(navigation image)
Home American Libraries | Canadian Libraries | Universal Library | Community Texts | Project Gutenberg | Children's Library | Biodiversity Heritage Library | Additional Collections
Search: Advanced Search
Anonymous User (login or join us)
Upload
See other formats

Full text of "Biblia ortodoxa din 1914"

ADICĂ 

MMNEZEEASCA SCRIPTURA 

A 

LEGII VECHI SI A CELEI NOUA 



TIPĂRITA 
IN SILELE MAJESTAŢEI SALE 



REGELE ROMÂNIEI 
IN AL 49 AM DE SLÂVIIA DOMNIE 



EDIŢIA SFANŢULUI SINOD 



BUCUREŞTI 

TIPOGRAFIA CĂRŢILOR BISERICEŞTI 
60. -Strada Principatele Urine -60. 

1 © 3. -S:. 



DUMNEZEEASCÂ SCRIPTURĂ 



LEGII "V ECHI 



"Cri Z\ r~j "PI "PP A 



CAP. 1. 

Facerea lumii. 

^jpţntru începui au făcut Dumne- 
|«| zeu cerul şi pământul. 

2. Şi pământul era nevăzut 
şi netocmit şi întunerec erâ deasu- 
pra adâncului; şi Duhul lui Dumne- 
zeu se purta pre deasupra apei. 

3. Şi au zis Dumnezeu: să se facă 
lumină şi s'a făcut lumină. 

4. Şi au văzul Dumnezeu lumina 
că este bună; şi au despărţit Dum- 
nezeu între lumină şi între îniunerec. 

5. Şi au numi Dumnezeu lumina 
ziuă şi înfunerecuî l-au numit noap- 
te. Şi s'a făcut seară şi s'a făcut 
dimineaţă; zi una, 

6. Şi au zis Dumnezeu să se facă 
tărie în mijlocul apei; şi să îie de- 
spărţind apă de apă; şi s'a făcut 
aşa. 

7. Şi au făcut Dumnezeu tăria; şi 
au despărţit Dumnezeu între apa, 



1. 1. Ioan 1, 1, 2; Evr. 1, 10; Ps. 101, 26. 
2. Ps. 32, 6. 3. 2 Cer. 4, 6; Ps. 32, 9. 
4. Îs. 45, 7. 5. Ps. 73, 17. 6", Ier. 10.11, 12. 

7. Ps. 135, 6; 103, 3; 143, 4. 



care era supt lărie şi între apa care 
era deasupra tăriei. 

8. Şi au numit Dumnezeu tăria 
cer; şi au văzut Dumnezeu că este 
bine; şi s'a făcui seară şi s'a făcut 
dimineaţă; ziua a doua. 

9. Şi au zis Dumnezeu; să se a- 
dune apa cea de supt cer într'o 
adunare, şi să se arate uscatul; şi 
s'a făcut aşa; şi s'a adunat apa cea 
de supt cer întru adunările sale; şi 
s'a arătat uscatul 

10. Şi au numit Dumnezeu usca- 
tul pământ şi adunările apelor le-au 
numit mări; şi au văzui Dumnezeu 
că este bine. 

11. Şi au zis Dumnezeu: să răsară 
pământul iarbă verde, care să se- 
mene sămânţă după fel şi după a- 
semănare. şi pom roditor, care să 
facă rod, căruia să îie sămânţa lui 
înir'însul după fel pre pământ; şi 
s'a făcut aşa. 

Î2. Şi a dat din sine pământul iar- 
bă verde, care seamănă sămânţă du- 
pă fel şi după asemănare ; şi pom 

8. Ier. 10, 12; 51, 16. 9. Iov 38, 8; Ps. 32, 
7; 103, 10. 10. Ps. 88, 12. 11. Luc. 6, 44. 



roditor, care face rod, a căruia să- 
mânţa lui este într'însul după fel 
pre pământ; şi au văzut Dumnezeu 
că este bine. 

13. Şi s'a făcut seară şi s'a fă- 
cut dimineaţă; ziua a treia. 

Î4. Şi au zis Dumnezeu: să se facă 
luminători întru tăria cerului, ca să 
lumineze pre pământ şi să desparţă 
între zi şi între noapte. Şi să fie spre 
semne şi spre vremi şi spre zile şi 
spre ani. 

15. Şi să fie spre luminare întru 
tăria cerului, ca să lumineze pre pă- 
mânt şi s'a făcut aşa. 

16. Şi au făcut Dumnezeu doi lu- 
minători mari: itiminătorul cel mai 
mare spre stăpânirea zilei; iară lu- 
minătorul cel mai mic spre stăpâ- 
nirea nopţii şi stelele. 

17. Şi i-au pus pre ei Dumnezeu 
întru tăria cerului, ca să lumineze 
pre pământ. 

18. Şi să stăpânească presîe zi şi 
preste noapte şi să desparţă între 
lumină şi între întunerec; şi au vă- 
zut Dumnezeu că este bine. 

19. Şi s'a făcut seară şi s'a fă- 
cut dimineaţă; ziua a patra. 

20. SI au zis Dumnezeu: să scoa- 

t 

ţă apele vietăţi cu suflete vii şi pa- 
sări sburătoare pre pământ supt tă- 
ria cerului; şi s'a făcut aşa. 

21. Şi au făcut Dumnezeu chiţii cei 
mari şi tot sufletul vietăţilor, ce se 
târăsc, câte le -au scos apele du- 
pă felul lor; şi toată pasărea sbu- 
rătoare după fel ; şi au văzut Dum- 
nezeu că sunt bune. 

22. Şi le-au binecuvântat Dumne- 
zeu, zicând: creşteţi şi vă înmulţiţi 
şi umpleţi apele mării, şi cele sbu- 
rătoare să se înmulţească pre pă- 
mânt. 

23. Şi s'a făcut seară, şi s'a fă- 
cut dimineaţă; ziua a cincea. 

14. Ps. 135, 6-9; 8, 4. 16. Ps. 135, 6-9; 
S, 4. 18. Ps. 103, 20, 21. 21. Ps. 103, 26. 

22. 8, 16; 9, l; 35, 11. 



24. Şi au zis Dumnezeu: să scoa- 
ţă pământul suflet viu după fel de 
cele cu patru picioare şi de cele 
ce se târăsc şi hiare pre pământ 
după fel; şi s'a făcut aşâ. 

25. Şi au făcut Dumnezeu hiarele 
pământului după felul lor şi dobi- 
toacele după klu! lor şi toate cele 
ce se târăsc pre pământ după fe- 
lul ior ; şi au văzut Dumnezeu că 
sunt bune. 

26. Şi au zis Dumnezeu: să facem 
om după chipul nostru si după a- 
semănare; şi să stăpânească peştii 
mării şi pasările cerului şi dobi- 
toacele şi tot pământul şi toate vi- 
etăţile cele ce se târăsc pre pământ. 

27. Şi au tăcut Dumnezeu pre om, 
după chipul lui Dumnezeu l-au fă- 
cut pre dânsul, bărbat şi femee i-au 
făcut pre ei. 

28. Şi i-au binecuvântat pre ei 
Dumnezeu zicând: creşteţi şi vă în- 
mulţiţi şi umpleţi pământul; şi-1 stă- 
pâniţi pre el şi stăpâniţi peştii mă- 
rii şi pasările cerului şi toate do- 
bitoacele şi tot pământul şi toate 
vietăţile, care se târăsc pre pământ. 

29. Si au zis Dumnezeu: iată am 
dat vouă toată iarba, ce face să- 
mânţă de semănat, care este dea- 
supra a lot pământul; şi tot pomul, 
care are întru sine rod cu sămânţă 
de semănat, va fi vouă de mân- 
care. 

30. Şi tutulor hiarelor pământului 
şi tutulor pasărilor cerului şi tutu- 
lor vietăţilor, ce se târăsc pre pă- 
mânt, care au întru sine suflare de 
vieaţă, şi toată iarba verde de mân- 
care; şi s'a făcut aşâ. 

31. Şi au văzut Dumnezeu toate 
câte au făcut şi iată erau bune for- 
te; şi s'a făcut seară şi s'a făcut 
dimineaţă; ziua a şasea. 



25. 5, 1: 9, 6. 27. Col. 3, 10; Mat. 19, 4; 
Marc 10, 6. 28. 8, 16; 9, 2; 35, îl. 29. 9, 3. 
31. Sirab 39, 21. 



CAP. 2. 

Sfinţirea zilei a şaptea. Aşezarea omului 
în Raiu. Căsătoria. 

Si s'au săvârşit cerul şi pămân- 
tul şi toată podoaba lor. 
*2. Şi au săvârşit Dumnezeu în ziua 
a şasea lucrurile sale, care au făcut; 
şi s'au odihnit în ziua a şaptea de 
ioate lucrurile sale, care au făcut. 

3. Şi au binecuvântat Dumnezeu 
ziua a şaptea şi o au sfinţii pre ea; 
că întru aceea s'au odihnit de toate 
lucrurile sale, care au început Dum- 
nezeu a face. 

4. Aceasta este cartea facerii ce- 
rului şi a pământului, când şi în 
care zi au făcut Domnul Dumnezeu 
cerul şi pământul. 

5. Şi toată verdeaţa câmpului mai 
înainte de ce s'a făcut pre pământ 
şl toată iarba ţarinii mai înainte 
de ce a răsărit, că nu dedese Dum- 
nezeu ploaie pre pământ şi om nu 
•eră, care să-1 lucreze pre dânsul. 

6. Şi izvor ieşeâ din pământ şi 
adăpâ toată fata pământului. 

?. Şi au făcut Dumnezeu pre om, 
ţărână luând din pământ şi au su- 
îlat în faţa lui suflare de vieajă şi 
s'a îăcut omul cu suflet viu. 

8. Şi au sădit Dumnezeu Raiu în 
Edem către răsărit; şi au pus acolo 
pre omul pre care l-au făcut. 

9. Şi au făcut Dumnezeu să ră- 
sară încă din pământ tot pomul fru- 
mos la vedere şi bun la mâncare; 
şi pomul vieţii în mijlocul Raiului 
şi pomul ştiinţii binelui şi al răului. 

10. Şi rîu ieşeâ din Edem, ca să 
ude Raiul, care de acolo se împarte 
în patru rîuri. 

11. Numele unuia Fison: acesta 
încunjură tot pământul Evitatului; 
acolo este aur. 

12. Şi aurul pământului aceluia 



este bun, şi acolo este rubin şi pia- 
tră verde. 

13. Şi numele rîului celui de s al 
doilea Gheon: acesta încunjură tot 
pământul Etiopiei. 

14. Şi rîul cel de al treilea Ti- 
gru: acesta curge'spre Asiria. Iară 
rîul al patrulea Eufrat. 

15. Şi au luat Domnul Dumnezeu 
pre omul, pre carele l-au,. îăcut şi 
l-au pus în Raiul desfătării să-l lu- 
creze şi să-î păzească. 

16. Şi au poruncit Domnul Dum- 
nezeu lui Adam, zicând : din tot po- 
mul, care este în Raiu să mănânce ; 

17. Iară din pomul ştiinţii bine- 
lui şi al răului să nu mâncaţi din- 
fr'însul, că ori în ce zi veţi mânca 
din el cu moarte veţi muri. 

18. Şi au zis Domnul Dumnezeu: 
nu este bine să fie omul singur, 
să-i facem ajutor asemenea lui. 

19. Şi au făcut Dumnezeu încă 
din pământ toate hiarele ţarinii şi 
toate pasările cerului, şi le-au adus 
la Adam să vază, ce nume le 
va pune; şi tot sufletul viu, cum 1-a 
numit Adam, acesta este numele lui. 

20. Şi a pus Adam nume tutu- 
lor dobitoacelor şi tufuîor pasărilor 
cerului şi tutuior hiarelor pămân- 
tului ; iară iui Adam nu s'a aîlat 
ajutor asemenea lui. 

21. Şi au pus Dumnezeu somn 
în Adam şi a adormit; şi au luat 
o coastă dintru ale lui şi au plinit 
cu carne locul ei. 

22. Şi au făcut Dumnezeu coasta, 
care o au luat din Adam, muere, 
şi o au adus pre ea la Adam. 

23. Şi a zis Adam : iată acum os 
din oasele mele şi trup din trupul 
meu, aceasta se va chemâ îemee, 
pentru că din bărbatul său s'a luaL 

24. Pentru aceea va lăsa omul 
pre tatăl său şi pre muma sa şi se 



2. 1. Eşirc, 20, 11; 31, 17. 2. 2 lege 5, 14; 
Evr. 4, ţ 4. 5. 3, 23. 7. 1 Cor. 15, 45. 



17. Rom. 5, 12. 21. 1 Cor. 11, 8. 22. 1 
Tim. 2, 13. 24. Mat. 19, 5; Marc. 10, 7. 



va lipi de femeia sa şi vor îi a- 

mândoi un trup. 

25. Şi erau amândoi goli şi A- 

dam şi femeea lui, şi nu se ru- 
şinau. 

CAP. 3. 

Căderea strămoşilor în făcal. Pedeapsa, 
Făgăduinţa Mesiei. 

Iară şarpele era mai înţelept de 
câf toate hiareîe cele de pre pă- 
mânt, care le-au îăcut Domnul Dum- 
nezeu; şi a zis şarpele către îemee: 
ce este, că au zis Dumnezeu să nu 
mâncaţi din tot pomul Raiului? 

2. Şi a zis femeea către şarpe : 
din fot pomul care este în Raiu 
mâncăm. 

3. Iară din rodul pomului, care 
este în mijlocul Raiului au zis Dum- 
nezeu: să nu mâncaţi dintr'însul, 
nici să yă atingeţi de dânsul, ca 
să nu muriţi. 

4. Şi a zis şarpele către femee : 
nu veţi muri cu moarte. 

5. Că ştie Dumnezeu, că ori în ce zi 
veţi mânca dintr'însul, se vor deş- 
chide ochii voştri şi veţi fi ca nişte 
dumnezei cunoscând binele şi răul. 

6. Şi a văzut femeea, că bun este 
pomul la mâncare şi plăcut ochi- 
lor la vedere, şi cum că frumos 
este a cunoaşte; şi luând din rodul 
lui a mâncat şi a dat şi bărbatu- 
lui său şi a mâncat cu dânsa. 

7. Şi lis'au deşchis ochii amân- 
durora şi au cunoscut că erau goli; 
si au cusut frunze de smochin si 
ş'au îăcut acoperemânfuri împreju- 
rul trupului. 

8. Şi au auzit glasul Domnului 
Dumnezeu umblând prin Raiu după 
amieazăzi, şi s'au ascuns Adam 
şi femeea lui de către faţa Domnu- 
lui Dumnezeu între pomii Raiului. 

25. 3, 7. 

3. 1. 2, 17, Hpoc. 12, 9; 20, 2. 4. 2. Cor. 
11, 3; Ioan 8, 44. 5. v. 22. 6, Iac. 1, 14; 
Timot. 2, 14. 7. 2, 25. 



9. Şi au strigat Domnul Dumne- 
zeu pre Adam şi au zis lui : A- 
dame, unde eşti? 

10. Iar el a zis : glasul tău am 
auzit umblând prin Raiu şi m'arrr 
temut, că gol sunt şi m'am ascunş- 
ii. Şi i-au zis Dumnezeu: cine 

ţi-a spus ţie că eşti gol? fără nu- 
mai că ai mâncat din pomul, din 
carele ţi-am poruncit numai din- 
tru acesta să nu mănânci. 

12. Şi a zis Adam : muerea care 
mi-ai dat să fie cu mine, aceea mi-a 
dat din pom şi am mâncat. 

13. Şi au zis Domnul Dumnezeu 
muerii : de ce ai îăcut aceasta? Şt 
a zis muerea: şarpele m'a amăgit şi- 
am mâncat. 

14. Şi au zis Domnul Dumnezeu 
şarpelui : pentrucă ai făcut acea- 
sta, blestemat să fii tu din toate 
dobitoacele şi din toate hiareîe pă- 
mântului ; pre pieptul tău şi pre 
pântece te vei târî şi pământ vei 
mânca în toate zilele vieţii tale. 

15. Vrăjmăşie voiu pune între tine 
şi între femee şi între sămânţa ia 
şi între sămânţa ei; acela va păzi 
capul tău şi tu vei păzî călcâiul luL 

16. Muerii au zis: înmulţind voiu 
înmulţi necazurile tale şi suspinul 
tău, în dureri vei naşte fii şi spre 
bărbatul tău va fi întoarcerea ta; şi 
ei te va stăpâni. 

1?. Iară lui Adam au zis: pentru 
că ai ascultat glasul femeii fale şi 
ai mâncat din pomul, din care ţi- 
am poruncit ţie, numai dintru acela 
să nu mănânci, şi ai i mâncat din- 
tr'însul, blestemat să fie pământul 
întru lucrurile tale; întru necazuri 
vei mâncâ dintr'însul în toate zilele 
vieţii tale. 

18. Spini şi pălămidă va răsări 
ţie, şi vei mâncâ iarba pământului, 

19. întru sudoarea feţii tale vei 

11. 2, 16, 17. 15. 1 Ioan 3, 8. 16. Efcs. 5,. 
22, Tit. 2, 5. 19. 2 Tesal. 3, 10. Sirab 17, 1.. 



mânca pâinea ta, până când te vei 
întoarce în pământ din care eşti 
luat: că pământ eşti şi în pământ 
le vei întoarce, 

20. Şi a pus Adam numele femeii 
sale Eva, adică Vicaţă, pentrucă ea 
este mumă tuturor celor vii. 

21. Şi au făcut Domnul Dumne- 
zeu lui Âdam şi femeii lui îmbră- 
căminte de piele şi i-au îmbrăcat 
pre ei. 

22. Si au zis Dumnezeu: iată A- 
dam s'a făcut ca unul din noi cu- 
noscând binele şi răull Şi acum, 
ca nu cumvâ să'şi tinză mâna sa 
şi să ia din pomul vieţii şi să mă- 
nânce şi să trăească în veci, 

23. L-au scos pre el Domnul 
Dumnezeu din Raiul desfătării, ca 
să lucreze pământul din care s'a 
luat. 

24. Şi au scos Domnul Dumnezeu 
afară pre Adam şi l-au pus pre el 
în preajma Raiului desfătării; şi au 
pus Heruvimi şi sabie de foc în- 
vârtitoare, ca să păzească calea po- 
mului vieţii. 

CAP. A. 

Cain şi: Avei. Urmaşii lor. 

Iar Adam a cunoscut pre Eva fe- 
meea sa, şi zămislind ea a născut, 
pre Cain, şi a zis: dobândit-am om 
prin Dumnezeu. 

2. Şi a mai ^născut pre Avei fra- 
tele lui, şi a fost Avei păstor de oi; 
iară Cain a fost lucrător de pământ. 

3. Şi a fost după câteva zile a a- 
dus Cain din rodurile pământului 
jertfă lui Dumnezeu. 

.4. Şi a adus şi Avei din cele în- 
tâi născute ale oilor sale şi din gră- 
simea lor; şi au căutat Dumnezeu 
spre Avei şi spre darurile lui. 

5. Iară spre Cain şi spre jertfele 



lui nu s'au uitat, 1 şi s'a întristat Cain 
foarte şi s'a mâhnit faţa lui. 

6. Şi au zis Domnul Dumnezeu 
lui Cain: de ce te-ai întristat şi pen- 
iruce s'a mâhnit faţa ta? 

7. De ai fi adus drept şi ai fi îm- 
părţit drept, n'ai fi păcătuit. Ţaci, la 
tine se va întoarce şi fu îl vei , stă- 
pâni pre acela. 

8. Şi a zis Cain către Avei fratele 
său: să ieşim la câmp; şi a fost când 
erau ei în câmp, s'a sculat Cain a- 
supra fratelui său Avei şi 1-a omo- 
rîf pre el. 

9. Şi au zis Domnul Dumnezeu 
către Cain: unde este Avei fratele 
tău? Iar el a zis: nu ştiu ; au doar 
păzitor sunt eu fratelui meu? 

10. Şi au zis Domnul : D.e ce ai 
făcut aceasta? Glasul sângelui fra- 
telui tău strigă către mine din pă- 
mânt. 

11. Şi acum blestemat să fii fu 
pre pământul, care a deschis gura 
sa să primească sângele fratelui tău 
din mâna ta. 

12. Când vei lucră pământul, nu 
va adaoge a da ţie puterea sa; ge- 
mând şi fremurînd vei îi pre pământ. 

13. Şi a zis Cain către Domnul : 
mai mare este vina mea decât a mi 
se ertâ mie. 

14. De mă scoţi astăzi de pre faţa 
pământului şi dela faţa ta mă voiu 
ascunde; şi voiu fi gemând şi fre- 
murînd pre pământ şi va îi tot cel 
ce mă va afla, mă va omorî. 

15. Şi au zis lui Domnul Dumne- 
zeu: nu aşa; tot cel ce va omorî pre 
Cain, de şapte ori se va pedepsi, 

* şi au pus Domnul Dumnezeu semn 
lui Cain, ca să nu-l omoare oricine 
îl va află pre el. 

16. Şi a ieşit Cain dela faţa lut 
Dumnezeu şi a lăcuit în pământul 
Neid în preajma Edemului. 



22. v. 5. 
4t. 4. Evr. 11, 4. 



7. Rom. 6, 12, 16. 8. Mat. ?3, 35; 1 Ioan 
3, 12. 10. Evr. 12, 24. 



6 



FACEREA 4-5' 



17. Şi a cunoscut Cain pre îemeea 
sa, şi zămislind a născut pre Enoh; 
şi a zidii celafe şi a chemai ceta- 
tea pre humele fiului său Enoh. 

18. Şi s'a născu! lui Enoh Gaidad; 
şi Gaidad a născut pre Maleleil; şi 
Maleleil a născut pre Maiusala; şi 
Mafusala a născut pre Lameh. 

19. Şi a luat Lameh două femei: 
numele uneia Ada şi numele cei- 
laîie Sella. 

20. Şi a născut Ada pre lovii, a- 
cesta a fost tată hrănitorilor de do- 
bitoace, cari locuesc în colibi. 

21. Şi numele fratelui lui: Iuval; 
acesta a fost care a izvodit cano- 
nul şi lăuta. ■ a 

22. Iară Sella a tuŞtyt pre Tovel; 
acesta a fost bătător cu ciocane, 
faur de aramă şi de fier. Iară sora 
lui To\tel, Noema. 

23 Şi a zis Lameh femeilor sale J 
Adei şi Sellei : ascultaţi glasul meu, I 
femeile lui Lameh; băgaţi în urechi j 
Cuvintele mele, că bărbat am orno- j 
rît spre rană mie şi tânăr spre vă- 
tămate mie. 

>24. Că de şapte ori s'a izbândit 
despre Cain; iar despre Lameh de j 
şaptezeci de ori câte şapte. | 
* 25. Şi a cunoscut Adam pre Eva, | 
îemeea sa, şi zămislind a născut fiu; 
şi a chemat -ti urnele lui Sit, zicând : 
că mi-a ridicat mie Dumnezeu altă 
sămânţă în locul lui Avei, pre care 
l'a omoiît Cain. • 

26. Şi lui Sit s'a născut îiu şîi-a 
pus numele lui Enos: %cesta a nă- 
dăjduit a chema numele Domnului 
Dumnezeu. 

CAP. 5. 

Neamurile Patriarhilor ăela Adam 
până la Noe. 

Aceasta este cartea facerii oame- 
nilor, în care zi au făcut Dum- 

26. 5, 6. 

5. 1, 26; 9, 6; Col. 3, 10. Inţelep. 2, 23. 



riezeu pfe Adam, după chipul lui 
Dumnezeu l-au r îădri pre el. 

2. Bărbat r şi femee i-au făcut pre 
ei, şi i-au binecuvântat; 'şi au che- 
mat numele lui Adam, în ziua în 
Care i-au făcut bre eî. ' 

3. Şi a trăit Adam două sule şi 
treizeci de ani şi a născut fiu după 
chipul şi asemănarea să; şi a nu- 
mit numele lui Sit. ^ 

4. Şi au fost zilele lui Adam, care 
le-au trăit, dupăce a născut pre Sit, 
ani şapte sute; şi a născut fii şi "Tete. 

5. Şi au fost toate zilele lui Adam, 
care le-a trăit, nouă sute şi treizeci 
de ani; şi a murit. 

6. Şi a trăit Sit ani două sute şi 
cinci; şi a născut pre Enos. 

7. Şi a trăit Sit, dupăce a născut 
pre Ehos, ani şapte sute şi şapte-; 
p a născut fii şi fete. 

8: Şi au fost toate zilele lui Sit 
ani nouă sute şi doisprezece; şf'a 
murit. * 

9. Şi a trăit Enos ani o sută şi 
nouăzeci; şi a născut pre CaifYăTrt; 

10. Şi a trăit Enos, dupăce a nă- 
scut pre Cain an, ani şapte sute cinci- 
sprezece; şi a născut fii şi fete. 

11. Şi au fost toate zilele lui Enos 
ani nouă sute cinci; şi a murit. 

12. Şi a trăit Cainan ani o sută 
şaptezeci; şi a născut pre Maleleil. 

Î3. Şi a trăit Cainan, dupăce a 
născut pre Maleleil,, ani şapte sute 
patruzeci; şi a născut fii şi fete. 

14. Şi au fpsj. toate .zilele- lui Cai- 
nan ani nouă sute zece; şi a murit. 

15. Şi â trăit Maleleil ani o şută 
şasezeci şi cinci; şi a născut pre 
lared. „ 

16. Şi a trăit Maleleil, dupăce a 
născut pre lared, ani şapte sute trei- 
zeci; şi. a născut fii şi fete. 

17. Şi au fost loate zilele lui Ma- 
leleil ani opt sute nouăzeci şi cinci; 
şi a murif. 

6. 4, 26. 



18. Şi a trăit lared ani o sută şase- 
zeci şi doi; şi a născut pre Enoh. 

19. Şi a trăit lared, dupăce a nă- 
scut pre Enoh, ani opt sute^şi a 
născut fii şi fete. 

20. Şi au fost toate zilele lui lared 
ani nouă sute şasezeci şi doi; şi a 
murit. 

21. Şi a trăit Enoh ani o sută şase- 
zeci şi cinci; şi a născut pre Ma- 
tusala. 

22. Şi bine a plăcut Enoh lui Dum- 
nezeu; şl dupăce a născut pre Ma- 
tusala, a trăit Enoh două sute de 
ani; şi a născut îii şi feţe. 

23. Şi au fost toate zilele lui Enoh 
ani trei sute şasezeci şi cinci. 

24. Şi bine a plăcut Enoh lui Dum- 
nezeu şi nu s'a aflat, pentrucă 1-a 
mutat pre dânsul Dumnezeu. 

25. Şi a trăit Matusala ani o sută 

optzeci şi şapte; şi a născut pre 
Lameh. ' 

26. Şi a trăit Matusala, dupăce a 
născut pre Lameh, ani şapte sute 
optzeci şi doi; şi a născut fii şi fete. 

27. Şi au fost toate zilele lui Ma- 
tusala, care le-a trăit/ani nouă sute 
şasezeci şi nouă; şi ă murit. 

28. Şi a frâif Lameh ani o sută 
optzeci şi opt; şi a născut fiu. 

29. Şi â câerrrat numele lui Noe, 
zicând: acesta va face să odihnim 
de lucrurile noastre şi de necazu- 
rile mâinilor noastre şi de pămân- 
tul, care l-au bleştemaf Domnirl Dum- 
nezeu. * 

30. Şi a trăit Lameh, dupăce a nă- 
scut pre Noe, ani cinci sute' şase- 
zeci şi cinci; şi a născut fii şi fete. 

31. Şi au fost toate zilele lui La- 
meh ani şapte sute cincizeci şi trei; 
şi a murit. 

32. Şi era Noe de cinci sute de 
ani; şi a născut Noe trei feciori: pre 
Sim pre Ham şi pre lafet. 

21. Iuda 14. 22. Sirab. 44, 16; Evr. 11, 5. 
24. Inţelep. 4, 11; Sirab 44, 16. 
32. 6, 10; 10, 1. 



* CAP. 6. 

Vestirea potopului, Facerea corăbiei. 

Si a fost când au început oamenii 
a se înmulţi pre pământ şi li 
s'au născut lor fete. 

2. Văzând fiii lui Dumnezeu prefe^ 
lele oamenilor că erau frumoase» ş'au 
luat lor femei din toate care au ales. 

3. Şi au zis Domnul Dumnezeu: 
nu va rămâneâ Duhul meu în oa- 
menii aceştia în veac, pentrucă tru- 
puri sunt şi vor fi zilele lor o sută 
si douăzeci de ani. ; 

4. Şi erau uriaşi pre pământ în 
zilele acelea; şi după aceia când in- 
trau fiii lui Dumnezeu la fetele oa- 
menilor şi le năşteau lor, aceia erau 
uriaşi, din veci oameni numiţi. 

5. Iară văzând Domnul Dumnezeu 
că s'au înmulţit răutăţile oameni* 
lor-p-re pământ, şi cum că fiecare 
cugetă în inima sa cu d€ădinsul la 
răutăţi în toate zilele, 

6. i-au părut rău lui Dumnezeu 
că au făcut pre om pre pământ, şi 
s'au căit. "" L * 

7. Şi au zis Dumnezeu : pierde-voiu 
pre omul pre eare î-arn făcut de pe 
faţa pământului, dela om până la 
dobitoc şi dela cele ce se târăsc 
până la pasările cerului, pentru că'rrfi 
pare rău că i-am făcut pre ei. 

8. Iară Noe a aflat har înaintei 
Domnului Dumnezeu. 

9. Acestea sunt naşterile- lui Noe: 
Noe, om drept şi desăvârşit fiind în 
neamul- său, a plăcut lui Dumnezeu; 

10. Şi a- născut Noe trei feciori; 
pre Sim pre Ham şi pVe lafet. 

11. Şf*se siricase părfîântul îna- 
intea liii Dumnezeu şî se umplusese 
âe'hedfeplâte. 

12. Şi au văzut Domnul Dumne- 
zeu pământul, şi era stricat, pentru 

6. 4. Mat. 24, 38; Lucâ 17, 27. 

5. Mat. 15, 19. 6. Efes. 4, 30. 8. 18, 3; 
Esire 33, 12. 9. 5, 22; Sirab 44, 17; Evr. 11,7. 

10. 5, 32; 10, 1. 



că'şi stricase (of trupul calea sa pre 
pământ. 

13. Şi au zis Domnul Dumnezeu 
lui Noe: sfârşitul a tot omul vine 
înaintea mea, că s'a umplut pă- 
mântul de nedreptate dela dânşii, şi 
iată voiu pierde pre ei şi pământul. 

14. Iară tu fă ţie corabie din lemne 
neputreziioare în patru muchi; de- 
spărţituri vei lace prin corabie; şi 
o vei smoli pe din lăunfru şi pe 
din afară cu smoală. 

15. Şi aşa vei face corabia: de trei 
sute de co|i va fi lungimea corăbiei 
şi de cincizeci de coji lăţimea şi 
de treizeci de coţi înălţimea ei. 

16. Strimfând-o vei face corabia, 
şi deasupra de un cot o vei sfârşi; 
şi uşa corăbii vei face în coaste, şi 
cămări câte cu două şi câte cu trei 
rânduri de poduri vei face într'însa. 

17. Şi iată eu voiu aduce potop 
de apă pre pământ, ca să strice 
tot trupul în care este suflet viu 
supt cer; şi ori câte vor fi pre pă- 
mânt vor muri. 

18. Şi voiu pune legătura mea cu 
line; şi vei intra în corabie tu şi 
feciorii tăi şi femeea ta şi femeile 
feciorilor tăi cu tine. 

19. Şi din toate dobitoacele şf din 
toate cele ce se târăsc şi din toate 
hiarele şi din tot trupul, câte două 
din toate să iei în corabie, ca să le 
hrăneşti cu fine, parte bărbătească 
şi îemeească să fie. 

20. Şi din toate pasările cele zbu- 
rătoare dupre fel şi din toate dobi- 
toacele dupre fel şi din Joale vie- 
tăţile ce se târăsc pre pământ dupre 
felul lor, câte două din toate vor 
intră la tine să se hrănească îm- 
preună cu tine, parte bărbătească 
şi femeească. 

21. Şi tu să' ţi iei din toate buca- 
tele de care mâncaţi; şi vei adună 



19. 7, 9. 20. 7, 16. 



la tine şi vor fi ţie şi lor de mân- 
care. 

22. Şl făcu Noe toate câte i-au 
poruncit lui Domnul Dumnezeu; aşâ 
a făcut. 

CAP. 7. , 

Potopul. 

Si au zis Domnul Dumnezeu către 
, Noe: intră tu şi toata casa ta în 
corabie, că pre tine fe-am văzut drepl 
înaintea mea în neamul acesta. 

2. Şi din dobitoacele cele curate 
ia cu fine în lăuntru câte şapte, parfe 
bărbătească şi femeească; iară din 
dobitoacele cele necurate câte două, 
bărbat şi femee. 

3. Şi din pasările cerului cele cu- 
rate câte şapte, parfe bărbătească 
şi femeească; şi din toate 'pasările 
cele necurate câte două, parte băr- 
bătească şi îemeească, ca să lpă- 
strezi sămânţă preste tot pământul. 

4. Că încă şapte zile şi eu voiu 
aduce ploaie pre pământ patruzeci 
de zile şi patruzeci de nopţi, şi voiu 
pierde de pre faţa pământului fot ce 
viează care am făcut. 

5. Şi a făcut Noe câte i-au porun- 
cit lui Domnul Dumnezeu. 

6. Iară Noe era de şase sute |de 
ani; şi potop de apă s'a făcut pre 
pământ. 

7. Şi a intrat Noe şi feciorii lui 
şi femeea lui şi femeile feciorilor lui 
cu dânsul în corabie, pentru apa po- 
topului. 

8. Şi din pasările cele curate şi 
din pasările cele necurate şi din do- 
bitoacele cele curate şi din dobitoa- 
cele cele] necurate şi din hiare şi din 
toate cele ce se târăsc pre pământ. 

9. Câte două din foafe au intrat 
la Noe în corabie, parte bărbătea^ 



22. 7, 5; Evr. 11, 7. 
7. 1. Evr. 11, 7; 2 Pctt. 2, 5. 5. Mat. 24, 
38; Luc. 17, 26. 7. 1 Petr. 3, 20. 

0. 6, 19. 



scă şi femeească, precum au porun- 
cif Domnul Dumnezeu lui Noe. 

10. Şi a fost după şoapte ziîe, apa 
potopului s'a făcut pjre pământ. 

11. In anul şase sute din vieafa 
iui Noe, în luna a doua, în douăzeci 
şi şapte ale lunii, în ziua aceea s'au 
desfăcut tpate izvoarele adâncului, 
şi jghiaburile cerului s'au deşchis. 

12. Şi a căzut ploaie pre pământ 
patruzeci de zile şi patruzeci de 
nopţi* 

13. In ziua aceea intrat-au Noe, 
Sim, Ham, Iafet feciorii lui Noe şi fe- 
meea lui Noe şi trei femei ale fe- 
ciorilor lui cu dânsul în corabie. 

14. Şi toate hiarele dupre îd şi 
toate dobitoacele dupre fel şi toată 
vietatea ce se mişcă pre pământ du- 
pre fel şi toată pasărea zburătoare 
dupre felul său. 

15. Au intrat la Noe în corabie 
câte două, parte bărbătească şi fe- 
mească din tot trupul în care este 
suflet viu. 

16. Şi cele ce inirase, parte băr- 
bătească şi femeiască din tot tru- 
pul au intrat, dupre cum au porun- 
cit Dumnezeu lui Noe; şi au încuiat 
Domnul Dumnezeu corabia pre din- 
afară. 

17. Şi a fost potop patruzeci de 
zile şi patruzeci de nopţi pre pă- 
mânt, şi s'a înmulţit apa şi a ridi- 
cat corabia şi o a înălţat de pre pă- 
mânt. 

18. Şi creşfeâ apa şi se înmulţea 
foarte pre pământ, şi se purta co- 
rabia pre deasupra apei. 

19. Iar apa se întâreâ foarte foarte 
pre pământ, şi a acoperit toţi mun- 
ţii cei înalţi, care erau supt cer. 

20. De cinsprezece coţi s'a înăl- 
ţat apa în sus şi a acoperit toţi mun- 
ţii cei înalţi. 

21. Şi a murit tot trupul ce se mi- 
şcă pre pământ al pasărilor şi al 

16. 6, 20. 21. Inţelep. 10, 4. 



dobitoacelor şi al hiarelor şi toată 
vietatea ee se mişca pre pământ. 

22. Şi tot omul şi toate câte aveau 

suflare de vieaţă şi tot ce erâ pre 
uscat au murit. 

23. Şi au pierit tot ce erâ Viu pre 
faţa a tot pământul dela om până 
la dobitoc şi cele ce se târăsc şi 
pasările cerului şi s'au stins de pre 
pământ; şi a rămas Noe singur şi 
cei ce erau cu ei în corabie. 

24. Şi s'a înălţat apa pre pământ 
o sută cincizeci de zile. 

CAP. 8. 

încetarea Potopului. 

Si şi-au adus aminte Dumnezeu / 
de Noe şi de toate hiarele şi de / 
* toate dobitoacele şi* de toate pa- l N 
sările şi de toate vietăţile ce se tâ- ) 
răsc, câte erau^u dânsul în cora- / 
bie; şi au adfBi Dumnezeu vânt pre 1 
pământ şi a încetat apa. ' 

2. Şi s'au încuiat izvoarele adân- 
cului şi jghiaburile cerului şi s'a 
oprit ploaia din cer. 
, 3. Şi scădea apa scurgându-se de 
pre pământ şi ş'a împuţinat apa 
după o sută cincizeci de zile. u 

4. Şi a şezut corabia în luna a 
şaptea, în douăzeci şi şapte de zile 
ale lunii, pre munţii Ararat, 

5. Iar apa a scăzut până la luna a 
zecea; iară în luna a zecea, în ziua 
cea dinfâiu a lunii, s'au ivit vârfu- 
rile munţilor. 

6. Şi a îost după patruzeci de zile, 
deşchis-a Noe fereastra corăbii, care 
o făcuse. 

7. Şi a trimis corbul să vază de a * 
scăzut apa, şi ieşind nu s'a mai în- 
tors, până când s'a uscat apa de 
pre pământ. 

8. Şi a trimis porumbul după dân- 
sul, să vază de a scăzut apa de pre 
pământ. 

22. l Petr, 3, 20, 23. 2 Petr. 2, 5. 



9. Şi neaflând porumbul odihnă 
picioarelor sale, s'ă întors la dân- 
sul în corabie, că era apâ presie 
toată faţa pământului; şi tinzînd mâ- 
na 1-a luat şi 1-a băgat la sine în 
corabie. 

10. Şi aşteptând încă şi alte şapte 
zile, iar a trimis porumbul din co- 
rabie. 

11. Şi s'a întors la dânsul porum- 
bul către seară şi aveâ în gura sa 
stâlpare de măslin cu frunză; şi a 
cunoscut Noe, că a scăzut apa de 
pre îaţa pământului. 

12. Şi aşteptând încă alte şapte 
zile, iar a trimis porumbul şi n'a 
mai adaos a se întoarce la dânsul. 
, 13. Şi a fost în anul şase sute şi 
unui din vieaţa lui Noe, în luna din- 
tâi u, în ziua dinîâiu a lunii, scăzuse 
apa de pre pământ; şi a descoperit 
Noe acoperişul corăbii, care făcuse, 
şi a văzut că a scăzut apa de pre 
îa{a pământului. 

14. Iară în luna a doua, în ziua a 
douăzeci şi şapte, s'a uscat pământul. 
-""15. Şi au grăit Domnul Dumnezeu 
către Noe zicând : ieşi din corabie 
iu şi femeia ta şi feciorii tăi şi fe- 
meile feciorilor tăi cu tine. 

16. Şi toate hiarele, câte sunt cu 
fine, şi tot trupul dela pasări până 
la dobitoacă, şi toată vietatea care 
se mişcă pr€ pământ, scosfe-le cu 
fine, şi creşfe|i; ; şi vă înmulţiţi pre 
pământ. 

17. Şi a ieşit Noe şi femeia lui şi 
feciorii lui şi femeile feciorilor lui 
cu dânsul. 

18. Şi toate hiarele şi toate dobi- 
toacele şi toată pasărea şi toată 
vietatea, ce se mişcă pre pământ du- 
pă felul său, au ieşit din corabie. 

19. Şi a zidit Noe altar Domnului; 
şi a luat din toate dobitoacele cele 
curate şi din toate pasările cele cu- 
rate; şi a adus ardere de fol pre altar. 



20. Şi au mirosit Domnul Dumne- 
zeu miros cu bună mireasmă şi au 
zis Domnul -Dumnezeu: am socotit 
şi nu voiu adioge mai mult a ble- 
stema pământul pentru faptele oa- 
menilor, penfrucă se'okacă ^uqg tul 
omului cu deadinsul spre rele din 
tinereţile lui; deci nu voiu mai ada- 
oge a omorî fot trupul viii, precum 
am făcut. 

21. In toate zilele pământului: se- 
mănătura şi secerişul, frigul şi* căl- 
dura, vara şi primăvara, ziua şi 
noaptea, nu vor înceta. * 

CAP. 9. 

Curcubeul. 

Si au binecuvântat Dumnezeu pre 
Noe şi pre feciorii lui şi l-eau zis 
lor: creşte{i şi vă înmulţiţi şi um- 
pleţi pământul şi-l stăpâniţi pre el 

2. Şi groaza şi frica voaştră va 
îi presfe toate hiarele pământului şi 
preste toate pasările cerului şi pre-: 
ste toate câte se mişcă pre pământ 
şi preste toţi peştii mării; supt mâi* 
nile voastre le-am dat. 

3. Şi iot ce se mişcă şi viează 
vor fi vouă de mâncare; ca pre ni- 
şte burueni de erburi le-am dat vouă 
toate. 

4. Fără numai carne cu sângele 
sufletului să nu mâncaţi. * 

5. Penlrucă şi sângele ■sufletelor 
voastre îl voiu cere din mâna tutu- 
ror hiareîor, şi din mâna fratelui o- 
mului voiu cere sufletul omului. 

6. Cel ce va vărsa, sângele omu- 
lui, pentru, sângele aceluia sângele 
lui se va vărsa, că după chipul lui 
Dumnezeu am făcut pre om. 

7. Iară voi creşteţi şi vă înmul- 
ţiţi şi umpleţi pământul şi-l stăpâ- 
niţi pre el. 

8. 20. .-'Mat. 15, 19. ' 
Q, 1. 1, 22, 28 . 3. 1, 25; Rom, 14. 2. 

4. Lev. 3, 17; 17, 14; 2 lege 12, 16. 

5. Esire 21, 29. 6. Fac. 1, 26; Esire 21, 12; 
Mat. 26, 52; Hpoc. 13, 10. 7. 1, 22, 28 ; 8, 17. 



8. Şi au grăit Dumnezeu lui Noe 
şi feciorilor lui cu dânsul, zifeâttd : 

9. Iată eu puiu legătura mea cu 
voi şi cu seminţia voastră după voi. 

10. Şi cu tot sufletul viu, ce este 
cu voi din pasări şi din dobitoace 
şi din toâte hiarele pământului, câte 
sunf cu voi din toate, care au ieşit 
din corabie. > 

11. Şi voiu pune legătura mea cu 
voi; şi nu va mai murî nici un trup 
de apa potopului şi nu va mai îi 
potop de apă care să strice tot pă- 
mântul. 

' 12. Şi au zis Domnul Dumnezeu 
către Noe: Acesta este semnul legă- 
turii, care îl dau eu între mine şi 
între voi şi între tot sufletul viu, care 
este 'Cu voi întru neamuri veşnice. 

13. Curcubeul meu îl puiu în nori;, 
şi va fi semn de legătură între mine 
şi între pământ. * 

14. Si va fi când voiu aduce eu 
nori pre pământ se va arăta curcu- 
beul meu în nori. 

15. Şi-mi voiu aduce aminte de 
legătura rriea, care este între mine 
şi între voi şi între tot -sufletul viu 
în tot trupul; şi nu va mai îi potop 
de apă, ca să piară tot trupul. 

16. Şi va fi curcubeul meu pre 
nori şi-1 voiu vedeâ, ca să-mi aduc 
aminte de legătura cea veşnică în- 
tre mine şi între pământ şi între 
sufletul viu, care este în tot trupul 
pre pământ. 

17. Şi au zis Dumnezeu iui Noe : 
Acesta este semnul legăturii^ care 
l-am pus între mine şi între tot tru- 
pul ce este pre pământ. 

18. Şi erau feciorii lui Noe, carii 
au ieşit din corabie: Sim, Ham şi 
Iafef; iară Ham era fată lui Hanaan. 
Aceşti trei sunt feciorii lui Noe. 

19. Şi dintr'aceşfia ş'au împrăştiat 
presfe tot pământul. 

11, Isaia 54, 9. 15, Isaia 54, 9. 

16, Ps. 88, 38. <- . 



20. Şi început Noe a fi om lu- 
crător de pămârff şi a sădit vie. 
~>2\. Şi a băut din vi# şi s'a îmbă- 
tat şi s'a golit în casa sa. 

22. Şi a văzut Ham, tatăl lui Ha- 
naan, goliciunea tatălui său. 

23. Şi ieşind afară a spus celor 
doi fraţi ai săi; iară Sim şi îafet 
luând o haină o au pus pre amân- 
doi umerii lor, şi s'au dus cu dosul 
înainte şi au acoperit goliciunea ta- 
tălui lor, şi feţele lor căutau înapoi 
şi n'au văzul goliciunea tatălui lor, 

24. Şi s'a trezvit Noe de vin şi a 
cunoscut câte i-a făcut lut feciorul 
său cel mai tânăr şi a zis: 

25. Blestemat să fie Hanaan prun- 
cul, slugă va îi fraţilor săi; şi a zis: 
Binecuvântat îie Domnul Dumnezeul 
lui Sim ; şi va îi Hanaan pruncul 
slugă lui. 

26. înmulţească Dumnezeu preîa- 
îet şi să lăcuiască în lăcaşurile lui 
Sim şi să îie Hanaan slugă lui. 

27. Şi a trăit Noe după potop ani 
trei sute cincizeci. 

28. Şi au fost toate zilele lui Noe 
nouă sute cincizeci de ani; şi a murit. 

CAP. IO. 

Seminţia şi urmaşii lui Noe. 

fi cesfea sunt neamurile fiilor lui 
jf"\.Noe: a iui Sim, a lui Harn şi â 
lui îafet; şi s'au născut lor fii după 
potop. 

2. Fiii iui îafet : Garner şi Magog 
şi Madî şi Iovan şi Elisa şi Tovel şi 

. Mosolu şi Tiras. 

3. Si feciorii lui Gamer: Ashanaz 1 
şi Rifaf şi Torgama. 

4. Si feciorii lui Iovan : Elisâ si 
Tarsis şi Kitii şi Rodenii. 

5. Dintr'aceştia s'au împărţit ho- 
tare neamurilor în pământul lor, fie- 
care după limbă întru neamurile loc 
şi întru seminţiile lor. 



IO. I' 5, 32; 6, ÎO. 2. 1 Paralip. 1, 5. 



6. Şi feciorii lui Ham: Hus şi Me- 
sraim şi Fud şi Hanaan. 

7. Şi feciorii lui Hus: Savâ şi E- 

viîa şi Savata şi Regma şi Sava- 
taca. 

8. Şi feciorii lui Regma: Savâ şi 
Dadan; iară Hus a născut pre Nev- 
rod, acesta a început a îi uriaş pre 
pământ. 

9. Âcesla erâ uriaş vânător înain- 
tea Domnului Dumnezeu, pentru a- 
ceea zic, că Nevrod a fost uriaş vâ- 
nător înaintea Domnului. 

10. Şi a fost începutul împărăţiei 
lui Vavilonul; şi Oreh şi Arhad şi 
Halanii în pământul Senaar. 

11. Din pământul acela a ieşit Asur; 
şi a zidit Ninevi şi cetatea Roovoth 
şi Halah. 

12. Şi Dasi între Ninevi şi între 
Halah. Aceasta este cetate mare. 

13. Iară Mesraim a născut pre 
Ludiimi pre Neftalimi şi pre Ene- 
mefimi şi pre Laviimi. 

14. Şi pre Patrosoniimi şi pre Haz- 
moniimi, de unde au ieşit Filistenii 
şi pre Gaîtoriimi. 

15 Iară Hanaan a născut pre Sidon, 
cel întâi născut al său şi pre Heteu. 

16. Şi pre levuseu şi pre Amoreu 
şi pre Ghergheseu. 

17. Şi pre Eveu şi pre Ârucheu 
şi pre Aseneu. 

18. Şi pre Aradeu şi pre Samareu 
şi pre Amathi; şi după aceasta s'au 
împrăştiat neamurile Hananeilor. 

19. Şi au fost hotarele Hananeilor 
dela Sidon până la Gherara şi Gaza, 
până la Sodoma şi Gomora şi A- 
dama şi Sevoin până la Dasa. 

20. Aceştia sunt feciorii lui Ham 
întru neamurile lor, după limbile lor, 
întru ţările lor şi întru seminţiile lor. 

21. Şi s'a născut şi lui Sim, ta- 
tăl tuturor fiilor lui Ever, fratelui ce- 
lui mai mare al lui îaîet. 

6. 1 Paralip. 1, 8. 8. 1 Paralip. 1, 10, 
11. 36, 37. 12. Ionâ 1, 2. 
21. Paralip. 1, 17. 



22. Fiii lui, Sim: Elam şi Asur şi 
Arfachsad şi Lud şi Aram şi Cainan. 

23. Şi fiii lui Aram : Uz şi UI şi 
Gater şi Mosoh. 

24. Şi Arfacsad a născut pre Cai- 
nan; şi Cainan a născut pre Sala; 
iară Sala a născut pre Ever. 

25. Iară lui Ever s'au născut doi 
feciori: numele unuia Faleg.pentrucă 
în zilele lui s'a împărţit pământul, 
şi numele fratelui lui Iectan. 

26. Iar Iectan a născut pre Elmo- 
dad şi pre Salet şi pre Sarmot şi 
pre Iarah. 

27. Şi pre Odorra şi pre Evil şi 
pre Dekla, 

28. Şi pre Eval şi pre Avimael şi 
pre Savâ. ,i 

29. Şi pre Ufir şi pre Eveila şi 
pre lovav; foţi aceştia au fost. fecio- 
rii lui Iectan. 

30. Şl a rost lăcaşul lor dela. Masi 
până la Safira, muntele răsăritului. 

31. Aceştia sunt feciorii lui Sim 
în neamurile lor, după limbile lor, 
întru ţările lor şi întru seminţiile lor. 

32. Acestea sunt neamurile fecio- 
rilor lui Noe, după naşterile lor şi 
după seminţiile lor. pintr' aceştia 
s'au împărţit hotare neamurilor pre 
pământ după potop, i 

CAP. 11. 

Tumul Vavilon. Amestecarea limbilor. 
Seminţiile lui Sim. 

Si erâ în tot pământul o limbă şi 
j un glas tuturor. 

2, Şi a fost dupăce au purces ei 
dela răsărit, au aflat câmp în pă- 
mântul Senaar şi au descălicat a- 
coîo. 

3. Şi a zis omul către vecinul său: 
veniţi să facem cărămizi şi să le 
ardem în foc; şi le-au fost cărămida 
în loc de piatră şi lutul le erâ în 
loc de var. 

24, 11, 12. 25. 11, 16. 
11. 2. Inţelep. 10, 5. 



4. Şi au zis : veniţi să ne zidim 
noă ceiale ş» fu™. aî căruia vârî 
să fie până la cer; şi să ne facem 
noă nume mai înainte de ce ne 
vom risipi pre îa{a a fot pământul. 

5. Şi s'au pogorît Domnul să va- 
ză cetatea, şi turnul, care zideau fiii 
oamenilor. 

6. Şi au zis Domnul: ială un neam 
este şi o limbă tuturor; şi acea- 
sta au început a face şi acum nu 
vor încetă dintr' acele toate câte se 
vor apuca a face. 

7. Veniţi şi pogorându-ne să a- 
nfestecăm acolo limba lor, ca să nu 
înţeleagă niciunul glasul deaproa- 
pelui său. 

8. Şi i-au împrăştiat pre ei Dom- 
nul de acolo preste faţa a tot pă- 
mântul; şi au încetat a zidî* cetatea 
şi turnul. 

9. Pentru aceea s'a chemat nu- 
mele locului aceluia amestecare, ca 
acolo au amestecat Domnul limbile 
a tot pământul; şi de acolo i-au risi- 
pit pre ei preste faţa a tot pământul. 

10. Acestea sunt naşterile lui Sim: 
Şi era Sim de o sută de ani, când 
a născut pre Arîacsad în al doilea 
an după potop. 

11. ^Şî a trăit Sim, dupăce a nă- 
scut pre Arîacsad, ani cinei sute; şi 
a născut fii , şi fete; şi a murit. 

12. Şi a trăit Ârfacsad o sută trei- 
zeci şi cinci de ani; şi a născut pre 
Cainan. . 

13. Şi a trăit Arîacsad, dupăce a 
născut pre Cainan, ani patru sute; 
şi a născut fii silele; şi a murit. Şi 
a trăit Cainan o sută treizeci de ani; 
şi a născut pre Sala; şi a trăit Cai- 
nan, dupăce a născut pre Sală; ani 
trei sute şi treizeci; şi a născut fii 
şi fete; şi a murit. 

14. Şi a trăit Sala o sută treizeci 
de ani; şi a născut pre Ever. 

5. 18, 21. 10. 1 Paralip. 1, 17; Luc. 3, 36. 
12. io, 24; 1 Paralip. 1, 18. 



15. Şi a trăit Sala, dupăce a nă- 
scut pre Ever, ani trei sute treizeci; 
şi a născut îii şi îete; şi a murit. 

16. Şi a trăit Ever o sută treizeci 
şi patru de ani; şi a născut pre Faleg. 

17. Şi a trăit Ever, dupăce a nă- 
scut pre Faleg, ani două sute şapte- 
zeci; şi a născut îii şi fete; şi a murit. 

18. Şi a trăit Faleg o sută treizeci 
de ani; şi a născut pre Ragav. 

19. Şi a trăit Faleg, dupăce a nă- 
scut pre Ragav, ani două sute nouă-i 
şi a născut îii şi îete; şi a murit. 

20. Şi a trăit Ragav o suta trei- 
zeci şi doi de ani; şi a născut pre 
Seruh. 

21. Şi a trăit Ragav, dupăce a nă- 
scut pre Seruh, ani două sute şapte; 
şi a născut îii şi îete; şi a murit. 

22. Şi a trăit Seruh o sută treizeci 
de ani; şi a născut pre Nahor. 

23. Şi a trăit Seruh, dupăce a nă- 
scut pre Nahor, ani două sute; şi a 
născut fii şi fete; şi a murit. 

24. Şi a trăit Nahor o sută şapte- 
zeci şi nouă de ani; şi a născut pre 
Tara. 

25. Şi a trăit Nahor, dupăce a nă- 
scut pre Tara, o sută douăzeci şi 
cinci de ani; şi a născut fii şi îete; 
şi a murit. 

26. Şi a trăit Tară şaptezeci de 
ani şi a născut pre Avram şi pre 
Nahor şi pre Aran. r 

27. Acestea sunt naşterile lui Tarâ: 
Tara a născut pre Avram şi pre 
Nahor şi pre Aran; şi Aran a nă- 
scut pre Lot. 

28. Si a murit Aran mai înainte 
decât Tarâ, tatăl său, în pământul 
în 'care s'a îost născut, în ţara Hal- 
deiîor. 

29. si Şi a luat Avram şi Nahor Io- 
ni 'şi îemei; numele femeii lui A- 
vram Sara; iară numele femeii lui 



16. 10, 25; 1 Paralip. 1, 19. 26. Is. Navî 
24, 2. 21. 1 Paralip. 1, 26, 27; Luc. 3, 34. 
29. 22, 23. 



Nahor: Melha, fata lui Aran, care a 
fost tatăl Melhei şi Ieghei. 

30. Şi Sara era stearpă şi nu 
năşteâ fii. 

31. Şi a luat jŢarâ pre Avram, 
feciorul său, şi pre Lot feciorul lui 
Aran, fiul său, şi pre Sara, nora sa, 
femeea lui Avram/ feciorul său, şi 
i-a scos pre ei din ţara Haldeilor, 
ca să meargă în pământul Hanaan; 
şi au venit până la Haran şi au lă- 
cuit acofo. 

32. Şi au fost toate zilele lui Tara 
în pământul Haran, ani două sute 
cinci; şi a murii Tara în Haran. 

CAP. 12. 

Chemarea lui Avram. 

Si au zis Domnul lui Avram: ieşi 
) din pământul tău şi din rudeniea 
ta şi din casa tatălui tău şi vino în 
pământul, care voiu arătă ţie. 

2. Şi te voiu face pre tine neam 
mare; şi te voiu binecuvânfâ; şi voiu 
mărî numele tău şi vei li binecu- 
vântat. 

3. Şi voiu binecuvânta pre cei ce 
te vor binecuvânta şi voiu bleste- 
ma pre cei ce te vor blestemă; şi 
se vor binecuvântâ întru tine toate 
neamurile pământului. 

4. Şi s*a dus Avrarn precum i-au 
zis lui Domnul; şi s'a dus cu el şi 
Lot. Şi erâ Avram de şaptezeci şi 
cinci de ani, când a ieşit din Haran. 

5. Şi a lua| Avram pre Sara, fe- 
meea sa, şi pre Lot, feciorul frate- 
lui său, şi toate averile sale, care 
agonisise şi tot sufletul, care-l do- 
bândise în Haran, şi a ieşit ca să 
meargă în pământul Hanaan. 

6. Şi au venit în pământul Ha- 
naan; şi a străbătut Avram pămân- 
tul în lungimea lui până la locul 
Sihem, la stejarul cel înalt; şi Ha- 

31. Isus Navî 24, 2; Neem. 9, 7; Evr. 11, 
8; Fapt. ap. 7, 2. 

12. 1- Fapt. Hp. 7. 3. 3. 18, 18; 22, 18; 26, 
4; 28, 14; Fapt. Hp. 3, 25; Gal. 3, 8. 6. 18, 1. 



naneii locuiau atunci pre pământul 
acela. 

7. Şî s'au arătat Domnul lui A- 
vram, şi i-au zis Iui: seminţiei tale 
voiu, da pământul acesta; şi a zi- 
dit -acolo. Avram altar Domnului, 
celui ce s'au ar,ăfat lui. 

8. Şi s'a dus de acolo în munte 
către răsăritul Vetilului şi ş'a în- 
tins acolo cortul său, în Vetil lângă 
mare şi Anghe către răsărit; şi a zi- 
dit acolo altar Domnaiuie celui ce 
s'au arătat lui; şi a chemat numele 
Domnului. , 

9. Şi s'a ridicat Avram- şi mer- 
gând a făbărîf în pustie. 

10. Şi s'a făcut foamete pre pă- 
mânt; şi s'a pogorît Avrarcwîn E- 
ghipet ca să lăcuiască acolo, pen- 
trucă se întărise foametea 'pre pă- 
mânt. 

îl. Şi a fosi, când se apropia^A- 
vram să intre în Eghipet, a zis Sa- 
rei femeii sale: ştiu eu cum că fe- 
m£? frumoasă eşti tu la faţă. , 

12. Va fi dar, că dacă te vor ve- 
dea Eghiptenii, vor zice: aceasta 
este îemeea lui; şi pre mine mă vor 
omorî, iară pre tine te vor cruţâ. 

13. Zi dar: sora lui suni, ca să 
fie mie bine pentru tine şi să. tră- 
iască sufletul meu pentru tine. 

14. Şi a fost dupăce a intrat A- 
vram în Eghipet, au văzut Eghip- 
tenii pre femeea lui că este frumoa- 
să foarte. 

15. Şi o au văzut pre ea boierii lui 
Faraon şi o au lăudat la Faraon 
şi o au băgat pre ea în casa lui 
Faraon. 

16. Şi lui Avram i-au făcut bine 
pentru dânsa şi aveâ el: oi şi viţei 
şi asini şi slugi şi slujnice şi ca- 
târi, şi cămile. 

17. Şi au certat Dumnezeu pre Fa- 

7. 13, 16; 15, 18; 24, 7; 26, 4; Neem. 9, 
8; Rom. 4, 13. 8. 13, 2; 2 Lege 34, 4. 10. 26, 

1; 41. 57. 13 20, 1; 2, 12; 26, 7. 16. 13, 2; 
30, 43. 17. Ps. 104, 14; 



raon şi casa lui cu certări mari şt 
rele pentru Sara îemeea lui Avram. 

18. Şi chemând Faraon pre A- 
vram i-a zis : pentruce ai făcut a- 
ceasta mie? De nu mi-ai şpus, că 
femee Tţî este ţie? ,/ 

19. Pentruce, aivEîs: că soră'mi 
este, şi o am luat pre ea femee mie? 
Acum dar, iată îemeea ta înaintea 
ta; ia-o şi le du. 

20. Şi a poruncii Faraon oame- 
nilor săi pentru Avram, ca să-1 pe- 
tFeacă de acolo pre el şi pre îemeea 
lui şl foaie câte erau ale iui. 

CAP. 13. 

Avram se. desparte de Lot. 

Si s'a suit Avram din Eghipet, el 
j şi îemeea lui şi toate ale lui şi 
Lot cu el în pustie. 

42. Iar Avram erâ bogat foarte 
cu dobitoace şi cu argint şi cu aur. 

3. Şi pre calea pre care venise, 
s'a dus în pustie până la Vetil, la 
locul în care mai înainte a fost cor- 
tulîui, între Vetil şi între Anghe. 

4. La locul altarului care mai îna- 
inte 1-a fost făcut acolo; şi a che- 
mat acolo Avram numele Domnului. 

5. Şi Loi care mergeâ împreună 
cu Avram, aveâ : oi şi boi şi cor- 
turi. 

6. Şi nu-i încăpea pre ei pămân- 
tul, ca să lăcuiască într'un loc, pen- 
tru că erau averile lor multe. 

7. Şi nu-i ciiprmdeâ pre ei pă- 
mântul ca să lăcuiască împreună. 

8. Şi s'a făcut ceartă între păsto- 
rii dobitoacelor lui Avram şi între 
păstorii dobitoacelor lui Lot ; iară 
Hananeii şi Ferezeii lăcuiau atunci 
pământul acela. 

9. Şi a zis Avraam lui Lot; să nu 
îie sfadă între mine şi între line şi 
între păstorii mei şi între păstorii 
tăi, că oameni fraţi suntem noi. 

18. Fac. 20, 9. 19. 20, 14. 
13.2.12,16. 3 12, 8; 28, 19; 35, 7. 6. 36, 7. 



10. Iată nu este tot pământul în- 
naintea ta? Despărţeşfe-te de mine; 
de vrei tu spre stânga, eu spre dreap- 
ta; iară de vrei tu spre dreapta, eu 
spre stânga. 

11. Şi ridicând Lot ochii lui a vă- 
zut toată împrejurimea Iordanului, 
că toată erâ adăpată, mai înainte 
până a nu surpa Dumnezeu Sodo- 
ma şi Gomora, ca Raiul lui Dum- 
nezeu şi ca pământul Eghipetuîui, 
până la Zogora. 

12. Şi ş'a ales Lot tot ţinutul ceî 
din prejuruî Iordanului; şl s'a tras 
înapoi Lot dela răsărit; şi s'a des- 
părţit fiecare de fratele său. 

13. Şi Avram s'a sălăşluit în pă- 
mântul Hariaan; iară Lot s'a sălăş- 
luit în cetatea ţinuturilor şi ş-a pus 
lăcaşul în Sodoma. 

14 Iar oamenii cei din Sodoma er 
rau răi şi păcătoşi înaintea lui Dum- 
nezeu foarte. 

15. Şi au zis Dumnezeu lui A- 
vram, dupăce s'a despărţit Lot de 
dânsul : ridică ochii tăi şi caută 
din locul în care eşti tu acum, 
spre miea?ănoaple şi spre miează- 
zi şi spre răsărit şi spre mare. 

16. Că tot pământul care îl vezi, 
ţie îl voiu dâ şi seminţii taLe până 
în veac. > 

17. Şi voiu face sămânţa ta ca 
nisipul pământului; şi de poate cine- 
va număra nisipul pământului şi 
sămânţa ta' va număra. 

18. Scoală- te şi umblă pămân- 
tul în lung şi în lat, că ţie îl voiu 
da pre el şi seminţiei taie în Veac. 

19. - Şi ridicându - şi Avram cor- 
turile a venit şi a lăcuit lângă ste- 
jarul lui Mamvrî, care erâ în He- 
vron; şi a zidit acolo altar Dom- 
nului. 



16. 12 7; 15, 5; 32, 12, 28, 13, 14. 



CAP.14. 

Robirea lui Lot, Avram îl scapă pre 
Lot şi este binecuvântat de 
Melhisedec. 

Si a fost când împărăţeâ Amarfal, 
ţ împăratul Seriaarului, şi Arioh, îm- 
păratul Elasartilui, şi Hodologomor, 
împăratul Elamului, şi Targal, îm- 
păratul neamurilor. 

2. Făcut-au ră'zboiu cu Valla, îm- 
păratul Sodomei, şi cu Varsă, împă- 
ratul Gomorei, şi cu Senaar, împăra- 
tul Adamei, şi cu Simovor, împăratul 
Sevoimului, şi cu împăratul Valacu- 
lui: acesta este Sigor. 

3. Tofi aceştia s'au adunat în va- 
lea cea sărată, care acum este ma- 
rea sărilor. 

4. Doisprezece ani aceia slujise 
lui Hodologomor; iară în al treispre- 
zecelea s'au răsvrătit. 

5. îară înlr'al patrusprezecelea an 
au venit Hodologomor şi împărajii, 
carii erau cu el, şi au tăiat pre uria- 
şii cei din Astarcf şi Karnaim şi 
neamuri tari împreună cu ei şi pre 
omeii cei din cetatea Savi. 

6. Şi pre Hcreii cei uin munţii 
Seir până la Terevinful Âîaranului, 
care este în pustie. 

7. Şi întorcându-se au venit la 
fântâna judecăţii: aceasia este Ka- 
dis; şi au tăiat pre toţi boierii lui 
Ânralik şi pre Amoreii cei ce lă- 
cuiau în Asasonfamar. . 

8. Şi au ieşit la războiu împăra- 
tul Sodomei şi împăratul Gomorei 
şi împăratul Adamei şi împăratul 
Sevoimului şi împăratul Valacului: 
acesta este Sigor, şi s'au tocmit ta- 
băra spre bătaie în valea cea săr'âfă. 

9. împrotiva lui Hodologomor, îm- 
păratul Elamuîui şi împrotiva lui 
Targal, împăratul neamurilor şi îm- 
protiva lui Amarfal, împăratul Se- 
naarului şi împrotiva lui Arioh, îm- 
păratul Elasarului; patru împăraţi 
împrotiva a cinci. 



10. Iară valea cea sărată erâ cu 
fântâni de smoală; şi au fugit îm- 
păratul Sodomei şi împăratul Go- 
morei şi âu căzut acolo; iară cei 
ce au rămas, au fugit la munte. 

11. Şi au luat toată călărimea So- 
domei şi a Gomorei şi toate ce 
aveau ei de mâncare; şi s'au dus. 

12. Şi au luat şi prş Lot, feciorul 
fratelui lui Avram, şi toate averile 
lui, că iăcuiâ în Sodomă; şi s'au 
dus. 

13. Şi venind unul din cei scă- 
paţi, a spus lui Avram trecătorul; 
care Iăcuiâ lângă stejarul lui Mamvrî, 
al Amoreului fratelui lui Eshoî şi 
fratelui lui Avnan, carii aveau legă- 
tură de pace cu Avram. 

14. Şi auzind Avram, oă s'a hiat 
în robie Lot, feciorul fratelui său, 
numărat-a slugile sale cele de casă, 
trei sute optsprezece şi a alergat 
după ei până la Dan. 

15. Şi au căzut asupra lor noap- 
tea, el şi slugile lui; şi i-au lovit 
pre ei şi i-au gonit până la Movul, 
care este deastânga Damascului. 

16. Şi au întors toată călărimea 
Sodomei şi pre Lot, feciorul frate- 
lui său, şi toate averile lui şi feme- 
ile şi norodul. 

17. Şi a ieşit împăratul Sodomei 
întru întâmpinarea lui, după întoar- 
cerea lui dela tăierea lui Hodologo- 
mor şi a împăraţilor, cari erau cu 
ei în valea lui Savi:., acesta erâ câm- 
pul împăraţilor. 

18. Şi Melhisedec împăratul; Sa- 
limului i-a. adus pâine şi vin, şi erâ 
el preot lui Dumnezeu celui prea în- 
nâlt, 

19. Şi a binecuvântat pre Avram, 
şi a zis: binecuvântai este Avram 
]iui Dumnezeu celui prea înalt, care 
a făcut cerul şi pământul. 

20. Şi bine cuvântat este Dumne- 

14. 18 Ps. 10$, 5; Evr. 7, 1. 
20. Evr. 7, 2, 4, 6. 



zeul cel prea înalt care au dai pre 
vrăjmaşii tăi supt mâna fa. Şi a dat 
Avram lui zeciuială din toate. 

21. Şi a zis împăratul Sodomei 
către Avram: dă'mi oamenii, iar caii 
să fie ai tăi. 

22. Şi a zis Avram către împă- 
ratul Sodomei: tinde voiu mâna mea 
către Domnul Dumnezeu cel prea 
înalt, care au făcut cerul şi pământul. 

23. Nu voiu luâ nimic dinlr'ale 
tale dela ajă până la legătura în- 
călţămintei, ca să nu zici : eu am 
îirftogăţit pre Avram. 

24. Afară de cele ce au mâncat 
feciorii şi afară de partea bărbaţi- 
lor cari au venit cu mine: Eshol, 
Avnan, Mamvri, aceştia îşi vor luâ 
partea lor. 

CAP. 15. 

Credinţa şi dreptatea lui Avranu 

Iară după cuvintele acestea fost-au 
cuvântul Domnului către Avram 
în vedenie, zicând : nu te teme Avra- 
me, eu te voiu păzi pre tine şi plata 
ta va fî foarte multă. 

2. Şl a zis Avram: Stăpâne Doam- 
ne, ce'mi vei dâ? Că eu mor fără 
de feciori, şi feciorul slujnicii mele 
Masec, acesta este Eliezer Damascul. 

3. Şi a zis Avram: de vreme ce 
mie nu mi-ai dat sămânţă, iată slu- 
ga mea va fi după mine moştenitor. 

4. Şi îndată s'a făcut cuvântul 
Domnului către dânsul, zicând : nu 
va fi acesta moştean după tine; ci 
cel ce va ieşi din tine acesta va fi 
moştenitor. 

5. Şi l-au scos pre el afară şi i-au 
zis lui: caută la cer şi numără ste- 
lele de le vei pufeâ numărâ pre ele, 
şi i-au zis lui: aşâva fî seminţia laf^ 

6. Şi a crezut Avram lui Dum- 



22. 2 lege 32, 40. 
15, 1. Isaia 41, 10 2. 24, 2,.. 5. 13, 16; 
Eşire 32, 13; 2 lege 10. 22; Rom. 4, 18. 

6, Rom. 4, 3, 



ne2eu, şi s'a socotit lui spre drep- 
tate. 

7. Şi au zis către dânsul : eu sunt 
Dumnezeul cel ce te-am scos din 
(ara Haldeilor, ca să'{i dau ţie pă- 
mântul acesta să'l moşteneşti pre el. 

8. Şi a zis : Stăpâne Doamnei Cum 
voiu cunoaşte că'l voiu moştenî 
pre el. 

9. Şi i-au zis lui: iâ o junice de 
trei ani şi o capră de trei ani şi un 
berbece de trei ani şi o turturea şi 
un porumb. 

10. Şi luând el acestea toate, le-a 
despicat în două şi le-a pus pre 
ele cu fata una către alta; iar pa- 
sările nu le-a despicat. 

11. Şi s'au pogorîf pasările pre 
trupurile cele despicate, şi a şezut 
Avram lângă ele. 

12. Iară când apuneâ soarele, ui- 
mire a căzut pre Avram, şi iată 
frică mare şi întunecată 1-a coprins 
pre dânsul. 

13. Şi s'a zis către Avram: ştiind 
vei ştî că nemernică va fî sămânţa 
ta în pământ strein, şi o vor su- 
pune pre ea robiei, şi o vor chi- 
nul şi o vor smeri pre ea patru sule 
de ani. 

14. Iară pre neamul acela căruia 
vor sluji, îl voiu judecă eu; iară după 
aceia vor ieşi aicea cu avere multă. 

15. Şi tu vei merge la părinjii tăi 
în pace ajungând la bătrânele bune. 

16. Iară întru al patrulea neam se 
vor întoarce aici; pentrucâ păcatele 
Amoreilor nu s'au plinii până acum. 

17. Iar după ce a apus soarele s'a 
îăeut flacără, şi iată cuptor fume- 
gând şi pară de foc care ă tre- 
cui prin mijlocul despicăturilor a- 
celora. 

18. In ziua aceea au făcui Dumne- 
zeu legătură cu Avram zicând: se- 

7. Gal, 3, 6. 9. lacov 2, 23. 10, Ieremia 
34, 18. 13. Eşire 12, 40; Fapt Hp, 7, 6. 
14. Eşire 3, 21; 11, 2; 12, 35; 36. 15. 25, a. 
18. 12, 7; 17, 7i 2 lege 34, 4. 



minţieî fale voiu dâ pământul ace- 
sta dela rîul Eghipelului până la 
rîul cel mare al Eufratului, 

19. Şi pre Kenei şi pre Kenezei 
şi pre Kedmonei, 

20. Şi pre Hetei şi pre Ferezei şi 
pre Rafaimi, 

21. Şi pre Amorei şi pre Hana- 
nei şi pre Evei şi pre Gherghesei 
şi pre Ievusei*. 

CAP. 16. 

Ismail. 

Iară Sara îerneealui Avram nu nă- 
şteâ; şi aveâ ea o slujnică Eghip- 
leancă al căreia nume erâ Agar. 

2. Şi a zis Sara către Avram: iată 
m'au închis Domnul ca să nu nasc, 
intră dar la slujnica mea ca să fac 
din ea feciori. 

3. Şi a ascultat Avram de cuvân- 
tul Sarei; şi luând Sara pre Agar 
Eghipleanca, slujnica sa, a dat-o lui 
Avram bărbatului său îemee, după 
ce a lăcuit zece ani Avram în pă- 
mântul lui Hanaan. 

4. Şi a intrat Avram la Agar, şi 
ea zămisli, şi văzând că a luat în 
pântece s'a despreţuif stăpâna ei 
înaintea ei. 

5. Şi a zis Sara către Avram : 
slrâmbăfafe se face mie de către 
line, eu am dat pre roaba mea în 
sânul tău, şi ea văzând că are în 
pântece, m'a urgisit; judece Dum- 
nezeu între inine şi între tine. 

6. Şi a zis Avram către Sara : 
iată slujnica ta în mâinile tale, fă 
cu dânsa cum va plăceâ ţie, şi a 
necăjit-o pre ea Sara, şi a fugit de 
la. faţa ei. 

7. Şi a aflat-o pre ea îngerul Dom- 
nului la izvorul apei în pustie, la 
izvorul cel din calea lui Sur. 

8. Şi a zis ei îngerul Domn<4iM : 
Agar slujnica Sarei, de urţde vii ? 

20. 2 lege 7, 1; Numeri 13, 33. 
16. 2. 20. 18. 5. 3t. 53. 



Şi unde mergi? Şi a zis ea: dela 
faţa Sarei stăpânei meie fug eu. 

9. Şi a zis ei îngerul Domnului: 
întoarce- te la stăpâna ta şi te sme- 
reşte supt mâinile ei. 

10. Şi a zis ei îngerul Domnului : 
înmulţind voiu înmulţi sămânţa ta, 
şi de mulţime nu se va nurnărâ. 

11. Şii-a zis îngerul Domnului: 
iată în pântece ai tu, şi vei naşte 
fiu, şi vei chemâ numele lui Ismail; 
pentrucă au auzit Domnul smere- 
niea la. 

12. Acesta va îi om crud, mâinile 
lui împrotiva tuturor, şi mâinile tu- 
turor împrotivalui, şi înaintea feţii 
tuturor fraţilor săi va lăcuî. 

13. Şi a chemat Agar numele Dom- 
nului celui ce grăia către dânsa: tu 
Doamne carele m'ai cercetat, că a 
zis : că şi înainte fe-am văzut când 
te-ai arătat mie. 

14. Pentru aceasta a chemat fân- 
tâna aceea, fântână, «înaintea căreia 
am văzut; între Cadis şi între Va- 
rad. 

15. Şi a născut Agar lui Avram 
fecior, şi a pus Avram numele fe- 
ciorului său cărei 1-a născut Agar: 
Ismail. 

16. Şi Avram erâ de optzeci şi 
şase de ani când a născut Agar 
pre Ismail lui Avram. 

CAP. 17. 

Tăierea împrejur. 

Iară când a fosl Avram de nouăzeci 
şi nouă de ani, s'au arătat Dom- 
nul lui Avram şi i-au zis : kw suni 
Dumnezeul tău, fă ce este plăcut în- 
naintea mea, şi fii fără de prihană. 

2. Şi voiu pune legătura mea în- 
tre mine şi între tine ; şi te voiu 
înmulţi foarte. 

3. Şi a căzut Avram pre faţa sa, 
şi i au grăit Dumnezeu lui zicând: 

10. 17, 20. 14. 24, 62, 25, 11, 
17. 1. 24, 40. 2, Rom 4, 17, 



4. lată eu şi legătura mea cu line, 
şi vei fi fafă a multor neamuri. 

5. Şi nu se va mai chemâ nu- 
mele fău Avram, ci va îi numele 
tău Âvraam; pentru că fafă a mulfe 
neamuri fe-am pus pre fine. 

6. Şi fe voiu creşfe, foarfe, foarfe, 
şi fe voiu pune înfru neamuri, şi 
împăraţi din fine vor ieşî. 

7. Şi voiu pune legătura mea în- 
tre tine şi între sămânţa fa după 
fine întru neamurile lor spre legă- 
tură veşnică, ca să îiu Dumnezeu 
(ie şi seminţiei fale după fine. 

8. Şi voiu dâ (ie şi seminţiei tale 
după fine pământul în care lăcu- 
eşfi, tot pământul lui. Hanaan spre 
stăpânire veşnică; şi eu voiu lî lor 
Dumnezeu. 

9. Şi au zis Dumnezeu către A- 
: vraam: tu să păzeşti legătura mea 

şi sămânţa fa după fine înfru nea- 
murile lor. 

10. Şi aceasta este legătura care 
o vei păzi înfre mine şi înfre voi, 
şi între seminţia fa după fine, în- 
fru neamurile lor, se va făiâ vouă 
împrejur foafă partea bărbătească. 

11. Şi veţi făiâ împrejur marginea 
trupului vostru, şi va fi semn de 
legătură înfre mine şi înfre voi. 

12. Şi pruncul de 8 zile se va 
făiâ vouă împrejur foafă parfea băr- 
bătească înfru neamurile voastre, 
şi cel născuf în casa fa, şi cel 
cumpărat cu argirff, şi tot fiul străin 
care nu esfe din sămânţa fa. 

13. Cu tăiere împrejur se va făiâ 
cel născuf al casei fale, şi cel cum- 
părat cu arginf. Şi va fi legătura 
•mea preste trupul vostru întru le- 
gătură veşnică. 

Şi partea bărbătească care 
nu'şi va tăia împrejur marginea tru- 
pului său în ziua a opta.pierde-se-va 

5. Sirab 44, 20; Rom. 4, 17. 8. 24, 7. E= 
şire 13, 5, 9. Fapt Hp 7, 2. 10. Lev. 12, 
3 ; Luc, 2, 21 ; Ioan 7, 22 ; Fapt flp. 7, 6. 

11. 2 lege 10, 16. 12. 21, 4, Rom. 4, U. 



sufletul acela din neamul său, pen- 
lrucă a stricat legătura mea. 

15. Şi au zis Dumnezeu lui A- 
vraam : Sara femeea ta nu se va 
chema numele ei Sara; ci Sarra va 
fi numele ei. 

16. Şi o voiu binecuvânfâ pre dân- 
sa, şi voiu dâ ţie dinfr'însa îiu, şi-l 
voiu binecuvânfâ pre dânsul, şi va 
fi spre neamuri, şi împăraţi neamu- 
rilor dintr'însul vor ieşi. 

17. Şi a căzut Avraam pre faţa sa 
şi a râs, şi a zis în cugetul său gră- 
ind : au doară se va naşfe fiu celui 
de o sută de ani? Şi Sarra de nouă- 
zeci deanifind, au doară va naşfe ? 

18. Şi a zis Avraam către Dum- 
nezeu: Ismail acesta să trăiască îna- 
intea ta. 

19. Şi au zis Dumnezeu lui Avraam* 
aşâ: iată Sarra femeea fa va naşfe 
ţie fiu, şi vei chemâ numele lui lsaac, 
şi voiu pune legătura mea cu dân- 
sul spre legătură veşnică, ca să fiu 

Dumnezeul lui şi seminţiei lui după 
dânsul. 

20. Iară pentru Ismail iafă că le am 
ascultat şi l-am binecuvântat pre 
dânsul; îl voiu creşfe şi-l voiu în- 
mulţi pre dânsul foarfe; douăspre- 
zece neamuri va naşfe, şi-l voiu face 
pre dânsul neam mare. 

21. Iară legătura mea o voiu pune 
cu lsaac, pre care îl va naşte ţie 
Sarra într'aceasfă vreme în cellalt an. 

22. Şi au încetat Dumnezeu a grăi 
către Avraam; şt s'au suit Dumne- 
zeu dela dânsul. 

23. Şi a îuaf Avraam pre Ismail 
fiul său, pre toţi cei născuţi încasa 
sa, şi pre foţi cei cumpăraţi cu ar- 
gint, şi pre fot bărbatul dintre oa- 
menii cei din casa lui Avraam, şi 
le-au făiaf împrejur marginea trupu- 
lui în ziua aceea, după cum au grăit 
Dumnezeu Iui. 

17. 18, 12. 19. 18, 10; 21, 1. 20. 16, 10; 
21, 13; 25 12, 16. 21. Rom. 9, 9. 
22. 35, 13; Jud, 13, 20. 



24. Şi Avraam erâ de nouăzeci şi 
nouă da ani când şi-a lăial împre- 
jur marginea lrupului său. 

25. îar Ismail îiul lui erâ de trei- 
sprezece ani când şi a tăiat împre- 
jur marginea trupului său. 

26. Şi toi în acea zi s'au tăiat 
împrejur Avraam şi Ismail fiul lui. 

27. Şi foţi bărbaţii casei lui, şi cei 
născuţi în casă, şi cei cumpăraţi cu 
argint dintr'alte neamuri, iau tăiat 
împrejur pre ei. 

CAP. 18- 

Avraam primeşte trei îngeri. 

Şi s'au arătat Dumnezeului Avraam 
la stejarul lui Mamvrî când şedeâ 
el în uşa cortului său la amiazăzi. 

2. Şi ridicând ochii săi, a văzut: 
şi iată trei bărbaţi stau din sus de 
ei, şi văzându-i pre ei a alergat dela 
uşa cortului său întru întâmpinarea 
lor, şi s'a închinai până la pământ. 

3. Şi a zis : Doamne, de am aflat 
har înaintea ta, nu trece pre robul 
tăut 

4. Să se aducă apă şi să se spele 
picioarele voastre, şi vă odihniţi supt 
copaciu. 

5. Şi voiu aduce pâine şi veţi 
mâncâ, şi după aceea veţi merge 
în calea voastră ; pentru aceea aba- 
leţi-vă la sluga voastră; şi ei au zis: 
aşâ, îă după cum ai zis. 

6. Şi a alergat Avraam în cort la 
Sarra şi a zisei: grăbeşte şi fră- 
mântă trei măsuri de făină curată, 
şi fă azime, 

7. Iar Avraam a alergat la vaci, 
şi a luai un viţel tânăr şi bun, şi 
l-a dat slugii să-1 gătească curând. 

8. Şi a luai unt şi lapte şi viţe- 
,lul care l-a gătit, şi le-a pus înain- 
tea lor, şi ei au mâncat; iar el stâ 
lângă dânşii supt copaciu. 

9. Şi au zis către dânsul : unde 

18« 1- Evr 13.2. 2.19,1. 4. 19, 2; 43. 24, 
6. 1, Imp. 28, 24 



este Sarra îemeea ta? Şt răspunzând 
a zis: iată este în cort. 

10. Şi au zis: iată când mă voiu 
întoarce, voiu veni la tine în vre- 
mea aceasta şi în ceasurile acestea, 
şi va aveâ fecior Sarra femeea ta ; 
iară Sarra a auzit dela uşa cortului 
fiind după dânsul. 

11. Iar Avraam şi Sarra erau bă- 
trâni, trecuţi în zile, şi Sarrei înce- 
tase a se face cele femeeşti. 

12. Şi a râs întru sine Sarra zi- 
când: încă nu mi s'a făcut aceasta 
până acum, şi Domnul meu este 
bătrân. 

13. Şi au zis Domnulcălre Avraam: 
pentruce a râs Sarra întru sine zi- 
când: au doar cu adevărat voiu na- 
şte bătrână fiind ? 

14. Au nu este cu putinţă la Dum- 
nezeu tot cuvântul? In vremea a- 
ceasta şi în ceasurile acestea mă 
voiu întoarce la tine şi va aveâ Sarra 
fecior. 

15. Şi a tăgăduit Sarra, zicând : 
n'am râs, pentrucă s'a temut; şi au 
zis către ea : ba, ci ai râs. 

16. Şi sculându-se [de acolo băr- 
baţii s'au uitat spre Sodoma şi spre 
Gomora, şi Avraam mergeâ împre- 
ună cu ei petrecându-i. 

17. Iară Domnul au zis: au ascun- 
de-voiu eu de Avraam sluga mea 
cele ce eu voiu face? 

18. Iar Avraam se va face neam 
mare şi mult, şi întru el se vor 
binecuvântâ toate neamurile pămân- 
tului. 

19. Că ştiu, că va învăţă pre fiii 
săi şi casa sa după sine, şi vor 
păzi căile Domnului ca să facă drep- 
tate şi judecată, penfruca să aducă 
Domnul asupra lui Avraam toate 
câte au grăit către dânsul. 

20. Şi au zis Domnul: strigarea 

10. 17, 19. 21. 1; Rom. 9, 9, 12. 17. 17; 
1 Petr. 3 6. 14. Mat. 19, 26; Luc. 1, 37. 

18. 12, 3; 22, 8; 26, 4 19. Fapt. Hp. 3, 
25; 2 lege 6, 7; Gal. 3, 8. 20. 13 13, 19, 13. 



FACEREA 18-19 



21 



Sodomei şi a Gomorei s'a înmulţit 
spre mine, şi păcatele lor sunt mari 
foarte. 

21. Deci pogorîndu-rnă voiu ve- 
deâ de fac după strigarea lor, care 
vine !a mine; iar de nu, să ştiu. 

22. Şi întorcându-se de acolo băr- 
baţii, au venit în Sodoma; iar A- 
vraarn încă stâ înaintea Domnului. 

23. Şi apropiindu se Avraam a 
zis: să nu pierzi pre cel drept cu 
cei necredincioşi, şi va fî dreptul 
ca cel necredincios? 

24. - De vor fi cincizeci de drepţi 
în cetate, au doară pierde-vei pre 
ei? Au nu vei ierfâ tot locul pentru 
cincizeci de drepţi de vor fi într'însa? 

25. Nici cum nu vei face după 
cuvântul acesta ca să ucizi pre cel 
drept împreună cu cei necredincioşi, 
şi să fie dreptul ca şi cel necredin- 
cios, nici cum. Tu cel ce judeci tot 
pământul, au nu vei face judecată? 

26. Şi au zis Domnul: de se vor 
aflâ în cetatea Sodomei cincizeci de 
drepţi, voiu iertâ toată cetatea şi lot 
locul pentru dânşii. 

27. Şi răspunzând Avraam a zis: 
acum am începui a grăi către Dom- 
nul meu, şi eu sunt pământ şi cc- 
nuşe 

28. Dar de vor fi mai puţini de 
cincizeci de drepţi, să fie patruzeci 
şi cinci, au pierde-vei pentru patru- 
zeci şi cinci toată cetatea? Şi au 
zis: nu o voiu pierde de voiu afla 
acolo patruzeefe şi cinci. 

29. Şi a adaos a grăî către Dom- 
nul, şi a zis: dar de se vor aflâ a 
colo patruzeci? Şi au zis: nu o voiu 
pierde pentru acei patruzeci. 

3CL Şi a zis: să nu fie cevâ Doamne 
de^voiu mai grăî: dară de se vor 
' a^fiâ acolo treizeci? Şi au zis: nu 
o voiu pierde de voiu aflâ acolo 
treizeci. 

21. Iti 5; Ierem. 32. 19. 25. Ps. 7, 9; Ioan 
5, 27; Rom. 3, 6. 26. Hmos, 7, 2. 

30. Jud. 6, 39. 



31. Şi a zis: penlrucă pociu grăi 
către Domnul, dară de se vor aflâ 
acolo douăzeci? Şi i-au zis; nu o 
voiu pierde de voiu aflâ acolo două- 
zeci. 

32. Şi a zis: să nu fie cevâ Doam- 
ne, de voiu mai grăî încă odată. 
Dar de se vor afiâ acolo zece? Şi 
au zis: nu o voiu pierde pentru a- 
cei zece. 

33. Şi s'au dus Domnul dupăce 
au încetat a grăî lui Avraam, şi A- 
vraam s'a întors la locul său. 

CAP. 19. 

P ei r c a S o d o m e i. 

Oi au venit doi îngeri la Sodoma 
V seara, şi Lot şedeâ la poarta So- 
domei, şi văzându-i Lot s'a sculat 
întru întâmpinarea lor, şi s'a închi- 
nat cu faţa la pământ, şi a zis: 

2. Iată Domnilor, abateţi-vă la casa 
slugii voastre şi rămâneţi şi spă- 
laţi picioarele voastre, şi dimineaţă 
sculându-vă, veţi merge în calea 
voastră; iar ei au zis: nu, ci în u- 
liţâ vom mâneâ. 

3. Şi îi silea pre ei, şi s'au abă- 
tut la dânsul şi au intrat ,în casa 
lui; şi a făcut lor de mâncare, şi 
azime a copt lor, şi au mâncat. 

4. Iar mai namle de ce s'au cul- 
cat ei, bărbaţii cetăţii Sodomii au 
încunjurat casa dela cel tânăr până 
la cel bătrân şi tot norodul îm- 
preună. 

5. Şi au chemat afară pre Lot şi 
au zis către dânsul: unde sunt băr- 
baţii carii au intrat la fine noaptea? 
Scoate-i la noi ca să ne împreu- 
năm cu ei. * 

6. Şi a ieşit Lot la ei înaintea uşii, 
şi a tras uşa după sine. 

7. Şi a zis către ei: nicidecum 
fraţilor nu faceţi răutatea aceasta. 

8. Ci am eu două fete care n'au 

19. 1. 18, l; Evr. 13, 2. 2. 18, 4. 



cunoscut bărbat, pre acelea voiu 
scoale la voi, şi vă faceţi treaba cu 
ele după cum va plăceâ vouă, nu- 
mai asupra bărbaţilor acestora să 
nu faceţi nedrept; pentrucă au in- 
trat supt acoperemânful casei mele. 

9. Iar ei au zis iui: du-te în colo, 
ai venii să lăcueşti aici sau jude- 
cată să judeci? Acum dară te vom 
chinul mai rău pre tine decât pre ei; 
şi sileau pre Lot foarte, şi s'au a- 
propiat la uşe să o strice. 

10. iară bărbaţii tinzând mâinile 
au tras pre Lot la sine în casă, şi 
au închis uşa casei. 

11. Iară pre bărbajii carii erau la 
uşa casei i au lovit cu orbire dela 
cel mic până la cel mare, şi s'au 
ostenit căutând uşa. 

12. Şi au zis către Lot bărbajii: ai 

fu pre cineva aici? Gineri, au feciori, 

au fete? Sau pre altcinevâ din ai 

tăi? De sunt în cetate, scoate'i din 
locul acesta. 

13. Că vom să stricăm noi locul 
acesta, pentrucă s'a înăljaf striga- 
rea lor înaintea Domnului, şi ne-au 

trimis pre noi Domnul sâ'l stricăm 
pre dânsul. 

14. Şi ieşind Lot a grăit către gi- 
nerii săi, carii luase pre fetele lui, 
şi le-a zis: sculaţi-vă şi ieşiţi din 
locul acesta, pentrucă Domnul va 
să piarză cetatea. 

v 15. Şi se păru a vorbi glumă înain- 
tea ginerilor săi. Iară dacă s'a făcut 
dimineaţă, grăbiau îngerii pre Lot, 
zicând : scoală-te şi iâ femeea ta 
şi cele două fete ale tale care ai, şi 
ieşi ca să nu pieri şi fu împreună 
cu fărădelegile cetăţii. 

16. Şi ei s'au turburat, iar îngerii 
au apucat de mână pre el şi pre 
femeea lui şi pre cele două fete ale 
lui, pentrucă nu s'au îndurat Dom- 
nul de dânsul; şi scoţându'i pre ei 
afară, au zis: 

9. 2 Petru 2, 8. 11. Inţetep 19, 16. 
13. 18, 20, 15. 2 Petru 2, 6, 7. 



17. Mântuind mânfueşfe sufletul 

tău, să nu te uiţi înapoi, nici să stai 

în vre un loc de prin prejur, în munte 

te mânfueşfe ca să nu te prinzi îm- 
preună cu ei. 

18. Şi a zis Lot către dânşii: ro- 
gu-mă Doamne. 

19. Fiindcă a aflat sluga ta milă 
înaintea fa, şi ai mărit dreptatea ta 
care faci cu mine, ca să fie viu su- 
fletul meu, eu nu voiu putea să mă 
mânfuesc în munte, ca să nu mă 
prinză relele, şi voiu murî. 

20. Iată cetatea cea de aproape 
ca să scap acolo, este mică, şi a- 
colo mă voiu mânfuî; au nu este 
mică? Şi va fi viu sufiefulmeu pen- 
tru fine. 

21. Şi i-au zis lui: iată ra'am mi- 
rai de faţa la şi de cuvântul acesta, 
ca să nu slric cetatea pentru care 

i ai grăit. 

j 22. Grăbeşte dar ca să te mân- 
! tueşti acolo, că nu voiu putea face 
IuctuI până vei merge tu acolo, pen- 
tru aceea au chemat numele cetăţii 
aceea: Sigor. 

23. Soarele a răsărit pre pământ, 
şi Lot a intrat în Sigor. 

24 Şi Domnul au plouat preste 
Sodoma şi preste Gomora pucioasă 
şi foc dela Domnul din cer. 

25. Şi au surpat cetăţile acestea 
şi toată împrejurimea, şi pre toţi 
câţi locuiau în cetăţi şi toate câte 
răsar din pământ. 

26. Şi s'a uitat femeea lui înapoi, 
şi s'a făcut stâlp de sare. 4 

27. Şi a mânecat Avraam a doua 
zi la locul unde a sfătui înaintea 
Domnului. 

28. Şi a căutat spre Sodoma şi 
spre Gomora şi spre pământul de 
prin prejuruî locului, şi a văzut: şi 
iată se suiâ pară de foc din pământ 
ca o văpaie de cuptor. 

17. Inţekp. 10, 6 19- 6. 8. 22. Intelep, 
10, 6. 24. 2 Lege 29,23; Ierem, 50, 40; Luc 
17, 29; 2 Petr. 2, 6, 25. Iezecbil 16, 48. 

26, Luc. 9, 62; 17, 32. 



29. Şi a fost când auslrical Dom- 
nul (oale cetăţile de prin prejur, ş'au 
adus aminte Dumnezeu de Avraam, 
şi au scos preLof afară din mijlo- 
cul surpării când au surpat Dom- 
nul cetăjile în care lăcuiâ Lot. 

30. Şi a ieşit Lot din Sigorşi şe- 
dea în munte el şi amândouă ie- 
lele lui cu dânsul, că s'a temut a 
lăcuî în Sigor şi au lăcuit în pe- 
şteră el şi amândouă fetele lui cu 
dânsul. 

31. Şi a zis cea mai în vârstă că- 
tre cea mai tânără: tatăl nostru este 
bătrân şi nimenea nu este pre pă- 
mânt care să intre la noi, după 
cum este obiceiul a tot pământul. 

32. Vino dar să adăpăm pre ta- 
tăl nostru cu vin şi să dormim cu 
dânsul, şi să ridicăm din tatăl no- 
stru sămânţă. 

33. Şi au adăpat pre tatăl lor cu 
vin în noaptea aceea, şi intrând cea 
mai în vârstă a dormit cu tatăl ei 
în noaptea aceea, şi el n'a ştiut 
când a dormit ea şi când s'a sculat. 

34. Şi a fosf a doua zi a zis cea 
mai în vârstă către cea mai tânără: 
iată am dormit ieri cu tatăl nostru, 
să'l adăpăm pre dânsul cu vin şi 
într'această noapte, şi intrând te 
culcă tu cu el, şi să ridicăm din ta- 
tăl nostru sămânjă. 

35. Şi adăpară şi într'acea noapte 
pre tatăl lor cu vin, şi intrând cea 
mai tânără a dormit cu tatăl ei, şi 
el n'a ştiut când s'a culcat ea şi 
când s'a sculat. 

36. Şi au zămislit amândouă fe- 
tele din tatăl lor. 

37. Şi a născut cea mai mare fe- 
cior, şi a chemat numele lui : Moav, 
zicând: din tatăl meu. Acesta etată 
Moavitenilor până în ziua de astăzi. 

38. Şi a născut şi cea mai tânără 
fecior, şi a chemat numele lui : A- 
man, zicând: fiul neamului meu. A- 

32, Lev. 18, 7. 38. 2 lege 2, 19. 



cesta este tată Amanitenilor până 
în ziua de astăzi. 

CAP- 20. 

Avraam în Gherara. 

Oi s'a dus de acolo Avraam spre 
y pământul cel către amiazăzi, şi a 
lăcuit între Kadis şi între Sur, şi a 
nemernicit în Oherari. 

2. Şi a zis Avraam de Sarra îe- 
meea sa : că soră este mie, că s'a 
temut să zică : femeca mea este, ca 
nu cumva să-1 ucigă pre el oame- 
nii cetăjii pentru ea, şi a trimis A- 
vimeleh împăratul Gherariîor [şi a 
luat pre Sarra. 

3. Şi au intrai Dumnezeu la Avi- 
meleh în somn noaptea, şi i-au zis 
lui : iată tu ai să mori pentru fe- 
meea care ai luat, căea are bărbat. 

4. Şi Avimeleh nu s'a atins de ea, 
şi a zis: Doamne, au pierde-vei neam 
drept care nu ştie? 

5. Au nu el a zis mie: soră îmi 
este? Şi ea mi-a zis : frate îmi este; 
cu inimă curată şi cu mâini drepte 
am făcuf aceasta. 

6. Şi i-au zis Dumnezeu în somn: 
eu am cunoscut că cu inimă curată 
ai făcut aceasta, şi eu nu m'am în- 
durat de tine, ca să nu păcătuieşti 
tu împrotiva mea, şi pentru aceea 
nu te-am lăsat să te atingi de dânsa. 

7. Iar acum dă înapoi femeea 
omului, că prooroc este şi se va 
rugâ pentru tine şi vei îi viu ; iară 
de nu o vei dâ înapoi, să ştii că 
vei muri tu şi toate ale tale. 

8. Şi de dimineajă şculându-se 
Avimeleh, a chemat pre toate slu- 
gile sale, şi a grăit toate cuvintele 
acestea în urechile lor, şi s'au le- 
mut toji oamenii foarte. 

9. Şi a chemat Avimeleh pre A- 
vraam, şi a zis lui: de ce ai făcut 
nouă aceasta ? Au doară am greşit 

20 - 2. 12, 13, 26, 17. 3. 31. 24. 
7. 26, 1!; ps. 104, 15. 9, 12, 18; 26, 10. 



cevâ împrotiva fa de ai adus pre- 
ste mine şi preste împărăţia mea 
păcat mare? Lucru care nimenea 
nu l-ar face, ai făcut mie. 

10. Şi a zis Avimeleh către Avra- 
am: ce ai socotit de ai făcut aceasta? 

11. Şi a zis Avraam: pentrucă am 
gândit că nu va fi frica lui Dum- 
nezeu în locul acesta, şi pre mine 
mă vor omorî pentru femeea mea. 

12. Şi cu adevărat soră este mie 
după tată, iar nu după mamă; iar 
acum s'a făcut mie şi femee. 

13. Şi a fost când m'a scos Dum- 
nezeu din casa tatălui meu, am zis 
ei: această dreptate să faci cu mine 
în fot locul unde vom intrâ, zi pen- 
tru mine: că frate îmi este. 

14. Şi a luat Avimeleh o mie de 
drahme şi oi şi viţei şi slugi şi 
slujnice, şi a dat lui Avraam, şi i-a 
dat înapoi şi pre Sarra femeea Iui. 

15. Şi a zis Avimeleh către Avra- 
am: iată pământul meu înaintea ta, 
unde'|i va plăceâ lăcueşfe. 

16. Iar către Sarra a zis: iată am 
dat o mie de drahme fratelui tău, 
acestea vor îi ţie întru cinstea feţii 
tale şi a tuturor, care sunt cu fine, 
şi întru toate adevărul să spui. 

17. Şi s'a rugat Avraam lui Dum- 
nezeu, şi au însănătoşat Dumnezeu 
pre Avimeleh şi pre femeea lui şi 
pre slujnicile lui şi a început a naşte. 

18. Pentrucă închisese Domnul lot 
mitrasul în casa lui Avimeleh, pen- 
tru Sarra femeea lui Avraam. 

CAP. 21. 

Naşterea lui Isaac. 

i Domnul au cercetat pre Sarra 
după cum au zis, şi au făcut Dom- 
nul Sarrei precum au grăit. 
2. Şi zămislind Sarra a născut 

11. 26, 9. 12. 12, 13. 14. 12, 19, 

18 Fac. 16, 2; 1 Imp. 1, 5. 
21. 1. 17, 19; 18. 10. 

2. 25, 19; 1 Paralip. 1, 34; Mat. 1, 2; Fapt. 
fip. 7, 8; Gal. 4, 23; Evrei 11, 11. 



| lui Avraam fiu la bătrâneţe, pe vre- 
mea după cum grăise lui Domnul. 

3. Şi a chemat Avraam numele fi- 
ului său pre carele 1-a născut Sarra: 

j Isaac. 

j 4. Şi a tăiat împrejur Avraam pre 
i Isaac în ziua a opta, precum, i-au 
fost poruncit Dumnezeu lui. 

5. Şi Avraam £râ de o sută de 
ani, când s'a născut Isaac fiul său. 

6. Şi a zis Sarra: râs mi-au făcut 
Domnul, pentrucă cine va auzî, se 
va bucură împreună cu mine. 

7. Şi a zis: cine va spune lui A- 
vraam că Sarra apleacă prunc? Că 
am născut fiu Ia bălrâneţele mele. 

8. Şi a crescut pruncul şi s'a în- 
ţărcat, şi a făcut Avraam ospăj mare 
în ziua în care s'a înţărcat fiul său 
Isaac. 

9. Şi văzând Sarra pre fiul Aga- 
rei Eghiptencii, care se născuse lui 
Avraam, jucându-se cu Isaac fiul său, 

10. A zis lui Avraam: goneşte pre 
slujnica aceasta şi pre fiul ei, că 
nu va moşteni fiul slujnicii cu fiul 
meu Isaac. 

11. Şi foarte greu s'a părut cu- 
vântul acesta înaintea lui Avraam 
pentru fiul său Ismail. 

12. Şi au zis Dumnezeu lui Avra- 
am: să nu fie greu înaintea ta cu- 
vântul cel pentru prunc şi pentru 
slujnică; toate câte va zice ţie Sarra, 
ascultă de cuvântul ei, pentrucă în- 
tru Isaac se va chemâ ţie sămânţă. 

13. Dar şi pre fiul slujnicii ace- 
steia neam mare îl voiu îace, pen- 
trucă sămânţa ta este. 

14. Şi s'a sculat Avraam dimi- 
neaţa, şi luând pâini şi un foaie cu 
apă a dat Agarei, şi a pus pre u- 
mărul ei şi pruncul şi o a slobozit 
pre dânsa; şi ea mergând rătăceâ 
prin pustie către fântâna jurămân- 
tului. 



4. 17, 12. 5. Mat. 1, 2. 10. Gat. 4, 30. 
12. Rom. 9, 7; Evr. 11, 18. 13. 17, 20; 25, 12. 



ş 



15. Şi s'a sfârşii apa din foaie, şi 
a lepădaf pruncul supf un brad. 

16. Şi mergând a şezui în preajma 
lui departe ca o aruncătură de arc, 
penfrucă a zis: nu voiu vedea moar- 
tea pruncului meu, şi a şezut îna- 
intea lui, şi strigând pruncul a plâns. 

17. Şi au auzii Dumnezeu glasul 
pruncului din locul unde erâ, şi a 
strigai îngerul lui Dumnezeu pre A- 
gar din cer şi au zis ei: Ce este A- 
gar? Nu le teme, că au auzit Dum- 
nezeu glasul pruncului tău din locul 
unde este. j 

* 18. Scoală-le, iâ pruncul şi'l {ine 
cu mâna ta, că neam mare îl voiu 
face. 

19. Şi au deşchis Dumnezeu o- 
chii ei şi a văzul fântână de apă 
vie; şi mergând a umplut foalele de 
apă şi a adăpat pruncul. 

20. Şi erâ Dumnezeu cu pruncul; 
şi a crescu! şi a lăcuit în pustie 
şi s'a făcut vânător, 

21. Şi a lăcuit în pustia Faran, 
şi i-a luat lui rnurnă-sa femee din 
pământul Eghipeiului. 

22. Şi a fost în vremea aceea şi 
*» grăit Avimeleh şi Ohozat, care 
luase pre nora sa şi Fihul Voevo- 
dul puterii lui către Avraam zicând: 
Lumnezeu este cu line înlru toate 
câte faci, 

23. Acum dar jură-te mie pre Dum- 
nezeu că nu'mi vei face sfrâmbă- 
late, nici semiifţiei mele nici numelui 
meu; ci după dreptatea care am fă- 
cut cu tine, vei face cu mine şi pă- 
mântului întru care le-ai sălăşluit. 

24. Şi a zis Avraem: eu mă jur. 

25. Şi a mustrat Avraam pre A- 
vimeleh pentru fântânile apei, care 
le-au luat slugile lui Avimeleh. 

26. Şi Avimeleh a zis lui : n'arn 
ştiut cine a făcui {ie lucrul acesta : 
nici tu nu mi-ai spus, nici eu n'arn 
auzit fără numai astăzi. 

18. 25, 16. 22. 26, 26. 25. 26. 15, 18. 



27. Şi a luai Avraam oi şi vi{ei 
şi a dat lui Avimeleh; şi au făcui 
amândoi legălură. 

28. Şi a pus Avraam şaple mie- 
luşije de oi singure. 

29. Şi a zis Avimeleh lui Avraam: 
ce sunt aceste şapte mieluşi{e ale oi- 
lor acestora care le-ai pus singure? 

30. Şl a zis Avraam: aceste şapte 
mieluşele vei luâ dela mine, ca sâ'mi 
fie mie mărturie cum că eu am să- 
pat această fântână. 

31. Pentru aceea a chemat numele 
locului aceluia, fântâna jurământu- 
lui, că acolo au jurat amândoi. 

32. Şi au făcui amândoi legătură 
la fânlâna jurământului, şi s'au scu- 
lat Avimeleh şi Ohozat, care {ineâ 
pre Nora sa şi ! Fihul mai marele 
puterii lui, şi s'au înlOTS în pămân- 
tul Filistenilor.. 

33. Şi a sădit Avraam {arină la 
fântâna jurământului, şi a chemat 
acolo numele Domnului, Dumnezeu 
veşnic. 

34. Şi a lăcuit Avraam în pămân- 
tul Filistenilor zile multe. 

C AP. 22. 

Isaac adus spre jertfă. 

Şi a fost după cuvintele acestea 
Dumnezeu au ispitit pre Avraam 
şi i-au zis: Avraame, Avraame, iar 
el a zis: iată eu. 

2. Şi au zis: iâ pre fiul tSu cel iu- 
bit pre Isaac pre care ai iubit şi 
mergi în pămânlul cel înalt, şi'l adu 
pre el acolo jertfă într'un munte, 
care'ji voiu spune {ie. 
' 3. Şi scuîându-se Avraam de di- 
mineaţă a pus şaoa pre asinul său, 
şi a luat cu sine două slugi şi pre 
Isaac fiul său; şi tăind lemne pen- 
tru jertfă, sculându-se a mers, şi a 
treia zi a venit la locul care i-au 
zis lui Dumnezeu. 

31. 26, 33. 33. Isaia 57. 15. 
22- Iudit 8, 22; Evr. 11, 17. 



4. Şl căutând Avraam cu ochii 
săi a văzut locul de departe. 

5. Şi a zis Avraam slugilor sale: 
şedeţi aici cu asinul, iar eu şi prun- 
cul vom merge până colea; şi în- 
ch?nându-ne ne vom întoarce la voi. 

6. Şi a luat Avraam lemnele cele 
pentru jertfă şi le-a pus în spina- 
rea lui lsaac fiul său; şi a luat în 
mâini foc şi cuţit şi s'au dus amân- 
doi împreună. 

7. Şi a zis lsaac către Avraam 
tatăl său: tată, iar el a zis: ce este 
fiule? Şi a zis: iată focul şi lem- 
nele, unde este oaea pentru jertfă? 

8. Şi a zis Avraam : Dumnezeu 
îşi va îngriji pentru oaie de jertfă 
fiul meu 1 

9. Şi mergând amândoi împreună, 
au venit la locul care i-au arătat 
Dumnezeu lui; şi a zidit acolo A- 
vraam altar şi a pus lemnele dea- 
supra, şi legând pre fiul său Issac, 
l-a pus pre altar deasupra lemnelor. 

10. Şi a tins Avraam mâna sa să 
iâ cu|itul să junghie pre fiul său. 

11. Şi l-a strigat pre dânsul în- 
gerul Domnului din cer zicând: A- 
vraame, Avraame, iar ela zis:iatăeu. 

12. Şi i-au zis: să nu pui mâna 
ta pre prunc, nici să'i faci lui ni- 
mic; că acum am cunoscut că te 
temi tu de Dumnezeu, şi nu ţi s'a 
făcut milă de fiul tău cel iubit pen- 
tru mine. 

13. Şi căutând Avraam cu ochii 
săi, a văzut: şi iată un berbece erâ 
încurcat cu coarnele înfr'un copac 
stufos; şi s'a dus Avraam şi a luat 
berbecele şi l-a adus jertfă în lo- 
cul lui lsaac fiul său. 

14. Şi a chemat Avraam numele 
locului aceluia: Domnul au văzut, ca 
să se zică până astăzi: în muntele 
acesta Domnul s'au arătat. 

15. Şi a strigat îngerul Domnu- 



10. Iacov 2, 21. 



lui pre Avraam a doua oară din cer 
zicând: 

16. Asupra mea însu'mi m'am ju- 
rat zice Domnul, pentrucă ai făcut 
cuvântul acesta şi nu Ji s'a făcut 
milă de fiul tău cel iubit pentru mine. 

17. Pentru aceea cu adevărat bine- 
cuvântând te voiu binecuvânta, şl 
înmulţind voiu înmulţi sămânţa (a 
ca stelele cerului şi ca nesipul cel 
de pre ţărmurile mării; şi va mo- 
şteni sămânţa la cetăţile neprieti- 
nilor. 

18. Şi se vor binecuvâniâ întru 
sămânţa ta toate neamurile pămân- 
tului, pentrucă ai ascultat glasul 
meu. 

19. Şi s'a întors Avraam la slu- 
gile sale, şi sculându-se s'au dus 
împreună la fântână jurământului ; 
şi au lăcuit acolo la fântâna jură- 
mântului. 

20. Şi a fost după cuvintele ace- 
stea şi s'a vestit lui Avraam zicând: 
iată a născut Melha şi ea fii lui Na- 
hor fratele tău. 

21. Pre Uz celîntâiu născut şi pre 
Vanes fratele lui şi pre Camuil ta- 
tăl Sirilor. 

22. Şi pre liazad şi pre Azav şi pre 
Faldes şi pre Ieldaf şi pre Valuil. 

23.1ară Vatuil a născut pre Reveca. 
Aceştia sunt cei opt fii pre cari i-a 
născut Melha lui Nahor fratele lui 
Avraam. 

24. Iară ţiifoarea lui anume Revma 
a născut şi ea prea Tavec şi Taam 
şi pre Tohos şi pre Moha. 

CAP. 23- 

Moartea şi mormântul Sarrei. 

Qi a fost vieaţa Sarrei o sută două- 
yzeci şi şapte de ani. 
2. Şi a murit Sarra în cetatea Ar- 

16. Ps. 104, 9; Sirab 44, 21; 1 Macab.2, 52; 
Luc. 1, 73; Evr. 6, 13, 14. 17. Eşit, 32, 13; 
Evr. 11, 12. 18. 12, 3; 18, 18; 26, 4; Fapt. 
Ap. 3, 25; Gat. 3, 8; 11, 29. 23. 24, 15. 
23- 2. 35. 27; Is. Navî 14, 15. 



voc, care este în vale; aceasta este 
Hevron în pământul Hanaan; iar 
Âvraam a venit să plângă pre Sarra 
şi s'o jelească. 

3. Şi s'a scuiat Avraam dela mor- 
tul său şi a grăit fiilor lui Het zi- 
când : 

4. Strein şi nemernic sunt eu la 
voi; daţi'mi dar moşie de mormânt 
dela voi, ca să îngrop pre mortul 
meu. 

5. Şi au răspuns fiii lui Het către 
Avraam zicând : 

6. Nu doamne, ascultă-ne pre noi: 
împărat dela Dumnezeu eşli tu în- 
tre noi; în mormânturile noastre cele 
alese îngroapă'ţi mortul tău, că nici 
unul dintre noi nu te va oprî ca să 
nu'ţi îngropi mortul tău acolo. 

7. Şi sculându-se Avraam s'a în- 
chinat înaintea poporului pămân- 
tului fiilor lui Het. 

8. Şi a grăit către dânşii Avraam 
zicând: de voiţi cu sufletul vostru 
ca să îngrop mortul meu dela îa{a 
mea, asculta|i-mă şi grăifi pentru 
mine lui Efron al lui Saar. 

9. Să'mi deâ mie peştera cea în- 
doită care o are eî, ce este în par- 
tea ţarinei lui, pre argint cât va pre- 
ţul ca să o am aceasta între voi 
moşie de mormânt. 

10. Iar Efron şedea în mijlocul 
fiilor lui Het, şi răspunzând Efron 
Hefeul către Avraam, a zis în auzul 
fiilor lui Het şi a tuturor celor ce 
intrau în celate. zicând : 

11. Lângă mine fii doamne şi mă 
ascultă : ţarina şi peştera care este 
într'însa ţie o dau, înaintea tutu- 
ror cetăţenilor mei datu-o-am ţie, în- 
groapă mortul tău. 

12. Şi s'a închinat Avraam înain- 
tea poporului pământului. 

13. Şi a zis lui Efron la auz înain- 
tea a lot poporului pământului: de 
vreme ce eşti pentru mine ascul- 
fă-mă : argintul ţarinei ia'l dela mine 



şi voiu îngropâ mortul meu acolo. 

14. Şi a răspuns Efron lui Avraam 
zicând : 

15. Nu doamne, ci am auzit: că pă- 
mântul este de patru sute de drahme 
de argint, ce poate ii aceasta între 
mine şi între tine? Iar tu îngroa- 
pă'ţi mortul tău. 

16. Şi a ascultat Avraam.de Efron 
şi a plătit lui Efron argintul, care 
a grăit la auzul fiilor lui Het, patru 
sute de drahme de argint ales la 
neguţători. 

17. Şi ţarina lui Efron în care erâ 
peştera cea îndoită spre faţa Mam- 
vreî, ţarina şi peştera care erâ întru 
ea şi toţi copacii cari erau în ţa- 
rină şi tot ce erâ în notările ei îm- 
prejur. 

18. S'a dat lui Avraam moşie înain- 
tea fiilor lui Het şi înaintea tuturor 
celor ce intrau în cetate. 

19. După acestea a îngropat A- 
vraam pre Sarra îemeea sa în pe- 
ştera ţarinei cea îndoită, care este 
împreajma Mamvrei, aceasta este 
Hevron în pământul lui Hanaan. 

20. Şi s'a întărit ţarina şi peştera 
care erâ într'însa lui Avraam moşie 
de înmormântare dela fiii lui Het. 

CAP. 24. 

Căsătoria lui Isaac. 

Âvraam erâ bătrân trecut în zile, 
şi Domnul l-au binecuvântat în- 
tru toate. 

2. Şi a zis Avraam slugii sale ce- 
lei mai bătrâne a casei sale, care 
erâ mai mare p este toate ale sate: 
pune mâna ta supt armul meu. 

3. Şi te voiu jura pre Domnul Dum- 
nezeul cerului şi al pământului, ca 
feciorului meu Isaac să nu'i iei fe- 
mee din felele Hananeilor între ca- 
rii lăcuesc eu; 

V 

17. 49, 30; 50, 18 19. 25, 0;35, 27; 49,31. 
20. ?5, 9. 10; 49, 29. 
24. 2. 15, 2; 47, 29. 3, 28, 1. 



4. Ci în pământul meu unde m'am 
născu! eu, la neamul meu vei merge 
şi vei luâ femee fiului meu Isaac 
de acolo. 

5. Şi a zis către dânsul sluga: 
dar de nu va vreâ îemeea să vie 
cu mine în pământul acesta, întoar- 
ce-voiu pre fiul tău acolo în pămân- 
tul de unde ai ieşit? 

6. Iar Avraam a zis către dânsul: 
iâ aminte să nu întorci pre fiul meu 
acolo. 

7. Domnul Dumnezeul cerului şi 
Dumnezeul pământului, cel ce m'au 
luat din casa tatălui meu şi din pă- 
mântul în care m'am născut, cel ce 
mi-au grăit şi s'au juraf mie zicând: 
fie voiu dâ pământul acesta şi se- 
minţiei tale, acesta va trimite pre 
îngerul său înaintea ta, şi vei luâ 
fzmee feciorului meu de acolo. 

8. Iară de nu va vreâ femeea să 
vie cu tine în pământul acesta, cu- 
rat vei fi tu de jurământul meu, nu- 
mai pre feciorul meu să nu'l întorci 
acolo. 

9. Şi a pus sluga mâna sa supt 
armul lui Avraam stăpânul său, şi 
a jurat lut pentru cuvântul acesta. 

10. Şi a luat sluga zece cămile 
din cămilele stăpânului său şi din 
toate bunătăţile stăpânului său cu 
sine, şi sculându-se s'a dus înMe- 
sopoiamia cetatea lui Nahor. 

11. Şi a aşezat cămilele să odih- 
nească afară de cetate lângă fân- 
tâna cu apă, călre seară când ies 
cele ce scot apă. 

12. Şi a zis: Doamne Dumnezeul 
stăpânului meu Avraam, fă cale bună 
înaintea mea astăzi, şi fă milă cu 
stăpânul meu Avraam. 

13. Iată eu stau la izvorul apei, 
şi felele celor ce lăcuesc în cetate 
Ies, ca să scoaţă apă. 

14. Şi fecioara căreia eu voiu zice: 
pleacă vadra ta să beau, şi ea va 

7. 12, 7; 17, 8. 



zice mie: bea tu şt cămilele tale le 
voiu adăpâ până ce vor încetă a 
bea, aceasta va fi gătită lui Isaac 
slugii tale; şi întru aceasta voiu cu- 
noaşte că ai făcut milă cu stăpânul 
meu Avraam. 

15. Şi a fost mai înainte de a să- 
vârşi el grăind în cugetul său, şi 
iată a ieşit afară Reveca fata lui 
Vsfuii feciorul Melhei femeea lui Na- 
hor fratele lui Avraam, având va- 
dra pre umărul său. 

16. Şi fecioară erâ frumoasă la 
faţă foarte, fecioară erâ, bărbat nu 
o a cunoscut pre ea, şi pogorîn- 
du-se la fântână a umplut vadra şi 
s'a suit. 

17. Şi a alergat sluga înaintea ei 
şi a zis: dă-mi să beau pufină apă 
din vadra ta. 

18. Iar ea a zis: beâ doamne şi 
grăbind a slobozit vadra pre braţul 
său, şi l-a adăpat până a încetat 
a beâ. 

19. Şi a zis: şi cămilelor tale voiu 
scoate apă până ce vor beâ toate. 

20. Şi grăbind a deşertat vadra în 
adăpătoare, şi iarăşi a alergat la 
fântână să scoaţă apă, şi a adăpat 
toate cămilele. 

21. Iar omul o priveâ pre ea şi 
tăceâ, ca să cunoască, îndreptat-au 
Dumnezeu calea lui sau nu ? 

22. Şi a fost dupăce au încetat 
toate cămilele a beâ, a luat omul 
doi cercei de aur, cari trăgeau câte 

0 drahmă, şi i-a pus în urechile ei, 
şi două brăţări în mâinile ei, cari 
trăgeau zece măsuri de aur. 

23. Şi a întrebat-o pre dânsa şi 

1 a zis: a cui fală eşti ? Spune'mi de 
este la tatăl tău loc să sălăşluim noi. 

24. Iar ea a zis lui: fată sunt a 
lui Vatuil fiul Melhei, pre care l-a 
născut ea lui Nahor. 

25. Şi i-a zis lui: şi paie şi fân 



15. 22, 23. 17. Ioan 4, 7. 



mulf este îa noi, precum şi loc de 
sălăşluit. 

26. Şi bine părând omului s'a în- 
chinat Domnului, zicând: 

27. Binecuvântat este DomnulDum- 
nezeul stăpânului meu Avraam, cel 
ce n'a părăsit dreptatea sa şi ade- 
vărul dela stăpânul meu; şi pre mine 
m'au îndreptat Domnul la casa fra- 
telui stăpânului meu. 

28. Şi alergând fecioara a spus 
în casă mumei sale după cuvintele 
acestea. 

• 29. Iară Reveca aveâ frate anume 
Lavan, şi a alergat Lavan îa om a- 
fară ia fântână. 

30. Şi a fost dacă a văzut cerceii 
şi brăfările în mâinele surorii sale, 
şi auzind cuvintele Rcvechii surerci 
sale care zicea: aşa mi-a grăit omul; 
şi a venit Sa om unde sta el cu că- 
milele !a fântână. 

31. Şi a zis lui: vin-o, intră în'ă- 
unfru binecuvântate al Domnului, 
pentruce stai afară? Eu am gătit 
casă şi loc cămilelor tale. 

32. Şi a intrai omul în casă şi a 
descărcat cămilele, a dat paie şi fân 
cămilelor şi apă de spălat picioa- 
relor lui şi picioarelor oamenilor ce- 
lor ce erau cu el. 

33. Şi îe-a pus lor pâine să mă- 
nânce, iar el a zis: nu voiu mâncâ 
până ce nu voiu grăi cuvintele mele; 
şi ei au zis: grăeşte. 

34. Şi a zis: sluga lui Avraam 
sunt eu. ţi 

35. Şi Domnul au binecuvântat 
iPre stăpânul meu foarte, şi s'a mă- 
rit şi i-au dat lui oi şi viţei şi argint 
şi aur şi slugi şi slujnice şi cămile 
şi asini. 

36. Şi Sarra îemeea stăpânului 
meu, a născut un fecior stăpânului 
meu dupăce a îmbătrânit el; şi i-a 
daf lui toate câte a avut. 

37. Şi m'a jurat stăpânul meu 

31. 26, 29. 36. 21, 2. 



zicând: să nu iei femee fiului meu 

din fetele Hananeilor, între carii lă- 
cuesc eu în pământul lor; 

38. Ci la casa tatălui meu să 
mergi, la neamul meu şi vei luâ 
femee feciorului meu de acolo. 

39. Iar eu am zis stăpânului meu: 

dar de nu va vreâ să vie cu mine 
femeea ? 

40. Şi mi-a zis Domnul Dumne- 
zeu înaintea căruia bine am plăcut, 
acela va trimite pre îngerul său cu 
line şi va îndreptă calea ta şi vei 
luâ femee fiului meu din neamul 
meu şi din casa tatălui meu. 

41. Atunci curat vei fi de bleste- 
mul meu, dacă vei veni la neamul 
meu şi nu vor dâ lie, şi tu vei fi 
curat de jurământul meu. 

42. Şi venind eu astăzi la fântână 
am zis: Doamne Dumnezeul stăpâ- 
nului meu Avraam, de vei îndrepiâ 
tu calea mea pre care acum merg. 

43. Iată stau îa fântâna apei şi 
fetele oamenilor cetăţii vor ieşî ca 
să iâ apă şi va fi fecioara căma eu 
voiu zice: dă-mi să beau pujină apă 
din vadra ta. 

44. Şi ea îmi va zice: şi tu beâ 
şi cămilelor tale voiu scoale apă, 
aceasta este femeea care au gătit-o 
Domnul lui Isaac slugii sale, şi în- 
tru aceasta voiu cunoaşte că ai X&- 
cut milă cu stăpânul meu Avraam. 

45. Şi a fost mai înainte de a 
sfârşi eu grăind în cugetul meu, 
îndată a ieşit Reveca cu vadra pre 
umăr, şi s'a pogorît la fântână şi a 
scos apă şi am zis ei: dă'mi să beau. 

46. Şi ea grăbind a slobozii vadra 
pre braţul său şi a zis: beâ lu şi 

ţ cămilele tale le voiu adăpâ; şi am 
băut şi cămilele le-a adăpat. 

47. Şi am întrebat o pre ea şi am 
zis: a cui fată eşti tu, spune mie? 
Şi ea a zis: fată sunt a lui Vatuil 
feciorul lui Nahor pre care 1-a nă- 
scut lui Melha, şi am pus ei cercei 
şi brăţările pre mâinile ei. 



30 



FACEREA 24-25 



48. Şi părându'mi bine m'am în- 
chinai Domnului şi am binecuvân- 
tai pre Domnul Dumnezeul stăpâ- 
nului meu Avraam, cel ce m'au în- 
dreptai în calea adevărului, ca să 
iau pre îata fratelui stăpânului meu, 
fiului său. 

49. Deci de ve|i îace voi milă şi 
dreptate cu stăpânul meu ori de nu 
spuneţi'mi, ca să mă înlorc spre 
dreapta sau spre stânga. 

50. Şi răspunzând Lavan şi Va- 
tuil au zis: dela Domnul a ieşil lu- 
crul acesfa, nu vom putea grăi {ie 
împrotivă, nici rău, nici bine. 

51. Iată Reveca înaintea ta este, 
ia-o şi le du, şi să fie îemee fecio- 
rului slăpânului lău după cum au 
grăi! Domnul. 

52. Şi a fost dupăce a auzit sluga 
lui Avraam cuvintele lor, s'a închi- 
nat până la pământ Domnului. 

53. Şi scoţând sluga vase de ar- 
gint şi de aur şi îmbrăcăminte a dat 
Revechii, şi daruri i-a dat şi frate- 
lui ei şi mumei ei. 

54. Şi a mâncat şi a băut el şi 
oamenii cei ce erau cu dânsul, şi au 
dormit; şi sculându-se dimineaţa a 
zis: sloboziţi-mă să mă duc la stă- 
pânul meu. 

55. Şi au zis fraţii ei şi muma sa: 
să rămâe fata cu noi ca vreo zece 
zile şi după aceea se va duce. 

56. Iar el a zis către ei: nu mă 
opriţi, că Domnul a îndreptat calea 
mea întru mim, sloboziţi-mă ca să 
merg la stăpânul meu. 

57. Iar ei au zis: să chemăm fata 
şi s'o întrebăm; şi au chemat pre 
Reveca şi i-au zis ei: merge vei cu 
omul acesta? 

58. Iar ea a zis: voiu merge. 

59. Şi au slobozit pre Reveca sora 
sa şi averile ei şi pre sluga lui A- 
vraam şi pre cei ce erau cu dânsul. 

60. Şi au binecuvântat pre Reveca 

60. 22, 17. 



şi i-au zis ei: sora noastră eşti, fă-te 
întru mii de zeci de mii şi să mo- 
ştenească sămânţa ta cetăţile ne- 
prietenilor. 

61. Şi sculându-se Reveca şi sluj- 
nicile ei s'au suit pre cămile şi s'au 
dus cu omul, şi luând sluga pre Re- 
veca s'au dus. 

62. Iar Isaac mergeâ prin pustie 
spre fântâna vedeniei, şi lăcuiâ în 
pământul cel de către amiazăzi. 

63. Şi a ieşit Isaac casă se prim- 
bîe la câmp de către seară, şi cău- 
tând cu ochii a văzut cămilele ve- 
nind. 

64. Şi căutând Reveca cu ochii 
a văzut pe Isaac şi a sărit de pre 
cămilă. 

65. Şi a zis către slugă: cine este 
omul acela care merge pre câmp 
spre întâmpinarea noastră? Şi a zis 
sluga: acesla este stăpânul meu; 
iar ea luându-şi vălul s'a acoperit. 

66. Şi a spus sluga lui Isaac toate 
câte a făcut. 

67. Şi a intrat Isaac în casa mu- 
mei sale, şi a luat pe Reveca şi s'a 
făcut lui femee, şi a iubit o pre dânsa, 
şi s'a mângâiat Isaac pentru Sarra 
mumă-sa. 

C AP- 25. 

Căsătoria a doua a lui Avraam. 

Si Avraam ş'a luat altă femee a 
j căreia numele erâ Hetura. 

2. Şi a născut lui pre Zomvran şi 
pre Iezan şi pre Mădal şi pre Ma- 
diîim şi pre Iezvoc şi pre Şoie. 

3. ŞI Iezan a născut pre Sava şi 
pre Taman şi pre Dedan; iară fiii 
lui Dedan au fost: Raguil şi Navdeil 
şi Asuriim şi Latusiim şi Laomim. 

4. Şi fiii lui Madiam: Gheîar şi A- 
fir şi Enoh şi Avida şi Eldaga: toţi 
aceştia erau feciorii Heturei, 

62. 16. 14. 67. 25, 20. 
25. 1- 1 Paralip. l 31, 
4. 1 Paralip. 1, 33. 



5. Şi a dat Avraam toate averile 
sale lui Isaac feciorul său. 

6. Şi feciorilor (iitoarelor sale a 
dai Avraam daruri, şi încă fiind el 
viu i-a scos pre ei în laturi dela 
Isaac fiul său către răsărit la pă- 
mântul răsăriturilor. 

7. Aceştia sunt anii zilelor vieţii 
lui Avraam câji a trăit o sută şapte- 
zeci şi cinci de ani. 

8. Şi slăbind Avraam a murit în- 
tru bătrâneţe bune, bătrân şi plin 
de zile şi s'a adăogat lângă popo- 
rul său. 

9. Şi l-au îngropat pre dânsul Isaac 
şi Ismail amândoi feciorii lui în pe- 
ştera cea îndoită, în |arina lui Efron 
feciorul lui Saar Heteul care este 
în preajma Mamvrei. 

10. In ţarina şi peştera care a 
cumpărat-o Avraam dela fiii lui Hei, 
acolo au îngropat pre Avraam şi 
pre Sarra femeea lui. 

11. Şi a fost dupăce a murit A- 
vraam, au binecuvântat Dumnezeu 
pre Isaac fiul lui, şi a lăcuit Isaac 
lângă fântâna vederii. 

12. Şi acestea sunt naşterile lui 

Ismail feciorul lui Avraam, pre care 

1-a născut Agar Eghipteanca slujnica 
Sarrei. 

13. Şi acestea sunt numele fiilor 
lui Ismail după numele neamurilor 
lui: cel dintâiu născut Ismail şi Na- 
vaiot şi Kidar şi Navdeil şi Masam, 

14. Şi Masma şi Duma şi Masî, 

15. Şi Hodan şi Teman şi lefur 
şi Naîes şi Kedma. 

16. Aceştia sunt fiii lui Ismail şi 
acestea sunt numele lor, în cortu- 
rile lor, întru lăcaşurile lor, doispre- < 
zece boieri erau după neamul lor. 

17. Şi aceştia sunt anii vieţii lui 
Ismail o sută treizeci şi şapte de 
ani, şi slăbind a murit şi s'a adă- 
ogat lângă neamul său. 

8. 15, 15; 35, 29. 9. 23, 19, 20; 49, 30. 
10. 47, 30. 11. 16, 14. 12. 21, 13, 
13. 1 Paralip. 1, 29. 16 17, 20. 



18. Şi a lăcuit deîa Evilat până la 
Sur, care este înaintea feţii Eghipe- 
tului până la Asirieni, înaintea tu- 
turor fraţilor săi a lăcuit. 

19. Şi acestea sunt naşterile lui 
Isaac fiul lui Avraam: Avraam a nă- 
scut pre îsaac. 

20. Iar Isaac erâ de patruzeci de 
ani când a luat pre Reveca fata lui 
Valuil din Mesopotamia Siriei, sora 
lui Lavan Şirului, luiş femee. 

21. Şi s'a rugat Isaac Domnului 
pentru Reveca femeea sa că erâ 
stearpă,şi l-au ascultat pre el Dumne- 
zeu şi a zămislit Reveca femeea lui. 

22. Şi săltâ pruncii într'însa, şi a 
zi ea: de erâ să fie aşâ, pentruce 
mie aceasta? Şi s'a dus să întrebe 
pre Domnul. 

23. Şi au zis ei Domnul: două nea- 
muri în pântecele tău sunt, şi două 
popoare din pântecele tău se vor 
împărţi, şi popor pre popor va în- 
trece, şi cel mai mare va sluji ce- 
lui mai mic. 

24. Şi s'au umplut zilele ca să 
nască ea, şi erau gemeni în pânte- 
cele ei. 

25. Şi a ieşit fiul cel întâiu născut 
roşu tot, ca o piele păroasă, şi a 
chemat numele lui Isav. 

26. Şi după acesta a ieşit fratele 
lui, şi mâna lui ţineâ de călcâiu pre 
Isav, şi a chemat numele Iui Iacov. 
Iar Isaac erâ de şasezeci de ani 
când a născut Reveca pre aceştia. 

27. Şi au crescut tinerii, şi a fost 
Isav om care ştiâ a vânâ şi erâ 
câmpean sălbătaric; iar Iacov a fost 
om fără vicleşug lăcuind acasă. 

,28. Şi iubeâ Isaac pre Isav pen- 
trucă mânca din vânatul Iui; iară Re- 
veca iubeâ pre Iacov. 
i 29. Şi a fiert Iacov fiertură, şi a 
venit Isav dela câmp ostenit. 
30. Şi a zis Isav lui Iacov: dă'mi 

20. 24, 67. 23, Rom. 9, 10. 25. 27, 11; 
38, 27; Osie 12. 3; Mat. 1, 2. 30. 36, l, 19. 



să mănânc dintr'această fiertură ro- 
şielecă câ slăbesc eu, pentru aceea 
s'a chemat numele lui Edom. 

31. Şi a zis Iacov lui Isav; vin- 
de'mi astăzi naşterea ta ceadinlâiu. 

32. Şi a zis Isav: iată eu mă duc 
să mor, şi ce'mi este mie bună na- 
şterea cea dintâiu? 

33. Şi a zis Iacov lui: jură-te mie 
astăzi, şi i-a jurat lui şi a vândut 
Isav naşterea cea dintâiu lui Iacov. 

34. Şi Iacov a dat lui Isav pâine 
şi fiertură de linte, şi a mâncat şi 
a băut, şi scu!ându-se s'a dus şi 
n'a băgat seamă Isav de naşterea 
cea dintâiu. 

CAP- 26. 

Întâmplările lui Isaac, 

Şi a fost foamete pre pământ, afară 
de foametea cea mai dinainte care 
a fost în zilele lui Avraam şi $ mers 
Isaac la Avimeleh împăratul" Filiste- 
nilor în Gherara. 

2. Şt s'au arătat Dumnezeu îui şi 
i-au zis: nu te pogorî în Eghipet; 
ci lăcueşte în pămânlul care voiu 
spune eu ţie. 

3. Şi lăcueşte în pământul acesta 
şi eu voiu fi cu tine şi te voiu bine- 
cuvânta, că ţie şi seminţiei tale voiu 
dâ tot pământul acesta, şi voiu în- 
tări jurământul meu care am jurat 
lui Avraam tatăl tău. 

4. Şi voiu îrfnulţî sămânţa ta ca 
stelele cerului şi voiu dâ seminjiei 
late tot pământul acesta; şi întru să- 
mânţa ta se vor binecuvântâ toate 
neamurile pământului. 

5. Pentrucâ a ascultai Avraam ta- 
tăl tău cuvântul meu şi a păzit po- 
runcile mele şi învăţăturile mele şi 
îndreptările mele şi legile mele. 

6. Şi a lăcuit Isaac în Gherari. 

7. Şi au întrebat oamenii locului 

33. Evr. 12. 16. 34. 27, 36. 
26. 1- 12, 10; 20, 1. 4 12, 7; 18, 18; 22, 18. 
5. Evr. 11, 8. 7. 12, 13. 



pentru Reveca femeea lui şi a zis: 
soră'mi este, că s'a temut a zice: 
femee'mi este, ca nu cumva să'l 
ucigă oamenii locului pentru Re- 
veca, că era frumoasă la faţă. 

8. Şi a fost acolo mulţi ani şi ui- 
tându-se Avimeleh, împăratul Ghera- 
rilor pe fereastră, a văzut pre Isaac 
jucându-se cu Reveca îemeea sa. 

9. Şi a chemat Avimeleh pre Isaac 
şi i-a zis lui: cu adevărat femee îţi 
este? Pentruce dar ai zis: că'ţi este 
soră? Şi a zis Isaac: am zis pentru 
ca nu cumva să mor pentru dânsa. 

10. Şi a zis Avimeleh lui: pentru 
ce ai făcut aceasta nouă? Puţin a 
fost că n'a dormit cinevâ din nea- 
mul meu cu femeea ta şi ai îi adus 
preste noi neştiinţă. 

11. Şi a poruncit Avimeleh la tot 
poporul său zicând : tot cel ce se 
va atinge de omul acesta şi de fe- 
meea lui, vinovat va fi morţii. 

12. Şi a semănat Isaac în pămân- 
tul acela şi a aflat în anul acela or- 
zul dând însutit, că l-au binecuvân- 
tat pre el Domnul. 

13. Şi s'a înălţat omul şi mergând 
înainte mai mare se făceâ, până ce 
s'a făcut mare foarte. 

14. Şi s'au făcut lui turme de oi 
şi cirezi de boi şi ogoare multe şi'l 
pismuiau Filistenii. 

15. Şi foaie fântânile câte au să- 
pat slugile tatălui său pe vremea 
lui, le-au astupat Filistenii şi le-au 
umplut cu pământ. 

16. Şi a zis Avimeleh către IsaaCj: 
du-te dela noi, că fe-ai făcut mai tare 
decât noi foarte. 

17. Şi s'a dus de acolo Isaac şi 
a tăbărît în valea Gherarilor şi a lă- 
cuit acolo. 

18. Şi Isaac iarăşi a săpat fântâ- 
nile de apă, care le-au fost săpat 
slugile lui Avraam tatăl său şi le-au 

9. 20, 11. 10. 20, 9. 11. 20, 6. 

12. Luc. 8, 8. 15. 21, 25. 18. 21, 25. 



astupai Filistenii dupăce a murit Â- 
vraam tatăl său şi le-au chemat eu 
numele, cu care le-a fost numit ta- 
tăl său. 

19. Şi au săpat slugile lui isaac în 
valea Gherarilor şi au afîaf acolo iz- 
vor de apă vie. 

20. Şi s'au sfădit păstorii Gherari- 
lor cu păstorii lui Isaac zicând : că a 
lor este apa; şi a numit numele fân- 
tânii: strâmbătafe, pentrucă strâm- 
bătate i-au făcut lui. 

21. Şj ducându-se de acolo au să- 
pa! altă fântână şi se priceau şi 
pentru aceea, şi a numit numele ei 
vrajbă. 

22. Şi ridicându-se de acolo au 
săpat altă fântână şi nu s'au bătut 
pentru aceea, şi a numit numele ei 
lăţime, zicând: că acum ne-au lăţit 
pre noi Domnul şi ne-au crescut pre 
pământ. 

23. Şi s'a suit de acolo la fântâna 
jurământului. 

24. Şi s'au arătat lui Domnul în 
noaptea aceea şi i-au zis: eu sunt 
Dumnezeul lui Avraam tatălui tău, 
nu te teme, că cu tine sunt şi te 
voiu binecuvânta şi voiu înmulţi să- 
mânţa la pentru Avraam tatăl tău. 

25. Şi a zidit acolo altar şi a che- 
mat numele Domnului şi a pus a- 
colo cortul său; şi au săpaf acolo 
slugile lui Isaac fântână în valea 
Gherarilor. 

26. Şi Avimeleh s'a dus la dân- 
sul dela Gherafi şi Qhozat, carele ţi- 
nea pre noru-sa şi Fihol voevodul 
oştirii puterii lui. 

27. Şi a zis către dânşii Isaac: 
pentruce aţi venit la mine? Că voi 
m'aţi urît şi m'aţi scos dela voi. * 

28. Iar ei au zis: văzând am vă- 
zut, că Domnul este cu line şi am 
zis: să fie jurământ între noi şi în- 
lfe tine şi să punem legătură cu tine. 

29. Ca să nu faci nouă rău, pre- 

23.46,1. 26. 21,22. 29. 24, 31. 



cum nici noi nu ne-am scârbit de 
tine; ci bine ap făcut ţie şi fe^-am 
scos cu pace şi tu acum eşti bine- 
cuvântat dela Domnul. 

3G. Şi a făcut lor ospăţ : şi au 
mâncat şi au băut. 

31. Şi sculându-se dimineaţa au 
* jurat fiecarele de aproapelui său, şi 

i-a slobozit pre dânşii Isaac şi s'au 
dus dela el cu pace. 

32. Şi într'aceiaşi zi venind slu- 
gile lui Isaac, i-au spus pentru fân- 
tâna ce au săpat zicându-i : n'am 
aflat apă. 

33. Şi o au numit jurământ, pen- 
tru aceea au chemat numele cetăţii 
aceleia fântâna jurământului, până 
în ziua de astăzi. 

34. Iar Isav era de patruzeci de 
ani, şi a luat îemee pre Iudif fata 
lui Veoh Heleul şi pre Vasimal fata 
lui Elon Heteuî. 

35. Şi necăjiau ele pre Isaac şi 
pre Reveca. 

CAP. 27. 

Binecuvântarea lui lacov. 

8\ a fost dupăce a îmbătrânit Isaac 
5 şi au slăbit ochii lui a vedea, şi 
a chemat pre Isav fiul său cel mai 
mare, şi i-a zis lui: fiul meu; el a 
răspuns: iată eu. 

2. Şi a zis lui: iată am îmbătrâ- 
nit şi nu ştiu ziua sfârşitului meu. 

3. Acum dar ia-ţi unealta ta, tolba 
şi arcul şi ieşi la câmp. 

4. Şi să-mi vânezi mie vânat şi 
să-mi faci mâncare precum iubesc 
eu, şi să-mi aduci, să mănânc, ca 
să te binecuvinteze sufletul meu mai 
înainte de ce voiu muri. l " 

5. Iară Reveca a auzit pre Isaac 
grăind cu Isav fiul său> şi s'a dus 
Isav la câmp să vâneze vânat ta- 
tălui său. 

6. Şi a zis Reveca călre lacov 
fiul său cel mai tânăr: iată că am 

33. 21, 31. 34. 36, 2. 35. 27, 46. 



Biblia. 



3. 



auzif pre fată! tău grăind către Isav 
fratele tău, zicându-i: 

7. Adu-mi vânat şi-mi fă de mân- 
care, ca mâncând să te binecuvin- 
tez înaintea Domnului mai înainte 
de a murî. 

8. Deci acum îiul meu ascultă-mă 
pre mine precum poruncesc eu ţie: 

9. Şi mergând la oi, adu-mi de 
acolo doi iezi tineri şi buni şi voiu 
face pre ei mâncare tatălui tău pre- 
cum iubeşte. 

10. Si vei duce înlăuntru la tatăl 
tău şi va mâncâ, ca să te binecu- 
vinteze tatăl tău mai înainte de ce 
va murî. 

11. Iar lacov a zis către Reveca 
mumă-sa: iratele meu Isav este om 
păros, iar eu sunt om neted. 

12. Ca nu cumvâ să mă pipăie ta- 
tăl meu şi voi îi înaintea iui ca un 
urgisit şi voi aduce asupra mea ble- 
stem, iar nu binecuvântare. 

13. Şi i-a zis lui mumă-sa: asu- 
pra mea să fie blestemul tău fiule, 
numai ascultă cuvântul meu şi mer- 
gând adu-mi. 

14. Şi mergând a luat şi a adus 
la mumă-sa, şi a făcut mumă-sa bu- 
cate precum iubeâ tatăl lui. 

15. Şi luând Reveca haina cea 
mai bună a lui Isav feciorului său 
celui mai mare, care erâ la dânsa 
în casă, a îmbrăcat pre lacov fiul 
său cel mai tânăr. 

16. Şi cu pielceluşele iezilor a în- 
făşurat braţtle şi goliciunea gruma- 
zului lui. 

17. Şi a dat bucatele şi pâinele 
care făcuse, în mâinile lui lacov fiu- 
lui său, şi le-a dus la tatăl său, 

18. Şi a zis: tatăl îar el a zis: 
iată eu, cine esti tu fiule? 

19. Şi a zis lacov tatălui său: eu 
sunt Isav cel întâi născut al tău, 
făcut-am precum rni-ai grăit mie; 



sculându-fe şezi şi mănâncă din vâ- 
natul meu, ca să mă binecuvinteze 
sufletul tău. 

20. Şi a zis lsaac fiului său: ce 
este aceasta, ce ai aflat aşâ curând 
o fiule? Iar el a zis: ce au dat Dom- 
nul Dumnezeul tău înaintea mea. 

21. Şi a zis lsaac lui lacov: apro- 
pie-te de mine şi te voiu pipăî fiule, 
de eşti tu fiul meu Isav, au nu. 

22. Şi s'a apropiat lacov de lsaac 
tatăl său şi l-a pipăit pre dânsul şi 
a zis: glasul cu adevărat este gla- 
sul lui lacov, iar mâinile sunt mâi- 
nile lui Isav. 

23. Şi nu l-a cunoscut pre el, pen- 
trucă mâinile lui erau păroase ca 
mâinile lui Isav fratelui său, şi l-a 
binecuvântat pre el şi a zis: 

24. Tu eşti fiul meu Isav? Iar el 
a zis: eu, şi a zis: 

25. Âdu-mi şi voi mâncâ din vâ- 
natul tău fiule, ca să te binecuvin- 
teze sufletul meu, şi i-a adus lui şi 
a mâncat, şi i-a adus lui şi vin şi 
a băut. 

26. Si i-a zis lsaac tatăl său lui: 

* 

apropie-le de mine şi mă sărută fiule. 

27. Apropiindu-se l-a sărutat şi a 
mirosit mirosul hainelor lui şi l-a 
binecuvântat pre dânsul şi a zis : 
iată mirosul fiului meu ca mirosul 
unei ţarine pline, care o au bine- 
cuvântat Domnul. 

28. Şi să-ţi dea ţie Dumnezeu din 
roua cerului şi din grăsimea pămân- 
tului şi mulţime de grâu şi de vin. 

29. Şi să slujească ţie neamuri şi 
să se închine ţie domni şi şă fii 
domn fratelui tău şi se vor închină 
ţie feciorii tatălui tău. Cel ce te va 
blestema, blestemat să fie; şi cel ce te 
va binecuvânta, binecuvântat să fie. 

30. Şi a fost dupăce a încetat 
lsaac a binecuvânta pre lacov îiul 
său şi dupăce a ieşit lacov dela fata 



.27. U> 25, 25. 



29, Levit 24, 9. 



lui Isaac tatălui său a venit şi lsav 
fratele lui dela vânat. 

31. Şi a făcut şi el bucate şi a 
adus tatălui său şi i-a zis: să se 
scoale tatăl meii şi să mănânce din 
vânatul îiului său, ca să mă bine- 
cuvinteze sufletul tău. 

32. Şi i-a zis Isaac tatăl său: cine 
eşti tu? Iar el a zis: eu sunt fiul 
tău cel întâiu născut lsav. 

33. Şi s'a spăimânfat Isaac cu 
spaimă mare foarte şi a zis : dar 
cine este cel ce mi-a prins mie vâ- 
nat şi mi-a adus şi am mâncat din 
toate mai înainte de ce ai venit tu? 
Şi l-am binecuvântat pre dânsul şi 
va fi binecuvântat. 

34. Şi a fost dupăce a auzit lsav 
cuvintele lui Isaac tatălui său, a stri- 
gat cu glas mare şi amar foarte şi 
a zis: binecuvintează-mă şi pre 
mine tată. 

35. Şi a zis : venil-a fratele tău cu 
înşelăciune şi a luat binecuvânta- 
rea ta. 

36. Şi a zis lsav: drept s'a che- 
mat numele lui Iacov, că iată a doua 
oară m'a înşelat şi naşterea cea din- 
tâiu mi-a luat şi acum mi-a luat bine- 
cuvântarea mea, şi a zis lsav tată- 
lui său: nu mi-ai lăsal şi mie bine- 
cuvântare tată? 

37. Şi răspunzând Isaac a zis că- 
tre lsav: încă şi stăpân l-am făcut 
pre el {ie şi pre to(i fraţii lui i-am 
făcut lui slugi, cu grâu şi cu vin 
l-am întărit spre el, dar ţie ce voiu 
face fiule? 

38 Şi a zis lsav către tatăl său : 
au doar numai o binecuvântare este 
la tine tată? Binecuviritează-mă şi 
pre mine tată 1 

39. Şi umilindu-se Isaac, a strigat 
cu glas mare lsav şi a plâns; şi ră- 
spunzând Isaac tatăl lui i-a zis: iată 
din grăsimea pământului va îi lă- 



cuinţa ta şi din roua cerului de sus. 

40. Şi cu sabia ta vei trăi şi fra- 
telui tău vei sluji; şi va fi o vreme 
când vei lepăda şi vei sfărâmă ju- 
gul lui de pre grumazul tău. 

41. Şi purta pizmă lsav asupra 
lui Iacov pentru binecuvântarea cu 
care 1-a binecuvântat pre el tatăl 
său, şi a zis lsav întru cugetul său: 
să se apropie zilele jalii tatălui meu 
ca să ucig pre Iacov fratele meu. 

42. Şi s'a spus Revechei cuvin- 
tele lui lsav feciorului său cel maî 
mare, şi trimiţând a chemat pre Ia- 
cov feciorul său cel mai tânăr şi i-a 
zis lui: iată lsav fratele tău se laudă 
asupra ta, că te va omorî. 

43. Acum dar fiul meu, ascultă 
cuvântul meu şi sculându-te fugi în 
Mesopotamia la Lavan fratele meu 
în Haran. 

44. Şi lăcueşte cu dânsul câteva 
zile până ce se va întoarce mânia şi 
urgia fratelui tău dela tine. 

45. Şi va uita ce ai făcut lui, şi 
voiu trimite de te voiu chema de a- 
colo, ca nu cumva într-o zi să mă 
lipsesc de voi de amândoi fiii mei. 

46. Şi a zis Reveca către Isaac: 
mi-am urît vieaţa pentru fetele fiilor 
lui Hei; de va luă Iacov îemee din 
fetele pământului acestuia, de ce-mi 
este mie bună vieaţa? 

CAP. 28. 

Vedenia lui Iacov. 

Si chemând Isaac pre Iacov, 1-a 
binecuvântat pre el şi i-a porun- 1 

cit lui zicând: să nu iei îemee din 
fetele Hananeilor; 

2. Ci sculându-te fugi în Meso- 
potamia la casa lui Vatuil tatăl mu- 
mei tale, şi să iei ţie de acolo îemee 
din fetele lui Lavan fratelui mumei 
fale. 



36. 25, 34; Evr. 12, 16. 38. Evr 12, 17. 
39. Evr. 11, 20. 



41, Hvdie 10. 46. 26, 35. 
28. 1- 24, 3. 



3. Şi Dumnezeul meu să fe bine- 
cuvinteze şi să te crească şi să le 
înmulţească şi să fii întru adunări 
de neamuri. 

4. Şi să-ţi dea ţie binecuvântarea 
lui Avraam tatălui meu ţie şi se- 
minţii tale după tine, ca să moşte- 
neşti pământul în, care lăcueşti tu 
acum, care l-au dat Dumnezeu lui 
Avraam. 

5. Şi a trimis Isaac pre Iacov şi 
s'a dus în Mesopotamia la Lavan 
feciorul lui Vatuil Şirului, fratele Re- 
vechei mumei lui lacov şi a lui Isav. 

6. Şi a văzut Isav că a binecu- 
vântat Isaac pre Iacov şi 1-a trimis 
în Mesopotamia Siriei, sâ-şi ia luişi 
femee de acolo când 1-a binecuvântat 
pre el şi i-a poruncit lui zicând : să 
nu iei femee din fetele Hanaaneilor. 

7. Şi a ascultat Iacov pre tatăl său 
şi pre muma sa şi s'a dus în Meso- 
potamia Siriei. 

8. Şi văzând şi Isav, că sunt rele 
fetele lui îlanaan înaintea lui Isaac 
tatălui său, 

9. S ! a dus Isav la Ismail şi a luat 
pre Maele! fata liii îsmail feciorul 
lui Avraam sora lui Naveof, lângă 
femeile sale femee. 

10. Şi a ieşit lacov dela fântâna 
jurământului şi a mers în Haran. 

ΫL Şi a aflat un loc şi a dormit 
acolcV că apusese soarele, şi a luat 
din piersile locului aceluia şi şi-a pus 
luişi căpătâiu şi a dormit în locul 
acela şi a văzut vis. 

12. Şi iată o scară era întărită pre 
pământ a căreia capul ajungea la cer 
şi îngerii lui Dumnezeu se suiau şi 
se pogorau pre dânsa. 

13. Şi Domnul erâ întărit pre ea 

şi au zis: eu sunt Dumnezeul lui 

Avraam tatălui lău şi Dumnezeul lui 

Isaac, nu te teme: pământul pe care 

tu dormi ţie îl voiu da şi seminţiei 
tale. 

12. Ioan 1, 51. 13. 35, 1; 48, 4. 



14. Şi va îi sărhânţa ta ca nisipul 
pământului şi seva lăţî spre fnareşi 
spre miazăzi şi spre miazănoapte 
şi spre răsărit şi se vor binecuvântâ 
întru fine toate neamurile pămân- 
tului şi întru sămânţa ta. 

15. Şi iată eu sunt cu fine păzin- 
du-te în toată calea ori încotro vei 
merge şi te voiu întoarce la pămân- 
tul acesta, că nu te voiu îăsâ până 
ce voiu face toate câte am grăit ţie. 

16. Şi s'a deşteptat lacov din som- 
nul său şi a zis: că este Domnul 
în locul acesta şj eu n'am ştiut. 

17. Şi s'a spăimânfaf şi a zis: cât 
de înfricoşat esfe locul acesta, nu 
este aceasta alta, fără numai casa 
lui Dumnezeu şi aceasta este poarta 
cerului. 

Î8. Şi s'a sculat Iacov dimineaţa 
şi a luat piatra, care a fost pus la 
căpătâiul său şi a pus-o stâlp şi a 
turnat untdelemn pre vârful ei. 

19. Şi a chemat numele locului 
aceluia: casa lui Dumnezeu, iară mai 
nainte se chemâ: cetatea Ulamluz. 

20. Şi s'a făgăduit Iacov făgădu- 
inţă cu rugăciune zicând: de va îi 
Domnul Dumnezeu cu mine şi mă 
va păzî în calea aceasta, pre care 
eu umblu şi-mi va dâ pâine să mă- 
nânc şi haină să mă îmbrac; 

21. Şi de mă va întoarce sănătos 
în casa tatălui meu, va fi mie Dom- 
nul: Dumnezeu. 

22. Şi piatra aceasta, care o am 
pus stâlp, va fi mie casă a lui Dum- 
nezeu şi din toate câte vei da mie, 
a zecea voiu aduce ţie. 

CAP. 29. 

Iacov în Mesopotamia. 

Si sculându-se Iacov în picioare, 
s'a dus în pământul răsăritului 
la Lavan feciorul lui Vatuil Şirului 

14. 2 Lege 12, 20; 19, 8. 15. Isaia 43, 2. 
17. Esir. 3, 5. 18. 31, 13. 19. 13, 3; 35, 14, 
15. 20. Lev. 21, 2; 1 Tim. 6, 8. 



fratele Revechei mumei lui lacov şi 
a lui Isav. 

2. Şi privind a văzul o fântână în 
câmp şi erau trei turme de oi odih- 
nindu-se la ea, că din fântâna aceea 
se adăpau turmele şi era piatră mare 
pre gura fântânei. 

3. Şi se adunau acolo toate tur- 
mele şi prăvăleau piatra de pre gura 
fântânei şi adăpau oile; şi iarăşi pu- 
neau piatra pre gura fântânei în lo- 
cul ei. 

4. Şi a zis lacov către dânşii: fra- 
ţilor, de unde sunteţi voi? Iar ei au 
zis: din Haran suntem. 

5. Şi le-a zis lor: ştiţi pre Lavan 
feciorul lui Nahor? Iar ei au zis: 
ştim. 

6. Şi a zis lor: sănătos este? Iar 
ei au zis: sănătos; şi iată Rahila fata 
lui venea cu oile. 

7. Şi le-a zis lor lacov: încă mai 
este mult din zi şi încă nu este vre- 
me a se adunâ toate turmele, adă- 
paţi oile şi vă duceţi de le paşteţi. 

8. Iar ei au zis : nu vom putea 
până ce se vor adunâ toţi păstorii, 
şi vom răsturna piatra de pre gura 
fântânei, ca să adăpăm oile. 

9. încă grăind el cu ei, iată Ra- 
hiîa fata lui Lavan veneâ cu oile ta- 
tălui său, că ea păşteâ oile fătânăsău. 

ÎO. Şi a fost dacă a văzut lacov 
pre Rahila fata lui Lavan fratelui mu- 
mei sale şi oile lui Lavan fratele 
mumei sale, apropiindu-se lacov a 
răsturnat piatra de pre gura fântâ- 
nei, şi a adăpat oile lui Lavan fra- 
telui mumei sale. 

11. Şi a sărutat lacov pre Rahila 
şi strigând cu glasul său a plâns. 

12. Şi a spus Rahilei, că este frate 
tatăl ei cu mumă-sa Reveca şi cum 
că el este fecior ei; iar ea alergând 
a spus tatălui ei toate cuvintele a- 
cestea. 

13. Şi a fost dupăce a auzit La- 

29. 10. Eşîre 2, 17. 



van de numele lui lacov feciorul su- 
rorei sale, a ieşit întru întîmpinarea 
lui şi îmbrăţişindu-1 1-a sărutai şi 
1-a adus în casa sa şi a spus lui 
Lavan toate cuvintele acestea. 

14. Şi a zis Lavan lui: din oasele 
mele şi din trupul meu eşti tu şi a 
fost cu el o lună de zile. 

15. Şi a zis Lavan către lacov : 
pentrucă frate-mi eşti, nu vei slujî 
mie în dar, spune-mi ce să fie sim- 
bria fa? 

16. Şi Lavan avea două fete: nu- 
mele celei mai mari Lia, iară numele 
celei mai tinere Rahila. 

17. Şi ochii Liei erau bolnavi, iară 
Rahila eră frumoasă la chip şi mân- 
dră la faţă foarte. 

18. Şi a iubit lacov pre Rahila şi 
a zis: voiu sluji ţie şapte ani pen- 
tru Rahila fata ta cea mai tânără. 

19. Şi a zis Lavan lui: mai bine 
să o dau ţie, decât să o dau altui 
bărbat, lăcueşte cu mine. 

20. Şi a slujit lacov pentru Raliila 
şapte ani şi erau înaintea lui ca 
nişte zile puţine, pentrucă o iubea 
pre dânsa. 

21. Şi a zis lacov către Lavan: 
dă-mi femeea mea, că s'au umplut 
zilele să inlru la dânsa. 

22. Şi a adunat Lavan pre toţi 
oamenii locului şi a făcut nuntă. 

23. Şi dacă s'a făcut seară, luând 
Lavan pre Lia fata sa a băgat-o înlă- 
untru la lacov, şi a intrat la ea lacov. 

24. Şi a dat Lavan fetei sale Liei 
pre Zelîa slujnica sa, ca să-i fie 
slujnică. : % 

25. Şi făcându-se dimineajă, iată 
eră Lia, şi a zis lacov călre Lavan: 
pentruce ai făcut aceasta mie? Au 
nu pentru Rahila am slujit ţie? Pen- 
Iruce mai înşelai? 

26. Şi a răspuns Lavan; nu este 
aşa obiceiu în locul nostru a da pre 
cea mai tânără mai înainte decâi 
pre cea mai mare. 



27. Plineşte dară şapte ani ai ace- 
steia, şi-ţi voiu dâ şi pre aceasta pen- 
tru slujba ce vei sluji mie încă alţi 
şapte ani. 

' 28. Şi a făcut lacov aşa şi a pli- 
nit şi acei şapte ani; şi i-a dat La- 
van pre Rahila fata sa îemee lui. 

29. Şi a dat Lavan îetei sale pre 
Valla slujnica sa, ca să-i fie slujnică. 

30. Şi a intrat la Rahila, şi a iu- 
bit mai mult pre Rahila decât pre 
Lia, şi i-a slujit lui încă alţi şapte ani, 

31. Şi văzând Domnul Dumnezeu, 
că se urăşte Lia a deşchis mitrasul 
ei; iar Rahila eră stearpă. 

32. Şi ă zămislit Lia şi a născut 
fecior lui lacov şi a chemat numele 
lui: Ruvin, zicând: că au văzut Dom- 
nul smerenia mea şi mi-au dat mie 
fecior, acum dar mă va iubi bărba- 
tul meu. 

33. Şi iarăşi a zămislit Lia şi a 
născut al doilea fiu lui lacov, şi a 
zis: că au auzit Domnul, cum că mă 
urăsc, şi mi-au adaos şi pre acesta 
şi a chemat numele lui: Simeon. 

34. Şi iarăşi a zămislit şi a nă- 
scut fecior, şi a zis: într'această vre- 
me la mine va îi bărbatul meu, că 
am născut lui trei feciori, pentru a- 
ceea a chemat numele lui: Levî. 

35. Şi zămislind încă a născut fe- 
cior şi a zis: acum şi pentru aceasta 
mă voiu mărturisi Domnului, drept 
aceea a chemat numele lui: Iuda; şi 
a încetat a naşte. 

CAP. 30. 

Fiii lui lacov. 

Iară văzând Rahila, că ea n'a nă- 
scut lui lacov, a pizmuit Rahila 
pre sora sa, şi a zis lui lacov: dă-mi 
feciori; iară de nu, voiu murî eu. 

2. Şi mâniindu-se lacov pre Ra- 
hila, i-a zis ei: au doară Dumnezeu 
sunt eu, cel ce tea stârpit de rodul 
pântecelui tău? 



3. Şi a zis Rahila lui lacov: iată 
slujnica mea Valla, intră ta ea, şt 
va naşte pre genunchii mei şi voiu 
face şi eu feciori dintr'însa. 

4. Şi i-a dat lui pre Valla slujnica 
sa femee lut şi a intrat la dânsa 
lacov. 

5. Şi a zămislit Valla slujnica Ra- 
hilei şi a născut lui lacov fecior. 

6. Şi a zis Rahila: judecat-au mie 
Dumnezeu şi au ascultat glasul meu 
şi mi-au dat mie fiu, pentru aceea 
a chemat numele lui: Dan. 

7. Şi a mai zămislit Valla slujnica 
Rahilei şi a născut al doilea fecior 
lui lacov. 

8. Şi a zis Rahila : ajutafu-m'au 
Dumnezeu şi m'am asemănat surorii 
mele şi m'am întărit şi a chemat 
numele lui: Neftali 

9. Şi văzând Lia că a încetat a 
mai naşte, a luat pre Zelîa slujnica 
sa şi o a dat pre ea lui îacov îemee 
şi a intrat la ea. 

10. Şi a zămislit Zelîa slujnica 
Liei şi a născut lui lacov îecior. 

11. Şi a zis Lia: întru noroc; şi a 
chemat numele lui: Gad. 

12. Şi a zămislit încă Zelfa sluj- 
nica Liei şi a născut lui lacov ai 
doilea îecior. 

13. Şi a zis Lia: fericită sunt eu, 
că mă fericesc femeile; şi a chemat 
numele lui: Asir. 

14. Şi s'a dus Ruvin în zilele se- 
cerei de grâu, şi a aflat mere de 
mandragoră în ţarină şi le-a adus 
la Lia mumă-sa; şi a zis Rahila că- 
tre soru-sa Lia: dă-mi din mandra- 
gorile feciorului tău. 

15. Şi a zis Lia : nu este destul 
ţie, că ai luat pre bărbatul meu? Au 
doară şi mandragorile feciorului meu 
vrei să le ei? Iară Rahila a zis; nu 
aşâ, doarmă cu tine în noaptea a- 
ceasta pentru mandragorile fecioru- 
lui tău. 



33. 30, 7. 35. Mat. 1, 2. 



30 . 5. 35, 25. 7. 29, 33, 34. 10. 35, 26. 



16. Şi venind lacov dela câmp 
scara a ieşit Lia înaintea lui şi a zis: 
la mifl£ să intri astăzi, că te-am 
iocmii cu plată pentru mandragorile 
feciorului meu; şi a dormit cu ea în 
noaptea aceea. 

17. Şi au auzit Dumnezeu pre Lia, 
şi zămislind a născut lui îacov al 
cincilea îecior. 

18. Şi a zis Lia: dat-au Dumnezeu 
plata mea, pentrucă am dat pre sluj- 
nica mea bărbatului meu, şi a che- 
mat numele lui: lsahar, adecă plată. 

19. Şi a zămislit încă Lia şi a 
născut lui lacov al şaselea îiu; 

20. Şi a zis Lia: dăruitu-mi-au mie 
Dumnezeu dar bun, într'această vre- 
me de acum mă va alege bărbatul 
meu, pentrucă am născut lui şase 
feciori, şi a chemat numele lui: Za- 
vulon. 

