23. 
8. Fac 12, 3 ; Fapt. 3, 25. 

s O. H doua Lege 27, 26. 

11. Hvac. 2, 4; Evr. 10, 38; Rom, 1, 17. 



nimeni înaintea lui Dumnezeu prin 
lege, arătat este: că dreptul din cre- 
dinţă va fi viu. 

12. Iar legea nu este din credinţă, 
ci omul care va face acestea va fi 
viu întru ele. 

13. Hristos ne-au răscumpărat pre 
noi din blestemul legei, făcându-se 
pentru noi blestem, pentrucă scris 
este; blestemat este tot cel spânzu- 
rat pre lemn. 

14. Ca întru neamuri binecuvân- 
tarea lui Avraam să se facă prin 
Hristos lisus; ca făgăduinţa Duhu- 
lui să o luăm prin credinţă. 

15. Fraţilor, ca un om grăiesc, că 
şi aşezământul omului cel întărit, 
nimeni nu'l strică sau îl mai adaogă. 

16. Iar lui Avraam s'au grăit fă- 
găduinţele şi seminţei lui. Nu zice: 
Şi seminţelor, ca de mulţi; ci ca 
de unul; şi seminţei tale, carele este 
Hristos. 

17. Şi aceasta zic, pre aşezămân- 
tul cel întărit mai înainte dela Dum- 
nezeu întru Hristos, legea, care după 
patru sute şi treizeci de ani s'a fă- 
cut, nu'l leapădă, ca să strice fă- 
găduinţa. 

18. Că de este din lege moşteni- 
rea, nu mai este din făgăduinţă; 
iar lui Avraam prin făgăduinţă i-au 
dăruit Dumnezeu. 

19. Ce este dar? Pentru călcările 
de porunci s'a adaos legea, până 
când erâ să vie sămânţa, căreia 
s'a dat făgăduinţa, rânduită fiind 
prin îngeri, cu mâna mijlocitorului. 

20. Iar mijlocitorul al unuia nu 
este, iar Dumnezeu unul este. 

21. Au doară legea este împro- 
tiva făgăduinţelor lui Dumnezeu? Să 
nu fie; că de s'ar fi dat lege care 
să poată înviâ, adevărat din lege 
ar îi dreptatea. 

22. Ci a închis scriptura toate supt 
păcat, ca făgăduinţa din credinţa 
lui lisus Hristos să se deâ celor 
ce cred. 

23. Iar mai înainte de venirea 
credinţei, supt lege eram păziţi, în- 



12. Lev. 18, 5; Rom. 10, 5, 

13. R doua Lege 21, 23; Rom, 8, 3. 

14. Fac. 12, 3. 15, Evr. 9, 17. 

16. Fac. 22, 18. 

17. Eş. 12 41; Fapt. 7, 6. 

18. Rom. 4, 14. 

19. Rom. 5, 20; Evr. 2, 2; Fapt. 7, 53; Eş. 
19. 3. 20. 1 Tim. 2, 5î H doua Leg 4, 39. 

21. Rom. 8, 2, sq. 22. Rom, 11, 32, 
23. 1 Petr. 1, i. 



1556 



GALATENI 3—4 



chişi fiind spre credinţa care erâ 
să se descopere. 

24. Pentru aceea legea învăţătoare 
ne-a îosl nouă spre Hristos, ca din 
credinţă să ne îndreptăm. 

25. Iar dacă a venit credinţa, nu 
mai suntem supt învăţător. 

26. Că toţi iii ai lui Dumnezeu 
sunteţi prin credinţă întru Hristos 
lisus. 

27. Că ori câţi în Hristos v'aţi 
botezat, în Hristos v'aţi îmbrăcat. 

28. Nu este Iudeu nici Elin, nu 
este rob nici slobod, nu este parte 
bărbătească niciiemeească; că voi 
toţi unul sunteţi întru Hristos lisus. 

29. Iar dacă sunteţi voi ai lui Hri- 
stos, iată a lui Avraam sămânţă 
sunteţi, şi după făgăduinţă moşte- 
nitori. 

CAP. 4. 

Pavel dovedeşte că îndreptarea omului 
este din credinţa, 

Iar zic: că în câtă vreme moşte- 
nitorul prunc este, nimic nu se 
osebeşle de slugă, măcar de este 
stăpân tuturor. 

2. Ci supt epitropi şi iconomi 
este până la vremea cea rânduită 
de tatăl său. 

3. Aşâ şi noi, când eram prunci, 
supt stihiile lumei eram robiţi; 

4. Iar când a venit plinirea vre- 
mei, au trimes Dumnezeu pre Fiul 
său, cel născut din femeie, carele s'au 
făcut supt lege. 

5. Ca pre cei de supt lege să'i 
răscumpere, ca să luăm moştenirea 
fiească. 

6. Iar căci sunteţi fit, au trimes 
Dumnezeu pre Duhul Fiului său în 
inimele voastre, care strigă: Avvâ, 
Părinte. 

7. Pentru aceea nu mai eşti rob, 
ci fiu; iar de eşli fiu, şi moştenitor 
eşti lui Dumnezeu prin lisus Hri- 
slos. 

8. Ci atunci necunoscând pre Dum- 
nezeu, slujiaţi celor ce din fire nu 
sunt dumnezei; 

24. Rom. 10, 4. 

26. Is. 56, 5; loan l, 12; Rom. 8, 17. 

27. Rom 6, 3; 13, 14. 

28. i Cor. 12, 13; Rom. 10, 12. 

29. Rom. 9, 7. 

4-. 3. Gal 3, 23; Col. 2 20. 

4. Efes 1. 10; Rom. 1, 3; Fac. 49, 10. 

5. Gal. 3. 13 6. Rom. 8. 15. 
7, Gal. 3, 29; Rom. 8, 17. 



9. Iar acum, după ce aţî cuno- 
scut pre Dumnezeu, iar mai vârtos; 
după ce v'aţi cunoscut de Dumne- 
zeu, cum vă întoarceţi iarăş la 
cele slabe şi sărace stihii, cărora 
iarăş de iznoavă voiţi a le sluji? 

10. Zilele păziţi, şi lunile, şi vre- 
mile şi anii. 

11. Mă tem de voi, ca nu cum- 
vâ în zadar să mă fi ostenit la voi. 

12. Fraţilor, rogu-vă pre voi, fiţi 
precum sunt eu, că şi eu am fost 
precum sunteţi voi; cu nimic nu 
m'aţi nedreptăţit, 

13. Iar ştiţi că prin slăbiciunea 
trupului am binevestit vouă întâiu. 

14. Şi ispita mea care efâ în trupul 
meu riu o aţi defăimat, nici o aţi 
lepădat; ci ca pre un înger al Jufc 
Dumnezeu m'aţi primit, ca pre Hri- 
stos lisus. 

15. Deci unde este fericirea voa- 
stră? Că mărturisesc vouă, că de 
erâ cu putinţă, ochii voştri scofân^ 
du'i, i-aţi fi dat mie. 

16. Deci dar au vrăjmaş m'am 
făcut vouă, grăindu-vă vouă ade- 
vărul? 

17. Vă râvnesc ei pre voi, dar 
nu bine; ci vor sâ vă osebească 
pre voi, ca să le urmaţi lor. 

18. Iar bine este a urma pururea- 
în lucru bun, şi nu numai când: 
sunt de faţă la voi. 

19. Feţii mei, pre cari iarăş cu 
durere vă nasc, până ce se va în- 
chipui Hristos întru voi; 

20. Şi aş vreâ să fiu acum la voi, 
şi să' mi schimb glasul meu; că nu 
mă pricep de voi. 

21. Spuneţi'mi, cei ce voiţi să 
fiţi supt lege, legea n'o auziţi? 

22. Pentrucă scris este, că A- 
vraam doi feciori a avut,- unul din 
slujnică, iar altul din cea slobodă. 

23. Ci cel din slujnică după trup 
s'a născut, iar cel din cea slobodă 
prin făgăduinţă. 

24. Care au altă înţelegere; că a- 
cestea sunt cele două legi: una din 
muntele Sinai, ce naşte spre robie, 
care este Agar; 

25. Că Agar, muntele Sinai este, 



10. Rom. 14, 5 Col. 2, 16. 
ÎL 2 loan 8. 12. 2 Cor. 2. 5. 
13. 1 Cor. 2. 3. 14. Mat. 2, 7. 
16. flmos. 5, 10. 17. Fapt. 20, 3. 
19. i Cor. 4, 15. 21. Gal. 3, 25. 
22. Fac. 21, 2. 23. Rom. 9, 9. 
24. Rom. 8, 15. 

26. Evr. 12, 22; Hpoc. 3, 12; 27, Is. 54, U 



GALATENI 4-5 



1557 



în Arabia, şi se alătură cu Ierusa- 
limul acest de acum, şi slujeşte cu 
feciorii săi; 

26. Iar Ierusalimul cel de sus slo- 
bod este, care este maică nouă tu- 
turor. 

27. Că scris este: veseleşte-te cea 
stearpă care nu naşti; glăsueşte şi 
strigă ceeace n'ai durere; că mai 
mulţi sunt fiii celei pustie, decât ai 
celei a ce are bărbat. 

28. Iar noi, fraţilor, după Isaac, 
fii ai făgăduinţei suntem. 

29. Ci precum alunei cel ce se 
născuse după trup goniâ pre cel 
ce se născuse după Duh, aşa şi 
acum. 

30. Dar ce zice scriptura? Goneşte 
pre slujnică şi pre feciorul ei; că nu 
va moşteni fiul slujnicei cu fiul celei 
slobode. 

31. Drept aceea, fraţilor, nu sun- 
tem fii ai slujnicei, ci ai celei slo- 
bode. 

CAP. 5. 

Cei chemaţi la credinţă sunt slobozi 
de faptele legei prin patimele lui Hri- 
stos. Slobozenia cea după Duh. 

Intru slobozenia dar cu care Hri- 
stos pre noi ne-au slobozit staţi, 
şi nu cu jugul robiei iarăş vă cu- 
prind eţi. 

2. Iată, eu Pavel zic vouă: că de 
vă veti lăiâ împrejur, Hristos nimic 
vouă nu va folosi. 

3. Şi mărturisesc iarăş la tot 
omul ce se taie împrejur, că dator 
este să împlinească toată legea. 

4. înzadarnici v'aţi făcut de către 
Hristos, cei ce voiţi să vă îndrep- 
taţi prin lege; din dar aţi căzut. 

5. Că noi cu Duhul din credinţă 
nădejdeâ dreptăţei aşteptăm. 

6. Că întru Hristos Iisus nici tă- 
ierea împrejur foloseşte, nici netă- 
ierea împrejur; ci credinţa care lu- 
crează prin dragosle. 

7. Alergaţi bine, cine v'a oprit să 
nu vă plecaţi adevărului? 

8. Sfatul acesta nu este dela cel 
ce v'a chiemat pre voi. 



28. Rom. 9, 7. 30. Fac. 21, 10, 12. 
31. Gal. 3, 29. 
Q. 1. loan 8. 32. 3. Iac. 2. 10. 
4. 1, 21; Rom. 7, 25. 5. 2 Tim. 4, 8. 

6. l Cor. 7, 19. 

7. Cal. 3, l ; 1 Cor. 9, 24, 



9. Puţin aluat toată frămâniătura 
dospeşte. 

10. Eu am nădejde de voi întru 
Domnul, că alt nimic nu veţi gân- 
di; iar cel ce vă turbură pre voi, 
va purtâ judecata, oricare va fi. 

11. Iar eu, fraţilor, de propove- 
duesc încă tăierea împrejur, pentru 
ce mai sunt gonit? Iată s'a surpat 
sminteala crucei. 

12. 0 de s'ar lepădă afară cei ce 
vă răsvrătesc pre voi. 

13. Că voi la slobozenie v'aţi che- 
mat, fraţilor; numai să nu daţi slo- 
bozeniea voastră spre prilej trupu- 
lui, ci prin dragoste să slujiţi unul 
altuia. 

14. Că toată legea într'un cuvânt 
se plineşte, adecă: să iubeşti pre 
aproapele tău ca însuţi pre tine. 

15. Iar de vă muşcaţi unul pre 
altul, şi vă mâncaţi, căutaţi să nu 
vă mistuiţi unul de către altul. 

16. Iar vă zic: cu duhul să um- 
blaţi, şi pofta trupului nu o veţi să- 
vârşi. 

17. Că trupul pofteşte împrotiva 
Duhului, iar Duhul împrotiva tru- 
pului; şi aceştia se împrof ivesc u- 
nul altuia; ca nu cele ce aţi voi a* 
cesfea să faceţi. 

18. Iar de vă purtaţi cu Duhul, 
nu sunteţi supt lege. 

19. Iar faptele trupului arătate 
sunt, care sunt acestea: preacurvia, 
curviea, necurăţiea, înverşunarea, 

20. Slujba idolilor, fermecătoriile, 
vrajbele, sfezile, zavistiile, mâniile, 
gâlcevele, împerecherile, eresurile, 

21. Pismele, uciderile, beţiile, o- 
speţele cele cu cântece şi cele ase- 
menea acestora, care mai înainte 
le spun vouă, precum am şi mai 
spus, că cei ce fac unele ca ace- 
stea, împărăţiea lui Dumnezeu nu 
vor moşteni. 

22. Iar roadă Duhului este dra- 
gostea, bucuriea, pacea, îndelunga 
răbdare, bunătatea, facerea de bine, 
credinţa, blândeţele, înfrânarea pof- 
telor. 



9. 1 Cor. 5, 6- 10. 2 Cor. 2, 3. 
11. 1 Cor. 1, 23. 12. Ps. 12, 4. 

13. 1 Cor. 8, 9. 

14. Marc. 12, 31; Rom. 13, 8. 

15. 2 Cor. 12, 20. 17. Rom. 7, 15, 23. 

18. Rom. 8, 14. 

19. Rom. i, 29; 1 Cor. 6, 9. 

21. Lucâ 21, 34; Efes. 5, 5. 

22, Efes. 5, 9. 



1558 



GALATENI 5-6 



23. Improliva acestora nu este 
lege. 

24. Iar cari sunt ai lui Hrisfos, Im- 
pui şi-au răstignit împreună cu pa- 
timile şi cu poftele. 

25. De trăim cu Duhul, cu Duhul 
să şi umblăm. 

26. Să nu fim măreji îndeşert, u- 
nul pre altul întărâtând, unul altuia 
pismuind. 

CAP. 6. 

A îndreptă cu blândeţe pe aproapele. 
S/âtuire de a se feri de iudaizanţi, şi 
a duce vieaţa nouă cea după Duh, 

Fraţilor, de va şi cădeâvre un om 
în vre o greşală, voi cei duhov- 
niceşti, îndreptaţi pre unul ca acela 
cu duhul blândeţelor; păzindu -te pre 
tine, ca să nu cazi şi tu în ispită. 

2. Purtaţi sarcinele unul altuia, şi 
aşâ împliniţi legea lui Hristos. 

3. Că de se socoteşte cinevâ că 
este cevâ, nimic fiind, pre sine se 
înşală. 

4. Iar fapta sa fiecare să'şi ispi- 
tească, şi atunci întru sine însuş 
va aveâ laudă, iar nu întru altul. 

5. Că fiecare sarcina sa îşi va 
purta. 

6. Şi să împărtăşească cel ce se 
învaţă cuvântul, pre cel ce învaţă 
întru toate bunătăţile. 

7. Nu vă amăgiţi, Dumnezeu nu 
se batjocoreşte; că ce va semănâ 
omul, aceea va şi secerâ. 

8. Că cel ce seamănă în trupul 
său, din trup va secerâ stricăciune; 



23. 1 Thn. 1, 9. 

24. 1 Cor. 15, 23; Rom. 6, 6. 

25. Rom 8, 5. 26. Fii. 2, 3. 

6. !• Mat. 18, 15; Rom. 15, l; Iac. 5, 19. 

4. 1 Cor. II, 28. 

5. 1 Cor. 3, 8; 2 Cor. 5, 10. 

7. Iac. l, 16; 2 Cor. 9, 6. 

8. Pilde 22, 8; Rom. 8, 13. 



iar cel ce seamănă întru Duhul, din? 
Duhul va secerâ vieaţă veşnică. 

9. Şi făcând binele să nu slăbim; 
că ia vremea sa vom secerâ, ne- 
osîenind. 

10. Deci dar până când avem vre- 
me, să facem bine către toţi, şi mai 
vârtos către cei ai noştri de o cre- 
dinţă. 

11. Vedeţi cu ce fel de slove am 
scris vouă cu mâna mea. 

12. Câţi vor să se fălească în 
trup, aceia vă silesc pre voi să vă 
tăieţi împrejur; numai ca să nu pă- 
timească gonire pentru Crucea lui 
Hrisfos. 

13. Că nici singuri cei ce se taie 
împrejur păzesc legea; ci voesc să 
vă tăieţi voi împrejur, ca în trupul 
vostru să se laude. 

14. Iar mie să nu'mi fie a mă lă- 
udă fără numai în Crucea Domnu- 
lui nostru lisus Hristos, prin care 
mie lumea s'a răstignit, şi eu lumei. 

15. Că întru Hrisfos lisus nici tă- 
ierea împrejur poate cevâ, nici netă- 
ierea împrejur, ci făptura cea nouă. 

13. Şi câţi vor umblâ cu drepta- 
rul acesta, pace preste ei şi milă, 
şi preste Israilul lui Dumnezeu. 

17. Iar mai mult mie nimeni să 
nu'mi facă supărare, că eu ranele 
Domnului lisus pre trupul meu le 
port. 

18. Darul Domnului nostru lisus 
Hrisfos cu duhul vostru, fraţilor, 
Amin. 

Către Galateni s'a scris dela Roma. 



9. 2 Tes. 3, 13; Hpoc. 2, 3; 2 Cor. 4, 16. 

12. Filip. 3, 18. 

13. Fapt. 15, 10. 

14. Ier. 9, 24; 1 Cor. 1, 31; Pilde 29, 27. 

15. Mat. 12, 50; Ioan 15, 14; 1 Cot. 7, 19. 

16. Ps. 124, 5; FU. 13, 16. 

18. Fii. 4, 23; 2 Tim. 4. 22; Fii. 2, 25. 



EPISTOLIA 

SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL 



CĂTRE EFESENI 




CAP. 1. 

Alegerea, aducerea şi săvârşirea creşti- 
nului întru Domnul. Rugăciune pen- 
tru cunoaşterea binefacerilor aduse 
j>rin Hristos. 

>avel aposlol al lui lisus Hri- 
stos prin voea lui Dumne- 
zeu, sfinjilor celor ce sunt 
în Efes, şi credincioşilor în- 
tru Hristos lisus; 

2. Dar vouă şi pace dela Dum- 
nezeu Tatăl nostru şi dela Domnul 
lisus Hristos. 

3. Bine este cuvântat Dumnezeu 
şi Tatăl Domnului nostru lisus Hri- 
stos, carele ne-au blagoslovit pre noi 
cu toată blagoslovenia duhovnicea- 
scă întru cele cereşti întru Hristos. 

4. Precum ne-au ales pre noi în- 
tru dânsul mai înainte de înteme- 
ierea lumei, ca să fim noi sfinţi şi 
iără de prihană înaintea lui întru 
dragoste; 

5. Mai înainte rânduindu-ne pre 
noi spre moştenirea fieascâ prin 
lisus Hristos către sine, după bu- 
năvoinţă a voiei sale, 

6. Spre lauda slavei darului său, 
cu care ne-au dăruit pre noi întru 
cel iubit. 

7. Intru care avem răscumpăra- 



1. 1. 2 Cor. 1, 1; Rom. 1, 7; 1 Cor. 1, 2, 
2. Gal. 1, 3; 2 Petr. 1, 2. 
J. 2 Cor. î, 3; l Petr. 1. 3. 

4. loan 15, 16; 2 Tim. 1, 9. 

5. loan 1, 12. 6 Mat. 3, 17. 
7. Col. l, 14; Rom. 3, 24, 



rea prin sângele lui, şi iertarea pă- 
catelor după bogăţiea darului lui; 

8. Pre care l-au prisosit întru noi 
întru toată înţelepciunea şi price- 
perea; 

9. Arătându-ne nouă taina voiei 
sale, după bunăvoinţa sa, care mai 
înainte o au rânduit întru dânsul. 

10. Spre iconomiea plinirei vre- 
milor. ca toate să le unească supt 
un cap întru Hristos, şi cele din 
ceruri şi cele de pre pământ, întru 
dânsul; 

11. Intru carele şi moştenire am 
primit, mai înainte fiind hotărîţi 
după rânduiala celui ce toate le lu- 
crează după sfatul voiei sale. 

12. Ca să fim noi spre lauda sla- 
vei sale, cari am nădăjduit mai îna- 
inte întru Hristos. 

13. Prin care şi voi auzind cu- 
vântul adevărului, evangheliea mân- 
tuirei voastre, întru carea şi cre- 
zând, v'aţi pecetluit cu Duhul făgă- 
duinţei cel Sfânt, 

14. Care este arvuna moşlenirei 
noastre spre răscumpărarea câşti- 
gului, spre lauda slavei iui. 

15. Drept aceea, şi eu auzind cre- 
dinţa voastră întru Domnul lisus, 
şi dragostea cea către toţi sfinţii, 

16. Nu încetez a muîţămî pentru 



9. Efes. 3, 3! Col. 1, 26. 

10. Gal. 4, 4; Col. 1, 16. 

11. Fapt. 26, 18. 12 Gal. 3. 23. 
13. Efes. 4, 30; 2 Cor. 1, 22. 

15. Col. 1, 9. 

16. 1 Tes. 1, 2; Rom. 1, 9. 



1560 



EFESENI 1—2 



voi, pomenire de voi făcând la ru- 
găciunile mele; 

17. Ca Dumnezeul Domnului no- 
slru lisus Hristos, Tafăl slavei, să 
vă deâ vouă duhul înţelepciunei şi 
al descoperirei, spre cunoştinţa Iui, 

18. Luminând ochii minţei voa- 
stre, ca să ştiţi voi care esle nă- 
dejdea chemării lui, şi care este bo- 
găfiea slavei moşienirei lui întru 
sfinţi, 

19. Şi care este mărimea cea prea 
înaltă a puterei lui întru noi cari 
credem, după lucrarea puterei tăriei 
lui, 

20. Care o au lucrat întru Hristos, 
sculându'l pre el din morţi, şi l-au 
pus a şedeâ deadreapta sa întru 
cele cereşti, 

21. Mai pre sus decât toată în- 
cepătoriea şi stăpânirea şi puterea 
şi domniea, şi decât tot numele ce 
se numeşte, nu numai în veacul ace- 
sta, ci şi în cel viitor; 

22. Şi toate le-au supus supt pi- 
cioarele lui, şi pre el l-au dat cap 
bisericei mai pre sus de toate. 

23. Carele este trupul lui, împlini- 
rea celui ce împlineşte toate întru 
toţi. 

CAP. 2. 

împăcarea neamurilor şi a Iudeilor cu 
Dumnezeu prin Hristos. 

xi pre voi cari eraţi morţi cu gre- 
V şalele şi cu păcatele; 

2. Intru care oarecând aţi umblat 
după veacul lumei acesteea, după 
domnul stăpânirei văzduhului, a du- 
hului celui ce acum lucrează întru 
fiii neascultărei; 

3. Intre cari şi noi toţi am pe- 
trecut oarecând întru poftele trupu- 
lui nostru, făcând voile trupului şi 
ale cugetelor; şi eram fii din fire 
ai mâniei, ca şi ceilalţi. 

4. Iar Dumnezeu, bogat fiind în- 
tru milă, pentru cea multă a sa dra- 
goste cu care ne-au iubit pre noi, 

5. Şi fiind noi morţi cu păcatele, 



17. Rom. 6, 4. 18. 2 Cor. 4, 4. 

20, Fatp, 3, 15; Ps, 109, 1. 

21. Col. 2. 10. 22. 1 Cor. 15, 27; Evr. 2, 
8; Ps. s, 7; Mat. 28, 18. 

23. Rom. 12, 5; 1 Cor. 12, 27. 
2. 1- Rom, 5, 6; Col 2, 13. 
2. Tit. 3, 3; Efcs. 6. 12; Ioan 12, 31. 
3 Col. 3, 7. 4. Rom. 2, 4; 10, 12. 
5. Rom. 5, 6; Col. 2, 13. 



împreună ne-au învieat cu Hristos 
(în dar sunteţi mântuiţi); 

6 Şi împreună cu dânsul ne-au 
sculat şi ne-au pus a şedeâ întru 
cele cereşti întru Hristos lisus; 

7. Ca să arate în veacurile cele 
viitoare bogăţiea cea mare a daru- 
lui său întru bunătate spre noi în- 
tru Hristos lisus. 

8. Că cu darul sunteţi mântuiţi 
prin credinţă; şi aceasta nu dela 
voi; al lui Dumnezeu este darul. 

9. Nu din fapte, ca să nu se la- 
ude cinevâ. 

10. Că a lui făptură suntem zi- 
diţi întru Hristos lisus spre fapte 
bune, care mai înainte le-au gătit 
Dumnezeu ca să umblăm întru ele. 

11. Pentru aceea, aduceţi vă a- 
minte, că voi oarecând neamurile 
în trup, care vă chemaţi netăiere 
împrejur de către ceea ce se chie- 
mâ tăiere împrejur în trup făcută 
de mână; 

12. Că eraţi întru acea vreme fără 
de Hristos, însfreinaţi de petrece- 
rea lui fsrail şi streini de aşezămân- 
turile făgăduinţei, nădejde neavând, 
şi fără de Dumnezeu în lume; 

13. Iar acum întru Hristos lisus 
voi cari oarecând eraţi departe, v'aţi 
făcut aproape prin sângele lui Hri- 
stos. 

14. Pentrucă el este pacea noa- 
stră, care au făcut amândouă una, 
şi peretele cel din mijloc al zidului 
au sfărâmat; 

15. Vrajba în trupul său, legea 
poruncilor cu dogmele stricând, ca 
pre amândoi să'i zidească întru sine 
într'un om nou, făcând pace; 

16. Şi pre amândoi să'i împace 
într'un trup cu Dumnezeu prin Cruce, 
omorînd vrajba întru dânsa. 

17. Şi venind au vestit pace vouă 
celor de departe şi celor de aproape. 

18. Că printr'însul avem amân- 
doi apropierea într'un Duh către 
Tatăl. 

19. Pentru aceea dar de acum nu 
mai sunteţi streini şi nemernici, ci 



6. 2 Cor. 4, 14; Fii. 3, 20. 
8. Gal 2, 16. 9. 1 Cor. 1, 29. 

10. Col 1, 10; Tit. 2, 14; Evr. 13, 21. 

11. Efcs. 5, 8; 1 Cor- 12, 2; Rom. 2, 26. 

12. Ncem 2, 20; Rom. 9, 4; Evr. 11, 13. 
14. Is 9, 6. 15. Col, 2. 14; 2 Cor. 5, 17. 
16. Col. 1, 20. 17. Is. 57, 19; Zab. 9, 10. 
18. Efes. 3, 12; Rom. 5, 2. 

19- Filip.3, 20; Evr, 12, 22. 



EFESENI 2—3—4 



1561 



împreună cetăţeni cu sfinţii, şi dea- 
proape ai lui Dumnezeu. 

20. Zidiţi fiind pre temelia apo- 
stolilor şi a prorocilor, fiind piatra 
cea din capul unghiului însuş Iisus 
Hristos; 

21. Intru care toată zidirea alcă- 
1uindu-se, creşte întru locaş sfânt 
întru Domnul; 

22. Intru care şi voi împreună vă 
zidiţi spre locaş al lui Dumnezeu 
întru Duhul. 

CAP. 3. 

înţelepciunea dumnezeească data lui Pa- 
vel spre luminarea neamurilor. Rugă- 
ciune pentru Biserică. 

Pentru aceasta eu Pavel, legatul 
lui lisus Hristos pentru voi nea- 
murile. 

2. De ve|i îi auzit iconomia Da- 
rului lui Dumnezeu celui ce s'au dat 
mie spre voi; 

3. Căci după descoperire mi-au 
arătat mie taina; precum am scris 
mai înainte pre scurt, 

4. Din care cetind, puteţi cunoa- 
şte ştiinţa mea întru taina lui Hri- 
stos, 

5. Care întru alie neamuri nu s'au 
arătat fiilor oamenilor, precum s'au 
descoperit acum sfinţilor Iui apo- 
stoli şi prorocilor prin Duhul; 

6. Ca să fie neamurile împreună 
moştenitori şi împreună un trup şi 
împreună părtaşi făgăduinţei lui în- 
tru Hristos prin Evanghelie; 

7. Căreea m'arn făcut slujitor după 
dăruirea Darului lut Dumnezeu, care 
s'au dat mie după lucrarea pute- 
rei lui. 

8. Mie celui mai mic decât toţi 
sfinţii, mi s'au dat darul acesta a ve- 
sti întru neamuri bogăţia lui Hri- 
stos cea neurmată; 

9. Şi a lumină pre toţi cari este 
iconomia tainei celei ascunse din 
veci întru Dumnezeu, care au zidit 
toate prin Iisus Hristos; 



20. Is. 28, 16, 

21. Efes. 4, 16; 1 Cor. 3, 16. 

22. 1 Petr. 2, 5. 

3. 1. Fapt. 21, 33; Gal. 5, 11; Filip. 1, 7; 
2 Tim. 1, 8 2. Fapt. 9. 15. 

3, Efes. 1, 9; Gal. 1, 12. 

4. Col. 4, 3. 5. Efes 2, 20; Col, 1, 26. 

6. Efes. 1, 13; Gal. 3, 28. 

7. Col. 1, 25; Rom. 1, 5. 

8, 1 Cor, 15, 9; Fapt. 9, 15; Col. 1. 21. 

9, Fapt. 26, 18. 



10. Ca să se cunoască acum în- 
cepătoriitor şi domniilor întru cele 
cereşti prin biserică, înţelepciunea 
lui Dumnezeu cea de multe feluri. 

11. După hotărârea cea mai 'na- 
infe de veci, care o au făcut întru 
Hristos Iisus Domnul nostru; 

12. Intru care avem îndrăznire şi 
apropiere întru nădejde prin credinţa 
lui. 

13. Pentru aceea vă rog pre voi, 
să nu slăbiţi întru necazurile mele 
cele pentru voi, care este slava voa- 
stră. 

14. Pentru aceasta plec genun- 
chele, mele către Tatăl Domnului no- 
stru Iisus Hristos, 

15. Dintru care toată părinţia în 
cer şi pre pământ se numeşte. 

16. Ca să dea vouă, după bogă- 
ţia slavei sale, cu putere să vă în- 
tăriţi prin Duhul lui întru omul cel 
dinlăuntru; 

17. Ca să locuiască Hristos prin 
credinţă întru inimile voastre. 

18. Ca întru dragoste fiind înră- 
dăcinaţi şi întemeiaţi, să puteţi cu- 
noaşte împreună cu toţi sfinţii, ce 
este lăţimea şi lungimea şi adân- 
cul şi înălţimea; 

19. Şi să ştiţi dragostea lui Hri- 
stos cea mai pre sus de cunoştinţă, 
ca să vă faceţi deplin întru toată 
împlinirea lui Dumnezeu. 

20. Iar celui ce poate face toate 
mai de prisosii decât cele ce cerem 
sau gândim, după puterea ce se 
lucrează întru noi, 

21. Aceluia fie slavă în biserica 
cea întru Hristos Iisus întru toate 
neamurile, veacului veacurilor, Amin 

CAP. 4. 

Sfătuire la unire în dragoste, deşi da- 
rurile sunt împărţite spre folosul ob- 
ştesc, întreaga înţelepciune şi dreptate 
ce ne face plăcuţi lui Dumnezeu. 

Drept aceea vă rog pre voi eu 
legatul întru Domnul, cu vredni- 
cie să umblaţi după chemarea cu 
care sunteţi chemaţi. 



10, 1 Petr. 1, 12; Rom. 11, 33. 

11, Efes. I, 11. 

12, loan 14, 6; Evr. 4, 16. 
14. Efes. 1, 3. 

Iff.Efes. 1, 7; 2 7; 6, 10; Col. 1, 11. 
17, loan 14, 23. 18. Iov 11, 8 sq. 

20. Rom. 16, 25, 

21, Rom. 11, 36; 1 Tim. 1, 17. 
4. Efes. 3, l; Col. 1, 10. 



1562 



EFESENI 4 



2. Cu toată smerenia şi blânde- 
ţele, cu îndelungă răbdare, îngădu- 
ind unul altuia cu dragoste; 

3. Nevoindu-vă a păzî unirea Du- 
hului întru legătura păcei. 

4. Un trup şi un Duh, precum şi 
chemaţi sunteţi într'o nădejde a che- 
mărei voastre; 

5. Un Domn, o credinţă, un botez. 

6. Un Dumnezeu şi Tatăl tuturor, 
care este presfe toate şi prin toate 
şi întru noi toţi. 

7. Iar fiecăruia din noi s'au dat 
harul după măsura Darului lui Hri- 
stos. 

8. Pentru aceea zice: suindu-se 
la înălţime, robii-au robime, şi au dat 
daruri oamenilor. 

9. Iar aceea ce zice că s'au suit, 
ce este fără numai că s'au şi pogo- 
rît întâiu la cele mai de jos laturi 
ale pământului? 

10. Cela ce s'au pogorît, acela este 
care s'au şi suit mai pre sus de toate 
cerurile, ca să umple toate. 

11. Şi acela au dat pre unii a- 
posloli iar pre alţii proroci, iar 
pre alţii, evanghelişti; iar pre alţii, 
păstori şi dascăli; 

12. Spre săvârşirea sfinţilor spre 
lucrul slujbei, spre zidirea trupului 
lui Hristos; 

13. Până ce vom ajunge toţi la 
unirea credinţei şi a cunoştinţei Fi- 
ului lui Dumnezeu, întru bărbat de- 
săvârşit, la măsura vârstei plinirei 
lui Hristos. 

14. Ca să nu mai fim prunci, în- 
văluindu-ne şi purlându-ne de lot 
vântul învăţăturei, întru amăgitura 
oamenilor, întru vicleşug spre me- 
şteşugirea înşelăciunei; 

15. Ci adevăraţi fiind întru dra- 
goste, să creştem toate Intru el, care 
este capul, Hristos; 

16. Din care tot trupul potrivii al- 
căluinduse şi încheindu-se prin toa- 
tă pipăirea dărei, după lucrare în- 
tru măsura fiecărui mădular, face 
creşterea trupului spre zidirea sa 
singur întru dragoste. 



2. Fapt. 20, l9; Col. 3, 12. 

3. 1 Cor, 12, 5 4. Rom. 12, 5. 

5, 1 Cor. S, 4, 6. 

6. Mal. 2, 10; 1 Cor, 12, 6 

7, Rom. 12, 3; 1 Cor. 12. 1. 

8. Ps. 67, 19. 9. loan 3, 13, 

10. Fapt, 2, 33. 11. 1 Cor. 12, 28. 
12. Rom. 12, 5; 1 Petru 2, 5, 9; Efes. 5, 
23; Col. l, 18. 15. Efes. 5, 23; Col. 1, 18. 
16. Rom. 12, 5; Col. 2, 19. 



17. Drept aceea, aceasta zic şi 
mărturisesc întru Domnul, ca să nu 
mai umblaţi voi precum şi celelalte 
neamuri umblă, întru deşertăciunea 
minţei lor. 

18. întunecaţi fiind la minte, în- 
sfreinaţi de vieaţa lui Dumnezeu pen- 
tru necunoştinţa, care este întru ei, 
pentru împietrirea inimei lor; 

19. Cari întru nesimţire petrecând, 
s'au dat pre sine înverşunărei, spre 
lucrarea a toată necurăţia, întru lă- 
comie. 

20. Iar voi nu aşâ aţi cunoscut 
pre Hristos; 

21. De vreme ce pre el l-aţi auzit 
şi întru dânsul v'aţi învăţat, precum 
este adevărul întru lisus. 

22. Ca să lepădaţi voi după cea 
mai 'nainle vieţuire pre omul cel 
vechiu, care se strică după poftele 
înşelăciunei; 

23. Şi să vă înnoiţi iarăş cu du- 
hul minţei voastre; 

24. Şi să vă îmbrăcaţi în omul 
cel nou, care după Dumnezeu s'au 
zidit întru dreptate şi întru sfinţe- 
niea adevărului. 

25. Drept aceea, lepădând min- 
ciuna, grăiţi adevărul fiecare cu a- 
proapele iui, căci suntem unul al- 
tuia mădulări. 

26. Mâniaţi-vă, şi nu greşiţi; soa- 
rele să nu apuie întru mâniea voa- 
stră; 

27. Nu daţi loc diavolului. 

28. Cel ce fură, să nu mai fure; 
ci mai vârtos să se ostenească, 
lucrând binele cu mâinele sale, ca 
să aibă să deâ celui lipsit. 

29. Tot cuvântul putred să nu iasă 
din gura voastră, ci numai care 
este bun spre zidirea folosului, ca 
să deâ dar celor ce aud. 

30. Şi să nu întristaţi pre Duhul 
cel Sfânt al lui Dumnezeu, întru 
care v'aţi pecetluit spre ziua răs- 
cumpărărei. 

31. Toată amărăciunea şi mâniea 
şi iuţimea şi strigarea şi hula, să 
se lepede dela voi, împreună cu 
toată răutatea. 

17, Rom, 1, 21. 18. Efes, 2, 12, 

21. Efes, 1, 13, 

22. Rom. 6, 6; Col. 3, 9; Gal, 6, 8. 

23. Rom, 12, 2, 

24 Fac 1, 26; Col, 3, 10. 

25. Zab. 8, 16; 26. Ps. 4, 5; Iac. 1, 19. 

27. l Petr. 5, 9; Iac 4, 7. 

28. l Tes. 4, 11; 2 Tes. 3, 8. 

29. Efes, 5, 4; Mat. 12, 36, 

30. Îs. 63, 10. 31 Col. 3, 8. 



EFESENI 4-5 



1563 



32. Şi iiji unul către altul buni, 
milostivi, iertSnd unul altuia, pre- 
cum şi Dumnezeu v'au iertat vouă 
înfru Hristos. 

CAP. 5. 

îndemnări la vieaţa cea vrednica de 
sfinţenia creştinului; a mustră răul cu 
pilda, nu cu vorba] a se umfleă de 
Duh Sf. iar nu de vin şi de necură- 
ţie; sfaturi pentru cei căsătoriţi. 

Fiff dar următori lui Dumnezeu, 
ca nişte fii iubiţi. 

2. Şi umblaţi întru dragoste, pre- 
cum şi Hristos ne-au iubit pre noi, 
şi s'au dat pre sine pentru noi adu- 
cere şi jertîă lui Dumnezeu întru 
miros cu bună mireazmă. 

3. Iar curviea şi toată necură- 
ţiea sau Iăcomiea, nici sâ se nu- 
mească întru voi, precum se cu- 
vine sfinţilor; 

4. Şi măscăriciunea, şi vorba ne- 
bunească, şi glumile, cari nu se 
cuvin; ci mai vârtos mulţămifa. 

5. Că aceasta să ştiţi, că tot curva- 
rul sau necuratul sau lacomul, care 
este slujitor idolilor, n'are moşte- 
nire întru împărăţiea lui Hristos şi 
Dumnezeu. 

6. Nimeni să nu vă înşele pre voi 
cu cuvinte deşerte; că pentru a- 
cestea vine rnâniea lui Dumnezeu 
presfe fiii neasculfărei. 

7. Deci să nu vă faceţi împreună 
părtaşi acestora. 

8. Că eraţi oarecând înfunerec, 
iar acum sunteţi lumină întru Dom- 
nul. 

9. Ca fiii luminei să umblaţi; că 
roadă Duhului este întru ţoală bună- 
tatea şi dreptatea şi adevărul; 

10. Cercând ce este bine plăcut 
Domnului, 

11. Şi să nu vă amestecaţi cu 
faptele cele fără de roadă ale în- 
tunerecului, ci mai vârtos să le de- 
făimaţi. 

12. Că cele ce se fac întru ascuns 
de către dânşii, ruşine este a le şi 
grăî. 



32. Col. 3, 12. 
5. 2. Marc. 12, 31; Gal. 1. 4. 

3. Col. 3, 5. 4. Efes 4, 29; Mat. 12, 36. 

5. 1 Cor. 6, 9; Gal. 5, 21. 

€ 2 Tes. 2. 3; Col. 3, 6; Rom. 1, 18; Mat. 
24. 4 

8. Efes. 2, 11; 1 Tes. 5, 5; 1 Petr. 2, 9. 
9 Gal. 5, 22. 10. Rom. 12, 2, 
11. Rom. 1, 24. 



13. Iar toate vădindu-se, de lu- 
mină se arată; că tot ce se arată, 
lumină este. 

14. Pentru aceea zice: deşteap- 
tă te cel Ce dormi, şi te scoală din 
morţi, şi te va lumină Hristos. 

15. Socotiţi, drept aceea, cum să 
umblaţi cu pază. nu ca nişte ne- 
înţelepţi, ci ca cei înţelepţi. 

16. Răscumpărând vremea, că zi- 
lele rele sunt. 

17. Drept aceea, nu fiţi neprice- 
puţi, ci cunoscând ce este voea 
Domnului. 

18. Şi nu vă îmbătaţi de vin, în- 
tru care este curviea; ci vă umpleţi 
de Duhul; 

19. Vorbind înfru voi în psalmi 
şi laude şi cântări duhovniceşti, 
lăudând şi cântând întru inimele 
voastre Domnului; 

20. Mulţămind pururea pentru 
toate întru numele Domnului no- 
stru lisus Hristos, lui Dumnezeu şi 
Tatălui; 

21. Plecaţi-vă unul altuia întru 
frica lui Dumnezeu. 

22. Femeilor, plecaţi-vă bărbaţi- 
lor voştri, ca Domnului. 

23. Căci bărbatul este cap femeei, 
precum şi Hristos este cap biseri- 
cei; şi acesta este mântuitorul tru- 
pului. 

24. Ci precum biserica se supune 
lui Hristos, aşa şi femeile bărbaţi- 
lor lor întru toate. 

25. Bărbaţilor, iubiţi-vă femeile 
voastre, precum şi Hristos au iubit 
biserica, şi pre sine s'au dat pentru 
dânsa; 

26. Ca pre ea să o sfinţească, 
curăţindu-o cu baea apei prin cu- 
vânt, 

27. Ca să o puie înainte pre ea 
luiş slăvită biserică, neavând în- 
tinăciune, nici prihană, sau altcevâ 
de acest fel; ci ca să fie sfântă şi 
fără de prihană. 

28. Aşâ sunt datori bărbaţii să'şi 
iubească femeile lor ca şi trupurile 
lor. Cel ce îşi iubeşte pre femeia 
sa, pre sine se iubeşte. 



13. loan 3. 20 14. Îs. 60, i. 
15. Mat. 10, 16; Iac. 3, 13; 
17. Rom 12, 2; 1 Tes. 4, 3. 

19. Col. 3, 16; Ps. 33, 1. 

20. Is. 63, 7; Col. 3, 7 

22. Fac. 3, 16; Col. 3, 18; 1 Petr, 3, 1. 
2V, Efes. 1, 22; 1 Cor. 11, 3. 2, 
25. Col. 3, 19. 26. loan 17, 17; 3, 5. 
27. 2 Cor. 11, 2; Col. 1, 22. 



1564 



EFESENI 5- 6 



29. Că nimeni niciodată nu şi-a 
urît trupul său; ci îl hrăneşte şi'l 
încălzeşte pre el, precum şi Hristos 
biserica: 

30. Că mădulări suntem ale tru- 
pului lui, din carnea lui şi din oa- 
sele lui. 

31. Pentru aceea va lăsâ omul 
pre tatăl său şi pre muma sa, şi 
se va lipî de femeia sa, şi vor fi 
amândoi un trup. 

32. Taina aceasta mare este; iar 
eu zic de Hristos şi de biserică. 

33. Deci dar şi voi unul fieştecare 
aşâ să'şi iubească pre femeia sa, 
ca pre sine; iar femeia să se teamă 
de bărbat. 

CAP. 6. 

Sfaturi către fii, părinţi, slugi, stă- 
pâni. Armele creştinului în lupta cu 
vrăjmaşii duhovniceşti. 

Feciori, ascultaţi pre părinţii vo- 
ştri întru Domnul; că aceasta 
este cu dreptate. 

2. Cinsteşte pre tatăl tău şi pre 
muma ta; (care este oorunca cea 
dintâiu întru făgăduinţă); 

3. Ca să'ţi fie fie bine, şi să fii 
cu zile multe pre pământ. 

4. Şi părinţii, nu urgisiţi pre fiii 
voştri întru mânie; ci îi creşteţi pre 
ei întru învăţătura şi certarea Dom- 
nului. 

5. Slugi, ascultaţi pre stăpânii 
voştri cei după trup, cu frică şi cu 
cutremur, întru dreptatea inimei 
voastre, ca şi pre Hristos; 

6. Nu numai înaintea ochilor slu- 
jindu-le, ca cei ce vor să placă oa- 
menilor; ci ca slugile lui Hristos, 
făcând voea lui Dumnezeu din suflet; 

7. Cu bunăvoinţă slujindu-le, ca 
Domnului, iar nu ca oamenilor; 

8. Ştiind că orice bine va face 
fiecare, aceea va luâ dela Domnul, 
ori robul, ori cel slobod. 

9. Şi stăpânii, iarăş acestea să 
faceţi către dânşii, slăbind îngro- 
zirea; ştiind că şi al vostru Domn 



30. Rom. 12, 5; 1 Cor. 6, 15. 
HI. Fac 2, 24; Mat. 19, 5; 1 Cor. 6, 15. 
6. 1. Col. 3 20. 2 Eş. 20, 12. 

4. Col. 3, 21; H doua Lege 6, 7, 20; Ps. 
77, 3; Pild, 19, 18 şi 29, 17. 

5. Tit. 2, 9; Fii 2, 12; l Pctr. 2, 18. 

6. Col. 3, 23. 

8. Rom. 2, 6; 1 Cor. 3, 8; 2 Cor. 5, 10. 
Col. 4, 1; Fapt. 10, 34. 



este în ceruri; şi alegere de faţă 
nu este la dânsul. 

10 Deci, fraţii mei, întăriţi-vă în- 
tru Domnul, şi întru puterea tăriei 
lui. 

11. Îmbrăcaţi vă întru toate ar- 
mele lui Dumnezeu, ca să puteţi 
sta împrotiva meşteşugirilor diavo- 
lului. 

12 Căci nu ne este nouă lupta 
împrotiva trupului şi a sângelui; ci 
împrotiva începătoriilor şi a dom- 
niilor, şi a stăpânitorilor înfunere- 
cului veacului acestuia, împrotiva 
duhurilor răutăţei întru cele cereşti. 

13. Pentru aceea, luaţi toate ar- 
mele lui Dumnezeu, ca să puteţi 
stâ împrotivă în ziua cea rea, şi 
toate isprăvindu-îe să staţi. 

14. Staţi drept aceea, încingân- 
du-vă mijlocul vostru cu adevărul, 
şi îmbrăcându-vă cu zaua drepfăţei; 

15. Şi încălţându-vă picioarele în- 
tru gătirea evangheliei păcei; 

16. Preste toate luând pavăza cre- 
dinţei, cu care veţi puteâ stinge 
toate săgeţile vicleanului cele a- 
prinse. 

17. Şi coiful mântuirei luaţi, şi 
sabiea Duhului, care este cuvântul 
lui Dumnezeu. 

18. Prin toată rugăciunea şi ce- 
rerea rugându-vă în toată vremea 
întru Duhul, şi la însăş aceasta pri- 
veghind cu toată răbdarea şi ru- 
găciunea pentru toţi sfinţii; 

19. Şi pentru mine, ca să mi se 
deâ mie cuvânt, întru deschiderea 
gurei mele cu îndrăzneală a arătă 
taina evangheliei, 

20. Pentru care fac solie în legă- 
turi; ca întru dânsa cu îndrăzneală 
să grăesc, precum mi se cuvine a 
grăi. 

21. iar ca să ştiţi şi voi cele pentru 
mine, ce fac, toate vouă le va a- 
rătâ Tihic iubitul frate şi credin- 
cioasa slugă întru Domnul; 

22. Pre care pentru însăş" acea- 
sta l-am trimes la voi, ca să ştiţi 
cele pentru noi, şi să mângâie ini- 
mele voastre. 

23. Pace fraţilor, şi dragoste cu 



10. 1 Cor. 16, 135 

12. Mat, 16. 17; Ioan 14, 30, Lucă 22, 53 j 
14, Lucâ 12, 35; 1 Petr. 1, 13. 

16, 1 Petr, 5, 9; 1 Ioan 5, 4, 

17, Is, 59, 17; 1 Tes, 5, 8. 19, Col. 4, 3, 

20. 2 Cor, 5, 20; Fapt, 4, 29, 

21, Fapt. 20, 4; Col, 4, 7; 



FILIPPISENI 1 



1565 



credinţă-, dela Dumnezeu Talăl şi 
Domnul Iisus Hrislos. 
24. Darul cu loji cari iubesc pre 



24. 2 Cor, 13. 14, 



Domnul nostru lisus Hrislos înlru 
neslricăciune, Amin. 

Către Efeseni s'a scris dela Roma prin 
Tibic. 



EPISTOLIA 

SPÂriTULUI APOSTOL PAVEL 

CĂTRE FILIPPISENI 



CAP. 1. 

Mulţămire pentru fafta bună a Fi~ 
lippisenilor şi rugăciune ca să fie de- 
săvârşiţi. Povestirea luptelor şi a o- 

fsârdiei sale. 
îl şi Timotei, slugile lui 
us Hrislos, luturor sfinţi- 
întru Hrislos lisus celor 
sunt în Filippi, împreună 
cu episcopii şi diaconii: 

2. Dar vouă, şi pace tlela Dum- 
nezeu Tatăl nostru, şi Domnul lisus 
Hristos, 

3. Mulţămesc Dumnezeului meu 
înlru toată pomenirea voastră, 

4. Pururea întru loată rugăciunea 
mea pentru voi loji cu bucurie ru- 
găciune făcând. 

5. Pentru împărtăşirea voastră în- 
tru evanghelie din ziua dintâiu până 
acum; 

6. Nădăjduindu-mă la însăş a- 
ceasta, că cel ce a începui întru 
voi lucrul cel bun îl va săvârşi până 
în ziua lui lisus Hristos; 

7. Precum îmi este mie cu drep- 
tate aceasta a cugetă pentru voi 
toţi, pentrucă vă am eu pre voi în 
inimă; şi în legăturile mele, şi în 
răspunsul şi adeverirea evangheliei, 
cu mine împreună părtaşi darului 
voi toţi fiind. 

8. Că martur mie îmi este Dum- 
nezeu, că vă iubesc pre voi foţi în 
dragostea lui lisus Hristos. 



±. 1, 2 Cor, 1, I; 1 Cor. 1, 2. 
2, Rom, I. 7, 3, Rom, 1, 8. 
6. Ioan 6, 29, 7, Efes,3, 1 şi 4, 1, 
8, Rom, 1, 9. 



9. Şi de aceasta mă rog, ca dra- 
gostea voastră încă mai mult, şi 
mai mult să prisosească întru cu- 
noştinţă şi întru toată priceperea; 

10. Ca să ispitiţi voi cele de fo- 
los; ca să fiţi curaţi şi fără de smin- 
teală în ziua lui Hristos; 

tl. Plini de roadele dreptăţei, care 
sunt prin lisus Hristos, spre slava 
şi lauda lui Dumnezeu. 

12. Şi voesc să ştiţi voi, fraţilor, 
că cele pentru mine mai vârtos spre 
sporul evangheliei au venit; 

13. In cât legăturile mele s'a u fă- 
cut arătate întru Hrislos în tot di- 
vanul şi la ceilalţi la toţi; 

14. Şi cei mai mulţi din fraţi în- 
tru Domnul, nădăjduindu-se pentru 
legăturile mele, mai mult cutează 
fără de frică a grăi cuvântul. 

15 Unii pentru pisma şi pricirea, 
iar alţii pentru bunăvoinţă propo- 
veduesc pre Hristos. 

16. Unii din prigonire pre Hristos 
vestesc, nu curat, socotind că vor 
aduce necaz legăturilor mele; 

17. Iar alţii din dragoste, ştiind 
că spre răspunsul evangheliei sunt 
pus. 

18. Ce este dar? Iată în tot chi- 
pul, ori prin pricină, ori prin ade- 
văr, Hristos se propovedueşte; şi 
întru aceasta mă bucur, şi încă mă 
voiu bucură. 

19. Că ştiu că aceasta îmi va fi 
mie spre mântuire prin rugăciunile- 



9. Efes 1, 8. 

10. Fapt. 24, 16; Rom. 2, 18. 

11. Efes. 5, 9, 13. Filip. 4, 22. 

14. Efes. 3. 13; 1 Tes. 3, 3. 

15. 2 Cor. 2, 17. 18. Filip. 2, 17. 
19. 2 Cor. 1, 11. 



1566 



FILIPPISENI 1-2 



voastre, şi prin darea Duhului lui 
lisus Hrisios. 

20. După aşteptarea şi nădejdea 
mea, că intru nimic nu mă voiu ru- 
şina; ci înfru-toatâ îndrăsneala, pre- 
cum pururea, aşa şi acum se va 
mări Hristos în trupul meu, ori prin 
vieaţă, ori prin moarte. 

21. Că mie a viefuî este Hristos, 
şi a murî, dobândă. 

22. Iar dacă a vietuî în trup, a- 
ceasta îmi este roadă lucrului; şi 
ce voiu alege nu ştiu. 

23. Că sunt cuprins de amân- 
două, dorinjă având a mă slobozi 
şi împreună cu Hristos a îi; mai 
bine cu mult mai vârtos. 

24. Iar a rămânea în trup, mai de 
folos este pentru voi. 

25. Şi aceasta nădăjduind, ştiu 
că voiu rămâneâ şi împreună voiu 
petrece cu voi cu loji spre spori- 
rea voastră şi bucuriea credinţei; 

26. Ca lauda voastră să sporea- 
scă întru Hrisios lisus întru mine, 
prin venirea mea iarăş către voi. 

27. Numai cu vrednicie după e- 
vangheliea lui Hrisios să pefreceţi; 
ca ori viind şi văzându-vă pre voi, 
ori nefiind de faţă la voi, să aud 
cele pentru voi, că staţi într'un duh, 
cu un suflet împreună nevoindu-vă 
pentru credinţa evangheliei; 

28. Şi nesfiindu-vă întru nimic de 
cei împrolivnici; care acelora este 
arătare a pierzărei; iar vouă a mân- 
tuirei, şi aceasta dela Dumnezeu. 

29. Că vouă vi s'a dăruit pentru 
Hristos, nu numai întru el a crede, 
ci şi pentru dânsul a pătimi; 

30. Aceeaş luptă având, care aţi 
văzut întru mine, şi acum auziţi 
pentru mine. 

CAP. 2. 

Sfătuite la vieaţă în unire şi umilinţă, 
având pildă smerenia şi slava lui Hri- 
stos. Laudă pe Timotei şi Epaf rodit, 

Deci de este vre o mângâiere în- 
tru Hristos, de este vre o voire 
bună a dragostei, de este vre o îm- 
părtăşire a Duhului, de este vre o 
milostivire şi îndurare, 



23. 3 Imp. 19, 4; 2 Cor. 5, 8; 2 Tim. 4. 6, 

27. 1 Cor. 7, 20; Efes. 4, 1; Col. 1, 10. 

