Skip to main content

Full text of "Cuvintele duhovnicesti (vol. 2)"

See other formats


Pr. Dr. Dorin Octavian Picioru§ 




Cuvintele duhovnicesti 

II 

(Jurnal 2002-2004) 



t 



Teologie pentru azi 



Bucuresti 
201l' 



n m sa va vorbesc astazi despre incendii. Sper sa nu fi^i 
surprinsi, pentru ca n-am sa ma refer numai la incendiile 
normale - cand ifi arde casa, spre exemplu - ci si la incendiile 
existenfiale. 

Cand focul aprinde acoperisul casei si cand alergi 
disperat sa stingi focul uifi de tine. Te chinui sa sco^i apa mai 
repede din fantana, trimi^i dupa oameni sa te ajute, te 
aventurezi sa intri in foe, pentru ca sa salvezi unele lucruri. 

Pe care sa le sco^i mai intdill Ce sa ei prima datdll l\i 
vine sa sco^i multe din foe. Chiar tot ce ai in casa...Dar s-ar 
putea sa nu mai po^i, sa nu mai ai timp... pentru ca salvarea 
lucrurilor din foe se face in contratimp. 

Focul mananca toata agoniseala noastra iar noi ne 
vedem neputinciosi si fara vreo for^a ca sa-1 putem opri. 

Doar rugaciunea ne poate scapa. Dar ca sa te rogi, 
trebuie sa ai incredere in Dumnezeu, sa-L sim^i pe El al tdu, 
adica un Prieten. Daca nu-L sim^i Prieten vei si uita sa / te 
rogi, atunci, in acele clipe, cand focul devord toata agoniseala 
ta de-o viaja. 

Privesti si plangi. Plansul \i se poate transforma in 
amintirea pdcatelor tale sau in blesteme, in blasfemii la adresa 
lui Dumnezeu. Dracuiturile s-ar putea mtejii. 

Fara cuviin^a, II po^i blestema pe Dumnezeu sau pe tine 
insu^i. Spumegi de manie, de ura. 

„De ce nu s-a aprins focul la veciniV. De ce tocmai 
mieVA Dq cq euV. !!"... 

§i aceste cuvinte, aceste ganduri te pot tortura zile si 
nopti intregi. Ele te pot scoate din sdrite zile la rand si te pot 
impinge la o necredinfd si mai mare, daca deja nu crezi. 

Dar ce rost are sa va vorbesc eu despre astfel de lucruri? 

Focul si ce rdmdne dupa ce el se stinge mi s-a parut o 
buna introducere la vorbirea despre durere. 

Intr-o carte de Dogmaticd am gasit o fraza frumoasa 
candva. Aici se spunea despre durere, ca „este pustiirea ce a 
ramas dupa ce a trecutfocuF (Dogmatica, Bucuresti, ed. 1958, 
p. 631), prin/oc in^elegandu-se lanful pldcerilor de tot felul. 

Spunem, mai in glumd sau mai in serios, ca „suntem in 
focuri" cand avem de rezolvat ceva urgent, ceva presant. 
Suntem in focuri, adica in dureri. 

Dar putem sa spunem, ca suntem si „in focurile 
patimilor" cand ne referim la dorinie perverse. 



Perversitatea e un foe anormal - pentru cine luptd 
impotriva ei - dar pentru aceia care sunt legati de moda zilei 
de astazi ea impinge la multe nereguli. 

l\\ doresti sd te culci cu femeia aproapelui tau si acest 
lucru cere multe blestematii sau doresti sa ai o bijuterie, pe 
care ai vazut-o in geamul unui magazin de lux si pentru asta 
vrei sd furi. 

§i de aici incepe predica de astdzi. 

Pe masura ce doresti ceva, suferi pentru acel ceva. Daca 
doresti sd invefi carte, atunci trebuie sa suferi zile in sir ca sa 
inveti sa scrii, sa citesti, sa treci examene. . . 

Daca doresti sd te lupti cupatimile tale, atunci trebuie sa 
postesti, sa te chinui, sa suferi, sa te rogi, sa te spovedesti 
mereu, sa \\\ rastignesti voia. 

Doresti, dar nu vrei sd suferi? I Atunci nu poti reusi. 
Dar, intr-o alta ordine de idei, a dori inseamna a-fi face 
pldcere, a cauta placere, satisfactie. 

Mananci mult, bei mult, cauti placerea sexuala mereu 
sau placerea de a privi imagini pornografice si, pe cat cauti 
mai mult placerea, simti ca te scindezi in tine insuti, ca te 
imbolnavesti, ca te pierzi in detaliile pe care le detesti. 

Placerea doreste mai multa pldcere. Insa placerea naste 
durere, suferin^e, boli...si, in sfarsit, moarte. Moartea apare la 
sfarsit. Dar pe ea ti-o pregdtesti prin toate placerile care-^i fac 
pldcere tdmpitd, nerationala. 

Sfantul Maxim Marturisitorul a vorbit despre pldcere si 
durere in raspunsul al 6-lea catre egumenul Talasie 2 . Aceasta 
dumnezeiasca minte a Bisericii, prea curata si plina de 
intelepciune, spunea ca placerea din simfuri, placerea 
pacatoasa, a intrat prin pdcat in firea Sfantului Adam si ca ea 
nu a existat in om de la inceput . 

Pacatuind Sfantul Adam, el a facut ca placerea sa de 
Dumnezeu sa devina pldcere de lucruri, placere de ceea ce se 
vede in apropiere . 

Astfel, omul a inceput sa doreasca lucruri impotriva 
firii, impotriva lui insusi. El „si-a vazut placerea miscdndu-se 
potrivnic firii, spre lucrurile sensibile" 5 , spre lucrurile care-1 
inconjurau si pe care le gasea atrdgdtoare, tentante. 



1 A se vedea: http://ro.orthodoxwiki.org/Maxim_M%C4%83rturisitorul. 

2 *** Filocalia Romdneascd (FR), vol 3, trad, intr. si note de Pr. Prof. Acad. Dr. 
Dumitru Staniloae, ed. a Il-a, Ed. Harisma, Bucuresti, 1994, p. 336-347. 

3 Idem, p. 336. 

4 Idem, p. 337. 

5 Ibidem. 




Sim^urile omenesti au devenit niste curse pentru el. Prin 
sim^uri, omul a inceput sd se ispiteascd pe sine si sd doreascd 
rdul. Iar raul naste mereu pacate. . . 

Dumnezeu insa nu ne-a lasat din mana! El a infipt in 
placere, „ca pe un mijloc de pedepsire, durerea" 6 . 

In mijlocul placerii sau ca rezultat al ei apare durerea. 
Consecin^a placerii devine durerea §i aceasta duce la moarte, 
la un sfar§it al vie^ii fizice, prin degradarea pe care o produce 
in om. 

Pldcerea ca pdcat sau ca foe al patimilor e contrara 
ra^iunii si firii umane, pentru ca nu a existat in om de la 
inceput. 

Ea apare in firea noastra dupd pdcat, dupa primul pdcat 
al primului om. Impotriva placerii e durerea iar durerea are 
rolul de a „inldtura pldcerea potrivnica firii" . 

Daca m-a^i intreba ce rost are nevoinfa in Ortodoxie, v- 
as raspunde: ea inlaturd placerea pacatoasa din noi si 
stagnarea noastra in rdu, in lene, in nelucrare. 



Ibidem. 
7 Ibidem. 



Nevoin^a, austeritatea personala inlatura din noi 
incendiul patimilor. Ea este un furtun de apa rece, cu mare 
presiune si care stinge acest/oc al Satanei din trupul nostra. 

Mai important decat focul din jurul nostru e focul 
sufletesc din noi insine. 

Fara post, fara ragaciune, fara rabdare, fara multa-multa 
rabdare nu putem sa stingem/ocw/ rusinos al poftei. 

La o varsta tanara, in adolescen^a, lucrarile sunt mai 
complicate. Uneori hormonii le fac feste si celor in varsta, mai 
ales in jural punctului dificil al menopauzei si andropauzei. 
Dar pofta poate fi disciplinatd, reorientata. 

Daca l\\ indrepti inima si gandul numai spre Dumnezeu, 
atunci II vei dori numai pe El. Pofta, dorinta noastra, care 
acum e indreptata spre sexualitate, spre bani, spre petreceri, 
daca e reindreptata spre Dumnezeu va deveni una sfanta. 

Pldcerea sufletului e una singurd dar depinde pe ce o 
centrdm: pe Dumnezeu sau pe lucruri. 

Fie dar, iubi^ii mei, sa-L iubim pe Dumnezeu maipresus 
de orice si de noi insine. Daca El e in noi, atunci fericirea 
noastra Qfdrd margini. Daca vre^i sa f\\\ fericifi, trebuie sa stiti 
atunci ca Hristos e fericirea voastrdl Alege^i-L pe El si nu ve^i 
regreta niciodata. El va vapotoli orice miscare desucheatd din 
voi intr-o pace fara de sfdrsit. Amin! 



fXugdciunile de seard ale Ceaslovului 8 sunt rugaciunile 

pe care le spunem zilnic, inainte de somn, ca pe niste ultime 
gdnduri in fa^a lui Dumnezeu sau ca pe niste puncte de plecare 
in medita^iile noastre premergatoare somnului. 

Noaptea si somnul. . . 

Iar somnul e un mister in care nu stim ce o sa ne aiureze 
inima {cf Is. Sir. 34, 5, ed. BOR 1988: „Ghicitul, tdlcuirea 
semnelor si visele desarte sunt ca la aceea care este gata sa 
nascd; inima aiureazd). 

Vreau sa ma opresc asupra Rugdciunii cinstitei Cruci, sl 
ragaciunii finale 9 . E ragaciunea in timpul careia ne inchindm 
pernele, patura, patul. 



8 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Ceaslov. 



9 *** Ceaslov, tiparit de PFP Justinian, ed. a Il-a, Ed. IBMBOR, Bucuresti, 1993 
(reeditare a ed. 1973), p. 175-176. 



O rugaciune foarte speciala si aceasta, datorita 
confinutului ei. 

Primele cuvinte ale rugaciunii pot nedumeri pe cineva 
neavizat. Te poate intreba: Ce inseamna „Sa invie Dumnezeu", 
daca El a inviat dejal De unde sd mai invie? 

Din punct de vedere istoric, omul are dreptate: El a 
inviat a treia zi din morji. Insa, din punct de vedere personal, 
Hristos trebuie sd invie in noi sau noi sd viem (aten^ie la 
cuvantul acesta special!) intru El, sa fim vii, in mod 
duhovniceste, intru El, in dragostea Lui. 

In Sfantul Botez ne-am ingropat cu Hristos si am inviat 
impreuna cu El. Acest lucru semnificativ pentru via^a noastra, 
ni-1 confirma Sfantul Apostol Pavel: caci „ne-am ingropat cu 
El, in moarte, prin Botez, pentru ca, precum Hristos a inviat 
din morji, prin slava Tatalui, asa sd umbldm si noi intru 
innoirea viefiF (Rom. 6, 4, ed. BOR 1988). 

Sfantul Botez e adevdrata noastra nastere, nasterea/?n'« 
excelenfd. 

In prima rugaciune a slujbei Sfantului Botez citim: „fa 
sa ia chip Hristosul Tau in acesta ce se va naste din nou prin a 
mea nevrednicie" 10 . Pentru ca Sfantul Botez e „nasterea de 
sus", „din apa si din Duh" (In. 3, 3, 5, ed. BOR 1988), despre 
care Ii vorbea Iisus lui Nicodim. 

Am inviat impreuna cu El, cu Iisus Cel Iubit din apa 
sfin^ita a cristelnrfei dar pacatele, patimile ne-au omordt mai 
apoi. 

Tocmai de aceea, acum si mereu cerem, ca El sd invie in 
noi, sa ne faca din nou ai Lui si sd risipeascd din inima, mintea 
si trupul nostru pe vrdjmasii Lui, care au devenit si ai nostri. 

In rugaciunea Sfantului Sofronie al Ierusalimului 11 , tot 
de la Sfantul Botez, vrdjmasii sau vrdjmasul, singularizat, 
poarta numele de „duhul eel intunecat", de „duh viclean". 

Vrajmasii nostri sunt intunecaii, sunt vicleni, profita de 
orice ocazie pentru ca sa ne faca rau. Ei sunt diavolii. 

Pe acestia trebuie sd-i risipeascd Dumnezeu si nu pe cei 
care ne fac rau in primul rand. 

Autorul acestei rugaciuni duhovnicesti - necunoscut mie 
la aceasta data - foloseste primele doua versete ale Ps. 67 (care 
fac parte si din stihurile Pastelui) - stihuri profetice - pentru a 
ne fi pavdzd in noapte impotriva diavolului. 



io *** Molitfelnic, ed. a 5-a, Ed. IBMBOR, Bucuresti, 1992, p. 32. 



11 Idem, p. 34. 



Dumnezeu sa invie in noi, in inima noastra si de acolo 
sa-i risipeascd pe vrajmasii nostri. Caci „prin Botez ne-a scos 
cu sila din robie" 12 - din robia demonilor - dandu-ne sa 
implinim „poruncile libertafif' '. 13 

Nu e de ajuns numai safim, sa existam pur si simplu pe 
acest pamant - „sa vegetam" spun unii, nu fara mutate - ci 
trebuie safim liberi, liberi de robia pdcatului si in adevar, caci 
adevarul, el, singurul, neface liberi (In. 8, 32). 

Sa fim liberi, liberi de pacat...$i, in acelasi timp - sau 
asta presupune si faptul - de a fi liberi fa}a de vrajmasii 
spirituali, de demoni. 

De la fafa Domnului sa fuga cei ce-L urasc pe El - 
spune rugaciunea. Cei ce-L urasc, bineinteles cafug de la fa^a 
Lui. Nu pot suporta slava Sa, maretia slavei Sale. 

Dar problema practica - si care trebuie rezolvata - e 
alungarea demonilor de la chipul lui Dumnezeu din om, spre 
care Dumnezeu priveste. 

Acesti vrajmasi ai nostri se cuibdresc, isi fac cuibul, ca 
niste fiin^e parazitare, in noi insine. De aceea, impotriva lor 
cerem harul dumnezeiesc pentru ca sa-i alunge pe acesti 
huligani spirituali, pe aceste fringe care ne urasc continuu si 
care II urasc si pe El, pe Dumnezeu, cu si mai multa 
inversunare. 

O ura salbatica, o ura plina de rdzbunare. 

Cu toata aceasta ura indreptatd spre fiin^a noastra, 
Sfantul Serafim de Sarov ne indeamna, cu blande^e: „Cat 
despre diavol, sa nu ne temem de el. Cei care se teme de 
Dumnezeu, ii vine de hac diavolului. Fa^a de el (de eel 
credincios n. n.), diavolul este neputincios ,,lA l . 

Tocmai de aceea: „sa piara cum piere rumul". Sa fuga 
de la noi, asa „cum se topeste ceara de la fa^a focului". 

Fumul si repeziciunea cu care se topeste lumanarea 
aprinsa reprezinta similitudini cu fuga demonilor din noi. 

Cand vine harul Sau in noi, demonii fug. Smerenia ii 
alunga pe draci, pentru ca ei nu o suporta: e prea 
dumnezeiasca. 

Smerenia e „haina lui Dumnezeu", e chenoza, e 
desertare, e condifia asumatd de Fiul lui Dumnezeu pentru 
mantuirea omului. 



12 Sfantul Marcu Ascetul, in FR, vol. 1, trad., intr. §i note de Pr. Prof. Acad. Dr. Dumitru 
Staniloae, ed. a IV-a, Ed. Harisma, Bucuresti, 1993, p. 349. 

13 Ibidem. 

*** Viafa, invafaturile §i profefiile Sfantului Serafim din Sarov, trad, de Arhim. 
Paulin Lecca, Schitul Sfantul Serafim de Sarov, 1999, p. 139-140. 



8 



Din fat.a smereniei pier diavolii, pentru ca smerenia e 
iubire profunda de Dumnezeu, Care S-a smerit din dragoste 
profunda pentru oameni. 

Nu poji sa. fii smerit, daca nu cunosti ca Dumnezeu e 
iubire si ca El, Cel care e Iubire, si-a aratat iubirea Sa pana la 
Cruce, pana la aceasta moarte extrem de chinuitoare. 

Sfanta Cruce este iubire pentru ca Fiul lui Dumnezeu si- 
a ales-o Siesi, ca sa arate ca iubirea merge pana la capdt si ca 
ea, iubirea, e mai tare decat moartea. 

Despre moartea lui Iisus Hristos, despre asumarea 
„substitutiva" 15 a mor^ii de catre El, adica in locul nostru - 
pentru ca noi nu puteam face asta datoritd pdcatului - Fericitul 
Dumitru Staniloae spunea, intr-o lucrare a sa de tinerete: 

„Moartea altora a trebuit sa o ia Iisus asupra Sa pentru 
ca a luat pdcatul lor. Pacatul atrage dupa sine moartea. §i 
fiindca a luat pdcatul tuturor, a trebuit sa ia si moartea 
tuturor" . 

El a luat „moartea tuturor", dandu-ne viatl la tofi prin 
Sfantul Botez. 

Am iesit din apa aceea sfiniitd - pe care mul^i o hulesc 
si o contestd - drep fiii lui Dumnezeu dupa har. 

Am iesit imaculafi, albi mai mult decat zapada, dupa 
cum dorea si Sfantul Proroc Isaia (cf Is. 1,18, ed. BOR 1988). 

Ne-am spalat, am lepadat „pe omul eel vechi, stricat de 
poftele inselaciunii" 17 si am devenit pdrtasi invierii 1 * 
Domnului, plini fiind de lumina si frumusefea orbitoare a 
harului Prea Sfintei Treimi. 

Iubirea lui Dumnezeu e in noi. La fel si pacea si cura^ia 
si smerenia si toata fapta cea buna, pentru ca am fost pecetlui^i 
cu „pecetea darului Sfantului Duh" 19 . 

O mare taina, o mare putere, pe care o observam numai 
lucrand impotriva diavolului. 

„Arata-ne pe to^i biruitori pana la sfdrsit", se roaga 
preotul in taina, intr-o alta rugaciune a Sfantului Botez. 

Aidoma lui, cerem si noi biruinfd impotriva diavolului, 
prin semnul Sfintei Cruci, in rugaciunea pe care o discutdm. 



15 Pr. Prof. Dr. John Breck, Darul sacru al viefii, trad. §i cuvant inainte de PS Dr. Irineu 
Pop Bistrijeanul, Ed. Patmos, Cluj-Napoca, 2001, p. 272. Parintele John spune ad 
litteram: „natura substitutive a suferintei lui Hristos". 

' Dumitru Staniloae, Iisus Hristos sau Restaurarea omului, ed. a Il-a, Ed. Omniscop, 
Craiova, 1993, p. 313. 

17 *** Molitfelnic, ed. cit, p. 34. 

18 Ibidem. 

19 Idem, p. 38. 



De la fa^a celor care II iubesc pe Dumnezeu si care se 
inchina, se insemneaza cu semnul Crucii, diavolul sdfugd. 

Sa se depdrteze vrajmasul nostra, pentra ca sa ne 
bucuram si sa ne veselim „inaintea lui Dumnezeu". 

Sa ne desfatam in veselie duhovniceascd {cf. Ps. 67, 3, 
ed. BOR 1988) inaintea Lui. Bucuria invingerii diavolului e o 
bucurie care ne-a venit prin Cruce. Nu trebuie sa uitam acest 
lucra niciodata! 

Bucuria ne-a venit prin suferinfa Crucii. Prin moartea 
Domnului Iisus Hristos am sim^it bucuria, am trait-o. 

§i bucuria invierii din pdcat o sim^im tot prin suferinid, 
prin suferinia ascezei. Asceza ne invie din pacate, ne face vii, 
prin rastignirea in noi a tuturor pacatelor. Tocmai de aceea ne 
bucuram prin Cruce, pentra ca din ea ne vine toata bucuria. 

„Bucura-te, prea cinstita si de via^a facatoare cracea 
Domnului" - ii spunem Sfintei Craci - si prin aceasta n-o 
insuflefim, ci ne manifestdm revdrsarea inimii, preaplinul 
dragostei noastre, pentra modul in care am primit tot binele, 
toata fericirea. 

Cineva - un coleg de facultate - m-a intrebat in mod 
expres despre acest lucra, daca nu cumva Ortodoxia socoteste 
Sfanta Cruce o persoand, un obiect insuflefit, constient. 

Lui - si mie, de altfel - ii raspund acum, spunandu-i ca 
Sfanta Ortodoxie nu insuflefeste ceea ce in mod normal nu are 
suflet, ci ea stie sd exprime, foarte profund, sim^amintele cele 
mai curate si mai sfinte ale oamenilor. 

Iubim Cracea pentra ca n-o separdm de Cel care a 
sfin^it-o cu sangele Sau eel dumnezeiesc. 

Ea e „preacinstita", pentra ca e mult laudatd si mult 
mdritd de fiecare dintre noi, dar si de Ostile ceresti, pentra ca e 
smerenia iubirii Fiului lui Dumnezeu intrapat. 

Ea e „facatoare de via^a", pentra ca ne-a adus Via^a, pe 
Cel care ne da sd-L mdncdm si sd-L bem, pentra ca sa avem 
viafd in noi din belsug. 

„Trapul Meu este adevdrata mdncare si Sangele Meu, 
adevdrata bduturd" (In. 6, 55, ed. BOR 1988), ne spune Iisus 
Cel Prea Dulce. 

Pentra ca cel care se impdrtdseste cu El are viafa 
vesnicd in el insusi, in trapul lui. 

Cracea da viafd din Hristos, nu de la sine. Fara Hristos, 
cracea ar fi ramas un obiect de torturd al unei epoci demult 
apuse. Ar fi ramas o vechiturd a istoriei, un blam al pacatelor 
mari. 



10 



Dar, prin El, ea da viafd oricarui crede, ca Iisus e Fiul 
lui Dumnezeu intrupat. 

Lui Anania, Domnul i-a spus despre Sfantul Pavel: „Eu 
ii voi arata cdte trebuie sd pdtimeascd el pentru numele Meu" 
(F. Ap. 9, 16, ed. BOR 1988). Adica ii voi arata lui Pavel ce 
valoare si ce addncime are Crucea, suferin^a, durerea, rabdarea 
durerii pentru Mine. 

§i Sfantul Pavel a gustat bucuria care vine din durere, 
din durerea suportatd pentru adevarul si dragostea lui Iisus, 
Cel mult Patimitor, pentru ca el a ajuns sd spund - atat de 
maret - : „eu pe toate le socotesc ca sunt pagubd, fa^a de 
indliimea cunoasterii lui Iisus Hristos, Domnul meu, pentru 
Care m-am lipsit de toate si le privesc drept gunoaie, ca pe 
Hristos sd dobdndesc"(Fi\ip. 3, 8, ed. BOR 1988). 

Crucea, puterea Crucii. Puterea ei este puterea lui 
Hristos, Cel rastignit pe Cruce. El e Domnul, in al Cdrui nume 
sau pentru al Cdrui nume tot genunchiul se pleacd (Filip. 2, 
10), de voie sau fara voie. 

Prin moartea Sa, El S-a pogorat la lad si a calcat, prin 
ridicarea celor Drep^i din lad, a Sfm^ilor Vechiului Testament, 
puterea diavolului. 

Diavolul avea putere peste cei care pdcdtuiau. Iar Sfin^ii 
- pana la Hristos - mergeau tot in lad, pentru ca nu se stricase 
puterea Satanei si, in primul rand, nu se spdlase pacatul 
Protoparin^ilor. 

Dar, prin Cruce, acestia - Sfm^ii Vechiului Testament si 
noi - am scapat de sub puterea diavolului, pentru a avea in 
aceasta - in Sfanta Cruce -puterea si motivul alungarii „a tot 
pizmasului". 

Satana, tot el e si „pizmasul", cel care ne pizmuieste, ne 
invidiaza. Ne invidiaza linistea, pocain^a, smerenia, pe care el 
nu le are si de care/wge necontenit. 

Ne rugam Sfmtei Cruci sd ne ajute. Nu in sensul ca ea 
arfio persoand - dupa cum am mai precizat - ci in sensul ca 
puterea lui Hristos, prin Sfanta Cruce, ni sefaceprezentd. 

Spunem „Sfanta Cruce, ajuta-mi!" si intelegem, de fapt: 
„Doamne, Cel care ai invins prin Cruce, ajuta-ne noua, cu 
puterea ei, cu puterea care iese din Tine prin ea!". 

Crucea nu e separata de Hristos. Hristos lucreazd prin 
Cruce, Isi arata puterea si iubirea prin Cruce, Isi revarsa prin 
ea bogdfia de har. 



11 



Ne rugam ca Hristos, datorita Crucii Sale, a Jertfei Sale, 
sa ne ajute, alaturi de rugaciunile Prea Curatei Maicii Sale si 
ale tuturor Sfm^ilor Sai. 

Faptul ca in cultul ortodox ne inchinam Sfmtei Cruci nu 
e unul lipsit de importan}a dogmaticd. Prin aceasta facem ca 
Jertfa Domnului sa fie ceea ce este: punctul central al 
rdscumpdrdrii noastre din mana diavolului. 

Punand Crucea inaintea noastra, Sfanta Biserica ne arata 
de unde vine puterea noii noastre viefi eclesiale, inceputul 
invierii noastre interioare. 

Ne inchinam Crucii pentru ca ne inchinam lui Hristos. 
Si pentru ca ne inchinam Domnului si Dumnezeului nostru si 
pentru ca-L iubim pe El, tocmai de aceea iubim tot ceea ce a 
fdcut El pentru noi si, in special, iubim Crucea Lui. 

Ea este „arma asupra diavolului". Ea e puterea lui 
Hristos. E mediul prin care Hristos Dumnezeu Isi arata razele 
incandescente ale dumnezeirii Sale. 

Suntem „straini si calatorf (Evr. 11, 13, ed. BOR 
1988), pentru ca mergem prin Cruce spre Hristos. 

Asumandu-ne calea ingustd (Mt. 7, 14), ne-am asumat 
calea crucii, ingustimea, austeritatea viefii duhovnicesti. 

Ne-am pus de la inceput cu fata spre Hristos, dar cu 
picioarele indreptandu-ne spre spini, spre balaurii si scorpiile 
Iadului. 

Crucea e o muncire de sine impotriva rdutdtii voinfei 
personale. E un supliciu, un chin si, in cele din urma, o 
moarte, o omordre a rdului din noi. 

Punandu-se rugaciunea aceasta la finalul rugdciunilor 
personale de seard, s-a pus, ca semn distinctiv al crestinului 
ortodox, purificarea necontenitd depatimi. 

Ortodoxul e ascet. 

E o intrupare necontenitd a ascezei. 

El nu se lauda ca a atins culmi ameiitoare sau ca deja e 
mdntuit, ci el luptd neincetat, cu privirea a^intita la Hristos, 
Care il intdreste continuu. 

Chiar daca mergem spre somn, cu alte cuvinte, nu 
trebuie sa uitam ca via^a noastra e o luptd duhovniceasca si ca 
somnul intra si el in viafa noastra morald. 

Citind, spicuind Diciionarul enciclopedic de iudaism - 
pe care 1-am cumparat de curand, si care are multe lucruri, 
foarte multe lucruri hulitoare, dupa cum era de asteptat - am 



20 Ed. Hasefer, Bucuresti, 2001. 



12 



gasit in el insa si o mica rugaciune evreiasca, care trebuie 
rostita inainte de culcare, in care doua fragmente mi-au atras 
aten^ia in mod pldcut: Jorni somnul pe ochii mei si atipirea pe 
pleoapele mele" si „sa nu ma adoarma somnul mor^ii" 21 . Si 
aceste doua idei le gasim, intr-un alt fel spuse, si in rugaciunile 
noastre. 

Daca e ceva pldcut, folositor - vorba Sfantului Vasile 

99 

eel Mare - trebuie sd ne facem albind, ca sa il colectdm de 
acolo {Omilia cdtre tineri). 

Dar privind harul rugaciunilor noastre, naturalefea si 
gingdsia expresiilor straine palesc deodata. 

Intr-o rugaciune a Sfantului Teodor Studitul 23 - ca 
pregdtire pentru somn - gasim scris: „da-mi si mie, Hristoase 
al meu, Cuvinte al lui Dumnezeu, somnul dulce, usor si degrab 
trecator, plin de visurile cele bune si izbavit de nalucirile cele 

94. 

rele" - ca apropiere de prima expresie evreiasca iar de a 
doua - aproape identice - avem primul tropar, de dinainte de 
asezarea in pat: „ca nu cumva sd adorm intru moarte" . 

Pe cand expresiile evreiesti cer - prima - somn iar a 
doua - pdzirea viefii - expresiile ortodoxe au amandoua in 
vedere viafa morald, neadormirea in pdcat. 

Moartea nu trebuie sd ne gdseascd nepregdtiii. Aceasta 
e chintesenfa rugaciunii de seara si a tuturor rugaciunilor 
ortodoxe. 



In vasta opera a Sfantului loan Gura de Aur 26 gasim si 

o predica rostita in ziua Bobotezei, pare-se netradusd in 
romaneste sau eel pu^in eu nu cunosc aceasta traducere. 

Mi-a fost tradusa din limba engleza de cineva foarte 
iubit 21 si in ea am gasit o marturie absolut prefioasd despre 
Sfdnta Agheasmd Mare. 



21 Idem, p. 681. 

22 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Vasile_cel_Mare. 

23 Idem: http://ro.orthodoxwiki.org/Teodor_Studitul. 

Sfantul Nicodim Aghioritul, Apanthisma. Rugaciunile Sfinfilor Parinfi, Ed. Sofia, 
Manastirea Petru Voda, Bucuresti, 1999, p. 215. 

25 *** Ceaslov, ed. cit, p. 175. 

26 Un blog romanesc dedicat siesi: http://www.ioanguradeaur.ro/. 

27 De doamna preoteasa, de viitoarea mea sotie. 



13 



Spune Sfantul loan: „E1 a fost botezat (Hristos n. n.) si a 
sfinfit firea apei. Pentru ca astazi, luand apa (de la Sfantul 
locas n. n.), o ducem acasa si o pastram tot anul, din moment 
ce azi s-au sfinfit apele; si un fenomen evident se intampla: 
aceste ape in esen^a lor nu se stricd odata cu trecerea timpului 
ci, luate astazi, pentru tot anul si chiar pentru doi sau trei ani, 
raman nestricate si proaspete, dupa care mult timp nu 
inceteaza de afi apa, ca si cum arfi luatd din fdntdna" '. 

Marturia lui este atat de limpede, meat orice om cu bun 
sim^ o recunoaste si o acceptd. E o marturie care inchide gura 
neoprotestan^ilor, care sunt intotdeauna avizi de „documente" 
si de „marturii stride si nefalsificate" '. 

Acest fragment e o parte, o mica fdrdmd a Sfintei 
Tradi^ii, a autenticitdiii viefii bisericesti. Marturiile Sfintei 
Tradi^ii sunt relevante numai daca \\ le impropriezi, daca \i le 
asumi si daca observi identitatea de experienta eclesiald cu 
timpurile trecute ale Bisericii. 

Astfel, Sfdnta Agheasmd Mare e o marturie eclesiald a 
Botezului Domnului Hristos dar, in acelasi timp, si a divino- 
umanitdiii Sale. 

A fost botezat ca un om dar a sfintit firea apei ca un 
Dumnezeu, El fiind Dumnezeu intrupat. 

Aceasta apa sfiniitd ramane un document viu al 
istoricitdiii Sfantului Sau Botez. 

Sfantul Botez sau Teofania Sa, ardtarea Sa oamenilor, 
revelarea Sa umanita^ii, va fi urmata - dupa cum bine preciza 
Sfantul loan, tot in predica de care ne ocupam - de cea de „a 
doua, (din)...viitor, care se va intampla cu slava la sfdrsitul 
lumii", a chipului acestei lumi. 

Botezul Sau si a doua Sa venire intru slava sunt revelari 
ale divinitdfii Sale. Oamenii au recunoscut si vor recunoaste in 
ziua venirii Sale, ca Cel care vine e Hristos, Fiul lui Dumnezeu 
intrupat, Care S-a botezat in Iordan. 

Predica are si alte aspecte deosebit de interesante. 

Botezul „evreiesc", eel al Vechiului Testament, „spdla 
necura^iile, dar nu indepdrta pacatele". Ei „nu erau eliberaii de 
vind", de mustrarea constiin^ei, de pacate, ci numai de 
necurdfia trupeascd. 

Nu era deci soteriologic ci corporal, pentru ca viza 
intretinerea curdfiei trupesti. 



14 



Botezul Sfantului loan Botezatorul era unul 
intermediar. intre eel evreiesc si eel ortodox. 

Sfantul loan Gura de Aur il numeste foarte plastic: „era 
ca un pod intre cele doua botezuri, conducand prin el insusi de 
IsLprimul catre ultimuF. 

Sfantul loan, glasul eel viu al pustiei, „a cerut si a 
sfdtuit pentru convertirea de la viciu la fapte bune si la 
incredere in nadejdea mantuirii si in implinirea faptelor bune". 
Botezul lui cerea pocdinfd, roade vrednice de pocain^a (Mt. 3, 
8), compatibile cu pocain^a. 

El indemna la moralitate. Am putea spune ca era un 
botez prin care sepromitea o via^a morala. 

Dar acest botez - ca unul intermediar - „nu impdrfea 
(oamenilor pe) Duhul Sfant si nu ddruia iertareprin har". 

Aceste mari binefaceri le promite oamenilor si le 
ddruieste Sfantul Botez al ortodocsilor. 

Acum, cele doua botezuri au incetat si in locul lor a 
ramas al treilea: al ortodocsilor. 

Sfantul loan Gura de Aur, dupa ce eviden^iaza fiecare 
botez in parte, arata ca Iisus nu s-a botezat cu niciunul din cele 
trei enumerate mai sus, pentru ca El nu a avut pdcat si nici nu 
avea nevoie sa primeasca pe Duhul Sfant, pentru ca era 
deofiintd cu El si Duhul Se odihnea intru El, intra Iisus 
Hristos. 

Motivele Botezului Sau au fost in numar de doua: ca sa 
fie cunoscut de popor si pentru ca El sa implineascd toate 
poruncile, „toata dreptatea" (Mt. 3, 15, ed. BOR 1988). 

Duhul Sfant - spune Sfantul loan - „S-a pogorat (acum 
n. n.) anun^and mila universald a lui Dumnezeu si aratand 
odata cu ea, ca omul duhovnicesc trebuie sa fie gingas, simplu 
§ipur (nevinovat)". 

Fraze extrem de calde si de sensibile. Sensibilitatea 
imbibata de har a Sfantului loan Gura de Aur este foarte 
emotionanta. Insa avem de-a face cu o emotie profund 
asceticd, calma, ca un surds al curdiiei si al nepdtimirii. 

Opera lui e uimitoare in acest sens. De fapt, Sfantul loan 
exceleazd in toate domeniile de care s-a ocupat. 

El a vorbit cu o profunda atenfie si infelegere de fiecare 
data, cu o precizie extrem de rard. Trebuie sa-i urmam 
exemplul in aceasta directie. Dar asta inseamna o infelegere 



28 A se vedea: http://ro.orthodoxwiki.org/Ioan_Botez%C4%83torul. 



15 



ampld a subiectului de care ne ocupam si addnca in acelasi 
timp. 

Ne trebuie ascetism in cardie si cuvantarile noastre, 
atentie, logicd duhovniceascd, acrivie pentru fiecare cuvant, 
pentru fiecare litem, pentru fiecare virgula. 



M 



m observat in fiin^a unui barbat placerea de a face 
rdu, bucuria de a distruge un copac fara niciun motiv 
temeinic. O bucurie satanicd. 

Exista, din nefericire, si astfel de bucurii. 

Se bucura ca oamenii sufera. Sau se bucura, ca cei pe 
care ii gelozesc ei sunt acum in mare necaz. In infatuarea lor, 
astfel de oameni considera aceasta rdutate un mod amuzant de 
a-^i trai via^a, o aventurd de care se simt capabili. 

Sunt infioratoare treptele mojiciei, ale pacatului. Se 
folosesc de cuvinte ca sa se ascunda, sa dispretuiasca, sa 
intinda tot felul de curse. 

Oamenii duplicitari sunt foarte urdfi sufleteste. Ei se 
imprietenesc cu tine, te lauda, te asculta, te ajuta, pentru ca sa 
te vdndd numai si numai din invidie. 

Ce sa faci acum? Sa nu mai vorbesti cu nimeni? Sa nu 
mai ai incredere in nimeni? Acest lucru nu e o solufie 
raiionald. 

Trebuie sa te rogi lui Dumnezeu si sa ai discernamant. 
Trebuie sa discernem tot ceea ce ni se intampla. Sa discernem 
cu mintea lui Hristos. 

Exista si oameni loiali, oameni cucernici, oameni ai lui 
Dumnezeu. Nu sunt numai impostori, ci si Sfinfi pe pamantul 
asta. 

In vremea de azi, nu stim in ce parte sa ne indreptam. 
Nu stim ce sa facem, pentru ca nu vedem prea multe 
posibilitdii pentru un om cucernic. 

E usor sa fii imoral - si mul^i te acceptd asa - dar e 
foarte greu sa fii cucernic, pentru ca cei nedrep^i i^i invidiazd 
linistea si cumin^enia ta. 

Satana ii pune pe „oamenii sai" sa se lege de tine. Tu nu 
le faci nimic, dar pe ei ii incomodezi. Vazandu-te, esti o 
mustrare pentru ei chiar si tdcdnd. 



16 



Greu si urdt lucru e be}ia. Datorita barba^ilor din familia 
mea, care sunt imbdcsifi de aceasta patima, am urat be^ia in 
mod instinctiv. 

Urmarile be^iei lor le-am trait pe propria-mi piele si ele 
m-au dezgustat profund. Tipete, dracuituri, injuraturi, 
blesteme, laude ticaloase, nebunie... 

Pacatul e o nebunie. El nu te lasa sd te concentrezi 
asupra lucrului bun, a lucrului folositor. 

In bine, ajungi la un moment dat, cand te afunzi in el. 
Pana nu uitam ca existd rdu si pana nu ne afunddm cu toatd 
fiinia in bine, in pace, in har, nu suntem cu totul ai lui 
Dumnezeu. 

Mai ramane un rest. Mai ramane o mica virare in noroi, 
in pacate. 

Pe calea duhovniceasca ne poarta smerenia si iubirea. 

Harul Sau, prin virtu^i, ne duce mai departe, ne trage 
dupa El, binein^eles: cu totala noastrd voin}d. 

Dorul dupd bine intalneste dorin^a lui Dumnezeu de a 
ne umple de tot binele. Impreuna cu El, in mod sinergic, ne 
mantuim. Nu eu pentru mine. Ci eu si Dumnezeu pentru 
Dumnezeu. §i daca ceva e pentru Dumnezeu, din iubire pentru 
El, atunci e si pentru tine. 

Asist cu consternare in cadrul slujbelor noastre 
bisericesti - cele atat de dumnezeiesti, de prea teologice - la 
cata plictiseald nasc in cei care vin la Sfanta Biserica. 

Cei care au o frecven^a de cateva decenii la Biserica se 
lauda numai cu frecvenfa, dar nu se vad si roadele ei. Doar 
dupa roade ii veti cunoaste, dupa in^elegerea lor, dupa 
virtu^ile, smerenia si linistea lor. 

Cei incepatori, proaspat convertiti sau reconvert^ sunt 
debusolafi. Nu stiu ce sd facd, de unde sa inceapa viata lor 
ortodoxa si pentru ca nu au buni sfdtuitori - de multe ori se 
intampla asta - ajung numai sa imite aberaiiile liturgice si 
comportamentale ale celor pe care i-au gasit aici, in Biserica si 
care nici ei nu au avut de unde sa invete lucruri fundamentale, 
in consonanta cu intreaga Traditie teologica si ascetica a 
Bisericii. 

Am spus aberaiii si nu-mi retrag afirma^ia. Tot felul de 
semne, de apucdturi, de obiceiuri neconforme cu Ortodoxia au 
intrat in Sfintele noastre Biserici. 

Explica^ii care mai de care mai tdmpite, mai neroade 
auzi cu adresa la lucruri foarte subtile, de marefinete teologica 
si duhovniceasca. 



17 



Mintea trupeasca isi spune aici cuvantul, in locul celei 
duhovnicesti. Ce e mai grav e ca slujitorii altarului - mul^i 
dintre ei, prea multi, din pacate - au aceeasi minte trupeasca, 
care face mult rau credinciosilor Sfintei Biserici si prin care se 
dau explicatii neconforme cu modul de luminare si de sfintire 
al oamenilor. 

Ascultam predici pline de neadevdruri, formulate astfel 
din nestiintd teologicd crasd si din lipsd de experienta 
duhovniceascd, cu continut fad, adesea insa spuse pe un ton 
docent, care irita profund si nu inva^a pe cineva ceva. 

Se predica pe ei mai ales si mai pu^in pe Hristos. Iar 
cand vor sd-L predice pe El sunt stangaci, incoeren^i, doar 
aluzivi. 

Primirea Tainei Sfintei Hirotonii nu te scapa automat de 
nestiin^a, de prostie, de patimi, de lipsa de voca^ie. Se reped la 
posturi, la avantaje materiale, la propriul lor bine, uitdnd - sau 
nestiind - ca binele preotului e binele duhovnicesc al 
enoriasilor lui si nu propria sa situate bund. 

Se complac in multe lucruri nepermise. De fapt, ne 
compldcem. Uitam cine suntem sau nu ne intereseazd cine 
suntem. Prin ceea ce facem dam apd la moard celor care rad 
de prea sfanta noastra credin^a, cea atat de nestudiata, de 
necunoscuta, de neiubita la modul activ, pertinent. Le dam 
motive sd-si batdjoc de noi. 

Cuvinte usoare si seci, luate de ici sau de colo, netrecute 
prin ei, la mul^i predicatori ai ierarhiei noastre bisericesti. 
Vorbesc ca si cand nimeni nu si-ar da seama ca habar au ce 
spun, ca sunt o insultd la adresa ideii de propovdduire fdcutd 
in numele Domnului. 

Ma doare sufletul auzindu-i si scriind aceste lucruri 
despre ei. Un adevar foarte dureros pentru to^i. Un adevar 
ingrat, nenorocit... 

Cei care indraznesc sa vorbeasca in harul lui Dumnezeu 
din ierarhie, monahi sau mireni sunt etichetaii in chip si fel. 

Ne etichetdm prosteste unii pe altii in loc sa ne ajutdm 
frdteste. 

Traim o lupta imensa intre noi si nu numai in noi. Dar 
eel care rabda - nu pujin - ci pdnd la sfdrsit, acela se va 
mdntui. 

Grija de Sfmtele Biserici, de impodobirea lor, de 
reconstruirea si intretinerea lor e foarte buna. Dar si mai bund 
e ingrijirea de sufletele pastorifilor. 



18 



Riscam sa avem Biserici si MansLStirifoartefrumoase in 
care sa nu mai vina aproape nimeni. 

Riscam sa pierdem din vedere lucrul eel mai important: 
oamenii, cei care zidesc Bisericile si fara de care Bisericile nu 
stau in picioare. Si, de fapt, nici nu ne intereseaza 
Bisericile. ..daca nu avem oameni in ele. Daca in ele nu mai 
intra nimeni... ele devin muzee. 

O Biserica frumoasd cu suflete urate e aidoma unui 
palat imperial plin cu totfelul dejivine. 

Doamne, nu ne uita! Nu lasa Sfanta Ta Biserica de 
rusine, de ocara tuturor necredinciosilor. Lumineaza mintea 
noastra ca sa facem voia Ta si sa ne mantuim cu to^ii. 

Uitam sa fim recunosedtori. 

Pierdem timpul cu orice de pe lumea asta dar mai pu^in 
cu rugaciunea. Nu stim ca rugaciunea e un gdnd, un suspin, un 
gest, cateva cuvinte din inima pentru al^ii si pentru noi. 

Ma privesc si observ cat de multe lucruri imi lipsesc. 
Ma cutremur de nesimfirea mea, de pofta mea nestdpdnitd, de 
egoismul meu, de infatuarea mea, de mdndria mea lucifericd. 

Aceste grozdvii interioare ma cutremura pentru ca sunt 
inspdimdntdtoare. 

§i pana cand nu te apuci sa lup^i cu mostrii din tine nu 
po^i sa fii al lui Dumnezeu, nu po^i sdfii ortodox. 

La noi timpul nu se mdsoard in bani - ca in etica 
economiei concuren^iale - ci in virtute. O singura deviza 
avem: trebuie sa iubimpe Dumnezeu sipe oameni. 

Drumurile te obosesc daca esti sldbit mental, daca esti 
obosit mental. Cei care lucreaza mult cu capul in^eleg ce e 
aceea oboseala. Pur si simplu cazi de-ampicioarelea. 

Ajung uneori atdt de obosit incat nu mai am putere sa 
vorbesc, sa ma misc, sa fac si cele mai simple gesturi. 

Dar aceasta oboseala e bund pentru ca te umileste, \\i 
arata neputiniele tale. Bolile ne arata ca suntem dependent - 
cu trup si suflet - de mila lui Dumnezeu. 

Una e sa crezi cdpofi sdfaci ceva si alta e sdfaci. 

Cand incep si sfdrsesc un lucru am intotdeauna impresia 
ca am fsicutpreapu}in. 

Suntem slabi, o, uimitor de slabil 

Cine cunoaste treptele sldbiciunii stie sa aiba mild si 
respect fa^a de oameni. 

Via^a ascetica/ara edderi il trateaza pe om de sus, cu o 
autoritate fariseicd. Dar cine a trecut prin ispite, prin caderi, 
prin boli, necazuri, neputin^e, neajunsuri si a cunoscut mila lui 



19 



Dumnezeu din destul, acela are mild si lacrimi si considerate 
pentru cei care sufera, pentru cei care plang, pentru cei care 
suspina, pentru cei ce sunt in brafele singurata^ii si ale 
deznadejdii. 