21. După aceasta a născut fată şi 
a chemat numele ei: Dina. 

22. Şi şi-au adus aminte Dumne- 
zeu de Rahila şi o au ascultat pre 
ea Dumnezeu şi au deschis pânte- 
cele ei. 

23. Şi zămislind a născut lui la- 
cov îecior şi a zis Rahila: luat-au 
Dumnezeu dela mine ocara mea. 

24. Şi a chemat numele lui: Iosiî, 
zicând : adaogă Dumnezeu şi alt 
îecior. 

25. Şi a fost dupăce a născut Ra- 
hila pre Iosiî, a zis lacov lui Lavan: 
slobozeşte-mă, şa să mă duc în lo- 
cul meu şi în pământul meu. 

26. Dă-mi femeile mele şi pruncii 
mei, pentru care am slujit fie, ca să 
mă duc, că tu ştii slujba mea care. 
am slujit {ie. 

27. Şi a zis Lavan lui: de am a- 
îlat har înaintea ta, că cu adevărat 
pot zice, că Dumnezeu m'au bine- 
cuvântat cu intrarea ta. 

28. Spune simbria ta mie, şi-fi 
voiu da-o. 

21. 34, 1. 



29. Şi a zis lacov: tu ştii cum 
ţi-am slujit jie şi câte au fost dobi- 
toacele tale, când am venit eu la tine. 

30. Că puţine erau câte aveai tu 
înainte de ce am venit eu la tine, şi 
au crescut întru mulţime mare şi 
te-au binecuvântat Dumnezeu cu in- 
trarea mea; acum dară când îmi 
voi face şi eu casă mie? 

31. Şi a zis Lavan lui: ce voiu da 
tie? Şi a zis lacov lui: nu-mi vei 
da nimic, iară de vei îace mie cu- 
vântul acesta, iarăşi voiu paşte oile 
fale şi le voiu păzî. 

32. Treacă toate oile tale astăzi; 
şi desparte de acolo toată oaia se- 
ină între miei, şi toată cea albă şi 
pestriţă între capre: va îi simbria 
mea. 

33. Şi mă va asculta pre mine 
dreptatea mea în ziua de mâine, că 
este simbria mea înaintea ta; tot 
ce nu va îi băîţat şi alb în capre 
şi sein în miei, va îi cum că l-am 
îurat eu. 

34. Şi a zis Lavan iui : îie după 
cuvântul tău. 

35. Şi a despărţit în ziua aceea 
ţapii cei bălţaţi şi cei albi şi toate 
caprele cele bălţate şi albe şi tot ce 
era alb întru ele şi tot ce erâ sein în 
miei, şi le-a dat în mâinile fiilor săi. 

26. Şi le-a despărţit cale de trei 
zile departe între ele şi între îacov, 
iar lacov păştea cile lui Lavan care 
rămăsese. 

37. Şi şi-a luat . lacov nuele de 
plop verde şi de nuc şi de palten, 
şi le-a cojit pre ele lacov făcând 
crestături albe, şi înfăşurând împre- 
jur verdeaţa se vedea pre nuele al- 
beaţa, care o curăţise de coajă îm- 
pestrită. 

38. Şi a pus nuelele ce le-a cu- 
răţit de coajă în jgheaburile apei, 
pentru ca venind oile să bea, înain- 
tea nuelelor venind ele să beâ să 

32. 31, 8. 



zămislească oile, cum erau nudele 
pestriţe. 

39. Şi zămisleau oile, cum erau 
nuelete şi năşteau oile albe, oi pe- 
striţe şi în felul cenuşii pătate. 

40. Şi mieii i-a despărţit lacov şi 
a pus înaintea oilor berbeci albi şi 
toţi mieii cei pestriţi; şi şi-a despăr- 
ţit lui turme osibite şi nu le-a a- 
mestecat cu oile lui Lavan. 

41. Şi a fost în vremea, în care 
zămisleau oile luând în pântece, a 
pus lacov nuelele înaintea oilor în 
jgheaburi ca să zămislească ele cum 
erau nuelele. 

42. Iar când năşteau oile nu le 
punea şi au fost cele neînsemnate 
ale lui Lavan şi cele însemnate aîe 
lui lacov. 

43. Şi s'a îmbogăţit omul foarte, 
foarte şi a avut dobitoace multe şi 
boi^şi slugi şi slujnice şi cămile şi 
asini. 

CAP. 31. 

lacov pleacă deîa Lavan. 

Si a auzit lacov cuvintele îeciori- 
lor lui Lavan, carii ziceau: luat-a 
lacov toate câte a avut tatăl nostru 
şi dintr'ale tatălui nostru a făcut 
toată mărirea aceasta. 

2. Şi a văzut lacov faţa lui Lavan 
siliată nu era către dânsul ca ieri 

I st. 

şi ca alaltăieri. 

3. Şi au zis Domnul către lacov: 
întoarce- te îr? pământul .tatălui tău 
şi la rudenia ta şi eu voi fi cu tine. 

4. Şi trimiţând lacov a chemat pre 
Lia şi pre Rahila în câmp unde erau 
turmele. 

5. Şi a zis lor: văz eu faţa tată- 
lui vostru, că nu este spre mine ca 
ieri şi ca alaltăieri, iar Dumnezeul 
părintelui meu este cu mine. 

6. Şi voi înşi-vă ştiţi, că cu toată 
vîrtutea mea am slujit tatălui vostru. 

39. 31, 8. 43. 12, 16. 
31- 3. 33, 9. 



7. îară tatăl vostru mi-a făcut sfrâm- 
bătate şi a schimbat din simbria 
mea de zece mieluşele, şi nu i-au dat 
lui Dumnezeu să-mi facă 'mie rău. 

8. Şi când a zis: cele pestriţe va 
fi simbria ta, toate oile miei pestriţi 
au născut, iar când a zis: cele albe 
va fi simbria ta, au născut toate oile 
miei albi. 

9. Şi au luat Dumnezeu toate vi- 
tele iatălui vostru şi le-au dat mie. 

10. Şi iată a fost când zămisleau 
oile, văzut-am cu ochii mei prin vis, 
şi iată se suiau pre oi şi pre capre 
ţapii şi berbecii albi şi pestriţi şi 
în faţa cenuşii pătaţi. 

11. Şi mi-a zis îngerul Domnului 
în vis: lacove, iar eu am zis: ce 
este? 

12. Şi a zis: caută cu ochii tăi şi 
vezi suindu-se pre oi şi pre capre 
ţapii şi berbecii albi şi pestriţi şi în 
faţa cenuşii pătaţi, că am, văzut câte 
ţi-a făcut ţie Lavan. 

13. Eu sunt Dumnezeul cel ce 
m'am arătat ţie la locul lui Dumne- 
zeu, unde mi-ai uns mie stâlpul şi 
ai făgăduit mie făgăduinţă cu rugă- 
ciune, acum dară scoală- te şi ieşi din 
pământul acesta şi mergi în pămân- 
tul naşterii tale, şi eu voiu fî cu tine. 

14. Şi răspunzând Rahila şi Lia, 
au zis lui: au doară mai avem noi 
parte sau moştenire în casa tată- 
lui nostru? 

15. Au, nu ca nişte streine ne-am 
socotit înaintea lui? Că ne-a vân- 
dut pre noi şi cu mâncare a mân- 
cat argintul nostru. ! 

16. Toată avuţia şi mărirea care 
au luat-o Dumnezeu dela tatăl no- 
stru, a noastră va fî şi a feciorilor 
noştri, acum dâră fă câte au zis ţie 
Dumnezeu. 

17. Şi sculându-se lacov a luat 
femeile sale şi copiii săi pre cămile. 

18. Şi a luat toate averile sale şi 

8. 30, 32, 39. 11. 46, 2. 13. 28, 18, 35, 1. 



toată agoniseala care a făcut în 
Mesopotamia şi toate ale sale, ca 
să meargă la Isaac tatăl său în pă- 
mântul Hananeilor. 

19. Iar Lavan s'a fost 4us să-şi 
tunză oile sale, şi Rahila a furat 
idolii tatălui său. 

20. Şi s'a ascuns lacov de Lavan 
Şirul, ca să nu spue lui că fuge. 

21. Şi a fugit el şi toate ale lui, 
şt trecând rîul, au grăbit spre mun- 
tele Galaad, 

22. Şi a treia zi s'a vestit lui La- 
van Şirului, cum că a fugit lacov. 

23. Şi luând pre toţi fraţii săi cu 
sine au alergat după dânsul cale de 
şapte zile şi l-au ajuns în muntele 
Galaad. 

24. Şi au venit Dumnezeu în somn 
noaptea la Lavan Şirul şi i-au zis lui: 
păzeşle-te ca nu cumvâ să zici că- 
tre lacov rele şi a ajuns Lavan pre 
lacov. 

25. lacov a întins cortul său în 
munte; iar Lavan a pus pre fraţii 
săi în muntele Galaad. 

26. Şi a zis Lavan lui lacov: ce 
ai făcut? Pentruce pe ascuns ai fu- 
git şi m-ai jefuit şi ai luat fetele 
mele ca pre nişte roabe cu sabia? 

27. Că de mi-ai îi spus, te-aş îi 
lăsat cu mare cinste şi cu bucurie 
şi cu cântăreţi şi cu timpine şi cu 
alăute. 

28. Şi nu m'am învrednicit a să- 
rută pre feciorii şi pre fetele mele 
şi acum nebuneşte ai făcut. 

29. Şi acum poate mâna mea a-ţi 
1ace rău; ci Dumnezeul tatălui tău 
ieri a grăit către mine zicând: păze- 
şte, ca să nu vorbeşti cu îacov rele. 

30. Acum dacă mergi, penfrucă 
•cu mare dor ai dorit, ca să te duci 
la casa tatălui tău, pentruce ai fu- 
rat dumnezeii mei? 

31. Şi răspunzând lacov a zis că- 
tre Lavan: pentrucă m'am temut, că 

24, 20, 3. 



am zis: ca nu cum-va să-ţi ei fetele 
tale dela mine şi toate ale mele. 

32. Şi a zis lacov: la cine vei afla 
dumnezeii tăi, nu va trăi înaintea 
fraţilor noştri; caută ce este la mine 
de ale tale şi ia. Şi nu a aflat la el 
nimic şi nu ştia lacov cum că Ra- 
hila îemeea lui i-a furat pre ei. 

33 Şi intrând Lavan a căutat în 
corfu Liei şi nu i-au aflat şi a ieşit 
din cortu Liei, şi a căutat corfu lui 
lacov şi corturile celor două slujnice 
şi nu i-au aflai. 

34. Şi a intrat în cortu Rahilei, 
iar Rahila a luat idolii şi i-a pus 
supt samarul cămilei şf a şezut dea- 
supra lor, şi a zis tatălui său: 

35. Nu-ţi pară cu greu doamne, 
nu pociu să mă scol înaintea ta, -că 
după obiceiul femeilor s'a întâmplat 
mie acum; iar Lavan a căutat în tot 
cortu şi n'a aflat Idolii. 

36. Şi s'a mâniat lacov şi s'a sfă- 
dit cu Lavan, şi răspunzând lacov a 
zis către Lavan, care este nedrepta- 
tea mea ? Şi care este păcatul meu? 
Că ai alergat după mine şi ai cău- 
tat toate vasele corturilor mele. 

37. Ce ai găsit din toate vasele 
casii taie pune aici înaintea fraţilor 
tăi şi înaintea fraţilor mei, ca să ju- 
dece între noi amândoi. 

38. De douăzeci de ani sunt cu tine, 
oile tale şi caprele fale nu s'au ster- 
pit, berbecii oilor tale nu i-am mân- 
cat, mâncat de hiară nu ţi-am adus. 

39. Eu am plătit dela mine furti- 
şagurile zilei şi furtişagurile nopţii. 

40. Ziua înă ardea căldura, iar 
noaptea suîeream geru; şi somnul 
dela ochii mei se depărt£ 

41. De douăzeci de ani de când 
sunt în casa ta, am slujit ţie patru- 
sprezece ani pentru două fete ale tale 
şi şase ani pentru oile tale, şi mi-ai 
schimbat simbria mea de zece mie- 
luşele. 

t 

39. Eşire, 22, 12. 



42. De nu mi-ar îi fost mie ajutor 
Dumnezeul părintelui meu Avraam 
şi irica lui Isaac cu mine, acum de- 
şert m'ai lăsa. Smerenia mea şi 
osteneala mâinilor mele, au văzut 
Dumnezeu şi te-au mustrat ieri. 

43. Şi răspunzând Lavan a zis lui 
lacov: fiicele tale, fetele mele sunt, 
şi feciorii tăi, fiii mei sunt, şi vitele 
tale, vitele mele sunt şi toate câte 
le vezi tu ale mele sunt şi ale fe- 
telor mele, ce voiu face lor astăzi, 
sau fiilor lor pe carii i-au născut? 

44. Acum dară vino să punem le- 
gătură, eu şi tu, şi va fi mărturie 
între mine şi tntre tine, şi i-a zis lui: 
iată nimenea nu este cu noi, vezi, 
Dumnezeu este martor între mine 
şi între tine. 

45. Şi luând lacov o piatră a pus-o 
stâlp. 

46. Şi a zis lacov fraţilor săi: adu- 
naţi pietre şi au adunat pietre şi au 
făcut movilă: şi au mâncat acolo 
pre movilă. 

47. Şi a zis Lavan lui: movila a- 
ceasta mărturie este între mine şi 
între tine astăzi, şi a numit-o pre ea 
Lavan: movila mărturiei; iar lacov 
a numit-a: movilă mărturie. 

48. Şi a zis Lavan lui lacov: iată 
această movilă şi stâlpul care î-am 
pus între mine şi între tine, mărtu- 
riseşte movila aceasta şi mărturise- 
şte stâlpul acesta, pentru aceea s'a 
numit numelef movila mărturiseşte. 

49. Şi vedenia care a spus: vază 
Dumnezeu între mine şi între tine, 
că ne vom despărţi unul de altul. 

50. De vei smerî fetele mele şi de 
vei lua femei presfe fetele mele, vezi 
nimenea cu noi nu este care să 
vază, Dumnezeu este mărturie între 
mine şi între tine. 

51. Şi a zis Lavan lui lacov: iată 
movila aceasta şi stâlpul acesta măr- 
turie este. 

48. Is. Navi 24, 27. 



52. Că de nu voiu trece eu la fine, 
nici tu nu vei trece la mine, movila 
aceasta şi stâlpul acesta spre ră- 
utate. 

53. Durrmezeul lui Avraam şi Dum- 
nezeul lui Nahor să judece între noi; 
şi a jurat lacov pe frica tatălui său 
Isaac. 

54. Şi a junghiat lacov jertfă în 
munte şi a chemat pe fraţii săi; şi 
au mâncat şi au băut şi au dormit 
în munte. 

55. Şi sculându-se Lavan dimi- 
neaţa a sărutat pe feciorii săi şi pe 
fetele sale şi i-a binecuvântat pre 
ei, şi întorcâjtdu-se Lavan s'a dus 
la locui său. 

Rugăciunea lui lacov. 

Iacov s'a dus în calea sa şi cău- 
tând a văzut tabăra lui Dumnezeu 
făbărîtă şi l-au înfîmpinat pre el în- 
gerii lui Dumnezeu. 

2. Şi a zis lacov când i-a văzut 
pre ei : tabăra lui Dumnezeu este 
aceasta şi a chemat numele locu- 
lui aceluia: tabere. 

3. Şi a trimis lacov soli înaintea 
sa la fratele său Isav în pămân- 
tul Seir în ţinutul Edomului. 

4. Şi le-a poruncit lor zicând: aşa 
veţi zice Domnului meu Isav : aşâ 
ziee sluga fa Iacov : cu Lavan am 
lăcuit şi până acum m'am zăbovit. 

5. Şi am agonisit boi şi asini şi 
oi şi slugi şi slujnice şi am trimis 
să spue domnului meu Isav, ca să f 
afle sluga ta har înaintea ta. 

6. Şi s'au întors solit la Iacov zi- 
când: rners-am la fratele tău Isav 
şi iată el vine întru înfîmpinarea la 
şi patru sute de bărbaţi cu el. 

7. Şi s'a temut lacov foarte şi nu 
şlieâ ce să facă, şi a împărţit popo- 



53. 16, 5. jfudec. 11, 27. 
32- 1- 48, 16, 3. 36, 6, 8. 6. 33, 1. 



rul ce erâ cu el şi boii şi cămilele 
şi oile în două tabere. 

8. Şi a zis Iacov: de va veni Isav 
îa o tabără şi o va tăia, cealaltă ta- 
bără se va mântuî. 

9. Şi a zis Iacov: Dumnezeul ta- 
tălui rneu Avraam şi Dumnezeul ta- 
tălui meu Isaac, Doamnei Tu cel ce 
mi-ai zis: întoarce-te în pământul 
naşterii tale şi-ţi voi îace ţie bine. 

10. Destul este mie toată drepta- 
tea ta şi tot adevărul care ai făcut 
robului tău, că numai cu acest to- 
iag al meu am trecut Iordanul ace- 
sta; iar acum rn'ai făcut cu două 
tabere. 

11. Scoate-mă din mâna fratelui 
meu, din mâna lui Isav, că mă tem 
eu de dânsul, ca nu cumvâ viind 
să mă ucigă pre mine şi pre mumă 
cu fii. 

12. Că tu ai zis: bine voiu face {ie 
şi voiu pune sămânţa ta ca nisipul 
mării, care nu se va număra de 
mulţime. 

13. Şi a dormit acolo în noaptea 
aceea, şi a luat din darurile care 
aduceâ, şi le-a trimis lui Isav frate- 
lui său. 

14. Capre două sute, ţapi două- 
zeci, oi două sute, berbeci douăzeci. 

15. Cămile cu lapte şi mânjii lor 
treizeci, boi patruzeci, tauri zece, 
asini douăzeci şi mânji zece. 

16. Şi a dat slugilor sale turmă 
deosebi şi a zis slugilor sale: mer- 
geţi înaintea mea şi despărţiţi turmă 
de turmă. 

17. Şi a poruncit celui dintâiu zi- 
când : de te va întâlni Isav fratele 
meu şi te va întrebă zicând: al cui 
eşti? Şi unde mergi, şi ale cui sunt 
acestea care merg înaintea ta? 

18. Vei zice: ale slugii tale Iacov, 
daruri a trimis domnului meu Isav 

şi iată el după noi. 

19. Şi a poruncit celui dintâiu şi 



celui de al doilea şi celui de al trei- 
lea şi tuturor celor ce mergeau după 
turmele acestea, zicând : după cu- 
vântul acesta grăiţi lui Isav, când 
îl veţi aflâ pre el. 

20. Şi ziceţi : iată sluga ta Iacov 
vine după noi, că a zis : voi îm- 
blânzi faţa lui cu darurile ce merg 
înaintea lui şi după aceasta voiu ve- 
dea faţa lui, ca doar va primi faţa 
mea. 

21. Şi mergeau darurile înaintea 
feţii lui, iar el a dormit în noaptea 
aceea în tabără. 

22. Şi sculându-se în noaptea a- 
ceea a luat pre amândouă femeile 
şi pre amândouă slujnicele şi pre 
cei unsprezece copii ai săi, şi a tre- 
cut vadul lui îavoh. 

23. Şi i-a luat pre ei şi i-a trecut 
rîuî şi a frecii! toate ale sale. 

24. Şi a rămas Iacov singur şi s'a 
luptat un om cu el până dimineaţa. 

25. Şi a văzut, că nu-1 poate birui, 
şi s'a atins de lăţimea coapsei lui, 
şi a amorţit lăţimea coapsei lui Ia- 
cov, luplându-se el cu dânsul. 

26. Şi a zis lui: lasă-mă, că s'au 
ivit zorile; iar el a zis: nu te voi 
tăsâ, de nu mă vei binecuvânta, 

27. Şi a zis lui: care este numele 
tău? Iar el a zis: Iacov. 

28. Şi a zis lui : nu se va mai 
chema numele tău Iacov, ci Israil 
va fî numele tău, pentrucă ai fost 
tare cu Dumnezeu; şi cu oamenii pu- 
ternic vei fi. 

29. Şi a întrebat Iacov şi a zis: 
spune-mi numele tău? Iar el a zis: 
pentruce întrebi fu de numele meu? 1 
Şi 1-a binecuvântat pre dânsul acolo. 

30. Şi a chemat Iacov numele lo- 
cului aceluia: vederea lui Dumnezeu, 
că am văzut pre Dumnezeu faţă că- 
tre faţă şi s'a mântuit sufletul meu; 

31. Şi răsăreâ soarele, când a fre- 



9. 31, 3, 13. 12. 13, 16} 28, 13, 14; 41, 49. 



28. 35, 10. 29. Judec. 13, 17. 



cui vederea lui Dumnezeu; iar el 
şchiopătâ cu piciorul său. 

32. Pentru aceea nu mănâncă fiii 
lui Israil vâna amorţită care este 
pre lăţimea coapsei, până în ziua de 
astăzi, că a atins vâna de pre lăţi- 
mea coapsei lui Iacov şi a amorţit. 

CAP. 33. 

împăcarea lui lacov cu Isav. 

Ci căutând Iacov cu ochii săi a 
V văzut pre Isav fratele său viind 
şi patru sute de bărbaţi cu dânsul, 
şi a împărţit Iacov copiii la Lia şi 
la Rahila şi la cele două slujnice. 

2. Şi a pus pre cele două casnice 
şi pre feciorii lor înainte, şi pre Lia 
şi pre copiii ei dinapoia lor; şi pre 
Rahila şi pre losiî mai pre urmă. 

3. Iar el a ieşit înaintea lor şi s'a 
închinai la pământ de şapte ori până 
s'a apropiat de fratele său. 

4. Şi a alergat îsav întru întîm- 
pinarea lui, şi îmbrăţişindu-1 a căzut 
pre grumazul lui şi î-a sărutat foarte, 
şi plânseră amândoi. 

5. Şi căutând îsav a văzut femeile 
şi copiii şi a zis: ce sunt acestea? 
Iar el a zis: pruncii, cu cari au mi- 
luit Dumnezeu pre sluga ta. 

6. Şi s'au apropiat slujnicele şi 
îiii lor şi s'au închinat. 

7. Şi s'a apropiat Lia şi îiii ei şi 
s'au închinat; şi după aceea s'au a- 
propiat Rahila şi losiî şi s'au în- 
chinat. 

8. Şi a zis : ce sunt ţie acestea 
toate taberile acestea, care am întâl- 
nit? Iar el a zis : ca să afle sluga 
ta har înaintea ta doamne; 

9. Iar Isav a zis: am eu multe frate, 
ţine-ţi tu pre ale tale. 

10. Şi a zis Iacov : de am aflat 
har înaintea ta, primeşte darurile 
din mâinile mele, că pentru aceasta 
am văzut îaţa ta, ca şi cum ar vedea 

33. 1, 32, 6. 



cinevâ îaţa lui Dumnezeu şi-mi va 
îi mie binevoitor. 

11. Primeşte binecuvântările mele 
care am adus ţie, că m'au miluit 
Dumnezeu şi am de toate; şi l-a silit 
pre el de-a luai. 

12. Şi a 2is: sculându-ne să mer- 
gem împreună. 

13. Şi a zis lui: domnul meu ştie, 
că copiii mei sunt micşori şi oile şi 
vacile sunt fătate, deci de le voi sili 
să meargă, într-o zi vor muri toate 
vitele. 

14. Meargă domnul meu înaintea 
slugei sale, şi eu voi veni încet pre 
urmă după cum voi vedeâ că pot 
copiii mei, până voiu veni eu la 
domnul meu în Seir. 

15. Şi a zis îsav: voiu lăsa cu tine 
din oamenii ce sunt cu mine, iar el 
a zis: pentruce aceasta? Destul este 
că am aflat har înaintea ta doamne. 

16. Şi s'a întors Isav în ziua a- 
ceea pre calea sa la Seir. 

17. Şi Iacov s'a dus la corturi 
şi şi-a făcut lui acoio case, şi vite- 
lor sale corturi, pentru aceea a che- 
mat numele locului aceluia: corturi. 

18. Şi a venit Iacov în Salim ce- 
tatea Sichimilor, care este în pămân- 
tul lui Hanaan, când s'a întors din 
Mesopotamiea Siriei; şi a tăbărît în 
îaţa cetăţii. 

19. Şi a cumpărat o parte din ţa- 
rină, unde şi-a întins cortul său, dela 
Emor tatăl lui Sihem, cu o sută de 
miei. 

20. Şi a făcut acolo altar, şi a che- 
mat pre Dumnezeul lui Israil. ţ 

CAP. 34. 

Uciderea Sichimiţilor. 

Si a ieşit Dina fata Liei, care o a 
5 născut lui Iacov, ca să cunoască 
fetele lăcuitorilor. 



11. 1. Imp. 25, 27. 
34. 1- 30, 21. 



2. Şi o a văzut pre ea Sihem fe- I 
cioruî lui Emor Eveul domnul pă- 
mântului, şi luând-o a dormit cu ea 
şi a smerit-o. 

3. Şi s'a lipit de sufletul Dinei fe- 
tei lui Iacov, şi a iubit pre fecioara 
vorbindu-i după cugetul ei. 

4. Grăil-a Sihem către Emor tatăl 
său zicând: iâ mie pre fata aceasta 
de soţie. 

5. Şi a auzit Iacov cum a pân- 
gărit feciorul lui Emor pre Dina fata . 
sa, şi feciorii lui erau cu vitele în 
câmp, şi a făcu! Iacov până au ve- 
nit ei. 

6. Şi a ieşit Emor tatăl lui Sihem 
la Iacov ca să-t vorbească, 

7. Iar feciorii lui Iacov au venit 
dela câmp, şi dacă au auzit s'au 
umilit, şi s'au turburat oamenii şi 
s'au întristat foarte; căci lucru ru- 
şinos a făcut întru Israiî dormind 
cu fata lui Iacov, şi nu va fi aşa. 

8. Şi a gr?it lor Emor zicând : 
Sihem feciorul meu a ales cu su- 
fletul său pre fata voastră, dafi-o 
deci pre ea lui îemee. 

9. Şi vă încuscriţi cu noi : fetele 
voastre daţi-le nouă, şi fetele noa- 
stre lusţi-îe feciorilor voştri. 

10. Şi între noi lăcuiţi, şi pămân- 
tul iată lat este înaintea voastră, lă- 
cuiţi şi vă hrăniţi pre dânsul, şi a- 
gonisiţi întru el 

lt. Şi a zis Sihem către tatăl ei 
şi către fraţii ei: să aflu har înain- 
tea voastră şi ce veţi zice vom dâ. 

12. înmulţiţi zestrea foarte, şi voiu 
dâ cât veţi zice mie, de-mi veţi dâ 
mie copila aceasta femee. 

13. Şi au răspuns feciorii lui Ia- 
cov lui Sihem şi lui Emor tatălui 
său cu înşelăciune, zicându-le: că 
a pângărit pre Dina sora lor. 

14. Şi a zis lor Simeon şi Levî 
fraţii Dinei: nu vom putea să facem 
cuvântul acesta, să dăm pre sora 



noastră la om netăiat împrejur, că 
este ocară nouă. 

15. Numai înlr'aceasta ne vom a- 
semănâ vouă şi vom lăcuî între voi, 
de veţi face ca noi şi voi, ca să se 
taie împrejur toată partea bărbă- 
tească. 

16. Şi vom da fetele noastre vouă, 
şi din fetele voastre vom lua nouă 
femei şi vom lăcuî la voi, şi vom 
fî ca o seminţie. 

17. Iar de nu ne veţi asculta, ca 
să vă tăieţi împrejur, vom lua fata 
noastră şi ne vom duce. 

18. Şi au plăcut cuvintele înain- 
tea iui Emor şi înaintea lui Sihem, 
feciorul lui Emor. 

19. Si n'a zăbovit tânărul a face 
cuvântul acesta, pentrucă iubeâ pre 
fata lui Iacov, şi el era mai mare de- 
cât toţi câţi erau în casa tatălui său. 

20. Şi a venit Emor şi Sihem fe- 
ciorul lui la poarta cetăţii lor, şi au 
grăit către bărbaţii cetăţii lor zicând: 

21. Oamenii aceştia în pace sunt 
cu noi, să iăcuîască pre pământ şi 
să agonisească întru el, şi pămân- 
tul iată larg este înaintea lor, fetele 
lor să le luăm nouă femei, şi fetele 
noastre să le dăm lor. 

22. Infr'aceasta numai se vor ase- 
mănă nouă oamenii, ca să lăcuia- 
scă cu noi şi să fim un popor, de 
se va tăia împrejur la noi toată par- 
tea bărbătească, precum şi ei sunt 
tăieţi împrejur. 

23. Şi vitele lor şi cele cu patru 
picioare şi averile lor au nu vor îl 
ale noastre? Numai înfr'aceasta să 
ne asemănăm lor şi ei vor lăcuî icu 
noi. 

24. Şi au ascultat pre Emor şi pre 
Sihem feciorul lui toţi carii intrau 
pe poarta cetăţii lor ; şi tot bărba- 
tul ş'a tăiat împrejur trupul său. 

25. Şi a fost în ziua a treia când 
erau în durere, au luat cei doi fe- 



7. 2 lege 22, 21. 



25. 49, 5, 6. 



ciori ai lui Iacov, Simeon şi Levi 
{raţii Dinei, fiecare sabia sa, şi au 
intrat în cetate fără temere şi au 
omorît toată partea bărbătească. 

26. Şi pre Emor şi pre Sihem fe- 
ciorul lui i-au ornorît cu ascu{itul 
săbiei; şi au luat pre Dina din casa 
lui Sihem şi au ieşit. 

27. Şi fiii 'lui lacov au intrat pre- 
ste cei răniţi şi au prădat cetatea, 
în care au pângărit pre Dina sora lor. 

28. Şi oile lor şi boii lor şi asinii 
lor şi câte erau în cetate şi câte erau 
în câmp le-au luat. 

29. Şi toate trupurile lor, şi toată 
agoniseala lor, şi femeile lor le-au 
robit, şi au jefuit câte erau în ce- 
tate şi câte erau în case. 

30. Şi a zis lacov către Simeon 
şi către Levî: urît m'aţi făcut, ca să 
fiu rău tuturor celor ce lăcuesc pă- 
mântul: şi în Hananei şi în Ferezei 
şi eu puţin sunt cu numărul, şi de 
se vor aduna asupra mea, mă vor 
tăia şi voiu pieri eu şi casa mea. 

31. Iar ei au zis: au doară ca cu 
o curvă vor trăî cu soara noastră? 

CAP. 35. 

Mo arte a Rahile i. 

Si au zis Dumnezeu către lacov : 
ţ scoală şi te sue în locul Vetil şi 
lăcueşte acolo şi fă altar lui Dum- 
nezeu celui ce s'au arătat |ie, când 
fugeai dela faţa lui Isav fratele tău. 

2. Şi a zis lacov casii sale şi tu- 
turor celoj ce erau cu sine: ridicaţi 
din mijlocul vostru pre dumnezeii 
cei streini carii sunt cu voi, şi vă cu- 
răţiţi şi vă schimbaţi hainele voastre. 

3. Şi sculându-ne să ne suim în 
Vetil şi să facem acolo altar lui Dum- 
nezeu celui ce m'au auzit în ziua 
necazului, cel ce au fost cu mine 
şi m'au mântuit în calea pe care 
mergeam. 

30. Esire 5, 21. 
35. 1. 28, 12, 13; 31, 13. 2. Eşire 34, 13. 



4. Şi a dat lui lacov pre dumne- 
zeii cei streini carii erau în mâinile 
lor, şi cerceii care erau în urechile 
lor; şi i-au ascuns Iacov supt ferevin- 
tul din Sichim, şi i-a pierdut până 
în ziua de astăzi. 

5. Şi s'a ridicat Israil din Sichim 
şi a fost frica lui Dumnezeu preste 
cetăţile cele de prin prejurul lor, şi 
n'au alergat pre urma fiilor lui Israil. 

6. Şi a venit lacov în Luza, care 
este în pământul lui Hanaan numit 
Vetil şi tot poporul care eră cu el.. 

7. Şi a zidit acolo altar şi a nu- 
mit numele locului: Vetil, pentrucă 
acolo s'au arătat Dumnezeu lui, când 
fugea el dela faţa lui Isav fratelui său. 

8. Şi a murit Devora doica Reve- 
chei şi a îngropat-o mai jos de Ve- 
til supt stejar, şi a numit Iacov nu- 
mele lui: stejarul jalei. 

9. Şi s'au arătat Dumnezeu lui 
Iacov încă în Luza, când a venit a- 
colo viind din Mesopotamia Siriei, 
şi l-au binecuvântat pre el Dumnezeu. 

10. Şi i-au zis Dumnezeu lui: nu- 
meie tău nu se va mai chemâ la- 
cov, ci Israil va îi numele tău, şi au 
numit numele lui: îsrail. 

îl. Şi au zis Dumnezeu lui: eu 
sunt Dumnezeul tău, creşte şi te în- 
mulţeşte, neamuri şi adunări de nea- 
muri vor fi dintru tine, şi împăraţi 
din coapsa ta vor ieşi. 

12. Şi pământul care l-am dat lui 
Avraam şi lui Isaac, ţie l-am dat 
pre el, al tău va fi, şi seminţiei tale 
după tine voiu da pământul acesta. 

13. Şi s'au suit Dumnezeu dela 
dânsul din locul în care au^grăit du 
dânsul. 

14. Şi a pus Iacov stâlp de pia- 
tră în locul în care au grăit cu el 
Dumnezeu, stâlp de piatră şi-a tur- 
nat preste el vin şi a vărsat preste 
el untdelemn. 

7. 13, 3. 10. 32, 28. 11. 1, 22, 28 ; 46, 3; 
48, 4. 13. 17, 22. 14. 28, 18. 



15. Şi a chemat Iacov numele lo- 
cului în care au grăit cu dânsul Dum- 
nezeu : Vetil. 

16. Şi sculându-se Iacov din Ve- 
fil a întins cortul său dincolo de 
turnul Gader, şi a fost când s'a a- 
propiaf de Havrata, ca să vie la E- 
îrata a născut Rahila, şi greutate a 
avut în naştere. 

17. Şi a fost când a născut ea cu 
greu, a zis ei moaşa: cutează, că şi 
acesta îfi este îiu. 

18. Şi a fost când îşi da ea su- 
fletul, că mureâ, a chemat numele, 
lui: fiul durerii mele, iară tatăl său 
l-a numit pre dânsul: Veniamin. 

19. Şi a murit Rahila şi s'a îngro- 
pat în calea Efratului, acesta este 
Villeim. 

20. Şi a pus Iacov stâlp pre mor- 
mântul ei, acesta este stâlpul mop 
mâritului Rahilei până în ziua de 
astăzi. 

21. Şi a îost când a lăcuit îsrail 
în pământul acela a mers Ruvin şi 
a dormit cu Vaîla jiitoarea tatălui 
său Iacov, şi a auzit îsrail şi rău 
s'a arătat înaintea iui. 

22. Şi erau fiii lui Iacov doispre- 
zece. 

23. Feciorii Liei cel dintâiu născut 
al lui Iacov : Ruvin, Simeon, Levî, 
Iuda, Isahar, Zavulon. 

24. Şi feciorii Rahilei: Iosiî .şi Ve- 
niamin. 

25. Şi feciorii Vallei slujnica Ra- 
hilei: Dan şi Nfftali. 

26. Şi feciorii Zelfei slujnica Liei: 
Gad şi Asir. Aceştia sunt feciorii 
lui Iacov, carii s'au născut în Me- 
sopolamia Siriei. # 

27. Şi a venit Iacov ia Isaac ta- 
tăl său la Mamvri în cetatea câm- 
pului: acesta este Hevronîn pămân- 
tul lui Hanaan, unde a lăcuit Avraam 
şi Isaac. 

15. 28, 19. 19. 48, 7. 23. 49, 8 . 25. 30, 5. 
26. 30, 10. 27. 23, 19 ; 37, 1. 



28. Şi au fost zilele lui Isaac, care 
a trăit ani o sută optzeci, 

29. Şi slăbind Isaac a murit şi s'a 
adaus lângă neamul său bătrân şt 
plin de zile, şi l-au îngropat pre el 
Isav şi Iacov feciorii lui. 

GAP. 36. 

Ne amu l lui Isav. : 

Acestea sunt naşterile lui Isav, ace- 
sta este Edom. 

2. Şi Isav şi-a luat lui femei din 
fetele Hananeilor: pre Ada făta lui 
Elom Heteul şi pre Olivema fata lui 
Ana feciorul lui Sevegon Eveul. 

3. Şi pre Vasemata fata lui Ismail 
sora lui Naveot. 

4. Şi a născut Ada lui Isav: pre 
Elifas; şi Vasemata a născut pre Ra- 
guil. 

5. Şi Olivema a născut pre Ieus 
şi pre Eglom şi pre Kore. Aceştia 
sunt feciorii lui Isav, cari s'au nă- 
scut lui în pământul Hanaan. 

6. Şi a luat Isav pre femeile sale 
şi pre feciorii săi şi pre fetele sale, 
şi toate trupurile casii sale şi toate 
averile sale şi toate vitele şi toate 
câte a avut şi toate câte a agonisit 
în pământul lui Hanaan; şi s'a dus 
Isav din pământul Hanaan, dela faţa 
lui Iacov fratelui său. 

7. Pentrucă erau averile lor mai 
multe decât să poată lăcui într'un 
loc, şi pământul în care lăcuiau nu-i 
putea cuprinde pre ei de mulţimea 
averilor lor. 

8. Şi a lăcuit Isav 'în muntele Seir. 
Isav acesta este Edom. \ 

9. Acestea sunt naşterile lui Isav 
tatălui lui Edom în muntele Seir. 

10. Şi acestea sunt numele fiilor 
lui Isav: Elifas fiul Adei femeii lui 
Isav, şi Raguil fiul Vasematei fe- 
meii lui Isav. 

29. 25, 8. 

36.2.26,34. 4. 1. Paralip. 1, 35. 6. 32, 3. 
7. 13, 6. 8. 32, 3. 10. 1. Paralip. 1, 35. 



11. Şi s'au născut Iui • Eliîas fe- 
ciori : Teman şr Omar şi Soîar şi 
Gotom şi Kenez. s 

12. Şi Tamna erâ tiitoare lui Eli- 
fas fiul lui lsav şi a născu! lui Eli- 
îas pre Âmaltc, aceştia sunt feciorii 
Adei femeii lui lsav. 

13. Şi aceştia sunt feciorii lui Ra- 
guil : Nahot şi Zare şi Some şi Moze. 
Aceştia erau feciorii Vasematei fe- 
meii lui lsav. 

14. Şi aceştia sunt feciorii Oli- 
vemii femeii iui lsav, care a fost 
fată lui Ana feciorul lui Sevegon, şi 
a născut lui lsav: pre îeus şi pre 
leglom şi pre Kore. 

15. Aceştia sunt căpeteniile fiii lui 
lsav, fiii lui Eîifas celui întâiu nă- 
scut al lui lsav: Domnul Teman, 
Domnul Omar, Domnul Soîar, Dom- 
nul Kenez, 

16. Domnul Kore, Domnul Gotom, 
Domnul Âmalic, aceştia sunt Domnii 
lui Elifas în pământul îdumeii, ace- 
ştia sunt fiii Adei. 

17. Şi aceştia sunt fiii lui Raguîl 
fiului lui lsav: Domnul Nahot, Dom- 
nul Zare, Domnul Some, Domnul 
Moze, aceştia sunt Domnii lui Ra- 
guil în pământul Edomului, aceştia 
sunt feciorii Vasematei femeii lui 
îsav. 

18. Şi aceştia sunt feciorii Olivemii 
femeii lui lsav: Domnul Ieus, Dom- 
nul leglom, Domnul Kore, aceştia 
sunt Domnii Olivemii fetei lui Ana 
femeii luj lsav. 

19. Aceştia sunt feciorii lui lsav, 
şi aceştia sunt Domnii lor, aceştia 
sunt feciorii lui Edom. 

20. Şi aceştia sunt feciorii lui ^Seir 
Horeului celui ce lăcueşfe pământul: 
Lotan, Soval, Sevegon, Ana, 

21. Şi Dison şi Asar şi Rison, a- 
ceşfia sunt Domnii Horeului fecio- 
rului lui Seir în pământul lui Edom. 

22. Şi au fost feciorii lui Lotan : 

20. 2 Lege 2, 12; l Paratip. 1, 38. 



Hori şi Eman, iar Sora lui Lotan: 
Tamna. 

23. Şi aceştia sunt feciorii lui So- 
val: Golam şi Manahal şi Ghevil şi 
Sofar şi Omar. 

24. Şi aceştia sunt feciorii lui Se- 
vegon: Aie şi Ana. Acesta este Ana 
carele a aflat pre Iamin în pustie, 
când păşteâ asinii lui Sevegon ta- 
tălui său. 

25. Şi aceştia sunt feciorii lui Ana: 
Dison şi Oîivema fata lui Ana. 

26. Şi aceştia sunt feciorii lui Di- 
son: Amada şi Asvan şi Itran şi 
Harran. 

27. Şi aceştia sunt feciorii lui Asar: 
Valaam şi Zucam şi lucam. 

28. Şi aceştia sunt feciorii lui Ri- 
son: Os şi Aran. 

29. Şi aceştia sunt Domnii lui Horri : 
Domnul Lotan, Domnul Soval, Dom- 
nul Sevegon, Domnul Ana, 

30. Domnul Dison, Domnul Asar, 

Domnul Rison, aceştia sunt Domnii 
lui Horri între domniile lor, în pă- 
mântul Edomului. 

31. Şi aceştia sunt împăraţii, carii 
au împărăţii în Edom mai 'nainte de 
a împărăţî împărat în Israii. 

32 Şi a împărăţii în Edom Valac 
feciorul iui Veor, şi numele Cetăţii 
iui : Denava. 

33. Şi a murit Valac, şi în locul 
lui a împărăţii Iovav feciorul lui 
Zara din Vosora. 

34. Şi a murit Iovav, şi în locul 
lui ă împărăţii Asom, din pământul 
Temanilor. 

35. Şi a murit Asom, şi în locul 
lui a împărăţii Adad feciorul lui Va- 
rad, cel ce a tăiat pre Madiam în 
câmpul lui Moav, şi numele Cetăţii 
lui: Ghetem. 

36. Şi a murit Adad, şi în locul 
lui a împărăţii Samada, din Maseca. 

37. Şi a murit Samada, şi a îm- 
părăţii după el Saul din Roovot de 
lângă rîu. 

31. 1. Paralip. 1, 43. 37. Fac. 10, 11. 



38. Şi a murit Saul, şi a împără- 
ţii după el Vallenon îiul lui Ahovor. 

39 Şi a murit Vallenon feciorul lui 
Ahovor, şi a împărăţii după dânsul 
Arad feciorul lui Varad, şi numele 
cetăţii lui: Fogor, şi numele femeii 
lui: Meteveil, fata lui Matrait fecio- 
rul lui Mezoov. 

40. Acestea sunt numele Domni- 
lor lui Isav întru seminţiile lor, după 
locurile, lor întru ţările lor şi întru 
neamurile lor: Domnul Tamna, Dom- 
nul Golla, Domnul leter, 

41. Domnul Olivemas, Domnul Ilas, 
Domnul Finon, 

42. Domnul Kenez, Domnul Teman, 
Domnul Mazar, 

43* Domnul Maghediil, Domnul Za- 
fo^Aceşiia sunt Domnii Edomului, 

j e j cele zidite în pământul agoni- 
sii lor. Acesta este Isav latăl E- 
domului. 

" CAP- 37. 

Visurile şi vinderea lui losif. 

Iar Iacov lăcuiâ în pământul, unde 
a fost sălăşluit Isaac tatăl său, în 
pământul Hanaan. 

2. Şi acestea sunt naşterile lui Ia- 
cov, când erâ losif de şaptespre- 
zece ani, şi păşteâ oile tatălui său 
cu fraţii săi, fiind tânăr, cu feciorii 
Vallii şi cu feciorii Zelfii femeile ta- 
tălui său, şt ei au pârît pre îosif cu 
faptă rea către lsrail tatăl lor. 

3. Iar Iacov iubeâ pre losif mai 
mult decât pre toţi fiii săi, pentrucă 
fiu de bătrâneţe erâ lui, şi i-a făcut 
lui haină pestriţă. 1 

4. Şi văzând fraţii lui, că pre el 
iubeşte tatăl lor mai mult decât pre 
toţi fiii săi, l-au urît pre el, şi nu 
puteau grăî lui nimica de pace. 

5. Şi în somn văzând losif vis, 
l-a spus fraţilor săi. 



40. 1 Paralip. 1, 51. 
37. 1. 35, 27. 5. 42, 9. 



6. Şi a zis lor: ascultaţi visul a- 
cesfa care l-am visat: 

7. Mi se părea că voi legaţi snopi 
în mijlocul câmpului, şi s'a sculat 
snopul meu şi a stătut drept; şi în- 
cunjurându-1 snopii voştri, s'au în- 
chinat snopului meu. 

8. Iar fraţii lui au zis: au doar îm- 
părăţind vei împărăţî preste noi, s'au 
domnind vei domnî preste noi? Şi 
au adaos mai mare ură asupra lui 
pentru visele lui şi pentru cuvin- 
tele lui. 

9. Şi a văzut alt vis, şi l-a spus 
tatălui său şi fraţilor săi, şi a zis: 
iată am visat alt vis, cum că soa- 
rele şi luna şi unsprezece stele se 
închinau mie. 

10. Şi l-a certat tatăl său,, zicân- 
du-i : ce este visul acesta care ai 
visat? Nu cumvâ vom venî, eu şi 
muma ta şi fraţii tăi să ne închi- 
năm ţie pre pământ? 

11. Şi l-au pismuit fraţii lui; iar 
tatăl său a păzit cuvântul. 

12. Şi s'au dus fraţii lui să pască 
oile tatălui lor în Sihem. 

13. Şi a zis lsrail către losif : iată 
fraţii tăi pasc oile în Sihem, vino, 
să te trimiţ la dânşii, şi el i-a zis: 
iată eu. 

14. Şi i-a zis lsrail lui: mergi şi 
vezi de suni sănătoşi fraţii tăi şi 
oile, şi-mi spune ; şi l-a trimis pre 
el din valea Hevronului, şi a venit 
în Sihem. 

15. Şi l-a aflat pre el un om, ră- 
tăcind pre câmp, şi l-a întrebat omul 
zicând: ce cauţi? 

16. Iar el a zis: pe fraţii mei caut, 
spune-mi unde pasc oile? 

17. Şi i-a zis omul: s'au dus de 
aici, că i-am auzit pre ei zicând: să 
mergem în Dotaim, şi s'a dus losif 
după fraţii săi, şi i-a aflat în Do- 
taim. 

18. Iar ei văzându-1 pre el de de- 
parte până a nu se apropiâ de dânşii, 



gândeau rău, ca să-1 omoare pre el. 

19. Şi a zis fiecare către fratele 
său: iată visătorul acela vine. 

20. Acum dar veniţi să-l omorîm, 
şi să-l aruncâm ţ înlr'o groapă, şi vom 
zice: hiară rea 1-a mâncat pre el, 
şi vom vedeâ ce vor fi visurile lui. 

2t r Şi auzind Ruvin 1-a scos din 
mâinile lor, zicând : să nu-i luăm 
vieaţa. 

22. Şi a zis lor Ruvin: să nu văr- 
saţi sânge, aruncaji-l într'o groapă 
de acestea care este în pustie; iar 
mâna să nu vă puneţi pre el, că 
cercă în ce chip îl va scoate pre el 
din mâinile lor, şi să-l dea tată- 
lui său. 

23. Deci a fost când a venit Iosif la 
fraţii săi, ei l-au desbrăcat de haina 
cea pestriţă, cu care era îmbrăcat. 

24. Şi luându-l l-au aruncat în 
groapă, iar groapa eră deşartă, şi 
nu aveâ apă. 

25. Apoi ei au şezut să mănânce 
pâine, şi căutând cu ochii au vă- 
zut, şi iată călători Ismailteni veneau 
din Galaad, şi cămilele lor încăr- 
cate de lămâie şi de răşină şi de 
smirnă, şi mergeau să se pogoare 
în Eghipef. 

26. Şi a zis luda către fraţii săi: 
ce folos de vom ucide pe fratele 
nostru şi vom ascunde sângele lui? 

27. Veniţi să-l vindem Ismailteni- 
lor^acestora, iar mâinile noastre să 
nu fie pre dâjisul, că fratele nostru 
şi trupul nostru este, şi au ascul- 
tat fraţii lui. 

28. Şi trecând pre acolo oameni 
Madiamiteni neguţători, l-au traş.şi 
l-au scos pre Iosif din groapă, şi 
l-au vândut Ismailtenilor cu două- 
zeci de auri, şi l-au dus în Eghipet. 

29. Şi s'a întors Ruvin la groapă, 
şi n'a văzut pre losif în groapă, şi 
şi-a rupt hainele sale. 

21. 42, 22. 27. 39, 1; 40, 15. 28. Ps. 104, 
17$ Fap. Hp. 7, 9. 29. 44,13. 



30. Şi s'a întors la fraţii săi, şi a 
zis: băiatul nu este, dar eu unde 
mă voiu mai duce? 
i 31. Şi- luând ei haina lui Iosif au 
junghiat un ed de capră, şi muiară 
haina lui în sânge. 

32. Şi au trimis haina cea pestriţă, 
şi o aduseră tatălui lor, şi ziseră: 
aceasta o am atlaf, cunoaşte de este 
haina fiului tăUj au nu? 

33. Şi a cunoscut-o, şi a zis : haina 
fiului meu este, hiară Feâ 1-a mân- 
cat pre el, hiara l-a răpit ţ>'re Iosif. 

34. Şi şi-a rupt Iacov hainele Sale, 
şi a pus pre mijlocul lui sac şi a 
plâns pre fiul său zile multe. 

35. Şi s'au adunat toţi feciorii şi 
fetele lui, şi au venit Să-l mângâie, 
şi nu vreâ să se mângâie, Bifări: 
că mă voiu pogorî în Iad lc"' v $ 
plângând, şi l-a plâns pre el ^jm$MI 

36. Iară Madiamifenii "au vândut pre 
Iosif în Eghipet lui Penteîrî dregă- 
torul Iui Faraon, care era mai mare 
preste bucătari. 

CAP. 38. 

Iuda şi Tamar. 

8i a fost în vremea aceia s'a po- 
j gorît Iuda dela fraţii săi, şi a ve- 
nit până la un om Odolamifean a- 
nume îras. V 

2. Şi a văzut acalo Iuda o fată a 
unui om Hananeu anume Sava, şi 
a luat-o pre ea femee, şi a intrat 
la ea. 

3. Şi zămislind ea a născut fe- 
cior, şi, a chemat numele luî lr. * 

4. Şi iară zămislind a născut fe- 
cior, şi a chemat numele lui Avnan. 

5. Şi adăogând a născut încă al 
treilea fecior, şi a chemat numele 
lui Silom, şi ea erâ în Hasvi când 
i-a născut pre ei. 



33. 42, 13; 44, 28. 34. 44, 13. 
38. 2. 1 Paralip. 2, 3. 3. 46, 12. 4. Nu- 
merii 26, 19. 5. l Paralip. 4, 21. 



6. Şi a luat luda femee lui Ir ce- 
lui întâi născut, căreia numele erâ 
Tamar. 

7. Şi a fost îr cel înfâi născut al 
lui Iuda rău înaintea Domnului, şi 
l-au ucis pre; el Dumnezeu. 

8. Şi a zis luda lui Avnan: intră 
la îemeia iratelui tău, şi ia-o pre ea 
femee, şi ridică sămânţa fratelui tău. 

9. Şi cunoscând Avnan, că nu va 
îi sămânţa a lui, când mergeâ la fe- 
meea iratelui său vărsă pre pământ, 
ca să nu deâ sămân(ă fratelui său. 

10. Şi rău s'a arătat înaintea lui 
Dumnezeu, pentrucă a făcut aceasta, 
şi l-a omorît şi pre acesta. 

11. Şi a zis luda către Tamar no- 
ru-sa: şezi văduvă în casa tatălui 
tău, până ce va creşte mare Silom 
feciorul meu, că se temeâ ca nu cum- 
vâ să moară şi acesta ca şi frajii 
lui; şi mergând Tamar a şezut în 
casa tatălui său. 

12. Şi au trecut zile multe, şi a 
murit Sava femeea lui Iuda, şi mân- 
gâindu-se Iuda, s'a suit la cei ce 
tundeau oile lui, el şi Iras păsto- 
rul lui Odolomiteanul în Tamna. 

13. Şi s'a spus Tamarei nurorii 
sale ,zicându-i : iată socrul tău se 
sue în Tamna să tunză oile sale. 

14. Şi ea dezbrăcând de pre sine 
hainele cele de văduvie, s'a învălit 
cu brobodelnicul şi s'a înfrumuse- 
ţat şi a şezui la porţile Enanului, 
care eşte în calea Tamnei, că a vă- 
zut cum că Silom a crescut mare, 
şi el n'a dat-o lui femee. 

15. Şi văzând-o pre ea Iuda, a soj? 
cotit că este o curvă, că ea ş'a a- 
coperit fata sa, şi n'a cunoscuf-o. 

16. Şi s'a abătut la dânsa din cate; 
şi i-a zis ei: lasă-mă să intru la 
tine, că n'a cunoscut-o cum că este 
noru-sa, iar ea a zis : ce-mi vei dâ 
de vei intră la mine? 

6. 1 Paralip. 2, 3. 7. Numeri! 26, 19. 
S. 2 lege 25, 5; Mat. 22, 24; Marc. 12. 19. 
16, Levit. 18, 15. 



17. Iar el a zis: eu Tţi voiu tri- 
mite un ied de capră din oile mele, 
iar ea a zis : dă-mi arvună până vei 
trimite tu. , 

18. Iar el a zis: oe arvună î{i voiu 
dă? Iar ea a zis.: inelul tău şi gher- 
danul şi toiagul care-fi este în mână, 
şi i-a dat ei, şi a intrat la dânsa, 
şi ea a luat în pântece dela el. 

19. Şi sculându-se ea s'a dus, s'a 
dezvălit de brobodelnic, şi s'a îm- 
brăcat cu hainele cele de văduvie. 

20. Şi a trimis Iuda iedul de ca- 
pră prin mâna păstorului său Odo- 
lomiteanul, ca să ia dela femee ar- 
vuna, şi n'a aflat-o pre ea. 

21. Şi a întrebat pre oamenii din 
locul acela şi a zis lor: unde este 
curva care a fost în Enan lângă cale? 
Iar ei au zis: n'a fost aici curvă. 

22. Şi s'a înapoiat la Iuda şi a 
zis: n'am aflat, şi oamenii locului zic 
că nu este acolo curvă. 

23. Şi a zis Iuda: fie-le pre ele; 
ci că nu cumvâ să fim de batjocură, 
eu am trimis iedul acesta, şi tu n'ai 
aflat-o. 

24. Şi a fost după a treia lună s'a 
spus lui luda, zicând: a curvif Ta- 
mar noru-ta, şi iată are în pântece 1 
din curvie, iar Iuda a zis: scoatefl-o 
pre eâ, şi să se arză. ' 

25. Şi dupăce s'a adus ea, a tri- 
mis la socrul său, zicând ea: din 
omul, a cui sunt acestea, am eu în 
pântece, şi a zis: cunoaşte al cui 
este inelul şi gherdanuî şi toiagul 
acesta. ■ ; 

26. Şi a cunoscut Iuda, şi a zis: 
s'a îndreptat Tamar măi mult decât 
mine, pentrucă nu o am dat pre ea 
lui Silom feciorului meu, şi n'a mai 
adaos a o cunoaşte pre dânsa. 

27. Şi a fost când erâ să nască, 
erau gemeni în pântecele ei, 

28. Şi a fost când năşteâ ea, unul 
a scos înainte mâna sa, şi luând 

26. 1 Paralip 2, 4. 27. 25, 24; Mat. 1, 3, 



moaşa roşu, a legat la mâna lui, zi- 
când; acesta va ieşî mai 'nainte, 

29. Apoi a tras înapoi mâna, şi 
îndată a ieşit fratele lui, iar ea a zis: 
pentruce s'a rupt pentru fine gard? 
Şi a chemat numele lui Fares. 

30. Şi după acesta a ieşit fratele 
lui la a căruia mână erâ roşul, şi a 
chemat numele lui Zara. 

CAP. 39. 

Iosif în Eghipet şi curăţia lui. 

Si Iosif s'a adus în Eghipef, şi 1-a 
j cumpărat pre el Pentefrî dregăto- 
rul lui faraon cel mai mare presfe 
bucătari, bărbat eghipfean, din mâi- 
nile Ismailfenilor, cari l-au adus pre 
el acolo. 

2. Şi erâ Domnul cu Iosif, şi erâ 
el bărbat îndemânatic, şi a fost în 
casă la stăpânul său Eghipfe'anul. 

3. Şi ştiâ stăpânul lui, că Dom- 
nul erâ cu dânsul, şi . ori câte face 
el, Domnul le sporeşte în mâinile lui. 

4. Şi a aflat Iosif har înaintea stă- 
pânului său, şi i-a plăcut iui şi l*a 
pus pre el preste casa sa, şi toate 
câte avea el le-a dat pre mâna lui 
Iosif. 

5. Şi a fost dupăce 1-a pus pre el 
presfe casa sa şi presfe toate câte 
aveâ el, a binecuvântat Domnul casa 
Eghipteanului pentru Iosif, şi a fost 
binecuvântarea Domnului întru toată 
avuţia lui, în casă şi în ţarina lui. 

6. Şi toate câte aveâ el le-a dat 
în mâinile lui Iosif, şi nu ştiâ de ale 
sale nimic, afară de pâinea ce mânca 
el, şi erâ Iosif bun la chip şi fru- 
mos la faţă foarte. 

7. Şi a fost după acestea femeia 
stăpânului său a pus ochii săi pre 
Iosif, şi a zis lui: culcă-fe cu mine. 

8. Iar el nu vrea, şi a zis femeii 
.stăpânului său: dacă stăpânul meu 

30. 1. Paralip 2, 4. 
39.2.37,28. 



pentru mine nu cunoaşte nimic, din 
câte sunt în casa lui, ci toate câte 
are el le-a dat în mâinile mele. 

9. Şi nu este îh casa aceasta ni- 
mic, care să nu fie supt mine, nici 
s'a luat deia mine nimic, afară de 
tine; penfrucă tu eşti femeea lui, şi 
cum voiu face acest cuvânt rău, şi 
să păcătuesc înaintea lui Dumnezeu? 

10. Si vorbind ea lui Iosif în toate 

* 

zilele, el nu ascultă de ea, ca să se 
culce şi să se împreune cu ea. 

11. Şi a fost înfr-o zi, a intrat Io- 
sif în casă, ca să-şi facă lucrurile 
sale, şi niminea nu erâ în lăuntru 
din cei de casă. 

12. Şi ea l-a apucat de haine, zi- 
când: dormi cu mine, iar el lăsâ,n- 
du-şi hainele sale în mâinile ei, a 
fugit şi a ieşit afară. 

13. Şi a fost dacă a văzut ea că 
şi-a lăsat hainele sale în mâinile 
ei, a fugit şi a ieşit afară, 

14. A chemat ea pre cei de casă 
şi le-a grăit lor zicând: vedeţi, că a 
băgat Ia noi shxgă evreu, ca să-şi 
bafă joc de noi, care a intrat la mine 
şi a zis: dormi cu mine, şi eu am 
strigat cu glas mare. 

15. Şi auzind el c'am înălţat gla- 
sul meu şi am strigat, lăsându-şi 
hainele sale la mine a fugit şi a ieşit 
afară. " 

16. Şi ea a ţinut hainele iâ sine 
până ce a venit stăpânul acasă. 

17. Şi a vorbit lui după cuvintele 
acestea zicând: a intrat la mine sluga 
cea de evreu pre care l-âi băgat la 

*noi, să mă batjocorească, şi a zis 
rftie: dormi-voi cu fine, 

18. Şi dacă a auzit c'am înălţat 
glasul meu şi am strigat, lăsând 
hainele sale la mine, a fugit şi a 
ieşit afară. 

19. Şi a fost cum a auzit stăpâ- 
nul lui cuvintele femeii sale, câte 
le-a grăit către dânsul zicând: aşâ 

12. 2 Imp. 13, 11. 



mi-a făcut sluga ta, s'a aprins de 
mânie. 

20. Şi luând stăpânul pre Iosif, l-a 
băgat în temniţă în locul în care 
se ţineau l c 9 a t'' împăratului închişi 
acolo în temniţă. 

21. Şl erâ Domnul cu îosiî, şi a 
vărsat preste el milă, şi i-a dat lui 
har înaintea celui mai mare preste 
temniţă.' 

22. Şt cel mai mare preste tem- 
niţă a dat pre mâna lui Iosif tem- 
niţa şi pre toţi cei osândiţi cari erau 
în temniţă, şi toate câte se făceau 
acolo, el le făceâ. 

23. Şi nu ştiâ cel mai mare pre- 
ste temniţă nimica de temniţă pentru 
el, că toate erau pre mâna lui Iosif, 
pentrucă Domnul erâ cu dânsul şi 
câte făceâ el, Domnul le sporea în 
mâinile lui. 

GAP. 40. 

Iosif tâlcueşte visuri în temniţa. 

Oi a fost după cuvintele acestea cel 
j mai mare preste paharnicii împă- 
ratului Eghipetului şi cel mai mare 
preste făcătorii de pâine au greşit 
Domnului lor, împăratului Eghipe- 
tului. 

2. Şi s'a mâniat Faraon pre amân- 
doi dregătorii sai, pre cel mai mare 
preste paharnici şi pre cel mai mare 
preste făcătorii de pâine. 

3. Şi i-a pus pre ei supt pază în 
temniţWîn locul unde erâ Iosif. 

4. Şi mai marele temniţii i-a dat 
pre ei lui Iosif, şi le-a slujit lor, şi 
au fost ei vr-o câtevâ zile în lem- 
niţă. 

5. Şi au văzut amândoi vis într'o 
noapte; şi vederea visului ceiui mai 
mare preste paharnici, şi acelui mai 
mare preste făcătorii de pâine ai 

20. Ps. 104, 18; 40, 3. 22. Fap. Hp. 7, 9; 
Inţel. 10, 13. ' 
40. 39, 20. 



împăratului Eghipetului, cari erau în 
temniţă, erâ aceasta. 

6. Intrat-a la ei- Iosif dimineaţa şi 
i-a văzut turburaţi. 

7. Şi a întrebat pre dregătorii lui 
Faraon, cari erau cu el în temniţă 
la Domnul lui, zicând: ce este că 
feţele voastre sunt astăzi posomo- 
rîte ? 

8. Iar ei au zis lui: vis am văzut, 
şi nu este cine să-1 lâlcuîâscă; şi a 
zis lor Iosif: au nu este prin Dum- 
nezeu arătarea lor? Spuneţi-mi dar 
mie. 

9. Şi cel mai mare preste pahar- 
nici a spus visul său lui Iosif, şi a 
zis: în somnul meu erâ vie înain- 
tea mea. 

10. Şi în vie erau trei viţe, şi o- 
drăslind scoteau vlăstări cu struguri 
copţi. 

11. Şl paharul lui Faraon erâ în 
mâna mea, şi am luat strugurele şi 
l-am stors în paharul lui Faraon, 
şi am dat paharul în mâna lui Fa- 
raon. 

12. Iar Iosif i-a zis. aceasta este 
tâlcuirea lui: cele trei viţe, trei zile 
sunt. 

13. încă trei zile, şi-şi va aduce 
aminte Faraon de boeria fa, şi ia- 
răşi te va pune întru mărirea pă- 
hărniciei tale, şi vei dâ paharul \m 
Faraon în mâna lui după boeria ta 
cea mai dinainte, precum erai când 
turnai vin, 

14. Ci-ţi adu aminte de mine pen- 
tru tine, când va fi bine ţie, şi să 
faci cu mine milă şi şă aduci aminte 
de mine lui Faraon şi să mă scoţi 
dinfr'aceasiă închisoare. K * 

15. Pentrucă furat sunt din pă- 
mântul Evreilor, şi aici n'am făcut 
nimic, ci m'a aruncat în groapa a- 
ceasta. 

16. Şi a văzut cel mai mare pre- 

8, 41, 16. 14. Neemîa 5, 19, 13, 31. Luc. 
23, 42. 15. 37, 26. 



ste făcătorii de pâine, că drept a 
tâlctrii, şi a zis lui Iosiî: şi cu am 
văzut vis : şi mi se păreâ că trei 
coşuri de pâine ridicam pre capul 
meu. 

17. Şi în coşul cel mai deasupra 
erau de toate felurile, de care îm- 
păratul Faraon mânca, lucru făcut 
de pâine, şi pasările cerului mâncau 
cele ce erau în coşul cel deasupra 
capului meu. 

18. Şi răspunzând Iosiî a zis lui: 
aceasta este lâlcuirea: cele trei co- 
şuri, trei zile sunt. 

19. încă trei zile, şi va luâ Faraon 
capul tău dela tine, şi te va spân- 
zură pre lemn, şi vor mâncâ pasă- 
rile cerului cărnurile tale. 

20. Şi a fost în ziua a treia erâ 
ziua naşterii lui Faraon, şi a făcut 
ospăţ tuturor slugilor sale, şi şi-a 
adus aminte deboeria paharnicului, 
şi de boeria făcătorului de pâine, 
în mijlocul slugilor sale. 

21. Şi pre cel mai' mare preste 
paharnici 1-a aşezat în boeria lui, 
şi a dat paharul în mâna lui Fa- 
raon. 

22. Iar pre cel mai mare preste 
făcătorii de pâine î-a spânzurat, du- 
pă cum le-a tâlcuit lor Iosif. 

23. Şi nu şi-a adus aminte cel mai 
mare preste paharnici de losif, ci 
1-a uitai pre el. 

V CAP. 41. 

înălţarea lui losif prin tălmăcirea 
visurilqţ lui Faraon. 

Oi a tost după doi ani de zile Fa- 
yraon a văzut vis: se păreâ lui, că 
stă lângă rîu. . 

2. Şi iată păreâ că din rîu se su- 
iau şapte vaci frumoase la chip şi 
alese la trupuri, şi păşteau pre ţăr- 
muri. 

3. Şi alte şapte vaci se suiau după 

20. Estir 2, 18. 



acestea din rîu urîfe la chip şi slabe 
la trupuri, şi păşteau lângă vacile 
cele de pre marginea rîului. 

4. Şi vacile cele şapte urîte şi 
slabe la trupuri, au mâncat de tot 
pre cele şapte vacUrumoase la chip 
şi alese la trupuri, şi s'a deşteptat 
Faraon. 

5. Şi a visat a doua oară, şi iată 
creşteau dintr'o rădăcină şapte spice 
alese şi bune. 

6. Şi alte şapte spice supfiri stri- 
cate şi pălite de vânt răsăreau după 
dânsele. 

7. Şi spicele cele şapte supţirî şi 
pălite de vânt au înghiţit pre; cele 
şapte spice alese şi pline, şi s.'a 
deşteptat Faraon, şi erâ vis. 

8. Şi s'a făcut dimineaţă, şi s'a 
turburat sufletul lui, şi trimiţând a 
chemat pre toţi fâlcuilorii Eghipetu- 
lui şi pre toţi înţelepţii lui, şi le-a 
spus lor Faraon visul său, şi nu 
erâ cine să-l fâlcuiască lui Faraon. 

9. Şi a grăit cel mai mare preste 
paharnici către Faraon zicând: de 
păcatul meu îmi aduc aminte astăzi. 

10. Faraon s'a mâniat pre slugile 
sale, şi ne-a pus pre noi supt pază 
în casa celui mai mare preste bu- 
cătari, pre mine şi pre cel mai mare 
preste pâine. 

11. Şi am văzut amândoi vis în- 
tr'o noapte, eu şi el, fiecare după 
visul său am văzut. 

12. Şi erâ acolo cu noi un tânăr 
evreu, slugă al celui mai mare pre- 
ste bucătari, şi i-am spus lui, iar 
el ni le-a tâlcuit nouă. 

13. Şi a fost precum ne-a tâlcuit 
nouă, aşâ s'a şi întâmplat; eu să 
fiu aşezat în boeria mea, iar acela 
să fie spânzurat. 

14. Şi trimiţând Faraon a chemat 
pre Iosif, şi-l scoaseră pre dânsul din 
temniţă, şi îl râseră pre dânsul, şi-i 
schîmbară îmbrăcămintea lui, şi a 
venit la Faraon. 



15. Şi a zis Faraon către losif: 
vis am văzui, şi nu este cine să-1 
tâlcuiască; şi eu am auzit zicân- 
du-se de tine, că tu dacă auzi vi- 
surile, le fâlcueşti. 

16. Şi răspunzând Iosiî lui Fa- 
raon, a zis: fără de Dumnezeu nu se 
va răspunde mântuirea lui Faraon. 

17. Şi a grăit Faraon lui losif zi- 
când: în somnul meu mi se păreă 
că stau pe ţărmurile rîului. 

18. -Şi părea că din rîu se suiau 
şapte vaci frumoase la chip şi a- 
lese la trupuri şi păşteau pre ţăr- 
muri. " » 

19. Şi iată şi alte şapte vaci se 
suiau, după ele din rîu, rele şi urîte 
la chip şi slabe la trupuri, decât 
care n'am văzut mai urîte în tot pă- 
mântul Eghipetului. 

20. Şi vacile cele şapte urîte şi 
slabe la trupuri, au înghiţit de tot 
pre cele şapte vaci dintâi bune şi 
alese. 

21. Şi au intrat în pântecele lor, 
şi nu ş'au văzut că intrase în pân- 
tecele lor, şi chipurile lor erau urîte 
ca şi mai 'nainte, şi deşfeptându-mă, 
am adormit. 

22. Şi am văzut iarăşi în somnul 
meu, şi iată părea că şapte spice 
pline şi bune creşteau dinfr'o ră- 
dăcină. 

23. Şi alte şapte spice supţiri, stri- 
cate şi pălite de vânt creşteau ţiin- 
du-se de dânsele. 

24. Şi au înghiţit cele şapte spice 
supţiri Şi pălite de vânt, pre cele 
şapte spice bune şi pline ; deci am 
spus tâlcuitorilor, şi n'a fost cine 
să-mi tâlcuiască. 

25. Şi a zis losif lui Faraon f vi- 
sul lui Faraon unul este, Dumnezeu 
a arătat lui Faraon cele ce va face. 

26. Cele şapte vaci bune, şapte ani 
sunt; şi cele şapte spice bune, şapte 
ani smt, visul lui Faraon unul este. 

16. 40, 8. 



27. Şi cele şapte vaci care se 
suiau după etei şapte ani sunt, cele 
şapte spice supţiri şi pălite de vânt, 
şapte ani sunt, vor fi şapte ani de 
foamete. 

28. Iar cuvântul care am zis lui 
Faraon, că Dumnezeu a arătat lui 
Faraon cele ce va face : 

29. Iată în şapte ani va fi înde- 
stulare multă în tot pământul Eghi- 
petului. 

30. Şi după aceştia vor veni şapte 
ani de foamete, şi vor uita de în- 
destularea ce a fost în fot Eghipetul, 
şi va topi foametea pământul. 

31. Şi nu se va cunoaşte îndestu- 
larea pre pământ de foametea ce va 
fi după aceasta, că va îi mare foarte. 

32. Iar visul lui Faraon a fost în- 
doit, penfrucă adevărat este cuvân- 
tul cel dela Dumnezeu; şi va grăbi 
Dumnezeu a-1 face pre el. 

33. Acum dar caută om înţelept 
şi priceput, şi-1 pune mai mare pre- 
sfe pământul Eghipetului. 

34. Şi să facă Faraon, şi să rân- 
duiască mai mari preste pământ, şi 
să strângă toate rodurile pământu- 
lui Eghipetului în cei şapie ani de 
îndestulare. 

35. Şi să adune toate bucatele a- 
cestor şapte ani buni ce vin, şi să 
adune grâu supt mâna lui Faraon, 
şi să se păzească bucate în cetăţi. 

36. Şi vor îi bucatele cele păzite 
pre pământ în cei şapte ani ai foa- 
metei; care va îi în pământul Eghipe- 
tului, şi nu se va strica pământul 
de foamete. 

37. Şi a plăcut cuvântul ^naint^a 
lui Faraon şi înaintea tuturor slu- 
gilor lui. 

38. Şi a zis Faraon tuturor slu- 
gilor sale : au doar vom aflâ om ca 
acesta, carele are Duhul lui Dum- 
nezeu întru sine? 

39. Şi a zis Faraon lui Iosiî : de 
vreme.ce Dumnezeu a arătat ţie toate 



acestea, nu este om mai înţelept şi 
mai priceput decâ4 line. 

40. Tu vei fi mai mate presfe casa 
mea, şi de cuvântul tău va ascultă 
tot poporul meu, numai scaunul voiu 
aveâ eu mai pre sus decât tine. 

41. Şi a zis Faraon lui Iosiî: iată 
te puiu pre tine astăzi presfe tot pă- 
mântul Eghipetului. 

42. Şi luând Faraon inelul din 
mâna sa 1-a pus în mâna lui losiî, 
şi 1-a îmbrăcat pre el cu haină de 
vison, şi a pus lanţ de aur împte- 
Jurul grumazului lui. 

43. Şi 1-a suit pre dânsul în ca- 
rul cel de al doilea dintr'ale sale, şi 

a strigat înaintea lui vestitorul, şi 
ha pus preste tot pământul Eghipe- 
tului. 

44. Şi a zis Faraon lui losif: eu 
Faraon, afară de tine nimenea nu 
va ridică mâna sa preste tot pămân- 
tul Eghipetului. 

45. Şi a numit Faraon numele lui 
losif: Psontomîanih, şi i-a dat pre 
Asineta fata lui Pelefri Preotul Ilio- 
polei, să-i fie femee. 

46. Şi losif era de treizeci de ani 
când a stătut înaintea lui Faiaon 
împăratul Eghipetului, şi a ieşit losif 
dela îaja lui Faraon, şi a umblat tot 
pământul Eghipetului. 

47. Şi a făcut pământul bucate în- 
tru apei şapte ani de îndestulare, 

48. Şi a adunat toate bucatele ce- 
lor şapte ani, întru care eră înde- 
stulare în pământul Eghipetului,, şi a 
pus bucatei! în cetăţi, bucatele câm- 
purilor celor din prejurul cetăţii le-a 
pus într'însa. 

49. Şi a adunai losif grâu, ca ni- 
sipul mării, cât nu pufeâ să-l nu* 
mere, că eră mult foarte, 

50. Şi mai nainte de ce a venit 
acei şapte ani de foamete a avut 
losif doi feciori, pre care i-a născut 

40. 45, 8; ps. 104, 20; 113, 7; Fap. ap, 7, 10. 
41. 45, 26. 43. 45, 9. 49. 32. 12. 50. 46, 
20 i 48, 5. 



lui Asineta fata lui Pefefrî Preotul 
lliopolei. 

51. Şi a numit losif numele celui 
întâi născut, Manasî, zicând: că m'a 
făcut Dumnezeu a uită toate dure- 
rile mele şi toate ale lalălui meu. 

52. Şi numele Celui de al doilea 
1-a numit Effaim, zicând: că m'a 
înălţat Dumnezeu în pământul sme- 
reniei mele. 

53. Şi au trecut cei şapte ani de 
îndestulare cari au fost în pămân- 
tul Eghipetului. 

54. Şi su început cei şapte ani de 
foamete a veni, după . cum a zis lo- 
sif. Şi s'a făcut foamete în tor pă- 
mântul, iar în tot cuprinsul Eghipe- 
tului eră pâine. 

55. Şi a flămânzit fot pământul 
Eghipetului, şi a strigat poporul că- 
tre Faraon pentru pâine,' şi a~zis 
Faraon tuturor Eghiptenilor: mer- 
geţi la losif, şi ce va zice vouă fa- 
ceţi. 

56. Şi foametea eră pre faţa a tot 
pământul, şi a deşchis losif toate 
iilniţile, şi vindeâ tuturor Eghipte- 
nilor. 

57. Şi toate ţările au venit în E- 
ghipet să cumpere dela îosiî, pen- 
trucă se întărise foametea preste tot 
pământul. 

GAP. 42. 

Fiii lui lacov merg în Eghipet. 

Si văzând lacov, că se vinde grâu 
j în Eghipet, a zis feciorilor săi: 
pentruce vă leneviţi? 

2. lată am auzit, că esfe grâu în 
Eghipet: pogorâţi-vă acolo şi cumpă- 
raţi-ne puţinele bucate, ca să trăim 
şi să nu murim. 

3. Şi s'au pogorît cei zece fraţi 
ai lui losif să cumpere grâu din 
Eghipet. 



54. Ps. 104, 16. 56. 42, 6. 57. 12, 10. 
42- !■ Fapt. Hp. 7, 12. 



4. Iară pre Veniamin fratele Ini Io- 
siî nu 1-a trimis cu fraţii săi, că a 
zis: ca nu cumva să slăbească pre 
cale. « 

5. Şi au venit feciorii lui Israii să 
cumpere cu cei ce veneau, pentrucă 
era foamete în pământul Hanaan. 

6. Iar losif era mai marele pă- 
mântului, el vindeâ Ia tot poporul 
pământului, şi venind fraţii lui losif, 
s'au închinat lui cu faţa la pământ. 

7. Şi văzând losif pe fraţii săi i-a 
cunoscut, şi s'a făcut strein de că- 
tre ei, şi le-â grăit lor aspru, şi le-a 
zis: de unde aţi venit? Iar ei au zis: 
din pământul Hanaan, să cumpă- 
răm bucate, 

8. ' Şi a cunoscut losif pe fraţii 
săi, iar ei nu l-au cunoscut pre el. 

9. Şi ăi-a adus aminte losif de 
visurile sale, care le-a văzut şi a 
zis Idr: iscoade sunteţi, a fi venit să 
cercaţi căile ţării? 

\Q. Iar ei au zis: nu Doamne, slu- 
gile tale am venit să cumpărăm 
bucate. 

11. Toţi suntem fii ai unui om, de 
pace suntem, noi slugile tale nu sun- 
tem iscoade. 

12. Şi a zis lor losif: Nul Ci aţi 
venit să vedeţi cărările pământului 
acestuia. 

13. Iar ei au zis: doisprezece fraţi 
suntem slugile tale în pământul Ha- 
naan, şi cel mai tânăr cu tatăl no- 
stru este astăzi, iar celalf nu trăeşte. 

14. Şi § zis lor 1osiî«: aceasta este 
ce am grăit vouă zicând că iscoade 
sunteţi. 

15. Intr' aceasta vă veţi arătâ, pre 
sănătatea lui Faraon, nu veţi işş! de 
aici, până când fratele vostru cel 
mai tânăr nu va veni aici. 

16. Trimiteţi pre unul dintre voi 
şi aduceţi pre fratele vostru, iar voi 
veţi fi la opreală până ce se vor 



arătâ cuvintele voastre de vorbiţi 
adevărat au ba; iar de nu pre sănăta- 
tea Iui Faraon, cu adevărat iscoade 
sunteţi. - * r - 

17. Şi i-a pus pre ei supt pază 
trei zile. 

18. Şi le-a zis lor a treia zi: fa- 
ceţi aceasta, şi veţi fi vii, că eu mă 
tem de Dumnezeu. 

19. De sunteţi de pace, un frate 
al vostru să se oprească supt pază, 
iar voi mergeţi, şi duceţi grâul vo- 
stru, care l-aţi cumpărat. 

20. Şi pre fratele vostru cel mai 
tânăr să-1 aduceţi la mine, şi se 
vor crede cuvintele voastre, iar de 
nu/veţi muri; şi ei au făcut aşâ. 

21. Şi au zis fiecare către fratele 
său: aşâ este, că în păcat suntem 
noi pentru fratele nostru, că nu ne-a 
fost milă de necazul sufletului lui, 
când ne rugâ pre noi, şi nu l-am 
ascultat pre dânsul, pentru aceasta 
a venit preste noi nevoea aceasta. 

22. Şi răspunzând Ruvin a zis lor : 
nu v'am grăit vouă, zicând : nu fa- 
ceţi nedreptate băiatului, şi nu m'aţi 
ascultat? Şi iată sângele lui se cere. 

23. Şi ei nu ştiau cum că losif îi 
înţelege, pentrucă prin tâlmaciu vor- 
bea cu ei. 

24. Şi întorcându-se dela ei losif 
a plâns, şi iarăşi viind la ei şi le-a 
vorbit lor, şi a luat pre Simeon ' din- 
tre ei, şi 1-a legat înaintea lor. 

25. Şi a poruncit losif să le um- 
ple sacii lor de grâu, şi argintul fie- 
căruia să-1 pue în sacul său, şi să 
le dea de ajuns mâncare pre cale; 
şi s'au făcut lor aşâ. ' \ ■ t 

26. Şi ei puind grâul pre asinii 
lor s'au dus de acolo. 

27. Şi dezlegând unul sacul său 
să deâ mâncare asinilor săi unde 
au odihnit, a văzut legătura argin- 
tului său şi erâ la gura sacului. 



4. 43, 20. 6. 41, 40, 56; 43, 26. 7. 43, 7; 
44, 19. 9. 37, 5- 9. 13. 37, 33. 15. 43, 3, 5. 



18. 50, 19. 20. 43, 5. 21. 44, 16; ps. 49, 21, 
22. 37, 21, 22. « 



28. Şi a spus. fraţilor săi: mi s'a 
înapoiat argintul, şi iată-l în sacul 
meu, şi s'a spăimântat inima lor, 
şi s'au turburat zicând unul către 
altul : ce au făcut aceasta Dumnezeu 
nouă? 

29. Şi au venit la Iacov tatăl lor 
în pământul Hanaan, şi au spus lui 
toate câte s'au întâmplat lor zicând: 

30. Orăit-a omul, Domnul pămân- 
tului, către noi aspru, şi ne-a pus 
pre noî în pază, ca şi cum am li mers 
să iscodim pământul. 

31. Şi noi am spus lui: de pace 
suntem, nu suntem iscoade. 

32. Doisprezece fraţi suntem, fiii 
tatălui nostru, unul nu este, iar cel 
mai mic cu tatăl nostru este astăzi 
în pământul Hanaan. 

33. Şi a zis nouă omul, Domnul 
pământului :înfr'aceasfa voiu cunoa- 
şte, că sunteţi de pace, pe un frate 
al vostru lăsaţi aici cu mine, iar 
grâul care 1-aji cumpărat pentru casa 
voastră luaţi-1 şi vă duceţi. 

34. Şi aduceţi pe fratele vostru 
cel mai tânăr la mine, şi voiu cu- 
noaşte, cum că nu sunteţi iscoade, 
ci sunteţi de pace, şi pe fratele vo- 
stru voiu da vouă, şi în ţară veţi 
neguţători. 

35. Şi a fost când au deşertat ei 
sacii lor, legătura cu argintul fie- 
căruia jerâ în sacul său, şi au văzut 
legăturile cu argintul lor, ei şi tatăl 
lor, şi s'au spăimântat. 

36. Şi le-a zis lor lacov tatăl lor: 
pre mine m'afi făcui fără de fii: lo- 
sif nu este, Simeon nu este, şi pre 
Veniamin să-lluaţi? Asupra mea au 
fost toate acestea. 

37. Şi a grăit Ruvin tatălui său? 
zicând: pre amândoi feciorii mei să-i 
omori de nu-1 voiu aduce pre el la 
tine, dă-l pre dânsul în mâna mea 
şi eu îl voiu aduce pre el la tine. 

38. Iar el a zis : nu se va pogorî 

28. Neemia 6. 16. 36. 43, 14. 38. 44, 20, 29. 



fiul meu cu voi, pentrucă fratele lui 
a murit, şi el singur a rămas, şi de 
se va întâmplă lui să slăbească în 
calea pe care veţi merge, îmi veţi 
duce bătrâneţile mele cu întristare 
în Iad. 

CAP. 43. 

Fiii lui Iacov merg în Eghifet cu 
Veniamin. 

Si s'a întărit foametea pre pământ. 
2. Şi a fost dupăce au sfâr- 
şit de mâncat grâul, care l-au adus 
din Eghipet, le-a zis tatăl lor : du- 
ceţi-vă iarăşi de cumpăraţi nouă pu- 
ţinele bucate. 

3. Iar Iuda a grăit Iui zicând r cu 
jurământ s'a mărturisit nouă omul, 
Domnul pământului, zicând : nu veţi 
vedea faţa mea de nu va 'veni cu 
voi fratele vostru cel mai tânăr. _ 

4. Deci de vei trimite pe fratele 
nostru cu noi, ne vom pogorî,^şi-ţi 
vom cumpără ţie bucate. 

5. Iar de nu vei trimite pe fratele 
nostru cu noi, nu vom merge, pen- 
trucă omul a grăit nouă zicând: nu 
veţi vedea faţa mea de nu va îi fra- 
tele vostru cel mai tânăr cu, voi. 

6. Şi a zis Israil : de ce mi-aţi 
făcut rău spuind omului, că mai a- 
veţi voi şt alt frate? 

7. Iar ei au zis : întrebând a în- 
trebat pre noi omul, şi de neamul 
nostru, zicând : de trăeşfe încă ta- 
tă) vostru? Şi de mai aveţi voi frate? 
Şi am spus lui după întrebarea a- 
ceasta, au ştiut-am, că ne va zice 
nouă: aduceţi pre fratele vosfrii? 

8. Şi a zis luda către Israil ta- 
tăl lor : trimite băiatul cu mine, şi să 
ne sculăm să mergem, ca să trăim 
şi să nu murim, şi noi şi tu şi toată 
gloata noastră. 

9. Eu îl voiu luă pre dânsul, din 

43. 2. 44, 25. 3. 42, 15. 5. 42, 15, 20; 

44, 23. 7. 42, 7; 44, 10. ^9. 44, 32. 



mâna mea cere-1, de nu-l voiu a- 
duce Ia line, şi de nu-l voiu pune 
înaintea ia, greşii să fiu înaintea fa 
în toate zilele. 

10. Că de nu ne-am fi zăbovit acum, 
ne-am îi întors de două ori. 

11. Si a zis Israil tatăl lor: de este 
aşa, aceasta faceţi: luaţi din roadele 
pământului în vasele voastre şi du- 
ceţi omului daruri: răşină şi miere 
şi tămâie şi smirnă aleasă şi tere- 
vinf şi nuci. 

12. Şi argintul îndoit luaţi în mâi- 
nile voastre, şi argintul ce vi s'a 
înapoiat în sacii voştri luaţi-1 cu voi, 
ca nu cumva să fie greşală. 

13. Şi pre fratele vostru luaţi-1, şi 
sculându-vă mergeţi la acel om. 

14. Şi Dumnezeul meu să dea 
vouă har înaintea omului, ca să lase 
pre fratele vostru celalt şi pre Ve- 
niarnin, că eu precum am rămas 
fără de fii, fără de fii am rămas. 

15. Şi luând bărbaţii darurile ace- 
stea şi argintul îndoit, au luat în 
mâinile lor şi pre Veniamin, şi scu- 
lându-se s'au pogorît în Eghipet şi 
au stătut înaintea Iui losif. 

16. Şi i-a văzut losif pre ei şi 
pre Veniamin tratele său cel de o 
mamă, şi a zis celui mai mare pre- 
sfe casa sa : bagă pre oamenii a- 
ceştia în casă, şi junghie vite şi gă- 
teşte, că cu mine vor mâncâ oa- 
menii pâine la .a miazăzi. 

17. Şi a făcut omul după cum i-a 
zis Iosit, şi a băgat pfe oameni în 
casa lui ifsif. 

18. Şi văzând bărbaţii că-i bagă 
în casa lui Ioşiî, au zis: pentru ar- 
gintul, care s'a înapoiat în sacii 
noştri dinlâiu, pre noi ne bagăîiîlă- 
untru, ca să ne năpăsfuiască şi să 
ne ia pre noi slugi, şi asinii noştri. 

19. Şi mergând ei la omul ce era 
preste casa lui losif, au grăit lui în 
uşa casii, zicând : 

14. 42, 36! Eşire 12, 36. 



20. Rugămu-ne Doamne: pogorîtu- 
ne-am îrifâiu să cumpărăm bucate. 

21. Şi a fost la întoarcere când 
trebuia să poposim, am deşchis sacii 
noştri, şi iată argintul fiecăruia în 
sacul lui, argintul nostru drept mă- 
surat 'l-am adus înapoi în mâinile 
noastre. 

22. Şi alt argint am adus cu noi, 
ca să ne cumpărăm bucate, că nu 
ştim cine a pus argintul în sacii 
noştri. 

23. Şi le-a zis lor: milă vouă, nu vă 
temeţi, Dumnezeul vostru şi Dum- 
nezeul părinţilor voştrii au dat vouă 
comori în sacii voştri, şi argintul 
vostru întocmai îl am, şi a scos pre 
Simion la ei. 

24. Şi a adus apă să se spele pi- 
cioarele lor, şi a dat de mâncare 
asinilor lor. 

25. Iar ei au gătit darurile până 
a venî losif la amiazăzî, şi au auzit, 
că acolo va să prânzească. 

26. Şi a intrat losif în casă, şi au 
adus lui darurile ce le aveau în mâi- 
nile lor în casă, şi s'au închinat lui 
cu faţa la pământ. 

27. Şi i-a întrebai pre ei : cum 
vă aflaţi? Şi a zis lor: sănătos este 
tatăl vostru bătrânul, de care aţi 
spus, că încă trăeşle? 

28. Iar ei au zis: sănătos este 
sluga ta, tatăl nostru încă tră^şte, 
şi a zis el: binecuvântat este omul 
acela lui Dumnezeu, iar ei plecân- 
du-se s'au închinat lui. 

29. Şi căutând losif cu ochii săi 
a văzut pre Veniamin fratele său cel 
de o muma, şi a zis: ace&la estş 
fratele vostru cel mai tânăr, pe care 
aţi zis, că-1 veţi aduce la mine? Şi 
ei au zis lui : acesta este adevărat; 
iar el a zis lui: Dumnezeu să te mi- 
luiască fiule. 

30. Şi s'a turburai losif, şi se ru- 
peâ inima lui pentru fratele său, şi 

20. 42, 3. 24. 18, 4$ Luc. 7, 44. 26. 42, 6. 



căută să plângă, şi intrând în că- 
mară a plâns acolo. 

31. Şi dupăce s'a spălat pe obraz, 
ieşind afară s'a stăpânit, şi a zis: 
punefi pâini. 

32. Şi au pus lui singur, şi lor . 
deosebi, şi Eghipfenilor celor ce 
mâncau cu el deosebi, pentrucă nu 
puteau Eghiptenii mâncâ pâine cu 
Evreii, că urâciune este aceasta la 
EghiptenL 

33. Şi a şezut înaintea Iui cel 
întâi născut după bătrâneţele lui, şi 
cel mai tânăr după ftnereţele lui, şi 
se mirau oamenii, fiecare către fra- 
tele său. 

34. Şi ei au luat părţi dela dânsul 
pentru sine, iar partea lui Veniamin 
de cinci ori a fost mai mare decât 
aceîorlalţi, şi au băut şi s'au ve- 
selit cu dânsul. 

C AP. 44. 

Spat mân tarea fraţilor lui losif. 

Si a poruncit losif celui mai mare 
j preste casa sa, zicând: umpleţi 
sacii oamenilor de bucate, câte vor 
pufeâ ridică, şi puneji argintul fie- 
căruia în gura sacului. 

2. Şi paharul meu cel de argint 
puneji-l în sacul celui mai tânăr, şi 
preţul grâului lui; şi a făcut după 
cuvântul lui losif, pre cum a zis el. 

3. Şi dupăce s'a făcut ziuă, a slo- 
bozit oamenii şi pre asinii lor. 

4. Şi ieşipi ei din Cetate nu s'au 
dus departe/şi losif a zis celui mai 
mare preste casa şa: scoală-te, şi a- 
leargă după oameni, şi să-î înîrunfezi 
pre. ei, zicându-le : pentruce mi-aţi 
răsplătit rele pentru bune? 

5. De ce aţi furat paharul cel de 
argint, au nu este acesta din care 
bea Domnul meu? Căci cu el ghice- 
şte, rău aţi săvîrşit ceia ce aţi făcut. 



6. Şi aflându-i pre ei le-a zis lor 
după cuvintele acestea. 

7. ^1ar ei au zis lui : De ce grăeşte 
Domnul cuvintele acestea? Să nu fie 
ca slugile tale să fi făcut după cu- 
vântul acesta. 

8. De vreme ce argintul, care l-am 
aflat în sacii noştrii, l-am adus în- 
napoi la tine din pământul Hanaan, 
cum am fi furat din casa Domnu- 
lui tău, argint sau aur? 

9. La care din slugile tale vei afla 
paharul, acela să moară, şi noi vom 
îi robi Domnului nostru. 

10. Iar el a zis: precum ziceţi aşâ 
să fie, la care se va aîlâ paharul, 
acela să fie rob, far voi curaţi veţi îi. 

11. Şi grăbind a descărcat fiecare 
sacul său pre pământ, şi fiecare a 
deşchis sacul său. 

12. Şi a căutat dela cel 'mai bă- 
trân începând, până a venit la cel 
mai tânăr, şi sfârşind a aflat paha- 
rul în sacul lui Veniamin. 

13. Iar ei şi-au rupt hainele sale, 
şi au pus fiecare sacul pe asinul 
său, şi s'au înapoiat în Cetate. 

14; Şi au intrat Iuda şi fraţii lui 
la losif încă fiind el acolo, şi au că- 
zut înaintea Iui pre pământ : 

15. Şi le-a zis Iosiî : De ce aţi fă- 
cut acest lucru? Au n'aţi ştiut, că 
un om ca mine ghiceşte? 

16. Şi a zis Iuda: ce vom răs- 
punde Domnului? Sau ce vom zice? 
Sau cum ne vom îndreptă? Că Dum- 
nezeu au aflat nedreptatea slugilor 
tale, iată suntem robi Domnului no- 
stru şi noi, şi acela la care s'a a- 
îlat paharul. 

17. Şi a zis losif: nu voiu face 
eu cuvântul acesta, ci omul la care 
s'a aflat paharul, acela îmi va fi rob, 
iar voi să vă suiţi cu mântuire la 
tatăl vostru. 

18. Iar Iuda apropiindu-se de dân- 
sul a zis : rogu-te Doamne, să gră- 



4.4. 4. Ieretn. 18, 20. 



13. 37, 29, 34. 14, 42, 6. 16. 42, 21. 



iască sluga la înaintea ia, şi să nu 
ie mânii pre sluga ia, că tu eşn\după 
Faraon. y 

19. Doamne iu ai întrebai pre slu- 
gile laie, zicând: aveţi tată au frate? 

20. Şi noi am zis Dpmnuîui: cum 
că avem fată bătrân, şi are el prunc 
de bătrâneţe mai tânăr, şi fratele lui 
a murit, şi el singur a rămas de 
mumă-sa, şi tatăl nostru pre dânsul 
îl iubeşte. 

21. Iar tu ai zis slugilor tale: a- 
duceji pre dânsul la mine, să-1 văz. 

22. Şi am zis Domnului : nu va 
puteâ băiatul să lase pre tatăl său, 
că de va lăsă pre tatăl său va murî. 

23. Şi tu ai zis slugilor tale: de 
nu se va pogorî cu voi fratele vo- 
stru cel mai tânăr, nu veţi mai ve- 
dea faţa mea. 

. 24. Şi a fost când ne-am suit la 
sluga fa - tatăl nostru, am spus lui 
cuvintele Domnului nostru. 

25. Şi ne-a 2is nouă tatăl nostru : 
duceţi-vă iarăşi de cumpăraţi pu- 
ţinele bucate. 

26. Iară noi am zis: nu vom pu- 
teâ să ne ducem; ci de va merge 
cu noi fratele nostru cel mai tânăr, 
ne vom duce, pentrucă nu vom pu- 
tea vedeâ faţa omului, de nu va îi 
cu noi fratele nostru cel mai tânăr. 

27. Şi a zis tatăl nostru sluga ta, 
către noi: voi ştiţi că femeia doi 
mi-a născut. 

28. Şi a ieşit unul dela mine, şi 
mi-aţi zis: că l-au mâncat hiarele, şi 
nu. l-am mai văzut până acum. 

29. Deci de veţi luâ şi pre' acesta 
dela faţa mea şi se va întâmplă' lui 
slăbiciune pre cale, îmi veţi pogorî 
bătrâneţele mele cu întristare în Iad. 

30. Acum dar de vom merge la 
sluga ta tatăl nostru, şi băiatul nu 
va fi cu noi, căci sufletul lui este 
nedeslipif de sufletul acestuia. 

19. 42, 7; 43, 7. 20. 42, 13, 38. 23. 43, 5. 
25. 43, 2. 28. 37, 33. 29. 42, 38. 



< 31. Va fi dupăce va vedea eî că 
nu este băiatul cu noi, va murî şi 
vor duce slugile tale bătrâneţele lui 
cu întristare în Iad. 

32. Că eu sluga ta dela tatăl no- 
stru am luat pre băiat zicând: de 
nu-l voiu aduce la tine, şi de nu-1 
voiu pune pre dânsul înaintea ta, 
vinovat să fiu înaintea tatălui meu 
în toate zilele. 

33. Acum dară eu voiu rămâneâ ţie 
slugă pentru băiat, rob Domnului; 
iară băiatul să se ducă cu fraţii săi. 

34. Căci cum mă voiu sui la ta- 
tăl meu nefiind băiatul cu noi? Ca 
să nu văz relele, care vor veni asu- 
pra tatălui meu. 

CAP. 45. ' 

Iosif sc face cunoscut fraţilor săi. 

Ci, nu mai puteâ losif să se stăpâ- 
ni nească înaintea tuturor celor de 
faţă; ci a zis: scoateţi pre foţi dela 
mine, şi nici unul n'a stătut înain- 
tea lui Iosif, când s'a făcut cuno- 
scut cu fraţii săi. 

2. Şi a slobozit glas cu plângere, 
şi au auzit toţi Eghipfenii, şi s'a au- 
zit şi în casa lui Faraon. 

3. Şl a zis losif către fraţii săi: 
eu sunt losif, trăeşfeîncă tatăl meu? 
Şi nu puteau fraţii să-i răspunză, 
că se înfricoşau. i ; 

4. Şi a zis losif către fraţii săi : 
apropiaţi-vă de mine, şi s'au apro- 
piat, şi a zis : eu sunt Iosif fratele vo- 
stru pe care l-aţi vândut în Eghipet. 

5. Deci acum nu vă întristaţi, nici 
să vă pară rău, căci m'aţi vândut 
pre mine aici, că spre yieaţă m'au 
trimis Dumnezeu înaintea voastră. 

6. Că acesta este al doilea an de 
foamete pre pământ, şi încă cinci 
ani întru care nu va fi arătură nici 
seceriş. 

32. 43, 9. 

45. 4. Fapt. Hp. 7, 13; ps. 104. 17. 
5. 50, 20. 



62 



FACEREA 45—46 



7. Pentruc* m'au trimis Dumnezeu 
înaintea voastră, ca să rămâe vouă 
rămăşiţă pre pământ, şi să hrănesc 
vouă rămăşiţă mare. 

8. Deci acum nu voi m'afi trimis 
aici, ci Dumnezeu, şi m'au făcut ca 
un tată lui Faraon, şi Domn a toată 
casa lui, şi stăpân a tot pământul 
Eghipetului. 

9. Grăbiţi dar de vă duceţi la ta- 
tăl meu, şi ziceţi lui: acestea zice 
fiul tău losif, făcutu-rn'au Dumnezeu 
Domn a tot pământul Eghipetului, 
pogoară-te dar la mine, şi nu zăbovi. 

10. Şi vei lăcuî în pământul Ghe- 
sem al Araviei, şi vei fi aproape de 
mine tu şi- feciorii tăi şi feciorii fe- 
ciorilor tăi, oile tale şi boii tăi şi 
câte sunt ale tale. 

îl. Şi te voiu hrăni acolo, penirucă j 
încă cinci ani va mai îi foamete pre 
pământ, ca să nu pieri tu şi feciorii 
tăi şi toate ale fale. 

12. lată ochii voştri văd şi ochii 
lui Vcniamin fratelui meu, că gura 
mea grăbeşte către voi. 

13. Spuneţi dar tatălui meu toată 
slava mea cea din Eghipcf, şi câte 
aţi văzut, şi grăbind să aduceţi pre 
tatăl meu aici. 

14. Şi căzând pre grumazii lui Vc- 
niamin fratelui său a plâns preste 
dânsul, şi Vcniamin a plâns pe gru- 
mazii lui. 

15. Şi sărutând pre toţi fraţii săi, 
a plâns preste dânşii, şi după ace- 
stea au grăit fraţii lui către dânsul. 

• 16. Şi a mers vestea în casa lui Fa- 
raon, zicând : venit-au fraţii lui losif, 
şi s'a bucurat Faraon şi curtea lui. 

17. Şi a zis Faraon către losif : 
zî fraţilor tăi, aceasta faceţi: umpleţi 
poverile voastre, şi mergeţi în pă- 
mântul Hanaan. 

18. Şi luând pre tatăl vostru şi ave- 
rile voastre, veniţi la mine, şi voiu dâ 

8, 41, 40. 9. 41, 43; Fap. Hp. 7, 14. 
14. 46, 29, 



vouă din toate bunătăţile Eghipetului, 
şi veţi mânca măduva pământului. 

19. Şi fu porunceşte acestea: lua- 
ţi -vă cară din pământul Eghipetu- 
lui, copiilor voştri şi femeilor voa- 
stre, şi luând pre tatăl vostru, veniţi. 

20. Şi să nu vă pară rău de unel- 
tele voastre, că toate bunătăţile Eghi- 
petului ale voastre vor fi. 

21. Şi au făcut aşâ feciorii lui 
Israil, şi le-a dat lor losif cară după 
cum a zis Faraon împăratul, şi le-a 
dat lor şi merinde pre cale. 

22. Si tuturor îe-a dat două rân- 
duri de haine, iar lui Vcniamin i-a 
dat trei sute de auri, şi cinci rân- 
duri de haine. 

23. Şi tatălui său a trimis ca acestea 
şi zece asini, cari purtau de toate bu- 
nătăţile Eghipetului, şi zece catâri, 
cari să ducă pâini tatălui său pre cale. 

24. Şi a slobozit losif pe fraţii săi, 
şi s'au dus, şi le-a zis lor; să nu 
vă mânieţi pre cale. ' 

25. Şi s'au suit din Eghipet, şi au 
venit în pământul Hanaan la lacov 
tatăl lor. 

26. Şi au spus lui, zicând: că fiul 
tău losif trăeşte şi stăpâneşte preste 
tot pământul Eghipetului, şi s'a spăi- 
mântat în cugetul său lacov, pen- 
irucă nu le credeâ lor. 

27. Şi i-au grăit iui toate cele zise 
de losif, câte zisese lor, şi văzând 
ca râie trimise de losif, ca să-1 ducă 
pre dânsul, s'a încălzit cu vicaţă 
duhul lui lacov tatăl lor. 

28. Şi a zis Israil: destul este 
mie, de trăeşte încă fiul meu losif, 
merge-voiu şi-1 voiu vedea pre dân- 
sul mai 'nainfe de ce voiu muri. 

CAP. 4:6. 

Călătoria lui lacov în Eghipet. 

8i sculându-se israil, el şi toate 
5 ale lui, a venit la fântâna jură- 

26, 4t. 41. 28. 46, 30. 
4-6. 26, 23. 



FACEREA 48 



6â 



mântului, şi a făcut jertfa Dumne- 
zeului tatălui său Isaac, 

2. Şi au zis Dumnezeul lui îsrail 
în vedenia nopţii grăind; Iacove, la- 
cove, iar ei a zis: ce este? 

3. Şi i-au zis iui: eu suni Dum- 
nezeul părinţilor tăi, nu te teme a le 
pogorî în Eghipet, că neam mare 
le voiu face acolo. 

4. Şi eu mă voiu pogorî cu tine 
în Eghipet, şi te voiu înălţa până 
în sfârşit, şi losif îşi va pune mâi- 
nile sale pre ochii tăi. 

5. Şi s'a sculat lacov dela fântâna 
jurământului, şi au luai fiii lui îsrail 
pre tatăl lor şi averile şi femeile 
lor în cară le care le-a trimis losif, 
ca să-1 aducă pre dânsul. 

6. Şi luându'şi averea lor şi toată 
agoniseala, care agonisise în pămân- 
tul Hanaan, a intrat în Eghipet lacov, 
şi toată sămânţa lui cu dânsul. 

7. Fiii şi fiii fiilor lui cu dânsul, 
felele şi fetele fetelor lui şi toată 
sămânţa lui au intrat în Eghipet. 

8. Şi acestea sunt numele fiilor 
lui Îsrail, cari au intrat în Eghipet 
împreună cu lacov tatăl lor, lacov 
şi fiii lui, cel întâiu născut al lui la- 
cov: Ruvin. 

9. Şi fiii iui Ruvin: Enoh şi Fa- 
les, Esron şi Harmf. 

10. Şi fiii lui Simeon: Iemuil şi 
Ia ruin, Âod şi Ahin şf Sa ar şi Sauî 
feciorul tiananiencii. 

11. Şi fiii lui Levî: Ghirson, Kat 
şi Merari. 

12. Şi fiii lui luda : Ir şi Avnan şi 
Silom şi Fares şi Zara ; şi au murit 
Ir şi Avnan în pământul Hanaan, 
şi feciorii lui Fares au fost: Esron 
şi lernuit. 

13. Şi fiii lui Issahar : Tola şi Fua 
şi Asum şi Samvran. 

2. 31, 11. 3. 35, 11, 12; 47, 27; 4$, 4. 
5. 49, 33; Pap. flp. 7, 15. 6. Fs. 104, 22. 
7, Jsaia 52, 4. 8. Eşire 1, 1, 2. 9. 6, 4 ; Nu» 
mer. 26, 5. J(). Eşire 6, 15, 11, Eşire 6, 16. 

12, 38 3; 1 Parai. 2, 3; Mat, 1, 3. 13. 1 Pa- 
ralip. 7, î» 



14. Şi fiii lui Zavolon : Sered şi 
Alion şi Âhoil. 

15. Aceştia sunt feciorii Liei, pe 
cari i-a născut lui lacov în Meso- 
pofamia Siriei, şi pre Dina fala lui, 
toate sufletele, feciori şi fele treizeci 
şi trei. 

16. Şi fiii lui Gad : Saîon şi An- 
ghis şi Sanis şi Tasovan şi Âidis şi 
Âroidis şi A re iii s. 

17. Şi fiii lui Âsir : lemna, Icssua 
şi leul şi Varia şi Sara sora lor. 
Iar fiii lui Varia : liovor şi M elinii. 

18. Aceştia sunt fiii Zelfii, pe care 
o a dat Lavan Liei fetei sale, care 
a născut pre aceştia lui lacov, şa- 
sesprezece suflete. 

19. Şi fiii Rahilei femeii fui lacov: 
losif şi Veniamin. 

20. Şi au fost fiii lui losif în pă- 
mântul Eghipetului, pe carii i-a năs- 
cut Iui Asincta îafa lui Pefefrî preo- 
tul Iliopolei : Mauasî şi Efrairn. Şi 
au fesf iiii lui Manasi, pre cari i-a 
născut lui fiifoarea Sira : Mahir, şi 
Mahir a născut pre Galaad, iară fiii 
lui Eîraim fratele lui Manasi" : Su- 
talaam şi Taam. Iar fiii lui Sutalaam: 
Edom. 

21. Iar fiii lui Veniamin: Vala şi 
Vohor şl Asvil. Şi a fost fiii lui Vala: 
Ghira şi No eman şi Ânhis şi Ros şi 
Mamfirn şi Ofimim. Iar Ghin a năs- 
cut pre Arad. 

22. Aceştia sunt fiii Rahilei, pre 
cari i-a născut lui lacov, toate su- 
fletele optsprezece. 

23. Iar fiii lui Dan : Asom. 

24. Şi fiii lui Neffalî : Asiil şi Goni 
şi lssaar şi Seism. 

25. Aceştia sunt fiii Vallei pe care 
o a dat Lavan Rahilei fetii sale, care 
a născut pre aceştia lui lacov, toate 
sufletele şapte. 

26. Iar toate sufletele, cari au in- 

14. Num, 26, 26. 16. Num. 26, 15, 

17, i Parai. 7, 30. 20. 41, 50. ZI. l Parai. 

7, 6 şi 8, l. 24. 1 Parai. 7, 13. 26. 2 lege 
10, 22. 



64 



FACEREA 46—47 



trai cu Iacov în Eghipef, cari au 
ieşit din coapsele Iui, afară de fe- 
meile feciorilor lui Iacov, ţoale su- 
fletele şasezeci şi şase. 

27. Şi feciorii lui losif, cari s'au 
născut lui în pământul Eghipetului 
suflete nouă. Toate sufletele casei 
lui Iacov, care au intrat cu Iacov în 
Eghipef, şaptezeci şi cinci suflete. 

28. Şi pre Iuda 1-a irimis înaintea 
sa la losif să-1 întîmpine pre dân- 
sul la cetatea Iroiior în pământul 
Ramesi. 

29. Şi înhămând losif carăîe sale, 
s'a suit întru în tîm pin a rea lui Is- 
rail tatălui său la cetatea Iroiior, şi 
văzându-1 pre el a căzut pre gruma- 
zul lui, şi a plâns cu plângere multă. 

30. Şi a zis Israil către losif: voiu 
murî de acum, de vreme ce am vă- 
zut faţa ta, că fu încă trăcşti. 

31. Şi a zis losif către fraţii săi : 
suindu-mă voiu spune lui Faraon, 
şi voiu zice lui : fraţii mei şi casa 
tatălui meu cari au fost în pămân- 
tul Hanaan, au venit la mine. 

32. Şi sunt ci bărbaţi păstori, că 
erau bărbaţi, cari se hrănesc cu 
vite; şi vitele şi boii şi toate ale 
lor le-au adus. 

33. Deci de va chema pre voi Fa- 
raon, şi va zice vouă: ce este lu- 
crul vostru? 

34. Să ziceţi : bărbaţi, carii ne hră- 
nim cu vite suntem slugile tale din 
copilărie până acum, şi noi şi pă- 
rinţii noştri. Pentru ca să lăcuiţi în 
pământul Ghesem al Aravii, că urâ- 
ciune este Eghipfenilor lot păstorul 
de oi. 1 , " 

CAP,. 4:7. 

Iacov lacueşle în Ghesem. Foametea în 
Eghifet. 

8i mergând losif a spus lui Faraon 
j zicând : tatăl meu şi fraţii mei şi 

27. Eşire 1,5; Fap. Hp. 7, 14. 29. 45, 14. 

30, 45, 28; LliC. 2, 29. 31. 47, 1. 33. 47, 3. 
47. 1. 46, 31. 



vitele şi boii lor, şi toate ale lor, 
au venit din pământul Hanaan, şi 
iată sunt în pământul Ohesem. 

2. Şi din fraţii săi a luat cinci 
bărbaţi, şi' i-a pus pre ei înaintea 
lui Faraon. 

3. Şi a zis Faraon fraţilor lui lo- 
sif: ce este lucrul vostru? Iar ei au 
zis lui Faraon, păstori de oi sun- 
tem slugile tale, şi noi şi părinţii 
noştri din copilărie până acum. 

4. Şi au zis ei lui Faraon : am 
venit să ne sălăşluim în pământul 
tău, pentrucă nu este păşune vite- 
lor slugilor tale, că s'a întărit foa- 
metea în pământul Hanaan, acum 
dar vom lăcuî în pământul Ghesem. 

5. Şi a grăit Faraon lui losif zi- 
când : tatăl tău şi fraţii tăi au venit 
Ia tine. 

6. Iată pământul Eghipetului înain- 
tea ta este, în pământul cel mâi bun 
sălăşlueşfe pre tatăl tău şi pre fraţii 
tăi. Şi a zis Faraon lui losif: să îă- 
cuiască în pământul Ghesem ; iar 
de crezi, cum că sunt între dânşii 
bărbaţi tari, pune-i pre ei mai mari 
preste vitele mele. Şi au venit în E- 
ghipet la losif, Iacov şi fiii lui, şi a 
auzit Faraon împăratul Eghipetului. 

7. Şi a adus înlăuntru losif pre 
Iacov tatăl său, şi 1-a pus pre el 
înaintea lui Faraon, şi bine a cu- 
vântat Iacov pre Faraon. 

8. Şi a zis Faraon lui Iacov : câţi 
sunt anii zilelor vieţii fale? 

9. Şi a zis Iacov lui Faraon : zilele 
anilor vieţii mele, care nemernicesc 
sunt o sută treizeci ; puţine şi rele 
au fost zilele anilor vieţii mele, n'au 
ajuns la zilele anilor vieţei părinţi- 
lor mei, care zile le-au nemernicit ei. 

10. Şi bine cuvântând Iacov pre 
Faraon a ieşit dela dânsul. 

11. Şi a sălăşluit losif pre tatăl 
său şi pre fraţii săi, şi le-a dat lor 



3. 46, 33. 



moşie în pământul Eghipetului, în 
pământul cel mai bun, în pământul 
Rames, după cum a poruncit Fa- 
raon. . 

12. Şi le măsură grâu losiî tată- 
lui său şi fraţilor săi şi la toată 
.casa tatălui său grâu după trupuri. 
$113. Iar grâu nu erâ în tot pămân- 
tul, că se întărise foametea foarte, 
şi a slăbit pământul Eghipetului şi 
pământul Hanaan de foamete, 

14. Şi a adunat losif tot argintul 
ce s'a aflat în pământul Eghipetu- 
lui şi în pământul Hanaan pentru 
grâul, care-1 cumpăra, şi-1 măsura 
lor, şi a adus losif fot argintul în 
casa lui Faraon. 

15. Şi s'a sfârşii tot argintul din 
pământul Eghipetului şi din pămân- 
tul Hanaan, şi au venit toţi Eghip- 
tenii la losif, zicând: dă-ne nouă 
pâine, şi pentruce' murim înaintea 
ta? Că s'a sfârşit argintul nostru. 

16. Şi Ie-a zis lor losif: aduceji . 
vitele voastre, şi voiu dâ vouă pâine 
pentru vitele voastre, dacă s'a sfâr- 
şit argintul vostru. 

17. Şi au adus vitele lor la losif, 
şi le-a dat losif pâine pentru cai 
şi pentru oi, pentru boi şi pentru 
asini, hrănindu-i cu pâine pentru 
toate vitele lor în anul acela. 

18. Şi a trecut anul acela, şi au 
venit în al doilea an, şi au zis tui: 
au vom piefî dela Domnul nostru? 
Căci s'a sfârşit argintul nostru, şi 
cele ce am avut, şi vitele, înaintea 
ta Doamne; şi n'au rămas nouă în- 
nainfea Domnului nostru fără nu- 
mai trupul nostru şi pământul no- 
stru. 

19. Deci ca să nu murim înain- 
tea ta şi pământul să se pustiească, 
ia-nepre noi şi pământul nostru pen- 
tru pâine, şi vom îi noi şi pămân- 
tul nostru robi lui Faraon; dă-ne 
sămânţă să semănăm şi să trăim 

12. 50, 21. 



şi să nu murim şi., să nu se pu- 
stiească pământul. 

20. Şi a cumpărat losif tot pă- 
mântul Eghiptenilor lui Faraon; că 
au vândut Eghiptenii pământul său 
lui Faraon, că-i cuprinsese pre ei 
foametea şi a fost pământul al lui 
Faraon. 

21. Şi pre popor î-a supus să-i 
fie robi din marginile hotarului E- 
ghipefului până în margini. 

22. Afară de pământul preoţilor, 
numai pre acesta nu 1-a, luat losif, 
că Faraon în dar a dat daruri preo- 
ţilor, şi mâncau darea care le-a dat 
Faraon; şi pentru aceea ei n'au vân- 
dut pământul lor. 

23. Şi a zis losif tuturor Eghip- 
tenilor : iată v'am cumpărat pre voi 
şi pământul vostru, astăzi lui Fa- 
raon, luaţi-vă sămânţă şi semănaţi 
pământul. 

24. Şi vor fi rodurile lui şi veţi 
da a cincea parte lui Faraon, iar 
cele patru părţi vor fi ale voastre 
de sămânţă pământului şi de mân- 
care vouă şi tuturor celor din ca- 
sele voastre. 

25. Şi au zis : mânluifu-ne*ai pre 
noi, aflal-am har înaintea Domnu- 
lui nostru şi vom îi robi lui Faraon. 

26. Şi le-a pus lor losif poruncă 
până în ziua de astăzi pre pămân- 
tul Eghipetului a dâ a cincea parte 
lui Faraon, numai din pământul preo- 
ţilor nu se da Iui Faraon. 

27. Şi a lăcuit Israil în pământul 
Eghipetului pre pământul Ghesem, 
1-a moştenit pre el, şi a crescut şi 
s'a înmulţit foarte. 

28. Şi a mai trăit Iacov în pămân- 
tul Eghipetului şaptesprezece ani, şi 
au fost zilele lui Iacov anii vieţii lui 
o sulă patruzeci şi şapte. 

29. Şi s'au apropiat zilele lui Israii 
a muri, şi a chemat pre Hui său 
losif, şi i-a zis lui : de am aflat har 

27. 46, 3; Eşite 1, 7. 29. 24, 2; 50, 5. 



înaintea ta, pune mâna ta pre coapsa 
mea, şi să faci cu mine. milă şi a- 
devăr, ca să nu mă t îngropi în E- 
ghipet. r \ r _. . : . ■ 

30. Ci voiu dormi cu părinţii mei, 
şi mă vei. ridică din tghipel, şi mă 
vei îngropa în mormântul lor. Iar 
el a zis : eu voiu face după cuvân- 
tul tău. 

,^31. Şi a zis lui : jură-te mie, şi s'a 
jurat lui, şi s'a închinat îsrail pre 
vârful toiagului său. 

CAP. A&. 

lacov, binecuvintează pre fiii lui Iosif. 

Si a fost după cuvintele acestea 
şi s'a vestit lui Iosif, cum că ta- 
tăl său este bolnav, şi luând pre cei 
doi fii ai săi, pre Manasî şi pre 
Efrem, au venit la Iacov. 

2. Şi s'a spus lui lacov, zicând : 
iată fiul tău Iosif vine la tine, şi în- 
tărindu-se Israil a şezut pre pat. 

3. -Şi a zis lacov Iui Iosif : Dum- 
nezeulmeu s' au arătat mie în Luza 
în pământul Hanaan, şl m'au bine- 
cuvântat. ; 

4. Şi mi-au zis mie: iată eu te voiu 
creşte.- şi te voiu înmulţi şi te voiu 
face adunări de neamuri şi voiu da 
{ie pământul acesta, şi seminţiei tale 
după, tines moşie veşnică. 

5. Acum dar ' aceşti doi fii ai tăi 
cari s'au născut ţie în pământul 
Eghipelului imai înainte de ce am 
venit eu în Eghip*et,< ai mei sunt: E- 
îrem şi Manasîy ca Ruvim şi ca 
Simeon vor fi ai mei. v 

6. Iar fiii pre cad vei naşte după 
aceasta ai tăi vor fi, pre numele fra- 
ţilor săi se vor chema întru sor- 
ţile lor. 

7. Iar când veneam eu din Meso- 
potamia Siriei a murit Rahila mu- 

30. 25. .10. 31. Evc 11, 21. 
48. 3. 28, 13. 4, 28, 13; 46, 3; 35, 11. 
5, 41, 50; Is. Nav. 13, 7. 7. 35, 19. 



mă-ta în pământul Hanaan, când 
nVam apropiat de locul alergării cai- 
lor, pământul Havrata, ce vine spre 
Efrafa, o am îngropat pre ea în ca- 
lea alergării. cailor: acesjţa este Vit- 
leem. 

8. Şi văzând Israjl pre feciorii lui 
losiC a- zis: ce îţi sunt aceştia? 

9.,Şi a zis Iosif tatălui său: fiii 
mei sunt cari mi-au- dat Dumnezeu 
aici. Şi a zis lacov: adu-mi'i pre ei 
la mine ca să-i binecuvintez. . , 

lO.iar ochii lui Israil se, îngreoiase 
la vedere de bătrâneţe, şi nu pufeâ 
să vază, şi i-a apropiat la dâhşujţ, 
şi i-a sărutat pre ei şi i-a îmbră- 
ţişat. . 

11, Şi a zis Israil către Iosif: iată de 
faţa ta nu m'am lipsit,, şi iată mi-au 

î arăfal Dumnezeu şi sămânţa ta. 

j 12. Şi i-a ridicat pre ei Iosif dela 

| ghenunchii lui, şi ş'au" închinat lui 

! cu'îaţa pre pământ. 

13. Şi luând Iosif pre amândoi fe- 
ciorii săi, pre Efrem în dreapta de a 
stânga lui îsraiî, iar pe Manasî de a 
stânga în dreapta lui Israil^ i-a apro- 
piat pre ei la dânsul. 

14. Şi tinzând Israil mâna «cea 
dreaptă a pus-o pre capul luj/^rem, 
şi acesta era cel mai tânăr^ şi ,cea 
stângă pre capul lui Manasî, schim- 
bându-si mâinile. 

15. Şi i-a binecuvântat ,pre#i şi a 
zis: Dumnezeu, căruia bine au plă- 
cut înaintea lui părinţii rnei Âvraam 
şi Isaac, Dumnezeu 'cel ce mă hră- 
neşte din iinere'fek mele până în 
ziua aceasta. , 

16. îngerul cel ce m-a scos din toate 
relele, să binecuvinteze pre pruncii 
aceştia, şi să se cheme întru ei nu- 
mele meu şi numele părinţilor mei, 
al lui Avraam şi al lui Isaac, şi să 
se înmulţească întru mulţime mare 
pre pământ. 

9. 33, 5. 15. Evt. 11, 21. 16. 32, 1; Mat, 
11, 1. 



17. Şi văzând Iosiî că a pus ta- 
lăl său mâna cea dreaptă pre ca- 
pul lui Efrem, i-a părut Lui greu, şi 
a apucai Iosiî mâna tatălui său să 
o ia de pre capul lui Efrem şi să 
o puie pre capul lui Manasî. 

18. Şi a zis losif tatălui său: nu 
aşa tată, că acesta este cel înfâiu nă- 
scut, pune dreapta fa pre capul lui. 

19. Şi lacov nu a vrut, ci a zis: 
ştiu fiule, ştiu, şf acesta va fi întru 
popor, şi acesta se va înălţă, ci fra- 
tele lui cel mai tânăr mai mare de 
cât el va fi, şi sămânţa lui va îi în- 
tru mulţime de neamuri. 

20. Şi i-a binecuvântat pre ei în 
zioa aceea, zicând: întru voi seva 
binecuvânta Israil, şi se va zice : 
facă-fe pre fine Dumnezeu ca pre 
Eîrem şi ca pre Manasî, şi a pus 
pre Efrem înaintea lui Manasî. 

21. Şi a zis Israil lui losif: iată 
cu mor, şi va fi Dumnezeu cu voi, 
şi va întoarce pre voi în pământul 
părinţilor voştri. 

22. Iar eu dau fie Sikima aleasă 
mai mult decât fraţilor tăi, care cu 
sabla mea şi cu arcul o am luat 
din mâinile Amoreilor. 

CAP. 49. 

Proorocia şi moartea lui lacov. 

Si a chemat lacov pre feciorii săi, 
j şi le-a zis lor: adunaţi-vă să vă 
spui vouă ce vă va înrîmpinâ pre 
voi în zilele cele de apoi. 

2. Adunaţi-vă şi mă ascultaţi pre 
mine, fiii lui lacov, ascultaţi pre Israil, 
ascultaţi pre fafăl vostru. 

3. Ruvim cel înfâiu născut al meu, 
fu tăria mea şi începutul fiilor mei, 
cumplit fe-ai purtat, cumplit şi în- 
dărătnic, sumefifu-fe-ai ca apa, să 
nu fierbi. 

4. Că te-ai suit pre patul tatălui 



49. 3. 29, 32; a 2 Lege, 21, 17. 4. 1 Pa. 
ratip 5, 1. 



tău, afunci ai spurcat aşternutul pre 
care te-ai - suit. 

5. Simeon şi Levî fraţi cari au 
plinit nedreptatea voei sale. 

6. In sfatul lor să nu vie sufletul 
meu, şi pre adunarea lor să nu se 
razeme ficaţii mei, că întru mânia 
sa au omorîf oameni, şi întru pofta 
sa au tăiat vinele faurului. 

7. Blestemată mânia lor pentrucă 
este îndărătnică, şi iuţimea^lor că 
s'a învârtoşat; împărţi -voi' pre ei 
întru lacov şi voiu risipi pre ei în- 
tru Israil. 

8. ludo, pre fine fe vor lăuda fraţii 
tăi, mâinile tale presfe spafele vrăj- 
maşilor făi; închinâ-se-vor ţie fiii 
tatălui tău. 

9. Puiu de leu luda, .din vlăstare 
fiul meu fe-ai înălţat, culcându-fe 
ai adormit ca un leu şi ca un puiu 
de leu, cine-1 va deştepta pre el. 

10. Nu va lipsi Domn din Iuda 
şi povăţuitor din coapsele lui până 
vor veni cele gătite lui, şi acela va 
fi aşteptarea neamurilor. 

11. Carele va legă la viţă mânzul 
său, şi la mlădiţă mânzul asinei sale. 
Spălâ-va în vin haina sa, şi în sâîtge 
de strugur veşmântul său. 

12. Mai frumoşi sunt ochii lui de- 
cât vinul, şi dinţii lui mai albi de- 
cât laptele. 

13. Zavulon lângă mare va lăcuî, 
şi el la limanul corăbiilor, şi se va 
întinde până la Sidon. 

14. Isahar binele a poffil odihnin- 
du-se în mijlocul sorţilor. , : 

15. Şi văzând odihna că este bună 
şi pământul că este gras, şi-a su- 
pus umărul la muncă a se osienî, 
şi s'a făcut bărbat lucrător de pă- 
mânt. 

16. Dan va judecă pre poporul 
său ca şi un neam în israil. 



6. 34, 25. 8. 35, 23. 9. 1 Paralip 5, 2; 
Numeri 23, 24; Mat. 2, 6. 13. Is. Na vi 19, 
10, 16. 



17. Şi să se facă Dan şgrpe în cale, 
pândind în cărare, muşcând călcâiul 
calului, şi va cădea călăreţul. înapoi. 

18. Aşteptând mântuirea Domnului. 

19. Gad, ispită îl va ispiti pre el, şi 
el va ispiti pre dânsul ia picioare. 

20. Asir, grasă e pâinea lui, şi el 
va da - hrană boierilor., 

21. Neftalj rădăcină aleasă cres- 
când întru odraslă frumuseţe. 

22. Iosif fiu mărit, fiu înălţat al meu 
dorit, fiul meu cel mai tânăr, la mine 
te întoarce. 

23. Asupra căruia împreună sîă- 
tuindu-se, l-au pârît şi î-au pândit 
domnii săgetătorilor. 

24. Şi a sfărâmat cu tărie arcele 
lor, şi au slăbit vinele braţelor mâi- 
nilor lor prin mâna puternicului la- 
cov, de acolo cel ce a întărit pre 
Israil dela Dumnezeul tatălui tău. 

25. Şi au ajutat fie Dumnezeul meu, 
şi te-au binecuvântat cu binecuvân- 
tarea cerului de sus şi cu binecu- 
vântarea pământului, care are toate 
pentru binecuvântarea ţîţelqr şi a 
mttraşului. 

26. Binecuvântarea tatălui tău şi 
Spîmunei tale, mai mult s'a întărit 
decât binecuvântarea munţilor celor 
întăriţi, şi decât binecuvântările co- 
linilor^ieeloE, veşnice, care vor fi pre 
capul lui Iosif şi pre creştetul fra- 
ţilor al cărora povăţuitor este. 

27. Veniajnin, lup - răpitor, dimi- 
neaţa va mâncJPîncă, şi spre seară 
va împărţi mâncarea. 

28. Toţi aceştia fiii kii lacov doi- 
sprezece, şi acestea a grăit lor., ta- 
tăl lor, şi i-a binecuvântat pre el, 
pre fiecare după binecuvântarea sa 
i-a binecuvântat pre ei. 

29. Şi le-a zis lor : eu mă voiu a- 
dauge la poporul meu, îngropaţi-mă 
cu părinţii mei în peştera care este 
în ţarina lui Efron Heteul. 

30. In peştera cea îndoită care 

29. 23, 20. 30. 23, 17; 25, 9; 50, 13. 



este împreajma Mamvrei în pămân- 
tul Hanaan, care peşteră o a cum- 
părat Avraam dela Efron Heteul, mo- 
şie de îngropăciune. 

31. Acolo au îngropat pe Avraam 
şi pe Sarra femeia lui, acolo au 
îngropat pe Isaac şi pe Reveca fe- 
meia lui, acolo au îngropat pre Lia. 

32. In moşia ţarinei, şi a £€şterii, 
care este într'însa dela fiii lui Mzi. 

33. Şi a încetat îacov a învăţa pre 
feciorii săi, şi finzându-şi picioarele 
sale pre pal a murit, şi s'a adaos 
la poporul său. 

CAP. 50. 

îngroparea lui lacov. Moartea Iui Iosif. 

Ci căzând Iosif pre faţa tatălui -său, 
V 1-a plâns şi 1-a sărutat. 

2. Şi a poruncit Iosif slugilor săle 
îngropătorilor, să îngroape pre ta- 
tăl său, şi au îngropat îngropăfoFîi 
pre Israil. 

3. Şi s'au plinit lui patruzeci de 
i zile, că aşa se numărau zilele îngro- 
pării, şi 1-a plâns pre el Eghipclul 
şaptezeci de zile. 

4. Iar dacă âu trecut zilele plân- 
gerii, a grăit Iosif către boierii lui 
Faraon, zicând : de am aflat har 
înaintea voastră, grăiţi pentru mine 
în urechile lui Faraon, zicând ; 

5. Tatăl meu m'a jurat, zicând: în 
mormântul care mi-am săpat în pă- 
mântul Hanaan, acolo să mă îngropi, 
acum dar să mă suiu să îngrop pre 
tatăl' meu, şi mă voiu întoarce. 

6. Şi a zis Faraon lui Iosif: sue-fe, 
îngroapă pre tatăl tău după cum 
te-a jurat. 

7. Şî s'a suit Iosif să îngroape pre 
tatăl său, şi s'au suit împreună cu 
dânsul toate slugile lui Faraon şi 
bătrânii casii lui şi toţi bătrânii pă- 
mântului Eghipefului. 

31. 23, 19; 25, 9, 35, 27. 33. Fap, Hp. 7, 15. 
50. 5- 47, 29. 



69 



8. Şi toată casa lui losif şi fraţii 
iui şi toată casa tatălui său şi ru- 
denia lui; iar oile şi boii le-au lăsa! 
în pământul Ghesem. 

9. Şi s'au suif împreună cu dân- 
sul cară şi călăreţi, şi s'a făcut ta- 
bără mare foarte. 

10. Şi au venit la Aria lui Atad 
care este dincolo de Iordan, şi l-au 
plâns pre el plângere mare şi tare 
foarte, si au făcut plângerea tatălui 
său şapte zile. 

11. Şi au văzul Iăcuiforii pămân- 
tului Hanaan plângerea la Aria lui 
Atad, şi au zis: plângere mare este 
aceasta Eghiptenilor, pentru aceea 
au chemat numele locului aceluia, 
plângerea Eghipetului, ce este din- 
colo de Iordan. 

12. Şi au făcut lui aşa feciorii iui 
precum le-a fost poruncit lor. 

13. Şi î-au luat feciorii lui în pă- 
mântul Hanaan, şi l-au îngropat pre 
el în peştera cea îndoită, care o 
cumpărase Avraam, peşteră moşie 
pentru îngropăciune deîa Eîron He- 
îeul împreajma Mamvrei, 

14. Şi s'a întors losif în Eghipet, 
el şi fraţii lui şi toţi câţi s'au fost 
suit cu el să îngroape , pre tatăl lui. 

15. Şi văzând fraţii lui losif că 
a ipurit tatăl lor, au zis ca nu cum-va 
să ţie minte răutatea noastră losif, 
şi cu răsplătire să ne răsplătească 
penfrujgate, relele, câte am făcut lui. 

ISrŞl venind la Iosif.au zis: ta- 
tăl tău te-a jurat mai 'nainte de sfâr- 
şitul său, zicând : , 

17. Aşa ziceţi Jiui losif: iartă-le lor 
nedreptate^ şi păcatul lor, că rele 



13. 49, 30; 23, 17; Fap. Hp. 7, 16. 



ţi-au făcut ei ţie, şi acum iartă ne- 
dreptatea slugilor Dumnezeului ta- 
tălui tău, şi a plâns losif când gră- 
iau ei către dânsul. 

18. Şi viind la dânsul au zis:. iată 
noi suntem ţie robi. 

19. Şi le-a zis lor losif: nu vă te- 
meţi, că al lui Dumnezeu sunt eu. 

20. Voi aţi sfătuit împroliva mea 
rele, iar Dumnezeu au voit pentru 
mine bune, ca să fie, precum astăzi, 
ca să se hrănească popor mult. 

21. Şi a zis lor: nu vă temeţi, eu 
vă voiu hrăni pre voi şi casele voa- 
stre, şi i-a mângâiat pre dânşii şi 
le-a grăi! lor la inimă. > ' 

22. Şi a lăcuit losif în Eghipet, 
el şi fraţii lui şi toată casa tatălui 
său, şi a trăit losif ani o sută şi zece. 

23. Şi a văzut losif pre feciorii 
lui Efrem până la al treilea neam, 
şi feciorii lui Mahir feciorul lui Mâ- 
naşi s'au născut pre coapsele lut 
losif. î 

«24. Şi a zis losif fraţilor săi:.«u 
mor, şi cu cercetare vă va cercetă 
pre voi Dumnezeu, şi vă va sdoate 
pre voi din pământul acesta; în pă- 
mântul care au jurat Dumnezeu pă- 
rinţilor noştri lui Avraam şi lui 
Isaac şi lui Iacov. <, 

25. Şi a juraf losif pre fiii : tui. Is- 
rail, zicând: întru cerceiatea în care 
vă va cerceta pre voi Dumnezeu, 
aduceţi-vă aminte şi luaţi oasele 
mele cil voi de. aici. v. ! *t. f: 

26. Şi a murit losif fiind de p sută 
zece ani, şi l-au îngropat pre el în 
mormânt în Eghipet. * r \ { 



19. 42, 18; 4% 5-. 21. 47, 12. 23. Numeri 
32, 39. 24. Evt. 11, 22. 25. Efire 13, 19; 
Is. Nav. 24, 31. 



E Ş I 



REA 



; cap. 1. 

Asuprirea fiilor lui Israil în EghipcL 

Acestea suni numele fiilor lui Is- 
rail, cari au infral în Eghipet îm- 
preună cu lacov falăl lor, fiecare cu 
toată casa sa a intrat. 
2. Ruvim, Simeon, Levî, Iuda, 
.3. Issahar, Zavulon, Veniatnin, 

4. Dan şi Neftali, Oad şi Asîr, iar 
losif eră în Eghipet. 

5. Şi erau toate sufletele ce ieşise 
din lacov şaptezeci şi cinci. 

6. Şi s'a sfârşit losif şi toţi fraţii 
lui şi tot neamul acela. 

7. Iar fiii lui Israil au crescut şi 
s'au înmulţit şi s'au întărit foarte 
foarte, şi i-a înmulţit pământul pre ei. 

"8. Şi s'a sculat alt împărat preste 
Eghipet, care nu ştiâ pre losif. 

9., Şi a zis poporului său: iată 
neamul, fiilor lui Israil se înmulţeşte 
foarte, şi se întăreşte mai mult de- 
cât noi. 

10. Veniţi dar cu vicleşug să-i îm- 
pilăm pre dânşii, ca nu cumva să 
se înmulţească, şi când se va în- 
tâmpla nouă răsboiu, să se înso- 
ţiască şi ei cu vrăjmaşii noştri, şi 
băfându-ne pre noi să iasă din pă- 
mântul nostru. 

11. Şi le-a pus lor priveghetori la 
lucruri ca şă-i chinuiască pre ei cu 
lucruri, şi au zidit cetăţi tari lui Fa- 



±. 1. 1. Paralip, 2, 1. 

5. Fac. 46, 27. 6. Fac. 50, 26. 7. Fac. 
47, 27; Fap. Rp. 7, 17. 



raon : pre Piton şi pre Rames şi 
pre On, care este Iliopole. 

12. Şi cu cât mai mult îi smereâ 
pre dânşii cu atâta se înmulţiau şi 
se întăriau foarte foarte, şi se scâr- 
beau Eghiptenii de fiii lui Israil. 

13. Şi asupreau Eghiptenii pre fiii 
lui Israil cu silă. 

14. Şi chinuiau vieaţa lor cu lu- 
cruri grele, cu lutul, cu cărămidă- 
ria şi cu toate lucrurile ce sunt la 
câmp, întru toate lucrurile ca pre 
robi cu silă îi asupreau pre ei. 

15. Şi a zis împăratul Eghipfeni- 
lor către moaşele evreeşti, dintre 
care numele uneia era Sepfora şi 
numele ceilalfe Fua. 

16. Şi le-a zis lor: când moşiţi 
la evreice şi sunt la naştere, de va 
fi băiat să-1 omorîji, iar de va fi fată 
s'o ţineţi. 

. 17. Iar moaşele s'au temut de Dutti- 
nezeu şi n'au făcut precum le-a po- 
runcit lor împăratul Eghipefului, ci 
lăsau vie partea cea bărbătească. 

18. Şi a chemat împăratul Eghi- 
petului pre moaşe şi le-a* zis lor : 
de ce aţi făcut lucrul acesta şi aţi 
lăsat vie partea bărbătească ? 

19. Iar moaşele au zis lui Fa- 
raon : evreicele nu sunt ca femeile 
Eghipefului, că nasc mai 'nainfe de 
ce intră moaşele la dânsele, şi nă- 
şteau. 

20. Şi bine au făcut Dumnezeu moa- 
şelor, şi s'a înmulţit poporul şi s'a 
întărit foarte. 

21. Fiindcă s'au temut moaşele de 



EŞIREA 1-2 



71 



Dumnezeu, îşi făcură loru'şi case. 

22. Şi a poruncit Faraon la tot 
poporul sau, zicând : toată partea 
bărbătească ce se va naş& Evrei- 
lor în rîu s'o aruncaţi^ şi toată par- 
tea îemeiască s'o lăsaţi vie. 

c -CAP. 2. 

Si erâ oarecare dîn neamul Iui Levî, 
carele si-a luat femee din îeîele 
■ . ... • 

lui Levî. 

2. Şi aceaşfa a luat în pântece 
şi a născut fecior, pre care văzân- 
du-1- frumos^ 1-a ascuns trei luni. 

3. Iar fiindcă nu puteâ să-l mai 
asţijriză, ajuat muma lui un sicriaş, 
de papuri şi 1-a uns cu, smoală 
clejpasă, şi a pus pruncul întrân- 
sul şi 1-a pus în marginea rîului. 

4. Şi se uita soru-sa de departe 
să vază ce se va întâmplă lui. v 

5. Şi s'a pogorît fata lui faraon s 
să se scalde la rîu, şi slujnicile ei 
umblaa-pre.lângă rîu, şi văzând si- 
criaşul în margine, a trimis o sluj- 
nică 1-a jltiaţ. ; -/ 

6. Şi deşchizânduîî a văzu.t>prun- 
cu»l plângând în, sicriaş, şi facându- , 
i-se milă dejdâqstti fetei lui Faraon, a 
zis: 4fn,firuncii Evr.eilor este acesta, 

7. Şi a zis sora lui către fata lui 
Faraon ; r voe|^ să, /ch)«n {ie femee 
doică dela Evrei şj să hrănească 
pruncul? f . 

8. Şi a zis ei t îata U^Farapn : diwfe, 
şi mergând fata ş. chemqţ prf muma 
pruncului. ^, •, , , } f f 

9. Şi a zis către ea fsta lui Fa- 
raon.; păzeşte-mi; pruncul -acesta şi 
mi-1 hrăneşte, şi eu voi u plăti -ţie; , 
şi a luat femeia pruncul şi 1-a hrănit. 

10. Iar dupăce a crescut prun- 
cul,.. 1-a adus pre dânsul la faţa luj 



22. Fap. Hp. 7, 19. 
2. /• 6, 20; Num. 26, 59. 2. Fap. Hp. 7, 20.; 
Evt. 11, 23. 4. Fap. Hp. 7, 21. 



Faraon, şi â fost ei în loc de fecior, 
si a numit numele lui Moisî, Zicând: 
din apă l-am luat pre el. 

îl. Şi a fost după multe zile, fă- 
cându-se Moisî mare, ieşit-a la fraţii 
săi fiii lui Istail, şi tunoscând ne- 
cazul lor, văzut-a pre un '6m eghip- 
tean bătând pre un evreu oare care 
din fraţii lui, fiii lui Israil. 

12. Şi căutând în coace şi în colo 
şi nevăzând pre nimenea, a ucis pre 
eghiptean şi 1-a ascuns în nisip. 

13. Şi ieşind a doua zi a văzut 
doi oameni evrei cerfându-se, şi a 
zis celui ce făcea sfrâmbătafe : pcn- 
truce baţi tu pre vecinul tău? 

14. Iar el a zis: cine tc-a pus 
domn şi judecător presfe noi, aii 
doar vei să rnă ucizi fu precum ai 
ucis ieri pre eghiptean? Şi femân- 
du-se Moisî a zis : oare cum s'a 
vădit lucrul acesta? 

15. Şi a auzit Faraon fapta aceasta' 
şi căută să ucigă pre Moisî. Şi a' 
fugit Moisî dela iaţalui Faraon şf 
s'a sălăşluit în pământul Madiam; 
şi dupăce a venit în pământul Ma- 
diam, a şezut lângă un puţ. 

16. Iar preotul din Madiam aveâ 
şapte fete, care păşteau oile tatălui 
lor lotor ; şi venind au scos apă 
până ce au umplut jghiaburile, ca? 
să adape oile lui lotor tatălui lor." 

17. Şi viind păstorii le-au gonft pre 
ele, iar sculâhdu-se Moisî tera apăraF 
şi scoţând apă a adăpat oile lor. 

18. Şi au venit ele îas ^^guil ta- 
tăl lor, iar el â zis lorţ ce'este că 
aţi venit astăzi ourârîd? • ^ ^ 

19. Iar ele au zis: un ofe egrnp- 
iean 'n^a apărat pre noi de păstori, 
şi ne-a scos apă 1 şi â adăpat oile 
noastre. 

20. Iar el a zis fetelor sale : uttde 
este acela? Pentruce aţi lăsat pre 

11. Fap. Hp. 7, 2â;Evt. ,11, 24. 13. Fap. 
Hp. 7, 26. 15. Fap, Hp. 7,29; Evt. '11, 27. 
16. 4, 18. 17. Fac, 29, 10. 



72 



EŞIREA 2-3 



om aşâ? Chemaji-t să mănânce 
pâine. 

21. Şi-s'a aşezat Moisî la omul 
acela, şi a daf pre Sepfora fata sa 
Iui Moisî femee. 

22. Şi zămislind femeia a născut 
fiu, şi a numii Moisî numele lui : 
Ghersarn, zicând : că nemernic suni 
eu în pământ strein. 

23. Şi zămislind iarăşi a născut 
alt fiu şi i-a pus numele lui: Elie- 
zer, zicând: că Dumnezeul tatălui 
meu ajutor îmi este mie şi m'au scos 
din mâna lui Faraon. 

24. Şi după multe zile a murit îm- 
păratul Eghipetului, şi au suspinat 
fiii lui Israil pentru greutatea lucru- 
rilor, şi au strigat şt s'a suit stri- 
garea lor la Dumnezeu dela lucruri. 

25. Şi au auzit Dumnezeu suspi- 
nurile lor şi şi-au adus aminte de 
legătura sa, care au făcut cu Avraam 
şi cu îsaac şi cu Iacov, şi a cău- 
tat Dumnezeu spre fiii lui Israil, şi 
s'au făcut cunoscut lor. 

CAP. 3. 

Chemarea lui Moisi. 

Şi Moisî păşteâ oile lui lotor so- 
crului său preotului din Madiam; 

şi. a adus oile în pustie şi a venit 
în muntele lui Dumnezeu, Horiv. 

2$ Şi s'a arătat lui îngerul Dom- 
nului în pară de foc din rug, şi a 
văzut că, rugul ardeâ cu foc şi ru- 
gul nu sjeomistiieâ. 

3. .Şi a^zis Moisî: apropiindu-mă 
voiu vedeâ această- vedenie mare, 
ce este că nu se mistueşte rugul. 

4. Iar dacă .au văzut Domnul că 
se apropie să vază, l-au chemat pre 
dânsul Domnul din rug, zicând : 
Moisî 1 Moisî l Iar el a zis: ce este? 

5. Şi au zis: nu te apropieâ aici, 
dezleagă încălţămintele dela picioa- 

21. 18, 2. 22. 18, 3, 4. 25. Lcvît. 26, 42. 
3. 2. Fap. Hp. 3, 2. 5. Fac. 26, 17. 



rele tale, că locul pe care stai tu, 

pământ sfânt este. 

6. Şi au zis : eu sunt Dumnezeul 

tatălui tău, Dumnezeul lui Avraam 
şi Dumnezeul lui Isaac şi Dumne- 
zeul lui IacoV; şi şi-a întors Moisî 
faţa sa penirucă se temea să caute 
drept înaintea lui Dumnezeu. 

7. Şi au zis Domnul către Moisî: 
văzând am văzul necazul poporu- 
lui meu în Eghipel, şi . strigarea lor 
am auzit dela cei ce-i silesc preiei 
la lucru, că ştiu durerea lor. 

8. Şi m'am pogorîf să-i scof diri 
mâna Eghiptenilor şi să-i sebj din 
pământul acela şi să-i bag-îh pă- 
mânt bun şi mult, în pământ care 
curge lapte şi miere, în pământul 
Hananeilor şi al Hefeilor şi al Amo- 
reilor şi al FerezeilOr şi al Gherghe- 
seilor şi al Eveilor şi al fevuseilor. 

9. Şi acum iată sirigarea fiilor lui 
Israil a venit la mine, şi eu arh vă- 
zul chinul cu care Eghiptehii îi chi- 
nuesc pre ei. 

10. Şi acum vino să te trimif la 
Faraon împăratul Eghipetului, şi să 
sco|i pre poporul meu pre fiii lui 
Israil din pământul Eghipetului. 

11. Şi a zis Moisî către Dumne- 
zeu: cine sunt eu ca să merg la 
Faraon împăratul Eghipetului, şi să 
scol pre fiii lui Israil diri' pământul 
Eghipetului? 

12. Şi âu grăit Dumnezeu lui Moisî, 
zicând: eu voiu fi cu tine, şi acesta 
va fi tic semn că eu te trimif ca 
să stoji pre- poporul meu din Eghi- 
pel şi vă ve|i închină lui Dumnezeu 
în muntele acesta. 

ţ3. Şi a zis Moisi către Dumne- 
zeu: iată eu mă voiu duce la fiii lui 
Israil şi voiu zice către dânşii: Dum- 
nezeul părinţilor noştri m'au trimis 
la voi, şi de mă vor întrebă care este 
numele lui? Ge voiu zice către ei? 



6. Mat. 22, 32; Marc. 12, 26; Luc. 20, 37; 
Fap. Hp. 7, 31. 7. Fapt. Hp. 7, 34. 8. 33, 3. 



EŞIREA 3-4 



73 



14. Şi au grăi! Dumnezeu către 
Moisî, zicând: Eu sunt cel ce sunt: 
şi au zis: aşa vei zice fiilor lui Israil: 
Cel ce este m'au trimis la voi. 

15. Şi au zis Dumnezeu iarăşi că- 
tre Moisi: aşâ vei zice fiilor lui Israil: 
Domnul Dumnezeul părinţilor noştri, 
Dumnezeul lui Avraam şi Dumnezeul 
lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacov 
m'au trimis la voi,, acesta este nu- 
mele meu veşnic, şi pomenire din 
neam în neam. 

16. Deci mergând adună bătrâni- 
mea fiilor lui Israil şi vei zice că- 
tre dânşii: Domnul Dumnezeul pă- 
rinţilor noştri ş'au arătat mie, Dum- 
nezeul lui Avraam şi Dumnezeul lui 
lşaac şi Dumnezeul lui Iacov, zi- 
când: cu cercetare v'am cercetat pre 
voi, şi câte s'au întâmplat vouă în 
Eghipet. 

17. Şi, a zis: vă voiu scoate pre 
voi din răutatea Eghiplenilor în pă- 
mântul Hananeilor şi al Hefeilor şi 
al^Amoreilor şi al Ferezeilor şi al 
Ghergheseilor şi al Eveilqr şi al Ie- 
vuseilor, în pământul care curge 
lapte şi miere. 

18. Şi vor asculfâ glasul tău, şi 
vei intră iu şi bătrânimea lui Israil 
la Faraon împăratul Eghipefului şi 
vei zice către el: Dumnezeul Evrei- 
lor ne-au chemat pre noi, deci vom 
merge cale d.e trei zile în pustie, ca 
să jertfim* Dumnezeului nostru. 

19. Iar eu ştiu că nu vă va lăsă 
pre voi Faraon împăratul Eghipelu- 
lui să mergeţi, fără numai cu mână 
tare. ţ 

20. Şi tinzând mâna rnea voiu 
bate pre Eghipteni cu toate minunile 
mele, care voiu face întru ei, şi după 
aceasta vă va lăsâ pre voi. 

21. Şi voiu da har poporului ace- 
stuia înaintea Eghiptenilor, şi când 
veţi ieşi, nu veţi ieşî deşerţi. 

15. 4, 5. 18. 5, 1, 3; 10, 7. 21. 11, 2; 
12, 35, 36; Fac. 15, 14. 



22» Ci va cere femeia dela vecin 
şi dela cea împreună cu sine lă- 
cuitoare vase de argint şi de aur 
şi îmbrăcămînl^ f şi ve t> R unc preste 
fiii voştri şi preste fetele voastre, şi 
veţi prăda pre Eghipteni. 

CAP. 4. 

Minunile Ini Moisi. 

Oi a răspuns Moisî zicând: dar 
V de nu vor crede ei mie şi nu vor 
ascultă de glasul meu, că vor zice 
că nu s'au arătat ţie Dumnezeu, ce 
voiu zice către ei? 

2. Şi au zis lui Domnul: ce este 
aceea ce ai în mâna fa? Iar el a 
zis: toiag. 

3. Şi au zis: aruncă-1 pre pământ, 
şi la aruncat pre el, pe pământ şi 
s'a făcut şarpe şi a fugit Moisî de 
dânsul. 

4. Şi au zis Domnul către Moisî: 
tinde mâna şi-1 apucă de coadă, şi 
întinzând mâna 1-a apucat de coadă, 
şi s'a făcut toiag în mâna lui. 

5. Ca. să crează jie, că ţi s'au ară- 
tat Dumnezeul părinţilor lor, Dum- 
nezeul lui Avraam şi Dumnezeul lui 
Isaac şi Dumnezeul lui Iacoy. 

6. Şi i-au zis lui Domnul iarăşi : 
bagă mâna ta în sânul tău, şi a bă- 
gat mâna sa în sânul său, şi a scos 
mâna sa din sânul său, şi s'a făcut 
mâna lui leproasă ca zăpada,, 

7. Şi au zis iarăşi: bagă mâna ta 
în sânul tău, şi a băgat mâna sa 
în sânul său, şi 6 a scos din sân, 
şi iarăşi s'a făcut în iaţa trupului.* 

8. Şi. de nu voi» crede ţie şi nu 
vor ascultă de cuvântul semnului 
celui dintâi, vor crede ţie pentru cu- 
vântul semnului celui de al doilea. 

9. Şi va fi de nu vor crede fie 
pentru aceste două semne, nici vor 
asculfâ de glasul tău, vei luă din 
apa râului şi vei turnă pre uscat, 

4. 3. 7, 10. 5. 3, 7, 15. 9. 7, 17. 



74 



EŞIREA 4 



şi apa care o vei luâ din rîU va fi 
sânge pre uscat. , fr 

10. Şi a zis if Moisî călre Domnul: 
rogu-mă Ddamne, nu siînl vrednic 
ca mai ^nainfe de ie*ri, nici ca mai 
înainte de atatfăieri, nici ca de când 
ai început a grăi slugii tale; slab 
la glas şi zăbavnic la limbă sunt eu. 

11. Şi au zis Domnul către Moisî: 
cine a dat gură omului? Sau cine 
a făcut răd la auz şi surd, văzător 
şi' orb, au nu eu Dumnezeu? 

12. ' Şi acum mergi, şi eu voiu de- 
şchide gura ta şi te' voiu învăţa cele 
ce vei grăi. 

13. Şi a zis Moisî: rogu-mă Doamne, 
alege pre altul puternic pre care vei 
trimite. 

14. Şi mâniindu-se Domnul Cu ur- 
gie pre Moisî, *a'u zis: au nu iată 
Aaron fratele tău leviful? Ştiu că eî 
vQrbind va grăi în locul tău, şi iată 
el ! va ieşi întru întîmpinarea ta şi 
văzându-ţe se va bucură întru sine.. 

15. Şi vei grăi către dânsul, vei 
pune cuvintele mele în gur,ş luCşi eu 
voiri deşchide gura ta şi gură lui, 
şi voiu învăţă' pre voi ce sa faceţi. 

16. Şi el va grăi în locul tău că- 
tre popor, şi va' fi" gura ! ta, iar tu 
vei îi lui în cele către Dumnezeu. 

17. Şl toiagul dare s'a prefăcut în 
şarpe, îl vef luâ'în mâna ta, cu care 
vei face semnele. ! 

18. Şi a mers Moisî şi s'a întors 
laioior socrul său, şi a zis: mer- 
ge-voiu şi mă* voia întoarce la' fraţii 
mei cel din' Eghipet, şi Voiu vedea 
de frăesc încă. 'Şi'a zis lolor lui 
Moisî: mergi sănătos^ şi duriă acele 
zile multe a mufîHmr^ărMul Eghi- 
petului. t ' 

19. Şi au zis Domnul către MoLsî 
în Madiam: mergi, dufe în Eghipet; 
că au murit toţi cei ce căutau su- 
fletul îău. ' 



10 6, 12, 30. 12. Mat. 10, 19. 16. 7, 1,2. 
18. 18, 1. 19. Mat. 2, 20. 



"20. Şi luându-şi Moisl pre femeea 
sa şi pruncii, i-a pus pre asinii săi 
şi s'aii întors în Eghipet, şi a luat 
Moisî toiagul <:el dela Dumnezeu în 
mâna sa. 

21. Şi au zis Domnul către Moisî: 
mergând fu şi înfofcâncfu-te în E- 
ghipet, vezi toate semnele care le- am 
dat în mâna ta, să le faci pre ele 
înaintea lui Faraon. Iar eu voiu 
învârtoşa inima lui, şi fiu vâ lăsă 
poporul. ' " :v 

22. Şi tu Vei zice lui Faraon : ace- 
stea zice Domnul: fiu înfâf'riăscuf 
al meu este Israil. 4 • 

23. Şi am zis ţie : îa£ă popoTul 
meu* ca să se închine mie, iHr lu 
n'ai vrut să-l laşi pre el, vezi dar, 
eu voiu ucide pre fiul tău cel întâiu J 
născut. 

24. Şi a fost pre cale unde a poptt^ 
sit, 1-aîntîmpinaf pre el îngerul Dom- 
nului şi cercă să-l omoare pre eî. 

^25. Şi luând Sepfora o pietricică 
ascuţită a fătat împrejur marginea 
trupului fiufui săii, şi a căzut lă pi- 
cioarele lut, zicând: 1 s1ăfut-a sângele 
tăierii împrejur a fiului meu. • - 

26: ^Şi s'a dus dela el, pentrîîcă 
a zis: sfăluf-a sângele tăierii împre- 
jur a fiului meu. 1 "'■ 

27; Şi au zis Domnul către Aaron:' 
mergi întru înfîmpinarea liii Moisî 
în pustie, şi s'a dus şi s'a întâlnii 
cu dânsul în munfele'lui dumnezeu, 
şi s'au sărutat amândoi. 

28. Şi a vesfif Moisî luf Aaron 
toate cuvintele Ddtnri uluirea re le-au 
trimis şi toate graiurile care i-au 
poruncit lui.' 

291 Şi \\x mers ! Moisi şi Ataron şi 
au adunat toată bătrâmrnea fiilor 
lui Israil. 

30. Şi a grăit Aaron toate cuvin- 
tele acestea, care au zis Dumnezeu 
către Moisî. " 



21. 7, 3; 14, 4; 9, 12. 23. 11, 5; 12, 29il3, 15. 
25. Is. Navi 5, 2. 



EŞIREA 4-5 



7*5 



31. Şi a făcut semnele înaintea 
poporului. 

32. Şi a crezut poporul şi s'a bu- 
curat pentrucă au cercetat Dumne- 
zeu pre fiii lui Israil şi pentrucă au 
văzut necazul lor; şi plecându-se po- 
porul s'a închiriat. 

CAP. 5. 

Moisi la Faraon. 

Si după acestea au intrat Moisî şi 
} Aaron la Faraon şi au zis lui : 
acestea zice Domnul Dumnezeul iui 
Israil: lasă pre poporul meu ca să 
serbeze în pustie. 

2. Şi a zis Faraon: cine este de 
al căruia glas să ascult eu, ca să 
las pre fiii lui Israil? Nu ştiu pre 
Domnul, şi pre Israil nu-1 voiu lăsa. 

3. Şi ei au zis lui: Dumnezeul 
Evreilor rre-au chemat pre noi să 
mergem cale de trei zile în pustie 
ca să -jertfim Domnului Dumnezeu- 
lui nostru, ca să nu ne înfîmpine 
pre noi moarta sau ucidere. 

4. Şi Ie-a zis lor împăratul Eghipe- 
tului: peiltruce Moisî şi Aaron îndă- 
răfniciţi pre popor dela lucru? Mer- 
geţi fiecare dintre voi la lucrul său. 

5. Şi a zis Faraon: iată acum se 
va prea înrriulţî poporul acesta pre 
pământ, deci să riu-i lăsăm să o- 
dihnească dela lucruri. 

6. Şi a poruncit Faraon celor ce 
priveghiau preste lucrurile poporu- 
lui şi logofeţilor, zicând: 

7. Mai mult să nu daţi paie po- 
porului pentru fac'crea cărămizilor, 
ca ieri şi ca alaltăieri ; ci să meargă 
ei să-şi adune lor paie, 1 

8. Şi să facă cărămizi câte au 
făcut în toate zilele, să-i siliji şi să 
nu împuţina|i nimica din lucrurile 
lor, că şed fără de lucru, pentru a- 
ceea strigă zicând : să mergem şi 
să jertfim Dumnezeului nostru. 

5. 1. 3, 16; 7, 16. 3. 3, 18. 5. 1, 7, 12. 



9. Să se îngreuieze lucrurile oa- 
menilor acestora, şi să grijască de 
acestea; iar să nu grijască de cu- - 
vinte deşarte. 

10. Şi îi sileau pre ei priveghetorii 
preste lucruri şi logofeţii, şi grăiau 
către popor zicând: acestea zice Fa- 
raon: mai mult nu vă vom da vouă 
paie. 

11. Voi singuri mergeţi de vă a- 
dunaţi paie de unde veţi aîlâ.'că ni- 
mica nu se va împuţina din lucrul 
vostru. 

12. Şi s'a risipit poporul în tot 
pământul Eghipelului să strângă tre- 
stie în loc de paie. 

13. Iar priveghetorii presfe lucruri 
sileau pre ei zicând: săvârşiţi lucru- 
rile voastre care vi se cuvin preste 
zi, ca şi când vi se da paie. 

14. Şi logofeţii Iui Faraon cei ce 
erau puşi mai mari, au bătut pre lo- 
gofeţii poporului fiilor lui Israil, zi- 
când : de ce n'aţi săvârşit lucrul că- 
rămizilor voastre şi astăzi ca şi 
ieri şi ca alaltăieri? 

15. Şi intrând logofeţii fiilor lui 
Israil, au strigat către Faraon, zi- 
când : pentruceîaci aşa robilor tăi? 

16. Paie nu se dau robilor tăi, şi 
zic nouă să facem cărămizi, iată pre 
supuşii tăi îi bat, au doar nedrep- 
tate vei face poporului tău? 

17. Şi le-a zis lor : fără de luciu 
şedeţi, leneşi suntefi, pentru aceea! 
ziceţi ; să mergem să jertfim Dum- 
nezeului nostru. 

18. Acum dar mergând kicrafi, eă 
paie nu se vor da vouă, şi tot atâ- 
tea cărămizi veţi face. 

19. Şi s'au văzut pre sine logo- 
feţii fiilor lui Israil în rele, zicân- 
du-li-se : nu se va împuţina din că- 
rămizile ce sunt rânduite pre zi. 

20. Şi s'au întâlnit ei cu Moisî 
şi cu Aaron, carii veneau înaintea 
lor, când ieşau ei dela Faraon. 

21 . Şi au zis lor : vază-vă pre voi 



76 



EŞIREA 5-6 



Dumnezeu şi să vă judece, că aţi | 
făcut urît mirosul nostru înaintea ; 
lui Faraon . şi înaintea slugilor iui, j 
ca să daţi sabie în mâna Iui să ne 
omoare. 

22. Şi s'a întors Moisî către Dom- 
nul, şi a zis : rogu-rriă Doamne, căci 
ai, necăjit pre poporul acesta? Şi 
pentruce mai trimis pre mine? 

23: Că de când am mers eu la 
Faraon să grăiesc întru numele tău, 
a supărat pre poporul acesta, şi n'ai 
izbăvit pre poporul tău. 

CAP. 6. 

Moisl trimis din nou la Faraon. Nea- 
mul său. 

Si aii zis Domnul către Moisî: a- 
j cum vei vedea cele ce voiu face 
lui Faraon, că cu mână tare va lăsa 
pre ei şi cu braţ înalt va scoate 
pre ei din pământul lui. 

2. Şi au grăit Dumnezeu către Moisî 
şi au zis către dânsul: eu Domnul. 

3. Şi m'am arătat lui Avraam şi 
lui Isaac şi lui lacov, Dumnezeul 
lor fiind eu, şi numele meu Dom- 
nul nu l-am arătat lor. 

4. Şi am pus legătura mea cu ei 
ca să le dau lor pământul Hana- 
neilor, pământul pre care s'au să- 
lăşluit, întru care au şi lăcuit pre 
dânsul. 

Şi eu am auzit suspinul fiilor 
lui israil cu care Eghipfenii ca pre 
robi asupresc pre ei, şi mi-am a- 
dus aminte de legătura voastră. 

6. Mergi şi vorbeşte fiilor lui Is- 
rail, zicând: eu Domnulrşi voiu scoa- 
te pre voi din stăpânia Eghiptenii 
lor, şi voiu scoate pre voi din ro- 
bia lor, şi voiu izbăvi pre voi cu 
braf înalt şi cu judecată mare. 

7. Şi voiu luâ pre voi popor mîe i 
şi voiu fi vouă Dumnezeu, şi veţi 

21. Fac. 34, 30. 
6. 1- 12, 33. 4. Fac 17, 8; 26, 3. 6. 7, 5. 
12. 4, 10. 



cunoaşte că eu sunt Domnul Dum- 
nezeul vostru cel ce v'au scos pre 
voi din stăpânirea Eghiptenilor. 

8. Şi voiu băga pre voi în pămân- 
tul spre care am întins mâna mea 
să -l dau luL Avraam şi lui lsaac 
şi lui lacov, şi-1 voiu da pre el vouă 
moştenire, eu Domnul. 

9. Şi a grăit Moisî aşa fiilor lui 
îsrail, şi ei n'au ascultat pre Moisî 
pentru împuţinarea sufletului şi pen- 
tru lucrurile cele «grele. 

10. Şi au grăit Domnul către Moisî 
zicând : 

11. Intră şi vorbeşte lui Faraon 
împăratul Eghipelului, ca să lase pre 
fiii lui îsrail din pământul său. 

12. Şi a grăit Moisî înaintea Dom- 
nului zicând: iată fiii lui îsrail nu 
m'au ascultat pre mine, şi cum mă 
va asculta Faraon ? Gângav fiind eu. 

13. Şi au zis Domnul căfre Moisî 
şi către Aaron, şi le-au poruncit să 
intre la Faraon împăratul Eghipefu- 
iui ca să scoajă pre fiii lui îsrail 
din pământul Eghipetului. , 

14. Şi aceştia sunt începătorii ca- 
selor neamurilor, fiii lui Ruvim ce- 
lui înfâiu născut a lui Îsrail : Enoh 
şi Falus, Asron şi rlarcnî. Aceasta 
este familia lui Ruvim. 

15. Şi fiii lui Simeon hlemuil, Ia- 
min şi Aod şi Iahin şi Saar şi Saul 
cel din Finisa. s Acestea sunt nea- 
murile fiilor lui Sirneon.. 

16. Şi acestea sunt numele fiilor 
lui Levî după rudeniile lor: Gher- 
son, Caat şi Merari; şi anii vieţii lui 
Levî o sută treizeci şi şapte. 

17. Si aceştia sunt îiii lui Gher- 
son: Loveni şi Semei, casele nea- 
mului, lor. 

18. Şi îiii lui Caat: Amvram, Isaar 
şi Hevron şi Oziil; şi anii vieţii lui 
Caat o sută şi treizeci de ani. 

14. Fac 46, 9; Num. 26, 5; 1 Parai. 5, 1. 
15. Fac. 46, 10; 1 Parai. 4, 24; Num. 2$, 12. 

16. Fac. 46, 11; Num. 3, 17; 1. Parai. 6, 1; 
23, 61 6, 17. 18. 1 Parai. 6, 18. 



19. Si fiii lui Merari: Mooli şi Q- 
musî. Acestea sunt casele neamului 

lui Levî după rudeniile loiv 

20. Şi a luat Amvram pre lohaved 
fata fratelui; tatălui său lui femee, 
şi a născut pre Aaron şi pre Moisî 
şi pre Mariam sora lor; şi anii vieţii 
lui Amvram o sută treizeci şi şapte. 

21. - Şi fiii lui îsaar: Corş şi Na- 

fec şi Zehri. 

22. Şi fiii lui Oziil: Misail şi Eli- 

safan şrSegri. 

23. far Aaron a luat iui'şi femee 
pre Elisayet fata lui Aminadav sora 
lui tJaasson, şi i-a născut lui pre 
Nadav şi pre Aviud şi pre Eleazar 
şi pre Itamar. 