28. Rom. 8, 17. 

30. Fapt. 16, 22; Col. 1, 29. 
2. 1- Rom. 12. io; Col. 3, 12. 



2. Pliniţi bucuriea mea, ca ace- 
eaş să cugetaţi, aceeaş dragoste 
având, un suflet fiind, una cuge- 
tând. 

3. Nimic făcând cu prigonire sau 
cu mărire deşartă; ci cu smerenie 
unul pre altul socotind a fi mai de 
cinste decât pre sine. 

4. Nu ale sale fiecare, ci şi ale 
altora fiecine să căutaţi. 

5. Că aceasta să se înţeleagă în- 
tru voi, care şi întru Hristos lisus; 

6. Carele în chipui lui Dumnezeu 
fiind, nu răpire au socotit a fi el în- 
tocma cu Dumnezeu; 

7. Ci s'au deşertat pre sine, chip 
de rob luând, întru asemănarea oa- 
menilor îăcându-se. 

8. Şi cu închipuirea aflându-se ca 
omul, s'au smerit pre sine, ascultă- 
tor făcându-se până la moarte, iar 
moarte de Cruce. 

9. Pentru aceasta şi Dumnezeu 
pre dânsul l-au prea înălţat, şi i-au 
dăruit lui nume, care este preste 
tot numele; 

10. Ca întru numele lui lisus tot 
genunchiul să se plece, al celor ce- 
reşti şi al celor pământeşti şi al 
celor de desupt; 

11. Şi toată limba să mărturisea- 
scă că Domn este lisus Hristos, 
întru slava lui Dumnezeu Tatăl. 

12. Deci iubiţii mei, precum pu- 
rurea aţi ascultat, nu numai pre- 
cum când eram de faţă; ci cu mult 
mai vârtos când sunt departe, cu 
frică şi cu cutremur mântuirea voa- 
stră o lucraţi. 

13. Că Dumnezeu este carele lu- 
crează întru voi şi ca să voiţi şi 
ca să lucraţi, după bunăvoinţă. 

14. Toate le faceţi fără de cârtiri 
şi fără de îndoiri; 

15. Ca să fiţi fără de prihană şi 
întregi, fii lui Dumnezeu curaţi în 
mijlocul neamului celui- îndărătnic 
şi răsvrătit, între cari să străluciţi 
ca nişte luminători în lume; 

16. Cuvânt al vieţei cuprinzând, 
spre laudă mie în ziua lui Hristos, 



4. 1 Cor. 10, 24. 

6. Ioan l, 2; 5, 18; 10, 29. 

7. Is. 42, l; Rom. 8, 3. 

8. Evr. 12, 2. 

10. Îs. 45, 23; Rom. 14, 11. 

12. Ps, 2, 9; Efes. 6, 5; 1 Petr, 1, 17. 

13. 2 Cor- 3, 5. 14. 1 Petr. 4, 9. 

15. Mat. 5, 14; Efes. 5, 8. 

16. Is. 49, 4; Gal. 2, 2; 2 Tim. 1, 13; 4, 6; 
1 Cor, 9, 26; 2 Cor. 7, 4. 



FiLIPPISENI 2-3 



1567 



că nu îndeşeri am alergat, nici în- 
deşerf m'am ostenii. 

17. Ci de mă şi jertfesc pentru 
jertfa şi slujba credinţei voastre, mă 
bucur, şi împreună mă bucur cu 
voi cu toji 

18. Aşijderea şi voi vă bucuraţi, 
şi împreună vă bucuraji cu mine. 

19. Şi nădăjduesc întru Domnul 
lisus, că pre Timotei fără de zăba- 
vă îl voi trimele la voi, ca şi eu 
să'mi fac inima bună, înţelegând 
cele pentru voi. 

20. Că pre nimeni n'am de un 
suflet cu mine, care cu tot deadin- 
sul să se grijească de voi. 

21. Că toţi ale sale caută, iar nu 
ale lui lisus Hristos. 

22. Iar sârguinfa lui o ştiţi, că 
precum fiul unui tată, împreună cu 
mine a slujit întru evanghelie. 

23. Pre acesta dar nădăjduesc 
să'l trimet îndatăş, după ce voiu 
vedeâ cele pentru mine. 

24. Iar am nădejde întru Domnul, 
că şi eu fără de zăbavă voiu veni 
la voi. 

25. Iar de nevoe lucru am soco- 
tit a trimete la voi pre Epafrodit, 
fratele şi împreună lucrătorul şi o- 
staşul cel dimpreună cu mine; iar 
al vostru apostol şi slujitor al ire- 
bei mele. 

26. De vreme ce dorea să vă vază 
pre voi pre toţi, şi erâ mâhnit, că 
aţi auzit că a fost bolnav. 

27. Şi a fost bolnav aproape de 
moarte; ci Dumnezeu l-au miluit pre 
el; şi nu numai pre el, ci şi pre mine, 
ca nu întristare preste întristare 
să am. 

28. Deci cum mai degrab l-am 
trimes pre el, ca văzându-1 pre el 
iarăş, să vă bucuraţi, şi eu mai 
fără de mâhnire să fiu. 

29. Primiţi'l drept aceea, pre el 
întru Domnul cu toaîă bucuriea; şi 
pre unii ca aceştia întru cinste îi 
aveţi ; 

30. Căci că pentru lucrul lui Hri- 
stos până la moarte ş'au apropiat, 
nebăgând seamă de vieaţă, ca să 
împlinească lipsa voastră a slujbei 
celei către mine. 



18. Filip, 3, 1; 4, 4. 

19. Fapt. 16, l; 1 Tes. 3, 2. 

20. 1 Cor. 16, 10. 21. 1 Cor. 10, 24. 
22. 1 Thn. 1, 1. 25. 2 Cor. 8, 23. 
27. Is. 38, 1, 29. Rom. 16, 2. 

30. 1 Cor. 16, 17. 



CAP. 3. 

Despre credinţa cea dreaptă împrotiva 
apostolilor mincinoşi. Vieaţa duhovni- 
cească nu este în trup, ci în urmarea 
viefei de jertfire a lui Hristos. 

De aceea fraţii mei, bucuraţi-vă 
întru Domnul. Acesteaşi a scrie 
vouă, mie nu'mi este cu lene, iar 
vouă de folos. 

2. Păziţi-vă de câini, păziţi-vă de 
lucrătorii cei răi, păziţi-vă de tăiere. 

3. Că noi suntem tăierea împre- 
jur, cari cu duhul slujim lui Dum- 
nezeu, şi ne lăudăm întru Hristos 
lisus, şi nu ne nădăjduim în trup. 

4. Măcar că eu am nădejde şi în 
trup. De se pare cuivâ altuia a se 
nădăjdui în trup, eu mai mult. 

5. Tăiat fiind împrejur a opta zi, 
din neamul lui lsrail, din seminţiea 
lui Veniamin, evreu din evrei, după 
lege fariseu; 

6. După râvnă gonind biserica; 
după dreptatea cea din lege, făcân- 
du-mă fără de prihană. 

7. Ci cele ce îmi erau mie do- 
bânzi, acestea le-am socotit pentru 
Hristos pagubă. 

8. Iar mai vârtos le şi socotesc 
toate pagubă a fi pentru covârşirea 
cunoştinţei lui Hristos lisus Dom- 
nului meu, pentru carele de toate 
m'am păgubit, şi le socotesc gu- 
noaie a fi, ca pre Hristos să do- 
bândesc, 

9. Şi să mă aflu întru el, neavând 
dreptatea mea cea din lege, ci ceea 
ce este prin credinţa lui Hristos, 
ceea ce este dela Dumnezeu drep- 
tate întru credinţă; 

10. Ca să'l cunosc pre el şi pu- 
terea învierei lui şi împărtăşirea pa- 
timilor lui, închipuindu-mă cu moar- 
tea lui; 

11. Ca doară cumvâ aş ajunge 
la învierea morţilor. 

12. Nu, că acum am luat, sau a- 
cum sunt desăvârşit; ci gonesc, ca 
doară voiu şi ajunge întru care sunt 
şi ajuns de Hristos lisus. 

13. Fraţilor, eu încă nu mă soco- 
tesc să fiu ajuns; ci numai una fac. 



3. 1. Filip. 2, 18; 4, 4; Rom 12, 12. 
2. Is. 56, 11, 12, 3. H doua -Lege 30, 6. 
4, 2 Cor. 11. 18. 5. Rom, 11, 1, 
6, Gal. 1, 13, sq, 7. Mat. 13, 44. 
8. Is, 53, 11, 9. Rom. 3, 21 şi 9, 30. 
10. Kom. 6, 3, sq.; 8, 17. Gal. 6, 17, 
12. 1 Tim. 6, 12; Is, 8, II. 



1568 



FILIPPISENI 3—4 



cele dinapoi uitându-le, şi la cele 
dinainte întinzându-mâ, 

14. La semn alerg, la răsplătirea 
chemătei cei de sus a lui Dumne- 
zeu întru Hrisfos lisus. 

15. Deci câji desăvârşit suntem, 
aceasta să gândim; şi dacă ceva 
într'alt chip gândiţi, şi aceasta Dum- 
nezeu va descoperi vouă. 

16. Insă la ceea ce am ajuns, cu 
acelaş dreptar să vieţuim, aceeaş 
să gândim. 

17. Fiţi împreună următori mie 
fraţilor, şi vă uitaţi la cei ce aşa 
umblă precum aveţi pildă pre noi. 

18. Pentrucă mulţi umblă, de cari 
de multe ori am zis vouă, iar acum 
şi plângând zic, că sunt vrăjmaşii 
Crucei lui Hristos; 

19. Al cărora sfârşitul le este pierza- 
rea, al cărora Dumnezeu este pân- 
tecele, şi a căror slavă este întru 
ruşinea lor, cari cele pământeşti 
cugetă. 

20. Că petrecerea noastră în ce- 
ruri este; de unde şi pre Mântuito- 
rul aşteptăm, pre Domnul nostru I- 
isus Hristos; 

21. Care va schimba chipul tru* 
pului smereniei noastre, ca să se 
iacă în chipul trupului slavei lui, 
după lucrarea puterei ce are el de 
a'şi supune luiş toate. 

CAP. 4. 

îndemnări la statornicie şi veselie du- 
hovnicească. Pavel mulţumeşte pentru 
ajutorul trimis. 

Deci fraţii mei cei iubiţi şi doriţi, 
bucuriea ţi cununa mea, aşâ 
staţi întru Domnul, iubiţilor. 

2. Pre Evodia rog şi pre Sintihi 
rog, aceeaş să gândească întru 
Domnul. 

3. Încă te rog şi pre tine, soţule 
iubite, ajută-le lor, cari împreună 
cu mine s'au nevoit întru evanghe- 
lie, şi cu Cl'menl şi cu ceilalţi îm- 
preună lucrători ai mei, ale căror 
nume sunt scrise în cartea vieţei. 

4. Bucuraţi-vă pururea întru Dom- 
nul, şi iarăş zic: bucuraţi-vă. 

15. 1 Cor. 2, 6. 

16. Rom. 12, 16; 1 Cor. 1 10, 1 Petr, 3,8. 

19. 2 Cor. 11, 15; Ps, 16, 14; Rom. 16, 18. 

20. Efes. 2, 6; Evr. 13, 14. 21. 1 Cor. 15, 43. 
4. 1. 2 Cor. 1, 14; î Tes. 2, 19, 20. 

3. Eşire 32, 32; Ps. 68, 32; Dan 12, 1 ; Lucâ 
10, 20; flpoc 3, 5; 13, 8 

4. Filip. 3, 1; 2 Cor. 13, 11; 1 Tes. 5, 16. 



5. Blândeţele voastre să se facă; 
ştiute tuturor oamenilor, Domnul a- 
proape este. 

6. Nimic să nu vă grijiţi; ci întru 
toate prinîugă şi rugăciune cu mul- 
ţumită cererile voastre să se arăte 
lui Dumnezeu. 

7. Şi pacea lui Dumnezeu, care 
covârşeşte toată mintea, va păzi i- 
nimele voastre şi cugetele voastre 
întru Hristos lisus. 

8 De aceea fraţii mei, câte sunt 
adevărate, câte sunt cinstite, câte 
sunt drepte, câte sunt curate, câte 
sunt iubite, câte sunt de bună la- 
uda; ori ce faptă bună şi ori ce la- 
udă, acestea să gândiţi. 

9. Cele ce aţi învăţat şi aţi luat 
şi aţi auzit şi aţi văzut întru mine, 
acestea să le faceţi; şi Dumnezeul 
păcei va fi cu voi. 

10. Şi m'am bucurat întru Dom- 
nul foarte, căci iată oarecând aţi 
înflorit a purtâ grija de mine; pre- 
cum şi purtaţi, dar n'aţi avut vre- 
me cu prilej 

11. Nu doară că pentru lipsă zic; 
că eu m'am deprins întru care sunt, 
îndestulat a fi. 

12. Ştiu şi a mă smerî, ştiu şi a 
avea de prisosit; întru tot şi întru 
toate m'am învăţat, şi a mă sătura 
şi a flămânzi şi a avea de prisosit 
şi a fi lipsit. 

13. Toate le pot întru Hristos, cei 
ce mă întăreşte. 

14. Insă bine aţi făcut, de v'aţi 
făcut împreună părtaşi necazului 
meu 

15. Şi ştiţi şi voi Filippisenilor, că 
la începutul evangheliei, când am 
ieşit din Machedonia, nici o bise- 
rică n'a făcut împărtăşire cu mine 
în cuvânt de dare şi de luare, fără 
numai voi singuri. 

16. Că şi în Tesalonic şi odată 
şi de două ori cele spre trebuinţa 
mea aţi trimes. 

17. Nu că doară caut darea; ci 
caut rodul cel prisositor spre folo- 
sul vostru. 

18. Am luat toate, şi am de pri- 

5. Tit. 3, 2; 1 Cor. 10, 11. 

6. Mat. 6, 25, 31 ; Ps. 14«, 20. 

7. Ioan 14, 27. 

8. Filip. 3, 1; Rom. 12, 17. 

9. 1 Tes. 5, 23; Rom. 15, 33. 

11. Pilde 15. 16; 1 Tim. 6, 6. 

12. l Cor. 4, 11; 2 Cor. 6. 10; 11, 27. 

13. Is. 33, 24. 15'. 2 Cor. 11, 9. 

17. Lucâ 13, 7; 2 Cor. 9, 6, 12. 

18. Filip. 2, 25. 



FiLIPPISENI 4 



1569 



sosit; umplulu-m'am luând dela E- 
pafrodit cele Irimese dela voi, mi- 
ros cu bună mireazmă, jertfă pri- 
mită, bine plăcută lui Dumnezeu. 

19. Iar Dumnezeul meu să împli- 
nească toată trebuinja voastră du- 
pă bogăţia sa întru slavă prin Hri- 
stos lisus. 

20. Iar lui Dumnezeu şi Tatălui 
nostru slava în vecii vecilor, Amin. 

21. Spunel* închinăciune la tot 



19. 2 Cor. 9. 8. 20. 2 Tim. 4, 18. 
21. 1 Cor. 16, 20- 



siântul întru Hristos lisus. Inchină- 
se vouă fra|ii cari sunt împreună 
cu mine. 

22. lnchină-sevouă fofi sfinfii.mai 
ales cei din casa Chesarului. 

23. Darul Domnului nostru lisus 
Hristos cu voi cu toţi, Amin. 

Către Filippiseni s'a scris dela Roma prin 
Epaf rodit. 



22. 2 Cor. 13, 12. 

23. Gal. 6, 18. 



Bibiis 



« 



99 



EPISTOLIA 

SPAMTULUI APOSTOL PAVEL 



CĂTRE COLASENI 




CAP. 1. 

Laudă credinţa Colasenilor şi se roagă 
pentru întărirea lor întru dânsa. Pa- 
vel se bucură de rodul ostenelilor 
sale. 

POavel apostol al lui Iisus 
j Hristos prin voia lui Dum- 
nezeu şi Timotei fratele, 

2. Celor ce sunt în Co- 
lase sfinţilor şi credincio- 
şilor fraţi întru Hristos: dar 
vouă şi pace dela Dumnezeu Tatăl 
nostru şi dela Domnul Iisus Hristos. 

3. Multămim lui Dumnezeu şi Ta- 
tălui Domnului nostru Iisus Hristos, 
pururea pentru voi rugându-ne. 

4. Auzind credinţa voastră cea în- 
tru Hristos Iisus, şi dragostea care 
aveţi către toţi sfinţii. 

5. Pentru nădejdea cea gătită vouă 
în ceruri, care aţi auzit mai 'nainte în- 
tru cuvântul adevărului evangheliei; 

6. Care este de faţă la voi, pre- 
cum şi în toată lumea; şi este fă- 
când roadă şi crescând, precum şt 
întru voi, din ziua în care aţi auzii 
şi aţi cunoscut darul lui Dumnezeu 
întru adevăr. 

7. Precum v'aţi şi învăţat dela E- 
pafra iubitul, cel dimpreună slugă 
cu noi, care este pentru voi credin- 
cios slujitor al lui Hristos; 



1. 1. 2 Cor. 1. l; Efcs. i, l. 
2. Rom. 1,7. 3. Fii, 1,3. 4. Efes. 1, 15. 
5. 1 Petr. 1, 3, 4. 
7. Col. 4, 12; Filim. 23. 



8. Care ne-a şi arătat nouă dra- 
gostea voastră întru Duhul. 

9. Drept aceea şi noi, din care 
zi am auzit acestea, nu încetăm pen- 
tru voi rugându-ne şi cerând ca să 
vă umpleţi de cunoştinţa voiei lui, 
întru toată înţelegerea şi înţelepciu- 
nea duhovnicească; 

10. Ca să umblaţi voi cu vredni- 
cie Domnului spre toată plăcerea, 
întru fot lucrul bun făcând roadă, 
şi crescând spre cunoştinţa lui Dum- 
nezeu; 

11. Cu toată puterea înfărindu-vă 
după tăria slavei lui, întru toată 
îngăduirea şi îndelunga răbdare cu 
bucurie; 

12. Mulţămind Tatălui, celui ce 
ne-au învrednicit pre noi în partea 
soarfei sfinţilor întru lumină. 

13. Carele ne-au izbăvit pre noi din 
stăpânirea întunerecului, şi ne-au 
mutat la împărăţia Fiului drago- 
stei lui; 

14. Intru carele avem răscumpăra- 
rea prin sângele lui, iertarea păca- 
telor; 

15. Carele este chipul lui Dumne- 
zeu celui nevăzut, întâiu născut de 
cât toată zidirea; 

16. Căci întru dânsul s'au zidif 
toate, cele din ceruri şi cele de pre 
pământ, cele văzute şi cele nevă- 
zute, ori s caunele, ori domniile, ori 

10. Efcs. 4, l; 1 Tes. 2, 12; Fii. 1, 27. 

11. l Cor. 1, 5. # 

12. 2 Cor. 3, 6; Fapt. 26, 18. 

13. Col, 2, 15. 14. Efes. 1. 7. 
25. Evr. 1, 3; 2 Cor. 4, 4. 
16, loan 1, 3, 10-, Efcs. 1, 10, 



COLASENI 1-2 



1571 



începătoriile, ori stăpânirile; toate 
printr'însul şi pentru dânsul s'au 
.zidit; 

17. Şi el este mai 'nainte de toate 
şi toate întru dânsul sunt aşezate; 

18. Şi el este capul trupului Bi- 
sericei; carele este începătură, întâiu 
născut din morţi; ca să fie întru 
toate el cel întâiu. 

19. Că întru el bine a voit să lo- 
cuiască toată plinirea; 

20. Şi printr'însul să împace toate 
spre sine; făcând pace prin sângele 
Crucei lui; printr'însul, ori celor de 
pre pământ, ort celor din ceruri. 

21. Şi pre voi cari ieraji oarecând 
tnstreinaji şi vrăjmaşi cu mintea în- 
Iru lucruri rele, iată acum v'au îm- 
păcat, 

22. In carnea trupului lui prin 
moarte, să vă puie pre voi sfinţi şi 
1ără de prihană şi nevinovaţi îna- 
intea sa; 

23. De vet» rămâneâ întru credinţă 
întemeiaţi şi întăriţi şi nemişcaţi 
din nădejdea evangheliei, care ajt 
auzit, ceea ce s'a propoveduit la 
loată zidirea cea de supt cer; că- 
reea m'am făcut eu Pavel slujitor. 

24. Acum mă bucur întru pati- 
mile mele pentru voi, şi plinesc lip- 
sele necazurilor lui Hristos în tru- 
pul meu pentru trupul lui, carele este 
Biserica; 

25. Căreea m'am făcut eu sluji- 
tor, după iconomia lui Dumnezeu 
care mi s'a dat mie spre voi, să pli- 
nesc cuvântul lui Dumnezeu; 

26. Taina cea ascunsă din veci 
şi din neamuri, iar acum s'a ară- 
tat sfinţilor lui. 

27. Cărora au voit Dumnezeu a le 
arătă care este bogăţia slavei tainei 
acesteea întru neamuri, carele este 
.Hristos întru voi, nădejdea slavei; 

I 28. Pre carele noi propoveduim, 
sfătuind pre tot omul, şi învăţând pre 
lot omul întru toată înţelepciunea, 
ca să punem de fată pre tot omul 
«desăvârşit întru Hristos lisus. 
29. Intru carele mă şi ostenesc, 



17. PM. 8, 25 sq. 18. Fapt. 26, 23; Rom. 
14, 9; 1 Cor. 15,20; Efcs. 1, 23. 

19. Col. 2, 9-, Ioan 1, 16. 

20. Rom. 5, 10; 1 Ioan 2, 2. 

21. Efcâ. 4, 18. 22. Efes 5, 27. 

23. Efes. 3, 7; 1 Coc. 15, 58; Marc. 16, 15. 

24. 2 Cor. 7, 4; Efes. 3. 13. 

25. Efes. 3, ?. 27. 1 Tim. 1,1. 

28. Ioan 1, 7; Efes. 5, 27; 2 Cor. 11, 2. 

29. 1 Tim. 4, 10; 2 Tim, 4, 7. 



nevoiudu-mă după lucrarea lui, care 
se lucrează întru mine, întru putere. 

CAP. 2. 

Creştinii să nu se plece înţelepciunei 
omeneşti cei amăgitoare. Vieaţa cea in 
unire cu Dumnezeu îmbrăţişează du- 
hovniceşte şi legea în fetrecerea cea du- 
pre Hristos, 

Penlrucâ voiesc să ştifi voi câtă 
nevointă am pentru voi şi pen- 
tru cei din Laodichia şi câ{i n'au 
văzut fata mea în trup; 

2. Ca să se mângâie inimile lor, 
tocmit» fiind ei întru dragoste şi spre 
toată bogă{iea încredinfărei înfele- 
gerei, spre cunoştinţa tainei lui Dum- 
nezeu şi Tatăl, şi a lui Hristos; 

3. Intru care sunt toate vistieriile 
înţelepciunei şi ale cunoştinţei a- 
scunse. 

4. Şi aceasta zic: ca nu cineva 
să vă amăgiască pre voi cu cuvinte 
plecăfoare. 

5. Că de şi sunt cu trupul depăr- 
tat, dar cu duhul împreună cu voi 
sunt, bucurându-mă şi văzând rân- 
duiala voastră şi tăria credinţei voa- 
stre întru Hristos. 

6. Deci precum aji luat pre Hri- 
stos lisus Domnul, întru dânsul să 
umblaţi; 

7. Înrădăcinaţi şi zidiţi fiind în- 
tr'însul şi întărindu-vă întru credinţă 
precum v'afi învăţat, prisosind în- 
tru ea cu muitămită. 

8. Socotiţi ca să nu vă fure pre 
voi cinevâ cu filosofia şi cu înşe- 
lăciunea deşartă, după predania oa- 
menilor, după stihiile hunei şi nu 
după Hristos. 

9. Căci întru dânsul locueşte toată 
plinirea Dumnezeirei trupeşte. 

10. Şi sunte{i întru dânsul plini, 
carele este capul a toată începăforia 
şi stăpânirea; 

11. Intru carele sunteţi şi tăie(i îm- 
prejur cu tăiere împrejur nefăcută 
de mână, întru dezbrăcarea trupu- 
lui păcatelor cărnei întru tăierea îm- 
prejur a lui Hristos; 

12. Ingropaji fiind împreună cu el 
prin botez, întru carele v'aji şi seu- 



2- 1- Fii. 1, 30. 2. Ioan 17, 3. 

3. Is, 11, 2; 1 Cor. 1, 24, 

4. Rom. 16, 18. 5. l Cor. 5, 3; 14, 40, 
7. Efes. 2, 22; 1 Tes. 5, 18. 

10. Ioan 1. 16; Efes. 1. 21. 

11. R doua Lege 10, 16; Rom. 2, 29. 



1572 



COLASENI 2-3 



lat împreună prin credinţa lucrărei 
lui Dumnezeu, celui ce l-au sculat 
pre el din morji. 

13.,% pre voi cari eraţi morţi în- 
tru pScate şi întru netăierea împre- 
jur a trupului vostru, y'au înviat îm- 
preună cu dânsul, ieriându-vă vouă 
toate greşalele; 

14. Ştergând cu dogmele zapisul 
ce erâ asupra noastră, care erâ pro- 
tivnic nouă şi pre acela l-au luat din 
mijloc, pironindu'l pre Cruce; 

15. Dezbrăcând începătoriile . şi 
domniile, i-au vădit de faţă, arătân- 
du'i biruiţi pre dânşii întru dânsa. 

16. Deci nimeni pre voi să nu vă 
judece pentru mâncare, sau băutură, 
sau pentru parte a serbătorei, sau 
a lunei nouă, sau a sâmbetelor; 

17. Care suni umbră celor vii- 
toare; iar trupul al lui Hristos. 

18. Nimeni pre voi să nu vă a- 
măgească voind prin smerenie şi 
slujba îngerilor, la cele ce nu le-a 
văzut cu mândrie umblând, înde- 
şert umflându-se din mintea trupu- 
lui său, 

19. Şi neţiind capul, dintru care 
lot trupul prin încheieturi şi legă- 
turi primind darea şi întocmindu-se, 
creşte creşterea lui Dumnezeu*. 

20. Deci de aţi murit împreună 
cu Hristos despre stihiile lumei, 
penfruce ca şi cum aţi fi vieţuind 
în lume primiţi obiceiuri, 

21. Nu te atinge, nici gustă, nici 
pipăi; 

22. Care sunt toate spre strică- 
ciune prin obişnuinţă; după po- 
runcile şi învăţăturile oamenilor. 

23. Care sunt având cuvânt nu- 
mai al înţelepciunei întru slujba 
cea din voea sa, şi întru smerenie, 
şi întru nepărtinirea trupului, nu în 
vre o cinste spre saţiul trupului. 

C AP- 3- 

Sfăiuiri către vieaţă creştinească, mai 
ales în căsătorie. 

Deci dar de v'aţi sculat împreună 
cu Hristos, cele de sus căutaţi, 
unde este Hristos şezând deadreapta 
lui Dumnezeu. 

13. Efes. 2, 1, 5; Luc. 7, 42. 

14. Efes. 2, 15. 15 Col. 1, 13. 
16. Rom. 14, 2. 17. Evr. 8, 5. 
18 Mat. 24, 4 19. Efes 4, 15. 

22. Îs. 29. 13; Mat. 15, 9. 

23. I Tim. 4, 8. 

3. 1. Colas. 2, 12; Rom. 6, 5. 



* 

2. Cele de sus gândiţi, iar nu cele 
pământeşti. 

3. Că aţi murif, şi vieaţa voastră 
este ascunsă cu Hristos întru Dum- 
nezeu. 

4. Când se va arătâ Hristos, vieaţa 
voastră, atunci şi voi cu dânsul îm- 
preună vă veţi arătâ întru slavă. 

5. Drept aceea, omorîţi mădulă- 
rile voastre cele de pre pământ: 
curviea, necurăţiea, patima, pofta 
cea rea, şt lăcomiea, care este slu- 
jire idolilor; 

6. Pentru care vine mâniea lui 
Dumnezeu preste fiii neascullărei;. 

7. Intre care şi voi oarecând aţi 
umblat, când vieţuiaţi întru acelea. 

8. Iar acum lepădaţi-le şi voi a- 
c<?lea toate: mâniea, iuţimea, răuta- 
tea, hula, cuvântul de ruşine din 
gura voastră. 

9. Nu grăiţi minciună unul către 
altul, desbrăcându-vă de omul cel* 
vechiu dimpreună cu faptele lui; 

10. Şi îmbrăcându-vă întm cel 
nou, care se înnoeşte spre cuno- 
ştinţă după chipul celui ce l-au zi- 
dit pre el; 

11. Unde nu este Ellin şi Iudeu, 
tăiere împrejur şi netăiere împrejur, 
Varvar, Schit, rob şi slobod; ci toate 
şi întru toţi Hristos. 

12. Deci îmbrăcaţi-vă ca nişte a- 
leşi ai lui Dumnezeu, sfinţi şi iu- 
biţi, întru milostivirile îndurărilor, 
întru bunătate, întru smerenie, în- 
tru blândeţe, întru îndelunga răb- 
dare; 

13. Suferind unul pre altul, şi ier- 
tând unul altuia, de are cinevâîm- 
protiva cuivâ pâră; precum şi Hri- 
stos a iertat vouă, aşâ şi voi. 

14. Iar preste toate acestea îm- 
brăcaţi-vă întru dragoste, care este 
legătura săvârşirei. 

15. Şi pacea lui Dumnezeu să se 
dăruiască întru inimele voastre, la 
care şi chemaţi sunteţi într'un trup;: 
şi mulţămitori vă faceţi. 

16. Cuvânlut lui Hristos să lo- 



2. Mat. 6, 33. 3. Rom. 6. 2. 
4. Fii. 3, 21: 1 Cor 15, 43. 
JL, Rom. 8, 13; Efes 5, 3. 
% Efes. 5, 6. 7. Rom. 6, 19. 
8. Rom. 8. 13; Efes 4. 22; Evr. 12, l;Ps- 
36, 8. 9 Zab. 8, 16; Efes. 4, 25. 
10 Fac. l, 27. 

11. Rom. 10, 12; 1 Cor. 7, 2.1. 

12. Efes. 4, 24 şi 32. 

13. Mat. 6. 14; Efes. 4, 2 

14. Jtoan 13, 34 15. Fii. 4,. 7, 
16. 1 Cor. 1, 5; Efes. 5, 19. 



COLASENI 3-4 



1573 



cuîască înfru voi bogat întru toată 
înţelepciunea; învăţându-vă şi înţe- 
îep(indu-vă pre voi înşivă cu psalmi 
şi cu laude şi cu cântări duhovni- 
ceşti, întru dar cântând întru inimile 
voastre Domnului. 

17. Şi tot orice faceţi, cu cuvân- 
tul, sau cu lucrul, toate să faceţi 
întru numele Domnului Iisus. mul- 
ţămind lui Dumnezeu şi Tatălui 
prin el. 

18. Femei, plecaţi-vă bărbaţilor 
voştri, precum se cuvine întru Dom- 
nul. 

19. Bărbaţi, iubiţi-vă femeile voa- 
stre, şi nu vă amărâţi asupra lor. 

20. Feciori, ascultaţi pre părinţii 
voştri întru toate; că aceasta este 
bine plăcută întru Domnul. 

21. Părinţi, nu vă urgisiţi pre fiii 
voştri întru mânie, ca să nu se 
mâhnească. 

22. Slugi, ascultaţi pre stăpânii 
voştri cei după trup întru toate, nu 
numai înaintea ochilor slujindu-le, 
ca cei ce vor să placă oamenilor; 
ci întru dreptatea inimei, temân- 
du-vă de Dumnezeu. 

23. Şi tot orice faceţi, din suflet 
să faceţi ca Domnului, iar nu ca 
oamenilor: 

24. Ştiind că dela Dumnezeu veţi 
luâ răsplătirea moştenirei; că Dom- 
nului Hristos slujiţi. 

25. Iar cel ce face nedreptate, va 
luâ aceea ce a făcut cu nedreptate; 
şi alegere de faţă nu este. 

CAP. 4. 

Sfâtuire, la unirea cu aproapele, drep- 
tate şi rugăciune. 

Stăpâni, ce este cu dreptul şi ce 
este tocmeala slugilor să daţi; 
ştiind că şi voi aveţi Domn în ce- 
ruri. 

2. La. rugăciune aşteptaţi, prive- 
ghiaţi întru dânsa cu mulţămită; 

3. Rugându-vă împreună şi pen- 
tru noi, ca Dumnezeu să deschiză 
nouă uşa cuvântului, să grăim taina 

^iui Hristos, pentru care sunt şi legat; 

4. Ca să o arăt pre ea, precum 
se cade m ie a grăi. 

17. 1 Cor. 10, 31. 18. Efes. 5, 22. 

19. Efes. 5, 25; 1 Petr, 3, 7. 

20. Efes. 6. 1. 21. Efes. 6, 4, 
22. Efes. 6, 5 23. Efes. 6, 7. 

24. 1 Cor. 7, 22. 25. Fapt. 10, 34. 
4. 1. Lev. 25, 43; Efes. 6, 9. 

2. 1 Tes. 5, 17. 

3. Rom, 15, 30; Efes. 6, 19; 2 Tes 3, 1. 



5. Cu înţelepciune să umblaţi că- 
tre cei de afară, vremea răscum- 
părând. 

6. Cuvântul vostru totdeaMa să 
fie cu har, dres cu sare, caSă ştiţi 
cum se cade vouă a răspunde fie- 
căruia. 

7. Cele despre mine toate le va 
spune vouă Tihic iubitul frate, şi 
credinciosul slujitor şi dimpreună 
slugă întru Domnul; 

8. Pre care l-am trimes la voi 
pentru însăş aceasta, ca să ştie 
cele pentru voi, şi să mângâie ini- 
mile voastre; 

9. împreună cu Onisim, credin- 
ciosul şi iubitul frate, care este 
dintre voi. Toate vor spune vouă 
cele de aici. 

10. Inchină-se vouă Aristarh cel * 
împreună cu mine robit, şi Marcu 
nepotul lui Varnava, de care aţi luat 
porunci; de va veni la voi sâ'l pri- 
miţi pre dânsul; 

11. Şi Isus ce se chiamă Iust, 
cari sunt din tăerea împrejur. Ace- 
ştia singuri sunt împreună cu mine 
lucrători spre împărăţiea lui Dum- 
nezeu, cari mi-au fost mie mângâiere. 

12. Inchină-se vouă Epafra. care 
este dintre voi, sluga lui Hristos, 
care se nevoeşte pururea pentru 
voi înfru rugăciuni, ca să staţi de- 
săvârşit şi pliniţi întru toată voea 
lui Dumnezeu. 

13. Că mărturisesc de dânsul, că 
are râvnă multă pentru voi, şi pen- 
tru cei din Laodichia şi din Ierapoli. 

14. Inchină-se vouă Luca dofto- 
rul cel iubit, şi Dimas. 

15. Spuneţi închinăciune fraţilor 
celor din Laodichia, şi lui Nimîan, 
şi bisericei celei din casa lui. 

16. Şi dacă se va cetî episfoliea 
aceasta de către voi, faceţi ca să 
se citească şi în biserica Laodi- 
chienilor; şi cea din Laodichia şi 
voi să o cetiţi. 

17. Şi ziceţi lui Arhip: socoteşte 
slujba care ai luat întru Domnul, 
ca să o plineşti. 

18. închinăciunea cu mâna mea 
a lui Pavel. Aduceţi-vă aminte de 
legăfurele mele. Darul cu voi, Amin. 

Către Colaseni s'a scris dela Roma prin 
Tibic şi Onisim. 



5 Efes. 5, 15. 6. Marc. 9, 50. 8. Efes. 
6, 22. 10. Fapt. 19, 29. 11 Fapt. 11, 2. 
12. Col. 1, 7. 15. Rom. 16, 5. 
±6. 1 Tes. 5, 27. 18. 1 Cor. 16, 21. 



EPISTOLIA 

SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL 



întâia către tesalonicheni 



CAP. 1. 

Laudă nevoinţele apostoleşti ale Te- 
salonichenilor. 




PV^avcl şi Siluan şf Timo- 
I ^tei, bisericei Ţesaloniche- 
nilor întru Dumnezeu Ta- 
^lăl şi Domnul Iisus Hristos; 
har vouă şi pace dela Dum- 
nezeu Tatăl nostru şi dela 
Domnul Iisus Hristos. 

2. Mulţămim lui Dumnezeu puru- 
rea pentru voi toţi, pomenire de voi 
făcând în rugăciunile noastre; 

3. Neîncetat pomenind prevoi de 
lucrul credinţei voastre şi de oste- 
neala dragostei şi de răbdarea nă- 
dăjduirei întru Domnul nostru Iisus 
Hristos, înaintea lui Dumnezeu şi 
Tatălui nostru; 

4. Ştiind iubiţilor fraţi, dela Dum- 
nezeu alegerea voastră. 

5. Căci evanghelia noastră nu s'a 
îăcuf la voi numai în cuvânt, ci şi 
întru putere şi întru Duh Sfânt şi în- 
tru adeverire multă; precum ştiţi în 
ce chip am fost între voi pentru voi. 

6. Şi voi următori nouă v'aţi fă- 
cut şi Domnului, primind cuvântul 
întru necaz mult, cu bucuriea Du- 
hului Sfânt; 

7. Atâta cât v'aţi făcut voi pildă 
tuturor celor ce cred în Machedo- 
nia şi Ahaia. 



1. 1. 2 Tes. 1, 1, 

3, loan 6, 29; l Cor. 13, 13, 

4. Col 3, 12. 5. 1 Cor. 2, 5. 6, 1 Cor. 4, 16. 
7. 1 Tes. 4, 10, 



8. Că dela voi s'a vestit cuvân- 
tul Domnului nu numai în Mache- 
donia şi Ahaia, ci şi în tot locul 
credinţa voastră cea întru Dumne- 
zeu a ieşit; cât nu trebue să mar 
grăim noi cevâ. 

9. Că aceia de noi spun ce fel de 
intrare am avut la voi, şi cum v'aţi 
întors la Dumnezeu dela idoli, a slujţ 
Dumnezeului celui viu şi adevărat^ 

10. Şi a aştepta pre Fiul lui din 
ceruri, pre carele l-au învieat din* 
morţi, pre Iisus, carele ne izbăveşte 
pre noi de mâniea cea viitoare. 

CAP- 2- 

Pavel doreşte pre Tesalonicheni, se bu- 
cură de ei şi îngrijeşte ca să fie de- 
săvârşiţi. 

Că voi ştiţi fraţilor, intrarea noa- 
stră la voi, că n'a fost deşartă; 

2. Ci întâiu pătimind, şi ocărîţi fi- 
ind precum ştiţi în Filipi, am în- 
drăsnit întru Dumnezeul nostru a 
grăî către voi evanghelia lui Dum- 
nezeu cu muliă,nevoinţă. 

3. Că îndemnarea noastră nu este 
dintru înşelăciune, nici din necură- 
ţie, nici cu vicleşug; 

4. Ci precum ne-am adeverit de 
la Dumnezeu a fi credincioşi a pri- 
mi evanghelia, aşâ grăim; nu ca şi 
cum am plăceâ oamenilor, ci lut 



S. Rom 1, 8. 9. 1 Cor 12. 2. 
10 Fapt. 1, 11; Fii. 3, 20. 
2. 1- 1 Tes. 1, 5. 2. Fapt. 16, 22! 17, 5. 
4. Gat. l, 10. 



1 TESALONICHENI 2—3 



1575 



Dumnezeu, celui ce cearcă inimile 
noastre. 

5. Că niciodată întru cuvânt de 
măgulire am îost la voi, precum 
ştiji nici prin prilej de lăcomie; 
Dumnezeu este martor; 

6. Nici căutând dela oameni sla- 
vă, nici dela voi, nici dela alţii, mă- 
car că puteam să vă îim vouă cu 
greutate ca apostolii lui Hristos. 

7. Ci am îosl cu linişte în mij- 
locul vostru, precum doica îşi în- 
călzeşte pre fiii săi; 

8. Aşâ iubindu-vă pre voi, bine- 
voim a dâ vouă nu numai evan- 
ghelia lui Dumnezeu, ci încă şi su- 
fletele noastre, pentru căci a|i fost 
nouă iubiţi. 

9. Că vă aduceţi aminte fraţilor, 
de ostenelele noastre şi de nevo- 
inţe; că ziua şi noaptea lucrând, ca 
să nu îngreuiem pre cinevâ din voi, 
am propoveduit vouă evangheliea 
lui Dumnezeu. 

10. Voi sunteţi martori, şi Dum- 
nezeu, cum cu cuvioşie şi cu drep- 
tate şi fără de prihană am fost vouă 
celor ce aţi crezut; 

11. Precum ştiţi că pre unul fie- 
care din voi, ca un părinte pre fiii 
săi v'am rugat şi v'am mângâiat, 

12. Şi am mărturisit ca să um- 
blaţi voi cu vrednicie lui Dumne- 
zeu, carele v'au chemat pre voi în- 
tru a sa împărăţie şi slavă. 

13 Drept aceea şi noi mulţămim 
lui Dumnezeu neîncetat, căci luând 
voi cuvântul auzirei de Dumnezeu 
dela noi, aţi primit nu cuvânt al oa- 
menilor, ci precum este adevărat, 
cuvântul lui Dumnezeu, care se şi 
lucrează întru voi cei ce credeţi. 

14. Că voi fraţilor, următori v'aţi 
făcut bisericilor lui Dumnezeu ^ce- 
lor ce sunt în ludeea întru Hristos 
Iisus; căci aceleaşi aţi pătimit şi voi 
dela cei de un neam cu voi, pre- 
cum şi aceia dela Iudei, 

15. Cari şi pre Domnul Iisus au 
omorît şi pre prorocii lor, şi pre 
noi ne-au gonit; şi lui Dumnezeu 

*%iu sunt plăcuţi, şi tuturor oameni- 
lor stau împrotivă; 

16. Cari ne opresc pre noi să nu 



5. 1 Cor. 4. 20. 6, loan 5. 41; 2 Tes. 3, 
7. sq. 7. Fapt. 20, 33. 9. 1 Cor. 4, 12; Fapt. 
14; 15. 10. 1 Tim 3, 2. 

12. Efes. 4, 1; Fii. 1, 27. 

13. 1 Tes. 1, 5; Mat. 10, 40. 

15. Fapt. 2, 23. 16. Mat. 23, 32, 



grăim neamurilor ca să se mântu- 
iască, ca să'şi împlinească păcatele 
lor pururea; ci a sosit asupra lor 
mâniea până în sfârşit. 

17. Iar noi fraţilor, rămâind siri- 
mani de către voi Ia vreme de un 
ceas cu faţa, nu cu inima, mai mult 
ne-am sârguit a vedeâ faţa voastră 
cu mare dorinţă. 

18. Pentru aceea am vrut să ve- 
nim la voi. eu adecă Pa vel, şi odată 
şi de două ori, ci ne-a împiedicat 
satana. 

19. Căci care este nădejdea noa- 
stră, sau bucuriea, sau cununa la- 
udei? Au nu şi voi veţi fi înaintea 
Domnului nostru Iisus Hristos în- 
tru a lui venire? 

20. Că voi sunteţi slava noastră 
şi bucuriea. 

CAP. 3. 

Rugăciune pentru sporirea şi întări- 
rea în credinţa a Tesalonichenilor. 

Drept aceea mai mult neputând 
răbdâ, bine am voit a rămâneâ 
în Atena singuri; 

2. Şi am trimes pre Timolei, fra- 
tele nostru şi slujitorul lui Dumne- 
zeu, şi ajutătorul nostru întru evan- 
gheliea lui Hristos, ca să vă întă- 
rească pre voi, şi să vă mângâie 
întru credinţa voastră; 

3. Ca nici unul să nu se clătea- 
scă întru scârbele acestea; că sin- 
guri ştiţi că spre acestea suntem 
puşi. 

4. Căci când am fost ia voi, am 
zis vouă mai înainte că vom să a- 
vem scârbe; precum au şi fost, şi 
ştiţi. 

5. Drept aceea şi eu nerăbdând 
mai mult, am trimes ca să cunosc 
credinţa voastră, ca nu cumvâ să 
vă fi ispitit pre voi cel ce ispiteşte, 
şi să fie în zadar osteneala noastră. 

6. Iar acum venind Timotei la noi 
dela voi, şi binevestind nouă cre- 
dinţa şi dragostea voastră, şi cum 
că aveţi pomenire bună de noi pu- 
rurea, dorind a ne vedeâ pre noi, 
precum şi noi pre voi; 

7. Pentru aceasta ne-am mângâ- 
iat fraţilor de voi, întru tot necazul 



17. Rom. 1, 11. 19. Fit. 4. 1. 
3. 3. Efes. 3, 13. 5. Fii. 2, 16. 
6. Fapt. 18, 5. 7, l Tes. 2, 2, 



1576 



1 TESALONICHENI 3—4—5 



şi nevoea noastră pentru credinţa 
voastră; 

8. Că acum noi vii suntem, dacă 
staţi voi întru Domnul. 

9. Că ce mulţămită vom puteâ 
dâ lui Dumnezeu pentru voi, pen- 
tru toată bucuriea, cu care ne bu- 
curăm pentru voi înaintea Dumne- 
zeului nostru; 

10. Noaptea şi ziua preste mă- 
sură rugându-ne ca să vedem taţa 
voastră şi să împlinim lipsele cre- 
dinţei voastre. 

11. Iar însuş Dumnezeu şi Tatăl 
nostru şi Domnul nostru lisus Hri- 
stos, să îndrepteze calea noastră 
către voi. 

12. Şi pre voi Domnul să vă în- 
mulţească şi să vă prisosească cu 
dragostea unuia spre altul şi spre 
toţi, precum şi noi spre voi. 

13. Ca să întărească inimile voa- 
stre fără prihană întru sfinţenie îna- 
intea lui Dumnezeu şi Tatălui no- 
stru, întru venirea Domnului nostru 
lisus Hristos cu toţi sfinţii Iu». 

CAP. A. 

Sfătuiri sj>re înfrânare dreptate, mi- 
lostenie, sfre muncă. Mângâie pre cei 
întristaţi pentru cei adormiţi cu cre- 
dinţa în învierea morţilor. 

De aceea fraţilor, vă poftim pre 
voi şi vă rugăm întru Domnul 
lisus, precum aţi luat dela noi în 
ce chip se cuvine vouă a umblă şi 
a plâceâ lui Dumnezeu, ca să pri- 
sosiţi mai mult. 

2. Că ştiţi ce porunci am dat vouă 
prin Domnul lisus. 

3. Căci aceasta este voiea lui Dum- 
nezeu, sfinţirea voastră, a vă ferî 
voi de toată curviea, 

4. A ştî fiecare din voi a'şi stă- 
pâni vasul său întru sfinţenie şi 
cinste. 

5. Nu întru patimă de poftă ca şi 
păgânii, cari nu cunosc pre Dum- 
nezeu. 

6. A nu trece şi a se lăcomî în 
lucru asupra fratelui său; de vre- 
me ce răsplăţilor este Domnul pen- 
tru toate acestea, precum şi mai 
înainte am zis vouă şi am mărtu- 
risit. 



13. 2 Tes. 2. 17; Fii. I, 10. 
4=. 1- 2 Tes. 3, 12; Efes. 4, 1. 
3. Rom. 12, 2. 4. 1 Cor. 6, 13 şi 18. 
5. Col. 3, 5; Gal. 4, 8. 



7. Că nu ne-au chemat pre noi 
Dumnezeu spre necurăţie, ci spre 
sfinţenie. 

8. Drept aceea, cel ce defăimează, 
nu om defăimează, ci pre Dumne- 
zeu, carele au dat Duhul său cel sfânt 
întru noi. 

9. Iar pentru iubirea de fraţi, nu 
trebueşte a scrie vouă; că singuri 
voi sunteţi învăţaţi dela Dumnezeu 
ca să iubiţi unul pre altul. 

10. Penlrucă şi faceţi aceea spre 
toţi fraţii cari sunt în toată Mache- 
donia; şi vă rugăm pre voi fraţilor, 
să adăogaţi mai mult; 

11. Şi cu dragoste să vă nevoiţi 
ca să fiţi cu linişte, şi să faceţi ale 
voastre şi să lucraţi cu mâinile voa- 
stre, precum am poruncit vouă; 

12. Ca să umblaţi cu bun chip 
către cei de afară, şi de nimic să 
nu aveţi trebuinţă. 

13. Iar nu voiu să nu ştiţi voi 
fraţilor, pentru cei ce au adormit, 
ca să nu vă întristaţi, ca şi ceilalţi 
cari n'au nădejde. 

14. Pentrucă de credem că lisus 
au murit şi au învieat, aşâ şi Dum- 
nezeu pre cei adormiţi întru lisus, 
aduce'i-va împreună cu el. 

15. Că aceasta grăim vouă cu cu- 
vântul Domnului, că noi cei vii, cari 
vom fi rămaşi întru venirea Dom- 
nului, nu vom întrece pre cei ador- 
miţi. 

16. Că însuş Domnul întru po- 
runcă cu glasul arhanghelului şi în- 
tru trâmbiţa lui Dumnezeu se va po- 
gorî din cer, şi cei morţi întru Hri- 
stos vor învieâ înlâiu; 

17. După aceea, noi cei vii cari 
vom îi rămaşi, împreună cu dânşii 
ne vom răpî în nori, întru întâmpi- 
narea Domnului în văzduh; şi aşâ 
pururea cu Domnul vom fi. 

18. Drept aceea mângâiaţi-vă u- 
nii pre alţii cu cuvintele acestea. 

CAP. 5. 

A doua venire a lui Hristos. Cuviin- 
cioasă pregătire pentru ea. 

Iar de ani şi de vremi fraţilor, nu 
aveţi trebuinţă să scriem vouă. 

7. 2 Tim. 1, 9. 8, Lucâ. 10, 16. 
9 Marcu 12, 31. 

10. l Tes. 1, 7; 4, 1 11. 2 Tes. 3, 8. 
12. Rom. 13, 13, 13. 1 Cot. 10, 1. 
14 Rom 14. 9; 1 Cor. 15, 13. 
15. 1 Cor. 15, 23. 
17. Hpoc. 11, 12; Ioan 12, 26, 
5. 1. Mat. 24, 36. 



1 TESALONICHENI 5 



1577 



2. Că înşi-vă adevărat ştiţi că ziua 
Domnului ca un fur noaptea aşâva 
veni. 

3. Căci când vor zice: pace şi li- 
nişte, atunci fără de veste va venî 
preste dânşii pieirea, ca şi durerea 
aceleia ce are în pântece; şi nu vor 
scăpâ. 

4. Iar voi fraţilor, nu sunie|i în- 
tru întunerec, ca să vă apuce ziua 
aceea ca un fur. 

5. Că voi tofi fii ai luminei sun- 
teţi şi îii ai zilei; nu suntem ai nop- 
{ei, nici ai întunericului. 

6. Drept aceea să nu dormim, ca 
şi ceilalţi; ci să priveghiem şi să 
fim treji. 

7. Că cei ce dorm, noaptea dorm; 
şi cei ce se îmbată, noaptea se îm- 
bată. 

8. Iar noi ai zilei fiind, să fim treji, 
îmbrăcându-ne în zaua credinţei şi 
a dragostei şi în coiful nădejdei de 
mântuire. 

9. Că nu ne-aupus prenoi Dum- 
nezeu spre mânie, ci spre dobân- 
direa mântuirei prin Domnul nostru 
lisus Hristos, 

10. Carele au murit pentru noi, ca 
ori de vom priveghiâ, ori de vom 
dormi, împreună cu el să vie{uim. 

11. Pentru aceea mângâiaţi unul 
pre altul, şi zidiţi unul pre altul, pre- 
cum şi faceţi. 

12. Şi vă rugăm pre voi fraţilor, 
să cunoaşteţi pre cei ce se oste- 
nesc între voi, şi pre mai marii vo- 
ştri întru Domnul, şi pre cei ce vă 
învaţă pre voi; 

13. Si sâ'i aveţi pre dânşii de pri- 
sosM întru dragoste pentru lucrul 
lor. Pace să aveţi între voi. 

2. Lucâ 12, 39; 2 Petr, 3, 10; Hpoc. 3, 3. 

3. Ier. 6, 14. 4 Efes. 5, 8. 
5. Lucâ 16, 8; Rom. 13, 12, 

8. Rom, 13, 12; Is. 59, 17. 9 Rom. 9, 23. 

10. Rom. 14, 8, 9; 2 Cor. 5, 15. 

11. 1 Tes 4. 18; Evr. 10, 24. 

12. 1 Cor. 16, 18.' 



14. Şi vă rugăm pre voi fraţilor: 
sfătuiţi pre cei fără de rânduială, 
mângâiaţi pre cei putini la suflet, 
sprijiniţi pre cei neputincioşi, fiji 
îndelung răbdători spre toţi. 

15. Socotiji să nu răsplătească 
cineva cuivâ rău pentru rău; ci pu- 
rurea cele bune să urmaţi, si spre 
voi unul spre altul, şi spre foţi. 

16. Pururea vă bucuraţi. 

17. Neîncetat vă rugaţi. 

18. Intru toate muljămiţi; căci a- 
ceasta este voea lui Dumnezeu în- 
tru Hristos lisus spre voi. 

19. Duhul să nu'l stingeţi. 

20. Prorociile să nu le defăimaţi. 

21. Toate să le ispitiţi; ce este 
bun să ţineţi. 

22. De tot felul de lucru rău sâ 
vă feriţi. 

23. Iar însuş Dumnezeul păcei 
să vă sfinţească pre voi întru toate 
desăvârşit; şi întru lot întreg du- 
hul vostru şi sufletul şi trupul fără 
de prihană întru venirea Domnului 
nostru lisus Hristos să se păzească. 

24. Credincios este cel ce v'a che- 
mat pre voi, care va şi face. 

25. Fraţilor, rugaţi -vă pentru noi. 

26. Spuneţi închinăciune fraţilor 
tuturor cu sărutare sfântă. 

27. ]uru-vă pre voi întru Domnul 
ca să se citească episloliea acea- 
sta tuturor sfinţilor fraţi. 

28. Darul Domnului nostru lisus 
Hristos cu voi, Amin. 

Cea întâia către Tesatonicbeni s'a scris de 
la Htena. 



14. 2 Tes. 3, 15. 15. Pilde 17, 13; Rom. 
12, 17: 1 Petr. 3, 9. 16. Lucâ 10, 20. 

17. Lucâ 18, i; Rom. 12, 12; Col. 4, 2. 

18. Efes. 5, 20; Col. 2, 7. 

20. 1 Cor. 14, 1 21. Rom. 2, 18. 

23. Rom. 15, 33 

24. l Cor. l, 9; 2 Tes. 3, 3; 2 Tim. 3, 13; 
1 loan 1,9. 25 Col. 4, 3. 

26. Rom. 16, 16. 



I 



EPISTOLIA 

SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL 



A DOUA CĂTRE TESALONICHENI 




CAP. 1. 

