(navigation image)
Home American Libraries | Canadian Libraries | Universal Library | Community Texts | Project Gutenberg | Children's Library | Biodiversity Heritage Library | Additional Collections
Search: Advanced Search
Anonymous User (login or join us)
Upload
See other formats

Full text of "Constantin Hrehor - Muntele marturisitor"

CONSTANTIN HREHOR 



MUNTELE MARTURISITOR 

ANII REZISTENTEI / ANII SUFERINTEI 



Lucrarea a fost tiparita la Editura Timpul, 
Ia§i, 2002 



APOLOGETICUM 

2004 



Constantin Hrehor 



Consilier editorial: Cassian Maria Spiridon Coperta: Constantin Hrehor 
Reproducere dupa fresca „Scara virtutilor", Manastirea Sucevita 
Redactor: Constantin Hrehor Culegere: Elena Condrei 
Tehnoredactare: Liviu Dorin Clement, Constantin Bodnariu 
Corector: Mihaela Herghiligiu 

Copyright © 2002 Editura TIMPUL 
Copyright © 2004 Apologeticum 
ISBN 973-612-042-2 



„Toate oasele mele vor zice: Doamne, cine este asemenea Tie sa-1 
izbaveasca pe sarac din mana celormai tari dec at el §ipe sarman de cei ce 
iljefuiesc? 

Martori mincino§i s-au ridicat §i de ceea ce nu §tiam m-au intrebat; prin 
rele pentru bune m-au rasplatit §i au vlaguit sufletul meu, dar eu, cand ei 
ma suparau, cu haina de sac m-am imbracat si cu postire mi-am smerit 
sufletul. " 
(Psalm 34, 10-13) 



Muntele marturisitor 



DRUMUL 

Dupa multi ani de asteptare, iata, un dialog devine o carte. 
Marturisirile emotionante, ilustrand personaje si momente incredibile dintr- 
o irealitate care e incorporate in istoria noastra, nu sunt contrafacute, 
cosmetizate de metafora, produse de inchipuirea prodigioas a a unui condei 
artist, ci au o sursa originara si originala - chiar un erou al Rezistentei 
armate din muntii Bucovinei: Gavril Vatamaniuc, „haiducul batran". La 
cei 78 de ani ai sai, pastrand din viata austera a muntilor „ochii de vultur si 
urechile de lup", dincolo de amintirile cutremuratoare din temnitele rosii, 
si-a pastrat nealterata pana acum si verticalitatea, si luciditatea. 

Povestitor cu harisma, cu o experienta existentiala ce iese din 
normalitate, pe parcursul relatarilor care dau chip acestui „roman" construit 
din intrebari laconice si raspunsuri colocviale, din naratii epopeice, Gavril 
Vatamaniuc se vrea nu un nume spre neuitare, ci un rostitor de adevar, o 
figura cu relief intr-o galerie cu temerari care si-au pus viata in slujba 
demnitatii, intre cei angajati in lupta cu erorile si compromisurile unei 
epoci, care au tinut in lanturile Apocalipsei, alaturi de alte semintii, si 
Neamul nostru crestin, insemnat cu stigmatele Crucii, nadajduitor de 
rascumparare si inviere, si de cinstita recunoastere in fata umanitatii. 

Constantin Hrehor: Relatarile care comprima o istorie tumultuoasa, 
inscriind oameni si locuri din Bucovina, dar si aspiratii ale romanilor de 
pretutindeni, acest ex curs trebuie sa inceapa cu momente legate de 
copilarie, cu geneza... §i pentru ca „nu exista un mijloc mai bun de a cauta 
adevarul decat prin intrebari si raspunsuri" (Augustin), va intreb, fireste, 
despre parinti, despre satul natal, despre scoala. 

Gavril Vatamaniuc: Am vazut lumina dintre pamant si cer intr-o zi 
de toamna a anului 1924, la 25 noiembrie, in Sucevita. Eram eel de-al 
zecelea copil al gospodarilor Vasile si Elisabeta Vatamaniuc. Dupa cei 
sapte ani de scoala generala, la numai 16 ani am luat un drum nepotrivit cu 
aceasta varsta, cu copil aria - am imbratisat viata de cazarma. Aveam 17 ani 
si jumatate cand am plecat pe front. Era anul 1943. Ajunsesem in Crimeea, 
unde am stat 6 luni de zile... 

C.H.: Deja ne adancim in zona dramatica a biografiei. Sa vedem cum 
arata scoala de atunci, cum arata satul, cum traiau oamenii la vremea 
respectiva - o perioada critica -, care era cadrul social-politic, ce 
determinative ati avut cand ati spus „mama si tata, la 1 6 ani, las o parte din 
copilarie acasa si ma due sub arme". 

Gv.V.: Director de scoala era Avram Boghean. El, fiind capitan in 



Constantin Hrehor 
rezerva, caci in vremea aceea toti invatatorii erau ofiteri, era concentrat. La 

7 5 5 5 j 

scoala primara din Sucevita doamna Beuca invata clasa I si a Il-a, domnul 
profesor Georgescu - reformat, avand si o defectiune la un picior, era liber 
de sarcini militare - invata clasa a Ill-a si a IV-a; domnul Popovici invata 
clasa a V-a, fiind si comandantul subcentrului de premilitari, iar doamna 
Boghean, sotia directorului, invata clasa a Vl-a si a VH-a. Acesti dascali 
predau toate materiile. Si se facea carte buna. Rog sa ma scuze dascalii din 
invatamantul de astazi, dar copiii sunt extrem, extrem de slab pregatiti, din 
toate punctele de vedere. Nu prea stiu despre Selimbar, despre Ceremus, 
despre Hotin ori Cetatea Alba... 

Erau atunci patru-cinci invatatori care predau de toate si ucenicii 
aveau orizont, predau de toate la sapte clase! 

La aceasta scoala a invatat si dl. Modest Radu Siretean, ajungand 
mai tarziu directorul ei, cand inca era adolescent. Tot de aici s-au ridicat 
oameni cu nume bun. Calin Gavril Boghean - ofiter superior, Valerian 
Procopciuc, profesor si bibliograf, autorul monografiei Sucevita... 

C.H.: Accentuati ca dimensiunea patriotica, absolut obligatorie in 
cadrul educational, e astazi ignorata, aproape abandonata. 

Gv.V.: Da. Au fost in compania mea cu ocazia unor excursii la 
monument ele noastre evocatoare de vremi glorioase, tineri care m-au facut 
sa rosesc din pricina cunostintelor elementare precare. Asa s-a intamplat la 
Putna, la Arcul de Triumf, la Cozia. In fata unor statui, inaintea Galeriei 
Voievozilor de la la si si de la Radauti... 

Si, ca sa due raspunsul pana la capat, voi spune ca etapa pe care o 
evoc - Sucevita natala fiind in centrul ei - era tulbure. 

Din punct de vedere social, din punct de vedere economic, s a vorbim 
asa, era timpul concentrarilor, deoarece, dupa cum stim, Basarabia in '39 a 
fost rapita. Erau cativa pensionari care au lucrat in fabrica de cherestea, 
majoritatea nemti de la Voievodeasa, putini, foarte putini, de la Sucevita. 
Cei care munceau la padure, cu tapina, nu aveau pensie. Traiau oamenii cu 
palma de pamant pe care o aveau. Dar fiind cu adevarat liberi si pentru ca 
banul avea valoare atunci, oamenii cresteau vite, le vindeau si faceau fata 
vietii, pe langa alte venituri. O oaie si un miel costau 250 de lei; cand a 
plecat un alt frate al meu in armata - ca noi am fost trei frati reangajati in 
armata: Niculai, Costel si eu, Gavril -, tatal meu a castigat o astfel de suma 
in urma unei negustorii. 

Ce m-a determinat sa merg sub arme? Am terminat scoala primara; 
ce sa fac aici? Tata a murit cand aveam 14 ani. Am ramas eu cu o sora. Toti 

5 

ceilalti erau casatoriti. Eu, impreuna cu sora mea, care era mai mare decat 
mine, am ramas fara stea. Am zis: „Merg si eu ca si Costel, ca si Niculai. 
Ma reangajez, fac scoala si voi avea o sursa de viata asigurata, caci aici este 
foarte greu". Asa am zis si am plecat. 

4 



Muntele marturisitor 

C.H.: Dar 16 ani este o varsta cand inca n-ati iesit din copilarie. 
Gavriluta de atunci, de 16 ani, ce impuls launtric a avut sau de unde, casa 
iasa din spatiul mirabil al copilariei si al Bucovinei si sa intre vrand- 
nevrand intr-un regim cazon, cu legi foarte aspre, fiindca o armata care-si 
§tie foarte bine rostul are rigori pentru care nu-s facuti multi? 

Gv.V.: Vreau sa va spun un lucru si-am sa revin ca sa nu scap ocazia. 
Cand faceam Scoala militara la Fagaras, deja Bucovina era ocupata 
jumatate de catre rusi. Era si Sucevita ocupata. Familiile erau evacuate. La 
scoala, dimineata la sase, desteptarea. Pana la sapte, in pielea goala pana la 
jumatate, pe stadion, gimnastica si frecarea cu zapada in gerul cumplit al 
Fagarasilor -, inviorarea, cum se spune, si cafeaua, acea apa de orz ars, cu 
vreo doua sute cincizeci grame de paine; plecam la instructie pe munti. 
Faceam exercitiile cu nemtii, nu era gluma. Instructia, temele de lupta, 
salturile etc. trebuiau sa iasa „nemteste", dupa regulile scolii germane. 
Daca ceva nu era in regula, fara nici o concesie, ne intorceau de douazeci 
de ori inapoi. §i iar reluam salturile si exersam pana ne busea sangele. Mi 
s-a intamplat aceasta cand eram copilandru de 17-18 ani, varsta implinita in 
comuna Caracut, in Crimeea. Am venit de acolo si am intrat la scoala 
militara la 18 ani si 6 luni. Nu era usor deloc; la 12 se aducea masa, acolo 
pe munte, cu marmizele. Mancam, aveam jumatate de ora repaus si iarasi 
treceam la instructie. Veneam seara la ora 6 in cazarma, la scoala; mancam 
si plecam inapoi - aplicatie de noapte pana la ora 24. De la 6 la 12 noaptea 
program pe munte, instructie. §titi ce inseamna asta? §i mancarea nu era 
prea grozava, ca la cazarma. Dar nu m-am gandit niciodata sa dezertez, am 
spus ca trebuie sa termin orice ar fi, ca sa castig banul meu si sa traiesc. 

Veneau de acasa, din timp in timp, pachete; mai ales banatenii 
primeau pita si slana. Eu nu aveam cui scrie. Stateam si plangeam intr-un 
colt; nu plangeam, stateam ca o curca plouata acolo si ma uitam cum 
mananca altii din pachet; eu traiam cu ciorba din gamela, dar hotarat sa 
termin scoala... 

Eram foarte bun la inot. §i acum cred ca as putea trece Dunarea in 
Marea Neagra! Cand eram la scoala din Constanta, la „Carmen Sylva", ma 
aruncam pe valuri de cinci-sase metri si mergeam pana nu ma mai vedeam 
in larg. Am sarit si in Marea de Azov, in Crimeea; ma joe liber ca delfinul 
in apa. Am invatat sa inot in bulboanele din rauletul Sucevita; eram un 
mare amator de scaldat, dar timpul era limitat. Trebuia sa merg, cand 
veneam de la scoala, dupa oi, in padure, dupa lemne de foe. Cand venea 
mama de la camp trebuia sa gaseasca totul pregatit, oile la locul lor, 
lemnele taiate. Cand venea, tarziu, obosita, dupa un drum de optsprezece 
kilometri de mers pe jos, de la camp spre casa, mama trebuia sa le gaseasca 
pe toate puse la punct. Nu erau atunci mijloace de transport. Ea venea 
impreuna cu sora mea, facea mancare si adormeam cu totii istoviti. Ma 

5 



Constantin Hrehor 

sculam de cu noapte, duceam oile in padure si alergam la scoala. Lipsurile 
si dorinta de a fi independent, de a avea bruma mea, m-au imp ins in afar a... 

C.H.: Dar eu cred ca nu era singura alternativa. Cu inteligenta nativa 
pe care o aveati, eu cred ca puteati sa fiti tot atat de bine si altceva. Oare nu 
cumva, poate, anumite ore de istorie, lecturile despre voievozi, despre eroii 
neamului de altadata, imprimate toate in sufletul fragil al copilului de 
atunci, v-au determinat sa spuneti: si eu trebuie sa razbun acest neam pe cat 
o sapot?... 

Gv.V.: Sa vedeti, un moment foarte, foarte interesant, cu o mare 
influenta ceva mai tarziu: Cand am luat drumul militariei - trebuie sa fiu 
absolut sincer cu mine insumi, constiinta mea sa fie impacata -, eu am 
plecat doar cu gandul sa castig bani. Eram dornic sa am un ban al meu; 
eram de 16 ani si nu puteam castiga un ban. Imi dadea cate o moneda 
badita Grigore, badita Avram, badita Ionica - asa le spuneam fratilor mai 
mari. Cand era „Schimbarea la Fata", daca imi dadeau cinci lei, eram tare 
fericit, dar imi ziceam: Ei sa-mi dea? De ce sa nu castig eu?! 

C.H.: V-ati dorit independent, sa iesiti de sub tutela... 

Gv.V.: Da, am vrut intotdeauna sa fiu liber, sa nu depind de nimeni, 
sa fiu de folos si altora cu truda si priceperea mea... 

Din aceasta etapa am cateva amintiri legate de familie, de unii dintre 
„tutorii" mei. Imi amintesc de badita Grigore Vatamaniuc. Acesta a facut 
timp de trei ani armata la graniceri, pe malul Nistrului. Cand venea in 
concediu, inconjurat de ceilalti frati povestea intamplari incredibile. Eu, 
care aveam atunci 13-14 ani, eram numai ochi si urechi. 

Si povestea: „Fratilor, cum se lasa intunericul, intram in alarma. Se 
dublau posturile, patrulele, pentru c a imediat ce se innopta se auzeau peste 
Nistru cainii latrand, impuscaturi, femei tipand si larma dura pana dupa 
miezul noptii. Si in timpul acesta, in linistea noptii, vara, auzeam pe Nistru: 
lip-lip-lip-lip cum treceau inot rusii, cum treceau de acolo ucrainenii. 
Fugeau de acolo la noi si noi ii prindeam. Ei se asezau in genunchi, puneau 
mainile ca la Tatal nostru si se rugau sa nu-i dam inapoi. Daca era iarna, 
trebuia sa fim foarte atenti, pentru ca treceau pe gheata inveliti in cearsafuri 
albe, sa nu-i vada granicerii lor, ca-i impuscau. Multi au fost impuscati, 
caci si granicerii lor intrau in alarma, ca tree; dar ei faceau cum faceau, 
pandeau patrulele si treceau. Scapati la noi, romanii, noi nu-i dadeam 
inapoi." Si atunci, povestind acest lucru, spunea ca, in ancheta, acestia 
istoriseau grozaviile care se petrec acolo, despre arestari, despre deportarea 
in Siberia. Am invatat la scoala: „Extremul nordic Siberia..., tinut 
inghetat...". Nu puteam intelege cum de aici sa-i duca pe oameni tocmai in 
Siberia spre „oceanul inghetat de nord", acolo unde este vesnic iarna, 
ingrozindu-ma. Si ma gandeam ca aceia sunt niste diavoli, niste oameni 
salbaticiti care trebuiau exterminati. Cum sa-1 ia pe om din casa si sa-1 duca 

6 



Muntele marturisitor 

in ingheturile acelea nordice? - ma intrebam in copilaria aceea cruda, dupa 
povestirile lui badita Grigore. Asa ca, plecarea mea pe front ca voluntar, a 
avut influenta educatiei din scoala si povestirea lui Grigore. Iar, mai tarziu, 
cand m-au dat afara din armata, plecarea mea in munti si nesupunerea mea 
fata de comunism, tot sub aceste influente s-au petrecut - educatia de la 
scoala si ceea ce am vazut eu pe front in Rusia si am auzit din povestirile 
multora si toate m-au indarjit, m-au pus pe cale... 

C.H.: „Fericiti cei indestulati - raspunde veacul acesta lui Hristos -, 
ca a acelora e imparatia acestei lumi si alta nu e. 

Fericiti cei tari, ca aceia vor stapani pamantul. 

Fericiti cei cumpliti si neinduratori, ca aceia nu se vor teme de 
nimeni. 

Fericiti cei ce rad si se bucura, ca aceia de nimic nu au nevoie. 

Fericiti cei indrazneti, ca aceia vor avea parte de praznic. 

Fericiti semanatorii de vant, ca aceia se vor chema fiii furtunii. 

Fericiti cei iscusiti, ca aceia vor afla taina multor lucruri. 

Fericiti veti fi, cand va vor slavi si va vor tamaia, mintind pentru voi, 
caci v-ati aflat plata acum, pe pamant, si maine de voi cine o sa-si mai 
aduca aminte!" 

„Ca puterea de a cunoaste nu este mereu in lucrare, o dovedeste 
faptul deselor ei suspendari: in somn, in nesimtire etc., cand gandurile 
omului, desi nu sunt actualizate in constiinta, subzista totusi latent, ca 
putinte, intr-un alt plan, din care se reactualizeaza odata cu aducerea 
aminte." 

„ ...intelegerea sensului real al suferintei, in lumea omului modern, 
durerea nu are loc. Toata stradania lui esao Mature si daca — dintr-o 
intamplare nu reuseste - el nu se poate potrivi cu ea. Nu-i poate afla rost. Ci 
moare launtric, deznadajduieste, sau se-ndraceste. 

Intelegem acum rostul fericirilor pamantului si setea omului, care-si 
stie zilele numarate, pe-o planeta pierduta." 

„Iar daca pentru aceasta lucrarea noastra se poticneste, credinta 
noastra se intuneca si nadejdea noastra se pierde, ne ramane rugaciunea si 
dragostea lui Dumnezeu, care ea niciodata nu cade, chiar daca limbile ne 
vor lipsi, si cunostinta ni se va strica." 

In urma acestor reflectii din filosoful Nae lonescu in care vad 
oglindite timpurile care v-au revoltat si asezat pe un drum cu destin, nu 
adaug un comentariu ci, din acelasi om al meditatiilor si suferintelor, inca o 
notatie semnificativa: 

„Nu trebuie sa ne inselam. Vremea ce vine nu e o vreme de triumf 
pentru crestinism. Cum n-a fost nici cea care pleaca. Ci ca tot veacul, 
vremea ce vine e o vreme de-ncercare. O vreme-n care se vor numara oile 
de capre, insa nu se vor desparti cum nici graul de neghina." („Logos si 

7 



Constantin Hrehor 

eros") 

Gv.V.: Am remarcat un fel de Predica de pe munte intoarsa. Cum 
erau si timpurile. Si oamenii. Caci ce venea din Rasaritul care 1-a alungat 
pe Dumnezeu, inlocuindu-1 cu ateismul, nu putea fi de folos oamenilor... 

Voi repeta cateva lucruri pentru a intra in cronologie. Am venit de pe 
front din Crimeea si m-am inscris intr-o scoala militara din Fagaras, in 
1944 am terminat Scoala militara nr. 1, clasa de subofiteri de infanterie. 
Absolventii au fost dusi pe front in Cehoslovacia, traversand niste paduri la 
nord-vest de Brno, in apropiere de localitatile Nemesbrud si Podu Babei. 
Am avut cateva actiuni periculoase cu niste unitati puternice, germane, care 
erau izolate pe munti; acestea nu aveau catusi de putin intentia sa se predea. 
Dupa amintita confruntare, am aflat ca s-a terminat si razboiul, 
prezentandu-ni-se comunicatul de terminare a acestuia. Am mai ramas in 
Cehoslovacia trei luni in padurile respective, in corturi, dupa care toata 
armata romana s-a intors pe jos in Romania. Cei o mie de kilometri din 
Cehoslovacia pana in Romania i-am parcurs in trei luni. Tot timpul am 
calatorit numai noaptea, pentru ca erau calduri mari si ziua era extrem de 
obositor. De ce a venit pe jos armata romana? Pentru ca toate trenurile de 
marfa erau ocupate de sovietici, in timp ce treceam cu unitatile noastre 
peste Cehoslovacia, peste Ungaria, pana in Romania, peste atatea noduri de 
cale ferata, pana cand se ridica bariera, treceau zeci si zeci de trenuri 
incarcate cu captura de razboi din Germania. Nu stiu daca voi fi crezut, dar 
spun ca, intr-o garnitura cu captura am vazut un vagon inchis. Scanduri 
pana la jumatatea usii: doi rusi stateau cupicioarele rasfirate peste scanduri 
si cantau din armonici, din acordeoane. Am vazut si vagoane enorme cu 
axe de fabrici, cu roti masive si enorm de multe lazi numerotate. Tin minte 
ca am vazut si lazi cu numarul 1367, asta nu pot uita, atatea lazi, va 
inchipuiti cata captura au ridicat ei din Germania! 

Am ajuns in Romania. Cazarma noastra de la Calafat, adica resedinta 
Regimentului 3 1 Dorobanti de care apartineam eu, era ocupata de rusi. Am 
intrat in tara pe la Arad si am coborat pe Valea Jiului, la vale, la Targu Jiu, 
si la Filiasi ne-am oprit, in comuna Tantareni ne asteptau doua batalioane, 
in comuna Filiasi, un batalion. Se apropia iarna. Marele Stat Major, 
Guvernul Romaniei au hotarat ca noi sa ne evaporam de acolo si sa 
mergem la Bailesti; acolo am stat toata iarna. In 1946, in primavara, am 
fost chemat la comandamentul regimentului si mi s-a adus la cunostinta ca 
sunt mutat din regimentul 3 1 Dorobanti la Legiunea de j andarmi Constanta. 
Mi-am facut bagajul, am predat ce am avut de predat, mi -am luat 
echipamentul si valiza si am plecat la Constanta. Acolo eram treizeci si doi 
de subofiteri din toata armata romana, tineri si bine notati la memoriu. 
Eram acum j andarmi. Ni s-a facut o prezentare, ni s-a spus ce avem de 
facut si cu totii am fost dusi la „Carmen Sylva", in vila jandarmeriei; aici 



Muntele marturisitor 

am facut scoala de agenti de politie judiciara, cu profesorul de cod penal si 
procedura penala Praporgescu. Am terminat scoala in anul 1946, au fost 
alegerile, faimoasele alegeri, cand a pus comunismul definitiv mana pe 
putere in Tara Romaneasca, impreuna cu sergentul major Vasile Lacatusu 
din Piatra Neamt, am fost detasat la paza unei mori, la o moara foarte mare, 
a lui Asan, a unui armean mi se pare. Am fost acolo detasat, deoarece rusii, 
noapte de noapte, atacau, jefuiau si incarcau camioane cu faina. Avandu-se 
in vedere alegerile, s-au luat masuri speciale. 

Rusii au venit in cateva nopti in cele doua saptamani cat am fost in 
detasare, dar, demonstrandu-le ca poarta este pazita, nu ne-au mai calcat. 
Dupa ce am terminat scoala, am dat examenul final si am fost transferat la 
Legiunea de jandarmi Putna-Focsani. Peste Milcov, in comuna Brosteni, 
am stat o vreme la postul de jandarmi, apoi am fost mutat la Batalionul de 
jandarmi nr. 2, interventie, Targu Ocna. Era anul 1947. Acum incepea 
cotitura vietii mele... 

C.H.: Scrierea unei carti, spune Octavian Paler, e ca un lung desert 
strabatut, inteleg ca dupa acest moment de cotitura, drumul peste care vad 
umbra lui Ulise, incepe sa iasa din poveste si devine istorie. 

Gv.V.: In 1947 eram in portul Constanta - era vremea foametei -, 
asiguram paza vapoarelor americane care ne aduceau ajutoare. Au ancorat 
la noi vapoarele „Victoria", „Panama" si „Vaporul muncii", vase de mare 
capacitate, a cate cincizeci de vagoane de tren. Uneori eram trimis in tara 
ca insotitor la vagoanele din care se descarcau tone de porumb. Vagoanele 
erau sigilate. Trebuia sa le due in tara la adrese inscrise in acte. Am ajuns in 
Bucuresti, la moara Gaghel, la moara Herda; porumbul era amestecat cu 
faina de grau din care se facea paine; era groaznic. Am ajuns si la Buzau, la 
Patarlagele. Tin minte ca la Patarlagele am dus si niste pachete cu alimente, 
cu conserve. Ni s-a dat si noua cate un pachet din acelea; „Mancati cu 
incredere din aceste alimente, deoarece cu aceste alimente s-a hranit armata 
americana in timpul razboiului", se spunea in inscriptii. Acestea erau 
depozitate si aduse din Franta si Anglia; cand s-a terminat razboiul, din 
aceste depozite s-au adus alimente pentru Romania, fund timp de foamete, 
in pachete erau bunatati pe care nu le-a vazut vreodata ostasul roman: 
conserve, carne de pore cu stafide, lapte praf si medicamente pentru 
dezinfectat apa. La Buzau, ne-au insotit si ofiterii americani care cunosteau 
limba romana, deoarece erau stra-stranepoti ai romanilor care au plecat in 
1920-1922, dupa primul razboi mondial, in America. §tiau romaneste, 
destul de stricat, dar se descurcau bine cu ofiterii de la Crucea Rosie care 
au venit cu noi. In garnitura cu alimente era un vagon de clasa I unde erau 
ofiterii romani de la Crucea Rosie si ofiterii americani. S-a asistat la 
distribuirea alimentelor. Primarul a venit la tren, in gar a, la Patarlagele; 
s-au incarcat carutele pentru comuna si ofiterii au asistat la impartire. Cand 

9 



Constantin Hrehor 

sa plecam n-am mai putut. Mii de oameni, moldoveni, infometati, au blocat 
trenul in gara Buzau, strigand: „America! America! Vrem porumb! Vrem 
porumb!", vanturand steagul tricolor. Americanii erau stupefiati. 

Foametea facea ravagii. Situatia din gari se putea vedea si in jurul 
vapoarelor. Politia era la datorie - un cordon in jurul portului, mai jos, 
granicerii, iar langa vapoare, langa malul marii, noi, jandarmii, infometatii, 
sub steaguri tricolore, strigau asurzitor, disperat: „America! America! 
Porumb!" 

Cordonul de politisti a fost rupt si, peste noi, mai putini, oamenii 
flamanzi s-au napustit turbati, gata sa sparga vapoarele. 

Americanii de pe vas, care erau de serviciu, s-au urcat pe punte, cu 
aparate de fotografiat si au surprins multimile, in aceasta vanzoleala, care 
nu era altceva decat o revolta, un ofiter roman a spus asa: „Oameni buni, 
noi nu avem porumb aici, sa va dam; desfaceti linia sa putem merge si-o sa 
va aducem." N-au inteles. A iesit un ofiter american si le-a vorbit: „Trebuie 
sa ajungem la Bucuresti, dam telegrama si mai vine un vapor cu porumb 
si-o sa va aducem cat aveti nevoie, dar deschideti linia!" Si incet, incet, ni 
se parea ca trenul nostru pleaca pe niste valuri; din multimea aceea am 
inaintat foarte, foarte incet. Asta am vazut. Se confirmau cele relatate de 
fratele meu Grigore care mi-a spus ca ostasii sovietici capturati aveau in 
ranita doar cartofi, saracie, dar li se spunea rastit: „Inaintati pana la Berlin, 
ca veti gasi tot ce va trebuie, ca Rusia nu are ce va da." 

Si pentru ca ne gasim aici, revin sa mai spun ca, in timp ce insoteam 
trenurile cu porumb, am condus trei vagoane si la silozul din Medgidia, 
unde am constatat cu stupoare o situatie pe care am facut-o cunoscuta si 
sergentului major Vasile Lacatusu din Piatra Neamt, cu care aveam o 
relatie de prietenie. Ce anume? Dupa cantarirea fiecarei cantitati, la fiecare 
cinci tone, doi muncitori de la sindicatul C.F.R. -ului din Medgidia aruncau 
in graba cateva galeti cu apa peste porumbul descarcat - fapt remarcat in 
imprejurari similare si de sergentul mai sus amintit, ceea ce era impotriva 
oricarei reguli normale, caci porumbul trebuie pastrat uscat, fiindca 
umezeala il depreciaza. Aici se ascundea o strategic criminala pusa in 
practica de comunisti. Entuziasmul cu care erau primite ajutoarele de catre 
romani de la americani nu putea fi acceptat si, ca sa fie bine dejucat planul 
imperiali§tilor salvatori, s-a recurs la aceasta modalitate: porumbul era 
depreciat si in acest fel distribuit poporului flamand; molimele care aveau 
sa afecteze sanatatea beneficiarilor aveau sa intrerupa sursa. Ceea ce s-a si 
intamplat, caci vapoarele cu alimente nu au mai sosit, desi americanii au 
lansat promisiuni generoase poporului roman. Acest aspect important, 
desigur, nebanuit de multi, si o buna vreme nici de cei care eram in paza 
vagoanelor, si-a gasit confirmarea intr-un moment pe care vreau sa-1 evoc. 
Eram in Cerhoz, la numai doi kilometri de grani ta bulgara; aveam obligatia 
10 



Muntele marturisitor 

sa patrulez, sa fac pande; mi-am facut cativa informatori din marginea 
satului, intre care si pe Constantin Medeleanu. Acesta s-a aratat afectuos, 
ma chema la el zambitor, ospitalier. Nu avea copii, era un cetatean instarit 
si imi furniza informatiile necesare. Intr-o buna zi insa, printr-un exces de 
amabilitate, el mi-a devenit suspect. M-a luat de brat si m-a condus prin 
curte la locuinta sa. In casa era un musafir, o fata tulburator de frumoasa, 
nepoata sa din Medgidia. Se numea Maricica Voinea si era fiica agentului 
sanitar din cadrul sindicatului CFR Medgidia. Ochii verzi ai fetei, 
frumusetea ei rapitoare m-au fascinat. Convorbirile noastre indicau in cele 
din urma o posibila prietenie, dupa ce i-am fost prezentat de Medeleanu, iar 
domnisoara a primit cu incantare acest act politicos. Fata a plecat peste 
doua, trei zile. Ceea ce a urmat tine de destin. Dupa catva timp am avut 
norocul sa fiu detasat la Medgidia. Odata ajuns acolo, se intelege, primul 
gand al meu a fost la intalnirea ochilor verzi. Am cautat-o si, la intervalele 
care se nimereau intre cursele trenurilor, o vizitam; am petrecut impreun a 
multe momente diurne si nocturne. In Medgidia aveam o misiune grea - 
blocarea transporturilor de alimente care se scurgeau din Dobrogea spre 
Moldova. Moldovenii si marfurile lor erau pusi sub interdictie, sub acuzatia 
ca fac specula, majorand inadmisibil preturile la produse. Adevarul evident 
era insa altul: oamenii, trecand prin cosmarul secetei si al foametei, se 
aprovizionau pentru anul care urma. Eu, fund bucovinean, am cautat sa fiu 
mai tolerant cu fratii mei din Moldova si in aceste conditii, mai putin zelos 
fata de autoritati. Dar autoritatile, vigilente, nepasatoare la foamete si 
saracie, luandu-si masuri de prevedere, au facut un nou baraj la podul de 
peste Dunare; ce scapa de la noi, se descarca acolo. 

Maricica Voinea nu locuia departe de gar a. Mai mult decat atat, aflasem ca 
tatal ei era chiar agentul sanitar al sindicatului acestei unitati. L-am 
cunoscut: un om masiv, rautacios, cu un caracter pe care 1-a mostenit intru 
totul fiica lui - frumoasa ca o zana dar extrem de perfida, ca o vipera. 
Prietenia noastra nu a durat. Ce-am castigat eu din aceasta relatie pasagera 
a fost lamurirea stratagemei cu porumbul ciudat tratat, semnificativ 
subliniata si de fata, si de tatal ei, agentul sanitar. 

C.H.: Exclamatia „America! America!", de fapt o invocatie rostita de 
un popor disperat, desigur nu avea in vedere numai alimentele stringent 
necesare in acel moment... 

Gv.V.: Desigur ca nu. Avea conotatii politice. Comunistii nu 
urmareau ca popoarele supuse dictaturii rosii sa aiba posibilitatea de a 
cunoaste si altfel de viata, sa aiba acces la lumea libera, la civilizatie. In 
popor se stia insa de multa vreme ca America este o putere mondial a, un 
conglomerat de state evoluate, bogate si cu posibilitati de ajutorare a tarilor 
cu economie precara, secatuite de razboi. Desi eram abia in '46-'47, la 
inceputul oranduirii comuniste, multi dintre noi ne-am orientat speranta in 

11 



Constantin Hrehor 

America, in americani intuind eliberatorii din catusele bolsevismului care 
crestea tentacular in Europa... 

In plus, veteranii razboiului, cei intorsi din Rusia aduceau marturii 
cutremuratoare care, analizate, demonstrau clar ca fericirea nu poate veni 
dintr-un spatiu sovietic; cei saizeci de ani de experimente comuniste in 
spatiul rusesc nu ridicau la orizont nimic optimist. Dae a pe propriul lor 
pamant s-au inregistrat rateuri catastrofale, ce era de asteptat la noi?! 

C.H.: Referitor la suferintele romanilor din „captivitatea rosie", voi 
face o trimitere intr-un trecut nu foarte indepartat istoriceste, temporal 
masurat de epoca sovietizarii si stalinizarii Rasaritului, mai precis la Rusia 
lagarului Siberian. Si apoi la alte lagare tot din acel spatiu. 

Am intre lucrurile scumpe din casa parinteasca un obiect cu mare 
incarcatura emotionala - un carnet format 10/16, cu file dictando liniate 
vertical, cu rosu, imbracat in coperta de panza, cu clape, in care sunt scrise 
cateva pagini cu cerneala neagra, evocand anii 1914, razboiul si suferintele 
celor din lagarul Siberiei. Acestui carnet cu copertele strabatute de sudoare, 
de naduseala drumurilor interminabile, purtat discret in haina militara, 
langa inima, alaturi de o iconita care o reprezinta pe Fecioara Maria cu 
pruncul, zdrentuita si patata intocmai ca notes -ul, ii voi spune Jurnalul lui 
Ieremia. Cei care a facut insemnarile a fost Ieremia Corjan, strabunicul 
meu, care si-a pierdut sapte ani in Siberia. Cele treisprezece epistole 
pastrate de familie, opt inscriptionate in limba rusa, „Pocitovaia kartocika", 
trei cu semnul Crucii Rosii si doua redactate in limba germana sunt 
documente sensibile de comunicare extrem de vigilenta, lapidara si subtila. 
In Jurnal se pastreaza un fragment din Bolintineanu, „Mama lui Stefan eel 
Mare" si cateva cantece de jale si de instrainare. Reproduc aici nu textul de 
o inteleasa circumstanta, „Ura, ura, Austria!", ci unul dintre cantece, numit 
„Cantec din Siberia": „Arda-l focul si para/ Traiul din Siberia,/ Ca-i mai 
bine-n batalie/ Decat aici in robie/ La asta tara pustie,/ Ca Siberia-i numita,/ 
Cu zapada acoperita,/ Cat zapada nu-i pe ea,/ De musca nu poti rabda,/ Tot 
de musca de cea mica/ Care-i foarte otravita/ Si asa-i Siberia/ Bat-o Maica 
Precista./ Suferim relele,/ Ca si robii ferele./ Cand mergem la 
preumblatoare/ Ne uitam la lumea mare,/ Stau pe ganduri si mahnit/ Din ce 
parte am venit,/ Stau pe ganduri tot beteag/ Nu v ad pe nimenea drag,/ Nu 
vad pruncii si muiere,/ Nu vad neamurile mele/ Gandesti c-am picat din 
stele,/ Ca eu sunt la Rasarit,/ Traiesc tare necajit,/ Eu la rele sunt scapat/ Si 
sunt tare-nstrainat./ Caci sus in Siberia/ Nimic alta nu-i vedea,/ Numai 
muntii au piatra/ Si iarna cu zapada,/ Cine-nstrainat traieste/ Multe rele 
sufereste,/ Iara cand e de cinat/ Ne punem plangand in pat/ Si gandim la a 
noastra Tara/ De-am trai s-o vedem iara;/ Unii gandesc la sotii/ Ca le-au 
lasat cu copii/ Si asa toti se gandesc,/ Pana toti se vestejesc./ Lasa-ma, 
Doamne, sa mor/ Sa nu ma topesc de dor,/ Doamne, baga-ma-n pamant/ Ca 

12 



Muntele marturisitor 

ma topesc de urat;/ Doamne, ce ganduri ma bat/ Ca pe eel mai blestemat,/ 
Ma doresc acasa foarte,/ Nu-mi da, Doamne, aici moarte,/ Caci aici e traiul 
rau,/ Du-ma, Doamne-n satul meu". 

Paginile care urmeaza sunt atinse, ici-colo, de creionul chimic ori de 
cerneala neagra. Interesant este „pomelnicul" celor capturati din Compania 
12, in zilele de 25 si 26 octombrie, un numar de saizeci de oameni din 
diferite localitati din Bucovina: de la Sucevita (Ifrim Teaciuc, Nichifor 
Hrehorciuc si Ieremia Corjan), de la Clit, Vicov, Fratauti, Arbore, Brodina, 
Humor, Radauti, Horodnic, Campulung, Straja, Solea, Sadova, Climauti, 
Dragomirna, Buninti-Mihoveni, Botosana, Manastioara, Milisauti, Cuciuru 
Mare, Comanesti si Berchisesti, din cealalta parte a Sucevei. 

Jurnalul propriu-zis este emotionant, incepe astfel: „Plecarea me a la 
Razboi, din 1 august, la 25 octombrie 1914. In 3 august m-am imbarcat in 
mondur imparatesc, in orasul Radauti, si am sezut la Radauti noua zile si in 
aceste noua zile am tinut douazeci si patru de ore de [termen german, 
probabil cursuri pregatitoare - n.m.]. Si in 10 august am jurat la steag, in 11 
august am plecat pe jos la Hladik [Dornesti - n.m.]. Si la Hladik ne-am suit 
pe tren si am mers la Cernauti. Si acolo ne-am coborat jos si am stat trei 
zile. Si dupa trei zile am mers la hranita [granita - n.m.] la Noua Sulita si 
era asa o caldura ca imbracamintea pe noi era toata spuma; multi soldati 
cadeau la pamant de caldura si de greutatea ce era. §i mergand prin satele 
Mahala, Boian, statea norodul, cu mic, cu mare, tineri si batrani, cu vase cu 
apa si dulceturi si le dau soldatilor ca sa-si racoreasca arsura ce-o aveau; ei 
aveau mila la norod cand ne vedeau ca suntem asa de negri de la colb si de 
spumele ce curgeau de pe noi. §i am mers pana la hranita la Noua Sulita 
si-am sezut doua zile si o noapte (...) si n-am dormit defel, am pazit 
[nestiind de unde poate] veni Neprietenul [aceasta expresie, sinonim al 
vrajmasului, dusmanului etc. e un arhaism exceptional, o rostire 
intelegatoare, crestina -n.m.]". 

Soldatul Ieremia Corjan consemneaza apoi, in detalii semnificative, 
pregatirea pentru intrarea in confruntarea militara: „Dimineata, cand sa 
mergem la cafea, in loc de cafea ne-am pomenit cu srapnele ce ni le 
trimiteau rusii din canoane [tunuri - n.m.]. In loc de cafea s-a deschis un foe 
asa de grozav incat nimeni nu poate sa creada, numai aceia care au fost 
acolo. Si s-a deschis focul, duminica dimineata la ora 4, si a tinut pana la 
ora 7 seara..." inaintarea impotriva Neprietenului este surprinsa astfel: „Am 
mers prin ploaie de plumbi asupra lui, n-am cautat gard, nici apa, nici 
paraie, nici rapile ce erau pe acolo. Si am iesit pe o campie larga si ne-am 
intalnit cu Regimentul 41 (...) si am inceput a strange mortii si ranitii de pe 
campul de lupta, si am dormit acolo, si a doua zi am stat pana am ingropat 
mortii. (...) Cand am intrat in Cernauti ne-am ingrozit de norod ce era prin 
oras (...) si cand am fost prin dreptul monumentului Mariei Tereza s-au 

13 



Constantin Hrehor 

auzit doua bubuituri groaznice, asa de tare, ca Cernautiul s-a cutremurat 
(...), mare jale m-a umplut, tipetele femeilor si ale copiilor, batrani si tineri 
(...). Si am plecat spre Storojinet (...), drumul, plin de oameni, de trasuri si 
vite, plans de norod, tipete de copii, racnete de vite, ca gandeai ca amu-i 
sfarsitul lumii (...) Era caldura asa de mare incat ardeai de viu. Si nu era apa 
decat oleaca (...) si care erau mai inainte isi udau oleaca gura si care erau 
mai inapoi nu mai aveau cu ce-si astampara setea si tare au slabit toti 
soldatii". 

Dupa ce osanditii la sete ajung la Storojinet, trecand prin diferite 
statii pe care I.C. le noteaza cu luare aminte, marsul continua prin ploaie si 
„glod"; pe „amandoua partile drumului sta norodul cu cosutetele, cu mese 
pline de pere, mere, perje [prune - n.m.] si tabac fel de fel si ne da (din 
acestea) si noua; si noi abia ne trageam; de slabi, uzi si inglodati ce eram, 
nu ne mai trebuia nimic". Drumul lung este presarat cu pancarte ce 
amintesc localitati rusesti, zone afectate de incendii, de incercarile vremii. 
A urmat un nou semnal armat din partea rusilor, la care romanii au ripostat: 
„Am inceput si noi a da inapoi binele ce ni 1-au dat". Au urmat 15 km pe 
jos, pedestru, si o intoarcere pe tot atata cale: „la picioare aveam basici si 
asa ne dureau, ca cum am fi pasit pe foe si am slabit asa de tare ca nu ne 
mai vedeam unii cu altii de atata amar de necaz. Si ziua si noaptea am mers 
asa cam 75 km". Dupa o pauza de doua ore, in camp deschis, pana a se zari 
de dimineata, ostasii au pornit din nou si s-au instalat pentru patru zile in 
zona Deletin, facandu-si „decuncuri", dupa care, sub privirile inlacrimate 
ale diferitelor etnii, au poposit in satul Miculici, intr-un spatiu geografic 
ciudat, cu „dealuri cu pietre mari si niste munti de te lua groaza de 
inaltimea si de pietrele ce erau pe dansii". 

... in urma ramaneau cele trei tuneluri, iar intr-un vagon cu patruzeci 
de soldati Ieremia scria in carnet garile pe unde trenul ii ducea spre locuri 
nebanuite... Le-a notat ca un impiegat de miscare. La Debretin i-au retinut 
atentia orasul, fabricile si plutele de busteni, viile si livezile de pomi 
fructiferi din care se hranea „doar cu vederea". Budapesta, din nou, il 
frapeaza: „Oras foarte mare, statia foarte frumoasa si prin oras lumina 
electrica, ca puteai sa gasesti si un fir de mac", isi noteaza mai departe 
statiile, una dupa alta; in Polonia, soldatii primesc vesti de la localnici ca pe 
acolo „dimineata a trecut Neprietenul". Soldatii s-au postat pe burta timp de 
o ora, dupa trecerea primejdiei continuandu-si drumul. Din pacate, Jurnalul 
nu mai poate fi citit: de la pagina 26 pana la 75 foile lipsesc; iar de la 75 la 
85 sunt aproape goale, cu insemnari fara valoare; abia de la pagina 85 pana 
la 102 e de citit un lung cantec de jale si instrainare, in rime populare, 
intitulat „Cantec din timpul razboiului european". Asadar, Jurnalul 
(inceput la fila cu numarul 9, pana la fila 26) e doar un fragment de istorie 
si viata, ilustrat simplu de un taran de la Sucevita, indragostit, se vede, de 

14 



Muntele marturisitor 

doina si de cimilituri, adanc inradacinat in duhul pamantului tarii, model de 
vietuire crestineasca. 

Gv.V.: E o marturie care, cred, isi gaseste locul in acest demers. 
L-am cunoscut pe strabunul Ieremia Corjan, un om foarte demn, aspru, 
riguros, dintre acei area si batrani care stiau ca Legea si Neamul sunt totuna 
si ca dincolo de ce e DA, e DA, si de ce NU, e NU, altceva nu mai incape... 

C.H.: Despre acelasi spatiu si despre atrocitati inumane am citit 
randuri memorabile din „Jurnalul" eroinei Anita Nandris - memoriile 
acestei taranci, dupa cum se stie, au fost premiate de Academia Romana. 
De asemenea, confesiunile distinsului nostru om de cultura, academicianul 
Constantin Ciopraga prezent in captivitatea ruseasca dupa destramarea 
frontului de la Cotul Donului (nov. 1942). Prizonierul avea atunci 24 de 
ani, era tanar absolvent al Facultatii de Litere din Iasi. Sutele de kilometri, 
pe jos, prin zapada nu pot fi uitate. Nici camarazii flamanzi, toropiti de 
oboseala, cazand de-a dreapta si de-a stanga, care mureau fara „sa fie 
suprimati". Zapada ninsa a doua zi ii acoperea. „Atata frig a intrat in noi 
atunci, incat unii au ramas infirmi pentru toata viata. (...) Iernile rusesti sunt 
intrate in mitologie." Zilele si noptile aveau doi vecini: iarna si moartea. §i 
totusi, adauga memorialistul, intamplarile de pe front, actiunile respective, 
au fost uneori mai suportabile decat ceea ce a urmat. „Drumul de la 
Tambov la Oranki a durat doua saptamani, in vagoane pentru vite." 
Strecurat prin gerul naprasnic, trenul cu infometatii hraniti auster cu peste 
sarat si pesmeti, avea vagoanele captusite cu promoroaca. Acestea sunau 
„ca un contrabas", zgreptanate de unghiile celor nauciti de sete. Foamea ii 
salbaticise pe camarazi - mancau orice, cadavre de cai inghetati, ba si din 
semenii congelati... 

Razboiul „cea mai bestial a nebunie" (Leonardo) insemna, pe langa 
foame si frig, dizenterie, tifos exantematic, paduchi, mizerie si suferinta 
psihica in orice clipa. Constantin Ciopraga a avut parteneri de „gazda", la 
Manastarca pe fiul scriitorului loan Slavici si pe Laurentiu Fulga. „Cei mai 
refractari dintre toti cei cinci mii din lagar erau romanii". Nemtii „erau 
toropiti, deprimati", cei din Finlanda erau „cei mai conformisti". 

Timp de patru ani, C. C. nu a primit nici o carte postala; in 1946 s-a 
intors acasa. Altii au ramas, „unii sase ani, altii zece". Altii, nimeni nu o sa 
stie niciodata cati, nu s-au mai intors niciodata... 

Am facut aceste sublinieri avand inainte o foarte interesanta carte, 
numita, moldoveneste, „01eaca de taifas", semnata de amfitrionul celor 
convocati la dialog, de catre bonomul Grigore Ilisei. Pagini 
„marturisitoare", de mare substanta, sunt in aceasta carte - cu tangenta la 
tematica din lucrarea pe care am numit-o „Muntele marturisitor" - si acelea 
prin care vorbesc Paul Miron, Mihai Ursachi, George Astalos, Petru P. 
Andrei sau Liviu Antonesei. Dupa cum, intr-un alt volum semnat de acelasi 

15 



Constantin Hrehor 

Grigore Ilisei, „Divanuri duminicale", emotionante confesiuni in aceeasi 
linie vom gasi rostite de catre Alexandru Zub. 

Gv.V.: Lagarele, deportarile, infernul comunist suntplagi care nupot 
fi uitate. Care nu trebuie uitate. E minunat ca despre toate acestea apar 
astazi carti; pacat ca mii de osanditi nu mai sunt in viata sa povesteasca, 
sa-si vada viata trecuta prin tipar intru neuitare! 

C.H.: De cativa ani buni, de vreo douazeci, in preajma mea am un 
om, de-o simplitate taraneasca si de un farmec ales, precum rostitorii de 
proverbe si cimilituri de odinioara. Se numeste Toader Clipa - Donuta. 
Spovedania lui se aseamana cu cele relatate de profesorul Ciopraga. 

Toader Clipa - Donuta, un octogenar cu nici un fir de par alb pe 
crestet, vioi, cu o casa durata intre lunci si ogoare, cu staulul inimii plin de 
amintiri pe care le povesteste cu un fel de veselie copilareasca de parca nu 
ar fi drame, s-a nascut in 13 august 1922 in „satul painii" Granicesti, 
Suceava. La 20 de ani, in plin razboi mondial, se numara intre soldatii din 
unitatea 8 Vanatori Cernauti; in timp ce era acasa, intr-o scurta permisie, 
tobele au anuntat pe ulite mobilizarea. S-au format coloanele si, pe jos, 
trupele au ajuns in Ucraina; in acest timp, companii romano -germane se 
intorceau de la Cotul Donului. A urmat o intoarcere in tara, un cantonament 
in zona Falticeni - Neamt. Aici au avut lor confruntari cu sovieticii 
care au urmarit indeaproape trupele retrase. La scurt timp a urmat alianta 
de la 23 august 1944. Toader Clipa - Donuta relateaza: „In 24 august eram 
la Marasesti, aici ni s-a ordonat sa nu deschidem foe caci sovieticii ne sunt 
aliati; dinspre rusi insa s-au auzit cateva focuri care nu au facut victime. 
Daca acesta a fost ordinul, pana la Roman, unde am fost cantonati, cu 
promisiunea ca vom ajunge liberi acasa, am strabatut drumul fara 
echipament militar, fara arme. In 25 august, sovieticii ne-au incolonat si 
ne-au dus pe jos la Targu Frumos - aici nu mai era comandament, ci lagar. 
Calvarul incepuse. Dupa 24 de ore am facut un nou popas in Falesti - 
Basarabia, apoi in Balti. La Balti era un lagar infricosator populat de vreo 
douazeci si cinci de mii de prizonieri. Cand se f acea numaratoarea acestora 
la anumite intervale, daca cineva lipsea, era inlocuit cu oricine, la 
intamplare, dintre civili, copilandri, tineri ori varstnici. Se intampla c a unii 
evadau din coloana, in mers, ori altii, batrani, bolnavi, epuizati nu mai 
puteau tine pasul cu rigorile. Cand eram in lagarul din Balti, au trecut 
cateva avioane care au bombardat orasul si lagarul, cu scopul de a sparge 
gardul pentru a scapa macar o parte dintre cei internati; nu stiu cui au 
apartinut avioanele si de cine au fost trimise; se spunea ca ar fi fost 
nemtesti. Imediat au sosit trenurile, cu vagoane de marfa, inghesuiti, cate o 
suta ori mai multi, sub comanda unuia mai istet dintre noi, de regula 
cunoscator de putina limba ruseasca, am ajuns in orasul Crasnadon. Am 
calatorit vreo patru zile; cand trebuia alimentata locomotiva, stam pe unde 

16 



Muntele marturisitor 

apucam, in camp pustiu, in locuri necunoscute. Setea intrecea foamea, 
somnul in picioare, supravegherea sever a, injuriile, sufocarea in mediul 
aglomerat ne macinau lent. Si dincolo de acestea, mutenia, lipsa de 
comunicare. Nu ni se permitea nici un cuvant - mergeam ca animalele 
inconstiente spre abator... 

Langa mine erau consatenii Stefan Morosan, Iordache Buliga, Anton 
Morosan, Nicolae Morosan al lui Stefan, Aurel Teodorovici, Gheorghe 
Buliga si Gheorghe Moloci. Gheorghe Petrovici - Ghiorghies, iesind din 
coloana, asumandu-si un mare rise, a fugit. La vreo douazeci de kilometri 
de Crasnadon erau minele din Dombas. Coloana noastra inaintand tot pe 
jos, a ajuns in lagarul nr. 8 Dombas in septembrie '44; am stat acolo mai 
intai in carantina, vreme de douazeci de zile. Erau acolo romani inchisi inca 
de dupa momentul Cotul Donului; unii dezafectau minele inchise, al tii deja 
robeau in subterane. Se muncea greu, in conditii inumane, primitive, pe 
genunchi si pe coate, cate doisprezece, treisprezece ore. In brigada erau 
cate o suta de oameni; praful de carbune, lampile cu fitil fumigen, de 
motorina, ne asfixiau. La o numaratoare de oameni, am auzit ca in Dombas 
sunt internati cam patru mii cinci sute de muncitori. Munceau in trei 
schimburi: dimineata de la 7 la 14,15, schimbul intai; de la 14-19, schimbul 
al doilea si de la 19 pana la 7, 8 dimineata, schimbul dublei nopti, caci 
noapte era si afara, si inauntru. Conditiile erau mai austere decat in 
puscarie. Dar nu ajungea foamea, frigul, setea si batjocura, dupa Craciunul 
lui '45 au urmat si alte incercari: tifosul si dizenteria care numai bine s-au 
intalnit cu milioanele de paduchi care misunau pretutindeni! Si-asa 
dormeam prost, pe scanduri ciotoroase, f ara saltea ori patura, cu un bulgare 
de carbune in loc de perna, ori un ghem de troscot pe care il socoteam 
capatai, paduchii ne chinuindu-ne clipa de clipa. Zilnic dintre camarazi luau 
drumul vesniciei cate saptezeci-optzeci. Gardienii lagarului spuneau 
dimineata: «Prea putini sunt morti, toti trebuie sa moara! Nimeni nu trebuie 
sa scape.» 

Am fost si eu atins de tifos si am cazut in nestiinta. Fiind considerat 
mort, fara nici o analiza am fost aruncat in magazia cu morti, intr-o asa-zisa 
morga din apropierea lagarului. Nu stiu cand, am facut ochii mari si m-am 
vazut gol, dezbracat, intre nenumarati morti intepeniti in diferite pozitii, 
rasturnati, insilozati unul peste altul, inspaimantat de acest apocalips, 
neavand nici o haina de nicaieri, am fugit gol in lagar. M-a vazut un neamt, 
prizonier de la Don, care m-a intrebat daca sunt roman si m-a introdus in 
dormitorul grupului sau german; am stat acolo timp de trei zile, dezbracat, 
o comedie de om! Am intrat apoi in drepturi; din painea primita am adunat 
cateva portii pe care le-am dat unui camarad in schimbul unei perechi de 
izmene nemtesti, si o alta portie, pentru o camasa. Acum eram bun de 
munca - eram groparul fratilor mei, transportam mortii la gropile comune. 

17 



Constantin Hrehor 

Fiind timp rece si pamantul pietros, gropile se faceau la suprafata, numai la 
vreo douazeci-treizeci centimetri adancime. La sapat erau cate zece - 
doisprezece oameni; gropile erau in apropiere de lagar, la vreo cincizeci- 
saizeci metri, ingrozitor a fost nu acest mestesug ci urgia din primavara: 
exhumarea cadavrelor care, ingropate superficial, au intrat in 
descompunere... Aerul era irespirabil, ne pandea o epidemic S-a ordonat 
transferarea mortilor la vreo opt kilometri departare unde, sub clor si var s- 
au pierdut pentru totdeauna. Sigur, absolut sigur, multi au fost ingropati de 
vii, in stare de lesin ori agonie, slabiti de foame, de boli ori batranete. 
Numai Dumnezeu ii stie si ii pomeneste in ceata martirilor sai! Nu le pot 
uita fizionomiile, trupurile mutilate, ciopartite ca sa incapa cat mai multi, 
aud si acum scrasnind rotile basculantelor in care ii incarcau si din care ii 
descarcau ca pe niste stafii fioroase... 

Eram beteag, stam pe ganduri, zilnic imi inchipuiam ca voi pieri in 
galeria de carbuni. Un brigadier roman m-a vazut si m-a intrebat ce meserie 
stiu. §tiam ceva de acasa, de pe la unchii mei, un pic de cojocarie. Am fost 
admis. Dar cand s-a citit lista, meseria mea s-a omis, la apelarea numelui 
meu aparand meseria de cizmar. Am acceptat, desi nu stiam chiar nimic din 
rosturile acestei bresle. §i nu numai atat, acolo nu exista nici o scula pentru 
a face meserie, trebuia sa ni le inventam noi din ce gaseam la indemana. 
Maistrul, seful de echipa Gavril Chiaburu, un bucurestean cumsecade, m-a 
incurajat, numindu-ma un fel de magaziner; transportam perechi de 
incaltaminte de la atelier la magazie si invers - incaltamintea, cu uzura 
mare, de diferite marimi si tipuri provenea din captura de razboi. Am 
activat acolo vreme de un an si opt luni, dupa ce echipa a fost inlocuita de 
prizonieri unguri. Dar pana a povesti o intamplare din cizmarie, trebuie sa 
spun ca in timp ce lucram in mina, odata fiind la incarcarea vagonetilor, un 
compatriot din Calafindesti, invidios ca aveam o activitate mai usoara pe 
care ar fi ravnit-o, m-a parat conducerii sub acuzatia ca as vrea sa evadez. 
Fara multa judecata, am fost aruncat in buncar vreme de doua saptamani... 
Ma rog, un incident care arata ca Iuda e pretutindeni. 

§i acum pentru ca tot de lacomia de argint a lui Iuda putem vorbi, sa 
vedeti intamplarea din cizmarie: intre zecile de perechi de incaltaminte 
aduse la atelier, intr-o zi am nimerit un bocanc american, din piele fin a, 
purtat desigur de un ofiter. Cand i-am smuls tocul, am avut o neasteptata 
surpriza - din scobitura anume f acuta in toe, au cazut inainte-mi patru inele 
legate unul de altul si o pereche de cercei de aur... Cine stie ce poveste 
draga ascundeau acestea! 

Dintre cei sase din echipa, unul m-a observat. Am mers la baie si am 
incercat sa ingrop podoabele in sapunul moale pe care il purtam in buzunar. 
Peste putin timp am fost chemat de catre comandantul lagarului - un 
prizonier din Cernauti. Mi-a cerut bijuteriile, batandu-ma zdravan cu o 

18 



Muntele marturisitor 

vergea de cauciuc. I-am dat inelele, dar nu a fost multumit - scobitura din 
toe arata ca mai era loc pentru ceva. M-a batut iarasi si i-am dat si cerceii, 
intre timp a aflat despre toate acestea capitanul de lagar, ofiterul, si el 
flamand dupa aur. Cand nu dupa multa vreme comandantul care m-a batut 
a fost eliberat, la plecare i s-a facut o perchezitie. Avea in cufar o haina 
frumoasa, ungureasca si o pereche de cizme luxoase, in tocurile carora, 
prietenii cizmari i-au ascuns aurul primit de la mine. Perchezitia a fost 
scurta, fiindu-i retinute cizmele. Demontate rapid, acestea au fost aruncate 
pe margine. Ofiterul deveni posesorul bijuteriilor. Eu, care trebaluiam de 
ici-colo cu incaltamintea pe umar, am vazut toate acestea. L-am zarit si pe 
comandant care, vazandu-mi satisfactia, si-a muscat pumnul ridicat 
amenintator. Capitanul mai gasise in cizmele din cufar si un ceas de aur. 
Bucuros, mi-a inlesnit portii generoase la masa, din care se impartaseau si 
confratii din jur..." 

A urmat o scurta perioada de munca in mina si apoi a sosit ordinul 
eliberarii; s-au citit declarative prizonierilor luate la intrarea in lagar. 
Comisia stabilea loturile care aveau dreptul de a se intoarce acasa. T.C. ne 
spune ca din patru mii cinci sute de prizonieri, in viata au ramas vreo sapte 
sute. Eliberarea venea in toamna lui '48. Fostii prizonieri au primit bocanci 
cu talpa de lemn si fete din foaie de cort, salopete si sepci rusesti, paine, 
alimente si... confort in vagoane, scanduri geluite; dupa o oprire la Balti au 
fost predati romanilor intr-o unitate militara din Focsani de unde au fost 
distribuiti in toata tara. Toader avea atunci 26 de ani si jumatate. A fost 
retinut timp de o luna la magazie, transportand cu caii lemne si alimente, 
produse de abator; ispitit de o bucata de carne, dupa atata regim de lagar, 
era in pericol sa piara intoxicat, cum a murit vecinul sau Gheorghe Moloci, 
intoxicat de D.D.T., ori nu de mancare ci de foame si sete, ca si consateanul 
sau Nicolae Morosan a lui §tefan, pe care 1-a bocit doua zile asteptandu-si 
randul la groapa comuna. 

Toader Clipa, povesteste acelasi „film" ca si academicianul 
Constantin Ciopraga. Ne spune ca rugaciunea nu era permisa, ca zilele de 
mare sarbatoare crestina treceau ca oricare altele, fiind doar in interior traite 
cu nedescrisa emotie si durere; spune ca in cei patru ani si jumatate de lagar 
nu a vazut un medic, nici un medicament, ca oamenii nu se tundeau si nu se 
barbiereau, ca alergau innebuniti dupa un porumb fiert ori dupa un cap de 
peste aruncat chiar in latrina internatului, ca mancau varza si paine alterata, 
pesti aproape descompusi, broaste, soareci si caini; corespondenta, o carte 
postala la un an, apoi la opt sau sase luni cate una, era aruncata de cenzura 
daca cuprindea mai mult de douazeci si cinci de cuvinte. Dombasul era 
uracios, negru, pietros, acoperit doar de tufe de pelin, in lagar, cine stie 
pentru cata vreme, dupa eliberarea sa au ramas inca in sclavie granicerii, 
jandarmii si cei din SS. Gerul de peste -45 °C, foamea, bolile, ii vor fi trecut 

19 



Constantin Hrehor 

printre umbrele anonime pe multi. Numai povestirile, numai evocarile, si 
acestea tot mai putine si tot mai neinteresante pentru contemporanii tineri, 
ni-i apropie si ne trezesc cugetarea prea departata de cultul Martirilor. 

Cu certitudine, nu-i... balast, dincolo de cele de aici relatate, nici 
povestea Eufrosinei Hutuleac, spre poarta careia am trimis-o pe jurnalista 
Dana Dominiciuc, sensibila vorbitoare despre lacrimi si patimi, care astfel 
scrie in „Pamantul patimirii" („Crai nou", din 7 iulie 2001): 

„Eufrosina Hutuleac din Milisauti a fost deportata in Dobrogea timp 
de sapte ani. La doar o zi dupa ce nascuse, a fost scoasa din pat in miez de 
noapte, cu copilul in brate, si dusa in pribegie. «Cu predare din post in post, 
am ajuns la Bucuresti. De fiecare data eram batjocorita, lovita, amenintata 
si tot timpul mi se spunea sa las pruncul, ca nu am cum sa-1 tin mai departe, 
pentru ca voi fi dusa la munca. Baiatul era anemic, nu mai plangea, bazaia 
numai, ca nu avea putere nici sa planga. Era tot numai o rana, ca nu-1 
schimbam, nu aveam cu ce. Uscam pelincile in san. Ma temeam sa nu 
moara nebotezat si i-am pus numele Lacrim, de la lacrimi. Dar, nu au vrut 
sa mi-1 inregistreze asa, m-au luat la batjocura si 1-au scris Lacrea. Ne-a 
tinut Dumnezeu in viata, aproape ca a fost o minune ce s-a intamplat cu 
noi. Nu stiam nimic despre familia mea, era mama luata, era omul meu, dar 
eel mai tare ma ingrijoram din cauza fetitei, care era mica, avea numai 2 
ani. Am stat intr-un arest din Bucuresti mai mult timp, apoi am fost dusa in 
Dobrogea. Cand ma duceau spre gara, m-a vazut un baiat din sat, care era 
soldat, si m-a intrebat unde merg. I-am spus ca nu stiu, eel care ma pazea 
m-a amenintat cu arma, iar el a scris acasa la ai lui si asa a aflat tata ca 
traiesc. Dupa doua luni de umblatura cu copilul la piept, am ajuns in 
Dobrogea, la Poarta Alba. Era o mare de oameni de tot felul. §i puscariasi, 
si de astialalti. M-au trimis pe camp sa vad daca gasesc vreun cunoscut. Le- 
arn spus ca nu, si ei radeau ca o sa-i cunosc pe toti. Ma intrebau daca-mi 
plac lanturile, daca le aud cum zornaie... Ma temeam pentru copil sa nu 
moara, iar ei radeau zicandu-mi ca nu-i nimic, abia asa ma pot duce la 
Jilava, unde-i racoare pe gratii, ca-mi curge apa pe dedesubt... Familia mea 
ajunsa in satul Bairam, la granita cu Bulgaria, a aflat ca eram si eu prin 
zona si s-a rugat sa o lase sa ma caute. Ne-am intalnit si am mers cu ei 
acolo, la munca, si eu. Am fost deportati sase ani, unsprezece luni si 
douazeci si cinci de zile. Apoi ne-au dat voie sa plecam oriunde, dar nu 
acasa. Ne-au spus sa ne alegem un loc si am ales la Iacobesti, aici, la noi. 
Nu ne dadeau voie sa ne intoarcem si parca nici oamenii nu mai erau asa 
cum ii stiam noi. Cei care mai aveau suflet, se temeau si de umbra lor. Erau 
vremuri grele, era o nebunie, se fereau sa vorbeasca, se temeau sa nu fie 
dusi ei la puscarie, asa era atunci. Dupa alte luni bune ne-am apropiat de 
casa, ne-am intors. Cu frica, dar am revenit in sat. Nu mai ramasese mai 
nimic din gospodaria noastra, iar casa era acum fieraria G.A.C.-ului care se 

20 



Muntele marturisitor 

infiintase imediat dupa ce ne luasera pe noi, cei cu pamantul 
«absenteistilor», cum ne-au botezat pe cei deportati, si al altora care au vrut 
sa se inscrie de la inceput. 

Un om mai milos a spart intr-o noapte, lacatul de pe usa si a bagat 
copiii in casa. Dimineata, fierarii venisera la treaba si ne-au gasit acolo, 
printre fiarele lor. S-au suparat, s-au speriat, dar dupa o vreme ne-au lasat 
in pace acolo. Au mutat fiarele in fosta noastra sura, unde era mai mult 
spatiu si au lucrat acolo mai departe, incet-incet, am luat-o cu greu de la 
capat. Dar Gheorghe era bolnav de acum, era altul si asa a ramas pana a 
murit, in primavara lui '89, inaintea Revolutiei. §i feciorul meu, tot bolnav 
a fost si sta cu mine... E batran si el de acum, dar viata nu iti da numai ce ai 
vrea, Dumnezeu le randuieste pe toate." 

„Lagarul vorbea numai de ceea ce i se lasa sa vorbeasca" 
(Ce ne facem fara Willy? George Astalos) 

„...frigul era temelia tuturor relelor" (Avesta) 

„Omul este un zeu neputincios" (Heidegger) 

„Daca nu speri, nu vei intalni nesperatul" (Heraclit) 

„Crucea precede lumina fulgeratoare a invierii" (Evdochimov) 

„Contradictia fundamentals a vietii: sa mananci si sa fii mancat. Hrana ca 
temei al metafizicii. Pamantul este un Pamant hranitor. Razboaiele, marile 
epidemii, moartea isi pot astfel gasi o explicatie fireasca. Cum sa iesi din 
acest impas?" (Basarab Nicolescu) 

„Mai pot sa nadajduiesc? imparatia mortii este casa mea, culcusul meu 1-am 
intins in inima intunericului. Am zis mormantului: Tu e sti tatal meu; am zis 
viermilor: voi sunteti mama si surorile mele! Atunci unde mai este 
nadejdea mea si cine a vazut pe undeva norocul meu? El s-a rostogolit pana 
in fundul iadului si impreuna cu mine se va scufunda in tarana" 
(Iov 17, 13-16) 

„Se poate spala memoria ca puntea unei corabii?" (Octavian Paler) 

C.H.: Dar sa ne intoarcem, caci trebuie, la primele lectii cazone, de 
cand incep... adversitatile si, totodata, individualizarea eului Dvs... 

Gv.V.: Am terminat scoala... Acolo am luat pentru prima oar a 
contact cu „ecepistii" din divizia „Tudor Vladimirescu" si din divizia 

21 



Constantin Hrehor 

„Horia, Cloaca si Crisan". „Ecepistii" erau ofiteri facuti in graba - capitani 
din caporali, maiori din sergenti, ori colonei din sergenti... Era intre ei un 
capitan - nu-i mai retin numele, desi am intrat in conflict cu el - care se 
ocupa cu educatia, cultura si propaganda si cultura (de aici „ecepistii": 
E.C.R). De doua ori pe saptamana ne adunau intr-o sala, pe subofiteri si pe 
ofiteri separat. Discursul era axat, se intelege, pe ajutorul nemaipomenit pe 
care 1-a primit Romania din partea sovieticilor si pe marea prietenie care se 
instalase intre Romania si Uniunea Sovietica. 

Intr-una din zile, capitanul educator ne-a spus ca Uniunea Sovietica 
ne-a salvat de la foametea din 1946-1947, dupa cunoscuta seceta grozava 
care a parjolit Moldova; am ascultat si am crezut ca explodez. Stiam foarte 
bine care era situatia in Rusia; am fost acolo si am vazut cat de prost traiesc 
rusii. Cunosteam prea bine ca, daca americanii nu interveneau cu armament 
si alimente, niciodata nu ar fi avut loc evenimentul memorabil de la 
Stalingrad. 

Auzind aberatiile capitanului, eu m-am ridicat - ca aveam dreptul la 
interogatie („Cine are de pus o intrebare?") si am zis: „Domnule capitan", 
.... El m-a intrerupt, criticandu-ma: „Nu domnule, ci tovarase." Ma 
conformez si zic - era obligatorie aceasta formula rosie - „Dumneavoastra 
spuneti ca Uniunea Sovietica ne-a salvat de la foamete... Ce a dat Uniunea 
romanilor, cand nici ostasilor sovietici nu a avut ce le da, caci, desi aveau 
petrol, au mancat cartofi din Bucovina; cat au stat aici, in fata Obcinii Mari, 
prizonierii nu au avut altceva in ranite decat cartofi..." „De unde stii 
dumneata?", am fost intrebat. Si eu am raspuns ca stiam de la compatriotii 
din munti, ca prizonierii asta aveau in sacul de merinde... Dar, in portul 
Constanta aparusera vapoarele americane, „Vasul muncii" si vasul 
„Victoria". „Victoria" si „Panama" transportau alimente si porumb, pentru 
Timisoara, spre atelierele CFR, la moara Gaghel, la Herda, la Buzau; imi 
amintesc ca am dus sase vagoane la Medgidia. Cand, in fata ofiterului 
propagandist am vorbit, argumentat, despre portul Constanta, el m-a 
interogat: „Nu s-au facut descarcari si la Galati?" Am raspuns: „intamplator 
si la Galati am fost atunci, dom'le/tovarase capitan; nu am vazut nici un 
vapor sovietic. In Constanta am vazut vaporul «Slava», foarte mare, ca 
vasele americane, plin cu bumbac. Toti ne-au luat, numai Uniunea 
Sovietica ne-a salvat. Ne-a adus bumbac!... Tovarase capitan", am 
continuat eu, „bumbacul adus a fost desc arcat timp de o luna, o multime de 
baloturi; in tot atata timp au fost incarcate cutii cu panza. Bumbacul era 
tesut in atelierele noastre - colbul era inghitit de muncitoarele noastre 
romance -, iar produsul finit, panza, s-a intors in Rusia..." Capitanul m-a 
insemnat, replica era prea indrazneata. Intr-o zi m-am intalnit prin curtea 
batalionului, a cazarmii Tisesti, cu primarul Trotusului de Tg. Ocna. 
Aveam o cravata kaki, crosetata foarte frumos. Era un cadou de la fratele 

22 



Muntele marturisitor 

meu de la Craiova, care a fost militar. Culoarea cravatei nu a placut, era de 
un kaki verzui... M-a oprit si m-a intrebat: „Ce-i cu cravata asta? O 
cravata!", ii raspund. „Asta-i cravata civila. iti place sa fii civil?" Eu am 
tacut, nu am dat nici un raspuns. M-a lasat si a plecat; peste vreo cinci zile 
am fost chemat si mi-a fost adus la cunostinta ca, in conformitate cu 
articolul cutare - ordin al Marelui Stat Major, sunt trecut in cadrul 
disponibil al armatei. Era in anul 1948. 

De aici incepe odiseea... Am spus raspicat adevarul despre ce era 
Rusia fata de Romania. 

Capitanul in discutie, era un tip interogativ, conform misiei sale. 
Intreba deseori: „Mai are cineva vreo intrebare?" L-am intrebat: „Tovarase 
capitan, care-i situatia in Bucovina si Basarabia? De ce ne sunt instrainate, 
oare nu sunt teritorii romanesti? Am invatat la scoala ca ne apartin; 
marturie stau stalpii de ho tar pusi de Stefan eel Mare - Tighina, Cahul, 
Cetatea Alba si toate celelalte cetati..." „Da, ai invatat dumneata, dar 
adevarul e ca pe acestea le-a furat Romania de la Uniunea Sovietica, cu 
mult mai inainte", imi replica tradatorul propagandist. Stiam bine cuvintele 
baciului Moldovei: „Sa tii minte ca aici e hotarul" si vorbele din Sf. 
Scriptura: „Sa nu stramuti hotarele aproapelui tau, puse de stramosii tai 
(Deuteronom 19, 14)." 

C.H.: Ati fost exclus, propriu-zis, din armata... Si trecut fortat in 
disponibilul acesteia. Ce a urmat pentru tanarul in care vocatia militara 
incepuse sa fie evidenta? Si deranjanta. 

Gv.V.: M-am orientat spre un santier din Craiova. Lucram in haine 
militare, nu aveam alte schimburi. In aceasta situatie, pe santierul fratilor 
Andriescu, am fost reperat, am aparut suspect. Desigur, unii m-au si 
intrebat de situatie, iar eu nu le-am ascuns nimic: am fost dat afara din 
armata sunt bucovinean. Eram intrebat, in discutiile cu muncitorii, ce-i 
comunismul si eu le raspundeam ca e Antihristul pe pamant. Ce este 
Bucovina si Basarabia si eu le spuneam ca sunt teritorii romanesti 
instrainate si ca nu se poate ca statele lumii civilizate, America, Anglia, 
Franta sa lase hoardele pagane in inima Europei crestine. Va veni ceasul, si 
nu prea tarziu, cand strainii dominatori vor fi scosi din Romania si tara va fi 
independenta si libera... 

Cand spuneam toate acestea ma gandeam la armata romana, care a 
intors armele si la propaganda americana, care sustinea ca s-a scurtat 
razboiul cu eel putin sase luni datorita actiunii Romaniei, a regelui Mihai, 
salvandu-se astfel zeci si zeci de mii de vieti omenesti. Bazandu-ma pe 
acest merit extraordinar, am crezut ca Romania isi va capata toate 
drepturile. In timp ce aveam aceste convorbiri, Securitatea ma cauta acasa. 
Au avut loc schimbari: jandarmeria a trecut la Securitate. Militienii purtau 
uniforma albastra, in tara se efectuau arestari. Se ridicau potrivnicii 

23 



Constantin Hrehor 

oranduirii. Celor de-acasa le-am spus sa nu vorbeasca nimanui de prezenta 
mea in Craiova. Sora mea i-a scris fratelui meu Costel: „Mai Costele, stii 
ceva de Gavriluta? Ca el, cand a plecat de-acasa a spus ca merge la 
Constanta. Si nu ne-a scris nimic, il cauta militia acasa, i-a luat si o 
fotografie de acasa." 

Scrisoarea era astfel conceputa - desi se stia bine unde ma aflu - 
pentru a deruta cenzura si pentru a ma atentiona pe mine. Din clipa aceea 
nu am mai locuit la fratele meu. Mi -am mutat saracia la un prieten - Radu 
Popescu, fiul unui medic, muncitor si el pe santier si, deopotriva, urmarit. 
Acesta era un baiat foarte bun; tatal sau, doctorul, a cazut cu avionul in '44; 
mama lui era profesoara. Cu Radu dormeam in podul casei - nu in casa lui, 
ci in una vecina, lipita de casa lui. Cand nu era nimeni acasa desprindeam o 
scandura de jos si ne strecuram in podul vecin al casei unui mare membru 
de partid. Acolo dormeam, in zori plecam cu Radu pe santier. Amandoi 
prevedeam ca vom fi arestati. 

Intr-o dimineata sosi fratele meu, care mi-a spus: 

- Gavriluta, azi noapte am avut o perchezitie. Te-au cautat pe tine, 
pe-afara, pe sub pat, peste tot. 

El, fratele, statea in chirie la doamna Popa, pe strada Postelnicu. Am 
luat aminte la cele relatate si mi-am dat seama ca pericolul e aproape. Era 
clar ca Securitatea era pe urmele mele; desi ar fi trebuit sa fiu cautat la 
Constanta, cum am lasat cuvant celor de acasa, iata ca urmaritorii erau 
acum in Craiova... 

Intr-una din zilele cand imi pregateam plecarea, solicitand lichidarea 
pe santier, o patrula a Militiei m-a acostat pe strada: 

- Actele dumitale, te rog. 

Eu caut actele si le pun la dispozitie, legitimatia de santier si ce mai 
aveam la mine. Se uita si zice: 

- Mergi cu noi pana la comenduire. 

- De ce? Eu lucrez pe santier, iata legitimatia, zic. Aveam acest act 
inca la mine, ca sa-mi pot ridica retributia, dupa cererea de lichidare. 

- Nu-i nimic, vei merge si vei spune acolo, hotari patrula. 

Am ajuns la comenduire; dupa ce am fost predat, patrula a plecat. 
Am fost lasat intr-o camera, singur; printr-un coridor am iesit pe o usa in 
spate, apoi printr-o poarta care da in strada, am fugit. Am ajuns la fratele 
meu si i-am spus sa mearga pe santier sa-mi ridice banii. 

In noaptea aceea am ajuns in gara - fratele mi-a dat cativa bani 
pentru bilet -, am calatorit de la Craiova la Bucuresti, si de la Bucuresti, la 
Radauti. De la Radauti, in plina noapte, pe camp, evitand soseaua, prin 
spatele comunei Marginea si prin spatele comunei Sucevita, am umblat 
prudent pana in ulita dinspre casa parinteasca. Trecand livada, am batut la 
geam. Am stat acasa ascuns timp de doua luni, pregatindu-ma pentru 

24 



Muntele marturisitor 

sihastriile muntilor; fratele loan, Ionica, mi-a procurat tot ce-mi era necesar 
pentru o asemenea alegere... 

C.H.: E numaidecat obligate* riu sa ilustrati, aici, pana a intra in epica 
emotionanta a primelor zile de haiducie, starea lucrurilor din acel moment, 
cum se precipitau evenimentele, care era situatia politica sub un regim care 
se dovedea tot mai ostil? 

Gv.V.: Contextul social -politic era extrem de critic, incepea 
vanatoarea de oameni. Victimele si martirii se aratau la orizont. Puterea 
straina, rosie, cotropitoare, era in plina dezlantuire apocaliptica. 

In 1944, in muntii Bucovinei, fratele meu, Ion Vatamaniuc, fiind 
partizan, comandant al unui grup de partizani, avea misiunea de a aduce 
prizonieri. El era un pretuit specialist in trecerea liniei rusilor; in misiune 
era insotit de un locotenent german care se amuza de faptele nazdravane ale 
partizanului, ori de cate ori aducea prizonieri din spatele frontului sovietic. 
Grupa lui da atacuri cu posturile de inaintare, dar misiunea principal a era 
aducerea prizonierilor. 

Fiecare grup de partizani din cele raspandite in munti avea cate o 
misiune speciala: si grupul lui Macoveiciuc, si grupul lui Constantin 
Cenusa... Erau patru grupe mobile, in afara de batalionul fix „Bucovina", 
supranumit „Putna", compus din voluntari bucovineni, dar sa fie spre 
stiinta si voluntari ucraineni. Erau o mie trei sute de oameni. Companiile 
din acest batalion erau comandate de ofiteri in rezerva. Una dintre companii 
era condusa de locotenentul Motrescu (nu de celebral partizan Vasile 
Motrescu, despre care vom vorbi mai jos - n.n.), de profesie inginer silvic. 
E usor de inchipuit cat de bine cunostea muntii acest profesionist al 
padurilor... O alta companie era condusa de locotenentul Mimor, invatator 
in comuna Vicov... Legatura cu ofiteral german o facea locotenentul 
Motrescu, pentru ca stia limba germana. Aceste companii au avut o misiune 
foarte grea: sa blocheze cu orice pret Valea Putnei. Rusii presau insistent 
Valea Moldovei, pe la Gura Humorului si Valea Putnei caci prin acea 
deschizatura la obcina se putea taia cale spre Ardeal; se trecea Obcina Mare 
spre Campulung, in Bistrita Nasaud, si de acolo in Ardeal... Valea 
Moldovei era un obstacol puternic, incercat de multe ori. Erau aici doua 
cazemate din care se secera cu mitralierele, plus doua tunuri pe munte, 
care, cand se observa primejdia, bateau in stramtoare, intrerupand orice 
succes, in timp ce, in dreapta si in stanga munte lui, se organiza rezistenta 
unitatilor, in zona batalionului fix au fost lupte aprige, s -au dus chiar lupte 
corp la corp in timp de noapte, incat jumatate din efectivul batalionului a 
cazut acolo. De retinut in acest context este ca, din grupele mobile de 
partizani, nu s-a inregistrat nici o pierdere. Oamenii rezistentei cunosteau 
foarte bine terenul - erau toti bucovineni, nascuti si crescuti pe munte... §i 
aveau si experienta armatei. Ba unii dintre voluntari, atat din batalionul fix, 

25 



Constantin Hrehor 

cat si din grupele mobile, erau chiar militari marcati de incercuirea 
Crimeii... 

C.H.: Ati fost si Dvs. in acel infern! Cum ati iesit teafar? 

Gv.V.: Drept spuneti, ca acolo a fost iadul pe pamant... Putini au 
scapat de acolo. Pe mine m-au scos nemtii cu un avion gigantic, cu sase 
motoare. Parca le vad si acum, avioane doborate, vapoare scufundate, 
strigate, moarte... Au fost salvate doar 10% din efectivele regimentelor 
prezente in lupta. Celor vii li s-au dat cate doua luni de concediu. Dintre 
acestia, amestecati cu bucovinenii, s-au alcatuit companiile amintite. 
Trebuie sa deschidem o paranteza necesara, sa evoc pe scurt momentul 
evacuarii comunelor Straja, Horodnic de Sus, Horodnic de Jos, Vicovu de 
Sus, Vicovu de Jos, Voitinel, Sucevita, Voievodeasa, Solea, Marginea; 
suferind strategia liniei frontului rusesc, au fost obligate sa-si trimita 
locuitorii in evacuare. Li s-a spus locuitorilor sa nu se deplaseze prea 
departe, sa ramana in spatele liniei de front. Dar locuitorii, cunoscand bine 
ce vrajmas ingrat au in fata, amintindu-si momentele Muscalineasa, anul 
sangelui 1916 si suferintele de sub pajura austriaca si salbaticia moscalilor, 
au luat drumul pribegiei. Li s-a poruncit: „Luati-va in carute alimente, 
luati-va vitele, tot, si lasati usile descuiate." Sigur ca in carute nu au pus 
icoane, nu au pus perne, plapume, ci saci cu porumb, cu cartofi, cu de -ale 
gurii. Dupa carute erau legate vitele; pentru ca vitele si caii erau 
rechizitionate, ramanand putine in sate, se uneau cate doua-trei familii la o 
singura caruta, inghesuindu-si la un loc nevoia. S-au aciuat in zona 
Botosanilor, la peste o suta de kilometri. Oamenii si saracia lor au fost 
jefuite de catre rusii cu apucaturi primitive; bietele femei, fetele si nevestele 
stateau ascunse prin paduri. Cei evacuati au stat pe pamantul altora timp de 
sase luni, pana la 23 august... S-au intors la casele lor cu traista goala-n 
spate; carutele le-au fost luate cu tot calabalacul amarat, le-au fost junghiate 
vitele, furati caii, prihanite fetele... Bine zice poetul temnitelor, Radu Gyr, 
ca neam barbar sunt cei crescuti in stepa... 

Amintesc aici un episod care nu stiu daca e consemnat undeva: 
atunci, pe campul dinspre Radauti, pe drum, au fost intalnite trei carute ale 
manastirii Sucevita, care intre altele evacuau un frumos policandru aurit. 
Obiectele de valoare ale muzeului, ca o masura de prudenta impusa de 
evenimente, au fost duse in alte manastiri, daca nu chiar prin Ramnicu 
Valcea... Sub policandrul acela atarna un ou de strut, care se desfacea si se 
insuruba; in interior se pastra o pretioasa cosita din parul Doamnei 
Elisabeta Movila trimis printr-un sfetnic credincios din exilul turcesc atunci 
cand, potrivit cronicarului, a zis „boieri, necinstitu -m-au paganii". Cand au 
vazut rusii in caruta manastireasca policandrul, s-au repezit ca salbaticii, 
strigand „zlota, zlota", aur, aur, si i-au rupt bratele, distrugandu-1... 

C.H.: E pitoresc acest ocol. Si da contur apasat bravilor eliberatori 

26 



Muntele marturisitor 

(si) din pricina carora „codrul - frate cu romanul" ne-a fost de-atatea ori 
adapost, incat nu intamplator „Doina" Poetului national se incheie cu 
blestemul „indragi-i-ar ciorile/ Si spanzuratorile"... 

Gv.V.: Punct dupa paranteza. Mai departe. Cand capitanul „ecepist" 
ne-a spus ca Uniunea Sovietica ne-a salvat de la foamete, mi-am amintit de 
fratele meu Ion din munti, care mi-a relatat adevaruri despre viata din 
Rusia, comunicate de prizonierii capturati de pe linia frontului. Uniunea 
Sovietica nu are de unde sa va dea nimic, le-au spus ofiterii, caci hoardele 
romane si germane au luat totul si poporul e flamand, si fabricile nu va pot 
trimite echipament si armament. Si tot comandantii lor: Daca vreti sa 
mancati, inaintati pana la Berlin. Acolo o sa gasiti de toate. 

Era demagogie, propaganda. Cand am ajuns noi, deja era luat totul 
de ei. Cand s-au retras spre Stalingrad, in urma lor a ramas mare saracie. 
Armata romana ii ajuta pe copii cu cate o conserva de ciorba, in loc de 
gamela. 

Cum am spus, tuturor prizonierilor rusi - dupa spusele fratelui meu - 
li s-au gasit in sacul de merinde cartofi. Au fost intrebati la comandamentul 
romano-german: Ce-i cu asta?. Asa au fost intrebati. Asta ne este hrana, au 
raspuns. Nu primiti altceva? Nu, atat avem, nu primim nimic altceva. 

Trupele romano-germane erau instalate pe Obcina Mare. Pe la 
jumatatea localitatii Sucevita trecea linia frontului, venind dinspre Putna, 
peste munte, pe aproape de manastire. Si tot peste munte, spre Gura 
Humorului, incolo, spre muntii Neamtului. Regimentul 3 Graniceri, condus 
de colonelul Popescu, era chiar in Obcina Mare. Era tot acolo si un 
regiment german, intr-un perimetru care includea Magura Vacii si Brodina, 
pana la apa Moldovei, in zona aceasta, la Struginoasa, o companie intreaga 
a cazut sub focul nimicitor al grupei lui Macoveiciuc. Si cativa ofiteri 
germani si romani au cazut in focul armelor in acelasi spatiu, aproape de 
Ciumarna, din cauza unui hutul de origine slava din acel loc. Numele lui 
era Ivan Ohrenciuc; acesta a trecut, nu se stie cum, linia frontului roman si 
s-a intors cu o grupa de rusi. Folosindu-se de o noapte cu ploi si trasnete, 
cand ostasii stau mai putin vigilenti sub foile de cort, a distrus un intreg 
comandament de companie. S-a dat alarma si s-a intarit paza, efectivele au 
intrat in alert a. 

Macoveiciuc activa mai mult in directia Putna, spre Voitinel, de unde 
era de loc; Cenusa activa in zona Putnei, loc de origine; Ion Vatamaniuc 
activa in spatiul Voievodeasa - Sucevita - Marginea, langa linia de front, 
cum am subliniat. 



27 



Constantin Hrehor 



SIHASTRIILE 

C.H.: Sa intram in primul capitol dramatic al temerarului Gavril 
Vatamaniuc, in momentul cand, ca unul care vrea sa imbratiseze viata 
monahala, renuntand la lumea comuna, v-ati logodit cu singuratatile 
primejdioase ale muntilor... 

Gv.V.: Cum am spus, fratele Ion mi-a procurat tot ce imi trebuia 
pentru aceasta alegere. Era ziua de 25 noiembrie - ziua mea de nastere. Am 
hotarat sa-mi sarbatoresc ziua in munti, cu fratele meu Ion; am luat 
rucsacele cu mancare si uneltele de sapat bordeie in pamant si am ajuns in 
munti. Am ales aceasta zi ca sa fiu neindurator cu mine. Sa nu ma tenteze 
ceva, fie zi de nastere, fie Pastile ori Anul Nou. Am trecut prin „Soarecul" 
si am ajuns in muntele Vulturul, oprindu-ma pe o panta sudica, sa am soare 
toata iarna. Am facut un bordei; pamantul inghetat la suprafata ne grabea. 
Ziua sapam si noaptea coboram dupa alimente, asa se desfasura vietuirea 
noastra in munti. La bordeiul nou facut am transportat de vreo patru ori 
alimente. A inceput sa ninga. Fratele Ion m-a ajutat sa adun cateva lemne, 
apoi m-a lasat singur. „Ma due sa nu ma prinda zapada, sa nu-ti las urme", 
mi-a zis. Mi-a dat de grija sa-mi procur lemne. Le curmam noaptea cu un 
ferastrau coada de vulpe si le depozitam sub pat. Doi tarusi in fata si doi 
tarusi in spate si niste barne pe care am pus cetina, acesta era patul. 
Bordeiul avea doi metri lungime si tot atat de lungi erau lemnele taiate. In 
fata aveam o sobita unde, noaptea, imi faceam focul. Acolo am stat toata 
iarna, singur, singur... 

C.H.: Cati ani aveati atunci? 

Gv.V.: 24 de ani. La 24 de ani m-au dat afara din armata... Ca sa 
revenim - cand am intrat in primavara, era gata-gata s-o incurc: am vazut ca 
mi se sfarsesc alimentele si ca iarna, asa cum e in Bucovina, nu se mai duce 
din munti, in munti iarna e tare greu, zapezile-s mari, se iau tarziu. De 
Pasti, avand aproape fruntea muntelui dezgolita de zapada, caci toata ziua 
sta soarele deasupra, mi-am pierdut urma, strecurandu-ma in vale pana am 
ajuns in casa fratelui meu. Pana a ma intoarce cu provizii inapoi, Ion, 
fratele meu, mi-a zis: 

- Gavriluta, am sa-ti fac legatura cu Savulet" (acesta era un fiu de-al 
lui Gheorghe a lui Savu, din increngatura sucevitenilor Ion, Grigore, Vasile 
si Gin). Savulet era deja in munti din '44, alegand fuga in pustietatile 
codrului dupa momentul evacuarii. De el nu stia nimeni unde e. In munti a 
intrat in legatura cu unul Ghimici si altul Flocea, din Gura Humorului - 

28 



Muntele marturisitor 

activand in jurul manastirii Humor. Savulet era ruda apropiata cu Varvara 
Zaremba a lui Hie a Profirei; ratal lui si cu Varvara erau frati. Avand 
aceasta relatie la indemana, fratele meu Ion a intuit ca acesta se va abate 
numaidecat pe la matusa sa. Ion a mers la Varvara sa se informeze, dar ea 
1-a repezit aratand ca nu stie nimic. Ion insista: 

- Cum poti dumneata sa spui, lele Varvara!? Uite ce-i: mata ma 
cunosti destul de bine. Sa nu ai frica; acum nici eu n-am frica de dumneata. 
Uite de ce am venit: si Gavriluta, fratele, e tot pe aici. Si vreau ca sa se 
intalneasca cu el, ca e mai greu singur. Sa fie doi. Iar eu ii voi ajuta pe 
amandoi." 

Ea sta putin, se gandeste... 

- Eu te-am inteles, bade Ionica, dar daca eu nu stiu de el... 

- Bine, nu stii. Uite ce spun eu: sa vina Gavriluta, sa stea vreo 
saptamana la dumneata in pod, poate in podul surii, vine el si s-or intalni... 

- Cum sa stea Gavriluta la mine? 

- Nici o frica sa nu ai, ca il aduc noaptea, vin prin spate; el e la mine 
acum. II aduc eu aici, prin livada, noaptea, si ii aduc tot ce ii trebuie, 
dumneata nu ai sa-i dai nimic. Trebuie sa-i mai fac o pereche de opinci, 
trebuie sa-i mai aduc ceva... 

- Ionica, sa nu se intample o nenorocire! 

- Nici o nenorocire. N-avea grija, ca doar ma cunosti pe mine. 

Ce-i drept, fratele Ionica avea foarte multa trecere pe la toti oamenii, 
ca om cinstit, ca om de cuvant. Era un om foarte respectat, pentru ca el nu a 
zis o data „nu" in fata unei solicitari. Astfel, Varvara Zaremba n-a avut ce 
face si a spus: 

- Cum crezi dumneata, numai ca dumneata o sa raspunzi daca... 

- Eu raspund!, replica ferm fratele Ionica. 

Si am stat o saptamana la Varvara in pod. Si intr-o noapte aud: scart, 
scart. Usa din spate, pe unde am intrat eu. Am stat linistit; ma temeam sa 
spun ceva, ca el sa nu creada ca este asteptat de pazitori si sa nu deschida 
focul. Am stat foarte linistit la locul meu, incat el n-a stiut nimic si am 
simtit ca s-a asezat si el intr-un loc si a stat nemiscat. Asa ca stateam 
amandoi in acelasi pod, fara sa stim unul de altul. Si dimineata, cand a 
venit la el Pachita, fata cea mare a Varvarei, cu mancare, s-a uitat speriata 
ca nu suntem doi. L-a vazut numai pe el; eu stateam inca ferit. Pachita se 
uita si intreba: „Esti singur?". El spune: „Singur". Sta, se gandeste un timp 
si eu raspund de acolo: 

- Sunt si eu aici, Pachita! 

El a tresarit grozav. Si Pachita a ras la el cand a vazut ca a pus mana 
pe automat; avea si el un pistol-mitraliera rusesc. Pachita a spus: 

- Nu-ti fie frica, e Gavriluta, si el e ca tine. 

lata asa a avut loc intalnirea mea cu Savulet, in pod la Varvara! Am 

29 



Constantin Hrehor 

stat de vorba cu Savulet, desi nu prea era dispus. Dar am stat acolo trei 
nopti cu el si trei zile. Si intr-una din nopti a mers Pachita la Ionica si 1-a 
anuntat sa vina la noi. Sa vina ziua, sa nu vina noaptea. Si intr-una din zile, 
Ionica a venit pe ulita, obisnuit, a intrat in casa, din casa a trecut printr-o 
usa secreta in grajd si s-a urcat la noi in pod, cu Pachita. Ionica a dat mana 
cu el. Savulet era un baiat tanar, avea 19 ani. I-a vorbit: 

- Mai Savulet, uite ce e, eu am aranjat cu Varvara ca si fratele meu sa 
fie cu tine. De un an de zile e si el pribeag prin munti. Si-i mai greu sa fiti 
singuri. Eu am sa va ajut. Va voi duce mancare, fratele tau ma cunoaste 
bine si tu ma cunosti destul de bine. E mai bine sa fiti amandoi si zic sa 
ramaneti impreuna..." 

Dupa un timp de discutii in taina, cu fratele meu si cu mine, Savulet, 
pentru ca stia ca am fost militar, m-a suspectat din umbra. Se temea sa nu 
fac jocul Securitatii. Ion, fratele meu, 1-a incredintat ca nu am nici un scop 
dubios, ca am fost aruncat din armata. Greu, foarte greu s-a lasat convins, 
in a treia noapte, cu alimente aduse de Ion pentru mine si cu un rucsac adus 
pentru Savulet de catre gazda Varvara, am iesit si am plecat pe drumurile 
noastre. Am urcat in drumul Ursoaiei, la Poiana Micului, am trecut dincolo 
pana am ajuns la ceilalti frati de pustietate... 

Cei din bordei s-au speriat cand in loc de unul au vazut doi, adica pe 
Savulet, eel asteptat, impreuna cu mine. Savulet i-a asigurat razand: „Sa nu 
va fie frica, e un consatean de-al meu, e ca si noi." Eu aveam o pereche de 
pantaloni militari si asta i-a derutat si m-au suspectat multa vreme. 

Dupa aceea am vorbit eu cu ei, am facut planuri - eu eram initiatorul 
planurilor. S-au linistit. Asa ca am ramas toti patru acolo. Deci asta se 
intampla in '50 deja, ca eu in '49 am plecat in munti, in '50, primavara. Am 
venit de Pasti, in primavara lui '50. Faceam planuri pentru anumite actiuni. 
N-am sa pomenesc insa planurile lor si sistemul lor de actiune. Lucru cu 
care, nefiind de acord, am preferat mai bine sa raman singur, decat sa iau 
parte la actiunile acelea (...). Dar cum sa scap? intr-o noapte n-am dormit 
deloc, m-am framantat cum sa procedez sa ies dintre ei. A doua zi am venit 
cu o propunere: 

- Mai fratilor, eu am un plan. Acuma dumneavoastra il aprobati, ori 
nu... Noi vom actiona aici cum ati spus dumneavoastra. Dar trebuie sa ne 
gandim. Eu am fost militar, v-a spus Savulet, nu-i nici un secret. Eu 
stapanesc planurile foarte bine, dupa strategia militara, eu cunosc sistemul 
de actiune, cum as proceda eu daca as fi in locul celor care ne urmaresc. 
Noi actionam aici, facem si dregem, dar imediat le atragem atentia si ei 
navalesc aici. Nu-i normal ca noi sa parasim zona si sa mergem in zona 
mea spre Radauti? Parasim Gura Humorului, mergem la Sucevita, acolo ne 
aranjam conditiile de alimentare, pentru ca noi vom sta doua, trei luni de 
zile acolo, sigur. Vom fi linistiti, iar ei, innebuniti, ne vor cauta aici. Dupa 

30 



Muntele marturisitor 

aceea, noi vom da o lovitura acolo si ne vom retrage aici sau in alta parte, 
incat ei sa nu stie de unde sa ne ia. Ca daca noi ramanem aici suntem 
expusi oricand sa cadem intr-o cursa. E bine?" 

Le-a placut planul. 

Am zis: „Atunci eu ma due sa aranjez cu vreo doua gazde, ca eu am 
rude foarte multe, si cu fratele meu Ionica, eel care e principala calauza a 
mea. El a fost partizan in '44, Savulet stie. §i sa aranjez si locul unde ne 
vom stabili. Vin inapoi. Peste o saptamana vin inapoi si actionam aici doua, 
trei saptamani si dupa aceea plecam acolo..." 

Am dat mana cu el, cu ei si am plecat si bun plecat; la ei nu m-am 
mai intors niciodata. 

C.H.: Nu erau parteneri compatibili... 

Gv.V.: Mie nu mi-a placut modul lor de a activa, ceea ce faceau ei 
era haiducie de joasa speta, pseudohaiducie, ca sa zic asa, departe de 
idealurile partizanilor. Le-am propus de cateva ori sa renunte la practicile 
lor neoneste, dar nu au acceptat. Cand am vazut pozitia lor, nu i-am 
contrazis, caci eram ultimul venit in grupul lor, dar nici nu am continuat s a 
le fiu aliat. Ca dovada ca actiunile lor au fost intru totul gresite, n-au 
rezistat decat doi ani si au cazut toti trei sub ascutisul gloantelor. 
Plutonierul securist Olaru, in urma acestei bravuri, a fost avansat 
locotenent... 

C.H.: E lucru de inteles ca membrii respectivului grup, profitand de 
atmosfera asa-zisa haiduceasca, faceau abuzuri... 

Gv.V.: Faceau abuzuri si actiuni nepermise, actiunile lor faceau 
aventura, nu istorie. Fratele meu Ion mi-a spus oarecand, scurt, ca la 
Constitutie, cand am luat hotararea de a ma duce in munti: 

- Mai, Gavriluta, tu ai luat aceasta hotarare. Eu voi fi alaturi de tine, 
dar sa stii un lucru: cuvantul partizan este un cuvant sfant. C aci iti spun, in 
primul rand esti tanar, fereasca Dumnezeu, sa nu aud o prostie despre tine; 
padurile sunt pline de femei, umbla dupa bureti, dupa zmeura, fragi, mure, 
cu vitele, tree dintr-o comuna in alta peste munte, sa stii ca eu cu mana mea 
te impusc. Tu daca ai venit si esti hotarat sa fii partizan, trebuie sa stii ca 
partizanul trebuie sa fie un om care lupta pentru o cauza sfanta si nu are 
voie sa faca compromisuri. Ca atunci esti un hot, un talhar, un om care 
niciodata nu poate sa fie iubit de popor. Ca organele de Securitate te vor 
uri, te vor face bandit, tradator, asta-i altceva, dar tu esti inscris intr-o 
misiune scumpa, sa lupti impotriva minciunii, impotriva necredincio silor, 
sa fii cinstit, corect, devotat pana la pierderea propriei vieti... 

C.H. Era o lectie severa care nu permitea nici o concesie, cam in 
termenii „Invataturii lui Neagoe catre fiul sau Teodosie"... sau in spiritul 
„Operelor morale" ale sfantului Martinus de Bracara: 

„Fii rezervat cu noblete, povatuieste cu placere, dojeneste cu rabdare. 

31 



Constantin Hrehor 

Daca cineva te va mustra pe merit, sa stii ca ti-a adus un mare folos, iar 
daca te-a mustrat pe nedrept, consider a ca a voit sa-ti faca un bine. Sa nu te 
temi de vorbele aspre, ci din contra, de cele blande." 

„Fii cat mai putin rautacios si increzator in tot felul de zvonuri, in 
acuzatii si banuieli, dar sa fii foarte pornit impotriva acelora care, printr-un 
aer de nevinovatie, se sustrag atentiei altora numai spre a face rau 
semenilor lor." 

„Cand nu cunosti ceva, cere sa fii invatat fara sa-ti ascunzi nestiinta." 

„Fii zabavnic la manie, inclinat spre mil a, tare in momentele de grea 
cumpana, prudent in clipele de prosperitate." 

„Sa-ti ascunzi virtutile asa cum ar trebui sa ascunzi viciile altuia. Fii 
dispretuitor de glorie desarta si un supraveghetor sever al celor in lumea 
carora ai fost pus." 

(Sf. Martinus de Bracara) 

G.V.: Ionica, fratele meu, stia despre abuzurile celor amintiti, le 
cunostea planurile, cum procedeaza. Nu putea fi de acord cu teroarea; ei 
opreau autobuze si cereau actele la control, erau gata sa-i impuste pe cei 
care aveau carnete de partid... Asta nu era misiune de partizan. Noi stiam 
cine e in sat membru de partid, cine sunt comunisti. Dar stiam prea bine ca 
unii, cei mai multi, erau numai formal, pentru ca nu puteau avea serviciu 
fara a detine carnet de partid, nu puteau fi nici paznici, nici portari si, iata 
ca nu convingerile ii faceau membri de partid, ci nevoile. Nu li se admiteau 
copiii in scoli, in licee si, mai ales, in facultati, ori pe acesti bieti oameni, 
bine intentionati, trebuia sa-i pedepsim? Nu mai spun ca unii dintre 
membrii de partid, deloc convinsi de doctrina ipocrita a Rasaritului, m-au 
alimentat in zile rele si mi-au salvat viata si, desi as putea sa-i nominalizez, 
le arat doar recunostinta. Si nu numai pentru hrana data, ci si pentru 
informatiile pretioase. Noi, cei retrasi in munti, eram impotriva unei 
filosofii, impotriva unei dictaturi care era copiata fidel dupa modelul 
Moscovei si aplicata in mod salbatic poporului roman. Acestei doctrine ii 
stam noi impotriva si nu bietii oameni pe care ii intalneam in autobuz si 
care aveau carnet trebuiau pedepsiti si jefuiti. Nu, aceasta nu era misiunea 
noastra. Noi, in cei sase ani cat am stat in munti, nu am facut asa ceva, ci 
din contra. Am tiparit manifeste si le-am raspandit in popor, am aratat cine 
sunt bolsevicii, am rugat poporul sa nu se inscrie in partid, sa astepte inca 
un pic deoarece comunismul este Anticristul pe pamant, sa nu paraseasca 
Biserica. Am aratat ca doar crestinismul este ancora omenirii si ii sfatuiam 
sa nu se inscrie in colectiv pentru ca acest colectivul nu ne poate aduce 
decat saracie. Ceea ce a si fost. In sfarsit... Vorbeam de la om la om. Ne 
intalneam cu oamenii pe munti, cu muncitorii, stam de vorba cu ei si le 
spuneam acelasi lucru. Oamenii, chiar fara sa le spunem noi, erau bine 

32 



Muntele marturisitor 

informati, pentru ca traiau deja nenorocirea si presiunea comunismului. 
Erau la moda cotele. Ei ni se plangeau si spuneau: 

„Fratilor, cum scapam, ca trebuie sa muncim cu tapina si sa 
cumparam carne si sa le dam lor? Sa cumparam cartofi, sa le dam lor. 
Ne-au luat pamantul si trebuie sa le dam si cote, sa le dam din ce nu avem... 
Cum vine asta?", intrebau ei necajiti. „Noi nu ne-am inscris in colectiv", 
spuneau oamenii din Sucevita, „pamantul insa ni s-a luat." 

Intr-adevar, nu s-au inscris si pamantul le-a fost luat si dat la altii. La 
cei din Radauti, la cei din Horodnic, care s-au inscris in colectiv; cei din 
Sucevita erau chiar condamnati, pedepsiti si aveau impuse cote mai mari si 
se exercita asupra lor o presiune extraordinara. Sa dea carne, lapte, oua, 
lana, branza, tot. „Daca ai o oaie, esti obligat sa o inscrii la cooperative si 
sa dai doua kilograme de branza pe ea. Si sa dai lana, sa contractezi un 
pore, un vitel", spuneau localnicii aratand cum hotarau irevocabil tovarasii 
primari. Omul nu putea sa taie, sa manance, sa creasca pentru el nimic; 
aceste lucruri oamenii le simteau pe spinarea lor, ca pe o grea povara. Si 
cand se intalneau cu noi erau bucurosi, deosebit de bucurosi ca exista 
oameni care lupta impotriva acestor dictatori, dusmani ai poporului. Stiau 
prea bine ca acestea toate vin de la Moscova. 

Multi fiind in razboi, au vazut cu ochii lor pana la Stalingrad si 
inapoi aceleasi suferinte la poporul sovietic. Autoritatile romane copiau 
fidel aceeasi stare de lucruri. De aceea partizanii din '44 au luptat impotriva 
ocupantului sovietic, iar mai tarziu, in '44 -'49, pana-n '56 si chiar in '57, 
cand a cazut ultimul erou, Vasile Motrescu, partizanii bucovineni au luptat 
impotriva autoritatilor instalate de trupele sovietice, care erau slugi docile, 
instaland in tara exact metodele din Uniunea Sovietic a, impotriva acestor 
autoritati comuniste, fidele Moscovei, impotriva acestor tradatori au luat 
fiinta grupurile de partizani. Ba mai mult, ii durea pe toti, ca si astazi, si pe 
cei din Oltenia, si pe cei din Muntenia ori din Banat instrainarea Basarabiei 
si a Bucovinei de Nord; si sigur multi stiau ca si Insula Serpilor a fost data 
simplu, cu un proces verbal, de catre servitorii Moscovei instalati atunci la 
conducerea Romaniei de catre trupele sovietice, de niste oameni care nu 
aveau nimic cu patriotismul, cu nationalismul, cu Romania, cu poporul 
roman. Cine a fost Gheorghiu-Dej? Un ciocanar de la Iasi, care ciocanea la 
vagoane..., asta era meseria lui. Foarte frumoasa, daca ramanea acolo! Dar 
a putut el sa conduca o Romanie, in alt fel decat ii spuneau consilierii 
sovietici care erau de la regiment pana la inaltul comandament, de la judet 
pana la minister? El a executat exact ce-i spuneau consilierii sovietici. 
Ei, impotriva acestei stari de lucruri luptam... 

C.H.: Sa conturam cele doua personaje care v-au fost in apropiere, 
fratii Chiras. 

Gv.V.: Asa. Dupa ce am venit eu si am stat de vorba cu Ionica si 

33 



Constantin Hrehor 

i-am spus de ce am plecat de la cei trei, Ionic a mi-a spus: 

- Mai baiete, ai noroc. Au fugit in munti doi oameni bravi, pentru 
care garantez eu, deosebit de bine intentionati, oameni de nadejde: fratii Ion 
si Gheorghe Chira§, Chirasenii sau Mateienii cum li se spune. 

Mateienii erau patru frati: Ion, Gheorghe - care au fugit in munti -, 
Neculai si Vasile. Cu Neculai, fratele meu Ionica a fost foarte bun prieten, 
dar si cu Ion. Ion avea 52 de ani cand a plecat in munti. A fost prizonier in 
Rusia, a suferit ingrozitor, a muncit in minele de la Dombas. Intorcandu-se 
de acolo, a refuzat sa vina cu diviziile „Tudor Vladimirescu" si „Horea, 
Closca si Crisan", si pentru aceasta a suferit foarte mult; toti acei ce-au 
refuzat au fost bagati in mine si batuti in baraci umede si friguroase unde 
mureau cu gramada. Acest om nu putea sa-i sufere pe comunisti pentru 
nimic in lume; a patimit extrem de mult de la acesti nemernici care acum 
conduceau propriu-zis Romania din umbra. 

Ion Chiras a fugit de acasa cand a auzit ca fratele lui, Gheorghe, a 
fost arestat la locul de munca, el fiind mecanic in serviciu la moara lui 
Toader Chiras. Proprietarul morii, Chiras, nu era ruda cu el. S-a pomenit cu 
doi civili care 1-au legitimat si au spus: mergi cu noi. A oprit moara si 1-au 
luat. L-au dus la postul de jandarmi. Acesti oameni, Mateienii, vorbeau 
raspicat impotriva comunismului. Spuneau ce-au vazut in Rusia, caci 
amandoi au fost pe front, care-i realitatea, ce ne poate aduce comunismul si 
ce ne-a adus pana la ora aceea. Autoritatilor, Securitatii, nu-i convenea sa 
aiba oameni in popor care sa le dejoace planurile si sa le combata teoria si 
propaganda lor. Asa ca, Gheorghe a fost arestat acolo. Cum a auzit Ion, a 
incuiat usa si a inceput sa-si faca bagajul pentru a pleca in codri, sa nu fie si 
el arestat. Spre seara, Gheorghe a cerut invoire la WC; a fost introdus la 
WC de catre un militian si a vazut un gemulet deschis. (Militia avea sediul 
atunci in zona unde acum sunt casele lui Marcel Popa si prof. Geta 
Vatamaniuc, fiica lui Nicolae, a unui nepot al celui care relateaza - n.m.). 
S-a urcat pe WC, s-a aruncat prin geam, a sarit in spate, de acolo pe o 
coliba, pe o sandrama unde tineau lemnele cei de la post, si din ulita a fugit 
in padure. Militianul, cand a deschis usa, nu 1-a mai gasit pe arestat! A iesit 
afara, insa el nu mai putea fi vazut, pentru ca padurea era la trei sute de 
metri. Gheorghe era deja ajuns in codru. A mers la un nepot al sau, la Ionita 
Procopciuc, un om extraordinar, de nadejde, o gazda a noastra in toti cei 
sase ani. S-a dus acolo si a luat imbracaminte si incaltaminte. De acolo s-a 
urcat in munte, unde-si avea ascunsa pusca si cartusele si a ramas in padure 
cu mancare luata de la nepotul lui. Dupa ce a fugit Gheorghe de la post, doi 
securisti, imbracati civil, poate tot cei doi care 1-au arestat pe Gheorghe de 
la locul de munca, au venit la Ion acasa. Usa era incuiata. Ion avea un caine 
vanator de ursi, foarte mare, voinic, alb, la care Ion a tinut extrem de mult 
si despre care deseori ne vorbea. I-a facut mancare si i-a intins-o prietenos, 

34 



Muntele marturisitor 

zicandu-i indurerat: „Cine iti va da tie sa mananci?". L-a legat langa usa, 
intuind ca va fi vizitat de catre servitorii „eliberatorilor". I-a spus mamei sa 
le raspunda celor care vor intreba de el ca nu-i acasa, ca-i in tara, la lucru. 
Cainele a inceput sa se agite, se smulgea din lant, simtea iz strain in 
preajma casei. Mama lui Ion auzi latraturile furioase si-si facu poteca prin 
livada unde-si avea casuta. „Fii cuminte, fii cuminte, o sa-ti dea mama 
mancare, leule", ii vorbea cainelui. Musafirii nepoftiti au intrat in vorba: 

- Buna ziua. 

- Buna ziua", raspunse batrana sosita de peste livada unde-si avea 
casuta. 

- Pe cine cautati dumneavoastra? 

- Pe Ion Chiras. Nu locuieste aici? 

- Ba da, eu sunt mama lui. 

- Vedem ca usa-i incuiata", constata «civilii». 

- El nu-i acasa, ca-i singur... 

- Dar vad ca-i mancarea calda la caine, i-a dat-o acuma", adauga 
unul. 

- Dar el de cand nu are femeie..., o fi dat mancare la caine, a incuiat 
usa si o fi plecat undeva. Asa ca dumneavoastra mai asteptati daca vreti, ca 
vine el. Eu nu stiu unde-i plecat; cateodata nu vine toata noaptea. Merge pe 
la prieteni. Ce sa faca acasa daca-i singur? Dar daca vine ce sa-i spun? 

- Are o problema la Fabrica de cherestea, el stiti ca a fost bucatar 
acolo, are niste nereguli..." 

Fac aici o precizare: mama acestor frati, cunoscuta in sat cu numele 
de Mateiasa, era vaduva de razboi, dupa primul razboi mondial; a crescut 
patru feciori si o fata in spiritul curat crestin, in iubire de Dumnezeu si 
iubire de Tara. 

Ea stia despre ce vine vorba. Ion era in casa, cu mana pe topor, 
hotarat sa izbeasca daca i se forteaza usa. Sigur ar fi lovit, caci era de 
neclintit in hotarari. 

Domnii au plecat. S-a lasat intunericul. Ion a rugat-o pe mama sa 
aiba grija de caine, iesind precaut pe usa din spate care dadea in curte; a 
incuiat usile si a luat-o spre munti. Aproape ca a repetat aceeasi regie ca si 
fratele Gheorghe. §i-a luat arma din munti, a facut popas la acelasi om de 
incredere, Ionita Procopciuc... 

Trebuie stiut: toti care fugeau aveau arme ascunse in paduri. Mai 
mult de jumatate din taranii Bucovinei aveau arme, pregatite pentru 
actiune, in speranta inceperii unui razboi intre americani si rusi. §tiut este 
ca dupa 23 august trupele sovietice au intrat in tara si, odata cu acestea, a 
intrat suferinta peste romani. Oamenii si-au pastrat armele, si nu numai 
locuitorii Bucovinei, ci si - am aflat in inchisorile prin care am trecut - din 
Banat, Ardeal, Neamt si multe alte zone. Cand au inceput arestarile, primul 

35 



Constantin Hrehor 

gand al celor nesupusi, al fugarilor, era sa-si gaseasca armele. Preferau sa 
moara in munti, cu mana pe arma, decat in inchisorile comuniste inumane. 
Sigur, momentul oportun, a step tat, a intarziat. S-au facut greseli de neiertat, 
erori oribile. Un moment de neatentie a costat libertatea a sute de oameni in 
Vrancea - satele rasculate au fost doborate de batalioanele de securitate... 

Ionita Procopciuc i-a spus lui Ion ca si Gheorghe a fost gazduit la el 
si ca il va putea intalni, caci va veni, pentru ca alimentele pe care le-a luat 
nu-i vor ajunge mai mult de o saptamana. Ion a asteptat, Gheorghe a sosit. 
S-au intalnit, au luat alimente si au plecat in munti. Acum eu trebuia sa ma 
intalnesc cu ei. Dar cum? Deoarece eu nu stiam unde sunt. Muntii sunt 
mari. De la Putna pana la apa Moldovei, o suta kilometri, de la noi de la 
Sucevita pana la Campulung, alti saizeci-optzeci kilometri. Apoi tot numai 
munti si paduri. Unde sa-i cauti? Si atunci, fratele meu Ion a vorbit cu 
Vasile, cu unul din fratii Mateienilor, din cei ramasi acasa. Cu Neculai era 
mai greu, caci acesta statea mai mult prin paduri, cu doi boi si doua vaci la 
pascut, unde mai facea si carbuni. Vasile a spus: 

- Ionica, eu nu stiu de ei. Ce sa-ti spun? Nu stiu unde sunt. 
Ionica i-a raspuns: 

- Eu te intreb pentru ca, trebuie sa stii, si fratele meu Gavriluta e pe 
aici. Si tare as vrea sa se intalneasca. Singuratatea e aspra in munti. Eu ii 
voi ajuta pe toti, trebuie sa-i ajut... 

Vasile a ramas uluit. 

- Cum, Gavriluta e pe aici? 
-Da. 

- Mai, atunci cum sa... Eu o sa ma intalnesc cu fratele Neculai si, 
daca afla el ceva, eu am sa-ti spun. Dar cum sa-ti spun? Ca noi trebuie sa 
fim deosebit de atenti. Daca fratele tau Gavriluta e aici si fratii Chiras sunt 
plecati, noi toti suntem suspectati! Si daca ne observa cineva ca noi ne 
intalnim si discutam, suntem banuiti si urmariti..." 

- „Dar eu stiu cum", zice fratele Ionica. „Eu am pe cumnatul factor, 
pe Vasile Cazacu. La factor vine toata lumea. Peste cinci zile am sa fiu 
acolo, unde locuieste si mama. In timpul asta, dumneata cauta si afla de ei, 
si vino la factor, chipurile, sa trimiti o scrisoare sau sa iei vreo 
informatie..." 

Dupa scurgerea timpului stabilit, Vasile ii spune: 

- Ionica, eu am venit, dar fara rezultat. Nu am aflat nimic. Ei au luat 
alimente de la nepotul lor si s-au dus; nici Neculai, nici eu nu stim unde 
stau. Dar stabilim o noua intalnire peste vreo saptamana, caci 1-am rugat pe 
nepotul sa lase vorba unde sunt, pentru ca sa stim si noi. Vom afla 
intr-acest timp. Ne intalnim aici. 

- Ne intalnim la primarie, spune fratele Ion. Dumneata vii pentru o 
problema... 

36 



Muntele marturisitor 

- Da, eu si asa trebuie sa merg sa iau instiintarea ce cote am de dat", 
raspunde Vasile. 

- Si eu am de mers, sa platesc impozitul. Ne intalnim la primarie, 
acolo nu putem fi suspectati, adauga Ion. 

Au stabilit o anumita ora si s-au intalnit la primarie. Acolo erau 
destui alti cetateni cu diverse probleme. Cei doi au stat pe veranda din fata 
primariei, singuri, la vorba. „La Chinul Mare sunt ai nostri", atat si-au spus. 
Chinul Mare si Chinul Mic sunt denumirile a doua varfuri populate cu pini, 
cu rasinoase din aceasta specie, in limbajul comun, pinului i se zice chin, 
dar nu este vorba aici de chinuri, de suferinta. Zona respectiva este in 
apropiere de Pietrele Muierii, are locuri foarte tainice. 

Informatia ca Mateienii sunt acolo mi-a fost suficienta. Fiind om al 
magurilor, nu-mi venea greu sa-i reperez in teren. Ion, fratele, mi-a pus 
pentru drum mancare, sa ma descurc o saptamana: fasole, cartofi, malai. Pe 
langa acestea, strict prezente erau in rucsacul nostru un topor mic, un 
ferastrau coada de vulpe, o gamela germana de campanie si un ceaunas de 
aluminiu pentru mamaliga. Nelipsita era si Biblia langa arma cu munitiile. 
Am plecat in sectorul indicat, o zi, doua, trei; ma opream sub brazi si 
ascultam, cand se innopta mane am. Ziua circulam, faceam cercuri pe zona 
banuita. Stiam sa folosesc terenul si, avand experienta, intuiam ca si cei 
retrasi sunt intr-un spatiu pe care si eu 1-as fi ales. Inspre a cincea zi, cand 
proviziile ma lasau si ma obligau sa fac un nou transport, am coborat pe un 
parau acoperit cu frunze, pe care nu erau urme nici de salbaticiune, nici de 
om; am sarit paraul cu apa din apropiere si, trecand in cealalta parte, in 
desis, am hotarat sa innoptez acolo, sa ma instalez in panda, convins ca 
daca cei cautati sunt in zona, cu siguranta in pacea noptii vor face cat de cat 
zgomot. A trecut noaptea, am atipit de cateva ori; dimineata, cand mi-am 
continuat miscarea circular a in teren, in apropiere de paraul cu apa am 
observat o urma de om, de picior descult. Deodata mi-am zis: „Aici sunt". 
Ei coborau atenti, i-am zarit si m-am bucurat, in aval, intr-o gropita, aveau 
camuflata colibita. Coborau pe paraul sterp, acoperit de frunze, spre paraul 
cu apa de unde se aprovizionau si se intorceau la vizuina. M-am oprit, am 
vazut in partea dreapta doua capete barboase si armele pe un parapet in fata 
colibei. Ei nu ma cunosteau, plecasem de multi ani din sat. Stateau foarte 
atenti, circumspecti. Nu s-au grabit sa traga. Cand i-am vazut, am ridicat 
mana si le-am facut un semn, cu automatul pe umar. I-am semnalizat: 

- Mai, fratilor... 

Au sarit imediat, au pus mana pe arme. Eu am ridicat mainile si am 
zis scurt: 

- Nu trageti, eu sunt Gavriluta, frate cu Ionica!" 

S-au uitat unul la altul, nedumeriti. Era un moment tensionat, 
periculos. Priveau speriati. Am inaintat cativa pasi cu mainile sus. Ma 

37 



Constantin Hrehor 

priveau insistent. Au auzit ca le-am spus ca sunt frate cu Ionic a si au lasat 
armele jos. Au zambit destinsi, si-au amintit de zilele cand cu Ionica plecau 
la braconaj. Le-am intins mana, ne-am sarutat. Am pus inainte, si eu si ei, 
bruma de hrana pe care o mai aveam. Am stat de vorba cu ei pana in tarziul 
noptii. Am aprins focul, am fiert malai. Le-am spus cum am descoperit 
locul lor, prin fratele Ion, cum s-a intalnit el la primarie cu fratele lor, cum 
s-au folosit de factorul postal din sat, cumnatul meu Vasile Cazacu, 
casatorit cu sora mea Avramia... 