24. Iar fiii lui Core: Asir şi Elcanâ 
şi Aviasar. Acestea sunt naşterile 

lui Core. 

25. Şi Eleazar feciorul lui Aaron 

a luat Iui'şi femee din fetele lui Pu- 
tiil şi i-a născut lui pre Fenees. Ace- 
skâ simt începăturile neamului Le- 
vîţilor după naşterile lor. 

26; Acesta este Aaron şi Moisi, 
cărora le-au zis Dumnezeu să scoaţă 
pre fiii lui lsrail din pământul Eghi- 
petului cu puterea lor. 

27. Aceştia sunt cei ce grăiau că- 
tre Faraon împăratul Eghipetului, şi 
au scos pre fiii lui lsrail din pământul 
Ephipetului însuşi Aaron şi Moisî. 

28. In care zi au grăit Domnul lui 
Moisî îrt pământul Eghipetului. 

29. Şi aii grăit Domnul către Moisi 
zicând : eu Domnul, grăeşte către 
Faraon împăratul Eghipetului câte 
zic eu către tine. 

30. Şi a zis Moisî înaintea Domnu- 
lui: iată eu sunt slab la graiu, şi cum 
mă va ascultă pre mine Faraor*? 

CAP. 7. 

Ranele Eghipetului, 

Si a,u grăit Domnul către Moisî zi- 
când: iată eu te-am dat pre tine 



19. 1 Parai. 6, 19. 21. Num. 16, 1. 
22. Lev. 10, 4. 24. 1 Parai. 6, 22. 
25. Num. 25, 7. 29. 7, 5, 17. 30. 4, 10. 



Dumnezeu lui Faraon, şi Aaron fra- 
tele tău va li ţie prooroc. 

2. Şi tu vei g¥ăi lui toate câte 
poruncesc jîe, iar Aaron fratele tău 
va gr ăi către Faraon, ca să lase pre 
fiii lui lsrail din pământul său. 

3. Şi eu voiu învârfoşâ inima lui 
Faraon, şi voiu înmulţi semnele mek 
şi minunile în pământul Eghipetului. 

4. Şi nu va ascultă pre voi Fa- 
raon, şi voiu pune mâna mea pre 
Eghipet, şi voiu scoate cu puterea 
mea poporul meu, pre fiii lui lsrail 
din pământul Eghipetului cu izbân- 
dire mare. 

5. Şi vor cunoaşte toţi Eghipfenii 
că eu sunt Domnul, când voiu în- 
tinde mâna mea presfe Eghipet şi 
voiu scoate pre fiii lui lsrail din 
mijlocul lor. 

6. Şi au făcut Moisi şi Aaron după 
cum le-au poruncit lor Domnul, aşa 
au făcut. 

7. Şi Moisî erâ de optzeci de ani, 
iar Aaron fratele Iui de optzeci şi 
trei de ani când au grăit către Fa- 
raon. 

8. Şi au grăit Domnul către Moisî 
şi către Aaron, zicând: şi de va grăi 
către voi Faraon zicând: 

9. Daţi-ne nouă semn sau minune, 
tu vei zice lui Aaron fratelui tău: ia 
toiagul şi-l aruncă pre pământ îna- 
intea lui Faraon şi înaintea' slugi- 
lor lui, şi se va face balaur. ' 

10. Şi au intrat Moisî şi Aaron îna- 
intea lui Faraon şi înaintea' slugi- 
lor lui, şt au făcui â*şâ precum le-au 
poruncit lor Domnul, şi a aruncat 
Aaron toiagul înaintea lui Faraon 
şi' înaintea Slugilor lui, şi s'a fă- 
cut balaur. 

11. Şi a chemai Faraon pre în- 
ţelepţi Eghipetului şi pre vrăjitori; 
şi au făcui şi vrăjitorii Eghiptenilor 
cu vrăjile lor asemenea. 

7. 2. 4, 16. 3. 4, 21; 14, 4. 4. 6, 15, 19. 
5.6,6,29. 10.4, 3; 40, 14. 11. Fap. Hp, 13, 8. 



78 



EŞIREA 7-8 



12. Şi a aruncat fiecare toiagul 
său, şi s'au îăcuţ- balauri; şi foiagul 
lui Aaron a înghiţit pre foegele lor. 

13. Şi s'a învârtoşat inima lui Fa- 
raon, şi nu i-a ascultat pre dânşii 
după cum le-au poruncit lor Domnul. 

14. Şi au zis Domnul către Moisî: 
$2 îngreuiază inima lui Faraon ca 
să nu lase pre popor. 

15. Mergi la Faraon dimineaţă, 
iată el iese la apă, şi-lvei întîmpinâ 
pre el pre ţărmurile rîului, şi toia- 
gul care s'a. făcut şarpe, să-1 iei în 
mâna ta. 

16. Şi să zici către el: Domnul 
Dumnezeul Evreilor m'au trimis la 
tine zicând: lasă pre poporul meu 
ca să slujească mie în pustie, şi iată 
n'ai ascultat până acum. 

17. Şi acum acestea zice Domnul: 
într'aceasfa vei cunoaşte că eu sunt 
Domnul, iată eu bat cu toiagul cel 
din mâna mea preste apa cea din 
rîu, şi se va preface în sânge. 

18. Şi peştii cei ce sunt în apă 
vor murî, şi se va împuţi rîul, şijnu 
vor putea Eghiplenii să bea apă 
din rîu. 

19. Şi au zis Domnul către Moisî: 
zi lui Aaron fratelui tău: ia toiagul 
tău în mâna ta, şi întinde mâna ta 
preste apele Eghipetului şi preste 
rîînrile lor şi preste lacurile lor, pre- 
ste bălţile lor şi preste toată apa 
lor cea adunată, şi să fie sânge; şi 
sVfăcut sânge în tot pământul E- 
ghipetului în lemne şi în pietre. 

20. Şi au făcut aşâ Moisi şi Aaron 
după cum le-au poruncit lor Dom- 
nul, şi ridicând Aaron toiagul său, 
a lovit apa cea din rîu înaintea lui 
Faraon şi înaintea slugilor lui; şi 
toată apa cea din rîu s'a prefăcut 
în sânge. 

21. Şi peştii din rîu au murit, şi 
s'a împuţit rîul; şi nu puteau Eghip- 

13. 3, 19; 8, 15, 19. 16. 5, 1; 8, 1, 20. 
17. 4, 9} 6, 29. 20. 17, 5; ps. 77, 49. 



tenii să bea apă din rîu, şi eră sân- 
gele în tot pământul Eghipetului. 

22. Şi au făcut asemenea şi vră- 
jitorii Eghiptenilor cu vrăjile lor, şi 
s'a învârtoşat inima lui Faraon şi 
nu i-a ascultat pre ei după cum 
le-au zis Domnul. 

23. Şi întorcându-se Faraon a in- 
trat în casa sa, şi nu şi-a pus în 
mintea lui nici de aceasta. 

24. Şi au săpat toţi Eghipfenii îm- 
prejurul rîului ca să bea apă, şi nu 
puteau să bea apă din rîu. 

25. Şi s'au plinit şapte zile dupăce 
au bătut Domnul rîul. 

CAP. 8. 

Alte ranc asupra Eghipetului. 

8i au zis Domnul către MoisU in- 
j tră la Faraon şi vei grăi către 
dânsul, acestea zice Domnul: lasă 
pre poporul meu ca să slujiască mie. 

2. Iar de nu vei vrea să-1 laşi, 
iată eu bat toate hotarele fale cu 
broaşte. 

3. Şi va vărsâ rîul broaşte, şi suin- 
du-se broaştele vor intră în casele 
tale şi în cămările aşfernutijrilor tale 
şi pre paturile tale şi în casele slu- 
gilor tale şi înfr'ale poporului; tău 
şi în aluaturile tale şi în cuptoarele 
tale. " 

4. Şi preste tine,,şi preste slugile 
tale şi preste ,poporul tău se vor 
sui broaştele. 

5. Şi au zis Domnul către Moisî: 
grăeşte lui Aaron fratelui tău : în- 
tinde cu mâna ta toiagul tău spre 
rîuri spre lacuri şi spre bălţi, şi 
scoate broaşte pre pământul Eghi- 
petului. 

6. Şi a întins Aaron mâna spre 
apele Eghipetului şi a scos broaşte, 
şi s'a suit broasca şi a acoperit tot 
pământul Eghipetului. 

22. 8, 7, 18. 
8. 1- 7, 164 5, 1. 6. Ps. 104, 29. 7. 11, 
18, 22. 



EŞIREA g 



7. Şi au făcut aşa şi vrăjitorii E- 
ghiptenilor cu vrăjite lor şi au scos 
broaşte pre pământul Eghipeiului. 

8. Şi a chemat Faraon pre Moisî 
şi pre Aaron, şi a zis; rugaţi-yă pen- 
tru mine către Domnul, şi să iâ 
broaştele dela mine şi dela popo- 
rul meu, şi voiu lăsa pre ei şi vor 
jerfB.Domjţiuhtf. 

9. Şi a»,zjs Moisî către Faraon: 
rândueşte mie când să mă rog pen- 
tru fine şi pentr«u slugile tale şi pen- 
tru poporul tău, ca să piară broa- 
ştele deja fine şi dela poporul tău 
şi din , casele voastre, şi numai în 
rîu sâWămâie. 

40. iar el a zis: mâine; şi a răs- 
puns: voiu face după cum ai zis, ca 
să y^ezi că nu este altul afară de 
Domnul. . 

îl. Şi se vor ridică broaştele de 
la fine şi din casele voastre şi din 
curţi şi dela slugile tale şi dela po- 
porul- tău, şi numai în rîu vor ră- 
mângâ.-- 

12v-Şi au ieşit Moisî şi Aar-on de 
la Faraon, şi a strigat Moisî către 
Domnul ca să piară broaştele după 
cum fă&ăduişe lui Faraon. 

13. Şi mx făcut Domnul după cum 
a ziS îMpJsî,» şi au murit broaştele 
din case şi din .curji şi din ţarine. 

14. Şi le-au adunat grămezi gră- 
mezi, şi s'a împu#tf pământul. 

15. Şi văzând Faraon că s'a fă' 
cut uşurare, s'a îngreuiat inima lui 
şi nu a ascultat de dânşii după 
cum au grăit Domnul. r 

16. Şi au zis Domnul către Moisî; 
grăeşte lui Aaron: întinde cu mâna 
toiagul tău şi loveşte ţărâna , pă- 
mântului, şi va îi muşiţa între oa- 
meni şi în vite şi în toi pămân- 
tul Eghipeiului. 

: 17. Şi a întins Aaron cu mâna to- 
iagul său şi a lovit ţărâna pămân- 
tului, şi s'a făcut muşiţa între oa- 

15. 3, 19; 7, 4, 13. 2tf.Ps. 77, 50; ,104, 30. 



meni şi în vite şi în toată ţărâna pă- 
mântului, şi s'a/ făcut muşiţa în tot 
pământul Eghipeiului. 

18. Şi au făcut aşâ şi vră-jiforii cu 
vrăjite lor ca să scoată muşiţa, şi 
n'au putut; şi s'a făcut muşiţa în- 
tre oameni şi în vite. 

1,9. Şi au zis vrăjitorii către Fa- 
raon: degetul lui Dumnezeu este a- 
cesta. Şi s'a învârtoşat inima lui Fa- 
raon şi nu i-a asculia^pre . ei după 
cum au grăit Domnul. 

20. Si au zis Domnul către Moisî: 
mânecă dimineaţă şi stai înaintea 
lui Faraon, şi iată el va ieşLla apă, 
şi vei grăi către el : acestea zice 
Domnul : lasă pre poporul meu ca 
să-mi slujiască în pustie. 

21. Iar de nu vei vrea să laşi pre 
poporul meu, iată eu voiu trimite 
preste tine şi presţe slugile tale pre- 
ste poporul tău şi preste casete voa- 
stre muscă câinească; şi se vor um- 
plea casele Eghiplenilor de muscă 
câinească şi pământul pre care 
sunt ei. 

22. Şi voiu mări în ziua aceea pă- 
mântul Ghesem în care poporul meu 
se află, preste care nu va fi muscă 
câinească, ca să vezi că eu sunt 
Domnul Dumnezeu a tot pământul. 

23. Şi voiu osebî între poporul 
meu şi între poporul tău, şi mâine 
va fi semnul acesta pre pământ. 

24. Şi au făcut Domnul aşâ, şi a 
venit musca cea câinească mulţime, 
în casele lui Faraon şi în casele 
slugilor lui şi în tot pământul Eghi- , 
petului, şi s'a prăpădit» pământul de* 
musca -cea câinească. 

25 Şi a chemat Faraon pre Moisî 
şUpr^ Aaron zicând : mergeţi şi jert- 
fiţi Domnului Dumnezeului vostru 
în pământul acesta. 

26. Şi a- zis Moisî ; nu este cu 
putinţă a se face aşâ, că cele ce 

19. 7, 4, 20. 9, 13; 7, 16; 5, 1. 

24. Inţel. 16, 9; Ps. 77, .50; 104, 30. 



âo 



EŞIREA 8-9 



sunt urâciune Eghipienilor vom să 
jertfim Domnului Dumnezeului no- 
stru, şi de vom jertfi cele ce sunt 
urâciune Eghipienilor înaintea lor, 
cu pielre ne vor ucide. 

27. Cale de trei zile vom merge în 
pustie, şi vom jertfi Dumnezeului no- 
stru precum ne-au zis nouă Domnul. 

28. Şi a zis Faraon: eu vă voiu 
lăsâ pre voi să ieşiji şi veţi jertfi 
Domnului Dumnezeului vostru în 
pustie, dar să nu vă înlindefi a merge 
departe, rugaţi-vâ dar pentru mine 
către Domnul. 

29. Şi a zis Moisi : vezi, eu voiu 
ieşi dela tine şi mă voiu rugă că- 
tre Dumnezeu, şi se va duce musca 
cea câinească dela tine şi dela slu- 
gile tale şi dela poporul tău mâine; 
dar să nu mai adăogi Faraoane a 
înşelă ca să nu laşi poporul să jert- 
fească Domnului. 

30. Şi a ieşit Moisî dela Faraon 
şi s'a rugat către Dumnezeu. 

31. Şi au făcut Domnul după cum 
a zis Moisî, şi au ridicat musca cea 
câinească dela Faraon, dela slugile 
lui şi dela poporul lui, şi n'a rămas 
nici una> 

32. Şi a îngreoiat Faraon inima 
sa şi în vremea aceasta, şi n'a vrui 
să lase poporul. 

CAP. 9. 

' AUc rane asupra Eghipetului. 

Oi au zis Domnul către Moisî: in- 
j iră la Faraon şi vei grăi lui : a- 
cestea zice Domnul Dumnezeul E- 
vreilor: lasă să iasă popbîul meu 
ca să-mi slujiascâ mie. ; 

2. Iar de nu vei vreâ s& laşi pre 
poporul meu, ci încă-1 ţii pre el, 

3. Iată mâna Domnului va fi pre- 
ste vitele tale cele din câmpii, şi în 

28, 9, 28; Fap. Hp. 8, 24. 30. 10, 15. 
32. 7, 23. 
9. 1. 5, l; 7, 16. 

3. a 2 lege, 2, 15. 



cai şi în asini şi în cămile şi în bol 
şi în oi, moarte mare. 

4. Şi voiu osebî minunat în vre- 
mea aceea între vitele Eghipienilor 
şi între vitele fiilor lui Israil, şi nu 
vor muri din toate vitele fiilor lui 
Israil nici una. 

5. Şi au dat Dumnezeu soroc, zi- 
când: mâine va face Domnul cu- 
vântul acesta pre pământ. 

6. Şi au făcut Domnul cuvântul 
acesta a doua zi, şi au murit toate 
vitele Eghipienilor; iar din vilele fii- 
lor lui Israil n'au murit nici una. 

7. Şi văzând Faraon că din toate 
vilele fiilor lui Israil n'a murit nici 
una, s'a îngreoiat inima lui Faraon 
şi n'a lăsat poporul. 

8. Şi au grăit Domnul către Moisî 
şi Ăaron zicând : luaţi voi pline mâi- 
nile de spuză din cuptor, şi să o 
împrăştie Moisl spre cer înaintea 
lui Faraon şi înaintea slugilor lui. 

9. Şi să se facă pulbere preste 
fol pământul Eghipetului, şi vor îi 
pre oameni şi pre vile rane" şi bă- 
şici fierbinţi, în oameni şi în vite 
în tot pământul Eghipetului. 

10. Şi a luat spuză din cuptor în- 
nainteă lui Faraon, şi a împrăştiat-o 
Moisî spre cer, şi s'au făcui rane 
şi băşici fierbinţi pre oameni şi pre 
vite. 

11. Şi nu puteau vrăjitorii să steâ 
înaintea lui Moisî pentru rane, că 
s'au făcut radele în vrăjitori şi în 
fot pământul Eghipetului. 

12. Şi au învârtoşat Domnul inima 
lui Faraon, şi nu i-a ascultat pre ei 
după cum au rânduit Domnul lui 
Moisî. 

13. Şi au zis Domnul către Moisî: 
mânecă dimineaţă şi siăi înaintea 
Iui Faraon şi vei grăi către el : a- 
cestea zice Domnul Dumnezeul E- 
vreilor: lasă pre poporul meu ca 
să-mi slujiască mie. 

11, Inţel. 17, 7. 12. 4, 21. 13. 8, 20. 



fiŞlRfî 9 



81 — 



14. Pentrucă în vremea aceasta 
eu voiu trimite toate bătăile mele 
în inima ta şi a slugilor tale şi a 
poporului tău, ca să vezi că nu este 
altul ca mine în lot pământul. 

15. Că acum trimiţând mâna mea 
te voiu bate pre tine, şi voiu omorî 
pre poporul tău cu moarte, şi le 
vei zdrobi de pre pământ. 

16. Şi pentru aceea ai fost cruţat 
până acum, ca să arăt întru tine 
puterea mea şi ca să se vestească 
numele meu în tot pământul. 

i?. Au doar te vei mai împroiivi 
tu poporului meu ca să nu-i laşi 
pre dânşii? 

18. Iată eu voiu plouă în ceasul 
acesta mâine piatră multă foarte, 
cum n'a mai fost în Eghipet din 
ziua în care s'a făcut până în ziua 
âceasta. 

19. Acum dar grăbeşte să-ţi aduni 
vitele laie şi câte ai tu în câmp, 
pentrucă tofi oamenii şi vitele câte 
se vor află în câmp şi nu vor in- 
tră în casă, va cădeâ preste ele pia- 
tră şi vor muri 

20. Cel ce se temeâ de cuvântul 
Domnului din slugile lui Faraon, şi-a 
adunat vitele sale în case; 

21. Iar cel ce n'a luat aminte cu 
cugetul său la cuvântul Domnului, 
a lăsat vitele în câmpii. 

22. Şi au zis Domnul către Moisi: 
întinde mâna la spre cer, şi va fi 
piatră preste tot pământul Eghipe- 
tului şi preste oameni şi preste vite 
şi preste toată iarba cea de pre 
pământ. , 

23. Şi a întins Moisi mâna spre 
cer, şi Domnul au dat tunete şi pfa- 
tră, şi curgeâ foc pre pământ, şi 
au plouat Domnul piatră preste tot 
pământul Eghipetului. 

24. Şi era piatră, şi în piatră ardea 
foc cu văpaie, şi piatra eră multă 
foarte cum n'a mai fost în Eghipet 

14. 8, 10. 16. Rom. 9, 17. 23. Ps. 104, 32. 
Biblia. 



din ziua în care s'a făcut în el neam. 

25. Şi a bătut piatra în tot pă- 
mântul Eghipetului dela om până la 
dobitoc, şi toată iarba din câmp o 
a bătut-6 piatra, şi toate lemnele din 
câmpuri le-a zdrobit piatra. 

26. Numai în pământul Ghesem 
unde erau fiii lui Işrail n'â fost 
grindină. 

27. Şi trimiţând 'Faraon a chemat 
pre Moisi şi pre Aaron, şi le-a zis 
lor: păcăfuif-am acum, Domnul este 
drept, iar eu şi poporul meu ne- 
credincios. 

28. Rugaţi-vă dar pentru mine că- 
tre Domnul, şi să înceteze a se mai 
face lunetele lui Dumnezeu şi pia- 
tra şi focul, şi voiu lăsă pre voi, şi 
mai mult nu veji rămâneâ. 

29. Şi a zis Moisi lui: dacă voiu 
ieşi din Cetate voiu întinde mâinile 
mele către Domnul, şi lunetele vor 
încetă şi piatra şi ploaia nu va mai 
fi, ca să cunoşti că al Domnului 
este pământul. 

30. Iar eu şiiu că şi iu şi slugile 
tale încă nu v'aţi ternul de Domnul. 

31. Şi inul şi orzul s'au stricat, 
că orzul eră înspicat şi inul cu să- 
mânţă. 

32. Iar grâul şi ovăzul mf s'au 
stricat, pentrucă erau târzii. 

33. Şi a ieşit Moisi dela Faraon 
afară din Cetate şi a în lins mâineîe 
către Domnul, şi a încetat tunetele 
şi piatra şi ploaea n'a mai picat pre 
pământ. 

34. Iar văzând Faraon că au în- 
cetat ploaea şi piatra şi lunetele, a 
adaos încă a păcătui şi şi-a în- 
greuiat inima sa şi a slugilor sale. 

35. Şi s'a învârtoşai inima lui Fa- 
raon, şi n'â lăsat pre fiii lui Israil 
după cum au grăit Domnul lui Moisi. 

25. Ps. 77, 53, 

27. 10, 16. 

28. 8, 28; 10, 17. 

29. Ps. 142, 6. 
33. lacov 5, 16. 
35. 1 Imp. 6, 6. 

8. 



82 



EŞIREA ÎO 



CAP. IO. ... 

Lăcuste asupra Eghipttului.- 

Si au grăit Domnul către Mpisî 
j zicând: intră la Faraon, că cu am 
învârtoşat inima lui şi a slugilor lui, 
ca pre Tând §ă vie semnele acestea 
preste ei. 

2. Ca să povestiţi în urechile fiilor 
voştri şi întru ale feciorilor fiilorvo- 
ştri cu câte am' necăjit pre Eghip- 
leni, şi semnele mele care le-am fă- 
cui întru ei, şi să cunoaşteţi că eu 
sunt Domnul. 

3. Şi au intrat Moisi şi Aafon 
înaintea lui Faraon şi au zis lui : 
acestea zice Doţnnul Dumnezeii! E- 
vreilor, până când nu vrei să te ru- 
şinezi de mine? Lasă poporul nteu 
ca să slujească mie. 

4. tar de nu vei vreâ tu să iaşi 
pre poporul meu, iată eu voi aduce 
th cedsul acesta mâine lăcustă multă 
preste toate hotarele tale. 

5. Şi va acoperi faţa pământului, 
şi nu vei putea să vezi pământul, 
şi va mânca tot ce va rămas vouă 
aebătui de piatră, şi va mâneâ ttii 
lemnul ce creşte vouă pre pământ. 

"6. Şi se vor umpieâ casele tale 
şi caşele slugilor tale şi toate ca- 
sele fn fot „\ pământul Eghipefuîui, 
câte, nici odinioară n'au văzut pă- 
rinţii iăi nici strămoşii lor din ziua 
în £are> s'au făcut pre pământ până 
în ziua aceasta, şi plecându-se Moisi 
a ieşit dela Faraon. 

.7. Şi au zis şlugi|e lui Faraon că- 
tre dânsul: până când va fi noua 
această pacoste? Laşă pamenii ca 
să slujească DumpezeuluV lor, au 
vrei să ştii că a pierit Eghipetul ? 

8. Şi au întors pre Moisi şi pre 
Aaron la Faraon, şi a zis lor Fa- 
raon : merge|i şi slujiţi Domnului 
Dumnezeului vosţru, dar carii şi cine 
sunt cei ce vor merge ? 

IO. 1. % H. 4. Inţel. 16, 9. 7. 3, 18. 



9. Şi a zis Moisî: cu tinerii şi cu 
bătrânii vom merge cu feciorii şi 
cu fetele şi cu,, oile şi cu boii no- 
ştrii, pentrueji este sărbătoare Dom- 
nului Dumnezeului nostru. 

10. Si a zis Faraon către ei: fie 
aşa, Domnul cu voi, cum voiu lăsâ 
pre voi, au doar şi averile voastre? 
Vedeţi că vicleşug este întru voi. 

11. Nu aşa, ci să meargă băr- 
baţii şi să slujiţi lui Dumnezeu că 
aceasta, căutaţi voi, şi i-a scos pre 
ei dela faţa lui Faraon. , ^ 

12. Şi au zis Domnul către Moisi: 
întinde mâna fa preste pământul E- 
ghipetului, şi va veni lăcustă pre pă- 
mânt şi va mânca toată iarba pă- 
mântului şi tot rodul lemnelor ce 
a rămas nebălut de piatră. 

13. Şi a ridicat Moisî toiagul spre 
cer, şi Domnul au adus vânt austru 
pre pământ toată ziua aceea şi toată 
noaptea ; dimineaţă s'a făcut, şi vân- 
tul austru a adus lăcustă. 

14. Şi a adus pre ea preste tot 
pământul Eghipeluîui, şi s'a aşe- 
zat preste toate hotarele Eghipefuîui 
multă foarte, mai 'nainte de- dânsa 
n'a fost lăcustă ca aceasta şi dupâ 

aceasta nu va fi aşa. 

15. Şi a acoperit faţa p'âmâ'ftfului 

şi s'a stricat pământul, ' şi a mân- 
cat toată iarba pământului' şT.'tot 
rodul lemnelor care" a rărrias dela 
piatră. N'a rămas verde , nimica în 
lemne şi în toaîl iarba câmpului, 
în tdt pământul 1 Egrripeîului, ^ 

16. Şi s J a grăbit" Far&bn a'chernâ 
pre Moisi 'şi pre "Aafon zicând : pă- 
cătuii-am înaintea Domnului Dum- 
nezeuluPvostnî şi a voastră. 

17. Primiţi dar păcatul meu încă 
acum şi* - vă rugaţi către Domnul 
Dumnezeul vostru, ca să ia de pre 
mine moartea aceasta. 

18. Şi a ieşit Moisi dela Faraon 

şi s'a rugat lui Dumnezeu. 

12. Ps. 104, 34. 13. Inţel. 17, 2. 16. 9, 27. 
17. 0, 28; 1 Irnp. 12, 19. 18. 8, 30; Num. 11, 2. 



19. Şi au înfors Domnul vânt tare 
dela mare, şi au ridicai lăcustele şi 
le-au aruncat pre dânsele în marea 
Roşie, şi n'a rămas nici o lăcustă 
în tot pământul Eghipefului. 

20. Şi au învârtoşat Domnul inima 
lui Faraon, şi n'a lăsat pre fiii lui 
Israiî. 

21. Şi au zis Domnul către Moisi: 
întinde mâna ta spre cer şi să se 
facă înfunerec pre pământul Eghi- 
peluluif înfunerec care să se poată 
pipăi. 

22. Şi a întins Moisî mâna spre 
cer şi ' s'a făcut înfunerec, negură 
şi ceaţă preste tot pământul Eghi- 
pefului trei zile. 

23. Şi nimenea n'a văzut pe fra- 
tele său trei zile, şi nimenea nu s'a 
sculat din patul său trei zile; iar 
la fo~ţi fiii lui Israiî era lumină în 
fot locul unde lăcuiau ei. 

24. Şi a chemat Faraon pre Moisî 
şi pre Aaron, şi le-a zis lor : mer- 
geţi şi .slujiţi Domnului Dumnezeu- 
lui vostru, numai oile şi boii veţi lăsă; 
iar averile voastre meargă cu voi. 

25. Şi a zis Moisî : nu, ci să ne 
dai nouă arderi de tot şi jerfîe care 
vom face Domnului Dumnezeului no- 
stru. 

26. Şi vitele noastre vor merge cu 
noi şi nu vom iasă unghie, pentru- 
că dintr'însete vom să jertfim Dom- 
nului Dumnezeului nostru; că noi 
nu ştim ce vom jerifi Domnului Dum- 
nezeului nostru până vom merge 
acolo. 

27. Şi au învârtoşat Domnul inima 
lui Faraon, şi n'a vrut să-ilasepre ei. 

28. Şi a zis Faraon către Moisi: 
du-fe dela mine, ia aminte să numai 
adăogi a vedeâ îa|a mea, că în ce 
zi.' te vei arătă mie, vei m urî. 

29. Iar Moisî a zis: precum ai 
grăit nu mă voiu mai arătă ţie în faţă. 

20. 11, 10. 21. Isaia 50, 3; Mat. 27,. 45. 
23. Inţel. 18, l; Isaia 60, 2. 24. 8, &; 12, 31. 
26. 12. 32. 



10-11 83 



CAP. 11. 

E şir ea > din Eghipet. 

Si au zis Domnul către Moisî : încă 
, o rană voiu aduce eu, preste Fa- 
raon şi preste Eghipet, şi după a- 
ceea vă va lăsa pre voi de aici, şi 
când vă va lăsa pre voi, vă va sili 
să ieşiţi. 

2. Orăeşte dar pre ascuns în ure- 
chile poporului, şi să ceară fiecare 
dela vecinul său şi femeia dela ve- 
cina sa vase de argint şi de aur 
şi haine. 

3. Şi au dat Domnul har popo- 
rului său înaintea Eghipfenilor, şi le-a 
împrumutat lor; şi omul Moisi mare 
s'a făcut foarte înaintea Eghipteni- 
lor şi înaintea lui Faraon şi înain- 
tea slugilor lui şi înaintea a tot po- 
porul. 

4. Şi a grăit Moisi, acestea zice 
Domnul: pe la miezul nopţii eu voiu 
intră în Eghipet, 

5. Şi va muri fot cel întâiu nă- 
scut în pământul Eghipefului, dela 
cel întâiu născut al lui Faraon* care 
şade pre scaun, până la cel întâiu 
născut al slujnicii cei dela moară 
şi până la cel întâiu născut a tot 
dobitocul. 

6. Şi va fi strigare mare în fot pă- 
mântul Eghipefului Cum n'a mai fost 
şi cum nu va mai fi. 

7. Iar la toţi fiii lui Israiî nu va 
chelăîăi câine cu limba sa, deTa om 
până Ia dobitocia să vezi cât de 
minunat va osebî Domnul Intre E- 
ghipleni şi între Isrâilteni. 

8. Şi vor strigă toate slugile tale 
către mine, şi se vor închină mie 
zicând : ieşi tu şi fot poporul tău 
pre care tu îl povăţueşfi, şt după a- 
cestea voiu ieşi, şi a ieşit Moisî dela 
Faraon cu mânie. 

9. Şi au zis Domnul către Moisi: 

11. 2. 3, 21; 12, 35, 36. 3. Sirab 45, 1. 
\ 5. 4, 23; 12, 29, 



84 



ESIREA lî-12 



nu vă va asculta pre voi Faraon ca 
înmulţind să înmulţesc semnele şi 
minunile în pământul Eghipetului. 

10. Iar Moisî şi Aaron au făcui 
toate semnele şi minunile acestea 
în pământul Eghipetului înaintea lui 
Faraon ; iar Domnul au învârtoşat 
inima lui Faraon şi n'a vrut să lase 
pre fiii 'lui Israil din pământul Eghi- 
petului. 

CAP. 12. 

Mielul Pascal. 

Si au grăit Domnul către Moisî şi 
j Aaron în pământul Eghipetului, 
zicând: 

2. Luna aceasta este vouă înce- 
pătură lunilor, cea dintâiu este vouă 
întru lunile anului. 

3. Grăeşte către toafă adunarea 
fiilor lui Israil zicând : în ziua a ze- 
cea a lunii aceştia să ia fiecare 
câte un miel de fiecare casă pe ru? 
denia sa. 

4. Iar de vor fi mai puţini în casă 
cât să nu fie de ajuns la un miel, să 
ia împreună cu sine pr^e vecinul său 
cel de aproape după, numărul su- 
fletelor, fiecare să-şi numere lui'şi 
câţi îi va. fi de ajuns la miel. 

5. Şi să fie vouă mielul desăvâr- 
şit, parte bărbătească de un an să 
fie vouă, din miei şi din iezi să luaţi. 

6. Şi să-1 ţineţi, până la ziua a 
patrusprezecea a lunii acesfeea, şi 
să-1 jutjghie toată mulţimea adunării 
fiilor lui Israil către sear|., . . 

7. Şi să ia din sânge şi să ungă 
amândoi stâlpii „uşii şi pragurile, în 
casele unde-1 vor mâncâ pre el.» 

8. Şi să mănânce carnea friptă la 
foc în noaptea aceea, şi azimele cu 
salată să le mănânce. 

9. Să nu-1 mâncaţi crud nici fiert 
în apă, ci fript la foc, capul cu pi- 
cioarele şi cu măruntaile. 

10. 10, 20. 

12- B. Numere 9, 5. 



10. Să nu lăsaţi nimic dinfr'însul 
pe a doua zi, şi os din el să nu 
zdrobiţi; cele ce vor -rămâneâ din el 
până a doua zi cu foc să le ardeţi. 

11. '"Şi aşâ să-1 mâncaţi pre el ; 
mijloacele voastre fund încinse şi 
încălfăminfeie voastre în picioarele 
voastre şi toegele voastre în mâinele 
voastre, şi să-t mâncaţi de grabă 
că sunt paşfile Domnului. 

12. Şi voi trece prin pământul £- 
ghipetului în noaptea aceasta, şi voi 
omorî pre tot cel întâiu născut în 
pământul Eghipetului, dela qm până 
la dobitoc, şi asupra tutui or dum- 
nezeilor Eghiptenilor voiu face iz- 
bândă eu Domnul. 

13. Şi va fi sângele semn vouă 
pre casele în care veţi fi voi, şi voiu. 
vedeâ sângele şi voiu acoperi pre 
voi, şi nu va îi întru voi rană , ca 
să pieriţi când îi voiu bate în pă- 
mântul Eghipetului. 

14. Şi va fi vouă ziua aceasta po- 
menire, şi o veţi ţinea sărbătoare 
Domnului întru toate neamurile voa- 
stre, lege veşnică o veţi prăznuî pre 
dânsa. 

15. Şapte zile azime veţi mâncă, 
şi din ziua dintâiu veţi "scoale ce 
este dospit din casele voastre, toi 
cel ce din ziua dintâiu până în ziua 
a şaptea va mâncâ dospii, se va 
pierde sufletul acela din Israil. 

16. Şi ziua dintâiu se va chemă 
sfântă, şi ziua a,şâptea numită sfântă 
va fi vouă, lot lucrul' de slujbă să 
nu faceţi într'însele, fără numai ce 
va trebui de^jmâncaf fiecăruia su- 
flet, aceasta numai veti face. 

17. Şi veţi păzî porunca aceasta, 
pentrucăîn ziua aceasta voiu scoate 
puterea voastră din pământul Eghi- 
petului, şi veţi ţineâ ziua aceasta în- 
tru neamurile voastre lege veşnică. 

18. începând în a patrusprezecea 

10. Num. 9, 12. 12. Ps. 135. 10. Evv. 11, 28. 
15t 13, 7; 23, 15; 34, 18; Num. 26, 17. 
18. Lev, 23, 5; Num. 28, 16. 



EŞIREA 12 



85 



zi a lunii dintâiu, de cu seara, veţi 
mâncâ azime până la ziua a două- 
zeci şi una a lunii până seara. 

19. Şapte zile aluat să nu se afle 
în casele voastre, toi cine va mâncâ 
dospit, sufletul acela se va pierde 
dintru adunarea fiilor lui Israil; fie 
acela ori dintre venetici ori dintre 
moşnenii pământului. 

20. Tot ce este dospit să nu mân- 
caţi, ci în lot lăcaşul vostru să mân- 
caţi azime. 

21. Şi a chemat Moisi toată bă- 
trânimea fiilor lui Israil şi a zis că- 
tre dânşii: mergeţi şi vă luaţi vouă 
miei după neamurile voastre şi jun- 
ghiaţi pasca. 

22. Şi luaţi mănunchiu de isop şi 
întingând în sângele cel de lângă 
uşă, ungeţi pragul şi amândoi stâlpii 
uşii din sângele care este lângă uşă, 
şi voj nici unul să nu ieşiţi din uşa 
casii. voastre până dimineaţa. 
_,23. Şi va trece Domnul să bată 

pre Eghipteni, şi va vedeâ sângele 
pre prag şi pre amândoi stâlpii uşii, 
şi va trece Domnul uşa şi nu va 
lăsâ pre cel ce pierde să intre în 
casele yoastre să ucigă. 

24. Şi veţi păzi cuvântul acesta i 
lege ţie şi fiilor tăi până în veac. j 

25. Iar dupăce veţi intră în pămân- 
tul care vă va da vouă Domnul pre- 
cum au grăit, păziţi slujba aceasta. 

26. Şi va îi de vor zice către voi 
fiii voştri: ce este slujba aceasta? 

27. Veţi grăi lor: jertfă sunt pastile 
acestea Domnului, cum au acoperit 
casele fiilor lui Israil în pământul 
Eghipetului când au bătui prjeEghip- 
teni; iar casele noastre le-au mântuit, 
şi plecându-se poporul s'a închinat. 

28. Şi ducându-se au făcut fiii lui 
Israil după cum au poruncit Dom- 
nul lui Moisi şi lui Aaron, aşa au 
făcut. 



22. Evrei 11, 28; Lev. 14, 4, 51. 26. 13, 8, 14. 
28. Num. 1, 54. 



29. Şi a fost la miezul nopţii au 
bătut Domnul pre tot întâiul născut 
în -pământul Eghipetului, dela cel 
întâiu născut al lui Faraon care 
şedea pre tron, până la cel întâiu 
născut al roabei cei: din temniţă şi 
până la tot cel întâiu. născut a tot 
dobitocul. 

30. Şi s'a sculat Faraon noaptea 
şi slugile lui şi toţi Eghipienii, şi 
s'a făcut strigare mare în lot pă- 
mântul Eghipetului, că nu erâ casă 
în care să nu fie mort. 

31. Şi a chemat Faraon pre Moist 
şi pre Aaron noaptea şi le-a zis lor. 
sculaţi-vă şi ieşiţi din poporul meu 
şi voi şi fiii lui Israil mergeţi şi slu- 
jiţi Domnului Dumnezeului vostru 
după cum ziceţi. 

32. Şi oile şi boii voştri luând 
mergeţi, şi mă binecuvântaţi şi pre 
mine. 

33. Şi sileau Eghiptenii pre po- 
por cu grabă să-i scoaţă pre el din 
pământul lor, că ziceau ei: toţi vom 
muri. 

34. Şi a luat poporul aluatul său 
mai înainte de a se dospî, legat în 
hainele sale pre umeri. 

35. Iar fiii lui Israil au făcut după 
cum a poruncit lor Moisî, şi au ce?, 
rut dela Eghipteni vase de argint şi 
de aur şi haine. 

36. Şi au dat Domnul har, popo- 
rului său înaintea Eghiptenilor şi i-au 
împrumutat pre ei, şi au jefuit . pre 
Eghipteni. 

37. Şi s'au ridicat fiii Iui Jsrail 
din Rarnesi spre Sochot, ca şase 
sute de mii de bărbaţi pedeşiri, a- 
fară de cele ce; aveau. 

38. Şi amestecătură multă s'a suit 
împreună cu ei şi oi şi boi şi vite 
multe foarte. 

39. Şi au copt aluatul, care l-au 

29. 4, 23; 11, 5; 13, 15; Ps. 135, 10; 77, 56. 
31. 10. 24. 32. 10, 25. 33. 6, 1. 35. 3, 21; 
11, 2; Ps. 105, 36. 36. 3, 21 şi Iacov 43, 14. 
37. Num. 33, 3. 



86 



EŞIREA 12—13 



scos din Eghipet iurte dc azime în 
spuză, pentrucă nu s'a dospit, că 
i-au scos pre ei Eghiptenii şi n'au 
putut s3 aştepte, nici demâncare 
nu şi-au făcut lor pre cale. ' 

40. Iar sălăşluirea fiilor tui lsrail, 
care au lăcuit în pământul Eghipe- 
tului şi îrr pământul Hanaan, au fost 
ani patru sute treizeci. 

41. Şi a fost după patru sute 
treizeci de ani, a ieşit toată puterea 
Domnului din pământul Eghipetu- 
lui noaptea. 

42. Pază este Domnului, ca să-i 
scoafă pre ei din pământul Eghipe- 
tului; noaptea aceea este pază Dom- 
nului ca toţi fiii lui lsrail să o pă- 
zească întru seminţiile lor. 

43. Şi au zis Domnul către Moisi 
şi Aaron: aceasta este legea paşti- 
lor, tot cel de neam strein nu va 
mâncâ din ele. 

44. Şi pre tot robul ori cu argint 
cumpărat îl vei tăiâ împrejur, şi a- 
tunci va mâncâ din ele. 

45. Strein şi năimit să nu mă- 
nânce din ele. 

46. Intr-o casă se va mâncâ şi să 
nu scoateţi din cărnuri afară din 
casă, şi os să nu zdrobiţi dintr'însul. 

47. Toată adunarea fiilor lui lsrail 
să facă aceasta. 

48. Iar de va veni la voi vr'un ne- 
mernic să facă paşti Domnului, veţi 
tăia împrejur toată partea bărbătea- 
scă, 1 şi atunci va veni să facă acea- 
sta şi va îi ca şi moşneanul cel de 
pământ, tot cel netăiat împrejur nu 
va mâncâ din ele. 

49. 0 lege va fi celui de loc şi 
nemernicului, care" va lăcuî între voi. 

50. Şi au făcut fiii lui lsrail după 
cum au poruncit Domnul lui Moisî 
şi lui Aaron, aşâ au făcut. 

51. Şi a fost în ziua aceea au scos 
Domnul pre fiii lui lsrail din pămân- 



40. Fac. 1 5, 1 3 ; Fapt. Hp. 7, â. 41. Ps. 1 1 3, 1 . 
46. Num. 9, 12; Ipan 19, 36, 49, Lev. 24, 22. 



tul Eghipetului împreună cu toată 
puterea lor. 

CAP. 13. 

Sfinţirea celor întâi născuţi. 

8i au grăit Domnul către Moisi, 
j zicând ; 

2. Sfinţeşte mie pre tot cel în- 
tâiu născut, care întâiu deschide 
pântecele întru fiii lui lsrail, dela 
om până Ia dobitoc, că al meu este. 

3. Şi a zis Moisi către popor: po- 
meniţi ziua aceasta, întru care aţi 
ieşit din pământul Eghipetului, din 
casa robiei, că cu mână tare v'au 
scos pre voi Domnul de acolo, şi 
să nu mâncaţi dospit. 

4. Că astăzi ieşiţi voi în luna 
dinfâiu. 

5. Şi va îi dupăce te va duce Dom- 
nul Dumnezeul tău în pământul Hă- 
naneilor şi Heteilor şi Amoreilor şi 
Eveilor şi îevuseilor şi Ghergheseilof 
şi Ferezcilor, precum s'au jurat pă- 
rinţilor tăi, să dea ţie pământul în 
care curge lapte şi miere, vei face 
slujba aceasta în luna aceasta. 

6. Şase zile veti mâncâ azime, iar 
a şaptea zi sărbătoare Domnului. 

7. Azime veţi mâncâ cele şapte 
zile, nu se va vedea la tine dospit, 
nici vei avea alust în toate hota- 
rele tale. 

8. Vei povesti fiului tău în ziua 
aceea, zicând: pentrucă aceasta a 

făciil Domnul Dumnezeul meu, când 

am ieşit din Eghipet. 

9. Şi va fi ţie semn în mâna ta 
şi aducere aminte înaintea ochilor 
tăi, pentru ca să fie legea Domnu- 
lui în gura ta, că cu mână tare fe-au 
scos Domnul Dumnezeu din Eghipet. 

10. Şi să păziţi legea aceasta în 
timpurile cele rânduite din zile în zile. 



13. 1. 22, 29; 34, 19; Lev. 27, 26; Num. 3, 
13; 8, 17; LuC, 2, 23. 4. 23, 15; 34, 18. 
5. Fac. 17, 8. 6. 23, 15. 7. 12, 15: 1 Cor. 
5, 8. 8. 12, 26. 9. H 2 lege â, 8; 11, 18. 



EŞIREA 13—14 



87 



tî. Şi va îi dupăce ie va duce 
Domnul Dumnezeul iau în pamâri- 
ful Hananeilor, precum s'a ! ft jurat pă- 
rinţilor tăi; şi-1 vâ da ţie. 

12. Şi 'vei •osebî pre lotcel ce de- 
schide pânteceie parte bărbătească 
Dornnuîiu.'loi'ce deschide pântecele 
din turme ori în vitele tale, câte vor 
fi fie parte bărbătească, te vei sfinţi 

Domnului. 

13. Tot cc deschide pântecele asi- 

rieksă-I schimbi pre oaie, iar de fm-1 
vei schimba, îl vei răscumpără; pre 
toi cel tntâiu născut al omului din 
fiii tăi vei: răscumpăra. 

14. Iar de te va întreba feciorul 
tău după aceasta, zicând : ce zste 
aceasta? Vei zice lui : că cu mână 
tare ne-au scos Domnul din pămân- 
tul Eghipefului şi din casa robiei. 

15. Iar când s'au îndărătnicit pre 
Faraon şi nu vrea să ne lase "pre 
noi, au ucis pre tot cel întâi născut 
în pământul Eghipefului, dela cei 
întâi născuţi ai oamenilor, până la 
cei întâi născuţi ai dobitoacelor, 
p.enfru aceea eu jertfesc Domnului 
toată partea bărbătească ce deschide 
pântecele, şi pre tot cel întâi născut 
ai fiilor mei voiu răscumpără; 

16t?Şi va fi spre semn în mâna 
ta şi nemişcat înaintea ochilor tăi, 
pentrucârcu mână tare te-au scos 
Domnul din Eghipet. 

17. Iar dupăcea lăsat Faraon po- 
porul, nu i-au s povăţuit pre ei Dum- 
nezeu pre calea pământului Filiste- 
nilor, că era aproape, pentrucâ au 
zis Dumnezeu, ca nu cumvâ să pară 
rău poporului văzând războiu şi §ă 
se întoarcă în Eghipet. 

18. Şi au abătut Dumnezeu popo- 
rul dela calea cea dela pustie, spre 
marea Roşie. Iar fiii lui Israil al cin- 
cilea neam au eşit din pământul E- 
ghipetului. 

12. 22, 30 ; 34, 19; Lev. 27, 26; Num. 8, 17; 
lezecb. 44, 30. 13. 34, 20. 14, 12, 26. 
15. 4. 7A: 11 i 7 * " T 



19. Şi a luat Nfoişî oasele lui lo- 
sif cu sine, că cu jurământ a jurat 
losif pre fiii lui Israil, zicând : cu 
cercetare vă va cercetă pre voi Dom- 
nul, ci să luaţi împreună cu voi oa- 
sele mele de aici. 

20. Şi purcezând fiii lui Israil din 
Sochot au tăbărîf în OiOm lângă 
pustie. 

21. Iar Dumnezeu îi povăţuiâ pre 
ei ziua cu stâlp de nor, arătându-le 
calea, iar noaptea cu stâlp de foc. 

22. Şi n'a lipsit stâlpul de nor 
ziua şi stâlpul de foc noaptea înain- 
tea atof poporului. 

CAP. 14. 

Trecerea- prin . Marea Roşie. 

Si au grăit Domnul către Moisi zi-., 
5 când: • 

2. Zî fiilor lui Israil ca să se în- 
toarcă şi să tăbărască împreajma,. 
şesului între Magdal şi între mare>, 
în preajma Veelsepfonului, înaintea 
lui să tăbărîţi lângă mare. 

3. Şi va zice faraon poporului 
săii: fiii lui Israil aceştia rătăcesc pr s e 
p,ământ, că i-a închis pre ei pustia. 

4. Şi eu voiu învârtoşa inima, lui 
Faraon şi îi, va goni dinnapoîa lor, 
şi mă voiu proslăvi în, Faraon şi 
întru toata oastea lui, şj vor cunoa- 
şte toţi Eghiptenii, că eu sunt, Dom- 
nul, şi au făcut aşa, 

5. Şi s'a făcut ştire împăratului 
Eghiptenilor că a fugit poporul, şi 
s'a schimbat. inima lui Fajaon şi a 
slujitorilor, lui asupra poporului şi 
au zis: ce' am făcut aceasta de am 
lăsat pre fiii lui Israil să nu slujea- 
scă nouă? 

6. Deci a înhămat Faraon carăîe 
sale şi a luat pre tot poporul său 
cu sine. 

19. Fac. 50, 25. 20. Num. 33, 6. 21. Num. 
14, 14; Necmia 9, 19. 22. R 2 Lege 1, 33; 1 
Cor. 10- 1 :"P«- i"* "° 



88 



EŞIREA 14 



7. Şi a luaf şase sule de care a- 
lese şi ţoală călărimea Eghiplenilor 
şi căpetenii presle toţi. 

8. Şi au învârtoşat Domnul inima 
lui Faraon împăratul Eghipetului şi 
a slujitorilor lui, şi au gonit dinnapoia 
fiilor lui Israil. Iar fiii lui Israil ieşiau 
cu mână înaltă. 

9. Şi au gonit Eghiptenii dinnapoia 
lor şi i-au aflat tăbărîfi lângă mare, 
şi toată călărimea şi carăle lui Fa- 
raon şi călăraşii şi oastea lui erâ 
împreajma şesului înaintea Veelsep- 
fonului. 

10. Şi Faraon se apropiâ, şi cău- 
tând fiii lui Israil cu ochii au văzui, 
şi iată Eghiptenii tăbărîse dinnapoia 
lor, şi s'au temut foarte şi au stri- 
gat fiii lui Israil către Domnul. 

11. Şi au zis lui Moisî: au doară 
nu erau mormânfuri în pământul E- 
ghipelului, ne-ai scos pre noi ca să 
murim în pustia aceasta, pentruce 
tre-ai făcut aceasta nouă scojându-ne 
din Eghipet? 

12. Au nu erâ acesta cuvântul 
care l-am grăit către tine în Eghi- 
pet, "zicând: lasă-ne pre noi să ro- 
bim Eghiplenilor? Că mai bine erâ 
nouă să robim Eghiplenilor, decât 
să murim în pustia aceasta. 

13. Şi a zis Moisi către popor: 
îndrăzniţi, staţi şi veţi vedeâ mân- 
tuirea dela Domnul, care o va face 
nouă astăzi; că în ce chip afi văzul 
astăzi pre Eghipleni, nu-i veţi mai 
vedeâ pre ei în veci. 

14. Domnul va bate războiu pen- 
tru voi; şi voi veţi fi în linişte. 

15. Şi au zis Domnul către Moisi: 
ce strigi călre mine? Grăeşte fiilor 
lui Israil să meargă. 

16. Şi tu ia toiagul tău şi tinde 
mâna fa spre mare, şi să o desparţi 
pre ea, şi să intre fiii lui Israil prin 
mijlocul mării pre uscat. 

8, 2 Lege 6, 21. 9. Is. Navî, 24, 6; 1 Ala- 
cabei 4, 9. 11. 16, 3; 17, 3. 14. 2 Lege 1, 30. 
16. 7. 20: 17. 5. 



17. Şi iată eu voiu învârloşâ inima 
lui Faraon şi a slugilor lui şi a tu- 
turor Eghiptenilor, şi vor intră după 
dânşii, şi mă voiu proslăvi în Fa- 
raon şi înlru toată oasiea lui şi în 
carăle şi în caii lui. 

18. Şi vor cunoaşte toţi Eghiptenii 
că eu sunt Domnul cel ce m'am pro- 
slăvit în Faraon, în carăle şi în 
caii lui. 

19. Şi s'a ridicat îngerul lui Dum- 
nezeu, care mergeâ înaintea taberii 
fiilor lui Israil, şi a mers dinnapoia 
lor; şi s'a ridicat şi stâlpul cel de 
nor dinnaintea lor şi a stătut dinna- 
poia lor. 

20. Şi a intrat între tabăra Eghip- 
lenilor şi între tabăra fiilor lui Israil, 
şi a stătut şi s'a făcui întunerec şi 
negură, şi a trecut noaptea şi nu 
s'au amestecai unii cu alţii toată 
noaptea. 

21 . Şi a întins Moisi mâna spre ma- 
re, şi au gonit Domnul marea toată 
noaptea cu vânt repede despre austru 
şi a uscat marea şi s'a despărţit apa. 

22. Şi au intrai fiii lui Israil în 
mijlocul mării pre uscat, şi le erâ 
lor apa părete deadreapta şi părete 
deasfânga. 

23. Şi i-au gonit Eghiptenii, şi au 
intrat după dânşii şi toţi caii lui 
Faraon şi carele şi călăraşii în mij- 
locul mării. 

24. Iar când a fost în straja di- 
mineţii, au căuta! Domnul asupra la- 
berii Eghiplenilor în slâlp de foc şi 
de nor, şi au turburat tabăra Eghip- 
lenilor. 

25. Şi au împiedecat osiile care- 
lor lor şi îi ducea cu anevoe; şi au 
zis Eghiptenii: să fugim dela faţa 
lui Israil, că Domnul bate războiu 
pentru dânşii asupra Eghiplenilor. 

26. Şi au zis Domnul către Moisi: 

19. Ps. 104, 38. 21. Ps. 77, 16; Ps. 113,3, 
135, 13. 22. Is. Navî 4, 23; Ps. 105, 10; Ps. 
113, 3; 1 Cot. 10, l; Ebt. 11, 29. 23. 15, 19. 

?£ Pc 77 17 ?ţ ■» T — -I ie -n. — ~ -~ 



EŞIREA 



14-15 



întinde mâna ta spre mare, şi să se 
aşeze apa la locul ei, şi să acopere 
pre Eghipteni şi carăle şt pre că- 
lăre{. 

27. Şi a întins* Moisî mâna spre 
mare, şi s'a aşezat apa de către ziuă 
la locul ei, iar Eghipfenii fugeau pre 
supt apă, şi au înnecat Domnul pre 
Eghipteni în mijlocul mării. 

28. Şi întorcându-se apa a aco- 
perit carăle şi călăraşii şi toată pu- 
terea lui Faraon, carii intrase după 
dânşii în mare, şi n'a rămas nici 
unul dintr'îfişii. 

29. Iar fiii lui Israil au trecut pre 
uscat prin mijlocul mării, şi le eră 
lor apa părete deadreapfa şi părete 
deastânga. 

30. Şi au mântuit Domnul pre Israil 
în ziua aceea din mâna Eghipteniîor; 
şi au văzut fiii lui Israil pre Eghip- 
teni morţi pre lângă ţărmurile mării. 

31. Şi a văzut Israil mâna cea mare 
care au făcut Eghipteniîor Domnul, şi 
s'a temut poporul de Domnul, şi a 
crezut lui s Dumnezeu şi iui Moisî 
slugii lui; 

CAP. 15. 

Cântarea lui Moisi. 

Atunci au cântat Moisî şi fiii lui 
Israil cântarea aceasta lui Dum- 
nezeu, şi au grăit: să cântăm Dom- 
nului că cu slavă s'au prea slăvit, 
pre cal şi pre călăreţ i-au aruncat 
în mare. 

2. Ajutor şi acoperitor s'au făcut 
mie spre mântuire Dumnezeul meu, 
şi-l voiu mărî pre el, Dumnezeul 
părintelui meu, şi-l voiu înălţă pre el. 

3. Domnul cel ce sfărâmă răz- 
boaiele, Domn numele lui. 

4. Carăle lui Faraon şi puterea 
lui au aruncat în mare, pre cei aleşi 



28. 15, 10; Num. 21, 35; Ps. 105, 12. 
15. 1. ]ud. 5, 3; Ps. 106, 1. 2. Ps. 117. 14; 
98, 5; Isaia 12, 2 



călăreţi căpitani i-au afundai în ma- 
rea Roşie. 

5. Cu marea i-au acoperit, afun- 
dafu-s'au întru adânc ca o piatră. 

6. Dreapta ta Doamne s'au proslă- 
vit întru tărie, mâna ta cea dreaptă 
Doamne au sfărâmat pre vrăjmaşi. 
Şi întru mulţimea slavei tale ai zdro- 
bit pre cei protivnici. 

7. Trimis-ai mânia ta şi i-a mân- 
cat pre dânşii ca pre o trestie. Şi 
prin Duhul mâniei tale s'a împărţit 
apa. 

8. Inchegatu-s'au ca un părete 
apele, închegatu-s'au valurile în mij- 
locul mării. 

9. Zis-a vrăjmaşul: gonind voiu 
prinde, împărţi-voiu prăzi, umpleâ- 
voiu sufletul meu, ucide-voiu cu sa- 
bia mea, stăpânî-va mâna mea. 

10. Trimis-ai Duhul tău, acope- 
rit-a pre ei marea, afunda tu-s'au ca 
plumbul în apă mare. 

11. Cine este asemenea ţie întru 
dumnezei, Doamne? Cine este a- 
semenea ţie? Proslăvit întru sfinţi, 
minuriai întru slavă, făcând minuni. 

12. Inrins-ai dreapta ta, înghifi- 
lu-ia pre ei pământul. 

13. Povăţuif-ai cu dreapta ta pre 
poporul tău acesta pre care l-ai is- 
băvit, chematu-l-ai cu puterea fa la 
lăcaşul cel sfânt al tău. 

14. Auzit-au neamurile şi s'au cu- 
tremurat, dureri au cuprins pre cei 
ce iăcuiau în Filislim. 

15. Atunci s'au grăbit Voevozii 
Ed om ului şi boerii Moavitenilor, cu- 
prinsu-îâ* pre ei cutremur; topifu- 
s'au toţi cei ce Iăcuiau în Hanaan. 
Să cază presfe dânşii cutremur şi 
frică, cu mărirea braţului tău să se 
împietrească. 

16. Până ce va trece poporul tău 
Doamne, până ce va trece poporul 
tău acesta, pre care l-ai agonisit. 

10. 14, 28; Ps. 105, 12. 11. Ps. 71, 18-21. 



90 EŞIREA 



17. Ducândii-i înlăuntru; răsăde- I 
şfc-i pre ei în muntele moştenire! 
fale, în lăcaşul tău cel gata care 
l-aHăcutjDQâmne; sfinţenie pga/rjne, 
care au gătit mâinik tale. 

18. Domnul cel ce împărăteşte vea- j 
c/urile şi preste veac şi încă. [ 

19. Că a intrat calul lui Faraon 
cu carăle şi cu. călăraşii în mare, 
şi au adus Domnul preste ei apa 
mării; tar fiii lui Israil au mers pre 
uscat prin mijlocul mării. 

20. Iar Mariam proorociţa sora lui 
Aaron a luat timpina în mâna sa, 
şi au ieşit toate femeile după ea cu 
iimpine şi cu hore. 

21. Şi a început lor Mariam, zi- 
când: să cântăm Domnului că cu* 
slavă s'au prea slăvit, cal şi călăreţ 
i-au aruncat în mare. 

-22. Şi a ridicat Moisî pre fiii lui 
Tsrail dela marea Roşie şi i-a dus 
în pustia Sur, şi a mers trei zile 
în pustie şi n'au aflat apă să bea. 

23. Şi au venit în Merra, şi nu 
puteau să bea, apă din Merra că-erâ 
amară, pentru aceea au numit nu- 
mele locului aceluia: amărăciune. 

24. Şi cârteâ poporul asupra lui 
Moisî, zicând; ce vom beâ? 

25. Iar Moisî a strigat către Dom- 
nul, şi i-au arătat lui Domnul un 
lemn şi 1-a băgat în apă şi s'a în- 
dulcit apa; acolo i-a pus lui îndrep- 
tări, şi judecăţi, şi acolo 1-a ispitit 
pre el. - 

26. Şi a zis: de vei auzi cu au- 
zul glasul Domnului Dumnezeului 
tău, şi vei face cele plăcute înaintea 
lui şi vei pune în urechi^poruncile 
lui, şi vei plzî toate îndreptările lui, 
toată boala care am adus asupra . 
Eghiptenilor nu o voiu aduce asu- 
pra ta, că eu sunt Domnul Dumne- 
zeul tău cel ce te vindec pre tine. 

27. Şi a venit în Elim, şi eră a- 



15-16 



colo' douăsprezece izvoare de apă 
şirşapţezeci de pomi de finic, şi au 
tăbărî! acolo lângă ape. 

CAP. 16. 

'Mana. ' ■ 

Si s'a ridicat din Elim, ' şt a venit 
5 toată adunarea fiilor lui Israil în 
pustia Sin, care este între Elim şi 
între Sina. Iar în a cincisprezecea 
zi a lunii a doua după ce au ieşit ei 
din pământul EgWpelului, 

2. A cârtit toată adunarea fiilor 
lui Israil asupra lui Moisî şi asu- 
pra lui Aaron. ,« 

3. Şi au zis fiii lui Israil către ei: 
mai bine am fi murit bătuţrde Dom- 
nul în pământul Eghipetului Când 
şedeam la căldările cele cu carne 
şi mâneam pâine de ne săturam, 
decât ne-aţi adus în pustis aceasta, 
ca să omorîţi toată adun^rea -acea- 
sfa cu foame. - ; 

„4. Şi au zis Domnul către Moisî: 
iată eu voiu ploua vouă pâini din 
cer, şi să iasă poporul şi să a- 
dune cât va fi de ajuns într'o zi, 
ca să-i ispitesc pre eî, de vor um- 
blă în legea mea, au ba? 

5. Şi va fi în ziua a şasea să a- 
dune de două ori mai mult decât 
aduna înfr'altă zi pentru o zi. 

6. Şi au zis Moisî şi Aaron către 
toată adunarea fiilor lui Israil: în 
astă seară veţi cuuoaşte că Dom- 
nul v'au scos pre voi din pământul 
Eghipetului. 

7. Şi dimineaţă veţi vedea mări- 
rea Domnului, pentrucă au auzit câr- 
tirea voastră asupra lui Dumnezeu; 
iar noi ce suntem de cârtiţi asupra 
noastră? 

8. Şi a zis Moisî : vă va da vouă 
Domnul seara carne să mâncaţi şi 
pâine dimineaţa să vă săturaţi ; că 



19 14, 23. 20. Ps. 67, 26. 22. Num. 33, 8. 
25. Sirah 38, 5. 27. Num. 33, 9. 



16. 1. Num. 33, 10. 2, 17, 2. 3. 14, 11; 
Num. 20, 4. 



EŞIREA 16 



91 



au auzit Domnul cârtirea voastră 
care cârtiţi asupra noastră, şi noi 
ce suntem? Că nu este asupra noa- 
stră cârtirea voastră, ci asupra lui 
Dumnezeu. - , 

9. Şi a zis Moisi lut Aaron : gră- 
eşte către toată adunarea fiilor lui 
Israiî: apropiafi-va înaintea lui Dum- 
nezeu, că au auzit cârtirea voastră. 

10. Iar când „grăi Aaron către toată 
adunarea fiilor lui îsrail şi se în- 
toarseră în pustie, mărirea Domnu- 
lui s'a arătat în nor. 

11. Şi "au grăit Domnul către Moisi 
zicând : 

12. Auzit-am cârtirea fiilor lui Is- 
rail, grăeşte către ei zicând: seara 
veţi mânca carne şi dimineaţa vă 
veţi sătura de pâine, şi veţi cunoa- 
şte că eu sunt Domnul Dumnezeul 
vostru. 

13. Şi s'a făcut seară, şi s'au suit 
prepeliţe şi au acoperi! tabăra; iar 
dimineaţa dupăce încetă roua în- 
prej tirul taberii, 

14. Iată pre faţa pustiei mărunt 
şi rotund, alb ca ghiafa pre pământ. 

15. Şi văzând aceasta fiii lui îs- 
rail, au zis unul către altul: ce este 
aceasta? Că nu ştiau ce este, şi a 
zis M'oisi către dânşii: aceasta este 
pâinea cafe au dat-o Domnul vouă 
să mâncaţi. 

16. Şi acesta este cuvântul, care 
l-au poruncit Domnul: strângeţi din- 
fr'însa fiecare cât este de ajuns o 
măsură după capete, după numă- 
rul sufletelor voastre, fiecare împre- 
ună cu cei ce lăcuesc cu voi să a- 
dunaţi. 

17. Şi au făcut aşa fiii lui îsrail, 
şi au adunat unul mai mult, altul 
mai puţin. 

18. Şi măsurând cu măsurarnici 
edui ce avea mult n'a întrecut, nici 



10. Num. 12, 5; 14, 10. 13. Ps. 104, 39; 
Num. ll, 31. H. Num. îl, 7; Neemia 9, 15; 
loan 6, 31. 15. Inţet. 16, 20. 18, 2 Cor. 8, 15. 



| celui ce aveâ, puţin n'a lipsit, fie- 
| care cât eră de ajuns la cei cu sine 
| a adunat. 

| 19. Şi a zis Moisî către ei: ni- 
menea să nu lase dintr'aceasta pe 
dimineaţa. r . iS 

20. Şi n'au ascultat pre Moisî, ci 
unii au lăsat dintr'aceea pe dimi- 
neaţa, şi a făcut viermi, şi s'a , îm- 
puţit şi s'a mâhnit Moisî pre ei. 

21. Şi adunau dimineaţa fiecare 
cât îi era de ajuns lui, că dacă în- 
călzea soarele, se topea. 

22. Şi a fost în ziua a şasea au 
adunat cele trebuincioase îndoite,, 
câte două măsuri unuia, şi au in- 
trat toţi boierii adunării şi au spus 
lui Moisi. 

23. Şi a zis Moisî către dânşii : 
nu acesta este cuvântul care au grăit 

| Domnul? Sâmbăta odihnă sfântă 
| e Domnului mâine; ori câte veţi 
! vrea a coace, coaceţi, şi ori câte 
veţi vreâ a fierbe, fierbefi, şi tot ce 
va prisosi lăsaţi pre ea rămăşiţă pe 
dimineaţă, 

24. Şî au lăsat din aceasta până 
dimineaţa după cum a poruncit lor 
Moisî, şi nu s'a împuţit, nici viermi 
nu s'au făcut într'însa. 

25. Şi a zis lor Moisî: mâncaţi 
astăzi, penlrucă Sâmbătă Domnu- 
lui este astăzi, nu veţi afla în câmp. 

26. Şase zile veţi adună, iar ziua 
a şaptea este Sâmbătă, nu veţi aflâ 
într'însa. . 

27. Şi a fost a şaptea zi au ieşit 
unii din popor să adune, şi n'au găsit. 

28. Şi au zis Domnul către .Moisi u 
până când nu veţi să ascultaţi de 
poruncile mele şi de legea mea? 

29. Vedeţi, că Domnul au dat vouă 
sărbătoare ziua aceasta, pentru a- 
ceea el au dat vouă în ziua a şasea 
pâine pre două zile; şedeţi fiecare 
în casele voastre, nimenea să nu 
iasă din locul său în ziua a şaptea, 

27. 20, 8. 29. Fac. 2, 2. 



92 



EŞIREA 16-17 



30. Şi a {inul Sâmbătă poporul 
în ziua a şaplca. 

31. Şi au numi! fiii lui Israil nu- 
mele acesteia mani, şi era ca să- 
mânţa coliandfului aîbă, iar gustul 
ei ca azima cu miere. 

32. Şi a zis Moisi: acesta este cu- 
vântul, care l-au poruncit Domnul: 
umpieţi măsura de mană spre pă- 
strare întru neamurile voastre, ca 
să vază pâinea care aţi mâncat voi 
în pustie, când v'au scos pre voi 
Domnul din pământul Eghipetului. 

33. Şi a zis Moisî către Aaron: 
ia un vas de aur şi pune înfr'în- 
sul o măsură plină de mană, şi-1 
pune pre el înaintea lui Dumnezeu, 
ca să-1 păziţi întru neamurile voa- 
stre, 

34. In ce chip au poruncit Dom- 
nul Iui Moisî; şi 1-a pus Aaron în- 
naintea mărturiei spre păstrare. 

35. Iar fiii lui Israil au mâncat 
mană patruzeci de ani, până au ve- 
nit în pământ lăcuit; au mâncat mană 
până au venit în partea Finichiei. 

36. Iar acea măsură erâ a zecea 
parte din trei vedre. 

CAP. 17. 

Apă din piatră. 

Si s'a ridicat toată adunarea fiilor 
, lui Israil din pustia Sin cu tabe- 
rile sale după cuvântul Domnului, 
şi au tăbărît în Raîidin; şi poporul 
nu aveâ apă să bea. 

2. Şi blestemă poporul pre Moisî, 
zicând: dă-ne apă să bem, şi a zis 
lor Moisî : ce mă blestemaţi şi ce 
ispitiţi pre Domnul? 

3. Şi a însefoşat acolo poporul 
de apă, şi cârteâ asupra lui Moisî 
zicând: pentruce aceasta? Ne -ai 
scos din Eghipet să ne omori pre 



31, Num. li, 7. 33. Evr, 9, 4. 35. Neemia 
9, 21. 

17. 1- Num. 33, 14. 2. 14, 11; 16, 2; Num. 
20, 4. 



noi şi pre pruncii noştri şi vitele 
noastre cu setea? 

4. Şi a strigat Moisî către Dum- 
nezeu, zicând: ce voiu îace popo- 
rului acestuia? încă puţin şi mă 
vor ucide cu pietre. 

5. Şi au zis Domnul către Moisî: 
mergi înaintea poporului acestuia, 
şi ia cu tine din bătrânii poporului, 
şi toiagul cu care ai lovit rîul, ia-1 
în mâna fa şi mergi. 

6. Iată eu voiu sta acolo mai 'na- 
inte de ce vei merge fu la piatră în 
Horiv, şi vei lovî piatra, şi va ieşi 
dinfr'însa apă şi va beâ poporul; 
şi a făcut Moisî aşa înaintea fiilor 
lui Israil. * 

7. Şi a numit numele locului ace- 
luia : ispită şi blestem, pentru ble- 
stemul fiilor lui Israil, şi penfrucă 
au ispitit pre Domnul, zicând: de este 
Domnul întru noi, au ba? 

8. Şi a venit Amalic şi băteâ pre 
Israil în Rafidin. 

9. Şi a zis Moisî lui Isus: alege 
Jie bărbaţi tari, şi ieşind stai împro- 
fiva lui Amalic mâine, şi iată cu 
voiu stă pre vârful muntelui şi toia- 
gul lui Dumnezeu în mâna mea. 

10. Şi a făcut Isus după cum i-a 
zis Moisî lui, şi ieşind a stătut împro- 
tiva lui Amalic, iar Moisî şi Aaron 
şi Or s'au suit pre vârful muntelui. 

11. Şi a fost când ridica Moisî 
mâinile sale, biruiâ Israil; iar când 
lăsa mâinile, biruiâ Amalic. 

12. Si mâinile lui Moisî s'au în- 
greuiaf, şi luând piatră a pus supt 
el şi şedeâ pre ea, şi Aaron şi Or 1 
rezemau mâinile lui, unul de o parte, 
altul de altă parte, şi au fost mâinile 
lui Moisî rezemate până la apusul 
soarelui. 

13. Şi a sfărâmat Isus pre Ama- 
lic şi pre tot poporul lui cu ucidere 
de sabie. 

4. Num. 14, 10. 5. 7, 20! 14, 16, Num. 20, îl ; 
1 cor. 10, 4. 7. 2 lege, 8, 15; Ps. 114, 8. 
8. Num. 24. 20: 2 lene 25. 17. 13 Ni,™ <>± 



EŞIREA 17-18 



14. Şi au zis Domnul către Mqisî: 
scrie aceasta spre pomenire .în carte, 
şi spune lui Isus, că cu stingere voiu 
stinge pomenirea lui -Amalic din cele 
de supt cer. 

15. Şi a zidit Moişî jertfelnic Dom- 
nului, şi a chemat numele lui : Dom- 
nul este scăparea mea. 

16. Că cu mână ascunsă bate Dom- 
nul pre Âmalic din neam în neam. 

CAP. 18. 

lotor la Moisî. 

Si a auzit lotor preotul din Ma- 
diam, socrul lui Moisî, toate câte 

Ţ 

au făcut Domnul lui Israil poporu- 
lui său, că au scos Domnul pre Is- 
rail djn Eghipet. 

2. Şi a luat lotor socrul lui Moisî 
pre Sepfora femeia iui Moisî, că o 
a fost- lăsat pre ea la dânsul, 

3 !; Şi pre cei doi feciori ai ei, nu- 
mele unuia: Ghersam, zicând: ne- 
mernic am fost în pământ strein, 

4. Şi numele celui de al doilea: 
Eliezer, zicând : că Dumnezeul tată- 
lui meu mi-au ajutat şi m'au scos din 
mâna lui Faraon. 

5. Şi a venit lotor socrul lui Moisî 
şi fiii şi femeia la Moisî în pustie 
unde tăbărâse la muntele, lui Dum- 
nezeu. V 

6. Şi spuseră lui Moisî, zicând : 
iată lotor socrul tău vine la fine, 
femeia ta şi amândoi feciorii tăi cu 
dânsul. 

7. Şi a ieşit Moisî întru întâmpi- 
narea socrului său, şi s'a închinat 
lui şi 1-a sărutat, şi*Vau- sărutat 
unii cu alţii, şi i-a băgat pre dânşii 
în cort. 

8. Şi a povestit Moişî socrului său 
toate câte au făcut Domnul lui Fa- 
raon şi tuturor Eghiptenilor pentru 
Israil, şi tot necazul ce li s'au făcut 

14. 2 lege 25, 19; 1 Imp. 15, 2, 3. 
18- 1> 4, 18. 2. o •>» 



j lor pre cale, şi cum. i-au scos pre 
! ei Domnul din mâna lui Faraon şi 
din mâna Eghiptenilor. 

9. Şi s'a minunat lotor de toate 
bunătăţile care le-au făcut lor Dom- 
nul, că i-au scos pre ei din mâna 
Eghiptenilor şi din mâna lui Faraon. 

10. Şi a zis lotor: binecuvântat 
este Domnul că au scos pre po- 

j porul său din mâna Eghiptenilor 
! şi din mâna lui Faraon. 

11. Acum am cunoscut, că mare 
este Domnul preste toţi dumnezeii, 
pentrucă i-au smerit pre ei. 

12. Şi a adus lotor socrul lui Moisî 
arderi de tot şi jertfe iui Dumne- 
zeu, şi a venit Aaron şi toţi bătrânii 
lui Israil, ca să mănânce pâine cu 
socrul lui Moisî înaintea lui Dum- 
nezeu. 

13. Şi a fost a doua zi a şezui 
Moisî să judece poporul, şi a stă- 
tut fot poporul înaintea lui Moisî 
de dimineaţa până seara. 

14. Şi văzând lotor toate câte 
face poporului, a zis : ce este acea- 
sta ce faci fu poporului? Penfruce 
şezi fu singur? Şi tot poporul stă 
înaintea ta de dimineaţa până seara ? 

15. Şi a zis Moisî către socrul 
său: că a venit la mine poporul, ca 

| să ceară judecată dela Dumnezeu. 

16. Căci, când se ivesc între ei 
neînţelegeri şi vin la mine, judec 
pe fiecare, şi învăţ pre ei poruncile 
lui Dumnezeu şi legea lui. 

17. Şi a zis socrul lut- Moisî că- 
tre dânsul: nu faci bine lucrul acesta. 

18. Cu stricare te ver strică şi 
tu, şi tot poporul .acesta care este 
cu tine, greu este ţie lucrul acesta, 
nu-i vei puteâ face tu singur. 

19. Acum dar ascultă-mă şi te 
sfătuesc, şi va fi Dumnezeu cu tine, 
fii tu poporului întru cele ce sunt 
către Dumnezeu, şi poartă cuvintele 
lor către Dumnezeu. 



94 



EşmiA îs—io 



20. Şi le mărturiseşte lor porun* 
cile lui Dumnezeu şi legea lui, şi 
le arată lor caile pre care să um- 
ble şi faptele care să facă. 

21. Şi iu alege (ie din foi popo- 
rul bărbaţi puternici şi temători de 
Dumnezeu, bărbaţi drepţi carii urăsc 
trufia,' şi-i pune presfe popor mai 
mari 'presfe mie, şi căpetenii preste 
sută, şi căpetenii preste cincizeci, 
şi mai mari preste zece. 

22. Şi să judece poporul în tot 
ceasul, iar lucrurile grele să le a- 
ducă la tine, şi judecăţile cele mici 
să le judece ei, şi te vor uşura, şi-ţi 
vor ajută. 

23. De vei face cuvântul acesta, 
te va întări Dumnezeu, şi vei pu- 
tea stă, şi tot poporul acesta va a- 
junge cu pace la locui său. 

24. Şi a ascultai Moisî cuvântul 
socrului său, şi a făcut toate câte 
i-a zis lui. 

25. Şi a ales Moisî bărbaţi pu- 
ternici din tot Israilul, şi i-a pus 
pre ei preste dânşii mai mari pre-' 
ste mie, şi căpetenii preste sută, şi 
mai mari preste cincizeci, şi mai 
mari preste zece. 

' '26. Şi judeca poporul în tot cea- 
sul, iar lucrul cel greu aducea Ia 
Moisî, şi tot lucrul cel uşor îl ju- 
decai] ei. 

27: Şi a lăsat Moisî pre socrul 
său, şi s ! a dus în pământul său. 

CAR 19. 

Pregătirea pentru primirea legu. 

Iar în luna a freia dupăce au ieşit 
fiii Iui Israil din pământul Eghi- 
petului, în ziua aceasta au venit în 
pustia Sina. 

2. Şi s'au ridicat dela Rafidin şi 
au venit în pustia Sina, şi a iăbărîf 
acolo Israil împreajma muntelui. 

21. Num, 11, 16; 2 lege 1, 13. 25. Num. 



31 Şi Moisl s'a suit în muntele 
lui Dumnezeu, şi l-au strigat pre dân- 
sdr Dumnezeu din munte, zicând: 
acestea vei grăi casii lui Iacov, şi 
vei spune fiilor lui Israil. 

4. lnşi-vă aţi văzut câte am făcut 
Eghiptenilor, şi v'am lua! pre voi 
ca pre nişte aripi de vulturi, şi v'am 
tras pre voi la mine. * 

5. Şl acum de veţi âscultâ cu- 
vântul meu şi veţi păzi Jeg ea mea, 
veţi fi mie popor ales din toate nea- 
murile, că al meu este tot pământul. 

6. Şi voi veţi vi mie preoţie îm- 
părătească şi neam sfânt," aceste 

I cuvinte vei grăi fiilor lut Israil. ~ 
i 7. Şi a venit Moisî şi a cheYnaf 
; pre bătrânii poporului, şi a -grăit -îna- . 
j intea lor toate cuvintele acestea r c^re 
| le-au poruncit lor Dumnezeu. 
! 8. Şi a răspuns tot poporal -de 
odată, şi a zis: toate câte aiî^zis 
Dumnezeu vom face şi vom, asculta, 
şi a adus Moisî cuvintele poporu- 
lui la Dumnezeu. , 

9. Şi au zis Domnul către Moisî: 
iată eu voiu veni la fine în sfâlp de 
nor, ca să mă auză poporiil- grăind 

| către tine, şi vor crede - ţie în veci. 
Şi a spus Moisî cuvintele poporu- 
lui către Domnul. 1 

10. Şi au zis Domnul către Moisî: 
pogoară-te de spune poporului, şi-i 
curăţeşte pte ei astăzi" şi mâine, şi 
să-şi spele haineîet 

41. Şi să fie gata în ziua a treia, 
că în ziua a treia seva pogorî Dom- 
nul pre muntele Sinaii înaintea a 
tot poporul. 

12. Şi vei aşeză poporul prin pre- 
jur, zicându-le: păziţi-vă să nu vă 
suiţi în munte» nici să vă atingeţi 
de cevâ dintr'ale lui, că fot cel ce 
se va atinge de munte, cu moarte 
va murî. 

2. Fap. Hp. 7 t 38. 4. 2 tege 29, 2; 32, 11. 
5. Ps. 23, l; 1 cor. 10, 26. 6. 1 Petr. 2, 9; 



ESIREA 

% 



13. Să nu se atingă de el mână, 
că cu piefrs se va ucide, sau cu 
săgeată se va săgeta, ori vită, ori 
om fie, nu va trăi ; iar dacă^se vor 
depărta tunetele şi trâmbiţile şi no- 
rul dela munte, ei s£ vor suî în 
munte. 

14. Şi s'a pogorît Moisî din munte 
la popor, şi i-a şfinfif pre ei, şi şi -a 
spălat hainele sale. 

15. Şt a zis poporului : fiţi gata, 
trei zile să nu yă apropiaţi de femei. 

16. /Şi a fost a treia zi când se 
făcea ziuă,*, ş' au făcut tunete şi ful- 
gere şi nori întunecaţi pre muntele 
Sişaii, glasul trâmbiţii răsuna tare, 
şi s'a spăimântat tot poporul cel 
din tabără. 

17. Şi a scos Moisî poporul în- 
tru întîmpinarea lui Dumnezeu din 
tabără, şi a stătut supt munte. 

18. Iar muntele Sinaii fumega tot, 
că se pogorîse Dumnezeu pre ei în 
foc, şi se suiâ fumul ca nişte fum 
din cuptor, şi s'a spăimântat tot po- 
porul foarte. 

19. Şi glasurile trâmbiţii se întă- 
reau din te în le, şi Moisî grăiâ; 
iar Dumnezeu răspundea lui cu glas. 

20. Şi s'au;pogorît Domnul pre 
muntele Sinaii, pre vârful muntelui, 
şi au chemat Domnul pre Moisî în 
vârful muntelui, şi s'a suit Moisî. 

21. Şi au grăit Dumnezeu către 
Moisî, zicând: pogoară-te şi măr- 
turiseşte poporului, "ca'tiu cumvâ să 
se apropie către Dumnezeii să vază, 
şi vor cădea dinir'înşii mulţi¥nei 

22. Şi preoţii carii se vor apro- 
piâ către Domnul Dumnezeu, să se 
sfinţească, ca nu cumvâ să Se în- 
toarcă de către ei Domnul. 

23. Şi a zis Moisî către Dumne- 
zeu: nu va puteâ poporul să se sue 
în muntele Sinaii, că fu ai mărturi- 



13. Evr. 12, 18, 20. 15. Imp. 21, 4. 
17. 2 lega, 4, 11. 20. Neemia 9, 13. 
21. 33, 20. 



19-20 95 



sit nouă zicând : osibeşfe muntele 
şi-1 sfinţeşte pre eL > 
î-,24; Şi i-au zis luiJDomnul: tnergi, 
pogoară-te şi te suelu şi Âaron cu 
tine; iar pe preoţişi pre popofsă nu-i 
sileşti a se suî la Dumnezeii, ca* nu 
cumvâ să piarză dinfr'înşii Domnul 
25. Şi s'a pogorît Moisî ia popor 
şi a spus lor. 

CAjR. 20. r ; 

('clc zece porunci. 

Si au t grăit Domnul toate cuvintele 
acestea zicând : 
' 2. Eu sunt Domnul Dumnezeul tău 
cel ce te-am scos pre tine din pă- 
mântul Eghipeiului, din casa robiei. 

3. Să nu ai alţi dumnezei afară 
de mine. 

4. Să nu-ţi faci ţie chip cioplit, 
nici asemănarea vreunui luciu din 
câte sunt, în cer sus, şi din câte 
sunt pre pământ jos, şi din câte 
sunt în ape supt pământ. 

5. Să nu- te închini acelora şi să 
nu slujeşti lor; că eu sunt Domnul 
Dumnezeul tău, Dumnezeu răvnitor, 
cei ce răsplătesc păcatele părinţilor 
în fii până la al treilea şi până la 
al patrulea neam, celor ce mă urăsc 
pre mine. 

6. Şi îac milă până la a mia neam 
celor ce mă iubesc pre mine şi pă- 
zesc poruncile mele. 

7. Să nu iei numele,Domnuliti Dum- 
nezeului tău în deşert, cit nu va iertă. 
Domnul pre cel ce ya? luă numeie 
lui în deşert. 

8. Adu-ţi aminte de ziua Sâmbetei 
să o sfinţeşti pre ea.,,. 

, 9. Şase zile lucrează şi fă toate 
lucrurile tale. 
10. Iar ziua a şaptea este sâm- 

20.2. 2 Iege5,6;0siel3, 4. J.Is.Navi24,14. 
4. Lev. 26, l; 2 lege 4, 16; 5, 8; .5. 34, 7; 

23, 24; Ps. 96, 6. 6. Lttc 1, 50. 7. Lev. 

24, 16; 19, 12; 2 lege 5, 11; Mat. 5, 33. 

8. 23, 12; 31, 14; 35. 2: 2 \ene- <i i->- 



96 feşikEA 



băf a Domnului Dumnezeului tău, să 
nu faci într'aceea nici, un lucru, nici 
tu şi- feciorul 4ău şi fala fa, sluga 
fa şi slujnica ta, boul tău, înjugă- 
forul tău şi fot dobitocul tău, şi 
streinul cel ce lăcueşte cu tine. 

11. Că în şase zile au făcut Dum- 
nezeu cerul şi pământul şi marea 
şi toate câte sunt înfr'înseie, şi în 
ziua a şaptea au odihnit; pentru a- 
ceea au binecuvântat Dumnezeu ziua 
a şaptea şi au sfinţit-o pre ea. 

12. Cinsteşte pre fafăl tău şi pre 
muma fa, ca să- ţi fie ţie bine şi să 
trăeşfi mult pre pământul cel bun, 
careDomnulDumnezeulfăuţi-ldăţie. 

13. Să nu ucizi. 

14. Să nu preacurveşfi. 

15. Să nu furi. 

16. Să nu mărturiseşti strâmb a- 
supra vecinului tău mărturie min- 
cinoasă. 

17. Să nu pofteşti femeia aproa- 
pelui tău, să nu pofteşti casa ve- 
cinului tău, nici ţarina lui, nici sluga 
lui, nici slujnica lui, nici boul lui, 
nici înjugăforul lui şi nici d vită a lui 
şi nici câte sunt ale aproapelui tău. 

18. Şi tot poporul vedeâ glasul 
şi luminile şi sunetul frâmbiţii şi 
muntele fumegând, şi spăimântân- 
du-se fot poporul, a stătut departe. 

19. Şi a zis căfre Moisi: grăeşte 
fu nouă, şi să nu grăiască către noi 
Dumnezeu, ca nu cumvâ să murim. 

20. Şi a zis lor Moisi: îndrăzniţi, 
că pentru ca să vă ispitească pre 
voi, au venit Dumnezeu la voi, ca să 
fie frica lui întru voi, ca să' nu pă- 
cătuiţi. - 

21. Şi stă poporul departe, şi Moisi 
a intrat în negura unde eră Dum- 
nezeu. 

22. Şi au zis Domnul către Moisi: 



12. Lev. 19, 3; 2 lege 5, 16; Mat. 15, 4; 
Efes 6, 2. 13. 21, 12; Mat. 5, 21. 14. Lev. 
18, 20; Mat. 5, 27. 15. Lev. 19, 11. 16. 23, 1; 
2 lege 19, 16. 17. 2 lege 5, 21; Rom. 7, 7; 

ta a 1Q 1 Ia/ia c ne '> t +r\ n i.»— - ta ■» ^ 



20-21 



acestea vei zice casei lui Iacov, şi 
vei spune fiilor lui lsrail : voi aţi vă- 
zut că din cer am grăit către voi. 

23. Să nu vă faceţi vouă dumne- 
zei de argint şi dumnezei de aur; 
să nu vă faceţi vouă înşi-vă. 

24. Altar de pământ să-mi faceţi 
mie, şi să puneţi presfe dânsul ar- 
derile cele de toi ale voastre, şi jert- 
fele cele de mântuire ale voastre şi 
oile şi viţeii voştri, în fot locul unde 
voiu numi numele meu acolo, şi voiu 
veni la tine şi te voiu binecuvânta. 

25. Iar de vei face mie altar de 
piatră, să nu-1 zideşti din pietre cio- 
plite, pentrucă ai pus cuţitul tău pre 
ele şi s'au pângărit. 

26. Să nu te sui pe frepfeHa al- 
tarul meu, ca să nu descoperi urâ- 
ciunea fa pre dânsul. ^ < 

CAP. 21. 

Rândueli pentru casnici şi pentru 
ucideri; 

Si acestea sunt îndreptările, care 
, le vei pune înaintea lor, 

2. De vei cumpără rob evreu, şase 
ani să slujiască ţie; iar în al şapte- 
lea an îl vei lăsa pre el în dar. 

3. Iar de va veni el singur, sin- 
gur va ieşi; iar de va intrâ şi femeia 
împreună cu dânsul, va ieşi şi fe- 
meia lui. ; 

4. Iar de va da lui femeie stăpâ- 
nul, şi va naşte lui femeia feciori 
şi fete, femeia şi pruncii vor fi ai stă- 
pânului său, numai el singur va ieşi. 

5. Iar de va răspunde robul/ zi- 
când : iubesc pre stăpânul meu şi 
pre femeie şi pruncii mei, nu mă 
voiu duce slobod. 

6. Să-1 aducă pre el stăpânul lui 
la judecafa lui Dumnezeu, şi atunci 
să-1 aducă pre el la uşă pe prag, şi 

23. 34, 17. 24.27,1,8;29,42. 25. 2 lege 
27, 5; Is. Navi 8, 31. 

21. 2 Num. 25, 39; 2 lege 15, 19. 3. Ierem. 



ESÎREA 2i 



97 



să-i găurească stăpânul lui urechia 
cu sula, şi îi va sluji lui în veci. 

7. Iar de-şi va vinde cinevâ fata 
roabă de casă, nu va ieşi cum ies 
slujnicile. 

8. Iar de nu va plăcea stăpânu- 
lui său aceea pre care nu ş'a în- 
credinţat-o, o va lăsâ pre ea slobodă; 
iar la neam strein nu are voie să o 
vânză, penfrucă o umileşte pre ea. 

9. Iar de ar încredin(a-o pre ea 
feciorului său, după dreptatea fe- 
telor va face ei. 

10. Iar de va luâ pre alta de hrană 
şi de cele ce se cuvin ei şi pentru 
haine şi pentru petrecerea ei, să nu 
o păgubească. 

11. Iar de nu va face ei aceste 
trei r va ieşi în dar fără de argint. 

12. Iar de va lovî cinevâ pre altul 
şi va murî, cu moarte să se omoare. 

13. Iar de nu va îi din voie, ci 
Dumnezeu l-au dat în mâinile lui, da- 
voiu |ie loc în care să fugă ucigaşul. 

14. IaT de se va apuca cinevâ să 
omoare pre vecinul său cu vicleşug 
şi va îugî la altar, dela altarul meu 
să-1 iei să-1 omori. 

15. Cel ce bate pre tatăl său sau 
pre muma sa, cu moarte să se o- 
moare. 

16. Cel ce va grăi de rău pre ta- 
tăl său sau pre muma sa, cu moarte 
să se omoare. 

17. Cel ce va îurâ pre cinevâ din 
fiii lui Israil şi cu deasila îl va vin- 
de şi se va aflâ într'aceasta, cu 
moarte să se omoare. 

18. Iar de se vor certa doi oa- 
meni, şi ya lovî unul pre altul cu 
piatră au cu pumnul, şi nu va murî, 
şi va zăcea în pat, 

19. De se va scula omul şi va 
umblâ afară cu toiag, nevinovat va 
fi cel ce l-a lovit, fără numai vre- 

12. 20, 13; Fac. 9, 6; Lcv. 24, 17; Num. 
35, 16. 13. Num. 35, 6; 2 Lege 19, 2; Is. Navi 

20. 2. lf!. 2 T.<vw 97. IA' Mo* i= a -tn 



mea cât a zăcut şi leacurile va 
plăti. 

20. Iar de va lovî cinevâ pre ro- 
bul său sau pre roaba sa cu toiag, 
şi y.a murî de mâinile lui, cu jude- 
cată se va pedepsi. 

21. Iar de va trăi o zi sau două, 
nu se va pedepsi, pentrucă argint 
al lui este: 

22. Iar de se. vor sfădi doi băr- 
baji şi vor lovî pre femeia ce are 
în pântece, şi va ieşi pruncul ei ne- 
închipuit, cu gloabă să se globească, 
cât va pofti bărbatul femeii, va dâ 
după cerere vrednic, 

23. Iar de va fi pruncul închipuit, 
va dâ suflet pentru suflet. 

24. Ochiu pentru ochiu, dinte pen- 
tru dinte, mână pentru mână, picior 
pentru picior. 

25. Arsură pentru arsură, rană pen- 
tru rană, umflătură pentru umflătură. 

26. Iar de va lovî cinevâ ochiul 
robului său sau ochiul roabei sale 
şi-1 va orbi, slobozi să-i lase pre ei 
pentru ochiul lor. 

27. Iar de va zdrobi dintele ro- 
bului său sau dintele roabei sale, 
va slobozi pre ei pentru dintele lor. 

28. Iar de va împunge taurul băr- 
bat sau femeie şi va muri, cu pie- 
tre se va ucide taurul, şi nu se vor 
mânca cărnurile lui; iar stăpânul 
taurului nevinovat va fi. 

29. Iar de va fi fost vre un taur 
împungător mai 'nainte de ieri şi de 
alaltăieri, şi vor spune stăpânului lui, 
şi nu-1 va închide pre dânsul, şh va 
omorî bărbat sau femeie, faurul cu 
pietre să se omoare, şi stăpânul lui 
încă să moară. 

30. Iar de se va pune lui preţ să 
se răscumpere, va da răscumpărare 
pentru sufletul său, cât vor cere de 
la el. 

31. Iar de va împunge fecior sau 



O A T 



§8 



E$ÎRÎEA 2i-â2 



fată, după dreptatea aceasta vor fa- 
ce Iul. 

32. Iar de va împunge taurul rob 
sau roabă, treizeci de drahme de 
argint va da stăpânului lor, şi tau- 
rul cu pietre să se omoare. 

33. De va deschide cinevâ groapă 
sau va săpâ groapă în piatră, şi nu 
o va acoperi, şi va cădea înlăuntru 
acolo viţel sau asin, 

34. Stăpânul groapei va plăti, ar- 
gint va dâ stăpânului lor, iar stâr- 
vul al lui va fi. 

35. Iar de va împunge taurul cui- 
vâ pre laurul vecinului şi va muri, 
vor vinde taurul cel viu şi vor îm- 
părţi argintul lui, şi taurul cel mort 
îl vor împărţi. 

36. Iar de va fi ştiut că este tau- 
rul împungălor mai dinnainte de ieri 
şi de alaltăieri, şi vor fi spus stă- 
pânului lui şi nu-1 va ţinea închis, 
va plăti faur pentru faur, iar stâr- 
vul va fi al lui. 

CAP. 22. 

Pedeapsa pentru furtişag şi alte Şocate. 

De va furâ cinevâ viţel sau oaie, 
şi o va junghiâ sau o va vinde, 
cinci viţei să plătiască pentru viţel, 
şi patru oi pentru oaie. 

2. Iar de va află cinevâ pre fur 
săpând şi băfându-l va muri, nu se 
va omorî. 

3. Iar de va face aceasta după 
ce va răsări soarele, vinovat este, 
pentru moarte cu moarte va muri. 
Iar de nu va avea ce să întoarcă 
pentru furtişag, el să se vânză. 

4. Iar de se va prinde şi se va 
află în mâna lui furtişagul viu, dela 
asin până la oaie îndoite să le plă- 
fiască. 

5. Iar de va paşte cinevâ ţarină 
sau vie, şi va lăsâ vita sa să pască 
ţarina altuia, să plătească din ţarina 



sa după rodul ei; iar de va paşte 
toată ţarina, cele mai bune din ţa- 
rina sa şi cele mai bune din viea 
sa va plăti. 

6. Iar de va ieşi foc şi va aflâ 
mărăcini, şi va arde clăi sau spice 
sau ţarină, le va plăti cel ce a a- 
prins focul. 

7. Iar de va da cinevâ vecinului 
său argint sau unelte spre păstrare, 
şi se vor furâ din casa omului, de 
se va aflâ furul, va plăti îndoit. 

8. Iar de nu se va aflâ furul, va 
veni domnul casiiînnaintealui Dum- 
nezeu, şi va iurâ cu adevărat cum 
că el n'a făcut vicleşug întru toate 
uneltele vecinului său, asupră-i toată 
sfrâmbătatea grăită. 

9. Şi pentru viţel şi pentru asin, 
şi pentru oaie şi pentru haină, şi 
pentru tot lucrul pierdut de care se 
pârăşte, de va iurâ înnaintea lui Dum- 
nezeu va merge judecata amându- 
rora şi cel ce se va prinde prin Dum- 
nezeu, va plăti îndoit vecinului său. 

10. Iar de va da cinevâ vecinului 
său asin sau viţel sau oaie sau 
ori ce vită să-1 păzească, şi se va 
strica sau va muri sau se va robi 
şi nimenea nu va şti, 

1 1 . Va jurâ înnaintea lui Dumnezeu 
cum că el n'a făcut vicleşug, ca să 
aibă parte ori în ce vită a deaproa- 
pelui, şi aşâ va primi stăpânul lui, 
şi el nu va plăti. 

12. Iar de se va furâ dela el, îl va 
plăti stăpânului lui. 

13. Iar de se va prinde de hiare, 
îl va duce la uşă, şi nu-1 va plăti. 

14. Iar de va cere cinevâ cevâ de 
acestea dela vecin, şi se va strică 
sau va muri sau se va robi, şi stă- 
pânul nu va fi cu dânsul, îl va plăti. 

15. Iar de va fi stăpânul cu dân- 
sul, nu-i va plăti; şi de va fi năimit, 
se va socoti lui în simbria lui. 

16. Iar de va înşelă cinevâ fecioară 



ESIREA 



nelogodilă şi se va culca cu ca, cu 
zestre să o înzestreze pre ea lui-şi 
femeie. 

17. Iar de cumvâ îerind se va feri,' 
şi nu va vrea tatăl ei să o deâ pre 
ea lui femeie, va plăiî el lafălui ei 
argint după cum este zestrea fecioa- 
relor. 

18. Pre vrăjitorî să nu-i lăsaji să 
trăiască. 

19. Tot cel ce se culcă cu dobi- 
toc, cu moarte să îi omorâţi pre ei. 

20. Cel ce jertfeşte dumnezeilor, 
cu moarte să» piară, fără numai Dom- 
nului. 

21. Şi pre cel nemernic să nu-1 
chinuiţi, nici să-l întristaţi, pentrucă 
şi voi a|i fost nemernici în pămân- 
tul Eghipefului. 

22. La nici o văduvă şi îa nici un 
sărac să hu : i faceţi rău. 

23. Iar de vei asuprî pre ei cu 
rău, şi strigând ei se vor plânge că- 
tre mine, cu auzul voiu auzi gla- 
sul lor. 

24. Şi mă voiu aprinde cu mânie, 
şi voiu omorî pre voi cu sabia, şi 
vor fi femeile voastre văduve şi fiii 
voştri săraci de părinţi. 

25. Iar de vei da împrumut argint 
fratelui celui sărac, care este lângă 
fine să nu-1 sileşti, să nu-i pui ca- 
mătă asupră. * 

26. Iar de vei luâ zălog haina ve- 
cinului mai înnainfe de apusul soa- 
relui, să o dai înnapoi lui. 

27. Pentrucă aceasta este acope- 
remântul lui, numai această haină 
are el, cu care îşi acopere goliciu- 
nea sa, în ce va dormi? De va strigă 
către mine, voiu auzî pre el, că mi- 
lostiv sunt. 

28. Pre Dumnezei să nu-i vorbeşti 



18. Lev. 19, 31; 20, 27. 19. Lev. 18, 23. 

20. Lev. 19, 4; 2 Lege 17, 3. 21. 23, 9; Lev. 
19, 33; 2 Lege 10, 18, 19. 22. Isaia 1, 17. 

23. Zabat7, 10. 25. Lev. 25, 36; 2 Lege 24, 
10. 26. 2 Lege 24, 12. 28. Ecles. 10. 20: 



22-23 99 



de rău, şi pre mai marele - poporu- 
lui tău să nu-1 grăeşfi de rău. 

29. Pârga ariei şi a teascului tău 
să nu întârzii ale da. Cele întâi' nă- 
scute ale fiilor tăi vei da mie. 

30. Aşâ vei face cu viţelul tău şi 
cu oaia fa şi cu înjugătorul tău, 
şapte zile vor fi supt mumă-sa, iar 
în ziua a opta îl vei da mie. 

31. Şi bărbaţi sfinţi veţi fi mie, şi 
carnea cea ruptă de hiară să nu o 
mâncaţi, ci câinelui o veţi arunca 
pre ea. 

CAP. 23. 

Despre sărbători. 

Qă nu primeşti cuvânt deşert, să 
Onu te uneşti cu cel strâmb ca să 
fii mărturie strâmbă. 

2. Să nu fii cu cei mai mulţi spre 
rău, să nu te adăogi cu mulţimea 
a te abate cu cei mai mulţi, ca să 
abaţi judecata. 

3. Şi de cel sărac să nu-ţi fie milă 
la judecată. 

4. Iar de vei întâlni boul vrăjma- 
şului tău sau înjugătorul lui rătă- 
cind, să-l întorci să-l dai lui. 

5. Şi de vei vedeâ înjugătorul vrăj- 
maşului tău căzut subf sarcina lui, 
să nu-1 treci, ci să o ridici împreună 
cu el. 

6. Să nu abaţi judecata săracu- 
lui când se judecă. 

7. De lot cuvântul strâmb să te 
fereşti, pre cel nevinovat şi pre cel 
drept să nu-1 omori, şi c şă^ nu în- 
dreptezi pre cel necurat pentru da- 
ruri. 

8. Şi daruri să nu ei, că darurile 
orbesc ochii celor ce văd, şi strică 
cuvintele cele drepte. 

9. Şi pre cel nemernic să nu-1 în- 

29. 13, 2; Lev. 27, 26; Num. 3, 13. 30. 23, 
19; 34, 19; Lev. 22, 27; lezecb. 44, 3. 31. Lev. 

22, 8; lezecb. 44, 31. 

23. 1. 20, 16; 2 Lege 19, 16. 4. 2 Lege 22, 
1. 4: Fan. Hr>. 6- 07 R o T ni •«-> 



ido 



EŞIREA 23 



văluiţi nici să-1 necăjiţi, că voi ştiţi 
suflefurnemernicuiui, că voi nemer- 
nici eraţi în pământul Eghipetului. 

10* Şase ani vei semăna pămân- 
tul tău şi vei adună roadele lui; 

11. Iar în al şaptelea an îi vei 
îace odihnă şi-i vei lăsă nelucrat, 
şi vor mâncâ săracii neamului tău, 
iar rămăşiţele le vor mânca hiarele 
câmpului; aşa vei face cu viea ta 
şi cu măslinetul tău. 

12. In şase zile să Iaci lucrurile 
tale, iar în ziua a şaptea vei odihni, 
ca să se odihnească boul iău şi 
înjugătorul tău, şi ca să răsufle fiul 
slujnicii tale şi nemernicul. 

13. Toate câte am grăit către voi 
păziţi-Ie, şi numele dumnezeilor stre- 
ini să nu le pomeniţi, nici să se auză 
din gura voastră. 

14. Trei vremi ale anului serbaţi 
mie. 

15. Sărbătoarea azimilor căutaţi 
să o păziţi, şapte zile veţi mâncâ 
azimă după cum ţi-am poruncit 
ţie pe vremea lunii cei dinfâiu, pen- 
trucă înfr'aceea ai ieşit din Eghipet, 
să nu te arăţi înnainlea mea deşert. 

16. Şi vei face sărbătoarea sece- 
rişului roadelor celor dintâiu a lucru- 
rilor tale, care vei semănâ "în ţarina 
fa. Şi sărbătoarea săvârşitului la ieşi- 
rea anului, când aduni lucrurile cele 
din ţarina ta. 

17. In trei vremi ale anului se va a- 
rătâ loată partea bărbătească înnain- 
tea Domnului Dumnezeului tău, căci 
când voi scoate neamurile dela faţa 
ta şi voiu lărgî hotarele tale, nu va 
pofti nimenea pământul tău. 

18. Să nu jertfeşti pre dospit sânge 
din jertfa mea, nici să rămână gră- 
simea sărbătorei mele până dimi- 
neaţa. 

10, Lev. 25, 3. 11. Lev. 25, 4. 12. Eşire 20, 
8; 31, 15. 13. Ts. Navi 23, 7. 14. 2 Lege 16, 
16. 15. 12, 15; 13, 4; 34, 18; Lev. 23, 5. 

16. Lev. 23, 34. 17. 34, 23; 2 Lege 16, 16. 



19. Pârga roadelor celor dintâiu a 
pământului tău vei aduce în casa 
Domnului Dumnezeului tău, să nu 
fierbi mielul în laptele mumei lui. 

20. Şi iată eu trimit pre îngerul 
meu înaintea feţii fale, ca să te pă- 
zească pre cale, ca să te ducă în 
pămânul care l-am gătit ţie. 

21. la aminte de tine însuţi şi 
ascultă de dânsul, şi nu-i fii necre- 
dincios lui, penfrucă nu se va lăsa 
el după tine, că numele meu este 
preste dânsul. 

22. De vei ascultă cu auzul gla- 
sul meu şi vei îace toate câte voiu 
porunci eu vouă şi vei păzi legă- 
tura mea, veţi fi mie popor ales din 
toate neamurile, penfrucă al meu 
este pământul, şi voi veţi fi mie pre- 
oţie împărătească şi neam sfânt. 
Aceste cuvinte vei grăi fiilor Iui Is- 
rail: de veţi auzi cu auzul glasul 
meu şi veţi face toate câte voiu zice 
ţie, vrăjmaşi- voiu fi vrăjmaşilor tăi, 
şi împrotivnic împrotivnicilor tăi. 

23. Pentrucă va menge îngerul meu, 
carele te va povăţui pre fine şi ie 
va duce la Amorei şi Hetei şi Fe- 
rezei şi Hananei şi Gherghesei şi 
Evei şi Ievusei, şi-i voiu sfărâma 
pre ei. 

24. Să nu. te închini dumnezeilor 
lor, nici să slujeşti lor, să nu faci 
după faptele lor; ci stricând să strici 
capiştiîe lor, şi zdrobind să zdro- 
beşti stâlpii lor. 

25. Şi să slujeşti Domnului Dum- 
nezeului tău, şi voiu binecuvânta 
pâinea ta şi vinul tău şi apa fa, 
şi voiu depărtâ slăbiciunea dela voi. 

26. Nu va fi nerodifor nici sterp 
pre pământul tău, numărul zilelor 
tale plinind voiu plini. 

27. Şi voiu trimite frica povaţă ţie, 
şi voiu îngrozi toate neamurile a- 



20. 33, 2; 32, 34. 22. 2 Lege 7, 12. 23. 32, 



EŞIREA 23-24 



101 



supra cărora mergi tu, şi voiu face 
pre lo|i împrotivnicii tăi să fugă. 

28. Şi voiu trimite viespi înnainfea 
ia, şi voiu scoale pre Amorei şi pre 
Evei şi pre Hananei şi pre Hetei 
dela tine. 

29. Nu voiu scoate pre ei într'un 
an, ca să nu se pusfiască pămân- 
tul, şi să se înmulţească asupra fa 
hiarele pământului. 

30. Cu încetul voiu scoate pre ei 
dela tine, până te vei înmulţi tu, şi 
vei moşteni pământul. 

31. Şi voiu pune hotarele fale de 
la marea Roşie până la marea Fi- 
listenilor, şi dela pustiu până la rîul 
cel mare al Eufratului; şi voiu da 
în mâinile voastre pre cei ce şed 
pre pământul acela, şi voiu scoate 
pre ei dela fine. 

32. Să nu faci cu ei, nici cu dum- 
nezeii lor legătură. 

33. Şi să nu lăcuiască în pămân- 
tul tău, ca să nu te facă să păcă- 
fueşfi împrotiva mea, că de vei slujî 
dumnezeilor lor, aceştia vor fi ţie 
piedecă. 

CAP. 24. 

Moisi se suie a doua oară pre muntele 
Sinai 

Si lui Moisî au zis: sui-fe la Dom- 
} nul fu şi Aaron şi Nadav şi Aviud 
şi şaptezeci din bătrânii lui Israil, 
şi se vor închina de departe Dom- 
nului. r 

2. Şi se va apropiâ Moisî singur 
către Dumnezeu; iar ei nu se Vor 
apropiâ, şi poporul nu se va sul îm- 
preună cu ei. 

3. Şi a mers Moisi, şi povesti po- 
porului toate cuvintele lui Dumne- 
zeu şi îndreptările, şi a răspuns tot 
poporul cu un glas, zicând: toate 



28. 2 Lege 7, 20; Is. Navî 24, 12. 31. Num. 
34, 2. 32. 34, 12, 15 ; 2 Lege 7, 2. 33. 34, 
12, 13. 

24. 3. Eşirej9, 8. 



cuvintele care le-au grăit Domnul, 
vom face şi le vom ascultâ. 

4. Şi a scris Moisi toate cuvin- 
tele Domnului, şi mânecând Moisî 
de dimineaţă a zidit jertfelnic subt 
munte, şi douăsprezece pietre pen- 
tru cele douăsprezece seminţii ale 
lui Israil. 

5. Şi a trimis pre tinerii fiilor lui 
Israil, şi au adus arderi de tot, şi 
au jertfit viţei jertfă de mântuire Dom- 
nului Dumnezeu. 

6. Şi luând Moisî jumătate din sân- 
ge 1-a turnat într'un clondir; iar ju- 
mătate 1-a turnat preste jertfelnic. 

7. Şi luând cartea legii a cetif-o 
în auzul poporului, şi ei au zis : 
toate câte au grăit Domnul, vom face 
şi vom ascultâ. 

8. Şi luând Moisi sângele a stro- 
pit poporul, şi a zis: iată sângele 
legăturei, care au făcut Domnul cu 
voi pentru toate cuvintele acestea. 

9. Şi s'au suit Moisî şi Aaron şi 
Nadav şi Aviud şi şaptezeci din bă- 
trânii lui Israil. 

10. Şi au văzut locul unde au stă- 
tut Dumnezeul lui Israil, şi cele de 
subt picioarele lui ca un lucru de 
cărămidă de sapfir, şi ca chipul tă- 
riei cerului senin. 

11. Şi din cei aleşi ai lui Israil 
nu s'a despărţit nici unul, şi s'au 
arătat în locul lui Dumiiezeu, şi au 
mâncat şi au băut. 

12. Şi au zis Domnul către Moisî: 
sui-fe la mine în munte şi stai a- 
colo, şi voiu da ţie table de piatră, 
legea şi poruncile care te-am scris, 
ca să le pun lege lor. 

13. Şi sculându-se Moisi şi Isus 
cel ce stâ lângă el, s'au suit în mun- 
tele lui Dumnezeu. 

14. Şi bătrânilor au zis: aşteptaţi 
în linişte aici, până când ne vom 



6. Evrei 9, 19. 7. Eşire 19, 8. 8. Evrei 
9, 20. 10. Isaia 1, 26; 6, l; 1 Tim. 6,16 
\"V . 2 Cor. 3, 3. 



102 



EŞIREA 24-25 



înnapoiâ la voi, şi iată Aaron şi Or 
cu voi, de se va întâmplă cuivâ ju- 
decată, să meargă la ei. 

15. Şi s'au suit Moisî şi Isus în 
munte, şi a acoperit norul muntele. 

16. Şi s'a pogorît slava lui Dum- 
nezeu pre muntele Sinaii, şi 1-a aco- 
perit pre ei norul şase zile, şi a che- 
mat Domnul pre Moisî în'ziua a 
şaptea din mijlocul norului. 

17. Şi erâ chipul slavei Domnului, 
ca un îoc ce arde pre vârful mun- 
telui înnaintea fiilor lui Israil. 

18. Şi a intrat Moisî în mijlocul 
norului, şi s'a suit în munte; şi a 
fost acolo în munte patruzeci de 
zile şi patruzeci de nopţi. 

CAP. 25. 

Rândueli pentru cortul Mărturiei. 

Si au grăit Domnul către Moisî, 
zicând 

*2. Qrăeşte fiilor lui Israil: strân- 
gefi mie pârgă dela îoţi cărora le 
va părea în inima lor să deâ de 
bună voie, şi veţi strânge dela ei 
pârga mea. 

3* Şi aceasta este pârga care veţi 
strânge dela dânşii: aur, argint şi 
aramă, 

4. Şi vânăt şi mohorîf şi roşu 
îndoit, şi mătase răsucită şi păr de 
capră. 

5. Şi piei de berbece roşite şi piei 
vinete şi lemne neputreziîoare şi pie- 
tre de sardiu. 

6. Şi untdelemn pentru lumină, 
aromate pentru untuldelemn al un- 
gerii şi pentru tămâie cu bună mi- 
reasmă. 

7? Şi pietre de sardiu şi pietre de 
săpat la umărar şi la haina cea până 
la călcâie. 

8. Şi vei face mie lăcaş sfânt, şi 
mă voiu arăta între voi. 

17. 2 Lege 4, 24, 9, 3. 18. 34, 28 ; 2 Lege 
9, 9, 18; Mat. 4, 2. 

OFi 2.35.5 5.35. 28. 7.28. 4. 5.35,11. 



9. Şi vei face mie după toate câte-ţi 
voiu arăfâ în munte, chipul cortu- 
lui şi chipul tuturor vaselor lui, aşa 
vei face. 

10. Şi vei face sicriul mărturiei 
din lemne neputrezitoare, de doi co(i 
şi jumătate de lung, şi de un cot 
şi jumătate de lat, şi de un cot şi 
jumătate de înalt. 

11. Şi-l vei poleî cu aur curat pe 
dinlăuntru, şi pe dinafară îl vei po- 
leî, şi vei face lui zimţi de aur su- 
ciţi împrejur. 

12. Şi vei face lui patru verigi de 
aur, şi le vei pune pre cele patru 
cornuri ale lui, două verigi pre o 
margine, şi alte două pre a doua 
margine. 

13. Şi vei face drugi de lemne ne- 
putrezitoare, şi le vei polei cu aur 
curat. 

14. Şi vei băga drugi în verigile 
cele din cornurile sicriului, ca să se 
ridice sicriul cu ele. 

15. In verigile sicriului vor îi drugii 
necîinti{i. 

16. Şi vei pune înlăuntru în si- 
criu mărturiile, care voiu da ţie. 

17. Şi vei face acoperemântul îm- 
păcării de aur vărsat curat de doi 
coţi şi jumătate de lung, şi de un 
cot şi jumătate de lat. 

18. Şi vei face doi Heruvimi de 
aur turnaţi, şi vei pune pre ei de 
amândouă laturile acoperemântului 
împăcării. 

19. Şi se vor face un Heruvim de 
o parte şi un Heruvim de cealaltă 
parte a acoperemântului împăcării. 

20. Şi vei face pre aceşti doi He- 
ruvimi pre amândouă marginile, He- 
ruvimii vor fi cu aripile întinse dea- 
supra, umbrind cu aripele lor pre- 
ste acoperemânful împăcării, şi fe- 
ţele lor una către alta, către aco- 
peremânful împăcării vor fi feţele 

9. Evr. 9, 2. 10. 37, 1. 17. 35, 12; 37, 6. 
18. 37, 7. 20. 37, 9. 



EŞIREA 



Heruvimilor, şi vei pune acopere- 
mânful împăcării preste sicriu dea- 
supra. 

21. Şi în sicriu vei pune mărtu- 
riile, care voiu da ţie. 

22. Şi mă voiu face cunoscut ţie 
de acolo. Şi-ji voiu grăî {ie deasupra 
acoperământului împăcării dintre cei 
doi Heruvimi, cari sunt preste si- 
criul mărturiei, şi toate câte voiu 
porunci |ie către fiii lui Israil. 

23. Şi vei face masă de lemn ne- 
putrezifor, de doi coti de lungă, şi 
de un cot de lată, şi de un cot şi 
jumătate de înaltă. 

24. Şi o vei pokî cu aur curat, 
şi vei face ei zim{i de aur suciţi îm- 
prejur, şi vei face ei cunună de un 
lat de mână prin prejur. 

25. Şi vei face zimţ sucit împre- 
jurul cununei. 

26. Şi vei face patru verigi de aur, 
şi vei pune verigile pre patru părţi 
ale picioarelor ei subf cunună. 

27. Şi vor fi verigile toarte dru- 
gilor, ca să ridice cu ele masa. 

28. Şi vei face drugii de lemne ne- 
putrezifoare, şi îi vei poleî cu aur 
curat, şi seva ridica cu dânşii masa. 

29. Şi vei face blidele ei şi că- 
ţuile şi vase de turnai şi paharele, 
întru care vei turna cu ele, de aur 
curat le vei face pre ele. 

30. Şi vei pune pre masă pâinelepu- 
nerii înnainte, pururea înnaintea mea. 

31. Şi vei face sfeşnic de aur cu- 
rat bătut să faci sfeşnicul, fusul 
lui şi ramurile şi scafele şi meri- 
şoarele şi florile dinir'însul să fie. 

32. Şase ramuri să iasă de pre 
laturile lui: trei ramuri ale sfeşni- 
cului dîntr'o lăture, şt trei ramuri 
ale sfeşnicului din laturea cealaltă. 

33. Şi trei scafe făcute ca nucu- 
şoarele.înfr'o ramură merişor şi crin; 



21. 26, 34} Evrei 9, 4. 22. 30, 6, 36; Num. 
7, 89. 23. 35, 13; 37, 10. 24. 37, 11. 29. 37, 
16. 30. 40, 21. 31. 35, 14 ; 37, 17. 



25—26 103 



aşâ şi la cele şase ramure care ies 
din sfeşnic. 

34. Şi în sfeşnic patru scafe fă- 
cute ca nucuşoarele, în fiecare ra- 
mură merişoarele şi florile ei. 

35. Merişorul subf cele două ra- 
muri dinfr'însul, şi merişor subt cele 
patru ramuri dinir'însul; aşâ la cele 
şase ramuri care ies din sfeşnic, şi 
în sfeşnic patru scafe făcute ca nu- 
cuşoarele. 

36. Merişoarele şi ramurile din- 
tr'însul să fie turnate tot din aur 
curat. 

37. Şi vei face lui şapte candele, 
şi-i vei pune feştilile şi vor lumină 
dinfr'o faţă. 

38. Şi mucările tui şi tăviţile lui 
din aur curat le vei face. 

39. Toate vasele acestea un talant 
de aur curat. 

40. Vezi să faci toate după chi- 
. pul, care s'au arătat ţie în munte. 

CAP. 26. 

Facerea cortului. 

Si vei face cortul din zece covoare 
5 de mătase răsucită, şi cu vânăt 
şi cu mohorît şi cu roşu împletită 
ca Heruvimii, lucru de ţesător să le 
faci pre ele. 

2. Lungul unui covor de douăzeci 
şi opt de coţi, şi lăţimea unui co- 
vor de patru coţi, să fie un covor, 
o măsură va fi la toate covoarele. 

3. Şi cinci covoare se vor ţineâ 
unul de altul, şi celelalte cinci co- 
voare se vor ţineâ iar unul de altul. 

4. Şi vei face lor chiotori vinete la 
marginea unui covor de o parte la 
împreunare, şi aşâ vei face la mar- 
ginea covorului dinafară la împreu- 
narea a doua. 

5. Şi cincizeci de chiotori vei face 
la covor, şi cincizeci de chiotori vei 

36. 37, 21. 37. 40, 23. 38. 37, 23 şi 24. 
39. Fap. Hp. 7, 44. 40. 26, 30; Evt. 8, 5. 
26. 36,^. 2. 36, 8. 4. 36, 10, 5. 36, 14. 



104 



EŞIREA 26 



face de o parte a covorului, ca să 
se lege cu celalt covor stând unul 
către altul faţă în fajă, 

6. Şi vet îace cincizeci de copci 
de aur, şi vei împreună un covor 
cu altul cu copcile, şi va îi un cort. 

7. Şi vei îace coperişuri de păr 
acoperemânt preste cort, unsprezece 
coperişuri să Ie faci. 

8. Lungimea unui acoperiş să îie 
de treizeci de coji, şi de patru coţi 
să fie lăţimea unui acoperiş, aceeaşi 
măsură va îi la cele unsprezece a- 
coperişuri. 

9. Şi vei împreună cinci acoperi- 
şuri într'un loc, şi şase acoperişuri 
într'un loc, şi vei îndoî acoperişul 
al şaselea în faţa cortului. 

10. Şi vei face cincizeci de chio- 
fori la marginea unui acoperiş, care 
va îi la mijlocul împreunării, şi cinci- 
zeci de chiofori vei face pre mar- 
ginea acoperişului; ce se împreună . 
cu al doilea. 

11. Şi vei face cincizeci de ve- 
rigi de aramă, şi vei împreuna ve- 
rigile din chiolori, şi vei împreună 
acoperişurile, şi vor fi unul. 

12. Şi vei pune de desupf ce trece 
din acoperişurile cortului, jumătate 
ce frece din acoperişuri vei acoperi 
ce trece din acoperişurile cortului, 
cu acestea vei acoperi dinnapoia cor- 
tului. 

13. Un cot dinfr'o parte, un cot 
din cealaltă parte ce prisoseşte din 
acoperişuri, din lungimea acoperi- 
şurilor cortului va îi de acoperit pre- 
ste coastele cortului de o parte şi 
de cealaltă parte, ca să-l acopere. 

14. Şi vei face acoperemânt cor- 
tului din piei de berbece roşite, şi 
preste acestea deasupra acopere- 
mânturi din piei vinete. 

15. Şi vei face stâlpi cortului din 
lemne neputrezitoare. 



6. 36, 11. 7. 36, 12. 10. 36, 14. 14. 36, 
16. 15. 36, 17. 



16. De zece coţi să faci un stâlp, 
şi de un cot şi jumătate lăţimea unui 
stâlp. 

17. Două gardine la un stâlp stând 
una către alta, aşâ să faci la foţi stâlpii 
cortului. 

18. Şi vei face stâlpi cortului două- 
zeci de stâlpi despre partea cea de 
către miazănoapte. 

19. Şi patruzeci de piuliţe de ar- 
gint să îaci la cei douăzeci de stâlpi, 
două piuliţe la un stâlp de amân- 
două capetele lui, şi două piuliţe la 
alt stâlp de amândouă capetele lui. 

20. Şi în partea a doua cea de 
către austru, douăzeci de stâlpi. 

21. Şi patruzeci de piuliţe ale lor 
de argint, două piuliţe la un stâlp 
de amândouă capetele lui, şi două 
piuliţe la alt stâlp de amândouă ca- 
petele lui. 

22. Şi dinnapoia cortului despre 
partea cea de către mare vei îace 
şase stâlpi. 

23. Şi doi stâlpi vei face la un- 
ghiurile cortului dindărăt. 

24. Şi vor îi deopotrivă de jos, şi 
întru una se vor împreună, şi vor 
îi întocma din capete cu o împreu- 
nare; aşâ vei îace la amândouă un- 
ghiurile întocma să fie. 

25. Şi vor fi opt stâlpi şi şase- 
sprezece piuliţe de argint, două piu- 
liţe la un stâlp şi două piuliţe la 
alt stâlp de amândouă capetele lui. 

26. Şi să îaci zăvoare din lemne 
neputrezitoare, cinci zăvoare la un 
stâlp de o parte a cortului, 

27. Şi cinci zăvoare la al doilea 
stâlp al cortului, şi cinci zăvoare fa 
stâlpul dindărăt al părţei cortului 
de către mare. 

28. Şi zăvorul cel din mijloc, prin 
mijlocul stâlpilor să se petreacă de 
o parte până la cealaltă parte. 

29. Şi stâlpii să-i fereci cu aur, 

21. 36, 21. 22. 36, 22. 24. 36, 25. 25. 36, 
26. 26. 36, 27. 27. 36, 28 . 28. 36, 30. 
29. 36, 31. 



EŞIREA 



şi verigile în care vei băgă zăvoa- 
rele, să le faci de aur, şi zăvoarele 
să le poîeeşîi cu aur. 

30. Şt vei ridica coriul după chi- 
pul care s'a arăfal fie în rnunie. 

31. Şi vei îace catapeteazma din 
vânăt şi din mohorîî, şi din roşu 
răsucii şi din măiase răsucită. 

32. Să o faci pre ea cu Heruvim, 
şi să o pui pre patru stâlpi nepu- 
(reziiori poleiţi cu aur şi capetele 
lor de aur, şi înveliforile lor patru 
de argint. 

33. Şi vei pune catapeteazma pre 
stâlpi; şi după catapeieazmă vei bă- 
ga sicriul mărturiei, şi catapeteaz- 
ma va despărţi vouă între sfânta, şi 
între sfânta sfintelor. 

34. Şi cu catapeteazma vei aco- 
peri sicriul mărturiei în sfânta sfin- 
telor. 

35. Şi vet pune masa dinafară de 
catapeieazmă, şi sfeşnicul în fa|a 
mesii despre partea cortului cea de 
către miazăzi, şi masa o vei pune 
despre partea cortului cea de către 
miazănoapte. 

36. Şi vei face uşii perdea din a- 
coperemânt vânăt şi mohorîf, şi roşu 
sucit şi de mătase răsucită, lucru 
de împestritor. 

37. Şi vei face perdelii cinci stâlpi 
de lemne neputrezitoare; şi-i vei po- 
lei cu aur şi căpătâele lor de aur, 
şi vei vărsâ lor cinci piuliţe de a- 
ramă. 

CAP. 27. 

Altarul jertfelor şi împrejmuirea cor- 
tului. 

8i să faci altar de lemne neputre- 
5 zifoare de cinci coţi de lung şi 
de cinci coţi de lat. cu patru un- 



30. 25, 40; Fap. Hp 7, 44. 32. 36, 34. 

33. 36, 35 ; 40, 3; Evr. 9 3. 34. 25, 21; 
Evr. 9, 5. 35. 40, 20, 22. 36. 36, 35. 
27. 1. 20, 24; 35, 16} 38, 1. 



26-27 105 



ghiuri- să fie altarul şi de trei coţi 
înălţimea lui. 

2. Şi vei face coarne în cele pa- 
tru unghiuri, dinlr'însul să fie coar- 
nele, şi le vei acoperi cu aramă. 

3. Şi vei face cunună altarului şi 
acoperemântuî lui şi paharele lui 
şi furculiţele lui şi vatra lui şi toate 
vasele lui, le vei face de aramă. 

4. Şi să faci lui grătar de aramă 
în chip de mreajă, şi vei face gră- 
tarului patru verigi de aramă în cele 
patru cornuri. 

5. Şi le vei pune sub! grătarul 
jertfelnicului din jos, şi va fi gră- 
tarul până la jumătatea altarului. 

6. Şi vei face altarului drugi de 
lemne neputrezitoare, şi-i vei ferecă 
cu aramă. 

7. Şi vei băgâ drugi în verigi, şi 
să fie drugi la amândouă capetele 
altarului, ca să-1 poată ridică pre 
dânsul. 

8. Scobit de scânduri îl vei îace, 
după cum ţi s'a arătat în munte, 
aşa să-1 faci. 

9. Şi vei face curte cortului des- 
pre partea cea de către austru, pân- 
zele curţii de mătase răsucită, lungi 
de o sulă de coţi de o parte. 

10. Şi stâlpii lor douăzeci, şi piu- 
liţele lor douăzeci de aramă, şi ve- 
rigile lor şi arcurile lor de argint. 

11. Aşâ şi în partea cea de că- 
tre miazănoapte pânzele de o sută 
de coţi de lungi, şi stâlpii lor două- 
zeci şi piuliţele lor douăzeci de a- 
ramă, şi verigile lor şi arcurile stâl- 
pilor şi piuliţele lor ferecate cu ar- 
gint. ' 

12. Iară lăţimea curţii despre apus 
pânza de cincizeci de coţi, şi stâlpii 
lor zece, şi temeiurile lor zece. 

13. Şi lăţimea curţii de către ră- 
sărit pânza de cincizeci de coţi, şi 
stâlpii lor zece, şi temeiurile lor zece. 

2. 38, 2. 4. 38, 4. 8. 20, 24; 38, 7. 
9. 38, 9. 



106 EŞIREA 



14. Şi de cincisprezece coji înăl- 
ţimea pânzelor de o parte; stâlpii 
lor trei, şi piuliţele lor trei. 

15. Şi de cealaliă parte cincispre- 
zece coti de înalte pânzele, stâlpii 
lor trei, şi piuliţele lor trei. 

16. Şi perdeaua porţii curţii de 
douăzeci de coti de înalt, vânăt şi 
mohorît şi roşu împletit, şi mătase 
răsucită cu împestrituri de croitor, 
stâlpii lor patru, şi temeiurile lor 
patru. 

17. Toţi stâlpii curţii împrejur fe- 
recaţi cu argint, şi capetele lor de 
argint, şi temeiurile lor de aramă. 

18. Iar lungimea împrejmuirii de 
o parfe şi de alta de câte o sută 
de coţi, şi lărgimea de o parte şi 
de alta de câte cincizeci de coţi, şi 
înălţimea de cinci coţi, fiind de mă- 
tase răsucită, şi piuliţele stâlpilor 
de aramă. 

19. Şi toate vasele şi toate unel- 
tele şi ţăruşii curţii, de aramă. 

20. Şi tu porunceşte fiilor lui Is- 
rail să aducă ţie untdelemn de mă- 
sline fără drojdii, curat, ales pentru 
candelă, casă arză lumină totdeauna 
în cortul mărturiei dinafară de cata- 
peteasma ce este preste sicriul legii. 

21. Şi o va aprinde Aaron şi fiii 
lui de seara până dimineaţa înnain- 
tea Domnului, lege veşnică întru 
neamurile voastre dela fiii lui Israil. 

CAP. 28. 

Veşmintele sfinţite. 

Si fu adu la fine pre Aaron fratele 
, tău şi pre fiii lui şi din fiii lui 
Israil, ca să-mi fie mie preoţi: Aaron 
şi Nadav şi Aviud şi Eîiazar şi Ifa- 
mar fiii lui Aaron. 

2. Şi vei face veşmânt sfânt lui 
Aaron fratelui tău spre cinste şi mă- 
rire. 

15. 38, 15. 16. 35, 16. 17. 35, 19. 20. Lcv. 
24, 2. 21. 30, 21. 
28- 1. 6, 23. 2. 35, 19. 



27-28 



3. Şi tu, grăeşfe tuturor celor cu 
cuget înţelept, pre cari i-am umplut 
de duhul înţelepciune! şi al înţele- 
gerii, şi vor face veşmânt sfânt lui 
Aaron pentru sfinţire, cu care să-mi 
preoţească mie. 

4. Şi acestea sunt veşmintele care 
vor face: pieptar şi umărar şi haină 
până la călcâie şi haină strălucită şi 
mitră şi brâu, şi vor face veşminte 
sfinte lui Aaron şi fiilor lui, ca să 
preoţească mie. 

5. Şi ei vor lua fir de aur şi vâ- 
năt şi mohorît şi roşu şi mătase. 

6. Şi vor face umărarul de mătase 
toarsă, lucru ţesut de împesfrifor. 

7. Două umărăre vor îi lui ţiin- 
du-se unul de altul de amândouă 
părţile atârnate. 

8. Şi ţesătura umărarelor care este 
într'însul după lucrul dinfr'însa, va 
fi de aur curat, de vânăt, de mo- 
horît, de roşu tors şi de mătase ră- 
sucită. 

9. Şi vei lua două pietre, pietre de 
smaragd, şi veî săpâ în ele numele 

fiilor lui Israil. 

10. Şase nume pe o piatră, şi ce- 
lelalte şase nume pe a doua piatră, 
după neamurile lor. 

11. Lucru de meşteşug în piatră, 
săpătură de pecete vei săpâ amân- 
două pietrele pre numele fiilor lui 
Israil. 

12. Şi vei pune amândouă pietrele 
preste umerii umărarului, pietre de 
pomenire sunt fiilor lui Israil; şi va 
purtă Aaron numele fiilor lui Israil 
înnainfea Domnului preste amândoi 
umerii săi, pomenire pentru ei. 

13. Şi vei face pavăze de aur curat. 

14. Şi vei face două lănţişoare de 
aur curat amestecate cu flori, lucru 
împletit, şi vei pune lănţişoarele îm- 
pletite preste payăze pre umerii lor 
dinnainte. 



4. 25, 7; 39, 1. 7. 39, 2; 39, 4. 8. 39, 5. 
9. 39, 5. 



ESIREA 28 



107 



15. Şi vei îace Engolpion de ju- 
decăţi, lucru de ţesător, după cum 
s*a făcui umărarul să-1 îaci din aur 
şi din vânăt, şi din mohorît şi din 
roşu sucit, şi din măiase răsucită 
îl vei face. 

Î6i In patru unghiuri va fi îndoit 
de o palmă de lung şi de o palmă 
de lat. 

17. Şi vei iese înfr'însul ţesături 
de piatră cu patru rânduri, un rând 

de pietre va îi sardiu, iopa2 şi sma- 

ragd un rând. 

18. Şi aî doilea rând Ântracs şi 
Saplir. şi Iaspis. 

19. Şi al treilea rând Lighiriu, 
Ahatis şi Ametist. 

20. Şi al patrulea rând Hrisolit şi 
Viriliu şi Onih, acoperite cu aur şi 
legate cu aur să fie după rândul lor. 

21. Şi pietrele să fie după nu- 
mele fiilor lui Israil douăsprezece 
înnaintea Domnului, pre amândoui u- 
merii lui douăsprezece după nu- 
mele lor, după neamurile lor, să- 
pături de peceţi, fiecăruia după nu- 
me, să fie douăsprezece seminţii. 

22. Şi vei face preste Engolpion 
lănţişoare împletite lucru de sârmă 
de aur curat. 

23. Şi va purta Aaron numele fii- 
lor lui israil în Engolpionul jude- 
căţii pre piept, când va intră în sfân- 
ta, pomenire înnaintea lui Dumnezeu. 

24. Şi vei pune pre Engolpionul 
judecăţii lănţişoarele cele împletite, 
pre amândouă părţile Engolpionu- 
lui îe vei pune. 

25. Şi cele două pavăze le vel pune 
pre amândoui umerii umărarului de 
către faţă.-. 

26. Şi vei pune pre Engolpionul 
judecăţii arătarea şi adevărul, şi va 
fî pre pieptul lui Aaron când va in- 
tra în sfânta înnaintea Domnului, şi 
va purta Aaron judecăţile fiilor lui 



15, 39, 7. 17. 39, 8. 22. 39, 13. .24. Lev. 
8, 8. 26. Lev. 8, 8; 2 Lege 33, 8. 



Israil pre piept înnaintea Domnului 
pururea. 

27. Şi vei face haină până la căl- 
câie tot de vânăt. 

28. Şi va fi gura ei dintr'însa în 
mijloc, având guler împrejurul gurii, 
lucru ţesut, împletitura ţesută din- 
tr'însa ca să nu se spintece. 

29. Şi vei îace pre marginea hainii 
din jos ca nişte rodii mici, de rodii 
înfloriţi, de vânăt şi mohorît, şi de 
roşu sucit şi de mătase răsucită pre 
marginea hainii împrejur. 

30. Şi înfr'acestaşi chip rodii mici 
de aur şi clopoţei în mijlocul lor 
prin prejur, după fiecare rodie de 
aur clopoţel, şi floare pre marginea 
hainei prin prejur. 

31. Şi va fi când va sluji Aaron, 
ascultat va fi glasul lui, când va in- 
tră în sfânta înnaintea Domnului, şi 
când va ieşi, ca să nu moară. 

32. Şi vei îace tablă de aur curat, 
şi vei săpâ într'însa chip de pecete, 
sfinţire Domnului. 

33. Şi vei pune preste ea vânăt 
sucit, şi va îi pe mitră în partea ei 
dinnainie, şi va fi pe fruntea lui Aaron. 

34. Şi va purtă Aaron păcatele ce- 
lor ce au adus jertfe, ori câte vor 
sfinţi fiii lui Israil, a toată darea 
sfintelor lor, şi va fi pe fruntea lui 
Aaron pururea primită lor înnaintea 
Domnului. 

35. Şi legăturile hainelor de mă- 
tase, şi vei face mitră de Vison, şi 
brâu vei face iucru împestrit. 

36. Şi fiilor lui Aaron vei face haine 
şi br-âne, şi chidare vei face lor spre 
cinste şi spre mărire. 

37. Şi vei îmbrăca cu acestea pre 
Aaron fratele tău şi pre fiii lui după 
dânsul, şi vei unge pre ei, şi vei 
desăvârşi mâinile lor, şi vei sfinţi 
pre ei ca să fie mie preoţi. 



27. 39, 21. 30. 39, 24; Sitab. 45, 11. 
32. 39, 29; Lev. 8, 9. 33. 29, 6. 35. 39, 
27. 36. 29, 9. 37. Lev. 8, 12. 



108 



EŞIREA 28-29 



38. Şi vei face lor fote de in să 
acopere goliciunea trupului lor, de 
la brâu până la coapse să fie. 

39. Şi va purlâ Aaron şi fiii lui 
acestea, când vor intrâ în cortul 
mărturiei sau când vor merge să 
slujească la altarul din sfânta, şi nu 
vor aduce preste sine păcat, ca să 
nu moară. Lege veşnică lui şi se- 
minţiei lui după dânsul. 

C AP. 29. 

Sfinţirea preoţilor. 

Si acestea sunt, care vei face lor; 
, vei sfinţi pre dânşii, ca să slu- 
jiască ei mie. 

2. Vei luâ din boi un viţel şi doi 
berbeci curaţi, şi pâini azime fră- 
mântate în untdelemn, şi turte ne- 
dospile unse cu untdelemn, de făină 
aleasă de grîu să le faci pre ele. 

3. Şi să le pui într'o coşniţă, şi 
le vei aduce în coşniţă şi viţelul 
şi cei doi berbeci. 

4. Şi pre Aaron şi pre fiii lui vei 
aduce la uşile cortului mărturiei, şi 
vei spăla pre ei cu apă. 

5. Şi luând veşmintele, vei îmbrăca 
pre Aaron fratele tău cu haina cea 
până jos şi umărarul şi Engolpio- 
nul; şi vei împreună Engolpionul cu 
umărarul. 

6. Şi vei pune mitra pre capul lui, 
şi vei pune tabla sfinţenii pe mitră. 

7. Şi vei luâ din untuldelemn al 
ungerii, şi vei lurnâ pre capul lui, 
şi vei unge pre dânsul. 

8. Şi pre fiii lui vei aduce, şi vei 
îmbrăcă pre ei cu hainele, şi vei 
încinge pre ei cu brânele. 

9. Şi vei pune lor chidarile, şi vor 
fi preoţi mie în veac, şi vei săvârşi 
mâinile lui Aaron şi mâinile fiilor lui. 

10. Şi vei aduce un viţel la uşile 



29. 2. Lev. 9, 2. 4. 40, 12, 13. 6. 28, 33; 
39, 29; Lev. 7. 30, 25, 30. 9. 28, 26, 27. 
10. Lev. 8, 14. 



cortului mărturiei, şi vor pune Aaron 
şi fiii lui mâinile pre capul viţelului 
înnaintea Domnului la uşile cortu- 
lui mărturiei. 

11. Şi vei junghiâ viţelul înnaintea 
Domnului la uşile cortului mărturiei. 

12. Şi vei luâ din sângele viţelu- 
lui, şi vei pune pe coarnele altaru- 
lui cu degetul tău; iar ceîalf sânge 
îl vei turna tot, la marginea altaru- 
lui jos. 

13. Şi vei luâ toată grăsimea ce 
este pre pântece, şi prapurul fica- 
tului şi amândoui rărunchii şi seul 
cel de preste ei, şi le vei pune pre 
altar. 

14. Iar cărnurile viţelului şi pie- 
lea şi balega le vei arde cu foc a- 
fară de tabără, că pentru păcat este. 

15. Şi vei luâ un berbece, şi Aaron 
şi fiii lui vor pune mâinile lor pre 
capul berbecelui. 

16. Şi vei junghiâ berbecele, şi 
luând sângele vei turnă pe altar îm- 
prejur. 

17. Şi berbecele îl vei face bucă- 
ţele, şi vei spăîâ maţele şi picioa- 
rele cu apă, şi le vei pune deasupra 
bucăţelelor împreună cu capul. 

18. Şi vei aduce berbecele tot pre 
altar, ardere de tot Domnului întru 
miros de bună mireasmă, jertfă Dom- 
nului este. 

19. Şi vei luâ al doilea berbece, 
şi va pune Aaron şi fiii lui mâinile 
lor pre capul berbecelui. 

20. Şi-l vei junghiâ şi vei luă din 
sângele lui, şi vei pune pre vârful 
urechii cei drepte a lui Aaron şi 
pre vârful mâinei cei drepte şi pre 
vârful piciorului celui drept şi pre 
vârfurile urechilor celor drepte a fii- 
lor lui, şi pre vârfurile mâinilor drepte 
şl pre vârfurile picioarelor drepte. 

21. Şi vei luâ din sângele care 



11. Lev. 1, 3. 13. Lev. 3, 3. 14. Lev. 4, 
11, 12; 8, 14; Evr. 13, 11. 15. Lev. 8, 18. 
j 17. Lev. 8, 19. 18. S, 20, 21. 



EŞÎREA 29 



100 



este pre aliar şi din untuldelemn 
al ungerii, şi vei strop! presie Aaron 
şi pre veşmântul lui, şi presfe fiii 
lui şi preste veşmintele fiilor lui îm- 
preună cu dânsul, şi se va sfinţi el 
şi haina lui şi fiii lui şi hainele fii- 
lor lui cu dânsul; iar sângele ber- 
becelui îl vei turnâ pre altar împrejur. 

22. Şi vei luă dela berbece gră- 
simea lui şi grăsimea care acopere 
pântecele şi prapurul ficatului şi 
rărunchii amândoi, şi grăsimea cea 
de preste ei şi armul cel drept, că 
este săvârşire aceasta. 

23. Şi o pâine din cele cu untul- 
delemn, şi o turtă din coşniţa azi- 
mclor celor puse înnaintea Domnului. 

24. Şi vei pune toate pre mâinile 
lui Aaron şi pre mâinile fiilor lui, 
spre aducere osebită Domnului. 

25. Şi le vei lua pre ele din mâinile 
lor, şi le vei aduce pre altarul ar- 
derii de lot întru miros de bună mi- 
reazmă înnainfea Domnului, jertfă 
este Domnului. 

26. Şi vei luâ pieptul din berbe- 
cele săvârşirei, care este a lui Aaron, 
şi-1 vei osebî pre el osebire înnain- 
fea Domnului, şi va fi {ie parte. 

27. Şi vei sfinţi pieptul cel osebit 
şi armul cel osebit, care s'a luat din 
berbecele săvârşirei dela Aaron şi 
dela fiii lui. 

28. Şi va fi lui Aaron şi fiilor lui 
lege veşnică dela fiii lui Israil, că 
este aceasta osebire şi luare din 
jertfele cele de mântuire ale fiilor 
lui Israil, luare Domnului, 

29. Şi haina sfintei, care este a 
lui Aaron va fi fiilor lui după dân- 
sul, să se ungă ei întru acelea^ şi 
să se săvârşească mâinile lor. 

30. Şapte zile se va îmbrăca cu 
aceea preotul, care din fiii lui Israil 
în locul lui va intră în cortul măr- 
turiei să slujească în cele sfinte. 

22. Lev. 3, 3; 8, 16. 24. Lev. 8, 26. 
25. 3, 5; Lev. 8, 27. 26. Lev. 8, 28; 10, 
14. 27. Num. 6, 20. 29. Lev. 16, 32. 



31. Şi vei luâ berbecele săvârşi- 
rei, şi vei fierbe cărnurile în loc 
sfânt. 

32. ŞL_vor mâncâ Aaron şi fiii 
lui cărnurile berbecelui şi pâinile 
cele din coşniţă, şi lângă uşile cor- 
tului mărturiei le vor mânca pre ele. 

33. Intru care s'au sfinţit întru dân- 
sele, ca să se săvârşească mâinile 
lor, să-i sfinţească pre ei, şi cei de 
alt neam să nu mănânce dintr'în- 
sele, pentrucă sunt sfinte. 

34. Iar de va rămânea din cărnu- 
rile jertfei săvârşirei şi din pâine 
până dimineaţa, vei arde acelea cu 
foc şi nu se vor mâncâ, că sfinţire 
sunt. 

35. Şi vei face lui Aaron şi fiilor 
lui aşa după toate câte am porun- 
cit ţie, în şapte zile vei săvârşi mâi- 
nile lor. 

36. Şi vijeluî cel pentru păcat îl 
vei face în ziua curăţeniei, şi vei cu- 
răţ! altarul când te vei sfinţi fu pre 
el, şi-1 vei unge ca să -l sfinţeşti. 

37. Şapte zile vei curăţ! altarul 
şi-i vei sfinţi şi va fi altarul Sfânta 
Sfintelor, fot cel ce se va atinge de 
altar se va sfinţî. 

38. Şi acestea sunt cele ce vei 
face pre altar: doi miei curaţi de 
câte un an în toate zilele pre altar 
necurmat, jertfă necurmată. 

39. Un miel vei- face dimineaţa, 
şi al doilea miel vei face seara. 

40. Şi a zecea parte de făină cu- 
rată frământată cu untdelemn aşe- 
zat, a patra parte dintr'un hin, şi 
turnare de vin a patra parte dintr'un, 
hin la un miel. 

41. Şi mielul al doilea îl vei face 
seara după jertfa cea de dimineaţă 
ş| după turnarea lui, vei face spre 
miros de bună mireazmă jertfă Dom- 
nului. 

42. Jertfa cea necurmată întru nea- 

32. Lev. 8, 31 i 24, 9\ Mat, 12, 4. 33. Lev. 

22, 10. 38. Num. 28, 3» 42. 20, 24. 



EŞIREA 29—80 



murile voastre înnainfea Domnului 
la uşile cortului mărturiei, întru care 
mă voiu arătă acolo ca să grăesc {ie. 

43. Şi voiu porunci acolo fiilor 
lut Israil, şi mă voiu sfinfî înfru 
slava mea. 

44. Şi voiu sfinţi cortul mărturiei 
şi altarul şi pre Aaron şi pre fiii 
lui voiu sfinţi, ca să preoţească mie. 

45. Şi mă voiu chema întru fiii 
lui Israil, şi voiu îi lor Dumnezeu. 

46. Şi vor cunoaşte că eu sunf 
Domnul Dumnezeul lor, cel ce i-am 
scos pre ei din pământul Eghipe- 
tului, să mă chem lor, şi să fiu lor 
Dumnezeu. 

CAP. 30. 

Altarul Tămâier ei. 

Si vei îace mie altar de tămâiere 
j din, lemne neputrezitoare, şi-1 vei 
face de un cot de jlung, şi de un 
coi de larg. 

2. In patru unghiuri va fi, şi de 
doi co(i de înalt, dintr'însui vor îi 
coarnele lui. 

3. Şi-1 vei poleî cu aur curat, gră- 
tioara lui şi păreţii lui împrejur şi 
coarnele lui, şi vei face lui cunună 
de aur împletită împrejur. 

4. Şi două verigi de aur curat vei 
îace lui subt cununa cea împletită 
a lui, de amândouă laturile vei face 
înfr'amândouă coastele, şi să fie în- 
cleştaţi drugii, ca să*l ridice cu ei. 

5. Şi vei îace drugi de lemne ne- 
putrezitoare, şhi vei ferecă cu aur. 

6. Şi-1 vei pune în faţa catape- 
teazmei, care este presfe sicriul măr- 
turiilor, întru care mă voiu arătă eu 
ţie acolo. 

7. Şi va fămâiâ preste dânsul A- 
aron tămâie tocmită măruntă dimi- 
neaţa, dimineaţa când va tocmi lu- 
minile, va fămâiâ presfe dânsul. 

30. 2. 37, 10; 40^ 5. 4. 37, 11. 6. 25, 22. 
7, 40, 25. 



8. Şi când va aprinde Aaron lu- 
mina seara, va fămâiâ presle dânsul 
tămâiere neîncetată 5 pururea înnain- 
tea Domnului întru neamurile lor. 

9. Şi nu veţi aduce pre el altă tă- 
mâie, aducere de jertfă şi turnare 
să nu turnaţi preste dânsul. 

10. Şi se va ruga Aaron preste 
coarnele lui odată în an din sân- 
gele curăţeniei păcatelor iertării, ©- 
dată în an va curaţi pre el în nea- 
murile lor, Sfânta Sfintelor este Dom- 
nului. 

11. Şi au grăit Domnul către Moisi 
zicând: 

12. De vei luâ numărul fiilor lui 
Israil, când vei cercefâ pre ei, şi vor 
da fiecare răscumpărare pentru su- 
fletul său Domnului, nu va fi întru 
ei cădere, când se vor număra. 

Î3. Şi aceasta este, care vor da 
cei ce se vor numără, jumătate de 
didrahmă, care este după didrahma 
cea sfântă, douăzeci de bani di- 
drahma; iar jumătate de didrahmă 
dare Domnului. 

14. Tot care vine la număr dela 
douăzeci de ani şi mai sus, va da 
dare Domnului. 

15. Cel bogat nu va adaoge, şi 
cel sărac nu va împuţina din jumă- 
tate de didrahmă a da dare Dom- 
nului, să se roage pentru sufletele 
voastre. 

16. Şi vei luâ argintul cel dat de 
la fiii lui Israil, şi-1 vei da la lucrul 
cortului mărturiei, şi va îi fiilor lui 
israil pomenire înnaintea Domnului, 
ca să se miloslivească spre sufle- 
tele voastre; 

17. Şi au grăit Domnul către Moisî, 
zicând : 

18. Fă spălătoare de aramă, şi că- 
pătâiul ei de aramă, ca să fie de 



9. Lev. 10, 1. 10. Evr. 9, 7 si 25. 

12. Num. 1 , 2 : 26, 2. 13. Lev. 27, 25 ; Num. 
3, 47; 18, 16; Iczecb. 45, 12. 18. 35, 16; 38, 
8; 40, 27 şi 29. 



EŞIREA 



spălat, şi o vei pune între cortul 
mărturiei şi între altar. 

19. Şi vei turna într'însa apă, şi-şi 
vor spălâ Aaron şi fiii lui dintr'însa 
mâinile şi picioarele cu apă. 

20. Când vor intra în cortul măr- 
turiei se vor spălâ cu apă, şi nu vor 
murî, sau când vor intra la altar să 
slujească şi să aducă arderi de tof 
Domnului, când vor intra în cor- 
tul mărturiei se vor spălâ cu apă, 
ca să nu moară. 

21. Şi va fi lor lege veşnică, lui 
şi seminţiei lui după dânsul. 

22. Şi au grăit Domnul către Moisî, 
zicând : 

23. Şi tu iâ mirosuri de floare de 
smirnă aleasă cinci sute de sicii, 
şi de scorţişoară mirositoare jumă- 
tate atâta două sute cincizeci, şi de 
trestie mirositoare două sute cinci- 
zeci, 

24. Şi de casia cinci sute de si- 
cii de cei sîinfi, şi untdelemn de 
măsline un hin. 

25. Şi vei face aceasta untdelemn 
ungere sfântă, mir mirositor cu me- 
şteşugul făcătorului de mir, untul- 
delemn, ungere sfântă va fi. 

26. Şi vei unge din ei cortul măr- 
turiei şi sicriul mărturiei, 

27. Şi toate vasele lui, şi sfeşni- 
cul şi toate vasele lui, şi altarul tă- 
mâierii şi altarul arderilor de tot, 
şi toate vasele lui. 

28. Şi masa şi toate vasele ei, şi 
spălăloarea şi căpătâiul ei. 

29. Şi le vei sfinţî pre ele, şi vor 
îi sfinte sfinţilor, tot cel Ce se va 
atinge de ele se va sfinţî- 

30. Şi pre Aaron şi pre fiii lui 
vei unge, şi vei sfinţi pre ei, ca să 
preoţească mie. 

31. Şi vei grăi fiilor lui Israil, zi- 
când: untuldelemn unsoare de un- 



21, 27, 21. 25. 29, 7. 27. 40, 9. 
30, 29, 7. 



BO-31 in 



gere sfânt va fi acesta vouă* întru 
neamurile voastre. 

32. Pe -trapul omenesc să nu ?se 
ungă, şi după tocmeala aceasta să 
nu vă faceţi vouă asemenea, că sfânt 
este şi sfinţenie va fi vouă. 

33. Ori care va face asemenea şi 
ori care va da dintr'însul la altul 
de neam strein, va pieri din popo- 
rul său. 

34. Şi au zis Domnul către Moisî: 
iâ ţie mirosuri stacfie, onih, halvan 
mirositor şi tămâie curată, una cât 
alta să fie. 

35. Şi vor face dintr'acesiea tă- 
mâie mirositoare, lucru tocmit de 
făcător de mir, amestecat, curat, lu- 
cru sfânt. 

36. Şi vei tăiâ dintr'acestea mă- 
runt, şi vei pune împreajma măr- 
turiilor în cortul mărturii de unde 
mă voiu arăta ţie de acolo. Sfântă 
sfinţilor va ti vouă tămâia. 

37. După tocmirea aceasta să nu 
vă faceţi vouă înşivă, că va îi vouă 
sfinţenie Domnului. 

38. Ori cine va face asemenea, 
ca să se mirosească cu aceea, va 
pieri din poporul său. 

CAP. 31. 

Meşterii cortului. Serbarea Sâmbetei 
şi Tablele Legii, 

Si au grăit Domnul către Moisî, 
j zicând: 

2. Iată am chemat anume pre Ve- 
seleil feciorul lui Urie fiul iui Or din 
neamul lui luda. 

3. Şi l-am umplut de Duhul , cel 
Dumnezeesc al înţelepciunii, şi al 
înţelegerii, şi al ştiinţii întru tot lu- 
crul să cugete. 

4. J5i să îie mai mare preste me- 
şteri, şi să lucreze aurul şi argin- 
tul şi arama şi vânătul şi moho- 

35. 40, 25. 36. Num. 7, 49. 
31. 2. 35, 30; 36, 1. 3. 1 Imp. 7, 14. 
4. 35, 31, 32. 



iii 



fcşrttEA âi— ââ 



rîlul şi loriul cel roşu şi mătasea 
cea răsucită. 

->5. Şi la lucrarea pietrjlor şi la lu- 
crurile cioplirei lemnelor, să lucreze 
după toate lucrurile. 

6. Şi eu l-am dat pre el şi pre 
Eliav fiul lui Ahisamah din neamul 
lui Dan, şi la tof cel înţelept cu i- 
nima am dat înţelepciune, şi vor fa- 
ce toate câte am poruncit ţie. 

7. Cortul mărturiei şi sieriul legii 
şi acoperemânful împăcărei, care 
esfe .preste dânsul, şi gătirea cor- 
tului. 

8. Şi altarul tămâierei şi masa 
şi toate vasele ei, şi sfeşnicul cel 
curat şi toate vasele lui. 

9. Şi spălătoarea şi temeiul ei. 

10. Şi veşmintele cele de slujbă 
ale lui Aaron, şi veşmintele fiilor lui 
spre a-mi slujî mie. 

11. Şi untuldelemn al ungerii, şi 
tămâia cea pregătită pentru sfânta, 
după toate câte am poruncit jie, vor 
face. 

12. Şi au grăit Domnul către Moisî, 
zicând: 

13. Şi tu porunceşte fiilor lui Israil, 
zicând: vedeţi şi păziţi sâmbetele 
mele, că semn este între mine şi 
între voi întru neamurile voastre, ca 
să cunoaşteţi că eu sunt Domnul 
cel ce vă sfinţesc pre voi. 

14. Şi păziţi sâmbăta, că sfântă 
este aceasta Domnului şi vouă; cela 
ce o va spurcă pre aceasta cu moarte 
se va omorî, tot cel ce va lucra în- 
tr'însa va pieri sufletul acela din 
norodul său. 

15. Şase zile vei lucra; iar a şap- 
tea zi este sâmb'ălă, odihnă sfântă 
Domnului; ori cine va lucrâ în ziua 
a şaptea, cu moarte se va omorî. 

16. Şi vor păzî fiii lui Israil sâm- 



5. 35, 33. 6. 36, 2. 7. 35, 11, 12, 19. 
10. 28, 1; 35, 19; 39, 42. 13. 20, 8. 
14. 20, 8; 35, 2 Ezecbil 20, 12. 15. Esîre 
23, 12. 



betele, spre a le ţineâ pre ele în 
neamurile lor. 

17. Legătură veşnică între mine 
şi între fiii lui Israil, semn este veş- 
nic, că în şase zile au făcut Dom- 
nul cerul şi pământul, şi în ziua a 
şaptea au, încetat şis'au odihnit. 

18. Şi au dat lui Moisî îndată ce 
au încetat a-i grăi în muntele Sinaii, 
două fable^le mărturiei, table de pia- 
tră scrise cu degetul lui Dumnezeu. 

CAP, 32. 

Viţelul cel de aur. 

Şi văzând norodul că a întârziat 
Moisî a se pogorî din munte, ş'a 
adunat poporul la Aaron, şi a zis 
lui: scoalăife şi ne fă-, nouă dum- 
nezei, carii să meargă innaintea noa- 
stră, că Moisî omul acela care ne-a 
scos pre noi din pământul Eghipe- 
tului, nu ştim ee i s'a întâmplat. 

2. Şi Ie-a zis lor Aaron: luaţi cer- 
ceii cei de aur din urechile femei- 
lor voastre şi a fetelor, şi-i aduceţi 
la mine. 

3. Şi a luat tot norodul cerceii 
cei de aur, carii erau în urechile fe- 
meilor lor, şi i-a adus la Aaron. 

4. Şi i-a luat din mâinile lor, şi 
i-a închipuit în tipar, şi a făcut viţel 
turnat, şi a zis: aceştia sunt dum- 
nezeii tăi Israile, carii te-au scos 
din pământul Eghipetului. 

5. Şi văzând Aaron, a zidit jertfel- 
nic înnaintea lui, şi a strigat Aaron, 
zicând: mâine este sărbătoare Dom- 
nului, i' 

6. Şi mânecând a doua zi a fă- 
cut arderi de tot, şi a adus jertfă 
de mântuire, şi a şezut norodul de 
a mâncat şi a băut, şi s'a sculat 
să joace. 

7. Şi au grăit Domnul către Moisî, 



17. Fac. 2, 2. 18. 32, 16; 2 lege 9, 10. 
32. 1- Filip. 7, 40. 4. Ps. 105, 19, 20. 
5. Ozie7,5. 6.U Cor. 10,7. 7. 2 Lege 9, 12. 



iis 



zicând: mergi degrab de ie pogoară 
de aici, că fărădelege a făcui noro- 
dul iău, pre care l-ai scos din pă- 
mântul Eghipetului. 

8. S'a abătut curând din calea ca- 
re ai poruncit lor, şi şi-a îăcul lor 
vilei, şi s'a închinat lui, şi a jerffit 
lui, şi a zis : 

9. Aceştia sunt dumnezeii tăi I- 
sraile, carii fe-au scos din pământul 
Eghipetului. 

10. Şi acum lasă-mă, ca mâniin- 
du-mă cu iuţime asupra lor să-i 
pierz pre ei, şi te voiu face pre tine 
neam mare. 

11. Şi s'a rugat Moisl înnainfea 
Domnului Dumnezeu, şi a zis : pen- 
tru ce Doamne te mânii cu iuţime 
pre norodul tău, pre care l-ai scos 
din pământul Eghipetului cu putere 
mare şi cu braţul lău cel înalt? 

12. Ca nu cumvâ să grăiască Eghip- 
lenii, zicând: cu vicleşug i-a scos pre 
ei sâ-i ucigă în mun|i, şi să-i piarză 
pre ei de pre pământ; opreşte iuţi- 
mea mâniei tale, şi te îmblânzeşte 
spre răutatea norodului tău. 

13. Adu-ţi aminte de Âvraam şi 
de Isaac şi de lacov robii tăi, că- 
rora te- ai jurat pre tine însu{i, şi 
ai grăit către ei, zicând: înmulţi- 
voiu sămânja voastră ca stelele ce- 
rului de mulfă, şi toi pământul a- 
cesta care ai zis să-1 dai seminţii 
lor, şi să-1 ţie în veci. 

14. Şi s'au îmblânzit Domnul, des- 
pre răutatea ce au zis să facă noro- 
dului său. 

15. Şi întorcându-se Moisî s'a po- 
gorît din munte, având în mâini cele 
două table ale legii; lespezi de pia- 
tră scrise pe amândouă părţile, de- 
oparte şi de cealaltă parte erau 
scrise. 

16. Şi tablele lucrul lui Dumne- 



10. Fac. 32, 26. 11. Num. 14, 13; Ps. 105, 23. 
12. Num. 14, 16, 19. 13. Fac. 22, 17; 15, 7. 
15. 2 Lege 9, 15. 16. 31, 18; 2 Lege 9, 10. 



2eu erau, şl scrisoarea, scrisoarea 
lui Dumnezeu săpată în lespezi. 

17. Şi auzind Isus glasul noro- 
dului strigând, a zis către Moisî: 
glas de războiu este în tabără. 

18. Iar Moisî a zis : nu este glas 
de ostaşi tari, nici glas de oameni 
slabi carii fug, ci glas de oameni 
beli auz eu. ~" 

19. Şi apropiindu-se de tabără a 
văzut vi(elul şi horele, şi mâniin- 
du-se cu iu|ime Moisî, a aruncat din 
mâinile sale amândouă tablele, şi 
le-a sfărâmat subt munte. 

20. Şi luând viţelul care făcuse, 
1-a ars în foc, şi l-a măcinat mă- 
runt, şi l-a presărat pe apă, şi a 
adăpat cu el pre fiii lui Israil. 

21. Şi a zis Moisl către Aaron: 
cc ţi-a făcut norodul acesta, de ai 
adus preste ei păcat mare? 

22. Şi a zis Aaron către Moisl: 
nu te mâniâ doamne, că tu ştii cum 
este norodul acesta când se por- 
neşte. 

23. Că a zis mie : fă-ne nouă dum- 
nezei, carii să meargă înnainfea noa- 
stră, că Moisî omul acela care ne-a 
scos pre noi din pământul Eghipe- 
tului, nu ştim ce i s'a întâmplat. 

24. Şi am zis lor: la cine este aur 
adunaji-1, şi l-a adunat şi l-a dat 
mie, şi l-am aruncat în foc şi a ie- 
şit viţelul acesta. 

25. Şi văzând Moisl norodul cum 
s'a risipit, că-i risipise pre ei Aaron 
spre bucurie neprietenilor lor. 

26. A stătut Moisî în uşa faberii, 
şi a zis: cine este al Domnului să 
vie la mine, şi s'au adunat la el 
foţi fiii lui Levî. 

27. Şi le-a zis lor: acestea zice 
Domnul Dumnezeul lui Israil : pu- 
neţi^ fiecare sabia s'a pre coapsă, 
şi mergeţi dela o poartă până la 
cealaltă poartă prin tabără, şi uci- 



20. .2 Lege 9, 21. 



RiKtlo 



Ii4 



&ŞIREA 82-3â 



defi fiecare pfe fratele său, pre ve- 
cinul său şi pre aproapele său. 

28. Şi au făcut îiii lui Levî după 
cum le-a poruncii lor Moisi, şi au 
căzut ojîi norod în ziua aceea ca 
la trei mii de oameni. 

29. Şi le-a zis lor Moisî: astăzi 
v'ati umplut mâinile voastre Dom- 
nului fiecare întru îiul şi întru fra- 
tele său, ca să, se deâ preste voi 
binecuvântare. 

30. Iar a doua zi a zis Moisi că- 
tre norod : voi a{! săvârşit păcat 
mare, şi acum mă voiu suî către 
Dumnezeu, ca să mă rog pentru pă- 
catul vostru. 

31. Şi s'a înnapoiat Moisi la Dom- 
nul, şi a zis: rogu-mă Doamne, pă- 
cătuit-a norodul acesta păcat mare, 
îăcându-şi lui dumnezei de aur. 

32. Şi acum de vei să ierji lor pă- 
catul, iarfă-1; iar de nu, şferge-mă 
pre mine din cartea ta, care ai scris. 

33. Şi au zis Domnul către Moisî: 
pre cei ce au păcătuit înnaintea mea, 
îi voiu şterge pre ei din canea mea. 

34. Iar acum mergi, şi povăfueşte 
pre poporul acesta la locul care {i- 
am zis ţie, iată îngerul meu va merge 
înnaintea fetii tale; iar în ziua care 
voiu socoti, voiu aduce preste ei 
pedeapsă pentru păcatul lor. 

35. Şi au bătut Domnul pre norod 
pentru facerea viţelului, care 1-a fă- 
cut Aaron. 

CAP. 33. 

Moisi se roagă pentru -popor. Doreşte 
să vaza slava Domnului, 

Şi au zis Domnul către Moisî: mergi 
de aici tu şi norodul tău pre care 
l-ai scos din pământul Eghipefului, 
şi du-te la pământul care m'am ju- 
rat lui Avraam, lui Isaac şi lui Ia- 
cob, zicând: seminţiei voastre voiu 
da pământul acesta. 

34. 23, 20, 23; 14, 19. 



2. Şi împreună voiu trimite pre în- 
gerul meu înnaintea la, şi va scoate 
pre Amoreu şi pre Heleu şi pre Fe- 
rezeu şi pre Ghergheseu şi pre E- 
veu şi pre Eyuşeu şi pre Hananeu. 

3. Şi le voiu duce în pământul 
din care curge lapte şi miere, că 
nu mă voiu sui împreună cu line, 
că eşti norod tare la cerbice, să nu 
te pierz pre cale. 

4. Şi auzind norodul acest cuvânt, 
rău a plâns cu lacrimi şi n'a ,mai 
pus nimeni podoabă pre dânsul. 

5. Şi au zis Domnul către Moisi: 
grăeşte fiilor lui Israil : voi popor 
greu la cerbice, vedeţi să nu aduc 
eu preste voi altă bătae, şi voiu pier» 
de pre voi, acum dar îuaţi-vă hai- 
nele măririlor voastre şi podoaba, 
şi voiu arătă cele ce voiu îace ţic 

6. Şi şi-au scos fiii lui Israil po- 
doaba lor şi îmbrăcămintea la mun- 
tele Horiv. 

7. Şi luând Moisi cortul său 1-a 
întins afară departe de tabără, şi s'a 
chemat cortul mărturiei; şi tot cel ce 
chemâ pre Domnul, ieşeâ ia cort a- 
îară de tabără. 

8. Iar când Moisî ieşeâ la cortul cel 
afară de tabără, srâ fot norodul ui- 
tându-se fiecare dela uşa cortului 
său, şi se uita după el când mer- 
gea Moisi, până ce intrâ el în cort. 