Mulţumire j>entru credinţa Tesaloni- 
ckenilor şi rugăciune fentru desăvâr- 
şirea lor. 

l'avel şi Siluan şi Timotei, 
bisericei Tessalonichenilor 
întru Dumnezeu Tatăl no- 
stru şi întru Domnul lisus Hrislos: 

2. Dar vouă şi pace. dela Dum- 
nezeu Tatăl nostru şi dela Domnul 
lisus Hristos. 

3. A mul{ămi datori suntem lui 
Dumnezeu pururea pentru voi, fra- 
ţilor, piecum se cuvine, căci mult 
creşte credinţa voastră, şi se în- 
mulţeşte dmgostea a unuia fiecă- 
ruia dintre voi spre altul; 

4. Atâta cât şi noi singuri întru 
voi ne lăudăm în bisericile lui Dum- 
nezeu pentru răbdarea voastră şi 
credinţa întru toate gonirile voastre 
şi necazurile care suferi{i: 

5. Spre arătarea dreptei judecăţi 
a lui Dumnezeu, ca să vă învred- 
niciţi voi împărăţiei lui Dumnezeu, 
pentru care şi pătimifi. 

6. De vreme ce cu dreptate este 
la Dumnezeu a răsplăti necaz celor 
ce vă necăjesc pre voi. * 

7. Şi vouă celor necăjiţi odihnf 
cu noi, întru arătarea Domnului I- 
isus din cer cu îngerii puterei sale. 

8. Cu vă paie de foc dând isbândă 

1. 2. 1 Cor. 1. 3; Col. 1, 2. 
3. 1 Tes. 1, 2 4. 2 Cor. 7, 14. 
5. Fii. 1, 28; Luc, 21. 36. 

7. l Tes. 4, 16; 1 Petr. 4, 13; Mat. 25,31, 

8. Is. 66, 15, 16; Rom. 2, 8. 



celor ce nu cunosc pre Dumnezeu, 
şi celor ce nu ascultă evangheliea 
Domnului nostru lisus Hristos; 

9. Cari vor lua muncă pierirea 
cea veşnică dela fata Domnului, şi 
dela slava puterei lui; 

10. Când va veni să se proslă- 
vească întru sfinţii săi, şi să se 
facă minunat întru foţi credincioşii 
(că s'a crezut mărturia noastră în- 
tru voi) în ziua aceea. 

11. Pentru care ne şi rugăm pu- 
rurea pentru voi, ca să vă învred- 
nicească pre voi Dumnezeul nostru 
chemărei, şi să plinească toată 
bunăvoinja bunătăjei, şi lucrul cre- 
dinţei întru putere. 

12. Ca să se proslăvească nu- 
mele Domnului nostru lisus Hristos 
întru voi, şi voi întru el, după da- 
rul Dumnezeului nostru şi al Dom- 
nului lisus Hristos. 

CAP. 2. 

Despre Antihrist. Sfârşitul lumei. 
Mulţămire pentru chemarea la credinţă 
a Tesalonichenilor. 

Şi vă rugăm pre voi, fraţilor, pen- 
tru venirea Domnului nostru li- 
sus Hristos, şi a noastră adunare 
la dânsul, 

2. Ca nu degrab să vă clătiţi voi 
din minte, nici să vă spăimântati, 
nici prin duh, nici prin cuvânt, nici 
prin epistolie ca şi cum ar fi trimisă 

9. Is. 2. 10. 10. Col. 3, 4. 
11. 1 Tes. 1. 2. 
2. 2. 1 Tes. 5, 2. 



2 TESALONICHENI 2-3 



1579 



dela noi, cum că ar fi sosit ziua 
lui Hrislos. 

3. Să nu vă amăgească cinevâ 
pre voi nici înfr'un chip că va veni, 
de nu va venî mai întâi depărta- 
rea, şi de nu se va arătă omul pă- 
catului, fiul pierirei; 

4. Protivnicul şi care se va înălţă 
mai pre sus de tot cel ce se zice 
Dumnezeu, sau închinăciune; aşâ 
cât să şază el în Biserica lui Dum- 
nezeu, ca un Dumnezeu, arătându- 
se pre sine cum că ar îi el .Dum- 
nezeu. 

5. Au nu vă aduceţi aminte că 
încă fiind eu la voi acestea am zis 
vouă? 

6. Şi acum, ce îl opreşte, ştiji, ca 
să se arăte el la vremea sa. 

7. Că iată taina fărădelegei se lu- 
crează; numai cel ce opreşte acum 
până se va luâ din mijloc. 

8. Şi atunci se va arătă acel fără- 
delege, pre care Domnul îl va o- 
morî cu duhul gurei sale, şi îi va 
pierde cu arătarea venirei sale; 

9. Â cărui venire este după lu- 
crarea satanei întru toată puterea i 
şi semne şi minuni ale minciunei, 

10. Şi întru toată amăgirea ne- 
dreptăţei întru cei pieritori; pentrucă 
dragostea adevărului n'au primit ei 
ca să se mânfuească. 

11. Şi pentru aceea va trimetelor 
Dumnezeu lucrarea înşelăciunei, ca 
să crează ei minciunei; 

12. Ca să se judece toii cari n'au 
crezut adevărului, ci au binevoit 
întru nedreptate. 

13. Iar noi datori suntem pururea 
a mulţămî lui Dumnezeu pentru voi, 
fraţilor lubiji de Domnul, căci v'au 
ales pre voi Dumnezeu din început 
spre mântuire întru sfinţirea Duhu* 
lui şi întru credinţa adevărului; 

14. La care v'au chemat pre voi 
prin evanghelia noastră, spre câş- 
tigarea slavei Domnului nostru 1- 
isus Hristos. 

15. Drept aceea, fraţilor, staţi, şi 
ţineţi predaniile care v'aţi învăţat, 
ori prin cuvânt, ori prin epistoliea 
noastră. 

16. Iar însuş Domnul nostru 1- 
isus Hristos, şi Dumnezeu şi Tatăl 



3. Efes. 5. 6. 4. Dan. 11, 36. 

7. Fapt 20, 29 8. îs. 11, 4; Hp. 19, 15. 

9. Mat. 24, 24. 10. 2 Cor. 2, 15. 

11. Rom. 1, 24. 12. Rom. 1, 32. 

13. Efes. 1, 4. 15. 2 Tes. 3, 6. 



nostru, carele ne-au iubit pre noi, şi - 
ne-au dat mângâiere veşnică şi nă- 
dejde bună prin har. 

17. Să mângâie inimile voastre, 
şi să vă întărească pre voi întru 
tot cuvântul şi lucrul bun. 

CAP. 3. 

îndemnare spre rugăciune, spre muncă 
şi ferire de leneşi şi iscoditori. 

De aceea, rugaţi-vă fraţilor, pentru 
noi, ca cuvântul Domnului să 
curgă şi să se slăvească, ca şi în- 
tru voi; 

2. Şi ca să ne izbăvim de oa- 
menii cei răi şi vicleni; că nu este 
a tuturor credinţa. 

3. Iar credincios este Domnul, 
carele va întări pre voi, şi vă va 
păzi de cel viclean. 

4. Iar avem nădejde întru Dom- 
nul de voi, că cele ce poruncim 
vouă, şi faceţi, şi le veţi face. 

5. Iar Domnul să îndrepteze ini- 
mile voastre spre dragostea lui Dum- 
nezeu, şi răbdarea lui Hristos. 

6. Şi poruncim vouă, fraţilor, în- 
tru numele Domnului nostru lisus 
Hristos, să vă feriţi voi de tot fra- 
tele ce umblă fără de rândueală, şi 
nu după predania care a luat dela 
noi. 

7. Căci înşivă ştiţi cum se cade 
vouă să urmaţi nouă; că noi n'am 
umblat fără de rândueală întru voi; 

8. Nici în dar pâine am mâncat 
dela cinevâ; ci întru osteneală şi 
nevoinţă noaptea şi ziua lucrând, 
ca să nu îngreuiem pre cinevâ din 
voi; 

9. Nu că doară n'avem putere, 
ci ca pre noi chip să ne dăm vouă, 
ca să ne urmaţi nouă. 

10. Că şi când eram la voi, a- 
ceasta porunciam vouă, că dacă 
nu voeşle cinevâ să lucreze, nici 
să mănânce. 

11. Că auzim că oarecarii umblă 
la voi fără de rândueală, nimic lu- 
crând, ci iscodind. 

12. Şi unora ca acestora porun- 



- 17. 1 Tes, 3, 13. 
3. 1. Col. 4, 3 3. 1 Cor, 1, 9. 
4. 2 Cor. 7. 16; Gal. 5, 10. 

6. Mat 18, 17; Rom. 16, 17. 

7. 1 Cor 4, 16; 1 Tes 1, 6. 
<?. 1 Cor. 4, 12. 

9. Mat. 10, 10; 1 Cor 4, 16. 

10. Fac. 3, 19. 12. 1 Tes. 4. 11 



1580 



2 TESALONICHENI 3 



cim şi îi rugăm întru Domnul no- 
stru Iisus Hristos, ca, cu linişte lu- 
crând, să'şi mănânce pâinea lor. 

13. Iar voi, fraţilor, nu slăbiţi a 
îace bine. 

14. Iar de nu ascultji cinevâ de 
cuvântul nostru, pre acela prin e- 
pislolie, să'l însemnaţi, şi să nu 
vă însoţiţi cu el, ca sâ se ruşineze. 

15. Şi să nu'l socotiţi ca pre un 
vrăjmaş, ci să'l învăţaţi ca pre un 
îrate. 



16. Şi înşuş Domnul păcei să 
vă dea vouă pace pururea în tot 
chipul. Domnul fie cu voi cu toţi. 

17. închinăciunea cu mâna mea 
a lui Pavel, care este semn în toată 
epistolia: aşâ scriu. 

18. Darul Domnului nostru lisus 
Hristos cu voi cu toţi, Amin. 

■ Cea a doua către Tesatonicbeni s'a scris 
dela fltena. 



EPISTOLIA 

5PANTULUI APOSTOL PAVEL 



întâia către timotei 




CAP. 1. 

Inv.iţătura legei vechi şi a Evangheliei 
lămurită de Pavel cu pilda sa. 

Lvel apostol al lui Iisus Hri- 
'sios după porunca lui Dum- 
i^nezeu Mântuitorului nostru 
şi a Domnului lisus Hristos, nădej- 
dei noastre; 

2. Lui Timotei, adevăratului fiu în- 
tru credinţă: dar, milă şi pace, dela 
Dumnezeu Tatăl nostru şi dela Hri- 
stos lisus, Domnul nostru. 

3. Precum ie-am rugat să rămâi 
în Efes, când mergeam în Mache- 
donia, ca să porunceşti unora să 
nu înveţe într'alt chip. 

4. Nici să iâ aminte la basne şi 
la numere de neamuri fără de sfâr- 
şit, cari fac întrebări mai vârtos 
decât iconomia iui Dumnezeu cea 
întru credinţă. 

5. Iar sfârşitul poruncei este dra- 
gostea din inimă curată şi din şti- 
inţă bună şi din credinţă nefăţarnică. 

6. Dela care unii rătăcind s'au în- 
tors la cuvinte deşarte, 

7. Vrând a fi învăţători de lege; 
neînţelegând nici cele ce grăiesc, nici 
pentru cele ce întăresc. 

8. Ci ştim că legea este bună, de 
o ţine cinevâ după lege; 

9. Ştiind aceasta, că dreptului lege 
nu este pusă, ci celor fărădelege 

±. 1. Fapt. 9, 15; Rom. 1, 1; Col. 1, 27. 
2. Tit 1,4. 4. Tim. 4, 7. 5. Ecl. 12,. 13. 



şi nesupuşi, necredincioşilor şi pă- 
cătoşilor, nedrepţilor şi spurcaţilor, 
ucigătorilor de tată şi ucigătorilor 
de mumă, ucigătorilor de oameni. 

10. Curvarilor, sodomenilor, tâlha- 
rilor, mincinoşilor, celor ce se jură 
strâmb şi orice alt se împrotiveşte 
învăţăturei cei sănătoase. 

11. După evanghelia slavei a fe- 
ricitului Dumnezeu, care mi s'a în- 
credinţat mie. 

12. Şi mulţămesc celui ce m'au în- 
tărit pre mine lui Hristos lisus Dom- 
nului nostru, căci credincios m'au 
socotit, puindu-mă întru slujbă; 

13. Pre mine cel ce eram mai 'na- 
inte hulitor şi gonitor şi ocărâtor; 
ci am fost miluit, că neştiind am 
făcut întru necredinţă. 

14. Şi prea s'a înmulţit harul Dom- 
nului nostru cu credinţa şi drago- 
stea cea întru Hristos lisus. 

15. Credincios este cuvântul şi de 
toată primirea vrednic, că Hristos 
lisus au venit în lume să mântu- 
iască pre cei păcătoşi, dintru cari 
cel dintâiu sunt eu. 

16. Ci pentru aceasta am fost mi- 
luit, ca întru mine întâiu să arate 
lisus Hristos toată îndelunga răb- 
dare, spre pildă celor ce vor să crea- 
ză întru dânsul spre vieaţa cea ve- 
şnică. 

17. Iar Împăratului veacurilor, ce- 
lui nestricăcios, celui nevăzut, u- 
nuia prea înţeleptului Dumnezeu, cin- 
ste şi slavă în vecii vecilor, Amin. 

10. Eş. 21. 16. 11 Tim. 6, 15. 
12. Fapt. 9, 15. 15. Mat. 18,11. 



1582 



1 TIMOTEI 1—2—3 



18. Această poruncă î{i încredin- 
ţez ţie, fiule Timotei, după proro- 
ciile care s'au făcut mai 'nainte spre 
tine, ca să te oşteşti într'însele bună 
oştire. 

19. Având credinţă şi bună şti- 
injă, care unii lepădându-o, din ere-, 
dinţă au căzui. 

20. Dintru cari este Imeneu şi A- 
lexandru, pre cari i-am dat satanei, 
ca să se înveţe a nu huli. 

CAP. 2- 

Despre rugăciune. Să se facă pentru 
toţi fretutindenea cu inimă curată. De- 
spre învăţători. Să fie bărbaţi iar nu 
femei, din pricina firei şi a slăbiciunei. 

Deci rogu-te mai 'nainie de toate 
să faceţi rugăciuni, cereri, făgă- 
duinţe, mulţămite pentru toţi oamenii 

2. Pentru împăraţi şi pentru toţi 
cari sunt întru dregătorii, ca să pe- 
trecem vieaţă lină şi cu odihnă în- 
tru toată buna credinţă şi curăţia. 

3. Că aceasta este lucru bun şi 
primit înaintea lui Dumnezeu Mân- 
tuitorului nostru; 

4. Carele voieşte ca toţi oamenii 
să se mântuiască şi la cunoştinţa 
adevărului să vie. 

5. Că unul este Dumnezeu, unul 
şi mijlocitor între Dumnezeu şi în- 
tre oameni, omul lisus Hristos; 

6. Carele pre sine însuş s'au dat 
preţ de răscumpărare pentru toţi, 
mărturisirea în vremile sale. 

7. Intru care sunt pus eu propo- 
veduitor şi apostol, (adevărul zic 
întru Hristos, nu minţ); învăţător 
neamurilor întru credinţă şi întru 
adevăr. 

8. Voiesc dar ca să se roage băr- 
baţii în lot locul, ridicându'şi mâi- 
nile curate, fără de mânie şi fără 
de îndoire. 

9. Aşijderea şi femeile cu podoabă 
de cinste, cu sfială şi cu întreagă 
înţelepciune să se împodobească 
pre sine; nu cu împletiturile păru- 
lui, sau cu aur, sau cu mărgărita- 
rul, sau cu haine scumpe, 



18. Tim. 6, 12; lud. 3. 19. Tim. 3, 9. 
20. 2 Tim. 2, 17; 1 Cor. 5, 5. 
2. 1. Filip. 4, 6. 3. Tim. 4. 10. 

4. Ez. 18, 23; 2 Petru 3. 9, 

5. Is. 45, 21 sq; Ioan 17, 3: Evr. 12, 24. 

6. Gal. 1, 4; Tit 2, 14. 

7. Fapt. 9, 15; 2 Tim. 1, 11. 
9. 1 Petru 3. 3. 



10. Ci (precum se cuvine femei- 
lor celor ce se făgăduesc femerei 
de Dumnezeu) cu fapte bune. 

11. Femeia întru tăcere să se în- 
veţe cu toată ascultarea. 

12. Iar femeei să înveţe nu dau 
voie, nici a'şi stăpâni bărbatul, ci 
să fie întru linişte. 

13. Că Adam înfâiu s'a zidit, a- 
poi Eva. 

14. Şi Adam nu s'a amăgit, iar 
muierea amăgindu-se a fost întru 
călcarea poruncei. 

15. Dar se va mântui prin naşte- 
rea de fii, de vor petrece întru cre- 
dinţă şi întru dragoste şi întru sfin- 
ţire cu întreagă înţelepciune. 

CAP. 3. 

Însuşirile slujitorilor bisericeşti. Taina 
dumnezeeştei întrupări. 

Hredincios este cuvântul; de pof- 
teşte cinevâ episcopie, bun lucru 
pofteşte. 

2. Insă se cade episcopului să fie- 
fără de prihană, al unei muieri băr- 
bat, treaz, întreg la minte, cucernic, 
iubitor de streini, învăţător; 

3. Nebeţiv, negrabnic a bate, nea- 
gonisitor de dobândă urîtă; ci blând, 
nesfadnic, neiubifor de argint; 

4. Casa sa bine chivernisindu-şi, 
feciori având ascultători cu toată 
cucernicia; 

5. Că de nu ştie cinevâ a'şi chi- 
vernisi casa sa, cum de Biserica lui 
Dumnezeu va purtâ grijă? 

6. Nu de curând botezat fiind, ca 
nu umflându-se, în osânda diavo- 
lului să cază. 

7. Şi se cade lui şi mărturie 
bună să aibă dela cei din afară; 
ca nu în ocară să cază şi în cursa 
diavolului, 

8. Diaconii aşijderea cucernici să 
fie, nu îndoiţi la cuvânt, nebăutori 
de vin mult, neagonisitori de do- 
bândă urîtă; 

9. Ci având taina credinţei întru 
ştiinţă curată. 

10. Şi aceştia să se ispitească în- 
tâiu; după aceea să se diaconească 
fără de prihană fiind, y 

10. Tim. 5, 10. 11. Efes. 5, 22. 

12. 1 Cor. 14. 34; Fac. 3, 16. 

13. Fac 1, 27. 14. Fac. 3, 6. 
3. 1. Fapt. 20, 28. 

2, Lev. 21, 17; Tit. 1, 6. 

3. Lev. 10, 9; Tit. 1, 7. 4. 1 Imp. 2, 12. 
7. l Tim. 5, 10; 1 Cor. 5, 12. 



1 TIMOTEI 3—4-5 



1583 



11. Femeile aşijderea să îie cu- 
cernice, necleveiiloare, nelimbute, 
4reze, credincioase întru toate. 

12. Diaconii să îie ai unei femei 
bărbaţi, feciorii bine chivernisin- 
du'şi, şi casele lor. 

13. Că cei ce slujesc bine, treaptă 
bună loruş îşi dobândesc, şi multă 
îndrăznire întru credinţa cea întru 
tlristos lisus. 

14. Acestea scriu ţie, având nă- 
dejde că voiu veni la tine fără ză- 
bavă; 

15. Iar de voi zăbovi, ca să ştii 
cum trebueşte în casa lui Dumne- 
zeu a petrece, care este Biserica 
Dumnezeului celui viu, stâlp şi în- 
tărire a adevărului. 

16. Şi cu adevărat mare este tai- 
na creştinătăţei; Dumnezeu s'au a- 
Tăfat în trup, s'au îndreptat în Du- 
hul, s'au văzut de îngeri, s'au propo- 
veduit întru neamuri, s'au crezut în 
lume, s'au înălţat întru slavă. 

CAP- 4. 

Povestire despre învăţături mincinoase 
în privinţa căsătoriei şi a mâncărilor, 
îndemnare la evlavie, ce întrece nevo- 
inţa trupească şi a se face fildă cre- 
dincioşilor. 

Iar Duhul arătat grăeşte, că în vre- 
mile cele de apoi se vor depărtâ 
unii dela credinţă, luând aminte la 
duhurile cele înşelătoare şi !a în- 
văţăturile cele drăceşti; 

2. Ale celor ce întru făţărie gră- 
ise minciuni; fiind arşi la' a lor şti- 
inţă; 

3. Oprind a se însurâ, învăţând 
a se feri de bucatele, care Dumne- 
zeu le-au făcut spre împărtăşire cu 
mulţumită celor credincioşi şi cari 
cunosc adevărul. 

4. De vreme ce toată făptura lui 
Dumnezeu este bună, şi nimic nu 
«ste de lepădat, care se iâ cu mul- 
ţâmire; 

5. Că se sfinţeşte prin cuvântul 
lui Dumnezeu şi prin rugăciune. 

6. Acestea toate de le vei spune 
fraţilor, bună slugă vei fi lui lisus 

11. Tit. 2 3. 

13. Mat. 25, 21; 1 Ioan 3, 21. 

16. Ioan 1, 14; Marcu 16, 19. 
-4. 1. Dan. 7, 25; 2 Tim. 3, l; 2 Petr. 3, 3; 
1 Ioan 2, 18 şi lud 18. 

3. Fac. 9, 3; 1 Coc. 10, 30. 

4. Fac. 1, 31; Fapt. 10, 15. 
6. 2 Tim. 1, 5. 



Hristos, hrănindu-te cu cuvintele 
credinţei şi ale bunei învăţături, că- 
reea ai urmat. 

7. Iar de basnele cele spurcate 
şi băbeşti te fereşte şi te nevoeşte 
pre tine spre buna credinţă. 

8. Că nevoinţa cea trupească spre 
puţin este folositoare, iar buna cre- 
dinţă spre toate este folositoare, a- 
vând făgăduinţă a vieţei acestei de 
acum şi a acelei viitoare. 

9. Credincios este cuvântul şi de 
toată primirea vrednic. 

10. Că spre aceasta ne şi ostenim 
şi suntem ocăriţi, căci am nădăjduit 
întru Dumnezeul cel viu, carele 
este Mântuitor tuturor oamenilor, şi 
mai vârtos celor credincioşi. 

11. Porunceşte acestea şi învaţă. 

12. Nimeni tinereţele tale să nu 
le defaime; ci te fă pildă credincio- 
şilor cu cuvântul, cu petrecerea, cu 
dragostea, cu duhul, cu credinţa, cu 
curăţiea. 

13. Până ce voiu veni, iâ aminte 
la cetire, la mângâiere* la învăţă- 
tură. 

14. Nu fii nebăgător de seamă de 
darul ce este întru tine, care ţi s'a 
dat prin prorocie, cu punerea mâi- 
nilor preoţiei. 

15. De acestea să gândeşti, întru 
acestea fii; ca procopseala ta să fie 
arătată întru toţi. 

16. Păzeşte-te pre tine însuţi şi 
învăţătura, şi rămâi întru acestea; 
că acestea făcând şi pre tine te vei 
mântui, şi pre cei ce te vor ascultă. 

CAP. 5. 

Cum sa se poarte cuviincios cu fiecare; 
văduvele, vârsta şi povăţuirea lor; cin- 
stirea preoţilor. Despre hirotonie. Pă- 
catele se vădesc. 

Pre cel bătrân să nu'l înfruntezi, 
ci îl îndeamnă ca pre un pă- 
rinte; pre cei mai tineri ca pre nişte 
fraţi; 

2. Pre cele bătrâne ca pre nişte 
maice, pre cele tinere ca pre nişte 
surori, întru toată curăţiea. 



7. 1 Tim. 6, 20; 2 Tim. 2, 16; Tit. 1, 14; 3, 9. 

8. 1 Tim. 6, 6. 9. 1 Tim. 1, 15, 
10. Tit. 2, 10; Efes. 5, 23. 

12. Tit. 2, 15. 13, Ioan 5, 38. 
14. 1 Tim. 5, 22; Fapt. 6, 6; 8, 17. 
16. Rom. 11, 14. 
5. /. Lev. 19, 32. 2. Ioan 19, 27. 



. 1584 



1 TIMOTEI 5—6 



3. Pre văduve cinsteşte-le, pre cele 
ce sunt cu adevăral văduve. 

4. Iar dacă vre o văduvă are fe- 
ciori sau nepoţi, să se înveţe întâiu 
a'şi chivernisi casa sa întru buna 
credin(ă, şi să deâ răsplătiri părin- 
ţilor; că aceasta este bună şi pri- 
mită înaintea Iui Dumnezeu. 

5. Iar cea cu adevărat văduvă şi 
singură, nădăjdueşte întru Dumne- 
zeu, şi se zăboveşte întru rugăciuni 
şi cereri noaptea şi ziua. 

6. Iar ceea ce petrece întru de- 
sfătare, de vie este moartă. 

7. Şi acestea porunceşte, ca fără 
de prihană să fie. 

8. Iar dacă cineva nu poartă grije 
de ai s<ii, şi mai vârtos de ai casei 
sale, de credinţă s'a lepădat, şi mai 
rău este decât cel necredincios. 

9. Văduva să se aleagă nu mai 
puţin de şasezeci de ani, care a fost 
uicui bărjlat femeie, 

10. Intru fapte bune fiind mărtu- 
risită: de a crescut feciori, de a 
primit streini, de a spălat picioarele 
sfinţilor, de a ajutat celor necăjiţi, 
de a urmat la tot lucrul bun. 

11. Iar de vâduvile cele tinere te 
fereşte; căci când se înfierbântează 
împrotiva lui Hristos, vor să se mă- 
rite; 

12. Având osândă, căci credinţa 
cea dintâiu au lepădat. 

13. împreună încă şi fără de lu- 
cru a fi se învajă, umblând din casă 
în casă; şi nu numai fără de lucru, 
ci şi limbute şi iscoditoare, grăind 
cele ce nu se cade. 

14. Drept aceea, voiu ca cele ti- 
nere să se mărite, fii să nască, case 
să chivernisească, ca să nu deâ nici 
o pricină prolivnicului spr<> ocară. 

15 Că iată unele s'au întors în 
urma satanei. 

16. Iar de are vre un credincios 
sau credincioasă văduve, să le a- 
ajute lor, şi să nu se îngreuieze bise- 
rica; ca celor ce sunt cu adevărat 
văduve să ie ajute. 

17. Preoţii cei ce îşi ţin bine dre- 
gătoriea, de îndoită cinste să se în- 
vrednicească, mai ales cei ce se o- 
stenesc în cuvânt şi întru învătă- 
tură. 

5. Lucâ 2, 37; 18, 1. 6. Rom 8, 13. 

7, l Tim 4. u. 

8. Gal 6, 10; 2 Tim. 3. 5. 

10. Evc. 13, 2. 13, Pilde 7, 11. 

14, 1 Cor. 7, 9. 

15. 1 Tim, l, 6. 17, Rom, 12, 8, 



18. Că zice scriptura: boului ce 
treieră să nu'i legi gura. Şi: vred- 
nic esle lucrătorul de plala sa. 

19. Împrotiva preotului pâră nu 
primî, fără numai prin doi sau trei 
martori. 

20. Pre cei ce păcăfuesc, înain- 
tea tuturor musfră'i, ca şi ceilalţi 
frică să aibă. 

21. Mărturisesc înaintea lui Dum- 
nezeu şi a Domnului Iisus Hristos 
şi a îngerilor lui celor aleşi, ca să 
păzeşti acestea fără de căutare în 
fată, nimic făcând după plecare. 

22. Mâinile degrab să nu'ti pui 
pre nimeni, nici te face părtaş în 
păcate streine; pre line curat te pă- 
zeşte. 

23. De acum nu mai bea apă. ci 
puţin vin primeşte pentru stomacul 
tău, şi pentru cele dese slăbiciunile 
tale 

24. Ale unor oameni păcatele sunt 
arătate, mergând mai 'nainte la ju- 
decată, iar ale unora şi în urmă vin. 

25. Aşijderea şi faptele cele bune 
arătate sunt, şi cele ce sunt într'alt 
chip a se ascunde nu pot. 

CAP. 6. 

Despre slugi. Ferire de lăcomie. învă- 
ţături spre pazirea credinţei până în 
sfârşit şi povăţuirea bogaţilor la sme- 
renie şi milostenie. 

Câ{i sunt supt jug robi, pre stă- 
pânii lor de toată cinstea vred- 
nici să'i socotiască, ca să nu se 
hulească numele lui Dumnezeu şi 
învăţătura. 

2. Şi cari au stăpâni credincioşi, 
să nu'i defaime, căci fraţi sunt; ci 
mai vârtos să le slujească, căci cre- 
dincioşi sunt şi iubi{i, cei ce face- 
rea de bine primesc. Acestea învajă 
şi îndeamnă. 

3. Iar de înva(ă cineva într'alt chip 
şi nu se apropie de cuvintele cele 
sănătoase ale Domnului nostru Iisus 
Hristos şi de învăţătura cea după 
bunacredinfă, 

4. Acela s'a trufii, neşliind nimic, 
ci bolnăvindu-se întru întrebări şi 
în cuvinte de prigonire, dintru care 



18, R doua Lege 25, 4; 1 Cor. 9, 9; Lucâ 
10, 7. 19. loan 8, 17, 22. Fapt, 6, 6. 

23. Ps, 103, 16. 25. Gal. 5. 22. 
6- i.Efes. 6, 5. 2. 1 Tim. 4, 11 ; Tit 3, 8. 

3, Gal. 1, 6 sq; 2 Tim. 1, 13. 



1 TI MO TEI 6 



1585 



se face pisma, pricirea, hulele, pre- 
pusurile cele viclene, 

5. Cuvintele cele deşarte ale oame- 
nilor celor stricaţi de minte şi lip- 
siţi de adevăr, cari socotesc a îi 
câşlig creştinătatea; depărteazăte 
de!a unii ca aceia. 

6. Insă câştig mare este bunacre- 
dinţă cu îndestulare. 

7. Că nimic n'am adus în lume, 
arătat este că nici a scoate cevâ 
nu putem. 

8. Ci având hrană şi îmbrăcăminte, 
cu acestea îndestulaji să fim. 

9. Iar cei ce vor să se îmbogă- 
|ească, cad în ispite şi în curse şi 
în pofte multe fără de socoteală şi 
vătămătoare, care cufundă pre oa- 
meni în pieire şi în pierzare. 

10. Că rădăcina tuturor răutăţilor 
este iubirea de argint; care unii pof- 
tindu-o au rătăcit din credinţă şi 
s'au pătruns cu dureri multe. 

11. Iar tu, o omul lui Dumnezeu, 
fugi de acestea, şi urmează drepta- 
tea, evlavia, credinţa, dragostea, răb- 
darea, blândejele. 

12. Luptă-te lupta cea bună a cre- 
dinţei, apucă-te de vieaţa cea veş- 
nică, la care şi chemat eşti, şi ai 
mărturisit mărturisirea cea bună îna- 
intea multor martori. 

13. Poruncescu'ţiînaintea lui Dum- 
nezeu, carele înviează toate, şi înain- 
tea lui Hristos Iisus, careie au măr- 



6, Fii. 4, 11. 7. Ecl. 5, 14. 

8. Fac. 28, 20; Pilde 30, 8. 

9. Pilde 23, 4; 28, 22. 

10. Eş. 23, 8. 11, 2 Tim, 2, 22. 

12. l or. 9. 25, 

13, H doua Lege 32, 39; Ioan 18, 36. 



furisit înaintea lui Pilaf din Pont 
mărturisirea cea bună. 

14. Să păzeşti fu porunca nespur- 
cată şi nevinovată, până la arăta- 
rea Domnului nostru lisus Hristos, 

15. Pre care în vremile sale o va 
arăta, cel fericit şi singur Puternic. 
Împăratul împăraţilor şi Domnul 
domnilor; 

16. Carele singur are nemurire şi 
locueşfe întru lumină neapropiată; 
pre carele nu 1-a văzut nimeni din 
oameni, nici a'l vedea poate, căruia 
cinstea şi stăpânirea veşnică, Amin. 

17. Celor bogaţi în veacul de a- 
cum porunceşte, să nu se înalţe cu 
gândul, nici să nădăjduiască spre 
avuţia cea neslătătoare; ci întru Dum- 
nezeul cel viu, carele ne dă nouă toa- 
te de prisosit spre desfătare; 

18. Să facă lucruri bune, să se 
îmbogăţească întru fapte bune, să 
fie lesne dătători, împărtăşitori; % 

19. Agonisindu'şi loru'şi temelie bu- 
nă în veacul cel viitor, ca să iâ vi- 
eaţa cea veşnică. 

20. O Timotee, lucrul cel încre- 
dinţat ţie păzeşte'l, depărtându-fe 
de glasurile deşarte, cele spurcate, 
şi de vorbele cele protivnice ale şti- 
inţei cei cu nume mincinos. 

21. Cu care unii lăudându-se, în- 
tru credinţă au rătăcit. Darul cu tine, 
Amin, 

Cea întâia către Timotei s'a scris dela 
Laodichia, care este mitropolie a Frighiei 
Pacatianei, 



15, Hpoc. 17, 14; H doua Lege 10. 17. 

16. Ioan 1, 18, 17. Ps. 61, 10. 
18, H doua Lege 15, 7. 

20, 2 Tim. 1, 14. 21- 2 Tim. 2, 18, 



EPISTOLIA 

SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL 



A DOUA CĂTRE TIMOTEI 



CAP. 1. 

Pavel lauda credinţa lui Timotei şi'l 
îndeamnă la răbdare in prigoniri âân- 
du-se pre sine pildă, 

jL3 ave ' apostol al lui lisus Hri- 
stosprin voea lui Dumnezeu, 
Aj după făgăduinţa vieţei care 
este întru Hristos lisus, 

2. Lui Timotei iubitului fiu: dar, 
milă şi pace dela Dumnezeu Tatăl 
şi dela Hrislos lisus Domnul nostru. 

3. Multâmesc lui Dumnezeu, că- 
ruia slujesc dela strămoşi întru cu- 
Tată ştiinţă, că neîncetată aducere 
aminte de tine am întru rugăciunile 
mele noaptea şi ziua; 

4. Dorind ca să te văz, aducân- 
du'mi aminte de lacrămile tale, ca 
să mă umplu de bucurie; 

5. Pomenire luând de credinţa cea 
nefăjarnică, care este întru line, care 
s'a sălăşluit maiîntâiuîn moaşă-ta 
Loida *şi întru maică-ta Evnichia; şi 
încredinţat sunt că şi întru tine, 

6. Pcnlru care pricină îţi aduc a- 
rninte ţie, ca să aprinzi Darul lui 
Dumnezeu, care este întru tine prin 
punerea mâinilor mele, 

7. Că nu ne-au dat nouă Dumne- 
zeu duhul temerei; ci al puterei şi 
al dragostei şi al întregei înţelep- 
ciuni. 

8. Deci nu te ruşinâ de mărturi- 



•±. 1. 2 Tim. 2, 10; loan I, 4; 1 Ioan 5, 11, sq. 

2. 1 Cor. 7, 25; 1 Tim. 1, 2; Tit I, 4. 

3, Fapt. 23, 1; Rom. 1, 8 5. Fapt. 16, 1, 

6, 1 Tes, 5, 19; 1 Tim. 4, 14, 

7. Rom. 8. 15. 



sirea Domnului nostru, nici de mine 
legatul lui; ci pătimeşte împreună cu 
evanghelia după puterea lui Dum- 
nezeu. 

9. Carele ne-au mântuit pre noi şi 
ne-au chemai cu chemare * sfântă, 
nu după faptele noastre, ci după a 
sa mai înainte hotărâre şi darul, 
care s'a dat nouă întru Hristos I- 
isus mai 'nainte de anii vecilor, 

10. Şi acum s'au arătat prin ară- 
tarea Mântuitorului nostru lisus Hri- 
stos, carele moartea au stricat, şi au 
adus ta lumină vieaţa şi nestrică- 
ciunea prin evanghelie; 

11. La care sunt pus eu propo- 
veduitor şi apostol şi învăţător nea- 
murilor. 

12. Pentru care pricină si acestea 
pătimesc, ci nu mă ruşinez, că ştiu 
cui am crezut, şi încredinţat sunt, 
că puternic este a păzî lucrul cel 
încredinţat mie la ziua aceea. 

13. Chipul cuvintelor celor sănă- 
toase să aibi, care ai auzit dela 
mine, întru credinţă şi întru drago- 
stea, care este întru Hristos lisus. 

14. Lucrul bun cel încredinţat ţie 
să'l păzeşti prin Duhul cel Sfânt, 
care locueşte întru noi. 

15. Ştii aceasta că s'au întors de 
la mine toţi cei din Asia; dintre cari 
este Fighel şi Ermoghen. 

16. Deâ Domnul milă casei lui O- 



9. Tit. 3. 5 

10. Rom. 16, 25; Is. 25, 8; Osie 13. 14; 1 
Cor. 15. 55; Evr. 2, 14. 

11. 1 Tim 2, 7. 12, 2 Tim, 4, 8. 

13. 1 Tim. 6, 3; Tit 2, l, 

14. l Tim. 6, 20. 



2.TIMOTEI 1-2 



1587 



nisifor; că de multe ori m'a odih- 
nit şi de lanful meu nu s'a ruşinat. 

17. Ci încă venind în Roma, rnai 
cu osârdie m'a căutat şi m'a aflat. 

18. Deâ'i lui Domnul să aîle milă 
dela Domnul în ziua aceea şi câte 
în Efes mi-a slujit mie, tu mai bine 
ştii. 

CAP- 2. 

îndeamnă pre Timotei a purtă cu cre- 
dinţa dregăioria sa. Mângâiere în pă- 
timiri. Ferire de anumite răutăţi. 

Deci tu fiul meu, întâreşte-fe în 
darul cel întru Hrisfos Iisus. 

2. Şi cele ce ai auzit dela mine 
în faja multor martori, acestea le 
încredinţează lâ oameni credincioşi, 
cari îndestulaji vor îi a învăjâ şi 
pre alţii. 

3. Tu dar pătimeşte ca un bun vi- 
teaz al lui lisus Hristos. 

4. Nimeni ostaş- fiind se amestecă 
cu lucruri lumeşti, ca voevodului 
să fie plăcut. 

5. Şi de şi se va luptă cinevâ, nu 
se încununează, de nu se va luptă 
<lupă lege. 

6. Plugarului ce se osteneşte, se 
cade întâiu el din roadă sâ mănânce. 

7. Înţelege cele ce îţi grăiesc; deâ'fi 
ţie Domnul înţelegere întru toate. 

8. Adu'ti aminte de Domnul Iisus 
Hristos, carele s'au sculat din morţi 
din sămânţa lui David după evan- 
ghelia mea. 

9. Intru care pătimesc până la le- 
gături, ca un făcător de rele, ci cu- 
vântul lui Dumnezeu nu se leagă. 

10. Pentru aceasta toate le rabd 
pentru cei aleşi, ca şi aceia să do- 
bândească mântuirea, care este în- 
tru Hristos lisus cu slavă veşnică. 

11. Gredincios este cuvântul; că 
de am murit împreună cu Hristos, 
împreună cu dânsul vom şi via; 

12. De răbdăm, împreună vom şi 
împărăţî, de ne vom lepădă de el, 
şi el se va lepăda de noi; 

13. De nu credem, el credincios 
rămâne, a se tăgăduî el pre sine, 
nu poale. 

17. Fapt. 28, 16. 
2. 2, 1 Tim. 3, 2, 3. 2 Tim. 4, 5. 
4. l Cor. 9, 25 5. 2 Tim, 4, 8. 

8. 1 Cor 15, 4; 2 Imp. 7, 12. 

9, Efes. 3, l; Fii. 2, 17. 10. Col. 1, 24. 

11. Rom. 6, 5; 1 Petru 4, 13. 

12. Mit. 10, 33; Luc. 9, 26. 

13. Rom. 3, 3; tvura. 23, 19. 



14. Acestea să'i îndemni, mărtu- 
risindu-le înaintea lui Dumnezeu să 
nu se pricească în cuvinte spre nici 
un folos, fără numai spre surparea 
celor ce aud. 

15. Nevoeşte-te să te arăţi pre tine 
însuti lămurit înaintea lui Dumne- 
zeu, lucrător neruşinat, drept îndrep- 
tând cuvântul adevărului. 

16. Iar de cuvintele deşarte, cele 
spurcate le fereşte; că spre mai 
multă păgânătate vor sport. 

17. Şi cuvântul lor ca cangrena 
păşune va afla, dintru cari este I- 
meneu şi Filit; 

18. Cari dela adevăr au rătăcit, 
zicând că învierea acum s'a făcut 
şi răstoarnă credin{a oarecărora. 

19. Insă temelia cea tare a lui 
Dumnezeu stă, având pecetea acea- 
sta: cunoscut au Domnul pre cei ce 
sunt ai lui. Şi: să se depărteze de 
la nedreptate tot cel ce numeşte nu- 
mele lui Hristos. 

20. Iar în casă mare nu sunt nu- 
mai vase de aur şi de argint, ci şi 
de lemn şi de lut, şi unele sunt 
spre cinste, iar altele spre necinste. 

21. Deci de se va curăţî cinevâ 
pre sine dintru acestea, va ti vas 
de cinste, sfinţit şi de bună treabă 
stăpânului, spre tot lucrul bun gătit. 

22. Iar de pottele tinereţilor fugi, 
şi urmează dreptatea, credinţa, dra- 
goatea, pacea, cu toţi cei ce chia- 
mă pre Domnul din inimă curată. 

23. Iar de întrebările cele nebune 
şi neînţelepte te fereşte, ştiind că 
nasc vrăjbi. 

24. Şi slugei Domnului nu i se 
cade să se sfădească, ci blând să 
fie către toţi. învăţător, suferitor. 

25. Cu blândeţe certând pre cei 
ce stau împrotivă, poate cândva le 
va dâ lor Dumnezeu pocăinţă spre 
cunoştinţa adevărului. 

26. Şi vor scăpa din cursa dia- 
volului, prinşi fiind ei de dânsul 
spre a lui voie. 



14. l Tim. 6, 4; Tit 3, 9. 

15. 1 Tim. 4, 6; Tit 2, 7. 

16. l Tim. 4, 7; Tit 1, 14. 

17. 1 Tim. 1, 20. 22. 1 Tim. 6. 11. 
23. l Tim. 4, 7; 6, 4. 24. Tit 1, 7. 



1588 



2 TIMOTEI 3-4 



CAP- 3. 

Răutatea oamenilor în vremea de apoi. 
Îndemnare la statornicie în credinţă. 
Sf. Scriptură şi folosul ei. 

Şi aceasta să ştii, că în zilele cele 
de apoi vor veni vremi cumplite. 

2. Că vor fi oamenii iubitori de 
sine, iubitori de argint, măretj, tru- 
faşi, hulitori, de părinţi neascultă- 
tori, nemulţărnilori, necuraţi. 

3. Fără»de dragoste, neprimitori 
de pace, clevetitori, neînîrânaţi, ne- 
dumesnici, neiubitori de bine, 

4. Vânzători, obraznici, îngâmfaţi, 
iubitori de desfătări mai mult decât 
iubitori de Dumnezeu; 

5. Având chipul bunei credinţe, 
iar puterea ei lăgăduind; şi de a- 
ceştia te fereşte. 

6. Că dintru aceştia sunt cei ce 
se vâră prin case, şi robesc pre 
muieruşeie cele îngreueate de pă- 
cate, cele ce se poartă cu multe fe- 
luri de pofte; 

7. Cari pururea se învaţă, şi nici 
odată a veni la cunoştinţa adevă- 
rului nu pot. 

8. In ce chip şi Ianis şi Iamvris 
s'au împrotivit lui Moisî, aşâ şi a- 
ceştia stau împrotiva adevărului; 
oameni stricaţi fiind la minte, nelă- 
muriţi în credinţă. 

9. Ci nu vor spori mai mult, că 
nebuniea lor arătată va fi tuturor, 
precum şi a acelora s'a făcut. 

10. Iar tu ai urmat învăţăturei mele, 
petrecere!, voei, credinţei. îndelungei 
răbdări, dragostei, îngăduinţei, 

11. Gonirilor, pătimirilor, care mi 
s'au făcut mie în Antiohia, în Ico- 
nia, în Listra; ce fel de goane am 
răbdat; şi din toate m'au izbăvit 
Domnul. 

12. Şi toţi cari voesc cu bună 
credinţă a vieţui întru Hristosîisus, 
goniţi vor fi. 

13. Iar oamenii cei vicleni şi fer- 
mecători vor procopsi spre mai rău, 
cari înşală, şi singuri se înşală. 

14. Iar tu petreci întru cele ce 
te-ai învăţat şi te-ai încredinţat, şti- 
ind dela cine te-ai învăţat; 

3, 1. 1 Tim. 4. 1, 2. Rom. 1, 29 sq. 

4. FU. 3. 19. 

5. Mat. 7, 15; Tit, 1, 15; Mat, 18, 17. 

6. Mat. 23, 14; Marcu 12, 40, 

7. 1 Tim. 2, 4. 8. Eşire 7, 11. 

11. Fapt. 13, 50; Ps. 33, 18. 

12. Mat. 16, 24; Fapte 14, 22. 

13. 1 Tim. 4, 1. 14. 2 Tim. 2, 2- 



15. Şi căci din pruncie sfinţitele 
scripturi ştii, care pot să te înţe- 
îepţească spre mântuire prin cre- 
dinţa cea întru Hristos Iisus. 

16. Toată scriptura este de Dum- 
nezeu insuflată, şi de folos spre în- 
văţătură, spre mustrare, spre în- 
dreptare, spre înţelepţirea cea spre 
dreptate; 

17. Ca să fie deplin omul lui Dum- 
nezeu, spre tot lucrul bun desăvârşit. 

CAP. A. 

Îndeamnă a se împrotivi celor ce scor- 
nesc învăţături . streine. Pavel vesteşte 
sfârşitul său apropiat. 

Mărturisesc eu drept aceea îna- 
intea lui Dumnezeu şi Domnu- 
lui Iisus Hristos, carele va să judece 
viii şi morţii întru arătarea sa şi îm- 
părăţiea sa; 

2. Propovedueşte cuvântul; stăi 
asupră cu vreme şi fără de vreme; 
mustră, ceartă, îndeamnă cu toată 
îndelunga răbdare şi cu învăţătura. 

3. Că va fi vreme când învăţă- 
tura cea sănătoasă nu o vor primi; 
ci după poftele lor îşi vor alege 
loruşî învăţători, gâdilându'i Ia u- 
rechi; 

4. Şi dela adevăr auzul îşi vor 
întoarce, iar la basne se vor pleca. 

5. Iar tu priveghează întru toate, 
pătimeşte răul, fă lucrul evanghe- 
listului, slujba ta îă-o depiin. 

6. Că eu iată mă jertfesc, şi vre- 
mea despărţirei mele s'a apropiat. 

7. Lupta cea bună m'am luptat, 
călăloriea am săvârşit, credinţa am 
păzit; 

8. De acum mi s'a gătit mie cu- 
nuna dreptăţei, care îmi va dâ mie 
Domnul, judecătorul cel drept, în 
ziua aceea; şi nu numai mie, ci şi 
tuturor celor ce au iubit arătarea lui. 

9 Sileşte-le a veni la mine cu- 
rând; 

10. Că Dimas m'a lăsat, iubind 
veacul de acum, şi s'a dus în Te- 



16. Rom. 15, 4; 2 Petr. 1, 19. 

17. 1 Tim. 6, îl; 2 Tim. 2, 21. 

4. 1. Mat. 25, 31; Ioan 5, 27; Fapt. 10, 42; 
2 Cor. 5, 10; 2 Tes. 1. 7; 1 Petr. 4, 5. 

2. Îs. 58, l; Ti« 1, 9. 3. 1 Tim. 6, 3. 

4. l Tim. 4, 7; Tit. 1, 10, 5. Fapt. 21, 8, 

6. Fii. 1, 23. 

7. 1 Cor. 9, 25; 1 Tim. 6, 12; Evr. 12, l; 
Fii. 3, 14. 

8. l Petr. 5, 4; Iac, 1, 12; Hpoc. 2, 10. 
10. Col. 4, 14. 



2 TIMOTEI 4 



1589 



salonic; Crisc în Galatia, Titîn Dai- i 
ma{ia, 

11. Luca singur este cu mine. Pre 
Marcu luându'l, să'l aduci cu fine; 
că îmi este mie de bună treabă în 
slujbă. 

12. Iar pre Tihic l-am trimes în 
Efes. 

13. Felonul care l-am lăsat în 
Troada la Carp, venind să'l aduci, 
şi cărjile, mai vârtos cele de piele. 

14. Alexandru faurul de aramă 
multe rele mi-a făcut mie; plătea- 
scă-i Domnul după faptele lui; 

15. De care şi tu te păzeşte; că 
foarte a stătut îrrtprofiva cuvintelor 
noastre. 

16. La răspunsul meu celdinfâiu 
nimeni n'a mers cu mine, ci toţi 
m'au părăsit; să nu li se socotea- 
scă lor. 

17. Iar Domnul au stătut lângă 

11. Fapt. 15, 37; Col, 4, 10. 

12. Fapt. 20, 4; Efes. 6, 21; Col. 4. 7. 
14. 1 Tim. 1, 20; 2 Imp. 3, 39; Ps. 27, 5. 
16. Ioan 16, 32. 17, Fapt. 23, 31; 12, 11. 



mine, şi m'au întărit; ca prin mine 
propoveduirea să se împlinească, 
şi să o auză toate neamurile; şi m'a 
izbăvit din gura leului. 

18. Şi mă va izbăvi Domnul de 
tot lucrul rău, şi mă va mântui la 
împărăţiea sa cea cerească; căruia 
slava în vecii vecilor, Amin. 

19. Spune închinăciune Prischilei 
şi lui Achila şi casei lui Onisifor. 

20. Erasf a rămas în Corint, iar 
pre Trofim l-am lăsat în Miîit fiind 
bolnav. 

21. Sileşte-te a venî mai înainte 
de iarnă. Inchină-se ţie Evul şi Pud 
şi Lin şi Claudia şi toii fraţii. 

22. Domnul Iisus Hristos cu du- 
hul tău. Darul cu voi, Amin. 

Cea a doua către Titnotei, cel întâiu bu 
rotonisit Episcop bisericei Efesehilor, s'a 
scris dela Roma, când a doua oară a stă* 
tut Pavel înaintea Cbesarului Neron. 



18. Rom. 16, 27; Gal, 1, 5; 1 Tim, 6, 16 

19. Fapt. 18, 2; Rom, 16, 3, 

20. Fapt, 19. 22; 20, 4. 
22. Tit. 3, 15. 



EPISTOLIA 

5PÂMTULUI APOSTOL PAVEL 

CĂTRE TI T 



CAP. 1. 

Desfre învăţători vrednici. Improtiva 
celor ce apărau faptele legei şi cură- 
lirele trupeşti. Despre fafta buna 
duhovnicească. 

avei sluga lui Dumnezeu şi 
apostol al iui lisus Hristos, 
după credinfa aleşilor lui 
Dumnezeu şi după cunoşiin- 
fa adevărului cea după buna cre- 
dinţă; 

2. Infru nădejdea vietei cei ve- 
şnice, care o au făgăduit neminci- 
nosul Dumnezeu mai înainte de anii 
vecilor; 

3. Şi au arătat în vremile sale. cu- 
vântul său prin propoveduirea care 
mi s'a încredinţat mie după porun- 
ca Mântuitorului nostru Dumnezeu. 

4. Lui Tit, adevăratului îiu după 
credinţa cea de obşte: dar, milă şi 
pace, dela Dumnezeu Tatăl şi dela 
Domnul lisus Hristos Mântuitorul 
nostru. 

5. Pentru aceasta te am lăsat pre 
tine în Crit, ca cele ce lipsesc să 
le îndreplezi, şi să aşezi prin cetăţi 
preoţi, precum eu ti-am poruncit; 

6. De este cinevâ fără de priha- 
nă, bărbat al unei femei, având fii 
credincioşi nu întru ocară de curvie 
sau neascultători. 

7. Că se cuvine episcopului să 

1. 1. 1 Tim. 3, 16. 2. Rom. 1, 2. 

3. Efes, 1. 9; Fapt. 9, 6; GaL. 1, 1; 1 Tcs. 
2,4. 4. 1 Tim. 1, 2; Efes. 1, 2; Col. 1, 2. 

6. Lev, 21, 17; 1 Tim. 3, 2; 1 Pete. 5, 3. 

7. Lev. 10, 9; Ezecb. 44, 21. 



fie fără de prihană, ca un iconom 
al lui Dumnezeu; nefăcând spre plă- 
cerea sa, nemânios, neocărîtor, ne- 
grabnic a bate, neagonisitor de do- 
bândă urâtă; 

8. Ci iubitor de streini, iubitor de 
bine, întreg la minte, drept, cuvios, 
înfrânat; 

9. Ţiindu-se de cuvântul cel cre- 
dincios al învă{ălurei, ca puternic 
să fie şi a îndemnă cu învăţătura 
cea sănătoasă, şi pre cei ce grăesc 
împrotivă a'i certâ. 

10. Că sunt mul{i nesupuşi, gră- 
itori îndeşert şi amăgitori, mai vâr- 
tos cei dintru tăiereaîmprejur; 

11. Cărora trebue a le astupă gura, 
cari răsvrătesc toafe casele, învă- 
ţând cele ce nu se cade, pentru 
dobânda cea urâtă. 

12. Zis-a oarecare dintru dânşii 
proroc al lor: Critenii sunt pururea 
mincinoşi, hiare rele, pântece le- 
neşe. 

13. Mărturia aceasta adevărată 
este. Pentru care pricină ceartă'i 
pre ei aspru; ca să fie sănătoşi în 
credinjă; 

14. Neluând aminte la basnele 
Jidoveşti, şi la poruncile oamenilor, 
cari se întorc de către adevăr. 

15. Toate suni curate celor cu- 
raţi; iar celor necuraţi şi necredin- 
cioşi nimic nu este curat; cilis'au 
spurcat lor şi mintea şi ştiinţa. 



9. 2 Tes. 2, 15. 

11. Mat. 22, 34; 2 Tim. 3, 6. 

13. 2 Tim, 4, 2. 14. 1 Tim. 4, 7;Is.29,13. 

15, Mat. 15, 11; Rom. 14, 20. 



TIT 1—2—3 



1591 



16. Pre Dumnezeu mărturisesc că 
îl ştiu; iar cu faptele îl tăgăduesc, 
urîţi fiind şi nesupuşi, şi spre tot 
lucrul bun netrebnici. 

CAP. 2. 

Sfaturi potrivite cu vârsta fiecăruia. 
Despre slugi. 

Iar tu grăeşte cele ce se cuvin în- 
văţăturei celei sănătoase: 

2. Bătrânii să fie treji, cucernici, 
întregi la minte, sănătoşi în cre- 
dinjă, în dragoste, în răbdare. 

3. Aşijderea şi bătrânele să fie 
întru îmbrăcăminte cu sfinţenie în- 
cuviinţate, neclevetifoare, nerobite 
de vin mult, învăţătoare de bine. 

4. Ca să înţelepţească pre cele 
tinere să'şi iubească pre bărbaţii 
lor, să'şi iubească fiii. 

5. Să fie întru întreaga înţelep- 
ciune, curate, grijnice de casele lor, 
bune, plecate bărbaţilor lor, ca să 
nu se hulească cuvântul lui Dum- 
nezeu. 

6. Pre cei tineri aşijderea îi în- 
deamnă să fie întru întreagă în- 
ţelepciune. 

7. Intru toate dându-te pre tine 
pildă de fapte bune, arătând întru 
învăţătură, nestricare, cinste, nestri- 
căciune, 

8. Cuvânt sănătos, fără de pri- 
hană; ca cel protivnic să se ruşi- 
neze, neavând nimic a grăi rău de 
voi. 

9. Slugile să se plece stăpânilor 
lor, întru toate să fie lor bine plă- 
cuţi; nerăspunzându-le împrofivă; 

10. Neviclenindu'i, ci credinţă 
bună arătându-le întru toate; ca pre 
învăţătura Mântuitorului nostru 
Dumnezeu să o înfrumuseţeze în- 
tru toate. 