Apoi i-am incredintat ca imi este bine cunoscuta zona si ca stiu iesiri 
mai lesnicioase spre sat, dupa alimente. Eram de-acum trei. Asa a fost 
intalnirea mea cu fratii Chiras, Mateienii... 

Am fost impreuna cinci ani de zile. Ei, in 1955, au cazut sub gloante. 
Voi evoca pe larg acest moment dramatic si voi aminti multe fapte 
cutezatoare implinite cu acesti doi exceptionali oameni, fata de care sunt 
de-a pururi indatorat. Am legat o prietenie sfanta, am amintiri care nu se 
pot stinge pana la moarte; nimeni nu-si poate inchipui cum ne-am asigurat 
reciproc viata in momente de cumpana grea! 

C.H.: Cred ca aici ar trebui sa vorbim cate ceva si despre fratele 
Dvs., Ion Vatamaniuc, care a avut o personalitate puternica. 

Gv.V.: Fratele meu Ion Vatamaniuc, in timpul despre care vorbim, 
era acasa, liber. A fost si el plecat in munti, in '44; a fost arestat in munti si 
impuscat in cap. S-a dus cu glontul rusesc in cimitirul din pamantul 
Sucevitei, in anul 1992, in martie. Noroc de gulerul sumanului ca, de altfel, 
glontul, daca nu ar fi intampinat rezistenta, sigur 1-ar fi ucis. S-a nascut la 9 
noiembrie 1903, a fost al treilea fiu din cei zece ai parintilor nostri. La 
eliberarea din armata, la jandarmi, era sergent, calificat, cu diploma, drept 
eel mai bun tragator pe toate legiunile de jandarmi din Basarabia. Cand 
trupele sovietice au intrat in Bucovina, in martie '44, s-a refugiat in munti, 
activand in zona Ursoaia. Din grupul sau au facut parte Constantin 
Braileanu, Constantin Mirauta, Ion si Vasile Braileanu, Vasile Cazacu a 
Margaretei, Gheorghe Ivascu, Ferdinand Stadler, Constantin Roteliuc a 
Avram s.a. Si-a sacrificat un copil, o fiica in fasa, pentru ca urmaritorii sa 
nu descopere, la tipatul copilului, cuibul partizanilor. Pruncul a fost 
ingropat in locul numit Tapsan... Dupa ce a fost impuscat si ingrijit de 
populatia maghiara si romana, in timpul unei misiuni, s-a intors pe jos 
acasa, in Sucevita natala. In 1953 a fost arestat si anchetat la Suceava de 
catre capitanul Feller si condamnat de catre Tribunalul Militar Iasi, in 
deplasare la Suceava. A primit opt ani de temnita grea, cunoscand ororile 
inchisorii de la Pitesti. A fost eliberat in '55 si iarasi arestat in '56, anchetat 
de acelasi Feller, acum maior, condamnat la sapte ani de munca silnica si 
confiscarea averii pentru „crima de favorizare a infractorului". A suferit in 
inchisorile din Suceava, Jilava si Gherla. In 1990 a sosit acasa, dar 

38 



Muntele marturisitor 

Securitatea i-a tulburat linistea pana in 1989... 

Desi, tangential, voi mai da relief acestui personaj, aici sa am 
ingaduinta de a mai spune cateva cuvinte referitoare la contextul istoric. 
Dupa ce in '44 trupele sovietice au trecut Nistrul si Prutul, invadand 
pamantul romanesc, Cernautii, Radautii, Botosanii si Pascanii, grupurile de 
voluntari constituite, inscriind actiuni independente in anumite zone, erau 
singurele nuclee care opuneau rezistenta, definindu-se dintru inceput ca 
focare exponentiate ale multimii subjugate de teroarea Stalinist a. Astfel 
apare grupul constituit de fratele meu Ion Vatamaniuc (28 aprilie 1944), 
grupul lui Vladimir Macoveiciuc, in zona Vicov-Putna (mai 1944) si grupul 
mixt, romano-ucrainean, din Ulma-Brodina, condus de Petre Maruseac. 
Valul nou ridicat a avut caracter anticomunist. Pe scurt, ca s a fixam cateva 
date concrete necesare, grupul lui Macoveiciuc a fost lichidat in 1951, 
grupul lui Grigore Sandu din Dorna Candreni a fost lichidat in 1950, grupul 
meu, al lui Gavrila Vatamaniuc, cu o activitate din '49 pana in '55, s-a 
distrus prin arestarea mea iar in 1958, in noaptea de 13/14 ianuarie, Vasile 
Motrescu, ultimul brav partizan din Bucovina, prin miseleasca impuscare 
care s-a intamplat la Botosani, a incheiat Istoria Muntilor. 

C.H.: Desigur, aceasta intoarcere in timp era necesara. Precizarile 
Dvs. vor lumina si mai bine istorisirile care urmeaza... 

Gv.V.: Extraordinar om de legatura a fost Ion Vatamaniuc, deosebit 
de curajos si inversunat luptator impotriva despotilor din stepa! Desi era 
liber cand noi am ales osanda vietii de partizan si ar fi putut sa-si vada 
de-ale casei, Ion nu si-a calcat juramantul fata de sine, a activat prin noi, a 
fost cu noi, ne-a ajutat, ne-a tinut verticali... 

Imi amintesc nenumarate episoade din vremea aceea, mai ales cum 
acest om stia sa treaca nevatamat prin locuri primejdioase. Mult m-am 
gandit la faptele lui cand, odata, am facut un popas in „Taietura ruseasca", 
intr-un loc numit asa pentru ca prin zona respectiva trecea linia de 
demarcatie stabilita de rusi, in fata careia, furios, padurea a fost complet 
taiata pe o suprafata de cativa kilometri. Suprafata respectiva era 
incrucisata de tot felul de obstacole si instalatii strategice din care, se 
intelege, nu lipseau minele. Fratele meu Ion Vatamaniuc era expert in acest 
spatiu - trecea peste toate instalatiile, extrem de prudent, cunoscand unde 
firele erau conectate la mine; sub arborii incrucisati care mascau instalatiile 
primejdioase, fratele meu si-a facut o poteca de cativa zeci de metri pe care, 
cand se furisa, intrerupea firul - mai ales cand era cu alti insotitori - ori 
deplasarea trebuia sa se intample noaptea. De fiecare data, spre seara, 
repera mai intai firul, apoi, dupa ce avea loc trecerea, il innoda din nou. In 
felul acesta intra in desis si urmarea orice miscare, cu degetul pe tragaci; 
stia la orice ora din noapte unde e cuibul mitralierei, unde-s ascunse armele. 
Pentru aceste actiuni, de regula, era preferat timpul de noapte, cu ploi si 

39 



Constantin Hrehor 

tunete. Cum am spus, activitatea sa se desfasura mai cu seama in spatele 
frontului. 

Cu fratii Chiras am fost intr-o activitate deosebita, dupa cum se 
evidentiaza din sublinieri, timp de cinci ani; in tot acest timp, gazdele 
noastre erau pastrate in secret - nu stiam unii de altii, asa am hotarat, sa ne 
rezolvam problemele individual. §tiam, si ei, si eu, in chip deosebit gazda 
noastra comuna, a omului nostru de legatura Ion Vatamaniuc. Ne 
desparteam si ne intalneam dupa ce, de comun acord, stabileam un anume 
loc si o anume zi. Un loc de intalnire, imi amintesc, 1-am botezat „A treia 
groapa", in capatul „Taieturii rusesti"; ora nu era stabilita niciodata, nimeni 
nu-si putea inchipui cate peripetii pot fi pana la momentul intalnirii. Aveam 
semnale de recunoastere - imitam pasarile de noapte, mai ales huhurezul, 
sau capriorul cand brahneste. Nu aveam ceas nici unul, ne orientam dupa 
„orologiile" naturii, dupa astre, pasari, melci, broaste, fenomene 
meteorologice. Dupa ce ne regaseam, primul lucru care ne concentra atentia 
erau informatiile. Fiecare spunea ce este in teren, ce a auzit, ce a vazut, ce 
situatie e in localitate, intre oameni. Informatiile ne consolidau planurile ori 
ni le modificau, dupa caz, ne faceau sa fim stapani pe situatie, sa dominam 
atmosfera, sa o avem sub control. Informatiile erau tot atat de importante, 
ba uneori chiar si mai mult, decat alimentatia, in perioada la care fac aici 
referire, am stat cam o luna numai in ascunzatori, neavand contacte cu 
comunitatea din localitate; era o situatie critic a si orice pas gresit putea fi 
fatal; am trait greu, cu paine si cartofi, din provizia care ne era asigurata, 
foarte discret, de un prieten care ne aducea alimente intr-un loc dinainte 
stabilit. Primavara, ca sa amintesc un amanunt... alimentar, consumam 
foarte multa frunza frageda de fag, cu continut de vitamina C, si podbal, 
vegetatie ce creste pe marginea paraielor, foarte buna pentru deficiente 
gastrice, care vindeca chiar si ulcerul. Am consumat si urzica cruda, cam 
aspra la limb a, dar buna pentru continutul de fier. Jirul nu e bun, semintele 
de fag cunoscute sub acest nume, cu care se ingrasa mistretii, contin tanin 
si provoaca urate dureri de cap. Consumam in schimb, ademeniti de 
dulceata bobitelor, vase. Nu departe ne-a fost moartea! Vascul era prezent 
mai ales in zonele cu paduri taiate, in cantitati deosebite. Consumam mult 
aceasta vegetatie, pana cand, intr-o zi, am simtit o stare de ameteala pe 
care, la inceput, o pusesem pe seama alimentatiei slabe. Caci anii de codru 
au insemnat foame, multa, multa foame. 

Nu stiu daca nu-i prea multa vorbarie aici... 

C.H.: Nu-i vorbarie deloc, e viata, viata inedita. 

Gv.V.: Voi vorbi in alta parte - adaugand cate ceva nou la cele deja 
consemnate, despre semnele naturii, despre „aparatele de masura" dupa 
care ne orientam in diferitele etape ale timpului. Aici mai adaug ce -am patit 
cu vascul. Simtind simptome deosebite, ameteli, oboseala excesiva, am 

40 



Muntele marturisitor 

apelat la o ruda din sat sa ma vada un medic. Casandra Zaremba, o cuscra 
a mamei mele - fratele meu era casatorit cu fiica ei Macrina -, sotia 
vechiului primar Grigore Zaremba, avea o anume relatie cu doctorul Dediu 
Petrescu, adus la Sucevita cu domiciliu fortat. L-a rugat sa ma primeasca 
intr-o seara, motivand ca sunt sarac si lucrez pana tarziu si nu pot veni la 
consultatie decat seara. Am mers la medic, mi-am lasat automatul sub 
veranda. L-am gasit singur, 1-am salutat politicos. 

- A vorbit doamna Zaremba cu dumneavoastra", zic, „sunt un 
muncitor bolnav..." 

Mi-a luat tensiunea mai intai, ca orice medic. M-a privit mirat si mi-a 
zis: 

- Domnule, ce-i cu dumneata? Dumneata ai tensiunea foarte mica; de 
aceea te doare capul, de aceea ametesti... Ce mananci dumneata? 

- Ca orice muncitor, domnule doctor, ca la padure, ce avem... 

- Ai tensiunea 7 cu 4, de asta ametesti..." 

I-am multumit medicului, m-am scuzat ca nu am de unde sa-1 
platesc. M-a inteles si am plecat la ai mei. Le-am spus rezultatul 
consultatiei si fiecare dintre noi ne-am dat seama ca o singura cauza exista: 
bobitele de vase si nu altceva. Nu fructele de padure, frunza de fag, 
macrisul iepurelui, podbalul, malaiul cucului sau ciupercile de toate 
felurile, pe care le consumam de cum se facea primavara pana la caderea 
zapezii... 

Doctorul Dediu Petrescu era printre alte familii aduse aici prin 
presiune politic a. Mai era aici o familie Cocos, unii din Giurgiu, unii lucrau 
la fabrica de cherestea, locuind in Voievodeasa si Sucevita. 

Greu ma strecuram in sat, cu mult a precautie. Toate rudele mele erau 
vizate. Nu stiai in ce livada, dupa.care poarta, din ce unghi esti urmarit, 
asteptat. Ne foloseam de diferite semne pentru a evita cursele. Veneam 
uneori pana la marginea padurii, la vreo trei sute de metri de casa in care 
trebuia sa primesc provizii ori stiri, de cele mai multe ori aceasta casa era 
chiar a fratelui Ion. Daca veneam pana a se insera, semnalul de avertizare 
era o camasa de panza alba lasata pe sfoara; daca era pe sfoara, ne vorbea 
despre pericol. Noaptea insa, cand nu se vedea acest semnal de la mare 
distanta, ma foloseam de un maracine lung pe care, daca il gaseam intr-un 
anumit loc, in gardul din fundul livezii, nu intram; cand acesta era culcat 
jos, ne da stire ca nu suntem in pericol. Semnul acesta era pus de 
ospitalierii nostri noaptea, caci ziua putea ori sa dispara, ori sa fie mutat la 
intamplare in locuri aiurea, ceea ce ne-ar fi derutat, intre indicatoarele din 
teren, pretioase erau urmele cerbilor, mistretilor ori panzele de paianjen. 
Eram atat de atenti, incat stiam locul acestora in orice poteca. Nu rupeam 
niciodata panzele de paianjen, le ocoleam si, cand nu erau la locul lor, ne 
puneau in garda vigilenta. Nu puteam supravietui atatia ani in sihastriile 

41 



Constantin Hrehor 
muntilor daca nu respectam cu maxima rigoare masurile de siguranta. 



SEMNELE 

C.H.: Precum Biblia este plina de semne si minuni, intocmai si viata. 
„Sensul unui semn este un alt semn prin care el poate fi tradus" (Pierce). 
Stiu ca aveti pe... receptie o avalansa de fapte... 

Gv.V.: Exact. Nu stiu cu ce sa incep, ca sa nu sar prea departe de la 
un eveniment la altul. Oricum, impreuna fiind cu fratii Gheorghe si Ion 
Chiras, intr-o zi ne-am decis sa raspandim niste manifeste pe care le-am 
pregatit din timp, toata vara. Gheorghe fiind mecanic si mester priceput la 
multe lucruri, foarte indemanatic, a confectionat un aparat de tiparit. L-a 
facut din lemn -literele imprimate erau mari, cum sunt titlurile gazetelor, ca 
sa poata fi citite si de batrani. Eu am adus hartia si tusul. Am emis doua 
feluri de manifeste: unele aveau inscriptionat apelul „Frati romani!", iar 
altele „Frati crestini!". Am tiparit greu, trebuia asezata litera dupa litera... 
Trebuia sa facem acest lucru, nu era destul numai sa vorbim cu oamenii. 
Am tiparit peste trei sute de manifeste prin care ii indemnam pe oameni s a 
respecte Biserica, sa nu se lase in voia ratacitorilor care voiesc sa-i duca la 
pierzanie. Sa nu se inscrie la colectiv si in partid, sa nu se supuna fiarei 
rosii a comunismului, acelora despre care poetul inchisorilor Radu Gyr a 
scris semnificativ: „Din oras spre soare-apune/ Navalesc incinsi cu piei,/ 
Duhuri de salbaticiune/ Fumegand ieseau din ei". 

Era anul 1953, spre ziua manastirii Sucevita, inspre 6 august, de 
hram, la Schimbarea la Fata. Pentru bucovineni era o zi importanta, 
luminata ca ziua Pastilor. Din toata Bucovina si din Moldova veneau 
credinciosi, inca mai inainte cu o zi, la slujba bisericii. Oamenii, pelerini 
evlaviosi, erau pretutindeni, pe gangurile zidurilor, pe sub ziduri, in incint a, 
pe la gospodarii din sat. Mi-am facut din scoarta de copac un potcap 
calugaresc, pe care 1-am invelit cu panza neagra. Aveam barba si plete si o 
pelerina intunecata. Am aparut ca un calugar adevarat in multime, in 
noaptea dinspre 6 august. Cei doi frati Chiras au ramas in coltul livezii, pe 
dreapta si pe stanga, pentru siguranta. „Luati, fratilor, luati pentru 
credinta!", ziceam in timp ce distribuiam tipariturile,doua cate doua. 

Am impartit mai mult de o suta de manifeste; am ajuns in sosea si 
am dat cateva exemplare unor tineri si tinere care erau in plimbare. Atunci 
se faceau focuri pe marginea apei din apropiere - la munte, in august, e deja 
frig. In acest timp, cineva venea dinspre lunca: „Unde-i calugarul care 

42 



Muntele marturisitor 

imparte manifeste pentru credinta?", intreba in gura mare. Se vede ca erau 
infiltrati in multime agenti ai Securitatii si poate ca unul o fi luat un 
manifest de la mine ori de la altcineva si 1-a descifrat curios la lumina 
focurilor de langa apa. Eu am auzit, mi-am dat seama ca nu a dat peste un 
manifest „pentru credinta", ci peste unul care indemna la nesupunere 
inaintea Antihristului comunist. Am parasit imediat multimea si am ajuns la 
ai mei. Cand am sarit gardul, ei mi-au zis: 

- Hai, ca te-au descoperit! 

Mie nu-mi era frica intrucat, chiar daca ma prindeau si ma duceau la 
postul de militie, in vale, cei doi care ma supravegheau din marginea livezii 
ar fi intervenit si, probabil, incidentul ar fi avut, cu tot neprev azutul, o parte 
care m-ar fi avantajat. 

Dar isprava aceasta nu-i povestita complet. Am mers prin livada 
manastirii si am lansat manifeste si in incinta. Le-am rulat si le-am legat cu 
pietricele ca sa le putem arunca peste zid. Multi din cei care dormeau pe 
iarba, dincolo, au primit astfel mesajele noastre. Am plecat apoi intr-un 
pale de salcami, in zona scolii satului, si am facut tustrei un scurt sfat: mai 
aveam cateva zeci de manifeste si trebuia sa le risipim. Am iesit la drumul 
mare, la cate o caruta care venea cu gospodari spre manastire si am dat 
manifestele ici si colo. Pe cele care ne-au ramas le-am pus pe gramezile de 
piatra de pe marginea drumului, la vedere, sa ademeneasca trecatorii, imi 
amintesc de un grup de femei care venea, cred, dinspre Horodnic, in c aruta 
unui gospodar voinic, cu manta neagra, cu gluga pe cap. S-a speriat grozav 
cand mi-a vazut automatul pe umar si pe cei doi prieteni pe marginea 
soselei. Caii au fost opriti si eu am zis: „Fratilor, luati pentru credinta!", 
linistindu-i. Ne-a multumit si a spus: „Dumnezeu sa va calauzeasca pe 
drumul vietii!". 

- Unde mergem?, ne-am intrebat. 

- La gazdele noastre, ne-am raspuns. Am hotarat sa ne revedem dupa 
trei zile, „La capatul gardului", intr-un loc dosnic, unde candva a fost un 
gard care delimita padurea Marginei de Sucevita. Dupa trei zile, respectand 
consemnul, ne-am intalnit si, sub povara proviziilor, am ajuns toti trei la 
coliba unde am avut prima noastra intalnire, la Chinul Mare. De acest 
adapost ne-am folosit vreo doi-trei ani pana cand, intr-o zi, un ciobanas, de 
vreo 17-18 ani, fiind in preajma cu turma si cainii, ne-a descoperit. L-am 
amenintat cu pedepse grele daca ne va deconspira securistilor, dar el, 
speriat, bietul, zicea doar: „Nu, nu. Dumnezeu sa va ajute." Era un fecioras 
din Cajvana. Dar noi nu am avut incredere si, din ziua aceea, am parasit 
adapostul si ne-am urzit altul, spre „Pietrele cu sfredel", in asa-numitul 
„§leagul lui Tcaciuc", intr-un desis extraordinar, patruns doar de mistreti. 
Se intra greu in bordei, prin lastarisul des care ne plesnea peste ochi. Am 
stat acolo o vara, dupa care ne-am mutat in Dragusinul; toamna ne-am facut 

43 



Constantin Hrehor 

bordei nou sub Poiana Micului, la Fundul Dragusinului, am scos stanci 
mari si le-am pus aparare inspre deal. Mult am muncit acolo, dar ne-am 
facut o adevarata fortareata. Acel adapost e inca in picioare si acum, 1-am 
vazut dupa ce am iesit din inchisoare; e o adevarata cazemata care numai 
cu dinamita poate fi distrusa. Cand am sapat, la adancimea de doi metri am 
gasit un sarpe, in septembrie. Ziua intreaga bateam la tarnacop, iar noaptea 
mergeam dupa alimente si, pentru ca „vila" nu era gata, adaposteam 
alimentele sub copaci, in paraie, in locuri reci. Trebuia sa facem aceasta 
pentru ca, zapada odata sosita, nu ne mai permitea sa iesim in lume. Numai 
cand se indura soarele sa topeasca pe fruntea dealurilor omatul, ieseam in 
sat, extrem de atenti ca sa nu lasam nici o urma... 

C.H.: Ce s-a intamplat, totusi, dupa ce manifestele aduceau 
demonstratia ca in afara sunt insi revoltati, pusi pe fapte mari? 

Gv.V.: Ce s-a intamplat? lata ce. In anul urmator s-au luat masuri 
deosebite de protectie a zonei, respectiv a manastirii si a satului spre ziua 
hramului de la 6 august. S-a pus o tablita la capatul podului - intre 
Marginea si Sucevita - cu urmatoarea inscriptie: „Comuna Sucevita 
contaminata cu tifos exantematic". Dar nu a tinut minciuna, nici militienii 
care erau ici, colo intre oameni nu au putut opri avalansa credinciosilor care 
au venit la hram, cu mic, cu mare. Dar mai inainte de a se implini aceasta 
zi, la Calafmdesti s-a inregistrat o rascoala a taranilor impotriva 
colectivizarii. Au murit, din cate mi s-a spus, sase oameni. Si in alte 
comune s-a intamplat la fel. Eu stiu? Sa-i fi influentat manifestele noastre, 
ori obida celor cu filosofia fara Dumnezeu? 

Am mai auzit ca, a doua zi dupa ce am distribuit manifeste la 
manastire, s-au alarmat securistii si si-au trimis agenti calari si au facut 
ronduri prin sat. Acolo, la Sucevita, era atunci o maica guraliva, foarte 
bogata la gura, care se numea Paraschiva Parasca, socotita a fi nebuna; a si 
fost arestata si internata la Socola, de unde a fugit si s-a intors pe jos la 
manastire. Era nebuna pentru ca vorbea in gura mare impotriva 
comunistilor. 

Oarecand, noaptea, am gasit-o cazuta intr-un sant. Auzind deosebit 
de bine, venind la marginea drumului incet, atent, am auzit un horc ait in 
sant. Mergeam spre una din gazdele mele. M-am oprit, am cunoscut-o. Am 
ridicat-o si am dus-o pana la poarta manastirii. Nu am banuit pentru nimic 
in lume ca si ea m-a cunoscut. Acest moment mi-a fost nu prea favorabil, 
desi dupa spusele ei nu se prea lua Securitatea. 

- Ce? Calugar? Domnu capitan Gavriluta, capitanul de haiduci cu 
oamenii lui a vanturat manifestele!, striga din rasputeri. 

Ea facuse intr-un fel bine rationamentul - un calugar autentic ar fi 
venit la slujba de seara, ar fi tras la chilie, ar fi ramas la sobor cu 
mitropolitul, in ziua de hram. Unii gospodari, auzind -o, ziceau: 

44 



Muntele marturisitor 

- Zice lumea ca Paraschiva e nebuna, dar se pare ca are dreptate!... 
C.H.: E ca in romanele picaresti. Povestita astazi, dupa ce s-au 

consemnat pe pelicula nenumarate scenarii, multe inventate, din pacate, 
stereotipe, isprava cu manifestele chiar pare decupata dintr-un film... 

Gv.V.: Sa mai adaug inca o intamplare, din aceeasi recuzita 
haiduceasca. 

Un membru de partid, care a tinut foarte mult sa se intalneasca cu 
mine - si sa-i spun numele: Ion Mihailescu - care lucra cu cumnatul meu 
Gheorghe in padure, i-a spus acestuia intr-o zi: 

- Gheorghe, eu stiu ca domnul Gavriluta e pe aici. Te-as ruga tare, 
fa-mi legatura sa vorbesc cu el. 

Cumnatul i-a raspuns: 

- Tu nu esti sanatos? Tu stii si eu nu stiu? Daca ar fi aici eu n-as sti? 

- Gheorghe, nu te feri de mine, eu sunt membru de partid, dar nu sunt 
si comunist; nu-s nebun, zice. Cum crezi mata ca noi n-am aflat, nu stim ca 
Gavriluta e pe aici? 

A insistat mult si Gheorghe mi-a spus mie: „uite, uite, eu ii spun, ce 
zici?" 

- Bine, eu n-am frica, n-are ce-mi face. Dumneata ai incredere in el? 
El va spune ca a vorbit in casa la dumneata. Ce vei spune? 

L-am pus pe ganduri pe Gheorghe. Eu veneam din cand in cand la el; 
avea casa la marginea unei lunci si eu veneam la casa lui fie prin fata, fie 
prin spate, sau lateral printr-o livada; saream in curte, aveam un loc pe unde 
intram in sura, asa ca scapam usor de orice supraveghere. Dupa un timp 
mi-a spus: 

- Eu nu pot scapa de omul acesta; trebuie sa vorbesti cu el, sa vezi ce 
vrea. 

- Daca vrei, spune-i diseara sa vina aici; cand vine din padure sa intre 
pe aici. 

§i in seara urmatoare a venit. Eu eram intr-o camara, ascuns. N-a 
stiut, n-a banuit nimic. A aprins o tigara, au stat de vorba amandoi. 

- Gheorghe, ma due acasa... 

In momentul acela eu am deschis usa si am iesit din camara. Cand 
m-a vazut Ion Mihailescu, ii jucau lacrimile in ochi si se uita la cumnatul 
Gheorghe, se uita la mine. S-a ridicat de pe scaun, m-a imbratisat, m-a 
sarutat. 

- Domnule Gavriluta, multumesc lui Dumnezeu ca am trait ziua asta 
sa te vad! Uite de ce l-am rugat pe Gheorghe, asa de mult sa te intalnesc; 
tare mare nevoie am de dumneata... 

- Ce nevoie ai dumneata, nea Ion, de mine? Mai degraba poate voi 
avea eu nevoie de dumneata. Eu sunt un om care are nevoie de oameni. 

- Nu. De data asta eu am mare nevoie. §tii ce, te rog grozav de mult 

45 



Constantin Hrehor 

sa ma scapi de mameluci. 

- Ce mameluci, nea Ioane? 

- Domnule Gavriluta, uite despre ce-i vorba: ne cheama la sedinta la 
caminul cultural. Eu ma due: sa vina niste oameni sa-mi vorbeasca, nu sa 
ma uit la niste mameluci! Se urea unul acolo in pod, in pod, la balcon, 
scoate bustul lui Lenin si eel al lui Stalin, de vreo saptezeci centimetri, 
mari, grosi, si-i pune pe masa aceea lunga, unul intr-un capat, unul in altul 
si noi ne uitam la ei pana vin cei care ne vorbesc, asezandu-se intre ei. Nu-i 
pot suferi, domnule Gavriluta, scapa-ma de mameluci!" 

I-am raspuns: 

- Nea Ioane, nu dumneata trebuie sa ma rogi, eu iti multumesc, eu 
n-am stiut ca mamelucii acestia se urea in pod la caminul cultural. Mi-ai dat 
o bucurie nemaipomenita. Iti multumesc..." 

Am mai stat de vorba si Ion a plecat. Bineinteles, 1-am rugat nici 
acasa sotiei sa nu-i spuna de prezenta mea. Interesant, spun acum, dupa 
zeci de ani, ca nimeni nu a stiut despre cele relatate pana acum. 

Intr-o noapte, fiind cu fratii Chiras, le-am povestit intamplarea; cum 
am avut curajul sa stau cu Ion de vorba, cu un membru de partid, m-au 
intrebat surprinsi. 

- Mai fratilor, pentru mine n-a fost nici o problema. Nu eram eu in 
pericol. L-am intrebat pe cumnatul Gheorghe daca el are incredere si el m-a 
asigurat. Sunt buni prieteni, lucreaza de zeci de ani la tapina impreuna, in 
echipa, le spulber eu nedumerirea. 

Au ras bucurosi fratii Chiras si au zis: „Dar cum facem?" Eu le-am 
propus ca in noaptea de 23 august sa facem isprava, pentru ca in aceasta zi 
o sa se vada, va avea efect, caci este o sarbatoare cum este pentru noi 
Pastele. Si au trecut saptamanile, a venit si noaptea de 22 spre 23 august. 
Ne-am deplasat spre comuna Sucevita. Tinta finala, punctul final: caminul 
cultural. Am ajuns in marginea satului, am facut o scurta panda, am 
ascultat; in sat era liniste. Cainii nu latrau. Si, incet, incet, prin lunca, am 
trecut apa si am ajuns la caminul cultural. Vizavi de camin era primaria 
comunei Sucevita. Primaria avea in fata un fel de veranda mare de vreo 
doi-trei metri, de trei metri latime, si nu stiam daca acolo nu este vreun 
paznic de noapte; inspre sarbatori era paza de noapte peste tot, dar se vede 
ca paznicul era inauntru la telefon. Cat am stat la panda la coltul caminului, 
am privit atent si am vazut la primarie arborate drapelul romanesc, 
tricolorul, si drapelul rusesc al comunismului. Pe mine m-a revoltat 
extraordinar de mult aceasta imperechere. Ce cauta steagul rosu langa 
drapelul tricolor? Mi-am spus: ii vine si lui randul in noaptea aceasta! In 
timp ce imi faceam planul, am auzit de la vale tropot de cai. Am zis ca vine 
o caruta; pe sosea se auzea de la mare distanta tropotul cailor. Asta era cam 
la vreun kilometru, cand a trecut prin fata noastra am vazut ca era vorba 

46 



Muntele marturisitor 

despre o patrula de militie care venea de la Radauti. Era regula in zilele 
acestea de sarbatori, se patrula de la o comuna la alta, de la un oras la o 
comuna - patrule calari. S-au dus prin padure, au dat telefon ca au sosit, 
confirmand ca au fost in teren. Dupa ce au trecut cotitura de la manastirea 
Sucevita, tropotul cailor s-a auzit tot mai rar. Am dedus ca patrula e acum 
departe, dupa cotitura. Am hotarat sa ma urc pe perete - peretele era din 
barne, nu era tencuit cu nimic - pana sus la geamul de la balcon, sa sparg 
geamul si sa iau busturile. Asa am facut. Mi-am facut siguranta la coltul 
caminului si, pe perete, ca o veverita, am ajuns sus la geam, am spart 
geamul cu manerul pistolului, am bagat mana, am luat carligele si am luat 
busturile de acolo... Era o ploaie, o ploaie asa ca de toamna, ciobaneasca, 
cum se spune pe aici, rece. Le-am calcat cu picioarele. Mi-am zis in mintea 
mea: daca acum, cat am facut zgomotul asta, nu ne-a intrebat nimeni, n-a 
strigat nimeni din veranda aceea, inseamna ca nu-i nimeni aici. Asa ca am 
trecut podetul de peste sant si am mers la drapelul rosu, 1-am prins cu mana 
si 1-am taiat, apoi am plecat. Materialul, transformat in obiele, era foarte 
moale si placut. Cand m-am descaltat, asa, la cateva luni, am avut obiele 
foarte moi si le-am pus pe picioarele goale si dupa aceea am tras obielele 
mai groase, numai ca peste un timp, cand m-am descaltat, picioarele mele 
erau rosii ca labele la rata; a intrat vopseaua sovietica in picioarele mele... 

A doua zi dimineata, dupa aceasta intamplare, a fost o alarma ca si 
cum ar fi intrat ursul in stupina. Da, atunci m-am incaltat cu carpele de la 
steagul rosu... 

* * * 

„Istoria se plamadeste din nerabdarea faptelor" 
(B. V. Anania) 

„Nimeni nu stie mai bine decat mine ce e aceea furia disperata" 
(E. Cioran) 

„Filozofia ciocanului care-i sfarma pe cei slabi si-i intareste pe cei tari." 
(J. Sojcher) 

„Acolo unde vin sa bea miseii, toate izvoarele sunt otravite." 
(F. Nietzsche) 

„Cand oamenii mari se intalnesc cu muntele, rezulta fapte mari." 
(Blake) 

Gv.V.: Putem oare sa ne permitem, in acest dialog fluviu, o 

47 



Constantin Hrehor 

divagatie, desigur, nu singura? 

C.H.: Bineinteles. Tot ce spuneti merita consemnat... Va rog. 

Gv.V.: Dorinta mare am sa tiparim aceasta lunga poveste, sa 
intalnesc oamenii si sa ma intrebe despre toate. Sa stie toti ca mare este 
numai Dumnezeu care, in nenumarate situatii m-a luat de sub aripa rece a 
mortii, trecandu-ma in viata. Dupa ce am iesit din inchisoare - consemnez 
aici - a trebuit sa fac o interventie chirurgicala intr-un spital bucurestean. 
Aveam deja septicemic Doctorul bucovinean Luncan a constatat ca aveam 
deja patruzeci de grade temperatura si retentie totala de urina. Pe masa de 
operatie fiind, am auzit anestezistul numarand: 4, 3, 2, O! imi pierise 
tensiunea, sangele se coagulase in plaman. Mi s-au facut inciziile cerute de 
urgenta, mi s-a pus tub cu sange, recurgandu-se la infuzie prin denudare. A 
fost o noapte oribila. Intrasem in suprarealism; aveam parca numai treizeci 
de centimetri, numai contur, ca un desen in creion, un contur roz-albastru. 
Alunecam intr-o zona fara de margini, extrem de intunecoasa, cu o viteza 
de neinchipuit, iesind dupa nu stiu cata vreme intr-un alt spatiu 
indescriptibil, ca un azur de vara... Erau acolo miliarde de indivizi, toti 
dirijati, fara a se ciocni intre ei, straturi de indivizi. Si era o liniste 
dementiala. Fara sa ne tulbure s-au succedat cinci indivizi negri pe langa 
noi; stam si vibram toti ca albinele. 

La un moment dat, cand unii mergeau in stanga si altii in dreapta, eu 
am luat-o inapoi, intrand in cadere; vedeam, judecam, simteam. 
Constientizam ca sunt viu dar ca impactul cu pamantul, in cadere, imi va fi 
fatal; sus era bine, in acel albastru cosmic, zona neagra insa ma 
inspaimanta. Deodata nu am mai stiut nimic. Dupa o vreme am deschis 
ochii, miscandu-i anemic; 1-am vazut pe medicul care ma privea atent. Mi-a 
venit sa plang. O, Doamne, Tu ai fost acolo si m-ai inviat! (Interlocutorul 
meu lacrimeaza emotionat). 

Si am mai fost mort si in alte cateva imprejurari... 

Am cazut odata cu pieptul pe o stanca, intr-o vagauna, si acolo am 
murit de-a binelea. Cand am deschis ochii, un vartej de vant rece ca gheata, 
cu frunze cu tot, se invartea deasupra mea in vagauna. Am deschis ochii, 
am vazut frunza galbena. Am vrut sa inspir aer. M-am speriat ca am stat o 
vara in prapastie si acum era toamna. N-am putut respira, nu mi-au dat voie 
sternul, coastele. M-am speriat ca nu pot respira, dar am incercat, mi-am 
dat seama ca ma asfixiez daca nu trag aer. Am incercat sa trag aer ca pe 
acul de seringa, dar fara sa misc cosul pieptului, temandu-ma sa nu se rupa 
ceva si sa ma inec cu sange. Si, incet-incet, a inceput sa se inverzeasca 
frunza... S-a facut circulatia la creier, vedeam toata bolta galbena. Cand am 
simtit ca mi-am reluat respiratia, m-am dat la o parte, m-am ridicat in 
genunchi si am simtit ca se invarte muntele cu mine si era sa cad. M-am 
uitat, pe unde sa ies din vagauna mare cat o casa, adanca de vreo 

48 



Muntele marturisitor 

doisprezece metri cu peretii ca palnia. Pe genunchi, tinandu-ma de niste 
tufe infigandu-mi degetele in pamant, incet, incet, cu mare precautie sa nu 
alunec inapoi, am iesit de acolo... 

C.H.: Unde era asta? 

Gv.V.: La „Pinul Mare". 

C.H.:Siincean? 

Gv.V.: In anul cand am tiparit manifestele... 

C.H.: Dupa isprava de la manastire, cu prilejul hramului 
„Schimbarea la Fata", ce alte momente, fapte semnificative va amintiti? 

Gv.V.: Da. O alta actiune cu fratii Ion si Gheorghe Chiras... Am 
venit impreuna, ca de multe ori de altfel, pana la marginea comunei, 
aproape de gardul livezii mamei mele. Livada aceasta era peste drum de 
casa, spre sud, pana-n marginea apei. Am venit pana acolo si am facut un 
sfat - aveam noi presimtirea ca in sat e pericol. Am spus: 

- Mai fratilor, hai pana aici. Eu ma due pana la mine acasa, la 
factoru', la cumnatul Vasile Cazacu, caci el stie tot ce se petrece in sat, duce 
corespondenta la post. Dupa ce aflu ceva, vin sa va spun." 

Am mers, factorul mi-a spus ca postul de militie din sat e plin de 
securisti. Unii sunt militari iar unii poarta sumane, sunt civili. Am venit 
repede la ai mei, le-am spus: 

- Daca sunt cu sumane, nu sunt pentru misiune in munte. Sunt ins a 
vreo douazeci-treizeci de securisti acolo. Nu-i o misiune de munte, pentru 
noi au venit civilii pentru arestari in sat. Asta-i sigur. 

Ne-am intrebat: 

- Cum ii anuntam pe ai nostri, gazde, prieteni din sat? 

Oamenii nostri erau alarmati, se asteptau la arestari pentru ca erau 
banuiti ca ne dau mancare. Dar erau banuiti, desigur, si pentru faptul ca 
erau rude cu noi sau prieteni cu noi, cu Mateienii mai ales. Unii ne -au si 
spus. 

C.H.: Aceasta se intampla in clopotnita mare a manastirii? 

Gv.V.: Nu, in cea a bisericii satesti de langa manastire. Initial am 
incercat sa intram in clopotnita manastirii, dar poarta de la intrare, din 
turnul paraclis, era incuiata, in fine, dupa ce am tras clopotele, am coborat. 
Curios, am gasit usa deschisa. Noi am inchis usa dupa ce am intrat in 
clopotnita. Eu, fiind inaintea celorlalti doi, am avut impresia ca s-a miscat o 
figura de om in usa. M-am oprit. Am intors mana in spate, oprindu-i pe 
complici, impietrit in tensiune, atent. Deodata am auzit: 

- Ce trageti clopotele la ora asta? 

Am cunoscut pe paznicul cimitirului, Avram Procopciuc, zis B alan. 
Am armat pistolul, sa auda tacanitul metalului, si am spus: 

- Pleaca sau trag. Nu stii ca au intrat banditii in sat? 

S-a speriat, s-a intors cu o iuteala de salbaticiune. Am auzit pe dupa 

49 



Constantin Hrehor 

turn: dup, dup, dup... 

Avea casuta in cimitir, unde si dormea, era paznic. Am auzit trantita 
usa, zavorul. A stins lampa. S-a facut liniste. Am inceput sa radem si, dupa 
turn, ne-am dus pe langa gardul manastirii, prin cimitir, pe langa gardul 
cimitirului, la oamenii nostri. Asta era sambata, spre duminica. Datorita 
faptului ca la miezul noptii a sunat clopotul in tot satul, oamenii care ne -au 
spus ca dorm in sura sau pe-afara si-au dat seama ca asta-i o alarma. Ei au 
fost atentionati. Multi s-au adunat in fata primariei in dumineca ce a urmat 

5 5 5 5-1 

si discutau despre eveniment: „In comuna Sucevita, niciodata nu s-a 
pomenit ca la doisprezece noaptea sa se traga clopotele. Ce s-a intamplat? 
Ce-a fost asta?" Capitanul de securitate a fost informat ca lumea-i adunata 
si discuta acolo. A venit si a spus: 

- Oameni buni, poftiti in camin, sa vorbim un pic. 

Oamenii au mers. Vreo douazeci-treizeci de oameni. A inceput asa: 

- Oameni buni, de ce vreti ca sa va faceti dumneavoastra greutati? 

J 5 5 C 5 

Noi am venit pentru banditii din munti. Dumneavoastra i-ati anuntat azi 

X 5 5 5 5 

noapte tragand clopotele. Va spun ca daca dumneavoastra nu va bagati 
mintile in cap si nu va vedeti de treaba - vedeti cum sunteti dumneavoastra 
intre munti, in dreapta un munte, in stanga un munte, ie sire aveti numai pe 
la fabrica de cherestea, la vale, spre Radauti - noi va blocam, sa stati aici ca 
soarecii, iar de muriti nu ne va pasa... Punem o patrula in sosea si nu va 
dam voie sa iesiti din comuna Sucevita nicaieri, ca sa va bagati mintea in 
cap. Noi am venit pentru banditii din munti si dumneavoastra i-ati anuntat? 

In sfarsit, oamenii nostri si-au dat seama ca clopotele nu pe noi ne-au 
anuntat de prezenta Securitatii. Noi stiam ca aceasta este prezenta oriunde 
si ca e pe urma noastra. Nu ar fi fost util pentru noi, deloc, un astfel de 
semnal. 

C.H.: Cand a fost asta, va aduceti aminte? 

7 5 

Gv.V.: Da. in 1952. In anii aceia, 1952, 1953, 1954, am avut o 
activitate deosebit de bogata. Nu puteam sta pasivi, trebuia sa dam anumite 
replici, nu puteam fi indiferenti la starea de deteriorare, tot mai evident a, a 
lumii romanesti, a vietii din satele noastre. Stiu bine ca multe dintre 
ispravile noastre au intre tinut speranta a multe sute de oameni, care pur si 
simplu radeau de stangaciile celor care ne urmareau, bucurandu-se ca 
partizanii, in minoritate, detin controlul, stapanesc situatia, intimidandu-i si 
discreditandu-i pe pandarii care ne asteptau fara succes. Metodele noastre, 
aparent aventuroase, poznase, erau, prin imprevizibilul lor, eficiente si 
iritante. 

Voi relata o noua actiune, o isprava a fratilor Chiras la care am luat 
parte. Voi spune si aici numai ce e adevarat, intrucat chiar si securistii care 
isi mai amintesc de rezistenta armata din munti, citind cele scrise aici, sa nu 
poata spune ca am mintit. 

50 



Muntele marturisitor 

Ion Chirac, inainte de a fugi in munti, sa se eschiveze de arestare, a 
lucrat mai mult timp ca muncitor forestier la cantonul Soarecul, zis Pietrele 
Muierii, la un brigadier silvic al carui nume nu mi-1 amintesc acum. 
Plecand, suma pentru o luna, o suma frumusica la acea vreme, a ramas la 
canton. Brigadierul nu a vrut sa incredinteze banii fratilor Nicolae si Vasile, 
trimisi de Ion, rastindu-se la ei: „Sa vina el, nu va dau nici un ban!". 

Stiam de la informatorii nostri ca e membru de partid activ, vandut 
Securitatii, si ca umbla prin padure ca sa descopere vreo urma despre noi, 
sa informeze stapanii. Noi am rabdat, Ion a tacut un timp. A trimis-o la 
canton pe mama sa. A gandit ca in fata unei batrane neputincioase 
brigadierul se va induiosa. I-a zis batrana: „Domnule brigadier, stiti prea 
bine ca Ion ma ingrijea pe mine, ca eram in grija lui. Eu acum sunt 
muritoare de foame, el e dus in tara, nu stiu unde, si inainte de a pleca mi -a 
spus: «Mama, vezi sa scoti banii de la brigadierul silvic de pe Soarecu, 
acolo unde am lucrat.. .». Sa vina el!", fu raspunsul adresat batranei. 
Aceasta situatie 1-a ofensat pe Ion, 1-a facut furios, greu de stapanit. Si asa 
era greu de stapanit, caci comunismul il tinea mereu incruntat, anii de 
suferinta, de prizonierat, marcandu-1 profund. 

- Lasati-ma, fratilor, sa-i vedeti ce-i fac banditului, calaului acesta!, 
se aprinse Ion. 

Nu am inteles ce vrea sa-i faca pana intr-o zi, cand, trecand dintr-o 
parte intr-alta a muntelui, peste valea Soarecului, oprindu-ne in pande de 
seara, pana cand se facea intuneric si se lasa linistea pe poieni, un card de 
oi se rasfira pe miriste. Am inteles ca oile sunt ale padurarului si ca raman 
pana tarziu in codru. Ne-am despartit - unii dupa alimente, altii dupa 
informatii. Spun aici - fac o paranteza din nou -, eu calatoream extrem de 
mult. Treceam creste si vai, cu o sprinteneala de salbaticiune, pentru a 
obtine un ziar. Deseori stam ceasuri de-a randul in asteptare pe-aproape de 
potecile care se incrucisau prin poieni, unde culegatorii fructelor de padure 
faceau popas si lasau in urma, absolut din intamplare, cate un ambalaj fara 
trebuinta, cate un petec de ziar. Stiam ce e la ONU, in Rusia, in tara, in 
lume. Duceam ziarul in bordei, ma urcam pe acoperis in plina zi si le 
citeam fratilor stiri. Unii dintre prietenii de incredere asta ne-aduceau in 
padure - una, doua paini, ca sa nu fie suspect rucsacul, de prea mare 
incarcatura, si un ziar cu vesti. 

Turma se arata din nou in poiana, intalnirea cu fratii Chiras avu loc 
dupa cum ne-am inteles, dupa doua zile, in poiana Stiubei. Oile erau fara 
paznic. Am auzit semnalul fratilor in marginea poienii. „Ce-i cu oile 
acestea?" - intreb. „Vreau sa-mi iau plata oprita de brigadier", a zis Ion. Si, 
cinstit marturisesc, am prins opt oi din card, le-am taiat, si din carnea si 
pieile impartite la sprijinitorii nostri am recuperat banii lui Ion. Fapta are 
aspectul unui jaf, dar cinstit privita nu-i decat plata unei nedreptati. Ion nu a 

51 



Constantin Hrehor 

luat mai mult decat i se cuvenea, opt oi a socotit suma care i s-a oprit. E o 
fapta pe care nu o ascund, ca sa nu se spuria ca evoc numai si numai fapte 
pozitive care, anume sublimate, nu au urmarit altceva decat a ne prezenta 
ca eroi. Nu putem spune ca nu au fost si unele compromisuri, au fost 
situatii limita, care dictau intreprinderi speciale. Moartea era prezenta in 
orice respiratie, in somnul de lup din toti acei ani, in cuiburile noastre 
rezemate de credinta in Dumnezeu si de armele mereu treze... 

O alta actiune... Cum am spus mai sus, prin cumnatul meu, factorul 
postal, aflam multe lucruri. Aveam informatii exacte. Astfel am aflat ca 
Gavril Bujdei din Sucevita era corespondent voluntar la ziarul „Scanteia". 
Vasile Cazacu, factorul, mi-a aratat plicuri stampilate, corespondenta 
pentru gazeta, pe care o expedia gratuit. Am comunicat fratilor Chiras ce 
activitate face acest membru activ al partidului comunist, le-am aratat 
articole din ziar, ce propun si ce propaga. Am hotarat sa-i facem o farsa. 
Ne-am dus la casa lui - la poarta avea o cutie de corespondenta; el lansase 
in sat propunerea ca oricare dintre cetateni, cuprobleme, sa puna doleantele 
ori informatiile in cutie. Am introdus si noi in cutie doleantele noastre, pe 
care le-am semnat „Partizanii" - „Asculta, cetatene", i-am scris, „daca nu te 
pocaiesti si daca mai ai corespondenta cu «Scanteia», cu tradatorii 
Neamului care sunt instrumental de oprimare si de teroare asupra poporului 
roman, daca nu parasesti aceasta lucrare si nu te pocaiesti, iei foe si arzi in 
casa ca un sobolan...". 

Un timp nu a scris, mi-a spus cumnatul Vasile Cazacu. Dar nu peste 
un interval larg, o corespondenta de la „Scanteia" il intampina cam in acesti 
termeni: „Tovarase Bujdei, dumneavoastra care ati fost un corespondent 
foarte activ si placut, de ce ati intrerupt si ati intarziat atat de mult cu stirile, 
ati lasat atata gol si nu ne-ati mai informat de cele petrecute pe teritoriul 
comunei Sucevita si in regiune?". Corespondentul a mai trimis, ici, colo, 
cate un articolas. Noi i-am dat un prim avertisment: intr-o noapte, i-am 
smuls toata ceapa de pe straturile din gradina, punandu-i in cutia de 
corespondenta o scrisoare cam asa ticluita: „Am aflat ca inca nu te-ai 
pocait; am luat ceapa pentru ca avem nevoie; daca mai continuati, venim si 
va dam foe. Semneaza «Partizanii»". 

Asa 1-am lecuit pe Bujdei; a vazut ca nu-i de gluma cu „banditii" din 
munti si nu si-a mai strecurat minciunile la redactia oficinei comuniste 
„Scanteia". 

C.H.: Erau jocuri necesare, as zice, alarme, semne pentru trezire din 
duplicitate, apeluri la bunul simt caci, nu?, „Bunul simt reprezinta un zid de 
netrecut inaltat in fata fanatismului", dupa M. Radulescu (din „Rugul 
aprins"), pe cand „Partea celor fricosi si lenesi este miselie multa". 
(Thomas de Kempis), sau altfel spus: „De indata ce faci Satanei 
concesiunea de a discuta cu el, poti fi sigur ca te bate la dialectic a si te 

52 



Muntele marturisitor 

indupleca" (Blaga). 

E pe aproape o intrebare care va deschide o perspective asupra 
naratiilor care vor urma, o intrebare referitoare la... locuintele Dvs. 
pasagere, despre viata primara din acele vizuini... 

Gv.V.: Ajungem si acolo. Dar pentru ca sa nu facem ocoluri prea 
intinse, voi mai aminti cateva „istorii" cam din aceea si perioada. Da, chiar 
din 1955... 

C.H.: E bine ca putem respecta desfasurarea in acest fel... 

Gv.V.: lata un eveniment deosebit, din care numai Domnul 
Dumnezeu, ca intotdeauna, m-a scos. De multe ori ma gandesc ca 
Dumnezeu a vrut ca eu sa supravietuiesc situatiilor grele, si din munti, si 
din inchisoare, incat sa fiu martorul tuturor evenimentelor care s-au 
petrecut in toti acei ani grei. Am trecut peste toate numai cu grija si puterea 
Lui. Practic, omeneste judecand, era imposibil de scapat din acele critice 
situatii, dar la Dumnezeu nimic nu este imposibil. Astfel, voi re lata o 
intamplare din luna august a anului 1955. Am venit din munti la Gheorghe 
Cazacu, pe Paraul Boului, unde el isi avea locuinta. Era baci la stana si 
aveam cu el anumite legaturi; era cu stana venita de la munte aici, langa sat. 
Aveam informatii ca stana era noapte de noapte pazita. Nici o miscare nu se 
putea face fara a fi observata. Asa ca eu am venit la el acasa, dupa ce s-a 
innoptat, pe ploaie. Am folosit acest moment, ploaia fiind intotdeauna in 
favoarea noastra. M-am tarat pe un parau de pe terenul de cosit, in amonte 
de casa lui Gheorghe; am ajuns pana langa casa lui, am facut o scurta 
observatie, o scurta ascultare; nefiind nimic suspect, am ajuns sub geamul 
lui; am batut semnalul la geam si s-a deschis usa. Am trecut pe sub geam, 
sa nu fiu vazut de cineva, caci putea fi cineva la panda. Geamurile erau 
camuflate, dar lumina se vedea in casa. Mergeam in genunchi pe sub 
geamuri si cand gospodina iesea sa arunce o caldare de laturi din casa, in 
timp ce se deschidea usa, intram pe langa ea in tinda. Asta era regula peste 
tot, la toate gazdele. Mariuta, sotia lui Gheorghe, asa a procedat. A inchis 
usa, si eu am ramas in tinda. Nimeni nu ar fi vazut ca a intrat cineva acolo, 
nimeni nu a observat ca pe langa picioarele ei, pe jos, ca o pisica, a intrat 
cineva in casa. Am intrebat unde e Gheorghe. 

- Gheorghe nu e acasa, e dus pe cal calare la Marginea, ca sa aduca 
un strungar, ca ne-a fugit strungarul de la oi." 

De regula strungarii fug toamna de la stane, cand sunt ploi si e frig. 
Asta era spre toamna, in luna august, cand incep ploile. 

- Nu vine si nu stiu de ce nu vine, si-i plecat cam de mult. Dar sa stii 
ca el, in seara asta, nu-ti poate aduce nimic de la stana, Gavriluta, pentru ca 
stana e foarte pazita, iar daca el merge sa ia ceva si iese imediat, este 
controlat. Asa ca mananca, du-te in pod, in sura, c-am rasturnat sapte carute 
cu fan acolo, intra in fan si stai pana maine. Maine, ziua, iti va aduce 

53 



Constantin Hrehor 

Gheorghe ce-ti trebuie si ai sa pleci." 

Mi-a dat o strachina cu lapte si, am iesit. Nu am intrat in sura, ci am 
hotarat sa-1 astept pe Gheorghe si am stat in grajd; Gheorghe trebuia sa-si 
vada iapa tanara, pe care, din pricina frigului, nu o mai lasa la stana, pe 
deal, ci o adapostea acasa. Am stat la panda, am ascultat, am mirosit: nici o 
suspiciune, nimic deosebit. Atunci m-am asezat pe fanul din iesle, am pus 
ranita jos, automatul intre genunchi si am atipit. Femeia m-a prevenit: 
„Gavriluta, dimineata daca ai sa auzi vorbind, sa nu iesi cumva, crezand ca 
suntem noi; ca sunt copiii care vin si dezleaga vacile si le due la pascut. 
Dupa ce se linistesc lucrurile si pleaca copiii cu vitele, voi veni cu 
mancarea si o sa te strig pe nume. Stai acolo". Eu am atipit in iesle, 
asteptandu-1 pe Gheorghe. La un moment dat, prin somn, desi eram foarte 
obosit, - dormeam ca salbaticiunile, care si cand dorm aud totul - am auzit 
ceva nedeslusit, in subconstientul meu am spus: „Sunt copiii care au venit 
sa ia vitele si ma vor gasi in iesle". Am sarit. Afara era intuneric; o lumina 
venea de undeva, atingea usa, juca pe perete. Usa nu era inchisa, ca nu era 
ger ca sa se inchida usa la grajd; era doar o portita deschisa pana la 
jumatate. Ma due langa portita aceea, privesc afara si vad in mijlocul curtii 
pe maiorul Iacob Boscu, eel care era comandantul batalionului care ne 
urmarea pe noi. Vedeam foarte bine noaptea, caci numai noaptea umblam 
si mi-am adaptat extraordinar si mirosul, si vederea, si auzul. Am privit 
spre poarta, am vazut ca este deschisa si ca in raza ei era un civil cu 
automatul in mana. M-am repezit la gaura pe unde se da afara gunoiul din 
grajd. Am scos capul si am vazut dupa sura un securist. Sta in picioare. 
Mi-am dat seama ca sunt incercuit. Un plutonier f acea perchezitie. Nu i-am 
simtit cand au intrat si cand au batut in geam, cand au sculat pe femeie si 
nici cand le-a dat drumul. Au facut perchezitie in casa, in camaruta mica de 
pe coasta dealului, in panta. De la grajd la casa aceea erau sase metri, cat 
largimea curtii. Plutonierul era cu femeia acolo, maiorul cu locotenentul 
major discutau in curte. Dumnezeu a ingaduit sa-i aud. Era o situatie 
delicata. Am repetat in mintea mea de doua ori ce am de facut; cand va veni 
femeia la sura, dau peste lampa, sting lampa si cu automatul ii secer pe toti 
si fug. Asa planuiam. Am mai repetat o data, ca sa stiu ce am de facut, caci 
in astfel de situatii omul face ce si-a pus in cap, dar picioarele fac altceva, 
iar mainile la fel. 

In momentul acela, plutonierul a spus „Aici nu mai avem cine stie 
ce, mai avem sura". Eram pregatit, am mai privit o data spre poarta sa stiu 
ce am de facut, pe unde sa merg. Poarta era parasita. Ce-a zis pazitorul in 
mintea lui: „Daca aici n-a fost nimic, in sura poate sa fie si, daca e in sura, 
in fata avem pe maior, pe plutonier, pe locotenentul major. Ma due sa 
dublez dupa sura, pentru ca banditul o fi dupa sura si fuge sigur la deal, in 
padure". Asa a parasit poarta. Eu, cand am vazut ca a parasit poarta, mi-am 

54 



Muntele marturisitor 

zis ca am scapat, ca de multe ori, avand doar 10% sansa. Am folosit cele 
10% si restul pana la 100% a fost mana lui Dumnezeu, care m-a salvat de 
nenumarate ori. Astfel, cu degetul pe tragaci, m-am lasat pe burta, pe prag, 
langa cei doi. Pana la ei aveam trei metri, erau drept in fata usii grajdului. 
M-am lasat usor in jos, dar cu ochii la ei; maiorul sta intors si privea spre 
deal, - Dumnezeu 1-a intors sa nu ma vada. Nu stiu cum am alunecat, ca 
sarpele, si am ajuns pana la poarta. Nu in picioare, pe coate, pe genunchi, 
cu rapiditate. Plutonierul, in timpul acesta, iesea din casuta din panta; am 
ajuns la poarta, apoi pe parau la vale, nu la deal, la vale, spre sat. Drumul 
de pe marginea paraului trecea pe langa o casa care era in construe tie, dupa 
care era un securist. Acesta a simtit ca fuge cineva la vale. Era intuneric si 
ploua, era foarte intuneric. El nu m-a vazut, dar a auzit si a somat: „Stai!", 
puternic, o somatie foarte energica. Normal, eu n-aveam sa stau. Mi-am 
continuat fuga si atunci el a tras, a tras dupa zgomot, ca de vazut nu vedea 
nimic; gardul din stanga mea era din scandura veche. Cand scandura de 
brad este veche si uda, este neagra; eu, pe acest fond negru, eram foarte 
bine protejat de pufoaica. A tras dupa zgomot, dar automatul lui, batea 
inainte. Cand am simtit dupa capul meu cartusele, ca albinele, oprindu-se in 
gardul din stanga mea, mi -am dat seama ca nu-i mult si automatul ma 
prinde si m-am izbit cu fata la pamant. El a incetat tragerea. A crezut ca m- 
a lovit. Eu am banuit ce a crezut el, dar mi-am dat seama ca s-au alarmat si 
cei din curte. Imediat m-am ridicat si, repede, fara zgomot, caci mai aveam 
cinci metri si ajungeam la poarta la batrana Margareta Brailean, m-am tarat 
la adapost. Cunosteam bine terenul, caci, de zeci si zeci de ori, noaptea, am 
trecut incolo si incoace prin curtea aceea. Curtea era mare, avea doua 
grajduri. Batrana fusese foarte bogata, dar acum era singura si amarata. Am 
zis in mintea mea: „Sar peste poarta, intru in curte si, pe dupa sura, ocolesc 
casa lui Gheorghe Cazacu, apoi urc la deal, in padure". Era o strategic: 
fugeam intr-o directie ca sa fiu vazut, ca sa scap, dar dupa aceea ocoleam si 
cadeam in spatele celor care ma cautau, in directia unde au vazut ca am 
fugit. S-a dat alarma si s-a tras o racheta; cand ofiterii au trecut in fuga pe 
la poarta, eu trageam incet zavorul ca sa nu se auda clantanind, ma incuiam 
in curte. Ei, dincolo de poarta, alergau la vale dupa mine. Unul a zis: 
„Tovarase maior, acolo a cazut! A cazut, dar nu e!" 

Lumina de la racheta nu permitea sa se vada pana in sosea. Din 
Paraul Boului pana in strada erau vreo cincizeci saizeci de metri. „A intrat 
in pamant!" isi spuneau mirati urmaritorii, stiind ca Vatamaniuc, acest om, 
cand apare, cand dispare, de nenumarate ori le-a dejucat planurile. Au 
incercat sa deschisa poarta si au gasit-o incuiata. Stam dupa sura, gata-gata 
sa-i... luminez cu o grenada. Dar am chibzuit ca nu-i bine sa ma descopar, 
astfel ca, dupa ce adversarii s-au linistit, pe poteca; pe dupa ultima casa 
dinspre padure, m-am pierdut in codru. Mai aveam jumatate de noapte si in 

55 



Constantin Hrehor 

timpul zilei care a urmat am trecut drumul Solcii spre Arbore, cu anumite 
ocolisuri, coborand pe campul Radautilor pana la apa Sucevitei. Am intrat 
in parau, ca sa mi se piarda urma, apoi, prin Varful Piesei, prin barloagele 
mistretilor, tocmai ca sa nu-mi ia cainii urma. Eram astfel pierdut ca piatra- 
n apa. 

Am ajuns in Marginea, la o gazda; m-am odihnit si am primit 
alimente pentru cateva zile, dupa care m-am intors la fratii mei de 
pustietate si nadejde. 

C.H.: Zona ilustrata imi este foarte cunoscuta si chiar evenimentul, 
pe cum 1-ati descris, e inca foarte exact in memoria celor care locuiesc pe 
Paraul Boului, unii in calitate de... martori la cele relatate. Sa continuam in 
aceeasi nota. 

Gv.V.: Voi cere ingaduinta sa consemnam un moment deosebit de 
interesant care, la vremea respectiva, m-a pus intr-o situatie din care foarte 
greu am reusit sa ies. 

Intr-o zi anume, varul meu Traian Brailean, prin fratele meu Ion, m-a 
chemat la o intalnire, asigurandu-ma ca ma poate ajuta cu hrana. Era o 
noapte din anul 1953; am mers la casa lui Traian asteptandu-1 in panda, 
camuflat, sa nu fiu vazut de membrii familiei sale. El, intr-un tarziu, a 
venit, a trecut prin curte spre grajd si am stat de vorba cu el. Era om de 
incredere, prieten cu fratele Ion, tovarasi de vanatoare. Cand m-a vazut s-a 
bucurat si m-a dus in sura, mi-a dat sa mananc si mi-a zis scurt: „Maine 
vom sta de vorba". In noaptea aceea am stat singur. Traian a venit la mine 
in ziua care a urmat si a stat mult de vorba cu mine. Mi-a spus asa: 

- Gavriluta, eu te voi ajuta in situatia in care esti. Sa nu apelezi la 
nimeni, te voi avea in vedere, dar te rog sa-mi faci un serviciu..." 

Sa mi se permita o precizare: Traian Brailean era intr-un proces cu 
cumnatul sau Toader Chira§, pe o chestiune de avere; mama lui Traian, 
Braileanca, o fire ciudata, a incredintat averea lui Toader, iar Traian, 
nedreptatit, cum stie toata lumea si astazi, s-a simtit ofensat. Motivatia 
mamei, foarte prezenta in conflictele secolului trecut, era casatoria lui 
Traian cu o fata pe care nu o agrea, pe care nu a primit -o in casa ei. Traian, 
om cu foarte mult bun simt, ca sa nu o supere pe mama sa, si-a facut o casa 
mica in curtea mare a mamei, lasand-o in incaperile largi ale casei ei, 
convietuind cuviincios alaturi de nevasta si copiii sai. Era supus intru toate, 
trebaluind cu pricepere in gospodarie, evitand orice neintelegere. Traian, 
nedreptatit de mama sa, s-a judecat cu Toader Chiras, cumnatul, ani de zile. 
Avocatii, corupti ca intotdeauna, au avut mult de castigat din acest conflict. 
Dupa vreo zece ani de judecata a castigat, in cele din urma, datorita gurii 
bogate si influentelor, Toader Chiras. Traian, pe buna dreptate intrigat, 
vazand ca legea nu se respecta si ca nicaieri nu-i dreptate, mi-a propus sa-1 
impusc pe Toader. Propunerea, se intelege, m-a pus intr-o situatie 

56 



Muntele marturisitor 

exceptionala, imi era var, mi-a facut promisiuni ca ma va ajuta in timpul cat 
voi sta partizan in munti, mi-a dat sa mananc, nu stiam cum sa ies din 
incurcatura. Aproape ca nu era cale sa refuz. Dar nici gestul pe care mi 1-a 
propus nu-1 puteam duce la capat. Mai intai ca presupunea varsare de 
sange, curmarea unei vieti si, dupa aceea, agentii din sat il cunosteau prea 
bine si s-ar fi facut o revolta de neinchipuit. Noi, cei din munti, aveam o 
credinta a noastra, pe care nu o puteam incalca, chiar si daca unele dintre 
cararile celor de dinafara nu presupuneau destula corectitudine. Astfel, 
cumpanind bine, mi-am zis: eu nu m-am retras in munti ca sa impusc 
oameni. Chiar daca era o vina, nu am socotit ca eu sunt potrivit sa o 
pedepsesc. Dumnezeu le are pe toate in grija, pe toti si pe mine. Si, voi 
spune mereu, fata de mine a avut grija permanent. M-a scos din mari 
incercari si din moarte. I-am simtit mana in mii de imprejurari... 
Nu stiam cum sa ies din incurcatura. I-am zis lui Traian: 

- Bine, varule, eu am sa o fac, dar in nici un caz cu automatul meu; 
este stiut ca eu am automat si se va sti ca eu 1-am impuscat pe Toader 
Chiras. 

Am incercat acest cuvant crezand ca il voi face pe Traian sa renunte. 
El insa avea o solutie la indemana, pe care eu nu am banuit-o: mi-a spus ca 
imi procura o arma civila. 

- Bine, i-am zis surprins, daca o procuri... 

El mi-a zis sa vin dupa o saptamana. Si am venit, caci aveam nevoie 
de alimente. Veneam la el pentru ca era un om deosebit, vertical, un 
anticomunist suta la suta, era de incredere si, acum, dupa propunerea sa, 
mai apropiat de mine. Scapa si banuielilor - locuia modest cu nevasta si 
copiii, aproape de casa batranei si locul unde ne gazduia era in afara 
primejdiilor. 

Noaptea, sosind, am stat in sura, iar dimineata mi-a adus mancare si 
am stat de vorba. Mi-a zis nemultumit: 

- Sa stii ca inca n-am putut face rost de pusca!" Eu, in sine, m-am 
bucurat nespus de mult si i-am multumit in soapta lui Dumnezeu ca iarasi 
m-a pazit intr-o cale buna. A trecut un an de zile si Traian, la o anumita 
vreme, mi-a zis: 

- Nu am gasit nici o pusca civila si nici nu mai vreau sa apelez la 
prea multi, ca nu cumva, cand va fi sa se intample ceea ce ti-am propus fata 
de Toader, sa fiu banuit... Am luat o hotarare, sa fac eu o arma... 

- Bine! incearca!", i-am raspuns eu fara sa-1 descurajez, intre timp, 
fratii Chiras din munti au aflat de la mine ce vrea Traian. Ion Chiras a 
cumpanit indelung, m-a privit oarecum ironic si a cutezat sa ma intrebe 
nelamurit: 

- Dumneata ce zici ca-i de facut? 

- De ce ma intrebi, frate Ioane?, i-am ripostat. Daca nu-i impuscam 

57 



Constantin Hrehor 

pe cutare si pe cutare, agenti inraiti si periculosi, care ne vor viata, apoi 
cum sa-1 impuscam pe Toader Chirac? 

Gheorghe, stand deoparte, cunoscandu-1 bine pe Toader, la care a 
lucrat ca morar, de unde a si fost arestat de Securitate, a zambit si si-a 
clatinat capul: „Numai un nebun ar face asta!" 

Dupa vreo saptamana, ruda noastra Margareta mi-a adus un mesaj 
surprinzator: 

- Gavrile, a venit Toader Chiras si ti-a adus o legatura cu haine, 
pantaloni, camasi. 

- Cum asta?, intreb neintelegand. 

Ce a fost? Gheorghe s-a dus la Toader si i-a spus ce i se pregateste. 
L-a avertizat ca ii este viata in primejdie. Margareta a fost surprinsa cand 
Toader, venind la ea, i-a incredintat pachetul cu haine, silabisindu-i soptit: 

- Stii pentru cine e. Eu nu cred sa faca Gavril o astfel de prostie... 

Pe buna dreptate, omul intrase in griji. Si eu nu am dorit aceasta. Am 
mers la Margareta in noaptea urmatoare si apoi la Toader. 

- Iti multumesc, domnule Chiras, i-am zis cu sincera politete. Sa nu 
fiti deloc descumpanit, daca ar fi sa muriti de mana mea, asta inseamna sute 
de ani sa traiti! Eu nu-s un nebun sa fac un astfel de pacat; nu am facut-o 
nici fata de oamenii care cu arma in mana umbla dupa noi. Dumneata ne-ai 
facut destul de mult bine si Gheorghe mi-a spus ca sunteti impotriva 
comunismului... Sa te impuscam? Pentru ce? 

- Banuiam eu, stiam eu ca nu vei face tu asa ceva... 

Ne-am despartit, mi-a pus la dispozitie alimentele trebuitoare si a 
ramas increzator, netulburat de gandul unui asasinat. L-am asigurat de toata 
pretuirea noastra si ca nu i se va intampla nimic rau. A tinut sa-mi faca 
cunoscut un amanunt: „Traian a mai pus pe cineva sa-mi curme zilele, pe 
un marginean, dar nici acela nu a vrut s-o faca. Eu nu-s vinovat ca mama 
si-a impartit cum a vrut averea..." 

Am mai mers la Traian, dar el nu avea nici o arma pentru a duce la 
capat ce mi-a propus. Povestea aceasta s-a stins cum s-a aprins. Si nu 
intamplator folosesc aceste cuvinte aici, caci de aprins si de stins va trebui 
sa vorbesc numaidecat. Sa vedeti! Dupa o anumita vreme, la nunta unuia 
dintre feciorii lui Toader, a avut loc un incendiu. Era asta prin '54 -'55, cam 
asa. Natalita, prietena mea buna, mi-a adus veste despre aceasta intamplare: 
„Ieri noapte, cand se pregateau cazanele cu mancare, in toiul nuntii, a luat 
sura foe..." 

Eu eram in momentul acela in localitatea Marginea, in casa Eugeniei 
Lazar. Era iarna si nu am iesit pe pamantul nins timp de o saptamana. Stiu 
ca am fost acuzat ca eu am provocat incendiul, dupa cum am fost invinuit si 
de alte situatii pe care, in umbra „banditilor", le puneau in actiune, in mod 
reprobabil deseori, alti factori interesati care, astfel, isi ascundeau 

58 



Muntele marturisitor 

identitatea. Dar, in proces, dupa ce am fost prins, Eugenia Lazar a depus 
marturie dreapta ca eu, in acele zile, nu m-am departat de casa ei. Dupa 
cum, si mai mult, Toader Chirac, interogat fiind, dupa ce Traian a fost 
arestat, a spus deschis si cinstit: „Eu i-am dat mancare pentru ca mi-a salvat 
viata. M-a anuntat ca Traian vrea sa ma impuste si Vatamaniuc nu a 
facut-o. Mi-a spus ca nu ma va ucide, iar eu i-am dat de mancare". Desigur, 
dupa ziua fatala din octombrie 1955, cand am fost ridicat, intre primele 
intrebari s-a numarat si cea referitoare la momentul incendiului din noaptea 
nuntii. 

C.H.: N-a fost un incendiu provocat? 

Gv.V.: Provocat a fost. Si eu stiu si de cine... 

C.H.: Deci n-a fost o intamplare, ci o provocare. 

Gv.V.: Provocat, dar nu de mine. Banuiala a planat foarte multi ani 
peste mine. Virginia, fiica lui Toader Chiras, mult timp dupa ce m-am 
eliberat nu-mi raspundea la „buna ziua", dar intr-o zi m-a oprit si mi-a spus 
ca eu port raspunderea pentru focul de la gospodaria tatalui ei. Atunci, eu, 
daca am vazut ca a intrat in vorba cu mine, caci pana atunci nu-mi vorbea si 
imi arata ostilitate in mod tacit, stiind prea bine de ce ma dusmaneste, 
m-am oprit si i-am spus: „Virginie, trebuia de mult sa stai de vorba cu 
mine. Ma banuiai si m-ai vorbit prin sat si n-am stat de vorba cu tine ca n-ai 
vrut tu, dar acum, daca m-ai oprit, eu am sa-ti spun cine a dat foe, cine e 
vinovatul." 

C.H.: S-a convins, ati iesit din culpa, nu? 

Gv.V.: Absolut. Cand i-am spus cum Securitatea a discutat problema 
asta in instanta, cum s-au analizat amanuntit faptele mele din cei peste sase 
ani, si cum crima de incendiere, prezenta in codul penal, fiind un cap at de 
acuzare deosebit, nu s-a discutat ca o vina a mea. Eu, dupa ce am scapat, 
am aflat cine a dat foe. Nu spun nici un nume, nu trebuie... 

C.H.: Probabil ca tot Traian a pus pe cineva... 

Gv.V.: Absolut ca Traian. Virginia a spus: „Acum am inteles eu de 
ce in noaptea aceea Traian Brailean a stat tot timpul la bufet si a baut: ca sa 
aiba martori, justificare ca el nu a fost... 

Eu stiu pe cine a pus Traian. Pe o ruda a lui si ruda, totodata, cu 
mine. De aceea nu-1 pomenesc. Asa s-a petrecut aceasta fapta deosebit de 
grava. 

Dumnezeu nu 1-a lasat pe Traian sa-mi procure pusca ucigatoare si 
tot El m-a calauzit in asa fel punand piedicile incat oribila fapta sa nu se 
materializeze. 

Dar sa mai conturam inca una din intamplarile legate de Vasile 
Zaremba a lui Ion. Eu, cu acest om, am facut scoala primara, ne-am si batut 
candva, in copilarie - bataia, intrigile inocente ca si prieteniile care se leaga 
repede, este stiut, fac parte din acel univers. Cu Vasile, si in scoala, si dupa 

59 



Constantin Hrehor 

aceea am ramas buni prieteni. 

Eram intr-o situatie critica, si eu, si fratii Chiras. Ion s-a imbolnavit 
si aveam nevoie urgenta de medicamente, de bani. Aveam o seringa pe care 
o sterilizam prin fierbere, din cand in cand; mai tarziu aveam o trusa pe 
care am obtinut-o de la moasa satului, sotia unui caraus, priceput si la 
scripca, numit Bejenaru. Voi spune cum, intr-un amurg, folosind o metoda 
nu tocmai eleganta, am deposedat-o de instrumentar... 

La Vasile Zaremba am fost de cateva ori, dar de data aceasta am fost 
dupa bani. Nu mi i-a dat atunci, dar mi i-a promis, zicand: 

- Vino maine noapte si, uite, sub scandura aceea din spatele grajdului 
vei gasi o suta de lei." Am gasit, cum mi-a spus, am procurat medicamente 
si Ion s-a intremat. La Vasile am mai venit cand eram presat de necazuri. 

- Cand ai nevoie de ceva vino la mine, mancare mi-a dat 
Dumnezeu", mi-a zis. Desi am fost colegi, vorbea cu mine cu mult a 
polite te. Fiind strain de neamul meu, aproape greu de banuit, Vasile m-a 
primit la el in conditii de buna protectie, cand siroiau ploile torentiale si 
cerul era biciuit de trasnete si fulgere. Mai aveam un avantaj: acest prieten 
era paznic in sat si nu parea... sa aiba partizani pe-acasa. Cum am spus, in 
podul surii lui aveam siguranta; am suit deseori scara in podul cu fan, 
venind prin livada, ud, flamand, cu crucea destinului pe umeri. 

Vasile pleca in padure, cu caii, cu securea. Nevasta lui, Valuca, fiica 
lui Avram Hrehorciuc din Voievodeasa - sora a tatalui Dvs., loan, Nicu 
fierarul -, cand lipsea gospodarul se ingrijea de mine ca sa am hrana. 

Intre timp ceva s-a intamplat, nu stiu nici acum taina - poate ingerul 
pazitor m-a oprit -, mi-am pus in gand sa nu mai merg la aceasta gazda. 
Parca cineva mi-a sters din memorie acea adresa. Sa vedeti ce semnal plin 
de intelesuri avut-am: nimic nu ma atragea in acel loc - Cel de Sus a vrut sa 
ma mai pastreze; intr-un scurt interval, cei doi paznici, Vasile Zaremba si 
Traian Hrehorciuc, strajeri de noapte, unul in vale de Sfatul Popular, iar 
celalalt la deal, au fost... prelucrati de Securitate. 

Aproape ca era inevitabil, caci Primaria era la ordinele Securitatii, iar 
cei doi, cu o activitate care cuprindea tot satul, pan a sub paduri, nu puteau 
scapa de „serviciile" pe care le impuneau zilotii Stelei Rosii. Vasile a spus: 

- La mine a venit Vatamaniuc... 

Slujbasii Securitatii s-au bucurat de aceasta informatie pe care nu o 
aveau la indemana. 

- Da-i mancare", i-au spus domnii, intinzandu-mi o cursa. 

- Bine. Eu va spun ca a fost, dar nu vreau sa... 

- Da-i, sa vina, veni replica slujbasilor entuziasti. 
Dupa o anume vreme, Vasile le-a spus: 

- Nu a mai venit... 

Nu a fost crezut, a devenit dubios, chiar incomod in ochii vajnicilor 

60 



Muntele marturisitor 

vanatori de partizani. Fara sa fie instiintat, doi dintre securisti au urcat in 
podul surii si au stat acolo timp de doua saptamani. Asta am aflat nu 
demult, dupa ce Vasile a murit, in anul 1991, intr-o convorbire cu Valuca, 
deci dupa zeci de ani. Mi se confirma, in urma acestei convorbiri, o 
informatie de demult, pe care voi insera-o aici. Dupa ce m-am eliberat din 
inchisoare, am mers la o buna cunostinta a noastra, Gheorghe Procopciuc al 
lui Lazar. Sotia lui mi-a spus aceste lucruri interesante: „Eu mergeam 
deseori la unchiul meu Vasile Vatamaniuc al lui Artemie, la casa lui care 
(la vremea pe care o evocam, era vecina cu casa lui Vasile Zaremba). Eram 
copila si mergeam prin gradinile din preajma, dupa fluturi, dupa capsuni, si 
am auzit nu o data soapte in podul surii lui Zaremba. Am aflat ca acolo erau 
niste militieni despre care, desigur, atunci nu stiam ce cauta si ce anume 
vorbesc incet, plictisindu-se cat e ziua de lunga si mutind odata cu lasarea 
serii. Am aflat, mi-a spus atunci Despina Procopciuc, cape dumneata te 
asteptau militienii..." 

Valuca, in convorbirea pe care am avut-o, adauga: 

„Asa de tare ma temeam ca vei veni pe neasteptate acolo si ca va fi 
foe si moarte! Dumnezeu stie ce se putea intampla, putea sa ia sura foe si sa 
te impuste..." 

Extraordinar! - astfel zic si acum, apasat. Ce m-a oprit sa nu merg in 
acele zile la Vasile? Caci foame imi era, zile de-a randul am rabdat foame, 
incat mane am muguri, frunze; cum, cine mi-a sters atunci din creier numele 
lui Zaremba si m-a oprit sa nu dau buzna peste pandarii inarmati?! 

C.H.: „Semnalul" care v-a protejat e, dupa cum ati subliniat, mai 
presus de intelegere. Sfantul Atanasie eel Mare astfel zice: „Faptele 
savarsite de oameni sunt de trei feluri: conform firii, mai prejos de fire si 
mai presus de fire". 

Gv.V.: „Intoarce-te acolo unde ai pierdut si pleaca de-acolo unde ai 
reusit", zice un proverb grecesc... 

Desigur, trebuie redus numarul mare de intamplari dar, daca am 
ingaduinta, memoria ma impinge sa ma intorc la un episod de o anumita 
savoare. 

Eram in comuna Marginea, la un cetatean pe care il chema Ion 
Hritcan. El nu a suferit arest, pentru ca eu nu 1-am descoperit, fund o 
imprejurare favorabila. L-a acest Hritcan m-a dus Ion Mihailescu, zis Picior 
de Oaie. Era in primavara lui 1955 - lapovita, ninsoare, vreme urata, cand 
soare, cand cer tulbure, ca la inceput de primavara. Stam in pod si priveam 
ulita care mergea spre Volovat; casa lui Hritcan era ultima pe acea ulita. 
Supravegheam zona cu maxima prudenta, cu ochii treji in gaurile 
scandurilor. Ce vad intr-o zi? Un agent fiscal ducea o vac a de funie. Un 
ajutor, in urma lui, mana rumegatoarea si, dupa acestia, cu un copil in brate, 
numai in camasa, o femeie plangand se ruga de zbir sa-i lase vaca pana 

61 



Constantin Hrehor 

cand barbatul se va intoarce din padure ca sa-i achite impozitul funciar. Era 
o scena care m-a revoltat. Am pus mana pe automat, mi -am zvarlit ranita pe 
umar si am hotarat sa cobor, sa le ocolesc locul si sa le ies inainte; sa-1 
amenint pe agent ca sa-i dau vaca amaratei femei. Asa aveam sa zic: „Hai 
spre padure sa va impusc!", si dupa ce le dam o sperietura zdravana aveam 
sa-iparasesc... 

C.H.: Pana a mai consemna si alte intamplari care prin fermecatoarea 
Dvs. arta a povestirii ne vor trece prin noi probe de mirare si... palpitatie, sa 
facem un popas necesar intr-un cuib de vietuitori in sihastrii. Sa ne spuneti 
cum era un bordei, ce utilitati avea. 

Gv.V.: In bordei intram pe o scarita facuta din pamant si pietre, 
rezistenta, sa nu se darame. Intrarea era la trei-patru metri distanta de 
bordei. Dam la o parte o scoarta de brad si intram prin tunel. Bordeiul era 
sapat in pamant la o adancime de doi metri, ca sa putem sta si in picioare, 
caci aveam luni intregi de stat acolo, cate patru-cinci luni de iarna. Dupa 
cum se stie prea bine, aici in Bucovina, in munti, iarna vine devreme si 
pleaca tarziu. Locuinta noastra avea aceeasi latime ca si adancimea, iar 
lungimea era de vreo patru metri. Aveam nevoie de spatiu pentru 
depozitarea lemnelor si a alimentelor. Patul era facut din niste barnisoare 
cioplite, pe care le gaseam pe la cabane; acestea erau asezate usor inclinat 
si rezemate pe tarusi batuti in pamant. Plita de pe soba mica din interior o 
procuram din sat si primavara o ascundeam undeva cu tarnacopul, alaturi 
de alte unelte pe care le dezgropam cand ne instalam in locuri stabile. Cand 
ne mutam in alta „chirie", luam cu noi si lemnaria paturilor, care nu 
putrezea cativa ani. Alteori foloseam pentru dormit cetina pe care o 
acopeream cu asternuturile. Dormeam incaltati si cu pantalonii pe noi, in 
camasi numai, caci in bordeie era foarte cald. Faceam focul intre 
douasprezece si unu noaptea, atunci gateam si mancarea. Ne pastram 
mancarea si pentru a doua zi, ca sa nu facem zilnic focul. Iar cand 
aprindeam focul trimiteam santinela afara. Nu ne era frica de securisti, caci 
acestia nu umblau prin padure, avand posturi fixe in jurul comunelor, ci 
atentia noastra sta in permanenta alarma fata de agentii acestora, care erau 
oamenii muntelui, vanatori, braconieri, paznici de vanatoare, recrutati si 
platiti bine de Securitate ca sa ne descopere. Numai ziua umblau securistii, 
numai noaptea agentii. Puneam santinela afara ca sa auzim din vreme orice 
zgomot suspect. Luam extrem de aspre masuri de siguranta. Agentii, 
obisnuiti cu padurea, cu pandele la vanat, stiau locurile tainice unde puteam 
fi ascunsi. Cand ne procuram lemnele, eram numai ochi si urechi - luam 
bucati din arbori trasniti, cate o bucata fiecare, ori, daca lemnul era mai 
greu, cate doi la cate o buturuga. Un capat il introduceam in bordei si 
celalalt ramanea afara. Ne deplasam departe in padure, caci in zona 
bordeiului, fund numai lastaris, nu se gasea lemn de foe. In bordei taiam cu 

62 



Muntele marturisitor 

ferastraul bucati de cate doi metri si le bagam sub pat, faceam stive, avand 
in vedere iernile lungi si capricioase, zapezile care nu ne permiteau sa iesim 
pentru a nu ne deconspira. 

Izvorul trebuia sa fie langa bordei; niciodata nu ne faceam... casa 
noua pana nu descopeream in peisaj un sipot de apa foarte apropiat. Cand il 
reperam, hotaram pe loc: „Aici ne vom face bordeiul la toamna". Aveam in 
vedere asadar, cand ne instalam, cateva conditii: apa, lemnul, desisul 
netulburat de turme si munci forestiere. 

Am spus ca nu ne descaltam, asa e. Incaltamintea nu era in repaus, 
nu era permis asa ceva. Nimeni nu ar fi zis, in caz de primejdie: „Incalta-te 
si apoi vino!". Cu hainele si proviziile era altfel. Santinela prevenea 
posturile, pericolul era comunicat de la distanta, de la o suta-doua sute de 
metri, nu de la zece-douazeci de metri. Era timp de imbracare? Nu! Aveam 
timp sa iau haina pe mine; armamentul era langa capul meu. Munitia - sub 
haina si in rucsac, totul era in alarma, tot timpul, in rucsac, permanent 
aveam doua-trei kilograme de malai, cativa cartofi, doua kilograme de 
fasole s.a.m.d. In caz de alarma, alimentele trebuiau sa ne acopere doua-trei 
zile; in caz de primejdie se traia pe cont propriu, mai ales daca trebuia sa 
parasim bordeiul cu alimente. Asa ca trebuia sa luam multe, foarte multe 
masuri de siguranta. 

Ne descaltam la doua-trei luni o data, si asta in padure, daca era 
liniste in cursul zilei. Daca santinela de afara spunea ca-i liniste in zona, ne 
descaltam, schimbam obielele, ne spalam pe picioare, ne ungeam cu seu ori 
maduva de cerb, sa evitam ranile. Pentru ca nu ne descaltam, mai cu seama 
in timpul verii, eram vesnic uzi. Picioarele ne erau hasurate, incretite de 
ziceai ca-s putrede de luni de zile, albe cum e zapada, din cauza apei. Ne 
descaltam numai cand putrezeau obielele si opincile. §i cu ocazia aceasta 
vreau sa va spun un lucru: chiar daca nu ma va crede lumea care va citi 
aceste marturisiri, nu stiu ce-i aceea reumatism! Desi am stat noua ani in 
lanturi si pe ciment, prin regiuni umede, nu stiu ce-i aceea reumatism, ce-i 
aceea durere de picioare... 

Asa cum am aratat, construe tia bordeiului trebuia sa permita 
depozitarea lemnelor si alimentelor. La capat de pat, era sacul cu malai si 
alimentele ce trebuiau sa stea la uscat. Cartofii la intrare, in dreapta si in 
stanga, la racoare. Jos era mai racoare, langa usa. Intram aplecati, printr-o 
usa de un metru, ca si inaltimea tunelului. Fumul mergea pe marginea 
paraului, antrenat de vant, de curentii care veneau de pe munte, si se 
pierdea undeva in padure. Sa se stie ca foloseam lemne din care nu iese 
fum. Cum? Nu foloseam pentru nimic in lume lemn cu putregai in el. 
Putregaiul da fum; nu foloseam lemn de brad; bradul, pe langa faptul ca 
pocneste tare cand arde, scoate fum. Noi foloseam lemn de fag uscat, asa 
zis ciungan, uscat in picioare, care neavand soare nu a putut s a creasca, sa 

63 



Constantin Hrehor 

sparga bolta fagilor batrani. Avand radacinile putrede, nu mergeam cu 
toporul, il impingeam doar si il tineam bine, sa nu faca zgomot cand cade. 
Crengile uscate, galbene ca arama, nu fac fum, iar daca fac, fac extrem de 
putin; nici de la zece metri apropiere nu se vede fum pe co s. O sumedenie 
de reguli trebuiau respectate. 

C.H.: In afara acestor reguli severe, care definesc un habitat straniu, 
sa ne spuneti cum... curgea timpul prin acest spatiu, ori, mai direct, cum se 
derula o zi, o noapte din viata unui partizan. 

Gv.V.: Cum incepea ziua? In zori de zi, inainte cu mult de a se arata 
soarele, masa era luata deja, focul nu mai ardea, era numai jar. Pe jaratec 
puneam o oala de pamant cu apa, cu frunze de zmeura si cu frunze de mure 
pentru ceai. Toata ziua beam ceai, in loc de apa, desi aveam apa foarte, 
foarte buna langa bordei. Acolo fierbea ceaiul si se pastra cald. Afara, 
santinela. Era frig, ger, sta zece minute; intra unul, iesea altul. Afara nu 
exista minut fara santinela. O sa intrebe cineva: dar cand eram singur cine 
supraveghea? Cand eram singur, bine imbracat, invelit cu patura, stam pana 
la 12 noaptea afara. 

C.H.: Nu reprezenta o excesiva uzura fizica intreprinderea aceasta? 
O asemenea luciditate, un psihic atat de tare presupunea si un trup de otel... 

Gv.V.: Cine va citi cele scrise, rog sa ma creada ca eram foarte 
fericit. Dar trebuie sa spun de ce: ma urcam pe un varf de munte si priveam 
cat vedeam cu ochii un spatiu de o suta de kilometri in timpul zilei, in 
liniste, cu soarele sus, si imi ziceam: lumea aceasta-i mare, poporul acesta 
traieste pe aceste meleaguri; milioane de oameni sunt obligati sa se inchine 
cui nu trebuie, si eu, iata, ce fericit sunt ca nu ma obliga nimeni la o astfel 
de inchisoare! Sunt unul din dacii liberi! Asa eram de fericit, meat pe toate 
le invingeam usor. Si foamea, si frigul, erau usoare; altceva nu voiam decat 
sa fiu liber, sa nu puna mana pe mine dusmanii credintei si ai libertatii. De 
aici a venit puterea mare de rezistenta. 

C.H.: Si strategia aceasta, reperele acestea extraordinar de bine 
manevrate au venit dintr-o cultura. Care era cultura aceasta? 

Gv.V.: Noi toti am fost militari. Toti. Eu aveam o scoala militara, Ion 
a fost sergent la vanatorii de munte, Gheorghe la un regiment moto- 
mecanizat. Armata romana s-a pregatit extraordinar de bine pentru ca, se 
stia clar, inca din '31 -'39 Hitler facuse pregatiri de razboi. Se stia ca 
razboiul bate la usa, ca norii negri ai razboiului pluteau deja deasupra 
Europei. Romania si-a pregatit foarte bine armata, la orice tenia de lupta. 
Cuvintele „folosirea terenului" nu lipseau de nicaieri. Noi stiam sa folosim 
terenul, sa ne aparam de gloantele inamicului... 

„... norodul crede in Dumnezeu si in puterea dreptatii si e in stare sa 
verse lacrimi de cainta, in timp ce marimurile lumii s-au lepadat de aceste 

64 



Muntele marturisitor 

lucruri si, bizuindu-se mai presus de orice pe stiinta, vor sa inscauneze 
dreptatea pe fata pamantului, calauziti numai de faclia mintii lor, fara a mai 
purcede ca altadata in numele lui Hristos, ba mai mult inca, au raspandit 
zvonul ca nu exista nici faradelege, si nici pacat. Si asa cum judeca ei 
lucrurile, au dreptate: de vreme ce-1 tagaduiesc pe Dumnezeu, nu mai poate 
fi vorba de pacat." 

(Dostoievski) 

„Samanta multa vei semana in tarina si putine vei strange, pentru ca o vor 
manca lacustele. Vie vei sadi si o vei lucra, si vin nu vei bea, nici te vei 
veseli din ea, pentru ca o vor manca viermii." 

(Deuteronom 28, 38-39). 

„Cu picioarele pline de noroi, ca Iisus pe Golgota, omul viu urc a pe scara 
mantuirii ducand cu el, pare a, tot greul pamantului. Aceasta este de fapt 
calea izbavitoare in sens evanghelic sau, altfel spus, calea sufletului 
renascut din povara pacatelor." 

(Alex. Horia) 

C.H.: Sa mai stam o clipa pe prispa bordeielor. Dupa ce le paraseati 
le distrugeati? 

G.V.: Bordeiul era o construe tie strategica, il foloseam pan a ce apele 
se infiltrau in structura lui, primavara. Atunci, de regula, il paraseam; iarna 
nu aveam probleme. Dar pentru ca dedesubt era cald si deasupra zapada, 
spre primavara aveam necazuri. Acoperisul, insa, ca sa fie rezistent, ca sa 
nu permita scurgeri, sa picure inauntru, il faceam din barne peste care 
puneam scoarta de brad, un fel de olane concave, pe care le desprindeam de 
pe arborii cazuti. O scoarta o puneam cu scobitura in sus si alta cu scobitura 
in jos, asa cum se pune tigla semirotunda. Apoi un rand de cetina si altele 
de frunze. Frunzele asigurau izolatia pentru mentinerea caldurii si, totodata, 
pe acoperisul putin inclinat, fuga apei. Pentru ca frunza sa stea presata, 
presaram pamant din eel rezultat de la saparea vizuinei, iar ici-colo plantam 
braduti incat, astfel camuflat, bordeiul nu putea fi b anuit de nimeni, nici de 
la cinci metri distanta. Nimic nu indica prezenta unor oameni acolo. Nu le 
distrugeam, nici nu aveam cum. Aduceam foarte multe crengi uscate, 
varfuri de copaci rupti si faceam o gramada (i se spune in partea locului 
„lom"), iar crengile putrezeau si nimeni nu stia ca acolo a fost un bordei. 
Izvorul il astupam intr-un fel oarecare. Lucrurile pe care le foloseam acolo 
le ascundeam in alte locuri tainice din p adure, de unde le luam in toamna 
urmatoare. Primavara, la jumatatea lui mai, ieseam la suprafata. Se 
dezgheta pamantul, venea topirea zapezii, se infiltrau apele, bordeiului 
incepeau sa i se umezeasca peretii, nu de deasupra, ci din dreapta si din 

65 



Constantin Hrehor 

stanga. 

C.H.: Sursa de lumina aveati acolo sau nu aveati? 

Gv.V.: Aveam un gemusor, totdeauna la nivel cu pamantul aveam un 
gemusor. 

C.H.: Dar o lumanare, un felinar?... 

Gv.V.: Felinar. Pai, noaptea cum gateam? Gateam noaptea, 
intotdeauna; era regula, numai noaptea. §i citeam la felinar Biblia. 
Aduceam sticle cu gaz si aprindeam felinarul, pe care il ascundeam. 

C.H.: In fata acestor vicisitudini, se intelege ca trupul mai ceda din 
cand in cand. Cum va rezolvati problemele medicale? 

Gv.V.: Eu am avut putine probleme, caci eram tanar si foarte bine 
antrenat. Totusi, odata am avut o problema deosebit de grava. Am facut 
meningita. Am stat intr-o colibita, intr-o toamna tarzie, pana ne-am facut 
bordeiul. Eram cu aprovizionarea, intr-o toamna fara zapada, cu bruma 
groasa. De multe ori, pana cand soarele nu se arata ca sa topeasca bruma, 
nu ieseam, sa nu lasam urme. Am stat in colibita fara foe, foarte transpirat. 
Am mers pana acolo o jumatate de noapte, cu povara de douazeci de 
kilograme in spate, prin padure, foarte greu... Fac mentiunea ca, desi 
cuno steam deosebit de bine terenul, mersul presupunea precautiune - o 
creanga arcuind, o groapa nevazuta, o alunecare, in orice clip a puteau 
produce un accident. Dar nu m s-a intamplat niciodata ca sa stam in ghips, 
eram atenti la fiecare miscare. In schimb, in colibita de care am vorbit, a 
fost un curent probabil transmis prin gaurile soarecilor, incat am racit rau la 
cap. Nu stiu daca vreun doctor s-ar fi incumetat sa ma trateze si sa-mi dea 
sperante de viata. Mi-am facut zeci si zeci de injectii si chiar perfuzii cu 
glucoza, penicilina si streptomicina. Avand aceasta dura experienta, nu 
mi-a fost greu sa-mi pun perfuzii, spre mirarea pacientilor si a asistentilor, 
candva, cu ani mai incoace, la Spitalul Fundeni. Dar ceva nu trebuie s a uit 
aici: de la moarte m-au salvat chiar si comunistii. Pomenesc aici numele lui 
Aurel Zub, membru de partid, sef de brigada in silvicultura. Acesta nu a 
fost vadit de nimeni si nu a facut inchisoare, nu am spus nimanui nimic de 
acest om. El mi-a dat mie multi bani, m-a ajutat mult. 

L-am intampinat intr-un amurg tarziu si i-am spus cine sunt. El 
venea din padure, tarziu ca de obicei; stia de mine, caci Securitatea il 
anuntase si astepta informatii. Mi-a pus banii sub o lespede la poarta, 
spunandu-mi sa caut acolo din cand in cand. Avea casa forestier a pe Paraul 
Mesteacanului. Mi-a spus sa nu-i mai ies in cale. 

C.H.: A fost o intelegere sau el s-a inspaimantat de prezenta Dvs.? 

Gv.V: Nu din teama a facut ce a facut; a inteles ca am nevoie si m-a 
ajutat. Am gasit intelegere, afectiune, insemna ca e de acord cu pozitia mea. 
§i mai stia ca nu-s numai eu in codru. Toti muntii Romaniei erau plini de 
partizani. Oricum, ceea ce am relatat aici e in premiera, am spus-o acum 

66 



Muntele marturisitor 

pentru prima data... 

C.H.: Dar in afara de tratamentul acesta „stiintific" pe care il faceati 
cu foarte mult curaj, nu va temeati sa va infectati cu acele pe care le 
primeati? 

Gv.V.: Luam extraordinare masuri. Desi nu aveam ace de unica 
folosinta, dupa fiecare intrebuintare eu le treceam prin flacara si spirt. 
Aveam totul la mine, si sticluta cu iod, si vata, in caz ca as fi fost ranit. 
Dadeam foe la un pic de vata cu spirt, tineam cu penseta acul si-1 treceam 
prin flacara pana se inrosea si-1 puneam la seringa, il stergeam cu spirt, ca 
sa nu fie cu fum de la flacara... 

C.H.: Dar in cazurile mai simple apelati la medicina obisnuita, 
empirica, nu? La plante, la frunze, la seve, la... 

Gv.V.: Da. Dar la mine, in acea situatie, a fost o problema mai 
complicate. Un an de zile mi-am facut tratament. 

C.H.: Si in timpul acesta stateati ca intr-un fel de carantina... 

Gv.V.: Nu! Eu trebuia sa circul. Ma duceam dupa medicamente, ba 
mai mult, si dupa alimente. Mergeam si dupa lemne, desi sufeream, aveam 
dureri de cap. Dar Dumnezeu m-a intarit. Cum sa spun, posteam mult. 
Aveam zile pe saptamana cand nu mancam nimic si nu beam nimic. Se 
poate trai daca bunul Dumnezeu te ajuta, un pic daca Dumnezeu se indura, 
scapi de nenorociri, scapi de moarte, depasesti situatii incredibile, treci 
peste ele si supravietuiesti. Cum am spus, in munti, sase ani, in inchisoare, 
noua ani, lanturi, batai, izolari cu apa, ce sa mai spun, numai Dumnezeu 
m-a scos din acele iaduri de necrezut. Sunt aproximativ sanatos fata de altii 
care n-au suferit nimic. Dumnezeu, in care mi-am pus nadejdea si pe care 
1-am rugat staruitor, din toata fiinta mea a fost cu mine, asta stiu. 

C.H.: In legatura cu acest aspect religios, caci ati avut ardere 
launtrica si incredere frumoasa, cum petreceati Dvs., de exemplu, o 
sarbatoare? Stiati calendarul, nu? Sarbatoarea pascala, sarbatoarea 
Craciunului, sarbatoarea onomastica le traiati ca pe niste zile mai speciale? 

Gv.V: Onomasticile? Nici nu ne gandeam la ele. Ceea ce petreceam 
mai cu emotie, mai cu tot sufletul era sarbatoarea Craciunului si a Anului 
Nou, ca noi eram acolo, in pamant, nu circulam, in schimb, spre 
sarbatoarea Paste lui, noi veneam cu o saptamana inainte la oamenii nostri, 
care ne pregateau ceva. De Pasti era foarte periculos fiindca criminalii care 
ne urmareau stiau ca-i imposibil sa nu venim. Si faceau panda, dar degeaba 
faceau panda. Ca noi veneam cu o saptamana inainte si luam tot ce trebuia 
pentru sarbatoarea de Pasti si sarbatoream cu oua rosii, cu cozonac, cu unt, 
cu de toate, acolo, in munti. 

C.H.: Ati fost intr-o noapte de inviere pana pe Dealul Neagului... Se 
oficia slujba invierii in cimitirul satului Sucevita, in apropierea manastirii... 

Gv.V: A, da, da! Nu era zapada atunci! Cand era zapada, asa cum am 

67 



Constantin Hrehor 

amintit, nu ieseam din bordeie. Cand se arata soarele si topea ninsoarea 
vreo saptamana, ieseam pe suprafetele golite ale dealurilor facand ocoluri 
mari de cate cincizeci si o suta metri, evitand petele de omat. De la bordei 
pana aproape de sat faceam cate o zi intreaga. Cand erau lucrari si 
muncitorii umblau in teren, era mai simplu, se amestecau urmele. Dae a era 
zapada, ne aduceau in munti cate ceva prietenii alesi, in locuri nebanuite. 

Astfel, intr-un an am prins niste goluri pe care le-am pasit fara 
primejdie si am ajuns pe Varful Neagului. De pe acest deal, ca si de pe 
dealul din fata manastirii, numit Furcoi, unde cu sute de ani inainte a fost 
un schit de sihastri, manastirea Movilestilor si biserica sateasca se vad ca 
intr-o strachina. Pe varful Neagului am ajuns toti trei, eu si fratii Chiras. 
Acolo este o cruce de piatra, ne-am asezat pe pamant si am privit tacuti 
cimitirul invapaiat, plin de nenumarate lumanari. Era o mare de lumina, pur 
si simplu ardeau mormintele. Bine a zis cine a zis ca aceasta noapte este 
mai luminoasa decat ziua. Panorama aceea mirifica, bataia clopotelor 
duioase, cantarile invierii, cei dragi din morminte, chipurile pioase ale 
rudeniilor noastre aplecate peste cruci, bucuria unica a acelui moment, toate 
la un loc au facut o mare impresie asupra noastra. Am simtit toti ca ne 
tulburam si ne-am cautat puterea de a nu ne coplesi nostalgiile. Nu am mai 
mers la nici un eveniment de o asemenea emotie, am hotarat sa nu ne mai 
lasam robiti de impresii. Asa ca, in toti ceilalti ani, am petrecut in... chilia 
noastra; aveam ce manca si, in izolarea noastra, eram chiar fericiti cand 
stiam ca securistii, comunizoii, cum le spunea Ion Chiras, isi pierd timpul 
zadarnic in pande pe unde nici gandul nostru nu trecea. 

C.H.: Oare cand sa fi fost acea inviere, in ce an? 

Gv.V.: Cuprecizie, in 1954. 

C.H.: Ce relatii ati avut Dvs. in acest interval cu biserica, cu 
manastirea, cu calugarii, cu duhovnicii ori cu preotul satului? 

Gv.V.: Cu manastirea, nimic. Gheorghe Chiras, in schimb, era un om 
evlavios, cu multa incredere in Biserica si in preot. El a indraznit chiar sa 
mearga intr-o zi la preot ca sa se roage pentru viata lui, pentru cele doua 
fiice mici si pentru nevasta. Preotul i-a spus scurt: „Fugi, ca esti urmarit!". 
El a plecat dezamagit - a mers la pastorul turmei si pastorul 1-a refuzat. 

C.H.: Un episod similar, dar cu mult mai mult dramatism a 
consemnat si fratele Dvs. din muntii Fagarasi, I. Gavrila-Ogoranu cand, 
flamand fiind, a nimerit la preotul... A., care nu a fost deloc ospitalier. Asa 
scria el in secventa: „De ce-ai facut asta, parinte A.?". 

La Sucevita cine era atunci preot? 

Gv.V.: Mi se pare ca Panzeanu... Ori cum, Gheorghe nu a renuntat, 
s-a dus la Voievodeasa; acolo era un preot Antonescu, locuia in casa 
parohiala a romano-catolicilor. 

C.H.: Acest preot m-a botezat pe mine... 

68 



Muntele marturisitor 

Gv.V: Gheorghe a fost primit si preotul i-a dat un rucsac cu alimente; 
a venit si ne-a povestit foarte fericit ca a gasit intelegere si marinimie la 
acest om al bisericii. Eu nu am incercat. Nu cuno steam pe nimeni in 
Voievodeasa, mi-am rezolvat partea duhovniceasca prin post si rugaciune 
staruitoare. 

Langa automat am avut intotdeauna Biblia, dupa cum in inima am 
avut intotdeauna Tara si pe Natalita... 

C.H.: E rotunda si frumoasa ca o pecete aceasta rostire din urma. 
Vom reveni, precum am convenit, intr-o sectiune intreaga, la numele cu 
care ati incheiat istorisirea dinainte. 

Gv.V.: Da, numaidecat, cu detalii generoase. Acum voi mai adauga 
mici informatii in legatura cu viata noastra in bordeiele padurilor. Mai intai 
vreau sa spun ca toti dormeam foarte putin - ne culcam dupa ora unu-doua 
noaptea si ne trezeam la patru dimineata, randuindu-ne in misia de santinela 
pe bordei. Mancam la miezul noptii si ne pregateam rucsacele pentru 
posibilele alarme; oricand trebuia sa fim gata de drum. Purtam opinci, care 
nu fac zgomot, usoare la drum lung, haina si, deasupra, pufoaica. Pe cap, in 
timp de iarna, foloseam caciulile. 

C.H.: Aveati in... garderoba si echipament de travestire? 

Gv.V.: Nu. O singura data am folosit o tinuta de acest fel, cand am 
impartit manifestele la hramul manastirii, dupa cum am consemnat. 
Echipamentul de care am amintit mai sus, mai ales pufoaica, va inchipuiti, 
era o povara ziua, in lunile calduroase; dar pufoaica era buna noaptea cand, 
incepand din luna august, in munti este frig. Mai foloseam si o patura, tot 
pentru zile aspre, dar nu doua randuri de haine, de zi si de noapte. 

Stateam mult de vorba cu oamenii si, in timpul retragerii, ii studiam 
la rand, cautand insi care ar fi putut sa ne fie de ajutor. Nici Securitatea nu 
le studia atat de amanuntit biografiile. O luam cu stramosii si mosii, cu 
neamurile, dadeam importanta politicii pe care au facut-o, moralitatii, 
credintei, onestitatii, curajului acestora, mereu gandindu-ne la posibilitati 
de salvare la vreme de necaz. 

Caci „e o morala nascuta din mistica pamantului" (Alexandru Horia). 



OROLOGIILE 

C.H.: Sa introducem aici si relatarile Dvs. despre „ceasornicele" 
naturii care v-au fost atat de folositoare in anii cand, intr-o austeritate 
primitiva, incredibila, erati aproape deconectati si de la ordinea cosmic a... 

Gv.V.: E foarte buna aceasta provocare desi nu ma iluzionez ca i-ar 

69 



Constantin Hrehor 

mai putea interesa astazi pe multi, in epoca Internet-ului si a altor 
sofisticate inventii... 

Cand ploua, stateam sub brazii stufosi, seculari, cu crengi dese prin 
care nu patrundea ploaia. Chiar si cand in alte locuri ploua cate o luna de 
zile, sub brazii batrani pamantul ramanea uscat. Am observat, stand sub 
acesti copaci protectori, niste gauri in pamantul neatins de umezeala, mai 
mari si mai mici. Atras de acestea, am incercat sa le deslusesc prezenta, 
intai am zis ca sunt de la picaturile de apa, dar pamantul uscat nu-mi 
sustinea ipoteza. Desi ploile erau favorabile calatoriilor, am ramas mai 
multa vreme in zona cu pricina. Mii de musculite, de toate culorile si 
marimile, umpleau vazduhul. Unele plonjau in gaurile care mi-au atras 
atentia. Pamantul fin ca pudra fugea absorb it inauntru, se surpa si, in afara, 
prin gaura tot mai ingustata de pamantul naruit veneau cartilagii, picioruse 
minuscule, resturile victimelor. Vietatile pradalnice stau in pulberea fina, 
pamantii la culoare, asteptand, ascunzandu-si inelele de pe corp. Erau niste 
plosnite salbatice de dimensiuni diferite, dupa cum erau si gaurile-capcana. 
Inelele, ca niste armuri protectoare pe corpul lor, aveau valoarea unor 
resorturi care le aruncau afara dupa victime si le ajutau sa debaraseze 
gaurile dupa ce le devorau. Erau acestea, desigur, niste insecte carnivore. 

Intr-o alta imprejurare am facut o alta observatie, intr-o vagauna, 
dupa ce mi-am instalat un bordei, am vazut un brad rasturnat. Locul era 
mlastinos si copacul a cazut cu radacinile in sus, impresurat de tarana. 
Cautand in dreapta si in stanga posibile locuri de retragere la vreme de 
ananghie, am observat intre radacinile arborelui doi ochi mari si o gura 
mare. M-am dat putin inapoi, inchipuindu-mi ca este un sarpe. Era o 
broasca insa - si e de retinut ca eram la o altitudine de o mie metri! Era o 
broasca, nu din cele scarboase, si una mare, curata, maronie, sclipitoare. 
Locul era umed si acest mediu ii era prielnic. Ce cauta acolo, de unde a 
venit la aceasta inaltime si de ce sta pe loc, nederanjata de prezenta noastra, 
de trebaluiala noastra in gura colibei? Am vazut-o in acelasi loc, nemiscata, 
in mai multe zile pana cand, intr-o zi, inundata de caldura sufocanta, spre 
seara a plecat. Nu prezenta noastra a deranjat-o; spre miezul noptii, a trecut 
peste paduri un nor racoros si curand si-au facut prezenta tunetele, si 
fulgerele, si ploaia. Vecina noastra nu s-a aratat la bordeiul ei cateva zile; 
am zis ca nu vom mai vedea-o. Dupa cateva zile insa, desi erau inca tulburi 
peticele de cer pe care le zaream printre cetine, ploaia s-a oprit si dimineata 
a rasarit iarasi soarele. Interesant - broasca si-a facut aparitia! Atunci, 
vazand-o intoarsa acasa, bucurosi ca vecina nu a mers aiurea in lume, 
ne-am zis ca aceasta este o broasca meteorologica, barometrica. Ne era 
clar: cand pleca broasca - ploua; cand venea la cuibul ei - se arata caldura, 
uneori seceta. Trebuie sa spun ca am remarcat ca aceasta specie este rara, 
ca acest exemplar pe care 1-am studiat indelung are multi dusmani - si 

70 



Muntele marturisitor 

vulturul, si bufnita ori pisica salbatica, dar si jderul ori rasul si, in zile de 
foame lunga, chiar lupul. 

Cand pleaca pe umezeala nu face zgomot cu sariturile ei acrobate, in 
schimb frunza uscata o dezavantajeaza si o pune in pericol. Asa a facut-o 
natura, pielea ei nu suporta soarele. Aceasta vietate ne-a fost de mare folos: 
cand pleca broasca ne puneam rucsacele si plecam la drum. Ploaia, batand 
frunzele si pamantul, ii obliga pe urmaritorii nostri sa stea cu foaia de cort 
in cap, noua inlesnindu-ne iesirea in comuna. Nimeni nu ar fi stat sub 
ploaie in panda culcat langa casele banuite, iar acest avantaj noi il 
speculam, caci auzul sub ropotul ploii se diminueaza. 

Un alt „aparat" in meteorologia noastra era melcul, melcul alb cu 
casa in spinare, nu limaxul. II vedeam pe copac la inaltimea de doi-trei 
metri, lipit, ermetic inchis in cochilie. Dupa doua-trei-patru saptamani 
pleca. De ce? Din cauza schimbarii vremii. Broastei ii transmitea pielea 
acest lucru, iar melcului, coaja copacului. Cand vremea era in schimbare, 
isi scotea „coarnele bouresti" miscandu-le, rotindu-le in aer, receptionand 
mesajele naturii. E de vazut urcand si coborand pe fag, pe paltin, niciodata 
pe brad. Broasca aducea ploaia in cateva ceasuri; melcul, mai lene s - ca-n 
poveste si in realitate -, abia dupa o zi si-o seara. El coboara pe vreme de 
ploaie caci, fund umed, pe timp uscat se prind de el frunze, ace din miile 
care cad din bradet si molidis. E in pericol si cand il gasesc furnicile care, 
timp de cateva saptamani, il transeaza si-1 transporta in musuroi, lasandu-i 
cochilia goala... 

Un alt aparat meteorologic era huhurezul. Tipatul lui era, se stie, un 
foarte uzitat semnal, pe care il imitam fara sa fim descoperiti. E pasare de 
noapte; daca el canta sus, pe varf, iti poti lua ramas bun de la ploaie - fara 
grija poti dormi sub cerul liber, douazeci si patru de ore nu va ploua. Dar 
daca pasarea canta pe vale, la parau, e bine sa ai bagajul facut de plecare, 
pe-aproape; sigur va ploua. Desi am constatat aceasta, nu am putut sa 
stabilesc de ce se intampla astfel. 

C.H.: Va amintiti prea bine zicerea: „Huhurez cu ochii verzi / Umbl a 
noaptea prin livezi... " 

G.V.: Voi mai aminti tot in perimetrul vietii in natura si alte cateva 
aspecte. Spre exemplu, dupa trecerea iernii, primavara, in retragerea 
noastra consumam foarte multa frunza de fag, acra, moale, frageda. Am 
observat la un moment dat ca pe unele frunze au aparut unele tubercule, un 
fel de bobite ascutite prinse bine pe frunze. §i asta, numai pe o liziera 
insorita. Eu nu am dat importanta acelor tubercule si mancam frunzele asa 
cum erau. Bobitele aveau un plus de acreala, un sue intocmai cum are 
macrisul iepurelui si am zis ca nu-i altceva decat vitamina C. 

Intr-o zi, manat de curiozitate, scot briceagul de langa cutitul de 
vanatoare si despic o boaba: descopar un vierme mai subtire decat firul de 

71 



Constantin Hrehor 

par. in fiecare boaba era la fel. Curios, nu? in primavara urmatoare am 
descoperit roiuri de muste mari care aterizau pe nervurile frunzei ude; dupa 
ce le intepau, isi lasau ouale. Acolo, pe locul intepaturii, cresteau 
tuberculele. Am urmarit sa vad ce se intampla toamna, inainte de a cadea 
frunzele, slabe, fara seva, anumite bobite mai galbene cadeau intai. Peste 
ele, frunzele cazute le protejau de zapada. Primavara, la soare arzator, 
viermii deveneau muste zburatoare. Interesant e ca nu din toate milioanele 
de boabe ieseau muste. De ce? Pentru ca in paduri sunt nenumarate vietati 
care misuna noapte de noapte. Mai ales soarecii, tot atatia in padure cati 
oamenii pe pamant. Daca ii auzi, nu mai ai hodina... Au multi dusmani, 
bietii, si ziua si noaptea, dar ei nu fac curse lungi, nu au colonia departe, ci 
in scorburi calde, de iasca, uscate. Sunt cate patruzeci-cincizeci intr-o 
colonie; acestia consumau o mare cantitate din boabele despre care vorbim. 
Altele erau sparte si golite de pasari, altele dispareau in locuri umezi, in 
gropite, in urmele animalelor. 

Nu voi uita sa spun ca intre semnalele cele mai bune din natura de 
care ne foloseam in chip deosebit, erau latraturile cainilor. Stiam, eram atat 
de atent, deosebeam atat de bine nuantele, incat sigur eram cand oamenii 
buni, comuni, ori securistii intrau pe ulite sau in curtile gospodarilor. 
Cunosteam dupa latrat, in puterea beznei, la care casa latra, ai cui caini 
latra. Cand patrundeau strainii, latratul era nervos, enervant, pentru ca un 
caine deranjat de o umbra ciudata ii alarma si pe ceilalti vecini; se facea o 
harmalaie asurzitoare de-a lungul si de-a latul satului. Spuneam: la casa lui 
Ionita latra, la casa lui Avram, cumnatul, si stiam ca nu gresesc, ca acolo la 
gazdele noastre sunt instalate straji. 

Intram cu mai putina grija la casele unde nu erau caini, dar nici acolo 
nu era siguranta deplina, imi amintesc de vaduva Margareta Cazacu a lui 
Neculai, o batrana singura, foarte saraca. Ea a avut un fecior, Vasile, 
partizan in grupul fratelui meu Ionica Vatamaniuc, arestat si disparut pentru 
totdeauna, nimeni nu stie unde. Era acolo o casa amarata, nebanuita ca ar 
primi un partizan. Cand eram in crize extreme ma abateam aici; stam intr-o 
sura sparta, vedeam stelele prin acoperis ca la observatorul astronomic, dar 
cand ploua nu prea aveam unde ma ascunde, intr-o noapte m-am oprit acolo 
cu speranta ca dimineata batrana va iesi in curte si-mi va aduce ceva de 
mancare sau va fugi pana la mama mea care nu locuia departe, la factorul 
postal, de la care sa-mi aduca lapte, cartofi si fasole. Si cum stam asa lipit 
de coltul grajdului, dupa aproape o ora de asteptari - caci nu ma grabeam, 
aveam timp, eram pornit pentru multi ani! - spre miezul noptii aud clanta de 
la poarta. Am tresarit, am pus mana pe automat gata sa-i trag siguranta. Era 
matusa, saraca. Am stat de vorba. Venea de la preotul din sat unde a 
scarmanat lana si unde mai mergea la lucru, bucurandu-se de intelegerea si 
mila pastorului. M-a chemat in casa. Am intrat caci nu era lumina aprinsa; 

72 



Muntele marturisitor 

batrana a camuflat ferestrele, a aprins felinarul si eu am ramas in tinda, 
aproape de usa. 

- Gavriluta, ce sa-ti dau? 

- Ce sa-mi dai, matusa? O veste buna! Spune-mi, ce stii de mama? E 
paza la ea? Ce e in sat? 

- M-am intalnit cu ea si a spus ca noapte de noapte e paza la ea... 
Mi-am dar seama ca nu-i vreme de sedere. Preotul ii dase niste fructe 

uscate si cateva mere. Am baut o can a de zeama de fructe si am mancat 
cateva fructe cu o bucata de mamaliga. 

Cainii latrau in sat, imi vesteau ca strajile ma asteapta. Cocosii 
vestind zorii pretutindeni, imi spuneau ca incepe o alta zi, cu alte 
necunoscute... 

C.H.: „Seara latrau cainii mistici ai linistii pierdute", cum scrie 
Vasile Andru. Am avut la indemana un „Gramovnic din batrani" si am citit 
despre desfasurarea vremii, sub planeta a sasea, Mercur, in anii '42, '49, '56, 
'63. lata cum prognozau batranii: „Anul uscat, vanturos, nu prea roditor. 
Primavara incepe friguroasa, apoi uscata, calda si vanturoasa, pe urma 
buna. Vara cateodata moina, dupa aceea vesela. Poamele si fanul sa se 
stranga mai curand. Toamna incepe in octombrie; pana la jumatate 
friguroasa, pe urma mai bine, cu stralucirea soarelui, sfarsitul cu ploaie. 
Iarna nu este lipsita de vifor si de vant, friguroasa si geroasa..." 

Se potrivesc lucrurile. 

G.V.: Da, se potrivesc de minune. Interesanta astrologia batranilor! 

C.H.: Voi insera aici cateva... melancolii livresti care sunt din acelasi 
cosmos in care ati sihastrit. Pentru ca... 

5 

„Undeva, pe aproape, se ascundeau lupii..." 

(Aitmatov): 

„Am cules toate ramasitele care se puteau gasi, si am umplut cu ele doi saci 
de calatorie, aruncand lucruri care -mi erau de trebuinta pentru a salva 
comoara aceea mizera. (...)" 

„Am urcat pana pe podis si un spectacol de desnadejde si de moarte s-a 
infatisat ochilor mei scaldati in lacrimi." 

(Umberto Eco) 

„Ar trebui sa vorbesc acum despre munti, sa inchid ochii in fata marii. As 
putea evoca aici o gradina salbaticita de tipetele cocosilor in amiaza si de 
merii care au crescut intre timp torential asfixiind iarba calda si plina de 
soare... o curte unde un mar batran cu fructe sticloase si acrisoare a ramas 
martor fidel al timpului cand am facut si eu parte dintre zeii ce se jucau in 
tarana fara sa se intrebe ce este fericirea, dar traind-o..." 

73 



Constantin Hrehor 

(Octavian Paler). 

„Cu lacrimi in ochi se vede foarte rau." 

(Imre Kertesz) 

Caci, dincolo de primitivismul existential, mai greu de infruntat au fost 
mentalitatile, fiintele nu o data brutale, lase, mincinoase... 

Gv.V.: Ponderea dialogului nostru se va regasi tocmai acolo, dar 
trebuie sa... trag usa la bordeiele de care v-am vorbit, fiindca m-ati intrebat: 
„Cate «chilioare»/bordeie ati facut in timpul sederii in munti?" 

In fiecare an, alt bordei! Toamna ne sapam bordeiele in pamant, in 
octombrie-noiembrie. Ziua sapam, iar noaptea ne alimentam, o lima de zile. 
Pana cand bordeiele nu erau inca terminate, alimentele le tineam afara, sub 
cetini, sub scoarta de copaci, sa nu se altereze. Era o situatie dificila 
conservarea alimentelor, mai ales a fainii, care se umplea de mucegai la 
caldura. 

C.H.: De ce tot alt bordei, in alta parte? 

Gv.V.: lata de ce: in octombrie, candpamantul la suprafata ingheata, 
de la brum a si zapezi, apa intra incet in pereti si, primavara, cand umezeala 
iese iar din toate partile, cu siguranta aduce tuberculoza. Nu stiu cate am 
facut, dar oricum sunt cateva zeci. 

Un caz semnificativ - am ajuns la locul numit Sihelda Popii, la Piatra 
cu Sfredel, loc tainic, cu multe mlastini, cu rupturi in munte. Aici toata apa 
era impregnate de rugina, nu era buna de baut, avea gust rau. Erau foarte 
multi brazi, vechi, rasturnati, pentru ca radacinile lor nu aveau un sol dur, 
ieseau din mlastini. Mai mult, dintre acestia nu putini erau trasniti. Era un 
motiv pentru care, in timp de ploi violente, cu descarcari electrice, sa 
evitam acea padure. 