9. Şi după ce intrâ Moisî în cort, 
se pogorâ stâlpul cel de nor şi stă 
la uşa cortului, şi grăiâ Moisi. 

10. Şi vedeâ tot norodul stâlpul 
cel de nor stând la uşa cortului, 
şi stând tot norodul se închina fie- 
care dela uşa cortului său. \ 

11. Şi au grăit Domnul către Moisî 
faţă la fată, ca şi cum ar grăi ci- 
nevâ către, prietenul său; şi-1 trimefeâ 
la 4abără, iar Isus feciorul lui Navi 
tânărul sluga lui, nu ieşeâ din cort. 

12. Şi a zis Moisi către Domnul: 

33. 2. 23, 20; 2 Lege 7, 22. .?. Eşire3, 8: 
2 Lege 9, 13. 10. Num. 12, 8, 



ftŞIREA 



iată iu zici mie, povăţueşte pre no- 
rodul acesta, şi nu mi-ai arătat pre 
cine vei să lrimi{i împreună cu mine, 
şi iu mi-ai zis : ie ştiu pre tine mai 
mulf decâi pre ioţi, şi har ai la mine. 

13. Deci de am aflai har înnain- 
iea ta, arată-te mie însuţi de faţă 
să ie văz, ca să aflu har înnainiea 
ia, şi ca să cunosc că neamul ace- 
sta esie poporul iau. 

14. Şi i-au zis lui Domnul: eu în- 
sumi voiu merge înnainiea ia, şi ie 
voiu odihni. 

15. Şi a zis către dânsul: de nu 
vei merge tu însuţi împreună cu 
noi, să nu mă scoţi pre mine de aici. 

16. Şi cum se va şh* adevărat că 
am aflai har înnainiea ia, eu şi no- 
rodul tău, fără numai de vei merge 
iu împreună cu noi? Şi mă voiu 
mărî eu şi norodul tău mai mult 
decât toate neamurile, câte sunt pre 
pământ. 

Î7. Şi au zis Domnul căire Moisî: 
şi acest cuvânt al tău care l-ai grăii, 
voiu face, că ai aflai har înnainiea 
mea, şi te ştiu pre tine mai mulf 
decât pre toţi. 

18. Şi a zis: arată mie slava ta. 

19. Şi au zis: eu voiu merge în- 
nainiea ta cu slava mea, şi voiu 
chemâ cu numele meu, Domnul în- 
nainiea ia, şi voiu miluî de cine 'mi 
va fi milă, şi . nu mă voiu îndura 
de cine nu 'mi va fi milă. 

20. Şi au zis: nu vei puteâ vedea 
faţa mea, că nu va vedea omul faţa 
mea, şi să fie viu. 

21. Şi au zis Domnul: iată loc la 
mine, şi vei sta pe piatră. 

22. Şi când va trece slava mea, 
te voiu pune în fereastra piefrii, şi 
voiu acoperi cu mâna mea presie 
tine până ce voiu trece. 

23. Şi voiu da la o parte mâna 

13. 34, 9; Ps. 102, 1. 16. 2 Lege 4, 6. 

17. 2 Tim. 2, 19. 19. Ioan 1, 14; Rom. 9, 15. 
20. 19, 21 i Jud. 13, 22. 22. 34, 5, 6. 

23. 1 Tim. 6, 16. 



33-34 115 



mea, şi atunci vei vedeâ dosul meu; 
iar faţa mea nu se va arăta ţie. 

CAP. 34. 

Alte table ale legii. 

Si au zis Domnul către Moisi: cio- 
j pleşte două table de piatră ca şi 
cele diniâiu, şi te suie la mine în 
munte, şi voiu seri pre table cuvin- 
iele ce erau pre tablele cele dinfâiu 
pe care le-ai sfărâmat. 

2. Şi te găteşie dimineaţă, şi te 
vei sui pre muntele Sinai, şi vei 
sta înnainiea mea acolo pre vârful 
muntelui. 

3. Şi nimenea să nu se suie cu 
tine, şi nimenea să nu se ivească 
în toi muntele; iar oile şi boii, să 
nu pască aproape de muntele acela. 

4. Şi cioplit-a Moisî două table 
de piatră ca şi cele dintâiu, şi mâ- 
necând de dimineaţă s'a suif în mun- 
tele Sinai, după cum i-au poruncit 
Domnul, şi a luai Moisi cele două 
lespezi de piatră. 

5. Şi s'au pogorît Domnul în nor, 
şi a stătut Moisî înnaintea lui, şi a 
chemat numele Domnului. 

6. Şi când au trecut Domnul în- 
naintea lui, a strigai: Domnul Dum- 
nezeu îndurat, şi milostiv, îndelung 
răbdător, şi mult milostiv, şi ade- 
vărat. 

7. Cel ce păzeşte dreptatea şi face 
milă la mii, cel ce şterge fărădele- 
gile şi nedreptăţile şi păcatele, şi 
nu curăţeşte pre cel vinovat, cel ce 
aduce fărădelegile părinţilor presfe 
fii şi presfe fiii fiilor, preste al treilea 
şi al patrulea neam. 

8. Şi grăind Moisi s'a plecat pre 
pământ, şi s'a închinat, 

9. Şii-a zis: de am aflat har în- 
naintea ta, să meargă Domnul îm- 



3/fc. 1. 2 Lege 10, 1. 3. 19, 12. 5. 33, 22. 

6. Ps. 102, 5; Num. 14, 18. 7. 2 Lege 5, 
10; Eşire 20, 5; Ier. 32, 18. 9. 33, 13, Fac, 
18, 3. 



116 



EŞlkEA U 



preună cu rtoi, ca* norodul este tare 
ia cerbice, şi Vei lua lu păcatele 
noastre şi fărădelegile noastre, şi 
Vonl îi âi tăi. 

ÎO. Şi au zis Domnul către Moisi: 
iată eu pui ţie legătură înnaintea a 
tot poporul tău, face-voiu lucruri 
mărite, care nu s'au făcut în tot pă- 
mântul şi în tot neamul, şi va ve- 
dea poporul întru carii eşti tu, lu- 
crurile Domnului, că minunate sunt 
cele ce voiu face eu ţie. 

lt. Ia aminte toate câte porun- 
cesc fie. Iată eu scoţ dinaintea voa- 
stră pre Amoreu şi pre Hananeu şi 
pre Ferezeu şi pre Heteu şi pre E- 
veu şi pre Ghergheseu şi pre Ie- 
vuseu. 

12. Ia aminte, ca nu cumva să 
pui legătură cu cei ce şed pre pă- 
mântul întru care intri, ca să nu 
se facă piedecâ întru voi. 

13. Capişfele lor să le dărâma ji, 
şi stâlpii lor să-i zdrobiţi, şi desi- 
şurile lor să le tăiaţi, şi chipurile 
dumnezeilor lor să le ardeţi în foc. 

14. Că nu vă veţi închina la alţi 
dumnezei, că Domnul Dumnezeu nu- 
me răvnit, Dumnezeu răvnitor este. 

15. Ca nu cumvâ să pui legătură 
cu lăcuitorii din acel pământ, şi vor 
curvî după dumnezeii lor, jertfind 
dumnezeilor lor, şi te vor chemâ 
şi vei mâncâ din jertfele lor. 

16. Şi vei luâ din felele lor pen- 
tru fiii tăi, şi din fetele tale vei da 
feciorilor lor, şi vor curvi fetele tale 
după dumnezeii lor, şi vor curvi fe- 
ciorii tăi după dumnezeii lor. 

17. Şi dumnezei turnaţi să nu 
faci ţie. 

18. Şi sărbătoarea azimilor să o 
păzeşti ; şapte zile vei mâncâ azime, 
după cum am poruncit ţie la vreme 



10. 2 Lege 5, 2. 12. 23, 32, 33. 13. Fac. 
35, 2. 14. 20, 5; 2 Lege 4, 24. 15. 23, 32; 
2 Lege 7, 2. 16. 3 Imp. 11, 2; Num. 25, l; 
Jud. 3, 6. 17. 20, 23; Lev. 19, 4. 18. 12, 15; 
23, 15; 2 Lege 16, 1. 



îft luna Cea dînfâiu, penfrucăîn luna 
cea dinfâiu ai ieşit din Eghipet. 

19. Toată partea bărbătească ce 
deschide pântecele, a mea va fi, în- 
fâiu născutul vacei, şi întâiu nă- 
scutul oii ; 

20. Iar întâiu născutul asinei vei 
răscumpără cu oaie ; şi de nu-1 vei 
răscumpără, vei da preţul lui; tot 
cel întâiu născut al fiilor tăi vei răs- 
cumpără, să nu te arăţi înnaintea 
mea deşert. 

21. Şase zile lucrează ; iar a şap- 
tea zi te vei odihnî, nu vei semănâ, 
nici vei secerâ. 

22. Şi sărbătoarea săptămânilor 
vei face mie începătura secerii grâu- 
lui, şi sărbătoarea strângerii roade- 
lor la mijlocul anului. 

23. De trei ori pe an se va arătâ 
toată partea ta cea bărbătească în- 
naintea Domnului Dumnezeului lui 
Israiî. 

24. Căci când voiu scoale nea- 
murile dinnaintea feţii tale, şi voiu 
iăţî hotarele tale, nimenea nu va 
pofti pământul tău, când te vei sul 
să te arăţi înnaintea Domnului Dum- 
nezeului tău în trei vremi ale anului. 

25. Să nu junghii presfe aluat sân- 
gele jertfelor mele, şi să nu rămână 
până dimineaţa jertfa praznicului pa- 
ştilor. 

26. Pârga rodurilor pământului tău 
vei aduce în casa Domnului Dum- 
nezeului tău. Să nu fierbi mielul în 
laptele mumei lui. 

27. Şi au zis Domnul către Moisî: 
scrie cuvintele acestea, că. pe ace- 
ste cuvinte voiu face cu tine şi cu 
Israil legătură. 

28. Şi a fost Moisî înnaintea Dom- 
nului patruzeci de zile şi patruzeci 

de nopţi, pâine n'a mâncat şi apă 



19. 13, 2; 22, 29; Lev. 27, 26; Num. 3, 13; 
8, 17. 20. 13, 13. 21. 20, 8, 9. 22. 2 Lege 
16, 10. 23. 23, 17; 2 Lege 16, 16. 25.Eşire 
23, 18. 26. 23, 19; 2 Lege 26, 2. 28. 24, 18; 
2 Lege 9, 18. 



EŞIREA 34—35 



117 



n'a băut, şi a scris pre table cuvin- j 
fele acestea ale legăturii, cete zece 
porunci. 

29. Iar când s'a pogorît Moisî din 
muntele Sinai având în mâini cele 
două table ale legii, nu ştia că faţa 
sa strălucea de când au grăit Dum- 
nezeu lui. 

30. Deci Aaron şi toţi fiii lui Is- 
rail văzând pre Moisî şi chipul feţii 
sale fiind slăvit, se temeau a se a- 
propiâ de el. 

31. Atunci Moisî i-a chemat pre 
ei, şi s'a întors către dânsul Aaron 
şi toate căpeteniile adunării, şi a 
grăit lor Moisî. 

32. Şi după aceasta s'au apropiat 
la dânsul toţi fiii lui lsrail, şi le-a 
grăit lor toate câte i-au poruncit lui 
Domnul în muntele Sinai. 

33. Şi când a încetat a grăî că- 
tre ei, a pus acoperemânl pre faţa sa. 

34. Iar când infrâ Moisî înnaintea 
Domnului să grăească lui, îuâ aco- 
peremânful până ce ieşâ. Şi dupăce 
ieşâ, grăia tuturor fiilor lui lsrail ceie 
ce poruncise lui Domnul. 

35. Şi vedeau fiii lui lsrail faţa lui 
Moisî, că erâ slăvită, şi-şi acopereâ 
Moisî faţa sa până când intră să 
grăiască cu dânsul. 

CAP. 35. 

Păzireci sâmbetei. Darea de bună voie. 
Chemarea meşterilor, 

8i a strâns Moisî toată adunarea 
} fiilor lui lsrail, şi Ie-a zis lor: a- 
cestea sunt cuvintele, care au zis 
Domnul să Ie faceţi. 

2. Şase zile lucrează, iar ziua a 
şaptea să o sfinţeşti pre ea, că este 
sâmbătă zi de odihnă Domnului, 
fot care va lucrâ întru ea să moară. 

3. Să nu ardeţi foc în lăcaşurile 
voastre în ziua sâmbetei; eu Domnul. 

29. 2 Lege 4, 13. 32. 35, 1. 33. 2 Cor. 
3, 13» 

35. 1. 34, 32. 2. 20, 8J Num. 15, 32-35. 



4. Şi a grăit Moisî către toată a- 
dunarea fiilor lui lsrail, zicând : A- 
cesfa este cuvântul care au porun- 
cit Domnul: 

5. Aduceţi din ale voastre dare 
Domnului, fiecare ce-l lasă inima 
să aducă pârgă Domnului: aur, ar- 
gint, aramă. 

6. Ţesătură vânătă, mohorîtă, roşu 
îndoit răsucit, de mătase şi de păr 
de capră. 

7. Piei de berbece roşite, piei vi- 
nete şi lemne neputrezitoare. ,■ 

8. Untdelemn de candelă, miresme 
pentru ungere şi aromate pentru tă- 
mâie. 

9. Pietre sardiu, pietre de săpat la 
umărar şi la haina cea până la pi- 
cioare. 

10. Tot cel iscusit la minte întru 
voi, să vină şi să facă toate câte 
au poruncit Domnul. 

11. Cortul cu mărunţişurile şi a- 
coperemânturile şi întinsorile şi ză- 
voarele şi stâlpii. 

12. Sicriul mărturii cu drugii lui, 
acoperemântul împăcării şi catape- 
teasma. Şi pânzele curţii cu stâlpii 
ei, şi pietrele de Smaragd, tămâia 
şi untuldelemn pentru ungere. 

13. Masa şi cu toate vasele ei şi 
pâinele punerii înnainfe. 

14. Şi sfeşnicul luminii cu toate 
vasele lui şi candelele lui şi untul- 
delemn de lumină. 

15. Altarul tămâierei cu drugii lui, 
untuldelemn de ungere, miresmele 
pentru tămâiere şi perdeaua uşa cor- 
tului. 

16. Altarul arderii de tot cu va- 
tra lui cea de aramă, cu drugii lui 
şi toate vasele lui şi spălătoarea cu 
temelia ei. 

17. Pânzele curţii, stâlpii ei cu piu- 
liţele şi acoperemântul uşii curţii. 



5. 25, 2! 2 Cor. 9, 7. 11. 25, 8; 39, 32. 
12. 25, 17; 37, 1, 6. 13. 25, 23 ; 37, 10. 
14. 25, 31; 37, 17. 16. 27, 1J 30, 18. 



118 



EŞIREA 35 -36 



18. Ţăruşii cortului, ţăruşii curţii 
cu funiile lor. 

19. Veşmintele cele sfinte ale lui 
Aaron preotul, veşmintele cu care 
slujesc în sfânta, şi hainele de pre- 
oţie ale fiilor Iui Aaron, şi unfulde- 
lemn de ungere şi aromatele pentru 
tămâiere. 

20. Deci ieşi toată adunarea fiilor 
lut lsrail dela Moisî. 

21. Şi a adus fiecare ce-1 lăsa 
inima şi ce-i spuneâ cugetul dar 
Domnului pentru toate lucrurile cor- 
tului mărturiei, şi toată găfirea lui 
şi toate veşmintele sfintei. 

22. Au adus bărbaţii dela femeile 
lor, fiecare ce-i spuneâ cugetul: pe- 
ceţi, cercei, inele, brăţări, salbe şi 
felurite vase de aur. 

23. Fiecare aducea dar de aur 
Domnului, şi mai aduceau, cari a- 
veau, ţesături de mătase vânătă, ro- 
şie, carmezie şi albă şi piei vinete 
şi piei de berbeci roşite pentru a- 
coperiş. 

24. Şi cei ce aveau argint şi a- 
ramă aduceau daruri Domnului, şi 
la cine se găseâ lemne neputrezi- 
toare le aduceau toate lucrurile pre- 
gătirii. 

25. Şi toate femeile care erau is- 
cusite la ţesut cu mâinile, au adus 
tort vânăt, mohorît, roşu şi alb de 
mătase. 

26. Şi toate femeile care se pri- 
cepeau cu toată inima făceau pă- 
turi de păr de capră. 

27. Iar căpeteniile au adus pietre 
de smaragd şi pietre scumpe pen- 
tru umărar şi engolpion. 

28. Şi miresme, şi unfuldelernn de 
candelă şi de ungere, şi aromate 
pentru tămâiere. 

29. Deci fiii lui lsrail bărbat sau 
femeie cu dragă inimă aduceau da- 
ruri Domnului; şi venind lucrau tot 



ce au poruncit Domnul prin Moisî 
să facă. 

30. Şi a zis Moisî fiilor lui lsrail: 
iată auochemat Dumnezeu anume pre 
Veseleil al lui Urie, fiul lui Ur din 
neamul lui Iuda. 

31. Şi l-a umpiui pre el de Duh 
Dumnezeesc, de înţelepciune, de pri- 
cepere şi de toată ştiinţa. 

32. Să fie mai mare presfe meşteri, 
şi după toate lucrurile ' meşteşugu- 
lui celui mare să facă aurul şi ar- 
gintul şi arama. 

33. Să cioplească piatra, şi să 
pregătească lemnele; şi să facă tot 
lucrul cu iscusinţă. 

34. Şi i-a sporit priceperea lui şi 
lui Eliav al lui Ahisamah din nea- 
mul lui Dan. 

35. l-au umplut pre ei de înţelep- 
ciune, ca să facă tot felul de lucruri, 
să taie, să ţeasă, să coasă cu vânăt, 
cu roşu, cu carmeziu şi alb, tot fe- 
lul de ţesături şi să născocească tot 
felul de lucruri măesfrite. 

CAP. 36. 

Alcătuirea cortului sfânt., 

Deci Veseleil şi Eliav şi toţi băr- 
baţii înţelepţi cărora Domnul au 
dat înţelepciune şi înţelegere, să ştie 
a face toate lucrurile pentru sfânta, 
făcură după toate câte le poruncise 
Domnul. 

2. Şi a chemat Moisî pre Vese- 
leil şi pre Eliav şi pre toţi câţi a- 
veau înţelepciune, cărora le-au dat 
Dumnezeu pricepere, şi pre toţi cari , 
de bună voie au Voit să meargă la 
lucruri, ca să le săvârşească. 

3. Şi au luat dela Moisî toate da- 
rurile pe care le-au adus fiii lui ls- 
rail la lucrul sfintei, ca să le facă 
pre ele; căci ei aduceau în fiecare 
dimineaţă darurile lor. 



19. 28, 2; 31, 10. 28. 25, 6. 



30. 31, 2. 31. 31, 4. 33. 31, 5. 
36. 2. 31, 2; 35, 30. 2. 31, 6. 



EŞIREA 36 



119 



4. Deci veneau fofi înţelepţii, carii 
făceau lucrurile sfintei, fiecare du- 
pă lucrul său, care 'lucră, şi au grăif 
către Moisî: poporul aduce mai mul! 
decât sunt lucrurile, care au porun- 
cit Domnul să se facă. 

5. Atunci a poruncit Moisî, şi a 
strigat în tabără, zicând: bărbat şi 
femeie să nu mai aducă daruri pen- 
tru sfânta; şi poporul a încetat de 
a mai aduce. 

6. Căci erâ destul material pentru 
lucru, ba încă prisosea. 

7. Deci tofi bărbaţii pricepuţi din- 
tre cei ce lucrau la cort au făcut zece 
covoare de mătase împletită, vânăt, 
mohorît şi roşu împletit, ţesătură 
aleasă cu Heruvim. 

8. Lungimea unui covor erâ de 
douăzeci şi opt de coţi, şi lăţimea 
de patru coţi, toate covoarele ereau 
de o măsură. 

9. Cinci covoare erau prinse unul 
de altul de o parte, şi cinci de cea- 
laltă parte. 

10. Şi au făcut chiotori vinete la 
marginea fiecărui covor de o parte 
spre împreunare, şi aşa au făcut la 
marginea covorului celui din afară 
la împreunarea a doua, cincizeci de 
chiotori au făcut de o parte a co- 
vorului, şi cincizeci de chiotori au 
făcut de cealaltă parte a covorului 
spre împreunarea celui de al doilea, 
cu laţa unul către altul căutând fie- 
care. 

11. Şi au făcut cincizeci de copci 
de aur, şi au împreunat covoarele 
unul cu altul cu copcele, şi se fă- 
ceâ un cort. 

12. Şi au făcut unsprezece pă- 
turi de păr de capră, ca să acopere 
cortul. 

13. Lungimea unei pături erâ de 
* treizeci de coţi, şi lăţimea erâ de 

patru. Toate cete unsprezece pături 

7. 26, 1. 8. 26, 2. 10. 26, 4. 11. 26, 6. 
72. 26. 7. 



erau de o măsură, cinci pături îm- 
preunate de o parte şî şase de altă 
parte. 

14. Şi au făcut cincizeci de chio- 
tori pre marginea 'păturii cei din 
mijloc spre împreunare, şi cincizeci 
de chiotori au făcut pre marginea 
păturii ce se împreuna cu a doua. 

15. Şi au făcut cincizeci de copci 
de aramă, şi au prins copcile de 
chiotori şi au împreunat păturile şi 
s'au făcut una. 

16. Şi au făcut acoperemânt cor- 
tului din piei de berbece roşite, şi 
deasupra lor acoperemânt de piei 
vinete. 

17. Şi au făcut scânduri cortului 
de lemne nepufrezitoare. 

18. Fiecare scândură er5 de zece 
coţi lungă, şi de un cot şi jumăiate 
lată. 

19. Fiecare aveâ câte două cepuri 
stând faţă în îaţă. 

20. Aşâ au făcut toate scândurile 
cortului; adică douăzeci de scânduri 
despre partea cea de către miazăzi, 
şi au făcut patruzeci de piuliţe de 
argint la cele douăzeci de scânduri. 

21. Câte două piuliţe Ia fiecare 
scândură de amândouă părţile ei. 

22. Şi la laturea a doua de către 
miazănoapte douăzeci de scânduri, 
şi patruzeci de piuliţe ia dânsele de 
argint, două piuliţe la o scândură 
de amândouă părţile ei, şi două la 
o scândură de amândouă părţile ei. 

23. Iar dindărătul cortului în latu- 
rea despre apus, au făcut şase scân- 
duri. t 

24. Şi alte două scânduri au fă- 
cut la cele două unghiuri ale cor- 
tului dindărăt. 

25. Şi erau unite de jos până sus; 
şi într'acelaş chip formau un în- 
treg. 

26. Aşâ au întocmit şi scândurile 

14. 26, 5, 10. ÎS. 26, 14. 17. 26, 15. 
21. 26, 21. 23. 26, 22. 25. 26, 24. 
26. 26, 25. 



120 



UŞI REA 36- 37 



dela cele două unghiuri, . erau opt 
scânduri, şi aveau şasesprezece piu- 
liţe de argint, câte două de fiecare 
scândură. 

27. Şi au făcut cinci zăvoare de 
lemne neputrezitoare la scânduri de 
o parte a cortului; 

28. Iar cinci zăvoare la scânduri 
de cealaltă parte a cortului. 

29. Şi cinci zăvoare ia scânduri 
cele dindărătul cortului despre apus. 

30. Şi zăvorul cel din mijloc se 
pefreceâFdela o parte la alta prin 
mijlocul scândurilor. 

31. Iar scândurile ie-au ferecat 
cu aur. 

32. Şi verigele lor prin care se bă- 
gau drugii le-au făcut de aur, şi ză- 
voarele le-au ferecat cu aur. 

33. Şi au făcut acoperemânt de 
vânăt, mohorît, roşu împletit şi de 
mătase răsucită, ţesătură aleasă cu 
Heruvim. 

34. Şi l-au pus pre patru stâlpi 
neputrezifori ferecaţi cu aur, şi că- 
pătâeîe lor de aur, şi piuliţele lor, 
patru de argint 

35. Şi au făcut perdea la uşa cor- 
tului de vânăt, de mohorît, de roşu 
împletit şi de mătase răsucită, lu- 
crată împeslrit. 

36. Şi stâlpii ei cinci, şi căpă- 
tâele lor le-au ferecat cu aur. 

37. Şi le-au turnat pentru ele cinci 
piuliţe de aramă. 

CAP. 37. 

Odoareh sfinte din cort. 

Si a făcut Veseleil sicriul din lemne 
j neputrezitoare de doi coţi şi ju- 
mătate lung, de un cot şi jumătate 
de lat, şi de un cot şi jumătate de 
înalt. 

2. Şi l-a ferecat cu aur curat din 
lăuntru şi dinafară, şi i-a făcut lui 

27. 26, 26. 28. 26, 27. 30. 26, 28. 31. 26, 
29. 34. 26, 32. 35. 26, 33, 36. 
37. 1. 25, 10. 



cunună de aur cu zimţi împrejur. 

3. Şi a turnat patru verigi de aur 
la cele patru unghiuri ale lui, două 
verigi de o parte, şi două verigi de 
cealaltă parte. 

4. Şi a îăcut drugi de lemne ne- 
putrezitoare, şi le-au ferecat cu aur. 

5. Şi a băgat drugi prin verigele 
cele din părţile Sicriului, să ridice , 
Sicriul cu ele. 

6. Şi deasupra Sicriului a făcut 
acoperemântul împăcărei de aur cu- 
rat de doi coţi şi jumătate de lung, 
şi de un cot şi jumătate de lat. 

7. Şi a făcut doi Heruvimi de aur 
bătut, şi i-a pus de amândouă păr- 
ţile acoperământului împăcărei. 

8. Un Heruvim de o parte, şi altu 
de cealaltă parte a acoperemânlului 
împăcărei. 

9. Şi amândoi Heruvimii întindeau 
aripile deasupra şi umbreau cu ele 
acoperemântul împăcărei; iar feţele 
lor erau îndreptate una către alta 
şi căutau spre acoperemântul îm- 
păcărei. 

10. Şi a făcut masă de lemne ne- 
putrezitoare de doi coţi de lungă, 
şi de un cot de lată, şi de un cot 
şi jumătate de înaltă. 

11. Şi a îerecaf-o cu aur curat, 
şi i-a făcut o îngrăditură de aur 
zimţuită împrejur. 

12. Şi i-a făcut ei cunună împre- 
jur de un lat de mână, şi a făcut 
zimţi suciţi de aur împrejurul cu- 
nunii. 

13. Şi a turnat pentru ea patru 
verigi de aur la cele patru laturi ale 
picioarelor ei, subt cununa cea îm- 
pletită. 

14. In verigi se puneau drugi, ca 
să rtdice masa. 

15. Şi a făcut drugii de lemne ne- 
putrezitoare, şi le-a ferecat cu aur, 
ca să ridice masa. 



6. 25, 17. 7. 25, 18 . 9. 25, 20; Evr. 9, 5. 

10. 25. 2.1: 3S. 13- 11- ">*■•- ™ * •> * 



E$ÎREA 



16. Şi a făcui vasele mesii de aur 
curat, blidele ei, căţuele, căuşile şi 
năsfrăpile de furnal. 

17. Şi a făcut sfeşnicul de aur 
curat, bătut. 

18. Fusul lui, cu ramurile, cu sca- 
fele, cu merişoarele şi florile din- 
tr'însuî. 

19. Şase ramuri ieşind dintr'însuî, 
trei ramuri dintr'o parte şi trei din 
cealaltă parte a lui. 

20. Şi câte trei scafe, floare în 
chipul nucşoarelor, şi merişoare la 
fiecare ramură. 

21. Adică trei scafe, merişor şi 
floare, în chipul nucşoarelor, în fie- 
care ramură. 

22. Âşâ erau la cele şase ramuri, 
care ies din sfeşnic. 

23. Iar în sfeşnic erau patru me- 
rişoare în chipul nucşoarei, într'o 
ramură scafă şi florile. 

24. Câte o scafă subt fiecare din 
cele câte două ramuri dintr'însuî, şi 
câte o scafă subt cele alte două ra- 
muri dintr'însuî, aşâ la toate cete 
şase ramuri, care ies din sfeşnic. 

25. Şi ramurile şi scafele dintr'în- 
suî erau toate bătute din aur curat. 

26. Şi a făcut luminile lui şapte, 
şi lingurile lui. 

27. Şi cleştele lui de aur curat. 

28. De un talant de aur curat l-a 
făcut pre el, şi toate vasele lui. 

29. Şi a făcut altarul lămâerei din 
lemne nepulrezitoare de un cot de 
lung, şi de un cot de lat în patru 
muchi, şi de doi coţi înălţimea lui, 
cu coarnele lui dintr'însuî. 

30. Şi l-a ferecat cu aur curat, 
gratiea lui şi păreţii lui şi coar- 
nele lui. 

31. Şi i-a făcut lui cunună împle- 
tită de aur împrejur, şi două verigi 
de aur curat i-a făcut lui subt cu- 
nuna cea împletită a lui, de amân- 



37-38 r 121 



două părţile lui, la coastele lui, spre 
a pune în ele drugi, ca să-1 ridice. 

32. Iară drugii i-a făcut din lemne 
nepulrezitoare, şi i-a ferecat cu aur. 

33. Şi a făcut unfuldelemn cel 
sfânt al ungerii şi tămâia din mi- 
rodenii curate, după meşteşugul fă- 
cătorilor de mir. 

CAP. 38. 

Curtea Cortului şi lucrurile din ea. 

Si a făcut jertfelnic de ardere de 
j tot din lemne nepulrezitoare de 
cinci cofi de lung şi cinci coţi de 
lat, tot în patru muchi, şi de trei 
coţi înălţimea jertfelnicului. 

2. Şi i-a făcut patru coarne ce 
ieşau dintr'însuî la cele patru un- 
ghiuri, şi îe-a ferecat cu aramă. 

3. Şi a făcut cunună jertfelnicului 
şi acoperemântuî lui, şi paharele 
tui şi furcuţile cele de carne ale lui, 
şi căţuia lui şi toate vasele lui le-a 
făcut de aramă. 

4. Şi i-a făcut lui grătar, lucru ca 
mreaja de aramă. 

5. Şi a făcut grătarului patru ve- 
rigi de aramă în patru părţi, şi le-a 
pus subt grătarul jertfelnicului de 
desubt; şi erâ grătarul pe la mijlo- 
cul jertfelnicului. 

6. Şi a făcut drugi jertfelnicului 
de lemne nepulrezitoare, şi le-a fe- 
recat cu aramă, şi băgau drugii prin 
verigile cele din coastele jertfelni- 
cului, când îl ridicau pre el. 

7. L-a făcut scobit de scânduri. 

8. Şi a făcut spălătoare de aramă 
şi temelia ei de aramă, din oglin- 
zile femeilor celor ce au postit, cele 
ce strejuiaitla uşa cortului mărturiei. 

9. Şi a făcut curtea despre mia- 
zăzi, *cu pânzele curţii de roşu ră- 
sucit de o sută de coţi. 

10. Şi stâlpii lor douăzeci, şi te- 



16. 25, 29. 17. 25, 31; 35, 14. 21. 25, 36. 
">s <>e ia 



38. î 1 Par. 1, 5; 27, 1. 2. 27, 2. 4. 27, 4. 
7. 27, 8. 8. 30. 18. 9. 27, 9. 



122 



EŞIREA 38—39 



meliile lor douăzeci de aramă, şi 
copcele lor şi aripile lor de argint. 

11. Şi în partea cea despre mia- 
zănoapte de o sută de coji, şi stâlpii 
lor douăzeci, şi temeliile lor două- 
zeci de aramă, şi copcele lor şi a- 
ripiie lor de argint. 

12. Şi în partea despre apus pân- 
ze de cincizeci de coji, stâlpii lor 
zece şi temeliile lor zece, şi cop- 
cele lor şi aripile lor de argint, 

13. Şi în partea despre răsărit de 
cincizeci de coţi. 

14. Pânze de cincisprezece CGfi 
dinnapoi, şi stâlpii lor trei, şi teme- 
liile lor trei. 

15. Şi în a două parte spre fund 
pânze de cincisprezece coţi, şi stâlpii 
lor trei, şi temeliile lor trei. 

16. Toate pânzele coriuiui de mă- 
tase răsucită. 

17. Şi temeliile stâlpilor de aramă, 
şi chiotorile lor de argint, şi cape- 
tele lor ferecate prin prejur cu ar- 
gint,' şi stâlpii prin prejur ferecaţi 
cu argint, tofi stâlpii curţii. 

18. Şi acoperemântul porţii curţii 
lucrare împestrită, de vânăt, de mo- 
horît, de roşu răsucit, şi de mătase 
împletită de douăzeci de cofi de lung 
şi de înalt, şi de larg de cinci coţi 
potrivindu-se pânzelor curţii. 

19. Şi stâlpii lor patru, şi teme- 
liile lor patru de aramă, şi chioto- 
rile lor de argint, şi capetele lor fe- 
recate cu argint. 

20. Şi toţi ţăruşii curţii împrejur 
de aramă. 

21. Aceasta este tocmeala cortu- 
lui mărturiei, după cunf s'a" porun- 
cit lui Moisîy- pentru slujba^Leviţilor 
prin Itamar fiul lui' Aarorr preotul. 

22. Şi Veseleil fiul lui Urie din 
neamul lui luda a făcut după cum 
au poruncit Domnul lui Moisi. 

23. Şi Eliav fiul lui Ahisamah din 
neamul lui Dan, care a fost meşter 

15. 27. 15. 18. 27. 16. 7,0 vi. ii 



mai mare presfe cele ţesute şi pre- 
sfe cele cusute şi presfe cele îm- 
pestrite, a ţesut cu vânăt, cu mo- 
horît, cu roşu răsucit şi cu mătase. 

24. Toi aurul care s'a lucrat la 
lucruri după tot lucru sfintelor s'a 
făcut aur din 2ecmială douăzeci şi 
nouă de talanţi, şi şapte sute şi trei- 
zeci de sicii după siclul cel sfânt. 

25. Şi argintul ce s'a adus dar 
deîa oamenii cei număraţi ai adu- 
nării, o sută de talanţi, şi o mie 
şapte sute şaptezeci şi cinci de si- 
cii, o drahmă pe cap, jumătate de 
sicîu după siclul cel sfânt. 

26. Tot cel ce mergeâ la număr, 
care erâ de douăzeci de ani şi mai 
sus, la şase sute şi trei mii cinci sute 
cincizeci. 

27. ŞI s'a întrebuinţat o sută de 
talanţi de argint pentru turnarea ca- 
petelor cortului şi a capetelor aco- 
peremânfului. 

28. O sută de capete dintr'o sută 
de talanţi, câte un talant ia un capăt. 

29. Şi cei o mie şapte sute şapte- 
zeci şi cinci de sicii i-au întrebuin- 
ţat pentru chiotorile stâlpilor, şi a 
poleit căpătâiele lor, şi i-au împo- 
dobit pre ei. 

30. Iar aramă s'a adus trei sute 
şi şaptezeci de talanţi, două mii şi 
patru sute de sicii. 

31 . Şi a făcut dintr'însa pragurile 
uşii cortului mărturiei, şi jertfelni- 
cul cel de aramă cu grătarul lui, şi 
toate vasele jertfelnicului. 

32. Şi temeliile curţii prin prejur, 
şi pragurile porţii curţii, şi ţăruşii 
cortului, şi ţăruşii curţii prin prejur. 

CAP. 39. 

Vestmintele preoţeşti. 

Iar din ţesătură vânătă şi moho- 
rît şi roşu ce rămăsese au tăcut 
veşminte de slujbă Iui Aaron, ca să 



/—> r~\ 1 no A» *» 1 ««. 



EŞIR.EA 39 



123 



slujească cu ele în sfânta precum 
poruncise Domnul lui Moisî. 

2. Deci au făcut «mărarul din aur, 
mătase vânătă, mohorîtă, roşu şi în 
răsucit. 

3. Din plăcile de aur tăiară fire ca 
părul, şi le-au ţesut cu mătase vâ- 
nătă, mohorîtă, roşie şi în răsucit, 
făcând ţesătură aleasă. 

4. Umăraru era împreunat de a- 
mândouă părţile, ţesut dea'nfregui 
din aur, din vânăt, din mohorîf, din 
roşu răsucit şi din măiase toarsă, 
după cum poruncise Domnul lui 
Moisî. 

5. Şi a făcut două pietre de Sma- 
ragd împănate şi ţintuite cu aur, 
săpate şi cioplite cioplitură de pe- 
cete, din mâinile fiilor lui Israil. 

6. Şi îe-au pus preste umărar, pie- 
tre de pomenire fiilor iui Israil, după 
cum au poruncit Domnul lui Moisi. 

7. Şi a făcut Engolpion de ţesă- 
tură aleasă umărarului de aur, de 
vânăt, de mohorîf, de roşu răsucit, 
de mătase toarsă, în patru colţuri 
îndoit au făcut Engolpionul, de o 
palmă de lung, şi de o palmă de 
lat îndoit. 

8. Şi a ţesut într'însul patru rân- 
duri de pietre scumpe, rândul cel 
dintâiu de pietre Sardiu şi topaz şi 
Smaragd, 

9. Rândul al doilea Antracs şi 
Safir şi- Iăspis. 

10. Rândul al treilea Lighiriu, A- 
hatis şi Amefis. 

11. Şi rândul al patrulea ririsolit, 
Viriliu şi Onih, încunjurate cu aur, 
şi legate prin prejur cu aur. 

12. Iar pe cele douăsprezece pie- 
tre erau săpate ca peceţi, numele 
celor douăsprezece seminţii ale lui 
Israil, fiecare din cele douăsprezece 
neamuri cu numele său. 

13. Şi a făcut preste Engolpion 

2. 28, 6. 4. 28, 7, 8. 5. 28, 9. 7. 28, 15. 
8. 28, 17. 13. 28, 22. 



lănţişoarele împletite, lucru împletit 
de aur curat. 

14. Şi a făcut două paveze de aur 
şi două verigi de aur. 

15. Şi a pus acele două verigi de 
aur la amândouă -capetele Engol- 
pionului. 

16. Şi a pus lănţuşoarele cele de 
aur într'amândouă verigile de amân- 
două părţile Engoîpionului şi la a- 
mândouă laturile, şi l-au împreunat 
acele două lănţuşe. 

17. Şi a pus preste cele două pa- 
veze umerii umărarului dinnainte în 
faţă. 

13. Şi a făcut două verigi de aur, 
şi le-a pus preste amândouă aripile 
pre marginea Engoîpionului, şi pre 
marginea cea dinnapoia umărarului 
din lăunfru. 

19. Şi a făcut două verigi de aur, 
şi Ie-a pus preste amândoi umerii 
umărarului din jos de dânsul în faţă 
după împreunarea cea de sus a ţe- 
săiurii umărarului. 

20. Şi legară cu şunur vânăt En- 
golpionul cu verigile lui de verigile 
umărarului, ca Engolpionul şă steâ 
nemişcat pe umărar, după cum au 
poruncit Domnul lui Moisi. 

21. Şi a făcut haina cea lungă 
până jos, care este subt umărar, \u L 
cru ţesut tot vânăt. 

22. Şi gura hainei cei lungi până 
jos era în mijloc ţesută, iară măr- 
ginile gurii le-a tivit de jur împrejur, 
ca să nu se destrame. 

23. Şi a făcut la poalele hainei 
cei lungi până jos din jos ciucuri, > 
ca nişte rodii înflorite, de vânăt, de 
mohorît, de roşa răsucit şi de mă- 
tase toarsă. 

Şt a făcut clopoţei de aur, şi 
a pus clopoţeii pre poalele hainei 
împrejur printre ciucuri. 

25. Clopoţei de aur şi ciucuri pre 
poalele hainei împrejur, ca să slu- 

21. 28, 27. 24. 28, 30. 



124 EŞIREA 



jească după cum atr poruncit Dom- 
nul lui Moisî. 

26. Şi făcură pentru Aaron şi fiii 
lui haine subţiri de in, ţesătură a- 
leasă. 

27. Şi acoperişul capului de mă- 
tase, şi mitra de mătase, şi fote de 
mătase răsucită. 

28. Brânele lor de mătase vânătă, 
rnohorîiă şi roşie răsucită, ţesătură 
aleasă, după cum au poruncit Dom- 
nul lui Moisî. 

29. Şi a făcut placa cea de aur 
spre osebirea sfinţeniei, de aur curat, 
şi a scris pre ea slove săpate ca în 
pecete sfinţire Domnului. 

30. Şi au îegal-o cu şunur vânăt, 
ca să fie presfe mitră deasupra, după 
cum poruncise Domnul Iul Moisî. 

31. Astfel se sfârşi tot lucrul cor- 
tului mărturiei; şi fiii lui Israil fă- 
cură toate, după cum au porunci! 
Domnul lui Moisî. 

32. Şi a adus cortul Ia Moisî, şi 
toate vasele lui, şi verigile lui, şi 
stâlpii lui, şi zăvoarele Iui, şi ţăruşii 
lui, şi temeiurile lui. 

33. Şi păturile, şi pieile de ber- 
bece cele roşite, şi acoperernântu- 
rile cele deasupra piei: cei vinete. 

34. Şi catapeteazma, şi sicriul măr- 
turiei, şi drugii lui, şi acoperemân- 
ful împăcărei. 

35. Masa cu toate vasele ei, şi 
pâinile punerii înnainte. 

36. Sfeşnicul cel curat cu can- 
delele lui şi cu toate vasele lui, şi 
unfuldelemn pentru candelă. 

37. Altarul tămâerii, uniuldelemn 
pentru ungere, miresmele tămâerii, 
tămâie aromatică. 

38. Şi perdeaua dela intrarea în 
cort. 

39. Şi jertfelnicul cel de aramă 
cu grătarul, drugii şi toate vasele 
lui, spălătoarea şi temelia ei. 

27. 28, 35. 29. 28, 32; Lcv. 8, 9, 
32. 35, II. 



39-40 



40. Şi pânzele curţii, stâlpii şi piu- 
liţele lor, perdeaua dela poarta curţii, 
funiile şi ţăruşii ei. 

41. Şi toate uneltele cele ce sunt 
la lucrul cortului mărturiei. 

42. Veşmintele cele de slujbă, ca 
să slujească cu ele în sfânta, veş- 
mintele sfintei, care Sunt ale lui A- 
aron, şi veşmintele fiilor lui cele de 
slujbă, după toate câte au poruncit 
Domnul lui Moisî, aşâ au făcui fiii 
lui Israil toată gătirea. 

43. Şi a văzut Moisî toate lucru- 
rile, şi erau făcute acestea precum 
poruncise Domnul lui Moisî, astfel 
erau făcute, şi i-a binecuvântat pre 
dânşii Moisî. 

CAP. 40. 

Sfinţirea cortului. 

Si au grăit Domnul către Moisî, 
2icând : 

" 2. In ziua dintâiu a lunii dintâi fiind 
lună nouă, vei întinde cortul măr- 
turiei. 

3. Şi vei pune sicriul mărturiei, şi 
vei acoperî sicriul cu catapeteazma* 

4. Şi vei aduce în lăuntru masa, 
şi vei pune pe ea cele rânduite. 

5. Şi vei aduce în lăuntru^ sfeşni- 
cul, şi vei pune candelele lui, şi vei 
aşezâ altarul cel de aur al tămâerei 
înnaintea sicriului mărturiei. 

6. Şi vei pune perdeaua la intra- 
rea în cort, iar altarul pentru jertfe 
să-1 pui dinnaintea uşii cortului măr- 
turiilor. 

7. Şi vei aşezâ spălătoarea între 
cort şi ţnlre altar, punând într'însa 
apă. 

8. Şi vei aşezâ curtea împrejur 
atârnând perdeaua la uşa curţii. 

9. Şi vei luâ untdelemn de ungere, 
şi vei unge cortul şi toate cele din- 
tr'însul, şi-1 vei sfinţî pre dânsul şi 

42. 31, 10. 
40. 3. 26, 33. 5. 30, 1. 6. 26, 35, 36. 
9. 30. 26. 27: Num. 7- f- 



EŞIREA 40 M 



toate vasele lui» şi vor îi sfinte; apoi 
vei unge altarul jertielor cu toate 
vasele lui, şi-l vei sfinţi, şi va fi 
prea sfânt. 

10. Vei unge şi spălătoarea şi te- 
melia ei, şi o vei sfinţi pre ea. 

11. După aceea vei aduce pre A- 
aron şi pre fiii lui la uşile cortu- 
lui mărturiei. 

12. Şi-i vei spălâ cu apă, şi vei 
îmbrăcă pre Aaron cu veşmintele 
cele sfinte, şi-l vei unge pre el, şi-l 
vei sfinţi pre el, şi-mi va sluji mie, 
şi pre feciorii lui vei aduce, şi-i vei 
îmbrăcă cu haine, şi-i vei unge pre- 
cum ai uns pre tatăl lor, şi vor fi 
mie preoţi. 

13. Şi această ungere va fi ungere 
veşnică de preoţie în neamurile lor. 

14. Şi a făcut Moisi toate acestea 
precum i-au poruncit lui Domnul. 

15. Şi s'a aşezai cortul în luna 
dinfâiu în al doilea an de când au 
ieşit ei din Eghipet, fiind lună nouă. 
* 16. Şi a pus Moisi cortul şi te- 
meliile lui şi închietorile de sus, şi 
a aşezat zăvoarele. 

17. Şi a ridicat stâlpii, şi a întins 
covoarele cortului, şi a pus acope- 
remântul cortului deasupra, după 
cum poruncise Domnul lui Moisî. 

18. Şi luând mărturiile le-a pus 
în sicriu, şi a pus drugii subt sicriu. 

19. Şi a dus sicriul în cort, şi a 
atârnat catapeteazma, şi astfel a a- 
coperit sicriul mărturiei, în ce chip 
poruncise Domnul lui Moisî. 

20. Şi a pus masa în cortul măr- 
turiei în partea despre miazănoapte 
a cortului mărturiei din afară de ca- 
tapeteazmă. 

21. Şi a pus pe dânsa pâinile pu- 
nerii înnaintea Domnului, după cum 
poruncise Domnul lui Moisî. 

22. Şi a pus sfeşnicul în cortul 
mărturiei în faţa mesii în partea 
despre miazăzi a cortului. 

12. 29, 4, 5. 14. 7, 10; 39, 42. 20. 26, 35. 
21. 25, 30. 22. 26, 35. 



23. Şi a pus candelele lui înnain- 
tea Domnului, precum poruncise 
Domnul lui Moisi. 

24. Şi a pus altarul cel de aur în 
cortul mărturiei în faţa catapefezmei. 

25. Şi a tămâiat preste el cu mi- 
resmele tămâierii precum au porun- 
cit Domnul lui Moisî. 

26. Şi altarul jertfelor 1-a pus la 
uşile cortului mărturiei, şi a adus 
preste el ardere de lot şi jertfă, după 
cum au poruncit Domnul lui Moisî. 

27. Şi a aşezat spălătoarea între 
cortul mărturiei şi între altarul jert- 
felor, şi a pus într'însa apă; 

28. Ca să-şi spele dintr'însa Moisî 
şi Aaron şi fiii lui, mâinile şi pi- 
cioarele. 

29. Când intrau ei în cortul măr- 
turiei, sau când mergeau la jertfel- 
nic să slujască, se spălau dintr'însa, 
după cum au poruncit Domnul lui 
Moisî. 

30. Şi a aşezat curtea'Jtmprejurul 
cortului, şi a atârnat perdeaua la 
uşa curţii. 

31. Astfel a săvârşit Moisi toate 
lucrurile. Atunci nor a acoperit cor- 
tul mărturiei, şi s'a umplut cortul 
de slava Domnului. 

32. Aşâ că nu puteâ Moisî să in- 
tre în cortul mărturiei, că nor um- 
brea deasupra lui, şi se umpluse cor- 
tul de slava Domnului. 

33. Şi când se ridică norul dela 
cort, porneau fiii lui Israil cu toate 
ale lor. 

34. Iar dacă norul nu se ridică, 
nu porneau până în ziua când se 
ridică norul. , 

35. Că ziua erâ norul Domnului 
preste cort, şi noaptea erâ preste 
dânsul foc înnaintea a iot Israuul în 
feafe purcederile lor. 

23. 25, 37{ Num. 8, 2. 25. 30, 7 şî 35. 

26, 27, 1. 27. 30, 18. 29. 30, 19, 20. 

32. Num. 9, 15; 3 Imp. 8, 10. 34. Num. 
9, 17, 18. 35. Num. 9, 16; 14, 14; 2 Lege 
1? 33. 



LEVITICUL 



CAP. 1. 

Rânduiala jertfelor. Arderea de lot. 

Si au chema! Domnul pre Moisî, 
} şi i-au grăit lui din cortul măr- 
turiei, zicând : 

2. Grăeşte fiilor lui lsrail, aşâ vei 
zice către ei: om dintru voi de va 
aduce daruri Domnului; din vite şi 
din boi şi din oi veji aduce daru- 
rile voastre. 

3. De va fi ardere de tot darul lui, 
din boi parte bărbătească curată îl 
va aduce la uşa cortului mărturiei, 
îl va aduce pre dânsul primit în- 
naintea Domnului. 

4. Şi va pune mâna pre capul jert-, 
ici primită lui, ca să se milostivea- 
scă spre cel ce o aduce. 

5. Iar preo|ii fiii lui Aarpn vor jun- 
ghiâ vi(elul înnaintea Domnului, vor 
aduce sângele şi -l vor vărsă îm- 
prejurul jertfelnicului, care este la 
uşa cortului mărturiei. 

Ş. Şi jupuind jertfa o vor împărtî 
în bucăji după mădulări. 

7. Şi vor face fiii lui Aaron preoţii 
foc pre jertfelnic, şi vor pune lemne 
pre foc. 

8. Şi vor aşezâ fiii lui Aaron pre- 
oţii, părfiie cele tăiate, capul şi gră- 
simea, presle lemnele care sunt pre 
focul cel de pre jertfelnic. 

9. Iar măruntaele şi picioarele le 
vor spălâ cu apă, şi le vor pune 
preoţii toate pre jertfelnic, ardere de 

1, 3, Eşire 29, U. 



tot este jertfă, miros de bună mi- 
reazmă Domnului. 

10. Iar de va fi din oi darul Dom-? 
nului, spre ardere de tot îl va aduce 
din miei şi din iezi, parte bărbă- 
tească curat. 

11. Şi va pune mâna pre capul 
lui, şi-1 vor junghiâ lângă jertfelni- 
cul despre miazănoapte înnaintea 
Domnului, şi vor vărsă fiii lui Aaron 
preojii sângele pre jertîelnicîmprejur. 

12. Şi-1 vor despărţi în părţi, şi 
le vor pune preofii acestea cu ca- 
pul şi seul pre lemnele care sunt 
pre focul cel de pre jertfelnic. 

13. Şi matele şi picioarele le vot 
spălă cu apă, şi le va aduce pre- 
otul toate, şi le va pune pre jertfel- 
nic: ardere de tot, jertfă, miros cu 
bună mireazmă Domnului. 

14. Iar de va aduce din cele zbu- 
rătoare jertfa sa dar Domnului, va 
aduce din turturele, sau din porumbi 
darul său. 

15. Şi-1 va aduce preotul la jert- 
felnic, şi îi va frânge capul şi-1 va 
pune preotul pre jertfelnic, şi va 
scurge sângele spre fundul jertfel- 
nicului. 

16. Şi va scoate guşa cu penele, 
şt o va lepădă lângă jertfelnic de 
către răsărit la locul cenuşii. 

17. Şi îi va frânge aripile, şi nu-l 
va lăeâ părji, şi-1 va pune preotul 
preste lemnele cele de pre foc, pre 
jertfelnic jertfă arderei de fot miros 
cu bună mireazmă Dojnnului, 



LEVITlCtiL 2-3 



227 



CAP. 2. 

Jertfele spre mâncare. 

Iar de va aduce cineva dar jertfă 
Domnului, făină curată să fie da- 
rul lui, şi va furnâ presfe ' m unt- 
delemn, şi va pune preste ea lă- 
mâie; jertfă este. 

2. Şi o va aduce la fiii lui Aaron 
preoţii, cari luând o mână plină din 
făina cea cu untdelemn şi toată tă- 
mâea, o va pune preotul spre po- 
menire pre jertfelnic jertfă, miros cu 
bună mireazmă Domnului. 

3. Şi ce rămâne din jertfă, va îi 
pentru Aaron şi fiii lui, sfânta sfin- 
telor, din jertfele Domnului. 

4. Iar de se va aduce dar, jertfă 
coaptă în cuptor, dar Domnului de 
făină, să fie pâini nedospite frămân- 
tate cu untdelemn, şi turte nedos- 
pite unse cu untdelemn. 

5. Iar de va fi darul tău jertfă din 
tigaie; să Sie făină frământată cu unt- 
delemn nedospită. 

6. Şi o vei sfărâma în bucăţi, tur- 
nând preste ele untdelemn; jertfă 
este Domnului. 

7. Iar de va fi darul tău jertfă de 
pe grătar, să se facă din făină cu 
untdelemn. 

8. Şi jertfa care o va face din- 
tr'acestea Domnului, o va aduce la 
preot. 

9. Şi apropiindu-se către jertfel- 
nic, va luâ preotufdin jertfă pome- 
nirea ei, şi va pune preotul pre jert- 
felnic ardere de tot, miros de bună 
mireazmă Domnului. 

10. Iar ce va rămânea dela jertfă 
va îi a lui Aaron şi a fiilor lui, sfin- 
tele sfintelor din arderile de tot ale 
Domnului. 

11. Orice jertfă veţi aduce Dom- 
nului, să fie nedospită; lot ce este 
dospit, sau mierea să n'aduceţi din- 
ir'însa jertfă, dar Domnului. 

2. 3. Sitab 7, 34. 



12. Din pârgăsă aduceţi Domnu- 
lui; iar pre jertfelnic să nu se pue 
spre miros de buna mireazmă Dom- 
nului, y 

13. Şi tot darul jertfei voastre cu 
sare să-1 săraţi, şi sarea rânduită 
de Domnul să nu se risipească din 
jertfele voastre, pre tot darul vostru 
veţi aduce Domnului sare. 

14. Iar de veţi aduce jertfă Dom- 
nului din pârga roadelor, să fie pâr- 
gă Domnului grăunţe nouă coapte 
şt urluite; aşa vei aduce jertfa pârgii 
roadelor. 

15. Şi vei furnâ preste ea untde- 
lemn, şi vei pune preste ea tămâie, 
jertfă este. 

16. Şi va aduce preotul spre po- 
menire din grăunţele cu untulde- 
lemn, şi toată tămâea jertfă Dom- 
nului. 

CAP- 3. 

Jertfele de mullămire. 

Iar de va îi darul către Domnul 
jertfă de mântuire şi-1 va aduce 
din boi, ori parte bărbăteasca, ori 
femeească, curat îl va aduce înna- 
intea Domnului. 

2. Şi va pune mâinile sale pre ca- 
pul darului, şi-1 va junghiâ la uşa 
cortului mărturiei; iar fiii lui Aaron 
preoţii vor turna sângele pre jert- 
felnicul arderilor de tot împrejur. 

3. Şi vor aduce din jertfa mântu- 
irii jertfă Domnului, grăsimea care 
acopere pântecele, şi toată grăsi- 
mea care este pe pântece. 

4. Şi amândoi rărunchii, t şi gră- 
simea care este preste ei şi care 
este preste coapse, şjipeliţa cea de 
pre îical cu rărunchii va scoate. 

.5- Şi fiii lui Aaron preoţii le vor 
pune pre jertfelnic, spre ardere de 
tot, preste lemnele care sunt pre 

13. Marc 9, 49. 14. 2 Lege 26, 2. 
3. 2. Eşire 29, i6. 3. Eşire 29, 13, 22. 
- 5. Eşire 29, 25. 



LSVITICtJL 3-4 



îocui cel de pre jertfelnic, jertfă mi- 
ros de bună mireazmă Domnului. 

6. Iar de se va aduce dar Dom- 
nului din oi jertfă de mântuire, parte 
bărbătească, au îemeească, curat îl 
va aduce pre el. 

7. De va ii darul său miel, adu- 
ce-î-va pre el înnainlea Domnului. 

8. Şi va pune mâna pre capul da- 
rului său, îl va junghiâ la uşile cor- 
tului mărturiei; iar fiii lui Aaron pre- 
ot» vor turnâ sângele pre jertfelnic 
împrejur. 

9. Şi va aduce din jertfa mântu- 
irii ardere Domnului, seul, mijlocul 
cu şalele şi tot seul care acopere 
pântecele. 

10. Şi luând lot seul care este 
presle pântece, presfe amândoi ră- 
runchii, şi seul cel de pre ei cu cel 
dela coapsă, şi praporul ficatului cu 
rărunchii. 

11. Le va aduce preotul preste jert- 
felnic miros de bună mireazmă, ar- 
dere Domnului. 

12. Iar de va îi darul Domnului 
din capre, şi-I va aduce înnaintea 
Domnului, 

13. Va pune mâinile preste capul 
lui, şi-1 vor junghiâ înnaintea Dom- 
nului la uşile cortului mărturiei; iar 
fiii lui Aaron preoţii vor furnâ sân- 
gele preste jertfelnic împrejur. 

14. Şi va aduce dintr'însul jertfă 
Domnului, seul care acopere pân- 
tecele şi toată untura care este pre- 
ste pântece. 

15. Şi luând amândoi rărunchii 
cu tot seul cel de preste ei, cu cel 
de pre coapse şi praporul ficatului 
cu rărunchii, 

16. Le va aduce preotul pre jert- 
felnic jertfă de bună mireazmă Dom- 
nului, tot seul al Domnului. 

17. Lege în veci întru neamurile 
voastre, şi în toate lăcaşurile voa- 
stre seu şi sânge să nu mâncaji. 

27. Fac. 9, 4; 17, 14. 



CAP. A. 

Jertfele pentru păcat. 

Şi au grăit Domnul către Moisl, zi- 
când: 

2. Vorbeşte fiilor lui Israil, şi le 
spune: de va păcătui cinevâ înna- 
intea Domnului fără de voie împro- 
tiva poruncilor Domnului, şi va face 
ce nu se cade călcând vreuna din ele; 

3. De va păcătui Arhiereul cel uns, 
în cât să păcâtuiască poporul, va 
aduce Domnului pentru păcatul ce 
a săvârşit, un vijel curat jertfă pen- 
tru păcat. 

4. Va aduce viţelul la uşa cortu- 
lui mărturiei înnaintea Domnului, va 
pune mâna sa pre capul viţelului, 
şi va junghiâ vijelul înnaintea Dom- 
nului. 

5. Şi preotul cel uns ale cărui 
mâini sunt sfinţite, luând din sân- 
gele viţelului, îl va duce în cortul 
mărturiei. 

6. Şi va întinge preotul degetul în 
sânge şi va stropi cu sânge de 
şapte ori înnaintea Domnului spre 
catapeteasmă. 

7. Şi din sângele viţelului preotul 
va unge coarnele altarului tămâerei, 
care este înnaintea Domnului în cor- 
tul mărturiei; iar sângele viţelului îl 
va turnâ tot la temelia jertfelnicului 
arderii de tot, care este la uşile cor- 
tului mărturiei. 

8. Şi va luâ grăsimea viţelului jert- 
fit pentru păcat, atât cea care aco- 
pere măruntaele,cât şi cea de pre ele. 

9. Şi amândoi, rărunchii cu gră- 
simea de pre ei, cu cea de pre coapse, 
cu prapurul şi rărunchii le va luâ. 

10. In ce chip se ia dela viţelul 
jertfei cei de mântuire, şi preotul le va 
adftce pre jertfelnicul arderii de tot. 

11. Iar pielea viţelului, toată car- 
nea lui cu capul, cu marginile, cu 
pântecele şi cu balega, 

4. 6. Eşire 40. 6. Lev. 16, i9. 11. Eştce 29, 14. 



LEVITICUL 4 



129 



12. Adică părţile rămase din vi- 
ţel le vor scoate afară din tabără 
în Ioc curat, unde se aruncă cenuşa, 
se vor arde pe lemne în foc;. unde 
se va vărsa cenuşa se vor arde. 

13. Iar dacă toată adunarea lui 
Israil va păcătui ceva din neştiinţă 
şi lucrul va rămânea ascuns dela 
ochii adunării, făcând cevâ împro- 
tiva poruncilor Domnului, ce nu se 
cade a face; 

14. Dupăce vor cunoaşte păca- 
tul care au săvârşit, adunarea va 
aduce jertfă pentru păcat un viţel 
curat, îl vor aduce la uşiîe cortului 
mărturiei. 

15. Şi vor pune bătrânii adunării 
mâinile sale pre capul viţelului în- 
naintea Domnului. 

16. Şi vor junghiâ viţelul înnain- 
tea Domnului, iar preotul cel uns 
va duce din sângele viţelului în cor- 
tul mărturiei. 

17. Şi va întinge preotul degetul 
în sângele viţelului, şi va stropi de 
şapte ori înnaintea Domnului, spre 
catapeteasma sfintei. 

18. Şi din sânge va unge preotul 
coarnele altarului tămâierei, care este 
înnaintea Domnului în cortul măr- 
turiei. 

19. Şi tot sângele îl va vărsa la 
temeiul jertfelnicului arderei de tot, 
care este la uşile cortului mărturiei. 

20. Şi va luâ dela el toată grăsi- 
mea, şi o va duce pe jertfelnic, şi 
va jertfi viţelul ca şi pre cel jertfit 
pentru păcat, aşa va face; şi se va 
ruga pentru ei preotul, şi se va iertă 
lor păcatul. 

21. Iar părţile rămase din viţe! le 
vor scoate afară de tabără, spre ar- 
dere de tot, cum au ars pe viţelul 
cel mai dinnainfe; că păcatul adu- 
nării este. 

22. Iar de va păcătui cel ce este 
căpetenie şi va călca vreuna din 

13. Num. 15, 24. 17. Lev, 16, 19. 



poruncile Domnului Dumnezeului 
său, ce nu se cade a face, şi din ne- 
ştiinţă va greşi, 

23. Atunci dupăce va cunoaşte el 
păcatul care a săvârşit, va aduce 
dar jertfă pentru păcat un ied curaf, 
parte bărbătească. 

24. Va pune mâna sa pe capul 
iedului, şi-1 vor junghiâ în locul unde 
se junghie arderile de tot înnaintea 
Domnului, că jertfă pentru păcat este. 

25. Iar din sângele [jertfei pentru 
păcat, preotul va unge cu degetul 
coarnele jertfelnicului arderilor de 
tot, şi fot sângele îl va vărsă la te- 
meiul jertfelnicului arderilor de tot 

26. Tot seul lui îl va aduce pre 
jertfelnic, ca şi seul jertfei cei de 
mântuire, şi preotul se va rugă pen- 
tru cel ce a săvârşit păcatul, şi se 
va iertă lui. 

27. Iar dacă cinevâ din poporul 
pământului va păcătui prin neşti- 
inţă, şi va călcâ vreuna din porun- 
cile Domnului, care s'au poruncit să 
nu se calce, şi va greşî; 

28. Dupăce va cunoaşte păcatul 
care a săvârşit, va aduce din caprele 
sale dar o capră curată parte feme- 
ească, pentru păcatul ce a săvârşit. 

29. Şi va pune mâna pe capiii 
caprei cei aduse pentru păcatul său, 
şi vor junghiâ capra aceea, care s'a 
adus pentru păcat, în locul unde se 

| junghie arderile de fot. 

30. Iar preotul luând cu degetul din 
sângele ei, va linge coarnele jertfelni- 

! cului arderilor de tot, şi tot sângele 
îl va vărsă la temeiul jertfelnicului. 

31. Şi va luă lot seul, precuifn se 
1 ia seul dela jertfa cea de mântuire, 

şi-1 va aduce preotul pre jertfelnic 
întru miros de bună mireazmă Dom- 
nuîui, şi se va rugă preotul pentru 

! el, şi se va iertă lui. 

j 32. Iar de va aduce dar pentru 

: păcat oaie, parte femeească curată 

I să o aducă. 



130 



33. Va pune mâna pe capul oii 
cei cc se aduce pentru păcat, şi o 
vor junghiâ în locul unde se junghie 
arderile de tot. 

34. Şi luând preotul din sângele 
oii care se aduce pentru păcat, cu 
degetul, va unge pre coarnele jert- 
felnicului arderii de toi, şi tot sân- 
gele ei îl va vărsa la temeiul jert- 
<îelnicului arderii de fot. 

35. Şi va iuâ tot seul ei, precum 
se ia seul oii cei dela jertfa cea de 
mântuire, şi4 va pune preotul pe 
jertfelnic spre ardere de tot Dom- 
nului, şi se va ruga pentru dânsul 
preotul pentru păcatul ce a săvâr- 
şii, şi se va ierta îui. 

CAP. 5; 

Jertfele pentru vinovăţie. 

De va păcătui cineva, şi martorul 
chemat să jure, ori de a văzut, 
ori de ştie, nu va spune, ia asuprăşi 
păcatul aceluia. 

2. Oricine se va atinge de cevâ 
necurat, de vreo mortăciune, sau 
de ce a fost prins de hiară neeu- 
.rată, sau de vreo mortăciune din vie- 
tăţi necurate, sau din mortăciunile 
dobitoacelor celor necurate; 

,3. Sau se va atinge de necurăţie 
de om, ori de ce necurăţie a lui, de 
care atingându-se se va pângărî, şi 
n'a ştiut, şi după aceea va cunoa- 
şte că a greşii, vinovat va fi păca- 
tului. 

4. Omul nelegiuit, carele grăeşfe 
cu buzele sale ca să facă, rău, sau 
să facă bine ; oricâte va grŞî acela 
cu jurământ, şi va uiiâ, şi apoi va 
cunoaşte că a păcătuit îrttr'una din- 
tr'aceslea ; 

5. Şi va mărturisi păcatul său, care 
a păcătuit, 

6. Va aduce Domnului pentru ceîe 
ce a greşit, pentru păcatul ce a să- 

5. 1, Pild. Sol. 29, 24. 2. 2 Cor. 6, 17. 



vârşit o mieluşa din oi, sau o iadă 
din capre parte femeească jertfă pen- 
tru păcat, şi se va ruga pentru el 
preotul, pentru păcatul lui care a 
săvârşit, şi se va ierfâ lui păcatul. 

7. Iar de nu va puteâ aveâ oaie, 
va aduce pentru păcatul său ce a 
săvârşit, două turturele sau doi pui 
de porumb Domnului, unul pentru 

j păcat şi altul spre arderea de tot. 

8. Şi le va aduce la preot, şi va 
jertfi preotul întâiu pentru păcat, şi 
va rupe preotul capul pasării de 
la grumazi, şi nu-i va despărţi. 

9. Şi va stropi din sângele cel 
pentru păcat pe peretele jertfelni- 
cului; iar rămăşiţa sângelui o va 
scurge preste temeiul jertfelnicului, 
că pentru păcat este. t> = 

10. Iar a doua pasăre O'-ya face 
ardere de tot după cum se cuvine, 
şi se va ruga preotul pentru dân- 
sul, pentru păcatul ce a săvârşit, şi 
se va ierfâ lui. 

11. Iar de nu va aveâ nici o pe- 
reche de turturele sau doi pui de 
porumb, va aduce dar pentru pă- 
catul ce a făcut, a zecea parte a u- 
nui iîi de făină curată jertfi pentru 

j păcat, fără să toarne preste dânsa 
! untdelemn, nici să pue preste ea 
I tămâie, căci pentru păcat este. 
| 12. Şi o va aduce la preot, şi lu- 
| ând preotul dintr'însa o mână plină, 
o va aduce spre pomenire Domnu- 
lui pe jertfelnicul arderilor de lot, 
că pentru păcat este. 

13. Preotul se va rugă penlru dân- 
sul pentru vreunul din aceste pă- 
cate ce a săvârşit, şi seva ierta lui; 

' iar ce a rămas, va ii a preotului, ca 
şi jertfa fainei cei curate. 

14. Şi au grăit Domnul către Moisî 
zicând : 

15. Tot cel ce din uitare şi fără 
de voie a păcătuit cu privire ia cele 
sfin|ife Domnului, va aduce pentru 
păcatul său Domnului un berbece 



LE VITICOL 5-6 



131 



curei din oi, a - "căruia preţul va îi 
un siciu de argint după siclul cei 
sfânt, pentru păcalul ce a săvârşit. 

16. Şi ce a păcătuit cu privire la 
cele sfinjite, va întoarce înnapoi a- 
C eea, adăogând încă a cincea parte 
preste aceea, şi o va da- preotului ; 
iar preotul se va rugâ pentru el jert- 
find berbecele cel pentru păcat, şi 
se va iertă lui. 

"17. Şi oricine va păcătui şi va 
călca vreuna din poruncile Domnu- 
lui, ce nu se cade a face, greşind 
din neştiinţa, va aveâ păcat. 

18. Va aduce la preot lin berbece 
curat din oi în preţ de un argint 
pentru greşais, şi se va rugă pre- 
otul pentru el, pentru neştiinţa lui, 
că n'a ştiut şi n'a cunoscut, şi se 
va ierta iui. 

19. Penirucă a greşit înnaintea 
Domnului. 

CAP. 6. 

Alte j e r t / e . 

Si au grăit Domnul către Moisî, zi- 
) când,: 

2. Tot cel ce va păcătui, şi din 
nebăgare de seamă va nesocoil po- 
runcile Domnului, şi va tăgădui că- 
tre- daaproapele său au lucrul ce 
i-a încredinţat, ori din simbrie, ori 
din pradă, sau îl v,a înşela cu cevâ 
pe aproapele, ■ > ■ 

3. Sau găsind lucru pierdut, îl 
va tăgădui şi va jur& nedrept des- 
pre orice lucru va face omul, va pă- 
cătui într'acestea. 

4. Şi de va ti păcătuit sau va fi 
greşit, în acest chip va întoarce ră- 
pirea care a răpit, sau înşelăciunea 
care a înşelat, sau lucru ce s'a în- 
credinţat lui, sau lucru pierdut care 
I-a găsit, la tot lucrul pentru care 
a jurat strâmb, va plăti lucrul aceia 
întreg, adăogând a cincea parte mai 



mult aceluia a cui este, şi va în- 
toarce iui în ce zis se va dovedV 

5. iar pentru greşala sa, va aduce 
Domnului un fcerbeee curat din oi 
cu preţ după măsură* păcatului. 

6. Şi se va rugâ pentru el pre- 
otul înnaintea -Domnului, şi se vor 
iertă lui toate câte a făcut şi a greşit. 

7. Şi au grăit Domnul către Moisi 
zicând: - f 

8. Porunceşte lui Aaron şi fiilor 
lui zicând: 

9. Aceasta este rânduiala arderii 
de tot; arderea de tot va arde -ţte 
jertfelnic necontenit toată» noaptea 
până dimineaţa, şi focul jertfelnicu- 
lui va arde deasupra lui, şi nu se 
va stinge. . ; ; 

10. Şi se va îmbrăcă preotul cu 
haină de in, şi veşmânt va îmbrăcă 
împrejurul trupului său, şi ^juluâ 
arderea care o va mistui îocuî, ar- 
derea de tot dela jertfelnic. 

| 1 1 . Şi o va pune aproape de jert- 
} îelnic, şi se ^va desbrăcâ de haina 
sa, şi se va îmbrăcă cu altă haină, 
şi va scoate arderea de tot afară de 
tabără în loc curat, j ' 

12, Şi foc pe jertfelnic va arde 
şi nu se va stinge, şi preotul va 
pune pe dânsul lemne disdedimi- 
| neaţă, şi va aşeză deasupra lui ar- 
j derea de iot, şi preste ea va pune 
j grăsimea jertfei de mântuire. 
I 13. Şi pururea va arde îoc pe 
jertfelnic, şi nu. se va stinge. 

14. Aceasta este rânduiala jertfei, 
care o vor aduce fiii lui Aaron în- 
naintea Domnului la jertfelnic. 

15. Şi va luă dintr'însa preotul o 
mână din făina cea curată a jertfei 
cu untuldelemn al ei şi cu toată tă- 
mâia ei, care sunt preste jertfă, şi 
le va? pune pe jertfelnic ardere în- 
tru miros de bună mireazmă, po- 
menire Domnului. 

16. Iar rămăşiţa ei o va mâncâ 

6. i£. io, 12. 



132 



LEVITICUL 6 



Aaron cu fiii lui, nedospilă se va 
mânca în loc sfânt, în curtea cer- 
iului mărturiei o vor mâncâ. 

17. Nu se va coace dospită, parte 
o am dat aceasta lor din cele ce 
se aduc Domnului, sfânta sfintelor 
este ca şi ceea ce se aduce pentru 
păcat, şi ca şi cea pentru greşală. 

18. Toată partea bărbătească din- 
tre preoţi vor mâncâ aceasta, lege 
veşnică întru neamurile voastre din 
cele ce se aduc Domnului, tot cel 
ce se va atinge de dânsele se va 
sfinţi 

, 19. Şi au grăit Domnul către Moisî, 
zicând: 

20. Acesta este darul lui Aaron 
şi al fiilor lui, care-1 vor aduce Dom- 
nului în ziua în care-l vei unge pe 
el; a zecea parte din ifă, făină cu- 
rată să fie de jertfă pururea, jumă- 
tate dintr'însa dimineaţa, şi jumă- 
tate dintr'însa seara. 

21. In tigaie cu untdelemn se va 
face: frământată o va aduce, pisate, 
jertfă de fărâmături, jertfă întru miros 
de bună mireazmă Domnului. 

, 22. Preotul cel uns, urmaşul lui 
din fiii iui va face aceasta, lege veş- 
nică, toată se va mistui. 

23. Toată jertfa preotului, de tot 
se va arde şi nu se va mâncâ, 

24. Şi au grăit Domnul către Moisi, 
zicând: 

25. Vorbeşte lui Aaron şi fiilor lui 
şi le spune : aceasta este rânduiala 
jertfei pentru păcat; în locul unde 
se junghie arderile de lot, vor jun- 
ghieâ şi cele pentru păcat înnaintea 
domnului, că prea sfânt este. 

26. Preotul care o va aduce o va 
mâncâ, în loc sfânt se va mâncâ, în 

curtea cortului mărturiei. 

27. Toi carele se va atinge de căr- 
nurile ei, se va sfinţi, şi ori a cui 
haină se va stropi cu sângele ţâş- 
nit din ea, se va spălâ în loc sfânt. 

18. Eşite 27, 21. 26. 10, 13. 



28. Iar vasul cel de lut în care 
s'a fiert, se va sparge; iar de se va 
fierbe în vas de aramă, sâ-1 frece 
şi să-l spele cu apă. 

29. Toată partea bărbătească în- 
tre preo|i va mâncâ acestea, că sfin- 
tele sfintelor sunt Domnului. 

30. Şi toate cele jertfite pentru pă- 
cat dinir'al cărora sânge se va a- 
duce în cortul mărturiei, ca să se 
roage printr'însul întru cel sfânt, să 
nu se mănânce, ci cu foc să se arză. 

31. Aceasta este rânduiala adu- 
cerii berbecelui ca jertfă pentru pă- 
cat, că prea sfinte sunt. 

32. In locul unde vor junghieâ ar- 
derile de tot, vor junghieâ şi ber- 
becele cel |pentru păcat înnaintea 
Domnului, iar sângele îl va vărsă 
pe temeiul jertfelnicului împrejur. 

33. Şi va luâ tot seul lui şi şa- 
lele şi seul care acopere măruntaele 
şi toi seul cel de preste maje. 

34. Şi amândoi rărunchii cu seul 
cel de preste ei, care este preste 
coapse, şi praporul ficatului cu ră- 
runchii le va luă, 

35. Şi le va adu ce preotul pe jert- 
felnic jertfă Domnului, că pentru pă- 
cat este. 

36. Toată partea bărbătească din- 
tre preoţi le va mâncâ pre ele, în 
loc sfânt le vor mâncâ, că prea sfinte 
suni. 

37. La jertfa pentru păcat ca şi la 
cea pentru greşală este aceeaşi rân- 
duială; va fi a preotului care se va 
rugâ pentru el. 

38. Şi preotul cel ce aduce arde- 
rile de tot ale omului, va luâ pielea 
jertfei arderii de tot pe care o a- 
duce, 

39. Toată jertfa care se va face 
în "cuptor, şi toată care se va face 
pe grătar, sau în tigaie, va fi a pre- 
otului care o aduce. 

40. Şi toată jertfa cea făcută cu 

28. 15, 12. 30. Evrei 13, -11. 



LEVITICUL 6—7 



133 



untdelemn şi cea nefăcufă, tuturor 
fiilor lui Aaron să se împarţă fieşle- 
căruia întocmai. 

CAP. 7. 

Jertfe de mântuire. 

Aceasta este rânduiala jertfei de 
mântuire ce vor aduce Domnului. 

2. De va fi jertfă de laudă, vor 
aduce spre jertfire pâini de făină cu- 
rată făcute cu untdelemn, şi turte 
îiedospife unse cu untdelemn, şi 
făină aleasă frământată cu untde- 
lemn, 

3. Cu pâine nedospită va aduce 
darurile sale spre jertfa laudei cea 
de mântuire. 

4. Şi unul din toate daTurile a- 
duse parte Domnului, va fi a pre- 
otului care varsă sângele jertfei de 
mântuire. 

5. Cărnurile jertfei laudei cea de 
mântuire, vor fi ale lui, şi se vor man- 
că în ziua în care se vor aduce, ne- 
lăsând dintr'însele pe dimineaţă. 

6. Iar de va îi darul său jertfă de 
făgăduinţă sau de bună voie, se va 
mâncâ în ziua în care se aduce jert- 
fa, şi a doua zi ; 

7 Ce va rămâneâ din cărnurile 
jertfei până a treia zi, cu foc se va 
arde. 

8. Iar cine va mâncâ din cărnu- 
rile jertfei de pace a treia zi, darul 
lui nu va îi primit, nici se va so- 
coti lui, urâciune este; oricine va 
mâncâ dintr'însele, păcat va avea. 

9. Cărnurile atinse de cevâ ne- 
curat, nu se vor mâncâ, în foc se 
vor arde; tot cel ce este curat, va 
mâncâ carnea. 

10. Iar oricine va mâncâ din căr- 
nurile jertfei cei de mântuire, care 
este a Domnului, ştiindu-se pre sine 
necurat, acela va pieri din poporul 
său. 

lî. Şi tot cel ce se va atinge de 



vreun lucru necurat, sau om necu- 
rat, sau de cele cu patru picioare, 
necurate, sau de orice necurăţenie 
şi va mâncâ din cărnurile jertfei cei 
de mântuire, care este a Domnului, 
va pierî acela din poporul său. 

12. Şi au grăit Domnul către Moisi, 
zicând. 

13. Vorbeşte fiilor lui Israil, şi le 
spune: seul de bou, de oaie şi de 
capră să nu mâncaţi. 

14. Grăsimea de mortăciune, de 
ce este prins de hiară se va în- 
trebuinţa ia orice lucru; iar de mân- 
cat nu se va mâncâ. 

15. Tot cel ce va mâncâ seu de 
la vitele din care veţi aduce din- 
tr'însele jertfă Domnului, va pieri a- 
cela din poporul său. 

16. Sânge să nu mâncaţi în tot 
lăcaşul vostru, nici de vite, nici de 
pasări. 

17. Oricine va mâncâ sânge, a- 
cela va pierî din poporul său. 

18. Şi au grăit Domnul către Moisi 
zicând : ; * > 

19. Vorbeşte fiilor lui Israil şi le 
spune: cel ce aduce jertfă de mâiu 
tuire, va aduce darul său Domnu- 
lui şi din jertfa cea de mântuire. 

20. Mâinile lui vor aduce jertfele 
Domnului: grăsimea de pre piept 
şi praporul ficatului vor aduce, ca 
să le pue dar înnaintea Domnului. 

21. Preotul va aduce grăsimea pe 
jertfelnic, iar pieptul va fi al lui A- 
aron şi al fiilor lui. 

22. Armul drept din jertfele de mân- 
tuire ce aduceţi îl veţi da preotului, 

23. Acela dintre fiii Iui Aaron care 
aduce sângele jertfei de mântuire şi 
grăsime, va aveâ parte armul cel 
drept. 

24**Că pieptul şi armul ce se a- 
duc din jertfele de mântuire ale voa- 
stre, le-am luat dela fiii lui Israil şl 
le-am dat lui Aaron preotul şi fiilor 
lui, lege veşnică pentru fiii lui Israil. 



134 



LEVITICUL 7—8 



25. Aceste părţi din jertfele Dom- I 
nului se cuveneau lui Aaron -şi fi- 
ilor lui preoţii din ziua în care i-au j 
rânduit să preoţească Domnului. * 

26. Precum au poruncit Domnul 
să se deâ lor în ztua^în care i-au 
uns pre er diirfiii Ini Israil, lege 
veşnică întru neamurile lor. 

27. Aceasta «ste rânduiala jertfei 
arderilor de , tot pentru păcat, pen- 
tru greşală, pentru sfinţirea preoţi- 
lor şipenftu jertfa de- mântuire. 

28. hi ce chip aii poruncit Dom- 
nul, lui Moisî în muntele Sinai, în 
ziua în care au poruncit fiilor lui I- 
srail? să aducă darurile sale înna- 
int^a Domnului în pusfiea Sinai. 

CAP.8v 

Sfttâţî'rea preoţilor . 

Si au grăit Domnul către Moisî, zi- 
când: 

2. Ia pre Aaron şi pre fiii lui şi 
hainele lui, şi untul cel de lemn al 
ungerii, şi viţelul cel pentru păcat, 
şi cei doi berbeci, şi coşniţa cea 
cuazime. 

-3. Şi vei strânge toată adunarea 
la uşa cortului mărturiei. 

*4. Şi a făcut Moisî precum i-au po- 
runcit lui Domnul, şi a strâns toată 
adunarea la uşa cortului mărturiei. 

5. Şt a zis Moisî către adunare: 
acesta este cuvântul, care au porun- 
cit Domnul să se iacă. 

6. Şi a adus Moisî pre Aaron şi 
pre fiii lui, şi i-a spălat pre ei cu apă. 

7. Şi fca îmbrăcat pre el cu hai- 
na, şi la încins cu br-âul, şi 1-a îm- 
brăcat cu veşmântul eel t lurig, şi a 
pus preste el umărarul, ,şi l-a în- 
cins pre el după cum erâ făcut umă- 
rarul, şi 1-a strâns cu el. 

8. Şi a pus preste umărar engol- 
pion, şi preste engolpion a pus a- 
rătarea şi adevărul. 

Si 7. Eşire 28, 41. 8, Eşire 28, 24, 26. 



9. Şi a pus mitra pe capul lui, 
şi preste milră la frunte a pus placa 
cea de aur cea sfinţită sfântă, precum 
au poruncit Domnul lui Moisî. 

10. Şi a luat Moisî din untul cel 
de lemn al ungerii. 

11. Şi a stropit dintr'însul pe jert- 
felnic ;de şapte ori, şi a uns jertfo|- 
nicul, T şi 1-a sfinţit, pre dâ^ul şî 
toate cele dintr'însul, şi spălăj®ar-ea 
lui cMemeiul ei, şi le-a. sfinţit ppe. 
ele* şi a uns cortul şi toşfe .vasale 
lui, şi i-a sfinţit pre el. î{ • 

12. -Şi a turnat Moisî din untul cel 
de lemn al ungerii pe capul lui A-? 
aron, şi i-a uns pe .el, şi 1-a şîinţit 
pe el. , ... 

13. Şi a adus Moisî pe fiii lui, 
Aaron, şi i-a îmbrăcat pre ei cu 
haine, şi i-a încinş-cu brâne, şi le-a, 
pus lor chidare, după cum au po-> 
runcif Domnul lui Moisî. f 

14. Deci a adus Moisî viţelul eel 
pentru păcat, şi a pus Aaron şi fiii 
lui rnâinije pre capul viţelului celui 
pentru păcat. . >; 

15. Şi 1-aî junghiat pre el, şi a luat 
Moisî cu degetul din sânge şi a uns 
coarnele jertfelnicului împrejur, şi a 
curăţit jertfelnicul; iar sângele 1-a, 
vărsat preste temeiul jertfelnicului, 
sîinţindu-i ca să se roage pe eL , 

16. Şi a luat Moisî toată grăsi^ 
mea cea de pre maţe, şi praporul 
ficatului, amândoi rărunchii cu gră- 
simea de pre ei, şi îe-a adus Moisî 
pe jertfelnic. f 

17. Iar viţelul, pielea lui, carnea lui 
şi balega iui, le-a ars afară de ta- 
bără cu foc, precum au poruncitDom- 
nul lui Moisî. 

18. Apoi a adus Moisî berbecele 
cej^ pentru arderea de tot, şi a pus 
Aaron şi fiii lui mâinile pe capul 
berbecelui, şi a junghiat Moisî ber- 



10. Eşire 30, 25, 26. 12. Sitab 45, 18; Eşire 

28, 37. 15. Eşirc 29, 11, 14. 16. 3, 3i Eşire 

29, 22. 18. Eşire 2% 15, 16. 



LEVITICUL 8—9 



135 



becele, şi a turnat Moisi sângele pe 
jertfelnic împrejur. 

19. Şi berbecele l-a tăiai bucăţi, 
şi a adus Moisî capul,., modulările 
şi grăsimea; iarpânteceleşi picioa- 
rele le-a spălat cu apă. 

20. Şi a adu&îMqisî berbecele toi 
pe jertfelnic: ardere de tot, întru 
miros de' bună ralreazmă, jertfă Dom- 
nului, după cum au poruncit Dom- 
nul lui Moteî. 

21. Şi a adus Moisî al doilea ber- 
bece, berbecele cel pentru sfinţire, 
şi au pus Aaron şi fiii lui mâinile 
pe capul berbeceîui. 

< 22. L-a junghiat, şi a luat Moisî 
din sângele lui şi a pus pre margi- 
nea urechii drepte a lui Aaron şi pre 
vârful mâinii drepte şi pre vârful 
piciorului drept. 

23. Şi a adus Moisî pe fiii iui 
Aaron, şi a pus Moisî din sânge pe 
marginea urechilor lor celor drepte, 
şi pe vârful mâinilor lor celor drep- 
te, şi pe vârful picioarelor lor celor 
drepte, şi a vărsat Moisî sângele pe 
jertfelnic. 

- 24. Şi a luat grăsimea şi şalele 
şi seul cel de preste pântece şi pra- 
porul ficatului şi amândoi rărunchii 
şi grăsimea de pre ei şi armul cel 
drept. • 

25. Din coşniţa cu jertfa pentru 
sfinţire, care gste Înnaintea Domnu- 
lui, a luat o pâine azimă, o pâine 
cu untdelemn şi o turtă, punându-le 
pe grăsime şi armul cel drept. 

26. Şi le-a pus toate pe mâinile 
lui Aaron şi pe mâinile fiilor lui, 
şi le-a adus dar înnaintea Domnului. 

27. Apoi Moisî le-a luat din mâi- 
nile lor, şi le-a pus pe jertfelnic 
spre arderea de tot pentru sfinţire, 
miros de bună mireazmă, jertfă Dom- 
nului. 

28. Şi luând Moisî pieptul deia 

19. Eşire 29, 17. 20. Eşire 29, 16. 
26. Eşire 29, 24. 27. Esire 29, 25. 
28. Eşire 29, 26. V 



berbecele cel pentru sfinţire, l-a ri- 
dicat ca dar adus înnaintea Dom^ 
nuluî, şi a fost partea' lui Moisî după 
cum au poruncit Domnul iui .Moisî. 

29. Apoi a luat Moisî din untul- 
delemn al ungerii şi din sângele cel 
de pe jertfelnic, şi a stropit pre Â- 
aron şi hainele lui şi pre fiii lui şi 
hainele fiilor lui. 

30. Şi a sfinţit pre Aaron şi hai- 
nele lui şi pre fiii lui şi hainele UU 
lor lui cu dânsul. 

31.. Şi a zis s Moisî către Aaron şi 
către fiii lui: fierbeţi carnea în cur- 
tea cortului mărturiei în loc sfânt, 
şi acolo să o mâncaţi cu pâinile cele 
din coşniţa cu jertfa pentru sfinţire, 
precum s'a poruncit mie, zicând : 
Aaron şi fiii iui le vor mânca. 

32. Iar ce va rămâneâ din căr- 
nuri şi din pâini, în foc să ardeţi. 

33. Şi din uşa cortului mărturisi 
s§ nu ieşiţi şapte zile, până ce se 
va plini ziua sfinţirii voastre, pen- 
trucăîn şapte zile se vor sfinţi mâi- 
nile voastre. 

34. in ce chip au făcut în ziuaa- 
ceasta, aşa au poruncit Domnul să 
se facă ca să se roage pentru voi. 

35. Şi la uşa cortului mărturiei 
veţi şedeâ şapte zile, ziua şi noap- 
tea, şi veţi păzi cele rânduite de 
Domnul ca să nu muriţi, că aşâ au 
poruncit mie Domnul Dumnezeu. 

| 36. Şi au făcut Aaron şi fiii lui toate 
câte au poruncit Domnul lui Moisî. 

CAP. 9. 

Je r t fa : lui A ar o n. 

In ziua a opta a chemat Moisî pre 
Aaron şi pre fiii lui şi pre bătrânii 
lui Israil. 

2. Şi a zis Moisî către Aaron: ia 
ţie mn viţel din cireada spre jertfă 
pentru păcat, şi un berbece spre ar- 



31. Eşire 29, 32. 
9. 2. Eşire 29, 1. 



136 



LEVITICUL 9 



dere de tot, curaţi; şi-i adu îtrnain- 
fea Donmuluh > 

3. Iar bătrânilor lui Israil grăeşte, 
zicând: luaţi un ţap din capre spre 
jertfă pentru păcat, şi un berbece 
şi un viţel, şi un miel de un an spre 
arderea de tot, curaţi, 

4. Viţelul şi berbecele spre jertfa 
de mântuire înnaintea Domnului, şi 
îăină curată amestecată cu untde- 
lemn, că astăzi se va arătâ Domnul 
întru voi. 

5. Şi luară precum poruncise Moi- 
si împreajma cortului mărturiei, şi 
a venit toată adunarea şi a stătut 
înnaintea Domnului. 

6. Şi a zis Moisi: acesta este cu- 
vântul, care l-au grăit Domnul : fa- 
ceţi, şi se va arătâ întru voi mări- 
rea Domnului. 

7. Şi a zis Moisi lui Aaron: a- 
propie-te la jertfelnic şi adu jertfă 
pentru păcatul tău, şi ardere de fot; 
şi te roagă pentru tine însuţi şi pen- 
tru casa fa, şi adu darurile poporu- 
lui, şi le roagă pentru dânşii, pre- 
cum au poruncit Domnul. ^ 

8. Şi s'a apropiat Aaron de jert- 
felnic, şi a junghiat viţelul cel pen- 
tru păcatul său. 

9. Şi aducând fiii lui Aaron sân- 
gele la dânsul, el a întins degetul 
său' în sânge, şi a uns coarnele jert- 
felnicului, iar sângele 1-a vărsat lân- 
gă-temciul jertfelnicului. 

10. Grăsimea, rărunchii şi prapo- 
rul ficatului jertfei pentru păcat, le-a 
adus pe jertfelnic, precum porun- 
cise Domnul lui Moisî. - 

11. Iar cărnurile şi pielea le-a 
ars cu foc afară de tabără. ' s 

12. Apoi a junghiat jertfa arderei 
de tot; aducând fiii lui Aaron' sân- 
gele la dânsul, 1-a vărsat împreju- 
rul jertfelnicului. 

13. Asemenea i-au adus jertfa ar- 

7. Evr. 7, 27. 10. 4, 8, 9; 8, 16, 25. 
11. 4, 11. 



derei de tot, şi mădulările cu ca- 
pul le-au pus pre jertfelnic. 

14. Iar pântecele şi picioarele spă- 
late cu, sapă, le-au pus preste arde- 
rea de tot pe jertfelnic. 

15. După aceea a adus darul po- 
porului; a luat ţapul cel spre jertfă 
pentru păcatul poporului, şi junghiin- 
du-1, l-a curăţit, ca şi pre cel dinfâiu. 

16. A adus arderea de tot, şi o a 
săvârşit precum se cuvine. 

17. Şi adăogi jertfa de mâncare; 
luând un pumn din ea o puse pre 
jertfelnic osebit de arderea de iot 
cea de dimineaţă. * 
"^18. După aceea a junghiat viţelul 
şi berbecele spre jertfă de mântuire 
pentru popor, şi fiii lui Aaron au a- 
dus sângele la dânsul, şi l-au văr- 
sat împrejurul jertfelnicului. f - 

19. Iar seul dela viţel şi dela ber- 
bece, şalele, seul de pe pântece, ră- 
runchii cu seul lor şi praporul fi- 
catului, i i* 

20. Toate aceste grăsimi punân- 
du-le preste piepturi, le-au aşezat pe 
jertfelnic, 

21. Pieptul şi armul dreptie-a ri- 
dicat Aaron spre aducere înriainteâ 
Domnului, precum poruncise Dom- 
nul lui Moisi. r 

22. Şi ridicând Aaron mâinile spre 
popor i-a binecuvântat pre ei, şi să- 
vârşind jertfele penfita păcat, arde- 
rile de tot şi cele de. mântuire, s'a 
pogorîf. < « 

23. Deci Moisi şi Aaron intrară 
în cortul mărturiei, -apoi ieşind au 
binecuvântat poporul, atunci s'a a- 
rătat slava Domnului la fot poporul. 

24. Şi a ieşit foc dela Domnul, şi 
a mistuit jertfele şi grăsimile de pe 
jertfelnic; iar poporul văzând a ră- 
mâ% uimit, şi a căzut cu faţa la pă- 
mânt. 



15. 4, 13. 22. Num. 6, 22. 

23. Num. 12, 5. 

24. 2 Parai. 7, 1; 3 Imp. 18, 38. 



LEVITICUL 10 



137 



CAP. IO. 

Pedeapsa lui Nadav şi Aviud. 

Si luând cei doi feciori ai lui A- 
aron, Nadav şi Aviud fiecare că- 
delniţa sa, au pus înfr'însele foc şi 
lămâie, aducând înnainlea Domnu- 
lui foc strein, ce nu li se poruncise 
Iot de Domnul. 

2. Şi ieşind foc dela Domnul, i-a 
ars pre ei, şi au murit înnaintea 
Domnului. 

3. Atunci Moisî zise către Aaron: 
aceasta este ceea ce au grăit Dom- 
nul zicând: întru cei ce se apropie 
de mine mă voiu sfinfî, şi întru ţoa- 
lă adunarea mă voiu proslăvi, şi s'a 
umilit Aaron. 

4. Şi a chemat Moisî pre Misa- 
iai şi pre Elisafan feciorii lui Oziil, 
fiii fratelui tatălui lui Aaron, şi a zis 
îor: veniţi de scoateţi pe fraţii vo- 
ştri dinnaintea celor sfinte, afară de 
labără. 

5. Deci au venit şi i-au scos pre 
ei cu hainele lor afară de tabără, 
precum a zis Moisî. 

6. Atunci a zis Moisî către Aaron 
şi către Eliazar şi către Itamar fiii 
lui cei rămaşi: să nu vă descope- 
riţi capetele, nici să vă rupeţi hai- 
nele, ca să nu muriţi, şi să fie mânie 
preste toată adunarea; iar fraţii vo- 
ştri, toată casa lui Israii, să plângă 
arderea care a venit dela Domnul. 

7. Şi din uşa cortului mărturiei 
să nu ieşiţi, ca să nu muriţi, că un- 
luldelemn al ungerii cel dela Dom- 
nul preste voi este, şi au făcut după 
cuvântul lui Moisî. 

8. Şi au grăit Domnul luî Aaron, 
zicând : 

9. Vin şi băutură ce îmbată să nu 
bei nici tu, nici fiii tăi, când veţi 
merge în cortul mărturiei, sau vă 

IO. 1- Eşire 30, 9; Num. 3, 4, Parai. 24, 2. 

2. 1 Parai. 24, 2. 4. Eşire 6, 22. 5. Fapt. 
Ap. 5, 6, 10. 6. Iezecbil 26, 16. 7. 21, 12. 

9. Num. 6, 3; 1 Tim. 3, 2. 



veţi apropiâ de jertfelnic, ca să mt 
muriţi ; lege veşnică întru neamurile 
voastre. 

10. Ca să fie osebire între ce este 
sfânt şi ce nu este sfânt, şi între ce 
este necurat şi între ce este curat. 

11. Şi să învăţaţi pre fiii lui Is- 
raii toate cele din lege, care au grăit 
Domnul către dânşii prin Moisî. 

12. Şi a zis Moisi către Aaron şi 
către Eleazar şi către lfamar fiii lui 
Aaron cei rămaşi : luaţi jertfa care 
a rămas din cele aduse Domnului, 
şi le mâncaţi azime la jertfelnic, căci 
prea sfinte sunt. 

13. Şi le mâncaţi în loc sfânt pre- 
cum s'a legiuit pentru tine şi fiii tăi 
despre cele aduse Domnului, că aşâ 
au poruncit mie Domnul 

14. Pieptul ridicărei şi armul a- 
ducerii să le mâncaţi în loc sfânt 
tu cu fiii tăi şi casa fa precum s'a 
legiuit pentru tine şi fiii tăi despre 
jertfele cele de mântuire ale fiilor 
lui lsrail. 

15. Că armul aducerei şi pieptul 
ridicărei preste grăsimcie jertfelor 
se aduc spre osebire înnaintea Dom- 
nului, şi va fi ţie şi fiilor tăi şi fe- 
telor tale cu tine lege veşnică, pre- 
cum au poruncit Domnul lui Moisî. 

16. Şi Moisî căută cu luare aminte 
ţapul cel pentru păcat, îl află ars, 
şi s'a mâniat Moisi pre Eleazar şi 
pre Itamar fiii lui Aaron cei rămaşi, 
zicând : 

17. Pentruce n'aţi mâncat jertfa 
cea pentru păcat în loc sfânt, că 
este prea sfântă; aceasta s'a dat 
vouă să o mâncaţi ca să ridicaţi 
păcatul adunării, şi să vă rugaţi pen- 
tru ei înnaintea Domnului. 

18. Că nu s'a adus din sângele lui 
în sfânta, înnaintea feţii; trebuia să-I 
mâncaţi în loc sfânt, precum au po- 
runcit mie Domnul. 



12. 6, 16. 13. 6, 16, 26. 14, Eşire 29, 26, 
27; 2 Lege 18, 3. 17. Ozic 4, 8. 



138 



LE VI TICUL 10—11 



19. Şi a grăit Aaron către Moisi, 
zicând; astăzi au^duş jertfa lor pejjr 
iru păcat şi arderea de lot a lor 
înnaintea Domrailui, şt s'a întâm- 
plat mie precum vezi; de aşi mânca 
astăzi din jertfa, pentru păcat, oare, 
va fi plăcut Domnului? 

.20. Şi auzind Moisi, a încuviinţat. 

^ CAP. 11. ' 

Animale curate şt necurate. 

Si au grăit Domnul către Moisl şi 
j către Aaron, zicând : 

2. Vorbiţi fiilor lui Jsrail şi ie spu- 
neţi : acestea suni dobitoacele care 
le veţi mânca din toate vietăţile cele j 
de pre pământ. | 

3. Orice dobitoc cu unghia des- 
picată, şi care are copita despăr- 
ţită în două şi rumegă, se mănâncă. 

4. Insă din cele ce rumegă şi din 
cele cu unghia despicată şi din cele 
ce au unghiile despărţite, nu veţi 
mâncâ acestea: cămila pentrucă ru- 
megă iar unghia nu o are despicată, 
aceasta necurată este vouă. 

5. Ariciul rumegă, iar unghia n'are 
despărţită, necurat este. 

6. Epurile rumegă, dar unghia n'o 
are despărţită, necurat este. 

7. Porcul are unghia despărţită, 
şi desparte unghiile copitei, dar nu 
rumegă, necurat este. 

8. Cin carnea lor să nu mâncaţi, 
nici să vă atingeţi de ele moarte, 
că necurate sunt. 

9. pin vieţuitoarele cele ce sunt 
în apă se mănâncă toate câte au 
aripi şi solzi, în rîyri, în mări şi 
în bălţi, pe acestea le veţi mâncâ. 

10. Iar toate câte n'au aripi, nici 
solzi, în ape şi în mări, şi în rîuri 
din toate cele ce le scot apele, şi 
din toate câte sunt în apă, necurate 
sunt şi să vă îngreţoşaţi de ele. 

11. 2, 2 Lege 14, 3. Fap. Hp. 10, 14i 
4. 2 Lege 14, 7. 7, z Lege 14, 8. 
9. 2 Lege 14, 9. 13. 2 Lege 14, 12. 



11. Din cărnurile lor să nu mân- 
caţi şi să vă îngreţoşaţi de mor- 
tăciunile lor. ' 

12. Şi toate vietăţilecele din ape 
care nu au aripi, nici sojzi, spur- 
căciune să îie, acestea., vouă. 

.,13. Şi din zburătoare siiâfă scârbiţi 
de vultur, gripsorul şi eretele de mare 
să nu le mâncaţi, că spurcăciune 
este. , 'V ; 

14. Precum şi şorliţa şi gdea şi 
cefe ce sunt asemenea ei. r 

\% Şi tot corbul, şi cete* ce suni 
asemenea lui, şi struţul, şi buha, şi 
babiţa şi cele ce sunt asemenea ei- 

16. Şi coroiul şi cele ce sunt a- 
semenea lui. 

17. Şi corbul cel de noapte şi he^- 
refeîe şi cocostârcul. 

18. Şi porfirionul şi ; pelicanul şi 
lebăda. . K , 

19. Şi erodiul şi haradriul ,şi cele 
asemenea lui, şi pupăza şi liliacul 

20. Şi toate târâtoarele cele cu a- 
ripi care umblă cu patru picioare, 
spurcăciune vouă sunt. 

2L tar acestea vgţi mâncâ din" cele 
cu aripi ce se târăsc, care umblă 
pe patru picioare, care au îîuere 
mai din sus de picioarele r .,şăle, ca- 
să sară cu ele pre pământ. 

22. Iar dintr'acestea veţi mânqâ: 
Vruhul şi câte seamănă lui; Ataki- 
sul şi câte seamănă Im; Ofiomahul 
şi^câte sunt asemenea lui, şi lăcu- 
sta* şi câte, seamănă ei. 

23. Şi toate târîtoareîe din cele cu 
aripi, care, au. patru picioare, spur- 
căciune vouă sunt, şi cu acestea vă 
veţi spurca. 

24. Tot cel ce se va atinge de ele 
moarte fiind, necurat va fi până seara. 

25. Şi tot cel ce va Hiâ din mor- 
tăekinile lor, îşi jya şpălâ hainele 
sale, şi necurat va fi până seara. 

26. Toate dobitoacele cu copita 
despicată şi cu unghiile despărţite 

24. 22, 6. 



LEVITICUL 11 



139 



care nu rumegă, suni necurate. Toi j 
cel ce se va atinge de mortăciunile 
lor, necurat va îi până seara. 

27. Tot ce umblă pre mâini din- 
tre hiarele cu patru picioare^este 
necurat; cel ce seva atinge de mor- 
tăciunile lor, necurat va fipânăseara. 

28. Cel ce va ridică din mortăciu- 
nile lor, va spălă hainele sale, şi 
necurat va fi până, scara, că necu- 
rate sunt acestea. 

29. Din toate vietăţile care se tâ- 
răsc pre pământ, sunt necurate: ne- 
văsluica, şparedle, crocodilul şi câte 
sunt asemenea lui. 

30. Chiţosanul, cameleonul, stel- 
Hul, işopârla? şi sobolul. 

31. Acestea necurate sunt din toa- 
te vietăţile care se târăsc pre pă- 
mânt; cel ce se -va atinge de mortă- 
ciunile 1,0£, necurat va îi până seara. 

32. Şi tot vasul de lemn, sau hai- 
na, sau pielea, sau sacul preste care 
va căd^eâ .mortăciunea lor, necurat 
va ji. Tot vasul în care se va face 
ac^st lucru, cu apă se va spăla, şi 
va fi necurat până seara, şi după 
aceea curat; va îi. 

33. Şi tot vasul de lut în care va 
cădeâ dintr'acestea, orice va îi în- 
tr'însul, necurate vor îi, şi vasul se 
va sparge. 

34. Şi orice lucru de mâncare, pre- 
ste care ar veni din acea apă, ne- 
curat va îi. Şi toată băutura care 
se bea din aşa vas, necurată va îi. 

35. Şi ori în ce ar cădeâ din mor- 
tăciuni de acestea, necurat va îi; cup- 
toare şi căminuri se vor surpa; căci 
necurate sunt, şi necurate vor fi vouă. 

36. Izvoarele apelor, lacurile şi băl- 
ţile, vor îi curate; iar cel ce s'ar a- 
tinge de mortăciunile din ele, necu- 
rat va fi. 

37. De ar cădeâ din aceste mor- 
tăciuni în sămânţa cea de semănat, 
care se seamănă, curată va îi. 



I 38. Iar de se va udă sămânţa, şi 
J ar cădeâ din aceste mortăciuni în- 
tr'însa, necurată este vouă. 

39. De va muri din, vitele care 
este vouă slobod a le" mânca, cet 
ce se va atinge de mortăciunile lor, 
necurat va îi până seara. 

40. Cel ce va mânca din aceste 
mortăciuni, va spăla hainele sale, şi 
necurat va îi până seara, iar cel ce 
va luâ din aceste mortăciuni, va spă- 
la hainele sale, se ya spăla cu apă, 
şi necurat va îi până seara. 

41. Toată vietatea ce se târăşte 
pre pământ, spurcăciune să fie a- 
ceasia vouă, să nu se mănânce. 

42. Şi tot ce umblă pre pântece, 
şi tot ce umblă necontenit în patru 
picioare, şi toate vietăţile cu multe 
picioare ce se târăsc pre pământ, 
să nu mâncaţi, că spurcăciune^este 
vouă. 

43. Şi să nu spurcaţi sufletele voa- 
stre cu nici o târâtoare, ce se tâ- 
răşte pre pământ, şi să nu vă pân- 
găriţi cu acestea, şi să nu vă spur- 
caţi cu ele. 

44. Că eu suni Domnul Dumne- 
zeul vostru, şi vă veţi sfinţi, şi sfinţi 
veţi îi, că sfânt sunt eu Domnul 
Dumnezeul vostru, şi să nu pângă- 
riţi sufletele voastre cu nici o vie- 
tate, ce se târăşte pre pământ. 

45. Că eu sunt Domnul cel ce v'am 
scos pre voi din pământul Eghipetu- 
lui, ca să fiu vouă Dumnezeu, şi să 
fiţi sfinţi, că sfânt sunt eu Domnul. 

46. Aceasta este legea cea pen- 
tru vite, pentru pasări şi pentru tot 
ce se mişcă încapă, şi pentru tot ce 
se târăşte pre pământ. 

47. Care osebeşte între cele necu- 
rate şi între cele curate, şi între 
cele vieţuitoare care se mănâncă, 
şi între cele vieţuitoare care nu se 
mănâncă. 



32. 15, 12. 33. 15, 12. 36. Num. 19, 11. 



44. 1 Petr. 1, 16. 45. Eşire 20, 2. 



140 



LEVITICUL 12-13 



CAP. 12. 

Lege pentru lehuze. 

Qi au grăil Domnul către Moisi, zi- 
y când : 

2. Vorbeşte fiilor lui Israil, şi le 
spune: Muerea însărcinată care va 
naşte fecior, necurată va îi şapte 
zile, ca şi în timpul orânduelei firei, 
necurată va fi. 

3. In ziua a opta se taie împre- 
jur marginea trupului lui. 

4. Treizeci şi trei de zile să şază 
spre a se curăţ! de sângele său, şi 
de tot ce este sfânt să nu se atingă, 
şi întru cel sfânt să nu intre, până 
ce se vor plini zilele curăţirei ei. 

5. Iar de va naşte fată, necurată 
va fi două săptămâni, ca şi în tim- 
pul orândueîii firei, şi şasezeci şi 
şase de zile va şedeâ spre a se cu- 
răţ! de sângele său. 

6. Dupăce se vor plini zilele cu- 
răţirei ei pentru fecior, au pentru fată, 
va aduce preotului im miel de un an 
curat pentru arderea de tot, şi un 
puiu de porumb, sau o turturea jertfă 
pentru păcat înnaintea uşii cortului 
mărturiei la preot. 

7. Preotul va aduce jertfă înnain- 
tea Domnului, şi se va rugâ pentru 
ea, şi aşâ se va curăţi de curgerea 
sângelui ei. Aceasta este legea pen- 
tru femeia care naşte fecior sau fată. 

8. Iar de nu-i va da mâna să a- 
ducă miel, va luâ două turturele sau 
doi pui de porumb, unul spre arde- 
rea' de tot şi altul spre jertfă pen- 
tru păcat, şi se va rugă pentru ea 
preotul, şi va fi curăţită. 5! 

CAP. 13. 

Lepra la oameni şi la vestminte. 

Şi au grăit Domnul către Moisi şi 
către Aaron, zicând: 



12. 2. Lucâ 2, 22. 3. Fac. 17, 10} Lucâ 2, 
21 şi 1, 59. 8. Lucâ 2, 24. 



2. Omul căruia se va face în pie- 
lea trupului semn de vânătae lucie, 
şi se va face în pielea trupului lut 
umflătură de bubă, va veni la Aaron 
preotul, sau la unul dintre fiii lui 
carii sunt preoţii 

3. Şi va vedeâ preotul umflătura 
în pielea lui, dacă părul cel din um- 
flătură se va albi şi umflătura va 
îi subf pielea trupului lui, semn de 
lepră este, şi va vedeâ preotul, şi-t 
va vesti pre el necurat. 

4. Iar de va îi lucie alburind în 
pielea trupului lui, şi faţa ei nu va 
fi mai afundă decât pielea, şi părul 
ei nu s'a albit, ci este negru, va 
osebl preotul pe cel cu 'Umflătura 
şapte zile. 

5. Şi în ziua a şaptea va vedeâ 
preotul umflătura, şi de a rămas 
umflătură în piele, îl va osebl pre 
el preotul alte şapte zile. 

6. Şi după alte şapte zile îl va ve- 
deâ preotul a doua oară; şi de a 
rămas umflătura şi nu s'a prefăcut 
în piele, îl va curăţî pre el preotul, 
că semn este şi după ce- şi va spălă 
hainele sale, curat va îi. •' 

7. Iar de se va întoarce şi se va 
preface semnul în piele, dupăce 1-a 
văzut pe el preotul, ca să-1 cureţe 
pre el, şi se va arătâ a doua oară 
preotului, şi-l va vedeâ pre el pre- 
otul, şi iată semnul s'a prefăcut în 
piele, şi-l va ves'fipre el preotul ne- 
curat, lepră este. 

8. Şi semn de lepră de se va iace 
în om, şi va veni la preot, şi va ve- 
deâ preotul, 

9. Şi iată vâîTătae albă în 1 piele, 
şi a albit părul şi pielea cea sănă- 
toasă s'a făcut carne vie, 

40. Lepră veche este în pielea tru- 
pului lui. 

11. Şi-l va vesti preotul, că este 
necurat, şi-l va osebl, că necurat 
este. 

13". 2. 2 Lege 24, 8; Mat. 8, 2. 



LEVITICUL 13 



141 



12. Iar de a înflorit lepra în pielea 
trupului lui, şi va acoperi lepra toată 
pielea atinsă dela cap până la picioa- 
rele lui, după toată vederea preotului. 

13. Şi va vedea preotul, şi iată 
lepra a acoperit toată pielea trupu- 
lui lui, va curăjî preotul buba lui, 
pentrucă toată s'a îăcut albă, cu- 
rat este. 

14. Şi ori în ce zi se va vedea 
întru el carne vie, necurat va îi. 

15. Şi văzând preotul carnea cea 
vie, îl va vestî necurat pentru acea- 
sta, că necurat este, lepră este. 

16. Iar de se va întoarce carnea 
cea vie şi se va preface albă, şi 
va venî la preot, 

17. Şi va vedeâ preotul, că rana 
s'a îăcut albă, atunci o va cură|î 
preotul, este curat. 

18. Şi carnea de se va face în 
pielea lui rană, şi se va vindecă. 

19. Şi se va face în locul ranei 
vânătae albă, sau lucie alburind, sau 
roşieatecă, şi se va arăta preotului. 

20. Şi va vedeâ preotul, şi iată ve- 
derea este mai afundă decât pielea, 
şi părul ei s'a prefăcut în albiciune, 
atunci îl va vestî pre el preotul ne- 
curat, că lepră este în rană înflorită. 

21. Iar de o va vedeâ preotul, şi 
iată nu este într'însa păr alb, şi nu 
va fi mai afundă decât pielea tru- 
pului, şi ea va fi negrită, îl va osebî 
pre el preotul şapte zile. 

22. Iar de se va lăjî cu lăţime în 
piele, atunci preotul îl va vestî pre 
el necurat, că semn de lepră este 
în rană înflorită. 

23. Iar de va rămâneâ în locul 
său stricăciunea, şi nu se va ÎHţî. 
semn de rană este, şi-î va vestî pre 
el preotul, curat. 

24. Şi carnea de se va face în 
pielea lui ardere de foc, dupăce se 
va tămăduî de acea ardere, va fi în 
pielea lui stricăciune aibă roşieatecă, 
sau albă. 



25. II va vedeâ pre el preotul, şi 
iată a schimbat părul alb în lumi- 
nat, şi fata ei mai afundă decât pie- 
lea, lepră este, în arsură a înflorit, 
şi-1 va vestî preotul spurcat, semn 
de lepră este. 

26. Iar de-1 va vedeâ pre el pre- 
otul, şi iată în cel luminos nu este 
păr alb, şi nu va fi mai afund de 
cât pielea, ci s'a negrit, atunci îl va 
osebî pre el preotul şapte zile. 

27. Şi îl va vedeâ pre el preotul 
în ziua a şaptea, şi de se va lăjî 
cu lăţime în piele, atunci preotul îl 
va vestî pre el [necurat, semn de 
lepră este în rană înflorită. 

28. Iar de ,va rămâneâ cel lumi- 
nos în loc, şi nu se va lăţî pre pie- 
le, ci se va înnegri, semn de arsură 
este, şi ÎI va vestî preotul pre el cu- 
rat, pentrucă semn de arsură este. 

29. Şi la bărbat sau la femeie, de 
se va face într'înşii semn de lepră 
în cap, au în barbă. 

30. Va vedeâ preotul semnul, şi 
de va fi faţa ei mai afundă decât 
pielea, şi întru ea este păr subţire 
înflorind, atunci preotul îl va vestî 
pre el necurat, vânătae este, lepră 
de cap, lepră de barbă este. 

31; Şi. când va vedeâ preotul um- 
flătura vânătăii, şi fa {a ei nu este 
mai afundă decât pielea, şi păr roşu 
nu va fi în ea, atunci va osebî pre- 
otul pe cel cu semnul vânătăii şapte 
zile. 

32. Şi va vedeâ preotul semnul 
în ziua a şaptea, şi de nu s'a îă{it 
vânătaea, şi păr roşieatec nu este în- 
tr'însa, şi fata vânătăii nu este mai 
afundă decât pielea. 

33. Atunci el va rade pielea; iar 
vânătaea nu o va rade, şi va osebî 
preotyj pre cel cu vânătaea alte şap- 
te zile. 

34. Şi va vedeâ preotul vânătaea 
în ziua a şaptea, şi de nu s'a lăţit 
vânătaea în piele dupăce s'a ras 



142 



LEVITICUL 13 



acela, şi faţa vânătăii tiu este mat 
afundă în piele, alunei p.eoful îl va 
vesti pre el curat, r şi spălându-sşi 
hainele.iCttral va îi. . 

35. îar de se va lăţi în piele vâ- 
nătaea dupăce se va curăţ! el, şi-1 
va vedea pre el preotul, şi iată s'a 
lăţit vânătaea în piele. 

36. Nu cerce preotul pentru pă- 
rul cel roşieatec, că necurat este. , 

37. Iar de. va rămânea înnainlea 
lui pe loc vânătaea, şt păr negru 
va răsări întru ea, s'a însănăfoşat 
vânătaea, curat este, şi- 1 va vesti 
pre el preotul curat. 

38. Şi la bărbat sau la femeie de 
se vor face în pielea trupului lui bă- 
şici lucii albe înflorind, 

39. Şi va vedeâ preotul, şi ială 
în pielea trupului băşici lucind albe 
înflorind, coş este; care a înflorit 
în pielea trupului lui, curat este. 

40. îar de va cădea cuiva părul 
de pe cap, pleşuv este, curat este. 

41. Iar de va cădeâ de către faţă 
părul lui de pre cap, tărcav este, cu- 
rat esle. 

42. Iar de se va face în pleşuvia 
lui, sau în târcăvirea lui vânătae albă, 
sau roşieatecă, lepră este în pleşu- 
via lui, au în târcăvirea iui. 

. 43. II va vedea pre el, preotul, şi 
fiind faţa băşicii albă, au roşieatică 
în pleşuvia lui, au în târcăvirea lui, 
ca un chip de lepră în pielea tru- 
pului lui. 

44. Om lepros este şi vestind îl 
vavesfi preotul pre el necurat în ca- 
pul lui, în umflătura lui. 5 • 

45. Iar hainele leprosului cel oii 
rana, să fie spintecate, şi capul lui 
descoperit, şi împ,r,ei,urui gurii să se 
acopere, şi necurat se va chema, 

46. In tot timpul cât va aveâ pre 
el acea rană necurat fiind, necurat 
va fi, osebit va şedea, afară din ta- 
bără va fi petrecerea lui. 

46. 4 hnp. 7, 3; Lucâ 17. 12. 



47. Şi pre veşmânt de se va face 
semn de lepră, ori în veşmânt de 
păr, ori în veşmânt de pânză. 

48i Au în ţesătură, au în fort, au 
în inuri, au în păr, au în piele, au 
ori în ce piele de lucru. 

49. Şi de, , se va înverzi semnul, 
sau se va roşi, sau în piele, sau în 
haine, sau în ţesătură, sau în tort, 
sau ori în ce unealtă- de piele, semn 
de lepră este, se va. arăta preotului. 

50. Şi văzând preotul semnul va 
osebî preotul ceea ce are semn şapte 
zile. 1 

51. Şi va vedea preotul semnul în 
ziua a şaptea, iar de seva lăţi sem- 
nul în haine, au în ţesătură, au în 
tort, au în piele, ori de ce lucru fie 
bună pielea aceea, semn de lepră sta- 
tornică şi necurată este. c 

52. De tot va arde haina, au ţe- 
sătura, au tortul, sau hainaf cea de 
păr, sau de in, satr orice «nealtă de 
piele în care va fi semaul, că le- 
pră statornică este, cu foc să se arză. 

53. Iar de va vedeâ preotul, şi nu 
se va lăţi semnul în. haină, au în 
ţesătură, au în, tort, au ori în ce u- 
nealtă de piele. - < 

54. Atunci va poruracî preotul, şi 
va spăla lucrul pe- carele va fi sem- 
nul, şi va osebî preotul lucru cel cu 
semn alte şapte zile. : 

55. Şi văzând preotul dupăce a 
spălat semnul, că el nu şi-a schim- 
bat faţa, dar s'a lăţit, necurat este, 

J în ioc se va arde de tot, fiindcă a 
pătruns în haine, sau în ţesături, sau 
J în tort. 

56. îar văzând preotul că semnul 
dupăce s'a spălat e negru, o va 
rupe dela haină, au dela ţesătură, 
au dela tort, au dela piele. 

57. Iar de se va mai ivi încă în 
haină, au în ţesătură, au în tort, au 
ori în ce unealtă de piele, lepră în- 
florind este, în foc se va arde ceea 
ce are semn. 



143 



58. Haina, au ţesătura, au loriul, | 
au toată unealta de piele, care se j 
va spăla şi se va şterge de pre ea 
semnul, se va spăla a doua oară, 
şi se va curăţî. K) 

59. Aceasta este legea semnului 
celui de lepra, pre haină de păr, sau 
de cânepă, Sau pre ţesătură, sau pre 
lori, sau pre toată unealta cea de 
piele, ca să o vestească pre ea cu- 
tată, sau necurată. 

CAP. 14. 

Curăţirea leprei. 

Si au grăit Domnul către Moisî, 

2. Aceasta este legiuirea pentru 
leproşi: în ziua în care se va cu- 
răţî, se va duce ia preot. 

3. Iar preotul va ieşLafară din ta- 
bără, şi-1 va vedea preotul, şi de se 
va fi vindecat semnul leprei dela le- 
pros, 

4. Va porunci preotul, şi vor lua 
dela cel cură|it două păsărele vii, 
curate^ şi lemn de chedru, şi roşu 
răsucit, şi issop. 

5. Şi va porunci preotul, şi vor 
jimghiâ o, păsărică în vas de lut la 
apă curgătoare. 

6. Apoi va lua păsărică cea vie, 
şi lemnul cel de chedru, şi roşul cel 
răsucit, şj issopul, şi le va muia cu 
păsărică cea vie în sângele păsă- 
relei, cei junghiate la apă curgătoare. 

7. ŞL stropind de şapte ori pre cel 
ce s'a curăţit de lepră, va ti, curat, 
şi va slobozi păsărică cea vie în 
câmp. 

8. Şi va spălâ cel curăţit hainele 
sale, şi-şi va rade tot părul său, şi 
se va scaldă în apă, şi curat va ii, 
şi după aceasta va intra în tabără, 
şi va rămânea afară din casa lui 
şapte zile. 



14. 2. Eşire 12, 22; Mat. 8, 4; Marcu 1, 44; 
Lucâ 5, 14. 8. Num. 8, 7. 



j 9. Iar în ziua a şaptea va rade tot 
j părul capului său, şt barba, şi sprin- 
ceneie, şi tot părul să-şi rază. 

10. Şi să-şi spele hainele sale, şi 
să-şi scalde trupul său cu apă, şi 
curat va îi. Şi în ziua a opta va 
luă doi miei curaţi de un an, şi o 
oaie de un an curată, şi trei zeciueli 
de făină curată pentru jertfă frămân- 
tată cu untdelemn, şi un pahar cu 
untdelemn. 

11. Iar preotul cel ce curăţeşte, le 
va aduce pre acestea şi pre omul 
cel ce se curăteşte înnaintea Dom- 
nului la uşa cortului mărturiei. 

12. Apoi va luâ preotul un miel, 
şi-î va â ! duce jertfă pentru greşală, 
şi paharul cel cu untdelemn, şi vor 
îi acestea aducere înnaintea Dom- 
nului. 

13. Şi vor junghiâ mielul în locul 
unde se junghie arderile de tot, şi 
cele pentru păcat, în loc sfânt, căci 
jertfă pentru vinovăţie, ca şi cea pen- 
tru păcat, este a preotului, că prea 
sfântă este. 

14. Şi va luâ preotul din sângele 
jertfei pentru greşală, şi va ptfH€ 
preotul pe vârful urechii cei drepte 
acelui ce se curăţeşte, şi pe vârful 
mâinii cei drepte, şi pe vârful pi- 
ciorului celui drept. 

15. Apoi luând preotul din paha- 
rul cel cu untdelemn va turnă în 
mâna cea stângă. 

16. Şi va întinge preotul degetul 
cel drept în untuldelemn, care este 
în mâna lui cea -stângă, şi va stropi 
din untuldelemn cu degetul de şapte 
ori înnaintea Domnului. 

17. Iar untuldelemn ce va rămâ- 
nea, care este în mână îl va pune 
preotul pe vârful urechii cei drepte 
acelui ce se curăţeşte, şi pe vârful 
mâinif lui cei drepte, şi pe vârful 
piciorului celui drept, şi pe locul 
sângelui celui pentru greşală; iar 

10. Num. 15, 4. 



144 



LEV1TICUL 14 



untuldelemn ce a mai rămas în mâna 
preotului, îl va pune preotul pe ca- 
pul celui curăţit. 

18. Şi se va rugă preotul pentru 
dânsul înnaintea Domnului, şi va 
îace preotul cea pentru păcat, şi se 
va ruga preotul pentru cel ce se cu- 
răfeşte de păcatul său. 

19. După aceasta va junghiâ pre- 
otul arderea de tot, şi va aduce pre- 
otul arderea de fot împreună cu 
jertfa cealaltă, pre jertfelnic înnain- 
tea Domnului. 

20. Şi se va rugat preotul pentru 
el, şi se va cură}!. 

21. Iar de va fi sărac, şi nu-i va 
da mâna, va luă un miel de un an, 
şi-l va aduce pentru greşală, ca să 
se roage pentru dânsul, şi a zecea 
parte a unui ifi de făină frământată 
cu untdelemn pentru jertfă, şi un 
pahar cu untdelemn. 

22. Şi două turturele, sau doi pui 
de porumb, ce va pufeâ aveâ, şi o 
turturea pentru păcat, şi alta pen- 
tru arderea de tot. 

23. Şi le va aduce a opta zi pre 
ele la preot la uşa cortului mărtu- 
riei înnaintea Domnului spre cură- 
ţirea sa. 

24. Şi luând preotul mielul cel 
pentru păcat şi paharul cel cu unt- 
delemn, le va pune pre ele aducere 
înnaintea Domnului. 

25. Şi va junghiâ mielul cel pen- 
tru păcat, si va luâ preotul din sân- 
gele ce-i pentru păcat, şi va pune 
pre vârful urechii cei drepte a celui 
ce se curăţeşie, şi pre vârful mâinii 
lui celei drepte, şi pre vârful picio- 
rului lui celui drept. 

26. Şi din untuldelemn va turnâ 
preotul în mâna sa cea stângă. 

27. Şi va stropi preotul cu dege- 
tul cel drept din untuldelemn, care 
este In mâna lui cea stângă de şapte 
ori înnaintea Domnului. 

18. 15, 30. 22. 12, 8. Lucâ 2, 24. 



28. Şi va pune preotul din untul- 
delemn, care este în mâna sa pre 
vârful urechii drepte acelui ce se cu- 
răţeşte, şi pre vârful mâinii lui cei 
drepte, şi pre vârful piciorului lui 
cel drept la locul sângelui celui pen- 
tru păcat. 

29. Iar ce va rămâneâ din untul- 
delemn, care este în mâna preotu- 
lui, va pune pre capul celui curăţit, 
şi se va rugă pentru el înnaintea 
Domnului. 

30. După aceea una din turturele, 
sau unul din puii de porumb, după 
cum a putut aveâ, îl va aduce, 

31. Una pentru păcat, şi una să 
fie pentru arderea de tot împreună 
cu cealaltă jertfă, şi se va rugâ pre- 
otul pentru cel ce se curăţă înnain- 
tea Domnului. 

32. Aceasta este legiuirea pentru 
leprosul căruia nu-i dă mâna să a» 
ducă fot ce este rânduit pentru cu- 
răţirea sa. 

33. Şi au grăit Domnul către Moisi 
şi către Aaron, zicând : 

i 34. Dupăce veţi intră în pămân- 
I tul Hananeilor, care-1 dau eu vouă 
I spre moştenire, şi de voiu da eu 
I semn de lepră în vreo casă din lo- 
cul moşfenirei voastre. j » 

35. Atunci va venî stăpânul casei, 
va da de veste preotului, şi-i va zice: 
mi se pare că e semn de lepră în 
j casa mea. v ' ; 

I 36. Deci preotul va porunci săgo- 
' lească casa mai nainte de ce va in- 
; trâ preotul să vază semnul, ca să 
i nu fie necurate toate câte sunt în 
I casă. 

; 37. Şi apoi va intra preotul să 
| vază casa, şt de va aflâ semn pe 
I păţşţii casii, pete verzui sau roşiea- 
| tice, şi aceste pete vor ii pătruns în 
păreţi, 

38. Ieşind preotul din casă la uşa 



35. 2 Lege 24, 8. 



LEVITICUL 14-15 



14S 



casei, va osebi preotul casa şapte 
zile. 

39. Şi se va întoarce preotul a 
şaptea zi, şî va vedea casa, şi de 
va vedeâ că s'a lă|it semnul pe pă- 
reţii casei; 

40. Atunci va porunci preotul să 
scoată pieirile cele cu semnul, şi să 
Ic arunce afară de cetate în loc ne- 
curat. 

41 ; Şi vor rade casa pe dinlăuntru 
împrejur," şt ţărâna cea rasă o vor 
vărsă afară de cetate în loc necurat. 

42. Şi vor luă alte pietre cioplite, 
şi le vor pune în locul pietrilor ce- 
lor scoase, şi alt lut vor luâ şi vor 
lipî casa. 

43. Iar de se va ivî din nou sem- 
nul şi va fi pătruns în casă; dupăce 
s'au scos pietrile, şi dupăce s'a ras 
casa, şi dupăce s'a spoit; 

44. Atunci va intra preotul, şi de 
va vedeâ că semnul s'a lăţit în casă, 
vădit este lepră în casă, şi va fi ne- 
curată. 

45. Şi vor strică casa şi lemnele 
ei şi pietrele ei; şi toată ţărâna casei 
o vor scoate afară din cetate, în loc 
necurat. 

46. Cel ce va intră în casă ori în 
ce zi din zilele în care este osebită 
casa, necurat va fi până seara. 

47. Cel ce va dormî în casă, va 
spălă hainele sale, şi necurat va fi 
până seara, şi cel ce va mâncâ în 
casă, va spăîâ hainele sale, şi ne- 
curat va îi până seara. 

48. Iar dacă preotul intrând îti casă, 
va vedeâ că semnul nu s'a lăţit după 
ce s'a spoit casa, va vesti casa cu- 
rată, căci a pierit semnul. 

49. Şi va luâ spre curăţirea casei 
două pasări vii curate şi lemn de 
chiedru şi roşu răsucit şi issop. 

5Q. Şi va junghiâ o pasăre în vas 
de lut la apă curgătoarei 
51. Şi va luă lemnul cel de chie- 



dru şi roşul cel răsucit şi issopul 
şi pasărea cea vie, şi leva muia pre 
ele în sângele pasării cei junghiete 
la apă curgătoare, şi va stropi cu 
ea casa de şapte ori. 

52. Şi va curăţi cas'a cu sângele 
pasării, şi cu apa curgătoare, cu' pa- 
sărea cea vie, eu lemnul cel de chie- 
dru, cu issopul şi cu roşul cel ră- 
sucit. 

53. Şi va slobozi pasărea cea vie 
afară de cetate la câmp, şi se va 
rugă pentru casă, şi curată va îi. 

54. Aceasta este legiuirea pentru 
tot semnul de lepră şi de pete. 

55. Pentru lepra hainei şi a casei. 

56. Pentru umflături, pentru cojiri 
şl pentru băşicuţe. 

57. Pentru ca să se ştie când este 
necurat şi când se va curăţi, acea- 
sta este legiuirea pentru lepră. 

CAP. 15. 

Lege pentru curăţirea bărbaţilor şi a . 
femeilor. 

8i au grăit Domnul către Moisî şi 
j către Aaron, zicând: 

2. Vorbeşte fiilor lui Israil şi le 
spune: bărbatului căruia se va face 
curgere din trupul lui, curgerea lui 
necurată este. 

3. Şi aceasta este legea necură- 
ţeniei: cel ce face de curge sămânţă 
din trupul său, sau a încetat trupul 
lui de a curge, necurăţia lui este a- 
ceasta într'însul în toate zilele în 
care curge trupul lui, sau a încetat 
a curge, este necurat. 

4. Paiul întru care va dormi acela 
cui curge sămânţa şi lucrul pe care 
va şedeâ el, va fi, necurat. 

5*. Iar omul care se va atinge 
de patul lui. va spălă hainele sale, 
şi va scăldâ trupul său cu apă, ne- 
curat va fi până seara. 

6. Şi cel ce va şedea pe lucrul 



146 



LEVIT ICUL 15 



pe care a şezut acela cui curge să- 
mânţa, va spălâ hainele sale şi se 
va scălda cu apă, şi necurat va îi 
până seara., 

7. Şi cel ce se va atinge de trupul 
celui r£e-i curge sămânţa, va spălâ 
hainele sale, şi se va scăldâ cu apă, 
şi va îi necurat până seara. 
^ 8. Iar de va scuipă cel ce-i curge 
sămânţa preste cel curat, acesta îşi 
va spălâ hainele, şi se va scaldă 
cu apă, şi necurat va îi până seara. 

9. Şaua asinului pe care va în- 
călecâ cel ce-i curge sămânţa, ne- 
curată va îi până seara. 

10. Cine se va atinge de toate 
câte sunt supt acela, necurat va îi 
până seara, şi cine le ridică pe a- 
celea, va spălă hainele sale, şi se 
va scăldâ cu apă, şi necurat va îi 
până seara. 

11. Şi de câie se va atinge cel 
ce-i curge sămânţa, şi mâinile iui 
nu sunt spălate cu apă, va spălâ 
hainele sale, şi-şi va scăldâ trupul 
cu apă, şi necurat va îi până seara. 

12. Şi vasul de lut, care-1 va a- 
tinge cel ce-i curge sămânţa, să se 
spargă; iar vasul cel de lemn să se 
spele cu apă, şi curat va îi. 

13. Iar dupăce se va curaţi cel 
ce-i curge sămânţa de curgerea sa, 
va numără şapte 2ile spre curăţirea 
sa, va spălă hainele sale, şi va scăl- 
dâ trupul său cu apă curgătoare, 
cura! va îi. 

14. Iar â opta zi va luă cu sine 
două turturele sau doi pui de po- 
rumb, şi le va aduce pre ele înain- 
tea Domnului la uşile cortului măr- 
turiei, şi le va da preotului: 

15. Şi le va" jertfi pre ele preotul 
una pentru păcat, şi altâ ardere de 
lot, şi se va ruga pentru el preotul 
înaintea Domnului, pentru curge- 
rea lui. 

16. Iar dacă omul va aveâ scur- 



gere în somn, va scăldâ cu apă fot 
trupul său, şi necurat va îi până 
seara. 

17* Şi orice haină sau piele mân- 
jită cu scurgere* se va spălâ cu apă, 
şi necurat va ii până seara. 

18. Femeia cu care va dormi un 
asemenea bărbat, se va spălă cu 
apă, şi necurată va fi până seara. 

19. Dacă o femeie este în curge- 
rea sângelui firei, să se osebească 
şapte zile; oricine se va? atinge de 
ea, necurat va îi până seara. 

20. Şi tot pe ce şe va culcă ea 
întru necurăţirea sa,, necurat vâ îi, 
şi ori pe ce va şedeâ ea, necurat 
va îi. 

21. Şi tot cel ce se va atinge de 
patul ei, va spălâ hainele sale,«aşi 
va scăldâ trupul său cu apă, şt ne- 
curat va fi până seara. 

22. Şi oricine se va atinge, d.e.tot 
lucrul pe care va şedeâ ea, ,va w şpălâ 
hainele sale, şi se va scăldâ cu apă, 
şt necurat va fi până seara. 

23. Iar dacă este ea în pat sau 
şade pe cevâ, se va atinge de acela, 
necurat va ii până seara. 

24. Iar de se va culcă cinevâ cu 
ea în pat, când este ea întru curge- 
rea sângelui, necural va îi şapte zile, 
şi tot patul pe care se va culcă, ne- 
curat va fi. 

25. Şi femeia de -va îi în curge- 
rea sângelui mai multe zile, şi nu 
în vremea curgerii ei, şi de va curge 
şi după curgerea ei, în toate zilele 
curgerii necurăţeniei ei, ca şi în zi- 
lele curgerii ei, necurată vâ îi. 

26. Şi patul pe care va dormi în 
zilele curgerii ei, ca şi patul din 
Jmpul curgerii firii ei, şi tot lucrul 
pe care va şedea ea, necurat va fi, 
ca şi necurăţenia curgerii firei. 

27. Tot cel ce se va atinge de 
dânsa, necurat va fi, şi va spălă 
hainele sale, şi va scăldâ trupul său 



LEVITICUL 15-16 



147 



cu apă, ş« necurat va îi până seara. 

28. Iar încetând curgerea sânge- 
lui ei, dupăce vor trece şapte zile, 
se va curăţî. 

29. Şi în ziua a opta va luâ cu 
sine două turturele sau doi pui de 
porumb, şi le va aduce la preot în- 
nainiea uşilor cortului mărturiei. 

30. Şi va jertfi preotul una pen- 
tru păcat, şi una ardere de tot, şi 

va ruga pentru ea preotul îna- 
intea Domnului, pentru curgerea ne- 
curăţiei sale. 

31. Aşâ veţi povăţuî pre îiii lui 
Israil, să se curătească de necurăţiea 
lor, ca să nu moară întru necurăţiea 
lor, când ar pângări ei cortul, care 
este întru ei. 

32. Aceasta este legea pentru cel 
ce are curgere şi pentru cel ce se 
ispiteşte în vis, cu care se face ne- 
curat; 

33. Şi pentru ceeace are curgerea 
sângelui, şi pentru cel ce are curgere» 
bărbat sau femeie, şi a bărbatului 
care se va culcă cu cea necurata. 

CAP. 16. 

Jertfa Împăcării. 

Si au .'grăit Domnul către Moisi, 
.j după moartea celor doi fii ai lui 
Aaron, cari muriră pentrucă au a- 
dus foc strein înaintea Domnului. 

2. Au zis Do;nnul către Moisî: 
grăeşte fratelui tău Aaron să nu in- 
tre în toată vremea întru cel sfânt 
mai înlăuntru de catapeteazma cea 
din faţa acoperemântului împăcării, 
care este preste sicriul mărturiei, 
ca să nu moară, că în nor mă voiu 
arătâ preste acoperemântul împă- 
cării. 

3. Aşâ va intra Aaron întru cel 
sfânt, cu viţel din cirezi, jertfă pen- 



30. 14, 18. 

16. 1- 10, 1, 2; Num. 3, 4. 2. Eşire 30, 10; 
Evr. 9, 7, 12. 



tru păcat, şi cu un berbece pentru 
ardere de fot. 

4. Şi cu haină de in sfinţită se va 
îmbrăca, şi veşmânt de in va fi pre- 
ste trupul lui, şi cu brâu de în se 
va încinge, şi chidare de in îşi va 
pune pre cap, haine sfinte sunt, şi 
îşi va spăla cu apă trupul său, şi 
se va îmbrăcă cu acestea. 

5. Şi deîa adunarea fiilor Iui Is- 
rail va luâ doi fapt din capre, jertfa 
pentru păcat, şi un berbece pentru 
ardere de tot. "" 

6. Şi va aduce Aaron viţelul jertfă 
pentru păcatul său, şi se va rugâ 
pentru sine şi pentru casa sa. - 

7. După aceea va luâ cei doi ţapi, 
şi-i va pune înaintea Domnului, la 
uşa cortului mărturiei. 

8. Şi va aruncă Aaron sorţi pe 
cei doi ţapi, un sorţ pentru ţapul 
care va îi adus Domnului, şt altul 
pentru cel ce se va slobozi. 

9. Şi va luâ Aaron ţapul cel sor- 
tit Domnului, şi-1 va aduce jertfă 
pentru păcat; " 

10. îâr ţapul pe care a căzut soarta 
să fie slobozit, îl va pune Viu în- 
nainîea Domnului, ca să se roage 
preste el, şt să-1 lase slobod, şi-l 
va îăsâ slobod în pustie. 

11. Şi va aduce Aarori viţelul cel 
pentru păcatul său, şi se va rugâ 
pentru sine şi pentru casa sa, şi 
va junghiâ viţelul cel pentru păca- 
tul său. 

12. Şt va luâ cădelniţa plină de 
jăratic de pe altarul cel dinnaintea 
Domnului. 

13. Şi va luâ mâna plină de tă- 
mâie mărunt tocmită, şi o va aduce 
înîăuntrul cafapetezmei, şi va pune 
tămâia pe îoc înaintea Domnului, 
şi ternul tămâiei va acoperi pe aco- 
peremântul împăcării cel deasupra 
sicriului mărturiilor, şi nu va murî. 



6. Evr. 7, 27, 13. Num. 4, 16. 



148 



LEV1TICUL 16 



14. După aceea va luâ din sân- ! 
gele viţelului, şi va stropi cu dege- 
tul preste acoperemântut împăcării 
călre răsărit în faţa lui, de şapte ori. 
va stropi din sânge cu degetul său. 

15. Şi va junghiâ |apul cel pentru 
păcatul poporului înaintea Dom- 
nului, şi va băga sângele lui înlăun- 
trul catapetezmei, şi va face cu sân- 
gele lui cum a făcut cu sângele vi- 
ţelului, şi v'a stropi sângele lui preste 
acoperemântul împăcării în îaţa lui. 

16. Şi se va rugă întru cel sfânt 
de necurăţiile fiilor iui Israil şi de 
nedreptăţile lor, pentru toate păca- 
tele lor; aşâ va face cortului măr- 
turiei cel ce este în mijlocul necu- 
răţiei lor. 

17. Nici un om nu va fi în cor- 
tul mărturiei când va merge el să 
se roage întru cel sfânt, până când 
va ieşî, şi se va ruga pentru sine 
şi pentru casa sa, şi pentru toată 
adunarea fiilor lui israil. 

18. Şi va ieşî Ia altarul cel din- 
naintea Domnului, şi se va rugâ pen- 
tru dânsul, şi va lua din sângele 
viţelului şi din sângele ţapului, şi 
va unge coarnele altarului împrejur. 

19. Şi va stropi preste ei din sânge 
cu degetul său de şapte ori, şi-l va 
curăţî şi-l va sfinţi pre el de necu- 
răţiea fiilor lui Israil. 

20. Şi va sfârşi a curăţî sfântul 
şi cortul mărturiei şi altarul, şi se 
va rugă pentru preoţi, şi va aduce 
ţapul cel viu. 

21. Şi va pune Aaron mâinile sale 
pre capul ţapului celui viu, şi va măr- 
turisi preste el toate fărădelegile 
fiilor lui Israil şi toate nedreptăţile 
ior şi toate păcatele lor, şi le va pune 
pre capul ţapului celui viu, şi-l va 
slobozi în pustie printr'un om anume. 

22. Şi va purta ţapul nedreptăţile 



14. Evr. 9, 13, 25. 17. Lucâ 1, 10. 19.4, 
6, 17; Num. 19, 4. 21. Eşire 29, 10. 
22. Num. 16, 1, 23. 



! lor în pământ neumblat, şi vor slo- 
bozi ţapul în pustie. 

23. Şi va intră Aaron în cortul 
mărturiei, şi se va desbrăcâ de veş- 
mântul cel de in cu care a fost îm- 
brăcat când a intrat întru cel sfânt, 
şi-l va pune acolo. 

24. Şi va spăla trupul său cu apă 
în locul cel sfânt, şi se va îmbrăca 
cu haina sa, şi ieşind, va aduce ar- 
derile de tot ale sale şi ceie ale po- 
porului, şi se va rugâ pentru sine 
şi pentru casa sa şi pentru popor, 
ca şi pentru preoţi. 

25. Şi va aduce pre jertfelnic scul 
jertfelor pentru păcate. 

26. Şi cel ce va slobozi ţapul cel 
osebit spre slobozire, va spălă hai- 
nele sale, şi va scălda trupul său 
cu apă, şi după aceea va intră în 
tabără. 

27. Şi viţelul cel pentru păcat şi 
ţapul cel pentru păcat a cărora sân- 
ge s'a adus pentru curăţire întru 
ceA sfânt, vor îi scoşi afară de ta- 
bără, şi- se vor arde cu foc, pieile, 
cărnurile şi balega lor. 

28. îar cel ce îi va arde, va spăla 
hainele sale, şi va scălda trupul său 
cu apă, şi după aceea va intra în 
tabără. 

29 Şi va fi vouă aceasta lege veş- 
nică, în luna a şaptea a zecea a lu- 
nii, să smeriţi sufletele voastre, şi 
nici un lucru să nu faceţi, nici moş- 
neanul, nici nemernicul care este în- 
tru voi. 

30. Că în ziua aceasta se face 
rugăciune pentru voi, ca să vă cu- 
răţiţi de toate păcatele voastre în- 
nainlea Domnului, şi vă veţi curaţi. 

31. Aceasta va fi sâmbăta cea mai 
mare spre odihnă vouă, şi veţi smeri 
sufletele voastre, lege veşnică. 

32. Şi se va rugâ preotul pe ca- 



27. 4, 12; Evr. 13, 11. 2!?. 23, 27. 
30. Num. 29, 7. 31. Eşire 35, 2. 32. Eşire 
29, 29. 



LEVITIGUL 16-17 



140 



rele vor unge şi ale căruia mâini 
le vor săvârşî ca să preoţească după 
falăl lui, şi se va îmbrăca cu haina 
cea de in, cu haina cea sfântă. 

33. Şi va curăjî sfânta sfintei şi 
cortul mărturiei, şi altarul va curăţi, 
şi se va rugă pentru preoţi şi pen- 
tru toată adunarea. 

34. Aceasta va fi vouă lege veş- 
nică ca să vă rugaţi pentru fiii lui 
lsrail pentru toate păcatele lor, odată 
în an se va face, precum au porun- 
cit Domnul lui Moisî. 

CAP. 17. 

Locul jertfelor. Oprirea de a mânca 
sânge. 

Si au grăit Domnul către Moisî zi- 
, când: 

2. Vorbeşte lui Aaron şi fiilor lui 
şi tuturor fiilor lui lsrail, şi le spu- 
ne: acesta este cuvântul, care l-au 
poruncit Domnul, zicând: 

3. Oricare om dintre fiii lui lsrail, 
sau dintre veneticii cari se află în- 
tre voi, ar junghiâ viţel, sau oaie, 
sau capră în tabără, sau afară de 
tabără, 

4. Şi nu le va aduce Ia uşa cor- 
tului mărturiei, ca să le jertfească 
Domnului ardere de tot sau de mân- 
tuire primită întru miros de bună mi- 
reazmă, şi cel ce va junghiâ afară, şi 
la uşa cortului mărturiei nu le va a- 
duce dar Domnului înaintea cortu- 
lui mărturiei Domnului, omul acela 
se va socoti ca un vărsător de sân- 
ge, şi va pieri sufletul aceluia din 
poporul său 

5. De aceea fiii lui lsrail în loc 
să aducă jertfele lor pe câmp, le vor 
aduce Domnului la uşile cortului 
mărturiei, la preot, şi le vor junghiâ 
jertfă de mântuire acestea Domnului. 

6. Şi va vărsă preotul sângele pre 

34. Uşire 30, 10. 
17. 3. 2. Lege 12, 6. 4. Isaia 66, 3, 
<?. Eşire 29, 18. 



jertfelnic împrejur înaintea Dom- 
nului la uşa cortului mărturiei, şi 
va aduce seul întru miros de burtă 
mireazmă Domnului. 

7. Şi nu vor mai junghiâ jertfele 
sale idolilor -deşerţi după cari ei 
curvesc. Lege veşnică va fi vouă în- 
tru neamurile voastre. 

8. Şi zî către ei: oricine dintre fiii 
lui lsrail, sau dintre fiii celor vene- 

! tici, cari se află între voi, aducând 
ardere de fot, sau jertfă; 

9. Şi Ia uşa cortului mărturiei nu 
o va aduce ca să o jertfească Dom- 
nului, va pieri omul acela din po- 
porul său. 

10. Şi oricine din fiii lui lsrail, 
sau din veneticii, cari se află între 
voi, va mânca orice sânge, voiu pune 
faţa mea asupra aceluia, care mă- 
nâncă sânge, şi-t voiu pierde pre el 
din poporul său. 

1 1 . Penfrucă sângele este sufletul 
fiecărui trup, şi eu l-am dat vouă 
pre jertfelnic, ca să vă curăţiţi su- 
fletele voastre, că sângele face cu- 
răţenie pentru suflet. 

12. Pentru aceea am grăit fiilor 
lui lsrail: nimenea dintre voi să nu 
mănânce sânge, nici cel venetic, ca- 
re se află între voi, nu va mâncâ 
sânge. 

13. Şi oricine din fiii lui lsrail 
j sau din veneticii, cari se află între 
I voi, va vâna hiară sau pasăre, care 
! se mănâncă, să verse sângele ei şi 

să-1 acopere cu pământ. 

14. Că sângele este sufletul fie- 
cărui trup, pentru aceea am zis fi- 
ilor lui lsrail: sângele nici a unui 
trup să nu mâncaţi, că sângele este 
sufletul fiecărui trup, tot cel ce mă- 
nâncă, va pieri. 

15. Si oricine va mâncâ mortă- 
ciune sau prins de hiară, fie moş- 

7. 20, 5. 2 Lege 32, 17 ps. 105, 37. 9 Esire 
29, 11. 2 Lege 12, 14. 10. Fac. 9, 4; 2 Lege 
Î2, 16, 23. ÎL Evr. 9, 22. 14. 3, 17. Fac. 9, 4. 

15, lezecbil 44, 31. 



150 



LEVITICUL 17—18 



ncan ori venetic, va spălă hainele 
sale, şi se va scăldâ cu apă, şi ne- 
curai va îi până seara, şi după a- 
ceasfa curat va îi. 

16. Iar de nu va spăla hainele saîe, 
şi nu-şi va scăldâ trupul cu apă, va 
purtâ fărădelegea sa, 

CAP. 18. 

Spiţa neamului de sânge. 

Oi au grăit Domnul către Moisî, zi- 
Vcând: 

2. Vorbeşte fiilor lui îsrail, şi le 
spune: eu Domnul Dumnezeul vo- 
stru. 

3-. După obiceiurile Eghipefului 
întru care aţi nemernicit, să nu fa- 
ceţi; nici după obiceiurile pămân- 
tului Hanaan întru care voiu băga 
pre voi, să nu vieţuiţi, şi după le- 
gile lor să nu umblaţi. 

4. Judecăţile mele să le faceţi, şi 
poruncile mele să le păziţi, şi să 
umblaţi întru ele, eu Domnul Dum- 
nezeul vostru. 

5. Şi să ţineţi toate poruncile mele 
şi -toate judecăţile mele, şi să le fa- 
ceţi pre ele; omul care Ie va face, 
viu va îi într'însele, eu Domnul Dum- 
nezeul vostru. 

6. Nimenea să nu se apropie de 
vrero rudenie de sânge a sa ca să-i 
descopere ruşinea, eu Domnul. 

7. Ruşinea tatălui fău şi ruşinea 
mumei, tale să nu o descoperi, pen- 
trucă mumaYţi este, să nu desco- 
peri ruşinea ei. 

8. Ruşinea femeii tatălui tău să nu 
o descoperi, că ruşinea tatălui tău 
este. 

9. Ruşinea surorii tale cei de pre 
tată sau de pre mumă, care s'a nă- 
scut acasă sau afară, să nu des- 
coperi ruşinea lor. 

18. 3. Ierem. 10, 2. 4. 2 Lege 4, 8. 5. Ie» 
zecbil 20, II, Rom. 10 5. 7. Fac. 19, 32. 

8. 20, 11; 2 Lege 22, 30; 1 Cor. 5, 1. 

9, 20, 17. 



10. Ruşinea fetei fiului tău, sau a 
îetei fetei tale, să nu descoperi ru- 
şinea lor, că a ta ruşine este. 

11. Ruşinea fetei femeii tatălui tău 
să nu o descoperi, soră de un pat 
este, să nu descoperi ruşinea ei. 

12. Ruşinea surorii tatălui tău să 
nu o descoperi, penlrucă rudă tată- 
lui tău este. 

13. Ruşinea surorii mumei tale să 
nu o descoperi, pentrucă rudă mu- 
mei tale este. 

14. Ruşinea fratelui tatălui tău să 
nu o descoperi, şi la femeia lui să 
nu intri, pentrucă rudă-ţi este. 

15. Ruşinea nurorii tale să nu o 
descoperi, că femeia fiului tău este, 
să nu descoperi ruşinea ei. 

16. Ruşinea femeii fratelui tău să 
nu o descoperi, că ruşinea fratelui 
tău este. 

17. Ruşinea femeii şi a fetei ei 
să nu o descoperi. Fata feciorului 
ei şi fata fetii ei să nu o iei, ca să 
descoperi ruşinea lor, că rude sunt 
ţie, păgânătate este. 

18. Să nu o iei ţiitoare pe sora 
femeii tale, ca să descoperi ru- 
şinea eî presle dânsa, încă îiind 
ea vie. 

19. Şi la femeie întru osebirea rie- 
curăţiei ei, să nu intri ca să-i des- 
coperi ruşinea ei. , ^ 

20. Şi la femeia deaproapelui tău 
să nu dai patul seminţii tale, pân- 
gărindu-te cu ea. 

21. Şi din sămânţa tâ să nu dai 
a sluji spre jertfă idohilui Moloh, ca 
să nu spurci numele cel sfânt al 
Domnului Dumnezeului vostru, eu 
Domnul. 

22. Şi cu bărbat să nu dormi ca 
eu femeie, că- spurcăciune este. 

2S. La nici o vită din cele cu pa- 

14. 20, 20; Iezecb. 22, 11. 15. Fac. 38, 16. 

16. Marc. 6, 18. 17. 20, 14. 19. 15, 24; 
20, 18. 20. 20, 10; Eşive 20, 14. 21. 20, 2; 
2 Lege 18, 10; 4 Imp. 17, 17. 22. 20, 13; Rom. 
1, 27. 23. 20, 15; Eşke 22, 19. 



LEVITICUL 18-19 



151 



Iru picioare să nu dai palul făuînlru 
sămânţă, ca să te spurci cu dânsa. 
Şi femeia să nu sfeâ la nici o vită 
din cele cu palru picioare să se îm- 
preune, penfrucă urâciune este. 

24. Să nu vă spurca|i cu nici una 
dinfr'acesfea, că ' cu loafe acestea 
s'au spurcai neamurile, care eu le 
arunc dinnainfea îe|ii voasfre. 

25. Şi s'a spurcai pământul, şi 
le-am răsplătit lor nedreptate pentru 
aceea, şi a urît pământul pre cei ce 
lăcuesc pre dânsul. 

26. Şi $)ăziţi toate legile mele, şi 
toate poruncile mele, şi să nu fa- 
ceţi nici una din toate spurcăciu- 
nile acestea, fie moşneanul, fie ne- 
mernicul celivenil între voi. 

27. Că toafe spurcăciunile acestea 
le-au iăcuf oamenii pământului, cari 
au fost mai înainte de voi, şi s'a 
spurcat pămânlul. 

28. Şi ca să nu vă urască pre voi 
pămânlul când îl veji spurcă, cum 
a urît pre neamurile cele mai îna- 
inte de voi. 

29. Că oricine va face spurcă- 
ciuni de acestea, va pieri din popo- 
rul său. 

30. DecLpăziţi poruncile mele; să 
nu faceţi nimic din obiceiurile cele 
spurcate, care erau mai înainte de 
voi, şi să nu vă spurcaţi cu acelea, 
că eu suni Domnul Dumnezeul vo- 
stru. > 

CAP. 19. 

Tâlcuirea poruncilor. 

8i au grăit Domnul către Moisi, 
5 zicând: 

2. Vorbeşte adunării fiilor lui Is- 
rail, şi le spune: fiţi sfinţi, că sfânt t 
sunt eu Domnul Dumnezeul vostru. 

3. Fiecarele să se teamă de tatăl 
său şi de muma sa, sărbătorile mele 

24. 4 Imp. 17, 15. 25. Isaia 26, 21. 
26. 20, 22. 

19. 2. 20, 7, 26; Eşite 20, 12; l Petru 1, 16. 



să Ie păziţi; eu Domnul Dumnezeul 
vostru. 

4. Să nu vă duceţi la idoli, şi-^dum- 
nezei vărsaţi să 'fiu vă faceţi ; eu 
sunt Domnul Dumnezeul vostru. • 

5. Şi de veţi jerlfî jertfă de nîân- 
tuire Domnului, jerlfiţi de bună voie. 

6. Se va mâncâ în ziua în care 
o veţi jerlfî, şi a doua zi; iâr ce vă 
rămâneă pe a Ireia zi, cu foc se va 
arde de tot. 

7. Iar de va îndrăzni cinevâ să 
mănânce din ea a treia zi, spurcată 
este, nu se va primi 

8. Iar cel ce o va mâncâ, păcat 
va avea, pentrucă a spurcai sfintele 
Domnului, şi cei ce vor mâncâ, vor 
pierî din poporul său. 

9. Şi când veţi secerâ holdele pă- 
mântului vostru, să nu seceraţi de 
tot ţarina voastră, şi cele ce cad 
dela secerea ta, să nu le aduni. 

10; Şi viea tâ să n'o culegi de a 
doua oară, nici boabele viei tale să 
nu le aduni, săracului şi nemerni- 
cului să le laşi acelea; eu Domnul 
Dumnezeul voslru. 

11. Să nu furaţi, să nil minţiţi, şi 
nimenea să nu înşale pre aproapele. 

12. Să nu vă juraţi strâmb cu nu- 
mele meu, şi să nu spurcaţi numele 
cel sfânt al Dumnezeului vostru; eu 
sunt Domnul Dumnezeul vostru. 

13. Să nu faci nedreptate vecinu- 
lui, nici să-1 jeîueşti, şi să nu ră- 
mână simbriea slugii tale lâ line 
până dimineaţă. 

14. Să nu grăeşti de rău pre surd, 
şi înaintea orbului să nu pui pie- 
dică;" şiSă te Ierni de Dumnezeul 
tău; eu sunt Domnul Dumnezeul vo- 
stru.' 

15. Să nu faceţi nedreptate la ju- 
decată, şi să nu cauţi în faţa să- 



4. Eşire 22, 20; 34, 17; 2 Lege 5, 7. 7. 7, 
17. 8. Jezecfoil 4, 14; Rut. 2, 2, 15, 16. 9. 2 
Lege 24, 19. 11. Eşire 20, 15; Efes. 4, 25. 

12. Eşire 20, 7; 2 Lege 5, II. 13. 2 Lege 
24, 15; îacov 5, 4. 15. 2 Lege l, 17; 16, 19. 



152 



LEVITICUL 19 



racului, nici şă ie sfieşti dc faţa ce- 
lui puternic, cu dreptate să judeci 
pre yecinul tău; 

16. Să nu umbli cu vicleşug în- 
tru neamul tău, nici să te ridici a- 
supra vieţii vecinului tău; eu sunt 
Domnul Dumnezeul vostru. 

17. Să nu urăşti pe fratele tău 
întru inima ta ; ci vei mustră pe 
aproapele tău, ca să nu aibi pen- 
tru dânsul păcat. 

18. Să nu-ţi izbândeşti cu mâna 
fa, nici să ţii mânie asupra fiilor po- 
porului tău. Să iubeşti pre deaproa- 
pele tău ca însuţi pre tine; eu sunt 
Domnul Dumnezeul vostru. 

19. Legea mea să o păziţi, vitele 
tale să nu le faci a se împreuna cu 
alt soiu, şi în ţarina ta să nu se- 
meni două feluri de sămânţă, şi cu 
haină ţesută din două feluri osebite 
să nu te îmbraci. 

20. Şi de va dormi cineva cu fe- 
meie pat de sămânţă, şi aceea va îi 
roabă unui om, şi ea cu răscum- 
părare nu s'a răscumpărat, slobo- 
zenie nu s'a dat ei, certare va fi lor; 
iar să nu moară, penfrucă nu s'a 
dat ei slobozenie. 

21. Ci va aduce pentru vina sa 
Domnului la uşa cortului mărturiei 
un berbece ca jertfă pentru vino- 
văţie. 

22. Şi se va rugă preotul pentru 
dânsul de păcatul ce a făcut, adu- 
când berbecele înaintea Domnului, 
şi se va iertă lui păcatul, care 1-a 
săvârşit. 

23. Iar după ce veţi intră în pă- 
mântul, care îl dă vouă Domnul Dum- 
nezeul vostru, şi veţi sădî orice pom 
de mâncat, veţi curăţi împrejur ne- 
curăţenia Iui. Rodul lui în trei ani 
va fi vouă necurat, să nu se mă- 
nânce. 

24. Iar în anul al patrulea tot ro- 

16. Iov. 27, 4. 17. Mat. 18, 15; Luc. 17, 3. 
18. Mat. 5, 39, 44 Rom. 12, 19. 19. 2 Lege 
22, 9. 



dul lui va fi sfânt spre laudă Dom- 
nului. 

25. Iar în anul al cincilea veţi 
mâncâ rodul lui, şi veţi adună ro- 
durile lui r eu sunt Domnul Dumne- 
zeul vostru. 

26. Să nu mâncaţi pre munţi, nici 
să vrăjiţi, nici la vraje de pasări să 
nu căutaţi. ,s 

27. Săfnu vă încreţiţi părul ca- 
pului vostru, nici să stricaţi faţa 
barbei voastre. 

28. *Şi tăeturi pentru suflet să nu 
faceţi în trupul vostru, ştslove îm- 
punse să nu faceţi întru -voi; eu 
sunt Domnul Dumnezeul -vostru. 

29. Să nu pângăreşti faţa ta dân- 
du-o spre curvie, ca pământul să 
nu fie loc de curvie, şi să se um- 
ple de fărădelege. 

30. Sâmbetele mele să le păziţi, 
şi de cele sfinte ale mele să vă te- 
meţi; eu sunt Domnul. 

31. Să nu mergeţi Ia cei ce vră- 
jesc, şi de descântători să nu vă li- 
piţi, ca să vă spurcaţi cu ei; eu sunt 
Domnul Dumnezeul vostru. 

32. înaintea celui cărunt să te scoli, 
şi să cinsteşti faţa celui bătrân, şi 
să te temi de Dumnezeul- tău; eu 
sunt Domnul Dumnezeul vostru. 

33. Iar de va veni vre un nemer- 
nic în pământul vostru, să nu-l ne- 
căjiţi pre el. 

34. Ca şi moşneanul cel de pă- 
mânt să fie între voi nemernicul 
care vine la voi, şi să-1 iubeşti pre 
el ca şi pre fine; că şi voi nemer- 
nici aţi fost în pământul Eghipetului; 
eu sunt Domnul Dumnezeul vostru. 

35. Să nu faceţi nedreptate la ju- 
decată, în măsuri, în greutăţi şi în 
cumpene. 

36. Cumpene drepte, greutăţi drep- 

26. 2 Lege 18, 10. 28. Ier. 16, 5; 21, 5; 2 
Lege 14, 1. 30.23,2. 31. Eşire 22, 18; 1 Imp. 
28, 7, 9. 33. Eşire 22, 21. 34. 2 Lege 10, 19. 

35. 2 Lege 25, 13. 36. Pilde 11,1; Mibeea 
6, 11. 



LEVITICUL, 19-20 



153 



le şi măsuri drepte să fie la voi; 
eu sunt Domnul Dumnezeul vostru, 
cel ce v'am scos pre voi din pă- 
mântul Eghîpcfuluf. 

37. Să păziţi toată legea mea şi 
toate porundle mele, şi să le faceţi 
pre ele; eu sunt Domnul Dumnezeul 
vostru. 

' CAP. 20. I 

i 

Pedepse penlru păcate. J 

Si au grăit Domnul către Moisi, zi- 
, când: 

' 2. Vorbeşte fiilor lui Israil: de va 
ii cinevâ din liii lui Israil, sau din 
cel ce s'au făcut venetici în Israil, j 
care va da din sămânţa sa ido- j 
fului Moloh, cu moarte să se omoa- j 
re, neamul cel de pre pământul a- 
cela îl va omorî cu pietre. 

"3. Eu voiu pune faţa mea asupra 
omului aceluia, şi-1 voiu pierde pre 
el din poporul său, pentrucă a dat 
sămânţa sa idolului, ca să spurce 
cele sfinte ale mele, şi ca să spurce 
numele celor sfinţiţi mie. 

4. Iar dacă lăcuiforii pământului 
vor frece cu vederea pre omul a- 
cela, care va îi dat fii de ai săi lui 
Moloh, şFnu-1 vor omorî pre el, 

5. Voiu pune faţa mea asupra o- 
mului aceluia şi asupra seminţiei 
lui, şi voiu- pierde din poporul său 
pre ef şi pre toţi câţi se unesc în- 
fr'un gând cu el, ca să curvească 
după Moloh. 

6. Oricine se va duce la descân- 
tători sau la vrăjitori, ca să curvea- 
scă după dânşii, voiu purre faţa mea j 
asupra sufletului aceluia*, şi-1 voiu ; 
pierde din poporul său. j 

7. Şi veţi fi sfinţi, că sfânt sunt 
eu Domnul Dumnezeul vostru. 

8. Să păziţi poruncile mele, şi să 



37. 18, 26; 20, 22. 
20. S. 19, 31; 2 Lege 18, 10, 11. 7. 18, 30; 
19, 2; 1 Petru 1, 16. 



le faceţi pre ele; eu sunt Domnul cel 
ce vă sfinţesc pre voi. 

9. Oricine va blestemă pre tatăl 
său au pre muma sa, cu moarte să 
se omoare; pre tatăl său au pre 
muma sa a blestemat, vinovat este. 

10. Omul care va preacurvi cu 
femeie, care are bărbat, sau care 
va preacurvî cu femeia vecinului 
său, cu moarte să se omoare şi 
preacurvarul şi preacurva. 

11. Cel ce se va culca cu femeia 
tatălui său, ruşinea tatălui său a des- 
coperit, cu moarte să se omoare, 
amândoi vinovaţi sunt. 

12. De va dormi cinevâ cu nora sa, 
cu moarte să se omoare amândoi; 
că păgânătafe a făcut, vinovaţi sunt. 

13. Cine se va culca cu bărbat ca 
cu femeie, spurcăciune au făcut a- 
mândoi, cu moarte să se omoare, 
vinovaţi sunt. 

14. Cine ar lua femeie şi pre muma 
ei, fărădelege este; cu foc să-1 arză 
pre el şi pre ele, ca să nu fie fără- 
delege între voi. 

15. Cine va îndrăzni a se culcă 
cu dobitoc, cu moarte să se omoare, 
şi dobitocul să-l omorâţi. 

16. Femeia care va merge ori la 
ce dobitoc, ca să se împreune cu 
dânsul, să omorâţi femeia şi dobi- 
tocul, cu moarte să se omoare, vi- 
novaţi sunt. : s .. 

17. Care va luă pre sora cea de 
pre tatăl său, sau de pre muma sa, 
şi va vedeâ ruşinea ei, şi ea va ve- 
deâ ruşinea lui, ocară este, să piară 
înaintea fiilor neamului lor, ruşinea 
sîjrorei sale a descoperit, păcatul 
vor purtă. 

18. Bărbatul care va avea pal cu 
femeia, care are curgerea firii cea 
de lună, şi va descoperi rusineâ ei, 



9. Eşive 21, 17. 10. 2 Lege 22, 22; Ioan 8, 
5; Mat. 5, 27. 11. 18, 8; 2 Lege 22, 30; 1 
Cor. 5, l. 12. Fac. 3, 8, 18. 13. 18, 22; Rom. 
1, 27. 14. 18, 17. 15. 18, 23. 17. 18, 9; 2 
Lege 27, 22. 18. 18, 19. 