Sa avem mila! In locul glasului rdstit sau a multelor 
explicaiii, sa avem cuvinte bldnde, spuse din inima, care sa 
intre la inima, care sa intre la inima celor necdjifi. 

Sa iubim rugdciunile celor sdracil 

Ajutorul dat lor e rugdciune. Se intoarce asupra noastra 
ca urmdri ale rugaciunii lor spre Dumnezeu. 

Iubirea niciodata nu pierde nimic chiar daca e jignita, 
batuta, hulita, indurerata, chiar crucificata. Ea nu cade 
niciodata. Ea ne face sa nu cadem, pentru ca iubim pe 
Dumnezeu si pe oameni si pentru Qijertfim tot. 

Ce poate fi maifrumos decat sd-I slujesti lui Dumnezeu? 
Ce poate fi mai sfdnt decat sa mori din dragoste pentru ahull 

Iubirea e o taina pe care o cunosc numai cei care o au ti 
ei insisi. 

Un suflet neortodox - Simone Weil 29 - a spus un lucru 
foarte adevarat: „Pacatul e o incercare de a umple un gol". 

El pare ca umple un gol. Exista o falsa safietate a 
pacatului care nu dureaza insa prea mult. Dupa un pacat, 
sufletul doreste alt pacat, pentru ca pacatul nu il implineste 
ontologic pe om. 

El i^i da senza^ia ca te umple pe masura ce, de fapt, te 
goleste de orice bine. E ,,o incercare"... insa una nerentabild. 
Pierzi, cand crezi ca tocmai atunci cdstigi. 

Confundam adesea bucuria reald cu „veselia" 
pacatului. 

Spectacolele live, showurile televizate, filmele de tot 
felul ne produc senza^ia falsa de plin, de divertisment, de 
desfatare. Insa nimic nu este mai efemer decat aceasta 
senzafie. 

O muncd imensd pentru un efect halucinant de o clipd. 

Eu respect filmele mai mult pentru munca consumatd 
pentru ele decat pentru „educativul" lor (daca el exista intra 
catva). 

Laudam munca lor, a acestor actori, regizori, scenografi, 
figuran^i mult prea mult, nedrept de mult dar uitam sa laudam 
munca trudnicd si cea mai cinstitd si absolut necesard a 
agricultorilor, a fermierilor, a celor din fabrici, a celor din 



29 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Simone_Weil. 



20 



mine, a celor care ne asigura transportul, sanatatea, viata 
pasnica... 

Munca grea, obositoare, epuizanta. 

Ai mila, Doamne, de to^i cei care muncesc si trudesc 
nespus de mult in lumea asta, care traiesc in saracie lucie si in 
coditii inumane si intareste puterile lor cele slabe! 

Trebuie sa recunoastem cine suntem si sa dam cinstire 
tuturor, caci la to^i putem sa gasim un motiv de laudd. 

Nu numai sa mustrdm, ci sa si laudaml 

Autoritatea trebuie imbinata cu mila si cu smerenia. 

Avem nevoie de multd smerenie pentru via^a aceasta. 



>Ounete stridente, enervantc.Nu sunt astfel, sistemele 
de alarma, declansate, ale masinilor? Sau sunetele intermitente 
ale telefonului? Sau ale ceasului? 

Dar tot in acest fel sunt si mustrdrile constiin^ei: 
intermitente, suparatoare, dureroase, enervante, daca nu le iei 
in seama. 

Sistemele de alarma sunt personifwdri ale mustrarilor de 
constiin^a personale. Ele sunt cdinii depazd ai automobilistilor 
dar au si conota^ia spirituals a avertismentelor morale. 

Unde ne-am uitat sufletul? Unde suntem pleca^i, cand 
sufletul nostru este furat, jefuit de Satana? Unde suntem noi? 

Toate aceste intrebari au profunde conotafii 
duhovnicesti. 

Tehnicizarea accentuata a vie^ii noastre ne demonstreaza 
cat de enervanta e lipsa de sens, haosul, impersonalismul. 

Folosim masini pe care nu le-am construit personal, dar 
le-am cumparat si le folosim fara a ne intreba cine le-a facut, 
din ce le-a facut, in ce scop le-a facut. Ma refer la scopul real 
al producerii lor. 

Ne laudam cu munca altora, ca si cand ar fi propria 
noastrd munca. Dar, mai ales, ne raportam la munca altora, la 
via^a altora, fara sa ne intereseze cine sunt acesti „altii" si ce 
vor ei in defmitiv. 

Adesea aud ca „viata n-are sens". Dar corect este: noi nu 
stim ca ea are sens sau nu to^i stim sensul viefii. 



21 



Mul^i alearga dupa idealuri, dupa idei, dupa 
sentimente... Insa implinirea noastra e Hristos, epersoana Lui. 

Insa oricat de mult trambrfeaza Sfanta Ortodoxie acest 
mare adevar, cafericirea noastra este Hristos, oamenii raman 
nepdsdtori. Foarte mul^i dintre ei. 

Te lovesti de inimile lor ca de un zid. Le vorbesti si 
cuvintele tree pe langa ei. Durerea te covarseste. Incerci si 
ganduri de deznadejde in fa^a unor astfel de oameni. 

Se ascund dar se lauda ca sunt „puternici". 

Banii sunt socotrfi principiul vital al vie^ii lor si isi pierd 
orice omenie, orice bunatate. 

Suferim enorm din cauza racirii dragostei sau a absenfei 
ei. 

Un cuvant bun iipoate salva pe oameni. 

In via^a - imi spunea cineva - trebuie sa lasi loc de 
„buna ziua". Trebuie sa fii om, un om generos, un om de 
caracter, un om integru. 

Chiar daca n-am lasat lucruri mari in urma, daca am 
lasat in urma, la moartea noastra, oameni care ne iubesc, care 
ne respecta cu adevarat, am lasat totul, tot ce era mai bun. 

Daca nimeni nu pldnge absen^a noastra, atunci am trait 
egoist. Ne-am pierdut via^a ca exemple rele pentru ceilal^i. 

Trebuie sa iesim din „culcusul nostru" pentru iubirea de 
oameni. Uneori trebuie sa ifijertfesti timpul, nervii, rabdarea, 
via^a pentru oameni. Din iubire pentru ei. Trebuie sa le ara^i 
cum ii iubeste Dumnezeu pe oameni, cum asteapta El 
mantuirea oamenilor. Cu cat dor, cu cata induiosare ii enema, 
ii ocroteste, ii bucura. 

Eterodocsii ne-au imbdesit cu imaginea unui Dumnezeu 
anost, ireal, neafectuos. Neavand imaginea Lui in ei, neavand 
chipul Lui in ei, ca reflex al dragostei lor de El si al Lui de ei, 
tot povestesc despre un Dumnezeu fantomd, care nu are nimic 
de-a face cu Dumnezeu, cu Dumnezeul nostru. 

Dumnezeul lor e un idol. Al nostru e viu. 

Morala lor, comportamentul lor e un manierism searbdd 
pentru ca nu au o viafd duhovniceasca. 

Neavand pe Duhul iubirii nu cunosc iubirea Tatalui 
pentru Fiul si nici iubirea Tatalui, prin Fiul, pentru oameni. 

Ei se limiteaza la tot felul de supozi^ii, de tertipuri 
„teologice", de interpretari aberante, fara a intra in esenfa viefii 
adevarate. 



22 



Nu pot si nici nu stiu viafa adevdratd. Nu vad smerenia, 
dragostea, cura^ia, cumintenia, sfin^enia dreptei cunoasteri de 
Dumnezeu. 

§i tocmai de aceea o scriiturd ortodoxd nu e facild 
pentru ei. Ei nu se umplu din smerenia ei. Nu in^eleg impulsul 
din cauza caruia a fast scrisd, pentru ca Duhul nu striga si din 
ei: Avva! Pdrinte! 

Trecem prea usor, uluitor de usor peste marele adevdr. 
ca nu putem in^elege Sfanta Ortodoxie fara harul Prea Sfmtei 
Treimi. Fara Duhul in noi nu putem pricepe nicio iota din 
maldarele de car^i sfinte ale noastre. 

Ne ratacim nestiind Scripturile si nici puterea lui 
Dumnezeu, adica harul Sau. Mergem aiurea, la intamplare. §i 
de aceea ne permitem sa spunem tot felul de inepfii, care mai 
de care mai caraghioase despre dreapta credin^a. 

Pentru ca lumea nu-L cunoaste pe Dumnezeu, de aceea 
nici nu accepta ilumindrile Lui. I se par prea „banale", prea 
„nestiintifice", pe cand stiinfa in Teologie e cea mai drdceascd 
cugetare si prostie posibild. 

Ne ratacim si nici macar nu consideram ca am facut 
vreun rdu sau ca nu suntem ortodocsi. 

Suntem ortodocsi fara simtirea harului si a lumindrii 
Sate! Putem fi? Eu cred, ca in adevaratul sens al cuvantului nu 
putem. 

Suntem prea departe de adevdrul sfdnt al Sfintei 
Ortodoxii. 

O, Doamne, cat intuneric in mingle noastre! Cata 
neincredere, cata prostie, cata infatuare gasim in noi si cu toate 
acestea nu nepasd. 

Pasivitatea noastra e exasperantd. 

Ne targuim cu Iadul in noi, dandu-i sufletul pe degeaba, 
in mod gratuit. 



lubiti-i pe copiii dumneavoastra 30 , pe cei care va fac 
bine, pe rude, casa, pamantul pe care-1 locuiti si pe care il ave^i 



30 Avem aici doua fragmente din ceea ce eu numeam pe atunci „motive omiletice". Ma 
gandeam ce a$fi putut sa le spun unor oameni, daca le-a§ fi vorbit in mod deschis. 
Gandindu-ma la acest lucru, improvizam multe atitudini predicatoriale f?i improvizatiile, 
unele dintre ele, le scriam §i prin ele ma transpuneam in situafia de apredica. 



23 



in posesie, intr-un cuvant: tot ce va apar^ine mai mult sau mai 
putinL.Insa trebuie sa stiti ca aceasta iubire Qparfiald. 

A iubi un fragment nu se compara cu a iubi totul. Si a 
iubi tot ce existd nu se compara cu iubirea de Dumnezeu. 

Daca tot iubim atatea lucruri, de ce sa nu facem un pas 
mai mare? Daca tot suntem in stare sa suferim pentru ceva, sa 
luptam pentru ceva, de ce sa nu suferim si sa nu luptam pentru 
adevdratul Bine, care este Dumnezeu? 

Iubirea lui Dumnezeu e sensul ultim sau scopul pe care 
il are iubirea de indeplinit. Daca II iubim pe El, ne iubim si 
familia, pentru ca El ne inva^a sa ne respectdm si sa ne iubim 
pe cei dragi ai nostri. 

Copilul nostru e lumina noastrd... Dar el e un dar al lui 
Dumnezeu. Daca uitam ca fata sau baiatul nostru e al lui 
Dumnezeu, e de la El, atunci incepem sa-i dracuim, sa-i 
blestemam, sa-i uram. 

Sa privim in noi! Sa fim aten^i la cea ce credem despre 
cei din jur\ Cum ii consideram? Dar cum ne considera si ei pe 
noi? Daca ne devenim indiferenfi unii altora ajungem sa fipdm 
de atata singuratate si urat, desi suntem in mijlocul orasului. 

Daca vrea copilul o jucarie si i-o po^i cumpara, 
cumpara-i-o iar daca nu po^i sa faci asa ceva pentru el, atunci 
inva^a-1 realitatea: suntem sdraci si nu ne permiteml 

Trebuie sa in^eleaga ca nu ii vrei rdul. Ca esti de partea 
lui, ca suferi pentru el si ca si tie ifipare rdu ca nu po^i sa ii iei 
o jucarie, jucaria care ii place lui. 

Copilul simte iubirea, simte grija dar §iperversitatea. 

E bine sa facem copii, sa-i dorim, sa ne rugam lui 
Dumnezeu sa ne dea copii dar, in acelasi timp, e bine sa ne si 
curatim de pacate pentru noi si pentru copiii nostri, ca acestia 
sa nu urmeze ticalosiile si nebuniile noastre. 

Paring sunt vinova^i pentru copiii lor, cand sunt 
iresponsabili fa^a de ei. 

Daca nu esti in stare sau nu vrei sa ii intelegi si sa-i 
ajuti, atunci mai bine nu mai faci copii. Nu mai fa copii, daca 
nu esti in stare sa le dai o educate bund sau sa renunti la tine 
pentru ei. 

Faci copii si ii lasi aiurea. E pldcutd sexualitatea...insa 
ea are consecinte faptice. 



Am inclus aici aceste cautari de voce, pentru ca se integreaza organic perioadei in care 
se scria aceasta carte. Din pacate n-am putut sa predic nimdnui la acea varsta plina de 
entuziasm si bucurie duhovniceascd. 



24 



Daca iji place sd faci dragoste, atunci trebuie sd si dai 
dragoste celor pe care iifaci din dragoste. 

Insa a iubi un copil pentru a \i-\ face sclav sau a-1 iubi 
pentru a spera sd te umple de bani, de avere, de trai bun dupa 
urma lui e iara§i o nebunie de care trebuie sa scapam. 

Aruncam pe umerii lor poverile noastre, fara sa 
admitem ca fiecare are responsabilitdii proprii. 

Ce trebuie sa facem, oameni buni? Sa iubim! Iubirea 
niciodata nu ne face de rusjne. Nu ne lasa sa fim arata^i cu 
degetul. 

Sa iubim binele §i nu sa iubim pros tituarea. 

Astazi, cand spui „iube§te", omul se gande§te mai intai 
la a pdcdtui, decat la a da o mdnd de ajutor, la a respecta §i a 
intretine o familie, la a-i respecta pe cei care ne-au ndscut §i 
crescut. 

lubi\i pe Dumnezeu §i pe oameni! Face^i din inimile 
dumneavoastra o masd a frafieta}ii la care sa mancam cu to^ii 
§i sa nu ne certam pentru te miri ce. Acest lucru vrea 
Dumnezeu de la noi! 

Sa ne iubim intre noi, pentru ca sa inva^am sd-L iubim 
pe El, pe Cel care ne iube§te mai mult decat sperdm §i 
inielegem noi. 

Nu conteaza la Dumnezeu cine e§ti, de unde vii, ca^i ani 
ai sau de e§ti barbat sau femeie, ci unde mergi. Pentru 
Dumnezeu conteaza ce vrei sa faci cu via^a ta, ce crezi tu ca e 
via^a ta, cui dai tu via^a ta. 

Ortodoxia este practicd §i tocmai de aceea e sfinfenia 
intrupatd. 

Noi nu filosofam despre cai verzi pe pere^i, ci vorbim 
despre lucruri existente, palpabile, adevarate. 

Iubi^i fra^i, ceea ce conteaza e sa avem puterea sa ne 
privim unii pe alfii in ochi §i sd le mulfumim celorlalti pentru 
ceea ce sunt ei. Dar §i sa ne cerem unii altora iertare. 

Trebuie sa fim sinceri cu noi macar o clipd, macar atat, 
pentru ca vine clipa cand to^i o sd fim atat de sinceri cat n-am 
fost niciodata... 



25 



I roblema cea mai importanta a predicii nu e aceea ca 
ea safie pldcutd in general, ci ca ea sa aiba efecte in cei care o 
asculta, in cei care o aud pentru prima data. 

Po^i sa vorbesti nefinisat, chiar barbar pentru un anume 
fel de public... Dar daca aiprins cu aceste cuvinte sufletele care 
te asculta, atunci predica ta e cea mai strdlucitd dintre toate. 

Si asta, pentru ca una e ceea ce vrem noi sa spunem si 
alta eputerea de intelegere a publicului nostra credincios. 

Si astfel, daca te-am convins pentru Hristos, atunci 
predica a fost una fericitd. Daca prin ea nimeni nu a infeles 
nimic nou, atunci am vorbit la perefii Bisericii, care au 
zugravi^i pe ei numai Sfin^i. 

Predica trebuie sa ii urce pe cei de jos pe perefii Sfmtei 
Biserici, adica sa ii faca sa doreascd sa fie Sfinti, ca si cei 
pictati pe peretii Bisericii. 

Cuvantul lui Dumnezeu trebuie sa fie spus cu putere si 
puterea harului Sdu e aceea care ii miscd pe oameni, care ii 
face sa simta tinerefea vesnicd a sfm^eniei. 

O, cuvantul e o forja cu care nasti sau te sinucizil 



V, 



neori aud vehiculandu-se ideea „mitologiei" care ar 
exista in Sfintele Scripturi. Mituri, povesti, fabulatii... 

Primele doua capitole ale car^ii Facerea sunt desemnate 
de unii teologi drept „descrieri mitologice". Oare asta 
inseamna ca sunt doar „basme", ca sunt „inventii"? 

De ce n-ar fi ni§te realitdfi dumnezeiesti, inspirate de 
Sfantul Duh? De ce nu?! 

Ne place sa socotim ca in unele vremuri „s-a gresit", ca 
acei oameni nu erau „savanti" si „specialisti" in „Biblie" cum 
suntem noi dar, in schimb, nu ne place sa admitem ca toate 
acestea ale Revelatiei pastrate de Biserica sunt realitdfi, ca 
Sfanta Scriptura exprima realitdfi divino-umane. 

Acesti teologi insa se bazeazd pe ceva cand afirma 
aceste lucrari. Darpe ce anume? 

Nu am gasit incd vreun pasaj in Sfanta Scriptura, care sa 
spuna ca primele doua capitole ale ei sunt „nazareli", aidoma 
cu ceea ce gasim in cultele pagane. Si nici nu cred ca am sd-l 
gasesclnsii exista altul si altele, pasaje coerente si bogate in 



26 



teologie, care spun ca toata Scriptura e insuflata de Sfdntul 
Duh. 

Sfantul Moise e dovedit de acesti teologi drept „un 
personaj care compileazd", pentru ca sa poata scrie cartea 
Facerea. Compileaza mai multe surse... 

Daca cartea Facerea insa e o carte „umana", eu nu o 
accept. Dar daca ea este inspiratd de Dumnezeu si scrisd 
teandric, atunci nu ma tern sa spun ca o accept cu toata inima. 

De ce primele doua capitole din Sfanta Scriptura sunt 
„mitologice"? 

Un autor ca Paul Evdokimov 31 sus^ine acest lucru, 
spunand urmatoarele: „structura mitologicd indispensabild si 
voitd ca atare. . .(in) istorisirea creafiei si a cdderif . 



\sel mai urdt lucru intr-o viata de om mi se pare a fi 
faptul de a ajunge cu patimi grosolane pana la adanci 
batraneti. 

Deopotriva, barba^i si femeie, ajung la batrane^e cu 
patimile vii ale tinere^ii mai mult sau mai pu^in modificate. 

De aceea, mitul respectabilitdtii, ca si acela al 
impartialitdiii cad, cand e vorba sa privim pe om in adevarata 
lui realitate. 

O femeie respectabild, o doamna respectabild, un domn 
respectabil . . . Si in spatele tuturor acestor etichete se ascunde, 
de fapt, de foarte multe ori, in mod gretos, realitatea depravata 
a unui tanar ambi^ios, pervers, decazut. 

Nu pun semnul de egalitate intre maturitate si 
adolescentism dar constat aceleasi mi§cari spre rdu si la unii si 
la altii. Pentru ca patimile sunt aceleasi: la fel de vii si de 
nevindecate. 

Care e, pana la urma, diferenfa intre grosoldnie si 
rafinament intr-o patimdl Nu sunt, de fapt, grade diferite ale 
aceluia§i rdu? 

Intr-un film pe care 1-am vazut astazi, trei insi - doi 
barba^i si o femeie - planuiesc sa jefuiascd o banca si pana la 
urma jefuiesc mai multe. 



31 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Paul_Evdokimov. 

32 Paul Evdokimov, Ortodoxia, Ed. IBMBOR, Bucuresti, 1996, p. 208. 



27 



Un plan riguros ii duce la o reusitd imensd. Fura sute 
de mii de dolari din banii statului. Pana aici nimic interesant: 
un film american banal si oarecum de succes. 

Insa infractorul principal era un mare escroc, un mare 
spargator de band, care simulase o amnezie parfiald, fiind 
imobilizat intr-un carucior medical. 

El e ajutat de propria lui asistenta medicala, careia i se 
alaturase si so^ul ei, si aceasta numai din ideea de a face ceva 
special. 

Astfel, furtul se transforma intr-o aventurd. 

Fac abstrac^ie de sanctiunile legii si femeia fuge cu 
barbatul, destul de in vdrstd in comparable cu ea, cu 
imobilizatul in carucior. 

El putea sd iifie bunic... 

Ajung la finalul filmului in situa^ia de a fura niste 
bijuterii. Femeia invoca faptul ca trebuie sa i se scoata inelul 
de pe mana, de catre bijutier, in altd parte, iar imobilizatul in 
carucior, care parea foarte bolnav, se ridica din carucior si 
prada magazinul. 

El fusese lasat singur in magazin in ideea ca era gray 
bolnav. 

Morala filmului e de profunzime. Ca sd infelegi nu 
trebuie sd tepierzi in detalii de suprafa^a. 

Tanara se casatorise cu so^ul ei din timpul liceului. O 
iubire romantica, pe atunci compatibild, dar care acum nu o 
mai implinea pe femeie. 

Marele infractor, cu imaginea lui de om foarte 
descurcdref, ofascineazd pe tanara so^ie. 

Tanarul e arestat de police si cei doi scapa... 

Cu alte cuvinte, fugi dupa un alt bdrbat nu pentru ca te 
implineste in mod real, ci pentru ca iti creeazd iluzia ca el i}i 
poate implini visele. 

Fascinafia ia locul raiiunii, a echilibrului, facandu-te sa 
te comporji cu totul diferit decat pana acum. 

Contemporaneitatea noastra traieste aproape ca in filme. 
Filmele ne dicteazd acte de comportament, atitudini, reac^ii. 

Avem idealuri feminine si masculine dupa regulile 
gdndirii trupesti si dupa acestea alergdm frenetic, pierzand 
mult timp si multa energie. 

Dar strfi ce nu facem noi? Nu ne uitam atent la cei din 
jurul nostru, la cei care ne iubesc in mod real si nu auzim 
glasul lor datorita scufunddrii noastre in vise, in euforii, in 
asteptdri. 



28 



Idealuri desarte am putea spune dar reale. 

Problema nu e sa inielegi ca ele ne distrug viafa - caci 
asta este evident - ci marea problema e sa-i admitem pe tofi 
asa cum ne admitem - chiar daca ne place sau nu - pe noi 
inline. 

„E sexy. Imi place! E o femeie pe care mi-as dori-o", ar 
putea spune cineva despre o femeie, despre femeia aceasta, 
cea de pe coperta revistei acesteia sau despre cea care trece 
acum pe strada... 

Si spune acest lucru pentru ca o priveste trupeste, 
vazand in ea numai o femeie buna la pat. 

Dar ce ar spune, acelasi barbat, despre o femeie urdta, 
grasa, cu bube pe maini si pe tot trupul, cu picioare grase?. . .0 
femeie urdtd... Ay spune, ca nu-i trebuie pentru ca si pe aceasta 
o priveste numai trupeste. 

Reclamele ne-au inva^at sa iubim numai femeile 
frumoase, femeile cu decolteuri, cu sanii mari, cu fuste scurte, 
cu rochii transparente, fara sa ne spuna cefac toatd ziua astfel 
de femeL.sau din ce bani se pastreaza atat de bine. 

Dar via^a de zi cu zi ne arata - intorcandu-ne astfel in 
mod brutal cu picioarele pe pamant - ca femeile si barba^ii nu 
sunt to^i frumo§i, extraordinari, ca nu sunt to^i fotogenici si, 
mai ales, ca nu to^i i§i permit sa aiba haine de lux si, mai mult, 
unii nu au nici ce manca, nici unde sta, nici cu cine discuta... 

Nu a^i vazut oameni care vorbesc cu cainii, pentru ca nu 
au oameni langd eil 

N-a^i vazut batrani pe care nu-i iube§te nimeni si care i§i 
doresc moartea, pentru ca nu mai suportd via^a de zi cu zi? 

E bine ca din cand in cand sa ne mai oprim din vise si sa 
maiprivim si injurul nostru. 

Poate vom vedea durerea, suferin^a, patimile care nu 
dispar cu vdrsta, ci se amplified si mai mult. 

E corect sa il aten^ionezi pe un copil sa nu se uite la 
filme porno, sa nu se masturbeze, sa nu se culce cu prima care 
ii apare in fa^a si sa astepte, in mod cast, clipa binecuvantata a 
casatoriei, cu rabdare, cu incredere... 

Dar ce sa-i spun celui matur, care face aceleasi lucrurV. 
El nu e un copil. ..El stie ce face.. .Dar prefera sa nu gdndeascd 
matur... 

Observand via^a sufleteasca a oamenilor ne dam seama 
ca avem patimi comune, pe langa un pamant comun, un soare 
comun, o ^ara comund, o limba comund. 



29 



Datoria noastra de constiinta este aceea de a infelege ca 
purificarea de patimi e o nevoie tot la fel de elementard cum e 
pdstrarea linistii in bloc sau prep aratul mesei de seam. 

O problematizare acuta a spiritualita^ii, dar oarecum 
exageratd ne-a facut sa vedem in viafa duhovniceascd o 
indeletnicire de lux a omului si nu o normalitate. 

Daca ar fi ceva „extraordinar" in via^a noastra, cum ar 
mai fi in^eleasa porunca: „rugati-va neincetat" sau „iubiti pe 
vrajmasii vostri"? 

Daca ar fi numai ceva foarte pregdtit tot parcursul vie^ii 
noastre spirituale si nu s-ar amesteca cu munca, cu existen^a de 
zi cu zi, cum ar mai fi poruncile divine implinite in mod 
neincetat, permanent de catre noi? 

Interpretarea „pretioasa" a vietii duhovnicesti nu e 
pentru a o intensifica in viafa unui mirean, a unui credincios 
care traieste in lume, ci pentru a face din viafa duhovniceasca 
o perspective pur monasticd sau anahoreticd si de a-1 
transforma pe credinciosul mirean intr-un inadaptat, intr-un 
om care incurca lumea in propria sa casa si in perimetrul sau 
de activitate sociala. 

Observ - si e foarte dureroasa pentru mine observafia 
aceasta - ca anumite cercuri monastice din Romania dar si din 
alte tari ortodoxe incearca sd-i interpreteze pe Sfm^ii Paring si 
via^a duhovniceasca, exclusiv dintr-o perspective a etosului 
monahal, fara sa se gandeasca la „normalul" vietii mirenilor 
sau al preofilor de mir oricat de anormal ar fi sau ar parea el 
pentru acestia. 

Insa aici nu cred ca e vorba despre o infelegere ampld a 
vietii duhovnicesti ci despre alte considerente. 

Pentru ca nu exista o luptd reald, in Biserica noastra, 
intre monahism si mirenism ci acestea sunt doar doud direcfii, 
ale aceleiasi cdi spre mdntuire, care se intrepdtrund reciproc. 

Cine proclama o separate netd intre viafa de mdndstire 
si viafa de enorie e incurajat de alte duhuri si nu de Duhul 
Sfant, de Duhul comuniunii si al intelegerii reciproce. 

Mul^i mireni cred ca pot afla un rdspuns personal despre 
ei de la parin^ii ieromonahi din Manastiri si de aceea se due 
buluc la Manastire pentru rdspunsuri pentru o viatd 
mireneascd. 

Insa adevarul e ca adevdratele rdspunsuri, valabile 
pentru ei si in cunostinfd de cauzd, le poate da numai un preot 
mirean induhovnicit, care vede mult mai bine realitatea in care 
ei trdiesc pentru ca si el traieste tot acolo. 



30 



Dupa cum pe un frate monah nu-1 poate indruma eel mai 
bine un preot de mir, ci un ieromonah, care induhovnicit fiind 
si familiarizat cu problemele Sfmtei Manastiri, §tie ce ii 
trebuie acestuia. 

Pentru rdspunsuri comune ne trebuie viefi comune. 

Unii afirma ca viafa monahald e mai grea iar al^ii ca 
viata mireneascd e mai grea. Dar adevarul nepartinitor e ca 
ambele vie^i - pentru ca sunt viefi pentru Hristos - sunt grele. 

Ne despdrfim unii de al^ii, ne separdm nu privind la 
Hristos, ci pentru ca vrem sd ne dam lecfii unii altora. 

Invatam in forfd, pedepsim in forfd, potrivit legii, a 
canoanelor noastrc.Dar, in ultima instan^a, ne lipseste ultima 
lecfie a Mantuitorului nostru, fara de care celelalte nu isi 
gasesc rostul: sd ne aplecdm si sd spdldm picioarele 
ucenicilor. 

E usor sd atragi aten^ia, sa fii moralizator, sa fii aspru, 
sa produci panicd prin aparrfia ta si toata lumea sd se teamd de 
tine cum nu se teme nici de Dumnezeu, dar e greu - pentru 
mul^i - sa se prefaca ca nu stiu, ca nu au auzit pacatele altora, 
ca nu ii cunosc pe cei care ii insultd si le dau lec}iiprostute. 

Si asta din iubire pentru ei si din dorin^a de a-si pdstra 
pacea sufletului. 

Mdrefia nu se naste din forfd, ci din smerenie. 

Cand vrei sd te impui cu orice pret, atunci risti ca nimeni 
sd nu-fi dea importanid. 

Adesea, oamenii nu vor sa fie profunzi cu tine. Ei te 
judeca repede. l\i pun o etichetd (lucrul eel mai pueril... si mai 
comod in acelasi timp) si au terminat-o cu tine. 

Dar daca ai iubire, daca esti smerit si unii isi dau seama 
de acest lucru, de faptul ca au gresit in ceea ce te priveste si 
vazand ca au gresit in privinta ta iti aprofundeazd viata, 
cuvintele, gesturile si te inteleg, incep sd te inteleagd... aceasta 
e cea mai mare inspdimdntare pe care o pot avea. 

Domnul nostru e inspdimdntdtor pentru noi nu pentru ca 
e Atotputernic, ci pentru ca El S-a smerit atdt de mult pentru 
noi, atat de incredibil, incat a inspdimdntat intreaga creatie. 

Chenoza Lui ne inspaimanta mai mult decat 
Atotputernicia Lui. Pentru ca prima presupune o smerenie 
plind de iubire pentru noi, o smerenie care ne covdrseste pana 
la lacrimi si cutremur. 

Nu esti mare cand esti arogant. 

Ci esti mare cand tu afirmi ca esti mic si toft se 
cutremurd de smerenia ta. 



31 




Imi aduc aminte de Sfantul Nifon, patriarhul 
Constantinopolului . 

El, marele patriarh, ajunge sa munceascd la vite si toti 
sa-1 trateze ca pe unul oarecare. El, care strdlucea de har si de 
minuni. Atunci era eel mai mare: cand era in cea mai mare 
smerenie, cand nimeni nu dadea doi bani pe el. 

Pana nu invatlm sa ne smerim, nu cunoastem iubirea lui 
Dumnezeu si iubirea pentru oameni. Smerindu-ne vedem 
frumuseiea oamenilor sub haina urdtd a atator pacate. 

Intr-o carte a Parintelui Savatie - una dintre vocile tinere 
ale Ortodoxiei romanesti de astazi - se relateaza o intamplare 
din viata Sfantului loan de Kronstadt . 

Acesta e surprins de un credincios in timp ce se uita la o 
poza cu ofemeie goald. Credinciosul, socat, il intreaba: „Cum, 
Parinte, va uita^i la asa cevalV\ Iar Dumnezeiescul loan ii 
raspunde: „Da, ma uit ce fdpturd minunatd a facut Dumnezeu 
pentru afi mama" . 

Cu alte cuvinte, nu e un pacat sa privesti ofemeie goald, 
ci e un pacat sa o privesti goala pentru a pdedtui in inima ta. 



A se vedea: http://www.calendar-ortodox.ro/luna/august/augustll.htm. 

34 Idem: http://orthodoxwiki.org/John_of_Kronstadt. 

35 Ierod. Savatie Bastovoi, In cautarea aproapelui pierdut, Ed. Marineasa, Timisoara, 
2002, p. 116. 



32 



Dumnezeie§tii Paring ne aten^ioneaza sdfugim defemei 
nu pentru ca ele ar fi ceva „necurat" pentru barbati, ci pentru 
ca suntem slabi §i cadem repede in patima desfranarii. 

In esen^a, sa-^i vezi so^ia ta goala nu e un pdcat. Dar sa 
vrei sa vezi femei goale, pentru ca e§ti pervers atunci 
pdcdtuiesti. 

Rani addnci...Nu ne dam seama ce addncimi ale rdului 
ne aduc pacatele, pentru ca nu cunoa§tem cat de addncd §i cat 
de largd poate fi inima noastra. 

Rdutatea pdcatului e singura noastra boald reald dar ea, 
adevarata boald, nu intereseaza pe mul^i. 

Vedem atatea lucruri, atatea evenimente §i tot suntem 
sau ramanem insensibili. Framantarile din te miri ce motiv, 
noptile nedormite din cauza unui gand, a unei fapte, a unei 
vorbe, ne fac o mie de grijL.Dar cat ne frdmdntdm pentru 
pacatele noastre? 

Dar daca ne gdndim la pdcate nu inseamna insa ca 
trebuie sa fim, in mod neaparat, obsedafi de ele, dupa cum a ne 
gandi la ce mdncdm azi nu inseamna sa fim obsedafi de 
mdncare in mod neaparat. 

Muncile noastre, oricare ar fie ele, sunt grele. Ne 
epuizam repede. 

Am considerate pentru oricine care munceste, care 
oboseste, care transpird pentru binele lui §i al familiei lui 
macar. 

E greu sa in^elegi munca tuturora, sufletul lor, via^a lor. 
I^i trebuie mult timp, multe analize, multe discu^ii pentru a 
in^elege un om §i, in acela§i timp, pentru a in^elege ca e§ti 
mereu la inceput, mereu la inceput cu in}elegerea lui. 

Privind dintr-o asemenea perspective, Fericitul Dumitru 
Staniloae a ajuns sa vorbeasca despre apofatismul persoanei 
umane analog apofatismului absolut al persoanelor treimice. 

Teologia Sfm^iei sale necesita multe aprofunddri. 
Mdrefia persoanei lui §i a operei lui este incalculabild. Binele 
substantial, imens, pe care el 1-a facut teologiei romane§ti si 
romanilor e greu de definit, de observat. 

Mul^umim Tie, Doamne, pentru robul Tau Dumitru 
Teologul, Parintele nostru §i pentru sfmtele lui rugaciuni - caci 
credem ca a cdstigat indrdzneald la Tine - miluie§te-ne pe noi, 
pacato§ii! 

Pagini subtile, profunde, argumentate, acrivice. Pagini 
de mare traire duhovniceasca. Teologia lui e asemenea 
Sfm^ilor Paring iar el e unul dintre acestia. 



33 



Noi, Biserica Ortodoxa, nu avem Sfinfi Pdrinfi doar 
pana in secolul al VIII-lea sau pana in secolul al XVI-lea, ci 
pana astazi. 

Sfinti Pdrinfi sunt to^i cei care au apdrat dreapta 
invdfdturd, mai mult sau mai pu^in in scris dar, in primul rand, 
prin tot ceea ce aufdcut in via^a lor. 

Pe cat ne infelegem Sfhnii, pe atat ii pretuim, ii iubim si 
cu atat stim ce sdfacem cu via^a noastra. 

Tot in cartea lui Evdokimov - la care m-am referit mai 
sus - am gasit o propozrfie care relativizeazd multe realita^i 
sau da prilejul la multe comentarii meschine si contestdri ale 
Sfin^ilor Parinfi. 

Spune autorul: „Notiunea de infailibilitate a Parin^ilor si 
a tuturor elementelor Tradi^iei nu este altceva decat o 
conceptie rabinicd, sau necunoasterea situa^iei exacte" . 

Cu alte cuvinte, sa fim in situatia de „a ne teme" sa le 
credem toate afirmatiile, pentru a ajunge, in cele din urma, sa 
nu mai credem nicio afirmaiie sau sa stdm in dubiu la orice 
rand scris de catre ei, pentru ca ne temem ca ar putea fi o 
eroare. 

Greselile pe care el le enumera ar fi „neoplatonismul" 
Sfin^ilor Dionisie Areopagitul si Grigorie de Nyssa, acuza de 
„mesalianism" la adresa Sfantului Macarie Egipteanul, 
„elementele echivoce" din operele Sfantului Isaac Sirul si 
Sfantul Efrem Sirul, „aristotelismul" Sfantului loan 
Damaschin etc., in ultima instan^a, nefiind nimic adevdrat 
din toate acestea, cipreludri necritice ale teologiei eterodoxe. 

E usor de in^eles afirmatiile depdsite de timp, 
nestiin^ifice pentru vremea noastra ale Sfin^ilor Paring, vizavi 
de cosmos, de vreo stiin^a sau realitate a tehnicii, pentru ca 
distanta tehnologicd dintre ei si noi este enormd. 

Dar iarasi sunt evidente iubirea lor, adevarul invataturii 
lor, sfin^enia vie^ii lor, care nu sunt supuse schimbdrii. 

§i noi, cu siguranta, vom parea „prosti" pentru cei de 
dupa noi, daca ne comparam la domeniul cunoasterii si al 
tehnologiei... 

Dar daca trdim in Dumnezeu si ne vom sfinfi viafa nu 
vom fi prosti pentru ca suntem Sfinfi - cu mila lui Dumnezeu - 
ci pentru ca nu am stiut, la timpul nostra, vreo particularitate 
sau lege a materiei sau a cosmosului, care au fost intelese dupa 
epoca in care noi am trait. 



36 Paul Evdokimov, Ortodoxia, ed. cit., p. 21 1. 



37 Ibidem. 



34 



Ceea ce noua, celor de astazi, ni se pare „nestiinta" la 
Sfin^ii Paring era atunci o mare stiinid si cultura, o cultura 
enciclopedd. 

Observam la mul^i dintre ei o mare cultura, o vasta 
cunoastere a stiin^elor, a artelor, a religiilor si a vie^ii sociale 
contemporane lor. 

Sa le urmam exemplul, daca credem csl putem mai multl 

Iar eu nu taxez persoanele, ci afirmaiiile lor! Aceste 
afirmatii nasc mult rdu. 



Desi manualul de Dogmaticd din 1958 afirma ca 

Tradifia dumnezeiascd incepe, isi are inceputul in Tradifia 
premozaicd, in cele 8 izvoare insa ale Sfintei Tradiiii 
statornice nu se gaseste inclus niciun element al acestei par^i 
de istorie religioasd. 

Nu stiu daca Biserica noastra a precizat/oarfe sigur ce e 
corect, ce isi insuseste si ce nu din religia premozaicd si 
mozaicd. E un subiect de cercetare. 

Tradi^ia ca memorie vie a Bisericii e un alt subiect 
special. 

Teologii, Sfiniii sau poporul pastreaza Tradifial Sau 
ambele laturi in parte! 

Autorii Dogmaticii din 1958 vorbesc si de o Tradifie 
tainicd a poporului. Ar fi fost foarte interesant sa se specifice 
in ce consta contribufia si particularitatea poporului in aceasta 
situate. 

Cat mai putem inva^a teologie de la popor, fara o 
induhovnicire a lor de catre ierarhie? 

Poporul si ierarhia isi addncesc unii altora credin^a. 
Ierarhia inva^a poporul iar poporul inva^a de la ierarhie. Dar, in 
acelasi timp, si ierarhia inva^a din puterea si frumuseiea 
credinfei poporului. 

Poate ca numai in aceasta simbiozd fir eased putem vorbi 
de pdstrarea tainicd a Sfintei Tradifii, prin trairea ei de 
poporul ortodox. 

Protestan^ii sus^in ca textele neclare, „confuze" se 
talmacesc prin cele „clare". 



35 



Dar care sunt „clare", daca realitatea clarita^ii tine de 
persoana ca atare, care incearca sa le infeleagd si nu de o 
obiectivitate strictdl 

Cine decide si pe ce criterii claritatea sau obscuritatea 
unui text scriptural? 

Autoritatea supremd a Sfintei Scripturi la protestan^i e 
de fa^ada, pentru ca ei permit orice traducere a ei, fara a 
respecta o traducere consacratd. 

Din faptul ca ra^ionam despre cosmos, in^elegem ca 
lumea a fost creata pentru om si nu omul pentru lume. 

Fericitul Dumitru Staniloae observa foarte corect faptul, 
ca suntem constiinfa lumii, gandirea lumii. Pentru ca suntem 
singura fiin^a de pe pamant, distinctd de cosmos, dar facand in 
acelasi timp parte din el, care valorificdm ra^ionalitatea lumii 
si pe a noastra proprie. 

Cunoscand ratiunile lucrurilor ne dam seama deputerea 
si addncimea ra^iunii noastre mladiate de har. Ne dam seama 
de valoarea chipului lui Dumnezeu din om si de scopul pozitiv 
al vie^ii noastre. 

Profesorul Vladimir Lossky subliniaza ceva foarte 
important pentru viafa interna a Prea Sfintei Treimi: ca 
relaiiile de origine I originare arata diversitatea ipostaticd a 
Celor trei persoane si nu constituirea acestei diversity 38 . 

Faptul na§terii si al purcederii din Tatdl indica realitatea 
a trei persoane si nu modul in care sepetrece acest lucru. 

Noi nu aflam modul nasterii Fiului si, respectiv, al 
purcederii Duhului Sfant din Tatal, ci faptul ca exista trei 
persoane in Dumnezeu si ca doua dintre ele isi au originea in 
Tatal. 



jYlai in gluma sau mai in serios, in revista Level, din 
august 2002, gasim un mic articol in care citim: 

„In urma unui test condus de catre Akio Mori, un 
profesor la Colegiul Universitar din Nihon ce studiaza stiin^e 
umane intersociale, s-au descoperit urmatoarele: cu cat un om 



Cf. Dupd chipul §i asemdnarea lui Dumnezeu, p. 72. E vorba de prima edifie 
romaneasca a carjii. 



36 



se joaca mai mult la calculator, cu atat regiunea frontala a 
creierului prezinta o activitate mai redusd. 

Aceasta zona a creierului se pare ca ar fi rdspunzdtoare 
pentru activitatea noastra emofionald si inventiva. 

Mai mult chiar, activitatea creierului pierduta in timpul 
activitatilor acestea recreative pe calculator nu s-au recuperat 
in perioadele petrecute departe de acest instrument malefic..." 
(p. 9). 

Subscriu acestui cercetator, pentru ca am observat aceste 
urmari pe propria mea piele. Oboseala mentald si lipsa de 
gdnduri manifestata ca un vacuum mental sunt efecte 
secundare ale programelor PC. 



„l erihorezei" Sfantului loan Damaschin, Fericitul 

Dumitru Staniloae i-a alaturat un sinonim neologic si anume pe 
acela de „intersubiectivitate divina", pe cand „Persona" a 
primit denumirea de „Subiect divin". 



Platura e facuta pentru con§tiinia omului si ea ii cere 

omului, cu o mufenie grditoare, sa se foloseasca de ea cu 
inielepciune. 

„Daca esti om" - spune natura - „foloseste-ma pentru 
induhovnicirea ta. Nu ma folosi in mod meschin, ci cufolos, in 
mod productiv". 

Daca inielegem natura din jurul nostra o respectdm si o 
respectam - uimitor lucra! - pentru ca e „rationalitate 
plasticizata" . 

Ea e rafiune, ra^iune sadita de Dumnezeu, pentru ca noi 
sa avem constiin^a cd-I slujim lui Dumnezeu salvand si 
respectand natura. 

A salva opddure inseamna a avea con§tiin}a. 

Inseamna a-fi pdsa de prezentul tdu dar, mai ales, de 
prezentul urmasilor tai. 

Constiin^a dreapta are mild si respect. E duioasd. Cine 
nu mai stie sa fie simplu, natural cu natura, sa o respecte, nu 



39 Cf. TDO, vol. l,p. 225. 



37 



mai stie ce e normalitatea. §i-a pierdut gustul pentru adevar, 
pentru bine si inoata intr-o via^a plina de valuri imense. 

Trebuie sa intelegem ca toate au ca sens pe Dumnezeu. 

Nu ne e nimic indiferentl 

Avem responsabilitate pentru tot ce exista si pentru tot 
ce suntem noi. Daca „nu mai conteaza nimic" si „nu mai 
contam deloc" dar ne permitem sa pacatuim, frazele noastre 
parut dramatice ne arata ca pe niste farsori morali, ca pe unii 
care se mintpe ei insist crezand ca ii mintpe al}ii. 

Crea^ia isi are sensul in om pentru ca el o gdndeste, el o 
apreciazd. El observa slava lui Dumnezeu in fapturi, faptul ca 
Dumnezeu e minunat, absolut minunat in tot ceea ce face. 

Niciodata nu pierdem ceva daca fructificdm pierderea 
suferita pentru via^a noastra duhovniceasca. Cu alte cuvinte, 
tot ceea ce pierdem cdstigdm, daca gdndim duhovniceste 
lucrurile. Tot ceea ce pierdem, prin pocain^a si rugaciune 
in^elegem ca e un benefwiu duhovnicesc pentru noi. 

Dumnezeu ne cere un sacrificiu personal, o muncd 
personala pentru a pune in relief darurile primite de la El. 

Dumnezeu ne cere raspunsul nostra afirmativ, „pecetea 
valorificatoare" a oboselii noastre. 

Putem face din oboseald o expresie a iubirii. Oboseala 
devine iubire cand a obosi inseamna a muncii pentru bine, a 
muncii din iubire si pentru iubire. 

Oboseala ca iubire dar si ca incordare zilnicd. 

Vrei sa-^i iubesti familia, oamenii si muncesti pentru ei 
in meseria pe care o ai. Bineinteles: o meserie cuviincioasa. 

Dar ce te faci, cand cineva castiga bani din furturi, din 
inselatorii, din prostitute? Cum devin acesti bani o valoare a 
iubirii? 