Cat am umblat prin paduri in cei sase ani de partizanat, nu am vazut 
prea multi fagi trasniti, dar brazi am vazut cu sutele, in zone de acest fel nu 
puteam sta mult - subsolul imbibat cu rugina atragea ca un magnet 
fulgerele. 

Odata ne-am facut o coliba peste un fag despicat de un brad pravalit 
de trasnet. Era asa cazut incat ne ocrotea foarte bine. In caz de atac aveam o 
foarte buna deschidere pentru tragere. Ne-am oprit acolo pentru ca pe 
tulpina ramasa era o adevarata cultura de pastravi, de ciuperci. 

Pastravii de cioata, cum li se spune, sunt exceptionali in bucatarie, ca 
si pastravii apelor, intrec, in supe, orice delicatese... 

Acolo am facut una dintre colibele noastre: am acoperit partea 
trunchiului impodobita cu ciupercile aromitoare si ne-am instalat. Noaptea 
faceam ciorba din pastravi, aveam de unde, erau din belsug. 

74 



Muntele marturisitor 

Am rainas acolo pana am terminat provizia. Nu voi uita niciodata 
acel bordei ingenios ridicat pe copacul care ne -a asigurat alimentatia atata 
timp, locul linistit si aroma salbatica a buretilor! Retin acest loc pentru ca 
multa foame si saracie am indurat. Nu aveam decat apa si sare. Pe langa 
malai, ciuperca amintita era vis, ne implinea imparateste ospatul. 

Am mai trecut prin acel loc din timp in timp dar cioata nu a mai rodit 
ciuperci. Brazii doborati de trasnete indicau ca pamantul, dupa toate 
aprecierile stiintifice, ascundea metale... Voi spune ceva si in legatura cu 
descarcarile electrice din obcinele impadurite. 

Am umblat o zi intreaga inspre Putna, era vara, imi trebuia carne 
pentru ai mei, iesisem la vanatoare. Spre seara s-a lasat peste varfuri o mare 
intunecime, inspaimantatoare. Negura urata si un huruit continuu, fierbea 
cerul. Mi-am inchipuit ca acestea prevesteau grindina, potop de apa si foe. 
Din hotarul Voievodesei, de la Buhoasa, am taiat in fuga obcina ca sa ajung 
in varful Mestecanisului, unde stiam eu un pale de brazi desi, care m-ar fi 
izolat ca sa nu ajung ud intr-o oarecare sura, peste noapte. Trasnetele nu au 
intarziat. Am stat un moment pe loc in capatul livezilor, spre toloacele din 
deal; de pe Mestecanis, pe faget a venit o vijelie puternica si, trecand pe 
langa mine, oprindu-se in pamant, ceva a cazut. Ce-i asta?, mi-am zis si am 
privit inspre acel loc. Era o cruce de gheata, o adevarata cruce! Incepuse 
grindina, bucati ca ciresele bateau pretutindeni; am luat crucea de gheata in 
mana si am simtit cum se topeste intre degete, intre timp, pana a ajunge la 
brazii sub care voiam sa ma adapostesc, un trasnet cazu si reteza unul dintre 
copacii acelui pale, la o suta de metri de mine. M-am uitat la chipul crucii 
de gheata si am zis ca: acesta este Dumnezeu! Cand Dumnezeu vrea sa te 
salveze, te opreste, iti ridica ceva in cale! O, Doamne, puteam fi scrum in 
varful Mestecanisului... 

Va voi mai spune eu si alte intamplari legate de vietatile padurii, 
despre soared, spre exemplu, cand vom ajunge la evocarea zilelor de dup a 
evenimentele de la Batca Corbului, din 18 ianuarie 1955. 

Acum voi vorbi inca putin despre cateva... semnale. Veneam uneori, 
dupa cum am spus, la ai mei din sat, la rude si la prietenii care ne-au ajutat 
in vremea pribegiei. Odata, fiind in preajma unei case pe care o vizitam mai 
des, casa parinteasca, apropiindu-ma de punte, cam la o suta de metri 
distanta, am auzit pisica. M-a petrecut, imi da o veste; asa fac de obicei 
pisicile, cainii si caii, toate aceste necuvantatoare astfel „vorbind", indie a 
anumite intamplari. Simt cand vine stapanul, cand e in primejdie, cand 
moare. Cand cainii urla fara un anume motiv, sigur stapanul e in primejdie 
ori dispare! 

Pisica de care amintesc aici ma cunostea, ma insotea cand stateam pe 
burta intre randurile de cartofi, asteptand clipa cand puteam sa intru in casa 
mamei. Dar acum maraitul ei nu era eel obisnuit, facea asa ca si cum si-ar fi 

75 



Constantin Hrehor 

vazut puii. Probabil ca ma atentiona in chip deosebit acum, sa nu dau peste 
vreun post fix, amintindu-mi ca puntea reprezinta mai mult pericol decat 
alta zona prin care ma strecuram prin padure. Caci, desigur, pana ajungeam 
in padure, treceam livezi si ape, terenuri cosite si niciodata nu intram prin 
acelasi loc. Semnalul ei, daca era sa-1 interpretez, ar fi trebuit sa insemne ca 
eu nu voi mai vedea niciodata casa, ca ma voi prapadi. Dar nu i-am dat 
importanta, am considerat ca Dumnezeu, in mana caruia imi este suflarea, 
este mai presus de toate manifestable interpretabile ale animalelor... 

Totusi, pentru ca memoria incinsa de amintiri nu ma lasa, mai zic sa 
prindem de acele zile inca doua-trei randuri... 

C.H.: Desigur, farmecul Dvs. este inepuizabil, nici nu oboseste, nici 
nuplictiseste... 

Gv.V.: Toate semnalele mai inainte consemnate au o doza de 
pozitivitate. Trebuie sa spun insa ca am avut un semnal, oarecand, care nu a 
fost bun. Daca panzele albe pe sfoara, vrejurile uscate in gard, pasaitul si 
huhurezatul ne-au scos din incurcaturi, ceea ce voi spune acum ne-a 
complicat situatia. Sa vedeti: eram la cumnatul meu Vasile Cazacu la sora 
mea Avramia, unde locuia, cum am aratat, si mama mea. El, postasul 
comunei - mai tarziu, dupa ce a venit din inchisoare, transportor de paine - 
avea o caruta cu o lada uriasa in care aducea paine de la Radauti, zilnic 
facand cate optsprezece kilometri. Am convenit ca atunci cand vine s a faca 
trei tropaituri cu cizmele la intrare. Stam inchisi in casa. La ora cand 
trebuia sa vina cumnatul, am auzit sub fereastra trei tropaituri. Mama a 
deschis, crezand ca e ginerele, dar era seful de post. Acesta, intamplator isi 
batuse cizmele la usa. Mama, curajoasa, i-a spus ca Vasile inca nu a sosit si 
ca, dupa ce va veni, il va trimite la post. Eu eram dupa usa, mascat de usa 
deschisa... Un semnal care putea duce la o tragedie... Eram in 1955... 

C.H.: Am convenit sa nu va supun memoria la un exercitiu greu, de 
asezare a momentelor si evenimentelor intr-o ordine strict cronologica, dar 
imi dau seama ca suntem deja in clocotul istorisirilor... 



FUGARUL 

Gv.V.: Exact. Suntem in incandescenta... in cele ce urmeaza ar trebui 
sa fac referire la un personaj care are un pronuntat relief in biografia mea - 
Vasile Marciuc... 

C.H.: E un personaj pitoresc, fireste. Eram inca in anii copilariei 
cand, in amurg, pana noaptea tarziu, i-am auzit cantecele risipite pe maguri 
si vai, trompeta pe care isi spunea povestea vietii dupa ce a venit din 

76 



Muntele marturisitor 

inchisoare... 

Gv.V.: Voi reveni, aici capitolul e mai dens. Pana acolo, ca sa nu 
treaca in uitare, voi sublinia un alt episod legat de un personaj eroic. E 
vorba de Vladimir Macoveiciuc si de grupul sau care a activat pana in 
1946. Istoricul si documentaristul Adrian Brisca spune despre Macoveiciuc, 
succint si exact, ca era „recunoscut ca eel mai de temut dintre partizanii 
care au luptat in muntii Bucovinei impotriva ocupantilor sovietici, precum 
si a cozilor de topor care s-au pus in slujba lor". Si are dreptate, Vladimir 
Macoveiciuc a fost un autentic patriot si nu poate lipsi din catalogul eroilor 
Bucovinei. Ambuscada organizata in poiana Haciungului Mare, prin care a 
distrus statul major al unei divizii rusesti, fapta pentru care a fost rasplatit 
cu medaliile „Virtutea militara", „Barbatie si credinta" si „Crucea de fier" 
(20 iunie 1944), activitatea sa in uniform a de locotenent in rezistenta 
anticomunista, dupa 1945, lupta cu tradatorii condusi de trogloditul Simion 
Tudose, suferintele pricinuite de arestarea familiei, de chinuirea sotiei si a 
fiului Victor, obligat sa-si strige disperat ratal prin paduri, confruntarea cu 
tradatorii Arcadie Sumlanschi <^ Toader Braileanu pe care ii pedepseste 
cumplit, dar mai cu seama cu ipocritul Alexandru Scripa, plutonierul, seful 
postului de jandarmi, iar peste toate acestea moartea sa, au dat dreptul 
personajului la istorie si legenda. Voi aminti, cu mare respect pentru 
memoria acestui exemplar barbat, doar cateva secvente finale: Vladimir, 
urmarit de Siguranta si N.K.V.D., el si cativa dintre prietenii lui au fost 
judecati, in contumacie, de Curtea Martiala, la Iasi. Vladimir, atras de 
locurile dragi, avand garantii de multa vreme din partea plutonierului 
Scripa ca nu i se va intampla nimic rau, a participat, in casa surorii lui, 
Minodora Sandu din Vicovu de Jos, la o intalnire de familie. Casa este 
langa biserica satului Vicov. Jandarmii, in timpul noptii, au inconjurat casa, 
iar dimineata, in zi de iulie, era atunci 8 iulie, in 1946, au atacat fara nici o 
somatie. Cei din casa au raspuns cu foe; atunci, un sergent, Mihai Cimbru, 
urcat pe casa, a stropit cu petrol sindrila, iar valvataia de foe a cuprins 
lemnaria. Ca sa-i deruteze pe tradatori, fiul lui Vladimir, Silvestru (1926- 
1969), a iesit afara si a spus ca se preda, in acelasi timp, Vladimir a aruncat 
o grenada fumigena si, prin dara de fum, a inceput sa fuga spre gara. Dar 
mai era un tradator pe care nu-1 intuise, chiar „ocrotitorul" lui, Scripa, in 
turla clopotnitei. De acolo, cu arma intinsa, a reusit sa-1 impuste intr-un 
picior. Vladimir nu a gasit o solutie salvatoare, a scos pistolul si s-a 
impuscat in tampla, cazand pe o movila de pietris pe marginea soselei care 
leaga Putna de Radauti. S-a chinuit o vreme, sub ranjetul odios al 
capitanului Popescu, seful Sigurantei, insotit de alte canalii, sosite in grab a. 
Avea doar 41 de ani. A fost inmormantat in pamantul satului Vicovu de 
Jos. Recomand pentru lectura in legatura cu acest episod, dar si pentru a se 
vedea ce tratament inuman era in inchisorile comuniste, cartea fostului 

77 



Constantin Hrehor 

condamnat politic, juristul Vasile Lazar din Radautii Sucevei, „Sase ani in 
infern", Editura Marineasa, Timisoara, 2000. 

Acum, dupa ce am subliniat personalitatea lui Vladimir 
Macoveiciuc, ma intorc la episodul pe care la inceput am dorit s a-1 descriu, 
o intamplare din 1945. In Sucevita traia un oarecare Toader Braileanu, om 
cu caracter discutabil - avea la activ o crima urata, 1-a ucis pe Hie Senegeac, 
in caruta, pe camp. Dupa ce si-a ispasit pedeapsa in puscarie, in '44, si-a 
luat nevasta, care era originara din Volovat, si, parasind Voievodeasa, s-a 
retras in munti, spre Putna. Aici s-a intalnit cu Macoveiciuc si a fost primit 
in grup. De retinut ar fi ca, dupa 23 august 1944, multi dintre luptatorii din 
munti s-au intors acasa; unii au fost arestati, altii au ramas liberi, altii, ca sa 
li se piarda urma, au plecat pe santiere si s-au intors mai tarziu. 

In Sucevita mai era la vremea aceea un alt om cam de aceeasi 
calitate, Arcadie Sumlanschi, slab de inger, fara virtuti barbatesti. Pe acesta 
1-a racolat Siguranta din Radauti, facandu-i promisiuni ca va fi avansat, ca 
va avea bani si trai boieresc daca il va prinde pe Macoveiciuc. Era un om 
slab la trap si la minte, incat e de mirare ca „organele" isi puteau pune 
nadejdi intr-un asemenea ins, cand Macoveiciuc era un super -om, de-o rara 
inteligenta si curaj! Sumlanschi si-a dat seama ca nu are calitati pentra o 
asemenea actiune si, intalnindu-1 pe Brailean, i-a propus lui sa incerce. 
Labil si amator de aventura, fara capatai, Brailean a acceptat targul, 
vazandu-se deja... general, facut de mai marii zilei. Sumlanschi 1-a 
prezentat sefilor Sigurantei si acestia au jubilat ca aveau in teren doi agenti 
credinciosi pe urmele partizanului temut. Braileanu a trimis o scrisoare lui 
Vladimir, prin sora acestuia de la Vicov, spunand ca este urmarit si ca 
libertatea ii este amenintata, rugandu-1 sa-1 primeasca in grup. Macoveiciuc 
i-a raspuns: 

- Mai cumetre (ii zicea asa fiindca in timp ce Braileanu sta in munti, 
sotia i-a nascut un copil pe care i 1-a botezat Vladimir), am mancat amandoi 
o paine si stii cat de amara e painea in sihastriile muntilor. De ce nu-ti vezi 
de treaba? De ce vrei sa-ti gauresc pielea? Te rog prieteneste, lasa-ne asa 
cum suntem si vezi-ti de rostul dumitale." 

Dar Brailean nu a ascultat, stia ce plan are de implinit, a insistat, 
motivand ca este urmarit. A spus la Siguranta ca Macoveiciuc are indoieli 
si-1 refuza. Atunci, sacalii Puterii au apelat la un simulacru ca sa atraga 
increderea lui Vladimir fata de cei doi. Intr-o duminica, jandarmii au 
inceput sa traga pe ulitele Sucevitei, pe ulite, in marginea padurilor. Toata 
lumea stia ca Brailean si Sumlanschi sunt sub urmarire si s-a crezut ca 
impuscaturile sunt asupra lor si ca au scapat, fugind in codru. 

Pentra Macoveiciuc ins a, stratagema era copilareasca. Nu 1-a 
convins. S-a recurs la un alt siretlic, intr-o alta duminica, pe ulitele 
Vicovului, cand gospodari tineri si varstnici, flacai si fete roiesc la ceasurile 

78 



Muntele marturisitor 

amiezii, cei doi, legati cu sarma ghimpata, plini de noroi, murdari, zacuti 
prin paduri, treceau in vazul lumii sub escorta. S-a spus ca au fost prinsi in 
padurea Hardic si dusi la post. Seara, scena cu cei doi „prinsi" s-a repetat; 
s-a dus vestea din gura in gura ca cei doi, plini de funingine, au evadat prin 
cosul de la soba politiei si ca se trageau gloante dupa ei. Cu toate acestea, 
banditii au scapat... Macoveiciuc stia despre toate acestea de la vicovenii 
sai, dar nu a vazut nici in aceasta scena destul adevar ca sa-i cucereasca 
inima. 

Se apropia Craciunul anului 1945. Din nou scrisori de la cei doi, din 
nou refuz din partea lui Vladimir. Cei doi insa nu au astampar, gasesc o 
noua cale de abordare, merg la sora lui Macoveiciuc, in Vicov, si ii spun: 

- Uite ce te rugam pe dumneata: spune-i lui Vladimir ca e aici 
cumatrul lui, Toader. Te rog, numai o singura data vreau sa vorbesc cu el. 
Spune-i ca vreau sa petrecem Craciunul impreuna, ca destul suntem 
chinuiti, fugari prin paduri... Si eu, si tovarasul meu Sumlanschi ne 
descurcam foarte greu; bine ar fi sa petrecem Craciunul impreuna, negresit 
voi aduce eu tot ce trebuie, carne, faina, rachiu..." 

Macoveiciuc a venit inainte de sarbatori la sora sa si, aceasta, bucuroasa de 
revedere, i-a transmis dorinta cumatrului Toader. 

- Ce i-ai spus?" - se incrunta el, prevazator. 

- I- am spus ca iti voi comunica ce mi-ai zis si la data cand vor veni 
vor lua raspunsul dupa cum imi vei spune... 

- Bine, draga sora, voi veni la data de ei hotarata, dar nu voi sta de 
vorba cu ei. Sa le spui ca ai vorbit cu mine, ca sunt de acord cu petrecerea 
de Craciun, dar sa nu aduca nimic." Sora a inteles si Vladimir le-a spus 
confratilor ca la respectiva data va fi acasa. A avut o intelegere cu sora sa, 
sa-1 tainuiasca, si, inspre ziua intalnirii, s-a ascuns sub pat. Sora a primit 
instructiunile: 

- Stai de vorba cu ei, spune-le ce am hotarat si fa-ti drum la treburile 
gospodariei. Ei vor veni seara, ii lasi in casa ca pe niste urmariti, sa-si 
spuna pasurile." 

Vladimir intui ca cei doi vor vorbi cate ceva in taina, stiindu-se 
singuri. Si asa a fost. Brailean, frecandu-si mainile, injurand, a zis: 

- Ne-a cazut. Bun. Sa te abtii sa bei... La miezul noptii, cand voi fi 
langa usa, voi spune ca ies afara sa ma usurez; tu sa nu stai mult si sa ma 
urmezi. Dam grenade pe geam si ce vom prinde viu, viu va fi, iar ce va fi 
mort, mort va fi... Generali ne fac, ba! 

- Asa, asa, raspunse incantat de plan Sumlanschi. 

Macoveiciuc, sub pat, si-a zis in sine: „Generali va fac eu, nu 
securistii!" A venit Minodora, sora, dupa ce a randuit gospodaria. 

- Domnule Brailean, sa va dau ceva de mancare... 

- Daca ai, e tare bine, suntem tare flamanzi, urmariti cum stiti, in 

79 



Constantin Hrehor 

necaz, se maimutareau tradatorii. Au mancat si au plecat. Vladimir a iesit 
din ascunzatoare si i-a zis Minodorei: 

- Sora mea, bine ai lucrat, bine ai facut. Uite ce au vorbit ei... 

- Vai de mine! Asa ceva? 

- Da, eu ti-am spus ca astia nu-s curati. 

- Bata-i Dumnezeu sa-i bata! 

- Lasa, ca-i batem noi pan a i-o bate Dumnezeu! Faci colaci si 
cumperi rachiu, cum ti-am spus; eu iti voi aduce carne si vom face 
Craciunul impreuna si Anul Nou... §i vor fi si cei doi, desigur. 

- Dar ai spus ca au vorbit asa si asa... -Asa cum spun eu! 

- Bine, a conchis sora. Vladimir a plecat la ai lui si le-a spus toata 
intamplarea; se uitau unul la altul mirati, asteptand sa vada ce hotarare se 
pronunta. 

- Nu-i nimica, hotararea vom lua-o dupa aceea... Totul e sa ne 
intalnim, sa petrecem. Cand ei vor vrea sa iasa afara, ii voi retine, pentru ca 
stiu pentru ce vor sa iasa. 

La momentul asteptat s-au intalnit, s-au sarutat ca niste prieteni 
adevarati, legati si patrunsi de aceeasi suferinta. Toader Brailean era peste 
masura de fericit, bucuros ca ii va reusi planul. Au mancat, au baut cu 
masura si, spre ceasul al doisprezecelea, Toader s-a tras catre usa, motivand 
ca merge „sa dea drumul la apa", sa urineze. Cei doi, trebuie precizat, erau 
echipati ca partizanii, aveau pistoale si grenade. Macoveiciuc, rezemat de 
usa, punandu-i mana pe umar, i-a zis: 

- Cumetre, nu da drumul la apa afara, da-i drumul aici. 

- Ei, cum se poate, aici? riposta Brailean. 

- Da, da, lasa! Da drumul aici, iar daca vrei sa iesi afara, lasa 
grenadele, nu le arunca prin geam... 

- Ce-i vorba asta? intreba surprins. 

- Asa cum spun eu! rosti scurt Vladimir, punandu-i mana, strans, pe 
brat. Ce ti-am spus eu cumetre, dumneatale? Sa-ti vezi de treaba, sa fii 
cinstit daca nu vrei sa-ti gaurim pielea... 

- Da, da ce-i vorba asta? bolborosi incurcat Brailean. Eu, daca vreti 
ne primiti, daca nu, nu... Ne vom chinui cum vom putea sau, daca nu, ne 
vompreda... 

Macoveiciuc, privindu-i dispretuitor, dar si cu mila, caci stia prea 
bine ca-s victimele minciunii, le-a raspuns: 

- Lasati, ca nici nu va veti preda, nici nu va veti chinui. Vom pune 
capat suferintelor voastre. 

Petrecerea, atat cat mai putea fi petrecere in acele conditii, a 
continuat. Cei doi tradatori au fost legati si au petrecut sarbatoarea langa 
toti ceilalti. Li s-a dat din bunatatile ospatului, iar dupa festin i-au dus in 
padure, trecand printr-o poiana, pe langa un stog, pe langa o lunca. Ger de 

80 



Muntele marturisitor 

ianuarie. Anul 1946. Cei doi au fost dezbracati si legati de un copac, 
suferind gerul astfel, o noapte intreaga. Dimineata au fost legati de un fag 
cazut si taiati in bucati cu topoarele. Li s-a tras in fata si cate o rafala de 
gloante, apoi au fost ascunsi, cu tot cu haine, sub un stog. Dupa o vreme, 
un flacau, feciorul proprietarului acelei poieni, insotit de tatal sau, pentru ca 
se ispravea nutretul din sura, a ajuns la stog. A oprit sania, a vazut in jurul 
stogului o multime de urme de bocanci. Privind mai atent, a vazut si o 
haina. A tras-o, a vazut o mana, 1-a strigat pe tatal sau, speriat, ingrozit. 

In sat nu se mai auzise de mult timp nimic despre Brailean si 
§umlanschi; unii ziceau ca-s prinsi, altii ca-s impuscati. In sfarsit, toti 
credeau ca-s disparuti, si cei din Radauti, si cei din Vicov. Cei doi, tatal si 
fiul cu sania, stiau cate ceva despre perechea amintita, astfel ca, aflandu-se 
intr-o imprejurare sinistra, au hotarat: 

- Uite ce, mai baiete, nu luam fan. Mergem acasa, repede-repede. 
Au anuntat postul de politie din Vicov. Telefonul a informat Radautii 

si procurorul, impreuna cu comandantul politiei, Popescu, si alti insotitori, 
condusi de omul care le-a furnizat informatia, au ajuns la stog. Olenici, 
seful, care era comunist, si-a facut cruce, caci nu mai vazuse in nici o 
ancheta un spectacol atat de macabru. Cadavrele au fost coborate cu sania 
si li s-a facut autopsia. A fost chemat Vasile Brailean si intrebat: 

- il recunosti, e fratele dumitale? 

- Nu-1 cunosc", a zis uimit. Fetele celor doi erau ciuruite de gloante. 
Dupa un timp de analiza, Vasile a recunoscut ca este fratele sau, Toader. §i, 
intocmai, o femeie maruntica, sora lui Arcadie, care se vaita: „Fratele meu! 
Fratele meu!". Au fost ingropati sub un gard, in cimitirul din Vicov, unde, 
in '46, avea sa fie inmormantat si temerarul Vladimir Macoveiciuc, eel 
care, dupa legile nescrise ale lumii, si-a dat viata pentru demnitate, dar a si 
pedepsit fara mila tradarea... 

C.H.: Pe Vladimir Macoveiciuc 1-ati cunoscut? 

Gv.V.: Nu 1-am cunoscut. Eu am venit in '49, el a fost lichidat in 
'46... 

C.H.: Dar pe cine ati cunoscut? 

Gv.V.: Pe Patrauceanu - nu, pe Cenusa - nu, pe Vasile Motrescu 1-am 
cunoscut bine. E un capitol de valoare din biografia mea si in cuprinsul 
acestui dialog care va deveni, dupa cum ati hotarat Dvs., o carte... Dar, daca 
imi este permis, voi creiona si chipurile celor doi. Constantin Cenu§a era 
din Putna (n. 191 1), a fost muncitor forestier si padurar, in timp ce ajuta pe 
consateni sa se evacueze in paduri, doi locuitori 1-au denuntat la autoritatile 
romano -germane ca are legaturi cu rusii sovietici. Vladimir Macoveiciuc a 
depus garantie pentru el si, astfel, internat din nou intr-un spital, dupa un 
vechi accident, este incadrat in grupul de partizani al lui Vladimir Tironiac. 
Era un luptator brav, se bucura de conferirea decoratiilor „Virtutea 

81 



Constantin Hrehor 

Militara" si „Crucea de Fier". A fost arestat, a evadat de la Securitate si s-a 
apropiat de Vasile Motrescu, apoi de Cosma Patrauceanu. S-a predat in 
1951, la 30 august, dupa ce a fost condamnat in contumacie de doua ori. 
Dupa ani de munca silnica, a fost eliberat in 1964. A fost gasit spanzurat 
dupa numai trei zile de la eliberare. Nimeni nu a dezlegat misterul acestei 
disparitii. 

Celalalt prieten al lui Constantin Cenusa (caruia i se mai spunea 
Costan ori Buzalinca), Cosma Patrauceanu (n. 1909), era din comuna 
Straja, judetul Radauti, acum judetul Suceava. A fost prezent pe frontul de 
rasarit ca infanterist, apoi in artileria antiaeriana, in 1940 a beneficiat de o 
gratiere, fiind acuzat ca a asasinat o evreica. Urmarit si socotit drept 
criminal de razboi, a luat drumul codrului, inarmat, a intrat mai intai in 
legatura cu Constantin Gherman, apoi cu Cenusa, din '50. S-a predat alaturi 
de prietenul sau Cenusa, in aceeasi zi, 30 august 1951. Condamnarea sa 
insuma nu mai putin de... douazeci si doi de ani de inchisoare. A trait in 
libertate din '59, pana in 10 iunie 1992, la Radauti. 

Sigur ca stiu inca multe amanunte pe care nu le vom mai consemna, 
dupa cum, bineinteles, multe nu le am la indemana pentru ca memoria nu-i 
totdeauna activa si selectiva. Si ma gandesc la cativa membri din familia lui 
Vasile Motrescu: la Gheorghe (n. 1924), suferind, cu invaliditate de gradul 
II, la Victor Macoveiciuc (n. 1928), fiul lui Vladimir, un om deosebit de 
politicos si moral, pana nu demult sofer de autobuz, la Autobaza Radauti, la 
Rusu Arhip, din grupul lui Vladimir, eliberat de la Dej in '64, la Grigore 
Zaremba, voluntar in grupul fratelui meu Ion Vatamaniuc, la atatia si 
atatia... 

C.H.: Era pacat sa nu inscriem aceste pagini. Acum sane vorbiti 
despre ce anuntati anterior... 

Gv.V.: Am amintit cateva actiuni principale infaptuite in combinatia 
cu fratii Chiras. In multe feluri am activat impreuna. Am provocat anumite 
sabotaje - am demontat un motor de tractor, am naruit o stiva de busteni -cu 
scopul de a intarzia curgerea materialului lemnos de la Dome sti la rusi: cate 
optsprezece tone de cherestea in douazeci si patru de ore; am avut diverse 
ciocniri cu Securitatea, cu un anume ecou. 

Intre timp a fugit si Vasile Marciuc (1917-1976) din sediul 
Securitatii din Radauti. Ulterior am aflat ca a fost gazda principals pentru 
fratii Chiras. Vestea arestarii ne-a adus-o, spre mirarea lui Ion, fratele 
Gheorghe. Vasile Marciuc era un om inalt, foarte, foarte calm, dar si 
hotarat. A fost pe front in Rusia, de unde a venit cu cateva decora tii. Era 
luptator de precizie pe tancul. 



82 



Muntele marturisitor 



INFATISAREA 

Gv.V.: Pana a da contur altor intamplari, e absolut necesar sa pun in 
relief un nume absolut celebru - Vasile Motrescu (1920-1958)! 

lata cum intra acest om exceptional in epopeea pe care o punem in 
pagina. Eram impreuna cu Gheorghe si Ion Chiras, Mateienii, langa care 
s-a adaugat Vasile Marciuc. Stam impreuna mai mult in Obcina Putnei, 
spre Solca si spre Gura Humorului. De la aceasta obcina pana la granita 
ruseasca, pe linia Putna-Brodina-Brodioara, lucra grupul de partizani 
condus de Constantin Cenusa, in nucleul caruia activau Vasile Motrescu si 
Cozma Patrauceanu. Acesti barbati erau in exercitiu inca din 1944. Au 
luptat in grupul lui Vladimir Macoveiciuc. Ulterior a aparut grupul lui 
Cenusa. Evenimentul pe care vreau sa-1 comunic, cu sinceritate, se 
consuma in 1953, in arealul muntilor. Nu stiu nici acum cauza, dar, Vasile 
Motrescu, despre care voi vorbi pe larg, dup a un interval de peste zece ani, 
din '44 pana in '53, bolnav, satul de anii de retragere, a trimis o scrisoare 
Securitatii: 

„Domnule capitan, daca eu ma predau, care este soarta mea?" Am 
inteles chiar de la el, intr-o anumita circumstanta, ca a apelat la acest mod 
de abordare numai pentru ca sa-si salveze familia. Poate fi plauzibila 
afirmatia lui. Vasile avea doi copii, George si Sofia, si mai cu seama ca cei 
trei frati, mai ales Gheorghe, erau extraordinar de terorizati, tracasati si 
chinuiti. Arestati mereu, sa-1 dea pe fratele lor. Nici sotia lui nu putea iesi 
nicaieri, caci o lua Securitatea si o batea, o chinuia pentru barbatul ei. El, 
hotarat, intr-o seara, a luat un rucsac cu carne de caprior si a mers ziua 
mare spre casa lui, sa lase carnea la copii si sa depuna la post pusca. In 
plina zi nu a trecut niciodata prin locul acela. Niste militieni i-au iesit 
inainte, 1-au somat si 1-au dus la post. O faceau pe eroii ca 1-au prins pe 
Motrescu. Dar el isi batea joe de ei, razand. 

- Domnilor, de ce spuneti treaba asta? Am trecut eu vreodata ziua 
printr-acest loc? E pentru prima data; eu nu stiam ca dumneavoastra faceti 
panda aici. Eu am venit fara frica, am scris ca ma predau... 

La scrisoare i s-a raspuns scurt: „Vasile, dai arma si esti liber. Vei 
iesi la pensie, vei fi liber." 

Dar Securitatea a inteles ca el vrea sa ramana cu familia, nu sa fie in 

83 



Constantin Hrehor 

corpul ei de lucru. Atunci, capitanul Carnu 1-a luat si 1-a dus cu el la 
Radauti. 

- Vasile, noi trebuie sa-ti dovedim ca ce vorbim este adevarat. Noi nu 
suntem asa cum vorbeste populatia. Noi avem cuvant si uite ce e: te duci 
acasa, la familia ta. 

Este adevarat ca Motrescu a venit acasa. Dar aici e o alta chestie: 
Motrescu n-a fost decat nada pentru ceilalti confrati, sa se predea si ei. 
Acuma-i intrebarea: a stiut sau n-a stiut Motrescu de scopul Securitatii? Eu 
nu stiu. Desi am stat mult timp cu Motrescu, el nu ne -a spus treaba asta. Eu 
nu stiu daca Motrescu a stiut sau nu. Dar cert este ca sotia lui Cenusa, care 
tinea extraordinar de mult la Constantin, sotul ei, pe care 1-a cunoscut la 
Cernauti, cand era servitoare la niste familii instarite, a dorit ca alesul ei sa 
paraseasca muntii. Si i-a si spus: 

- Costica, Vasile Motrescu e liber, s-a predat, e bine sa te predai si tu. 

- El nu poate fi liber, femeie. El e pazit acasa. Chiar daca il vezi 
dimineata si seara, nu-i liber... 

Intr-o zi a indraznit Maria sa-1 viziteze pe Vasile si sa-1 intrebe: 

- Dumneata, domnule Vasile, esti liber? 

- Cum vezi, i-a raspuns cu subinteles Motrescu. 

Desi aparent era liber, adevarul era de partea lui Cenusa, Vasile era 
intr-o continua supraveghere. Si era mereu intrebat la post daca a avut sau 
nu legatura cu Cenusa sau cu Patrauceanu. Vasile era foarte diplomat, cand 
avea ceva de vorbit parasea casa. Isi lua coasa in spate si vorbea acolo cu 
cei ce ii puneau intrebari speciale. Asa mi-a vorbit si mie: 

- Am mers la coasa, cu ceva mancare la mine. Am batut coasa, am 
mancat, am tras cateva brazde si un pui de somn. Apoi iarasi am tras la 
coasa si pe seara am coborat fluierand la vale. Nu stiu daca am fost urmarit, 
daca a stat cineva in panda, daca am fost pazit, oricum, nimeni nu mi-a iesit 
inainte. §tiu ca nu dupa mult timp si Cosma si Constantin au trimis scrisori, 
intreband Securitatea: daca ne predam, care e soarta noastra? La care, se 
intelege, numai un singur raspuns se putea primi - libertatea. S-a cazut de 
acord asupra unei zile anume si, aproape de fabrica de sticla din Putna, 
aparu o masina. Un capitan si soferul, neinarmati. Cei doi, Cenusa si 
Patrauceanu, au coborat cu armele in maini, li s -a deschis portiera, au intrat 
in masina si au ajuns la Radauti. Au predat armele, in noaptea urmatoare a 
fost ridicat si Vasile Motrescu. 

- Bine, bravo baieti, bine ati facut, le-au spus perversii din sediul 
Securitatii; aveti libertatea, dar trebuie sa dati declaratie sa vedem si noi pe 
unde ati fost, ce ati facut, la stani, la cabane, de unde v-ati procurat 
alimente. Sa ne spuneti pe unde e banda lui Vatamaniuc... 

S-au aflat atunci zeci de oameni cinstiti care i-au sprijinit cu 
mancare. A avut loc procesul, si-a intrat in atributiuni Tribunalul mare de la 

84 



Muntele marturisitor 

Iasi. Constantin Cenusa - munca silnica pe viata, Patrauceanu - doisprezece 
ani munca silnica, Motrescu - doisprezece ani munca silnica! Asta era 
libertatea promisa de Securitate! O suta de oameni intr-un proces de doua 
luni, cercetari, anchete vreo sase-opt luni... Stiu ca morarul Ghebler din 
zona Neamtului a primit doi ani pentru ca a dat haiducilor un sac de faina; 
se dadeau pedepse grele pentru oricine... 

C.H.: Cum a patruns controversatul Vasile Motrescu in grupul 
Dumneavoastra? Am inteles ca, desi avea un nume cu rezonanta, in jurul 
sau erau prezente numeroase suspiciuni... 

Gv.V.: Da, e un capitol de maxima importanta care impune un contur 
ferm, reliefat special, in 1954, Vasile Motrescu apare in munti, in 
Bucovina; ceilalti doi, ispaseau inchisoarea. lata de ce a trebuit sa spun cum 
s-au predat toti pe rand, cum au fost condamnati, ca sa ma opresc aici. Lui 
Motrescu nimeni nu-i da o bucatica de paine. Era socotit omul Securitatii. 
Securitatea, ca sa dea credibilitate si mai mare acestui zvon, acestei 
convingeri a oamenilor, 1-a chemat pe fratele meu Ion si i-a spus: 

- Voi vreti sa-i vedeti pe fratii vostri? 

Fratele meu Ionica, un om foarte, foarte versat, obisnuit cu 
capcanele, arestat de rusi, condamnat de Securitate, se uita aiurea. 

- Nu te uita ma, nu te uita, mai Vatamaniuc, ca inca nu-s aici, dar 
i-om aduce indata. Daca vreti sa-i vedeti vii, duceti-va si le spuneti sa se 
predea, ca noi 1-am lasat liber pe Motrescu. Noi nu ascundem nimic. Altfel, 
ii coboram morti in curand, daca nu se predau. Sa nu ne faceti pe noi 
criminali, cum ne fac fratii lui Savulet; suntem criminali ca i-am impuscat 
feciorul? Daca se preda, nu-1 impuscam. Asa, nu s-a predat si a ajuns pe 
masina si 1-am aratat lumii; asa ii vom arata si pe ei, morti in masina. Din 
cauza voastra, voi ii omorati, nu noi! Voi ii alimentati, in loc sa ii sfatuiti sa 
se predea! 

- Nu stiu, domnule capitan, nu stiu nimic. Dac-as sti, eu i-as aduce 
aici! le-a raspuns Ionica. 

- Taci din gura. Eu nu te cred. Asta ti-am spus, acum du-te acasa... 
Si gata. A venit fratele acasa si stiti c-a prins? Fratele meu Ionica a 

facut un consiliu de familie, m-a chemat la cumnatul Avram, unde 
mergeam des dupa alimente pentru ca eram mai in siguranta acolo; in curte 
era si fiul-sau Costan, care avea copii. Nu erau banuiti, stateam intr-o 
camara ascuns doua-trei zile, luam alimentele, dupa care ieseam pe un 
geam din spate. M-a chemat fratele Ion acolo; a luat parte si cumnatul 
Gheorghe, la care la fel mergeam adesea, si mi-a spus asa: 

- Mai, daca voi nu-1 impuscati pe Motrescu, la noi nu mai aveti ce 
cauta. 

C.H.: Era o strategic intoarsa... 
Gv.V.: Foarte hotarat! 

85 



Constantin Hrehor 

- ... Nu mai aveti ce cauta, pentru ca el este sigur moartea voastra. 
Voi ajungeti in mainile Securitatii, iar noi suntem in pericol. Asa ca, din 
acest moment, pana nu-1 impuscati pe Motrescu, la mine nu veniti. 

Desigur, Motrescu era la noi, in mainile noastre. Cum s-a intamplat? 
Avand in vedere faptul ca in comuna Sucevita se inasprise foarte mult 
supravegherea gazdelor noastre si eram din ce in ce mai stramtorati si in 
pericol, eu am luat o masura de siguranta: sa-mi recrutez un om nou, 
nebanuit pana acum, fara nici un fel de legatura pe care, in cazul ca mi se 
va taia si ultima speranta, sa-1 pot apela. Cine a fost acela? Irimie Cazacu, 
zis Pichioiu. N-am fost niciodata pana atunci la el, dar asa cum v-am spus, 
cand stam zile si nopti, analizand pe fiecare din comuna Sucevita de zeci de 
ori, am ajuns si la Irimie Cazacu. Si 1-am trecut acolo in mintea noastra ca 
pe un posibil sprijin la vreme de necaz. 

C.H.: De rezerva... 

Gv.V.: Asa ca de data asta eu m-am dus la el intr-o duminica noapte, 
in anul 1954, spre toamna; incepuse boncanitul cerbilor. Asta inseamna 
septembrie. M-am dus la Irimie, am batut in geam. A iesit, m-a luat in casa, 
m-a recunoscut; el era bun prieten cu Ionic a, cu fratele, foarte buni prieteni. 

- Bade Irimie, eu am venit la mata pentru un lucru. Nu trebuie s a-mi 
dai nimic, eu am acum inca sprijin de la cineva, dar in cazul ca voi fi 
stramtorat si vor fi arestati fratii, cumnatii, vei putea mata sa ma ajuti? Nu e 
nici un secret faptul ca fratii Chiras, Mateienii, sunt fugiti din comuna si 
sunt cu mine... 

- Gavriluta, stiu. Stiu ca sunteti toti si te asigur oricand, sa nu ai nici 
o grija. Va dau tot ce aveti nevoie. 

Mi-a dat si-am mancat. Tuturor eu le ceream lapte. Acest aliment 
nu-1 aveam in munti; eram satul de cartofi, de fasole, dar de lapte nu. Mi-a 
dat o strachina cu lapte si am vrut sa plec. 

- Nu pleci, Gavrile, imi zice. 

- Am de unde lua alimente, sa nu-ti faci probleme, imi este destula 
asigurarea pe care mi-ai facut-o pentru viitor. 

- Nu, nu, nu. Nu-ti dau nimic in seara asta. Vreau sa vorbim doar 
ceva. Stai aici, nu mai merge dupa alimente, sunt cele de trebuinta la mine. 
Uite ce, maine e luni - eu lucrez la Bercheza, intre Campu si Batca 
Corbului, inspre Obcina Putnei. Peste o saptamana sa vii acolo, eu lucrez 
impreuna cu cei doi nepoti ai mei. De ei insa sa te feresti. Dimineata, spre 
ora opt, eu voi fi acolo. Iti aduc malai, fasole, cartofi, pun in caruta si va 
aduc. Stii ca eu sunt prieten cu Ion Chiras... Ne intalnim in Subcampuri..." 
L-am ascultat cu atentie. Mi-am zis: „Oare nu ma atrage intr-o cursa?" imi 
era frica de santaj. Asa a fost atras in cursa fratele meu Nicolae, pe care 
nu-1 vizitam; el fiind cu slujba in armata, a fost slab in fata jocurilor 
securistilor si a predat cateva gazde, deschizand practic lantul arestarilor... 

86 



Muntele marturisitor 

Am mers la locul stabilit de Ieremie Cazacu. M-am asezat intr-o 
gropita, invelit in patura; am vegheat cu strasnicie zona de la miezul noptii 
pana spre zori. Nu am auzit nimic suspect, nici in stanga, nici in dreapta. 
Deodata am auzit: dur, dur, dur - venea caruta. A oprit, stateam atent, 
incordat. Copiii s-au dus in padure. Am aruncat un ciot de lemn langa 
coliba. Ieremie era langa caruta, a tresarit si s-a indreptat spre deal, pe 
coasta padurii, inspre mine. M-am ridicat din gropita si el, razand, mi-a 
intins mana si s-a asezat langa mine. Mi-a zis: - Ai venit? 

- Am venit de azi noapte... 

- Uite, aici lucrez eu. Am adus tot ce va trebuie, dar mai stai un pic. 
Cand am auzit „mai stai un pic", am intrat iarasi in griji. „Ce vrea sa 
insemne vorba aceasta? Nu aveam la ce sta, eu nu eram forestier, eram 
fugar. Oare nu-i pe undeva un lup pus pentru supraveghere?" - mi-am zis si 
simteam ca-mi plesnesc nervii. Am ramas. La un moment dat am auzit in 
spate, pe deal, o tacanitura ca un plesnet de vreasc si am intors capul. Am 
vazut ca vine un om, nestiind pe moment cine e. Am impietrit. 
Necunoscutul avea pusca in mana; nu ma observa, dar Ieremie, familiar, ii 
iesi inainte. Se cunosteau, nu venea cu frica, ci cu siguranta. Omul acela era 
Vasile Motrescu! Mie, Vasile nu mi-a spus ca il stia pe Ieremie, nu mi-a 
pomenit ca Ieremie 1-a salvat pana acum. Se stiau din timpul evacuarii, 
cand rusii jefuiau carutele si vitele oamenilor, in padurile din jurul 
Botosanilor, a Dorohoiului. Ieremie a salvat doi cai, Motrescu a salvat doua 
vaci, ii unea necazul, necazul i-a imprietenit. Au facut un schimb de 
animale; cu calul primit de la Ieremie, Vasile a adus materiale pentru 
construirea caselor, multumindu-si copiii. Vasile il vizita in fiecare an, la 
hramul Sucevitei. lata, asadar, de unde se stiau. 

Cum spuneam, Motrescu i-a dat un semnal lui Ieremie si dupa ce 
si-au dat mana priveau imprejurimile. I-a spus Ieremie ceva si eu am 
inteles. M-am ridicat din gropita si am venit la ei. Vasile s-a repezit la 
mine, m-a imbratisat, stiind prea bine ca eu sunt acela care nu sunt de acord 
cu impuscarea lui. Era un om foarte inteligent, intuitiv si deductiv, insa 
avea si un mare defect - nu putea sta singur. Oricum, a fost un exceptional 
partizan, nu pot sa-1 descriu, atat de complexa i-a fost personalitatea! 

Cum am subliniat, fund un personaj controversat, dubios in libertatea 
mascata pe care i-au acordat-o slujbasii Securitatii, Vasile Motrescu era 
obligat sa umble flamand si amarat, evitat si de vicovenii lui si de altii, mai 
straini, din alte locuri. Haladuia prin paduri ca un lup singuratic, fara un 
colt de paine in traista, indraznind sa ceara cate o gura de mancare doar de 
la muncitorii forestieri cand le auzea topoarele in p adure. Evita vicovenii si 
putnenii, cauta mai mult oamenii din Sucevita. Irimie Cazacu a fost 
salvarea lui, cateva luni nu a trebuit sa apeleze la nimeni altcineva. Avea o 
colibita peste varf, sub Batca Corbului, trecea Obcina Mare, se intalnea cu 

87 



Constantin Hrehor 

Ieremie si se retrageau la coliba. Vasile ii ducea vanat in schimbul altor 
produse. Deseori ii spusese prietenului: „Bade Ieremie, eu mor, nu mai pot 
trai in singuratate. Ori mor, ori ma predau... Dar nu ma pot preda, caci 
Securitatea ma face bucatele! 

Stia Motrescu cata fatarnicie e in supusii comunismului. Cand i s-a 
dat drumul in munti, cu scopul de a aduce servicii Securitatii, fiind bine 
cotat, observandu-i-se calitatile deosebite, cand agentii au considerat ca 
1-au castigat de partea lor, i-au spus: 

- Vasile, nu faci un ceas de inchisoare. Uite, te facem ofiter, te 
trimitem in misiune cu o echipa de-a noastra: Cu Nelu, Costica si Mitica. 

In realitate, acestia erau inspectorul Goian, capitanul Pasarica si inca 
unul. „Mergi in muntii Fagarasului, dumneata esti expert, noi avem echipa 
asta acolo, va veti intalni cu ea, cu partizanii fagaraseni." 

Vasile a replicat: 

- Domnule capitan, dar eu m-am predat. Vreti sa ma impuste 
banditii? Dumneavoastra ne-ati condamnat o data si nu v-ati respectat 
cuvantul. Ne-ati spus: preda ti armele si aveti libertatea... Eu, de un an de 
zile, nici sotia, nici copiii nu mi-am vazut. Sunt in captivitate la 
dumneavoastra, chiar daca mi se aduceau prajituri si mancare, cat vream si 
ce vream, la Bucuresti, la Interne. 

- Vasile, vei avea dupa aceea libertatea. Dupa ce termini actiunea in 
Fagarasi, tu pleci acasa. 

- Da, da. Cum sa plec acasa? Ceilalti in inchisoare si eu acasa. Ce vor 
zice oamenii din comuna? 

- Bai, Vasile, dar aceia stau in inchisoare pan a vii tu acasa. Nu-i 
tinem mult, ii trimitem si pe ei. Cand vii tu si ei vor fi liberi..." 

In muntii Fagarasului Vasile Motrescu era trimis ca sa lichideze 
grupul de partizani condus de Ion Gavrila-Ogoranu. 

-Bine...", se invoi. 

Asa ajunge Vasile Motrescu in muntii Fagarasului, cu echipa pe care 
am pomenit-o. E lunga povestea si bine cunoscuta. Eu sunt prieten la ora 
asta cu Ion Gavrila Ogoranu, fostul comandant al grupului de partizani 
fagaraseni. A povestit si s-au filmat toate aceste lucruri. S a spun care a fost 
momentul si care a fost aranjamentul de a se intalni grupul de securisti cu 
grupul de partizani. Securistii travestiti, se dadeau drept partizani, veniti din 
muntii Vrancei, unde Securitatea si-a bagat coltii, dispersandu-i si 
omorandu-i. Scapati, acestia nu puteau supravietui decat daca erau ajutati 
de cineva; au auzit ca in muntii Fagarasului sunt partizani multi si ca 
acestia i-ar ajuta. Acesta era grupul de „partizani" din muntii Vrancei - 
mi-a spus apasat Motrescu. 

Eu, fiindca am facut o scoala militara, avand notiuni de justitie, eram 
perfect edificat asupra tuturor acestor lucruri. Stiam ca trebuie si suferinta 

88 



Muntele marturisitor 

si renuntare la foarte multe lucruri pentru a atinge un ideal. Suspectam 
absolut orice, stiam ca se recurge deseori la santaj. Prin santaj au fost prinsi 
unii in padure, la braconaj. Celui vazut in asemenea imprejurari i se spunea: 
„Mori in inchisoare patru ani sau ne joci rolul. La si pusca aici, te duci acasa 
si noi iti dam permis de pusca legal, dar joci rolul, umbli pe urma 
banditilor." In loc de condamnare, trebuie sa spun, unul a primit permis de 
pusca si umbla dupa noi, jucand perfect rolul incredintat... 

Grupul trimis s-a intalnit cu partizanii fagaraseni. In mijlocul lui era 
Motrescu. Grupul de securisti a recurs la urmatoarea stratagema: a lasat pe 
unul din formatie intr-o cabana, pe motiv ca-i bolnav, ceilalti au mers la 
locul de intalnire. Au spus: 

- Hai sa mergem la cabana, ca avem acolo un tovaras, foarte bolnav, 
sa-1 luam si pe el. Fratilor, ne pare bine ca ne-am intalnit. In momentul 
cand treceau paraul pe o punte, Motrescu a ramas mai in urma si a imboldit 
cu un bat pe unul dintre partizani si a spus: „Securitatea, fratilor, tradatorii 
neamului!". S-a facut rumoare, partizanii au sarit pe cei doi, unul a sarit si 
pe el. Atunci el a spus: 

- Stati, fratilor! Ei sunt securisti, eu sunt partizan, ma numesc 
Motrescu, m-au prins, m-au santaj at sa vin cu ei aici, dar eu va spun cine 
sunt. Dar, atentie, la cabana au automate! Sigur nu vor trage, caci ei vad ca 
mergem cu totii. 

Intr-adevar, toti au mers la cabana - au stat deoparte securistii, 
deoparte partizanii, foarte atenti. Gavrila Ogoranu intreba: 

- Vasile, cine sunt dumnealor?" 
Vasile a inceput asa: 

- Pai, sa vezi, eu sunt bucovinean, am fost partizan... N-a apucat a 
spune ca cei veniti sunt securisti si, ascultandu-1 pe Vasile unde bate, 
imediat au sarit sa puna mana pe automate. Au sarit partizanii, le-au luat 
automatele si un sac de merinde cu grenade. I-au legat si s-au dus pe munte 
cu ei. Nu va spun ce s-a mai intamplat. Cert este ca ei au fost impuscati toti, 
iar Vasile Motrescu a stat trei zile cu ei. Partizanii fagaraseni 1-au lasat cu 
niste bagaje sub un brad. 

- Vasile, stai aici. Noi mergem intr-un loc sa luam niste bagaje, 
venim aici apoi plecam." 

Ogoranu mi-a spus: „Cand am venit acolo, am gasit pusca rezemata 
de brad, bocancii jos si Vasile - nicaieri. Am strigat, am stat pe acolo. 
Securistii au recunoscut ca aveau opt grupuri prinse in felul acesta, pe la 
Baia de Arama, prin Muntii Vrancei, peste tot. 

Acum, Motrescu, in camasa si izmana, s-a izbit de stanci, s-a umplut 
de sange si, asa, plin de lovituri, s-a predat la un post de militie. Ajuns 
acolo, a spus: 

- Anuntati Bucurestiul, eu sunt Vasile Motrescu, ne-au prins banditii 

89 



Constantin Hrehor 

si ne-au batut. Uitati in ce hal sunt. Imediat au sosit acolo oamenii 
Securitatii, alarmati. 

- Vasile, ce s-a intamplat? 

- Un batran ne-a pus in legatura cu partizanii si, in momentul cand 
ne-au zarit, au sarit pe noi, ne-au legat la ochi si trei zile ne-au batut. Eu 
le-am pupat opincile si i-am rugat sa-mi lase viata, ca am sotie si copii 
acasa, intr-o zi, m-au dezbracat si mi-au spus: «Du-te si spune-le banditilor 
care te-au trimis sa mai trimita si pe altii dupa noi, ca vor avea aceeasi 
soarta!» 

- Dar unde-s Costica, Nelu si Mitica? 

- Nu stiu. Eu am auzit intr-o noapte doua focuri de pusca... 

- A, vrei sa spui ca i-au impuscat? 

- Am auzit intai vorbind ceva despre un urs. A sa ca nu stiu in ce au 
tras. Nu stiu nimic. 

Securistii 1-au tinut asa un timp, stateau mirati, scriau. 

- Ati trimis patru banditi dupa noi, tradatorii neamului, v-au trimis pe 
unul inapoi sa va spuna ce-au patit. Nu mai trimiteti si altii. Asa procedeaza 
banditii - rosti foarte marcat bravul partizan. Ne-ati promis libertatea si nu 
va respectati cuvantul! 

Discutia a avut loc la Ministerul de Interne. Securi stii i-au propus lui 
Vasile un alt traseu: 

- Vasile, am hotarat sa pleci in Bucovina, dupa banda lui Gavril 
Vatamaniuc. 

- Cum, domnule capitan - era atunci capitan Carnu -, „cei din munti 
stiu ca eu sunt arestat si condamnat, cum apar eu acolo, plus ca Cenusa si 
Cozma sunt in inchisoare? 

- Vasile, un moment. Tu te duci, cobori la orice post de militie si iei 
alimente. N-ai nevoie sa te vada lumea. Cunosti regiunea. Cauti sa-i 
gasesti. Nu-i prinzi tu. Ca, in Fagarasi, noi am procedat gresit. Cobori la un 
post de militie, anunti si venim noi, ii incercuim si ii prindem." 

Astfel Motrescu a ajuns aici: le-a trimis o scrisoare de adio si le-a 
spus asa: „Daca ati crezut voi ca eu, taranul V. Motrescu, voi lua maine 
poimaine parte la crimele comise de voi in cutare si in cutare loc, v-ati 
inselat. Criminali si tradatori, ati vandut tara Rusiei..." Dupa scrisoarea de 
adio, Securitatea a chemat-o pe Maria, sotia lui: 

- Marie, ce are Vasile, a innebunit? 

- Nu stiu. El a spus ca a venit intr-o permisie si cand a plecat a spus 
ca se prezinta la dumneavoastra. Nu stiu nimic de el. 

- Cand vine Vasile ii spuneti sa ne caute, ca nu are nimeni nimic cu 
el. Sa vina sa stea acasa, ca noi n-avem treaba cu el. Vrea sa ne faca jocul, 
bine, nu, la revedere. 

Vasile stia ce a facut in Fagarasi. Cum sa vina acasa? Dar nimeni din 

90 



Muntele marturisitor 

sat nu stia isprava lui Vasile. Toti stiau doar atat: Vasile a fost condamnat, 
aceia sunt in inchisoare, iar el este aici. Fiind totalmente suspect, rudele 
mele au spus ca: „trebuie impuscat". 

C.H.: Tot ce ne spuneti despre episodul din Fagarasi, e intr-adevar 
excelent ilustrat de catre Ion Gavrila-Ogoranu in paginile dense din 
memoriile sale, intalnirea fiind relatata sub numele „Batul de corn". 

Gv.V.: In acele imprejurari 1-a gasit pe Irimie. Vasile i s-a plans de 
foame, dar si ca ucigasii ii vor sufletul. 

- Am auzit ca aici sunt partizani. 

- Sunt, Vasile. Dar sunt extraordinar de tainici. Nu prea ii vede 
lumea. Sunt ca niste oameni invizibili, care apar si dispar si nu stie nimeni 
nimic de ei. Intra in pamant... 

- Cum fac bade Irimie sa ma intalnesc cu ei? 

- Uite, Vasile, cand va fi o zi senina senina, sa nu fie ceata, eu am sa 
vin aici sus, sa ma intalnesc cu tine. 

A stat multe zile in varful acela si se tot uita pe cer, asa cum se 
priveste la apararea antiaeriana. Se uita pe cer, asteptand clipa, revelatia. 

Intr-o zi, dupa-masa, spre seara, era lacrima cerul, de o claritate 
extraordinar a. 

- Vasile, vino incoace. Vezi varfurile acelea? Peste Sucevita, peste 
Soarecu? Si i-a aratat Chinul Mare si Chinul Mic. In regiunea aceea ar 
putea fi ei. 

Sa vedeti ce inseamna omul padurii! Cu Irimie n-am vorbit niciodata. 
Irimie nu stia de noi nici un pic. Si totusi a intuit ca acolo e posibil sa stam 
noi, pentru ca, braconier fiind, el stia locurile tainice care se preteaza pentru 
o astfel de viata. 

- Acolo e posibil sa traiasca ei. Mai e si Fundul Marului, Fundul 
Rustii, Fundul Dragusinului. Pot sa fie peste Obcina, in zona Niculenilor. 
Sau dincolo, peste Dragosa... 

Si-a luat Vasile mancare pentru o saptamana, ceaunasul, malai, 
cartofi, fasole si de la Bercheza a trecut la Rusca, de la Rusca in Marul, de 
la Marul in Dragusinul, apoi peste Dragusinul la Soarecu, cu orientare de 
partizan versat; a facut ocolul acesta si a ajuns la Chinu. A umblat pe acolo 
roata-roata. Nimic. Era spre sfarsitul saptamanii. Avea putine alimente. A 
ajuns intr-o seara sub un brad mare, stufos. Si-a zis: aici am sa stau noaptea 
asta. In caz ca ploua am bradul de aparare si fac un focusor; paraul e acolo, 
iau apa si fac o mamaliga. Cand privi in jos, vazu un bat nu mai gros decat 
chibritul, infipt in pamant. El se uita la bat, il cerceta. Un bat, daca era 
nelalocul lui, il suspectam. Batul asta nu se infige daca pica din copac, ca-i 
usor. Asta-i mana de om. Dar cu ce scop? A luat batul, 1-a examinat, se 
vedea ca a fost rupt si infipt acolo. S-a uitat imprejur si a scormonit acolo. 
Cand a dat acele bradului la o parte a vazut ca pamantul e afanat, nu e tasat. 

91 



Constantin Hrehor 

A mai scobit si a gasi sticla cu cartuse. Gheorghe Chirac a pus sticla acolo 
si a infipt batul; dupa acest reper ar fi nimerit locul, in miez de noapte, 
smoala putea sa fie. Motrescu a gasit batul, a gasit sticla. Venea de la 
Putna, de la saizeci kilometri, ocoli intr-un teren necunoscut si a gasit sticla 
cu cartuse in pamant! Va inchipuiti ce instincte aveau oamenii muntelui? 
Cand a gasit el sticla nu mai era nevoie de alt a dovada ca noi suntem prin 
apropiere. A cautat mai amanuntit, facand cercuri foarte stranse. Mai la 
vale, pe marginea paraului, a gasit bordeiul nostru. Am spus ca era spre 
toamna. Am facut bordeiul si ne-am dus dupa alimente, sa fim bine 
aprovizionati peste iarna. 

Drumul era foarte lung de acolo pana in sat, evitam anumite puncte 
periculoase, anumite locuri de trecere. Faceam ocoluri mari prin desisuri, 
pe unde circulau mistretii, in comuna am stat vreo trei zile. Vasile Motrescu 
s-a instalat in bordei; noaptea isi facea mamaliga... 

Asadar, Vasile ne-a gasit bordeiul. S-a instalat ca vulpea in vizuina 
bursucilor; s-a dus si a impuscat un caprior, malai a mai gasit acolo; suferea 
insa de o mare neliniste. Zi si noapte nu dormea. Nu stia cum se va 
intampla intalnirea cu proprietarii. Noi, cand plecam de la bordei, 
camuflam intrarea, plantain un bradulet verde pe bordei, braduleti imprejur, 
multe semne. Era imposibil sa intre cineva si sa nu darame unul din 
semnele care le puneam noi, sa nu le deranjeze de la locul lor. 

Am venit. De la distanta de o suta-doua sute de metri, dupa ce i-am 
lasat pe fratii Chiras cu rucsacele, fara greutate la mine, liber pentru 
actiune, am mers sa controlez semnele. Intr-un loc, am vazut ca cele doua 
paie pe care le-am legat eu de o parte si de alta sunt rupte. Vasile a facut 
intre timp explorari in jurul bordeiului. Toate cele cinci semne le-a miscat 
de la locul lor, fara a le da importanta. M-am dus dincolo. Si panza de 
paianjen era rupta; eu n-o rupeam, o lasam intotdeauna acolo, caci era un 
indiciu. Dupa ce treceam printr-un alt loc, cu ai mei, puneam la loc 
semnele. Dincolo, cetina pe care am aplecat-o eu nu mai era la locul ei, era 
tot aplecata, dar nu era unde am pus-o noi. Luand-o in piept, creanga s-a 
dat la o parte si n-a mai venit la locul ei. Era pericol. Am mers la ai mei si 
le-am spus: 

- La bordei a intrat cineva. 

C.H.: Era ziua de-acuma, nu? 

Gv.V.: Spre seara. Am plecat noaptea din comuna Sucevita, am 
calatorit, ne-am odihnit, am stat toata ziua sub greutate. Spre dupa-masa, pe 
la patru, am ajuns. Ai mei s-au alarmat. Am pasit atenti spre bordei. 
Banuiam ca e cineva. Ne-am zis: nu intram. Facem o panda, trebuie sa iasa 
intrusul. La noapte trebuie sa iasa afara. Am auzit la un moment dat, de la 
vale, „plisc!", in fata bordeiului. Ne-am dat dupa o tufa si am vazut un om. 
Pusca era jos, strangea niste vreascuri de aprins focul, surcele de brad, 

92 



Muntele marturisitor 

maruntisuri. Ne uitam si nu-1 cunosteam; pe Motrescu il stiam doar din 
spuse... 

C.H.: Extraordinar... 

Gv.V.: Descris, el este. Inalt, brunet, cu pusca jos. Am iesit si 1-am 
somat. El a ridicat mainile. 

„Vino la deal, la noi!" Eram la sapte-opt metri. Acolo erau braduleti, 
desis. A venit. A lasat pusca acolo. Ne-am dus, am luat pusca si 1-am bagat 
in bordei. Ne-am luat pe rand rucsacele. Acum a avut loc sedinta in familie: 
sa-1 impuscam pe Motrescu. Informatiile care le aveam despre Motrescu 
toate concluzionau ca este tradator. Pe cumnatul Gheorghe, la care trageau 
niste vicoveni, cu boii, venind luni si plecand sambata acasa, lucratori in 
padure, 1-am intrebat ce fel de oameni sunt, caci vreau sa vorbesc cu ei, sa 
iau informatii despre Motrescu. Am iesit intr-o zi la ei, sambata seara, cand 
se pregateau sa piece acasa si i-am intrebat - unul se numea Gavril si unul 
Toader, tata si fiu, Gavril Hritcan era batranul, Toader Hritcan era feciorul: 

- Bade Gavril, uite cine sunt eu. Am o rugaminte la dumneavoastra, 
vreau un lucru sa-mi spuneti, va rog foarte mult, ca-i vorba de vietile 
oamenilor. Spuneti-mi ce situatie este Motrescu? Ce stiti dumneavoastra, ca 
sunteti vicoveni? Am mai stat de vorba si cu alti vicoveni - am zis aiurea - 
si cei mai multi mi-au spus ca n-au incredere in el... 

- Eu stau in apropiere de el, imi raspunde Gavril Hritcan. Nu stiu ce 
sa va spun, dar ceea ce stiu va spun. Sotia mea merge ziua sa ia din papusoi 
frunza de sfecla, cate un bostan, sa dam la animale, la vietati. §i gaseste 
urma de bocanc, de cizma, in porumb la mine. §i mai ales pe un anumit loc, 
aproape ca e poteca batuta spre casa lui Motrescu, a tatalui lui... 

Atunci, m-am intrebat: „Daca-i omul Securitatii, cum s-a lansat 
vorba, de ce se fac pande la casa lui, de ce-o ameninta pe Maria, sotia lui? 
Dar nici ce spune Vasile Motrescu nu poate fi crezut!" 

Nu stiam deocamdata care e situatia acestui om extraordinar de dur, 
cu o rautate pe care i-a insamantat-o comunismul, in inchisoare, in lagar, in 
prizonierat. Decizia din „consiliul de familie" mi s -a parut pripita. „De ce 
sa-1 impuscam, poate nu-i tradator?" Oricum, clipele au inceput sa se 
precipite. Dar eu mi-am amintit de lectiile de la scoala de politie judiciara, 
cand profesorul Praporgescu de la „Carmen Sylva" ne-a spus: 

- Domnilor, veti fi pusi in situatii deosebit de complicate, sa cercetati 
cazuri deosebit de incurcate. Sa stiti ca adevarul nu este usor de gasit. Cu 
rabdare, sa suspectati orice mic amanunt care va poate duce pe o pista cu 
totul alta decat cea reala, orice aparenta dovada care poate duce pe o pista 
falsa. Sa stiti un lucru: mai bine sa fie zece vinovati in libertate, decat un 
nevinovat in inchisoare!" 

Acest lucru mi-a intrat in sange, in creier si nu puteam accepta. De 
aceea, si acum, orice aud, chiar daca e impotriva mea, eu primesc cu 

93 



Constantin Hrehor 

rezerva. Oricand realitatea poate sa fie alta. Nu dau ascultare zvonurilor, 
tuturor cuvintelor pe care le aud. Stiu ca adevarul poate fi in cu totul alta 
parte. Si de data aceasta, aplicand preceptul marelui profesor de Cod penal, 
am indraznit si am zis: 

- Frate Ionica, eu n-am dovezi cum ca Vasile este omul lor. Ce 
vorbeste lumea nu-i litera de Evanghelie. N-am dovezi ca ceea ce se spune 
despre Motrescu este adevarat. Dar stiu un lucru: ce spune Securitatea 
niciodata nu face doi bani. Si va intreb pe dumneavoastra: daca e omul lor, 
de ce ar veni sa se divulge, cand toti se feresc de el? Nu sunt de acord. Nu 
pun pret pe nimic, nici pe ce spun oamenii, nici pe ce spune Vasile 
Motrescu si nici pe ce spune Securitatea... 

- Atunci ce sa facem, Gavrile, cu el? 

- Ce sa faceti, ma intrebati? Sa nu ne grabim... 

Stateam la sfat acolo, in fata bordeiului, afara; pusca lui Vasile era la 
noi, armamentul, la noi. N-avea ce ne face. El a simtit ca e in pericol. Mi-a 
spus mai tarziu. Ramasese in picioare, in seara aceea, hotararea sa fie 
impuscat. Ca sa scapam de el, caci nu puteam merge dupa alimente... 

- Ce facem, il luam cu noi?" intrebara sfiosi fratii. 
Le-am spus astfel: 

- Fratilor, lasati-ma un moment, sa-mi iau ranita, automatul, sa-mi 

; 7 5 7 ; 7 7 

iau ceva alimente pentru o zi-doua. Sa fiu singur, caci singuratatea, pentru 
mine, este mana cereasca. 

Imi trebuia liniste. Deseori fugeam de ai mei si stam cate o 
saptamana, doua retras, puteam sa ma rog lui Dumnezeu in tihna. Traiam 
intens rugaciunea, extrem de apropiat de ceea ce trebuie sa fii cand te 
apropii de Dumnezeu. Simteam o siguranta extraordinara cand eram singur. 
Nimeni nu facea zgomot dupa mine, nimeni nu vorbea, nu auzeam, auzeam 
numai soapte, animalele nevinovate din jurul meu. Stateam adapostit atat 
de bine, incat caprioarele se jucau deasupra mea..., si jderii, si cerbii, lupii 
si rasii... 

Am zis catre fratii mei indoielnici: 

- ...imi iau ce este al meu si dupa ce tree peste obcina, puteti sa-1 
impuscati, eu nu vreau sa aud zgomotul pustii." 

Cand au auzit fratii aceste cuvinte, oarecum intrigati si neputinciosi 
fara prezenta mea, au zis: 

- Bine, Gavrile, stai un pic, dar tu ce spui, ii dam drumul? El ne-a 
descoperit. Ce facem? Ne sapam alt bordei, in alta parte? 

- Nu, uite ce facem, ii dam pusca, ii dam cartusele, il tinem descult 
si-i dam drumul... 

L-am chemat afara. El sigur a crezut ca 1-am chemat sa-1 impuscam. 

- Vasile, i-am zis, dumneata stii cum a murit Toader Brailean? Stii! 
Stii cum a murit Sumlanschi? Stii! Acesta-i pretul tradatorilor. Nu stiu ce 

94 



Muntele marturisitor 

hram porti dumneata. Nu stim, nu avem de unde. Noi suntem aici ceea ce 
vezi. Ce spui dumneata credem si nu prea." Apoi i-am spus: 

- Esti partizan vechi si stii bine ca un partizan adevarat nu moare. 
Dar daca incalca regulile sfinte ale tagmei, il impusca banditii. Daca insa e 
corect, traieste mult si bine. Avem o rugaminte la dumneata, ia-ti pusca, 
ia-ti cartusele si Dumnezeu sa te ajute! Obcina Putnei sanuo treci, inspre 
Sucevita. Daca te intalnim, te impuscam, asta ti-o spunem deschis. Oamenii 
nostri, braconierii, te vor vedea si te vor impusca sigur. Esti foarte 
suspectat... Noi suntem partizani, nu ocolim, o spunem limpede. Dumneata 
spui ca esti partizan, dar oamenii stiu ca dumneata ai tradat grupul Cenusa 
si esti in munti dupa noi. Se spune ca esti omul Securitatii si sigur vei fi 
impuscat. Asta e hotararea oamenilor... 

A pus privirea in pamant, foarte abatut, incurcat de ganduri. 

C.H.: Din descriptiile Dvs., reiese ca Motrescu, dincolo de barbatia 
lui de fier si de faptele lui pare a decupate din legenda, era un personaj 
tragic. 

Gv.V.: Era. El este unul dintre exponentii dramei romanesti din acel 
timp, un om cu un destin deloc comun... 

C.H.: Cati ani aveati atunci cand exprimati pozitii atat de ferme, de 
adevarat lider incercat? Cu o maturitate de invidiat... 

Gv.V.: Aveam 25 de ani. Aveam experienta, e drept... 

C.H.: Va mai amintiti - ca sa ne intoarcem la acelasi moment de 
inalta tensiune - cand 1-ati reperat pe „suspect" la bordei, ce replici au f acut 
dialogul? 

Gv.V: Prima data: „Cine esti dumneata?" Dupa ce s-a legitimat ca 
este Vasile Motrescu, 1-am intrebat: „Cine te-a adus aici?" A raspuns ca 
singur a reperat bordeiul, apoi 1-am intrebat cum a ajuns in Bucovina, 
despre condamnare si despre alte crampeie de viata... El, dupa ce 1-am 
anchetat foarte strans, cu intrebari scurte, ne-a spus: 

- Oameni buni, eu ce spun adevar este, dumneavoastra puteti crede 
ce stiti. Eu acesta sunt, dumneavoastra acestia sunteti. Daca puteti sa ma 
ajutati, sa ma salvati, bine, daca nu, Dumnezeu sa va calauzeasca. V-am 
spus totul, altceva eu nu va pot spune. Minciuna nu convinge, eu va spun 
adevarul. 

Ma into re la Ieremie Cazacu. El m-a rugat insistent sa-1 primesc pe 
Vasile Motrescu, garantand pentru integritatea sa. Motrescu, la intalnirea 
mijlocita de Ieremie, s-a aratat foarte bucuros de prezenta mea. Irimie, un 
zdrahon de doi metri, ne-a luat sub cate un brat si ne-a spus ca un tata: 

- Mai fratilor, va rog stati impreuna, va rog in numele lui Dumnezeu. 
Ieremie avea foarte multa mila fata de Motrescu, caci Motrescu i se plangea 
deseori ca sta singur si nu stie ce sa mai faca. Va rog in numele lui 
Dumnezeu, stati impreuna, ca e mult mai bine. Eu va voi ajuta cu tot ce va 

95 



Constantin Hrehor 

va trebui, eu lucrez in padure cu caruta si va voi aduce de toate. 

- Bine. Vedem noi ce facem, spun eu. 

- Acum stati sa piece baietii, sa-i trimit dupa lemne la deal, caci 
avem de facut carbuni. 

A adus mancarea, am mancat, ne-a dat malai, cartofi si fasole si cu 
aceste provizii, cu Motrescu, am plecat spre colibita lui. In drum spre 
colibita, Vasile imi zice: 

- Gavriluta, am toata increderea in tine, caci am vazut atunci cand am 
fost la voi cine esti. Hai pe aici sa-ti arat ceva. 

Am intrat intr-un zmeuris care nu mai avea fructe, in lastaris era 
imposibil sa se intre fara zgomot. 

- Cum intram pe aici, facand zgomot?, intreb eu cu o anumita grija. 

- Hai, ca nu departe am sa-ti arat ceva... Aici am rezerva de la 
fagaraseni. Intr-o cutie de lemn erau depozitate, putin malai, fasole si 
putina branza, branza batuta intr-un borcan. Pentru doua saptamani aveam 
hrana asigurata acolo. „Si acum hai la coliba", mi-a zis. Si am trecut spre 
colibita lui, o colibita pentru un singur om. 

C.H.: Suspiciunile dumneavoastra s-au terminat dupa ce 1-ati eliberat 
sau, pe drum, pe carare, tot va gandeati ca poate fi un pericol? 

Gv.V.: Total grija nu s-a spulberat, dar am mers asa, ca intr-un fel de 
jungla necunoscuta, cu suspiciunea ca la orice pas s-ar putea ivi pericolul. 
Va inchipuiti, ca intr-un teren necunoscut, plin de primejdie. Am ajuns la 
colibita. De bucurie, m-a pupat de doua-trei ori. Era acum un om la locul 
lui. Avea cu cine vorbi, nu era singur. Imediat a lasat pusca, s-a apucat si a 
marit colibita, a facut-o sa incapem amandoi. Avea carne la coliba, intr-un 
izvor. Mi-a spus ca in urma cu doua saptamani a tras intr-un cerb, ca aici, la 
deal, este o saratura unde vin cerbii si caprioarele sa linga pamantul umed, 
unde a pus sare padurarul Bujanovschi. El a facut o panda acolo, caci a 
vazut urma si a tras intr-un cerb si, in timp ce-1 urmarea pe dara de sange, s- 
a intalnit cu Bujanovschi. Acesta a fost somat si imediat a cedat. Avea 
pusca la el, a spus ca este paznicul de vanatoare din regiune. „N-am nimic 
impotriva dumneavoastra, am auzit pusca si am venit aici", a zis Nicolae 
Bujanovschi. A stat de vorba cu el. I-a spus cine e; ca are colibita aici nu i-a 
spus, Doamne fereste. Asta s-a intamplat mult mai la deal, in desis. Cerbul 
se indrepta spre Putna, Vasile a tras pe fug a si 1-a ranit. I-a zis astfel 
padurarului: „Eu am o rugaminte la dumneata. Daca vrei, maine-poimaine 
vino aici si daca gasesc cerbul, te astept. Fac la noapte un foe, frig ceva, 
mananc si te astept. Sa vii aici, vreau sa-ti dau si matale o bucata din el, 
caci eu ce sa fac cu atata carne? Si-i pacat sa o lasam aici." Peste doua zile 
a venit Bujanovschi. I-a dat o bucata de carne, din pulpa dinapoi, macra; a 
stat de vorba cu el si i-a cerut niste cartuse. Bujanovschi i-a zis: „Aveam 
ceva pe acasa, dar nu stiu. Trebuie sa le caut. O fi ruginite, ca de mult le-am 

96 



Muntele marturisitor 

pus undeva..." 

Dupa ce mi-a spus Motrescu acestea, m-a intrebat ce fel de om este 
paznicul. Eu i-am spus: „Bujanovschi are comportamentul unui om 
deosebit de bun, dar este suspectat ca este foarte maleabil. Oricand s-ar 
putea sa joace vreun rol. Nu este un om pe care sa te bazezi, desi este, cum 
am zis, bun. Are un cuvant care iti merge la inima, dar in probleme 
complicate nu stii in ce parte poate oscila." Bujanovschi a venit a doua zi, 
Vasile i-a dat carnea, a plecat promitandu-i ca-i va da cartuse. Candva i-am 
spus lui Bujanovschi ca am sa dau pe la el intr-o noapte. Ajuns la el, 
noaptea, i-am spus: 

- Mi-a vorbit Motrescu ca s-a intalnit odata cu dumneata si ca i-ai 
promis niste cartuse. Poti sa mi le dai? 

- Da, Gavriluta, dar nu stiu daca mai sunt de folos. 

Mi-a dat cateva cartuse Marhiner, altfel de cum avea Motrescu, 
destul de ruginite. Oferta putea fi suspectata! Mi se da ceva numai pentru a 
se tine legatura cu mine. Oare sa ma folosesc?, am intrebat. Mi-a zis: 

- Mai dai pe la mine, mai... Acum n-am nimica, asa, cu ce sa te ajut, 
dar... 

Era o incurcatura. S-a scuzat ca nu-mi poate da, dar mi-a zis sa mai 
dau pe la el. Ma lamuream ca vrea sa ma tina agatat. Am mers la Motrescu, 
i-am spus ca am fost pe la Bujanovschi, ca mi-a dat cartusele. Intr-o alta 
imprejurare am mers cu Motrescu la vanatoare, la Putna; am impuscat un 
cerb, chiar dupa ce am jupuit victima, prin octombrie, 1-am intalnit pe Hie 
Albu. Era in 1954... Cum a fost? 

Am auzit un strigat. Ne-am alarmat. Cine sa fie, pentru ca in 
regiunea aceea nu era lucrare forestiera? Era toamna, nu erau fructe de 
padure, ce om s-a ratacit pe aici? Eram in cumpana apelor, aproape de 
Obcina cu Sucevita. Am luat automatul repede si m-am dus intr-acolo, sa 
fac o panda, sa vad prin padure daca urea la deal vreun om. Intr-adevar urea 
un om, din Sucevita, pe care 1-am cunoscut repede. Albu era un om foarte 
sarac. Am iesit la el, 1-am chemat si el a venit la mine. Cand am iesit in fata 
lui, i s-a facut obrazul ca gheata. 

- Vino incoace, bade Hie. 

A ramas surprins ca-i spun pe nume, nu m-a cunoscut de-odata. 

- Ma cunosti? 

- Nu. O, o! M-a imbratisat. Tremura, avea emotii. 

- Ce faci, Gavriluta? 

Era prieten bun cu fratele meu Ionic a, un om necajit, cu o droaie de 
copii acasa. 

- Am fost la manastirea Putna. Sunt cu cineva din Voievodeasa, mi -a 
facut cunoscut. 

I-am spus ca si eu merg la Sucevita. Ne-am insotit la drum. 

97 



Constantin Hrehor 

El a luat-o mai pe stanga si ne-am ratacit unul de altul in ceata de 
toamna si 1-am strigat. Cunostea padurile, oamenii din partea locului. 

Am taiat o bucata de carne din cerbul jupuit pentru care s-a bucurat 
si mi-a multumit. Motrescu a ramas nedumerit cand a vazut ca vin cu el. I- 
am spus lui Motrescu tot, tot si el, generos, a spus ca am facut bine ce-am 
facut. L-am rugat pe Albu sa nu spuna nimanui ca ne-a intalnit acolo si ce 
s-a intamplat. 

- Domnu' Gavriluta, dar nu stie Ionica, fratele, nu ma cunoaste ce om 
is eu? 

- Ba da, si eu bade Hie, stiu tot... 

A plecat. Am luat cate un rucsac de carne si restul 1-am invelit in 
urzica si 1-am agatat la o inaltime de cinci-sase metri in brazi. Am luat cate 
douazeci de kilograme fiecare, coarnele le-am ascuns intr-un loc, pielea am 
aruncat-o deoparte si am venit la coliba noastra. 

- Frate Vasile, eu ma due in sat, due carnea asta la niste oameni de-ai 
nostri si daca ii intalnesc pe fratii Chiras, merg cu ei sa iau carnea ramasa 
acolo... 

- Bine faci. 

M-am dus si la Ionita Procopciuc cu o bucata de carne. Am dus si la 
sora mea Margareta, si prietenei mele Natalita. La Ionita, intamplator 
gasindu-i pe fratii Chiras, am lasat desagile acolo si am spus: 

- Fratilor, am impuscat un cerb in zona Putnei. Avem acolo carne 
multa, hai sa o luam. 

- Nu luam cu noi decat o paine, sa avem pentru o zi, caci nu avem la 
ce zabovi, mergem, luam carnea si venim inapoi la oamenii nostri, hotari 
Ionita. 

Am ajuns toti patru la locul unde era vanatul. Fratii Chiras s-au uitat 
sfredelitor la mine. S-au uitat surprinsi la Motrescu. Si iarasi m-au privit de 
sus pana jos, intreband din sprancene: „Ce curs a e asta?". Eu am zambit, 
le-am inteles nedumerirea si am spus: 

- Fratilor, Gheorghe si Ionica, de o saptamana stau cu Vasile, de cand 
am plecat de la dumneavoastra, fiti fara grija, e un om corect. Cu Vasile am 
impuscat cerbul, haideti toti sa punem in desagi carnea... Si daca veti 
binevoi, vom sta impreuna toti, daca nu, cum veti vrea. Dar eu pe acest om 
nu-1 las, nu-mi da voie inima sa-1 las, caci e in mari incercari... 

Ion m-a ascultat, broboane de sudoare i-au iesit pe frunte, sudoarea-i 
picura din mustati in barb a; era indoielnic, nu i-a prea placut cuvantul meu. 
In cele din urma am impartit carnea; fratii Chiras si-au desertat rucsacii la 
familiile lor, Motrescu i-a rezervat o parte lui Ieremie Cazacu, iar eu am 
ramas la coliba asteptandu-mi aici ortacii. Aveam bordeiul in Dragusinul, 
neterminat si nu tocmai bun. Le-am spus fratilor sa nu vina cu prea multe 
provizii din sat, deoarece avem un om de legatura care ne va ajuta, 

98 



Muntele marturisitor 

usurandu-ne, aducandu-ne cu caruta alimentele, pe Ieremie. Si amintind 
acest nume, le-am alungat suspiciunea caci le-am povestit ce relatii si de 
cand sunt acestea intre Ieremie si Vasile Motrescu. Cel putin Ion s-a linistit, 
amintindu-si-1 pe Ieremie din vremea cand era areas, membru intr-o 
organizatie peste care el a fost comandant. Din acea grupare, activa inainte 
de razboi, a facut parte si locotenentul Gheorghe L. Motrescu (n. 1907), 
inginer silvic, care a recrutat multi partizani, voluntari bucovineni, cand a 
primit comanda Companiei 3 „Putna", cu contribute remarcabile in anii 
'44. 

Astfel, Irimie Cazacu (mort eroic in detentie - asta nu trebuie uitat!) 
ne-a adus de doua ori alimente si, pe langa carnea pe care ne-am rezervat-o, 
aveam cat ne trebuia pentru a depasi iarna toti patru. 

Gheorghe Cazac a lui Onofrei, o gazda a mea de multa nadejde multi 
ani, conform unei intelegeri prealabile, ne-a asteptat pe mine si pe 
Motrescu la stana. Ne-a pretins in schimbul celor douazeci de kilograme de 
branza primite un bon pentru patruzeci de kilograme, motivand c a branza si 
asa o are de dat cooperativei, dupa cum era regimul cotelor. Ne-a precizat: 
„Eu nu voi fi la stana. Voi fi la cooperative, sa le spun celor care colecteaza 
bunurile sa vina sa-si ia branza." 

Pentru noi s-a conturat o suspiciune, mai ales ca acum se repeta 
acelasi scenariu din anul trecut. Cum vine asta, ne-am intrebat, venim 
deodata la stana si noi si cei din cooperative? Am adus bonul pentru 
patruzeci de kilograme, am luat marfa si cu Vasile ne-am intors la bordei. 
Gheorghe a fost candva arestat, la fabrica de cherestea din Sucevi ta; cand a 
mers sa-si ia calul din dumbrava, i s-a facut perchezitie. Se stia ca ne ajuta, 
iesise zvon ca partizanii ii viziteaza din cand in cand stana. Despre acest 
om am mai vorbit cand am evocat incercuirea de pe Paraul Boului si voi 
mai vorbi cand voi sublinia viata din inchisori si prezenta in viata mea a 
Natalitei Sireteanu... Acum insa sa revenim. 

Cu uneltele aduse de Ieremie am sapat un nou bordei, incapator, 
aprovizionat ca niciodata. Am facut cateva drumuri in sat, Natalita mi-a dat 
zahar, macaroane si orez si tot ce mai trebuia pe langa ce aveam. 

C.H.: Unde erati atunci? 

Gv.V.: Sub Batca Corbului... A nins. Era Craciunul. Aveam tot ce ne 
trebuie si nu ne-am mai dus in sat. Am sarbatorit fericiti... 

C.H.: Fericiti? 

Gv.V.: Da, chiar asa. Stiu ca sunteti surprins, dar fericirea are multe 
dimensiuni. Cititi „Jurnalul fericirii" scris de un monah puscarias si veti 
intelege ca Pastile si Craciunul, ziua ono mastic a, o idila, un succes pot fi 
traite si altfel... 

C.H.: Nu-mi este strain nici „Jurnalul...", nici monahul de la Rohia... 
in acelasi context memorialistic, pe langa alte diverse lucrari tiparite, am 

99 



Constantin Hrehor 

facut „strigarea" unui catalog de martiri care m-a tulburat profund; e vorba 
de suplimentul revistei „Renasterea" de la Cluj, intitulat „Marturisitori de 
dupa gratii", antologie-pomelnic pus la vedere de marinimosul prelat 
carturar Bartolomeu Valeriu Anania - o panorama a Gulagului romanesc 
reprezentat de catre slujitorii Bisericii care, de nenumarate ori, au lamurit 
Fericirea in cele noua dimensiuni ale ei, cum e ilustrata de Hristos in 
Predica de pe munte. 

Gv.V.: Sa retineti, cand vom ajunge la viata din temnitele rosii, voi 
spune ceva despre Nicolae Steinhardt... Sa continuam. De marti 18 ianuarie 
1955 am ramas cu Vasile Motrescu, numai cu el. Ninsoarea ne-a tinut pe 
toti impreuna, dar dupa ninsorile dinspre ziua Sfantului Nicolae s-au aratat 
zile mai blande; fratii Chiras, doriti de familie, se uitau pe ferestruica, 
nadajduind o schimbare de vreme. In ianuarie a nins ins a mai mult si 
speranta lor a fost curmata - nu era permis sa lasam urme. Spre ziua de 16- 
17 ianuarie insa soarele le-a redat bucuria de a iesi din bordei. Varfurile 
muntilor erau descoperite, omatul se arata ici-colo, in pete. 

- Fratilor, timpul e bun, nu mai ninge, mergem pan a acasa sa vedem 
ce mai e si ne intoarcem. 

- Daca incep ninsorile, sa nu faceti urme. Stati pe loc, unde va prinde 
vremea, ori inaintati dupa ce vedeti ca se topesc zapezile", le-am dat eu 
sfaturi. Cu Motrescu, ramasi singuri, faceam obisnuitele schimburi de 
santinela. Era ger cumplit, pana la miezul noptii stam de veghe; am facut 
focul, am mancat, ieseam din timp in timp afar a. Nu era nimic suspect. 
Vasile a iesit la schimb, in zori, eu strangeam masa, jaratecul sub oala cu 
ceai. Afara nu se putea sta mult, gerul te intepenea. Stam si asteptam sa-1 
inlocuiesc. Deodata, Vasile a dat buzna in bordei, spunandu-mi repezit: 

- Se aud niste zgomote suspecte la deal! 

Am iesit afara. Se auzeau intr-adevar niste fluieraturi discrete prin 
care cei din lastaris tineau legatura cu cei care coborau prin faget spre 
bordei. Padurea de fag era la vreo zece metri de desisul unde ne-am 
instalat. Era inca intuneric, priveam spre padurea din care veneau 
fluieraturile, dar era imposibil de vazut ceva. Nu vedeam nimic, dar stiam 
ca securistii din faget isi dau semnale, tinand legatura cu cei din desisuri. 
Am intrat repede in bordei si m-am imbracat, mi-am tras pufoaica, mi-am 
luat automatul Deimler-Puch si arma Manlicher, munitia si rucsacul. 
Vasile, fiind santinela, era imbracat; si-a luat si el rucsacul pregatit si arma 
si, surpriza, cand am iesit nu 1-am mai gasit pe bordei. Agil, a aplicat o 
metoda pe care am intuit-o rapid, desi putea fi si alta din cele multe care se 
impun cand te scoate din barlog potera. Eu nu mai aveam ce astepta; am 
studiat intr-o secunda situatia si am concluzionat: fluieraturile vin dinspre 
faget in desis, asa ca un capat al cordonului, care nu poate fi nesfarsit de 
lung, trebuie sa fie in faget si zona care e in interes e numaidecat desisul. 

100 



Muntele marturisitor 

Astfel gandind am luat-o in diagonala, sa nu ma izbesc de linia lor, sa ies in 
capatul liniei, in faget, in spatele lor. Era o metoda pe care o aplica 
mistretul, care nu iese din desis decat cu foe de pusca. 

Am ajuns pana in marginea fagetului si am facut zgomote acolo. Ce 
fel de zgomote? Pasind in dreapta si in stanga, fosnind... Frunza era 
inghetata, fiind ziua cald si noaptea ger. Fosnea tare, cum plesneste gheata. 
Si ma opream, ascultam daca nu vine ceva de la deal, din partea de sus, prin 
desis. N-am auzit nimic. Asta insemna sa stau pe loc, ca nu e nimic prin 
desis. La un moment dat, aud in fata mea zgomote. Ma retrag dupa un 
bradanel stufos si intru jumatate sub el, cu picioarele afara. Pun carabina 
jos, dezasigur automatul, cu degetul pe tragaci privesc printre crengile 
bradanelului stufos crescut intr-un loc liber. lata doi securisti! Vin din fata, 
vin spre mine. Pe partea cealalta a bradanelului s-au oprit. Ridic privirea 
printre crengi si ma uit. Unul din ei avea ochii albastri, eel mai mic (a 
aparut ca martor al acuzarii la proces), eel inalt sta descumpanit. Daca 
intindeam mana, ii prindeam de picior. S a ma ridic, ce sa fac? Due o lupta 
extrem de stransa cu mine. Sa ma ridic sa-i somez, ce vor face ei? 
intotdeauna, in situatii mai complicate, am stat pana in ultima fractiune de 
secunda, stapan pe mine, increzator; nu ma temeam ca vor avea fractiunea, 
clipirea de ochi decisiva, eram stapan pe situatie. Ma uitam sa vad ce vor 
face. Am fost intr-o situatie cumplita. Norocul a fost de partea mea. 

La bordei se tragea. O voce a strigat: „Nu mai trageti!" Cateva 
automate au rapait mai departe. Unul din soldatii din raza mea a intrebat: 

- Au descoperit bordeiul sau...? 

Inca inainte de a ajunge la bordei ei trageau prin desis. Le era frica sa 
inainteze fara foe. Trageau in fata lor, se miscau unul langa altul. 

- Oare a cazut ceva?, intreba unul dintre ei. 

- Nu stiu, ridica din umeri celalalt. Tu ia-o pe aici si eu pe aici..." 
Unul a luat-o la deal de bradanel si unul la vale, in clipa aceea, daca ar fi 
intors capul, imi vedeau picioarele. Dar ei s-au dus inainte. Nu erau oameni 
antrenati pentru padure, erau niste soldati, Dumnezeu stie din ce parte a 
tarii, care au facut instructie cum au facut, dar nu erau infratiti cu codrul 
cum eram noi. Noi vedeam si veverita, vedeam ciocanitoarea, pasarea 
aceea care e verde cum e muschiul copacului, o vedeam cand mi sea acolo 
sus, nimic nu scapa nevazut. Or ei au trecut pe langa mine si nu mi-au 
vazut picioarele care erau afara. Si daca ma vedeau, unul era pe dreapta, 
altul pe stanga, ce puteam face eu? Nu-i aveam pe amandoi alaturi, sa-i 
somez. Daca eu trageam in unul, tragea celalalt in mine. Dumnezeu a fost 
cu mine! Ei au trecut pe langa mine, eu m-am intors, m-am asezat pe sezut 
si ma uitam cum pleaca la vale, spre bordei. N-au mers mai mult de vreo 
cincisprezece metri. S-au asezat, unul colo si unul colo. Peste parauas era 
bordeiul nostru, la alti zece metri. La un moment dat vad ca eel de la deal 

101 



Constantin Hrehor 

fuge aplecat la eel de la vale, ii spune ceva si revine la locul lui. Mult m-am 
gandit ce i-o fi spus. Eu tocmai voiam sa ma scol sa plec pe locul unde au 
venit ei, caci acolo era acum liber. Dar daca mai sunt din echipaj si eu fac 
zgomot? E pericol. Stau pe loc. Eu am crezut ca i-a spus: „Cand ma scol eu 
sa plec, sa te scoli si tu". Dar n-a fost asa. L-a anuntat: „Fii atent ca vine 
banditul". Ei au auzit ca vine cineva de la bordei. Au crezut ca e partizanul. 
Cand colo, oho!, partizanul era mult in urma lor! Venea soldatul Mihai 
Valimareanu cu cainele sau, Afumatu, pe urma care mi-o luase de la 
bordei. Ei n-au vazut, dar au auzit ca vine cineva si au anuntat: „Atentie ca 
vine partizanul!". Cand a aparut Valimareanu, eu 1-am vazut. Aveam acum 
trei in fata mea. Avea automatul asa, cu cureaua pe umar, subsuoara, cu 
teava inainte, avea mana pe teava. Cu mana stanga tinea cainele de lesa. 
Cand a sosit acolo, cainele a adulmecat aerul. Au stat de vorb a. „Pe unde a 
luat-o?", intreba Valimareanu. Cei doi i-au spus: 

- Pe aici n-a trecut. 

- Nu se poate, pana aici m-a adus cainele. 

- Pe aici n-a trecut, au raspuns cei doi soldati. 

Cum a fost? Acolo era o potecuta si eu am sarit peste aceasta, un 
metru si jumatate, iar cainele mi-a pierdut urma. Si atunci Valimareanu, a 
luat carabina, a dat drumul la caine si a spus: 

- Afumatu, urma! 

Si Afumatu a sarit peste poteca si, adulmecand, a venit la mine: 

- Ham, ham, ham, ham! 

Se uita la mine si latra, se uita la stapan si latra. Eu stam cu sezutul 
pe pamant, cu automatul pregatit, inchipuindu-mi ca Valimareanu se va 
eschiva, facandu-se ca nu ma vede. Ma uitam nemiscat si la caine, si la el. 
Valimareanu a vazut unde latra cainele, a aruncat cureaua de pe umar, a 
dezasigurat automatul. Cand sa duca la ochi arma, eu, cu o zecime, cu o 
miime de secunda inaintea lui, am fost cu automatul la ochi si am tras. 
Valimareanu a cazut. M-am ridicat sa fug, sa nu fiu nevoit sa deschid foe si 
pentru ceilalti doi. Cainele m-a apucat de picior, m-a trantit jos, asa cum 
pun piedica fotbalistii. M-am rasucit si am impuscat cainele. Am scapat 
astfel din capcana de la Batca Corbului. Avand in vedere situatia deosebit 
de complicata, nu m-am mai intors sub bradutul stufos, sa-mi iau arma 
Manlicher. Sigur, cum nu am tras in cei doi, care erau numai la un metru de 
adapostul meu, nu as fi tras nici in Mihai Valimareanu daca nu ar fi intins 
arma spre mine. Acesta e pretul confruntarilor... 

Schimbul de focuri a durat inca vreo doua ceasuri, cu mare 
inversunare. Efectivul utilizat la aceasta actiune nu a fost mai mic de o 
companie, asta insemnand o suta cincizeci-doua sute de membri inarmati. 
Cercul s-a desfasurat pe un teritoriu destul de intins. Unitatea a fost 
condusa de locotenentul major Gheorghe Caciuc. 

102 



Muntele marturisitor 

C.H.: Si, Vasile Motrescu? 

Gv.V.: Da, sa vedem imde s-a pierdut Vasile Motrescu! Nicicum nu 
s-a predat. A fost incercuit si, din cauza aceasta, pentru a iesi, a impuscat 
doi securisti, pe soldatii Ion Popescu si Gheorghe Dumitrache din U.M. 
0247, ridicandu-le pistoalele automate, fiecare avand cate un incarcator cu 
treizeci si doua de cartuse. Mai tarziu, muncitorii forestieri din Paraul din 
Vale, mi-au spus ca au vazut in ziua aceea pe securisti coborand trei dintre 
ai lor, impuscati, alaturi de un caine. 

Vasile a plecat spre Vicovu de Jos, cu arma Z.B. sub haina, si nu 
ne-am mai vazut niciodata. Manifestul lui „Catre calaii neamului 
romanesc", scris de mana, cu cerneala, gasit in bordeiul nostru parasit, 
cuprinzand crezul unui barbat luptator cum nu multi a dat Bucovina 
noastra, e foarte semnificativ. 

Eu am plecat printr-o zona ocolita in Sucevita, noaptea tarziu, imi era 
teama de fratii Chiras, care erau in sat de mai multe zile, nu cumva, 
neauzind de ce a fost la Batca Corbului, s a porneasca spre bordei si sa intre 
in capcana securistilor. Am mers la Ionita Procopciuc sa-i povestesc 
intamplarile. Acolo, fara sa-mi inchipui, i-am gasit pe amandoi. §tiau totul, 
stiau ca Vasile a impuscat doi securisti si a spart cercul. Se vorbeau multe 
in sat, se fabula, se exagerau faptele „banditilor". 

Dar ceva trebuie spus, caci tine de adevar, si asta pentru ca am fost 
intrebat daca urmaritorii banuiau bordeiul. Nu 1-ar fi banuit daca nu ar fi 
avut indicii. Padurarul amintit intr-o secventa anterioara, fiind paznic de 
vanatoare, cunostea sihlele unde se aciuau mistretii; facand pande de seara, 
de noapte, a dat peste bordeiul nostru. Era acolo un paltin in care ne urcam 
si observam imprejurimea; acesta a fost un bun reper pentru securi sti si ei, 
cand au incercuit bordeiul, stiau din vreme reperul. Ba se pare ca insusi 
padurarul i-a ghidat pana aproape si, tradarea lui din 17 ianuarie, spre ziua 
urmatoare, se justifica prin frica: daca el ne-a dat cartuse pentru arma, in 
cazul ca ne prindea si-i deconspira gestul, cadea alaturi de... banditi. Sigur, 
ar fi trebuit sa nu fie atat de zelos si de credul fata de regim sau, daca tinea 
la viata noastra, sa ne previna. Dar el se autodenuntase inca din decembrie 
1954 cand, la Sucevita, a descins un batalion de Securitate. Dupa ce am 
iesit din inchisoare, eel considerat vinovat in toate cele intamplate, m-a 
intalnit si mi-a cerut iertare. 

In urma acelei confruntari, in plina iarna am pierdut adapostul... 
Evenimentul a fost repede transpus in versuri in „Doina partizanilor 
bucovineni", cam asa: 

„I-am vazut sub clar de luna, 
Stand la panda, sub obcina, 
In jurul bordeiului, Sus, 

103 



Constantin Hrehor 
La Batca Corbului. 

Acolo, infrigurati, 
Flamanziti si dezbracati, 
De dusmani inconjurati, 
Lupta fratii contra frati..." 

Dar acelasi eveniment a fost si deformat de un marunt publicist 
intr-un reportaj-caricatura, de o crasa minciuna, in revista „Pentru Patrie", 
nr. 1/1978. Detalii semnificative despre cele consemnate si, in general, 
despre intreaga mea viata de partizan, au consemnat Adrian Brisca, 
Constantin Severin si regizorul de film Nicolae Margineanu, radio B.B.C., 
radiouri din Romania, doamna Lucia Hossu-Longin, in cadrul emisiunii de 
televiziune „Memorialul durerii", redactori, gazetari si, in forme diverse, cu 
consistenta..., organele de ancheta. 



FRIGUL 

C.H.: Cutremurator tot ce ne-ati povestit! 

Gv.V.: Vasile Motrescu a fost prins la doi ani dupa arestarea mea, in 
1957, eu am fost prins in octombrie 1955. A fost condamnat la moarte, 
impuscat la Botosani. Voi reveni asupra acestui detaliu final cand voi evoca 
iadul inchisorii. 

C.H.: Erati mai departe cu fratii Chiras si cu Vasile Marciuc... 

Gv.V.: Da, pentru scurta vreme, caci si de fratii Chiras aveam sa ma 
despart pentru totdeauna dupa atacul armat din Ursoaia... Securitatea si-a 
impanzit agentii si trupele peste tot. In urma evenimentului in care 
Valimareanu a cazut, fapt consumat in Bercheza, la Batca Corbului, 
Securitatea umbla zi si noapte. Functiona un comandament pe locul zis 
Poiana Marului, unul la Pietrele Muierii, unul la fabrica de cherestea. Peste 
tot era Securitatea. Padurile pline, in sat, plin. Eram iarasi in criza de 
alimente. 

Am luat cu noi ce am gasit. Cand i-am aflat pe fratii Chiras la Ionita, 
acesta din urma a mers la Natalita si mi-a adus doua paini, slanina si 
carnati. Paine ne-a dat si gazda, si preparate - nu puteam lua altceva, nu 
aveam bordei, nu aveam ceaun, nu puteam face foe. Am intrat intr-o criza 
extrema. 

Unde plecam cu aceste alimente? In noaptea de 18 spre 19 ianuarie, 

104 



Muntele marturisitor 

Dumnezeu mi-a deschis o portita salvatoare. Am zis: 

- In alt loc nu putem sta, decat in podul grajdului de la manastire. 
Pentru nimic in lume nu se va gandi cineva ca vom fi acolo. Sunt atatea 
maici, atata vanzoleala..." Era fan mult; in fiecare dimineata venea cate o 
maicuta si lua cate un brat de nutret. Am adunat fanul din fundul podului si 
1-am cladit in fata, sa fie la indemana, sa nu aiba de urcat in pod, unde ar fi 
putut sa ne descopere. Am ramas pe scandurile podului, am golit podul si, 
printre scandurile peretilor urmaream ce se intampla afara. Am vazut 
cateva vite si douazeci si doua de oi ale gospodariei manastiresti. Pe locul 
viran din preajma opreau aproape in fiecare dimineata doua tipuri de 
masini, din una ieseau douazeci si doua de oameni, din alta treizeci si cinci. 
Coborau si caini lup care ii insoteau pe oamenii aceia in toate partile. Noi 
eram la cincizeci de metri de ei si-i vedeam bine. Teama noastra nu era fata 
de cainii agentilor, ci de fanul care zilnic scadea. 

In fiecare dimineata puneam cate un brat la indemana, in diferite 
parti, si maica, fara sa-si inchipuie, canta cu evlavie „Mormantul Tau, 
Mantuitorule...". Grav, fanul se subtia! 

C.H.: De unde aveati apa? 

Gv.V.: Cam la doua-trei nopti ieseam de sub streasina pe unde am 
intrat, aveam bidoane pentru apa, coboram cale de vreo cincizeci de metri 
pana la izvorul care alimenteaza iazul manastirii, beam cateva guri de apa 
rece si ne umpleam vasele pe care le puneam unul in san, doua in buzunare, 
intorcandu-ne cu mare grija. Dar cum am ajuns acolo? Am venit de la 
Ionita trecand apa din preajma, din vecinatatea manastirii, am trecut lunca 
in genunchi, am stat la panda pana ce drumul s-a facut liber. L-am trecut cu 
repeziciune de salbaticiune in zona bisericii satesti, am inchis poarta, 
adapostindu-ne sub streasina gardului. Pe sub grajd era un gard inalt de 
vreo doi metri. Am lasat rucsacii jos, m-am asezat in genunchi si Gheorghe, 
urcandu-se pe mine, a ajuns peste gard. De acolo 1-a prins de mana Ion, 
le-am dat ranitele si au mers tip til pe sub streasina. La fel si eu, am sarit 
peste gard - ei mi-au intins o pusca, sa am de ce ma prinde. Am intrat pe 
sub streasina intr-o bezna ca smoala. Paturile care trebuiau sa fie nelipsite 
erau la bordeiul descoperit de securisti; Ionita mi-a dat o patura, ceilalti le 
aveau cu ei. Uneori mai aveam rezerve prin unele locuri, pentru situatii 
neprevazute. Au inceput sa huruie masinile, sa latre cainii pe toate ulitele, 
ca la foe, ca si cum ar fi intrat lupii in sat. Oamenii satului erau nelini stiti, 
epuizati, in tensiune, in nesiguranta. 

Dimineata ne-am orientat, stiam ce aveam de facut cu fanul si cu 
maicile care veneau sa hraneasca animalele. 

Din pod coboram in interiorul curtii manastirii, pe langa zid, in 
genunchi, ca sa nu ni se vada pufoaicele innegrind zidul, mergeam dupa 
apa; ne faceam nevoile fiziologice pe palete de fan pe care le puneam la 

105 



Constantin Hrehor 

inghetat sub streasina. Era un ger oribil, rabdam de foame cate doua-trei 
zile. Nu am dormit un ceas. Pandeam prin sparturile scandurilor - mergeau 
masini cu soldati, ii duceau in munti; se intorceau si ii schimbau cu altii 
care intrau in activitatea de poterasi. Inimaginabil! Aveau masini, telefoane, 
radio, munitii, caini, bani de la stat, iar noi nu aveam decat frica, foame, 
sete, ger! Tineam bidoanele cu apa in san, ca sa nu inghete. Am mai trait 
acest fel de privatiuni si in alte locuri, imi amintesc cum odata, o zi intreaga 
am stat pe burta intr-un razor de porumb, nu altfel decat in aceasta pozitie 
trebuind sa-mi rezolv necesitatile firesti, fiziologice. Orice miscare, orice 
clatinare de porumb era supravegheata de patrulele imprastiate pe dealuri. 
Asa am stat oarecand si intre randurile de cartofi din livada cantorului 
bisericesc Nicolae Bodnarescu; el m-a vazut si mi-a adus cateva mere si nu 
a spus nimanui nimic... 

Am luptat in conditii de neimaginat. Dar peste toata tehnica de care 
beneficia Securitatea, una era cea mai periculoasa: vanzatorii, oamenii 
recrutati pentru a ne prinde. Fara acesti insi duplicitari, fortele lor, toata 
strategia Securitatii ar fi avut mai putin efect, pe jumatate. Gerul ne 
zdrobea; stam cu mainile sub patura, sub haine, cand strangeam armele ni 
se lipeau mainile de otele. Trei saptamani am indurat austeritatile, am 
consumat painea, slanina si carnatii, inghetate toate. 

intr-o noapte am hotarat sa plecam, cu tot riscul. Unde? La Ionita 
Procopciuc. Am repetat acelasi mod de deplasare. Am ajuns iarasi in sura, 
pana a se instala agentii in panda. Caci acestia intrau in misie pe inserat, 
cand se linistea satul. Cand s-a innoptat am luat legatura cu Ionita, ne-a 
chemat in casa si am mancat ceva cald; a mers la Natalita si mi-a adus 
alimentele rezervate mie, celorlalti doi le-a dat el hrana rece. §tiam ca spre 
izvorul care aduce apa in helesteul manastiresc nu-s primejdii si ca 
de-acolo padurea-i aproape. Pe paraul Neagului, care e la mica distanta, la 
cabane, era paza. Am trecut paraul si am urcat intr-un anumit loc al 
Dealului Neagu, unde sunt niste pietre uriase. Numai din vale era intrare 
spre acea „cetate" si era un loc exceptional pentru supraveghere, in vale 
aveam paraul, sursa de apa si o panta abrupta, strategica, in stanga erau 
lucrari silvice, de la deal nu putea veni nimeni, caci erau peretii de stanca. 
Masinile haitasilor veneau pe paraie pana cand nu mai puteau urea; de 
acolo, activitatea era preluata de potera. 

Eram intr-un loc foarte bun, chiar si daca ne-ar fi descoperit 
urmaritorii, noi aveam loc de tragere, iar ei nu aveau cum sa se retraga. 
Asta urmaream: sa nu mai fim de gasit la locul de unde au primit foe. 

C.H.: Foarte interesant! Cand am vizitat impreuna acel loc plin de 
amintiri, si bucuroase si triste, m-am convins cata abilitate ati avut, ce forta 
diabolica in anii aceia tineri... 

Gv.V.: Am stat acolo o luna de zile, sub un brad. O luna de zile de 

106 



Muntele marturisitor 

adevarat calvar, intr-un ger cumplit. Toata luna lui februarie si cateva zile 
din martie. Am crezut ca murim... §i va spun ceva ce trebuie tinut minte, 
luna aceea a fost mai grea decat toate inchisorile la un loc. 
C.H.: Uluitor! (Interlocutorul meuplange mocnit...) 
Gv.V.: Asteptam disperati sa treaca prin zona muncitorii, sa ne dea 
ceva de mancare. Gerul ne storcea si ultimele puteri. Mancam cate o farama 
de paine si o bucatica de slanina si, de multe ori, zapada, caci la parau nu 
puteam cobori: pocneau copacii, cadeau din ramuri gaite inghetate. 
Pe inserat s-a pornit o vijelie mare, prapadul lumii. Stam sub un copac cu 
rucsacii pe noi, cu automatul pe brat, pandind in dreapta si-n stanga, in 
acest cosmar am dat glas: 

- Mai, fratilor, in noaptea asta ce facem? E gerul cumplit, murim, nu 
altceva! 

- Mai, uite ce e, raspunse Ionica, eu am zarit acolo in vale gramezi 
multe de cetine ramase de la taierile din toamna. Cetinile sunt puse pe 
frunze, sub ele e gol, nu-i zapada; dupa ce innopteaza mai bine si e liniste 
in zona, ne coboram si intram fiecare sub cate o gramada si dormim pe 
pamant. 

Zis si facut - ne-am luat fiecare cate o movila de vreascuri, am 
coborat mai la vale, ei ramanand mai la deal, avand in vedere o posibila 
incercuire a urmaritorilor. Ne-am invelit cu paturile, am tras automatele 
inauntru si, de asemenea, ranitele, lasand doar cate o fereastra, fiecare, in 
cetina. Mi s-a parut ca e bine, infasurat in patura, cu desaga aproape. Dar 
nu am putut sta mai mult de cinci minute, caci am si fost atacati. De data 
aceasta nu de haita securistilor, ci de sute de soared! Au adulmecat painea 
si slanina si au iesit din toate cotloanele. Era o chitcaiala suparatoare, incat 
era imposibil sa atipesti, era teroare, era chin. §i confratii mei au suferit 
aceeasi invazie si se straduiau sa iasa dintre vreascuri; si lor le-a fost 
imposibil sa se apere de curioasele si agasantele vietati rozatoare. 

- Ce-i, mai, fratilor, nu ati platit nici voi chiria? Nu va primeste 
proprietarul?, le-am zis eu, facand haz de necaz, stramutandu-ne din nou 
sub copaci. Mai spuneam si noi cate o vorba de spirit ca sa ne alungam 
uratul, ca sa nu ne afecteze moralul, psihicul, viata tragica si intamplarile 
grele. 

Intr-o zi am vazut pe Paraul Neagului oamenii care muncesc cu caii. 
„Ho! Prrr! Trrr! Dea!" - auzeam in vale. Nu stiam cine sunt, nici de unde. 
Noaptea am ocolit cabana, banuind ca ar fi pazita si prin padure am coborat 
si m-am postat la jumatatea paraului. Dimineata in zori m-am uitat cine 
trecea la deal, la vale... §i am vazut. Am reperat printre ei pe Toader 
Mihailescu din comuna Marginea, il cuno steam inca de cand eram copil. 
Casatorit cu o verisoara de-a mea, cu Viorica Teaciuc. L-am remarcat, 1-am 
lasat sa treaca la deal si m-am uitat cine mai vine. Nu am retinut oameni la 

107 



Constantin Hrehor 

care sa pot sa apelez. Cand a coborat la vale, Toader avea inc areata sania cu 
lemne. Ducea pe parau la vale lemne si le depozita undeva. Cand a fost 
aproape, in fata mea, am aruncat cu un bulgare de zapada. El s-a oprit, a 
inteles. A fost cu fratii mei la vanatoare, de aceea 1-am reperat si mi-am 
spus: „Cu el pot sa fac legatura". S-a oprit. S-a uitat. Eu atunci am iesit de 
unde eram ascuns si i-am facut semn. El s-a uitat in fata, in spate, nu era 
nimeni. Degajat, a venit la mine, intrebandu-ma: 

- Ce faci, Gavriluta? 

- Fac rau, badie Toadere. Murim. Sunt cu Mateienii aici si nu avem 
nimic de mancare. De doua zile n-am mancat nimic... Ce zici, poti sa ne 
ajuti cumva, sa mergi pe la ai nostri, sa... 

- Nu ma due nicaieri. Eu am sa va aduc de la mine. Nu ma due, ca nu 
vreau sa fac legatura cu nimeni. 

- Matale cum poti sa iei mai multe alimente? Nu vor banui carutasii 
sau cei de la magazin? 

- Eu iau paine pentru cal. Ca mie imi convine sa dau trei paini la cal. Una 
dimineata, una la amiaza, pe langa fanul pe care il mananca... Cand ma 
intorc la deal va dau doua paini si calului n-am sa-i dau..." 

Ne-a adus doua paini, o bucatica de carnat si slanina. Asa mananca 
un muncitor iarna. Ce sa manance? Ceva consistent, hrana rece. Dumnezeu 
ne-a scos pe omul acesta sa ne salveze! Zice: 

- Maine dimineata, daca stai aici, am sa-ti aduc de-acasa ceva 
pregatit. Am sa va mai dau si cateva paini. Voi lua mai multe de la 
magazin. 

N-am mai asteptat sa innopteze. Am vazut ca securitate nu e, am 
ocolit locul si m-am dus la ai mei spunandu-le cum am avut intalnirea. 

- Suntem salvati! M-am intalnit cu Toader Mihailescu - ei il 
cunosteau -, mi-a dat doua paini si slanina asta, o sticla de lapte fierbinte, 
mamaliga calda, ochiuri... 

A fost ceva dumnezeiesc! Am scos cele primite aproape plangand de 
bucurie. Ne-am uitat si am facut semn din cap unul la altul, cum Dumnezeu 
nu ne lasa si ne trimite, in zilele amare, cate un om extraordinar, salvator. 
Astfel, prezenta lui Toader Mihailescu, a acestui om fata de care sunt 
vesnic recunoscator, a insemnat salvarea noastra timp de o luna de zile. Am 
supravietuit iarna, biruind gerurile, vantul, foamea, dar ne astepta o noua 
incercare si mai cumplita, primavara! De ce? Cand s-a aratat soarele, a 
trebuit sa trecem printr-o brusca prefacere de temperatura. Ca un fulger 
care isi descarca energiile am simtit prin coloana vertebral a un fior care 
mi-a inmuiat toate madularele. Mi-am amintit de cainii care rezista toata 
iarna in ger, iar primavara mor. Diferenta de temperatura pe un organism, 
mai cu seama slab it, inseamna sfarsitul acestuia. Aici insist, spre primavara 
ne-am intalnit cu moartea. 

108 



Muntele marturisitor 

Altadata, vara, am stat sub ploi torentiale, sub rupere de nori, intre 
copacii care cadeau infricosator. Ne ascundeam armele ca sa nu atraga 
trasnetele, gata-gata sa fim luati de viituri la vale, de pamantul care aluneca 
de-odata cu copacii. Nu stateam impreuna, ci fiecare pe unde putea. Dupa 
ce urgia se mai potolea, ne strigam cu glas tare, f ara frica, pentru ca nimeni 
nu putea fi acolo sa ne auda. Speriate de paraiele umflate de apa, de 
crengile retezate, de furtuna, in acel iad nici salbaticiunile nu mai erau de 
gasit. Foe nu puteam sa facem. Traiam, cum am spus, izolati. Ne-am zis: 
daca vom sta impreuna, vom muri toti, mai bine sa supravietuim, macar 
unul. §i acest gand la moarte naprasnica ne strabatea inima la fiecare, dupa 
fiecare trasnet, dupa fiecare rupere de copac. Ne strigam si stiam ca suntem 
vii. Cu lacrimi va spun, era de necrezut, nu pot multi sa-si inchipuie cum e 
viata in munti. §i, peste toate greutatile, licarea nestiuta in noi bucuria 
libertatii. Ziceam: „Suntem daci liberi si trebuie sa rezistam pana la moarte 
impotriva diavolului!" 

Am hotarat sa iesim dintre trunchiuri intr-un loc mai golas, sub 
soare. Dar cum soarele se arata si se ascunde cand nu te astepti, zapada de 
deasupra se preschimba intr-o lapovita ingreunata de apa, intr-un fel de 
terci, cu totul altfel decat in zonele de sus. Pentru ca dincolo de parau erau 
muncitorii in activitatea lor forestiera, nu puteam parasi locul si asa trebuia 
sa stam cu paturile pe noi sub terciul acela pana noaptea cand, gerul sosind, 
ne strangea in adevarate carcase. Paturile erau umede, grele si intocmai 
hainele dedesubt, pielea uda, picioarele inghetate in incaltamintea uda. 

Dar, iarasi spun, rabdam si ne gandeam ca impreuna cu noi si ca noi 
sunt cu sutele prin muntii Romaniei, pentru aceeasi cauza. §tiu bine ca au 
trait si altii in aceste conditii inimaginabile, am vorbit cu multi in inchisori 
si dupa ce au iesit din lanturile pe care ni le-a azvarlit pe maini si pe 
picioare hidra rosie... 

„Intre un om si altul sunt deosebiri mai mari decat intre doua animale 
din specii diferite." 

(Michel de Montaigne) 

„Oamenii isi cauta soarta, iar soarta ii cauta pe oameni.. §i viata trece 
urmand acest ciclu.. Iar daca e drept ca soarta obisnuieste intotdeauna sa-si 
atinga tinta, la fel s-a intamplat si acum. Totul s-a petrecut neobisnuit de 
simplu si, de aceea, inevitabil precum fatalitatea.." 

(C. Aitmatov) 

„Nu toate sufletele sunt la fel de puternice; unele sunt tari ca piatra, altele 
slabe ca fumul". 

(Siluan Athonitul) 

109 



Constantin Hrehor 
„Destin e un cuvant ce are sens doar in nenorocire." 



(Emil Cioran) 



Am mers la prietenul salvator Toader Mihailescu, aproape plangand. 
El ne-a spus: 

- Oameni buni, veniti la mine! Dar cum o sa veniti, ca noaptea peste 
tot e securitate? In satul Marginea - ce sa spun? - n-am vazut, dar Sucevita 
e inconjurata. Dimineata, cand vin, noi ii vedem. De asemenea, seara, cand 
mergem. Ne intalnim cu masini de la Securitate. Cum ajungeti in Marginea, 
asta dumneavoastra stiti. Stiti unde stau, veniti la mine... 

Am mers la ai mei si le-am spus. Si am facut planul cum sa mergem 
la Marginea, din Varful Neagului. Mateienii au spus: „Trecem in Soarecu, 
traversam poienile Soarecului, mergem spre varful Plesii si pe sub varf 
mergem in continuare spre Marginea, iar cand suntem in dreptul casei lui 
Toader, din padure trecem peste camp pana la el." Pe acolo pe unde am 
spus ca am coborat candva cu Marciuc si am dat peste un post fix. Eu n-am 
fost de acord. Am spus asa: 

- Mai fratilor, pe partea cealalta este zapada si nu putem merge fara 
sa lasam urme. Pe Soarecu sunt poieni largi, e posibil sa fie un post fix, 
armata ne vede. Pe zapada orice pata neagra se vede de la distanta si 
suntem in pericol. Ne gaseste urma un caine si vine pana la casa lui Toader. 

- Dar tu ce faci?, ma intrebara fratii. 

- Stiti ce fac? Ma invelesc cu patura, iau automatul sub parura si 
dupa ce vad ca a inserat cobor pe aici, prin padure, drept in ulita de la 
manastire spre Ciupu, in fata; din livada ies in ulita si din ulita in drum. 
Opresc o sanie si rog sa ma ia. Urc langa carausi si merg in comuna 
Marginea. Asa procedez. 

Ei n-au avut curajul sa ma insoteasca. Am mers singur. Cand am 
ajuns in ulita, imediat a venit o sanie de la deal; stiam ca seara se retrag 
sanii spre sat. 

- Ia-ma, bade, si pe mine. 

- Urea aici. 

Pentru ca ploua cu zapada, cum spun, drumetii aveau paturile cailor 
puse in cap, exact cum o aveam si eu. M-am urcat langa ei, eram acum trei. 
Feciorul cu tata. Erau din Satu Mare. Am discutat impreuna pana la 
Marginea. Le-am spus ca sunt din Marginea, muncitor in padure, ca m-am 
imbolnavit si merg acasa; era la jumatatea saptamanii, iar muncitorii 
veneau sambata acasa, le-am spus asa sa nu li se para suspect. Automatul 
nu 1-au vazut. 

- M-am imbolnavit. Ma simt rau tare, oameni buni, le-am zis. 

- Ai racit ceva, bade. 
no 



Muntele marturisitor 

- Cred ca da. 

La Tcaciuc au oprit, s-au dus si au luat ceva de la pravalia din drum. 
Cred ca un rachiu, caci n-am vazut sa vina cu ceva la ei. In timpul cat au 
stat acolo, au trecut doua masini cu securitate. Eu pe sanie, pe niste lemne. 

C.H.: Extraordinar! 

Gv.V.: Dupa ce au pornit de la Tcaciuc, mai la vale, pe ulita lui 
Grigore Zaremba, am intalnit patru militieni care s-au dat in laturi, pe 
marginea santului si dupa ce au lasat sa treaca sania au iesit inapoi. 
Muncitorii de pe sanie aveau autorizatie de taiere, duceau niste barne sa-si 
faca feciorul casa, caci era proaspat eliberat din armata. Eu i-am provocat: 

- Oare ce cauta armata asta, ca si pe la noi la cabana a fost?... 

- E peste tot. Sunt niste bieti oameni, partizani prin paduri, si ii cauta. Vai 
de capul lor... Atata armata ce-am mai vazut in Rusca, unde lucram, acolo 
unde taiem copaci! 

- Da feciorul unde a facut armata? 