11. Că s'a arătat darul lui Dum- 
nezeu cel mântuitor tuturor oame- 
nilor. 

12. Invăţându-ne pre noi ca, le- 
pădând păgânâfalea, şi poftele cele 
lumeşti, cu întreagă înţelepciune, şi 
cu dreptate, şi cu bunăcredinţă să 
vieţuim în veacul de acum; 

16. 2 Tim. 3, 5. 
2, 1- 1 Tim. 6, 3; 2 Tim. 1, 13, 
3. 1 Tim, 2, 9; 1 Pete, 3, 1, 
5. Efcs. 5, 23, 

7. 1 Tim, 4, 12; 1 Pe4r. 5, 3, 
9, Efes, 6, 5; Col, 3, 22; 1 Tim, 6, 1; 1 
Petr, 2, 18. 10, Neem. 5, 9, 
11, Tit 3, 4- Ioan 4, 9. 12, Efes, i, 4 



13. Aşteptând fericita nădejde, şi 
arătarea slavei marelui Dumnezeu 
şi Mântuitorului nostru Iisus Hri- 
stos; 

14. Carele s'au dat pre sine pentru 
noi, ca să ne mântuească pre noi 
de toată fărădelegea, şi să'şi cură- 
ţească lui ş norod ales, râvnitor de 
fapte bune. 

15. Acestea grăeşte şi îndeamnă 
şi mustră cu toată porunca. Nimeni 
pre line să nu te defaime. 

CAP. 3. 

Supunere către stăpânitori. Ferirea de 
prigonitorii eretici. 

Adu-le aminte lor, domniilor şi 
stăpânirilor să se supue, să a- 
sculte, spre lot lucrul bun să fie 
gata; 

2. Pre nimeni să nu hulească, să 
nu fie sfadnici, ci lini, arătând toată 
blândeţea către toţi oamenii. 

3. Că eram şi noi oarecând fără 
de minte, neascultători, rătăcindu-ne„ 
slujind poftelor, şi multor feluri de 
desfătări, întru răutate şi pismă vie- 
ţuind, urâţi fiind, şi urând unul pre 
altul. 

4. Iar când s'a arătat bunătatea 
şi iubirea de oameni a Mântuitoru- 
lui noslru Dumnezeu, 

5. Nu din lucrurile cele întru drep- 
tate, care am făcut noi, ci dupre a 
lui milă ne-au mântuit pre noi, prin 
baea naşterei cei de a doua, şi a 
înnoirei Duhului Sfânt; 

6. Pre carele l-au vărsat preste noi- 
de prisosit prin lisus Hristos Mân- 
tuitorul nostru; 

7. Ca îndreptându-ne prin harul 
lui, moştenitori să fim după nă- 
dejdea vieţei cei veşnice. 

8. Credincios este cuvântul, şi pen- 
tru acestea voiu să adeverezi tu, 
ca să poarte grije, la fapte bune să 
se nevoească cei ce au crezut lui 
Dumnezeu. Că acestea sunt cele 
bune şi de folos oamenilor. 

9. Iar de întrebările cele nebune, 
şi de numere de neamuri, şi de pri- 
goniri, şi de sfezile cele pentru lege, 



14. Gal. \, 4; 1 Tim. 2, 6; Evr. 13, 21. 

15, 1 Tim. 4, 12. 

3. 1. 1 Petr. 2, 13; Efes. 2, 10; 2 Tim, 3. 17. 

2. Gal. 6, 1; Efes. 4. 2; Fii, 4, 5. 

3. \ Cot. 6, 11; Efes, 2, 2. 

4. 1 Ioan 4. 9. 5, Efes, 2, 8; 2 Tim. 1, 9. 

6, Ezecb, 36, 25; loel 3, 1; Ioan 7, 39. 

7. Rom. 5, 1; 8, 17. 9. 1 Tim. 4, 7, 



1592 



TIT 3 



te fereşte; că suni nefolositoare şi 
deşarte. 

10. De omul eretic după una şi 
a doua sfăfuire, ie fereşte; 

It. Ştiind că s'a răsvrătit unul ca 
acesta, şi păcătueşfe, fiind singur 
de sine osândit. 

12. Când voiu trimete pre Arte- 
man la tine, sau pre Tihic, nevoe- 
şte-te să vii la mine în Nicopoli, 
penlrucă acolo am socotit să iernez. 

13. Pre Zina ştiutorul legei şi 



10. Mat, 7, 15; 1 Cor. 5, 9; Mat. 18, 17. 

11. 1 Tim. 6, 4. 

12. Fapt. 20, 4; Efes. 6, 21; Col. 4, 7; 2 
Tim. 4. 12. 

13. Fapt. 18, 24; 1 Cor. 1, 12. 



pre Âpollos degrab să'i frimeţi mai 
înainte, ca nimic să nu le lipsească. 

14 Şi să se înveţe şi ai noştri 
să poarte grije de fapte bune spre 
trebile cele de folos, ca să nu fie 
fără de roadă. 

15 Inchină-se ţie toţi cei ce sunt 
cu mine. Spune închinăciune celor 
ce ne iubesc pre noi întru credinţă. 
Darul cu voi toţi, Amin. 

Către Tit cel întâi hirotonisit episcop bi= 
sericei Critenilor, s'a scris dela Nicopoli 
Macbedoniei. 



14. Efes. 4, 28; 1 Tim. 6, 18; Mat, 7, 19; 
Fii. 4, 17. 

15. Gal. 5, 6. 



EPISTOLIA 

SFANŢULUI APOSTOL PAVEL 



CĂTRE FILIMON 



CAP. 1. 

Pavel mijloceşte către Filimon pentru 
sluga sa Onisim, care fugise şi se fă- 

f'Jlţ cuse creştin. 
avei, legatul lui lisus Hri- 
slos, şi Timotei fratele, lui 
Filimon, iubitului şi ajută- 
torului nostru, 

2. Şi Apfiei cei iubite, şi lui Ar- 
hip ostaşului nostru celui dimpre- 
ună, şi bisericei cei din casa ta: 

3. bar vouă şi pace dela Dum- 
nezeu Tatăl nostru şi dela Domnul 
lisus Hristos. 

4. Mulţumesc Dumnezeului meu, 
pururea pentru line pomenire fă- 
când întru rugăciunile mele, 

5. Auzind dragostea ta şi credinţa, 
care ai către Domnul lisus, şi că- 
tre toţi sfinţii; 

6. Ca împărtăşirea credinţei tale, 
lucrătoare să se facă întru cuno- 
ştinţa a tot binele ce este întru voi 
în Hristos lisus, 

7. Că bucurie avem multă şi mân- 
gâiere întru dragostea ta, că ini- 
mele sfinţilor s'au odihnit prin tine, 
frate. 

8. Pentru aceea, multă îndrăzneală 
având întru Hristos a'ţi porunci ţie 
ceeace se cuvine, 

9. Iar pentru dragoste mai vâr- 
tos te rog, fiind tu într'acest chip, 
cum sunt şi eu Pavel bătrânul, iar 
acum şi legatul lui lisus Hristos. 

10. Te rog dar pentru Onisim fiul 
meu, pre care l-am născut întru legă- 
turile mele. 

îl. Care oarecând erâ ţie netreb- 



1. 1. Efes. 3. 1. 

2. Col. 4, 17; Rom. 16, 5; 1 Cor. 16, 9. 

3. Col. 1, 2 4. Rom. 1, 8; Efes. 1, 16. 

5. Efes 1, 15; Col 1, 4. 

6. Tit 3, 14; Evt; 10, 24. 

7. 2 Cor. 7, 14; 2 Tim. 1, 16. 

8. l Tes. 2, 7. 

10. Col. 4, 9, 1 Cor. 4. 15; 0al. 4, 19. 



nic, iar acum şi ţie şi mie de bună 
treabă: 

12. Pre care l-am trimes înapoi 
la tine; iar tu pre el, adecă, pre 
inima mea, primeşte; 

13. Pre care vream să'l ţin la 
mine, ca în locul tău să'mi slujea- 
scă mie întru legăturile evangheliei; 

14 Dar fără de voea ta nimic 
n'am voit să fac; ca să nu fie ca 
din silă fapta ta cea bună, ci de voie. 

15. Că poate pentru aceasta s'a 
despărţit la o vreme, ca veşnic pre 
el să'l aibi; 

16. De acum nu ca pre o slugă, 
ci mai pre sus de slugă, frate iubit, 
mai ales mie, iar cu cât mai vârtos 
ţie, şi după trup, şi întru Domnul î 

17. Deci de mă ai pre mine părtaş, 
primeşte'l pre dânsul ca pre mine. 

18. Iar de ţi-a făcut ţie nedrep- 
tate întru ceva, sau îţi este dator, 
aceea mie să o socoteşti; 

19. Eu Pavel am scris cu mâna 
mea, eu voiu plăti, ca să nu zic ţie că 
şi tu cu sine singur îmi eşti dator. 

20. Aşâ, frate, eu să mă folo- 
sesc de tine întru Domnul; odih- 
neşte inima mea întru Domnul. 

21. Nădăjduindu-mă spre ascul- 
tarea ta am scris ţie, ştiind că şi 
mai pre sus decât grăesc vei face. 

22. Şi împreună gâteşle'mi mie şi 
gazdă; că am nădejde că prin rugă- 
ciunile voastre mă voiu dăruî vouă. 

23. Inchină-se ţie Epafras cel îm- 
preună cu mine robit întru Hristos 
îisus, 

24. Marcu, Aristarh, Dimas, Lucâ, 
cei împreună cu mine lucrători. 

25. Darul Domnului nostru lisus 
Hristos cu duhul vostru, Amin. 

Către Filimon s'a scris dela Roma prin 
Onisim sluga. 

I ~ 13. l Cor. 16, 17; Fii. 2, 3. 

H. 2 Cor. 9, 7. 75. Fac. 45. 5. 
16. Mat. 23, 8. 21, 2 Cor. 7, 15. 
22 Fii. 1, 25. 23. Col. 1, 7. 
24. Fapt. 12, 12 19, 29; Col. 4, 10, 



EPISTOLIA 

SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL 



CĂTRE EVREI 




CAP. 1. 

Hristos este fiul lui Dumnezeu mai 
pre sus de îngeri şi de toată 
zidirea. 

.n multe feluri şi în multe 
chipuri de demuil Dumne- 
,zeu grăind părinţilor prin 
fr£proroci, 

2. In zilele acestea mai de pre 
urmă au grăit nouă întru Fiul, pre 
carele l-au pus moştenitor tuturor, 
prin carele şi veacurile au făcut; 

3. Care fiind strălucirea slavei, 
şi chipul ipostasului lui, şi purtând 
toate cu cuvântul puterei sale, prin 
sine singur făcând curăţirea păca- 
telor noastre, au şezut deadreapta 
mărirei întru cele înalte; 

4. Cu atâta mai bun făcânduse 
decât îngerii, cu cât mai osebit nu- 
me decât dânşii au moştenit. 

5. Căci căruia din îngeri au zis 
cândva: Fiul meu eşti tu, eu astăzi 
te-am născut? Şi iarăş: eu voiu fi 
lui Tată, şi acela va fi mie Fiu? 

6. Şi iarăş; când duce pre cel 
întâiu născut în lume, zice: şi să 
se închine lui toţi îngerii lui Dum- 
nezeu. 

7. Şi de îngeri zice: cela ce face 
pre îngerii săi duhuri şi pre slugile 
sale pară de foc. 



±,2, Ps. 2, 8; Mat. 21, 38; loan I, 10. 
3. 2 Cor 4, 4; Col. 1. 15; Evr. 9, 14. 

5. Ps. 2, 7; 2 Imp. 7, 14. 

6. Rom. 8, 29; Ps. 96, 8. 

7. Ps. 103, 5. 



8. Iar către Fiul: scaunul tău Dum- 
nezeule, în veacul veacului; toiagul 
dreptăţei, toiagul împărăţiei tale. 

9. Iubit-ai dreptatea şi ai urîf fă- 
rădelegea; pentru aceea te-au uns 
pre tine Dumnezeule, Dumnezeul 
tău, cu untuldelemn al bucuriei mai 
mult decât pre părtaşii tăi. 

10. Şi întru început tu Doamne, 
pământul ai întemeiat, şi lucrurile 
mâinilor tale sunt cerurile; 

11. Acelea vor pieri, iar tu rămâi; 
şi toate ca o haină se vor învechi; 

12. Şi ca un veşmânt vei învălî 
pre ele, şi se vor schimba; iar tu 
acelaş eşti, şi anii tăi nu vor lipsî. 

13 Şi căruia dintru îngeri au zis 
cândva: şezi deadreapta mea, până 
când voiu pune pre vrăjmaşii tăi 
aşternut picioarelor tale? 

14. Au nu toţi sunt duhuri sluji- 
toare, care se trimet spre slujbă 
pentru cei ce vor să moştenească 
mântuirea? 

CAP. 2. 

Precum s'au pedepsit îngerii pentru 
neascultare, aşâ se vor pedepsi cei ce 
calcă poruncile lui Hristos, care este 
începătorul măntuirei noastre. 

Pentru aceea se cade nouă mai 
mult să ascultăm cele ce s'au 
auzit, ca nu cândvâ să cădem. 
2. Că de vreme ce s'a făcut ade- 



8. Ps. 44, 8. 9. Fapt. 10, 38. 
10. Ps. 101, 26, sq. 12. Is. 34, 4. 

13, Mat. 22, 43; Ps. 109, 1, 2. 

14. Ps. 90, 11. 

2- 2. Fapt. 7, 53; Gal. 3, 19. 



EVREI 2—3 



1595 



vărat cuvânlui ce s'a grăit prin în- 
geri, şi foaia călcarea de poruncă 
şi neascultarea a luat dreaptă ră- 
splătire; 

3. Cum vom scăpâ noi, negrijin- 
du-ne de atâta mântuire? Care luând 
începere a se vesft dela Domnul, 
prin cei ce i-au auzit s'a adeverit 
întru noi; 

4. împreună mărturisind Dumne- 
zeu, cu semne şi cu minuni, şi cu 
multe feluri de puteri, şi cu împăr- 
ţirile Duhului Sfânt, după a lui voie. 

5. Că nu îngerilor au supus Dum- 
nezeu lumea cea viitoare, pentru 
care grăim. 

6. Şi a mărturisit oareunde oare 
cine, zicând: ce este omul, că îl 
pomeneşti pre el? Sau Hui omului, 
că îl cercetezi pre el? 

7. Micşoratu-l-ai pre el cu puţin 
oarece de cât îngerii; cu slavă şi cu 
cinste l-ai încununat pre el şi l-ai 
pus preste lucrurile mâinilor tale. 

8. Toate le-ai supus supt picioa- 
rele lui. Şi dacă i-au supus lui toate, 
nimic n'au lăsat lui nesupus. Ci a- 
cum încă nu vedem supuse lui toate. 

9. Iar mai micşorat cu puţin oare 
ce decât îngerii vedem pre Iisus, 
pentru patima morţei, cu slavă şi 
cu cinste încununat, ca, cu darul 
lui Dumnezeu pentru toţi să guste 
moarte. 

10. Pentrucă se cădeâ aceluia, 
pentru care sunt toate, şi prin care 
sunt toate, carele pre mulţi iii la sla- 
vă au adus, pre începătorul mân- 
tuitei lor prin patimi a'l face desă- 
vârşit. 

lî. Că cela ce sfinţeşte şi cei ce 
se sfinţesc dintru unul sunt toţi; 
pentru care pricină nu se ruşinează 
a'i numî pre dânşii fraţi. 

12. Zicând: spune-voiu numele tău 
fraţilor mei, în mijlocul bisericei te 
voiu lăudâ. 

13. Şi iarăş: eu voiu fi nădăjdu- 
indu-mă întru dânsul. Şi iarăş: iată 
eu şi pruncii cari mi-au dat mie 
Dumnezeu. 

14. Deci de vrerne ce s'au făcut 

3. Evr- 10, 29; 12, 25. 

4. Marcu 16, 20; Fapt. 2. 4 1 Cor. 12,11. 

5. 2 Pete. 3, 13. 6. Ps. 8, 5. 

7. Mat. 28, 18. 

8. Efcs. l, 22; Mat. 11, 27. 

9. Fii. 2, 8; 2 Cor. 5, 14; 1 Ioan 2, 2. 

10. Ioan 1, 3 11, Marcu 3, 34, 

12. Ps. 21, 24; Ioan 20, 17. 

13. 2 Imp 22, 3; Ps. 17, 3; Îs. 8, 17. 

14. 2 Tim. 1, 10; Osie 13, 14. 



părtaşi pruncii trupului şi sângelui, 
şi aceiaş asemenea s'au împărtăşit 
aceloraşi; ca prin moarte să surpe 
pre cel ce are stăpânirea morţei, 
adică pre diavolul; 

15. Şi să izbăvească pre aceia, 
cari cu frica morţei în foată vieaţa 
erau supuşi robiei. 

16. Că nu pre îngeri cu adevărat 
au luat; ci sămânţa lui Avraam au 
luat. 

17. Pentru aceea dator erâ întru 
toate a se asemănă fraţilor, ca să 
fie milostiv şi credincios arhiereu 
întru cele ce sunt către Dumnezeu, 
ca săcurăţească păcatele norodului. 

18. Că întru ceea ce au pătimit, 
însuş fiind ispitit, poate şi celor ce 
se ispitesc să le ajute. 

CAP. 3. 

Trebue a fi ascultători lui Hristos, 
carele este mai pre sus de Moisi. 

Pentru aceea, fraţilor sfinţi, cari 
sunteţi părtaşi chemărei celei ce- 
reşti, socotiţi pre Apostoiul şi Ar- 
hiereul mărturisirei noastre, pre I- 
isus Hristos; 

2. Carele este credincios celui ce 
l-au făcut pre el, precum şi Moisi 
întru toată casa lui. 

3. Pentrucă de mai multă slavă 
decât Moisî, acesta s'au învrednicit, 
cu cât mai multă cinste are decât 
casa, cel ce o a zidit pre ea. 

4. Că toată casa se zideşte de 
cineva; iar cel ce toate au făcut este 
Dumnezeu.. 

5. Şi Moisî adică a fost credin- 
cios întru toată casa lui, ca o slugă; 
spre mărturiea celor ce erau să se 
grăiască; 

6. Iar Hristos ca un fiu în casa 
sa; a cărui casă suntem noi numai 
de vom ţinea neclălită îndrăznirea 
şi lauda nădejdei până în sfârşit. 

7. Drept aceea precum zice Du- 
hul cel Sfânt: astăzi de veţi auzî 
glasul lui, 

8. Nu vă învârtoşaţi inimele voa- 
stre, ca şi întru întărîtare, în ziua 
ispilirei în pustie; 

9. Unde m'au ispitit părinţii vo- 
ştri, ispititu-m'au, şi au văzut lu- 
crurile mele patruzeci de ani. 

15 Lucâ 1. 74. 17. Evr. 4, 15. 
3. 1. Evr. 4, 14 2. Num, 12, 7. 

4. 2 Cor. 5, 5. 7. Evr. 4, 7. 

5. Ps. 94, 8; Eş. 17, 2, 7; Num. 14, 22, sq. 



1596 EVREI 



10. Pentru aceea, m'am mânieat 
pre neamul acesta, şi am zis: pu- 
rurea se rătăcesc cu inima; şi ei 
n'au cunoscut căile mele. 

11. Că m'am jurat întru mâniea 
mea; de vor intrâ întru odihna mea. 

12. Socotiţi fraţilor, ca să nu fie 
cândvâ în vreunul din voi inimă 
vicleană a necredinţei, depărtându- 
se dela Dumnezeul cel viu. 

13. Ci vă îndemnaţi pre voi în- 
şivă în toate zilele, până ce se nu- 
meşte astăzi; ca să nu se învârto- 
şeze cinevâ dintru voi cu înşelăciu- 
nea păcatului. 

14. Că părtaşi ne-am făcut lui 
Hristos, numai de vom ţinea înce- 
pătura încheieiurei până în sfârşit 
neclătită. 

15. De vreme ce se zice: astăzi de 
veţi auzî glasul lui, nu vă învârto- 
şaţi inimile voastre, ca şi întru în- 
tărâtare. 

16. Pentrucă oarecari auzind, l-au 
întărâtat, dar nu toţi cari au ieşit 
din Eghipet cu Moisî. 

17. Şi asupra cărora s'au mâniat 
patruzeci de ani? Au nu asupra ce^ 
lor ce au păcătuit, ale căror oase 
au căzut în pustie? 

18. Şi cărora s'au jurat să nu in- 
tre întru odihna lui, fără numai ce- 
lor ce n'au crezut? 

19. Şi vedem că n'au putut să in- 
tre pentru necredinţă. 

CAP. A. 

Îndemnare spre a ne sili să dobândim 
odihna lui Hristos. Puterea cuvântu- 
lui dunmezeesc. Folosul darului pre- 
oţesc cel dela Hristos, 

Să ne temem dar, ca nu cumvâ 
părăsind făgăduinţa a intrâ în- 
tru odihna lui, să se socotiască ci- 
nevâ din voi a îi lipsit. 

2. Pentrucă şi nouă s'a bineve- 
stit ca şi acelora, ci n'a folosit pre 
aceia cuvântul auzului, neîiind a- 
mestecat cu credinţa celor ce au 
auzit, 

3. Că intrăm întru odihnă cei ce 
am crezut, precum au zis: că m'am 
jurat întru mânia mea, de vor intrâ 



ÎL Numer. 14, 23. 
13. Mat. 18, 15; 1 Tes. 5, 11. 
a4. Evr. 6, 11 15. Evr.4,7;Ps. 94, 7 sq. 
17 Num. 14, 36; 1 Cor. 10, 10 
18. Num. 14, 30. 
4.. 3. Num, 12, 7. 



3-4 



întru odihna mea, mScar că erau 
făcute lucrurile dela întemeierea lu- 
mei. 

4. Că au zis oare unde de ziua a 
şaptea înlr'acest chip, şi s'au odih- 
nit Dumnezeu în ziua a şaptea de 
toate lucrurile sale 

5. Şi de aceasta iarăş: de vor in- 
irâ întru odihna mea. 

6. Deci de vreme ce a rămas ca 
oarecari să intre întru dânsa, şi a- 
ceia cărora mai 'nainie li s'au bine 
vestit n'au intrat pentru necredinţa; 

7. Iarăş o zi oarecare rândueşte 
astăzi, întru David zicând, după a- 
tâţia ani, precum s'a zis: astăzi de 
veţi auzî glasul lui, nu vă învârto- 
şaţi inimile voastre. 

8. Că de le-ar fi făcut Iisus ace- 
lora odihnă, n'ar fi grăit de altă zi 
după acestea. 

9. Drept aceea, s'a lăsat odihnă 
norodului lui Dumnezeu. 

10. Că cel ce a intrat întru odih- 
na lui, şi acela s'a odihnit de lu- 
crurile sale, precum şi Dumnezeu 
de ale sale. 

11. Deci să ne nevoim a intrâ în- 
tru acea odihnă, ca să nu cază ci- 
nevâ întru aceeaş pildă a neascul- 
tărei. 

12. Pentrucă viu este cuvântul lui 
Dumnezeu şi lucrător şi mai ascu- 
ţit decât toată sabia ascuţită de a- 
mândouă părţile şi străbate până 
la despărţirea sufletului şi a duhu- 
lui şi a mădulărilor şi a măduvei, 
şi este judecător cugetelor şi gân- 
durilor inimei. 

13. Şi nu este nici o făptură ne- 
arătafâ înaintea lui; ci toate sunt 
goale şi descoperite înaintea ochi- 
lor lui către carele ne este nouă cu- 
vântul. 

14. Drept aceea, având Arhiereu 
mare, carele au străbătut cerurile, pre 
lisus Fiul lui Dumnezeu, să ţinem 
mărturisirea. 

15. Că n'avem Arhiereu carele să 
nu poată pătimi împreună cu ne- 
putinţele noastre, ci ispitit întru toate 
după asemănarea fără de păcat. 

16. Să ne apropiem dar cu în- 
drăzneală la scaunul darului lui, ca 

4. Fac. 2, 2. 7. Ps. 94, 8-11. 
8. Eş 17, 7; Num. 14, 22 sq; R doua Le- 
ge 31, 7 10. Hpoc. 14, 13. 
12. Ecl. 12. II; Ier 23, 29 

14. Evr. 3, l; 6, 20; 7, 26; 8. 1; 9, 11. 

15. Evr, 2, 17. 

25. 1 Ioan 3, 21; Rom 3, 25. 



EVREI 4 



să luăm milă şi să ailăm har spre 
ajutor ia bună vreme. 

CAP. 5. 

Hristos este arhiereu veşnic, freot după 
rănduiala lui Melhisedec. Certarea ce- 
lor ce au trebuinţă de începere. 

Penfrucă toi arhiereul din oameni 
luându-se, pentru oameni se pu- 
ne spre cele ce suni către Dumne- 
zeu, ca să aducă daruri şi jertfe 
pentru păcate; 

2. Care să poată părimî dimpre- 
ună cu cei ce nu ştiu şi se rătă- 
cesc de vreme ce şi el este cuprins 
de neputinţă. 

3. Şi pentru aceasta dator este 
precum pentru norod, aşă şi pen- 
tru sine, să aducă pentru păcate. 

4. Şi nimeni singur nu'şi iâ luiş 
cinstea, ci cel chemat de Dumne- 
zeu, ca şi Aaron. 

5. Aşâ şi Hristos nu singur pre 
sine s'au proslăvit a îi arhiereu, ci 
cela ce au grăit către dânsul: Fiul 
meu eşti tu, eu astăzi te-am născut. 

6. Precum şi într'alt loc zice: Tu 
eşti preot în veac după rânduiala 
lui Melhisedec. 

7. Carele în zilele trupului său, ce- 
reri şi rugăciuni către cela ce pu- 
tea să'l mântuiască pre dânsul din 
moarte, cu strigare tare şi cu la- 
crămi aducând şi fiind auzit pen- 
tru buna sa cucernicie; 

8. Măcar că era Fiu, s'au învă- 
ţat ascultarea din cele ce au păti- 
mit; 

9. Şi făcându-se desăvârşit, s'au 
făcut tuturor celor ce'l ascultă pre 
el pricină de mântuire veşnică. 

10. Numit fiind de Dumnezeu ar- 
hiereu după rânduiala lui Meihise- 
dec. 

11. Despre carele mult esie nouă 
cuvântul, şi cu anevoe tâlmăcindu'l 
a grăi, de vreme ce neputincioşi 
v'aţi făcut cu auzurile. 

12. Că datori fiind voi a fi învă- 
ţători pentru vreme, iarăş vă lre- 
bueşte să vă învăţăm pre voi care 
sunt stihiile începăturei cuvintelor 
lui Dumnezeu; şi v'aţi făcut aceea 
cărora vă trebueşte lapte, iar nu 
hrană vârtoasă. 



5. 1. Evr. 8, 3; 9, 9. 2, Evr, 4.15. 
4. Eş. 28, 1 5. Ps. 2, 7, 
6. Evr. 7, 17; Ps. 109, 5. 8. Fii. 2, 8. 
11. loan 16, 12. 12. i Coc. 3. 2; Gal 4, 5, 



-5-6 1597 



13. Că tot cel ce este părtaş lap- 
telui, nu este ştiutor de cuvântul 
dreptăţei, căci prunc este. 

14. Iar acelor desăvârşit este hra- 
na cea vârtoasă, cari prin multa o- 
bişnuinţă au simţirile învăţate spre 
alegerea binelui şi a răului. 

CAP. 6. 

îndemnare a nu se lepădă de credinţă, 
ci a fi statornici întru dânsa, dând ca 
pildă credinţa lui Avraam şi jură- 
mântul. 

Pentru aceea lăsând cuvântul în- 
cepăturei lui Hristos, să ne a- 
ducem aminte spre săvârşire; nu 
iarăş temelie a pocăinţei puind din 
lucruri moarte şi a credinţei întru 
Dumnezeu, 

2. A învăţăturei botezurilor şi a 
punerei mâinilor şi a învierei mor- 
ţilor şi a judeţului celui veşnic. 

3. Şi aceasta vom face, de va voi 
Dumnezeu. 

4. Că, cu neputinţă este celor ce 
s'au luminat odată şi au gustat dă- 
rui cel ceresc şi părtaşi s'au făcut 
Duhului Sfânt. 

5. Şi au gustat cuvântul cel bun 
al lui Dumnezeu şi puterile veacu- 
lui celui viitor. 

6. Şi au căzut ca iarăş să se în- 
noiască spre pocăinţă; a doua oară 
răstignind loruşi pre Fiul lui Dum- 
nezeu şi bafjocorindu'l. 

7. Că pământul care bea ploaia 
ceea ce se pogoară preste dânsul, 
de multe ori şi rodeşte iarbă de 
treabă acelora de cari se şi lucrează, 
primeşte blagoslovenie deia Dum- 
nezeu; 

8. Iar care aduce din sine spini 
şi ciulini, netrebnic este, şi aproape 
este de blestem, al cărui sfârşitul 
este spre ardere. 

9. Iar avem adeverire pentru voi 
iubiţilor, de cele mai bune şi care 
se ţin de mântuire, măcar de şi aşâ 
grăim. 

10. Că nu este nedrept Dumne- 
zeu să uite lucrul vostru şi oste- 
neala dragostei, care aţi arătat spre 
numele lui, cei ce aţi slujit sfinţi- 
lor şi slujiţi. 



13. Efcs. 4, 14. 
Q. 3. Fapt. 18, 21; Iac. 4, 15, 
4. Evr. 10, 26. 8. Is. 5, 6. 
10. Mal. 3, 14; Mat. 10, 42; 1 Tcs. 3, 13. 



t598 EVREI 



11. Iar poftim ca liecare din voi 
aceasfaş sârguin(ă sâ arate spre 
adeverirea nădejdei până în sfârşit. 

12. Ca să nu fiţi leneşi, ci urmă- 
tori celor ce moştenesc făgăduin- 
ţele prin credinţă şi prin îndelunga 
răbdere. 

13 Că lui Avraam făgăduindu-se 
Dumnezeu, de vreme ce nu aveâ a 
se jură pre nimeni altul mai mare, 
s'a jurat asupra sa, 

14. Zicând: cu adevărat blagoslo- 
vind te voiu blagoslovi şi înmulţind 
te voiu înmulţi. 

15. Şi aşâ, îndelung răbdând, a 
dobândit făgăduinţa, 

16. Penîrucă oamenii pre cel mai 
mare se jură şt sfârşitul a tot cu- 
vântul lor cel de prigonire, spre a- 
deverire, este jurământul. 

17. Pentru aceea vrând Dumne- 
zeu să arate mai mult moştenito- 
rilor făgăduinţei neschimbarea sfa- 
tului său, a pus la mijloc jurământul; 

18. Ca prin două lucruri ce nu 
se pot mufâ, întru care cu nepu- 
tinţă este să minţă Dumnezeu, tare 
mângâere să avem, cei ce am nă- 
zuit să ţinem nădejdea ce este pusă 
înainte: 

19. Pre care ca o anghiră o a- 
vem a sufletului, tare şi nemişcată, 
şi care intră întru cele din lăuntru 
catapeteazmei; 

20. Unde înainte mergător pentru 
noi au intrat Iisus, după rânduiala 
lui Meihisedec arhiereu fiind făcut 
în veac. 

CAP. 7. 

Meihisedec ckif al lui Hristos. Preo- 
ţia lui Aaron a încetat, iar a lui Hri- 
stos rămâne în veci. 

Că Meihisedec acesta, împăratul 
Salimului, preotul lui Dumnezeu 
celui preaînalf, care au întâmpinat 
pre Avraam când s'a întors dela 
tăierea împăraţilor, şi l-au blagos- 
lovit pre el; 

2. Căruia şi zeciueală din toate 
i-a împărţit Avraam; întâi adecă 
tâlcuindu-se împăratul dreplăţei, iar 
apoi şi împăratul Salimului, care 
este Împăratul păcei; 



11. Evr. 3, 14; Fii. 1, 6. 
13. Fac. 22. 16. 16. Eş. 22, 11. 
17. Fac. 22, 16. 18. Tit 1, 2. 
20, Evr. 4 14. 
7. 1- Fac. 14, 18. 



6-7 



3. Fără fată, fără mumă, fără nu- 
măr de neam, nici început zilelor, 
nici sfârşii, vieţei având; ci ase- 
mănat fiind Fiului lui Dumnezeu, 
rămâne preot pururea. 

4. Vedeţi dar cât este acesta, că- 
ruia şi zeciueală i-a dat patriarhul 
Avraam din dobânzi. 

5. Şi cei din fiii lui Levi, cari iau 
preoţia, poruncă au să iâ zeciuială 
dela norod după lege, adecă, dela 
fraţii lor, măcar că şi aceia au ieşit 
din coapsele lui Avraam; 

6. Iar cel ce nu se numără din 
neamul lor, a luat zeciueală dela A- 
vraam, şi pre cel ce aveâ făgădu- 
inţele 1-a blagoslovit. 

7. Şi fără de nici o împrotivire 
cel mai mic de cel mai mare se 
binecuvinfează. 

8. Şi aici adecă oameni muritori 
iau zeciuele; iar acolo mărturisin- 
du-se că este viu. 

9. Şi ca să zic aşâ, prin Avraam 
şi Levi, cel ce luâ zeciuială, zeciu- 
ială a dat. 

10. Că încă în coapsele făfâne- 
său erâ, când l-a întâmpinat pre 
dânsul Meihisedec. 

11. Deci de ar li fost săvârşirea 
prin preoţia Leviţilor, (că norodul 
supt aceea a luat legea), ce încă 
mai erâ trebuinţă după rândueala 
lui Meihisedec să se ridice alt preot, 
iar nu după rândueala lui Aaron 
să se zică? 

12. Că mutându-se preoţia, de 
nevoie se face şi legei mutare. 

13. Că de carele se zic acestea, 
acela din altă seminţie se împărtă- 
şeşte, din care Jnimeni nu s'a a- 
propiat de jertfelnic. 

14. Că arătat este că din luda a 
răsărit Domnul nostru; întru carele 
seminţie Moisî nimic n'a grăit de 
preoţie, 

15. Şi încă cu mult mai luminat 
este; de vreme ce după rânduiala 
lui Meihisedec se ridică preot altul, 

16. Carele nu după legea poruncei 
celei trupeşti s'au făcut, ci după pu- 
terea vieţei celei nestricăcioase. 

17. Că se mărturiseşte: Tu eşti 
preot în veac după rândueala lui 
Meihisedec. 

18. Că schimbare se face porun- 



4 Fac. 14, 20. 

5. Num. 18, 21, sq. H doua Leg. 14, 28, 

6 Fac. 14, 19. 11. Gal 2, 21. 

14, Fac, 49, 10; Is, 11, 1. 17. Evr. 5, 6. 



EVREI 7—8 



1599 



cei, care a fost mai înainte pentru 
neputinţa şi nefolosul ei. 

19. Că nimic n'a săvârşit legea, 
ci aducere este numai la mai bună 
nădejde; prin care ne apropiem de 
Dumnezeu. 

20. Şi pre cât este (preot), nu 
fără de jurământ; 

21. (Că aceia fără de jurământ 
preoţi se făceau; iar acesta cu ju- 
rământ prin cel ce au zis către dân- 
sul: ]uratu-s'au Domnul şi nu-i va 
părea rău. Tu eşti preot în veac 
după rândueala lui Melhisedec); 

22. Pre atâta aşezământului de 
lege celui mai bun s'au făcut che- 
zaş Iisus. 

23. Şi aceia adecă mai mulţi se 
îăceau preoţi, pentru că de moarte 
erau opriţi a trăi; 

24. Iar acesta, pentrucă rămâne 
în veac, are preoţie veşnică. 

25. Pentru aceea şi a mântui 
desăvârşit poate pre cei ce vin prin 
el la Dumnezeu, pururea trăind ca 
să se roage pentru dânşii. 

26. Pentrucă arhiereu ca acesta 
se cuvineâ să fie nouă, cuvios, fără 
de răutate, fără de spurcăciune, o- 
sebil de cei păcătoşi, şi mai înalt 
decât cerurile fiind; 

27. Carele n'are in toate zilele ne- 
voe, ca alţi arhierei. întâi pentru 
ale sale păcate a aduce jertfe, apoi 
pentru ale norodului; că aceasta o 
a făcut odată pre sine aducându-se. 

28. Că legea pune pe oameni ar- 
hierei cari au neputinţe; iar cuvân- 
tul jurământului, celui ce a fost în 
urma legei, pre Fiul în veac desă- 
vârşit. 

CAP. 8. 

Aşezământul nou covârşeşte pre cel 
vechiu în curăţie şi sfinţenie. 

Iar cap preste cele ce se zic: Ar- 
hiereu ca acesta avem, carele a 
şezut deadreapta scaunului slavei 
în ceruri; 

2. Slujitor sfintelor şi cortului ce- 
lui adevărat, care l-a înfipt Dom- 
nul, şi nu omul. 

3. Că tot arhiereul pentru ca să 
aducă daruri şi jertfe se pune; pen- 



21. Ps. 109, 4. 22. Evr. 8, 6; 12, 24. 
25, loan 14, 6; 1 Ioan 2, 1. 
27, Lev. 16, 3. 28. Evr. 5,1, sq, 
&. 1. Evr. 4, 14. 
3. Evr 5, l; Efes. 5, 2, 



tru aceea trebuia să aibă ceva şi 
acesta care să aducă. 

4. Că de ar fi fost pre pământ, 
nici ar fi fost preot, fiind preoţii 
cei ce aduc darurile după lege; 

5. Cari slujesc inchipuirei şi um- 
brei celor cereşti, precum s'au zis 
lui Moisî când vreâ să facă cortul 
că, vezi, zice: să faci toate după 
chipul care ţi s'au arătat ţie în munte. 

6. far acum mai osebită slujire a 
dobândit, întru cât este şi de aşe- 
zământ de lege mai bună, mijloci- 
tor, care spre mai bune făgăduinţe 
s'a aşezat. 

7. Că de ar fi fost cel dintâi fără 
de prihană, nu s'ar fi căutat loc 
celui de al doilea. 

8. Că defăimându'i pre dânşii, 
zice: iată, zile vor venî, zice Dom- 
nul, şi voiu săvârşi preste casa lut 
Israil şi preste casa lui luda aşe- 
zământ de lege nouă; 

9. Nu după aşezământul de lege 
care l-am făcui părinţilor lor, în 
ziua când i-am apucat pre dânşii 
de mâna lor, ca să'i scot din pă- 
mântul Eghipefului; căci ei n'au ră- 
mas întru aşezământul de lege al 
meu, şi eu i-am părăsit pre ei, zice 
Domnul. 

10. Căci acesta este aşezământ 
de lege, care voiu pune casei lui 
Israil după zilele acelea, zice Dom- 
nul; dând legile mele în cugetele 
lor, şi în inimele lor le voiu scrie 
pre ele, şi voiu fi lor Dumnezeu, 
şi ei vor fi mie norod; 

11. Şi nu va mai învăţa fiecare 
pre vecinul său, şi fiecare pre fra- 
tele său, zicând: cunoaşte pre.Dom- 
nul, că toţi mă vor şti, dela cel mic 
până la cel mare al lor. 

12. Căci milostiv voiu îi nedrep- 
tăţilor lor, şi păcatele lor, şi fără- 
delegile lor nu le voiu mat pomenî. 

13. Şi zicând: nouă, a învechit 
pre cea dintâi; iar ce se înveche- 
şte şi îmbătrâneşte aproape este de 
peire. 



5. Evr. 10. 1; Col. 2, 17; Eş. 25, 40; Fapt. 
7, 44 6. Evr. 7. 22; 12. 24; 2 Cor. 3, 6. 
<?. Ier. 31, 31, Zab. 8, 8. sq. 
9 Eş, 10, 5. 10. Pild. 3, 3; Is. 54, 13. 
12. ]er. 31, 34. 



1600 



EVREI 9 



CAP. 9. 

Cortul mărturiei şi jertfele Leviţilor au 
fost chip al preoţiei lui Hnstos, 

Aveâ drept aceea şi cortul cel 
dintâi îndreptări de slujbă, şi 
sfinţire lumească. 

2. Pentrucă cortul s'a făcut; cel 
dintâi întru care era sfeşnicul şi 
masa şi punerea înainte a pâinilor; 
care se zice sfintele. 

3. Iar după a doua cafapefeazmă, 
cortul cel ce se chiemâ Sfintele sfin- 
telor; 

4. Care aveâ cădelniţă de aur, şi 
sicriul legei ferecat preste tot cu 
aur, întru care eră năstrapa cea de 
aur care aveâ mana, şi ioiagul 
lui Aaron, ce odrăslise, şi tablele 
legei; 

5. Iar pre deasupra lui heruvimii 
slavei cari umbriau altarul; pentru 
cari nu este acum a grăi pre amă- 
runtul. 

6. Şi acestea fiind tocmite aşa, 
în cortul cel dinlâiu pururea intrau 
preoţii când făceau slujbele. 

7. Iar în cel de al doilea, odată 
în an singur arhiereul, nu fără de 
sânge, care aducea pentru sine şi 
pentru neştiinţele norodului; 

8. Aceasta însemnând Duhul cel 
Sfânt, că încă nu erâ arătată calea 
sfinţilor, fiindcă încă stâ cortul cel 
dintâiu. 

9. Care erâ pildă în vremea de 
atunci, întru care daruri şi jertfe 
se aduc, cele ce nu puteau după 
ştiinţă să facă desăvârşit pre cel 
ce slujea. 

10. Numai pentru mâncări şi bă- 
uturi, şi multe feluri de spălări şi 
îndreptări ale trupului, erau puse 
până la vremea îndreptărei. 

11. Iar Hristos venind arhiereu 
bunătăţilor celor viitoare, prin cor- 
tul cel mai mare şi mai desăvârşit, 
nu de mână făcut, adică nu al a- 
cestei zidiri. 

12. Nici prin sânge de ţapi şi de 
viţei, ci prin sângele său au intrat 
odată întru cele Sfinte, veşnică ră- 
scumpărare aflând. 



Q. 2 Eş. 25, 23, sq. 40, 5, sq. 
3. Eş 26, 33. 5. Ezecb. 10, 4. 
6. Num. 18. 3. 7. Eş, 30, 10; Lev. 16, 2. 
8. Evr. 10, 19. 9, Evr. 5, l. 
10. Lev. li, 2; H doua Lege 14, 3. 
11 Evr. 3, 1; 4, 14; 6, 20; 7, 27 şi 10, 1, 
12. Fapt, 20, 28, 



13. Că de vreme ce sângele ta- 
urilor şi al ţapilor, şi cenuşa de ju- 
nice stropind pre cei spurcaţi, îi 
sfinţeşte spre curăţeniea trupului; 

14. Cu câi mai vârtos sângele lui 
Hristos, carele prin Duhul cel ve- 
şnic pre sine s'au adus fără de pri- 
hană lui Dumnezeu, va curăţî şti- 
inţa voastră de faptele cele moarte, 
ca să slujiţi Dumnezeului celui viu? 

15. Şi pentru aceasta este mijlo- 
citor aşezământului de lege celui 
nou, cafăcându-se moartea spre ră- 
scumpărarea greşalelor ce erau în 
aşezământul de lege cel dintâiu, să 
iâ cei chemaţi făgăduinţa moşfeni- 
rei celei veşnice. 

16. Că unde este diată, acolo tre- 
bue să fie moarte celui ce face 
diata. 

17. Că diata întru cei morţi este 
întărită; de vreme ce încă nici o 
puiere nu are până când este viu 
cel ce face diala. 

18. Pentru aceea nici cea dintâiu 
fără de sânge nu s'a înnoit. 

19. Că după ce s'a grăit toată 
porunca după lege de către Moisi 
la tot norodul, luând sângele cel de 
viţei şi de ţapi, cu apă şi cu lână 
roşie şi cu isop, şi pre însăş car- 
tea şi pre tot norodul a stropit, 

20. Zicând: acesta este sângele 
legei care au poruncit vouă Dum- 
nezeu. 

21. Încă şi pre cort şi pre toate 
vasele cele de slujbă aşijderea cu 
sângele le-a stropit. 

22. Şi mai toate cu sânge se cu- 
râţesc după lege; şi fără de vărsare 
de sânge nu se face iertare. 

23. Trebuia dar ca chipurile ce- 
lor din ceruri cu acesiea să se cu- 
răţească; iar singure cele cereşti, 
cu jertfe mai bune decât acestea 

24. Că nu în sfinte făcute de mâini 
au intrat Hristos, care erau chipuri 
celor adevărate; ci în singur cerul, 
ca să se arăle acum feţei lui Dum- 
nezeu pentru noi. 

25. Nici ca de multe ori să se a- 
ducă pre sineş, precum arhiereul 
intră în cele sfinte în tot anul cu 
sânge strein; 

13, Lev. 16, 14; Num. 19, 9, sq. 

14. 1 Tes. 1, 9; 1 Pete. 1, 19; I Ioan 1, 7j 
Hpoc. 1, 5. 15. Evr. 12, 24; 1 Tim. 2, 5. 

17. Gat. 3, 15. 19. Eş. 24, 5. 
20. Eş. 24, 8. 21. Lev. 8, 15. 
22. Lev. 17, 11; Efes. 1, 7 
24. 1 Ioan 2, 1, 25. Eş. 30, 10. 



EVREI 



26. De vreme ce i s'ar îi căzut 
Iui de muîte ori sa pălimească dela 
întemeierea lumei; ci acum odată 
îa sfârşitul veacurilor spre surpa- 
rea păcatului prin jertfa sa s'au a- 
rătai. 

27. Şi precum este rânduit oame- 
nilor odată să moară, iar după a- 
ceea judecata; 

28. Aşâ şi Hristos odată fiind jert- 
fit ca să ridice păcatele multora; a 
doua oară fără de păcat se va a- 
rălâ celor ce îl aşteaptă pre ei spre 
mântuire. 

CAP. IO. 

Jertfa Noului Testament şterge toate 
făcutele şi covârşeşte fără asemănare 
pre cea a Vechiului Testament, care 
nu le putea curaţi. îndemnare spre 
fapte bune dela frica judecăţei ce va 
să fie. începutul aduce sfârâit bun. 

Penfrucă legea având umbra bu- 
' nătăţilor celor viitoare, iar nu în- 
suş chipul lucrurilor, cu aceleaşi 
jertfe care în fiecare an aduc pu- 
rurea, niciodată nu poate pre cei 
ce vin să'i facă desăvârşii 

2. De vreme ce ar ii încetat a se 
aduce, pentrucă n'ar mai avea nici 
o ştiinţă de păcate cei ce slujesc, 
odată fiind curăţiţi. 

3. Ci întru dânseie pomenire de 
păcate în fiecare an se face. 

4. Că cu neputinţă este sânge de 
fauri şi de ţapi să ridice păcatele. 

5. Pentru aceea intrând în lume, 
zice: jertfa şi prinosul n'ai voit, iar 
trupul mi-ai săvârşit; 

6. Arderile de tot şi pentru păcat 
n'ai voit. 

7. Atunci am zis: iaîă viu (în ca- 
pul cărţei scris este pentru mine), 
ca să fac voea ta Dumnezeule. 

8. Mai sus zicând; jertfa şi prino- 
sul şi arderile de tot şi pentru pă- 
cat n'ai voit, nici ai pofiit; care se 
duc după lege; 

9. Atunci au zis: iată viu ca să 
fac voea ta Dumnezeule. El ridică 
pre cea dinlâiu, ca să pue pre cea 
de a doua. 

10. Intru care voie suntem sfinţiţi 
prin jertfirea trupului lui Iisus Hri- 
stos odată. 



26. i Cor. 10, 11; Gal. 4, 4; Evr. 9, 12. 

27. Fac 3, 19. 28.- Evr. 10, 12. 
IO- i- Col. 2, 17 3. Lev. 16, 21. 

4. Ps 49, 14. 5. Ps. 39, 9, sq. 



9—10 160 i 



11. Si tot preotul stă în toate zi- 
lele slujind şi aceleaşi jertfe de 
multe ori aducând, care niciodată 
nu pot să curăţească păcatele; 

12. Iar acesta o jertfă aducând 
pentru păcate pururea, au şezut dea- 
dreapta lui Dumnezeu; 

13. De aceea aşteptând până se 
vor pune vrăjmaşii lui aşternut pi- 
cioarelor lui. 

14. Că cu o jertfă au săvârşit pu- 
rurea pre cei ce se sfinţesc. 

15. Şi ne mărturiseşte nouă şi 
Duhul cel Sfânt, că după ce au zis 
mai înainte: 

16. Acesta este aşezământul de 
lege care voiu face cu dânşii după 
zilele acelea, zice Domnul: dând le- 
gile mele în inimeie lor, şi în cu- 
getele lor le voiu scrie pre ele. 

17. Apoi zice: şi păcatele ior şi 
fărădelegile lor nu le voiu mai po- 
meni. 

18. Iar unde este iertare acestora, 
nu mai este jertfă pentru păcate. 

19 Drept aceea fraţilor, având în- 
drăsneală a intrâ întru cele sfinte 
prin sângele lui Iisus, 

20. Pre cale nouă şi vie, care o au 
înnoit nouă, prin catapeteazmă, a- 
dică prin trupul său; 

21. Şi având preot mare preste 
casa lui Dumnezeu; 

22. Să ne apropiem cu adevărată 
inimă întru deplină credinţă, îiind 
stropiţi Ia inimi de ştiinţă rea, şi 
spălaţi îa trup cu apă curată. 

23. Să ţinem mărturisirea nădej- 
dei nesmintită; (penfrucă credincios 
este cel ce au făgăduit); 

24. Şi să cunoaştem unul pre al- 
tul spre îndemnarea dragostei şi a 
faptelor bune; 

25. Nepărăsind adunarea noastră, 
precum au unii obicei; ci îndem- 
nând unul pre altul; şi cu atâta mai 
mult, cu cât vedeţi apropiindu-se 
ziua. 

26. Că păcăfuind noi de bunăvoie 
după ce am luat cunoştinţa adevă- 
rului, nu mai rămâne jertfă pentru 
păcate, 

27. Ci o aşteptare oarecare înfri- 
coşată a judecăţei şi iuţimea focu- 

12. Evr. 7, 27; 9, 12; 12, 2, sq. 

16. Evr. 8, 10; Ier. 31, 33; Rom. 11, 27. 

17. Ier. 31, 34. 19. loan 14, 6;Efes. 3, 12, 
20. Evr. 9, 8. 

22. Evr. 4, 16. 24. Matcu 12, 31. 
25. 1 Cor. 10, 11; Evr. 6, 4. 
27. Sof. 1, 18. 



1602 EVREI 



lui, care va să mănânce pre cei 
protivnici. 

28. Lepădând cinevâ legea lui 
Moisi fără de milă prin doi sau trei 
marlori moare; 

29. Câi de mai amară muncă, so- 
coiiji, va luâ cel cea călcat pre Fiul 
lui Dumnezeu, şi a socotit a fi de 
obşte sângele legei, cu care s'a 
sfinţii şi a ocărit Duhul darului? 

30. Că ştim pre cel ce au zis: a 
mea este răsplătirea, eu voiu ră- 
splăti, zice Domnul. Şi iarăş, Dom- 
nul va judecă pre norodul său. 

31. Înfricoşat lucru este a cădeâ 
în mâinile Dumnezeului celui viu. 

32. Iar aduceţi-vă aminte de zilele 
cele mai dinainte, întru care lumi- 
nându-vă, multă luptă de patimi aji 
suferit, 

33. Deoparte cu ocări şi cu ne- 
cazuri priveală făcându-vă, iar de 
altă parte, părtaşi făcându-vă celor 
ce vietuesc aşa. 

34. Pentrucă a|i şi pătimit împre- 
ună cu legăturile mele şi jefuirea 
de averile voastre cu bucurie aţi 
primit, ştiind că aveţi voi avuţie în 
ceruri mai bună şi stătătoare. 

35. Nu lepădaţi dar îndrăzneala 
voastră, care are mare răsplătire. 

36. Că aveţi trebuinţă de răbdare, 
ca voea lui Dumnezeu făcând, să 
luaţi făgăduinţa. 

37. Că încă puţin oarece cel ce 
este să vie va veni, şi nu va zăbovi. 

38. Iar dreptul din credinţă va fi 
viu; şi de se va îndoi cinevâ, nu va 
binevoi sufletul meu întru dânsul. 

39. Iar noi nu suntem ai îndoi- 
rei spre pieire, ci ai credinţei spre 
câştigarea sufletului. 

CAP. 11 

Despre credinţă. înţelesul ei şi pilde, 

Iar credinţa este adeverirea celor 
nădăjduite, dovedirea lucrurilor ce- 
lor nevăzute. 

2. Că întru aceasta sunt mărtu- 
risiţi cei de demult. 

3. Prin credinţă pricepem că s'au 
întemeiat veacurile cu cuvântul Iui 



28. Ioan 8, 17. 

29. Evr. 2, 3; 1 Cor. 11, 29. 

30. Rom, 12, 19. 32. Fii. 1, 29. 
34. Mat, 6, 20. 35 Evr. 11, 26. 

37. Hg 2, T, 1 Petru 1, 6. 

38. Rom 1, 17. 
11. 1. 1 Cor. 2, 9. 

3. Evr. 1, 2; Ioan 1, 10. 



10—11 



Dumnezeu, de s'au făcut din cele 
nevăzute cele ce se văd. 

4. Prin credinţă mai multă jertfă 
Avei decât Cain a adus lui Dumne- 
zeu, pentru care a fost mărturisit 
că a fost drept, mărturisind Dum- 
nezeu de darurile lui, şi printr'aceea 
după ce a murit, încă grăieşte. 

5. Prin credinţă Enoh s'a muta{ 
ca să nu vază moarte, şi nu s'a 
aflat, pentrucă l-au mutat pre el Dum- 
nezeu; că mai înainte de mutarea 
lui a fost mărturisit, că a bine plă- 
cuţ lui Dumnezeu. 

6. Şi fără de credinţă nu este cu 
putinţă a bine plăceâ lui Dumnezeu, 
că lrebue cel ce se apropie la Dum- 
nezeu să crează cum că este, şi ce- 
lor ce'l caută pre dânsul este dă- 
tător de plată. 

7. Prin credinţă răspuns luând 
Noe despre cele care încă nu erau 
văzute, temându-se, a făcut corabie 
spre mântuirea casei sale, prin care 
a osândit lumea şi dreptăţei cei du- 
pă credinţă s'a făcut moştenitor. 

8. Prin credinţă chemându-se A- 
vraam, a ascultat de a ieşit la lo- 
cul care erâ să'l iâ spre moştenire 
şi a ieşit, neştiind unde merge. 

9; Prin credinţă a nemernicit în 
pământul făgăduinţei, ca într'un pă- 
mânt strein, în corturi locuind cu 
Isaac şi cu Iacov, cei dimpreună 
moştenitori ai aceleeaş făgăduinţe. 

10. Că aşteptă cetatea care are 
temelii, al cărei meşter şi lucrător 
este Dumnezeu. 

11. Prin credinţă şi însăş Sarra 
stearpă fiind, putere spre zămislirea 
sămânţei a luat, şl afară de vremea 
vârstei a născut, de vreme ce a so- 
cotit că este credincios cel ce au fă- 
găduit. 