154 



LEVITICUL 20-21 



izvorul ci a descoperit, şi ea a des- 
coperii curgerea sângelui său, a- 
mândoi să piară din neamul său. 

19. Ruşinea surorei tatălui tău şi 
a surorei mumei laţe să nu o des- 
coperi, penirucă rudenie a descope- 
rii, păcat vor aveâ. 

20. Oricare va dormi cu rudenia 
sa, ruşinea rudeniei sale a descope- 
rit, fără de fii să moară. 

21. Iar de va lua cineva femeia 
fratelui său, necuTăţie este, ruşinea 
fratelui său a descoperit, fără de fii 
să moară. 

22. Păziji toate poruncile mele şi 
judecăţile mele, şi să Ie faceţi pre 
ele, ca să nu vă urască pre voi pă- 
mântul întru care vă duc eu pre 
voi, ca să lăcuifi pre el. 

23. Şi să nu umblaţi după legile 
neamurilor, care eu le gonesc din- 
naintea voastră, că toate acestea 
le-au făcui, şi le-am urît pre ele. 

24. Deci zic vouă: veţi moşteni 
pământul lor, şi eu voiu da pre el 
vouă să-1 moşteniţi, pământul, care 
curge lapte şi miere ; eu Domnul 
Dumnezeul voslru cel ce v'am ales 
pre voi din toate neamurile. 

25. Să osebiţi între dobitoacele 
cele curate şi între cele necurate, 
şi între pasările cele curate şi în- 
tre cele necurate, şi să nu spurcaţi 
sufletele voastre cu dobitoacele şi 
cu pasările, şi cu toate cele ce se 
târăsc pre pământ pe care vi le-am 
deosebii să fie necurate. 

26. Fiţi mie sfinţi, tă sfânt sunt 
eu Domnul Dumnezeul vostru cel 
ce v'am ales pre voi drn toate nea- 
murile, ca să fiţi ai mei. 

27. Oricare bărbat sau femeie -din- 
tre voi se va face descântător sau 
vrăjitor, cu moarte să se omoare, 
cu pietre să-i ucideţi, vinovaţi sunt. 

19. 18, 12, 13. 20. ÎS, 14. 21. 18, 16; Marc. 
6, 18 . 22. 18, 26; 19, 37. 23. 18 , 3; Ier. 
10, 2. 24. Eşire 3, 6. 25. 11, 2, 3; 2 Lege 
14, 4. 26. 19, 2; 3 Imp.8, 53. 27. Esive 22, 18. 



GAP 21. 

Purtarea preotului . 

Si au grăit Domnul către Moisî, zi- 
f când : vorbeşte preoţilor fiii lui 
Aaron, şi le spune: să nu se atingă 
de mort din poporul său ca să nu 
se spurce. ţ 

2. Fără numai de ruda cea de a- 
proape a lor: tată, mumă, fii, fiice 
şi frate. 

3. Şi de sora sa fecioara cea mai 
aproape de el, care nu esle împreu- 
nată cu bărbat, de aceştia se ya 
atinge. 

4. De nimeni altul din poporul său, 
să nu se atingă ca să nu se spurce. 

5. Capul să nu vă radeţi, nici să 
vă retezaţi barba, nici să vă faceţi- 
îăeturi pe trup pentru morţi. 

6. Sfinţi să fie Dumnezeului lor, şl, 
să nu spurce numele Dumnezeului 
lor, penirucă jertfele Domnului, da- 
rurile Dumnezeului lor ei le aduc, 
deci să fie sfinţi. 

, 7. Muere curvă şi spurcată să nu 
ia, nici lepădată de bărbatul ei să 
nu ia, că sfânt este Domnului Dum- 
nezeului săli. 

8. îl vei sfinţi pre el, că darurile 
Domnului Dumnezeului vostru el, le 
aduce; sfânt să fie, că sfânt sunt 
eu 1 Domnul, cel ce sfinţesc pre ei. 

9. Dacă fata vreunui preot se va 
spurcă curvind, numele tatălui său 
spurcă, în foc şă se arză. 

10. Şi preotul cel mare între fraţii 
săi, preste ş căruia cap s'a turnat 
din untul cel de lemn al ungerii, şi 
s'a sîitaţit, ca să, se îmbrace cu hai- 
ne, capul să nu-şi descopere, şi hai- 
nele să nu şi le rupă. 

11. Şi la nici un mort să nu in- 
tre, nici chiar de lalăl său sau de 
muma sa nu se va atinge. 

12. Din cele sfinte nu va ieşi, ca 

21. 1- lezecb 44, 25. 5. 19, 28; 2 Lege 14, 
l; iezecb'tl 44, 20. 8. 19, 2; 22, 9, 16. 9. 16, 
32. 10. Eşire 28, 41. 11. Num. 6, 7. 12.10,7. 



LEVITICUL 21-22 



155 



să nu pângărească cele sfinte ale 
Dumnezeului său, pentrucă untulde- 
lemn cel sfânt al ungerii Dumne- 
zeului lui este presie dânsul; eu 
Domnul. 

13. Acesta să ia femeie fecioară 
din neamul său. 

14. Iar văduvă, lepădată, spurca- 
tă sau curvă, de acestea să nu ia, 
fără numai fecioară din poporul lui 
să-şi ia femeie. 

15. Ca să nu, spurce sămânţa lui 
întru poporul său; eu Domnul Dum- 
nezeu cel ce sfinţesc pre el. 

16. Şi au. grăit Domnul către Moi- 
sî, zicând: 

17. Vorbeşte lui Aaron, şi-i spu- 
ne: oricare om din sămânţa ta în- 
tre rudele voastre întru carele va fi 
prihană, să nu se apropie a aduce 
darurile Dumnezeului său. 

18. Tot omul întru care este pri- 
hană nu < se va apropiâ; omul cel 
orb, sau cel şchiop, sau cel cu na- 
sul tăiat, sau cel cu urechile tăiate. 

19. Sau omul a căruia este mâna 
ruptă, sau, piciorul rupt. 

20. Sau ghebos, sau cu ochii ur- 
duroşi, sau cu albeaţă, sau omul 
întru care este râe sălbatică, sau 
pecingine, sau cu un boş. 

21. Oricine din sămânţa lui Aaron 
preotului întru care este prihană, 
să nu se apropie a aduce jertfele 
Dumnezeului său, că prihană este 
întru el, să nu se apropie a aduce 
darurile lui Dumnezeu. 

22. Darurile lui Dumnezeu sunt 
prea sfinte, şi din cele sfinte va 
mâncâ. 

23. Iar la catapeteasmă nu va veni, 
şi de jertfelnic nu se va apropiâ, 
pentrucă are prihană, şi nu va spur- 
ca cele sfinte ale Dumnezeului său; 
că eu sunt Domnul cel ce sfinţesc 
pre dânşii. 

13. kzecbil 44, 22. 17. 1 Tim. 3, 2; Tit. 
1, 6, 7. 



24. Deci Moîsî a . spus acestea lui 
Aaron, fiilor lui şi tuturor fiilor lui 
lsrail. 

CAP. 22. 

Ins uşi rea j erlfei. 

Si au grăit Domnul către Moisî, 
zicând: 

1 2. Vorbeşte lui Aaron şi fiilor Iui: 
să se ferească de sfintele pe care 
fiii lui lsrail ie jertfesc mie, şi să 
nu spurce numele meu cel sfânt, eu 
Domnul. 

3. Zî lor: întru neamurile voastre, 
orice om din sămânţa voastră ca- 
re se va apropiâ de cele sfinte, pe 
care le vor aduce fiii Iui lsrail Dom- 
nului, când este necurăfia pre dân- 
sul, va pieri sufletul acela dinnain- 
tea mea ; eu Domnul Dumnezeul vo-^ 
sfru. 

4. Şi orice om din sămânţa lui 
Aaron preotul» care este îepros, 
sau îi curge sămânţa, să nu mă- 
nânce din cele sfinte, până ce se 
va curăţî. Şi cel ce se va necurăţî 
prin atingere de vre un mort, sau de 
om din care curge sămânţa patului, 

5. Sau cel ce se va atinge ori de 
ce vietate necurată, care-1 spurcă 
pre el, sau de om care spurcă pre 
el prin orice necurăţie a lui; 

6. Cel ce se va atinge de acestea, 
necurat va fi până seara, să nu mă- 
nânce din cele sfinte, 

7. Până ce-şi va spălâ trupul său 
cu apă; iar când va apune soarele, 
curat va fi, şi atunci va puîeâ mâncâ 
din cele sfinte, că pâinea a lui este. 

8. Mortăciune şi prins de hiară 
să nu mănânce, ca să nu se spurce 
cu ele; eu Domnul. 

9. Şi vor păzi poruncile mele, ca 
să nu aibă pentru ele păcat, şi să 
moară pentru ele, de le vor spurca 



22. 6. 11, 24. 8. Eşire 22, 31, 2 Lege U, 21. 
fczecbiU* 31. 



156 



LEVmCUL 22 



pre ele; eu Domnul Dumnezeu, cel 
ce sfinţesc pre ei. 

10. Şi nici un strein să nu mă- 
nânce din jertfe, fie nemernicul pre- 
otului, fie năimitul, nu va mânca din 
cele sfinte. 

11. Iar de va avea preotul o slu- 
gă cumpărat cu argint, acesta va 
mâncâ din pâinile Iui, şi cei năs- 
cuţi în casa lui, şi aceştia vor mân- 
câ din pâinile lui. 

12. Şi fata preotului de se va mă- 
rită după bărbat de neam strein, 
ea din pârga cea sfântă nu va mânca. 

13. Fata preotului de va rămânea 
văduvă, sau va fi lepădată, şi să- 
mânţă nu va fi întru ea, se va în- 
toarce la casa tatălui său unde a 
trăit ca fală, din pâinile tatălui său 
va mânca, iar cei de neam strein 
nimenea nu va mânca din ele. 

14. Omul cel care va mâncâ cele 
sfinte din neştiinţă, va adaoge a 
cincea parte la acelea, şi va da pre- 
otului jertfa. 

15. Ca să nu spurce cele sfinte 
ale fiilor lui Israil, care le-au adus 
ei Domnului. 

16. Nici să aducă asupra sa fără- 
delegea păcatului mâncând jertfele 
lor; că eu sunt Domnul cel ce sfin- 
ţesc pre ei. 

17. Şi au grăit Domnul către Moisî, 
zicând: 

18. Vorbeşte lui Aaron, fiilor iui 
şi la toată adunarea lui Israil, şi le 
spune, lor: oricine din fiii lui Israil, 
sau din nemernici, carii îăcuesc la 
dânşii întru israil, va aduce daruri 
de făgăduinţă de bună voie, sau de 
ardere de tot. 

19. Vor fi primite cele ce sunt 
fără de prihană, parte bărbătească 
din cirezi, sau din oi, sau din capre. 

20. Nici una din cele ce au pri- 



10. Eşire 2$, 33. 14. Num. 5, 7. 20. 2 
Lege 15, 21. 



hană întru sine, să nu aducă Dom- 
nului, penlrucă nu va fi primită. 

21. Şi oricine va aduce jertfă de 
mântuire Domnului, îndeplinind o 
făgăduinţă, ori o jertfă de bunăvoie, 
însă pfaznlcile voastre fie din boi, 
sau din oi, să fie curată, spre a fi 
primită, să nu aibă prihană. 

22. Orb, sau strivit, sau cu limba 
tăiată, sau cu negi, sau râios, sau 
pecinginos, de acestea să nu se a- 
ducă Domnului, şi să nu primiţi din 
ele la jertfelnicul Domnului. 

23. Şi viţel, sau oaie cu urechile 
tăiate, sau cu coada tăiată, acelea 
să le junghii pentru tine; iar pentru 
făgăduinţa ta nu se vor primi. 

24. Cele cu vreun mădular zdro- 
bit, sucit, tăiat şi smuls, să nu aduci 
de acestea Domnului, şi în pămân- 
tul vostru să nu faceţi aşa. 

25. Nici din mâna celui de neam 
strein să nu aduceţi daruri Dumne- 
zeului vostru din toate acestea, că 
stricăciune şi prihană este înfr'în- 
sele, nu vor fi primite acestea. 

26. Şi au grăit Domnul către Moisî, 
zicând: ~ 

27. Viţelul, oaia sau capra după 
ce se va naşte, va îi şapte zile supt 
muma sa; iar a opta zi, şi de aici 
înainte se va primi spre daruri, jertfă 
Domnului. 

28. Vacă şr oaie să nu junghiaţi 
în aceiaşi zi cu fătul lor. 

29. Iar de veţi aduce jertfă de bu- 
curie Domnului, de bună voia voa- 
stră să o jertfiţi pre ea. 

30'; Aceasta într'acea zi să o mân- 
caţi, nu lăsaţi din cărnuri pe a doua 
zi; eu Domnul. 

31. Să păziţi poruncile mele şi să 
le faceţi pre ele; eu Domnul. 

32. Să nu spurcaţi numele meu 
cel sfânt, şi mă voiu sfinţi întru fiii 



21. 2 Lege 17, 1; Col. 1, 22. 22. Malab. 
l, 8. 27. Eşice 22, 30. 31. 2 Lege 10, 12. 
32, 21, 8. 



157 



lui Israil; eu sunf Domnul cei ca | 
vă sfinţesc pre voi. ] 

33. Cel ce v'am scos pre voi din 
pământul Eghipetului, ca să vă fiu 
vouă Dumnezeu; eu Domnul. 

CAP. 23. 

Despre Sărbători. 

Si au grăi! Domnul către Moisî, 
zicând: 

2. Vorbeşte fiilor lui Israil şi le 
spune: sărbătorile Domnului, care 
le veţi chema sfinte, acestea sunf 
sărbătorile mele. 

3. Şase zile veţi lucra, iar ziua a 
şaptea este sâmbătă, zi de odihnă 
numită'sfiniiă Domnului; nici un lu- 
cru să rfu -faceţi, că este sâmbătă 
Domnului în toate lăcuinţele voastre. 

4. Acestea sunt sărbătorile Dom- 
nului 'nwriMe sfinte pe care le veţi 
vestî la :£ vremea lor. 

5. In luna dinfâtu, în a patruspre- 
zecea zi a lunei către seară este pas- 
ha Domnului. 

6. Şi în ziua a cincisprezecea a 
lunii aceştia, Sărbătoarea azimelor 
Domnului, şsffe zile azime să mân- 
caţi. 

7. Şi ziua cea dintâiu chemare 
sfântă va fi vouă, nici un lucru de 
slujbă să nu faceţi. 

8. Şapte zile să aduceji arderi de 
tot Domnului, iar ziua a şaptea nu- 
mită sfântă va fi vouă, nici un lu- 
cru de slujbă să nu faceţi. 

9. Şi au grăit Domnul către Moisî, 
zicând: 

10. Vorbeşte fiilor lui Israil şr le 
spune: când veţi intră în pământul, 
care eu îl dau vouă, şi veţi seceră 
secerişul lui, veţi aduce un snop 
pârga secerii voastre la preot. 

11. Şi va aduce snopul înaintea 



23. 2. 19, 30. 3. Eşire 20, 9; fl 2 lege 5, 13. 

5. Eşire 12, 18! 23, 15; Num. 28, 16; H 2 
Lege 16, 1. 6. Eşire 12, 16. 7. Eşire 12, 16. 



! Domnului < primii vouă, a doua zi 
i după cea dintâiu a Paştelui îl va a- 
duce preotul'. . ■<* . 

12. Şi în aceiaşi zi, odată cu sno- 
pul, veţi jertfi un miel curat de un 
an, ardere de fol Domnului. 

13. La jertfa lui veţi adăogi două 
zecimi de făină curată făcută cu unt- 
delemn, jertfă Domnului spre miros 
de bună mireazmă Domnului, cu tur- 
narea ei un sfert de hin de vin. 

14. Pâine şi spice frecate nouă să 
nu mâncaţi până în ziua aceasta, 
când veţi aduce darurile Dumne- 
zeului vostru ; lege veşnică în nea- 
murile voastre, în toată lăcuinţa voa- 
stră. 

15. Şi de a doua zi de Paşti din 
ziua în care veţi aduce snopul pu- 
nerii înainte, să număraţi şapte săp- 
tămâni întregi. 

16. Până a doua zi a săptămânii 
cei mai depre urmă să număraţi 
cincizeci de zile. 

17. Şi veţi aduce jertfă nouă Dom- 
nului, din lăcaşurile voastre veţi a- 
duce pâini spre punere înainte, 
două pâini; din două zecimi de făină 
curată vor fi pâinile dospite coapte 
Domnului, din pârga roadelor. 

18. Şi cu pâinile veţi aduce şapte 
miei de un an, curaţi, un viţel din 
cireada şi doi berbeci curaţi, cari 
vor fi ardere de tot Domnului, şi 
jertfele lor cu turnările lor jertfă, mi- 
ros de bună mireazmă Domnului. 

19. Şi veji, jertfi un ţap din capre 
pentru păcat, şi doi miei de un an, 
jertfă de mântuire, cu pâinile cele 
din pârga roadelor. . r 

20. Şi le va pune pre ele preotul cu 
pâinile cele din pârga roadelor adu- 
cere înaintea Domnului, cu cei doi 
miei, sfinte vor fi Domnului; vor îi 
ale preotului care le jertfeşte. 

21. Şi veţi chema ziua aceasta nu- 

15. 2 Lege 16, 9. 16. Eşire 23, 16; Num. 
28, 26. 



LEVIf ICtJL 23 



milă, sfântă va îi vouă; tot lucrul de 
slujbă să nu faceţi îritr'însa; lege 
veşnică întru neamurile voastre în 
toată Iăcuinţa voastră. 

22. Iar când seceraţi holdele pă- 
mântului vostru, spicele rămase în ţa- 
rină să nu le adunaţi, şi când seceri 
fu, ce cade din secere să nu culegi, 
celui sărac şi ceiui nemernic să le 
laşi acelea; eu Domnul Dumnezeul 
vostru. 

23. Şi au grăit Domnul către Moi- 
sî, zicând: 

24. Vorbeşte fiilor lui Israil şi le 
spune: în ziua dintâiu a lunii a şap- 
tea veţi serbâ pomenirea trâmbiţe- 
lor, numită sfântă va îi vouă. - 

25. Nici un lucru de slujbă să nu 
faceţi, ci să aduceţi ardere de tot 
Domnului. 

26. Şi au grăit Domnul către Moi- 
sî, zicând: 

27. In ziua a zecea a lunii ace- 
ştia a şaptea, este ziua împăcării, 
numită sfântă va îi vouă; veţismerl 
sufletele voastre, şi veţi aduce ar- 
dere de tot Domnului. 

28. Nici un lucru să nu faceţi în 
ziua aceasta, că zi de împăcare este 
aceasta pentru voi, să vă rugaţi pen- 
tru voi îndnfea Domnului Dumne- 
zeului vostru. 

29. Tot omul care nu se va smeri 
în ziua aceasta, va plerî din popo- 
rul său. 

30; Şi cel ce va lucrâ în ziua a- 
ceasta.va pieri omul acela din po- 
porul său. ■ 

31. Nici un lucru să nu faceţi; 
lege veşnică întru neamurile voa- 
stre, întru toate lăcaşurile voastre. 

32. Sâmbăta sâmbetelor va îi vouă, 
să smeriţi sufletele voastre din ziua 
a noua a lunii, de seara până a 
doua zi seara, veţi serbâ sâmbetele 
voastre. 



33. Şi au grăit Domnul către Moi- 
si, zicând: 

■ r 34. Vorbeşte fiilor lui Israil şi le 
spune: în ziua a cinsprezecea a lu- 
nii aceştia a şaptea, este sărbătoa- 
rea corturilor, şapte zile Domnului. 

35. Şi ziua cea dintâiu, numită sfân- 
tă va fi, nici un lucru de slujbă să 
nu faceţi. 

36. Şapte zile veţi aduce arderi 
de tot Domnului, iar ziua a opta nu- 
mită sfântă va fi vouă, şi veţi aduce 
arderi de tot Domnului. Ziua ieşirej 
este, nici un lucru de slujbă şă nu 
faceţi. 

37. Acestea sunt sărbătorile Dom- 
nului, pe care le veţi vesti numite 
sfinte, ca să aduceţi Doiţintrluir ar- 
deri de tot, cu jertfele lor şi cu tur- 
nările lor în fiecare zi. n/ 

38., Osebit de cele diîL .sâmbetele 
Domnului, de darurile* veasire,^ de 
toate făgăduinţele voastre f vŞi osebit 
de darurile ce veţi aduce de bună 
voie Domnului. - ^ 

39. In ziua a cinsprezecea a lunii 
aceştia a şaptea după .ce veţi strân- 
ge roadele pământului, să ţineţi săr- 
bătoare Domnului şapie zile; în ziua 
dintâiu odihnă, şi în ziua a opta o- 
dihnă. 

40. Şi veţi îuâîn ziua dintâiu rod 
din pom frumos, şi ramuri de finic, 
şi sfâlpări de lemn tufos, şi sălcii şi 
stâlpări de Agnu dela rîu, şi vă veţi 
veseli înaintea Domnului Dumne- 
zeului vostru. 

41. Şapte zile în an, lege veşnică 
întru neamurile voastre, în luna a 
şaptea veţi serbâ aceasta. 

42. In corturi veţi lăcui şapte zile, 
tot moşneanul întru Israil va lăcui 
în corturi. 

43. Ca să vază seminţiile voastre, 
că în corturi am făcut a lăcui pre 
fiii lui IsraU, când i-am scos pre ei 



Zi. Num. 29, 10. 27. 16, 29', Numeri 29, 7. 



34. Eşire 23, 16; Numeri 29, 12. 36. loan 
7, 37. 40. E 2 lege \2, 12, 18; 16, 14; 26, 11. 



LEVITICUL 23-22 



159 



din pământul Eghipetului; eu Dom- 
nul Dumnezeul vostru. . «■. t 

44. Şi a spus Moisî sărbătorile 
Domnului fiilor lui Isiail. 

CAP. 24. 

Sfeşnicul şi pâinile- funerii înainte, 

Si au §răiţ Domnul către Moisî, 
} zicând: 

2. Porunceşte fiilor Iui Israil, să 
aducă la tin*e untdelemn de măslin 
curat şi limpede la lumină, să arză 
lumjnă, pururea afară de cafapeteas- 
măin cortul mărturiei. 

3. Şi îl vor aprinde Aaron şi fiii 
|ui de seara până dimineaţa îna- 
intea Domnului pururea; lege veş- 
nică în neamurile voastre. 

4. In sfeşnicul cel curat, veţi a- 
prinde luminele înaintea- Domnului 
până dimineaţa. 

5. Şi veţi lua făină curată, şi veţi 
face dinfr'însa douăsprezece pâini, 
din două zecimi să fie o pâine. 

Şi le veţi pune pre ele două 
rânduri, fiecare rând de şase pâini 
pre masa cea curată înaintea Dom- 
nului. 

7. Şi veţi pune la fiecare rând tă- 
mâie curată şi sare, şi vor fi pâi- 
nele sţ>re pomenire puse înaintea 
Domnului. 

8. In toată sâmbăta se vor pune 
înaintea Dojmnului pentru fiii lui 
Israil, lege veşnică. 

9. Şi vor fi ale lui Aaron şi ale 
fiilor lui, şi le vor mâncâ în loc 
sfânt, că sunt prea sfinte. Acestea 
vor fi ale lor din cele ce se jertfesc 
Domnului, lege veşnică. 

10. Şi a ieşit feciorul unei Israii- 
tence, şi acesta erâ fecior de eghip- 
tean între fiii lui Israil, şi s'a sfă- 
dit în tabără cel din Israiîteancă cu 
un Israiltean. 



24. 2. Eşire 27, 20. 9. Eşire 29, 32; 1 Imp. 
21, 6; Mat. 12, 4. 



; H. Şi feciorul cel din femeie Is- 
| raiiteancă hulind numele Domnului 
şi blestemând, 1-a adus pre el la 
Moisî; muma lui se numia Salomit, 
fata lui Davri.dln seminţia lui Dan. 

12. Şi 1-a pus pre el în temniţă 
ca să-1 judece, cum' va porunci 
Domnul. . i 

13. Şi au grăit Domnul către Moisî, 
zicând: ; 

14. Scoate afară de tabără pre cel 
ce a blestemat, şi toţi cei ce l-au a- 

j uzit să pue mâineîe pre capul lui, 
I şi să-1 ucidă cu pietre toată adu- 
i narea. 

| 15. Şi grăeşte fiitor lui Israil, şi 
| zi către dânşii: omul, care va ble- 
j stemâ pre Dumnezeu, păcat va avea. 

16. Iar care vâ hulî numele Dom- 
nului, cu moarte să se omoare, ca 
pietre să-1 ucidă toată adunarea lui 
Israil, ori venetic/ ori moşnsan, dând 
huleşte numele Domnului, să moară; 

17. Şi cel ce va lovi pe vre un 
om, şi va murî, cu moarte să se o- 
moare. 

18. Şi care va lovi dobitoc, şi 
va murî, să plătească vieaţa- pentf u 
vieaţă. ■ ' - 

19. Şi de va vătăma cineva "pe 
deaproapeîe său, cum a făcui el/ aşâ 
să i se facă şi lui! 

20. Frântură pentru îrânfură, ochiil 
pentru ochiu, dintc-penlrfe dinte, după 
cum va vătămâ r pre om, aşâ să se 
facă şi lui. 

21. Deci cine» vaMoVî dobitoc, şi 
va murî, să deâ kllul în l'oc, iar cel 
ce va lovForci, şi va murî, cu moarte 
să se omoare. 

22. O dreptate să fie celui nemer- 
nic şi celui moşnean, că eu sunt 
Domnul Dumnezeul vostru. 

23. Şi a grăit Moisî fiilor lui Is- 
rail, şi pre cel ce a blestemat l-au 
scos afară de tabără, şi l-au ucis cu 

17. Eşire 21, 12. 20. Eşire 21, 24. H 2 Lege 
19, 21. Mat. 5, 38. 22. Eşire 12, 49. 



ie><3 LEVITICtJL 24—25 



pietre; deci fii î lui Israil au făcut pre* 
cum au poruncit Domnul lui Moi si. 

CAP. 25. 

Anul jubileu. 

pxăit-au Domnul către Moisî în 
ţjrmuntele Sinai, zicând: 

2. Vorbeşte fiilor lui Israil, şi le 
spune: dupăce ve|i intrâ în pămân- 
tul care-1 dau eu vouă, ycţi ţinea 
sambele Domnului, spre odihna pă- 
mântului care eu dau vouă. 

3. Şase ani vei semănâ ţarina ta, 
şi şase ani vei tăiâ viea ta, şi vei 
aduna roadă ei. 

4. Iar în al şaptelea an, va îi ser- 
bare spre odihnă pământului, sâm- 
bătă Domnului, ţarina ta nu o vei 
semănâ, şi viea ta nu o vei tăia. 

5. Şi cele ce cresc singure în ţa- 
rina ta să nu le seceri, nici strugu- 
rul cel de pârgă să nu-1 culegi, an 
de odihna' să iie pământului. 

6. Bucatele pământului din anul 
odihnei vor îi ţie, slugii tale, sluuii- 
cji tale, năimitului tău şi nemerni- 
cului, care lăcueşle cu line. 

7. Şi vitelor tale şi hiarelor celor 
din pământul tău, va îi toată roadă 
lui de mâneai. 

8. Şi vei număra ţie şapte săptă- 
mânile ani, de şapte ori câte şapte 
ani de odihnă, şi vor îi ţie şapte 
săptămâni de ani, patruzeci şi nouă 
de ani. 

9. Şi veţi vesti cu glas de trâm- 
biţă în tot pământul vostru în luna 
a şaptea în ziua a zecea a lunii, 
în ziua curăţirei, veţi vesti cu trâm- 
biţă în tot pământul vostru. 

10. Şi veţi sfinţi anul al cincize- 
cilea, şi veţi vesti slobozire pre pă- 
mânt tuturor eefor ce lăcuesc pre 
dânsul. Anul slobozirei va fi vouă 
semn, ca să se întoarcă fiecare la 



25. 3. Eşire 23, 10; 2 Lege 15, l. 4. Eşire 
23, 11. 10. Num. 36, 4. 



rfioşia sa, şi fiecare la casa sa se 
va întoarce. 

11. Semn de slobozenie va îi vouă 
anul al cincizecilea; în acest an să 
nu semănaţi, mei să seceraţi cele 
ce cresc singure; şi nici să culegeţi 
pârga lui. 

12. Pentrucă este semnul slobo- 
zeniei, sîânt va fi vouă, 'din câmp 
veţi mânca roadele lui. 

13. In anul acesta de slobozenie 
se va întoarce fiecare la moşia sa. 

14. Iar de vei vinde vre un lucru 
aproapelui tău, sau de vei cumpără 
cevâ dela el, să nu înşele nimenea 
pe aproapele său. -<" 

15. După numărul anilor celor de 
la cel de slobozenie, vei cumpăra de 
la deaproapele; după numărul ani- 
lor rodurilor va vinde ţie. 

16. După cât de mulţi ani vor fi, 
va înmulţi preţul său, şi după cât 
mai puţini ani vor îi, va împuţina 
preţul său, de vreme ce după numă- 
rul rodurilor sale, aşâ va vinde ţie. 

17. Nimenea să nu înşele pe de- 
aproapele său, ci sa te temi de Dom* 
nul Dumnezeul tău; eu sunt Dom- 
nul Dumnezeul vostru. 

18. Faceţi toate cele rânduite de 
mine, păziţi poruncile mele şi Ie îm- 
pliniţi pre ele, şi veţi lăcuî fără de 
frică pre pământ. 

19. Pământul vă da rodurile sale, 
şi veţi mânca întru saţiu, şi veţi 
lăcuî fără de frică pre dânsul. 

20. Iar de veţi zice: ce vom mâncâ 
în anul acesta âl şaptelea, de nu 
vom semănâ şi de nu vom aduna 
rodurile noastre? 

21. Eu voiu trimite binecuvântarea 
mea în anul al şaselea, şi va da 
rodurile sale pe trei ani. 

22. Veţi semănâ în anul al optu- 
lea, şi veţi mâncâ din roade vechi 
până la al noulea an, până ce vor 
venî rodurile lui, veţi mâncâ cele 
vechi din anii trecuţi. 



LEVITICUL 25 



161 



23. Pământul nu se va vinde de 
veci; pentrucă ai meu esfe pămân- 
fui, că voi nemernici şi trecători 
sunteţi înaintea mea. 

24. Şi peniru fot pământul moşte- 
nirii voastre veţi da răscumpărare 
pământului. 

25. Iar de va sărăci fratele tău cel 
ce este cu tine, şi va vinde din mo- 
şia sa, va veni cel ce este rudenie 
aproape cu el, şi va răscumpără 
vânzarea fratelui său. 

26. Iar de nu va avea cineva ru- 
denie, şi-i va da mâna şi va puteâ a- 
flâ de ajuns ca să poată răscumpără, 

27. Atunci va socoti anii vânzării 
lui, şi ce trece, va întoarce omului 
carele i-a vândut lui, şi se va în- 
toarce la moşia sa. 

28. Iar de nu va aveâ de ajuns ca 
să-i întoarcă lui, va îi vânzarea a- 
celui ce o a cumpărat până în anul 
slobozirei; atunci în anul slobozirei 
va ieşi; iar celalt se va întoarce la 
moşia sa. 

29. De va vinde cinevâ casă lăcuită 
încunjurată cu ziduri, o va puteâ răs- 
cumpără până la sfârşitul anului; 
un an de zile o va puteâ răscumpără. 

30. Iar de nu se va răscumpăra 
fpână se va plini un an, casa cea 
din cetatea încunjurată cu zid, va îi 
de veci a celui ce o a cumpărat şi 
a urrrjaşilor lui, şi nici în anul slo- 
bozirei, nu va ieşi din ea. 

31. Casele cele de prin satele, care 
n'au zid prin prejur, se vor socoti 
ca ţarina pământului, ele lotdeauna 
se vor putea răscumpăra, şi în anul 
cel de slobozenie vor ieşî din. ; ele. 

32. Pentru cetăţile Levifilor, Le- 
viţii vor puteâ răscumpăra totdea- 
una casele din cetăţile moşiei! lor. 

33; Şi oricare va cumpără dela 
Leviţi, va ieşî în anul slobozeniei 
din casa vândută lui în cetatea mo- 

23. Isaia 14, 25; Ioil 2, 18. 25. leremia 
32, 7, 8. 



şiei lor; căci casele din cetăţile Le- 
vifilor, moşie lor sunt între fiii lui 
Israiî. i 

34. Ţarinile cele de pe lângă ce- 
tăţile lor, nu se vor vinde, că mo- 
şie veşnică este lor aceasta. 

35. De va sărăci fratele tău, şi nu 
va puteâ munci la tine, ajută-1 pre 
el ca pre un nemernic şi trecător, 
ca să trăiască fratele tău pe îângă 
fine. 

36. Să nu iei dela el camătă, nici 
mai mult decât ai dat, ci să le temi 
de Dumnezeul tău; eu sunt Dom- 
nul, ca să trăiască fratele tău cu 
tine. 

37. Argintul tău să nu-1 da! lui în 
camătă, şi pentru câştig să nu dat 
lui bucatele tale. 

38. Eu Domnul Dumnezeul vostru, 
cel ce v'am scos pre voi din pă- 
mântul Eghipefului, ca sa vă dau 
pământul Hanaan, şi să vă fiu vouă 
Dumnezeu. 

39. Iar de va veni Ia sărăcie fra- 
tele tău, şi se va vinde fie, să nu-jî 
slujească slujbă de rob. 

40. Ca un năimit sau nemernic 
să-ţi fie ţie, până la anul sloboze- 
niei va lucrâ la tine. ' 

41. In anul slobozeniei va ieşi el 
cu fiii lui, şi va merge la neamul 
său, şi la moşiea sa -cea părintea- 
scă se va întoarce. 

42. Pentrucă robii mei sunt a- 
ceştia, pre cari i-am scos din pă- 
mântul Eghipefului, nu se vor vinde 
cum se vând robii. 

43. Să nu-1 îngreoezi pre el cu 
osteneală, ci te teme de Domnul 
Dumnezeul tău. 

44. Şi orice slugi sau slujnice 
vei aveâ, să fie din neamurile cele 
ce sunt împrejurul tău, dinlr'aceştia 
veţi cumpăra rob şi roabă. 

45. Din fiii nemernicilor cari sunt 

36. Eşire 22, 25. 39. Eşite 21, 2; H 2 Lege 
15, 12; 'ieremia 34, 14. 43. Efes. 6, 9. 



162 



LEVITICUL 25—26 



între voi, dinfr' aceştia veţi cumpără; j 
şi rudele lor câţi se vor naşte, în | 
pământul vostru vor îi averea voa- | 
slră. 

46. Şi veţi împărţi pre ei fiilor vo- 
ştri după voi, şi îi ve|i moşteni în 
veci; iar din fraţii voştrii, din îiii 
lui îsrail, nimenea să nu asuprea- 
scă pe fratele său cu ostenele. 

47. Iar dacă veneticul sau ne- 
mernicul de lângă tine, va fi cu 
dare de mână, şi sărăcind fratele 
tău, se va vinde veneticului sau ne- 
mernicului celui dela tine, sau celui 
din naştere nemernic, 

48. Dupăce se va vinde lui, se va 
putea răscumpăra; unul dintre fra- 
ţii lui va răscumpără pre el. 

49. Fratele tatălui său sau îiul 
fratelui tatălui său, va răscumpără 
pre el, sau din rudeniile cele tru- 
peşti din seminjiea lui va răscum- 
pără pre el; iar de-i va da mâna, se 
va răscumpără singur. 

50. Şi se va socoti cu cel ce 1-a 
cumpărat pre el, din anul în care 
s'a vândut pre sine lui, până la a- 
nul slobozirei, şi va îi preţul vân- 
zării lui ca după numărul anilor câţi 
a slujii lui, ca zilele unui năimit. 

51 . Iar de vor îi mai mulţi ani, după 
numărul lor va întoarce răscumpă- 
rarea sa, din argintul vânzării sale. 

52. Iar de vor fi puţini ani până 
la anul slobozirei, se va socoti după 
aceşti ani. 

53. Şi va întoarce răscumpărarea 
sa ca un năimii tocmit cu anul; nu-1 
vei stăpâni pre el cu asprime îna- 
intea ta. 

54. Iar de nu se va răscumplrâ 
în chipul acesla, atunci va ieşi în 
anul slobozeniei, el cu îiii lui. 

55. Pentrucă şi îiii lui Israil suni 
robii mei, slugile mele sunt aceştia 
pe carii eu i-am scos din pămân- 
tul Eghipeiului; eu Domnul Dum- 
nezeul vostru. 



CAP. 26. 

. Blestemul şi binecuvântarea. 

Să nu vă îaceţi idoli, nici chipuri 
cioplite, nici stâlp să nu vă ri- 
dicaţi, nici piatră ca semn să nu 
puneţi în pământul vostru; ca să vă 
închinaţi ei; eu Domnul Dumnezeul 
vostru. 

2. Sâmbetele mele să Ie păziţi, şi 
de cele sfinte ale mele să vă temeţi; 
eu sunt Domnul. 

3. De veţi umblă întru poruncile 
mele, şi de veţi păzi învăţăturile mele 
şi le veţi face pre ele, 

4. Voiu da vouă ploaie în vremea 
sa, şi pământul va da rodurile sale, 
şi lemnele câmpilor vor da rodul său. 

5. Şi va ajunge trierişui vostru la 
culesul viilor, şi culesul va ajunge 
la semănătură, şi veţi mâncâ pâi- 
nea voastră întru saţiu, şi veţi lă- 
cui slatornic în pământul vostru, şi 
războiu nu va îrece prin pământul 
vostru. 

6. Şi voiu da pace în pământul 
vostru, şi veţi dormi şi nu va fi cine 
să vă sperie pre voi, şi voiu pierde 
hiarele cele rele din pământul vostru. 

7. Şi veţi goni pe vrăjmaşii vo- 
ştrii, şi vor cădea înaintea voastră 
ucişi. 

8. Şi vor goni cinci din voi o sută, 
şi o sută din voi vor goni zece mii, 
şi vor cădeâ vrăjmaşii voştrii 'îna- 
intea voastră de sabie. 

9. Şi voiu căută spre voi, şi voiu 
binecuvântâ pre voi, şi voiu creşte 
pre voi, şi voiu înmulţi pre voi, şi 
voiu întări legătura mea cu voi. 

10. Veţi mâncâ roduri vechi şi 
foarte' vechi, şi veţi lepădă pre cele 
vechi ca să puneţi în loc pre cele 
houi. 

11. Şi voiu pune legătura mea în- 

26. !• Eşirc 20, 4; H 2 Lege 5, 8; Ps. 96, 7. 
2. 19, 30; H 2 Lege 28, 1. 5. Hmos 9, 13, 
6. Iov 11, 19. 8. Îs. Navi 23, 10. 11. Ie- 

zecbil 37, 26. 



LEVITICUL 26 



163 



iru voi, şi nu va urî sufletul meu 
pre voi. 

12. Şi voiu umblâ întru voj, şi voiu 
fi vouă Dumnezeu, şi VQi- veţMi mie 
popor. 

13. Eu sunt Domnul Dumnezeul 
vostru, cel ce y!am seos pre voi din 
pământul Eg/aipetului, când eraţi voi 
robi, şi am r rupt legătura jugului vo- 
stru, şi v'am scos pre voi cu putere. 

14. Iar, de nu mă ve{i ascultă, nici 
veţi face poruncile mele acestea, 

15. ; Şi nu vă veţi plecă lor şi ju- 
decăţilor mele, şi de se va îngre- 
uiâ, sufletul vostru, ca să nu faceţi 
voi ţoale poruncile mele,; şi ca să 
stricaţi legătura mea. 

,jl6. .Şi o eu voiu face vouă aşâ: a- \ 
d.uce*vpiu asupra voastră lipsă, şi 
r|ea 'şi*gălbinarea,va orbî ochii vo- 
şjri ?f ..şi r va topi sufletul vostru, şi 
veţi semănâ în zadar seminţele voa- 
stre, şi le vor mâncâ profivnicii vo- 
ştrii, J Z 

*17. ŞLyoiu pune faţa mea asupra ; 
voastră, şi .veţi cădeâ înaintea vrăj- 
maşilor voştri ; şi vor goni pre voi 
cei ce vă urăsc pre voi, şi veţi fugi > 
negonindu-vă nimenea. 

18. Şi de nu mă veţi ascultă nici 
aşâ, voiu adaoge a vă pedepsi pre 
voi de şapte ori pentru păcatele voa- . 
sire. \ 

19. Şi voiu înfrânge semeţiea mân- 
driei voastre, şi va.fi vouă cerul ca 
de fier, şi -pământul vostru ca de 
aramă. 

20. Şi va fi în zadar tăriea voa- 
stră, şi pământul vostru nu va da 
sămânţa sa, şi lemnul ţarinii voa- 
stre nu va da rodul său. , 

21. Şi dacă şi după aceasta veţi 
umblâ pe delaturi, şi nu veţi vreâ 
să mă ascultaţi, voiu adaoge vouă 
şapte rane pentru , păcatele voastre. 

12. 2 Cor. 6, 16. 13. Eşire 13, 18. 16. H,2 
Lege 28, 15; 32, 25; Malab. 2, 2; Mibea 6, 13. 
i Ifv 28, 65, Lev.,28, 25; Iov.. 15, 21; Pilde 
28, l. 18. Fac. 4, 24. 19. 11, 17; H 2 Lege 
28, 23. 



22. ; Şi voiu trimite asupra voastră 
hiarele cele sălbatice ale pământului, 
şi vor mâncâ pre voi, şi vor, nimici 
vitele voastre, şi voiu împuţinâ pre 
voi, şi se vor pusiii căile voastre. 

23. Şi-de, nu vă veţi învăţă cu ace- 
stea, ci veţi veni către mine rătăcind, 

24. Şi eu voiu veni la voi gu mâ- 
nie mare, .şi voiu lovi şi eu pre^oi 
de şapte ori pentru păcatele voastre. 

25. Şi voiu aduce presfe voi sa? 
bie,, care izbândeşte izbânda legă.- 
turei, şi veţi fugi în cetăţile voastre, 
şi voiu trimite moarte pres-le voi, 
şi vă veţi da în mâinile vrăjmaşilor 
voştri. 

2Ş. Când voiu necăji pre voi., cu 
lipsă de pâine, şi vor coace zece 
femei pâinile voastre într'un cuptor, 
şi vor da pâinile voastre cu cum- 
păna, şi veţi mâncâ, şi nu vă 5 veţi 
şălurâ. 

27. Iar de nu mă veţi asculta nici 
cu acestea, ci veţi veni la mine ră- 
tăcind, , . } ...... 

28. Şi eu voiu verii la voi cu mâ- 
nie mare, şi voiu pedepsi şi eu pre 
voi de şapte ori, după,păcatele voa- 
stre. - t . 

29. Şi veţi mâncâ trupurile fecio- 
rilor voştri, şi, «trupurile fetelor voa- 
stre veţi mâncâ. 

30. Şi voiu pustii stâlpii voştri, 
şi voiu .strică cele de , lemn făcute 
de mâinile voastre*, şi voiu pune oa- 
sele voastre presle pasele idolilor «p^ 
ştri, aşâ va urî pre voi sufletul m%u. 

31. Şi voiu lăsă cetăţile voastre, 
şi voiu pustii cele. sfinte ale voa- 
stre, şLnu,voiu mirosi mprosul jert- 
felor vo|stre. - P 

32. Şl voiu pusliţ eu pământul 
vostru, cât se vor miră de dânsul 
vrăjmaşii voştri cei ce lăcuesc pre 
dânsul. 

33. Şi voiu risipi pre voi între 

26. Ozie 4, 10; Mibea 6, 14. 29. Plâng. 
Ier. 4, 10 ; 4 Imp. 6, 28. 30. Isaia 17, 8 Me- 
tania 16, 18. 



164 LEVITICUL 26-27 



neamuri, şi va fopî gre voi sabia 
cea gonifoare, şi va li pământul vo* 
siru pustiu/şi cetăţile" voastre vot 
îi pustii. " ,-.■'■> 

34. -' Atunci vor plăceâ pământului 
sâmbetele sUle în Hoaţe zilefe'pustie- 
i'ăjii sale, când voi vefi li în pămân- 
tul vrăjmaşilor voştri. 

35. Afund va odihni pământul, şt 
v"or plăceâ lui sâmbetele sale, în 
loafe zilele pustietăţii sale va bdihnî, 
care n'a odihnit în sâmbetele voa- 
stre, când lăcuia'Ji pe dânsul. 

36. Şi celor rămaşi dintre voi, voiu 
băgă frică în inima lor în pămân- 
tul vrăjmaşilor lor, şi va goni pre 
ei glasul irurizii ce se mişcă, şi vor 
fugi ca şi cum ar fugi dela tăzboiu, 
şi vot ctdeiâ negbniftcW-i nimenea. 

37. Şi vot cădeâ^tie|6niti de rii- 
theniăi, şi va trece^cu vederea frate 
pe frate ca şi la războiţi, negonin- 
dii-i ^rmiienea^ţi nu ve(i puteâ stâ 
împrollva vrăjmaşilor voştri. 

38. Şi veji pieri între neamuri, şi 
va mâncâ pfe voi pământul' vrăjma- 
şilor voştri; 

39. Şi cei ce vor rămâneâ dintre 
voi se vor strică pentru păcatele 
sale şi pentru păcatele părinţilor 
săi, în pământul' vrăjmaşilor săi se 
vor topi. 

40. Şi vor mărturisi păcatele sale 
şi păcatele părinţilor săi, pentrucă 
afo călcat legea, şi m'au trecut cu 
vederea, şi au venit înaintea mea pe 
delaturi. 1 

41. Şi eu' am venit la ei cu mânie 
mafe/'şi voiu pierde pre ei în pă- 
mântul- vrăjmaşilor îorrarunci' se va 
ruşina inima Ipr cea netoată îm- 
prejur, ^i atunci 'se vor cai pentru 
păcatele lor. 

42. Şi îmi voiu aduce aminte de 
legătura lui Iacob şi de legătura lui 



34. 2 Parai. 36, 21.. 36. 28, 56; Iov. 15, 4; 
H 2 Lege 23, 25. 39. Iezecbil 4, 17. 40. Ps. 
78, 8. 41. Ierem. 9, 25. 



Isaac, şi de legătura lui Avraam îmi 
voiu aduce aminte, şi de pământ îmi 
voiu aduce aminte. 

43. Şi pământul va răritâriei de ei, 
atunci va odihnî pământul în sâm- 
betele sale, câmîH/a ii pustiu de ei, 
şi ei vor îuâ^raf adllegîk sale, peri- 
truca'-au trecut c^ved&feâ judecăţile 
mele, Şi^oruncile m'ele nu le-au pri- 
mit sufletul lor. V 

44. Şi ca cum rî'arff ei în' pămân- 
tul vrăjmaşilor lor, tiu ¥ari? trecut 
cu vederea pre ei, nici i-am urîf pre 
el, 'ca să-i pierz preiei, şi să ^stric 
legătura mea cea -cu ei; că eu sunt 
Domnul Dumnezeul lor. ^ 1 

45. Şi îmi voiu aduce aminte deîe- 
găfura mea cea"dintâiu, cârtd i-am 
scos pTe ei din pământul' "fîghip'e- 
tului, din casa robiei îriaWtel nea- 
murilor, ca să 1 le fiu Vor Mtmhezel, 
eu Domnul. ' 9 îS { JV 

46. Acestea slirit judecăţile mefe 
şi poruncile mele, şi legea care • o 
w&'tiA Domnul între sini^V între fiii 
lui Israil, în' muntele Sinai în mâna 
lui Mbisî. c 

CAR 27.- c 

Făgăduinţe şi zeciuieli. t 

Si au grăit Domnul- către Moisl, 
j zicând: « 

2. Vorbeşte fuFor ! luf îsrail şi le 
spune: cel ! ce va face făgăduinţă, se 
va preţul sufletul său Domnului. ' 

3. Prejul unui bărbat în vârstă de 
la douăzeci de' ani până la şaizeci 
ani, va fi cincizeci de drahme de 
arginti cu cumpăna sfântă. 

4. tar pre|ul femeei va fi treizeci 
de drahme. 

5. Preţul unui bărbat dela cinci 
ani până la douăzeci de ani, va fi 
douăzeci de drahme, iar al unei fete 
zece drahme. 

6. Preţul unui copil dela o lună 

44. ~& 2 Lege 4, 31; Rom. 11, 1, 26. ; 



LEVITICIJL 27 

.„-"" A. -* * ■ '= 



pjlnjUa cincimni va fi cinci drahme 
de argint, iar al unei copile trei drah- 
me de ajgint. , , ; £ ? 
; ;^J)ela, şaizeci d^t ani -în sus, de 
va i-băr^a^^Rrejulolui va fi Cinci- 
sprezece drahme ,de argint, iar de 
va fi femeie zece drahme. 

8. De?m fi «ărae şi ; nu va putea 
da preţul, va! sla înaintea ipreotu? 
lui, şi-rl; vâ apretul preotul după pu^ 
tinţa celui ce a dat făgăduinţa, îl va 
preţul pre el preotul. 

9. Iar de va fi din dobitoacele 
care le aduc ei dar Domnului, ori 
ce se va aduce Domnului, va fi sfânt. 

10. Să nu schimbe cel bun pre 
cel rău, nici cel rău pre cel bun; 
iar de va fi schimbat dobitoc cu 
dobitoc, va fi şi cel schimbat şi cel 
cu care l-a schimbat, sfânt. 

11. Iar de va îi din dobitoacele 
cele necurate, din care nu se aduce 
dar Domnului, va pune dobitocul 
înaintea preotului. 

12. Şi-1 va preţuî preotul de bun 
sau de rău, şi după cum îl va pre- 
ţul preotul, aşâ va fi. 

13. Iar de va fi să-1 răscumpere, 
va da presfe preţul lui a cincea 
parte. 

14. Oricine va afierosî casa sa 
Domnului, preotul o va preţuî de 
bună sau de rea, şi după cum o va 
preţuî preotul de bună sau rea, aşâ 
va fi. 

15. Iar cel ce ş'a afierosit casa, 
de va v.oî să o răscumpere, va a- 
daoge peste preţ a cincea parte, şi 
va fi a lui. 

16. De va afierosî cinevâ Dom- 
nului o parte din moşia sa, se va 
PtcJuî după venitul ei, măsura de 
orz cincizeci de drahme de argint. 

17. De va afierosî ţarina lui din 
anul slobozeniei, după preţul ei va fi. 

18. Iar de va afierosî ţarina lui 
după anul slobozirei, preotul va so- 
cotî preţul ei după numărul anilor, 



cari ,mai rSunt până la anul slobo- 
zeniei, şi va scădeâ^in prefuj. ei. 

19. De, ya răscumpără ţarina^sa 
cel ce o a afierosit, va adaoge a 
cincea parte la preţul , ei^» şi va fi 
a iui. r ,., .., 

20. Iar de nu va răscumpăra^ ţa? 
rina, ci o va, vinde altui om, nu o va 
mai răscumpără pe ea. 

21. Ci ţarina, dupăce va trece a-s 
nul slobozeniei, va fi sfântă Dom- 
nului ca şi pământul cel osebit; mo- 
şia preotului va fi. 

22. Iar de va afierosî Domnului 
ţarină cumpărată, care nu este din 
ţarina moşiei sale, 

23. Va socofî preotul preţul de- 
plin din anul slobozeniei, şi va da 
preţui în ziua aceea aîierosire Dom- 
nului. 

24. Iar în anul slobozeniei se va 
întoarce ţarina la omul dela care 
a cumpărat-o, şi care o avusese pă- 
mânt de moştenire. 

25. Şi tot preţul va fi cu cumpe- 
nele cele sfinte, de douăzeci de bani 
va fi drahma. 

26. Şi tot celîntâiu născut care se 
va naşte între dobitoacele tale, va 
îi al Domnului, şi nu-1 va afierosî 
nimenea, fie viţel, ori oaie, al Dom- 
nului este. 

27. Iar de va îi din dobitoacele 
cele necurate, îl va schimbă după 
preţul lui, şi va mai adaoge la preţ 
a cincea parte, şi va fi al lui. Iar 
de nu-1 va răscumpără, se va vinde 
după preţul lui. 

28. Şi tot ce va dăruî omul Dom- 
nului, din toate câte are el, fie om, 
fie dobitoc, sau din ţarina moşiei 
lui, nu se va vinde, nici se va răs- 
cumpără. Şi fot darul acela, prea 
sfânt va fi Domnului. 

29. Tot ce se va afierosî dela 



27. 24, 25, 24. 25. Efite 30, 13; Iezecbil 
45, 12. 26. Eşfre 13, 2 i 22, 29; 34, 1$; Num» 
3, 13; 8, 17; Luc. 2, 23. 28. Numeri 18, 14. 



166 



LEV1TICUL 27 



oameni^ tru ssl v^ răscumpără, ;cu 
moartă se va bfribrî. 1 ^ 1 5 

36. Ţoală zecimala pământului, fie 
din sălnânjă, fit cţitt 'roade; a Dom- 
nului este, sîârrfâ 4 Dobinuhiî. 5 

31,. Iar cel ce va voî să răscum- 
pere zeciuiala lui, va adaoge la pre- 
ţul ei a cincea parte, şi va îi a lui. 

32. Toată ^eciuiaia^dlri "cirezi, din 
turme, din tot ce petrece în număr 



supt ibiagTîzeciuiâlă se vă da sfântă 
Dorfinuîui. ' 

33. Să nu schimbi cel bun cu cel 
rău, niti cel rău- cii cel buri, iar de 
vei schimba, şi cel schimbat şi cel cu 
care l-a schtnbâl[,%fâriî l va nu se 
va răscumpăra! ' 

34. Acestea sunt-poruncile, care 
au poruncit Domnul lui Moisi, că- 
tre fiii lui Israil în muntele* Siftjai. 



- . : NUM 

r.-Ji' : CAP. 1. : 
'' Ln0ât6rii 'din Israil, 

Grăit- au Domnul către Moisî în 
pustia Sinai în cortul mărturiei 
în ziua dintâiu a lunii a doua, în anul 
al doilea dupăce a ieşit din pămân- 
tul Eghipetului, zicând : 
'1% Număraţi 'toată adunarea fiilor 
Iui Israil după neamurile lor; după 
casele rudeniilor lor, după ritimărul 
numelor lor, după capelele lor. 

% Tot bărbatul deîa douăzeci de 
ani şi mâi sus, tot cel ce poate ieşi 
la oaste în Israil, număraţi-i pre eî 
di puterea lor, iu şi Aaroti numă- 
raţi pre ei. 

4, Şi să fie vouă căpetenie 'din fie- 
care popor, bărbatul cel mai dintâiu 
îndeasă părinţilor săi. • >r 

5. Şj acestea Sunî numele bărba- 
ţifor^rF%r fi cu voi: Dintr'a lui 
Ruvirri,' Elisur fiul lui Sediur. ^ 

feDihtr'ţ Hîi Simeon, Solamiil fiul 
lui Surisadai. 

7. Dirtfr'a lui Iuda,, Naason fiul lui 
AminadavV ' ■ * :S ; r " SH,> :r:îf: 

8. Dintr'a lui Issahar, Naianail fiul 
lui Sogar. ■ 

9. Dintr'a lui Zavulonr Eliav IHil 
lui Helon. : : ;h ;: ' 

10. Dintre fiii lui losif, dintr'a lui 
Efraim, EHsatna fiul luTEmiud. Din- 

1. 1. 26, 4. 2. Eşire 30, 12. ! 
3. 26, 2. 



eri i , ; ;:, : '' 

tr'a lui Manasî, Gamaliil fiul lui Fa- 
da-ssur. ? } \ : , ;^ ^ 

11. Dintr'a lui Vemamin, Avîdan 
fiul lui Gadeoni. ; • f 
: 12. Dintr'a lui Dan, Ahiezer jfkil 
lui Amisadai. 

■13: Dintr'a lui Asir, fagheiî fiul 
lui Ehran.- ? -«.> - 

14. Dintr'a lui <3ad, €Hsaf fiuljui, 
Raguil. 

, 15. Dintr'a lui Neftall, s Ahire 4iul 
lui^Enan. ... 

16. Aceştia au fost numiţi de_a- 
dunare mai marii neamurilor du,pj| 
familiile lor, rnairniarii lui Jsra&#r,e- 
ste mii. : >r 

17. Şt a luat Moisî şi Aarpn -pre 
bărbaţii aceştia, carii p e n um e ş'au 
numit. ^ 

18. Şi a strâns toată adunarea In 
ziua dintâiu a Iunei, aoanului al doi- 

; lea, şi s'a numărat d,uj)ă rudelp lor, 
după rudenitienlor, d^ 
rnelor lor,_ dela douăzeci de ani şi 
mai SBSj tQt bărbatuidupăcapulsăpi 

19. Precum au poruncit Domnul 
lui Moisî, şi s'ati numărat ej în pu- 
stia Sinai. * 

20. Şi aUi#st fiii lut Ruvim celui 
întâi* nfscut a lui Istaîl după ru- 

\ deniile lor# dwpă %©#orul lor, după 
casele moşiilor lori după numărul 
numelor lor, după capul lor, toţi băr- 
baţii tlela douăzeci de ani şt rrtai 
sus,~4oJi cei ce sunt în stare săîiasl 

• la războiu. . ■? 



168 



NUMERII 1 



21. Numărul celor din neamul lui 
Ruvim patruzeci şi şase de mii şi 
cinci sule. 

22. Şi fiii lui Simeon după rude- 
niile lor, după poporul lor, după ca- 
sele moşiilor lor, după numărul nu- 
melor lor, după capul lor, toi băr- 
batul dela douăzeci de ani şi mai 
sus, foţi cei ce sunt în stare să iasă 
la războiu. j 

23. Numărul celor din neamul tui 
Simeon cincizeci şi nouă de mii şi 
treîUuleT ' ' v ^ > 

24. Fiii iui Gad după rudeniile lor, 
dtujă ^opWul lor, după casele mo- 
şiilor lor, după numărul numelor lor, 
d«pă capul lori tofr bărbatul dela 
douăzeci de ani şi mai sus, toţi cei 
ce sunt în stare să iasă la războiu. 

25. Numărul din neamul Iiii ^3ad 
patruzeci şi cinci âe mii, şase sute 
şi cincizeci. 

'• 26. FiH luf tuida dffpă rudeniile lor, 
după poporul lor, după casele mo- 
şiilor lor, după numărul numelor lor, 
dispa capul lor, to{i bărbaţii dela 
douăzeci de ani şi mai sus, toţi cei 
ce sunt în stare să iasă la războiu. 

27. Numărul fceleir dm J rieafhul lui 
luda şaptezeci şi patru de mii şi 
şase sute. 

28. Fiii lui îsafiar ; după rudefiîile 
lor; după poporuî lor, după casele 
moşiilor lerŞ după nyrrrărut numelor 
lor, âuW capul lor, to"ţi- bărbaţii dela 
douăzeci de ani şi mai sus, toţi cei 
ce sunt în stare- sfială la războiu. 
? 29. Numărul celor «xlin rteamuliui 
Isahar, eirtcize^i şi patru" de rriiî şi 
patru sute. .'■ .p "i 

30. Fiii lui Zavulân după rudeniile 
lor, după poporul lor, dupăi oasele 
mpşjilor :lor^r^ttj^Mjimăi!uî nîi»e? 
lor Jofpduîră; capa* lori m$ bărbaţii 
dela douăzeci de ani şi mai sus, 
toţi cei tte sunt în stare să iasă la 
războiu.- . ■-* 1 

31. Numărul celor din neamul lui 



Zavulon, cincizeci şi şapte de mii 
şi patru sute. 

32. Din îiii lui losiî, îiii lui Eîra- 
im după rudeniile lor, după popo- 
rul lor, după casele moşiilor lor, 
după numărul numelor lor, după ca- 
pul lor, toţi bărbaţii dela douăzeci 
de ani în sus, toţi cei ce sunt în 
stare să iasă la războiu. 

33. Numărul, celor din neamul lui 
Efraim, patruzeci de mii şi cinci suie. 

34. Fiii Iui Manasi după rudele 
lor, după poporul lor, după casele 
moşiilor lor, după numărul nume- 
lor lor, după capul lor, toţi bărbaţii 
dela douăzeci de ani în sus, toţi cei 
ce sunj în ştare să iasă la răzbpru* 
t 35. Numărul celor din neamul Ivtl 
Mânaşi treizeci şi două de ; mii şi 
două sute. . . 

So< Fiii lui Veniamin după rudele 
lor, după poporul lor, după casele 
moşiilor lor, după numărul, nume- 
lor lor, după capul lor, toţi bărbaţii 
dela douăzeci de ani în, sus, toţi 
cei ce sunt în stare a iest la răz- 
boiu. . •■: v- 

37. Numărul celor din neamul lui 
Veniamin, treizeci şi cinci de mii 
şi patp sute. , d ' 

38, Fiii lui Pan după rudele Ipjv 
după poporul lp t r, dH;pă n <şaşeje mo* 
şiilor lor, după numărul numelor lor, 
după capul lor, toată partea bărbă- 
tească dela-dpuăzeci dcani în sumi 
tot cel ce este 0 f n.jsţarf să, ias ă; la 
războiu. r > M g r , 

. .3%. -Numărul ceţpr» din neşamul lui 
Dan, şaizeci şi două de mii şi şap- 
te SUte. ■ 7/ -. f r > - a 

40. Fiii lui Asir după rudele lor, 
după poporul lor, după casele mo- 
şiilor lor, după numărul numelor 
lor, du^ ; cap^l|lqr ? ] to^ă pajiţea băr- 
bă^sc 5 ă |1 deîg j ;d;puă|^cj[ ? ^e aui ;î» 
sus, toţi cei în stare să iasă la răz- 
boiu. .„ j \ " •/ 

41. Numărul celor din neamul lui 



NUMERII 1-2 



169 



Asir, patruzeci şi una de mii şi cin ci 
sule. 

42. Fiii lui Nefiaii dup,ă rudele lor, 
după poporul lor, după casele mo- 
şiilor lor, după namărjal numelor 
lor, după capul lor, tot bărbatul dela 
douăzeci de ani în sus, tot cel în^ 
stare să iasă, la războiu. 

43. Numărul celor din neamul lui 
Neîtalî, cincizeci' şi trei de mii şi pa- 
tru sute. 

44; Acesta^şte numărul, care l-au 
numărat Moisl şi Aaron şi boierii 
lui Israil,. doisprezece bărbaţi, din 
toi neamul un bărbat, după neamul 
case|or moşiilor lor erâ. . 

45* Şl «anosti -tot numărul fiilor lui 
Israil cu puterea lor dela douăzeci 
de ani în sus, tot care puteâ teşi 
la războiu întru Israil. 

46. Şase. sute trei mii, cinci sute 
cincizeci.-.- 

47. Iar Leviţii din rudenia moşiilor 
lor nu s'au< numărat între fiii lui 

Israil. , ? 

... t „i ... , .... 

48. Şi au grăit Domnul către Moisî, 
zicând: ... 

49. Vezi să, nu numeri împreună 
neamul lui Levî, şi numărul lor să 
nu-î socoteşti, fyiire fiii lui Israil. 

50. Şijtu r.ândyeşte-pre Leviţi la 
cortul majluriei, şi la toate vasele 
Iui, şi la tciate câte sunt într'însul, 
ei vor ridici corfid-,c_u, toate, vasele 
lui, şi ei vor sluji într'însul, şi îm- 
prejurul cortului vor tăbărî. 

51. Şi când vor purcede, Leviţii 
vor strânge cortul, şi când vor tă- 
bărî, vor întinde cortul, iar cel de 
alt neam care se va apcopiâ, va 
muri. 

52. Şi vor tăbărî fiii lui Israil fie- 
care într'al său rând, şi fiecare după 
al lui steag, cu puterea lor. 

53. Iar Leviţii vor tăbărî împreaj- 
mă în jurul cortului mărturiei, ca să 

45. 2, 32. 46. 11, 21; 26, 51; Eşire 38, 26. 
47. 3, 1 sequ. 49. 2. 33; 26, 62. 51. 3, 
10, 38; Iezecbil 44, 9. 53. 2, 2. 



nu fie vre un păcat întru.fiii Jui Is- 
rail, vor fi Levijii aceştia -paza cor- 
tului mărturiei. . 

54. Şi au făcut fiii lui Israil după 
toate câte au poruncit Domnul lui 
Mois| şi lui Aaron, aşa au făcut. 

CAP. 2. 

Tapară poporului lui Israil. 

Grăit-au Domnul către Moisî şi 
către Aaron, zicând: 

2. Fiecare ţiindu-se de rândul şi 
de steagul iui, după' casele famili- 
ilor sale, să tăbărască fiii lui Is- 
rail înaintea Domnului; împrejurul 
cortului mărturiei vor tăbărî fiii lui 
Israil. 

3. Şi mai întâiu spre răsărit va tă- 
bărî rândul taberii lui Iuda cu pu- 
terea lor, şi mai marele fiilor lui 
luda Naasson fiul lui Aminadav. ' 

4. Luptătorii lui cei număraţi şapte- 
zeci şi patru de mii şi şase sute. 

5. Apoi vor tăbărî cei ce se {in 
de neamul lui Isahar, şi mai ma- 
rele fiilor lui Isahar Nalanail fiul Iui 
Sogar. 

6. Luptătorii lui cei n'umărafi, cinci- 
zeci şi patru de mii şi patrtf sute. 

7. De aci vor tăbărî cel! ce se 
ţin de neamul Iui Zavulon, şi mai 
marele fiilor lui Zavulon Eliav'fiul 
lui Helon. " J 

8. Luptătorii lui cei număraţi, cinci- 
zeci şi şapte de mii şi patru sute. 

9. Toţi aceştia în număr de o sută 
optzeci şi şase de mii palr f u sute 
cu luptătorii lor^ firi, de, tabăra lui 
Iuda, vor* pomi întâiu. 

10. Către miazăzi vor îi rândurile 
taberii lui Ruvim ţu puterea lor, şi 
rrtai"rrtarele* îfilor lui Ruvim Elisur 
feciorul Iui Sediur. 

11. Luptătorii lui sunt în număr 
de patruzeci' şi' şase de mii şi cjnd 



54. Eşire 12, 28» 



170 



NUMERII 2-3 



12. Ap"bi*vor tăbărî cei ce se ţltf 
de^neamul lili Simeori şi 'mai ma- 
rele fiilor Iui Simeon, Salamiil fecio- 
rul lui Surisa'dai. ! '' 

13. Luptătorii lui suni în număr 
de cincizeci şi nouă de mii şi irei 
sufe. 

14. De aci vor tăbărî cei ce se 
{in de neamul lui Gad şi mai ma- 
rele fiilor lui Gad, Elisaf feciorul Iul 
Raguil. 

15. Luptătorii lui sunt în număr 
de patruzeci şi cinci de mii şi şase 
sute cincizeci. 

16. To{t cei din tabăra lui Ruvîm 
sunt în număr de o sută cincizeci 
şi una de mii şi patru sute şi cinci- 
zeci, cu luplălorii lor vor pornî al 
doilea rând. 

17. Şi se va ridică cortul mărtu- 
riei şi tabăra Leviţilor în mijlocul ta- 
berilor, după cum vor 'tăbărî; aşâ 
va purcede fiecare fiindu-se de po- 
văţuirea sa. 

18. Către apus rândurile taberii 
lui Efraim cu luptătorii lor, şi mai 
marele fiilor lui Efraim Elisama fe- 
ciorul lui Emiud. 

19. Luptătorii lui sunt în număr 
de patruzeci de mii "şi cinci sute, 

20. Apoi vor tăbărî cei ce se (in 
de neamul lui Manasî, şi mai ma- 
rele fiilor lui Manasi, Gamaliil fe- 
ciorul lui Fadassur. 

21. Luptătorii lui sunt în număr 
de,, treizeci şi două de mii şi două 
sute. 

22. De *acl vor tăbărî cei ce se lin 
de neamul lui Veniamin, şi mai ma- 
rele fiilor lui, Veniamin, Avidan fe- 
ciorul lui Gadioni. 

23. Luptătorii lui sunt, in. număr 
de treizeci şi cinci de mii patru sute. 

24. Toţi din tabăra lui Efraim sunt 
în număr de o sută şi opt mii, o 
sută cu luptătorii lor vor purcede al 
treilea rând. 

25. Va îi către miazănoapte rân- 



dul Oberii lui Dan cu luptătorii lor, 
şi mai marele fiilor lui Dan, Ahiezer 
feciorul lui Amisadai. 

26. fâipiăt^fii lui sunt în număr de 
şaizeci şi două de mii şi şapte sute. 

27. A^pdf^or tăbărî Cei ce se {in 
de neamul tui ' Asir, şi mai marele 
fiilor lui Asir,' Fagheii feciorul lui 
Ehran. : ' v -'i^ :v: 

28. Luptătorii lui în număr de pa- 
truzeci şi una de mii şi cinci sufe. 

29. De aci vor tăbărî cei ce se 
{în de* heamul lui Neîtâli; şi mai ma- 
rele fiilor lui Neîlâll, ^Ahire feciorul 
lui Enan. 

30. Luptătorii lui surit în număr de 
cincizeci şi trei de mii 'patru sute. 

31 . Tof i luptătorii din tabăra? lui 
Dan sunt în număr de o sută cinci- 
zeci şi şapte de mii şi şas^su# cu 
luptătorii lor; aceştia după^âtfdul 
lor vor purcede cei din urmă. 

32. Acesta este numărul fiilor lui 
Israil după casek familiifor, tot nu- 
mărul taberilor cu luptătorii lor şfass 
sute trei mii, cinci sute cincizeci. 

33. IarLevi{ii nu s'au număra* îm- 
preună cu fiii lui Israil," după cum 
au poruncit Domnul lui Moisi. 

34. Şi au făcut fiii lui Israîl toate 
câte au poruncit Domnul lui Moisi, 
aşâ au tăbărîi după rândul lor, şi 
aşâ purcedeâv fiecare, firhdu-se de 
poporul lor, dup 1 * casele familiilor 
sale. ' ' 

CAP- 3. 

Leviţii"şi slujba lor. 

Acestea sunt neamurile lui Aaron 
şi ale lui Moisi în ziua, în care 
au grăit Domnul lui Moisi în mun- 
tele Sinai. 

2. Acestea sunt numele fiilor lui 
Aaron: cel întâi născut Nadav, Avîud, 
Etiazar şi Ifamar. 



2. 32. h 46 i Eşirc 38, 26. 33. 1, 49; 

3. 2. Lev. 16, ti Eşirc 7, 23. ' " 



NUMERII 3 



171 



3. Acestea sunt' numele "fiilor lui 
Aaron, cei unşi preoţi al^-căror fnâini 
s'au sfinţit spre slujba preoţiei. 

4. Şi au murit 'Wadav şi Aviud 
înainieâ Domnului, când au adus 
d foc stFein înaintea Domnului în 
pustia Siitai, şi prunci n'au avuf, şi 
s r au rârîduii preoţi Eliazar şi Itamar 
cu Â&pon taiăl lor. 

5. Şr-au grăit Domnul către Moist, 
zicând: -' 

6. la pre neamul luiLevî, şi-i pune 
pre ei înaintea Iui Aaron preotului 
şfVor slujî lui. ; ' ' 

_i 7. Şi ? vor avea sarcina de a păzi 
ceie va porunci el şi cele de păzit 
ale fiilor lui Israil înaintea cortului 
mărturiei, şi spre a face slujba cor- 
tului. y 

8. ¥ or îrigrijfSîe f toate vasele cot- 
tiîlui fnărturîeH şi vot păzî rândueîele 
fiilor lui Israil la toate lucrările cor- 
tului. 

9. Şi vei da pre Levi{i lui Aaron, 
şl 'fiilor lui preoţîlorrdar desăvârşit 
sunt eimie dinfiii lui IsraiL v ^ 

40. Iar pre Âaron şi pre fiii săi, 
îi vei pune preste cortui mărturiei, 
ŞT^vor Mdeplinî preoţiea lor, şi toate 
câic suni la jertfelnic, şt cele din lă- 
untru catapetesmeîj cel d€ alt neam 
calfe- se va atinge de acestea, va 
muri- ■ -■ yif: v " l : ;UÎ 

11. Şi au gfăif Domnul către Mo i- 
si, zicând; x 

12TIată eu ( M\ luat pre Leviţi din- 
tre fiii lui Israil în #ctrl a tot cel 
întâi u rlăsCUt, care deschide pân- 
tecele dela fiii lui Israil, răscumpă- 
rare lor vor fi, şi vor îi Leviţii ai mei. 

13. Pentrucă al meu- este fot cel 
înlâiu născut, în ziua în care am 
bătut pre tot cel întâiu născut în 
pământul Eghipetului, am sfinţit mie 

3, Esive 39, 15; Lev. 7, 36; 8v 30. 4. Le» 
vifi 10, I, 2; 1 Parat. 24, 2. 6. 18, 2-6, 7. 

7. 1.6, 9. 10. 1, 51; 18, 4. 12, Eşire 13, 2; 
Num. 8, 18. 13. Eşire 13, 2 şi Eşire 22, 29; 
34, 195 Lev. 27, 26; Luc. 2, 23. 



prl fbt cel întâiu 1 născut în Israil; 
dela om până la dobitoc ai mei vor 
fi; eu Domnul. 

14. Şi au grăit Domnul către Mol-- 
sî în pustia- Sinai, zicând: s 

15. Numără pre fiii luîTLevî după 
casele părinteşti, după poporul for, 
după rudeniile' lor, foafă jartea băr- 
bătească dela o lună şi maf sus 
vor fi număraji. 

16. Şi i-au numărat pre ei M'oisi 
şi Aaron după cuvântul Domnului? 
precum au poruncit lor Domnul. 

17. Aceşfia erau fiii lui Levî după 
nudele lor: Gherson, Caat şi Merari. 

18. Şi acestea sunt' numele' fiilor 
lui Gherson după poporul lor: Lo- 
veni şi S'emei. 

19. Şi fiii lui Caat după poporul 
lor, Amram şi Issaar, Hevroh şi Qfeiil. 

20. Şi fiii lui Merari după popo- 
rul lor, Mooli şi Musi; acestea sunt 
neamurile lui Levî după casele r lor 
părinteşti. 

21. Din Gherson poporul lui Lo- 
veni şi poporul lui Serhei, acestea 
sunt neamurile din Gherson. 

22. Socotindu*se toată partea băr- 
bătească dela o lună în sus; nu- 
mărul lor şapte mii cinci sute. - 

23. Şi fiii lui Gherson Vor tăbărî 
dinapoia cortului despre apus! f 

24.1ar căpetenia poporuliii din casa 
părintească a lui Gherson, EÎisaf fe- 
ciorullui Dail. «* ^ 

25. Şi feciorii lui Gherson vor a- 
veâ să:. păzească la?:c©rtuUfiniărtu- 
riei, cortul şi acoperernifftul lui, şi 
acoperişul uşii cortului mărturiei. 
i26\ Şi accn^eremântul curţii, şi as 
coperişul porţii curţii cei dela cort, 
şi toate celelalte lucruri ale lui. 

27. Din Caat poporul lui Amram, 
poporul lui Isaar, poporul lui Hey- 
ron şi poporul lui Oziil. Acestea sunt 
popoarele din Caat. 

lf. Eşire 6, 16. 18. 1 Parai. 6, 1. 
19. Eşire 6, 18; Lev. 10, 4. 27. 4, 4, 15; 
10, 21. 



172 



28. Socotindu-se toată partea băr-| 
bătească dela Q /C iunfc$n sus, opt 
mii şase sute, rânduiţi a T păzi cele 

Sfinte. ' r. ., i'S . 

29. Popoarele fiilor lui; Caat fl vor 
tăbărî lângă cort în. partea despre 
miazăzi. , :: 0 , . 

. 30. Ia* mai rr^arelec^şei părinteşti 
a popasului iui Caaf, Elisaîan îecio^ 
rul lui Oziil. 

>31. In paza lor erâ sicriul, ma- 
sa,, sfeşnicul, altarul ^şi vasele din 
sfânta, cele de slujbă, şi acopere- 
mârrîul şi toate lucrurile lui. 
. 32. Ş\ căpetenia preste cei mai 
m&xb ai Leviţilor, Eleazar f eei-ojuî; lui 
Aaron preotul rânduit să privegheze 
preste toţi cei ce aveau paza sfin- 
telor. </;;;' ^' 

33. Din Merari poporul lui. Mooli 
şi poporul lui Musi; acestea sunt 
popoarele lui Merari. , 

34, Soeotindu-se toată partea băr- 
bătească dela o lună în sus, numă- 
rul lor şase . mii şi cincizeci. 

35.. Iar mai marele casei părinteşti 
a poporului lui Merari, Suriil f ecio* 
r.ul lui Avihail vor tăbărî lângă cort 
în» partea despre miazănoapte.- 

36._ Fiii ; lui Merari erau rândui|i 
a păzi scândurile cortului şl zăvoa- 
rele lui, şi stâlpii lui şi temeliile lui, 
şi toate;, uneltele lor şi lucrurile lor. 

^37,- Şi stâlpii curjii împrejur şi 
temeliile lor şi ţăruşii şi fringhi- 
ile lor. 

"38; iar înaintea cortului mărturiei 
despre răsărit vor-sstăbărî i Moisl st 
Aaron şi "fiii săly în^aza cărorâ erâ 
cortul sfânt şi cele re >aveau să^pă- 
zească fiii lui Israil; cel de alt neam 
care se va atinge, va muri. . . r 

SWr^maTU^ i-au 
numărat Mtiist şl Aaron din porun- 
câ^DoinnulnVdupă popoarele Iot, 
tot bărbatul de o lună şi mai sus, 
douăzeci şi două de mii. 

40. Şi au grăit Domnul către Moisi 



zicând : r nujttăfă prg . iot bărbatul cel 
întâiu năşeai fiilpr ; lui Israil, de 
la o luţiă ţn sus, şi adaoge numă- 
. rul lor după nume.- B 
; 41. Şi vfijuâ pre- Lcyiţi mie, eu 
Domnul, pentru toji $ei %4âiu năs- 
cuţi ai fiilor lui rJşrail,, şi vitele Le- 
vijilpj penlru 6 toate seele %#âi#i năs- 
cute între vitele fiilopglui Ispita 

42. Şi a numărat Moisl precum 
i-au poruncit Domnul, pre t0it*€el 
întâiu născut j^ntre |ii| lufe Israil. 

43» Şi au fost toţi cei întâiu năsr 
cuţi parte bărbătească, dupaV numă- 
rul numelor dela o lună în. sus, două- 
zeci şi două de mii două suteşapie- 
: - zeci şi trei. . a : , \ u 

44. Şi au grăit Domnul către Moi- 
; si, zicând: 

45. Ia» pre Leviţi locul tuturor 
celor întâiu născuţi ai fiilor lui Iş- 
raiîjv şif jViteie Leviţilor în locul yi* 
telor lor, şi vor îi ai mei Leviţii; eu 
Domnul. 

46. Şi răscumpărările celor două 
suie şaptezeci şi trei din cei întâiu 
născuţi ai. fiilor lui Israil, carii 4ţec 
mai, mulţi decât} Lfiyiji, > , 

47. Vei luâ cinci sldldf'^ag, după 
drahma cea sfântă vei luâ, de două- 
zeci de bani siclul. , ; mţ 4 % 

* 48r Şi vei da lui rAarpn şi fiiloj 
lui argintul, răscumpărarea celoT;Ce 
trec preste numărul 4of, 

49. Şi a luat Moisi argintul răs- 
cumpărării celor ce-^ntreceâ, preste 
numărul Leviţiţlorv 

50. Dela cei întâiu născuţi ai fi- 
ilor lui Israil-, a luat argint o mie trei 
sute şaizeci şi cinci de sicii după 
siclul cel sfânt. 

,5U.Şi a dat Moisi argintul răs- 
cumpărării celor ce întreceâ, lui A- 
aron şi fiilor lui după porunca Dom- 
nului, în ce chip au poruncit Dom- 
i nul lui Moisl. : 

38k 1, 51; 16, 40. 40. 18, 15, 16. 45. 8, 14. 
4tf#Eşit5e 34 r 20. 47. Eşire 30, 13; Leviţi 
27, 6; Iezecbii 45, 12. 



NUMERI! 4 



173 



CAP. 4. 

Slujbe deosebite ale.Zeyifilqr şi. nu- 
mărul lor. , 

P răil-au Domnul^ către Moisî şi 
U către 'Aaron,\icâ'nd : 

2. ţlumără pre fiii lui Kaat din 
urmaşii lui LeVi după popoarele lor, 
după castei părinteşti ale lor. 

3. 0ela°tlouăzeci şi cinci de. ani 
în 0s până la cincizeci de ani, toţi 
cei ce inlră : la ' slujbă, spre a să- 
vârşi toate lucrurile în cortul măr- 
turiei. 

4. Şi acestea sunt lucrurile fiilor 
lui; Kaat în cortul mărturiei sfânta 
sfintelor. 

5. Vor întrâ Aaron şi fiii lui când 
va purcede tabăra, şi vor luâ cata- 
peteasma care acopere, şi vor în- 
văli cu ea şicriul mărturiei. 

' 5. Şi vor pune def sitprlf un aco- 
ţjelernânl de piele vânătă, şl vor în- 
tinde preste el alt acoperemânt vâ- 
năt, şi vor băgâ drugii, , 

7. Şi preste masa punerci înainte 
vor întinde un acoperemânt rrioho- 
rît, şi blidele şi clţuile şi paJiaVeîe 
şi ibricele cu care toarnă, şi pâinile 
cele Ce pururea pre ea vor fi. 

$. Şi vor întinde preste ea o pânză 
roşie, şî o vor acoperi cu acopere- 
mânt de 'piele vânătă, şi vor pune 
la ea drugii. 

9. Şi/vor ltlâ pânză vânătă şi vor 
acopeţî J sfe,snicul, care luminează, 
ş f f : luminările lui şi lingurile lui r şi 
mutările lui şi toate vasele cu untul- 
delenrh, care sunt pentru slujbă. 

10. Şi-l vor ptfrte pre el cu toate 
vasele lui în acoperemânt de piele 
vânătă, şi-1 vor pune pe drugi. 1 '' 

11. Preste altartfbcel de aur vot 
pune pânză vânătă, şi-l vor' acoperi 
cu acoperemânt de piele vânătă, şi 
vor pune drugii lui. 

4=. 4. 3, 27; 10, 21. 7. Eşire 25, 30. 
9. Eşire 25, 31. 



-12. Şi vor luâ toate vasele cele de 
slujbă cu care slujesc în sfânta, şi 
le vor: înveli în pânză vânătă, şi le 
voi^ acoperi <fu piele vânătă, şi le 
vor pune pe drugi. <">i 

13. Şi acoperemânf'V.or pitne preste 
jertfelnic, şi-l vor acoperi cu pânză 
toată mohorîtă. v : « : a 

:14. Şi vor pune, prestezi toate va- 
sele cele de slujbă^ cleştele^ furculi- 
ţele, blidele şi acoperemântul, toate 
vasele jertfelnicului, şi-l vor acoperi 
cu plete- vânătăi-işi vor pune drugii 
lui, apoi von luâ pânză Vmoliorîtă; 
şi' vor acoperi spălătoarea eunte- 
melia ei, şi le vor pune îfc acope- 
remânt de piele vânătă, şir le Vor 
pune pe drugi. I v 

.15. Şi dupăce vor sfârşi Aaron 
şi fiii lui a acoperi sfintele şi toate 
vasele cele sfinte, când va să pur- 
ceadă tabără, apoi vor intrâ fiii-hti 
Kaat să le poarte; -ei -să missesa* 
lingă de cele sfinte, ca să nu moară; 
pe acestea le vdrapuriâ Jiii liâi Kâit 
în cortul mărturiei^ o 
~-fl€. Mai mare preste acestea va fi 
Eliazar feciorul* lui Aaron ^preotuî, 
care va avea grije de untuldelemn 
dela luminare^de tămâeâ ceiî^îre- 
-găiită, de jertfa cea de toate zilele, 
de untuldelemn cel de ungare şt» de 
tot cortul şi de toate câte sunt în 
sfânta şi de toate lucrurile Iui. ' 

17. Şi au grăit Domnul către Mpisl 
şi către Aaron, zicând-: ' , ! 

l&Să nu pterdeţi poporul lui Kaat 
dintre Leviţi. • / 

19. Aceasta să faceţi- lor ca să 
trăiască, şi să riu moară ei când 
merg în sfintele sfintelor: Aaron şi 
ifiii lui să intre, şi să rânduiască pe 
fiecare* ce trebue să poarte. 
-' 20. Iar ceilalţi venind, să nu intre 
să vază fără de veste cele sfinte 
când le învălesc; ca să nu moară. 



lă. 18, 3; 1 Parai. 15,15. 16. Lev. ÎS", 13. 



174 



NUMERI! 4 



21. Şi au grăi! Domnul către Mpasî, , 
zicând: : - " ; - 

22., Numără? şi pre liiijui rGhersoti, 
după casele- părinteşti ale lor, după 
popoarele lor. ,» n ^; 

23. Dela doiîăz^ek şi cincime ani 
în sus, până "ia cincizeci de ani, 
număraţi-i pre ei, iot cel ce intră ia 
slujbă" spre^ săvârşi toate lucrurile 
sale îri cortul mărturiei. u ^ 

24. Aceasta îteşte slujba poporului 
lui Gherson.iCe să iacă şi să poarte: 

î>25. Vor purtâ pieile cortului, cor- 
tul mărturiei, acoperernântul lui, «■ 
copererriântul cel vânăt, care este 
preste el, şinperdeaua uşii cortului 
mărturiei, -i^ri - - 

26. Şi pânzele curţii* şi perdeaua 
uşii curjiry cele ce sunt prin preju- 
rul cortului mărturiei şi a jertfelni- 
cului cu cele ce se ţin de ele, cu 
Idatet uneltele lor trebuitoare,* şi tot 
-ce este spre slujba lor vor face. 
^y-.TO.upă- porunca lui Aaron şi a 
IiiloT iui va ii slujba fiilor lui Gher- 
son lot ce trebue să poarte şi să 
Iacă, şi veţi privegheâ ca fiecare să-şi 
împlinească sarcinai lor. 

28. Aceasta este slujba fiilor lui 
Gheiaon în cortul rnărtuf iei, şi cele 
ce aveau să păzească ei supt po- 
\&ţftir ealui Itamar feciorul lui Aaron 
ipreotuţ. '->&j 

29<Rândueşie şi pre fiii lui Merâri 
după popoarele lor şi după casele 
lor părinteşti;- 

30. Dela douăzeci şi cinci de ani 
în sus până la cincizeci de ani, nu- 
măraţi-i pre ei ; loţfe eeisce vin la rând 
eaSsăîfacă slujbă foi cortul mărturiei. 

31. In paza celor rm poartă? po- 
vară siiif toate lucrurile dini cortul T 
mărturiei: scândurile cortului cu ză- 
voarele lai, bstilpii lui cu temeiurile « 
lui, acdperemântuM funiile lor, ţă- 
ruşii lor şi acoperemântul porţii 
curţii. 

32. Şi stâlpii curţii împrejur şi 



temeliile lor, şi stâlpii acoperemân- 
lului porţii curţii şi temeliile lor, şi 
ţăruşii lor şi îringhiile lor şi foaie va- 
sele lor, toate" cele ce sunt spre sluj- 
ba lor, număraţi p ( e flecare şi toate va- 
sele ce au să păzească şi să poarte. 

33, Aceasta este slujba poporului 
fiilor lui Merari toţce: au să facă 
ei la cortul mărturiei sub povaţ'a lui 
Itamar frul lui Aaron preotului. 
. 34. Şi a numărat Moisi şLAaron 
şi mai marii lui îsrail, pre fu lui Caat 
după popoarele lor şi după casele 
lor părinteşti. r(>> 

3|. Dela douăzeci şi cinci de ani 
şi mai sus, până la cincizeci de ani, 
pre tot cel ce intră să slujească şi 
să lucreze în cortul mărturiei. 

36. Şi a fost numărul lor după 
popoarele lor două mii şapte sute 
cincizeci. 

37. Acesta^ este numărul norodu- 
lui lui Câaf, al tuturor, cari slujesc 
în cortul .mărturiei, după cum i^au 
numărat Moisi şi Aaron din po- 
runca Domnului prin mâna lui Moisi. 

38. Şi s'a numărat fiii lui Gherson 
după popoarele lor şi după casele 
lor părinteşti. 

39. Dela douăzeci şi cinci de ani 
şi mai sus, până la cincizeci de ani, 
tot cel ce intră să slujească, şî^şă 
facă lucrurile în cortul mărturiei,' 

40. Şi a fost numărul 1 lor după 
popoarele lor, după casele lor pă- 
rinteşti, două mii şase sule -treizeci. 

41. Acesta este numărul fiilor iui 
Gherson al tuturor celor - ce slujesc 
în cortul mărturiei, pe parii i-^u nu- 
mărat Moisi şi Aaron după porunca 
Domnului prin njâna lui Moisi. 

42. Şi s'a numărat norodul fiilor 
jui Merari diţpă popoarele lor şi 
după..,casele lor părinteşti. 

43. Dela douăzeci şi cinci de ani 
şi mai sus, până la cincizeci de ani, 
toi cel ce intră să slujească la lu- 
cruri în cortul mărturiei. 



■ 



N UMERII 4—5 



175 



44. Şi a fost numărul lor după 
popoarele lor, după casele lor pă- 
rinteşti irei mii două sule ' 

45. Acesta este numărul poporu- 
lui fiilor lui Merari, ,f>e carii i-au 
numărat Moisi şi Aaron. după po- 
runca Domnului prin jyioi&l 

46. Toţi Leviţii cei număraţi, pe 
carii i-au nujmăral Moisi şi Aaron 
şi mai marir lui Jsrail după popoa- 
rele şi după casete, familiilor lor. 

47. Dela douăzeci şi cinci de ani 
şi mai sus, pâîiă la cincizeci de ani, 
lot cel ce vine Ia rând spre slujbă 
ca să poarte sarcina sa în cortul 
măr tuşi ei. . * 

48. Şi au fost cei număraţi, opt mii 
cinci sute optzeci. 

49. După porunca Domnului prin 
mâna Iui Moisî, i-au numărat pre 
ei pe fiecare bărbat, după slujba şi 
sarefna' ta, îrP ce chip au [poruncit 
Domnul lui Moisî. 

. CAP. 5. 

Curăţirea taberei. Felurite jertfe. 

Si au grăit Domnul către Moisi, 
j zicând: : • 

2. Porunceşte fiilor lui Israiî ca 
să scoată afară din tabără pre tot 
cel lepros,' şi' pre tot cel ce-i curge 
sămânţa, şi pre tot cel' necurat pen- 
tru mort. ■■• 
• 3. Atât pe bărbat cât şi pe femeie 
scoate|i-i afară din tabără, ca să nu 
pângărească laberile sale^ în care 
petrec eu întru ei. 

4. Şi au făcut aşâ fiii lui Israil, 
şi i-au scos pre ei afară din tabără 
după cum au grăit Domnul lui Moi- 
si, aşâ au făcut fiii lui Israil. ' 

5. Şi au grăit Domnul către Moisî, 
zicând : 

6. Vorbeşte fiilor Îmi Israil şi le 
spune: bărbat sau femeie; care va 



5. 2. Lev. 13, 3, 46; 15, 2. 6. Lev. 6, 3. 



săvârşi vre un păcat şi va trece cu 
vederea, şi, va greşi sufletul acela, 

7. Va mărluriŞji păcatul care a fă- 
cut, şi va întoarce preţul adăogând 
la el şi a cineea pante acejuia. cui 
a greşit. < " 

8. Iar de nu va aveâ omul acela 
rudenie cărei să întoarcă preţul gre- 
şalei, preţul aceia cuvenit Domnu- 
lui, va fi al preotului, afară de ber- 
becele cel de curăţire, prin care se 
va ruga pentru el. 

9. Şi orice pârgă din toate, câte 
se sfinţesc întru fiii lui Israil, şi pe 
care le aduc Domnului, vor finale 
preotului. 

10. Cele sfinţite ale fiecăruia, ale 
lui vor fi; fiecare om ce va da pre- 
otului, a lui va fi. 

11. Şi au grăit Domnul către Moisi, 
zicând: 

12. Vorbeşte fiilor lui Israil şi le 
spune: de va greşi femeia vre unui 
bărbat, şi îi va înşelă, dormind ci- 
nevâ cu ea paf de sămânţă. 

13. Şi va ascunde de ochii băr- 
batului, său şi va făgădui; iar ea 
va fi pângărită, şi mărturie nu va 
fi asupra ei, şi ea nu va li grea; 

14. Şi de va aveâ prepus, şi va 
bănui pre femeia sa; iar ia va fi 
pângărită, sau va avea prepus, şi 
va bănui pre femeia sa, iar ea nu 
va ii pângărită, 

15. Vâ aduce omul pre femeia, sa 
la preot, şi va aduce dar pentru dân- 
sa a zecea parte a unui ifi de fă- 
ină de orzj nu va turnâ preşle ea 
untdelemn, nici va pune preste ea 
tămâie, peritrucă este jertfă de bă- 
nuială, jertfă' care aduce "aminte pă- 
catul. , _ : 

16. Şi ova aduce preotul, 'şi o va 
pune înaintea Domnului. 

17. Şi va luâ preotul apă curată 



.7. Lev. 6, 5; 22, 14. 9. Eşire 13, 2, 12, 
22, 30, 34, 19; Iezecbil 44, 30. 10. Lev. 10; 
12, 13. ^25. Lev. 5» 11. 



176 



NUMERI! 5—6 



din rîu înlr'un vas-de lut, Şi ❖a pane 
în apă ţărână luată din pământul 
dinaintea cortului mărfâriei. 5 

T8. Şi va pune preotul pre femeie 
înaintea Dorrfnului, şi va descoperi 
capul femeei, şi va da în mâinile ei 
Jertfa cea aducătoare aminle, jertfa 
cea de bănuială; iar în mâinile pre- 
otului va fi apa mustrării blestemi^ 
lui acestuia. 

19. Şi o va jufâ pre dânsa preo- 
tul, şi va zice femeei: de n'a dor- 
mit cineVâ cu line, de nu te-ai a- 
bătut a te" pângărî cu altul în locul 
bărbatului tău, curată să fii de apa 
mustrării blestemului acestuia; 

20. Iar de te-ai abătut fiind tu cu 
bărbat, sau te-ai pângărit şi a dat 
cineva sămânţa sâ în fine, afară de 
bărbatul tău, 

21. Va jură preotul pre femeie, cu 
iurământurile blestemului acestuia, 
şi va zice' preotul femeei: deâ Dom- 
nul să fii de blestem şi de urgie în 
poporul tău, să deâ Domnul, c,a să 
cază coapsa fa şi pântecele Iau să 
se rupă. 

22. Şi să intre apa aceasta ble- 
stemată în maţele fale, ta să-fi Um- 
fle pântecele şi să cază coapsa ta; 
iar femeia va zice: fie, fie./ „ 

23. Şi va seri preotul blestemu- 
rile acestea în carte, şi le' va muia 
în apa cea blestemată a mustrării. 

24. Şi va adăpâ pre femeie din 
apa cea blestemată a mustrării. 

25. Şi va infrâ înlr'însa apa cea 
blestemată a. mustrării, şi va lua 
preotul din mâna femeei jertfa bă- 
nuelei^şî va pune jertfa înaintea Dom- 
nului, şi o va aduce la jertfelnic:' 

26. Şi va luă preotul din jertfa ei 
cea de aducere, aminte', şi o va a- 
duce pe jertfelnic," şi după'aceea va 
adăpâ pre femeie cu apa aceea. 

27. Şi de va îi pângărită şi va fi 
ascunzând bărbatul ;Său, s va in- 
îrâ înlr'însa apa cea blestemată a 



muslrării, şi se va umîlâ în pân- 
tece, şi va cădea coapsa ei, şi va fi 
femeia de blestem în poporul său; 
>*28. far -de nu se va fi pângărit 
femeia şi va fi curată, nevinovată 
va fi, r şi va face sămânţă. 

29. Aceasia este legea pentru bă- 
nuiala femeii cei ctf bărbat, care va 
călca, şi se va pâng&rî. 

3D. Sau pentru omul carele va a- 
veâ prepus şi "va bănui pre femeia 
sa, va pune pre femeia sa înaintea 
Domnului, şi va face<e1 preotul după 
tânduiala aceasta. 

31. Nevinovat va fi-omul" de pă- 
cat, şi femeia aceea va purtâ pă- 
catul său. " - ^ 

cap. e. . 

Nazareii. Ferma binecuvântării; 

Si au grăit Domnul către Moisî, zi- 
, când: 

2. Vorbeşte fiilor lui Israil şi le 
spune: bărbat sau femeie care face 
Domnului făgăduinţă deosebită de 
a trăi în curăţenie, 

3. De. vin şi de băutură ameţi- 
toare să se înfrâneze, şi oţet de vin 
şi o|et de băujtură be#vă să nu beâ, 
şi câte se fac din strug«ri să nu 
beâ, şi strugur -proaspăt şi stafide 
să nu mănânce în tpafe zilele făgă- 
duinţii sale. 

4. Din toaje câte se fac din viţă, 
vin - din struguri şi sâmburi să nu 
beâ, nici să- mănânce. 

5. In toate zilele făgăduinţii cu- 
.răţeriiei lui brici să nu se sue pre 
capul lui . până ce se vor plini zi- 
lele, care s'a făgăduit Domnului; 
sfânt va îi lăsând să-i crească în 
plete părul capului, ,. , 

6. In toate zilele, care s'a făgă- 
duit Domnului, la nici un om mori 
să nu meargă. 

6. 3. Jud. 13, 7; Luc. 1, 15. 5. Jud. 13, 5{ 
r imp. 1, 11» 6. Lev. 21, 1. 



NUMERII 6-7 177 



7.;Nici chiar peitifu tată, pentru I 
mumă, pentr-tiT frate şi i pentru "soTă | 
să nu se' spuree, cârâd mor ei, 'că i 
făgăduinţa Dumnezeului iui' este pre- j 
steel, pWsT§' capul lui. • ■ I 
J 8. în toa-te zilele îăgăduinţii lui 
sfânF'va fi Domnului; 

9. Iar de va muri cinevâ cu moarte 
fără de veste lângă dânsul, îndată 
se va pângări capul făgăduinfii lui, 
şi va rade capul său în ziua în care 
se va curaţi. j 

10. In ziua a şaptea se va rade, j 
şi în ziua a opta va aduce două 
turturele sau doi pui de porumb la 
preoţ ia uşa cortului mărturiei. 

"lf. Şi va aduce preotul una pen- 
tru păcat şi una ardere de tot, şi se 
va rugă pentru dânsul preotul, că 
a păcătuit pentru mort, şi va sfinţi 
capul liii în ziua aceea, 

12, Intru care a sfinţit Domnului 
toate zilele făgăduinţii; şi va aduce 
un miel de un an pentru păcat, şi 
zilele cele mai dinainte nesocotite 
vor îi t pemrucă s'a pângărit capul 
făgăduinţii lui.,, 

13; Aceasta este legea, celui ce ş'a 
făgăduit, în .- ziua în care va pljnî 
timpul făgăduinţii sale, va aduce ei 
la uşile cortului rnărturiei. 

14; Va aduce darul său Domnu- 
lui un miel de un an curat ardere 
d&ffof, ,şi v o mieluşa de un an cu- 
rată pentru^păcat, şi un berbece cu 7 , 
raf jertfă de mântuire. 

16. Şio coşniţă de azime din făină 
curată, pâini frământate cu untde- 
lemn*, şi turte<nedospife unse cu unt- 
delemn, şi jertfajior şi turnarea lor. 

,16. Şi le-^a aduce preoful'înain- 
tea Domnului, şi va jertfi ceea ce 
este pentru păcatul lui- şi- arderea 
de lot a lui. 

17. Şi berbecele îl va aduce jertfă 
de mântuire Domnului preste coş- 

7. Lev. 21, 11. 9. Iezecbil 44, 26. 
10. Lev. 1, 2, 14. 



I rfiţa azimelor, şi va face preotul jertfa 
I lui şi turnarea lui. 
J - 18. Şi cef^e s'a făgăduit, va rade 
i la uŞile cortului- mărturiei capul fă- 
i găduinţii sale, şi va pune părul pe 
focul cel def supt jertfa rhânfuirei. 

19. Şi va lua preotul armul fiert 
dela berbece, "şi o pâine <azimă din 
coşniţă, şi o turtă nedospltă, şi le 
va pune pre mâinile^delui ce s'a fă- 
găduit, dupăce îşiva rade'capiil său. 
] 20. Şi le va ridică pre acelea preo- 
| tul aducere înaintea Domnului, sfânt 
va îi preotului pieptul cel ridicat şi 
armul cel adus, şi după aoesîea cel 
ce s'a făgăduit va beâ vin.' - * 

21. Aceasta este legea celui T ce fă*- 
gădueşte, care va făgădui 1 Bomnu- 
lui darul său de făgăduinţă," afară 
de cele ce îi va da mâna după pu- 
terea făgăduinţii sale, carele va tă- 
gădui după legea curăţeniei.'" 

22. Şi au grăit Domnul -cătftWoisl, 
zicând: " " '< ' 

. 23. Vorbeşte lui Aaron şi fiiRff luf 
şi 4e spune: aşâ să binecuvântaţi 
pre fiii îni Israil, zicându-îe lof: 

24. Domnul să te binecuvinleze 
pre tine, şi să te păzească. • 

25. Domnul să lumineze îaţa "sa 
preste tine, şi să* te milueâscăi 

26. Domnul să îndrepte faţa sa 
preste fine, şi să deâ ţie -pace. 

27. Şi' vor pune numele meu pre- 
ste fiii lui IsrafiVşi eu Domnul voiu 
binecuvânta pre ei: r . 

* ' i .i . . - 

. CAB: 7. 

i Jertfe şi daruri ale căpeteniilor lui 

J Israil la sfinţirea cortului. 

, , . (j<il , t, .... ..... ,, .... .... 

In ziua în care a sfârşit Moisî a 
ridică cortul, 1-a uns şi la sîiriţit 
pre el, şi vasele lui şi jertfelnicul 



18. Fapt. 21, 24. 19. Eşire 29, 24? Lcv.' 
7, 23. 20. Esirc 29, 27. 25. Lev. 9, '22. 

24. Sirafe. 36, 19. 26. Ps. 4, 7. 
7, 1. Esirc 40, 9, 18. 



Biblia. 



12. 



178 



NUMERI! 7 



şi toate uneltele lui, şi le-a uns şi i 
le-a sfinţit pre elev ;> , j 

2. Şi au adus căpeieniile^uiH Is- i 
rail, cei doisprezece! mai mari ai ca- J 
selor familiilor lor; aceştia, sunt mai 
marii neamurilor, aceştia sunt cei 
trecuţi ia număr.., 

3. Şi au adus darurile şale înain- 
tea Domnului, şase care acoperite 
şi doisprezece-boi:un car dela două 
căpetenii, şi S un bou dela fiecare, şi 
le-au* adus înaintea cortului» 

4< Şi au grăit Domnul către Moisi, 
zicând: • 

5. la-le dela dânşii, şi vor fi la lu- 
crurile cele de slujbă ale cortului 
mărturisi,, şi le vei da Leviţilor fie- 
căruia/după slujba sa. 

6. Şi luând Moisi carăle şi boii, 
lera dat Levijilor. 

7. Două care şi patru boi a dat 
fiilor luv Gherson după slujbele lor. 

8. -Pairu care şi opt boi a dat fiilor 
lui Merari după slujbele lor, pentru 
ltarna?> fiul, lui Aaron preotului. 

^.9„ Iar 4iilon lui Kaat n'a dat, pen- 
trucă siujbele care aveau ei la cor- 
tul sfânt erau a purtă, pe, umere. 

10. Şi -au adus cei mai mari la 
înnoirea jertfelnicului în ziua în care 
1-a uns.-şi au- adus căpeteniile da- 
rurile sale înaintea jertfelnicului. 

11. Şi au zis Domnul către Moisl: 
câte o căpetenie s,ă aducă în fiecare zi 
darurile sale la sfinţirea jertfelnicului. 

12. Şi cel ce a, adus în ziua din* 
tâiu darul său, a fost Naason fiul 
lui Aminadav mai marele neamului 
lui Iuda. 

13. Şi a adus darul său un blid 
de argint, care cumpăneâ o sută 
treizeci de sicii, şi un pahar de ar- 
gint de şaptezeci de sicii după si- 
clul cel sfânt, amândouă pline de 
iăină cernută, stropită cu untdelemn 
pentru jertfă. 

14. O căjue de zece auri plină de 
tămâie. 



15. Un vi|el din cirezi, un berbece 
un miel de un an ardere de tot, 
^ 16. Şi un {ap din^apre jertfă pen- 
tru păcat. ' 

17. Şi pentru jertfa mântuirei două 
junice şi cinci berbeci,,- cinci ţapi 
şi cinci mieluşele de un an. Acesta 
a fost, darul lui Naason fiul lui A- 
minadav. , 

18. A doua zi a adus Natanail fiul 
lui Sogar mai marele neamului lui 
îsahar. 

19. Şi a adus darul său un 1 blid 
de argint, care cumpăneâ o sută 
treizeci de sicii, şi un pahar de ar- 
gint de şaptezeci de sicii, după si- 
clul cel sfânt, amândouă pline de 
făină curată stropită cu untdelemn 
pentru jertfă. 

20. O cătue de zece auri plină de 
tămâie. 

21. Un viţel din cirezi, un berbece, 
un miel de uri an ardere de tot, 

22. Şi un ţap din capte jertfă pen- 
tru păcat. 

23. Şi pentru jertfa mântuirei două 
junice, cinci berbeci, cinci ţapi şi 
cinci mieluşele de un- an. Acesta a 
fost darul lui Natanail fiul lut Sogar. 

24. A treia zi mai marele fiilor lui" 
Zavulon, Eliav fiul lui rielon. 

25. Darul lui un blid de argint, 
care cumpăneâ o sută treizeci de 
sicii, şi un pahar de argint de şapte- 
zeci de sicii,- după siclul cel sîant, 
amândouă pline de făină curată stro- 
pită cu untdelemn pentru jertfăi 

26. O cătue de zece au-ri plină" de 
tămâie. r > ,f * 

27. Un viţel din vaci; un rnieî de 
un ari ardere de' iot, : 

:28:1$î'un ţap din capre jertfă pen- 
tru păcat. 

m ^Şt pentru jertfa mântuirei două 
junice, cinci berbeci, cinci ţapi, cinci 
mieluşele de un an. Acesta a fost 
darul lui Eliav fiul Iui Helon. 

30. A patra zi mai marele fiilor 
lui Ruvim, Elisur fiul lui Sediur. 



NUMERII 7 



31. Darului un blid de argint, 
care cumpăneâ o sută treizeci de 
sicii, un pahar de argii de şaptezeci 
de sicii, după siclul celsîânt, amâiK 
două pline de făină curată stropită 
cu untdelemn pettfru jertfă? 

32. O căţue de zece auri plină de 
tămâie. - u ! 

33. Un viţel din^Vtfci, un -berbece, 
un miel de un an ardere de lot, 

34. Şiiun (ap din capre jertfă pen- 
iru păcat. '^<~ 

35. Şi pentru jertfa mântuirei două 
junice, cinci berbeci, cinci ţapi, cinci 
mieluşele- de un ân. Acesta a fost 
danii lui Eîîsur fiul lui Sediur. 

36. A efrfeea zi mai marele fiilor lui 
Simeon, Saiamiil fiul lui Surisadai. 

37. *D*r-ul lui un blid de argint, 
care cumpăneâ o sută treizeci de 
silii, şi un. pahar de argint de şapte- 
zeci de sicii, după siclul tel sfânt, 
amândouăplins de făină curată stro- 
pită cu untdelemn pentru jertfă. 

38. O căţue de zece auri, plină de 
tămâte. 

39. Un viţel din vaci, un berbece, 
un miel de un an ardere de tot. 

40. Şi uff (ap din capre jertfă pen- 

41. Şi pe»ţr& jertfa mântuirei două 
junice, cinci berbeci, cinci ţapi, cinci 
mieluşele' de un an. Acesta- a fost 
darul lui Saiamiil fiul lui Surisadai. 

42. A şasea zi mai marele fiilor 
lui Gad, Elisaf fiul' lui Raguil. 

43. Darul lui un blid ^de argint, 
care cumpăneâ o sută treizeci de 
sicii, un pahar de argint de şapte- 
zeci de sicii, după siclul cel sfâfntj 
amândouă pline de făină curată stro- 
pită cu untdelemn pentru jertfă. 

44. O căţue de zece auri plină de r ~ 
tămâie. 

45. Un viţel din vaci, un berbece, 
uri miel de un an ardere de tot. 

46. Şi un ţap din capre jertfă pen- 
tru păcat. 



179 



47. Şi pentru jertfa mântuirei, două 
junice, cinci berbeci, cinci ţapi, cincî 
mieluşele de un an. Acesta a fost 

- darul lui' Elisaf fiul M Ragurl. 

48. A şaptea zi mai marele fiilor 
lui Efraim, Elisama fiul lui Emiud. 

49. Darul lui un blid de argint, 
care cumpăneâ o sută treizeci d^ 
sicii, un pahar de argint de şapte- 
zeci de sicii, după şiclui cel sîânt t 
amândouă pline de făină curată, stro- 
pită cu untdelemn pentru jerifâV 

50. 0 căţue de zece auri plină de 
tămâie. 

51. Un viţel din vaci, un berbece, 
un miel de un an ardere de tot 

52. Şi un ţap jertfă pentru păcat. 

53. Şi pentru jertfa mântuirei, două 
junice, cinci berbeci, cinci ţapi, cinci 
mieluşele de un an. Acesta a fost 
darul lui Elisama fiul lui Emiud. 

54. A opta zi mai marele fiilor lui 
Manasî, Gamaîiil fiul lui Fad asur; - 

55. Darul lui un blid de argint, 
care cumpăneâ o sută treizeci de 
sicii, un pahaf de argint de şapte- 
zeci de sicii, după siclul cel s-fânf, 
amândouă pline de făină durată stro- 
pită cu untdelemn penfru- jertfă. 

56; 0 căţue de zece auri .plină* de 
tămâie. 

57. Un viţel din vaci, un berbece» 
un miel de un an ardere de fot, 

58. Şi un ţap din capre jertfă penr 
tru păcai. ^ 

59. Şi pentru jertfe mântuirei jd^uă 
junice, cinci ţapi, cinci, .berbeci, cinci 
mieluşele de un an. Acesta -a fost 
darul lui Gamaîiil fiul lui Fadasutf; 

60. A jnoua zi, mai marele fiilor 
lui Vejîiamin, Avidan fiul lubGadioni» 

61. Darul lui un bjid de argint, 
care cumpăneâ o sută treizeci de 
sicii, un pahar de argint de şapte- 
zeci de sicii, după siclul cel sfânt, 
amândouă pline defăină curată stro- 
pită cu untdelemn pentru jertfă* 

49; Eşfre 30, 36. 



NUMERI! 7 



180 



62. 0 căfue de zeqe auri- plină 4e 
lămâie. ; 

63. Un., viţel din vad, un -berbece,» 
un miel de un ian ardere de fot. c 

64. ŞiUH.ţap din capre jertfă pen- 
tru păcat.- ~ < 

6S: Şi pentru jertfa mântuirei două 
jîmice^cinci berbeci, cinci (api, cinci 
mieluşele' de un an. Acesta a fost 
darul lui Avidan fiul lui Gadioni. 

66. A zecea zi mai marele fiilor' 
lui Dan, Ahiezer fiul lui Âmisadai. 

67. Dărui lui un blid de argint, 
care cumpăneâ o sută treizeci de 
sicii, un pahar de argint de şapte- 
zeci de sicii, după siclul' cel sfânt, 
arnândoiiă pline de făină curată stro- 
pită cu' untdelemn pentru jertfă. 

■ ■ , . ■ 'ti-. 

68. ,0 căfue de sece auri plină de 

tămâie. 

69., Un viţei din vaci, un. berbece, 
un miel de un an ardere de tot, 

70. Şi un ţap din capre jertfă pen- 
tru păcat. 

71. Şi pentru jertfa mântuirei două 
junice, cinci berbeci,, cinei ţapi, cinci 
mieluşele de run an.- Acesta a îosl- 
darul lui Ahiezer fiul- lui Amisadai. 

72. A- unsprezecea zi mai marele 
fiilor lui Asir, Fagheil fiul lui Ehran* 

73. Darul lui un blid de argint, 
care- cumpăneâ o sută treizeci de 
sicii, un pahar de argint de şapte- 
zeci de sicii, după siclul cel sfânt, 
am&ridouâ pline de făină curată stro- 
pită cu untdelemn pentru jertfă. 

74. 0 căfue de zece auri plină de 
tămâier 

7Bi? Un viţel din vaci, un berbece, 
un mtebde un an- ardere^dd. toi, 

76. Şi un ţap din capre jertîă pen- 
tru păcat. * - 

77. Şi pentru jertfa mântuirei două 
junice, cinci berbeci, cinci ţapi, cinci 
mieluşele de un an. Acesta â fost 
darul lui Fagheil fiul lui Ehran. 

78. A douăsprezecea zi mai ma- 



rele fiilor lui Neftali, Ahire fiul lui 

Enaa, 

79., Dsrul lui un blid de argint» 
caret cumpăneâ o sută treizeci de 
sicii, un pahar de argint de şapte- 
zeci de sîcli^după, siclul cel sfânt, 
amândouă, plirtejde făină curată stro- 
pită cu untdelemn pentru jertfă. 

80. 0 căţue de sece auri plină de 
tămâie. s 

81. Un viţel din vaci;, un berbece, 
un miel de un an ardere de foi, 

82;. Şi un ţap din capre jertfă pen- 
tru păcat. !, i s 

83. Şi pentru jertfa mântuirei două 
junice, cinci berbeci, cinerţapi, cinci 
mieluşele de un an; Acesfa ,a fost 
darul lui AhirS fiul lui Erfărţ,, t 

84. Aceasta este sfinţitea- jertfel- 
nicului, în care zi 1-aif uns.maLmarii 
fiilor lui Israil: blide de aţginl două- 
sprezece, pahare de argint douăspre- 
zece, căţui de aur douăsprezece.; 

85. De o sută treizgctde.sicli un 
blid, de şaptezeci de sicii, un pahfr. 
Toi argintul vaselor două mii pateu; 
sute de sicii,,, cu siclul jcej sfânt? 

86. Căţui de aur douăspcezecerpli- 
ne de tămâie, de zece attri căţuia, 
cu siclul cel sfânt; tot aurul căţui' 
lor , o sută douăzeci de, auri. * 

87. Toate vilele cele pentru ardere 
de tot: viţei doisprezece, berbeci doi* 
sprezece, miei ,de câte un an doi- 
sprezece cu jertfele lor~şi turnările 
lor, şi doisprezece ţapi din capre 
jertfă pentru păcaf u 

88. Toate vitele cele pentru jertfa 
mântuire^ junipe douăzeci şi patru, 
berfeeci şaizeci, ţapi şaizeci, mie- 
luşele de câte un an curate şaizeci. 
Aceasta este sfinţirea jertfelnicului 
după plinirea celor rânduite şi după 
ce l-au uns. 

89. Când infrâ Moisi în cortul măr- 
turiei, ca să grăiască Domnului, şi 



89. Eţire 25, 22; Ps. 79, 2. 



NUMERII 7—8 



181 



a auzit glasul Domnului grăind că- 
tre dânsul deasupra acoperemântu- 
lui împăcării, care este deasupra si- 
criului mărturiei între doi HefâviM, 
şi griiâ către dânsufc ^ 

PAP,§! 

Sfinţirea Leviţilor.- 

Si au grăit Domnul către Moisî, zi- 
j când: 

2. Vorbeşte tui Aaron şi-i spune 
Jui: când vei pune candelele, vor lu- 
mină cele şapte lumini. 

3. Şi Aaron a făcut aşâ, şi a 
aprins luminile în faţa sfeşnicului, 
după cj*m au poruncit Domnul lui 
Moisî. 

g 4 Şi aceasta? este? făptura sfeşni- 
cului: fusul lui de aur bătut şi flo- 
rile lui toate; bătute, după chipul 
^renî-ip arătat Domnul lui Moisî, 
4şşâ a făcut şfeştţicul. ■ * - 
5. îŞii^tfu grăit Domnul către Moi* 

SÎ, zî^ârMr; .-; .r, ...^ii 

ţ6. la^pre Levifi din mijloe#l jiiior 
lui Israil, şi-i curăţeşte pre ei. 

7. Aşâ vei face curăţa- lot: vei 
sfropî pre. .ei cu apa curăţeniei, şi 
va trece J^ţţcju preste tot trupul lor, 
şi vor spălâ Jpipele sale, şi curaţi 
vor fi. • : %. 

8* Şi vor luâ un viţel din vaci, cu 
jertfa acestuia* fiiaă curată stropită 
cu untdelemn, -şi un viţel de un an 
din vaci jertfă* pentru jyăcat.; 

9. Şi vei adunâ pre Lev/iji înain* 
tea cortului mărturiei, şi vei cjjemâ 
ioată adunarea fiilor Jui IseriLa 

10. Şi vei aduce pre Leyiţi îţpin-? 
tea Domnului, şi vor pune-^JMiJui 
Jsrail mâinile sale preste Leviji. 

11. Şi va osebî Aaron pre Leviji, 
dar înaintea Domnului dintre fiii lui 
Israil, şi vor fi ca să ; lucreze lucru- 
rile Domnului. 



12. far Levijii ^vop.-pune mâinile 
pre i capetele vililor, şi veî -aduce 
unul jertfă pentru pătat, şî unuî-ar- 
dere de toC ca.să 'ffe rogi pentru eis, 

13. Şi vei pune pre Levifi? înain- 
tea Domnului şi înaintea lui Aafan 
şi înaintea fiilor lui, şi-i vei aduce 
pre ei dar înaintea Domnului. ■'■>• 

14. Şi-i vei osebî pre Leviji dintre 
fiii lui Israil, şi vor fi ai mei. 

15. Şi după aceasta vor intrâ Le- 
viţii ca să lucreze lucrurile cortului 
mărturiei, şi vei curăţî pre el, şi-i 
vei aduce înaintea Domnului. s - 

16. Pentrucă dar sunt aceştia daji 
mie dintre fiii lui Israil în locul tu- 
turor celor întâiu născuţi, carii deş- 
chid pântecele, din fiii Iui Israil i-am 
luat pre ei mie: ' 

17. Că al meu, este tot cel, întâiu 
născut între fiii lui Israil, dela om 
până la dobitoc, în ziua, în care ani 
ornorîi pre' tot cel întâiu născut în 
pământul Eghipelului, i-âm sfinţit pre 
ei mie.--- - 

18. Şi am luat pre Leviji în locul 
a tot celui întâiu născut între fiii lui 
Israil. 

19. Şi am făcut pre Leviţi dar lui 
Aaron şi fiilor lui dintre fiii lui'ls 4 
rail, ca să lucreze i lucrurile ■•fiilor M 
Israil în cortul mărturiei; şi să se 
roage pentru fiii lui Israil, ca să nu 
fie întru fiii lui Israil băfae, de se 
vor aproiâ de cel sfânt. 

20. Si a făcut MoTsl şi A'aron şi 
toată adunarea fiilor ItH ikail'Levi- 
ţilofi'după cum au pofundif Dorrinul 
lui Moisî pentru*Leviţij r aşâ au fă- 
cuHof fiii lui lsraîl. l ' 

21. Şi s'au curăţit Leviţii şi şi-au 
spălat hainele sale, şi i-a adus pre 
ei Aaron dar înaintea Domnului, şi 
s'a rugat pentru ei Aaron, ca să-t 
curăţească pre eiV 

' 22. Şi după aceasta dii intrat Le- 



8. 2 Eşire 25, 37; 40, 25. 4. Eşire 25, 31. 
7. Lcv. 14, 8, 9. 



U. 3, 45. 17. Eşire 13, 2; 22, 29; 34, 19ţ 
Le ^ 27, 26; Lucâ 2, 23. 18. 3, 12, 41, 45. 



182 



NUMERII 8-9 



viţii să sjullaseă «lujba lor în jcor- 
tul mărturiei înaintea lui Aaron şi 
înaîntea fiilor M, după cum aU po 
j?uncit ,Dţ mitul lui Moisi pentru fee? 
vifi, ă şuteau făcut lor. ; 

23. Şi au grăit Domnul către Moisî, 
zicând: 

24. Aceasta este rânduiala ceapenr 
tru Levt|i, cei de? douăzeci şi cinci 
de ani şi mai sus, vor inlrâ ca să 
slujiască în cortul, mărturiei; 

25. Iar deja, cincizeci de ani vor 
încetă de slujbă, şi nu vor mai lucră. 

26. Ci vor privegheâ slujba fraţilor 
lor în cortul mărturiei, iar ei nu vor 
mai lucră, ca să fie la slujba lui fie- 
care. ' 

CAP. 9. 

Paşlele. Stâlpul M ntir şi de foc. 

Şi au grill pomnul . către Moislîn 
pustiea Sinai, în anul al doilea 
după ieşirea lor din pământul Eghi- 
peiului, în luna dintâiu zicând: 

2. Spune fiilor lui lsrail, să facă 
paştile. la vreme. 

3. In ziua a patrusprezecea a lu- 
nei dintâiu către seară -le veli face 
în vremea sa, după legea lor, şi după 
rânduiala lor s|ţ le faeefi^ 

4. Şi a grăit Mqisî fiilor lui lsrail, 
ca. să facă paştile. 

5. Incepându-le în ziua a patru- 
sprezecea a lunei în pustiea Sinai, 
după gum au poruncit Domnul lui 
Moisî, ; aşâ au făcut fiii lui lsrail. 

6. Şi au rnerş bârbaţij ţi cei ce nu 
erau cura|i pentrueă s'au atins^e om 
mort, şi nu puteau să facă paştile în 
ziua aceea, şi au venii înaintea lui 
Moisî şi înaintea lui Aarpn în ziua 
aceea. 

7. Şi au zis bărbaţii aceia către 
dânsul: noi necuraţi suntem, pen- 
frucă ne-am atins de om mort, drept 



Q. 2. Eşire 12, 11, 12* 5. Eşire 12, 6. 
6. Lev. 7, 20. 



aceea «ă nu ne lipsim a aduce da- 
rul Domnului la vremea sa între fiii 
lui lsrail.- 

8. Şi ăi zis către ei Moisî* Stat* 
aici şi voiii auzi ce ^a porunellSortir 
nul pentru voi. 

9. Şi au grăit fibmnui către Moisl, 
zicând : 

10. Vorbeşte fiilor lui lsrail şi Ie 
spune : oricine va fi necurat între 
voi pentrucă s'a atins de om mori, 
sau iiind în călătorie luâgii s'au în- 
tre neaniurile voastre, va îâc# pa- 
ştile Domnului. ' ' 

11. In luna a doua, îrt^ziui a pa- 
trusprezecea către seară le vor 

cu azime şi cu ierburi âmâW le vijfr 
mâncâ. s 

12. Nu v<sMăsâdmtf%isele până 
dimineafa, şi os să nu frângă, după 
legea paştilor să ie facă." 

13. Şi omul care vâ fi curat, şfc 
în cale îndelungată nu este» şi Va 
întârziâ a fade paştile, vâ îpielî su- 
fletul acela din poporul lar^entftt 
Că darit^Omnutui m 1-a "adiis îrt 
vremea sa, păcăli său ^a^pftâ do- 
rnul acela. * v ^ 

14. Iar de va venî la voi cel ne- 
mernic în pământul vOstm, va face 
paştile Domnului după legea paşti- 
lor, şi după rânduiala lor le va face,, 
o lege să fie, şi pentru cel nemer- 
nic şi pentru pământean/ 

ÎS: In ziua îi? care s'a întins cor- 
tul, nor a acoperit cortul, casa măr- 
turiei; iar seară eră ca chip de foc 
preste cort până dimineaţa. 

16. Âşâ eră pururea, norul aco- 
pereâ pre-el ziua, şi chipul de foc 
noaptea. 

17. Şi când se ridică norul dela. 
cort, atunci purcedeau şî fiii lui ls- 
rail, şi în locul unde stă norul, ă~ 
colo făbărau fiii lui lsrail. 

11. Eşire 12, 10; şi 12, 46; 2 Paralip 30, 2. 15» 
13. Eşire 12, 50. 15. Eşire 40, 32. 16. 3-- 

Imp. 50, M; Eşire 40, 35. 17. Eşire 40, 36,. 

38; H 2 Lege 1, 33. 



NUMERII 9—10 



183 



18. Ditl pD^eaCJomftului^bifau 

fiii tei mm, .ştnm vmkmm Bdm- 

niflui purcedeais'îri toâti zilele^cârid 
norul umbreâ pieste tort, stau pre 
Ioc fiii lui Israil. 

19, Şis«âîîd stâ norul presîe cori 
zile rnidte, Mi lui Israil păziau cele 
rânduite ale lui Dumnezeu, şi nu 
purcedeau. 

2©.^'Şi câte zile acoperea norul 
prelie cofîj îSîn "porunca Domnului 
tăbărau, şi din porunca Domnului 
purcedeau. 

21. Când erâ norul de seară până 
dimineaţa, şi se ridică norul dimi- 
neaţa, atunci purcedeau. 

22. Ori o zi, ori o lună, şi mai 
mult de urribreâ norul preste cort, 
fiii lui Israil stau pe loc, şi nu pur- 
cedeau. 

23. Că din porunca Domnului tă- 
bărau; şi din porunca Domnului pur- 
cedeau, şi din porunca Domnului 
cea dală prin Moisî, păzeau cele 
rânduite ale Domnului. 

Trâmbiţele de argint. Călătoria 
' ;vl Israiliţii&r. 

Qi au grăit Domnul către Moisî, zi- 
9 când: 

2. Fă-ţi două trâmbiţe de argint, bă- 
tute să le faci, ca să fie pentru che- 
marea adunării şi purcesul taberilor. 

3*'Şi vei trâmbiţă cu ele^şj*se:!vâ , 
Strânge toată adunarea la uşa" cor- 
tului mărturiei. < 

4. Iar când vor. trâmbiţă cu o trâm- 
biţă, vor veni la tine toţi: povăţui- 
lorii cei mai mari ai lui Israil. , 

5. Şi când veţi da semn din irâm- 
bifă, vor purcede taberile cele ce 
sunt tăbărîte spre răsărit. 

6. Şi când veţi da al doilea semn 
din trâmbiţă, vor purcede taberile 
cele ce sunt tăbărîte către miazăzi. 

18. 1 Cor. 10, 1. 22, E^ire 40| 36, 37. 



Şi când veţi da al treilea semn din 
trâmbiţă, vor purcede taberile cele 
ce sunt tăbărîte către apus. Şi când 
veji da aipltfrule¥semn din trâmbiţă, 
vor purcede taberile cele ce sunt tă- 
bărîte către miazănoapte, cu semn 
de trâmbiţă vbf forcede. 

7. Şi când veţi chemă- adunarea, 
veţkiâ semn de trâmbiţă mai încet. 

8. Fiii lui Âaron #e6ţii vor sunâ 
cu trâmbiţe, şi va îi vouă lege veş- 
nică înfre^neamurile voasTtre. • 

9Mar de veţi ieşi la J războiu îri 
pământul vostru asupra vrăjmaşilor 
celor ce vi se împrotivesc, veţi da 
semn tare cu trâmbiţele, şi îşi va a- 
duce aminte de voi Domnul,; şi vă 
veţi izbăvi de vrăjmaşii vbştriif 

10. Şi în zilele cele de bucurie 
ale voastră, şi îri sărbătorile voa- 
stre, şi în lunile voastre cele nouă, 
veţi trâmbiţă cu trâmbiţe la arderile 
de tot, şi la jertfele cele de -mântu- 
ire aîe voastre, şi va {i ^ouărpome- 
nire înaintea'Dumnezeuîui vostru; eii 
sunt Domnul Dumnezeul vostru. 

11. Şi în anul al doilea, în luna" 
a doua în douăzeci de zile ale Iu- 
rtei, s'ă ridlca-t norul dela coriul măr- 
turiei. ,K ^ 

12. Şi au purces iiH'I»%raii cu 
averile lor în pustia Sifrai, şi a* stat 
norul în pustia Faran. * 

13. Şi întâia pleiaf e îu după po- 
runca Domnului dată p*rin Moisî. 

14. Şi au purces rândurile taberii 
fiilor lui luda întâiu cu oastea lor, 
peste oastea tor, eră Naason fiul lui 
Aminadav. 

15. Şi preste oastea fiilor lui lsa- 
har, eră Natanail fiul lui Sogar. 

16. Şi preste oastea fiilor lui Za- 
vulon, erâ Eliav fiul lui Helon. 

17. Apoi vor desface cortul, şi vor 
purcede fiii lui Gherson şi fiii lui 
Merari, purtătorii cortului. 

18. După aceea a purces rândul fa- 

±OrlO. 28, 11. 15. 2, 3. 



4 



184 



NUMERI! 10—11 



berii lui Ruvim cu puterea lor; pre- 
ste oastea lor, erâ Elisur fiul lui Se- 
diur. 

19. Şi presie oastea neamului fi- 
ilor lui Simeon, erâ Şalamiii fiul lui 
Surisadai. ,■■ 

20. Şi presfe oastea neamului fi- 
ilor lui Gad, erâ jdisaf al lui Raguil. 

21. Apoi von .purcede fiii lui Gaaf 
purtătorii sfintelor, şi se întindeâ 
cortul pân^ şă ajungă ei. 

22. După aceea purcedeâ rândul 
taberii lui^EfJcaim cu puterea sa, şi 
preste oastea lor, Elisama fiul lui 
Einiudv _ - 

. 23. Şi preste oastea fiilor lui Ma- 
pasî, erâ-Gamaliil al lui Fadasur. 

24. Şi preste oastea fiilor lui Ve- 
niamin, Avidanal lui Gadioni. : 

25. Pe urma tuturor vor purcede 
rândurile taberii fiilor lui Dan cu 
puterea lor, şi preste oaştea lor, A- 
hiezer^al, luLAmisadai. 

2fr Şi . preste oastea fiilor Iui A- 
sir, Fagheil .iiul lui Efrran. 

27. Şi preste oastea îiiior lui Neir 
ţalî, Ahirâ fiul lui Enan. 
, 28.i J ACiestea sunt oşfile fiilor - lui 
Israil, când au purces cu puterea lor. 

29. Şi a zis Moisî lui Ovav fecio- 
rul lui Raguil Madianiteanul rudenia 
lui Moişi: noi ne vom duce la locul, 
care au zis Domnul; acesta-1 voiu da 
vouă, vino c^ţoioş! ţwne îţi vom 
face* că domnul sf orăit, cele bune 
pentru Israil. .=■-. Jt r , •• ... 

30. Şi el a zis către NÎpişî: nu voiu 
merge, fără num?i în pământul meu 
şl în neamul meu. :m "<■< ' 

SiL.Şi a;?is Mpişî: şjJhnjz lâs%pre 
noi, de vreme ce ai fpşMmpreuriă 
cu noi în pustie, şi vei fi între^nol 
bătrân. , ,3 

32» Şi de vei^erge cu npi, bu- 
nătăţile ce va face Domnul nouă, 
face-vom şi noi ţie, m 



21. 3, 27! 4, 4, 15. 29. Eşire 2, îs ; 18, 1-6. 



33ţj Şi?<a?ipgrşi|dm 
nulu| cate Jf frei jzile^şi loriul Ier 
giis Doiîtnului & : m$rs înaintea lor 
cale de., trei zile, ga să le caute lor 
odihnă. î u 

; 34. Şi norul umbreâ preste ei ziua, 
când purcedeau din logu.l n®4e tă- 
bărîse. 

35. Şi a fost când se ridică si- 
criul, "ziceâ Moisî: scoaiă-te Doam- 
ne, să se risipească vrăjmaşii tăi şi 
şă fugă dela faţa:; fa toţi cei ce te 
urăsc pre tine. , ^c; 

r 36. Gând se aşeză, zicea: întoar- 
ce-te Doamne spjre mulţimea miilor 
lui Israil. 

CAP. 11. 

Pedeapsa poporului pentru lăcomie. 

Si poporul cârtind rău înaintea Dom- 
nului, au auzit Domnul» şi s'a u 
mâniat cu iuţime, şi sîa aprins în- 
tre ei foc dela Domnul, şi a mistuit 
o parte din tabără. - 

2. Şi a strigat poporul către Moisi, 
şi s'a rugai Moisî fcăfre^Domnul, şi 
a încetat focul. 

3. Şi s'a chemat numele locului 
aceluia pârjol, că s'a aprins între 
ei foc dela Domnul. ML 15 9 

4. Şi amestecătura cea dintre^ %i 
s'a apfins de poftă; şi înşişi fiîi-lui 
Israil şezând plângeau şi ziceau ; 
cinr ne va hrănîpre noi cu carne7 

5. Adusu-ne-am aminte- de 1 'peştii 
ce mâneam în Eghipet în daT,-de cra- 
staveţi, pepeni, praz, cepe şi usturoiu. 

6. Iar acum' sufletul T riosfru s'a 
uscatde tot; nimica- afară de mână 
ţm vă&tochii noşlri.- , 

r7î-;Şi mana ca- sămânţa colian- 
druhfi erâ<, şi chipul ei ca chipul 
cristalului. - '• 

33. Eşire 3, 1. 34. Eşire 13,. 21, 22; 2 Le» 
ge 1, 33. 35'. Psalm 67, 1, 2? Ps.-ftli*8.'' 
11. 1. H 2 Le$e 9,,$Z; Ps. 77, 20, 21. ._> 

2. Eşire 10, 18. 4 Eşire 14, îl ; 16. 2; Ps. 
105, 15: 1 Cor, 10, 6; H 2 Lege 9, 7. 

7. Esire 16, 14, 31ţ Ps. 77, 245 loan 6, 31, 4». 



NUMERII 11 



8. Şi mergea poporul şi culegeâj 
şi o măcinâ în moară, şi o pisâ în 
piuă/ şi o iierbeâ în oală, şi olă- 
ceâbazirniî şi erâ dulceaţa ei ca^gn* 
slul azimii cei cu untdelemn.- . u: 

9. Şi când se pogorâ ro^ pre- 
şietabărăuoapteaiTeădeâ^ pre- 

sle ea. :~ <r : <■ - 

10. Şi i-a au2il Mpjsî ^re et plân- 
gând înlru neamurile lor, pe fiecare 
la uşa sa; atunci. s ? 3 mâniat Dom- 
nul cu urgie ÎQartei şi rău erâ a- 
ceasfa înaintea; iur Moisi. 

11. Şi a zis Moisi către Domnul: 
penlruce ai _ îritri-sfat îpe robul tău, 
şi pentruce n'am aflat har înaintea 
ta, şi ai pasn asupra mea sarcină 
lot poporui- acesta? , 

12. Au doar eu amhzămislit pre 
iot pjoporti^&oesla? Au doar eu i-am 
născut i pre i«ei? Peniruce^mi. zici mie: 
ia-i pre dlmşihpreî sânul tău, cum 
ia doica pre sugător, şi-i du la pă- 
mântulrcar®ţe?af jurat părinţilor lor? 

13. le undevmie icarne să dau la 
tot poporul aceâla? Gă mi se plâng 
zicând :? dă - ne nouă carne Ca -să' 
mâncăm, f " 

14. Nu voiu puieâ eu singur purtâ 
pre poporul aceştajrGă greu este mie 
cuvântul aeesfa^ 5 

15. Iar de, faci fu mie aşâ, mai 
bine omoară-mă, de amnaîlaţ milă 
ia tine, ca să ml vă^tteoazul meu. 

16. Şi au zis Domnul c^lref Moisi: 
adună-mi şaptezeci de bărbii din 
bătrânii lui Israil, pre carii ştii L tu, 
că aceia sunt bătrânii poporului jşi 
cărturarii lor, şi-i du pre dânşii la 
cortul mărturiei, şi să steă acolo 
cu tine. 

17. Şi mă voiu pogorî, şi voiu 
grăi cu tine acolo, şi voiu luă din 
duhul, care este întru line, şi voiu 
pune într'înşii, şi vqr purtâ împreună 



14. Eşire 18, 18; H 2 Lege 1, 9-12. 

15. Eşire 32, 32. 16. Eşire 18, 21, 25; H 
2 Lege 1, 15-17. • • • - - 



185 



cu tine. pornirea' p6poruiui,. şi»<nu-i 
vei purtâ tu singur. > »> 

18. Şi poporului ver zice: cură- 
tifi-vă pe ziua de mâine, ea să mân- 
caţi carne, că a{i plâns înaintea Dorm- 
nului, zicând: cine ne va hrăni pre 
noi cu darne? Că bine erâ nouă în 
Eghipet ; şi va da vouă Domnul carne 
să- mâncaţi, .şi vefi mancă carne. 

19. Nu o zi veti mâncâ, nici două, 
nici cinci zile, nici zece zile, nici 
douăzeci de zile. 

20. Până într'o lună. de zile vefi 
mâncâ, până vă va da pre nas şi; vă 
va fi- greaţă, - că n'ati ascultat de 
Domnul, cel ce este întru voi, şi ati 
plâns înaintea lui» zicând: penlruce 
am ieşit din* Eghipet? 

21. Şi a zis' Moisi: şase sute de 
mii de pedestri este .poporul, întru 
carii sunt eu, şi tu zici: carne voiu 
da lor să mănânce; şi vor mâncâ 
o lunăndeHzide. • ; 

22. Au doară oi şi boi se vor j un- 
ghia, lor, cât să k ajungă? Au loti 
peştii mării se vor adunâj spre la-i 
îndestulă? 

23. Şi au zis Domnul către Moisi: 
au doar mâna Domnului nu va fi 
desjul? Acum vei cunoaşte de se va 
plini cuvântul meu; au ba? 

,24. Şi a ieşit Moisi şi a grăit că* 
tre popor cuvintele Domnului, şi a 
adunai şaptezeci de bărbaţii diubă- 
trânii poporului, şi i^a pus ifmprer 
jurul cortuiui. . Si 

25. Şi s'a pogorît Domnul ?în nor, 
şi au gră^cătr^ dâusulpişfâau9Jiiai 
din duhul, care erâ înir'însul? şi au 
pus întru cei şaptezeci de bărbaţi 
bătrâni; iar dacă s'a odihnit duhul 

}■ îutr'înşii, au-proorbeW, ^ apoi n'au 
mai adaos. 

26. Şi rămăsese doi bărbaţi în ta- 
bără, numele unuia Eldad şi nu- 
mele celuilalt Modad, şi s'a odihnit 

20. 20, 5. 21. 1, 46. 22. Ioan 6, 1. 
23. isaia 50, 2; şi 59, 1. 



186 



NUMERII 11-12 



presler dânşii duhul, şi aceştia erau 
din cei scrişi, şi nu venise la'corl, 
şi prooroceau îri tabără. 

Şi alergând-- un prunca spus 
lui Moisi, şi a grăit zicând: Eldad 
şi' Modad proorocesc în tabără. 

'28."Şi răspunzând Isus al lui Navî, 
cel ce stâ lângă Moisî, cel alesal lui, 
a zis: domnul meu Moisî,. opreşle-i 
pre ei 1 

29. Şi a zis Moisî lui: au râvneşti 
lu mie? Măcar de ar fi' tot poporul 
Domnului priSorocrcând vaada Dom- 
nul Duhul' său înir'înşii. 

30.. Şi a mers Moisî în tabără şi 
bătrânii lui Israil. 

31. Şi a ieşit vânt 4eîa Domnul, 
şi a adus prepeliţe dela mare, şi 
le-a apropiat de tabără cale de o 
zi înfr'o parte, şi cale de o zi de- 
cealaltă parte în jurul taberii, ca la 
doi coti dela pământ. 

32. Şi scuîându-se poporul a a- 
dunat prepeliţe toată ziua şi toată 
noaptea^ şi toată â doua zi; cel ce 
mai pu{in a ' strâns, a strâns zece 
coşnije, şi le-a întins de le-a svân- 
tat împrejurul taberii. 

33. Şi încă fitad carnet între dinţii 
lor, mai'naînte de a o sfârşî, s'au 
mâniat Domnul pre popor, şi au bă- 
ţul Domnul pre popor cu rană mare 
foarte. 

34. Şi s'a chemat numele locului 
aceluia: mormânturile poftei, pentru 
că acolo au îngropat pre poporul 
cebpoftitor. ~ 

35. Dela mormânîuîile poftei a 
purces, poporulia Asirot, şi a fost 
poporul în Asirot. . 

C^P. 12. 

Mariam pedepsită cu lepră. 

Qi au grăit Mariam şi Aaron împro- 
ytiva lui Moisî, pentru femeia Eiîo- 



peană, care o luase Moisî* căci a 
luaMemeie Etiopeănă. 

2..Şi^au zis: âu numai lui Moisî 
Siigwr au* grăit Domnul? Au doar 
nu şi nouă au grăit? Şi au auzit 
Domruat. 5 

3, Iar «Motsi erâ om blând foarte, 
mai mult decât toţi oamenii cei ce 
sunt pre pământ. ^ 
-4* Şi îndată .au zis' Domnul către 
Moisî şi către Aafott şi către Mariam: 
ieşiţi voi câte trei la cortul mărtu- 
riei, şi au ieşit ei ! câteşi trei la cor- 
tul mărturiei', f. - î 

5. Şi s'au pogofît Domnul în stâlp 
de nor, şi au stat la>uşa cortului măr- 
turiei, şi au chemat preAaron şi pre 
Mariam, şi amândoi s'aii apropiat. 

6. Şi au zis către ei : au&ti" cu- 
vintele irtele, deva fi tJirffr^ voi proo- 
roc Domnuitii, în VedSHieîmă voii» 
arătâ, şi în somn Voiftrt|răl 4ui. 

7. Nu este aşâ^credîncîbs în toată 
casa mea -ca rokulf#rl€triMotsîi 

8. Gură cu gură nvute grăt lui a- 
evea, şi nu prin piîdej» şi «1 mări- 
rea Domnului văzut,- şi penlruce 
nu v'ati temut a grăi rău împrotiva 
robului meu Moisi. 

9. Şi s'a aprins preste ei iutimea 
mâniei Domnului, şi s'âu dus. 

10. Şi norul s'a dus dela cort, şi 
iată Mariani erâ leproasă ca zăpada, 
şi s'a uifal-Aaîon la Mariam, şi iată 
erâ lepîoasă.*' f 

IU «Şî'a "zis Aaron către Moisî: 
rogu - ie r doamne, să nu socoteşti 
nouă păcatul acesta, penlrucă rfam 
ştiut c'am păcătuit. 

12. Să nu se iacă asemenea cu 
moartea, ca o lepădătură ce iese 
din pântecele mumei sale, că jumă- 
tate din trupul ei este mâncat. 

13. Şi a strigat Moisî către Dom- 
nul, zicând : Dumnezeule, rogu-te, 
vindecă-o pre ea. 



31. Eşite 16, 13; Ps^ 77, 26. 33. Bsâlm 
77, 30. 34. 33, 16. 



12. 5. 14, 16; Eşîre 16, 10; Lev, 9, 23. 7. Evr. 
3, 2. % Eşire 33, 11; H 2 Lege 34, 10. 



NUMERI! 



14. Şi au zis Domnul către Moisî: 
de ar fi scuipai tatăl ei în faţa ei, 
au nu s'ar fi ruşinai şapte zile? Să 
se osebeaşcă afară de «tabără şapte 
zile, ,şi după* aceea va mtrâ - 

15. Şi s'a osebit Mariam afară din 
tabără şapte zile, şi poporul n'a 
purces, până ce s'a curăţit Mariam. 

16. Şi după acestea a purces po- 
porul -dela Asirot, şi a tăbărît în 
pustia Faranului. 

CAP. 13. 

Iscoadele pământului Hanaan. 

fi au grăit Domnul către Moisî, 
zicând: 

2. Trimite bărbaţi, care să isco- 
dească pământul Hananeilor, care-1 
voiu da eu fiilor lui Israil spre mo- 
ştenire, câte un bărbat din fiecare 
popor al părinţilor lor, să trimiţi 
dintre aceştia pre căpeteniile lor. 

3. Şi i-a trimis pre ei Moisî din pu- 
stia Faranului după cuvântul i)om- 
nuluij toţi bărbaţi, căpetenii dintre 
iiii lui Israil sunt aceştia. 

4. Şi acestea sunt numele lor: din 
neamul lui Ruvim, Samuil fiul lui 
3ahur. 

5. ^Din neamul lui Simeon, Safat 
fiul lui Suri. 

6. Din njeamul lui luda, flalev fiul 
lui Iefonî. : v 

7. Din neamul lui lsahar, llaal fiul 
lui losif. 

8. Din neamul /lui. Efraim, Avşi fiul 
lui Navî. 

9. Din neamul lui Veniamin, Falti 
fiul lui Rafu. 

10. Din neamul luiZabulon, Gudiil 
fiul lui Sudi. 

11. Din neamul lui losif din fiii 
lui Manasl, Gadi fiul lui Susi. 

12. Din neamul lui Dan» Amiil fiul 
lui Gamalî. 

14. Lev. 13, 46; 4 Imp. 7, 3. 16. H 2 Le. 
ge 33, 2. 

d.3. 3. H 2 Lege 1, 32. 



12-13 187 



13. Din neamul lui Asir, Satur fiul 
lui Mihail. 

14. DJn neamul lui Neftalî, Navî 
fiul lui Savi/ 

15. Din neamul lui Gad, Gudiil 
fiul lui Machi. . ... » 

i 16. Acestea sunt tiutnele bărbaţi- 
lor, pe care i-a trimis Moisî ca să 
iscodească pământul, şi a numit 
Moisî pre Avsî fiul lui Navî, Isus. 

17. Şi. i-a trimis, pre ei Moisi, să 
iscodească pământul Hanaanuluij şi 
a zis către ei : ' 

18. Mergeţi în pustia aceasigf şi 
vă suiţi în munte,, şi vedeţi ce pă- 
mânt este, ce popor lăcueşte într'în* 
sul şi de este tare au slab, de suni 
mulţi au puţini. 

19. (Şi cum este pămânJuWn care 
şed ei, bun este sau rău, şi curtt 
sunt cetăţile în care lăcuesciicu zi* 
duri sau~fără de ziduri. ...tv 

20. Şi cum este pământul, gras 
au sterp, sunf.într'însul păduri -aa 
ba? Îndrăzniţi şi luaţi din roadele pă- 
mântului; şi erâ atunci timpul când 
încep a se coace strugurii. ^ 

21. Şi suindu-se ei au iscodit.pă- 
mântul dela pustia Sin, până la Roov 
şi până la Emat. ~ ... 

22. Şi mergând spre pustie, s'au 
dus până la Hevron; şi acolo erâ 
Ahiman şi Sesei şt Telami rudele 
lui Enah, iar Hevfonul^ctiiŞiapterani 
s'a zidit mai înainte decât Tanin al 
Eghipetului. ^» # 

23. Şi au venit până la valea stru* 
gurului, şi o iscodiră, şi au tăiat de 
acolo o viţă cu un strugur pre dânsa, 
şi-1 ridicară pe drugi, şi din rodii, 
şi din smochine. 

24. Locul acela l-au numit valea 
strugurului, pentru strugurul care 
l-au tăiat de acolo fiii lui Israil. 

25. Şi iscodind fămâriW, «fa» în? 
tors de acolo după patruzeci de zile. 

21. 3u4. 3, 3; Iezecb. 47, 17. 23. H 2 Le* 
ge 1, 24. 



188 



NUMERII 13—14 



26. Şi plecând, au venit la Moisî şi 
la Aaron şi la loafă adunareaiiilor 
lui Israil la Cadîs;:în pustia Faran, 
şi dând seamă lor şi la' toată aduna^- 
rea, le-au -arătat rodul pământului. 

27. Şi le-au povestit lor zicând: 
fost-am în pământul, în care ne-aji 
trimis, pământ care curge lapte şi 
miere, şi atesta este rodul lui. 

28. Numai că neamul, care lăcu- 
eşte pre el este îndrăzneţ. Ş' cetăţile 
sunt tari şi mari foarte, facă şi pre 
neamul lui Enah am văzut acolo. 

<° 29.' în pământul cel despre miazăzi 
lăcueşte Amalic; iar Heteul, Eveul, Ie- 
vuseul şi Amoreul lăcueşte în munte ; 
Hananeul lăcueşte lângă mare şi 
lângă rîul Iordanului^ ^ * 

30. Pătimi Halev linişti poporul 
înaintea lui Moisi, şi zise: ma, să 
rte suim şi să cuprinderrr tara, că-i 
vom puteâ biruî pre ei. ^ 

31. Iar ceilalţi oamertif cari s r au 
Suit cu dânsul, au zis : sâ^ nu ne 
suim, că nu vom puteâ să ne suim 
la ^eel (popor^ că cic mult este mai 
tare decât noi. 

"32. Şi au hulit pământul, care l-au 
iscodit r către îiîi lui Israil, zicând : 
pământul prin care am trecut ca 
să-t iseodim,seste pământ, care rhă- 
nâncă pre cei.ee lăcuesc pre dân- 
sul şi toi^oporul pre care l-am 
văzut jiErtriîaslul, surit oameni foarte 
marii • ' * v :■' 
33. Şi acolo am văzut uriaşi, şi 
noi er am înamtea lor lăcustele, 
aşa eram noi înaintea Jar. 

CAP. 14v 

Pedeapsa poporului pentru cârtire. 

A funci toată adunarea s'a ridicat 
xicu strigare, şi poporul a plâns 
toată noaptea" aceear - -\ 

27. Eşirc 3, 8; şi 33, 3. 28. H 2 Lege 1, 28. 

29. Is. Navi 5, 1. 32. 32, 9. 33. fl 2 Le. 
ge 9, 2. 

14. 1. R 2 Lege 1, 27. 



2: Şî"a-cârfif 'asupra lui Moisl 
şi asupra lui Mron'foti fiii lui Is- 
rail, şi â ziS către ei toată adu- 
narea- Mai bine ar fi fost "de am îl 
murit în pământul Eghipefului, sau 
de am muri în pustia aceasta! 

3. Penlruce ne aduce pre noi Dom- 
nul în pământul acesta, să cădem în 
războiu? Femeile noastre şi pruncii 
noştri vor fi de jaf. Acum dar mai 
bine este să ne întoarcem în Egftipet. 

4. Şi a zis unul către altui : să 
ne luăm căpetenie, şl să ne întoar- 
cem în Eghipel. « % 

5. Atunci Moisi şi Aaron căzură 
pe fata lor înaintea a toată aduna- 
rea fiilor lui Israil. 

6. laY Isus al lui Navi şi Halev 
al lui Iefoni dintre cei ce au isco- 
dit pământul ş'au rupt hainele sale. 

7. Şi âu grăit către toată aduna- 
rea fiilor lui îsraîl, zicând: pămân- 
tul, care noi l-arn iscodit este buri 
foarte, foarte. 

8. De ne va milui pre noi Dom- 
nul; şi ne va băgâ în pământul a- 
cesta, şi-1 va da nouăi este pământ*, 
care curge lapte şi miere. 

9. Gi să hu'vă îrriprotivifi Dom- 
nului, nici să vă temeţi de popo- 
rul pământului, că mâncare nouă 
va fi, căci le-a sosit ceasul; iâr cil 
noi Domnul este, nu vă temeţi de ei. 

10. Atunci toată adunare^ a zis 
să-i'ucigă pre ei cu pietre, darjslava 
Domnului s'a arătat în nor presre cor- 
tul mărturiei tutulor Mor lui Israil. 

11. Şi au zis Domnul către Moisl: 
până tâiil ml 'întărîtă poporul a- 
cesta? Şi până când nu crede mie 
pentru toăle^serfinele, care le-am fă- 
cut întru ei? 

12. Lovi-voiu pre ei cu moarte, 
şi-i voiu pierde, şi te voiu face pre 
tine şi casa tatălui tău- neam - mare, 
şi cu mult mai mult decât acesta. 

6. Sirab. 46. 10. 9. R 2 Lege 20, 3. 
20*12, 5; Bşîre 16, 10; 17, 4. 
J?. Eşire 32, 10. 



NUMERII 14 



189 



13. Şi a zis Moisi către Domnul: 
Auzit-a Eghipeful cum ai scos din- 
tre ei pe poporul acesta cu pute- 
rea ta. . „ 

14. Ci şi to|i cei ce îăcuesc pre 
pământul acesta au auzit,, că tu eşti 
Domn întru poporul acesta. Doamne 
cel ce ochitf Ja pchiu le arăţi, şi 
norul lătra sfătui deasupra lor, şi 
în stâlp de nor tu. mergi înaintea 
lor" ziua', şi în stâlp de foc noaptea. 

15. De Vei 'slărâmâ pe poporul 
acesta ca pre un q_rn J ".vor zice nea- 
miuile./câte a auzii fiumele tău, 
grăind : 

~'l6.!Penfrucă nu poate Domnul să 
bage pre poporul acesta în pămân- 
lul.care s'au jurat lor, pentru aceea 
i-aii omorîl pre ei în pustie. * 

17. Şi acum să _se înalţe puterea 
laJDoamne, precum ai grăit, zicând: 

18. Domnul este îndelung răbdă- j 
lor şi mult milostiv şi adevărat, | 
cel ce şterge fărădelegile şi nedrep- | 
lăjile şi păcatele, şi cu curăţie nu j 
va curăjî pre cel vinovat, cel ce iz- j 
băveşte păcatele .părinţilor îri Iii până j 
la al treilea şi al patrulea neam. j 

19.1artă păcatul poporului acestuia i 
după mare mila ta, precum milostiv 
ai fost lor din Eghipet până acum. 
^26. Şi ! au zis Domnul către Moisi: 
milostiv le sunt lor după cuvânlul tău. 

21. Qi viu sunt eu, şi viu este 
nurrreîfe meu, " şi va umpleâ slava 
Domnului tot pământul. " ~ ; 

22. toţi bărbat» aceşlia, carii 
au văzul slava mea, şi . semnele 
care le-am făcul ? în Eghipet ' şi în 
pustia aceasta, m'au ispitit acum ctt 
aceasta de zeteori, si n'au ascultat 
cuvântul meu. 

23. Pentru aceea nu** vor ^vedelT 
pământul, care m'am jurai părinţi- 
lor lor, îără numai fiii lor, carii sunt 

13. Eşke 32, 12. 14. -Eşire 13, h2l; şi 40, 
35; H 2 Lege I, 33. 16. Eşire 32, 12; H 2 
Lege 9, 28. 18. Eşire 34, 7. 19. Eşire 32, 12. 

23. H 2 Lege 1, 35. 



eu mine aici, carii nu ştiu, nici bi- 
nele, nici- răul, tot cel mai lânăr, 
care nu pricepe* acestora voiu da. 
pământuiiiiiar loji -cei ce m'au în- 
tărâtat, nu-l vor vedeâ, 

24. Iar pre robii 1 -meu Ualev, pen- 
trucă a fost alt duh Jnlrft.el," şi a 
urmat mie, îl voiu băgă in pămân- 
tul în care a fost, şi sămânţa lui 
va moşteni pre el. J' 

25. Iar Amalic şi HananeutKfcuesc 
în vale i( .rnâine vă întoarceţi, şi pur^ 
cedeţi, spre. pustie pre căleau mării 
Roşie. 

26. Şi au grăit Domnul către Moisî 
şi către Aaron, zicând: ■ « 

27. Până când această , adunare 
rea* care cârteşte înaintea mea, căci 
cârtirea fiilor iui Israii, care au cârjit> 
împrotiva mea am auzil-o, i v» 

28. Spune lor: viu sunt eu zic© 
Domnul, cu adevărat, precum afi 
grăit întru urechile mele, aşâ vsqiu 
face vouă. - . Jli-4S 

29. In pustia aceasta vor cădeâ 
oasele voastre, şi toi numărul vo- 
stru* şi cei număraţi ai voştri dela 
douăzeci de ani în sus, câţi au-eâr- 
UT asupra mea.' f, > 

: 30; ! /Nu veţi intră voi în pământul, 
preste care mi-am întins mâna mea, 
ca . să lăcuiţi voi pre dânsul, fără 
numai Halev feciorul lui lefoni ;şi 
Isus al lui Navi. , > 

31. Pruncii voştriude carii aţi zis 
că vor fi de jaf, pre aceştia.-îi voiu 
duce în pământ, şi vor moşteni pă- 
mântul, de care v©* v'afi ferit. 

32. Iar oasele^voaslre vor rămâ- 
neâ în, pustiaj aceasta. 

33.i Fiii voştri; vor rătăci în pustie 
patruzeci de* ani, şi vor purta ne- 
legiuirea voaslră, până ce se vor 
lopî oasele voastre în puslie. 

34* După numărul zilelor în câle 

24. Is Navi 14, 6. 27;' Evr. 3, 17; Ps. 
105, 26. 30. 26, 64, 65 ; 32, 11; H 2 Lege 
30, 35. £3. H 2 Lege 1* 3ft. 34. Iezeebil 4, 
6; Ps. 94» 10. •. • r 



190 



NUMERII 14-15 



aţi iscodii pământul, patruzecii d® 
zile, un an pentru o z* veţi purtă 
picatele voastre; palfuzeet dewnVşi 
vefi cunoaşte iitţimea mâniei tfielte 

35. Eu Domini am gfâitwoul^aşa 
voiu îăteiâeestsH^^ 

s^a răsvrătit sasupta imea^îh pustia 
aceasta semki topî, şl acolo vor 
murte : s " - !t ţ; - ■ - u 

36. Oamenii pe^cadi isa trimis 
MQîsWiâwascoiieasîă pământul, şi 
dupăce al -venii, au^hulitK păminluf 
acela* către adunare, spuinct cuvinte 
rele de pământ. " 
'*.2ff.*k® murit oimenii cei. ce au 
grăit rău de pământul acela bătuţi 
de-Qamnezeu^ " " : \ 

38. Iar îsus fiul lui Navî şi Ha- 
tav. f iuMui leîoni au * trăit dintre oâ^ 
menii cei ce merseseră să iscodească 
pământul. 

39. Şi a grăit Moisî cuvintele a- 
cesstea către fofi fiii iui lsrâil, şi a 
pîâ^rs; pogorai^î^^ 

& Ş¥ mâteein# dîmmBap sita'' 
suM pre^vârful mftntelui/îzicând: iată 
noi ne vom sul la locul, care au zis 
Domnul, deşi am păcătuit. 

41. Şi a zis Moisi^ţ>entruce eăU f 
ca^î ^ cuvântai ©dmnului? Nu va 
îi binewtfe voi. 

>42. Nu vă suiţi, că nu este cu voi 
Domnul î şi veţîcădeâ înaintea vrăj^ 
maşilor voştri. ' • 

43n£ă Âmalic şi Hanaiieul^acolo 
e»fe îiîainteir voastră, îşi vefi cădea 
de sabie, de vreme ce v'aţi împro- 
tivit şi n'aţrascultat d€^omn# r nici 
Domnul nu m îi cm vot; " z - 

44. Şi trecând®!, s'alSuii pre vif- 
îul muntelui; iar sicriul legii Domnu- 
lui şi Moisî nu s'au urnit din tabără. 

45. Şi s'a pogorîi ftmalic ^44^ 
naneul, care şedeau %i miint ele^cela, 
şi i-au bătut pre ei, şi-i măcelărită 
până la Erma, şi s'au întors la tabără. 

37. 1 Cor. 10, 10; Bvr. 3, 17; Iuda v. 5. 

40. H 2 Lege 1, 41. 42. H 2 Lege t, 42. 



CAP. 15. 

Pedpapşa j>entru, eqlparea, Sâmbetei. 

Qi au grăit Domnuţ către Moisl, 
Yzicând: 

2. Vorbeşte fiilor îuj Isrgif,' |i Ie 
spune: dupăce veţi intră în pămân- 
tul în care veţi lăcui, pe care îl dau 
eu vouă. 

3. Veţi aduce Domnului jertfe; din 
boi sau din oi, ardere de tof, sau 
jertfă de făgăduinţă sau de bună 
voie, sau lâ sărbătorile"voastre, spre 
miros de bună mireazmă Domnului. 

4. Cel ce aduce darul său Dom- 
nului, va aduce jertfă de făină cu- 
rată, a zecea parte a unui ifi, fră- 
mântată cu untdelemn a patra parte 
a unui in.. Z V 

5. Şi vin de turnare, a patra parte 
a unui in yeţi. aduce la arderea de 
tot sau la altă jertfă,, |a un miel veţi 
face atâta aducere spre miros de 
bună mireazmă Domnului. 

6. Iar la unrberbece» când îl veţi 
aduce pre ei'patte ardere de ţoi, 
s'au pentru altă jertfă, veţi Face jertfă* 
de făină curată, două zecimi ame- 
sfecaţă cu. untdelemn a treia , parte 
a unui in. , 

7. Şi vin la turnare a treia pacte 
a unui in veţi aduce întru miros.de 
bună mireazmă Domnului. 

8. Iar d-e yeţi face dinJ^pi adiere 
de tot, sau jertfă de pUnirea uneii 
îăgăduinţi, sau ţcrlfa ^cej^c(e- mân- 
tuire Domnului, ^ v | f 

. 9.. Yeţi aduce la viţel |(2rtfă de făină 
carafă trei zecimi frământată cu ju- 
mătate de f in de untdelemn. 

\6. Şi vin de turnare jumătate de 
in jertfă Jtţifr,u miros de bună mi- 
reazmă Domnului. ......... 

11. Aşâ veţi face cu un viţel, sau 
cu un berbece, sau cu mielul din 
oi, sau din capre. ' & '*y 

15. 3. Lev. 22, 21. 4. Lev. 2, 1, 2; şi 14, 10. 



NUMERI! 15 



191 



12. După numărul jertfelor aduse, 
aşâ veţi face pentru fiecare, acelaşi 
număr de jertfe de făină şi turnare. 

13. Toi moşneanul va face aşâ, i 
când va aduce Domnului jertfe de 
acestea întru miros de bună mi- 
reazmă. -. 

14. Iar de va fiiîntre voi vre urr 
strein, sau vre un nemernic ar lăcuî 
eu voi în neamurile. voastre, şi va 
aduce jertfă, miros de bună rhireaz- 
mă Domnului, precum îaceji voi, aşâ 
va face şi el. Aşâ caiace adunarea 
Domnului. 

15. O lege va fi vouă şi celor ne- 
mernici, carii şed la voi, lege veş- 
nică întru neamurile; voastre, pre- 
cum voî, aşâjşi cel nemernic va fi 
înaintea Domnului. '< 

16. O, lege jsi o îndreptare va fi 
vouă şl celui nemernic, carele şade 
la vei.., 

17. Şiiauarăit.Domnul către Moisî, 
zicând:: ..^ .„< ; 

18. Vorbeşte fiilor lui Israil, şi le j 
spune: dupăce veft sosi în pămân-. i 
tul în care să voiu duce pre voi, i 

19. Când veţi mâncâ din pâinile 
pământului aceluia, veţi aduce dar 
Domnului: pârgă-din rodul grâului 
vostru, , - r 

20. Şi din pâine veti aduce dar, 
ca şi darul din arie. 

21. Aşâ veji aduce: pâine şi pârga 
grâului vostru, şi ve{i da dar Dom- 
nului întru neamurile voastre. 

22. Iar când ve|i păcătui şi mi veji 
face toate poruncile acestea, care 
le-au grăit Domnul către Moisi,r » 

23. După cum au poruncit Donw 
nul vouă prin Moisî, din ziua în care 
au poruncit Domnul către voi, şi mar 
departe întru neamurile voastre. 

24. Şi va fi, de se va face cevâ 
fără de voie şi fără ştiinţa adunării, va 
aduce toată adunarea un viţel curat 

15. Eşire 12, 49. 22. Ps. 18, 13. 24. Lev. 
4, 13. 



din vaci- ardere -de toi, întru miros 
cu bună mireazmă Domnului; cu 
jertfa acestuia şi turnarea lui după 
rânduiala lui, şi' \m (ap din capre 
pentru păcat. * -" 2, 

25. Şi se va ruga -preotul peatru 
toată adunarea fiilor lui Istail, şi se 
va iertă lor, că fără de voie au făcut, 
şi ei vor aduce darul Domnului jertfă 
pentru păcatul lor cel săvârşit fără 
de voea lor înaintea- Domnului, 

26. Şi se va iertă la toată adu- 
narea fiilor lui Israil şi ■cela! ne*- 
mernic, care şade la voi, penrrucă 
to* poporul a greşit fără de voie.* 

27. rar dacă un om de va păcă- 
tui fără de voie, va aduce o capră 
de un an jertfă pentru păcat. 

28. Şr se va rugâ< preotul pentru 
cel ce a păcătuit fără de voie îna- 
intea Domnului; şi rugându-se pen- 
tru el, se va ierfâJui. 

29. Celui. moşnean întru fiii. lui 
lsraii, şi celui nemernic, care şade 
întru ei,, o iege .va fi. lor, peatr». ori- 
cine va păcătui fără de voie; 

30/ îar cel ce va păcătui din tru- 
fie, ori ditifre moşneni, ori dintre 
nemernici, acesta pre Dumnezeu de- 
făima", sufletul acela va pieri din po- 
porul său. 

31. Că cuvântul Domnului a ne- 
socotit, şi poruncile lui le-a călcat, 
negreşit va pieri sufletul acesta şi 
păcatul lui cu dânsul. 

32. Şi fiind fiii lui Israil în pustie, 
au aflat pre un om adunând lemne 
în ziua sâmbetei. 

33. Şi cei ce f-'âîi aflat adunând* 
lerhneji-au adus pre el la Moisî şi 
la Âaron şi la toată adunarea fiilor 
lui Israil. 

34. Şi î-au*'pus pre-el în temniţă, 
pentrucă nu hotărîse ce vor face lui. 

35. Şi au grăit Domnul către Moisî, 
zicând : cu moarte să se . omoare 

25 Lev. 4, 2. 27 Lev. 4, 27. 32. Eşire 
35, 2. - 34. Lev. 24, 12. 



NUMERII 15-16 



omul acela, să-1 -ucitt£ţr~cu pietre 
(oală adunarea,' afară din tabără. 

ffî Şi \-Sf scos pre el ;ioafă adun 
nar,ea afară din tabără, şi -1-a ucis- 
toală adunarea cu pietre afară din 
labără, şi a muri'f; după cum au po- 
runcii Domnul lui Moisî. 

: 37. Şi au grăit Domnul călTe Moisî, 
zicând: 

"38. Vorbeşte fiilor lui Israil, şi le 
spune, să - şi Iacă- -ciucuri pe mar- 
ginile .hainelor sate înlru neamurile 
sale, şi' preste ciucurii marginilor 
să puc împletitură vânăfă. 