-A facut la Securitate. Tocmai pe la Oradea Mare. O, ce-a patit, 
saracul! Plangand multumea lui Dumnezeu cand a venit acasa, ca a scapat 
din ce-a patit acolo! Prin munti..., au murit si din aia si din aia... Toti muntii 
suntplini... 

Vedeti, feciorul a facut armata la Securitate si aducea un partizan pe 
sanie! Frumoasa treaba! 

Pana cand am iesit din Sucevita ne-am mai intalnit cu inca doua 
masini ale Securitatii. Ma temeam sa nu fie o garda care sa controleze 
actele celor care ies din Sucevita, in zona podului, spre Marginea, un filtru, 
cum se zice... Am spus catre oamenii din sanie: 

- Mi-a spus cineva, niste muncitori care vin in fiecare zi la padure, ca 
seara sunt controale de acte aici la pod. 

Am improvizat eu asta, sa vad ce spun ei. Fara nici o sovaire, mi-au 
raspuns: 

- Nu stiu. Dimineata i-am vazut aici, dar seara...; noi lucram de o 
saptamana, nu ne-a controlat nimeni. 

In mintea mea se croiau diferite strategii: fug din gura Voievodesei 
peste apa, pe camp, si intru la Toader; sau - daca ma opresc, spun ca 
buletinul de identitate e in padure, ca nu-1 iau zilnic cu mine; ori - buletinul 
e deteriorat, am lasat fotografia la militie si, pentru ca sambata, duminica 
nu-i nimeni acolo, am iesit la mijlocul saptamanii... Voi trimite nevasta 
sa-1 ridice... Dar ma mai gandeam si sa folosesc automatul daca nu vor 
intelege, daca ma vor constrange. Am fost insa cu noroc, am trecut prin 
locul unde ar fi trebuit sa fie garda. Nu era nimeni. Nu am vrut sa cobor 
chiar in poarta lui Toader Mihailescu. Aproape de lunca mare de la intrarea 
in Marginea, am zis: 

- Opriti aici. 

in 



Constantin Hrehor 

- Dar nu sunt case. Mai inainte un pic sunt case, pe dreapta. De cesa 
cobori aici? 

- Opriti, ca eu cobor aici. 

Sania a oprit. M-am coborat, am scos automatul si am spus: 

- Stiti pe cine ati adus pe sanie? Pe comandantul partizanilor din 
regiunea asta. Am aici o intalnire cu cineva care trebuie sane dea niste 
informatii si un aparat de radio emisie-receptie, in lunca asta... 

Am spus asa ca sa se duca vestea si in Marginea, si in Satu Mare, ca 
partizanii „prinsi" merg prin sate cu sania. Carausii s-au speriat grozav, au 
pornit calul si s-au dus. Am coborat pe vale, am intrat in zapada si dupa 
aceea am iesit in drum, dupa vreo doua sute de metri, si am intrat la Toader. 
Cand am pasit in casa, inima a inceput sa bata puternic, sa-mi zvacneasca 
tamplele, am zis ca mor. Brusc mi-a urcat tensiunea in caldura din casa. M- 
am dezbracat si am iesit pe prispa casei si mi-am revenit la rece. Am stat 
toata noaptea linistit, am mancat. Am baut lapte cald si inima care imi batea 
de nu va puteti inchipui s-a astamparat. M-am culcat dezbracat, neacoperit, 
dar incaltat. 

- Descalta-te, mi-a spus gazda. 

- Nu. Ma tern. Cum fug eu? Sunt pierdut! Am speranta ca scap numai 
daca sunt incaltat, orice ar fi... 

A doua zi am mai iesit prin tinda, am urcat prin pod; in casa cealalta 
era rece, am stat acolo, m-am acomodat. Noaptea urmatoare a latrat cainele, 
au venit si fratii Chiras. Au trecut la distanta foarte mare. Au spus ca pe 
poalele padurii Marginea nu era zapada, ca eu ma speriasem: „Ati lasat 
urme? Va ia cu cainii maine dimineata! Ne pomenim aici cu Securitatea in 
douazeci si patru de ore" - le-am spus alarmat. M-au convins ca au venit pe 
frunze, ca n-au lasat urme. 

Am ramas aici o saptamana, in timpul acesta venea aici loan 
Mihailescu, varul lui Toader, zis „Picior-de-Oaie", care statea tocmai la 
capatul celalalt al comunei Marginea, catre Volovat. Venea pe acolo, ca lui 
Toader nu i-a fost frica si i-a spus cum ne-a dat painea, cum ne-am gasit. 

- Unde-s acum?, intreba loan. 

- La mine. 

Intr-o seara am auzit ca latra cainele si, pe usa, intr-o clipa, am fost 
dincolo, in camara. A venit Toader, impreuna cu sotia lui, Viorica, si ne-a 
chemat: 

- Veniti ca e Ion, omul nostru. 

Cand am iesit toti trei de acolo, barbosi, cu armele in mana, Ion, un 
om inalt, voinic, s-a uitat la Toader, s-a uitat la noi, a facut un pas urias si 
ne-a dat mana. 

- Mai, oameni buni, sunteti cu adevarat barbati!, rosti el simplu, 
impresionat. 

112 



Muntele marturisitor 

- Cu adevarat suntem barbati, Dumnezeu sa va ajute! Dar las' ca 
scapam noi. Scapam. Si dumneavoastra veti scapa. Va fi bine, am raspuns. 
Acest om foarte simplu nu mai putea sa nu treaca pe la noi sa ne vada. Dar 
intr-o seara am observat ca Viorica da semne de neliniste. I-a spus lui 
Toader: 

- De Gavriluta n-am nici o frica. Nu stiu cum omul asta mi-a inspirat 
mie incredere. Dar mi-e frica de ceilalti doi. De acestia doi, mai Toderica, 
mi-e tare frica! 

Toader nu putea sa le spuna: „Voi plecati!". Eu, nici atat. Astfel am 
recurs la o strategic: 1-am rugat pe Ion sa ma primeasca la el, caci am 
banuieli ca Securitatea, cautandu-ma in Sucevita, se va gandi: „Toader 
lucreaza la padure. Viorica e din Sucevita, e verisoara cu banditul 
Vatamaniuc. E posibil ca sa fie la ei!" Ma tern de perchezitie, ii zic: 

- Bade Ion, nu poti sa ma tii? 

- Stai aici, maine seara, cand voi trece pe la Toader, iti voi spune. 
Am stat, si seara, cand a venit de la padure, a intrat pe acolo si a 

spus: 

- Gavrile, vino la mine, dar la mine nu vei putea sta c aci am copii. Si 
nici pe gura femeii nu garantez. Ea e din familia Hritcanilor, are rude 
multe, poate sa spuna... Eu nu sunt sigur. Dar am gasit totusi o cale. Vii la 
mine maine seara, intri in grajd, apoi in sura si urci in pod. Stai in fan si 
Toader o sa-ti dea de mancare pentru ziua aceea. Si, daca nu, dimineata, 
cand merg eu in grajd, daca nu vei avea nimica, iti voi aduce eu paine si 
ceva la paine si vei sta o zi in pod. Dupa aceea te voi duce eu unde 
trebuie... 

Fratii Chiras au mai stat cateva zile si au plecat, saracii. Au lasat 
vorba, cand eu voi veni in Sucevita, ca intalnirea noastra sa fie la Ionita. Ei 
au stat in sura la Ionita sau la Marciuc, nu stiu unde, ca nu mi-au spus cand 
ne-am reintalnit. 

Ion Mihailescu a venit la mine dimineata. De cu seara am intrat in 
sura, asa cum mi-a dat instructiuni. Viorica mi-a dat paine, carnati, oua 
fierte, o sticla cu lapte. Am avut pe cinci zile mancare. La Viorica, la 
Toader cred ca am gazduit vreo doua saptamani, in acest timp, stand eu la 
cald, mancand bine, am prins putere. Dar acum imi era frig cand ieseam 
afara si ma simteam rau; am inceput sa dardai, desi era spre primavara, in 
martie, cand e inca frig; in sura era bine, sub patura uscata, uscat la 
picioare, insa mi-a fost mai rau decat in pod la manastire. Mi-am schimbat 
ritmul. Dimineata, Ion mi-a spus: 

- Stai linistit, ca ti-am aranjat un loc. Deseara, cand vin... Ai 
mancare? 

- Am pe doua zile. 

- Bun. Deseara, cand vin, te due la o gazda, dupa ce se innopteaza. Am stat, 

113 



Constantin Hrehor 

greu a fost. Copiii au plecat la scoala. Unul, eel mare, a plecat cu Ion, de 
dimineata; nevasta facea randuiala la grajd, la oi, pleca si se intorcea la 
amiaza. 

Ion a sosit seara. A bagat calul in grajd, s-a dus in casa, a mancat, s-a 
urcat pe seara, a stat de vorba cu mine. 

- Te-a vazut cineva? 

- Nimeni. 

- Bun. Mai stai un pic sa se innopteze, sa se linisteasca lumea si 
mergem. Problema e aranjata. Dar un lucru te rog: Sa fii barbat! 

N-am inteles ce vrea sa spuna el cu „Sa fii barbat!". M-am gandit ca, 
stand acolo, va trebui sa nu ies, sa nu fac zgomot... N-am inteles nimic, dar 
am raspuns: 

- Draga Ioane, nici nu te gandi. Fara grija! Aveti toata increderea in 
mine. 

L-am asigurat ca sunt barbat. Dar acolo era o alta situatie. 

M-a dus la o casa unde as fi putut sta douazeci si cinci de ani linistit, 
unde puteam face vara plaja sau plimbari la soare prin curte. O casa cu 
gospodarie mare, cu doua grajduri mari in mijlocul unei livezi unde puteau 
ateriza si avioanele americane. Cat vedeai, tot livada injur. Casa, singura in 
mijloc, grajdurile imprejmuite cu un gard de doi metri, de lemn gros, 
cioplit, prins in stalpi, deasupra cu acoperis de sindrila in doua ape. in 
curte, sub cerul liber, nu avea cine sa te vada nici din dreapta, nici din 
stanga. Din padure, nici atata, caci grajdurile erau unul langa altul. O 
situatie extraordinara: o femeie de treizeci si doi de ani si un barbat de 
saizeci si opt de ani, grav bolnav. La aceasta situatie a facut referire Ion: 
„Sa fii barbat"! Eu nu am stiut. Bun. Dar sa vedeti, se inchideau portile la 
doi metri peste zaplazul acela. Nu puteai trece pur si simplu. Portile erau 
incuiate, zavorate. Dar Ion stia ca in acest gard din barne groase era o 
poarta secreta prin care se iesea in livada, inauntru era un carlig. El stia o 
gaurica facuta pentru el de Eugenia Lazar, prin care se putea baga un bat. A 
venit cu batul pregatit de 

acasa si, ridicand carligul, a deschis poarta. Am intrat, am dat carligul 
inapoi. Stateam uluit. A mers, a batut la geam. Era noaptea tarziu. A iesit 
Eugenia. Eu stateam deoparte. El: so-so-so, so-so... „Am adus omul... 

- Hai sa vina in casa", incuviinta Eugenia. 

Cand am intrat in casa, lumina era aprinsa. S-a uitat la mine si a 
exclamat: 

- Cruce sfanta, parca-i fata lui Hristos! 

N-am sa uit niciodata. Ce-a vazut?! Intr-adevar aveam o fata 
prelunga, mustati, plete si un pic de barba. 

- Dezbraca-te, omule, imi porunci - acestea au fost urmatoarele ei 
cuvinte... 

114 



Muntele marturisitor 

- Lasati-ma, ca ma dezbrac." Aveam automatul sub pufoaica. Ion a 
stat intre noi si s-a uitat. Razand: 

- Gavriluta, aici e gazda. Eu mi-am facut datoria, tu sa fii sanatos. 

A iesit si a plecat. Dupa el, Eugenia. Au stat mult si au susotit afara. 
Eu m-am intins pe un pat, acolo, langa soba. Pe celalalt pat era batranul. 
,,1111..., iihh...", tot asa facea. 
A venit Eugenia in casa, a inchis usile. 
C.H.: Batranul ii era sot sau tata? 
Gv.V.: Sotul! 
Eugenia spuse: 

- Omule, sa-ti fac ceva sa mananci. 

- Nu mi-e foame, am mancare la mine, nu mi-e foame, te rog din tot 
sufletul, mi-a fost tare frig, ca am stat in podul surii... 

- Apoi dezbraca-te si urca-te pe cup tor. Acolo vei dormi... 

Era o soba cu cuptor mare. M-am dezbracat de pufoaica, am pus 
automatul acolo, rucsacul 1-am asezat sub pat si am ramas in haina. Am stat 
incaltat, dar cu picioarele atarnate in jos, ca sa nu stric asternutul acela. 
Niste toale, nu cearsafuri, nu altceva. Si am dormit puternic, cu automatul 
langa mine, cu pufoaica alaturi, descoperit, intors la perete. Dimineata, 
batranul se imbraca si mergea incet in grajd, aveau cinci oi si doua vaci; au 
avut pore, dar 1-au taiat de Craciun. A trecut o zi, au trecut doua, au trecut 
noua; femeia ma ingrijea, nu stiam cum sa-i multumesc. Aveam Biblia la 
mine. §i mosneagul avea Biblie. Citeam, mergeam dincolo, in camera 
cealalta, si ma rugam lui Dumnezeu, si-i multumeam: „Doamne, ce mi-ai 
dat mie, Dumnezeule? Cat noroc...". Primavara fiind, in luna lui martie, s-a 
innourat si a inceput sa ninga cu niste fulgi cat unghia de la degetul mare, 
ningea de nu se vedea afara. Dar n-a tinut mult. Dupa doua ceasuri s-a 
aratat soarele. Ma gandeam: saracii soldati! Eu stau pe cuptor, mananc, 
mi-e cald, si ei ingheata, uzi, pe munte, dupa Vatamaniuc! §i ma intrebam: 
„Cat voi sta, Doamne, aici?". Simteam ceva. Este extraordinar, organismul 
iti spune, iti da semnale. Totul e sa-1 intelegi, sa stai de vorba cu tine. Imi 
spunea eul meu ca ceva se va schimba, nu peste mult timp, c a binele acesta 
nu va tine multa vreme. Am zis: „Doamne, cum as face sa vorbesc cu Ion 
sa-mi aduca un ziar?" 

- Tare as citi un ziar, lele Eugenie... 

- O, dom' Gavriluta! Stai asa, eu trebuie sa-1 trimit pe al meu - adica 
pe barbatul ei - la Radauti, sa cumpere niste macaroane, niste chibrituri si 
gaz, il trimit maine si-i spun sa ia si un ziar. 

Vad ca dimineata zice: 

- Ba, las' ca ma due eu in grajd! Uite, ti-am pus traistuta aceea cu 
ovaz, in ovaz ti-am pus zece oua. Du-te si le vinde in Radauti si cumpara 
un pachet de macaroane, un kilogram de zahar si nu uita un ziar. Orice ziar, 

115 



Constantin Hrehor 

pentru domnu'... 

Mosul a luat traistuta pe umar si, peste camp, s-a dus. Ea a plecat sa 
faca randuiala la grajduri. Dar, cum spun, iar a venit o ploaie, s-a stricat 
vremea, caci asa era, cand soare, cand ploaie, cand zapada. Eugenia intra in 
casa, isi arunca bocancii si se lipi langa soba, zicandu-mi: 

- Ce bine ti-e dumitale acolo, pe soba! 

Eu i-am zis sa vina sa se incalzeasca, fiindca pot cobori, lasandu-i 
locul liber. 

- Urea si dumneata si te incalzeste!", o indemn. 

Atat i-a trebuit! A aruncat incaltarile si, ca un tigru, sari pe pat si de 
pe pat pe cuptor. §i pe mine! Eu m-am ferit intr-o parte, in alta, dar ea, 
gramada pe mine. La un moment dat, am coborat deodata, iar ea, pe mine, 
ca rasul pe caprior. 

- Macar cu mana vreau sa te ating, sa simt cum e un partizan!", imi 
zice ravasita. 

- Lele, da-te jos! Lele, lasa-ma in pace!", i-am strigat incurcat. 
Cand am vazut ca n-o mai pot tine pe mine, m-am sprijinit cu 

picioarele in soba si i-am facut un vant de s-a dus de-a dura catre perete. 
Am transpirat cu ea in lupta... M-am spalat, m-am dus la masa si am 
inceput sa citesc din Biblie. Ea sta asa, pe cuptor, cu coatele pe soba, se uita 
la mine, aprinsa, zicandu-mi nervoasa, nadusit: 

- Al dracului om mai esti dumneata! 

Nu voi uita cat voi trai acest moment penibil. Eu nu puteam sa incalc 
dragostea, eu o aveam pe Natalita, careia i-am jurat fidelitate si m-am 
cununat cu ea, cu jertfa sangelui meu. M-am casatorit cu ea sub cerul liber, 
in fata lui Dumnezeu si nu o puteam trada, caci aceasta fiinta, Natalita, a 
fost viata mea! 

Ei, dar ce a facut Eugenia? Seara a disparut de acasa, ceea ce nu s-a 
mai intamplat pana atunci, caci pana atunci manca impreuna cu noi si se 
culca acolo, langa barbatul ei. Ea avea o prietena ca si ea, de acelasi 
caracter, la care, pana am venit eu, mergea noapte de noapte. Acolo le 
veneau doi prieteni, cu care petreceau patimas. lata de ce mi-a spus Ion „te 
due undeva, dar sa fii barbat"! Acum am zis eu: poate sa-mi dea o data pe 
zi mamaliga si-o ceapa, stau la adapost, ma uit pe fereastra cum ploua, cum 
ninge. §tiu ca umbla Securitatea prin munti, peste tot, dar nu ma intinez... 
A trecut asa o saptamana. Dimineata imi dadea acolo, ceva, o ciorba acra, 
iar seara disparea. 

Intr-o seara a venit Ion. Am ramas surprins ca ma viziteaza. Nu 
venea ca sa nu fie banuit, dar si de altceva: Ion a trait cu ea. §i i-a facut si 
un copil. Femeia lui 1-a banuit si erau gata sa se desparta; ea era din familie 
de batausi, de oameni gospodari, dar rai. N-aveai ce vorbi cu ei. §i 
Mihailestii erau multi, familii vestite. Ion se jura ca nu-i al lui copilul, ca e 

116 



Muntele marturisitor 

al lor, dar femeia lui il acuza ca traieste cu Eugenia. La un moment dat ii 
spuse: 

- Mai femeie, uite, Eugenia a trimis pe cutare, pe un vecin - a spus 
el -, cu care a aranjat sa... 

- Ce-ai grait cu acela la poarta?, se rasti ea. 

- A trimis Eugenia si se roaga sa-i botezam copilul. 

Asta, ca sa indeparteze prezumtia de vinovatie. §i i-a indepartat, 
intr-adevar, suspiciunea. §i-a botezat propriul copil, 1-a botezat cu nevasta- 
sa. Copilul a murit si el nu prea mergea pe acolo, caci se temea sa nu 
banuiasca iarasi femeia lui. Dar in noaptea aceea a venit, cu tot riscul. M-a 
chemat afara. A stat un pic, mi-a facut un semn; am iesit dupa el si mi-a 
spus: 

- Gavrile, ce ti-am zis eu? 

- Ce mi-ai spus, Ioane? 

- Ti-am spus sa fii barbat. Ce-ai facut? 

- Pai asta sunt. Nu-s? 

I-am povestit ca, noapte de noapte, de-o saptamana, tot umbla la o 
prietena de-a ei unde vin niste vlajgani de-ai lor. Acolo fiind, prietenii au 
intrebat-o: 

- De ce n-ai mai venit, Eugenie, pana acum? 

- Pai, n-am venit ca, uite, cumatrul Ion mi-a adus un partizan si am 
crezut ca am si eu un om in casa. Dar, iaca, am incercat si el m-a izbit de 
perete... Am vazut ca nu-i om. §i-am venit iar acum... 

- Cum, tu esti nebuna? -Da! 

L-a convins pe acela ca in casa ei este un partizan. Surprins, 
vlajganul a venit la Ion si l-a intrebat: 

- Tu ai adus in casa la nebuna asta un partizan sau vorbeste ea 
prostii? 

- Vedeti-va de treaba. Unde gasesc eu partizani? Ce, partizani-s pe 
drum? Vorbeste ea aiurea, va uitati la ea?" 

lata pentru ce Ion, cu tot riscul, a venit in casa Eugeniei in noaptea 
aceea. Dupa ce mi-a povestit ceea ce am consemnat mai sus, mi-a zis: 

- Uite, informatia a venit in cere. De la acela la acela, de la acela la 
mine. Acum, tu fa ce vrei. Daca ai curajul, stai, dar eu zic ca stirea o sa 
ajunga si in alta parte... 

- Multumesc, Ioane, multumesc, ii zic. „In seara asta, nu, dar daca 
poti sa-mi aduci niste paine maine... 

- Vin maine seara si iti aduc; aranjez si cu Toader, ca eu nu prea pot 
sa-ti aduc din pricina copiilor si a nevestei. 

- Nu-mi aduci nimic! Cat e pana la Toader? Patru kilometri, din 
spatele Marginii, ajung la el. Vorbeste cu el si eu vin. 

§i uite asa am plecat de la Eugenia intr-o noapte si, pe unde stiam eu, 

117 



Constantin Hrehor 

am ajuns la Toader. Mateienii nu mai erau acolo, au plecat. Viorica s-a 
bucurat ca am ramas numai eu. Mi-a spus: 

- Gavriluta, poti sa stai aici ani de zile. Nu mi-e frica, nu stiu de ce, 
cu tine nu mi-e frica. Tare mi-era frica de Mateieni, de prezenta lor in casa. 
Nu de ei, Doamne fereste! Dar imi era frica sa-i tin in casa, nu stiu de ce. 

Am stat la Toader vreo doua saptamani. M-a stapanit tot timpul 
teama ca nu cumva Securitatea sa ajunga pe firul nostru de rudenie si sa o 
descopere si pe Viorica lui Toader ca este ruda cu noi. O perchezitie 
insemna pericol. Am plecat, asadar, dupa doua saptamani. Desi am avut 
multe gazde, foarte putine dintre ele au fost atat de ospitaliere. Toti au fost 
ospitalieri, toti, dar nu toti au avut posibilitati materiale. De mila iti aruncau 
o ceapa si o bucatica de mamaliga din putinul pe care il aveau. Si atat a 
contat enorm, enorm de mult! La Toader, vreau sa spun ca aveam un belsug 
de neinchipuit. Totusi a trebuit sa renunt, ca sa nu fiu descoperit. Am plecat 
de la Toader. Mi-a dat mancare pentru o saptamana. M-am dus pe la Varful 
Plesului, catre Solca. Stiam ca arde padurea de securitate. Am gasit pe 
poteci urme de bocanci militari. Nu faceam foe, se incalzise, eram in 
aprilie. Au mai fost ploi reci, dar de scurta durata. Timp de vreo sapte-zece 
zile am facut foarte multa economie la ce mi-a dat Viorica; mancam de 
doua ori pe zi, nu de trei ori, cate putin. Daduse frunza si mancam frunza de 
fag. Trebuia sa ma intorc la viata mea. Trebuia sa ma intorc la frunza mea, 
la rosturile mele, la urzica, la cuibarul meu. Ca ma asteptau iarasi zile grele. 
Nu stiam cat voi sta crai pe plai. Am mancat multa frunza, vreo saptamana, 
aproape zece zile a tinut hrana aceea. Am avut o intalnire cu securitatea, 
dar m-a scapat. Doar au simtit ca a fost ceva. Nu m-au vazut, ca eu, cand 
i-am zarit, m-am intors (am avut noroc ca a fost o cotitura pe poteca 
respectiva) in cotitura si din cotitura in deal, pe-o rapa si am stat linistit. Au 
simtit ca a fost ceva, nicidecum o salbaticiune. Asa vorbeau ei. S-au repezit 
pana in carare, dar eu stam linistit dupa niste tufe. Noroc ca n-aveau cainii, 
ca sigur ma descopereau. Au stat ei in carare, descumpaniti. 

- A fost o salbaticiune? 

- Nu, om a fost! 

- Nu se poate. Dar unde a disparut? 

Se uitau in dreapta, se uitau in spate, eu, de acolo, cu un ochi printre 
ramuri de cetina, ii vedeam. Au mai stat un timp. Unul dintre ei a zis: 

- Hai sa mergem. 

Si au plecat. Am fost intr-un moment extraordinar. Erau vreo sapte- 
opt, cat i-am putut eu numara printre crengutele acelea, o patrula. M-am 
dus prin locurile mele, pe directiile mele, pe unde am stiut si am ajuns la 
Sucevita. Am mers la Ionita, cum am vorbit cu fratii Chiras, dar ei nu mai 
erau acolo. Am intrat in sura, in secret. Dimineata, cand a venit Ionita la 
grajd, am vorbit cu el. 

118 



Muntele marturisitor 

- Cand ai venit? 

- Azi-noapte. Ion si Gheorghe sunt aici? 

- Nu. Au fost acum trei zile, le-am dat ceva de-ale gurii si au plecat. 

- Ti-au lasat vreo vorba? 

- Au spus ca ei sunt in partea Ursoaiei, dar precis nu stiu unde. §tiam 
ca acolo bate soarele toata ziua, ca e cald si nu e nevoie sa umbli pe zapada, 
ca zapada nu era inca topita pe versantii de nord. Acolo aveam sa ne 
intalnim, la Ursoaia. 

Acum, sa precizez. Este Ursoaia Mare si Ursoaia Mica... In Ursoaia 
Mica e mult desis, lastaris, paltinis. Cred ca la Ursoaia Mare, ca are lastaris 
mic, foarte bun pentru a te adaposti, dar si foarte bun ziua, ca bate soarele si 
nu e umbra; cred ca acolo vor fi fratii Chiras, Mateenii, mi-am zis. §tiam ca 
este acolo un izvor foarte curat si bogat in apa; m-am dus pe acolo. M-am 
dus noaptea, incet, linistit, pana in apropiere, ca sa nu-i bag in sperieti, sa 
nu auda zgomot si sa fuga. Am stat pe loc, dimineata am ascultat si n-am 
auzit nici un fel de zgomot. Ei erau un pic mai departe de locul unde m -am 
oprit eu. In zori m-am dus mai la deal, sub obcina, sa pot auzi si privi valea. 
Nu am ascultat mult. Mi s-a parut ca cineva a tusit. Atat. Ar fi putut face si 
o vietate salbatica un zgomot, dar eu am remarcat tusea si am zis ca e 
Ionica, din cauza ca, fumand candva, mai tusea cate un pic. Sigur ca si eu 
tuseam, si Gheorghe, ori stranutam; luam repede de pe cap caciula sau 
palaria, puneam in caciula sau palarie toata fata si acolo tuseam, si nu se 
auzea nimic nici la doi metri. Tuseam inabusit. M-am coborat incet la vale, 
ca sa nu-i sperii daca aud vreun zgomot langa paraul acela. Izvorul era pe 
coasta. Nu se putea sta pe coasta, era necesara o scobitura pentru a-ti face o 
coliba, macar trei metri. patrati. Am coborat mai la vale pe langa parau si 
am vazut o improvizatie. Un om priceput ar fi dedus ca aici cineva s-a 
pregatit sa ia apa. Erau niste pietre puse in asa fel incat sa ridice apa, sa 
faca un fel de sipot pentru, umplut ori ceaunul, ori cana. Eu am remarcat 
asta imediat si am spus: „Aici sunt." in dreapta nu-s, ca e padurea de fag; 
de acolo iau lemne, in stanga e lastaris. Am luat-o la stanga, incetisor, 
m-am uitat pe unde ar putea sa fie si, foarte interesant, stateau in coliba si 
nu m-au simtit. I-am surprins in coliba. Colibita era foarte simpla, foarte 
joasa, nu te puteai ridica in picioare in ea. Stateam mai mult in genunchi, ne 
ridicam numai cand ieseam afara. Lastarisul era mic, iar colibita era si mai 
mica, avea saptezeci si cinci cm inaltime. Era buna doar pentru noapte, 
pentru dormit si pentru ploaie. Au luat de pe niste brazi cazuti scoarta ca 
niste olane mari, le-au pus sub cetina sa fie acoperisul camuflat si stateau 
acolo, in fata erau cladite niste lemne, ca sa nu 

se vada focul cand vantul imprastie fumul. Am ajuns in fata colibei, 1-am 
semnalizat pe Gheorghe. A sarit cu mana pe pusca. M-a vazut. A zis: 

- Cum ai venit? 

119 



Constantin Hrehor 

I-am povestit pe scurt cum am ajuns, cum am stat pe marginea 
paraului... 

- Un partizan te gaseste, dar un securist, mai greu, rosti Ion razand. 
Aveam la mine alimente luate de la Ionita si, prin el, de la Natalita; 

aveam un rucsac bun. Ionita mi-a dat mai multe alimente, si pentru fratii 
Chiras. Am luat fasole si cartofi, am luat paine si slanina. Greu a fost, dar 
m-am dus. Bucurosi tare au fost ei cand m-au vazut ajuns cu alimente si cu 
informatii. Aveau langa ei pe omul care ii poate apara oricand, caci, ziceau 
ei: „Gavril altfel vede, altfel aude, altfel trage". Am ramas cu ei pana am 
terminat alimentele. Trebuia din nou sa fac aprovizionarea. Am zis cu 
prudenta: 

- Fratilor, tot la Ionita, tot la Ionita? Doamne fereste sa nu fie o 
panda la el. E foarte periculos. Ma voi duce in alta parte sa fac rost de ceva! 
Se apropia Pastele, in ciuda teroarei, in ciuda extraordinarei presiuni pe 
care o exercita Securitatea asupra populatiei, asupra noastra, am zis sa 
facem Pastele ca niciodata, in casa, la un gospodar. Era periculos sa merg 
sa iau alimente, sa ma intorc. Ce-am facut? M-am dus la Avram, la 
cumnatul meu de saptezeci si sase de ani, in bune relatii cu fratii Chiras. 

- S-ar putea sa stam noi de Pasti aici, eu cu Mateienii...?, 1-am 
intrebat. 

- Sa veniti, Gavriluta, cu toata dragostea. Dar cum faceti, pe unde 
veniti? Vedeti ca misuna securistii pretutindeni. 

- Uite ce gandesc eu, i-am propus, bucuros de primire, sa faci mata o 
gaura in gardul asta, aici, sus. Sa nu venim pe ulita de la deal si nici pe ulita 
de la vale. Sa venim prin munti, pe drum si, de acolo, pe poteca. lata, asa: 
venim dinspre afinis, pe langa casa lui Baz, pe dupa casa lui Nicutal, apoi 
prin mijlocul livezii, pe unde nu ne a steapta nimeni, dar sa nu fie nevoie de 
sarit gardul. Sa faci mata o gaura, pe care eu am s-o vad din camara; 
desfaci numai jos stahetele, scandurile, si le lasi asa, prinse in cuiul de sus. 
Eu voi prinde, voi trage, intram toti pe geam in camara si din camara in 
casa. 

Catre geamul acela era coliba lui Ion Hrehorciuc al lui Toader. Nu s e 
astepta nimeni ca de pe coliba sa vina cineva acolo, la geam. Si asa de 
secret si de tainic a fost pregatita aceasta intrare, incat mi-a placut grozav. 
Am luat ceva de mancare, m-am dus la ai mei si le-am spus: 

- Fratilor, noi vom face Pastele in sat, la cineva. Deodata au ridicat 
capetele, amandoi. „- Cum? Unde sa faci Pastele? 

- La sora mea, Glicheria. 

- E riscant! Sor' ta este supravegheata! Este ea mai putin 
supravegheata? 

- Da. In curte e Costan, fecioru' sau cu nevasta-sa; nevasta-sa e din 
Marginea, au copii. Multa lume vine acolo, multa lume vine si la Avram si 

120 



Muntele marturisitor 

nimeni nu banuieste ca vom fi acolo, mai ales de Pasti... Am pregatit 
terenul in asa fel incat ne vom strecura fara probleme. 

- Dar pe imde? Trebuie de mers pe ulita, drumul acela e periculos. Se 
intra pe poarta in curte, in curte poate fi un copil de-al lui Costan", vorbi 
ingrijorat Gheorghe. 

- Stati asa, fratilor, am aranjat totul. Cu mine merge ti, i-am incurajat 
eu. 

Cu greu i-am convins. Am venit prin livada dupa ce s-a innoptat, mai 
erau doua zile pana la Pasti. Am dat scandurile acelea la o parte, le-am lasat 
inapoi, am coborat incet rapa, am deschis portita si am intrat in curticica 
din spate, am venit la geam, am tras de geam... Mateienii, uluiti, cu mare 
incredere in mine, se simteau acum in siguranta. Unde am fost cu ei au 
vazut la mine multa smecherie, multa precautie, muta vigilenta, multa 
dibacie. Geamul era jos. Am sarit eu mai inainte, dupa aceea 1-am urcat pe 
Gheorghe si pe Ion. Am intrat in camara. Ne uitam unul la altul; in casa nu 
s-a simtit ca ar fi cineva. Eu am stat la usa si am ascultat sa nu fie cineva 
strain. Era liniste. La un moment dat am auzit usa, a intrat Glicheria, venise 
de la Costan. 

- Dar unde ai stat atata? intreba Avram. 

- La Costan am stat. 

- Ce-ai facut? 

- La el am sa coc..., am facut si-am dres. Doar facem pregatirea 
pentru Pasti. 

- Bine, femeie, fa ceva sa mane am si hai sa ne culcam, ca toata ziua 
ai muncit, de dimineata... 

- Am gata, sa incalzesc doar... 

Erau numai ei amandoi. Am deschis usa incet si am intrat singur. 
Avram: - „Ia uite-te, bata-te pietrele" - zicea el cuvantul acesta din cand in 
cand -, „cand ai venit?" 

- Acum jumatate de ora. 

- §i unde ai stat? 

- In camara. Nu stiam cine e in casa... Cand a venit sora Glicheria si 
a spus unde a fost, am luat seama ca sunteti singuri. 

- Erai in camara? 

- Da. Uite ce e, camuflarea ferestrelor pe care o practicam de obicei 
aici nu-i buna. Geamurile acoperite pot atrage atentia. Dar mai trebuie sa-ti 
spun ceva: nu sunt singur, am venit cu Mateienii, asa cum ti-am spus cand 
ti-am propus sa sarbatorim Pastele acasa. 

- Unde sunt? 

- In camara. 

- Sa vina incoace! Mai, babuca, o striga el pe Glicheria, dar ce ai stat 
atata acolo... 

121 



Constantin Hrehor 

- Lasa, mai omule, ca le avem noi pe ale noastre. 

Lui Avram, cand i-a vazut pe cei doi, i-a venit a plange, i-a vazut 
barbosi, i-a cuprins sarutandu-i: 

- Luati loc, oameni buni, le-a zis. Chinuri grele pe dumneavoastra, 
oameni buni! adauga Avram impresionat. 

- Grele si pe noi, grele si pe dumneavoastra... Aceste chinuri ni le-au 
adus comunistii, vorbira cei doi. 

- Asa e! Drept va spun ca eu cu babuca nu ma cert, decat numai ca 
nu se da naft (gaz lampant, adica) decat pe oua! Daca eu am doua-trei gaini 
si le hranesc, nu trebuie sa mananc si eu un ou? Sa le dau lor? Bata-i 
Dumnezeu sa-i bata! Gazul numai pe oua il dau! S-a dus babuca in targ si a 
cumparat zece oua. Eu i-am zis: «Du-te, mai femeie, si ia vreo cinci 
kilograme de gaz, sa avem». Iar cand s-a dus, auzi vorba: «Nu, astea 
mananca-le dumneata! Noua sa ne dai oua cu coaja rosie, Astea sunt cu 
coaja alba, le-ai cumparat mata de la crescatorie. Astea sunt de la 
Gostat...». A venit acasa fara gaz. I-am spus: «Mai babuca, dar eu sunt asa 
de prost cum sunt ei de cuminti? Lasa ca le duci oua rosii! Du-te, te rog, in 
lunca pe malul apei, si adu-mi vreo patru, cinci coji de arin». Le-am pus in 
apa calda, am pus ouale acolo. Cand s-au inrosit le-am scos, le-am sters, le- 
am lasat sa se usuce. Dupa aceea i-am zis: «Du-te si le du oua rosii. ..». 
Coaja de arin inroseste apa bine. Le-am scos repede si erau acum oua de 
gaina Rhode Island. Le-a dus si a luat gaz." 

Avram radea si le povestea Mateienilor. A fost un moment de 
destindere, de voie buna. In timpul acesta s-a facut mancare, mamaliga, 
tochitura, carnati, slanina, oua. As fi dorit sa beau lapte, dar Glicheria nu a 
apelat la Ileana, la nora sa, sotia lui Costan. 

- Lasa ca maine merg eu in alta parte, nu la Costan, sa banuiasca 
ceva, a zis. 

Am mancat, am stat de vorba, ne-am pregatit somnul. Pe un pat au 
dormit ei, gazdele, iar pe altul noi trei; am pus niste scaune alaturi si am 
dormit acolo linistiti. Avram a spus: 

- Nici o grija, stati linistiti. Geamul este pregatit, in caz de primejdie, 
pe aici nimeni nu se gandeste ca ar putea sa piece cineva. Dar nu vine 
nimeni, sa nu va faceti griji... 

Patru zile am stat. Doua zile au fost pana la Pasti si doua zile ale 
Pastelui. Am privit pe geam cum venea lumea dimineata cu pasca de la 
sfintit, de la biserica. A fost extraordinar... 

Necazul a fost ca nu puteam iesi ziua nici pe geam, nicaieri. W.C.-ul 
era o problema. Avram insa a gasit o solutie. 

- Uite, aveti o caldare cu apa in camara. Asta e caldarea pe care o 
folosim si noi, ca suntem batrani si nu iesim noaptea afara. Folositi caldarea 
asta. Deseara, cand se innopteaza, o aruncam..." 

122 



Muntele marturisitor 

Era stingher, dar in criza am folosit si acest mijloc, cum am spus, 
patru zile. Securitatea innebunea peste tot. 

Am plecat de la Avram cu rucsacele pline. Mateienii au mers la sora 
lor Margareta, au luat de la ea si de data aceasta nu numai fasole si cartofi, 
ci si pasca, colac mult, branza, unt, smantana, oua, slanina, carnati. Ei au 
vorbit si cu Ionita, si cu Varvara, sotia lui. Ea a mers la Natalita care a venit 
pentru mine si ne-a adus acolo toate de trebuinta. Cand a venit Natalita, a 
plans zicand: 

- Oameni buni, unchesilor, aici ati fost? 

- Aici, Natalita. Nu plange, ca noi am facut Pastele foarte bine si 
i-am vazut si pe comunizoi. Am facut Pastele crestineste... 

A plecat Natalita. A plecat noaptea si era tare intuneric. Nu voi uita-o 
pe aceasta fiinta toata viata, dar nici noaptea aceea nu voi uita-o! Abia am 
dat rucsacele jos pe geam, dincolo, apoi am iesit noi, am luat rucsacele si 
prin livada, am calcat prin mlastina. „Acum hai sa nu mai mergem pe 
acolo", am zis. „Mergem prin fata casei lui Baz, trecem si urcam la stanga 
afinisului''. Dincolo, in partea cealalta, aveam numai un pic de colibita 
improvizata, pentru o noapte, sa stam acolo daca ploua. Si dupa aceea 
aveam sa mergem la Ursoaia. Era grozav de intuneric, extraordinar, sus 
plumb, jos plumb. Am intrat in padure, am pierdut drumul si am luat-o 
drept la Stancuta Afinisului. Loc abrupt, drept. Ne tineam unul de altul sa 
nu ne pierdem, sa nu fim nevoiti sa strigam, in sat era liniste. Doar cainii 
latrau, ici-colo. Orice zgomot pe timp de noapte pe coasta muntelui era 
suspect. Am facut vreun kilometru, vreo sapte sute-opt sute de metri pana 
in varf; i-am facut in doua ceasuri, cu greutate! Pe acolo nu am mai mers si 
n-am stiut ca sunt atatea stanci, atatea gropi, copaci cazuti.. Ce greu a fost! 
Sa nu ne scoatem ochii si sa nu ne rupem picioarele, am mers incet, 
ajungand in partea cealalta. Acum era usor, padurea era rara, am coborat 
catre Paraul Neagului. Acolo aveam colibita. Noi stiam la orice ora din 
noapte sa ajungem la adapost, nu era o problema. Am spus si repet: cum 
cunoaste gospodina bucataria ei, noaptea, fara lumina, asa stiam noi 
padurile, si izvorul, si copacul sub care nu ploua, unde am ascuns sticla cu 
cartuse s.a.m.d. Puteam sa venim de la zece km, mergeam drept acolo unde 
era ascunsa sticla cu cartuse! Si am stat acolo pana dimineata. Dimineata 
am mancat, era liniste in jurul nostru. Am luat apa din parau, am baut si 
mai tarziu ne-am ridicat, am trecut paraul si am urcat pieptis evitand 
drumul, caci era periculos. Am urcat sus, am ocolit poiana La Stiubei si 
ne-am dus la colibita noastra. Acolo am gasit toate cum le-am lasat. Am 
cercetat semnele, zona si toate erau nemiscate. Soarele incalzise, era uscat, 
frumos. Am ramas la colibita vreo doua zile. Au venit apoi nori, ploi reci 
care au tinut vreo saptamana, incepuse sa curga apa de dedesubt, apa de 
munte, jos era cetina multa, putregai, cum e in barlog la mistret. Mistretul 

123 



Constantin Hrehor 

rupe putregai din copacul vechi si-1 pune jos, macinat in gura, il asterne. 
Iarna pamantul nu e inghetat. Jos, stratul de putregai e gros ca o saltea, ca 
iasca, nu ingheata, e cald. Stiam cum e, caci am dormit in barlog de mistret. 
Cand trece apa ins a si putregaiul se uda, stai ca pe o sugativa umeda, e rau. 
Dar am stat asa, pana s-au oprit ploile si soarele a incalzit din nou. 

Intr-o buna zi era gata sa fim in mare primejdie. O patrula a trecut 
sus pe obcina, nu prea departe de coliba noastra. Avea caini. Cainele a 
simtit mirosul. S-a coborat pe vale. Acolo era lastaris, in partea cealalta, 
peste paraias, era o padure de fag. Patrula, spre norocul nostru, a evitat 
lastarisul caci era greu de patruns. Si-a dat drumul prin padure. Fiind multe 
crengi de fag uscate, am simtit din timp fosnetul, zgomotul. Eu eram afara, 
stateam in fata colibei. Cand am simtit miscarea, am luat rucsacele si prin 
lastarisul acela am urcat Ursoaia; am trecut peste o poteca in Ursoaia Mica 
si dupa aceea, peste o creasta pe care o stiam noi pe marginea Soarecului. 
Era ziua, Soarecul e inalt, poienile sunt la vedere, spre Pietrele Muierii; am 
stat acolo. Daca vor veni pe urma noastra, vom vedea ce avem de facut. Au 
ajuns la coliba. Acolo, la Ursoaia Mica, erau niste barloage de mistret si noi 
am mers prin barloage, prin lasaturi si acolo ni s-a pierdut urma. Cainii au 
dus patrula numai pana acolo, mai departe n-au venit. Am stat pe marginea 
padurii; i-am lasat pe Mateieni intr-o parte, iar eu am mers in alta parte, sa 
supraveghez directia de unde am venit noi, sa vad de la distanta daca 
agentii vin pe urma noastra. N-au venit. S-a lasat intunericul. Am trecut 
Soarecul si ne-am dus la Vulturul. Daca au gasit colibita, e posibil sa se 
faca potera in toata Ursoaia, in Ursoaia Mare, si in Ursoaia Mica. Am trecut 
in muntele Vulturul si am stat acolo. Mancare aveam; cu economie, 
mancam o data pe zi. Nu era o problema. Acum se facuse cald, au crescut 
ierburile prin parchete; am aflat noi de la cineva ca Neculai, fratele 
Mateienilor, si-a luat boii si vaca si a mers in padure, aproape de Poiana 
Hasca, unde avea o coliba. Vitele lui pasteau in parchet si el facea carbuni, 
ca sa castige bani. Noi am aflat asta si, pana sa terminam alimentele, ne-am 
sfatuit cum sa intram in legatura cu el. In mod categoric, am zis, Neculai 
este supravegheat, pazit. Cum sa nu fie fratele celor fugiti in padure 
supravegheat cand el sta cu vitele in codru? Am umblat vreo doua zile prin 
apropiere, pana am aflat unde sunt vitele lui. Si am stat langa vite. Seara, 
cand a venit sa le ia, am vorbit cu el. De coliba nu ne-am apropiat. S-a 
speriat. I-am spus ca il asteptam de patru ceasuri, ca am venit mai devreme 
sa nu-1 scapam daca vine si-si ia vitele mai devreme. 

- Cum facem pentru niste alimente, ca suntem in situatie critica? 
Securitatea ne cauta insistent, pe la Bercheza, pe la Dragusinu, prin partea 
Soarecului, pana la apa Soarecului. Potera nu se gandea ca noi suntem la 
Vulturu. Era usor de inchipuit ca noi trebuia sa avem legaturi cu oamenii 
din sat. La un moment dat ne cautau si in jurul satului Voievodeasa; si 

124 



Muntele marturisitor 

partea aceea, de la Varful Plesului incolo, catre Marginea, a fost controlata 
toata. Chiar si padurea izolata de la Burla. Aveam siguranta la Vulturu dar 
era greu cu alimentele; pana in sat sa ajungi, in Sucevita, era distanta mare. 
Problema era ca pe acest drum lung puteai avea surprize nepl acute. Neculai 
se ingandura: 

- Oameni buni, eu acolo nu pot misca. O sa incerc. Noaptea sigur se 
face panda, paza la mine la coliba. Asa ca, nici vorba sa intrati. Desi am 
lapte zilnic, am bidonul cu lapte acolo in izvor... Dar si ziua ma tern. Cum 
sa va aduc? Ca as avea ce sa va aduc. Am sa vad eu cum fac. Ziua am sa 
umblu imprejurul colibei, sa vad daca cineva ma pandeste si daca am sa 
simt ca nu e nimeni, am sa iau o data ceva, putin, si am sa due pana intr-un 
loc; ma voi duce dupa lemne, iar daca vin, mai iau ceva cu mine. De vreo 
cinci ori daca merg la coliba, tot va aduc ceva mancare; o depozitez si dupa 
aceea o iau toata de acolo, intr-o traista, si v-o aduc voua." 

Asa a facut, cu precautie mare. Ne-a adus branza, doua sticle cu lapte, 
paine - ceea ce avea. Malai, cartofi, din acestea mai putin ca putin avea si 
el. O saptamana ne-am descurcat. Dupa ce am terminat proviziile, iarasi nu 
stiam ce e de facut. Tot Toader Mihailescu din Marginea ne -a ramas ultima 
nadejde. Am hotarat sa-1 vizitam. 

- Dar mergem toti?", au intrebat fratii Chiras, amintindu-si ca 
Viorica s-a aratat oarecum stinghera. Sa mergi numai tu, Gavrile, mi-au zis, 
noi te vom astepta in padure. 

- Fratilor, le-am raspuns, o zi-doua, o noapte vom putea sta la Toader 
in sura, nu-i vom deranja casa, vremea e de acum incalzita. 

I-am convins, am intrat in sura si am stat acolo linistiti. Dimineata, 
cand a venit Toader, am vorbit cu el. Ne-a zis: 

- Eu plec la padure, dar ii spun Vioricai si ea va va aduce de 
mancare. 

Viorica ne-a adus mancare buna. Aveam promisiuni sa primim 
alimente si din Sucevita. Toader, marinimos, a zis: 

- Ce sa mai bat drumul pana in Sucevita? Va dau eu cartofi cat vreti, 
caci am, malai va dau cat vreti, caci am, si o sa va cumpar si niste paine 
daca vreti. 

- Da, prietene Toader. Niste paine, aceea tine mai mult. 

Malaiul se uda si trebuia sa il tinem la uscat. Foarte complicata boala 
aduce malaiul! Am stat vreo patru zile la Toader, pentru ca aveam 
posibilitatea sa ne alimentam si pentru ca au inceput niste ploi care ne 
tineau locului. Cand vremea s-a linistit, am luat cate un rucsac zdravan in 
spate si am plecat. Dupa ce am intrat in padure, am facut iar sfat. Unde 
mergem? La Ursoaia nu se mai putea, coliba era descoperita. Trebuia 
pentru totdeauna parasita. Am spus: 

- Mai, fratilor, partile acelea stim noi prea bine ca sunt suspecte; 

125 



Constantin Hrehor 

ne-au fost descoperite de mai multe ori colibele si bordeiele, in zona aceea 
securistii bat ziua si noaptea, banuind ca acolo am fi ascunsi. Ei stiu ca 
trebuie sa venim in Sucevita dupa alimente si stau in paza in jurul comunei. 
Eu zic sa mergem spre Pietrele Muierii, in comuna Poiana Micului. Stiu 
acolo niste desisuri tainice, pline de mistreti si de cerbi. Pe acolo nu a prea 
fost potera; un marginean mi-a spus ca acum o luna i-a intalnit aici pe 
securisti... 

C.H.: Va voi provoca de data aceasta cu o intrebare mai speciala, 
care se inscrie in context. Acesti barbati care stateau in munti aveau sotii 
acasa, unii aveau si copii... Cum isi rezolvau ei viata conjugala? Erau 
femeile lor salbaticite, barbatii lor mai aveau acces la tandrete, la cate o 
intalnire fireasca? 

Gv.V.: Buna intrebare. Atat Vasile Motrescu, cat si fratii Chiras se 
intalneau cu sotiile lor; nu pot sa spun ca adeseori, dar la doua luni o data, 
in mod sigur se intalneau. Aranjamentul pentru intalnirea lor era intre 
anumite gazde, prieteni de-ai lor. Mergeau in podul surii si stateau la gazda 
respectiva, iar gazda le anunta pe sotii: 

- Gheorghe este la mine. Sa vii deseara pana la el, sa vorbiti, sa-i spui 
de copii... 

Veneau, intrau la ei si stateau acolo de vorba. Ei, barbatii, foarte, 
foarte rar, o data la sase-sapte luni indrazneau sa mearga acasa. Cand se 
intalneau, petreceau o zi impreuna. Mai mult se intalneau noaptea, pe la 
gazdele lor. Vasile Motrescu la fel ne-a spus. Asa procedau toti. Sotia lui 
Gheorghe Chiras lucra la fabrica de cherestea, dupa ce Gheorghe a fugit in 
munti. Aveau doua fetite si erau foarte saraci. Saracia de acasa si 
suspiciunea propagandistilor comunisti i-a facut pe cei mai multi dintre noi 
sa paraseasca casa si familia si sa imbratiseze muntele, in speranta unui 
viitor mai bun... 



INELUL DE SANGE 

C.H.: In acest timp si Dvs. aveati dreptul la cateva intalniri de taina... 
Erati tanar, aveati deja o celebritate in crestere, aveati o idila... 
Gv.V.: Da, acesta este un capitol exceptional din biografia mea... Natalita, 
cu adevarat o Stea Polara... 

C.H.: Sa deschidem capitolul... 

Gv.V.: Sa subliniez inceputul, ca atunci istorisirea nu are inteles, in 
anul 1950, dupa ce fratii Chiras au fugit si m-am intalnit cu ei prin Ionita, 
nepotul lor, am facut legatura cu Natalita, cu contributia lui Ionita, trebuie 
sa precizez. Tatal Natalitei, Vasile, a murit in 1944, dupa ce a venit din 

126 



Muntele marturisitor 

evacuare. Familia Sireteanu era bogata, avea o livada ca la manastire, cu 
peste o suta de pomi fructiferi din cele mai alese soiuri, saditi de mana lui 
Vasile. Cand si-a gasit casa arsa si pomii taiati, caci s-a facut acolo camp 
deschis, sa se vada pana in capatul satului, sa nu vina inamicul, sa-i ia prin 
surprindere, s-a imbolnavit si a murit. A ramas sotia cu cinci copii: patru 
fete si un baiat. Valerian, baiatul, Natalita, Paraschiva, Minodora si Vica. 
Paraschiva era cea mai mare, s-a maritat tinerica. Acasa a ramas fata de 
nadejde Natalita. Valerian era in armata. Natalita umbla cu caruta (avea cal 
si caruta), la padure dupa lemne si la camp. Era o fata deosebit de 
frumoasa, de curajoasa, cu toate calitatile pe care trebuie sa le aiba o fata de 
gospodar. Avea ochii albastri, mari, expresivi, parul blond, meat jurai ca e 
nemtoaica. Fratii Chiras mi-au spus: Gavrile, pe data de... sa fim in fundul 
Dragusinului. Am stabilit un loc unde va veni Natalia cu c aruta sa incarce 
niste lemne de foe, acolo ne va aduce un sac de faina, de malai. Luam 
repede sacul siplecam... 

Ne-am asezat pe parau cam la o suta de metri unul de altul sa 
supraveghem daca nu e urmarita de cineva. A trecut de primul, a trecut de 
al doilea, iar din urma nu venea nimeni. Eram sigur ca este libera. La al 
treilea trebuia sa opreasca; am coborat repede, am luat sacul cu faina, 
ne-am retras inapoi in padure. Atat. Dar a fost de ajuns ca sa privesc in 
ochii Natalitei si ea sa priveasca la mine. Nu ma vazuse pana atunci. Nu 
stiu cum m-a vazut ea, tin minte insa ca jucau lacrimi in ochii ei; eram un 
tanar de 24-25 de ani. 

Ea avea 18 ani. Mi-a intrat in inima aceasta fiinta, frumusetea ei, 
ochii si curajul ei. Am spus: Eu cu fata asta trebuie sa ma intalnesc 
neaparat! Mi-am luat (cum impropriu se spune) inima in dinti si m-am 
interesat unde locuieste, intr-o noapte am folosit toate metodele mele si am 
ajuns intr-o sura acolo; am luat la mine carne pentru casa ma pun bine cu 
cainele. Asta era prima grija. Cainele a latrat, iar dupa ce i-am aruncat 
prima bucata de vanat a tacut. Eu mi-am vazut de treaba. Mama ei era 
bolnava de picioare, casa lor era arsa. Muncile le faceau fetele; Valerian, 
fiind mai mic, nu putea munci, asa ca, fetele, Paraschiva si Natalia, cu 
mama lor, au carat capriori si barne sa-si faca o casa. Mama se numea 
Rahila Sireteanu. Era sora cu Ion, cu Gheorghe, cu Neculai si cu Vasile 
Chiras. Natalita a intrat in grajd, la programul ei, iar eu am coborat din pod 
si am stat de vorba cu ea. Cand m-a vazut a inceput sa planga. Apoi a tacut 
un timp. Dupa aceea a zis: 

- Doamne, Dumnezeule, cum ai venit?" 

I-am spus ca am venit azi-noapte, am intrat pe aici, sa nu aiba nici o 
grija, ca nu m-a vazut nimeni. 

- Dar cainele cum de... 

- I-am dat o bucata de carne si a tacut. 

127 



Constantin Hrehor 

Cainele era chiar langa grajd. Mi-a adus mancare si cu ocazia asta 
am vorbit mai mult, intreband-o ce face, cum traieste. I-am spus: 

- Natalita, daca Dumnezeu ma ajuta si scap, orice ar fi, eu nu te las. 
Te iau in casatorie. Tu esti o fata si frumoasa, si buna, si curajoasa. Esti 
exact dupa sufletul meu, a mea vei fi... 

A tacut, a lasat capul in jos si ochii ei mari, frumosi, expresivi s-au 
umplut de lacrimi. Am stat doua zile acolo. Mama ei n-a stiut. Mi-a adus 
mancare si dupa doua zile i-am spus: 

- Plec deseara, Natalita. Te rog insa sa vii la sora mea Margareta, 
duminica. 

Era luni, eu am venit sambata, am stat duminica acolo si am plecat 
luni. M-am inteles cu Natalia sa vina la mine, sa foloseasca un pretext: ca 
are drum la unchii sai. 

A venit, am vorbit impreuna mai mult de trei ceasuri. Am stabilit o 
noua intalnire peste doua saptamani, in podul surii la sora sa Paraschiva. 
Aici mai veneau si unchii ei, Mateienii, fratii Gheorghe si Ion Chiras. Desi 
pastram in secret gazdele noastre unul fata de altul, in familie stiam bine ca 
popasul era mai sigur. La Paraschiva si Dumitru Bocicu, sora si cumnatul 
Nataliei, am mers timp de vreo doua saptamani. Atunci cand eram in 
asteptare era zi de sambata. Natalita a venit duminica, deosebit de frumos 
imbracata, in strai romanesc, national, bucovinean. Avea in mana o legatura 
cu ceva de-ale gurii, pe care a lasat-o in grajd; a intrat in casa la Paraschiva 
si a stat cu ea o anumita vreme, iar apoi, luand legaturica, a venit in sura si 
a urcat scara. Nu stia unde sunt, am semnalizat-o: 

- Sunt aici, urea aici. 

Ne feream de ratal ei, Dumitru Zaharie, ca nu cumva s a ma vada. S-a 
urcat la mine. Am stat in duminica aceea acolo vreo sapte-opt ore, de 
dimineata pana dupa-masa. Am asternut o patura jos si am stat foarte mult 
de vorba pe patura aceea. Vreau sa precizez ca tot timpul a plans. Si asa 
facea de cate ori ne intalneam. „Nu stiu de ce imi vine sa plang!", spunea. 
Era un motiv care m-a determinat sa ma apropii si mai mult de ea, din toata 
fiinta sa doresc aceasta fata. Mi-am dat seama de toate calitatile ei. Era un 
suflet nobil, un suflet deosebit de bun; calm a, linistita, blanda, miloasa; 
mila si bunatatea ei o faceau sa planga, ii parea rau probabil dupa tineretea 
mea, de suferinta si de chinurile mele. Ochii ei vedeau in ce situatie 
suntem, neschimbati, neimbaiati, nebarbieriti... 

Intalnirile noastre au fost in locuri diferite. Am stabilit sa pun, din 
cand in cand, sub o piatra din fata latrinei, cate o scrisorica. Scurt, am 
stabilit secretul: SI - asta era la stanci, sus pe munte; G2 - era un grajd care 
era in construe tie, cam pe unde locuia sora ei. Venea noaptea pe ulicioara, 
cobora chipurile la sora ei, trecea gardurile si venea in grajd si sta cu mine 
pana dimineata spre zori, inapoindu-se cu motivatia ca a fost la sora sa. 

128 



Muntele marturisitor 

Cine o vedea, chiar si mama, nu banuia ca ar fi innoptat in alt loc decat la 
rude. „Daca te intreaba mama, sa spui ca am dormit la tine", era... parola. 
Nu voi uita cat voi trai pe fata pamantului aceasta fiinta unica! 
L3 era un loc de intalnire intr-o lunca. Unde stiam ca merge Natalita eram 
si eu prezent, imi aducea hrana, sa mancam impreuna; ea manca putin, dusa 
de ganduri, ce ramanea de la ospat luam cu mine in padure. Stateam 
impreuna cate o zi intreaga, supraveghind de la distanta vitele care se 
desfatau in racoare pe pasunile adumbrite. 

Acolo, intr-un loc numit Neculaus, sub o costisa, prietena mea draga 
mi-a povestit ca, in acest perimetru, s-au consumat multe zile dintr-o 
memorabila idila, intre loan Chiras, un chipes flacau inteligent, care, 
ajungand silvicultor de vocatie a fost supranumit de catre cei din breasla 
„savantul", si Ileana Chiras a lui Filip. Nu-i nici un secret, este cunoscuta 
idila dintre cei doi. Aici s-au intalnit ani de-a randul. Ileana, la un moment 
dat, a avut tentativa de a-1 suprima pe Filip. I-a pus acestuia in hrana, cand 
pornea la panda la vulparie, in noptile cand umbla lupii, otrava, stricnina. 
Filip si-a dat seama repede, spre norocul lui, de jocul blestemat. A alergat 
la ruda sa, Toader Chiras, pe care 1-am mai amintit in convorbirea noastra, 
si auzind ca Ileana 1-a otravit, au mers impreuna la spital. Filip avea 
stricnina in casa, pe care o folosea la starpirea rapitoarelor. O ascundea, 
respectand restrictiile, dar nevasta, intr-o zi, a gasit cheile... Filip, victima, 
si-a clatit gura in zapada, Toader 1-a dus la spital, medicii 1-au salvat. E 
usor de inchipuit ce scandal s-a aprins in casa lor, divortul era aproape. 
Desi cunosc bine romanul sentimental al celor doi, nu e interesant aici. 
Totusi, un amanunt nu poate fi neglijat. Ce anume? Natalita, in timp ce 
petreceam impreuna, cam pe acelasi loc al intalnirilor romantice intre loan 
Chiras, al lui Ion al lui Gheorghe, si Ileana, mi-a spus cu emotie asa: „Aici, 
in timp ce erau impreuna, un trasnet cazu alaturi de ei; un copac a fost rupt 
in doua, jumatate din brad a ramas in pamant, iar jumatate s-a prabusit, 
indragostitii au hotarat sa duca acasa bucata ramasa dupa izbitura 
trasnetului, ca pe o amintire de care erau legati amandoi. Cineva le-a adus 
lemnul acasa. Din bradul trasnit au facut scanduri pe care le-au stivuit. Au 
zis: «Aceste scanduri sunt din copacul trasnit, ne vor aminti clipa in care 
noi am scapat cu viata.» 

Dupa un timp, Ileana a murit. Natalia mi-a spus un lucru care m-a 
tulburat: sicriul Ilenei a fost facut din scandurile acelui copac. Am fost 
foarte impresionat, am inceput sa am mustrari de constiinta, de neliniste, de 
neimpacare. Sa cred ca intalnirile noastre nu sunt in spiritul randuielilor 
bune. Purtam cu mine consecintele nefaste ale acelei evocari, imi ziceam: 
„Dumnezeu nu a lasat-o in viata pe Ileana, i-a intrerupt bucuria, idila, 
pentru ca avea cununie, pentru ca avea juramant de femeie casatorita. Nu i 
s-a permis sa se bucure dincolo de legile din veac statornicite." 

129 



Constantin Hrehor 

In post si rugaciune, ma rugam: „Dumnezeule, da-mi viata si 
libertate si pe Natalita de sotie". Pana am intalnit-o pe Natalita, rugaciunea 
era mai scurta, ceream Domnului numai viata si libertate... 

...Dumnezeu mi-a dat si viata, si sanatate, ca sunt astazi viu, dupa 
zeci si zeci de ani de incercari. Dar pe Natalita nu mi-a dat-o de sotie! §i 
iata ca am sa spun de ce 1-am rugat eu pe Dumnezeu sa mi-o dea de sotie. 
Pentru ca am facut cu ea si o cununie stranie, unica. Acest deget mic mi 1- 
am taiat si falanga inrosita cu sangele meu, care avea imprejur un inel rosu, 
i-am daruit-o ei. Am spus: „Natalita, in fata lui Dumnezeu, nu la biserica in 
fata unui preot, noi ne-am cununat astazi". Am plans si eu si ea, ne-am 
imbratisat si am ramas cununati in fata lui Dumnezeu. Astfel, cinci ani 
Natalita a fost alaturi de mine si eu langa ea, cu gandul, cu inima, cu toata 
fiinta mea. De acum nu mai aveam nevoie sa mai merg pe la alte gazde 
prea mult, desi am cautat s-o menajez, s-o crut, ca nu cumva s-o descopere. 
N-o foloseam prea mult ca gazda, dar sa ne intalnim simteam mare nevoie. 
O rugam sa fie atenta, sa nu fie suspectata de cineva, ii scriam sa vina la 
zmeura, ne intalnim la S 1 , ii spuneam, iti iei ceva pentru zmeura sau pentru 
fragi. Eu ii culegeam fragii sau zmeura, ea venea la intalnire, imi aducea 
mancare mai multa. Stam toata ziua pe patura mea jos si seara ii puneam 
zmeura sau fragii in vas si pleca. Mama ei n-o lasa: 

- Ai fost, fata, la munca, la sapa, la camp. De ce nu te odihnesti? 

- Ma due la zmeura, dupa aceea ma voi odihni..." 
Imi amintesc aici cateva versuri care se potrivesc: 



„Cu cofita subtioara 
Ghimpii rugilor sa-ndure 
A plecat Ileana-a Voinei 
De cu zori sa stranga mure. 



Iat-o c-a ajuns in codru - 
Codru-i rar si plin de soare, 
Pretutindeni numai murmur 
Numai sopot de izvoare. 



§i Ileana se tot pleaca 

Dupa fiecare mura 

Impartindu-le-n dreptate: 

Una-n cofa, sapte-n gura... 

Dar, deodata, la rascruce, 

Dintr-o rariste de tei, 

Uite-asa, pe nesimtite, 

Iese Dinu-n calea ei. 

Un flacau frumos e Dinu, 

Bland la grai, iar vorba-i rara, 

Vanator fara pereche 

§i voinic din cale-afara. 

Dornic o cuprinde-n brate 



130 



Muntele marturisitor 

Si o strange de mijloc 

Potopindu-i gura, ochii 

Cu saruturi lungi, de foe. 

Manioasa sare-n laturi, 

Dojenindu-1 fara grai, 

Ar fugi, dar nu se-ndura, 

Cum sa fugi, cand vrei sa stai?! 

Scapata pe nesimtite soarele 

Si s-a-nnoptat, 

Cu cofita fara mure 

Se intoarce Leana-n sat. 

Intalnind in pragul tindei 

Pe mamuca ei tunand 
Abia poate ca sa-i spuna, 

Prefacuta, suspinand: 

Cand ma intorceam acasa, 

Pe sub tei, pe la rascruce, 

Mi-a iesit un urs in cale 

Si, de n-aveam sa-i dau mure, 

Nu ma intorceam, mamuca, 

Niciodata din padure!" 

Ehei, Natalita intotdeauna a mers cu zmeura si intotdeauna a avut 
no roc, caci niciodata nu i-a iesit un urs in cale! 

C.H.: Pentru ca se leaga foarte bine de acest context, evocati in 
cateva cuvinte ce stari tensionante ati avut in interior cand ati hotarat sa 
sfintiti aceasta logodna salbatica prin taierea acelui varf de deget. Cum ati 
procedat? Evocati ceremonialul acesta extraordinar al logodnei in fata 
cerului deschis... 

Gv.V.: Da, foarte bine, intr-o buna zi, desi am intrebat-o de mai 
multe ori cam la fel, i-am zis Natalitei: 

- Daca mor, tu ce faci? 

- Zidurile manastirii vor sti de mine, mi-a raspuns ferm. Dar daca 
scapi, continua ea, ce vei face? 

- Ne casatorim. Depinde cand voi scapa. Poate ma voi incadra din 
nou in armata, depinde de schimbari, de cum se schimba ordinea. Vom face 
noi tot ce trebuie, comert, viata de gospodarie. Sa dea Dumnezeu sa fim 
liberi, Natalita draga, nu vom avea probleme. Am toate posibilitatile, in 
orice situatie as fi, numai liber sa fiu. Se va mira lumea de noi cat de 
frumos ne vom intelege si ce bine vom inainta in viata! 

Intrebarea aceasta mi-a dat de gandit. Nu m-a intrebat niciodata 

131 



Constantin Hrehor 

astfel. §i mai ales dilema ei m-a pus pe griji. 

- Eu ma tern ca, daca scapi, tu nu o sa vrei sa fii cu mine. 

Afland eu acest cuvant de la ea, pentru prima data, mi-am inchipuit 
ca vine dintr-o ruptura a sufletului ei. 

- Natalita, dar tu vrei sa ne casatorim?, i-am zis, infricosat de 
indoiala ei. 

- Sigur ca da, dar tu nu esti liber si nu putem merge la preot, cum sa 
ne casatorim? 

- Bine... 

In urma acestor replici am luat hotararea sa ne casatorim in felul 
acela salbatic. Ea nu a fost de acord, bineinteles, dar eu am ascutit 
toporasul, 1-am dezinfectat cu spirt, am pus mana pe un lemn si am dat. 
Degetul a sarit departe. Eu aveam pansament la mine, m-am pansat; ea a 
plans sfasiata. Gestul a fost rapid. 

- Nu trebuia sa faci asta... 

Aveam o sticluta cu spirt, de la penicilina. Am pus degetul in sticla, 
am capsat bine sticluta si i-am dat degetul ei. Aceasta este pentru casatoria 
noastra, i-am spus. 

C.H.: Da, relatarea e demna de a fi antologata langa marile izbanzi 
eternizate in romanele de dragoste... Unde se intampla aceasta? 

Gv.V.: Aproape de Poiana §tiubeielor... 

C.H.: Extraordinara in simplitatea primitiva si in profunzimea 
mistica, ceremonia „cununiei" Dvs. in fata Divinitatii a avut loc in august 
1954, dupa sarbatoarea de la 6 august, Schimbarea la Fata... O zi 
memorabila. Ati constatat atunci o oarecare indoiala, cand Natalitei i-ati 
facut promisiunea ca veti lua-o in casatorie dupa eliberare. §>i eliberarea a 
venit tot intr-un august, cand ati sosit acasa, dar nuntirea, cum spuneti, nu a 
fost in voia lui Dumnezeu... Desigur, aceasta fiinta, care a constituit idealul 
existentei Dvs., nu iese din „romanul" pe care il scriem, nici dupa acel 
nefericit accident biografic, intamplat in timpul detentiei Dvs., provocat de 
o eroare care are toate datele unei urate tradari... 

Gv.V.: Aceasta fiinta nu poate iesi nici o clip a din existenta mea; voi 
lua-o cu mine si dincolo de mormant... Dar voi reveni la acest nume si la tot 
ce s-a intamplat si mi s-a intamplat... §i aceasta voi face-o dupa ce voi 
istorisi cate ceva despre sfarsitul haiduciei, despre prinderea si 
condamnarea mea... 

C.H.: Cred ca aici e locul potrivit pentru aceasta povestire. Asadar, 
frumoasa ca o poveste, relatia dintre Gavril Vatamaniuc, junele, si Natalita 
Sireteanu, aleasa inimii, logodnica printr-un gest simbolic, s-a intrerupt prin 
arest... 

Gv.V.: Episodic, temporar, s-a intrerupt prin capturarea mea, e drept, 
dar acest moment nu a fost un sfarsit; sufleteste am ramas legat definitiv de 

132 



Muntele marturisitor 

aceasta fiinta, dincolo de toate avatarurile care au fost scrise si-n soarta ei, 
si-n soarta mea. Chiar si impotriva destinului implacabil, chiar si daca 
astazi nu ne mai vedem fata in fata, caci sunt ne scrise legi pe care trebuie sa 
le respectam; in intimitate, legamantul din acea varsta a tineretii nu e 
sfaramat... Pe Natalita nu o acuz de tradare; acuz conjuncturile si 
masinatiile meschine care au condus la o realitate trista din care, tacit, 
ne-am infruptat amandoi. 

Sa nuantez putin cadrul. Dupa arestarea cumnatului meu Gheorghe, 
pe la Natalita nu am mai mers luni de zile. A primit in schimb cuvinte de la 
mine si si-a facut curaj vizitandu-ma in comuna Marginea, la casa Eugeniei 
Lazar. 

Atunci am aflat de incendiul din gospodaria lui Toader Chiras, fapta 
de care am fost acuzat, pe nedrept, multi, foarte multi ani. 

- Cum Dumnezeu ai ajuns aici?", ma intreba mirata. Stai bine, cum te 
simti? 

- Bine, Natalita, bine... M-a adus aici cineva... 

- Dumnezeu te-a adus; esti departe de pericol. Sa fii atent, toata 
Sucevita e impanzita zi si noapte de securitate. 

Nu stiu cum a ajuns la mine, scapand de urmarire. Daca ar fi fost 
intalnita pe vreo ulita spre rudele mele, era rau, dar asa, pe drumul altui sat, 
nu prea lasa banuiala ca merge la intalnire cu banditul. 

Dupa ce am cazut eu, au arestat-o si pe ea. Au judecat-o si i-au dat 
cinci ani de inchisoare, tot atatia cati am fost impreuna. S-a eliberat de la 
Arad dupa ce i-a facut pe toti cinci. A fost si pe la Ocnele Mari, a fost in 
vreo trei inchisori... 

Eu aveam condamnare pe viata. Nu stiam cand va fi libera si nici ce 
va face. Eu insa din prima zi mi-am facut sperante, imi ziceam ca nu voi sta 
in celulele mortii mai mult de zece-cincisprezece ani si sigur se va intampla 
ceva. Asteptam o schimbare; era imposibil sa nu se schimbe ceva. 

C.H.: Desigur, pentru ca sa se inlantuiasca firesc evenimentele, va 
propun chiar aici sa deschideti paranteza cuprinzatoare in care vor incapea 
crampeie din viata de condamnat si trimiteri la deznodamantul idilei Dvs. 

Gv.V.: ...Eram in celula nr. 4 din Jilava, prin '56-'57, dupa revolutia 
din Ungaria, in al doilea an de puscarie. Detinutii politici au fost scosi din 
Vacaresti - dintr-un fel de spital al condamnatilor politici - si au fost 
internati in Jilava. S-au facut comasari; detinutii au fost concentrati si pusi 
sub siguranta, scosi din spitalele care erau foarte bine pazite. Gardienii 
stiau unde sunt locuri libere in celule, isi notau de cu seara efectivul. Astfel, 
intr-o noapte, s-a deschis celula si am fost intrebati cate paturi libere sunt in 
camera. Eu eram numit sef de camera. Am numarat: pe patul de jos, 
generalul Gardiu, apoi profesorul loan Vulcanescu; pe patul de sus, 
partizanul Partenie Croitoru Tulcea, apoi pe alte paturi, sus, colonelul 

133 



Constantin Hrehor 

Traian Burcescu, seful Biroului II, birou principal in armata, ocupandu-se 
cu informatiile si contrainformatiile, cu spionajul si contraspionajul. Acesta 
a trecut si prin Moscova, prin inchisoarea Liubliana, cu Antonescu. Voi 
reveni pe parcursul relatarilor la aceasta personalitate cu care am stat mult 
de vorba si care mi-a facut confidence cutremuratoare. Mai departe era 
generalul Teodorescu, zis „Ancara", numit asa fiindca in timpul razboiului 
a fost atasat militar la Ankara, in legatura cu inspectorii de politie Cuptor si 
Vasile Popescu. Era tot acolo si doctorul Cornea din Fagarasi, casatorit cu 
fiica profesorului Epifanie Boga din Botosani, care, impreuna cu alti 
intelectuali, medici, profesori, a fost atras intr-o organizatie infiintata in 
nordul tarii de catre profesorul Faliboga; acesta din urma, fiind descoperit, 
a fost condamnat la moarte si comutat la munca silnica pe viata. Cam toti 
din celula 4, sectia 1 Jilava aveau aceasta condamnare. 

Aici erau si patru unguri, extrem de porniti impotriva romanilor, 
sovini feroce, pe toti ii chema Naghi, Eugen, Iosca, Samuila si inca unul 
caruia nu stiu cum ii zicea, dar imi aduc aminte c a mai era si un al cincilea, 
nebun complet, foarte periculos, care se numea Vasile Tartu. §i acesta era 
razbunator, foarte antiroman; nu permitea sa i se spuna pe numele... 
romanesc, ci sa i se zica Tart Vas. Urla, injura, vorbea nebunii, se urina in 
palme si bea; sarea la geam, vorbea stricat romaneste, in 1940, cand s-a 
cedat Ardealul, timp in care s-a nascut, era intr-o familie romaneasca, dar 
cum s-a maghiarizat, acolo, in Satu Mare, nu stiu. 

Cu Iosca Naghi eram prieten. In fine, cand am fost intrebat de 
gardian de cate locuri dispune celula, eu am raspuns: un pat. Atunci 1-au 
aruncat in celula pe Gheorghe Cazacu a lui Onofrei, il aduceau de la 
Vacaresti. Era gazda mea, un om la care am tinut enorm, omul care, cum 
am spus, a schimbat idila mea intr-o drama. 

- De unde vii, Gheorghe? 

- De la Vacaresti. 

- Pentru ce ai fost acolo? 

- Am fost bolnav de plamani. Eu aici daca stau mor, Gavrile... 

- Te bagam in infirmerie." 

II inteleg, ii dau patul, stau de vorba cu el. Dimineata primim 
cafeaua, suta de grame de paine. Raportez: „Domnule plutonier, celula 
numarul patru - 32, 33, la ordinele dumneavoastra!". Gardianul verifica 
gratiile cu ciocanul, cerceteaza: 

- Le-ai numarat? 

- Da. Avem ceva de raportat. -Ce? 

- Avem un bolnav de plamani, a venit de la Vacaresti. Va rugam sa 
fie internat in spital. 

Jilava avea o infirmerie cu patru camere. Era acolo un doctor de tinut, 
dr. §tefanescu, foarte, foarte bun. Gheorghe il cuno stea, caci inainte de a fi 

134 



Muntele marturisitor 

trimis la Vacaresti a trecut prin infirmerie la Jilava, unde Stefanescu i-a 
facut actele si 1-a trimis la Vacaresti. Gheorghe mi-a spus: 

- Daca ajung la infirmerie, Stefanescu ma salveaza. Dar aici mor... 
Eram treizeci si trei de oameni detinuti acolo, ne faceam nevoile 

acolo, nu erau geamuri, eram in subteran, muream, mureau mu stele cand 
intrau inauntru, nu noi! Mai raportez o data, trei zile la rand... intr-o zi a 
venit ofiterul de serviciu, unul Stefan, un criminal, un calau. 

- Domnule plutonier, domnule locotenent, avem un bolnav adus din 
Vacaresti. De trei zile sta aici. A avut azi-noapte hemoptizie. Pune in 
pericol si viata noastra, ca e bolnav de plamani si viata lui e aici in pericol. 
Va rog sa-1 interna ti... 

- Nu va interesati de treaba asta. Vedeti-va de treaba voastra. Ca pun 
ciocanul pe voi!", se rasti canalia. 

Ciocanul cu care batea gratiile, in ziua aceea era sef de sectie 
sergentul major Gherman. Ii studiam pe toti pentru ca voiam sa evadez si 
trebuia sa stiu schimbul celui mai putin vigilent, ce metode are, ca sa stiu ce 
masuri sa iau. Am vazut ca Gherman e eel mai potrivit. De ce? Era foarte 
comod, i se spunea chiar „domnisoara". Cand deschidea usa si spunea 
„Serviciile afara", adica butoiul in care ne faceam necesitatile si butoiul cu 
apa, dupa ce le dadeam afara, el inchidea usa. Scria pe hartie: celula nr. 4. 
Cand deschidea usa spunea „Serviciile afara" si, ca sa nu-i miroase mizeria 
de acolo, se dadea dupa usa si intorcea capul acolo, scarbit. De aceea i-am 
zis „domnisoara". Am speculat chestia asta si am hotarat sa-1 scot pe 
Gheorghe din celula. Am pus o patura jos si i-am zis: 

- Gheorghe, asaza-te, stai pe patura asta, nu vorbesti nimic, numai te 
vaiti. Hai, cine vine in ajutor?, am strigat, si cand Gherman a poruncit 
„Serviciile afara!", ajutat de Hristu Caceauna, 1-am scos pe Gheorghe dupa 
usa, asezandu-1 la a patra usa. 

- A murit?, intreba Gherman. 

- Sta, nu stiu, nu vorbeste nimic, i-am raspuns. 

A sosit calaul inchisorii Jilava, Stefan - fiecare inchisoare avea cate 
un calau recunoscut -, care a rostit: 

- Vatamaniuc si Caceauna sa iasa afara! 
Am iesit. 

- Dupa mine!, zbiera. 

Am ajuns unde era bolnavul pe patura. 

- Puneti mana pe patura si dupa mine!, ordona. Se ducea spre celula 
din care 1-am scos. Am refuzat sa merg. I-am zis, lasand in jos patura cu 
bolnavul: 

- Nu-1 due, domnule locotenent. 

- Cum nu-1 duci? Nu-1 duci?! -Nu. 

Atunci, namila de o suta de kile m-a izbit de perete. Desi am vrut 

135 



Constantin Hrehor 

sa-mi protejez capul, tot m-am lovit rau. Mi s-au zdruncinat dintii, niste 
cizme ca ale lui Stalin au sarit pe mine. Sub calcaiele lui distrate si furioase 
jucam precum ursul pe jar. Ma tinea de maini si-mi lovea picioarele cu 
cizmele, apoi m-a izbit din nou de zid. 

- Treci deoparte! Si iarasi a intrat in celula. Acum si-a ales pe unul 
potrivit, pe nebunul Vas Tirtu. 

- Iesi afara si pune mana pe patura! 

Astfel, Gheorghe, in patura, a fost dus de cei doi unguri inapoi in 
celula. Iar noi doi, eu si Caceauna, la ordin, 1-am urmat pe bestialul Stefan 
la turela. Inchisoarea Jilava, o cetate veche ridicata impotriva turcilor, cu 
ziduri de doi metri, acoperita cu pamant, din loc in loc cu incaperi facute 
pentru ocupanti si aparatori, avea in mijloc o microcetate rotunda, numita 
Reduit. Aici, pe vremuri, se pastrau in camere mari, alimentele. Sus era 
turnul de aparare, cu scara interioara, din care trageau puscasii. Erau acolo, 
in zid, patru firide pentru tunuri, inguste de un metru si lungi de doi-trei 
metri, cat era grosimea peretelui. La capat se termina in unghi ascutit. 
Aceste metereze erau deasupra pamantului si, pentru ca trecusera atatea 
vremuri, pe acolo curgea apa. in zona aceasta umeda erau introdusi cei 
pedepsiti, sa-si ispaseasca pacatele in cate sapte zile de izolare; erau 
alimentati o data la trei zile. Tin bine minte ca in sapte zile am mancat de 
doua ori, coji de cartofi cu apa si o suta de grame de paine pe zi, la amiaza; 
seara, arpacas; dimineata, orz ars, fiert, cafea... Era foarte frig, apa curgea 
de sus. Era primavara. Hainele erau subtiri, slabe, destramate ca sita, de 
vedeai prin ele lumina zilei. 

- Ma, Caceauna, daca nu ma vei asculta, noi de aici nu vom iesi 
sanatosi. Uite ce facem, stam lipiti spate in spate si sapte zile si sapte nopti 
nu vom muri. Ne aparam plamanii. 

Am stat asa, apa ne trecea pe spate, frigul era temperat; eu ma 
rezemam cu genunchii de un perete, iar colegul osandit, de eel alalt zid. Prin 
intunericul infernal mai scapa cate o zare, cand gardienii descuiau cele 
doua usi, de tier prima si din lemn a doua, strigand: 

- Vatamaniuc! 

- Prezent. 

- Caceauna! 

- Prezent! 

Dupa aceasta verificare, prin care se constata daca suntem in viata, se 
raporta situatia: „Cum sunt, vii sau morti? 

Nu am spus, dar trebuie sa amintesc faptul ca in celula respectiva am 
facut si greva foamei, toti detinutii, pentru Gheorghe; gestul a fost socotit, 
fireste, refractar si nu putea trece neobservat si nerasplatit. Pentru ca 
memoria m-a obligat sa inserez acest moment, voi mai adauga aici cateva 
nume intru nemurire: Nicolae Mavrocordat, doctorul Cornea, profesorul de 

136 



Muntele marturisitor 

filosofie Alexandru Stefanescu, de undeva din Oltenia si un ambasador in 
Ungaria, care avea doua mandate de condamnat, unul vorbind despre 
munca silnica si altul vorbind de privare de libertate pe o perioada de 
douazeci si cinci de ani. Ambasadorul vorbea foarte putin, era speriat si 
trist. Eram simpatizat de toti, caci aveam curajul de a-i infrunta pe gardieni 
si a le cere drepturile cuvenite. Le ceream cearsafuri, paturi, le aratam 
sangele nostru sorbit de plosnitele pe care le striveam pe ziduri... 

Acesti oameni au fost de acord cu greva. Am refuzat in bloc cafeaua, 
masa de pranz, desi, e usor de inchipuit, toti ne clatinam de foame si a 
refuza putina hrana care ni se dadea era un lucra extraordinar. Cei doi 
inspectori in varsta, unul de saptezeci si opt de ani si altul de vreo saptezeci 
si sase, ne-au adresat rugamintea sa-i intelegem, ca ei nu pot face front cu 
noi. Am vorbit cu generalii amintiti si ei mi-au spus ca era bine sa fi refuzat 
si masa de seara, caci sigur i-am fi obligat pe conducatorii inchisorii sa-1 
transfere pe bolnav la infirmerie. 

Greva a esuat; am primit toti masa de seara. Atunci am apelat la 
strategia amintita, la scoaterea lui Gheorghe Cazacu pe culoar. Dar intre 
timp eu i-am spus lui Gheorghe ce aveam pe suflet: 

- Tu vei scapa sigur. Tu vei ajunge acasa, am o rugaminte la tine: sa 
mergi la Natalita si sa-i spui ca tot ce am vorbit noi ramane neclintit. Daca 
maica-sa o cearta ori nu o primeste acasa, sa mearga la mama mea si sa 
ramana acolo pana cand voi veni si eu, acolo sa ramana, caci vom fi 
impreuna. 

- Nici o grija, ma asigura Gheorghe. 

Dupa aceste cuvinte, dupa cum am spus, am fost dus la izolare si 
dupa cele sapte zile de infern am ajuns din nou in celula. Toti din aceeasi 
osanda m-au imbratisat si s-au bucurat de intalnire, convinsi ca planul 
nostru de salvare a unui confrate a reusit. 

- Bravo, Gheorghe a fost dus chiar a doua zi din celula la infirmerie! 
§i sa vedeti un gest urias! - confratii ne-au rezervat, de pe parcursul celor 
sapte zile de izolare cate sapte felii a cate o suta grame de paine, sapte sute 
grame de paine, mie si lui Caceauna. 

C.H.: Incredibila solidaritate! Se implinea acolo sublimitatea 
cuvintelor lui Hristos: „Mai mare dragoste ca aceasta nimeni nu are, ca 
sufletul lui sa si-1 puna pentru prietenii sai" (loan 15, 13.). 

Gv.V.: De nenumarate ori Evanghelia si-a implinit mesajul in 
inchisori! Si, ca sa nu ne abatem, trebuie sa spun ca painea aceea ne-a 
inviat. 

C.H.: Era o impartasanie. Era euharistia care da viata. 

Gv.V.: Cu adevarat! 

Bun, ne-am bucurat pentru Gheorghe, pentru sansa lui. Stiam ce se 
intampla in afara, stiam ca bolnavii cu suferinte incurabile vor fi eliberati; 

137 



Constantin Hrehor 

legea respectiva, de care noi am auzit, avea in vedere pericolul bolilor 
sociale. Gheorghe a facut tratament intensiv cu doctorul §tefanescu, 
streptomicina hidrazida si s-a eliberat sanatos. Acasa nu si-a mai gasit sotia. 
Murise Mariuta, iar Viorica, fetita ei, era incredintata unor rude. Gheorghe 
s-a dus la Natalita si i-a spus astfel: 

- Natalita, am stat cu Gavril in inchisoare. Gavril e grav bolnav, e 
nebun; a innebunit si a paralizat. Un medic detinut a spus ca nu poate trai 
mai mult de doi ani... Dar, Doamne fereste! Nici sa manance nu-i in stare. 
De abia il hranesc cu lingura, dar ii mananca altii portia, ca si-asa moare 
maine-poimaine... 

§i, din vorba in vorba, Gheorghe i-a propus casatoria. 

C.H.: Sigur, acest moment ar fi meritat o alta desfasurare. Relatarea 
este laconica, retinem numai esentialul. As vrea sa mai punctam cateva 
lucruri anuntate si neconsemnate ca, dupa aceasta, sa ne intoarcem la ce s-a 
mai intamplat dupa propunerea... „mirelui". 

Gv.V. Da. Doua sublinieri: una despre cateva personaje din celula si 
alta despre o intamplare legata de cuplul Gheorghe si sotia sa Mariuta. 

Hristu Caceauna era un macedonean din Dobrogea, din Babadag. Era 
partizan in lotul lui Puiu si Fudulea, partizani cu renume in Muntii 
Macinului. Acolo au fost confruntari sangeroase, au murit multi securisti, 
dar au cazut sub gloante si cei doi partizani. Fata lui Puiu a ramas in leagan, 
la varsta prunciei. Este membra de onoare, alaturi de mine si de Ion 
Ogoranu, in cadrul Fundatiei Luptatorilor din Munti. §i, ca sa nu uit, mai e 
in aceeasi organizatie o doamna care s-a nascut in muntii Argesului, in lotul 
colonelului Arsenescu. In confruntarile grozave din munti a fost si 
Arnautoiu. Traieste inca, dintre acei temerari, Elisabeta Rizea. 
Locotenentul Arnautoiu s-a casatorit cu o basarabeanca. Fetita lor era in 
scutece, plangea cand securistii au tabarat peste oamenii rezistentei. Mama 
si-a aparat copilul izbindu-se la pamant; a fost capturata impreuna cu cativa 
raniti. Mama a murit, iar fiica ei este astazi la Academia de Muzica din 
Bucuresti, cum am zis, membru de onoare in Comitetul Luptatorilor, o 
fiinta demna, inteligenta, care cinsteste intru totul memoria tatalui ei. 

Iar acum, intamplarea de la casa lui Gheorghe Cazacu. Am spus ca la 
aceasta familie trageam deseori, caci erau oameni de nadejde si imi ofereau 
o gazduire secreta foarte buna. Ceea ce nu stiu daca am spus cand am 
povestit cum am fugit pe sub gloante pe Paraul Boului e ca, in acel timp, 
bateau automatele, si Mariuta a scapat lampa din maini, cazand paralizata 
de spaima. Cred ca acea imprejurare nefasta i-a scurtat zilele, iar Gheorghe, 
cunoscand situatia, negasindu-si perechea in viata, a urzit repede un 
scenariu macabru, prezentandu-ma intr-o stare lamentabila si, in replica, 
deturnand convingerile solemne ale prietenei mele, si-a atins scopul, 
facand-o nevasta. 

138 



Muntele marturisitor 

Sigur, Natalita a fost trecuta printr-un soc insuportabil, printr-un 
sever examen de constiinta. Mama ei deveni insistenta, agresiva. Fata a fost 
obligata, de tratamentul la care a fost supusa, sa abandoneze casa. S-a oprit 
la sora ei, Paraschiva. Dar mama nu a crutat-o, a venit pe urmele ei, 
revoltata: 

- Tu, ce e cu nebuna asta aici? Ca asta nu-i sanatoasa; a stat cinci ani 
prin paduri cu el, a stat cinci ani in inchisoare si acum ce mai asteapta? ii 
trebuie un paralizat nebun? Nu o mai tine aici, ca iti dau foe la casa!" 
Stiind-o pe mama aspra, ca nu-i de gluma cu ea, Paraschiva, apriga si ferma 
in cuvinte, i-a spus: 

- Soro, du-te de la mine, faceti ce stiti... 

Si Natalia s-a mai aciuat pe la unii, pe la altii, si conditia ei de 
prigonita, de pribeaga, greu de suportat pentru o femeie, au facut-o sa 
cedeze presiunilor. Mama ei nu contenea sa o acuze, sa o califice „nebuna" 
si „fugara cu nebunul muntilor". 

Natalia s-a casatorit. Casatoria lor a fost adumbrita, dupa nasterea 
copiilor, de o zicala biblica: „Parintii au mancat agurida, iar copiilor li s-au 
strepezit dintii" (Ieremia 31, 29). Peste trei sau patru ani am aparut si eu in 
Sucevita, sanatos la trup si lucid la minte, asa cum sunt si acum. Nu stiu ce 
raspuns au gasit cei doi si, mai ales, Gheorghe, la mustrarea care nu se 
poate sa nu-i fi umplut inima. Eu nu am locuit mult timp in satul natal. 
Dupa vreo opt luni a inceput o alta etapa de haituire. Alte drumuri, santiere, 
urmariri mi-au umplut biografia de dupa inchisoare. Gheorghe a murit 
undeva pe camp, sub padure, sub it, in comuna Marginea. 

„Doamne, mare este puterea Ta, Doamne!", am zis de atatea ori 
graind fara cuvinte cu locurile pe care le intalneam pretutindeni, inc arcate 
de amintiri coplesitoare. §i ma i a l es cand ochii imi cautau spre magurile 
albastre, acolo unde, inaintea singurului Dumnezeu, inconjurat de cerul 
liber, cu cosmosul intreg pe umeri, am intemeiat o logodna sfanta si inelul 
care ne-a unit era un inel de sange... 

C.H.: §i daca tot am ajuns in actualitate, ce mai putem consemna? 

Gv.V.: Dupa cum e usor de observat, pe orbita unui destin apar si 
spirite benefice si spirite malefice. Personajul salvat la Jilava, prezenta lui 
in viata mea a determinat o rasturnare spectaculoasa, folosindu-se de o 
anume conjunctura in care, ca si in alte situatii de pe pamant, o neiertata 
minciuna a surpat un ideal. Astazi Natalita este vaduva, suferinda, marcata 
de necazurile din inchisori. 

Eu mi-am continuat soarta - desigur, astfel hotarata de Sus -, am 
incheiat si eu o casatorie, convins ca am fost trimis sa salvez un suflet, 
incercat de Dumnezeu prin pierderea Natalitei. Sunt singur, si eu vaduv, in 
pragul unei varste patriarhale, cople sit de amintiri in crepuscul si inaintand 
cu doua convingeri: ca Dumnezeu are planuri peste care omul nu poate sa 

139 



Constantin Hrehor 

treaca si ca numai muntii raman neschimbati in prietenie... 

C.H.: Deosebit de frumoasa si eleganta ca un aforism, in concizie, 
aceasta spovedanie! 

Gv.V.: Sunt viu, dar s-a terminat romanul nostru... 

C.H.: Nu s-a terminat, caci personajele nu-s inchipuiri, traiesc. 

Gv.V.: Traiesc, e drept, dar s-au terminat acele legaturi 
nemaipomenite. Greu de inchipuit un loc sub soare pe care sa mai fie asa o 
legatura, o astfel de viata intre doi oameni! Eu, un om in absoluta 
clandestinitate atata vreme, gata de sacrificii nemeritate, sigur as fi putut 
avea un alt destin daca minciuna, diversiunea nu ar fi aparut... Prea multe 
amintiri comune aveam ca sa fi trait rau, nu cred ca ar fi fost intre noi nici o 
vorba suparatoare. Am fost trup si suflet alaturi, am fost contopiti un suflet 
si un trup, dar unitatea aceasta in care am crezut intotdeauna, dupa cum am 
spus, s-a destramat, am fost obligati sa ne mutam viata sub alte stele, 
departati, la sute de kilometri... 

C.H.: Si, cu toate acestea, subteran, intim, o relatie parca tot exista. 
Vad ca aveti aceeasi integritate afectiva, ca pe aceasta fiinta o puneti mereu 
sus, sub o apoteoza exceptionala. 

Gv.V: Ar fi imposibil sa fac altfel. 

C.H.: Bun, dar o incercare precum cea amintita ar fi destabilizat pe 
orice barbat. Cand ati vazut ca povestea Dvs. ia alt curs, fireste, printr-o 
inselatorie... 

Gv.V.: Mai intai vreau sa spun ca nimic din lume nu-mi poate da un 
echivalent la zilele pe care le-am trait cu Natalita. Socul pierderii ei prin 
casatoria plamadita pe minciuna, sigur ca m-a durut cumplit... Cat voi trai, - 
si iata ca haiducul e de-acum batran -, voi regreta ca nu a fost sa fie sotia 
mea. Dar eu sunt un om cu experience incredibile, sunt lucid si, dincolo de 
mii de interogatii, un raspuns e dominant: nu a fost sa fie dupa voia mea. 
De ce? Pentru ca planurile lui Dumnezeu nu sunt ca ale noastre, zice bine 
psalmistul David. Am spus ca am cerut, in post negru si cu rugaciune cu 
lacrimi, cu genunchii pe stanci, viata si libertate, iar dupa ce am cunoscut-o 
pe Natalita, sa-mi fie data de sotie. La multe intrebari am gasit raspunsul, 
numai si numai in voia si pronia lui Dumnezeu, si daca la atatea incercari 
pe care le-am trecut prin filtrul ratiunii am gasit pana la urma explicatii, si 
in aceasta ecuatie tot in Dumnezeu trebuie sa gasesc raspunsul. Asta-i 
credinta mea - care m-a ferit de deznadejde, de disperare -, ca Dumnezeu 
m-a trimis sa salvez un alt suflet, al unei alte femei. Acea fiinta nu ar fi trait 
daca eu nu as fi intervenit in viata ei. Natalita a cazut in mainile altui barbat 

7 5 5 

si a avut soarta pe care a avut-o. Eu am primit in brate un suflet de care nu 
stiam, care mi s-a incredintat si pentru care aveam hotarate de dinainte 
raspunderi mari. Dumnezeu ni le programeaza pe toate, independent de ce 
vrem noi. Noi una vrem si alta ni se intampla, iar aici nu-i numaidecat 

140 



Muntele marturisitor 

predestinatie. 

C.H.: E fericit acest suport, nu toata lumea il gaseste... 

Gv.V.: Asta-i, toate au un sfarsit pe lumea asta. Inclusiv povestile... 

C.H.: Foarte multe si dense, episoadele se intrepatrund deseori si nu-i 
foarte la indemana de urmarit lungul drum sinuos. Sa ne oprim - pentru o 
necesara detasare - la momentul cand soarta va despartea de cei doi 
devotati prieteni, fratii Chiras... 

Gv.V.: Fratii Gheorghe si Ion Chiras, Mateienii, intr-adevar mi-au 
fost prieteni autentici, inconfundabili. Dupa ce au cazut sub bataia armelor 
dusmanilor, povestea vietii mele a cunoscut o noua cotitura. 

Am venit din nou in Ursoaia. intr-un gol, langa un parau cu apa rece, 
cu desis bun de ascunzatoare, ne-am facut coliba. Era un loc nu prea 
departat nici de sat, numai bun pentru a ne face cuib acolo. Plecasem cu 
Vasile Marciuc dupa alimente si, intorcandu-ne la fratii Chiras, am 
constatat ca locul era foarte secret, ascuns dupa tufe mari de urzici, dupa 
musuroaie cu brazi tineri; in fata aveam o poienita, pe-o parte un paraias 
care se desfacea cand ploua mult. Ziua stateam la soare, la panda, ascultam. 
Noaptea vorbeam in soapta, tot timpul in soapta. Sase ani in padure si noua 
ani in temnita am vorbit numai in soapta, incat tot timpul am crezut ca imi 
va pieri glasul si ca nu o sa pot vorbi normal in libertate. 

Intr-o dimineata am auzit un zgomot, am luat automatul si am iesit 
din coliba. Nu era zgomot obisnuit, cadere de frunza, scormonitura de 
pasare sau veverita. A fost o plesnitura de bat; cineva a calcat un bat care s- 
a rapt. Am mers vreo trei metri inainte si din marginea paraului adanc am 
privit zona; cand m-am uitat inapoi, vad doi securisti unul langa altul lipiti 
de peretele paraului. M-am intors repede si am dat alarma: „Securitatea!" 
Fratii au luat armele in maini, rucsacele pe spate si au iesit. Vasile Marciuc 
a venit dupa mine, fratii Chiras nu au vrut sa iasa in poienita, bazandu-se pe 
mine, eel care i-am vazut pe urmaritori si neavand certitudinea ca din 
poienita pot rasari si alti agenti. Cand mi-am dat drumul pe parau am 
aruncat o grenada in vale si am tras o rafala ca sa-i derutez pe cei doi 
securisti. Acestia s-au dosit dupa un cot de unde iesea paraul si se intalnea 
cu firul paraului mic. Eu eram liber, asigurat pe parau, alaturi de Vasile. 
Din vale, dupa cotitura, oprindu-ma prudent, m-am uitat sa vad ce fac 
Mateienii. Deloc strategic, ei au luat-o prin poienita, in vecinatatea unei 
costise cu mesteceni, prin care au incercat sa se strecoare la deal. O 
greseala enorma! Mestecenii cu trunchi alb, iar ei cu pufoaice negre, 
raritura descoperitoare... Au fost vazuti si s-au tras cateva rafale... Nu au 
cazut. S-au oprit si au raspuns cu foe si ei. Eu nu aveam in cine sa trag, caci 
nu-i vedeam pe agentii inarmati, nu aveam vizibilitate decat spre cei care 
aveau sa devina victime. Ionica a tras cat a tras, s-a ridicat si a incercat sa 
fuga. Putin i-ar fi trebuit ca sa ajunga intr-un desis. Si cum fugea asa, 

141 



Constantin Hrehor 

deodata am vazut ca s-a oprit si a cazut. L-au lovit in spate, am vazut dara 
de fum. Gheorghe a continuat sa traga de dupa o stanca ce-1 masca 
oarecum, asa cum face soldatul pe front. La o rafala care a venit din fata, 
insa, nu a rezistat, obrazul i s-a umplut de sange, i s-a distrus gura, si-a 
plecat capul ciuruit de gloante si a murit. 

Asa s-au pierdut cei doi temerari ai Sucevitei si Bucovinei, despre virtutile 
carora vor marturisi nu oamenii trecatori, ci muntii, martori cinstiti si 
vesnici. Cand canaliile au avut certitudinea ca cei doi nu mai sunt vii, i-au 
coborat din codru si i-au dus spre Radauti cu o masina blindata. In fata 
casei lor, acolo unde traiesc inca sotia lui Gheorghe Chiras si cele doua 
fiice ale partizanului darz, Rodica si Maria, masina s-a defectat si, numai 
Dumnezeu asa a vrut, a stat o buna vreme chiar in gura ulitei gospodariei 
sale, ca pentru un semnificativ ramas-bun. 

Am ramas cu Vasile Marciuc. Dar el nu era asa cum au fost fratii 
Chiras ori viteazul Vasile Motrescu. Cum am tot spus, el nu era facut 
pentru viata de partizan. Trebuia insa sa am grija de el fiindca era fugar si a 
fost sprijinitorul nostru. Nu-mi era usor cu acest balast, om moale, neatent, 
comod. Vasile pasea fara sa fie ingrijorat de ceva, nu sesiza vreascul, 
frunza, trebuia mereu sa-1 fac atent, sa-1 previn ca din orice parte si in orice 
clipa ne poate paste primejdia. Dar eel mai critic moment a fost cand, 
ajungand cu el la Toader Mihailescu, in Marginea, a fost intru totul 
schimbat de o dominanta psihologica, bine pusa la punct de sacalii 
diplomati ai Securitatii, prin vestea ca sotia sa, arestata, a innebunit si a 
murit in inchisoare. Aceasta veste, pe care el a luat-o ca atare, nu ca un 
viclesug al celor care ne urmareau, 1-a determinat sa se smulga din aventura 
haiduciei si sa devina maleabil, labil, chiar periculos, cum de altfel s-a si 
demonstrat. 

C.H.: Cand a avut loc evenimentul din Ursoaia Mare? 

Gv.V.: In 18 iulie 1955. 

C.H.: Ca sa completam portretul lui Vasile Marciuc la care s-au facut 
dese trimiteri, spuneati ca in sufletul lui s-au suprapus mai multe stari care 
l-au dezarmat psihic. Chiar si daca vom face uz de o noua divagatie, va 
propun sa nuantam cazul in care Dvs., un temerar al muntilor, de-acum 
personalizat si individualizat, intre fidelitate si tradare, nu mai aveati alta 
cale decat cea a reflectiilor amare asupra unui trecut bogat in amintiri pe 
care il luati cu Dvs. in ingustimea unor inchisori, in care nu va cunosteati 
viitorul, in care erati, cum spuneti, doar cu un singur prieten credincios, cu 
Dumnezeu... 

Gv.V.: E bine venita aceasta interventie, necesara, desigur, pentru 
anumite nuantari, caci concluziilor le vom lasa drepturi mai multe la 
capatul dialogului nostru. Totusi, nu e rau sa spunem ce trebuie spus. Un 
adevar rostit de doua-trei ori nu poate fi plictisitor... 

142 



Muntele marturisitor 

Voi aminti ca inainte de drama de la Rusca, moartea eroica a fratilor 
Chirac, impreuna fiind inca cu ei, in timp ce am mers dupa alimente in 
comuna Marginea la Toader Mihailescu si intors apoi la fratii amintiti, 
le-am adus nu numai hrana trebuitoare, ci si o informatie trista - arestarea 
gazdei principale din Voievodeasa, adica a lui Vasile Marciuc. 

- Fratilor, ce am aflat eu nu e prea bun. 

- Ce-i? au tresarit fratii Chirac curiosi, vazandu-ma trist. 

- E arestat Vasile Marciuc... 

- Cand? Cum? Sotia lui e acasa? 

Vestea cazu ca un trasnet peste bietii oameni, caci isi pierderi astfel o 
gazda foarte buna, principals. Am mocnit impreuna si, dupa un rastimp, 
cand si alimentele se terminau, am hotarat sa merg din nou in Marginea, sa 
aflu detalii despre soarta lui Vasile. 

Voi relata momentul cand acesta, supus unei probe grele, nu a 
rezistat cand Securitatea s-a folosit de un joe abil, punand-o in centru pe 
nevasta sa. Cum a fost? A primit o veste cumplita: vestea ca sotia sa este 
arestata. Efectul psihologic a fost neasteptat. Copiii erau in grija vecinilor. 
Casa era pazita continuu de o santinela. Nu stia nimic despre rostul 
gospodariei. Si, peste toate, o informatie si mai devastatoare, perindata prin 
sat: nevasta lui Marciuc a innebunit in inchisoare! A fost dus a la Socola, in 
Iasi. Era o diversiune pe care eu am intuit-o imediat. Numai Securitatea 
arunca acest gen de nade destabilizatoare. 

E prea usor de inchipuit ca nimeni dintre cei inclusi in sistemul 
concentrationar nu putea furniza astfel de informatii, caci puscariasii aveau 
un regim mai dur decat leprosii ori alti bolnavi izolati din cauza bolilor 
molipsitoare. Vasile Marciuc, afland o informatie pe care nu a distilat-o cu 
prudenta, a devenit o victima psihologic a care, spun limpede, 1-a facut din 
om neom. Pentru mine, aceasta transformare a devenit un mare pericol. Ma 
urma pe carari imprudent, cu capul in jos, ganduriu; isi smulgea fire din 
barba, nu se uita cu atentie in stanga si in dreapta, parca fara sa 
constientizeze unde e, ma calca pe picioare. Nu auzea frunzele pe care eu le 
auzeam cazand, era preocupat numai de problemele sale... 

Mergeam impreuna tot mai rar intr-un canton silvic, la un brigadier 
pe care acum nu mi-1 amintesc, care nu era departe de capatul satului, un 
conformist comunist, aspru cu oamenii locului, membru de partid 
periculos... Marciuc, cum spun, nu mai avea reactii in care sa-mi pun 
increderea, avea deja o modificare psihica foarte profitabila pentru agentii 
care de abia asteptau sa intalneasca si sa foloseasca astfel de exemplare. 

C.H.: De aici si pana la capturare nu sunt multi metri... 

Gv.V.: Da, asa-i! E insa si aici un ghem care se vrea descalcit. Ca sa 
fiu obiectiv, trebuie sa spun ca prinderea mea, inevitabila in cele din urma, 
presupunea tradarea, caci eu oricum nu aveam de gand sa ma predau, desi 

143 



Constantin Hrehor 

franghia se cam stransese, gazdele erau arestate, aliment ele erau greu de 
procurat, luptatorii se rarisera, unii prin moarte, altii prin predare ori 
are stare... 

C.H.: Si tradarea, care incheia un capitol de existenta deloc comuna, 
dar si pre fata un nou modus vivendi, in celulele temnitelor, pana la urma 
s-a compus tot dintr-o colaborare. 

Gv.V.: Da, categoric. Voi aminti cateva elemente. Eram in comuna 
Marginea, retras la anumite gazde, din motivele pe care le-am consemnat. 
Eram la Toader Mihailescu, in timp ce acesta era arestat. Sotia lui, Viorica, 
de loc din Sucevita, trudea singura in pod, isi umplea sacii cu porumb, 
nevoita sa se mute in satul de bastina. Am stat in jurul fantanii, nu aveam 
mancare si ne faceam un plan scurt pentru a ne gasi o sursa; lumina si 
zgomotul din pod mi-au parut suspecte pana cand, terminand Viorica de 
umplut sacii, spre norocul nostru, al meu si al insotitorului meu Marciuc, a 
trecut pe langa fantana si am venit sa o semnalizez. Viorica ne-a spus ca 
primejdia e mare si ca sotul ei Toader e ridicat si multe alte gazde sunt la 
arest. M-am mirat de aceasta veste si Viorica m-a limpezit: 

- Tinu nu este arestat, e chemat deseori la post; la el vin zilnic 
securistii, seara este chemat si anchetat... 

E clar, mi-am zis, el stia gazdele noastre si faptul ca nu-i arestat e un 
indiciu. Gazdele parate, constranse, s-au divulgat unele pe altele si astfel 
lantul a crescut si Securitatea si-a putut pune in aplicare aparatul coercitiv. 
Cu aceasta afirmatie, tragandu-1 de haina pe Marciuc, nu prea surprins de 
vesti, chiar insistand sa mai ia ceva hrana, am intrat intr-un ogor, am pus in 
rucsace cartofi si stiuleti de porumb, caci era toamna, si trecand soseaua, 
dinspre partea dreapta, din directia Solca, evitand posturile fixe, am stat 
catva timp in panda in fata casei lui Tinu. Era acolo un sant adanc, iar 
soseaua era mai sus, pe inaltime; aveam un loc strategic, vedeam bine 
poarta lui Constantin -Tinu Mihailescu. Dupa un scurt timp de a step tare, a 
venit o masina, incet, cu farurile stinse, dinspre Radauti. A coborat din 
masina un ofiter pe care 1-am vazut bine, ridicandu-ne din sant privirea spre 
poarta lui Tinu, din locul unde stam pe burta. Cainele incepu sa latre, omul 
coborat din masina intra pe ulita de dinaintea casei, intampinat de gazda. 
Cei doi au avut o convorbire de vreo zece minute, in soapta. Nu am auzit ce 
au vorbit. Vasile ins a, nerabdator, imi tot da coate sa deschidem foe, 
soptindu-mi in ureche: „Hai sa tragem!". Nu era cazul, 1-am inghiontit ca sa 
se astampere. Dupa incheierea convorbirii, ofiterul s-a urcat in masina si a 
plecat, iar Tinu a mai ramas un minut in ulita, privind in urma calatorului 
care se indrepta spre Sucevita. Mai-mai ma fura gandul sa-1 prindem pe 
„povestitor", sa-1 trecem in marginea padurii si sa-1 chinuim un pic, nu sa-1 
impuscam, ci sa-i dam o lectie de demnitate, sa stie ca avem cunostinte de 
lucrul Securitatii, ca suntem in spatele acesteia. Si imi pare rau ca nu i-am 

144 



Muntele marturisitor 

dat aceasta lectie, care e buna pentru toti lasii. 

Oricum, din acea panda m-am ales cu o certitudine; mi se clarifica 
deplin faptul ca Tinu este un colaborator pus in slujba autoritatilor. 

Dupa acest moment am coborat in lunca, am trecut apa si mi-am 
facut planul de a intra in intunecimile p adurii, intr-un perimetru care are in 
margini Vicovul, Voievodeasa si Putna. Si in timp ce paseam spre ierburile 
dinspre padurea Hardicului, Vasile Marciuc imi dadu, cum am amintit, 
sugestia de a trage la casa lui Ion-Nicu Senegeac, in Voievodeasa. Despre 
aceasta relatie vorbesc si cand evoc cum a fost construita „capcana" 
prinderii mele. De ce am spus toate acestea? Ca sa dau nuante elementelor 
din care s-a compus tradarea. Din cele aici consemnate, factorii au 
evidenta: Tinu, Marciuc si Nicu sunt personajele care inchid episodul 
existentei mele in muntii Bucovinei. Dar raul, radacina raului, nu-i in acesti 
oameni, ci intr-un sistem diabolic, in comunismul care a deformat 
mentalitati si caractere, care a invrajbit fratii contra frati, care a injosit 
Omul si 1-a inlantuit... 

C.H.: Spiritul crestin, iertator, este evident si in cele aici scrise. 
Curios e ca dupa atatia ani de celula, inima nu vi s-a umplut de ura, de 
razbunare si, dupa cum marturisiti, prima adresa din Sucevita, la care ati 
vrut sa ajungeti, a fost chiar la Vasile Marciuc. 

Gv.V.: Tot timpul m-am gandit la acest om si, cand a sosit ziua 
eliberarii, am mers la el sa-i multumesc, pentru ca datorita lui sunt in viata. 
Sa-i multumesc pentru ca m-a predat, caci daca nu ma preda eram sigur 
mort. Am mers la el sa-i cer o cana cu lapte. Nu i-am trecut pragul cu alt 
gand decat acela de a-i zice „Multumesc, Vasile, ca m-ai predat!". Sigur, se 
amesteca in aceasta multumire si un repros amical, cum bine ati intuit... Dar 
despre aceasta voi mai vorbi cand voi povesti intoarcerea acasa... 

C.H.: Cronologic, cred ca ne apropiem de un episod crucial, de un 
scenariu oribil in care, singur, absolut singur, a trebuit sa alegeti intre 
gloante, care inseamna moarte, si gratii, care... 

Gv.V.: Da, aici sunt necesare detalii multe, accentuate. E intr-adevar 
un moment exceptional din biografia mea, de aceeasi incarcatura ca si 
decizia de a alege muntele, ca si eliberarea din inchisori sau momentul 
Natalita, asupra caruia am cerut un timp mai indelungat pentru naratiuni... 

Dar pana a vorbi despre episodul prinderii, sa mi se permita o... 
prefatare, sa se consemneze o povestire care duce spre acel moment. 

C.H.: Va ascultam cu interes... 

Gv.V.: Inspre momentul de care vorbim, voi sublinia o stare pe care 
voi numi-o „semn de moarte". Aveam bordeiul peste parau, intr-un desis. 
Mergeam, trecand paraul, dupa lemne. Arborii, uscaturile, mai inalti ori 
mai scurti, grosi cat cofa, cum am mai spus, nu erau retezati, ca sa nu 
facem zgomot, ci rasuciti cu mana pana cadeau. Eram intr-o situatie cum 

145 



Constantin Hrehor 

n-am mai fost niciodata, nici pana atunci, nici de atunci. Aveam un semn de 
moarte; acest semn il am si acum, dar nu atat de puternic ca atunci. Cand 
eram intr-un necaz, cand urma sa am o incercare, o imbolnavire, semnul se 
arata cu o anumita intensitate. Astfel deduceam gravitatea intamplarii, 
gravitatea bolii, pericolul pe care urma sa-1 intampin. A trecut o luna, au 
trecut doua, au trecut trei si eu m-am ingrozit: asta-i moarte, am zis; m-am 
asezat pe post negru si rugaciune, ii paraseam pe ai mei, mergeam prin 
padure sa fiu singur, sa ma auda Dumnezeu. Si daca am vazut ca semnul nu 
ma paraseste, am plecat la mama acasa. Dar nici aici nu m-a parasit. Am 
zis: ma due inapoi la ai mei... 

C.H.: Acest semn ce era? Va trezeati de-odata cu o obsesie, cu o 
framantare... 

Gv.V.: Nu, un semn in cot. O anumita miscare, ca si cum mi-ar fi dat 
cineva cu ciocanul, puternic. Era clar ca asta-i moarte, niciodata n-am avut 
asa puternica senzatie. Cu automatul la mine si cu Biblia, ma rugam de ai 
mei sa ma lase dupa lemne. De ce? Mi-am gasit un locsor tocmai pe 
marginea unei prapastii, in stanga era prapastie si un parau adanc, iar in 
dreapta era padurea de unde vedeam totul. M-am asezat in genunchi, cu 
automatul jos, citeam cate un psalm-doi si ma rugam la Dumnezeu. 
Padurea era grozav de deasa, nici soarele nu patrundea, ici, colo era cate o 
feriga. Alte plante nu erau pe acolo. Vara era umbra si rece. Cate o raza, ca 
o sageata, patrundea pana jos, printr-o spartura, pe undeva. Fagii, neavand 
soare si lumina, se uscau la o anumita grosime si inaltime. De data aceasta, 
cand m-am ridicat din rugaciune, in stanga mea, pe marginea prapastiei, am 
vazut un astfel de fag. De zeci de ori m-am rugat acolo si nu 1-am vazut. 
Am spus: ..Dar cum de nu 1-am vazut eu pana acum? Asta nu e bine!". Si, 
cum era automatul jos, Biblia tot jos, m-am prins de el si 1-am miscat, mai 
mult tragandu-1 spre mine, sa nu-1 scap in vagauna, caci era chiar pe 
margine. Nu 1-am putut scoate de acolo. Cine m-a pus pe mine sa ma uit in 
sus? Dumnezeu, care a primit rugaciunile mele si postul! Sa stie lumea ca 
primejdia de moarte poate sa vina, dar poate sa si treaca. Dar numai cu post 
si rugaciune puternica. Cand te rogi sa-L vezi pe Domnul Iisus, sa-L vezi 
cu ochii ca te priveste, sa vezi un colt de rai, verdeata si lumina puternica! 
Cand am ridicat privirea, fagul s-a rupt si a cazut jos; jumatate a venit drept 
in cap la mine. N-am apucat sa ma intorc, am facut un salt in fata si in 
aceeasi clipita de ochi bucata s-a infipt in pamant, unde am fost eu. Era de 
vreo opt metri, cat piciorul de gros. Eram in pericol, deasupra prapastiei. Sa 
zbor? -nu pot, sa cad ca o piatra - e moarte sigura. Ca si in alte imprejurari 
unde clipa de luciditate conteaza, am zis: „Voi face slalom, sa nu-mi pierd 
echilibrul." Dar cand am ajuns in stanga, cu gandul de a atenua viteza 
plonjonului, am atins un lastar care nu m-a putut tine si care, ca un arc, m-a 
aruncat cu pieptul de stancile prapastiei. Am murit pur si simplu! Cand 

146 



Muntele marturisitor 

m-am trezit, m-am intors la automatul si Biblia care erau pe buza 
prapastiei. Recap ituland scenariul, vazand unde era infipta jumatatea 
fagului si cat de hidoasa era adancimea prapastiei, mi-am amintit de visul 
care m-a bantuit cu un an inainte. Ce am visat? Tatal meu a plecat la 
vanatoare - el era vanator adevarat - si nu s-a mai intors. L-am asteptat o zi, 
doua, mai multe zile. In padure se intamplau nenorociri, unii se impuscau 
din imprudenta, altii erau impuscati de silvicultorii care ii urmareau pe 
braconieri. In vreo zece ani, imi amintesc, au fost vreo patru-cinci cazuri de 
acest fel. 

Cand cei dusi in munte intarziau peste rabdare, se organizau potere. 
§i in visul meu asa se intampla - s-a organizat o potera pentru aflarea tatalui 
meu. Un numar mare de oameni din sat, om langa om, o linie de oameni, 
din Obcina Dragusinului pana la mine. Ultimul din sir, in stanga, eram eu. 
Am ajuns la groapa aceasta si cand am privit in adancul ei l-am vazut pe 
tata spanzurat de o creanga uscata de fag. Arata ingrozitor, in spanzuratoare 
era numai capul si sira spinarii, restul oaselor erau in fundul vaii. Am dat 
alarma si toti cei care compuneau potera au venit la strigarea mea. Atunci 
m-am trezit... 

Acum, cand am venit la automat si Biblie, mi-am adus aminte de 
acel vis, am privit in groapa si mi-am inchipuit oasele tatalui. 

Episodul cu moartea din Spitalul Fundeni, consemnat, a fost o 
revelatie tarzie. Parca il aud si acum pe doctorul Luncan, profesor la Cluj, 
cum a rostit mirat catre studenti: „Iata un om care traieste din dobanda, in 
noaptea trecuta si-a terminat capitalul." 

§i dupa intamplarea aceea am venit la bordei fara lemne. Era 
intuneric. Eu am stat mult acolo, in „moarte" si apoi, inviat, am plans, am 
citit psalmi. 

- Unde ai stat pana acum, Gavrile? m-au intrebat fratii, ingrijorati. 
Esti galben, ce s-a intamplat? 

Le-am povestit totul si le-am spus: 

- Mai, oameni buni, luati aminte, cumpana e de la Dumnezeu, dar si 
salvarea e de la El. Cand vrea Dumnezeu sa fii viu, nu mori! Gheorghe s-a 
dus unde i-am spus ca am avut incercarea, confruntarea cu moartea, a adus 
pentru foe bucatile din lemnul de care se lega visul si clipa fatala... 

C.H.: O premonitie revelatoare, o intamplare semnificativa... 

Gv.V.: Am tinut sa intre in povestea aceasta pe care o scriem si 
acest... vis. 

C.H.: Desigur Vasile Marciuc are individualitate; va fi prezent si in 
ultimul capitol al epocii Dvs. romantice. Caci de el depinde, cum am vazut, 
intr-o buna masura, chiar drama Dvs. 

Gv.V.: Voi povesti tot ceva legat de prezenta personajului Vasile 
Marciuc si despre o intalnire cu, parasutistii. Apoi, tot despre el, dupa 

147 



Constantin Hrehor 

eliberarea mea. 

Dupa ce Marciuc a fugit din inchisoare, dupa cum am subliniat, a 
venit la noi, in munte, unde 1-am prezentat la frati. Vasile a venit ca de la 
arest, nu avea echipament pentru munte. Si, mai ales, un articol absolut 
necesar, patura. Am stat impreuna intr-o noapte, intr-o gropita, inveliti 
amandoi cu patura mea. Dimineata, dupa o noapte de frig, cand incepuse sa 
cada lapovita, zapada, patura noastra era albita de fulgi. L-am asigurat ca ii 
voi procura o patura din sat, ca voi merge dupa alimente si ii voi aduce 
aceasta invelitoare de la fratele meu Ion. In Sucevita insa se patrundea greu, 
localitatea era extrem de bine pazita. Chiar cetatenilor obisnuiti, calatori pe 
drum, li se puneau diferite intrebari, li se cereau legitimatiile. Eram atunci 
in parcela Soarecu, intr-o zona zisa „la Tcaciuc". Am hotarat sa cobor in 
Sucevita in amurg, nu la miezul noptii. Cand am ajuns la punctul Preluci, 
mi-am facut un plan sever, sa nu dau peste un post fix. Am evitat locul cu 
iezer, mlastina plina de broaste zgomotoase, pe care probabil ca au ocolit-o 
si pandarii, tocmai din cauza oracaielilor care le-ar fi tulburat atentia. Am 
trecut un gard, prin mij locul unui teren de cosit si, pe langa cimitirul 
penticostal, lasand in urma un alt gard, trecand apa, am ajuns la Ionic a, la 
fratele meu. In marginea livezii mi-am zis: daca maracinele - semnul - e in 
gard, nu intru, merg la Varvara Zaremba, caci e mai putin supravegheata si 
tot gasesc o patura... 

lata ce s-a intamplat! Dupa ce am parasit poteca s-o iau spre padure, 
pentru ca ceva nu era in regula in teren, fapt care m-a determinat sa nu mai 
merg la fratele Ionica, evitand deschiderea din poienita, numai la vreo cinci 
pasi prin padure, m-am pomenit cu trei insi care, ridicandu-se de jos m-au 
somat. Era intuneric; eu eram obisnuit cu intunericul, vedeam bine noaptea 
si, totusi, de data aceasta nu aveam mai mult de trei metri pan a la strainii 
inarmati. Am apucat sa dau cureaua deoparte si sa pun mana pe automat. 
Cel din stanga mea, unul inalt, a strigat scurt: 

- Pune-1 jos! 