12. Pentru aceea şi dintru unul 
şi acela încă fiind omorît, s'au nă- 
scut ca stelele cerului cu mulţimea 
şi ca nisipul cel fără de număr de 
pre lângă mare. 

13. După credinţă au murit ace- 
ştia toţi, neluând făgăduinţele, ci 
de departe văzându-le şi sărutân- 
du-leşi mărturisind că streini şi ne- 
mernici sunt pre pământ. 

4, Fac. 4, 4; Mat. 23. 35. 

5. Fac. 5, 24. 

7. Fac. 6, 8; Rom. 4, 20; 3, 22, 

8. Fac. 12, 1. 9- Fac. 14, 13. 

11. Fac. 17, 19; Lucă 1. 36 

12. Fac 15, 5; 22, 17; Rom 4. 19. 

13. Fac. 23, 4. 



EVREI 



14. Că cei ce grăiesc unele ca a- j 
cestea, arată că patrie caută. 

15. Şi de şi-ar îi adus aminte de 
aceea dintru care au ieşit, ar îi a- 
vut vr^me a se întoarce. 

16. Iar acum de cea mai bună 
doresc, adecă de cea cerească, pen- 
tru aceea nu se ruşinează de dân- 
şii Dumnezeu a se numi Dumnezeu! 
lor, că le-au gătit lor cetate. 

17. Prin credinjă a adusAvraam 
pre Isaac când a fost ispitit şi pre 
cel unul născut îl aduceâ jertfă, cel 
ce luase făgăduinţele. 

18y Către care s'au zis: că întru 
Isaac se va numî {ie sămânţă. 

19. Socotind că şi din morţi a'l 
înviâ puternic este Dumnezeu, drept 
aceea pre acela şi întru pildă 1-a 
luat. 

20. Prin credin{ă pentru cele vii- 
toare a binecuvântat Isaac pre la- 
cov şi pre Isav. 

21. Prin credinţă lacov murind, 
pre fiecare din fiii lui Iosif a bine- 
cuvântat, şi s'a închinat pre vârful 
toiagului lui. 

22. Prin credinjă Iosif, murind, a 
făcut pomenire pentru ieşirea iii lor 
lui Israii, şi ■ pentru oasele sale a 
poruncit. 

23. Prin credinjă Moisi când s'a 
născut, trei luni â fost ascuns de 
părinţii săi, căci l-au văzut prunc 
irumos şi nu s'au temut de porunca 
împăratului. 

24. Prin credinjă Moisi, mare fă- 
cându-se, s'a lepădat a se numi îe- 
.cior îetei lui Faraon; 

25. Mai bine alegând a pătimi cu 
norodul lui Dumnezeu, decât a a- 
veâ dulceaţa păcatului cea trecă- 
toare; 

26. Mai mare bogă{ie socotind a 
fi ocara lui Hrislos decât vistieriile 
Eghipetului, că se uită la răsplătire. 

27. Prin credinţă a lăsat Eghipe- 
tul, netemându-se de urgia împăra- 
tului, că pre cel nevăzut ca şi cum 
l-ar fi văzut îl aşteptă. 

28. Prin credinjă a făcut paştele, 
şi vărsarea sângelui, ca nu cel ce 



16. Eş. 3. 6! Mat. 22, 32. 17. Fac. 22, 10. 

18. Fac. 2t, 12; Rom. 9, 7. 

19' Rom. 4, 17, 20. Fac. 27, 27 sq. 

21. Fac. 48, 15 sq. 47, 31. 22. Fac. 50, 24. 

23.Es 2, 2; Fapt. 5, 20. 24. Eş. 2, 11. 

25. Ps; 83, 11. 

26. Mat 6, 19; Evr. 10, 35. 

27. Eş. 12, 41; Fapt. 7, 29. 

28. Eş. 12, 11 sq. 



11—12 1603 



pierdea pre cei întâiu născuji să se 
atingă de dânşii, 

29. Prin credinţă au trecut marea 
Roşie ca pre uscat, a cărei ispitire 
luând Eghiplenii s'au înnecal. 

30. Prin credinţă zidurile leriho- 
nului au căzut, cu încunjurarea în 
şapte zile. 

31. Prin credinjă Raav curva n'a 
pierit împreună cu cei neascultători, 
primind iscoadele cu pace. 

32. Şi încă ce voiu mai zice? Că 
nu'mi ajunge vremea a spune de 
Ghedeon şi de Varac şi de Sam- 
son şi de Ieftae şi de David şi de 
Samiiel şi de proroci, 

33. Cari prin credinjă au biruit 
împără}ii, au lucrat dreptate, au do- 
bândit făgăduinjele, au astupat gu- 
rile leilor, 

34. Au stins puterea focului, au 
scăpat de ascuţitul săbiei, s'au în- 
tărit din slăbiciune, s'au făcut tari 
în răsboaie, au întors taberile vrăj- 
maşilor fn fugă. 

35. Au luat femeile dintru înviere 
pre morţii lor şi unii s'au omorît 
neprimind slobozirea; ca să dobân- 
dească mai bună înviere. 

36. Iar alţii de batjocori şi de bă- 
tăi au luat ispitire, încă şi de le- 
gături şi de temniţe. 

37. S au ucis cu pietre, s'au he- 
restruit, ispitiţi au fost, cu ucidere 
de sabie au murit; în cojoace au 
umblat şi în piei de capre; lipsiţi 
fiind, necăjiţi, de rău supăraţi; 

38. (Cărora nu erâ lumea vred- 
nică), în pustii rătăcind şi în munţi 
şi în peşteri şi în crăpăturile pă- 
mântului. 

39. Şi aceştia foţi mărturisiţi fi- 
ind prin credinţă, n'au luat făgă- 
duinţa; 

40. Dumnezeu ceva mai bun pen- 
tru noi mai 'nainte văzând, ca să 
nu iâ fără de noi săvârşirea. 

CAP. 12- 

Îndemnare la răbdare şi cuvioşie. 

Drept aceea şi noi având atâta 
nor de mărturii pus împrejurul 

29. Eş 14, 22. 30. Isus Navi 6, 20. 

31. Îs. Navi 2, ÎS, 6, 17; Iac. 2, 25. 

32. Jud. 6, 11 ; 4, 6; 15, 20; 11, 6, 9; 2Imp. 
2, 4; 1 Imp. 7, 15. 33- 2 Imp. 8, 1. 

36, Fac. 39, 20; Ier. 20, 2. 

37. 3 Imp. 21, 13; Fapt. 7, 58. 
40. Evc. 7, 22, 

12. 1> Rom. 6, 4; 1 Cor. 9, 24; Evr 10, 38. 



1604 



EVREI 12 



nostru, lepădând toată sarcina şi 
păcatul cel ce lesne înconjură, prin 
răbdare să alergăm în lupta Care 
este pusă înaintea noastră, 

2. Căutând la lisus începătorul 
şi plinitorul credinţei, carele în locul 
bucuriei ce erâ pusă înaintea lui, 
au răbdat crucea de ocară nebăgând 
seamă şi deadreapta scaunului lui 
Dumnezeu au şezut. 

3. Că socotiţi de cel ce au răbdat 
dela păcătoşi asupra sa împrofivire 
ca aceea, ca să nu vă osteniţi slă- 
bind cu sufletele voastre. 

4. Că încă nu aii stătut până Ia 
sânge, împrotiva păcatului luptân- 
du-vă. 

5. Şi aţi uitat mângâerea care vouă 
ca unor fii vă grăeşte: -fiul meu nu 
defăima certarea Domnului, nici sîă- 
bî mustrându-te de dânsul; 

6. Că pre care iubeşte Domnul, 
îl ceartă, şi bate pre fot fiul pre 
care primeşte. 

7. De veji suferi certarea, ca unor 
fii vouă se va afiâ Dumnezeu; căci 
care fiu este pre care nu'l ceartă 
tatăl? 

8 Iar de sunteţi fără de certare, 
căreea s'au făcut părtaşi toţi, iată 
dar că sunteţi feciori din curvie, iar 
nu fii. 

9. Apoi pre părinţii trupului no- 
stru i-am avut pedepsitori şi îi cin- 
steam pre dânşii; au nu ne vom 
plecă cu mult mai vârtos Tatălui 
duhurilor, şi să fim vii? 

10. Că aceia întru puţine zile pre- 
cum le plăccâ lor, ne pedepseau 
pre noi; iar acesta spre folos, ca 
să ne împărtăşim sfinţire! lui, 

11. Toată certarea în vremea cea 
de faţă se pare că nu este de bu- 
curie, ci de mâhnire; iar mai pre 
urmă roadă de pace a dreptăţei dă 
celor pedepsiţi printr'însa. 

12. Pentru aceea mâinile cele slă- 
bite, şi genunchele ceie slăbănoage 
vi le îndreptaţi. 

13. Şi cărări drepte faceţi picioa- 
relor voastre, ca nu ce este şchiop 
să rătăcească; ci mai vârtos să se 
vindece. 

14. Pacea să urmaţi cu toţii şi 



2. Is. 53, 4. 3. Lucâ 2, 34. 

5. Iov 5, 17; Pilde 3, 11, sq. 

6. Hpoc. 3, 19. 8. Ps, 72, 14. 

13. Ps. 72, 2. 

14. Rom. 12, 18; 2Tim. 2, 22. 



sfinţenia, fără de care nimeni nu 
va vedeâ pre Domnul. 

15. Socotind ca nimeni să nu se 
lipsească de darul lui Dumnezeu; 
ca nu vreo rădăcină a amărăciunei 
odrăslind în sus să facă sminteală, 
şi prin aceea să se spurce mulţi; 

16. Să nu fie cineva curvar sau 
spurcat ca Isav, care pentru o mân- 
care şi-a vândut naşterea sa cea 
dintâiu. 

17. Că ştiţi şi după aceea vrând 
să moşteheiscă binecuvântarea, a 
fost neprimit; de vreme ce loc de 
pocăinţă n'a aflat, măcar că şi cu 
lacrămi o căută pre ea. 

18. Penfrucă nu v'aţi apropiat de 
muntele ce se puteâ pipăî, şi de fo- 
cul ce ardeâ, şi de nor şi de ceaţă 
şi de vifor, 

19. Şi de viersul trâmbiţei şi de 
glasul cuvintelor, care cei ce l-au 
auzit s'au rugat ca să nu li se mai 
adauge lor cuvânt; 

20. (Că nu puteau suferi ceea ce 
li se ziceâ; şi măcar hiară de s'ar 
atinge de munte, cu pietre se va 
omorî, sau cu săgeata se va săgeta; 

21. Şi aşa înfricoşat lucru erâ cel* 
ce se vedeâ, că Moisî a zis: spăi- 
rnântatu-rh'am şi mă cutremur). 

22. Ci v'aţi apropiat de muntele 
Sionului şi de cetatea Dumnezeu- 
lui celui viu, Ierusalimul cel ceresc, 
şi de zeci de mii de îngeri, 

23. Şi de adunarea celor întâiu 
născuţi cari sunt scrişi în ceruri, 
şi de judecătorul tuturor Dumne- 
zeu şi de duhurile drepţilor celor 
desăvârşit, - 

24. Şi de lisus mijlocitorul aşe- 
zământului de lege celui nou, şi de 
sângele stropirei, care grăeşte mai 
bine decât al tui Avei. 

25. Vedeţi să nu" vă lepădaţi de 
cel ce grăeşte. Că de 'n'au scăpat? 
aceia lepădându-se de cel ce grăia 
pre pământ, cu mult mai vârtos 
noi întorcându-ne dela cel ce gră- 
eşte din cer. 

26. Al cărui glas atunci, a cutre- 
murat pământul; iar acum a făgă- 
duit, zicând: încă odată eu voiu clă- 
ti nu numai pământul, ci şi cerul. 

15. B. doua Lege 29, 18. 16. Fac. 25, 33, 
17. Fac. 27, 34. 18. Eş. 19, 12. ~ 

22. Ps.'67, 17; Is. 2, 2; Fi doua Lege 33, 2, 

23. Es 4, 22; Lucâ 10, 20. 

24. Evr. 8, 6; 9 15; 1 Tim. 2, 5; Fac. 4, 10r 

25. Evr. 2, 1, sq.; 3, 17; 10, 28. 

26. Hg. 2, 7. 



EVREI 12—13 



1605 



27. Iar aceea ce. zice: încă odată, 
arată schimbarea celor ce se clă- 
tesc ca a unor lucruri făcute, ca 
să râmâe cele ce nu se clătesc. 

28. Drept aceea împărăţie nemi- 
şcată luând, să avem mulţumire, 
prin care să slujim lui Dumnezeu 
întru bună plăcere, cu bună cucer- 
nicie şi cu siială; 

29. Că Dumnezeul nostru este foc 
mistuitor. 

CAP. 13. 

îndemnare la vieaţa creştinească şi 
credinţă curată. 

Iubirea de fraţi să rămâc. 

2. Iubirea de sireini să nu o ui- 
taţi; că prin aceasta oarecari ne- 
ştiind au primit oaspeţi pre îngeri. 

3. Aduceţi-vă aminte de cei legaţi, 
ca şi cum aţi îi legaţi cu dânşii; de 
cei necăjiţi, ca şi cum şi voi înşi-vă 
aţi îi în trup. 

4. Cinstită esie nunta întru toate, 
şi patul nespurcat; iar pre curvari 
şi pre preacurvari va judecă Dum- 
nezeu. 

5. Să vă fie obiceiurile fără iu- 
bire de argint; îndesfulându-vă cu 
cele ce aveţi; că însuş au zis: nu 
te voiu părăsi, nici te voiu lăsa. 

6. Pentru aceea îndrăsnind noi 
şă zicem: Domnul este mie ajutor, 
şi nu mă voiu teme ce'mi va face 
mie omul. 

7. Aduceţi-vă aminte de mai ma- 
rii voştri, cari v'au grăit vouă cu- 
vântul lui Dumnezeu; la a căror să- 
vârşire a vieţei privind, să le ur- 
maţi credinţa. 

8. lisus nristos ieri şi astăzi a- 
celaş, şi în veci. 

9. La învăţături streine şi de multe 
feluri să nu vă mutaţi. Că bine este 
cu darul să se întărească inima; 
iar nu cu mâncările, dintru care nu 
s'au folosit cei ce au umblat întru 
dânsele. 



28. Is. 9, 7; Dan. 2, 44; Fii. 2, 12. 

29. R 2 Lege 4, 24. 

13. 1. Rom. 12, 10! Efes. 4, 3; 1 Tes, 4, 9. 

2. Is. 58, 7; 1 Petr. 4, 9; Fac. 18, 3; 19, 2, 3. 

3. Mat. 25, 36. 

4. 1 Cor*6, 9; Gal. 5, 19; Efes, 5, 5. 

5. Is. Nav. 1, 5. 6. Ps. 117, 6. 

7. 1 Cor. 4, 16. 

8. l Cor. 3, 11; fipoc. l, 8, 17. 

9. Ier. 29, 8; Mat 24, 4; Pilde 16, 2; Rom. 

14, 17. 



10. Avem altar, dintru care a mân- 
câ n'au volnicie cei ce slujesc cor- 
tului. 

11. Pentrucă ale căror dobitoace 
sângele se bagă înlăuntru în cele 
sfinte pentru păcate, de arhiereul, 
ale acelora trupurile se ard afară de 
tabără. 

12. Pentru aceea şi îisus, ca să 
sfinţească pre norod cu sângele său, 
afară de poartă au pătimit. 

13. Deci dar să ieşim îa dânsul 
afară de tabără, ocara lui purtând. 

14. Că nu avem aici cetate stă- 
tătoare, ci pre aceea ce va să fie 
căutăm. 

15. Prinfr'însul dar să aducem 
jertfă de laudă pururea lui Dumne- 
zeu, adică roadă buzelor ce se măr- 
turisesc numelui lui. 

16. Şi facerea de bine şi împăr- 
tăşirea să nu uitaţi; că cu jertfe ca 
acestea se îmblânzeşte Dumnezeu. 

17. Ascultaţi pre învăţătorii vo- 
ştri, şi vă supuneţi lor; că ei prive- 
ghiază pentru sufletele voastre, ca 
cei ce vor să dea seamă, ca, cu bu- 
curie aceasta să facă, iar nu sus- 
pinând; că aceasta nu vă este vouă 
de folos. 

18. Rugaţi-vă pentru noi; că nă- 
dăjduim că bună ştiinţă avem, în- 
tru toate bine vrând a vieţui. 

19. Şi mai mult vă rog să faceţi 
aceasta, ca fără de zăbavă să mă 
întorc la voi. 

20. Iar Dumnezeul păcei, cel ce 
au sculat din morţi pre Domnul no- 
stru lisus, pre Păstorul oilor cel 
mare, prin sângele legei cei veşnice, 

21. Să vă facă pre voi desăvâr- 
şit întru tot lucrul bun, ca să faceţi 
voea lui, făcând întru voi ce este 
plăcut înaintea lui prin lisus Hri- 
stos; căruia este slava în vecii ve- 
cilor, Amin. 

22. Şi vă rog pre voi fraţilor, pri- 
miţi cuvântul mângâerei; că pre 
scurt am scris vouă. 

23. Să ştiţi că fratele Timotei este 
slobod; cu care de va veni mai cu- 
rând, voiu vedeâ pre voi. 



11. Lev. 16, 27; Eş. 29, 14; Num. 19, 2. 

12. Marc. 12, 8; Ioan 19, 17. 

13. Evr. 11, 26; 1 Petr. 4, 14. 

14. Ps. 38, 17. 

15. Lev. 7, 12; Ps. 49, 14; Os. 14, 3. 

16. Fii 4, 18 17. Fii. 2,29,1 Tes. 5, 12î 
Ezec. 3, 18; 2 Cor. 1, 2. 

20. Js. 40, 11; Ezec. 34, 23; Ioan 10, 12; 1 
Petr. 2, 25. 21. 2 Cor. 3, 5; Efes, 2, 10. 



1606 



IACOV 1 



24. Spuneţi închinăciune tuturor 
mai marilor voştri şi tuturor sfin- 
ţilor. Inchină-se vouă cei ce sunt 
din Italia. 



25. Harul cu voi toţi, Amin. 

Către Evrei s'a scris deta Italia prin TV 
motei. 



25. 2 Titn. 4, 22; Tit. 3, 15. 



EPISTOLIA SOBORNICEASCĂ 

A 

SFÂNTULUI APOSTOL IACOV 




CAP. 1 

Folosul ispitelor. A cere dela Dumne- 
zeu înţelepciune cu credinţă. Ispitele 
spre rele nu sunt dela Dumnezeu. Sfa- 
turi împrotiva mâniei. învăţături de- 
spre adevărata slujire de Dumnezeu. 



acov, sluga lui Dumnezeu şi 
a Domnului lisus Hrisfos, 
\ celor douăsprezece seminţii 
•care sunt întru risipire, să 
se bucure. 

2. Toată bucuriea să socotiţi, fra- 
ţii mei, când în multe feluri de is- 
pite cădeţi; 

3. Ştiind că lămurirea credinţei 
voastre lucrează răbdare. 

4. Iar răbdarea lucru desăvârşit 
să aibă, ca să fiţi desăvârşit şi în- 
tregi, şi întru nimic lipsiţi. 

5. Iar de este cinevâ dintru voi 
lipsit de înţelepciune, să ceară de 
la Dumnezeu, carele dă tuturor din 
destul, şl nu înfrunlează; şi i se 
va dâ lui. 

6. Iar să ceară cu credinţă, ni- 
mic îndoindu-se. Pentrucă cel ce 
se îndoeşte, asemenea este cu valul 
mărei care de vânturi se aruncă şi 
se învălueşte. 

7. Ca să nu gândească omul a- 
cela că va luă cevâ dela Domnul. 

8. Bărbatul îndoit la suflet, ne- 
statornic este întru toate căile sale. 

9. Iar laude-se fratele cel smerit 
întru înălţimea sa, 

10. Şi cel bogat întru smerenia 

1. 2. 1 Petr. 1, 6; Rom, 5, 3, sq ; Fapt. 
5, 41. 5. Pild. 2, 3; Marc. II, 24. 

6. Mat. 7, 7; 21, 22. 8. Iacov 4, 8. 

10. 1 Petr. i, 24; Is. 40, 7. 



sa; căci ca floarea ierbei va frece. 

11. Că a răsărit soarele cu ză- 
duful, şi a uscat iarba, şi floarea 
ei a căzut, şi frumuseţea feţei ei a 
pierit; aşâ şi bogatul întru umble- 
tele sale se va veşteji. 

12. Fericit bărbatul care rabdă 
ispita; căci lămurit făcându se, va 
luâ cununa vieţei, care o au făgă- 
duit Dumnezeu celor ce îl iubesc 
pre el. 

13. Nimeni ispitindu-se să zică, 
că dela Dumnezeu se ispiteşte; că 
Dumnezeu este neispitit de rele, şt 
el pre nimeni nu ispiteşte; 

14. Ci fiecare se ispiteşte de a sa 
poftă fiind tras, şi amăgit. 

15. După aceea, pofta zămislind, 
naşte păcat; iar păcatul sâvârşin- 
du-se, naşte moarte. 

16. Nu vă înşelaţi, fraţii mei cei 
iubiţi. 

17. Toată darea cea bună şi tot 
darul desăvârşit de sus este, pogo- 
rându-se dela Părintele luminilor, 
la care nu este schimbare sau um- 
bră de mutare. 

18. El voind ne-au născut pre noi 
cu cuvântul adevărului, ca să fim 
noi o începătură oarecare a zidiri- 
lor lui. 

19. Drept aceea, fraţii mei cei iu- 
biţi, să fie tot omul grabnic spre a 
auzi, şi zăbavnic spre a grăi, ză- 
bavnic spre mânie; 

20. Că mânia omului nu lucrează 
dreptatea lui Dumnezeu. 



12. Iacov 5. 11; 2 Tim. 4, 8; fipoc 3. 19>. 

13, 1 Cor 10, 13. 15 Rom. 6, 23 
17. Mal. 3, 6, 

13. loan 1, 13; 1 Pert, 1, 23; Rom. 9, 15. 
19. Eccl. 7, :o. 



1AC0V 1-2 



1607 



21. Pentru aceea lepădând toată 
spurcăciunea şi prisosinţa răutăţei, 
întru blândeţe primiţi cuvântul cel 
înlăuntru sădit, care poate să mân- 
tuiască sufletele voastre. 

22. Şi fiţi făcători cuvântului, iar 
nu numai ascultători, amăgindu-vă 
înşi-vă pre voi. 

23. Pentrucă de este cinevâ a- 
scultător cuvântului, şi nu făcător, 
unui ca acesta asemenea esfe cu 
omul care îşi caută faţa sa trupea- 
scă în oglindă. 

24. Pentrucă s'a căutat pre sine, 
şi s'a dus, şi îndată şi-a uitat în 
ce chip erâ. 

25. Iar cel ce priveşte în legea 
cea desăvârşit a slobozeniei, şi 
rămâne într'însa, acesta nu ascul- 
tător cu uitare făcându-se, ci făcă- 
tor lucrului, acesta fericit va fi în- 
tru fapta sa. 

26. De se pare cuivâ între voi că 
este binecredincios, şi nu îşi în- 
frânează limba sa, ci îşi înşală i- 
nima sa, acestuia în zadarnică esie 
bunacredinţă. 

27. Bunacredinţă cea curată şi 
nespurcată înaintea lui Dumnezeu 
şi Tatălui aceasta este: a cercetă 
pre cei sirimani şi pre văduve în- 
tru necazurile lor, şi a se păzi pre 
sine nespurcat de către lume. 

CAP. 2 

Îndemnări a se feri de alegerea feţe- 
lor', a nu trece cu vederea nici o po- 
runcă din lege; a face milostenie. Cre- 
dinţa să fie unită cu faftele. 

Fraţii mei, nu întru alegerea fe- 
ţelor să aveţi credinţa Domnu- 
lui nostru lisus Hrisfos al slavei. 

2. Că de va intrâ întru adunarea 
voastră vre un om având inel de 
aur, cu haină luminoasă, şi va in- 
tra şi vre un sărac cu haină proa- 
stă; 

3. Şi veţi căută la cel ce poartă 
haina cea luminoasă, şi veţi zice 
lui: tu şezi aici bine; şi săracului 
veţi zice: tu slăi acolo, sau şezi 
aici supt aşternutul picioarelor mele. 

4. Şi nu v'aţi luat aminte întru 
voi, şi v'aţi făcut judecători de gân- 
duri rele? 



21. Rom. 13, 12; Col. 3, 8; 1 Cor. 3, 6. 

22. Mat. 7, 2i; Rom ?., 13. 

23. Luc 6, 49, 25. lacov 2. 12; Ioan 13, 
17. 26. Ps. 33, 12 



5. Ascultaţi, fraţii mei cei iubiţi, 
au nu Dumnezeu au ales pre să- 
racii lumei acesteia, bogaţi în cre- 
dinţă, şi moştenitori împărăţiei care 
o au făgăduit celor ce îl iubesc pre el? 

6. Iar voi aţi necinstii pre cel să- 
rac. Au nu bogaţii vă asupresc pre 
voi, şi aceia vă trag pre voi la ju- 
decăţi? 

7. Au nu ei hulesc numele cel 
bun care s'a chemat preste voi? 

8. Insă de împliniţi legea cea îm- 
părătească după scriptură, să iu- 
beşti pre aproapele tău ca însuţi 
pre tine, bine faceţi; 

9. Iar de vă uitaţi în îaţă, păcat fa- 
ceţi, mustrându-vă de lege ca nişte 
călcători de lege. 

10. Că oricine va păzî toată le- 
gea şi va greşî înfr'una, s'a făcut 
tuluror vinovat. 

11. Că cel ce au zis: să nu cur- 
veşti, au zis şi: să nu ucizi. Şi de nu 
curveşti, dar ucizi, te-ai făcut căl- 
cător legei. 

12. Aşâ să grăiţi, şi aşa să fa- 
ceţi, ca şi cum prin legea slobozeniei 
aveţi să vă judecaţi. 

13. Că judecată fără de milă este 
celuia ce nu face milă; şi selaud& 
mila asupra judecăţei. 

14. Ce folos este fraţii mei, de ar 
zice cinevâ că are credinţă, iar fapt^ 
nu are? Au poate credinţa să'l mân- 
tuiască pre dânsul? 

15. Că de va fi fratele sau sora 
goli şi lipsiţi de hrana cea de toate 
zilele, 

16. Şi va zice lor cinevâ dintru 
voi: mergeţi cu pace, încălziţi-vă şi 
vă săturaţi; şi nu le-ar dâ lor cele 
de treabă trupului, ce folos ar îi? 

17. Aşâ şi credinţa, dacă nu are 
fapte, moartă este singură. 

18. Ci va zice cinevâ: tu ai cre- 
dinţă, iar eu am fapte; arată'mi 
ciedinţa ta din faptele tale, şi eu 
îţi voi arătă ţie din faptele mele 
credinţa mea. 

19. Tu crezi că Dumnezeu unul 
esle, bine faci; şi dracii cred şi se 
cutremură. 

20. Voeşti dar să înţelegi, o o- 



2. 5. 1 Cor 1, 26, sg ; Eş 20, 6 

8. Mat, 22, 38; Marc. 12. 31. 

9. Lev 19, 15; H doua Leg. 1, 17. 

10. B doua Leg. 27, 26; Mat. 5, 19, 

11. Es. 20, 13 13. Mat. 5. 7. 
14 Mat. 7, 26. 15. Luc. 3, 11. 

17. v 26. 18. Mat, 7, 20. Gal, 5, 6. 
19. 1 Cor. 8, 4. 



I60B 



IA.COV 2—3-4 



muie deşerte, că' credinţa fără de 
fapte moartă este? 

21. Avraam părintele nostru, au 
nu din fapte s'a îndreptat, suind 
pre Isaac fiul său pre jertfelnic? 

22. Vezi că credinţa lucrâ dim- 
preună cu faptele lui şi din fapte 
s'a împlinii credinţa? 

23. Şi s'a împlinit scriptura care 
zice: şi a crezul Avraam lui Dum- 
nezeu şi i s'a socotit lui întru drep- 
tate, şi prieten al lui Dumnezeu s'a 
chemat 

24. Vedeţi dar că din fapte se în- 
dreptează omul, iar nu numai din 
credinţă. 

25. Aşijderea încă şi Faav curva, 
au nu din fapte s'a îndreptai pri- 
mind pre vestitori, şi pre altă cale 
scoţându'i? 

26. Că precum trupul fără de duh 
mort esfe, aşâ şi credinţa fără de 
fapte moartă este. 

CAP- 3- 

Sfătuire despre înfrânarea limbei. în- 
ţelepciunea dumnezeească. 

Nu fiţi mulţi dascăli, fraţii mei, 
ştiind că mai mare judecată vom 
să luăm. 

2. Că multe greşim toţi. De nu 
greşeşte cinevâ în cuvânt, acesta 
este bărbat desăvârşit, puternic a'şi 
înfrânâ şi fot trupul. 

3. Că iată, şi cailor frâeîe în guri 
ie punem, ca să se supue ei nouă; 
şi fot trupul lor îl întoarcem. 

4. lată şi corăbiile, mari fiind şi 
de iuţi vânturi împingându-se, se 
întorc de prea mică cârmă, înco- 
tro voeşte pornirea cârmaciului. 

5. Aşâ şi limba mic mădular esfe 
şi mari -se laudă, lată, puţin foc şi 
cât de mare materie aprindel 

6. Şi limba este foc, lumea ne- 
dreptăţi, aşâ limba esfe aşezată 
întru mădulările noastre, care spur- 
că tot trupul şi aprinde roata firei; 
şi se aprinde de gheena. 

7. Că toată firea şi a hiarelor şi 
a pasărilor, şi a celor ce se târăsc, 
şi a peştilor, se domoleşte, şi s'a 
domolit de firea omenească. 



21. Fac 22, 9; Evc 11, 17. 

23. Fac. 15, 6; Rom. 4, 3; Gal 3, 6. 

24. Rom. 3. 28. 25, Îs. Nav. 
2. 1, 15; 6, 17; Evr. II, 31. 

3- 3. Ps. 31, 10. 5. Ps. 11, 4. 
6. Mat. 15. 11, 



Q. î?r limba nimeni din oameni 
nu poate să o domolească; neîn- 
frânată răutate, plină de otravă a- 
ducătoare de moarte. 

9. Cu dânsa binecuvântăm pre 
Dumnezeu şi Tatăl; şi cu dânsa 
blestemăm pre oameni, cari sunt 
făcuţi după asemănarea lui Dum- 
nezeu. 

1 ). Dintru aceeaş gură iese bine 
cuvântarea şi blestemul. Nu trebue, 
fraţii mei, acestea aşâ să fie. 

11. Au doară isvorul dintru ace- 
iaş vână isvorăşte dulce şi amar? 

12. Au doară poate, fraţii mei, 
smochinul să facă măsline? Sau 
viţa viei, smochine? Aşâ nici un 
isvor poate a face apă sărată şt 
dulce. 

13. Cine este înţelept şi bine ştiu* 
for între voi? Să' şi arate din vieaţa 
cea bună faptele sale întru blânde- 
ţele înţelepciunei. 

14. Iar de aveţi râvnire amară şt 
prigonire înlru inimele voastre, nu 
vă lăudaţi, nici minţiţi împrotiva 
adevărului. 

15. Nu este înţelepciunea acea- 
sta de sus pogorându-se, ci este pă- 
mântească, suîietească, drăcească. 

16. Penlrucă unde esfe râvnire şi 
prigonire, acolo este neaşezare şi 
fot lucrul rău 

17. Iar înţelepciunea cea de sus 
întâi este curată, apoi făcătoare de 
pace, blândă, plecată, plină de milă 
şi de roduri bune, fără de jude- 
cată, şi nefăţarnică. 

18. far roadă drepfăţei cu pace 
se seamănă celor ce fac pace. 

CAP. A. 

A fugi de pofte deşarte. A ne pocăi , A 
nu judecă pe aproapele. Dumnezeu, este 
cel ce îndreaptă paşii noştri. 

De unde sunt răsboaie şi sîezi în- 
tre voi? Au nu de aici, din des- 
merdările voastre care se oştesc 
înlru mădulările voastre? 

2. Poftiţi şi nu aveţi; ucideţi şi 
pismuiţi, şi nu puteţi dobândî; vă 
sfădiţi şi faceţi răsboaie, şi nu a- 
veţi, penfrucă nu cereţi. 

3. Cereţi şi nu luaţi, pentrucă rău 



8. Ps. 139, 3. 9. Fac. 1, 27. 
13. Efes. 5, 15. 14. Efcs 4, 31. 
15. lacov 1, 17. 18. Is. 32, 17. 
4. Z. l Petr. 2, 11; Rom. 7. 23. 
2. Mat. 7, 7. 



IACOV 4-5 



1609 



cereţi, ca întru desmerdările voa- 
stre să cheltuiţi. 

4. Preacurvarilor şi preacurvelor, 
au nu ştiţi că dragostea lumei a- 
cesfeia vrajbă este către Dumne- 
zeu? Deci oricare va vrea să fie 
prieten lumei, vrăjmaş lui Dumne- 
zeu se îace. 

5. Au vi se pare că în deşert 
scriptura grăeşte: spre zavistie pof- 
teşte duhul care Iăcueşte întru noi? 

6. Ci mai mare dar dă. Pentru a- 
ceea zice: Domnul celor mândri le 
stă împrotivă, iar celor smeriţi le 
dă har. 

' 7. Supuneţi vă, drept aceea, lui 
Dumnezeu. Staţi împrotivă diavo- 
lului, şi va fugi dela voi. 

8. Apropiaţi-vă de Dumnezeu, şi 
se va apropiâ de voi. Curăţiţi-vă 
mâinile, păcătoşilor; şi vă curăţiţi 
inimile voastre cei îndoiţi la suflet. 

9. Pătimiţi şi lăcrămaţi şi plân- 
geţi, râsul vostru spre plâns să se 
întoarcă, şi bucuriea întru tânguire. 

10. Smeriţi-vă înaintea lui Dum- 
nezeu, şi vă va înălţă pre voi. 

îl. Nu grăiţi de rău unul pre al- 
tul, fraţilor. Că cela ce grăeşte de 
Tău pre fratele său, şi judecă pre 
fratele său, grăeşte de rău legea, 
şi judecă legea; iar dacă judeci le- 
gea, nu eşii făcător legei, ci jude- 
cător. 

12. Unul este puitorul legei şi 
judecătorul carele poate să mântuia- 
scă şi să piarză; iar tu cine eşti 
care judeci pre altul? 

Î3. Veniţi acum. cei ce ziceţi: 
astăzi sau mâine vom merge întru 
acea cetate, şi vom face acolo un 
an şi vom neguţători şi vom do- 
bândi; 

14. Cari nu ştiţi ce se va întâm- 
pla mâine. Că ce este vieaţa voa- 
stră? Că abur este care întru pu- 
ţin se arată, şi după aceea piere. 

15. In loc de a zice voi: de va 
vrea Domnul, şi vom fi vii, vom 
face aceasta sau aceea. 

16. Iar acum vă lăudaţi întru tru- 
fiile voastre; toată lauda de acest 
fel, rea este. 



4. Rom. 8, 7. 5. Gal. 5, 17. 
6. Iov. 22, 29; Pild. 3, 34; l Petr. 5, 5; 
Mat 23, 12. 7. Efcs. 6, 12; 1 Petr. 5, 6, sq. 
8 Zab. 1, 3; Is 1, 15 
ll Ps. 14. 3; 1 Petr. 2, 1. 
12, Mat 7, î; Rom. 2,-1; 14, 4. 
11. Pild 27,-1- 14. Luc. 12, 20. 
15, Fapt. 18, 21. 16. 1 Cor. 5, 6. 



17. Diept aceea, celui ce ştie a 
face bine, şi nu'l face, păcat este 
lui. 

CAP. 5. 

Nestatornicia bogăţiei. Sfătuiri spre 
îndelungă răbdare şi rugăciune. 

Veniţi acum, bogaţilor, plângeţi 
şi vă tânguiţi de necazurile ce 
vor să fie asupra voastră. 

2. Bogăţia voastră a putrezit, şi 
hainele voastre le-au mâncat mo- 
liile. 

3. Aurul vostru şi argintul au ru- 
ginit; şi rugina lor va fi mărturie 
asupra voastră, şi va mânca tru- 
purile voastre ca focul. Aţi strâns 
comoară la zilele ceîe de apoi. 

4. îafă plata lucrătorilor celor ce 
au secerat ţarinele voastre, care o 
opriţi voi, strigă; şi strigările sece- 
rătoriîor în urechile Domnului Sa- 
vaot au intrat. 

5. Desîătatu-v'aţi pre pământ, şi 
v'aţi desmierdat; hrănit-aţi inimele 
voastre, ca în ziua junghierei. 

6. Osândit-aţi, omorâf-aţi pre cel 
drept; nu s'a pus împrotivă voastră. 

7. Drept aceea, fiţi îndelung răb- 
dători, fraţii rm?i, până la venirea 
Domnului, lată, plugarul aşteaptă 
roadă cea scumpă a pământului, 
îndelung răbdând pentru dânsa, 
până ceiâ ploaie timpurie şi târzie. 

8. Deci îndelung răbdaţi şi voi, 
întăriţi-vă inimele voastre; că ve- 
nirea Domnului s'a apropiat. 

9. Nu oftaţi unul asupra altuia, 
fraţilor, ca să nu vă osândiţi; iată, 
judecătorul înaintea uşelor stă. 

10. Luaţi pildă de patimă rea, fraţii 
mei, şi de îndelungă răbdare, pre 
prorocii cari au grăit în numele 
Domnului. 

11. Iată, fericim pre cei ce au 
răbdat. Răbdarea lui Iov aţi auzit, 
şi sfârşitul Domnului aţi văzut; căci 
mult milostiv este Domnul şi îndurat. 

12. Iar mai înainte de toate, fraţii 
mei, să nu vă juraţi, nici pre cer, 



17. Luc. 12, 47. 
5. 1 Pild. 11, 28; Luc 6, 24. 
2. Mat. 6, 19. 3. Ps 20, 10- 
4 Lev. 19, 13 5 Luc. 16, 19. 

7. Luc. 21, 19; Evr. 10, 36. 

8. 2 Tess. 2, 1. 9. Mat. 24, 33, 

10. Mat 5, 12; 2 Petr. 1, 21. 

11. Iov, l, 21; Ps 102, 8 

12. Mat. 5, 34, sq. 23, 16. 



1610 



IACOV .5 



nici pre pământ, nici cu alt jură- 
mânt ori care; ci fie vouă ce este 
aşâ, a?â; şi ce este nu, nu; ca să 
nu cădeji înlru făţărnicie. 

13. Pătimeşte rău cinevâ între voi? 
Să se roage. Este cinevâ cu inimă 
bună? Să cânte. 

14. Este bolnav cinevâ între voi? 
Să cheme preoţii bisericei; şi să se 
roage pentru dânsul, ungându'l pre 
dânsul cu untdelemn întru numele 
Domnului, 

15. Şi rugăciunea credinţei va 
mântui pre cel bolnav, şi îl va ri- 
dică pre dânsul Domnul; şi de va 
ii făcut păcate, se vor iertâ lui. 

16. Mărturisiţi-vă unul altuia pă- 
catele, şi vă rugaţi unul pentru al- 

13. Ps. 49, 16; Col. 3. 16. 

14. Marc, 6, 13. 15. Ps. 29, 3. 
16. Ps. 144, 20; Ioan 9, 31, 



tul, ca să vă vindecaţi. Că mult 
poate rugăciunea dreptului cea fier- 
binte. 

17. llie om erâ asemenea nouă 
pătimaş, şi cu rugăciune s'a rugat 
să nu plouă; şi n'a plouat pre pă- 
mânt ani trei şi luni şase. 

18. Şi iarăş s'a rugat, şi cerul 
a dat ploaie, şi pământul a odră- 
slit roadă sa. 

19. Fraţilor, de se va rătăci ci- 
nevâ între voi dela adevăr, şi îl va 
întoarce cinevâ pre el; 

20. Să ştie că cela ce a întors 
pre păcătos dela rătăcirea căiei lui, 
va mântui suflet din moarte şi va 
acoperi mulţime de păcate. 



17. 3 Imp. 17. 1; Lucâ 4, 25. 
19. Mat. 18, 15. 20. 1 Petr. 4, 8. 



^?c$e— — 



EPISTOLIA SOBORNICEASCA INTAIA 

A 

SFANŢULUI APOSTOL PETRU 



CAP. 1. 

Mulţumire pentru mântuirea şi nă- 
dejdea noastră în Hristos. Despre cre- 
dinţa cea mântuitoare, vestită de pro- 
roci, îndemnuri s£re cuvioşie, 

Rşagpetru apostol al lui lisus Hri- 
^fe> s * os ' neme ™ici1or celor a- 
Jkş*" Uşi ai risipirei Pontului, Ga- 
lafiei, Capadochiei, Asiei şiVitiniei. 

2. După cea mai înainte cuno- 
ştinţă a lui Dumnezeu Tatălui, în- 
tru sfinţirea Duhului, spre asculta- 
rea şi stropirea sângelui lui lisus 
Hristos; dar vouă, şi pace să se 
înmulţească. 

3. Bine este cuvântat Dumnezeu 
şi Tatăl Domnului nostru lisus Hri- 
stos, carele după mare mila sa a doua 
oară ne-au născut pre noi spre nă- 
dejde vie prin învierea lui lisus Hri- 
stos din morţi. 

4. Spre moştenire nesfricăcioasă 
şi nespurcafă şi neveştejită, păzită 
în ceruri pentru voi. 

5. Cari sunteţi păziţi cu puterea 
iui Dumnezeu prin credinţă spre 
mântuire gata a se arălâ in vre- 
mea de apoi. 

6. Intru care vă bucuraţi acum 
puţin, de se cuvine, necăjiţi fiind 
întru multe feluri de ispite. 

7. Ca lă murirea credinţei voastre, 

1. 1. Ioan 7, 35. 2 Rom. 8. 29. 

3. 2 Cor. 1, 3; Efes. 1, 3; Tit 3, 5, 7. 

4. 1 Petr. 5, 4. 

5. Ioan 10, 28; 17, 11; Rom. 8, 18. 

6. Rom. 5, 3; 2 Cor. 4, 17; Iac. l, 2. 

7. Pilde 17, 3; flpoc. 3, 18. 



cea cu mult mai scumpă decât a- 
urul cel pieritor, şi prin foc lămurit, 
să se afle spre laudă şi cinste şi 
slavă îniru arătarea lui lisus Hri- 
stos; 

8. Pre carele nevăzându'l, tubiţi;în- 
tru carele acum nu privind, ci cre- 
zând, vă bucuraţi cu bucurie ne- 
grăită şi prea slăvită; 

9. Luând sfârşitul credinţei voa- 
stre, mântuirea sufletelor. 

10. Pentm care mântuire au că- 
utat şi au cercat prorocii, cari au 
prorocit de harul ce era să vie spre 
voi. 

11. Cercetând, în care şi în ce 
fel de vreme le arăta Duhul lui Hri- 
stos, care erâ întru dânşii, mai îna- 
inte mărturisind de patimile lui Hri- 
stos şi de slavele cele după aceea. 

12. Cărora s'au descoperit, că nu 
lor însuşi, ci nouă slujiau acestea, 
care acum s'au vestii vouă prin cei 
ce bine au vestit vouă întru Duhul 
Sfânt cel trimes din cer; spre care 
doresc îngerii să privească. 

13. Pentru aceea încingând mij- 
loacele cugetului vostru, trezindu- 
vă, desăvârşit nădăjduiţi spre harul, 
care se aduce vouă prin arătarea 
lui lisus Hristos; 

14. Ca fiii ascultării, nepreîăcân- 
du-vă cu poftele cele mai dinainte 
ale necunoştinţei voastre. 



8. Ioan ?0, 29; 2 Cor. 5, 7. 
0. Rom, 6, 22. 

10. Dan. 9* 23; Lucâ 10, 24. 

11. Ps. 21, 7. 12, Ier. 1, 17; Lucâ 12, 35. 
14. Rom. 12, 2. 



1612 



1 PETRU 1—2 



15. Ci după sfânlul carelev'a che- 
mat pre voi, şi voi îiţi sfinţi înlru 
toată petrecerea; 

16. Căci scris esle: fiţi sfinţi, că 
eu sîânl sunt. 

17. Şi dacă chemaţi Tată pre cel 
ce judecă fără de alegerea feţelor 
după iucrui fiecăruia, întru frică vre- 
mea vieţd voastre să o petreceţi; 

18. Ştiind că nu cu argint sau cu 
aur care se strică, v'aţi izbăvit de 
petrecerea voastră cea deşariă, care 
erâ dela părinţi dată; 

19. Ci cu scumpul sânge al lui 
Hristos, ca al unui miel nevinovat 
şi nespurcat; 

20. Care erâ cunoscut mai îna- 
inte de întemeierea lumei, dar s'au 
arătat în anii cei mai de apoi pen- 
tru voi 

21. Cei ce prinfr'însul aţi crezut 
întru Dumnezeu, carele l-au învieaf 
pre el din morţi, şi iau dat iui sla- 
vă; ca credinţa voastră şi nădejdea 
să fie întru Dumnezeu. 

22. Curăţind sufletele voastre cu 
ascultarea adevărului, prin Duhul 
spre nefăţarnică iubire de fraţi, din 
inimă curaiă iubiţi-vă unul pre al- 
tul cu deadinsul; 

23. Fiind născuţi a doua oară, 
nu din sămânţă stricăcioasă, ci din 
nestricăcioasă, prin cuvântul lui 
Dumnezeu celui viu şi carele petrece 
în veac 

24. Pentrucă tot trupul este ca iar- 
ba, şi toată mărirea omului ca floa- 
rea ierbei. Uscatu-s'a iarba, şi floa- 
rea ei a căzut; 

25: Iar cuvântul Domnului rămâ- 
ne în veac. Şi acesta este cuvân- 
tul cel ce bine s'au vestit întru voi. 

C.A_I?. 2. 

Creştinii să fie pildă celor necredin- 
cioşi. Supunerea la stăpânire. Iubirea 
de fraţi după pilda lui Hristos, 

Deci lepădând toată răutatea şi 
tot vicleşugul şi făţărniciile şi 
pismele şi toate clevetirile, 

2. Ca nişte prunci de curând nă- 
scuţi să iubiţi laptele cel cuvânlă- 



15 Lueâ 1. 75. 16. Lev. 11, 44; Ps. 70, 
25. 17. Fapt 17, 31. 

ÎS. l Cor 6, 20 ; l Petr. 4, 3. 20. Rom. 
16, 25. 21. loan 14, 6: Fapt. 3, 15 

24. Ps. 101,12:102,15; Js, 40,6! Iac. 1,10. 
2. I Rom. 6, 4; 1 Cor. 14, 20; Iac. 1, 21. 

2. Evr. 5, 13; Mat. 18, 3. 



tor şi fără de vicleşug, ca prinlr'în- 
sul să creşteţi spre mântuire, 

3. De vreme ce aţi gustat că este 
bun Domnul. 

4. Către carele apropiindu-vă, cela 
ce este piatra cea vie, de oameni 
cu adevărat nebăgată în seamă, iar 
la Dumnezeu aleasă şi scumpă, 

5. Şi voi înşi-vă ca nişte pietre 
vii, vă z\â\\\ casă duhovnicească, 
preoţie sfântă, ca să aduceţi jertfe 
duhovniceşti, plăcute lui Dumnezeu 
prin Iisus Hristos. 

6. Pentrucă scris este în scrip- 
tură: iată pun în Sion piatră în ca- 
pul unghiului aleasă, scumpă; şi 
cela ce va crede întru dânsa, nu se 
va ruşina. 

7. Drept aceea, vouă celor ce cre- 
deţi, cinstea; iar celor necredincioşi, 
piatra care nu o au băgat în sea- 
mă ziditorii, aceasta s'a făcut în 
capul unghiului, 

8. Şi piatră de poticnire şi piatră 
de sminteală, de care se poticnesc 
cei ce nu se pleacă cuvântului; spre 
care şi puşi sunt. 

9. Iar voi, rod ales, preoţie împă- 
rătească, neam sfânt, norod spre 
câştigare; ca să vestiţi bunătăjile 
celui ce v'au chemat pre voi dintru 
întunerec la minunata sa lumină; 

10 Cari odinioară nu eraţi norod, 
iar acum norodul iui Dumnezeu; cari 
eraţi nemiluiţi, iar acum miluiţi. 

11. Iubiţilor, rogu-vă ca pre nişte 
nemernici şi streini, să vă feriţi de 
poftele cele trupeşti, care se oştesc 
asupra sufletului; 

12. Petrecerea voastră avându-o 
bună întru neamuri, ca întru care 
vă clevetesc pre voi ca pre nişte 
făcători de rău, din faptele voastre 
cele bune, văzând, să siăvească pre 
Dumnezeu în ziua cercetărei. 

13. Deci supuneţi- vă la toată o- 
meneasca zidire pentru Domnul; ori 
împăratului, ca celui ce este mai 
pre sus; 

14. Ori domnilor, ca celor ce sunt 
de el trimişi spre izbânda îăcători- 



3. Ps. 33, 9 4 Ps. 117, 21; Dan. 2. 34. 

5. is. 61, 6; Os. 14, 3; Mal. 1, 11; Rom. 
12, 1; Efes. 2, 22. 

6. Is. 28, 16; Rom 9, 33. 7. Mat. 21, 42. 

8. Is. 8. 14; Luc. 2, 34. 

9. Is 43, 21; Es. 19, 6. 

10. Osie 2, 23; Rom. 9, 25. 

11. Rom. 7, 22; Iac. 4, 1; Ps. 38, 17; Pild. 
1, 32. 12. Mat. 5, 16. 

13. Rom, 13, l; Tit 3, i. 



1 PETRU 2-3 



1613 



lor de râu şi spre lauda făcătorilor 
de bine. 

15. Că aşa este voea lui Dumne- 
zeu, ca bine făcând, să înfrânaţi ne- 
cunoştinţa oamenilor celor fără de 
minie; 

16. Ca cei slobozi şi nu ca şi cum 
aţi aveâ slobozenia acoperemânt ră- 
ufăţei, ci ca robii lui Dumnezeu. 

17. Pre fofi cinstiţi. Frăţia iubiţi. 
De Dumnezeu vă temeţi. Pre împă- 
ratul cinstiţi. 

18. Slugile, supuindu-vă cu toată 
îrica stăpânilor, ru numai celor 
blânzi şi buni, ci şi celor năsilnici. 

19. Pentrucă aceasta este plăcut 
înaintea lui Dumnezeu de rabdă ci- 
nevâ scârbă pentru şliinfa lui Dum- 
nezeu, pătimind cu nedreptate. 

20. Că ce laudă este, dacă greşind 
şi pedepsîndu-vă, veji răbdâ? Ci 
dacă bine făcând şi pătimind, veţi 
răbdâ, aceasta este dar înaintea lui 
Dumnezeu. 

21. Că spre aceasta v'aţi chemat, 
că şi Hristos au pătimit pentru noi, 
nouă lăsându-ne pildă, ca să urmaţi 
urmelor lui; 

22. Carele păcat n'au făcut, nici s'a 
aflat vicleşug în gura lui; 

23. Carele ocărându-se, împroţlvă 
n'au ocărît, pătimind, n'au îngrozit, 
ci dâ celui ce judecă cu dreptul. 

24. Carele păcatele noastre însuş 
le au ridicat în trupul său pre lemn, 
ca păcatelor murind să vieţuim drep- 
tătei, cu a cărui rană v'aţi vindecat. 

25. Că ieraţi-ca nişte oi rătăcite, 
ci v'aţi întors acum la păstorul şi 
păzitorul sufletelor voastre. 

CAP. 3. 

Buna înţelegere şi cuvioşie între soţi. 
Suferit ea cu blândeţe către toţi. 

Âşijderea şi femeile, plecându-vă 
bărbaţilor voştri, că deşi nu se 
pleacă oarecarii cuvântului, prin vi- 
eaţa femeilor fără de cuvânt să se 
dobândească; 

15. 1 Petru 3, 9. 

16. 1 Cor, 7, 23; Gal. 5, 1, 13. 

17. Rom. 12, 10; Pilde 24, 21 ; Mat. 22 21. 

18. Efes 6, 5, Col. 3,22; Tit 2, 9. 

19. Mat. 5. 10. 

20. l Petru 4, 14: Mat. 5, 10. 

21. 1 Petru 3, 18; 4, 1; loan 13, 15. 

22. Is. 53, 9; loan 8, 46; 2 Cor. 5, 21. 

24. 1 loan 3, 5; Rom. 6, II; Col. 1, 22. 

25. Ps. 118, 176; Is. 53, 6; Ez. 34, 5; loan 
10, 12. 

3. 1. Efes. 5, 22; Col. 3, 18. 



2. Văzând vieaţa voastră cea dim- 
preună curată întru frică. 

3. A căror podoabă să fie nu cea 
din afară a împlelirei părului şi a 
înfăşiirăturei aurului, sau a îmbră- 
cămintei hainelor; 

4. Ci omul cei ascuns al inimei 
întru nesfricăciunea duhului celui 
blând şi lin, care este înaintea lui 
Dumnezeu de mult preţ. 

5. Că aşâ odinioară şi sfintele 
femei, care nădăjduiau întru Dum- 
nezeu, seîmpodobiau pre sine, pie- 
cându-se bărbaţilor lor. 

6. Precum Sarra ascultă pre A- 
vraam, domn pre acela chemându'l; 
căreea v'aţi făcut fiice, făcând bine, 
şi netemându-vă de nici o frică. 

7. Bărbaţii âşijderea împreună îă- 
cuind cu femeile lor cu cunoştinţă, 
ca unui vas mai slab celui femeesc 
dându-le cinste,. ca şi celor împre- 
ună moştenitoare darului vieţei; ca 
să nu se curmeze rugăciunile voa- 
stre. 

8. Iar la sfârşit, toţi să fiţi cu un 
gând, milostivi, iubitori de fraţi, în- 
durători, blânzi, smeriţi; 

9. Nerăsplătind râu pentru rău, 
sau ocară pentru ocară; ci împro- 
tivă binecuvântând; ştiind că spre 
aceasta sunteţi chemaţi, ca şă mo- 
şteniţi blagosloveniea. 

10. Că cela ce voeşte să iubea- 
scă vieaţa şi să vază zile bune, 
să'şi oprească limba sa dela rău, 
şi buzele sale ca să nu grăiască 
vicleşug; 

11. Să se depărteze dela rău, şi 
să facă bine; să caute pacea şi s'o 
urmeze pre ea. 

12. Pentrucă ochii Domnului suni 
spre cei drepţi, şi urechile lui spre 
rugăciunea lor, iar faţa Domnului 
asupra celor ce fac rele. 

13. Şi cine este cel ce va face 
vouă rău, de veţi fi următori bine- 
lui? 

. 14. Că de şi veţi păfimî penfru : 
dreptate, fericiţi veţi fi, iar de în- 
grozirea lor să nu vă temeţi, nici 
să vă turburaţi; 

15 Ci pre Domnul Dumnezeu să'l 
sfinţiţi întru invmete voastre, ş\ să 

5. 1 Tim. 2, 9." 4. Efes. 3, 16. 

6. Fac. 18, 12. 

7. Efes 5. 25; 1 Cor, 7, 5; Col. 3, 19. 

8. Fii 3, 16 9. Rom 12, 17; l Tes. 5,15. 

10. Ps. 33, 13; Iac. 1, 26. 

11. Is 1, 16; Evr. 12, 14. 

14. 1 Petr. 2, 20; 4, 14. 15. Is. 8» 13. 