Poate parea meschin, dar si acesti bani pot fifolosifi in 
bine, de el, de ea sau de altii...desi nu invdi pe nimeni la 
pdcate. 

Ce fac eul Ce fac ef. Sunt intrebari cu multe explicafii. 

Obosesti intrebandu-te si cautand raspunsuri...Dar 
problema de fond e sd-i ajufi, in mod real, pe oameni. 

Viafa ca o cruce: o tema evanghelica. Via^a presupune 
faptul de a o trdi ortodox. 



40 Idem, p. 236. 



38 



r entru cine vorbim noi: pentru unii, pentru o tagma 

teologica, pentru niste oameni alesi sau pentru tofi 
credinciosii? Am devenit vorbitorii numai ai unora sau suntem 
vorbitorii tuturoral 

Daca nu vorbim pentru toft atunci sa ii concediem din 
Biserica pe aceia pentru care nu avem cuvinte. §i cine sunt 
aceial Copiii, oamenii simpli, handicapa^ii, infractorii, 
oamenii de moravuri usoare, cei care ne dispretuiesc. Acestia 
sunt eliminaii din planul nostru catehetico-omiletic pentru ca 
ei nu ne infeleg. 

Dar de ce nu ne infeleg, oameni buni? Ei nu ne injeleg 
sau noi nu mai in^elegem ca trebuie sa vorbim pentru to}i si pe 
infelesul tuturoral 

pnem la stil, la prezenfa predicatorului, a preotului 
marturisitor, in detrimentul grijii fata de sufletul celor pentru 
care credem ca vorbim dar habar avem de ei. 

Noi vorbim si ei nu ne infeleg. Sa fie oare to^i scrdntitil 
Sa fie oare to^i nebuni in ultimul grad si acesta e motivul 
pentru care nu ne inteleg si nu ne urmeazd predicilel 

Numai noi insa suntem indiferenti fata de ei, pentru ca 
vorbim fdrd sa ne intereseze daca ne infeleg cei care par sa ne 
asculte. 

Si nu stim ce sa predicam... pentru ca nu ne ascultdm 
oamenii. Nu ne intereseaza cine sunt, ce vor, cat pot sa 
inteleaga, ce sunt dispusi sa faca... 



F 



ericitul Dumitru Staniloae vorbea in TDO, vol. 2, p. 
233 , despre „setea nesfdrsitd de iubire a inimii noastre". 
Daca credem acest mare adevdr atunci nu ne mai miram deloc 
nici de sfinienie si nici de monstruozitd}i. 

Setea de Dumnezeu ne sfm^este, pe cand setea de rdu - 
care e lipsa iubirii din noi - ne face sa-i ingrozim pe mul^i. 

II putem iubi pe Dumnezeu pana la a uimi toate 
veacurile sau putem ingrozi, prin nebunia noastra, pe to^i care 
afla despre noi. 



41 Toate citarile din Dogmatica sa le facem din a doua editie romaneasca. 



39 



Iubirea raului, dorin^a de a face rau vine din capacitatea 
noastra nesfarsita de a dori, de a trai, de a experia. Raul pe care 
il facem porneste din addncul fiinfei noastre aplecate spre rau. 

El e o sete distructivd, o expresie a viefii care e, de fapt, 
moarte. Traim in rau ca si cand am fi vii dar nu suntem. 

Moartea e propria noastra pldcere de a uri, pe care o 
putem numi, din orgoliu, „viata". Via^a te implineste. Binele te 
implineste. 

Raul, nu. Raul te goleste, te insingureaza, iti scade 
for^ele, iji distruge personalitatea, te dezumanizeaza. 

El te face rece ca un sloi de gheafd. l\\ transforma chipul 
miv-ofiard cufafd umand. 

De aceea, for^a cu care facem raul, forja cu care 
ajungem violatori sau uciga§i in serie e aceeasi forta cu care 
puteam ajunge Sfinfi. 

E o miscare simpla: de la a dori raul la a dori pe 
Dumnezeu. E atat de simplu!... 



In manualul de Morald din 1979-1980 se accentueaza 

foarte mult libertatea si raiionalitatea moralitdiii dar nu se 
spune niciun cuvant despre pnevmatizarea fiinfei noastre prin 
faptele morale. 

Faptele morale sunt in^elese aici ca deplin imanente desi 
se vorbeste continuu de raportarea lor la Legea morald. 

De fapt, raportarea la Legea morald e tot o raportare 
imanentistd ce presupune ojudecatd trupeascd a omului. 

O astfel dQj'udecatd o aflam in multe car^i si manuale de 
teologie, ca o „neputinta" aparte a unor teologi. 

Ce facem in acest caz ca cititorf! 

Extragem esenfialul, neuitand sa lasam loc pentru infinit 
mai mult in in^elegerea teologiei ortodoxe. 

Treptele gdndirii trupesti nu se regasesc in gdndirea 
duhovniceascd dar ele pot fi folositoare pentru precizie, pentru 
oarecare precizie a exprimdrii. 



40 



Daca Sfantul loan Gura de Aur spunea undeva, ca 
legea Duhului e Insusi Duhul Sfdnt , cum putem inielege 
poruncile evanghelice, toate poruncile Noului Testament, fara 
harul Sfantului Duh? 

Cum putem percepe adevdratul sens al Scripturii Sfmte 
fara Cel care este insdsi esenfa eft 

Daca trecem peste marele adevdr, ca numai trdind in 
harul lui Dumnezeu suntem cu adevdrat ortodocsi, toata 
teologia noastra devine o simpld filosofie umand dupa masura 
propriei noastre gdndiri rdtdcite si cdzute. 



o n subiect bun de cercetare si in^elegere: „Elementele 
constitutive ale constiinfei morale dupa Sfhrfii Paring". 

Modul de formare, componentele ei, sciziuni intre 
constiinia morald si ideile considerate bune o buna bucata de 
timp, cresterea ei, adevaratele mustrdri de constiinia si falsele 
mustrdri de constiinia, constiinia duhovniceasca si 
discernamantul, iertarea si realitatea sufletului. . . 

In ce fel constiinia este glasul lui Dumnezeu! 

Am gasit in TMO, vol. 1 , ca intr-o scriere a sa Calvin 43 
considera constiinia drept „glasul lui Dumnezeu". 

Asa am numit-o si eu odata, dar m-am gandit la cu totul 
altceva decat s-a gandit Calvin. 

E mult prea complex acest subiect. Aproape ca nici nu 
stim cdnd incepem sa despdriim binele de rdu. 

E o neta diferen^a insa intre binele si rdul gandit in afara 
Sfin^ilor Paring si acela gandit impreund cu ei sau urmdnd 
exemplul lor. 

Binele si raul se relativizeazd foarte mult fara o gdndire 
duhovniceasca. Ba chiar nici nu stim cum arata binele si rdul 
fara harul lui Dumnezeu. 

Problema constiiniei morale este un subiect foarte bun 
pentru cercetare. 



42 Cf. TMO {Teologia Morala Ortodoxa), vol. 1, p. 140. 

43 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Jean_Calvin. 



41 



\rste oare ceva „imposibil", ca atunci cand un student 
este examinat oral si i se pun intrebari, sa aiba si el dreptul la 
intrebari, la care sa rdspundd profesorul examinator? 

Mi se pare foarte drept ca profesorul sau studentul sa 
recunoasca faptul, ca nu stiu unele lucruri, ca nu stiu multe 
lucruri. 

Din cele pe care spunem ca nu le cunoastem eu vad si 
seriozitatea celui care le cauta. 

Aspira^iile noastre neimplinite vorbesc despre 
addncimea noastrd de spirit. 

In masura in care primim notd numai pentru cele pe care 
le-am refinut sau numai pentru ceea ce putem sa facem, cred 
ca reducem persoana umana lapreapufin. 

Paleta valoricd a notarii, teritoriul notarii ar trebui sa fie 
infinit de larg si sa tina seama si de factori ca: ereditatea, 
sexul, atmosfera familiala, abilita^i, poten^e, nestiin^a, 
confuzie, aspira^ii, cercetare personala, pasiuni, colaje ideatice, 
rein^elegeri, comentarii, reflectii, timpul liber etc. 

Trebuie sa dam o notd studentului privindu-1 in mediul 
lui de via}d, raportandu-ne la capacitdtile si incapacitate lui 
reale. 

E inuman sa cerem tuturor aceleasi standarde si e ilogic 
sa nu observi difereniele de vdrsta si de preocupare ale 
studen^ilor. 



vorbim despre virtufi ca despre ceva pe care le 
percepem dar nu le putem defini foarte bine, pentru ca nu le 
putem imprejmui si delimita cu acuratefe. 

Lasam loc apofaticului, pentru ca altceva nu putem face. 
Si acest lucru e conform cu spiritualitatea noastra ortodoxa. 



42 



>Ofantul Serafim de Sarov ne ater^iona ca oboseala 
naste tristeie iar veselia alunga oboseala. Un sfat mic dar mare 
in importania. 

Astazi observam cum oboseala ne umple de pesimism, 
de tristeie, de ganduri negre. 

Descurajarea care ne vine din lipsa banilor, din atatea 
datorii pe care le avem, din cauza bolilor pentru care nu avem 
bani sa le tratam, ne duce la o fried de viitor si la o ware a 
viefii. 

Un pic de mers pe afara, de contemplare a lucrurilor 
frumoase, o conversa^ie placuta si vesela, un pic de veselie ne 
fac foarte bine. 

Cu inima grea nu po^i sa te rogi decat cu mare greutate. 

Veselia ponderata si calmul ne pot aranja o stare 
interioara de rugaciune. 

Rugaciunea trebuie sa aiba har dar si aer. 

§tiu: e greu sa dai sfaturi pentru toatd lumea si un sfat 
general nu ajuta, in mod direct, in cazuri particulare. 

Noi gresim de multe ori socotind sfaturile Sfin^ilor 
Paring ca fiind bune pentru oricine, in orice zi si oricdnd. Una 
e litera lor, altul e infelesul nostru si altul e addncul de har al 
cuvintelor lor. 

Riscam, mul^i dintre noi, sa devenim fundamentalist, 
pentru ca aparam litera, fara a apara, in acelasi timp, si duhul 
ei. Si asta: pentru nedesavdrsirea noastrd. 

In loc sa zicem: „asa zic Sfm^ii Parinti", smerit si 
normal arfi sa spunem: „asa inteleg eu ca zic ei". 

Veselia alunga oboseala. E vorba de veselia naturala, 
cuviincioasd. 

Un mare tratament ne-a dat Sfantul Serafim aici si, in 
acelasi timp, eel mai fires c cu putin^a. 

Cand ne apucam sa citim car^i sfinte mai to^i avem 
mintea plina de vise. Vrem sa facem minuni, sa avem puteri 
speciale, sa ne luptam precum Sfm^ii si sa-i biruim pe draci 
dintr-un foe. 

Insa, in cele din urma, in^elegem ca acele carji ne intorc 
la fires cul, la naturalul scaldat in har si in pace al omului, la o 
viafd cumpdtatd. 

Plecam cu multe vise si ne intoarcem goi. 

De fapt, suntem goi. Si a fi cu adevarat gol, adica sdrac 
cu duhul, inseamna a fi plin de bogdfie haricd, care se naste 
din sdrdcia de ganduri si de vise desarte. 



43 



Suferim mult pentru ca nu comunicdm intr-un mod real. 

Mi-e dor de ziua cand as putea vorbi cu oamenii de la 
inima la inima, cand as putea sa spun, fara frica sau rusine, 
cine sunt si ce vreau. 

Atat de mult am uitat cine suntem meat nu mai credem 
ca. putemfi cineva. 

Traim cu o triste^e adanca. Suntem tristi pentru pacatele 
noastre si pentru pacatele din ceilarfi. Problema e sa ni le 
plangem si pe ale noastre si pe ale altora, ca si cand toate ar fi 
ale noastre. 

Ispita, marea ispita, ca ceea ce spunem noi in aceste 
car^i este „o pura idealitate", ne face tare netrebnici. 

Religia a ajuns o glumd pentru mul^i si asta, mai ales, 
din nestiinid si din cauza inmultirii patimilor in ei. 

Rad pentru ca sunt minfyi sau sfatuifi prost. 

O, Doamne, multe ispite ne mai framdntal Ne e rusine 
sa ne manifestdm ortodox. Ni se pare, multora dintre noi, un 
„handicap" Sfanta Ortodoxie. 

Unii se lupta cu grdsimea de pe ei iar al^ii cu faptul ca 
nu suntfrumosi. Suferim de faptul cum ardtdm si mai pu^in de 
cine suntem. 

Distrac^ii usoare, decazute. Pierdem mult timp aiurea, pe 
nimicuri. §i de aceea mul^i tineri dar si adul^i se simt goi, 
neimplini^i. 

Trece distractia...Dar cartea necitita, rugaciunea 
nerostitd, pacatul nemdrturisit, omul pe care nu l-am ajutat, 
toate acestea nu mai pot fi recuperate atat de usor. De fapt, nu 
mai pot fi recuperate niciodata. 

Ne pare rau dar am pierdut acel timp. 

Valorificafi timpul! Face^i-l sa rdsune in voi pentru 
vesnicie! 

Timpul in care n-ai facut ceva bun e un timp mort. E ca 
si cand n-arfifost al tdu. 

Face^i din via^a voastra un timp, care sa vd bage in 
vesnicie fericiii si nu cu spasmuri de groazd. 

Murim oricum...Dar depinde cum. Si acest cum, acest 
mic cum ne face o invesnicire ce n-o putem schimba. 

Oboseala aduce tristefea. Dar ea poatG pieri daca suntem 
impreuna cu Hristos intr-o continud deschidere catre oameni si 
natura. 

Sa iesi la o plimbare inseamna sa te bucuri de Hristos, 
de tot ceea ce a creat El. 



44 



Plimbarea e o vizitd in pamantul binecuvantarii lui 
Dumnezeu. 

Nu e pacat sd teplimbi, sa iei aer! 

Pacat e sa stai inchis in casd si sa crezi ca aceasta e o 
virtute, chiar daca nu o faci pentru Hristos. 



In Introducere in Teologia liturgicd a parintelui 
Alexander Schmemann 44 nu am gasit niciuna dintre „greselile" 
prezentate in articolul parintelui Cornel Toma, traducatorul ei 
in romana. 

De la autorul inovator pe taram liturgic am in^eles multe 
lucruri, care imi deschid o noud perspectivd asupra cultului. 

Pacat insa de conceptia gresita vizavi de Sfantul 
Dionisie Areopagitul. 



V/itesc pe Sfantul loan Gura de Aur in edi^ia de Oxonia. 
Voi nota in continuare cateva infelegeri asupra Epistolei I 
cdtre Timotei 45 , pe care mi le-am notat pe niste foi, in timp ce 
citeam. 

Sfantul Pavel il iubea mult pe Sfantul Timotei 46 . El scrie 
Sfm^ilor Timotei si Tit „fiindca numai acestora li se 
incrediniaserd Biserici" 47 iar pe ceilal^i iipurta cu dansul. 

Cu alte cuvinte I si II Tim si Tit sunt epistole care tin de 
statutul eclesial al destinatarilor. 

Scopul scrierii: Sfantul Timotei are nevoie de inva^atura 
„cuvenitd dascalului" . 



44 Un sait in memoria sa: http://www.schmemann.org/. 

*** Comentariile Sfantului loan Gura de Aur la Epistolele Sfantului Pavel, Epistola I 
catre Timotei, trad, din lb. gr. de PS. Theodosie A. Ploesteanu, ed. Oxonia, Ed. 
Atelierele grafice Socec & co., Societate anonima, Bucuresti, 1911. Citarile din aceasta 
editie vor fi remaniate lingvistic pentru ca sa corespunda limbajului curent. 

46 Idem, p. 4. 

47 Ibidem. 

48 Ibidem. 



45 



La 1, 1 se arata ca epistola nueo adresd omeneascd ci 
apos tolicd. Ea are autoritate divind. Iisus Domnul e numit 
„nadejdea noastra" in acest verset. 

Sfantul loan spune ca s-a facut aceasta conform cu Ps. 
64, 6: ,JSlddejdea tuturor marginilor pamantului". 

Citarea abundenta a textelor scripturale la Sfantul loan 
este uluitoare. Pe drept cuvant el cunoastea toatd Sfanta 
Scriptura pe de rost. Fragmente mici de text. El priveste in 
amdnunt, nu ca noi. Noi folosim textele in intregime, nu 
fdrdme de text. 

Cum se comporta, cum ar trebui sd se comporte eel care 
ii invafd pe altii, preotul in spe^a? Raspunde Sfantul loan: 
„Dascalul trebuie sd sufere primejdii, si chiar mai mult decat 
ucenicii" 49 . Trimitere la Mt. 26, 31. 

Diavolul ii pizmuieste mult pe preo^i §i doreste sd-i 
nimiceascd, pentru ca sd le risipeascd turmele cuvantatoare. 

Astazi, cand spui „turma cuvantatoare" suna pentru 
mul^i „aiurea". E inradacinata in mintea noastra expresia: 
„spirit de turma", care e tot una cu a spune: „prostie in masa" 
sau: „prostie in grup". 

Dar Sfantul loan spune turmd sau Scriptura spune asa, 
nu pentru ca ii considera pe oameni o adundturd de prosti, ci 
pentru a exprima docilitatea, blande^ea oilor, deci pentru a 
arata ceva pozitiv despre membrii Sfintei Biserici. 

Exemplul parabolic nu urmareste identificarea totald cu 
acela, ci evidenfierea unor trdsdturi specifice, pe care trebuie 
sd ni le insusim personal. 

Suntem turma lui Dumnezeu pentru ca ne paste, ne 
conduce Pdstorul eel bun. 

Daca avem bldndefea si ascultarea oilor in fa^a lui 
Dumnezeu atunci suntem o turmd cuvantatoare veritabild. 

Postmodernitatea ne-a inva^at sd uitdm anumi^i termeni. 
Mai cu seama pe cei foarte plini de sens si de aceea nu putem 
renunfa la ei. 

Pentru Sfantul loan, „fm intru credinid" (I Tim. 1, 2) 
este o expresie „mangaietoare" 50 . Credinfa 1-a facut pe Sfantul 
Timotei fiu al Sfantului Pavel sau dragostea pentru credin0. 

El spune ca expresia „dupa porunca" este mai energicd 
decat cuvantul „chemat"...si asa estel Porunca trebuie 
implinitd. 



49 Idem, p. 6. 

50 Idem, p. 7. 



46 



Pentru ca il numeste „fiu adevarat", Sfantul Pavel isi 
arata marea dragoste pentru Sfantul Timotei. 

Observ cum Sfantul loan Gura de Aur sta, se odihneste 
asupra textului. Mediteaza indelung. Cauta tot felul de 
ramificaiii ale versetelor si pe acelea le comenteaza. El se 
bucurd ca face acest lucru. Asta e toata via^a lui: intelegerea. 

De aceea cardie lui sunt pline de miez, de observable, de 
frumusete, de har. El insistal 

Dumnezeule mare, cate nopfi si zile a pierdut acest om 
al Tau facand acest lucru? Cate ore, cate zeci de ore?... 

Ca sa caut un text imi ia timp, daca nu stiu prea bine 
unde sd-l gdsesc. A face o notd de subsol, uneori, este egal cu 
apierde ore sau zile in sir. Nu gasesti car^ile, paginile. . . 

Trebuie sa cites ti multe pentru ca sa stiipufin. 

Dar el nu era in lumea bibliotecilor savante si a 
calculatoarelor ca noi! Cum ai reusit, Dumnezeiescule Parinte 
al teologilor? Cu cate eforturi? Inima si mintea ta, trupul tau 
cat au avut de suferit? E inspdimdntdtor de sfdnt efortul lui. 

O munca uriasa. El a dat pdine la mii de comentatori si 
traducatori de dupa el. O, Sfmte mult prea iubit, ajuta-mi sa 
ma bucur de intelegerea cuvintelor tale! Ajuta-mi sa ma 
veselesc intru tinel 

La 2, 1 a scris „mila", pentru ca tremura „de grija lui" 51 , 
a Sfantului Timotei. „Dascalii, mai ales, au nevoie de o mai 
mare mild'" , scrie Sfantul loan. Cata sensibilitate!... 

Sfantul loan se minuna de cuvintele Sfantului Pavel iar 
eu de sensibilitatea lui vizavi de Sfantul Pavel, ca si de 
sensibilitatea Sfantului Pavel fa^a de Sfantul Timotei. Trebuie 
sa ai o inima sensibild. 

Un ortodox care nu stie sa fie atent, sensibil cu tot ceea 
ce exista, nu e un ortodox cu adevarat. 

Ii numeste pe slujitorii lui Dumnezeu „dascali". El ii 
vede mai intai ca vorbitori si povafuitori ai credinciosilor si 
numai dupa aceea ca liturghisitori. Astazi e tocmai invers: ei 
slujesc mai mult si vorbesc mai pufin. Cred ca e un mare rdu 
aceasta inversiune, pentru ca oamenii asista la slujba ca la un 
spectacol pe care nu il inteleg. 

Spune Sfantul loan: „Daca Dumnezeu este Tata Se si 
ingrijeste ca si total de copiF . 



51 



Idem, p. 8. 

52 Idem, p. 9. 

53 Ibidem. 



47 



Trebuie reeviden^iata paternitatea lui Dumnezeu in 
randurile credinciosilor ortodocsi. Poate ca am pierdut ideea - 
in mod practic - a fra}ieta}ii intre noi. Ea e mult mai slaba 
acum. Ma insel, eu? Ar trebuie sa ne sim^im cu to^ii fiii 
aceluiasi Tata si sa ne manifestdm ca atare. „Tata ceresc" ar 
trebui sa aiba rezonanfd enormd in fiin^a noastra. 

La 1, 3 Sfantul Pavel vorbeste aproape cu „voce de 
sluga" . Rela^ia dascdl - ucenic erape deplin evanghelicd. 

Apostolul si Ierarhul nu erau superiorul si inferiorul, ci 
Apostolul se simtea inferior ca sa fie Invdidtor iar Ierarhul era 
ridicat de Invdidtor, pentru ca sa se comporte ca un Ucenic 
smerit. 

Puterea ca smerenie. O mare taina. O taina adanca, 
abisala. 

Nu suntem mari cand poruncim, ci atunci cand stergem 
picioarele ucenicilor si le sdrutdm cu dragoste. Am repetat si 
voi repeta acest mare adevdr care ma umple de emofie adanca 
si de lacrimi. 

Sentimentul dragostei s-a viciat enorm in mentalitatea 
contemporanilor mei. „Dragoste" rimeaza acum cu „sex". 
Sexualitatea apare ca o chintesenfd a dragostei, in care nu mai 
e nimic sfdnt, nimic pozitiv. 

Exagerarile anilor '60-70 din secolul al XX-lea au 
inceput sa se intoarcd impotriva noastra. Suferim de pe urma 
propriilor noastre defulari. 

Lumea de azi e o tor0 a pasiunilor, a patimilor 
luxuriante. Asistam la o degradare uluitoare a mentalitatilor si 
a moravurilor societa^ii in ansamblul ei. §i, cu toate acestea, 
trebuie sa fim smerifi, sa fim ortodocsi. 

In 1 , 3 apare „te-am rugat" in locul lui „te-am indemnat" 
din edi^ia BOR 1988. Sfantul Pavel se purta asa „nu fa^a de to}i 
ucenicii. . . ci numai de cei bldnzi si virtuosi" . 

Pe cei care te asculta ii rogi, nu le poruncesti. Porunca e 
pentru cei neascultdtori, pentru „cei stricatr . 

A fi stricat inseamna a avea moravuri urate. Astazi prin 
„stricat" se poate in^elege si „nebun la cap". 

Uneori ar putea fi folosit acest cuvant si pentru a 
desemna nebunia morald, lipsa de gdndire evlavioasd. Insa nu 
se foloseste in adevaratul sens al lui, eel evlavios, cand el 
desemneaza pe cei cu bolipsihice ereditare sau dobdndite. 



54 Ibidem. 

55 Ibidem. 

56 Ibidem. 



48 



In Efes era un templu al Artemidei. Sfantul loan 
aminteste de el, pentru ca in Efes a fost si Sfantul Pavel, dar 
acolo a propovaduit si Sfantul Timotei (1,3). 

Sfantul Timotei a propovaduit impotriva unor pseudo- 

en 

inva^atori iudei . Acei falsi „dascali" doreau cu tot dinadinsul 
sa aiba si ei ucenici ca si Sfantul Pavel. Insa nu doreau si viafa 
lui: via^a lui sfdntd. 

La 1, 4 aflam despre basme si genealogii iudaice. 
Sfantul loan Hrisostom spune: „prin.. .mituri sau basme, el nu 
in^elegea Legea (se referea la Sfantul Pavel); sa nu fie! - ci 
vrea sa spuna despre acele falsificdri, de acele mistificdri si de 

CO 

acele credinie desarte" . 

Evreii se laudau cu pdriniii lor. De aceea se si ocupau 
de genealogii. Unii pot obiecta, ca evreii doreau sa-si pastreze 
nealteratd continuitatea de neam, impreuna cu monoteismul. 

Dar Sfantul loan declara, ca prin genealogii evreii 
doreau „sa aiba asa-zis o slavd in istorie, si sa se creada a avea 
o mai mare experienid". 

Problema e ca si astazi gasim acest defect monoman la 
evrei. In acceptiunea zilei, po^i fi numit „antisemit" nu numai 
daca lupti impotriva evreilor, dar chiar si daca spui adevdrul 
despre evrei. 

Gasim astazi o politica acerba de ridicare a mozaismului 
pe primele nivele ale mass-mediei, dar nu pentru a arata 
suferinia lor, de multe ori reald si inuman de mare, ci pentru a 
prezenta infumurarea lui si dorinfa de monopolizare 
ideologies a mapamondului. 

Vor sa fie primii... dar Dumnezeu nu ii vrea primii. 
Eforturile lor sememe sunt fdrd rezultat. 

Sfantul loan spune aici o fraza, care rupta din context ne 
face sa ajungem la sintagma, atat de mult si aiurea uzitata: 
„crede si nu cerceta". Neacceptand curiozitatea unora de a stii 
totul 60 , Sfantul loan scrie: „Unde este credinfa, nu este nevoie 
de cercetare". 

Insa „a cerceta" de aici nu se refera la cercetarea 
stiintificd, ci la cercetare in sensul de curiozitate 
necredincioasd, de trecere peste hotare, peste limite in 
domeniul credintei. 



57 Ibidem. 

58 Idem, p. 10. 

59 Ibidem. 

60 Ibidem. 

61 Ibidem. 



49 



El intreaba: „Unde nu trebuie nimic a cerne, de ce sa fie 
nevoie de cercetare?" . 

Unde sa mergi mai departe de adevarul ca Dumnezeu e 
unul si Trei persoane in acelasi timpl Cercetarea ca negate in 
domeniul credintei e ceva care nu ne poate folosi nicidecum. 

O astfel de „cercetare" nu e conforma cu sensul real al 
cuvantului. 

A cerceta inseamna a cunoaste impreund cu Dumnezeu, 
cdlduzit de El. 

A cerceta are limite firesti, normale. 

A incerca sa treci peste limite sau a spune ca omul nu 
are limite in domeniul cunoasterii teologice si ca el II poate 
cunoaste pe Dumneazeu asa cum Se cunoaste Acesta pe Sine 
inseamna afi necredincios, a lupta cu Dumnezeu. 

Tocmai de aceea, si Sfantul loan spune: ^Cercetarea 
este rdsturnarea credintei" . 

O cercetare care nu are ca sens pe Dumnezeu e o 
cercetare care nu-si atinge scopul. „Cel ce cauta si cerceteaza, 
niciodata nu afla. Cel ce cerceteaza, nu poate sa creada" 64 si nu 
poate sa creada, pentru ca se indoieste. 

Ar fi interesanta o analiza a unor romano-catolici la 
acest pasaj. Intelectualismul teologiei romano-catolice intoarce 
totul pe toate parole si pana la urma alege tot calea gresitd sau 
ambigua. Ambiguitatea tratatelor romano-catolice de teologie 
este proverbiala. 

Problema e ca unii teologi de-ai nostri se mai 
imbolnavesc si ei de defectele lor sau ale protestan^ilor. Nu am 
insa nimic cu oamenii, e problema lor cum gdndesc, ci am 
aversiune fata de gdndirea lor neortodoxd, pe care nu vreau sa 
o accept. Acest lucru e luat in dezbatere intotdeauna, atunci 
cand ma pronun^ impotriva lor. 

Nici Sfantul loan nu are nimic cu cei pe care-i combate, 
ci cu metehnele lor. Spune el: „credinta linisteste cugetul" 65 . 
Foarte adevarat! 

Referindu-se la Mt. 7, 7 si In. 5, 39, el spune ca in 
primul verset este vorba „de cerere si de o dorinfd 
arzatoare" 66 si ca in al doilea se doreste tocmai a se „scoate 



62 Ibidem. 

63 Ibidem. 

64 Ibidem. 

65 Ibidem. 

66 Ibidem. 



50 



acea poftd" 61 de cunoastere din inima omului. Se opreste 
asupra lui: „cercetati Scripturile". 

In aceasta direc^ie el spune: „afland si cunoscand 
exactitatea lor, noi sa facem aceasta nu pentru ca pururea sd 
cercetam, ci ca cercetand sd incetdm cu acest obiceF . 

El cerceteaza Sfanta Scriptura pentru ca sa nu mai 
cerceteze. §i pentru ca afla exactitatea in^elesului, el renun^a la 
o cercetare continud, pentru ca aceasta cercetare continua ar 
insemna necredinid din partea lui. 

Aceasta e calea exegezeil Exegeza nu e o inaintare 
desdntatd in textul Scripturii Sfinte, ci o gdsire a exactitdiii 
adevdrului, o in^elegere evlavioasd, cu limite, a sensului si 
continutului ei. Limitele insa sunt personale si nu un standard 
nivelator. Fiecare simte cat poate sa in^eleaga daca e luminat 
de Dumnezeu. 

Spune Sfantul loan: „mari lucruri a voit Dumnezeu sa 
ne dea, insa ra^ionamentele noastre pamantesti nu primesc 
mdretia iconomiilor Lui" 69 . Si in acest sens: „cercetarea este 
contrard iconomiei lui Dumnezeu" . 

A te intreba de ce a fdcut Dumnezeu una sau alta 
inseamna a-L disprefui. A cerceta in acest mod e neconform cu 
Sfanta Scriptura. 

Daca dorim un principiu exegetic din acest pasaj, atunci 
acel principiu ar suna in felul urmator: cerceteaza cu credinfd. 
A pune credinfa dedesubtul cercetdrii inseamna a nu crede. 
Cercetarea trebuie sd sporeascd credinfa, s-o alimenteze si nu 
s-o diminueze. 

Sfantul loan neaga falsa „neliniste" religioasa. Spune el: 
trebuie „sa primim binefacerile Lui si sa ne facem mai buni, si 
sd nu ne indoim de nimic, nici sa disputdm si sd cernem, de ce 
asa si nu in alt f el, ci sdfim linisti}i cu cugetul. 

Caci ceea ce credin^a reuseste sd clddeascd, cercetarea 
ddrdmd. Cum ddrdmdl Lasand cugetul sa se ocupe cu 

71 

cercetdri zadarnice, prin care se scoate afard credin^a" . 

Ajungem necredinciosi, daca cercetam cu atenfie si cu 
evlavie fiecare cuvant al Sfintei Scripturi sau cuvintele 
Sfm^ilor Paring? Nu, in niciun caz! Ne imbogdiim si ne 
fundamentdm si mai bine credin^a, activdnd-o in via^a noastra. 

Evreii au observat Legea dar au impiedicat credinfa. 



67 Ibidem. 

68 Idem, p. 11. 

69 Ibidem. 

70 Ibidem. 

71 Ibidem. 



51 



La fel si grecii, ca unii „ce-si numarau zeii" 72 . Sfantul 
loan vorbeste pertinent de aceasta stare defapt. 

Ar trebui sd cercetdm si noi istoria mai atent pentru a 
pricepe aceste lucruri. In lucrurile omenesti, spune Sfantul 
loan, „ne trebuie sd discernem cu tot de-amanuntul" 73 , dar in 
cele care sunt de la Dumnezeu e nevoie „mai mult a le prefui si 
a le crede" 74 . 

Credin^a. O dovada a credin^ei proprii. „Intaia dovadd 
pe care tu o dai ca stii pe Dumnezeu este aceea de a crede 
toate cele grdite, fdrd a cere dovezi peste dovezi" . 

Morbul indoielii nu are ce cauta in domeniul credinfei, 
pentru ca Cel care ni Se reveleazd este Dumnezeu si El nu vrea 
sd ne mintd, sa ne duca in eroare. 

Sfantul loan Gura de Aur il numeste pe Pitagora 
,/ermecdtor si mag" 16 . Daca am cauta in carfi defilosofie sau 
in istorii ale culturii 1-am gasi prezentat pe Pitagora drept 
inielept, gdnditor,filosof$i mai pu^in ca ceea ce era el de fapt. 

Sfantul loan il denumeste aici din punctul de vedere al 
moralitdtii si al ocupaiiei sale. Tocmai de aceea pozrfia lui nu 
este agreatd de necredinciosi si chiar de unii credinciosi, care 
nu cerceteaza cu atentie istoria umanitatii. 

Filosofia si cultura in general il observa pe om rupt de 
arealul sau de cele mai multe ori si numai in aspectele 
interesante din punct de vedere cultural sau din punctul de 
vedere al istoriei ideilor. Sfantul loan insa pleaca aici de la 
matricea gdndirii lui Pitagora. 

Magia nu poate cunoaste adevarul mdntuitor si de aceea 
Pitagora nu poate fi un reper neapdrat pentru crestini. 

Avem de-a face cu un discurs polemic. 

Grecii antici sunt pusi in antiteza cu crestinii si pierd in 
mod evident in fa^a celor din urma. Intreaga cultura antica 
pagana e catalogata de Sfantul loan drept o suma de „credinte 

77 

pline deprostie si nebunie" . 

Nu stiu ca^i dintre literati nostri inieleg acest adevar. Si 
de ce nu il intelegl Pentru ca nu il judeca pe om in functie de 
teologia lui si de viata lui ci vad ideile rupte de om si de viata 
lui morald si de credinta acestuia. 



72 Ibidem. 

73 Idem, p. 11-12. 

74 Idem, p. 12. 

75 Ibidem. 

76 Ibidem. 

77 Ibidem. 



52 



Din punctul de vedere al crediniei si al moralei lor, 
grecii antici au avut un mod de via^a dezumanizant, degradant. 
In comparable cu via^a lor, via^a ortodoxa este o „intelepciune 

-70 

adevdratd" . 

Un alt adevar: „Pentru a crede este nevoie sd afli, iar nu 
sd dispufi, de a crede fdrd indoiald iar nu a de a pune inainte 
raiionamente umane" . 

In locul disputelor teologice si a raiionamentelor 
filosofice Sfanta Ortodoxie propune credinia fdrd de indoiald. 

Credin^a e act revelafional, insusit prin Revelafie si 
tocmai de aceea ea nu poate fi in^elasa ca presupunere. 

Credem bazandu-ne pe vorbele lui Dumnezeu si de 
aceea „indoiala axiologica" nu are relevanfd pentru 
spiritualitatea ortodoxa. 

Credinfa a fost dintotdeauna baza sfinieniei. De aceea, 
spune si Sfantul loan: „prin credinfa to^i cei din vechime 
[Sfin^ii] au fost laudafi si fara de aceasta toate se rdstoarnd pe 
dos"°°. 

Cat de observabild este realitatea acestei rdsturndri in 
zile noastre! Lipsa crediniei ii face pe mul^i sa caute cerul pe 
pdmdnt spre nefericirea lor prezenta si eterna. Sfantul loan da 
o in^elegere larga crediniei in josul pagii a 12-a. 

El arata ca aceasta, credinfa, este expresia oricarei 
activitdfi sociale: „Nici afaceri financiare, nici mestesuguri, si 
in fine nimic din toate acestea nu pot fi fdrd credinia"* 1 . 

Imprumuturile bancare se dau pe baza unor garanfii 
financiare dar si verbale. 

Cumparam un produs sperand ca e bun si urcam intr-un 
tren cu nddejdea, ca o sa ne duca in liniste la destina^ie si ca nu 
o sa deraieze. 



viata duhovniceasca scrie in harul Duhului Sfant si 

acest lucru te umple, l\i da o inielegere a modului cum trebuie 
sd te curdiesti de patimi, pe cand intelectualismul iji umple 



78 Ibidem. 

79 Ibidem. 

80 Ibidem. 

81 Ibidem. 



53 



inima cu date, cu precizari care nu te ajuta in mod 
fundamental. 

Am vrut sa citesc Omul recent (2001) a lui Horia 
Roman Patapievici 82 si am gasit o carte eruditd, cu unele idei 
deforfd, insa nu si o carte integrald, care sa itipoatd schimba 
viafa. 

Carole duhovnicesti nu au publicitatea celor trupesti si a 
celor intelectuale, pentru ca cei care vorbesc de bine despre 
cdrfile sfinte sunt cu mult maiputini. 

Dar 1-am luat si 1-am citit pe Sfantul Ignatie 
Briancianinov si mi-a umplut imediat inima. 

O fraza speciala, plina de adevar: „postului savarsit cu 
dreaptd socotintd ii urmeaza dorirea de rugdciune''' . 

Daca postesti cu discerndmdnt nu te asteapta salvarea 
spitalului la usa, ci mdrirea poftei de a te ruga lui Dumnezeu, 
de a-I canta Lui. Postul care ne scurteazd via^a e un atentat la 
existen^a noastra pamanteasca si nu o unealtd asceticd. 

Alinierea ortodoxului de azi la marturiile Sfmtei Tradi^ii 
se face prea brutal. Vrem sa ne intrecem in post si rugdciune 
cu Sfin^ii Paring, dar nu suntem aten^i la mdsura noastra, la 
cat pot trupul si mintea noastra sa reziste. 

Postul care nu ia in calcul condi}iile concrete ale vie^ii 
noastre e o mdcinare nebuneascd a sanata^ii proprii. 

Eu nu laud sdndtatea de dragul de a o avea sau burta 
mare datorita imbuibarii, ci constat adevarul, cum ca postul 
adevarat il fortified pe om, il intremeazd duhovniceste si nu il 
epuizeazd. 

Noi privim la ce trebuie sa facem, la calendarul felului 
de aposti si vrem sa il implinim integral. 

Dar noi nu traim cu to^ii la fel, nu avem toti aceeasi 
vdrsta sau aceleasi condifii prielnice de postire. 

A posti pentru ca „asa ni se cere" e o sfinfire a legii in 
ea insasi, care ne imbolnaveste si nu o tacticd duhovniceasca 
in lupta cu patimile. 

Dupa post, spune Sfantul Ignatie, acest prea mare 
cunosedtor al vie^ii de taina a Ortodoxiei, trebuie sa ai o 
dorinid binecuvdntatd de rugdciune. 

Postul e suplefea care te inva^a sa te rogi. E acea stare 
care te face propriu rugaciunii, marturisirii in fa^a Domnului. 



82 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Horia-Roman_Patapievici. 

83 Idem: http://ro.orthodoxwiki.org/Ignatie_Briancianinov. 

Sfantul Ignatie Briancianinov, Calauza rugdtorului. Izbavirea de durerile ostenelilor 
zadarnice. Experienfe ascetice, vol. IV, trad, de Adrian si Xenia Tanasescu-Vlas, Ed. 
Sofia, Bucuresti, 2001, p. 23. 



54 



Rugaciunea e mereu o confesiune. Inve^i sa fii sincer in 
relatiile cu oamenii, din cauza rugaciunii si a cuvintelor de 
dragoste pe care I le adresezi lui Dumnezeu. Lui Dumnezeu 
po^i sa-I spui tot, tot ce ai pe inima. In fa^a Lui te deserfi. In 
fa^a Lui \\\ spui toata povara singurata^ii si a durerii tale. 

Putin mai incolo, Sfantul Ignatie vorbeste de o mare 
fericire: de „fericirea de a fi gasit [un] povdfuitor 
duhovnicesc in vremurile noastre" 85 . 

In timpul nostru, Sfm^ii Paring care scriu au constiin^a 
acuta ca lucrarile lor, car^ile lor sunt o oazd, o rezervafie a 
adevdrului. 

Pe de o parte, Sfantul Ignatie ne inva^a sa traim si azi 
ortodox iar, pe de alta parte, stie ca indrumdtorii sunt pufini. 

A cerceta chilia Invdidtorului tau inseamna a te umple 
de harul Duhului Sfdnt. E o mare taina viafa trditd sub 
povdiuire duhovniceascd. Asa se transmite adevdrul Sfintei 
Ortodoxii: tacit, nebagat in seama de oameni! 

Harul dumnezeiesc te inva^a „tacerea necurmatd" 86 . 
Tacerea duhovniceasca e o afundare in in^elegerea 
dumnezeiasca, e o rugaciune continua, e pofta de a te bucura 
continuuu de Dumnezeu in tacerea si pacea inimii tale. Sunt 
imense „bunatatile ce iau nastere din tdcere" 81 . 

Sfantul Ignatie le pune sub tdcere pentru ca noi sa le 
castigam cufapta. 

Tot ceea ce nu ne spun Sfm^ii Paring nu inseamna ca ni 
le ascund, ci asta o fac pentru ca noi sa ne bucurdm de ele, de 
toate aceste lucruri nespuse, la timpul lor. 

Tacerea naste adancire in sine, vederea pacatelor proprii, 
boga^ie de rugaciune, lacrimi in^elegatoare, in^elegeri 
dumnezeiesti, vederea curselor vrajmasului, vederea luminii 
dumnezeiesti. 

Nu e vorba de o tdcere seacd si paseistd, ci de tacerea 
vie, rugatoare, plina de dragoste de Dumnezeu si de oameni. 

Tacerea care naste lauda de sine, impotrivire la scrierile 
Sfm^ilor Paring, dezgust, frica, re^inerea de la a merge la 
Sfanta Biserica si de a te spovedi si impartasi e o tdcere 
pdcdtoasd, netrebnica. 

E tacerea inseldrii, inselare despre care Sfantul Ignatie a 
scris atdt de mult. Darul dumnezeiesc de a vedea patimile si 



85 Idem, p. 25. 

86 Idem, p. 26. 

87 Ibidem. 



55 



cursele Satanei e mmlfoarte mare iar Sfantul Ignatie 1-a avut 
dinplin. 

Candva nu intelegeam cat de mult tefolosesc cardie sale 
iar acum imi pare rau de reticenfa pe care dracii mi-o aduceau 
vizavi de car^ile lui si eu o credeam in mare parte. 

Trebuie sa te lepezi de toate siretlicurile dracilor si ele 
sunt multe. Trebuie sa ne rugam mult ca Domnul sd ne 
inielepteascd in ceea ce priveste cursele Satanei. 

Frica cea buna e „frica de cdile si cdrdrile din marea 
mintii" 88 . Sfantul Ignatie vorbeste de „flacara ravnei" 89 , care 
tYQCGpeste toate necazurile si ispitele. 

In pagina urmatoare pune problema patimilor 
„reinviate" in fiin^a noastra: „Patimile, care prin harul lui 
Dumnezeu erau deja omordte in suflet si nimicite in minte prin 
uitarea aducerii aminte de ele, prind sa se puna iarasi in 
miscare si sd sileascd sufletul la lucrarea lor" . 

Patimile sunt omordte insa de harul lui Dumnezeu si nu 
de noil Noi trebuie sa luptdm cu ele, dar Dumnezeu e Cel care 
le vindeca. Ar trebui sa refinem acest amanunt foarte 
important. 

Saturarea pantecelui mereu e „lucru porcesc" 91 . 
Vrdjmasii insa sunt „unelte ale Dumnezeiestii Pronii" 92 . 

Pe cat par ei ca ne incur ca pe atat ne ajutd. 

Scopul vie^ii umane e mdntuirea iar nu confortul. 

Tindem spre sfm^enie, spre cura^irea de patimi si spre 
umplerea de harul Sfantului Duh. 

Tot ceea ce ne face prieteni cu Dumnezeu este un lucru 
bun. 

Un vecin s-a sinucis de curand pentru ca a pierdut niste 
bani sau i-au fast fur ati. Stupoare! Toata lumea se intreba de 
ce a facut-o. Insa nimeni nu vorbea cu el, pe cand traia, despre 
ceea ce simtea, despre ce traia acest om... 

Si acum, dupa ce nimeni nu 1-a ajutat, toata lumea se 
mira de cum aputut sdfacd acest gest... 

Nu mai traim ortodox! De aceea credem ca putem face 
orice. O, Doamne, ai mila de neputin^ele robilor Tai si ajuta-le 
lor! Slabiciunea si confortul ne coboara in lad. 

Da-ne putere, Doamne! da-ne curaj in lupta cu patimile 
acestei lumi! 

88 Idem, p. 27. 

89 Ibidem. 

90 Idem, p. 28. 

91 Ibidem. 

92 Idem, p. 30. 



56 



Maine, fratele Ion se insoard cu Daniela si ma voi duce 
cu sora Floarea, cu bunica mea, la nunta. Dar el nu mai e cu 
mine ci, deodata, mi-a devenit un strain. Eu le doresc tot 
binele si mdntuirea lor, dar nu cred ca sunt compatibili. Nu 
cred ca sunt compatibili in a se sprijini unul pe altul in viafa 
dupa Dumnezeu. 

Deodata si-a taiat barba, a renun^at la sfatuirea cu mine, 
a inceput sa fie indrdznet si s-a dat departea lor, numai ca sa-i 
fie bine material. O, confortul acesta nu e de la Dumnezeul 

Ajuta-le lor, Doamne, si ai mila de infatuarea lor si ma 
iarta si pe mine, ticalosul! Poate ca eu gresesc, dar nu simt un 
bine in casatoria asta, un bine real. La fel a fost si cu parintele 
Valentin, cat si cu Tudorel, despre care nu mai stiu nimic. 