- II pun, am raspuns si m-am aplecat. Intr-o fractiune de secunda, 
mi-am croit un plan de salvare; am dezasigurat arma si, fiind intr-o situatie 
limita, din genunchi am inceput sa trag. Si ei aveau degetele pe tragaci si au 
inceput sa traga. Dar ei nu aveau unghiul potrivit caci, primind foe de la 
mine, nu au mai lasat automate le jos, au tras in directia pe care eu eram 
cand stateam in picioare. Treceau peste mine valuri de gloante, la un metru 
de crestetul meu. Primind foe de la trei automate, am uitat sa trag in dreapta 
si intre timp celui din stanga, mai mic de statura, i s-a oprit incarcatorul, 
clant, in gol. Repede a incercat sa-1 schimbe; in acest interval, extrem de 
scurt, cu o maxima tarie, mi-am facut rationamentul: dupa ce acela isi va 
monta incarcatorul, isi va da seama ca teava armei trebuie inclinata, asa ca 
am luat degetul de pe tragaci si m-am dat de-a dura, iesind din foe. Armele 

148 



Muntele marturisitor 

de la bataia carora ne vedeam fetele prin foe si fum au incetat. M-am ridicat 
si mi-am pierdut urmele pe-o vale padurateca. Au tras o racheta si eu m-am 
izbit la pamant inainte de a se aprinde. Ei s-au uitat peste imprejurimi, pe 
unde fuge banditul. Nu au vazut nici o fiinta miscatoare. Am auzit un sunet 
prelung, ca de corn, cineva le-a dat semnal celor trei, de undeva din vale, 
sunand dintr-o teava de anna. Sigur erau posturi dispuse in zig-zag, dupa 
cum stiam ca procedeaza vajnicii paznici de haiduci. 

A fost o imprejurare extraordinara, de neuitat. Am zis, oriunde am 
relatat acest moment, astfel: Dumnezeu, in noaptea aceea, a blocat patru 
minti - cei trei nu au avut inspiratia de a trage in jos, eu nu am tras in 
dreapta si, astfel, la numai cativa metri, in plin foe, nu am murit nici unul. 
Am gasit opt cartuse in incarcatorul meu de treizeci si doua de cartuse, 
acolo, pe dealul Voievodesei. inca un episod... Mai consemnam unul? 

C.H.: Tot atat de plin de suspans, de frigul mortii? 

Gv.V.: Nu, ceva mai amuzant. Desi ziceti „ma dor mainile de scris", 
citandu-1 pe poetul Cezar Ivanescu, zic ca merita. Caci nu am ce lasa dupa 
mine decat aceste marturii, sunt un ultim martor... 

C.H.: Sa auzim. 

Gv.V.: Eram in Marginea, legaturile cu Sucevita erau intrerupte din 
motivele pe care le-am amintit, imi era dor, sincer spun, sa ma intalnesc cu 
Natalita si sa aflu daca s-au facut arestari intre ai mei. Fiind la fierarul 
Gheorghe Lungu, 1-am rugat sa-mi dea o camasa alba, itari, o bondita si o 
palarie. Mi-a dat omul. Am lasat pufoaicele mele, am lasat automatul in 
pod; incaltat cu niste bocanci de-ai lui, cu itari, cu camasa alba, cu bundita 
si palarie pe cap, am luat o furca din sura si, dupa masa, asa, catre seara, am 
pornit pe dupa Marginea si am iesit in capat, pe un drum, sa intru in 
Sucevita. Mai erau doua ceasuri pana la inserat. Eu anume am facut treaba 
asta, ca in caz de ceva sa am in fata ivirea intunericului. Totul ar fi decurs 
bine, normal, dar in fata fabricii de cherestea, dupa ce am intrat in Sucevita, 
se afla un cetatean din Sucevita, V.S. Acesta m-a recunoscut. S-a intors in 
fabrica, a dat alarma, a anuntat directorul. Directorul a anuntat portarul, pe 
unul S.S., un vlajgan inalt, refugiat din teritoriul ocupat, si acesta porni 
dupa mine. Dupa ce am trecut de fabrica, am grabit pasul. Era un teren 
agricol, liber pe dreapta si pe stanga. In stanga, in vale, mai departe, erau 
vreo doua casute ale unor femei amarate. Veni o ploita, eu mi-am ales acest 
timp, sa fie ploaie si spre seara, in favoarea mea. Ma uit in fata si vad un 
militian, la distanta de o suta metri, cu pelerina pe un umar si cu automatul 
pe celalalt umar. Mergeam incet, incet, pe marginea santului, pe marginea 
drumului spre Sucevita. Mi-am zis: daca eu merg incet, ii atrag atentia; 
daca merg normal, repede, il ajung. Daca il ajung ma poate intreba, ma 
poate suspecta; trebuie sa folosesc furca. L-am lasat sa se distanteze si am 
intrat in drumeagul care mergea spre cele doua case, la Cobzarite, cum le 

149 



Constantin Hrehor 

zicea lumea. Am stat un pic, acolo era plantat grau, porumb, am scos capul 
sa vad cat s-a distantat militianul, in timpul acesta, cand eu ma uitam, au 
aparut dupa coltul gardului de la fabrica directorul Magopat cu portarul. 
Eu, repede cu privirea in jos, cu furca in mana, ma intorc si plec incolo. 

- Alo, tovarase, ce cauti dumneata pe aici? 

- Caut o vaca. Am cosit toata ziua si am avut vaca legata de un 
clenci, a rupt lantul si a plecat, vreau sa vad daca nu e pe aici. Ma tern sa nu 
fie printr-un trifoi... 

- Cine esti dumneata, de unde esti? 

- Lasa-ma, domnule, in pace! Eu caut vaca si dumneata ma intrebi 
cine sunt? Sunt din Marginea. Zic asa si merg in continuare. Ei dupa mine, 
insistenti: 

- Unde stai, domnule, in Marginea? 

- Pe Havris stau, raspund si ajung in zona unde sunt casele. Unul, 
poreclit Holbechi, cosea acolo. 

- Doamne ajuta!", ii zic crestineste. Cosasul se uita nedumerit la cei 
care veneau dupa mine. 

- N-ai vazut o vaca rosie pe aici? 

- N-am vazut. 

- Cosesti de mult? 

- Dinaintea ploitei care a fost. 

- Mi-a spus cineva ca a vazut-o si, cand i-am dat de urma acolo, am 
vazut ca din drum a facut-o incoace, dar aici nu-i mai gasesc urma. 

Urmaritorii, dupa mine. In acest timp, cat am fost pe deal, s-a dat 
alarma la fabrica de cherestea, unde era o parte din batalionul care umbla 
ziua prin sat si facea paza pe la gazdele noastre. Membrii acelui batalion 
dormeau in fabrica, noaptea iesind la panda. M-am uitat in urma. Soldatii 
sareau peste gard, la numai vreo doua sute de metri pana la mine. Trageau. 
N-am auzit strigand, doar tragand. Cei doi au marit viteza dupa mine. Am 
marit si eu viteza. Cand sa ma ajunga, cand mai aveau un metru, s-au oprit 
cu ochii in furca mea. M-am strambat urat si paznicul a cazut, cum cade 
bradul, in cartofi. Directorul, care era in spate, s-a intors si a fugit. Am 
scapat de ei, dar pericolul era intretinut de militari, de automate. Trebuia 
sa-i pacalesc si pe acestia. Ma indreptam spre Sucevita; mai aveam vreo 
doua sute-trei sute metri, pe terenul agricol, si intram in lunca situata pe 
malul apei. 

Acolo eram salvat; printre rachiti, i-am vazut pe urmaritori - au 
trecut apa pe partea cealalta, sa-mi taie calea, ca sa nu scap in padure. 
Dincolo de apa se intindea un alt teren, numit „Izvorul". O rachita 
ramuroasa, incalcita in apa, cu crengile petrecute de apa curgatoare ma 
ascundea cum nu se putea mai bine. Am sarit in baltoaca si, numai cu capul 
afara, am stat sub crengile aplecate ale copacului. Urmaritorii au trecut 

150 



Muntele marturisitor 

repede prin acest loc, pe marginea apei, si au inchis bucatica aceea de teren, 
convinsi ca eu sunt in acel perimetru si ca voi fi prins in dimineata ce va 
urma. Au tinut sub stricta supraveghere tot ce a intrat si a iesit din sat. S-au 
perchezitionat carutele si apoi casele, una dupa alta. S-au aprins lanterne in 
poduri, in suri, in locuri dosite, dar... „banditul a disparut"... 

Dupa ce au trecut de rachita salvatoare, am iesit din apa si, prin 
lunca, pe marginea apei la vale, ocolind fabrica de cherestea, am sarit 
drumul dintr-o stramtura, ajungand teafar in padurea Floaca. Era noapte de- 
a binelea. In preajma casei fierarului Lungu m-am oprit. Am rupt crengi cu 
frunze bogate din niste tufe si le-am pus pe mine, ca sa-mi ascund camasile 
albe; dupa ce m-am tot furisat pe dupa capite si pomi, am ajuns in gradina, 
apoi in sura la Lungu. Cand mi-am vazut automatul si hainele, am multumit 
Cerului ca sunt viu si mi-am promis ca nu voi mai face niciodata o isprava 
ca aceasta. Mi-am schimbat hainele ude, iar dimineata gazda a venit la 
mine, nestiind de aventura mea. Foarte surprins, fierarul imi aducea la 
cunostinta o intamplare foarte proaspata: tantarul se facea armasar, ca de 
fiecare data cand barfa face spume la gurile povestasilor: 

- Dl Gavril, auzi! Aseara devreme, un parasutist in fata fabricii de 
cherestea, voia sa fotografieze fabrica. Acela era spion, parasutat, voia sa ia 
legatura cu partizanii. L-au scapat, domnule, acum e in padure. N-ar fi bine 
sa te duci sa-1 gasesti? E in padure, nu l-au prins... 

- Dar cum? il ispitesc eu, ascultandu-i savuroasele amanunte. 
-Uite asa, asa... 

Reproducea intamplarea cu mine, dar o spunea altfel, era imaginatie, 
fabulatie. Oamenii faceau din nimica toata legende... Dupa cum s-a si 
vehiculat pana nu demult, unii chiar si astazi fac aceasta marturisire, ca 
fratii Chiras s-au impuscat reciproc, ca sa scape din bataia armelor. Dar 
altul e adevarul. Ce scrie pe fotografia lor? Ce scrie Securitatea? „Au fost 
descoperiti, iar cand la somatia legala nu s-au oprit, au fost impuscati". Asa 
scrie acolo. Si acesta-i, din pacate, adevarul. 



151 



Constantin Hrehor 



INCHISORILE 

C.H.: Acum, Domnule Gavril Vatamaniuc, dati contur momentului 
capturarii Dvs.; vorbiti-ne despre viata privata de libertate, atat de deosebita 
fata de existenta din pacea dumnezeiasca a muntilor. Cum ati simtit raceala 

5 5 J. 5 5 5 

primei catuse, dupa ce ati fost imobilizat la gura beciului din Voievodeasa? 

Gv.V.: Dau slava iarasi Domnului Dumnezeu pentru ca sunt sanatos 
si lucid, pentru ca din memoria mea nu lipsesc multe nume si date. Toata 
perioada consumata in munti am trait-o cu o intensitate extraordinara, astfel 
ca grozaviile si intamplarile deosebite vrand-nevrand mi-au umplut 
memoria. In fine, se incheiau cei sase ani de haiducie... 

C.H.: Da, cum a fost „construita" aceasta capcana? 

Gv.V.: Intram numaidecat pe fagas. Vasile Marciuc, fiindca ne 
gaseam intr-o situatie de criza, obligati sa nu mai intram in Sucevita, sa ne 
adapostim ori sa ne folosim de gazdele noastre fidele, dar si sa evitam 
comuna alaturata, Marginea, din aceleasi motive de precautie, avand la 
Voievodeasa, - un catun al Sucevitei, un prieten, un om mai putin expus 
„ochilor albastri" ai Securitatii, mi-a propus o sedere discreta la acest 
individ. Dupa ce 1-am testat in fel si chip, Vasile m-a asigurat de 
seriozitatea acestuia. Asa a fost dialogul nostru lamuritor: 

- Eu nu cunosc pe nimeni din Voievodeasa. Nu stiu cum e prietenul 
dumitale, Nicu Senegeac. Dumneata te bazezi pe el? 

- Mai, Gavriluta, eu am fost de mai multe ori cu el in padure, am 
vanat impreuna, am vanat carne amandoi... Eu nu cred ca o sa ma refuze. E 
un om sarac, nu are ce sa ne dea, dar noi vom gasi pe ogoare cartofi, 
porumb si vom trai asa cateva zile, apoi ne vom orienta dupa ce vom detine 
anumite informatii. 

- Daca dumneata il cunosti si esti sigur pe el, hai. Am facut un unghi 
drept si in loc sa mergem inainte, am facut-o la stanga si am intrat in 
comuna Marginea, chiar in capatul livezii; livada lui Nicu Senegeac era 
spre imas; casele erau pe langa drum, iar livada, de la casa spre deal unde 
incepea imasul pe care Nicu pasuna vitele satului. Am ajuns pana in capatul 
gardului, am stat intr-o scurta panda. In sat era o liniste mareata. Cainii pe 
care ii deosebeam exact, dupa latrat, cand securistii se instalau pe ulite, pe 
langa casele suspecte, acum erau linistiti, imi deschideau un drum fara 
primejdie. Astfel, cu Marciuc, dupa ce am cules cateva mere din pomii 
gradinii, am coborat in curte. Cainele nu ne cunostea si a inceput sa latre, 
starnind si alte glasuri din vecini. Vasile a deschis usa grajdului si am trecut 
acolo intrand in sura; am urcat scara si ne-am instalat in pod, in liniste. 

152 



Muntele marturisitor 

Nicu nu s-a aratat pana la ceasul diminetii, cand a venit sa-si dezlege vaca 
de la iesle. L-am atentionat si a venit in sura. L-a vazut pe Vasile, eu am 
stat camuflat sa vad ce reactie are. Nu a reactionat nefavorabil si eu am 
iesit. Ne-a spus ingrijorat: 

- Mai, oameni buni, bine ati facut ca ati venit, dar e mare primejdie. 
Peste tot sunt posturi de securitate, peste tot. Pe mine m -au intrebat de mai 
multe ori daca am vazut ceva pe aici, pe langa padure, cand merg cu vitele. 
«N-am vazut pe nimeni, ca oamenii muntelui nu umbla ziua», le-am 
raspuns. 

- Dar dumneata de unde stii? 

- Daca ar umbla ziua, i-as vedea. Si 1_ar vedea lumea. Dar astia nu 
sunt oameni care umbla ziua... Am raspuns asa si agentii, razand, au plecat 
in drumul lor. 

Nicu a plecat cu vitele lui. I-a lasat sotiei cuvant sa ne fiarba cartofii 
si porumbul, iar aceasta, dupa o anumita vreme, speriata, a venit la noi. 
Cand ne-a vazut, s-a dumerit de ce cainele lor a latrat atat de insistent toata 
noaptea. 

Cam in ziua a sap tea, a opta, Nicu venind spre noi, dupa ce s-a 
deplasat la Sucevita cu nu stiu ce treburi, pe inserat, dupa ce si-a legat 
vitele la iesle, a spus catre Vasile: 

- Trebuie sa stii, dumneata ai un mare noroc. Pentru dumneata a 
aparut o bucurie... 

- Spune, Nicule. 

- A venit sotia dumneatale acasa!" 

Cand Marciuc a auzit aceasta veste, a sarit ca un arc, de parca ar fi 
calcat pe un bulgare de jar. „- Ai vorbit cu ea? -Nu. 

- Da de unde stii? 

- A... Am vorbit cu ea, era la poarta. 

- E sanatoasa, normala?" 

- Sanatoasa, normala, il asigura Nicu. 

Mancam cartofi si taceam. Vasile a rupt deodata monotonia, 
zbuciumat: 

- Gavrile, eu plec pana la Sucevita. 

- Sucevita e blocata, frate Vasile, eu am incercat de mai multe ori sa intru 
si nu am reusit. Securitatea e impanzita pe unde nu crezi, o sa cazi in 
capcana, sigur cazi... 

- Nu, ca eu nu voi intra prin sat. 

- Dar cum vei face?", intreb mirat, facandu-mi griji. 

- Merg pe coasta Arsitei, de deasupra casei mele si stau poate vine pe 
acolo Mateiasa, mama fratilor Chiras, sau poate nevasta ori vreun copil de - 
al meu, dupa vreascuri. Voi sta de vorba cu sotia mea ori voi trimite cuvant 
la ea ca sa vina la mine... 

153 



Constantin Hrehor 

- Ma rog, ii zic, asa sa faci, dar nu altfel. Si vezi pe cine trimiti dupa 
ea, nu te arata oricui. 

Vasile, insa, nu a facut asa, Orbit de vestea buna ca sotia este libera 
si teafara, socotind ca la casa Mateienilor impuscati nu ar mai avea la ce sta 
paznicii, a schimbat traseul si a intrat in grajdul lui Ion Chiras. Aici, 
dimineata, a fost arestat. 

Desigur, eu am purtat cu mine tulburatoare dileme de cand Vasile a 
fugit din arest si pana cand ne-am gasit impreuna in cuibul pe care i 1-a pus 
la dispozitie prietenul sau Nicu Senegeac. Inainte de a pleca, i-am spus din 
nou cu seriozitate: 

- Nu cred ca e bine sa pleci, o sa cazi. Nu cumva sa spui ca eu sunt la 
Nicu, ca sa nu-1 nenorocim pe acest om amarat. Securitatea stie ca suntem 
impreuna, ca avem gazde comune, sa spui ca te-ai despartit de mine in 
varful Mestecanisului ori la Parlitura, ori intr-un oarecare loc din afara 
satelor. Sa spui ca acolo ne-am dat intalnire pentru a doua zi si, daca vor 
veni securistii acolo, nu vei avea nici o raspundere caci nimic nu ma poate 
obliga sa stau pe loc... 

- Nici o grija sa nu ai, imi zise el barbateste, naucit de grija de a-si 
vedea nevasta. 

Ziua care urma era marti, el pleca luni. Eu intotdeauna, in zi de 
marti, tineam post negru. Am coborat din fan sa ma rog, sa simt pietrisul 
sub genunchi. M-am concentrat extrem de mult si, spun adevarul, in ochii 
mei inchisi am vazut cerul deschis si pe Domnul Iisus Christos, privindu- 
ma asa cum toata lumea il vede pe cruce. Ma rugam cu inima strivita: „Tu, 
Doamne Iisuse, care Ti-ai varsat sfantul Tau sange din sfintele Tale 
picioare, din sfintele Tale maini si din sfanta Ta coasta pentru pacatele 
noastre, ajuta-ma, Doamne! Sfantul si dumnezeiescul Tau Duh pe care Ti 
L-ai dat pentru sufletele noastre sa-mi salveze sufletul meu, Doamne, Tu 
poti, in Tine nadajduiesc..." Rugaciunile mele erau lungi. La un moment 
dat, in loc sa zic o rugaciune, m-am pierdut, n-am mai stiut nimic, iar cand 
m-am trezit m-am pomenit ca vorbeam. „Vine, vine, vine". Am tresarit si 
am spus: „Doamne, ce-i cu mine?" Si, revenindu-mi, mi-am spus ca ceva 
nu e in regula. M-am dus in pod si m-am culcat, dar nu dormeam. Auzeam 
cocosii, auzeam cate un caine latrand ici-colo in sat, foarte rar. Am atipit, 
dar o atipire scurta, exact cat sa visez. Am visat ca pe pasune este un post 
fix. Atat am visat. M-am trezit si am pus in legatura cuvintele „vine, vine, 
vine" cu visul. Si cum am spus, intotdeauna cand aveam o presimtire, 
sesizam un fel de furnicaturi in corp si un indemn puternic de a parasi locul 
sau de a lua masuri de precautie, in momentul acela mi-am luat rucascul si 
automatul si-am coborat din sura. 

Am vazut lumina in casa lui Nicu. Am zis ca e bine sa-mi anunt 
plecarea. Sa stie ca nu-s in casa lui, iar daca vine Securitatea sa fie tare pe 

154 



Muntele marturisitor 

pozitie. Sa spuna: „Domnilor, cautati, eu n-am pe nimeni!" 

La geam erau perdele de panza, dar se vedea ca este lumina. Daca 
trecea unul prin fata luminii, cineva care ar fi fost la panda 1-ar fi vazut. Or 
eu, pe sub geamuri, pe genunchi, pan a la usa casei, incet, fara nici un fel de 
zgomot, am deschis usa, intrand in tinda; am inchis usa incet si m-am 
strecurat in casa. Am ramas pe prag jos si am gasit-o pe Viorica, sotia lui 
Nicu, cu copilul in brate. Ea de aceea a aprins lampa, ca plangea copilul. 
S-a speriat si m-a intrebat in soapta: „Ce-i, Gavriluta?" In acest timp, nu 
uit, pe un patuc amarat dormea Nicu, cu spatele la camera, incaltat si 
imbracat. Nu 1-am suspectat de nimic in acel moment. Dupa ce s-a sculat, 
Nicu mi-a zis: 

- Ce-i, Gavrile? 

- Uite, am avut un vis si vreau sa plec. Am venit sa te anunt ca nu 
mai sunt in casa ta. Daca vine Securitatea, tu sa fii tare pe pozitie. Sa spui: 
«Controlati tot, eu n-am pe nimeni in casa.» 

- Nu pleca, Gavriluta! 

- Eu plec, Nicule, pentru ca ma tern sa nu-1 fi prins pe Vasile. 

- Gavriluta, du-te si te culca linistit in pod. Chiar daca Vasile cade, el 
nu trimite Securitatea la casa mea. El stie in ce situatie sunt eu, iar eu sunt 
prieten cu el. El nu va trimite Securitatea, caci stie ca sunt amarat si ca imi 
vor muri copiii de foame... 

Aceste cuvinte m-au convins. Eram intr-o zona protejata, departe de 
Sucevita in care bantuiau oamenii Securitatii si posturile fixe erau unde nu 
te asteptai. Si Nicu era convingator cand imi spunea ca pe marginea 
padurii, pe unde poposea el cu vitele, erau puncte primejdioase. Abia in 
inchisoare, luand filmul de la cap at, de mii de ori, mi-am dat seama de 
scenariu, de ce Nicu ma oprea insistent la el, de ce el a venit la miezul 
noptii din Sucevita si slujbasii Securitatii 1-au vizitat si m-au ridicat. lata 
cum s-au derulat momentele acelui „film". Vasile Marciuc fund prins, in 
aceeasi zi a spus unde ma aflu. Nicu a fost chemat la postul de militie din 
Sucevita, acolo securistii 1-au interogat astfel, scurt, fara sa-i lase 
posibilitati de divagatie: 

- Nicule, Vatamaniuc e la tine. Stim. A sosit si Marciuc. Pe Marciuc 
1-am prins... Un lucru ai de facut, ca sa nu te impuscam, numaidecat, 
retine-1 pe Vatamaniuc pana la noapte!" 

Acum zic: visul care mi-a declansat „semnul de moarte", mi-a 
lamurit ca ceva nu-i in regula. Stiam ca Vasile nu scapa. Stiam ca e lipsit de 
vigilenta, ca procedeaza prost. Stiam cat de periculoasa este Sucevita 
pentru deplasari. Asa a fost, 1-au prins, 1-au dus la militia din Sucevita. M-a 
parat. Pe Nicu Senegeac militia 1-a instruit sa ma retina. Cand eu am vrut sa 
plec, Nicu m-a atentionat ca Securitatea e impanzita pretutindeni. Cand 
i-am vorbit despre presentimentele de dupa vis, mi-a spus, biblic, ca 

155 



Constantin Hrehor 

visele-s dupa multimea gandurilor... Vorbindu-mi insa despre saracia casei 
sale, despre copii, m-a impresionat, m-a convins si am ramas. Securistii, 
intre timp, si-au pus la punct strategiile, si-au indreptat atentia catre 
oamenii duplicitari. Ce s-a intamplat? Masinile cu slujbasii Securitatii au 
mers spre Marginea, au oprit in fata casei lui Constantin -Tinu Mihailescu. 
Zelosii, nu-i exclus sa fi fost insotiti chiar de Vasile Marciuc, au trecut 
dealul si s-au oprit in zona casei lui Nicu Senegeac. Debarcasera acolo o 
companie, zece ofiteri imbracati civil. Au incercuit casa, au asigurat poarta. 
Aveau in picioare incaltaminte usoara, bascheti, ca sa nu provoace zgomot. 
Astfel imbracati fiind, nu raspandeau miros de haina militara. O mare 
deruta pentru simturile mele incercate. 

Am mers spre poarta, unde era un pom fructifer, un par. Am vazut 
ceva dupa poarta, oricum nu era parul; luna nu era ca sa disting. Ca sa ma 
conving, desi imi aminteam ca acolo nu am vazut niciodata un pom, am pus 
mana pe poarta si am privit in jos. Am vazut doi ofiteri ghemuiti, in 
genunchi, unul langa altul. Nu era bine, m-am intors incercand sa ma 
ascund inauntru. Pandarii au sesizat ceva, dar au crezut ca e unul de-ai lor 
si au semnalizat: pssst! Am folosit acelasi semnal si am intrat in grajd, am 
trecut in sura si, intrand in beci, m-am strecurat in gaura secreta tragand 
pietrele dupa mine... 

In beciul lui Nicu Senegeac aveam sapata o gaura tainica, in care 
incapeam eu si Marciuc; pamantul escavat il duceam noaptea pe ogor, unde 
proprietarii sapau cartofii. Am facut deseori exercitii de intrare in acest 
adapost; patru pietre trase peste gura gaurii ne aparau si ne mascau. Ei, de 
data aceasta, dupa ce-am fost somat, dupa cum am spus, spatiul meu de 
fuga era extrem de strans de cercul de securisti. Nu am avut alta scapare 
decat in beciul pregatit din timp. Si, se intelege, acest loc in care am sapat 
vagauna proteguitoare si pentru fratele Vasile Marciuc nu putea fi cunoscut 
de nimeni mai bine decat de acest... colocatar. Cert este ca Vasile a fost 
intrebat de vanatorii de partizani despre calitatile mele, cam asa: „Pe ce se 
bazeaza? Pe auz. Ce aude? Bocanc militar, zgomot de masina, latrat de 
caine! Pe toate acestea le sesizeaza si iese dupa casa, pe deal, extrem de 
vigilent, si le asculta, le interpreteaza... Si mai pe ce? Pe miros. Miroase 
haina militara la peste douazeci de metri..." 

C.H.: Asadar beciul era ultima salvare... 

Gv.V.: Daca nu era la mijloc delatiunea, sigur scapam. Caci agentii 
au cautat peste tot si nu am fost gasit, dar prietenul meu, prins cu o zi 
inainte, stia „garsoniera" mea: „Jos, langa pamant, la jumatate de metru de 
fundul beciului, este gaura unde sta Gavril." 

Trebuie sa precizez ca acest aspect mi-a fost confirmat, dupa anii de 
detentie, de sotia lui Nicu. Eram in trecere prin piata Radautilor, ea era cu 
niste boboci de vanzare. Eu i-am dat douazeci si cinci de lei, caci ii stiam 

156 



Muntele marturisitor 

pe toti saraci, iar Viorica mi-a spus astfel, dupa ce am rascolit putin 
memoria momentului: „Cei zece ofiteri au coborat in beci, la lumina lampii 
pe care o tineau in brate, cand li s-a spus: «nu e aici, e in beci, in gaura.» 
intre cei zece erau capitanii Comarnita, Popescu si Munteanu. Ultimul stiu 
ca se travestea si lucra in echipa de tapinari, foarte pornit sane prinda. §tiu 
aceasta de la muncitori..." 

C.H.: Erati intr-o stramtoare inedita, cum ati trait acest impact? 

Gv.V.: O stare de tensiune de nedescris... Cei zece ofiteri au intrat in 
beci. Unul dintre ei, un locotenent mic de statura, era imbracat in hainele 
lui Marciuc! Purta palarie, cojocul primit de la Tinu... Cum am precizat, 
toti aveau bascheti in picioare. Unul a venit si a lovit pietrele de la gura 
pesterii mele; le-a atins cu piciorul, gata de tragere. Capitanul Comarnita 
insa a ordonat: „Nu trage!" 

Furisandu-se pe langa perete, unul a venit si m-a apucat de maini; 
dupa ce m-a insfacat, foarte abil, mi-a strigat scurt: 

- Vatamaniuc, sa nu tragi, ca esti pierdut! 

Drept este ca intr-adevar nici nu mai puteam sa trag in acel moment; 
ceva mai inainte, in secundele acelea, cand zaream ceva intre pietre, as fi 
putut trage dand pietrele la o parte, dar s-a pus la punct o smecherie 
politieneasca: Nicu, sotia si un copil erau inaintea gropii si automatul meu 
nu i-ar fi putut evita. Securistii stateau gramada in alt loc, unghiul mort nu- 
mi permitea un atac... In fine, aveam la indemana alternativa de a ma 
sinucide. Dar, sa vedeti, ziarul din 18 octombrie, din acea zi de neuitat, ziar 
pe care 1-am citit, spunea clar ca, prin decret, criminalii de razboi se vor 
pune in libertate. §tiam ca si fratele meu Ion, venit din inchisoarea de la 
Pitesti, condamnat pentru inalta tradare, va fi liber. Mi-am zis atunci, 
provocandu-mi luciditatea la maxim: nu ma impusc, am sa scap! 

Am cazut fulgerator in nestiinta, lovit cu un pistol in cap. Cand 
m-am trezit, stateam sub genunchii a doi zdrahoni care imi perchezitionau 
buzunarele. Automatul, de-acum, era in mana lor. Despre toate lucrurile 
amarate cate le-am avut am fost intrebat, dar, interesant, despre un obiect 
pe care mi 1-au gasit intr-un buzunar nu am fost intrebat niciodata. Nu stiu 
cine mi-a dat odata un pic de vata atinsa de relicvariul Sfantului Anton, 
vata pastrata intr-un tubulet argintiu, de marimea unui cilindru pentru ruj. 
Eu am avut evlavie la Sfantul Anton, mari descoperiri prin postul din zilele 
de marti. §i sa vedeti, in zi de 18, marti, au cazut fratii Chiras, in zi de 18, 
marti, am fost incercuit cu foe in Batca Corbului si, iata, acum, tot zi de 
marti, in 18 octombrie... 
Cum am zis, despre acest obiect nu am fost interogat. Despre Biblie, da. 

- De unde o ai?, am fost intrebat, caci voiau sa afle gazdele. §i la fel 
despre haine, pufoaice, camasi... Nu stiu unde s-a pierdut acel cilindru, dar 
stiu bine ca cineva, la perchezitii, si 1-a insusit. §i bine a facut... 

157 



Constantin Hrehor 

In sfarsit, dupa ce am fost scos din beci, am fost legat cu o funie - 
securistii nu aveau la ei catuse; m-au legat strans, cu coatele adunate in 
spate, incat m-a durut multa vreme sternul. M-au tinut o vreme asa in beci, 
dupa care a fost trimis un soldat ca sa vina masinile din zona Podul Poienii, 
din vale de fabrica de cherestea... 

C.H.: Va rog amintiti-va detaliile, oricat de marunte ar fi. 

Gv.V.: Nu stiu cate pot avea astazi semnificatie... Oricum, dupa ce 
am fost ridicat, dupa lovituri si trezirea din inconstienta, am fost mai intai 
intrebat astfel, cand inca de-abia rezemam un perete, avand automatele 
indreptate inainte-mi: 

- Unde e Motrescu? 

- Nu stiu. 

- Cum nu stii? 

- M-am despartit de el, nu m-am mai intalnit cu el de la atacul de la 
Batca Corbului... 

- Noi avem informatia ca te-ai intalnit... 

- Nu m-am intalnit cu el niciodata. Nu m-am intalnit cu el... Unul a 
zis: 

- Lasa-1, domnule, in pace. Are el timp sa declare tot. Lasa-1 aici. Ai 
trimis dupa masina? 

Masina, intr-un tarziu, a venit. Langa mine era legat si Nicu, gazda 
noastra; pe amandoi ne-au urcat in masina. Atunci cand ne indreptam spre 
poarta, dupa ce parasisem beciul doi ofiteri, soldati, aveau un caine la 
indemana. 

- Tovarase capitan, dau o data cainele pe el!, a zis unul, obedient. 

- Nu, lasa-1!, porunci capitanul. 

Am coborat la Radauti. Acolo mi s-a taiat funia si mi s-au pus catuse. 
Era in centrul acestui moment un tip blond, scund, cu ochii alba stri, 
anchetatorul, maiorul Toanta, pe atunci capitan. 

- Cine 1-a legat, ba? Ca bine 1-ati legat... Taie funia, ma! 

Dupa ce mi s-au pus catusele, acelasi Toanta, fiul unui carnatar din 
Ramnicul Valcea, mi-a zis: 

- Uita-te bine la mine, Vatamaniuc, ca de-acum, o perioada destul de 
lunga, cu mine ai sa lucrezi. 

Eu am tacut. N-am stiut ce vrea sa spuna. Nu m-am gandit ca el va fi 
seful anchetei si ca el ma va interoga eel mai mult timp. 

C.H.: Acest episod se desfasura la Radauti? 

Gv.V.: Da, la Securitate, acolo mi-au taiat funia si mi-au pus 
catusele. 

C.H.: Erati flamand atunci? 

Gv.V.: Flamand, pentru ca eram hotarat. Eram in post; cu o zi inainte 
am mancat cateva mere si cativa cartofi, in seara precedenta am mancat 

158 



Muntele marturisitor 

ultimele mere si doi cartofi si am intrat in post. Nu mai mane am nimic pana 
in seara urmatoare. Ajuns la Securitate, o doamna mi-a intins o gamela cu 
supa, cu o bucata de carne. I-am spus: 

- Doamna, ma scuzati, dar eu nu mananc astazi, eu postesc... 

- Nu se poate. La noi... Ai postit destul, aici mananca. 

- Nu mananc. Puteti sa ma omorati, dar eu nu mananc... 

- Bine, zice unul de acolo, lasa-1 in pace daca nu mananca. Dar cand 
mananci? 

- Dupa ce apune soarele. 

Mai tarziu, cand inca nu apusese soarele, a venit iarasi unul si ne-a 
zis: 

- Hai, acum mancati! Gata, mancati si plecati! 

Am mancat; m-au scos afara, mi s-au luat catusele. Afara, mi-au dat 
automatul. Normal, fara cartuse, si 1-au scos si pe Marciuc. Atunci 1-am 
vazut pe Marciuc. I-au dat si lui pusca. Erau acolo pe coridor vreo cinci- 
sase soldati, de-a stanga si de-a dreapta, iar in curte doua masini, cap in 
cap. 

- Vatamaniuc, ia-o inainte si Marciuc dupa tine, cum mergeati prin 
padure, asa. Ne-au dus pe langa un gard, pe sub niste salcami, iar unul de 
pe o masina ne-a fotografiat. Dupa aceea ni s-au ridicat armele, automatul 
si pusca. Am fotografia aceea scoasa de la SRL Ne-au bagat inapoi, ne-au 
pus catusele si asa am mai stat un timp. 

- Vatamaniuc, vei pleca cu o masina la Suceava, ca aici nu rezolvam 
totul noi. Aici e asa, prima halta. Locul definitiv al tau este la Suceava. 

M-au dus in masina. M-au scos pe mine, apoi pe Marciuc si pe Nicu. 
Pe mine m-au pus in mijloc, o catusa pe mana mea, o catusa pe mana lui 
Nicu si pe mana stanga o catusa la mine si una pe mana lui Marciuc. In 
dreapta aveam pe Nicu, in stanga pe Marciuc. Eram obligati sa stam cu 
capul in piept. In masina stam pe o banca, intr-o masina militara; trei 
securisti stateau cu automatele in spate si alti trei in fata. Vorbeau 
ungureste si ma amenintau. Am ridicat un pic capul, caci ma durea dupa 
cap, din timpul cat am stat legat cu funia. La Radauti am stat toata ziua cu 
catusele, cu mainile la spate. Cand am ridicat un pic capul, unul a strigat: 

- Capul jos, ca iti dau cu pistolul in cap! Iti farm capul! 
Era unul care vorbea ungureste. 

C.H.: Fiind alaturi de Vasile, nu puteati comunica in nici un fel? 

Gv.V.: Nu aveam voie. 

C.H.: Stiati ca fierbe in el un pic constiinta, ca era tradatorul 
dumneavoastra? 

Gv.V.: Absolut nimic. 

Cand ne-au scos si ne-au fotografiat cu armele in mana, el s-a uitat la 
mine, eu m-am uitat la el si, oarecum, a schitat un zambet. Nu era om de 

159 



Constantin Hrehor 

spita, era om sters, un om lipsit de calitati de partizan, nu cum erau fratii 
Chiras si nici pe departe cum era Motrescu, eel din urma un om cu totul si 
cu totul deosebit. 

C.H.: Cand erati impreuna in fata aparatului de fotografiat si el a 
schitat un fel de zambet, privirea Dvs. taioasa oare nu i-a trezit constiinta? 

Gv.V.: Nu stiu ce a gandit atunci. Am sosit noaptea la Suceava, am 
plecat seara. Am coborat din marina. Pe mine m-au luat primul, mi-au scos 
catusele de pe maini. Unul m-a luat de un brat si altul de celalalt brat, asa 
am urcat scarile. Mi-au pus pe ochi ochelari de tabla neagra. N-am vazut pe 
nimeni. M-au dus in colo, in colo si m-au bagat intr-o celula. Dupa aceea 
i-au luat pe ceilalti. Aveam plete, cand m-au prins m-au lovit in cap cu 
automatul. Am un semn de-atunci. Am fotografia, se vede ca parca eram 
breaz, o parte alba, o parte neagra. Aveam din beci tarana in cap, in plete; 
pufoaica era murdara, plina de pamant. M-au bagat in celula, nedormit, 
lovit in cap. In situatia aceea am adormit profund. Toata noaptea am 
dormit. Am gasit acolo in celula pe unul care a spus ca se numeste Corbea 
Muresanu; a spus ca este procuror ca este condamnat politic pentru faptul 
ca in calitate de procuror a cerut condamnarea comunistilor. Era originar 
din Brasov si a cerut condamnarea comunistilor care au facut cu ani in 
urma revolutie acolo, in timpul dictaturii antonesciene. L-am crezut si nu 
prea. N-am avut nici o treaba cu el, eu ma gandeam la ce va urma cu mine. 
A doua zi m-au scos si m-au dus la frizer; era un detinut de drept comun, 
care tare s-a uitat lung la mine. Aveam ochiul negru, tumefiat. 

C.H.: Fotografii nu v-au mai facut? 

Gv.V.: Nu. 

Cand a dat cu pieptenul, a curs tarana din par; m-a tuns tot. M-au 
luat, m-au dus inapoi in celula. Dupa un timp mi-au dat zeghe si pufoaicele 
mi le-au luat... In masina, dupa ce am fost capturat, imi amintesc ca toti 
soldatii vorbeau ungureste. Nu am fost surprins de aceasta etnie pentru ca 
pe cand ma aflam la Bercheza, la numai zece metri au trecut prin fata mea 
patru securisti, doi cu prajinile, care raspandeau cablul, si doi cu rolele de 
cablu telefonic. Acestia mi-au fost de folos in tribunal, caci am spus 
acuzatorilor ca i-am vazut si ca puteam lejer sa-i impusc, in proces am 
precizat ca au trecut pe langa mine intr-o noapte cand ma aflam pe malul 
Paraului §oarecu, ca am vazut trecand o masina cu militari. §i asta dupa 
evenimentele de la Batca Corbului, in '55. Am amintit pe unul Zoltan, care 
distribuia bobine... In fata tribunalului nu am ascuns sa spun ca, undeva, la 
o moara, am prins pe un militar pe care am vrut sa-1 dezbrac de hainele lui, 
ca sa-mi inlesnesc iesiri mai in siguranta, si pe care l-am lasat liber pentru 
ca mi-a marturisit ca e sarac, numai sub protectia mamei, si strain de 
comunismul devastator. Era acesta un tanar din comuna Satu Mare, din 
vecinatatea Radautilor, asa mi-a spus, incadrat intr-un batalion din 

160 



Muntele marturisitor 

Falticeni. Numele sau era Calistru Butnar. Comandantul batalionului, in 
care erau si ostasi din Tecuci, se numea Iacob Boscu... 

Cum zic, 1-am lasat liber pe acest tanar care a plans si a fost, desigur, 
nevinovat. Dar anchetatorilor le-am dat detalii prin care le-am confirmat ca, 
daca as fi vrut, sub gloante ar fi putut cadea multi. 

- Domnule capitan, am marturisit, cand am fost surprins la §oarecu, 
o trupa intreaga, cu comandant, a trecut pe sub mine. Comandantul avea 
doar pistol, mergea cu mainile la spate, puteam sa-i secer pe toti, inainte de 
a ordona el: «Comandant de grupa, raspandire de grupa!». Eu mi-am 
pierdut urma, eram intr-un copac si am vazut totul..." 

Desigur, sunt si alte destule intamplari pe care eu, prezentandu-le in 
proces, cu exactitate, mi-au procurat un... capital de circumstante atenuante. 
Asa se face ca, la un moment dat, s-a pronuntat in tribunal o voce cu 
autoritate, rostind grav, sententios, aceste cuvinte: 

- Vatamaniuc nu este un criminal innascut. A comis, e adevarat, 
crima de la Batca Corbului, dar are fapte care ii pot inlesni o alt a incadrare, 
in loc de condamnarea la moarte, munca silnica pe viata. 

C.H.: Sarind paranteza, ce a urmat? 

Gv.V.: Anchetator era acelasi capitan Toanta, care la Radauti mi-a 
spus: Cu mine vei avea de-a face. Uita-te bine la mine, sa ma cunosti. Cu 
mine... M-a intrebat: 

- Ce faci Vatamaniuc? 

- Ce sa fac, domnule capitan, stau in celula. 

- Uite ce e. Te-am lasat sa-ti revii. Vei fi anchetat de organele 
Ministerului de Interne, iti atragem atentia: noi stim extrem de multe lucruri 
despre tine. N-am avut alta treaba decat sa ne informam si sa aflam tot. 
Despre tine, despre faptele tale, despre gazdele tale. Noi iti atragem atentia: 
sa nu ne dai mult de lucru, pentru ca noi avem si alte treburi, nu numai de 
tine sa ne ocupam. Vom incepe ancheta si cu cat mai repede o vom termina, 
cu atat este spre binele tau. 

Eu am tacut, n-am stiut ce sa-i spun la aceste vorbe. Atat a spus si a 
chemat plutonierul care m-a dus inapoi in celula. A doua zi dimineata m-au 
scos la ancheta propriu-zisa. Am inceput sa le istorisesc din viata mea: cand 
m-am nascut, unde, ce am facut, tot, tot, tot. Cand am spus ca in 1942 am 
plecat in armata, in 1943 voluntar pe front, ca am stat sase luni in Crimeea, 
ca am facut scoala militara, ca am fost trimis pe front in Cehoslovacia, ca 
am venit de acolo..., mi s-a zis: 

- Ai ceva activitate! 

Am tacut. Apoi le-am spus cum m-au dat afara, cum am plecat in 
munti, cum am stat sase ani in munti, pana la ora aceea. 

C.H.: Cum decurgea ancheta? Refaceti cat de cat cadrul. Erati legat? 
Gv.V.: Nu eram legat. Ma aducea un plutonier, imi dadea dimineata 

161 



Constantin Hrehor 

ochelarii cu care nu vedeai nimic. Ma lua de brat, ma sucea, ma ducea nu 
stiam pe unde. Ma baga in birou. De la masa mi se puneau intrebari. Unul 
imi punea intrebari si celalalt scria, „intrebare:..., Raspuns:...". Si eu 
raspundeam la intrebarile lor. Mi se aducea gamela cu terci acolo. Mane am 
terciul si continuam ancheta. La 1.00 ei plecau la masa, eu plecam insotit 
de plutonier in celula. Acolo gaseam ciorba de fasole sau de varza. Rece. 
Mancam si stateam. Nu mult, caci ma scoteau iar la ancheta. Seara, la fel. 
Ma duceau tarziu in celula, gaseam gamela cu mancare, mancam si ma 
culcam. Nu stateam mult, caci iar venea plutonierul: „Scoala!", imi dadea 
ochelarii, imi trageam pantalonii, zeghea pe mine, bocancii in picioare, f ara 
sireturi, fara ciorapi, si iar la ancheta. Acolo era un reflector pe masa, 
asezat in fata. La fel, intrebari, raspunsuri... Cand nu le convenea cum le 
raspundeam, se scula Toanta. Se ridica nervos: 

- Ce-am vorbit cu tine, ma banditule? 

Tortura, picioare, pumni si palme. Cautau sa ma convinga ca ei stiu 
totul. 

- Uite, iti spunem noi daca tu nu vrei sa spui... 

Uite asa, asa si asa, chestii pe care le stiau, despre niste gazde pe care 
eu nu le-am descoperit. Unele se autodenuntasera. De exemplu, Neculai 
Zaremba, Filip a lui Costan, Vasile Zaremba a lui Ion. Ei se denuntasera si 
nu au fost arestati niciodata. Eu nu le-am vadit pentru ca stiam ca nu sunt 
arestate inaintea mea. Atunci am spus si alte gazde. 
Toanta injura: 

- Dar cutare nu ti-a fost gazda, dar cutare, cutare...? Dumitru 
Zaremba nu a fost? Pai noi sa ti-i spunem? 

Si bataie...! Atunci am vazut ca ei stiu. Am mai spus eu inca vreo doi 
insi, de care ei nu stiau. Mi-au mai spus ei inca vreo doi, de care credeam 
ca ei stiu. Daca au stiut de acestia, mi-am zis, stiu de toti. In mare parte, ei 
au fost arestati inainte cu doua luni. Dupa mine au fost arestati vreo trei. Ei 
mi-au dat numele la aceia pe care ii stiau si care intr-adevar au fost gazde si 
despre care eu credeam ca nu se stie, ca n-au fost arestati pana la arestarea 
mea. Daca n-au fost arestati, mi-am zis, nu-i spun, ca ei nu-i cunosc. Cand 
colo, ei mi-au pomenit numele lor si au spus: „Noi sa ti-i spunem? Spune 
tu, banditule!". Si bataie. Mi-am dat seama ca e o prostie sa ascund ceea ce 
ei deja stiu. Dar ei nu-i stiau chiar pe toti. In sfarsit, a fost o smecherie de-a 
lor, o viclenie. 

C.H.: Cum v-au batut? Cu piciorul, cu bocancul? 

Gv.V.: Cu piciorul, cu bocancul, cu pumnul. Ma dadeau jos si apoi 
ma zdrobeau cu picioarele. Era unul voinic, tanar, cand dadea cu pumnul te 
duceai urgent jos. Acolo, jos, sub picioare te zvarcoleai ca pe stele. Dupa 
aceea se opreau: 

- Ti-a venit mintea? Iti aduci aminte? Scoala! 

9 5 

162 



Muntele marturisitor 

Cu sange la nas, la gura, tremurai pierdut. 

- Du-1 sa se spele!", strigau apoi. 

In timp ce ma spalam acolo, la chiuveta, am auzit: 

- Vino incoace! Ce ti-am spus eu tie? Sa nu ne dai de lucru! Noi 
avem destul de lucru cu de astia, am mai vazut ca tine multi. Pe scaunul pe 
care stai tu, ma banditule, au stat multi alti inraiti si au devenit mielusei 
pana la urma. Daca nu..., i-am facut ingerasi. Noi nu stam de vorba cu 
banditii asa... 

Alta data mi- a spus: 

- Ma banditule, te-ai pus tu ca sa darami republica? Noi avem in 
spate marea forta a comunismului: Uniunea Sovietica. Erau gata sa sara 
americanii, imperialistii, pe noi, in 1945-1946, au crezut ca am iesit slabi 
din razboi si gata, sar pe noi. Ne-am inarmat pana in dinti si trebuie sa se 
tina cont de forta noastra. O sa vezi tu, o sa auzi in inchisoare cum 

5 5 J 

comunismul va suna si in America, in curand. Ai sa vezi tu cum cuprinde 
tot pamantul, ca asta este soarta si viitorul omenirii... 

Ma rog, prostiile lor. Taceam si ascultam, stiam eu ce stiam si ma 
gandeam: „Bine, bine! Vom vedea!". 

C.H.: Tot timpul taceati? 

Gv.V.: Absolut! Numai la ancheta raspundeam intrebarilor, in rest 
tot timpul taceam. 

C.H.: Nici nu confirmati cele sustinute? 

Gv.V.: Nimic. Sa confirmi era o nebunie care nu se putea accepta. 

C.H.: Dar in timpul acesta, in travaliul acesta cumplit, nu se gasea un 
sergent, un prapadit de caporal care va conducea de mana, cu ochelarii 
aceia intunecati, sa va spuna in soapta: „Bai, cam asa merge ancheta. 
Spune-le si te elibereaza!". Adica sa vezi ca este cald, uman? 

Gv.V.: Asta nu mi-au spus insotitorii, mi-au spus ofiterii. Nu ma 
anchetau intotdeauna. Ma duceau uneori, la cate trei zile, la un altul, la un 
locotentent, locotenent -major, si stateau un timp de vorba cu mine, blanzi, 
destinsi. Dar eu mi-am dat seama ca astea sunt curse, ca sa le dezvalui lor 
tot. Erau foarte vicleni! Plutonierii nu, nu discutau absolut nimic, nici sefii 
aceia de la sectie, nici un cuvant. Necazul eel mare era ca oboseai: zi si 
noapte la ancheta, batut, chinuit, cu o mancare vai de ea, rece tot timpul, iar 
noaptea te mai si pomeneai cu seful de inchisoare, locotenentul -major 
Mares, un om de doi metri, masiv care striga ca o fiara: 

- Scoala, banditule! Tu ai venit aici sa dormi? Pentru ce ai venit aici? 
Ai venit aici sa meditezi, sa te gandesti la pacatele tale?! 

Ma lovea, stateam in picioare, descult, pe ciment, dezbracat. Ma 
lovea cu cizmele si eu jucam ca ursul pe jaratec. Ma trantea pe pat. 

- Ce? Te culci pe pat? Eu stau in picioare si tu te culci? Scoala, 
banditule! 

163 



Constantin Hrehor 

Imi dadea cu pumnul si cadeam jos; asa ma tinea un ceas, doua. 
Dupa aceea ma lasa de batut si imi tinea teorie sa nu dorm. Apoi: 

- Culca-te, ca mai stam noi de vorba... 

Ma culcam, dar stateam cu frica. Numai atipeam si iar se deschidea 
usa. Venea plutonierul. 

- Iti dau ochelarii, imbraca-te! 

Ma imbracam, iar la ancheta. Asa a durat mult timp. Dupa vreo trei 
luni am fost mutat din sectia Securitatii de la inchisoarea Suceava, la 

5 5 7 

Securitatea Suceava, care avea o construe tie noua; aici paturile nu mai erau 
de fier, cu saltele, ci de beton. Ca mormintele. Pe ele erau prinse in suruburi 
scanduri, iar peste ele era o saltea. Prin patura vedeai becul, era rara; foe nu 
se facea. Dardaiai de frig... Era obligatoriu sa te dezbraci si sa dormi cu 
mainile afara, pe patura. Daca le puneai inauntru ca sa te incalzesti, ori sa 
tragi patura pe umeri, numai se deschidea usa si te pomeneai, „trosc", cu o 
lovitura in cap: 

- Ce faci, banditule? Mana pe patura, nu stii regulamentul? indata te 
scol si te due... 

Sau: 

- Te due unde ti-e locul. Mainile pe patura! Ce, vrei sa vin eu sa ti le 
pun? 

Trebuia sa respecti regulile. In sfarsit, dupa o vreme, dupa ce un 
capitol din ancheta s-a terminat, m-am trezit in celula cu procurorul Radu. 

- Cum te numesti? 

- Vatamaniuc Gavril. 

- Dumneata ai fost in munti, ai tras in ostasii romani... 

- Au tras si ei, am tras si noi... 

- Ai fapte deosebit de grave. Ti-am citit dosarul. Nu stiu daca pot sa 
te scap de la moarte. Am vrut sa te vad... 

A plecat si s-a rasucit in usa, intreband gardianul: 

- Ce e? Ce miroase in celula? 

Geamul nu s-a deschis niciodata. Foe nu s-a facut, vasul in care ne 
faceam necesitatile era acolo, umezeala, aer infect si mirosea a mucegai 
groaznic. 

- Nu s-a deschis geamul asta? 
-Nu. 

- De ce nu s-a deschis? intreba de plutonier. „- Este defect", a spus 
plutonierul. 

Dar el n-a fost deschis intentionat, nu cred ca era defect. 

5 7 

- Sa se deschida geamul!, a zis procurorul militar, in grad de capitan. 
Dupa ce am semnat ultima foaie de trimitere in judecata si am stat 

vreo saptamana asa, nu m-au mai scos la ancheta; apoi ne-au scos pe toti la 
masina, in aula liceului „Stefan eel Mare" din Suceava s-a tinut procesul. 

164 



Muntele marturisitor 

Tribunalul militar de la Bucuresti a venit in deplasare la Suceava, compus 
din presedinte, doi asesori, un procuror si un grefier. Procesul a tinut zece 
zile. Cate doua sedinte pe zi. La proces se aduceau toate dosarele. Erau 
doua teancuri de dosare, cam de saizeci-saptezeci centimetri fiecare. Au 
adus dosarele cu Macoveiciuc, cu Cenusa, cu Motrescu, toate. S-a facut 
rechizitoriul: „banda Macoveiciuc, Motrescu, Cenusa, Vatamaniuc care au 
terorizat timp de atatia ani regiunea aceasta, taranii neputand munci 
pamantul...". Ziceai ca nici la Niirenberg nu s-a facut atata rechizitoriu! A 
vorbit procurorul: 

- Este adevarat. Sunt unele circumstante atenuante in favoarea lui 
Vatamaniuc. 

Intre acestea era cea in legatura cu colonelul si fetita sa Monica, de la 
Paraul Mesteacan; colonelul se da drept un profesor de la Bucuresti care 
venea in concediu in Bucovina... Am vazut cum, in toiul acuzatiilor, 
maiorul Feller a tras sertarul si a scos o hartie lunga, ciudat de ingusta. A 
luat-o de un capat si, fluturand-o, a zis: 

- Vatamaniuc, uite, aceasta hartie te salveaza pe tine de la moarte! 
Eu am ramas uluit. N-am inteles nimic din ce vrea sa spuna. El a 

vazut ca sunt nedumerit ca am ramas cu ochii mari. Cum adica hartia aceea 
ma salveaza de la moarte? 

- Vad ca esti nelamurit. Sa-ti citesc ultima fraza: «N-am nimic 
impotriva acestui om, deoarece s-a comportat omeneste atat cu mine, cat si 
cu sotia si cu fetita noastra». 

- Am inteles, domnule maior. El, zambind: 

- Aceasta te scapa de la moarte. Daca nu erai destept, nu traiai, 
Vatamaniuc! 

O paranteza lamuritoare, pe scurt. Sora mea Glicheria mi-a spus ca la 
nepotul ei locuieste un strain de la Bucuresti, cu doamna si fiica lor, pe care 
o striga Monica. Domnul care a spus ca este profesor, e insotit si de 
cumnatul lui. Zilnic, pe vreme buna, acestia mergeau dupa zmeura, in 
plimbare prin parchetul forestier Mesteacanul. Am vrut sa-i vad, banuind ca 
profesorul nu-i profesor. M-am abatut pe marginea zmeurisului. Aud la-la- 
la-la, glas de copil si vorbe de oameni maturi; nu vorbeau ca pe la noi, ci 
oraseneste. Bine, am zis, acestia sunt! M-am apropiat de palcul de mure, 
neobservat. 

- Stai asa!, am zis hotarat. Iar domnul si doamnele s-au oprit, au 
inghetat. 

- Stati jos!, continui ferm. Domnul a refuzat sa stea jos. Eu as fi vrut 
sa stea jos ca sa stau si eu la fel, pentru protectie, fara a avea grija ca pe 
undeva ar putea fi insotitori care ar putea trage. 

- Dumneata stai si in picioare, ii zic, eu voi sta jos. M-am lasat in 
genunchi si am intrebat: 

165 



Constantin Hrehor 

- Ce faceti, domnule colonel, cu ce va ocupati? 

- Nu sunt colonel, sunt profesor, mi -a raspuns raspicat. 

- Nu, eu stiu ca sunteti colonel. Daca sunteti, totusi, profesor, e si 
mai rau, pentru ca otraviti sufletele tinerilor cu otrava comunista. §tiu ce 
propaganda se face, cunoastem cum este otravit poporul acesta. Veti 
raspunde legal inaintea unui tribunal! 

Fata era speriata, avea vreo sase ani; doamnele erau de asemenea 
timorate. Am dezlegat rucsacul, am scos cutitul si am taiat o bucata de 
colac pe care i-am dat-o fetitei... 

lata ce am castigat daca m-am purtat omeneste cu familia 
„profesorului"! §i mi s-au gasit si alte fapte care aveau greutate salvatoare. 
„Acestea, insa, nu-1 absolva de faptele deosebit de grave", s-a spus. 
Avocatul, un evreu, era pus din oficiu. 

- Vreau sa-mi dati voie sa vorbesc in apararea mea, am cerut. 

- Da, vei vorbi. 

In apararea mea am vorbit astfel: 

- In ceea ce priveste plecarea mea in munti, declar ca a fost din cauza 
autoritatilor. §tiindu-ma nevinovat, eu n-am vrut sa plec in Rusia cum au 
fost dusi foarte multi ofiteri si subofiteri de jandarmi, care au murit prin 
inchisori. Acesta este motivul ca am fugit si m-am ascuns in munti. Faptul 
ca am tras, domnule presedinte si onorat tribunal militar, spun ca la 
autoaparare trece si un pitigoi: daca il prinzi, el te ciupeste ca sa scape. Am 
tras aproape instinctiv, dupa ce am tras mi-am dat seama. Cand am vazut 
ridicat automatul si ca posesorul lui ma ocheste, avand automatul in mana, 
am recurs la arma pe care am avut-o. Am ridicat si am tras. Spre 
nenorocirea sa, victima a cazut. Am dat sa fug ca sa nu trag si in ceilalti 
doi. M-a prins cainele de picior. Am impuscat si cainele si am fugit. 

Am terminat cuvantul de aparare, a terminat si procurorul si s-au dat 
sentintele: 

Motrescu Vasile: in contumacie, condamnat la moarte prin 
impuscare si confiscarea averii; Vatamaniuc Gavril: tribunalul nu-1 
condamna la moarte, ci la munca silnica pe viata, confiscarea averii si doi 
ani pentru..., trei ani pentru..., patru ani pentru..., dar conform legilor va 
executa pedeapsa cea mai mare - munca silnica pe viata. 

C.H.: Era o licarire de speranta, totusi, cand v-au spus asa? 

Gv.V.: Niciodata. 

C.H.: Era un semnal care totusi va intarea. 

Gv.V.: Intarirea era speranta in Dumnezeu, stiam ca nu va putea, nu 
va fi sa ramana comunismul mult timp, cu hoardele sovietice in inima 
Europei. Au cazut multe allele, dictatura otomana, ocupatia romana. Toate 
imperiile s-au daramat, se va darama si robia rosie. Cand stii un pic de 
istorie, cand ai un pic de nadejde in Dumnezeu, ai un suport moral. Cand 

166 



Muntele marturisitor 

cunosti anumite lucruri, acelea toate iti aprind o luminita de speranta in 
creier, care te tine cald, viu. 

S-a terminal. Ne-au luat pe toti si ne-au dus pe fiecare in celula... 

C.H.: De ce v-au dus in aula liceului? Era un proces public? 

Gv.V.: Public era. Era lume, securisti de-ai lor. Erau si rudele celor 
arestati, martori, gazde... 

C.H.: Din partea dumneavoastra? 

Gv.V.: Din partea mea? Cine? Mama? Erau din partea celorlalti, a 
fratilor, a cumnatilor. Da, sigur ca da. 

Ne-au dus in celula si, dupa doua saptamani, am avut mai multa 
liniste. Mancam ciorba amarata, nu ma mai sculau noaptea, am avut liniste. 
Dupa un timp au fost aruncati acolo in celula Muresan, zis Procurorul si un 
ungur din Arad, Iuliu Covaci. Acesta, foarte interesant, mi -a spus: 

- Domnule, eu nu stiu pentru ce m-au adus la dumneata aici, eu sunt 
de la drept comun, m-au luat din inchisoare de la drept comun. A sa ca mie 
imi spui ce vrei, ca nu ma intereseaza. 

Extraordinar de curios a fost ungurul acela. 

C.H.: Nu era o capcana? Era om sincer? 

Gv.V.: Capcana, da, dar el n-a jucat rolul. 
Nu 1-au tinut mult, 1-au luat. L-au bagat apoi pe loan Chervas, preot din 
comuna Ceacova, de langa Timisoara. Condamnat la moarte, judecat la 
Ministerul de Interne, anchetat acolo, prins in Ungaria, pe cand voia s a fuga 
in Italia. Era invinuit de spionaj in favoarea Vaticanului. 

C.H.: Ati avut vreun dialog cu el? 

Gv.V.: Am avut multe, ca am stat vreo luna de zile cu el. Odata 
ne-au scos la plimbare, ne-au pus catuse pe maini. Si-au batut joe de noi, 
ne-au spus: „Domnii se plimba cu mainile la spate, asa ca trebuie sa va 
plimbati cu mainile la spate" - si ne-au pus catuse. El a fost consternat de 
acest tratament. 

- Domnule Gavril, la Interne am fost scos la plimbare, dar nu cu 
catuse. Ma scoteau in fiecare seara. Aici prima data m-au scos, dupa atatea 
luni. De doua ori m-au scos, in doua luni. Sub cerul liber, noaptea, cu 
catuse." L-au tinut vreo luna de zile si 1-au luat, nu stiu unde 1-au dus, nu 
stiu nimic; m-am interesat, dar n-am aflat nimic despre acest om. 

La inchisoarea Suceava mi-au luat catusele si m-au bagat la subsol, 
la celula nr. 1, care avea doua randuri de gratii; era o tabla batuta pe 
dinafara, in care erau gauri in care puteai baga numai degetul. Era 
semiintuneric inauntru, semilumina. Acolo m-am imbolnavit de icter. 
Mi-au dat niste varza imputita, cu mate de oaie. Cei de la drept comun 
aveau pachete, mancau mai bine, Eu, ce sa fac? Am mancat ce era si m-am 
imbolnavit Ceva interesant: un felcer, membru de partid, care se numea 
Ionica, originar din Burla, de langa Radauti, venea in fiecare zi si imi 

167 



Constantin Hrehor 

aducea cate doi cartofi copti, dar nu trimisi de cineva, ci de la el. El avea 
regimul pentru bolnavi. Cand lipsea plutonierul, deschidea usa, se uita si 
imi zicea: „Mananca!". Mi-a dat doua fide de vitamina C si vreo patru 
pastile de urotropina. „Bea fiolele si le arunca in tineta! Sa nu te prinda." El 
se uita din usa, eu mancam repede. Cartofii erau calduti, ii mancam cu 
coaja cu tot, cum mi-i aducea. Spargeam fiolele, beam; pastilele le puneam 
in buzunar si le luam cate una. Nu mai mancam mizeriile care mi se 
aduceau. M-am vindecat repede. Cand era arpacas, mancam, si mai 
mancam si painea. Am scapat repede de icter. Am stat trei luni acolo. Dupa 
trei luni, cu lanturile la picioare pe care le-am avut tot timpul, am fost scos 
intr-o noapte si dus cu trenul, apoi cu o masina, la Jilava. Alaturi au adus 
acolo inca vreo zece detinuti. Toti, „martorii lui Iehova". 

5 5 5 7 77 

Era unul Paduraru, tin minte, de pe meleagurile Botosanilor, il tin 
minte pe acela datorita unor cuvinte pilduitoare. Stand de vorba cu 
anchetatorul i-a spus: 

- Domnule anchetator, stiu de ce ne-ati arestat pe noi... 

- De ce? 

- Ca sa aveti liniste. Meseria mea e sapator de iazuri. Sapam, la 12 ne 
culcam, dar nu puteam dormi din cauza broastelor. Asa ca luam o piatra si 
o aruncam in iaz. Toate broastele se ascundeau. Si aveam liniste un pic. 
Mai dadeam cu o piatra... Asa si dumneavoastra. Cand vi se pare ceva, 
arestati cate unul din noi, si-i liniste. Cand vi se mai pare ceva, mai arestati 
inca unul. Iar se sperie ceilalti, ca broastele, si stau linistiti... 
Anchetatorul a ras si i-a raspuns: 

- Nu-i chiar asa. 

- Nu-i chiar asa, dar cam asa e, a replicat curajos botosaneanul. 

Am ajuns la Jilava, in Bucuresti. Acolo am fost luat in duba auto si 
pus intr-o celula, singur; ceilalti au fost inchisi intr-o celula mare. Pe aceia 
i-au dus repede, pe mine m-au tinut mult timp intr-o camera la poarta, imi 
era foame, acolo era murdarie, caci cei care veneau de pe drum acolo isi 
faceau nevoile. N-aveam pe ce sta, stateam in picioare. Ma rezemam de 
perete, eram extenuat. Ma gandeam: „Oare asta e Jilava? Oare va tine mult 
asa? Voi vedea... Dumnezeu cu mila lui". Au venit la un moment dat... 
proprietarii: 

- Cum te cheama? 

- Vatamaniuc Gavril. 

- Iesi afara! 

Am iesit afara, m-am dus la un birou, mi s-a facut o fisa, am semnat, 
mi s-au luat amprentele. Unul m-a luat de brat, a apasat un buton, s-a 
deschis o poarta, am trecut prin curte; acolo era o alt a poarta. S-a deschis si 
aceea. Apoi m-au dus intr-o sectie intunecoasa, in celula ZERO. Eu 
mergeam mai greu, ca aveam lanturi la picioare. Plutonierul nu s-a grabit, 

168 



Muntele marturisitor 

m-a lasat asa, incet. Acolo era celula condamnatilor la moarte. Erau acolo 
gauri in perete, semne de la impuscaturi. In Valea Piersicilor, langa Jilava, 
unde a fost impuscat si Antonescu, acolo se faceau executiile. Peretele era 
gros de doi metri si acolo era un WC de lemn, cu o teava afara Nu se iesea 
deloc afara. Am stat acolo vreo saptamana, imi aduceau acolo mancarea. 
Dupa o saptamana m-au luat si m-au dus in celula nr. 4. Dupa un timp m-au 
scos si mi-au taiat lanturile. Acolo nu erau condamnati cu lanturi. 

T 5 5 5 

C.H.: Lanturile cum vi le-au pus? Asa, cu bataie de ciocan? 

Gv.V.: Da. La capatul verigilor, la un capat si la altul erau catuse, 
care se deschideau in dreapta si in stanga. Se inchideau intr-o ureche. Dupa 
ce catusele erau inchise, puneai piciorul pe nicovala si se batea cate un nit 
cu barosul: „Gata. Scoala. Du-te!. 

Mi-au taiat lanturile si m-au bagat in celula. Acum eram fericit, fara 
lanturi. S-a imbunatatit mult situatia. Acum pot sa fac multa inchisoare! 
Generalul Gradin, prof. Vulcanescu, colonei..., doctori...., multi erau, 
treizeci si ceva de oameni... Toti intr-o celula. Erau trei randuri de paturi 
suprapuse. N-aveam voie sa stam pe paturi aici, zilnic ne plimbam prin 
celula. Erau patru metri de la usa pana la geam. N-aveam voie sa ne uitam 
afara, desi erau jaluzele inclinate si oricum nu vedeam nimic. Dae a erai 
observat de la usa, erai mort. Erai dus la izolare si acolo mureai. Am stat 
acolo un an de zile. 

In anul 1957 mi s-au pus iarasi lanturi la picioare si, in duba, m-au 
dus la Aiud. La Aiud mi s-au taiat din nou lanturile... Dar mi le-au pus din 
nou caci toamna, in acelasi an, 1957, cum ia vulturul puiul, am fost luat si 
dus la Jilava. De oriunde ai fi venit, trecerea era prin Jilava. Din Ardeal 
daca veneai spre Moldova, treceai prin Jilava. Dae a treceai spre Constanta, 
treceai prin Jilava. Daca veneai de la Constanta spre Ardeal, obligatoriu 
treceai prin Jilava. 

C.H.: De ce asta? 

Gv.V.: Era tranzitul. Stateai un timp la Jilava si de acolo te lua duba 
de Moldova, daca aveai destinatia acolo. Venea apoi duba de Ardeal, 
veneau o data pe luna si, deseori, nu corespundea orarul. Stateai pana la 
transportul urmator in Jilava. Cand a fost ziua pentru Moldova, m-a scos 
din Jilava si m-a dus la duba. 

C.H.: Era o repartitie regionala sau repartitii dupa gravitatea unor 
fapte? 

Gv.V.: Ce e aceea repartitie? 

C.H.: Se alegeau inchisorile conform gravitatii faptelor? 

Gv.V.: Nu. Asta era traseul, in regiunea Jilava condamnatii erau 
sortati dupa gravitate. Asta era traseul pentru orice detinut. 

C.H.: Si maltratarea a continuat sau numai in perioada anchetei ati 
avut de suferit? 

169 



Constantin Hrehor 

Gv.V.: Pe perioada anchetei a fost eel mai grav pentru ca era zilnic. 
Iar in inchisoare, cand te prindea intr-un pic de neregula. Erai frant de 
obosit si flamand, extenuat. Daca te asezai pe pat si te-a prins, erai calcat in 
picioare. N-aveai voie la pat. Sau, daca era in garda bestia, sigur urmau 
sapte zile la izolare. La izolare te imbolnaveai de plamani, la trei zile 
mancai o singura data. 

M-au bagat in camera 5, in Jilava. Dar n-am stat mult. Dupa vreo trei 
zile m-au scos. In timpul acesta nu mi-au taiat lanturile. M-au scos si m-au 
dus la una din cele doua izolari care erau intre cele doua sectii, in holul 
inchisorii. Am spus ca in prima perioada, in celula 4, era generalul Gradin, 
era Vulcanescu... In celula 5 n-am stat mult. In celula 4 era un banatean, 
partizan din loturile lui Uta, Domasneanu de la Teregova. Se numea Ion 
Cioca. Era un banatean cu el, stiu ca nu vorbea nimic, era speriat, stia ce-i 
asteapta. Cioca era un taran foarte guraliv si nu avea nici o frica. I-au luat 
pe amandoi; Dragan se numea celalalt. I-au luat intr-o zi, i-au dus la 
Timisoara si i-au impuscat, desi aveau munca silnica pe viata. Erau 
condamnati de doi ani. S-au petrecut evenimentele din Ungaria si 
Securitatea s-a salbaticit, ii impusca pe condamnatii pe viata... 

In celula 5 am stat cu generalul Ankara Teodorescu, cu generalul 
Buricescu. Pe acestia doi ii tin minte. La izolare i-am gasit pe amiralul 
Horia Macelaru, pe generalul Jenescu, fost ministru al aerului si pe 
colonelul Stere Marinescu, fost aghiotant al lui Antonescu, care 1-a insotit 
pe Antonescu la Hitler, la ultima intrevedere pe care au avut-o. Acest 
colonel stia limba germana mai bine decat stiu eu romana. De aceea 1-a luat 
Antonescu pentru discutii cu Hitler. S-a dus sa protesteze ca Hitler i-a luat 
o divizie de tancuri de la Iasi. Antonescu, suparat foe, a mers repede la 
Hitler si a batut, asa, cu pumnul in masa, vorbindu-i: 

- Furere, de ce mi-ati luat divizia de tancuri de la Iasi? 
Dumneavoastra stiti ca daca eu deschid portile de la Iasi, bolsevismul se 
opreste la Berlin? 

Si asa a fost. Dupa 23 august, la Berlin s-au oprit bolsevicii. 
Extraordinara a fost previziunea lui Antonescu fata de Germania! 

- Domnule mare sal, luati loc. Va spun unde am avut nevoie. Luati 
loc. 

In cele din urma Antonescu s-a asezat pe scaun. S-a asezat si Hitler 
si i-a spus: 

- Am avut nevoie urgenta de aceasta divizie s-o due in Polonia. 
Acolo a fost un atac grozav si, ca sa scurteze furia care avea in obiectiv 
Cehoslovacia, Hitler voind sa opreasca macelul acolo, a luat divizia de la 
Iasi. Acesta a continuat: 

- Domnule mare sal, dar spre Romania e in drum o divizie tot de 
tancuri, din Iugoslavia, in Iugoslavia nu ma mai folosesc de ea. Si ca sa o 

170 



Muntele marturisitor 

iau din Iugoslavia sa o due in Polonia dureaza mult timp. Am luat-o pe cea 
de la Iasi, iar acum aceasta e aproape la destinatie. Cea din Iugoslavia sa 
treaca la dumneavoastra. Asta a fost. Pana atunci am dat o radiograma la 
Iasi si un grup de bombardiere vor tine pe bolsevici cu capul la pamant. 
Peste o zi soseste divizia de tancuri." 

Antonescu s-a linistit si a continuat discutia despre situatia de pe 
front. 

- Furere, nu garantez ca rezistam. Ne dau bolsevicii peste cap", a 
spus. 

Aceasta afirmatie a facut-o de doua-trei ori in timpul discutiei, am 
aflat de la colonelul Stere. 

- Domnule maresal, vom lua masuri. Nimic nu se va intampla, 1-a 
asigurat Hitler. 

- Nu se va intampla, dar vorbele nu pot face fata ofensivei turbate a 
rusilor, care au armament american. 

Vreau sa precizez acest lucru, caci stiu cu mare precizie ca si la 
Cotul Donului evenimentele s-au petrecut tot datorita interventiei tancurilor 
si avioanelor americane. Rusii aveau niste tancuri bine studiate de nemti. 
Nemtii au scos un tun anticar cu care trageau proiectile ce perforau 
blindajul tancului iesind prin partea opusa. Tancul ramanea pe loc. La 
Stalingrad datele tehnice s-au schimbat. Proiectilul lovindu-se de blindajul 
tancului ricosa. Era alt blindaj, erau alte tancuri. Nemtii n-au stiut cum erau 
construite tancurile americane. Americanii au stiut ce tunuri anticar au 
nemtii si au facut un blindaj de doua ori mai rezistent. Atunci a scos si 
Hitler, dar era prea tarziu, acel „paus-patrul". O ghiulea ca o maciuca cu 
care se tragea de aproape. Tragatorul trebuia sa stea in groapa iar cand se 
apropia tancul, la maxim cincizeci de metri, actiona mecanismul. Prin teava 
subtire iesea o flacara si o caldura extraordinara. Ghiuleaua zbura, se lipea 
de blindajul tancului, dezvolta o temperatura de 3000 de grade, topea 
blindajul, intra inauntru si exploda. Extraordinara arma! Dar a scos-o prea 
tarziu. Germania era zi si noapte sub bombardament. 

Antonescu protestand replica: „Fara un ajutor masiv in armament si 
oameni nu vom rezista, Furere. Eu ma due sa organizez rezistenta la Iasi", a 
adaugat Antonescu. 

- Nu plecati. Ramaneti la mine. 

Antonescu s-a facut alb. S-a uitat la Stere Marinescu, a crezut ca este 
sechestrat. 

- Furere, v-am spus ca eu trebuie sa flu urgent la Iasi, sa organizez 
rezistenta. Dumneavoastra inseamna ca nu ma intelegeti. Sau nu aveti 
suficiente informatii despre situatia de la Iasi. Ne dau bolsevicii peste cap, 
Furere!", repeta Antonescu, foarte insistent. 

In cele din urma 1-a convins pe Antonescu si acesta a ramas trei zile 

171 



Constantin Hrehor 

pe loc asistand la o experienta atomica sub munti, in Germania. A venit la 
Bucuresti, a stat de vorba cu Pichi Vasiliu, cu lea Antonescu, cu un cere 
foarte restrans, insusi regele a luat parte la aceste comunicari pe care le-a 
facut Antonescu dupa ce a venit de la Hitler. Antonescu a spus: „Dupa cele 
vazute la Furer, nu ma indoiesc de victoria asupra comunismului." N-a spus 
asupra americanilor, asupra englezilor. Nu, ci asupra Moscovei. Hitler a 
spus ca prima bomba atomica pe care o scoate, o da la Moscova. „§i pentru 
asta ne trebuie sase luni! Atat, in sase luni sigur o scoatem, ne-au asigurat 
savantii pe baza experientelor efectuate." 

- §tiu ca vom rezista! Dupa sase luni dau bomba la Moscova si, daca 
nu vor opri inaintarea, o vom da si pe a doua. 

Despre aceasta Antonescu i-a vorbit regelui. Regele 1-a luat deoparte 
dupa aceea si 1-a intrebat: 

- Domnule maresal, pe ce va bazati cand spuneti ca nu va indoiti de 
victorie? 

Maresalul nu stia ca regele este in legatura cu spioni americani, cu 
englezi si cu unul rus, care erau la Bucuresti, sub acoperire diplomatica. 
Am stat cu Iancu Taflaru in inchisoarea Jilava si cu Sava Dumitrescu. 
Acestia doi erau asii Sigurantei romane. Unul era seful brigazii C, care ii 
urmarea pe comunisti, iar altul era seful brigazii L, care ii urmarea pe 
legionari. Deci in mana lor era siguranta tarii. Multe am aflat de la acesti 
doi asi condamnati la moarte, comutati la munca silnica pe viata. II 
condamnau pe Antonescu pentru faptul ca un conducator de tara, un 
maresal ca Antonescu nu avea informatori peste tot, inclusiv in Palatul 
Regal, sa stie totul! Conducatorul statului trebuie sa stie tot ce se mi sea in 
tara lui, vorba lui Mircea eel Batran. Trebuia sa stie ca regele e in legatura 
cu doi spioni si nu trebuia sa-i spuna regelui ce a vazut la Hitler. Imediat, 
regele a comunicat celor doi si ei au alarmat capitalele Londra si Moscova. 
S-au dus sa spuna: „Ce e de facut?, Trebuie luate masuri urgente!". Au stat 
de vorba cu regele si s-a hotarat astfel. 

- Singura solutie este ca regele sa scoata Romania din razboi; 
Antonescu va fi arestat. 

Aghiotantul lui Antonescu ne-a spus: 

- Pe cand ma aflam cu domnul maresal la Snagov, in camera, eu 
stateam pe scaun langa masa cu telefoane. Dl. maresal se plimba prin 
camera mancand dintr-o farfurie supa de zarzavat. Doamna Antonescu a 
iesit dintr-o camera si i-a spus: 

- Ionele, de ce nu stai sa mananci linistit? §tii ca esti bolnav de 
stomac. 

- Lasa draga, ma simt bine asa. 

Un amanunt extraordinar. Stere Marine scu imi spune asta in auzul 
celor doi militari: generalul Jenescu, ministrul aerului, si amiralul Horia 

172 



Muntele marturisitor 

Macelaru, comandantul suprem al marinei romane, care a scufundat doua 
distrugatoare rusesti in fata Constantei, unul cu tunurile si unul cu minele. 
Cele trei distrugatoare au bombardat Constanta; al treilea a fost distrus de 
submarinul „Delfinul", comandat de capitanul Costachescu, trimis de 
amiralul Horia Macelaru. S-au avut in vedere strategiile abile ale amiralului 
si acesta a fost arestat. Cei doi demnitari au auzit afirmatia lui Stere 
Marinescu si au spus asa: 

- Die Vatamaniuc, s-a auzit realitatea? Aceasta este, sa stii si 
dumneata, Vatamaniuc. Ati auzit, aceasta este realitatea! Noi suntem 
batrani, nu stim daca scapam. Dumneavoastra sunteti tanar si va vad foarte 
viguros. Veti scapa si sa spuneti si dumneavoastra, sa se afle adevarul 
despre cele intamplate!" Stere relua povestirea: 

„Antonescu a fost chemat imediat, a sunat telefonul, in timp ce 
manca din farfurie, intreba: 
«- Stere, cine a fost? 

- Alo, da. Sa traiti, Majestate. Da, imediat... 

Majestatea, domnule mare sal! Vrea sa vorbeasca cu 
dumneavoastra... 

- Da, Majestate, sa traiti! Majestate, doar noi am vorbit si stiti 
programul meu. Am inteles. 

- Domnule maresal, urgent sunteti asteptat aici, in Consiliul de 
Coroana. Aici este Pichi Vasiliu, este lea Antonescu, sunt toti. Cum sositi, 
incepe consiliul; dureaza zece minute si sunteti liber.» 

A mers la Palat si a fost arestat, 1-au dus intr-o cladire unde astazi 
este libraria Eminescu; sus, la etaj, era un apartament. Pe usa era eticheta: 
inginer Ceausu. In realitate, acolo era Emil Bodnaras, care venise din 
Rusia. Nici Sava Dumitrescu, nici Taflaru nu stiau cum a sosit din Rusia. 
Acolo a fost dus Antonescu dupa ce s-a innoptat. De acolo, in aceeasi 
noapte, 1-au luat garzile patriotice si 1-au dus intr-o casa conspirativa din 
cartierul Vatra Luminoasa. Predat rusilor, a stat cateva luni la Moscova, 
unde a fost anchetat." 

Unul dintre interlocutori imi spune: 

- Domnule Vatamaniuc, in 1946 ne aflam aici, in celula asta, toti. Tot 
guvernul Antonescu, arestat. Aici, in celula asta, unde suntem noi acum. 
Toti, cu lanturi la picioare, toti condamnati la moarte. Dupa un timp a venit 
un civil si a citit: Antonescu Ion - iesi afara, lea Antonescu - iesi afara, 
Pichi Vasiliu - iesi afara... I-a scos pe toti si i-a bagat in celula cealalta. 
Acum noi n-am stiut: pe ei ii scoate sa-i execute sau pe ei ii mai tine si ne 
executa pe noi? Asta a fost intr-o dupa-masa, catre seara. Atunci noi am 
spus ca «in noaptea asta se alege: ori cu ei, ori cu noi». Ne-am imbratisat, 
ne-am sarutat, am spus: 

«- Fratilor, ne-am facut datoria fata de Tara, ne stim nevinovati; 

173 



Constantin Hrehor 

pentru ca am servit tara suntem aici. Este o lege; este legea invingatorului 
asupra invinsului. Asta s-a intamplat in toate perioadele de istorie ale lumii, 
in toate razboaiele si in toate evenimentele mari. Si Napoleon a patimit, si 
altii mari, in toate timpurile; aceasta este situatia, asa ca Dumnezeu sa ne 
ajute sa trecem cu bine peste aceasta incercare si sa ne ajute familiile 
noastre.» N-am dormit nici imul, am stat in veghe toata noaptea. Pe la ora 
doua am simtit miscari. Unul s-a pus pe burta si, pe sub usa, privea afara. 
Acela vedea cizme si pantofi, pantaloni militari si pantaloni civili. Treceau 
incolo si incoace. La un moment dat, pe la ora doua si ceva, a venit unul, a 
deschis usa si le-a spus incet: «Luati sforile astea si legati lanturile.» Noi 
stateam pe paturi. Le-au dat sfori sa lege lanturile in sus, sa nu faca zgomot 
cand ii vor scoate; ei tineau de sfoara lanturile in sus. Dupa aceea le-a zis: 
«Iesiti incet, fara zgomot, afara.» 

Au iesit afara, au trecut prin fata celulei noastre. Acela s-a uitat tot 
timpul prin ochiul de observare. Dupa aceea a lasat capacul la ochiul de 
observare si i-a dus. Am auzit un motor, sus in sosea, la Jilava. I-a urcat in 
masina si i-a dus acolo, dupa care n-a durat mult si am auzit focuri in Valea 
Piersicilor. Era clar ca i-a impuscat. Pe noi nu stiam cand ne vor lichida, 
maine seara sau poimaine?" 

Erau niste epave. Amiralul era foarte slabit, la fel si Jenescu, 
generalul. Toti eram in lanturi. Lanturile mele erau alcatuite din cate trei 

CJ 5 5 5 

verigi lungi, groase de doua degete veriga; ale amiralului Horia Macelaru 
erau lungi, cum e lantul de legat cainele sau streangul la cal avand 
treisprezece verigi. Numarul aceasta, desi nu era superstitios, avea pentru el 
anumite conotatii. 

5 

A spus candva: 

- Mai Jenica, de ce imi zici tu mie ca nu trebuie sa fiu superstitios? In 
ce zi am fost eu arestat? 

- Nu stiu. 

- Pe 13, ma! Cate verigi are lantul meu? 13, ma!" 

In fine: „Am asteptat, continuara tovarasii mei de celula, sase luni. 

Dupa sase luni au venit aici cei in drept si ne-au comunicat 
comutarea, munca silnica pe viata. Suntem pe al 17-lea an de inchisoare, 
plimband lanturile, din inchisoare in inchisoare." 

Am auzit multe lucruri de la acesti oameni; multe le stiam din 
perioada de jandarmerie. 

C.H.: Mari tensiuni! Puteau fi primite si cu resemnare? 

Gv.V.: Asta nu e o regula. E dupa firea fiecaruia: unul plange, altul 
incepe sa tremure, altul rade. Si eu, cand procurorul mi-a spus ca „de la 
moarte n-am sa te pot scapa..., asta e soarta ta. Ai fapte grave, ai impuscat 
un om..., ai facut atatea... Dar noi, pana atunci, sa stii ca avem metode sa-ti 
indulcim viata, sa te chinuim pana la moarte. Ai sa doresti moartea si nu va 

174 



Muntele marturisitor 

veni. Asa ca de tine depinde..." Am trait stari exceptionale. Se spune: 
moartea, cand vine, vine. Ce, in munti am stiut eu cand vine? Putea veni in 
orice ceas. Este altceva cand te condamna si o astepti, si altceva cand vine 
prin surprindere... 

Eram intr-o tensiune extraordinara. Stiam ca i-au luat pe Cioca si pe 
Dragan si i-au impuscat. Cand m-au luat si pe mine, cu iuteala, de la Aiud, 
in lanturi, si m-au dus la Botosani m-am gandit ca ma impusca. Eram foarte 
trist. Cu toate acestea am retinut tot ce mi-au spus ei, inclusiv acel numar 
de verigi. Dar eram extrem de abatut. 

C.H.: Dar de ce, domnule Gavril, v-au mutat din celula 4 in celula 5? 
De ce va mutau dintr-un loc in altul? 

Gv.V.: N-ati inteles. Cand am venit de la Aiud, nu m-au bagat la 4, 
m-au bagat la celula 5. Ori asta a fost dupa patru luni. Chiar si cat am stat la 
Jilava m-au bagat in zece celule in sase ani. Te muta ca sa nu faci gauri, la 
geamuri, sa nu pregatesti evadarea. Nu ne mutau pe toti, ci „cutare, cutare, 
fa-ti bagajul!" si ne duceau departe. 

C.H.: Sa va rataceasca, sa va instraineze. 

Gv.V.: Asta era des. 

C.H.: Domnule Gavril, care a fost prima intrebare pan a v-au descusut 
biografia? 

Gv.V.: Prima intrebare, dupa ce am relatat despre cele intamplate pe 
front a fost: „Ce te-a determinat sa pleci in padure, Sa iei calea codrului?" 
Le-am raspuns: 

- Cand mi-a scris mama ca sunt cautat de militie, ca mi s-a luat si o 
fotografie, am hotarat sa devin partizan. 

- Cui i-a trimis scrisori? 

- Mie. La Craiova. Stiu ca m-ati cautat prin toata tara. M-ati urmarit 
si prin Constanta... 

- De unde stii? 

- Eu am facut armata la jandarmi si stiu treburile astea foarte bine. 
Eu stiam ca toti ofiterii si subofiterii de jandarmi si toti ofiterii armatei 
romane au fost arestati..." 

C.H.: Bine spuneti ca ofiterii si lucratorii in jandarmerie au avut mult 
de suferit. Si realitatea ne arata ca nu numai in perioada concentrationara, ci 
si dupa, in plin regim... democratic, adica in timpul democratiei in varful 
careia trona dictatura. Astfel, unul dintre cei vizati - cu care am avut 
dialoguri interesante, avand o apropiere familial a, a fost colonelul loan 
Tipa (n. la Mihoveni la 20 iunie 1930 si intors in pamantul strabunilor la o 
varsta cand inca nu se poate vorbi de senectute, la 19 iunie 1994). A fost 
atras de haina militara, desi din atelierul de rotarie al tatalui sau, Toader, nu 
au venit incurajari pentru cariera cazona. Tanar fiind, amator de lautari si 
inserari cu taifas stropit cu vin zglobiu, I. T. si-a gasit repede nasii prin cele 

175 



Constantin Hrehor 

crame imde mai intarzia, bucuros ca scapa din harnasamentul zilelor 
inodore, ori mocnindu-si supararile la umbra unor claviaturi arzand in 
cantece de inima albastra. Iscoditorii „ochi albastri" ai lupilor tineri, trimisi 
in „practica" 1-au surprins nu de putine ori cantand... folclor periculos, mai 
despre rege, mai despre haiduci, mai despre Moscova. Gratie vrednicilor 
pandari - multi printre noi - i s-au inspectat, nu o data, odaile, mereu tot 
altele in exodul lui continuu, instalandu -i-se in locuri discrete „greierasi", 
adica microfoane care i-ar fi inregistrat opiniile, injuriile ori ceva franturi 
din „Vocea Americii", ori „Eiiropa libera". Darabani, Dorohoi, Suceava, 
Botosani, acestea au fost locurile in care a fost transferat, avansat sau 
denigrat. Discursurile sale insa, incendiare fiind, frizau prea desele aberatii 
si abuzuri ale sefilor si regimului si - pentru ca a fost un profesionist 
excelent, necorupt - nu 1-au putut arunca pe margine, desi marginalizat a 
fost mai tot timpul. 

In vecinatatea acestui ofiter superior, „care stia sa-si poarte 
cascheta", care avea vocatie de militar, rectitudine profesionala, cum il 
defineste un coleg de-al sau, colonelul Dumitru Pojar, voi consemna 
cateva cuvinte chiar despre acesta. Specializat in criminalistic a, D.P., un 
om de-o vioiciune contaminanta, cu o memorie de invidiat, zic eu, ar putea 
scrie tomuri intregi despre cazuri si necazuri, pentru ca are si limbaj si 
cateva sute de metri de dosare peste care a incaruntit. A avut si el un 
incident cu capitanul de atunci, Moritz Feller - in mana caruia, desi era 
tanar ofiter, a fost „predat" de catre un oarecare agent care isi nutrea 
activitatea din barfa de mahala. D.P. a mai avut pe urme pe un oarecare 
pandar Boboc din Campulung, unde isi incepuse activitatea. In convorbirile 
mele, absolut intamplatoare, am dat peste personaje ciudate despre care eu 
scriu, cunoscute mie si lui, ori care, gratie marturisirilor sale, in 
documentarea mea au castigat un plus de relief. 

Astfel e vanatorul/braconier Ion Husarciuc, anchetatorul Feller si o 
victima al carei asasinat inca nu-i elucidat - poate si din cauza celor doi 
suspecti care au sfarsit in imprejurari stupide - padurarul Garbovschi de la 
Putna, impuscat pe Varnita in timp ce, impreuna cu inginerul silvic 
Bancescu, ademenea cerbii imitandu-le boncanitul, intr-o zi de toamna. D. 
P. a lucrat pe acest dosar si 1-a inchis. 

§i tot aici, amintirile unui jandarm mai vechi, chiar din epoca 
rezistentei: Porfirie Clipa (n. 1912 in Granicesti, Suceava). Tanar inrolat 
in armata romana, in detasamentul 8 Vanatori, Cernauti, a figurat intr-un 
batalion de alarma in Hotin. Prin '38 este angajat in Politie, gardian public 
in Radauti, in vreme ce sef era Cudla; pana la armistitiu a fost evacuat in 
Oltenia, la Caracal. A urmat o perioada de arestari; evreul Hilzerat a operat 
anumite trieri, eliberandu-1 si recomandandu-1 pentru a-si continua 
activitatea in politie. Infiintarea militiei insa 1-a impiedicat, fiind considerat 

176 



Muntele marturisitor 

slujitor al regimului burghez. P.C. a refuzat sa faca politica, sa se inscrie in 
partidul comunist, motiv pentru care a suferit persecutii, marginalizari. S-a 
angajat sofer la RATA, pe un santier din Piatra Neamt; intr-o seara a fost 
arestat si dus la Securitate, inainte de a ajunge acasa ca sa-si schimbe tinuta 
de lucru. Alaturi, in arest erau inca vreo doisprezece insi, unul Teleaga, 
pentru ca avea tractor, unul Hurjunec, pentru o mioara si altul Ursan, pentru 
o pravalie. Porfirie a fost arestat fara nici o motivatie, fara mandat. Un 
camion, pazit de oameni inarmati, i-a dus pe toti la Suceava. Acolo, intr-o 
celula, a stat un an de zile; i-a fost camarad preotul Spanu din Cosna 
Candreni, in varsta de 72 de ani, condamnat pentru ca a fost deputat in 
P.N.T. si pentru ca avea legaturi cu organizatia „Sumanele negre". Si in 
acelasi spatiu 1-a cunoscut pe Constantin Pilat, fost ambasador in Anglia, 
mare mosier din Botosani. Dupa o vreme, desi parea dubioasa chiar si 
sefilor inchisorii arestarea lui nemotivata, a fost dus la gara Itcani, apoi 
retinut in arestul Garii de Nord din Bucuresti. O masina Volga 1-a plimbat 
prin capitala; unul dintre camarazi a fost lasat la sectia cu firma „criminali 
de razboi". P. C. a ajuns in lagarul Ghencea, unde intre detinutii politici 
erau multi oameni importanti. Un tren de Constanta, avand atasate cateva 
vagoane cu detinuti s-a oprit la Poarta Alba. In colonia Gales era si 
primarul Radautilor Closca, din vremea lui Antonescu, jurist, un om 
apolitic din zona Fratauti; tot in Gales erau interna ti si profesorul Hatieganu 
si ofiterul Florescu. S-au facut trieri pe criterii politice. Luat din Onesti, 
refuzand sa fie adus nelegat, socotind ca astfel nu va fi impuscat, Clipa 
ajunge la Suceava, apoi la Radauti, unde este anchetat de catre Severin, 
care il intreaba insistent ce a facut impotriva clasei muncitoare si cati 
comunisti a impuscat. In lotul pentru care s-a deplasat Tribunalul Militar 
Iasi erau douazeci si sapte de persoane. Dupa trei zile de proces s-au dat 
sentintele: P. C. si fostul sef al Sigurantei din Radauti, Gheorghe Papadiuc 
au fost achitati de orice penalitati, ultimul dupa sase ani de arest. Era in 
1956. S-au luat imediat declaratii ca nu se va sti nimic din tot ce s-a 
intamplat. 

Porfirie Clipa isi aminteste ca, in timp ce activa in politie, chestorul 
Condurache din zona Bacaului, i-a incredintat o misiune dificila - 
transferarea unui detinut (batranul Clipa crede ca e posibil sa fi fost 
Constantin Cenusa, n.n.), pe jos, prin Volovat. I s-a propus sa-1 faca scapat, 
sa-1 impuste. Porfirie a refuzat si misia a fost preluata de catre unul 
Ghivnici, de la Suceava, dar nu mai stie ce a urmat. Tot acest personaj a 
fost prezent in ancheta desfasurata, cand au fost descoperite cadavrele lui 
Sumlanschi si Braileanu si in imprejurarea dramatic a de la Vicov cand a 
fost impuscat Vladimir Macoveiciuc. Spune ca a mers cu motocicleta la 
fata locului unde s-au intalnit doi procurori, capitanul I. D. Popescu si 
puscasul din clopotnita; sef de sectie la jandarmi era Pintilie, iar la Suceava 

177 



Constantin Hrehor 

sef al Sigurantei era Popik, pe cand inspector al Politiei era Manole 
Bodnaras. Cu eel din urma Clipa a fost la Tibeni, la invatatorul Octavian 
Oloieru - sef de post era Plamada -, dar invatatorul, abil, a fugit. Batranul 
inimos a fost sofer al Protopopiatului Radauti; el este fratele evlaviosului 
nanogenar Toader Clipa, vechiul palimar al bisericii din Granicesti, pe 
vremuri ordonanta in casa unui ofiter roman care i-a incredintat spre 
supraveghere si educatie pe fiul lor, viitorul regizor de cinematografie 
Mircea Muresan. 

Si pentru ca tot 1-am amintit undeva pe tanarul poet-simbol al 
tineretii perpetue a Poesiei - N. Labis, eel putin doua nume se impun 
adaugate in vecinatatea apoteozei sale: Constantin Holban (n. 1935 in 
comuna Bogdanesti, Suceava, m. in 1990), absolvent al liceului „N. Gane" 
din Falticeni, in aceeasi promotie cu Labis. A fost aruncat din Facultatea de 
Medicina - reprimit dupa insistente cereri ale conducerii nobilului for, care 
vedeau in C. H. un om de perspective stiintifica -, torturat de securisti, 
supravegheat cu pistolul la tampla; sotia sa, o alta capacitate, i-a continuat 
calvarul... Celalalt nume este Vasile Popa, un inversunat impotriva 
minciunii si imposturii (n. in 1912 in Nicoresti, Tecuci, orfan dupa primul 
razboi mondial, cu domiciliul in Falticeni). A avut studii de teologie, 
filosofic si filologie. In liceul „N. Gane" are bucuria de a-1 intalni pe N. 
Labis. In 1956 a fost arestat si supus la chinuri groaznice; in cei patru ani 
de detentie, Pit Orban, un informator de securitate, i-a supravegheat 
familia. Copiii sai, toti la studii, au fost aruncati din scoli. Ofiterul Gusita 
i-a scos unghiile, torturandu-1 in inchisoarea din Suceava. A fost in Jilava, 
Gherla si Aiud. In 1951, la Falticeni, comandantul Securitatii era 
locotenentul Abramovici, cand dupa '44 Siguranta era in mana evreului 
Fux... 

C.H.: Sa continuam pe acelasi dramatic portativ... Sunt realitati care 
trebuie cunoscute, care trebuie adunate in biblioteci. 

Gv.V.: Am stat cu foarte, foarte multi detinuti in acei noua ani de 
inchisoare. Foarte multe lucruri ar fi de relatat. Am sa aleg cateva mai 
importante, desi nici unul dintre acesti detinuti nefericiti care au trecut pe 
sub aripile reci ale mortii nu trebuie uitat, au vazut moartea cu ochii de 
multe ori. Am sa vorbesc acum despre Nicolae Mereanu, din comuna 
Mereni, judetul Dolj. Acesta era un taran mai dezghetat. Avea pe langa 
clasele primare si doua clase de gimnaziu. A ajuns agent fiscal, incasa 
impozitele agricole de la oameni. Sigur ca pe vremea aceea, pe vremea 
dictaturii comuniste, si un astfel de om trebuia luat in colimator, urmarit 
dupa deviza: „Esti cu noi, e bine, nu esti cu noi, esti impotriva noastra!". 
Asta era regula, bolsevicii au introdus acest dicton in 1916. Nicolae a 
constatat ca pe urmele lui sunt agenti, prin case, informatori si a facut 
imprudenta de a vorbi, ici-colo, ceva impotriva comunismului si din aceasta 

178 



Muntele marturisitor 

cauza acest om nu trebuia sa stea acolo. Acolo trebuia un om de-al lor, 
compensat pentru unele servicii utile comuni stilor. Asa a ajuns Neculai 
Mereanu arestat si invinuit de activitate impotriva Partidului Comunist 
Roman. Era un om cu o extraordinara vointa. Nu a recunoscut nimic. A fost 
arestat si dus la Securitatea din Craiova, anchetat de locotenentul Calciu, un 
tigan bine lustruit, dupa cum mi-a povestit el. Nu recunostea nimic si 1-au 
batut de mai multe ori. Odata, enervat, anchetatorul, o bruta, s-a ridicat de 
la masa si 1-a luat de cap, 1-a ridicat si, dupa mai multe lovituri, i-a dat cu 
pantoful in burta. Condamnatul a cazut, s-a inalbit, i-a crapat diafragma in 
sapte-opt locuri incat i s-au lasat matele in jos. L-au luat repede, ca era 
lesinat si 1-au dus la spital la Vacaresti. L-au cusut, dar a ramas cu o hernie 
grozava. L-au adus inapoi la ancheta. 

Striga la el: „Banditul, dusmanul poporului!" 

L-au dus la ancheta dupa ce a stat vreo doua luni in spital la 
Vacaresti. Salbatic era locotenentul Calciu! Ancheta si batea in stil barbar. 
Altadata a luat o scrumiera de pe masa, de sticla groasa, grea, cred ca avea 
un kilogram. A socotit ca il minte detinutul Mereanu si, cu putere, a 
aruncat-o in el. El s-a ferit si scrumiera aceea 1-a lovit in genunchi; i-a 
crapat rotula. Cand 1-am intalnit eu, era infirm de piciorul drept, mergea 
numai in varful degetelor, abia mergea, il durea grozav. Caci acolo, la 
Securitate, nu i s-a dat mare importanta tratamentului. A iesit un om infirm 
pentru toata viata. 

C.H.: Chiar daca naratiunile din acest capitol al groazei vor parea 
extrase parca dintr-un „jurnal pe sarite", noi vom continua sa consemnam 
tot ce este important, fara a ne crampona de rigoarea cronologica. 

Gv.V.: E buna aceasta formula. 

Sa vorbesc aici mai mult despre detentia din Jilava. „Casa" care mi 
s-a dat era, cum am spus, celula 5; de acolo am plecat, transferat, la Gherla, 
ultima dintre inchisorile prin care am trecut, dar asta se intampla in 1959. 
La Gherla am stat pana la eliberare, in 1964. Dar sa amintesc ce a fost 
acolo pana la aceste date. Am stat acolo cu generalul Voicu, comandantul 
unei divizii de infanterie. Acesta, prin '42 -'43, se deplasa cu divizia spre 
front; a mers un anume timp cu trenul, pana la Tiraspol, dar pentru ca 
pericolul de a sari trenul in aer era aproape iminent in acele imprejur ari, iar 
viata ostasilor periclitata astfel, drumul a fost continuat pe jos. Avangarda il 
avea inaintea batalionului pe capitanul Pantea. Divizia se scurgea incet. 
Intre localitatile Bolta si Balta era o zona impadurita. Din padure au venit 
focuri violente, puternice, de automat. Cativa ostasi au cazut sub bataia 
gloantelor. S-a facut imediat raspandirea, dupa regula; generalul i-a ordonat 
capitanului Pantea sa puna sub observatie liziera padurii. Capitanul a pus in 
bataie brandurile si mitralierele, soldatii au inaintat acoperiti de propriul 
foe; mitralierele si brandurile au incetat, conform strategiei care se impunea 

179 



Constantin Hrehor 

atunci, iar soldatii au tras cu armele si au aruncat grenade, ocupand astfel 
liziera padurii. Partizanii au fugit, divizia s-a scurs si viata de front a intrat 
in obisnuitul regim. Dar, dupa razboi, generalul Voicu a fost arestat; a fost 
prins la Iasi, in 12 august 1944, undeva, intr-un cimitir, dus la - daca nu ma 
insel - maresalul Tulbusin, anchetat timp de o saptainana si predat la 
Bucuresti, unde i s-a dat o alta divizie cu care a luptat in Cehoslovacia. 
Dupa sosirea din Cehoslovacia e arestat si condamnat la munca silnica pe 
viata pentru activitate impotriva clasei muncitoare. Generalul s-a aparat: 

- Onorat tribunal, sa mi se spuna: au fost acolo morti? Au fost raniti? 
Nici macar raniti nu au fost, ca dupa primele focuri au fugit. Pentru asta ma 
condamnati pe mine, ca am tras si raspuns cu foe la foe? Dar toate legile 
internationale prevad ca orice civil, daca lupta in spatele frontului, poate fi 
impuscat, pentru ca este in afara legii. 

Nu s-a tinut cont de afirmatiile acuzatului. Hotararea, chiar daca nu 

5 ! 7 

era fondata, devenea definitiva si irevocabila, fara drept la comentarii. Asa i 
s-a intamplat si unui alt ofiter, colonelului Baionescu din Ardeal, dar si 
colonelului Ciulei, cu care am stat in celula, invinuit ca 1-a impuscat pe 
Vasile Roaita. Zadarnic in ancheta a spus ca el era departe de soldatii care 
trageau in aer, caci avand calitatea de comandant de regiment nu tragea cu 
pusca, detinea doar revolver. „Ca gloantele au ricosat oarecum, trase de 
soldati, iar Roaita a murit, e drept, motiva el, dar de ce sa fiu acuzat ca 1-am 
ucis eu?" Culmea uimirii sta insa nu in aceasta marsava acuzatie, ci in 
faptul ca Ciulei, in cei paisprezece ani de inchisoare, a intalnit un alt 
colonel, invinuit de aceeasi fapta. Ce vedem de aici? Vedem ca cineva, 
indiferent cine, trebuia sa fie tap ispasitor pentru faptele dubioase. Ti se 
punea in spate o mortaciune si stateai la zdup cat voiau judecatorii vanduti 
si pervertiti de politica epocii! 

Tot aici mai amintesc un alt caz: un plutonier de jandarmi care a 
activat in Basarabia. Desi nu i s-a gasit o vina anume, nici un martor 
acuzator si chiar daca dovezile lui erau puternice in legatura cu 
comportamentul sau profund uman, procurorul totusi a decis: 

- Die presedinte si onorat tribunal, nu avem martori. Martori ar fi, dar 
nu ne pierdem timpul... Ne putem inchipui prin pozitia lui pe care a avut-o 
in societatea putreda a burgheziei, ca sef de post in Basarabia, cat de mult a 
stanjenit el, prin actiunile lui, desfasurarea luptei oamenilor cinstiti, a 
oamenilor muncii care voiau sa scuture jugul capitalismului. Ne putem 
inchipui cat de mult a contribuit el la franarea progresului, a planului 
politicii noastre sociale! 

Multe aberatii s-au facut in numele unei doctrine mincinoase, straine, 
care a incercat sa faca din... maimuta darwiniana un „om nou" si, esuand, a 
facut o fiinta fara umanitate, dezumanizata, ratacita, fara Dumnezeu si 
incapabila a-si intelege semenii! Atat de feroce era vremea de care vorbim, 

180 



Muntele marturisitor 

incat pentru o vorba cu talc, pentru un cantec, ba chiar si pentru un zambet 
schitat cu subinteles, te asteptau ancheta si gratiile. lata, in Ardeal, undeva, 
doi betivi nelipsiti de la carciuma, cum prea multi sunt in satele si targurile 
noastre mostenitoare de slabiciuni balcanice, intr-un miez de noapte 
coborau spre casa, cuprinsi prieteneste, cantand de mama focului, rascolind 
toti cainii. Oamenii, obositi de muncile zilnice, erau agasati de 
comportamentul insuportabil al haidamacilor si nu stiau cum sa-i 
stapaneasca. S-a ivit insa un moment: unul dintre ei, Mihai, lipsind de la 
carciuma, a fost strigat de catre tovarasul lui de pahar, oprit in dreptul casei 
sale: „Mihai, hai sa traiesti Mihai, maaa!". Vecinii au auzit, stiau bine ce 
timp de prigoana traia tara din pricina comunistilor - era perioada revolutiei 
ungare - si, speculand momentul, au mers la postul de militie din catun si 
au spus astfel: „Azi noapte, la fereastra cutare, am auzit strigandu-se 
«Traiasca regele Mihai!»" A fost destul. Vlajganul a fost ridicat fara nici un 
avertisment. Slabit de alcool, batut, desi a incercat sa se apere, in cele din 
urma, fortat, a recunoscut: „Da, am strigat «Traiasca regele Mihai!»" 

A primit opt ani. Am stat cu el in inchisoare, spun adevarul. 

C. H.: Nu ma indoiesc de adevar. Vin in replica, relatand un caz 
similar. Un personaj foarte drag mie este Dumitru Budeanu, un om de un 
calm iritabil, care vorbeste numai in sentinte sofianice si stie o suta de 
meserii felurite. Daca geografic as fi mai aproape de el (traieste la Vladeni, 
loc. Brehuiesti, Botosani), i-as trece zilnic pragul si as fi gata sa ma fac 
ucenic in atelierul lui de armurier ori in... fanfara locului peste care e... 
staroste, caci, paradoxal, imi plac viorile si armele de vanatoare. Nea 
Dumitru e eel mai mare armurier de azi din Romania. Zilnic petrece intre 
zeci de arme pe care le doftoriceste si le face vii. §urubaieste, sculpteaza, 
regleaza tevi si tragace, citeste din Biblie si pufaie din „bombardon", din 
basul de alama. Povestea lui am auzit-o intre inofensive arme. Iat-o, o 
rescriu aproape cum mi s-a spus, caci are o „regie" frumoasa: 

„Am invatat sa cant de tanar, eram silitor si, intr-o sambata seara, am 
mers la o nunta si i-am rugat pe muzicanti sa-mi zica un cantec de catanie; 
le-am dat un bacsis, multumitor. Un nun mare m-a poftit in casa, am stat la 
masa si am platit dupa randuiala cea buna. 

Dupa miezul noptii am pornit spre casa, pe o panta de deal; in urma 
mea am auzit un ropot de pa si, erau in urma-mi vreo cinci-sase oameni. 
Cand m-au descoperit, unul din grup a vrut sa ma sparga cu furca. Am auzit 
amenintarile si-am luat-o la fuga. Cand aproape eram ajuns din urma, m-am 
tupilat dupa o movila de nisip de pe marginea santului. Unul a strigat: «L- 
am pierdut!» Altul, zarindu-ma, a zis: «Uite-l aici!» Am luat un pumn de 
nisip si, rapid, 1-am aruncat in ochii urmaritorilor. «Vai, vai, m-au 
chiorat!», strigau. Cei care au venit mai din urma, fricosi, au zis: «Hai sa 
fugim, ca are pistol cu amortizor!» Am scapat. 

181 



Constantin Hrehor 

A doua zi, agentii politiei erau in casa parintilor mei. Parintii, saracii, 
nu stiau nimic. Am fost reclamat ca, fund la nunta, am comandat sa mi se 
cante «Taiasca Regele!» si ca pe drum am cantat din tot sufletul acelasi 
cantec. 

Am fost luat la postul de militie si dus la Botosani; eram militar, sub 
ordin. Pe seara, doi politai cu manecile suflecate, m-au trecut prin «lectia 
bastoanelor de cauciuc». Insistent ma puneau sa cant «Traiasca Regele!». 
Am refuzat, spunand ca nu stiu acest imn. «Domnii» m-au lovit peste cap, 
peste umeri, pe spate. Plangeam, ma rugam sa nu ma omoare. Mi-au zis: 
«Nu stii sa canti? Aici ai uitat, dar cum stiai la nunta?» M-au lovit fara 
mila, nu stiu cat; dupa vreo doua-trei ore mi-am revenit, inainte-mi am 
vazut alti doi militieni, din care a ramas unul singur. «Du-te, ma descurc 
singur», s-au inteles ei. Cel ramas mi-a zis: «Mai Mitica, ce-ai patit?» Eu 
ma trezesc, il privesc adanc, vad ca e un subofiter din satul meu - Costica 
Rotaru. Baiat bun - m-a spalat, m-a ajutat sa merg, m-a intrebat ce s-a 
intamplat, mi-a vazut dosarul si mi-a adus ceva de mancare, incurajandu- 
ma, mi-a zis, ca un maresal: «De-acum nu mai are cine sa te loveasca, caci 
esti in mana mea; fii secret, ca de altfel e rau de noi amandoi; cand intru in 
camera sa incepi sa tipi. Baga de seama - un puscarias din sat te-a bagat 
aici.» §i mi-a mai zis: «Sa fii cuminte, ca pe 10 noiembrie vei pleca la 
Tribunalul Militar Iasi; sa te rogi de judecator sa te condamne mai cu 
putin.» 

In data de 10 sosind un politist m-a intrebat: Mergi dezlegat sau 
legat? Cum credeti, am raspuns. Taceam, bucuros ca nu ma ucide. Am mers 
la tren si am ajuns la Iasi. Plutonierul care m-a insotit m-a predat si a 
plecat. Duba in care am fost inchis m-a dus la Copou; am fost incuiat intr-o 
celula singur. Seara, un plutonier m-a intrebat sec: «Ce-ai facut ba, de-ai 
ajuns aici?» Nu stiam ce sa-i spun. Am tacut. «Bine, ba, nu spui nimic, aici 
o sa-ti putrezeasca oasele.» 

Dimineata - terci, nu am mancat vreo trei-patru zile; apoi am inceput 
sa aleg viermii negri si inchideam ochii, si mancam... 

La miezul noptii soseau politistii, cate trei-patru strigau: «Cu fata la 
perete!» Stam asa cate-o ora. imi ziceam: «Acusi, acusi aud poc!», dar m-a 
pazit Dumnezeu. Apoi am fost incadrat intre alti detinuti. Nu-i cunosteam, 
eram rezervat, nu stiam ce poate iesi dintr-o convorbire. Ni se acordau cinci 
minute de aer, doua sute grame de mamaliga in doua cu tarate, doua sute 
grame paine cu varza... Dormeam cate trei in pat. Intr-o noapte am dormit 
cu un batran mort... 

Dupa doua luni am fost imbarcati intr-un tren al foamei - patru zile si 
patru nopti am crezut ca mor de foame -, am ajuns la Poarta Alba, in 
Colonic Acolo am stat cu multi intelectuali, preoti, politicieni, cu tot felul 
de neamuri. Sapte luni. Dupa acest calvar, militar in termen fiind, am 

182 



Muntele marturisitor 

continuat armata - munca la mina, la carbuni, in Pescareasca din 
Campulung Muscel. 

Dumnezeu care mi-a dat dar de muzicant, mi-a deschis o usa: muzica 
militara! In muzica mi-a fost norocul. Sigur, camarazii, la inceput, ma 
priveau ca pe un puscarias, ca pe imul care nu putea avea odihna daca nu 
aude din alamuri rasunand «Traiasca Regele!»... 

Asta-i povestea lui D. Budeanu. Nu am de comentat nimic; 
„povestea" e frumoasa si frumoase-s si armele, si tromboanele de alama 
printre care nea Dumitru se misca tacticos ca un chirurg; victimele pentru 
regi nu-mi par superioare, dar pentru... imne, sunt, desigur, exceptional ! 

Gv.V.: Sa mai spun si eu un alt caz. Era unul, Parvulet, cu care am 
stat in inchisoare la Gherla, un moldovean scund, bine legat. Fiind timp de 
foamete, prin 1947, foarte greu in Moldova, dupa cum se stie, omul si-a 
luat nevasta si pe cei trei copii si s-au dus toti in Dobrogea, la un boier. 
Aici, el era paznic la vie, iar femeia se indeletnicea cu rosturile bucatariei, 
ajutata si de sot in timpul zilei, intr-una din zile, spre cules, boierul inspecta 
livada si, intrigat ca numai pe capete erau ciorchini, iar pe mijloc cineva 
daduse iama precum mistretii in porumbiste, decis sa-1 concedieze pe 
paznic. Omul, amarat, stiind de la ce necaz a venit din Moldova, cazu in 
genunchi si-1 ruga insistent pe proprietar sa-1 mai rabde pe langa casa sa. 
Boierul se indupleca, ii dadu o pusca de vanatoare si-i spuse: „Daca mai 
dispare vreun strugure, sa nu te mai gandesti ca te tin aici!" 

Parvulet nu mai dormea. Ca un caine credincios, patrula prin toate 
laturile tarlalei. intr-o noapte, auzi fosnet in mijlocul viei si striga vigilent: 
„Stai!" Poc! Slobozi un foe de arma in sus si auzi cum fug hotii. Mai trase 
un foe de arma in spate, in urma lor, asa, in pamant, bucuros ca hotii au 
inteles ca el are pusca si n-or mai veni. Dimineata sosi o masina cu ofiteri 
romani si ofiteri rusi la poarta boierului. Au intrat inauntru, au stat de vorba 
cu el si au poruncit sa fie adus paznicul care azi noapte a tras in vie. Ce se 
intamplase? Cei care furau acolo erau rusi, veneau cu foaia de cort, o 
puneau jos, o umpleau cu struguri si plecau. Cand Parvulet a tras un foe de 
arma in sus, rusii au fugit. Unul, care s-a crezut mai smecher, s-a culcat 
langa foaia de cort, plina de struguri. El n-a vazut nimic, a tras in spatele 
lor, in pamant, dar o alice nimeri in capul rusului, iar acesta muri pe loc. 
Rusul, lipsa la apel, dimineata. „Ivanov a fost cu noi la struguri, s-a tras cu 
arma si n-a mai venit." Au mers prin vie si 1-au gasit langa foaia de cort cu 
struguri. Paznicul, desi nevinovat, nu a fost absolvit de pedeapsa, i s-a dat 
condamnarea munca silnica pe viata... 

In Jilava, celula de izolare din hoi era insuportabil a. Am impartit 
tristetile, umilintele si nadejdile aici cu oameni exceptionali, cu generalul 
Jenescu, cu Horia Macelaru si Stere Romanescu; sapte zile si sapte nopti 
am trait impreuna. Acolo, ca sa nu ma repet, am aflat situatii incredibile - 

183 



Constantin Hrehor 

nici acum, cred, scrise undeva - despre Antonescu la cabinetul lui Hitler. 

Era intr-o toamna, in 1957, stiu ca era pe cer o lima extraordinara, o 
lumina de poveste. Cate doi, dupa ce ni s-a ordonat sa ne facem bagajul, am 
urcat panta si ni s-au deschis portile, cele doua porti, iar dupa ce am luat loc 
in duba care ne astepta la marginea strazii, am ajuns la gara. Duba-tren, 
care avea sa ne duca nimeni nu stia unde, era o puscarie pe roate - o 
jumatate era compusa din celule mici, in care incapeau trei-patru oameni, 
iar cealalta jumatate era un fel de celula mare, in care intrau vreo treizeci- 
patruzeci de oameni, in acest tren-duba erau inghesuiti condamnati de drept 
comun sau condamnati politici, cu destinatia Canal. Am ocupat fiecare cate 
o celula, am primit hrana rece pentru trei zile, cam cate o suta grame de 
marmelada, o suta de grame de branza si vreo trei sute grame de paine. 
Porniseram de la Bucuresti intr-o necunostinta totala. Ceferistii, subtil, 
solidari cu puscariasii, ne descopereau pe unde calatorim. Strigau cam asa: 
„Ce cauta puscaria asta pe roti la Buzau?", cand eram in acel loc. Sau la 
Ramnicu Sarat, la Targu Ocna sau la Botosani, depinde pe unde eram in... 
voiaj. Astfel mi-amintesc de cei trei demnitari despre care am povestit ca 
au coborat la Ramnicu Sarat. Eu, in acele trei zile, am trecut prin Targu 
Ocna, prin Iasi si, intr-o dupa-amiaza - era in septembrie '58 -, alaturi de 
vreo cincisprezece detinuti de drept comun, am fost varsat in gara din 
Botosani... 

C.H.: Pana a ne evoca momente din inchisoarea Botosanilor, sa nu 
ne abatem de la istorisirile pe care ati vrut sa le inseram aici, in legatura cu 
doctorul Schinaze, eel care deservind spatiul concentrationar a cam uitat 
juramantul lui Hipocrate... 

Gv.V.: Da, da, sunt intamplari traite pe propria-mi piele la Jilava... 
Numaidecat trebuie sa le consemnam. Doctorul Schinaze avea un 
comportament ciudat, mai ales in cazuri nevrotice; ii lasa pe cei cu 
deficiente mintale in celula, nu-i izola, nu-i trata si nu-i considera oameni, 
ci... jucarii care simuleaza boala. Odata am avut si eu de-a face cu el - eram 
in celula 47; dupa ce a consultat sumar pe cei bolnavi, dupa ce si pe mine 
m-a vazut, a strigat: „Vatamaniuc, fa-ti bagajul!". O duba m-a transportat la 
Vacaresti, la spital. Nu stiam ce afectiuni am si ce tratament mi se va 
aplica. Am vazut de la intrare sectia medicala, o cladire lunga, cu activitati 
care se desfasurau numai la parter, in rest, un culoar lung cu celule pe 
partea dreapta. M-am dezbracat, mi s-au luat bocancii si mi s-a aplicat 
tratamentul: m-au asezat pe spate si, pe picioarele intinse pe nicovala, 
gardienii mi-au pus catuse in care au batut nituri si lanturi grele. Noua mea 
gazda era celula numarul 1. Era un spatiu gol, sinistru; nu am vazut sa aiba 
pat, ci, in mijloc, o veriga. Si veriga, si cimentul din jurul ei erau lustruite. 
Pe perete erau alte doua verigi, la o anumita inaltime, la nivelul unui om cu 
mainile ridicate, intr-un colt aveam o tineta mica. Nu stiam de ce mi s-a 

184 



Muntele marturisitor 

aplicat acest mod de izolare; a trecut o zi, au trecut doua si mancare nu mi 
s-a adus; auzeam lanturi, fiare grele huruind ici-colo, cand gardianul 
repezea nervos cate o usa. Mi s-a poruncit: 

- Asculta aici, ce-ti spun eu: cand auzi comanda mea de pe sectie, sa 
executi ceea ce comand eu. Daca nu executi, vezi veriga asta? Aici te leg, 
la veriga. §i daca nu executi la veriga, uite, te leg de maini de verigile 
acelea si ai sa executi tot ce iti voi spune! 

- Am inteles, dar, domnule plutonier, eu sunt paralizat de un picior. 
(Am simulat de la inceput, m-am dus ca paralizat de un picior; mergeam 
schiop, am fost dus in spate de catre un gardian.) Zice: 

- Bine, la veriga, stai aici. 