1614 



1 PETRU 3-4 



lif i gata pururea spre răspuns Ia 
tot cel ce vă întreabă pre voi cu- 
vânt pentru nădejdea cea întru voi, 
însă cu blândeţe şi cu frică. 

16. Având ştiinjă bună; ca intru 
ceia ce vă clevetesc pre vot, ca pre 
nişte făcători de rău, să se ruşi- 
neze cei ce grăesc de rău vieaţa 
voastră cea bună întru Hristos. 

17. Că mai bine este făcând cele 
bune, de este aşâ voea lui Dumne- 
zeu, a pătimi, decât făcând cele rele. 

18. Pentrucă şi Hristos odată pen- 
tru păcate au pătimit, cel drept pen- 
tru cei nedrep{i, ca pre noi să ne 
aducă la Dumnezeu, omorându-se 
cu trupul şi înviind cu Duhul. 

19. Intru care şi duhurilor ce e- 
rau în femni{ă pogorându-se, au pro- 
poveduit; 

20. Celor ce fuseseră odinioară 
necredincioase, când aşteptau în de- 
lungă răbdarea lui Dumnezeu în zi- 
lele lui Noe, făcându-se corabia, în- 
tru care puţine, adică opt suflete 
s'au mântuit de apă. 

21. A căreia lucrul cel închipuit, 
botezul şi pre noi ne mânlueşte, (nu 
lepădarea spurcăciune! celei tru- 
peşti, ci întrebarea ştiinţei celei bune 
către Dumnezeu), prin învierea lui 
Iisus Hristos; 

22. Care este deadreapfa lui Dum- 
nezeu, după ce s'au suit la cer; ple- 
cându-se Iul îngerii şi stăpânirile 
şi puterile. 

CAP. 4. 

îndemnări la vieaţă nouă în întreaga 
înţelepciune, ou rugăciune şi dragoste 
a unuia către altul. A face toate spre 
slava lui Dumnezeu şi a se bucură, cu 
suferinţele cele pentru Hristos. 

Hristos dar pătimind pentru noi 
cu trupul, şi voi după acelaş 
gând vă înarmaţi; pentrucă cela ce 
au pătimit cu trupul, au încetat des- 
pre păcat; 

2. Ca să nu mai vieţuiască cea- 
laltă vreme în trup poftelor ome- 



16, 1 Pctr. 2, 12. 17. 1 Petr. 2, 20. 
18 i Pctr. *, 21; 4, l; Rom. 5, 6; 1 Tim. 
3, 16; Evr 9, 28. 

19. l Pctr. 4, 6; Efes. 4, 9. 

20. Mat. 24, 37; Fac. 7, 13. 

21. Efes. 5, 26; H doua Lege 26, 17. 

22. Ps. 109, l; Efes. 1, 20; Evr. 12, 2. 
4- 1. 1 Petr. 3, 18; 2, 21, 24. 

2. Gal. 2, 20; Rom. 6, 6, sq. 



neşfi, ci după voea lui Dumnezeu. 

3. Că destul ne este nouă, celor 
ce în vremea cea trecută a vieţei 
am făcut voea păgânească, umblând 
întru necură|ii, întru pofte, întru be- 
jii, întru ospeje, întru băuturi şi în- 
tru urile slujiri idoleşti; 

4. Intru care se minunează căci 
nu vă adunaji voi la aceeaş tur- 
burare a curviei, hulind. 

5. Cari vor da seama la cel ce 
este gata să judece pre cei vii şt 
pre cei morţi. 

6. Că spre aceasta şi morţilor s'au 
binevestit, ca să se judece cu tru- 
pul după om, şi să vieze după Dum- 
nezeu cu duhul. 

7. Şi sfârşitul tuturor s'a apropiat; 
deci fiţi cu întreagă înţelepciune, şi 
priveghiaji întru rugăciuni. 

8. Iar mai înainte de toate, unul 
spre altul dragoste cu osârdie a- 
vând, căci dragostea acopere mul- 
ţime de păcate. 

9. Iubitori de streini fiti între voi 
fără de cârtire. 

10. Fiecare precum a luat dar, 
între voi cu acela slujind, ca nişte 
buni iconomi ai darului celui de 
multe feluri ai lui Dumnezeu. 

11. De grăeşte cinevâ, ca cuvhv 
tele lui Dumnezeu; de slujeşte ci- 
nevâ, ca din puterea care o dă Dum- 
nezeu, ca întru toate să se slăvea- 
scă Dumnezeu prin Iisus Hristos, 
căruia este slava şi stăpânirea în 
vecii vecilor, Amin. 

12. Iubiţilor, nu vă miraţi de a- 
prinderea care este întru voi, care 
se face vouă spre ispită, ca şi cum 
s'ar întâmplă vouă ceva strein; 

13. Ci pentrucă vă faceţi părtaşi 
patimilor lui Hristos, bucuraji-vă; 
ca şi întru arătarea slavei lui să vă 
bucuraţi, veselindu-vă. 

14. De sunteţi ocărîti pentru nu- 
mele lui Hristos, fericiţi sunteji; căci 
duhul slavei şi al lui Dumnezeu pre- 
ste voi odihneşte; după aceea se 
huleşte, iar după voi se proslăveşte. 

15. Iar nimeni din voi să nu pă- 

3. Efes. 4, 17; Tit 3, 3. 5. 2 Tim. 4, 1. 
6. 1 Petr, 3, 19. 7. 1 Cor. 10, 11; Iac. 5, 
8; 1 Ioan 2, 18; Lucâ 21,34. 

8. Iac. 5, 20; Pild. 10, 12. 

9. Evr. 13, 2; Fii. 2, 14. 

10. Rom. 12, 6. 

11. 1 Petr. 5, 14; 2 Cor. 2, 17; Col. 3, 17. 

13. Mat 5, 10; Rom. 8, 17; Fapt. 5, 41; 

14. 1 Petr. 3, 14; Is. 51, 7; Mat. 5, II. 

15. 1 Pctr. 2, 20. 



1 PETRU 4-5 



1615 



limească ca un ucigaş, sau fur sau 
iâcălor de rău, sau ca un ispititor 
de lucruri streine. 

16. Iar dacă pătimeşte ca uncre- 
şiin, să nu se ruşineze; ci să pro- 
slăvească pre Dumnezeu în partea 
aceasta. 

P 17. Căci vremea este a se începe 
judecata dela casa lui Dumnezeu; 
iar dacă este întâiu dela noi, care 
este sfârşitul celor ce se împroti- 
vesc evangheliei lui Dumnezeu? 

18. Şi de vreme ce dreptul abia 
se mântueşte, cel necredincios şi 
păcătos unde se va arăta? 

19. Pentru aceea şi cei ce păti- 
mesc după voea lui Dumnezeu, ca 
credinciosului Ziditor sâ'şi încre- 
dinţeze sufletele sale, prin fapte bune. 

CAP. 5. 

Sfăttiiri către presviteri şi către cre- 
ştini îndeobşte, cu rugăciuni pentru 
desăvârşirea lor. 

Pre presviterii cei dintru voi îi 
rog, ca cel ce sunt împreună 
presviter şi mărturisitor al patimi- 
lor lui Hristos, şi părtaş al slavei 
celei ce va să se descopere: 

2. Păstoriţi turma lui Dumnezeu 
cea dintru voi, purtând grija de dân- 
sa, nu cu sila, ci de voie, nu cu 
agoniseli urîte, ci cu osârdie; 

3. Nici ca şi cum aţi stăpâni preste 
cliruri, ci pilde făcându-vă turmei. 

4. Şi când se va arătâ mai ma- 
rele păstorilor, veţi luâ cununa sla- 
vei cea neveştejită. 

5. Aşijderea şi voi cei tineri, ple- 

16. Ioan 21, 19; Fii 1, 29. 

17, Ier. 25, 29; Ez. 9,. 6. 

18 Pild. 11, 31. 19 t Petr. 3, 17. 
5. 1 Lucâ 24, 48; Rom. 8, 17. 

2. Ioan 21, 16; Fapt. 20, 28; Tit 1, 7, 11. 

3. 1 Cor 3, 5; 2 Cor. 1,. 24; Fii. 3, 17; 2 
Tes. 3, 9; Tit 2, 7. 

4. Is. 40. 11. 

5 Efes. 5, 21; Mat. 23, 12; Lucâ 1, 52; Pild, 
3, 34; Iac. 4, 6. 



caţi-vă celor bătrâni. Şi toţi unul 
altuia plecându vă, smerita cugetare 
să agonisiţi; de vreme ce Dumne- 
zeu celor mândri le stă împrotivă, 
iar celor smeriţi le dă har 

6. Drept aceea, smerifi-vă supt 
mâna cea tare a lui Dumnezeu, ca 
să vă înalţe pre voi în vreme. 

7. Toată grija voastră aruncând 
spre dânsul; că acela se grijeşfe 
pentru voi. 

8. Fiţi trezi, priveghiaţi; pentrucă 
protivnicul vostru diavolul, ca un 
leu răcnind, umblă căutând pre cine 
să înghită; 

9. Căruia staţi împrotivă întăriţi 
fiind în credinţă, ştiind că aceleaşi 
patimi se întâmplă frăţimei voastre 
cei din lume. 

10. Iar Dumnezeul a tot harul, 
carele ne-au chemat la slava sa cea 
veşntcă prin Hristos Iisus, acela 
pre voi, cari aţi pătimit puţin, să 
vă facă desăvârşit, să vă întărea- 
scă, să vă facă puternici, să vă în- 
temeeze. 

11. Aceluia slava şi stăpânirea 
în vecii vecilor, Amin. 

12. Prin Siluan, vouă credincio- 
sul frate, precum socotesc, puţin 
am scris, îndemnându-vă şi măr- 
turisind că acesta esie darul cel 
adevărat al lui Dumnezeu întru care 
staţi. 

13. Inchină-se vouă biserica din 
Vavilon, cea împreună aleasă; şi 
Marcu fiul meu. 

14. Inchinaţi-vă unul altuia cu 
sărutare a dragostei. Pace vouă tu- 
turor celor întru Hristos Iisus, A- 
min. 



6. Iov 22, 29; Iac. 4, 10. 

7. Ps. 54, 25; Mat 6, 25. 

8. Lucâ 21, 36; l Tes 5, 6. 

9. Efes. 6, 12; Iac. 4, 7 

10. Evr. 13, 21 11. I Petru 4, 11. 
12. Evr, 13, 22. 13. Fapt. 12, 12. 

•14 Rom. 16, 16; 1 Cor. 16, 20. 2 Cor. 13. 12. 



EPISTOLIA SOBORNICEASCA A DOUA 

A 

SPÂriTULUI APOSTOL PETRU 



CAP. 1. 

Roadele credinţei spre moştenirea îm- 
părăţiei cerurilor, îndemnare la păzi- 
rea învăţaturilor sale, întemeindu-o pe 
mărturia Tatălui despre Fiul în Ta- 

fŞ*^ vor şi fe sf. Scriptură. 
imon Petru, slugă şi apostol 
al lui Iisus Hristos, celor ce 
su dobândit împreună cu noi 
credinjă întocmai cinstită în- 
tru dreptatea Dumnezeului nostru 
şi a Mântuitorului Iisus Hristos: 

2. Dar vouă şi pace să se în- 
mul|eascâ întru cunoştinţa iui Dum- 
nezeu şi a lui iisus Hristos Dom- 
nului nostru, 

3. Precum nouă dumnezeeasca 
putere a lui toate cele ce sunt spre 
vieaţă şi bunacredinţă ne-au dăruit, 
prin cunoştinţa celui ce ne-eu che- 
mat pre noi prin slavă şi prin fapta 
bună; 

4. Prin care cele scumpe şi mari 
făgăduinţe s'au dăruit nouă; ca prin 
acestea sâ vă faceţi părtaşi dum- 
nezeeştei îiri, fugind de stricăciunea 
poftei cei din lume. 

5. Şi întru aceasta singură, toată 
nevoinţa puind, sporiţi întru cre- 
dinţa voastră fapta bună; iar întru 
fapta bună, cunoştinţa; 

6. Iar întru cunoştinţă, înfrâna- 
rea; iar întru înîrânare, răbdarea; 
iar întru răbdare, bunacredinţă; 



1. 1. Fapt. 15, 14; Rom. 1, 12. 
2. 1 Petr. 1, 2. 3. 1 Petr. 2, 9. 
5. Gal. 5. 6. 



7. Iar întru buna credinţă, iubirea 
de fraţi, iar întru iubirea de fraţi, 
dragostea. 

8. Că acestea întru voi fiind şi 
înmulţindu-se, nu deşerţi nici fără 
de roadă vor face pre voi spre cu- 
noştinţa Domnului nostru Iisus Hri- 
stos. 

9. Că cel ce nu are acestea^ orb 
este, nevăzând departe, uitare luând 
de curăţia păcatelor sale celor de 
demult. 

10 Pentru aceea fraţilor, mai vâr- 
tos nevoiţi-vă ca să faceţi adeverită 
chemarea şi alegerea voastră, că a- 
cestea făcând nu veţi greşi niciodată. 

11. Că aşa din destul se va dâ 
vouă intrarea întru veşnica împără- 
ţie a Domnului nostru şi Mântuite» 
rului Iisus Hristos, 

12. Pentru aceea nu mă voiu le- 
nevi a vă aduce aminte vouă pu- 
rurea de acestea, măcar că şi ştiţi 
şi sunteţi întăriţi îatru adevărul a- 
cesfa. 

13. Insă mi se pare a fi cu drep- 
tul, până când sunt într'acest (rup, 
a vă deştepta pre voi cu aducerea 
amiqte. 

14. Ştiind că fără de zăbavă este 
lepădarea trupului meu, precum şi 
Domnul nostru Iisus Hristos mi-au 
arătat mie. 

15. Iar mă voiu nevoi şi pururea 
a vă avea pre voi după ieşirea mea, 
ca să faceţi pomenire de acestea. 

8 Tit 3, 14. 9. 1 Ioan 2. 9. 

10. Evr. 3, 14. 12. Rom. 15, 14; lud. 5. 
13, 2 Petr. 3, l. 14. loan 21. 18. 



2 PETRU 1-2 



1617 



16. Că nu urmând basnelor celor 
meşteşugite, am spus vouă puterea 
şi venirea Domnului nostru Iisus 
Hristos, ci singuri văzători fiind sla- 
vei aceluia. 

17. Că au luat dela Dumnezeu Ta- 
tăl cinste şi slavă, glas ca acesta 
venind către dânsul dela slava cea 
cu mare cuviin|ă. Acesta este Fiul 
meu cel iubit întru carele bine am 
voit. 

18. Şi acest glas noi l-am auzit 
din cer pogorându-se, fiind cu dân- 
sul în muntele cel sfânt. 

19. Şi avem mai adevărat cuvân- 
tul cel prorocesc; la care bine fa- 
ceţi luând aminte, ca la o lumină 
ce străluceşte în loc întunecos, până 
ce ziua va lumină şi luceafărul va 
răsări întru inimile voastre; 

20. Aceasta mai întâiu ştiind, că 
toată prorocia scripfurei cu a sa 
deslegare nu se face, 

21. Pentrucă nu prin voea oame- 
nilor s'a făcut cândva prorocie, ci 
purtându-se de Duhul Sfânt au grăit 
oamenii cei sfinţi ai lui Dumnezeu. 

CAP. 2- 

Mai înainte vestire despre ivirea ere- 
ticilor cu înşelăciuni şi pedeapsa lor. 
înfruntarea obiceiurilor rele. 

Insă au fost şi proroci mincinoşi 
întru norod, precum şi între voi 
vor fi învăţători mincinoşi, cari vor 
băgâ eresuri de pierzare şi se vor 
lepădă de stăpânul cel ce i-au ră- 
scumpărat pre dânşii, aducându'şi 
lor grabnică pierzare. 

2. Şi mulţi vbr merge în urma 
înverşunărilor lor, prin cari se va 
hulî calea adevărului. 

3. Şi pentru lăcomia cil cuvinte 
amăgitoare pre voi vă vor precupi, 
a căror judecată încâ~ de demult nu 
zăboveşte şi pierzarea lor nu dor- 
mitează. 

4. Că de vreme ce Dumnezeu pre 
îngerii cari au greşit nu i-au crujat; 
ci cu lanţurile întunerecului în tar- 
tar legându'i, i-au dat spre judecată 
a se păzi; 

16. 1 Cor. 1, 17; 2, 4. 

17. Mat. 17, 5; 3, 17; Efes- 1, 6. 

18. Mat. 17, 1. 

19. Ps. 118, 105; 2 Cor. 4, 6. 

20. Rom. 12, 7; 2 Tim. 3, 16. 

21. Fapt. 28, 25. 

2. 1. Mat 24, 11; 1 Tim. 4, 1; lud. 4. 
2. 2 Tim 4, 3. 4. v. 9; lud. 6. 



5. Şi lumea cea dintâiu nu o au 
crujat, ci pre Noe, al optulea măr- 
turisitor al dreptâ{ei, l-au păzit, po- 
top în lume acelor necredincioşi 
aducând; 

6. Şi cetăjile Sodomenilor şi ale 
Gomoruiui arzându-le, cu sfărâmare 
le-au osândit, pildă puindu le celor 
ce vor să petreacă întru păgânăîate. 

7. Şi pre dreptul Lot ce eră ne- 
căjit de petrecerea cea dimpreună 
a celor fărădelege întru înverşunare, 
l-au izbăvit; 

8. (Pentrucă cu vederea şi cu au- 
zul, dreptul acela yie(uind între dân- 
şii, din zi în zi îşi munciâ sufletul 
cel drept cu faptele lor cele fărăde- 
lege); 

9. Ştie Domnul pre cei binecre- 
dincioşi a'i izbăvi de ispită, iar pre 
cei nedrepţi a'i păzi la ziua jude- 
cătei ca să se munciască; 

10. Iar mai vârtos pre cei ce um- 
blă după trup întru pofta spurcă- 
ciunei şi de domnie nu bagă sea- 
mă, lndrăznefi, obraznici, slavele 
hulind, nu se cutremură. 

11. Unde îngerii, cu tăria şi cu 
puterea mai mari fiind, nu aduc a- 
supra lor înaintea Domnului jude- 
cată cu hulă. 

12. Iar aceştia ca nişte dobitoace 
necuvântătoare fireşti, născute spre 
vânare şi stricăciune, întru cele ce 
nu înjeleg hulind, întru stricăciunea 
lor vor pieri; 

13; Luând plata nedreptătei, dul- 
ceaţă socotind pre desfătarea cea 
din toate zilele, spurcaţii şi necu- 
raţii, cari se hrănesc cu înşelăciu- 
nile lor, mâncând cu voi. 

14. Ochi având plini de preacur- 
vie şi de păcat nepărăsit, amăgind 
sufletele cele neîntărite, inimă de- 
prinsă în lăcomie având, fiii bleste- 
mului, 

15. Cari lăsând calea cea dreap- 
ta au rătăcit, urmând căiei lui Vala- 
am din Vosor, care plata nedrep- 
tătei a iubit; 

16. Iar mustrare pentru fărădele- 
gea sa a avut: asin necuvântător, 
cu glas omenesc grăind, a oprit 
nebunia prorocului. 

5. 2 Petru 3, 6; Fac 7, 7. 

6. Fac. 19, 24; lud. 7; Evr. 11, 7. 

8. Ps. 118, 158; Ez. 9, 4. 9. 1 Cor. 10, 13. 

10. lud. 8. 11. lud. 9. 

12. lud. 10; Ier. 12, 3, 13. lud. 15. 

15, lud 11; Num- 22, 5; Hpcc. 2, 14. 

16. Num. 22, 28. 



Biblia 



102. 



1618 



2 PETRU 2—3 



17. Aceşlia sunt izvoare fără de 
apă. nori cari se poartă de vifor, 
cărora negura întunerecuiui în veac 
se pâzeşte. 

18. Pentrucă cele semeţe ale deşer- 
tăciune! spuind, amăgesc cu pofte 
trupeşti şi cu înverşunări, pre cei 
ce cu adevărat au scăpai dela cei 
ce viejuesc întru înşelăciune. 

19. Făgăduindu-le slobozenia, sin- 
guri robi fiind ai stricăciunei, pen- 
trucă ori de ce este cinevâ biruit 
de aceea s'a şi robit. 

20. Că dacă după ce au scăpat 
dela spurcăciunile lumei prin cuno- 
ştinţa Domnului şi Mântuitorului no- 
stru Iisus Hristos, cu acelea iarăş 
împleticindu-se, se biruesc, s'au fă- 
cut lor cele de pre urmă mai rele 
decât cele dîntâiu, 

21 Pentrucă mai bine eră lor a 
nu fi cunoscut calea dreptăţii, de 
cât după ce o au cunoscut, a se 
întoarce înapoi dela sfânta poruncă 
ce li s'au dai lor, 

22. Că s'a întâmplat lor pilda cea 
adevărată. Câinele s'a întors la bo- 
râtura sa şi porcul scăldat la mo- 
cirla tinei. 

CAP. 3. 

Vremea de afoi. Venirea lui Hristos. 
Gatirea cuviincioasă pentru ea. 

i aceasta acum, iubiţilor, a doua 
epistolie scriu vouă, întru care 
deştept cu aducerea aminte mintea 
voastră cea curată; 

2. Ca să vă aduceţi aminte de 
graiurile cele mai 'nainte grăite de 
sfinţii proroci, şi de porunca noa- 
stră, cari suntem apostoli ai Dom- 
nului şi Mântuitorului; 

3. Aceasta mai 'nainte ştiind, că 
vor veni în zilele cele de apoi bat- 
jocorifori cari vor umblâ după pof- 
tele lor, 

4. Şi vor zice: unde este făgădu- 
inţa venirei lui? Că de când părin- 
ţii au adormit, toate aşâ rămân pre- 
cum au fost din începutul zidirei. 

5. Că ei nu voiesc a şti aceasta, 
că prin cuvântul lui Dumnezeu ce- 



17 lud. 13, ÎS. lud. 16. 19. loan 8, 34. 

20. Mat. 12, 45; Evr. 10, 26. 

21. Luca 12. 47. 22. Pilde 26. 11. 
3. 2. Petru 1, 13. 2. fud. 17. 

3. 2 Pete. l, 20; lud. 8; l Tim. 4, 1. 

4. Îs. 5, 19. 5. Fac l, 2; Ps- 23, 2. 



rurile au fost de demult, şi pămân- 
tul din apă şi prin apă s'a aşezat. 

6. Prin care lumea cea de atunci 
cu aoă înnecându-se a pierit; 

7. Iar cerurile aceste de acum şi 
pământul cu acelaş cuvânt sunt puşi 
supt păstrare, păzindu-se focului la 
ziua judecăţei şi apierderei oame- 
nilor celor necredincioşi, 

8. Iar aceasta una să nu se tăi- 
nuiască de voi, iubiţilor, că o zi 
înaintea Domnului, este ca o mie 
de ani, şi o mie de ani ca o zi. 

9. Nu va zăbovî Domnul făgădu- 
inţa, precum oarecari zăbavă o so- 
cotesc, ci îndelung rabdă pentru 
noi, nevrând ca să piară cinevâ, ci 
loji să vie la pocăinţă. ... 

ÎO. Iar va veni ziua Domnului ca 
un fur noaptea. întru care cerurile 
cu sunet vor trece, stihiile arzând 
se vor strică şi pământul şi cele de 
pre dânsul lucruri vor arde. 

11. Deci dacă au acestea toate 
a se strică, în ce fel trebueşte să 
fiţi voi întru sfintele petreceri cele 
dimpreună şi întru faptele bunei cre- 
dinţei, 

12. Aşteptând şi dorind a fi mai 
degrab venirea zilei lui Dumnezeu, 
pentru care cerurile arzând se vor 
strică şi stihiile aprinzându-se se 
vor topi? 

13. Că ceruri nouă şi pământ nou 
după făgăduinţa lui aşteptăm, în- 
tru care dreptatea locueşte. 

14. Pentru aceea, iubiţilor, ace- 
stea aşteplând, nevoiţi-vă să vă a- 
îlaţi lui nespurcaţi şi neîntinaţi în 
pace. 

15. Şi pre îndelunga răbdare a 
Domnului nostru mântuire să o so- 
cotiţi, precum şi subitul nostru frate 
Pavel după înţelepciunea cea dată 
lui a scris vouă; 

16. Precum şi întru toate episto- 
liile- sale, grăind de acestea, întru 
care sunt unele cu anevoie a se în- 
ţelege pe care cei neînvăţaţi şi ne- 
întăriţi le răsvrătesc ca şi pre cele- 
lalte scripturi, spre a lor pierzare. 

17. Deci voi, iubiţilor, acestea mai 



6. 2 Petr. 2, 5; Fac. 7, 21; Mat. 24, 39. 

7. lud 15. 8. Ps. 89, 4, 

9. flv. 2, 3; 1 Tim. 2, 4. 

10. l Tes. 5, 2; Luc. 21, 33; Evr 1, 11. 

13. Îs 65, 17 Hpoc. 21, 1. 

14. 1 Tes 3. 13, 1 Cor. 1, 8. 

15. Rom. 2, 4. 

16. Rom. 8, 19; 1 Cor. 15, 24; 1 Tes. 4. 15, 

17. Marc. 13, 5; lud. 20. 



V 



1 IOAN 1-2 



1619 



îrjainfe ştiind, păziji-vă, ca nu cu 
înşelăciunea celor fărădelege fiind 
strămutaţi, să cădeţi dela întărirea 
voastră. 

18. Ci să creşteţi întru harul şi 



cunoştinţa Domnului nostru şi Mân- 
tuitorului lisusliristos. Acestuia sla- 
va şi acum şi în ziua veacului, A- 
min. 

18. 2 Pet. 2, 20; lud. 25; 1 Pctr. 5, 11. 



EPISTOLIA SOBORNICEASCA IHTAIA 



SFAMTULUI apostol ioan 



CAP. 1. 

Mărturisire ca Hristos este Fiul lui 
Dumnezeu. îndemnare spre a fugi de 
V / păcate, 

^JK2 erâ dintru început, ce am 
j^fc^auzit, ce am văzut cu ochii 
noştri, ce am privit, şi mâi- 
rf^^nile noastre au pipăit, de Cu- 
vântul vieţei; 

2. (Şi vieaţa s'a arătat şi o am 
văzut şi mărturisim şi vestim vouă 
vieaţa cea vajnică, care erâ la Ta- 
tăl şi s'a arătat nouă); 

3. Ce am văzul şi am auzit, spu- 
nem vouă, ca şi voi împărtăşire să 
aveţi cu noi, şi împărtăşirea noa- 
stră este cu Tatăl şi cu Fiul lui I- 
isus Hristos. 

4. Şi acestea scriem vouă, ca bu- 
curia voastră să fie deplin. 

5. Şi aceasta este vestirea care 
am auzit dela dânsul şi vestim vo- 
uă, că Dumnezeu lumină este şi nici 
un întunerec întru dânsul nu este. 

6. De vom zice că împărtăşire a- 
vem cu dânsul şi întru întunerec 
umblăm, minţim şi nu facem ade- 
vărul; 

7. Iar de vom umbla întru lumi- 
nă, precum el este întru lumină, îm- 
părtăşire avem unii cu alţii şi sân- 
gele lui lisus Hristos, Fiului lui ne 
curăţeşte pre noi de lot păcatul. 



1. /. 1 Ioan 2, 13; Lueâ 24, 39. 
2. Ioan 1, 2: 4, 14. 

4. Ioan 15, 11, 16. 24. 

5. Ps 103, Z\ Ioan 8, 12. 6. 1 Ioan 2, 4, 



8. De vom zice că păcat nu a- 
vem, pre noi înşi-ne ne înşelăm, şi 
adevărul nu este întru noi. 

9. De vom mărturisi păcatele noa- 
stre, credincios este şi drept ca să 
ne ierte nouă păcatele, şi să ne cu- 
răţească pre noi de toată nedrep- 
tatea. 

10. De vom zice că nu am pă- 
cătuit, mincinos facem pre dânsul, 
şi cuvântul lui nu este întru noi. 

CAP. 2- 

Hristos ne curăţeşte de tot păcatul, 
îndemnări spre păzirea poruncilor şi 
spre dragostea fără care nu este creş- 
tinătate. Antihriştii sunt mulţi. Min- 
cinos este tot cel ce tăgădueşte că lisus 
este Hristos. Adevărata ungere. 

Feţii mei, acestea scriu vouă, ca 
să nu păcătuiţi. Şi dacă cinevâ 
va păcătui, mângâitor avem către 
Tatăl, pre lisus Hristos cel drepi; 

2. Şi acesta este curăţire de pă- 
catele noastre, şi nu numai de ale 
noastre, ci şi de ale a toată lumea. 

3. Şi întru aceasta ştim că 1 am 
cunoscut pre dânsul, dacă vom păzi 
poruncile lui. 

4. Cei ce zice: l-am cunoscut 
pre dânsul şi poruncile lui nu le 



7. Efes. 5, 8; Evr. 9, 14. 
9 Pild. 28, 13; l Tes. 5, 24. 
10. i Ioan 2, 14. 
2. 1. Ioan 14, 16; Rom. 8. 34; Evr. 7, 25* 
2. Col. 1, 20. 3. Ioan 15, 10. 
4. l Ioan l. 6; 4. 20. 



1620 



1 IOAN 2 



păzeşte, mincinos este, şi întru a- 
cesfa adevărul nu este. 

5. Iar cel ce va păzî cuvântul luf, 
cu adevărat întru acela dragostea 
lui Dumnezeu deplin este; întru a- 
ceasta cunoaştem că întru dânsul 
suntem. 

6. Cel ce zice că petrece întru 
dânsul, dator este precum acela au 
umblat, şi el aşâ să umble. 

7. Iubiţilor, nu scriu vouă poruncă 
nouă, ci poruncă veche care a ţi a- 
vut dintru început. Porunca cea ve- 
che este cuvântul, care aţi auzit din- 
tru început. 

8. Iarăş poruncă nouă scriu vouă, 
care este adevărată întru dânsul şi 
întru voi; că înlunerecul a trecut, 
şi lumina cea adevărată iată răsare. 

9. Cel ce zice că este întru lu- 
mină, şi pre fratele său urăşte, în- 
tru îniunerec este până acum. 

10. Cel ce iubeşte pre fratele său, 
întru lumină petrece, şi sminteală 
întru dânsul nu este. 

11. Iar cel ce urăşte pre fratele 
său, întru îniunerec este, şi întru 
îniunerec umblă, şi nu ştie încotro 
merge, că întunerecul a orbit ochii 
lui. 

12. Scriu vouă, fiilor, că se iartă 
vouă păcatele, pentru numele lui. 

13. Scriu vouă, părinţilor, că aţi 
cunoscut pre cel ce este din înce- 
put. Scriu vouă, tinerilor, că aţi bi- 
ruit pre cel viclean. Scris-amvouă, 
pruncilor, că aţi cunoscut pre Tatăl. 

14. Scris-am voiiă» părinţilor, că 
aţi cunoscut pre cel ce este din în- 
ceput. Scris-am vouă, tinerilor, că 
sunteţi tari, şi cuvântul lui Dumne- 
zeu petrece întru voi, şi aţi biruit 
pre cel viclean. 

15. Nu iubiţi lumea, nici cele din 
lume. De iubeşte cinevâ lumea, nu 
este dragostea Tatălui întru dânsul. 

16. Pentrucă tot ce este în lume, 
adecă pofta trupului şi pofta ochi- 
lor şi trufia vieţei, nu este dela 
Tatăl, ci din lume este. 

17. Şi lumea frece, şi pofta ei; 
iar cel ce face voea lui Dumnezeu, 
petrece în veac; 



5. Ioan 14, 21; 1 Ioan 4, 12. 

6. Ioan 15, 4, 5. 

7. 2 Ioan 5; Mat. 5, 45. 

8. Ioan 13, 34; Rom. 13, 12. 

9. 1 Ioan 4, 20. 10. 1 Ioan 3, 14, 

11. Ioan 12, 33> 

12, Luc. 24, 47; Fapt. 4, 12. 
11. Efes. 6, 10. 15. Iac. 4, 4. 



18. Fiilor, ceasul cel de apoi este ^ 
şi precum aţi auzit că antihrist vine, 
şi acum anlihrişti mulţi s'au făcut; 
dintru aceasta cunoaştem că cea- 
sul cel de apoi este. 

19. Dintru noi au ieşit, ci nu erau 
dintru noi; că de ar fi fost dintru 
noi, ar fi rămas cu noi, ci au ieşit 
ca să se arate că nu sunt toţi din- 
tru noi. 

20. Şi voi ungere aveţi dela Cel 
Sfânt, şi ştiţi toate. 

21. Nu am scriş vouă ca şi cum 
n'aţi şti adevărul, ci ca şi cum l-aţi 
şti pre el, şi cum că toată minciuna 
nu este din adevăr. 

22. Cine este mincinosul fără nu- 
mai cel ce tăgădueşte că lisus este 
Hristos? Acesta este antihrist, care 
tăgădueşte pre Tatăl şi pre Fiul. 

23. Tot cel ce tăgădueşte pre Fiul, 
nici pre Tatăl nu are; iar cel ce 
mărturiseşte pre Fiul şi pre Tatăl 
are. 

24. Drept aceea voi ce aţi auzit 
dintru început, întru voi să rărnâie. 
Şi de va rămâneâ întru voi ce: aţi 
auzit dintru început, şi voi în Fiul 
şi în Tatăl veţi rămâneâ. 

25. Şi aceasta este făgăduinţa, 
care însuşau făgăduit nouă, vieaţa 
cea veşnică. 

26. Acestea am scris vouă pen- 
tru cei ce vă înşală pre voi. 

27. Şi voi ungerea care aţi luat 
dela dânsul, întru voi să rămâie, şi 
nu aveţi trebuinţă ca să vă înveţe 
pre voi cinevâ; ci precum aceeaş 
ungere vă învaţă pre voi pentru 
toate, şi adevărată este, şi nu este 
mincinoasă, şi precum v' a învăţat 
pre voi. rămâneţi întru aceea. 

28. Şi acum, fiilor, rămâneţi în- 
tru aceasta, ca să avem îndrăzneală 
când se va arătâ, şi să nu ne ru- 
şinăm de dânsul Ia venirea iui. 

29. De ştiţi că este drept, cunoa- 
şteţi că tot cel ce face dreptate, de- 
la dânsul s'a născut. 



18. Mat. 24, 5; 2 Ioan 7; 1 Petr. 4, 7. 
19 Fapt. 20, 30; l Cor, 11, 19. 
23. 2 Ioan 9; Ioan 5, 25; 15, 23. 
25. 1 Ioan 5. 11. 27. Ioan 14, 26.. 

28, l Ioan 3, 21; Efes. 3, 12. 

29. l Ioan 3, 7. 



1 IOAN 3 



1621 



CAP. 3. 

Fiii lui Dumnezeu sunt fericiţi cu nă- 
dejdea întru dânsul, se curăţesc de pă- 
cate, iubesc pe fraţi şi se urase de 
lume. Dragostea către aproapele şi mi- 
lostenia. Ştiinţa cea bună este j>rin cre- 
dinţa lui Iisus Hristos. 

Vedeţi ce fel de dragoste ne-au dat 
nouă Tatăl, ca fii ai lui Dumne- 
zeu să ne numim; pentru aceasta 
lumea nu cunoaşte pre noi, căci 
nu 1-a cunoscut pre dânsul. 

2. iubiţilor, acum iii ai iui Dum- 
nezeu suntem, şi încă nu s'a ară- 
tat ce vom îi; ci ştim că, când se 
va arăta, asemenea lui vom fi; că'l 
vom vedeâ pre el precum este. 

3. Şi tot cel ce are nădejdea a- 
ceasta întru dânsul, se curăţeşle 
pre sine, precum şi el este curat. 

4. Tot cel ce face păcatul şi fără- 
delegea face; şi păcatul este fără- 
delegea. 

5. Şi şfi{i că el s'au arătat ca să 
ridice păcatele noastre; şi păcat 
întru el nu este. 

6. Tot cel ce petrece întru dân- 
sul, nu păcătueşte; şi fot cel ce face 
păcatul; nu 1-a văzut pre el, nici l-a 
cunoscut pre el. 

7. Fiilor, nimeni să nu vă înşele 
pre voi; cel ce face dreptate, drept 
este, precum şi acela drept este. 

8. Cel ce face păcatul, din dia- 
volul este; că din început diavo- 
lul păcătueşte. Spre aceasta s'au a- 
rătat Fiul lui Dumnezeu, ca să stri- 
ce lucrurile diavolului. 

9. Tot cel născut din Dumnezeu, 
păcat nu face; că sămânţa lui în- 
tru dânsul petrece; şi nu poate să 
păcătuiască, că din Dumnezeu s'au 
■născut. 

10. Intru aceasta arătaţi sunt fiii 
lui Dumnezeu, şi fiii diavolului; tot 
cel ce nu face dreptate, nu esledin 
Dumnezeu, nici cel ce nu iubeşte 
pre fratele său. 

11. Căci aceasta este vestirea, 
care aţi auzit dintru început, ca să 
iubim unul pre altul. 

12. Nu precum Cain care erâ din 

3. 1. Ioan 17, 25. 
2. Ioan 1, 12; Rom. 8. 18; Col. 3, 4. 

4. l Ioan, 5, 17; l Petr. 2, 21, sq. 

5. Is. 53. 4. 6. 1 Ioan 2. 5; 2 Ioan 11. 
8. Ioan 8, 44 9 1 Ioan 5, 18. 

10. Ioan 8, 47. 

11. 1 Ioan 1, 5; 2, 7, sq. Ioan 13, 34. 

12. Fac. 4, 8; Mat. 23, 35. lud, 11. 



vicleanul, şi a ucis pre fratele său. 
Şi pentru care pricină l a ucis pre 
el? Căci lucrurile lui erau rele, iar 
ale fratelui său drepte. 

13. Nu vă miraţi, fraţii mei, de 
vă urăşte pre voi lumea. 

14. Noi ştim că am trecut din 
moarte în vieaţă, pentrucâ iubim 
pre fraţi. Cel ce nu iubeşte pre fra- 
tele, petrece în moarte. 

15. Tot cel ce urăşte pre fratele 
său, ucigător de oameni este; şi 
ştiţi că tot ucigătorul de oameni 
nu are vieaţă veşnică întru dânsul 
petrecând. 

16. Intru aceasta am cunoscut 
dragostea, că el şi- au pus sufletul 
său pentru noi; şi noi datori sun- 
tem pentru fraţi să ne punem su- 
fletele. 

17. Iar cel ce are bogăţia lumei 
acesteea, şi vede pre fratele său a- 
vând trebuinţă, şi îşi închide inima 
sa despre dânsul, cum rămâne dra- 
gostea lui Dumnezeu întru dânsul7 

18. Fiii mei, să nu iubim cu cu- 
vântul, nici cu limba; ci cu fapta 
şi cu adevărul. 

19. Şi întru aceasta cunoaştem 
că suntem din adevăr, şi înaintea 
lui vom încredinţâ inimele noastre. 

20. Că de ne arată pre noi inima 
noastră vinovaţi, Dumnezeu mai 
mare este decât inima noastră şi 
ştie toate. 

21. Iubiţilor, de nu ne va arătă 
pre noi vinovaţi inima noastră, în- 
drăsnire avem către Dumnezeu. 

22. Şi orice vom cere, vom luâ 
dela dânsul, pentrucă păzim po- 
runcile lui, şi cele plăcute înaintea 
lui facem. 

23 Şi aceasta este porunca lui: 
ca să credem întru numele lui Iisus 
Hristos Fiului Iui, şi să iubim unul 
pre altul, precum ne-au dat nouă 
poruncă. 

24. Şi cel ce păzeşte poruncile 
Iui, întru dânsul petrece, şi acela 
întru el. Şi întru aceasta cunoaştem 
că petrece întru noi, din Duhul care 
au dat nouă. 



11. Mat. 5, 11; Ioan 15, 18. 

14. Ioan 5, 24; Lev. 19, 17. 

15. l Ioan 2, 10, sq. Maţ. 5. 21, sq. 

16. Ioan 15, 12, sq. 17. 1 Ioan 4, 20. 

18. Iac. 1, 22; 2, 14. 21. 1 Ioan 2, 28; 4, 
17; 5, 14; Efes. 3, 12; Evr. 4, 16, 

22. Marc. 11, 24; Ioan 14, 13. 

23. 1 Ioan 3, 11; Ioan 6/29, Marc. 12, 31. 

24. Ioan 14, 23; Rom 8, 9; 2 Cor. 1, 22, 



1622 



1 ÎOAN 4-5 



C AP. 4. 

Cercarea învăţătorilor mincinoşi şi 
faptele dragostei către Dumnezeu şi 
aproapele. 

ubijilor, să nu credeţi pre fof du- 
..hul, ci să ispitiţi duhurile de suni 
dela Dumnezeu; că mulţi proroci 
mincinoşi au ieşit în lume. 

2. Intru aceasta să cunoaşteţi Du- 
hul lui Dumnezeu; lot duhul care 
mărturiseşte pre Iisus Hristos că au 
venit în trup, dela Dumnezeu este; 

3. Şi tot duhul care nu mărturi- 
seşte pre Iisus Hristos că au venit 
în trup, dela Dumnezeu nu este; şi 
acela este al lui antihrist, de care 
aţi auzit că va venî; şi acum în 
lume este. 

4. Voi dela Dumnezeu sunteţi fi- 
ilor, şi aţi biruit pre aceia; căci mai 
mare este cela ce este întru voi, de 
cât cela ce este în lume. 

5. Aceia din lume sunt; pentru a- 
ceea din lume grăiesc, şi lumea pre 
dânşii ascultă. 

6 Noi din Dumnezeu suntem; cel 
ce cunoaşte pre Dumnezeu, ascul- 
tă pre noi; care nu este din Dum- 
nezeu, nu ne ascultă pre noi. Dintru 
aceasta cunoaştem duhul adevăru- 
lui şi duhul înşelăciunei. 

7. Iubiţilor, să iubim unul pre al- 
tul; că dragostea dela Dumnezeu 
este; şi tot cel ce iubeşte, din Dum- 
nezeu este născut, şi cunoaşte pre 
Dumnezeu. 

8. Cel ce nu iubeşte, nu cunoaşte 
pre Dumnezeu; că Dumnezeu dra- 
goste este. 

9. Intru aceasta s'a arătat drago- 
stea lui Dumnezeu întru noi, că pre 
Fiul său cel unui născut I au tri- 
mis Dumnezeu în lume, ca săviem 
printr'însul. 

10. Intru aceasta este dragostea, 
nu că noi am iubit pre Dumnezeu, 
ci căci el ne-au iubii pre noi, şi au 
trimis pre Fiul său curăţire pentru 
păcatele noastre. 

11. Iubiţilor, dacă Dumnezeu aşâ 
ne-au iubit pre noi, şi noi datori 
suntem să iubim unul pre altul. 

4. 1. 2 Ioan 7; 2 Petr. 2, 1. 2.1 Cor. 12, 3. 

3. l Ioan 2, 22. 

4. 4 Imp. 6, 16; 2 Parai. 32, 7, 

5. ioan 3, 31; 15. 19. 6. Ioan S, 47. 
7. 1 Ioan 5, 11; Ioan 8, 42. 

9. Ioan 3, 16; Rom. 5, 8; Tit. 2, 11. 

10. Rom. 5, io; 2 Cot. 5. 19; Col. 1, 20. 

11. Mat. 18, 33. 



12. Pre Dumnezeu nimeni nici o- 
dinioară nu l-a văzut. De iubim u- 
nul pre altul, Dumnezeu întru nov 
petrece, şi dragostea lui desăvârşit 
este întru noi. 

13. Intru aceasta cunoaştem că 
petrecem întru dânsul şi el întru 
noi, că din Duhul său ne-au dat 
nouă. 

14. Şi noi am văzut şi mărturi- 
sim că Tatăl au trimis pre Fiul Mân- 
tuitor lumii. 

15. Oricare mărturiseşte că Iisus 
este Fiul lui Dumnezeu, Dumnezeu 
înlru acela petrece, şi acela întru 
Dumnezeu. 

16. Şi noi am cunoscut şi am cre- 
zut dragostea care are Dumnezeu 
întru noi. Dumnezeu dragoste este;, 
şi cela ce petrece întru dragoste, în- 
lru Dumnezeu petrece, şi Dumne- 
zeu întru dânsul. 

17. Intru aceasta s'a săvârşit dra- 
gostea cu noi, că îndrăsnire să a- 
vem în ziua judecăţei; pentrucă pre- 
cum el este, şi noi suntem în lu- 
mea aceasta. 

18. Frică nu este înlru dragoste; 
ci dragostea cea desăvârşit scoate 
afară pre frică; că frica pedeapsă 
are. Iar cela ce se teme, nu este de- 
plin întru dragoste, 

19. Noi iubim pre dânsul, că eî 
înlâiu ne-au iubit pre noi. 

20. De va zice cinevâ: iubesc pre 
Dumnezeu, iar pre fratele său ură- 
şie, mincinos este; că cela ce nu 
iubeşte pre fratele său pre care l-a 
văzut, pre Dumnezeu pre carele nu 
l a văzut cum poate să'l iubească? 

21. Şi această poruncă avem de 
la dânsul: ca cel ce iubeşte pre 
Dumnezeu, să iubească şi pre fra- 
tele său. 

CAP- 5. 

Despre cei născuţi din Dumnezeu şi 
adevărata dragoste către El. Credinţa 
birueşte lumea. Cele trei mărturii de~ 
pre pământ şi din cer că Hristos este 
om adevărat şi adevărat Fiul lui Dum- 
nezeu. Păcat de moarte şi nu de moarte. 

Tot cel ce crede că Iisus este Hri- 
stos, din Dumnezeu este născut; 

12, Eş. 33. 20; Ioan 1, 18: 1 Tim. 6, 16.. 
15. \ Joan 5, s. ÎS Ioan 6, c9. 
17. 1 Ioan 3, 21. 10. 1 Ioan 2, 4, 11. 
2j-. 1 Ioan 5, l; Marc. 12, 31. 
5. 1. Ioan l, 12. 



1 10AN 5 



1623 



şi tot cel ce iubeşte pre cel ce au 
născut, iubeşte şi pre cel ce s'au 
născut dintr'însul. 

2. Intru aceasta cunoaştem că iu- 
bim pre fiii lui Dumnezeu, când iu- 
bim pre Dumnezeu, şi poruncile lui 
păzim. 

3. Că aceasta este dragostea lui 
Dumnezeu, ca poruncile lui să pă- 
zim; şi poruncile lui grele nu sunt. 

4. Căci tot cel născut din Dum- 
nezeu, birueşte lumea; şi aceasta 
este biruinţa care birueşte lumea, 
credinţa noastră. 

5. Cine este cel ce birueşte lumea, 
fără numai cel ce crede că Iisus 
este Fiul lui Dumnezeu? 

6. Acesta este carele au venit prin 
apă şi prin sânge, lisus Hristos; 
nu numai prin apă. ci prin apă şi 
prin sânge. Şi duhul este cel ce 
mărturiseşte, căci Duhul este ade- 
vărul. 

7. Căci trei sunt cari mărturisesc 
în cer: Tatăl. Cuvântul şi Sfântul 
Duh; şi aceşti trei una sunt. 

8. Şi trei sunt cari mărturisesc 
pre pământ: duhul şi apa şi sân- 
gele; şi aceşti trei într'una sunt. 

9. De primim mărturia oamenilor, 
mărturia lui Dumnezeu mai mare 
este; că aceasta este mărturia lui 
Dumnezeu, care a mărturisit pen- 
tru Fiul său. 

10. Cel ce crede întru Fiul lui 
Dumnezeu, are mărturia întru sine; 
cel ce nu crede lui Dumnezeu, min- 
cinos 1-a făcut pre dânsul; pentru 
că n'a crezul la mărturia care au 
mărtuTisit Dumnezeu pentru Fiul său. 

11. Şi aceasta este mărturia, că 



2. 1 loan 3, 19. 

i". loan 14. 15; Mat. 11, 30. 

4. loan 1, 13; 16, 33. 

5. 1 loan 4, 15; 1 Cor. 15. 57. 

6. loan 19, 34. 7. Mat. 28,19. 

9. loan 8, 17. 10. Rom. 8, 16; loan 3, 36. 
11. loan 1, 4. 



vieaţă veşnică ne-au dat nouă Dum- 
nezeu, şi această vieaţă întru Fiul 
lui este. 

12. Cel ce are pre Fiul, are vi- 
eaţă; iar cel ce nu are pre Fiul lui 
Dumnezeu, vieaţa nu are. 

13. Acestea am scris vouă celor 
ce credeţi întru numele Fiului lui 
Dumnezeu; ca să ştiţi că vieaţa ve- 
şnică aveţi, şi ca să credeţi întru 
numele Fiului lui Dumnezeu. 

14. Şi aceasta este îndrăsnirea, 
care avem către dânsul, că de vom 
cere ceva după voea lui, ne aude 
pre noi; 

15. Şi dacă ştim că ne aude pre 
noi, orice vom cere, ştim că vom 
aveâ cererile care cerem dela dânsul, 

16. De va vedea cineva pre fra- 
tele său păcătuind păcat nu spre 
moarte să ceară, şi va dâ lui vi- 
eaţă celor ce păcătuesc nu spre 
moarte. Este păcat spre moarte; nu 
pentru acela zic ca să se roage. 

17. Toată nedreptatea păcat este; 
şi este păcat nu spre moarte. 

18. Ştim că tot cel născut din 
Dumnezeu nu păcătueşte; ci cel ce 
s'au născut din Dumnezeu se pă- 
zeşte pre sine însuş, şi cel rău nu 
se atinge de el 

19. Ştim că din Dumnezeu sun- 
tem, şi lumea toată întru cel rău 
zace. 

20. Şi ştim că Fiul lui Dumne- 
zeu au venit şi ne-au dat nouă pri- 
cepere, ca să cunoaştem pre cel a- 
devărat şi să fim întru cel adevă- 
rat, întru Iisus Hristos Fiul lui. A- 
cesta este Dumnezeul cel adevă- 
rat şi vieaţa cea veşnică. 

21. Fiilor, păziţi-vă pre voi de 
idoli, Amin. 

14. 1 loan 2. 28: 3, 21; 4. 17; Efes. 3, 12; 
Evr- 4, 16. 16 Mat. 12, 31. 
18, 1 loan 3, 9; 2 Tes. ?, 3. 19. Gal. 1, 4. 

20. loan 1, 4; Fapt. 3, 15; Rom. 9, 5; 1 
Tim. 3. 6; Evr. 1, 8. 

21. Eş. 20, 3; 1 Cor. 10, 14. 



EPISTOLIA SOBORNICEASCA A DOUA 

A 

SFÂNTULUI AP05TOL IOAN 



CAP. 1. 

Dragostea către Dumnezeu stă în 
păzirea poruncilor. Ferirea de 

fţr amăgitori. 
ălrânul alesei Doamne şi fi- 
ilor ei, pre cari eu iubesc 
întru adevăr; şi nu numai 
eu, ci şi toţi caii au cuno- 
scut adevărul; 

2. Pentru adevărul care petrece 
întru noi, şi cu noi va îi în veac. 

3. Fie cu voi dar, milă şi pace 
dela Dumnezeu Tatăl şi dela Dom- 
nul lisus Hristos, Fiul Tatălui, în- 
tru adevăr şi întru dragoste. 

4. M'am bucurat foarte căci am 
aflat din fiii tăi umblând întru ade- 
văr, precum am luat poruncă dela 
Tatăl. 

5. Şi acum te rog doamnă, nu ca 
şi cum aş scrie {ie poruncă nouă, ci 
care avem din început, ca să iu- 
bim unul pre altul. 

6. Şi aceasta este dragostea, ca 
să umblăm după poruncile lui. Şi 
aceasta este porunca; precum aţi 
auzit dintru început, ca să umblaji 
întru dânsa. 



1. 1. 3 Ioan v. 1. 3. 1 Tim. 1, 2. 
5. Marc. 12, 31, 6. l Ioan 5. 3. 



7. Penlrucă mulţi amăgitori au 
intrat în lume, cari nu mărturisesc 
pre lisus Hristos să fie venit cu 
trupul. Acesta este amăgitor şi an- 
tihrist. 

8. Păzi(i-vă pre voi înşi-vă, ca să 
nu pierdem cele ce am lucrat, ci să 
luăm plată desăvârşit. 

9. Tot cel ce calcă porunca şi nu 
rămâne întru învăţătura lui Hristos, 
nu are pre Dumnezeu; iar cel ce ră- 
mâne întru învăţătura lui Hristos, 
acela şi pre Tatăl şi pre Fiul are. 

10. Oricine va veni la voi, şi nu 
va aduce învăţătura aceasta, să nu'I 
primiţi în casă, şi să nu'i ziceţi lui: 
bucură-te; 

11. Că cel ce îi va zice lui bu- 
cură-fe, se va face părtaş faptelor 
lui celor rele. 

12. Multe având a vă scrie vouă, 
nu am voit pre hârtie şi cu cerneală; 
ci nădăjduesc că voiu veni la voi, 
şi gură către gură voiu grăi, ca bu- 
curia noastră să fie deplin. 

13. Inchină-se ţie fiii surorei tale 
celei alese, Amin. 



7. Mat. 24, 5; 2, Petr. 2, 1; 1 Ioan 2, 18; 
4, 1, sq. 

8. Marc, 13, 9; Gal, 3, 4. 

9. 1 Ioan 2, 22, sq. 

10. 2 Tes. 3, 6. 

12. 3 Ioan 13; 1 Ioan 1, 4, 



EPISTOLIA SOBORNICEASCA A TREIA 

A 

SFÂNTULUI AP05TOL IOAN 



CAP. 1. 

Laudă iubirea de streini a fraţilor 
pentru Hristos. Răutatea şi neomenia 

lui Diotrefis. Dă mărturie bună 
S, > «ţ4A Dimitrie. 

^^pPâîrânul lui Oaie celui iubit 
-MylvTe care cu iubesc întru a- 
^Ş£gy*devâ'r. 

2. Iubitule, pentru toate fac 
rugăciune ca să sporeşti şi să fii 
sănătos, precum sporeşte sufletul 
lău. 

3. Pentrucă foarie m'am bucurat, 
după ce au venit fraţii şi au măr- 
turisit de adevărul tău, precum tu 
întru adevăr umbli. 

4. Mai mare bucurie decât acea- 
sta nu am când auz că fiii mei um- 
blă întru adevăr. 

5. Iubitule, cu credinţă faci orice 
lucrezi către fraţi şi către cei streini; 

6. Cari au mărturisit de drago- 
stea fa înaintea bisericei; pre cari 
bine vei face de îi vei petrece cu 
vrednicie lui Dumnezeu; 

7. Că pentru numele lui au ieşit, 
nimic luând dela neamuri. 

8. Noi dar, datori suntem să pri- 



1. 1. Fapt. 19, 29; 2 Ioan 1; Rom. 16, 23; 1 
Cor. 1. 14 3. 2 Ioan 4. 6, Tit 3, 13. 

7. Mat. 10, 8; Cor 9, 12. 

8. Mat. 10, 14; Lucâ 10, 8; Evr. 13, 2 



mim pre unii ca aceştia, ca împre- 
ună lucrători să fim adevărului. 

9. Am scris bisericei; ci Diotrefis 
cel ce iubeşte să le fie lor câpite- 
nie, nu ne primeşte pre noi. 

10. Pentru aceasta de voiu veni, 
voiu pomeni lui faptele care face, 
ocărându-ne pre noi cu cuvinle rele, 
şi neîndestulaf fiind cu acestea, nici 
însuş primeşte pre fraţi, şi pre cei 
ce vor îi opreşte şi din biserică îi 
scoate. 