Am ramas doar cu roaba Ta, Gianina, Doamne, cu cea 
care imi e stdlpul si braful iubirii si al nddejdii melel Ea mi-e 
singura cu adevarat credincioasd. 

Ai mila de viitoarea mea so^ie, Iubite Doamne, si ne 
intareste mereu! Ajuta-ne si ne iarta si ne miluieste! 

O definite a Sfantului Ignatie: „Calea nedreptdfii 
inseamna impreuna-vorbire cu gdndurile si cu vis area" 93 . 

Imi pare rau ca nu am avut un prieten, de varsta mea, cu 
adevarat si to^i pritenii mei s-au dovedit mincinosi si invidiosi. 

Insa ortodoxul care nu stie sa fie un bun priten si un 
confident autentic nu cred ca este un ortodox adevarat. 

Ma doare nepdsarea, indiferenfa si fuga tuturor dupa 
cele ale lumii acesteia. O, Doamne, trimite-mi robi 
credinciosi, pe oamenii Tai, impreuna cu care sa ne mdntuiml 

Prea mu\\i farisei. Prea multe chipuri cu douafefe. 

Sfantul Ignatie numeste aici nedreptatea drept inceputul 
pdcatelor, starea de involburare a pacatului. Cugete nedrepte. 

Prin aceste cugete se viciaza sentimentele bune. 

Comentariu la I Cor. 15, 50: „Nu numai simfirile 
trupesti grosolane ale omului vechi, ci si simfirile mai subfiri, 
uneori foarte sutyiri, care vin din miscarea sdngelui, sunt 
lepddate de Dumnezeu" . 

Simfirile omului cazut si Jucrarea subfire a patimilor si 
duhurilor asupra sangelui se face deslusitd abia cand inima 
simte in sine lucrarea Sfantului Duh. Simfirea se lamureste 
prin simfire" . 



93 Idem, p. 32. 

94 Idem, p. 32-33. 

95 Idem, p. 33. 



57 



Cortina neinlelegerii cade de pe ochii inimii cand vine 
harul lui Dumnezeu. 

Ca^i cred dintre ortodocsii nostri acest mare adevdr al 
experientei duhovnciesti? Nu-1 cred mul^i, pentru ca nu l-au 
trait. §i pentru ca nu II simtpe Dumnezeu, prin harul Sau, in ei 
insisi, de aceea to^i se cred foarte destepti si in}elep}i si 
duhovnicesti cand ei nu au habar de ceea ce spun. 

Vai noua! Ne-am adancit in nestiinfa aproape cu totul. 

Daca raul are lucrdri subfiri, harul lui Dumnezeu cum 
de „nu are"?! Despatimirea, cura^irea de patimi insa e o 
lucrarefind si nu orice inima si minte poate sa o perceapd. 

O, cat de subtili trebuie sa fim si noi avem simturi 
animalicel 

O lamurire in plus: „pana ce se face ardtatd lucrarea 
Duhului in inima, lucrarea subfire a sangelui ramane fie cu 
totul neinfeleasd, fie pu^in infeleasd, si poate fi luata drept 
lucrare a harului, daca nevoitorul nu va avea fereala 
cuvenita 

Putem confunda, pe scurt, trupescul cu duhovnicescul. 

Putem confunda spurcata mi§care a sangelui, ca 
desfdnarea si mdndria, cu stari de elevare spirituald, cand noi 
suntem inca in lad. 

Rugaciunea lui Iisus este rugdciunea invierii. A 
recunoaste ca esti pdcdtos si a cere mild dumnezeiascd 
inseamna a cere inviere. Inima noastra trebuie sa invie. 

Trebuie sa ne umplem de harul Sau, de lumina Sa 
dumnezeiasca. Ca sa fim fii ai Luminii, trebuie sa stam in 
lumina dumnezeiascd. 

Semnul Sfintei Cruci si rugaciunea catre Domnul Iisus 
Hristos sunt drumul de la cruce la inviere, drumul nostru 
personal spre viata vesnicd. 

Trebuie sa murim pentru lume pentru ca sa fim vii 
pentru Domnul. AM cale nu exista, caci asta e calea Lui: „de 
la moarte la viaja si de pepdmdnt la cef (Canonul Invierii). 

Ne trebuie un „plans statornic" 97 , adica in orice situafie 
a vietii noastre. 

Intr-o emisiune televizata se punea problema minunilor 
„naturale" care s-au intamplat in ziua morjii Domnului. Un 
participant la discu^ie sus^inea ca ele au de-a face cu eclipsele 
si cu un cutremur de pdmdnt, ce s-ar fi petrecut in Vinerea 



96 Ibidem. 

97 Idem, p. 34. 



58 



Mare. Tot acest profesor sus^inea ca Domnul nu avea 33 de ani 
cand a murit ci vreo 37-38 de ani. 

Ce po^i spune, cand „noii" cercetatori sunt mai 
„destepti" decat martorii Sfintei Tradi^ii? 

Parintele profesor care se afla la acest talk-show a 
sus^inut ca e vorba de minuni, ceea ce e adevdrat, dar nu a 
subliniat cu tdrie, ca era vorba de Domnul Hristos, de moartea 
Sa mantuitoare si sfm^itoare pentru noi si nu de orice fel de 
minuni. 

Comentariul pe care 1-am facut la Sdptdmdna 
Patimilor 98 a eviden^iat faptul ca natura si Puterile ceresti s-au 
inspdimdntat de moartea Sa si acesta e adevdratul rdspuns. 

Cum sa nu se inspdimdnte crea^ia, cand Creatorul ii 
rabdd pe oamenii care II batjocoresc? Cum sa priveasca crea^ia 
atata umilinid, marea, covarsitoarea, negrdita umilinid a 
Domnului? 

E o intrebare tembela, nebuneasca aceea, de a intreba 
cum de au fast posibil astfel de minuni la moartea Lui. Daca 
nu crezi in aceste minuni, nu po^i crede nici in Cel de pe cruce, 
in Dumnezeul tau. 

§i cum sa nu crezi in Dumnezeul tau? Credin^a in 
Dumnezeu este atat de fireascd, atat de normald, incat nici n- 
ar trebui discutatd. 

Dar noi am decdzut mult. Avem nevoie de multe 
cuvinte, nu pentru ca sa ne curdfim de patimi, ci pentru a 
deveni, a redeveni niste oameni cu gustul adevdrului. Nu mai 
zic sa facem lucruri mari, dar noi nici de cele mici nu mai 
vrem sa ne apucdm. 

Ar trebui sa ii cercetam pe Sfm^ii Paring in ceea ce 
priveste evenimentul invierii Sfintilor de dupa Moartea 
Domnului. 

Aceasta inviere a Sfinfilor arata ca Domnul S-a pogorat 
la lad ca un Biruitor, sco^andu-i pe Sfin^i afard din lad. 

Ei s-au ardtat celor din cetatea Ierusalimului. Cine s-a 
aratat? Cui s-au aratat? Nu stiu. 

Proiectul meu referitor la via}a Sfantului Hie 
Tezviteanul" (o privire duhovniceasca asupra vie^ii sale) mi-a 
fost reamintit de un parinte profesor. Imi pare rau ca l-am 
abandonat iar acum nu mai am timpul necesar. Gasisem date 



' l]> In lucrarea mea de Licenfa in Teologie. A se vedea, pentu download: 

http://www.teologiepentruazi.ro/2010/03/23/saptamana-patimilor-%c8%99i-saptamana- 

luminata-teza-de-licen%c8%9ba-20 1 0/. 

99 A se vedea: http://www.calendar-ortodox.ro/luna/iulie/iulie20.htm. 



59 



la Sfantul Vasile eel Mare si la Sfantul Maxim in „Arnbigua". 
O carte a unei carmelite mi-a sugerat mai multe trimiteri la 
Sfm^ii Paring. 

In omilia a 88-a la Sfantul Matei, Sfantul loan Gura de 
Aur ne prezinta aspectul invierii Sfinfilor de dupa moartea 
Domnului, dar nu ne da date concrete 100 . 

Asistentul 101 de la Dogmaticd m-a bucurat in cateva 
randuri cu sublinierile sale teologice. Ajuta-1, Doamne, pe 
robul Tau si familia lui si miluieste-i pe ei! 

Ultima data ne-a propus la un seminar de Dogmatica o 
discu^ie despre nestriedciunea trupului Domnului de dupa 
rastignirea Sa. 

Se baza pe discursul imnografic al Sdptdmdnii Luminate 
si era de acord cu pozi^ia Sfantului Justinian Imparatul. 

Discu^ia despre starea originard a omului mi-a placut 
foarte mult, deoarece se fundamenta pe Stint, ii Paring cu o 
mare dexteritate. 

Faca-se voia Ta, Doamne, in el si in to^i cei care apara 
credinta ortodoxa in cunostinid de cauzdl Ai mila de 
mdrturisitorii Tdi si ii intdreste pe ei! 

Sfantul Ignatie il numeste pe Satana „heruvimul 
cazut" 102 si face o prezentare interioard a. Raiului si a celui 
care nu ne lasd sa intram in el. 

Heruvimul cdzut are o arma de foe „cu carc.umbla 
inlduntrul nostru, oprindu-ne intrarea in tainicul rai 
dumnezeiesc al gdndurilor si al sim}dmintelor 
duhovnice§tF . 

Aceasta arma de foe sunt tocmai „feluritele aprinderi 
ale sangelui" 104 . 

Prin translarea vorbirii despre Raiul „fizic" (mai bine zis 
duhovnicesc si trupesc in acelasi timp) in vorbirea despre 
Raiul din launtru, realitatile Sfintei Scripturi prind concretefe 
interioard in fiin^a noastra. Diavolul ne impiedica prin simiiri 
pdgdne ca sa gustam, cu inima, adevaratele simiiri 
duhovnicesti. 

Despre desfdtarea parut duhovniceascd, Sfantul Ignatie 
scrie: „nu este altceva decat desfdtare cu slavd desartd sufyire, 
semeaid cugetare subfire si patimd a dulce}ii subiire" . 



100 Cf. PSB 23, p. 983-984. 

101 E vorba despre Asist. Drd. Jean Nedelea. 

102 Sfantul Ignatie Briancianinov, Calauza rugatorului..., op. cit., p. 34. 

103 Ibidem. 

104 Ibidem. 

105 Idem, p. 35. 



60 



Astfel de oameni trebuie sa dea o mare lupta cu ei insisi, 
pentru ca sa-si dea seama de inselarea in care sunt. 

Satana le spune ca ei nu sunt inselafi, ci tocmai cei care 
traiesc viafa sfdntd sunt inselafi. Chiar si celor care traiesc 
intru harul lui Dumnezeu, Satana le spune uneori ca sunt in 
inselare si ca nu e harul in ei. 

Sfantul Ignatie spune undeva, ca eel care nu se crede 
inselat acela este in inselare. §i acest lucru q foarte adevdrat. 

Dar prin aceasta el nu spune nici aceea, ca to^i care au 
primit harul lui Dumnezeu nu mai sunt prinsi d&patimi sau de 
inselare, ci ca inselarea masivd, groaznica e aceea care crede 
toate cele ale trupului drept lucruri duhovnicesti, careia ii 
place pdcatul si crede ca traieste lucruri sfinte. 

§i pe mine Satana m-a luptat mult cu aceasta teamd 
demonicd. Am cunoscut inselarea cea groaznica, care mi-a fost 
ingdduitd de Dumnezeu pentru marea mea mandrie si cand a 
venit la mine iarasi harul Sau, sim^irea Lui caldd si 
curdfitoare, demonii imi insinuau ca e vorba tot de „inselare". 
Dar de data asta era o minciund, cu toate ca eu sunt foarte 
pacatos si netrebnic. 

Diavolii rdstdlmdcesc in noi Sfintele Scripturi si pe 
Sfm^ii nostri. 

Patimile despre care vorbeste aici Sfantul Ignatie sunt 
foarte perfide. Le gasesc la eretici si nu ma mint faptul sau la 
fra^i de-ai nostri, care inca sejoacd cu via^a lor. 

Slava desartd subfire te impinge sa iesi in f aid, sa te faci 
cunoscut cu obstinatie, sa rdstdlmdcesti scrierile sfinte cu 
preten^ia ca spui lucruri noi, „tainice" pentru cei de pana 
acum. I^i da o mare incredere in tine. Te face sa te crezi 
„sfant", „ales", in stare de lucruri mari. Apare aici o rdvnd a 
sdngelui, o ravna fdrd control, din semeafa cugetare subfire. 

In aceasta stare nu vrei sd-l asculfi pe altul pentru ca tu 
„§tii foarte bine" ceea ce ai defdeut. 

Patima subfire a dulceiii te face sa-^i contorizezi mereu 
miscdrile inimii si orice aprindere si dulceafd morbidd este 
crezuta de tine drept o miscare a harului. 

Omul inselat nu poate discerne cele ale Satanei de cele 
ale Sfdntului Duh. E un mare adevdrl 

Daca pe cei duhovnicesti, Satana ii lupta prin astfel de 
texte sfinte, ma gandesc cu durere la cata neordnduiald si 
teamd sadeste el in cei care nu stiu prea multe, in mod practic, 
dar le citesc. 



61 



Un amanunt hotarator: miscarile duhovnicesti „incep 
atunci cand tac miscarile patimilor sufletesti, [acestea] fiind 

v J • »106 

oprite de smereme 

Aceasta oprire a patimilor de catre smerenie e o stare pe 
care o int.elegi numai cand o trdiesti. 

Alt citat: „Slava desartd este curvie fat.a de slava cea 

1 07 

adevdratd" , adica de slava dumnezeiascd. 

Curvia slavei desarte se manifesta prin aceea ca e o 
unire nelegiuitd intre miniirea de sine si pldcerea perversa de 
a pldcea oamenilor pdcdtosi. E o curvie pentru ca sufletul nu 
se uneste cu Dumnezeu in acest caz ci cu diavolul. 

De aceea, in Vechiul Testament ruperea relabel cu 
Dumnezeu era desemnata drept desfrdnare, pentru cafecioria 
sufletului se unea cu zeii, care erau demoni. 

Starea de „zdrobire indelungata" 108 a inimii e o continud 
pocdinid. 

Ajuta-mi, Sfinte Ignatie, pentru ca sa int.eleg sfmtele tale 
carji cu inimd smeritd si ma miluieste! 

Zdrobirea inimii. Sfantul David o cere de la noi in 
psalmul 50. 

Gasesc o nota unde e scris: neimprdstierea miniii e 
daruita de Domnul inaintea tuturor celorlalte daruri 
duhovnicesti . 

Mintea nu mai e interesatd decat de Domnul si de faptul 
de a-L iubi pe El. E o stare haricd si nu are nimic de-a face cu 
concentrarea sau cu forfarea miniii pentru a nu mai avea 
niciunfel de gdnduri. 

Lucrarile Sfantului Duh apar ca „o tihnd neobisnuitd, 
[de unde vine]... omordrea fa^a de lume, fa^a de indulcirea cu 
desertaciunea si pacatosenia ei, fa^a de slujirile in mijlocul 
ei" 110 .^ 

Intr-o alta pagina acesta spune: „ucenicului iubit al 
Duhului i se descopera tainele crestinismuluf . 

O, ce mare adevar! Pentru ca nu stim pe cele ale 
Duhului, datorita nepasarii si ticalosiei noastre, confundam 
crestinismul, Ortodoxia cu o sumd de apucdturi bdbesti, cu tot 
felul de superstiiii si obiceiuri ale locului, cu exprimari 
„teologice" desucheate. 



106 Ibidem. 

107 Idem, p. 36. 

108 Idem, p. 37. 



11 
111 



Idem, p. 37. 

Sfantul Calist §i Sfantul Ignatie Xanthopol, cf. Idem, n. 41, p. 

Idem, p. 38. 



|" Idem, p. 38. 
M Idem, p. 41. 



62 



Cineva i^i spune ca exista strigoi si e ortodox. Altul \\i 
spune sa crezi in pase magnetice harice iar altul, in nebunia 
lui, \\i spune ca patimile se transmit ereditar sau ca omul e 
sortit la o anume via^a si acest lucru nu poate fi schimbat de 
nimeni. §i to^i acestia se cred ortodocsi. E o mare durere. 
Omul pacatos e atat de fascinat de rdu incat lui ii este 
indiferent binele. 

Te asculta daca ii spui despre draci, despre demonizafi, 
despre aparifii satanice si despre vraji, dar se plictiseste 
repede cand ii spui despre minuni si despre viefile Sfiniilor. 
Aproape ca il apuca picoteala cand ii vorbesti despre ceea ce 
vrea Dumnezeu de la noi. 

Repulsia pe care o simt la cei care ma vad pe strada, cu 
barba mare si in negru, Qplind de urd. 

Dracii imi zdmbesc din acoli^ii lui. Sunt inielesi din start 
sa ma denigreze. Modul meu de a fi ii sfideazd, ii enerveaza, ii 
face sa ma dracuie si sa ma injure si sa huleasca pe Dumnezeu. 

Ce sa fac? Sa devin ca eil Sa redevin ca ei? Nu! 

To^i cei care vor sd-I slujeascd lui Dumnezeu vor fi 
prigoniii si minimalizati si, pe seama lor, se vor inventa tot 
felul de mituri. O prigoana rece, ca rdzboiul rece, care poate sa 
se transforme in persecu}iifd}ise. 

Faca-se voia Ta, Dumnezeul meu! Ai mila de noi si ne 
iarta! 

119 

„Fericita stare de vitejie intru Hristos" e o alta lucrare 
minunatd a harului dumnezeiesc. Pentru eel care nu crede in 
Dumnezeu realitatea harului este ceva de neinieles. Harul 
trebuie trait, sinuit, pentru ca sa te pronun^i infavoarea lui. 

Mie mi-e foarte greu sa explic unui om ce este harul, 
pentru ca va in^elege de fiecare data ceva aiurea, ceva 
neconform cu realitatea. Nici nu stiu daca pot sa explic cuiva 
ce este harul dumnezeiesc. 

Darurile harice sunt numite de Sfantul Ignatie Jntipdriri 
dumnezeiesti" 113 . 

Sfantul Grigorie Sinaitul e citat in pagina 46 si el 
vorbeste despre „puterea rugaciunii" 114 . Rugaciunea zdrobeste 
„pacatul si puterile cele potrivnice" 115 . 



112 Ibidem. 

113 Idem, p. 43. 

114 Idem, p. 46. 

115 Ibidem. 



63 



Jntocmirea pasnica" 116 e „buna constiinta" 117 iar „prea 
pasnica, fiindca mintea vede in sine duhovniceste harul 
Sfantului Duh" 118 . 

In pagina 47 da sfaturi celor duhovnicesti si vorbeste de 
altfel de patimi: care nu mai dau buzna in om oricum. 

Pentru cei care mpacea Duhului, Sfantul Ignatie scrie: 
„In tot chipul trebuie sa ne straduim a pazi pacea sufleteasca si 
a nu ne tulbura de necazurile pe care ni le pricinuiesc al^ii. 
Pentru aceasta e nevoie de a ne sili in tot chipul sa infrdnam 
mania si sa pazim, prin mijlocirea luarii-aminte, mintea si 
inima de miscarile cele necuviincioase..." 119 . 

Daca Sfantul Ignatie ar fi crezut, ca unii din ziua de azi, 
ca Sfm^ii nu mai simt in ei nicio patimd si ca Sfhnii sunt ca 
stdlpul sau cafierul de tari la orice ispita, de ce ar mai fi scris 
astfel de lucruri, despre cei in care este sdldsluit harul 
Sfantului Duh? 

El stia insa din experienfd ca patimile nu sunt moarte cu 
totul in eel in care vine harul lui Dumnezeu si ca numai cu El 
trebuie sa luptdm impotriva lor. 

Sfantul Ignatie ne povatuieste sa avem „dim bucuros, iar 
nu intristat" 120 . El spune asta despre duh si nu despre 
gdlgdirea inimii patimase. 

Duhul bucuros este acela in care triste^ea nu e oarbd iar 
bucuria e un semn al in}elegerii slavei lui Dumnezeu care 
cuprinde totul. 

Ma opresc aici cu citirea car^ii Sfantului Ignatie desi 
abia sunt la inceput. Asa cred ca ar trebui sa discutdm orice 
cuvant al Sfm^ilor Paring, orice tropar al slujbelor noastre, 
orice amdnunt al credin^ei si al evlaviei. 

Daca nu le discutam, atunci nu nepasd de ele... 



Datorita unei persoane care m-a vizitat de curand, 

Dumnezeu mi-a luminat mintea, pentru ca sa in^eleg addncul 
inseldrii in care ne aflam. 



116 Ibidem. 

117 Idem, p. 47. 

118 Ibidem. 

119 Ibidem. 

120 Ibidem. 



64 



Cei nescoliti sufera din cauza prostiei si a superstiiiei, 
pe cand intelectualii sufera din cauza schemelor ateie de 
gdndire semanate la tot pasul in dezvoltarea noastra scolara si 
sociala. 

In Sfanta Biserica ii intalnim si pe unii si pe arfii iar 
problemele lor sunt enorme. 

Cei care nu au citit invdidtura de credinia cred in tot 
felul de nebunii iar cei care au citit pufin din ea o interpreteazd 
dupd cum ii taie capul. 

Conjugate, lenea si prostia dau multa bataie de cap celor 
care vor sd-i povdiuiascd pe oameni. 

Nu se in^elege rolul lui Dumnezeu in mantuirea omului, 
curatirea de patimi, pacatul, virtutea. Se socoteste „sminteala" 
orice lucru, tocmai pentru ca sd nu termindm odatd cu rdutatea 
si cu lenea. 

Cei care se „smintesc" din orice nu au o inimd largd si 
nicio minte smeritd, cuprinzatoare. 

Daca tot nu infelegi ceva, atunci nu mai trage concluzii 
pripite. Taci, asteapta! Daca nu infelegi ceva, de ce nu te acuzi 
pe tine ca nu infelegi, ci il acuzi pe eel dinfafa ta, ca n;i spune 
lucruri care te depdsescl De ce nu socotesti ca neinfelegerea \i 
se datoreaza ^ie in exclusivitatel 

E nefiresc sa-i acuzi pe al^ii ca te smintesc, cand propria 
ta via^a e una opacd si rece, care nu face pldcere multor 
oameni. 

Am vazut de multe ori invidie eras a in spatele grijii 
pdrut duhovnicesti fa^a de autorii de carte religioasd. Pe motiv 
ca unii ar fi prea transanal pentru varsta lor, se gandeau ca ei 
nu ar mai trebui sd scrie. 

Dar adevdrata problemd a acelora era invidia lor ca nu 
puteau sd ii intreacd pe cei care scriu. 

Cand nu putem sd rddem de cineva atunci il detestdm si 
in loc sd-l lauddm pentru lucrurile lui bune si sd ne bucurdm 
de darurile Sfdntului Duh, pe care acela le are de la 
Dumnezeu, noi tocmai pe acela il detestdm, adica pe eel pe 
care il iubeste Dumnezeu. 

Inimile acre si fricoase sunt acelea in care troneaza 
necredinja si indoiala. 

M\x\\\ nu vor sa iasa in evidenfd cu nimic, ca sa nu le fie 
stingherita propria lor lene, duplicitatea de care sufera. 

Cred ca cei care nu au stiut sa faca pdcate mari, nici 
fapte mari nu stiu sa faca. Nu spun prin aceasta ca trebuie sd 
pdcdtuim sau ca e bine sd avem o viafd dezordonatd, pentru ca 



65 



sa intelegem sa facem fapte bune, ci faptul, ca eel care nu 
iubeste binele cuforfa cu care a iubit odatd rdul sau cu care se 
poate iubi rdul, nu face parte dintre credinciosii adevdrafi, ci 
dintre cei cdldufi. 

Observant cu to^ii cum iubim viciile, ce placere enormd 
avem pentru ele. 

De ce crede^i, iubi^ii mei, ca cei credinciosi trebuie sa 
aiba o mat mica placere pentru a lucrafaptele bune? 

Dimpotriva: trebuie sd-L iubim pe Dumnezeu mai mult 
decat am iubit pdcatul, deoarece Dumnezeu e absolut. 

Lucrurile se fac la timpul lor. 

Munca minutioasd e grea dar e singura care-1 implineste 
pe om. 

Dupa ce faci vreun lucru trebuie sa ai inima bucuroasd, 
implinita, plina de pace. 

Uneori gresim, pentru ca dam sfaturi mai presus de 
in^elegerea celor care ni le cer. Insa, alteori, sfaturile care nu 
sunt date la timpul lor, pe acelea Dumnezeu le randuieste ca sa 
le in^elegem cdndva si ele ne vor ajuta mult mai tdrziu. 
Sfaturile rodesc in func^ie de inima noastrd si, mai ales, de 
dispozifia noastrd interioard. 

Sufar o dezamdgire, mai bine zis o durere tdioasd in 
sufletul meu, cand simt cum trdiesc oamenii. 

Pacatele lor, indiscretiile lor, prostia, badarania, 
indelicatetea lor ma infioara, ma umplu de iarnd, de un frig ce 
imi inghea^a inima. 

Numai rugaciunea imi alungd aceasta durere, pentru ca 
harul lui Dumnezeu e eel care il invie pe om si numai harul 
Sau poate aduce o licdrire de viafd intr-un om ruinat, intr-un 
om sfdrdmat de pacate. 

Doamne, scoate-ne din nebunia noastra! Ajuta-ne sa Te 
sim^im, sa I^i percepem prezen^a. Atat de mult ne-am abatut de 
la Tine, incat nici nu mai in^elegem ca existi si existen^a Ta o 
socotim opovard. 



k\ stazi diminea^a am pierdut trenul...Insa am inva^at de 
mult timp, sa nu-mi mai para rdu daca pierd ceva, pentru ca 
atunci Dumnezeu vrea sa imi arate altceva mai bun, prin mila 
Sa cea nemasurata fa^a de noi. 



66 



Am asteptat in pace ca sa vdd ce se va intampla. §i 
Dumnezeu, o stiu prea bine, ne invafd multe daca suntem 
atenfi. 

In fa{a mea s-au urcat doi batrani: neingrijiii ca aspect 
dar linistiii. Erau oameni munci^i, oameni saraci, ce facusera si 
ei o „afacere" la Bucuresti. 

Nici nu se asezara bine si unul dintre ei aduse vorba de 
datoria de 8 mii de lei pe care celalalt avea sa i-o dea. Celalalt 
numara monezile si ii dadu banii confratelui sau, pentru ca sa 
fie cinstit (vorba lui) pdnd la capdt. 

Saracia ne-a facut mult prea saraci. ..De aceea orice ban 
conteaza...Bu nu as fi dat importanid la o asemenea suma de 
bani, de-a dreptul elementara, dar pentru ei amandoi aceasta 
suma conta, era importantd. 

De-a lungul drumului, cei doi au mai a^ipit. Au vorbit 
pu^in si, mai ales, mi-a placut ca nici unul nu s-a dat in 
spectacol si nici nu a drdcuit in fata mea. 

De multe ori mi se intampla astfel de scene pe aceasta 
ruta. Unii dracuie in fata mea din ambi^ie, al^ii din enervare, 
al^ii din ciuda, al^ii pentru ca e la modd, pe cand al^ii din 
satanism pur. Le place sa isi batdjoc de mine, vazand ca sunt 
om credincios... 

Dar cea care era dezinvolta si spunea totul cu gura mare 
era doamna de langa umarul meu stang, care calatorea cu un 
copil al ei facut cu primul barbat, impreuna cu o prietena de la 
ea din sat si cu care a vorbit, in mod aprins, tot drumul. 

De cand s-a urcat in tren a devenit imediat vedeta. Avea 
niste blugi stram^i pe ea, o bluzica prin care i se vedea sutienul 
de culoare neagra iar sanii ii erau expusi foarte bine. 

Discu^ia dintre cele doua a fost supra saturatd de 
confesiuni spuse in gura mare. Cea care se confesa era 
doamna careia i-am descris costumafia. 

A inceput cu faptul ca a avortat. A marturisit acest lucru 
cu foarte mare detasare. Al doilea sot a l e i est e sofer de tir si 
cand vine din cursa o vrea „ca.femeie". 

Dupa aceea a urmat povestirea cu ceea ce facuse in 
noaptea precedenta. Din cauza ca i-a fost foarte cald a dormit 
goala. Fiul ei a intrebat-o: „Mami, asa dormi tu?!". Nu a mai 
dat raspuns la aceasta intrebare si, e de la sine in^eles, ca nu ii 
este rusine sa se expuna goala in fa^a fiului ei. 

Fiul luase premiul intai. Este in clasa intaia C. 

Cum o va vedea acest fm pe mama lui peste ca^iva ani? 
Va avea ceva sd-i reproseze? 



67 



Ii e frica de pldnsul de la morfi. Nu mananca mezeluri si 
s-a casatorit la 26 de ani cu un chelner. A fost muncitoare la un 
depozit al CFR-ului, in Bucuresti, apoi vanzatoare si putea lua 
si ea o inghe^ata, fara ca sd o stie patronul. 

Batranii din fa^a mea se uitau la ea din cand in cand, 
pentru ca debitul ei verbal era imens. Ma uitam si eu...Nu 
aveai cum sa nu o auzL.si nici sd nu te intereseze ceea ce ea 
spunea, pentru ca o facea cu multd dezinvolturd si in mod 
sfdtos. 

Femeia insa care s-a destdinuit in gura mare (caci asta a 
fost minunea lui Dumnezeu din ziua aceasta) are totusi o inimd 
bund. 

Isi iubeste un bunic al ei, de 80 de ani, care atunci cand 
a vizitat-o a avut ame^eala, lucru care a panicat-o foarte mult. 

As putea sd continui cu ceea ce am auzit... 

Esen^ialul insa e acesta: cum mai putea sa vorbeasca o 
astfel de femeie? Ea se lauda ca e „o doamna si jumatate", dar 
eu am in^eles, iar si iar, cat de rau e sa fii necredincios . 

Ce unit e sa nu fii cuviincios, subtil dar si cat de 
enervant e sa te prefaci linistit, intelectual, cand suferi de tot 
felul de boli sufletesti si mentale. 

Ea nu m-a inspaimantat. Confesiunile ei sincere m-au 
facut sa nadajduiesc, sa ma rog pentru ea, ca Dumnezeu sd o 
miluiascd. 

Au fost cazuri cand persoane parut cuviincioase si 
serioase m-au uimit prin bdddrdnia si nebunia lor. 

Dar ea nu m-a enervat nicidecum. Din ea emana o 
bundtate pe care nici ea nu cred ca o in}elegea prea bine. 

Nu e nimic mai urdt insa, ca cineva care te ia cu 
teologia, sa sfarseasca prin a-^i cere sd te culci cu ea. 

Dar cand vrei sd te confesezi sincer, atunci nu mai esti 
un om urdt, ci unul care te umplii defrumusefe. 

Una dintre ipitirile mele prin femei a fost cu Ecaterina 
(nici nu stiu daca acesta e numele ei adevdrat), care a dorit sa 
ma convinga de faptul ca e nebund pentru Hristos dar s-a 
dovedit, mai apoi, ca a vrut sa vada daca nu cumva ma culc cu 
ea. 

Imi batea aproape zilnic in usa, din momentul cand n- 
am mai vrut sd vorbesc cu ea. Imi aducea flori si le punea in 
fa^a blocului, ma blestema, ma dracuia, imi canta „Vesnica 
pomenire!" impreuna cu alte prietene ale ei de curvdrdsie, ma 
denigrau in chip si fel. 



68 



Nebunia, orgoliul lor ranit a fost unealta prin care 
demonii m-au ispitit multe zile la rand. Cred ca a {inut totul 
peste doi ani de zile. 

Vedeam in ele pe demonii care le manau sa faca ceea ce 
faceau. Binein^eles ca nici lor nu le prea placea sa stea tot 
timpul de mine. Insa orgoliul lor a fost nemasurat. 

Era inspdimdntdtoare starea lor interioara. Nu credeam 
sa vdd si sa simt o atat de mare invidie si rdutate in jurul meu. 

Nu ma asteptam la multe dintre cele care s-au intamplat: 
nici la cele bune si nici la cele rele. Mi-as fi dorit ca multe 
lucruri sa se fi intamplat altfel...Dar stiu ca Dumnezeu nu 
greseste niciodatd cu fiecare dintre noi. 

Nu stiu cum o chema pe femeia din tren. Pot sa ma rog 
pentru cineva fara sa-i stiu numele. Pot sa ma rog si sa ma 
doara pentru cineva care nu m-a vazut niciodata, dar despre 
care eu am auzit. 

Putem sa ne rugam mereu pentru tofi oamenii si putem 
sa nu mai fim insensibili si putem sa nu ne mai stresdm prea 
mult unul pe altul. Putem! Putem multe dar facGm pufine, cand 
acest pu^in, pu^inul de afi sincer, e atat de usor defdcut. 

Am revazut doi colegi de facultate (de fapt mai mul^i 
intre timp) si parca simt ca nu ne mai leagd nimic. 

Poate ca nu ne-a legat nimic niciodata. 

Aseara am vazut o emisiune, in care un seminarist dadea 
spaga fostilor lui spirituali. M-a durut sufletul. Poate ca 
Dumnezeu vrea sa ne smereascd sau Satana isi bate joe de noi 
si vrea ca si mai mul^i sa aiba o par ere foarte proastd despre 
preo^i. 

Ideea de preot in capul oamenilor este ori o caricaturd 
mentald ori o fiin}a cereascd care trdieste pe pdmdnt. Cer 
multe de la preo^i si nu le dau niciun exemplu bun prin via^a 
lor. 

Cei doi batranii stateau linistifi si nu se ingrijeau de 
faptul cum aratd. Unul dintre ei aveaj9ra/pe borurile palariei 
dar nu se sinchisea de acest lucru. 

Eu am coborat. Ei au mers mai departe. In acest tren nu 
am auzit cuvintepur si simplu, ci fragmente de via}a. 

Am stat langa ei si le-am sim^it pulsul interior al vie^ii 
lor. 

Consateanca, care asculta, era si ea buruiatd mental. Ei 
nu-i placea ca so^ul sau sa vina de la serviciu si sa tacd. Ei ii 
vine sa fipe intr-o astfel de situate. 



69 



Doamna „valabila" insa, a adus in discu^ie un element 
foarte interesant. Primului ei sot, l a ora 12 noaptea, ii venea sa 
piece de acasa. I se facusera vraji. 

Acolo unde nu e pic de religiozitate, demonii isi fac 
mendrele cum vor. 

De fapt demonii sunt niste fringe foarte nefericite. De la 
un timp, Domnul mi-a dat sa am mild de ei si sd-i 
compdtimesc. Eu pot sa ma spovedesc, sa imi para rau pentru 
ceea ce am facut, dar ei se afunda mereu in si mai mult 
intuneric. 

Sarmanii, sunt tare nefericiti! Sunt avizi de rautate si in 
acelasi timp devin si mai singuri si mai intunecaii. 

Intunericul lor se rdsfrdnge si asupra celor nepocdifi. 

O, pocain^a indumnezeitoare! 

O, pocain^a, o, scant spre cer! 

O, pocain^a, de care ne rusindm sa vorbim si careia rfi 
rostim numele cujumdtate de gural 

O, pocain^a, ce as dori sa fii in toate inimile 
pamantenilor! 

O, pocain^a, ce m-ai facut dintr-un tembel, un om ce 
incepe sa isi revinal 

Bunicul meu nu are nevoie de sfaturile mele. Parin^ii 
mei „stiu ce fac" iar bunica - singura mea bucurie - ma 
tradeaza si ea cateodata, cu o tradare pe care nici macar nu o 
poate constientiza. 

Cand ma uit la bunicul meu si la faptul cum se luptd cu 
Dumnezeu ma inspaimant. El 1-a ridicat de nu stiu cate ori din 
moarte, il face sa aiba iesiri afara, il face sa se poata plimba, sa 
ne vada...Si, pentru el, Dumnezeu e in continuare o „prostie" 
iar frazele mele sunt „politica". 

Rdbdarea lui Dumnezeu cu noi, prin exemplul lui, mi s- 
a facut foarte explicitd. Dumnezeu ne rabda mult, mult de tot, 
pentru ca El ne iubeste^ara safiu. 

„Fara sa^iu" este o expresie a lui Emil Botta 121 (din titlul 
unui carti a sa de poeme, publicata in 1976), care mie imi 
spune multe de cand am citit-o. Ea exprima foarte bine iubirea 
lui Dumnezeu pentru lume. 

Pe el il iarta Dumnezeu, pe mine ma iarta, ne iarta pe 
toti. El ne iarta si suportarea Lui se numeste iubire. Trebuie sa 
inva^am cu lacrimi in ochi aceasta iubire a lui Dumnezeu fa^a 
de noi. Dumnezu ne suporta! 



121 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Emil_Botta. 



70 



O, El ne suporta si noi nici macar nu stim sa ne 
suportdm pe noi inline! El suporta toate neregulile pe care le 
facem noi iar noi suntem niste nemuliumitori. 

Am pierdut un tren dar am fast atent. Asa cum trebuie sa 
fim atenji la rugdciune sau la citire, tot la fel trebuie sa fim 
atenii la oamenii din jurul nostru si la ce se intdmpld cu noi. 

Putem descifra voia lui Dumnezeu cu noi si ce trebuie 
sa facem pentru al^ii. 

Sfantul loan Gura de Aur spunea ca mdinile sdracilor 
sunt doctoria sufletelor noastre. Mainile lor intinse ne vindecd 
bolile sufletesti. 

Daca ii asculfi pe oameni si te rogi pentru ei, te vindeci 
de judecarea altora, de nesimtire, de egoism, de indifferent, de 
indelicatete, de ura, de paganatate. 

Iar daca ei te „rasplatesc" pe tine, bunatatea ta, cu rele si 
cu nerecunostinid, atunci trebuie sa te bucuri. Pentru ca 
in^elegi cat de rdu ai fi tu fdrd harul lui Dumnezeu, cat de 
nesimiit ai fi, cat de pu^in ai putea rdbda si cat de mult 
conteazd iubirea fa^a de oameni si rabdarea in ispite si 
necazuri. 

Cautand referin^e bibliografice mi-am dat seama ca stiu 
doar cdteva versete din Sfanta Scriptura pe de rost si cdteva 
locuri, pe bajbaite, de la Sfm^ii Paring. Adica nu cam stiu 
nimic. 

§i am mai in^eles ca mdntuirea si teologia sunt cele mai 
grele lucruri si cele mai us oar e in acelasi timp. 

Am in^eles ca pofi muri fara ca nimeni sa vrea sa te 
inieleagd, ca po^i muri in chinuri grele, ca po^i cadea in orice 
clipa in eel mai mare si greu pdcat, de care pana mai ieri nu te 
credeai in stare, ca po^i oricand sa nu mai ai un picior sau sa \\ 
se arda fa^a intr-un incendiu, ca suntem singuri fara Dumnezeu 
si ca pritenii sunt rari si, in locul lor, al prietenilor pe care ni-i 
dorim si nu ii avem sunt mul^i sarlatani, care se numesc 
prieteni ai nostri. 

Am in^eles, Doamne, pentru ca Tu mi-ai dat sa in^eleg 
cat defragili suntem si cat de usor ne smiteste pacatul! 

Multe ispite ne pandesc. Demonii vor sa se bucure pe 
ruinele triste^ilor noastre. 

Oboseala se acumuleaza continuu si inima mi-e parca un 
ochi, care are lacrimi nepldnse, care nu stiu de ce nu izbucnesc 
din ea. Inima mea vrea sa planga si nu poate. Doamne, da-mi 
sa-mi plang ticdlosia inimii mele! Da-mi sa-mi plang 
nesim}irea\ 



71 



Maine voi merge la Invatatorul, la Dumnezeiescul Hie 
vazatorul de Dumnezeu. 

El e eel care stie cum sd-mi vorbeascd. 

E singurul de pe acest pamant. 

Doamne, nu am cuvinte sa-Ti mul^umesc pentru mila Ta 
si pentru iubirea Ta cu mine, netrebnicul, pentru ca mi 1-ai dat 
mie, pe robul Tau Hie, Parintele si Inva^atorul meu 
preadumnezeiesc ! 

Ce as fi facut zufdrd elV. Unde as fi fost acumlW Mi-e 
si frica sa ma gdndesc. 

Cei din Turnu Magurele nici nu au habar ca un Sfant 
atat de prea minunat traieste langa ei intr-un anonimat 
sfiddtor. El e Sfdntul din mijlocul indiferentei. 

Ajuta-i, Doamne, lui §i sfinte§te via^a lui mereu §i pentru 
sfintele lui rugaciuni, miluie§te-ma §i pe mine, pacatosul! 

O, mireasma binejdedtoare a caietelor lui! 

O, dulceafa §i indliimea ametitoare a cuvintelor sale! 

Totul Qfrumusefe la tine, Dumnezeiescule Hie! 

Totul e lumind si sfintenie cople§itoarel 

Fara tine, inima mea e strdind. E fdrd dragoste si fdrd 
sa o inteleagd cineva la modul abisal, cum numai tu ai inteles- 
o. 

Dupa moartea ta se asterne tacerea... 



In disputa cu Purrhus, Sfantul Maxim Marturisitorul 122 
afirma libertatea omului ca o consecinid directd a faptului ca 
omul e creat dupa chipul lui Dumnezeu. 

Spunea el: „Daca omul a fost creat dupa chipul fericitei 
Dumnezeiri Celei mai presus de fiin^a - firea dumnezeiasca 
fiind libera - omul are o fire libera pentru ca este cu adevdrat 
chipul ei" . 

Cu alte cuvinte, libertatea noastra este o consecinid 
teologicd si nu o consecin^a „naturalista", in sensul teoriei 
evoluiioniste. 



122 C/PG91,col304C. 

Cf. Ierom. Makarios Simonopetritul, Tridoul explicat. Mistagogia timpului liturgic, 
trad, de Diac. loan I. Ica jr., Ed. Deisis, Sibiu, 2000, n. 10, p. 407. 



72 



Libertatea omului implica statutul sau de creatura. 
Numai pentru ca omul este creat de Dumnezeu, dupa chipul 
Sau, omul e liber in dependent fa^a de Dumnezeu. 

Facut dupa chipul lui Dumnezeu, omul trebuie sd tindd 
spre El pentru ca sa-si consolideze libertatea sau libertatea 
duhovniceasca consta tocmai in faptul de a tinde necontenit 
spre Arhetipul divin al omului, adica spre Creatorul sau. 



R 



oadele placerii" 124 . O expresie dintr-un imn al 

Triodului. Prin aceasta se arata consecinfele primului pacat. 

Mancand din rodul oprit, in om s-au facut vizibile 
roadele acestei pldceri nepermise. Omul a fost „dezbracat de 
lumina" 125 prin pacat. El a fost deposedat, „dezbracat de 
nevinovatie" 126 . 

Gasesc aici o constatare foarte pertinenta: „Moartea n- 
are in teologia bizantina sensul unei pedepse. Ea pare mai 
degraba un efect suplimentar al milostivirii dumnezeiesti care 
pune astfel o limitd extinderii pacatului, impiedicandu-1 sd 
devind nemuritor" 121 . 

Moartea e o iesire din har si nu o pedeapsd exterioard, 
impusa de Dumnezeu. Moartea vine in om ca o consecinfd a 
primului pacat comis, ca o alegere. 

Moartea - dupa expresia parintelui Makarios - „cufunda 
sufletul mai degraba in uimire decat in disperare ,,n8 . 

Pentru a indica uimirea omului in fa^a morjii, Sfm^ia sa 
apeleaza la idiomela „Plang si ma tanguiesc..." a Sfantului 
loan Damaschin. 

Pentru cei „adormiti", parintele il foloseste pe 
„defuncti" (care nu mai sunt angrenafi in func^iile 

vitale). 

Insa defunct prezinta via^a numai din punct de vedere 
biologic, fara substrat etern. Cred ca mai corect e termenul de 
adormit, pentru ca are o completd relevanid dogmaticd. 



124 Idem, p. 40. 

125 Ibidem. 

126 Idem, p. 41. 

127 Ibidem. 

128 Ibidem. 



73 



V interesanta folosirea lui „a cadea" in imnologia 

ortodoxa. Cand se vorbeste despre pacatul Sfin^ilor 
Protoparinti se vorbeste despre cddere. Omul a cazut. Omul a 
cazut din har. Caderea te face gol si te lasa pradd patimilor 
salbatice. 

Omul cade. Harul e vazut de catre noi ca eel care fine pe 
om pe verticala, pe verticala binelui. 

Daca nu mai esti in har ajungi asemenea animalelor, 
tdrdndu-te pe pamant. 

Vocaiia omului e aceea de afi in har. 



C 



onform cuvantului grecesc nebunia este un anti- 



,129 

zel . 



vJlasim intr-un text al Triodului: „imbrdcdmintea de 
multefeluri a gandurilor ru$inoase" . 

Gandurile pacatului au haine diferite. Ele arata 
strdlucitor si sunt diferite. Sunt diferite dar formeaza un singur 
rdu. 

Ele se deosebesc doar in faptul ca vizeaza rele diferite, 
dar, in esenta, reprezinta acela§i lucru: pacatul, patima. 

Sfantul Maxim Marturisitorul arata ca patimile survin in 
om in urma unei „iubiriy3ra minte" 131 . 

Tocmai de aceea spunea Vladimir Lossky, daca nu 
gresesc cumva, ca patimile sunt „impersonale". 

Poate ca acesta a urmat cuvintelor Sfantului Antonie eel 
Mare: „Omul cu adevarat rational are o singura grija: sd 

1 ^9 

asculte de Dumnezeul tuturor si sd-Iplacd LuF . 



129 Idem, p. 44. 

130 Cf. Ibidem. 

131 Ibidem. 

132 Cf. Filocalia Romdneasca, vol. 1, trad, de Pr. Dumitru Staniloae, ed. 1946, p. 3. 



74 



Patimile sunt un consum afectiv fdrd logicd 
duhovniceascd. Ele presupun o iubire viciatd si o minte 
perversa. 