M-a legat la veriga si am stat toata ziua pe ciment. Dupa doua zile, in 
a treia zi, mi s-a dat de mancare. Seara eram dezlegat de la veriga si, de 
afara, manevrat de o manivela, un pat cobora din perete si se aseza pe doua 
picioruse de fier pe ciment. Patul era compus din trei dulapi. La cap at avea 
o sina cat palma de lata si groasa asa, cat un deget. La mijloc avea o sina cu 
suruburi, iar la cap si la picioare, la fel. Primeam pe vizeta o patura, cand se 
dadea stingerea. Auzeam: „Culca-te pe pat. 

Dar pana atunci, toata ziua se striga: „Porneste!" Am auzit lanturile, 
zdrong, zdrong. §i astazi, dupa atatia zeci de ani, ca tot m-ati intrebat, acele 
lanturi ma zgarie ca o pisica pe creier. Nu stiu cum sa spun, ca sa ma 
intelegeti... Cand se spunea „Opreste!" nu se auzea nimic, era o liniste ca 
de mormant. Cand se spunea „Porneste!", se auzea numai zgomot de 
lanturi, altceva nimic. Dar se distingeau in zgomot lanturi mai groase si mai 
subtiri, de tot felul, dupa sunetul lor iti dadeai seama ca-s multi. Gardianul 
se lasa pe vine, umbla pe la vizete, observa. Nu era nici un geam la celula, 
era o cutie de beton. Sus, deasupra usii, intr-o firida mica era un bee. 
Noaptea se vedea o zare si in celula. O caldura asfixianta iti lua aerul, te 
omora. De trei ori in trei luni am cazut jos lesinat, mi-a dat sange pe nas. 
Foame multa, multa, la trei zile o data o apa chioara si atata tot. Gardianul 
avea pe picioare niste ciupici, nu se auzea cand circula, si fiind caldura 
mare, umbla numai in pantaloni, in camasa cu manecile suflecate si cu 
caciulita pe cap. Nu auzeai nimic, numai te trezeai ca intra. Cand a vazut ca 
am lesinat, a venit, a dat cu piciorul in mine; m-am uitat la el si am lasat 
capul in jos, ca orice om care moare. A chemat-o pe doctorita Viorica 
Anghel care m-a consultat si, dupa ce m-a vazut, s-a dus, venind apoi cu 
comandantul. I-a spus ceva la usa. Eu eram in pielea goala, ca am pus 
camasa sub cap, stateam pe ciment. Comandantul porunci: „Lasa-l aici, ca 
arata bine." 

N-a reusit doctorita sa ma scape; abia peste vreo luna, cand am 
lesinat a doua oara, a fost chemata din nou si m-a scos. Nu stiu cum a 
obtinut aprobarea, stiu ca a amenintat ca, daca voi muri, ea nu semneaza. 

185 



Constantin Hrehor 

M-au dus intr-o alta celula. Acolo 1-am gasit pe imul Panica, dintr-o 
comuna de langa Ploiesti, Pucheni, morar. Atat am apucat sa aflu de la el: 
ca, vrand sa i se ia abuziv moara, si-a ascuns o pusca in butoiul cu apa, care 
era ca punct de incendiu, iar la perchezitia dispusa s-a afirmat ca „Banditul 
asta are pusca". Unde e? Au cautat, nu au gasit nimic; atunci un maior sau 
capitan, care conducea opera tiunea, a zis: „Dar in butoiul asta voi ati 
cautat? Banditul asta e mare smecher!" 

Morarul era de o corectitudine irepro sabila, lipsit de orice vanitate, 
interesat doar ca moara sa mearga ceas, platindu-si la timp datoriile si 
cotele, nu a intuit planul ticalos. Unul se dezbraca tot, cotrobai in butoi si 
gasi arma. 

- O, tovarase capitan, v-am spus eu ca asta e mare bandit! 

Scurt, 1-au arestat. L-au batut grozav la Ploiesti, ca sa renunte la 
moara, sa cedeze moara, sa scrie ca nu are nevoie de ea. Morarul avea o 
fetita acasa si tot timpul vorbea despre ea, nu-i pomenea numele, ii zicea 
numai „fetita mea, fetita mea", era un pic sarit si a murit in celula, in 
asa-zisul spital de la Vacaresti. Acolo mai era unul Stefan Ranzescu, fost 
director general al Politiei din Romania, mai era unul Ion Ciubotaru din 
comuna Pristol, judetul Mehedinti, un mare ticalos, un gras, chipurile 
astmatic, pe care nu 1-am vazut niciodata in criza. Ce-a facut Ranzescu? In 
1944, dupa 23 august, imediat, multi si-au facut pasapoarte si au vrut sa 
fuga, stiind ce-i asteapta, generali, profesori universitari si demnitari, 
persoane marcante. Ranzescu a pus pasapoartele in casa de fier si, fugind, 
s-a ascuns; sotia lui, evreica, farmacista a ramas in Bucuresti. Dupa vreo 
doua luni acesta a iesit si a spus: 

- Tovarasi, aici, in casa asta, sunt toate pasapoartele banditilor care 
au vrut sa fuga. Poftiti cheia! 

- Cum tovarase, dar dumneata esti omul nostru... 

S-a deschis casa de fier si cei ale caror pasapoarte s-au gasit in casa, 
au fost condamnati. Pe Ranzescu 1-au facut maior, comandant de ancheta. 
El a anchetat pe toti politistii lotului din Iasi, Suceava, Bacau, loturi pe 
orase. Era o papusa obedienta, care nu mai recunostea pe nimeni. Pe toti cei 
care ii fusesera colegi de breasla nu-i mai cunostea, orice argument ar fi 
adus. Dar nu mult dupa ce a terminat de anchetat loturile de politisti, a fost 
chemat si el, bestia, spunandu-i-se cu ipocrizia caracteristica, cu prefacuta 
amicitie, ca oarecine de sus e interesat de dosarul sau. In urma 
rechizitoriului, marele anchetator Ranzescu a primit douazeci de ani! A stat 
mai mult la Vacaresti, in spital, din cauza unei boli intime. Asta era politica 
timpului: canaliile se serveau de tine, te foloseau drept unealta cat aveau 
nevoie de serviciile tale si apoi, ori te impuscau, ori te condamnau; zbirii 
care tineau aprinse flacarile iadului pe pamant, asta faceau! 

C.H.: Era in celula cu veriga o situatie mai cumplita decat in alte 

186 



Muntele marturisitor 

inchisori? 

Gv.V.: Nu mai cumplita, ci exterminare sigura! De ce eu am fost dus 
la veriga, nu stiu, stie doctorul uman Schinaze. El a primit instructiunile de 
la M.A.I. si le-a executat intocmai... 

C.H.: Era o noua incriminare, se aplica poate acest nou tratament, in 
urma unei recitiri a dosarului? 

Gv.V.: Dosarele celor periculosi aveau un anumit semn, o culoare 
anume. Erau sub ochii Securitatii, la minister, la dispozitia celor care ne 
administrau zilele, viata, dupa cum voiau... 

C.H.: „Veriga" facea parte dintr-un program de exterminare ca si 
foamea, setea, frigul, izolarea, monotonia...? 

Gv.V.: Desigur. Uneori primeam gamela plina, incredibil de 
consistenta, cate o luna de zile. Dupa ce intestinele, stomacul se dilatau, 
iarasi urma, sistematic, infometarea, timp de vreo trei luni. Abia gaseai un 
bob de fasole sau arpacas in gamela, sau coji de cartofi alaturi de turtoiul 
plin de nisip, cu iz de gaz sau alterat. Multi, multi au murit din cauza 
acestei „politici gastronomice": Ferchetes, profesorul Leon din Cluj, la 
Gherla, si cati altii in cele peste o suta de inchisori din Romania! 

C.H.: Un bucovinean de-al nostru, publicist si autor liric, pe care 
1-am cunoscut si stimat, Eusebiu Cunescu a remarcat ceea ce spuneti Dvs., 
si s-a facut un bun povatuitor colegilor de osanda din penitenciarul Aiud, 
vorbindu-le despre bulversarea periculoasa a organismului in situatii de 
acest fel; in acea vreme, teroarea era dirijata de maestrii iadului Hremiuc si 
Cudla, comisari care nu-si cinstesc nici dupa moarte originile, pamantul de 
sub streasina Bogdanei, ca si colonelul magistrat §tefanescu, el insusi 
devenit detinut din mare belfer al puscariilor, ori maleficii tortionari Eugen 
Turcanu si loan Cerbu, eel care 1-a schilodit pe taranul demn Petru Grijincu 
din Horodnicu de Sus - Suceava, pe Ion Timpa si Andrei Jasinschi din 
Burla. Cei amintiti alaturi, desigur, de „creierul" diabolic Alexandru 
Bogdanovici, „inspiratul" pedagog al reeducarii. Din aceeasi galerie fac 
parte, oricat de toleranti am vrea sa fim, Simion Tudose, Alex. Scripa, 
capitanul jurist Ion D. Popescu, Popik, Biener si Feller - anchetatorii 
scelerati, Genser, Papadiuc si sa nu-1 uitam pe corifeul Nicolschi, dar nici 
pe Gherase si Colibaba, Martinus, §niter, Mariei, Maier, Potcoava, Caziuc, 
Fador, Grama si pe multe, multe alte lichele, politisti, jandarmi, avocati, 
judecatori, anchetatori si gardieni, tradatori si mincinosi slujbasi ai 
Infernului, bine numiti „inocentii" de la coada vacii... 

Gv.V.: Cati nu ar trebui sa figureze in acest pomelnic negru! Dar sa-i 
lasam Domnului Dumnezeu judecata dreapta, incoruptibila. 

C.H.: „De smecheri si canalii distantarea se realizeaza prin nepasare 
si refuzul de a-i intalni pe terenul lor." (din Steinhardt) 

Gv.V.: Ca sa ramanem in acelasi mediu concentrationar, sa rotunjesc 

187 



Constantin Hrehor 

raspunsul la intrebarea de dinainte si sa mai adaug ca dincolo de metoda 
alimentarii, turtoiul era nu altceva decat faina amestecata cu nisip ori 
imbibat cu petrol, putin in greutate si rau la gust; apoi, in zilele grele, 
precipitate, insuportabila era sederea pe ciment rece cu picioarele goale, 
somnul pe paturi de ciment, pe un fel de morminte, mediul imbacsit cu 
praf, cu iz de W.C., chinuitor, greu de descris pana la inventarea D.D.T- 
ului ucigator de paraziti. Monotonia de care ma intrebati, timpul concentric, 
orele liniare nu trebuiau sa tulbure nici o minte. Singuratatea e o 
antecamera a dementei. Noi ne gaseam de lucru pentru minte si inima: 
rugaciunea, povestirile, poeziile, recursul la pilde puternice, la exemplare 
umane desavarsite prin rabdare si speranta. Altfel am fi murit mai repede 
decat din pricina foamei, a mizeriei, a selling iuirilor de tot felul, 
indobitocirea e mai rea decat moartea. 

C.H.: Imi este placut sa amintesc aici o zicere din „Jurnalul fericirii" 
-„Fericiti cei ce stiu poezii. Cine stie pe dinafara multe poezii e un om facut 
in detentie". 

Dar si aceasta-i desigur o metafora optimizanta. Sa vedeti ce a 
patimit un bucovinean de-al nostru din pricina poeziilor, inscriu aici 
numele unui poet al inchisorilor, Vasile Panzariu. 

Din vara anului 1949 pana in august 1950, in zona Suceava si 
Botosani, a fost in activitate un nucleu de rezistenta si lupta impotriva 
comunismului numit simbolic „Cetatea lui Stefan". Din acest grup a facut 
parte si Vasile Panzariu alaturi de Viorel Butincu, Zaharia Cuciureanu, 
Gheorghe Cucos, Eugenia Donici, Decebal Dragoi, Mihai Munteanu, 
Amfilochie Munteanu, Constantin Munteanu, Gheorghe Pentiuc, Ecaterina 
Popescu, Nicolae Seliuc, Constantin Strugariu, Aurel Stoleru. 

Miscarea a fost coplesita de imensele forte invadatoare, din 
nefericire si de tradatorii autohtoni care s-au pus in slujba ocupantilor. 
Luptatorii au fost haituiti si arestati, apoi supusi la cumplitele torturi prin 
beciurile Securitatii, condamnati intre doi si zece ani munca silnica de catre 
Tribunalul Militar la si, tineretea lor fiind macinata de morile negre ale 
temnitelor si lagarelor de exterminare. 

Arestarea a avut loc dupa 23 august 1950; doua colege, Eugenia 
Donici si Catrinel Popescu, fara vreo consultare prealabila si lipsite de 
experienta pentru o asemenea lupta, din inflacararea tinereasca si patriotica, 
au conceput si redactat manifeste folosind in acest scop o masina de scris 
care, depistata din cauza caracterelor, a dus la arestarea fetelor; acestea, 
cumplit torturate, au deconspirat componenta organizatiei „Cetatea lui 
Stefan". V. P. se confeseaza: „In ce ma priveste, am fost arestat de un grup 
de ofiteri securisti si militieni in seara zilei de 26 august 1950; dupa cateva 
zile, impreuna cu ceilalti colegi, in numar de treisprezece, am fost aruncati 
in Penitenciarul din Suceava. Dupa anchete tipice kaghebiste, ce-au durat 

188 



Muntele marturisitor 

aproape un an, toti am fost transferati la inchisoarea de pe Copou, iar in 
noiembrie 1951 condamnati de tribunalul Militar Iasi la pedepse intre doi si 
zece ani munca silnica; eu am primit zece ani. Dupa trecerea prin Jilava, 
am ajuns in decembrie 1951 la Gherla; in celula 101, o echipa de studenti 
tortionari veniti de la Pitesti continuau asa-zisa munca de reeducare, despre 
care nu stiam nimic; ei erau: Miluta Levinschi, Martinus, Stuparu, Hentes, 
Nae Constantin si inca vreo patru carora le-am uitat numele. Cat a durat 
perioada de depistare, asa cum era procedeul, nu mi-am dat seama de ceea 
ce urmaresc, se purtau onorabil, aveam discutii libere si ne faceam fel de 
fel de planuri de viitor, pentru infrangerea comunismului si dupa aceea. 
Abia dupa doua saptamani si-au dat arama pe fata, facandu-ne banditi, 
lovindu-ne bestial, spunandu-ne: ori ne facem sincer autodemascarea, 
rupand-o cu educatia burghezo-mosiereasca, primind iertarea partidului 
comunist, c-am gresit luptand impotriva sa, ori vom crapa cu totii acolo. Se 
vede ca Providenta m-a ocrotit, caci am scapat de acolo, ducandu-ma dupa 
cateva zile la mina de plumb Baia Sprie si mai tarziu, cu un lot de o suta de 
recalcitranti, cum eram socotiti, la deschiderea minei Cavnic, mina parasita 
in anul 1938. In ambele lagare de munca fortata am supravietuit din 
ianuarie 1952 pana in mai 1955, cand, intr-un lot de bolnavi, am ajuns la 
Poarta Alba. Acolo m-am reintalnit cu importantii oameni de cultura Ion 
Caraion si Ovidiu Papadima, trecuti si ei prin Baia Sprie si Cavnic. Acesti 
oameni exceptional! mi-au aratat caile de-a intra in taina scrisului, in 
special a poeziei, spre care simteam un impuls launtric inca din copilarie. 
Dupa puterile si talentul meu am compus versuri in conditii nemaipomenit 
de grele in infernul concentrationar comunist, folosindu-ma numai de 
memorie. 

In vara anului 1956 am ajuns in spitalul-penitenciar Vacaresti, unde 
aproape doua saptamani am fost in preajma poetului Radu Gyr, care si el 
m-a incurajat sa nu renunt la poezie. 

Inainte de Revolutia din Ungaria, din 1956, am fost dus intr-un 
vagon penitenciar la Gherla (Cimitirul cavourilor «suprapuse»), unde m -am 
reintalnit dupa mai multi ani cu dragul meu coleg Nicu Seliuc. Un caz 
demn de retinut este ca, in data de 8 mai 1958, am fost scosi la o ancheta 
mai neobisnuita, intai eu, apoi Nicu, in fata colonelului de securitate 
Munteanu, care venise de la Suceava in scopul de a -mi face un dosar penal, 
invinuindu-ma c-am compus poezii cu caracter antisocial, difuzate afar a. 
lata ce se intamplase: in anul 1954 se eliberase de la Baia Sprie consateanul 
meu Dumitru Lupoaie, care fusese condamnat la patru ani pentru c a a facut 
parte din cea mai mare organizatie anticomunista din Bucovina, numita 
«Garzile lui Decebal». 

La inmormantarea mamei mele, intr-o atmosfera de mare jale si 
tanguire, la iesirea din biserica, D. Lupoaie, urcat pe un zid al vechii 

189 



Constantin Hrehor 

manastiri Teodoreni (nume dat de voievodul Teodor Movila ce i-a fost 
ctitor), a recitat, fara nici o retinere sau prudenta, poezia mea «Strainul». 
Securitatea a receptionat aceasta ca pe o propaganda subtila impotriva 
regimului. De aceea venise colonelul Munteanu la Gherla, in timpul 
anchetei, dupa ce mi-am dat seama ce urmareste, am negat ca as fi autorul 
ei, spunandu-i ca in situatia respectiva multi creatori se folosesc de 
pseudonime si este posibil ca sa se fi folosit de numele meu. Cam acelasi 
raspuns 1-a dat si Nicu Seliuc. 

Dupa doi ani, la 24 august 1 960, am fost pus in libertate la expirarea 
condamnarii de zece ani munca silnica. Ajuns acasa, am aflat ca Nicu 
Seliuc nu se eliberase in 1958, cand expira termenul condamnarii, ci a fost 
internat pentru inca trei ani in lagarele de munca fortata din Periprava si 
Rachitoasa, eliberandu-se abia la o luna dupa mine. 

De dragul literaturii am frecventat cenaclul literar «Nicolae Labis» 
din Suceava, care, din pacate, dupa zece ani de la eliberare, dupa niste 
inscenari tipic bolsevice, mi-a adus a doua condamnare de 6 ani inchisoare. 
Astfel, la 24 ianuarie 1970, la rugamintea conducatorului literar din 
Suceava, Radu Mares, un romancier de talent si probitate civica, m-am 
programat sa citesc din creatiile mele cateva poezii in cenaclu, selectate de 
el. L-am avertizat sa nu le publice, sa nu-mi faca vreun comentariu pozitiv 
in presa, caci eram sever supravegheat de Securitate. Netinand cont de ceea 
ce i-am spus, entuziasmat, m-a comentat cu aprecieri elogioase in ziarul 
local «Zori Noi» la rubrica «Agenda cenaclului literar Nicolae Labis» in 
data de 4 februarie 1970. A doua zi a fost vizitat de-un ofiter superior de 
Securitate acasa, amenintat si dat afara din serviciu pe motivul ca, prin 
atitudinea sa, promoveaza un bandit inrait, care a luptat impotriva clasei 
muncitoare. Din acel moment Securitatea a inceput sa-mi alcatuiasca, 
printr-un scenariu cunoscut, un nou dosar penal din care sa se inteleaga ca 
am devenit iar un pericol social. 

La 4 iunie 1970, cand suportam devastatoarele inundatii in nordul 
Moldovei, cu mandat eliberat de procuratura militara, doi ofiteri de 
securitate, maiorul Teodor Gusita si maiorul Dorneanu, mi-au facut 
perchezitie la domiciliu, confiscandu-mi tot ce-au gasit scris de mine. De la 
acea data au inceput sa ma ancheteze in stare de asa-zisa libertate, iar 
manuscrisele mele au fost trimise spre o expertiza literara la Academia 
Romana. Rezultatul expertizei l-am citit cand a fost finalizat dosarul, in 
urma expertizei literare efectuate la cererea Ministerului de Interne se 
spunea ca «In majoritatea poeziilor produse de Vasile Panzariu se observa 
talent si sentimente placute cand trateaza subiecte din natura, dragoste, 
familie, natiune. Insa trecand la poezia ce are un caracter social, reiese clar 
ca-n ele sunt idei si atitudini antisociale». Erau trecute si titlurile celor sase 
poezii incriminate; cele doua referinte semnate confirmau ca impresiile 

190 



Muntele marturisitor 

Securitatii in problema mea erau justificate. 

Pentru acele sase poezii am fost arestat la 22 septembrie 1970, iar in 
17 noiembrie 1970 Tribunalul Militar la si deplasat la Suceava, prin sentinta 
data, m-a condamnat la sase ani inchisoare si patru ani interdictie. Tot 
atunci a fost condamnat si scriitorul Teofil Costiug, cunoscut sub 
pseudonimele Teofil Lianu/Teofil Dumbraveanu, la opt ani de inchisoare, 
pentru un jurnal intim, impreuna, prin inchisorile Botosani si Vacaresti, am 
ajuns, in primavara anului 1971, in Zarea din Aiud, unde, spre uimirea 
noastra, se aflau aproximativ trei sute de detinuti politici adunati din toata 
tara, desi conducatorii Republicii Socialiste Romania sustineau sus si tare, 
in relatiile cu tarile lumii cu adevarat democrate, ca-n Romania nu mai 
exista detinuti politici din 1964! 

La Aiud m-am reintalnit cu multi prieteni si cunoscuti ce mai 
facusera ani grei de inchisoare inainte de 1964 si care erau considerati de 
Securitate ca fund in continuare recalcitranti fata de regimul comunist: 
Teofil Botlung, originar din Bucovina de Nord, caruia i-a fost ucisa toata 
familia prin inchisori si lagare, arestat tot pentru scrieri literare; Dr. Ighisan, 
Capatana, Octavian Oloieru, invatator din Tibeni, Suceava, de mai multe 
ori condamnat, Cojocaru Ion, taran din Vrancea, care a evadat in 1953 de la 
mina Cavnic, si multi altii carora nu le mai retin numele. 

Dar autoritatile comuniste nu au putut tine secret la infinit acel val de 
arestari si condamnari si sub presiunea statelor democrate, prin diverse 
forme, au inceput eliberarea detinutilor din Aiud. Eu am fost eliberat 
printre primii, prin casarea sentintei definitive de catre Ministrul Justitiei la 
29 aprilie 1972, dosarul fund trimis spre rejudecare catre alt complet al 
tribunalului Militar Iasi, motivandu-se ca s-a facut o eroare judiciara. Dupa 
mai multe termene de amanare a procesului, la 8 septembrie 1972 s-a dat 
sentinta de achitare, urmand sa primesc despagubiri morale si materiale, 
care n-au mai venit nici pana acum. 

Despre realizarile mele poetice, o parte din ele purtate in arhiva 
memoriei si celelalte realizate pe parcursul vietii, pana in prezent, au fost 
inmanuncheate in trei carti: «Dincolo de azi», aparuta sub egida cercului 
literar «Arboroasa» din Cernauti, in decembrie 1994; «Cosmar in noaptea 
veacului», aparuta la Editura Nordpress din Suceava in 1996; «Amprente 
pe Golgota Lumii» la Editura Bucovina Viitoare din Suceava, in decembrie 
1998. 

Acum, la cei aproape 73 de ani, din care mai mult de jumatate 
petrecuti in conditii de stricta atmosfera totalitara si anonimat, singurul 
refugiu 1-am gasit, cu mari riscuri, in asternerea pe hartie a gandurilor 
iluminate de speranta si credinta." 

C.H.: Si totusi, erau toate inchisorile la fel, provocau „dureri 
identice"? 

191 



Constantin Hrehor 

Gv.V.: Nu era una mai usoara decat alta, caci toate faceau imposibil 
accesul la libertate, dar programul avea totusi unele deosebiri. Unele 
determinate de evenimente ori de momente. Spre exemplu, dupa ce 
colonelul Aurel Satiu de la Securitate, a fost omorat de legionari, in 
inchisori s-a instalat o teroare de nedescris. 

Josnica, inumana, era bataia. Si aceasta, tot cu program. Cand ni se 
parea ca libertatea e pe aproape, atunci ap areau in usi, pe neasteptate, calaii 
care isi consumau nervii, energia, in cumplite batai. Din pricina plictisului 
dus la ultimele limite, insuportabil, am inventat in celule jocul de sah. Ne 
faceam piese din minuscule bucatele de paine uscata, la care renuntam pe 
rand; pentru piesele colorate foloseam carbocilul pe care il primeam de la 
medici, cele albe erau din paine; campul cadrilat il coloram cu albastru de 
metil, foloseam o panza, o carpa. La perchezitii ni se luau Jucariile" si, 
intr-o saptamana, le faceam din nou. Erau zile si mai lejere intre cele grele, 
cand, ascunsi in unghiul mort al celulei povesteam diverse lucruri, asezati 
pe paturi, dar si ceasuri oribile, cand gardienii, turbati, salbatici, ne scoteau 
afara cu ciomegele si ne loveau ca pe vite, unul dupa altul. De la 
pseudorelaxare la teroare era o distanta care nu se putea calcula... 

C.H.: Pana a ne vorbi cateva clipe si despre reeducare, caci nu 
puteam trece peste aceasta culme a inventiilor omenirii, sa ne intoarcem la 
viata din inchisoarea de la Botosani, caci am intrerupt relatarea tocmai 
cand, dupa ce v-a adus duba-tren de la Jilava, gardienii va asteptau, cu tot 
protocolul, la gar a... 

Gv.V.: Da, erau trei gardieni; ne-au insotit, pe jos, din gara pana la 
inchisoare. Era lapovita, frig, noroi. Beteag, pastrandu-mi aceeasi ipostaza 
de om paralizat, cu lanturile zornaind dupa mine, am ramas mai in urma, 
ma deplasam mai greu. Gardianul striga: 

- Duceti-va, ma, unul si ajutati-1 si pe nenorocitul ala! 

- Sunteti detinut politic? ma intreba ajutorul meu. 

- Da, ii raspund. 

- Pentru ce? ma intreba prietenos, insistent oarecum. 

- Am fost partizan in muntii Bucovinei. 

- Aaa! Sunteti cu Motrescu?... 

- Da, ii raspund fara nici o impotrivire. 

- E prins. Am stat de vorba cu sotia lui la Iasi. Era arestata, iar cand a 
iesit la plimbarea acordata in detentie, dupa cativa pasi, a spus ca Vasile 
Motrescu e are stat. 

Am stiut pentru ce am fost adus la Botosani, pentru confruntari. Mi-a 
mai trecut mahnirea, caci pana la aceasta informatie imi tot ziceam ca voi fi 
impuscat. Cand am intrat in inchisoare, am vazut cele trei-patru pavilioane 
in care a functionat candva o mare unitate militara, un regiment de 
infanterie, apoi o scoala de subofiteri. Aveam la mine o sacosa, paseam 

192 



Muntele marturisitor 

sub red, paralizat. Am fost introdus intr-un birou al administratiei si 
Securitatii. M-au asezat pe un scaun; in acest timp am deslusit o fizionomie 
cunoscuta, pe maiorul Feller. Dupa ce 1-am remarcat repede mi-am 
imprastiat privirea pe pereti. A sunat telefonul, aproape de mine, iar eu am 
tresarit speriat. Maiorul Feller mi-a zis: 

- Ce-i, Gavrile, ti-e frica? 

Am facut din cap, afirmativ, mut, pierdut. 

- Ma cunosti? 

- Nu. Zice: 

- Vrei sa vorbesti cu mama-ta? 
-Nu. 

- Dar cu Natalita? 
-Nu. 

Eu nu spuneam „nu!" asa, marait, ci un pic sarit de pe fix. 

- Dar ce vrei? 

- Ma doare capul, am zis, stiind ca aceasta nu se poate verifica. 

- Tu ma cunosti pe mine?" 

Ma uit la el ratacit, tulbure si raspund: 

-Nu. 

Daca a vazut el ca nu-mi trebuie nimic, a apasat butonul unei sonerii 
si a venit plutonierul. I-a dat un biletel si i-a spus ceva la ureche. 
Plutonierul intorcandu-se, venind la mine mi-a zis: 

- Hai, ia-ti bagajul. 

Aveam un saculet cu amaratele mele lucruri. Mi-am luat bagajul sa 
ma due. Am tras cu coada ochiului: Feller se uita dupa mine si radea in 
sinea lui, bucuros ca am ajuns asa. Dar si eu radeam in inima mea ca 1-am 
pacalit, ca am terminat cu ancheta. 

C.H.: Despre „profesiunea de ucigas", cum subliniaza omul de 
dinamita, jurnalistul poet Mihai Vicol, adica despre anchetatorul Dvs., 
Moritz Feller, astfel e scris in ziarul „Romania libera" din 1 1 august 1998: 
„Moritz Feller fuge de trecutul sau. Trecut pe care el 1-a zidit cu ura, sange 
si crima. A fost unul dintre cei mai mari calai ai Bucovinei. A fost un 
executant orb al regimului comunist, regim care i-a recunoscut meritele, 
oferindu-i gradul de maior in Securitatea dejisto-ceausista. El face parte din 
galeria marilor tortionari si asasini cum ar fi Gurnberg (Nicolschi), Carol 
Segal (care si-a adaugat numele de Hudescu pe cand era seful Sigurantei 
din orasul Dorohoi), ofiterul Avram Isac de la Securitatea din Dorohoi, 
despre care se stie ca 1-a omorat in bataie in beciurile Securitatii din 
Dorohoi pe fratele inginerului Mihai Fediuc din Suceava, intocmind acte 
false de deces. 

Moritz Feller a torturat sute de oameni in calitatea lui de anchetator 
la Securitatea din judetele Botosani, Dorohoi si Suceava. El s-a inrolat in 

193 



Constantin Hrehor 

randurile Securitatii comuniste inca din anul 1948, perioada in care s-a 
declansat marea vanatoare contra luptatorilor anticomunisti din Muntii 
Bucovinei, prima de acest fel de pe teritoriul Romaniei si cea mai durabila 
in timp. Batalionul «Bucovina» 1-a avut comandant pe colonelul 
Batatorescu, a actional in zona Dornei, Fundu Moldovei si Putna. Luptele 
acestei formatiuni au durat pana in 1959, cand Securitatea a anihilat ultimii 
luptatori. 

Moritz Feller este in cautarea unor scuze atunci cand e vorba despre 
trecutul sail ucigas. Se considera victima a comunismului." 

Mihai Vicol, pentru a evita interpret arile, a consemnat, in cadrul 
aceluiasi articol, cateva marturii tulburatoare de la cei care au suferit din 
cauza anchetatorului: 

„Gheorghe Anghelache - fost detinut politic din Botosani: «Cand au 
vazut ca nu scot nimic de la mine, a venit Feller. Feller era anchetator sef la 
Botosani. M-a batut cu funia uda. Cu ochii lui bulbucati, parea turbat de 
furie. Cand a vazut ca n-o scoate la capat cu bataia, a inceput sa ma scuipe. 
Si m-a scuipat de nu puteam deschide ochii! El ne trata cu curent electric, 
imi agata firul de degetul mare de la picior si de testicule. Dar eel mai rau 
era cand imi punea firul la ureche, simteam ca-mi plezneste creierul.» 
Mihai Capverde - detinut politic, Bucecea, judetul Botosani: «Cand a 
inceput ancheta, maiorul Feller mi -a spus ca trebuie sa dau socoteala pentru 
tot ce am facut impotriva statului si partidului, incepea ancheta seara tarziu, 
pe la 23-24 si o tinea pana dimineata, pe la 3-4. Inainte de orice, ancheta 
insemna bataie.» 

Dorin Glavan - secretar literar la Teatrul «Mihai Eminescu» din 
Botosani: «Unii evrei au jucat un rol nefast in stalinizarea Romaniei. Nu 
poate fi vorba de sentimente antisemite cand ne referim la crimele comise 
de Grunberg (Nicolschi) sau la atrocitatile savarsite la Botosani de un 
Ruchenstain, de un Feller sau de un Solomovici. Am fost condamnat la 
optsprezce ani de munca silnica. Aveam 16 ani si 8 luni.» 

Alexandru Constantinescu - profesor pensionar, Botosani: 
« Anchetator sef era locotenentul major Feller. Acum e la pensie in 
Suceava. Joaca sah prin pare cu altii ca el. Am auzit ca nici pe Feller si nici 
pe Ruchenstain nu i-au primit in Israel. N-ar fi rau sa-1 intrebe de sanatate, 
de felul in care-si cheltuie pensia, o pensie buna, fara indoiala. Dar pe 
atunci la Securitatea din Botosani se vorbea idis si ungureste. La Dorohoi, 
se adauga ucraineana. Romanii din Securitate erau de numarat pe degete. 
Nu inseamna ca erau mai buni!» 



194 



Muntele marturisitor 

Dr. Radu Tudoras - detinut politic, Suceava: «Feller la Suceava avea 
grad de capitan, asta era in anul 1958. Era ironic, rautacios si perfid, ca 
majoritatea anchetatorilor. Dirija echipe de bataie. Un mod de a-i trata pe 
detinuti era bataia la talpi, cu bocancii in picioare pentru ca vibratiile 
loviturilor de vergele metalice sa se transmita pana la creier si sa-1 
innebuneasca pe detinut. La douazeci de lovituri, eel anchetat si supus unui 
astfel de tratament inuman recunostea tot ce vroiau ei. De asemenea, era 
obisnuita bataia la palme, care dupa cativa ani aducea boala Dypuytren, era 
scleroza tendoanelor (mana ajunge in forma de gheara, neputand sa 
deschida palma).» 

Profesiunea de ucigas a lui Moritz Feller astazi trebuie cunoscuta de 
toti si aratat cu degetul pentru odioasa sa profesiune de anchetator al 
Securitatii comuniste. Din discutiile purtate cu mai multi detinuti politici 
torturati de Moritz Feller am retinut faptul ca ei il iarta, dar nu il pot uita." 

Gv.V.: Interesante aceste marturii. Adevarul, cum zice Scriptura, e 
mai credibil cand se sprijina pe mai multe marturii. Stiu ca despre acest 
personaj a fost scris si in „Monitorul" de Suceava un articol dens, de c atre 
poetul gazetar Constantin Severin, un articol care a incitat si 1-a deranjat pe 
fostul anchetator, pensionar liber, caruia i-au raspuns cum se cuvenea, 
intrigati, cei care „s-au bucurat" de umanismul sau... Dar sa continui 
povestea... 

Am traversat toate pavilioanele si, in ultimul, plutonierul m-a aruncat 
inauntru. Plutonierul a stat de vorba cu seful de sectie, i-a dat biletelul, iar 
dupa ce a spus ceva a plecat. Seful de sectie m-a aruncat in celula nr. 36, 
singur, intr-o celula mare, cu vreo douazeci de paturi suprapuse. Am luat si 
eu un pat, jos, in stanga, dupa usa, sa nu ma vada ce fac, ca eu mai miscam 
piciorul; mi-am pus bagajul acolo, m-am dezbracat si m-am culcat. S-a 
deschis de cateva ori vizeta: 

- Unde esti ma?, se rasti gardianul. 

- Aici. 

A deschis usa, s-a uitat la mine, stramband din nas: 

- De ce nu te-ai culcat in pat acolo? 

- M-am culcat langa soba, poate veti face foe in ea, ca mi-e frig." 
Acolo era o soba, dar foe nu se facea. Am ramas acolo, dar peste vreo doua 
saptamani m-au scos la ancheta. Ma scotea un civil care ma intreba ce 
condamnari am, pentru ce, daca il cunosc pe Motrescu. 

- Da, il cunosc, raspundeam. 

Eram intrebat de unde il cunosc, dar eu raspundeam aiurea. A fost 
chemat seful de sectie, sa ma duca inapoi. Peste alte doua saptamani m-a 
chemat un procuror militar. Si acesta m-a intrebat despre Motrescu. I-am 

195 



Constantin Hrehor 

raspuns la fel. A treia oara au venit trei insi, un civil si doi militari care 
m-au intrebat: 

- Ai fost in padure in Bucovina, in Obcinile Bucovinei? 

- Da, am fost. 

- L-ai cunoscut pe Vasile Motrescu? 

- Da! A fost cu mine, da, da! 

- Si unde e el? 

- Nu stiu. Nu mai stiu de el de mult. 

- Dar ti-a spus ca el a fost in Fagarasi? 

Eu ma gandesc un timp si dupa aceea le spun, derutant: 

- Da, mi-a spus, cu avionul a fost dus... A, nu..., cu avionul 1-au adus 
de acolo. 

Raspundeam totul aiurea, fara nici o coerenta. 

- Si au fost morti ceva acolo? 

- Da, mi-a spus ca dintr-o celula au scos pe unul mort. 

Ei voiau sa spun despre mortii din padure, despre securistii pe care 
i-a predat el fagarasenilor. 

- Din ce celula, iti amintesti? 

Eu stiam ca Motrescu, pana a i se incredinta operatiunea in munti, a 
fost dus la o inchisoare, la Sibiu mi se pare, unde impartea paine la detinutii 
politici, il urmareau securistii sa vada daca vorbeste cu detinutii, daca le da 
informatii. L-au incercat. El s-a purtat corespunzator si de acolo a spus ca, 
odata, a scos un mort dintr-o celula. Eu asta am retinut si le-am spus lor. 

- Da, a fost, au scos dintr-o celula un mort, mi-a spus. 

- Lasa asta! El ce-a cautat in Fagarasi? 

- Da. A fost cu securistii... 

- Si ce s-a intamplat? 

- A spus ca securistii au fost prinsi si au fost batuti tare. Tare 1-au 
batut pe Motrescu... 

Am spus ce a declarat el la Securitate dupa ce a venit inapoi la 
Bucuresti. 

- §i cu ceilalti cu care a fost el ce s-a intamplat? 

- A spus ca nu stie nimic, ca toti au fost legati la ochi. El a plans, s-a 
rugat sa i se dea drumul, ca are copii si i-au dat drumul lui. De ceilalti nu 
stia nimic. 

Asta a fost ancheta. Am stat paisprezece luni la Boto sani. Pe Vasile 
nu 1-am vazut si alta ancheta n-a mai fost cu mine. Am insa de spus o 
intamplare. Acolo, la un moment dat, au venit mai multi detinuti politici, 
judecati de Securitate. lata un caz, cazul lui mos Tanase. El era din comuna 
Manastirea sau Manastireni, de langa Botosani. Din celula, spunea el, se 
vedea satul lui. Mosul avea 78 de ani; in 1916 a fost sergent, luptator la 
Marasesti, om bun, inteligent si bogat. Nu avea copii si, in vremea secetei 

196 



Muntele marturisitor 

din 1947, cand a fost foamete mare in Moldova, hotari, impreuna cu 
nevasta sa, sa infieze un copil. S-a orientat catre un baiat din vecini, al unei 
vaduve care mai avea si o fata. Femeia vaduva a primit inlacrimata 
propunerea batranului, in cadrul unei mese la care a fost invitata. 
Bucuroasa, Catrina ii spuse: 

- Dumnezeu sa va ajute, caci ati fost asa de bun, macar baiatul meu 
va fi fericit! Voi ramane cu fata si ne va fi mai usor sa ne hranim. 

Plangand multumit, Vasilica ii saruta mana. A ramas acolo, se facu 
dolofan in scurt timp, bun de scoala, dar era rau, rautacios. Cand venea sora 
sa, trimisa de mama, dupa zeama de castraveti sau zeama de varza, Vasilica 
o lua de mana, o scotea dupa poarta si ii da cu piciorul. 

- Vasilica, sa nu mai faci treaba asta! Eu hotarasc daca sa vina sau sa 
nu vina, il dojenea mosul. Eu pe tine nu te-am luat de mana sa te dau afara. 
De cate ori ai venit, ti-am dat si ai mancat. Tu de ce esti rau? De ce faci asa 
cu sora ta? Du-te si o cheama pe sora ta aici..." 

Au trecut anii si Vasilica a fost recrutat. Si unde 1-au trimis? La 
Securitate. Pentru ca avea un regim de hrana sanatoasa, acolo el a spus ca a 
fost infiat de un chiabur care il exploateaza. Cei care 1-au ascultat i-au facut 
o teorie in spiritul epocii: 

- Dumneata nu trebuie sa servesti chiaburii! Chiaburilor le-a sosit 
ceasul sa termine cu viata asta. Sa munceasca si ei... 

Vasilica a fost lamurit sa ramana in armata. A facut scoala de 
subofiteri de Securitate si dupa o vreme a ajuns sef de sectie la inchisoarea 
Botosani. Era o perioada de mare prigoana pe bietii tarani: inscrierea la 
colectiv, prin 1958. Mos Tanase, om foarte inteligent fiind, intr-o zi a 
chemat la el pe cativa gospodari, carora le-a spus: 

- Mai, oameni buni, eu am un plan. Sa facem o hartie pe care am s-o 
ticluiesc eu bine si pe care sa o semnati dumneavoastra, toti cei douazeci de 
gospodari. Ne vom lua obligatia sa dam toate cotele catre stat, dar sa ni se 
lase pamantul sa-1 lucram noi. Ca e pamantul nostru, noi aram, noi 
insamantam si statului ii vom da cotele care se impun. 

- Bine, au raspuns toti. 

Hartia a fost bine alcatuita, semnata de toti. Se punea intrebarea: 
„Cine merge cu ea la Gheorghiu-Dej? Constantin Guluta sa mearga!" 
Acesta era un om foarte energic, hotarat, nu ceda cu una, cu doua. Pe 
Guluta 1-am cunoscut in inchisoare la Botosani. El a mers la Bucuresti, 
hotarat sa ajunga la Gheorghiu-Dej. Acolo a fost oprit. A stat vreo doua 
zile, s-a rugat; pana la urma, garda i-a spus lui Gheorghiu-Dej ca este un 
taran de la Botosani care vrea sa stea de vorba cu el, ca sta de doua zile pe 
sub porti. 

- Sa vina, incuviinta Dej. 

- Tovarase prim- secre tar, ma numesc Constantin Guluta, din comuna 

197 



Constantin Hrehor 

Manastireni, Botosani. Am pentru dumneavoastra o scrisoare, o cerere. Dar 
va rog eu foarte mult sa ne-o aprobati, sa ne ajutati, ca sa fim multumiti, sa 
muncim cu dragoste pamantul nostru si sa dam statului ceea ce ne cere... 

- Da scrisoarea incoace. 

Dej citeste scrisoarea, numele martorilor, ale oamenilor din sat, 
semnaturile. Spune: 

- Tovarase, du-te acasa. Dumneata nu ajungi bine acasa si problema 
e rezolvata. 

Atunci Guluta se apleca inaintea lui Dej ca in fata patriarhului, 
multumindu-i, gata, gata sa cada in genunchi, sa-i pupe mana de bucurie ca 
a rezolvat problema. Dej n-a mintit. Guluta n-a ajuns inca bine acasa si iata 
ca problema era rezolvata! Cei care au semnat scrisoarea erau arestati, 
Guluta - dus la inchisoare si anchetat; mos Tanase, initiatorul, a primit 
optsprezece ani. Asa a venit in celula aceea, cu tot lotul dupa el. 

Mos Tanase, fund om batran, supus de Securitate la un tratament 
inuman, s-a imbolnavit. Dadea semne primejdioase de pierdere a vietii. A 
apucat sa ne spuna: „Asta e fiul meu, Tanase Vasile, care astazi e de 
serviciu". Buna informatie! Inginerul Dionisie Nichitovici, refugiat dintr-o 
comuna de langa Cernauti, care traia in Campulung Moldovenesc, era sef 
de celula. El dadea raportul dimineata si seara, reprezenta oamenii. A batut 
la usa, a venit sergentul major Tanase: 

- Ce vrei? 

- Die sergent major, avem aici un batran grav bolnav, care isi pierde 
cunostinta; va rugam sa aduceti medicul. 

- Bine, a zis, dar se facu amiaza si el, iesind din schimb, a fost 
inlocuit. Cand sosi la raport, dimineata, i s-a facut aceeasi propunere. La fel 
rosti: „Bine." §i iarasi timpul inainta spre miezul zilei. Pe la 10-11 i se bate 
din nou in usa si i se cere insistent sa anunte medicul. Atunci el sari ca un 
balaur, urland: 

- V-am spus o data sa nu mai bateti la usa, ca va bat in cap cu 
ciocanul asta?! §i ne arata ciocanul cu care verifica gratiile, un ciocan de 
lemn ca o maciuca, intre timp, batranul Tanase muri in celula, fara a i se 
acorda o minima asistenta medicala, impiedicat de propriul fiu, de eel de 
care s-a indurat si 1-a hranit, si 1-a crescut din painea si osteneala lui. §eful 
de sectie, tanarul Vasilica, se dezumanizase total; cinismul sau, se vede, 
arata limpede despre felul de educatie primit in Securitate, despre ce fel de 
protectie umana se facea propaganda atunci, despre iadul rosu care a 
inghitit atatea suflete nevinovate. 

C.H.: Intamplarea a facut ca unul dintre pastorii exemplari ai 
Bucovinei, parintele Casian Bucescu, sa va fie coleg de „inalte studii" chiar 
la Botosani... Sigur, atunci nu aveati de unde sti ca el va deveni cetatean al 
satului nostru natal, al Sucevitei, dupa un lung si dramatic travaliu 

198 



Muntele marturisitor 

existential. Acest om s-a nascut in anul 1907, in satul Bainet, langa oraselul 
§iret; a absolvit Teologia la celebra facilitate din Cernauti (1933); 
mitropolitul Nectarie 1-a hirotonit preot. A pastorit in Broscautii Noi si 
Panca Storojinet, in nordul Bucovinei, intre anii 1933-1940, la Granicesti, 
intre anii 1940-1950, si la Gramesti, din 1950 pana in 1958. Aici, umbra 
malefica a unui confrate i-a retezat dreptul de slujire si propovaduire 
curajoasa a Evangheliei - timp de cinci ani a trebuit sa-1 marturiseasca pe 
Hristos de dupa gratii; a fost vertical, ca si inaintea altarului, si la Botosani, 
si in Aiud, Gherla, Jilava, ca si in gulagul de la Ostrov, muncind la digurile 
care opreau revarsarea Dunarii. 

A suferit, in refugiu, alaturi de credinciosii din Calafindesti, in 1944; 
la vremea coacerii graului, probabil prin august - imi evoca momentul fiul 
parintelui Casian, preotul profesor doctor in muzicologie Florin Bucescu - 
pastorul se intorcea la Granicesti unde il asteptau dreptcredinciosii vii, 
chinuiti de razboi si mizerie, dar mai ales mucenicii, cei morti de tifos 
exantematic. §i nu numai aici, ci si in satele vecine, Tibeni, Satu Mare, 
Darmanesti, Milisauti, Balcauti, Calafindesti. El insusi s-a contaminat de 
aceasta plaga ucigatoare, dar Dumnezeu 1-a pastrat pentru misia Sa sfanta. 
In acest timp, pe caruta, pe proprii cai, alaturi de gospodarii locului, a dus 
piatra pentru noua biserica pe care a ridicat-o pana la nivelul ferestrelor. 
Comunistii au vrut sa-1 impiedice, i-au cerut caramida ca sa ridice din ea un 
camin cultural, chiar langa fereastra casei parohiale, pe un teren proprietate 
bisericeasca, abuziv insusit de primarie. Casian s-a opus: „Ma, daca voua 
va trebuie caramida pentru camin, faceti-va, cum am facut si eu!". Aceasta 
pozitie era considerata ca nesupunere si de aici a inceput calvarul: 
invatatoarea Eufrosina, preoteasa, cu cei trei copii ai ei, a fost nevoita sa se 
mute pe Remezeu, in Vicovu de Jos, spre Putna, iar el, preotul, la inceputul 
anilor '50, trebuia sa-si lase turma si sa activeze in Calafindesti, iubit si aici 
de credinciosi, desigur, dar vesnic regretat de gospodarii din Granicesti. E 
de notat ca parintele Casian, in '44, in timp ce oficia slujba invierii, a avut o 
confruntare dura cu rusii, care au venit in sat ca adevarati ocupanti, 
bezmetici de betie si dedati la jaf. Un soldat sovietic a intrat in biserica 
veche din Granicesti si a intins arma spre preot: „Strileai, batiuska!", striga 
barbarul. Preotul isi schimba fata, dar amintindu-si Juramantul de la 
hirotonire continua sa citeasca Evanghelia. „Campania pentru 
colectivizare", aceasta urgie care a pervertit mentalitatea casta a taranilor 
nostri a gasit in parintele Casian un oponent declarat. Primarul 
Granicestilor, un aservit propagandei comuniste, incult si infatuat, cum sunt 
multi dintre primarii nostri si astazi, porunci ca liturghia sa se termine la 
ora 10, in zile de sarbatoare. Casian insa stia ce e in tipicul Bisericii si nu a 
facut concesii. §i, nu e de ascuns, nu putini din cei cu har si-au uitat 
menirea pe vremea prigoanei, nu dupa apostolul Iubirii, loan, lucrand, ci 

199 



Constantin Hrehor 

dupa vanzatorul Iuda. 

Parintele Casian a fost imbarcat intr-o noapte din anul 1958 intr-o 
marina a Securitatii, lasand timp de cinci ani totul in seama lui Dumnezeu. 
In inchisoare slujea sfanta Liturghie, cu paine si cu apa, convins permanent 
ca Dumnezeu pe toate le poate schimba intr-o clipa, ca painea Trup se face, 
iar apa - Sange, sfanta Euharistie. S-a eliberat in iulie 1963, executand inca 
doi ani de domiciliu fortat la Radauti. Din 1965 a slujit la Sucevita pana in 
1986, ridicand prestigiul locului la cote nebanuite, fiind cautat de 
credinciosi din diferite locuri, inclusiv de mai tinerii ofiteri, judecatori, 
profesori si chiar oameni din Securitate, carora le oficia in secret slujbe, 
spovedanii, botezuri si cununii. Un om muncitor si un intelectual de un 
optimism si de o cuprindere afectiva cum nu se nasc oriunde si oricand a 
fost parintele Casian. In procesul politic care a avut loc la Siret, in 1958, 
pastorul vertical Casian Bucescu a spus aceste cuvinte memorabile, 
raspunzand acuzatiilor ca ar fi sabotat ordinea social a comunista si ca a 
facut jocul politic al imperialismului: „Nu am facut parte din nici un partid 
si nu am sabotat politica si economia Romaniei, slujind interese straine. 
Toata viata am slujit Biserica lui Iisus Hristos, urmand regulile si 
invataturile mamei poporului romanesc". Replica a fost pe potriva, 
„civilizata" ca si doctrina timpului: „Ma, banditule, tu cum vorbesti in fata 
completului de judecata?". Parintele Casian a spus scurt si exact ceea ce si 
Mantuitorul a spus in pretoriu: „Am spus numai adevarul!". La Sucevita, 
senectutea-i apostolica nu a fost luminata de intelegerea care i s-ar fi 
cuvenit, s-au gasit potrivnici, urmasi ai semanatorilor de neghina, 
colaboratori chiar cu ierarhii de sus, care 1-au mahnit pro fund si 1-au facut 
sa se interiorizeze, sa-si inteleaga sinele in aceasta lume bantuita de 
minciuni si tradari, unde cei „mici de zile" si „mari de patimi", dupa 
cuvintele lui Eminescu, colcaie in gloria lor efemera, uitand ca slava e a 
celor care rabda pana la sfarsit. La 17 noiembrie 1986 a trecut sub cununa 
maririi, odihnind aproape de streasina bisericutei din Sucevita. 

Gv.V.: Foarte emotionanta aceasta pagina, un medalion de aur 
scump! Preotul Bucescu ne-a invatat cum sa ne rugam in comun, asta am 
invatat de la el in temnita. Ce s-a intamplat? Eram impreuna cu el in 
rugaciune, unul langa altul, in genunchi. Asa ne-a spus: „Sa fim toti 
laolalta, un minut, ca nu dureaza mai mult de doua-trei minute rugaciunea, 
dar nimeni sa nu se gandeasca atunci aiurea, ci toti deodata numai si numai 
la Dumnezeu. Si toti in genunchi!" 

Odata, gardianul ne-a prins, iar dupa ce ne-a apostrofat ca un ateu ce 
era, ca inchisoarea nu-i loc de intruniri religioase, 1-a luat pe parintele 
Casian, 1-a dezbracat si i-a aplicat douazeci si cinci de lovituri pe pielea 
goala, pe spate. Sa nu uit sa spun ca uneori eram siliti, noi, cei din celule, sa 
ne alegem marimile si formele bastoanelor de cauciuc pentru a fi torturati; 

200 



Muntele marturisitor 

unele erau triunghiulare, altele, rotunde, semirotunde, p atrate ori cu noduri. 
Preotul a lesinat de vreo doua-trei ori, iar dupa ce si-a revenit, ne-a cerut 
scuze tuturor: ..Oameni buni, sa nu fiti suparati pe mine ca v-am propus sa 
stam impreuna in genunchi la rugaciune. 

Pana atunci, unul se ruga intr-un colt, altul intre paturi, altul sta pe 
tineta. Ori el, stiind bine ca „acolo unde vor fi doi sau trei adunati in 
numele Meu, acolo voi fi si Eu", ne strangea pe toti cei aproape treizeci de 
oameni intr-un singur dull. Au primit lovituri si ceilalti, iar el, parintele, 
le-a cerut iertare la fiecare in parte, caci nu a banuit ca vor intra calaii si in 
timpul rugaciunii. Preotul a primit douazeci si cinci de lovituri caci era 
initiatorul, liderul grupului de rugatori, ceilalti cate zece-douasprezece 
lovituri. Sigur, ca si multi alti slujitori ai Bisericii, de diferite confesiuni, si 
parintele Bucescu a cunoscut asprimea inchisorii, dupa spusele lui, tot din 
cauza unei delatiuni. A scris ceva impotriva comunistilor care persecutau 
Biserica, o anonima care a fost detectata de un frate intru Hristos, vanitos, 
invidios pe succesul pastoral al parintelui Casian. In urma torturilor a 
recunoscut ca anonima ii apartine, s-a facut o expertiza grafologica si nu a 
avut cum se apara. Era sa-si piarda viata in inchisori din cauza turnatorilor. 

„in spatele fiecarui arestat, deportat, condamnat, ucis de regimul comunist 
se afla un Iuda, care a parat, a cerut, a obtinut un bun material, o functie sau 
o decoratie sau si-a satisfacut setea de razbunare asupra vecinului sau 
consateanului sau, si-apoi, in tihna, si-a rontait cei treizeci de arginti." 

(I. Gavrila-Ogoranu) 

„Rea va fi lumea, atata timp cat oamenii nu vor incepe sa creada in 
oameni" 

(Karel Capec) 

„Acesti martori, cand stralucitori, cand obscuri si ascunsi, asuma deplin 
istoria. «Prieteni raniti ai Mirelui», martirii sunt «spicele de grau secerate 
de regi pe care Domnul le-a pus in hambarele imparatiei»." 

(Evdochimov) 

„Prin maretia marturisitorilor si a martirilor sai, crestinismul este mesianic, 
revolutionar, exploziv. Evanghelia spune ca, de vreme ce chipul lumii 
vechi trebuie adus la cele noi, imparatia se ia cu asalt." 

(Evdochimov) 

„...luminozitatea trupului si usurarea lui pana aproape de levitatie nu se 
impaca nici cu plagile deschise, nici cu alta forma de «dolorism». Rasaritul 
adora Crucea nu ca pe un lemn al supliciului, ci ca pe arborele vietii care 

201 



Constantin Hrehor 

inmugureste iarasi in centrul lumii. Semn de victorie, Crucea recapituleaza 
lumea pe bratele sale si sfarama portile iadului." 

(Evdochimov) 

C.H.: Sa prindem aici si relatarea despre un alt slujitor in „Duh si 
adevar", despre monahul de la Rohia... 

Gv.V.: Vom ajunge si acolo, cand vom vorbi despre Gherla. Dar 
acum sa mi se dea putin ragaz sa spun cate ceva despre reeducare. Aceasta 
formula blestemata a pornit de la Suceava, dintr-o sinistra puscarie extrem 
de crunta. Au fost trei colonei trimisi in Rusia pentru a se instrui dupa 
metodele lui Pavlov si Makarenko. Propagandistul Alexandru Bogdanovici 
a dovedit un zel iesit din comun, a influentat tineri inocenti, onesti, 
facandu-i prozeliti ai metodelor bestiale. Reeducatorul dorea sa-1 determine 
pe „incarcerat" sa initieze un act de anihilare, de distrugere interioara a 
„genului de viata" de care fusese atasat pana atunci (Hie Badescu si Dan 
Dungaciu), adica se urmarea o „autodesfigurare antropologica", o 
„transformare a eului". Dar despre „caracterul antinomic si anticristic" al 
acestei metode sunt studii pertinente si eu nu ma lansez aici in asertiuni 
carturaresti. Oricum, Pitestiul a atins o culme in aceasta privinta, care il 
face unic in lumea Europei, o agresivitate de jungla. Omul era pus intr-o 
situatie de indobitocire. Se arata ca omul poate fi redus la primitivitate, ca 
poate deveni salbatic. Instructia pe care a primit-o seful tortionar Eugen 
Turcanu, student de la la si si Rinschi, i-a deformat ingrozitor si cu aceasta 
experienta s-au aratat foarte ingeniosi la Pitesti. Cei supusi reeducarii nu 
aveau voie sa doarma, erau batuti si obligati sa faca totul impotriva lor. 
Dupa vreo doua-trei zile de supliciu, „ucenicii", victimele adica, erau 
trecute prin examen: 

- Ba, ma-ta a fost curva? 
-Nu. 

- Nu? Si urmau loviturile pana cand „Nu" se facea „Da". „- Tat' tu a 
fost badit? Tu ai facut cutare si cutare...? 

- Da." Daca ziceai „da", scapai; recunosteai si scapai. 

Erai obligat de imprejurari sa-ti pervertesti constiinta. Daca nu 
acceptai „pactul cu diavolul", primeai nu numai batai groaznice, ci urma 
infometarea, ti se aducea la patru-cinci zile doar o cana cu apa sau dupa 
patru-cinci zile o gamela plina cu tocana, cu carne si cartofi. Imediat 
organismul slabit reactiona. Auzeai: 

- Am nevoie afara... 

- Stai asa, la noi domnii nu merg afara, folosesc farfuria... 

Si-ti da farfuria. Daca refuzai, ciomagul era pe spinare. Si urma 
umilinta pe care, din pudoare, nici nu o mai descriu... 

Bataia tinea pana cand omul accepta. Nu accepta, murea. Accepta, 

202 



Muntele marturisitor 

scapa. 

C.H.: Extraordinar!!! 

Gv.V.: V-am spus, salbaticie e putin spus. Asa au facut Turcanu, 
Livinschi si multi au murit in reeducare, foarte multi. 

Dupa ce treceai toate probele, erai pus tu instructor si ti se dadeau 
detinuti ca sa-i reeduci. Asa intelegeau ei reeducarea. Dar, intr-o buna zi 
cand s-a oprit reeducarea si a urmat un proces, locotenentul major 
Acatrinei, care trebuia sa patroneze aceasta actiune, s-a impuscat, ca sa nu 
apara la proces. I s-a dat pistolul si i s-a spus: „Dumneata trebuie sa 
dispari!". S-a dus in cimitir si s-a impuscat. Livinschi si cu Turcanu au 
venit la proces. Au venit gardieni si ofiteri care au spus acuzator: 

- Acesti banditi si-au facut de cap, au incalcat toate instructiunile pe 
care le-am dat noi pentru supravietuirea normala a detinutilor in inchisoare; 
si-au facut de cap, au facut crime de neiertat. In urma acestui simulacru, 
bravii reeducatori, docili comunismului mincinos, dupa cum se stie si-au 
incheiat glorioasa cariera prin impuscare la zid. 

C.H.: Voi cita dintr-o carte extraordinara, care ar trebui citita de 
tineri si nelipsita din biblioteca, din cartea „Marturisiri din mlastina 
disperarii", fragmente despre tortionari, despre „Turcanu, Popa Tanu, 
Livinschi si Caba, cei care fusesera si la Suceava", care alaturi de „S. 
Hogescu si altii au inceput demascarile la Pitesti", continuandu-le la 
Gherla, „torturand sute de detinuti pentru a-i sili sa-i denunte pe ceilalti": 

„La Suceava, Pitesti, Gherla, si in toate inchisorile politice bolsevice, 
necredinciosii au incercat sa demonstreze experimental ca ratiunea, 
gandirea, constiinta si toate facultatile sufletesti ar fi doar produse ale 
materiei, un fel de «secretii» ale trupului. 

Concluzia acestei teorii satanice este ca actionand asupra trupului, 
putem transforma constiinta, adica eul profund al omului, chipul propriu al 
fiecaruia. 

Prin «reeducare», eel rau si slugile sale s-au strans sa nimiceasca eel 
mai scump dar al lui Dumnezeu: libertatea constiintei, care nu tine seama 
de nici o ingradire materiala, trupeasca, in aceste puscarii ale Antihristului 
lupta a fost duhovniceasca; scopul nu a fost exterminarea fizica, lucru usor 
de infaptuit, ci uciderea sufletului (de altfel, victimele nici nu aveau voie s a 
moara, sinuciderea fiind cea mai grava infractiune, dupa cum vom vedea)", 
scrie editorul lui D. Bordeianu. 

„La Pitesti si Gherla nu s-a pus niciodata problema reeducarii care, 
oficial, nu se facea cu bata si cu cele mai groaznice torturi, ci prin mijloace 
pasnice, prin cuvant si convingere, prin argumente rationale. De fapt, pe 
comunisti nu i-a interesat si nu au cautat niciodata sa faca reeducarea 
adversarilor, ci doar sa se foloseasca de ei si sa-i compromita. Ei nu erau 
adeptii reeducarii dusmanilor, pentru ca ideologia lor se baza pe teroare, 

203 



Constantin Hrehor 

ura si minciuna. 

Prin demascare, ei n-au cautat altceva decat continuarea anchetei, dar 
nu prin agramatii si neispravitii pe care-i angajasera in Securitate cand au 
infiintat-o, la inceputul anului 1949, ci prin detinutii insisi. Astfel 
Nicolschi, prin Turcanu si ajutoarele lui, a aplicat cele mai groaznice torturi 
ca sa declari tot ceea ce stii, si ce nu stii, despre tine si despre altii." §i 
concluzia: „La Pitesti si Gherla a fost iadul pe pamant si mai rau nu ar fi 
purut fi. De aceea, oamenii nu vor intelege niciodata ce s-a intamplat 
acolo." 

§i pentru ca aceasta epoca a crimelor este deosebit de pertinent 
ilustrata de fostul detinut Dumitru Bordeianu (n. 15 aug. 1921 in comuna 
Draguseni, Suceava, prigonit timp de un sfert de veac, stabilit in Australia, 
din februarie 1989, decedat dupa o zi de la implinirea varstei de 81 de ani, 
in 16 aug. 2002), pentru cunoastere, in speranta ca nu vom ingreuna lectura 
„Muntelui marturisitor", adaug aceasta... fisa: 

„Cand Turcanu a ajuns la usa, mi-am dat seama cat era de atlet si cat 
eram noi de neputinciosi si slabiti. Singur ar fi purut dobori o suta dintre 
noi. §i el, insa, si toti cei din comitet, aveau un regim alimentar special." 

„Era un barbat frumos, iesit din comun, cu capul mare, cu trasaturi 
fine, fruntea lata, buze senzuale, parul castaniu spre blond, ondulat si nasul 
de tip clasic, grecesc. Ochii mari, exagerat de mari, albastri, foarte 
expresivi. Cand se incrunta, te inspaimanta. Barbia, specifica tipului 
voluntar. Radea rareori si rasul lui era placut, atragator." 

Avea „o inteligenta iesita din comun si o memorie formidabila, isi 
aducea aminte de tot ceea ce declarase fiecare student la Bucuresti si la 
Gherla. Era atat de satanizat ca nu mai stiai ce sa crezi despre el. §tiu ca era 
casatorit cu o fata frumoasa si ca avea o fetita". 

„Devenise o bruta degradata si satanizata. Pe unde trecea el, prin 
camerele de tortura, pe coridor, la camera 4 spital, unde se scriau 
declarative obtinute prin chinuri, Turcanu raspandea in jurul lui o groaza si 
o frica incat tot ce era viu inmarmurea. 

Turcanu devenise un instrument orb de care se foloseau comuni stii. 

Iar rasplata au fost niste rafale de anna care i-au ciuruit atleticul 
corp. Sangele celor pe care i-a ucis a cerut judecata de care sa nu poata 
scapa. §i omul ticalos a cazut victima propriei ticalosii. 

In anchetele si declarative pe care le-a dat inainte de a fi condamnat 
la moarte si executat, sunt convins, asa cum 1-am cunoscut - vazandu-1 in 
situatii nestiute de altii - ca Turcanu si-a dat seama ca a fost inselat. 

Turcanu sustinea ca nu e crestin, cu toate ca fusese botezat si cununat 
crestineste si, pe deasupra, crescut de mama lui in spiritul moralei ere stine. 
Totusi, e posibil ca acestea sa fi dus la mustrarile de constiinta si la 
recunoasterea erorii pe care o facuse." 

204 



Muntele marturisitor 

Alexandria Bogdanovici - incepatorul metodei reeducarii a fost „ucis 
miseleste, prin cele mai groaznice torturi, care au durat un an si patru luni". 
Arata ca un mort. Pe oasele lui nu mai ramasese decat pielea intinsa si ochii 
mari infundati in orbite, in care mai licarea doar un strop de viata. (...) Cata 
suferinta si durere, cat chin! §i cata rabdare a avut acest tanar ca sa poata 
suporta torturile, ca nimeni altul dintre noi, cei ce am trecut prin Pitesti! 
Turcanu 1-a ucis, probabil din ordinul lui Nicolschi, pentru c a nu acceptase 
reeducarea violenta, vrand „sa duca regimul in eroare" prin jocul de-a 
„inteligenta". Cum insa nici Turcanu si nici ajutoarele lui nu mai sunt 
pentru a marturisi, singurul care cunoaste adevarul in acest caz a ramas 
Nicolschi. 

C.H.: Interesant, Nicolschi, liber si ferice, a trait boiereste pana nu 
demult la... Sibiu. Despre Popa Tanu de asemenea ni se relateaza ca a 
scapat neexecutat. Despre Turcanu, portretizat in detalii in „Marturisiri din 
mlastina disperarii", „figura sinistra si controversata, desi student stralucit 
la drept", se spune ca a cazut victima „propriei sale mandrii, manat de un 
orgoliu patologic, constient fiind de valoarea sa intelectuala si de vointa sa 
care trecea peste orice; astfel ca, pentru a-si atinge scopul, nu s-a dat in 
laturi de la cele mai odioase crime si bestialitati". Despre eel executat de 
chiar stapanii sai astfel incheie D. Bordeianu: „nu m-am temut de el ca 
ucigas. L-am compatimit mai degraba, considerandu-1 o victima a 
minciunii si diversiunii comuniste." 

Gv.V.: Nici nu putea fi alta concluzie! Atata vreme cat comunismul 
nu e altceva decat exacerbarea minciunii. Asa se proceda - cand jocul 
comunistilor, dupa metodele preluate din Rusia nu era dus pana la capat, 
cand se faceau loc suspiciunilor, obedientii Puterii se desculpau fatarnic, 
grosolan, derutant, voind cu orice pret sa-si pastreze „fata umana": 
„Partidul n-a stiut nimic din ceea ce au facut banditii acestia, de teroarea cu 
bietii detinuti din inchisori", se spunea cu eras a ipocrizie. Dupa cum 
vedeti... aparau viata detinutilor politici, care trebuiau sa traiasca in conditii 
umane! „§i-au batut joe, au incalcat dispozitiile partidului si trebuiau 
condamnati la moarte, sa stie Apusul ca noi nu toleram astfel de crime!"... 

C.H.: Multe lucruri sunt incredibile! 

Gv.V.: Multe. Dar sa nu-i uit nici pe cei trei calai din Gherla, 
plutonierul Buruianu si fratii §omlea, plutonieri amandoi. Aveau peste o 
suta de kilograme fiecare. Al patrulea criminal mare era locotenentul major 
Istrate, un om sub tire, slabut, dar calau mare. A fost o greva in Gherla, s-au 
blocat detinutii inauntru, au pus paturile in usa si el a tras cu pistolul, prin 
vizeta, in celula. I-a batut pe bietii oameni, i-a imprastiat prin toate celulele, 
dar intai i-a aruncat la izolare. Ce-au patit oamenii din celula aceea, 
fereasca Dumnezeu! Unii au innebunit, altii au murit... 

Daca ma veti intreba de nebunie, va voi spune ca am intalnit multi 

205 



Constantin Hrehor 

scelerati. De exemplu, imul Romila, de la Iasi, fost agent SSI (Servicul de 
Siguranta al tarii). Nu stiu cine si cum 1-a batut, il cunostea pe unul Balici, 
de la Iasi, pe Sava Dumitrescu, seful Brigazii L (legionari) care il avea sub 
ordinele lui. Ei nu mi-au spus cine 1-a batut si cum a innebunit. Romila era 
complet nebun, nici nu vorbea, numai urla, striga ca un animal, imi 
amintesc de asemenea de un parasutat din Germania, de un legionar, unul 
Sasu. Acesta a vrut chiar sa se sinucida; s-au folosit metode grozave 
impotriva lui. Nu stiu daca s-a eliberat sau a murit. Era nebun, la Gherla, 
foarte grav. Aproape in fiecare celula era cate unul care se auzea urland, in 
Jilava am avut aproape pe unul Vasile Tartu, un ungur; el spunea: „Nem 
Tartu Vasile, Tart Vas". Se scula cateodata noaptea si urla la geam de te 
speriai, ca o fiara. Urina in pumn si bea, mamaliga o arunca afara, era 
nebun de tot. 

C.H.: Pe acestia nu-i lichida? 

Gv.V: Nu, stateau cu noi prin celule, ne amplificau teroarea. 

C.H.: Sa innebuneasca si cei care stau cu ei! 

Gv.V: Erau probleme, in sfarsit, inca un caz deosebit de la Gherla. 

Cum am spus, inchisorile, oricat s-au vrut a fi locuri de distrugere, 
spirituals a omului, chiar daca in plan fizic mai reuseau sa faca ceva, pe 
plan spiritual nu prea au inregistrat succese. Se gaseau preoti care tineau 
echilibrul spiritual si, chiar daca nu erau preoti, era cate un om mai religios, 
mai cunoscator al dogmei crestine, care tinea locul unui preot. Se faceau 
rugaciuni, se povestea din Biblie. Tot timpul era o intretinere a flacarii 
spirituale, meat nici in libertate nu se reusea o asemenea emulatie. Aici 
n-aveam alt ideal decat sa supravietuim. Pentru aceasta luam masuri ca sa 
contracaram teroarea si situatia cotidiana. Fizic n-aveam cum, caci hrana ne 
distrugea, bataia ne distrugea, dar spiritual noi nu cedam. Asta a fost ceva 
extraor dinar. 

C.H.: Forta spiritului! Cunoasterea idealului, oamenii providentiali! 
Un exemplu, peste care din pacate trece inca si acum indiferenta Bisericii 
ar fi, dintre neclerici, „sfantul inchisorilor", Valeriu Gafencu, detinut 
tuberculos ingrijit de studentul medicinist Lefa la Targu Ocna, el insusi un 
ucenic „mistic". Acolo a avut loc miracolul convertirii pastorului 
Wurmbrand, trecut prin demascari, torturat si macinat de tuberculoza. 
Gafencu i-a dat pastorului antibioticele sale, refuzand sa le primeasca, 
considerand ca la epuizarea pe care o simtea, nu ar mai putea avea vreo 
actiune. Evreul eretic Wurmbrand s-a botezat in rit ortodox - ca si N. 
Steinhardt - dar dupa eliberare, emigrand, s-a intors la protestantism. 
Alaturi de Gafencu, omul epifanic, nu trebuie uitati nici martirii Gioga 
Parizianul, trecut prin etuva, salvat ca tinerii din Babilon, luminat la chip ca 
si parintele care, in tortura fund, auzea de la camarazi: „Striga, parinte, ca 
te omoara!" - acesta, nefiind altul decat preorul Dumitru Bejan care replica: 

206 



Muntele marturisitor 

„Ce sa strig, daca nu simt nimic?", dar si Hie Lacatusu (n. 1909 in comuna 
Crapaturile - Valcea, mort in Bucuresti, in 1983; dupa cincisprezece ani de 
la inmormantare, cand a fost depusa in mormant sotia sa, trupul preotului, 
ca al mucenicilor, arata precum sfintitele moaste). Oare convingerile 
politice, oricare ar fi acestea, sunt mai tari decat probele pentru canonizare? 
De ce in Biserica romano-catolica sunt locuri in calendare pentru 
beatificari? Un marturisitor cu mare prestanta in temnite si in afara (pacat 
ca Biserica 1-a oprit sa liturghiseasca in 1979, docila autoritatilor timpului), 
nu poate face tenia unei dezbateri sinodale? 



SCARA LA CER 



Un fir de paianjen 

Atarna de tavan 

Exact deasupra patului meu. 

In fiecare zi observ 

Cum se lasa tot mai jos. 

Mi se trimite si Scara la cer - zic, 

Mi se arunca de sus! 

Desi am slabit ingrozitor de mult, 

Sunt doar fantoma celui ce am fost, 

Ma gandesc ca trupul meu 

Este totusi prea greu 

Pentru scara asta delicata. 

- Suflete, ia-o tu inainte, Pas! Pas! 



(Marin Sorescu) 



„Diferenta era in zelul lor fierbinte si in credinta inflacarata a lor, ce crestea 
tot mai puternic in fata prigoanelor, a inchisorilor, a schingiuitorilor, incat 
lumina cu mult mai multa stralucire decat flacarile focului in care li se 
mistuiau trupurile lor." 

(Petru Popovici) 

„Tocmai in aceasta consta taina credintei in Dumnezeu. Tocmai aceasta o 
face sa fie puternica, tare, frumoasa, mantuitoare si vesnica. Sa fii lovit si tu 
sa-i saruti pe chinuitori! Sa fii condamnat la moarte si tu sa te bucuri! Sa fii 
ucis pentru Hristos si tu sa ierti pe toti!" 

(Hie Cleopa) 



207 



Constantin Hrehor 

„Numai prin jertfa proprie se apara credinta in Dumnezeu. Mucenicii nu 
varsa sangele altora, ci pe al lor. Nu urasc pe nimeni, desi sunt urati de cei 
rai si necredinciosi. Nu se razbuna niciodata, ci iarta pe ucigasi. Nu se tern 
de moarte, ci asteapta sa fie cat mai repede dezlegati de trup, caci cred in 
viata vesnica si doresc sa ajunga mai degraba la Hristos." 

(Hie Cleopa) 

„in vreme de pace nu-ti aminti cele pe care le-a grait fratele in vremea 
supararii, fie de ti le-a spus in fata, fie de le-a spus altuia, iar tu le-ai auzit 
dupa aceea. Ca nu cumva, tagaduind cugetele pomenirii de rau, sa te intorci 
iarasi la pierzatoarea ura asupra fratelui." 

(Maxim Marturisitorul) 

„... am aflat «cheia» cu care sa incui usa lumii din care veneam, si s-o 
deschid pe aceea a lumii in care intrasem. Asa ca, intai am curatit inima de 
lumea din care veneam: daca-mi aminteam de lucruri urate, imi reprosam 
ca le-am facut. Deci, si intr-un caz si in altul - suferinta." 

(D. Bordeianu) 

„Fericiti sunt cei ce se linistesc in intregime, fie ascultand de vreun 
faptuitor sau isihast, fie lini stindu-se si iesind din toate grijile, in ascultarea 
de voie dumnezeiasca, cu ravna si cu sfatul celor incercati, in orice 
indeletnicire cu cuvintele si cu intelesurile." 

(Filocalia) 

„Trebuie sa patrunzi in puscarie fara sa tremuri pentru blanda caldura a 
vietii pe care o lasi in urma. Trebuie sa-ti spui trecand pragul: viata mea s-a 
sfarsit, cam devreme, dar n-am nici o vina. Nu voi mai regasi niciodata 
libertatea. Sunt condamnat sa dispar, acum sau ceva mai tarziu, ins a mai 
tarziu va fi inca si mai greu, iar mai curand va fi eel mai bine. Nu mai am 
nimic sa-mi apartina. Cei apropiati au murit pentru mine, si eu pentru ei de 
asemenea, incepand de astazi, trupul meu nu imi serve ste la nimic, imi este 
strain. Doar spiritul si constiinta imi raman scumpe si mai au importanta in 
ochii mei. In fata unui astfel de prizonier ancheta va fi zdruncinata! Va 
invinge doar eel care va renunta la toate!" 

(Soljenitin) 

C.H.: Dvs, in anchete, vi s-a pus problema religiei? 

Gv.V.: Nu. In general fenomenul reeducarii avea aceasta 
componenta. Targul era scurt: «Crezi sau nu crezi?». Dae a spuneai „Nu", 
era mai simplu. Dar diavolilor nu le era destula aceasta afirmatie. Nu se 
scapa ieftin de la interogatoriu. Se asteptau acuze, blasfemii, injurii; se 

208 



Muntele marturisitor 

facea teatru hilar la sarbatorile mari. La Nasterea Domnului, inventandu-se 
versuri triviale pe melodiile colindelor, se imita Via Cruris, rastignirea, se 
blasfemia inocenta Maicii Domnului. Se promovau spectacole orgiace pe 
care mai bine sa le uitam decat sa mai adaugam la vechile profanari, alte 
pacate, prin rememorare... Desigur, afirmatiile depindeau de taria fiecaruia. 
Voi vorbi si ceva despre tineri, despre copiii inchisi. 

La Campulung Moldovenesc, sub supravegherea pedagogic a a 
profesorului Nichitovici, un inginer refugiat de langa Cernauti, activ la 
Scoala de Silvicultura, printre multi copii din Moldova si din alte zone, 
erau doi baieti din Bacau. Unul din ei se numea Aurel Cornita, un copil de 
vreo 18-19 ani. A fost luat si adus la detinutii politici. A implinit majoratul 
la inchisoare... 

C.H.: La asa o varsta? 

Gv.V.: Da, erau multi de 15-17 ani. 

C.H.: Ce li se punea in spate? Ce vina aveau? 

Gv.V.: Multi erau elevi de prin licee, din scoli unde s-au facut 
diferite organizatii. Erau arestati, condamnati; la Ocnele Mari, acolo, 
intr-adevar, aveau un regim un pic mai bun. Dar si acolo era teroare si 
bataie. Cornita avea condamnare doi ani. La Gherla, in celule erau 
condamnati de la doi ani, la munca silnica pe viata, diferiti insi, pentru toate 
infractiunile. Ce s-a intamplat? Nichitovici, fiind refugiat, i se cautau mereu 
motive ca neaparat sa intre in puscarie. L-au acuzat ca ar fi tinut in fata 
elevilor un discurs foarte grav, cu referinte la comunism, prin care se 
condamna comunismul. L-au anchetat; el nu a recunoscut. I s-a spus: 

-Avem martori. 

- Aduceti martori! a spus Nichitovici. „Daca spuneti ca am vorbit in 
fata elevilor, aduceti elevi, sa vedem ce vor spune. Eu stiu ca n-am vorbit." 
Au luat doi baieti, pe aceia doi, si i-au batut la militie, i-au amenintat ca, 
daca nu recunosc ca Nichitovici a spus ce-a spus, vor lua doi ani si vor fi 
alaturi cu el. Nu au recunoscut, dar cand au simulat c a ii dezbraca, ca le iau 
sireturile, copiii au spus: „Domnule, a zis!" 

- Pai, gata. Noi sa ne rugam de voi? Sunteti si voi ca banditul acela? 
Sunteti copii tineri, care aveti viitorul in fata. Voi trebuie sa fiti alaturi de 
noi si sa ne intelegeti, caci si noi va intelegem. V-am dat posibilitatea sa va 
scolarizati. De ce sunteti alaturi de banditii acestia care...? 

Teorie. Sosi ziua procesului lui Nichitovici. Baietii au fost adusi 
acolo, in fata tribunalului militar. Baietii tac, nu recunosc. 

- Cum, nu va recunoasteti declaratia? incerca judecatorul, stupefiat. 

- Da. Ne-au amenintat ca ne condamna. Ne-au si batut la militie si 
am recunoscut ceea ce ne-au spus ei, dar asa ceva domnul profesor n-a 
vorbit. 

- Inca o data va intreb, a vorbit Nichitovici de comunism, asa-i? 

209 



Constantin Hrehor 
-Nu a vorbit! 

Garda i-a condus in boxa. Li s-au luat sireturile; tribunalul i-a 
condamnat la cate doi ani. Cornita nu avea gamela, a luat o cana de 
aluminiu pe care o tineam noi pentru a vorbi la perete; a uns-o cu sapun si 
apa, dupa aceea a pus var pe ea, iar cu paiul din saltea scria. Literele se 
vedeau foarte greu. Altfel se vedea scrisul pe talpa bocancului sau pe 
fundul gamelei. Cana de aluminiu fiind alba, pe praful alb se citea greu: 
Tanarul s-a dat langa un geam sa poata scrie, marunt, marunt. Pe vizeta 1-a 
vazut plutonierul Buruianu. A intrat, copilul a dat cana la spate. Buruianu, 
nervos, a luat cana pe deget si 1-a lovit in cap pana a ramas cu toarta in 
mana, iar cana s-a turtit. Dupa aceea, la o zi de la incident, cand am dat cu 
mana pe cap la el, erau numai cucuie, vreo zece-doisprezece cucuie avea in 
cap saracul. Era urgie sa te prinda ca scrii ceva, ca inveti sau ca faci altceva 
decat cerea programul lor de indobitocire. 

C.H.: §i dumneavoastra, cei care erati prezenti la acest gest atat de 
groaznic, nu ati reactionat in nici un fel, nu aveati cum? 

Gv.V.: Unul dintre noi daca ar fi spus: „Ce faci, domnule, ca il 
omori?!" sau „Lasa-l, domnule, in pace!", imediat era luat si bagat la 
izolare. Acolo erai sortit sa-ti pierzi viata. Erau metode in asa fel folosite, 
incat viata, fara nici un pret inaintea odiosilor tortionari ori a caraleilor din 
temnite se putea pierde fara ca vinovatii sa fie trasi la raspundere. 
Malaxorul mortii functiona diabolic, nici o clip a din cate au fost nu putea fi 
consumata in siguranta. Omul indobitocit nu avea valoare nici cat un cobai 
martirizat cu seninatate de experimentalisti. Numai omul, celula vie a 
Bisericii, intelegea altfel si existenta proprie, si responsabilitatea fata de 
semeni, si obligatiile fata de maretia lui Dumnezeu. 

C.H.: De la Campulung Moldovenesc „am cules" o poveste 
cutremuratoare, despre un tanar caruia i s-au furat idealurile. 

Pomenesc aici un nume de care poate ca nu stiti, de un descendent al 
familiei Chiras; il pomenesc pe Vasile Vespazian Chira§ (n. 1928), fiul 
padurarului Anton Chiras care era frate cu Toader... 

A fost arestat de Securitate in 1949 alaturi de inca doi studenti la 
Iasi, unde era inscris la Facultatea de Mecanica. Colonelul de trista 
amintire, Popik a pronuntat la Iasi o condamnare la cinci ani pentru „crima 
de uneltire impotriva ordinii sociale si sigurantei statului". Avea atunci 23 
de ani. De la Suceava unde a cunoscut ospitalitatea celulelor 12, 13, 17 si... 
„celula neagra" - celule pe care le-am vizitat cu multa curiozitate eu 
insumi, intru documentare, observand ca sunt aproape integre, ca e la 
subsol inca apa mocnita din acele vremuri si pe pereti nici o spoiala de var 
nou! - pedeapsa s-a consumat la oribilul Canal, la sapaturile intotdeauna 
normate mai crunt decat in epoca sclavagist a. Vasile Chiras - un ins bantuit 

210 



Muntele marturisitor 

de proiecte, autor a mai multe inventii in domeniul tehnic, toate trecute sub 
numele altora, in intreprinderile unde a avut responsabilit ati de tehnician 
mecanic, e acum un om obosit, coplesit de amintiri, cu o fizionomie de 
soim ranit prin care transpare chipul mamei sale Fevronia, rugatoarea lui 
statornica in toti anii de detentie. Cand era de vreo 50 de ani, Vasile Chiras 
semana izbitor cu Aurel Vlaicu; mereu tacut, ganditor, retras, mistuit de un 
destin nedrept, acest om, desi a incercat sa reinnoade firul scolii din care a 
fost exmatriculat -inscrierea secreta a fost deconspirata -, nu si-a atins 
idealul. In inchisoare a fost alaturi de avocatul Vasile Lazar, despre care pe 
parcursul acestei carti amintim. La vremea anchetelor, bataia, calcarea in 
picioare si umilintele de tot felul au fost impartite cu colegul sau student 
Dumitru Gavrilei din Fundu Moldovei. Suferintele au fost greu de suportat 
cu demnitate. Vasile nu a recunoscut nici o acuzatie; a combinat stoicismul 
cu crestinismul in rabdare. Drept este, mi-a marturisit mie recent, ca a avut 
simpatii pentru oamenii muntilor, pentru activitatea lui Sandu si Jean 
Arnautu, fugari cu alti inimosi din Cosna in padurile noastre. 

Dar persecutiile nu s-au incheiat nici dupa eliberare, ca in mai toate 
cazurile celor izbaviti de dupa zabrele. Chemari la politie, declaratii, 
marginalizari; in timpul sarbatorilor legale, obligatii de serviciu, paza, casa 
perchezitionata, albumul cu fotografiile de familie confiscat, suspiciuni etc . 
Activitati in afara pasiunii: in 1954, la fabrica de cherestea Deia -Frumosu, 
unde face un ulcer perforat, apoi la Fabrica de mobila din Campulung, pana 
la varsta de 60 de ani, cand s-a pensionat. Din casatoria cu Ghenuta are o 
fiica, Lenuta, profesoara de franceza, activa in cadrul Consulatului maghiar 
din Cluj; Lidia, actuala so tie - un model de bunacuviinta si generozitate, au 
fost singurele bucurii ale seniorului Vasile Chiras, ale omului pururi marcat 
de zborul sau frant si de indiferenta contemporanilor carora nu le mai plac 
„povestirile de razboi si despre inchisori odioase"... In ianuarie 2003, si-a 
incheiat calatoria terestra. 

Gv.V.: Drept spuneti. Pe tinerii de astazi nu-i intereseaza aceste 
„povesti"; si sunt sigur ca, peste o generatie, doua, daca va fi pace in lume, 
pe locuitorii acelui timp nu-i va preocupa nimic din ce am trait noi. Nu vor 
sti nici anii cand au fost primul si al doilea razboi mondial... 

C.H.: „Oamenii se definesc dupa felul cum se pierd" vorba lui Noica, 
ori cum vedem in Eclesiast: „Nimeni nu-si mai aduce aminte de ce a fost 
mai inainte. §i ce va mai fi nu lasa nici o urma de aducere aminte la cei ce 
vor trai mai tarziu". Dar sa nu alunecam in scepticism - imi amintesc acum 
de o carte uriasa, „Despre eroi si morminte" de Ernesto Sabato - caci, pana 
la urma urmei scribii, istoricii, arhivarii, scriitorii trebuie s a-si infiga inima 
in condei, fara sa se intrebe daca generatiile viitoare le vor cantari in 
biblioteci osteneala. 

Un alt caz in vecinatatea celui inscris, este domnul ing. dr. Teodor 

211 



Constantin Hrehor 

Mardare Gherasim, publicist si memorialist stabilit in America, n. la 
20.03.1929 in localitatea Granicesti, judetul Suceava. 

A fost arestat cu trei zile inaintea terminarii Facultatii de Stiinte 
Economice din Bucuresti, la 21 mai 1952, din caminul de studenti, 
impreuna cu prof. univ. Dionisie Cornea, originar din comuna Bahrine sti - 
Bucovina; acesta pentru o poezie a primit zece ani, iar Teodor Gherasim 
pentru ca a dus alimente pentru cei arestati care zaceau in spitale si in 
inchisori, la gara Tibeni, la un tren ce venea dinspre Nisipitul Putnei 
(alimentele le-a transportat cu caruta; era Joia Mare), a primit doisprezece 
ani... 

A fost arestat de doua ori pentru aceeasi cauza, torturat sa demaste 
colegi de facultate; a rezistat, pierzand doi dinti din fata, cu vanatai pe corp, 
in special la picioare, in loc de doisprezece ani, executand numai patru ani, 
deoarece sentinta initiala nu a rezistat la judecata; tot lotul declarand, fara 
nici un echivoc, ca anchetatorii au fost calai si declarative au fost smulse 
prin presiuni morale si torturi, s-au facut reduceri de pedeapsa; din lipsa de 
probe, a primit cinci ani, decretul de amnistie din octombrie 1955, 
punandu-1 in libertate limitata si controlata. A plecat in Italia, apoi in 
America. 

A primit o diploma si o medalie de la Cambridge Anglia, 
recunoscandu-i-se serviciile speciale facute persoanelor bolnave din 
inchisorile comuniste, fiind declarat „Om al anului 2000-2001". 

A fost selectat printre cei o mie de lideri care au influentat si au 
contribuit la caderea utopiei comuniste. 

Cand a terminat cartea „Astride Two Worlds" i-a trimis-o lui Bush, 
la Casa Alba si 1-a rugat sa ajute Romania sa intre in Europa, de unde a fost 
smulsa o jumatate de secol, demonstrand ca Bill Clinton s-a opus acestui 
demers fara sa cantareasca bine destinul tarilor din estul Europei. I s-a 
raspuns ca a luat nota si s-a tinut de cuvant. 

T.M.G. a fost elevul parintelui Casian Bucescu, la varsta scolii 
primare din Granicesti. La maturitate, in Romania, si-a luat titlul de doctor 
in inginerie metalurgica (17 iunie 2000) pe o teza, inceputa sub indrumarea 
dr. academician I. Rachmuth, depusa inca din 1983 la Senat pentru 
sustinere. 

Autorul este un veritabil ambasador al spiritului romanesc pe p amant 
american. I-a facut cunoscuti pe Eminescu si Brancusi in cercuri mai putin 
patrunse de cultura romaneasca. Este prieten cu stralucitul sculptor 
Camilian Demetrescu si sotul ideal al prozatoarei, de origine irlandeza si 
soprana de coloratura, Louise Gherasim. Scrie despre dictatori si regimuri 
totalitare, public a in „Cuvantul romanesc", „Meridianul romanesc", 
„Columna" etc. E prietenul ziarului „Crai nou" de la Suceava, atras de 
scriitoarea Doina Cernica, cea care „pe langa cultura literara are, lucru 

212 



Muntele marturisitor 

rarisim, o adevarata cultura sufleteasca" (C. Calin), de Doru Octavian 
Popovici, de Constantin Severin si Constantin Hrehor. Cartea sa „Astride 
Two Worlds" - un roman-document autobiografic, a fost premiata si 
comentata ca un eveniment editorial in anul 2000. Teodor M. Gherasim 
este un spirit elevat, din spita umanistilor, un crestin inradacinat in traditia 
Rasaritului, vesnic chemat de lutul de-acasa, un roman mandru de 
descendenta si strabunii sai verticali. §i fiul sau, jurnalistul Gabriel 
Gherasim, scrie in America despre Rezistenta armata din Romania. 

Lista victimelor este, dupa cum spuneti, foarte generoasa. Poate doar 
un dictionar in cateva zeci de volume sa le cuprinda. Multi din cei care au 
suferit si-au luat povestirile cu ei, dincolo de orizontul acestei lumi, mul ti 
nu si-au povestit viata nicaieri, destui nu sunt luati de nimeni in seama. 
Informatiile mele, mereu sporite in teren, ma obliga sa mai lungesc 
pomelnicul. Inserez aici un nume prezent desigur doar in dosarele 
Securitatii, un nume aproape intamplator descoperit. loan Florescu (n. 23 
iulie 1900), a fost bunicul muzeografului Dorel Ursachi din §iret, un taran 
cu cinci copii, cu ceva pamant, fara carte si fara partid. A fost citat in 
procesul din cadrul Tribunalului Militar Tentorial la si. (v. Dosarul nr. 
455/1955) pentru ca s-a incadrat in „organizatia contrarevolutionara 
«Frontul Patriei», sub carmuirea preotului Filip Nicolae", primind carnetul 
de membru de la „acuzatul Gavril Gheorghe". Intre acuzati era si loan 
Hanganescu si, desigur, initiatorul, Constantin Mahu. Opt ani temnita grea 
si cinci ani degradare civic a si - ca in atari cazuri - confiscarea averii! 
Primele adrese: Gherla si Canal; din 1960 - domiciliu in Baragan, o casuta 
de chirpici, fara usa, fara fereastra. §i o slujba - la o ferma avicola. Un 
noroc pentru o... prima doamna de odinioara, ca acelea din „Trecute vieti 
de doamne si domnite"!, da, un noroc pentru vecina casei de chirpici, 
pentru doamna Maria Antonescu, sotia maresalului! In pervazul casei unde 
locuia doamna, foarte discret, caci cu proprietara nu era permis sa deschizi 
vorba, loan Florescu, nemteanul, punea din cand in cand cateva oua, 
trebuitoare la bucatarie. Iar primavara ii ingrijea gradina. 

„Uneltitorul" s-a bucurat de decretul lui Dej in '64, s-a intors in satul 
sau natal, in comuna Timisesti, Neamt, „in 1967", marturiseste D. Ursachi, 
nepotul. „M-a intrebat daca sunt UTC-ist si i-am raspuns: «Da.» Nu a 
raspuns nimic..." Cand isi povestea viata lacrima. A murit in 1990; din 
1989 cand comunismul a cazut in Romania, a inceput sa bea vartos si 
bucuros, cu o euforie explicabila la un taran care in loc sa stranga in maini 
coarnele plugului, si-a simtit mainile stranse in catusele temnitelor absurde 
ca „prim uneltitor". 

§i de pe acelasi traseu al §iretului, unde am prieteni nepereche si 
amintiri romantice, un alt nume, Virgil Totuescu (n. 23 iulie 1921 in com. 
Mariteia, Suceava) fiu de invatatori, actualmente vietuitor in §iret. 

213 



Constantin Hrehor 

A luat parte la razboiul al doilea mondial, in campania impotriva 
U.R.S.S. Demobilizat in decembrie '44, in timp ce familia era in refugiu la 
Sighisoara, si-a continuat lupta, in spiritul unui ideal scump, avand ca 
puncte orientative, statornice, Dumnezeu si Neamul. A fost arestat in 23 
iunie 1948, anchetat de Securitate la Pitesti, Sighisoara, Mediae si Sibiu. 
Condamnarea, pronuntata de Tribunalul Militar Sibiu: doisprezece ani 
munca silnica, alaturi de un lot de vreo patruzeci de persoane, cu „gazda" la 
Aiud. Dupa expirarea pedepsei a mai primit inca doi ani condamnare 
administrative, executati in Periprava, in Delta. Dupa paisprezece ani, in 25 
iunie '62, s-a intors acasa, asteptat de iubita sa so tie - de origine germana, 
care i-a aratat o pilduitoare fidelitate si iubire in tot timpul detentiei, ca si 
cum ar fi convietuit in normalitatea domestic a a vietii libere. Din anii de 
inchisori, acest exceptional om, de-o luminozitate care m-a tulburat si pe 
care nu mi-o pot explica, trei ani i-a petrecut muncind la minele de plumb 
din Baia Sprie si un an la Gherla, cand s-a declansat greva foamei de catre 
toti detinutii politici din Aiud (25 martie 1956). Inconjurat de sensibila 
intelegere a sotiei si a fiicei care nu stia cine e strainul care vine acasa dupa 
paisprezece ani de viata privata de libertate, V. T. a lucrat in constructs si 
la Spitalul de neuropsihiatrie infantila din Siret, pana in 1983. 

Majestuos, frumos la chip, atletic de pare a nu ar fi stat nici o zi in 
puscarie, Virgil Totuescu - credincios idealurilor carora si-a daruit atatia 
ani din tinerete -, confratern ii aminteste si pe cativa dintre camarazii 
inchisorilor, precizand si anii suferintei lor: Vasile Turtureanu, douazeci si 
trei ani, Dumitru Oniga, optsprezece ani, Vlad Dumitru, saisprezece ani, 
Vasile Panzaru, saisprezece ani (toti suceveni), Vasile Lazar, opt ani, 
Vasile Cardei, opt ani, Ghe. Reut, saisprezece ani, B. Procopovici, 
saisprezece ani (Radauteni) si Tr. Coriciuc, saptesprezece ani (din Siret). 
Si, dincolo de acest catalog, V. T. imi mai spune - fara a da semnificatie! - 
ca si in '38-'40 a fost arestat, in vremea lui Carol al II-lea, si intocmai si in 
timpul lui Antonescu, cu o internare scurta la Tg. Jiu... Pentru toate ins a 
astfel isi pasuieste cuvintele, surazator si iertator: „Multumesc Bunului 
Dumnezeu pentru ca ne-a ajutat si ne-a purtat Crucea." 

C.H.: Stiu ca segmentul/capitolul inchisorilor va solicita in chip 
deosebit memoria si, deopotriva, va sensibilizeaza, caci, cum bine ziceti, 
„scoala" ca acolo nu se face nicaieri pe lume. Poate ca si din aceasta pricina 
si marele patriot, scriitorul rus Soljenitin scria ca despre o revelatie aceste 
cuvinte paradoxale: „Binecuvantata fii, inchisoare, pentru ca ai existat in 
viata mea". Va rugam sa nu scapati nimic din arhivele suferintei... 

Gv.V.: Ma aflam la Gherla. Eram mutati dintr-o celula in alta; la un 
moment dat, am gasit acolo, intr-o celula, doi tineri. Unul se numea 
Spiridon, care era sergent, iar celalalt mai mic era caporalul Musat; 
Spiridon ii spunea acestuia „Piciule". Ace stia doi erau de la o unitate de 

214 



Muntele marturisitor 

parasutisti, de la Buzau. Erau condamnati la moarte, comutati la munca 
silnica pe viata. Ce au facut acesti doi militari? In 1956, cand a fost 
revolutia in Ungaria, sergentul Spiridon a hotarat sa faca un act de curaj: a 
trecut la statia de emisie-receptie a unitatii, punand statia in functiune. 
Santinela, rapid inlaturata cu forta, Spiridon a inceput sa lanseze apeluri 
curaj oase: 

„Toti militarii sa se inarmeze si sa incepem revolutia! Sa scapam de 
comunism." 

Era un baiat foarte istet, avea liceul; a folosit o formula foarte 
captivanta, antrenanta. Pentru moment, toti ofiterii, toti militarii au ramas 
stupefiati. Cand si-au revenit, s-a dat ordin si s-au inarmat cativa soldati, 
cativa sergenti care au luat cu asalt statia de emisie-receptie, gasindu-1 pe 
sergentul respectiv si pe caporalul Musat. I-au arestat; au fost chinuiti 
grozav la Securitate si condamnati la moarte, acuzati de instigare la 
rebeliune. Dupa rejudecarea procesului au fost condamnati la munca silnica 
pe viata. Voi mai povesti cateva cazuri deosebit de interesante... In orasul 
Roman, in 1936-1937, traia un doctor, Aroneanu, un evreu. Era urmarit de 
Siguranta tarii pentru ca el ar fi omul principal care face legatura intre 
Moscova si celulele comuniste din Romania, ca prin el ar veni ajutorul 
rosu. A fost mult timp filat, urmarit si, cand s-a ajuns la hotararea de a fi 
arestat, comandantul a trimis un plutonier cu doi soldati si 1-au luat, 
predandu-1 la comenduirea pietei, la Roman. S-a facut valva in toata tara: 
cazul Aroneanu, cazul Aroneanu! Si ziarele au scris, inpoarta, ca santinela, 
la postul nr. 1, era un soldat care se numea Traian Holospinca. E de stiut ca, 
alta a fost situatia la noi, din '36 pana in '44. In 1944, dupa 23 august, toate 
centrele Securitatii din Romania erau conduse de evrei . Evreii au cautat in 
primul rand sa pedepseasca pe acei care le-au facut rau in timpul dictaturii 
legionare, a dictaturii antonesciene. 

In „cazul Aroneanu", imediat au inceput cercetarile. Aroneanu a 
intrat la comenduire si dimineata a fost scos mort. Eu am stat in inchisoare, 
cum am spus, cu Iancu Taclaru, seful Brigazii C, care ii urmarea pe 
comunisti, si cu Stelian Dumitrescu, seful Brigazii L, care urmarea pe 
legionari. Amandoi erau asii Sigurantei tarii. Condamnati la munca silnica 
pe viata, ei cunosteau cazul. Mi-au spus asa: 

„Dle Vatamaniuc, oricine poate sa-si inchipuie ca un astfel de om 
arestat trebuia anchetat luni de zile, caci trebuia scoasa de la el toata filiera, 
toate ramificatiile. Era nevoie de omul acesta ca sa descoperi totul in 
legatura cu activitatea lui, sa te edifici in ceea ce urmaresti, nicidecum sa-1 
omori in sase-sapte ore. Dar noi am avut informatii ca el a avut o pastila, 
doctor fiind, si cand a vazut despre ce este intrebat si ca este adevarat, s-a 
gandit ca, fiind supus la chinuri irezistibile, mai bine e sa stranga pastila 
intre dinti si sa moara. A fost arestat si Traian Holospinca. A fost inchis, 

215 



Constantin Hrehor 

condamnat la opt ani. Am stat cu Traian in arest pentru ca, atunci cand 
Aroneanu a fost scos mort din comenduirea pietei Roman, el era santinela 
la poarta nr. 1. Ce vina, intreb eu, si sa se intrebe lumea toata, avea soldatul 
Traian Holospinca in moartea dr. Aroneanu? Dar pentru ca nu se gasea un 
alt vinovat, era bun si acesta de condamnat. Am facut aceasta mentiune si o 
fac revoltat..." 

Un alt caz. Eram la Gherla. Usa se deschide si este introdus de catre 
gardieni un detinut, mic de statura, slabut. Imediat dupa ce s-a inchis usa, 
ca de obicei, noi am tabarat in jurul celui nou venit. „De unde vii?" Aveam 
nevoie de informatii despre ce e afara, ca noi eram ca in mormant. „Pentru 
ce esti condamnat?, Ce condamnare ai?". Acestea erau intrebarile, dar si 
„Esti un agent bagat intre noi sau...?". Se numea Gavril Balanescu, era de 
undeva de printr-o comuna de langa Lehliu din Baragan, Ialomita. Avea 
condamnare opt ani. 

- Pentru ce ? 

- Am injurat pe comunisti. 

Cand venea cineva nou in celula, eu imediat il luam la intreb ari si ma 
faceam prieten cu el. II intrebam tot si faceam romane in capul meu, ca sa 
am ocupatie, ca sa nu ma gandesc la bataia gardienilor, sa nu ma gandesc la 
foame, sa nu ma gandesc la nimic. Ce s-a intamplat cu Gavril Balanescu? 
Prin anii 1923-1924 a venit din armata, s-a casatorit, a luat o fata dupa 
saracia lui. Era foarte sarac, mai putin de jumatate de pogon i-a dat mama 
lui. Mai avea un frate; mama lui a impartit pamantul cu fratele sau si o 
bucatica mica si-a oprit ea, langa casuta in care traia. Tatal lui - nu stiu 
unde era -, poate a murit pe front. Gavril a inceput sa zideasca pe bucatica 
de loc, langa mama-sa, o casuta. S-a chinuit el si a muncit cateva luni de 
vara; L-a prins iarna, iar casuta era departe de a fi gata. Bani nu avea, 
trebuiau usi, trebuiau ferestre; acestea nu se puteau face cum se fac 
chirpicii, trebuiau platite, bani nu avea. „Eu ma due la Bucuresti. Ma 
angajez undeva si castig bani si-o sa terminam casa", isi zice. 

Da-i in dreapta, da-i in stanga, nimereste Gavril la unul lani, un grec 
care avea restaurant, undeva pe o strada. Ma interesa viata lui. L-am 
intrebat curios: 

- Te-ai angajat acolo si...? 

- Iani era un om extraordinar!", imi spune el mie. „Ma lua la 
intrebari. Era un om deosebit. I-am spus ca vreau sa fac casa, sa castig bani. 
M-a luat el intr-o zi sa-i spun cum vreau casa. Si cand i-am spus eu ce 
vreau, a facut el o schita, asa: 

- Gavril, nu faci asa casa! 

- Dar cum, die Iani? 

- Aici tai pana jos. Fereastra asta o tai pana jos si faci usa. Aici faci 
doua scari si faci pravalie. Tu ai sa lucrezi la Bucuresti, ai sa trimiti 

216 



Muntele marturisitor 

acasalucrurile de care are nevoie pravalia si sotia ta o sa vanda. Si tu sa fii 
gospodar. 

- Cand 1-am auzit pe Iani, am zis ca Dumnezeu mi-a pus mana pe 
inima. «- Die Iani, acolo, in pravalie, imi trebuie rafturi, trebuie mas a, 
trebuie... Eu n-am nimic. 

- O sa faci! Ca tu lucrezi pentru bani aici. Te invat eu cum: cand iei 
salariul du-te si cumpara doua-trei scanduri, sa-ti faca rafturi si masa. Pe 
rand, incet, totul. Dupa ce-o fi gata, in timpul asta cumperi cateva duzini de 
ace, cumperi cateva mosoare de ata, crema de ghete, lumanari... Eu sa-ti 
spun ce trebuie la tara? 

- Da, die Iani, stiu... 

- Cumperi cate un pic la fiecare salariu. Duci acolo si cand o fi gata, 
deschizi pravalia. 

- Asa am facut, imi spune. Sotia mea vindea si eu ii trimiteam marfa. 
Cateodata nu mergeam acasa, dar cand mergeam, ii aduceam eu unele, 
altele. Ea imi scria ce are nevoie si eu ii trimiteam pachete cu articolele 
cerute. Grozav mergea treaba. Eu lucram cu atata dragoste si eram in stare, 
pentru Iani, ca pentru fratele meu, sa sar si in foe. 

- Bine, bine, spune cum ai ajuns aici, il ispitesc eu. 

- Apoi spun, die Gavril. Intr-o buna zi, primesc o scrisoare. Citesc 
repede, dar ma uit ca nu e de la sotie. Adresa mea era, dar de unde au 
luat-o? De la factor, ce stiu eu... Nu scria cine expediaza. Citesc scrisoarea: 
«Ma tampitule, ma boule ce esti, muncesti la Bucuresti. Dumnezeu te stie 
cum muncesti, cum traiesti ca sa faci un ban si nevasta-ta traieste cu Ion al 
lui cutare...». Domnule Gavril, cand am citit scrisoarea, am crezut ca cineva 
mi-a dat cu toporul in cap. Stau cu scrisoarea in buzunar, ametit ca de 
bautura, Iani a vazut ca nu-s in toate apele. M-a chemat: 

- A suparat pe tine alea de jos, femeile de la bucatarie? Ce-i cu tine? 
Nu esti sanatos, spune -mi si mie! 

Eu nu puteam sa-1 mint pe Iani. 

- Die Iani, am primit o scrisoare de acasa... 

- Si, si? Ce scrie? Rau? 

- Rau, die Iani. 

- Da incoace scrisoarea !» 

I-o dau. Iani citeste. Dupa ce citeste, se uita la mine. la scrisoarea, o 
da pe la spate, sterge fundul cu ea, o arunca jos. Imi toaca cu degetul in 
cap: 

- Tu prost Gavrile, dar prost tare. Tu nu dai seama? Oamenii din sat 
dusman acuma la tine. Au vazut ca tu facut pravalie si merge bine, vrea sa 
strice casa. 

Cand am auzit, die Gavril, am zis: Dumnezeu la trimis pe omul asta 
la mine sau pe mine m-a adus la el? Nici n-am luat scrisoarea de acolo. Am 

217 



Constantin Hrehor 

dus-o la gunoi, iar eu am devenit iar om bine dispus de munca. Uite 
dusmanii cum vor sa ma distruga! Dar ma gandeam: cine o fi acela? Nu ma 
intereseaza cine-i, bine ca Dumnezeu mi-a dat norocul ca sa imi deschida 
capul Iani. Ei, ma gandeam tot timpul, imi intrase cuiul in cap... In sfarsit, 
die Gavril, nu trece mult si primesc o alta scrisoare, mai grozava ca aceea. 
De data asta nu i-am mai aratat-o lui Iani. Nu ma arat ca-s suparat, 
dimpotriva, eram extraordinar de nervos, ma purtam iute si i-am spus lui 
Iani ca vreau sa merg acasa sa due niste lucruri. 

- Bine, te duci. Sambata te duci acasa, ma invoi el. 

Am scris o scrisoare acasa, sotiei, ca nu pot veni sambata, ca ii trimit 
un pachet, ca am mai gasit la un om de lucru si lucrez aici ca sa castig bani. 

Am trimis pachetul cu lucruri, dar m-am dus acasa. 

Am luat trenul de Constanta, am ajuns la Lehliu, m-am dat jos si, pe 
potecuta dintre semanaturile de pe camp, in sat, tree pe langa casa mea. Era 
sambata noaptea, intuneric, liniste. M-am dus la mama, care era alaturi. Am 
batut la geam, mama s-a speriat si mi-a spus: 

- Dar de ce nu te duci acasa, Gavril? 

- Da-mi drumul, mama, ca vreau sa stau de vorba cu dumneata. Mi-a 
dat drumul mama. A aprins lampa. 

- Dar ce e cu tine, mai baiete, de ce nu te duci acasa? 

- Mama, vreau sa te intreb ceva. 
-Ce? 

- Dumneata esti aici, pe loc. Spune-mi, mama, ai simtit mata pe 
cineva, ai vazut mata pe cineva la sotie, acasa? 

- Mai baiete, baga-ti mintile in cap! Doamne fereste! Cum sa... Doar 
nevasta vinde acolo toata ziua, noaptea include, e cu copiii. 

Sa nu uit. La un moment dat, Gavril i-a spus lui Iani: 

- Die Iani, am o bucurie. 
-Ce? 

- Mi-a nascut sotia o fetita. 

- O! Gavril, vino cu mine. 

Au mers la magazinul «Sora» si 1-a intrebat Iani cum e sotia, inalta, 
scunda, slaba. Si s-a orientat Iani si au luat un capot de matase albastra, cu 
trandafiri rosii. 

- Sotia dat la tine o fetita. Asta, lucru mare... Duci cadoul la sotie. 
Dupa un an si ceva, la fel, sotia i-a nascut inca o fetita. Iani iarasi se 

ingriji de cadou. Asa ca Gavril avea doua fetite acasa. 

Continua: „Cum spun, tree pe langa casa, ma gandesc, fetitele mele 
dorm linistite, mama-sa o fi cu cineva in casa, nu? Mama mi-a spus sa-mi 
vad de treaba, ca sotia e cu copiii, cu fetitele, ca vinde in pravalie si nu se 
tine de prostii. 

- Bine, mama, eu raman la matale in noaptea asta, ii zic. 

218 



Muntele marturisitor 

- Culca-te, mai baiete, aici. 

Noaptea am mai ie§it afara, am mai pandit, am mai ascultat. Nimic. 
Duminica dimineata m-am asezat pe un scaunel in camaruta la mama. 
Acolo era un gemusor. Cu greu ar fi incaput un om prin el. Livada era 
ingusta pana la casa mea, peste fasia mica de pamant pe care a oprit-o 
mama pentru intretinerea ei. Privesc. A rasarit soarele. La casa, liniste. 
Noaptea, cat am pandit, nu am simtit nimic. Intr-un tarziu, soarele se ridica 
sus, se deschise usa, iesi sotia, iesira fetitele. Ma uitam cum se joaca in 
gradina in niste rochite albe, parca erau niste fluturasi pe pajistea cu flori. 
Rochitele pe care mi le-a dat Iani. Mi se rupea inima. A iesit de vreo doua 
ori sotia la ele, le-a luat in casa la 12, au mancat, seara au iesit iar. Totul, 
totul era normal. S-a innoptat. Am iesit de la mama si i-am spus: 

- Ma due, mama, acasa. 

- Du-te, mai baiete. 

M-am dus. Langa gardul curtii mele, m-am asezat pe burta. Stateam 
si ma gandeam asa: Ce sa fac? Mi-e dor de copii, mi-e dor sa intru in casa, 
sa stau de vorba cu sotia, dar ceva ma indemna sa mai zabovesc. Dupa doua 
ore, venea trenul de Constanta, as fi plecat la Bucuresti; nu stiam ce sa fac, 
sa raman, sa plec de dimineata, de noapte... 

Cand a plecat Balanescu de la bucataria lui Iani, a luat cu el un cutit 
ca acelea de injunghiat porci. L-a pus in buzunar, in haina, inauntru. 
Stand el in racoarea noptii, nu la temperatura inalta, isi zicea: Ce prost sunt 
eu. Destept e Iani. Asa este. Sa ma due la Bucuresti? Sa intru in casa? Dar 
i-am scris sotiei ca nu vin, i-am trimis pachet. Va spune ca intr-adevar o 
controlez si eu nu vreau sa simta treaba asta, ca poate totusi o prind 
vreodata! Am sa ma due la Bucuresti, am sa vin data viitoare, sambata 
viitoare. Si iata ca e tarziu, ora de tren se apropie. Asa ma framantam, die 
Vatamaniuc... 

Cand ma gandeam eu sa plec, o miscare la poarta. Tresar ca muscat 
de vipera. Nu ma scol de jos. Privesc, culcat cum sunt, printre ulucele de la 
gard. Vad intr-adevar namila, pe Ion, pe eel mentionat in cele doua scrisori. 
Vine incet, incet, incet, se opreste in fata geamului si se uita in dreapta, in 
stanga, se uita inapoi la poarta: totul liniste. Nu s-a uitat jos, dupa gard. 
Nici nu ar fi vazut ceva, era intuneric. Eu stateam in iarba, pe burta. Se 
duce, face un pas, merge langa geam si bate: un semnal - de doua ori cate 
doua batai, apoi trei. Imediat se aprinde lampa, se deschide usa si Ion intra 
inauntru. 

Die Gavril, am pipait cutitul, au trecut fiori prin mine; am trecut 
gardul in curte si m-am dus langa geam. S-au auzit clinchete de pahare, 
furculite, cutite si dupa aceea s-a facut liniste. S-a stins lampa. Stau un pic 
si bat la geam. Bat de doua-trei ori. Insist si strig: 

- Marioara, Marioara! 

219 



Constantin Hrehor 

- Cine e acolo? 

- Eu, Gavril, da drumul. 

- Stai ca nu stiu unde-s cheile, stai... Si ma tine la geam mai mult 
timp. 

In cele din urma se aprinde lampa si aud ca se deschide usa. Vreau sa 
intru pe cele doua scari, sa merg la usa, sa intru inauntru. Cand am pasit pe 
a doua scar a, sa intru inauntru, m-am pomenit cu o lovitura ca de trasnet in 
cap. Ce a facut Ion? S-a imbracat, a luat o greutate de cantar in mana, de 
doua kilograme, si cand eu am intrat, el m-a lovit in moalele capului; eu am 
cazut pe branci. El, peste mine si a plecat. Eu am trecut cu mana peste 
crestet, am simtit ca-i ud. In casa lampa aprinsa, usa deschisa. Cand intru in 
casa, imi vad mana plina de sange. Sotia mea statea cu mainile incrucisate 
in fata pieptului, in capotul acela pe care i 1-am adus eu. Decoltata, sanii 
aproape ca i se vedeau. Nu am intrebat nimic. Am scos cutitul si i 1-am 
infipt in burta. Ea s-a prins cu mainile amandoua de burta si a tipat. Am 
scos cutitul si 1-am bagat intre sani, in piept. S-a prabusit jos. Am vazut ca a 
mai cascat de vreo doua ori si a murit. M-am dus, am deschis usa la copii. 
Copiii dormeau frumos, linistiti, de parca nu s-ar fi intamplat nimic. 
Am trecut peste ea si m-am dus repede la tren. Am luat trenul spre 
Bucuresti. Am sosit dimineata. De acolo, caci ceva bani la mine aveam, 
mi-am luat bilet spre Timisoara. Am umblat prin judet incolo si incoace, 
prin sate, si am gasit de lucru la un neamt. Neamtul a spus: 

- Am foarte multa nevoie de un om la lucru. Am pamant si am 
nevoie mare. 

Era timp de vara. I-am spus asa: 

- Die Smil, eu nu am nevoie de bani. 

- Cum? Atunci pentru ce lucrezi? Pentru paine, pentru cereale, 
boabe? 

- Nu. Sa-mi dai o camara, undeva, sa dorm, mancare si sa-mi procuri 
un revolver cu cinci cartuse. Cat vei spune mata, atat voi lucra pentru ele, 
pana le voiplati... 

- Bine!, a spus neamtul. 

Si 1-a angajat. Dormea intr-o camera, aproape de bucataria din curte. 
Era curat, mancarea era buna si suficienta, iar Gavril muncea mult, era 
foarte muncitor. Neamtul era deosebit de multumit de el. 

Au trecut multe luni, vreo sapte luni. Era spre toamna, intr-o 
duminica, neamtul a facut o masa mai deosebita, il chema la masa. 
intotdeauna manca cu el la masa. Ma cheama la masa, imi spune si am 
vazut ca de data asta e ceva mai deosebit. Mancam noi si neamtul imi zice: 

- Gavril, tu ai platit de mult pistolul. Eu ti 1-am procurat. L-ai platit 
de mult. Ti-1 dau si-ti voi da si niste bani diferenta. Am o rugaminte: ramai 
la mine. 

220 



Muntele marturisitor 

- Nu raman pentru nimic in lume, ii spun eu. 

Neamtul insista, eu insist ca nu raman. Daca a vazut ca nu raman, 
nemtoaica mi-a facut un pachet, am primit pistolul, cartusele si banii 
diferenta. Ce fac? Iau trenul Timisoara-Bucuresti. Ajung noaptea la Lehliu. 
Cobor si merg in sat la mine. Tree pe langa casa mea, e intuneric. Merg la 
casa lui Ion. Ion avea in ograda lui, intre casa si grajd, un dud foarte mare, 
gros, batran. 

M-am gandit sa ma asez dupa dudul acela si, cand vine el dimineata in zori 
sa dea mancare la boi, sa-1 impusc. Mancare la boi se da pe intuneric; eu 
stiam rosturile la tara. M-am asezat dupa dud. Nu a iesit. Acum o geana 
rosie se arata la rasarit. Eu intru in panica. Ma prinde ziua aici. Carutele se 
aud tot mai dese pe drum, pleaca la camp. Imi schimb planul. Ma urc in 
pod la grajd, stau toata ziua nemiscat pentru ca maine seara sa actionez. 

In acel moment se deschide usa casei - avea o casa mare cu trei scari, 
cu un balcon mare in fata. Iese Ion intr-o camasa lunga, taraneasca, alba. Se 
uita in dreapta, se uita in stanga, se uita la cer sus, vede ca e timp frumos. 
Se intinde o data, pune mainile dupa cap, dupa care coboara pe scari si vine 
spre grajd, sa dea mancare la boi. A vazut ca e cer senin, ca e timp bun de 
camp. Eu, dupa dud, el pe partea dreapta, ma dau pe partea stanga si ne 
invartim unul dupa altul. Dupa ce a trecut el de dud, eu ies si trag doua 
focuri de revolver in spatele lui. A cazut imediat. M-am dus urgent la 
postul de jandarmi, i-am sculat pe jandarmi caci era de dimineata, am pus 
revolverul pe mas a si am spus: 

- Die plutonier, 1-am impuscat pe Ion... 

- Ma, nenorocitule, tu ti-ai omorat si nevasta! 

- Da. El mi-a distrus viata. Din cauza lui mi-am omorat nevasta, nici 
el nu trebuia sa traiasca! 

Imediat, plutonierul a dat telefon la Lehliu si patru jandarmi au 
incercuit postul. Plutonierul, seful de post, era destept. La ora aceea nu se 
pomeneau crime la tara cu anii. 

S-a facut ziua in coltul acela de sat. Mare zarva. Carutele opreau, 
tipete, racnete. 

- Nenorocitul! Si-a omorat femeia, acum pe Ion. Asta e nebun!» 
Cineva a spus ca criminalul e la post. Au venit cu furci, cu topoare 

sa-1 scoata de la post si sa-1 omoare ei. Cu greu i-a linistit seful de post. 

- Oameni buni, el e la mine. Va raspunde pentru faptele lui in fata 
justitiei, iar justitia il va condamna. Nu dumneavoastra il condamnati, ca 
daca il condamnati dumneavoastra, incalcati legea, legea o va aplica 
legiuitorul, asa ca vedeti-va de treaba, ca noi il vom duce acolo unde 
trebuie. 

I-a linistit si a dat telefon la regiune. Au venit cei de acolo, au vazut 
despre ce e vorba, 1-au luat la ancheta. Dupa vreo doua saptamani a venit 

221 



Constantin Hrehor 

un pluton de jandarmi cu el, cu procuror, cu seful de post, cu seful de sectie 
de jandarmi de la regiune si au facut reconstituirea: cum a stat la mama lui, 
cum a stat langa gard, cum a trecut gardul, cum a ascultat la geam, cum a 
mers in casa, cum a omorat-o pe femeie, cum s-a dus la tren; dupa aceea a 
aratat cum a venit la Ion, dupa dud, cum a stat, cum a tras. L-au luat mai 
departe la ancheta. S-a dat dosarul la instanta, urmand judecata. El a avut 
vorbitor pe fratele sau, caruia i-a spus asa: 

- Ma, fratele meu. Vinde bucatica mea de pamant si scoate-ma! Cat 
poti incearca sa primesc cat mai putin. La ora aceea, in tara romaneasca, alt 
avocat, doctor in drept, cum se spunea atunci, nu era mai mare ca Istrate 
Micescu. Vestit in Europa. A fost angajat Istrate Micescu, cu pretul 
pamantului vandut. Istrate Micescu, dupa ce a studiat dosarul, peste cateva 
zile, i-a spus asa fratelui vorbitor: 

- Ma baiatule, de la moarte am sa ti-1 scot, dar de la munca silnica pe 
viata, in nici un chip. 

- Die doctor, multumesc. Asta dorim noi... 

La Curtea cu juri procurorul a cerut condamnarea la moarte, 
deoarece trebuia sa fie scos din randurile societatii normale omul anormal 
care pune in primejdie viata semenilor lui. Un rechizitoriu inspaimantator. 
Juratii, la fel. Se ridica apararea. Istrate Micescu a scos Codul penal roman, 
Codul penal austriac, alte carti si coduri penale. Avea informatii din armata, 
referinta de la Iani si tinu o pledoarie de au ramas cu gura cascata toti. 