39. Şi să fie pre chenaruri, ca vă- 
zându-le pre ele, să vă aduceţi a- 
miqte de toate poruncile Domnului, 
şi să le faceji <pre ele, şi să nu vă 
mai; abateţi după cugetele voastre, 
şi după ochii voştri, dapă care iuân- 
du-vă curviţu 

40. Să vă aduceţi aminte, şi să 
faceţi toate poruncile mele, şi să fiţi 
sfinţi Dumnezeului vostru. . . ,' 

■ 41.. Eu Domnul Dumnezeul vostru, 
cel ce v'am scos pre voi din pămân- 
tul Eghipetului, ca să vă» fiu vouă 
Dumnezeu; eu Domnul : Dumnezeul 

VOSlEU. 

CAP. 16. ^ w .. r r 

' ■ Pedeapsa ?ăzv$$iivti'iîor; J 

p râit-a, Core feciorul luiţjşaari fiul 
\j\m Kaat, finisul Levî, cu^E>aian T 
şi Ayiron (feciorii ? hait EMm^ şi cu 
Avuan feciorul lui PaktfiH4ui^uvim. i 

2. Şi s'au sculat împrotiva^lui 
Mois], cu două şute si ciHCizecjLds 
qarnejti' din ; fip lui IsrafL căpfcţenţjle " 
a^ffîiriîijiâleşii gfajului, , si băfbaţlj 
vestiţi. ■ 

3. Ş'au adunat^ asupra lui Moisî 
şi a lui Aaron, şi. au zis călre ei: 
destul este vouă, că întreaga adu- 

36. fs. Nav. 7, 25. 38. "îl 2 Lege 22, 12; 
> Mat. 23, 5. 39. fl 2 Lege 12i 8, 32. 
16. 7. 26, 9;. Eşire 6, 21; luda v. 11. 
3. Sirab 45, 22; 1 Cor. 10, io; Iuda v. 11. 



nare cu loţii suni sfinţi, şi Domnul 
este înlru ei, penfruce vă ridicaţi 
preste adunarea Domnului? 

4. Şi. auzind Moisî a căzui pre 
faţă, 

5. Şi -a grăit călre Core şi către 
toată ceata lui; zicând: socolil-au, 
şi au cunoscut Dumnezeu pre cei ce 
sunt ai lui, ~şi pre rcei sfinţi, şi i-au 
apropiat la sine; iar pre cei ce nu 
i-au ales luişi nu i-au apropiat la 
sine. 

6. Aceasta să faceţi: luaţi- vă voi 
înşi-vă cădelniţe, Core şi toată ceata. 

7. Şi puneţi în ele foc, - şi arun- 
caţi în ele lămâie înaintea Domnu- 
lui mâine^ şi bărbatul pre care va 
alege Domnul, aceste -va li sfânt, 
ajungă vouă fiii lui Levî. - 

8. Şi a zis Moisî călre^Core: a- 
scullaţi : mă pre mine fiii- lui Levl. 

9. Au puţin este vouă, că v'au 
despărţit pre voi Dumnezeul' lui Is- 
rail dela adunarea lui Israil, şi va 
apropiat către sineşi să^sfufiţi sluj- 
bele cortului Domnului, şi «să sfaţi 
înaintea cortului, să skajiţir lui; 

10/ Şi le-au apropi&t pre tine, şi 
pre lo ţi fraţii lăi fiii lui Levî cu tine, 
şi încă mai vreţi"şi;a preoţi? 

11. Aşâ tu cu toată ceata cea a- 
dunată împrotivă lui Dumnezeu, şi 
ce este Aaron de cârtiţi asupra lui. 

12. 'Şi a trimis Moisî să cheme 
pre- Dafan şl* pre Aviron feciorii lut 
Eliav; iar ehau zis: nu ne vom duce. 
i* 13. Au puţin esle aceasta, că ne-ai 
suit 4n pământ, care curge lapte şi 

■ mierie, ca să ne omori în pustie, 
* vrei încă să stăpâneşti preste noi? 

14. Ne-ai dus -tu în pământul care 
curge lapte şi miere, şi ne-ai dat 
moşie de holde şi de vii? Vrei să 
scoţi ochii oamenilor acestora? Nu 
ne vom sui, 

15. Şi s'a mâniat Moisî foarle, şi 
a zis călre Domnul: nu căută spre 

9. 3, 7. 15. 1 Imp. 12, 3. 



NUMERE 16 



jcrfîa lor; nimic de a lor n'am pof- 
tit, şi pre nimenea dintre ei n'am 
asuprit, i '**.■•£ - 

1& Şi ,a>zis Moisî către Core: 
sfinţeşte ceata ta, şi fiti gata mâine 
înaintea Domnului, tu cu ai tăi, şi 
Aaron. 

17» Şi luaţi fiecare cădelniţa sa, 
şi puneţi într'însele lămâie, şi adu- 
ceţi înaintea Domnului fiecare că- 
delniţa sa, două sute şi cincizeci de 
cădelniţe, tu şi Aaron, fiecare cu 
cădelniţa sa. 

18. : Şi a ? luat*fiecare cădelniţa sa, 
şi a pus într'însele foc, şi preş te el 
tămâie, 

■ 19*. Şi au stătut la uşa cortului măr- 
turiei Moisî şi Aaron; iar' Core a 
strâns asupra lor toată ceata sa la 
uşa cortului mărturiei, şi s'a arătat 
slava Domnului la toată adunarea. 

20. Şi au grăit Domnul către Moisî 
şi către Aaron, zicând: 

' ' 21. Osebîţi-vă fiecare de aduna- 
rea aceasta, că îi voiu topî pre ei 
odată. 

" 22. Şi au căzut pre feţele sale, şi 
aii zis: Dumnezeule, Dumnezeul du- 
hurilor 'şi a tot trupul; de a păcă- 
tuit un om, au preste toată aduna- 
rea va fi- mânia Domnului? 

23. Şi au grăit Domnul către Moisî, 
zicând: ' ^ ■ 

24. Vorbeşte adunării şi îi spune: 
feriţi -vâ de prin prejurul cetei lui 
Core şi Datan şi Aviron. 

25. Şi s'a sculat Moisî, şi a mers 
la Datan şi la Aviron, şi împreună 
cu el au mers toţi bătrânii lui Israil. 

26. Şi a grăit către adunare, zi- 
când: depărtaţi-vă dela corturile a- 
cestor oameni neînţelegători; de ni- 
mic ce este a lor să nu vă atingeţi, 
ca să nu pieriţi împreună cu ei în 
păcatul lor. r 

27. Şi s'au depărtat de prin pre- 

21. v. 45; Eşire 32, 10. 22. 27, 16; Evr. 
12, 9. 



jurul cortului lui Core şi Datan şi 
Aviron; iar Datan şi Aviron au ieşit 
şi au stătut la .-uşile corturilor sale, 
cu femeile, pruncii .şi* lucrurile lor. 

28. Şi a zis Moisî rfrrtr'aceasta 
veţi cunoaşte, că Domnul' m'au tri- 
mis pre mine ca să fac toate lucru- 
rile acestea, că nu dela mine le fac. 

29. De vor murî aceştia cum: mor 
toţi oamenii, şi de va fi certarea lor 
ca certarea tuturor oamenilor, nu 
Domnul m'au trimis pre mine. " 

30. Ci întru prăpastie va arătă 
Domnul, şi deschizând pământul 
gura sa, va înghiţî pre ei cu icasele 
lor, corturile lor, şi toate câte sunt 
ale lor, de vii se vor pogorîîn iad; 
şi veţi cunoaşte, că oamenii aceştia 
au mâniat pre Domnul. 

31. Iar dupăce a încetai a grăi 
toate cuvintele acestea, s'a crăpat 
pământul supt picioarele lor. 

32. Şi s'a deschis pământul, şi 
i-a înghiţit pre ei cu casele lor, şi 
pre toţi oamenii carii erau cu Core, 
şi cu vitele lor. > ^ 

33. Şi s'au pogorîi ei şi toate ale 
lor de vii în iad, şi i-a acoperit pre 
ei pământul, şi au pierit din Jtiijlo- 
cul adunării. 

34. Şi tot Israilul, şi cei din pre- 
jurul lor au fugit de glasul lorv zi- 
când: să nu ne înghiţă şi pre noi 
pământul. 

35. Şi foc a ieşit dela Domnul, şi 
a mistuit pre cei două' sute cinci- 
zeci de bărbaţi carii au lămâiat. 

36. Şi au zis Domnul către Moisî şi 
către EHazar fiul lui Aaron preotul: 

37. Luaţi cădelniţele cele de aramă 
din mijlocul celor arşi; iar iocul cel 
strein să-1 risipiţi acolo, că s'au sfin- 
ţit cădelniţele păcătoşilor acestora 
în sufletele lor. 

38. Şi le fă pre ele table bătute 
împrejurul jertfelnicului, că s'au a- 
dus înaintea Domnului, şi s'au sfin- 

32. 26, 10; H 2 Lege ll, 6; Ps. 105, 18. 



lU MJMERÎl 16-lf 



ţif, şi s'au făcui spre semn Mor lui 
lsrail. : 

39. Şi a luat Eliazar fiul lui Aaron 
preofat cădelniţele oele de aramă, 
câie au aiusieei arşi. 

40^ Şi lfea pus pre ele la jertfel- 
nic ftomenire fiilor lui Israily ca ni- 
menea de alt neam care nu este 
din sămânţa lui Aaron, să nu se a- 
psopie ystijfămâieze înaintea Dom- 
olului, şi ssă tiu fie^ ca Core şi ca 
ceata-lui, după cum au grăit Dom- 
nul prin Moisî, 

Şi a cârtit* toată adunarea Ui- 
te lui lsrail a doua zi asupra lui 
Moisi şi asupra lui Aaron, zicând: 
voi aţi omorît norodul Domnului. 

42.. Şi a fost, când adunarea în- 
vâluiâ pre Moisi şi pre Aaron, s'a 
.pornit asupra cortului mărturiei; iar 
pre cort 1-a acoperit norul, şi s'a 
arătat slava Domnului. 

43. Şi Moisi şi Aaron veniră în 
fata cortului mărturiei: 

M. Ştati grăit Domnul către Moisî 
şi către Aaron, zicând: 

45.,Osebiti-vă din mijlocul adu- 
nărimceşiia, că voiu istovi pre ei 
de odată, şi ei au căzut pre fafa sa. 

46. Şi a zis Moisî către Aaron: 
ia cădelniţa şi pune într'însa foc 
dela jertfelnic, şi aruncă preste el 
tămâie, şi mergi degrab în tabără 
şi te roagă pentru ei, că a ieşit mâ- 
nie dela fata Domnului, şi a înce- 
put a pierde t pre popor. 

47. Şi a luat Aaron; precum Moisi 
i-a zis lui; şi a alergat la adunare, 
şi iată se începuse pierderea în po- 
por; a pus tămâie şi s'a rugat pen- 
tru popor. 

48. Şi a stătut în mijlocul celor 
morţi şi celor vii, şi a încetat pier- 
derea. 

49. Şi au fost cei mor{i carii au 
murit întru acea pierdere, patruspre- 



zece mii şagte sute, afară de cei ce 
au murit pentru Gor^ -u 

50. Şi s'a întors Âaron lan Moisi 
la uşa cortului mărturiei, şi a, în- 
cetat pierderea. - , ,■ ii 

" CAP. 17. "T"\^ 

»• Adeverirea preoţiei Mi Aărom ' 

Si au grăit Domnul către Moisi, 
j zicând: , iSf . 

2. Vorbeşte fiilor lui lsrail şi ia 
dela ei toiag, toiag dela to(i mai 
marii lor după casele familiilor lor, 
douăsprezece toiege, şi numele fie- 
căruia scrie-1 pre toiagul lui. ^ (i 

3. Şi numele lui Aaron scrie-l pre 
toiagul lui Levî, că un toiag este, după 
neamul casii părinţilor lor vor, dâ. 

4. Şi le vei pune pre ele în cortul 
mărturiei împreajma sicriului măr- 
turiei, de unde voiu grăi către fine. 

5. Şi omul pe care voiu alege, 
toiagul lui va odrăsli, şi voiu abate 
dela fine cârtirea fiilor lui lsrail, ce 
cârtesc ei asupra voastră. 

6. Şi a grăit Moisî fiilor lui ls- 
rail, şi toţi mai marii lor i-au dai lui 
toiag, pentru fiecare mai mare u,n 
toiag, după casele părinţilor lor 
douăsprezece toiege, şi toiagul lui 
Aaron era între toiegele lor. 

7. Şi a pus Moisi toiegele înain- 
tea Domnului în cortul mărturiei. 

8. Şi a fosji a doua zi au intrat 
Moisi şi Aarqn în cortul mărturiei, 
şi iată odrăslise toiagul lui Aaron 
pentru casa lui Levi şi a dat odraslă, 
şi a înflorit flori, şi a făcut nuci. 

9. Şi a scos Moisi toate toiegele de 
la fa(a Domnului la toţi .fiii lui ls- 
rail, şi au văzut, şi a luat fiecare 
toiagul său. 

10. Şi au zis Domnul către Moisi: 
pune toiagul lui Aaron înaintea măr- 
turielcrr, înfru semn de socotinţă fii- 
lor celor neascultători, ca să înce- 



40. 3, 10, 38. 40. Inţelep. 13, 21. 



17. 10. Evrei 9, 4. 



NUMERÎl 



\zzg a cârti asupra mea, <si^ să f nu 

moara. " . 

. 11. Şi au făcut Moisişi'Aaron după 

cum au poruncit Domnul lui Moisl, 

aşa au făcut. 

12. Şi^au grăit* fiii lui IsraiL către 
Moisi, dcân(fruafă ne-am topit, am 
pierit, ne-am potopit. 

13. Tot cel ce se atinge de cor- 
tul sDoni'nului va- muri, până în sfâr- 
şit vom muri. ; 

, , , CAP. 18 ; 

Slujba 'şi veniturile preoţilor şi a 
: " , . Leviţilor. 

P răif-au Domnul către Aaron, zi- 
UTcând: tu şi feciorii tăi, şi casa 
tatălui tău cu tine veţi purtă păca- 
tele cele împrotiva lor, tu şi feciorii 
tăi /ve|i., purtă păcatele preoţiei voa- 
stre*- . . \\ - 

2. Şi pe fraţii tăi, neamul Lui Levî, 
poporul tatălui tău, apropie-l de tine, 
şi să se adaoge lângă tine, şi să 
slujească fie, tu şi fiii tăi împreună 
cuj tine Jnaintea cortului mărturiei. 

3; Şi vor păziî cele rânduite de 
fine şi slujbele cortului, numai de 
vasele , cele sfinte şi de jertfelnic 
nu se vor apr©§ iâ i; ca să nu moară, 
nici aeeştia,;;niei voto ?: 

4. Ei vor îi lângă tine, şi vor ii 
rânduiţi a păzi cortul mărturiei în 
toate slujbele cortului- cel de alt 
neam nu se va apropia de tine. 

5. Şi veţi păzi rânduelele celor 
sfinte, şi slujbele jertfelnicului, şi rit 
va mai veni mânie asupra fiilor 4ui 
IsraiL 

. 6. Eu am luat pe fraţii voştri, 
pa Leviţi, dintre fiii lui Israil dar 
afieroşit Domnului, să săvârşească 
slujbele cortului mărturiei. 

7. Şi tu şi feciorii tăi cu tine pă- 
ziţi preoţia voastră după toată raft? 

18- 1< Lev. 16, 22. 2. 3, e. 3. 3, 7, 8; si 
4, 15. 4. 1, 51; 3, 10, 38; lezecb. 44, 9. * 
7. 3, 10, 38, 



duiala jertfelnicului şi ă cel6T i£ din 
1 ă u n t r u cataTpetesmîi^'şî săvârşiţi 
slujbele darului preoţiei voastre» îar 
cel de alt neam care » se vă " apro- 
pia, va muri. i - 

8. Şi au grăit Domnul către Âaroff: 
iată eu am dat în seama voastră 
pârgele mele din toate cele sfinţite 
mie dela fiii liii îsrail, ţie am dat a- 
cestea pentru cinul tău, şi fiilor tăi 
după fine, 4ege veşnică. \ 

9. Acestea să fie vouă din cele 
prea sfinte: din aduceri, din toate da- 
rurile lor, şi din toate jertfele lor, 
şi din toate cele ce aduc pentru Ire- 
şaîa lor, şi dm toate cele ce aduc 
pentru păcatele lor, câte dau ei mii 
din toate cele sfinte, ale tale vor fi 
şt ale fiilor tăi. 

10. In locul cel prea sfânt le veţi 
mânca pre ele, numai bărbaţii le vor 
mânca, tu cu fiii tăi, sfinte vor îi ţie. 

11. Şi veţi mai avea parte: din 
pârga darurilor, din toate cele ce 
aduc îiii lui Israil, ţie am dat ace- 
stea şi feciorilor tăi şi fetelor tale 
împreună cu tine, lege veşnică/ tot 
cel curat în casa ta va mâncâ a- 
cestea. 

12. Toată pârga untului de lemn 
şi toată pârga vinului şi pârga grâu- 
lui, câte dintr'acestea se va da Dom- 
nului, ţie le-am dat- 'pre ele.- 

13. Cele întâia născute f toate, câte 
sunt în pământul lor, care vor a- 
duce Domnului, ale'^aîe vor îi, lot 
cel curat în casa ta le va mâncâ 
pre ele. 

14. Tot darul ce fiii lui Israil vor 
aîierosi mie, al tău va fi. 

15. Şi tot ce deschide pântecele 
din tot trupul, ce aduc ei Domnu- 
lui dela om până la dobitoc, al tău 
va fi; iar cele întâiu născute ale oa- 
menilor să se răscumpere, şi cele 

8. 31, 41'. 10. Lev. 6, 16, 26i IU Eşfre 
29, 27. 12. Eşire 22, 29; fl 2 Lege 18, 4. 

14*. Lev. 27, 28. 15. 3, 40; Eşîre 13, 12} 
şi 13; Lev. 27, 26; Eşire 30, 13. 



1§6 tftJMERIÎ 18-10 



întâiu născute ale. dobitoacelor celor 
necurate veţi face să se răscumpere. 

16. Şi preşul celui ce se răscum- 
pără după o lună dela naştere, cinci 
sicii, după siclul cel sfânt, douăzeci 
de bani sunt. , 

17. Jar cele întâiu născute ale va- 
cilor* şi cele uitâiu născute ale oilor, 
şi cele întâiu născute ale caprelor, 
să nu faceţi să le răscumpere, sfinte 
sunt; sângele lor vei turnâ preste 
jertfelnic, şi seul vei aduce jertfă în- 
tru miros de bună mireazmă Dom- 
nului. 

18. Carnea lor va fi a fa, ca şi 
pieptul punerii înainte, şi armul cel 
drept, ale fale vor îi. 

19. Toate darurik din cele sfinte 
câte vor aduce fiii lui Israil Dom- 
nului, le-am dat (ie şi fiilor tăi şi 
fetelor fale cu fine, lege veşnică, le- 
gătură de sare, veşnică, este înain- 
tea Domnului, jie, şi seminţii tale 
după tine. 

20. Şi au grăit Domnul către Aaron: 
în pământul lor să nu ai moştenire, 
nici parte de moşie să nu ai între 
dânşii; eu sunt partea fa şi moşte- 
nirea ta între fiii lui Israil. 

21. Şi fiilor lui Levî iată le-am dat 
toat| ? zfCiuiala în Israil ca parte pen- 
tru slujbele lor, care slujbe le să- 
vârşesc ei în cortul mărturiei. 

22. Şi mai mult nu vor veni fiii 
lui Israil în cortul mărturiei, ca să 
nu cază în păcat aducător de moarte. 

23. Numai Leviţii vor săvârşi sluj- 
ba cortului mărturiei; şi vor purtâ 
păcatele, lege veşnică întru neamu- 
rile lor; între fiii lui Israil nu vor 
moşteni moşie. 

24. Că zeciuelele fiilor lui Israil 
care vor aduce Domnului dar, le-am 
dai Leviţilor ca parte, pentru aceea 

16. 3, 46, 47; Eşire 30, 13. 18. Lev. 7, 32. 

19. 31, 41. 20. R 2 lige 10, 9; 14, 27; Ie. 
zecbil 44, 28. 23. Lev. 16, 22; H 2 Lege 10, 
9; 18, l; Is. Nav. 13, 14, 33. 24. fl 2 Lege 
26, 12. 



am zis Igr: î^re*fiii lui Israil nu vor 
moşteni moşie. 

25. Şi au grăitDomnul către Moisî, 
zicând: > 

26. Levijilor vei vorbi şi le vei 
spune: cândi ve{i lua ?dda fiii lui Is- 
rail zeciuiala, care ani daf vouă de 
la ei ca parte, atunci din zeciuiala 
aceea veţi aduce zeciuială Domnului. 

27. Şi se vor socoti vouă aduce- 
rile voastre, ca grâul dela arie, şi 
ca aducerea dela teasc. 

28. Aşâ veţi aduce şi voi prinoase 
Domnului, din toate zeciuelele voa- 
stre, câte veţi luâ dela fiii lui Israil, 
şi veţi da dintr'însele prinos Dom- 
nului, lui Aaron preotului. 

29. Din toate cele ce se dau vouă, 
să aduceţi prinos Domnului, şi din 
toată pârga, cele sfinţite diwtr'însa. 

30. Şi veţi zice către ei: când veţi 
aduce pârgă dintr'însa, atunci se va 
socoti LeviţHor ca roadă dela arie, 
şi ca aducerea dela teasc. 

31. Şi o veţi mâncâ pre dânsa în 
lot locul, voi şi fiii voştri şi casele 
voastre, că aceasta este plata voa- 
stră pentru slujbele voastre cele din 
cortul mărturiei. 

32. Şi nu veţi aveâ pentru acea- 
sta păcat aducând pârgă dintr'însa, 
nici veţi spurca cele sfinte ale fiilor 
lui Israil şi să muriţi. 

CAP. Î9.s 

Cenuşa vacii roşii şi apa curăţirii. 

&răif-au Domnul către Moisî şi 
către Aaron, zicând: 

2. Aceasta este legea, care o au 
dat Domnul, zicând: Vorbeşte fiilor 
lui Israil, să-ţi aducă o junîce foşie 
curată, fără de nici o lîi^teâfinăi şi 
care n' a fost la jug. 

3. Şi o vei da lui Eleazar preotul, 
şi o* vor scoate afară din tabără în 

26. Neemia 10, 38, 
19. 3. Lev. 14, 12; Evr. 13, 11, 



NUMERII 19-20 



197 



loc curai, şi o vor junghiâ înain- 
tea Iui. 

4. Şi va luâ Eleazar preotul din 
sângele ei, şi va sfropî în fata cor- 
tului mărturiei din sângele ei de 

şapte ori. 

5. Şi o vor arde de tot înaintea 
lui: pielea ei, carnea, sângele, cu ba- 
lega ei se vor arde de tot. 

6. Şi luând preotul lemn de chie- 
dfu şi isop şi tort de lână roşie, le 
va aruncă deasupra junicii pe foc. 

7. Apoi spălând hainele sale pre- 
otul, şi scăldând trupul său cu apă, 
va inirâ în tabără, şi necurat va fi 
preotul până seara. 

8. Iar cel ce o a ars pre ea va 
spălâ hainele sale, şi va scălda tru- 
pul sătrcu apă, şi necurat va îi până 
seara. i 

9. Şi un om curat va strânge ce- 
nuşa pnicii» şi o va pune afară de 
tabăflM în Iqc curat, şi se va păstra 
pentru adunarea fiilor lui Israil spre 
pază, apă de stropire, curăţire este. 

10. Şi cel ce a adunat cenuşa vacii, 
va spăla hainele sale, şi necurat va 
fi până seara, şi va fi fiilor lui Is- 
rail şi nemernicilor cari lăcuesc în- 
tre voUege veşnică. 

11. Gd»ce se atinge de vre un om 
mort oarecare, necurat va fi şapte 
zile. 

12. Acesta se va curăfi în ziua a 
treia şi în ziua a şaptea, şi curat 
va fi; iar de nu se va curăţi în ziua 
a treia, necurat va fi în ziua a şaptea. 

13. Tot cel ce se va atinge de 
vre un om mort oarecare şi nu se 
va curăjî, cortul Dojnnuiui a pân- 
gărit; pentru aceea va pieri sufletul 
acela din Israil, că apa stropir-ei nu 
s'a stropit preste el, necurat este» 
c^necurătia lui într'însul este. 

14. Şi aceasta este legea: de va 



4. Lev. 16, 191 Ps. 50, 8; Evt. 9, 13. 
6. Lev. 14, 6, 51. 11. Lev. 11, 36. 
12. 31, 19. 13. Lev. 15, 31. 



murî vre un om în casă, tot cel ce 
intră în casă, şi câte sunt în casă 
necurate vor fi şapte zile. 

15; Şi tot vasul deschis, care nu 
are capac nici legătură deasupra, 
necurat €sfe.î . 

16. Tot cel ce se va atinge pre 
câmp de vre un om Ucis' cu sabia, 
sau de vre un mort, sau de oş.orne* 
nesc, sau de mormânt, şapie zile, ne- 
curat va >îi. , - 

17. Şi vor luâ pentru cel necu- 
rat din cenuşa cea arsă a curăţirei, şi 
vor furnâ preste apă vie într%ft vas. 

18. Un bărbat curat luând isop, 
va muia în apă, şi va stropî casa, 
vasele, oamenii câ|i vor fi acolo, şi 
pre cel ce s'a atins de os omenesc, 
sau de cel ucis cu sabia, sau de 
cel mort, sau de mormânt. 

19. Omul cel curat va sfropî pre 
cel necurat în ziua a treia şi în ziua 
a şaptea; şi se va cură{i în ziua a 
şaptea, şi va spălâ hainele sale, şi 
va scăldâ trupul său cu apă, şi ne- 
curat va îi până seara. 

20. Iar omul care se va pângări 
şi nu se va cură|i, va pierî sufletul 
acela din mijlocul adunării, că sfin- 
tele Domnului a spurcat, şi penfru- 
că apă de stropire nu s'a stropit 
preste dânsul, necurat este. j 

21 . Şi va fi vouă lege veşnică, şi 
cel ce stropeşte cu apă de stropire, 
va spălâ hainele sale; iar cel ce se 
atinge de apa stropirei, necurat ya fi 
până seara. w) ^ sy 

22. Şi fot ori de ce se va atinge 
cel necurat; necurat >ia fi^^ot cel 
atins, necurat va ir până scara. 

CAP. ? [: 

Apa din fiatm.< A^a0ec^'MiK^tftit şi 



■70 



a lui Aaron. 



ş 



i âU venit fiii lui Israil cu toată 
adunarea în pustia Sin în luna 



18. Ps. 50, 8. 
20. 1- % 36. 



m 



NUMERI! 20 



cea dintâiuy şi a rămas poporul în 
Cadis, şi a murit acoîo Mariam, şi 
s'a îngropa! acolo. ; & v ^m^nv-t 

2. Şi n'avea apă adunarea^ şi s'a 
adunat la Moisî şi AaroniM* * 

3. Şi blestemâipoporu^preiMoisi, 
zicând: ©s! Că de ani ii pierit când 
au#ierif frăţii noşfriînaintea Dom- 
nului.- -• ^ * ' : * v:v :;iî - ' : 

4. ^eri#ueeafisuit adunarea Dom- 
nului în pustia aceasta, 'ca să ne 
omMÎţî- P re şi vitele noastre ? 
i ( 5. Eihtruce «ne-aţi scos . pre noi 
din Bghiplt bă ! să "venim la acest 
loc^rău, în. căreî nu se searnărfă şi 
rne-se ^afiă nici smochini, riici vii; 
nici rodiii* nici apă de Mul - v 

&iŞi au veniiMoisi şi Aaron dina- 
inteaiaduttăriila uşa cortului mărtu- 
riei, şi au căzuipre*îaţa lor, şis'a«a^ 
rătafi slava DomnuluieăfredânşE 

?;> Şi au grăit Domnul către Moisî, 
zicând: : K'ia:. ./ '■>•,- 

8. -te toiagul Iau, şiehiărhă aduna- 
rea, ^ fu şi Aaron fratele tău, şi grăiţi 
către piatră înaintea tor, şi va da 
apele sale, şi veji scoate apă. din 
piatră, .şs ve{iadăpâ adunarea şi do- 
bitoacele ton 

9. Şi a luai Moisî toiagul dinain- 
tea Domnului, după -cum au parun^ 
cit Domnul. 

; 10. Şi au cterhat Moisî şiAaron 
adunarea înaintea pietri.şia zis că- 
tre ai: ascultaji-mă cei neascultă- 
torii ăK< din piatra aceasta voiu scoate 
vouă apă? 

iii., Şi ridicând Moisî mâna sa, a 
lovi! piatra cu toiagul de două ori, 
şi a ieşit âpă multă, şi au băut a- 
dunarea şi Dobitoacele lor. 

12. Iar Domnul au 'zis către Moisî 
şi către* Aaron: pentrucă n'aţi crezut 
să mă sfinţiţi înaintea fiilor lui is- 
rail, pentru aceea,, nu veţi băgâ voi 



2. Eşire 17, 1. 4. Eşire 16, 3; 17, 3. 
10. Eşire 17, 5, 6. 77. Eşire 17, 6; ISâia 
48, 21; 1 Cor. 10, 4. 12. H 2 Lege 1, 37. 



adunarea aceasta în pământul care 
l-am dat lor. ? 

13. Aceasta este apa pricirii, că 
s'au cedat fiii lui Israil înaintea Dom- 
nului, şi eL-s'au sfinţit întru dânşii; 

14. Şi a trimis Moisî soli din Ca- 
dis la împăratul Edom, zicând: a- 
cestea zice fratele tău Israil: tu ştii 
toată osteneala ce am avut noi. 

15. Cum s'au pogorîi părinţii no- 
ştri în. Eghipef, şi au nemernicit în 
Eghipet zile tmulte, şi rie-aa chinuit 
pre noi Eghipienii, 'şi - pre părinţii 
noştri; 4. ' 

16. Şi am strigat către' Domnul, 
şi Domnul au auzit *glasul nostru; şi 
trimiţând înger ne-au sc"Os pre noi 
din Eghipef, şi acum ^suntem în Ca- 
dis cetatea de lângă (hotarele tale. 

17. Să trecem prin pământul tău* 
nu vom trece prin ţarini, nici prin 
vii, nici vom beâ apă din fâniâna^ta, 
pe drumul mare vom merge, &u ne 
vom abate la dreapta, nici la stânga, 
până vom trece hotarele taie. -> 

18. Iar <Edom a zis: nu-ve|i trece 
prin pământul meu; iar de au, cu 
războiu voiu ieşi înaintea fat ~ r 

-19. Zis-au lui fiii lui* Israil: sM tre- 
cem pre lângă munte, iarMde vom 
beâ tiin apa ta eu, şi vitele mele, 
vom plătî ţie; lucru mic-este să ifre- 
cem pe lângă munte. 
- 20. Iar el a răspuns: nu vei trece 
prin pământutmeu, ştia teşit Edom 
înaintea lui >cu gîoătă "mare şi cu 
mână tare. ~ • * s 

21. Şi rievrând Edom să lase pre 
Israil să treacă "prin hotarele sale, 
si s'a abătut israil dela dânsul; 

22. iŞi's'ăn ridicat din Cadis, şi 
au mers tfii Iu* Israil toată aduna- 
rea în muntele Or. 

23. Şi au grăit Domnul către Moisl 



13. Eşire 17, 7; H 2 Lege 33, 8. 14. H 2 
Lege 23, 7. 75. Num. 20, 15, 16. 16, Eşire 
2, 9r23 ; Fapt. 7, 30, 38. 19. fl 2 Lege 2, 6. 

21.' Judec. Ily l8.i 22i 33^37. ' * '<>V:\ 



NUMERII 20-21 



199 



şi către Aaron în muntele Or la ho- 
tarele pământului lui Edom, zicând: 

24. Să se adaoge Aaron la popo- 
rul său, că nu veţi-inirâ în plmâw 
tul care l-am dat fiilor lui Israil moi 
ştenîre, penfrucă m'a|i întărîtaf pre 
mine la apa pricii. .notez 

25. Ia f pr£ Aaran fratele tău şi 
pre Eleazar feciorul Ini; şi-i sue pre 
ei în muntele Or înaintea a toată 

adiih®rea.-3 : * ' ry 

' 26. Şidesbracă pre Aaron de vest- 
minte şl îmbracă pre Eleazar fecio- 
rul lui, şi Aaron se va adaoge, şi 
v.a muri acolo. 

r -27. Şi* a făcui Moisl după cum i-au 
poruncit Domnul, şi i-a suit pre ei 
în muntele Or înaintea a toată a- 
Hunarea. q 

28. Şi a desbrăcat Moisî pre Aaron 
de vestminte şi a îmbrăcat cu ele 
pre Eleazar feciorul lui, şi a murit 
Aaron acolo în vârful muntelui, şi 

. s'au pogorît Moisî şi Eleazar din 
munte. 

29. Şi a văzut toată adunarea, 
* că a murii Aaron, şi a plâns pre 

Aar©n treizeci de zile toată casa lui 

. Israel. o ■■ :>-.-■' 

CAP 21. 

Şarpele de aramă.' 

Qi a auzit Hananeul împăratul A- 
Yraflului cel ce lăcliiâ către pustie, 
că a venit Israil pre- calea Atarin, 
şi siam-ăzboit asupra lui Israil, şi 
a* robit din ei robime. 

2i Şi a făcut Israil făgăduinţă Dom- 
nului, şi a zis ; de'mi vei da pre po- 
porul acesta supt. mâna meâV'vo'foi 
aduce pre el dar şi cetăţile lui. 

3. Şi au ascultat Domnul glasul 
lui Israil, şi au dat'pre riananeu supt 
mâna lui, şi 1-a adus dar pre el şl 



25. E 2 Lege 32, 50. 28 H 2 Lege 10, 6. 
29. Fac. 50, 3! H 2 Lege 34, 8. 
21. i- 30, 40. 2. Fac. 28, 20. « 



cetăţile Iui, şi a chemat numele lo- 
cului aceluia: dar adus. 

4. Si purcezând din muntele Or, 
pre calea cea despre marea Roşie, a 
încunjura'f -' pămâfrlul lui Edom, şi 
s'a împuţinat cu suflelul poporul pre 
cale» ■ m : • 

5. Şi cârtea poporul asupra lui 
Dumnezeu şi asupra lui Moisî, zi- 
când: căci ner-ai scos pre noi din 
Eghipet, ca să ne omori în .pustie? 
Că nu este nici pâine nici apă, şi 
sufletul nostru s'a ufîit cu^ceastă 
pâine deşartă. ^ 

6. Şi au trimis Domnul în popor 
şerpi omorîtoSi; şi muşcâ pre po- 
por, şi a murit popor mult din fiii 
lui Israil. 

7. Şi mergând poporul la Moisî 
a zis: am păcătuit că am gpăif rău 
asupra 'Domnului şi asupra fa, *oa*. 
gă-te dar către Domnul, ca ;să. ia 
dela noi şarpele; şi s'a rugat Moisî 
către Domnul penfru p^p^f. i\ 

8. Si au zis Domnul către ;Moisî: 
fă ţie şarpe de aramă, şi-1 pime^un 
semn, şi va fi de va muşcâ şarpele 
pre om, tot cel muşcat v*te$ndu-l 
pre el, va frăî. "â'.w^ 

9. Şi a făcut Moisî şarpe d€'a- 
ramăî şi l-a pus pre el 4in iseitm; 
şi când rrîuşcâ şarpele pre Gin i se 
uita la şarpele cel de aramă' şi» trăia. 

10. Şi s'au ridicat fii lai Israil şi 
au tăbărîttn Ovot. rr t 

\\i Şt ridicându-se .dîh Ovot, au 
tăbărîf în Ahalghe, dincoiaîn pustia 
care este despre faţa lui Moav, spre 
răsăritul soarelui.- ' 

12. Şi de acolo s'au sculat şi au 
tăbărîf în valea. Zared./' 

13. Şi de acolo ridicându-se, au 
făbârît dincolo de Arnon în pustia 
ceea ce este» -afară din hotarele A- 



4. 33, 41. 5. 11, 20; H 2 Lege 9, 22. 
6. Infelep. 16, 5; 1 Cor. 10, 9. #. Joan 
3, 14. 9. Ioan 3, 14; 4Imp. 18,4. 10. 33, 43. 
13. Jud. 11, 18. - ' ' 



200 



NUMERII 21 



moreilor, câ Anton este în hotarele 
lui Moav, îrilre Moav şi între Amoreu. 

14. Centru a ceea se zice în Cartea, 
războiul Domnului : pre Zoov l-au 
secat, şi repejunele Iii Arnort. 

15. Iar repejunele le-au făcut lă- 
caş lui Ir, şi se alătură cu hotarele 
lui Moav. 

16. Şi deracolo la fântână. Aceasta 
este fântâna, pentru care au zis Dom- 
nul către 'Moisî: adună poporul, şi 
le voii* da lor apă să beâ. 

17. Atunci Israil a cântat cântarea 
aceasta : lăudafi fântâna, cântafi-i, 
răspunzând unii altora. 

18. Fântână o au şăpăt pre ea că- 
peteniile/ cioplifu-o-au pre ea împă- 
raţii neamurilor întru împărăţia lor 
stăpânind ei. 

u 19. Şi dela iântână la Manfanain, 
şi dela Mantanain la Naaliil, şi de 
la Naaliil la Vamof. 
^20. Şi dela Vamot la Napin care 
este în câmpul lui Moav, dela vâr- 
ful celui cioplit, care caută spre fa|a 
pustiei. .- ,r , ' 

21- Şi a trimis Moisî soli la Sion 
împăratul Amoreîlor cu cuvinte de 
pace, zicând: >-rn v ~ 

22. Vom trece prin pământul tău, 
prexale vom merge, nu ne vom a- 
hatemici în ţarină, nici în vie, nici 
vom*be^ apă din fântâna fa, pre ca- 
lea împ*ărăleăs că vom merge, pân ă 
ce vom trece hotarele tale. 

23. Dar Sion n'a lăsat pre Israil 
să treacă >ţ>rin hotarele lui; şi a 
adunat Sion pre tot poporul său, şi 
au ieşit în pustie să steâ împrofiva 
lui Israil, şi au'veriM în Iassa, şi a 
stat împroiiva luiSlsraiî; 

24. Şi 1-a bătut pre el Isjrail cu 
ucidere de sabie, şi a stăpânit pă- 
mântul lui, dela Arriom până :1a la- 
voc, până la feciorii lui Amman, că 



21. R 2 Lege 2, 26. 23. R 2 Lege 2, 30; 
ii 29, 7. 24. R 2 Lege 2, 33; Jud. 11, 13; 
*s. 134, 10, 12; fhnos 2, 9. 



hotarul fiilor lui Amman este lazir. 

25. Şi a luat Israil toate cetăţile 
acestea-,' şi a lăcuit Israil în toate 
cetăţile Amoreilor, în Esevon, şi în 
toate* cele de prin prejurul lor. \ 

26. Că Esevon este cetatea lui 
Sion împăratul Amoreilor, şi ace- 
sta a bătut pre împăratul Moav mai 
înainte, şi a luat fot ..pământul lui 
dela Aroir până la Arnon. ■ > 

27. Pentru aceea zic cei ce grăesc 
în pilde: veniţi în Esevon, câ să se 
zidească şi să se tocmească ceta- 
tea Sion. . 

28. Că foc a ieşit din Esevon, şi 
pară din cetatea lui Sion, şi a mân- 
cat până la Moav, şi a mistuit stâlpH 
lui Arnon. 

29. Vai {ie Moav, pierit-a poporul 
Hamos, dafu-s'au fiii lor spre scă- 
pare, şi fetele lor robite lui Siori îm^ 
pârâtul AmoreiloTi 

30. Sămânţa lor piere, . Esevon 
până la Devon, şi femeile lor încă 
arseră cu foc în Moav. 

31. Şi a lăcuit Israil în loateSce- 
fă(ile Amoreilor. \ 

32. Şi a trimis Moisî ca să> isr 
codească pre lazir, şi o a luat pre 
ea şi satele ei, şi a scos pre Amo- 
reul care erâ' acolo. 

33. Şi întorcându-se s'a suit pre 
calea cea către Vasan, şi a ieşit Og 
împăratul Vasanului înaintea lor, şi 
tot poporul lui la războia în Edrain. 

34. Şi. au zis Domnul către Moisî: 
să nu te temi de el> că -Xxl anâinile 
fale l-am dat pre el şi tot poporul 
lui şi tot pământul %ii, vei; face 
lui, cum ai făcut lui Sietn împăratul 
Amoreilor, care lăcuiâ în EsevOn. 

35. Şi 1-a bătut pre el şi pre fe- 
ciorii lui şi pre tot poporul lui, până 
n'a lăsat dintr'însul rob viu, şi a mo- 
ştenit pământul lor. 

25. R 2 Lege 2, 34, 35. 28. Isaia 15. 1. 

29. Jud. 11, 21; 3 Imp. 11, 7. 33. R 2 
Lege 1, 4j 3, 1-3; 4, *T\29, 7. 35* Eşire 
14, 28. ^ 



NUMERE 22 



201 



CAP. 22. 

Si purcezând fiii lui Israil, -du tă- 
bărî! la apusul lui Moav lângă Ior- 
dan căfre lerihon. s 

2. Şi văzând Valac feciorul lui 
Sepîor, foaie câte a făcui Israil A- 
moreului, 

3. S'a femtii Moav de popor foarle; 
că mulţi erau, şi s'a îngrozii Moav 
de faţa fiilor lui Israil. 

4. Şi a zis Moav către bătrânii 
lui Madiam : acum adunarea aceasta 
va înghiţi pre' ' loji cei din prejurul 
nostru, cum înghite viţelul iarba cea 
verde dm câmp; şi Valac feciorul 
lui Sepîor eră împărat lui Moav pe 
vremea-aceea. ' 

5. Şi' a *trimis soli la Valaam fe- 
ciorul îuTVeor în Fatura, care este 
la rîtfl T&fământului fiilor poporului 
său, să-1 cheme pre el zicând: iată 
popor a ieşit din Eghipef, şi iată a 
acoperit faţa pământului, şi acesta 
stă împroTiva mea. 

6. Şi acum vino de blesteamă mie 
pre poporul acesta, că mai tare de- 
cât minereşte, doar voiu puteâ să 
ucid dintru ei, şi să-i scoţ pre ei din 
pământ; că ştiu, că pre carii vei bi- 
necuvânta, binecuvântaţi sunt, şt pre 
carii vei bles#mâ tu,%lesiemaţi sunt. 

Ti Şi aii mers^ bătrânii lui 1 Moav şi 
bătrânii lui Madiam ducând daruri 
în mâinile lor pentru vrăjii şi au ve- 
nit la Valaam, şM-âu* spus lui cu- 
vintele lui Valac. Vf 

8. Iar el a zis către ei: mâneţi aici 
preste noapte, şi voiu răspunde vouă 
cele ce va grăi Domnul către* mine. 

9. Şi au rămas boierii lui Moav Ia 
Valaam, şi âu venit Dumnezeu la Va- 
laam, şi i-au zis lui: ce sunt oamenii 
aceştia la fine? - 

10. Şi a zis Valaam către Dum- 

22. 2. 26, 3; şi 33, 48. 5. Istis Navi 24, 9. 

7. Is. Navi 13, 22. 



nezeu: Valac feciorul lui Sepîor îm- 
păratul lui Moav i-a trimis pre ei la 
mine, zicând: * *. 

11. Iată popor a ieşit din Eghi- 
pet şi a acoperit faţa* pământului* 
şi acesta ştă înţprofiva mea, şi a- 
cum tfino ?d^mi-l blestemă epre el, 
doară îl voiu puteâ bate pre el, şi-1 
voiu scoate pre el de pre pământ. 

12. Şi au zis Downul i către Va4 
laam: nu vei merge cu ei, nici vei 
blestemă poporul, eă este binecu- 
vântai . .]'Â'- ' ' 

13. Şi sculându-se Valaam dimi- 
neaţa, a zis căfre boierii lui Valac; 
duceţi- vă la Domnul vostru, că pre 
mine nu mă lasă Dumnezeu să merg 
cu voi. 

14 Şi sculându-se boierii lui Moav 
au venit; la Valac, zicând: Valaam ri'a 
vrut să vie cu noi. -;rfH ,; . 

15. Şi a adaos încă Valac- a tri- 
mite boieri mai mulţi, şi mai cinstiţi 
decât aceştia. .-<■': 

16. Şi au venit la Valaam, şi i-au zis 
lui: acestea zice Valac a lui Sepîor: 
rogu-te, nu te lenevi a venî la mine. 

iH, Că Cu cinste le voiu cinsti, şi 
câte vei zice, voiu iace y,0,n niimai 
vino de blestem ă tfiîe pre poporul 
acesfa. ! <v 

18. Şi a răspund Valaam, şi a zis 
boierilor lui Valac: de-mi va da mie 
Valac plină casa de argint şi de aur, 
nu voiu puteâ să calc cuvântul Dom- 
nului Dumnezeu, să-l fee pre ^l^rnic 
sau mare întru cugetul meu. ** ; ţ 

19; Şi acum rămâneţi în noaptea 
aceasta, ca să cunosc ce va adaoge 
Domnul a grăi către mine. r € 

20. Şi au venit Dumnezeu la Va- 
laam noaptea, şi i-au zis lui: de au 
venit săt le cheme oamenii aceştia, 
sculându-te, mergi după elj însă cu^ 
vântul care-1 voiu grăî către tine, 
acela să-l faci. 

21. Şi sculându-se Valaam dimi- 

17. 24, 11. 18. 3 Imp. 22, 14. f 



202 NUMERII 22 

— , — , -— i — - . „ . .. _ , , , . — — — ' — ■ " ■ a 



neaţa a pus şaoa pre asina sa, şi 
a purces cu boierii lui Moav. 

22. Şi s'a mâniat cu'iujime Dum- 
nezeu, căci merge el r ; şi s^â ' sculai 
Îngerul lui Dumnezeu^ ca să-1 mu- 
stre pre el pre cale; şi el şedeâ prc 
asina 'feaîrfşt două slugi Jale lui etau 
cu dânsul. k ' i f - 

23i Şi văzân'd asina pre îngerul 
lai Dvmneteu siâtidu-i împroiivă în 
cale' şi cu sabia scoasă în mâna 
sa, s'a abătui asina din calc şi mer- 
geă spre câmp; iar el băteâ pre a- 
sină cu toiagul său, ca s'o îndrep- 
teze la cale. 

24. Şi a stătut Îngerul lui Dum- 
nezeu între răzoarele viilor, gard din- 
coace, şi gard dincolo. 1 

25. Şl văzând asina pre îngerul 
lui Dumnezeu, s'a tras către gard, 
şi a strâns piciorul lui Valaam la 
gard, şH Valaam a adaos încă a o 
mai bate. ir. l 

26. Şi a adaos Ingeruî lui Dum- 
nezeu, şi mergând a stătut în loc 
strimt, unde nu se puteâ abate la 
dreapta sau la stânga. ~ 

. • 27s rŞ| văzând asirfa pre Ingdrul 
lui Dumnezeu, s'a culcat supt Va- 
laam, şi s'a mânîlt Valâam y şi bă- 
teâ pre asină cu toiagul. 

28. Şi a deschrs* Durnnezeu gura 
asinei, şi a zis către Valaam : ce 
ţi-am îăcut de mai bătut de trei ori 
OKaceasta.' 

jf 29. Şi a zis Valaam către asină: 
pentrucă mai necăjit, şi de aşi îi 
ayul cujifjîn mână mea te-aşi îi jun- 
ghiat. p 

30. Şi a zis asina către Valaam: 
aU nu sunt teu asina v ta, pre care 
dm tinerejele laie ai îneăteat până 
în ziua de astăzi? Au doară din ne- 
băgare âe^şeamă am îăcut tţie acea- 
sta? Iar el ahzis, nu. ? v 

31. Şi au descoperit Dumnezeu 

22. l Petru 2, 15. 28. 2 Pett, 2, 16; Iuda 
v. 11. 



ochii lui Valaam, şi a văzut pre în- 
gerul Domnului stând împrolivă în 
cale, şi sabia scoasă în mâna lui, şi 
plecâadu-şe s'a închinat cu îaţa sa. 

.32iuŞi a zis lui îngerul lui Dum- 
nezeu: penlruce ai bătut pre asina 
ta< acum a treia oară? Şi iată eu am 
teşii să te mustru pre tine, pentrucă 
nu este calea ta dreaptă înaintea mea. 

33. Si văzându-mă asina s'a a- 
bătut dela mine acum a, treia oară 
cu aceasta, şi de nu s'an îi abătut, 
acum pre tife ţe^aşi K ii omorît, şi 
pre ea o aşi îi păzit. , ? ; i 

34. Şi a zis Valaam către lf gerul 
Domnuluiî greşifcam,, că\ n'am ştiut 
cum că tu mi-ai stătut împrotivă 
înaintea mea în cale, şi acum de 
nu-ţi place |ie, mă voiu 1$oaree> 

35. Şi a zis îngerul lui < Dumnezeu 
către Valaam, pasă împreună eu oa- 
menii aceştia, numai( Cuvâfti^ţcare 
voiu zice către tine, aeşgţa ^ pă- 
zeşti ca să-1 arâeşti,j)Şi a,, mers Va- 
laam cu boieria lui Valahi t fi' i 

36. Şi auzind Valac e^^fGăjiVine 
Valaam, a ieşit întru întâmpinarea 
lui la cetatea ^oav^care^ş,te Ja ho- 
tarele Arnonului, care este^din par- 
tea hotarelor. r h î 

37. Şi a zis Valac către Valaam: 
au n'am trimis la tinetă fte cheme, 
pentruce n'ai v€|nii lâmiue? Au doară 
socotit-ai că- n|i vo4u ; puteâ să te 
cinstesc? ^ , . *■ /■ 

38. Şi a ziş yalaam către Valacî 
iată am venit la tine, au puteâ-voiu 
acum grăi cevâ? Cuvântul care va 
pune Dumnezeu în gura mea, acela 
îl voiuî^rat^ ' _> ^ 

39. Ş| r a mers Valaam cu Valac, 
şi aujivenit 4a cetăţile cur jilot. 

; 40. Şi a junghiat Valac? oi şi vi* 
ţei, şi a trimis lui Valaam şi boie- 
rilor celor ce erau cu el. 

41. Şi a fost a doua zi a luat Va- 
lac pre Valaam, şi 1-a suit la slâl- 

"85. 23, 16. 38. 23, 12, 26. - ' " 



NUMEEIB S2--23 



20â 



pul lui Vaal, şi i-a arătat lui de a- 
coto o parte oarecare de popor. 

CAP. 23. 

Valaam binecuvinteazâ pre Israilîii. 

Si a zis Vşlaam lwfc^aladr zideşte 
y !mieaiei/şapte jertîelritfee şirrai gă- 
teşte ,ai.ci*şaple a/iţei şi" şapte berbeci. 
sv 2. ^ayfâcut ValaCidupă cum i a 
zis Valaam, şi a adus vifel Şâi befî 
b$le pr©*jj£rtfelnjc. ,-«,■;. 

3. zis Valaam către Valac: 
sfăi^proapeede jertfa ta, şl eu voiu 
m erge, ca doar mi a arăta Dunw 
tţzkiph^ntru întâmpinare, şi cuvân- 
tul care îl va atătâ mie.;j ţi-l voiu 
spume fie, şi a stătut Valac lângă 
jertfa sa. ^ ' ,;v>, ■ 
; lat Valaam a mers să întrebe 
prâ Diimnezeu, şia mers drept, şi 
s'au arătaţ.Dumnezeui lui Valaam, şi 
Miiis- Valaam; către el; cele- şapte 
jefjfeînîce le-am &ăfît,. şiiam pus un 
viţel /. şi urt berbece preste fiecare 
fertfeioie^ ; — -;>vţ ? <>Uk _ 
5. Şi au pus Dumnezeu cuvânt în 
gura lui Valaam, şi aurzis: întoar- 
ce-re la Valac», şi aşâ §rjeşte;- 5| 
- îi GnŞitş'a întors ia jel; iarel stâ de- 
parte †jertfele? sale, şi* tofi^boieiii 
lui Moav! (împreună cu 0y şi a îost 
Duhtti lui dumnezeu preste el. 
d7.îŞî luând pilda şa a zis: din 
Mesjo#olanTiaf m'a ehemat pre mine 
Walac împăiatul) lui Moav, din munţi 
dela risăiti zicând : vino, blestemă 
mie p r e Iacov, şi vino, osândeşte 
pre ISrail. 

8; Cum voi» bieslemâ pre cel ce 
miri blestemă Domnul? Sau cum 
voiu osândi pre cef ee riu-1 osân- 
deşte Dumnezeu? o 

%i Gă din vârful jnimţilor vedeâ-P 
voiu pre el, şi din ; deataiepunoâ- 
şle-l-voiu pre el; iată. poporul care 



23- S. H 2 Lege 33, 28»' ■ 



singur va lăcul, şi între alte nea- 
muri nu se va numărâ. 

10. Cirie-a numărat sămânţa lui 
Iacov? Şi cine tp&numărâ noroadele 
lui Israii? Să moară sufletul meu 
întru'suflef ele drepţilor, şl să se facă 
sămânţa mea" ca sămânţâ f îlor. 

11. Şi "a. zis Vaîâc r căSre Valaam: 
ce mi-ai îăcut? Să blestemi pre vrăj- 
maşii mei te-am chemat, şi iată i-^ai 
binecuvântat cu binecuvântare. - 

12. Şi a zis- Valaam către yalac: 
au nu câte va da Dumnezeu îrfgura 
mea, acestea Witrpăzî & grăi? 

13. Şi a zis către el VăJac mâi 
vino încă cu mine într'alt loc, de 
unde nu-1 vei vedeâ pre el de-acolo, 
ci numai o parte dintr'însul Vei ve- 
deâ; iar pre toţi hu-i vei -vedea, şi 
de acolo blesteamă pre dânsul. 

14. Şi 1-a luat pre el într'un pisc 
de ţarină pre vârful celui cioplit, şi 
a zidit acolo şapte jertfelnice, şi a 
pus viţel şi berbece pe jertfelnic. 

15. Şi a zis Valaam către. Valac: 
sfăi- lângă jertfa ta, iar eu mă voia 
duce să întreb pre Dumnezeu. 

16. Şi au întâmpinat Dumnezeu pre 
Valaam, şi au pus cuvânt în gura lui, 
şf au' zis: întoarce-fe Ia Valac; şi a- 
cestea să grăeşti. i >*m*- 

- 17. Şi s% întors la el, iar eT^tâ 
aproape de jertfa sa, şi toţi boierii 
lui Moav cu el? şi i-a zis Va laş lui: 
ce au grăit Domnul? H c d 

18. Şi luând pilda sa a 'zis: scoa- 
lă-te Valac, şi ascultă, ta, îrN*ureefci 
mărturie feciorul lui 'Sepfo*. v 

19. Dumnezeu nu ; este ca omul 
să se schimbe,îni# ea fiul omului 
să se îngrozească el a zis: au nu 
va fac£? Orăkva; şi au nu va în- 
deplini?, i 

20. Iată am^ primit ca să binecu- 
vintez, voiu binecuvântâ şi nu mă 
voiu oprî. 



IZ. 22, 38. 16. 22, 35. 19. 1 Imp. 15, 29; 
Iacov 1, 17. ■ ■' - 



NtîMERII 23-24 



21. Nu va fi osteneală întru la- 
cov, nici se va ivî necaz întru Is- 
rail; Domnul Dumnezeul lui cu el 
este, cele mările a|e boierilor întru 
dânsul. : ^ ' - 

22. Dumnezeu ceio| 4<au scos pre 
el din Eghipet ca mărirea inorogului. 

23. nu esle descântec în Ia- 
oovi nici 5vraje S; în Israil, la vreme 
seva grăi lui- lacov, şi lui Israil ce-i 
va face Dumnezeu? 

24. , lată poporul ca un puiu de 
leu se va sculă, şi ca un leu se va 
semeţi, nu va dormi până ce va 
mâncâ vânat, şi va bcâ sângele ce- 
lor răniţi. 

25. Şi a zis Valac căjEre Valaam: 
nici cu blestem să nu -l blestemi 
mie pre el, nici binecuvântând să 
nu-1; bitiecuvintezi pre el. 

26. Şi răspunzând Valaam a zis 
lui tValac, au n'am grăit ţie, zicând: 
qă cuvântul care-mi va ziţe Dum- 
nezeu, acela voiu face? 

27. Şi a zis Valac către Valaam: 
vino să te duc într'alt loc, şi de va 
plăceâ lui Dumnezeu, blesleamă-1 pre 
el de acolo. 

28. Şi a luat Valac pre Valaam, 
în vârful lui Fogor, care se întinde 
spre pustie. 

^29. Şi a zis Valaam către Valac: 
zideşte mie aici şapte jertfelnice, 
şi- roi găteşte şapte viţei şi şapte 
berbeci. 

30. Şi" a făcut Valac precum i-a 
zis Vajaarri,f şi a pus viţel şi ber- 
bece pre jertfelnic. ? 

CAP. 24. 

PrQorocm Jm jValaain. 

Si văzând Valaam' că' biAe este 
j înaintea Domnului a binecuvânfâ 
pre Israil, n'a mers după obiceiul 
său întru întâmpinarea vrăjiîor, ci 
ş'a întors faţa sa spre pustie. 

21. Ps. 31, 1, 2; Ietem. 50, 20; Rom. 4, 7. 

24. Fac 49, 9. 26. 22, 18, 33. 



2. Şi ridicând Valaam ochii săi, 
văzut-a pre Israil lăbărît după nea- 
muri, şi a fost preste el Duhul lui 
Dumnezeu,- -şi a început a grăi în 
pildă zicând: 

3. Zice Valaam fiul lui Veor, zice 
omul cel adevărat, care vede. 

4. Zice cel ce' aude cuvintele lui 
Dumnezeu, cel ce cu "ochii 1 săi de- 
schişi a văzut în somn vederea lui 
Dumnezeu. 

5. Cât sunt de bune casele tale 
lacove, şi corturile tale Isrâile. 

6. Ca nişte văi umbroase, ; şi ca 
nişte grădini lângă tÎufî, şi ca nişte 
corturi care le-au înfipt Domnul, şi 
ca nişte chedri lângă ape. > 

7. Ieşî-va un om din sămânţa lui; 
şi va stăpâni neamuri multe, şi se 
va înălţă împărăţia lui mai mult de- 
cât Gog, şi va creşte împărăţia lui: 

8. Dumnezeu l-au povăţuit pre el 
din Eghipet, ca a inorogului mări* 
rea lui, mânca- va neamurile vrăj- 
maşilor săi, şi grăsimele lor le va\ 
suge, şi cu săgeţile sale va săietâ 
pre vrăjmaşi. ? i 

9. Culcându-se s'a odihnit ca un 
leu şi ca un puiu de leu, ciie-l-^a 
sculă pre el? Cei ce te binecuvân- 
tează pre tine sunt bine£uvâHiaţi?*$i 
cei ce te biesteamă sunt blestemaţi: 

10. Şi s'a mâniat Valac pre Va- 
laam, şi frângându-şr ^ 

Valac către Valaam: a blestemă vrăj- 
maşul meu le-am chemai, şPiiat|f 
binecuvântând l-ai bifiecS^âniat% 
treia oară. 

11. Acum dar fugi în locul făUj 
am zis că te voiu cinstî pre tine, şi 
acum te-au lipsit Domnul de mărire. 

12. Şi a zis Valaam către Valac; 
au nu şi solilor tăi, pre carii i-ai 
trimis la minej n am grăit, zicând: 

13. De-mi va da Valac casa sa 
plină de argint şi de aur, nu voiu 

24- 5*23. 22, 9. Fac. 49, 9; Mib. 5, 8. 
11. 22, 17. 13. 22, 18. 



MUMEttît âi-â5 



puica să calc cuvântul 'Domnului, 
să-1 fac pfe el »bun sau Jrău ^ dela 
mine, câte-mi va spune mie Dum- 
nezeu, acesfea voiu grăi. 

14 Şi acum iaţâ alerg ta locul 
meu, vino să-ţi sgun ce va face po- 
porul acesta poporului tău la sfâr- 
şitul zilelor. 

15, Şi urmând pilda a zis: zice 
Valaam feciorul lui Veor, zice omul 
cel* ce f adevărat vede; F 
. 16i Auzind cuvintele lui Dumne- 
zeu, şi ştiind ştiinţa celui înalf> şi 
vederea lui Dumnezeu văzând în 
somn cu ochii săi deschişi. 

17. Arăfâ-l-voiu lui, ci nu acum, 
fericescu-1, şi nu se apropie, răsă- 
ri-va o stea din feeov, şi se va sculâ 
uri om din Israil, şi va zdrobi pre 
dorrmii lui Moav, şi va prăda pre 
toji feciorii iui Sit. 

18. Şi va fi Edom moştenire, şi 
va fi moştenirea lui Isav vrăjmaşul 
hd, şi Israil a făcut putere. 

19. Şi se va sculâ din lacov, şi 
va, pierde pre cel ce a scăpat din 
cetate,. 

20. Şi văzând pre Amalic, urmă 
pilda sa, zicând: începutul neamu- 
rilor Amalic, şi sămânja lor va pieri. 

21. Şi văzând pre Keneu urmă 
pilda sa, zicând: tare este lăcaşul 
tău, şi de vei pune în piatră cui- 
bul tău. 

22. Şi de se va face lui Veor cuib 
de vicleşug, Asirienii te vor robi pre 
tine. 

23. Şi văzând pre Og urmă pilda 
sa, zicând: vai, vail Cine va trăi, 
când va pune acestea Dumnezeu. 

24. Şi va ieşi din mâna Kiteilor, 
şi vot asupri pre Asur, şi vor ne» 
căli pre Evrei, şi ei toţi odată vor 
pieri. 

25. Şi sculându-se Valaam s'a dus 



19. 2 Imp. 8, 14; Ps. 59, 9. 

20. Eşire 17, 8; şi 14. 

21. 3ud. 1, 16. 



înapoi la locul său, şi Valac încă 

s'a dus Ia casa^sav" 

t ^ CAP. 25. 

Pedeapsa pentru idololatfie şi des- 
frânare. > 

Şi a poposit Israil în Satin, şi s'a 
spurcai poporul curvind cu fetele 
lui Moav. ;1 

2. Şi i-au chemat pre ei la jert- 
fele idolilor săi, şi au mâncat- po- 
porul din jertfele lor, şi s'a închi- 
nat idolilor lor. 

3. Şi s'a închinat Israil lui Veelfe- 
gor, şi s'a mâniat cu iuţime Dum- 
nezeu pre Israil. 

4. Şi au zis Domnul către Moisi: 
ia pre toate căpeteniile poporului, 
şi arată pre ei pildă Domnului îna- 
intea soarelui, şi se va întoarce iu- 
jimea mâniei Domnului dela Israil. 

5. Şi a zis Moisi neamurilor lui 
Israil: ucideţi fiecare pre casnicul 
ş$\i, care s'a închinat lui Veelîegor. 

6. Şi iată un om din fiii lui Israil 
venind, a apropiat pre fratele său la 
o madiancă înaintea lui Moişi,^} 
înaintea a toată adunarea fiilor lui 
Israil, iar ei plângeau la uşa cortului 
mărturiei. 

7. Şf văzând Finees feciorul lui 
Eleazar fiul lui Aaron preotul, s'a 
sculat din mijlocul adunării, şi luând 
în mână suliţa, t 

8. A intrai dinapoia omului isratî- 
tean în bordeiu, şi i-a junghiat pre 
amândoi, şi pre omul israiltean, şi 
pre femeie prin mitra ei, şi a înce- 
tat bătaea dela fiii lui Israil. 

9. Şi cei morţi într'aceasiă bătae 
au fost douăzeci şi patru de mii. 

10. Şi au grăit-Domnul către Moisi, 
zicând: 

11. Finees feciorul lui Eleazar fiul 



25T 1. Eşire 34, 16. 3. 31, 16; Osie 9, 10. 

4. Isus Navt 22, 17; H 2 Lege 4, 3. Eşire 
32, 27. 7. Eşire 6, 25; Ps. 105, 30. 

9. 1 Cor. 10, 8. 



lui Aaron preo.tul a «pofolif mâ- 
nia mea de căfre fiii tul IsraiJf râv- 
nind pentru mine râvnă înfru ei, şi 
n'am pierdui -pre fiii lui Israil înfru 
râvna rheeu, 

12. Aşâ am zis: iată eu am dat 
lui legătură de pace. 

'13. Şi va îi lui şi seminţiei lui 
dup'ă dânsul legătura preoţiei veş- 
nică, că a răvnit pentru Dumnezeul 
sătf, şi s'a rugat pentru fiii lui Israil. 
' t4. Omul israiltean, care s'a jun- 
ghiat împreună cu madianca se nu- 
meâ Zamvri, feciorul lui Salo mai 
marele casii seminţiei lui Simeon. 

15. Iar femeia madiancă cea jun- 
ghiată Hasvi, fala lui Sur mai mare- 
lui 1 neamului Omot ai casei semin- 
ţiei cei mai alese a lui Madiam. 

16. Şi au grăit Domnul către Moisi, 
zicând: 

17. Vorbeşte fiilor lui Israil, şi le 
spune: • •. 

18. Invrăjbi{i-vă cu Madiamitenii, 
şi-i omorîţi pre ei, că vă vrăjml- 
şeşc vouă cu vicleşugurile, cu care 
v'au viclenii pre voi prin Fogor şi 
prin Hasvi, fata măi marelui Iui Ma- 
diam; sora lor cea junghiată în ziua 
junghierii pentru Fogor. 

CAP. 26. 

Numărarea din nou a foporiiluij 

Şi a fost după bătaea această au 
grăit Domnul către Moisi şi că- 
tre Eleazăr "preotul, zicând: 

2; Numără căpetenia a toafă rr a^ 
dunărea fiilor lui Israil dela două* 
zeci de ani şi mai sus, după ca- 
sele seminţiilor lor, tot cel ce poate 
teşî la războiu întru Israil. 

3. Şi au grăit Moisi şi Eleazar pre- 
otul cu dânşii în Aravoful lui Moav 
la Iordan despre Ierlhon, zicând: 



12. Ps. 105, 31. 13. 1 Paratip. 6, 4. 
15. 31, 8. 18. flpoc. 18, 6. 
26. 2. l, 3; Eşite 30, 12. 3. 22, 1. 



4 douăzeci de ani şi mai sus 
pNcurrî i-au poruncit Domnul lui 
Moisi şi liilor lui Israil, carii au ieşit 
din Eghipet. . ' r > 

5. Ruvim cel înfâiu 'născut efl lui 
Israil; şi fiii lui Ravim, Enoh, şi po- 
porul lui Enoh dela Fallu; .poporul 
lui Fallu. 

6. Dela Asron, poporul iui Asrbn. 
Dela Harmii . poporul lui Harmi.' 

7. Acestea sunt noroadele luî Ru- 
vim, şi a fost numărul lor spalruzfeci 
şi trei de mii, şapte sute '.treizeci; 

8. Şi fiii lui Fallu, Eiiav. t 

9. Şi firi lui Eliav, Namuifc şi Da* 
lan şi Aviron, aceştia sunl"\cei ce 
s'au ales din adunare, aceştia sunt 
carii au stătut îrrrrirotiva lui Moisi 
şi a lui Aaron întru adunarea lui 
Core .întru împrotivire Domnului. 

10. Şi deschizându-şî pământul 
gura sa, i-au înghiţit pre ei -şi pre 
Core, murind cu ceata lui, când a 
mâncat focul pre cei două sate cinci* 
zeci, si s'a făcui spre semit/ ! « 

lh Iar fiii lui Core n'au marile 
12. Şi fiii lui Simeon: popojullii- 
lor lui Simeon: dela Namuiîf pâpo- 
rul lui Namuil, dela Iamui, pop4itu3 
lui îamin, dela Iahin, poporul lui 
Iahin. -* 
;33î Dela Zara, poporul lui Zara, 
dela Saul, poporal lui Saul. ; 

14. Acestea sunt popoarele lui Si- 
meon, în numă^de douăzeci şi două 
de mii dou&^ute. 

15. Fiii lui Gad după popoarele 
lor: dela Sajoti, poporul lui Saîon, 
dela Anghi, poporul lui Anghi, dela 
Suni, poporul lui Suni. 

16. Dela Azeni poporul lui Aâeni, 
dela Âddj, poporul lui Addi. 

17. Dela Âroadi, poporul lui Aroadi, 
dela Ariil, poporul lui Ariil. 

18. Acestea sunt popoarele fiilor 



4. 1, 1, 2, 3. 5. Fac. 46, 9% Eşice 6, 14; 
1 PataUp. 5, 1. 9. 16, 1,2. 10. 16, 2, 32. 
12,. Eşire 6, 15. 15. Fac. 46, 16. 



lui Gad în număr de pa&uzeci şi 
palru de mii şi cinci suie..- 

19. Iar îiii lui Iuda: hvşi' Avtlan 
şi Silon şi Faics $i Zan-a, şi a mu- 
rit Ir şi Avnan în pâmântul Hanaan. 

20. Şi au îosj fiii lui luda după 
noroadele lor: dela Silon, poporul 
lui Silon, dela Fares, poporul lui 
Fares, dela. Zara poporul lui. Zara. 

21. Şi au.josi fiii lui Fares, dela 
Asron, poporul lui Asron, dela la- 
muri, poporul lui Iarnun; 

22. J^mgtmsvM noroadele lui luda 
în număr de şaptezeci şi şase de 
mii cin^i sute. 

23. Şi fiii lui Isahar după popoa- 
rele lor: dela tola/poporul lui Tola, 
dela Fua, poporul lui Fua. 

24. Dela Iasuv, poporul lui Iasuv, 
dela Samram, poporul lui Saniram; 

25. Acestea sunt popoarele iui Isa- 
har, în număr de şaizeci şi patru 
de mii palru sute. 

26. FH| Iţii Zavulon după popoa- 
rele lor: dela Sared, poporul lui 5a- 
red;,dela Allon, poporul lui Allon, 
delaAlil, poporul lui Alil; 

27. Aceslea sunt popoarele lui Za- 
b.ulon 4n nufnjfr de şaizeci de mii 
cinci sute. 

28. Fiii ,lui losiî după popoarele 
lor: Manasi şi Efraim. 

29. Fiii lui fanaşi: dela Mahir, po^ 
porul lui Mahir .şi Mahir a născut 
pre Galaad; dela Galaad, poporul 
lui Galaad. 

30. Şi aceştia sunt fiii lui Galaad : 
dela Ahiezer, poporul lui Ahiezer, 
dela Heleg, poporul lui Heleg. 

31. Dela Esriil, poporul lui Esriil, 
dela Sihem, poporul lui Sihem. 

32i Dela Simaer, poporul lui Si- 
maer, şi dela Ofer, poporul lui Ofer. 

33. Şi dela Salpad feciorul lui Ofer 
nu s'a născut lui feciori fără numai 



19. Fac. 33, 7-10; şi 46, 2. 21. Fac. 46, 12. 
26. Fac. 46, 14. 29. Is. Navi 17; 1. 
23. 27, 1. 



fete; şi acestea](mintjşnumele feMor 
lui Salpâd^ Mala sioNua ^ E^la şH 
Melha şi Tersa. : ■ ' «Sffe 

34. Acestea sunt popoarele lui Mâ- 
nasî în număr de cincizeci; şi două 
! de mii şapte sute. \ ' 

j .,n3l). Şit.aceştla a jsunl fiii lui Efreitn: 
, dela Sutala, poporul lui Sutala,* de 
la Tanah, poporul lui Tanah- 

36. Aceştia sunt feciorii lui Sutala; 
dela Eden, poporul Iui Eden. Ace- 
stea sunt popoarele lui Efreitn îtt 
număr de treizeci şi două de mii 
cinci sule. 

. 37. Acestea sunt popoarele fiilor 
lui Iostf, după popoarele lor. 

38. Fiii lui Veniamin după popoa- 
rele lor: dela Vale, poporul iui Vale, 
dela Asivir, poporul lui Asivir, dela 
Iahiran, poporul lui Iahiran. 

39. Dela Sofăn, poporul lui Sofan. 

40. Şi au fost feciorii lui Vale: 
Adar şi Noeman, dela Adar popo- 
rul lui Adar, dela Noeman, poporul 
lui Noenian. >.n • v 

41. Aceştia suttt, iii lui Veniamin 
după popoarele lor în număr de pa- 
truzeci şi cinci de mii cinci suite. 

42. Şi fiii lui Dan după popoarele 
lor*, dela Same, poporul iui Same. 
Acestea sunt popoarele lui Dan după 
popoarele lor. * 

43i Toate popoarele lui Same în 
număr de şaizeci şi patru de mii 
pat.ru sute. ; -. ' . • 

44. Fiii lui Âsir diipă popoarele 
. lor: dela lamin, poporul lui lamin, 
; dela lesu, poporul lui lesu, dela Va- 
ria, poporul lui Varia. 

45. Dela Hover, poporul lui Hover, 
dela Melhiil, poporul lui Melhiil. 

46. Şi numele fetei lui Asir, Sara. 

47. Acestea sunf popoarele lui A- 
sir, în număr de patruzeci şi trei de 
mii şi patru sute. 

48. Fiii lui Neftali după popoarele 
lor: dela Asul, poporul lui Asiil, de 
la Gavni, poporul lui Gavni. 



49. Dela IesŞr, t|^$orul lur Iescr, 
jfelâi^^ti, poporul lui Selint. 

50Vj|cestea sunt popoarele lui Neî- 
fâliîîn riumăr de patruzeci şi cinci 
de mii patru sufe. 

51. Acesta este numărul fiilor lui 
Israil: şase sute una mii, şaple siile 
treizeci. ■ - 

52. Şi au grăit Domnul către Moisî, 
zicând: • 

53. Acestora se va împărţi pămân- 
tul să-1 moştenească după numărul 
numelor lor. ' 

54. Gelor mai mulţi, mai multă mo- 
şie ie vei da, şi celor mai putini, mai 
puţină moşie le vei da; fiecăruia după 
cum s'a socotii li se va da lor moşie. 

55. Cu sorţi se va împărţi pămân- 
tul, anume după neamurile semin- 
ţiilor lor vor luâ moşie. 

56. După sorţi vei împărţi lor mo- 
şie^ între mulţi şi între puţini. 

57. Şt fiii lui Levî după popoarele 
lor : dela {jfterson, poporul lui dher- 
son, dela Cat, poporul lui Cat, dela 
Merari, poporul Iui Merari. 

58. Acestea sunt popoarele fiilor 
lui Levî: poporul lui Loveni, popo- 
rul lui Hevron, poporul lui Cofe şi 
poporul lui Musi. 

59. Şi Cat a născut pre Amram, 
iar femeia lui Amram se numeâ lo- 
haved fata lui Levî, care a născut 
pre aceştia lui Levî în Eghipef, şi 
a născut lui Amram pre Aaron şi 
pre Moisî şi 4 pre Mariam sora lor. 

60. Şi s'a născut lui Aaron: Na- 
dav şi Aviud şi Eieazar şi Ifamar. 

61. Şi au murit Nadav şi Aviud, 
când au adus ei foc strein înaintea 
Domnului în pustia Sinai. 

62. Şi au fost numărul lor două- 
zeci şi frei de mii, toată partea băr- 
bătească dela o lună şi mai sus, 
că nu s'au numărat între fiii lui Is- 

51. 1, 46. 54. 33, 54. 55. 33, 54; 36, 2; 
Is. Navi 11, 23. 57. Eşite 6, 17-19. 

59. Eşire 2, 1, 2. 61. Leviti, 10, 1, 2; 
1 Parai. 24, 2. 62. 1, 49. 



rail, pen&ucă nu s'au dat lor mo- 
şie întru, fiii lui Israil. 

■ 

63. Şi aceasta este socoteala lui 
Moisî şi a >ttfi Eieazar preotul, carii 
au numărat preîiii lui Israil în Ara- 
voful Iui Moav la Iordan despre Ie- 
rihon. , s 

64. Şi înfr'aceştia n'a fost om din 
cei număraţi de Moisî şi de Aaron, 
carii au numărat pre HiiUui Israil 
în pustia Sinai. '• 

65. Că au fost zis lor Domnule că 
cu moarte vor muri în pustie^ şi tfau 
rămas din ei nici unul, afară de Ha- 
lev fiul lui lefoni şi lsus al lui Navi. 

CAP. 27. 

Lege pentru moştenire. * Isbis Navi că- 
petenie în . locul lui M&isV. • 

Si mergând tetele lui Salpaad fecib- 
j rul lui Ofer, feciorul lui Galaad, 
feciorul lui Mahir din poporul lui 
Manasî, din fiii lui Iosif, şi acestea 
sunt numele lor: Maala şi Nua şi 
Egla şi Melha şi Tersa. * 

2. Şi stând înaintea iiii Moisî, şi 
înaintea lui Eieazar preotul, şi îna- 
intea boierilor, şi înaîn'feâ a toată a- 
dunarea la uşa corralui mărturiei, 
au zis: 

3. Tatăl nostru 'a murit în pustie, 
şi el n'a fost îniru adunarea, care 
a stătut împreitivă înaintea Dom- 
nului, întru adunarea lui Core, care 
pentru păcatul său a murit, şi fe- 
ciori nu s'au născut lui. 

4. Drept aceea ca să nu se stingă 
numele tatălui nostru din poporul 
său, căci n'are el fecior, dafirne nouă 
moşie între fraţii tatălui nostru. 

5. Şi a adus Moisî judecata lor 
înaintea Domnului. 

6. Şi au grăit Domnul către Moisî, 
zicând: 

7. Drept au grăit fetele lui Sal- 

64. 1, 2; 3, 46. 65i. 14, 26; 29, 35;. 1 Cor. 
10, 5, 6. *'V", 

27. 1* 26, 33; 3§j ii. 2. tsus Navi 17, 30. 
3. 14, 35; şi 26, X. 36, 1, 2. 



NUMERII 27-28 



209 



paad, să le dai lor să aibă moşie în- 
tre fraţii ialălui său, şi să te dai lor 
loată moşiea tatălui. 

8. Şi să grăeşfi fiilor lui Israil, i 
zicând: de va murî vre un om, şi nu 
va aveâ feciori, veţi da moşiea tui 
fetei lut. 

9. Iar d« nu va aveâ nici fată, 
veţi da moşiea fratelui lui 

10. Iar de nu va aveâ nici fraţi, 
veţi da moşiea fratelui tatălui său. 

11. Iar de nu va aveâ fraţi tatăl 
lui, veţi da moşiea rudeniei cei mai 
'de aproape din neamul lui, să mo- 
ştenească cele ce sunt ale lui. Şi 
va îi aceasta fiilor lui Israil drep- 
tate de judecată, după cum au po- 
runcit Domnul lui Moisî. 

12. Şi au zis Domnul către Moisî: 
sue-te în muntele cel dincolo de Ior- 
dan, acesta este muntele Navan, şi 
vezi pământul lui Hanaan, careul dau 
eu fiilor lut Israil moştenire. 

13. Şi-l vei vedea pre el, şi te vei 
adaoge la poporul tău şi tu, după 
cum s'a adaos Âaron fratele tău în 
muntele Or. 

14. Pentracă aţi călcat cuvântul 
meu în pustia Sinai, când se îm- 
protiveâ adunarea, ea să mă sfin- 
ţească, nu m'aţi sfinţii la apă îna- 
intea lor, aceasta este apa pricei la 
Cadis în pustia Sinai. 

15. Şt a zis Moisî către Domnul-. 

16. Să socotească Domnul Dum- 
nezeul duhurilor şi a tot trupul, om 
preste adunarea ta aceasta. 

17. Care va ieşi înaintea feţii lor 
şi va intră, şi care îi va scoate 
şi-i va băgă pre ei, şi să nu fie a- 
dunarea Domnului ca nişte oi fără 
de păstor. 

ţB. Şi au grăit Domnul către Moisl, 
zicând: ia la tine pre Isus fiul lui 
Navî om, care are duh întru sine, 
şt vei pune mâinile fale preste el, 

12. R 2 Lege 32, 49. 13. 31, 2. 14. 20, 
12; fi 2 Lege 32, 51. 16. 16, 22; Evr. 12^ 9. 
17. 3 Imp. 22, 17. 18. R 2 Lege 3, 21 ; 31, 3. 



19. Şi-l vei pune pre el înaintea 
lui Eleazar preotul, şi vei da lui po- 
veţe înaintea a toată adunarea, şi 
i porunceşte pentru el înaintea lor. 
20; Şi vei da mărirea ta preste el, 
ca să-t asculte pre el fiii lui Israil. 

21 . Şi înaintea lui Eleazar preotul 
va stâ, şi-l vor întrebă pre el de ju- 
decata arătărilor înaintea Domnului, 
prin rostul tui va ieşi, şi prin ro- 
stul lui va intrâ el, şi fiii lui Israil 
cu toţi odată şi toată adunarea. 

22. Şi a făcut Moisî după cum 
i-au poruncit lui Domnul Dumnezeu, 
şi luând pre Isus, 1-a pus înaintea lui 
Eleazar preotul şi înaintea a toată 
adunarea. 

23. Şi a pus mâinile sale preste 
el, şi 1-a aşezat pre el după cum au 
poruncit Domnul lui Moisî. 

CAP. 28. 

y ... ^ 

Lege din nou fentru oarecare jertfe. 

Si au grăit Domnul către Moisî, 
j zicând : 

2. Porunceşte fiilor lui Israil, şt 
grăeşte către ei, zicând: darurile 
mele, dările mele, jertfele mele cele 
de miros cu bună mireazmă să păr 
zi ţi a le aduce mie la sărbătorile 
mele. 

3. Şi să zici către ei: acestea sunt 
jertfele mele, care să le aduceţi Dom- 
nului, miei de câte un an curaţi doi 
înfr'o zi, pentru ca să nu înceteze 
arderea de toi. 

4. Un miel veţi jertfi dimineaţa, şi 
a] doilea mici veţi jertfi seara. 

5. Şl vei aduce a zecea parte a 
unui iîi făină curată pentru jertfă 
stropită cu untdelemn în a patra 
parte a unui in. 

6. Ardere de tot neîncetată, care 
s'a făcut în muntele Sinai întru mi- 
ros de bună mireazmă Domnului. 

21. Eşite 28, 30; Lev. 8, 8. 
28. 2- Lev. 3, 11. 3. Eşire 29, 38. 5. 15, 
4; Lev. 2, 1; Eşire 29, 40. 



210 



7. Şi turnarea ei a patra parte a 
unui in la un miel întru cel sfânt 
vei turna turnare de vin Domnului. 

8. Şi a! doilea miel îl vei aduce 
de către seară cu jertfa lui, şi cu 
turnarea lui îl vei aduce întru mi- 
ros de bună mireazmă Domnului. 

9. Şi în ziua sâmbetelor veţi a- 
duce doi miei de câte un an, - cu- 
raţi, şi doul5 a zecea de făină cu- 
rată pentru jertfă cu untdelemn stro- 
pită, -şi turnare. • "■ ;■ 

10. Aceasta este arderea dc lot 
în fiecare sâmbătă, afară de arde- 
rea de tot cea de pururea, şi tur- 
narea ei. , 

11. Şi la lună nouă veţi ; aduce 
ardere de fot Domnului doi viţei de 
eireadă, şi un berbece, şi şapte miei 
curaţi de câte un an. 

12. Trei a zecea de făină curată 
stropită cu untdelemn la un viţel, 
şi două a zecea de făină curată stro- 
pită cu untdelemn, lâ un berbece. 
.. .13» 0 zecime de făină curatăstro- 
pită cu untdelemn, la un miel, jertfă 
miros de bună mireazmă aducere 
Domnului. ■'• 

14. Turnarea lor jumătate de in 
de vin va fi la un viţel, şi a treia 
a unui in va fi la un berbece, şi a 
patra a unui in va îi la un miel: 
această ardere de tot în fiecare- lună 
la 1 unele anului. - - 

15. Şi un ţap din capre pentru 
păcat Domnului, afară de arderea 
de tot cea deapurureă se va face, 
şi turnarea lui; 

16. Şi în luna dintâiu în patru- 
sprezece zile ale lunei, Paştele Dom- 
nului. : i • 

17. Şi în ziua a cincisprezecea a 
lunii aceştia sărbătoare, şapte zile 
azime veţi mânca. 

18. Şi ziua cea dintâiu chemare 

7. 15, 5. 9. Mat. 12, 5. 11. 10, 10. 
14. 15, 5. 16. Eşire 12, 15; 23, 15; 34, 18; 
Lev. ,23, 5. 17. Eşite 12, 18; H 2 Lege 16, 8. 
ÎS. Lev. 23, 7. 



sfântă va îi vouă, nici un lucru de 
slujbă să nu faceţi. 

19. Şi veţi aduce ardere de toi 
jertfă Domnului doi viţei de eireadă, 
un berbece, şapte miei de câte un 
ari curaţi vor îi vouă. 

20. Şi jertfa lor de făină curată; 
stropită cu untdelemn, trei a zecea 
la un viţel, şi două a zecea la un 
berbece veţi. aduce. - 

21. Câte o zecime de fiecare miel-; 
la cei şapte miei. ; i* , ' 

22. Şi un ţap din capre jertfă pen- 
tru păcat, spre împăcarea voastră. 

- 23. Afară de arderea de tot dea- 
purureâ cea de dimineaţă, care este 
arderea de tot neîncetată, veţi face 
acestea. .1 : - ' - : 

24. După acestea veţi aduce în 
fiecare zi în cele şapte zile, dar jertfă 
întru miros de bună mireazmă Dom- 
nului, afară de arderea de, fot cea 
de pururea vei face turnarea ei. 

25. Şi ziua a şaptea numită sfântă 
va îi vouă, nici un lucru de slujbă 
să nu faceţi întru -aceeai 

26. Şi în ziua cea de pârgă, când 
veţi aduce jertfă nouă. Domnului a 
săptămânilor, chemare; sfântă va fi 
vouă; nici un lucru de slujbă să nu 
faceţi. 

27. Şi veţi aduce arderi de. tot în- 
tru miros de bună mireazmă Dom- 
nului, doi viţei din eireadă, un ber- 
bece, şapte miei de câte un an cu- 
raţi. ' • ■ 

28. Jertfa lor făină curată ameste- 
cată cu untdelemn : trei a zecea la un 
viţel, şi două a zecea la un berbece. 

29. Câte o zecime de fiecare miel, 
din cei şapte miei. 

30. Şi un ţap din capre pentru 
păcat, ca să se roage spre împă- 
carea voastră; 

31. Afară de arderea de fot cea 
deapurureâ, şi jertfa lor veţi face mie, 
curaţi vor fi vouă, şi turnările lor. 

26. Eşire 23, 16; H 2 Lege 16, 10. 



NUMERI! 39 



211 



CAP. 29. 

Jertfe la ziua f-a, a jO-a..şi a- 15-a a 
• lunei a 7-a. 

Si în luna a şaptea, ziua dinfâiu 
a lunei chemare sfântă va fi vouă, 
nici un lucru de slujbă să nu faceţi, 
zi însemnată va fi vouă. 

2. Şi veţi aduce arderile de tot în- 
tru miros de bună mireazmă Dom- 
nului, un viţel din vaci, un berbece, 
şi şapte miei de câle un an, curaţi. 

f 3. ! ierlfa lor, făina" curată ameste- 
cată cu untdelemn, trei a zecea la un 
viţel, şi două a zecea la un berbece. 

4. Câte o zecfrrie de fiecare iniei 
lâ' cei şapte miei. 

5. Şi un jap din capre jertfă pen- 
tru păcat; spre împăcarea voastră. 
; 6J Afară de ardetfle de fot ale lu- 
tief nouă; şi jertfele lor, şi turnările 
îof, şi arderea de fot cea deapurii- 
rea, şi jertfele tor,* şi turnările tor, 
după rânduiala lor întru miros de 
bună 1 mireazmă Domnului. 

■ '■'7. Şt a zecea a lunii aceştia che^ 
mare sfântă va îi vouă, şi să mâh- 
niţi sufletele voastre, ; şi nici un lu- 
cru să riu faceţi. 

8. Şi veţi aduce arderi de tot în- 
tru miros cu bună mireazmă Dom- 
nului; jertfă Domnului un viţel din 
cireatfă, un berbece, şapte miei de 
câte un an, curaţi vor fi vouă. 

9. jertfa lor, făină curată ameste- 
cată cu untdelemn,' trei a zecea la un : 
viţel, şi două a zecea la un berbece. 

' 10. Câte o zecime de fiecare miel 
la cei şapte miei, şi un ţap din ca- 
pre pentru păcat, spre împăcarea 
voastră. 

11, Aîar& de cel pentru păcai\al 
îittpâfeSriii şi arderea de ţoi cea dea- 
pururea, fertîacr şi turnarea ei după , 
rânduiala ei întru miros de bună 
mifeazrhă aducere Domnului. 

29. 1- kev. 23, 24. 7. Lev. 16,- 2?: 23, 1.1. 1 
8. 28, 19! şi loem 7, 37. > 



'• 12. Şi ziua a cincisprezecea a lunii 
aceşfta a -şaptea, chemare" sfântă va 
îi vouă, nici un lucru de slujbă să 
nu faceţi, şi să ţineţi sărbătoare Dom- 
nului şapte zile. k ; ^ " i 

13. Şi să aduceţi arderi de fot 
jertfă întru miros de bună mireazmă 
Domnului, în ziua dinfâiu treispre- 
zece viţei din vaci, doi berbeci, pa- 
trusprezece miei de câte un an, cu- 
raţi vor fi vouă.- ? ' :? 
-14.î Jertfele lor făină curată ame- 
stecată cu untdelemn, trei a zecea 
la un viţel din cei treisprezece viţei, 
şi două a zecea la un berbece din 
cei doi berbeci. > ^ 

15. O zecime de fiecare^ miel ta 
cei patrusprezece miei. - 

16. Şi un ţap din capre jertfă pen- 
tru păcat afară de arderea de fot 
cea de pururea, jertfele lor, şi tur- 
nările lor. = - : ' 5v 

17. A doua zi doisprezece viţei, 
cloi berbeci şi patrusprezece miei 
de câte un an, curaţi. ; : o- - 

18. Cu jertfa lor şi turnarea lor 
la vitei şi la berbeci' şi la-miei după 
numărul lor, după>rânduiăîâV • 

19. Un ţap din capre jertfă pentru 
păcat, afară de arderea de tof cea de 
pururea, jertfele -lor -şt turnările tor. 

- 20." A ! treia zi, l unsprezece viţei, 
doi berbeci şi patrusprezece miei 
de câte Un an, curaţi. 

Jertfa lo> şi ' turnarea lor la 
viţei şi la berbeci şi la' miei după 
rfljrnârul lor, după rânduiată; - ; 

221 Şi urî Jap i din capre jerffăpert-- 
tru păcat, afară de arderea de tot cea 
de pururea, jertfele şi turnările lor. 

23. A patra zi, zece viţei, doi Ber- 
beci, patrusprezece miei de câte un 
an, curaţi; " ; 

- 24. Jertfele lor, şi turnările lor la 
viţei şi la berbeci şi la miei după 
numărul lor, după rânduiată. 

25; Şi un ţap din capre jertfă- pen- 

12. Lev. 23, 34-43. ' ' " 



212 



NUMI» 29-30 



im ; ftŞţal, ajajŢăj de arderea, de toi 
cea.de pururea, jertfele Iar şjy, tur? 
nării? lor. 

A, cin cea zi, np^ăs viţejfc, doi 
berbeci, patrusprezece miei de cale 
un ajă, curaţi. 

27v Jertfele, lor şi ; turnările lor, La 
vfţe^ şi la^ berbeci şi la rnM dup,ă 
nj^8ft&lQr, : dur$4tânduiaiăj i ţ 

28.: Şi cwi Nffi din capre jerftfărpj?ri! 
tru păcat afară de arderea . de tot 
cej^de, pjţţttre^ jerljele, !#; şi tur- 
nărţis lor. 

2% Ai şasejt zi opt vi (ei, doi ber- 
beci, pjytfwş p,ţezeşce,,rjji^i de sMz, un 
an, curaţi. 

3£k« Jertfele l©r ; şi f^i^te/îo* Ja 
vitei şi la beibeci şiş la jsiei după 
nurnăfu^lor,, 4uft^rli9dujil% 

31. Şi un (ap di$ capre je.rti^pejk 
tru păcat,, aiară^ d|e , ardeţea de tot 
cea de pururea, jertfele loc şi teţţ? 
iţătile 

32. AfiŞ^ie a, z ţ, şaptCi vijej, doi 
berbeci, patruşp§e£ece miei de- c% 
un an,, curaţi.; 

33. jştfefe loi şj;ţ lţ4rn||nlf ,le« la 
vijei şi ; la berbeci şi la mm dm â 
numărul lor, după rânduială. 

%k ŞiîVrfc te 4*lft espj" «. ieşlfii^n? 
tnţ pâcajt, aiară de arderea. d# tot 
eca^dş, pijf^ea t jejljeje ; lor ş| hir- 
n|f ^lip,, 

35. A opta zif îş<#?re|t seipăfii 
va f i voulf nici u» lucru spre slujbă 

36. Şl vgţi aduce arderi de tot în- 
tru miros de bună mireazmă jertfă 
Dornului, un viţel, un bejb&ce şi 
şapte, miei de câlc uti an, curaji. 

37. Jertfele, lor. şi turnările lor, la 
vj|el ş\ ia ber,bece şi la. miei, după 
numărul lor, după rânduiaia lor.. 

3%, Şi uî\ (ap din capre jejtfă pen- 
tru păca4 ; afară.de aţderea de tot, cea 
de pururea» jerlîeje şi hir,nărite lor. 

39. Aces4ea,veţi face J}om&uu*i în 



sărbătorile voastre,, afară de jertfele 
voastre de făgăduinţă, şi afară de 
cele de bună voea voastră, şi de 
arderile de lot ale voastre, şi de jert- 
fele, voas^e» şi d^ fMrrţărrjle voastte* 
şi de jeitfelej ceje t; d*. mânfaiu aţfc 
voastre, 

CAP. 30. 

Pentru făgaduinţi. 

Qi a grăit Moisî fiilor lui lsrail, 
Qdupă toate câfe an poruncit Dom- 
nul lui Moisî. 

2. Şi a grăit Moisl către mai marii 
neamurilor fiilor lui lsra.il, zicând : 
acesta este cuvântul, care I au po- 
runcit Domnul. 

3. Omul care. va, face îăgăduinţă 
Domnului, sau se vg jura legârtdu-.se 
pj? sufletul său, să- nu- şi calce, cu- 
vântul său; toate câte vor ieşi din 
guralui,, să -le facă. 

4. Iar de va face o. femeie făgă- 
duinţă Domnului, legâtuju-se din tt- 
nereţe încă fiind în casa tatălui său» 

5,, Şi va auzi tatăl ei făgăduinţele 
ei, şi, legătura ce a pns^asupra su- 
fletului său, şi va tăce.âatatăf ei, vor; 
slâ toate făgăduinţei? ei ,şi ori-cu ce 
şi-a legat sufletul său, va rămânea?. 

6. Iar dacă tatăl ei nu ar vroî, ort 
în ce zi va afla toate făgăduinţele ei 
şi legăturile, care le^a pus asupra; 
sufletului său, nu vor slâ, şi Dom- 
nul o va iertă pre ea, că n'a vxut 
tatăl ei. 

7. Iar de va fi măritată şi şi-a 
luat aşupră^i o făgăduinţă^ sau a 
rostit -gura ei^ceva cu l( care şi--a le,- 
gat sufletul său; 

% pe, va auzi bărbatul , ei,, şi va 
tâceâ. câad, a auzii, arunci., vor stâ 
foaJ& făgăduinţele, ei, ş^ ori. cu- ce 
şi-a. legat suflejul săti, va .rărtjâaeâ» 

9. Iai ; dacă,bărbatul nu vş vţeâ». 
îndată ce a aflat foate făgăduinţele: 



35, Lev. 23, 36; loan 7, 37. 



30. 3. n 2 Leg«,23, 2U 



NUffl&ÎI 30-31 



şi IegtîuMe ei îtâte a ?pîfs asupra 
SiifletuMi %ăii, iru Wr răttiiheâ, ei 
bărbatul ei rfa vrut, ţi Domnul 0 
va iertâ pre ea. 

*tO. lir : făQâiiiinţă ^Wtavei, şi a 
cel lăsate de bărbat, câte se Va fă- 
gădui asii^fa âutotriui -sâii, vor ră- 
rtiffieâ ei. 

11. 'Iar de Va îate în casa băr- 
batului sau iăgldWnţâ sa, sau le- 
gătura sa cea cu jurământ asupra 
sufletului său> 

i!2. Şi va âîizl feăt'batul el, şi ht- 
rhic nu Va zice ei, nici se vă îm- 
prolivi, vor siâ toate făgăduinţele 
ei, şi foaie legăturile ei câte a pus 
asupra ^fierului său, vor rămânea 
asupra ei. 

13. far dacă bărbatul ei nu va 
vreâ îndată ce va auzi, toate câte 
Vor ieşî din fciaiele ei, orice făgă- 
duinţe şi orice legături asupra su- 
fletului său, tiu vor rărhâneâ ei, că 
bărbatul ei le-a stricai, şi Domnul 
o vâ iertă pre ta. 

T4. Toată făgăduinţa Şi tot jură- 
mântul de legătură, care mâhneşte 
sufletul, bărbatul ei îl va întări ei, 
şi *>ăfbâftil ei îl Va luâ dela ea. 

15. iar tăcând de va tăcea din zi 
în zi, Va întări toate făgăduinţele ei, 
şi irotărîrifc *:ele de pfeste ea le vă 
întări €i, pentru că a tăcut în ziua 
în care a auzit. 

^6. Iar dacă le va strica birbaful 
&t, după ziua îh cafe a auzit, el 
Vă iiitrtâ păcatul. 

17. Acestea sunt poruncile câte 
au rânduit DtirnMil lui Moisi, tnîrc 
bărbat Şi între femeie, şi între tată 
şi îrître iată, până este iârrără în 
casa iaiălui său. 

CAP. 31. 

Israil birueşte din nou pe Madiamifi 
cu mare pradă. 

«Pi au ^rrăît Domnul către Moisî, 
Vzicând: 



2. fbvăţueffe pre fiii lui israil la 
biruinţă ^âTSufră Mâldf|»iienHbf, şi 
a^oi le vei afliagefe imparul Un. 

3. Şi ţr-gtitif M&iti clîre ^pdpor, 
zicând: înfrarmaţi din voi bărbaţi, 
şi -Vi războiţi înaintea Domnului ă- 
supra lui Madiam, Ca să daţi iz- 
bândă Domnului din Madiam. 

4. Câte o mie din fiecare semin- 
ţie, din ÎOâfe iemînţiie 1iil6îiui îs- 
râil îiimiteji să se războiască. 

5. Şi s'au numărat din miile lui 
Israil, câte o mie He Iteca? e semln- 
|le, dWăSpfeztCe mii ifeijăfbaţi îti- 
trarmafi spre râibolu. 

6. Şi i-ău trimis pre ei Moisî, câte 
b mie din fiecare seminţie cu pu- 
terea lor, şi FitreîeS îiui liii Eleazar 
feciorul lui AaromprebuJl, şi vadele 
cele sfinte şi tfâtrtbifele de semnale 
în mâinile lor. 

7. Şi a dat războiu asupra lui Ma- 
diam, precum au poruncit Domnul 
lui Moisî, şi a ucis toată ^partea băr- 
bătească. 

8. Şi pre împăraţii lui Matfiimi-au 
ornorît împreună cu fănijii lor, şi 
pre Evin şi pre Rocon şi pre Sur 
şi pre Ur şi pre Rovoc, cinci îm- 
păraţi ai lui 'Maâtam, şi pfeltalaâm 
feciorul iui Veor î^a omorfttu saisia. 

9. Şi femeile Iii Madiam le-au ro- 
bit, şi averea lor şi vilele lor şi 
toate agoniseleîe lor şi puterea lor 
o au robit. 

10. Şi toate cetăţile lor în care 
lăcuiau ei şi sălaşele lor le%u ars 
cu foc. 

11. Şi au luat *!©a1ă prada lor şi 
toate jafurile lor, dela om până la 
dobitoc. 

12. Şi au adus la Moisî şi fe E- 
leazar preotul şi la foţi fiii lui Is- 
rail, fobimea şi jaf urile şi ^prada in 
tabără în Aravoful lui Moav, care 
este lângă Iordan despre Ierihon. 

01.-^. 27,13. &2"5,'18. <S.BuS $fefVli3, 21. 
11. H 2 Lege 20, 14. 



214 



NUMERII 31 



r: ţ3.v^Şi:i-if ;ie;ş^4^is^# Eţeazar 

întâmpinarea lor» afară de tabără. 
t ;14-Şi s'a mâniat Moisî pte, cei 
piaţ-triari: ai oştirii, preiei: :pres^ 
mii şi pre cei preşfe sute, carii ve- 
neau dela bătaea războiului. 

15., Şi a zis către ei Moisî: pen* 
trace aţi prins vii pre femei ? 
- 16. Că acestea au făcut pre fiii lui 
Israil -după cuvântul lui Valaarn, ca 
să părăsească şi şă. calce cuvântul 
Domnului, pentru Fogor, şi s'a fă- 
cut băfae întru adunarea Domnului. 

17. Şi acum ucideţi toată; partea 
bărbătească de toată vârsta, şi pre 
toată femeea, care a cunoscut pat 
■de bărbat, omorîti-o. 
. 18. Şi pre toate femeile care n'au 
cunoscut paf de bărbat, vii le ţineţi. 

19. Şi voi tăbărîfi afară de tabără 
şapte zile» tot cel ce a ucis pre ci- 
nevâ, şi cel ce se atinge de cel ră- 
nit,] se va curaţi a treia zi şi a şap- 
tea zi, voi şi robimea voastră, 

20. Şi toată îmbrăcămintea; ${ lot 
vaşul de piele şi tot lucrul din piele 
dCcapră şi fot vasul de lemn veţi 
curăţfc v y: 

21. Şi a zis Eleazar preotul către 
bărbaţii oştirii, carii veneau dela răz- 
boiu : aceasta este îndreptarea legii , 
care o au poruncit Domnul lui Moisi. 

22. Afară de aur şi de argint şi 
de aramă şi de fier şi. de plumb 
şi de cositor, " . 

, 23. Tot lucrul, care va frece prin 
foc, se va lămuri, însă cu apa cu- 
răţeniei se va cură(i, şi toate „care 
nu trec prin focv>or trece prin apăs 

24. Şi ve(i spălă hainele voastre 
în ziua al şaptea; ea şă fiţi curaţi, 
şi după aceasta veţi intrâ în tabără; 
-Î2J5; Şi au grăitDc|rnnul către Moisî* 
zicând.;... h 

i'v;" ' ""i k'î' r "; '> " v r : " 

25. 1 Itnp. 15, 3. 16. 25, 1, 2;-Hţ>oe s 2* -14» 
. 17. Juă,2i, 1.1, 19. 19, îl, J2; x -23. Lev* 
6, 28; 11, 33; 15, 12. ' . .-; / " V 



26. Numără capetele prăzilor ro- 
bimei, dela om până lâ dobifoc, Ut 
şi Eleazar preoţul; şi căpeteniile nea- 
murilor adunării. „-.-•: 
î 27. Şi veţi înţpărti prăzile între 
războinicii ceij ce- au ieşit la răzr 
boiu, şi între toată adunarea. ^ 

28. Şi veti osebi Domnului dela 
oamenii cei războinici, carii ieşi; la 
războiu, un suflet din cinci sute de 
oameni, şi din dobitoace şi din boţ 
şi din oi şi din asini.* ~ 

29. Şi din jumătatea., lor veti luâ, 
şi veti da lui Eleazar preotul, pârgă 
Domnului. _ 

30. Şi din jumătatea- fiilor lui Is- 
rail vei luâ din cincizeci unul, din 
oameni şi din boi şi din . oi şi din 
asini şi din toate dobitoacele, şi le 
vei da Leviţilor celor ce sunt rân- 
duiţi la slujbele cortului Domnului. 
• 31. Şi au făcut. Moisî. şi Eleazar 
preotul după cum au poruncit Dom- 
nul lui Moisî. . 

32. Şi a fost rămăşi(a, carevau 
trecut ; a, rpbirrteij eare ; au robit băr- 
baţii Cei războinici, din oii şase sute 
de mii Şaptezeci şi cinci. 

33. Şi boi şaptezeci şi diquă de rnik 
: 34. Şi asini şaizeci şi una de mii. 
; 35. Şi suflete omeneşti -ale femei- 
lor, care n'au cunoscut paf bărbă- 
tesc, toate sufletele treizeci şi două 
de mii. 

36. Şi a fost jumătatea acestora 
partea celor ce s'au dus la războiu, 
din numărul oilor trei sute treizeci 
şi şapte de mii cinci sute. 

37. Şi s'a osebit Domnului, din 
oi şase sute şaptezeci şi cinci. - 

38. Şi boi treizeci şi şase de mii* 
iar osebiţi Domnului, şaptezeci şi doi» 

39. Şi asini treizeci de mii cinci 
sute, iar osebiţi Domnului, şaizeci 
şi unul. V : " 

40. Şi suflete omeneşti şaisprezece 
mii^ iar osebiţi Dolnuului; Treizeci; 
două de suflete. ' - ^ 



215 



41. Şi a dai Mdisî partea Domnu- 
lui darea lui Dumnezeu, lui Eleazar 
preotul, după cum au poruncii Dom- , 
nul lui Moisî. 

42. Din jumătatea lui Israil, pre 
carii i-a osebit Moisî din Bărbaţii 
cei războinici. 

43: Şi a fost jumătatea adunării 
din oi. trei sule treizeci şi şapte de 
mii cinci sule. - 

44. Şi boi treizeci şi şase de mii. 

45. Asini treizeci de mii cinci sute. 

46. Şi suflete omeneşti şaispre- 
zece mii. 

47. Şi a luat Moisî din jumătatea 
fiilor lui Israil din cincizeci, una, din 
oameni şi din dobitoace, şi le-a dat 
Levijilor celor rânduiţi la slujbele 
cortului Domnului, în ce chip au 
poruncit Domnul lui Moisî. 

48. Şi au venit la Moisî toţi cei 
mai mari în oaste, carii erau preste 
mii şi preste sute. . 

49. Şi au zis către; Moisî: slugile 
tale au numărat pe bărbaţii de răz- 
boiu, carii sunt la noi,, şi ri'a lipsii 
dintre ei nici măcar unul. 

50. Şi am adus dar Domnului fie- 
care ce a aflat: vas de aur, gher- 
dan, cercei, inel, brăţare, salbă, ca 
să te rogi pentru noi Domnului. 

51. Şi au luat Moisî şi Eleazar 
preotul aurul dela ei,' ţoale sculele 
lucrate. 

52. Şi a fost lot aurul, care 1-a 
adus dar Domnului, şaisprezece mii 
şapte sute cincizeci de sicii, dela cei 
preste mii, şi dela cei preste sute, 

53. Şi bărbaţii cei războinici fie- 
care pentru sineşi a prădat. 

54. Şi au luat Moisî şi Eleazar 
preotul aurul dela cei preste mii, şi 
dela cei preste sute, şi l-au băgat 
în cortul mărturiei, pomenire fiilor 
iui Israil înaintea Domnului. j 



41. 18, 8, 19. 

53. H 2 Lege 20, 14. 



CAP. 32. ; : 

începu tul stapânirei . pământ u lui 
' Hanaan. . 

Si multe dobitoace aveau fiii lui Ru- 
j vim, şi fiii lui Gad aveau mulţime 
multă foarte. 

2. Şi au văzut pământul lui lazir 
şi pământul lui Gălaad, şi era lo- 
cul, loc de dobitoace, şi mergând 
fiii lui Ruvim şi fiii lui Gad, au zis 
către Moisî şi către Eleazar preotul, 
şi către mâi marii adunării, zicând: 

3. A tar ol şi Devon şi lazir şi 
Namra şi Esevon şi Eleali şi Se- 
va ma şi Navăv ! şi Vean. 

4. Pământul; c" are l-au dat Dom- 
nul înaintea fiilor lui Israil, este pă- 
mânt bun de hrană de dobitoace, 
şi slugile tale au dobitoace. 

5. Şi a zis: de am aflat har îna- 
intea ta, să se dea pământul acesta 
nouă robilor tăi moşie, şi să nu ne 
treci pre noi Iordanul. 

6. Şi a zis Mdisî fiilor lui Gad şi 
fiilor lui Ruvim : fraţii voştri vor mer- 
ge lâ războiu, şi voi să şedeţi aici? 

7. Pentruce întoarceţi cugetele fii- 
16 r lui Israil, ca să nu treacă în pă- 
mântul, carc-l dă lor Domnul? • 

8. Aşâ au făcut părinţii voştri, când 
i-am trimis pre ei din Kadis-Varnî, 
ca să iscodească pământul. ; 

9. Şi s'a suit în valea struguru- 
lui, şi a iscodit pământul, şi a în- 
tors inima fiilor lui Israil, da să nu 
intre în pământul, care l-au dai Dom- 
nul lor. 

10. Şi s'au mâniat cu iuţime Dom- 
nul în ziua aceea, şi s'au jurat, zi- 
când: 

11. Nu vor vedea Oamenii aceştia, 
carii s'au suit din Eghipet cei ce 
sunt de douăzeci de ani şi mai mari, 
carii ştiu binele şi răul; pământul 
care m' am jurat lui Avraam şi lui 

'32. & 13, 3; H 2 Lege 1, 22. 9. 13, 32. 
11. H 2 Lege 1, 35. 



NUMERIt 32 



Isaac şi lui lacov, pentrucă n'au 
umblat după mine. 

12. Âîară de Halev feciorul lui le- 
toni, care s'a osebit, şi Isus al 
lui Navî, că aceştia au umblat după 
Domnul. 

13. Şi s'au mânieat Domnul cu in- 
fime pre Israil, şi i-au învăluit pre 
ei în pustie patruzeci de ani, până 
ce s'a stins tot neamul, care făceâ 
rele înaintea Domnului. 

14. Iată v'aţi sculat în locul pă- 
rinţilor voştri sfat de oameni păcă- 
toşi, să mai adaogeţi încă la iuţi- 
rrrea Domnului asupra lui Israil. 

15. Că vă veţi întoarce dela el, 
ca să mai adaogeţi încă a-1 lăsă în 
pustie, şi Să faceţi fărădelege la toată 
adunarea aceasta. 

16. Şi au venit la dânsul, şi au zis : 
stâne de oi vom face aici dobitoa- 
celor noastre, şi cetăţi averilor noa- 
stre. 

17. Iar noi înarmaţi vom merge 
înaintea îiilor lui Israil până ce-i vom 
duce pre ei în locul lor, şi averea 
noastră va rărnâneâ în ceiăţi zidite 
pentru iăcuiforii pământului. 

18. Nu ne vom întoarce la casele 
noastre, până ce se vor împărţi fiii 
lui Israil fiecare în moşia sa. 

19. Şi nu vom moşteni între ei 
mai mult dincolo de Iordan şi mai 
încolo, că am luat moşia noastră 
dincoace de Iordan, despre răsărit. 

20. Şi a zis către ei Moisi: de veţi 
face după cuvântul acesta, de vă 
veţi înarmâ înaintea Domnului la 
războiu, s * 

21. Şi tot cel înarmat dintre voi 
va tre^e Iordanul înaintea Domnu- 
lui la războiu, până ce va pieri vrăj- 
maşul dela faţa lui, 

22. Şi se va stăpâni pământiil îna- 
intea Domnului ; după aceea vă veţi 
întoarce,, şi veţi îi nevinovaţi înain- 



tea Domnului şi înaintea lui Israil, 
şi va fi vouă pământii acesta mo* 
şie înaintea #0fHTMiki. 

23. Iar de nu veţi face aşâ, veţi 
păcătui înaintea Domnului, şi veţi 
cunoaşte păcatul vostru, când vă 
vor apucâ pre voi relele, 

24. Deci, zidiţi vouă eet&ţi pentru 
averea voastră, şi sălaşe dobitoa- 
celor voastre, şi ceea ce spuneţi cu 
gura voastră, să faceţi. 

25. Şi au zis fiii lui Ruvim şi fiii 
lui Gad către Moisi, grăind: slugile 
tale vor face după cum Domnul no- 
stru porunceşte. 

26. Averea noastră şi femeile noa- 
stre şi toate dobitoacele noastre, vor 
îi în cetăţile lui Galaad. 

27. Iar slugile tale vor trece toţi 
înarmaţi şi gătiţi de război» înain- 
tea Domnului, precum zice Domnul, 

28. Şi a poruncit pentru ei Moisî 
lui Eleazar preotul, lui Isus fiul tei 
Navî, şi mai marilor seminţiilor nea- 
murilor lui Israil. 

29. Şi a zis către ei Moisi; de vor 
trece fiii lui Ravim şi ÎMi lui <3ad 
cu voi Iordanul, <toi, carele poate 
ieşi la războiu înaintea Domnului, 
şi veţi stăpâni pământul înaintea 
voastră, ^veţi da lor pârnântul 4ui Ga- 
laad moştenire. 

30. Iar de nu vor trece cu voi cei 
ce se pot înarmâ la războiu înain- 
tea Domnului, veţi trece averea lor 
şi femeile lor şi dobitoacele lor, mai 
înainte de voi, în pământul Hanaan, 
şi vor moşteni împreună cu voi în 
pământul Hanaan. 

31. Şi au răspuns feciorii lui Ru- 
vim şi feciorii lui Oad, zicând: cum 
zice domnul slugilor sale, aşâ vom 
face. 

32. Noi vom trece înarmaţi îna- 
intea Domnului în pământul Hanaan r 



17. Is. Navî 4, 13. 20. H 2 Lege 3, 18; 
Isus Navî 1, 14. 



23. 4~lmp. 7, 9. 25, Isus Navî 4, 12. 
28. Is. Navî 1, 13. 



NUMEItU; 32-33 

. , . _ : £. 



217 



numai de ne veţi- da nouă moşie 
dincoace de Iordan. 

33. Şi a dat Moisi fiilor lui <3ad 
şi fiilor lui Ruvim, şi te funiălâte 
din seminţia lui Manasi fiul iui Io- 
sif, împărăţia lai Sion împăratul A- 
moreilor, şi împărăţia lui Og împă- 
ratul Vasanului, pământul şi cetă- 
ţile împreună cu hotarele lui, cetă- 
ţile pământului de prin prejur. 

34. Şi au zidii fiii lui Gad Devo- 
nul şi Atarotul şi Aroirul. 

35. Şi Sofarul şi Iazîrul, şi le-au 
înălţat. 

36. Şi Namramuî şi Veiaranul, ce- 
lăfi tari şi stâni de oi. 

37. Şi fiii lui Ruvim au zidit Ese- 
vonul şi Elealinul şi Kariatanul. 

38. Şi Nabo şi Veelmeonut oco- 
lite schimbând numele şl Sevamaul. 
şi a numit după numele sate nu- 
mele cetăţilor, cafe le-au zidit. 

39. Şi a mers Ur fiul lui Mahir 
f iul lui Manasî în Galaad, şi 1-a luat, 
şt a pierdut pre Amoreut, cel ce lă- 
cuiâ într'însul. 

40. Şi a dat Moisî Galaadul lui 
Mahir feciorul lui Manasi, şl â lă- 
cuit acolo. 

HI. Şi Iahir feciorul lui Mânaşi a 
mers, şi a teaf săiaşurile lor, şi îe-a 
numit săîaşurîle lui lahir. 

42. Şi Navav a mers, şi a luat 
Kaatul şi satele lui, şi le- a numit 
Navot după numele său. 

CAP. 33. 

Călătoriile şi pofastirilt poporului 
Israil. 

Si acestea sunt popasurile fiilor lui 
} Israil dupăce au ieşit din pă- 
mântul Eghipetului împreună cu pu- 
leţea lor, prin mâna lui Moisî şi a 
lui Aaron. 
2. Şi a scris Moisî purcederile şt 

33. E 2 Lege 3, 12; Isus Navî 13,6? şi 22> 4^ 
Fas* 59, "2*. B 2 fcege 3, 12, 16. 
4& i Pat'&iip. 2. "22. 



popasurile lor, după cuvântul Dem- 
nului, şi acestea sunt popaâuriîe că- 
lătoriei lor: 

3. Au purces din Ramesi în luna 
dinfâiu îti a cincisprezecea zi a lu- 
nel dintâiu, a doua i\ de Paşii aa 
ieşit fiii lui Israil cu mână îrtaltă 
înaintea tuturor Egnipienilor. 

4. Şi Eghipfenii îngropa u pre îo(i 
cei ce muriseră dintre sine, pre carii 
i-au omorît Domnul, pre fot cel în- 
tâiu născut în pământul Eghipetu- 
lui, şi întru dumnezeii lor âu făcut 
Domnul izbândire. 

5. Şi purcezând fiii lui Israil fin 
Ramesi, au tăbărît în Sochot. 

6. Şi purcezând din Sochot, au 
tăbărît în Vutan, care este o parte 
a pustiei. 

7. Şi au purces lin Vutan, şi aii 
tăbărît la gura Irotului, care este 
împreajma Velsepfonului, şi au tă- 
bărît împreajma Magdoiului. 

8. Şi au purces tHn preajma Iro- 
tului, şi a« trecut prin mijlocul mării 
în pustie, şi au mers vi cale de trei 
zile prin pustie, şi au iâ bârfi în 
Merra. 

9. Şi au purces din Merra, şl au 
venit în Elim, şi îtî Elim douăspre- 
zece izvoare de apă, şi şaptezeci de 
pomi de finic, şi au tăbărît acolo 
lângă apă. 

10. Şi au purces din Elim, ţi au 
tăbărît lângă marea Roşie. 

11. Şi au purces de lângă marca 
Roşie, şi au tăbărît în pusiia Sin. 

12. Şi au purces din pustia Sin, 
şi au făbărîl în Rafaca. 

13. Şi au purces din Rafaca, şi au 
tăbărît în Elus. 

14. Şi au purces din Elus, şi au 
tăbărît în Rafidin, şi acolo tf âveâ 
poporul apă să bel. 



33. 3. Eşhre 12, 37; R Z Lege 16, %. 

4. Eşite 12, 12; Ps. 135, 10; Isaia 19, 1. 

5. Eşite 12, 37. 6. Eşitre 13, 20. 7. Eşite 
14» 2V 8. Eşîtfe 15, 22, 2*. 9. Efh« 15, «7. 

U. Eşite re, V. 13, Eşfte îî, 1. 



224 A DOUA 



voştri în vremea aceea, zicând: as- 
cultaţi între fraţii voştri, şi judecaţi 
drept între om şi între fratele lui 
şi între nemernicul lui. 

17. Să nu cunoşti faţa la jude- 
cată, pre cel mic şi pre cel mare 
întocmai să-l judeci; să nu te stieşti 
de faja omului, că judecata a lui 
Dumnezeu este, şi lucrul care va fi 
vouă greu îl veţi antice la mine, şi-1 
voiu auzi eu. 

18. Şi am poruncit vouă în vre- 
mea aceea toate cuvintele, care să- 
|e faceţi. 

Wf, Şi purcezâncl din Horiv, am 
mecş toalâ pustia eea mare şl- în* 
fricoşată, care o aţi văzut, calea 
nupMtit Am orcului, dupre eum au 
poruncit nouă Domnul Dumnezeul 
nostru, şi am venit până la Kadi- 
sul Varnî. 

20. Şi am zis către voi: venit-aţi 
pini la -muntele Amoreului, care-l 
dă- nouă Domnul Dumnezeul nostru. 

21. Vedeţi, au dat Domnul Dum- 
nezeul vostru înaintea feţii voastre 
pământul, suindu-vă, nroşteniţi-1 în 
ce chip au zis, vouă Domnul Dum- 
nezeul părinţilor* voştri, nu vă te* 
meţi, nici vă speriaţi. 

22. Şi aţi venit toţi la mine, şi aţi 
zis: si trimitem mmmilnmniea uo^ 
stră, şi să iscodească pământul, şi 
să ne adttşă nouă răspuns, pre care 
cale să ne suto îtitţ 'însul, şt în care 
cetăţi să intrăm. 

23. Şi a plăcut înaintea mea cu- 
vântul, şi am luat dintre voi doi* 
sprezece bărbaţi, din fiecare semin- 
ţie un bărbat. 

24. Şi me^gâncls'mu suii în munte, 
şj; au venttp%i&ki valea strugurului, 
şi l-au privit pre el. 

25. Şt luând !n mâinile sale din 
rodul pământului, au adus la noi, 



135. hev. 19, îSi Bild. 24, 231 2 Eatalip. 19, 
& T. 22. N<ura. 13,' 3 şi 9£r S. 24. faurii, 

13, 23. - ■ : '■ ' 



LEGE 1. 



şi au zis: bun este pământul, care-l 
dă nouă Domnul Dumnezeul nostru. 

26. Şi n'aţi vrut să vă suiţi, şi aţi 
călcat cuvântul Domnului Dumne- 
zeului vostru. 

27. Şi aţi cârtit în corturile voa- 
stre, şi aţi zis: penlrucă ne-au urît 
pre noi Domnul, pentru aceea ne-au 
scos din pământul Eghipetului, ca 
şă ne deâ tn m|inile Amoreilor să 
ne piarză pre noi. 

28. Unde ne suim noi? Fraţii voştri 
au îngrozit inima voastră zicând: 
neam mare şi mult şi mai tare de 
cât noi, şi cetăţi mari şi zidite până 
la cer, încă şi feciori de uriaşi am 
văzut acolo. 

29. Şi am zis către vor. să nu vă 
temeţi, nici să vă speriaţi de ei. 

3& Domnul Dumnezeul nostru cel 
ce mergeînainiea feţii voastre, el va 
bate pre ei împreună cu voi dupre 
toate câte au făcut vouă în pămân- 
tul Eghipetului. 

31.. Şi în pustia aceasta, care o 
aţi văaufc pre calea muntelui Amo- 
reului aşâ te- au llrânttisomnuiDum* 
rţezeul tău* cum ar fi îngrijit un om 
pre fiul său, în toată calea care aţi 
umblat, până ce aţi venit la lo&uj 
acesta, 

32v Şi în cuvântul acesta n'aţi eţe- 
zut Domnului Purruiezfului vo^tfij». 

3pi. Carele merge înaintea^ voastră 
în calea aceasta, ca să vă aleag# 
VjQu| loc, poy ăjui n (|u-y4I pre voi 
noaştei cu foc, ca să vă iţraţf c§r 
lea pre care şt W%Wtfk ?iP 

"$ţţ. Şi ş$ şuzi| ţ^mţţul glasul, cu- 
vintelor vc«asjret |ţ r^f^ilnd^ş^ ş'şy 
igrat zicând; 

n|ţţţi i aceş% ||r||âniil ; c^^|ţin r ca|f> 
nj'arrjL iişaj; pJri|uUkr lor. 

2Ş. Num. 14» l. 37» îium. U, 1. M> Vmk 

13, Z8. 30. Esire; 14» 14. U. Jşaia 4J, 4, 
&r. Eşire 13, St ^4C3S;1«tin^0, -ar şi 

14, 14. 35. Num. 14, 23, 30; Psalm 94, 1£; 
3T 26, 26 şi 4, 21. " " ' 



A DOUA LEGE 1-2 



225 



,.;?i.3fi^&fară de Halev îiul lui leîoni, j 
l^UUya wsdeâ, şiAuî voiu da *pă- | 
care s'a siail, şi hilar 

ÎUi, pontai că zkîr\iti{ foaie, a ascul- 

iaf pfe :D©mnul. 

...tS^LŞii.pT^mine s'a mânia! Dom- 
nul ,|>inlru^oi/2icând: nici tu nu 
vd fetrâ-iscoio. ... 

38. îsus- îuil lui Naivi cel ce stă 
înai^ea^ ta; .acesta va intra acolo, 

. -pre-Jlîl' Igtateşle, că el va împărţi 
-îlifîsrări pământul cu sorii. 

pruncii voştri de care aţi 
zis" că yjor.fi de. jaf, şi tot pruncul 
. iiâţiăr,, care. nu ştie astăzi răul sau 
dintele; aceştia vor intra acolo, şi-i 
vd.u'da lor, şi-1 vor moşteni pre el. 
t>i4Q, .îar voi întorcându-vă, a{i tă- 
bărî! în pustie pre calea cea des- ; 
predarea Roşie. _, , 

-. 4i;%Şi ati răspuns şi aţi zis: pă- 
căiuiî-arnjHaintea Domnului Dum- 
nezeului nostru. Noi suindu-ne vom 
.face şâzboiu după toate câte au po- 
runcitjionă Domnul Dumnezeul no- 
stru,' şi luând -fiecare armele, sale, 
şisadnriându-vl v'aţi suit în munte. 1 
s>.42iŞi au grăit Domnul către mine; 
2Î ior, nu vă suiţi, nici faceţi răz- 

- fioiiîi că eu nu sunt ou voi, şi. să 
:nuiptf*riţi înaintea vrăjmaşilor voştri. 
/ - 43i Şi am grăit vouă, şi. nu m'aji 
-ascultat, şi .a.ii călcat cuvântul Dom- 
nului, .şi rsemeţindu-vă v'aţi suit în 
munte, 

4A\*Şl ieşind Arnoreul- cel ce lă- 
-caiâ în muntele acela întru întâm- 
pinarea voastră; v'a cgon.it pre voi, 
?cum fac albinele, şi v'a tăiat pre voi 
ţdela- Siir până la Erma."-- 
.■■ 45, Şi.şezând aţi plâns înaintea 
Bo»nul4iL Dumnezeului nostru, şi 
atlau-^ auzit Domnul glasul voslru, 
nici au căutat spre voi. 
. 4& Şl a|i. şezui în Kadis zile multe, 



37. Num. 20, 12. 39. Num. 14, 3J. 33. 
-4i„ Num; 14, 40.- 42. Num. 14, 42. 
44t Ps. 117, 12. 



că multe au fost zilele câte aţi şe- 
zut acolo: " 

GAP. 2. 

Biruinţa asupra- Amoruh/r. 

§i întorcându-ne am purces în .pu- 
, stie pre calea cea despre . marea 
Roşie, precum au ^răil Domnul că- 
tre mine, şi am încunjurat. muntele 
Siirului în multe zile. • 1 
2. Şî âu zis Domnul- .către mme: 
,3. Desiul aţi încunjurat muntele 
acesta, întoarceţi-vă dar către miază- 
noapte. . , ' 

4. Şi porunceşte poporului, zicând: 
voi veţi trece prin -hotarele tfraţiW 
voştru fiii lui lsav, carii lăcuesc în 
Siir, şi se vor înfricoşa de voiu şi 
se vor teme foarte. " - / 

5. Să nu faceţi cu ci războiu, pen- 
trucă nu voiu da vouă' din pămân- 
tul lor nici o urmă de picior, pen- 
trucă moştenire am dat -fiilor: lui lsav 
muntele Siir.. ; 

6. Cu argint cumpărâţi-vă bucate 
dda ei, şî mâncaţi, şj. apă cumpă- 
raţi dela ei cu argint, şi beţi.r . 

7. Că Domnul Dumnezeul* nostru- 
te-au binecuvântat pre jine întru toate 
lucrurile mâinilor tale. Cunoaşf&currt 
ai. trecut puştiea .cea mare şi îi if ri- 
coşată; iată patruzeci de ani ©om- 
nul Dumnezeul tău au fost cu line şi 
de nimica n'ai avut lipşâ. 

8. Şi am trecut deia; fraţii noştrr 
fiii lui lsay, carii IHcuiauîn Siir lângă 
calea Aravei; deiaQon, şj.deia Ghe- 
sion Gayeri şilHioiPcândfi-he am tre- 
cut, calea ; pustiei iui Moav. 

9. Şi au ziş^ Domnul către mine: 
nu vă învr-ăjbiţîxu Moavitenii, şi să 
nu faceţi râzboiu cu ei, pentrucă nu 
voiu da vouă din pământul lor mo- 
şie, că fiilor lui Lo.t -am dai I AroiruT 
să-1 moştenească*. 



I 2. 4. Num, 20, 14.' -f. Fac. 36, 8} Ts. Nav» 
I 24, 4. 6. Nutn. 20, 19. ■«*■ ' ' 



226 



A DOUA LEGE 2 



1Q. Ommii mai înainte au şezut 1 
pre dânsul, neam mare şi mult şi [ 
lari, ca şi Enachimii.. 

11. Raîainii se vor socoti şi ei ca 
şi Enachimii; iar Moavitenii i-au nu- 
mit pre ei omîni. 

12 v Şi în Siir mai înainte şedeâ 
iloreul; şi fiii lui Isav i-au pierdut 
pre ei, şi i-au' sfărâmat dela faţa să, 
şi au lăcuit ei în locul lor, cum a 
făcut Israil cu pământul moştenirii 
sale* care l-au dat lor Domnul. 
-13. Acum dar- sculaţi-vă, şi pur- 
cedeţi, şi treceţi valea Zaret. 

14., Şi zilele în care am mers de 
ia Kadisul Varni până am trecut va- i 
tea Zarei sunt treizeci şi opt de ani, 
până ce a murit din tabără tot nea- 
mul bărbaţilor celor războinici, pre- 
cum s'au juratlorDomnulOumnezeu. 

-15. Şl mâna Domnului au fost pre- 
ste «1, ca să topească pre ei din 
•tabără, până ce au pierit. 

16. Şi a fosf dupăce au căzut toţi 
bărbaţii cei războinici, şi au murit 
dîrftfe popor. 

17. Şi au grăit Domnul către mine, ■ 
zicând: 

18. Tu vei trece astăzi hotarele 
lui Moav, Aroirul. 

19. Şi vă veţi apropkâ aproape 
de fiii lui Aman, să nu vă învrăjbiţi 
cu ei, şi să nu bâleţi răzbpiii cu ei, 
penlrucă din pământul lui Amân nu 
voiu da ţie moşie, că fiilor lui Lot 
l-am dat moşie. 

20. PămânM Rafainilor s'a soco- 
lit şi acesta, penlrucă Rafainii au 
lăcuit mai înainte 1 "pre el; şi Amani- 
ienii îi chiamă pre ei Zohomini, 

21. Neam mare şi mult şi msi 
tare decât voi, câ şi Enachimii, şi i-au 
pierdui pre ei Domnul dinaintea reţii 
lor, şi au moştenit şi au lăcuit în 
îocul lor până în ziua aceasta. 

22. Precum âu făcut fiilor lui Isav 



12. Fac. 36, 20. 7.5. Esire 9, 3. 19. Fac.» 
19, 38. 



cei ce lăcuesc îh Siir,, carii âu pier- 
dut pre Horei dela fâfăsa, şi i-au 
moştenit pre ei, şi au lăcuit. în lo- 
cul lor până în. ziua aceasta» 

23. Şi Eveii cei ce lăcuSău în Asi- 
rotpânăla Gaza, şi pre Kapadochii, , 
carii au ieşit din Kapadochiea ijau 
sfărâmat, şi s'au aşezai îai locul lor. 

24. Acum dar sculaţirvă r şi vădu- 
ceţi şi treceţi valea ArnonuitrL Iată 
am dat în mâinile tale^fcSfon, A- 
moreuî împăratul Esevohului, $ pă- 
mântul lui. începe al moşteni, ii cu 
el războiu în ziua .aceasta. 

25. Începe a da cutremurul llu 
şi frica 1a preste toate neamuri^' 
cele de supt cer, cari auzind de nu- 
mele tău se vot turbură, şi se vor teme 
de faţa voastră.- 

26. Şi am trimis soli din pnsfiea, 
Kedamot la Sion împăratul Escvo- 
nului cu cuvinle de pace, zicând : 

27. Trece-voiu prin, pământul tău, 
pre cale voiu merge, mi mă voiu ; 
abale la dreapta au la stânga. 

28. Bucate pre bani drni vejtda, 
şi voiu mâncâ, şi apă pre bahi îmi 
vei da, şi voiu ieâ ; numai câl voiu 
frece cu picioarele mele. 

29. Precum mi-au .făcut mie; iiii 
lui Isav, c«i ce lăcuesc în Siir şi 
Moavitenii cei ce lăcu«sc îri Aroir, 
până ce voiu trece Iojdanul în pă- 
mântul, care-1 dă nou&D&mnulBum- 
nezeul nostru. 

30. Şi n'a vrut Sion împăratul E- 
sevonului să trecem noi priri hota- 
rul lui, penlrucă Domnul Dumne- 
zeul nosiru" ati®învârtaşat duhul lui 
şi au întărit inima» lui; t-a să se deâ _ 
în mâinile tale, ca întziua aceasta. 

31. Şi au zis Domnul către mme: 
iată am început a ; da; înaintea* ifeţii 
tale pre Sion Amoreutlmpăratul E- 
sevonului şi pământul luj, .şkîricepc^ 
a moşteni pământul lut. 

24. Num. 21,21. 26. Num. 21,21. .30. Num. 
21, 23; Is. Nav. 11, 20. JT. Fimos 2i 9. 



A DOUA LEGE 2-3 



227 



CAP. 3. 



- 32rŞî âMe : şfr Şion împăratul Ese- 
vonului miru IWfimpiîiarea noastră, 
si' tof !> pbţ*o'rul liii lâ făzboiu în 
"îâssâ. 

; 33.' Şi l-au âaf pTe^el Demnul Diim- 
ncz€ul'ii^sîrit^iîiiiiitea feţii noastre, 
: îfi : rhâi'nrk^6as<fe,*şri-ârn bătut pre 
-el şi pre^ftPhJi şi -pre tor' poporul lui. 

34. Şi am luat toate cetăţile lui 
Î^ £ vre1fteă^€eea'r şi ani' surpat toată 
celaî'eaf apoi şi din muerilelor şi din 
îîtfi'hor pW rumenea tfani lăsat viu. 

35. Ci "numai dobitoacele am pră- , 
dat, ^dobânzile cetăfilor care le-am | 
luat: , ' 

Afoir, care este în mar- 
ginea rîului Arnonului, şi cetatea, 
care este în vale, până la muntele 
-(ferfead. îost cetaie, care să* îi 
.scăpat de noi. Toate le-au dat Dom- 
n^îî : Dumnezeul nostru în mâinile 
mSaste: : "" '■ 
'•-35'. Numai la pământul fiilor lui 
J\man"nu ne-arri apropiat," lâ toate 
•cele : dtfi [ valu lui lavoc, -şi la cetă- 
jjflfe^efe din munte, -după' cum" au 
fferuncit nouă" Domnul Dumnezeul 
nostru. 



■ iBiruiwţa asupra lui Og, împăratul 
' * Vasamâui. ' 

yQ\ întorcându-ne, ne -am suit pre 
Y£alea,cea dela Vasan, şi Og îm- 
. p%aiul> Vasanului a ieşit înaintea 
— noastră, el şi .tot poporul lui la răz- 
. bşfoj în Edraim.;.. 

-2 K Şiau zis. .Domnul către mine: 
nu te ieme d,e eV căr în mâinile tale 
l 5 am dat pre el şi pre toi poporul 
1:Ui> .şi tot pământul :luiî. Şi să jaci 
cw»&\i cum ai 'făcut.xu Sion: împăra- 
tul Amoreilor care lăcuiâ.în Esevon. 
3. Şi au dat Domnul Dumnezeul no- 



32. 29, 7. 33. Num. 21, 24. 34. Num, 
ai, 25. 36. Is. Nav. 12, 2. 
.3. 1. 1, 4; Num. 21, 133. 2. 7-T18J Num., 
ai, 35. 3. Num. 21, 24, - 



slru în r^âinile noastre -şi pre Og 
împăratul Vasanului şi pre tot no- 
rodul lui, şi l-am tăiat, câf mfVa 
rămas lui sămânţă. 

4 'Şfaift luăf'fbatV cetăţile lui hi 
vremea aceeafn'a fosrbefate care 
să nu o fi luat dela"izî; J 'şasezeci de 
cetăţi şi toate cele de prin plrejujul 
Argovului ale împăratului"; 1 Og Nîeîa 
Vasan". ' ; ' :c. > 

5. Toate cetăţi întărite^ ziduri îri- 
nalfe, porţV şi zăvbare^aîarjS dC⣠
tătile Fefezeilor cele multe foifte: 

6. I-am surpat pre ei, precum ţtm 
făcut lui Siori împăratul Esevonuîui, 
şi am pierdut "toată cetatea, apoi şT 
pre mueri şi pre copii;* 

7. Şi ţoale dobitoacele îoî şV do- 
bânzile cetăţilor le-am prădat. *'■ 

8. Şi am luat în vremea aceea 
pământul din mâinile celor doi îm- 
păraţi ai Amoreilor, carii "erau; din- 
coace de Iordan," dela valea' Ârrib- 
nuîui, până la muriiele^Ermbfiului. 

9. Finicheniî numesc Afn'onuîT Se- 
nior; iar Afhoreul î-a numit^Stmfr. 

10. Ţoale cetăţile cele din câmpiei 
şi fot Qâlaadul ; şi fot Visând' pâkă 
ia Elha şi Edrairri,"celâtne;'impli|^- 
{iei lui Og în Vasan.- 

11. Că numai Og împăratul' "Va- 
sanului a ,: rămas dela' Raîaifi. lată 
patul lui pat de lier, „ şi ia^ aceşîâ 
este- în cetatea fiilor lur\Ârrtân\ f 'd2 
nouă coti lungimea lui şr ;i de p^rTir 
co{i lăfimeâ liii, cu cof";b|tbăiescI 

12. Şi "plmântuî acelk' l-^aîn^Tno- 
şfenit în vremea aceea/ dela Âfbir^ 
care este lângă ţărmurile rîiiiuf Ar- 
nonului, şi jumătate dîrr^rrfunteîe 4 Gă* 
laad şi cetătiteiui le-âm datului Ru- 
vîm şi luî Oâ'Â. " ' ' *" 

13. Şi ce a mai rtrnîas din pămân- 
tul lui Galaad şi ? î6l Vasânul împă- 
răţiei iui-Og, l-am daf lâ iumăffţe 
din - seminţia lui Mânâsî; şi fokîăE 



4. 3 Irap. A, 13. - 

12. Num. 32, 29', 33'; şi 40,' 



228 



A DOUA LEGE 3-4 



îaturea. Argovului -şi lot Vasanul a- 
cela, pământul Rafainilqr. 

14. Şi Jair feciorul lui Manasî a 
luat toată Îaturea,. Argovului, .până 
la hpfarde Gargasii, şi ale Mahajii, 
şi,le-a numit cu numele său, pre 
Vasan numi^Tavoi Iair până în 
ziua .acea&Ja. % 

15; Şi lui Mahir am dat Galaadul. 

Î6. Şl lui Ruvim şi lui Gad am 
dat deja, Galaad până la rîulArno- 
nuliy L mijlocul rîului este hotarul, 
şi până la lavoc, rîul este hotarul 
fiilor, lui Aman. . 

\2. Şi Arava şi Iordanul hotar.'! 
Mahanaretului, şi până la marea A- 
ravei şi până la. Marea sărată, supt 
AsidoJ £asga. către răsărit. 

18. Şi am poruncit vouă în vre- 
mea aceea, zicând: Domnul Dum- 
nezeul vostru au..d. a1 vouă pământul 
acestei! sorţi, înJrarmându-vă, mer- 
gejî taainţea fefii irajilox voştri ,fji- 
lor ^i JÎsraiU ,iot ce} ce poate. r 
r 19.. Afară dc .femeile voastre şi 
de puind şi de dobitoacele voastre; 
(că jşîiu, cum că multe dobitoace a- 
ye|i), săJăcpiascăîn cetăjile voastre, 
care Je-am .dat vouă. 

20. Până ce, va odihni Domnul 
Dumnezeul vostru pre fraţii -voştri, 
ca- şi pre voi, şi vor moşteni şia- 
ceşfia^ pământul, care-1 dă lor Dom-, 
nul Dumnezeul nostru dincoace, de 
Iordan, şi vă veţi. întoarce fiecare 
la moşia -sa»., care v'arh dai vouă. 

2jL r j|Mui Isus ara. poruncit în 
vremea ^peea, zicând: „ochii voştri 
au* văzuj tc».şte ( xâte au făcut Dom- 
nul D^umnjzzeul jiostru la aceşti doi 
împărkîţ^âşâ a/a face Domnul Dum- 
nezeul nostru la toate împărăţii^ 
prin care tu tr^ci. . . ... c . 

22., Şă, nu vă temeţi de ei, că Domn 
nul. Dumnezeul noslnf el-ysţda răz-. 
bbiu pentru yoi. ' 

14. l Parai. 2, 22. 16. Num. 32, 40. 
18. Num. 32, 20. 21. Num. fî, 16. 



23. .Şi m'am rugat, Domnului. în*» 
vremea aceea, zicând: 

24. Doamne Dumnezeule:! Tu ak- 
început a arătă {robului tău tăriea* 
ta şi ( puterea ta, şi mâna cea ^are- 
şi braţul gel înalt; că- cine este Dum- 
nezeu-în cer sau pre^ămânVcar.e- 
să facă după cum^ai făcut tu şiv 
după tăriea 4a? ' : \ ( 

f 25. Şă ţrec dar, şi să văz pămân- 
tul cel bun, care este dincolo,, de 
Iordan, muntele cel bun, -şi Andi— 
Livanul. , . . . ■, - 

26. Şlm'au trecui cu vederea Dom-Ţ 
nul pentru voi, şi nu m'au ascultata 
şi au zis Domnul către mine,^d«şJut 
fie ţie, mai mult, să nu grăeşti cu- 
vântul acesta. ^ / 

27. Sue-te pre vârful celui cioplfy. 
şi priveşte cu [ochit spre mar^^fc 
spre miazănoapte şi spre , miazăzi 
şi spre răsăni, şi vezi cu ochyjăfţj 
căci,|u nu. vei trece Iprdanul r ac-eşta»; 

28. Şi ;porunceşte lui Jsus ; şi-l jn- 
făreşîepre d şifMRX^mnă^ cftiiţţţ 
va^trece înajniea poporului aceştaia^.,- 
şi el va ; împărjî napşie^ire lot ,p$^- 
mântui, care l-ai văzut. ,-„ Vl , 

29. Şi am şezut în vale aproape^ 
de casa lui FogoT. 

GAP. A. 

Supunerea la }c^&. . - f , ^ 

fi acumlsraile ascultă îndreptările- - 
şi judecăţile, care etfvă învăf^pte 
voi astăzi să lefaceli, c& să'lrăîtr 
şi să vă înmuljiji, ş^intrând să mo- 
şteniţi pământol. eare*l dă vouăDom- - 
nul Diimnezeiîl%ărîn|i1of voştri. <' 
2. Să nu adăogeţi' îa :cuvân1ul, : 
caîe-l ! pofimbe'sc da- ; voiaă, ş ! i să m»< 
scadeft dela d.^EÎţîipoTuntNe Dom- 
nului Bumnezeaiiii noătfii, care vă% 
poruncesc -eu~ astăzi. : ' 



«•" Z4, Ps. 88,' 7, 8, .9. .26* 34, 4* - '* *"" .. 
A, 1. 5, j;.6, 1, 2ţ f Lev. 1% 37"; sî 20, #. :; 
r ' 2. 12, 32; Rpoc. 22, 18, 19." - ' r 




-A DOUA LEGE 4 



229 



*:#s§ş<)chii voştri au văzut toate câte 3 
•«aitf făcut Domnul Dumnezeul nostru 
: ?firWctfegor, tfâ DbmTffil Dumnezeul 
^Mr'au ^erdut dirflre- VoHpre tot 
care. î^rs^kinpă -Veelfegor. 
'''5i,fâfVoî-e«?'0§Vatt f Kpif'd« Dom- 
olii 0timne2€uî vostru," trăiţi toji a- 

Vd&l." ^ ţs ^ ' " J V "* , " < " 
. 4). Vedeţi că v'am arătat ^ouă în- 
dreptări- şF judecăţi, după cum au 
poniftW* mitf Domnul Dumnezeu; ca 
să : îâ,oe|i *aşâ" în pământul în care 
<3T#rgpefi să 1 !' "moşteniţi. 
^>Şi le j Veţfpăzî şi le veţi face, 
ci âceasfa este înţelepciunea voa- 
stră^ înţelegerea înaintea tuturor' 
neamurilor, care vor auzi toate în- 
dreptările acestea, şi vor zice: iată 
-popor înţelept şi ştiutor, neam mare 
«Sie aclsta.-' 

Că L ce neatrfmare este, cămia 
să le fie lor Dumnezeu aproape, cum 
«rfe este r nouă Demnul Dumnezeul 
•îfbslrfl întru toate, ofî când îl vom 
Hcfierrfă pre el. 

-%rŞi ce'neam mare 'este, care să 
■aib^nldTeptări şi judecăţi drepte, 
>călft'^ste T 'toâ1ă legea aceasta, care 
îo : d8iFe\i 'astăzi înaintea 1 voastră? 

- 9. Ia aminte de tine, şi-ti p'ăzeşfe 
soWtuNău toarte. Să nii -uiţi toate 
r tutrr%riTe, eare' le-aii văzut ochii tăi, 
şi sf nu iasă din inima ta în toate 
~;zlkle vieţii tate. Şî să înveţi pre fiii 
lai ; şi" premii ffil6r*tăi". ' 

^10. 2iua în care "aff"' stătut înairr« 
*ea Domnului ^Dumnezeului nostru 
in Horiv în ziua -adunării, ^câ-nd* au 
r^is Domnul x:ătre mine : adunâ la 
■"mine poporul, ca să auzâ -'cuvintele 
urnele, şi să înveţe a se teme de mine 1 
Visate zilele, care vor trăi ei pre 
pământ, şi să înveţe pre fiii săi. 

hî. Şi' aii venit ^'aţî'stătut supt 
- ','.t.. " 



■ 3. Num. 25, 4; Is. Nav. 22, 17. 6. Eşite 
-33, 16", Iov. 28, 28S-PS. 110, 10. 7, Lev. 18, 4. 

3. 5, i; 6, 1, 2, 3; ll, 19; Fac* 18, 19; P#. 
~37, 5. //. Esire 19,- 17: " 



munte, şi muntele* ardeâ eu foc până 
la cer. Intunerec, ceaţă 1 şi vifore 

12. Şi au L ' grăit Domhuî către vof 
în munte din mijlocul focului glas 
de cuvinte, care voi l-aţi auzit, şi 
asemănare n'aţi Văzut, fără numat 
glas. '' 

1 3. Şi v'au spus vouă legea sâ, care 
v'au poruncit vouă să faceţi, cele zece 
cuvinte, care le-au scris pre două ta- 
ble de piatră. " ' - ! * 

14. Şi mie mi-au poruncit Dom- 
nul în vremea aceea, să yă învăţ pre 
voi îndreptările şi judecăţile, care să 
le faceţi în pământul, în care intra ţi 
ca să-rmoşîeniţi. 3Î ' ; F 

- iS. Şi vă păziţi foarte sufletel^ voa- 
stre, că n'ati văzut asemănare în 
ziua^ în care au grăii Ddmriuî către 
voi în muntele riorivulin din 'mij- 
locul focului, 

16. Să nu faceţi fărădelege; şi să 
nu vă faceţi vouă asemănare cio- 
plită, şT nici un 1 chip şi asemănare, 
ori bărbătească, 1 ori femeească. ; 

17. Nici asemănarea vre unui do- 
bitoc din cele de pre pământ, nici 
asemănarea vre unei pasăre ztfură^ 
toare, care zboară supt cer. - 7,i 

lâ. Nici asemănarea vre nineî Vil- 
tăţi care să târăşte* pre pământ/ nici 
asemănarea Vre unui p«şte care'-ieste 
în ape supt pământf' f ^ - 

19. Ca nii vre odinioară uiîân'dii- ie 
la cer şi văzând so'areie^iHfnira" 
şi stelele şi toată- potfoaba' cerului,' 
să le înşeli şi să te frichirYî lt>r s şi 
să slujeşti £t 2 r ca¥e' Demnul 
DiîtrifîezeuHaA-au împărţit tuturor 
neamurilor -ceW de supt cer". • 

20. îâf pre voî v'au luat- Dâtnne 7 - 
zeu şi v'au scos din pământul; fighi- 
petului, d"l^cuptoru! cel'"de flerdfft 
Egnrpeî; ca să ftţMuî ^pbrde^oj- 1 
ştenire precimY sunteţi' astăzi. '** 



Î2. Eşire 20, 18. 13. Eşire 34, 28. * 1 
16. Eşire 20, 4. 17. îîbm. T, 2$.\ 19. Fac. 
1, 14. 20. 3 Imp, 8, 51. * *'- u ' 



230 



A DOUA LEGE 4 



21. Şi.Domnul Dumnezeu s'au mâ- 
nieatpre mine .pentru, cele ce aţizls 
voi, şi f'au jiiralf că nu, yoiu trece 
IordanuJ ,aceste, ; şj^nu voii} intrâ în 
pămâajui, -care-A dă Jie -moştenire 
Doţîiriul/jDiirnnezeul vostru. 

22. Că eu mor In pământul acea- 
sta, şi .nu. voiu frece Iordanul ace : 
sta; iar,,voi veţi trece r şi veţi mo- 
şteni pământul cel bun. , • 

23. Luaţi aminte, ca nu.<cumvâ să 
uitaţi aşezământul Demnului- Dum- 
nezeului nostru, care l-au. făcut cu 
voi, să. nu tăceţi, nici o fărădelege, 
şisă,nu ; vă faceţi vouă vrt>o ase- 
mănare cioplită din toate, if câte au 
poruncit -Jje Domnul Dumnezeul tău. 
, 24.,Că^omnul Dumnezeul tău este. 
foc mistuitor, Dumnezeu răvnitor. . 

. 25. Şi dacă. y.ei naşte fii, şi fiii 
fiilor tăi, şî veţi fi îăcuiiori vechi 
pre pământ, şi veţi face fărădelege, 
şiyejiîace orice asemănare cioplită,, 
şi -veţi face rău înaintea Domnului 
Dumnezeului vostru, ca sări mâniaţi, 
pre el, , ~ v , 

• 26. Vă- mărturisesc vouă astăzi 
pre cer şi pre pământ, că cu pie- 
rite vefi,. pierî T de ; pre pământul la 
cşre voi inJceţUoidanul, .ca să-1 mo- 
şfeniţii^iui^/veţi- petrece multe zile 
pr«.^L ci> cu pierire veţi pierî. ... t 

27., Şi va împrăştiâ<pre voi Dom?, 
nul în ioale, neamurile, şi yeţi^ră- 
mâfleâ.paţini-c.u nuinărul^în toate 
nearnutjle^, între- care va risipi .pre^ 
voi Dorţu^uj. , F/ , . - at . ■ 

28^ŞiîVeţi sluji. acolQ; la<dumne; 
zei streini, la lueturi făcute de mâinh 
omeneşiQa. lemne şi la pietre, care 
nu văd,*jni$,au<^ nici mănâncă,- nici 

.2£u,Şi v$ţ £ăutâ : ,ac£jo #re .gom : • 
nuCpumnezeii gestaţie şR.veţTjMfe- 
când îhvfijcJlu^^B toaiâ inima^ 



21. 1, 37. 24. Evţei ,12, 28j ţşire,50, 50; 
24, IZ; 34i 14.T 2ff.,lsâia 1, 2. 22^28, 362, 64. 
29. Inţel. f, 2'. ' . - , ' ■ 



şi 'din 4ot sufletul tău întru neca- 
zul tău. 1 . 

S&Şi.-te vpr ; află pre tine Joate 
cuvintele acestea Jn, zilele cele^-de 
apoi; ; şi te ivei^înloa^e la Bomujufe 
Dumnezeul tău, şi vei auzi glasul lui. 

31. Că Dumnezeu înşirai-, şi- mi- 
lostiv este Domnul Dumnezeul .tău, 
nu te . va părăsi, nici' te va pieţde 
pre iine, nici îşi vai uiiâ. de, legă r 
tura^cu părinţii tăi, cajejş'au, juţat.lor ţ . 
s 32. întrebaţi filele cele mai dina- 
inte, care au îoşi mai- înainte p^mi 
din ziua în care au făcut Dumnezeu 
om pre pământ,- dela o margine de 
cer până la cealaltă, margine de cer^ 
de s'a «făcut, lucru mare cai acesta,, 
şi 42 ş'a auzit asemenea. ; ~_ iC 

33, De, a auzit n^eam glasul Dum- 
nezeului celui viu; grăind, din mij- 
locul focului, precum, aţi auzii voi*, 
şi aţi tră«7 ^ ' - 
■ 34. De au ispitit Dumnezeu să vie^. 
şi să-şi =ia, lui-şi neam din, mijlocul 
neamului, cu ispită şi cu 7 senjn,e şi* 
cu. minuni şi r cu -războiu şî cu spână*, 
tare .şi cu braţ înalt şi, cu vedgnit 
mari, cum au făcut Domnul ipmn- 
nezeul nostru,, în Eghipet ţSpa jalea, 
ta de ai văzui tu. > t * r 

35... Ca să ştii tu^că-Domţiul Dum- 
nezeul tău, acesta .este 1L pumnezeu,„ 
şiimT aaai este altui aîar.ă de, el 

36. Din cer acizii au făcuyte gla- 
sul său, ca să,- te înveţe $retine, şi 
pte pământ ţi-a-u arăiat ţţţe iocul s&w 
cel mare, ,cuviniele tolrdin.f înij^ 
locul^, focului Je-aj .«auzit. . ; 

37. Pentrucă; au iubU pre părinţi 
tăi şi a u^es sămânţa lor după dânşii 
pre voi,- şi £j- însuşi- ^cu'puierea^ sa 
cea mare; te-au scos preţine-^din^E^ 
ghipet. - ^5 r . ; 

38. ^Ca să, 45iarză >: dinainr€a -feţii» 
tale neamuri mari şi mai tari decât 



31. hzyŢ26, 44. 34.' 22; 7» 1^ 2^ 3». 
35. Isaia 45,,*; l«i 22; Maccu "12, " 2% 32». 
$7. Eşire 13Î 3;' 9, U, 21. , x i 




A DOUA LEGE 4-5 



231 



Pipi 

=şi să te -bage pre-iine şi să-ţi 
ă- deâ'fie pământul lor moştenire; pre- 
1 ctftn cai asfă^zii^ ~ f ' 
*- 39. Şi să cunoşti astăzi şi să te 
întorci ciî'mitît^că Dca*mul Dum- 
nezeul^tău - acesta este Dumnezeu, 
trt< cer sus ; '*ş*: pre pământ jos, şi 
tm^mai es*te altul, afară de el. 
? 40r Şi- săî-păz€f ti poruncile lui şi 
m drfiptăTîle lt*;^care-ti poruncesc eu 
r fie astăzi, ca să- ţi fie bine ţie şi 
fiilor tăi după tine, ca să trăiţi multe 
_zîle pr^pămâniul, care-1 dă ţie Dom- 
nul ^Dumnezeul tău în toate zilele. 
-Mi Afonei- â ales Moisi trei cetăţi 
■ dincolo de. Iordan de către răsări- 
tul, soarelui. 

■42. Să scape acolo ucigaşul, care 
fără .de voie a omorît pre deaproa- 
pele? său, pre care el nu ..i-a îost 
utîtmai înainte, ieri şi alaltăieri, şi 
dac| var, fugi într' una din cetăţile 
-""acestea; să trăiască. 
• ' 43. .Vosorul la pustie în pămân- 
tiul cel şes al; lui Ruvim; şi Ramo- 
. ; tul în Galaad aî lui Gad,, şi Gola- 
" nul în Yasan al lui Manasr. 
• C J4; Aceasta este Jegea, care o a 
P4is ;Hoiş> înaintea fiilor lui Israil. 
•-■ 45. Acestea sunt mărturiile şi în- 
dreptările şi. judecăţile, care te- a 
gr^iit^Moisi fiilor lui Israil în pustie 
diipăce a ieşit din îpământul Eghi- 
petului. f 

. 46. Dincoace de Iordan, în vale, 
aproape de. casa lui Fogor, în pă- 
mântul lui Şion împăratul Amoreilor 
cel ce a. lăcuit în Esevon,. pre care 
1-a ucis, .Moisî, şi fiii lui îsrail, când 
aii ieşit ei din pământiţi. Eghipetului, 

. 47., Şf a moştenit pământul lui ţ şj 
pămânul lui Og împăratul Vasanu- 
lui, carii amândoi au fost împăraţi 
Amoreilor celor dincoace de Iordan 
către răşăntur soarelui. * 
48. 6ela Ăroir care este la mar- 



40. Num., 35, 14. 42. 19, 7, 9; Isus Navi 
29, 8. 47. i, 4; 3,' 1— 3;-29, 7; Num. 21, 33. 



ginea rîuici Arnonului, până la mun- 
tele Sion, care. «ste Ermon. 

49. Ţoafă*Arava dincoace de Ior- 
dan către răsăritul soarelui supt Asi- 
dotul cel cioplit: t 

CAP, 5. 

Rcpetirea ceior zece f& imcL - 

Qi a chemat Moisi pre totisrailul 
Oşi a zis către ei: ascultă Israile 
îndreptările şi judecăţile, care le 
grăesc ia urechile voastre astăzi, şi 
le învăţaţi şi păziţi, ca să îe ~Ja-' 
ceţi pre ele. , 

2. Domnul Dumnezeul vostru .aţt» 
făcut cu voi legătură în Horiy. n* 

3. Nu cu părinţii* voştri au. îăcut- 
Domnul legătura aceasta, ci cu voi, 
şi voi toţi sunteţi aici astăzi vii. 

. 4. Faţă către faţă au- grăit Dom-, 
nul către voi în munte din mijlocul 
focului. t î! 

5..,Şi eu. stăm între Domnul şi în*-, 
tre voi- în vremea aceea, ca să vţL 
spuju vouă cuvintele Domnului, de 
vreme ce v'aitJemut.de faţa focu: 
lui, şi nu v- aţi suit, în munte, .zicând:.. 

6. Eu sunt Domnul Dumnezeul tău, 
cel ce le-am îsces- din pământul 
ghipetuiui, din: casa robieL :,<,• <-" 

.7. Să nu aibi alţi Dumnezeiafară 
de- mine, . 

8. Să nu-ţi faci chip cioplii, nicîi 
asemănare din toate câte sunt în 
cer sus şi câte sunt pre pământ j<55, 
şi câte sunt în ape supt. pământ, 

9. Să, nu le închini, lor, ,;ţîici să 
slujeşti lor, că eu siînJîDp.rnnul Dum- 
nezeul tău, Dumnezeu răvnitor?jGare 
răsplătesc ^păcatele ; părinţilor:-*în fii, 
până la al treilea şi până la al "pa- 
irulea neam, celor ce mă urăsc pre 
mine. - 



5. -1. 4, l, 9i ei 1, 2, 3. 2. Eşire 19, s;29^ 
18 şi "34, 10. 4. Eşire 20, 2î ¥-s;^& t -\U 
Eşire \9\ 16. 6. Eşice 20,-^. 7. Lev. 26î î; 

8. Ps. 96, 7; Eşire 20,* 4; Lev. 26". -1.- «. 

9. Eşire 20, 5; Ierem. 32, 18. 



232 



A DOUA LEGE 5 



lO.Şi fac, milă până la._l'mielea 
neam celor- ce mă iubesc p.re njiine, 
şi păzesc poruncile mele. H 

.11. Să ntt^ei mumele „.Domnului j 
Dumnezeului fân înndeşerl, că nu- ! 
va curăţî Domnul Dumnezeul fău pre 
cel- ce ia num^le^Iui' în deşert. 

12. Păzeşte ziua sâmbefelor, ca 
s'o sîinţeşii pre ea, precum ţi-au po- j 
răwcif -Domnul Duirariezeul fău. i 

Î3l Inîşase zile vei lucră şi vei 1 
îace>4oate lucrurile laie. 

14. Iar în ziua a şaptea» esîe sâm- 
băta domnului Dumnezeului fău,- să 
nu faci întru ea nici un lucru, fu 
şM^ciOTul tău şi fafa la şi sluqa 
ta; şi slujnica fa,- boul tău şi asi- 
nul tău şi ;tol ./dobitocul tău, îşi ne- ! 
mernicul cel ce lăcueşfe la line, ca 
să sg odihnească stfuga ta şi sluj- 
mc& fa şi dobitocul tău, cai -şi fine. 

■ _5.> Şi-{i adu" aminfev- că rob ai 
, fost în pământul Eghipefului, şî te-au- 
-seos^ Domnul Dumnezeul fău de-a- ' 
, calo cu mână tare şi cu braţ*înalf; j 
pentru aceea ţi-au poruncit {ie D_im- i 
nul Dumnezeii! tău -să, păzeşti ziua 
sâtfîfeetelor, şi $ă o sîirrfeşfi pre ea.< 

îf6. Cinsteşte pre tai&l lău şi pre 
muma th, după curn-.au 'por'u'ncit ţie 
Domnul Dumnezeul fău, ca* să' fie 
Ifttvi'tfe, şiî.să frăeşfi mulţi arii pre 
pământul, care-1 dă ţie Domnul Dum- 
nezeul fău,- 
T _7. Sărnunicizi. 

Î8. Să'*iu prea curveşti. 

-dnfiă mi-înri.- • 

20. Să nu mărturiseşti sfrâmb a- 
supră- aproaperui'Jîău- mărturie -min- 
clnoasEU:'"* . -*:r 3 ■• 

"21: St-p|u ptflteşti lmvzi& aproa- 
pelui 4ău, toci ţariiîâ 4ui; nici^smgâ 
— — s . . 

10. Eşire 34, 7; 2&, 1. 11. Psalm 96, 7; 
Eşire 20, l\ Lev. 19, 12; Mat. 5, 33. 

IZ. Ezecb. 20, 12; Eşire 34, 14. 13. Lev. 
23, 3. 14 Fac 2, 2; Eşire 20, 10; Fac. 1? 3; 
Evr. 4, 4.- M.4f, 21; 15,' 15; 24, 18. 16. Eşire^ 
20, 12-jjMat, 15. 4; Efes, *>,v2, 3; Marc 7, 10;' 
Sirab. 3, -0. 17. Mat^ 5, 2© Lucâ 18, 20, 

1&. Lucâ 18,-50. . 2L Eşire 20, 17; Mat. ~5, 
26; Rom. 7, 7. < 



lui, nici slujnica Iui, , nici boul lui,, 
nici asinul . bii, ^nici fol dobitocul 
lui, nici foate câte suni ale aproa-* 
pelui fău. 

22. u Aceste cuvinte,, au giăil Dom- 
nul către-toată .adtmaţea vdasî-ră. în 
munte din miiiocul^fo.Gulai»iînHjne- 
rec, negură; vifor, glas^m_:c£vşj mai 
mult nimica n'au adaos. Şiâe-ati scris 
acestea ,pr*e -două -abl€.de : !pia&ă şf 
le-au dat mie. „. . - 

23. .Şiî -a fosf dupăce a|i ; -auzit 
glasul lui din-, mijlocul, f eseului, şi 
muntele.ardeâ cu :îoc, aţi rjyenif la 
mine toţi povăţuif@r_i seminţiilor voa- 
stre şj bătrânii voştri, şi aţi zis* ,j 

24. laiă au arăfaf nouă-Domnul 
Dumnezeul noştri ,slavar sa, şi am 
auzit glasul lui din mijlocul locului; 
în ziua-aceasfa am cunoscut că va 
grăi Dumnezeu către om, şivatrăi'.' 

25. Şi ' acum să nu muf im, câ n«P 
va misfuîpre noi- focul acesta' mare/- 
de" Vom- adaoge noi a ! auzi îti că gla- 
sul Domnului Dumnezeului noslru* 
şi- vom murîi ■ ■ l • «'!' 

26. Că 'ce '''trup care să îi auzit 
glasul Dumnezeului celui viu grăind 
din mijloeunoculut, ca noi, şil>& 
ne- viu? - * j rt 

"271 Âpropie-te fiPşî auzi foaîe* Ori- 
câte va zice' Ddmnul DunmezeMifo- 1 
sfru către tirîe, şî grăeşte tu călre* 
noi foaie cât€ au grăit Domnuipuîrf- 
nezeuî" nostru călfe fînly-şi^noi^le 
vom ascultă şi le vonVîace. <* aî 

' 28. Şi au auzii Doîife&I glasul cu- 
vintelor voasfrefgr^incf căff mine, şi 
au zis Domnuî tşlf e;rriiri&. : auzlf-arn 
glasuV'cu^nfejdf* pop^drultfi acestuia" 
câfe a "g^air către line; drepţi gr^îl 
toate. " t 

29. Cine va da să fie aşâ iriima lor 
înlr*înşii, ca sâ se ţeamă de^mine 
şi să păzească p6funcile";"mşie. ÎK' 

' ... » 1 ."O" '5i' 3-i**t^ »" *S#>" 

____________ » 

25. Eşire 26,, 1£»., 20'. Eşire 33, _^)v Jnd. v 
' 13, 22. 27. _şire 19, 8 şi 20, 19;,£vii. 12, If* 



A DOUA LEGE 5-0 



233 



loate zilele, ca să ,fie lor bine şi 
fiilor lor în veac? 

30. Mergi-, zi lor: înfoarceţi-vă la 
casele voastre. .-<■ 

31. Iar"fu5iaifi<:ijcu^jne y şi voiu 
grăi -căfr^ 4lnc pojunejie şi îndrep- 
tările şi jud.ecăti^^re, vei învăţa 
,pre. 2l şLfă fecă, \aşâ în -pământul, 
.care-1 iaa eiUor<să-l moştenească,. 

32. Şi îăzjji să faceţi precum au 
poruncit vouă. Domnul Dumnezeul 
vostru^ şi să fiu vă abateţi -la dreapta 
sau Ja -ş^ŞS^ , . , - ' 

'.2&y$j&afi- în toată calea,, care 
au pomMitiiiz. Domnul Dumnezeul 
:tău, ea-ffăs.yă odihnească pre voi,, 
şi să vă fie bine, şi să trăiţi mult 
;p,re* pământul, care-l veţi moşteni. 

CAP. 6. 

Tălmăcirea poruncii h-iiCdii, Dragostea 
' -"' 'cîitre Dmnrezeu. 

Qj ajpesţpa.sunl poruncile şi îndrep- 
Vtăfâe^ţjudscăţile, care au porun- 
cit Domnul Dumnezeul nostru, să 
vă învă| pre voi, ca să faceţi, aşa 
îîţ. părnânjul în care mergeţi să -l 
moşteiiji. 

.% Ca* să vă _leme.ţi _de .Domnul- 
.'pujnneziui vostru, şi să păzitj. foaie 
îndrenlânle'-liH şi gloate poruncile 
.lui cşre le poruncesc eu ţie astăzi, 
■iu şi fu], tăfşi fiii fiilor tăi, în toate 
-zilele vielfii tale, ca să trăiţi zile muite. 