In Filocalia Romdneascd, vol. 2, ed. 1947, Fericitul 
Dumitru Staniloae foloseste expresia: „iubire nerafionala" 133 . 

Pacatul este „o auto-idolatrie" 134 , spunea si parintele 
Makarios. 



>Ofantul Isaac Sirul, in Cuvdntul 27 135 afirma, ca cei din 
gheena Iadului „vor fi biciuifi de biciul Iubirii". Caci „iubirea 
se face chin in cei lepadati" 136 . 

Ei nu vor suporta iubirea dumnezeiasca pentru ca nu s- 
au deschis ei in timpul vie^ii lor terestre. 

Pentru cei din lad este un chin sa iubeasca. §i de aceea 
iubirea lui Dumnezeu ii chinuie, pentru ca ei nu o acceptd. 

Autorul nostra, parintele Makarios, spune foarte corect 

1 ^7 

faptul, ca „pacatul anticipeazd Iadul" . 

Pacatul, ca separare de Dumnezeu, anticipeaza Iadul, 
care e o separare eternd de Dumnezeu. 

De la o separare temporard trecem la una eternd. 

Sfantul Grigorie de Nazianz spunea ca osanditii „vor 

1 ^8 

vedea ca Foe pe Cei ce nu L-au vazut ca Lumind" . 

Lumina divina, plina de bucurie si viafd pentru Sfm^i e 
perceputa de cei pacatosi ca foe, ca pedeapsd, ca un chin 
insuportabil. 

Iubirea chinuie. 

Iubirea ii chinuie pe cei care nu au iubit, pe cei care L- 
au negat pe Dumnezeu si pe aproapele lor. 

Sfantul loan Damaschin, in Dialog contra maniheilor 
afirma, ca: „pedeapsa nu e altceva decat focul poftei, rauta^ii si 

1 ^Q 

al pacatului lipsit de obiecf . 

Daca pentru Sfantul Grigorie de Nazianz starea celor 
chinuiti e o urmare a neiubirii venite din partea lor, pentru 
Sfantul loan Damaschin pedeapsa Iadului este o auto- 
pedepsire. 



133 Cf. ed. cit. supra, p. 57. 

134 Ierom. Makarios Simonopetritul, Tridoul explicat..., op. cit., p. 44. 

135 Cf. Idem, p. 411, n. 11. 

136 Idem, p. 49. 

137 Idem, p. 50. 

138 Cf. Cuv. 21, 2 din PG 35, col 1084. 

139 Dialog contra maniheilor, 1, 36, in PG 94, col. 441 C, cf. Idem, p. 412, n. 14. 



75 



Ei se chinuie din cauza propriilor lor patimi 
nesatisfdcute. Ei cauta materia pacatului dar nu o gasesc, 
pentru ca nu o mai au. 

Asa ca, Sfantul Grigorie vede pacatul ca indiferenfd, pe 
cand Sfantul loan Damaschin il vede ca auto-sufwienid. 

Indiferenfa si auto-suficienta insa au ca punct de plecare 
necredinfa. Daca nu crezi, atunci i^i sunt indiferenfi 
Dumnezeu, aproapele, natura din jur si te centrezi numai pe 
tine. l\i focalizezi activitatea numai asupra propriilor tale 
pofte. 



n m observat ca Fericitul Hie vazatorul de Dumnezeu 
se exprima in scrierile sale tot la fel de „neingrijit" ca si mine. 
Pe el il intereseaza ceea ce spune si mai pu^in cum o spune. 

Dar, desi nu suntem prea atenfi la cum spunem ceea ce 
spunem, ne intereseaza insa sd Jim in}ele$i. Desi nu explicam 
prea bine lucrurile... 

Scrie ca sa-i placa lui. Scrie in acord cu simplitatea, cu 
smerenia sa. §i tocmai asta observi ca nu place la cititorii 
nostri. 

Sfantul loan Gura de Aur (am observat in / Timotei), ca 
foloseste si el gerunziul tot la fel de „nepotrivit" ca si mine. 

Scriem altcumva. Scrisul duhovnicesc nu are §abloane. 

„Neingrijirea" Sfin^ilor Paring are un talc al ei. Talcul 
acesta trebuie cautat in smerenia lor. 

Scrisul, privit ca interior sufletului, are niste coordonate 
care ne depd§esc. Observ acest lucru din ce in ce mai mult. 

Oricat as incerca sd scriu bine, simt ca am multe 
deficienie. Nu stiu daca pot fi satisfdcut de modul cum spun un 
lucru. 

Ajuta-mi, Doamne, si smereste sufletul meu! Sunt un 
mare ticalos. 



76 



Mugaciunea ortodoxa ne propune mereu sa 
constientizdm moartea. Auzim adesea sintagma: „mai inainte 
de sfarsit"... 

Pentru ca in Ortodoxie moartea e un sfarsit al faptelor 
personale purificatoare. 

Oare nu trebuie sa vedem in faptele bune un mod de 
purifware a noastra de patimi si nu o acumulare patrimoniald 
de fapte, in felul unui depozit personal de fapte bune? 

Faptele bune purified, il cura^esc pe om de patimi. 
Aceasta epozifia ortodoxdl 

Ideea de „depozit" de fapte bune personale miroase a 
supozrfie romano-catolica. 



„N/uptorul cain^ei" 140 arata intensitatea propriei noastre 

pocain^e. Cain^a trebuie sa vina din dragostea de Dumnezeu. 

Cand cain^a se manifesta cu adevarat atunci ea este o 
ardere a pacatelor trecutului, o renunfare la ceea ce am facut 
rau in via^a noastra. 



I entru Sfantul loan Scararul 141 gdndul la moarte este 

„mireasa monahului" . 

Nunta ca moarte are concretefe duhovniceasca, 
deoarece mortificarea (ca expresie a morfii pentru aceasta 
lume) traverseaza moartea ca pe o poartd de intdlnire cu 
Mirele ceresc. 

Moartea nu il inspdimdntd pe nevoitorul ortodox. Ea ii 
aduce bucurie, implinire, revelare a frumusetii ceresti daca 
sufletul nostru e curat. 

Eu ma logodesc cu moartea, cu gdndul la moarte, pentru 
ca doresc comuniunea vesnica cu Viafa cea ipostaticd, cu 
Hristos, Dumnezeul nostru. 



140 Idem, p. 52. 

141 A se vedea: http://ro.orthodoxwiki.org/Ioan_Sc%C4%83rarul. 

142 Cf. Scara 3, 20, in PG. 88, col. 665 D, apud Ierom. Makarios Simonopetritul, Tridoul 
explicat..., op. cit., p. 413, n. 47. 



77 



Gandul la moarte nu are pentru noi accente nihiliste sau 
de resemnare, ci accente pascale sau maritale. 

Ma insofesc cu moartea. Cuget la ea mereu. O iubesc ca 
pe o mireasd a sufletului meu, pentru ca ma face imun la 
tenta^iile prezentului. Rapit de inal^imea ei, de seriozitatea si 
fagaduin^ele ei, moartea ma transports spre contemplate. 

Cuget, ma rog, iubesc si moartea ma insofeste 
pretutindeni. O simt ca pe o limitd dar, in acelasi timp, si ca pe 
oprezenia care ma linisteste. 

Moartea este un principiu ascetic, daca, dupa prezen^a ei 
episodica, fugitiva, urmeaza Hristos Domnul. Ea este o poartd 
care te poate veseli sau intrista. 

Pentru mul^i, ea nu spune nimic. Pe cand, pentru cei ai 
lui Hristos, moartea vorbeste cu accente profunde. Dar cine sta 
sd-i perceapd sensul ei addncl 



„LSacrimi de strapungere" 142 . Lacrimi care sa strapunga 

duritatea inimii. Cain^a strdpunge inima si inima plina de 
cain^a naste lacrimi. Lacrimile nu se provoaca. Ele vin de la 
sine, atunci cand vin din pdrerea de rdu, din simfirea rdului 
savdrsit. 



Daca pacatele il miscd pe om spre lucruri, pocain^a 
trebuie sa se exprime si ea prin fapte care miscd lucurile. 

Pe cand raul se foloseste de lucruri pentru a le 
devaloriza, binele se arata in afard printr-o imprimare a 
sinceritdtii pocdinfei in lucruri. 

Pocainta vede in mod sfdnt rela^ia ei cu lucrurile din jur. 

Lucrurile, obiectele, fiin^ele nu mai sunt folosite pdtimas 
de eel care se pocdieste, ci cu mdsurd, in mod cuviincios. 



143 



Ierom. Makarios Simonopetritul, Tridoul explicat..., op. cit, p. 68. 



78 



itlonahul trebuie sa fie o „fiinta liturgica" 144 ', spune 

autorul nostru. Dar eu cred ca si mireanul trebuie sa fie la fel. 

Oare s-a gandit cineva la o umplere duhovniceascd a 
timpului unui mirean? 

Mireanul poate contempla si se poate ruga in fiecare 
sector al vie^ii sale. Trebuie sa le explicam oamenilor ca 
rugaciunea nu presupune numai o stare de addncd concentrare 
si o pozifie absolut tradiiionald (adica in genunchi sau in 
picioare), ci o stare diversd, mobila. 

Acest „te poji ruga oricand si oriunde" trebuie explicat 
dinduntru, de cineva care trdieste astfel rugaciunea. 

Rugaciunea arata „deosebit", in aparen^a, in fa^a 
televizorului, pe strada, la veceu sau la cumparaturi dar, in 
esen^a, peste tot facem aceeasi rugdciune. 

Avem o perceptie proastd despre rugaciune, cand 
credem ca nu putem sa ne rugam in anumite locuri care par 
„nepermise". 

Spre exemplu am spus ca ne putem ruga stand pe 
veceu... si mul^i se pot scandaliza. Dar de ce nu pot sa ma rog 
si acolo? Oare via^a pe care mi-o petrec la veceu, petecul de 
via^a pe care il petrec acolo sau stand in pat, nu fac parte tot 
din viafa meal 

Ma pot ruga cu cuvinte proprii, cu cuvintele mele. Ma 
pot ruga pentru oricine si pentru orice. 

Rugaciunea e un gand cu multe puncte de suspensie. 

Suferin^a se amesteca cu rugaciunea mea. Ea o evoca si 
evoca tot felul de amintiri, de gesturi, de intamplari din via^a 
mea. 

Imi aduc aminte de ceva, de cineva, vad ceva si ma rog 
pentru ajutorul lor, pentru frumuse^ea acelui lucru sau pentru 
scaparea cu bine din acea ispita. 

Ma rog si ma simt adanc bdgat in lad si ma rog. 

Mai conteaza locul, cand eu sunt concentrat asupra a 
ceea ce ma rog, cand rugaciunea e totul pentru mine si eu sunt 
desprins cu mintea de tot si toate si sunt numai acolo, in 
rugaciune? 

Eu ma simt in lad si ma rog pentru fratii mei. 

Exista o „pudicitate" foarte pacatoasa in noi, care ne 
separd rugaciunea de faptele noastre biologice, de anumite 
fapte biologice. 

144 Idem, p. 87. 



79 



A te ruga in timp ce faci dragoste cu sofia ta pare o 
„mare abera^ie" pentru mul^i. §i aceasta, deoarece biologicul 
nostra, trapul nostra nu mai e sim^it ca avand sensul sau in 
Dumnezeu, ci e privit, in mod eretic, ca sediu al tuturor 
pdcatelor. 

Cu alte cuvinte ne e rusine de noi. Ne e rasine ca 
mergem la veceu, ca ne basim, ca facem dragoste cu so^ia 
noastra. Ne sim^im penibili ca suntem de la sat si nu de la 
oras, ca suntem sdraci si nu bogafi, ca suntem maiprosti decat 
cei pe care noi ii consideram destepfi. 

Avem o rusine pdcdtoasd. Aceasta rasine demonicd, 
adanc inculcatd in noi, ne face sd ne depdrtdm unii de al^ii. 

De ce sa te disociezi de trecutul tau? 

De ce sd te dezgusti de ceva. permis? 

Aceasta e o „rasine" care ascunde adevdrata rusine. Ne 
e rasine de ce trebuie sd facem si este normal sd facem si nu 
ne e rusine de lucrarile care nu ni se permit. 

Traim o atrac^ie continua spre umbra. Sfantul Adam s-a 
ascuns. Dupa ce pacatuim ne ascundem, vrem sa ni se piarda 
urma. 

E corect asa? Fugim de responsabilitate. Ne e greu sa 
recunoastem anumite lucrari, numai pentru ca nu suntem 
decisi pentru o schimbare radicald. Consideram schimbarea, 
metanoia ca fiind riscantd. Facem bine ceea ce facem?... 

Dumnezeiestii Paring scriau concentrat. Uneori ne e 
foarte greu sa-i urmarim. Scriau aforistic, sentential si uneori 
se raportau si la via^a cotidiana, la experien^a unuia sau a 
altuia. 

Astazi omenirea alearga dupa exprimdri personate si, 
mai ales, cotidiene. 

Ne intereseaza numai ce face acela, cum face ceea ce 
face, ce gandeste, ce simte. Ne intereseaza psihologia umand 
dar nu si taina duhovniceascd a omului. 

Cititoral doreste adesea un Sfdnt transparent cu totul, 
care sd nu find nimic pentru el. Vrea sa-1 stie, sa afle tot ce stie 
acela. 

Tocmai de aceea il intreaba pe Sfant (daca el e incd in 
via{a) tot felul de lucrari banale, uneori foarte banale. 

Sfantul inca in via^a e mereu tachinat, persecutat mental 
si fizic de tot felul de intrebdri. 

Ce ne spune acest lucra? Ca trebuie sa vorbim excesiv 
depractic, la propriu despre cum se trdieste in Ortodoxie. 



80 



Oamenii tocmai asta nu stiu: cum trdieste un ortodox 
care isi sfinieste viafa zilnic. 

Cred ca trebuie sd simplificdm limbajul prin care facem 
cunoscuta Ortodoxia si nu indlfimea vie^ii duhovnicesti. 

Limbajul trebuie sa tinda spre perceperea tuturora. 

Daca nu ne facem inielesi de catre to^i oamenii, aratam 
ca nu trdim cu adevarat ortodox. 

Cineva care stie ce trebuie sa spuna, poate sa spuna 
dupa mintea si infelegerea fiecaruia orice lucru ar fi intrebat. 

Via^a ortodoxa, pe dinauntru, e o minune, o mare 
minune, o minune colosald. 

Fata ta poate fi crispatd sau poate pdrea crispata dar in 
tine sd ai Raiul, sa ai o bucurie inexprimabild. 

La oamenii duhovnicesti aparenfele pot fi foarte 
inseldtoare. 

Logica strazii, autonomia gandirii nu concordd cu 
intimitatea Ortodoxiei. 

Parem „aberanti" in multe pentru lumea de astazi, 
tocmai pentru ca traim cu o logica care transcende istoria. 

Nu suntem infelesi. Suntem necunoscufi unii pentru 
al^ii. 

Prospetimea si pldcerea vie^ii ortodoxe il pot revitaliza 
pe un om care s-a sinuit „autonom" pana mai ieri. §i asta 
pentru ca ea reprezinta normalitatea. 

Asceza si rugdciunea ortodoxa reprezinta normalitatea, 
o lupta continua pentru normalitate. Pare-se ca e greu de 
in^eles acest imens adevar. 

Nu putem, mul^i dintre noi, sa intelegem faptul, ca 
libertatea se ob^ine numai „riscand" ortodox. 

Ortodoxia e vazuta numai pe afara, dar nu si din 
nduntru. Tocmai de aceea ortodocsii sunt acuza^i de tot felul 
de nerozii si suntem suspectafi tot timpul. 

Omul percepe de la noi numai mdrunfisurile vie^ii 
ortodoxe si, mai ales, pe cele nefaste si nu fondul problemei. 
Avem nevoie sd ne explicdm via^a, sa o explicam de-a fir-a- 
par. Trebuie sa explicam cored si concret taina credin^ei 
noastre. 

Putem depasi defectul schematismului prin care ne 
prezentdm Ortodoxia. Putem sa exprimam Ortodoxia daca o 
explicdm in termeni proprii, simplu, delicat, cu prospe^ime, 
fara complica^ii sterile. 

Daca incercam sd conceptualizdm experien^a 
duhovniceasca avem numai o literaturd anostd, rece, calculata. 



81 



Putem sa explicam atat valenfele abisale ale vie^ii 
noastre, cat §i de ce suntem atat deprost infelesi de catre al^ii. 



-Ofantul Maxim Marturisitorul indica o strictd ascezd, 

o „stricta infrdnare" in limbajul sau, pentru subjugarea 
„patimilor carnii" 146 . 

E foarte corecta precizarea sa, pentru ca strictefea 
aceasta presupune o metodd de la care nu te aba^i in niciun 
moment. 

Referitor la acest lucru, observ printre ortodoc§ii mei o 
acceptare formald a unicitdiii persoanei, dar fara sa-i respecte 
§i statutul eipractic. 

Nu prea {inem cont de acomodarea vie^ii duhovnice§ti 
la persoana care o inglobeaza, la nivelul de impropriere 
personald a. credin^ei. 

Din aceasta cauza ne manifestam dezinteresul fa^a de 
anumi^i Sfm^i, pentru ca nu in^elegem ca avem nevoie de orice 
fdtr are personald a adevarului mantuitor. 

Avem nevoie de mdrturia personald a credin^ei tuturor 
Sfm^ilor §i nu numai de mdrturia unora, care ne plac noua mai 
mult. 

Daca vrem sa fim cu adevarat ecumenici I universali, 
atunci trebuie sa ne impropriem modul personal de existenid 
al tuturor Sfin^ilor §i al tuturor oamenilor pe care putem sa ii 
cunoa§tem §i cat putem sa cuprindem din tot ceea ce exista. 

Conteaza valenfele proprii, nu egalitarismul lor. 

Daca mergem in continuare pe un limbaj teologic 
comun, impersonal, vom da prea pu^ina important alteritdfii, 
comuniunii, rela}iilor personate care implica sfm^enie §i 
dragoste. 

Prin acest limbaj teologic standardizat pierdem tocmai 
esen^ialul: simfirea vie$ii, a ceea ce este propriu vie^ii 
ortodoxe. 

Ma enerveazd §i ne enerveazd, chiar daca nu o 
recunoa§tem deschis mul^i dintre noi, impersonalul. 



145 Cf. Idem, p. 89. 

146 Ibidem. 



82 



Intr-un talk-show ne place diversitatea personald, 
impetuozitatea fiecaruia, noutatea fiecaruia. Daca presupunem 
ca suntem cu to^ii o apd §i un pdmdnt, atunci via^a noastra e 
cea mai dezolantd realitate. 

Dar via^a ortodoxa e plind de har, de lumind divind. 

Daca fiecare ne-am manifesta admiratia, fericirea, 
regretul, suferin^a cu adevarat, atunci nu ne-am exprima-o in 
cuvinte impersonale, gata pregatite intr-o carte, ci intr-un mod 
propriu. 

Atunci, daca suntem si putem fi personalis de ce 
liniarizdm §i dezumanizdm via^a ortodoxa, atunci cand ne 
apucam sd scriem despre ea? 

Via^a ortodoxa e sim^ita de fiecare intr-un mod personal 
§i nu to^i sim^im toate lafel. 

Comitem o mare crimd axiologicd §i ontologicd in 
primul rand, cand rupem viafa ortodoxa de noi, de fiecare 
dintre noi, care o putem exprima. 

Carole de teologie cu un limbaj impersonal, §ablonard 
pierd §i vor pierde din ce in ce mai mult teren in lumea de 
astazi, care ne impinge sa fim mult mai energici, mult mai 
proprii, mai personali in ceea ce spunem §i facem. 



>Ofantul Grigorie al Nyssei spune ca omul, ca sa fie al 
lui Dumnezeu, „va transfera puterea dragostei sale de la 
lucrurile trupesti spre contemplarea inteligibild §i imateriald a 
Binelui" 14 . 

Cum arata acest transfer? Ca o purificare a dragostei 
noastre de accente maladive, pacatoase. 

Nu transfer sexualitatea (lucru imposibil), ci dorin^a 
spre lucruri, placer ea. Placerea pentru oameni sau lucruri 
devine o pldcere pentru Dumnezeu, pentru ca inaintarea 
noastra in bine, purifica placerea, o sfhn:e§te. 

Dorind pe Dumnezeu, placandu-mi voia Sa, cuvintele 
Sale, placerea mea se umple sj ea de har §i se departeaza de 
dorin^e pamante§ti. 

In acceptia contemporana deformatd ni se spune mereu 
ca placerea e un rdu dar nu §i ca e si eel mai mare bine al 
omului, cand e redirectionata de la lucruri spre Dumnezeu. 



147 Despre Fericiri 5, in SC 119, p. 336, cf. Idem, p. 426, n. 24. Citatul este cf. Idem, p. 
91. 



83 



Placerea verticalizatd, placerea plina de har, de bine, de 
frumos este placerea de afi cu Dumnezeu si in Dumnezeu. 



Ofantul Vasile eel Mare spunea ca „postul e inceputul 
pocain^ei" 148 . De ce? Pentru ca pocdinfa inseamna abtinere, 
infrdnare. Nu po^i sa te pocaiesti fara renuniare. Caci tocmai 
in renuniare sta scopul pocdiniei. In renuntarea la tine, la tine 
celvechi... 







expresie imnica profunda: „muntele rugaciunilor" 149 . 

Trimitere la cartea Ie§irea §i la Sfantul Moise. 

Rugaciunea e o urcare pe muntc.Si mun^ii de 
rugaciune te inalfd spre cerul contemplatiei §i al vederilor 
dumnezeie§ti. O mare realitate! 

A urea pe munte inseamna a urea, prin rugaciune, la 
vederea luminii dumnezeie§ti. 



Plu mai cunoastem natura, animalele, pamantul. 

Civilizaiia ne-a rupt de naturalul, de firescul vie^ii, pentru o 
lume fabricatd de om. 

Tocmai de aceea am ajuns mult prea puerili in ceea ce 
priveste aspectele tainice ale lumii in care traim. 

Cand descoperim cate ceva din marea taind a lumii ne 
bucuram cu multa exuberant, tocmai pentru ca nesocotim 
zilnic ceea ce Dumnezeu a facut „bune foarte". 



148 Idem, p. 96. 

149 Idem, p. 99. 



84 



>Ofantul loan Gura de Aur numeste dezlegdrile din 
Postul Mare, din sambete si duminici (afara de Sdmbdta 
Mare), drept : „sta^ii de oprire" sau „case de odihna" . 



S/ate responsabilitdfi au episcopii, egumenii, preo^ii! 

Ar trebui sa stii totul despre oameni ca sa te injugi la o 
asemenea munca. Sfanta Preo^ie e o mare muncd. 

Pacat ca astazi nu mai observam greutatea, greutatea 
imensd si responsabilitatea coplesitoare a hirotoniei. Trebuie 
sa fii sfant, curat, puternic, cu trup fara boli. 

Travaliul Sfintei Preo^ii e imens dar noi ii luam numai 
onorurile, fara a lua si responsabilitatea ei. 

Povara este Inspdimdntdtoare dar si mdreaid. 

O, Doamne, unde vom gasi atdta putere in noi insine! 



Mabdarea e una dintre caile care ne fac sa intrdm in 

„marea taina a Crucii" . 

Rabzi, suferi, patimesti si observi ce valenfe intime are 
crucea. Privita ca obiect de venerate, crucea e semnul 
mdntuitor...Y)sLY cand suferi cu Hristos afli ce inseamna asceza 
si greutatea mdntuirii in tine insu^i. 

Crucea devine atunci viafa ta, o parte din tine, ceva care 
te caracterizeazd. 

A suferi pentru Hristos devine o stiinid proprie, o 
in^elegere proprie a crucii. 

Nu mai esti distant de cruce in viaja ascetica, pentru ca 
ai devenit pdrtas, prin durere, prin suferin^a, prin renun^are si 
lacrimi, la taina imensa, inexprimabila a Crucii Lui. 



50 Idem, p. 110. 

51 Idem, p. 140. 



85 



M 



lartiriul constiintei" 152 . Aceasta sintagma indica 
lupta grea pe care o are constiinta supla, atenta, delicata. 

O astfel de constiinta ii impune ortodoxului o viafa 
martirica, un martiriu ascetic. 

Constiin^a, ca for decizional centrat pe voia lui 
Dumnezeu, imprima crestinului ortodox starea de a renunfa 
mereu la sine insusi. 

Renuntam clipa de clipa, ne topim via^a pentru voia lui 
Dumnezeu. 

A trai ortodox inseamna a fi un martir prin excelenfd, 
un martir al ascezei, al rabdarii, al suferin^ei adanci, nesesizate 
de catre mul^i. 



In vie^ile Sfin^ilor pustiei exista parabola „oglinzii 

apei" 153 . Daca te prive§ti intr-o apd linistitd l\i vezi chipul... dar 
§i defectele. Daca apa se tulburd nu mai vezi nimic. 

Concluzie: „cand sta linistit [nevoitorul], mai cu seama 
in pustie, atunci isi vede lipsurile sale" . 

Linistirea sau retragerea ne scoate la iveala patimile. 
Tocmai de aceea in locurile de singurdtate le afli, cu 
precadere, pe cele care exista in tine. ..si la care nu iei aminte 
atunci cand te gasesti in rumoarea lumii. 



>Ofantul Teodor Studitul vorbeste la un moment dat de 

o „curiozitate trdndava" 155 . Uneori ma lupta aceasta patima, ca 
revers al oboselii mari pe care o traiesc atunci. E o lene careia 
ii plac perversitatile, ascunsurile oamenilor. O lene care 
despicd firul in patru. 



152 Ibidem. 

153 Idem, p. 143. 

154 Ibidem. 

155 



Epistola a 2-a, 147, in PG. 99, col 1434 D, cf. Idem, p. 446, n. 27. 



86 



LSa o privire mai atentd asupra car^ii parintelui 

Makarios Simonopetritul (Triodul explicat, ed. Deisis), cat si a 
celei a parintelui Schmemann, pe care am citit-o de curand , 
observi ca ei nu au date istorice clare despre cult si 
componentele cultului. 

Prea purine cunoscute miv-xmpuhoi de necunoscute. 

Ceea ce pare stiin}ific aici sunt numai argumentdrile 
largi, exhaustive si, in acelesi timp, generale. 

Insa, daca iei aceste car^i si ceri de la ele date fixe, ani, 
nume, explicatii primare, ele nu te pot ajuta cu nimic. 

Ma intreb si ne intrebam cu to^ii: nu au gasit datele 
acestea despre cult in Traditie sau ele nu exista? Sunt car^i 
fdcute in grabd sau nu se vrea sd se stie ceva sigur despre 
propria noastra istorie eclesiala? 

In studiile istorice, eel mai mult ma enerveaza cuvantul 
„probabil", dar care e afirmat ca o certitudine, cu o morga 
savanta care ma scoate din sdrite. 

Probabilitdfile in materie de teologie si cult nu ma 
satisfac nicidecum. Imi dau repulsie. 

Pe mine ma intereseaza lucrurile addnci, adevdrul, 
credibilul, ceea ce trebuie sa marturisim/ara dubii, dar acestea 
sunt tratate parca intr-un mod indiferent. 

Comentam, cautam si totusi suntem impreci§i. 

Eu sufar imens acum pentru ca nu am date, nu am studii 
teologice lamuritoare, nu am evidence, clarificdri. Sufar enorm 
din aceasta cauza: din cauza lipsei surselor primare, care sa 
imi certifice cautarile. Voi suferi mereu de lipsa lor... 

Nu pot sa vorbesc despre multe lucruri despre care as 
vrea sa vorbesc in detaliu tocmai pentru ca nu am datele 
necesare cu care sd imi argumentez cercetarile. 

Parintele Makarios nu a aratat pana la urma in aceasta 
carte a sa doctorala, daca rugaciunea Sfantului Efrem e a 
Sfdntului Efrem, cand a inceput sa se faca metanii, cand a 
inceput sd se rosteascd in cult cartea Facerea etc. 

Pentru ca nu facem decat sa ne legam de unele fapte 
stiute si brodam in jurul lor o istorie subredd. Parca ne e teamd 
sa aflam adevdrul despre noi insine sau nu ne mai intereseaza 
adevdrul, adevarul eclesial, care e insasi inima vietii noastre. 

7 7 5 5 



E vorba de Introducere in Teologia Liturgica. 



87 



Imi doresc sa aprofundez continuu istoria, 
spiritualitatea, cultul, dogmele Sfintei Biserici Ortodoxe. 
Aceasta e viafa meal Acest lucru ma implineste cu totull 

Ajuta-mi, Prea Curata Maica, sa gdsesc din toate acestea 
pe care mi le doresc imens si sa ma addncesc in adevarul 
dumnezeiesc in mod continuu sub acoperdmdntul si ocrotirea 
ta cea preamilostivdl 



-Ofantul Teolipt al Filadelfiei spune ceva frumos despre 

rolul citirii carjilor duhovnicesti. Carole se citesc pentru „ca sa 
po^i cugeta la ele in timpul noplii" . 

Ele se citesc pentru o reinnoire a cugetdrii, atat de 
obosita de rugaciune si asceza. Citirea e un motiv de cugetare 
dar si unul de aprofundare. 

Citesti ziua si aprofundezi in minte ceea ce citesti. Prin 
citire devii o bibliotecd interioard, o sursa de cugetare 
continud. 

Citirile te hranesc, te delecteaza, te umplu de miresme 
harice. Citirile duhovnicesti au rolul de a reinviora, de a 
odihni si de a reinvigora cugetarea. 

Cuge^i la cele sfmte. §i pentru ca faci acest lucru sim^i 
cum gdsesti motive noi sa te rogi, sa te bucuri, sa te 
entuziasmezi. 



>Opune autorul nostru, parintele Makarios 
Simonopetritul: „dupa obiceiul athonit, Miezonoptica trebuie 

1 SS 

inceputd cu rugdciunile dimineiiF . 

Daca rugdciunile diminefii insa sunt spuse la miezul 
nopiii si in Sfdnta Bisericd, atunci accentele eshatologice si 
nocturne pe care le gasim in textul lor sunt aspecte 
regulamentare, normale. 



157 Ierom. Makarios Simonopetritul, Tridoul explicat..., op. cit, p. 161. 

158 Idem, p. 458, n. 2. 



88 



Nestiind acest amanunt tipiconal nu intelegem de ce 
apar in rugaciunile dimineatii idei despre noapte si despre a 
doua venire a Domnului, care sunt specifice Miezonopticii si 
deniei din Lunea Mare a Sfintelor Patimi. 



vJianina [Piciorus] mi-a deschis astazi ochii cu privire 
la minciuna invatamantului de stat. Materiile scolare sunt 
disparate, antagonice si restrictive. Nu pleci, dupa ce termini 
scoala, cu ceva complementar ci cu lucruri care nu se leagd in 
capul tau. 

Cand in^elegi acest lucru incepi so. suferi, esti dezamagit 
ca ai fost miniit in mod sistematic. 

De ce vor sa fim miniiiil Poate pentru ca sa nu fim 
addnc inrdddcinaii in adevdr, ci niste fiin}e subrede, farafor}d 
morald. 



LSucrarile teologice academice sufera de un 

intelectualism excesiv. Parca ne e frica sa ne exteriorizdm 
sentimentele. Fugim pur si simplu de noi insine. 

Ne e teama sa fim cataloga^i „neacademici" si 
„nestiintifici" daca suntem sau parem a fi „prea personali". 

Pe masura ce votam ideatic personalismul, pe atat il 
negam in via^a noastra cotidiana. 

Oare nu ne torturdm prea mult? Sufletul simte ca se 
trddeazd in acest mod. 

In goana noastra dupa explicaiii savante uitam ca 
teologia e pentru toft si a tuturor. 

Ne retragem degeaba in turnuri de fddes, pentru ca nu 
neplacem nici noi pe noi insine si nici al^ii. 

Mintea fara inima e prea aridd si fdrd adevdr. Mintea 
fara inima e un spafiu al ineptiilor, al probabilitdtilor si al 
supozitiilor de tot felul. 

Ce are defect inima noastra? Ea nu poate gdndi 
teologicl 



89 



Ajungand numai creiere putem fi asocial foarte bine cu 
computerele dar nu si cu niste persoane umane sensibile si 
atente. 

Spunem mereu ca persoana presupune comuniunea, dar 
in scrisul nostra nu acceptam comuniunea si comunicarea mai 
ales, ci ne impunem punctul nostru de vedere, adica 
individualismul. 

Ne situam in mod jalnic sub ceea ce afirmam. 

Militam pentra concretefe si pentra expuneri explicite, 
pentra veridicitate insa, paradoxal, ciuntim in mod fatal 
adevdrul despre noi insine printr-o unilaterald luare in calcul 
a persoanei umane. 

Omul e un intreg si asa trebuie sd-l ludm. 

Injumdtdfirea lui, chiar si numai mentala, ne face sa 
vorbim despre morfi si nu despre un crestin ortodox viu. 

Trebuie sa admitem ca nu stim sa ne raportam prin 
intermediul scrisului, in mod sincer, la oamenii pe care ii 
vizdm. 

Sinceritatea e un prim pas in sfera aceasta a inielegerii 
modului cum se scrie pentra oameni vii, pentra oameni luafi in 
integralitatea lor. 



-Ofantul Ignatie al Antiohiei scria: „Dragostea mea a 
fost rastignita" 159 . Prin aceasta el desemna faptul, ca din iubire 
pentra Hristos trebuie sci-fi rdstignesti ascetic intreaga ta fiin^a. 

Hristos este Dragostea ce S-a rdstignit pentra noi, pe de 
o parte dar, pe de alta parte, si iubirea noastra pentra El este 
rdstignitd, pentra ca suportd mereu chinuri si tinde sa mearga 
astfel pana la capat. 

Moartea devine pentra Sfantul Ignatie o pofiune a iubirii 
care vrea sa se jertfeasca. Nu exista alternativd pentra iubirea 
careia i se cere sa abjure. 



159 Cf. Ep. Catre Romani 6, 1 §i 7, 2, cf. Idem, p. 523, n. 140. Citatul e cf. Idem, p. 354. 



90 



€ dureros pentru mine, ca aceasta carte minunata este 
pdtatd de negarea vie^ii Sfintei Maria Egipteanca, pe care a 
scris-o Sfantul Sofronie. Parintele Makarios Simonopetritul 
face o greseald imensd confundand pe Sfanta Maria 
Egipteanca cu Sfanta Maria din Palestina 160 . 



L3e ce sa ma ascundl Pana la urma se vor stii toate 

pacatele mele si cat timp am pierdut pacatuind. Grija de multe 
ma scoate de la rugaciune. Mancarea multa ma aprinde si 
oboseala ma face sa nu ma pot concentra. 

Ni se pare ca avem raspunsuri, ca putem sa facem tot ce 
nepunem in gdnd dar nu este asa. 

Ma simt atat de insignifiant, incat imi dau seama ca n- 
am in^eles nimic despre mine si despre ce este lumea aceasta. 

Oamenii simt nevoia sa comunice dar nu stiu de unde sa 
inceapd, cu ce sa inceapa un dialog real. 

Uneori ne impotmolim in ceea ce stim, in ceea ce am 
invatat, in ceea ce am primit sau in presupuneri. 

Lipsa de comuniune ne dezumanizeazd. 

Faptul ca n-ai cui vorbi si ca daca totusi vorbesti cuiva, 
vrei sa \i se vorbeasca tot lafel de sincer, ma mistuie. 

Adevarul nostru interior nu se separa total de minciuna. 

Cunoastem cum sa facem din eel mai mare adevar, 
datorita pervertirii noastre, cea mai mare minciuna. 

Interpretam tendenfios multe lucruri. 

Ne e frica sa fim responsabili. 

Aratam ca avem, prin toate astea, prea pufind credinfa. 

Ne gandim via^a ca fiinfe autonome. 

Simt cum mintea mea a devenit sofistd. 

Cand mintea incepe sa gdndeascd via^a, inima se 
rdceste. Sunt un sloi de ghea^a. 

O, Doamne, reaprinde dragostea mea pentru Tine! Da- 
mi iarasi inima aceea sincerd si neprefdeutd, cu care sa-Ti 
slujesc Tie pururea! Simt ca sunt departe de Tine, Dumnezeul 
meu, cat si de oameni. 

Ma ingras, devin molatic, nepasator, avar, desfranat...Pe 
zi ce trece sunt tot maipervers. Pacatul e in mine. E viul 



160 Idem, p. 359. 



91 



Unde mi-e gandul? Ce vreau sa fac? Gandurile, atunci 
cand devin mai tari decat tine, te fac sclavul lor fara voia ta. 

Simt insa sa citesc. Ma bucura nespus citirea 
Dumnezeiestilor Paring. 

Nu mai pot insa citi repede, ca pana acum, pentru ca ma 
opresc la fragmente, la nuance. Mintea mea se opreste in 
cuvinte. 

Acum imi dau seama cate trebuie sa stiu, cat de multe 
trebuie sa stiu. 

Trebuie sa citesc cu metoda. 

Pentru ca sa scriu imi trebuie trimiteri iar eu nu am 
adesea notice cu trimiteri complete. 

Imi dau seama ca pana acum am citit fdra metoda. Insa 
asa am simtit sa citesc: ca un vulcan, ca un foe care mistuie tot\ 

Sunt atatea probleme teologice de cercetat, pe care simt 
ca vreau sa le studiez neincetat, meat ma simt neajutorat cu 
totul. 

Faca-se voia Ta intra mine, Dumnezeule! Dupa cum 
vrei Tu sa se faca cu mine! 

Mandria noastra se strica in noi cand accepfi rusinea, 
cand ifi recunosti lipsa ta de logica, prostia, propria-ti inselare. 

Rusinea pentru pacatele noastre e rabdare. E o asceza a 
mintii si a inimii, a intregii noastre fiinte. 

Asceza cuprinde tot ceea ce faci pentru a arde in mod 
cuvios in fa^a lui Dumnezeu. 

Din asceza fac parte si respira^ia si somnul si mesele, 
citirile, rugaciunile, metaniile, durerile, nefericirea... totul. 
Trebuie sa vedem intreaga noastra viafd, cu toate 
compartimentele ei, ca slujitoare a lui Dumnezeu. 

De multe ori facem greseala sa observam doar 
gandurile rele dar nu si pe demonul care ne influeneieazd 
pentru ca sa le avem. 

Gresim prin faptul ca privim binele si raul in mod 
impersonal, fara sa le identifwdm in noi. 

Binele e o influenza haricd iar raul o influenza satanicd. 

Demonii se lipesc de noi la propriu, de sufletul si trupul 
nostra si aduc in noi ganduri, tending, sentimente care nu ne 
apar^in. 

Ne panicam, mul^i dintre noi, pentru ca nu stim acest 
lucra. Nu stim cui ii aparjin aceste ganduri, sentimente, 
tendinte care se nasc in noi deodata, fara voia noastra, fara sa 
ne asteptdm la ele. 



92 



Demonii vin si gandesc in noi, in locul nostru! Si 
gandurile lor par sdfie gandurile noastre. 

Ei se branseazd la fiin^a noastra si noi devenim un 
mediu al rauta^ii lor. 

Cand smerenia ii indeparteaza de la noi atunci observam 
cine a gdndit in noi, adica in locul nostru. Atunci sim^im cine 
ne soptea ganduri rele. 

Dar si Sfin^ii vin la noi si noi ii simfim pe ei. Ei nu vin la 
noi fara ca noi sd nu-i simfim. Sfhnii lui Dumnezeu nu ne 
trimit un har de la depdrtare ci vin si ne viziteazd personal. 

Ei coboara la noi si in noi. 

Simfim prezen^a lor, rugaciunea lor, acoperamantul lor. 
Prezen^a lor ne bucurd, ne intareste, ne inflacareaza. 

O, cat de minunat e sa traiesti in Dumnezeul E o fericire 
zilnica. Pe masura ce te vezi maipdcdtos, pe atat te umpli de si 
mai mult har. 

Sunt mandru si imi ascund pacatele. 

Nu vorbesc explicit cand ma marturisesc si nu cer 
sfaturi. 

Sunt anumi^i draci care l\\ aduc o mare frica, o fried 
irafionald. Te apuca frica din senin. Nu mai po^i vorbi de atata 
frica. 

E o suferin^a imensa pe pamant. Daca ne-am pdtrunde 
de suferin^a aceasta am fi cu to^ii bolnavi de inimd, daca nu 
morfi. 

Ii vezi cum sufera si nu po^i sa-i aju^i. Te rogi pentru ei, 
ii compatimesti dar nu ai cu ce sa-i ajuji. 

Sunt prea mul^i suferinzi in jurul nostru. Sunt mul^i 
suferinzi pe care po^i sa ii recunosti imediat dar sunt mai mul^i 
cei care au dureri ascunse. 

Lucrez cu greu, scriu cu greu la cartea Inva^atorului, a 
Fericitului Hie vazatorul de Dumnezeu. Trebuie sa fmfoarte 
concentrat la multiplicitatea sensurilor pe care cuvintele sale o 
incumba. 

Scrisul sau este imens. 

Imens este si el, prea imens. 

Sfm^ii sunt indlfimi amefitoare. 

Sunt obosit dar nu ma pot odihni. Oboseala ma face sa 
fiu neproductiv dar nu-mi pot permite luxul de a pierde timpul. 

Via^a este o continud pronie. Dumnezeu duce pe fiecare 
spre ceva anume. La inceput nu stii prea bine spre ce anume te 



93 



duce dar, pe parcurs, in^elegi (El te lumineaza!) care e voia 
Lui. 

Pronosticurile ca si idealurile sunt faiete ale slavei 
desarte. 

Via^a e mult mai surprinzdtoare decat am crezut noi. 

In mediul teologic academic de astazi daca nu esti atent, 
te pierzi, te pervertesti. Comoditatea ia loc ascezei si 
speculafia vorbeste in locul ilumindrii. 

Faci compromisuri pe care initial nu le accept dar apoi 
le traiesti, le suporji. 

Avem o prea mare permisivitate. 

Acest lucru, in timp, ne distruge sufletul. 

Suferim de o larghefe distructivd. 

Spui una in mod „oficial" iar in particular i}i spui 
adevdratul tdu crez. 

Traiesc o duplicitate in materie de credin^a datorita 
unora dintre profesorii pe care ii am, pentru ca sa-mi pot 
continua studiile teologice si sa nu-mi provoc durerifdrd rost. 
Sunt constrans sa fac asta, adica sa-mi restrdng marturisirea de 
credinja. 

Pana cand? Cui ii voi spune toate lucrurile in care credl 

Am nevoie sa-mi verific credin^a, opiniile, crezul meu. 
Trebuie sa studiez, sa caut, sa citesc asiduu. 

Nu ma indoiesc de nimic, ci caut marturii tot mai 
profunde si concrete ale Sfm^ilor despre adevarata via}a 
ortodoxa. 

A verifica credinfa inseamna a o aprofunda. 

Vreau sa ma imboga^esc in cunoastere si in rugaciune. 
Faca-se voia Ta, Doamne! Lumineaza-mi mintea si ma 
miluieste! Alunga de la mine inselarea vie^ii mele si lenea, 
pentru ca sa fac voia Ta! 

Nu stiu multe lucruri. 

Studiile teologice postuniversitare le fac pentru a citi si 
a trdi, pe cat in^eleg, ceea ce citesc. 

Exista un demon care te face sa te indoiesti si de ceea ce 
stii ca e adevdrat. Nu-1 crede^i! Va va tulbura mult. 

Cand sunte^i asaltafi de ganduri si de sentimente nu 
lupta^i cu inversunare impotriva lor, ci rabda^i-le in pace. 

Observa^i unde vor sa va duca. 

Observa^i totul rugandu-va. 

A intoarce mintea la lucruri frumoase e mult mai 
folositoare decat orice altceva, atunci cand suntem atacafi de 
demoni. 



94 



Daca demonii vad ca primim iluminari dumnezeiesti, 
atunci ne spun ca stim toate lucrurile. Nimic mai fals! 
Dumnezeu ne lumineazd pentru lucrurile care ne folosesc si 
pentru care ne rugdm si nu pentru toate lucrurile. 

Oricand trebuie rugaciune. 

Daca am in^eles ceva, atunci sa nu ne asteptam sa ne 
cada la picioare intreaga cunoastere teologicd. 

Trebuie sa ne smerim mult, mult de tot. 

Infumurarea vine tocmai din aceste pufine semne ale 
milei divine in^elese insa egoist. 

Cunosti nu pentru tine si atat, ci pentru tofi. 

Cunoasterea trebuie impdrfita cu to^i. 

Iubirea, cura^ia, curajul, rabdarea sunt virtufi personate 
dar si comunitare. 

Cand II vezi pe Dumnezeu numai pentru tine, atunci ui^i 
ca El este al tuturora si ca vrea pentru toft ceea ce vrea si 
pentru tine. 

Smerenia te inva^a cine e aproapele tau, ce inseamnd el 
pentru Dumnezeu si pentru tine. 

Smerenia e o expresie a adevdrului oamenilor. Ea se 
oferd. Ea iese in intdmpinarea altora pentru a se infelege pe 
sine. 

Fara efortul de a iesi din egoism, din „implinirea" pur- 
personald, nu exista dragoste crestin-ortodoxa. 

Dragostea e cruce iar crucea e grea. Daca crucea e grea 
si dragostea e tot la fel de grea ca si crucea. 

Suferin^a ortodoxa e mdntuitoare. 

Daca te crezi „implinit" atunci nu mai vrei sa suferi. Dar 
daca vrei sa suferi, atunci te sim^i neimplinit intotdeauna. 

Cuvintele sunt addnci. Pacatul nostru este acela ca le 
folosim numai la suprafa0, numai periferic. 



\A pare in noi, uneori, frica de a nu gresi, desi facem 
lucruri bune. Demonii ne aduc gandul de „a nu fi insela}f\ 
pentru a ne opri din lucrul eel bun. Dimpotriva, atunci cand 
suntem inselafi, ne da sa avem toate motivele de a nu in}elege 
acest lucru: propria noasta decadentd. 