- Nu este un om schizofrenic, un om care are deranjat sistemul 
nervos si este periculos pentru societate; in armata s-a comportat foarte 
frumos, la Iani a fost un exemplu, Iani abia astepta sa vina la lucru, pentru 
ca era un om deosebit de folositor, cinstit, muncitor si curat. Dar trebuie sa 
stiti, domnilor jurati, domnule presedinte si onorat tribunal, ca orice om 
care este pus in astfel de situatii si vede cu ochii lui pe aceea care este sotia 
lui, pentru care facea sacrificii nespus de mari, muncind, numai Dumnezeu 
stie cum, intr-o ipostaza penibila, greu poate sa-si stapaneasca nervii si 
adeseori trece instinctiv la actiuni necugetate, dramatice. Vazand ca Ion 
este eel ce i-a distrus familia, s-a gandit ca si familia lui trebuie sa sufere 
cum sufera el. Si a facut ce a facut... Nu cred ca este bine ca, dupa ce el a 
facut ceea ce a facut, determinat de niste fapte provocatoare, desi nu e 
normal, desi nu avea dreptul, sa lasam doua fetite orfane si de tata, si de 
mama. 

Se pronunta sentinta: Balanescu Gavril - munca silnica pe viata. 
Imediat i se pun lanturi si este dus la Vacaresti. Acolo erau detinutii de 
drept comun, condamnati pe viata. La vremea aceea nu erau multi in tara. 
La Oradea erau altii, la Suceava erau altii, dar in jurul Bucurestiului erau 
vreo cincizeci-o suta condamnati pe viata. 

La un moment dat, il iau de la Vacaresti si il due la Doftana. Faceau 



Muntele marturisitor 

aceasta mutare pentru ca duceau acolo oameni pentru munca. Ce munca? 
Sa curete celulele pe jos, sa fie maturate, spalate si sterse cu motorina. Erau 
dusi din cand in cand cate doi-trei detinuti de aici acolo, apoi adusi inapoi 
si dusi altii. Asa a ajuns Balanescu la Doftana. 

V-am spus care era situatia lui acasa. Saracie cum numai acum, dupa 
revolutie, mai este in Romania. Saracie ca nu avea fratele sau de unde sa-i 
trimita nici un pachet cu tigari. 

Balanescu a aflat ca intr-una din celule este Gheorghiu-Dej. Cum 
statea el in genunchi si tot freca cu carpa imbibata cu motorina, inaintand 
pe culoar, a batut la usa. A vazut ca plutonierul s-a dat dupa colt... 
Gheorghe Gheorghiu-Dej (n. in 1901 la Barlad) a fost condamnat in 1934 
la doisprezece ani munca silnica, inchis la Jilava, Vacaresti, Aiud, Doftana 
si Tg. Jiu; membru al partidului comunist din 1930 (decedat in 1965). 

- Dati-mi o tigara, indrazneste sa-i ceara Balanescu. 
Gheorghiu-Dej primea „ajutorul rosu". Avea mancare si tigari. A pus 

trei tigari jos, caci era loc pe sub usa, si cu degetul le-a dat cate un 
bobarnac, astfel ca tigarile au putut fi ridicate de Gavril. 

- Multumesc, sa traiti tovarase Ghita! 

Bucuros, Gavril a facut rost de tigari; in ziua urmatoare si inca in 
vreo doua zile a procedat la fel. Dej, la un moment dat, ii spune: 

- Mai baiatule, cat vei fi tu pe aici, eu am sa-ti dau tigari, mai multe, 
cate vei avea nevoie, dar fa-mi un serviciu. 

- Da, tovarase Ghita! Spune ti-mi. 

- Uite, du scrisoarea asta la celula 2. 

- Da, o due. 

Si ii da o scrisorica pe sub usa. Balanescu mergand, facand smotru 
pe jos, bate usor la usa, baga scrisorica pe sub usa si aceasta ajunge 
inauntru. 

Asa a ajuns Gavril Balanescu sa poarte corespondenta la Doftana 
intre Gheorghiu-Dej si ceilalti detinuti. A mers bine treaba. La un moment 
dat, Gheorghiu-Dej ii spune: 

- Ma baiatule, tu mi-ai facut mari servicii, nici nu-ti dai seama ce 
servicii... 

- Daca se va intampla vreodata sa ajung eu ceva, sa vii la mine, ca eu 
am sa te ajut! 

- Multumesc, tovarase Ghita!" 

A venit ziua cand Balanescu a fost luat de la Doftana si dus inapoi la 
Vacaresti, sa faca acel schimb de rutina despre care am vorbit. 

In vremea aceea, regele cu regina veneau la Vacaresti o data pe an, 
fie de 1 ianuarie, fie de 10 mai, fie de Pasti, in una dintre aceste zile, erau 
adunati toti detinutii condamnati pe viata, cate zece la rand, toata coloana. 
Se numara: 

223 



Constantin Hrehor 

- 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10. Al zecelea rand iesi afara! Gratiat!" Asta 
se intampla o data pe an. Cateodata, numaratoarea incepea din capatul 
acela, cateodata de la mijloc incolo, cateodata de la sfertul coloanei 
incoace. Nu stiai niciodata unde sa te asezi. Asta tinea de noroc, de hazard. 
Asa, dupa vreun an-doi de temnita la Vacaresti, a cazut si Gavril Balanescu 
intr-un astfel de grup norocos. Si iata-1 pus in libertate dupa numai vreo 
sapte-opt ani de puscarie. A mers acasa. Casa, pustie, scanduri in geam. 
Fetele lui, acum, de 15-16 ani, locuiau la fratele sau. S-a dus la el, mama 
moarta, fetele nici n-au vrut sa stea de vorba cu el, i-au intors spatele. Nu 
1-au recunoscut ca tata, pentru ca toata lumea vorbea in sat ca ele sunt fetele 
criminalului, a aceluia care a omorat-o pe mama lor. E usor de inchipuit cat 
de grava era situatia. 

A stat un pic pe la fratele lui, a luat trenul spre Bucure sti. Nu 1-a mai 
gasit pe Iani; si-a gasit de lucru in alte parti si a trait in Bucuresti ani de 
zile. 

De notat ca, el fiind condamnat sub acuzatia de crima, n-a fost 
concentrat, dar armata a facut-o. Evenimentele din 1944 1-au gasit in 
Bucuresti. S-au schimbat lucrurile, situatia in tara. Gheorghiu-Dej a venit la 
putere si Gavril Balanescu si-a adus aminte de el, era in mare mizerie, in 
mare suferinta. A mers sa stea de vorba cu Gheorghiu-Dej; cand 1-au oprit 
ofiterii si santinelele, el a protestat: 

- Tovarasi, cu ce drept ma opriti voi pe mine? Eu am stat in celula la 
Doftana cu Gheorghiu-Dej si vreau sa ajung la el. 

Dupa o zi, doua de insistente, un ofiter de serviciu a intrat la 
Gheorghiu-Dej si i-a spus: 

- Tovarase prim-secretar, este un om care a fost si ieri aici, spune ca 
a stat cu dumneavoastra in celula la Doftana si cere urgent sa vina la 
dumneavoastra. 

- Dati-i drumul. 

L-au dus la el; Balanescu, bucuros, il saluta: 

- Sa traiti tovarase Ghita. Eu sunt Gavril Balanescu, omul de la 
Doftana caruia i-ati dat tigari si v-a adus scrisori... 

- O! Dumneata esti? 
-Da. 

Dej intinde mana sub masa si apasa o sonerie. Apare un colonel 
caruia ii spune: 

-Du-1 la cei 14. 

Balanescu a ramas uluit. Ce insemna asta nu-si dadea seama. N-a 
multumit, nu a apucat sa zica nimic. A fost luat de brat de colonel, coborat 
pe scari si introdus intr-o camera. Acolo erau 14 oameni. Cine erau aceia? 
Am sa va spun vreo trei dintre ei. Era unul Ion din Vrancea, dezertor de pe 
front din Rusia. A haladuit prin padurile Vrancei, prin muntii Vrancei vreo 

224 



Muntele marturisitor 

doi ani, caci a dezertat prin '42. Era unul Gherase, din Ialomita, cioban 
care, atunci, cu ocazia lui 23 august 1944, a ridicat ciomagul lui de vreo 
patru kilograme si i-a dat in cap stapanului sau omorandu-1. Era acolo si un 
tanar de vreo 17 ani care, inainte cu o zi de a trece rusii pe la el prin sat, 
stand pe malul Siretului cu oile, a vazut doi nemti care cercetau podurile de 
peste Siret. Un pod de tier si unul din beton pentru masini, altul pentru tren. 
Dupa ce au pus ceva acolo, militarii s-au dus in poiana, pe malul Siretului, 
cu motocicleta lor. Tanarul, curios, se deplasa sub podul eel mai apropiat si 
gasi firele si cutiile cu trotil. Pe unele, inconstient, le-a dezamorsat, pe 
altele le-a pus in activitate. Nemtii, parasind pentru o vreme pozitia, 
impotriva dispozitiilor primite, au avut o surpriza inimaginabila cand unul 
din poduri a sarit in aer. Bubuitura i-a derutat, se asteptau sa fie spulberate 
toate podurile. Copilul a fost descoperit. 

In camera celor 14, imediat a venit un domn, un ofiter, le-a luat 
masura de la cap pana la picioare si a plecat. Dupa aceea a intrat altul. Le-a 
spus astfel: 

- Tovarasi, dumneavoastra, prin actiunile patriotice savarsite ati 
grabit victoria comunismului. Cauza clasei muncitoare a triumfat. 
Dumneavoastra ati pus umarul si ati adus cu un ceas mai devreme victoria. 
Ha! ha! ha! Dezertorul, criminalul, ciobanul, Gavril Balanescu au grabit 
victoria!" 

C.H.: Caractere unul si unul... 

Gv.V.: Bun, continuara imputernicitii, dumneavoastra veti fi 
angajatii nostri, va rugam sa va faceti si pe mai departe datoria, sa fiti in 
slujba patriei si de folos partidului nostru... 

Dupa acest discurs demagogic, tipic perioadei, li s-a spus: 

- Acum dumneavoastra dezbracati-va aici si treceti la baie. 

Au primit prosoape, sapun, perii de dinti. Se uitau la perii ca la niste 
rachete cosmice, habar nu aveau ce-s acelea. Au trecut la baie, au facut baie 
cum n-au mai facut in viata lor. 

- Acum dumneavoastra nu mai iesiti pe usa asta, iesiti pe cealalta. 
S-au conformat, inainte era un cuier plin de costume militare. Ei 

asteptau. Vine unul inauntru si zice: 

- Vad ca nu va descurcati! Cum te numesti? 

- Gherase... 

- Da. Poftim. Colonel, grad de colonel. Balanescu Gavril, capitan... 
Cutare... 

Au iesit de acolo paisprezece ofiteri superiori! lata nadejdea 
partidului, cu care se pornea la drum! 

Asa ajunge Gavril Balanescu, din ucigas, ofiter in armata romana in 
1944. 

Dupa ce ii imbracara, li se mai tinu o cuvantare, pentru a-i indoctrina 

225 



Constantin Hrehor 

si mai bine, aratandu-li-se ca partidul se bazeaza pe ei, ca trebuie sa-si faca 
datoria, asigurandu-i ca vor avea o viata cum numai tatuca Stalin o poate 
da. 

Dupa cateva zile, insa, si-au dezbracat hainele militare, si-au luat 
hainele lor si li s-au impartit misiunile. Lui Gavril Balanescu i se ordona: 

- Te duci, asta e sectorul tau, strada cutare, cutare. Te asezi la coada 
unde vezi ca sta lume multa pentru procurarea de alimente. Mai provoci si 
dumneata, dar asculta ce vorbeste lumea si care injura partidul, pe noi, pe 
comunisti, inseamna-i si, cand ies, du-te dupa ei. Vezi unde intra, inseamna 
tot si vino si ne spune si noua. 

Astfel multi au fost arestati din cauza lui Gavril Balanescu. Mai 
departe nu-1 interesa ce se intampla, ii interesa pe altii, caci unde erai 
obligat sa recunosti si ce nu-ti imaginai, cum s-a intamplat cu personajul 
Codita Curechitovici, erau alti angajati. Ce s-a mai intamplat cu acesti 
„superiori" intre timp? lata ce: Gherase, cu care era prieten Balanescu, a 
ajuns colonel in garda personal a a lui Gheorghiu-Dej deoarece avea doi 
metri, era o namila de om. Ciobanul, luat in garda lui personal a. Nu stiu ce 
s-a intamplat cu ceilalti, Gavril mi-a spus mai mult cum s-a desfasurat viata 
lui. 

...Candva a fost trimis la o tipografie, a fost luat de la cozile de la 
magazine, poruncindu-i-se: 

- Ai grija, te duci acolo, noi te angajam ca om de serviciu. Trage cu 
urechea si cauta sa-ti faci prieteni, ca de acolo ies niste fituici tiparite 
impotriva noastra. Nu stim care este vinovatul, dusmanul nostru. Mata ai 
misiunea sa-1 descoperi... 

- Gata, nici o problema, se conforma Balanescu. 

Tipografii sunt oameni foarte isteti, cu simt deosebit, 1-au simtit ca e 
activist de partid. Probabil c a si el a facut gafe, caci nu avea stofa de agent, 
Doamne fereste. L-au simtit si i-au dat cu sutul. 

- Du-te acolo la matura ta, in curte, ce vii aici? Sa nu te mai prind aici in 
atelier, ca ne tragi de limba! 

Dupa un timp, sefii 1-au intrebat: 

- Ce ai recoltat? 

- Nimic. Din contra, aici mi se da cu piciorul si sunt scos afara din 
atelier. Ma trimit sa matur in curte, sa matur colo, dincolo... 

- Nu-i nimic. Lasa ca folosim noi alta metoda." 

Alta metoda era sa corupa pe unul dintre ei, asta era cea mai folosita 
de fapt. A mai stat ce a mai stat Balanescu si intr-o buna zi tovarasii il 
cheama la ordine. 

- Partidul iti multumeste mult pentru tot ce ai facut dumneata. Vei da 
in primire hainele. Noi iti mai dam un costum de haine, ca sa ai haine 
civile. Pleci acasa. Cand vom avea nevoie de dumneata, te vom chema. 

226 



Muntele marturisitor 

Nevoie de el n-au mai avut niciodata pentru ca, intre timp, s-au 
introdus in Siguranta tineri cu ceva scoala; cei cu liceu, daca se gaseau, in 
doi ani deveneau cadre, ofiteri veritabili de militie, de securitate, care ii 
inlocuiau pe cei de pripas, ocazionali. 

Am spus ce a facut Gherase, ce-a facut Balanescu. Sa vedem ce-a 
facut Ion Vranceanu! El a stat doi ani ascuns, din 1942 pan a in 1944, prin 
paduri. In '44, cu vreo doua-trei luni inainte de 23 august, rusii au parasutat 
in Muntii Vrancei un numar foarte mare de parasutisti, condusi de un 
colonel numit Ludmila, o rusoaica socotita de ei deosebit de bine pregatita 
pentru aceasta misiune. Era comunista, verificata si, ma rog, versata. Avea 
o misiune speciala in spatele frontului. Regula era ca avionul sa faca o 
roata, sa-i lanseze si sa cada in cere. Toti trebuiau sa se adune la mijloc 
pentru a se intalni. Instructiunile erau in felul urmator: ai cazut, iei parasuta 
repede si o ingropi sau ii dai foe, sa nu ramana la vedere nici un 
semnalment. 

Ludmila a cazut intr-o padure de fag, parasuta s-a agatat in crengile 
unui copac si a stat spanzurata acolo un timp. A scos cutitul, a taiat 
franghiile si a cazut; si-a scrantit un picior si nu s-a putut duce la intalnire. 
Umbland, haladuind prin padure, Ion a gasit-o pe Ludmila. Ludmila a vrut 
sa-1 impuste. 

El a vorbit cateva cuvinte rusesti, pe care le stia din Rusia, s-au 
inteles. Ion a vazut despre ce e vorba, s-a dus in sat noaptea, a adus niste 
unt de oi, i-a pus piciorul in niste atele, 1-a infasat. Ludmila a ramas uimita 
ca romanul nostru o ingrijeste de parca ar fi sora lui sau o romanca 
luptatoare. S-a atasat de el, au stat luni de zile impreuna. Mai mult, Ion ii 
aducea mancare si informatii de care Ludmila avea nevoie: cum merge 
frontul, care e situatia politica de care depindea si viata ei. 

Intr-o buna zi, Ion ii spune: 

- Ludmila, Romania a iesit din razboi. S-a aliat cu Rusia. Pe la noi, 
pe soseaua Vrancei, tree rusii, trupe sovietice. 

- Uu! Haraso!, exclama Ludmila. Ivan, adevarat ce spui? 

- Adevarat. 

- Hai sa vad. 

Avea binoclu la ea, era dotata cu tot ce trebuie. S-a dus cu Ion in 
marginea padurii, s-a uitat, intr-adevar, trupele sovietice treceau pe sosea, il 
cuprinde pe Ion, il saruta si ii spune: 

- Ivan, eu am sa mai vin pe la tine. Stiu unde stai. Am sa vin 
numaidecat... 

Si Ludmila a plecat, s-a dus la ai ei. 

Dupa vreo cateva luni, intr-o zi, o masina mica, verde, a oprit in fata 
casei lui. Din masina au coborat vreo doi ofiteri rusi, un ofiter roman si 
Ludmila. 

227 



Constantin Hrehor 

- Ivan e acasa? 
-Da. 

A iesit Ion, mirat, surprins de vizita si, mai ales, de prezenta 
Ludmilei. 

- Hai cu noi. 

- Pai, ce sa-mi iau? 

- Nimic nu-ti iei. Hai cu noi. 

Asa a ajuns Ion intre cei 14; fostul dezertor din Rusia, a devenit... 
capitan. 

Dar sa vedem cum a ajuns Gavril Balanescu in celula la politie in 
1957. Ce s-a intamplat? 

Dupa ce 1-au dat afara, el a mai incercat sa ajunga la Gheorghiu-Dej. 
N-a putut. Garda nu 1-a primit, desi a spus: „este un tovaras care a stat cu 
dumneavoastra in celula la Doftana si vrea neaparat..." Gheorghiu-Dej nu 
1-a primit. El stia tot ce s-a intamplat cu grupul de ofiteri, cu cei 14 
„superiori". 

- Nu-i dati atentie, lasati-1 acolo", ar fi strigat Dej . 
Ofiterii adevarati, acum iesiti, noi, tineri, il bruscau. 

- Fugi de aici, ma prapaditule! 

Gavril ii injura, atins in amorul propriu: 

- Voi sunteti comunisti? Eu, care am stat cu tovarasul prim-secretar 
in celula la Doftana, eu nu am dreptul sa... 

Ofiterii au raportat: 

- Este unul care spune ca a stat cu tovarasul Gheorghiu in celula la 
Doftana si ne injura si injura partidul... 

- la aduceti-1 incoace!" 

L-au cunoscut, i-au dat o mama de bataie caci stiau pentru ce a fost 
la Doftana, si nu in celula cu Gheorghiu-Dej; 1-au condamnat si i-au dat opt 
ani pentru activitate intensa contra clasei muncitoare... 

lata, in cateva cuvinte, succint condensata, o biografie. Am ilustrat 
prin aceasta relatare nu atat de mult un caz, cat o forma de tratament politic. 
§titi vorba: „Azi ai nostri, maine ai vostri... 

C.H.: Dezvoltate, aceste intamplari ar putea deveni proza veritabila. 
Sunt convins ca lui Marin Preda, el insusi o victima a totalitarismului, ca si 
tanarului Nicolae Labis, care nu a fost deloc poet al curtilor rosii, le-ar fi 
placut aceste episoade in care e atat de evident a viata expusa primejdiilor, 
viata confiscata, „viata ca o prada". 

Ca sa lasam un spatiu de respiro intre randurile evocatoare de cazuri 
si necazuri, va propun sa ne vorbiti cate ceva despre conditiile din inchisori, 
despre masa, despre igiena... 

Gv.V.: Va voi spune. E obligatoriu sa spun, caci face parte din 
existenta, din... civilizatie. Primeam, o data pe luna primeam zece grame de 



Muntele marturisitor 

sapun pentru baie. Se striga: „Pregatirea pentru baie!", In ce consta 
pregatirea? Ciorapii de pe picioare erau dati jos, eram dezechipati, in 
indispensabili si camasa, cu mantaua pe noi, cu capetele descoperite si cu 
bocancii in picioare. Coboram de la etajul doi sau trei unde eram, pe scari, 
in fuga mare. Precizez ca, in general, batranii nu ieseau la baie, deoarece 
stiau ca isi pot pierde viata. Atat la coborat cat si la urcat, ei nu puteau sa 
fuga. Ori acei asa-zisi gardieni, care nu erau altceva decat niste fiare cu 
chip de om, niste animale, niste dobitoace care faceau din aceasta ocazie o 
distractie, radeau cand vedeau ca dintre noi cade cate unul; il loveau cu 
cizma si spuneau: „Scoala hodorogule, la baie! Porcule, nu vrei sa te 
speli?". 

Ajungeam cu chiu cu vai la baie, fugeam ca tapii. Acolo ne 
dezbracam, in antecamera, si intram sub dusuri. Plutonierul intra cu noi si 
da drumul la apa, deodata; curgea apa fierbinte, ne frigea. Unii dintre noi 
plecau de-acolo cu basici, cu pielea rosie. Dar intre timp ne-am invatat: 
puneam mana intai sub dus, sa vedem ce apa curge. Cand s-a vazut ca noi 
ne pazim, se da drumul la apa buna pana noi intram acolo fara grija, sa ne 
sapunim, si, deodata, venea apa rece si gardienii radeau de nu mai puteau. 
Cand tipam si fugeam de sub apa fiarta, ni se da apa rece; se inchidea apa 
cand ne sapuneam, asteptam, ni se da un pic de apa buna, ne clateam cat ne 
clateam, eram cu sapunul in ochi, cu sapunul pe cap si auzeam ordinul: 
„Echiparea!". 

La echipare, noi nu ne mai stergeam. Trebuia sa mergem sa luam 
indispensabilii, camasile si mantalele pe noi, bocancii in picioare, in timpul 
acesta, gardianul lua un cearsaf, il uda, il rasucea bine ca pe o funie si il 
indoia in doua. Tinea capetele in mana si sta la usa. 

- La celula, fuga mars! 

§i peste care trecea pe la usa, el dadea cu funia aceea uda: cate doi, 
trei cadeau dintre cei mai in etate, saracii. Dupa cei care scapau, care 
treceau ca fulgerul pe acolo, fugeau si-i loveau peste cap si asa treceam de 
la baie pana in celula. Ajungeam in celula cu limbile scoase. Altii veneau 
dupa zece-douazeci de minute, batuti, chinuiti. Asta era baia la Gherla, cu 
plutonierul §omlea, cu fratii §omlea, caci erau doi, si cu plutonierul 
Buruianu. Aceste scene erau patronate de locotenentul major Istrate, calaul 
care 1-a impuscat pe locotenentul Margineanu, eel care a vrut sa aduca 
regimentul la Prundul Bargaului, sa scoata detinutii de la Gherla. 

Cer dreptul la o paranteza, sa spun cateva cuvinte despre acest brav 
ofiter. La Prundul Bargaului era un regiment mixt, artilerie, tancuri, 
infanterie. Era un regiment care putea actiona pe cont propriu cu toate 
armele. Nicolae Margineanu, a facut o organizatie subversiva. A luat vreo 
patru sergenti si caporali din companie si i-a instruit in spiritul lui, 
spunandu-le: 

229 



Constantin Hrehor 

„Dam lovitura cand vom fi de garda. Am sa pun pe unul din voi la 
depozitul de munitie, un gradat, la poarta un caporal de-ai nostri si la Statul 
Major un sergent. Euosa dau alarma sa vina ofiterii regimentului aici si 
noi ii vom aresta; punem mana pe conducerea regimentului; pe voi v a fac 
ofiteri, comandanti de companie si de batalion; iau comanda regimentului 
si plecam cu tancurile sa eliberam detinutii din Gherla, ii inarmam si 
plecam cu ei la Aiud si incepem sa eliberam tara de comunisti". Dar cum 
de cele mai multe ori se intampla in istorie, si acum un tradator a anuntat pe 
comandant. Comandantul a chemat fortele, s-a dat o alarma adevarata si au 
navalit acolo vreo douazeci de ofiteri, au incercuit regimentul. Au fost 
arestati sergentii; initiatorul Margineanu nu era in unitate in momentul 
acela. A aflat si a fugit in munte, dar dupa doua-trei zile - el avea o prietena 
intr-o comuna, langa Prundul Bargaului -, coborand intr-o noapte la ea, se 
vede ca nu avea nici un fel de cunostinta despre viata de pe munte, cum 
trebuie sa traiesti intr-o totala clandestinitate, a fost prins. Nu s-a gandit ca 
pandarii chiar acolo il vor astepta. L-au condamnat la moarte. A fost dus la 
Gherla, i s-au pus lanturile pe maini si pe picioare. Era la Zarea, in acel loc 
de trista celebritate, in impozanta inchisoare ctitorita de austro-ungari, in 
vremea Mariei Tereza. Acolo erau un podium si o spanzuratoare; podiumul 
era in afara peretelui; eel osandit, caruia i se punea „cravata" la gat, 
ramanea suspendat in aer. Era o sperietoare, o relicva amintind orori 
medievale; comunistii rezolvau problema mai simplu, modern, prin 
impuscare. Locotenentul major Istrate venea in fiecare zi cu revolverul si-i 
striga lui Margineanu in ureche: „Uite, mai banditule, cu asta eu te 
impusc!". Teroare, bataie, sange, foame multa. Acest locotenent salbaticit, 
Istrate, i-a scos unghiile de la maini si de la picioare cu un cleste -patent si 
apoi 1-a impuscat. Am stat cu doi sergenti din grupul Margineanu, cu unul 
Cosoreanu dintr-o comuna din Dolj si cu unul din Ramnicu Valcea, un 
baiat exceptional, ca Vasile Motrescu, pe care tare as fi vrut sa-1 am langa 
mine in padurile Bucovinei... 

§i acum sa ma intorc la „civilizatia" celulelor. Izolarea de fiecare 
data insemna moarte. Cum auzeai ordonandu-se deplasarea acolo, chipul 
mortii se arata pe loc. Cati n-au pierit acolo! Dragan si Cioca..., si cati 
legionari macedoneni, in '56 -'57! 

Cate nu s-au intamplat pe intreg teritoriul tarii! Istoricii, manualele 
scolare ar trebui sa rezerve capitole masive acestui flagel al temnitelor, 
pagini de neuitat despre teroarea comunista. Ce sa mai spun? 

Singura cale de iesire de sub presiune era evadarea. O cale 
exceptionala, cu riscuri extraordinare. Voi da spre consemnare cateva 
nume, pe care nu vreau sa le trecem cu vederea, de luptatori darji impotriva 
comunismului: preotul §usman, la Oradea, colonelul Arsenescu, in muntii 
Argesului, coloneii Huta si Husneanu, in Banat, dar si neamtul Carol, 

230 



Muntele marturisitor 

roman, de fapt, din Timisoara, condamnat la 5 ani inchisoare pentru 
„denigrarea poporului roman". Condamnarea ultimului a avut loc dup a o 
discutie despre ce spun gazetele germane despre viata din Romania, 
discutie care, dupa cum am spus, 1-a dus la privare de libertate pe eel care 
facuse parte din SS, intors teafar din prizonierat. Orice cuvant avea 
greutate, se supunea interpretarii. Chiar daca vedeai sange, trebuia sa spui 
ca vezi apa, sa deformezi realitatea, sa te faci oportunist, supus, mincinos, 
vanzator de semeni, sa te dezumanizezi. Or oamenii demni nu au acceptat 
aceste false jocuri de masti, nici cei superiori, scoliti, nici taranii nostri 
isteti, harnici, curati si cu frica de Dumnezeu, care au luat drumul muntilor 
si al codrului, sacrificandu-si bucuriile, familiile si pe ei insisi, dupa pilda 
martirilor pomeniti de Sfanta Biserica. 

„... exterminarea populatiei, care ar fi urmat, ar fi intrat si ea in sanul 
necesitatii istorice? Suferintele? Tragediile fara nume? Umilirea omului, ca 
specie? Cine, in istorie, are nevoie sa ne umileasca?" 

(Marin Preda) 

„N-o sa spuna nimeni ca aceste suferinte si dezastre umane au modificat cu 
o iota mersul intr-adevar implacabil al istoriei. Daca acest mers are un sens, 
si apartine istoriei, in schimb suferinta e a noastra si ne apartine numai 
noua; istoria n-are ce face cu ea. Cine ne-o provoaca? 

(Marin Preda) 

„In legatura cu aceasta forma de rezistenta, dupa un deceniu de libertate de 
marturisiri, de documentare si de scriere, faptele lor de arme vor trebui 
revizuite, asezate la locul lor, adevarul restabilit; sa nu mai fie vorba (ca 
inainte de 1 989, cand se vorbea in soapta si se scria - cat se scria si numai 
in Occident - dupa legende si mai ales dupa... dorinta) de suferinta lor, in 
pasivitate." 

(Paul Goma) 

„... nu exista, in prezent, un singur roman, care sa nu aiba in familie macar 
un arestat; macar un asasinat in ancheta ori in inchisoare; un martirizat - 
pentru cote si pentru partizanat; pentru agitatie publica si pentru crima-de- 
organizare; pentru „neaderare" (la colhoz) si tentativa de trecere de 
frontiera; pentru „crima" de a fi locuit pe granita cu Iugoslavia si pentru 
pacatul de a se fi nascut in Basarabia si in Bucovina de Nord, romaneasca... 
§i totusi, in cvasitotalitate urmasii martirizatilor de comunism si de bratul 
ei, Securitatea, au uitat si putinul stiut de la supravietuitorii nefricosi, iar de 
la „revolutiune" incoace, de pare a aceasta ar fi urgenta clipei si misia lor, 
s-au asternut pe uitare-iertare!" 

231 



Constantin Hrehor 



„Sa-i ierte Dumnezeu - eu nu-i uit." 



(Paul Goma) 



(Paul Goma) 



„Securitatea este Raul Absolut" 

„Sa piara de pe pamant pomenirea lor" 

(Paul Goma) 
(Ps. 33) 

„Va veni vremea in care nu ne vom mai putea scuza si ascunde de aratarile 
intrupate halucinatoriu (si nu numai) ale celor nedreptatiti, torturati, 
executati in Gulag. Oricat vor continua politicienii , megasponsorii si 
manipulatorii platiti generos sa ne tina in robia amneziei, eforturile lor se 
vor dovedi inutile. Oricat vom persista noi in sine (uneori din simplu reflex 
sau amagiti de propria noastra credulitate) pe calea amneziei, halucinatiile 
si boala noastra nu vor disparea. Putem continua sa fim bolnavi de amnezie 
sau putem decide sa marturisim drept. Daca vom alege marturisirea dreapta 
si vom lupta solidari in scopuri de retributie si reparatii, atunci ne vom afla 
eel putin pe drumul sperantei in tamaduire." 

(„Origini", S.U.A.) 

C.H.: Pana a-1 evoca in chip deosebit pe scriitorul monah Nicolae 
Steinhardt, chiar si numai in treacat, aproape pe sarite, avem aici un 
interval unde a fost pomenita Biserica. Cei care cu frica de Dumnezeu o 
alcatuiesc, poporul, adica „Sinodul infailibil", cum frumos spune Antonie 
Plamadeala, el insusi un puscarias de elita. Cred ca e bine sa dam curs aici 
unui catalog de figuri transfigurate, sfintite in inchisori, de la monahii 
simpli la ierarhii Bisericii, pana la profesorii ilustri de teologie din intreg 
spatiul romanesc. 

Nu-i putem uita nici pe slujitorii altor confesiuni, pusi in slujba 
aceluiasi Dumnezeu unic, suferind aceleasi patimi pentru Adevar si 
Credinta, alaturi de fratii lor ortodocsi, umar in umar cu intelectualii din 
diferite arii de activitate si cu puzderia de oameni simpli, de anonimi 
mucenici ale caror nume, uitate de noi, sunt scrise in ceruri, in Cartea 
tuturor neamurilor, fiecare cu ceata sa, cum zice Scriptura, inghesuiti la 
poarta imparatiei ca albinele roitoare la urdinisul stiubeielor din prisaca. 

Din aceasta galerie care are chipul unei liturghii sobornice, 
ecumenice, al carei centru este Hristos, „ieri si azi si in veac acelasi" (Evr. 
13.8), nu pot lipsi Sofian Boghiu, Filaret Gamalau, Arsenic Papacioc, 
Arsenie Boca, Benedict Ghius, Daniil Sandu Tudor, Petroniu Tanase, 
Haralambie si Vasile Vasilachi, Chesarie Ursu, Mina Dobzeu si 

232 



Muntele marturisitor 

Vartolomeu Dolhan, Vartolomeu Budoasca, Liviu Galaction Munteanu, 
Partenie Ciopron, Bartolomeu Valeriu Anania, Antonie Leonida 
Plamadeala, Dumitru Staniloae, Teodor Bodogae, Liviu Stan, loan Lupas, 
Zosim Oancea, loan Bunea, loan Glajar, Gheorghe Calciu, Nicolae 
Steinhardt, Constantin Galeriu, Spiridon Gandea, Gabriel Cocora, 
Gheorghe Coman, ratal poetei Ana Blandiana, alaturi de mai vechii 
Nichifor Crainic si Onisfor Ghibu. Langa preotii marturisitori Ilarion Felea, 
Valeriu Traian Frentiu, Vasile Gabor, Hie Lacatusu, Caliopie Georgescu, 
loan Grebenea, Grigore Leu, Florea Muresanu, N. Mazilu, N. Manescu, I. 
Naftanaila, activ in muntii Fagarasilor, Cleopa Nanu, monahia Mihaela 
Nicoara, impreuna cu obstea monastica de la manastirea Vladimiresti si cu 
toti monahii alungati din manastiri si schituri in urma barbarului Decret 410 
din 1959, Coriolan Palade, Ion Parcalabu, Stere Popovici, Dobre Rizea, 
Savu Constantin, Iulian Stoicescu, Stefan Straja, Gv. Strifunda, Stan 
Gavriil, V. Jipordei, Hie Tiuta sunt inca sute de nume care merita cinstite si 
pomenite, inscriu aici si numele bucovinenilor pe care i-am putut descoperi 
prin anumite mijlociri, Casian Bucescu (Sucevita), Manolache Dobrescu 
(Mihoveni), Victor Bobu (Balinesti), preotii Stoleru, Saveanu, Pancu, 
Arcadie Repta, un nesupus al colectivizarii fortate (la Badeuti) si preotii 
militari Zaharia Fartais (Radauti) si Nicolae Bojescu (Capu Codrului, 
Humor). 

Confesiunile crestine greco-catolica, catolica si protestanta sunt 
reprezentate aici, sumar, nu selectiv, prin nume cu relief: Iuliu Hossu, 
Tertulian Langa, Alexandru Todea, Aron Marton, Menges Hyeronim, Iustin 
Nohai, Nicolae Branzeu, Pompei Onofrei, P. Pecican, I. Ploscaru si Fr. 
Shullerus. Dar nu trebuie uitati nici „pocaitii", „ostasii" si nici necrestinii. 

Se intelege ca „avand in jurul nostru atata nor de marturii" (Evr. 
12.1), Biserica, „mama poporului roman" (Eminescu) era - si este! - o 
institutie care deranjeaza mentalitatile, sistemele terestre constituite egoist, 
rational, materialist, departe de spiritul moralei crestine, de profunzimile 
mistice-ascetice ale existentei. 

„Puterea celor fara de putere" (Havel) este interioara, intangibila, nu 
poate fi stransa de lanturi, dupa cum insusi Christos ne asigura: „Nu va 
temeti de cei ce ucid trupul, iar sufletul nu pot sa-1 ucida" (Mt. 10.28) - un 
avertisment pentru turnatori, tradatori si lepadati, supusi la „o schimbare de 
existenta" (E. Durkheim) in conditii anormale, cum s-a intamplat in 
inchisorile comuniste unde „s-a desfasurat eel mai cumplit experiment din 
istoria speciei omenesti: incercarea de a schimba codul etnogenetic". 

Gv.V.: Aici voi face numai o interventie: pe cativa din cei pomeniti 
i-am avut alaturi, am impartit cu ei, frateste, intr-o solidaritate unica, asa 
cum numai in inchisoare se intampla, si painea, si lintea, si frigul, si ocara, 
dar si nadejdea ca Dumnezeu ne va scutura lanturile intr-o zi si ne vom 

233 



Constantin Hrehor 

intoarce la rosturile noastre, bucurandu-ne de libertate. 

Este binevenita aceasta interventie revelatoare. Prezenta acestor 
marturii colaterale, dar apartinand aceleiasi teme, imi sustine propriile 
marturisiri, imi intareste convingerea ca „durerea e universale, ca si aerul, 
ca si lumina", cum inspirat ziceti, ca nu intr-un anume loc se doare intr-un 
fel si in alt loc in alt fel... 

C.H.: §i pentru ca rugaciunea e salvatoare, incat „degetele de la 
mainile sihastrului - pe care le tinea ridicate spre cer - devenisera zece torte 
de lumina", cum exceptional vorbeste parintele Sofian Boghiu, eel care „a 
pictat si a restaurat suflete" (B. Lupescu) si a spus ca „rugaciunile din 
inchisori... erau asemanatoare cu ale sfintilor martiri arsi pe rug, care atunci 
cand clocotea focul sub ei, erau veseli si multumeau lui Dumnezeu", 
marturisind ca „adeseori s-a simtit mai bine in inchisoare decat afara", 
subliniind viata duhovniceasca inalta, crestina, avand in vedere aceasta 
experienta care i-a scos pe multi din deznadejdea iadului si din iadul 
deznadejdii, voi aminti aici o rugaciune semnificativa, o alcatuire 
miraculoasa, scurta: „Da Doamne ca maine dimineata sa ma trezesc pe 
perna mea", rostita in fiecare seara si in miez de noapte de parintele 
Manolache Dobrescu (n. la Buzau, absolvent al Facultatii de Teologie din 
Cernauti si al Seminarului Universitar pedagogic, preot in Pietraru - Buzau, 
Slobozia -comuna Granicesti, si Mihoveni, Suceava, duhovnic delicat, 
ingaduitor, spirit luminos, bland sfatuitor, de-o aleasa moralitate si 
responsabilitate sacerdotal a). Parintele Dobrescu s-a intors de la Canal in 
1954 si dupa patru ani a fost aruncat din nou in temnitele nenorocite, 
condamnat la zece ani pentru uneltire contra ordinii sociale; cei trei copii ai 
sai si doamna sa au fost alungati din sat si din casa proprietate, priviti de 
strainii la care se aciuasera ca „dusmani ai poporului" (v. pr. Vasile Irimia, 
in „Vestitorul Ortodoxiei", 1-15 febr. 1998 si relatarile preotului Viorel 
Lazar- Selim din Mihoveni). Intre anii 1958 si 1964 a gustat din potirul 
durerii temnitelor din Jilava, Aiud si Gherla. Cand s-a eliberat era doar „o 
umbra de om", numai glasul si ochii blanzi il tradau ca fiinta umana, intre 
ai sai si-a luat viata de la inceput, a ramas pana la moarte un copil cald, un 
copil care nu stie altceva sa faca decat sa iubeasca desavarsit. Obsesia 
arestarii nu 1-a parasit insa, din pricina acestei stari era circumspect, nu prea 
vorbea liber, isi scria predicile. Cum bine il descrie V. Irimia, „a fost omul 
iertarii si al pacii", „mila si iubirea au fost mereu lucratoare in preotia sa". 
Pacat ca s-a stins inainte de a se arata, macar teoretic, izbanda din '89. §i eu 
1-am cunoscut bine pe pastorul Manolache Dobrescu si, din aceleasi 
motive, nu am aflat in anii dinaintea evenimentului din decembrie prea 
multe despre viata sa din inchisori si despre parintele Gheorghe Coman, 
tatal Anei Blandiana, cu care a fost in aceeasi celula. E plina de tensiune, 
de intimitate tragic a rugaciunea parintelui Manolache, un margaritar scump 

234 



Muntele marturisitor 

precum rostirile sapientiale din Filocalie! 

Gv.V.: Asa este. Multi dintre cei inchisi rosteau la fel in inchisori si 
dincolo, in libertatea fragila de dupa '64, intr-o perioada bantuita de 
urmaritori si delatori, de sacalii pofticiosi de cadavre... 

C.H.: Voi mai inscrie intru recunostinta un nume. 

Victor Bobu (1913-2000), absolvent de liceu la §iret, coleg cu tineri 
care aveau sa aiba renume, Valerian Olaru, Victorin Ursache, Dragos Rusu, 
Casian Bucescu, Vasile Posteuca si George Nimigean, dupa ce-si trece 
bacalaureatul cu universitarul Petre Andrei si dupa absolvirea Teologiei 
cernautene, inconjurat de elita didactic a a celebrei scoli, imbratiseaza 
preotia. Anul 1959 este nefast, il va inscrie in catalogul uneltitorilor „contra 
ordinii de stat"; va cunoaste privatiunile si suferintele in inchisorile din 
Suceava, Botosani, Jilava si Aiud. La Aiud, in aceeasi celula, pentru o 
vreme era internat si carturarul Valeriu Anania, conducatorul grevei 
studentesti antirevizioniste si anticomuniste din Cluj (1946), condamnat in 
1958 la douazeci si cinci de ani de munca silnica. 

Prin 1995, arhiepiscopul Anania ii scria astfel parintelui Victor 
Bobu, amintindu-si mucenicia din Valea Robilor: „Parinte Victor, anii 
aceia au fost totusi frumosi". In „Marturisitori de dupa gratii", parintele 
Bobu nu-i uitat intre cei o mie sase sute de preoti - si nu numai atatia! - 
pomeniti ca victime ale represiunii totalitariste. 

„Parinte al lucrului bine facut", ziditor de suflete si de biserici, 
apreciat de personalitati ale vietii stiintifice academice din tara, de istorici, 
arheologi si oameni de cultura - caci viata sa se leaga intim de biserica- 
monument din Balinesti, ctitoria medievala a lui loan Tautu, precum si de 
intregul spatiu siretean -, „muschetarul din Balinesti", cum era numit de 
acestia, a slujit altarul si Neamul timp de saizeci de ani. S-a bucurat de 
titlurile clericale, de audienta enoriasilor si de o aniversare luminata: cinci 
sute de ani de la tarnosirea locasului; a intemeiat un muzeu, unic pe Valea 
§iretului, a zabovit pe documente si a scris o monografie a Balinestilor 
(1938) si una a comunei Gramesti (1991); a tiparit, in 1989, „Pelerinaj la 
Locurile Sfinte" si a lasat in manuscris o serie de predici (1938-1996) si un 
valoros memorial, „Memoriile unui detinut politic". Datele aici inserate 
mi-au parvenit de la ginerele parintelui Victor, prof. dr. Vasile I. Schipor, 
presedintele Filialei Radauti a Societatii §tiintifice Filologice din Romania. 
Dar nu pot trece nici peste „o minune de suflet" cum a fost preotul 
Constantin Voicescu (n. 28 iulie 1924, Bucuresti, m. la 8 septembrie 1997, 
inmormantat la Cernica). Avea temeinice studii de geografie. „Cucerea 
printr-un suras neprefacut, care nu era altceva decat expresia unui suflet 
neprihanit". C.V. „era preot de vocatie", „intre el si credinciosi se stabilise 
o comuniune care avea intr-insa ceva din candoarea primilor crestini" - asa 
il prezinta carturarul Bartolomeu Anania in prefata volumului omagial 

235 



Constantin Hrehor 

„Un duhovnic al cetatii", ed. Bizantina, 2002. C.V. a crescut la orfelinat, a 
fost arestat si condamnat de Curtea martiala la trei ani de inchisoare 
corectionara (1942). In 1963 era in temnita de la Aiud, in sectia XII a 
bolnavilor de TBC. Cu „patrafirul ascuns" a patruns in spitale, a marturisit 
si dezlegat suflete suferinde, a impartit daruri din putinul pe care il avea, 
dupa pilda Samarineanului milostiv. Deseori rostea: „Iertarea pacatelor o 
aflam in iertarea fratilor" sau „Moartea e un prilej de intoarcere acasa..." 

Ori aceste afirmatii erau convingeri care nu puteau veni decat de la 
un om care, acceptandu-si destinul, a putut spune ceva incredibil despre un 
rau care secera vietile detinutilor: „Tuberculoza mi-a salvat viata". 

5 , , 77 5 

Acest preot ales, asemanandu-se cu poetul medic Vasile Voiculescu 
„era un fel de fulg articulat", „absolut un doctor fara arginti", avand in sine 
crezul: „Pana la moarte lupta-te pentru adevar si Domnul Dumnezeu se va 
lupta pentru tine" (Is. Sirah 4.30), duhovnic pan a nu demult al multor 
intelectuali din capital a, avea frumusetea sacerdotului exprimata astfel de 
catre Claudel in Oda a Ill-a „Alb era totul, ca preotul invesmantat in alb, 
caruia i se zaresc doar mainile trandafirii ca zorii". 

Si pana a da relief catorva nume din cele multe care nu trebuie 
ingropate in uitare, va trebui sa reflectam cu luare aminte la cuvintele 
„adevarul va va face liberi" pentru a accede la „libertatea haric a", talmacita 
adanc de catre Nichifor Crainic, la exprimare genial a „Iubeste si fa ce vrei" 
a lui Augustin, ori la cuvintele lui Berdiaev „Nu exist a numai libertate in 
adevar, ci si adevar in libertate". Si cum „constiinta este prima litera din 
alfabetul moralei crestine, (...) urma si glasul lui Dumnezeu in sufletul 
omului", ingaduindu-i omului „a fi singur mesterul destinului sau", vizat in 
demersurile sale ca „cea mai mare tragedie a lumii este tragedia libertatii" - 
am citat dintr-un mucenic al temnitelor, parintele Ilarion Felea - ne vom 
impaca nu numai cu cei impovarati de slabiciuni comune, ci chiar si cu 
necredinciosii, chiar cu Voltaire care zicea aproape in termeni crestini ca 
„Adevarul ramane in eternitate, iar fantomele de opinii tree precum niste 
visuri de bolnavi", ateismul nefiind altceva decat un „despotism 
nemarginit" (Chigaliev). 

„Pentru indivizii inchinati meditatiei si care sunt constienti de rolul 
suferintei in imbunatatirea morala a persoanei, temnita suportata si fara 
vina - a reprezentat o sansa neegalata de orice alta scolire a caracterului 
nostru", noteaza profesorul Mihai Radulescu, eel care scrie pagini 
antologice despre „Rugul aprins", despre „caracterul de rezistenta spirituala 
prin rugaciune" a acestei grupari, numindu-1 pe unul dintre mentori, pe 
Sandu Tudor primul pamfletar al tarii dupa Pamfil §eicaru" (mort la Aiud 
in 1964) evocand oameni si inchisori cu multa emotie. Astfel, parintele 
Arsenie Boca i se confeseaza: „Oricat de mic si netrebnic sunt, m-a 
inzestrat Dumnezeu cu darul Sau si m-a uns preot peste vii si peste morti". 

236 



Muntele marturisitor 

§i o marturisire duioasa, tulburatoare, a poetului mare V. Voiculescu: „Nu 
putem face pom, ca trebuie sa va dau cadouri la toti si nu avem bani", un 
raspuns indurerat dat copiilor sai care ar fi dorit sa aiba si ei bucuria unui 
bradut de Craciun. Poetul a fost arestat in 4 august 1958, iesind din 
inchisoare in 1962. In '58 a fost arestat si savantul in Dogmatica ortodoxa, 
Dumitru Staniloaie, inchis la Jilava si Aiud. lata ce scria dupa iesirea de 
dupa gratii exceptionalul carturar traitor nu la altitudinea mintii sale, ci in 
smerenie de chilie: „in afar a de regretul pentru suferintele familiei mele, 
nu-mi pare rau ca am impartasit suferinta atator frati romani, pentru a fi 
dovedit ca si dintre preoti au fost unii, au fost destui care au impartasit 
durerea poporului nostru." Cel care a scris pagini de aur in gandirea noastr a 
teologica, cu adevarat „patriarhul Teologiei romanesti", fiind „din stirpea 
celor ce nu se due" (B. V. Anania), gustand slava „acolo unde fluturii plang 
pe semintele vulcanilor" (loan Alexandru), intors acasa, activ, „nu parea ca 
mucezise cinci ani in puscarie; totul intr-insul se pastrase rotund si curat, 
intr-un tezaur care nu mai putea fi memorie: era traire. Ei da, cand ajungi 
sa-L traiesti plenar pe Dumnezeu, nu mai e nevoie sa-L tii minte, ca te tine 
El." (acelasi B. V. Anania), a putut spune din inaltimea spiritului sau 
patristic: „Noi Romanii reprezentam un unicat: suntem singurul popor de 
origine latina si credinta ortodoxa; prin latinitatea noastr a ii apartinem 
Occidentului, prin ortodoxia noastr a ii apartinem Rasaritului; suntem 
puntea ideala de legatura intre cele doua lumi." 

§i asta nu o stia numai de acasa, numai din biblioteci, ci a adancit-o 
si-n meditatiile din acele manastiri cu cerul prins in lanturi, din inchisori. 

Ca si profesorul de mare distinctie si popularitate, parintele 
Constantin Galeriu, aruncat si el in temnite, „care a convertit multi artisti si 
intelectuali" (N. Steinhardt), vesnic convins ca „Acolo unde incepe 
credinta, sfarseste stiinta" (Haeckel) si ca „Dragostea scoate afara frica" 
(I loan 4, 1 8) multi din cei doar amintiti, intr-un sir si asa mult trunchiat, au 
facut apostolat exceptional in conditii exceptionale, adunand mai mult aur 
pentru imparatie in spatiile concentrationare decat in libertate. 

„Ecumenismul s-a nascut si a fost trait in mod spontan in temnitele 
comuniste. Chiar si acela interreligios", subliniaza M. Radulescu. §i acesta 
ar trebui stiut de catre mai marii Eclesiei care reduc de zeci de ani 
ecumenismul la protocolare agape silentioase si costisitoare. Nici o 
intalnire de acest gen nu va intrece corala celor aproape opt mii de voci de 
puscariasi cantand in '57 imnul „Hristos a inviat!" in Gherla (v. „Strigatul 
Golgotei in noaptea de inviere" - Documentele Rezistentei, nr. 5/'92)! 
Numai in acel „arhipelag al ororii" s-a vazut cine-i grau si cine-i neghina. 
§i daca acea corala a robilor, cu nimic mai prejos in sfasiere decat celebra 
„Nabuco" nu poate intrece toate elitistele noastre partituri dirijate pe la 
mitropolii, nici de... impartasania din inchisori nu putem vorbi decat tot cu 

237 



Constantin Hrehor 

cutremurare. Preotul Viorel Todea avea sfanta impartasanie la el; vinul se 
„fabrica" din marmelada dospita, sau se inlocuia cu vinul tonic din 
medicamente... Era intru totul dumnezeiasca acea euharistie. Ca-n vremea 
crestinismului primar cand, bine s-a spus, potirele erau de lemn ori piatra si 
inimile de aur; asta se vede si acum - bani grei se due la Athos ori la 
Moscova pentru vase poleite, pentru lanturi si vesminte boieresti care, sa 
fim obiectivi, nu au nici o valoare cand lipseste smerenia autentica si 
dragostea jertfelnica, ba mai si inlocuiesc slava Domnului cu slava 
oamenilor... 

Intr-un astfel de infern s-a auzit vocea ecumenica a pastorului 
Richard Wurmbrandt, impresionat de „apostolul" Valeriu Gafencu: „As 
vrea sa intru in imparatia lui Dumnezeu pe aceeasi poarta pe care intra 
Valeriu Gafencu", martirul care a zis impacat in lumina blanda a celeilalte 
margini de cosmos: „Domnilor, in noaptea asta ne despartim. Eu va 
pomenesc. Dumnezeu sa va ajute si dvs. sa va puteti mantui sufletele". Pe 
drept cuvant s-a spus ca „acolo, cei vii postesc si isi hranesc mortii", in 
umbra prelunga a acestor umbre, potrivita gasesc interogatia aceasta: 

„§tersi din memoria noastra, absolut din cartile noastre si din 
revistele noastre de istorie, mortii vor putea avea oare parte de ziua in care 
noi vom putea merge liber in pelerinaj la ceea ce va mai fi ramas din 
lagarele lor de concentrare, ca pentru victimele de la Auschwitz sau de la 
Gross Rozen? Vor avea ei vreodata dreptul la un monument?" (Willy 
Fautre si Guido de Latte in vol. „Prizonierii nostri din Gulag", '80). 

§i intr-acelasi context, cum ar putea fi uitati si bietii nostri calugari 
alungati din manastiri si schituri in urma odiosului decret 410 din 1959, 
pribegind pe sub acoperi suri straine, umiliti chiar in propriile vetre unde au 
fost siliti sa se intoarca, ironizati si persecutati de autoritati, raniti sufleteste 
„prigoniti pentru dreptate" (Mt. 5.10), devenind „uraciune" si „sminteala" 
intre semeni? Unii s-au sihastrit ca si partizanii: Hie Cleopa, Ilarion Argatu, 
Arsenie Papacioc ori Visarion Coman; mari confruntari au avut in epoca 
patriarhii Justinian Marina si Iustin Moisescu. E de vazut literatura, putina 
inca, preocupata de acest segment, si un titlu recent, „Tamaie si exil" Ed. 
Geea, Botosani, 2002, propus si editat de catre episcopul Gherasim 
Putneanu de la Radauti. E de spus ca insusi acest autor, monah de vocatie a 
trait evenimentul si a avut destule confruntari cu mai marii epocii de pana 
in '89, mai ales cand, in calitate de staret al Putnei era si... amfitrionul 
multor „supraveghetori" de credinta si romanism. Interesante pe acest 
segment vor fi si lucrarile „Mierea din drumul pelinului" si „Iarba din roata 
amurgului", semnate de acelasi Gherasim Putneanul. Exceptionale prestatii 
au facut in Putna istorie a, dar si in alte vetre de duh, actualul arhiepiscop al 
Sucevei si Radautilor, Pimen Suceveanu, staretul Iachint Unciuleac, 
monahii Teofilact Ciobaca, Constantin Chirila si Calinic Dimitriu, urmati, 

238 



Muntele marturisitor 

in acelasi spirit viu si vertical de catre generosul staret tanar de azi, 
Melchisedec Velnic. „§coala" de autentic patriotism si duhovnicie de la 
Putna a fascinat mai mult decat universitatile. Moldova lui §tefan voievod, 
rotunda, netrunchiata, a fost zeci de ani la rand prezentata fara nici o 
concesie, cu firesti riscuri, cu o voluptate cutremuratoare. Staretul Pimen si 
ucenicii lui rosteau „Doina" eminesciana plangand, cu un fior religios care 
transfigura si revolta. Nu stiu daca Steinhardt a fost la Putna vreodata, dar 
iata ce a spus el: „«Doina» se cade a fi citita cu glas puternic, rastit, 
afurisitoriu si dezlegatoriu, glasul vraciului care descanta blestemele." 

La Putna se stia demult ca „momelile civilizatiei usoare au foarte 
mare trecere la elitele romanesti" (C. Radulescu Motru), in aceeasi directie 
cu cugetatorul de la Rohia care scria ferm si drept ca „Europa de astazi 
(occidentul) ofera un spectacol de nerozie si indobitocire cum rareori a mai 
fost din secolul rV incoace". Intr-o Romanie vesnic in criza, despre care se 
putea spune ca e „o tara in care nimeni nu cuteaza sa zareasca cerul si cine 
iese in aer liber isi pleaca fruntea" (E. Canetti). Poate din pricina ca Putna, 
de la Vartolomeu Mazareanu a tot pastrat alura de Academie, a avut de 
infruntat atatea asalturi prin care i s-a vrut discreditat prestigiul, in cruciade 
numarandu-se destui „corifei ai delatiunii", prezenti pretutindeni, snobi, 
minori, fara destin caci „e plina lumea de lepre cultivate, de carturari 
insalubri, de autoritati „intelectuale" lipsite de orice autoritate moral a" (A. 
Plesu). 

Manastirile stiu insa pe dinafara strategiile „razboiului nevazut" de la 
Nicodim Aghioritul, stiu de la Nil Atonitul ca „se vor face oameni mai rai 
decat dracii" si ca numai atunci „cand nu vor mai fi oameni sfinti, atunci 
are sa fie sfarsitul" (E. Sirul) si adevarul, astfel accentuat, in aceeasi nota ca 
mai sus, rostit de eel care a iubit Putna cu aceeasi fervoare ca pe propria-si 
rostire poetica, Mihai Eminescu: „Inteligente se gasesc adesea, caractere 
foarte rar". 

Gv.V.: Desigur, despre toti acesti oameni slujind lui Dumnezeu si 
semenilor ar trebui scrise carti intregi, pe langa tot ce se scrie si s-a scris 
dupa anul 1989, ba chiar si mai inainte. Ati vazut cartile lui Cicerone 
Ionitoiu, traitor la Paris? 

C.H.: Am primit chiar din mana domniei sale un volum dintre cele 
trei aparute, „Morminte fara cruce", in fata bisericii romanilor din Paris, in 
'90-'91, cand am primit o bursa pentru §coala International a de Jurnalistica 
din Lille, gratie prietenului meu, si el autoexilat, dramaturgul Matei 
Visniec, am avut interesante convorbiri cu Cicerone Ionitoiu, despre exil si 
comunism, despre „Testamentul din morga" al lui Remus Radina, despre 
proiectul urias „Dictionarul victimelor comunismului". Tot in aceeasi nota 
am dialogat si cu actorul dezamagit Dumitru Furdui. Am vazut atelierul 
pictoritei Wanda Mihuleac, am batut Parisul in lung si in lat cu numerosi 

239 



Constantin Hrehor 

artisti si condeieri „scapati" in Orasul luminilor din bezna romaneasca... 
Am recitit recent un interviu cu Ionitoiu, care define ste exact „calamitatea 
istorica a comunismului" ca pe „o aberatie, o maladie a unor oameni 
schizofrenici care visau sa stapaneasca prin bici si varsare de sange (...) 
Comunismul este o crima permanenta. Unde se instaleaza, ramane pustiu". 
Referindu-se la memorie, C.I. zice, „acest tezaur de martiri aruncati in 
gropile comune si aceasta istorie, o adevarata epopee pe care nici un vecin 
nu o are, nu poate fi lasata sa se aseze peste ea valul uitarii". Memorialistul, 
detinut politic, tradat de actorul Paul Sava, estimeaza ca in inchisorile 
romanesti au fost peste doua, milioane de fiinte umane, circa zece mii de 
femei, vreo patru rnii de preoti, vreo trei sute de universitari, peste doua 
sute de generali si „sute de mii de camasi albe, ce-si aparau bucata de 
pamant mostenit". 

Gv.V.: Stiu ca vreti sa va vorbesc despre Nicolae Steinhardt. Din 
lotul de condamnati sau din loturile de condamnati, caci au fost mai multe, 
m-ati intrebat pe cine am remarcat in chip special. Pe multi! Mai ales pe cei 
verticali, statornici in crezul lor. Am fost in aceeasi osanda cu minti de 
elita. Intr-un lot cu mine, la Gherla - ne-am eliberat in aceeasi zi, pe 3 
august 1964 - era, pe langa alti intelectuali, si Nicolae Steinhardt, un evreu 
care s-a increstinat in inchisoare. Nicolae Steinhardt, mai tarziu monah in 
Maramures, la manastirea Rohia, scriitor faimos, autorul celebrului „Jurnal 
al fericirii", despre care am auzit tarziu, a fost botezat in Legea ere stina de 
arhimandritul Mina Dobzeu, la Jilava, in 15 martie 1960, botezatorul fiind 
si el inchis, condamnat la sapte ani pentru ca s-a impotrivit desfiintarii 
manastirilor si schiturilor, ca si monahul pictor Vartolomeu Dolhan de la 
Iasi. Am citit undeva ca la... ceremonie a avut calitatea de nas Emanuel 
Vidrascu, iar martorii au fost Al. Paleologu, doi preoti catolici, doi preoti 
uniti si un protestant. Un botez, asadar, cu caracter ecumenic. 

Cu Steinhardt am stat mult timp in celula, vreo doi ani; i-am 
cunoscut in celula si pe fratii Mavrocordat, Nicolae si George, pogoratori 
din spita domnitoare, dupa cum si pe Dumitru Sturza, de la Iasi, tot din 
spita aleasa; Sturza era un om batran, il ajutam si mi-a spus ca are la Iasi un 
fecior, inginer agronom, pe care sa-1 caut daca voi avea nevoie de ceva. 
Acolo erau si generalii Ceausu, de la aviatie, si Aurel Secarescu, comandor, 
eram saizeci de oameni care am iesit pe rand cand ceasul eliberarii, in 
august 1964, in sfarsit a sunat... 

C.H.: Pentru ca binevoiti sa ne evocati chipul scriitorului monah 
Nicolae Steinhardt, va rugam sa ne spuneti cum 1-ati cunoscut, prin ce se 
detasa de ceilalti intelectuali, din alte diverse bresle. 

Gv.V.: Cu Steinhardt am stat in celula 44; el era condamnat la 
treisprezece ani, comandorul Secarescu avea o condamnare de douazeci si 
cinci de ani, intocmai ca si Sturza si Mavrocordat. Voi sublinia din nou 

240 



Muntele marturisitor 

mediul din inchisoare, ca sa se inteleaga „comportamentul" intelectualilor. 
Dimineata, la ora 6, se facea numaratoarea, se preda efectivul de la un 
gardian la altul, la schimb. Cel care isi prelua schimbul ciocanea gratiile, le 
verifica. §efii de camera raportau numarul detinutilor si eventualele 
incidente, situatii; dupa ce gardianul se incredinta de cele comunicate, 
inchidea usa. Pe paturi nu aveam voie sa stam decat dupa ora 22, cand se 
dadea stingerea, in acest interval, din zori si pana la ora somnului, eram 
obligati sa ne plimbam, ca animalele din custile gradinilor zoologice; pe 
banci era un chin sa sedem, caci oasele abia acoperite de piele dureau 
ingrozitor. Plimbarea presupunea oarece forta, or noi eram extrem de slabi, 
„niste aratari, umbre scheletice asemanatoare momailor din lanurile de 
cereale, ce le apara de pasari pagubitoare" (Vasile Lazar). 

Aceste situatii ne-au determinat sa infruntam timpul ucigator prin 
povestiri interesante, sa spunem fiecare cate ceva, sa alungam foamea, sa 
nu ne mai gandim nici la hrana, nici acasa, nici la inchisoare, nici la 
libertate. Unii povesteau mergand, altii ascultau plimbandu-se, rezemati de 
pereti sau sezand pe banci. In acest fel, celulele erau cluburi, mici 
universitati, cenacluri. Unii invatau limbi straine, altii versuri, fara sa 
dispuna de... calculatoare, de hartie si cerneala. Ca sa nu revin la acest 
aspect, voi spune cum se faceau „lectiile" in universitatile noastre cu gratii, 
in loc de hartie foloseam gamela intoarsa, cana de aluminiu ori talpile de la 
bocanci. Ce faceam? Le ungeam cu sapun umezit cu saliva si, cu o carpa, 
frecam peretii varuiti de pe care varul razuit fin cadea pe suprafata de scris 
si se usca. Apoi, cu un pai smuls din saltea scriam marunt, marunt... 
Poeziile se transmiteau prin „metoda peretelui", oral, ca si folclorul pe timp 
de libertate, se scriau in memorie si se deprindeau prin repetitie. De pe 
fundul gamelei sau de pe talpa cauciucata a bocancului multi au invatat 
limbi straine, formule stiintifice, aforisme etc., mai temeinic decat la 
scoala... Eu am invatat putina germana, pentru care aveam pasiune de cand 
am inceput viata militara, dar fiind sub teroare mai tot timpul, ca o 
salbaticiune vesnic haituita, nu am deprins cat trebuia limba lui Goethe. 

C.H.: Despre tehnica scrisului, intocmai cum spune ti Dvs., am citit in 
„orgolioasele" amintiri ale carturarului mitropolit al Transilvaniei, Antonie 
Plamadeala, care nu se sfieste sa spuna: „Eu am invatat engleza pe gamela" 
(p. 156-157) si ca „in inchisoare, painea si ordinea la WC se trageau la 
sorti" (p. 152); in volumul aparut la Editura „Cum" sunt referiri si la 
rezistenta armata din munti, la milostenia parintelui Arsenie Boca de la 
manastirea Brancoveana si la alte momente deosebite, cum ar fi „Rugul 
aprins", zilele de inchisoare cu Corneliu Coposu, travaliul romanului „Trei 
ceasuri in iad" si, desigur, pagini de valoare, pline de subtilitati si nu lipsite 
de ironie la adresa politicii si vietii eclesiale. Tot despre scrisul si invatatul 
in celule am confirmari, in aceeasi nota, de la poetul preot loan Pintea, 

241 



Constantin Hrehor 

prietenul si editorul operei lui Nicolae Steinhardt, si, de asemenea, de la 
poetul si publicistul sucevean Dumitru Oniga (n. 1925), trecut prin 
apocalipticele inchisori din Romania, timp de nouasprezece ani, eliberat la 
7mai 1964. 

lata cateva crampeie din rostirile acestui om cuminte, de o exemplara 
conduita: „in neagra era a ciumei rosii, in Penitenciarul Aiud, unde era eel 
mai mare depozit de inteligente romanesti, aduse aici ca sa fie nimicite, 
sarbatorile noastre erau insotite de un plus de tristete si amaraciune dar si 
un prilej de o mai intensa rugaciune, de meditatie si de aduceri aminte. (...); 
profesorul Traian Dragoi din Burdujeni - Suceava, postea vinerea si isi 
impartea mancarea cu cei din celula. Multi nu-1 intelegeau si il sfatuiau ca 
in felul acesta isi distruge sanatatea, el nu se clintea in credinta lui in post si 
rugaciune (...) 

In timpul sarbatorilor, regimul se inasprea, brutalitatile si pedepsele 
luau forme aberante iar in ajun de Craciun sau de Vinerea Mare, la Pasti, in 
ciorba noastra gaseam oase si farame de zgarci si carne, pentru ca se stia ca 
atunci multi postesc (...) 

In preajma sarbatorilor de Craciun, repetam toate colindele ce ni le 
aduceam aminte si invatam si de la cei cu care stateam in celula, colinde 
din diferite regiuni ale tarii. (...) 

Dintre tarile satelit URSS-ului, suntem tara cu cele mai multe 
victime, iar bataile, schingiuirile si crimele ce au avut loc in securitatile 
noastre la anchete, reeducarile prin tortura continua zi si noapte, ani de zile, 
ce au avut loc la Pitesti, Gherla, Ocnele Mari, Canal si in alte inchisori si 
santiere ale mortii, au depasit orice fantezie diabolic a. Aceasta epoca 
neagra va fi mereu o pata pe istoria noastra." 

Dumitru Oniga „descatusat de suferinta prin iertare si de tacere prin 
poezie" (Elena-Brandusa Steiciuc) 1-a cunoscut bine pe Radu Gyr, a auzit 
versurile lui Nichifor Crainic, ale lui Fane Vladoianu, Demostene 
Andronescu si Ion Caraion. A tiparit el insusi, dupa eliberare, cateva carti 
cu poezii tulburatoare. Cele mai frecvente poeme transmise din zid in zid 
erau ale lui Radu Gyr, ale celui care a scris atat de crestineste si iertator 
pentru toti: „Ca semn de impacare / Odihneste mortii lin, / De veghe la 
fiecare / Da-le Doamne cate-un crin", poemele sarbatorilor si emotiilor 
noastre rascolitoare. 

COLINDA 

A venit si-aici Craciunul Palpairi de stele. 

Sa ne mangaie surghiunul. Dumnezeu de sus 

Cade alba nea In inimi ne-a pus 
peste viata mea, numai lacrimi grele, 

242 



Cade alba nea 
peste viata mea 
care-aici se stinge. 
zambetul Tau drag 
Tremura albastrele stele 
peste dorurile mele. 
Dumnezeu de sus 
in inimi ne-a pus 



Muntele marturisitor 

peste suflet ninge. 
Maica Domnului curata, 
ad-o veste minunata! 
Infloreste-n prag 

ca o zi cu soare, 
Zambetul Tau drag 
il asteapta-n prag 
cei din inchisoare. 



Steaua prinde sa luceasca 
peste ieslea-mparateasca. 
Si din nou trei magi 
varsa din desagi 
ingerii de sus 
magilor le-a pus 
cerul sub calcaie. 
Te astepta-n zori, 
Lumea-n cantec se desteapta, 
pe Mesia il asteapta. 
Zambetele ceresti 
intra pe feresti 
Si in orice gand 
arde tremurand 
cate-o stea sfioasa. 
Ranile ce dor, 
Numai temnita posaca 
a-mpietrit sub promoroaca. 
Stam in bezna grea 
pentru noi nu-i stea, 



cerul nu s-aprinde. 

ingerii grabiti, 
pentru osanditi 

nu aduc colinde, aur si tamaie. 
Peste fericiri apuse 
tinde mila Ta, Iisuse. 
Cei din inchisori 

Sa le-aduci lumina, 

Cei din inchisori 

Te a§teapta-n zori, 

Pieptul lor suspina, vin la orice casa. 
O, Iisuse, imparate, 
Iarta lacrimi si pacate, 

inchide usor 

Cerul ni-1 descuie, 
Noi Te-om astepta 
Caci pe Crucea Ta 
Stam batuti in cuie. 



(Aceasta colinda se canta pe melodia colindei populare „0, ce veste 
minunata") 

AZ-NOAPTE, ISUS... 



Az-noapte Isus mi-a intrat in celula. 
O, ce trist, ce inalt era Crist! 
Luna a intrat dupa el in celula 
Si-1 facea mai inalt si mai trist. 
Mainile lui pareau crini pe morminte, 
Ochii adanci ca niste paduri. 



243 



Constantin Hrehor 

Luna-1 spoia cu argint pe vesminte, 
Argintandu-i pe maini vechi sparturi, 
M-a ridicat de sub patura sura: 

- Doamne, de unde vii? Din ce veac? 
Isus a dus lin un deget la gura 

Si mi-a facut semn sa tac... 
A stat langa mine pe rogojina: 

- Pune-mi pe rani mana ta. 

Pe glezne-avea umbre de rani rugina, 

Parea purtase lanturi candva... 

Oftand si-a intins truditele oase 

Pe rogojina mea cu libarci; 

Prin semn, lumina, iar zabrelele groase 

Lungeau pe zapada lui vargi... 

Parea celula munte, parea capatana, 

Si misunau paduchi si guzgani. 

Simteam cum imi cade tampla pe mana, 

Si am dormit o mie de ani... 

Cand m-am trezit din grozava genuna, 

Miroseau paiele a trandafiri. 

Eram in celula si era luna, 

Numai Isus nu era nicairi... 

Am intins bratele. 

Nimeni, tacere. 

Am intrebat zidul. 

Nici un raspuns. 

Doar razele reci ascutite-n unghere, 

Cu sulita lor m-au impuns, 

Unde esti, Doamne? - am urlat la zabrele, 

Din luna venea fum de catui. 

Am pipait, si pe mainile mele 

Am gasit urmele cuielor lui... 

C.H.: Eu am gasit si o insemnare a parintelui Gheorghe Calciu, in 
care se spune ca si poemul „Mistretul cu coltii de argint" al regretatului §t. 
Augustin Doinas, era murmurat de catre detinuti, pana cand Doinas, el 
insusi, avea sa se numere cu cei intemnitati. Sa revenim la „scolile inalte"... 

Gv.V.: In acest mediu, cum am subliniat, fiecare trebuia sa... 
optimizeze atmosfera cu ceva interesant. Eu povest earn mult, eram solicitat 
sa vorbesc despre viata partizanilor si despre intamplari din sat, din natura. 
Nicolae Steinhardt, care avea o cultura superioara, desi nu era inteles de 
toti, tinea adevarate prelegeri de filosofic, de teologie, de antropologie. 

244 



Muntele marturisitor 

Cand incheiam „prelectiunea", toti ascultatorii, mirati, hotarau cine 
urmeaza. Asa, dupa ce am terminat cu istoriile din munti, confratii din 
celula au hotarat: 

„- In seara asta dl Vatamaniuc este liber, are pauza, ne va vorbi dl 
Steinhardt..." 

Sa spun ce am auzit de la domnia sa. Nicu facuse parte dintr-o 
organizatie cu filosoful Constantin Noica, in care erau reunite mai multe 
personalitati de marca. Grupul a fost descoperit de un turnator, pe care il 
cunostea. Noica fusese arestat. Nicu a mers la ratal sau - mama nu mai era 
in viata -, si i-a spus ce s-a intamplat cu organizatia respectiva, cum toti 
membrii sunt arestati. I-a facut cunoscut tatalui ca ar vrea sa fuga, sa nu fie 
prins. Batranul a ramas surprins, 1-a intrebat de ce recurge la aceasta cale. 
Nicu s-a motivat: ,,E?ti singur, nu stiu cat voi fi condamnat. Te vei pierde si 
nu te voi mai vedea...". „Sa nu fii fricos! Du-te si fa-ti datoria, nu voi muri, 
ma vei gasi", i-a raspuns tatal. In celula, Nicolae deseori zicea: „Ma rog lui 
Dumnezeu sa-1 gasesc pe tata". L-a gasit in viata, mi-a spus cu ocazia unei 
revederi, dupa ce ne-am eliberat. Tatal a luptat la Marasesti. Cred ca au fost 
impreuna vreo doi ani, dupa eliberare. Apoi stiu ca Steinhardt a mers la 
Rohia, unde a scris si s-a stins la 29 martie 1989 (Vezi „Jurnalul fericirii", 
din fila in fila, tot!). 

C.H.: Pana a va intreba daca avea aderenta la crestinism, amintesc un 
alt titlu semnificativ, „Jurnalul metafizic" al lui Grigore Popa, de tinut intre 
anii 1945-1964, obligatoriu pentru lectura. 

Gv.V.: Cand 1-am cunoscut eu pe Nicolae Steinhardt, era deja... 
practicant crestin, fusese botezat. Am fost foarte intim cu el. Nu ma lasa 
sa-i spun domnul Nicu, ci Nicule, iar el imi zicea Gavriluta. Ma simpatiza 
mult, deseori ma intreba despre viata din munti, nu stia multe despre acea 
enigmatica, ciudata lume si ma asculta mirat, foarte cucerit. Mi-a spus ca a 
aderat la crestinism dupa ce a studiat indelung mahomedanismul, 
mozaismul, brahmanismul, budismul si formele diferite ale crestinismului, 
alegand ortodoxia. Asa imi spunea: 

„- Gavriluta, am simtit ceva in mine, erau niste miscari, pana in cap 
si din cap inapoi pana in picioare; nici intr-o religie n-am gasit ce spune 
Hristos. «Dinte pentru dinte, ochi pentru ochi», cele rostite in Vechiul 
Testament, deci razbunare, moarte, nu le-am iubit, dar cand am vazut 
iertarea, dragostea si tot ce propovaduieste Hristos am spus ca aici e locul 
meu." Si s-a botezat. Aceste cuvinte mi le-a spus Steinhardt. 

C.H.: Foarte interesanta marturisire. 

Gv.V.: Da. I-a placut extraordinar ceea ce a propovaduit Iisus 
Hristos: dragostea, iertarea, mila. 

C.H.: Dupa ce a trecut prin atatea incercari - desi eu raspunsul il 
prevad, dar vreau ca si dumneavoastra sa mai subliniati inca o data - 

245 



Constantin Hrehor 

Steinhardt a scris o carte extraordinara, „Jurnalul fericirii". Un alt omputea 
s-o numeasca altfel, dar el a pus in centru fericirea... Eu vad ca si 
dumneavoastra, dupa anii de inchisoare, ati iesit un om luminos. 

Gv.V.: Nu toti au iesit asa, majoritatea au iesit cu sechele, au iesit 
plini de ura, plini de regrete. Asta depinde de psihologia, de puterea de 
intelegere si mai cu seama de ancora de care te-ai folosit in anii de detentie. 
Ancora nu era altcineva decat Hristos. Daca ai fostputernic legat de aceasta 
ancora, ai iesit cu „Jurnalul fericirii" in creier. Acum o sa va spun de ce a 
scris „Jurnalul fericirii" Steinhardt. Deoarece pentru el puscaria a fost cu 
adevarat o fericire. A cunoscut aici ceea ce n-a cunoscut in facultatile pe 
care le-a facut, caci avea Dreptul si Literele, doctoratul in drept 
constitutional si studii in Paris si Londra; numai in inchisoare a cunoscut ce 
dimensiune are fericirea, cate poate indura un om, ce poate indura f aptura 
lui Dumnezeu, cate se pot petrece in societatea umana. Inchisoarea a fost 
pentru filosoful Steinhardt o facultate extraordinara, extrem de importanta 
pentru nivelul pregatirii sale enciclopedice, pentru psihologia sa. A scris 
„Jurnalul fericirii" fericit de ceea ce a aflat, complet 1 amurit asupra omului, 
asupra subiectului central al sociologiei universale, ca si marele sau 
contemporan Petre Tutea, de altfel. Aici, in inchisoare, Steinhardt s-a 
lamurit asupra omului viu, asupra omului gol, dezbracat, in frigul celulei. 

C.H.: A „citit" omul si Umanitatea, in ce are mai intim, mai sensibil. 

Gv.V.: Sub toate aspectele, pe toate fetele, ca intr-un laborator de 
disectie, de anatomie, in inchisoare este realitatea pur a, o realitate de peste 
realitati... Acolo erau si doi fosti inspectori de politie, Vasile si loan 
Popescu, impreuna cu unii fosti jandarmi, condamnati la articolul 
„activitate intensa contra clasei muncitoare", detinuti de la Fagaras, 
demnitari notorii, acuzati de inalta tradare, legionari, partizani... 

C.H.: „In camera 44 e o lume sincopata, o lume amoniacala. 
Neincrederea si banuiala au pustiit totul, ca vipiile vantului de step a 
dogoritor...", noteaza Nicolae Steinhardt in Jurnalul sau si extrag aceste 
cuvinte ca sa le potrivesc cu evocarile Dvs., avand in vedere aceeasi celula. 
Multe insemnari memorabile legate de acest... apartament am subliniat in 
timpul lecturii - ma opresc aici la fratii Vasile si Haralambie Vasilache, 
monahii, ultimul mort in temnita, „carat afara cu patura" chiar de eel care 
avea sa fie celebrul monah de la Rohia. 

Gv.V.: Tot din Jurnal, o replica draga lui Nicu, „suntem indeosebi 
sanctionati pentru virtutile noastre". Sau din Kierkegaard, „contrariul 
pacatului nu e virtutea, contrariul pacatului e libertatea". 

C.H.: Despre care zicea ca e „cea mai extraordinara cugetare rostita 
vreodata, in afara textelor evanghelice"; zisa exclamativa a ovreiului 
crestinat, a inteleptului pentru care Crestinismul, la care a aderat nesilit de 
nimeni, nu are o definitie mai completa decat „Daruind, vei dobandi", se 

246 



Muntele marturisitor 

notiveaza in absolut... 

Gv.V.: Sa va mai spun si alte intamplari de la Gherla... 

C.H.: Va ascultam. 

Gv.V.: Alaturi de mine era profesorul Gheorghe Leon din Cluj, un - 
maghiar din Valea lui Mihai, Carol Fechete, si un cetatean din Ostroveni, 
raionul Gura Jiului, Ion V. Trasnitu. Locuiam intr-o celula antemorga, 
aproape de a fi pierduti definitiv, de a fi aruncati in morga si apoi in cine 
stie ce pamant vesnic necunoscut, intr-un miez de noapte, profesorul Leon, 
eel condamnat la douazeci si doi de ani, a murit. Am anuntat gardianul si ni 
s-a poruncit sa-1 scoatem cu patura afara. Eu si Fechete 1-am evacuat; 
Trasnitu tragea de moarte pe prici. Pe la ora 3, spre dimineata, si-a dat 
duhul. Am anuntat gardianul si a urmat aceeasi regie, foarte obisnuita in 
inchisori: „Puneti-l pe patura, dati-1 afara!". 

L-am pus cu Fechete pe patura, 1-am dat afara, ne uitam unul la altul. 
Mi-am zis: daca eu cad, cu cine ma da Fechete afara? Fechete radea; radea, 
vorba vine: „Ne va lua gardianul." 

Mana lui Dumnezeu a fost asupra noastra, ne-a scos si din celula 
aceea. Atunci a inceput sa se imbunatateasca viata din inchisori. Fac o 
necesara mentiune. La un moment dat, in inchisoare au venit niste ofiteri, 
fapt uluitor, cu epoleti noi, nu de tip rusesc. Aveau cravata, nu aveau 
camasa inchisa la gat, cum purtau rusii si chinezii. Aceasta schimbare nu 
era un lucru oarecare, sa treci de la o uniforma de un fel la o uniforma de 
alt fel, era un lucru mare. Nu stiam insa atunci nimic, dar peste doua-trei 
zile am aflat. S-a tinut o sedinta cu conducerea inchisorilor din toata tara. 
Au fost scosi toti doctorii de prin celule, li s-au dat camere, truse cu 
medicamente, cu seringi. Li s-a spus: „Aveti dreptul sa scrieti acasa, sa 
primiti pachete, dar dumneavoastra veti dormi imbracati; la orice ora din 
noapte sau din zi, daca bate un de tinut la usa ca ii este rau, dumneavoastra 
va trebui sa mergeti si sa-1 tratati. Daca moare un detinut, raspundeti!". 

Sunt obligat de constiinta sa amintesc aici cativa dintre medicii de 
valoare, sensibili la suferintele si neajunsurile detinutilor, pe dr. Turculet, 
care m-a tratat si pe mine, pe doctorii Cornea si Dinulescu, ultimii, ofiteri 
superiori pe vapoarele romanesti. Aveau, alaturi de altii, vreo sapte la 
numar, constituiti intr-un lot, condamnari intre douazeci si douazeci si cinci 
ani, sub acuzatia ca aveau legaturi cu americanii. Doctorul Turculet a facut 
slujba la Policlinica nr. 1 din strada Batistei, ne-am vizitat si am convorbit 
mult dupa eliberare; el m-a tratat de un TBC intestinal, care netratat, sigur 
m-ar fi dus in pamant. 

Toate au venit la timp: si medicamente, si doctori, si ziua eliberarii. 
Curios, dupa ce medicii au fost insarcinati cu ingrijirea detinutilor, zbirii 
celulelor, gardienii care nu ne slabeau cu urletele „Banditilor, ce e cu 
galagia asta?" ori „Ce cauti la geam, banditule?" au inceput sane trateze 

247 



Constantin Hrehor 

„domneste". Mare ne-a fost surpriza cand am auzit: „Domnilor, ce ziar 
vreti sa cititi?", cand pana mai ieri, alaltaieri, un petic nici cat o unghie, 
gasit aiurea, te ducea la izolare, dezbracat, in frigul subsolului, sub viscol, 
la cate trei zile de post negru! Ni s-a parut aceasta amabilitate o diversiune, 
o provocare. Nu am spus nici un cuvant, nici unul dintre noi. „0 sa va 
aducem «Scanteia»", rosti gardianul. §i ni s-a adus. Trageam toti de gazeta 
de parca ar fi venit in celula mana cereasca. Ne-am potolit curiozitatea 
hotarand: „Stati asa, domnilor, unul citeste si ceilalti asculta!". Gardianul 
ne-a zis: 

„Dupa ce cititi, bateti la usa, sa dati gazeta afara". Dupa lectura 
amutiseram toti, nu stiam ce sa credem, de unde vine schimbarea aceasta - 
uniforme noi, tratament, hrana mai buna, presa. Dupa cateva zile ne 
intampina o noua surpriza. Sosi gardianul si ne spuse destins: „Pregatiti-va 
pentru film!". 

Incredibil. S-au deschis usile si noi, toti detinutii, am fost coborati 
intr-o sala unde rula un film cu titlu providential, „Un suras in plina vara". 
Pana atunci doar cate zece minute se acordau pentru plimbare, fund strict 
supravegheati, fara a avea dreptul de a ne vedea fata unul altuia, fiecare 
celula fund scoasa separat. Filmul la care am fost chemati noi, „domnii", 
era o dovada categorica de schimbare radicala. Drept este ca, nu peste 
multa vreme am suras, au sosit zilele eliberarii. Chiar in plina vara, in 
august 1964. Eliberarile au inceput inca din 1962-1963, cand plecau din 
inchisori cei cu pedepse mai mici. 

Dupa ce am parasit celula, ni s-au dat hainele din magazie, mucezite, 
vechi, ni s-au dat ac si ata, si fiare de calcat, si mancare pentru toata ziua. 
Toata ziua am stat sub un sopron in curtea inchisorii, asteptand ora 
trenurilor pentru diferite destinatii, spre care, cu foile de drum in mana, 
ne-au transportat masinile inchisorii. O, Doamne, Doamne (interlocutorul 
meu plange inabusit! - n.n.), de neuitat este acea zi, de neuitat ca si prima, 
cand am respirat mucegaiul primelor ziduri surde si reci! 

C.H.: Ce eveniment a determinat aceasta deschidere? 

Gv.V.: Atunci, Gheorghiu-Dej, intr-o conjunctura deja bine 
cunoscuta, pe care nu o comentam aici, a intors foaia cu Rusia, a inchis 
robinetul petrolului, a intrerupt plocoanele inrobitoare fata de izbavitoarea 
stea rosie, a zis: „Gata, pana aici!". A fost chemat la Moscova si nu dupa 
multa vreme a murit, probabil lichidat prin iradiere. Detinutii insa au apucat 
sa beneficieze de decretul sau. Dej a spus „fratilor" din Rasarit: „Am in 
inchisori peste saptezeci de mii de detinuti" si a dat un decret de amnistiere 
si de gratiere. Atatia erau atunci, dar pana atunci au fost peste doua sute de 
mii-trei sute de mii. Dar ceea ce spun aici e simplist, schematic, in arena 
politica a epocii prezenta a doua organisme influente trebuie subliniata, 
ONU si NATO, cu intreaga cohorta de interese. §i daca tot drept e ca 

248 



Muntele marturisitor 

istoria se repeta, si astazi NATO pune conditii pentru aderare si 
compromisurile, dupa cum se stie, sunt sangele politicii... 

Asadar din Gherla a iesit ultimul lot. Nu stiu daca a ajuns acasa 
maiorul Aurel Sambata din Cluj, care acum imi vine in memorie. Bietul! A 
fost prizonier in Rusia, in 1942; lasase acasa o fetita de doi ani si era 
sfasiat, demoralizat, neincrezator daca fiica, dupa atata detentie il va 
recunoaste. A fost predat autoritatilor romane de un colonel rus, la Socola, 
in Iasi, insotit de un tren cu usile deschise, cu asigurarea ca la intoarcerea in 
tara va fi liber. 



OMUL HAITUIT 

C.H.: Desigur, Constantin Tinu Mihailescu are conturul unui 
personaj special in paienjenisul ultimelor zile din biografia Dvs. de 
partizan. Interesant ca acest om, voinic, vorbaret si deprins cu o anume 
evlavie, om pe care 1-am cunoscut bine, in ultimii ani, de si a declansat un 
conflict de familie, a decis sa doneze Bisericii o buna bucata de pamant pe 
care s-a si zidit un schit. Dania aceasta o fi avand intelesul unei 
rascumparari? 

Gv.V.: Eu 1-am acuzat grozav in proces pentru ca stiam manevrele 
lui si pentru ca nu era arestat ca si ceilalti. Ipostaza aceea insemna ca era 
favorizat pentru ceva. Securitatea a gresit, nearestandu-1. L-a descoperit 
vinovat pentru prinderea noastra. A fost adus ca martor al acuzarii si lasat 
ca si cum nu ar fi avut nici o pata. 

El i-a dat cojocul lui Marciuc si i-a spus: „Stai aici, sa nu pleci 
nicaieri, caci o sa cazi. Nu esti inarmat, nu ai nimic, stai aici ca vine Gavril 
si te ia." I-a dat mancare si l-a oblojit langa foe. 

Cand presedintele tribunalului a auzit aceste cuvinte, a ordonat garzii 
sa-1 aduca in boxa. In urma acelei hotarari era in boxa cu noi, intr-a opta zi 
de proces. Procesul a tinut zece zile. Lui nu i se dadea aceeasi mancare de 
cazan, avea un alt regim, insa, fiind acolo, a vazut cum traiesc oamenii fata 
de soarta carora era responsabil. Interesant, in urechile si in inima lui s-au 
auzit raspicat rostite sentintele: Motrescu, in contumacie, munca silnica pe 
viata, zece ani, doisprezece ani, cutare atata si atata, iar cand i s-a strigat 
numele, s-a facut pronuntarea „achitat". A fost scos din boxa, i s-au dat 
sireturile de la bocanci si a plecat acasa. Nu stiu daca cineva din comuna 
Marginea a murit in inchisoare, stiu insa ca de la Sucevita a murit Ieremia 
Cazacu, arestat mai tarziu, pentru Motrescu, iar mai tarziu un nepot de-al 
lui, carbunar, cu mana ciunga. Poate ca pamantul dat intru pomenire si 

249 



Constantin Hrehor 

iertare manastirii, schitului de calugari, poate fi inteles ca o expiere a unei 
constiinte incarcate... 

C.H.: „In orice organizatie, intotdeauna va fi o persoana care stie ce 
se petrece. Aceasta persoana trebuie concediata." (Legea lui Conway). In 
cazul de fata..., concedierea definitiva, se pare ca si din memorie il scoate. 

Gv.V.: „Sa ne iertam reciproc prostiile, este prima lege a naturii", 
zicea moralistul Voltaire... 

C.H.: Dupa eliberarea din temnite, dupa cei noua ani de viata austera, 
cum v-ati vazut fata catre fata cu Vasile Marciuc? 

5 5 5 

Gv.V.: Voi raspunde sincer, ca si la celelalte intrebari. Era anul 
1964, in lima august, cu o zi inainte de Schimbarea la fata, hramul 
manastirii Sucevita. Cand am ajuns la Radauti, conform regulamentului, 
m-am prezentat la Securitate. L-am vazut intamplator pe Zaharia Brailean, 
factorul postal din Sucevita, un cetatean care locuieste in vecinatatea zonei 
unde parintii mei si-au facut casa. Cred ca Zaharia, pana a ajunge eu in 
Sucevita, a dus vestea intoarcerii mele intre vecini, in familia mea. Eu am 
venit pe jos, aproape douazeci de kilometri, foarte incet, asteptand sa se 
faca seara, sa se lase intunericul. Era zi de august si eu veneam imbracat in 
pufoaice, in hainele in care fusesem prins, z acute in mucegaiul magaziilor 
din inchisoare. Eram cu capul descoperit si mi-era rusine sa vin asa in plina 
zi. Am ocolit comuna Marginea, pe toloaca, pasind incet, atent. Intre timp 
am vazut, pe campul Radautilor, pana a intra in Marginea, de doua ori 
masina Securitatii. Stiam cum au murit altii dupa anii de celula. Pe mine nu 
aveau cum sa ma loveasca cu masina, caci ma tineam pe poteca, dincolo de 
drum, gardat de copacii grosi din marginea soselei. Ar fi putut doar sa ma 
impuste. Am ocolit comuna Marginea, cum am spus, si, prin spatele fabricii 
de cherestea, incet, in plina 'nnoptare, m-am revarsat in poteca dinspre casa 
prietenului Vasile Marciuc... 

C.H.: Era prima adresa la care ati intrat, dupa cei noua ani de calvar? 

Gv.V.: Prima. Eram slabit de-atata inchisoare, obosit de drumul pe 
care l-am parcurs in arsita de august, imi era dor de o cana cu lapte... 
(Interlocutorul meu lacrimeaza. - n.n.). Am intrat la Vasile intr-o odaie 
larga, cu lavite rezemate de pereti. Pe o lavita sta Vasile, pe alta stateau 
copiii lui, Mitrut, eel mai mic, si Toader, eel mai mare. Nevasta-sa invartea 
mamaliga; cand m-a vazut, a incremenit rezemata de soba. Am dat mana cu 
toti. Vasile m-a intrebat: 

- Ce faci, Gavrile? 

- Bine, am scapat si eu, cu ultimul lot de la Gherla... 

- Esti sanatos? 

- Multumesc lui Dumnezeu, ii raspund. 

- Esti suparat pe mine? 

- Nu, nu-s suparat, pentru ca asa a dirijat lucrurile Dumnezeu, ca eu 

250 



Muntele marturisitor 

sa cad prin dumneata. Daca nu ma denuntai, eu astazi as fi fost impuscat, 
mort, caci, nepredandu-ma, mai ramanand in munti, sigur as fi fost lichidat. 
M-am rugat Domnului Dumnezeu pentru sanatate si libertate si mi le-a dat. 
lata, sunt liber si sunt in viata. 

Am baut laptele intremator pe care nu 1-am avut atatia ani si, intre 
timp, nepotul meu, Nicolae, deschizand usa, s-a repezit la mine, m-a 
imbratisat si m-a strigat sfasiat: 

- Unchiule, te asteptam de zece ani, si dumneata aici esti? Hai acasa! 
Am fost strabatut de o mare emotie, 1-am insotit si i-am cerut sa ma 

lase un pic singur. Ma apasa presentimentul ca mama mea nu mai este. 
Stiam din inchisoare ca era bolnava. Mi-a dat vestea discret, asa cum se 
putea, Ion Husarciuc, unul dintre braconierii cei mai vestiti din Sucevita, 
care ma urmarea; prezent fiind in curtea inchisorii, Ion, acest du sman, mi-a 
adus o pretioasa veste, zarindu-ma dupa gratii, pentru care 1-am socotit 
prieten. 

Am trecut drumul, am dat cu piciorul in trifoiul crescut pe ruine. 
Casa nu mai era, sura nu mai era. Si mama, dusa si ea, biata, in lutul din 
cimitirul satului... (Interlocutorul meu plange ca un copil. - n.n.) Am cautat 
cu piciorul prin trifoi temeliile si nu le-am gasit. Doamne, am zis atunci, 
cum a trecut peste Cartagina plugul, asa timpul necrutator a trecut peste 
vatra noastra. Tare am dorit sa zic o rugaciune pe o farama de temelie; mult 
as fi vrut sa ramana casa, pe care as fi pastrat-o ca pe un muzeu... M-am 
dus mai departe, intr-un loc pe care candva am sadit un par de vara, ca 
semn meritoriu la un sfarsit de an scolar, dupa cum era in vremea aceea un 
obicei frumos. Caut in noapte si nu gasesc pomul meu si-mi zic iarasi: 
Dumnezeu e pretutindeni, pot sa ma rog oriunde. §i am ingenuncheat 
patruns de fior, mistuit de amintiri: „Doamne, cati zeci de ani au trecut ca 
sa se petreaca atatea lucruri?!". Avand in inima imaginea lui Iov care dupa 
numeroase incercari a spus „Domnul a dat, Domnul a luat, fie numele 
Domnului binecuvantat!", am incercat sa ma autodepasesc, sa nu fiu ca acei 
disperati care cauta franghia in zi de necaz, repetand in minte ca tiva psalmi 
salvatori. §tiam din numeroasele lecturi ale Bibliei ca Dumnezeu este 
singurul izbavitor si aveam experience destule ca sa nu ma las biruit de 
deznadejde. Daca citesti si recitesti Scriptura, cu toata sinceritatea, 
Dumnezeu iti descopera cai minunate si taine nebanuite, in fine, am intrat 
in casa. 

- Ma, Nicolae, unde e casa? 

- Nu este, s-a dus casa. 

- Dar mama? 

- Mama a murit. 

- Dar Natalita ce face? 

- S-a casatorit, unchiule. 

251 



Constantin Hrehor 

- Dar parul meu din gradina unde-i? 

-A fost trasnit, s-a despicat, iar unchiul Grigore 1-a taiat, caci se 
uscase. O, Doamne, cate sageti si toate deodata! Sageti incinse, fierbinti, 
inrosite! Am zis fara a ma descumpani: „Inima, pune-ti nadejdea in 
Domnul si mergi mai departe pe drumul vietii!" 

C.H.: Foarte condensate stari, incredibile pentru un om, pentru 
rezistenta sa! Numaidecat Duhul lui Dumnezeu va energiza, va asigura 
verticalitatea, va pastra lucid ca, iata, acum, sa putem da cititorilor 
tulburatoarele pagini pe care am norocul sa le asez intr-o carte. Stiu ca in 
pronuntarea sentintei averea era harazita pierderii prin confiscare, stiu ca 
absenta mamei care atat de mult a dorit sa va vada viu si liber, murind cu 
acest ultim dor neimplinit, era una dintre cele mai nimicitoare s ageti, ca sa 
folosesc o expresie rostita de Dvs., dar peste acestea pierderea Natalitei era 
cutremuratoare... Pe moment nu ati zis ca aceasta este ultima tradare? 

Gv.V.: Tradare? Foarte bine, tradare sa fie, dar ce, eu o singura data 
am fost tradat? De trei ori am fost tradat pana a fi prins. E la mijloc, cum 
am mai subliniat, un fals grosolan, o porcarie... Dar eu nu ma fac un 
acuzator absurd, mai bine cred ca Dumnezeu m-a pastrat, dupa toate 
incercarile, pentru un plan al Sau, pentru a veni intru salvarea unui alt 
suflet. Vom puncta si acest moment, dupa ce vom trece de capitolul 
„inchisorilor" de dupa inchisori, adica atunci cand voi evoca haituirea mea 
- in libertate! - pe santierele patriei socialiste... 

Ca sa nu iesim atat de curand din atmosfera, din povestirea de mai 
sus, tin sa spun ca mama mea, Elisabeta, ma iubea deosebit de mult, fiind 
ultimul ei copil, care i-a procurat destule bucurii, dar si cele mai negre zile 
de suferinta dupa ce am fost aruncat dupa ziduri. A fost ancora mea. §tiam 
ca sufera, ca posteste, ca se roaga pentru mine. Aveam presentimentul ca 
nu voi gasi-o in viata si asa a fost. Cealalta ancora, visul, idealul tineretii 
mele, Natalita, m-a tinut treaz in speranta. Tot timpul, datorita acestei 
fiinte, am crezut ca voi fi candva liber, imi ziceam necontenit adagiul latin 
„Pluteste si nu te ineca". Speram in schimbarea lumii. Nu puteam concepe 
ca intr-o lume civilizata apusul crestinesc sa lase la infinit in inima Europei 
Antihristul pagan, comunismul ateu si salbatic. Speram sa vin acasa si 
sa-mi fac un rost cu Natalita, sa ne casatorim, sa traim fericiti. In toti acei 

5 j j 9 9 

noua ani de inchisoare, asta am gandit. E usor de inchipuit, ori e imposibil 
de inchipuit ce lovitura cumplita am primit cand am aflat ca ea nu-i libera, 
ca e cu un alt barbat, casatorita... 

C.H.: Spuneati ca Vasile Marciuc, pana la urma, a fost o unealta 
buna, prin care Providenta v-a facut norocos, caci se instituise, dupa 
revolutia din Ungaria din '56, in Romania, si mai multa teroare, o stare de 
psihoza, condamnarile facandu-se urgent... 

Gv.V.: Da, o victima, dupa prinderea mea, a fost Vasile Motrescu, 

252 



Muntele marturisitor 

impuscat la Botosani. Se faceau arestari pentru orice suspiciune. Din celule 
erau ridicati oamenii si impuscati fara prea multa vorba. Asa au pierit 
oameni din lotul Uta, colonelul Romasneanu, dusi la Timisoara si 
impuscati; asa s-a stins Ion Cioca, luat din celula 4, sectia I Jilava. Vasile 
mi-a suras, mi-a multumit pentru intelegere. Stia prea bine ce rol a avut. 

C.H.: Un amanunt. Fiind plin de dorinta de a-si vedea nevasta 
sanatoasa, de a-si vedea copiii, facand imprudenta, la momentul respectiv, a 
reusit ce si-a propus sau a fost prins fara sa-si vada dorinta implinita? 

Gv.V.: El a intrat noaptea in sura si dimineata, in zori, a fost prins. 
Va intreb: Si-a vazut sotia si copiii? Nu i-a vazut! 

C.H.: Cata inchisoare a facut el? 

Gv.V.: El a fost prins in '55, cu o zi inaintea mea, si s-a eliberat in 
'62. A fost condamnat insa opt ani. Si aici e un indiciu. Securistii, 
judecatorii au fost mai toleranti cu el pentru faptul ca i-a ajutat, caci altfel 
el trebuia sa ia eel putin cincisprezece ani. Cum gazda fratilor Chiras 
evadeaza de la Securitate, se inarmeaza, intra in grup cu mine, actioneaza 
in timp si scapa numai cu opt ani? Gazdele mele, care au fost arestate, au 
luat cate opt ani. Numai doi insi au luat cate zece ani... 

C.H.: Dupa ce ati vizionat filmul „Un suras in plina vara" si 
carmuirea romaneasca si-a schimbat metodologia concentrationara, 
devenind ceva mai putin obedienta fata de Fiara rosie din Rasarit, ati avut 
bucuria unei noi Schimbari la Fata... Cum va amintiti acele zile care, 
categoric, inseamna un nou capitol de existenta? 

Gv.V.: Dintru inceput spun ca numai teoretic eram liber dupa ce am 
iesit din mizeria inchisorilor; ostilitatea, anchetele, urmarirea, 
supravegherea au continuat inca vreo... 40 de ani... §i nici acum nu stiu 
bine daca nu-s ochi pe urmele mele... 

Dar sa ne intoarcem la ce ne-am propus. Am ajuns acasa la fratele 
Nicolae si, dupa ce m-am imbracat in camasi inflorate si in cizme, 
impreuna am plecat la hramul manastirii. Se uita toata lumea dupa noi. Se 
vorbea frecvent in sat ca nu voi mai vedea soarele, ca sunt demult putred, 
disparut. Eram slab, sarac, fara nimic; aveam bocancii cu care m-am 
eliberat. Se tinea lumea de la manastire dupa mine ca dupa urs, pentru ca 
s-a dus imediat vestea ca acela ce-a fost cu partizanii pe munti e liber. A 
venit capitanul Popescu, care era prezent totdeauna la astfel de manifest ari, 
adunari. Nu putea lipsi Securitatea, sa observe ce se petrece. A vazut ca 
lumea se tine dupa mine si ca unii incearca sa-mi vorbeasca. Eu mergeam 
cu cumnatul meu Avram si cu cineva din Marginea care il insotea pe Vasile 
Mihailescu, care a fost inchis pentru mine. Am stat de vorba, ne-am dus 
incolo, incoace, am asistat la slujba. 

Capitanul avea o varguta in mana, cu care isi tot batea piciorul, asa, 
in dreapta. A trecut pe langa mine: „Iti spun ca-i bine sa mergi acasa", mi-a 

253 



Constantin Hrehor 

zis. I-am raspuns: „Ma due la cimitir, sa ma rog la mormantul mamei, si 
plec numaidecat acasa." Pentru ca eu nu stiam unde este inmormantata 
mama, m-am dus la cimitir cu cumnatul Avram si cu sora Glicheria. Am 
gasit mormantul mamei, am ingenuncheat, am zis „Tatal nostru" si, cu ei, 
am plecat la casa lor. Dupa masa am venit la Nicolae. Am stat, am mancat 
impreuna, mi-a povestit foarte multe lucruri din comuna, ce s-a mai 
intamplat, cum s-au eliberat fratii mei, cumnatele. Am pus problema: „Ce 
fac, unde ma angajez, ca doar nu am nici cu ce ma imbraca?". Aveam de la 
Nicolae o pereche de pantaloni si o haina. M-am angajat la manastire, pe 
santierul de renovare a manastirii. Acolo 1-am gasit pe profesorul arheolog 
Nicolae Puscasu, care a facut si el doi ani de inchisoare. Era originar de pe 
Valea Trotusului, de undeva, dintr-o comuna. M-a luat imediat sub 
conducerea lui si m-a distribuit la sapaturi arheologice; ma lua deseori la 
masuratori. Trebuia consemnat la ce adancime, la ce nivel s-au gasit urme 
de foe, de moneda etc. Eu tineam metrajul, el nota. imi spunea sa masor 
lungimea, adancimea si dupa aceea ma lua in camera si-1 ajutam la lucrul 
de birou. Apoi s-a imbolnavit, a facut o pneumonic Mi-a procurat o 
seringa, streptomicina, penicilina si i-am facut injectii. S-a imbolnavit si 
Petroniu Bulbucan, un monah tipograf alungat din m anastirile Neamtului 
prin Decretul 410. Acesta era sef de santier, statea intr-o chilie foarte rece. 
Avea reumatism extraordinar la maini. A procurat si el niste medicamente 
contra reumatismului si i-am facut si lui injectii. Maica stare ta m-a 
remarcat acolo, stia de mine de cand am fost in pod la manastire. Ma 
simpatiza. A venit odata jos si mi-a spus: 

- Die Vatamaniuc, vino pana aici. 

Am privit-o respectuos. Era o femeie foarte placuta, inalta, 
prezentabila, din partea Botosanilor, maica Xantipia. 

- Die Vatamaniuc, am dat dispozitie astfel: dumneavoastra, la ora 
12.00, veti lua masa la bucatarie. In fiecare zi sa veniti la bucatarie. 

- Saru' mana, maica stareta, va multumesc. Asa ca eu nu-mi mai 
luam mancare de acasa, mancam acasa dimineata, la 12.00 mancam la 
manastire, iar seara din nou acasa, la Nicolae. 

C.H.: Nu vi s-a parut suspecta propunerea, provocatoare? 

Gv.V.: Nu, nimic, pentru ca maicile mancau si ele acolo. In una din 
zile, era duminica, am mers sa culeg zmeura. Culegeam zmeura si nepoata 
mea, Viorica Roteliuc, sotia lui Mircea, imi vindea fructele undeva, la un 
centru de colectare. Eu ii predam cosul cu zmeura, iar ea venea si imi dadea 
banii. Am facut destul de frumosi bani, din care, pe langa salariul pe care il 
luam de la manastire, imediat mi-am cumparat un costum de haine. Prima 
data insa mi-am cumparat o palarie, caci nu aveam. Mi-am cumparat o 
farfurie, o lingura, o furculita, un cutit, incet, incet am intrat intr-o viata 
plina de sperante. 

254 



Muntele marturisitor 

C.H.: In normalitate... 

Gv.V.: Foarte subreda normalitatea asta, dar in inima mea era destul 
de solida. Ma prefaceam ca e bine, ca sa ma autosugestionez cae foarte 
bine. Era foarte bine, de fapt, fata de ce am avut in celula. O intamplare: 
intr-o lima zi, au venit doi tineri, doi vlajgani de doi metri, care plesneau la 
obraji si la maini de grasime. 

- Domnul Vatamaniuc! 

Eu eram intr-un sant adanc de vreo doi metri; ridic capul. 

- Ce faci acolo?, ma intreaba. 

- Sap. 

- Esti obisnuit sa sapi, ca ai sapat multe bordeie prin muntii astia. 
Gata. Am strut cine sunt, daca mi-au amintit trecutul... Nu spun nimic, 
astept. 

- Vrem sa vorbim ceva. Poti iesi afara? 

M-am dus pe sant, la capat aveam o scara. Am iesit si am mers cu ei. 
Au dat mana cu mine, politicos. 

- Domnule Vatamaniuc, noi suntem de la filiala de vanatoare... 
Zicand astfel, unul baga mana in buzunar sa scoata legitimatia. Eu le-am 
spus: 

- Va rog, nu ma intereseaza cine sunteti. Spuneti-mi ce doriti si eu 
sunt la dispozitia dumneavoastra. 

Ei, vazand ca sunt asa de amabil, imi zic: 

- Nu suntem de la filiala de vanatoare, avem autorizatie sa vanam un 
caprior si nu cunoastem coclaurile astea. Am auzit de dumneata, ca stii bine 
locurile. Te-am ruga, ca tot nu e zi de sarbatoare, caci iti vom plati o zi de 
lucru, sa vii cu noi sa vanam un caprior... 

In fata lui Dumnezeu declar, am auzit atunci o voce in urechea asta 
dreapta, am auzit zicand: „Capriorul se numeste Gavril". Soapta asta am 
avut-o in ureche. Am ridicat capul si am spus: 

- Domnilor, imi pare rau, eu nu pot sa merg, eu de cand am iesit din 
inchisoare nu calc o furnica, daramite sa impusc un caprior. 

- Pai nu-1 impusti dumneata, ca n-ai cu ce, il impuscam noi, numai 
dumneata sa ni-1 arati, platim bine... 

- Dvs nu 1-ati impusca daca eu nu vi 1-as arata, asa ca nu pot sa vi-1 
arat. Hm, zic, la Voievodeasa este maistru de vanatoare Gheorghe 
Bujanovschi, Mutu, la care vin toti stabii si el ii duce pe munti; el e mare 
vanator, de ce nu au apelat la el si au apelat la mine? Intr-adevar, eu eram... 
capriorul. Asa s-a intamplat cu multi dintre cei care s-au eliberat. Cu 
Mireuta, cu Macoveiciuc, cu Cenusa, cu Vasile Marciuc. Pe toti i-a 
eliminat. Toti au fost omorati. Unul impuscat, unul strangulat, unul cu 
injectie, unul izbit cu masina. Eu urma sa fiu impuscat in padure, nimeni nu 
stia unde, ca ma ingropau si adio, nimeni nu mai stia de mine nimic. Dar 

255 



Constantin Hrehor 

Dumnezeu nu i-a lasat si, iata, dupa zeci de ani sunt aici si va declar 
lucrurile acestea. 

„§i eu asteptam. Aplecat peste prapastie, ascultam incordat. Deodata 
am auzit pasi inabusiti, departe, foarte departe. Cineva se apropia, muntele 
se scutura; narile au inceput sa-mi freamate, in vazduh se simtea duhoarea 
tapului din fruntea turmei. «Vine, vine!», sopteam, strangandu-mi Centura. 
Ma pregateam de lupta." 

(Kazantzakis) 

„Muntele fermecat si nemuritor al copilariei isi ridica nimbul stralucitor si 
pur tot mai departe. Acolo am fost asemenea zeilor, nemuritori, avand si 
defectele lor, indiferenta fata de greseli si indiferenta fata de timp." 

(Octavian Paler) 

„In inchisorile prin care am trecut am cunoscut multi oameni, de la portar 
pana la ministru, de la nestiutori de carte pana la profesori universitari si 
savanti, de la demon pana la inger." 

(D. Bordeianu) 

„Afara era viscol si ger, iar in celula mea totul parea un sloi de gheata, de 
parca si sangele in vine imi intepenise. Parca niciodata nu ma saturasem si 
as fi mancat moloz si mortaciuni, numai sa nu ma manance foamea pe 
mine, foame care-mi rodea stomacul ca un guzgan." 

(D. Bordeianu) 

„Eram atat de slabiti fizic si moral ca, daca ne-ar fi vazut un om normal din 
afara inchisorii, ne-ar fi asemuit cu niste strigoi sau cu niste cadavre 
umblatoare. 

(D. Bordeianu) 

„Cadea, in zilele acelea, peste celule, peste acoperisuri, peste curti o ploaie 
insistenta care inmuia orice lucru si invinetea chiar si aerul din fata gratiilor 
de la ferestre. Era neplacut sa atingi cu mainile amortite paturile aspre; 
dimineata toate obiectele ne asteptau umede si posomorate; doar la ora 
cand ne aduceau ratia, gamela fierbinte, tinuta cu genunchii, era o prezenta 
calda." 

(Cesare Pavese) 

„Mortii se ridica si umbla la soare, ingropatii astia de vii pot rosti in sfarsit 
cateva cuvinte. E o butelie de oxigen care insufla viata fiecaruia dintre noi." 

(H. Charriere) 

256 



Muntele marturisitor 

„... sentimentul acela teribil al iremediabilului. Sentimentul ca pierdusem 
ceva, esential, de neinlocuit, si ca ma aflam acum fara rost in viata. 

(Mircea Eliade) 

„Nu-ti mai musca pumnii si nu mai suspina. Nu mai alerga la usa cand 
trece cineva, intinde-te in pat si invata sa stai singur. Un copil care se duce 
la dentist, stie despre asta mai multe decat dumneata." 

(Cesare Pavese) 

„Omul cu multe griji, nu se poate face bland si linistit. Caci pricinile cele 
de nevoie ale lucrurilor intru care se ticaloseste, il silesc pe el a se misca 
intru dansele si a se indeletnici cu ele fara de voie si, chiar nevrand el, ii 
rapesc linistea si tacerea lui." 

(Isac Sirul) 

„Las', ca-i mai fericit! A scapat si asta. N-are mama, n-are tata, nu catel, nu 
purcel, o sa-i fie mai bine, imi spunea cand a venit ca s-a matosit aseara cu 
un cumnat, incai stie de ce-a trait. Pe urma striga la ailalti: Haideti-napoi, 
c-avem treaba! Peste trupul intepenit al mortului ningea. 

Pe poarta larg deschisa intrau niste boi falnici, goniti de bicele 
bouarilor. Mugeau de se cutremurau zidurile." 

(Eugen Barbu) 

„Iar ultimul nostru personaj este moartea." 

(J.C. Carriere) 

„Tu ma ingrozesti cu munci? Oare noua, crestinilor, ne este frica a patimi 
pentru Dumnezeul nostru prin sabie? Dar prin aceea ne vom dezlega de 
temnita cea trupeasca si vom dobandi cereasca libertate. Sau prin foe? Dar 
noi, mai mare vapaie poftind, am stins vapaia in trupurile noastre, iar de 
acest foe nu ne vom teme. Sau de surghiun? Dar Dumnezeul nostru este 
pretutindeni si oriunde suntem noi cu Dumnezeu, acolo este locul nostru". 

(Sfantul mucenic Tiburtie) 

C.H.: Dupa aceste... plombe in dialog, nefiind altceva decat un colaj 
sintetizand un remember, continuati-va istorisirea. 

Gv.V.: Mai tarziu m-a chemat seful de post, Nemteanu. Veneam de 
la fratele meu Grigore intr-o duminica, cand inca era soarele sus, eram ca o 
fata mare, devreme acasa la nepotul meu Nicolae, sa nu ma aiba nimeni la 
indemana. Ma cheama seful din fata postului: 

- Ce faci, domnule Vatamaniuc? 

257 



Constantin Hrehor 

- Vin de la fratele meu si merg la nepotul. 

- Vreau sa stau un pic de vorba cu dumneata, esti bun? 

- Da, va rog. Merg spre el, imi da mana: 

- Die Vatamaniuc, vreau sa va spun ceva. §tiu ca esti om de 
incredere, ca ai suferit mult, te-as sfatui sa parasesti comuna." 

M-a surprins. Asa un efect de revolta au avut aceste cuvinte ale lui 
asupra-mi, incat am intins mana si i-am spus repezit: 

- Va multumesc. 

Am dat mana si am plecat. §tiam ca, si eu fiind jandarm pe la diferite 
posturi, atunci cand aveam un astfel de om pe raza postului eram obligat s a 
fac un fel de dare de seama, o nota zilnica despre el: cu cine vorbeste, ora, 
cu cine se intalneste, ce face, cu ce se ocupa etc. Am zis: asta face si el 
despre mine, categoric, §i acum, el, ca sa scape de aceasta obligatie, ca e 
greu sa dai zilnic o nota, mai ales ca el nu ma stia si nu ma putea urmari, si 
sa scrie niste minciuni nu avea cum, gasi aceasta cale, sa plec din comuna. 
Facea un raport ca Vatamaniuc e plecat si scapa. Peste vreo doua zile, in 
timp ce veneam la nepot acasa, pe o ulita care merge la deal, in gura ulitei, 
1-am vazut pe Hie Cazacu a lui Onofrei, fratele lui Gheorghe Cazacu. Eram 
prieteni, el fiind cu vreo doi ani mai mic ca mine, prieteni de la scoala. Ma 
opreste si-mi zice: 

- Dl Gavriluta (asa imi spunea el), esti bun sa vii pana aici? Vreau 
sa-ti spun ceva." 

Am trecut drumul si am mers la el. Dau mana si zic: 

- Ce faci, Iliuta? 

- Bine. 

- Ce vrei sa-mi spui? 

- Dl Gavriluta, am fost undeva si ce am auzit eu nu-mi place... Astea 
au fost cuvintele lui. §i i-am replicat revoltat: 

- Bine, mai Iliuta, ce sa fac eu daca nu-ti place? Nu te mai duce 
acolo... 

- Nu, die Gavriluta, nu mi-a placut ce-am auzit despre dumneata. Eu 
am stat un pic. Zic: 

-Si? 

- Ei, si! Eu zic ca ar fi bine sa parasesti comuna. 

- Multumesc Iliuta. 

I-am intins mana, iar in casa, in acel moment, m-am lamurit si am 
zis: e clar, mi se coace si mie sfarsitul. §eful de post a vrut sa-mi protejeze 
zilele. Nu se poate ca Iliuta, intamplator, sa-mi spuna acelasi lucru, ca el 
era de la partid, era mare, lua parte la sedinte secrete. Mi-am facut 
lichidarea si, intr-o zi, pe nestiute, seara, am plecat cu ultima cursa din sat. 
Am stat la Radauti, am luat trenul si am plecat la Bucuresti, apoi de la 
Bucuresti, la Timisoara si m-am oprit pe malul Dunarii, acolo unde se facea 

258 



Muntele marturisitor 

barajul de la Portile de Fier. M-am oprit acolo, am stat un an. Am fost 
descoperit, eram in pericol. Am fugit si m-am angajat pe un santier langa 
Craiova, la Isalnita. Dar sa mai scrieti o fraza: 

Natalita era deja cu Gheorghe. Oamenii de la manastire, multi dintre 
muncitori, erau din comuna Mariteia. Erau aproape cu totii ucraineni. 
Grozav tineau la mine acesti ucraineni, toti. M-au luat deoparte si mi-au 
spus: 

- Die Vatamaniuc, cumpara material, caramida, ciment, ada cateva 
carute de nisip, noi venim intr-o duminica, nu mergem acasa, si iti zidim o 
casa. Dupa aceea ti-o tencuim noi, intr-o luna casa trebuie sa fie gata. 

Asa mi-au spus. Seful lor era Vasile Bilec. Eu, cum am spus, cautam 
sa muncesc, sa-mi fac cativa bani sa-mi cumpar un costum de haine. 
Umblam cu o haina alba, pe care mi-a dat-o cineva din familie, cu un 
veston decolorat, umblam cu pantaloni militari, nu aveam palarie. 
Duminica mergeam la zmeura, luam cate saizei-optzeci de lei pe o cosarca 
de zmeura... 

C.H.: Si, sub presiunea situatiei, pus in garda de cativa binevoitori, a 
trebuit sa parasiti locurile natale, atat de dorite in celulele mortii... 

Gv.V.: Da, mi-am adunat lucrusoarele si cu valiza in mana am intrat 
in drumul altor incercari, in pribegie, in conditia de om haituit. 

C.H.: La cata vreme dupa eliberare? 

Dupa opt luni, stiu bine, caci m-am uitat in carnetul de munca, era in 
primavara anului 1965... 

C.H.: As dori sa mai vorbiti cate ceva din perioada santierului 
manastiresc, unde si tatal meu, fierarul-betonist, v-a fost coleg si, de 
asemenea, Vasile Vatamaniuc, fratele suceviteanului Dumitru Vatamaniuc, 
eminescologul, academicianul... 

Gv.V.: Asa cum in '49 am plecat hotarat intr-o noapte in padure, la 
Vulturul, tot asa, dupa ce moartea ma pandea inevitabil, la Sucevita, am 
plecat in '65. Despre santier nu am ce spune in chip deosebit, pentru ca nu 
am stat mult acolo. Totusi, pentru ca m-ati intrebat cum eram perceput de 
colectivitate, trebuie sa va spun ca impactul a fost impresionant. Toti ma 
priveau mirati, ma respectau extraordinar, imi faceau invitatii la masa lor, 
asa cum e pe santier, imi aduceau fructe de -acasa. Nu, nu eram deloc 
lepros, stingher, indezirabil. Dar profesorul Nicolae Puscasu, acest om de 
aur, pe care il pomenesc in rugaciune, caci am aflat ca a murit nu de multa 
vreme, nu poate fi cu nimeni comparat. 

Sa vedeti o intamplare - unii inca isi inchipuiau ca „banditul terorist" 
e activ in lucruri nelegiuite; cineva, un tanar se strecura abil printr-o 
fereastra in magazinul forestier din sat, gestionat de Vasile si Vianora 
Zaremba. S-au facut pande caci se furau mereu banii. Magazinul era bine 
incuiat, dar din cand in cand banii erau dramuiti de talhar. Cum? Ca prin 

259 



Constantin Hrehor 

farmec! Intr-un miez de noapte, in liniste mare, infractorul, inaltut, subtire 
ca... Vatamaniuc, sosi. A imp ins geamul pe care il deschidea de cu sear a, 
amestecat intre muncitorii imbulziti dupa alimente, si s-a strecurat inauntru 
printre gratii. Militienii, impreuna cu gestionarul, au stat in magazia de 
afara, in panda. Au iesit, au deschis magazinul, iar inauntru nu era nimeni. 
Au strigat: „Vatamaniuc, iesi afara!". Liniste. Au aprins lanternele si, 
intr-un compartiment al magazinului, dupa niste butoaie, 1-au reperat pe... 
intelectual, director de camin cultural si... cu dosar pentru Scoala de ofiteri 
in militie. Lui Zaremba, gestionarului, i-a parut rau de aceasta descoperire, 
caci era o ruda de-a sa, dar legea si oamenii ei nu au putut musamaliza 
fapta. In fine, pe santier se discuta cazul, dar eu nu stiam despre ce era 
vorba. Atunci Dumitru Roteliuc, poreclit Mitrusor, mi-a spus ca in bezna 
mi-a fost pronuntat numele: „Vatamaniuc, iesi afara!". Am fost extrem de 
iritat si am spus in auzul tuturor cine a fost infractorul si ca numai niste 
prosti ma pot invinui pe mine, caci asemenea fapte eu nu le puteam savarsi, 
le pot face numai cei cu carnet de partid. Ucrainenii au ras grozav, vorbele 
mele au mers din gura in gura, seful de santier a vrut sa-mi faca lichidarea, 
cei de la Militie au fost intrigati, mi-am atras destula ura... 

C.H.: Am remarcat starea din jurul Dvs., pe santier, in colectivitate, 
spuneti-ne acum ce capital de simpatie aveati in sat, caci e bine stiut, alaturi 
de Dvs. au fost numerosi cetateni arestati si aruncati in celule, unii 
sprijinitori ai grupului de partizani, prieteni devotati, simpatizanti, dintre ei 
multi tineri, cu neveste, cu copii care nu au crescut usor fara parinti... 