11. Iubitule, nu urmâ răului, ci bi- 
nelui. Cela ce face bine, din Dum- 
nezeu este; iar cela ce face rău, n'a 
văzut pre Dumnezeu. 

12. Lui Dimitrie i s'a dat mărtu- 
rie de către toţi şi de către însuş 
adevărul; şi noi încă mărturisim, 
şi ştiţi că mărturia noastră adevă- 
rată este. 

13. Multe am avut a scrie, ci nu 
voiesc cu cerneală şi cu condeiu a'ţi 
scrie ţie. 

14. Ci nădăjduesc că fără de ză- 
bavă te voiu vedeâ şi gură către 
gură vom grăi. Pace ţie. lnchină-se 
ţie prietenii. Spune închinăciune pri- 
etenilor pre nume, Amin. 



10. Mat. 23 13. 

11. Ps. 36, 27; 1 Ioan 3, 6. 

12. Ioan 19, 35. 

13. 2 Ioan 12. 

14. 1 Pete. 5, 14. 



EPISTOLIA SOBORNICEASCĂ 

A 

5FAMTULUI APOSTOL IUDA 




CAP. 1. 

îndeamnă la statornicie în credinţă. 
Muncile celor necredincioşi şi necuraţi. 
Pilde şi prorocii. 

>uda, slugă a lui Iisus Hri- 
stos şi frate al lui îacov, ce- 
jlor sfinţiţi întru Dumnezeu 
Î-Tafăl. şt de lisus Hristos pă- 
ziţi şi chemaţi; 

2. Milă vouă şi pace şi dragoste 
să se înmulţiască. 

3. Iubiţilor, toată nevoinţa făcând 
a scrie vouă de cea de obşte mân- 
tuirea voastră, nevoie am avut avă 
scrie vouă, rugându-vă să staţi vi- 
tejeşte pentru credinţa ceea ce o- 
dată s'a dat sfinţilor. 

4. Căci au intrat oarecari oameni, 
cari de demult mai 'nainte au fost 
scrişi spre această osândă, necre- 
dincioşi, cari schimba darul Dum- 
nezeului nostru întru învierşunare, 
şi pre cel unul Stăpânul Dumnezeu 
şi Domnul nostru lisus Hristos fă- 
găduesc. 

5. Şi voiu să vă aduc aminte, şti- 
ind şi voi aceasta odată, că Dom- 
nul după ce au scos pre norod din 
pământul Eghipetului, mai pre ur- 
mă pre cei ce nu au crezut i-au pier- 
dut. 

6. Şi pre îngerii cari nu şi-au pă- 
zit dregătoria lor, ci şi-au lăsat lă- 
caşul lor, spre judecata zilei celei 



mari, legăturilor celor veşnice supt 
întuneric îi ţine; 

7. Precum Sodoma şi Gomora şi 
cetăţile cele dimprejurul lor, care în- 
tru acelaş chip curviau şi umblau 
în urma altui trup, sunt puse îna- 
inte întru pildă, a focului celui veş- 
nic muncă luând. 

8. Asemenea şi aceştia vise vi- 
sând, trupul îşi spurcă şi domnia 
leapădă şi slavele hulesc. 

9. Iar Mihail arhanghelul, când 
cu diavolul pricindu se grăia pen- 
tru trupul lui Moisî. n'a îndrăznit 
să aducă judecată de hulă, ci a zis: 
ccarte-te pre tine Domnul. 

10. Iar aceştia câte nu ştiu hu- 
lesc, şi câte după fire, ca nişte do- 
bitoace necuvântătoare ştiu, întru 
acelea s^ strică. 

11. Vai lor! Că în calea lui Cain 
au umblat şi întru înşelăciunea lui 
Valaam prin mită s'au vărsat şi în- 
tru împrolivirea în cuvinte a lui Co- 
re au pierit. 

12. Aceştia sunt între dragostele 
voastre, ca nişte pietre în mare a- 
coperile de apă, împreună cu voi 
mâncând, fără de frică pre sine pă- 
scându-se; nori fără de apă, ce se 
poartă de vânturi; copaci tomnatici 
neroditori, de două ori morţi şi des- 
rădăcinaţi; 

13. Valuri sălbatice de mare,spu- 
megându'şi ruşinile lor; stele rătă- 



1. 1. Mat. 13, 65; Luc. 6, 16. 
Fii l, 27; 1 Tim 1, 18, 
4 Tit 1, 16. 5. Num. 14, 35; 1 Cor. 10, 5. 
6. Ioan 8, 44; 2 Petr. 2, 4. 



7. Fac 19, 24. 

8, Eş. 22, 28; 2 Petr. 2. 10. 
9 Dan. 12, 1 ; Zab, 3, 2. 

10. 2 Petr. 2, 12. 

11. Fac. 4, 8; flpoc. 2, 14; Num. 16, 1, 



IUD 



1627 



citoare, cărora negura întunerecu- 
lui în veac se păzeşte. 

14. Şi a prorocii de aceştia şi E- 
noh, cel al şaptelea de!a Adam. zi- 
când: iată., va venî Domnul înîru 
mii de sîinţii săi. 

15. Să îacă judecată împrotiva tu- 
turor, şi să mustre pre foţi necre- 
dincioşii de toate faptele păgânălă- 
Jei lor cu care au făcut fărădelege, 
şi de toate cuvintele lor cele aspre, 
care au grăit împrotiva lui păcăto- 
şii cei necredincioşi. 

16. Aceştia sunt cârtitori, grăitori 
de rău. cari umblă după poftele lor 
cu păgânătate şi cu călcare delege 
şi gurile lor grăiesc cele cu seme- 
ţie, mirându-se de îeje pentru vreo 
dobândă. 

Î7. Iar voi, iubiţilor, aducefi-vă a- 
minte de cuvintele care s'au zis mai 
înainte de apostolii Domnului no- 
stru lisus Hrisios; 

18. Că au zis vouă, că în vre- 
mea de apoi vor îi batjocoritori, 
cari vor umblă după poftele iorcele 
necurate, 



!4. Fac. 5, 21. 75. Mat, 25, 31; 12, 36. 
16. Ps. 16, 10. 18. l Tim. 4. 1. 



19. Aceştia sunt cari se osibesc 
pre sine şi sunt trupeşti, neavând 
duh. 

✓0. Iar voi. iubiţilor, întru sfântă 
credinţa voastră zidindu-vă şi întru 
Duhul Sfânt rugânduvă, 

21. Pre voi singuri întru drago- 
stea lui Dumnezeu vă păziji, aştep- 
tând mila Domnului nostru lisus 
Hrisios spre vieaja cea veşnică. 

22. Şi pre unii să'i vădiţi de se 
vor despărţi. 

23. Iar pre alţii cu frică să'i mân- 
tuiţi, răpindu'i din foc şi să'i cer- 
taţi cu temere urînd şi haina cea 
dela trup spurcată. 

24. Iar celui ce poate să vă pă- 
zească pre voi fără de păcat şi ne- 
spurcaţi si să vă pue înaintea sla- 
vei sale fără prihană întru bucurie. 

25. Unuia înţeleptului Dumnezeu 
şi Mântuitorului nostru prin lisus 
Hrisios Domnul nostru, slavă şi mă- 
rire, stăpânire şi putere, mai 'nainte 
de fot veacul şi acum şi întru toţi 
vecii, Amin. 



19 • Pild 18. 1 20. Col. 1, 23. 
21. 1 Cor. 1, 7, 23, Hmos 4. 11 ; Zab. 3, 
2; Rom. 11,14, Jac 5. 19; Îs. 64. 6. 
25. Rom. le, 27; 1 Tim. 1- 17. 



APOCALIPSIS 

A 

sfanţului loflri teologul 



CAP. 1. 

loan trimite închinăciuni la şapte 'bi- 
serici. Vedenia cerească, a sa în Pat' 
mos. El vede pre Iisus între şapte 

fj( sfeşnice şi şapte stele. 
escoperirea Iui Iisus Hri- 
sios, care Dumnezeu îi au 
daf lui, ca să arăte robilor 
săi cele ce trebue să fie 
degrab; şi au arătat fnmi{ându-o prin 
îngerul său robului său loan; 

2. Care a mărturisit cuvântul lui 
Dumnezeu, şi mărturisirea Iul Iisus 
Hristos, şi câte a văzut. 

3. Fericit este cel ce citeşte, şi 
cei ce aud cuvintele prorociei ace- 
steea. şi păzesc cele scrise întru dân- 
sa, că vremea aproape este. 

4. loan celor şapte biserici care 
sunt în Asia: dar vouă şi pace de 
la cel ce este, şi cel ce erâ, şi cel 
ce vine, şi dela cele şapte Duhuri 
care sunt înaintea Scaunului lui; 

5. Şi dela Iisus Hristos, marturul 
cel credincios, cel întâiu născut din 
morţi, şt stăpânul împăraţilor pă- 
mântului. Carele ne-au iubit pre noi, 
şi cu sângele său ne-au spălat de 
păcatele noastre. 

6. Şi ne-au făcut împăraţi şi pre- 
oţi lui Dumnezeu şi Tatălui său; 
lui slava şi puterea în vecii veci- 
lor, Amin. 



1. 1. loan ?, 32; Hpoc. 22, 6, 7. 
2 Hpoc. 6, 9. 3. Hpoc 22, 7; 1 Petr. 4, 7. 

4. Eş. 3. 14; Evr. 13, 18; Is. Ii, 2. 

5. Hpoc. 3, 14; Fapt. 26, 23 ; 6al, 2, 20; 
Evr. 9, 14, 6. Hpoc. 5, 10;1 Petr. 2, 5. 



7. lată, vine cu norii, şi'l va ve- 
deâ pre el tot ochiul, şi cei ce l-au 
împuns; şi vor plânge înaintea lui 
toate seminţiile pământului. Aşâ, A- 
min. 

8. Eu sunt Alîa şi Omega, înce- 
putul şi sfârşitul, zice Domnul, cel 
ce este, şi cel ce erâ, şi cel ce vine, 
atotţiitorul. 

9. Eu loan, cel ce sunt şi fratele 
vostru, şi părtaş întru necazul şi 
întru împărătiea şi întru răbdarea 
întru Iisus Hristos, fost-am în o- 
strovul ce se chiamă Patmos, pen- 
tru cuvântul lui Dumnezeu, şi pen- 
tru mărturisirea lui Iisus Hristos. 

10. Fost-am în Duh într'o zi de 
Duminică, şi am auzit după mine 
glas mare ca de trâmbiţă, 

11. Zicând: eu sunt Alfa şi 0- 
mega.celdinfâiu şi cel de pre urmă, 
şi ce vezi, scrie în carte, şi o tri- 
mite celor . şapte biserici ce sunt 
în Asia: la Efes si la Smirna şi 
Ia Pergam şi la Tiatira şi la Sar- 
des. şi la Filadelfia şi la Laodichia. 

12. Şi m'am întors să văz gla- 
sul care vorbiâ cu mine. Şi întor- 
cându-mâ, am văzut şapte sfeşnice 
de aur; 

13. Şi în mijlocul celor şapte sfe- 
şnice asemenea Fiului Omului, îm- 
brăcat cu haină lungă, şi încins 
pre la ţâţe cu brâu de aur. 

14. Iar capul lui şi părul alb, ca 
lâna cea albă, ca zăpada; şi ochii 
lui ca par a focului; 

7. Zab. 12. 10; loan 19, 37. 

8. Hpoc. 22, 13; Is. 41, 4. 9. Rom. 8, 17, 

13. Hpoc. 2, l; Ez. 1. 26. 

14. Hpoc. 2, 18. 



APOCALIPSIS 1—2 



1629 



15. Şi picioarele lui asemenea cu 
arama de Livan, ca într'un cuplor 
fiind arse; şi glasul lui ca gias de 
ape multe. 

16. Şi având în mâna sa cea 
dreaptă şapte stele; şi din gura lui 
sabie cu două ascuţituri, ascuţită 
ieşind; şi îaja lui precum soarele 
luminează înfru puterea sa. 

17. Şi dacă l-am văzut pre el, 
am căzut la picioarele lui ca un 
mort. Şi au pus mâna sa cea dreaptă 
presle mine, zicând mie: nu fe teme; 
eu sunt cel dintâiu şi cel de pre 
urmă. 

18. Şi cel ce sunt viu, şi am fosf 
mort; şi iată, suni viu în vecii ve- 
cilor, Amin; şi am cheile iadului 
şi ale morţei. 

19. Scrie cele ce ai văzut şi cele 
ce sunt, şi cele ce vor să {ie după 
acestea; 

20. Taina celor şapte stele, care 
le-ai văzut în dreapta mea şi cele 
şapte sfeşnice de aur: cele şapte 
stele, îngerii celor r şapte biserici sunt; 
şi cele şapte sfeşnice care le-ai vă- 
zut, şapte biserici sunt. 

CAP. 2. 

Cele scrise îngerului Efesenilor. Ni- 
colaiţi. Cele arătate îngerului Smir' 
nenilor. Cele însemnate îngerului Per- 
gaminenilor \ Antipa, Valaam, Nicolaiţi. 
Cele scrise- îngerului Teatirelor. 

Îngerului bisericei Eîesului scrie: 
acestea zice cel ce {ine cele şapte 
stele în dreapta sa, cel ce umblă 
în mijlocul celor şapte şfeşnice de 
aur; 

2. Ştiu faptele tale, şi osteneala 
fa, şi răbdarea ta, şi cum că nu 
poţi suferi pre cei răi; şi ai ispitit 
pre cei ce se zic pre sine apostoli, 
şi nu sunt, şi i-ai aflat pre ei min- 
cinoşi; 

3 Şi ai purtat, şi ai răbdare, şi 
pentru numele meu te-ai ostenit şi 
nu ai încetat. 

4. Ci am asupra fa, că drago- 
stea fa cea dintâi o ai părăsit. 

5. Drept aceea adu'ţi aminte de 
unde ai căzut, şi te pocăeşte, şt 
fă faptele cele dintâi; iar de nu, vin 



18. Rom. 6. 9. 19. Hpoc. 14, 13; 4, 1. 
20, Mal. 2, 7. 

2. 1- Hpoc. l, 16, 13. 2. l loan 4, 2. 

3. Gal. 6, 9; Evr. 12, 5. 



la tine curând, şi voiu mişcâ sfe- 
şnicul tău din locul său, de nu fe 
vei pocăi. 

6. Ci aceasta ai, că urăşti faptele 
Nicoîaifenilor, care şi eu le urăsc. 

7. Cela ce ate ureche, auză ce 
Duhul zice bisericilor: celui ce va 
birul voiu da lui să mănânce din 
pomul vieţei, care este în mijlocul 
Raiului lui Dumnezeu. 

8. Şi îngerului bisericei Smirne- 
nilor scrie: acestea zice cel dintâi 
şi cel de pre urmă, care au murit, 
şi au înviat; 

9. Ştiu faptele tale, şi necazul, şi 
sărăcia, (ci bogat eşti) şi hula ce- 
lor ce se zic pre sine ludei şi nu 
sunt, ci sinagogă a satanei. 

10. Nimic nu te teme de cele ce 
vei să pătimeşti; că iată, diavolul 
va să arunce dintru voi în temniţă, 
ca să vă ispitiţi; şi veţi aveâ ne- 
caz în zece zile; fii credincios până 
la moarte, şi voiu dâ ţie cununa 
vieţei. 

11. Cel ce are ureche, auză ce 
Duhul zice bisericilor: cel ce biru- 
eşte nu se. va nedreptăţi de moar- 
tea cea de a doua. 

12. Şi îngerului bisericei cei din 
Pergam scrie; acestea zice cel ce 
are sabiea ascuţită de amândouă 
părţile, 

13. Ştiu faptele taie, şi unde lo- 
cueşii, unde este scaunul satanei; 
şi ţii numele meu, şi n'ai lepădat 
credinţa mea în zilele în care erâ 
Antipa marturul meu cel credincios, 
care s'a ucis la voi, unde locueşte 
satana. 

14. Ci am asupra ta puţine, că 
ai acolo pre cei ce ţin învăţătura 
lui Valaam, care învăţă pre Valac 
să puie sminteală înaintea fiilor lui 
Israil, ca să mănânce de cele jert- 
fite idolilor, şi să curvească. 

15. Aşâ ai şi tu pre cei ce ţin 
învăţătura Nicolaitenilor, care eu o 
urăsc. 

16. Pocăeşle-fe; iar de nu, vin la 
tine curând, şi voiu face cu ei ră- 
sboiu cu sabiea gurei mele. 

17. Cel ce are ureche, auză ce 



6. Ps 138,21, 7. Mat. 11^,15. 
8. Hpoc 22, 13. 9. Hpoc, 3, 9. 
10. Mat, 10, 28. 

12. Efes. 6, 17; Evr. 4, 12. 

13. Hpoc. 13, 2; 3, 8. 

14. Num. 25, 2; 2 Pett. 2, 5; lud. 11. 

16. Hpoc. 19. 15. 

17. Hpoc. 3, 12; 19, 12. 



1630 



APOCALIP.-IS 2—3 



Duhul zice bisericilor: celui ce bf- 
rueşte voiu dâ lui să mănânc? din 
manna cea ascunsă, şi voiu dâ lui 
piatră albă, şi în piatră nume nou 
scris, care nimeni nu'i ştie fără nu- 
mai cel ce îl iâ. 

18. Şi îngerului bisericei cei din 
Tiatira scrie: acestea zice Fiul lui 
Dumnezeu, cel ce are ochii săi ca 
para focului, şi picioarele sale sunt 
asemenea cu arama de Livan: 

19. Şiiu faptele tale şi dragostea 
si slujba şi credinţa şi răbdarea 
ta şi faptele tale, cele de pre urmă 
sunt mai multe decât cele dintâi. 

20. Ci ara asupra ta puţine, că 
laşi pe muierea Ezavel, care se zice 
pre sine prorocită, a învăţă şi a 
amăgi pre robii mei să curvească, 
şi să mănânce cele jertfite idolilor. 

21. Şi am dat ei vreme ca să se 
pocăiascâ de curviea sa şi nu s'a 
pocăit. 

22. Iată, eu o pun pre ea în pat, 
şi pre cei ce curvesc cu ea în ne- 
caz mare, de nu se vor pocăi de 
faptele lor. 

23. Şi pre fiii ei îi voiu ucide cu 
moarte; şi vor cunoaşte toate bi- 
sericile că eu sunt cel ce cerc ră- 
runchii şi inimele; şi voiu dâ vouă 
unuia fiecăruia după faptele voa- 
stre. 

24. Iar vouă zic. şi celorlalţi din 
Tiatira, câţi n'au învăţătura acea- 
sta, şi cari n'au cunoscut adâncu- 
rile satanei, precum zic: nu voiu 
pune preste voi altă greutate. 

26. Insă ce aveţi, ţineţi până voiu 
venî. 

26. Şi celui ce birueşte şi celui ce 
păzeşte până în sfârşit faptele mele, 
voiu dâ lui stăpânire preste nea- 
muri. 

27. Şi le va păstori pre ele cu 
toiag de fier; ca vasele de lut. se 
vor zdrobi; precum şi eu am luat 
deia Tatăl meu. 

28. Şi voiu dâ lui steaua cea de 
dimineaţă. 

29. Cel ce are ureche, auză ce 
Duhul zice bisericilor. 



18. Hpoc. 1, 14. 

20. 3. lmp. 16, 31. 22. Hpoc. 18, 9, 
23. Ps. 7, 10. 25 Hpoc. 3, 11. 
26. Ps 2, 8. 27. Hpoc 12, 5. . 
28. Luc. 22. 29. 29. Hpoc. 3, 6. 



CAP. 3. 

Cele trimise îngerului din Sardes. Cele 
scrise îngerului Filadelfilor. Cele ară- 
tate îngerului Laodickenilor. 

i îngerului bisericei cei din Sar- 
des scrie: acestea zice cel ce are 
cele şapte Duhuri ale lui Dumne- 
zeu, şi cele şapte stele; ştiu faptele 
tale, că ai nume că trăeşti, şi eşti 
mort. 

2. Priveghiază, şi întăreşte pre 
celelalte care vreau să moară; că 
n'am aflat faptele tale deplin îna- 
intea lui Dumnezeu. 

3. Drept aceea, adu'ţi aminte cum 
ai luat şi ai auzit, şi ţine, şi te po- 
căeşte. Iar de nu vei priveghiâ, voiu 
venî asupra fa ca furul, şi nu vei 
cunoaşte în care ceas voiu venî 
asupra ta. 

4. Ai puţine nume şi în Sardes, 
care nu şi-au întinai hainele lor; 
şi vor umbiâ împreună cu mine în 
albe; că vrednici sunt. 

5. Cel ce birueşte, acesta se va 
îmbrăca în haine albe; şi nu voiu 
şterge numele lui din cartea vieţei, 
şi voiu mărturisi numele lui înain- 
tea Părintelui meu, şi înaintea în- 
gerilor lui. 

6. Cela ce are ureche, auză ce 
Duhul zice bisericilor. 

7. Şi îngerului bisericei cei din 
Filadeltia scrie: acestea zice cel 
sfânt, cei adevărat, carele are cheia c 
lui David, cel ce deschide, şi ni- 
meni nu închide; şi închide, şi ni- 
meni nu deschide; 

8. Ştiu faptele tale; iată, am dat 
înaintea ta uşe deschisă, şi nimeni 
nu poale să o închiză pre ea; că 
mică putere ai, şi ai păzit cuvân- 
tul meu, şi n'ai tăgăduit numele 
meu. 

9. Iată, dau din sinagoga sata- 
nei acelor ce se zic pre sine a îi 
Iudei, şi nu sunt, ci mint; iată, voiu 
face pre ei ca să vie şi să se în- 
chine înaintea picioarelor taie, şi 
vor cunoaşte că te-am iubit pre 
tine 

10. Pentrucă ai păzit cuvântul răb- 
dârei mele, şi eu te voiu păzi pre 
tine de ceasul ispitei, ce va să vie 



3, 1. Hpoc. 1, 16. 3. l Tes. 5. 2. 
4. Hpoc. 4, 4. 5, Fit. 4, 3. 

7. Iov 12, 14; Is. 22, 22, 

8. Hpoc. 2, 2, 9; 1 Tes. 1, 3. 

9. Hpoc. 2. 9. 



ş 



AP0CAL1PSIS 3-4 



îmi 



presle toată lumeg, ca să ispitea- 
scă pre cei ce locuesc pre pământ. 

11. laîă, vin curând; ţine ce ai, 
ca nircwni să nu'ţi iâ cununa fa. 

12. Cel ce birueşie, îi voiu face 
pre el stâlp în biserica Dumnezeu- 
lui meu, şi nu va ieşi aiară mai 
mult: şi voiu scrie presle el nu- 
mele Dumnezeului meu, şi numele 
cetăţii Dumnezeului meu, Ierusali- 
mului celui nou, care se pogoară 
din cer dela Dumnezeul meu; şi 
numele meu cel nou. 

13. Cel ce are ureche, auză ce 
Duhul zice bisericilor. 

14. Şi îngerului bisericei cei din 
Laodichia scrie: acestea zice cel ce 
este Amin, marturul cel credincios 
şi adevărat, începutulzidirei lui Dum- 
nezeu; 

15 Ştiu faptele talc, că nici rece 
eşti nici fierbinte; o de ai îi rece 
sau fierbinte ! 

16. Iar fiindcă eşti cald şi nici 
fierbinte nici rece, te voiu aruncă 
din gura mea. 

17. Că zici: bogat sunt, şi m'am 
îmbogăţit, şi de nimic nu am lipsă; 
şi nu şfii că tu eşti ticălos şi mi- 
şel şi sărac şi orb şi gol; 

18. Sfătuescu-fe să cumperi dela 
mine aur lămurit din foc, ca să te 
îmbogăjeşti; şi haine albe, ca să te 
îmbraci, şi să nu se arate ruşinea 
goliciunei taie; şi cu collirion unge 
ochii tăi, ca să vezi. 

19. Eu ori pre câţi iubesc, îi mu- 
stru şi îi cert; râvneşte dar şi te 
pocăeşte. 

20. lată stau la uşe şi bat; de va 
auzî cinevâ glasul meu, şi va de- 
schide uşa, voiu intrâ la el şi voiu 
cinâ cu el, şi el cu mine. 

21. Celui ce birueşte, voiu dâ lui 
să şază cu mine pre Scaunul meu, 
precum şi eu am biruit şi am şe- 
zut cu Tatăl meu pre Scaunul lui. 

22. Cel ce are ureche, auză ce 
Duhul zice bisericilor. 



H. Hpoc. 1, 3; 2, 5. 

12. Hpoc. 2, 7, sq 14, 1. 

75. Hpoc 2, 2. 

17. Os. 12, 9; 1 Cor 4, 8. 

7,?. 1 Petr. 1 7; Hpoc. 16, 15. 

19 Iov. 5, 17; Pilde 3, 12; 1 Cor. 11. 32. 

20. Cânt. Cânt. 5, 2; Lucâ 12, 36; Joan 14, 23. 

21. Mat. 19, 23. 



CAlP. 4. 

Uşa, Scaunul şi cei douăzeci şi patru 
de bătrâni ce a văzut în cer. 

După acestea am văzut, şi iată 
uşe deschisă în cer; şi glasul 
cel dintâiu care l-am auzit ca de 
trâmbiţă, cevorbiâ cu mine, zicând: 
suie-ie aici, şi voiu arătâ {ie cele 
ce trebue să fie după acestea. 

2. Şi îndată am fost în Duh, şi 
iată Scaun era pus în cer, şi pre- 
sto Scaun cel ce şedea. 

3. Şi cel ce şedea, la vedere eră 
asemenea pietrei de iaspis şi de sar- 
din; şi curcubeu împrejurul Scau- 
nului asemenea la vedere smarag- 
dului. 

4. Şi împrejurul Scaunului două- 
zeci şi patru de scaune; şi pre sca- 
une am văzut douăzeci şi patru de 
bătrâni şezând, îmbrăcaţi cu haine 
albe; şi aveau pre capetele lor cu- 
nuni de aur. 

5. Şi din Scaun ies fulgere şi tu- 
nete şi glasuri; şi şapte făclii de foc 
arzând înaintea Scaunului, care sunt 
cele şapte Duhuri ale lui Dumnezeu. 

6. Şi înaintea Scaunului mare de 
sticlă asemenea cu cristalul; şi în 
mijlocuIScaurtului şi împrejurul Sca- 
unu'ui, patru vieţuitori plini deochi 
dinainte şi dinapoi. 

7. Şi vieţuitorul cel dintâiu ase- 
menea leului, şi al doilea vieţuitor 
asemenea viţelului, şi al treilea vie- 
ţuitor aveâ faţă ca de om. şi al pa- 
trulea vieţuitor asemenea vulturului 
ce sboară. 

8. Şi cei pa'ru vieţuitori unui fie- 
care aveau câte şase aripi împre- 
jur; şi înlăuntru erau plini de ochi- 
şi odihnă hu au ziua şi noaptea, 
zicând: Sfânt, Sfânt, Sfânt, Domnul 
Dumnezeu atotţiitorul cel ce era şt 
cel ce este şi cel ce vine 

9. Şi când vor dâ vieţuitorii ace- 
ştia slavă şi cinste şi muiţămită 
celui ce şade pre scaun, celui ce 
este viu în vecii vecilor, 

10. Vor cădeâ cei douăzeci şi pa- 
tru de bătrâni înaintea celui ce şade 
pre Scaun, şi se vor închina celui 
ce este viu în vecii vecilor, şi vor 



Zfc. 7. Rpoc. 1, 10. 3. Ez, 1. 26. 

4. Hpoc. 11, 16. 

5. Hpoc 11, 19; Zab, 4, 2. 6. Hpoc. 15, 2, 
7. Ez. 1. 10. 8. Îs. 6, 3. 

10. Hpoc 5, 14, 



1632 



APOCALIPSIS 4—5—6 



pune cununele lor înainfea Scau* 
nului, zicând: 

11. Vrednic eşfi Doamne, a luâ 
slava şi cinstea şi puterea; că tu 
ai zidit toate, şi pentru voea ta sunt 
şi s'au zidit. 

CAP. 5. 

Cartea cea cu şapte peceţi în mâna lui 
Dumnezeu. Mielul cu şajţte coame 
deschide cartea, 

xi am văzut în dreapta celui ce 
yşedeâ pre Scaun carte scrisă din- 
lăuntru şi dinafară, pecetluită cu 
şapte peceţi. 

2. Şi am văzut pre un înger tare 
strigând cu glas mare: cine este 
vrednic a deschide cartea şi a de- 
slegâ peceţile ei? 

3. Şi nimeni nu puteâ în cer, nici 
pre pământ, nici supt pământ, a de- 
schide cartea, nici a o vedeâ pre ea. 

4. Iar eu plângeam mult, că ni- 
meni nu s'a aflat vrednic a deschi- 
de şi a cetî cartea, nici a o vedeâ 
pre ea. 

5. Şi unul din bătrâni zice mie: 
nu plânge, iată a biruit leul cel din 
seminţia lui luda, rădăcina lui Da- 
vid, ca să deschidă cartea şi să de- 
slege cele şapte peceţi ale ei. 

6. Şi am văzut, şi iată în mijlo- 
cul Scaunului şi al celor patru vie- 
ţuitori, şi în mijlocul bătrânilor, un 
Miel stând ca şi cum ar fi fost jun- 
ghiat, având coarne şapte şi ochi 
şapte, care sunt cele şapte duhuri 
ale lui Dumnezeu trimise în tot pă- 
mântul. 

7. Şi au venit şi au luat cartea din 
dreapta celui ce şedea pre Scaun. 

8. Şi când au luat cartea cjei pa- 
tru vieţuitori, şi cei douăzeci şi pa- 
tru de bătrâni au căzut înaintea Mie- 
lului, având fiecare alăute, şi nă- 
străpi de aur pline de tămâieri, care 
sunt rugăciunile sfinţilor. 

9. Şi cântă cântare nouă, zicând: 
vrednic eşti să iei cartea şi să de- 
şchizi peceţile ei; că te-ai junghiat 
şi ne-ai răscumpărat pre noi lui 
Dumnezeu cu sângele tău din toată 
seminţia şi limba şi norodul şi nea- 
mul; 

10. Şi ne-ai făcut pre noi Dumne- 



5. 1. Hpoc, 4, 3; Ez. 2, 9. 
5. Fac. 49, 9; Is, 11. 1. 7. Hpoc. 4, 2. 
10. Hpoc i, 6; 20, 6; 22, 5. 



zeului nostru, împăraţi şi preoţi; şi 
vom împărăţî pre pământ. 

11. Şi am văzut şi am auzit glas 
de îngeri mulţi împrejurul Scaunu- 
lui şi a vieţuitorilor şi a bătrânilor, 
şi erâ numărul îor milioane de mi- 
lioane şi mii de mii; 

12. Zicând cu glas mare: vrednic 
este Mielul carele s'au junghiat ca să 
iâ puterea şi bogăţia şi înţelepciu- 
nea şi tăria şi cinstea şi slava şi 
bună cuvântarea. 

13. Şi toată făptura care este în 
cer şi pre pământ şi supt pământ 
şi cele ce sunt în mare şi cele ce 
sunt într'însele toate, am' auzit zi- 
când: celui ce şade pre Scaun şt 
Mielului fie bună cuvântarea şi cin- 
stea şi slava şi puterea, în vecii ve- 
cilor. 

14. Şi cei patru vieţuitori, ziceau 
Amin. Şi cei douăzeci şi patru de 
bătrâni au căzut şi s'au înctiinat 
celui viu în vecii vecilor. 

CAP. 6. 

Deschiderea celor şase peceţi dintâiu y 
a căror înţeles este: învăţătura afo- 
stolească; răsboiul celor necredincioşi 
împrotiva credincioşilor; căderea celor 
slabi în credinţa; bătăile celor ce ne- 
având răbdare se leapădă de Domnul; 
strigarea izbăndirei dumnezeeşti; ra- 
nele ce vor fi la sfârşit. 

Şi am văzut când au deschis Mie- 
lul una din cele şapte peceţi, şi 
am auzit pre unul din cei patru vie- 
ţuitori zicând cu glas ca de tunet: 
vino şi vezi. 

2. Şi am văzut, şi iată un cal alb; 
şi cel' ce şedeâ pre el avea arc; şi 
s'a dat lui cunună; şi a ieşit biru- 
ind, şi ca să biruiască. 

3. Şi când a deschis a doua pe- 
cete, am auzit pre al doilea vie- 
ţuitor zicând: vino şi vezi. 

4. Şi a ieşit alt cal, roib; şi ce- 
lui ce şedeâ pre el s'a dat lui să 
iâ pacea de pre pământ, şi ca unul 
pre altul să se junghie; şi s'a dat 
lui sabie mare. 

5. Şi când a deschis pecetea a 
treia, am auzit pre vieţuitorul al 
treilea zicând: vino şi vezi. Şi am 
văzut, şi iată un cal negru; şi cei 



11, Dan. 7, 10. 
Q. 1. Hpoc. 4, 6; 5, 6. 3. Hpoc. 4, 7. 
4 Zab. 1, 8; Is 9, 20. 5. Hpoc. 4, 7. 



APOCALIPSIS 6-7 



1633 



ce şedea pre el aveâ cumpănă în 
mâna sa. 

6. Şi am auzit glas în mijlocul 
celor patru vieţuitori zicând: un hi- 
nic de grâu într'un dinar, şi trei 
hinici de orz într'un dinar; şi un- 
tuldelemn şi vinul să nu vătămaţi. 

7. Şi când a deschis pecetea a 
patra, am auzit glasul vieţuitorului 
celui al patrulea zicând: vino şi vezi. 

8. Şi am văzut, şi iată un cal 
oalben; şi celui ce şedeâ pre el îi 
' i numele Moartea, şi Iadul urmă 
. . ea. Şi s'a dat lor putere ca să 
o.ioare preste a patra parte a pă- 
rnântului, cu sabie şi cu îoamefe 

; cu moarte şi de hiarele pămân- 
lui. 

9. Şi când a deschis a cincea pe- 
■ te, am văzut supt jertfelnic su- 
lele celor junghiaţi pentru cuvân- 

. I lui Dumnezeu, şi pentru mărtu- 
usirea care aveau ; 

10. Şi strigau cu glas mare, zi- 
când: până când, Stăpânul cel sfânt 
şi adevărat, nu judeci şi nu izbân- 
deşti sângele nostru dela cei ce 
lăcuesc pre pământ? 

11. Şi fiecăruia li s'a dat veşminte 
albe şi li s'a zis lor: ca să se o- 
dihnească încă puţină vreme, până 
ce se vor plini şi cei dimpreună 
robi cu ei şi fraţii lor, cari vor să 
se omoare ca şi ei. 

12. Şi am văzut când a deschis 
pecetea a şasea, iată, cutremur mare 
s'a făcut, şi soarele s'a făcut negru 
ca un sac de păr şi luna s'a făcut 
ca sângele; 

13. Şi stelele cerului au căzut pre 
pământ, precum smochinul leapădă 
smochinele cele crude ale lui, când 
se clăteşte de vânt mare. 

14. Şi cerul s'a osebit ca o carte 
învăîin'du-se, şi tot muntele şi ostro- 
vul din locurile sale s'au mişcat. 

15. Şi împăraţii pământului şi dom- 
nii şi bogaţii şi căpitanii şi cei pu- 
ternici, şi tot cel rob şi cel slobod, 
s'au ascuns în peşteri şi în pietrele 
munţilor; 

16. Şi zic munţilor şi pietrelor; 
cădeţi preste noi şi ne ascundeţi 
pre noi de către faţa celui ce şade 
pre Scaun şi de mânia Mielului. 

17. Că a venit ziua cea mare a 
mâniei lui, şi cine va putea să sleâ? 

8. Hpoc. 20, 34. 10. Luc. 18, 7; Ps. 34, 17, 
11. flpoc. 3, 5, 14. Ps. 101, 27; Evr. 1,11 
16, Luc, 23, 30. 



CAP. 7. 

Cei Iii de mii scăpaţi de rana celor 
patru îngeri. Gloata nenumărată a ce- 
lor ce din neamuri au îmfărăţit cu 
Hristos. 

Şi după acestea am văzut patru 
îngeri stând în cete patru unghiuri 
ale pământului, ţiind cele patru vân- 
turi ale pământului, ca să nu sufle 
vântul pre pământ, nici preste mare, 
nici preste tot copacul. 

2. Şi am văzut alt înger suindu- 
se dela răsăritul soarelui, având pe- 
cetea lui Dumnezeu celui viu, şi a 
strigat cu glas mare celor patru în- 
geri, cărora îi s'a datsăvatăme pă- 
mântul şi marea; 

3. Zicând: nu vătămaţi pământul 
nici marea, nici copacii, până ce vom 
pecetlui pre robii Dumnezeului no- 
stru preste frunţile lor. 

4. Şi am auzit numărul celor pe- 
cetluiţi o sută patruzeci şi patru de 
mii pecetluiţi din toată seminţia fii- 
lor lui Israil. 

5. Din seminţia lui luda douăspre- 
zece mii pecetluiţi. Din seminţia lui 
Ruvin douăsprezece mii pecetluiţi. 
Din seminţia lui Gad douăsprezece 
mii pecetluiţi. 

6. Din seminţia lui Asir douăspre- 
zece mii pecetluiţi. Din seminţia lui 
Neftalim douăsprezece mii pecetluiţi. 
Din seminţia lui Manasî douăspre- 
zece mii pecetluiţi. 

7. Din seminţia lui Simeon două- 
sprezece mii pecelluiţi. Din semin- 
ţia lui Levî douăsprezece mii pece- 
tluiţi. Din seminţia lui Isahar două- 
sprezece mii pecetluiţi. 

8. Din seminţia lui Zavulon două- 
sprezece mii pecetluiţi. Din semin- 
ţia lui losiî douăsprezece mii pe- 
cetluiţi. Din seminţia lui Veniamin 
douăsprezece mii pecelluiţi. 

9. După acestea am văzut, şi iată 
gloată multă, pre care să o numere 
nimeni nu pufeâ, din lot neamul şi 
seminţiile şi noroadele şi limbile, 
stând înaintea Scaunului, şi înain- 
tea Mielului, îmbrăcaţi în veşminte 
albe şi finici în mâinile lor. 

10. Şi strigau cu glas mare, zi- 
când: mântuirea" Dumnezeului no- 
stru celui ce şade pre Scaun şi Mie- 
lului. 



7. 3. Es. 12. 23; Ez. 9, 4. 
\ 9. Hpoc. 6, 11. 



Biblia 



103. 



1634 



APOCALIPSIS 7— 8-9 



11. Şi loji îngerii stau împrejurul 
Scaunului şi a bătrânilor şi a celor 
patru vieţuitori şi au căzut înaintea 
Scaunului pre feţele lor şi s'au în- 
chinat lui Dumnezeu; 

12. Zicând: amin, bunăcuvânta- 
rea şi slava şi înţelepciunea şi mul- 
ţămita şi cinstea şi puterea şi tă- 
ria Dumnezeului nostru în vecii ve- 
cilor, Amin. 

13. ŞI a răspuns unul din cei bă- 
trâni, zicându'mi mie: aceştia cari 
sunt îmbrăcaţi cu veşmintele cele 
albe cine sunt? Şi de unde au venit? 

14. Şi am zis lui: Doamne tu ştii. 
Şi mi-au zis mie: aceştia sunt cei 
ce vin din necazul cel mare şi şi-au 
spălat veşmintele lor, şi şi-au albit 
veşmintele lor în sângele Mielului. 

15. Pentru aceasta sunt înaintea 
Scaunului lui Dumnezeu şi slujesc 
lui ziua şi noaple-a în biserica lui, 
şi cel ce şade pre Scaun se va să- 
lăşlui preste ei, 

16. Nu vor flămânzi mai mult, nici 
vor însetoşâ mai mult; nici va mai 
cădeâ preste ei soarele, nici tot ză- 
duful. 

17. Că Mielul cel din mijlocul Sca- 
unului va paşte pre ei şi îi va po- 
văţuî pre ei la izvoare de ape vii, 
şi va şterge Dumnezeu toată lăcră- 
ma dela ochii lor. 

CAP. 8. 

Deschiderea peceţei a şaptea care în- 
semnează rugăciunile sfinţilor. Cei şapte 
îngeri cu trâmbiţele. 

Şi când a deschis pecetea a şaptea, 
s'a făcut tăcere în cer ca la o ju- 
mătate de ceas. 

2. Şi am văzut pre cei şapte în- 
geri cari stau înaintea lui Dumne- 
zeu, şi li s'a dat lor şapte trâmbiţe. 

3. Şi alt înger a venit şi a stă- 
tut la jertfelnic, având cădelniţă de 
aur, şi i s'a dat lui iămâi multe, ca 
să deâ cu rugăciunile tuturor sfin- 
ţilor preste jertfelnicul cel de aur 
care este înaintea Scaunului. 

4. Şi s'a suit fumul tămâilor, cu 
rugăciunile sfinţilor, din mâna înge- 
rului înaintea lui Dumnezeu. 

5. Şi a luat îngerul cădelniţa, şi 

11. Hpoc. 5, 11, 12. Hpoc. 5, 12. 
14, Ioan 21, 15; Evr. 9, 14. 

16. Îs. 49, 10, Ps. 120, 6- 

17. Hpoc. 5. 6; Ps. 22, 2; Is. 25, 8, 
8. t- Îs, 14, 7; Hv. 2, 20. 

3. Hpoc. 5.8. 5, Hpoc. 4. 5, 



o a umplut din focul jertfelnicului 
şi o a aruncat pre pământ; şi s'a 
făcut glasuri şi tunete şi fulgere şi 
cutremuri. 

6. Şi cei şapte îngeri, cari aveau 
cele şapte trâmbiţe, s'au gătit ca să 
trâmbiţeze. 

7. Şi îngerul cel dinfâiu a trâm- 
biţat şi s'a făcut grindină şi foc a- 
mestecat cu sânge şi s'au aruncat 
pre pământ şi a treia parte din co- 
paci a ars, şi toată iarba verde a ars, 

8. Şi al doilea înger a trâmbiţat, 
şi ca un munte mare arzând cu foc» 
s'a aruncat în mare şi a treia parte 
din mare s'a făcut sânge, 

9. Şi a murit a treia parte din zi- 
diri în mare, care aveau suflete, şi 
a treia parte din corăbii s'au stricat. 

10. Şi al treilea înger a trâmbiţat, 
şi a căzut din cer o stea mare, ar- 
zând ca o făclie, şi a căzut preste 
a treia parte din rîuri şi preste iz- 
voarele apelor. 

11. Şi numele stelei se zice Pelin, 
şi s'a făcut a treia parte din ape ca 
pelinul, şi mulţi din oameni au mu- 
rit de ape, că se făcuseră amare. 

12. Şi al patrulea înger a trâm- 
biţat şi s'a rănit a treia parte a soa- 
relui şi a freia parte a lunei şi a 
treia parte a stelelor; aşâ cât s'a 
întunecat a treia parte a lor, şi zi- 
ua să nu lumineze a treia parte a 
ei şi noaptea aşijderea. 

13. Şi am văzut şi am auzit pre 
un înger sburând în mijlocul ceru- 
lui, zicând cu glas mare: vai, vai, 
vai, celor ce lăcuesc pre pământ, 
de celelalte glasuri de trâmbiţă ale 
celor trei îngeri, cari vor să trâm- 
biţeze. 

CAP. 9. 

îngerul al cincilea şi al, şaselea. Lă- 
custele ce ieşau din adânc. Deslegarea 
îngerilor dela Eufrat. 

Qi al cincilea înger a trâmbiţat şt 
Yam văzut o stea din cer căzând 
pre pământ, şi i s'a dat cheia fân- 
tânei adâncului. 

2. Şi a deschis fântâna adâncu- 
lui, şi s'a suit fum din fântână, ca 
fumul unui cuptor mare, şi s'a în- 
tunecat soarele şi văzduhul de fu- 
mul fântânei. 

3. Şi din fum au ieşit lăcuste pre 

13. Hpoc. 9, 12. 



APOCALIPSIS 9-10 



1635 



pământ, şi li s'a dat lor putere pre- 
cum au putere scorpiile pământului. 

4. Şi s'a zis lor să nu vatăme 
iarba pământului, nici toată verdeaţa, 
nici tot copacul, fără numai pre oa- 
menii cari nu au pecetea lui Dum- 
nezeu pre frunţile lor. 

5. Şi li s'a dat lor ca să nu li 
omoare pre ei, ci ca să se chinu- 
iască luni cinci şi chinul lor ca chi- 
nul scorpiei când loveşte pre om. 

6. Şi în zilele acelea vor căută 
oamenii moartea şi nu o vor aflâ, 
şi vor pofti să moară şi moartea 
va fugi dela ei. 

7. Şi asemănările lăcustelor erau 
asemenea cailor celor gătiţi spre 
răsboiu, şi pre capelele lor ca nişte 
cununi asemenea aurului, şi feţele 
lor ca feţele oamenilor. 

8. Şi aveau păr ca părul muieri- 
lor şi dinţii lor erau ca ai leilor. 

9. Şi aveau zale, ca zalele cele 
de fier, şi sunetul aripelor lor ca 
sunetul de care cu mulţi cai cari 
aleargă la răsboiu. 

10. Si au coade asemenea scor- 
piiloirşi ^bolduri erau în coadele 
lor, şi puterea lor, a vătămâ pre oa- 
meni luni cinci. 

11. Şi au preste ele împărat, pre 
îngerul adâncului, numele lui evre- 
eşte este Avvadon, iar în limba e- 
linească are nume Apollion. 

12. Un vaiu a trecut, iată mai vin 
încă două vaiuri după acestea. 

13. Şi al şaselea înger a trâmbiţat 
şi am auzit un glas din cele patru 
cornuri ale Jertfelnicului celui de 
aur, care este înaintea lui Dumnezeu, 

14. Zicând îngerului al şaselea 
care aveâ trâmbiţă: desleagă pre 
cei patru îngeri legaţi la rîul cel 
mare Eufratul. 

15. Şi s'au deslegat cei patru în- 
geri cari efau gătiţi spre ceasul şi 
.ziua şi luna şi anul, ca să omoare 
a treia parte din oameni. 

16. Şi numărul oştilor călănmei, 
două milioane de milioane, şi am 
auzit numărul lor. 

17. Şi aşâ am văzut caii în ve- 
denie, şi pre cei ce şedeau pre ei a- 
vând zale de foc şi de iachint şi 
de piatră pucioasă; şi capetele ca- 
ilor ca capetele leilor, şi din gurile 
lor ieşiau foc şi fum şi piatră pu- 
cioasă. 

©. 4. Hpoc. 7, 3. 6, Lucâ 23, 3D. 
7. Ioil 2, 4* 8, Ioil 1, 6. 



18. De acestea trei bătăi s'a o- 
morît a treia parte din oameni, de 
foc şi de fum şi de piatră pucioasă 
ce ieşiau din gurile lor. 

19. Că puterea lor în gura lor este 
şi în coadele lor; că coadele lor 
asemenea şerpilor, având capete, şi 
cu acestea vatămă. 

20. Şi ceilalţi oameni, cari n'au 
murit de ranele acestea, nu s'au po- 
căit de faptele mâinilor lor, ca să 
nu se închine dracilor şi idolilor 
celor de aur şi de argint şi de a- 
ramă şi de piatră şi de lemn, care 
nici a vedeâ pot, nici a auzi, nici 
a umbiâ; 

21. Şi nu s'au pocăit de ucide- 
rile lor, nici de fermecătoriile lor, 
nici de curvia lor, nici de furtişa- 
gurile lor. 

CAP. IO. 

îngerul îmbrăcat cu nor şi cu curcu- 
beu, vestind sfârşitul lumei. Evanghe- 
listul iâ cărticica din mâna lui şi o 
mănâncă. 

Şi am văzut alt înger tare pogo- 
rându-se din cer, îmbrăcat cu nor 
şi curcubeu erâ pre capul lui şi faţa 
lui ca soarele şi picioarele lui ca 
stâlpii de foc. * 

2. Şi aveâ în mâna sa cărticică 
deschisă, şi a pus piciorul lui cel 
drept pre mare, iar # cd stâng pre 
pământ, 

3. Şi a strigat cu glas mare, pre- 
cum răcneşte leul, şi când a stri- 
gat, au grăit cele şapte tunete gla- 
surile sale. 

4. Şi când au grăit cele şapte tu- 
nete glasurile sale, vream să scriu; 
şi am auzit glas din cer zicând mie: 
pecetlueşte cele ce au grăit cele şapte 
tunete şi acestea nu le scrie. 

5. Şi îngerul pre care l-am văzut 
stând pre mare şi pre pământ, şi-a 
ridicat mâna sa spre cer. 

6. Şi s'a jurat pre cel ce este viu 
în vecii vecilor, care au zidit cerul 
şi cele ce sunt înlr'însul şi pămân- 
tul şi cele ce sunt într'însul, şi ma- 
rea şi cele ce sunt într'însa, că vre- 
me mai mult nu va fi. 

7. Ci în zilele glasului îngerului 

20. Apoc. 16, 11; Ps. 105, 37; 114, 4. 
IO, 1 fipoc. 5, 2; 4, 3. 2. Hpoc, 5, 1. 
5. Ier. 25, 30. 4. Dan. S, 26. 

5. Fac. u, 22; Dan. 12, 7. 

6. .H doua Lege 32, 40. 

7. Hpoc. 11, 15; 1 Cot. 15, 51. 



1636 



APOCALIPSIS 10—11 



al şapfelea, când va vreâ să trâm- 
biţeze, se va săvârşi taina lui Dum- 
nezeu, precum bine au vestit robi- 
lor săi prorocîlor. 

8. Şi glasul care l-am auzit din cer, 
iarăş a vorbit cu mine şi a zis: mergi 
de iâ cărticica cea deschisă în mâna 
îngerului ce stă pre mare şi pre pă- 
mânt. 

9. Şi m'am dus la înger şi am 
zis lui: dă'mi mie cărticica. Şi mi-a 
zis: iâ-o şi o mănâncă pre ea, şi 
va amărî pântecele tău; iar în gura 
ta va fi dulce ca mierea. 

10. Şi am luat cărticica din mâna 
îngerului şi o am mâncat pre ea; 
şi erâ în gura mea dulce ca mie- 
rea, şi după ce o am mâncat, s'a 
amărît pântecele meu. 

11. Şi îmi zice mie: trebue tu ia- 
răş să proroceşti la noroade şi la 
neamuri şi la limbi şi îa împăraţi 
mulţi. 

CAP. 11. 

Evanghelistul iâ trestia ca să măsoare 
biserica. Cei doi marturi omorîţi de 
Mara înviează şi se suie în cer. Trâm- 
biţa a şaptea. Cântarea bătrânilor. 

1 mi s'a dat mie trestie aseme- 
nea unui toiag; şi a stătut înge- 
rul, zicând; scoală-te şi măsoară 
biserica lui Dumnezeu, şi jertfelni- 
cul şi pre cei ce se închină în- 
tr'însa. 

2. Şi curtea cea dinafară de bi- 
serică o scoate afară, şi să nu o 
măsori pre ea; că s'a dat neamu- 
rilor; şi cetatea cea sfântă o vor 
călca patruzeci şi două de luni. 

3. Şi voiu dâ celor doi marturi 
ai mei, şt vor proroci zile o mie 
două sute şasezeci, îmbrăcaţi cu 
saci. 

4. Aceştia sunt cei doi măslini 
şi cele două sfeşnice care stau îna- 
intea Dumnezeului pământului. 

5. Şi de va vreâ cinevâ să'i va- 
tăme pre ei, foc iese din gura lor, 
şi misfueşte pre vrăjmaşii lor; şi 
de va vreâ cineyâ sâ'i vatăme pre 
ei, aşâ trebue acela să se omoare. 

6. Aceştia au putere a închide 
cerul ca să nu plouă ploaie în zi- 

9. Ez. 3, î. 
11. 1. Hpoc. 21, 15; Ez. 40, 3. 

2 Hpoc. 13, 5. 3. Hpoc. 12, 6. 
4. Zah 4, 3. 5. 4 Imp. 1, 10. 
6. 3 Imp, 17, l; Eş. 7, 19, 



lele prorociei lor; şi putere au pre- 
sfe ape a le întoarce în sânge, şi 
a bate pământul cu toată rana, ori 
de câte ori vor voi. 

7. Şi dacă vor sfârşi mărluriea 
lor, hiara care se suie din adânc va 
face răsboiu cu ei, şi îi va biruî 
pre ei, şi îi va omorî pre ei. 

8. Şi trupurile cele căzute ale lor 
vor zăceâ în uliţa cefăţei cei mari, 
care duhovniceşfe se chiamă So- 
doma şi Eghipet. unde şi Domnul 
nostru s'au răstignit. 

9. Şi vor vedeâ din noroade şi 
din seminţii şi din limbi şi din nea- 
muri trupurile cele moarte ale lor 
zile trei şi jumătate, şi trupurile cele 
moarte ale lor nu vor lăsâ să le 
puie în mormânturi. 

10. Şi cei ce lăcuesc pre pământ: 
se vor bucură de ei, şi se vor ve- 
seli, şi vor trimite daruri unul al- 
tuia; că aceşti doi proroci au chi- 
nuit pre cei ce lăcuesc pre pământ. 

11. Şi după acele trei zile şi ju- 
mătate, Duh de vieaţă dela Dumne- 
zeu a intrat întru ei, şi au stătut 
pre picioarele lor; şi frică ţpare a 
căzut preste cei ce îi vedeau pre ei. 

12. Şi au auzit glas mare din cer 
zicând lor: suiţi-vă aici. Şi s'au suit 
în cer pre nor; şi i-au văzut pre ei 
vrăjmaşii lor. 

13. Şi întru acel ceas s'a făcut 
cutremur mare, şi a căzut a zecea 
parfe din cetate, şi s'a omorît în- 
tru acel cutremur nume de oameni 
şapte mii; şi ceilalţi s'au înfricoşat, 
şi au dat slavă Dumnezeului ce- 
rului. 

14. Al doilea vaiu a trecut; al 
treilea vaiu iată vine degrab. 

15. Şi al şaptelea înger a trâm- 
biţat, şi s'au făcut glasuri mari în 
cer, zicând: făcutu-s'au împărăţiile 
lumei ale Domnului nostru şi ale 
Hrislosului lui; şi va împărăţî în 
vecii vecilor. 

I. 6. Şi cei douăzeci şi patru de 
bătrâni, cari înaintea lui Dumnezeu 
şed pre scaunele lor, au căzut pre 
feţele lor, şi s'au închinat lui Dum- 
nezeu, 

17. Zicând: mulţămim ţie Doam- 

7. Hpoc. 13, 1; Dan. 7, 21. 

8. Hpoc. 18, 10; Lucâ 13, 34. 
10. Hpoc. 8, 13. 

II. Ez. 37, 5; Lucâ 7, 16. 

13. Hpoc, 16, 18. 14. Hpoc. 9, 12. 

15. Hpoc. 10, 7; 12, 10; Dan. 2, 44. 

16. Hpoc. 4, 4. 17. Hpoc. 4, 8. 



APOCALIPSIS 



ne Dumnezeule atolţiitorule, cel ce 
eşfi şi cel ce erai şi cel ce vii; că 
ai luai puterea la cea tare, şi ai 
împărăţii. 