95 



Citim una si demonii ne inspird altceva. Nu trebuie sa 
ne temem de aceste manevre ale lor. 

Afundarea in rugaciune. 

Daca ne pierdem increderea, indrazneala cea buna vom 
fi purta^i de demoni prin tot felul defrici si cosmaruri. 

E o lupta la toate nivelele. Lupta mentala e o lupta care 
mizeaza pe detalii, pe scrupule. 

Cand nu putem lupta mental foarte bine, atunci atacurile 
sunt mult mai incisive. 

Trebuie sa ne pastram calmul, odihna sufletului. In 
boala sau necazuri, daca ne pierdem cu firea, nu facem decat 
sa ne agravdm si mai mult situa^ia. 

Slava Tie, Doamne, pentru toate! 



>Otudiul pur linguistic al textelor sfinte nu coboard in 

strafundurile Duhului. 

Uneori suntem declarati „pietisti" pentru ca pdrem a 
scrie „cu fraze de la Sfin^i". Dar ca sa fii dovedit fals pietist 
inseamna sa vii vazut textele si viata^ara harul Sau, scriind 
din afar a sfinteniei si dupa indicii liter are de suprafa^a. 

O formula folositd deja nu e caducd, daca suscita noi si 
noi intelegeri. 

Cuvintele Sfin^ilor nu imbdtrdnesc niciodata, pentru ca 
Duhul le innoieste mereu in noi. 



tfiud adesea sintagma inepta: „lumina taboricd". 

Lumina necreata nu fine insa de muntele acesta si nici de 
trecut. 

Ea nu a iesit din munte pentru ca sa fie a muntelui, ci din 
dumnezeirea Domnului Iisus Hristos. 



96 




fl 



stazi seara, la Manastirea Sfdntul Antim din 
Bucuresti, am sarutat craniul Sfantului loan Cassian 161 . 

Emana har §i putere dumnezeiasca de la 3-4 metri 
distan^a. 

Sfmte Ioane, nu ne uita pe noi niciodata! 



A se vedea: http://orthodoxwiki.org/John_Cassian. 



97 



Constatdri care ma dor 



V/onstat in modul de a lucra al filologilor o hiba 

elementard. Daca gasesc un text la cineva, care consund ca 
idee cu ceva din opera vreunui Sfant Parinte si vor sa-1 scoata 
pe acela cu basmaua curatd, spun ca respectivul Sfant Parinte 
a luat de la scriitorul cu pricina textul „ilicit". 

Cu alte cuvinte, in accep^ia lor, nu pot exista texte 
aproape identice in operele a doi oameni. 

De ce oare? De ce nu pot suporta „teologii recen^i" - 
vorba Sfantului Grigorie Palama - ca pentru a scrie, nu ai 
nevoie de a te lua dupd unul sau altul, ci de a gdndi tu singur, 
luminat fiind de harul Sfantului Duh? 

Gasesc adesea aceasta minciuna „stiintifica" in car^i 
pretins „teologice". 

Li se punpe seama Sfin^ilor Paring tot felul de influence 
uluitor de false. 

Si auzi peste tot, ba ca au fost influenfati de Platon, ba 
de Aristotel sau Plotin, ba de eretici ca Origen, Evagrie, Didim 
sau Teodor de Mopsuestia...insa in niciun caz nu se spune ca 
au fost influentati, luminal, sprijiniii de harul lui Dumnezeu, 
de Sfanta Scriptura, de ceilarfi Sfm^i Paring, cand se poate 
constata foarte usor ca Sfm^ii se citeazd si se certified unii pe 
al^ii. 

Gasesc peste tot articole si studii despre Sfin^i, facute de 
„teologi" care contestd sfm^enia si care se gandesc prea pufin 
la mantuirea propriului lor suflet si trup. 

Se fac cariere stiinfifice si universitare pe baza 
Dumnezeiestilor Paring iar cei care le fac nu ajung sa moara 
nici macar ortodox. Nu e ciudat?! 

Am o imensa durere in suflet, cand vad ca ei, tocmai ei, 
Sfin^ii lui Dumnezeu sunt considered „sarlatani", „impostori", 
„nestiutori", cand denigratorii lor nu sunt nici pana la glezna 
lor. 

Autorii pseudo-teologiei actuale sunt invidiosi insa pe 
Sfin^ii pe care-i citeaza si in fa^a lor se simt inferiori. 

Tocmai de aceea le si neaga orice mdrefie Sfm^ilor, 
pentru ca ii copleseste mare^ia lor. Acestia traiesc un mare 
pacat: pdcatul impotriva Sfantului Duh, pentru ca Acela e Cel 



98 



care vorbeste in Sfm^ii pe care ei ii insultd intr-un mod 
nepermis, josnic. 

„Teologii" de azi scriu rece, calculat, obiectiv, §tiin^ific 
dar nu prea au ce spune. 

Ce inseamna un scris stiinfificl Sa ai presupuneri, 
pareri, opinii, fara sa §tii macar despre ce e vorba cu adevarat 
in problema pe care o discu^i. 

Sunt negafi Sfm^ii de catre ace§ti autori pentru ca i-au 
gustat §i i-au inieles prea pufin. 

Demonii vorbesc prin ei. Pentru ca de aceea se tern de 
adevar §i sar in sus de doi metri cand sunt trasi la rdspundere 
pentru ceea ce scriu. 

Mul^i presupun ca stiu o limba straina. E la modd sa 
spui ca §tii multe limbi strdine. Insa pentru ei o limba straina 
inseamna doar sa cunoasca semnele grafice §i o brumd de 
conversafie. Si prin asta uitam insa, in mod nepermis, ca o 
limba, oricare ar fi ea, trebuie trditd, experiata §i nu doar 
invdiatd la suprafa^a. 

Eu sunt romdn. M-am nascut §i am crescut aici §i am 
inva^at o limba volubild, genuind, fara pedanterii. §i cu toate 
acestea eu nu pot sa-mi permit sa afirm faptul, ca stiu limba 
romdnd. 

Pentru a sti limba romdnd trebuie sa §tii toate cuvintele 
tuturor dictionarelor romane§ti, toate arhaismele uitate de mult, 
toate regionalismele §i barbarismele zilei, tot ceea ce se 
inromdnizeazd in prezent, alaturi de multiplele intelegeri 
personale ale fiecarui cuvant in parte. 

Dimensiunea mistica, teologica, morala, autentic 
omeneascd a cuvintelor romane§ti nu prea apare in Dex-urile 
noastre §i nici in cele straine. 

Limba e imbogdfitd mereu de harul lui Dumnezeu §i nu 
in afara noastrd, ci in noi insine. 

Pentru ca privim limba numai strict obiectiv de aceea nu 
avem habar ce inseamna dragostea noastrd §i cum se poate 
exprima ea. 

Spui „te iubesc" §i crezi ca ai spus totul. Dar nu ai spus 
nimic de fapt. Ce am gandit eu sau ce gdndesc eu vizavi de 
tine, in mod particular, nu se cuprinde in acest „te iubesc". 

„Te iubesc" este gol. 

Ca sa §tii ce inseamna aceasta declarable, trebuie sa 
respiri realitatea iubirii, sa o trdiesti cu toatdfiinia ta. 

§tim ca locuin^a unde ne-am nascut se nume§te „casa" §i 
ca atunci cand venim lapdrinfi, spunem ca venim „acasa". 



99 



Dar ce inseamna „casa" si „acasa" pentru mine nu scrie 
in niciun diciionar al lumii. 

§i tot asa nu scrie nici suferinia mea, nici dorul meu, 
nici insuccesul meu sau nelinistea mea. 

Ce simt eu e unic. Ce sim^i tu e lafel. Si ce simte el e tot 
unic. 

In Dogmaticile noastre avem afirmata unicitatea 
persoanei. Si, cu toate acestea, noua nu ne plac personalitdtile. 

Preferam indivizii gurd-cascd, insa nu cei care ne mutd 
mai incolo, nu cei care ne dinamiteazd precarele noastre 
certitudini. 

Parin^ii de astazi vin si predica de pe solee lucruri 
generate, care nu intereseaza aproape pe nimeni. Se evoca pe 
ei, trecutul lor fara. prea mare importan}d...§i vorbesc fara bun 
simf, fara finefe, fara concizie, cu multa neinsufleiire, fara 
patos, fara nerv, scoldreste, cu un limbaj care imitd in modfals 
ceva de cu multe secole in urma si nu ca pentru astazi, nu cu 
limbajul lumii noastre. 

Parca vezi cum descopera dinozaurii existenfi sau 
inexistenfi, cum scot de sub lespezi probleme cu care noi nu 
ne mai confruntdm, fara a indica durerea pe care o vedem la 
totpasul, fara a spune ce se cuvine sd spui acum. 

Se observa cum lipseste din viafa lor harul lui 
Dumnezeu, desi el e atdt de invocat de catre ei. 

Nici nu stiu ce mai poate sd insemne pentru ei harul lui 
Dumnezeu. L-au simfit vreodata? S-au cutremurat de prezen^a 
lui? Au varsat vreodata lacrimi dulci din cauza lui? S-au 
bucurat intru el, intra harul Sau, incat sd-si iasd dinfirel 

Ne permitem prea multe pdcate, prea multe hule, prea 
multe erezii. 

Carole noastre teologice l\\ dau, in majoritatea dintre 
cazuri, impresia de autosuficienid, de atotstiintd. 

Scriem carji numai pentru noi dar aveam ambi^ia sd le 
infeleagd toft. Care tofil Cine sd ne infeleagd, daca noi ne 
disprefuim cititorii? 

Multe dintre firmele care tiparesc car^i isi aroga 
„dreptul" de a scrie numai pentru presupusi „elitisti", cand cei 
care manageriaza aceste firme tipografice nu au nicio opera 
elitistd. 

Cine sunt elitistiil Cum sa fii un elitist... daca tu nu ai 
scris mdcar 40-50 de cdrti, ca sa vezi cum e cu elitismul, cu 
mdretia cartii. 



100 



Pentru mine elitistii sunt Sfiniii si truditorii autentici ai 
cartii si ai vietii duhovnicesti si nu cei cu morgd academica, 
dar fara opera academica. 

Ce sa faci cu un titlu universitar gol, fara opera in 
spatele lui? 

Faptul ca esti profesor de teologie nu te sfinieste de la 
sine. Simpla titulaturd nu te face inielept si nici erudit. 

Raul e ca noi mergem cu capul pe sus sau cu gdtul pe 
sus, desi nu suntem specialist decat intr-o mica fidramd a 
teologiei. 

Ne da dreptul titulatura academica autenticd sa ne 
credem atotsiutori sau niste continuu truditori pentru a 
descoperi sensuri si semnificatii si mai mari? 

Putem fi ortodocsi fara a face nici eel mai mic gest de 
pocdinidl 

§i, totusi, sdrind toate treptele desavdrsirii in mod 
diabolic, ajungem doar prin cateva examene intr-un post 
universitar, pentru ca sa predam teologie si apoi ne credem mai 
destepti decat Sfiniii, pe care Dumnezeu i-a ridicat, prin 
nevoin^ele lor pline de durere imensd, la vederi si harisme 
dumnezeiesti. 

Sarmanii de noi! Romanul are o vorba: „dupa ce ca e 
prost, mai e si fuduF. 

Pot fi acuzat (pentru ca e mai usor asa) ca scriu aceste 
lucruri acum, pentru ca sunt complexat de vreunul, ca am ceva 
personal cu cineva (desi nu am niciun litigiu noetic cu 
nimeni), ca vreau sdpar mai inteligent decat toata lumea...Insa 
nu cred sa fiu acuzat de prea multi, ca m-ar mistui dorul si 
rdvna sfdntd si smeritd pentru adevarul lui Dumnezeu si de 
aceea scriu aceste lucruri. 

Po^i fi acuzat de toate lucrurilc.Insa insulta si ironia nu 
demonstreaza nimic despre tine. 

Pastram tdcerea vizavi de unele lucruri. Insa tacerea nu 
rezolva toate problemele duhovnicesti ale societa^ii noastre. 

Oamenii vorbesc mai devreme sau mai tdrziu. §i chiar 
daca nu ne ascultd mulfi, ne pot asculta cdfiva. 

Traim intr-o lume care ascultd orice. S-ar putea gasi si 
oameni care vor sa asculte despre modul cum se gdndeste si se 
trdieste ortodox. 

Traim intr-o lume fascinata de orice perversitate, de 
orice excentricitate. Si, cu toate acestea, cred ca incd sunt si 
vor fi oameni care iubesc viul lui Dumnezeu, adevarul 
netrucat, viata lipsita de perversitate. 



101 



E mai usor insa efortul de a scrie o carte despre 
rugdciune, decat a te ruga neincetat. 

Dar daca scrisul tau nu e parafat de harul lui Dumnezeu 
po^i scrie oricQ, pentru ca si asa nu scrii din cele ale lui 
Dumnezeu. 

Sunt intrebat: „Dar cine trdieste in harul Sfantului Duh? 
Ce, tu trdiesti in Duhul?". Ji se cer raspunsuri sigure, desi 
intrebatorii tai sunt aluzivi la culme in declarable lor. Vor 
confirmarea. 

§i te uifi in fiin^a lor §i vezi ca ei nu vor de fapt nimic de 
la tine decat sd te ironizeze. Ei vor sdfie convinsi. 

Metoda tradi^ionala ortodoxa insa e aceea ca harul lui 
Dumnezeu din ei sd-i convingd, daca esti sau nu esti al lui 
Dumnezeu, tu, eel pe care ei il chestioneazd. 

Uneori te confesezi din tot sufletul cuiva si po^i trai 
perplexarea ca il indispui. 

In loc sd ne uneascd adevarul - culmea! - el ne 
desparte. 

Nu mai stam prea mult sd reflectdm asupra a ceea ce 
vrem sd spunem si deschidem gura la intdmplare. 

Nu ne mai indoim in mod evlavios de gandurile si 
sim^amintele noastre. Le gasim pe toate bune, tot ce vedem in 
noi si asta demonstreaza de cata lips a de discerndmdnt suntem 
stapani^i. 

Prea multe orgolii pentru o viata de om. 

In loc de „faca-se voia Ta", rostim mai ales refrenul: 
„faca-se voia mea, numai a mea". Ce voie dementd are omul! 

Imi pare rau ca acum vorbesc oarecum fdrd 
menanjamente. Stand in fa^a acestor lucruri eu nu fac decat sd 
le remarc existen^a. 

Pe strazi avem mul^i saraci. Cuvantul „sarac" a ajuns sa 
exprime mult prea pu^in sdrdcia ^arii noastre. Nu ne mai 
intereseaza ce vor acesti oameni, ce vor oamenii in general. 

Iubirea noastra e o maimu^areala. 

Nu stim ce e via^a. 

Via^a nu se cunoaste numai prin eforturi umane, ci 
Dumnezeu ne inva^a ce este viata. 

Trebuie sa fim invafafi de Dumnezeu pentru ca sa stim 
ceva din cate a facut El §i exista pe acest pamant. 

Perspicacitatea noastra, cu care ne laudam atata, e 
neroada. 

Stilul nostru de via^a e doar un paravan sub care se 
ascunde micimea de suflet. 



102 



Sub bretonul mhrfii, sub ochelarii savanfi, dincolo de 
haina sau reverenda sta sau nu sta nimic. Sta ceva sigur, ceva 
etern sau un imens gol existential. 

Umanismul demonic al societa^ii noastre postumane 
ucide omul. 

Legile statului si Sfintele canoane ale Bisericii sunt 
folosite pe post de sperietori. 

Suntem „cultivati" dar ne viciem unii altora arealul, 
intimitatea. 

„Drepturile" omului contravin omului. 

Nu poji sd-l insulfi pe X si pe Y in favoarea lui, a 
indreptdrii lui, dar poji fuma in tren, chiar daca cei din jurul 
tau dezaproba acest gest. Nu po^i disturba pe colocatari dar ei 
tepot amefi de cap. 

Prea multe produse si prea pu^ini bani. Prea multe 
produse si prea purine produse necesare. 

Ne uitam unii la al^ii pe strada cu fried. Ne e frica sd nu 
ne buzundrim reciproc, sa nu ne ludm unii altora gdtul. 

Avem o mie de griji imaginare si doar una-doud reale. 

Ne distanidm de Sfhrfi pentru ca sd nu ne imbolndvim de 
pocain^a si de dragostea lor pentru Dumnezeu. 

O, Doamne, ce bine este cand Tu ne eliberezi de lumea 
aceasta! Numai Tu stii sinceritatea oamenilor care I^i slujesc 
Tie. 

Toti ma intreaba, ma buzundresc la idei, vor sa afle 
despre mine... dar prea putini vor sd ma iubeascd, adica sd ma 
cunoascd pentru ca sd ma iubeascd... 

Insa, Tu, Dumnezeul meu, stii inima mea si stii durerea 
mea, pe care o am pentru ca oamenii sunt mai mici decat ar 
trebui sdfiel 



In timpul Sfintei Liturghii un grup de persoane a strigat 
insulte la adresa Prea Fericitului Teoctist 162 . Era chiar in fa^a 
mea. Cei de langa mine au inceput sd-i loveascd pe membrii 
acelui grup si sd-i tragd afard din mul^ime. 

E oare binel Ce po^i face bun in acest mod? 

I-am observat pe acei barba^i tineri, implica^i in aceasta 
bdtaie si care erau oameni credinciosi... 



162 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Teoctist_Ar%C4%83pa%C8%99u. 



103 



Erau plini de o ura ne-ortodoxd fa^a de acesti „eretici", 
„satanisti" sau „posedati" (asa ii numeau ei!), care le-a iesitpe 
fata intr-o clipa. S-a declansat in ei...de la prima clipa cand i- 
au vazut pe ceilalti manifestandu-se anarhic. 

Aveau o pofta nebuna de a-i pdlmui. Aversiunea asta 
ghiolbana, necizelata spune multe despre sufletul lor. 

Parintele Patriarh putea so. stea de vorbd cu ei ca sa vada 
ceea ce vor. Daca i-ar fi chemat la el, poate ca lucrurile luau o 
altd intorsdturd. Ar fi fost o loviturd neasteptatd pentru 
acestia, daca acolo, in mijlocul slujbei, i-ar fi lasat sa 
vorbeasca 10 minute... pentru ca sa spuna ceea ce au pe inimd. 
Si in 10 minute... toata lumea intelegea daca au motive serioase 
sau aiurea pentru care au tipat. Ar fi fost un final pedagogic de 
mare finete. 

Violen^a nu aduce rezultate pozitive. 

Ne frichinim prea mult la slujbe. Ne plimbam, ne 
rasucim, vorbim, privim in toate parole datorita nelini§tii 
interioare de care suferim. 

Demonii ne fac instantanei§ti, febrili, prea febrili. 

Stam in fa^a televizorului si a computerului si uitdm de 
noi. Traim de parca am visa. 

Demonul de la amiaza ma asalteaza mai ales cand am 
stocmacul plin. Ma aprind, vreau sa privesc imagini obscene, 
vreau sa stau tolanit sau in pozi^ii sexuale fara a face sex. 

Nelinistea imi arunca orice rugaciune tihnita, cursiva. 
Demonii poftei m-au inva^at sa ma atragd revistele si filmele 
pornografice, spunandu-mi ca asa arata „libertatea". 

Uneori privesc imagini obscene si e ca si cand nu le-as 
privi. Alteori ele ma aprind. Uneori ma laud din slava desarta. 
Mint pentru ca sa par „interesant". 

Discutiile vreau sa-mi umple uneori golul interior dar 
nu pot. Invidia, acest demon ma lupta uneori, fa^a de 
persoanele care stau pe langa mine. 

Suntem indiferenfi si ne place sa desconsiderdm. 

Insa, in mine, sub toate aceste nenorociri interioare sta 
o profunda pace. Nu e usor de exprimat aceasta pace abisald, 
duhovniceasca. 

Nu ma decid usor. Nu-mi place sa rise si nici sa 
muncesc. Sunt un mare lenes, un escroc, o puslama. 

Astazi a fost cald. Multa lume la Sfantul Dimitrie. O, cat 
de delicati trebuie sa fim! 

Ajuta-ne Prea Curata Maica si ne miluieste! 



104 



Intalnim oameni in mod providential. Sunt cei de care 
avem nevoie. Sunt oamenii prin care Dumnezeu lucreazd 
mantuirea noastra. 

Addncirea in rugdciune e forla vie^ii duhovnicesti, 
respira^ia ei. 

Astazi sunt denigraii Sfin^ii de mul^i dintre teologii 
nostri. Ma doare acest lucru. Se spun multe neadevdruri despre 
Sfm^i si prea putini ii apard in fata denigrarilor de tot felul. 



In 



rimitivus (adj. 3) = primul (ca data), primul-nascut, 
nou-nascut. 

Deci a vorbi despre primitivitate nu inseamna a vorbi 
despre un stadiu de sdlbdticie a spe^ei umane (ca in teoria 
evolutiei), ci a vorbi despre primii oameni, despre Protoparin^ii 
nostri Adam si Eva. 



C< 



'or, cordis = inima. Inima e un cor, e o adunare a lui 

Dumnezeu si a intregii lumi in mine insumi. 

Dumnezeu si lumea se regdsesc in mine. Eu ii adun, 
adun tot. Unesc, unific sau in mine sunt toate impreund. To\\ 
dintr-un cor trebuie sa fie la unison, sa cante acelasi cdntec. 

Daca din mine fac un cor, o simfonie prin harul Duhului 
Sfant, atunci pot sa rezonez cu alte armonii personale. 

Eu ma adun impreuna cu fra^ii mei in jurul Sfintei 
Euharistii. Hristos ne aduna pe to^i la Sine, pentru ca sa ne 
uneascd cu Sine si to^i sa devenim un cor, o singura inima. 

„Sus sa avem inimileV\ il auzim spunand pe preot. 

Trebuie sa le avem sus, pentru ca sus e inima noastra, la 
El, la Domnul, Care a facut din noi un cor, o unitate (unity) 
prin Duhul Sau. Tatal, in Hristos, prin Duhul, ne uneste pe unii 
cu al^ii §i nu ne desparte. 

Sfanta Biserica e armonia in care toate individualitatile 
se unesc, se inter secteazd. 

Daca vrem sa stdm in Biserica trebuie sa renunfdm la 
ideile care ne despart, care ne instrdineazd pe unii de al^ii. 



105 



Uneori suntem acuza^i ca doar teoretizdm unitatea 
Bisericii dumnezeiesti cand, de fapt, ea nu exista. Cei care ne 
acuza de acest lucru vor ca aceasta imitate, fra^ietate dintre noi 
sa se produca de la sine, spontan, fara nicio baza de credintd 
comund si ca ceva evenimen^ial, pur harismatic. 

Privind la evenimentul Cincizecimii acestia doresc sa 
aiba o racordare asemdndtoare cu Prea Curata Treime incat sa 
se produca o schimbare radicald in ei. 

Insa nu pot accepta ca Cincizecimea a fost o umplere a 
inimii foarte mult asteptatd si pregdtitd de intimitatea cu 
Domnul a Sfm^ilor Apostoli. 

Astazi trebuie sa cresti la modul personal in intelegere si 
viata sfanta, sa ai o verticalitate anume pentru ca sa te po^i uni 
cu ceilarfi in Sfanta Biserica. 

Daca fiecare crestem in Dumnezeu, in unirea in discu^ii 
si in via^a de zi cu zi, ajungem cu timpul si la o unitate vie 
intre noi, care inainteazd mereu. 

Insa faptul ca mie imi place sd-l invdt pe fratele meu, 
fara ca sa ma las invafat de Dumnezeu, nu ma ajuta nici pe 
mine si nici pe el. Cu erudrfia mea eu pot sd-l bulversez sau sa 
mi-lfac ucenicul meu. Insa, prin asta, el poate sa nufie si nici 
sa ajungd ucenicul lui Dumnezeu. 

Daca eu nu il aduc pe el la Dumnezeu, ci la mine, la cat 
de special sunt eu, nu vom ajunge niciodata sdfim una. Daca 
eu il fac pe el sd-mi semene si nu sd-i semene lui Dumnezeu la 
un moment dat va simfi inconsistent vie^ii lui. 

In Dumnezeiasca Biserica Ortodoxa trebuie sa scapi de 
rdul din tine, de tine, eel vechi, pentru a discutaj^e baze noi cu 
ceilal^i. Oricat de erudit as fi eu, daca nu-mi traiesc via^a 
ortodox, nu pot sa spun mai nimic concret despre viafa mea si, 
mai ales, despre viata ortodoxa. 

Pentru mine, Biserica Ortodoxa e singura Biserica, e 
Biserica lui Dumnezeu. Daca eu, principial, ma dezic de 
inva^atura Bisericii atunci via^a mea nu mai are niciun sens. 

Unirea dintre noi e reald atata timp cat eu am o relate 
vie cu Hristos si cat rela^ia mea cu membrii Bisericii devine o 
prietenie si ofrdtietate in Hristos. 

La Dumnezeu vin cu cat am prins eu din El si din 
ceilarfi si din tot ce exista. Domnul ma primeste cu mdsura 
mea, cu ravna mea, cu in^elegerea mea, cu neputin^ele mele. 

El nu-mi impune un etalon pentru ca sa fie intim cu 
mine. Omul de langa mine insa imi cere standarde. Insa 



106 



Dumnezeu nu vrea sa ma compare cu nimeni. El ma ia asa 
cum sunt. 

Ne-am fi asteptat ca Dumnezeu sa fie mai exigent decat 
omul dar El este iconomic cu noi. 

Exista ispita aceasta, in unele cercuri ortodoxe, de a fi 
comparat cu top Sfiniii pentru ca sa te faca prietenul lor. Vor 
sa ai toate virtu^ile posibile, sa inglobezi toate singularitdple 
Ortodoxiei. Dar odata cu asta sa fii tu insup, din Romania, care 
ai sau nu ai bani si al carui trecut sa fie foarte real. Vor sa fii 
ca toft Sfintii dar sa nu le ceri si lor sa fie ca top Sfinfii la un 
loc. 

Putem sa ne sfiinpm viafa astazi? Da, nimic mai usor! 
Pentru ca Dumnezeu imi cere sa cuprind toate pe cat pot eu. 

Harul lui Dumnezeu nu vine in noi pentru ca am epuizat 
toate virtutile posibile si toate eforturile ascetice, ci pentru ca 
am dorit safim cu totul ai lui Dumnezeu. Harul Duhului Sfant 
vine sa mdngdie o inima plina de vdlvataie, o inima incinsd de 
dragoste, de avant, de dorinfa de implinire. 

Cand ne rugam si cerem sa vina harul Mangaietorului, 
atunci cerem, de fapt, ca harul Duhului Sfant sa vina sa ne 
linisteascd si sa ne tempereze emo^iile, dragostea, asteptarile 
si, in acelasi timp, sa ni le potenfeze. 

El vine si ne spune ca dragostea noastra trebuie sa fie 
mare si dogoritoare si pentru top §i toate dar, in acelesi timp, 
ne spune ca trupul nostra, inima noastra de atata incandescenid 
poate lua foe, se poate imbolnavi. 

Harul Sau nu ne face plini numai de voluptate 
dumnezeiascd, si de curdpa unei simpri subtile si atente, ci si 
de discerndmdnt, de precizie sentimentald si ideaticd, de o 
privire necratatoare asupra monstrilor patimilor din noi insine. 

§i cand vine El, Duhul Adevaralui, prin harul Sau vine 
si ma umple de pace, de o siguranfd plina de griji cuvioase, de 
o nestavilita bundtate si candoare, pe care simt sa o revars 
peste ceilal^i, sa o impdrtdsesc celorlarfi in sim^irea acuta a 
smereniei mele, care vine din constiin^a abundeniei harice care 
nu-mi apar^ine. 

Ma simt bogat dar nu ma confund cu izvorul bogdpei 
mele. Am constiin^a, constien^a a ceea ce este in mine, a 
haralui Duhului. Dar nu pot spune ca El a venit pentru ca eu 
merit sau ca El a venit pentru ca sunt special in comparable cu 
al^ii. 

Eu nu ma simt special. 

Eu nu imi arog drepturi, calitap, demnitdp sau onoruri. 



107 



Ca sa fiu cu El sau in fa}a Lui eu sunt un vierme, un 
nimic, un intuneric, o putreziciune. 

In fa{a Lui eu sunt un nimeni personal. §i tocmai pentru 
ca sunt asa, El se gdndeste la mine si vrea sdfie in mine, prin 
harul Sau, pentru ca eu nu vreau sdfiu al meu in fa^a Lui, ci al 
Lui in fa^a Lui si sa fiu in mine cu El, in mod deplin, constient, 
asumat si liber. 

Ma simt liber. Din ce in ce mai liber... Dq ce? Pentru ca 
El ma inva^a ca libertatea nu se revendica, nu sefurd, nu se da 
cuforfa, ci se acceptd ca un dar. 

Libertatea mea Insusi Dumnezeu mi-a facut-o dar, 
surpriza, cadou. 

Eu nu stiam ca libertatea poate fi asa de frumoasd si ca 
ea intrece orice basm, orice asteptare, orice gand. M-am 
pomenit ca traiesc intr-o largime neinchipuit de frumoasd, in 
care totul imi e nou, incalculabil de nou. 

Traiesc in acelasi apartament, mananc acelasi fel de 
mancare, beau aceeasi cafea dar nu mai sunt acelasi om. 

Tot ce intra in mine si se degajd din mine poarta 
simptomatologia acestei liberta^i extrem de neconforme cu 
libertatea legislative sau sociala. 

Stau parca pe loc si nu mai simt scurgerea timpului. 
Inima nu-mi mai palpitd ca altadata. Chipul lumii acesteia mi 
se transfigureazd de la sine, pentru ca simt cum intru intr-un 
ritm al tdcerii atemporale. 

O tacere interioara abisala inexprimabila de care nu ma 
mai satur. 

Aud, bineinteles, claxoanele masinilor, zarva strazii, 
insultele unora sau ale altora...Insa inima mea e in pace. Nu 
sunt deranjat in aceasta pace addncd a fiin^ei mele. 



V) slujba romano-catolica e una fadd. Singuratatea 

fiecaruia e intrefinutd de singuratatea statuii Fecioarei, aceasta 
bdtaie dejoc la adresa Prea Curatei Stapane. 

Am fost aseara la Baratia 163 si am privit in mod atent 
locasul. Doi Ingeri, aproximativ bizantini, stau in fa^a statuii 



163 Idem: 

http://ro.wikipedia.org/wiki/Biserica_B%C4%83r%C4%83%C8%9Bia_din_Bucure%C 

8%99ti. 



108 



Fecioarei iar pe tavanul boltit e Mielul crucificat, acest simbol 
al Mantuitorului interzis din punct de vedere canonic. 

Hristos sta numai la intrare, in partea stanga si e in 
agonia Crucii. 

In medalioane mici sunt prezentari ale Calvarului dar 
niciodata nu apare in fa^a credinciosului romano-catolic 
Hristos Cel inviat, Hristosul bucuriei. 

Orga canta jalnic. Credinciosii se saluta la un moment 
dat dar ei nu se cunosc unii pe aljii, nu-si cunosc nici macar 
numele. Rugaciuni fara rugaciune. Euharistie fara harul 
Sfantului Duh. 

In aer am sim^it o mulfime de demoni si ei imi asaltau 
inima cu frenezie, crezand ca m-am apucat de dorinte 
extraeclesiale. 

O, daca ar fi percepufi acei demoni de credinciosii care 
se adund aici!... 

Preotul le cere sa-si spuna dorintele in tdcere... Iar eu m- 
am rugat sa-si vind in fire acesti oameni si sa se darame 
aceasta cloaca blasfemiatoare si trufasd, pentru ca Biserica lui 
Dumnezeu are nevoie ca toti sdfim una intra ea. 

Predica slaba. O astfel de predica, la noi, nici nu ar fi 
fost ascultatd de cineva. 

Oficiantul spune ca unirea Bisericilor se va face la 
nivelul credinciosilor iar nu de sus. 

O atmosfera goala, neduhovniceasca. 

Bucuria prezenfei harului lui Dumnezeu lipseste si nu 
mai ma mini nebuniile pe care le scriu despre credin^a 
ortodoxa. 

Preotii lor, acesti falsi preofi, sunt comedian^ii care isi 
bat joe de adevararile dumnezeiesti. 

Numai pentru ei este potirul, pe cand ceilal^i primesc 
doar cercurile de azimd. 

Privind cu duhul meu aceasta jalnicd adunare am 
in^eles, cu cutremur, cu frica mare, inca o data si pentru a nu 
stiu cata oara ce drama colosald este sa stai departe chiar si 
pentru o singura secunda de adevdrul total al Bisericii 
Ortodoxe si de harul Prea Curatei Treimi care inunda toate. 

Acolo unde numai este El e moartea, e singuratatea, e un 
gol inspdimdntdtor. E Iadul care ne rdde in fata in mod 
sdlbatic... 



109 



Despre puterea pe care o luam prin Sfantul Botez 
gasim referint.e §i la Sfantul Marcu Ascetul. 

O eventuala Teologie Dogmatica Ortodoxd pe care as 
incepe s-o scriu se poate extinde foarte mult, datorita 
materialului patristic abundent, dar §i academic la fiecare 
capitol tratat. 

Se pot face trimiteri §i nuantlri numeroase pentru ca 
dogmele credin^ei sunt inepuizabile iar tratarea lor s-a facut in 
decurs de doua milenii in tone de cdrfi. 



rv 

In Sfantul Botez, Hristos vine in mine §i ramane in 

mine prin harul Sau, fara sa se desparta de Tatal §i de Sfantul 
Duh, pe cand in Taina Sfintei Mirungeri se pogoara Sfantul 
Duh, prin harul Sau, fara sa se desparta de Fiul §i de Tatal, 
lasandu-mi cerurile deschise pentru vedere dumnezeiascd, 
pentru inaintare ve§nica in lumina necreata. 

Apoi II primesc pe Insu§i Hristos, plin de Sfantul Duh, 
ca mancare §i bautura cereasca, Euharistie Preasfanta 
nedespartita de persoana Sa divino-umana, pentru ca fara El nu 
pot face nimic bun, nimic curat, nimic autentic. 

Cele trei Sfinte Taine ma introduc in Impara^ia lui 
Dumnezeu. Ele ma pun sa stau la masa lui Dumnezeu. 

Ele ma unesc, prin har, cu El §i ma fac sa trdiesc cu El 
§i in El tot timpul, rugandu-ma pentru o iubire vesnicd a Lui, 
pentru o trdire vesnicd a infmitatii Sale. 



k\ stazi, la predica 164 , un coleg din anul al IV-lea 165 , a 
spus ca via^a a fost asemanata cu unpod de un scriitor anume. 



Eram Masterand in Teologie la acea data... 
165 Studentii la teologie fac o tentativa de practica predicatoriala... adica spun, odata in 
studentia lor, o predica adanc studiatd si discutatd. Si asta pentru ca, incd nu dam prea 
multa importanta predicii in cultul ortodox... 



110 



Pe pod nu-^i po^i face cash. Acolo te simti in trecere, 
spre vesnicie. Podul pe care tree, viafa mea, se va sfarsi. Ceea 
ce incepe dupa aceasta trecere este fara de sfdrsit. 



\/u fiecare nou lucru inleles tu mori inca o data pentru 
ceea ce tu erai, mori din nou trecutului. 

Trecutul e depdsit continuu in noi inline. Fiecare 
dezlipire de o patima e o moarte a omului vechi din noi, e o 
vindecare de o boala. Continuu eu ma recunosc afi altul. 

Cel de ieri, eu, eel de ieri nu mai existd. Am murit 
pentru mine, pentru constiint.a mea. 

Daca Sfantul Botez e o renunfare la mine, eel vechi, 
atunci fiecare renunfare la mine, eel vechi este o renunfare 
care o continua pe cea batismald. 

Atunci, eu am renun^at la tot ce ma separa de 
Dumnezeu. Si pentru ca am fdgdduit sa fiu unit numai cu El, 
renun^area la ceea ce e gresit din mine se inscrie pe linia 
implinirii acestei fagaduinfe inifiale. 

Asceza mea e astfel o finere a cuvdntului fa^a de 
Hristos. Eu imi \m promisiunea facuta in acea zi lui Hristos. 

Cand arunc tot raul din mine, cand recunosc ca ceea ce 
sunt eu nu e bun, atunci vin si ma afund in Moartea Domnului 
pentru a invia intru Invierea Lui. 

Langa cristelnrfa ma vad un om pocdit, un om care se 
recunoaste invins. Recunosc ca Hristos - asta in fa}a apei 
Sfantului Botez - e singura mea salvare, mantuire, implinire a 
vie^ii mele. 

Ma dau Lui cu totul. 

Afundarea mea in apa, de trei ori, inseamna moartea 
mea. 

M-am nascut mort pentru ca sa mor iardsi. 



Astfel de predici, ale studentilor, intr-o Biserica numai pentru ei...ar trebui sa fie la 

ordinea zilei... Si nu numai predici. ..ci si conferinte, prezentdri, expozeuri...caie ar trebui 

orchestrate de catre facultate. 

In acest fel, studentii, masteranzii, doctoranzii s-ar forma in mod real ca vorbitori si 

scriitori si nu am mai trai penibilul situatiei de a-i vedea vorbind si scriind ingdlat, fara 

personalitate, fara marca in fata unei adunari de credinciosi, la televizor sau in lucrari 

scrise. 



Ill 



Moartea aceasta tainica cu Hristos insa imi aduce viafa 
vesnicd, invierea. 

Sunt scos, ridicat din apa de trei ori. Sunt botezat in 
numele Prea Sfmtei Treimi. 

Ma afund in ascultarea de Dumnezeu si in iubirea Lui. 
Imi gasesc moartea pentru lume in invierea intru Duhul, pe 
care II gasesc in apa si prin apa, prin intermediul apei, caci El 
Sepogoara de sus... 

O, Doamne, ajuta-ma sa scriu despre si spre slava Ta! 
Ajuta-ma sa scriu despre cele pe care Tu ma inveti zilnic. Da- 
mi sa ma vad si sa Te vad, Bucuria si Pacea intregii zidiri, caci 
numai Tu esti bucuria si viata mea, Prea Frumosule, Doamne! 

5 5 5 7 7 



F« 



ericitul Dumitru spune in p. 87, ca Sfanta Spovedanie 
„este o Taind a comuniunii intime si sincere intre penitent si 

.,,166 

preot 

E adevarat asta! Insa cu amendamentul, inteles de la 
sine pentru el dar nu si pentru multi dintre noi: sa fie vorba 
despre doi oameni duhovnicesti, unul care se spovedeste si 
altul care ascultd spovedania ca preot duhovnic. 

Cum poate fi sincer un om intr-o clipa, daca nu e sincer 
in orice clipa? 

Mai ramane intotdeauna un rest. Pleci cu durere in 
suflet uneori, pentru ca preotul nu e atdt de sincer cu tine sau 
nu poate sa te inieleagd. 

De ce nu e sincer? Pentru ca nu vrea sdfie sincer. 

De ce nu poate sa te inteleagdl Pentru ca nu are 
experientd de viata si duhovniceasca, teologica, culturala, 
filosofica, istorica, comportamentala, psihologica etc. 

Mai mult decat in oricare alta Taina a Bisericii noastre, 
in Taina Sfmtei Marturisiri careniele preotului apar in toatd 
urdienia lor in fa^a credinciosilor. 

Toata mintirea de sine si indltarea gdtului preotului 
duhovnic cad in fa^a ochiului atent al penitentului. 



166 Pr. Prof. Dr. Dumitru Staniloae, Teologia Dogmatica Ortodoxa, vol. 3, ed. a Il-a, 
Ed. IBMBOR, Bucuresti, 1997. 



112 



Harul preotiei nu i$i confera o sfinfenie automata si nicio 
cunoastere absolutd a sufletului omenesc. 

Sfm^enia cu care te imbracd harul lui Dumnezeu si te 
pune in odajdiile sfinte sau, mai bine-zis, indlfimea 
duhovniceasca pe care trebuie sa o ai ca preot nu e numai 
gratuitate din partea Sa ci si un efort de zi cu zi. 

Trebuie sa fii absolut sincer intotdeauna in inima ta 
pentru ca sa comunici intim cu cineva. 

Uneori ne lovim de perefii reci ai sufletului preotului si 
suntem dezamdgifi la culme. 

Nu e de ajuns sa incerc sa fm sincer cdteva minute, 
numai in timpul marturisirii si asta, mai mult ca un obicei 
exterior. 

Trebuie sa fm sincer mereu si intim cu to^i, pentru ca cei 
care se marturisesc la mine ca preot, sa fie sinceri si intimi cu 
mine, acum, cand se spovedesc dar si in afara marturisirii. 

Mul^i dintre preo^i in^eleg gresit rolul lor de duhovnici, 
pentru ca nu stiu cum aratd viafa sfdntd in Hristos. 

Oamenii vin de la mul^i duhovnici panicafi, teribilizafi, 
anulati ca personalitate. Am cunoscut oameni carora li se 
anulaserd personalita^ile de catre unii duhovnici si ajunsesera 
niste fricosi ca frunza de plop, care se agita mereu, in orice 
adiere de vant sau fara nicio initiativd si plan propriu. Si 
pentru ca nu isi cunosc mul^imea patimilor si a nestiin^ei lor, 
acesti duhovnici ii imbolnavesc si mai mult pe al^ii. 

Daca duhovnicul nu e eel mai bun, eel mai iubitor si 
inielegdtor om cu care discu^i, atunci in loc sa fii vindecat esti, 
mai degraba, omordt miseleste de sfaturile lui. 

Sinceritatea sfinieniei nu e o sinceritate formald, inclusa 
de ochii lumii in cadrul Sfintei Taine a Marturisirii. 

Marturisesc cu durere dar si cu dorin^a de a intdlni un 
astfel de om Sfdnt, ca nu am gasit pana acum un duhovnic 
sensibil si tandru ca harul lui Dumnezeu, adica atdt de atent si 
de priceput in a discuta cu tine si in a-}i vorbi, aidoma 
prezen^ei harului lui Dumnezeu care te alina, te mangaie, te 
face sa zambesti mereu. 

O, Doamne, avem nevoie de duhovnici Sfinfi si nu de 
cititori ursuzi,filosofi sau moralistil 

Mul^i dintre ei citesc car^i sfinte, sfmtele canoane, se 
impartasesc adesea, constant mai bine-zis, dar nu stiu cum sa 
le vorbeasca oamenilor, ce sa le spuna. 

Ce sa faci cu duhovnici ignoranfi sau, dimpotriva, cu 
duhovnici eminent dar care nu II simt pe Sfantul Duh, prin 



113 



harul Sau, in fiin^a lor? Ce sa faci cu zeci de mii de informal 
fara dragoste si Jam discerndmdnfl 

Daca observam modul cum se fac astazi mdrturisirile de 
pdcate, majoritatea lor, ramanem doar cu gustul amar al 
curiozitdiii preo^ilor dar nu si cu vindecarea sufletelor. 

§i aceasta, pentru ca po^i sd ajufi ca duhovnic, cand ai 
stiut mai intai sd te ajufipe tine. Po^i vindeca pe al^ii daca te-ai 
vindecat pe tine insu^i. 

Nu e de ajuns doar sd-i ierfi pe cei pe care ii 
spovedesti... Duhovnicia e cu mult mai mult decat iertarea lor, 
pentru ca e prietenie si iubire sfdntd fata de ei, purtare a lor 
tot timpul in inima ta, candoare si bine inmiresmare a fetei 
inimii lor cu adevarat. 

Pacatele sunt iertate, fara indoiala, la fiecare marturisire, 
pentru ca le iartd Dumnezeu prin harul Sau. 

Dar patimile, regretele, singuratatea si nein^elegerea, 
neiubirea celor care vin sa se spovedeasca sunt vii si rdmdn vii 
in acei oameni. 

Care duhovnici vindeca tot ceea ce trece dincolo de 
iertarea pacatelor, iertare care e darul lui Dumnezeu si nu 
meritul nostra? 

Sunt incredin^at ca mul^i stiu ce spun eu acum si au 
acelasi regret ca si mine, chiar daca vor citi aceste randuri si 
dupa zeci de ani. 

Uitam ca noi, ca duhovnici, suntem slujitorii lui Hristos 
si ca nu trebuie sd-L inlocuim pe El cu noi, ci menirea noastra 
e sa ii ducem pe toti la El, ca El sd-i invete ce e bine, pe 
fiecare in parte, dupa cum doreste. 

De ce? Pentru ca nu noi ne-am rastignit pentru ei, pentru 
acesti credinciosi care vin la noi si se spovedesc, ci El, 
Singural Iubitor de oameni... 

Desi El e defafd, noi credem ca suntem mai important 
si mai folositori ca El, Care ne iarta toate. 

In loc ca duhovnicul sa fie Pdrintele eel bun, eel iubit 
din toatd inima, la care vii cu dor, ajungem sa fim tdietori in 
carne vie, dictatori, jefuitori ai fiin^ei altora, ai seninatatii si 
pacii lor. 

In loc sd imbrdtisdm durerea, sa o sdrutdm prin 
ragaciunea noastra, dimpotriva noi o mdrim, o facem sa fie si 
mai greu de purtat. 



114 



o n pui de gaina avea piciorul deformat, stalcit. Un om 

poate sa nu aiba o mana, un picior, poate sa fie trist, poate sa 
vrea sa se sinucida. 

Dar chiar daca vrem ca toate lucrurile sane bucure, vom 
intalni si lucruri care ne vor intrista, care ne vor provoca 
dureri, lacrimi. 

„Invatatorule, cine a pacatuit; acesta sau parin^ii lui, de 
s-a nascut orb?" Si Iisus a raspuns: „Nici el n-a pacatuit, nici 
parin^ii lui, ci ca sa se arate in el lucrarile lui Dumnezeu"(In. 9, 
2-3, ed. BOR 1988). 