Gv.V.: E greu de raspuns, dar trebuie si aici pronuntat un raspuns 
sincer. Sunt absolut convins ca suferinta si necazuri mari au fost in casele 
acelora care, bine intentionati, generosi, solidari cu revolta noastra 
anticomunista, odata depistati, au fost siliti sa guste din amaraciunea 
inchisorilor. Desigur, as putea spune ca nimeni nu le-a pus pusca in piept ca 
sa ne ajute, dar nu asa trebuie interpretat. Au fost oameni care au avut 
acelasi crez ca oamenii rezistentei, au trait umiliti, au dorit o razbunare, o 
schimbare, au sperat, ca si noi cei care am ales muntele cu toate dramele 
lui, intr-o inviere... Unii au fost arestati inaintea mea si s-au descoperit in 
lant, pe altii i-au indicat tradatorii care ii stiau ca gazde, ca protectori; si, 
desigur, nu pot sa ascund, eu insumi am declarat anumite nume si date pe 
care, chiar daca as fi vrut sa le ascund, nu mai avea nici un rost, caci erau 
deja cunoscute. 

In sat am fost bine primit si nu am dus lipsa de admiratie; eram 
inconjurat de multi oameni curiosi, unii compatimitori. Chiar si 
Bujanovschi, fostul brigadier silvic, de numele caruia se leaga evenimentul 
de la Batca Corbului, cu constiinta incarcata de acea nefasta istorie, mi se 
apropia, imi arata solicitudine, amabilitate. 

C.H.: Amabilitatile le-am consemnat. Dar adversitatile? 

260 



Muntele marturisitor 

Gv.V.: Ar fi o naivitate sa cred ca in jurul meu s-a instalat un nor de 
admiratie si numai atat. Desigur, acel nor era strabatut si de... fulgere 
manioase, poate chiar razbunatoare. Spre exemplu, Toader Chirac, despre 
care am vorbit, eel care a crezut pana la moarte ca eu am provocat 
incendiul de la nunta fiului sau Valeriu, nu m-a agreat niciodata. La fel 
Anton Stadler, care si el nu mai este printre cei vii. §i Traian Brailean, un 
om hotarat si demn, care a suferit pentru mine, si, sigur, nu ne putem opri 
aici, caci mentalitatile si convingerile difera de la ins la ins. Insa sunt si 
oameni care, dincolo de toate suferintele si dupa anii grei de puscarie imi 
arata aceeasi bunavointa ca si acum cincizeci de ani. Asa este Toader 
Mihailescu, asa era si Viorica, sotia sa, Dumnezeu sa o ierte. Vin la Toader, 
vorbim, zambim, stam la masa, bem un rachiu, povestim din timpurile 
duse... 

Cert este ca suferinta a fost coplesitoare si pentru cei care am stat cu 
armele in mana, haituiti prin paduri, si pentru cei care rupeau de la gura lor 
ca din putinul pe care il aveau sane dea si noua. Dictatura salbatica poarta 
vina pentru toate, nu bietii oameni. 

C.H.: Toader Mihailescu, pe care si eu il vizitez si ma uimesc ca este 
teafar si surazator, imi comunica o logica simpla in privinta aceasta: „Daca 
nu le dadeam de mancare, trebuia sa se predea, nu aveau incotro". 

Gv.V.: E corect ce spune. Dar faptul ca am fost alimentati ce releva? 
Tocmai solidaritatea dintre cei din sat cu cei din mun ti, o nazuinta comuna, 
o iubire reciproca... 

C.H.: Unii spun ca acei care au ales muntele, nu au facut din viata lor 
un ideal, ci o aventura... 

Gv.V.: O aventura a carei finalitate este temnita, inchisoarea 
previzibila din prima zi de viata in pustietati? Astazi, da, pare o aventura, 
un rise pe care numai nebunii il pot alege. Dar nu-i asa, a fost un fenomen 
nu local, aberant, iesit dintr-o experienta bizara, ci un fenomen national, cu 
intindere, care a cuprins diferite zone din tara. A fost o opozitie curajoasa 
fata de un regim diabolic, instalat cu forta, cu mijloace inumane, crunte, 
salbatice. 

C.H.: Lista cu gazdele era deja facuta cand erati inchis... 

Gv.V.: Da. Cei mai multi au fost arestati cu doua luni inaintea mea, 

9 5 7 

pe unii i-am vazut la proces, pe unii a trebuit sa-i recunosc, in multe 
imprejurari insa procesul sprijinitorilor mei s-a derulat in absenta mea. 

C.H.: §tiu ca si personajul feminin care v-a marcat pentru totdeauna, 
femeia careia i-am dedicat un emotionant capitol, in legatura cu trecutul, 
are reactii cu totul diferite in comparatie cu prietenii Dvs. statornici. Nu 
accepta dialogul sub nici o forma, interviurile, imaginile televizate etc., 
motivandu-se scurt si totodata cu subtilitate, ca acel timp este „urat si nu 
mai vreau sa mi-1 amintesc". 

261 



Constantin Hrehor 

Gv.V: ...Mda... Intr-o definire scurta, acel trecut nu a fost decat urat, 
caci teroarea comunista nu putea fi frumoasa... 

„Confesiunea seamana cu o autoflagelare." 

(Dostoievski) 

„Te uitai la mine si, cum te uitai, am simtit ca lumea era doar un nor 
incarcat cu fulgere si cu vant, sufletul omului e si el un nor incarcat cu 
fulgere si cu vant, ca Dumnezeu sufla peste ele ca sa dispara si am inteles 
ca nu exista scapare." 

(Kazantzakis) 

„E greu sa fii singur." 

(Marin Sorescu) 

„...dragul meu, amandoi suntem logoditi cu moartea, ce rost are sa ne mai 
logodim." 

(dintr-o scrisoare a eroinei Ecaterina Teodoroiu) 

„... lectia unei morti imobile, a unei morti in adancime, a unei morti care 

77 5 5 7 , 7 ; 

ramane cu noi, langa noi, in noi." 

(G. Bachelard) 

„Muzica mangaietoare... s-a stins treptat in murmure tot mai slabe, pana 
cand raul s-a intors pe de-a-ntregul la solemnitatea tacerii lui dintai." 

(Edgar Allan Poe) 

„Ne desparteam... O! cine mai intreaba de cei ce nu-s! de cei ce-au fost pre 
vremuri!" 

(Ion Caraion) 

„Incepusera crizele de melancolie cu care eram sa ma lupt multi ani dupa 
aceea. Mi-a trebuit o mare incordare a vointei ca sa pot rezista celor dintai 
accese de tristete. 

Se dezlantuiau pe neasteptate, catre apusul soarelui, si la inceput nu 
intelegeam ce se intampla cu mine." 

(Mircea Eliade) 

„Prin suflet, mi-a trecut presimtirea ca-nvinuirile-acelea, atat de drepte, 
aveau s-ajunga la Dumnezeu printr-un mesager dornic a i se-nfatisa mai 
devreme decat autorul lor." 

(Ileana Vulpescu) 

262 



Muntele marturisitor 

C.H.: Acum, dupa ce Bucovina ramanea in urma, cu toate amintirile 
plutind peste muntii care nu v-au tradat niciodata, intrati, trecand prin 
Portile de Fier, intr-o alta lume, intr-o alta experienta. 

Gv.V.: Nu aveam de ales, stiam ca crucea nu mi-a cazut de pe umeri 
odata cu parasirea inchisorilor. Mi-am pastrat deviza: „Munceste ca sa 
traiesti." Am studiat terenul, eram pe un santier care nu imi procura 
siguranta - intre dormitor si locul de munca erau vreo doi kilometri pe care, 
mai ales dupa ce ieseam din schimbul de noapte, parcurgandu-i pe jos, pe 
Gura Vaii, ma expuneam riscurilor mari. Puteam disparea oricand in 
Dunare si poate cineva, daca mai avea ce, ma pescuia in Marea Neagra. 
Dupa un an am plecat langa Craiova, in comuna Isalnita. Aici se faceau 
placi mari de beton, prefabricate pentru blocuri, grinzi pentru poduri, 
diverse piese. Era o munca grea, dar nu m-am temut niciodata de munca §i 
amintesc aici ca prin aceste incercari am trecut avandu-1 alaturi si pe un 
prieten de-al meu, Radu Popescu, fiul doctorului Popescu, eel care a cazut 
cu avionul in ultima zi de rezistenta impotriva comunistilor, in 1944. Radu 
locuia pe strada Mesteacanului, nr. 6, in Craiova, langa parcul Bibescu, era 
detinut politic si m-a primit la el. Descarcam impreuna vagoanele cu nisip 
si pietris care veneau noapte de noapte; eram vreo zece in si la descarcat. 
Venea Marshruta si seful de santier striga la noi: „Echipa de descarcare, a 
venit Marshruta!". Vagoanele de cate patruzeci de tone, din fier masiv, se 
opreau inainte si noi intram in actiune cate doi la un vagon. Lope tile 
trebuiau sa umble in mare viteza, trebuia sa curatam bine vagoanele, ca sa 
se inchida bine obloanele, ca nu cumva, ramanand pietris pe rama, sa curga, 
la o noua incarcare, pe linia ferata. Apoi trageam movila ca sa lasam libere 
rotile si aceasta o faceam de fiecare data pana a fi numerotate vagoanele si 
trimise dupa un nou transport. Am stat aici cateva luni, pana ce am fost 
descoperit si din nou pus pe lista mortii. 

Cum a fost? intr-o noapte, seful de echipa porunci: „Studentii - caci 
asa ne zicea el ironic mie si lui Radu - nu merg acum impreuna la vagonul 
X, ci unul la acela si celalalt la altul". Gata, mi-am zis, Doamne, sa nu ma 
lasi!; stiam ca mi se vroia sfarsitul. Am descarcat un vagon; cand 
deschideam obloanele, le propteam in cate o coada de lopata scurta si 
stateau asa ca aripile de closca atunci cand isi primeste puii. Asa procedam 
cand curatam vagoanele; dupa ce operatiunea era gata, coada lopetii era 
inlaturata si oblonul cadea liber, iar noi trageam zavoarele. Era noaptea, 
rece, mi-am luat pufoaica si am inceput sa indepartez nisipul de langa linie. 
Mi s-a poruncit: „Baga-te in vagon si fa curatenie acolo, ca sa inchidem 
oblonul". Criminalul statea in spatele meu cu lopata in mana, nu banuiam 
ce va face. Stateam intins pe burta pe gramada cu nisip si curatam acolo. El 
atunci a lovit cu lopata propteaua si, ca intr-o cursa de prins soared, 

263 



Constantin Hrehor 

oblonul de fier, de peste o suta de kilograme, a cazut peste mine. Norocul 
nu m-a parasit, adica Dumnezeu m-a prins in palma - gramada de nisip era 
inca inalta si oblonul nu a cazut de prea sus, apoi, in pufoaica fund, lovitura 
a fost amortizata. Am suferit un traumatism puternic, am fost invinetit, dar 
coloana vertebrala nu mi-a fost rupta. Mi s-a intrerupt respiratia si am cazut 
de-a dura pe o movila de nisip. Era o noapte racoroasa, spre dimineata de- 
acum, mi-am revenit si am auzit asasinul, caruia Dumnezeu i-a intrerupt 
planul, cerandu-si scuze ca, din greseala, a lovit propteaua oblonului... 

C.H.: Din nou in Bucovina... 

Gv.V.: M-am intremat cat de cat si mi-am facut lichidarea. Lovit, 
cam stramb, dar sanatos in general, am venit la Sucevita si am ramas la sora 
mea vreo doua luni. §tiam o poienita pe-aproape, inconjurata de molizi; 
stateam acolo pe o patura in soare de toamna, de dupa-amiaza pana pe la 
orele 4-5 seara, cand pleca soarele si se lasa umbra. Nu beam alcool, nu 
fumam, stateam in ozon bun, mane am, beam lapte mult, apa curata si astfel 
m-am refacut repede. Doua luni mi-au ajuns. Trebuia sa-mi caut un rost. 
M-am orientat spre Bucuresti. Dar pe cine stiu eu acolo? Cercetez si il aflu 
pe Ichim, pe un frate al cumnatei mele, al sotiei fratelui meu Avram. Am 
ajuns la el. Precaut, acesta imi spune astfel: 

- Mai Gavrile, la mine nu poti locui, caci in acest bloc - pe Calea 
Mosilor nr. 10 - vine deseori controlul, verifica daca nu sunt straini care fac 
probleme la plata intretinerii. Dar am un atelier in beci, unde lucrez eu ca 
instalator, nu are geamuri dar ai gaz metan si poti incalzi ceva, poti gati; 
batem doi tarusi si facem un pat, vei sta aici pana iti vei gasi ceva mai bun. 

- Bucuros!, exclam eu, invatat cu „vilele" mele subterane. 

M-am dus in beciul lui si m-am angajat la lucru pe un santier. Nu era 
rau in beci; pentru ca nu erau geamuri, am spart eu langa usa, cu un fier- 
beton mare, pe care 1-am adus de pe santier, o gaurice de marimea unei 
nuci, ca sa vina putin aer pe-acolo. Necazul mare era ca nu ma lasau 
sobolanii sa dorm. Tare multi sobolani erau, toata noaptea treceau peste 
mine chitcaind. Ii mai speriam eu, dar iar veneau. Am stat cateva luni bune 
acolo. Securitatea m-a descoperit ca lucrez pe santier, dar nu stia unde 
dorm. Eu, de pe santier, mergeam pe ici, pe colo, prin oras, pe o strada o 
data, alta data pe alta, pe sub un bloc, intram intr-un magazin, repede 
ieseam pe dincolo. Ma pierdeau, intram in beci la mine, nu stiau unde 
dorm. De noapte ma sculam si veneam pe santier. Cand veneau ei sa vada 
macar dincotro vin, eu deja asteptam de doua ceasuri in curte. Pana 1-a 
urma insa au descoperit unde dorm. Eram in pericol. Nu ieseam nicaieri. 
Ma baricadam bine acolo, iar ziua eram la serviciu cu baietii, nicaieri nu 
ieseam. Duminica citeam cate un ziar inauntru. Lumina aveam. La un 
moment dat, inginerul mi-a dat mie sa fiu gestionarul masinii; eram 
incarcator pe o masina „Steagul Rosu"; o masina mare, un camion. Aveam 

264 



Muntele marturisitor 

patru incarcatori, eu eram seful masinii, dar incarcam si eu la -lopata. Eu 
primeam bonurile, mergeam la magazie, aprovizionam magazia, tineam 
gestiunea; luam proces -verbal cu materiale, semnam tot. La un moment dat, 
ma cheama inginerul: 

- Mai Vatamaniuc, de unde esti tu? 

- Din Bucovina, die inginer. 

- Ai avut la Regimentul 8 vreun frate? 

- Am avut trei frati la 8 Vanatori. 

- Cum s-au numit? 

- Vatamaniuc Grigore, care a fost la 3 Graniceri si 1-au luat la 8 
Vanatori, unul Vatamaniuc Constantin, sergent major, si unul Vatamaniuc 
Gheorghe... 

- Mai, pe care il cunosc eu? 

- Nu stiu. Pe acestia trei i-am avut... 

- Eu am aflat despre tine totul. §tiu cum te comporti pe marina. Uite 
ce e, Vatamaniuc, avem, dupa cum stii, magazia din Anton Pann, unde duci 
tu materiale (un depozit mare, de unde se aprovizionau multe santiere din 
Bucuresti; un altul era pe Penes Curcanul, de unde luam diverse materiale 
de santier si le depozitam in magazia de pe Anton Pann)..." Era acolo un 
ungur betiv, Pirosca, tare ciudat, deloc potrivit cu corectitudinea mea, care 
il incurca. Erau patru maistri conducatori de santiere, intr-o imprejurare, 
fiindca la telefon nu raspundea nimeni si pe santier oamenii aveau nevoie 
de materiale, inginerul, intrigat, a hotarat sa-mi incredinteze mie depozitul 
de pe Anton Pann. 

- Tu ai fost militar, tu cunosti ordinea, mi-a zis, sporindu-mi 
responsabilitatile. Doamna Bubuiceanu, contabila sefa, i-a ordonat lui 
Pirosca sa faca predarea cartotecilor, fiselor. Omul s-a conformat. Magazia 
era uriasa: patru sute-cinci sute kilograme de vopsea, tone de ciment, mii de 
caramizi, tevi, instalatii sanitare, cherestea - asta in curte -, dar in interior, 
materialele erau de milioane grele. Am pus totul in regula si faceam totul 
constiincios. A mers bine treaba vreo doua luni. Inginerul ma suna, iar eu 
executam si raportam. Intr-o seara insa se ivi in usa, in timp ce imi puneam 
la punct magazia, un ins civil: 

- Ce cauti aici, ba, banditule? 

A zbierat asa si m-a injurat. Eu m-am intors intrigat si i-am zis: 

- Asculta, domnule, aici este un depozit, de ce-ai intrat? Iesi afara! 

- Ma, banditule, vezi-ti de treaba! Ce cauti tu aici? Aici e averea tarii, 
sunt milioane, cum poti dumneata sa ma incurci? 

Apoi imi spune ca el e colonelul Pauna de la Trust. 

- Die colonel, de ce n-ati venit sa ma intrebati? De ce ma injurati? 
Asta o face orice barbat de pe strada. De aceea v-am intrebat eu de ce ati 
intrat in curte... 

265 



Constantin Hrehor 

- Ce cauti aici? 

5 

- Cum ce caut aici? Am in primire magazia. 

- Cum in primire? La o parte! Si iarasi injura nervos. 

- Die colonel, va rog frumos, nu ma injurati, vedeti-va de treaba si 
lasati-ma. Eu aici am raspundere. Vreti sa ma bagati in puscarie? Lasati-ma 
in pace sa-mi fac treaba. 

S-a dus la grup si a cerut sa fiu schimbat. Nu stiau nici aceia de ce si 
nici eu de ce. Avea un nepot pe care vroia sa-1 aduca in Bucuresti, sa faca 
seralul, iar pentru asta trebuia sa aiba serviciu. Voia sa-1 puna in locul meu 
la magazie. Cei de la grup nici nu voiau sa stie. Dar ce putea face grupul 
fata de trust si mai ales fata de Securitate? Ma cheama dna Bubuiceanu si 
inginerul: 

- Die Vatamaniuc, ce facem? Ticalosii astia de la Trust au spus sa dai 
in primire. 

- Dumneavoastra stiti. Eu nu ma pot opune. Stiti cine sunt. 

- Stim. Pe noi nu asta ne intereseaza, pe noi ne intereseaza sa mearga 
treaba bine si daca merge, suntem multumiti. Dna Bubuiceanu, ce facem? 
Sa vorbiti cu sotul. 

Sotul ei era inginer, directorul a doua fabrici de caramida, langa 
Bucuresti, care aprovizionau santierele, om cu putere. 

- O sa vorbesc cu sotul, incuviinta ea. 

A intervenit insa colonelul si planul lor binevoitor a cazut. 

- Vatamaniuc, afara cu banditul! 

Stresul a durat o luna. Ce trebuia sa fac? Sambata trebuia, regulat, sa 
dau drumul la oameni, sa semnez, sa inchei actele magaziei. Eram foarte 
pretuit de muncitori; deseori incheiam santierul inainte de termen si lasam 
oamenii sa respire, iar inginerul era surprins de abilitatile acestea, ca si 
atunci cand, recuperand materialele ramase dupa inchiderea lucrarilor, le 
introduceam din nou in magazie si nu ieseam in lipsa niciodata. Sefului ii 
placea si curatenia de care ne ingrijeam, nu avea nici un cuvant de repros. 
Dar sosi... sentinta. Dna contabil-sef imi spune: 

- Die Vatamaniuc, nu mai putem, trebuie sa dai in primire. 

- Dau, doamna. Cand hotarati dumneavoastra. 

- Die Vatamaniuc, e in ordine magazia? 

- In ordine, la orice ora, dna Bubuiceanu. 

- Die Vatamaniuc, cum stam, ai ceva lipsuri? 

- Aici vreau sa va spun ceva doamna: nu stam bine... 

- Ce? Ai lipsuri? 

- Nu. Am plusuri. 
-Cum? 

- Am vreo zece mii de caramizi, am ciment in plus, am niste scanduri 
si niste instalatii sanitare." 

266 



Muntele marturisitor 

Izbucneste in plans. Zice: 

- Hai cu mine. §i ma duce la inginer. 

- Die inginer, iata cine ne salveaza pe noi! 

Ce se intamplase? Ei faceau un deviz pentru o anumita lucrare, pe un 
santier oarecare, lucrarea lua mai multe materiale decat prevedea devizul. 
§i erau intotdeauna in deficit. Or eu aveam plus in magazie. Acum ce era in 
plus se adauga la lipsuri si se echivala bugetul. 

- Nu se poate, die inginer, omul asta nu trebuie sa piece de aici! 

Ei n-au stiut ce fac eu, eu vroiam sa fiu gospodar, sa nu fie pe santier 
murdarie. Astfel i-am salvat pe cei cu vreo doua santiere unde au avut 
lipsuri. S-au mai pus ei luntre si punte pentru mine, dar n-au putut, intr-o 
buna zi, mi-au spus mahniti: 

- Include, die Vatamaniuc, magazia si vino aici. 

- Nu dam materiale pe santier, die inginer, iar Trustul va spune ca noi 
nu dam materiale pe santier pentru ca n-avem magaziner. 

- Foarte bine. 

Au adus pe unul Ursu. Un filfizon cu plete, cu pantaloni evazati si 
pantofi cu toe. Ma uit la el - nu prea avea figura de gospodar. Am dat in 
primire, tot. 

Am dat, asadar, in primire. La o saptamana, pe tanarul pletos 1-a 
prins Militia in cartierul Ferentari. A trecut pe-acolo un echipaj auto si a 
vazut intr-o curte o masina din care era descarcata caramida. Aceia nu erau 
niste ageamii, erau versati, stiau ca in sectorul lor nu e nici o lucrare. Au 
oprit masina; oamenii descarcau, era incarcatorii pe care i-am avut si eu. 

- Ce faceti dumneavoastra aici? 

- Descarcam niste material, niste caramida... 

- Cine v-a trimis aici? 

- A venit cu noi delegatul, care este gestionarul. 

- Unde e el? 

- In casa." 

§oferul se numea Ionescu. Stateau la un paharel. §oferul nu bea, dar 
aceia beau. Cand a vazut echipajul, a albit. 

- Cum aduceti materialul acesta aici, e vreo lucrare? 

- Nu... 

- Actele dumneavoastra, cutare... 

Gata, a cazut totul! El a vandut o masina de caramida la niste tigani 
din Ferentari, cu care s-a intalnit la discotecile lor. Apoi, ce-a patit Pauna, 
ce-a sarit inginerul de la grup si cu tot personalul de la contabilitate! 

- Gospodarul n-a fost bun, Vatamaniuc, mi-ati adus talharul care 
vinde averea tarii!... 

Degeaba, Securitatea a avut ultimul cuvant. Asta am patit eu la 
Bucuresti. 

267 



Constantin Hrehor 

Dupa aceea am plecat din beci, am plecat si mi-am luat o gazda 
langa magazie, pe Anton Pann. Dupa ce am plecat de la magazie, m-am dus 
la fabrica „A c iimulatorul", care e in afara Bucurestilor. Acolo era foarte 
greu, foarte periculos. Lucram in plumb. Cine nu respecta protectia muncii, 
se imbolnavea de saturnism, de o boala de ficat de la care nu traiai mult, 
incet-incet, am ajuns confectioner de placi de plumb si, dupa aceea, la o 
masina de pastat. Aceste placi se pastau cu pasta de plumb, apoi se 
introduceau in tubul de uscare. Am trecut prin toate fazele foarte repede si 
eram foarte bine platit. Acolo ni se puneau, la fiecare douasprezece luni, 
trei luni in plus. Lucram in mediu toxic, foarte toxic. Primeam un litru de 
lapte pe zi gratis si o suta cincizeci de grame de costita. Platit foarte bine, la 
pensie ieseai cu pensie buna. Am lucrat un an si sase luni. Aveam de gand 
sa ies la pensie de acolo. Dar iarasi o zi neagra! Cineva de la birouri ii 
spune sefului meu, maistrului Bogea: 

- Dl Bogea, aveti pe unul Vatamaniuc aici? 

- Da. La tunelul de uscare, la placi. 

- Spuneti-i ca il cheama la birou dna Balaci. 

- Die Vatamaniuc, spala-te bine (lucram cu manusi de protectie), esti 
chemat la birou... 

Ma spal si merg. 

- Cum te numesti dumneata?", ma intreaba un domn inalt. 

- Vatamaniuc Gavril. 

- De unde esti? 
-Din... 

- De cand lucrezi aici? Ii spun, imi zice scurt: 

- Du-te si te imbraca. Mergi cu mine! 

M-am spalat, am facut baie, m-am imbracat si m-am dus. In spatele 
biroului era o Volga neagra. Am intrat in masina si am fost dus la 
Securitate, nu la cea care era aproape de mine, de zona unde locuiam, la 
Securitatea din Rahova. M-a luat in primire un colonel. S-a recomandat 
colonel si a pus un casetofon in functie, cu un microfon spre mine, imi 
spune: 

- Asculta, mai pasare rara! Noi ne-am modernizat acum, nu mai scrii 
declaratii. Ai sa declari tot ce intrebam noi. 

- Da, die colonel. Am declarat de foarte multe ori si sunt initiat.. 

- Bine, dar ceea ce te vom intreba acum nu stiu daca ai mai declarat 
vreodata. E pentru prima data. 

- Bine. 

- II cunosti pe Sandulescu? 

- II cunosc. 

- De unde il cunosti? 

- De la fabrica de paine unde am lucrat. Acolo, la Fabrica de paine 

268 



Muntele marturisitor 

«Stefan eel Mare» 1-am cunoscut. 

- In inchisoare te-ai intalnit cu el? 
-Nu. 

- Dar pe Romica Ionescu il cunosti? 

- Da, 1-am cunoscut. 

- Unde? 

- Sandulescu mi-a facut cunostinta cu el. 

Si ma mai intreaba de inca un nume daca 1-am cunoscut. L-am 
cunoscut, am raspuns. Mi-a facut cunostinta dl Sandulescu. O singura data 
1-am vazut. 

- Si ce-ati facut cand v-ati intalnit? 

- Ne-am dus la un restaurant, a comandat un litru de vin si o gustare, 
acolo ceva. 

- Si ce-ati vorbit? 

- De-ale noastre... 

- De-ale voastre? Va spun eu ce-ati vorbit." 

Ce era? Un ardelean care a stat in inchisoare cu S andulescu, pe care 
il stia baiat extraordinar de bun, dupa ce a iesit de la inchisoare s-a facut 
agent al Securitatii. Securitatea 1-a trimis in Bucuresti, la oamenii cu care a 
stat in inchisoare, sa-i traga de limba. L-a gasit si pe Sandulescu si acesta a 
spus totul, tot ce stia, fara nici un fel de retinere. Ba a mai facut cunostinta 
si cu mine, si cu altii, si cu altii. Eram la restaurantul „Gradinita". 

- Dar repede v-ati adunat!, a spus ardeleanul. 
Eu i-am zis: 

- Eu, daca vreau, intr-o ora, cinci sute adun! 

Era un fel de fantezie de-a mea. Am vrut sa-i arat ca suntem multi in 
Bucuresti si asta era adevarat, caci m-am intalnit cu multi. Din vorba in 
vorba, am ajuns si la excursii, ca eu plec intotdeauna in concediu in 
Bucovina, ca eu nu vreau sa-mi pierd antrenamentul, ca plec in Bucovina sa 
urc pe munti. Ce-a facut el, Muntiu (caci asa se numea acest fiu de doctor, 
ticalos grozav)? S-a dus la Securitate si, dand raportul, a spus: 

- Sandulescu a vorbit asa, asa; l-a adus si pe Gavril Vatamaniuc... 
Vatamaniuc?, un nume cunoscut la Securitate! 

- Si ce-a vorbit Vatamaniuc?, intreaba sefii. 

- A spus ca el intr-o ora aduna cinci sute de oameni si pleaca cu ei in 
munti! 

-Da? 

Mama, ce-am patit! O luna de zile tot la ancheta, intrebat ce s-a 
discutat cu Sandulescu. Sandulescu a fost arestat, Romulus a fost arestat; 
mie mi-au dat drumul acasa noaptea tarziu, spunandu-mi-se: 

- Ma, banditule, maine cand iesi de la..., la ce ora iesi de la...? 

- La ora patru. 

269 



Constantin Hrehor 

- Cand iesi de la lucru la ora patru, aici te opresti! Nu dai pe acasa! 

- Aici ma opresc, domnule colonel, ca n-am de ce sa ma feresc, sunt 
curat... 

- Stim noi cat de curat esti, rapanosule! 

Luam tramvaiul de la serviciu si ma opream la Securitate, asa 
cheltuindu-mi o luna de zile. Acolo, la un moment dat, cand am venit, nu 
mai era unul, un colonel, ci doi-trei. Aveau aparatul declansat, sa vorbesc, 
iar ei fumau. Am nimerit bine - din plumb, la fum de tutun. De-atata fum de 
tutun m-am imbolnavit de plamani. A trebuit sa ies de la fabrica de 
acumulatoare. M-am simtit rau, mi s-a gasit o pata pe plaman si m-am 
internat in spital. La spital am stat o luna de zile. Asta au gasit la spital, ca 
la fabrica ni se facea des control. Cand mi-au gasit pata aceea, stiam de 
unde era. N-a fost nevoie de hidrazida sau de streptomicina, ci de niste 
vitamine si de a fi scos din mediul toxic. Din mediul toxic de la fabric a am 
iesit, dar din mediul intoxicat de tutun - nu! 

Pana in 1989 am fost continuu terorizat, arestat de nenumarate ori, 
umilit, hartuit, supus sicanelor de tot felul. Cartea de munca vorbeste 
despre locurile unde am muncit, de locurile prin care am fost pasager, 
haituit. Nu mi se permitea sa fac vechime intr-o anumita intreprindere, ca 
sa nu implinesc cele unsprezece luni prevazute dupa care sa am dreptul la 
concediu, nici sa ajung la majorari salariale, determinate de continuitatea in 
activitate. De cate ori insa am dejucat si acest tratament - imi faceam 
lichidarea de pe un santier si, in aceeasi zi, ca sa nu pierd continuitatea, 
intram in activitate in altul! Sigur, formalitatile cerute la incadrare imi 
faceau probleme, dar s-au gasit mereu oameni inimosi care m-au inteles. 
Doamnele erau intotdeauna mai sensibile decat barbatii. Le spuneam sincer 
cine sunt, ca nu-s betiv, ca pot munci, ca am stigmatul de condamnat 
politic. Cum am spus, angajarea presupunea unele formalitati: protectia 
muncii, fisa medicala. S-a gasit, prin bunavointa unor angajatori, eel putin 
in doua locuri de munca, un compromis salvator - donarea de sange 
justificata printr-un bon care imi asigura pontajul. Am procedat a sa, aveam 
patruzeci si cinci de kilograme, dar aveam vigoare si am rezistat... 

C.H.: Sa nu trecem cu vederea activitatea Dvs. de la fabrica de paine 
din str. Stefan eel Mare, activitate bruiata de agentii care va invidiau ca 
dupa cei noua ani de paine mucegaita acum mancati paine calda... 

Gv.V.: Mai intai sa accentuez ca, fochist fiind la un spital, coleg cu 
un betiv care venea turmentat la serviciu si consuma alcool in timpul 
programului, eram oricand pus in pericol de a fi spulberat de o eventual a 
explozie a cazanelor. Mecanicul-sef, cand colegul zacea doborat de 
bautura, imi incredinta mie paza cazanului. Am fost foarte prudent si 
inginerul, care ma pretuia, mi-a eliberat o adeverinta si am facut in baza 
aceleia o scoala de fochisti, timp de sase luni. Bun lucru am facut, am 

270 



Muntele marturisitor 

castigat o calificare ce mi-a adus un venit - pe langa cei opt sute de lei pe 
care ii primeam, mai adaugam inca o mie de lei, de la doua blocuri din 
spatele Intercontinentalului, unde asiguram apa calda in timpul iernii. 
Calificarea de fochist era si o legitimatie peste care Securitatea nu a putut 
trece nepasatoare. Acest document mi-a inlesnit angajarea la fabrica de 
paine unde, dupa cum se stie, nu am lucrat prea mult. Dar ce e de 
consemnat de acolo? lata ce: intr-o zi ma intalnesc intr-un magazin cu 
maiorul Popescu, insotit de doamna sa. Maiorul care ma arestase de multe 
ori ma interpela mirat: 

- Ce mai faci, Vatamaniuc? 

- Bine, die maior. 

- Unde mai lucrezi? 

- La fabrica de paine, ii raspund eu, convins ca imi stia locul. 

- Aaa, mananci paine calda! 

- Si la propriu, si la figurat", ii raspund sec. 

Sa notam ca in aceasta unitate eram la datorie in anul cutremurului, 
in 1977. Grozav eveniment... Tipau sus femeile langa cuptoare, una cazu 
lovita la picior; o bucata de plafon iesise in afara, schimbul nu a mai sosit, 
m-am intors pe jos acasa, uimit de daramaturile hidoase ale orasului, de 
trambele de praf, de lumea panicata. Vecinii mei erau afara: „Ce e aici?", ii 
intreb. „E bine tot, la noi nu s-a intamplat nimic", mi s-a raspuns. Am 
descuiat incet locuinta, cu grija sa nu se darame ceva. Gazul nu mirosea, 
am aprins lumina, pe jos erau fulgi de var desprinsi din tencuiala. Nici un 
obiect nu era la podea, in afara de un vultur impaiat pe care il aveam din 
Bucovina, rasturnat sub piedestalul de mesteacan. 

C.H.: Erati singur in Bucuresti? 

Gv.V.: Atunci eram singur, sotia era la tara... 

C.H.: Aveati deja o... familie? 

Gv.V.: Trebuie sa deschidem un capitol nou, o noua povestire. Pe 
scurt spun atat doar: daca in Bucovina mi-am ratat tineretea si sentimentele, 
in Bucuresti mi-am schimbat radical existenta. Aici m-am angajat pe un 
drum complet nou... Aveam 24 de ani cand am plecat in munti, 30 cand am 
fost prins si 40 cand m-am eliberat. La 42-43 de ani m-am casatorit. Eram 
la Grupul III constructs, in sectorul 3, strada Doamnei. Acolo, in 1976, am 
cunoscut-o pe doamna Geta, pe cea care mi-a devenit sotie. Ea era angajata 
la Cooperativa invalizilor „Metalica", avea biroul unde si grupul amintit isi 
avea birourile. Am zarit-o acolo cand ma retrageam noaptea la adapost; 
mi-a placut chipul ei distins, dar stiam prea bine ca omul nu traieste doar 
din dimensiunea fizica si era necesar sa ne cunoastem mai bine. O femeie 
de serviciu, tiganca, Ioana, ma cunostea si am rugat-o sa-mi faca legatura. 

- O cunosc, dar ce ochi aveti, domnule! O buna doamna e, o cunosc 
foarte bine, imi zise tiganca. 

271 



Constantin Hrehor 

- Eu nu am fost casatorit, ii precizez eu, la care ea imi raspunde: 

- Cum, pana la etatea asta? Doamna e singura, sotul ei a murit. Iti voi 
face cunostinta. 

Am avut intalniri seara de seara, discrete, in spatele bisericii Sf. 
Gheorghe, pe o banca, undeva acolo. De la inceput au functionat 
seriozitatea si respectul reciproc; nu am avut nici o deziluzie, ca de altfel in 
nici o legatura cu vreo fiinta feminina. Ne-am casatorit, am facut o masa 
festiva la restaurantul „ 1 Mai", dupa ce ne-am cununat in cea mai inalta 
cladire dintre primariile Bucurestilor, in sectorul 1. Din strada Anton Pann, 
de care am vorbit, m-am mutat in garsoniera ei, primita de la cooperativa 
unde avea serviciu. Dupa vreo doi ani, colocatarul Colicioiu plecand din 
spatiu, mai jos, ni se rezerva o garsoniera dubla, pe care am obtinut-o prin 
repartitie. Aici am implinit treizeci de ani de convietuire frumoasa. 

C.H.: §tiu prea bine spatiul din strada Doamnei, in care 1-ati avut 
chirias pe varul meu primar Ionel Corjan Corinescu, atunci cu activitate in 
cinematografie, si desigur, musafir de noapte, de cateva ori, chiar si pe 
subsemnatul... 

Gv.V.: E adevarat ca aceasta casa, asa cum era ea compartimentata, a 
fost parca menita ca loc de refugiu, de popas, multor calatori prin Capitala, 
oameni suferinzi, nevoiasi, cu probleme, multi din Sucevita, multi din alte 
parti... 

C.H.: De toata lauda este generozitatea Dvs. manifestata in multe 
chipuri si imprejurari, in situatii cand usile Bucurestilor nu se deschideau 
nici oricand, nici oricui! 

Gv.V.: Cu doamna Geta am cumparat o proprietate si in localitatea 
Potlogi, intr-o zona de tara mai mult frecventata de noi in ultimii ani. Acolo 
am facut investitii costisitoare, aveam vie, pomi fructiferi si zarzavat. Dar 
mai intai de toate o liniste pe care nu mi-o putea da Capitala. Dar si asta, 
pana intr-o zi... 

C.H.: Vreti sa spuneti ca „ochii albastri" va „filmau" si aici, dupa 
atatia ani? 

Gv.V: Da, supravegherea continua. Dar intai sa vorbesc despre 
locuinta din strada Doamnei, cum am cumparat-o, cum am devenit 
proprietar. La un moment dat, s-a facut un anunt ca garsonierele si 
apartamentele din blocul unde locuiam se pot cumpara. Rezolvarea 
depindea de Oficiul civic istoric al Bucurestilor. Un arhitect a efectuat 
masuratorile si a stabilit ca am de plata sasesute mii lei; era in '93-'94. 
Doamnei de la masuratori i-am spus ca sunt cu o pensie mica, de muncitor 
la lopata, ca am fost detinut politic si ca, daca preturile sunt exagerate, nu 
voi avea posibilitatea de a deveni proprietar. M-a intrebat daca 1-am 
cunoscut pe bunicul ei si i-am spus ca nu 1-am cunoscut; m-a sfatuit sa caut 
banii si sa achit imobilul cat mai repede, ca sa nu creasca dobanzile. Am 

272 



Muntele marturisitor 

facut rost de bani, neinchipuit de greu, dar am reusit sa cumpar locuinta. 
Intre timp, un francez insotit de o romanca, buna cunoscatoare de franceza, 
s-a interesat de imobilele din zona respectiva, dispus la negocieri pentru a 
face acolo un parking pentru masinile care vin la ministere. Langa Piata 
Veteranilor am gasit o garsoniera care, in schimbul a sapte mii de dolari, mi 
se dadea cu tot confortul, inclusiv mobilata, o oferta care parea ispititoare 
caci, din cei douazeci si sase mii de dolari, cat era evaluata locuinta din 
strada Doamnei, era de unde plati si ramaneau inca destui bani pentru alte 
rosturi... 

C.H.: Pana a ne istorisi momentele de tensiune impartasite impreuna, 
nu as vrea sa va ocolesc cu o intrebare care apartine oricum intimitatii. 
Cand i-ati dezvaluit doamnei Geta viata Dvs, furtunoasa? 

Gv.V.: Raspund fara nici o ezitare: dupa casatorie. 

C.H.: §i impactul care a fost? 

Gv.V.: Povestea mea a fost primita ca un pahar cu apa, nici rece, nici 
calda. Nu s-a aratat interesata de detalii, ba chiar de nimic din trecut. A 
interesat-o doar armonia conjugala, caci prima sa casatorie i-a lasat mari 
traume... §i-a dorit un om civilizat, sincer si devotat, si cred ca de aceste 
calitati, fara falsa modestie spun, am dat dovada. 

C.H.: §i totusi nu a fost surprinsa de odiseea Dvs. teribila? 

Gv.V.: In timpul relatarilor, nu, ci mai tarziu, cand au inceput 
arestarile, persecutia. Ea insasi a fost arestata de cateva ori de maiorul 
Popescu, dusa la Beldiman. Mai intai a fost altceva: i s-au facut vizite la 
serviciu si i s-a spus: 

- Tovarasa, esti o fata frumoasa, noi iti dam un serviciu bun, nu 
apuca sa te casatoresti cu banditul asta. §tii ca asta are crime la activul lui, 
ca cutare... 

- Domnule, eu nu stiu ce a facut el, stiu ca e un om bun si eu asta am 
urmarit. 

Daca au vazut ei ca nu merge cu binele, au recurs la scrisori. Mi le 
trimiteau chipurile mie, dar eu eram la serviciu si le primea ea. 

„Domnule Gavril, un prieten de-al dumitale iti scrie. Eu nu cred ca e 
bine ceea ce faci. E pacat sa-ti bati joe de fiinta asta care te-a ajutat atat de 
mult si dumneata ai suferit atat de mult; dumneata te -ai casatorit acum si ai 
langa dumneata o femeie asa de buna. De ce mai cauti sa mergi la taraturile 
acelea? Ca sa-ti bati joe de femeia dumitale?" - asa erau compuse scrisorile. 
Norocul a fost ca sotia, extrem de cuminte, a vazut scrisul si si-a dat seama 
ca... e adresata domnului Gavril. De ce ajungeau acasa cand dl Gavril era la 
serviciu? Asta arata clar de unde vin si scopul: pentru a distruge familia. Ea 
radea. 

Daca au vazut ca nici cu aceasta nada nu merge, au luat-o cu raul. A 
arestat-o maiorul Popescu, un prichindel de om; si pe mine m-au arestat si 

273 



Constantin Hrehor 

m-au dus la Securitatea Beldiman. O data m-au dus noaptea, ningea, era 
spre Craciun. M-au tinut pana tarziu, intrebari, probleme, sute de probleme. 
Am intrat in arest si n-am stiut pe unde sa ies. Cand am incercat s-o iau 
inainte mi s-a zis: 

- Nu, nu! Acolo intri maine, acolo vei petrece Craciunul. Acolo intri 
la beci. Dincoace... 

Am luat-o la dreapta, n-am stiut unde am intrat. Altadata mi-au facut 
perchezitia si mi-au luat icoanele, o cutie de metal pe care o aveam de la 
colonelul Popescu, care avea o cheie dubla, sofisticata, ca la un fel de casa 
de bani. Avea la mijloc o gaura cu surub, se putea prinde in pardoseala sau 
in beton. Era foarte grea, groasa, alba, nichelata; foarte frumoasa. N-am 
gasit cheia pentru moment. Mi s-a spus: 

- Bine. Asta o luam cu noi si cand vei veni cu cheia, sa vedem ce e 
inauntru, vei lua-o inapoi. 

Cand am plecat in Bucovina am ascuns cheia, si atunci n-am gasit-o. 
Cand m-am dus si am luat cutia de la ei, colonelul Bostan, care era la etajul 
V, in Bucuresti, m-a intrebat despre Securitate, de armament, de cutare, de 
cutare... 

Eu ma aparam, iar el vorbea continuu. 

- Banditule! Tine-ti gura! Eu te intreb acum. 

- Da, domnule colonel, dumneavoastra m-ati intrebat si eu vreau sa 
raspund. 

- Raspunzi cand ti-oi spune eu." 

Si iarasi ma acuza cu niste chestii si eu iar ma aparam... Ridicandu-se 
mi-a zis: 

- Te arunc pe geam, acum! 

M-am uitat la geam; nu erau gratii. Ma putea arunca pe geam: „S-a 
sinucis!", avea sa se spuna. Aceasta practica se intampla foarte des. Atunci 
am spus: 

- Gata, domnule colonel, nu mai vorbesc! 

§i n-am mai vorbit decat foarte putin. Nu m-am mai aparat. Am 
scapat si de acolo. Eu cred ca el chiar avea intentia sa ma arunce pe geam. 
Getuta a avut, saraca, destule de suferit... 

Intamplator am cunoscut in Bucuresti un general bucovinean, 
originar din comuna Breaza. Se numea Biscan. Prin acest Biscan 1-am 
cunoscut pe doctorul Emil Capraru, la Spitalul de copii „23 August", de la 
Piata Muncii. Acest medic avea si el vreo doi ani de inchisoare; lui in 
datorez angajarea in spital, intr-un moment de cumpana, cand era sa raman 
fara nici o slujba, in spital am lucrat ca agent D.D.D. - dezinfectare, 
deratizare, dezinfector, slujba de baza intr-un spital expus diverselor 
contaminari. Dintr-un haiduc in munti, am ajuns un „terorist" al microbilor 
si sobolanilor, aveam in primire o magazie a mortii, plina de otravuri, cu 

274 



Muntele marturisitor 

detox, carbitox, cimexan, dipterex, praf frantuzesc, formol etc. pe care le 
cunosteam ca si pe materialele de constructie. Veneau saptamanal controale 
de la Sanepid; multi pana la mine au primit amenzi sau observatii; eu am 
lucrat cu foarte mare responsabilitate, iar directorul Popescu si doctorul 
Capraru, care aveau in administrare acel sector de igiena, nu voiau sa-mi 
aprobe plecarea din institutie, fiind foarte multumiti de serviciile mele. 

Acolo, o doctorita, cand aveam timp liber, mai statea de vorba cu 
mine, rugandu-ma sa-i povestesc din viata mea, din romanul existentei 
mele. Ardeleanca, sefa farmacista Rosculet imi spunea ca a avut si ea in 
familie persoane care au fost detinute. In spital am lucrat sapte ani de zile, o 
perioada cand, Securitatea, stiind in ce mediu imi desfasor activitatea, a 
socotit ca e bine sa ma lase sa zac mai mult timp acolo, caci eram bine pus 
la otrava si intr-un mediu toxic, zilnic respirand moartea, puteam sa dispar 
lent, tot atat de sigur ca si printr-un procedeu violent... 

C.H.: Doamna Getuta, prezenta care v-a dat un alt sens vietii, 
spuneati ca a trait multe momente tensionante alaturi de Dvs., si la 
Bucuresti, si la Potlogi, si in Sucevita natala, unde coplesti de nostalgii va 
intorceati din cand in cand. 

Gv.V.: Cand i-am povestit, extrem de marcat, episodul scump din 
biografia mea legat de Natalita, Geta, o femeie emancipate, induiosata de 
dramaticele mutatii din destinul meu, mi-a spus cuminte: 

- Sunt sigura, Gavriluta, ca eu nu am nici o contributie in acest necaz 
al tau. 

Spuneam candva ca, in urma loviturii uriase pe care am simtit-o dupa 
pierderea idilei de la Sucevita, printr-o marsava tradare, am incercat sa 
revin pe verticala, sa inteleg, sa tree intamplarea prin filtrul luciditatii si, 
dupa o anumita vreme de cugetare, am pornit spre alt orizont, convins c a 
Dumnezeu m-a pastrat pentru o alta misiune. Asa am gasit-o eu pe Geta la 
Bucuresti, singura, vaduva, bolnava, avand nevoie de un reazem. Dupa 
casatorie am descoperit intr-un spital ca sufera de cancer mamar, facuse 
metastaza hepatica. Din Spitalul Militar, unde mi-am facut anumite relatii 
cu oameni pe care i-am cunoscut in inchisori, am primit-o acasa cu 
asigurarea ca va mai trai paisprezece-cincisprezece zile. Trebuia sa-i 
administrez morfina, caci avea dureri insuportabile. La sectia Oncologic nu 
mi-au mai primit-o. Am strigat catre acelasi Dumnezeu atotputernic care 
de-atatea ori m-a scos din mormant la viata. Eu aveam experienta lumii de 
dincolo, am fost acolo, m-am intors si stiu ce am vazut! - Doctorul Luncan, 
despre care am vorbit, oarecand, intr-o situatie critica, mi-a taiat o vena si 
mi-a facut perfuzie prin denudare, m-a racordat la tub de sange, aveam 
tensiunea O, sangele mi-a inundat plamanul, inima nu mai lucra... O, 
Doamne, toate-s cu putinta celor ce cred! - zic de mii de ori, nu fabulez, nu 
traiesc din iluzii... 

275 



Constantin Hrehor 

Suparat, plangand, asteptam intr-o statie de tramvai, framantat de 
incertitudini, de teama ca fiinta in suferinta nu ar mai putea fi gasita in 
viata. Domnul Dumnezeu m-a vazut din inaltimile Sale si mi-a implinit 
ruga pe care deseori o auzim la Liturghie: „inger de paza, credincios, 
indreptator, pazitor al sufletelor si trupurilor noastre ne trimite". lata 
mesagerul: din multime a venit catre mine un domn inalt, deosebit de 
frumos, care, in opinia multora dintre cei carora le-am povestit intamplarea, 
nu a fost o intruchipare fireasca: 

- Domnule stiu ca ai necazuri, dar spune-mi si mie... 

- Am sotia bolnava de cancer si nu stiu daca voi afla-o in viata. 

- Am banuit, mi-a spus. Du-te in strada Precupetii, la nr. 10, si arata 
actele, ca vei primi medicamentele necesare. Am mers, medicul mi-a dat 
medicamentele, s-a purtat frumos cu mine. Am ramas uluit de aceasta 
situatie. Interesant, de la Spitalul Militar mi s-au dat asigurari sumbre, la 
oncologic sotia nu mi-a fost primita si, culmea minunilor, dupa ce 
medicamentele primite din strada Precupetii au intrat in programul 
pacientului, cea sortita mortii s-a refacut si a avut o viata buna ani de zile, 
bucurandu-se de o senectute luminoasa, pana in 2000 cand a trecut hotarul 
acestei lumi. Sunt convins ca spre aceasta fiinta, la cinci sute de kilometri 
de Bucovina tineretii mele entuziaste, m-a trimis Dumnezeu intru salvare, 
Cel la care nu exista timp si spatiu, Domnul pentru care, cum zice 
Scriptura, o mie de ani sunt ca o zi... 

C.H.: Sunt surprins din nou de dimensiunea metafizica a simtirii 
Dvs., de generozitatea recuperatoare prezenta in atatea acte caritabile prin 
care parca vreti sa va izbaviti de apasatorul ecou al suferintei celor care, 
impreuna cu Dvs ori in afara, au fost striviti de teascul istoriei... 

Gv.V.: Sunt indatorat multor semeni pentru sacrificiile lor. Putini 
sunt in viata, cei mai multi sunt in pamant; unii au tacut si au rabdat, 
incercati ca martirii si, aici ma gandesc la Ionita Procopciuc si la Traian 
Brailean, care, sprijinindu-ma, au indurat pentru mine incredibile torturi, 
avand atata vointa si putere si statornicie in barbatia lor incat, in fata 
acestor pilduitori ai demnitatii, nu pot decat sa ma aplec reverentios si 
pios... 

C.H.: Pentru ca sunteti cititor si cunoscator de Scriptura, cum ati 
interpreta cuvintele „Va spun ca pentru orice cuvant desert pe care-1 vor 
rosti oamenii, vor da socoteala in ziua judecatii. Caci din cuvintele tale vei 
fi gasit drept si din cuvintele tale vei fi osandit" (Mt. 12, 36-37), avand in 
vedere incomodele intalniri in lungile procese cu martori cinstiti si cu 
aparatori mincinosi, cu tradatori, cu turnatori lasi, cu prieteni fermi, 
sprijinitori in zilele de foame si primejdie, cu rude apropiate. 

Confruntat, sub ochii judecatorilor si ai temnicerilor, cu o situatie 
limita din care facea parte desigur santajul, alaturi de alte strategii abile, din 

276 



Muntele marturisitor 
marturiile celor incriminati am inteles ca din interogat ati devenit de cateva 

5 5 C 5 

ori interogator, propunandu-le celor cu care erati fata in fata sa recunoasca 
public ca v-au ajutat, ca au fost solidari in anumite momente, ca le aduceati 
aminte date exacte, ce anume v-au pus... in rucsac si alte detalii 
dezarmante, categoric neasteptate, cert calificate nupozitiv... 

Gv.V.: Intr-adevar au fost situatii limita, constrangeri, santajari, 
manevre subtile care au facut victime. Se stie prea bine ca si pentru o tigara 
intinsa unui personaj suspect, se f acea inchisoare. Cu atat mai mult gazdele 
- sigur multe nu bucuroase de prezenta noastra, caci banuiau 
deznodamantul, consecintele - filate si tradate ori autodeclarate... 

C.H.: Am la indemana o lista cu cei arestati, din zona in care ati 

5 ~ 5 

activat, multi, cei mai multi cunoscuti de Dvs. Matematic, adunand anii de 

J 5 ? 5 5 J 

inchisori din spatele fiecaruia, iese o suma cutremuratoare... 

Ii dau citire listei cu pricina, amintind ca in jurul Dvs. au fost arestati 
douazeci de insi din Sucevita, sapte din Marginea si doi din Vicovul de Jos; 
in cele zece luni de proces au fost audiati peste o suta de martori din 
Sucevita, Marginea, Putna, Horodnic, Voitinel - pedepsele insumand peste 
o suta treizeci si opt de ani de condamnare, dupa cum urmeaza: Gavril V. 
Vatamaniuc (douazeci si cinci ani m.s.), Nicolae V. Vatamaniuc (noua ani), 
Ion V. Vatamaniuc (noua ani), Vasile M. Cazac (trei ani), Avram I. 
Hrehorciuc (trei ani), Gh. F. Itcus (cinci ani), Nicolae Mt. Chiras (cinci 
ani), Ionita I. Procopciuc (zece ani), Natalia Sireteanu (cinci ani), Toader 
Mihailescu (opt ani), Traian Breilean (zece ani), Toader Chiras (trei ani), 
Ghe. O. Cazac (sase ani), Anton Stadler (cinci ani), A. Golembiovschi 
(zece ani), Vasile Marciuc (sapte ani), Elisabeta Marciuc (cinci ani), Ion I. 
Senegeac (opt ani), Vasile Breilean (trei ani), Constantin Av. Roteliuc (trei 
ani). 

La al doilea proces, inca cinci arestati insuma optzeci de ani de 
condamnare: Filaret Itcus (douazeci si cinci ani), Vasile Sbiera (zece ani), 
Constantin I. Cazac (cincisprezece ani), Ieremie Cazac (cincisprezece ani), 
Arcadie I. Cazac (cincisprezece ani). Langa cei douazeci si cinci de 
condamnati amintiti, se adauga si Ghe. M. Tcaciuc, cu cincisprezece ani de 
temnita grea, mort in temnita la Botosani la 27 august 1961, suferind din 
cauza unei inscenari de spionaj in favoarea Germaniei (extras din 
Monografia Sucevita, autor prof. Valerian Procopciuc). 

Gv.V.: Da, cutremurator. Si cand vom aduna anii de condamnare de 
pe intregul cuprins al tarii, vom ramane fara cuvinte. Ne vom gasi inaintea 
incredibilului, ca in fata unei constructii suprarealiste... 

Multi, prea multi din cei catalogati nu mai sunt in viata. Cartea 
aceasta, care poate avea si pagini incomode, supuse controversei, se vrea 
pana la urma si un omagiu acelor victime. Eroul nu sunt eu, nici ceilalti 
lideri de grup, ci generatia de-atunci e eroica, ei, romanilor de atunci le 

277 



Constantin Hrehor 

sunt em datori... 

C.H.: Subiectivismul nu-i condamnabil in literatura artistic a, dar in 
memorialistica, in marturisiri, obiectivismului trebuie sa i se dea intaietate, 
chiar si daca adevarul e dur, chiar si daca e impotriva noastra, trebuie 
dezvaluit cu discernamant; fictiunea poate masca un soi de ipocrizie, 
precum misticismul, un soi de sfintenie... 

Sa ne intoarcem acum din nou, dupa aceste intrebari si raspunsuri 
inevitabile, reluate, reci, obsedante, la casa Dvs. din marginea Bucure stilor, 
la vremea cand carnetul de munca se inchidea si, ca orice cetatean, asigurat 
social, aveati dreptul de a trai linistit, in pensie. Linistit si ca un om liber, 
de-acum la o varsta a senectutii, familist, gospodar, nemaiprezentand nici 
unpericol... 

Gv.V.: Mai intai, multumesc pentru intrebarile incomode de dinainte, 
care pot fi elemente dintr-un apropiat epilog, intrebari care sunt intr-un fel 
si eliberatoare, caci nu mi-am inchipuit niciodata ca, fund ultimul 
supravietuitor din rezistenta armata a Bucovinei, sunt si o suma de fapte 
care contureaza un erou. Ma repet, suferintele celor multi din jurul meu, ale 
acelora care au facut inchisoarea cu mine si pentru mine, ale vaduvelor, ale 
maicilor cu copii ramase acasa, ale marturisitorilor chinuiti, ale tuturor 
acelora care au suferit in obezile comunismului, acestea merit a un 
monument, acestea merita consemnate in paginile istoriei. Eu sunt do ar un 
personaj, cu o anumita individualitate, cu o viata greu de inteles de toti... 

C.H.: Risipindu-va veacul, as zice, intre detractori, unii motivati, altii 
mai putin, si admiratori, cunoscatori ai fenomenului, sedusi de povestirile 
care astazi par legende... 

Gv.V.: Sa vedeti dumneavoastra ca „cetateanul, asigurat social, cu 
dreptul de a trai linistit, la pensie", cum ziceti, nu era pe deplin liber. Cum 
am spus, pana in '89 am tot fost in urmarire. Eram, asadar, la Potlogi. Intr-o 
zi am fost chemat la postul de militie, cu putin inaintea evenimentelor din 
Decembrie. Un colonel, nu stiu cum il cheama, m-a intrebat despre casa, 
cat am dat, daca am fost corect caci, zicea el, notarii fac smecherii. Am 
raspuns cinstit: 

- Am fost corect, nimic n-am facut, die colonel. 

- Bine. Dar spune-mi, Vatamaniuc, cu pusca te mai ocupi? 

- Da. Imi trebuie insa o pereche de ochelari sa vad sa trag cu pusca... 

- Suntem informati ca nici aici nu-ti sta gura. Tu vrei sa ti-o umplem 
cu pamant neaparat? 

- Cine v-a informat, v-a informat gresit, die colonel. Probabil ca vrea 
sa arate ca are activitate. Realitatea nu este asta. Eu imi vad de treaba mea. 
Drept este ca, dupa 1989, inginerul agronom Padure din comuna Potlogi s-a 
facut prieten bun cu mine, dupa cum multi mi-au cautat prietenia dupa 
revolutie. Chemandu-ma la o bere - desi eu nu beau - mi-a spus: 

278 



Muntele marturisitor 

- Die Vatamaniuc, de zeci de ori am fost intrebat de dumneavoastra. 
Cineva venea de la Bucuresti si ma tot intreba despre dumneavoastra. 

- Un colonel, asa si asa, zic eu. 

- Nu, un civil. 

Colonelul interesat de existenta mea, dupa marturia agronomului 
Padure, 1-a predat pe acesta unui capitan uracios care i-a spus: 

- Tov. inginer, mata ai contact cu toata lumea din comuna asta. Ce 
vorbeste banditul asta care s-a mutat aici langa dumneavoastra? - acestea au 
fost cuvintele colonelului, la care Padure a raspuns: 

- Tovarase anchetator, am vorbit cu multi oameni, stiu atat: cand tree 
cu sareta dimineata, la colectiv, si seara inapoi, zilnic il vad pe eel de care 
ma intrebati, in genunchi in gradina. Ce face omul asta eu nu stiu, descanta 
plantele acelea, nu stiu. in gradina il vad cand tree in colo, in gradina il vad 
cand vin incoace. 

- Bine, dar el, asa, nu iese, nu sta de vorba cu oamenii? 

- „Am stat de vorba cu multi oameni", imi spune el ca le-a spus 
atunci, „dar nici unul nu mi -a zis ca ar fi stat de vorba cu el." 

- Cum, asta e salbatic? Nu sta de vorba cu oamenii? 

- Nu sta de vorba cu el nimeni, nu-1 cunosc. Atat doar: buna ziua - 
buna ziua. 

Sotiei nu i-am spus niciodata aceste intamplari, desi ea m-a intrebat. 
M-am temut sa nu se sperie iar, ca in Bucuresti. Odata insa m-a intrebat: 

- Atunci pentru ce te cheama? 

- Pentru tiganul cu caii, Getuta... 

Ce s-a intamplat? lata ce. Un tigan de la Campulung Muscel a luat de 
undeva cherestea si poposind in marginea comunei, in camp, a adormit. 
Cineva i-a furat caii de pe poiana, pe care nu i-a mai gasit. A tras caruta 
intr-o curte si s-a dus in locul de unde era el; a venit cu alti cai, a luat caruta 
si s-a dus. Cu timpul si-a cumparat alt cal si, cu inca unul, umbla cu 
scandura, cum ii era meseria, intr-o zi a vazut la o caruta, la un alt tigan din 
comuna de la noi, unul dintre caii lui. S-a dus repede la post si a anuntat. 

- De unde ai luat calul?" a fost intrebat eel banuit. 

- L-am cumparat de la niste caldarari. 

- Dar celalalt cal? 

- Nu stiu, eu pe asta l-am cumparat. 

Si a stat tiganul acela in apropierea casei mele. A venit la mine si a 
cerut mancare; i-am dat paine; a stat vreo saptamana pe acolo. A trebuit sa 
mearga acasa, sa aduca dovada cum ca a avut cai, cum au fost caii si 
declaratiile s-au potrivit. Apoi i s-a dat calul. A trebuit sa dau si eu o 
declaratie. 

Desi eram iesit la pensie, agentii nu m-au lasat nici o clipa. M-au 
amenintat ca-mi astupa gura cu pamant, intrebandu-ma mereu de ce injur 

279 



Constantin Hrehor 

partidul. 

Cu toate ca apartine altui segment de timp, in marginea celor 
consemnate, o evocare cred ca merita inscrisa, din care se va vedea cat de 
supusa a fost stresului existenta mea de... om liber. Lucram la Mase 
plastice; locuiam, retras noaptea, la un macedonean; munceam noaptea si 
castigam in douazeci de zile mai mult decat un salariu obisnuit intr-o luna 
de zile. Tracasat de anchete si urmaritori, i-am spus doamnei casiere care 
ne aducea de la Ministerul Finantelor salariile ca as dori sa parasesc 
Bucurestiul, sa ma pierd pe undeva prin Ardeal. Frumoasa doamna Doina 
avea un drum la Timisoara. Am intrebat-o daca pleaca cu vreo masina si 
mi-a spus ca va merge cu avionul. Mi-a facut propunerea sa o insotesc. 
M-am retras politicos, stiind ce preturi practica aviatia. Doamna, care nu 
stiu de ce ma agrea deosebit de mult, mi-a oferit bani de bilet si mi-a spus 
sa merg la agentie, sa iau o masina, pe care va plati-o ea, sa ajung in Obor, 
la adresa unde locuieste. Asa am facut; la ora indicata am mers cu un 
microbuz la aeroport. Un cetatean statea deoparte. Cand am fost vazut cu 
doamna Doina, a tresarit, s-a bucurat. Cetateanul de care vorbesc s-a asezat 
in spatele nostru; avionul a pornit, a facut o escala la Arad si una la 
Timisoara. La urcare, geanta, singurul bagaj pe care il aveam, mi-a fost 
retinuta. O voce, in microfon, porunci: „D1 Vatamaniuc sa pofteasca sa-si ia 
servieta". S-a efectuat controlul, in spatele avionului o stewardesa mi-a dat 
geanta. Facandu-se niste locuri libere, ne-am mutat dincolo de aripa 
avionului, spre pilot, ca sa putem vedea panorama de sub avion. Cetateanul 
dubios ne-a suspectat ca, retrasi aproape de pilot, avem in plan deturnarea 
aparatului, cu scopul de a fugi in strainatate. S-a deplasat urgent langa noi, 
dar noi ne-am vazut de treaba noastra, atenti la privelistea fascinanta de sub 
avion. Eram intr-o zona, in zbor jos, prin care puteam ajunge in Ungaria ori 
Iugoslavia, in fine, am ajuns la Timisoara. Doamna avea bilet dus-intors, eu 
nu aveam pentru intors. La ghiseul vizelor, un maior de la graniceri ma 
interpela astfel: 

- Stati asa. Unde mergeti? 

- Sa fac viza. 

- Cum te numesti dumneata? 

Dar asta a fost numai ca el sa ma recunoasca, sa fie sigur de 
identitatea mea. 

- Vatamaniuc. Se uita la mine asa, clatinat, imi zise: 

- Da, faceti viza. Dar dumneata n-ai de facut viza! 

- Nu, pentru doamna", explic eu. 

- Aha! Dumneata nu mergi inapoi? 
-Nu. 

- Bine... 

Toata ziua a umblat dupa noi prin oras, isi facea misiunea. Eu m-am 

280 



Muntele marturisitor 

dus printr-un talcioc, m-am uitat. Am avut apoi intalnire. Ne-am dus la un 
restaurant si am mancat, doamna a platit, intr-un restaurant foarte frumos, 
eram singuri. Doamna, caci trebuie sa va spun, avea o problema in familie, 
plangea si mi se confesa. De multe ori am ajutat-o. Intre timp au intrat doi 
tipi, cu un aparat de filmat si au filmat pe acolo, se faceau interesati de 
local, dar ne-au filmat pe noi. La inceput n-am banuit, era frumos locul, 
lambriuri, zorzoane, extraordinar de frumos. Doamna a plecat, eu am 
ramas. Mi-am luat un bilet ca sa merg pana intr-o localitate de granita, 
aproape de sarbi. Daca am vazut ca dupa mine este un domn, mereu dupa 
mine, m-am eschivat si am aruncat biletul la un cos de gunoi. M-am dus in 
oras cu domnul dupa mine. Am intrat dupa un colt, am gasit o frizerie si 
repede m-am strecurat acolo. Domnul a trecut, era lume mult a, am iesit din 
frizerie, dupa colt, si m-am pierdut. Trebuia sa vin inapoi la Bucuresti, dar 
cu trenul. Mi-am rezolvat problema la Timisoara, cu doamna respectiva, iar 
acum trebuia sa ma intorc la Bucuresti. La gara, cand sa-mi scot bilet de 
Bucuresti, m-a luat in primire o femeie; vorbea ruseste, se repezea dupa 
mine sa nu ma piarda pentru nimic in lume. Am scos bilet pentru Bucure sti 
si mi-am zis: „Las' ca ti-o fac eu tie!". Am iesit in fata garii, ea se tinea 
dupa mine. Sosi un tren in gara; repede am sarit in el si, pe usa cealalta, 
peste niste vagoane, m-am dus si ea m-a pierdut. Am stat ascuns dupa alte 
trenuri, imi placea sa-mi bat joe de agenti, n-aveam alta treaba. Desi s-a dat 
alarma si am fost dat pierdut, cand sosi ora de plecare a trenului spre 
Bucuresti, in gara, doamna si inca doi domni m-au luat in primire. M-am 
urcat in trenul de Bucuresti, domnii s-au instalat in usile trenului. Asa m-au 
calauzit pana la Bucuresti, imi pare si astazi rau ca nu mi-am batut joe si de 
acei doi, trebuia sa fi deschis geamul, iar la Craiova sa sar; puteam merge la 
fratele meu, stateam la el o saptamana si astfel Vatamaniuc era pierdut pe 
drum. Am coborat in gara la Bucuresti; din Timisoara mi-am cumparat o 
scurta de fas, foarte buna si frumoasa, buna impotriva apei. Aveam in 
servieta o paine si doua cutii de conserve. Cand am coborat din tren, m-am 
pomenit insfacat de maini cu putere mare. Doi plutonieri imi suceau 
mainile strigandu-mi: 

- Hai cu noi, ca esti baiat bun. 

Astea au fost cuvintele lor. M-au dus la militia garii. M-au bagat 
acolo, unde am intrat fara frica. Doi domni, unul inalt si unul mai pirpiriu, 
civili amandoi, m-au luat in primire: 

- Cum te numesti dumneata? 

- Vatamaniuc Gavril. 

O, Doamne, in cate mii si mii de locuri s-a pomenit si scris numele 
meu! Ma interogheaza in continuare: 

- De unde vii dumneata? 

- De la Timisoara. 

281 



Constantin Hrehor 

- Ce ai cautat acolo? 

- De lucru. 

- Dar in Bucuresti nu e de lucru? 

- Este mult de lucru, dar daca nu-mi da pace Securitatea... Am cautat 
sa fug in alte regiuni. 

- Si de ce nu te-ai angajat? 

- N-am gasit loc convenabil. 

- Ce ai aici, in servieta? 

- Mancare. 

- la vezi, tovarasu', ordona superiorul. 

Au luat painea, au taiat-o toata: „in regula, nu e nimic periculos". 
Cutiile de conserve, dupa ce le-au cercetat, au constatat ca nu-s ofensive, ca 
nu-s atomice. Au luat apoi jacheta aceea si au cercetat-o peste tot. Au 
terminat controlul cu oarecare suspiciune. 

- Vatamaniuc, te intrebam, ce ai cautat la Timisoara? 

- De lucru. 

- Nu sa pleci din tara? 

- Nu. Din tara, eu nu plec. 

M-au mai intrebat una-alta, iar dupa un anume schimb de cuvinte au 
hotarat: „Hai cu noi." 

M-au scos prin spate, m-au urcat intr-o masina Volga si m-au dus la 
Securitate. Sotia, acasa, nu stia nimic. La Securitate am stat trei zile si trei 
nopti. 

- Ce-ai cautat la Timisoara?, asta era dilema lor. „Ai vrut sa pleci din 
tara..." 

Ar fi trebuit sa semnez ca sa-mi faca proces si sa ma condamne, 
invinuit pentru tentativa de ie sire din tara. 

C.H.: Cam in ce an a fost asta? 

Gv.V.: In 1987-1988. Nu puteai vorbi orice, n-aveai voie sa parasesti 
tara, n-aveai voie sa te duci oriunde, multe n-aveai voie sa faci, Romania 
era o inchisoare la ora aceea, „inchisoarea noastra cea de toate zilele", cum 
bine s-a spus. 

C.H.: Sa punctam totusi si o alta zona. Una, sa zicem, mai scapata de 
sub teroare si de sub incertitudine. Care a fost tratamentul Dvs. dupa 1989? 
Ati fost chemat la conferinte? 

Gv.V.: Imi pare foarte rau ca nu am la mine, ca argument, un plic 
voluminos, continand vreo douazeci si ceva de invitatii la diferite 
conferinte. Chiar si la postul de radio BBC si la Europa Libera am fost 
invitat sa vorbesc. La BBC, dna Rodica Chelaru mi-a facut invitatia. Am 
inregistrat cu domnia sa si cateva casete. 

Am vorbit la radio si la televiziune, dar o invitatie speciala, primita 
intr-o buna zi, trebuie sa o amintesc aici. Suna telefonul: 

282 



Muntele marturisitor 

- Vatamaniuc Gavril? 
-Da. 

- Die Vatamaniuc, aici e dna Corbu de la Radio Total. Sunteti de 
acord sa veniti la noi? Trimitem marina dupa dumneavoastra, veniti sa 
vorbiti la radio. Imi spusese cu ceva timp inainte Sandulescu, prietenul 
meu, asa: 

- Die Vatamaniuc, ai sa fii si dumneata chemat, caci sunt chemati 
foarte multi fosti detinuti. Ei spun ca e Radio Total, nu stiu daca e asa; este 
acolo o dama care pune diferite intrebari. Cu masina te ia de acasa, cu 
masina te aduce. Dar e un studio acolo. Vezi ca e semi-intuneric. Studioul e 
mare si, acolo, intr-un colt, este un domn; acela filmeaza. Cand vei vorbi, ti 
se vor imprima intrebarile, dar vei fi si filmat. 

- Nu ma intereseaza. Ma due. Iau telefonul si raspund: 

- Da, dna Corbu. 

Curios, la un moment dat, desi locuinta mea din strada Doamnei nr. 7 
era destul de ascunsa, m-am pomenit ca cineva, repede, suna la usa. 

- Dumneavoastra sunteti domnul Vatamaniuc?, ma intreaba un domn 
respectuos. 

-Da. 

- Ati vorbit cu doamna Corbu la telefon? 
-Da. 

- Eu sunt cu masina. Daca vreti sa poftiti, masina e aici. 

M-am urcat in masina si m-a dus acolo. Mi s-au pus intrebari fara sa 
se inregistreze, fara sa se comunice nimic. 

- Dumneavoastra ati fost detinut politic? 

- Da, dna Corbu. 

- Ce condamnare ati avut? 

- Patruzeci de ani. 

- Cum patruzeci de ani? 

- Da: treizeci de ani munca silnica pe viata si zece ani pentru diferite 
fapte: pentru port ilegal de arm a, pentru c-am distrus bustul lui Lenin, 
pentru c-am scris manifeste, pentru c-am rupt steagul rosu, patruzeci de ani 
de condamnare... 

- Si cati ati facut? 
-Noua ani. 

- Domnule Vatamaniuc, noi suntem aici un radio, vrem sa 
inregistram: va punem intrebari, suntem in legatura cu populatia. Veti primi 
telefoane si vi se vor pune intrebari. Dumneavoastra raspundeti... 

- Bine, doamna. 

- Alo! Radio ta..., ta...., ta..., spune tot..., cutare. Acum va vorbi dl 
Vatamaniuc, care a fost detinut politic, condamnat la patruzeci de ani. 

Incep sa spun ca am fost dat afara din cadrele armatei, ca in 1948 am 

283 



Constantin Hrehor 

fost arestat la Craiova, ca am evadat de la Comenduirea pietei Craiova si 
am fugit in munti, unde am facut un grup de partizani, cum am fost prins in 
1955... Spun tot. A trecut jumatate de ora, ea anunta: „Au trecut treizeci de 
minute. Daca cineva are...". Ma pomenesc cu un telefon. Un domn... 

- Domnule Vatamaniuc, v-as ruga sa ne spuneti care au fost actiunile 
dumneavoastra acolo... 

N-am apucat sa raspund, caci o alta voce, de la un alt telefon, incepu 
sa spuna alert: 

- Acolo s-a murit, iti spun eu, domnule Vatamaniuc, acolo s-a murit, 
s-a murit! Asta a fost acolo, au fost lupte, domnule. S-a murit... 

Dupa aceea legatura iar s-a intrerupt si am vorbit din nou treizeci de 
minute. Domnul respectiv a revenit: 

- Domnule Vatamaniuc, eu vreau sa va dau numarul meu de telefon, 
sa stam de vorba. 

Doamna Corbu a notat numarul, eu o intreb: 

- Cine era, doamna? 

- Doamna Gargu din Vicov. Locuieste in Bucuresti. 

Nu stiam cine este respectiva doamna. Am iesit din emisie, mi s-a 
multumit, masina m-a adus acasa. Ce-au vrut ei cu asta, nu stiu. Inainte de a 
pleca, dna Corbu de la postul de radio respectiv imi spune: „Domnului sa 
nu-i dati telefon, doamnei puteti sa-i dati". Cand am ajuns acasa, cu 
numarul de telefon la mine, a doua zi, caci atunci era 12 noaptea, spre 
seara, apelez telefonul, imi raspunde doamna: 

- A, die Vatamaniuc! Cutare, cutare, cutare... 

O invit sa stam de vorba, ii explic unde locuiesc, ii spun ca am o 
proprietate si la tara, in comuna Potlogi si o invit sa vina cu masina... 

- Da, eu sunt cu mama, va facem o vizita. Sigur ca da. 

A trecut timpul, intr-o buna zi, la Potlogi fiind, la casa mea de la tara, 
vad o masina in fata portii, alaturi de care sunt doua doamne pe care, pe 
moment, nu le-am recunoscut. Doua doamne, una mai in etate, una mai 
tanara si nu de lepadat. 

- Buna ziua. 

- Saru' mana. Buna ziua. Zambind, ele zic: 

- Veti fi surprins, desigur. 

- Surprins, ca nu va cunosc. Cine... 

- Dna Gargu. Mama mea... 

- Aaa, de la... 
-Da!! 

- O! Poftiti, poftiti! 

Aveam acolo o bolta din vita de vie, o masa lunga, banci pe dreapta 
si pe stanga. O frumusete, sa tot stai la racoare. Sotia a adus o cafeluta, ca 
altceva nu mergea, ca musafirii erau cu masina, veneau de la Pitesti. 

284 



Muntele marturisitor 

- Doamna, tocmai bine ati venit, ca eu planuiam sa merg la 
Bucuresti. Plec cu dumneavoastra. 

- Poftiti! 

Oricum, am stat mult de vorba acolo. Batrana imi spuse asa: 

- Sotul meu a avut mult de suferit de pe urma lui Motrescu si a lui 
Cenusa... 

- De ce, doamna? 

- Sotul meu a fost brigadier silvic si a fost anchetat de foarte multe 
ori. Dar sotul n-a vrut sa-i deconspire, desi le-a dat tigari si a dormit cu ei. 
N-a vrut sa spuna. A avut tare mult de suferit si a fost amenintat de 
Securitate. 

Fac eu un pic de efort si apelez la sertarasele mele din creier si-mi 
aduc aminte cine a fost dl Gargu. Cand am avut procesul la Suceava, 
printre alti zeci de martori acuzatori pe care i-a adus Securitatea (vreo 
saizeci-saptezeci), a fost adus si Gargu, brigadierul silvic. A fost intrebat 
despre o cabana unde a fost Motrescu, cu Cenusa si cu Cosma Patrauceanu. 

„- Da", a spus Gargu la intrebarile presedintelui de tribunal. 
„Adevarat. Cand am sosit eu, mi-au spus oamenii inspaimantati, speriati, ca 
au fost acolo banditii si au luat cutare, cutare alimente. Si eu i-am intrebat: 
«Pe unde au luat-o?» Atunci eu m-am dezbracat, am lasat haina de pe mine, 
am luat pusca si m-am dus. Dar nu i-am gasit, ca daca ii vedeam, acolo 
ramaneau..." 

Doamna insa mi-a spus ca a avut de suferit ca le-a dat tigari. Dar 
Motrescu nu fuma, nici Cenusa, nici Patrauceanu nu fumau. Ele n-au stiut 
ca aveam cunostinte despre ei. Dupa aceea mi-am adus aminte ca, odata, 
Motrescu mi-a spus ca este cineva Schitcu, deosebit de periculos, mai mult 
pentru oameni decat pentru noi, ca un agent umbla ca gaina in jurul casei in 
preajma cantonului lui, si ca Motrescu mi-a pomenit odata de unul Gargu, 
care umbla dupa mine. 

Calatoream impreuna, masina alerga spre Capitala. Pe moment, una 
dintre doamne, izbitor asemanandu-se cu o alta persoana, pe care o stiam de 
la un birou, m-a tinut intr-o stare de confuzie. S-a deconspirat, mi-a spus ca 
ea e vocea din telefonul de la radio. Sotia, dupa ce am ajuns la locuinta din 
Bucuresti, s-a aratat ospitaliera, binevoitoare, multumindu-le ca au binevoit 
sa ma aduca cu masina. Le-am dat cateva sucuri, sirop, gem si, cu 
amabilitate, le-am facut invitatia de a fi vizitati. 

Bucovineanca Gargu, desi am sunat-o de cateva ori, s-a tot eschivat, 
motivandu-se ca lucreaza la o fundatie de ajutorare a familiilor sarace, ca 
sunt presiuni mari care ii iau timpul, ca aduna ajutoare si cauta o casa, 
mobilier, donatii etc. 

Doamna Ileana Petrescu de la „Romania libera", de care ma leaga o 
recunoscatoare relatie, mi-a spus lucruri ciudate in legatura cu fundatia in 

285 



Constantin Hrehor 

discutie si cu persoanele care o administrau. Gazetarita si-a facut drum 
acolo si a constatat nereguli, a fost ademenita sa acopere situatiile gasite, 
coruptia prin santaj, ilegalitatile prin daruri. Ma rog, era o fundatie cum 
sunt multe in tara noastra la ora actuala, in care banii strainilor, varsati 
pentru actiuni umanitare oneste, se prefac in chefuri si dezmat. Si cand pui 
ca cucoanele, de la nivelul acestei... etici, aveau cuvinte de ocara fata de 
haiducii care piereau in munti pentru dreptate si cinste! 

C.H.: E, desigur, pe langa atatea alte confidence, si aceasta demna de 
interes. Spuneati ca si in Bucovina, nu numai in Capital a, ori in alte orase si 
locuri mai semete, „ochii albastri" ai celor care nu aveau somn si va pazeau 
ca pe o comoara nepretuita, ca pisica neagra, superstitioasa, va taiau calea, 
va stricau ziua, altfel spus... 

Gv.V.: Sa punctam una dintre cele consumate. Eram dupa un 
concediu la Sucevita, impreuna cu sotia mea, prin 1978... inainte de a lua 
trenul de la Radauti spre Bucuresti, in gara m-au intampinat doi militieni. 

- Cum te numesti?, ma intreaba unul. 

- Vatamaniuc Gavril. 

- Va rugam, luati-va bagajul si veniti cu noi." 

Am intrat in birou la seful de gara; ei vorbisera cu seful de gara 
dinainte. 

- Pune valiza, die Vatamaniuc, pe masa asta. Te intrebam inainte de a 
o deschide, ai carne de vanat? 

-Nu. 

- Ai armament? Ai munitie? 

- Dar ce, armamentul se duce in valiza? N-am nimic. Eu nu umblu cu 
din astea. 

- Bine, desfa valiza. 

Am deschis valiza, s-au uitat: nu-i. Cauta in cealalta valiza: nu-i. 
Nimic din ceea ce-i interesa pe ei nu era. 

- Ai fost denuntat ca ai carne de vanat. 

- N-am. Ati vazut... 

A venit trenul, am plecat la Suceava si de acolo la Bucuresti. Am 
ajuns seara la Bucuresti si am intarziat pe la gara mai mult timp, deoarece 
nu am gasit un getax. Am luat o camioneta, am intarziat mult in gara, era 
noaptea tarziu, spre ora 10. Cand am ajuns in curte, ce vad? Vad vreo cinci 
indivizi: 

- Hai, die Vatamaniuc, de cand te asteptam! 

Imediat mi-am dat seama cine ma asteapta pe mine, ca rudele mele 
nu erau nicicum. Am tacut, am deschis usa, am intrat in casa; am aprins 
luminile si am pus in hoi geamantanele. 

- Die Vatamaniuc, ca sa nu pierdem timp, sunteti obosit tare - ii 
durea sufletul!, spuneti-ne clar: armament aveti? 

286 



Muntele marturisitor 

- Nu am, domnilor... 

S-au legitimat: colonel Calupca, colonel Bostan, iar langa ei trei 
plutonieri. Plutonierii nu s-au legitimat. Mi-au aratat autorizatia de 
perchezitie. 

- Uite ce e, sa nu pierdem timpul, sunteti obosit, imi repeta, avem si 
alte treburi si trebuie sa mergem acasa la ora asta. Ai armament? 

- Nu, domnule colonel. 

- Dar munitie? 

- Nu am. 

- Valuta ai? 

- Nici n-am vazut. 

- Vreo editie interzisa? 

- Nu. Cartile toate sunt la dispozitie. 

- Bine. 

- Aparatura electronica ai? 

- N-am vazut. 

- Die Vatamaniuc, noi scoatem parchetul, sa stiti. Daca gasim un 
cartus, te-ai incurcat rau... 

- Die colonel, nu incepeti opera tiunea pan a nu imi dati o hartie sa 
scriu. 

- Ce sa scrii? 

- O declaratie. «De acord sa scoateti parchetul, sa daramati totul, dar 
daca nu gasiti nimic, sa puneti totul la loc, exact cum ati gasit. Iar daca 
gasiti un cartus, sa-1 trageti aici.» Asta vreau sa declar. 

A adus un martor, un vecin, unul Vidi Pascuta. Acum, eu ma 
temeam: am facut o declaratie cam hazardata. Daca ei au in buzunar niste 
cartuse, le pun si... „uite, am gasit cartuse la bandit si a spus ca n-are!". 

- Stati asa! Dumneavoastra unde vreti sa faceti perchezitie? in 
camera, in bucatarie, in baie, in hoi? 

- Pai, tovarase, dumneavoastra va ocupati cu cartile! ii spune 
Calupca lui Bostan (Calupca conducea operatiunea). Eu controlez pe aici... 

- Bine atunci, sotie draga, ramai cu dumnealor. Die Pascuta, 
dumneata cu dl plutonier, in bucatarie, eu cu dl plutonier, la baie. Uitati-va 
de ce vreau asa, caci eu stiu, eu stiu de ce sunteti dumneavoastra in stare. 
Veti scoate un cartus din buzunar si-1 veti pune undeva, ca sa ziceti: «Uite, 
banditul are munitie!». 

- Die Vatamaniuc, faceti-ne perchezitie, maraie unul, obedient. 

- §i eu ma supun la perchezitie, v-am zis ceva? 

- Dar si noi ne supunem... 

- Atunci, reciproc ne intelegem. 

- Reciproc facem si perchezitia, consimt ei ironic. 

- Nu, eu nu indraznesc. Eu am incredere in cuvantul dumneavoastra, 

287 



Constantin Hrehor 

am zis si eu in zeflemea. 

In fine, a inceput perchezitia care s-a terminat pe la ora doua, in plina 
noapte. Totul, totul a fost scuturat, au umblat si in legatura cu ciorapi care 
erau cu firele scoase. N-au gasit nimic. Nu aveau ce. 

- Vatamaniuc, tu ai un casoi in Stefan eel Mare, ia cheile si mergem 
acolo. 

- Da, domnilor. 

Am luat cheile si, cu ei in marina, pe strada Stefan eel Mare. Am 
ajuns, am descuiat, am intrat. Eu vandusem de acolo mobila, luasem toate 
lucrurile de acolo, tablourile, tot, tot, pentru ca voiam sa vand casa. Casa 
era o mostenire de la un colonel. Am avut grija de el in inchisoare si in 
afara opt ani si mi-a dat casa aceea mie. N-avea nici un fel de rude. Casa, 
cu mobila cu tot mi-a dat-o mie. 

- Vatamaniuc, ai patru camere, doua bucatarii, o casa mare. In 
casoiul asta, colonelul sigur ti-a lasat un pistol... 

- Die colonel, iertati-ma, am sa va spun ceva: mai prost colonel ca 
asta, eu n-am vazut in viata mea. 

- Cum poti sa spui asa ceva? 

- Da. Vedeti groapa asta din curte? Aici a aruncat decora tia germana 
«Vulturul de aur», decora tie din aur masiv. Cand a iesit la pensie, gamela, 
bundita, cojocelul s-a dus si le-a predat. Nimic, nici un ac de la unitate n-a 
vrut sa pastreze, inclusiv decoratia germana. Pistol? Asta pistol? Gamela 
s-a dus si a predat-o, nu pistolul! 

- Bine, vedem noi. 

Cand am iesit de acolo erau zorii zilei. O noapte, in 1987, cu 
colonelul Calupca si cu colonelul Bostan. Am iesit in strada. 

- Tovarase colonel, banditul asta a venit cu traista-n bat din 
Bucovina. Sta in buricul Bucurestiului, in str. Doamnei, si are casoiul asta 
in Stefan eel Mare. Eu zic sa-i luam imobilul si sa facem aici ori o gradinita 
pentru copii, ori pentru niste batrani ceva... 

- Da, sigur ca da! Trimite-1 inapoi in Moldova, la el, acolo..." 
Eu intervin repede: 

- Die colonel, eu ma bucur tare ca ma trimiteti acolo, dar sa nu ma 
trimiteti asa, oricum. Trimiteti si o adresa la Securitatea din Radauti sa ma 
primeasca, caci cei de acolo au vrut sa ma omoare, au trimis oameni dupa 
mine, m-au chemat la vanatoare si mi-au spus dupa aceea asa: «Banditule, 
du-te oriunde in tara, aici nu mai stai!» §i dumneavoastra ma trimiteti 
inapoi acolo? Va rog, puneti-ma intr-un avion, parasutati-ma in pustiul 
Sahara si faceti-mi o vizita peste zece ani. Voi fi mai bogat ca aici, pentru 
ca omul sfin teste locul, die colonel! Dumneavoastra spuneti ca am un casoi, 
ca am venit cu traista-n bat, dar de ce nu stiti dumneavoastra ca eu, care 
sunt de zeci de ani in Bucuresti, n-am intrat intr-o carciuma? Asta e, die 



Muntele marturisitor 

colonel, ce vreti dumneavoastra? Betivii sunt buni, care umbla cersind pe 
strazi? Cei ce muncesc nu va plac? Eu, dupa ce am muncit opt ani am 
primit casoiul, cum spuneti dumneavoastra. Eu, in Sahara, stiti ce-o sa fac? 
Ma apuc si fac o groapa mare, pana dau de apa. Vor iesi palmieri acolo si 
cand va trece caravana cu camile mi se vor da bani si voi deveni bogat!" 
Au tacut, cum tace piatra. Au plecat. M-au lasat acolo. Am venit cu 
tramvaiul acasa. Sotia era speriata, obosita de pe drum. M-am apucat si am 
vandut repede casa, sa nu mi-o ia ticalosii. Am dat-o repede. 

Am relatat si aceasta intamplare ca sa se stie inca o data cata 
nerusinare, cat abuz au facut slugarnicii comunismului in poporul nostru in 
anii infernali ai dictaturii. Si va voi cere scuze ca, din ungherele memoriei, 
o alta intamplare similara se vrea descoperita. Ar fi trebuit sa o circumscriu 
in istorisirile legate de locuinta mea din strada Doamnei. Cand am avut 
perchezitia la domiciliu, dintr-o lada cu obiecte rare securistii mi-au scos 
trei icoane ferecate in argint, foarte scumpe. Una il reprezenta pe Iisus 
Hristos tinand pamantul intr-o palma, una pe Sf. Ierarh Nicolae si una pe 
Sf. Stelian. Le aveam de la o doamna Popescu. Acestea erau mostenite de 
vreo trei generatii, aveau vreo trei sute de ani vechime. 

- De ce le tii in lada? am fost intrebat. 

- Pentru ca le-am pregatit sa le vand. 

- A, sa le vinzi? Dar astea fac parte din patrimoniul national! 

- Cum, die colonel, eu am vazut in toate manastirile din acestea, nu-s 
o raritate, in toate manastirile am vazut asemenea vechituri... 

- Bine. Dumneata le-ai vazut, iar noi le ducem unde le este locul. 

Si mi le-au luat. Mi-au mai luat trei stilete, trei pumnale. Unul de 
cand am fost la jandarmi, dupa ce am terminat scoala militara, pe care 1-am 
cumparat, caci aveam dreptul; un pumnal al comandorului loan Slavescu, 
pe care mi 1-a dat fata lui ca amintire, caci 1-am ingrijit pe tatal ei in spital, 
si un pumnal de comandor de marina, pe care mi 1-a dat dna Gheorghiu, 
care a avut un fiu la marina. Eu i-am facut ei un serviciu si mi 1-a dat mie; 
acesta era foarte frumos, cu un fel de ciucure din fir auriu. Am primit de la 
Procuratura: „Vi se aduce la cunostinta ca cele trei pumnale au fost date la 
casare, inceteaza urmarirea dumneavoastra in ceea ce priveste gasirea de 
armament si munitie", in acest articol am fost incadrat, iar perchezitia mi 
s-a facut pentru acest lucru, „inceteaza urmarirea dumneavoastra in ce 
priveste gasirea de armament si munitie." Bine, pumnalele au fost date la 
casare, dar icoanele unde sunt? Nimeni nu va sti, niciodata, pe ce pereti ori 
intre ce atei s-au preschimbat in daruri sau in „papusi" ridicole, ca alta data, 
cand, dupa ce clerul a fost abolit din armata, odajdiile au fost transformate 
in haine de teatru... 

C.H.: Stiti ca in legatura cu profanatorii atei un om al inchisorilor, 
veritabilul poet si filosof, Nichifor Crainic, a spus un cuvant memorabil, 

289 



Constantin Hrehor 

ingaduitor ca toate cuvintele Samariteanului: „Fericiti necredinciosii care 
zidesc biserici credinciosilor?" 

Gv.V.: Istoria, plina de imprevizibil, desigur, ne descopera rasturnari 
bizare. Vorba lui Cioran: „Istoria este ironia in mers..." 

„Ati semanat mult si ati luat putin, caci le-am suflat pe ele din 
mainile voastre. Cautati la multe si s-au facut putine." 

(Agheu 1,6-9) 

„Cei stricati greu se indreapta, iar numarul nebunilor e nesfarsit." 

(Ecclesiastul 1,15) 

„Numai falsa ordine e dictatoriala: ea se stie atat de subreda, incat poate fi 
rasturnata de eel mai neinsemnat act de indisciplina. Ordinea reala e, 
dimpotriva, atat de temeinic articulata, incat absoarbe in armonia ei toate 
stridentele, integreaza tot, echilibreaza tot. Ca un organism sanatos in care 
orice deviere e adusa, printr-o spontana reactie, la omogenitate 
functionala." 

(A. Plesu) 

„...dezordinea ruineaza orice templu si nu cultiva decat florile care cresc 
intre mine si care, oricat ar spune Vergiliu ca sunt cele mai ispititoare, nu 
ne vor darui nimic in afara de parfumul lor melancolic." 

(Octavian Paler) 

„Mincinosul nu este un bolnav, dar este un deviat care star seste prin a lua 
lucrurile drept ceea ce nu sunt si a pierde oamenii intr-un quiproquo 
periculos. El se crede puternic prin faptul ca este altfel, prin faptul ca 
propune o alternativa aparent plauzibila a realitatii. Dar cat de departe este 
tema platoniciana a delirului inspirat! Toata lumea stie ca mincinosul este 
slab." 

(Carmelia Leonte) 

„Iuda? Indiferent pe cine mintim, anulam o parte din noi. Daca ipocrizia 
este foarte mare, ea echivaleaza cu o sinucidere. In psihiatria secolului 
trecut, sinuciderea putea fi definita ca delir al dragostei de sine. Ipocrizia, 
minciuna sunt pervertiri, deraieri fundamentale ale sensului iubirii. 
Minciuna duce spre tragic, adevarul spre mantuire. Numele pe care-1 
purtam spune adevarul despre noi. Dumnezeu, prin numele Lui, spune 
adevarul despre Sine; Iisus spune adevarul despre Dumnezeu; loan spune 
adevarul despre Iisus; taina botezului prin apa spune adevarul despre loan. 
Adevarul naste adevar. Forta naste forta. 

290 



Muntele marturisitor 

Valul care trece spune adevarul despre marea care ramane; frunza 
spune adevarul despre arbore; trupul spune adevarul despre suflet. 
Lucrurile marunte le releva pe cele mari." 

(„Dacia literara" nr. 42/2001 - Carmelia Leonte) 

„Am cunoscut multi doctori: doctori in vorbe, in stiinte, in minciuni, in 
dialectici, in nihilisme, in filosofii. N-am intalnit niciodata un «doctor in ale 
vietii»." 

(Basarab Nicolescu) 

„...Eu am platit cu toate suferintele mele adevarul, il merit acum. Trebuie sa 
am puterea sa stiu ce-am gresit si sa nu ma ascund ca o soparla in iarba." 

(Octavian Paler) 

„Omul acesta nu doreste decat curajul de a ramane gol si de a nu se cai 
niciodata ca nu poate uita nimic din faptele lui..." 

(Octavian Paler) 

C.H.: Desi faceti parte din rarissima specie a insilor care produc 
legenda si folclor, die Gavril Vatamaniuc, spune ti mereu ca anonimatul - 
niciodata posibil - va face bine. V-ati retras din capitala zgomotoasa tot in 
pacea muntilor, intr-un sat al Bucovinei... Stiti ce scria in „Muntele 
Calvarului" scriitorul filosof Vasile Andru, prin 1991, dupa ce 1-am trimis 
sa aiba o convorbire cu Dvs.? Stiti ca ati devenit un personaj literar, bine 
„deformat", acoperit de autor (v. pg. 88-100), de eel care a spus apasat ca 
„memoria este putere"? 

„Spre amiaza, la usa casei mele suna domnul Musat. Fost condamnat 
la moarte. Supravietuitor. Om mic de statura, bine legat, cu cap rotund si 
par tuns scurt, cu ochi scaparatori. Energic si viu. 

Ii pregatesc un ceai. El zice, privind la barba mea: 

- Cu totii eram barbosi acolo, pe munte! 

Se refera la partizanii sai. Evoca anii de dupa razboi, in muntii 
Bucovinei. El era conducatorul grupului rebel. Avea barba si era un tanar 
revoltat. Se ascundeau, isi schimbau zilnic tabara. Umbla cu revolverul la 
brau si cu o pusca nemteasca in spate. La Centura, o cartusiera cu 
incarcatoare inca pline. Ceilalti fartati aveau fiecare alt tip de arma, in 
functie de imprejurarile procurarii ei. Capitanul Musat era in frunte; in 
tinerete facuse o scoala militara. Si prin grad, si prin indrazneala era 
primul. 

Rebeliunea lui Musat a inceput la Constanta, in 1947. Cand i-a fost 
limpede ca, in ciuda vorbariei din ziare si de la radio, el a pierdut razboiul 
mondial. Orasele portuare sunt labile si alimentate cu vesti. Musat facea 

291 



Constantin Hrehor 

parte din paza militara a portului: ofiter cu raspunderi, intr-o Romanie care 
se autointitula «libera». Intr-o zi 1-a cunoscut pe grecul Filaras. Acesta a 
ghicit natura exploziva a lui Musat si i-a deschis ochii. I-a zis: «Dupa 
razboi, grecul si romanul au ajuns robi. Imparteala s-a facut si in curand o 
sa simtiti streangul la gat. Churchill a vrut sa stapaneasca Mediterana, 
Stalin a vrut Marea Neagra. S-au tocmit amandoi, unul sa ia Grecia, altul 
Romania. Voua inca nu va sunt clare lucrurile, dar veti vedea. Va curge 
sange. Nu stiu ce veti face voi, romanii, dar noi grecii, ne vom bate cu 
englezii. Va curge sange.» 

Astazi, la un ceai de carina, Victor Musat, imi spune: 

- Iluzia noastra, atunci erau americanii. Distantati de englezi si de 
rusi, americanii ne erau prielnici. Ii vedeam idealisti si mari, facand 
dreptate pe lume. Dar ei erau foarte departe! Nu erau lasati sa se apropie de 
prada balcanica. «Romania este o afacere ruseasca», auzeai peste tot. 
Disperatii sau frustratii ridicau ochii spre cer, sa vada daca nu vin avioanele 
americane, sa ne scape. 

Asadar, Constanta 1947, primavara. Musat fierbea. Constanta nu era 
propice pentru revolta. Orasele portuare nu-s bune pentru revolutii, ca 
tensiunile oamenilor se descarca in mare. 

Era foamete, in portul Constanta a sosit un vapor american cu 
alimente pentru infometati. Autoritatile romane au declarat ca alimentele 
sunt imputite si trebuie aruncate in mare. Voiau sa-i compromita pe 
americani. Musat n-a rabdat minciuna si s-a revoltat definitiv. Cu alti doi 
ofiteri rebeli de la paza a reusit sa descarce alimentele si sa le distribuie 
infometatilor, haotic si intr-o debandada fioroasa. Cand a aparut armata, 
vaporul era gol, devastat, iar Musat a luat calea muntilor. 

Cel mai in siguranta se simtea in muntii natali ai Bucovinei. I s-au 
alaturat alti rebeli. Tara se trezea, brutal, la realitate: alegerile din 1946 erau 
masluite de comunisti care inhatau puterea, in decembrie 1947 regele era 
silit sa abdice si o republica fortata s-a instaurat pe un ger cumplit. Stalin 
dicta legile acestei republici fortate. 

Rebelii bucovineni s-au ascuns in obcini. Noaptea coborau si dadeau 
atacuri fulgeratoare la Suceava, la Radauti, aratand ca exista un stapan pe 
munte. Aruncau in aer depozitul de munitii de la Siret si, pentru un ceas, 
arborau un tricolor cu pajura la primaria orasului. Cautau aliati. Prin mesaje 
scrise de mana si distribuite prin sate afisau o siguranta mai mare decat 
erau in stare sa acopere. Cereau alipirea teritoriilor ocupate. Anuntau ca 
peste trei saptamani se va da batalia hotaratoare, in jurul lor se strangea un 
cere de fier. 

- Eram singuri, zice Musat. Mana de fier a lui Stalin incercuia 
muntii. Eram prea singuri. Nu eram nici cu englezii, nici cu nemtii. Eram 
cu dreptatea. 

292 



Muntele marturisitor 

Au fost descoperiti prin tradare. Au fost capturati, judecati in pripa 
de un tribunal militar. El, capul grupului, a fost condamnat la moarte. Apoi 
pedeapsa a fost comutata la inchisoare pe viata. A cunoscut carcera grea a 
Aiudului. In 1964, dupa gestul de autonomic a lui Gheorghiu-Dej, 
capitanul Musat, considerat victima stalinista, a fost pus in libertate. Dar, 
de atunci, a fost mereu supravegheat de securitate. 

- Cat ati rezistat in munti? intreb. 

- §ase ani. 

- Mult. Ce credeati ca veti obtine? Ati sperat sa infruntati doua 
imperii? 

- Asta-i. Inca nu stiam ca infruntam doua imperii, credeam ca luptam 
cu o minoritate comunista, instalata samavolnic, in toti muntii se aflau 
grupuri de rebeli. Dar ele n-au stiut sa se unifice. Nu au devenit un front. 
Un grup mai rasarit in Rodna, altul in Fagaras, altul in Caras. Unii sprijiniti 
vag de occidentali. A lipsit atunci un lider. Nimeni din noi n-a fost atat de 
mare sau atat de priceput ca sa devina simbol. Eram dezbinati si usor de 
infrant. Grupul Musat din Bucovina a cazut ultimul. Noi am tinut sus 
ultimul tricolor fara pata. 

- Ce urmareati voi in imediat? intreb. 

- Noi... o dreptate romaneasca. Romania a fost inselata, dupa razboi, 
inselata de marile puteri, inselata de comunisti. Dupa masluirile din 1946, 
oamenii de valoare au fost zvarliti in inchisori. Niciodata n-am crezut ca 
romanii vor putea fi atat de dusmanosi cu romanii. Noi eram formati de 
democratia interbelica si nici nu ne dadeam seama cat de rau stau lucrurile, 
credeam ca poporul mai are un cuvant de zis. Noi mai credeam ca, dupa 
razboi, oamenii cu cap isi vor spune cuvantul. Nu ne dadeam seama ca un 
intreg popor intra in temnita. Era pentru prima data in istoria moderna cand 
un intreg popor intra in temnita, iar sefii sai deveneau temniceri si 
tortionari. Noi inca nu ne dadeam seama de asta, rezistam, ziceam: 
domnule, n-au murit oamenii cu cap din tara asta! 

II privesc. Energie multa intr-un corp marunt si vanjos. Da, exista 
oameni care sunt impinsi pe o cale, spre un destin: oameni in care se 
rosteste o alegere. «Istoria ne-a inselat!» zice el. 

Gv.V.: Interesant, ii multumesc deosebit de mult scriitorului pentru 
pagina in care, ce-i drept, ma regasesc, imi amintesc desigur de convorbirea 
avuta. Desigur, si in multe alte locuri relatarile mele au facut... figura de 
fonoteca, de cultura orala... 

Cu voia Dvs. ar trebui sa mai incarcam acest final cu cateva ferme 
cuvinte rostite de catre prietenul meu de peste muntii Bucovinei, Ion 
Gavrila-Ogoranu, luptator vesnic impotriva celor care „Din luminosul prag 
de praznic /Al luptelor de trei decenii /Ascult (au) razbind prin anii 

293 



Constantin Hrehor 
cranceni /Adanc rasunetul sirenii" (M. Beniuc): 

„Comunismul avea cele mai mari armate ale lumii si cei mai 
numerosi caini de paza. Si cu toate acestea a murit" 

„Comunismul a murit de moarte buna, de batranete. A fost mosit, in 
hrube ascunse, de minti scelerate, alaptate de forte oculte, a crescut, si-a 
formulat si si-a pus in practica programul, netulburat de nimeni, a guvernat, 
a poruncit cum a vrut, si-a impus legile ce le-a voit, a mutat popoare pe alte 
locuri, a distrus nationalitati, destine, culturi si vieti, a umplut jumatate din 
omenire cu lagare, temnite, crime si gropi comune, cu sange si lacrimi." 

„Rezistenta armata din muntii Romaniei, de dupa razboi, n-a fost o 
lupta a partizanilor, nu a avut un caracter partinic sau etnic, ci a pornit din 
disperarea unui popor a carui delimitate era in pericol, nemaiexistand 
solutia salvarii. 

Cum s-au adunat? Cine le-a dat curaj? Care era numele lor, cum 
aratau chipurile lor, cum au trait, cum au luptat, cum au murit? Sunt 
intrebari pe care si le-au pus multi. Raspunsurile nu au fost date decat in 
parte." 

„Se incearca sa se reduca lupta pentru rezistenta armata la lupta 
taranilor impotriva colectivizarii. A imbracat rezistenta noastra si acest 
aspect, dat trebuie sa se stie ca nu pentru hambare si patule sau pentru o 
paine rumena au luptat Gheorghii si Ionii. Nu pentru averi trecatoare, ci 
pentru dreptate si demnitate au luptat acesti oameni." 

„Celor morti in munti, celor prinsi si torturati in inchisori le suntem 
datori cu un mormant, o cruce si cu dezvaluirea adevarului, intrebarile si 
raspunsurile reale vin tot din munti, faptele eronate si rastalmacirile vin in 
schimb de la oameni." 

„Mandria unui neam se apara cu arma in mana. Celor ce s-au infratit 
cu stancile muntilor si cu fiarele padurilor, celor ce si-au dat sangele sau au 
murit in torturile securitatii, celor ce au riscat totul ajutandu-i li se cuvine 
recunostinta" 

„0 indatorire morala este alcatuirea unei istorii adevarate si cat mai 
complete a rezistentei la agresiunea comunista. Este o indatorire urgenta, 
impusa de obligatia de gratitudine fata de cei care au platit cu viata, cu 
sangele si cu sanatatea, curajul de a fi infruntat barbateste impilarea 
comunista." 

„Ar trebui ca la baza altarului catedralei, alaturi de oase de la 
Calugareni, Roscani, Valea Alba, sa fie aduse oase lasate de brigada 
popilor la canal, oase din rapile cimitirelor saracilor de la Sighet, Aiud, 
Gherla, Pitesti, Targu Ocna si Valea Piersicilor de la Jilava, de acolo unde 
s-a murit pentru Hristos si pentru neam. Si de la Posaga, din poiana de unde 
doi popi au fost ucisi si ingropati. 

294 



Muntele marturisitor 

Iar atunci cand se va pune piatra de temelie si va fi sfintita catedrala, 
sa faca slujba niste fete bisericesti (mai traiesc cateva) care au suferit pentru 
Hristos in viata lor, care au avut ponoase de pe urma credintei lor, si nu 
foloase..." 

C.H.: Frumoasa rostire, apoteotica! Da, li se cuvine recunostinta 
acelor temerari, acelor arhangheli, oameni-simbol despre care nu prea 
vorbesc multe, destule voci astazi. Si nu numai despre „partizanii muntilor" 
nu se risipeste prea multa informatie, ori despre cei innoptati in temnite, ci 
si despre oamenii exilului, trecandu-se uneori ostentativ peste acest 
segment de parca exilul ar fi un paradis regasit. Dictionarele din ultima 
vreme, „Biblioteca Sighet" care comprima evenimente si biografii tragice 
din toata Romania, revistele „Scara" si „Memoria", „Puncte cardinale" sau 
„Arhivele totalitarismului", alaturi de carti de memorii, dialoguri, 
spovedanii si traduceri preocupate de totalitarismul in nenumarate fete 
descoperit in diferite zone ale planetei, pun totusi la dispozitie destule 
„istorii" - pana a se da curs deschiderii tuturor dosarelor de la S.R.I., 
demers mereu amanat -pentru a avea o imagine a Apocalipsei care a fost. 

Daca despre Rezistenta muntilor si despre inchisori, prezenta lucrare 
este un semn ca epoca intereseaza, lucrarea de fata fiind o contributie intre 
altele, despre exil, ma rezum la o singura propozitie emblematica: „Istoria 
exilului o pot face numai cateva personalitati in stare sa creeze intr-un ritm 
romanesc, pe care numai ele il pot simti si intelege" (Vintila Horia), lasand 
sa se inteleaga macar unul dintre sensurile pildei graului si neghinelor. 

§i daca cineva, oarecand va gasi timp sa adune intr-un „dictionar" si 
umbrele temerarilor, adica pe tradatori, tortionari si ucigasi, ar trebui sa 
inceapa ori sa incheie cu aceste cuvinte: 

„Zadarnic tremurati! Singura voastra sansa este sa va ascundeti in 
lada cu gunoi a istoriei, in gheena. Fiti siguri ca acolo nu o sa va caute 
nimeni." 

(Gheorghe Andreica) sau in aceasta exprimare: „Sa piara de pe 
pamant pomenirea lor". (Ps. 33) 



295 



Constantin Hrehor 



EPILOG 

„Muntele marturisitor" s-a scris in mine din copilarie pana acum. 
Prin '55, '56, anul cand iesea tragic din zarea noastra terestra mirabilul tanar 
poet Nicolae Labis, cand lumea era bantuita de tentaculara Fiara a 
comunismului acaparator de tari creatine, in fata casei parintesti de la 
Sucevita, peste pervazul ferestrei la care abia ajungeam, vedeam pe fasia 
din apropiere, oprind camioane militare, soldati si caini care, dupa anumite 
comenzi scurte, impanzeau dealurile si padurile locului. Imi mai amintesc 
cum pe seara, patrulele strigau catre locuitori: „Stingeti luminile! Trageti 
obloanele" si toti ramaneam in semi intuneric langa lampile cu fitil 
fumigen, vorbind in soapta despre ce s-a intamplat in munti, la post, la 
casele unor gospodari, chiar si nesuspectati de a intretine relatii cu 
partizanii retrasi in sihastriile verzi. 

M-a marcat aceasta „poveste" si am purtat-o cu mine din anii de 
scoala primara pana acum cand, matur, cu experienta unui condeier caruia 
scrisul i-a dat cea mai buna alternativa existentiala, am hotarat sa pun in 
coperte istoriile de atunci. Sucevita imi este bine cunoscuta, si desigur 
celelalte zone din Bucovina unde s-au consumat atatea incredibile 
intamplari. Dar nu legendele, fabulatiile m-au preocupat, ci marturisirile 
autentice. Si sursa, benefica, norocul providential pentru realizarea acestui 
op, e chiar personajul de baza al cartii, Gavril Vatamaniuc. Pe Gv.V. 1-am 
auzit de multe ori povestind, avand charisma epica, despre munti si 
inchisori, in preajma ilaului incins din atelierul de fierarie al tatalui meu, 
loc de unde am cules multe povestiri rostite de catre oamenii abatuti 
pe-acolo - ca in Poiana lui Iocan. Gv.V. este un personaj, fascinant, 
politicos si manierat, generos, patruns de duhul rugaciunii, un om curajos, 
neratacit de regimul din inchisori, nesalbaticit in muntii care 1-au tinut in 
atatia ani ai tineretii departe de semeni. 

Relatarile sale sunt sincere, verificate prin documente prin metoda 
paralelismului; unele afirmatii insa, presupunand aproape imposibile 
confruntari, au ramas asa cum au fost rostite, cum le-a conservat memoria 
personajului. Este incredibil de lung „tunelul" acelui timp si, se intelege, 
labirintic „salonul" cu arhive - inca inaccesibile -, pentru descifrarea epocii 
trebuind desigur echipe specializate, un Institut cu forta si programe 
pertinente. Eu am auzit si am imprimat, si am citit cat mi-a stat in putere 
despre si dinspre cele aici adunate, constient ca in plan istoric nu exist a 
opere exhaustive. Gv.V. mi-a fost un om drag, cu el am urcat deseori in 
muntii evocati, pe cararile insingurate, pana in gura vizuinilor ancestrale 
unde si-a dus viata singur, ca un anahoret, ori in... chinovie cu alti darji 

296 



Muntele marturisitor 

luptatori. Cand eram copil, impreuna cu alti strengari, de multe ori scapam 
in maguri jucandu-ne „de-a partizanii", facandu-ne colibe, scormonind 
musuroaiele rezemate de copaci in nadejdea ca vom gasi... arme adevarate. 
Era atunci un curent ciudat printre copii; mosnegii vorbeau numai despre 
intamplari din razboi, parintii aveau cartele pentru paine neagra, puscariile 
gemeau, multi copii nu au crescut sub protectia cuvenita, au fost anii 
insomniilor hidoase... 

§i iata ca intr-o zi, acum cativa ani, propunerea mea ferma, avandu-1 
inainte pe Gv.V. la... ultima ancheta in deplina libertate, a inceput sa devina 
„Muntele marturisitor". Am simtit ca eu trebuie sa fac aceasta corvoada 
grea, foarte epuizanta. 

Citindu-1 candva pe Kazantzachis, m-am oprit la acest fragment, in 
care G.V. e de regasit ca intr-o fotografie: „Cata lupta, cata neliniste, ce 
hartuire a fiarei nevazute, mancatoare de oameni, ce forte primejdioase, 
ceresti si diavolesti sunt in bulgarele asta de tarana!" 

La Sucevita traind, de unde omul haituit a trebuit sa piece curand 
dupa eliberare, am cunoscut pe multi din cei care sunt subliniati aici, pe Ion 
Vatamaniuc, de taifasul caruia m-am bucurat, pe Vasile Marciuc pe care-1 
vedeam seara cu trompeta la subsuoara, cantand pana noaptea tarziu asezat 
pe un trunchi in marginea codrului, pe energica Paraschiva si batranul 
sculptor in lemn Dumitru Bocicu, pe Natalita care e tot mai rezervata, pe 
vanatorul Ion Husarciuc, la zarea lampii caruia am auzit multe istorii 
cinegetice, bucurandu-ma de ospitalitatea nevestei Paraschiva, nelipsita din 
bucataria nuntilor; despre apropierea de parintele Casian Bucescu nici nu 
am loc pentru a scrie destul aici. L-am cunoscut si pe Constantin Tinu 
Mihailescu, chiar cand voia sa doneze o bucata de pamant pentru ctitorirea 
unui schit, si pe Constantin Roteliuc, braconier, cantaret la armonica, pe 
Avram, Glicheria si Traian, pe Vasile Zaremba si pe omonimul sau, 
paznicul Traian, pe Nicolae Bodnarescu, mare mester, cantor si neintrecut 
in mascari, o bucurie a copilariei mele; si pe Ionita, un om statornic in 
convingeri, distrus de comunism, adanc marcat, cu chip de c alugar ratacit, 
si pe „savantul" I. Chiras, si pe Nicu Senegeac, si pe Toader Mihailescu, 
vesnic zambitor, pe Nicolae Bujanovschi si pe Toader Chiras, si pe Traian 
Brailean, un om distins, cu chip de icoana. Dar si din familiile altor 
„haiduci" mi-am apropiat prieteneste pe Vladimir Macoveiciuc si pe Elena, 
sora sa, pe Gheorghe Motrescu, fratele celebrului Vasile Motrescu, pe 
rudele lui Constantin Cenusa ori ale lui Cosma Patrauceanu. L-am cunoscut 
si pe... gazetarul Gv. Bujdei, pe capitanul jurist loan D. Popescu si pe multi 
altii care se ivesc pe parcursul acestui volum de spovedanii. 

Am inserat in cuprinsul fluxului epic si nume reprezentative din viata 
culturala si eclesiala, personalitati exceptionale care au indurat suferinte 
fara precedent in inchisorile noastre deschisa generos pentru a decima 

297 



Constantin Hrehor 

credinta si mintea, fiinta romaneasca. 

„Omul, acest golf al intalnirilor intre cer si mormant, aceasta 
speranta a eternitatii, acest cuib cosmic al dragostei eterne, aceasta nunta 
intre eternitate si efemer" (loan Alexandru), in spatiul romanesc nu a avut 
de suferit mai putin decat in alte puncte ale planetei. „0, oameni ai 
adevarului superb! O, eroi ai sacrificiului anonim!", exclama academicianul 
prelat Anania, rostind sententios: „Pe cei care au murit in inchisori trebuie 
sa-i stim pe toti si de ei va trebui sa ne aducem aminte.", bine cunoscand 
toti ca „in spatele fiecarui lacat salasluieste frica". 

Cartea nu beneficiaza de o bibliografie; pentru demersul propus, 
excesul de trimiteri parandu-mi-se incomod, daca nu snob; textul, nu de 
putine ori pandit de incoerenta ori prolixitate nu ar fi suportat numeroase 
titluri revelatoare pentru epoca evocata, care ar fi insemnat o mica 
biblioteca. 

Desigur, o lucrare de acest fel, dincolo de nenumaratele nopti si zile 
de travaliu, pe care numai autorul le va sti, nu putea intra in tipar decat prin 
sprijinul unor generosi oameni pentru care Cartea a ramas inca in rosturile 
ei sublime. Solidaritatea unor tineri din strainatate, traind si muncind acolo 
pentru o vreme, m-a emotionat peste puterea cuvintelor; pilduitoare 
intelegere am avut si din partea unor slujitori ai Bisericii, a unor intelectuali 
verticali, a unor persoane care mi-au demonstrat ca magnetismul prieteniei 
functioneaza si in acest timp al discredit arilor si vanitatilor de toate 
nuantele. 

„Intre iadul deznadejdii si iadul resemnarii" (Siluan), cand „violetul 
si albastrul sunt culorile vidului absolut" (Florenski), zic impreuna cu 
Savatie Bastovoi: „e timpul sane inomenim si noi, cum a facut-o odinioara 
Dumnezeu, si sa pornim in cautarea aproapelui pierdut", caci „nu-i nici un 
eroism in a marturisi atunci cand nu exist a pericolul mortii", in nestiinta, 
fara a gandi ca „nostalgia lumii e nostalgia constiintei". (C. G. Jung). 

lata o carte incheiata. „Anii tuturor drumetiilor fara intoarcere" (G. 
Uscatescu) pentru cei evocati au intrat aici, „pana la strigarea trambitelor de 
apoi, pe somnul oaselor" (B. V. Anania), pana cand voalul mortii va fi dat 
deoparte de pe chipul lumii (Iez. 33.14). Ce mai avem? Amintirile! Cei mai 
multi, dupa o expresie din Anatolie Panis, „avem la dispozitie lagarul eel 
intim. Nu mai mancam bataie, dar ne bate soarta". Afirmatia este 
indreptatita desigur in buna parte, pentru ca inca si acum prea multi nu au 
rezolvata dilema lui Leon Bloy: „Nu se stie cine da si cine prime ste", „intre 
muntii de orgoliu" (Leon Danaila) ai veacului dezumanizat prin 
desacralizare. Multi nu stiu nimic despre acele vremuri, ignorandu-le, 
neprezentand interes, dupa cum nu prezinta interes nici pentru prezentul 
imediat; pentru multi Istoria este doar un relicvariu inchis intre peretii 
intangibili ai unui muzeu, un cimitir cu inscriptii sterse, bun doar pentru cei 

298 



Muntele marturisitor 

care, altceva bun nu stiu sa faca decat sa-si schimbe dioptriile in asceza 
bibliotecilor. 

In acest timp al secularizarilor si al pierderii identitatilor, nu sunt 
prea multe minti sa spuna si sa aiba convingeri ca Unamuno: „Eclesiastul 
este punctul maxim la care poate ajunge ratiunea. El este prin urmare una 
dintre cele mai bune pregatiri pentru a primi credinta" si nici dispusi la 
experienta golgotica a Iubirii in care doar „Crestinismul este o scoala a 
fericirii" (Steinhardt), caci, „a te bucura este eel mai greu lucru din lume", 
cum aprecia poetul imnelor, loan Alexandru. 

§tiu ca nu vor fi multi cei cuceriti de vetustele „povesti cu haiduci" si 
puscariasi de elita si ca celor care au intretinut suferinta - vai cat de multi 
inca printre noi! - le face bine aceasta indiferenta, protejandu-i, linistindu-le 
mintile bolnave, subconstientul ravasit de cosmaruri, daca nu zilnic, sigur 
in ceasul mortii. Acestia ar dori ca jumatate din lume sa sufere de cumplita 
uitare, de boala Alzheimer, suparati pe Fullton si Monitz ca experimentele 
lor nu au continuat in inchisori, prin lobotomie ajungandu-se la paralizia 
amintirilor, adica ceva mai departe decat prin „incercarea de a schimba 
codul etnogenetic." (Petre Tutea) prin tortura si reeducare. 

„Statuile, monumentele si lacasurile de odihna ale eroilor si 
martirilor neamului sunt pentru trupul tarii ca si icoanele in casele noastre", 
scria Nicolae lorga. 

Nimic nu ne cer acestia, dar nu inseamna ca necerandu-ne, nimic 
nu-i de facut pentru Luptatori; sa le aratam recunostinta, sa le atingem 
indureratele armuri cu inima luminata si indatorata, e un semn necesar, 
unificator, obligatoriu. 

Constantin Hrehor 



299 



Constantin Hrehor 



CUPRINS 



DRUMUL 3 

SfflASTRIILE 28 

SEMNELE 42 

OROLOGIILE 69 

FUGARUL 76 

INFATISAREA 83 

FRIGUL 104 

INELUL DE SANGE 126 

INCHISORILE 152 

OMUL HAITUIT 249 

EPILOG 296 



De acela^i autor: 

Portret cu fructe (in vol. col. Prier), Editura Cartea Romaneasca, Bucure^ti, 

1988; 

Tarziu inclinat, Editura Eminescu, Bucure^ti, 1991; 

Ninsori providentiale, Editura Licurici, Suceava, 1994; 

Pastorul viziunilor, Editura Euro land, Suceava, 1996; 

Pseudonimele ingerilor, Editura Axa, Boto^ani, 1999; 

Privirea zidita, Grupul editorial Mu^atinii, Suceava, 2000; 

Mierea din drumul pelinului (convorbiri), Editura Geea, Boto^ani, 2000; 

Iarba din roata amurgului (convorbiri), Editura Geea, Boto^ani, 2001 ; 

Tamaie §i exil (convorbiri), Editura Geea, Boto^ani, 2002; 

Pianul inzapezit, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2002. 



300 



Muntele marturisitor 



Muntele marturisitor 

Anii rezistentei/anii suferintei 

5 5 

de 
Constantin Hrehor 

FOLOSITI TEXTUL DOAR DACA AVETI CERTITUDINEA 

CA ESTE CONFORM CU ORIGINALUL ROMANESC APARUT 

LA EDITURA TIMPUL, IA§L 2002. 

PENTRU ACEASTA PROCURATI-VA LUCRAREA DOAR DE LA PERSOANE 

DE INCREDERE CARE AU VERIFIC AT rNTEGRITATEA TEXTULUI, SAU 

DESCARCATI-O DE PE SITEURILE 

http://www.angelfire.com/space2/carti/ 

http://www.megaone.com/patristica/carti/ 



Rugati-va pentru cei ce au trudit la realizarea 
acestei versiuni digitale. 



APOLOGETICUM 

2004 



301