3. Ascultă Jsraile , .şi păzeşte să 
Iaci, ca să fie bine- ţi şi ca să vă 
înmulţiţi foarte, precurkau grăit Dom- 
nul Dumnezeul părinţilor. .tăi, să- ti 
*deâî tic pământul .din care curge 
4apte.şj rţiiere. Şi acestea sunt : în- 
dreptările şî judecăţile, căWlerau pb v , 
:runcit Domnul fiilor lui IsraiUn tu- 
şite, când au ieşii ei din pământul 
Eghipetulul. 

4. Ascultă Isrâile: Domnul Dum 4 - 
nezeul nostru, Domn . unul este. 

32. ,Bilde-4, 27. , - ' 

6: 2* 4, U,9; 5, I.. 4. 3 Imp. &, 61; loan 
tu* 3; l Cor 8, 4, 6. 



, j 5. Şti să iubeşti. pre Domnul Dum- 
nezeu! tău, din toată inima ta şi din 
fot sufletul tău şi din toată pute- 
rea .ia.- : j : 

6. Şi cuvintele -acestea .câ,f ( e ; -po- 
runcesc-eu astăzi ţie, să fie în inima 
ta şi în sufletul tău. 

7, -Şi !e spune fiilor tăi, şi le gră- 
eşte lor, când şezi acasă şi când 

1 mergi pre cale şi când te culci şi 
j când te scolL 

I -8. Şi ie leagă ,pre ele să fie semn 

pre mâna fa, şi să fie neclătite Ina-, 

infea, ochilor tăi. 
9. Şi le ve(i scrie pe prafurile ca- 
I selor voastre şi ale uşiler voas.tre. 
[ 10. Şi va fi când te va băga Dom- 
j nul Dumnezeul tău în pământul, care 

s'au jurat părinţilor tăi lui Avraam 
; şi lui îsaac şi lui Iacov, că-ţiva da 
; ţie cetăţi mari şi bune, care nu le-ai 

zidit fu. „. . . 

31. Case pline de toate bunătăţile, 
care nu le-ai umplut tu, gropf să-, 
pste, care na le-ai săpat tu, vii şi 
j măslini, care nu le-ai sădit fu,' şi 
când [ vei- mânca şi ie vei satură, 

12. la aminte de tine să nu s.e-lă-, 
j Jească inima ia s şi săulţipre J)om- 

' nuî Dumnezeul tău, cel ce te. : au scos. 
din pământul Eghipelului, ,din casa 
robiei. t . „ ' f> „ t 

13. De Domnui Dumnezeul tău să 
te temi, şi lui singur să-i slujeşti,- 
şi de el te lipeşte, şi pre numele- lui 

! te jură. . , , 

; 14. Să nu umblaji după- alţi dum- 
| nezei din dumnezeii neamurilor >ce- : 
' lor de, prin prejurul vostru. ^ - 
15. Că Dumnezeu râvnilor este 
Domnui Dumnezeul ^ău^ntru- ţine, 
ca să nu se . mânie cu iu|ţme Dom- 
nul Dumnezeul tău asupra- ta, şi să 
I te piarză de pre, fata pământului» ; 



5. Mat. 22, 37- fi. Mar. 12, 30. 7^ Fac. 
| 18, 19; 4,' 9. 8. Eşire 13, 9 şi 16. 9. 11, 2*. 
J 10. 7, 8-; Is. Nav. 24, J3.. II. s, .19^- 
, 13 Mat. 4, 10. 14. Eşire 23, 33;. Lmcâ 4, *. 



234 



A DOUA LEGE 6-7 



16. Să rmT ispiîeş!i""-pre Domnul 
Dumnezeul :tău, fprecum 1-aji Ispiiif 
la ispită 1 / - J i 

17. Păzind să păzeşti poruncile 
DomrVuluî Dumnezeului tău şi măr- 
turiile şi îndreptările lui, câte (i-au 
poruncii ţie. 

^18. Şi să iaci ce este plăcut şi 
ce este bun îmrrhtea Dorfmului Dum- 
nezeului f$u,' ca să fie bine ţie, şi 
intrând vei moşteni pământul cel 
bun, careVau îurat Domnul părin- 
ţilor voştfir " 

19. Ca să alungi pfe toţi vrăj- 
maşii tăi dinaintea feţii tale, după 
currf aii 'grăit Domnul. 

20; Şt va fi când te va întreba 
fiul tăii h&ine, zicântf: care sunt 
mărturiile şi îndreptările şi judecă- 
ţile, care le-au poruncit Domnul 
Dumnezeiil nostru nouă? 

21. Vei răspunde fiului tău: robi 
eratfr fui Farâcn ?n pământu-l Fghi- 
petului, şi ne-au scos pre noi Dom- 
nul de acolo "cu mână tare şi cil 
braţ înalt. - 

22. Şi au făcut Domnul semne 
şî 'miniini mari şi rele în Eghipet 
asupra' lui Faraon şî asupra casif 
luiînainteâ noastră. 

f 23rŞi pre "noi ne^au scos de a- 
colo, ca să ne dea pământul acesta, 
canre s'au jurai părinţilor noştri că-1 
va dă. 

! 24? Şi ne-âu poruncit nouă Pom- 
nul să facem toate dreptăţile ace- 
stea]^ şi* să' -ne temem de. Domnul 
Dumriezeiir nostru, ca şjţsjie nouă 
bine în toate zilele, şrsăjfrrăim ca 
şi astăzi. ' '' ■" ' 

25: Şi'milă'-va face cu noi de vom 
păzî -să lârerri toafe poruncile legii 
aceştia înainfeâ' Domnului Dumne- 
zeul hosîruV precum au perurţeit 
nouă. 



CAP. 7. 

Oprirea prjeteniei cu- păgânii. 



Biîiife 



Jar când ie va băga pre tine DofrP' - 
nul Dumnezeul tău în părnânţul - 
în care vei iritfâ să-1 moşteneşti, şi- 
va pierde neârrrurV mari şi multe 1 
dinaintea feţii r tale:- pre Heteu şf pre' 
Ghergheseu şi pre ^Amoreu ' şi pre 
Hananeu şi pre Ferez2U şi pre E- 
veuşipre levuseu, şspte' nearriuri* 
mari şi multe şi mai tari decât voi:; 

2. Şi va da pre ei Dtmftrm Burni^ 
nezeul tău în mâinile "tale, şi-i'-vet. 
bate pre ei, nu ucidere ucizi 
pre ei, şi să" nu faci cu er legătură, 
nici să-ţi fie milă de ei. t+ 

3. Nici să vă încuscriţi cu eiHata 
ta să n'o dai feciorului lui, şi fata 
lui să n'o ia feciorul tău. 

4. Că va iace pre feciorul tău să 
se depărteze de către mine," şi să 
slujească la dumnezei streini, şî ser 
va mânieâ cu iuţime ^omrtul^asu^ 
pra voastră, şi leva pierde pre* tine- 
degrab. - " " j'- ''" 
' 5. Ci aşa să le faceţi lor:, jertfel- 
nicele lor să le dărâmaţi, -s/ stâlpii 
lor 'să- i' sfărâmaţi, şr desişutile ilor 
să le tăiaţi,- şî cele cioplite ale dum- 
nezeilor lor să : 1e ardeţi tfu : îbc'. ' 

6. Că popor *sîârâ~'^iii tu dom- 
nului Dumnezeului tău, şi pte "tine- 
te-a" ales Domnuî^umneieuţ tău; 
să i fii lui popor deosebi âl lin, mai 
mult decât toate n£âmu¥ile câte surii 
pre faţa pământului.-- " ; " 

7. Nu penrrucă';sun teţi mat mulţi 
decât toate neamurile v'âtt ^aleS pfe 
voi Domnuî şi y'au oseb'ft /pre "voi 
Domnuî?ca%of Vunieţi mai' putini 
decâf toate neamurile. ,r 

8. Ci pentru cl v'au iubit ysrz vot 
Domnu|, şi pentrucă au Jlnui'Jnră- 



16. Mat. 4, 7-î Luca 4, 8. -17. Lucâ 4. 12. 
£/. 5; 15rEsifce 1*. 8. 22. 4, 34; 7, 19. 



7. 1. 3V3, Sf %ire*23,'1^; 33> 2-f' '~ 
2. Eşire 23, 32; 34, 15. 3. Imp, 11, 2. 
4. Eşire 34, 16. 5. 12, 2~; E^ree 23, 32 ; v 
Lev. 18, 34" Num. 33, -52.. 6. Eşire H9i 6v 
1 Petţ. 2, 9. - - ■ * ' ~ 



A DOUA LEGE 7 - 



235 



^«jl^areş'aa , jurai pârirtţilor t vo- 
' r rî v' au scos P re voi„0*wmuV.jcft 
^ffl^ţamîşi^Cttj^aMn^, #4e-au 
^ibăviir pre f«î^D«mntfî din .casa 
robiei, din. iţiâ^^ubFaraon 1 împă-~ 

ţŞv-Şf să cuaoşii c§,,Domnul Dum- 
nezeul fc-icesia -este Dumnezeu, 
^^nezftu^o^di^cJpet.Gel ce păze- 
Şje legătura şi rriiJa celor, ce-] iu- 
^^-PJreşdJn^ul^: celor ce păzesc 

4^ Şi răsplăteşte celor ce-l urăsc 
pre dânsul < înainte^nfejii, ca să-i- 
pi^j&ă pre.şei,, şi nu c va zăbovi celor 
c<^L ilr,ăs£ .preiei, înaintea fetii va 
ră^ătMşr. ' - ' - ' r j 
şjLU Şi s; Şă .păzeşti . p o r u n ci 1 e şi 
dreptăţile şi judecăţile acestea, câte 
poruncesc eu.fie astăzi, ca.să ie Iaci. 
^||ŢŞi ya Ji, când veţi.auzî drep- | 
făţile acestea şi le veţi păzî şi le ! 
v^jy^ce, 'ya păzî Domnul Dumne- 
zeul tău ii? legătura şi mila r pre- 
cuja^au jurat părinţilor,, voştri. 

,te, ;ŞLte r va iubi şi te va bine- 
cjuv&ta î .ş,i >i% va înmulţi, şi va fcine- 
cgyâujtâf rpdul pântecelui lău şi. ro- 
dJjăiî^Ş^1uîuî f tău,, grâul tău şi vi- 
nul*>tău şi untujdeiemh al tău, ci- ! 
rez^e^âcţl^f laie , şi turmele oilor 
ta^pp părjţţânjul, care s'au jurat 
tîi>jgritîi0 |2r.]nţilo| „tăi . să-1 deă jie. 
lî^iŞi^eUi bjLoecavântat mai mult 
debil t^ale^îieairiuril?; nu va îi în- 
tâi voi,îărM, de rod, sau .sterp,, nici 

ilK & va.rldicâ Domnul Dumner 
zşuyaildela tine ioştă slăbiciunea 
ş^ioit^oâleie.cek rele ale Eghi- 
r^ul^care.ţe-ai văzut şicâre.le-ai 
cunoscut, nu le va pune presfe tine, 

#$^.OTW e Ş te ^Qti cefee te 
u'rjsc. psejjne... . , 
jl^t^mâ^câjpateprăzile n,ea r , 
mumdr.'care bVrrinul Dumnezeul tău 

J^Eşşiis.iM, - 5. 12. 28, 1; Eşite 23, 22; 
Xev..l$,^3. fa 2.?. 28, ^ i4. Eşire.23, .2$. 
15. Efite 1*5, 26. * ' , 



le va da fie^ să nu le. ierte pre ele 
ochiul tăSi, şi să nu siujeşii' dum- 
nezeilor lor, că împi£dieare ; fi5fe ţie- 
aceasta, . . . . r -4 . 

17. Iar de vei zice înf cugetul tău, 
că mai mare este neamulvacesta -de-> 
cât mine, cum voiu pufeâ sâ-i pier-z 
pre ei? 

18. Să nu te temi "de ei, ci să-fi 
aduci aminte câte au făcut Dom-, 
nul Dumnezeul tău lui Faraon şi 
tuturor Eghiptenilor.. 

, 19. Ispitele cele* mari care' le-au 
Văzut ochii tăi, semnele acelea şi 
minunile cele mari, mâna cea tare 
şi brajul cel înalt, cum'ie-au scos! 
pre tine Domnul Dumnezeul tău; aşâ 
va face Domnul Dumnezeul nostru 
tuturor neamurilor de îaţa cărora te , 
temi tu. ' ' ! 

J20. încă şi viespi v'a trimite Dom- 
nul Dumnezeul tău asupra lor, până 
vor pierî cei ce au rămas şi cei ce 
s'au ascuns de tine. 

21. Nu te ; teme de iaja lor, că 
Domnul Dumnezeul tău este întru 
line, Dumnezeu mare şi puternic^ 

22. Şi va pierde Domnul Dum'ne- 
zeul tău neamurile acestea dela faţa ? 
la încet, încet; nu vei puică să-f 
pierzi pre ei degrab, ca să nu şe 
îacă pustiu pământul şi să se înmul- 
ţească asupra ta hlarele cefe" săl- 
batece. ' ' ; . 

23. Şi va da pre ei r l)omnurDunî^ 
nezeul tău în mâinile tale, şi vei 
pierde pre ei cu pierdere, mare, ^până 
ce vei sfârşi' pfe ei. " 1 ; , . . 

24.. Şi va da pre împăraţi Iot în 
mâinile voastre, şi ya'ţjlefrn'uineie 
lor ilin locuj acelâr nimenea nu va 
puteâ stâlmprotivă înaintea lejiî taie, 
'până ce-i yei'^pîerâe pre el. , \ t ' 

25. Cele cioplite aîe dumnezefloV 
lor să le''arde|i cu foc, să riu pot-" 
feşti argintul, nici aurul cel deia ei , 

19. i', 34 i 6^22. 20. Efiril», 28 H, 3ud.^ 
24,12. 22, Eşire,,33ri. % . - - 



236 



A B0UÂ-LEGE 7-8 



să-pu-lei ţie,fca să ne greşeşti pen~. 
lru~ acela; -că urâciune* este. înain- 
tea Dommriur Dumnezeului lău<. ! 

26. Şi să nu bagi urâciune în casa 
ia, 1 "ta ,s%nu îii' anatema ca şi aceia, 
ci cu^îngreţoşare să urăşti aceia, 
pentrucă^ste anatema;-. 

^ CAP. 8., 

Sfătitire'-caire popor sa nu Uiie bine- 
^■fyerrilc ' lui.DutMtre&ett. ' 



foaie poruncile câle poruncesc eu 
vqu.ă asiăzîi păziţi, ca" să trăiţi 
şi să vă înmulţiţi, şi să intraţi şi să 
moşteniţi pământul, care s'au juraf 
Domnul Dumnezeul vostru .părinţi- 
lor voştri.,, 

2. '$ir# adu. aminte de toată ca- 
lea, pre care te-au dus pre line Dom- 
nul Dumnezeul tău în pustie, ca să 
te necăjească, şi să te ispitească, [ 
şi să'se cunoască cele din inima ta, 
oare păzî-vei poruncile lui sau nu? | 

3. Şi ie-a u. necăjii şi te-au flămân- 1 
-ziţ şl le-âu hrănit cu mană de care 

n'au ştiut părinţii tăi, ca să-ji arate 
•ţie,, ţ că nu, numai cu pâine singură j 

va ijrăîpmul; ci cujot cuvântul care 
.iese dinjmra lui* Dumnezeu, va irăi 

omul. " v . 

4. Hainele tale nii s'au învechit de 
.pre tine, şi tălpile tale nu s'au bătut, 
picioarele tale nu s'au îngroşat în 
patruzeci de am. -"V 

5. Ca "să cunoşti cu inima ta, că 
în^'cechTp," omul învaţă pre fiul siu, 
-aşa Domnul Dumnezeul fău,te'cearîâ y 
-pre line., r . , , „ 

* 6, Ş'i să păzeşii poruncile <pojn : 
nului' r/uîhnezeuluLjtău 
-câilX Ini şi "să te temi de ei , ,.^ {t , 
7!" ck Domnul Dumnezeul tău ie„ 
va bă^âjSre tine în jîărnâni hun şi 
mult, unde „sunt rîuri de apă şi, iz 



îi? 



26. 13, 17 

-8. 2. 13, 3; 1 Ioan 4, 2. 3. Eşice 16, 14, 

15î'"Matei 4, 4; Xucâ'4, 4. 4. Eşire'16, 35; 
Ncem. 9, 21. 5. Evr.^2, -6."' - ' ' 



voare adânci, -care ies- pritf câmp'iMf 
şî jprin ! fiiunţi. ' ' " ■ ■ '% 
8^Ramânt-=de grîu şfde orzMi,? 
smochini, rodii; pămâriî de măslini ,, 
de' untdelemn şl ds^miere 1 : * - '") 

9. Pământ în care- îâf# ; de lipsă? | 
vei mâncâ "pâinea 'fa, şi *de nimica- 1 
nu -vei aveâ lipsă înir^nsnî, păftfânfff | 
a căruia pieirile au îfefi,.şPdm%i¥riîîP } 
lui vei săpa mamă;- • ; - - : " ' 

10. Vei mancă şi -tâ kki săturfc 
şi bine vei cuvânfâ pre Domnit! Durn^ *, 
nezeul tău pfe pământul cel,irim, 
care l-au dat (ie. • ' ; - 

ît. Ia aminte să nu uiţi pre Dom- 
nul Dumnezeii! tău-, încât să nii:pă-' 
zeşti poruncile lui şi judscăţiW-' şi 
dreptăţile lui, câte eu poruncesc 1 (ie 
astăzi. '» 9 

12. Ca nu dupăce vei mâncâ şt 
le vei slărurâ,' şi-ţi vei" zidf case 
bune şi vel lăcuî într'îns'eîe. 

13. Şi" dupăce 'ţi se vor înmşîţŢ 
boii tăi şi oile tate, şi dupăce ţi se~ 
va înîriuljl argînfuj şi auriii, şî^u^l ' 
ce (i se^or înmulţi, toate câfe*ai4u, 

* 14. Să te înalţi cu inima^ii; să' 
uiţi pre Domnul Dumnezeii! tăn'/cef 
ce te-au scos dîn~păm!nfal Eghi- 
pefului, din casă 'robiei. j> ^ 

15. Cel ce te-au'pdvă^ftit p'fe^ne 
prin puşti ea cea nîlre şî înfrico- 
şată: unde simt şerpi a care muşcaV 
şi* scorpii şi J uscăfcYun£; und^nujerâ 
apă, cel ce ji-aV scos ţie^izv'oP def 
apă din piatră foa?te Vârloasl" 

16. Cel ce * te-au hrănii fn mişÎHe 



cu niană, c®re nu oiaî şţfutatu, nici 
păfihţji tărnh o c 'au şiiMr n c^s^ie' 
necăjească "'şi să ^ie"işpileasCl } t ' , şf'' 
să-ţi fâcă bine' ţie" ÎH zilele ceU' de 5 
apoi ale laie; ,n 5 * 

17. Şi să nu zici' tnt'fu' inima iar 




9. 33,-25. 10. 6, 11, 12. M. 'Qs&ltt, ^ 

15. Nunt. 20,' tl ; EŞire îî.T^ Hian> l Zif*4fc 

16. Esrcc 16, 14, 15. " 



A DOUA- LEGE 8-9 



237 



Ci să-ţi aduciigjninte de Dom- 
^uî -Dumnezeui tău, c%;*z\ ji-w dai 
jie- puiere^ca^săjad yîriuţe,. şi ca 
^'îniăreascăjiegătyratsa'î carej s'au 
-£wit Domnulpărinţilor tăi, ca astăzi. 
>,19. Şi ya-Ji de m\.iiUM pre Dom- 
nul Buninegeul tău, -şi> vekumblâ 
^pă; ; aiti,;diimrieiei jşi vei sluji lor 
,.şi -te. -vei;, închina . iar,, mărturisesc 
îvouă ( şştfeî»re -c?t Şi-Pre pământ, 
^cu^adev^naiyeţi pierî. •■_ 

20. £a : -şţ s , neamurile acelea pre 
care DomnuliDumnezeul tău ie pier- 
de dinainlea= felii voastre, aşa. ve{i 
-PieTlj.eenJmcă, n'.aţi ascultat glasul 
Domnului Dumnezeului vostru. 



CAP. 9. 



Moi'si 'amm^eşte Isr-aitiţilor fărădele- 
gii^ lor din, trtcut, 

scultă'lşrajle:. fu treci astăzi Ior- 
danul, ca să intri şi să moşte- 
neşti nj&rnurf mari şl cu mult mai 
lârfjdec'ât" voi, cetăţi mari, şi cu zi- 
duW^âîîă la '.cer. " 
1 '^"Porjbr " mare şi mult şi înalt, 
Jrf-'îiiî lui Enac de carii tu ştii şi 
1if*ai'âuzii; cine se poate împrotivi 
înaintea" feţii fiilor lui Enac? 
! 3." Şt ca să cunoşti astăzi, că* Dom- 
ifu! Dumnezeul tău acesta va mer- 
Şje înaintea îejii tale, foc mistuitor 
Ust& Atesta va pierde .pre ei, şi el 
vk' întoarce pre ei dela faţa ta, şi-i 
ya pierde degrab, precum au zis 
^DŞfnnuW ' 

J \ ~Sk nJjpci îrifru inima ta după 
ce yâ'pierd^T)orn'nul dumnezeul tău 
îneamu'nîe acestea*dmam|ea fetii tale, 
grăind: pentru drepfafp! mza m'au 
Mgaf'pre mine Dommil să moşte-, 
n|Sc acest pământ bun, că^ pentru 
fffădelegea c neamurilor acestora ya 
:Pierde pre el Domnul Dumnezeu de 
lilaţa fa. " J ' "' 



5. Nu pentru dreptatea (a, nici 
pentru eură,ţîa inimii tale vei intrâ 
tu să moşteneşti pământul lor| ci 
penf rut, p^gârcătateameamurilor- ace- 
stora va. pierde 4*re ei Domnul dela. 
fala ta, şi pentru ca să întărească- 
legătura, care au jurat Domnul pă- 
rinţilor noştri tui Avraam şi.iui.lsaac 
şi lui lacov. = - * 

6. Şi ca să ştii astăzi cum c& nu 
pentru dreptăţile, tale, dă ţî&Domnm\ 
Dumnezeu, pământul cel bun să- k 
moşteneşti, de vreme ce eşti pdpor 
lare în cerbice. , 

7. Adu-fi aminte şi să nu ui(i cât 
ai mânieat pre Domnul Dumnezeul 
tău în pustie din ziua în care aţi, 
ieşit din Eghipel, pana ce aţi venit . 
în locul, acesta, necrezători aţLfost, 
întărâtând, pre Domnul. 

8. Şi în Horiv aji întărâtat pre 
Domnul, şi s'au mâniat Domnul pre 
voi, Ca să vă piarză:.pre voi. f 

9. Când m'am suifreu în munte 
să iau tablele cele de piatră, tablele 
legăturii care au; făcut Demnul cu- 

i vai, şi am .fost în -muntei^patruzeci 
de -rzile şi patruzecUde nopţii, pâine 
n'.am -mâncat şi ; ^pă n'am^feăut; . 

10. Şi mi-au datmie Dommil două 
table de piatră scrise eu degetul lui 
Dumnezeu; înir' acelea.; erau scrise 
toate cuvintele, care .au grăit .Dotrt- 
nul către voi în munte din mijlocul 
focului, în ziua adunării. , f. / 

11. Şi a fost după patruzeci- de 
ziie şi după patruzeci de-nopţi, ini- 
au dat mie Domnul eele două les- 
pezi de piatră, tablele. Jegii; < 
- 12. Şi; au zis' DomnulTeăfrş mirve: 
scoală- te şi teppogoar^ curând , de 
aici, că fărădelegea făciit poporul 
tăuupre care 1 : ai - scos diri .pămân- 
iul .Egfupejuîui, , curând a ieşit din 



Q. J. Num. 13, 33, 34. 3. Eşive 24, 17; 
13vr. 12, 29. 



5. Fa<r. 12, 7; 13. 15; Fap. Hp. 7, 5. 

7. Eşire.14, 11 §1,16, 2; Num, 11, ,4.- 
> 8*- Eşire 2%, A.' 9,-{E$ive 34, âî.Eşuâ 24, 
4ft; 31, 18; A2, 15 10. Eşirc 31, Î8; 32, 16. 

12. Eşire 32, 7. - , \ 



238 



A DOUA LEGE 9 



calea.care k-,ai poruncit lor, şi ş'a 
:făcut iui-şi chip turnaţi- < ^ 

13. ^Şr aiî grăit Domnul călre mine 
zic-ândrspus*am-ţifc ©d^ă şi dedouiă - 
ori, zicând: anrw&znt pre poporul 
^cesttf, şi •iată' popor cu cer bice 
tare «ste. 

14. Şi ^eum tesă-mă să-i pierz 
pre ei şi să sting numele lor de 
supJcer, şi 4e"voiu facepre fine ream 
mare şi tare, şi mai mult decât a- 
cesta. 

15. Şi întorcându-mă m'am po- 
•gorîl din munte, şi muntele ardeâ 
cu foc pâri& la cer, şi cele două ta- 
ble, ale .mărturiilor într' amândouă 
mâinile mele. ! 

16. Şî văzând că aţi păcătuit îna- j 
intea Somnului Dumnezeului vostru, ' 
şi v'aţi făcut vouă viţel vărsat; şi 
curând afi ieşit din calea care v'au 
poruncit vouă Domnul să faceţi, 

17. Am ' luaf cele dou#- table şi i 
"le-;am aruncat din mâinile mele;- şi j 

le-am sfărâmat înaintea voastră. ! 

18. Şi nfam Tugat înaintea Dom- j 
Tiulai sandoua ©ară ca şi înlâiu, pa- j 
Arvkeoîtâe zile'-şi patruzeci, de nop]i, J 
pâinenSam mâricatşi apă n'am băut, ' 
pentru toate păcatele voastre care j 
ap' păcătuit, făcând rău înaintea Dom- j 
nuluv Dumnezeului ndşiru ca să-1 j 
mâniaţi, pre. el. 

13. Şi rrf' am temut de îuţimea şi 
-de mâniea cu care. s'au mânieat 
Domnul pre voi ca să vă piarză pre 
voi, şi. m'au ascultat Domnul pre 
-mtnecşi/An vremea aceasta. 

20. Incă"şi pre Aafon s'au fnâ- 
jiieaf Dbmnul foarte, ca să-1 piarză 
pre'-el,-/şi m'âm rugat eu şi pentru 
Aarorrtri :^fr%?mea-< aceea. *- 

21 . : Şi "păcaîul" vostru, viţehiî drre 
l-afi îăcut, l-am luat şi 1-arrrars cu 



13. 32, . 9; Eşire 33, 3; Isaiă'48, 4. ■ 

14. Eşire 32, 10; Ps. 105, 23. 15. Eşire 
32, 15. 17. Eşire 32, 19. 18. Eşire 24, 18; 
-34, 28. 21. Eşire 32, 20. 



foc, şi l-am zdrobit* şi 1 - am 'piş" 
foarte, pân& ; ce s'a făcut : ttiărunf|î 
a fost ca*praku\ şi ăm -aruncafip^ 
'ful'- în rîm> care îcurgeâ dela "rnurft 

22.- Şi tâ aprindere- şi Hfflsţfltf 
şi la mofcm^nturik poftei âti ; rnâ-- 
-nieaf pr@C)omnurDu r mne-zfeul i nbifffl. 

23; Şi Gtnd^'a^trînlis Domnul^âfe; 
Cadisul Varnlv 1 zî4ând suiţi -vă 4 şf 
moşteniţi - pământul," care-1 dau< e{£ 
vouă, afl călcat cuvâriM Domnului* 
Dumnezeului vostru^ şFn'afi crezut 
lui şi n'aţi ascultat glasul 'lui. 

24. Neascultători, de Dornul -aţi 
fost din ziua în care s'au -făcut .cu- 
noscut vouă. : - - ^ 

25. Şi m'am rugat înaintea Dom- 
nului patruzeci de zile şi patruzeci 
Az nopţi, per, tracă au zis Somnul, 
că să vă piarză pre voi.' 

26. Şi m'am rugat cŞtre Dumne- 
zeu, şi am zis: Doamne, " pqa'mfke, 
împăratul dumnezeilor 1 , Nu „"pierde 
pre poporul tău şi moşlenif : ea;7*a 
care o ai răscumpărat cil puterea 
ta cea mare, pre carii i-ai" scos. din 
pământul Eghipetului cu^piitereâ ta 
,cea mare si cu " mâna la cea tare 
şî cu braţul tău cel îiialt„' t , 

27. Adu-ţî aminte de Avfăam şi 
de îsaac şi de lacov robii' iăi, că- 
rora, te-ai jurat pre r tirjLe îrişu-ţi, "şi 
.nu căutâ la învârtoşareâ ^poporului 
acestuia şi la păgânătă^le şVlafpă- 
catele lor. 

28. Ca sa* nti' zică'^cei cejlcuesc 
pământul din care ne>ars'coş pre 
noi, grăind; pentrucă n\âuiputut Dom- 
nul să-i bş^ pre ei '"în pământul, 
care îe ; au*zi'ş lo*r v şi , pentrucă „jf-au 
urît pre. ei, i-au~scqs,în pustie ,sâ-4 
ornpajfel ' ~ -"^'V X„ 

29. Şi aceşţia .suni p"opoful 4|a 
şi moştenirea ta, pfe~ carii" \-ai,!sco5 

, din pământul Eghipetului , cu „pute» 



22. Num. 11, l; 21, 5. 23. Num, 13,. 3. 
24. 31, -27. 26. Eşire 32, 11 ; Ntffi».- 14, f3. 
28. Eşire 32, 12; Num. 14, 16. ' -' ■ 1 



A DOUA LEGE 9—10 



239 



»,& c*a marc .şf cu j mâna (a cea 
$S*e şi cu braţul m cel înalf: 

CAP/ IO. 

p.-'lAltt îabfe ale ligii. Păzirea hgii - 
Ddtrittulm: 

:' ;i Ţn vremea 'aceea, ?is-au Domnul 
[către .mine : , ciopleşte- ţi două ta- 
ble de piatră "cum au fost cele din- 
tâi, .şi ie siieja mine în munfe, şi-ţi 
'la'sicrlUL d[e lemn. rţ 

2: ŞI voiţi scrî pre table cuvintele, 
cşre au fost pre tablele cele dintâiu, 
care je-ai stricat, şi le vei pune în 
sicriu. 

3. Şi am făcut sicriu de lemn ne- 
' putrezilor/ şi am" cioplit două table 
de pjaţră, cum au fost şi cele din- 
Jâiu, şi' m'am' suit în rnunte, şi amân- 
două tablele în mâinile mele. 

4. Şi au scris în lable cum au 
,jbsf şc.Tisoaiea^cea dintâiu, cele zece 
-cjiivîn focare au grăit Domnul că- 
tre .vot în munfe din mijlocul focu- 
lui.' şTmi le-au. dat Domnul mie. 

" j? J> v Şi întorcându-mă, m'am pogo- 
- fţt diji munte, şi am fcâgat tablele 
"¥ri. 'sicriul' care l-am îăcut, şi au fost 

acolo., după cum mi-au poruncii mie 
, Domnul^, 1 

6. Şi liii lui îsratl au purces din 
'Vfrofifl fiilor lui iachim Misadeanuî. 

Acolo a murit Âaron şi acolo s'a 

Îngropat; şi a, preoţit Eîeazar fiul lui 

în locul lui. 

' ,''7. De acolo a mers la Cadgad, 
şi dela Gadgad la Elevata pământ 
cu repejluni de ape. 

8. In vremea aceea au osebit Dom- 
nul seminţia lui Levî, ca să poarte 
sicriul legii, Domnului, şi să sfeâ 
înairiţea Domnului, ca să slujească, 
sîf se roage şi să binecuvinteze în- 
tru numele Domnului până în ziua 
aceasta." 

IO. Eşire 34, 1. 5. Eşite 25, 16; 3 Imp. 
-fi, 9; Evr. 9,-4. 6, Num. 20, 28, 29; Num. 
.33. 30- 32. 7, Num. 33, 32, 33. 



9.- Pentru eceea n'au Leviţii parte 
nici sorţ între fraţii săi. Demnul 
însuşi este sorţul lor,- precum an 
j zis lor. - „ r - \ „ 

. 10.. Şi eu am. stătut în munte pa- 
truzeci de zile şi patruzedde nopţi, 
şi m'au ascultai Domnul şi îîwre- 
mea aceasta, şi n'au vrut Domnul 
să vă piarză pre voi/ 

îl. Şi au zis, Domnul către mine: 
du- te şi mergi înaintea perpomlui 
acestuia, ca să intre şi să -râoşie- 
nească pământul, care < m'am jurat 
părinţilor lor, că-1 voiu da lor.- 
- 12. Şi acum Israile, ce cere Dom- 
nul Dumnezeul tău. dela tine? -.Fără 
numai să te temi de Domnul Dum- 
nezeul tău, şi să umbli pre toate 
căile lui, şi să-l iubeşti pre el, şi să 
slujeşti Domnului Dumnezeului tău 
din toată inima ia. şi din tot sufle- 
tul tău. 

13. Şi să păzeşti poruncile* pqm- 

j nului Dumnezeului tău şi dreptăţile" 
j lui, câte-ţi poruncesc eu ţie astăzi, 
ca să-ţi fie ţie bine. 1 ' 

14. lată al Domnului Dumnezeu- 
lui tău este cerul şi cerul cerului; pă- 
mântul şi toate cate surit îritr'înşul. 

15. Numai pre părinţii . voştri au 
voit Domnul, ca să-i iubească pre 
ei, şi au ales sărnârrţa lor' după ei 
pre voi mai mult decât . pre* toate 
neamurile, precum este în ziua a- 
ceasta. - ■ * 

16. Tăiaţi-vă împrejur învârfoşa- 
"rea inimii voastre, şi cerbicea voa- 
stră să n'o mai întăriţi. 

17. Că Domnul Dumnezeul vostru, 
acesta este Dumnezeul dumnezeilor 
şi Domnul domnilor, Dumnezeu ma- 
re şi tare şi înfricoşat, xare nu caută 
la faţă, nici ia dar. 

1& Cel ce face judecată nefnerni- 

9. Num. 18, 20. 10. Lev.22, 31. 12. Mat. 
22, 37. 14. Fac. ^4, 19; Ps. 23, 1. 16. Fac. 
17, ll; lecem. 4; 4; Rom. , 4, «. 17. Iov. 
34, 19; 2 Paralip. \%.f, Efes. 6, 9, 18,- Efirc 

"22, 215 Lev. 19, 15; Pild. 24, 23. 



240 



A DOUA LEGE 10- U 



cului şi săracului şi văduvei, şi iu- j . 
beşte pre cel nemernic şi-i dS iui ! 
pâine şi hain*, r ; 

19. Şi să iubifi pre cel nemernic, 
pentrueă şi voi aţi fost nemernici 
în pămâittul Eghipeiuîui. 

20/ De Somnul Dumnezeul tău să 
icitemi, şi Iui sări slujeşti, şi de el 
să ie lipeşti, şi pre numele iui să juri. 
. 21. Acesta este lauda ta; şi ace- 
sta este Dumnezeul tău, ce! ce au fă- 
cut întru fine aceste mari şi slă- 
vite, care le-au văzui ochii tăi. | 

22. Cu şaptezeci de suflete s ? au j 
pogorîi părinţii tăi în Eghipei; iar | 
acum le-au înmulţit Domnul Dumne- 
zeul tău ca stelele cerului. 

CAP. 11 ! 

Urmărea sfufiiîrii de a fazi ■poruncile \ 
.. Oomtudin.- . j 

Să iubeşîi pre Domnul Dumnezeul j 
■ifoi, şi să păzeşti cele ce ţi-au pp- j 
runcil să le păzeşti: îndreptările lui 
şi poruncile lui şi judecăţile lui, în 
toate zilele. 

2. Şi să şliţi astăzi ceeace nu 
ştiu nici au văzut pruncii voştri!: 
certarea Domnului Dumnezeului tău 
şi măririle lui şi mâna cea tare şi 
braţul cel înalt, 

3. Şi semnele lui şi minunile lui, 
care au tăcut în mijlocul Eghipetu- 
lui, lui Faraon împăratul Eghipetu- 
lui şi a lot , pământul lui, 

4. Si câte au făcut oştirii EgMp- 
ienilor şi carelor lor şi călărimii 
lor şi oştirii lor, cum irau înnecat 
apa. mării Roşii presie faţa lor, când 
vă g o n eau ei pre voi d i napoi, şi i - au 
pierdut pre ei Domnul până în ziua j 
de astăzi. - I 

5. Şi câte au făcui vouă în pustie j 
până aţi venit la locul acesta. i 

6. Şi câte au făcut lui Datan şi lui 

19. Lev. 49, 34. 20. Mat- 4, 10. 22. Fac. 
15, 5; 46, 26; Eşire 1, 5; Fapt. flp. 7, U: 
11. J.Eşire-21, 1. ff.Num.16, 31; Ps. 105, 18. 



Aviron fiii lui Eliav fiul iui Ruvim,. 
pre cam deschizând pământul gura 
sa, i-a înghiţit pre ei şi casele 
lor si corturile lor şi toată averea 
lor, care era cu ei în mijlocul atot- 
Israilui. 

7. Că ochii voştri au văzut toate 
aceste lucruri mari ale Domnului,, 
cale au făcut intru voi astăzi. 

8. Să păziţi toate poruncile lui-, 
câte vă poruncesc eu vouă astăzi, 
ca să trăiţi şi să vă înmulţiţi, şi in- 
trând să moşteniţi pământul la care 
voi treceţi Iordanul, acolo, să-l rno- 
şieniţi pre el. 

9. Ca să fiţi vreme multă pre pă- 
mântul, care s'au |urst Domnul pă- 
rinţilor voştri să-! deâ lor şi semin- 
ţiei lor după ei, pământul din care 
curge lapte şi miere. ! w 7 

10. Câ pământul ia care mergi tu 
să-î m oşteri eşti , nu este ca păm âhţul 
Eghipetuîui de unde aţi ieşit, când 
semeni sămânţa să-î adăpi cu pi- 
cioarele ca o grădină de Isgjuhii. 

11. Ci pământul la care mergi iw 
să-î rnoşieheşli, este pământ de mun- 
te, şi de câmp din ploaia cerului' 
beâ apă. 

IZ Pământ pre care Domnul Dum- 
nezeul tău îl cercetează pururea, şi 
ochii D o m n u lui Dumnezeului tău 
sunt presie ei deîa începutul anului 
până la sfârşitul anului. * 

13. Drepi aceea 5 de veţi ascultă 
cu luare aminte toate poruncile, care 
le poruncesc cu jie aslăzi, ca să iu- 
beşti pre Domnul Dumnezeul tău şi 
să slujeşti lui din toată inima ta şi 
din fot sufletul lău, 

14/ Va da pământului tău în vre- 
mea sa, ploaie timpurie şi târzie,, 
şi-ţi vei adunâ grâul tău şi vinul tăi* 
şi untuldelemn al tău. 

15. Va da iarbă în ţarinile tale do* 
bitoaceîor fale. 

11. 8, 7-<*. 12. 28, 11. 14. Ioît 2, 23; Ză. 
baria 10, 1. 



A DOUA LEGE 11—12 



241' 



16. Şi mâncând şi săturânq\u-te ia 
aminte fie însufi să nu se-lăţeascj 
inima fa,, şi să vă abateţi, şi să 
şlujiţi la dumnezei slreini şi să vă 
închinaji lor. 

17. Şi să se aprinză cu mânie 
Domnul asupra voastră, şi să în- 
chiză cerul, ca să nu iic ploaie, şi 
pământul şă nu-şj deâ rodul său, 
şi să pieriţi degraj? de pre pământul 
cel bun, care l-au dat vouă Domnul. 

18. Puneţi cuvintele acestea în i- 
nima, voastră şi în sufletul vostru, 
şi le tega{i să vă fie semn pre mâna 
voastră, şt să fie neclătite înaintea 
ochilor voştri. 

19. Şi; să, învăţaţi acestea pre fiii 
voştri, grăindu-le de ele, când şezi 
tu acasă şi când mergi pre cale şi 
când te culci şi când te scoli. 

20. Şi să le scriji acestea pe pra- 
gurile caselor voastre şi pre ale por- 
ţilor voastre. 

21. .Ca să se înmulţească zilele 
voastre şi zilele fiilor voştri pre pă- 
mântul, care s'au jurat Domnul pă- 
rinţilor voştri să-1 deâ lor, ca şi zi- 
lele cerului pre pământ. 

22. Şi va fi de veţi auzî cu auzul 
toate poruncile acestea, care eu le 
porwnce^c astăzi ^oiiă, şi de le vefi 
face pre ele şi veţi iubi pre Bom- 
nul Dumnezeul vostru şi veţi umbla 
pre toate căile lui şi vă.veţiiipi de el, 

23. Va scoale Dom nul toate nea- 
murile acestea dela laţa 'voastră, şi 
veţi moşteni neamuri mari -şfc maâ 
tari decât voi. ■ >'',<v 

24. Tot locul care-1 va călcâ ţalpâ 
piciorului vostru, al vostru va fi : 

. d;eia pustie şl dela Andi-Livan şi de 
la rîul cel mare al Eufratului şi pân ă 
Jiyrnşarea; cea de către apus vor îi 

\m\m§k mm^ie \ r ■:•-■»* 

25. Nirnefiea nu va ştâ« îjmş f Qtiva 



17. Lcv. 26, 19. 18. 6, 8; Eşire 13, 9. 
t lfo4,;'k.s.*20. Mi isus Navi 1, 3* 

25. Eşire 23, 27. .. fc .r ■„•■•■,.-: - : 



feţii voastre, şi va pune Domnul 
Dumnezeul vostru frica voastră şi 
cutremurul vostru pre, faţa a fot păr 
mântui pre care veţi călcă vşkcvw 
au grăiţ Domnul către, vpi^ > 

26. Iată eu dau înaintea voastră 
astăzi binecuvântare şi blestem. 

27. Binecuvântare, de veţi ascultă 
poruncile Domnului Dumnezeului 
vostru, care vă poruncesc eu astăzi 
vouă. 

28. Iar blestem, de nu veţi ascultă 
poruncile Domnului Dumnezeului 
vostru, care vă poruncesc eu vouă 
astăzi, şi vă veţi abate dela calea, 
care am poruncit eu vouă astăzi, 
şi de veţi merge să slujiţi la dum- 
nezei pre carii nu-i ştiţi. 

29. Şi va fi dupăce te va băgâ 
Domnul Dumnezeul tău în pămân- 
tul la care treci tu să-1 moşteneşti, 
vei da binecuvântarea în muntele Ga- 
rizin şi blestemul în muntele GhevaL 

30. Aceştia sunt dincolo de Iordan 
dinapoia căii cei către apusul soae 
relui, în pământul Hananeilor carii 
lăcuesc la apus.către Golgol aproape 
de stejarul cel înalt. 

31. Gă voi treceţi Iordanul, ca să 
intraţi şi să moşteniţi pământul, care 
cu sorţi îl dă vouă Domnul Dum- 
nezeul vostru, ca să-1 moşteniţi în 
toate zilele şi să lăcuiţi înlr'însul. 

32. Şi luaţi aminte să faceţi toate 
poruncile lui, şi judecăţile acestea 
care Ie puiu eu astăzi înaintea voa- 
stră. 

CAP. 12. 

Locul adevărata slujiri de Dumnezeu. 

Si acestea sunt poruncile şi jude- 
v că{iie, care veţi luâ aminte să le 
faceţi în pământul, care-l dă vouă 
Domnul Dumnezeul părinţilor yoşiri 
să-1 moşteniţi în toate zilele, ' care 
veţi frăî pre pământ. 

29. 27, 12, 13} Is. Navi" 8, 33. j *• 



242 



A DOUA LEGE 12 



2. Să stricaţi cu desăvârşire toate 
locurile în dare neamurile pre care 
Voi le veţi moşteni; au slujit dum- 
nezeilor feri cele din ttfunţnlcei' înalţi 
şi din dealuri^ide supt copac stufos. 

î&Şi să surpaţi jertfe lnieele r lor, 
şi Să dfrâmsrţi stâlpii lot, şl desi- 
şurile lor să le tăiaţi, şi chipurile 
cele cioplite ale dumnezeilor lor să 
ie ardejr eu loc, şi să pierdeţi nu- 
mele lor din locul aceîa. 
* 4. Să nu faceţi aşă Domnului Dum- 
nezeului voâfru. * 
5 5. Ci în locul, care-! va alege Dom- 
nul -Duninezeul vostru îritf'una din 
cetăţile voastre, ca să se numească 
numele lui acolo şl să se cheme, 
acolo îl veţi caută şi veţi iritrâ. ! 

6. - Şi veţi aduce acolo Arderile cele 
de tot ale* voastre? şi jertfele voastre 
şlpârga voastră şi făgăduinţele voa- 
stre şi cele de voi€ ale voastre şi 
mărturisirile voastre, cele întâiu nă- 
scute a!e vacilor voastre şi ale oi- 
lor voastre, w 

7. Şi le mâncaţi acolo înaintea 
Demnului Dumnezeului Vostru; ^i vă 
veseliţi cu toate lă care veţi tinde 
mâinile, voi şi casele voastre, după 
cum te^âu b^exruvâhtat Domnul 
Dumnezeul tău. ^ 

~ h 8. Să nu faceţi acolo toate câte 
iaceţi astăzi aici, flecarele ce-f place. 

9. Că n'aţi intrat până acum în 
odihna şî în mOŞieâ, care o dă Vouă 
Somnul Dlimnezeul vostru. 

10. Şi dupăce veţi trece Iorda- 
nul, şi veţi iăcuî pre pământul, care-1 
va da vouă T)omnul Dumnezeul vo- 
stru moşie, şi vă va odihni de toţi 
vrăjmaşii voştri cei de prin prejur, 
şi veţi Uf dul fără de frică, 

îl. Va fi în locul, care-1 va alege 
Domnul Dumnezeu! tău, ca acolo să 
se' cheme numele lui, âcolo veţi a- 

12. 2. 7, 5; Esire 23, 32; 34, 13. 3. Num, 
33, 52; Jud. 2, 2. 5. 2 Paralip. 7, 12. 
6. Lcv. 17, 3. .8. Num. 15,, 39. 

11. 3 Imp. S, 29. 



duce toate câte poruncesc eu vouă 
astăzi: arderile cele de tot ale voa- 
Itre şi jertfele voastre şi zeciuelele 
voastre jşi pârga mâinilor voastre 
şi fot ce este ales din darurile voa- 
stre, care îe^veţi făgădui Dornnului 
Dumhezeuluf voâtruv » 

12. Şi vă veseliţi înaintea Dom- 
nului D^mnezeuiui ^ostki, voi şi fiii 
voştri şi fetele Voaâîfe şi slugile voa- 
stre şi slujnicele voastre 'şi leviful 

„cel dela porţie Vbasîre, de vreme 
ce n'are parte şi moştenire 1 ^ voi. 

13/ Ia aminte, ca^să^nu aduci ar- 
derile cele d<2 fot ale Mievîn iot lo- 
cul, care-1 vei vadeâ;-?-" 5 

"I4;'Ci numai îm locu^-căre4 va 
alege Domnul Dumnezeul tău înir'o 
cetate dirftr'aie 1 sdminţiftDr talte, a- 
colo vei aduce arderile cete de fot 
ale tate, fi acolo vei face toate câte 
poruncesc eia ţie astăzi*" ? 

15. Şi ori când vei poftî.-lirnghîe 
şi mănâncă carne, cum*pofteşte Su- 
fletul tău, după bitiecuvântareaîDonv 
nultsi Dumnezeului tău, care ţi-au dat 
ţie în toată cetatea^ cel inecutaiîn 1 - 
tru tine şi cel Curat văputeâ mancă 
dintr'însa, ca cta de căprioară şi 
de cerb. ]> ' 

16: Numai %ângele> să nu4 mân- 
caţii ci sM-1 vărsaţi pre pământ ea apă. 

17. Nu va fi ţie slobod să mă- 
nânci în cetăţile fale zeomiala grâului 
tău şi n a VMuhii tău şi a - -untului 
de lemn al tău, cele întâiu născute 
ale' vtfciloT tale şi ale oilor tale, şl 

J toate făgăduinţele câte veţi făgădui 

| şi mărturisirile Voastre şi pârga rnâi- 

j nildr tale; 

•18. Gi înaintea Domnului Dumne- 
zeului tău, îh locul care-1 va alege 
Domnul Dumnezeul tău le vei mâheâ 
tu şi feciorul tău şi fata lă, sluga tit 
şi slujnica ta şi levitul Şi rietnernî- 



12. 16, 11, 14; 27, 7. 14. LCV. 17, 9. 
ÎS. 15, 22. 16. Fac. 9* 4; Lev. 3, 17} 3, 
26! 17, 10; 1 Imp. 14, 33. 17. 14, 23, 24. 



A DOUA LEGE 12-13 



243 



cui cel din cetăţile lale. şi ie vei ve- 
seli înaintea Domnului Dumnezeului 
lău cu toate, la care vei tinde mâna ta. 

19. la aminte să tw părăseşti pre 
teviMn 'toată vremea, xât vei trăi 
pte* pământ. / 

20; Iar de va lărgi Domnul Dum- 
nezeul tău hotarele tale, precum au 
grăit tie, şi vei zice : voiu mânca 
carne, de va pofti sufletul tău să 
mănânce carne ori- când va pofti 
sufletul tău, mănâncă carne. 
: 21. Iar de ii departe dela tine 
tocul; care-1 va alege Domnul Dum- 
nezeul tău, în care să se cheme nu- 
mele iui acolo, junghie din boii tăi 
şi din oile tale, care-ji va da 
Dumnezeu, în ce chip ţi-au porun- 
cii, şi mănâncă în- cetăţile tale după 
pofta sufletului tău. 
■ 22. Cum să mănâncă căprioara 
şi cerbul, aşa le vei mânca; şi cel 
necurat întru tine şi cel curat, ase- 
menea \z vor mâncâ. 

23." Ia seama bine să nu mănânci 
sânge, că sângele lui este sufletul 
luv drept aceea să nu mănânci su- 
fletul cu carnea Iul 
• 24. Să nu-1 mâncaţi, ci pre pă- 
mânt sări vărsaţi ca apa. 

25. Să nu-1 mănânci, ca să fie bine 
ţie şi fiilor tăi după tine, de vei îace 
se este bun şi ce esîe plăcut îna- 
intea Domnului Dumnezeului tău.' 

26l' Iar numai cele sfinte ale tale, 
de vei aveâ tu, şi făgăduinţele tale 
îuândii-le ve.i yeni ţa locul, care- 1 va 
alege lui-şrî>omnul Dumnezeul tău, 
ca să se. cheme numele lui acolo. 

27. Şi vei îace arderile de tot ale 
1ale, cărnurile le vei aduce pre jert- 
felnicul Domnului Dumnezeului tău; 
iar sângele jertfelor tale îl vei vărsă 
pre temeliea jertfelnicului Domnului 
Dumnezeului tău, iar cărnurile 'le 'yei 
mâncâ. ■ 

. 2Cţ. Fac. 28^ 14. /* 22. Lesr. ? 3» 17; 7, 2^ şi 
17, 10. 23. 1 lmp. 14, 33. ts ţ "'■ 



28; Păzeşte şi ascultă, ca sâ faci 
toafeuduvinteie^ care-ţi poruncesc eu 
ţie astăzi,"ca să fie bine ţie şi. fii- 
lor tăi îni'veaCi deîvei face ce. este 
plăcut şi bun înaintea Domnului 
Dumnezeului tăur 
. 29. Şi dupăce va pierde Domnul 
Dumnezeul tău neamurile, tla care 
mergi tu să moşteneşti pământul lor, 
dela faţa ta, şi-l vei mfcştenl, şi vet 
lăcui în pământui lor, jf- u 

30. Ia aminte d& tine .însuţi •< să 
nu cerci a urmâ lor, dupăce vor 
pieri ei dela faţa tar şi să nu cerci 
de dumnezeii lor, zicând; cum au fă- 
cut neamurile acestea dirmnezeilor 
săi, şi eu voiu face. . a*> t 

31. Să nu faci aşâ Domnului Durm 
nezeului tău* pentrucăspurcăcilinikî 
care Domnule le-au urîf, le-au f ăctif 
durnnezeiloîw săi; că şi pre; fiiiosăl 
şi pre fetele sale ie-ati ars cu loc 
dumnezeilor săi. -t- s i * m{ 

32. Tot cuvântul carse-t poruncesc 
eu ţie astăzi^ aicesta să-1 păzeşti a-I 
face. Să ntr adaogi lâ el, raid. să iei 
dela el. - s *.* 

| . CAP. 13. • ' 

| Pedeapsa protocilor mincinoşi, 

I . ■ î " ' 

! i ar de se va sculâ întru tine pro- 
oroc, sau^areli .yisează. vis, şi-fi 
i va da ţie semn sau "minune; 

2. Şi va yeni şemnul sau minu- 
nea, care a grăit către tine, zicând: 
să mergem şi să slujim la dumne- 
zei streini, pre carii nu i-aţi ştiut, 
y 3. Să 4m asculiaţi de cuvintele 
prorocuAuf acestuia sau ale celui ce 
Visează visul acela, că vă ispiteşte 
pre voi Domnul Dumnezeul vostru, 
ca să ştie de iubiţi pre Domnul Dum- 
nezeul vostru din toată inima voa- 
stră şi clin, tot sufletul vostru. 
1 "* 

31. Lcv. 17, 7; 4 lmp. 16, 3; Ps. 105, 37. 

32. 4, 2; Num. 15, 39; Pilde 30, 6; Hpoc. 
22, 18, 19. 

13. H Isaia S, 19; Mat. 24, 24. 3. &, 2} 1 
Ioan 4, 2. 



A DOUA LEGE 13—14 



4. După Domnul Dumnezeul, vo- 
stru să umblaţi şi de dânsuivsă.vă 
temeţi şi poruncile lui să le păziţi 
şi glasul lui să-1 aspdlaţi şi lui să 
slujiţi şi de dânsul sa vă lipiţi. 

5. Şi prorocul acela, sau cel ce 
a visat vis, să moară, pentrucă a 
grăit, ca să te abată pre tine dela 
Domnul Dumnezeu! tău, cel ce te-au 
scos,, din pământul Eghipetulul, şi 
te-au izbăvit din casa robiei, ca să 
te scoată pre. tine* din calea pre care 
aur poruncit ţie Domnul Dumnezeul 
tău să mergi pre ea şi să pierzi pre 
deî rău dintre voi. 

; 6. Jar de te va rugâ pre tine fra- 
tele tău cel după fată sau cel du* 
pă mumă sau Hui !ău sau fata ta 
sau femeia jta, care este îa sânul 
tău, sau prietenul tău cel ce este 
întocmai la suflet cu tine, pre as- 
cuns, zicând: să mergem şi să slu- 
jim la dumnezei streini, pre carii nu 
i-ai ştiut tu, nici părinţii tăi. 

. 7. Pintre dumnezeii neamurilor ce- 
lor de prin prejurul vostru, cari sunt 
aproape de tine, sau acelor ce suni 
departe de tine, dela o margine a 
pământului până la cealaltă, 

8. Să nu te învoleşti cu el, nici 
să asculţi de el, să nu se Iacă milă 
ochiului tău de el,' să nu te înduri de 
el, nici să-1 făinueşii pre el; 

9. Ci să-î spui pre el negreşit, 
mâna fa să fie întâiu asupra tui, ca 
să-1 omori pre el, apoi mâinile 
a tot norodul. 

10. Şi-1 vor ucide cu pietre, şi va 
muri, pentrucă a cercat să te abată 
pre tine dela Domnul Dumnezeul tău, 
cel ce te-au scos din pămânful Eghi- 
petulul, din casa robiei. 

11. Şi fot Israilul auzind se va 
temei şi nu vor adaoge a mai face 
acel cuvânt rău întru' voi. 

12. Iar de vei auzi îritr'una din 

x. Ierem. 14, 15; Zab. 13, 3. 6. 17; 2-6. 
9. 17, 7. 11. 17, 13. i / i 



cetăţile, care DomnulDumnezeul tău 
le dă ţie câ să lăcaeşli .întriînsele, 
zicând: 

13. Eşit-au oameni fărădelege din- 
tre voi, şi au bătut pre cei ce lă- 
cuesc în cetatea lor, grăindaisl mer- 
gem şi să slujim la dumnezei streini, 
pre carii nu i-aţi ştiut, 

14. Cearcă, caută şi întreabă eu 
deadinsul, şi de este adevărat cu- 
vântul acela, cum că s'au făcut urâ- 
ciunea aceea întru voi, - 

15. Ucigând să ucizi pre foţi'lă- 
cuitorii cetăţii aceea cu tăiere de sa- 
bie şi cu anatemă să o anafemafi- 
seşfi pre ea, şi toate cele ce sunt 
într'însa. 

16. Şi toate avu|iile ei le adună 
în uliţile ei şi arde cetatea cu foc 
şi toate avuţiile ei de istov înaW«« 
Domnului Dumnezeului tău; şi să iie 
nelăcuită în veci, şi a doua oară să 
nu se mai zidească. 

17. Şi nimica din lucrurile date 
anatemei să nu se lipească de mâna 
ta, ca să se întoarcă Domnul dela 
iuţirnea mâniei sale, şi să-ţi deâ |ie 
milă şi să te miluiască şi să te înmul- 
ţească, precum s'au jurat părinţi- 
lor tăi. 

18. De vei ascultă glasul Domnu- 
lui Dumnezeului tău şi vei păzî toate 
poruncile lui, câte poruncesc eu ţia 
astăzi, făcând ce este bun şi ce este 
plăcut^înaintea Domnului Dumne- 
zeului tău. 

CAP.. 14. 

Rândtidi peni tu jaîb. Mâncăn şi 
■ ,^ zeciueli, •, * 

T/ii s«nîe;i ai Domnului Dumne- 
£ zeului vostru, să nu ya\îace|i t&e? 
furi, nici să vă radefi între ochii 
yoştri pentru mort. 
2. Că popor sfânt eşti tu Domau- 

17. 7, 26. 

14. I. Lev. 19, 28; 2i, 5? *&*ân. te, S* • 6. 
• 2, Eşire 22, 31 ^&ev*£lif rt5.-i \«* c 



lui Dumnezeului tău, şi praline te-a# j 
ales Domnul Dumnezeul fău să-i îi1 j 
lui popor mai iubii decâf toate nea- 
immle, câtesuntpre fata pământului. 

3. Nimica spurcat să nu mâncaţi. 

4., Acestea sunt 'vitele, care le veţi 
mâncâ: viţel din vaci şi miel din oi 
şi ie&-din capre. 

5. Cerb şi căprioară şi bivol şi 
zimbru şi inorog şi ţap sălbatec şi 
camelopard. 

& Toată vita cu unghiea despi- 
cată şi care desparte unghiile în 
două copile şi care rumegă între 
vite, acestea să te mâncaţi. 
.i 7. Iar din cele ce rumegă şi din 
cele cu unghia despicată şi din cele 
c» unghiile despărţite, să nu mâncaţi 
pe acestea:" cămila şi iepurile şi- ari- 
ciul, care rumegă, iar unghiea n'o 
zvt despicată. Acestea sunt vouă ne- 
curate. 

8. Şi porcul, că are unghiea des- 
picată şi desparte copitele unghii, 
iar -nu rumegă, necurat este acesta 
vouă, din cărnurile lui să nu mân- 
caţi, şi de mortăciunile lor să nu 
vă atingeţi. » 

9. Iar din toate cele ce sunt îh 
apă acestea să mâncaţi: toate, care 
au aripi şi solzi, să le mâncaţi. 
/IO. Iar toate cele care n'au aripi 

solzi, să nu le mâncaţi; necurate 
sunt - acelea vouă. 

11» Toată pasărea curată o veţi 
mâncâ: 

12. Iar din cele ce zboară pe a- 
teslea^sâ nu le mâncaţi: Vulturul şi 
Gripsorul şi Eretele. 1 

13. Şi Uliul şi* Gaia şi cele de a- 
eeîaşi fer cu el. 

14. Şi tot Corbul şi ^eîe ee sunt 
asemenea lui. 

15: Şi Struţul şi Biiha şi Babiţâ. 
16. Şi Erodiul şi Lebăda şi Stârcul. 



Lev. H, 2, 3* 4. Eâp. Hp. io, 14; Lev. 
20, 25. 7. Lev. U, 4. ' «?. Lev, 11, 7. 

S. Lev. 11, 9. 12. Lev-.- 11*. 13z> r.i 



17. Şi Hereteîe şi, Coroiul şi cete 
ce sunt asemenea lui, şi Pupăza şi 
Corbul de noapte. 

18. Şi Pelicanul şi Haradionuî şi 
cele ce sunt asemenea lui, Porimo^ 
nul şi .Lilia£ul. 

19. Şi r din cele sburătoare toata 
care se târăsc" necurate sunt vouâ\ 
să nu mâncaţi dm ele. 

20. Toată pasărea curată să o 
i mâncaţi. . 
| 21. Nici o mortăciune să nu mân- 
i câţi, ci o dă celui nemernic, carele 

este în cetăţile tale, sau celui strein 
să o mănânce, că tu eşti popor sfânt 
| Domnului Dumnezeului răufeSb îtti 
f fierbi mielul în laptele mumei sale. 
i 22. Să iei zecimala din toată roadă 
i seminţei taie, roadă ţarinei tale în tot 
J anul. 

I 23. Şi o vei mâncâ înaintea Dom- 
| nuîui Dumnezeului tău, în locul ca- 
j re-1 va alege Domnul Dumnezeu! tău, 
j ca să se cheme acolo numeîef lui, 
j vei aduce zeciuelele grâului tăuF ""şi 
; ale vinului tău şi ale untului de'temrt 
' al tău şi cele întâiu născute â'te va- 
i cilor tale şi ale oilor tale, jCa^să te 
I înveţi a le teme de D6mnul Dutn- 
i nezeuî lău în toate zilele. 
' 24. Iar de va fi calea departe deia 
tine, şi nu vei putea să duci acestea, 
pentrucă este departe de^a line lo- 
cul, care-1 va alege Domnul Dum- 
nezeul tău, ca şă se cheme numele 
lui acolo perftrucă 1e~aU 1 bine i cuvâfi- 
fat pre tine Domnul Dumnezeul tău, 
25. Vinde afcelea 5 pre argint, şi ia 
argintul în menite tale', şi mergi la 
! locul, care-1 va al^c'e Domnul Durri- 
i nezeul tău. 

1 . 26. Şi cu argintul acela cumpără 
tot ce va pofti sufletul fău şi din 
boi "şi din oi, din vin şi din bătf- 
tură ameţitoare şi din toate,* care: va 
pofti sufletul iau, şi mănâncă acolo 

21. Esitre 23, 19; 34, 26? Iezecfeil 44, .91, 
24.12, 17, 1&. 25," Mat. 21, 12. A. 



A DOUA LEGE 14-15 



înaintea Dornhului Dumnezeului tău 
şi te veseleşte tu şi casa ta. y a 

27. Şi Leviiul cei dw cetăţile fele, 
penirucă el n'are pajfe; ; nici «sorţi 
împreună cu tine. s-.. 

28. După trei ani vei sSMz toată 
zeciuiâla roduriloT. tale* în anul a- 
cela o vei pune în cetăţile tale. 

29. Şi va veni Eteviîui pentrucăHel 
n'are parte, nici- sorţi împreună cu 
tine şi nemernicul şi săracul şi vă- 
duva, carii sunt te cetăţile Me,: si 
vor&mâncâ^şi se* vor sălurâ, ca să 
tea bimeuvin teze pre ti ne Domnul 
Dumnezeul tău, întru ioafe lucrurile 
care; vei face. 

CAP. 15. 

'Anul al şaptelea. Săracii , robii şi 
îniâii născuţi. 

Anul al şaptelea: vei [ace iertare, 
,,.2. Iar rânduiala iertării este a- 
ceasta: vei iertă toată datoriea ta, 
care-ţi este dator ţie aproapele şi 
ftatele. tău, să nu o ceri, pentrucă 
s'a _chemaf iertare; Domnului Dum- 
nezeului făji. 

3. Dela cel strein cere câte sunt 
ale tale' la el; iar fratelui tău să-i 
.ierţi dalpria, care ai la el. 
\ 4. "£ă nu va li întru fine lipsit, 
penlrupă pururea te va binecuvânta 
pre tine Domnul Dumnezeul tău în 
pământiii, care cu sorţi îl dă ţie 
Domniţi Dumnezeul tău să-1 moşte- 
neşti. 

5. Iar de veţi ascultă cu luare 
aminte glasul Domnului Dumnezeu- 
lui vostru, ca să păziţi şi să faceţi 
toate poruncile acestea, care porun- 
cesc eu astăzi ţie. r 

6. Domnul Dumnezeul tău te va 
binecuvânta pre tine, precum : ^au 
grăit ţie, şi vei împrumută popoare 
multe, iar iu nu te vei împrumută, 

£7. Num. 18, 20; lezech. 44, 28. 
29, Malah. 3, 10. 
15. *i Eşite 23, Ityţ Lev. 25, 3. 



şi y*ei iSfăpânî popoare multe; iar 
pre tine nu te vor stăpâni. 

7. Iar de va îi întru fine cinevâ 
sărac dintre, fraţifc tăi în vre-o cetate 
din cetăţile fale în pământul, tare-l 
dă ţie Domnul Dumnezeul -tău, să 
nu-ţi învârtoşezi inima ta, nici să-ţi 
închizi mâna ta de către fratele tău 
cel lipsit. 

8. Deschizând să deschizi mâinile 
tale lui, şi împrumutând să-l îm- 
prumuţi pre el, ori cât îi va 'trebui 
şi ori. ce-i.va lipsi. 

9. Ia aminte de fine însuţi, să na 
cugeţi cu vicleşug în inima ta, pi- 
când: şe apropie anul al şaptelea, 
anul iertării, şi să cauţi cu ochiţt 
rău asupra Iratelui tău celui lipsit 
şi să nuri dai lui* că ? el y& strigă 
împrqiiva ta către Domnul, şi va ti 
întru ifine păcat mare. ; > s 

10. Dând să-i dai lui, şi împru- 
mutând să-lîîmprumufezi pre el, cât 
cere şi după curn a,r& ir^bulnţt, şi 
să tiu te mâhneşti cu inimai fa,: când 
dai lui, căjpentruşaceasta te va bine- 
cuvântă c Domnul Dumnezeul ; tău în- 
tru toate lucrurile şi întru Joafe ori 
upde vei pune mâna ta* 

î 11. Că nu ya lipsi sărac din ij>|i- 
mântul tău, pentru aceea eu porun- 
cesc ţie să faci lueruU acesta, şi~fi 
zic: deschizând deschide mâna ta 
fratelui tău celui sărac şi> celui lip- 
sii, care este în pământul ISUi^ 

12. Iar de se va vinde fie fratele 
tău Evreu sau Evreică, ;şas€i ant va 
sluji ţie, şi în al şaptelea ÎJ vei lăsa 
slobod dela tine. , ^ r 

13. Şi când %ye[ slobozi pre el 
dela tine, să nu-1 isiobozi i deşert, 
... 14. Dând să-i dai iui de cheltuială 
din oile tale şi iin grâul t|iu şi diţt 
vinul tău, după cum te-au binecu- 
vântat pre tine Domnul vDutrmez^ui 
tău, să-i dai lui. 

8. Mat. 5, 42. 9. Luca 6, 64. 10. Mat, 
5, 42. IU Mat. 26? 11, Ioanl2,3, /2. E$iw 
21, 2; Ierem. 34, 14. 



A DOUA LEGE 15—16 



247 



Î5. Şi-ţi adu aminte^ că ai fost rob 
f$ păroâtiluiEfllHpefuluji şi le-au iz- 
băvit de acoîcf Domnul Dumnezeul 
fiu; pentru aceea poruncesc ţie să 
f|cj cuvântul acesta. , 

16. Iar de va zice- către fine: nu 
voiu ieşi dela ting, pentr ucă, te-a iu- 
bif pre tine şi casa fa, de , vreme ce 
este lui bine la tine, ^ 

17. Ia sula şi găureşte urechia lui 
Ia uşă şi /va fj ţierob în veci. Aşâ 
vei face şi slujnicii tale. 

18. S| nu-{î fie (ie greu când îi 
laşi slobozi 4»eîa fine, că pre an sim- 
brie de năimit a slujit ţie în şase 
ani, şi te ya binecuvânfâ pre tine 
Domnul Dumnezeul tău întru toate 
câte vei face. 

19. Tot cel înfâiu născut, care se 
va, naşte în vacile fale şi în oile late, 
cete ce f< yor fi parte bărbătească le 
vşi sfinţi Domnului Dumnezeului tău, 
sa nu iqcrezi ,cu b,oui tău cel în- 
fâiu născut, şi; să, nu tunzi cele în- 
fâiu născute ale oilor fale. 

20. înaintea Domnului Dumnezeu- 
lui lău, să-l mănânci tu şi casa fa, 
în lot anul ţn locul, care-1 va alege 
Domnul Dumnezeul tău. 

2! ? Iar 4e va fi întru el prihană, 
şchiop sau oxb sau rău slutii, să 
nu-1 jertfeşti Domnului Dumnezeu- 
lui tău.. 

22. Ci în cetăţile fale să-l mănânci, 
cel necurat întru, Jine şi cel curat 
împreună să-l. mănânce, ca pre o 
căprioară sau ca pre un^eerh. 

23. Numai sânge să c nu mâncaţi, 
ci să-l vărsaţi pre pămânl ca apa. 

CAP. 16. 1 

Ceie trei sărbători mari de preş te an. 

Tjăzeşte luna spicelor nouă, şi să 
| faci Paşti Domnului Dumnezeu* 

, tSi 5, 15; 6, 21; 15, 15. Î6. Eşite2I, 5, 6. 

Jfc Eşire 13, 2; Lev. 27, 26; Num. 3; 13; 
Swcâ. 2, 23. 21. Lev. 22, 20. 22. 12, 15, 16. 
1Q. Eşire 12, 14 şi 34, 18; Lev. 23, 5. 



lui tău, că -în liina spicelor npuă ai 
ieşit din Eghipef noaptea. 

2y Şi să jertfeşti Paşii Domnului 
Dumnezeului tău> joi^şi boi^ în lo- 
cul care-i va alege Domnul Dumne- 
zeul fău, ca să se cheme numele 
lui acolo; f 

3. Să nu mănânci cu ele dospit, 
şapte zile să mănânci cu eie azimă, 
pâinea necazului; că cu grabă aţi 
ieşit din Eghipef noaptea, ca în ţoale 
zilele vieţii voastre , să vă aduceţi 
aminte; dc ziua ieşirei voastre din 
pământul Eghipetuhâ 

4. Să nu se vază la tine dospit 
în toate hotarele tale şapte zile, şi 
să nu rămâe până dimineaţa din 
cărnurile, care le vei jertfi seara în 
ziua cea dintâto. 

5. Nu va fi ţie slobod .şă. jertfeşti 
Paşti nici înfr'o cetate de ale fale, 
care Domnul Dumnezeul fău ledă fie» 

6. Ci numai în locul, care-1 va a- 
lege Domnul Dumnezeul îău. ce să 
se cheme numele lui acolo, şă jert- 
feşti Pastile seara la apusul soare- 
lui, în vremea: în care ai ieşit din 
pământul Eghipetuluy 

. ■ 7. Şi îierbe şi frige şi mănâncă în 
locul, care-I va akge Domnul Dum- 
nezeul tău, şi te întoarce dimineaţa 
şi te du la casa , ta. 

8. Şase zile vei mânca azime, iar 
în ziua a şaplea este ieşire, sărbă- 
toare Domnului Dumnezeului ^fău; 
să nu faci întru aceea nici un lucru, 
fără numai cele ce se fac sifletutui. 

9. Şapte săptămâni întregi să nu- 
meri- ţie, de când începe^ seeerea ă 
secerâ, v vei începe a Mumără şapte 
săptămâni. 

10. Şi fă sărbătoare delsăpţărhâfii 
Domnului Dumnezeului tău după 
puterea ta, câte-ţi va da ţie, după curri 



2. Num. 9, 2. 3. Eşite 12, 19. 4,< Eşire 
12, 10. 5. 2 Paralip. 30, 1. 6. Eşire 12, 42. . 
.S.Mşvx 12, 18; Num. 28, 17» 9. Lev. 23, 
15; Numi 28, 26. 10. Esive 23, 16 si 34, 22. 



A DOUA LEGE 16-17 



te-au binecuvântat Domnul Dumne- 
zeul tău. 

11. Şi te veseleşte înainfealDom- 
nului Dumnezeului tău, tu şi fecio- 
rul tău şi fala tâ şi slugă ta şi sluj^ 
fiica ta şi L#itul> tare este % 
iăţile taie, şi nemernicul şi săracul 
şi văduva, carii sunt între voi; în 
locul care-1 va alege Domnul Dum- 
nezeul tău, ca să se cheme numele 
lui acolo. 

-12. Şi-fi adu aminte, că rob ai fost 
în pământul Eghipetului, şi păze- 
şte şi fă poruncile acestea. 

13. Sărbătoarea corturilor să o 
faci în şapte zile când vei adună 
din ariea ta şi din teascul tău. 
'14: Şi te veseleşte în sărbătoarea 
ta, tu şi feciorul lăSi» şi fata tă şi 
slugă fa şi slujnica tâ şi Levîtut şi 
rtefftefiîicul şi săracul şi văduva, carii 
suni în cetăţile tale. 

15. Şapte zile să serbezi Domnu- 
lui Dumnezeului tău în locul, . careul 
vâ alege Domnul Dumnezeul tău, ca 
să se cheme numele lui acolo, ca 
ţ&ttt binecuvinteze Domnul Dum- 
nezeul tău întru toate iodurile fale 
şt întru toate lucrurile mâinHoir tale, 
şl să fii veseî. " 

*>r16; De trei ori în an toată partea 
ta cea bărbătească să se arate îna- 
intea Domnului Dumnezeului tău în 
locul, care-1 va alege Domnul; în 
Sărbătoarea azimeîor: şi în sărbă^ 
toarea săptămânilor şi în sărbătoa- 
rea corturilor. 

,17. Să nu te arăţi înaintea Dom- 
nului Dumnezeului tău deşert,; 
care după puterea mâinilor voastre, 
după binecuvântarea Domnului Dum- 
nezeului tău, care li-au dat ţie. 

.18. Judecători şi. scriitori pune-ţi 
ţie în toate cetăţile tale, care Dom- 
nul Dumnezeul tău le dă ţie în fie- 

-' 11. iZ, 12? 27, 7î £ev. 23, 40,' 15; 

simt Wi iSyu, iâ. l nfiz\ 26, n. ."• 

•• 18.. Sicah. 35; 6v . ^ 



care neam din neamurile tale, ca să 
judece poporul cu judecată dreaptă. 

19. Să nu abată judecata, nici să 
curtoâscă ^aţâ, nici să ia daruri, că 
darurile orbesc ochii înţelepţilor şi 
strică Cuvintele -drepţilor! 

20. Drept *ă urmezi t2 %steJ«lript; 
ca să trăiţi, şv intrând să moftiriiţi 
pământul, care-1 dă ţie' Domnul Dum- 
nezeul tău. > ; 

21. Să nu-ţi sădeşti *ţie desiş şi nici 
un copaciu lângă jerilelniSul^care^ 
vei face Domnului Dumnezeului tău. 

22. Să nu-ţi faci ^ %tâ^ v âam 
au urîl Domnul Dumnezeul tău. 

CAP. 17, . 

Idololat ri. Judecata ri., ^Imfaratui^ * • 

Să nu jertfeşti Domnului Dumne- 
zeului tău viţel sau oaie, având 
întru sine meteahnă sau orice lu- 
cru urîf, că spurcăciune este înain- 
tea Domnului Dumnezeului tău. ; 
£12. Iar dejse^va afla în *vre-ol ce- 
tate din cetăţile taie, ( care le - dă ţie 
Domnul Dumnezeul iău, bă rbat sau 
femeie, făcând ce este fau înaintea 
Domnului Dumnezeului tău şi căl- 
când legea lui, | 

3. Şi mergând să slujască la alţi 
dumnezei şi să se închine lor, soa- 
relui sau lunei sauiâ orice din cele 
din podoaba cerului, la care nu ţi-am 
poruncit ţleV " 

4. Şi se va spune acelsta fie, şl 
auzind vei cercă* cu deadinsul, |i 
se adevereşte cuvântul, că s'a făcut 
spurcăciunea aceasta în Israil, 

5. Scoătr'lâ* poarta ceiăţii pre o- 
mul acela sau pre femeia aceea 
care a făcuf acest lucru rău, şi ucide 
cu pietre, să moară. 

6. Cu două mărturii sau cu trei 
mărturii va fi ucis cel dat morţii, cu 
o mărturie nu va fi ucis.' 

19. 1, 17; Lev. 19, 15. 29. Eşire 23, 6; 
Sirab» 20, 31. - ' 

17. 1. Lcv. 22, 21» 2. 13, 6, -3. Eşire 22,' 20. 

6. Mat. îs, 16; Num. 35, 30. c 



A DOUA LEGE 17—18 



249 



' 7. Mâna mărfurilor va îi mai în 4 - 
iâiu asupra lui, ca să-l omoare pre 
fel* 'şi apoi' mina poporului, şi veţi 
ridică pre cei rău dintre voi. l 

8. Iar de va ii vre* utVTucru, care 
sifnu-1 po{i lesne dezlegă, când vei 
să v 1udecl între sânge şi sânge, şi 
între judecată şi judecată, şi între 
fană de lepră şi rană de lepră, şi în- ! 
ire pricire şi pricîre ce vor fi de ju- | 
decât în cetăţile tale, atunci sculân- i 
d^'-te să te sui în lociil, care-1 va ' 
alege Domnul Dumnezeul tău, ca să | 
sc cheme numele lui acolo. i 

9. Şi vei merge la preoţii Leviţi j 
şi ia judecătorul care va fi în zilele ! 
acelea, şi ei cercând vor spune ţie i 
judecata. : ; 

10. Şi vei face după cuvântul ! 
caT€-ţi vor spune ţie din locul, care-1 j 
va alege Domnul Dumnezeul tău, ca ! 
să se cheme numele lui acoîo, şi | 
să* păzeşti foarte, ca să faci toate J 
câie-ţi vor rândul ţie. | 
? 11. După legea şi după judecata i 
5 care-ţi vor spune ţie să faci, să nu 
te abaţi dela cuvântul care ţi-î vor 
%pune ei, deadreapta sau deastâfrga. ' 

12. Şi omul care ' se* va semeţi 
ca să nu ascufrfe de preotul, care 
pururea' slujeşte numelui Domnului ' 
Dumnezeului tău, sau de judecăfo- i 
rut, care va fi în zilele acelea, să I 
moară omul acela, şi vei ridică pre j 
cei rău din îsrail. j 
■ Î3. Şi lot poporul auzind, se va \ 
teme şi nu vâ mai face păgânătaie. J 

14. Iar de vei, infrâ în pământul ! 
.care-1 dă ţie Domnul Dumnezeul .ţău 
cu sorţi, şi-1. vei moşteni pre el şi vei 
lăcuî pe el şi vel zice: pune-voiu 
preste mine împărat, ca şi celelalte j 
neamuri de prin prejurul meu, j 

15. Atunci să pui preste line îm- ! 
păfat, pre care-l va alege Domnul ;l 
, i 

' I3 t 9; 19, 20; loan 8, 17;Fap. Hr. 1, 58; j 
'1 Cfor. 13, 1. 8. 2 ParaKp. 19. 1<6. 9. 21, 5. I 
10. 2 Paraliu. 19, 8. 13. 13, 11. * 



Dumnezeul tău, dintre fraţii tăi să 
pui preste tine împărat, să nu pui 
preste line împărat om de alt neam, 
penfrucă nu este fratele tău. 

16. Însă să nu-şî înmulţească lui-şt 
cai, şi să nu întoarcă pre popor în 
Eghipet după ce-şi va înmulţi caii, că 
Domnul au zis vouă: mai mult să 
nu adaogeţi a vă întoarce pre ca- 
lea aceasta. 

17. Şi să nu-şi înmulţească lui-şî 
femeirca să nu se schimbe inima 
lui, şi argint şi aur să nu-şi înmul- 
ţească foarte. *' - 

18. Şi când va şedeâ pre scaunul 
împărăţiei sale, să-şi scrie această 
a doua lege din cartea dela preoţii 
Leviţi. 

19. Şi să o aibă cu sine şi să o- 
citească în toate zilele vieţii sale r 
ca să înveţe a se teme de Domnul 
Dumnezeul său, şi a păzi toate po- 
runcite acestea şi îndreptările ace- 
stea a le face. 

20. Ca să nu se înalţe inima lui 
preste fraţii săi şi ca să nu se* a- 
baiă dela porunci nici la dreapta, 
nici la stânga; ca să fie întru * ani 
îndelungaţi întru împărăţia sa'-el şi 
Tiii lui întru fiii lui îsrail. 

CAP. 18. -* 

Drepturile preoţilor.. Vrăji.. Mcsta. 

Preoţii şi Leviţii şi tot' "neamul lui 
Levl nu va avea parte, nici sbrţi 
cu Îsrail, ci jertfele Domnului mo- 
şiea lor, pe acelea" le vor'mâncâ, 
2. Iar moşie nu,vor avea ei între 
fraţii săi; Domnul este' moşiea lui, 
precum i-a'u zis lui*.' 
? 3. Şi acesta este dreptul preoţilor: 
dela popor, dela cei ce jertfesc jertfe, 
ori viţel, ori oaie, vei da preotului 
armul, fălcile şi pântecele. 



16. Is. Navi 11, 6. 17. 3 mtp. 11, 1-13. 
18. Num. 18. 23; 1 Cot. % 13: 

2. Num. 18, 20. .?. Lev. 7, 3i şi 10, 14: 



• A DOUA LEGE 18-19 



4. Apoi pârga grâului tău şi a vi- 
nului tău şi a untului tău de lemn 
şi pârga tunderii oilor tale vei da lui. 

5. Că pre el l-au ales Domnul Dum- 
nezeul tău din toate neamurile; tale 
şă steâ înaintea Domnului Dumne- 
zeului tău, ca să slujască şi să bine- 
cuvinteze întru numele Domnului ei 
şi fiii 4ui în toate zilele. 

6. Iar de va venî vre un Levit din 
vre-o cetate rie ale voastre cele îm- 
prăştiate într^ lui îsrail, în 
carttd lăcueşie, şi îi t ;ppfteşte şuîkr 
tul lui a venî în locul, care-l va a- 
lege Dommili r 

m J. Va sluji numelui Domnului Dum- 
«gjteului #ău> ca şi toţi fraţii lui Le- 
viţii k carii stau acolo înaintea Dom- 
nului Dumnezeului tău. 

8. Parte cuvenită va mâncâ, afară 
de moştenirea sa^părinţeaseaV 

9. Iar dupâcevei intrâ în pămân- 
tul carie-1 4ă fie Domnul Dumnezeul 
fâu, să nu te înveţi a face după urâ- 
ciunile; neamurilor; acelora. 

10. Şă nu se afle înfriţtine, care 
să treacă pre fiul său sau pre lata 
sa prin, foc, sau care să, umbte^cu 
yraje, descântând şijfermeeând, 

îl. Şi fermecător; şi descântător 
şi care vrăjeşte după măruntae şi 
care caută ?îh stele şi care înlrsabă 
morţii; 

12. Că urâciune este Domnului 
Dumnezeului tău lot cel ce face a- 
cestea, şLpentru urâciunile acestea 
va pierde pre ei Domnul Dumne- 
zeul tău deîa faţa ta. 

13. DesăvârşU să hi înaintea Dom- 
nului Dumnezeului tău. 

14. Că neamurile acestea, pre care 
iu le vel moşteni,., acelea vrăji şi 
descântece ascultă; iar ţie nu ţi-au 
dat aşâ Domnul Dumnezeul tău. 

15. Proroc din fraţii tăi ca pre 

4. Num. 18, 12. 8. 1 Cor. 9, 13, 14. 

10. Ley. 18, 21 i 19, 26 şi 20, 27. 

11. 1 Iiiip. 28, 7. 15, lom 1, 45! fapte 3, 
2*1 Efice 20, 21. 



mine va sculâ ţie Domnul Dumne- 
zeul tău, de el, să ascultaţi. 
I t 16^ După .A oale câie al cerut deţa 
Domnuî >t D^mnezeul tău, în Hpriv 
în ziua adunării, zicând: nu vom 
adaoge a mai auzi .glasul Domnu- 
lui Dumnezeului nostru, şi ....nu. vptn 
mai vedeâ acest foc mare, ca să 

tnurjm. , oh 

17. Şi au zis Domnul căire miner 
drept, toşie câte* au grăit. ■ >■ i }iî v 

18. Proroc voiu sculâ lor djm fraJH 
, lor, ca pre tine, f şi vpiti pune cu- 
vintele mele în gura lui şi va grăî 

! tor, după cum voiu porunci lui. 

19. Şi omul care nu |va ascutţ£i 
cuvântul lui, ori câte va grăi pro- 
rocul acela întru numele raeu (s eti 

i voiu Juâ izbândă pentru el. . 

20. Iar prorocul care va îndrăzni 
a grăi întru numele meu cuvânt 
care n'am poruncit lui şă-î. grăiască» 
şi care va grăit întru numelCj alţor 
dumnezei, să moară prprpqul acela, 

21. Iar de vei zice întru Inimaj ta, 
cum vom cunpaşte cuvântul, care 
î-auigrăirpomnul?- » 

,j22. Câte va grăi prprpcul aceia 
|nţni numele Domnului, şi nu va fi, 
nici se v,a^ întâmplă r c% a i ziş, cu- 
.yâniui acela nu l-au grăit Domnul; 
întru păgânătate a grăit prorpei*t 
acela, să nu vă ţineţi de eL . , 

■ CAP. JQ. ^ ' 

I Cetăţile ' de ■j.scăpanc, Pedeafsq mărio- 
( i rilor mincinoşi. ,. 

Iar dacă Va pierde Domnul Dum- 
nezeul tău neamurile, al cărora 
pământ îl dă ţie Domnul Dumne- 
zeul tău, 4 şi veţi moşteni pre ei şt 
veţi lăcui în cetăţile lor şi în ca- 
sele lor, 

2. Trei cetăţi să-ţi alegi ţie în mii- 



16. Eşire 20, 19; Evt. 12, 19. 18. lom. 
1, 45. 19, Eşire 23, 19. 20. Ierem. 14, 14. 
19. 2. Num, 35, 11, - îs. Navl 20, 2; Eâhre 

21, 13. "■" ".. ' 



A DOUA LEGE 19 



251 



tocul părului tău, care îl dă fte 
Domnul Dumnezeul tău. 

ti pării ilarele P^"* 
care îl împarte fie » 
* eu l tău, ca să scape acolo loj ttP- 

, . : . . ., , . - - y;/i 

fl3 i Iar aceasta yasirrândui^penT 
îfu uciflaşul cateta Jugî acolo; şi 
va IrăiUot ^el §e vaJovl pre aproa- 
pele său îărăiide ^şi nu ^a îosî 
urît pre el mai înainte de ieri şi ae 

alaltăieri; ; r 1 - ; 

S-Şi care va^ cu aproapele 
său în pădure să taie lemne, şi ri- 
dicând raâna: qu securea cel ce tae 
lemnul, <va sărlşecurea din coada şi 
va lovlrpre aproapele său şi va muri, 
acesta va.fuflî într^o cetate de ace- 
stea # va trăi. . i •" M 

6. Ca nu Mergând cei ce este rudă 

cu cel mort după. cei ce a omont, 
şi înfierbântată fiind inima lur.sa-i 
ajiingă pr^rreU deiva «. mai lungă 
calea r > şi să-l omoare pre cl măcar 
că acestahnu este. vinovaf judecăţii 
cei de moarîe^ăci nu 1-a fost "r f 
pre el^nai înaiţţtc de ieri şi de şlal- 



^îleifru a<^«a poruncesc W 
cuvântut acesta, jzicând : alege-fi fie 

trei cetăţi. • . _ 

|i Iar de va lă«gî 'Domnul Dum- 
nezeul tău hotarele fale, precum s'au 
jurat părinfilor tăi, şj-fi. va da fie 
Domnul fot pfmânful, care au zis pă- 
rinţilor tăi că-l vr da, ; *. 1 

9. De vei ascultă să fad toate po- 
runcile acestea, care le poruncesc 
eti fie astăzi, să iubeşti pre Dom- 
nul Dumnezeul tău şi să umbli pre 
toate căile iui în toate zilele; ; vei 
«tai adaoge fie încă trei cefăfi pe 
lângă aceste trei. 

10. Şi nu se va vărsă sânge ne- 



4. Num. 35, 15. 6, , Num. 35, 12. 
?. 4, 40-43. 8, ^«f»V 8 ? 
*. Eşire 34, 14; i* N* vî 20 « 7 » 8 '■ 



vinovat Jn pămâniulij care-1 dă (ie 
Domnul Dumnezeul tău sări moşte- 
neşti; şi nu va , îi întru ffine Vinovat 
de sânge... ■■v&.aj^ , j,-;:, 

>11. Iar ide va ii întru? tine vre un 
om, care urăşte pre -apreapele ş$u, 
şi-l pândeşte pre el,, şi se va scuiâ 
asupra lui, şi-l va lovi, şi ve muri, 
şi va fugi în vre-o cetate de acestea, 

12. Vor trimite bătrânii cetăţii lui, 
şi-l vor luâ pre el de acolo, şi-1 vor 
da în mâinile rudeniilor mortului, 
şi4 vor ; omorî*; 

13. Să nu caute |cu s iniîăi ocljiul 
tău spre ei, ci vei curăfi sângele cel 
nevinovat din lsrail; şi ya fi bine fie. 

14 Şă ;nu mufi; hilarele aproape- 
lui fău, care te-au pus părinţii tăifcfn 
moşiea, care o vei moşteni în pă- 
mântul, care fi-l dă fie Domnul|)um- 
nezeul tău ca să-l moşteneşti-. 

15. Nu e-destul un martor şămărr 
furisească asupra vre unui om, ori 
pentrvU- ce sţrâmbătat^ şi pri s perţf ru 
ce greşală şi ori pentru ce păcat, 
care ya păcătui. Ci prin gura. a două 
mărturii şi prin^ufa/a i Jrei mărturii 
ya stă tot cuvântul. , , ; Xi > 

16. Iar d« se . va scula mărturie 
ngdreapiăi asupra vre unui om^ p% 
rându-1 pre el călcător de lege. 

17. Amândoi oamenii între carii 
este pricirea, vor stâ înaintea ppni r 
nului şi înaintea preofiior şi înain- 
tea Judecătorilor, cari vor îi în zir 
lele acelea. ^ . 

48. Şi- vot cercetă iudecătpri^ cu 
amăruntul, şi de vor află, că măriur 
rie strâmbă a mărturisit şi e,u nedrep- 
tate a stătut împrpfiya fratelur său, 

19. Să-i facefi lui precum a gân- 
dit . el să facă rău- asupra fratelui 
său, şi vei ridică răul, dintre vpiv v 

20. Şi ceilalţi auzind se vor teme, 

11. Num. 35, 21. 13. Eşire 23, 6.' 

14. Pilde 22, 28; OzieaS, 10; Num. 35, 30. 

15. Mat. 18, 16; !oan 8, 17; Fap. Hp. 7, 58; 
2 Cor. 13, 1. 16. Eşire 20, 16; 23, 1. 

18. Pilde 19, 5. 19. Eşire 21, 24i 
20 i 1 Tim. 5, 20; Lev. 24, 20. -i 



252 



A DOUA LEGE 19 20 



şi nu vor adaoge a mai face acesl 
iucru rău "între voi. 
- 21. Să nu sc facă milă ochiului 
tău de el; suflet pentru suflet, ochiu 
pentru ochiu, dinte pentru dinte, 
mână pentru mână, prcior pent-ru pi- 
cior, precum va face cinevâ aproa- 
pelui său, aşa veţi face lui. 

CAP. 20. > 

Legi pentru războiţi. 

Iar când vei ieşî la războiu asu- 
pra vrăjmaşilor tăi, şi vei vedeâ 
cai şi călăreţi şi popor mai mult 
decât tine, să nu te temi de ei, că 
cu !irie este Domnul Dumnezeul tău 
cel ce te-au scos din pământul Eghi- 
petului. ?! ' 

2. Şi va fi când le vei apropiâ la 
războiu, venind preotul va grăi po- 
porului şi va zice către ei: 

3/ Ascultă Israile, voi mergeţi a- 
stăzî la războiu asupra vrăjmaşilor 
voştri; să nu slăbească inima voa- 
stră, nu vă temeţi, nici vă speriaţi, 
nici vă abateţi dela faţa lor. 

4. Că Domnul Dumnezeul vostru 
merge înaintea voastră eu voi, ca îm- 
preună cu voi să bată pe vrăjmaşii 
voştri şi să vă mântuiască pre voi. 
- : -5, Şi vor grăi şi cărturarii către 
popor, zicând: tot omul, care a zi- 
dit casă nouă şi n'a început a lă- 
cuit înt/însa, să meargă şi să se 
întoarcă în casa sa, să nu moară 
în războiu, şi ah om să înceapă a 
lâcuî într'însa. 

'©/ Şî tot omul; care a sădit vie şi 
nu s'a bucurat dintr'însa; să meargă 
şi să se întoarcă la casa sa, să nu 
moară în fSzboiu şf âlf om să se 
veselească 1 dintr'însa. 

7. Şi tot omul, care ş'a logodit 
lui-şi femeie şi nu o a luat pre ea, 
şă meargă şi să se întoarcă în casa 



sa, să nu moară lă războiu, şi alt 
om să o ia pre ea. 

8. Şi vor mai adaoge cărturarii a 
grăî către popor şi vor zice: iot o* 
mur cel îricos şi slab la inimă, să 
meargă şi să se întoarcă în casa 
sa, ca să nu înfricoşeze inima fra* 
telui său ca şPa sa. 

9. Şi va fi dupăce vor încetă căr- 
turarii a grăi către popor, vor pune 
pre mai marii oştii înainte povăţui- 
iori" poporului. 

10. Şi când te vei apropiâ la vre-0 
cetate să o bt{ii«mai'nairite ; să* o 

cu "" 



21. Eşire 2t, 24; M*t 5, 38. 
20. Num. 14, 9. V. 28, 30-. 7. 24, 5. 



1 1, De vor răspunde ţie cele de 
pace şi vor deschide fte, tot popo- 
rul, carii se vor aflâ într'însa vor 
da bir ţie şi vot îi stiţîuşL 

12. Iar de nu va ascultă & tine 
şi" vă face răzbim asupra ta,- să o 
împresori pre ea. 1 ^ 

13; Până când 'ţi-o va' da Dom- 
nul Dumnezeul tău; îri^nâihiferîitev 
şi să ucizi toată partea bărbătiascll 
dintr'însa cu ascuţitul săbiei* v 

14. Afară de temei Şi "de capii fi 
foaie dobitoacele ^ loîte câte vdî 
fi în cetate şi toate averile Să Ife 
prădezi ţie, şi s3 măriâtvci toată pFada 
vrăjmaşilor tăi, care' o dă fte Dom- 
nul Dumnezeul tău. - ! 

15. Aşâ să faceri cu toate cetăţile 
care sunt departe de tine foarte, şi 
nu sunt- din feetăţiie -neamurilor a- 
cestora. - » ■-■>?■■■ 

16. Iar din cetăţile neamurilor a- 
cestOra.'al căror pământ îl dă' ţie 
Domnul Dumnezeul tău să-1 moşte- 
neşti, să nulaşi viu nimica ce suflă. 

17. Ci' cu anatema să-i anatema- 
tisifipre ei, pre Heteu şi pre Army- 
reu şi pre Hananeu şi pre FerezeU 
şi pre Eveu şi pre levuseu şi pre 
Ghergheseu, precum au poruncit ţie 
Domnul Dumnezeul tău. 



<?; Jud. 7, 3. 
Jnă. 2, 2. - 



W. 7, 51 Num-. 33, 52; 



A DOUA LEGE 20-21 



253 



-,■-18* Ca să nu vă înveţe pre voi a 
face toate urâciunile lor, care le-au 
fgcut ei dumnezeilor lor, şi să pă- 
cătuiţi înaintea Domnului Dumne- 
zeului vostru. 

19. Iar de vei şedeai împrejurul 
vre unei cetăţi zile mai multe, bă- 
tând-o ca să o ei, să nu strici pomii 
ei, nici să pui securea în ei, ci din 
pom să mănânci, iaţ pre el să nu-1 
ţai, că pomul cel din ţarină nu este 
ca omul să poată fugi dela faţa ta 
şi să se aşcunză în şanţ. 

20/ Iar lemnul care-I ştii că nu 
face rod bun de mâncat, acela să-! 
strici şi să-l tai şi să zideşti şanţ 
asupra cetăţii, care face războiu a- 
supra fa, pânăce se va da ţie. 

GAP 21. 

Omorul necunoscut. Căsătoria cu femei 
robite. Dreptul celui întâi născut. 

De se va aflâ în pământul, care-1 
dă ţie Domnul Dumnezeui tău 
sâ-l moşteneşti, om omorît zăcând 
în câmp, şi nu se ştie cine l-a o- 
morît, 

2. Vor ieşî bătrânii şi judecătorii 
tăi şi vor măsură până la cetăţile 
cele din prejurul celui omorît, 

3, Şi bătrânii cetăţii cei mai a- 
proape de cel omorît, vor lua o vi- 
jea din vaci, care n'a lucrat şi n'a 
tras în jug. 

4 Apoi bătrânii cetăţii aceea vor 
aduce viţeaua înfr'o vale râpoasă, 
care nu s'a lucrat, nici s'a semă- 
nat, şi vor tăiâ capul viţelei în vale. 

5. Şi să vie preoţii Leviţi, pentru 
că pre ei i-au ales Domnul Dum- 
nezeu să steâ înaintea iui şi sâ bi- 
necuvinteze întru numele lui, şi din 
gura lor se va judecă toată pricina 
şi rana. 

6. Şi toţi bătrânii cetăţii cei mai 



-18. 6, 14; Eşm 23, 13; Js, Navî 23, 7. 4 
21. 5. 17, 8, ?; 18, 1. 



aproape de cel omorît să spele mâi- 
nile pre capul vijelii cei tăete, în vale. 
t 7. Şi răspunzând, vor zice: mâi- 
nile noastre n'au vărsat sângele ,a- 
cesta, şi ochii noştri n'au văzut. 

8. Milostiv fii poporului tău Israil, 
pre care l-ai răscumpărat Doamne 
din pământul EghipetuluU Ca să nu 
fie sânge nevinovat întru poporul 
tău Israil, şi li se va iertâ lor pă- 
catul sângelui. 

9. Tu deci ridică sângele cel ne- 
vinovat dintre voi, şi fă ce este bun 
şi plăcut înaintea Domnului Dum- 
nezeului tău. 

10. Iar când vei ieşî la războiu 
înaintea vrăjmaşilor tăi, şi-i va da 
pre ei Domnul Dumnezeu în mâi- 
nile tale, şi-i vei prăda pre ei, 

lt. Şi între cei robiţi vei vedeâ 
femeie frumoasă la faţă, şi-ţi va plă- 
ceâ, cât să o iei pre ea femeie ţie, 
12. O vei băga în casa la, şi vei 
rade capul ei şi vei tăiâ unghiile ei. 
i 13. Şi vei luâ dela ea hainele cele 
de robie, şi , va şedeâ în casa ta şi 
va plânge pre tatăl său şi pre muma 
sa o lună de zile, şi după aceea vei 
intra la ea şi vei lacul cu ea şi va 
fi ţie femeie. 

14. Şi de n'o vei vrea pre ea după 
aceea, să o laşi slobodă şi să n'o 
vinzi pre argint, nici să te slujeşti 
cu ea, pentrucă o ai smerit pre ea. 

15. Iar de va aveâ un om două 
femei, una iubită, iar alta urâtă, şi 

j vor naşte lui, şi cea iubită şi cea 
j urâtă, şi feciorul cel întâiu născut 
va final celei urâte. 

16. Şi va fi în ziua în care va 
împărţi fiilor săi averea sa, nu va 
puteâ să facă să fie întâiu născut fe- 
ciorul celei iubite, trecând cu vederea 
pre feciorul celei urâte, care este cel 
întâiu născut; 

17. Ci întâiu născut va cunoaşte 
pre feciorul celei urâte, şi-i va da lui 

-. — * ^ - -r. f- 

17. l. Par. 5, 1. ! 



254 



A DOUA LEGE 21—22 



îndoit din toate câte va aveâ el, de 
vreme ce acesta este începătura fu- 
ior Iui, şi lui se cuvin cele ce suni 
ale Celui întâi» născut. " 

18. - Iar de va aveâ cinevâ fiu ne- 
ascultător şi îndărătnic, care n'a- 
sctflfă cuvântul tatălui său, şi cu- 
vântul mumei sate, şi ei îl ceartă 
pre el; iar el nu-i ascultă, 

19. Să-î prinză tatăl lui şi muma 
lui, şi să-î scoajă înaintea bătrâni- 
lor cetăţii sale şi la poarta locului, 

20. Şi să zică către bărbaţii ce- 
tăţii saîe: fiul nostru acesta este ne- 
ascultător şi îndărătnic, mâncător şi 
beţiv şi n'ascultâ cuvântul nostru. 

21. Şi-I vor ucide cu pietre băr- 
baţii cetăţii lui, şi va murî. Şi vei 
ridică pre cel rău dintre voi; şi cei- 
lalţi auzind, se vor terne. 

' 22. îar de va fi făcut cineva vre 
un păcat vrednic de moarte, şi-! veţi 
osândi a muri spânzurat pre lemn, 
23. Să nu rămâe preste noapte 
trupul lui pre iemn, ci în ziua a- 
ceea să-1 îngropaţi, de vreme ce ble- 
stemat de Dumnezeu este tot cel 
spânzurat pre lemn, şi să nu spur- 
caţi pământul, care-l dă ţie Dom- 
nul Dumnezeul tău să-1 moşteneşti. 

Pb r unc i f c l u r i t e. 

Când vezi boul fratelui tău sau 
oaea lui rătăcind, să nu le treq 
cu vederea, ci să le abaţi şi să le 
întorci la fratele tău şi să le dai lui. 

2. Iar de nu este aproape fratele 
tău de îinCj nici îl ştii pre el, le bagă 
în săiaşuî tău şi să fie la tine, până 
ce le va căuta fratele tău şi le vei 
da Iui. 

3. .Aşâ să faci cu asinul lui şi aşâ 
să iaci cu haina lui şi aşâ să faci 
cu fot ce a pierdut fratele tău, toate 



19. 22, 15. 23. Gaiat. 3, 13. 
22. h Eşire 23, 4, 5. • > 



câte a pierdut el şi le vei află tu, să 
nu le freci cu vederea. 

4. De vei vedeâ asinul fratelui tău 
sau boul Hri căzuţi pre cale, să nu-l 
treci cu vederea; ci ridicând, să-i ri- 
dici împreună cu el. 

5. Să nu se îmbrace femeia cu 
haine bărbăteşti, nici bărbatul să 
nu se îmbrace cu haine îemeeşti; 
pentrucă urâciune esfeinainlea Dom- 
nului Dumnezeuîui'fău iot cel ce face 
acestea. 

6.. far de vei aflâ vre im cuib de 
pasăre înaintea feţii fale în cale, sau 
în vr'un copie, saiî pre p'ămânf, cu 
pui sau Cu ouă, şj mumâ lor şe- 
zând preste put eau preste ouă, Să 
nu prinzi pre mumă cu pilii. 

7. Ci pre mumă, să o, slobozi; iar 
puii iai ţie, ca să fie bine ţie şi să 
irăeşti zile multe. 

8. Şi când vei zidi casă nouă, fă 
cunună podului tău^ca să nu fad 
ucidere de om în casa fa. de va că- 
deâ cinevâ de pre ek 

9. Să nu semeni în viea la mai 
multe feluri, ca să nu se sfinţească 
roadă şi sămânţa, care o ai semă- 
nat împreună clu foada viei tale. 

10. Să nu ari cu bou şi asin îm- 
i preuriă. ' 

j îl. Să nu ie îmbraci cu haină ţe- 
j sulă din lână şi din in împreună. 
12. Ciucuri să-ţi faci ia cele patru 
colţuri ale hainelor tale, cu carele 
vei îmbrăcă. 
"13. De va luâ cinevâ femeie şi va 
lăcuî împreună cu ea şi o va urî, 
' 14. Şi va aduce asupra ei cuvinte 
de învinuire, şi-i va scoate nume 
rău şi va zice: am luat femeia acea- 
sta şi intrând eu la dânsa, n'am gă- 
sit-o fecioară, 

15. Luând-o pre ea tatăl fetei şt 
muma sa, vor arăta cele de fecio- 



4, Eşire 23, 1. 9. Lev. 19, 19. 12. Num. 
15, 38; Mat. 23, 5. 15. 21, 19. 



A DOUA LEGE 22.-23 



255 



t\e ale fetei înainica bătrânilor la 
poartă, 

16. Şi va zice tatăffefei către bă- 
trâni: pTe fata mea aceasta o am dat 
femeie omului acestuia şi o a urît. 

17. Acum el pune asupra ei cu- 
vinte de vinuire, zicând: n'am gă- 
sit pe fata ta fecioară, iată acestea 
sunt semnele fecioriei fetei mele, şi 
vor desface Haina ei înaintea bătrâ- 
nilor cetăţii, 

18. Şi vor luâ bătrânii cetăţii aceea 
jjre omul acela şi-l vor pedepsi 

19. Şi*I vor globî cu o sută de 
sicii, şi-i vor da tatălui fetei, pentru 
că a scos nume rău asupra fecioa^ 
fer îsrailtence, şi va fi lui femeie şi 
nu va puteâ să o gonească pre ea 
?rV toată vieaţa sa:. 

20. Iar de va fi adevărat cuvân- 
îul a cesta, şi nu se va găsî fata fe- 
cioară, 

21. Vor scoate pre fată îa uşa casii 
tatălui său, şi oamenii cetăţii aceea 
o vor ucide cu pietre şi va rriuri, 
pentrucă a făcut necurăţie întru fiii 
lui îsrail şi a curvit în casa tatălui 
său, şi vei ridica pre cel rău din- 
tre voi. 

22/ Iar de se va află om dormind 
tfff ferrieie care are bărbat, să-i uci- 
deţi pre amândoi; şi pre omul cel 
ce a dormit cu femeia şi pre femeie, 
şi Vet ridică pre cel rău din îsrail. 

23. Iar de se va afla fată fecioară 
t6godită cu bărbat, şi aflând-o pre 
ea om în cetate va dormi cu ea, 

24. Ve|i scoale pre amândoi la 
poarta cetăţii lor şi veţi ucide cu 
pietre să moară: pre fată penfrucă 
n'a strigat în cetate, tar pre om pen- 
frucă a smerit femeia aproapelui, 
şl vei ridică pre cel rău dintre voi. 
' 25. Iar de -va -află în câmp omul 
ţîc fata cea logodită, şi silind-b va 
dormî cu ea, să ucideţi numai pre 
cel ce a dormit cu ea; 

21. Fac. 34,7. 22. Lev. 20, 10. 23. Ioan8,*5. 



26. Iar fetei să nu-i faceţi nimica, 
că nu este vinovată morţii, că pre- 
cum vre un om se scoală asupra 
aproapelui şi-l omoară, aşa este lu- 
crul acesta. 

27. Că în câmp t> a aîlât pre ea; 
şi a strigat fata cea logodită, şi n'a 
fost cine să-i ajute." '* >* 

2S. Iar de va află cinevă- pre fata 
cea fecioară, care nu este iTogodlă, 
şi silind-o va dormî cu ea şi J se va 
afiâ, 

29. Omul cel ce a dormit cu ea 
va da tatălui fetei cincizeci dedrah- 
me de argint şi ea va fi lui femeie, 
pentrucă o a smerit pre ea şînu 

J va putea să o gonească în toată 
j vieaţa sa. 

30. Să nu ia omul femeia tatălui 
său şi să nu descopere acoperă- 
mântul tatălui său. 

CAP. 23. i 

>>.■ Cei ce sunt primiţi în adunare®. 
Domnului. 

Să nu 1 intre scopit, nici famen în- 
tru adunarea Domnului. 

2. Să nu intre cel năşeai din curvă 
întru adunarea Domnului. 

3. Să nu intre Âmantteân şi Moa- 
vitean întru adunarea Domnului, şi 
până la al zecelea neam să nu in- 
tre în Biserica Domnului, şi până 
în veac. 

4. Pentrucă n'atis ieşit înaintea voa- 
stră cu pâi'ne şi cu apă în cale, când 
aţi ieşit voi din Eghipet, şi pentrucă 
au năimit asupra ta pre Valaam fe- 
ciorul lui Veor din Mesopotamia» 
ca să te blesteme. 

5. Gi Domnul Dumnezeul tău n'a 
vrut să asculte pre Valaam şi a în- 
tors Domnul Dumnezeul tău bleste- 
murile în binecuvântare, pentrucă 



28. Eşire 22, 16. 30. 27, 20; Lev. 1&, >. 
23. 3. Neem. 13, 1. 4. Num. 22, 5. 
5. Is. Navî 24, 10. 



A DOUA LEGE 23-24 



fe-au iubit pre line Domnul Dum- 
nezeul tău. 

; 6. Să nu grăeşti cele de pace lor 
şi cele de folos lor, în toate zilele 
1ale în veci. 

: 7. Să nu urăşti pre ldumeu, că 
fratele tău este; să nu urăşti pre E- 
ghiptean, că nemernic ai fost în pă- 
mântul Eghipelului. 

,8. Fiii cei ce se vor naşte dintru 
ei înf r'altreilea neam, vor intră în- 
tru adunarea Domnului. 
;.. 9. Iar când vei ieşi cu oaste asu- 
pra vrăjmaşilor tăi, să te fereşti de 
lot lucrul rău. 

i 10r De va fi întru tine om, care 
să rnu fie curat de ispitirea în vis 
cea de noapte, acela să iasă din 
laJbără şi să nu intre în tabără. 

11. Şi către seară să spele trupul 
său cu apă, şi dupăce va apune soa- 
rele, să intre în tabără. 

12. Şi să ai loe afară de tabără 
şi acolo să ieşi afară. 

13. Şi Jăruş să ai la brâul tău, 
şi când vei şedeâ afară să sapi cu 
el şbsă acoperi spurcăciunea ta. 

14. Că Domnul Dumnezeul tău 
umblă în . tabăra ta, ca să te izbă- 
vească pre tine, şi să deâ pre vrăj- 
maşul jtău în mâinile tale din'nain- 
iea feţii tale; şi pentru aceea să fie 
tabăra ta sfântă, ca nu văzând în- 
tru tine lucru spurcat, să se întoarcă 
de către tine. 

15. Pre sluga care a fugit dela 
stăpânul său la tine, să nu-î dai 
stăpânului său. 

16. Ci să lăcuiască cu tine, între 
voi să lăcuiască unde-t va plăceâ 
lui, şi să nu-l necăjeşti pre eh 

i 17. Să nu fie curvă din fetele lui 
Israil şi să nu fie curvar din fiii lui 
Israil. 

18. Să nu fie vrăjitoare din fetele 
lui Israil şi nici pentru vre-o îăgă- 



7. Num. 20, 14. 



d.uirtjă. să nu vrăjaseă din fiii lui 
Israil. 

19. Să nu aduci plata curvei şi 
prejul câinelui în casa Domnului 
Dumnezeului tău, nici pentru o fă- 
găduinţă; că amândouă acestea sunt 
urâciune înaintea Domnului Dumne- 
zeului tău. 

20. Să nu ei camătă dela fratele 
tău: camătă de argint sau camătă 
de bucate sau camătă de tot lucrul, 
cu care-1 vei împrumută. 

21. Dela cel strein să ei camătă, 
dela fratele tău să nu ei camătă, ca 
să te binecuvinleze Domnul Dum- 
nezeul tău întru toate lucrurile tale 
pre pământul întru care intri să-l 
moşteneşti. 

22. Iar de te vei legă cu făgă- 
duinţă Domnului Dumnezeului tău, 
să nu întârzii a plini, că cerând va 
cere Domnul Dumnezeul tău dela 
tine, şi va îi ţie păcat. 

23. Iar de nu vei vreâ să îăgă> 
dueşfi, nu va fi {ie păcat. . 

i ; 24. Cele ce ies prin buzele tale să 
I le păzeşti şi să le faci, precum te-ai 
! făgăduit Domnului Dumnezeului tău, 
j darul, care 1-a grăit gura ta. 
j 25. îar de vei intră în holda ă- 
J proapelui tău, adună cu mâinile tale 
spice; iar secerea să n'o bagi în 
holda aproapelui tău. 

25. îar de vei intrâ în viea aproa- 
pelui tău, mănâncă struguri până 
ce se va săturâ sufletul tău; iar ,î« 
vas să nu bagi. 

3 C AP. 24. 

Legiuiri casnice. 

De'şi va luâ cinevâ femeie şi va 
lăcuî cu ea şi va fi de nu va 
aflâ har înaintea lui, pentrucă a aflat 
întru ea lucru urîf, să-i scrie ei carte 



20, Eşice 22, 25. 22, Num. 30, 3. 
25. Mat. 12, 1. 
i 24. 1' Mat. 5, 31 ; Marcu 10, 4. 



A DOUA LEGE 24 



257 



de despărţenie şi să o deâ în mâi- 
nile ei şi să o sloboază pre ea din 
casa sa. 

Z Şi ea d|*eândti-se se va putea 
mărită după alt bărbat. ! j 

3. Şi de o va urî pre ea şt băr- 1 
batulxel mai de pre urmă, să-i scrie I 
si acesta caile de despărţenie, şi să [ 
o : deâ în mâinile ei şi să o sloboază | 
din casa sa; sau, de va muri băr- j; 
bafuî cel de pre urmă, care o a luat J 
pre ea femeie, 

4. Bărbatul cel dintâiu, care o a 
slobozit pre ea, nu va pufeâ să se 
întoarcă şi sa o ia pre ea iarăşi 
femeie îuiş după ce s'a pângării ea, 
că urâciune esfe înaintea Domnu- 
lui Dumnezeului tău; şi să nu spur- 
caţi pământul, care Domnul Dum- 
nezeul vostru il dă vouă să-1 mo- 
şteniţi. 

- 5. De se va însorâ cinevâ de cu- 
rând, să nu iasă la războiţi» şi cu 
nici un luciu să nu se îngreueze, 
scutit să fie în casa sa, un an să 
veselească pre femeia sa, care o a 
luat. 

-6, Să nu-i iei zălog moara, nici j 
pielrtle morii, că vieaţa z#logeşfe prirr I 
aceasta. | 

7. Iar de se va află om din fiii j 
Iui Israiî, care să îi furat pe cinevâ i 
dintre fraţii săi. şi-1 va silî, şi-l va 
vinde, să moară îurul acela, şi ri- 
dicaţi pre cel rău dintre voi. 

8. îa bine aminte îa rana leprii, 
păzeşte foarte, ca să faci după toată 
legea, care o vor spunse vouă pre- 
oţii Leviţi; aveţi grijă st faceţi pre- 
cum am poruncit vouă. 

9. Âdu-ţi ami rite, câte au fâciîf 
Semnul Dumnezeul tău Mariamei 
pne cale, când aţi ieşit din Eghipet. 

tO. Iar de ai datorie l& aproapele 
fău, ori ce datorie, să nu intri» în 
casa lui să-t iei iăftjg. 

5. 20, 7. 7. Eşire 21, 17. 8, Lev. 13, 2; 
14, 35. 9. Num. 12, 10. 10. Eşite 22, 25. 



11. Afară şă stai, şi omul care-fi 
este dator, el îţi va aduce ţie zălog 
afară. " 

12. Iar de va fi omul sărac, să nu 
ţii la tine presfe noapte zăloguHui. 

13. Ci cu apusul soarelui să-i în- 
torci zălogul lui, ca să doarmă în 
hafna sa, şi să le biftecruvinteze, şi 
si fie ţie milostenie înaintea Dom- 
nului Dumnezeului tău. • -> 

14. Să nu opreşti plata celui să- 
rac şi acelui lipsit dintre fraţii tăi, 
sau a nemernicului, care lăcueşte în 
cetăţile tale. 

15. Ciîntr'aceeaşi zi să-i dai piaţa 
lui înainte de ce apune soarele, de 
vreme ce este sărac, şi într'aceea 
are nădejde, câ să nu strige către 
Domnul asupra ta, şi vei aveâ păcat. 

16. Să nu fie omorâţi părinţii pen- 
tru fii, nici fiii să rru fie Omorâţi 
pentru părinţi; ei fiecare pentru pă- 
catul său să moară. 

17. SI nu strâmbi judecata ne- 
mernicului şi a săracului şi a vă- 
duvei şi haina văduvei să n'O Mi 
zălog. 

Î8v CHi adu aminte, că rob ai 
fost în pământul EgHipetului şi te-au 
scos Domnul Dumnezeul tău de a- 
colo; pentru aceea îţi poruncesc ţie, 
ca să faci lucrul acesta. 

19. Când vei seceră' 1 secerişul 'fău- 
în ţarina ta, şi vei uită vr<f snop 
îţi ţarina tâ, să nu te întorci să £ l fei; 
ci să fie al săracului şi al nemer- 
nicului şi al săvrnartului şi al vă- 
duvei, câ să te binecuviriteze Doth- 
nul Dumnezeul tău întru toate liti- 
crurile mâinilor tale. 

20. Şi când vei culege măslinele, 
să nu te întorei a adunâ cele ce ră- 
rriân pte urma ta, ci vor fi ale ce- 

•■//. Eşire 22, 26. 13,. Etfxe ,2Z, Z6*..&ţi 

pîtae 22, 27. h. "tme i; i»! tm t¥, Ui 

lacov 5, 4. 15. Lev. 19, 13». 16. 4 Imp. 14, 6} 
2 Paralip. 25, 4; lezecb 18, 20; Icrem. 31, 30. 

17. Eşite 22, 21, 22 ţ BM. 22, 22î Isaia 1, 2& 

18. 5, 15; 6, 21{ 15, 15} 16, 12. 

19. Lev. 19, 9. 



258 



A DOUA LEGE 25-26 



lui nemernic şi ale celui- sărac şi 
ale văduvei. ■ ■ > ? 

2î. Şi când vei culege viea la, să 
nu culegi a doua, oară ce rămâne 
pre urma ta; ci -să fie a celui ne- 
mernic şi a celui sărac şi a văduvei. 

22,,- Şi-fi- adu aminte, cum că ai 
iost rob în pământul Eghipetului, 
pentru aceea îfi poruncesc eu fie 
astăzi, ca să faci cuvântul acesta. 

CAP. 25. 

Masuri d e p a z â. 

Iar de- se va face pricire între oa- 
meni şi vor veni la judecată, ju- 
decătorii vor judeca pre ei, şi pre 
cel drept îl vor vestî drept, iar pre 
cel vinovat îl vor osândi 

2. Şi de va îi vrednic de băfae 
ce! vinovat, vor porunci judecătorii 
să-1 culce şl şă-i bată înaintea lor 
după măsura vinei lui. 

3. Cu număr patruzeci să-1 bată 
pre el, iar mai multe să nu adaoge; 
iar de vor adaoge a-î bate pre ei 
mai multe lovituri decât acestea, se 
va face urît fratele tău înaintea ta. 

4. Să nu legi gura boului care 
treeră. 

5. -Iar de vor tăcui fraţii înfr'un 
loc şi va muri unul dintr'înşii; şi 
sămânţă n'a rămas dela el, femeia 
celui rrţprt să nu se mărite după 
bărbat din afară; fratele, bărbatului 
ei va intra la ea şi o va lua luiş fe- 
meie şi va iăctii împreună cu dânsa. 

6* Şi pruncul care se va naşte se 
va chemă pre numele celui ce a mu- 
rit, şi nu se va stinge numele lui 
din Işrail. - w 

7. Iar de nu va vreâ omul să ia 
pre femeia fratelui său, să iasă fe- 
meia la poartă la bătrâni şi să zică: 
îratetg băjrbă&iui meu nu vreâ să 



25. 3> 2 Cor. 11, 24. 4. 1 Cor. 9, 9; 1 
Tim. 5, 18. 5. Fac. 38, 8; Rut 4, 5—8. 
7. Rut. 4, 7. 



ridice numele fratelui său în Israîl, şi 
nil m'a vrut frătele bărbatului meu. 

8. ŞH vor chema pre el bătrânii 
cetăţii aceen şi vor grăi lui; iar de 
va stă eî şi va zice: nu vreau să o 
iau pre ea, 

9. Va veni femeia fratelui Său la 
el înaintea bătrânilor, şW va des- 
culţa de un picior şi va scuipă în 
faţa lui şi va zice: aşâ se va face 
omului, care nu va zidi casa frate- 
lui său în Israil. 

10. Şi se va chemă numele Iui în 
Israil: casa celui desculţat de uit 
picior. 

îl. Iar de se sfădesc doi oameni 
unul cu altul, om cu fratele său, şl* 
va veni femeia unuia dintr'înşii, si 
scoată pre bărbatul său din mâna 
celui ce-1 bate, şi întinzând mâna sa 
îl va apuca de boaşe, 

12. Să-i tai mâna ei, şi să nu 
caute cu milă spre ea ochiul tău. 

13. Să nu fie în sacul tău cum- 
pănă mare şi mică. 

14. Să nu fie în casa ta măsură 
mare şi mică. - 

15. Cumpănă adevărată şi dreaptă 
să ai şi măsură adevărată şi dreaptă 
să ai, ca să trăeşti zile multe pre 
pământul, care Domnul Dumnezeul 
tău îl dă ţie să-1 moşteneşti. 

16. Că urâciune este înaintea Dom- 
nului Dumnezeului tău lot cel ce 
face acestea, şi tot cel ce face ne- 
dreptate. 

17. Adu-ţi aminte, câte ţi-a făcui 
ţie Amalic pre -cale, când ieşai iu 
din pământul Eghipetului. 

18. Cum s*a sculat împrotiva ta 
în cale şi a tăiat coada taberii tale, 
pre cei osteniţi, carii erau dînapoia 
ta, când erai tu Hămând >şi osterrK 
şi nu s'a temut de: Domnul Dum- 
nezeu.., : ::vn 

19. Şi va fi când îţi va da Dom* 

S. Rut. 4, 5. 13. Lev. 19, 35, 36; kzecb. 
45, 10. 16. Pilde 11, 1. 2?, Eşire 17, 8—14. 
19. Eşire 17, 14. •'- 



iv DOUA LEGE 25-23 



259 



,3^ mniezcul iău ©dihtiă de către 
toţi Vrăjmaşii tăi cei de prin preju- 
rul tău în pămâtîlulV care Domnul 
Dumnezeul tău 41 dl |ie să-l HiOşte- 
neşti, să stingi 1 numele lui Amaiic 
de supi cer fi să nu ^uiţi. 

■CAP. 26. , 

Fâ r ga ro du r i lor. : 

Dupăce vei intrâ în pământul, 
care-î dă ţie Domnul Dumnezeul 
tău, să-1 împărţi cu sorţi şi să-1 mo- 
şteşeşii şi să îăcueşti înir'însul, 

2.. Să iei din pârga rodurilor pă- 
mântului tău, care-1 dă fie Domnul 
Dumnezeul tău, şi să pui înfr'o coş- 
ni|ă şi să mergi în Socul, care-1 va 
alege Domnul Dumnezeul iău, ca să 
se cheme numele iu! acolo. 

3. $V vei merge la preotul, care 
va fi în zilele acelea şi vei grăi că- 
tre dânsul: mărturisesc astăzi Dom- 
nului Dumnezeului meu, că am in- 
trat în pământul, pentru care s'au ju- 
rat. Domnul părinţilor noştri să-l dea 
nouă. 

4. Şi va luă preotul coşniţa din 
mâinile late, şi o va pune înaintea 
jerlfettiicului Domnului Dumnezeu- 
lui tău. 

5. Âpoi cuvântând să zici înain- 
tea Domnului Dumnezeului tău: Si- 
riea o a părăsit tatăl meu, şi s'a 
pogorît în Eghipet cu puţini oameni 
şi a nemernicit acolo şi s'a făcut 
acolo neam mare şi mulţime multă. 

6. Şi ne-au necăji! pre noi Eghip- 
ienii şi ne-au smerit pre noi şi au, 
pus preste noi lucruri grele. 

7. Şi am strigat către Domnul 
Dumnezeul părinţilor noştri, şi au 
auzit Domnul glasul nostru şi au 
văzut şmerenm noastră, osteneala 
noastră şl necazul nostru. 

8. " Şi ne-au scos pre noi Domnul 



j din Eghipet, însuşi cu puterea sa* 
cea mare şr cli rnână tare şi cu braţ 
înalt, cu arăfări mari şi cu semne 
şi cu minuni. 

9. Şi ne-au adus pre noila tocul 
acesta, şi ne-au dat nouă pămân- 
tul acesta, pământul, din care curgtf 
lapte şi miere^ 

10. Şi acum iată am adus plrga 
1 rodurilor pământului, care mi l-aî 

dat mie Doamne, a pământului <!iri 
care curge lapte şi miere. Deci cv 
vei lăsa înaintea Domnului Dumne- 
zeului iău, şi te vei închină acolo 
Domnului JDumnezeuîui tău. 

11. Şi te veseleşte de toate bună- 
tăţile, care ţi-au dat Domnul Dum- 
nezeul tău ţie şi casii tale, tu şi 
leviful şi nemernicul Ce este cu tine.' 

12. Iar dacă vei plini a da toate 
zeciueleîe rodurilor fale, în anul al 
treilea; a doua zecimală să o dai 
levitului şi nemernicului şi săracu- 
lui şi văduvei şi vor mânca în ce- 
tăţile tale şi se vor săturâ. 

13. Şi să grăeşii înaintea Dom-; 
nului Dumnezeului tău: am luat cele 
sfinte din casa mea şi le-am dat le- 
vitului şi nemernicului şi săracului 
şi văduvei, după toate poruncile taie»' 
care le-ai poruncit mie, n'am călcat 
porunca ta şi nu o am uitat. 

14. Şi n'am mâncat în necazul 
meu dintr'însele, n'am cheltuit din- 
tr'însele la lucru necurai, n'am dat 
dintr'însele la nţprl, am ascultat gla- 
sul Domnului Dumnezeului meu, ant 
făcut după cum mi-aj poruncit mie. 

15. Caută din casa ta cea sfântă, 
din cer, şi binecuvintează pre popo- 
rul tău Işrail şi pământul, care l-ai 
dat lor, precum ie-ai jurat parinji- 
lor noştri şă ne dai nouă pămânf, 
din care curge lapte şi miere. 

16. In ziua aceasta au poruncit 



26. 2. Eşire 23, 19 şi 34, 26. 5. Fac. 46, 
1,5. 7. Eşire 2, 23; Num. 20» 15,16. 
S. Eşire 12, 51. 



11. 12, 12; 16, 14; Lev. 23, 40. 

12. Lev. 27. 30; Num. 18, 24. 
15. Isaia 63, 15; Vavub. 2, 16. 



260 



A DOUA LEGE 26-27 



Domnul Dumnezeul fău ţie să faci i 
toafe îndreptările acestea şi judecă- ! 
ţile, şi să le păziţi şi să le faceţi din j 
toată inima voastră şi din fot su- 
fletul vostru. 

17. Pre Dumnezeu ai ales astăzi 
să-fi lie al tău Dumnezeu şi să um- 
bli pre căile iui şi să păzeşti în- 
dreptările şi poruncile şi judecăţile 
Iui şi să ascuîji gîasuî îui. 

18. Şi Domnul le-au ales pre tine 
astăzi, să-i fii lui popor ales, pre- 
cum au zis ţie, ca să păzeşti porun- 
cile lui. 

Î9. Şi să iii tu mai presus decât 
toate neamurile, precum fe-aa făcut 
pre tine numit şi lăudat şi mărit, ca 
să fii fu popor sfânt Domnului Dum- 
nezeului tău, precum au grăit. 

C AP. 27. 

Scrierea legii pre pietre şi blestem 
celor ce o calcă. 

Si a poruncii Moisî şi bătrânii lui 
? îsrail poporului, zicând : păziţi 
toate poruncile acestea, câte porun- 
cesc cu astăzi vouă. 

2. Şi va îi în ziua, care veţi frece 
Iordanul în pământul, care Domnul 
Diiriinezeul tău îl dă ţie, şi-|i pune 
fie pietre mari şi le lipeşte cu var. 

3. Şi să scrii pre piefrile acelea 
toate cuvintele legii aceştia, dupăce 
vei trece iordanul, când vei infrâ în 
pământul, care-1 dă ţie Domnul Dum- 
nezeul tău, în pământul, din care 
curge lapte şi miere, precum au zis 
Domnul Dumnezeul părinţilor tăi. 

4. Şi va fi dupăce veţi trece Ior- 
danul, să puneţi pietrfle acestea, care 
poruncesc eu vouă astăzi, în mun- 
tele Gheval şi le veţi lipi cu var. 

5. Şi să zideşti acolo jertfelnic 

18. Eşire 19, 5, 6; Isaia 41, 8; 1 Pett. 2, 9, 

19. 4, 7j 28, 1; Lev. 18, 4; 26, 3. 
27. 1» Is. Navl 3, 17; 4, 3. 4. Eşire 20, 25. 

5. Is. Navl 8, 31; Eşire 20, 25. 



j Domnului Dumnezeului lău r jerifel: 
! nic de pietre, să nu pui .preş te el fier* 
j 6. Din pietre întregi să zideşti jert-. 
felnie Domnului dumnezeului tău, şi 
să aduci pre el arderi de tot Dem- 
nului Dumnezeului tău. r 

7. Şi să jertfeşti acolo şi jertfă de 
mântuire, şi să mănânci şi să fe sa- 
turi şi să fe veseleşti înaintea Dom- 
nului Dumnezeului fău. 

8. Şi să scrii pre piefrile acestea 
toată legea aceasta, foarte lămurit. 

9. Şi a grăit Moisî şi preoţii Le- 
viţi căfre tot îsrailul zicând: Iaci; 
şi ascultă Israile: în ziua aceasta 
fe-ai făcut popor Domnului Dumne- 
zeului tău. 

10. Ascultă glasul Domnului Dum- 
nezeului fău şi să faci toate porun- 
cile lui şi îndreptările lui, câte po- 
runcesc eu fie astăzi. 

11. Şl a poruncit Moisî poporului 
în ziua aceea, zicând: 

12. Aceştia vor sfâ a binecuvanlâ; 
poporul în muntele Garizin, dupăce 
veţi trece Iordanul: SimeOn, Levî, 
Iuda, Isahar, îosif şi Veniamin. 

13. Şi aceştia vor sfâ a bleşfemâ 
în munfele Ghevalului: Ruvirţi, t ^âd 
şi Asir, Zavuîon, Dan şi Neîfalim. 

14. Şi începând Leviţii vor zice 
căfre tof îsrailul cu glas mare: 

15. Bîesfemat omul, cstc va face 
chip cioplit şi vărsai, urâciune Dom- 
nului, lucru de mâini de meşteri, 
şi-t va pune întru ascuns. Şi răs- 
punzând fot poporul va zice: fie. 

16. Blestemat cel de nu cinsteşte 
pre tatăl său şi pre muma sa, şi 
va zice tof poporul: fie. 

17: Blestemat tot cel ce mufă ho- 
tarele aproapelui, şi va zice tot po- 
porul: fie. 

18. Blestemat iot cel ce tace pre 
orb să rătăcească pre calc, şi /iot 
poporul va zice: fie. 

7. 12, 12; 16, 11, 14; Lev. 23, 40. 
12. n, 29; Is. Navl 8, 33. 13, 11, 29. 
14, Daniil 9, 14. 16. Eşire 21, 16. 



A DOUA LEGE 27—28 



261 



19. Blestemai toi cel ca. va abale 
fţjdecata nemernicului şf% săracu- 
lui şi a văduvei, şi- fol poporal va 

2Îce: fie. rt 

20. Blestemat cel ce doarme cu 
temeia tatălui său, penfrucă a des- 
coperit acoperământul tatălui său, 
şi tot poporul va zice: fie. 

21. Blestemat tot cel ce doarme 
ori cu ce dobitoc, şi tot poporul va 
iice: fie/ ' 

22. Blestemat cel ce doarme cu 
sora sa cea de pre lată! său, sau cu 
cea de pre muma sa, şi tot popo- 
rul va zice: fie. 

23t Blestemai cel ce doarme cu 
Idacrasa, siva zice tot poporul: fie. 
Blestemai cel ce doarme cu sora 
temeii 'sale, şi va zice tot popo- 
rul: fie. 

24. Blestemat cel ce bale pre a- 
pfoăpete său cu vicleşug, şi iot po- 
porul va 2ice: f ie. 

25. Blestemat cel ce ia daruri ca 
sS ridice vîeaţa celui nevinovat, şi 
lot poporul va zice: fie. 

' 26. Blestemai tot omul, care nu 
va ■ fărnâheâ întru toate cuvintele 
iegî-r aceştia, ca să le facă pre ele, 
şi- va zice tot poporul: îîev 

1 i GAP. 28. 

Bunătăţile făgăduite celor ce vor păzi 
legea, şi relele ce vor veni asupra 
călcătorilor ei. 

Si va li dupăce veţi trece Iordanul 
} în pământul, care-l dă vouă Dom- 
nul ţ)umnezeul vostru, de veţi as- 
cultă cu luare aminte glasul Dom- 
nului Dumnezeului vostru, ca să pă- 
ziţi şi să laceţi toate poruncile a- 
cestea, care le poruncesc eu ţie a- 
ştăzi; te va înălţă Domnul Dumne- 
zeul tău mai pre sus decât ţoale 
neamurile pământului. 

20. 22, 30! Lev. 13, 8; 1 Cot. 5, 1. 
22. Lev. 18, 9; 20, 17. 26. Gal. 3, 10. 
2,8. jf« Eşire 23, 22; Lev. 26, 3. 



2. Şi vbr venî presfe tine toate 
binecuvântările acestea şi te vor aîtâ, 
de veî auzî cu auzul glasul Dom- 
nului Dumnezeului lats. 

3. Binecuvântat să fii fu în cetate, 
şi binecuvântat să lii în ţarină. 

4. Binecuvântate să fie naşterile 
pâniecelui tău şi rod urile pământu- 
lui tău şi cirezile vacitof tale şi tur- 
mele oilor tale. 

5; Binecuvântate să fie cămările 
tale şi rămăşiţele tale. 

6. Binecuvântat să fii tu, când in- 
tri în îăuntru, şi binecuvântat să fii 
tu, când ieşi afară. 

7. Să-ţi deâ fie Domnul Dumne- 
zeul tău pre vrăjmaşii tăi, carii stau 
împrofiva ta, striviţi înaintea feţii 
tale; ^pre o cale vOr venî asupra ta, 
şi pre şapte căi vor fugi de către 
faţa ta. '■ 

8. Să trimiţi Domnul ţie binecu- 
vântare în jicniţele laie şi la toate 
ori unde vei pune mâna ta în toi 
pământul, care-1 dă ţie Domnul Dum- 
nezeul tău. 

9. Să le facă pre tine Domnul 
Dumnezeul tău Itrîş popor sfânt, 
pf eeunt s'au jurat părinţilor tăi, de 
vei auzî ijiasuî Domnului Dum ne* 
zeului lău şi vei umbîâ îniru loat<2 
căile lui. ' ' ,? 

ÎO. Şi vor vedeâ toate neârntirile 
pământului, că, cu numele Domnu- 
lui eşti numit tu, şi sc vor teme de 
tine. 

îî. Şi te va umplea pre tine Dem- 
nul Dumnezeul tău, cu bunăiăţî: cu 
rodurile pântecelui tău şi cu roa- 
dele vitelor tale şi cu roadele pă- 
mântului tău pre pământul, pentru 
care s'au jurai Domnul părinţilor tăi, 
să-1 deâ ţie. 

12. Să deschizâ ţie Domnul viste- 
riea sa cea bună, cerul să deâ ploaie 
pământului lău în vremea sa. SS 

4. 7, 13. 9. 1, e; Esire 19, 6; 1 Petr. 2, 9. 
11. 30, 9. 12. Iercm. 5, 24 şi 14, 22. 



262 A DOUA LEGE 28 



binecuvinteze toate lucrurile mâini- 
lor tale. Să împrumuţi neamuri multe; 
iar tu să nu te împrumuţi, şi să stă- 
pâneşti neamuri multe; iar pre tine 
să nu te stăpânească. 

13. Să te facă pre tine Domnul 
Dumnezeul tău cap, şi nu coadă, 
şi vei fi alunei deasupra, şi nu vei 
îi de desuet,; de vei ascultă porun- 
cile Domnului Dumnezeului tău, ca- 
re- {i poruncesc eu ţie astăzi să le I 
păzeşti şi să le taci. 
. 14. Să nu te abaţi dela toate cu- 
vintele, care-ţi poruncesc eu |ie a- 
sfăzi, deadreapia sau deastânga, şi } 
să mergi după dumnezei streini, ca 
să le slujeşti ior. 

15. Şi va fi de nu vei ascultă gla- 
sul Domnului Dumnezeului tău, şi 
nu vei păzî şi nu vei face ioate po- 
runcile lui, care-|i poruncesc eu {ie 
astăzi, vor veni preste tine toate 
blestemiie acestea şi vor cădeâ a- 
supra fa. 

16. Blestemat să îii tu în cetate, 
şi blestemat să fii în ţarină. 

Y7. Blestemate să fie cămările tale 
şi rămăşiţele tale. 
r. 18. Blestemate să fie naşterile pân^ 
îecelui tău şi rodurile pământului 
iău, cirezile vacilor tale şi turmele 
oilor fale. 

ÎS. Blestemat să îii lu, când vei 
intră înlăuntru, şi blestemat fu, 
când v^ei ieşî afară. 

20. Să trimiţă preste tine Domnul 
Hpsă şi foamete şi perire îniru toate 
unde vei pune mâna fa să faci, până 
ce te va pierde pre tine şi până ce te 
va sfârşi pre tine degrab pentru rău- 
tatea faptelor tale, penfrucă mai pă- 
răsit pre mine. 

21. Să trimiţă preste tine Domnul 
moarte molipsitoare, până ce te va 
topi de pre pământul, în care intri 
tu să-l moşteneşti. 

15. 27, 15; 32, 25; Lev. 18, 17 şi 20, 14; 
26, 16; Plâng. 2, 17; Daniil 9, 11, 13; Mibea 
6, 13; Malab. 2, 2. 20. Lev. 19, 31; 20, 6. 



M g2. Să te baîă p.re tine Domnul 
cu lipsă şiv.cu lingoare şi cu friguri 
şi cu arsură şi cu ucidere şi cu vânt 
sfricăcios şi cu gălbinare, şi să te 
gonească pre fine, până ce te vor 
pierde. , . 

23. Şi şă fie cerul, care este dea- 
supra capului iău de aramă, şi pă- 
mântul care este supf ftv.e, de fier, 

24. Să deâ Domnul Dumnezeul 
tău ploaia pământului praf,, şi pul- 
bere din cer să se pogoare preste 
tine, până iz va zdrobi şi până te 
va pierde cu grabă. 

25. Deâ Domnul să îii tăiai înain- 
fea vrăjmaşilor pi, pre o cale să 
ieşi înaintea lor şi pre şapte căi să 
fugi dela faţa lor şi să le împrăştii 
în foste împărăţiile pământului. 

26. Şi să fie {morţii voştri mân- 
care pasărilor cerului şi hiareior pă- 
mântului, şi să nu fie cine să-i apere. 

27. Bată-fe Domnul cu rană Eghip- 
tenească la şezut şi cu râe sălba- 
tecă şi cu usturime, ca să nu te 
poţi vindecă. 

28. Bată-ie Domnul cu desmeticie 
şi cu orbire şi cu ieşire din minte. 

29. Şi să pipăi în amiazăzi cum 
pipăe orbul întru întunerec, şi să 
nu te noroceşti în căile fale şi să 
fii năpăstuit şi jefuit în toate zilele, 
şi să nu fie cine|să-ţi ajute. 
^30. Femeie să ei şi aii bărbat s'o 
ţie ,pre ea; "casă să zideşti şi să 
nu lăcueşti înfr'însa; vie să^sădeşiî 
şi să n'o culegi'pre ea. 

31. Boul fău să*se junghie înain- 
fea ia şi să nu mănânci dintr'însul; 
asinul tău cu sila să'se ia dela tin€ 
şi să nu^se deâ înâpoyie. Oile fale 
să „se deâ vrăjmaşilor tăi şi să^nu 
fie cine să-ţi ajute. 

32. Fiii tăi şi îefele fale să se deâ 
altui neam, şi ochii tăi să sece ui- 



22. Lev. 26, 16. 23. 11, 17: Lev. 26, 1*. 
25. Lev. 26, 17. 26. Ecles. 6, 3; Isaia 14, 
19, 20. 27. Eşire 9, 9. 30. 20, 5-8. 



A DOUA 

iându-se ia ei şi nimica să nu poală 

mâna ta. 

33. Roduriie pământului fău şi 
toate osfeneîele tale, să le mănânce 
neamul, care tu nud ştii şi să fii nă- 
păstuit şi asuprit în toate zilele tale. 

34. Şi-ţi vei ieşi din minte pentru 
vederile care le vei vedea cu ochii tăi. 

35. Bată-te Domnul cu rană. rea 
preste genunchi şi preste pulpe, şi 
să nu te poţi vindeca tu dela tăl- 
pile picioarelor tale până la creşte- 
jui tău. 

_36. Să te ducă Domnul pre tine 
şi. pre împăratul tău, pre care vei 
pune preste tine, la neamul, care 
iu nu-1 ştii, nici părinţii tăi, şi vei 
slujî acolo dumnezeilor streini, lem- 
nelor şi pietrelor. 

37. Şi vei îi acolo de râs şi de 
pildă şi de poveste la toate neamu- 
rile, la care te va duce Domnul. 

38. Sămânţă mullă vei semăna în 
ţăiină şi puţină vei strânge, pentrucă 
o vor mâncâ lăcustele. 

39. Vie vei sădi şi o vei Utcrâ, şi 
vin nu vei beâ, nici te vei veseli 
dintru ea, pentrucă o va mâncâ vier- 
mele* 

40. Măslini vei aveâ în loate ho- 
tarele (ale, şi cu untdelemn nu te 
vei unge; pentrucă vor curge ma- 
sHraie tale* 

\ 41. Bi şi fete vei naşte şi nu vor 
ii ai lăU pentrucă vor merge în robie. 

42u Toţi pomii tăi şi roduriie pă- 
mântului tău le va topi păliiura. 

43. Cel nemernic, care este întru 
tine se va suî preste tine sus, sus; 
Iar iu te vei pogofî jos/jos. 

44. Acesta te va împrumuta pre 
tine; tar tu nu-1 vei împrumută pre 
d; acesta va îi cap, iar tu vei îi 
coadă. 

45. Şi vor venî preste tine toate 
fclestsmile acestea şi te vor gonî şi 



LEGE 28 263 



te vor prinde până ce te vor pierde 
şi * până ce'te vor sfârşî, pentrucă 
n'ai ascullat-glasul Domnului Dum- 
nezeului tău, ca să păzeşti porun- 
cile lui şi îndreptările lui, câie ţi-au 
poruncit ţie. 

46. Şi vor îi întru tine semne şi 
minuni întru sămânţa ta până în 
veac. 

47. Pentrucă n'ai slujit Domnului 
Dumnezeului tău cu bucurie şi cu 
inima bună pentru mulţimea tuturor. 

48. Şi vet sluj! vrăjmaşilor tăi, pre 
carii va trimite Domnul asupra ta, 
în îoame şi în sete şi în goliciune 

| şi în lipsă de toate. Şi va pune jug 
j de fier pre grumazul tău, până ca 
j te va pierde de tot. 

49. Şi va aduce preste tine Dom* 
nul neam de departe dela marginea 
pământului, cum zboară vulturul, 
neam, a căruia limbă nu o vei în- 
ţelege. 

50. Neam cu faţă neruşinată, care 
j nu se va stiî de îaţa celui bătrân, 
j şt dc cel tânăr nu-i va îi milă. 

j 5î. Şi va mâncâ naşterile vitelor 
j taie şi roduriie pământului tău, 'şi 
j nu-ţi vor iăsâ ţie, nici grâu, nici vin, 
| nici untdelemn, nici cirezile vacilor 
tale, nici turmele oilor tale, până ce 
ie va pierde. 5 " 

j 52. Şi te va sîărâmâ întru toate 
' cetăţile tale, până ce se vor strică 
J zidurile tale ceie înalte şi cele tari, 
întru care si nădăjduit în tot pă- 
mântul tău. Şi te va-necăji pre line 
în toate cetă|ile tale, care le-au dat 
ţie Domnul dumnezeul tău. 

53. Şi vei mâncâ roduriie pânte- 
celui tău, carnea fiilor tăi şi a fete- 
lor tale, carii ţi-au dat ţie Domnul 
Dumnezeul tău, întru strâmtorarea ta 
şi întru necazul tău, cu care fe va 
necăji vrăjmaşul tău. 

54. Cel gingaş întru tine şi cel 



36. Ietem. U t 12. 37. letem. 24, 9. 
38. Mih. 6, 15. 39. Hgheu 1, 6, 



47. 12, 12; 16, 14; 26, 11. 49. terenu 16, 16; 
Plâng. 4, 19. 53. 4 Imp. 6, 28; Plâng. 4, 10- 



264 



A DOUA LEGE 28-29 



fraget foarte, se va uită rău cu ochiul 
său asupra fratelui său şi asupra 
femeei cei din sânul său şi asupra 
celorlalţi fii ai săi, carii vor rămâ- 
neâ lui. 

55. Ca sa nu dea nici unuia din 
trupurile îiîîor săi pre carii va mânca, 
penirucă nimica nu i-a rămas lui 
ca să dea întru strâmtorarea ta şi 
întru necazul tău, cu care te vor ne- 
căji pre tine vrăjmaşii tăi în toate 
cetăţile tale. 

56. Şi cea gingaşe între voi şi cea 
îragetă foarte, care n'a cercai a călca 
cu talpa piciorului său pre pământ 
pentru gingăşie şi frăgizime, rău va 
cautâ cu ochiul asupra bărbatului 
său cel din sânul ei şi asupra fe- 
ciorului său şi asupra fetei sale. 

57. Şi soartea, care a ieşit printre 
coapsele ei, şi fătul său, pre care-! 
va naşte; pre aceştia va mânca în- 
tru ascuns pentru lipsa tuturor în- 
tru strâmtorarea ta şi întru necazul j 
tău, cu care te va necăji vrăjmaşul ; 
tău în cetă{ile tale. j 
. 58. De nu vei ascultă, ca să faci 1 

i 

toate cuvintele iegii aceştia, care j 
sunt scrise în cariea aceasta, şi să j 
vă temeţi de numele cel cinstit şi j 
minunat, adică: de Domnul Dumne- | 
zeul tău. ! 

59. Şi minunate va face Domnul j 
bătăile tale şi bătăile seminţii tale, j 
bătăi mari şi minunate şi boale rele ! 
şi statornice. 

60. Şi va aduce, asupra ta toate 
nevoile cele rele ale Eghipetului, de 
care tc-ai temut tu de către faţa lor 
şi se vor lipi de tine. 

61. Şi toată boala şi toată bătaea, 
care nu sunt scrise în cariea legii 
aceştia, va aduce Domnul asupra | 
ta, până ce te va pierde. 

62. Şi veţi rămânea puţini cu nu- 
mărul, cei ce mai înainte aţi fost ca 

57. 4 lmp. 6, 2&; Plâng. 4, 10. 60. 7, 15; 
*şîrc 15, 26 62. 4, 27; Isaia 1, 24. 



stelele cerului de mulţi, pentrucă 
n'ai ascultat glasul Domnului Dum- 
nezeului fău. 

63. Şi în ce chip s'au bucurat Dom- 
nul de voi, ca să vă facă vouă bine 
şi să vă înmulţească pre voi; aşa se 
va bucură Domnul de voi, ca să vă 
piarză pre voi. Şi veţi fi scoşi din 
pământul, în care mergeţi să-l mo- 
şteniţi. 

64. Şi te va împrăştiâ pre line 
Domnul Dumnezeul tău în toate nea- 
murile dela o margine a pământu- 
lui până ia cealaliă margine a pă- 
mântului, şi vei sluji acolo altor 
dumnezei, lemnelor şi pietrelor, pre 
carii nici tu nu i-ai ştiut, nici pă- 
rinţii tăi. 

65. Şi nici între neamurile ace- 
lea nu vei avea odihnă, nici va o- 
dihnî talpa piciorului tău, şi-ţi va da 
ţie Domnul acolo inimă sperioasă 
şi ochi întunecaţi şi suflet istovit. 

66. Şi va fi vieaţa ta spânzurată 
înaintea ochilor tăi, şi te vei lem« 
ziua şi noaptea şi nu vei crede vieţii 
fale. 

67. Dimineaţa vei zice: o, când se 
va face scară! Şi seara vei zice: -o, 
când se va face dimineaţă 1 De frica 
inimii tale, de care le vei teme şi de 
vederile, care vei vedeâ cu ochii tăi. 

68. Şi te va întoarce Domnul în 
Eghipet cu luntri, în calea s tare am 
zis ţie, msi mult n'o vei vedeâ., Şi 
acolo vă veţi vinde 'vr^ntaşilor vo- 
ştri, să fiţi robi şi roabe, şi nu va 
îi cine să vă cumpere. 

CAP. 29. 

înnoirea legăturii. 

Acestea sunt cuvintele legăturii, 
care au poruncit Domnul tui 
Moisî să o întărească cu fiii lui Israil 

64. 4, 28; Neemia 1,3. 65. Lev. 26, 17, 36* 
6$. 17, 16. 

29. 1- 5, 2, 3; Eşire 19, 5; 20, 18; 34, re. 



A DOUA LEGE 29 



265 



în pământul lui Moav, afară de le- 
gătura, care o au făcui cu ei în Horiv. 

2. Şi a chemai Moisî pre toţi fiii 
lui îsrail şi a zis către ei: voi aţi 
văzut toate, câte au făcut Domnul 
Dumnezeul vostru în pământul Eghi- 
petuîui înaintea voastră lui Faraon 
si sîugHor lui şi tot pământului lui. 

3. (spiţele cete mari, care le-au vă- 
zut ochii tăi: semnele şi minunile 
cele mari, mâna cea tare şt braţul 
cel înalt. 

4. Şi nuv'au dat vouă DomnuljDum- 
ne2eu inimă să înfelegeji şi ochi 
să vedeji şi urechi să auziţi până 
în ziua aceasta. 

5. Şî v'au dus pre voi patruzeci 
de ani prin pustie; nu s'au învechit 
nainele voastre, şiîncăiţămintelevoa- 
stre nu s'au stricat din picioarele 
voastre. 

6. Pâine n'aţi mâncat, vin şi bău- 
tură ameţitoare n'afi băut, ca să 
şliţi, că acesta este Domnul Dum- 
nezeul vostru. 

7. Şi aţi venit până la locul ace- 
sta şi a ieşit Sion împăratul Ese- 
vonului şi Og împăratul Vasanuiui 
înaintea voastră cu războiu. 

8. Şi i-arn bătut pre ei şi le-am 
luat pământul lor Şi l-am dat mo- 
şie lui Ruvim, "-şi lui Gad şi la ju- 
mătate din neamul lui Manasî. 

9. Şi să păziţi săjaceji toate cu- 
Afintele legăturii aceştia, ca să cu- 
noaşteţi toate câte veji face. 

10. Voi staţi astăzi toţi înaintea 
Domnului Dumnezeului vostru, mai 
marii neamurilor voastre şi bătrânii 
voştri şi judecătorii voştri şi cărtu- 
rarii voştri, toţi bărbaţii lui îsrail. 

11. Femeile voastre şi fiii voştri 
şt nemernicul ce este în tabăra voa- 

2. Eşire 19, 4. 4. 4, 34; 6, 22; 7, 19; Isaia 
«, 9; Mat. 13, 14; Marc. 4, 12; X-uc. 8, 10; 
îo&n 12, 40. 5. Esire 16, 35; Neemia 9, 21. 

7. 2, 30; Num. 2*1, 23, 33. 8. 3, 12; Num- 
32, 33. 9. Îs. Navî 13, 8; 22, 4. 



stră dela tăetorul lemnelor voastre, 
până la purtătorul apei voastre. 

12. Ca să petreceti întru legătura 
Domnului Dumnezeului vostru şi în 
juruinţeîe lui, câte Domnul Dumne- 
zeul tău pune asupra ta astăzi. 

13. Ca să te întărească pre tine 
popor luiş, şi ei să fie Dumnezeul 
tău, precum au zis (ie şi precum s'au 
jurat părinţilor tăi lui Avraam şi lu! 
îsaac şi lui lacov. 

14. Şi nu numai vouă singuri pun 
eu legătura aceasta şi juruinja a- 
ceasta; 

15. Ci şi celor ce sunt cu voi a- 
stăzi aici înaintea Domnului Dum- 
nezeului vostru şi celor ce nu sunt 
cu voi aici astăzi. 

16. Că voi ştifi, cum am lăcuit 
noi în pământul Eghipetului ş*i cufn 
am trecut printre neamurile, care 
le-am trecut. 

17. Şi afi văzul urîciunile lor şi 
idolii tor cei de lemn şi de piatră, 
de argint şi de aur, cari sunt la ele. 

i 18. Să nu fie întru voi cinevâ bâr- 
; bat sau femeie sau casă sau semin- 
î ţie, care să cugete să se abată d£ 
J la Domnul Dumnezeul vostru şi să 
| meargă să sluj as că dumnezeilor 
I neamurilor acelora. Să nu fie întru 
j voi vre-o rădăcină, care odrăsleşte 
j în sus fiere şi amărăciune. 

19. Şi va fi dupăce va auzi cu- 
vintele juruinfei acesteia, va cugetă 
întru inima sa, zicând: pe dreptul 
să fie mie, că întru rătăcirea inimii 
mele voiu umbiâ, ca nu împreună 
să piarză cel păcătos pre cel n'e- 
păcătos. 

20. Nu va vrea Dumnezeu să se 
miîostivească spre acela ; ci încă 
atunci se va aprinde mâniea Dom- 
nului şi râvna lui asupra omului a- 
celuia, şi vor venî preste el toate 
blestemile legii aceştia, care sunf 

13. Fac. 17, 7, &. 17. 3 Imp. 15, 12; k- 
zccbil 6, 4, 6, 9. 18. Evr. 12, 15. 



266 



A DOUA LEGE 29-30 



scrise în cartea aceasta, şl va şterge 
Domnul numele Iui de supt cer. 

21. Şi-1 va osebt spre rele pre el 
Domnul dintre foţi fiii lui Israil, după 
toate blesţemile legăturei cei scrise 
în cartea legii aceştia. 

22. Şi va zice neamul celelf, fiii 
voştri, carii se vor scula după voi, 
şi cei strein, care va veni din pă- 
mânt de departe şi vor vedea bă- 
tăile pământului aceluia şi boalele 
lui, care le-au trimis Domnul pre- 
ste el, 

23. Cu pucioasă şi cu săritură" 
ars; tot pământul lui nu se va se- 
măna, nici va odrăsll nici va creşte 
preste el vre-o verdeaţă; în ce chip 
s'au surpat Sodoma şi Gomora, A- 
dama şi Sevoimuî, pre care ie-au 
surpat Domnul întru iuţimea şi în- 
tru mâniea sa. 

24. Şi vor zice toate neamurile: 
pentruce au făcut Domnul aşa pă- 
mântului acestuia? Şi ce esîe acea- 
stă iuţime mare a mâniei? 

25. Şi vor răspunde: pentrucă a 
părăsii legătura Domnului Dumne- 
zeului părinţilor lor, care o au făcut 
cu părinţii lor, când i-au scos pre ei 
din pământul Eghipetuîui. 

26. Şi s'au dus de au slujit la 
dumnezei streini şi s'au închinat lor, 
pre carii nu i-au ştiut şi nu le-au 
împărţit lor. 

i 27. Pentru aceea s'au mâniat cu iu- 
ţime .Domnul asupra pământului a- 
ceîuia, ca să aducă asupra lui toate 
î?lesfemil£ cele scrise în cartea legii 
aceştia. 

28. Şi i-au ridicat pre ei Domnul 
din pământul îor cu mânie şi cu 
urgie şi cu aprindere mare,, foarte, 
şi i-au lepădat pre ei înlr'alt-pSmânt, 
decâf acum. 

29. Cele ascunse sunt la Domnul 
Dumnezeul nostru; iar cele arătate 



sunt la noi şi la fiii noştri până în 
veac, ca să facem toate cuvintele 
îegii aceştia. 

CAP. 30. 

Iertare celor ce se pocăesc, osândă ce- 
lor împietriţi. 



Fac. 19, 24. 24. 3 Imp. 9, 6. 25. Ic» 
rania 22, 8, 9, 10. 



s 



i va fi dupăce vor veni preste tine 
y toate cuvintele scestea, binecu- 
vântarea şi blestemul, care le -am 
pus înaintea feţii taie şi le vei cu- 
geta cu inima ta în toate neamurile, 
ori unde te va împrăştiâ Domnul 
Dumnezeul tău. 

2. De te vei întoarce la. Dqmnuî 
Dumnezeul tsu şi vei ascultă gla- 
sul lui întru toate, câte poruncesc 
eu ţie astăzi, din toată inima ta şi 
din tot sufletul tău, 

3. Va vindecă Domnul păcatele 
tale şi te va miluî şi iar te va a- 
dunâ din toate neamurile între car€ 
te- au împrăştiat Domnul Dumne- 
zeu! tău. , 

4. De vei ii împrăştiat de ia o mar- 
gine a cerului, până la cealaltă mar- 
gine a cerului, de acolo „te va. a- 
dunâ Domnul Dumnezeul tău şi de 
acolo te va luă. 

5. Şi te va băga Domnul Dumne- 
zeul tău în pământul, care l-au mo- 
ştenit părinţii tăi şi-î vei moşteni 
şi-ţi va face bine ţie şi te va înmulţi 
mâi mult decât pje părinţii tăi. 

6. Şi va curăţî împrejur Domnuî 
inima ta şi inima seminţii tale, ca 
să iubeşll pre Domnul Dumnezeul 
tău din toată inima ta şi din tot su- 
fletul lău, ca să trăeşti tu. 

7. Şi va pune Domnuî Dumnezeul 
tău blesţemile acestea preste vră- 
şmaşii tăi şi preste cei ce te-au urî* 
şi te-au gonit pre tine. 

8. De te vei întoarce si vei as- 



30. 3, Neemia 1, 9; Ps. 105, 45, 46; letre* 
mia 32, 37. 4. Neemia 1,9. 5.2 Macab. 3 , 2# . 
6. îerem 32, 39; lezecb. 11, 19. 



A DOUA LEGE 30-31 



4j0 i 



culfâ glasul Domnului Dumnezeului 
tău şi vei face poruncile Iui, care 
poruncesc eu fie astăzi, 

9. Te va binecuvânta Domnul 
Dumnezeul tău, întru tot lucru! mâi- 
nilor fale, întru rodurile r pânfecelui 
fău şi întru făiarea dobitoacelor tale 
si întru roadele pământului tău; că 
se va întoarce Domnul Dumnezeul 
fău, ca să se bucure de tine şi să-ţi 
facă, bine, precum s'au bucurat de 
părinţii tăi. 

10. De vet ascultă glasul Dom- 
nului Dumnezeului tău şi vei păzi 
poruncile lui şi îndreptările lui şi 
judecăţile lui cete scrise în cartea 
legii aceştia, şi te vei întoarce că- 
tre Domnul Dumnezeul tău din toată 
inima ta şi din tot sufletul tău, 

11. Că porunca aceasta, care o 
poruncesc eu ţie astăzi nu este mai 
pre sus, nici este departe de tine, 

12. Nu este în cer, ca să zici; 
cine dintre noi se va sm în cer şi 
să ne-o aducă, ca auzind-o să o 
facem? 

13. Nici este dincolo de mare, ca 
să ztci: cine^dintre noi va trece ma- 
rea şi o va aduce nouă, ca auzind-o 
să o facem? 

14. Ci foarte aproape de tine este 
cuvântuh în gura ta şi în inima ta 
şl în mâinile tale este, ca şă-1 faci. 

16. Iată am pus astăzi înaintea 
lefii tale vie^ţa şi moartea, binele 
şi răul. 

16. De vei asculta poruncile Dom- 
nului Dumnezeului tău, care porun- 
cesc eu astăzi ţie: ca să iubeşti pre 
Domnul Dumnezeul tău şi-să; umbli 
întru toate căile lui şi să păzeşti în- 
dreptările lui şi poruncile lui şi ju- 
decăţile lui, veţi «frj&l şi vă veţi în- 
mulţi şi te va binecuvânta Domnul 
Dumnezeul tău în tot pământul, ia 
care vei intrâ să-1 moşteneşti. 



#.28,11. 11. Isaia 45, 10. 12, Rom. 10, 6. 



17. Iar de se va schimbă inima 
ta şi nu vei ascultă şi înşelându-te 
te vei închină la alţi dumnezei şt 
vei sluj! lor, s 

18. Spui ţie astăzi, că cu perire 
veţi peri şi nu veţi trăi zile multe 
pre pământul care Domnul Dumne- 
zeul tău dă ţie, la care treceţi voi 
Iordanul, ca să-1 moşteniţi. 

19. Mărturie să-mi fie mie astăzi 
asupra voastră cerui şi pământul, 
că şi vieaţa şi moartea am pus îna- 
intea feţii voastre şi binecuvântarea 
şi blestemul Alege vicaja, ca să tră- 
eşii tu şi sămânţa ta. 

20. Iubeşte pre Domnul Dumne- 
zeul fău şi ascultă glasul iui şi te 
lipeşte de el, că aceasta este vieafa 
ta şi dcîungarea zilelor tale, ca să lă- 
cueşti pre pământul, pentru care s'au 
jurat Domnul părinţilor tăi lui Avraam 
şi lui Isaac şi lui Iacov, ca să-i 
deâ lor. 

CAP. 31. 

Moîsl aşaz.ă povăţuitor în locul său pe 
Isus Navt. 

Si sfârşind Moisl a grăi cuvintele 
j acestea către toţi fiii lui îsratl, 

2. A zis către ei: de o sută şi 
douăzeci de ani sunt eu astăzi, şi 
mai mult nu pot să intru şi să ies-, 
şi Domnul au zis către mine: nu vei 
trece Iordanul acesta. 

3. Domnul Dumnezeul tău cel ce 
merge înaintea feţii tale, aceîa va 
pierde neamurile acestea dela faţa 
ta şi le vei moşteni pre ele, şi Isus 
cel ce merge înaintea feţii tale, pre- 
cufn au grăit Domnul. 

4. Şi va face' Domnul Dumnezeul 
tău lor, cum au făcut lui Sion şi lui Og 
celor doi împăraţi ai Âmoreilor, carii 
erau dincolo de Iordan, şi pămân- 
tului lor, pre care i-au pierdut pre ei. 

- . 4 

19. Isaia 1, 2; 1 Tim. 5, 21. 
31. 2.7,1; Eşree 23, 23; 33, 2; Num. 20, 12. 
3. Num. 27, 18. 4. Num. 21, 24. 



A DOUA 



5. Şi dupăce-i va da pre ei Dorn- 
nuî vouă, să le faceţi în ce chip 
v'am poruncii vouă. 

6. Imbărbăfează-fe şi ie întăreşte, 
nu te leme, nici te, speria, nici te 
îngrozi de îa{a lor; că Domnul Dum- 
nezeul tău cel ce merge înaintea ta 
împreună cu tine, nu te va părăsi, 
nici te va lăsa. 

7. Şi a chemat Moisî pre Isus şi 
i-a zis lui înaintea a tot Israilul: îm- 
bărbătează-ie şi te întăreşte, că tu 
vei intră cu poporul acesta în pă- 
mântul, care s'au jurat Domnul pă- 
rinţilor voştri să-1 dea lor; şi tu-1 
vei împărţi lor cu sorţi ca să-1 mo- 
ştenească. 

8. Şi Domnul cel ce împreună cu 
tine merge înainte, nu te va pârăsî, 
nici te va lăsa, nu te teme, nici te 
speria, 

9. Şt a scris Moisî ioate cuvintele 
legii aceştia întru o carte, şi o a dat 
preoţilor fiilor !ui Levl, carii poartă 
sicriul legii Domnului şi bătrânilor 
fiilor lui Israil. 

10. Şi ie-a poruncit lor Moisî în 
ziua aceea, zicând: după şapte ani 
în vremea anului iertării în sărbă- 
toarea corturilor, 

11. Când se va aduna tot Israilul 
şă se arate înaintea Domnului Dum- 
nezeului vostru, în locul, care-1 va 
alege Domnul, să cetiţi legea acea- 
sta înaintea a tot Israilul în auzul lor. 

12. Adunând poporul, pre bărbaţi 
şi pre femei şi pre prunci şi pre ne- 
mernicul cel din cetăţile voastre, ca 
să auză şi să înveţe a se teme de 
Domnul Dumnezeul său, şi auzind 
să facă toate cuvintele legii aceştia. 

î3. Şi fiii lor, carii nu ştiu, vor 
auzi şi vor învăţă a se teme de Dom- 
nul Dumnezeul său în toate zilele, 
câte vor trăi ei pre pământul, la care 
voi treceţi Iordanul, să-l moşteniţi. 

5. 7, 1, 2. 6. Is. Navî 1, 5; Evr. 13, 5. 
7. 3 Imp. 2, 2. 8. Is. Navî 1, 9. 



14. Şi au zis Domnul către Moisî: 
iată s'au apropiat zilele morţii tale, 
chiamă pre Isus şi staţi la uşile 
cortului mărturiei, ca să-i dau lui po- 
runci. Şi au mers Moisl şi îsus la 
cortul mărturiei şi au stătut la uşile 
cortului mărturiei. 

15. Şi s'au pogorît Domnul în stâlp 
de nor şi au stătut te uşile cortului 
mărturiei. Şi a stătut stâlpul cel de 
nor la uşile cortului mărturiei. 

15. Şi au zis Domnul către Moisî; 
iată tu vei dormi cu părinţii tăi. Şî 
sculându-se poporul acesta va curvî 
după dumnezeii cei streini ai pă- 
mântului, în care intră, şi mă vor 
părăsi pre mine şl vor strică legă- 
tura mea, care am făcut cu ei. 