Daca privesti un pui de gaina deselat, cotonogit sau un 
cersetor aproape epuizat, sa nu te miri, sa nu te indignezi, sa nu 
hulesti, ci sa consideri ca ai in fa^a ta o imagine a propriei tale 
fiinie adanc imbolndvite. 

Dumnezeu vrea sa ne arate lumea, sa ne arate cat de 
frumos este El in tot ceea ce exista. §i noi trebuie sa acceptdm 
invita^ia Sa la aten^ie. 

Ne inconjoara o frumusete uluitoare. Mun^i inal^i, 
racorosi, paduri cu multa umbra, dealuri pline de verdea^a, de 
flori, gaze, mii de gaze, ganganii de tot felul, si animale si 
pasari atat de diferite si aer cand mai racoros, cand mai cald, si 
dimineti cu un soare rosu, mare, si ape, izvoare repezi, cu pesti 
mul^i.-.O frumuse^e impundtoare, unica! 

Dar alaturi de aceasta frumusefe a lui Dumnezeu, 
„frumusetea" noastra e plina de desfranare, de be^ie, de 
infatuare, de certuri. 

Scandaluri la tot pasul, copii care se drogheaza, femei 
care se prostituiaza, ho^ie, invidie, dracuituri la tot pasul, multa 
apostazie si necredin^a, multa lasitate, multa depravare. 

§i cand am predicat ultima data, am in^eles ca trebuie sa 
pierzi mult timp pentru ca sa se prindd in inimile oamenilor 
anumite idei, anumite doruri sfinte. 

M-am grabit si am gresit in unele detalii. Iarta-ma, 
Doamne! Ne trebuie multa ateniie cand vorbim intra numele 
Domnului. 

Cum putem convinge un om „tipicar", care crede ca face 
totul bine dar care, in realitate, stie prea purine lucruri? 

Cum convingem un om analfabet, daca el in^elege 
deformat unele lucruri ale credin^ei? 



115 



Cand facem metanii, daca avem haine largi pe noi, 
in^elegem ca metania e oplutire, e ca un zbor lini§titor. 

Patima te sfredele§te. Pofta pacatului... 

Curiozitatea e, pentru multi, mai puternicd decat 
dorinia pacatului. 

Imaginile desfranate par o „ odihnd " a sufletului, dar ele 
sunt o dezertare fara ru§ine. 

Mania repezita e, mai mereu, o dorinia de a da sfaturi 
„ competente ". 

Am citit ca Sfantul Luca - medicul savant al Rusiei - a 
predicat peste 1000 §i ceva de predici §i ca opera lui de vreo 
700 §i ceva de predici (care au ramas in scris) e pusa in 12 
volume. 

Cat efort, Dumnezeule Mare!... 

Predica e o mare epuizare dar § i o mare dragoste. 

Vreau sa §tiu mai multe despre Sfm^ii no§tri, Doamne §i 
ajuta-ma sa ma mantuiesc §i eu, pacatosul! 



M 



A 1 C.H 

ltima data cand 1-am vazut pe Inva^atorul , 1-am 

intrebat despre cat de singur a fost el toata via^a. Si mi-a spus 
lucrul inspaimantator, ca pana sa-1 intalnesc eu - din mila 
Domnului - nu l-a crezut nimeni §i n-a vorbit nimeni serios cu 
el. A trebuit sa a§tepte 70 de ani ca sa-i vorbeasca cineva in 
mod cinstit §i din toata inima. 



167 Pe Fericitul Hie vazatorul de Dumnezeu, a carui opera e in patrimoniul nostru si din 

care am publicat deja 7 volume din Operele sale complete: 

vol. 1: http://www.teologiepentruazi.ro/2010/03/03/fericitul-ilie-vazatorul-de- 

dumnezeu-opere-complete-vol-1/; 

vol. 2: http://www.teologiepentruazi.ro/2010/04/12/fericitul-ilie-vazatorul-de- 

dumnezeu-opere-complete-vol-2/; 

vol. 3: http://www.teologiepentruazi.ro/2010/05/06/fericitul-ilie-vazatorul-de- 

dumnezeu-opere-complete-vol-3/; 

vol. 4: http://www.teologiepentruazi.ro/2010/05/30/fericitul-ilie-vazatorul-de- 

dumnezeu-opere-complete-vol-4/; 

vol. 5: http://www.teologiepentruazi.ro/2010/06/06/fericitul-ilie-vazatorul-de- 

dumnezeu-opere-complete-vol-5/; 

vol. 6: http://www.teologiepentruazi.ro/2010/06/27/fericitul-ilie-vazatorul-de- 

dumnezeu-opere-complete-vol-6/; 

vol. 7: http://www.teologiepentruazi.ro/2010/06/30/fericitul-ilie-vazatorul-de- 

dumnezeu-opere-complete-vol-7/. 



116 



E chiar atat de greu sdfii cinstif! E chiar atat de greu sa 
fii sincerl 

Gianina [Piciorus] imi spune la fel: ca nimeni n-a fast 
cinstit cu ea, pana nu m-a cunoscut pe mine. 

Sinceritatea pe care am pierdut-o se rdzbund impotriva 
noastra si ramanem singuri. 

Acum cateva zile am recitit din cardie depravarii mele 
literare si mi-a fost sila, groaza de mine, de eel de atunci. 

Blasfemiile, infatuarea, desfranarea si nebunia acelor 
zile au ramas in urma. Nu mai ma recunosteam daca nu le-as 
mai fi citit. Nu mai stiam cum arat. 

Doamne, tu ai fost atat de bun cu mine! . . . 

Sunt si multe lucruri bune scrise atunci, pe care nu le-as 
mai fi putut scrie pe urma (pentru ca toate sunt la vremea 
lor)... dar si multe de care ma dezic cu totul. Daca e sa le mai 
recalculez...voi face o triere a scrierilor mele literare... sau le 
voi prezenta doar partial . . . 

Pentru mai bine de 10-15 minute 1-am ascultat pe 
Parintele Constantin Galeriu vorbind la radio. Glasul lui, 
cuvintele lui sunt un izvor viu: izvor duhovnicesc. 

Vorbeste in harul Duhului Sfant, intru care si traieste. 
Nu am re^inut multe lucruri, aproape nimic - predicile lui 
trebuie sa le notezi, sa le aprofundezi la cuvinte si propozitii - 
dar mi-a ramas unicitatea lui in inima si in urechi, impresia 
puternicd a prezenfei sale, bldndefea si maiestuozitatea 
prezen^ei sale duhovnicesti. 

Vorbea despre pogorarea Sfantului Duh. Si a vorbit mult 
scriptural. A citat din memorie si are o memorie colosald. 

Cand 1-am auzit pe Fericitul Dumitru Staniloae 
predicand - la fel - parca timpul se oprea pe loc si numai el, 
Predicatorul, era glasul care ne tinea in palmd sufletele. 

Pe Fericitul Dumitru nu 1-am auzit pe viu, ci dupa o 
inregistrare. 

Pe Parintele Constantin 1-am auzit pe viu: a predicat o 
ora si cincisprezece minute, in duminica in care eu am fost la 
Biserica Sfantul Silvestru, la Biserica sa. Mi-am luat notice. Le 
am pe un caiet mare. 

Predicatorii lui Dumnezeu sunt rari si de aceea bucuria 
e raa.rQ,prea unicd. 



168 Proiect pe care 1-am inceput in anul 2010 si din care am finalizat primele doua 
volume din Opere alese: vol. 1: http://www.teologiepentruazi.ro/2010/12/12/dorin- 
streinu-opere-alese-vol-i-20 1 0/ 
si vol. 2: http://www.teologiepentruazi.ro/2011/01/07/dorin-streinu-opere-alese-vol-2/. 



117 



Cineva mi-a vorbit despre copiii ei avortafi si am decis 
sa ma rog pentru ei. Le-am dat la to^i cate un nume si i-am pus 
pe pomelnic. Am sim^it ca Dumnezeu e de acord cu acest 
lucru. Iarta-i, Doamne, pe ei si pe noi si ne miluieste! 

Candva am vazut cum o picatura din Sfantul Sange a 
cazut din Sfantul Potir pe cimentul soleei. Nu i-am spus 
preotului, pentru ca sa nu-1 indurerez si nici sd-l pun intr-o 
situafie jenatd in fa^a enoriasilor sai. Iarta-ma, Doamne si ne 
miluieste! 

Multe dintre pdcatele si gdndurile rele ale oamenilor 
Sfin^ii Paring le-au pus sub tacere, pentru ca sa nu se mai 
rdspdndeascd astfel de mizerii satanice. Importanta nu este 
aceasta satanologie ci amdnuntele indumnezeirii. 



S/ineva mi-a spus ca muntele ii da sa se smereascd 

atunci cand priveste indltimea lui coplesitoare, mare^ia lui, pe 
cand blocurile si constructive omului te fac sa te ingdmfi 169 . 
Are mare dreptate! 

In natura, naturale^ea a ceea ce vezi te umple de 
muliumire si desfdtare interioard. 

Dar privind blocurile Bucurestiului, acesti colosi la care 
au muncit ataxia oameni - anonimi pentru noi - ma smeresc, 
imi dau seama ca eu n-as fi fost in stare sa fac asa ceva, sa 
proiectez si sa inalt asemenea lucruri trecdtoare dar care au 
necesitat multd muncd. 

Nu sunt in stare nici sa fac masini, nici calculatoare, nu 
pot fugi repede, nu pot sa am grija de un copil cum pot sa o 
faca foarte mul^i, nu pot sa rezist patimilor mele, nu stiu sa ma 
rog, nu stiu sa fiu atent, aproape ca nu stiu sa fac mai nimic cu 
adevdrat si nu e nicio exagerare. 

Neputinfa te smereste, te face sa cuge^i smerit. Orice 
infelegere a neputin^ei proprii te apropie d&firescul omului. 

Doamne, nu ne lasa sa fim tristil Nu ne lasa in patimile 
noastrel Ridica-ne cu iubirea Ta si inva^a-ne sa avGmfrica cea 
bund. 

Genera^ia noastra a fost mult alterata de moleseald, de 
un „modernism " prost inteles. Cei de acum, cei mai mici decat 
noi, si mai mult. 



169 Traducatorul de carte patristica Adrian Tanasescu-Vlas, un prieten foarte drag mie. 



118 



Cum vor putea sa mai fie canonisip cei de acum pe 
viitor, daca nu mai suporta sa fie priva^i de aproape nimicl 

Ne-am inva^at cu de toate §i saracia duhovniceasca, 
cumin^enia, smerenia ni se par aiurea. Fugim dupa noi inline 
dar in mod gre§it. 

Cei care se dedau la placeri nu sunt ni§te oameni 
linistip, pentru ca dorin^a sdturata printr-un pacat devine §i 
mai nesdtuld. 

Pofta de a manca, pofta sexuala, pofta de a te distra sunt 
ni§te stdpdni drastici. Nu te lasa deloc. Vor mereu si mai mult. 
Te scufunda §i mai mult in asteptdri palpitante §i in 
dezamdgire. 

Am citit ieri din jurnalul unui om care acum e bine, dar 
care a avut o viafd tare zbuciumatd. 

Dumnezeu Se ingrije§te nespus de mult de noi. 

A citi trecutul, uraciunile pe care le-ai facut e o mare 
durere. E o mare povara sa sim^i ce a luat Hristos de la tine, 
de pe inima ta §i cdte frumusep negrdite ne-a dat El. 

Retrospectiva personala, revederea pacatelor proprii ne 
face sa in^elegem cate indurd duhovnicii no§tri de la noi to^i. 

Cand stai la Sfmtele slujbe §i traie§ti bucuria lor, 
frumusetea §i pacea Duhului Sfant, sim^i ca e§ti fericit. 

Fericirea e foarte simpld, pentru ca e simprea lui 
Dumnezeu. 

In Casa lui Dumnezeu // simp, pe Dumnezeu §i nu te 
ingrozesti, ci te umpli depace. 

Bucuria cantarii ortodoxe nu poate fi plagiatd. Nu te 
poate incalzi crivdiul §i nici nu te poate racori soarele de 
august. Dar cantarea ortodoxa e insdsi sdltdrile inimii 
credincioase, strigatul viguros al min^ii induhovnicite. 

Tot acela§i barbat imi spunea, ca Iadul - pentru el - are 
la fund mul^i preo^i, medici §i juri§ti, caci a§tia. fac de toate. 

Dar eu sunt in lad § i nu ma bucur ca §i al^ii sa fie cu 
mine, caci nu doresc ca §i al^ii sa sufere. 

Copiii trebuie sa fie inva^i sa aiba bun sim} §i sa fie 
cuviinciosi. Cred ca nu e nimic maifrumos ca un copil smerit 
§i plin de delicateie. 

Traducerile teologice cer minte duhovniceasca. 

Insa traducerea nu reda decat sensul propozipei in limba 
ta, nu §i inielesul duhovnicesc al ei. 

Daca confundam traducerea cu inielesul duhovnicesc al 
textului atunci suntem de plans. 



119 



Am uitat sau n-am stiut deloc sensul real al cuvintelor. 
Cura^irea de patimi implica si vederea curatd a inielesurilor 
cuvintelor. 

Ma doare cand cineva intrerupe o corespondent fara a 
da nicio explicate si nu in^eleg de ce nu le place oamenilor sa 
scrie cinstit. 

Multora le lipseste scoala bunei cuviinfe duhovnicesti si 
simtirea dreptei comportdri in societate, in comunitate, atunci 
cand fac o vizitd sau cand sunt intr-un grup mai mic sau mai 
mare. Caren^e enorme... 

§i mofturile sunt mai multe decat dorinia bund, cea 
dupa Dumnezeu. 

Din PSB 15, p. 130, aflam ca „Isaia (e) din Amos". 
Adica faptul ca tatal Sfantului Isaia Prorocul e Sfantul Amos 
Prorocul. 

Ajuta-ma, Sfinte Amos, sa in^eleg pana la sfarsit 
cuvintele tale si sa comentez intreaga ta carte dupa cum am 
inceput! 

Ce inseamna lieta^opa? Si dictionarul spune: transport; 
1. schimbare a lunii; 2. schimbarea sensului propriu in sens 
figurat. 

Meta inseamna impreund cu sau dupa - printre alte 
intelesuri - pe cand cf)opa: incarcatura, recolta, fructificare, 
abunden^a. 

Astfel, mai presus de abundenia de termeni ai metaforei 
trebuie sa cautam adevarul termenilor ei. 

In^elesul metaforei e dincolo de cuvintele ei. 

Metafora e o parabola esentializatd. 



V)amenilor le trebuie rdspunsuri mici dar la timpul lor. 

M\x\\\ cred ca au patimi care nu pot fi curdfite nicio data 
dar asta e o minciund de-a Satanei. 

Mul^i nu stiu cum aratd patimile, care este modul lor de 
manifestare dar vorbesc despre patimi. 

De aceea, din nestiinta, multi marturisesc la Sfanta 
Spovedanie pacate pe care nu le au sau nu lefac si nu vorbesc 
despre adevdratele lor patimi, despre marile lor patimi, pentru 
ca nici nu le vad, nu stiu care sunt. 



120 



Trebuie sa-i ajuti pe oameni sa isi cunoascd patimile, sa 
le perceapd. §i asta efoarte eliberator. 

O aleasa prietena nu in^elegea de ce mai ramane „un 
rest" la marturisire, pe care nu stie cum sa-1 formuleze. I-am 
spus ca e alipirea de ceea ce era ea inainte de convertire. 

Raspunsul acesta ia produs o mare bucurie incat m-a 
imbrdiisat si m-a sdrutatpe obraz. 

Si asta, de parca ii spusesem lucruri nemaiauzite. 

Insa aceasta bucurie e redid, pentru ca nu au parte de 
oameni prea multi care inteleg cum sunt in realitate patimile si 
virtutile. 

Si ei citesc cartile Sfmtilor Parinti ca sa afle despre 

5 5 5 5 A 

patimi si virtuti... insa le inteleg intr-o ureche, pentru ca nu le 
recunosc.m mod punctual, in ei insisi. 

Problema insa e alta: omul isi recunoaste propriul 
adevar interior, daca i-l sugerezi sau i-l schifezi intru cdtva. 

Trebuie numai sa ii intdmpini asteptarile cu argumentele 
tale. ..si in asta consta tot ajutorul duhovnicesc pe care il poate 
primi de la tine ca Pdrinte duhovnicesc sau ca Pdrinte 
duhovnicesc si duhovnic in acelasi timp. 

1 70 

Fericitul Sofronie Saharov ne subliniaza necesitatea 
unui limbaj frumos: „este unit sa nu te infeleagd celalalt cand 
iivorbesti" 171 . 

Delicate^ea de-a vorbi pe in}elesul omului, si - mai ales 
- la indltimea in}elegerii lui nu trebuie sa o uitam niciodata. 

1 7? 

Despre Fericitul Porfirie Bairaktaris acesta spunea ca 
e „un burdufplin de Duhul Sfant" 173 . E o definite minunatd a 
omului Sfant! 

Cartea aceasta m-a umplut de multa in^elepciune, de 
delicatete duhovniceasca, de fine^e duhovniceasca. 

§i autoarea e o Maicd aparte... 

Am in^eles de la ea - asta privind ansamblul cdrfii, mai 
bine zis printre rdnduri - ca daca vrei sa scrii despre un Sfant 
trebuie sa scrii din mijlocul iubirii pentru el, dupa ce toata 
via^a ai fost absorbitd numai de el. 

Fericitul Sofronie era totul pentru ea si de aceea a putut 
sa scrie asa de delicat, asa de prudent si atdt de sincer despre 
Prea Cuviosia sa. 



170 A se vedea: http://ro.orthodoxwiki.org/Sofronie_%28Saharov%29. 

Dumitra V. Daviti, Amintiri despre Pdrintele Sofronie de la Essex, trad, din gr. de 
Caliopi Crasnic, Manastirea Piatra-Scrisa, Jud. Caraf-i Severin, 2002, p. 72. 

172 A se vedea: 
http://orthodoxwiki.org/Porphyrios_%28Bairaktaris%29_the_Kapsokalivite. 

173 Dumitra V. Daviti, Amintiri despre Pdrintele Sofronie de la Essex, ed. cit, p. 73. 



121 



Nu cauta exclusivismul 114 . Acesta e un mare atu pe care 
il caut la oamenii Sfm^i: sa nu ii iubeasca doar pe doi-trei 
Sfinti... ci pe toti Sfintii. Trebuie sa ii avem pe tofi in inima 
noastra. Trebuie sa invatam de la tofi Sfinfii cate ceva. 
Monomania te arata a fi lenes, a fi incapabil de alte aspecte 
ale sfinteniei. 

Cand Fericitul Sofronie se ruga „lasa in urma lui un lac 
de lacrimi" 175 . O, Doamne, si eu nu las in urma nici macar un 
suspin ! . . . 

Tocmai asta e diferenfa intre Sfinfi si oameni netrebnici 
ca mine. Ei sunt minunafi iar eu sunt mai mult decdt jalnic. 
Ipocrizia si nemernicia mea vor fi crunt pedepsite. Vai mie! 

Un gest unic: dupa invadarea Ciprului, o femeie cipriota 
vine cu durere mare la manastirea de la Essex. Cand s-a 
apropiat de Fericitul Sofronie, acesta „a imbrdfisat-o strdns si 
au plans impreund mult timp. Atmosfera aceasta, 
duhovniceascd si emofionantd totodata, a gasit ecou in to^i cei 
ce se aflau acolo, caci ochii tuturor lacrimau" 116 . 

El a imbrdiisat atunci, pe langa o femeie indureratd, pe 
to^i din neamul ei, de fapt intreaga lume care suferd. 

Compdtimirea impreuna cu al^ii te arata o inima mare, o 
inima rdnitd de iubirea lui Dumnezeu. 

Cei care sunt ai lui Dumnezeu nu sunt insensibiW. 

Inima rece, egoista, inima plina de asperitdfi satanice, 
numai ea nu se bucura cu cei ce se bucurd si nu pldnge cu cei 
ce pldng. 

Un raspuns unic: „Daca sufletul vrea, poate sa fie 
mantuit" 177 . Si se referea la sufletele celor adormifi... 

O Maica din Serbia vine sa-1 vada pe Fericitul Sofronie, 
dupa ce ii citise una din carji. In^elesese faptul ca el e mai mult 
decat in^elegea ea sau auzise de la al^ii despre el. 

Statea langa Sfant la masa si „vorbeau impreuna incet. 
Pe to^i ne-a uimit faptul, dar surpriza a fast la sfdrsit. Cand 
Parintele a binecuvantat ramasi^ele mesei, s-a intors catre 
maica si a binecuvdntat-o. 

Ea a primit binecuvantarea cu capul plecat si a incercat 
sa-i sarute mana, insa el a imbrdiisat-o iar ea a cdzut in brafele 
lui pldngdnd. 



174 Idem, p. 77. 

175 Idem, p. 83. 

176 Idem, p. 107. 

177 Ibidem. 



122 



Atmosfera era atdt de sfdnta, incat ochii tuturor s-au 
umplut de lacrimi, iar unii au izbucnit in plans. 

Inlacrimat, Parintele ne-a binecuvdntat pe tofi si a 
plecat, lasand in urma tdcere si evlavie" m . 

Un eveniment de mare sensibilitate si marefie 
duhovniceascd. Maica, plina de iubire, sta smeritd si 
ascultdtoare, cu multa intelegere, inaintea Sfantului. 

Acesta o binecuvinteazd dupa ce mdncase langd el si nu 
undeva departe de el. Ea sepleacd inaintea lui. 

Nu sta ieapdnd, nu se ingdmfa, nu arata o bucurie 
frivold sau nesimfitd. Ci, cu capul plecat, primeste 
binecuvantarea lui dorind sa-i sarute mana Sfantului. 

Acesta efoarte sensibil. In^elege delicatefea sufletului ei 
si faptul ca delicatetii trebuie sa ii raspunzi cu delicatefe. 

In loc sa accepte nepdsdtor sarutul ei, ca ea sa-i sarute 
mainile, el o imbrdfiseazd pe aceasta Maica, care se sim^ea 
atdt de bucuroasd dar si de nevrednica ca sa stea inaintea lui 
si sa primeascd iubirea lui. 

El o imbrdiiseazd cu multa intelegere si iubire iar ea ii 
cade in brafe pldngdnd. Cade in bra^ele lui, fiind rdpusd de 
atata iubire, de atdta intelegere a sufletului ei si a omului, 
oricare arfi el. 

Nu e un gest teatral, un gest de curtezand italiand. 

Gestul acestei Maici arata cum e adevarata dragoste si 
intelegere pe care trebuie sa o avem pentru Sfin^ii lui 
Dumnezeu. Sfin^ii lui Dumnezeu trebuie ascultafi in tdcere si 
urmatifdrd semne de intrebare. 

Nu trebuie sa vii cu ifose de mare intelectual la ei. 

Nu trebuie sa te ara^i mai frumos si mai destept decat 
toata planeta. 

Ci trebuie sa vii cu o fireascd stare interioard, asa cum 
esti tu, eel adevarat si, mai ales, sa fii delicat si atent. 

Delicatetea si atentia sunt ochii prin care trebuie sa-i 
vedem pe Sfm^i, sa trdim pe langd Sfm^i si sa vorbim despre 
Sfinti. 

Pronia lui Dumnezeu este „ca o umbrela" 179 sub care 
trebuie sa stdm cu nddejde. 

Un parinte 180 vorbea despre faptul, ca noi suntem - 
fiecare in parte - niste „autoportrete" ale lui Dumnezeu. Era 
preluarea ideii unui Fericit Parinte... 



178 Idem, p. 108. 

179 Idem, p. 115. 



123 



Si a continuat: Suntem madulare ale lui Hristos. Suntem 
din trupul Lui si din oasele Lui. §i de aceea casatoria se 
implineste, daca cuplul tinde a deveni mireasd a lui Hristos. 

Mi-a placut aceste cuvinte ale parintelui Vasile. 

§i a mai spus ceva frumos: ca a 10-a fericire a 
Mantuitorului e in Apocalipsd: „Fericiti cei chema^i la cina 
nun^ii Mielului" (Apoc. 19, 9) (desi in dumnezeiescul text al 
Apocalipsei se gasesc mai multe fericiri si asta in mai multe 
pdrfi ale carjii). 

Dar lucrul dureros in vremea noastra este acela, ca am 
inceput sa in^elegem Sfanta Cununie tare departe de sensul ei 
sfdnt si am transformat-o intr-o manifestare a orgoliilor si a 
manierismului nostru ieftin. 

Nimeni nu mai are timp sa asculte slujba. La fel e si la 
inmormantare. 

Pentru ca mul^i dintre noi nu mai stiu sau nu stiu de fapt 
ce rost au una sau alta din cele pe care le vedem savarsite in 
timpul Sfmtelor slujbe, de aceea fiecare isi da cu pdrerea intr- 
un mod foarte dureros pentru dreapta credinfd. 

Nu putem accepta o credin^a „aproximativa" sau plina 
de „oralitate" prost in^eleasa. 

Ortodoxia trebuie studiatd desi - mare aten^ie! - 
Ortodoxia este trdire plina de iubire. 

Nu e niciun paradox aici! E nevoie de ambele lucruri, 
adica si de multd muncd cat si de prea pufina „ asteptare " la 
lucruri extraordinare. 

Darurile lui Dumnezeu nu vin pentru ca le asteptdm noi, 
ci vin daca nu le asteptdm dar traim tot timpul cu dorinfa 
curdfirii de patimi, a gandului smerit si iubitor de Dumnezeu. 

Am intalnit oameni care se credeau vrednici de harisme 
si de minuni dar nu in^elegeau ca minunile si harismele nu au 
niciun rost, daca esti o inimd ingustd, o inima care nu vrea sa 
in^eleaga faptul, ca pentru darurile lui Dumnezeu nu suntem 
vrednici niciodatd, nici macar atunci cdnd le primim si ca un 
dar al Sau nu e ofavoare, ci o durere zilnica, o asceza pentru 
toatd viafa. 

Dorin^a de a vrea sdfii cumva anume dar care nu te lasd 
sa accepti sa fii cum vrea Dumnezeu e o mare inselare 
satanicd. 

Cel care va alerga dupa un lucru pe care il va vrea el, va 
fi lipsit de o mie de lucruri pe care le vrea Dumnezeu pentru 

180 Pr. Dr. Vasile Gavrila de la Biserica Rusa din Bucures-iti, in pareneza rostita la 
casatoria religioasa a lui Bogdan Starceanu cu Iulia. 



124 



el, dar pe care el nu are timp sd le doreascd, pentru ca nu vrea 
sd le doreascd. 



ft 



m vazut o batrana cersetoare de curand tocmai cand 

vroia sd piece acasa. Era spre seanL.Nu stiu cat castigase in 
ziua aceea. Ma duceam spre bancomatul de la Sfantul Antim, 
de langa minister. §i ea vroia sa piece... 

S-a ridicat si a facut trei metanii spre rasarit, cu 
rugdciunea addncitd in ea. Nu a facut acest lucru ostentativ, 
dupa cum multi se inchina... ca sa le dai ceva bani... 

Se inchina pentru ea, ca si cand n-ar fi vazut-o 
nimeni... pentru ca nu cred ca ma sesizase... 

Era addncitd in rugdciune. Evlavia ei m-a strdpuns. 

M-a atins si pe mine puterea rugaciunii ei. 

Si am mul^umit lui Dumnezeu ca am vazut, pentru o 
clipa, puterea rugaciunii unei femei desconsiderate. 

Naturalefea si evlavia cu care se inchina m-a facut sa 
vad ca peste ea era harul lui Dumnezeu. §i cata teologie ar fi 
putut citi sau a citit aceasta femeie? 

Rugaciunea are nevoie de inimd smeritd, zdrobitd si de 
stdruintd. 

In comparable cu aceasta maicd binecuvdntatd, in tren 
am vazut o batrana rujata, pensata la sprancene, vopsita blond 

- desi ea avea parul negru - cu margele, oglinda, piaptan. . .dar 
fdrd inimd umilitd. Ce contrast izbitor! 

Rugaciunea tdcutd naste minuni iar desconsiderarea 
vdrsteipe care o ai l\i atrage oprobriul. 

Un Parinte duhovnic - care ar fi trebuit sa-mi fie prieten 

- s-a purtat cu mine distant. Sa fie invidiel Asa am zis! S-a 
sim^it pus la zid de prezen^a mea. Sa fiu eu de vina? Lucrurile 
pot fi mult mai compuse, mult mai delicate. 

Aparen^ele sunt foarte inseldtoare. Iarta-i, Doamne, pe 
cei care se smintesc intru mine, ticalosul! Ajuta-ne noua, 
Iubitorule de oameni si ne miluieste! 

Bunastarea de tip supermarket te acapareaza, doreste sd 
te subjuge. Diversitatea l\\ ia ochii. Scopul „fericirii" 
pamantesti e invesnicirea in istorie, in starea cdzutd. 



125 



Orice lucru e facut sa sclipeascd de curatenie, pentru ca 
sa crezi - o, ce credir^a acaparatoarel - ca fericirea vesnica e 
mult mai pufin frumoasd decat aceasta iluzie, decat aceasta 
„fata morgana". 

Dar nu e asa! Istoria nu poate fi un rival al vesniciei 
fericite. 

Exorcizarile n-ar trebui facute in public. Oamenii se 
timoreaza, se panicheaza, isi fac fel de fel de ganduri. Preo^ii si 
eel demonizat, plus apropia^ii lui: atat! Asisten^a prea largd e 
daunatoare. 

Nu e buna deloc aceasta „reclama" pacatoasa a preotilor, 
care doresc sa fie cunoscuti ei si nu Hristos Insusi. 

O caren^a enorma a multora dintre preo^i e ca nu §tiu sa 
vorbeasca pentru un public mare si, mai ales, la televizor. 

Se complica, isi fac un discurs neadecvat, nu sunt aten^i 
la profilul emisiunii, la spafiul de emisie, la ora difuzdrii 
emisiunii si, mai ales, la moderator. 

Lipsa de concizie, de tarie de caracter, de verva, de 
dragoste, de intelepciune duhovniceasca. 

Sa vorbim simplu dar convingator. 

Puterea cuvintelor se transmite si ea il mobilizeazd pe 
om, ea il schimbd. 

Predicile seci, trunchiate, fara vibrafia harului Sfantului 
Duh trebuie sa dispard. Ele ne fac un mare rdu tuturor. 

De fapt nici nu sunt predici, ci niste alocufiuni 
retardate. Cuvdntul duhovnicesc e al harului dumnezeiesc si el 
e cuvdntul Sfintei Biserici. 

Sfantul Ignatie Briancianinov a aratat in volumul al 4- 
lea al edi^iei romanesti, ca rugdeiunea lui Iisus este poruncitd 
de Domnul in Sfdnta Evanghelie. 

A fost o mare bucurie a acestei nop^i. Linistea e foarte 
propice rugaciunii continue dar ea poate fi fatald pentru unii. 

Ne lipseste tuturor multa rugdeiune. 

Increderea prosteasca in tine te face foarte arogant. Te 
cer^i, te enervezi, ^ipi. . .Si pentru ce?! 

Multa cearta cu noi sau cu al^ii e un chin greu depurtat. 

Trebuie sa ne linistim, sa vedem cored. 

Daca in^elegem ca Hristos Dumnezeu e singura 
intelepciune atunci suntem mdntuifi. 

O, mantuirea e atat de usoard si atat de grea in acelasi 
timp! 

Calatoresc adesea cu oameni carora le place sa taca, 
pentru ca le e fried sa discute cu tine sau eu le inspir repulsie. 



126 



Barba e o repulsie vie pentru mul^i. Pe unii ii astupd 
tusea cand ma vad. 

Ne desconsideram unii pe al^ii prea mult. 

Nu avem curaj sa mai credem ca oamenii sepot schimba 
si ii punem, iifixam pe oameni in cadre stride. 

A-i judeca pe oameni inseamna a-i minimaliza, a-i 
considera niste obiecte, niste statui, niste umbre. 

Daca oamenii nu te inspira, daca nu-^i inspira dragoste, 
incredere, sentimentul ca esti viu, ca trdiesti, ca vrei ceva mai 
mult atunci e foarte grav. 

Sunt frumosi copacii cu fructe coapte dar cand sunt 
culesi ai sentimentul pdrdsirii, al destramarii. 

Oamenii fara incredere de mdntuire sunt o priveliste 
dezolanta: un pamant radiat de o bomba atomica. 



k\ numite case si locuri sunt guri ale Iadului, focare de 

infecfie spirituald. Sim\i prezenfa demonilor. Vezi cum colcdie 
in inimile acelor oameni, ca niste viermi, mul^imi de draci. 

Am fost undeva unde m-a durut inima. Prezen^a satanica 
de aici era ca o plasd groasd ce \\ se punea pe inima. 

Cum sa mai gandeasca, saracii oameni, lucruri buneV. 

E o minune colosald ca nu isi pun capdt zilelor sau ca 
mai pot sa faca - ei, „rai fund" (Mt. 7, 1 1) - lucruri cat de cat 
„normale". 



*F ( 



o^i stdteau si se uitau la mine si numai un tdndr 

retardat si un cersetor, de asemenea, bolnav mi-au vorbit. 

Primul mi-a dat un servetel ca sa ma sterg de 
transpira^ie, apoi guma de mestecat, apa de la el din sticla, sa 
completez integrame... pentru ca el „nu stie carte"... 

Foarte disciplinat si atent desi abiaputea sa vorbeascd. 

Nu sunt oamenii acestia niste inimi sfintel Eu cred ca 
da! 



127 



Al doilea avea o fa^a extrem de radioasd desi vorbea 
lucrurifara sens sau nu aveau sens pentru mulfi. 

Ei pot sa-^i vorbeasca, sa te ajute iar noi, „disciplinatii", 
nu stim sa inganam un „te rog" sau un „multumesc". 

„Cei de aproape ai mei" (Ps. 37, 11), care trebuiau sa 
imi spund lucruri frumoase, incurajatoare, „departe au stat" 
(Ibidem) si m-au ajutat oamenii lui Dumnezeu, cei prin care El 
lucreazd. 

Nu te mira de eel prin care lucreazd Dumnezeu, ci 
mul^umeste ca El nu te uitd niciodatd. 

Parin^ii mei ma dracuie si ma injura. Mai bine zis, tata 
face acest lucru. Mama doar il asmute, il impinge la rele. 

El ii spune bunicii mele in batjocurd si hulitor, ca „sunt 
Hristos", ca si cand eu as fi facut ce a facut Dumnezeu pentru 
toata lumea, cat si pentru el insusi. 

Lumineaza, Doamne, mintea si inima lor si ii iarta! 

Nu le place linistea. Le place cearta, dracuiturile, bataile. 
Acu se cearta, acu se impaca. Tu te enervezi iar lor nici ca le 
pasa. Dar asa e via^a demonizatd, cea care este vitriolatd de 
demoni. 

Intre colegii mei se practica „fuga dupa preotie". In 
argoul lor se spune: „dupa post". Nu se refera la faptul de a 
posti, ci la faptul de „a ocupa un loc de munca". 

Oricine face seminarul sau facultatea se crede 
„indreptatit" sa se preoteasca. Se insoara la repezeald, fac ce 
fac . . . si ajung preofi. 

§i apoi vor sa fie numi^i „Parinti" si sa le pupe to^i mana 
si to^i sa le asculte dezlanarile, cuvintele dezlanate pe care abia 
le rostesc. 

§tacheta Qfoartejos coborata. Aproape ca nu mai exista 
o stachetd, aspira^ii, semne evidente ale voca^iei. 

O, Doamne, ai mila de colegii mei si iarta-le nesimfirea 
si ingdmfarea lor! Habar au ce fac. Dar pot fi etichetat ca sunt 
„invidios" pe ei, cand pe mine ma doare sufletul de ei, de cat 
de inconstienti sunt... 

Nesimfirea cu liter a mare e aceea, careia nu ii pasa de 
altul. 

O doamna a deschis fereastra desi vedea ca imi vine frig. 
S-a facut ca nu ma „observa"...Si asta, deoarece am devenit 
foarte indiferenfi fa^a de ceea ce inseamna „altul". 



128 



In masura in care ai suflet mic, ii vezi si pe alfii cu 
suflet mic. 

A judeca inseamna a minimaliza, a-i nega pe partenerii 
virtuali ai lui Dumnezeu: oamenii, creatia Sa. 

Viat.a e anticamera vesniciei, deoarece aici astepii ca sa 
intri la Imparatul. Aceasta construe^ gramaticala exprima 
foarte bine caracterul ascetic dar si pe eel eshatologic al vietii 
ortodoxe. 

Ascetismul nostru e o asteptare a Mirelui ceresc, Care e 
si Judecdtorul nostru suprem. 

Dar ascetismul nostru e si o chemare a lui Hristos al 
eshatologiei, a lui Hristos Care va veni si Care vine mereu la 
noi cand ne rugam Lui si ne impartasim cu El. 

Ieri am fost la Sfantul Calinic 181 , la Cernica, impreuna 
cu Gianina [Piciorus]. Unul dintre momentele frumoase ale 
zilei a fost acela, cand un monah tanar si o monahie in varsta, 
deodata, si-au exprimat in mod vizibil inima, mangaind un mic 
copilas, o feti^a, care era finutd in brafe de mama ei. 

A fost o clipa, clipe defrumuseie... 

A biruit iubirea, gingasia inimii in locul seriozitafii reci, 
fara sentimente simple. 

Am vazut-o aici pe Maria (cred ca ea era), cea care 
acum ca^iva ani era demonizata si pe care am intalnit-o pe 
atunci la o manastire de maici. Acum era mult mai bine dar a 
ramas cu sechele. 

Am stat pu^in pe prispa Fericitului Parinte Ilarion 

1 87 

Argatu . Chilia era goala. Nimeni nu mai venea aici, unde 
altadata am auzit ca Qrapuhoi de lume. Ce trist! 

In monahism, dupa ce adormi, altul vine si locuieste in 
locul tau. Te plang numai ucenicii. . . 

In cimitir am fost la Fericitul Dumitru Staniloae si la 
Binecuvantata prezbitera Maria, sotia sa , la Fericitul 
Benedict Ghius 184 si la al^i ca^iva Ferici^i Paring. 

Ne-am rugat pentru ei si le-am cerut rugaciunile. 



181 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/SP/oC3%A2ntul_Calinic_de_la_Cernica. 

182 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Ilarion_Argatu. 

183 Idem: http://www.teologiepentruazi.ro/2008/06/30/mormantul-pr-prof-acad-dr- 
dumitru-staniloae-si-a-doamnei-preotese-maria-staniloae/. 

184 Idem: 

http://www.teologiepentruazi.ro/2008/06/30/crucea-si-mormantul-arhimandritului- 
benedict-ghius/. 



129 



Sfmtele Moaste, stejarii seculari, apa argintie in soare, 
linistea de aici, padurea din vecinatate, toate acestea ne-au 
umplut inima. 

I^i multumim, Doamne, pentru toate, Dumnezeule 
Preabune! 




Apa de la „fantana turcului" era foarte rece. Am stat 
pu^in la Sfantul Maslu si am cumparat una dintre ultimele car^i 
ale Fericitului Constantin Galeriu. O carte de interviuri... 

Cea care vindea ne-a spus, ca Fericitul Constantin a 
facut o noua cadere la pat (probleme cu inima) si ca e la 
spital. 

Ajuta-i, Doamne, robului Tau, care a hranit si hraneste 
pe mul^i cu cuvintele vie^ii vesnice si il miluieste pe el si pe 
noi! 



130 




8i 



invafa o noua limba, a porni spre infelegerea voii lui 
Dumnezeu sau a incepe sa trdieste inseamna a vedea inaintea 
ta - pastrand propor^iile la fiecare - o mare nemarginita, in 
care trebuie sa plutesti la suprafa^a, sa te tii la suprafa^a dar sa 
ai trupul si in adancime sau sa te scufunzi in addncimi 
nebdnuite, in asa fel incat sa po^i iesi, din cand in cand afara si 
sa ai oprivire de ansamblu asupra lucrurilor. 

E coplesitor Dumnezeu! Te copleseste prea plinul Sau. 

§i limba e o cople§ire dar la nivelul ei. 

Via^a te copleseste si ea atat prin bunele ei, prin 
bucuriile ei dar si prin necazurile ei, prin durerile si poverile 
ei. 



131 



1 oan Alexandra 185 - nu stiu cat de „controversata" e 

moartea sa - spunea superb, ca „stresinile peste Voronet" sunt 
„ca niste closti ce puii si-i aduna" . 

Cupolele Sfmtelor Biserici, stresinile 187 lor, 
acoperisurile lor sunt ca niste closti ce isi acopera puii, pentru 
ca ele sunt icoanele Sfantului Duh, Care ii acopera pe to^i care 
cred. 

§i Sfantul Vasile eel Mare aminteste de Sfdntul sirian - 
si aici sunt propuse mai multe nume - care spune ca Sfantul 
Duh Se purta peste ape, la inceput, ca o closed ce isi incalzeste 
ouale. 

In poemul „Mama", aceasta apare ca o „candela de 

1 88 

lut" . Ea era din lut, din pamant - caci suntem din pdmdnt - 
dar luminata dQfrumusefea ascezei, a dragostei sfinte. 

In „Imn": „Clipa-i patrunsa de eternitate 

Fiecare floare - rai cuvantator" 189 . 

Orice clipa, daca e plina de prezenfa harului 
dumnezeiesc e patrunsa de vesnicie. §i cum sa nu vezi pe 
Dumnezeu si intr-o floare? Caci frumusetea Lui te umple de 
har. 

Clipa e patrunsa de Dumnezeu. Prin El transformam 
orice clipa a vie^ii intr-o fericire, intr-o rugaciune, intr-o 
chemare continua a iertarii Lui. 

Despre pofte, despre patima desfranarii iarasi vorbea 
foarte frumos si infiordtor in acelasi timp: 

„In poftele de la buric la vale 

Isi sapd iadul pesterile sale" 190 . 

Addncimea patimii si pestera. Patima e adanca si ne 
chinuie. Ultimele versuri sunt dintr-un poem inchinat Sfantului 
Maxim Marturisitorul, care e o evocare incdntdtoare. 

Oboseala m-a cuprins si ingerul Satanei ma strapunge 
amarnic. Daca judeci vei ramane singur, vei fi parasit. 
Doamne, iarta-mi toata nesimtirea si indiferenfa si ma 
miluieste! 

In poemul „Iubire" 191 , iubirea vrajmasului e o sansd 
acordata aceluia, tocmai pentru a iubi si el. 



185 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Ioan_Alexandru_%28scriitor%29. 

186 Cf. loan Alexandru, Imnele iubirii. Antologie, Ed. Ioana, 1995, p. 27. 

187 La mine in Teleorman se zice „strea§ina". 

188 loan Alexandru, op. cit, p. 26. 

189 Idem, p. 25. 

190 Idem, p. 20. 



132 



Iertarea vrajmasului sau ne^inera lui de raw, de strain, e 
insasi „sansa de-a iubi" 192 , sansa lui de a-si arata mdrimea de 
suflet. 

A da milostenie inseamna a-1 inva^a pe cersetor sa se 
jertfeascd si el. E o idee desprinsa din acelasi poem. 

Omar Khayyam (sec. XI - XII) numea via^a, trecerea 
ei fulminanta, drept o „caravana grabita" 194 . Tot el reamintea 
oamenilor, ca omul e „fragil" 195 si ca moartea vine repede. 

Ma intorc la primul poet, la loan Alexandru. Gasesc 
intr-un poem expresia „capul rastignit" 196 . 

Nu ne rastignim mintea cand luptam cu pacatul? Sau 
cand suportam raul, oboseala, ispita? Mintea rastignita pentru 
Hristos e mintea care renun^a la „parfumul" ticalos al patimilor 
pentru uleiul smereniei. 

„Unge capul tau" (Mt. 6, 17), ne spune Domnul. Unge 
mintea ta cu smerenia! Unge cu milostenia inima ta! Lasa sa 
vina peste tine ungerea Sfantului Duh, care e si explicatia]9/0» 
cerute de Sfantul Hie, dar si afocului cazut din cer. Apd pentru 
Sfantul Botez si/oc ceresc. 

„Cu Duhul Slant si cu foe" (Mt. 3,11). Fiindca Duhul e 
focul ce cura^este inima. Cel care arde patima, impuritatea. 

De ce se due foarte devreme la mormant femeile care 
merg sa tamaie? Pentru ca fac ceea ce au facut si Sfintele 
Femei Mironosite: vin cu multa iubire. Uita frica pentru 
dragoste. 

Sa te rogi pentru cei adormi^i! Noi venim la oasele lor 
pentru ca sa ne rugam pentru ei. Comuniune. Stam in legatura, 
in relate cu ei. Nu precum pretind mediumii, vrajitorii! Ci in 
relate de rugaciune, de dragoste. 

§i daca nu iubesti pe cineva, nu-^i vine sa te scoli 
diminea^a din pat si sa vrei sa te duci la mormant. 

Nu in^elegem rostul cimitirului decat atunci cand ne 
moare cineva iubit. Atunci sim^im ca o parte din inima noastra 
se indreapta spre cimitir cu ochii in lacrimi. 

Cand ne plange inima pentru cineva incepem sa iubim 
cimitirul. Cimitirul i|i cere sa fii smerit. l\\ dezvolta o opinie 
clard despre vanitatea lumii. 



191 Idem, p. 17. 

192 Ibidem. 

1 A se vedea: http://en.wikipedia.org/wiki/Omar_Khayy%C3%A1m. 

1 Cf. Omar Khayyam, Rubaiate, traducere romana-franceza de Paula Romanescu, 

Bucuresti, 1996, p. 18. 

195 Idem, p. 66. 

196 loan Alexandru, op. cit, p. 32. 



133 



Cand vezi atatea cruci, atatea morminte, tot felul de 
oameni in acest pamant, sim^i ca nu esti nimic nici tu, ca si tu 
vei ajunge aid. 

E doar o problema de timp... 

Fiecare ne gdsim locul intr-un mormant. . . 