18. Şi neamurile s'au mânieaf, şi 
a venit mâniea ta şi vremea celor 
morţi, ca să se judece, şi să dai 
plată robilor tăi prorocilor şi sfin- 
ţilor şi celor ce se tem de numele 
tău, celor mici şi celor mari; şi sâ 
strici pre cei ce strică pământul. 

19. Şi s'a deschis biserica lui 
Dumnezeu în cer, şi s'a văzut si- 
criul legei lui în biserica lui; şi s'au 
făcut fulgere şi glasuri şi tunete şi 
■cutremur şi grindină mare. 

CAP. 12. 

Femeia şi balaurul. Goanele bisericei. 
Răsboiul între sfinţii îngeri şi puterile 
cele rele. Căderea balaurului. 

Xi semn mare s'a văzut în cer; 
Y muiere îmbrăcată cu soarele, şi 
luna supt picioarele ei, şi pre ca- 
pul ei cunună din douăsprezece 
stele; 

2. Şi având în pântece strigă, chi- 
nuindu-se şi muneîndu-se să nască. 

3. Şi s'a văzul alt semn în cer; 
şi iată un balaur mare roşu, având 
capete şapte şi coarne zece, şi pre 
capetele lui şapte cununi. 

4. Şi coada lui trage a treia parte 
din stelele cerului, şi le-a aruncai 
pre ele pre pământ; şi balaurul a 
stătut înaintea muierei cei ce vreâ 
să nască, ca, când va naşte pre fiul 
ei, să'l mănânce. 

5. Şi a născut fiu parte bărbă- 
tească, care va să pască toate nea- 
murile cu toiag de fier; şi s'a ră- 
pit fiul ei la Dumnezeu şi la Sca- 
unul lui. 

6. Şi muierea a fugit în pustie, 
unde are loc gătit dela Dumnezeu, 
ca acolo să o hrănească pre ea zile 
o mie două sute ş^sezeci. 

7. Şi s'a făcut răsboiu în cer; Mi- 
tiail şi îngerii lui au dat răsboiu 
cu balaurul; şi balaurul a dat ră- 
sboiu şi îngerii lui, 

8. Şi nu au biruit; nici loc s'a 
aflat lor m ai mult în cer. 

18. Hpoc. 6, 16; 19, 12. 

19. /.poc. 8, 5; 18, 21; 15, 5. 
12. 1- Hpoc. 15. 1. 2. Micb. 4, 10. 

3. Hpoc. 13, 1; Es. 20, 3. 

5. Hpoc. 2, 12; 19', 15; Ps. 2, 9. 

6. Dan. 12, 11; Mat. 2, 13. 

7. Dan. 10, 13; 12, 1. 



11-12—13 1637 . 



9. Şi s'a aruncai balaurul cel mare, 
şarpele cel vechiu, care se chiamă 
diavolul şi satana, cel ce înşală 
toată lumea; s'a aruncat pre pământ, 
şi îngerii lui cu el s'au aruncat. 

10. Şi am auzit glas mare în cer, 
zicând: acum s'a făcut mântuirea 
şi puterea şi Impărătiea Dumneze- 
ului nostru, şi puterea Hristosului 
lui; că s'a aruncat pârâiorul fraţi- 
lor noştri, cel ce pâra pre ei îna- 
intea Dumnezeului nostru ziua şi 
noaptea. 

11. Şi ei l-au biruit pre el pentru 
sângele Mielului şi pentru cuvântul 
mărturiei lor; şi nu şi-au iubit su- 
fletele lor până la moarte; 

12. Pentru aceasta, bucura(i-vă ce- 
rurile şi cei ce lăcuiţi într'însele. 
Vai celor ce lăcuesc' pământul şi 
marea! Că s'a pogorît diavolul la 
voi, având [mânie mare, ştiind că 
putină vreme are. 

13. Şi când a văzut balaurul că 
s'a aruncat pre pământ, a gonit pre 
muierea care a născut parte băr- 
bătească. 

14. Şi muierii s'au dat două aripi 
de vultur mare, ca să sboare în pu- 
stie la locul său, unde se hrăneşte 
acolo vreme şi vremi şi jumătate 
de vreme, de către faţa şarpelui. 

15. Şi a slobozit şarpele după 
muiere din gura sa apă ca un rîu, 
ca să o ducă rîul pre ea. 

16. Şi a ajutat pământul muierei, 
şi şi-a deschis pământul gura sa, 
şi a înghiţit rîul care 1-a slobozit 
balaurul din gura sa. 

17. Şi s'a mânieaf balaurul pre 
muiere,' şi s'a dus să facă răsboiu 
cu ceilalfi din semin(iea ei, cari pă- 
zesc poruncile lui Dumnezeu, şi au 
mărturiea lui lisus Hrlstos. 

CAP. 13. 

Hiara cea cu şapte capete şi zece coar- 
ne. Altă hiară cu două coarne în aju' 
torul celei dintâiu. ~Nwmele Mar ei. 

Şi am stătut pre n ; sipul mărei, şt 
am văzut suindu-se din mare o 
hiară, care avea capete şapte şi 

9, Hpoc, 20, 2; Lucâ 10, 16; Ioan 12, 31; 
Fac. 3, 1. 10. Hpoc. 11, 15; 19, l. 

11. Rom. 8, 37 şi 16, 20. 

12, Hpoc. 18, 2; Ps 95, 11. 

13 Fac. 3, 15. 11 îs. 40, 31; Dan. 7, 25. 
15, Hpoc. 17, 15. 
17. Hpoc. 14, 12; 1 Ioan 5, 10. 
13. /. Hpoc. 17, 3, s<}.; Dan. 7, 7. 



1638 



APOCALIPSIS 13—14 



coarne zece, şi preste coarnele ei 
zece steme, şi preste capetele ei 
nume de hulă. 

2. Şi hiara care o am văzut era 
asemenea pardosului, şi picioarele 
ei ca şi ale ursului, şi gura ei ca 
gura leului; şi i-a dat ei balaurul 
puterea sa şi scaunul său, şi stă- 
pânire mare. 

3. Şi am văzut unul din capetele 
ei ca şi cum ar fi junghiat spre moar- 
te; şi rana morţei ei s'a vindecat; 
şi s'a mirat tot pământul dinapoia 
hiarei. 

4. Şi s'au închinat balaurului ce- 
lui ce a dat putere hiarei; şi s'au 
închinat hiarei, zicând: cine estea- 
semenea hiarei? Cine poate să se 
bată cu ea? 

5. Şi s'a dat ei gură care grăiâ 
mari şi hule; şi s'a dat ei stăpâ- 
nire să facă răsboiu luni patruzeci 
şi două. 

6 Şi şi-a deschis gura sa spre 
hulă asupra lui Dumnezeu, ca să 
hulească numele lui, şi cortul lui, 
şi pre cei ce lăcuesc în cer. 

7. Şi s'a dat ei să facă răsboiu 
cu sfinţii, şi să-i biruească pre ei; 
şi s'a dat ei stăpânire preste toată 
seminfiea şi limba şi neamul. 

8. Şi se vor închina ei toţi cei 
ce lăcuesc pre pământ, ale căror 
nume nu sunt scrise în cartea vie- 
|ei Mielului celui junghiat dela în- 
temeierea lumei. 

9 De are cinevâ ureche, auză. 

10 De adună cinevâ robie, în 
robie merge; de va ucide cinevâ 
cu sabiea, trebue şi el de sabie să 
se ucidă. Aici este răbdarea şi cre- 
dinţa sfinţilor. 

11. Şi am văzut altă hiară suin- 
du-se de pre pământ; şi aveâ două 
coarne asemenea mielului, şi grăiâ 
ca un balaur. 

12. Şi toată stăpânirea hiarei ce- 
lei dintâi o face înaintea ei, şi face 
pământul şi pre cei ce lăcuesc pe 
dânsul ca să se închine hiarei ce- 
lei dintâi, a cărei rana cea de moarte 
s'a vindecat. 



2. Hpoc. 12, 3. 5, Hpoc. 17, 8. 

4. Hpoc. 18. 18. 

5. Dan 7, 8, 11; Hpoc. 11,2. 
7. Apoc, 11, 7; Dan 7, 21. 

S. Hpoc. 17, 8; Fii. 4, 3. 

9. Hpoc. 2, 7, scj. 

10. Fac 9, 6; Is. 33, 1; Ier. 15, 2; Hpoc. 
14. 12. 12. Hpoc. 7, 4, 3. 



13. Şi face semne mari, ca şi foc 
să facă să se pogoare din cer pre 
pământ înaintea oamenilor, 

14. Şi înşală pre cei ce lăcuesc 
pre pământ pentru semnele care i 
s'au dat ei să facă înaintea hiarei; 
zicând celor ce lăcuesc pre pământ, 
să facă chip hiarei care are rana 
săbiei, şi a trăit 

15. Şi s'a dat ei a dâ duh chi- 
pului hiarei, ca să şi grăească chi- 
pul hiarei, şi să facă ca, câţi nu 
se vor închină chipului hiarei, să 
se omoare. 

16. Şi face pre foţi, pre cei mici 
şi pre cei mari, şi pre cei bogaţi 
şi pre cei săraci, şi pre cei slobozi 
şi pre cei robi, ca să le dea lor 
semn preste mâna lor cea dreaptă, 
sau preste frunţile lor. 

17. Şi ca nimeni să nu poată 
cumpără sau vinde, fără numai cel 
ce are semnul, sau numele hiarei, 
sau numărul numelui ei. 

18. Aici este înţelepciunea. Cel ce 
are minte socotească numărul hia- 
rei; că număr de om este, şi nu- 
mărul ei, şase sute şasezeci şi şase. 

CAP. 14. 

Mielul pe muntele Sion cu cei 144 
mii. Trei îngeri vestitori. Cel ce şaăe 
pre nor cu secera. Un înger secerător 
şi unul culegător de vie. 

Şi am văzut, şi iată, un Miel siând 
pre muntele Sionului, şi cu el o 
sută patruzeci si patru de mii, carii 
aveau numele Tatălui lui, scris pre 
frunţile lor. 

2. Şi am auzit glas din cer, ca 
un glas de ape multe, şi ca un glas 
de tunet mare; şi glas am auzit de 
alăuturi zicând cu alăutele lor; 

3. Şi cântă ca o cântare nouă 
înaintea Scaunului, şi înaintea ce- 
lor patru vieţuitori, şi a bătrânilor; 
şi nimeni nu putea cunoaşte cân- 
tarea, fără numai cele o sută patru- 
zeci şi patru de mii, cei cumpăraţi 
de pre pământ. 

4. Aceştia sunt cari cu muieri nu 
s'au întinat; că sunt feciorelnici. 
Aceştia sunt cari merg după Miel 

13. Mat. 24, 24; 2 Tes. 2, 9. 

14. H doua Leg. 13, 1 

15. Hpoc. 14. 9: Dan. 3,5' 

16. Hpoc. 19, 20. 

17. Hpoc. 14, 11; 15, 2. 

18. Hpoc. 17, 9, 

14. 2, Hpoc. 1, 15. 4. Hpoc. 5, 9. 



APOCALIPSTS 14—15 



1639 



ori unde se va duce. Aceştia suni 
cumpăraţi din oameni, pârgă lui 
Dumnezeu şi Mielului. 

5. Şi în gura lor nu s'a aflat vi- 
cleşug; că nevinovaţi suni înaintea 
Scaunului lui Dumnezeu. 

6. Şi am văzul alt înger sburând 
în mijlocul cerului, având evanghe- 
lie veşnică ca să bineveslească ce- 
lor ce lăcuesc pre pământ, şi la 
lot neamul şi seminţiea şi limba şi 
norodul, 

7. Zicând cu glas mare: femeţi- 
vă de Dumnezeu, şi daţi lui slavă; 
că a venit ceasul judecăjei lui; şi 
vă închinaţi celui ce a făcut cerul 
şi pământul şi marea şi izvoarele 
apelor. 

8. Şi alt înger a urmat, zicând: 
a căzui, a căzut Vavilonul, cetatea 
cea mare, că din vinul mâniei curviei 
ei a adăpat toate neamurile. 

9. Şi al treilea înger a urmat lor, zi- 
când cu glas mare: oricine se închină 
hiafei şi chipului ei, şi iâ semnul ei 
pre fruntea sa, sau pre mâna sa, 

10. Şi acesla va bea din vinul 
mânlti lui Dumnezeu, cel dres nea- 
meslecat în paharul mâniei lui; şi 
se va chinui cu îoc şi cu piatră 
pucioasă înaintea sfinţilor îngeri, 
şi înaintea Mielului; 

îl. Şi fumul chinului lor In vecii 
vecilor se suie; şi nu au odihnă 
ziua şi noaptea, cei ce se închină 
hiarei şi chipului ei, şi cel ce iâ 
semnul numelui ei. 

12. Aici este răbdarea sfinţilor; 
aici cei ce păzesc poruncile lui Dum- 
nezeu şi credinţa lui Iisus. 

13. Şi am auzit glas din cer zi- 
când mie, scrie: fericiţi cei morţi, 
cari în Domnul mor de acum; aşa. 
zice Duhul, ca să se odihnească 
de osteneîele lor; iar faptele lor, vor 
urma cu ei. 

14. Şi am văzul şi iată nor alb, 
şi cel ce şedeâ pre nor asemenea 
cu Fiu al Omului, având în capul 
lui cunună de aur, şi în mâna lui 
secere ascuţită. 

15. Şi alt înger a eşit din bise- 

5 Sof. 3, 13. 6. Hpoc 8. 13. 

7. H doua Leg 32, 3; Fapt. 14, 15. 

8. Hpoc. 18, 2; Îs 21. 9; Dan. 4, 27; kt. 
51, 7. 10. Hpoc. 16, 19; Ps. 74, 8, sq. Is. 
51, 22; Ier. 25, 15, 

11. Hpoc. 19, 3; Is. 34. 10. 

12. Hpoc. 13. 10; 12, 17. 

13. Hpoc. 19, 9; Evr. 4, 10. 

14. Hpoc 1, 13; Ez. 1, 26; Dan. 7, 13. 
25. Ioil 3, 13; Mat. 13, 39. 



rică strigând cu mare glas celui ce 
şedeâ pre nor: trimite secera ta, 
şi seceră; că ţi-a venit ţie ceasul 
de a seceră; că s'a uscat secerişul 
pământului; 

16. Şi a aruncat cel ce şedeâ pre 
nor secera sa pre pământ; şi s'a 
secerat pământul. 

17. Şi alt înger a eşit din bise- 
rica cea din cer, având şi el se- 
ceră ascuţită. 

18. Şi alt înger a ieşit din jert- 
felnic, având stăpânire presle foc; 
şi a strigat cu glas mare celui ce 
aveâ secera cea ascuţită, zicând: 
trimite secera ta cea ascuţită, şi 
culege strugurii viei pământului; că 
s'au copt strugurii ei. 

19. Şi a aruncat îngerul secera 
lut pre pământ, şi a cules viea pă- 
mântului, şi o a pus în teascul cel 
mare al mâniei lui Dumnezeu. 

20. Şi s'a călcat teascul afară de 
cetate, şi a ieşit sânge din teasc, 
până la frâeîe cailor, de o mie şi 
şasesute de stadii. 

CAP. 15. 

Cei şapte îngeri aducători de rane. 
Marea cea de sticlă. 

(\ 

Vi am văzut aii semn în cer, mare 
Vşi minunat, şapte îngeri având 
şapte rane cele de apoi; că întru 
acelea s'a săvârşii mâniea lui Dum- 
nezeu. 

2. Şi am văzut ca o mare de sticlă 
amestecată cu îoc; şi pre cei ce 
biruiau din hiară, şi din chipul ei, 
şi din semnul ei, şi din numărul 
numelui ei, stând pre marea cea de 
stidă, având alăute ale lui Dumne- 
zeu. 

3. Şi cântă cântarea lui Moisî 
robului lui Dumnezeu, şi cântarea 
Mielului, zicând: mari şi minunate 
sunt lucrurile tale, Doamne, Dumne- 
zeule Atolţiitorule; drcple şi adevă- 
rate căile tale, împărate al sfinţi- 
lor. 

4. Cine nu se va teme de tine, 
Doamne, şi nu va slăvi numele tău? 
Că tu eşti unul sfânt; că toate nea- 
murile vor venî şi se vor închină 



18. Ioil 3, 18, 

20. Is. 63, 3; Plâng 1, 13. 

15 1. Hpoc. 12, i; 17. i. 

2. Hpoc. 4. 6; 12, 11; 5, 8. 

3. Eş. 15, l; Ps. 110, 2 şi 144. 18; Hdoua 
Leg. 32, 1 4. Ier. 10, 7, 



1640 



APOCALIPSIS 15-16 



înaintea ta; că dreptăţile tale s'au 
arătat. 

5. Şi după acestea am văzut, şi 
iată, s'a deschis biserica cortului 
mărturiei în cer; 

6. Şi au eşif cei şapte îngeri din 
biserică, carii aveau cele şapte rane, 
îmbrăcaţi cu in curat şi strălucit, 
şi încinşi împrejurul pieptului cu 
brâe de aur. 

7. Şi unul din cei patru vieţui- 
tori a dat celor şapte îngeri şapte 
cupe de aur pline de mâniea lui 
Dumnezeu, celui viu în vecii vecilor. 

8. Şi s'a umplut biserica de îum 
din slava lui Dumnezeu, şi din pu- 
terea lui; şi nimeni nu puteâ să in- 
tre în biserică, până ce se vor sfârşi 
cele şapte rane ale celor şapte în- 
geri. 

CAP. 16. 

Vărsarea celor şapte cupe ale mâniei 
lui Dumnezeu. 

Şi am auzit glas mare din bise- 
rică zicând celor şapte îngeri: du- 
ce{i-vă şi vărsaţi cupele mâniei lui 
Dumnezeu pre pământ. 

2. Şi s'a dus cel dintâiu şi a văr- 
sat cupa sa pre pământ, şi s'a fă- 
cut rană rea şi mare în oamenii 
cei ce aveau semnul hiarei şi în cei 
ce s'au închinat chipului ei. 

3. Şi al doilea înger a vărsat cupa 
sa în mare, şi s'a făcut sânge ca 
de moft, şi tot sufletul viu a mu- 
rit în mare. 

4. Şi al treilea înger a vărsat cupa 
sa în rîuri şi în izvoarele apelor, şi 
s'au făcut sânge. 

5. Şi am auzit pre îngerul apelor 
zicând: drept eşti Doamne, cel ce 
eşti, şi cel ce erai şi cel cuvios, că 
ai judecai acestea. 

6. Că sângele sfinţilor şi al pro- 
rocilor au vărsat şi sânge îe-ai dat 
lor să beâ, câ vrednici sunt, 

7. Şi am auzit pre altul din jert- 
felnic zicând: aşa Doamne, Dum- 
nezeule Atotţiitorule, adevărate şi 
drepte sunt judecăţile tale, 

8. Şi al patrulea înger a vărsai 



5. Hpoc. H, 19. 

6. flpoc. 1, 13; Ez 9, 2. 

7. Hpoc. 4. 9; Ez. 22, 31. 

8. Is. 6, 4; Eş 40, 35. 

16. 1, Eş. 17, 10; Hpoc. 15, 7. 
2. Eş. 9, 10. 5. Ps. 118, 137. 
7. Hpoc. 19, 2; 13, 3. 



cupa sa preste soare, şi i s'a daf 
lui să pălească pre oameni cu foc. 

9. Şi s'au pălit oamenii cu păîi- 
tură mare şi au hulit numele lui 
Dumnezeu, ceiui ce are stăpânire 
preste ranele acestea, şi nu s'au 
pocăit ca să dea slavă lui. 

10. Şi al cincilea înger a vărsat 
cupa sa preste scaunul hiarei, şi 
s'a făcut împărăţia ei întunecoasă, 
şi îşi muşcau limbele lor de durere. 

11. Şi au hulit pre Dumnezeul 
cerului de durerile lor şi de ra- 
nele lor şi nu s'au pocăit de fap- 
tele sale. 

12. Şi al şaselea înger a vărsat 
cupa sa preste rîul cel mare Eufra- 
tul şi a secat apa lui, ca să gătea- 
scă cale împăraţilor celor dela ră- 
săriturile soarelui. 

13. Şi am văzut din gura bala- 
urului şi din gura hiarei şi din gura 
prorocalui celui mincinos, trei du- 
huri necurate asemenea broaştelor. 

14. Că sunt duhuri ale dracilor, 
care fac semne, care merg la îm- 
păraţii pământului şi a toată lumea, 
ca să'i adune pre ei la răsboiul zi- 
lei cei mari a lui Dumnezeu Atot- 
ţiitorului. 

15. Iată viu ca furul. Fericit este 
cel ce priveghează şi păzeşte veş- 
mintele sale, ca să nu umble goî, 
şi vor vedea ruşinarea lor. 

16. Şi i-a strâns pre ei la locul ce 
se cheamă evreeşte Armagheddon. 

17. Şi al şaptelea înger a vărsat 
cupa sa în aer, şi a ieşit glas mare 
din biserica cerului dela Scaun zi- 
când: s'a făcut. 

18. Şt s'au făcut glasuri şi ful- 
gere şi tunete şi cutremur mare s'a 
făcut, în ce fel nu s'a făcui de când 
oamenii s'au făcut pre pământ, ca 
acest cutremur, aşâ mare. 

19. Şi s'a făcut cetatea cea mare 
în trei părţi şi cetăţile neamurilor 
au căzut şi Vavilonul cel mare a ve- 
nit întru pomenire înaintea lui Dum- 
nezeu, ca să'i deâ lui paharul vi- 
nului mâniei iuţimei iui. 

20. Şi tot ostrovul a fugit şi mun- 
ţii nu s'au aflat. 



9. Hpoc. 13, 6 si 9. 20, 10, Hpoc, 13, 2. 

11. Hpoc. 9, 20.' 12. Is. 11, 15. 

li. 3 Imp. 20, 21 ; Mat. 24, 24; 2 Tes, 2, 9. 

15. l Tes. 5, 2; 2 Cor. 5, 3; Luc. 12, 37. 

16, Zab 12, 11. 17. Hpoc. 21, 6. 

18. Hpoc. 4, 5. 

19. Hpoc 14, 10î 17, 5; Is. 51. 22. 

20. Hpoc. 6, 14. 



APOCALIPSIS 16—17—18 



1641 



21. Şi grindină mare ca lalanlul 
s'a pogorît din cer preste oameni; 
şi au hulit oamenii pre Dumnezeu 
de rana grindinei, că mare este rana 
ei toarte. 

CAP. 17. 

Unul din cei şapte îngeri descopere E- 
vanghelistului surparea cetaţei. Cele 
şafte capete şi zece coarne. Tâlcuirea 
vedeniei. 

Xi a venit unul din cei şapte în- 
Ygeri cari aveau cele şapte cupe 
şi a grăit cu mine, zicând; vino să'ţi 
arăt ţie judecata curvei cei mari, 
care şade preste apele cele multe. 

2. Cu care au curvit împăraţii pă- 
mântului şi s'au îmbăta! de vinul 
curviei ei, cei ce lăcuesc pre pământ. 

3. Şi m'a dus pre mine în pu- 
stie în duh şi am văzut o muiere 
şezând pre o hiară roşie, plină de 
numi de hulă, care avea capete şapte 
şi coarne zece. 

4. Şi muierea erâ îmbrăcată cu 
podiră şi cu roş, şi poleită cu aur şi 
cu piatră scumpă şi cu mărgăritaruri, 
având pahar de aur în mâna ei plin 
de urâciuni şi de necurăfia curviei 
sale; 

5. Şi în fruntea ei nume scris: 
Taină, Vavilonul cel mare, maica cur- 
velor şi a spurcăciunilor pământului. 

6. Şi am văzut pre muiere beată 
de sângele sfinţilor şi de sângele 
martorilor lui lisus, şi m'am mirat 
văzându-o pre ea, cu mirare mare. 

7. Şi mi-a zis îngerul: pentruce te-ai 
mirat? Eu voiu spune ţi e taina mu- 
ierei şi a hiarei ce o poartă pre ea 
care are cele şapte capete şi cele 
zece coarne. 

8. Hiara care o ai văzut erâ şi 
nu este, şi va să se suie din adânc 
şi în pieire să meargă, şi se vor 
mirâ cei ce lăcuesc pre pământ, ale 
căror nume nu sunt scrise în car- 
tea vieţei dela întemeierea lumei, vă- 
zând pre hiara că erâ şi nu este, 
măcar că este. 

9. Aici este mintea ceea ce are 
înţelepciune. Cele şapte capele sunt 



17. 1* Hpoc. 15, l; Ier. 51, 13; Num. 3, 4. 

2. Hpoc 14, 8; 18, 9. 

3. Mat. 4, l; Is. 21, l; Hpoc. 21, 10; 13, 1. 

4. Hpoc. 18, 16; Ier. 51, 7, 

5. Hpoc. 14, 8; % Tes. 2, 7. 

6. Hpoc. /8, 24. 8. Hpoc 11,. 7 şi 13, 3; 
Es, 32, 32; Dan. 12, 1. 9. Hpoc. 13, 1, 18. 



şapte mun|i, unde şade muierea pre- 
ste ei. 

10. Şi împăraţi şapte sunt, cinci 
au căzut şi unul este şi celalt încă 
n'a venit, şi când va veni, puţin tre- 
bue el să rămâe. 

11. Şi hiara care erâ şi nu este, 
şi acesta al optulea este, şi din cei 
şapte este şi întru pieire merge. 

12. Şi cele zece coarne care le-ai 
văzut, zece împăraţi sunt, cari încă 
n'au luat împărăţia, ci stăpânire ca 
nişte împăraţi într'un ceas iau cu 
hiara. 

13. Aceştia un gând au, şi pute- 
rea şi stăpânirea lor o vor dâ hiarei. 

Î4. Aceştia cu Mielul vor face 
răsboiu, şi Mielul îi va birui pre 
ei, că este Domnul domnilor şi îm- 
păratul împăraţilor, şi cei cu el" sunt 
chemaţi şi aleşi şi credincioşi. 

15. Şi îmi zice mie; apele care 
le-ai văzut unde şade curva, sunt 
noroade şi gloate şi neamuri şi limbi. 

16. Şi cele zece coarne care le-ai 
văzut la hiară, aceştia vor urî pre 
curvă şi pustie o vor face pre ea şi 
goală şi cărnurile ei vor mâncâ şi 
pre ea o vor arde cu foc. 

17. Că Dumnezeu au dat în inimile 
lor ca să facă sfatul Iui, şi să facă 
un gând, şi să deâ împărăţia lor 
hiarei, până ce se vor sfârşi gra- 
iurile lui Dumnezeu. 

18. Şi muierea pre care o ai vă- 
zut este cetatea cea mare, care are 
împărăţia presfe împăraţii pămân- 
tului. 

CAP. 18- 

AU înger vesteşte căderea cetaţei şi 
strigă norodului să fugă. 

Şi după acestea am văzut înger 
pogorându-se din cer. care avea 
putere mare şi pământul s'a lumi- 
nat de slava lui. 

2. Şi a strigat întru tărie cu glas 
mare zicând: a căzut Vavilonul cel 
mare, şi s'a făcut lăcaş dracilor şi 
pază a tot duhul necurat, şi pază a 
toată pasărea necurată şi urîtă. 



10. Hpoc. 20, 3 12. Dan. 7, 24. 

14. Hpoc. 19, 16. 15. Is; 8, 7; Ier. 47, 2, 

16. Hpoc. 18, 8 17. Hpoc. 10, 7. 

18. Hpoc. 16, 19. 
18. 1 - Hpoc 10, 1. 

2. Hpoc. 14, 8; Is. 21, 9; 13, 21 şi 34, 11 
sq; Ier. 50, 3; 51, 8. 



1642 



APOCALIPSiS 18 



3. Că din vinul mâniei curviei ei 
au băut toate neamurile, şi împăra- 
ţii pământului cu ea au curvit, şi 
neguţătorii pământului din puterea 
desfătărilor ei s'au îmbogăţit. 

4. Şi am auzit alt glas din cer 
zicând: ieşiţi dinlr'însa, norodul meu 
ca să nu vă împărtăşiţi cu păcatele 
ei şi ca să nu luaţi din bătăile ei. 

5. Că au ajuns păcatele ei până 
la cer, şi şi-au adus aminte Dumne- 
zeu de nedreptăţile ei. 

6. Răsplătiţi ei precum şi ea va 
răsplătit vouă, şi îi îndoiţi ei în- 
doite după faptele ei; cu paharul cu 
care a dres, dregeti ei îndoite. 

7. Cât s'a slăvit pre sine, şi s'a 
desfătat, pre atâta dati ei chin şi 
plângere; că întru inima ei zice: şez 
împărăteasă, şi văduvă nu sunt, şi 
plângere nu voiu vedeâ. 

8. Pentru aceea într'o zi vor venî 
ranele ei, moarte şi plângere şi foa- 
mete; şi cu foc se va arde; că tare 
este Domnul Dumnezeu cel ce o ju- 
decă pre ea. 

9. Şi o vor plânge pre ea, şi vor 
tângui de ea împăraţii pământului, 
cei ce au curvit şi s'au desmierdat 
cu ea, când vor vedeâ fumul arde- 
rei ei, 

10. Departe stând pentru frica 
muncei ei, zicând: vai, vai, cetatea 
cea mare Vavilonul, cetatea cea tarei 
Că într'un ceas a venit judecata ta. 

11. Şi neguţătorii pământului plâng 
şi o jelesc pre ea; că povara lor ni- 
meni nu o cumpără mai mult; 

12. Povară de aur şi de argint şi 
de piatră scumpă şi de mărgăritar 
şi de vison şi de porfiră şi de mă- 
tase şi de roş şi tot lemnul de tiin, 
şi tot vasul de elefant şi tot vasul 
de lemn scump şi de aramă şi de 
fier şi de marmoră. 

13. Şi scorţişoară şi tămâieri şi 
mir şi tămâie şi vin şi untdelemn 
şi făină de grâu şi grâu şi dobi- 
toace şi oi şi cai şi căruţe şi robi 
şi suflete de oameni. 

14. Şi poama poftei sufletului tău 



3. Ier, 51, 7; Naum, 3, 4. 

4. Is. 48, 20; Ier. 50. 8 şi 51, 6, 9. 

6. Num. 25, 17; Ps. 136, 8. 

7. Jet. 50, 29; Is, 47, 7, sq. 

8. Is. 47, 9; Ier. 50, 31; Hpoc. 17, 16. 

9. Hpoc. 17, 2; Ez. 26. 16; 27, 30. 

10. Hpoc. 14, s; Is. 21, 9; Ier. 51, 8. 

11. Ez. 27, 36. 

12. Hpoc. 17, 4; Ez, 27, 12, sq. 

13. Ier. 50, 13. 



s'a dus dela tine, şi toate cele gra- 
se şi luminate s'au dus dela tine, 
şi mai mult nu le vei mai aflâ pre ele. 

15. Neguţătorii acestora, cari s'au 
îmbogâ{it dela ta, departe vor stâ 
pentru frica pedepsei ei, plângând 
şi fânguindu-se; 

16. Şi zicând: vai, vai, cetatea cea 
mare,- cea îmbrăcată cu vison şi 
cu porfiră şi cu roş şi poleită cu 
aur şi cu piatră scumpă şi cu măr- 
găritaruriî 

17. Că într'un ceas s'a pustiit a- 
tâta bogâ{ie. Şi tot cârmaciul şi toa- 
tă gloata cea din corăbii şi coră- 
bierii, şi ori câţi lucrează marea, de 
departe au stătut, 

18. Şi strigau văzând fumul ar- 
derei ei, zicând: care eră asemenea 
cu cetatea cea mare! 

19. Şi îşi puneau ţărână pre ca- 
petele lor, şi strigau plângând şi 
tânguindu-se, zicând: vai, vai, ce- 
tatea cea mare, întru care s'au îm- 
bogăţit de prejul ei toţi cei ce au 
corăbii în marel Că într'un ceas s'a 
pustiit. 

20. Veseleşte- te de ea cerule, şi 
voi sfinţi apostoli şi proroci; că au 
judecat Dumnezeu judecata voastră 
despre dânsa. 

21. Şi un înger tare a ridicat o 
piatră mare ca de moară, şi o a 
aruncat în mare, zicând: aşa cu 
pornire se va aruncă Vavilonul ce- 
tatea cea mare, şi nu se va mai 
aflâ. 

22. Şi glas de lăutari şi de muzici 
şi de flueraşi şi trâmbiţaşi, nu se 
va mai auzi întru tine; şi tot me- 
şterul a tot meşteşugul nu se va 
mai aflâ întru tine; şi sunet de moa- 
ră nu se va mai auzi întru tine; 

23. Şi lumină de făclie nu se va 
mai ivî întru tine; şi glas de mire 
şi de mireasă nu se va mai auzi 
întru tine; că neguţătorii tăi erau 
boierii pământului; căci cu ferme- 
cătoria ta s'au înşelat toate nea- 
murile. 

24. Şi înfr'însa s'a aflat sânge de 
proroci şi de sfinţi şi de to{i cei 
junghiaţi pre pământ. 



16, Hpoc. 17, 4. 17. Is. 23, 14; Ez. 27. 27. 
18, Is. 34, 10. 19. Is. N. 7, 6; Iov 2, 12. 
20. Îs. 44, 23; 49, 13; Ier. 51, 48. 
22. Îs. 24, 8; Ier. 26, 13. 23. Is. 23, 8, 
24. Hpoc, 17, 6; Mat. 23, 35. 



Al'OCAUPSiS 19 



. - - - 



'fi*\tiitircţi sfinţilor fetttm tâ.terett Pi*- 
tyattuîui Xitttin ţi citin idUhtfuf. H- 
}>< } ggfi e) ist ui va tB pre ih îsfoa A niifi rist 
fi m săi i^Umţitţi ut iîlUitut, 

Şf după acesta am auzii ra un 
glas marc de gloata mutra' în cer, 
zicând; Hilula, mântuirea şi slava 
şi cinstea şl puterea, Domnului Dum- 
nezeului noslru; 

2. Ca adevSrafe şf drepte suni ]u* 
decajllc lut; ca tin judecai pre curva 
cea mare, care a stricai pămlnlul 
cu curvtea sa, şt a lebftvlf 
robilor sSl din mârra ei. 

3. Şl a doua oarfl a zts: aliluia, 
şl fumul el si? sue în vecii vecilor, 

4. Şt au cflsiif bîîfnmil cel două- 
zeci şl pairt* si cet pairu vieţuitori 
şl s'au fnchinni lut Dumnezeu ce- 
lui ce şade ptvz Scaun, zicând: Amin; 
alihiîfi. Ţ 

5. Şl pîa* din Scaun a Ieşit, zi- 
când: I3ud*{l pre Dumnezeul no- 
slru, loji robîi lui, şl cel ce va* te* 
meţi de dânsul, si cel mici şl cel 
mari. 

6. $1 am auzii ca un glas de gloa- 
la" mulia şl ca un glas de ape multe 
şi ca un glas de tunete larî, zicând: 
aliluia, c8 an împSr3fir Domnii! Dum- 
nezeu atolplforul, 

7. 33 ne bticurim şl sS ne vese- 
lim, şi s3 dâm siava lut; c3 a ve- 
nii nunla Mtehiluf, sl muierea Iul 
s'a gSflf pr<* sine, 

8. Şl s'a dai ei ra sS seîrnbrace 
cu vlson curaf şî slrSIucli; cS vt- 
sonul suni îndrepiarlle sfln|lior. 

a Şl tml zice mie, scrîe; fericiţi 
cel ch^nalf la cina mtnjcl Mielului. 
$1 trry zice mie; acesie cuvinte a- 
devaraie aunf ale Iul Dumnezeii. 

10, 51 am cazul înalnlea picioa- 
relor lui ca sîi mg închin Iui, ŞI îmi 
zice mie: vezi, nu împreuna cu line 
rob suni, şt cu frajll m cari au mSr- 
furrea Iul Tlsus; lui Dumnezeu le 
închina - ; c3 marturlea lui llsusesie 
duhul proroclel. 

11. Şl am vSzul cerul deschis, şl 
laia un cal alb; şl cel ce şedea pre 

19. r. Apoî. U, |p; p a (03, 35, 
*• Opoc. 16, v, Ia; Si, ys; Pa. % ia. 
j. h 14, 10, A. îOi, 4&. ' 
rf. np«C 11, IS, 

a EV 117, n i Mat. 22. 2 i 2S t IO. 

ÎÂ i*' Ul S( l' fK Lwh ,4 < l6 ' 
Fapt, 10, 35. ÎL flppc, z. 



el se chemâ credincios şl ndevârai, 
şl întru drepfpily Indecaşldarasboiu. 

12. Ochii Iul ca para tocului, şl 
pre capul Iul sfeme mulle; având 
mmie scris, care nimeni nu'l ştie, 
fHrS numai ci. 

13. Şl îmbrăca! în haina văpsitâ 
cu s9nge; şl se chlamS numele lui: 
Cuvântul lui Dumnezeu. 

14. Şt oşflle ceîe din cer urmau 
dupa el pre cal albt, îmbrăcaji fiind 
în vison :ilb şt curai. 

15. Şl din crura Iul iese sabie a- 
sculiJll, ca, cu dânsa s3 lovească 
neamurile; şl el le va paşlc pre ele 
cu loiag de fler; şl el calea I ma- 
scul vinului mânfei şi lufimet lut 
Dumnezeu a (of|H torului, 

16. $1 are presle haina şl presle 
coapsa sa numele setis: împăratul 
împăraţilor şi Domnul damnilor. 

T7. Şl ainvSzul pre un înger slâud 
în soare; şl a strfflal cu giaâ mare, 
zicând tuturor pas&rl'or celor ce 
sUoarS în mi|!ocul cerului: v^nljl şl 
vH adunap la cina marelui Dumne- 
zeu; 

18. Ca sS mâncăii trupuri deîin- 
^ra{l şl Impuri de căpitani şl iru- 
purile celor lari şl IrupurNe cailor 
şi ale celor ce şed pre ei şi trupu- 
rile luturor celOT slobozi şi celor 
robi şi celor mici şl celor mzrl. 

Î9- Şi am vflzuf pre hlură !>i pre 
împăraţii pământului, şl oşflle. lor 
adunate ca 3Ş fac3 rSsboiu cu ceî 
ce şade pre cal t şl cu oastea fui, 

20. Şl s'a prins hlara, şf cu pa 
proiocul cel mincinos, care a IHcul 
semiK'le înpfntea ei, cu care a a- 
m^glf pre cel ce.au luai semnul hîa* 
ret, şf pre cei ce s'au închinai chi- 
pului ei. VII s'au aruncai amândoi 
în iazarnl cel de loc care arde cu 
pieriră pucioasa 

21. Şi ccMalfl s'dii ucis cu sab'(?y 
celui ce şed?â pre cal, care leşlâ 
din {jura Iul; şt toate pirite s'au 
sSlural dlr; trupurile lor. 



lipoc. 1, 14. 
t& l'nc W, 11; Js, 63, 1] loan «, i, I*. 
M, Hpoc 4, A, IH. I'a, 3, 9; Sa SJ, 3. 

flpoc 17, 14; 1 Tint. ©, 13. 
17. fJ^. 39, 4. 18. îs, 49, 26. 
i«. flpot. 13, 1, 15; I», 30, 33; Dan, 7, 11. 



APOCAIJPSfS 20-21 



mu 



CAP- 20. 

Sa/tiun t tuf al Mia dc mii, Scaunele $1- 
itfc tHitrtitrisi/orifor lui Hris/os. învi- 
erea cea dittitîin ţ>i mnartm a doua. 
(kiij $i MttgQjf, înfierea cea de oh ţie, 

I am vSziil înger pogor&ndu-se 
din cer, având cheia adâncului 
şl 'ani mare In mana lut. 

2. $1 a prins pre baîaur, pic şar- 
pele cel vechfu, care esle diavolul 
şl salana, şl l-a legal pre el o mie 
de an!, 

3. Şi l-a bagai pic el în adânc, 
sl t-a închis, şl a pcceilult deasu- 
pra lui, ca sa nu înşele mat mult 
pre neamuri, pân3 se vor plînî o 
mie de ani; şl după 1 acestea Irebue 
el sa se deslegc pujînă vreme, 

ij> Şl am v3zul scaune, şl au şe- 
zM pre ele, si ludecaia IJ s'a dat 
lor; şi pre sufletele celor iSiejl pen- 
frn marturfea Iul Tlsus, st pentru 
cnvănfiil lui Dumnezeu, şl rpri nu 
s'au închinat hlarel, nici chipului 
ci, şl n'au luat semnul pre fruntea 
lor, şl pre mana lor: şl au vlejull 
şl ju Împ3rajtt cu Hrisfos o mte 
decani. 

el Iar ceHalji mor|l n'*u învieaf 
pan3 nu se va sfârşi mien cea de 
ani. Aceasta esle învierea cea din* 

Win. 

6. Fericit şl sfHul este cel ce are 
prrle întru învierea cea dlufâlu; p re- 
st. 1 aceştia moartea cea dc a doua 
mi are pnlere, ci vor El preojl ai 
lui Dumnezeu şl al lui rlrhlos, şl 
vor împHrăJÎ cu el o mie de aut, 

7. Şl dară se va plluî acea mie 
de ani, se vn deslegă salana din 
temniţa lui, j 

P. Şl va Ieşi s3 însele neamurile 
cel;; re sunt In ax palm unghiuri 
alt? pământului, nre Gog şl nre Ma- 
gog, s&'l adune pre ei la rSsboiu; 
al cSroi- num3resie ca nisipul mă- 
rul, 

P>. Şl s'au sul! pre latul p8m3n- 
lulul, şl au încunlural tabăra sfin- 
ţilor» şi ceiatea cea Iubita"; şi s'a 
pogorîf Ioc dela Dumnezeii din cer. 
şl f a mâncat pre el. 

10. Şi diavolul cel ce li înşela 
pre ei, s'a aruncai în iazHni! cel de 



20- I Npoc- h 1*. a fljjoc, 12, o. 
4. Dnn.'T, 9. 5- li li, 14. 

Hi»ftc, s, 1*. K K* jb, a, s>,Es as, 

10. iipoc. ]4, 20; 14, 10 



foc şi de piatra pucioasa 1 , unde esfe 
hiara şî prorocul cel mincinos, şi 
se vor chinul ziua şl noaptea în 
vectl vecilor. 

11. Şi am v.^zut scaun alb mare, 
şi pre cel ce şedeâ pre el, de a că- 
rui Ea f3 a fugii p3inân!u1 şi cerul; 
şl loc nu s'a aflat lor. 

12. Şl am vflzul pre morţi, pre 
cei mici şi pre cei mari, stand îna- 
intea lui Dumnezeu; şt c3rfl s'au 
deschîs; şi alia carte s'a deschis, 
care esfe a vlejcl; si s'au Judecai 
mor [II din cele scris? tn cHr]He a- 
cclea, dup3 faplele lor. 

13. Şi marea a dai pre morjll cel 
riinfr'însa; şf moartea şl iiidul an 
dai pre morjli cei dinlr'înşll; şt s'au 
|udcca( flecare diipS faplele lor, 

14. Şf moartea şl fadul s*au a- 
runra! în lazaru! cel de foc, Acea- 
sta este moarie?. cea a doua. 

15. Şi orfeare nu s'a aflai scris 
în cartea vt.:|el ( s'a aruncai în la- 
zHrul cei de loc. 

CAP. 21. 

Cer fi pământ nnn* Ierusalimul cei tic 
sus t Cuvintele celui ce şade fre Scaun. 
Interni ce măsura ceiatea, sfinţilor. 

i ani vâzni cer nou şi p3mâuf 
nou; ca cerul cel diuiâtu şl p3- 
manlul cel dlutaiu un Jrccul, şf ma- 
rea nu mal cslc, 

2. Şl eu loan am vHzut ceiaiea 
cea sfânta, lf ruratlmul cel nou. po- 
gorându se dela Dumnezeu dlu cer. 
{janta ca o mireasa împodobiia bar- 
balului sau. 

3. Şi am auzii glas mare din cer 
zicând: laffl, cortul Iul Dumnezeu 
cu oamenii, şl se va sSiaştul cu el, 
şl el vor ii noroade ale lui, şl în- 
sliş Dumnezeu va fl cu ei, Dum- 
nezeu al lor. 

4. Şl va şterge Dumnezeu toata 
lacrima dela ochtl lor; şl moartea 
nu va fl mal mnl!, nici plângere, 
ntcf strigare, nici durere nu va fl 
mal mull; c3 cele d^^ 11 a recul. 

12. ttpoe. a, 5; Pil. 4, 3. Dan. 7, 10 

13. 1t 26, Jff 

14. flpoc. 6, 6; 1 Coe. 15. 2$, 

15. Al&l.'îfl, 41. 

3\. I. Js, SS t lîi 1 Petr. i. Ji. 
2. Oul 4. M, jf 2 Cor. î. 1*î î7 - ^ 
4 Hpoc. T, it; l*. Mi 10. „ . 

Si, ttpoc, 4, || fs. 43, m 2 Cop- 9, 17, 



3a. i' ' » • ■ i 



.le Iac nouă. Şl îmi zice 
,ic, ca cuvintele aceslea a- 
ale şl credincioase sunt. 

o. Şi mi-a 2lS mi, 1 . 5'a [acut Eu 

util Alfa şl Omega, începutul ţi 
sfârşitul Eu celui înşelai voîu da 
în dar din Isvorul apei viefei. 

?. Cel ce va birul va moment toate; 
şl eu voiu îi Iul Dumnezeu, şl el 
va Ei mie fiu. 

8. Iar celor fricoşi şl necredin- 
cioşi şi păcătoşi şi spurcafi şl u- 
ci^şl şl eurvarl şi fermecători şl 
închinători de Idoli şl lufurop celor 
mincinoşi, pârlea lor în iazărul cel 
ce arde cu foc şt cu piatra pneioa* 
*â; care esle moartea c«a a doua, 

â. hŞI a yenii câde mine unul din 
cei şap'fe îngeri, carii aveau cele 
şapte ciipî, care emu pline de cele 
şapte rane dîie mal de pre urma, 
şi a grlfi cu mine, zicând; vino, 
să 4 fl ;irâl fie muierea, mireasa Mie- 
lului, 

10. Şl m'a dus pre mine In duh 
îulr'nn munte mare şl înalt, şl ml- a 
arălal mie cetatea cea mare, Ieru- 
salimul cel sfânt, pogorându-se din 
cer dela Dumnezeu, 

11. Având slava Iul Dumnezeu, 
şi luminătorul el asemenea cu pia- 
tra prea scumpă, ea, cu plalra ia- , 
spis, ce esle ca cristalul; 

12. Şi având zid mare şt malt, 
având porfi douăsprezece, şt la 
porfi îngeri doisprezece, şl nume 
scrise deasupra, car? suni cele două- 
sprezece seminţii alt fiilor Lui Israll; 

13. Despre răsărit porfi Irel; des- 
pre miazănoapte por|l (iei; despre 
miazăzi porji Irei; şi despre apus 
porţi ircl. 

14. Şl zidul celâjel avea temelii 
Jou&sprezece, şl înir'înîsele numele 
:elor doisprezece apostoli al Mie- 
lului, 

15. Şi cel ce vorbiâ cu mine a* 
✓ea trestie de aur ca să măsoare 
cetatea şl porjlle el şl zidul ei. 

16. Şl celalea esle In pairu col- 
,url, şi lungimea ei esle atâta cât 
?\ lâliinea; şl a măsura! celalea cu 
resllea, la stadii de douăsprezece 
nil. Lungimea şi lăţimea şl înal- 
imea ei înlocma suni. 

g. flpoc. i, a. 

7, Jlpoc, 2, 26; Zali, 0, «; Evr. A, 10. 

tf. 13. W.flţiM. 15, Ii 6, 7,\9, 1. 

Uh E/,. 40, 2. //> J\/. |0, 35. 

12. lî«, 46, it. N. fîf eB , 3, 20. 

15. liii. 40, J. Jiill>. Z, i. 



17, Şl a masural zidul el, de c 
suta patruzeci şt palru de cofl, mă- 
sură a omului, care esle a îngerului, 

18. Şi era zidirea zidului ei. fa- 
spis; şi celalea, aur curat, aseme- 
nea sticlei cel curate. 

19, Şl temeliile zidului cetK|ei e- 
rau cu foaia pialra scumpa împo- 
dobite. Temellea cea diniâtu, Jaspls; 
a doua safir; a Ireia halchitfon, a 
palra smaragd; 

20. A cincea sardonlx; a şasea 
sardion; a faplea hrisolltos; a opta 
viril; a noua topaz; a zecea hrt- 
soprasos; a unsprezecea Jaehint; a 
douăsprezecea amelisl. 

2î. Şl cele douăsprezece por|i 
erau douăsprezece mărgăriiarurf; 
flecare poarta era dlnlr'un mărgă- 
ritar; şi ull|a cetlfei eră aur curat, 
ca slicla cea luminoasă, 

22. Şi biserică n'am vSzui întru 
dansa; că Domnul Dumnezeu alot- 
filtorul esfe biserica c\ şl Mielul. 

23. Şl celalea nu are trebuinţa 
de soare, nici de lună, ca sâ lu- 
mineze în In; ea; că slava lui Dum- 
nezeu o a luminai pre ea, şl lumi- 
natorul ei este Mielul. 

24. Şl neamurile celor ce se mân- 
fuesc întru Lumina el vor umbla; şl 
împăraţii pământului aduc slava şl 
cinslea lor întru dânsa. 

25. Şi porffle el nu se vor în- 
chide ziua; că noaptea tiu va II a* 
colo. 

26. Şl voi aduce slava şi cinslea 
neamurilor întru dânsa, 

27. Şi nu va Inlrâ întru dânsa 
liM ce este spurcat, si face spurcă- 
ciune, şi minciună; fflră numai cei 
scrtşi în cartea vlelet Mielului. 

CAP, 22. 

Rtui cel limpede U$â din Scaun, Ve- 
denia Apostolului vrednică dc credinţă, 
Hrislos Dumnezeul prot onilor ţi shi- 
fân al luhtrar. PorUHCn dt a frapa- 
vedui Apocalipsa. Chemare arăfărci 
cei slăvite a hti Jlristvs. Hiesiem a- 
Sitpm celor ce vor strică această carfe. 

Ni mi a arătat mie rin limpede al 
«pe! viejei, luminos ca cristalul, 
teşind din Scaunul lui Dumnezeu 
şl al Mielului. 

W. 171 fe.W, 1î, 2t. HpOC, <?£, 2, 

hpoc, tt. Sî I*. 60, 10. 
24, it. 60, 3. Jt. «O, 11; fipoc 22, S. 
27. VW. 4, 3. loii 3, 17. 

22. /• 47, î, tai Zrt. i4j a. 



APOCALirsIS.Sl^ 



1046 



APOCAUPSIS 22 



2. In mijlocul ulijel el, şl a rîu- I 
Iul de o parte ţi de alta, lemnul 
vlejei, îăcând rodurl douăsprezece, 
bl flecare luna dSndu'şl rodul său; 
şl frunzele lemnului spre sănătatea 
neamurilor. 

3. Şl lof blestemul nu va mal El 
acolo; şi Scaunul Sui Dumnezeu şi 
al Mielului vor fl fnlr'însa: şl slir- 
gile Ini vor sluji Iul ; 

4. Şl vot vedeâ (d(a Iul şl nu- 
mele Iul pre frunţile lor. 

5. Şi noapte nu va îi acolo; şl 
lrebuln|3 nu au de făclie, şl de iu* 
mina soarelui; ci Domnul Dumne- 
zeu îl luminează pre el; şi vor îm- 
pârălî In vecii vecilor, 

6. Şl ml-a zis mie: ace^ie cuvinte 
suni credincioase şi adevărate; şt 
Domnul Dumnezeul sfin(llor proroci 
au trimes pre îngerul sSu să arale 
robilor s3i cele cclrebue să lie de- 
grabă 

7. lată viu degrab; fericii este ce! 
ce păzeşte cuvintele prorociel căr- 
|el acesteia. 

8. Şt eu loan cel ce văz şi auz 
acestea. Şl când «ni auzii şl am vă- 
zul, am căzui să mă închin înatn- 
leu picioarelor îngerului ce îmi a- 
răm mie acestea. 

9. $1 îmi 2ice: vezt, nu; că dim- 
preună cu tine rob suni, şi cu îra- 
|il lăl prorocii şl cu cel ce păzesc 
cuvintele cărfel acesleia; lui Dum- 
nezeu te închină, 

10. Şl îmi zice: să nu pecellueşlf 
cuvintele prorociel cartei acesteia; 
că vremea aproape este, 

11. Cel ce (ace slTâmbătate, mai 
facă slrlmbălale; şl cel ce se spur- 
ca, mai spurce-se; şl cel drept, mal 
facă dreptate; şl cel steni, mai sftn- 
jeascăse. 



2. Apoc. 3), îl. 3- Zah, 14, II. 
*, Ps. 16, 1$ J. Ap W . 2î, 35; P». 35» ». 
7. flpoc. J, U; l. X. Apoc, 19, 10, 
9, li l . A, 19 , 

/fl. Dnn. 8, 3«; HpDC. 1, 3; RL *, 3. 
11. 2 Tlm, 3, n, 

SFÂRŞIT ŞI LUI r> 



12. lată viu degrab; şj ^ 
osie cu mine, ca să dau a 
precum va 11 lapla Iul. 

ia Eu suni AHa şl Omega, îiu 
putui şi sfârşitul, cel dlntâiu şi ci 
dc pre urmă. 

H. Fericifi cel ce iac poruncile 
Iul, cu să île stăpânirea lor preste 
lemnul vlefel şl pre porţi să Intre 
?n reiate. 

Î5 Iar alară câinii şi fermecăto- 
rii şl curvarll şl ucigaşii şl închi- 
nătorii de idoli şi toi cel ce iube- 
şte şi face minciună. 

16. Eu lisus am Irimes pre înge- 
rul meu ca să mărturisească vouă 
acestea tri biserici. Cu sunt rădăV 
cina şi sămâufa Iul Davtd ^steaua 
cea strălucitoare şl ele dimineaţă, 

17. Şi duhul şl mireasa zic: vino, 
Şl cel ce aude să zlca": vino. Şl cel 
înşelat să vie. Şl cel ce.voeşte, la 
apa vlefel Tri dar. 

18. Că mărturisesc la toi cel ce 
aude cuvintele prorociel căriel ace- 
steia. De va adaogă clnevâ la ace- 
slea. va pune Domnul Dumnezeu 
premie el ţoale ranele cele. scrise în 
cartea aceasta; 

19. Şl de va scoate- ciuevâ din 
cuvintele cârjei prorociel acesteia, 
va scoate Dumnezeu partea lui din 
cartea vje|e» şl din celaka cea sfân- 
tă şl din cele scrise în cartea a- 
ceasta, 

20. Zice cel ce mărturiseşte ace 
stea: aşâ, viu curând, Amin, Aşa, 
vino, Doamne Ilsuse. 

21. Darul Domnului noslru Tlsits 
Hrlsîos cu voi loji, Amin. 



J2. ttpoc. 3, 11; Rom- 2, *. 
ÎS. flpoc I, Si 2, ai 21. «t I» *1> 4; «, 6 
4&, 12. /J, Flpoc, 2U Si 1 Cot. fî, 10. 

ie, npee I, lipoc. 3. si 1b. r 1 io 
Rom. ii, ii; 3 P*tt. i, tfl. 

11. HpoC. 21, S, Îs, SJ, 1; loaţi 7, 37, 

19. A doua tege 4, 2; PIU 4, i, 

20. Apoc. I r 7. 

UMNEZEU SLAVA, )