17. Şi mă voiu mânia cu iuţime 
asupra lor în ziua aceea, şi voiu pă- 
răsi pre ei, şi voiu întoarce faţa mea 
de către ei, şi va fi spre pierzare; 
şi-î vor afla pre el rele multe şi ne- 
cazuri, şi va zice în ziua aceea: pen- 
trucă nu este Domnul Dumnezeul 
meu întru mine, m'au aflat relele 
acestea. 

18. îar eu întorcând voiu întoarce 
faţa mea de către ei în ziua' aceea 
pentru toate răutăţile care au făcut, 
că s'au dus ei la dumnezei streini. 

19. Şi acum scriţi cuvintele cân- 
tării aceştia, şi învăţaţi pre fiii lui 
Israil şi o puneţi în gura lor, ca să 
fie mie cântarea aceasta mărturie 
întru fiii lui Israil. 

20. Că-i voiu băgă pre ei în pă- 
mântul cel bun, care m'am jurat pă- 
rinţilor lor, să le dau lor pământ, 
din care curge lapte şi miere. Şi vor 
mâncă, şi săturându-se se vor în- 
buibâ; şi se vor întoarce la dum- 
nezei streini şi vor sluji lor şi mă 
vor mânieâ pre mine şi vor strica 
legătura mea, care o am pus lot. 

21. Şi va fi când vor află pre ei 

17. Ps. 13, 2i 30, 8 20. îsaia i, 4. 
21, 10, 20; Is. Navî 24, 14, 23; 1 Imp. 7, 3; 
lezecb. 23, 8, 19, 21. 



269 



rele multe şi nevoi, va sia împro- 
iiva lor cântarea aceasta mărturi- 
sind înaintea lor, că nu se va uită 
din S" ra * or ?' din 9 ura seminţiei 
lor, că eu ştiu răutatea lor, câte vor 
face aici astăzi mai înainte de ce-i 
voiu băga pre ci în pământul cel 
bun, csre rri'am jurat părinţilor îor. 

22. Şi a scris Moisî cânfarea a- 
ceasia în ziua aceea şi a învăţat pre 
fiii lui îsrail. 

23. Şi a poruncit Moisi lui Isus 
fiul lui Navi şi i-a zis lui: îmbsr- 
băiează-te şi te întăreşte, că fu vei 
băga pre fiîi lui îsrail în pământul, 
care s'au jurat lor Domnul, şi ei va 
fi cu tine. 

24. 51 diipăce a sfârşit Moisî a 
scrî (oale cuvintele legii aceştia în 
carte până în sfârşit, 

25. Â poruncit Levljiior celor ce 
poartă sicriul legii Domnului, zicând: 

26. Luaţi cartea legii aceştia şi o 
puneţi de Ialurea sicriului legii Dom- 
nului Dumnezeului vostru, şi să fie 
acolo mărturie asupra ta. 

27. Că ştiu eu împroîivirea ta şi 
cerbicea ta cea vârloasă, că încă 
viu fiind eu cu voi astăzi, împrotiv- 
ntet aţi fost lui Dumnezeu, cum dar 
nu vefi îi şi după moartea mea? 

28. Adunaţi ia mine pre mai marii 
seminţiilor voastre şi pre bătrânii 
voştri şi pre judecătorii voştri şi 
pre cărturarii voştri, ca să grăesc 
în auzul lor toate cuvinîele acestea 
şi să pun asupra lor mărturie cerul 
şi pământul. 

29. Că ştiu că după moartea mea 
veţi face fărădelege şi vă veţi abate 
din calea, care am poruncit vouă, 
şi vă vor ajunge pre voi rele în zi- 
lele cele de apoi, că veţi face rele 
înaintea- Domnului şi-1 veţi mânieâ 
cu lucrurile mâinilor voastre. 

30. Şi a grăit Moisî în auzul a 

23. Is. Navl 1, 6, 9. 2S. 4 Imp. 22, 8. 
21. 9, 24, 



j toată adunarea lui îsrail cuvintele 
cântării aceştia până în sfârşii. 

Cântar ca lui Moisi. 

\ 

Îa aminte cerule şi voiu grăi, şi auză 
pământul graiuri din gura mea. 
| 2. Să aştepte ca ploaea răspun- 
| sul meu, şi să se pogoare ca roua 
! cuvintele mele, ca ploaea pe tro- 
scot şi ca bruma pe iarbă. 

3. Că numele Domnului am che- 
mat, daţi siavă Dumnezeului nostru. 

4. Dumnezeu, adevărate sunt lu- 
crurile lui şi toate căile lui judecăţi; 
Dumnezeu este credincios şi nu este 
nedreptate întru dânsul, drept şi cu- 
vios este Domnul. 

5. Greşit-au, nu sunt ai iui fiii cei 
cu prihană, neam îndărătnic şi răs- 
vrătit. 

6. Au acestea Domnului răsplătiţi? 
Acest popor este nebun şi neînţe- 

i lept. Au nu însuşi acesta Părintele 
s tău te-au agonisit pre tine? Şi îe-au 
| făcut şi te-au zidit? 
j 7. Aduceţi-vă aminte de zilele vea-, 
! cului; socotiţi anii neamului nea- 
| murilor; întreabă pre tatăl tău, şi va 
j povesti ţie, pre cei bătrâni ai tăi, 
I şi-fi vor spune ţie. 
î 8. Când au împărţit cei prea înalt 
i neamurile, cum au semănat pre îiit 
lui Adam, au pus hotarele neamu- 
rilor după numărul îngerilor lui 
\ Dumnezeu. 

9. Şi s'au îăcut partea Domnului 
I norodul iui lacov, îunia moştenirii 

sale îsrail. 

10. L'au îndestulat pre el în pustie 
întru sete de ardere în loc fără de 
apă, încunjuratu-l-au pre el şi l-au în- 
văţat şl l-au păzit, ca lumina ochiului. 

11. Ca un vultur ş'au acoperit cui- 

325. 1' ■*» 26; Isaia 1, 2; Ietem. 2, 12. 

2. Mlbeia 5, 7. 3. Ps. 95, 7. 4. Ecles. 3, 14{ 
Ps. 144, 18; Daniit 4, 34. 8, Ieremia 27, 4. 

11. Eşire 19, 4; Isaia 46, 4. 



270 



but său şl spre puii săi au dorii în- 
tinzându-şi aripile saîe i-au primii ore 
ei şi l-au ridicai pe umeri; săi. 

12. Domnul "însuşi i-au povăţuit 
pre ei, şi nu era cu dânşii dumne- 
zeu şirei n. 

13. Suilu-i-au pre ei la vârlufea pă- 
mântului, hrănsta-i-au pre ei cu ro- 
durile ţarinelor, supl-au miere din 
piairă şi untdelemn din piatră vâr- 
ioasă. 

14. Uni de vaci, şi lapte de oi cu 
grăsimea mieilor şi a berbecilor, a 
fiilor de tauri şi de ţapi, cu grăsime 
din rnăduha grâului şi sânge de stru- 
gur au băut vin. 

15. Şi a mâncat lacov şi s'a să- 
turat şi s'a lepădat cei iubii; îngro- 
şatu-s'a, îngrăşaiu-s'a, Iăfitu-s'a şi 
a părăsit pre Dumnezeul cel ce l-au 
iăcui pre z\, şi s'a depărtat dela Dum- 
nezeu mântuitorul său. 

16. Mâniaiu-m'a întru cei streini, 
întru urâciunile sale m'a amărîi. 

17. jsrtîii-a dracilor, şi nu lui 
Dumnezeu, dumnezeilor pe carii 
nu i-au ştiut; cei noi şi decurând 
au venii, pe carii nu i-au ştiut pă- 
rinţii lor. 

18. Pre Dumnezeu cel ce te-au 
născut ai părăsii şi ai uitat pre Dum- 
nezeu cei ce te hrăneşte. 

19. Şi au văzut Domnul şi au râv- 
nit şi s'au întărâtai pentru mârsiea 
fiilor lor şi a fiicelor. 

20. Şi au. zis: întoarce-voiu faţa 
mea despre dânşii şi voiu arătă ce 
va fi lor în zilele cele de apoi, că 
neam îndărătnic este, fii la carii nu 
este credinţă întru dânşii. 

21. Ei m'au întărâtat pre mine în- 
tru cel ce nu este Dumnezeu, mâ- 
niatu-m'au întru idolii săi, şi eu voiu 
întărâta pre ei îniru cel ce nu este 



13, Isaia SS, 14; Iov 29, 6. 15, Ozie 13, 6. 
17, 12, 31; Lev. 17, 7; 4 imp. 16. 3; Ps. 
305, 37 ; 2 Paralip. lî, 15; l Cor. 10, 20. 
19, Ps. 77, 11. 21. Rom. 10, 19. 



] neam, întru neamul cel neînţelegă- 
| îor voiu urgisi pre ei. 
I 22. Că foc s'a aprins din mâniea 
| mea, arde-va până ia iadul cel mai 
| de jos, mâncâ-va pământul şi ro- 
durile lui, arde-va temeliile munţilor. 
23. Adună- voiu la ei rele, şi să- 
! geţiic mele voiu sîârşî întru dânşii. 
| 24. Topind u-se de ' foame şi de 
; mâncarea pasărilor şi gârbovire ne- 
vindecată, dinţi de hiară voiu tri- 
mite asupra lor, cu mâniea celor ce 
se târăsc pre pământ. 

25. Din aiuri va stârpi pre ei sa^ 
bia, şi din cămări frica, tânărul cu 
! fecioara, sugătorul cu bătrânul ce 
stă lângă el. 

25. Zis-am, risipî-voiu pre ei şi voiu 
face să înceteze dintru oameni po- 
menirea lor. 

27. Fără numai pentru mâniea 
| vrăjmaşilor, ca să nu-şi lungească 
! anii şi ca să nu li se puie asupră 
j protivnlcii, ca să nu zică: mâna noa- 
| siră £sic înaltă, şi nu Domnul au-fă- 
! cui acestea toate. ! 
j 28. Că neam ce ş'a pierdut sfatul 
este, şi nu este întru dânşii ştiinţă. 

29. N'a gândit să înţeleagă, ace- 
stea toate să le ia în vremea cea 
viitoare. 

30. Cum va goni unul o mie şi 
doi vor muia zece mii? De nu iar 
fi dat Dumnezeu pre dânşii, şi Dom- 
nul i-au dat pre ei. 

31. Că nu sunt dumnezeii lor ca 
Dumnezeul nostru, şi vrăjmaşii no- 
ştri sunt neînţelegători. 

32. Că din viea Sodomului este 
viea lor şi viţa lor din Gomora, stru- 
gurul lor strugur de fiere, poamă de 
amărăciune lor. 

33. Mânie de balaur este vinul lor, 
şi mânie de aspidă nevindecată. 

34. Au doar iată nu acestea toate 

22. Jerem, 15, 14. 24. lezechil 14, 21, 
25 Lcv. 18, 17; 20, 14; 26, 16; Mibeafi, 13; 

Malab. 2, 2. 28 Plâng. 1, 9. 29. Ieremm 

9, 12; Luc. 19, 42. 



A DOUA LEGE 32 



s'au adunat la mine şi s'au pece- 
tluit în comorile mele? 

35. In ziua izbândirei voiu răs- 
plăti, în vremea când v'a râiăci pi- 
ciorul lor; că aproape este ziua pei- 
rei lor şi sunt de faţă ceîe gătite 
vouă. 

36. Că va judeca Domnul pre po- 
porul său şi spre slugile sale se va 
umili, că i-au văzut pre ei slăbă- 
nogi^ şi părăsiţi în primejdii şi ne- 
putincioşi. 

3?. Şi au zis Domnul: unde sunt 
■dumnezeii lor, spre carii au nă- 
dăjduit? 

38. Cărora grăsimea jertfelor lor 
mân ca {i şi beji vinul pomenelor lor? 
Scoală-se şi vă ajute vouă şi să se 
Iacă vouă acoperitori. 

39. Vedeţi, vedeji, că eu simt şi 
tiu ests Dumnezeu afară de mine; 
eu voiu ucide şi voiu face viu, ba- 
ie-voiu şi eu voiu vindecă; şi nu 
este cine să scoaţă din mâinile mele. 

40. Că voiu ridică la cer mâna 
mea şi mă voiu jura pe dreapta 
mea, şi voiu zice: viu sunt eu în 
veac. 

41. Că voiu ascuţî ca fulgerul sa- 
bia mea, şi va lua judecată mâna 
mea, şi voiu răsplăti pedeapsă vrăj- 
maşilor, şi celor ce mă urăsc pre 
mine, voiu răsplăti. 

42. îmbătâ-voiu săgeţile mele de 
sânge, şi sabia mea va mânca carne, 
din sângele celor răniţi şi din ro- 
bime, din capetele boierilor neamu- 
rilor. 

43. Veseliţi-vă ceruri împreună cu 
el, şi să se închine lui toţi îngerii 
lui Dumnezeu. Veseliţi-vă neamuri 
cu poporul lui, şi să se întărească 
îui toţi fiii lui Dumnezeu, că sân- 



35. Sirah 28, 1; Rom. 12, 19; Evr. 10, 30; 
2 Macab. 7, 6. .V7. Jetem. 2, 28. 39. î Imp. 
2, 6; îsaia 45, 5; Tobie 13, 2; Infelep. 16, 13; 
Iov. io, 7. 43. 2 Macab. 7, 6; Rom. 15, 10. 



geiuî fiilor săi face izbândă; şi va 
izbândi şl va răsplăti pedeapsă vrăj- 
maşilor şi celor ce, urăsc pre el; şi 
va curăţî Domnul pământul noro- 
dului său. 

44. Şi a scris Moisî cântarea a- 
ceasfa în ziua aceea şi a învăţat pre 
fiii îui îsraiî. 

45. Şi a veni! Moisî şi a grăit 
toate cuvintele legii aceştia înaintea 
a iot poporul, el ş! îsus fiul lui NavL 
Şi a încetat Moisî a grăi cuvintele 
acestea la tot Jsrailui. 

45. 3! a zis către ei: luaţi aminte 
cu inima voastră la toate cuvintele 
acestea, care le mărturisesc eu vouă 
asfăzi; ca să porunciţi fiilor voştri, 
să păzească şi să facă toate cu- 
vintele legii aceştia. 

47. Că nu este acesta cuvânt de- 
şert vouă, că d este vieafa voastră, 
şi pentru cuvântul acesta veţi înde- 
lungă zilele voastre pre pământul, 
la care treceţi Iordanul să-î mo- 
şteniţi. 

43. Şi au grăit Domnul către Moisl 
în ziua aceea, zicând: 

49. Sue-te în muntele Avar în, a- 
cesia este muntele Navav, care este 
în pământul Moav de către faţa le- 
rihonului şi vezi pământul Hanaan, 
care-1 dau eu fiilor lui israil mo- 
ştenire. 

50. Şi mori acolo în muntele, în 
care te sui, şi te adaoge la poporul 
tău, în ce chip a murit Aaron fratele 
tău în muntele Or, şi s'a adaos ia 
poporul său. 

51. Pentrucă n'aji ascultat cuvân- 
tul meu întru fiii lui Israil la apa 
pricirii, la Kadis în pustiul Sin, pen- 
trucă nu m'aţi sfinţit pre mine întru 
fiii lui Israil. 

52. Că vei vedea pământul în îaţă; 
iar acolo nu vei intrâ. 



49. Num. 27, 12. 50. Num. 20, 25 şi 33, 38. 
51. Num. 20, 12 şi 27, 14. 



A DOUA LEGE 33 



CAP. 33. 

Moisi binecuvântează popor ul şi 
froroceşte, 

Aceasta este binecuvântarea, cu 
care Moisî omul iui Dumnezeu 
a binecuvânta! pre fiii lui îsrail mai 
înainte de ce a murit. 

2. Şi a zis: Domnul din Sinai a 
venit şi s'au arătat nouă din Seir, şi 
au grăit din muntele Faran cu zeci 
de mii de sfinţi ; dea dreapta lui în- 
geri cu el. 

3. Şi au cruţat poporul său şi toţi 
cei sfinţiţi supt mâinile tale, şi ace- 
ştia supt line sunt. 

4. Şi a primit din cuvintele lui 
legea, care o a poruncit nouă MoisI 
moştenire adunărei lui îacov. 

5. Şi va îi întru cel iubit împărat, 
că s'au adunat boierii noroadelor 
împreună cu seminţiile lui îsrail. 

6. Să trăiască Ruvim şi să nu 
moară ; şi Simeon să iic mult cu 
numărul. 

7. Şi aceasta lui Iuda : oscultă 
Doamne glasul lui luda şi vino la 
poporul lui, mâinile lui vor alege 
lui, şi ajutor asupra vrăjmaşilor lui 
vel îi. 

8. Şi lui Levî a zis: daţi lui Levî 
arătările lui şi adevărul lui bărbatu- 
lui celui cuvios, pre care i-a ispitit 
la ispitire, şi 1-a batjocorit pre el la 
apa prigonirei. 

9. Cel ce zice tatălui său şi mu- 
mei sale: nu le-am văzut, şi pre fraţii 
săi nu i-a cunoscut, şi pre fiii săi 
nu i-a ştiut. Că a păzit cuvintele 
tale şi a ţinut legea ta. 

10. Arătâ-vor îndreptările tale lui 
Îacov şi legea ta lui îsrail; pune- 
vor tămâie întru mâniea ta pururea 
preste jertfelnicul tău. 



11. Binecuvintează Doamne tăriea 
lui şi lucrurile mâinilor lui le pri- 
meşte; frânge şalele vrăjmaşilor lui, 
carii se scoală asupra lui; şi cei ce-1 
urăsc pre eî, să nu se scoale. 

12. Şi lui Veniamin a zis: iubit 
de Domnul fără de frică va lăcuî, şi 
Dumnezeu umbrează preste dânsul 
în toate zilele şi între umerii iui au 
odihnit, 

13. Şi lui losif a zis: dela bine- 
cuvântarea Domnului pământul lui, 
din rodurile cerului şi din roua şi 
din adâncurile izvoarelor din jos. 

14. Şi din rodurile, care soarele 
şi luna le face să odrăslească. 

15. Din vârfurile munţilor celor 
dela început şi din vârful dealurilor 
celor veşnice. 

16. Şi din rodul pământului şi a 
plinirii lui şi ceie primite celui ce 
s'a arătat în rug să vie pre capul 
lui losif; şi pre creştetul celui mă- 
rit între fraţi. 

17. Cel întâiu născut al taurului 
îruruseţea lui, coarnele inorogului, 
coarnele lui, cu acelea va împunge 
neamurile până la marginea pămân- 
tului. Acestea sunt zecile de mii ale 
lui Efraim, şi acestea sunt miile lui 
Manasî. 

18. Şi lui Zsvulon a zis: vesele - 
şte-te Zavuloane întru ieşirea ta şi 
îsahar întru corturile tale. 

19. Neamuri vor pierde şi vefi 
chema acolo şi veţi jenfî acolo jertfa 
dreptăţii; că veţi suge bogăţiea 
mării şi neguţăioriea celor ce lă- 
cuesc pre lângă mare. 

20. Şi lui Gad a zis: bine este cu- 
vântat cel ce lăţeşte pre Gad, ca un 
leu s'a odihnit, care sfărâmă braţul 
şi capul. 

21. Şi a văzut începătura sa, că 
acolo s'a împărţit pământul bote- 



33. 3. Inţelep. 3, 1. 4. 5. 5. <?. Eşite 17, 7 
26; Num. 20, 13. 70. Malah. 2, 6. 



A DOUA LEGE 33-34 



273 



riîor celor adunaţi împreună cu po- j 
văţuiforii noroadelor. Drepiaie au fă- 
cut Domnul şi judecata sa cu îsrail. 

22. Şi lui Dan a zis: Dan pui de 
leu, şi va ieşî din Vasan. 

23. Şi lui Neftali a zis: Neîlaîi să- 
iurarea celor primite, şi sătul de 
binecuvântare dela Domnul, marea 
şl Liva va moşteni. 

24. Şi lui Asir a zis: binecuvân- 
tat este Asir întru fii; şi va li pri- 
mit fraţilor săi, întinge-va în untde- 
lemn piciorul său. 

25. fier şi aramă încălţămintea lui 
va fi; ca zilele tale, tăria ta. j 

26. Nu este ca Dumnezeul celui I 
iubit; cel ce se suie presfe cer, aju- j 
torul tau şi cel de mare cuviinţă al S 
tăriei. 

27. Şi îe va acoperi începutul lui 
Dumnezeu, şi supî tăria braţelor ce- 
lor veşnice, şi va goni dela faţa ta ! 
pre vrăjmaş, zicând: piei. 

28. Şi va lăcuî îsrail fără de' frică 
singur pre pământul lui lacov, cu 
grâu şi cu vin şi cerul ţie înnorat 
de rouă. 

29. Fericit eşti tu tsraile, ce po- 
por este asemenea ţie mântuit deîa 
Domnul? Cu pavăză ie va acoperi 
ajutorul iau ; şi şabia mărirea ta. 
Şi te vor minţi vrăjmaşii tăi, iar tu 
vei călca presie cerbicea lor. 

CAP. 34. 

Moartea lui Moisi. 

Qi s'a suit Moisî dela Aravotul lui 
yMoav în muntele Navan în vâr- 
îul lui Fasga, care este spre faţa ie- 



25. 8, 9. 

26. Ps. 18, 10, îl. 

28. Num. 23, 9; Ierem. 23, 6. 
29 . 32, 13. 



rihonuîui. Şi i-au arătat lui Domnul 
tot pământul Oaiaad până la Dan. 

2. Şi tot pământul lui Neîtali şi 
tot pământul iui Eîraim şi al lui Mâ- 
naşi şi tot pământul lui luda până 
la ţărmurile mării, 

3. Şi pustiea şi cele de prin pre- 
juruî Ierihonului, cetatea Finichiîor 
până la Sfgor. 

4. Şi au zis Domnul către Moisi. 
acesta este pământul, pentru care 
m'am jurat lui Avraam şi lui Isaac 
şi lui lacov, zicând: seminţiei tale îl 
voiu da. Şi l'am arătat ochilor tăi; 
iar acolo nu vei intră. 

5. Şi a murit acolo Moisî robul 
Domnului în pământul Moav, după 
cum au zis Domnul. 

6. Şi 1-a îngropat pre ei în vale 
în pământul Moav aproape de casa 
lui Fogor, şi nimenea nu ştie mor- 
mântul lui până în ziua aceasta. 

7. Şi erâ Moisi de o sută două- 
zeci de ani, când a murit," nu s*aa 
întunecat ochii lui, nici s'au zbârcit 
buzele lui. 

8. Şi au plâns fiii lui îsrail pre 
Moisi în Aravotul lui Moav îa Ior- 
dan împreajma îerihonului treizeci 
de zile. Şi s'au sfârşit zilele jaîei 
plângerii lui Moisi. 

9. Şi îsus fiul lui Navi s'a umplut 
de duhul înţelepciune!, că a fost pus 
Moisî mâinile sale preste ei, şi l-au 
ascultai pre el fiii lui îsrail; şi a fă- 
cut precum au fes! poruncit Domnul 
lui Moisî. 

10. Şi nu s'a mai sculat proroc 



34, 3. Jad. t, 16. 

4. Fac. 12, 7; 13, ÎS. 

5. 32, 52, 

6. Iuda v. 9. 

8. Num. 20, 29. 

10. Eşite 33, 11; Num. 12, 8. 



274 



în Israiî ca Moisî, pre care să-1 fi 
cunoscut Domnul îa|ă ia faţă. 

ti. Intru ţoale semnele şi minu- 
nile, pentru care l-au trimis pre el 
Domnul, să te facă în pământul E- 
ghipeiului înaintea lui Faraon şi a 



slugilor lui şi înaintea a lot pămân- 
tul lui. 

12. Şi minunile cele mari şi mâna 
cea tare, care a făcut Moisî înaintea 
a iot Israilul. 



Sfârşitul celor cinci cărţi ale lui Moisî. 

! ] 



CARTEA LUI ISUS NA VI 



CAP. 1. 

Domnul întăreşte pe Isus Navi în 
chemarea sa. 

Si a fost după moartea iui Mois! 
robul Domnului, su grăit Domnul 
către isus fiul lui Navî sîuga lui 
Moisî, zicând: 

2. Moisî sluga mea a murii, drept 
aceea scoaîă-te şi treci Iordanul tu 
şi lot poporul acesta, în pământul, 
care-l dau eu lor. 

3. Tot iocnî, pe care va veţi suî 
cu urma picioarelor voasire, vouă 
îi dau, în ce chip am grăit lui Moisî. 

4. Pustia şi Andi-Livanul până la J 
rîul cel mare al Eufratului şi până \ 
îa marea cea mai de pre urmă des- j 
pre apusul soarelui, vor îi hotarele j 
voastre. j 

5. Nu va putea stă om împrolivH j 
înaintea voastră în toate zilele vieţii j 
tale, şi precum am fost cu Moisî, j 
aşa voiu îi şi cu tine, şi nu îe voiu j 
lăsâ, nici te voiu frece cu vederea. | 

6. * înfăreşte-te şi te îmbărbătează, 
că tu vei împărţi poporului acestuia 
pământul, care rn'am jurst părinţi- 
lor voştri să-1 dau lor. 

7. întăreşte-îe dar şi te îmbărbă- 
tează îoarfe, ca să păzeşti şi să faci 
precum fi-a poruncit Moisî sîuga 
mea, şi să nu te abaţi deîa acelea 

1. 1. H 2 Leae 34, 5; 1, 38. 3. fl 2 Lege 
Jl» 24. 4. Fac. 15, 18; H 2 Lege 1, 8. 

5. Evr. 13, 5; fl 2 Lege 31, 6, 23. 6. 3 Imp. 
Ui H 2 Lege 31, 23. 7. H 2 Lege 28, 1. 



deadreapfa sau deastânga, ca să fii 
înţelept întru toate cele ce vei face. 

8. Şi să nu lipsească cartea legii 
aceştia din gura ta, ci să cugeţi în- 
tru dânsa, ziua şi noapies, ca să 
pricepi a face toate cele scrise, că 
atunci ie vei îndrepta, şi vei îndreptă 
căile tale, şi atunci vei. pricepe. 

9. lată poruncesc ţie: întăreşîe-te 
şi te îmbărbătează, să nu te sperii, 
nici să te temi, că cu tine este Dom- 
nul Dumnezeul tău intru toate ori 
unde vei merge. 

10. Şi a poruncit Isus cărturari- 
lor poporului, zicând: 

11 . Treceţi prin mijlocul taberii po- 
porului şi porunciţi poporului zicând: 
găiiţi-vă merinde, că încă trei zile, 
şi veţi trece Iordanul acesta, ca să 
intraţi, sa apucaţi pământul, care 
Domnul Dumnezeul părinţilor voştri 
îl dă vouă 

12. Şi lui Ruvim şi lui Gad şi la 
jumState din neamul îui Ma'nasî a 
zis Isus: 

13. Âducefi-vă aminte de cuvân- 
tul Domnului, care v'a poruncit vouă 
Moisî sîuga Domnului, zicând: Dom- 
nul Dumnezeul vostru v'au odihnit 
pre voi şi v'au dai vouă pământul 
acesta. 

14. Femeile voastre şi pruncii vo- 
ştri şi vitele voastre să lăcuiască 
în pământul, care vi !-au dai vouă; 

I 8. Ps. 1, 2. 9, H 2 Lege 31, 8, 23. 

1 13. Num. 32, 19 şi 20. 74. Eşire 13, 18. 



276 



ISUS NA Vi 1-2 



iar voi toţi carii puteţi, să mergeţi 
sprinteni cu fraţii vostru şi împreună 
cu ei să tăceţi răsbolu. 

15. Până ce va odihni Domnul 
Dumnezeu! vostru, pe frsfif voşîrii 
ca şi pre voi, şi vor moşteni şi a- 
ceşlia pământul, care-i dă îor Dom- 
nul Dumnezeul nostru, şi veţi merge 
Hecare îa moşia sa, care o a dai 
vouă Moisî dincoace de Iordan spre 
răsăritul soarelui. 

13. Şi răspunzând ei lui Isus, au 
zis: toate câte vei porunci nouă 
vom iace, şi în ioî locui unde ne 
vei trimite vom merge. 

17. Intru toate în care am ascul- 
tat de Moisî, vom ascultă şi de tine, 
numai să fie Domnul Dumnezeul no- 
stru cu tine, precum au fost cu Moisî. 

ÎB. Iar omul, care nu te va ascultă 
şi care nu va auzi cuvintele tale, 
care ie vei poruncî Iui, să moară; 
numai tu te întăreşte şi te îmbăr- 
bătează. 

C AP. 2. 

Iscoadele lui Istis Navl scapă la Raav. 

Si a trimis Isus Hui lui Nav! din 
j Sattin doi tineri să iscodească, 
zicându-le: mergeţi şi vedeţi pămân- 
tul şi Ierîhonut, şi mergând acei doi 
tineri, au venit în îerihon şi au in- 
tra* la casa unei femei curve, anume 
Raav, şi au odihnit acolo. 

2. Şi s'a'dsf de ştire împăratului 
din îerihon, cum că au intrai aici 
bărbaţi dimYe 'aii lui îsrail, ca să 
iscodească pământul 

3. Şi a trimis împăratul îeriho- 
nului şi a grăit către Raav zîcând: 
scoate afară pre bărbaţii, carii au 
intrat în casa la astă-noapte, căci 
au venii să iscodească pământul. 

4. Şi luând femela pre acel doi 
bărbaţi, i-a ascuns şi a grăit către 



2. 1- Iacov 2, 25. 4. 2 Imp. 17, 19. 



dânşii, zicând: intrat-au la mine băr- 
baţi, dar n'am ştiut de unde sunt 

5. Şi când s'a închis poarta seara, 
bărbaţii aceia au ieşit şi nu ştiu unde 
s'au dus, alergaţi după ei doar "îi 
veţi ajunge. 

6. Iar ea i-a suit pre ei în po- 
dul casii, şi i-a ascuns în snopi 
de in, care-i pusese ?n podul casii. 

7. Şi bărbaţii au alergat după ei 
pre calea Iordanului până la vad; 
şi poarta s'a închis. 

8. Şi a fost când au ieşit cei ce 
alergau după ei, şi mai înainte de a 
adormi ei, ea s'a suit la ei în podui 
casii şi a zis către ei: 

9. Cunosc că au dat Domnul vouă 
pământul, că a căzut preste noi frica 
voastră. 

10. Că am auzit, cum a secat Dom- 
nul Dumnezeu marea Roşie înaintea 
voastră, când aţi ieşit din pămân- 
tul Eghipetuîui, şi câte aţi făcut ce- 
lor doi împăraţi ai Amoreitor, carii 
erau dincolo de Iordan, lui Sion şi 
lui Og, pre carii i-aţi omorî». 

tt. Şi auzind noi acestea, s'a în- 
fricoşat inima noastră, şf nici în- 
fr'unul din noi n'a rămas duh de 
către faţa voastră, că Domnul Dum- 
nezeul vostru esfe Dumnezeu în cer 
sus şi pre pământ jos. 

12. Şi acum juraţi mie pre Dum- 
nezeu, că precum am făcut eu milă 
cu voi, şi voi să faceţi milă cu casa 
tatălui meu, şi-mi daţi mie semn 
adevărat. 

13. Cum că veţi păzi vie casa ta- 
tălui meu şi pre muma mea şi pre 
fraţii mei şi pre surorile mele şi 
toată casa mea, şi veţi izbăvi sufle- 
tul meu de moarte. 

14. Şi auzis cătreeabărbaţikvieafs 
noastră pentru voi să piară, iar ea 
a zis: când va da Domnul vouă ce- 



6. 2 Imp. 17, 19. 10. Num. 21, 34. 

11. Eşire 15, l^; H 2 Lege 4, 39. 14. 6, 22, 



277 



um, să faceţi cu mine milă şi a- 

devăr. . 

13. Şi i-a slobozii prc ei cu o iu- 
nie -pefereastră, că era la zidul ce- 
tăţii casa ei, şi în zidul cetăţii 13- 
cuiâ ea. 

16. Şi a zis căire ei: Ia munte 
mergeţi, ca să nu vă întâmpine cei 
ce aleargă după voi, şi staţi ascunşi 
acolo trei zile, până ce se vor în- 
toarce cei ce aleargă după voi, şi 
apoi vH vel! duce în calea voastră. 

17. Şi au zis căire ea bărbaţii: 
nevinovaţi sunfem noi acestui jură- 
mânt al tău. 

18. lată noi vom intră spre o parte 
a cetăţii, şi tu să pui semn, acea- 
siă funie roşie să o legi la ferea- 
stra, prin care ne-ai slobozit pre 
noi; iar pre tatăi tău şi pre muma 
ta şl pre fraţii tăi şi ioaîă casa ta- 
tălui. tău, să-i aduni pre ei în casa ta. 

19. Şi tot, care va ieşs afară din 
uşa casii tale, acela singur va îi vi- 
novat; iar noi nevinovaţi vom fi ju- 
rământului acestuia; iar" câţi vor îi 
împreună cu tine în casa la, vino- 
vaţi vom ii de se va atinge mână 
de vre unul din ei. 

20. Iar de ne va năpăstuî pre noi 
cinevâ şi va descoperi cuvintele noa- 
stre acestea, vom. îi nevinovaţi jură- 
mântului tău acestuia, cu care ne-ai 
iurat pre noi. 

21. Şi ea a zis lor; după cuvân- 
ta! vostru aşa sa fie, şi i-a slobozit 
pre ei şi s'a dus, şi a legat semnul 
cel roşu la fereastră. 

22. Şi ei ducându-se au sosit la 
munte, şi au aşteptat acolo trei zile, 
până ce s'au întors cei ce îi urmă- 
rise pre ei, carii căutând toate căile 
nit i-au aflat. 

23. Şi întorcându-se cei doi tineri 
s y au pogorît din munte, şi trecând 
la îsus fiul lui Navî, i-au povestit lui 
foaie, câte s'au întâmplat lor. 

19. Lev. 20, 9. 



24. Şi au zis către îsus: că au 
dat Domnul lot pământul în mâna 
noastră, şi s'a înfricoşat de noi tot 
cei ce îăcueşfe pre pământului acela. 

CAP- 3. 

Trecerea Iordanului, 

(Şi mânecând Isus dimineaţa a pur- 
yces din Sattin şi a venit până la 
Iordan, el şi foţi fiii iui Israil, şi au 
j poposit acolo mai înainte de a trece. 

2. Şi a fost după trei zile, trecură 
cărturarii prin tabără, 

3. Şi au poruncit poporului zicând: 
când vefi vedea sicriul legii Dom- 
nului Dumnezeului vostru şi pe pre- 
oţii voştri şi pre Leviti purfându-1, 
să vă sculaţi din locurile voastre şi 
să mergeţi după ei. 

4. Insă depărtare să fie între voi 
şi între el, ca la doua" mii de cofi 
să staţi, să rru vă apropiaţi de eî, 
ca să ştiţi calea, pre care veţi merge, 
pentrucă mai înainte niciodată n'afi 
umblat pre calea aceasta. 

5. Şi a zis îsus poporului: mâine 
să fiţi curaţi, că mâine va face Dom- 
nul între voi minuni. 

6. Şi a zis îsus preoţilor: ridicaţi 
sicriul legii Domnului şi mergeţi îna- 
intea poporului, şi ridicând preoţii 
sicriul legii Domnului, mergeau îna- 
intea poporului. 

7. Şi au zis Domnul către Îsus: 
în ziua aceasta voiu începe a fe 
înălţă pre fine înaintea tuturor fiilor 
lui îsraîl, ca să cunoască, că pre- 
cum arn fost cu Moisî, aşâ voiu ti 
şi cu tine. 

8. Şi acum porunceşte preoţilor 
celor ce po^rla sicriul legii, zicân- 
du-le: dupăce veţi inirâ înir'a parte 
de apa Iordanului, staţi în Iordan. 

9. Şi a 2is îsus fiilor lui Isreil: 
apropiai>vă aici şi auziţi cuvântul 
Domnului Dumnezeului vostru. . 

3, 5. 7, 13: Eşire 19, 10. 7. 1, 5; 4, 14. 



278 



10. Intr'aceasia veţi cunoaşte, cum j 
că Dumnezeu vieţueşte întru voi, şi j 
va pierde dela faţa voastră pre Ha- ! 
naneu şi pre Heteu şi pre f erezeu i 
şi pre Evsu şi pre Amoreu şi pre 
Ghergheseu şi pre levuseu. 

11. fală sicriul legi; Domnului a 
tot pământul înaintea voastră va 
frece Iordanul 

12. Alegeţi doisprezece bărbaţi (Un- 
ire îiii lui îsraii, din fiecare semin- 
ţie unul. i 

13. Şi va Si dupăce vor sta picioa- i 
reie preoţilor, carii poartă sicriul legii ! 
Domnului a tot pământul, în apa 
Iordanului, apa Iordanului va seca, 
iar care curge va stă. 

14. Şi a fost dupăce s'a ridicat po- 
porul din lăcaşurile saie, ca să treacă 
Iordanul, şi preoţii au ridicat sicriul 
legii Domnului înaintea poporului, 

15. Iar 'dupăce au intrat preoţii, 
cei ce purtau sicriul legii Domnului, 
în Iordan, şi a început a se udâ i 
picioarele lor înlr'o parte de apa J 
Iordanului; iar Iordanul s'a umplut j 
întru toată maica sa. ca în zilele ! 
secerişului de grâu. j 

16. Apele cde ce curgeau din sus, l 
au stătut închegate de departe toarte, ! 
dela cetatea Adamin pâna îa partea 
Kariafiarimului; iar cele ce curgeau 
din jos, au curs în marea Aravîei, ma- 
rea sărată, până ce a scăzut de tot. 

17. Şi poporul siâ împreajma îe- 
rihonuîui, iar preoţii cei ce purtau si- 
criul legii Domnului, au stătut pre us- 
cat în mijlocul Iordanului, şi toţi îiii 
lui Israil treceau pre uscat, până ce 
a sfârşit iot poporul a trece Iordanul. 

CAP. 4. 

Pietre di amintire pentru trecerea 
Iordanului. 

Si dupăce a trecut tot poporul lorda- 
? nul, au grăit Domnul lui îsus, zi- 
când: 

11. Fap. Hp. 7, 45. 12. 4, 2. 13. 4, 7. 
14. Fap. Rp. 7, 45. 15. I Paratip. 12, 15. 
17. 4 Itnp. 2, 8. 



2. la doisprezece bărbaţi din po- 
por, de fiecare seminţie câte unul 

3. Şi ie porunceşte lor, zicând: 
luaţi din mijlocul Iordanului două- 
sprezece pietre şi le aduceţi cu voi 
şi le puneţi în tabăra voastră, unde 
veţi tăbărî la noapte. 

4. Şi chemând îsus doisprezece 
bărbaţi din cei mai de frunte dintre 
îiii lui îsraii, de fiecare seminţie unul, 

5. A zis lor: aduceţi înaintea mea, 
înaintea feţii Domnului, din mijlocul 
Iordanului, şi fiecare sa ia de acolo 
câte o piatră, şi s'o ridice pre umerii 
săi, după numărul celor douăspre- 
zece seminţii ale iui Israil. 

6. Ca să fie vouă acestea semn 
pus pururea, ca, când te va întrebă 
pre tine fiul tău mâine, zicând: ce 
sunt nouă aceste pietre? 

7. Tu vei arătâ fiuiui tău, zicând: 
că a secat rîul îordsnului înaintea 
sicriului legii Domnului a tot pă- 
mântul, când 1-a trecut pre el, şi vor 
fi pietrile acestea pomenire fiilor lui 
îsraii până în veac. 

8. Şi au făcut îiii lui Israil aşa 
după cum au poruncit Domnul lui 
îsus, şi luând douăsprezece pietre 
din mijlocul Iordanului, precum au 
poruncit Domnul lui îsus, când au 
sfârşit a trece fiii lui Israil, şi le-au 
adus cu ei în tabără şi le-au pus 
acolo. 

9. Şi a pus îsus şi alte două- 
sprezece pietre în Iordan, în locul 
cel de supt picioarele preoţilor, 
carii purtau sicriul legii Domnului, şi 
sunt acolo până în ziua de astăzi. 

10. Şi au stătut preoţii, cei ce 
purtau sicriul legii Domnului, în Ior- 
dan, până ce a săvârşit îsus toate, 
câte au poruncit Domnul să spue 
poporului, şi a grăbit poporul şi a 
trecut. 

11. Şi a fost dupăce a trecut tot 
poporul, a trecut şi sicriul legii Dom- 

4-, 2. 3, 12. 5. 3 Imp. 18, 31. 7. 3, 13. 



ISUS NA VI 4—5 



279 



îtului, şi preoţii mergeau înainfea lor. 

12. Şi fiii iui Ruvim şi fiii lui Gad 
si jumătate din seminţia lui Manasî 
gătiţi de răsboiu, au mers înaintea 
fiilor lui Israil, precum le-a porun- 
cii lor Moisi. 

13. Patruzeci de mii gătiţi de răs- 
boiu au trecut înaintea Domnului la 
băiae asupra cetăţii Ierihonului. 

14. In ziua aceea au mărit Domnul 
pre Isus înaintea a tot neamul lui 
îsrail, şi s'a temut de el, precum 
s'a temut de Moisi, în câtă vreme 
a trăit. 

15. Şi au grăit Domnul către Isus, 
zicând: 

!£. Porunceşte preoţilor, celor ce 
poartă sicriul legii mărturiei Dom- 
nului, să iasă din Iordan. 

17. Şi a poruncit Isus preoţilor, 
zicând: ieşiţi din Iordan. 

18. Şi a fost dupăce au ieşit din 
Iordan preoţii cei ce purtau sicriul 
legii Domnului, şi au pus picioarele 
pre pământ, s'a aşezat apa Iorda- 
nului la loc, şi curgea ca şi mai 
înainte până sus asemenea cu ţăr- 
muri?. 

19. Şi a ieşit poporul din Iordan 
în ziua a zecea a lunii cei dintâiu, 
şi au tăbărît fiii lui îsrail în Gal- 
gala despre partea răsăritului soa- 
relui de către lerlhon, 

20. Şi cele douăsprezece pietre, 
care le-au luat din Iordan, le-a pus 
Isus în Galgaîa şi a grăit către fiii 
Iui Israil, zicând: 

21. Când vă vor întreba pre voi 
fiii voştri, zicând: ce sunt pietriîe 
acesîea? 

22. Veţi povesti fiilor voştri, "că 
pre uscat a trecut îsrail Iordanul 
acesta. 

23. Secând Domnul Dumnezeul 
vostru apa Iordanului înainfea lor 
până ce a trecut, precum au făcut 



Domnul Dumnezeul nostru cu marea 
Roşie, care o au secat Domnul Dum- 
nezeul nostru înaintea noastră până 
ce o am trecut. 

24. Ca să cunoască toate neamu- 
rile pământului, cum că este tare 
puterea Domnului, şi ca voi să cin- 
stiţi pre Domnul Dumnezeul vostru 
în toată vremea. 



CA TZ 



O. 



'Tăierea împrejur şi serbarea Poştelor 
în fămâniiil făgăduinţa. 

Si a fost dupăce au înţeles îm- 
j păraţii Amoreilor, carii erau din- 
colo de Iordan, şi împăraţii Finicii 
carii erau lângă mare, cum că au 
secat Domnul Dumnezeu rîul Iorda- 
nului înaintea fiilor lui Israil până ce 
au trecut ei, au slăbit inimile lor, 
şi s'au cutremurai, şi n'a rămas 
întru ei duh temându-se de faţa fii- 
lor lui îsrail. 

2. Şi în vremea aceasta au zis 
Domnu! către Isus: fă-ţi cuţite de 
piatra, ascuţite, şi şezând taie îm- 
prejur pre fiii lui Israil a doua oară. 

3. Şi ş'a făcui Isus cuţite de pia- 
tră, ascuţite la margini, şi a tăiat 
împrejur pre fiii lui Israil în locul, 
care se chiamă dealul netăieţilor 
împrejur. 

4. In chipul acesta a tăiat îm- 
prejur Isus pre fiii lui Israil : ori 
câţi s'au născut pre cale, şi ori câţi 
au fost neiSteţi împrejur din cei ce 
au ieşit din Eghipet, pre toţi ace- 
ştia i-au tăiat împrejur Isus. 

5. Că patruzeci şi doi de ani s'a 
învârtit îsrail în pustiea Magdaritu- 
îuî, pentru aceea cei mai mulţi din- 
tre ei din cei de răsboiu, carii ieşise 
din pământul Eghipelului, erau ne- 
tăieţi împrejur. 

6. Cărora penfrucă n'au ascultat 



12. Num. 32, 25, 29. 14, 3, 7. 20. 3 Imp. 
18, 31, 23. Eşire 14, 21. 



5, 1. Num. 13, 30. 2. Eşirc 4, 25. 
6. Num. 14, 33, 34. 



280 



poruncile Domnului Dumnezeu, le-au i 
rânduit lor Domnul, ca să nu vaza 
ei pământul, care s'au jurat Domnul j 
părinţilor lor, să ne deâ nouă pă- ] 
mâni, din care curge miere şi lapte. 

7. Şi în iocul acestora au pus pre 
fiii lor, pre .carii Isus i-a tăiat îm- 
prejur, penfrucă nu erau tăiaţi îm- 
prejur, că s'au născut pre cale şi 
nu s'au tăiat împrejur. i 

8. Şi dupăce s'au tăiai împrejur, j 
au şezut acolo cu linişte în tabără 
până ce s'au vindecat. 

9. Şi au zis Domnul către Isus 
fiul lui Navî: în ziua de astăzi am 
ridicat deîa voi ocara Eghipetului, 
şi a chemat numele locului aceluia: 
Galgala, până în ziua de astăzi. 

10. Şi au lăbărît fiii lui Israil în 
Gaîgala, şi au făcut fiii lui Israil Pa- 
stele în ziua a patrusprezecea a Iu- 
rtei de cu seară, despre apusul leri- 
honului dincoace de Iordan, în câmp. 

1t. Şi au mâncat din grâul pă- 
mântului a doua zi de Paşti azime 
şi pâine nouă. 

12. In ziua aceasta au încetat 
manna a doua zi dupăce au mân- 
cat ei din grâul pământului, şi mai 
mult n'au avut fiii lui lsrail marina*, 
şi au adunat din rodurile ţării uni- 
cilor, în anul acela. 

13. Şi a fost când era îsus în le- 
rihon căutând cu ochii săi, a văzut 
pre un om stând înaintea sa, şi sa- 
bia lui goală în mâna lui, şi apro- 
piindu-se Isus s zis lui : al nostru 
eşti, sau din protivnicii noştri? 

14. Iar aceia a zis lui : eu sunt 
Voevodul oştilor Domnului, acum 
am venit. Şi a cazul îsus cu faţa la 
pământ şi s'a închinat iui şi a zis: 
stăpâne, ce porunceşti robului iau? 

15. Şi a zis Voevodul Domnului 
către fsus: desleagă încălţămintea 
dela picioarele tale, că locul pre 

11. Eşire 12, 39. 12. Eşire 16, 35. 

13. Num. 22, 31. 15. Eşire 3, 5; Fap. 7, 33. 



care stai iu, este sfânt, şi a făcut 
îsus aşa. 

CAP. 6. 

Cuprinderea şi dărâmarea Ierihomilui, 

Si Ierihonul era încuiat şi întărit 
ţ pentru frica fiilor lui |lsrail, şi ni- 
menea nu ieseâ dinfr'însul, si ni- 
menea nu intra într'însui. 

2. Şi au zis Domnul către îsus : 
iată eu dau ţie supt mâna ta Ieri- 
honul şi pre împăratul lui cel din- 
tr'însul şi pre cei tari cu vârîutc. 

3. Incunjuraţi cetatea toţi bărbaţii 
cei de răsboiu împrejurul cetăţii o~ 
dată în zi, aşa să faceţi în şase zile. 

4. Şi şapte preoţi vor lua şapie 
buciume de strigare, înaintea sicriu- 
lui, şi în ziua a şaptea veţi încun- 
jiirâ cetatea de şapte ori, şi preoţii 
să buciume cu buciumi. 

5. Şi va îi dupăce veţi trâmbifâ 
cu trâmbiţa de strigare, când ve|i 
auzî glasul buciumului, să strige 
tot poporul de odată, şi strigând ei, 
vor cădeâ singure zidurile cetăţii, şi 
va intra fot poporul cum au purces 
fiecare unul după altul în cetate. 

6. Şi a intrat Isus Navî îa preoţi 
şi le-a zis lor: luaţi sicriul legii, şs 
şapte preoţi să ia şapte buciume 
de strigare înaintea sicriului Dom- 
nului. 

7. Şi le-a zis lor: porunciţi popo- 
rului să umble prin prejur şi să Îr- 
cunjure cetatea, şi cei răsboinici să 
meargă înfrarmaţi înaintea sicriului 
Domnului. 

8. Şi au fost dupăce a zis îsus 
către popor, ca şapte preoţi cu şapte 
trâmbiţe sfinte să treacă înaintea 

! Domnului, să meargă pe aproape, 
i şi să trâmbiţeze tare, şi sicriul legii 
I Domnului să meargă după ei. 
| 9. Iar cei răsboinici să meargă 
pe aproape înainte, şi preoţii bu- 
ciumând cu buciumii, şi cei dina- 



ISUS NA VI 6 



Doia oştirii pre urma sicriului legii 
Domnului să meargă trâmbiţând eu 
buciumii. - .... * 

10. iar poporului i-a fost porun- 
cit îsus zicând: nu strigaţi, şi ni- 
menea să nu auză glasul vostru, şi 
cuvânt să nu iasă din gură voastră, 
Dână în ziua, în care eu voi u po- 
runci să strigaţi, şi atunci să strigaţi. 

îl. Şi îneunjurând cetatea cu şi-, 
criul legii lui Dumnezeu, îndată s'au 
întors în tabără şi preslc noapte au 
rămas acolo. 

12. Si a doua zi s'a sculat îsus 
de dimineaţă, şi au ridicat preoţii 
sicriîu legii Domnului. 

13. Şicei şapte preoţi, carii purtau 
cele şapte trâmbiţe mergeau aproape 
înaintea Domnului şi trâmbiţau cu 
Irâmbiiele, şi după aceştia mergeau 
îăsboinicii, şi cealaltă gloată toată 
dinapoja sicriului legii Domnului, şi 
preoţii-buciumau cu buciumi de corn. 

14. Şi cealaltă gloată a doua zi 
a •încunjurat cetatea odată pe a- j 
oroape, şi s'a întors iarăşi în ta- 
bără. Aşâ a făcut în şase zile. 
. 15. Şi a îosl în ziua a şaptea scu- 
tându se de dimineaţă au încunju- 
rat cetatea după judecata aceasta 

,de%şapte -ori; numai în ziua aceea 
au încunjurat cetatea de şapte ori. 

16. Şi a fost când au încunjurat 
ccîalea a şaptea oară au trâmbiţat 
cu trâmbiţiîe > preoţii, şi a zis «îsus 
fiilor lui Israil: strigaţi, că au dat 
Domnul vouă cetatea. 

17. Şi va îi cetatea aceasta ana- 
tema, ea şi toate câte surit într'însa 
•Domnului puterilor, fără nutnai pre 

Raav curva, să o cruţaţi pre dânsa 
şi toate câte sunt în casa ei, pen- 
trucă a ascuns pre solii, carii i-am 
• trimis. 

18. Iar voi feriţi-vă îoarte de a- 
nafema, ca nu cumva poitind să 
luaţi din anatema şi să faceţi ta- 

>.©. 17. Lcv. 27, 21; Evr. 11, 31. 



băra îiîîpr lui Israil anatema şi să 
ne pierdeţi pre noi. 
119. Şi tot argintului aurul şi a- 
ravna şi îierul sfânt: va îi Dbmriuluî, 
îri viştieriea Domnului se va aduce» 

20. Şi a strigai poporul; şi 
trâmbiţat preoţii cu trâmbiţiîe; iar 
dacă a auzit poporul glasul trâm- 
biţilor a strigat lot poporul de o- 
dată cu chiot mare; ş! tare, şî a că^» 
zut tot zidul prinzi 'ejurr şi s'a suit. 
tot poporul în CfMCj fiecare prin jo- 
cul; care erâ înaintea sa şi a luat 
cetatea. ! f 

21. Şi a dat- o pieirii îsus pre ea, 
cu toate câte erau în cetate dela băr- 
bat până Ia femeie şi dela tânăr 
până ia bătrân şi până la viţei şt 
până la oaie şi asin, cu ascuţitul 
săbiei. ' ? 

22. Şi celor doi tineri, carii au is- 
codit pământul a zis îsus: intraţi 
în casa femeii cei curve şi o scoa- 
teţi pre ea de acolo, cu toate câte 

j sunt ale ei, precum aţi jurat ei. 

23. Şi au intrat cei doi tineri, carii 
au iscodit cetatea, în casa îemeii şt 
au scos pre Raav curva şi pre ta- 
tăl ei şi pre muma ei şi pre ir aţii 
ei şi toată rudenia ei şi toate câte* 
avea ea, şi o a pus pre ea aîară d€ 
tabăra lui Israil. . . " ■*' 

24. Şi cetatea cu toate câte erau 
într'însa o a ars cu îoc, aîarâ de 
argint şi de aur şi de aramă şi de 
fier. că acestea le-a dat să se aducă 
în viştieriea Domnului. j ** 

25. Şi pre Raav curva şi toată 
casa ei şi rudenia şi toate ale ei, 
le-a lăsat vii Îsus, şi a lăcuit în Is- 
rail până în ziua de astăzi, penlrucă 
a âicunş iscoadele, pre care le-a 
îosl trimis Îsus să iscodească le- 
rihonul. , : 

26. Şi a îăcut jurământ Isus^ î«. 



19* Num. 31, 54. 20. Evr. 11, 30. 

21. 2~Maeab. 12, 15; H 2 Lege 7, 2. 

22. 2, 14. 23. Evr. 11, 31. 26.3 Imp, 16, 34. 



ISUS NA VI 6 



Doia oştirii pre urma sicriului legii 
Domnului să meargă trâmbiţând eu 
buciumii. - .... * 

10. iar poporului i-a fost porun- 
cit îsus zicând: nu strigaţi, şi ni- 
menea să nu auză glasul vostru, şi 
cuvânt să nu iasă din gură voastră, 
Dână în ziua, în care eu voi u po- 
runci să strigaţi, şi atunci să strigaţi. 

îl. Şi îneunjurând cetatea cu şi-, 
criul legii lui Dumnezeu, îndată s'au 
întors în tabără şi preslc noapte au 
rămas acolo. 

12. Si a doua zi s'a sculat îsus 
de dimineaţă, şi au ridicat preoţii 
sicriîu legii Domnului. 

13. Şicei şapte preoţi, carii purtau 
cele şapte trâmbiţe mergeau aproape 
înaintea Domnului şi trâmbiţau cu 
Irâmbiiele, şi după aceştia mergeau 
îăsboinicii, şi cealaltă gloată toată 
dinapoja sicriului legii Domnului, şi 
preoţii-buciumau cu buciumi de corn. 

14. Şi cealaltă gloată a doua zi 
a •încunjurat cetatea odată pe a- j 
oroape, şi s'a întors iarăşi în ta- 
bără. Aşâ a făcut în şase zile. 
. 15. Şi a îosl în ziua a şaptea scu- 
tându se de dimineaţă au încunju- 
rat cetatea după judecata aceasta 

,de%şapte -ori; numai în ziua aceea 
au încunjurat cetatea de şapte ori. 

16. Şi a fost când au încunjurat 
ccîalea a şaptea oară au trâmbiţat 
cu trâmbiţiîe > preoţii, şi a zis «îsus 
fiilor lui Israil: strigaţi, că au dat 
Domnul vouă cetatea. 

17. Şi va îi cetatea aceasta ana- 
tema, ea şi toate câte surit într'însa 
•Domnului puterilor, fără nutnai pre 

Raav curva, să o cruţaţi pre dânsa 
şi toate câte sunt în casa ei, pen- 
trucă a ascuns pre solii, carii i-am 
• trimis. 

18. Iar voi feriţi-vă îoarte de a- 
nafema, ca nu cumva poitind să 
luaţi din anatema şi să faceţi ta- 

>.©. 17. Lcv. 27, 21; Evr. 11, 31. 



băra îiîîpr lui Israil anatema şi să 
ne pierdeţi pre noi. 
119. Şi tot argintului aurul şi a- 
ravna şi îierul sfânt: va îi Dbmriuluî, 
îri viştieriea Domnului se va aduce» 

20. Şi a strigai poporul; şi 
trâmbiţat preoţii cu trâmbiţiîe; iar 
dacă a auzit poporul glasul trâm- 
biţilor a strigat lot poporul de o- 
dată cu chiot mare; ş! tare, şî a că^» 
zut tot zidul prinzi 'ejurr şi s'a suit. 
tot poporul în CfMCj fiecare prin jo- 
cul; care erâ înaintea sa şi a luat 
cetatea. ! f 

21. Şi a dat- o pieirii îsus pre ea, 
cu toate câte erau în cetate dela băr- 
bat până Ia femeie şi dela tânăr 
până ia bătrân şi până la viţei şt 
până la oaie şi asin, cu ascuţitul 
săbiei. ' ? 

22. Şi celor doi tineri, carii au is- 
codit pământul a zis îsus: intraţi 
în casa femeii cei curve şi o scoa- 
teţi pre ea de acolo, cu toate câte 

j sunt ale ei, precum aţi jurat ei. 

23. Şi au intrat cei doi tineri, carii 
au iscodit cetatea, în casa îemeii şt 
au scos pre Raav curva şi pre ta- 
tăl ei şi pre muma ei şi pre ir aţii 
ei şi toată rudenia ei şi toate câte* 
avea ea, şi o a pus pre ea aîară d€ 
tabăra lui Israil. . . " ■*' 

24. Şi cetatea cu toate câte erau 
într'însa o a ars cu îoc, aîarâ de 
argint şi de aur şi de aramă şi de 
fier. că acestea le-a dat să se aducă 
în viştieriea Domnului. j ** 

25. Şi pre Raav curva şi toată 
casa ei şi rudenia şi toate ale ei, 
le-a lăsat vii Îsus, şi a lăcuit în Is- 
rail până în ziua de astăzi, penlrucă 
a âicunş iscoadele, pre care le-a 
îosl trimis Îsus să iscodească le- 
rihonul. , : 

26. Şi a îăcut jurământ Isus^ î«. 



19* Num. 31, 54. 20. Evr. 11, 30. 

21. 2~Maeab. 12, 15; H 2 Lege 7, 2. 

22. 2, 14. 23. Evr. 11, 31. 26.3 Imp, 16, 34. 



282 



ISUS NA VI 6-7 



ziua aceea înaifrtea Domnului, zi- 
când: blestemai înaintea Domnului, 
fie omul, care i: se,#a scula şl va zidi 
cetatea aceasta liermonul; cu moar- 
tea fiului său celui înlâiu născut să 
pue temelia ei, şi cu moartea Jiului 
său celui mar mic să, pue porţile ei. 
Şi âşâ a făcui Ahtil cel din Vefil, 
eu moartea tei Aviron fiului sau ce- 
lui înfâiu născut o a întemeiat, şi 
cu moartea fiului său celui mai mic, 
care a scăpai, a pus porţile; ei. 

27. Şi au fost Domnul cu isus, şi 
numele lui a fosf vestit în tot pă- 
mântul. 

CAP. 7. 

Pedeapsa lui Aliat. 

Şi au săvârşit fiii lui Israil un pă- 
cat mare, luând din cete aiiero- 
site; că Ahar feciorul lui Harmi, fiul 
lui Zainri, fiul lui Zara din semin- 
ţia lui iuda a luat din anatema, şi 
s'a mânieat Domnul cu urgie pre 
iiii lui Israti. 

2. Şi a trimis isus din Ierihon băr- 
baţi în Ghe, care este despre Viv- 
tavi, spre răsărit de Vetii, şi a grăit 
lor zicând: suiţi-v8 şi iscodiţi pă- 
mântul, şi s'au suit bărbaţii şi au is- 
codit pre Ghe. 

3feŞi f'au întors îa îşus şi au zis 
c|lre el: să nu se sue iot poporul, 
ci numai ca la vre-o două sau trei 
mii 4e bărbaţi să se suie şi să bată 
cetatea, să nu duci acolo tot popo- 
rul, că ei sunt puţini. 

4. Şi s'au suit ca la trei mii; de 
bărbaţii şi au fugit Gheii dela faţa 
bărbaţilor. 

5. Şi bărbaţii Gheii au omorît din- 
tre ei ca vr'o treizeci şi şase de băr- 
baţi, şi i-au gonit pre ei dela poartă 
şi i-au bătut la vale, şi a slăbit inima 
poporului, şi s'a făcut ca apa. 

6. Şi ş'a rupt isus hainele sale, 



7. 1. v. 17 şi 24; 22, 20} l Paratip. 2, 6, 7. 



şi a căzut Isus cu faţa la pământ 
înaintea domnului până seara, el şt 
bătrânii lui Israil, şi a pus cenuşă 
pre capetele lor. 

7. Şi a zis Isus: rogu-mă Doamnei 
Doamnei Pentruce a trecut robul 
tău pre poporul acesta- Iordanul, 
ca să-1 dai pre el Amoreului să ne 
piarză pre noi ? Mai bine am fi ră- 
mas să fi lăcuit dincolo.de Iordan. 

8. Şi ce voiu zice dupăce a în- 
tors îşrail grumazii înaintea vrăj- 
maşului său? 

9. Şi de vor auzi Hananeii şi toţi 
cei ce lăcuesc pământul, ne vor în- 
cunjurâ şi ne vor pierde despre pă-. 
mânt, şi ce vei face numelui iau ce- 
lui mare? 

10. Şi au zis Domnul către Isus: 
scoală- te, pentruce ai căzui pe 
faţa ta? 

1,1. Păcătuit-a poporul şi a căl- 
cat legătura mea, care zm făcut cu 
ei, că a luat din cele date peirri.şî 
furând a min|if şi a băgat în va- 
sele sale. , 

12. Şi nu vor putea fiii iuLIsrail 
să stea înaintea feţii vrăjmaşilor săi, 
grumazii vor întoarce înaintea. vrăj- 
maşilor săi, că s'au făcut anatema, 
nu voiu adaoge a mai îi cu voi, de 
nu veţi ridică anatema dintre voi. 

13. Scoală-te, sfinţeşte poporul şi 
le zi lor: sfinţiţi-vă pite mâine, ace- 
stea zice Domnul Dumnezeul lui Is- 
rail: anatema este întru voi israile, 
nu veţi putea stâlmprotiva vrăjma- 
şilor voşiri până când nu ve{i ridică 
anatema dintru voi. 

14. Şi să vă adunaţi toţi dimineaţă 
din toate seminţiile; şi seminţia pre 
care o va arătă Domnul, va aduce no- 
roadele sale, şi poporul pre carc-l 
va arătă Domnul, va aduce casa sa, 
şi casa pre care o va arătâ . Dom- 
nul, va aduce pre bărbaţii săi. 



13, "i, 5; Lev. 20, 7; Num. 11, 18; 1 Imp. 
16,5. 14. l Imp. 14, 41. 



ISUS NA VI 7-8 



283 



15. Şi care se va arăta întru 
anatema să se arză cu foc, el şi 
toate câte sunt aîe lui, penîrucă a 
călcat legătura Domnului şta făcut 
fărădelege întru îsraii. 

16. $i ;,a mânecat. Isus de dimi- 
neaţă, şi a adus poporul după se- 
minţiile lui, şi s'a arătat seminiiea 
lui Iuda. 5 

17. Şi s'a adus fiecare popor, şi 
s'a arătat poporul lui Zara, şi s'a 
adus poporul lui Zara după casa 
sa, şi- s'a arătat casa lui Zamri. 

18. Şi s'a adus casa lui după băr- 
bat, şi s'a arătat Ahar fiul lui Harmi, 
fiul lUi Zamri, fiul lui Zara din se- 
miniiea lui Iuda. 

19. Şi a zis Isus lui Ahar: făîul 
meu, dă , slavă Domnului Dumne- 
zeului lui lsrail astăzi şi te mărtu- 
riseşte lui, şi spune mie ce ai fă- 
cui, .şi să nu ascunzi de către mine. 

.20.. Şi a răspuns Ahar lui îsus, 
şi. a zis: adevărat, eu am păcătuit 
înaintea Domnului Dumnezeului lui 
lsfaiJ, aşâ şi aşa am făcut. 

2U-Când prădam arn văzut o haină 
împestriţa bună şi două sute de 
drahme de argint şi o limbă de aur, 
care trăgeâ cincizeci de drahme, şi 
poftindurle: le-am luat şi le-am as- 
cuns în pământ în cortul meu, şi 
argintul este pus supt dânsele. 

22. Şi a trimis îsus slugi şi au 
alergat la cort în tabără, şi acestea 
le-au aîlat ascunse în cortul lui, şi 
argintul supt ele. .; 

23. Şi le-au scos din cort, şi le-au 
adus la Îsus şi la bătrânii lui ls- 
rail şi le-au pus înaintea Domnului. 

24. Şi a luat Isus pre Ahar fe- 
ciorul lui Zara şi argintul şi haina 
si limba cea de aur şi pre feciorii 
Iui şi pre fetele lui şi boii lui şi 
asinii Iui şi oile lui şi cortul lui, şi 
ioate câte avea el, şi fol Israilul cu 



| dânsul, şi l-a dus pre el în Eme- 
cahor. 

23, Şi a zis Isus către Ahar: pen- 
truce ne-ai pierdut pre noi? Piar- 
ză-te pre tine Domnul astăzi, şi l-a 
ucis pre el cu pietre fot Israilul, şi 
i-a ars cu foc dupăce i-a ucis- cu 
pietre. " . 

26. ŞL a pus preste ei grămadă 
mare de pietre, până în ziua 62 a- 
stăzi, şi ş'au potolit Domnul iufimea 
mâniei sale; pentru aceea a numit 
locul acela Emecahor, până în ziua 
de aiiăzi. 

GAP. 8. ■ 

. Iftcuţijurarca şi cuprinderea cetăţii 
., Ghei. 

Şi au zis Domnul către îsus: să 
nu te temi, nici să te îngrozeşti; 
j ia cu tine pre toţi bărbaţii cei răs- 
boinici, şî scuiându-te* te sue la Ghe; 
iată că am dat în mâinile tale pre 
împăratul Gheii, cu fot poporul iui 
şi cetatea lui şi pământul lui, 

2. Şi să faci cu Ghe şi cu împă- 
ratul ei, cum ai făcut cu îerihonul 
şi cu împăratul lui; iar prada ei şi 
dobitoacele ei le veţi împărţi între 
voi, şi pune pânditori cetăţii dina- 
poia ei. 

3. Şi s'a sculat Isus şi fot popp- 
rul cel răsboinic, ca să se sue fri 
Ghe, şi a ales isus treizeci de mii 
de bărbaţi tari cu puterea, şi i-a tri- 
mis pre ei noaptea. 

4. Şi le-a poruncit lor zicând >: luaţi 
aminte de pândiţi dinapoia cetăţii^ 
şi nu vă duceţi departe tare de ce- 
tate, şi fiţi toţi gata. 

5. Iar eu şi foţi cei ce sunt cu 
mine ne vom apropieâ către cetate, 
şi dupăce vor ieşî cei ce lăcuesc în 
Ghe împroiiva noastră, cum au ieşit 



24. v. 17. 



25. Num. 15, 36. 26. 2 Itnp. 18, 17. 
8. 2. 6, 21; h 2 Lege 20, 14. . 



ISUS NAV1 8 



şi îniâiu, noi vorn fugi dinaintea 
feţii lor. 

6. Şi dupăee vor alergă după- noi, 
noi îi vom trage pre ei dela cetate, 
şi vor zice: fug aceşfia^de faţa noa- 
stră, ca fi rnai înainte. 

7. Şi vom fugî de ei; iar voi vă 
veţi sculă dela pândă şi veţi intră 
în cetate şi veţi tete cetatea, şi o 
va da pre ea Domnul Dumnezeul 
nostru în mâinile noastre. 

& Şi va fi dupăee veţi luă Ceta- 
tea o veţi arde cu foc, după cuvân- 
tul acesta să faceţi, precum vă po- 
runcesc vouă. 

9. Şi i-a trimis pre ei îsus, şi 
s'au dus la locul cel de pândire, şi 
au şezut între Vetil şi între Ghe, 
spre apusul Gheii, şi a mas îsus 
în noaptea aceea în mijlocul popo- 
rului. 

10. Şi mânecând a doua zi lsus 
a cercetat poporul, şi s'au suit el 
şi bătrânii lui Israil înaintea popo- 
rului asupra Gheii, şi s'a suit cu 
el şi tot poporul cel răsboinic. 

1 1. Şi mergând au venit împreajmi 
cetăţii despre răsărit şi pânditorii 
cetăţii despre apus, şi au tăbărîţ 
de către miazănoaptea Gheii, şi eră 
vale între ei şi între Ghe. 

Î2. Şi a luat ca la vre-o cinci 
mii de bărbaţi, şi i-au pus pre ei 
să pândească între Vetil şi între 
Ghe, spre apusul Gheii. 

13. Şi a pus poporul toată ta- 
băra, spre mieazănoaptea cetăjii, şi 
marginea lui spre apusul cetăţii, şi 
s'a dus lsus în noaptea aceea în 
mijlocul văii. •.„ 

14. Şi a fost dupăee a văzut îm- 
păratul Gheii a grăbit, şi mânecând 
a ieşit el şi bărbaţii cetăţii împro- 
tiva lor la răsboiu, şi tot poporul eră 
cu ei, şi el nu ştiâ, că sunt pân- 
ditori ascunşi asupra lui dinapoia 
cetăţii. 

15. Iar lsus şi tot Israiluî s'au 



tras înapoi, ca şi cum le-ar îi fost 
frică, şi au fugit pre calea care mer- 
ge către pustie. 

16. Şl s'a întărit tot poporul ă 
alergă după ei, şi gonind dinapoi 
pre fiii lui israil; s'au depărtat de 
cetate. 

17. Şi nici unul n'a rămas în 
Ghe şi în Vetil, care să nu alerge 
după fiii lui Israil, şi lăsând cetatea 
deschisă, au gonit pre fiii iui Israil. 

18. Şi au zis Domnul către lsus: 
întinde mâna ta cu darda ce este în 
mâna ta, asupra cetăţii, că în mâinile 
tale o am dat pre ea> şi dela pândă 
pânditorii să se scoale de jgrab dîtt 
locul lor, şi a ridicat lsus mâna sa 
eu darda asupra cetăţii. 

19. Şi pânditorii s'au sculai de 
grab din locul lor, şi au ieşit, cârtd 
a întins lsus mâna, şi au intrat în 
cetate, şi o au luat, şi grăbind au 
aprins cetatea cu foc. 

20. Şi căutând înapoi lăcuitorti 
Gheii vedeau fumul îhălţându-se din 
cetate spre cer, şi numai aveau unde 
îugî încoace sau încolo, că popo- 
rul, care fugeâ de ei către pustie, ~ 
s'au întors asupra celor ce-i goneau. 

21. Şi văzând îsus şi tot Israilîil, 
că au luat pânditorii cetatea şi cam 
se înălţă fumul cetăţii până la cer, 
s'au întors şi au lovit pre bărbaţii 
Gheii. * 

22. Şi aceştia ieşiră din cetate în- 
tru întâmpinarea lor, s'au făcut în 
mijlocul laberii lui Israil, aceştia 
fiind unii de o parte şi alţii de alta. 

23. Şi i-au ucis pre ei, până ce 
n'a rămas dintre ei mântuit, nici 
scăpat, şi pre împăratul Gheii l-au, 
prins viu, şi l-au adus la lsus, 

24. Şi a fost aurice au încetat 
fiii lui Israil, omorând pre toţi cei 
din Ghe şi pre cei din câmpuri şi 
pre cei din munte unde-i gonise pre 
ei, şi a it căzut toţi în ascuţitul sa- 

22> n 2 Lege 7, 2. 



ISUS NA VI -8—9 



285 



biei pânăce ş'au sfârşii, s'a întors 
lsus în Ghe şi o a bătut cu ascu- 
ţitul săbiei. 

25. Şi au fost loji., cei ce.'au că- 
zut în ziua aceea d«la bărbat până 
Ja femeie, ; douăsprezece mii to{i cei 
ce lăcuiau în Ghe> 

26. .Iar lsus nu ş'a întors mâna 
sa, care o întinsese cu d ardă, până 
ce a dat-peirii pre foţi cei ce lăcuiail 
Îîî Ohe. 

27. Afară de dobitoace şi de pră- 
zile; care erau în cetatea aceea, a- 
cestea toate loruşi ie-au împărţit 
lui lui Israil după porunca Domnu- 
lui,, cum au rânduit Domnul lui îsus. 

2& Şi a aprins îsus cetatea; şi o 
a făcut, movilă veşnică şi nelăcuită 
până în ziua aceasta. * 

29. Şi pre împăratul Gheii 1-a spân- 
zurat de un lemn strâmb, şi a fost 
spânzurai de lemn până seara, şi 
când a apus soarele a poruncit îsus 
de,. a luat trupul lui de pre lemn, şi 
î-a aruncat în groapă la poarta ce- 
tăţii, şi a pus preste ei o grămadă 
maţe de pietre până în ziua de astăzi. 

.30. Atunci a zidit îsus jertfelnic 
Domnului Dumnezeului lui Israil în 
muntele Ghevaî. 

31. în ce chip a poruncit Moisi 
robul Domnului fiilor lui Israil, cum 
este scris în legea lui Moisi, jert- 
felnic de - pietre întregi, preste care 
nu s'a pus fier, şi a adus acolo ar- 
dere de tot Domnului, şi jertfă de 
mântuire. 

32. Şi a scris îsus pe pietre a 
doua lege din legea lui Moisi îna- 
intea fiilor lui fsraiî. 

33. Şi tot Israilul şi bătrânii lor 
şi judecătorii lor şi cărturarii lor 
mergeau pe aproape de oparte şi de 
alfa împreajma sicriului, şi preoţii Le- 
viji purtau sicriul legii Domnului şi 



29. H 2 Lege 21, 22, 23; 2 Iirtp, 18, 17. 
31. Eşite 20, 25. 32. H 2 Lege 27, 3. 
33. H 2 Lege 11, 29; 27, 12. 



nemernicul şt rnoşneanul; jumătate 
dintru ei erau aproape de muntele 
Garizin, şi jumătate dintru ei erau 
aproape de muntele Gheval, după 
cum a poruncit Moisî robul Dom- 
nului, ca întâiu să binecuvinteze pre 
poporul lui Israil. > 

34. După acestea a cetit lsus toate 
cuvintele legii aceştia, binecuvântă- 
rile şi btesfemile, după cum erau 
scrise toate în legea lui Moisi. 

35. N'a fost cuvânt din toate, câte 
a poruncit Moisî lui lsus, care să 
nit-1 fi cetit lsus în auzul la toată 
adunarea fiilor lui Israil, ca să le 
âuză bărbaţii şi femeile şi pruncii şi 
nemernicii cei ce mergeau cu Israil. 

C A P. 9. 

Gavaonitenii cu vicleşug fac pace. 

Tar dupăce au auzit ioţi împăraţii 
Amoreilor cei dincolo de Iordan, 
i cei deiâ munte şi cei dela câmpie 
şi cei de pe tot ţărmul mării cei 
mari şi cei dela Andi-Livan şi lie- 
teii şi Hanancii şi Ferezeii şi Eveii 
şi Âmoreii şi Ghergheseii şi levuseii, 

2. S'au adunat împreună să se 
bată toţi cu lsus şi cu Israil. 

3. Iar cei ce lăcueau în Gavaon 
auzind toate, câte au făcut Domnul 
Ierihonulm şi Gheii, 

4. Au făcut şi ei înşelăciune, şi 
ş'au luat merinde, şi gătindu-se au 
luat saci vechi pe asini, şi foi de 
vin vechi, rupţi şi cârpiţi. 

5. Şi încălţămintele şi sandalele 
lor vechi şi cârpite în picioarele lor, 
Şi îmbMcămiritele lor pre ei vechi, 
şi pâinile cele de merinde uscate, 
mucede şi sfărâmate. 

* 6. Şi au venit la lsus în tabăra lui 
Israil la Galgala şi au zis către îsus 
şi către tot Israilul; din pământ de- 
parte am venit, şi acum faceţi cu 
noi pace. 

35. H 2*Lege 31, 11. 
Q. 1. Num. 34, 5; 6, 7. 



286 



ISUS NA VI 9 



7. Şi au zis fiii lui îsrâil către ei: 
vedeţi, ca nu cumvâ să lăcuiţi în 
pământul, care se cuvine nouă, şi 
nu vom. putea face\cu voi pace. 

8. far ei au zis către Isus: robii 
tăi. suntem. Şi a zis căite ei Isus: de 
unde sunteţi? Şi de unde aţi venit? 

9. Şi au răspuns ei : din pământ 
departe- foarte au venit robii tăi în- 
tru numele Domnului Dumnezeului 
tău, că am auzii numele lui şi toate 
câte au făcut în Eghipet. 

îO. Şi câte au făcut împăraţilor 
Amoreilor celor dincolo de Iordan: 
lui Sion împăratul Esevonului, şi lui 
Og împăratul Vasanului, care lăcuiâ 
în Asiarot şi în Edrain. 

1î. Şi auzind noi, au grăit către 
noi bătrânii noşfrîi şi io|i cei ce lă- 
cuesc pământul nostru, zicând: lua- 
ţj r vă merinde pre cale şi mergeţi în- 
ir'u întâmpinarea lor, şi să grăiţi că- 
tre ei: robii voştri suntem, şi acum 
faceţi cu noi pace, 

12. Aceste pâini care să; ne fie 
merinde pre cale, calde le-am luat 
din casa noastră în ziua, în care 
am ieşit să venim la voi; iar acum 
iată s'au uscat şi s'au sfărâmat. 

13. Şi aceşti foi de vin, când i-am 
umplut, erau noi, şi acum s'au rupt; 
şi hainele noastre şi încălţămintele 
noastre acestea s'au învechit de. ca- 
lea c.ea multă foarte. 

14. Şi au luat boierii din bucalele 
lor, şi pre Domnul nu l-au întrebat. 

15. Şi a făcui Isus pace cu ei, şi 
a pus legătură cu ei, că nu-i va o- 
morî pre ei, şi ii s'au-jurat lor boierii 
adunării. 2 

16. Şi a îosi trecând trei zile după 
ce a pus legătură cu ei, a înţeles, 
că sun! aproape de ei, şi între ei 
lăcuesc. 

17. Şi purcezând fiii lui Israil, a 
treia zi au venit ia cetăţile lor; iar 



10. Num. 21, 24. 16. 2 Imp. 21, 2. 



cetăţile Jor erau Gavaonul şi Chefira 
şi Viroful şi cetăţile Iarim. 

18. Şi nu i-au bătut pre ei fiii lui 
Israil, pentrucă foţi' boierii adunării 
s'au jurat lor .pre Domnul Dumne- 
zeul lui Israil, şi a cârtit toată adu- 
narea asupra boierilor 

î9. Şi au zis boierii către tbată a- 
dunarea: noi ne-am )urat lor pre 
Domnul Dumnezeul lui Israil, şi a- 
cum nu putem să ne atingem de ei. 

20. Ci aceasta să le facem, sS-i 
prindem pre ei şi să-i ţinem vii; ca 
să nu fie presie noi mâniea Dom- 
nului pentru jurământ u 1, cu care 
ne-am jurat lor. 

21. Şi au zis lor boierii să fie vii 
şi st taie lemne, şi să care apă ia 
toată" adunarea, după cum le-au zis 
lor boierii. ^ 

22. Şi i-a chemat pre ei îsus, Şi 
le-a zis lor: perilruce rn'aţî înşelat» 
zicând: departe suntem de voi foarte; 
iar voi sunteţi dintre cei ce lăcuesc 
între noi. « 

23. Şi acum blestemaţi să fiţi* să 
nu lipsească dintre voi rob.ffiici tăie- 
tor de lemne, nici purtător de s-pă 
mic şi Dumnezeului meu. 

24. Şi ei au răspuns lui îsus, zi- 
când : pentrucă cu adevărat s'au 
spus nouă, că au făgăduit Domnul 
Dumnezeul tău lui Moisl slugii sate, 
să vă deâ vouă pămânlul acesta, 
şi să ne pierdeţi pre noi.^şi pre loţi 
cei ce lăcuesc pre el dela faţa voa- 
stră, şi ne-am speriat foarte pentru 
viaţa noasffă; de frica voastră am 
făcut lucrul acesta. 

25. Şi acum, iată^n^suntem su- 
puşi vouă, precunjpS* place şi pre- 
cum vi se pjţrj^ îăceţi cu noi. 

26. Şf- le-a tăcut lor aşâ, şi i-a 
scos pre ei Isus în ziua aceea din 
mâna fiilor lui lsraiî, şi nu i-au o- 
morît ore ei. 



20. 2 Imp. 21, 1. 24. H 2 i£ge 7< i, 2. 



ISUS NA VI 9-10 



287 



27. Şi i-a pus pre ei lsus în ziua 
aceea 'tăietori de lemne şl -purtători 
de apă, la toată adunarea şi la jert- 
felnicul lui Dumnezeu; pentru aceea 
cei ce lăcuiau în Gavaon, s'au iăcui 
tăietori de lercme şi. purtători de apă 
îa jertfelnicul iui-Dumnezeu până în 
ziua de astăzi, şi la locul care l-ar 
alege Domnul. 

CAP. IO. 

Jius birufişie pre Amoniţi cu numite. 

Iar auzind Adonivezec împăratul 
Ierusalimului, cum că îs uş a lu a t 
Ohe şi o- a stricat, 'cum a făcut le- 
rihonviliii şi împăratului lui, aşâ a fă- 
cut şi. : Gheii şi împăratului ei; şi 
cum că cei ce lăcuiau în Gavaon de 
bunăvoie au mers la lsus si ia îs- 
Eail^ şi au rămas în mijlocul lor, 

2. S'a temui foarte; per.irucă ştiâ 
cum c?L Gavaonul esie cetate mare, 
ca una din mitropolit, şi to-ţi oa- 
menii ei lari. 

.3. Şi a„. trimis Adonivezec împă- 
ratul ierusalimului la Eîarn împăra- 
lul îHevronului şi la Fiddn împăratul 
lerimutului -şi la leta împăratul La- 
hisului şi la Davir împăratul Odo- 
lamului, zicând: 

4. Suiji-vă la mine şi-mi ajufa(i, 
şi să batem Gavaonul, căci s'a în- 
chinat lui lsus ş\ fiilor lui, Îsrail 

5. Şi s'au suit acei cinci împă- 
raţi ai Amoreîlor: împăratul Ierusa- 
limului şi împăratul -rjevf©njlui şi 
împăratul îerimutuiui şi împăratul 
Lshisului şi împăratul Odotemuiul, 
ei şi fb'i poporul lor; şi au încun- 
jurai Gavaonul şi-1 băteau. 

6. Iar lăcuitorii Gavaonului au tri- 
mis la lsus în tabăra lui Îsrail în 
Galgala, zicând: să nu-|î tragi mâi- 
nile tale de către robii tăi, sue-te la 
noi degrab, şi ne ajută şi ne mân- 
tueşte pre noi, că s'au adunat asu- 

ÎO. 10. 1 Imp; 7, 10; 3 Imp. 9, 17- 



pra noastră toţi împăraţii Amoreilor, 
carii lăcuesc^la munte. • ■ 

7. Şi s'a suit lsus din Gaigaia^ el 
şj tot' poporul cel răsboinic cu dân- 
sul, tot cei cu putere mre, 

8. Şi au zis Domnul către lsus: 
să nu te temi de ei, că în mâinile 
tale i-am dat pfe ei, nimenea dintru 
ei nu va sta înaintea voastră. 

9. Şi în vremea aceea a sosit lsus 
asupra lor fără de veste, că toată 
noaptea a venit din Galgala. 

10. Şi i-au făcut pre ei Domnul 
de s'au speriat de fata lui îsrail, şt 
î-au bătut pre ei Domnul bătac mare 
la Gavaon; şi i-au gonit pre ei pre 
calea suişului Vitoronului, şi i-au 
tăiat pre ei până la Azica şi până la 
Machida. 

11. Şl când fugeau ei de către isţa 
fiilor iui îsrail la pogorâşul Vitoro- 
nului, Domnul au aruncat preste ei 
pietre mari de grindină din cer până 
ia Azica, si mai mulţi au fost cei 
ce au murit de pietrele cele de grin- 
dină, decât cei ucişi de săbiile fu- 
ior iui îsrail în răsboiu. 

12. Atunci a grăit lsus către Dom- 
nul în ziua, în care au dat Dumne- 
zeu ore Amoreu supus fiilor lui îs- 
rail, când i-au bătui pre ei la Ga- 
vaon, şi s'au surpat dela fata fuior 
lui îsrail; si a zis lsus să sfeâ soa- 
rele spre Gavaon şi luna despre 
valea Aiaîonuîui. 

13. Si au stătut soarele şi lunai 
cu siarea până când au făcut Dum- 
nezeu izbândă- asupra vrăjmaşilor 
lor Au- nu este aceasta scrisă în 
cartea dreptului? Şi a slătut soa. 
rele în mijlocul, cerului, şi n'a mers 
cStre apus. cu sfârşitul unei zile. 

U. Si nici mai înainte, nici după 
aceea n'a fost zi ca aceasta ca să 
acculte Domnul de cuvântul, omului, 
pentrucă au bătut Domnul răsboitt 
împreună cu îsrail. ( 

" TZluXl, 20. 13. Sitab. 46, 5. 



288 



ISUS NAVI 10 



15. Şi s'a întors Isus şi tot îsrailul 
împreună cu el la tabără în Galgalâ. 

16. Şi au fugii aceşti cinci împă- 
raţi, şt s'au ascuns în peştera cea 
din Machida. • * 

17. Şi s'a spus lui lsus, zicând: 
s^au^fijlat acei cinci împăraţi as- 
cunşi în peştera cea din Machida. 

18. Şi a zis Isus: prăvăliţi pietre 
mari pre gura peşterii, şi puneţi la 
ele oameni, să-i păzească pre ei. 

19. Iar voi. nu staţi aici, ci goniţi 
dinapoi pre vrăjmaşii voştri, şi apu- 
cafi-i deia spate* şi nu vă fie milă 
de ei, şi nu-i lăsaţi pre ei să intre 
în cetăţile lor, că i-au dat Dom- 
nul Dumnezeul nostru în mâinile 
noastre. 

20. Şi a fost: dupăce au încetai 
Isus şi fii lui Israil a tăia pre ei 
cu tăiere mare foarte pânăce s'au 
sfârşit, şi cei ce au scăpat dintre 
ei au intrai în eetăţi tari, 

21. S'a întors tot poporul ia Isus 
în Machida şi în tabără sănătoşi, şi 
nimenea n'a îndrăznit a crâcni eu 
Hmba sa împrotiva fiilor lui Israil. 

22. Şi a zis Isus: deschideţi pe- 
ştera şi scoateţi pre cei cinci îm- 
păraţi din peşteră. ! 

23. Şi au făcut aşâ, şi au scos pre i 
cei cinci împăraţi din peşteră, pre j 
împăratul Ierusalimului şi pre îm- j 
păratul Hevronului şi pre împăratul 
Ierimutului şi pre împăratul Lahi- 
sului şi pre împăratul Odoiarnului. 

24. Şi dupăce i-au scos pre ei la 
îsiis, # chemat Isus pre*tot îsrailul 
şi pre căpitănii cei de risboiH 
carii venise eu- el, şi le-a zis: mer- , 
geţi înainte şi puneţi picioarele voa- 
stre pe grumazii lor, şi mergând eu 
pus. picioarele sale pre grumazii lor. 

25. Şi a zis Isus către ei: nu vă 
temeţi de ei, nici vă spăimăntaţi, 
îmbărbătaţi-vă şi vă întăriţi, că aşâ 
va face^Domnul tuturor vrăjmaşilor 
voştri, cu cari voi vă veţi baie v 



25. Şi i-a bătut pre ei Isus după 
^iceea, şi > j-a omorîf spânzurând u4 
de cinci lemne, şi au fost spânzu- 
raţi de lemne până seara. 

27. Şi a fost la apusul soarelui a 
poruncit Isus, jşjţ i-am luat pre ei de 
pre lemne* şt i-au aruncat în pe- 
ştera în care fugise, şi a răsturnat 
pre peşteră pietre inarl până în ziua 
de astăzi. 

28. Şi mir' aceeaşi^ zi a luai Ma- 
chia a, şi cu ascuţitul săbiei a omo- 
rît pre lăcuitorii ei şi pre împăratul 
ei, şi o a surpai pre ea; şi tot ce 
eră viu într'însa, şi nirhfhet^î'a tl- 
mas întru ea scăpat şi mântuit, -şt 
cu împăratul Machidei â făcat, tw 
ce chip a făcut cu împăraţii leit- 
honului " .iisvî 

29Î Şi s'a dus Isus şi tot IsraîM 
cu el dela Machida la Levna, şi-â 
dat rlsboiu asupra Levhei. 

30. Şl o au dat Domnului pre el 
în mâinile lui Israil, şi o a luat şi 
pre ea şi pre împăratul ei, şi a omo- 
rît pre lăcuitorii ei cu ascuţilul să- 
biei, şi toi ce eră viu îift^tiftsa; n'a 
rămas într'însa nici unul *mfn tuli şi 
scăpat; şi cu împăratul ei a făcui 
în ce chip a făcut cu împăratul îe- 
rihonuIuL t 
.. 31. Şi s'a dus Isus şi tot Îsrailul 
cu el dela Levna la Lahis, şi l-a în- 
cuniurat.îŞi a dat rstboui asupra lui. 

32. Şi au dat Domnul Lahisullîiî 
mâinile luidsraf şi l-a luat a doua 
zi, şi pre^ăcaiitorii cei dinfr'însul i^-a 
ornoWt cu ascuţitul săbiei, şi ceta- 
tea o a stricat, precum a făcut cu 
Levna. * ; 

33. Atunci s'a suit Elam împăra- 
tul Gazerului să ajute Lahisului, şi l-a 
bătut Isus eu ascuţitul săbiei şi pre 
poporul lui, de n'a rămas- dinlr'îhşu 
nici unul mântuit şi scăpai. . 

34. Şi s'a dus lsus si tot îsrailul 
dela Lahis la Eglon, şi o a încun- 

27. R % Lege 21, 23. ; 



ISUS NA VI 10-11 



289 



jurat, şi o a bătut pre ea, şi o au dat 
pre ea Domnul în mâinile lui lsrail. 

35. Şi o a luat pre ea în ziua a- 
ceea, şi o a făiaj pre ea cu ascu- 
ţitul săbiei, şi lot ce eră viu înlr'însa 
a omorît în ziua aceea, cum a făcut 

kahisului., 

36. Şi s'a dus Isus şi tot Israilul 
cu eldela Eglon la Hevron, şi o a 
încunjurat. 

37. Şi. o a luat pre ea, şi o a tăiat 
cu ascuţitul săbiei, şi pre împăra- 
tul ei şi toate satele ei, şi tot ce eră 
viu înlr'însa nimic n'a scăpat, în ce 
chip a făcut Eglonului, şi o a stri- 
cat pr?. ca şi loate câte erau într'însa. 

38. Şi s'a întors Isus şi tot Israilul 
cu el. la Davir, şi încunjurându-o o 
a luat. 

39. Şi pre împăratul ei şi toate 
satele ei le-a tăiat cu aşcujitul sa- 
biei,«şi o a stricat pre ea, şi tot ce 
erâ ( yiu.,îîn ea a omorît, şi n'a lă- 
sat ftre nimenea mântuit, în ce chip 
adăcut îievronului şi împăratului 

. Incaşa a făcut Davirei şi împăra- 
tului, ei, în ce chip a făcut Levnei 
şi împăratului eu 

4Qi Şj a bălul Isus lot pământul 
muntelui şi Naghevul şi câmpiea şi 
Asidfliul şi pre loji împăraţii lor, ! 
n'a lăsat nimica scăpat, ci tot ce 
erâ viu a omorît precum au porun- 
cii Domnul Dumnezeul lui lsrail. 
- 41. Aşâ i-a omorît pre ei Isus din 
Kadîs^arni ^până la Gaza tot pă- 
mântii Goson până la Gavaon. 
t- 42. Şi pre toii împăraţii lor şi pă- 
mântiii lor 1-a luat Isus odată; că 
Domnul Dumnezeul lui lsrail au bă- 
tu! răsboiu împreună cu lsrail. 

43. Şi s'a întors Isus şi toi Israilul 
cu dânsul în tabără la Galgala. 

CAP. 11. 

Stărpirea Hananeilor. 

Tar lavis. împăratul Asorului dacă 
la auzii acsşfea, a trimis la lovav 

40. 12, 7, S; H 2 Lege 20, 16. 



împăratul Madonului şi la împăra- 
tul Semeronuiui şi la împăratul As- 
hiafului, 

2. Şi . la împăraţii cei de către Sţ- 
donul cel mare, la munte şi la A- 
rava împreajma Khenerotului-. şi la 
câmpie şi la Nefedor, 5 

3. Şi la Hananeii cei; de pre mar- 
ginea mării de către răsărit şi la 
Amoreii cei de pre marginea mării 
şi la ttetei şi la Ferezei şi la Ievu- 
seii cei din munle şi. la Eveii cei ce 
lăcuesc la poalele lermonului în pă- 
mântul Masifa. 

4. Şi au ieşit ei şi împăraţii lor 
cu ei, şi popor mult, ca nisipul de 
pre marginea mării de mulfi, şi cai 
şi care multe foarte. 

5. ŞL s'au împreunat toţi împă- 
raţii aceştia, şi s'au strâns într'un 
loc, şi au tăbărî! la apa Meron să 
se bată cu lsrail. . i 

( 6. $i au zis ^Domnul către Isusî 
să nu te temi de fata lor, că mâine 
în ceasul acesta eu pre ei pre loji 
voiu da striviţi înaintea lui lsrail, 
cailor ie. vei tăiâ vinele, şi carele le 
vei arde cu foc. 
7. Şi a venit Isus şi lot poporul 
! cel resboinic cu dânsul asupra- lor 
I la apa Nteron fără de veste, şt au 
j năvălit presle ei în munte. 
I 8. Şi i-au dat pre ei Domnul în 
I mâna lui lsrail, şi făind^-i i-a go- 
nit până la Sidonul cel mare şi -până 
la apa Masrefot şi până la câmpu- 
rile Masifa despre .răsărit, şi i-a 
tăiat pre ei până n'a rămas dintru 
ei mântuit şi scăpai. . ■ . - k > 

9. Şi le-a făcut lor Isus, în ce chip 
i-au poruncii lui Domnul, cailor lor 
le-a lăsa! vinele, şi carele lor le-a 
ars cu foc. 

10. Şi s'a înfors Isus în vremea 
aceea şi a luat pre Asor, şi pre îm- 
păratul ei 1-a ucis cu sabia. Şi mai 



11. 9. 2 îtnp. 8, 4. 



290 



ISUS NA VI 11-12 



înainte Asorul stâpâneâ presie- foţi 
împăraţii aceştia. !i - 

11. Şi a omorît cu ascuţiltil să- 
biei roî sufletul din cetate, şi i-a 
pierdut>pre isţi, şi n'a rămas în- 
fr'însa nimicim eră viu, şi pre Asor 
o a ars cu foc.^- 

>'iZ Şi toile cefiţife împăraţilor a- 
cesforâ, «şi pre ioji împăraţii lor fca 
prins lsus şi i-a ucis cu ascuţitul 
safeiei, şi i-a pierdui, în xşe chip a 
rânduit Moisi roi) ui Domnului. 

13. Iar toate cetăţifo cele şănfuite 
nu le- a ars Israil, fără numai sin- 
gură cetatea Asor o a ars îsus. 

14. Şi toate prăzile ei şi toate do- 
bitoacele ie -au îrnpărţit loruşi fiii 
lui Israil; iar pre ei pre toţi i-au o- 
rrtorît cu ascuţitul săbiei, n'au lăsat 
dini re ei nimic ce erâ viii. 

' 15. Precum au poruncit Domnul 
lui Moisi robuluiiiSăuy şi precum 
Moisi a poruncit lui lsus, n'a lăsat 
nimica din toate câte au poruncit 
Domnul lui Moisî. " 

« 16. Şi a luat lsus tot pământul 
de munte şi tot păniântul Naghev 
şi toi pământul Goson şi câmpul 
şi cel de către apus şi muntele lui 
Israil şi câmpiiie cele de către munte. 

17; Deia muntele Helha care se 
sue la Siir până la Valagad, şi câm- 
pul Liv>anului supt muntele Jirmo- 
nului, pre toţi împăraţii lor i-a prins 
şi i-a bătut şi i-a omorît. 

* 18:"Şi zile multe a făcut îsus răs- 
boiu cu toţi împăraţii aceştia. 

19. Şi n'a lost cetate, care să n'o 
fi luat fiii lui Israil, afară de Evei, 
carii iăouiau în Gavaon, toate le-au 
luat cu răsboiiL - 

20. Că dela Domnul a fosf-să se 
întărească inima lor a ieşi la răs- 
boiu asupra lui Israil, ca să-i piarză, 
pre ei pre toţi, şi să nu aibă nici o 

12. R 2 Lege 7, 1; 20, 16, 17. 15. Eşire 
34, 11; Num. 33, 52; H 2 Lege 7, 1, 2. 

16. 10, 41. 17: 10, 40; 12, 7. 20. Esite" 
4, 21; Ii 2 Lege 2, 30; 3 Imp. 12, 15, 



milă, ci ca să piară, precum au zis 
Domniil^căire Moisi. 

21. Şi a venit lsus în vremea a- 
ceeaf şi #"răiâf pre Enachimii cei 
deîâ munţi din Hevron şi din Davir 
şi din ÂnavoP^i^ln fol muntele lui 
Israil şt al lui Iuda împreună cu ce- 
tăţile lor, şi i-ati pierdut pre ei îslis. 

22. Nu s'au lăsat Hii'^i israil din 
Enachimi, fără numai în Gaza şi în 
Ghel şi în Aseldot au rămas. 

23. Şi a luat lsus tot pământul 
acela, precum au poruncit : DbThuuî 
lui Moîsîi şi 1-a dat moştenire lui 
Israil împărţindu-1 între seminfuîe 
lor, şi s'a odihnit pământul de răs- 
boiu. ' - 

CAP 12. 

învingerea Împăraţilor. „.„^ 

fi aceştia sunt împăraţii pămân^ 
tului, pre carii i-âu bătut fiii lui 
Israil, şi au moştenit pământul lor- 
dincolo de Iordan către răsăritul 
soarelui, dela valea Arnonului până 
la muntele Ermonuiui, şi fot pămân- 
tul Aravei de către răsărit. 

2. Pre Sion împăratul Amqreiîor, 
care lăcuiâ tn Esevon, şi stăpânea 
dela Aroir, care este la marginea 
văii Arnonului de o parte de vale, şi 
jumătate de Galaad până la pârîul 
lavocului, hotarele fiilor fui Anion. 

3. Şi Aravâ, până . ia marea He- 
neret spre răsărit," şi până la, marea 
Aravei, marea , Sărată, dela* . ţasŞrit 
pre calea cea către' Vitsimot, dela 
Teman, care esie supt Ăsidoi.Fasga. 

4. Şi pre Og împăratul Vasanului 
cel ce rămăsese din uriaşii, cari lă- 
cuiau.în Astaj2§f[jsşi în Edrain. 

5. Şi au stăpânit dela munţii Er- 
monuiui şi dela Selca şi tot pămân- 
tul Vasanului până la hotarele Ghe- 
suri şi ale Mahafi şi jumătate . de 

î'Z^t Ithp. 17,4 - 2.1. Num. 26. 54, 55; 33, 54. 
12. 2- H 2 Lege 2, 36; 3, 6, 16. 4. R 2 Lege 
î, 4. 5. 1 Imp. 27, 8. 



ISUS NA VI 12— 13 



291 



€a1aad până la hotarele iui Sion îm- 
păratul Esevonului. 4 fi 

6. Moisî sluga Domnului, şi fiii 
lui Israil i-au ornorîi^re ei, şi 1-a 
dat MoisV "sluga • . Domnului moşte- 
nire lui Ruvim şi lui Gad şi la Ju- 
mătate dirf tfeamul lui Mariasl. 

7. Şi aceştia suntlmpăraţii Amo- 
reitor, pre* carii i-au ucis isus şi fiii 
lHi Israil dincoace de Iordan la ma-" 
rea Valagad în câmpul Livanului şi 
până la muntele Alog, care se sue 
spre Sîir, şi a dat Isus pre acela 
seminţiilor lui Israil moştenire după 
sorţii lor. 

8. In munte şi în câmp şi în A- 
ravâ şi în Asidot şi în pustie şi în 
Naghev, pre Heteu şi pre Amoreu 
şi pre Ha'naneu şi pre Ferezeu şi 
pre Eveti şi pre levuseu. 

9. Pre împăratul Ierihonului şi pre 
împăratul Gheii, care este aproape 
de Vetil. 

10. Pre împăratul Ierusalimului şi 
pre împăratul Hevronului. 

11. Pre împăratul lerimutului, pre 
împăratul Lahisului. 

12. Pre împăratul Eglomuiui, pre 
împăratul- Gazerului. 

13. Pre împăratul Davirului, pre 
împăratul Gaderului. 

14. Pre împăratul Ermatului, pre 
împăratul Afedului. 

15. Pre~împăratul Levnei, pre îm- 
păratul Odolamului. 

16. Pre împăratul Machidei, pre 
împăratul Vedilului, pre împăratul 
Tafodului. 11 

17. Pre împăratul Efcrului, pre îm- 
păratul Afecului, pre împăratul Le- ' 
zaronului. 

18. Pre împăratul Madonului, pre 
împăratul Azoruîui. ' '"' 

19. Pre împăratul Zamvronutui, 
pre împăratul Ahazafului. 

20. Pre împăratul Atanahuiui, pre 
împăratul Maghedonului. 

6. Num. 32, 33. 7. 10, 40; 11, 7. S. 10, 40. 



21. Pre împăratul Chidesului, ' 

22. Pre 'îrFipăfelul ^cornului lui 
Herm€Î. I ^'W : 

23. Pre tmpăratuLAdor âMui Na- 
fafedor, pfe împăratul l G®im al Gheî- 
ghelii. } *. 

24. Pre împăratul Te#sei, toţi înv 
păraţii aceştia treizeci şi unul, , 

CAP. 13. '■■"^■■■; fî - 

împărţirea pământului. 

> ; - ,. i- 1 't 

Si Isus fiind bătrân şi îndelungat 
j în zile, au zis Domnul către el: 
tu ai îmiătrâriitv ai îndelungat în 
zile, şt pământ rămâne îoacte pifh\ 
care să se împărjească moştenire* 

2. Şi acesta este pământul, care 
rămâne : hotarele Filis teilo r şi tot 
Ghesurî şi HanăneuL ; 

3. Dela cel nelăcuit de către faţa 
Eghipeiului, până la hotarele Aca- 
ronuîui deastânga Hananeilor, sg, 
socotesc cele cinci Domnii a Fili- 
steilor *. a Gazeului, a Azotului, a 
Ascfetonitului, a Ghetteuîui şi a Ca- 
ronitului. 

4. Şi Eveului: dela Teman tot păi 
mântui Hanasn împreajma Gâzei, şi 
Sidonenii până la Aîec, până la ho- 
tarele Amoreiîor. 

5. Şi tot pământul Galialului Fi- 
nistimuîui, şi tot Livanul dela ră-. 
săritul soarelui dela Galgaia supt 
muntele Ermonului, până ia intrarea. 
Ematuîui. 

6. Toţi cei ce lăcuesc în muntele 
acela dela. Livan până la Maseret 
Memfomaim^pre toţi Sidonenii eu 
îi voiu pierde dinaintea feţii fiilor lui 
Israil, numai să-1 împărţeşli cu sor.ţr 
lui- Israil, în ce chip âm poruncit ţie. 

7. Şi acum împărţeşte pământul 
acesta cu sorţi moştenire celor nouă 
semin|ii, şi jumătăţii seminţiei lui Mâ- 
naşi, dela Iordan până la marea cea 



13. JFac. 15, 18; 1 Imp. 6, 18* 
7. Fap.*48, 5. 



292 



ISUS JN'AVI 13 



mare despre apusul soarelui, dă-1 
lor, marea cea maje va îi hotar. 

8. Iar celor două seminţii» şi ju- 
mătăţii din seminţia lui Manasî, ce- 
lor ev sunt cu el, lui Ruvim şi lui 
Gad le-a daf Moisî dincolo de Ior- 
dan către răsăritul soarelui a dai 
lor Moisî sluga Domnului. 

9. Dela Aroir, care esle pre ţăr- 
murile văii Ârnonului şi cetatea cea 
dintre vale» şi tot şesul dela Meda- 
van până la Divon. 

10. ŞLfoafe cetăţile lui Sion împăra- 
tul Amoreilor, care a împărăţii în Ese- 
von până ia hotarele fiilor lui Amon. 

Îl/Şi Gaîaalita şi hotarele, Ghesu- 
rului şi ale Mahafului, şi' lot mun- 
tele Ernton ului şi toată Vasanita 
până la Selhâ. * 

12. Toată împărăţia lui Og în Va- 
sanita, care a împărăţii în Asia- 
TOt şi în Edrain, acesta a rămas din 
uriaşi, şi 1-a bătui pre el Moisi şi 
l-a pierdut. 

13. Şi n'au pierdut fiii lui Israil 
pre Ghesuri şi pre Mahări şi pre Ha- 
naneu, şi a lăcuit împăratul Ghesuri 
şf Mahări, între fiii lui Israil până 
în ziua f de astăzi. 

14. Numai seminţiei lui Levi nu 
s'a dat moştenire, Domnul Dumne- 
zeul tui Israil el esie moştenirea lor, 
după cum au zis lor Domnul. Şi a- 
ceasta esle, împărţirea, care o a fă- 
cui Moisî iiilor lui Israil în Aravo- 
iul lui Moav dincolo de Iordan des- 
pre Ierihon.- 

15. Şi l-a dat Moisî seminţiei fii- 
lor lui Ruvim după. familiile lor. 

16. Şi au fost hotarele lor dela A- 
roir, care esie de către faţa văii Âr- 
nonului, şi cetatea cea din valea Ac-; 
nonului, şi fot şesul până la Medava. 

17; Esevonul şi toate celtfiil cele 
din şes, şî Devonul şi Vamodyaalul 
şi casele Veeivof. 



18. Şi Essai şi Kadimdtul şi Me- 
faatul. 

19: Şi Cariatimul şi Sevan şi Sarda 
şi Siorul în muntele Enac. 

20. Şi Vetîogoivşi^Asidot, Easga 
şi Viisimui. F â ; 

21. Şi ioaie ceiăţile şesului şi foaiă 
împărăţia lui Sion îrnpăfaiul Amo- 
reilor, care a împărăţii ?rv Esevon, 
pre care l-a bătut Moisi, şi împreună 
cu el şi pre povăţuifofii lui Madiam 
şi pre Evî şi pre Rocon şi pre Sur 
şi pre Ur şi pre Revec boierii lui 
Sion, pre cei ce lăcuiau pământul. 

22. Şi pre Valaam vrăjitorul fe- 
ciorul lui Veor I-au ucis fiii lui Is- 
rail cu sabiea la înfrângere. 

23. Şi a fosf hotarul fiilor lui Ru- 
vim Iordanul, aceasta este moşte- 
nirea fiilor lui Ruvim, după familiile 
lor, ceiăţile lor şi saiele lor. 

24. Şi a dai Moisî fiilor lui Gad 
moştenire după familiile lor. 

25. Şi a fost hotarul lor lazirul, 
toate cetăţile lui Galaad şi jumătate 
din pământul fiilor lui Amon până la 
Aroir, care este de către faţa Ravatei. 

26. Şi dela Esevon până la Ara- 
vot către Masiîa: şt Votanim şî Mâatt. 
până la hotarele Davirului. 

27. Şi Enemec şi Vitaram şi : Vi- 
ianamrâ şi Sochoia şi Safon şi cea- 
laltă împărăţie a lui Sion împăra- 
tul Esevonului, şi Iordanul va fi 
hotar la partea mării ti en erei din- 
colo de Iordan spre răsărit. 

28. Aceasta este moştenirea fiilor 
lui Gad după familiile lor» cetăţile 
şi satele lor. 

29. Şi *aî|dat< Moisi moştenire şi 
: la jumălaîe din seminţia lui Manasî, 
-p^ş fosTa jumătăţii seminţii fiilor 

lui Manasî după popoarele lor. 

30. Şi au fost hotarele lor dela 
Maanain, şi toată împărăţia Vasanu- 

, lui, şi toată împărăţia lui Og împă- 



8. Num. 32, 29, 33; H 2 Lege 3, 12. 
J4. 14, 3, 4; Num. 18, 20. 



21. Num. 31, 8. 22. Num. 22, 7. 

23* 34j 14j ■ 15» 



ISUS NAVI i3— 14 



293 



Aratul Vasanului, şi ţoale satele lair, 
S^car* sun i în pământul Vasanitidei 

E'^asezeci de ceiăji. - ' 
■ 31. Şi jumătate Oalaad^şi Astaroî 
i ! -şi- Edrain, cetăţile împărăţiei- lui Og 
K'fn Vasan, s'au dat fiilor lui Mahir 
1 fiul lui Manasî, şi la jumătatea din 
P^fiil lui Mahir fiul lui Manasî după 
P^-iarrriliile lor. 

Ir ^ 32. Acestea sunt, care le-a dat 
% Woisi în Aravot Moav moştenire din- 
colo de Iordan către lerihon despre 
Ş răsărit. 

ţ - 33. Iar seminţiei Iui Levi nu i-a 
h -dat Moisî moştenire; Domnul Dum- 
^ «ezeul lui Israil, el este moştenirea 
£ tor, în ce chip au grăit lor. 

f ' ' CAP. 14. 

i 1 Moştenirea lui Haleb. ! 

=* s ceştia sunt din fiii lui Israil, carii 
i jftau moştenit în pământul lui Ha- 
: #aan, cărora le-a împărţit moşte- 
nire Eleazar preotul şi Isus fiul lui 
Nayî, şi căpeteniile părinteşti ale se^ 
mintiilor fiilor lui Israil. 
"2. Cu sorfi a împărţit moştenirea, 
; cum au poruncit Domnul prin mâna 
lui Isus, celor nouă seminţii, şi la 
jumătate de semenţie. 

3. Pentrucă la două seminţii şi 
la jumătate din seminţia lui Manasî 
a fost dat Moisî moştenire dincolo 
de Iordan. Iar Levijilor nu le-au dat 
moştenire îrjtre dânşii. 

4. Că fiii lui losif erau două se- 
? minjii: Manasî şi Efraim, şi Levijilor 

nu s'au dat parte în pământ, fără 
numai ceiăfi de lăcuit şi locurile 
cele de prin prejurul cetăţilor, pen- 
tru vitele şi. dobitoacele lori 

5. In ce chip au poruncit Domnul 
; lui Moisî, aşâ au făcui fiii lui îsrâil; 

şi au împărţit pământul. 

6. Şi au venit fiii lui Iuda la Isus 

31. 17, 1. 33. Num 18, 20; Iezecb. 44, 28. 
14. î."«îum. 34, 17. -'. Uvmt. 26, 55. 
ff. Num. 14, 24 şi 32, 12; H 2 Leg« 1, 36. 



în Galgala şi a zis către el Halev 
fiul lui Iefoni Chinezeul: tu ştii cu- 
vântul, care l-au grăit Domnul către 
Moisî omul lui Dumnezeu pentru 
mine şi pentru tine în Kadis VarnL 

7. Că eram de patruzeci de ani, 
Când m'a trimis Moisî robii! hu Dum- 
nezeu din Kadis Vamî să iscodesc 
pământul acesta, şi i-am răspuns 
lui cuvânt după gândul lui. - >r ' ^ 

8. Fraţii mei cei ce s'au sirti îm- 
preună cu mine au mutat inima po- 
porului, iar eu am adaos a urmă 
Domnului Dumnezeului meu. 

9. Şi s'a jurat Moisî în ziua aceea 
zicând: pământul; pre care te-arsuif 
tu, va îi moştenirea ta şi a fiilor tăi 
în veci, pentrucă ai adaos a urrhâ 
Domnului Dumnezeului nostru. 

10. Şi acum iată m'au ţinut viu 
Domnul, precum au zis, patruzeci 
şi cinci de ani sunt acum de când 
au grăit Domnul cuvântul acesta că- 
tre Moisî, când urrtblâ israil prin 
pustie, şi acum iată de optzeci şi 
cinci de ani sunt eu astăzi. 

11. Şi sunt încă tare, ca şi când 
m'â trimis Moisî, aşâ pot şi acum 
şi a intră şi a ieşi la răsboiu. 

12. Şi acum cer dela tine mun- 
tele acesta, după cum au zis Dom- 
nul în ziua aceea, că tu ai afazifftff 
vântul acesta în ziua aceea; şi acum 
sunt acolo Enachimi, cetăţi mari şl 
tari; deci de vâ fi Domnul cu mine, 
voiu pierde pre ei, precum au zis 
mie Domnul. r 

13. Şi 1-a binecuvântai pfe el Isus, 
şi a dat Hevronul moştlnlre Iul Ha- 
lev feciorul lui Iefonî Chinezeul. 

. r ;14.' Şi ! de alunei până 9 în ziua de 
dsîăl:! Hevronul a foit moştenire lui 
Halev fiul lui Monl Chinezeul, pen- 
trucă el ă ascultat porunca Domnu- 
lui Dumnezeului lui Israil. 

15. Iar numele Hevronului mai 
înainte* ejâ: cetatea lui Arvo, Miţro- 

8. Num. 14, 24. 13. Jud. 1, 20. 14. 21, 12. 



294 



ÎSUS NA VI 14-15 



polia celor din Enachimirşi pămân- 
!ui a încetai de ră^boiu. j 

' ' ^5. ] ' 

HoiăreW şi ciînţiy&isemiâfiei lui ludiî. 

Im moşterjirea seminjiei Iui Iuda 
după popoarele lor a fost,., dela 
hotarele îdumeii şi dela pustia^ Sin 
către arniaza'zi, până. Ia Ga diş către 

2. St au fost hotarele lor dela a- 
meazăzi până la îaturea mării cei 
sărate dela piscul, ce vine spre a- 
miazăzi, 

3. Şi merge împreajma suirei A- ' 
cravinilor, şi iese afară la Sena, şi 
suie dela amiazăzi spre Gadis Varnî, 
şi iese ta Esron, şi se sue în Addarâ, 
şi merge spre apusul Cadis. 

j4. Şi merge spre Selmona, şi iese 
până la valea Eghipefului, şi se vor 
sfârşi iioiarelejlui la mare; acestea 
sunt hotarele lor de către amiazăzi. 

5. Iar hotarele de către răsărit, 
toată marea cea sărată până la pâr- 
lea iordanului. Iar hotarele lor de 
către miazănoapte, -dela .piscul, mării 
şi dela partea Iordanului, i r 

6, Se sue hotarele spre Vefagla, şi 
merg spre miazănoapte aproape de 
Vetarava, şi se sue hotarele presle 
piştrile lui Veon feciorul lui Ruvim. 
.. 7. Şi se întind hotarele dela Da- 
virah.- din -valea lui Ahorv si se pg- 
gffarj|; spre miazănoapte xăire Gal- 
galâ, care este împreajma dealului 
Adamin, despţe răsăritul văii, şi iese 
hotarul spţe japa fântânii sgarelui, 
şi se sfârşesc la fântâna' lui Roghil. 

8, Şi se^ site hp tapele la valea 
Enotn spre rlsărjiui lui tşvţţs. df*că.- 
tre amiazăzi, acesla*gşte Ierusalim^, 
şt se sue hotarele pe vârful mm- 
telui, celui din faja văii Enomului 
către mare, care este de îaturea pă- 

15. -2. Num. 34, 3. 6. 18, 17. 7. 18, 16; 
2 irap. 17, 17{ 3 Imp. 1, 9. 8. 1 Parai. 11, 4. 



mânlului Rafain către miazănoapte, 
ţS», Şi trece «hotarul din vârful mun- 
telui către iivorula^ei NâOj şi frece 
prin ^tele^muntelui^EIronukii, şi se 
va abate; Hotarul la Vaal, aceasta 
este-celâtea larinv 

10. Şi dela Vaal va treee holanttl 
la mare şi la mimteie "Sir, şi va 
frece spre răsărit cetatea- larte de 
către miazănbapfe;^aceasta este Ha- - 
salon, şi se va pogorî la cetatea 
soarelui, şi vă frece şpre-ârntazăzu 

11. Şi va frece hotarul spre =ră- 
săriful Acaronului de către miază- 
noapte, .şi vor trece hotarele la So- 
charon, şi vot trece muntele pămân- 
tului Vaalan spre amiazăzi, şi .xa 
trece la Levna, şi vor ieşî hotarele 
la mare. 

12. Şi hotarele lor de către apus 
vor fi marea cea mare; acestea sunt 
hotarele fiilor Iui iuda împrejur du$& 
familiile lor. * 

13. Şi lui Halev feciorul ldi Ieltmî 
i-a dat parte în mijlocul fiilor fui 
Iuda după cum au poruncit Dum- 
nezeu, şi i-a dat Isus lui cetatea 
Arvoc"Mitropbliea;lui Enâc, aceăsfa 
este Hevronul. ? f? ^ 

14. Şi a pierdut de acolo Halev 
feciorul iui Iefonî pre cei (ret feciori 
ai lui Enâc: pre Susl |i ^re Tol- 
mari şi pre Âhamsn. 

15. Şi de acolo s'a |uit Halev la 
cei ce lăcuiau in Da^' iar numele 
Davirului mai înainte era cetatea căr- 
turarilor. '"V.j, 

1j6. Şi a zis Halev: cine va bate 
şi va luâ^ cetatea cărturarilor şi o 
va stăpâni, voiu da lui femeie pre 
, Ashah fata mea. 

17. Şi o a luat Gotoniil feciorul 
lui Chenez fratele cel mai tânăr al 
lui Halev, şi i-a dat lui femeie pre 
Ashan fata sa. 

— * : " . 

12. Num. 34, 6. 13. JeA. i, 10, 20. 
17. Jud. 1, 12-14; 1 Paralip. 4, 13. 



ISUS NA VI 15 



295 



18. Şi a f° sl e ® n( ^ a P urccs ea » 
şi s 'a sfătuit cm dânsul, zicând: 
cere-voiu de.ia tatăl meu ţarină, Ş» 
a strigat de pre asiţi, $ a zis că- 
fre ea tialev: ce-ţi este ţie? 

19. Ea''i-a .răspuns lui, dă-mi mie 
binecuvântare, >că pământ sec mi-ai 
dat mie, dă mie şi isvoarele apelor, 
şi î-a daL ef- isvoarele cele de sus; 
şi isvoarele cele de jos. 

20. Aceasta este moştenirea se- 
minţiei fiilor îuda după Popoa- 
rele lor. 

21/ Şi au fost cetăjile lor, cetăţile 
seminţiei fiilor lui luda din margi- 
nile Edomului spre pustie: Ca-vieseii, 
Eder, Iagur. 

22. Chină, Dimona, Adada. 

23. Ched.es, Asor, led na. 
* 24. Zif, Telem şi Valod. 

...25. Asor cel nou şi cetăţile Esron, 

aceasta este Asor, ■ 

' 26. Amam, Sama şi Molada, A- 

sarsuar. 

27. Asergada/Asemon şiViiveled. 
..2S. Vii'savee şi Yezictiea, cu sa- 
tele lor şi sălaşele tor. 
'29. Valaj Evem, Assm. 

30. Eldolad, Seiî, Erma. 

31. Sechelac, Mediemena, Sasănâ. 
, 32. Lavaot, Selim, Ein şi Remon 
toate cetăţile douăzeci şi nauă cu 
satele lor. ^ • 

33. Iar.Jn câmpie: Asdaol, Saraa, 
Asnâ:>> * , 

34. Zano, Gonirrr, Tafuâ, Inaim. 

35. lerimut, Odolam, Soho-, Azicâ. 

36. Sevarim, Agiiedaim işi Gadira, 
cu sălaşele lor patrusprezece cetăţi 
şi satele lor. 'u - 

37. Sena, Adasan, Magdalgack 

38. Bălan, Masfa, Iehdail.' . 

39. Lachis, Vasecaf, Aglon. 

40. Havvo, Lamas, Cadalis. 

41. Gadirod, Vitagon, Noman şi 
Machida, şâsesprezeci cetăţi, cu sa- 
tele lor. 

ÎS, Jud. 1, 14. 21. 2 Imp. 23, 20. 



42. Levna, Ader, Asan. 

43. Eîfa, Asfann^ Nesiv. 

44. Cheiîam, Acziv şi Marisâ, nouă 
cetăţi, cu sâleîe lonM* 

45. Acaron cu satele ei, şi săla- 
şele ei. H | 

46. Dela Acaron şi în rharţa Jem- 
nad, şi toate câte sunt aproape de 
Esdof, şi satele lor. 

47. Esdol şi satele ei, şi sălaşele 
ei, Gaza şi satele ei şi sălaşele ei, 
până la pârâul Eghipefului şi marea 
cea niare eşje hotarul ei. 

48. Şî la munte: Samir, Icter, Soha, 

49. Rena şi cetatea cărturarilor, 
aceasta este Davir. 

50. Anav, Esfemo, Anim. - 

51. Gosom, Hllu şi Ghilo, unspre- 
zece cetăţi, cu. satele lor. 

52. Erein, Ruma Esan. 

53. lânum, Vilfus, Âîaca. 

54. Aniata, cetatea Arye, aceasta 
este Hevrori şi Sior, nouă cetăţi cu 
sălaşele lor. 

55. Maon, Herniei, Ziv Etan. 

56. Esreii, Egdaarn, Zanua. 

57. Echen, Gavva şi Tarnna, zece 
cetăţi, şi satele lor. 

58. Alue, Vefsur, Ghedor: 

59. Maarot, Vctanam şi Eltecheen, 
şase cetăţi şi satele lor. • 

6CI. Teco, Evfrata, aceasta 1 este 
Vitieem, Fagbr, Etan, Culon.'Taiani, 
Tbyis, Carerri, Galem- fetir şt Ma- 
noho, unsprezece cetăţi, şi şalele lor. 

61. Carialvoal, aceasta este ceta- 
tea Aremva, două /.'cetiţi? şi săla- 
şiîe lot. ■''/'"■ ' 

" 62. In pustiii! Vidarava: Madiirri, 
Z^lja. * // " 

"ţ '63. Nevclan, cetăţile Sării şi Eiv- 
cfadî, cetăţi şase, şi satele lor. 

64. Iar levuseul lăcuîâ în Ierusa- 
lim, şi fiii lui Iuda n'au putut să-i 
piarză pre ei şi a lăcuit levuseul 
în Ierusalim cu fiii lui luda până în 
ziua aceasta. : 

64. 2 Mp. 5, 6, 7, 8.. 



296 



ISUS NA VI 16-17. 



CAP. 16. 

Cetăţile fiilor ltm ; Efraim. > 

Iar hotarele fiilor lui losif dela Ior- 
dan îppreajma Ierihonului de că- 
tre răsărit: pusiiea care se suie de 
la Ieri hon spre muntele Vetil. 

2. Şi iese din Veiil în tuza, şi 
trece presle hotarele Ahatarafului, 

3. Şi se pogoară spre apus la ho- 
tarele Efleti, până ia hotarele Veto- 
ronuluf de jos, şi până la Qaazer, « 
şi şe sfârşesc la mare. 

4. Şi au moştenit fiii lui losif E- 
fraim şi Manasi. 

5. Şi au fost hotarele fiilor lui 
Efraim după popoarele lor, şi au 
fost hotarele moştenirii lor, dela ră- 
sărit Âtarof, Adar, până "la Vetoro- 
nul cel de sus şi Gazară. 

6. Şi trec hotarele spre apus în 
Mahdot dela miazănoapte, şi trec 
spre răsărit în Tinatasilo, şi trec de 
la răsărit în lanoha. 

7. Apoi se pogoară dela îanoha 
în Atarof şi Narata, cu satele lor, şi 
trece spre Ierihon, şi iese la Iordan. 

8. Şi dela Tafu, merg hotarele spre 
apus la pârîul dana, şi iese la mare. 
Aceasta este moştenirea neamului 
lui Efraim după popoarele lor. 

9. Şi cetăţile cele osebite fiilor lui 
Efraim.între moştenirea fiilor lui Mâ- 
naşi, toate etăţile, şi satele lor, 

10. Şi n'a pierdut Efraim pre Ha- 
naneul, care îăcuiâ în Gazer, şi a 
lăcuit Hananeul între Efraim până 
în ziua aceasta, şi a fost supus, 
până când s'a suit Faraon împăra- 
tul Eghipetului, şi a luat cetatea, şi 
o a ars cu foc, şi pre Hananei, şi 
pre Ferezei, şi pre cei ce lăcuiau în 
Gazer i-au tăiat, şi o a dat pre ea 
Faraon zestre fetii sale. 



16. 2. Jud. 1, 26; 1 Paralip. 7, 28. 

10, Jud. 1, 29; 2 Imp. 5, 25; 3 Imp. 9, 16. 



CAP. 17. 

Moştenire^j'v»0tăfii,setni»ţii lui 
Manasi. 

Şi au fost hotarele seminţii fiilor 
lui Manasi, acesta este cel înfâiu 
născut al lui losif, lut* Mahir celui 
înfâiu născut al lui Manasî tatăl, lui 
Galaad, care a fost bărbat răsboinic, 
şi a avui moştenire în Galaad şi în 
Vasan. 

2. Şi au fost celorlalţi ai lui Ma- 
nasî după popoarele lor fiilor lui 
Aviezer şi fiilor lui Elec şi fiilor lut 
lezriil şi fiilor iui Sihem şi fiilor lut 
Efer şi fiilor lui Semidai, aceştia sunt 
fiii lui Manasî fiul lui losif băr- 
baţi după popoarele lor. 

3. Iar Salpaad feciorul lui Efer, 
fiul lui Galaad, fiul lui Mahir, fiul 
lui Manasî, n'aveâ feciori, ci numai 
îefe; şi acestea sunt numele fetelor lui 
Salpaad: Maala, Nuâ, Eglâ, Melhâ 
şi Tersa. > 

4. Şi au venit înaintea lui Eleazar 
preotul, şi înaintea lui Isus fiul "lut 
Navi şi înaintea boierilor, zicând: 
Dumnezeu au poruncit prin mâna 
lui Moisl, să ni se deâ nouă moşte- 
nire între fraţii noştrii. Şi li s'au dat 
lor moştenire după porunca Dom- 
nului între fraţii tatălui lor. \ 

& Şi a căzut funia lor idsla Anasâ, 
şi câmpul Lavec din pământul Ga- 
laadului şi al Vasanului, care este 
dincolo de Iordan,'^ 

6. Că fetele feciorilor lui Manasi 
au moştenit rnoşie, mire fraţii săi; 
iar părnâjgut (jalaaduhii s'a făcui 
moşie^eWiâlţi fii ai lui Mariăsî* 

7. Şi au fost hotarele fiilor lui 
Manasî dela Asir Mafot Dilanaf, care 
este înaintea feţii fiilor lui Sihem, 
şi merg spre hotarele lui Iamin şi 
lasiv, la fântâna lui Taîto t. 

17 «i. 13, 31; Num. 26, 29; Fac. 46, 20. 

2. Num. 26, 30. ^. Num. 26, 33; 27, U 36, 31* 
4. Num. 27, 7. 



ISUS NAVI 17-18 



297 



8. Că lui Manasî s'a fost venii pă- 
mântul Tapiu, care este tal hotarele 
lui Manasî a fiilor lui Efraiig, 

9. Şi s'au ppgorît hotarele la va- 
lea Canei căffe amiazăzi spre valea 
lui Air, Terevintul lui Efraim între 
C efăţile Jui Manasi şi hotarele lui 
Manasî spre miazănoapte la pârîu, 
şî marginea lui, marea. - 

10. Aşâ, ca moştenirea lui Efraim 
să fie de către amiazăzi, şi de către 
miazănoapte lui Manasî, şi amân- 
două să le hotărască marea, şi de 
către miazănoapte să se împreune 
cu Asir, şi de către răsărit cu Isahar. 

11. Şi va îi Manasî între Isahar 
şi între Asir Vitsan şi satele ei, şi 
lavlaam şi satele ei, şi cei ce lă- 
cuesc în Dor şi satele ei, şi cei ce 
lăcuesc. în Tanac şi satele ei, şi 
cei ce lăcuesc în Maghedo şi sa- 
tele ei, şi a treia parte din Nofelşi 
satele ei. 

4&*Şi n'âu putut fiii lui Manasi să 
strice cetăţile acestea, şi a început 
Hananeul a lăcui în pământul acesta. 

•13. Şi a fost dupăce s'au întărit 
fiii lui Israil, au supus pre Hananei, 
iar nu i-au omorît pre ei. 

14. Şi. s'au plâns fiii lui losif că- 
tre Isus, zicând: pentruce ne-ai dat 
nouă o- moşie şi o parte, de vreme 
ce eu sunt popor mult, şi Dumne- 
zeu m'au binecuvântat. 

15. Şi le-a zis lor Isus: de eşti tu 
popor mult, sue-te la păduri, şi-ţi cu- 
rSţeşte ţie acoJo loc, şi în pămân- 
tul Ferezeului şi într'al lui Raîain, 
de-fi este ţie strirăt muntele, lui E- 
fraim. ; v 

16. Şi au zis fiii tui losif: nu ne s 
place nouă muntele lui Efraim, că, 
călărime aleasă şi fier are Hana- 
neul, care lăcueşte în pământul Vet- 
san şi în satele ei, şi în valea Esrael. 

17. Şi a zis Isus fiilor lui losif, lui 
Efraim şi lui Manasî, grăind: de eşti 

12. Jud. 1, 27. 16. Jud. 1, 19. 



tu popor mult şi ai mare tărie, nu 
vei aveâ o moşie. 

18. Că pădurea va fi a ta, că pă- 
dure este, şi o vei smră& şi vor fi 
ale tale ieşirile ei, că vei pierde pre 
Hananeu, măcar de are el călărime 
aleasă şi tare este, că tu-1 vei»biruî 
pre el. * 

CAP. 18. 

Cetăţile seminţiei lui Veneamin. 

Şi s'a strâns toată adunarea - fii- 
lor lui Israil în Silo, şi a întins 
acolo cortul mărturiei, şi a fost pă- 
mântul supus lor. 

2. Şi au m ai rămas d in fiii lui Is- 
rail şapte seminţii; care n'au fost 
luat moştenire. 

3. Şi a zis Isus fiilor lui israil: 
până când vă veţi lenevî şi nu in- 
traţi să moşteniţi pământul, care l-au 
dat vouă Domnul Dumnezeul părin- 
ţilor voştri. 

4. Alegeţi din fiecare seminţie din- 
tre voi trei bărbaţi, ca să-i trimit 
pre ei, şi sculând u-se, să străbată 
pământul şi să-1 scrie pre el îna- 
intea mea, ca să-1 pdt împărţi, 

5. Şi au venit la dânsul, şi le-au 
împărţit lor şapte părţi, Iuda să fie 
lor hotar de către amiazăzi, şi fiii lui 
losif să le fie lor hotar de către 
miazănoapte. 

6. Deci voi împăr|iţi^pământul în 
şapte părţi, şi veniţi aici la mine, 
ca să vă scot vouă sorţi înaintea 
Domnului Dumnezeului ^nostru. ^ 

7. Că fiii îui Levî n'au parte în- 
l tre voi, că preiţta Domnului este 
%ăf4ea lor, şi Qad şr Ruvim şi ju- 
mătate din seminţia lui Manasî au 
luat moştenirea sa dincolo de Ior- 
dan spre răsărit, care le-a dat lor 
Moisi robul Domnului. 

8. Şi scutându-se bărbaţii aceia» 
s'au dus^ şi a poruncit Isus bărba- 
ţilor celor ce se duceau să străbată 



298 



ISUS NAVI 18-19' 



pământul, zicând: mergeţi şi cerce- 
iaţi pământul, şi-L strâlbateţb şi ve*- 
ni|i la mine, ca aiefcîn Silo înaintea 
Domnului î&ăiwă scot vouâV sor|isiu 

9. Şi sîau'dus bărbaţii aceştia, şi 
au umblat pămâutulyşikau văzui, şi 
scriind într'o carte cetăţile- lui, l-au 
împărţit în şapte părţi, şi au venii 
,1a îsus la tabără în Silo. 

10. Şi a aruncat Îsus sorţi în Silo 
înaintea Domnului, şi a împărţit a- 
colo îsus pământul fiilor lui îsrail 
după măsurile lor. 

11. Şi a ieşit îniâiu soarta seminţii 
fiilor lui Veniamin după popoarele 
tor; şi au ieşit hotarele moşiilor lor 
între fiii lui luda şi între fiii lui îojsif. 

12. Şi au, fost hotarele lor de că- 
ire miazănoapte dela Iordan, şi se 
sue din dosul îerihonului spre mia- 
zănoapie, şi sue prin munte către 
apus, şi iese la pustia Veton. 

13. Şi de acolo trec hotarele la 
Luza din dosul Luzei spre răsărit, 
acesta este Vejil, Ş4 pogoară hota- 
rele dela Atarot Edar la muntele cel 
de către arniazăzi de Vetoronuî cel 
de jos, - 

14. Şi trec hotarele* şi încunjură 
în partea cea despre apus dela arnia- 
zăzi dela munfele cel de către îa ţa 
Vetoronului dela arniazăzi, şi iese la 
Cariat Vaal, acesta este Cariaiirin 
cetatea fiilor lui luda; aceasta este 
partea de către mare. 5 - 

15. Iaf p,artea cea despre arniazăzi 
de către partea Cariat Vaal, şi trece 
hotarul iGazin spre apirs la s fjmtâna 
apevNaffo. <■ 

16. Şi pogoară; hotarele pre partea 
muntelui, ac-esta este despre partea 
crângului fiului hri.E.nom, cârmeşte 
din partea Emec Rafaim de către mia- 
zănoapte, şi se pogoară la Gheena 
dinapoia levuseii despre arniazăzi 
şi se pogoară la fântâna Roghil. 



18, 13. Fac. 28, 19. 16. 15, 7. 



" 17. Şi trecând către miazănoapte 
ajunge la* izvorul Sames, şi trece 
la GaMrbf, care este împreajma sui- 
şului Edomin, şi pogoară la piatra 
Vaan a fnlOKiuifRuvHfe 

18. ŞLtfece pre dinapoia Vetara- 
vei de către miazănoapte, -*şi se po- 
goară la hotarele AraveL. * 

19. Şr se pogoară spre hotarele 
dinapoia Vitalga de către miază- 
noapte şi trec hotarele la piscul mării 
sărilor despre miazănoapte sp-r-e par- 
tea Iordanului dela amiazSzi; ace** 
ster sunt hotarele de către arniazăzi. 

20. Şi de către partea răsăritului 
va fi hotâr Iordanul. Aceasta este 
moştenirea fiilor lui Veniamin, hota- 
rele ei împrejur după popoarele lor. 

: 21. Şi au fost cetăţile fiilor iui W 
niamin după popoarele lor* Ieriho- 
nul, Vetagla, Amecasisul. 

22. Vetavara, Samrirn, VetiL - 

23. Avim, Ofra, Afrata. » 

24. Cafarâmon, Afnl şi Gayaa, 
douăsprezece cetăţi şi satele lor. 

•25. <3avaonul, Rama, Verota, \ 
"26. Masfa, Chefira. 
27. Rechean, îerfil, ^Deraia*. ? 
i 28. Seiaiaf şi Evusv acesta este Ie- 
rusalimul şi Gavaotul şl cetatea lui 
îarim, treisprezece cetăţi şi satele 
lor. Aceasta este moştenirea fiilor 
lui Veniamin după popoarele lor. 

. Moştenirea cclerlalti şăăz seminţii şi 
. "a luii'fs'us Navi. 

% . -i 

Si ajejşf| al doilea sorţ lui Simeon, 
, seminţiei fiilor lui Simeon, după 
,p©poarel§lpr, şi au fost moştenirea 
lor în mijlocul moştenirei fiilor lui 
luda, 

2. Şi a fost moştenirea lor: Vir- 
saviea, Save, Molada. ... 
, 3: Aserşual, Voia, fason, v 
A. Eltuia ; Valul, Erma. 

27. 15, 6- 28. 2 Jmp. 21, 14. 



ISUS NAVI 19 



299 



5. Siclagul, Vitamarhavot, Aser- 
susim. 

6. Şi Viflcvaoi şi ţarinile lor, trei- 
sprezece cetăţi şLsatek 4pr. 

7. Aifli Remmon, Edef şi Asan, 
pairii cetăţi şi sakle lor. -v 

8. Şi toate sa.fe|e cete de prin pre- 
jurul cetăţilor- acestora nână la Var 
Iad Viradmot , mergând spre a mia- 
zăzi; aceasta este moştenirea se- 
minţiei fiilor lui Sirneon după po- 
poarele lor. 

9. Din mpsiea lui Iuda moştenirea 
fiilor lui Sirneon, pentru că partea 
fiilor ,-|uj Iuda, a fost mai mare de 
cât aJor, pentru aceea au luat f î ii 
iui Sirneon moştenire în moşiea lor. 

lO-îŞi a ieşit al treilea sorţ lui 
Zavolon după popoarele lor, şi sunt 
hotarele moştenirii lor până Ja Sarid.. 

11. Şi^s'au suit hotarele la mare 
şi Σ Maraja, şi se împreună la Ve- 
iaiava în valea cea de către faţa 
Iecnam. 

*2»'Şi se întoarce dela Sarid din 
preajma dela răsăritul Sames la ho- 
tarele Haseiatdavor, şi trece la Dav- 
faf,rşi se sue la Iafia. 

13. Şi de acolo frec spre răsărit 
la Ghedaefer şi la Sin, şi trec k Re- 
mona şj.,la Amataranua. 

ţ4. Şi jncunjură hotarele către 
rnieazănoapte la Anotb, şi iese la 
Gheiail. « 

15. Coltaii Naalol, Semron, îedala 
şi Vitleerg, cetăjf douăsprezece şi 
satele lor. » 

16. Aceasta*, este moştenirea se- 
minţiei fiilor lui Zaviilon^după po- 
poarele -lor, cetăţile şi satele lor,; 

17. Şi lui Isahar a ieşit al patrulea 
sorţ fiilor lui Isahar, după rudenia lor. 

18. Şi au fost hotarele lor: Istedi 
Ahasalof, Sunim. 

19. Afarem, Sion, Aneref. 
2G. Rovoi, Chezion, Aevis. 



21. Ramaod, Enganim, Anada şi 
Vitlazis-. - - 

22. Şi se Î4îipreirnă hotarele lă 
Tavor şi la Sasima şi Vîtsamis, şi 
sfârşitul hotarelor lor esie Jordaniil, 
cetăţi şasesprezece şi satele lor. 

23. Aceasta este moştenirea se- 
minţiei fiilor lui Isahar după popoa- 
rele lor, cetăţile şi satele lor. . 

-24. Şi a ieşit al cincilea sorţ nea- 
mului fiilor lui Asir după semin- 
ţiile lor. 

25. Şi au fost hotarele lor; Eleat, 
Aii, Vedeţi, Âhasaf. 

26. Eimeish, Amaad şi Masai; iar 
de către apus se împreună cu Car- 
miluî, cu Sioriil şi cu Lavanatul. 

27. Şi f se întoarce deia răsăritul 
soarelui cătis Vidagon, şi se îm- 
preună cu Zavulon, cu Ghe şi Etail 
despre miazănoapte, cu Vitemec şi 
Nail, şi merge la Havol deaştâriga/ 

28. Ahrân, Rooy, Amon şi Kana 
până la Siddniil cei mare; 

29. Şi şe înforc hofarele la Rama^ 
şi până în Tir cetate Mărită; şi se 
întorc hotarele la ©sa, şi ies la* mare% 
şi se sfârşesc îft Ahaziv. 

30. Ama, Afec şi Raov. cetăţi două- 
zeci şi două şi satele lor. ă - 

Sî.Aceasia este moştenirea se- 
minţii fiilor lui Asir după popoarele 
lor, cetăţile şi satele lor. 

32. Şi lui Neftali a ieşit al şase- 
lea sorţ, fiilor lui Neftali după po- 
poarele lor. v 

33. Şi au fost hotarele lot: Meelef, 
Olani» Seenanim, Ademt>Anechey şi 
lamei! până la- Lac, şi ies la Iordan. 

34. Şi se 1 întorerhotareîe despre 
apaş în. Aznot Tavor, şi trec de a- 
eoloţla Icoc, şi se împreună cu Za- 
bttlon dewcăîre răsărit, şi cu Asir 
se împreună de către mare, şi cu 
Iuda la Iordan de către răsăritul 
soarelui. r v î 



19. 18. 4 Imp. 4, s. 



27. 3 Imp. 9, 13. 28. loan 2, 1. 
29. 2 IitlR. 24, 7. 



300 



ISUS NAVI 19-20 



35. Şi cefă|ile cele zidite ale Tiri- 
lor, Tirul, Amat, Racaf şi Keneret. 

36. A^armV iîarna $i Asor. i 

37. Ca desul, Adrai şi izvoarele 
Asorului. >ă&~: 

38. leran, Magdaliil, Oran, Vita- 
nad şi Vitsamis, nouăsprezece ce- 
tăţi şi satele lor. 

• 39. Aceasta este moştenirea se- 
minţii fiilor lui Neîtall după rudenia, 
cetăţile şi satele lor. 

40. Şi lui Dan a ieşit ai şaptelea 
sorţ. 

41. Şi au fost hotarele moşfenirei 
lor: Sarâa, Esdaol, cetatea Samis. 

42. Salaavil, Elan, Edla. 

43. Elon, Tamna, Acaron. 

44. Eltecu, Oavaton, Valat. 

45. Ud, Vanivarac, Ghetremon. 

46. Şi dela marea Ieracon şi Ie- 
ricon hotar aproape de Ioppa. 

47. Şi au mers iiii lui Dan, şi au 
bătut pre Lesen, şi l-au luat şi l-au 
tăiat cu ascuţitul săbiei, şi î-au mo- 
ştenit, şi au lăcuit într'însul, şi au che- 
mat numele lui Lesen Dan, după nu- 
mele lui Dan tatăl lor. 

48. Aceasta este moştenirea se- 
minţii fiilor lui Dan după popoarele, 
cetăţile şi satele lor. 

49; Şi au sfârşit a împărţi cu sorti 
pământul după hotarele lor, şi fiii 
lui Israil au dat moşie lui Isus fiul 
lui Navi între dânşii. 

50 ta f^recum au poruncit Domnul, 
şi i-au dat lui cetatea Tamnadazara, 
care o a cerut în muntele Efrâim, 
şi a zidii cetate, şi a lăcuit înlr'însa. 

5!. Acestea suni împărţirile, care 
cu sorti le-au.. împărat Eleazarlpre- 
otul şi Isus fiul lui Navî şii căpete- 
niile părinteşti- întru seminţiile lui 
Israil după sorti, în Silo, înaintea 
Domnului, la uşile cortului mărtu- 
riei, şi s'au dus să lăcuiască pă- 
mântul. 



47. Jud. 1», 29. 



CAP.2Q. 

Cetăţile de scăpare. 

Şi au grăit Domnul lui Isus, zicând: 
2. Vorbeşte fiilor lui Israil şi le 
spune lor: daţi cetăţile cele pentru 
cei ce fug ca să scape, de care am 
zis către voi prin Moisî. 

3. Ca să fie scăpare ucigătorului 
teîui ce ar ridică vieafă fără de voea 
lui, neavând înainte nici un gând, 
şi vor fi cetăţile voastre scăpare ca 
să nu se omoare ucigaşul de ru- 
denia celui mort, până ce nu va 
veni înaintea adunării ia judecată. 

4. Acesta după ce va fugî la o ce- 
tate dintr'acestea, va sta la poarta 
cetăţii, şi va spune înaintea" blfrâ- 
nilor cetăţii aceea cuvintele sale, şi-t 
va primî adunarea la sine, şi va da 
Iui loc, şi va îacuî cu dânşii. 

5. Şi când va alergă după el ru- 
denia celui omorît, nu vor da în mâi- 
nile iui pre cel ce a omorît, pentru 
că neştiind a lovit pe aproap^ie " său 
şi nu pentrucă ",1-ar fi fost urît pre 
el mai înainte. > " 

6. Şi va lăcuî în cetatea aceea, până 
când va sta înaintea adunării la ju- 
decată, şi până ce va murî preotul 
cel mare, care va fi în zilele ace- 
lea; atunci se va întoarce ucigăto- 
rul, şi va merge în cetatea sa şi la 
casa sa,i|| unde a fost fugit. 

7. Şi a^ebit Cadfa în> Galilea 
în muntele lui Neftali, "şi Sihemul în 

- muntele Eîraim, cetatea Arvoc, acesta 
este Hevron în muntele lui luda. 
. 8. # dincolo &i Iordan împreaj- 
ma Jerihonului către răsărit a dai 
Vosotul în câmpia pustiei dela se* 
mintia lui Ruvim, şi Ârimotulîn Ga- 
îaad din seminţia lui Gad, şi Gola- 
nul în Vasan din seminţia lui Mâ- 
naşi. 



2©. 2. Num. 35, 11 ; 32 Lege Î9, 2; Eşire 
21, 13* 4. Num. 35, 22, 23$ a 2 Lege 19, 4, 5. 
5. fl 2 Lege, 4, 43. 



ISUS NA VI 20-21 



301 



9. Acestea sunt cetăţile cele nu- 
mite tuturor fiilor Iul Israil, şi ne- 
mernicului celui ce şadeîniru £i, câ 
să fugă acolo cel ce a ridicat vieaţă 
fără de voie, ca să nu moară de mina 
celui ce este rudenie eu cel omorît, 
până ce va sta înaintea adunării la 
judecată. 

CAP. 21. 

Cetăţile leviţilor. 

Si au venit căpeteniile părinteşti ale 
ţ fiilor lui Levî la Eleazar preotul 
şi Ia îsus fiul lui Navî şi Ia căpe- 
teniile părinteşti din seminţiile fiilor 
Iui Isrâiî. 

2. Şi âu zis către ei în Silo în pă- 
mântul Hanaan, grăind: Domnul au 
poruncit prin Moisi să ni se deă 
nouă cetăji în care să lăcuim noi, 
şi loc prin prejurul lor pentru hrana 
vilelor noastre 

3. Şi au dat fiii lui Israil Leviţilor din 
moştenirea sa după porunca Dom- 
nului cetăţile- acestea şi împrejuri- 
mile lor. 

4. Şi a ieşit sorţul poporului lui 
Caat. Şi au fost date cu sorţi fiilor 
Iui Aaron, preoţilor, Leviţilor dela se- 
minţia lui f Iuda şi dela seminţia lui 
Simeon şi deila seminţia Iui Venia- 
min cetăţi treisprezece. 

5. Şi celorlalţi fii ai lui Caat, au 
fost date cu sorţi dela seminţia lui 
Eîraim şi dela seminţia lui Dan şi 
dela jumătate din seminţia lui Ma- 
nasî cetăţi zece. :■■ 

6. Şi fiilor lui Ghedson s'au dat 
cu sorţi dela seminţia lui Isahar şi 
dela seminţia lui Asir şi dela se- 
minţia lui Neîfali, şi dela jumătate 
din seminţia lui Manasî în Vasan 
cetăţi treisprezece. 

7. Şi fiilor lui^Merari după popoa- 
rele lor, s'au dat cu sorţi dela se- 



21. 2. Num. 35, 2. 



minţia lui Ruvim şi dela seminţia 
Iui Gad şi dela seminţia lui Zavu- 
lon cetăţii douăsprezece. 

8. Şi au dat cu sorţi fiii Iui Israil 
Leviţilor cetăţile acestea şf împreju- 
rimile lor, în ce chip au- poruncit 
Domnul lui Moisî. 

9. Şi a dat seminţia fiilor lui Iuda 
şi seminţia fiilor lui Simeon, şi dela 
seminţia fiilor lui Veniamin cetăţile 
acestea. - - 

10. Şi s'a hotărît să fie ale fiilor 
lui Aaron după neamul lui Kaat al 
fiilor lui Levi, că acestea au ieşit în- 
tâiu la sorţi. 

11. Şi le-au dat lor Kariatarvocul 
Mitropolia Enachilor, acesta este He- 
vronul în muntele lui luda, cu îm- 
prejurimile ei. 

12. Iar ţarinile cetăţii şi satelj2 ei 
le-a dat Îsus fiilor lui Halev fiul Iui 
Iefdni, moşie. 

13. Şi fiilor lui Aaron a dat ceia* 
tea cea de scăpare celui ce va u- 
cide, Hevronul cu împrejurimile lui, 
şi Lovna cu împrejurimile ei. 

14. Şi Trefherul cu împrejurimile 
j lui şi Tema cu împrejurimile ei. 
| 15. Şi Istemo cu împrejurimile ei, 

şi Hon cu împrejurimile lui. 

16. Şi Davir cu împrejurimile ei, 
şi Ain cu împrejurimile ei, şi Eta şi 
Vetsames cu împrejurimile lui, nouă 
cetăţi dela aceste două seminţii: 
* 17. Iar dela seminţia lui Veniamin, 
Gavaonul cu împrejurimile lui şi 
Gavet cu împrejurimile lui. 

18. Şi Anafoful cu împrejurimile 
lui şi Elmon cu împrejurimile ei, 
patru cetăţi. 

19. .Idate cetăţile fiilor lui Aaron 
preoţilor cetăţi treisprezece, cu îm- 
prejurimile lor. 

20. Şi popoarelor fiilor lui L Kaat 
Leviţilor celor rămaşi dela fiii lui 
Kaat această moşie li s'au dat dela 
seminţia Iui Eîraim. 

1 Parai. 6. 55- -7.2.14,14. 13. 1 Barat. 6, 54. 



* 



302 



ISUS NAVI 21 



21. Şi le-^au daf lor cetatea scă- 
pării celui ce ucide, SihfemtiljCUiîiti- 
prejurimile lui ş?k Cfazferi} cm îrnpre* 
jurirrrile ei. . ,. 

JEL'Şi Kavzeiti ca împrejurimile ei 
şi Vteţorbriul cti împrejurimils lui, 
patru cetăţi. 

23. .Şi deîa seminţia lui Dan El- 
deca cu împrejurimile ei şi Gaveton 
cu împrejurimile ei. 

24. Şi Elonui cu împrejurimile lui 
şi Oheteremnonul cu împrejurimile 
lui, patru cetăţi. 

25. Şi deia jumătate din seminţia 
lut Manasî Tanahu, cu împrejuri- 
mile lui şi Vetsan cu împrejurimile 
ei, două cetăţi. 

26. Toate acestea zece cetăţi şi 
împrejurimile lor popoarelor iiilor 
lui Caat, care a mai fost rămas. 

27i ? Şi fiilor lui Gherson rudeni- 
ilor cu Loviţii dela jumătate din se- 
minţia lui Manasi cetăţile cele ose- 
bite pentru ucigători: Golan în Va»" 
san cu împrejurimile ci şi Vestera 
cu împrejurimile ei, două cetăţi. 

28. Şi dela seminţia lui Isahar 
Chisonul, cu împrejurimile lui şi 
Devera cu împrejurimile ei. 

29. Şi lermol cu împrejurimile ei 
şi fântâna cărturarilor, cu împreju- 
rimile ei, patru cetăţi. 

30. Şi dela seminţia iui Âsir Mi- 
sala cu împrejurimile lui, şi Avdon 
cu împrejurimile lui. 

31. Şi Helcata cu împrejurimile 
ei, şi Roov cu împrejurimile ei, patru 
cetăţi. 

32. Şi dela, seminţia iui Neîtali, 
cetatea cea osebită pentru "scăparea 
ucigătorului, Cadisuî în Galiiiia. cii 
împrejurimile- lui şi Amador -cu îm- 
prejurimile ei, şi Kardan cu împre- 
jurimile lustrei cetăţi. 

33v Toate cetăţile lui Gherson, 
după popoarele lor, treisprezece ce- 
tăţi cu împrejurimile lor. 

21. Nnm. 35, 6. 28. 1 Parai. 6, 72. 



34. >Şi poporului fiiter lui Merari . 
, Leviţilorsetor rămaşi dete seminţia- 

îciioi ;l»i Zavtebn: lecnan oi împie- 
jiMmile lui, şi Karita cu împrejuri- 
mite lui. -lv' : ■% 

35. Şi Dâmffa cu împrejurimile ei, 
şi Naalol cu împrejurimile lui, pa- 
tru cetăţi. 

36. Şi dincolo de Iordan despre 
Ierihon dela seminţii lui Ruvim a 
dat cetatea cea de scăpare ucigă- 
torului: Vosorul, Mişor cu. împrejuri* 
mile lor, şi Iazir cu împrejurimile lui. 

37. Şi Kedzonul cu împrejurimile 
ei, şi Masfa cu împrejurimile ei, 
cetăţi cinci. jS p s 

38. Şi dela seminţia lui Gad: cz% 
tatea cea de scăpare ucigătorului, 
Ramotul în Galaad cu împrejurimile; 
ki, şi Maaneam cu împrejurimile ei. 

39. ŞiEşevortul cu împrejurimile 
lui, şi lazira eu împrejurimile ei, 
toate cetăţile patru. 

40. Toate cetăţile fiilor lui Merari 
după popoarele lor celor rănMşî din* 
semîn|ia lui Levi* şi au foşti hota* 
rele lor cetăţi douăsprezece: m 

41. Toate cetăţile Leviţilor între 
moştenirea fiilor luMsraifepâiruieci 

j şi opt de cetăţi, cu împrejurimile 
j lor; fiecare cetate cu. împrejurimile 
ei; aşâ la toate cetăţile acestea. 

42. Şi a sîârşit Isus a împărţi 
pământul în hotarele lor, şi au dat 
fiii lui lsrail parte lui Isus. 

43. După porunca Domnului i-aU 
dat lui cetatea, --care. o a cerut, Tam- 
na-Saharul i-su dat lui în muntele lui 
Efraim, şi a zidii Isus cetatea, care 
o a cerut, şi a lăcuit într'însa. 

44. Şi a luat Isus cuţitele cele de 
piatră, cu care a tăiat împrejur pre 
fiii lui lsrail, cari s'au născut pre 
cale în pustie, că nu s'au tost tăiat 
împrejur în pustie, şi le-a pus în 
Tamna-Sahar. 

*45. Şi au dat Domnul tui lsrail tot 
pământul, care s'au jurat părinţilor 



ISUS NAVI 21—22 



303 



lor, că -l va da, şi 1-a moştenit pre 
el, şi a lăcuit într'însul. - 

46. Şi odihnă le-audaf Ioj Dom- 
nul P"n P^jur,- precum s'aife jurat 
părinţilor lor, nimenea n' a stătut 
împrof ivă înaintea lor dintre toţi vrăj- 
maşii îor, pre toţi vrăjmaşii lor i-au 
dat Domnul în mâinile lor. 

47. N'â rămas neplinit nici un cu- 
vânt din toate cuvintele cele bune, 
care au grăit Domnul fiilor lui îs- 
■ral!, toate s'au plinit. 

r ,, CAP. 22. 

Jnlourcejea. seminţiei lui Ruvim, Gad 
ţi jumătate din seminţia lui Manasi 
peste Iordan, 

* lunci a chemat Isus pre fiii lui 
^Rnvim şi pre îiii iui Gad şi ju- 
mătatea semin{iei Iui Manasi. 

2. Şi le-a zis: voi aţi auzit toate 
câte a poruncit vouă Moisi robul 
Domnului, şi aji ascultat cuvântul 
meu întru toate, câte am poruncit 
vouă. 

3. N'aji lăsat pe irajii voştri în- 
tr'aceste zile multe, până în ziua de 
astăziaţi păzi* porunca Domnului 
Dumnezeului vostru. 

4. Iar acum au odihnit Domnul 
Dumnezeul nostru pe fraţii noştri 
precum au zis lor, acum dar întoar- 
ceţi -vă şi merg^i la casele- voa- 
stre, şi iii pământul moştenirii voa- 
stre care vii-a dat vouă Moisi slu- 
ga Domnului dincolo de Iordan. 

Ci păziţi foarte sărîaeeti po- 
runcile şi legea,, care va poruncit 
vouă Moisi robul Domnului să o 
faceţi, să iubiţi pre Doţniiui Dum- 
nezeul vostru, şi să umblaţi întru 
toate căile lui, să păziţi poruncile 
lui, şi să vă lipiţi de el, şi să slu- 
jiţi lui din tot cugetul vostru şi din 
toată inima voastră. 



47. 23, 14; 1 Imp. 3, 19. 
22. 2, Num. 32, 20. 3. 11 18. 4. 13, 8; 
Num. 32, 29. 33, H 2 Lege 3, 12. 

5. fl 2 Lege 10, 12. 



6. Şi i-a binecuvântai pre ei Isus 
şfei-a slobozit; şi s'au dus la ca- 
sele lor. -■' si 'u f , 

7. Şi îa jumătate din seminţia lui 
Mânaşi a fost_sîlat Moisi în , Va- 
san; iar lă- cealaltă jumătate a dat 
Isus împreună cu fraţii lor dincoace; 
de Iordan lângă mare, şi după aceea 
i-a slobozit pre ei Isus la casete 
lor, şi i-a binecuvântat pre ei. 

8. Şi cu avu(ii multe s'au dus la" 
casele ior şi dobiioace multe foarte 
şi argint şi aur şi aramă şi fier şi 
haine multe foarte, au împărji! prada, 
care o au luat dela vrăjmaşi, îm- 
preună cu fraţii lor. 

9. Şt s'au întors îiii iui Ruvim şi 
fiii lui Gad şi jumătatea cea din se- 
minţia îui Manasi dela fiii lui Israit 
din Silo, care este în pământul Ha- 
naan, ca să meargă în Galaad în 
pământul rrroştenirei lor, cape l-au 
fost dobândit din porunca Domnu- 
lui prin mâna lui Moisi. 

10. Şi au venit Ia Galilodul lor* 
danului, care este în pământul lui 
Hanaan, şi au zidit acolo fiii Iui Ru- 
vim şi fiii lui Gad şi jumătatea cea 
din semin{ia iui Manasi, jertfelnic 
lângă iordan, jertfelnic mare la ve-* 
dere. .■ ■ ■ ^ 

îl. Şi auzind îiii lui Israil, au zis: 
iată fiii Iui Ruvim şi fîii lui Gad şi 
jumătatea din seminţia lui Manasi 
au zidit jertfelnic la hotarele pămân- 
tului Hanaan la Galilodul lordanu-* 
lui dincolo de fiii lui îarail. 

12. Şi au auzit fiii. lui' Israil, şi 
slau adunat toji fiii lui Israil în Silo, 
ca să se suie să-i bată pre ei. 

13. Şi au trimis iiii lui Israil la 
fiii luî Ruvim şi la fiii lui Gad şi la 
fiii cei din jumătatea seminţiei lui 
Manasi în pământul Galaadului pre 
Finees feciorul lui Eleazar fiul iui 
Aaron preotul. 

14. Şi 2ec.e boieri cu ei, câte un 

10. 13, 12. 



304 



ISUS NAVI 22 



boier din casa părintească de fie- 
care seminţie a lui Israil, carii erau 
boieri caselor părinteşti, mai mari 
preste miile lui Israil. 

15. Şi au mers la fiii lui Ruvim 
şi la fiii liii Gad şi la acea jumă- 
tate din seminţia iui Manasî în pă- 
mântul Galaad; şi au grăit căire ei, 
zicând: 

16. Acestea zice toată adunarea 
Domnului: ce este păcatul acesta, 
care aţi săvârşii înaintea Dumne- 
zeului lui Israil, să vă întoarceţi a- 
sfăzi dela Domnul Dumnezeul lui 
Israil zidindu-vă vouă jertfelnic, ca 
să vă abateţi astăzi dela Domnul? 

17. Au doară mic este vouă pă- 
catul lui Fogor, că nu ne-am cură- 
ţit de el până în ziua aceasta, şi 
s'a făcut bătae întru adunarea Dom- 
nului? 

18. Şi voi vă abateţi astăzi dela 
Domnul, şi de vă veţi osebî astăzi 
de către Domnul, mâine preste tot 
Israilul va fi mânia Domnului 

19. Şi acum de este mic vouă 
pământul moştenirii voastre, treceţi 
ta pământul moştenirei Domnului, 
unde este cortul Domnului, şi mo- 
şteniţi între noi, şi nu vă osebiţi 
de Dumnezeu, şi de noi nu vă o- 
sebiţi zidindu-vă jertfelnic afară de 
jertfelnicul Domnului Dumnezeului 
nostru. . 

20. Au* nu Ahar feciorul iui Zarâ 
a făcut păcat luând din anatema, 
şi preste toată adunarea lui Israil 
a fost mâniea? Şi acesta unul sin- 
gur erâ, ci nil singur a murit în pă- 
catul său. 

21. Şi au răspuns fiii lui Ruvim 
şi fiii lui Gad şi jumătate din se- 
minţia lui Manasî, şi au grăit celor 
mai mari preste miile lui Israil, zi- 
când: 

22. Dumnezeu Dumnezeu Domn 
«stei şi Dumnezeu Dumnezeu Dom- 

17, Num. 25, 3. 18, H 2 Xege 4, 3. 20. 7, 1, 



nul însuşi ştie, şi Israil însuşi va 
cunoaşte, de am făcut noi păcatul 
destinării înaintea.Domnului, să nu 
ne mântuiască pre noi în ziua a- 
ceasta. 

23. Şi de am zidit nouă jertfelnic 
pentru ca să ne osebim d« către 
Domnul Dumnezeul nostru, sau pen- 
tru ca să aducem pre el jertfă de 
arderi de tot, sau pentru ca să fa- 
cem pre el jertfă de mântuire, Dom- 
nul însuşi să cerce. i*, 

24. Ci penlrucă ne-am temut de 
lucrul acesta, am făcut aceasta, zi- 
când: ca nu cumvâ mâine să, grăia- 
scă fiii voştri fiilor noştri zicând: 
ce este vouă, şi Domnului Dumne- 
zeului lui Israil. 

25. Că hotar au pus Domnul între 
noi şi între voi fiii lui Ruvim şi 
fiii lui Gad, Iordanul; şi nu este 
vouă parte cu Domnul, şi vor în- 
streinâ fiii voştri pre fiii noştri, ca 
să nu se închine Domnului. 

26. Pentru aceea am zis: să facem 
aşâ, să zidim jertfelnicul acesta, nu 
pentru aduceri, nici pentru jertfe. 

27. Ci pentru ca să fie acesta măr- 
turie între noi şi între voi, şi între 
fiii noştri după noi, ca să. săvâr- 
şească slujbă Domnului înaintea lui 
cu aducerile noastre şi cu jertfele 
noasire şi cu jertfele cele de mân- 
tuire ale noastre; şi nu vor zice fiii 
voştri fiilor noştri mâirie, n'aveţi voi 

' parte cu Domnul. 

28. Şi am zis: de va fi v$e odini- 
oară, şi vot gxăî -către *ioi, sau că- 
către semfiljpe** noasire^mâine, şi 
vopşice: vedeţi asemănarea jertfel- 
nicului Domnului, care l-au făcut 
părinţii noştri, nu pentru aduceri, 
nici pentru jertfă; ci pentru ca să 
fie mărturie între noi şi între voi 
şi între fiii noştri. 

29. Să nu fie nouă, ca să ne a- 
*.balem de către Domnul în ziua de 

1 25. Neemia 2, 20, 27. 24* 27. 



ISUS NA VI 22—23 



305 



g S{ gzi să ne osebim de către Dom-» 
nul, ea să zidim nouă jeritefriic pen- 
tru aducerile şi pentru jerîîele cele 
de pace şi pentru jertfele cele de 
mântuire, afară de jertfelnicul Dom- 
nului Dumnezeului nostru, care este 
înaintea cortului lui. 

30. Şi dupăce a auzit Finees pre- 
otul şi toţi boierii adunării şi cei 
mai mari preste miile lui Israil, carii 
erau cu eiv-cuvintele, care le-au grăit 
fiii lui Ruvim şi fiii lui Gad şi ju- 
mătatea din seminţia lui Manasî, 
le-au plăcut lor. 

31. Şi a zis Finees fiul lui Elea- 
zar preotul către fiii lui Ruvim şi 
către fiii lui Gad şi către jumătatea 
din seminţia lui Manasî: astăzi am 
cunoscut, că cu noi este Domnul, 
pentrueă n'aţi săvârşit înaintea Dom- 
nului păcatul acesta, şi afi izbăvit 
pre fiii lui Israil din mâna Domnului. 
>32.'Şi s'a întors Finees feciorul 
lui Eleazar preotul şi boierii nea- 
murilor dela fiii lui Ruvim şi dela 
fiii lui Gad şi dela jumătatea din 
seminţia lui Manasî din pământul 
Galaad,în pământul Hanaân la fiii 
toi Israil, şi le-au spus lor cuvintele. 

33. Şi a plăcut cuvântul acela 
fiilor lui Israil, şi a grăit către fiii 
lui Israil şi ă binecuvântat pre Dum- 
nezeul fiilor lui Israil, şi au zis: să 
nu se mai sue la ei cu răsboiu, ca 
să piarză p&rnânâul fiilor lui Ruvim 
şi al fiilor lui Gad şt al jumătăţii 
din seminţia lui Manasî, şi au lă- 
cuit înfr'însul, 

34. Şi a numit Isus jertfelnicul 
lui Ruvim şi al lui Gad şi al ju- 
mătăţii seminţiei lui Manasî, şi a zis: 
că mărturie este între ei, că Dom- 
nul este Dumnezeul lor. 

CAP. 23. 

Sfăiitire pentru paza legei Domnului. 
Ameninţare cu nenorociri călcătorilor ei, 

Qi a fost după zile multe dupăce 
V au odihnit Domnul Dumnezeu pre 



Israil de loji vrăjmaşii iui de prin 
prejur, şi Isus a îmbătrânit înde- 
lungat în zile. 

2. A chemaf ilsus pre» lo|i fiii lui 
Israil şi pre bătrânii lor şi pre bo- 
ierii lor şi pre judecătorii lor şi pre 
cărturarii lor, şi a zis către ei: eu 
am îmbătrânit şi m'am îndelungat 
în zile. 

3. Şi voi aţi văzut toate câte au 
făcu! Domnul Dumnezeul nostru tu- 
turor neamurilor acestora de către 
fa{a noastră, că Domnul Dumnezeul 
vostru acesta s'au bătut pentru voi. 

4. Vedeji cum am împ