Dar sufletul nostru e important unde ajunge. 

O, suflete al meu, pocaieste-te! Vezi ca^i s-au pocait si 
si-au sfm^it via^a! Mul^i au pacatuit dar mai apoi au rupt-o cu 
pacatul, au aruncat ca si Sfantul Lazar giulgiurile pacatului, ale 
mor^ii vesnice. 

Ce voi face?! O, ce voi face eu preaticalosul! 

Doamne, picura in inima mea pocain^a ca o roua 
mantuitoare, sfin^itoare! Picura lacrimi din inima mea, ca ochii 
si buzele si trupul meu sa se curateasca. 

Curateste-ma, Preamilostive, pe mine, netrebnicul, 
ticalosul, patima§ul, robitul de patimi! Nu trece cu vederea 
inima mea care suspind dupa Tine §i Te cautd pe Tine §i Te 
vrea pentru ve§nicie. 

Mergi cu ma§ina §i totul |i se pare usor...Dar, deodata, 
faci un accident! Te bucuri de sanatate si de respectul 
oamenilor si iata, azi sau maine, faci un infarct, innebunesti, 
paralizezi. 

Cat de fragili suntem! Cat nu ne dam seama, ca via^a 
noastra e ca un fum, ca o adiere de aripd, ca o clipd si noi, 
niste biete seminfe, intr-un spa^iu ame^itor, intre colosi... 

Doamne, cat de netrebnic sunt! Orbirea mea e 
infioratoare, cutremuratoare. 

Dumnezeu se comporta cu noi ca fa^a de fii. Oricat ar 
pdcdtui fiii, ei tot fii rdmdn. Nu cadem defmitiv, cu totul, din 
iubirea lui Dumnezeu printr-o via^a pacatoasa. Nu ne mutam in 
afara iubirii Sale - desi cadem - dar ne inchidem fa^a de El. 

El ne iubeste dar noi nu mai Ii spunem Lui iubirea 
noastra fa^a de El. Nu mai sim^im iubirea Lui. Iubirea Lui ne 
inconjoara, ne imbra^iseaza iar noi nu vrem sa o acceptdm. 

Dar daca ne pocaim, ne dam seama ca iubirea Tatalui 
ceresc a fost mereu cu noi - chiar si cand noi nu-L doream - 
dar noi nu eram constienfi de acest fapt, desi din prezen^a Lui 
noi ne ludm viafa. 

Credem ca iubirea pdtimasd pentru cineva e iubire. Insa 
numai cunoscandu-L pe El stim sa iubim. Noi nu stim sa iubim 
fdrd El. 

Asta trebuie sa ii inva^am pe tinerii de astazi: fara 
Dumnezeu nu stim sa imbrdtisdm si sa sdrutdm pe cineva cu 



134 



adevarat! Fara El nu stim sa fim delicaii si incepem sa ne 
enervdm unii pe al^ii. 

Profesorul e eel care trebuie sa ne invete, cum sa 
invaiam de la noi insine si de la arfii. 

Medicul trebuie sa ne invete cum sa privim viafa in 
planurile ei inalte, nu numai in plan biologic. 

Politistii trebuie sa ne invete si despre ordinea 
interioard, judecatorii si despre dreptatea dumnezeiascd, 
conducatorii statului - despre cum sd-fi stdpdnesti patimile, 
savan^ii - despre cum sa cdutdm cu lupa greseala din noi si sa 
o indepdrtdm. 

De la cioban trebuie sa invaiam rdbdarea, de la brutar - 
jertfa pentru alfii, de la ceasornicar - ca timpul e pufin, de la 
fierar - ca focul Iadului e mult mai greu decat focul de aici. 

§oferul e eel care indica pericolele patimilor, 
vanzatoarea e ca via^a: ne da si bune si rele; eel bolnav e 
indelungd-rdbdare iar puscariasul e o pilda a faptului, ca 
trebuie sa faci si ceea ce nu-fi place dar efolositor. 

Trebuie sa invaiam de la soare ca dragostea trebuie sa 
fie vie - dragostea pentru Dumnezeu si pentru oameni - , de la 
copac - c&frunzele cuvintelor nu fac cat roadele virtufilor, ca 
iarba creste si ne va acoperi candva, ca blocurile sunt inalte, 
dar ca cei inalfi vor fi smerifi candva. 

Stiloul trebuie incarcat din cand in cand. Rugaciunea e 
ca cerneala in stilou: e via^a omului. Chelesti, i^i cade parul. 
Trebuie sa mai dam afara din noi anumite ganduri si idei. 

Filme noi apar in fiecare zi, dar fiecare film e mai pufin 
decat vw/fl unui om. Via^a unui om nu e un film, ci un film 
vesnic. 

Trebuie sa taci! Sa ascurfi tdcerea singurdtdtii. Un om 
vaduv aude multd singurdtate. La fel si un copil orfan. Casele 
de copii sunt prea neincdpdtoare iar dragostea se arata rar pe 
aici. 

Raman multe sechele. Sechelele sunt ca petele pe 
costum, ca excrementele mustelor pe farfurii. Dar ele pot fi 
sterse cu buretele iubirii lui Dumnezeu. 

Asteptam. Asteptam metroul, masina, pe cineva...si 
moarteal Asteptam moartea iar unii incercam sa o ironizdm. 
Dar ea vine! Ca nu vine azi, nu e nicio problema! Va veni 
maine, poimaine...dar va veni. 



135 



1 Q7 

„Moartea cea urata" - din Canonul de pocdinid cdtre 
Domnul nostru Iisus Hristos - nu se refera la chinurile mor}ii, 
ci la un suflet nepregdtit pentru trecerea la Domnul. 

Vorbim mult dar intelegem pufin. §i, cu toate acestea, 
dorim sa sensibilizam, sd ne sensibilizdm. 



n m fost martorul unei alte ipostaze a smereniei: o 
batrana monahie - o femeie duhovniceasca, aleasa, frumoasa 
cu inima - cand se duce sa se impartaseasca, face metanie §i 
unui tdndr, desi nu il cunoaste pe acela si nici el pe ea decat 
din priviri. Cata smerenie!...Iar tanarul se minuneazd de 
smerenia ei si nu indrdzneste sa faca si el acelasi gest profund 
fa^a de ea. 

Cu astfel de oameni ma laud. Sunt oamenii smerifi si 
Sfinfi ai lui Dumnezeu. 

Un alt batran sta mai toata slujba in picioare si e foarte 
atent. Cand vede ca cineva nu are perna pe care sa 
ingenuncheze, la momentele potrivite, el o da pe a lui. Dar el e 
in varsta! . . . §i, cu toate acestea, el nu precupeteste timpul sa 
fie smerit si bun cu arfii. 

Un alt barbat, in varsta, saluta toata strana, pe fiecare in 
parte si cand vine si cand pleacd de la Sfanta Biserica. Omenia 
si smerenia lui sunt mari. 

Cunosc un om, care e in stare sa te ajute cu bani la orice 
moment 1-ai suna. Pentru el, mersul la Sfanta Biserica, car^ile 
si in^elegerea Sfintei Scripturi e toata via^a lui. 

Am cunoscut din plin milostivirea lui Dumnezeu si 
milostivirea oamenilor si nu le meritam pe nici una, mai ales 
pe cea a lui Dumnezeu. 

Primul meu duhovnic a fost Parintele §tefan 

1 QS 

Cimpoeru . El m-a iertat de un mare pacat, pentru care am 
suferit friguri §ifrici cumplite. 

Parintele Gheorghe Marinescu mi-a fost duhovnic la 
Seminar. §i el m-a iertat de multe dureri. 

Parintele Hie Visan a fost eel care m-a iertat iarasi de 
lucruri cumplite, pentru care sufar inca multe. 



I" *** Ceaslovul, ed. BOR 1993 (reedit. a ed. 1973), p. 614. 

198 A se vedea: http://www.teologiepentruazi.ro/2010/! 1/10/primul-meu-duhovnic/. 



136 



Nu am pregetat sa ma marturisesc si la trei colegi de-ai 
mei: Parintele Valentin Chircu, Parintele Marcel Hanches si 
Parintele Catalin Paunescu. 




Cat de mult conteaza mila\ Am primit mila lui 
Dumnezeu si ea ma fine in viafa. 

Nu am primit canoane grele la Sfanta Spovedanie de§i 
meritam mulji ani oprire de la Sfanta Euharistie. Dumnezeu a 
§tiut ca sunt prea slab pentru a fi canonisit dupa cum trebuia. 

Am indurerat mul^i oameni si - poate - unii nu m-au 
iertat nici pana azi. As vrea - daca as fi crezut - sa imi cer 
iertare de la to^i, caci eu nu am nimic impotriva cuiva. 

I-am iertat pe toft si cer iertarea lui Dumnezeu pentru 
toft care mi-au facut bine sau rau, sau eu le-am fdcut rdu lor, 
oricum s-a manifestat acest rdu. 



137 



Am fost arogant si mizerabil cu mul^i, ingdmfat. Am 
min^it multe inimi sau am spurcat multe inimi. Nici macar nu 
mai vreau sa imi aduc aminte acele pacate, caci amintirea lor 
ma intineaza, ma spurca si mai mult, ma intristeaza. 

Frumusetea din oameni ma mangaie, ma face sa-mi dea 
lacrimile. Nu rezist acestei frumuseii dumnezeiesti, pe care o 
vad in faptele bune ale oamenilor si imi dau lacrimile. 

O, nu pot sa plang pentru pacatele mele! Sunt un mare 
nesim^it. §i Iadul. . .nu se sfarseste! . . . 

Orgoliul ca esti de la oras si nu esti de la sat, ca esti cult 
si nu un analfabet, ca esti frumos si nu urdt e o mare patimd. 

Pofta trupului cere multa imbracaminte, multa elegan^a, 
mul^i bani arunca^i pe cateva carpe nenorocite. 

In societatea de azi trebuie sa lup^i cu frica satanica ca 
nu vei fi acceptat, ca nu vei putea safari fa}a. 

Demonii ne baga in cap frica de tot si de toate, dar si 
rusinea fa^a de lucrurile bune cat si curajul spre cele rele. 

Oboseala e alimentata adesea de descurajare. Esti 
obosit, esti stresat si, pe deasupra, demonii te inva^a sa nu mai 
crezi in ceva bun, intr-o rezolvare dumnezeiascd, intr-o 
reusitd impotriva multelor tale patimi. 

Te descurajezi de unul singur. 

In locul rugaciunii ne apasa lenea, frica de durere, de 
transpira^ie, de lungimea rugaciunilor... 

Gandurile ne fug in alta parte. Grija constanta, presanta, 
enervanta pentru ziua de maine, pentru viitorul nostru „incert". 

Ne pasa de viitor, ne e frica de el, dar suntem indiferenfi 
fafd de prezent ca si cand am fi morfi. Patimile ne fac fara 
ganduri bune, fara stabilitate. 

Tot ceea ce ne antreneazd mintea ni se pare profitabil 
dar nu e asa. 

Fugim dupa altceva si nu ne place sa fim noi insine. 

Mereu am vrea sdfim alfii si nu noi insine. 

Cateodata \\ se pare ca ai fi putut sa faci lucrurile si mai 
bine dar e un orgoliu de multe ori acest gand si nu o grija 
cuvioasa. 

Astazi 1-am auzit pe un predicator protestant vorbind 
despre familie. A vorbit coerent, cu mici amuzamente, cu 
puncte clare si astea mi-aupldcut. 

E bine sa aratam si punctele bune ale celor de alta 
credin^a, fara ca asta sa insemne ca abdicdm de la Sfanta 
Ortodoxie. 



138 



Acolo unde e ceva bun, trebuie sd strdngem precum 
albinele invocate de Sfantul Vasile eel Mare sau cafurnicile 
invocate de catre Sfanta Scriptura. 

Mi-a ramas o fraza de la el: „Femeia cicdlitoare 
este. . .ca o streasind carepicurd mereu". 

Slava Tie, Doamne, pentru toate! 

Sa invatam din toate: din via^a noastra, din via^a altora, 
din Sfanta Scriptura, de la Sfm^ii lui Dumnezeu, de la oameni 
cuviosi, din carji, din filme, din evenimentele istoriei, din 
bunele si pacatele omului, din natura, din string, de oriunde. 

Principalul lucru e ca sd-L sldvim pe Dumnezeu prin 
toate si oriunde cautam sa gasim amprenta in}elepciunii, a 
milei, a adevdrului si a dragostei Sale. 



\?a 



'ocafia Ortodoxiei e aceea de a fi mondiald, 

universal! §i asta nu o spun eu, ci Domnul: „Nici nu aprind 
faclie si o pun sub obroc, ci in sfesnic, si lumineaza tuturor 
celor din casd" (Mt. 5, 15). 

Lumea e ca o „casa". Intregul cosmos e casa noastra si 
propria noastra locuinid. 

Lumea e facuta pentru om dar omul trebuie sd se 
ingrij eased de ea cu inimd ortodoxd. 

Daca nu ai dreaptd credinfd nu po^i avea nici dreaptd 
iubire fa^a de crea^ia lui Dumnezeu, pentru ca nu po^i crede 
deformat in Dumnezeu si, in acelasi timp, sa po^i respecta cu 
adevdrat crea^ia Sa. 

Inva^atorii de Dumnezeu, cei care sunt alesi de El pentru 
a predica lumii, Dumnezeiasca ierarhie dar si tot ortodoxul 
Sfant swat faclii, faclii care imprastie multd lumind injur. 

De aceea, cand pierdem o faclie de pe pdmdnt e mai 
pufind lumind in lume, desi Dumnezeu are robi intotdeauna. 

Lumina e pusa in sfesnic pentru ca sd o vadd lumea. 
Cine vorbeste despre Dumnezeu e pus pe soclu, e pus in 
mijlocul lumii, pentru ca intreaga lume sa-1 vada. 

Teologul ortodox trebuie sa fie al tuturor. El trebuie sa 
fie mondial, pentru ca Hristos ne-a trimis in intreaga lume ca 
sa vorbim despre Prea Sfanta Treime. 



139 



Oricine poate zice orice despre eel care predica, insa el e 
lumina si la elprivesc toft. 

Trebuie sa lumineze tuturor celor din casa. Sa le fie 
tuturor o stea cdlduzitoare, un alt Sfant Moise, care sa-i scoata 
din iara asupririi, a faradelegii, a inchinarii la idoli, prin 
desertul umilin^ei si al curatirii de patimi, spre taramul lui 
Dumnezeu, spre locul odihnei lui Dumnezeu. 

Daca to^i suntem intr-o casa, daca to^i avem ca acoperis 
acelasi cer si ca dusumea acelasi pdmdnt, de ce ne mai batem 
unii cu altii, de ce ne mai ucidem unii pe altii? 

Lumina vorbelor Sfm^ilor se rdspdndeste. Lumina 
alunga intunericul, il risipeste. §i intunericul e lipsa luminii, 
dupa cum rdul e lipsa binelui. 

Obrocul e tot ceea ce-1 stdnjeneste pe preotul lui 
Dumnezeu sa vorbeasca. Obroc poate sa fie un om dar si o 
situate. 

Cine e eel care nu ascultdl Cine e eel care vocifereazd 
acolo in spate? Intotdeauna exista oameni care mai au ceva de 
adaugat, ceva de zis. . .dar lumina e lumina. 

Daca bagi mana in foe te arzi de dogoarea lui, a iubirii 
lui. Cine baga mana in focul din inima Sfm^ilor, se 
indragosteste de focul harului, de fericirea cereasca. 

Faclia se aprinde. Dumnezeu aprinde o faclie de-a Sa. El 
o aprinde cu harul Duhului Sfant. Nu o aprinde cu foe 
material, ci cufoc cer esc. 

§i cei care ii hulesc si vorbesc de rau pe preotii lui 
Dumnezeu, hulesc de fapt pe Dumnezeu. 

Dumnezeu e hulit de fiecare data cand e negat adevdrul, 
cand e rdstdlmdcitd sfin^enia, cand cele sfinte sunt considerate 
„basme" si lucruri „de nimic", iar toate prostiile de pe fa^a 
pamantului sunt considerate lucruri de mare pref. 

Lumea e o casa frumoasd in care noi ne aruncdm 
murdaria. De ce sa nu ne aruncam si frumuseiea inimii, adica 
sa o impdrfim tuturor? 

De ce sa nu ne impdrfim inima ca pe o pdine, ca nimeni 
sa nu se mai simta singurl Daca suntem o familie si avem o 
singurd casa, de ce sa nu fim frumosi si sinceril 



140 



In fa^a fratelui meu \Mfaia lui Hristos, Care a luat trup 
pentru noi. In bucuria lui vad bucuria lui Hristos si in durerea 
lui vad cum Hristos al nostru suferd. 

II vad pe Hristos! Nu spune^i ca nu L-a^i vazut pe 
Hristos, pentru ca El e chiar langd voi: in chipul celuilalt. 

Celdlalt ma face sd-L vad pe Hristos si ma face capabil 
sd md ddrui lui, caci el e un altul. 

El md scoate din mine spre el, fara ca eu sd md 
depersonalizez. 

Prin aceasta „iesire" eu nu md pierd, ci mai mult md 
recunosc, imi recunosc vocafia de om comunional, de om al 
comuniunii. 



S/omunicarea este iesirea mea spre altul. Cand nu am 
cu cine comunica, atunci imi dau seama ca omul e de 
neinlocuit, ca el e o unicitate neapdratd pentru mine. 

Caut un om sd discut cu el. Asta inseamna ca vreau 
lucruri pe care nu le am, ca eu nu imi ajung mie insumi si de 
aceea caut un altul. 

Caut cu sens. Caut un om, pentru ca am in^eles ca numai 
omul ma poate infelege, ca numai el imi poate deduce intru 
catva emotiile, fricile, bucuriile. Ii spun lui. 

Confesiunile sunt niste desertdri ale mele in altul, cu 
constiinja ca acest altul e un depozitar constient al acestui 
confinut al meu. 

Omul credincios e intraripat de ideea ca poate sa fie 
prieten cu oamenii, ca pot exista oameni pe care sd-i iubeascd 
si de care, la randul sau, sdfie iubit. 

El nu se retrage in sine pentru a se insingura de oameni, 
ci pentru a gasi solu^ii, poduri spre oameni. 

Trebuie sa treci de la tine spre alfii si pentru aceste 
treceri l\i trebuie poduri. Ce dai tu altora? E o problema 
principals in comunicarea ce creeaza comuniune. Ce faci tu 
pentru ei, ca ei sd tepoatd imbrdfisa? 

§i asta ^ne de vocafia fiecaruia. 

Pentru ce e chemat fiecare pentru aceea rdspunde. Omul 
e o taind dar care vrea sd se explice altora. 



141 



Vrea sa iasa din sine. Motiv pentru care trebuie sa ne 
ajutam unii pe al^ii, ca sa iesim din noi spre ceilalii. 



lieseriozitatea principals a studiilor teologice 

stiin^ifice nu sta in bibliografia neadusd la zi, ci in lipsa 
doriniei de adevar, in lipsa smereniei de aprivi si de a accepta 
adevdrul. 



Duplicitatea. E patima celor care te invidiazd dar se 
arata iubitori fa^a de tine. 

Cine nu i}i ia apdrarea nu te iubeste. 

Daca citesti jurnalele converti^ilor \\\ trebuie multa 
in^elegere duhovniceasca. Po^i confunda pe omul de dinainte 
cu eel de dupd. 

Oamenii alearga dupa cele prea sfinte, dupa cele inalte 
si uita lucrurile mici, cu care - de fapt - ar fi trebuit sa inceapd 
discutia sau relatia cu tine. 

Trebuie sa inveti sa zambesti, sa fii sensibil, sa nu fii 
nesim^it cand altul \\ se confeseaza, sa stii sa sughi^i sau sa 
ragai, sa stii sa te asezi si sa te ridici, sa stii sa te imbraci, sa 
stii cand sa taci, cand sa respiri, cand sa intorci capul la stanga 
sau la dreapta. 

Superfwialitatea e o patima imensd si alaturi de ea sta 
indrdzneala fdrd margini. 

Daca enervezi prin propria ta prezenfa, nu stiu daca am 
infeles sdfim ortodocsi. 

Delicatetea iertarii, a doriniei de a cere iertare sta in 
aceea de a-fi cere iertare si cand nu ai gresit. 

Daca vezi ca altcineva considera ca ai gresit cu ceva, 
atunci cere^i iertare pentru a diminua certurile fara rost. 

Mai bine e sa fii linistit decat sa ai dreptate intotdeauna. 

Dreptatea care se edstigd cu forfa si cu mult chin nu 
cred ca e o dreptate bund. 



142 



Ieri ne-am inchinat Sfantului Nectarie de la Eghina 199 . 
Sfmte Moaste de-ale sale au fost aduse in Sfanta Biserica de la 
Seminar 200 . Pictura e magnified. Parintii episcopi recenti s-au 
ingrijit de acest loc. 

90 1 

M-am inchinat si mormantului PFP Justinian existent 
in Biserica. Parintele David 202 ne-a spus candva, ca el nu s-ar 
mira daca s-ar descoperi ca acesta e Sfdnt. L-am crezut si il 
cred. 

Oamenii te pot uimi cu rdutatea lor dar si cu sfinienia 
lor. Invatlm enorm de multe de la fiecare om incat nici nu 
constientizam prea bine tot ceea ce receptdm din fiin^a altora. 

Parintele Marcel Hanches mi-a povestit multe dintre 
cazurile pe care le-a avut la spovedanie si modul minunat in 
care s-au rezolvat multe lucruri. 

In ultimele clipe ale vie^ii altfel se pune problema 
sufletului si a vesniciei. 

Cineva a asteptat mult timp si nu putea sa adoarma 
somnul morjii pentru ca nu era spovedit si impartasit, dupa 
care a adormit imediat. 

Saracia nu e „un pacat", ci o mare comoard, atunci cand 
te gandesti mereu la Dumnezeu si lucrezi pentru mantuirea ta. 

Suflete credincioase dar addncite in pdcate. O femeie 
nu se putea lasa de fumat dar dorea sa se lase iar altul se droga 
insa si citea Dumnezeiasca Scriptura. 

Nu pot foarte mul^i sa se lase de toate patimile dar fac 
eforturi. §i Dumnezeu le ajuta celor care vor sa o rupd 
definitiv cupacatull 

A stagna in pacat e adevdrata moarte. Cine nu mai 
spent la vreo indreptare, fie ea chiar cat de mica, consimte sa 
ramana in moarte, sa nu mai invie niciodata din iadul propriei 
sale delasari. 

Golul sufletesc de dinaintea pacatelor e o renunfare la 
frumuse^ea vie^ii linistite. Rugaciunea nu mai pare sa aiba 
atunci efect, pentru ca te-ai disociat, te-ai indepdrtat de propria 
ta dorin^a de bine, de adevar, de frumuse^e dumnezeiasca. 

Pacatul te gaseste deja de unul singur. Nu pacatul te 
rupe de bine, ci in starea in care inclini spre rau esti deja 
distanfat interior de bine. 



199 Idem: http://ro.orthodoxwiki.org/Nectarie_din_Eghina. 

200 Idem: http://www.manastirearaduvoda.ro/. 

201 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Justinian_Marina. 

202 Arhidiac. Prof. Dr. Petru I. David. A se vedea: 
http://www.archive.org/details/ComemorareaArhidiac.Prof.Dr.PetruI.David27Mai2010. 



143 



Pacatul e „un firesc" al starii nefiresti de abandon, de 
singuratate egoista, de alunecare in spa^iul - parca „infmit" - 
al placerii si al incercarilor de auto-adulare, de auto-injosire 
ale firii omenesti. 

Satanismul cu care pacatuim e infiorator. Orice pacat al 
nostru e o mare indrdzneald. 

Nebunia nu consta numai in faptul de afi bolnav psihic, 
ci nebunia e un cumul al tuturor patimilor si pdcatelor 
personale, care analizate pe indelete sunt cutremuratoare, 
infioratoare. 

Ne men^mem la suprafafa intelegerii vie^ii duhovnicesti, 
pentru ca nu intelegem sa ne dezicem de intelegerile noastre 
firave, ticaloase, distorsionate. 

§i cand tot citim vie^ile Sfin^ilor nostri, ni se pare ca si 
trdim vietile lor, chinurile lor sau ca scriem ca ei - ce nebuni 
suntem! - cand tocmai suferim de o superbie devastatoare, de 
o vanitate care nu vrea sa ascultepe nimeni. 

Ma doare enorm modul cum ne vindem unii pe al^ii pe o 
nimica toata. 

Nepotismul nostru abia vrea sd-si arate fafa in orice 
domeniu iar ipocrizia e o insirare galantd de vorbe, care suna 
a cavou, a les, a murdarie. 

Unde te astep^i la mai mult gasesti foarte purine lucruri 
bune si esti uimit de aceia, care sunt desconsiderati de to^i dar 
sunt lumini preainalte, sunt luceferi ai rabdarii, ai umilin^ei, ai 
cumsecadeniei. 

De ce nu stim sa vorbiml De ce nu stim sa fim simpli, 
atat de simpli incat sa nu ne vatdmdm sufleteste unii pe al|ii? 

A „ne iubii unii pe al^ii" e de multe ori „a ne prosti unii 
pe al^ii", „a ne desconsidera metodic unii pe al^ii". 

Iubirea, prietenia e reciprocd. Reciprocitatea e 
fundamentul comuniunii. Dar tot reciprocitatea e si 
fundamentul dezbinarii, caci nu te po^i certa de unul singur ci 
numai cu un altul. 

In fratele meu e mdntuirea mea dar tot el imi poate fi si 
sminteala, tot el imi poate fi si dusmanul, pe care trebuie sa il 
iert in inima mea si chiar pe fa^a, daca el doreste aceasta. 

Vai, cum sta invidia si te pdndestel Cel ce e cu tine, care 
n;i arata ca }i-e prieten, el insusi t}i intinde curse. Te baga in 
gura lupului cu zdmbet. 

Te lauda si te pupa in fa^a iar in spate te vinde, \\\ 
sugrumd dragostea, l\i batjocoreste bunele intentii si curdfia 
inimii. 



144 



De ce, prietenii mei, deveniti iudel De ce va manjiti 
sufletele cu negura Iadului? Oare nu e de ajuns ca sunt 
suferind eu insumi de atatea patimi? Oare e putin chinul lor 
zilnic? De ce vreti sa infigeti pana si ultimul cufit in mine sau 
sa ma aruncati cu totul in haul fara fund? 

Prietenie defafadd. De fapt o rautate bine disimulatd si 
multe vorbe, foarte multe vorbe, o puzderie de vorbe care ne 
dezonoreazd, daca ele sunt doar vorbe si nu reprezinta inima 
noastrd . . . 



[liinunile lui Dumnezeu sunt preaminunate si, mai 

ales,^5ra numdr. 

In vara aceasta omizile au mancat frunzele copacilor si 
apoi si ale vrfei de vie. Duzii, prunii, gutuii aratau ca niste 
fiin^e suferinde, rastignite. 

Omizile si ceea ce bunica mea numeste „boii popii" 2(b 
au devastat pur si simplu frumusetea frunzelor si a locurilor 
calme si singuratice. 

Vedeam cum omizile nu cru^a nimic. Imi era mila de 
copaci ca de niste oameni plini de lepra. 

Dar a venit o ploaie, o ploaie cu vant si au disparut toate 
omizile, insa nu si boiipopii. Ultimele insecte au ramas. 

Ploaia a avantajat, desigur, copacii. §i cand toamna a 
venit, chiar foarte bine - mai e pu^in pana la 1 octombrie 2003 
- s-a produs o minune: duzii au infrunzit din nou, au inflorit 
bombii si chiar liliacul. 

Cand s-au intamplat toate acestea? Cand nu mai era 
nicio sansa, cand frunzele cad si oamenii culeg viile si 
porumbii. Aceasta minune pe care a facut-o Dumnezeu cu 
natura in acest an e o parabola foarte bund pentru increderea 
neclintita in pocdinfd, pentru neabdicarea de la faptul de a 
crede in minuni. 

Omul - infloritor odata, foarte frumos, sclipitor - e 
mancat de omizi in vara patimilor. Omizile sunt o imagine 
clard a patimilor. Ele distrug totul in jur, mananca toata 
frumuseiea naturii. 



203 Insecte mici, care nu zboara si care sunt de culoare rosie, cu puncte negre pe spate. 
Anul acesta au fost o multime peste tot: pe copaci, pe fan, au coborat chiar si in fantana. 



145 



Dar patima, care mananca frumusetea, poate fi distrusa 
de frumusetea harului dumnezeiesc si de vantul binefacator al 
credin^ei neclintite, care arunca, sufla toata patima din suflet, 
pentru ca omul sa infloreasca din nou, sa fie nesperat de 
frumos. 

Minune! Omul care a pacatuit toata viat.a poate intineri 
prin pocain^a, se poate schimba lafafd si la inima. 

Ce minune poate fi mai mare, ca un batran, care devine 
din albie a dracilor (porcii din parabola Fiului risipitor) o 
floare nespus defrumoasd in mijlocul toamnei? 

Minune! Am pus mana pe frunzele copacilor ca sa ma 
bucur de ele. Am tras aer in piept si frumusetea lor odata cu 
aerul. §i cand ma gandesc ca liliacul trebuia sa infloreasca la 
anul, in apropierea Invierii Domnului, cum sa nu ma bucur de 
un liliac in luna lui septembriel 

Minune! Viat.a omului e un lung sir de minuni. 

Am facut munca de cateva zile in una sau doua zile. Am 
mers ud leoarca in tren dar nu am racit sau m-a plouat din 
destul si n-am avut nici macar pufindfebrd. 

§i de cate pacate n-am fost scapat! §i din cate primejdii 
de moarte nu am fost ridicat intr-o frac^iune de secunda! 

Am ajuns pe lume sdndtos desi trebuia sa fiu avortat de 
mama mea. Nu m-au calcat masinile, nici trenul si nici 
tramvaiul. Am scapat de la inec si nici n-am fost omorat cu 
toporul de catre tatal meu si nici de catre al^ii, care nu ma 
suportau. 

Mul^umesc Prea Curatei Treimi pentru toate! 

Nu-mi place sa ma destdinui desi o fac din plin. Ma 
doare inima cand fac acest lucru, pentru ca harul lui Dumnezeu 
doreste mai mult anonimatul decat publicitatea. 

Insa cand ma apuc sa scriu si sa vorbesc, acelasi har al 
lui Dumnezeu ma indeamna si ma ajuta sa scriu, sa evoc, sa 
ma marturisesc cu toata inima... pentru ca stiu ca pe unii ii voi 
folosi. 

Sfantul Herman de Alaska 204 era slujit de un bou, care a 
murit imediat dupa adormirea sa. Nu e asta o mare minune: ca 
animalele sa fie ascultdtoare de om ca la inceputl 



204 A se vedea: http://ro.orthodoxwiki.org/Gherman_din_Alaska. 

205 Despre felul cum s-au comportat animalele dupa caderea Sfintilor Protoparinti 
Sfantul Simeon Noul Teolog scrie: „fiarele si toate animalele pamantului, vazandu-1 gol 
(pe om - n. n.) de slava dinainte si dispretuindu-1, s-au infuriat toate de indata 
impotriva lui". Text in Sfantul Simeon Noul Teolog, Discursuri teologice si etice. 
Scrieri I, studiu intr. si trad, de Diac. loan I. Ica jr., Ed. Deisis, Sibiu, 1998, p. 118-119. 



146 



Sfantul Herman se invelea cu o blana de lemn iar trupul 
sau a stat o lima de zile neingropat §i nu a suferit nicio 
schimbare. 

Cat de mult as. dori sa pot vorbi despre orice Sfant al lui 
Dumnezeu §i sa descriu pe larg via^a fiecaruia, cuvintele lor, 
explicable lor. 

Fericitul Nicodim Mandi^a 206 spovedea in zapada §i 
scria langa un zmeuri§. 

Nu prea in^eleg mul^i de ce unii Sfin^i scriu pentru cei 
simplii §i aUii pentru ceifoarte duhovnicesti si aceasta, pentru 
ca nu vor sa admita ca mdntuirea este pentru toft. 

Fericitul Nicodim, vazand ca cineva nu vroia sa-§i lase 
barba datorita „gurii lumii", 1-a sfatuit sdpoarte mustafd. 

Munca sa in domeniul car^ii duhovnicesti a fost imensa 
§i a folosit pe mul^i. Roaga-te pentru mine, pacatosul, Fericite 
Parinte Nicodime! 

Teologia academica discrediteaza pe trditorii autentici 
de multe ori. Observ cu durere discrepant dintre erudifi §i 
oamenii duhovnicesti. E o mare prapastie intre cele doua 
tabere. 

Oamenii duhovnicesti, de multe ori, nu au bagajul imens 
de car^i sfinte si de cunostinte pe care il au academicii iar 
ace§tia nu au sudoarea, munca §i bunul simf §i, mai ales, 
smerenia oamenilor duhovnicesti. 

Pomana e o rugdciune si nu un gest incetdienit, care se 
face pentru cineva ce a raposat. 

Pomana e o atmosferd §i o conduitd plind de evlavie §i 
de fried de Dumnezeu. 

Sfantul Ignatie Briancianinov e unul dintre cei mai mari 
vdzdtori ai patimilor §i ai inseldrii satanice pe care-i cunosc. 
Carole lui sunt o vedere extrem de pdtrunzdtoare a. sufletului 
omenesc incat despoaie gdndurile bune de inielesurile 
satanice. Atmosfera vie^ii sale duhovnicesti emana foarte 
explicit din dumnezeie§tile sale car^i. El m-a inva^at lucruri 
imense. Fara Prea Sfmfia sa nu a§ fi §tiut, nu as fi constientizat 
multe dintre prdpdstiile existente. 

Am inceput §i voi continua sa scriu o carte despre 
minunile care se intdmpld astdzi la tot pasul. Voi aduna date 
de la cine voi putea. In taini^ele inimilor noastre avem multe 
mdrgdritare ale proniei dumnezeie§ti. Trebuie numai sa 
vorbim despre ele. 



206 A se vedea: 



http://ro.wikipedia.org/wiki/Nicodim_M%C4%83ndi%C8%9B%C4%83. 



147 



907 

Un barbat - fratele Nicolae din Ploiesti - mi-a relatat 
despre cum i s-a aratat dracul sub forma unui barbat si despre 
cum i-a vorbit in gara, unde a dialogat interns cu el, in timp ce 
toata lumea il credea nebun, pentru ca nimeni nu vedea nimic. 

Dupa o viat.a dezma^ata, acesta a venit la pocaintl si 
ispitele dracilor s-au tinut si se tin lan{ de el. 

Demonul avea injafisare umand in cazul lui, i-a spus 
unde merge si l-a momit cu bani. 

Pe bunica mea, un barbat o strdngea de gat in somn si 
acela nu i-a dat drumul pana cand ea nu a strigat cdtre 
Dumnezeu. 

90S 

Am vazut de curand un film paradigmatic: Malena . 

a 909 

In persoana Monicai Belluci . 

Un pusti se indragosteste subit de cea mai frumoasd 
femeie din oras, pe care o detestau toate invidioasele si pe care 
toii bdrbafii o doreau. Acesta o urmareste peste tot si creste 
odata cu patima devoratoare pentru ea. 

Malena stia ca e privita. Se descoperea in fa^a tanarului. 
Acela o privea ca pe o zeifd si se masturba din cauza ei. 

Problema e aceea, ca filmul e foarte real, pentru ca 
exista n Malene, care distrug n suflete, pentru care iubirea nu e 
un moft ci toata viafa lor. Fixa^ia pentru ea l-a urmarit toata 
via^a. 

Femeile frumoase profitd de tineri, fara macar sd se 
atingd de ei. Cand vad tineri chipesi, inteligenti, fac tot 
posibilul ca aceia sd se impdtimeascd de ele, pentru ca le place 
sa aiba adulatori de care sd-si batdjoc. 

Cunosc un astfel de tanar, care a suferit mult din cauza 
unor astfel de femei in varsta, care nu fac decat o mare 
ticdlosie prin farmecele lor. 

Iluzia patimilor e eel mai mare dusman al nostru. 

Curiozitatea, in loc sa fie un bun al mantuirii, devine un 
mijloc al impdtimirii totale. 

Moliciunea este - de cele mai multe ori - opera 
curiozitdiii si a slavei desarte. 

Exemplul rau se perpetueaza datorita inseldrii demonice. 
Tot ce lauda omul trupesc e netrebnicie. 



207 Pe acest barbat il cunosc personal. Are 3 fete inchinoviate intr-o manastire din sudul 
Romaniei. 

208 A se vedea: http://www.imdb.com/title/tt0213847/. 

209 Idem: http://en.wikipedia.org/wiki/Monica_Bellucci. 



148 



Am vazut un neoprotestant, care credea ca e inielept in 
cele ale Sfintei Scripturi, numai pentru faptul ca nu-l lasa pe 
un preot ortodox sa vorbeascd cu bldndeie. 

E o mare catastrofa omul care se crede mare in ochii lui 
si, mai ales, care vrea sd-i convingd si pe arfii de aceasta 
minciuna. 

O femeie care cerseste de la revolutie incoace langa 
magazinul Unirea nu-si oblojeste ranile de la picior, pentru ca 
sa poata sa cerseascd in continuare. Prefera sd-si facd rdu 
singura in loc sa nu mai aiba bani din cersit. 

Un barbat - paznic intr-un Ian de cereale - isi bate joe 
de o femeie in varsta si dupa ce o violeaza si o batjocoreste in 
chip si fel ii introduce un lemn in ea omorand-o si ii lasa trupul 
mort pe camp. E gasita mult mai tarziu si acesta neaga orice 
legdturd cu moartea ei. Acest om va muri orb iar orbirea s-a 
produs cu 3 ani inainte de moartea sa. 

Am fost martorul furiei unei femei. M-a ingrozit. Desi a 
trecut o zi de la evenimentul cu pricina, eu inca n-am iesit din 
socul acestei intamplari. 



\/and trupul Fericitului Constantin Galeriu a fost scos 
din Sfanta Biserica a aparut pe cer curcubeul. Eu n-am putu sa 
ies foarte repede din sfantul locas dar 1-am vazut la televizor. 



\/and Prea Curata Stapana si Sfin^ii Apostoli Petru si 
loan au venit la Sfantul Serghie de Radonej lumina lor a fost 
mai mare decat a soarelui. 



ula simt tare pacatos, spurcat cu totul. Nu sunt bun de 
nimic. Sunt o mare spurcaciune. Doamne, nu ma lasa! 



210 Idem: http://ro.orthodoxwiki.org/Serghie_de_Radonej. 



149 



ft 



911 

stazi a fost ziua Dumnezeiescului Antim Ivireanul . 

De la predica Parintelui Episcop mi-a ramas o 
remarca referitoare la Apoc. 3, 20: usa are clan^a numai pe 
dinduntru, pe cand Hristos, bate numai, ciocane ca sa I se 
deschida. 

Clan^a este interioara, pentru ca, „de va auzi cineva 
glasul Meu si va deschide usa, voi intra la el si voi cina cu el si 
el cu Mine". 

Clan^a e voinia inimii noastre si tocmai de aceea e 
interioara, ne aparfine. 

De la un alt Parinte am auzit, ca ne rugam in Rugaciunea 
Domneasca pentru „painea cea spre fiinfa", pentru ca 
Dumnezeiasca Euharistie e cea care hrdne§te in mod complet 
fiin^a noastra. Ne face sa fim o fiinid completd, o persoana 
completd . 

Tot el a spus: cine lipse§te odatd de la Sfanta Liturghie e 
mort, a murit. E foarte adevarat dar nu prea con§tientizdm 
acest lucru. 

A 914 

In via^a Sfantului loan Evanghelistul (26 septembrie) 
gasim date despre cum s-au scris Sfanta Evanghelie a 4-a si 
Apocalipsa si despre sederea indelungata a unor demoni in 
anumite locuri. 

Sapa Sfantului Mucenic Polihronie facea minuni (7 

9 1 S 

octombrie) . 



211 A se vedea teza doctorala: Dr. Gianina Maria-Cristina Piciorus, Antim Ivireanul: 
avangarda literara a Paradisului. Viata si Opera, Teologie pentru azi, Bucuresti, 2010, 
561 p. Se poate downloada de aici: 

http ://www. teologiepentruazi.ro/20 1 0/03/1 0/antim-ivireanul-avangarda-literara-a- 
paradisului-via%C8%9Ba-%C8%99i-opera-20 1 0/. 

212 PS Vincenjiu Grifoni, pe atunci Ploiesteanul. A se vedea: 
http://www.sf-esc.ro/index.php?page=6. 

Ulterior, intr-un film cu Billy Graham, 1-am auzit pe acesta folosind aceasta expresie. A 
se vedea: http://en.wikipedia.org/wiki/Billy_Graham. 

213 Pr. Asist. Dr. Atanasie Costea de la Sfanta Mare Mucenrja Ecaterina din Bucuresti, 
paraclisul Facultajii de Teologie Ortodoxa. Pe atunci era Parintele spiritual al 
paraclisului studentesc. A se vedea: http://www.teologiepentruazi.ro/2008/10/19/despre- 
biserica-sfintei-ecaterina-la-trecut-si-prezent/. 

214 A se vedea: 

http://www.vietile-sfintilor.ro/vieti/septembrie/09-26- 
sf_apostol_si_evanghelist_ioan.html. 

215 Idem: http://www.calendar-ortodox.ro/luna/octombrie/octombrie07.htm. 



150 



Mr. 



Bean 216 este aruncat dintr-un tren foarte rapid, 
tocmai in gara unde il astepta 2. 000. 000 de dolari. 

Avea la el cheia. Era primul care ajunsese la seif. 
Premiul era ca niciodata mai aproape. 

Se indreapta spre seif, baga cheia in usa ca sa 
descuic.dar adoarme cu mana pe cheie spre fericirea 
celorlarfi concuren^i, care alergasera nebuneste pana la acest 
unic seif. 

Era imposibil sa adoarma tocmai acum. Era timpul 
actiunii. Trebuia sa ia banii si sa fuga. Dar el. . .adoarme. 

Trezeste-te, nu auzi?! Cum po^i lasa pe arfii ca sa i^i ia 
comoaralW 

Dar el doarme, doarme cu cheia in mana. 

Cine mai doarme ca Mr. Bean, ca acest comic ce ne 
amuza intotdeauna, care este rdsul lumii? Mul^i, mul^i dintre 
noi. 

Intrarea noastrd in viafd e ca iesirea forfatd dintr-un 
tren ultrarapid. Ajungem in gara, in aceasta lume si cautam 
ceva: o comoard, oricare ar fi numele pe care i 1-am da. 

Unul alearga dupa inva^atura, citeste mult. Altul alearga 
dupa sex, dupa perversity, dupa curiozita^i desan^ate. Altul 
dupa bani, dupa hoteluri, dupa un loc in senat. Altul cerceteaza 
fauna lumii, stelele sau fundul oceanului. 

Femeia cauta sa fie vazuta, bunicii isi asteapta, cu 
lacrimi in ochi, nepo^ii care se intorc de la studii, copiii vor 
desene animate si dulciuri, cainii de apartament vor afara, 
masinile tipa, multa trepida^ie, pre^uri mari, multa saracie, 
impostura, lasitate. 

Unde exista interes acolo este si el, si ea. 

Unul proiecteaza, altul ghiceste in te miri ce, unul 
asteapta sfdrsitul lumii intr-un mod fantastic iar ea...cea de 
acolo, este sastisitd de via}a, plina pana in gat de faptul ca 
nimeni nu o mai vrea si barbatul ei se culca cu alta. 

Seiful e in lumea aceasta, iubi^ii mei! 

Comoara care ne tenteaza nu e scufundata in alcool, in 
droguri, in promiscuitate, in avarice, ci e o comoara unicd dar 
pentru toti: e harul lui Dumnezeu. 

Iar comoara e in Sfdnta Biserica, care e seiful: eel mai 
sigur loc al intregii lumi. 



Adica Rowan Sebastian Atkinson celebru prin Mr. Bean: 
http://en.wikipedia.org/wiki/Rowan_Atkinson. 
Filmul despre care vorbesc aici e Rat Race (2001): 
http://en.wikipedia.org/wiki/Rat_Race_%282001_film%29. 



151 



Insa drama cea mare e aceea ca adormim cu cheia in 
mdna. Avem cheia, mul^i dintre noi o avem. E un mare dar de 
la Dumnezeu. Avem cheia: e credinta ortodoxd. 

Avem cheia seifului si in seif avem comoara. Iar ea, 
comoara nu e numai de 2. 000. 000 de dolari, ci de miliarde de 
miliarde de boga^ii unice, dumnezeiesti. 

De ce adormim cu cheia in usa seifului? De ce nu ne 
putem trezi la timpl 

De ce nu ne putem iubi unii pe arfii, so^ul pe so^ia sa, 
mama pe fiu si fiul pe mama, bunica pe nepot si matusa pe 
nepoata? De ce nu ne putem iubi duhovnicii si ei pe noi si de 
ce nu putem sa fim sinceri cu prietenii de serviciu, cu rudele, 
cu toji oamenii? De ce nu stim sa ne ajutdm unii pe al^ii si ne 
hdituim precum vanatorii pe lupi? De ce crede^i ca par 
melodramatic sau deplasatl 

De ce nu pute^i sa admitefi, ca simfifi lafel dar nu vre^i 
sa daft curs dragostei voastre? 

Lumea aceasta trepidanta, vanzolita de tot felul de griji, 
scelerata de diferite obsesii, pe care noi o numim nebund, 
satanizatd, tdmpitd, e lumea noastrd, e lumea in care trdim. 

Tot la fel au trait si Sfin^ii de dinaintea noastra: cu multe 
ispite, cu multe persecutii, cu dureri din toate parole. Nu e de 
ajuns sa-|i faci bine treaba doar tu insufi iar de ceilal^i sa nu-fi 
pese. 

Nu e de ajuns ca tu sa mananci pizza si sa bei vin 
scump, iar un copil blondut, descurf, nemancat, sa te priveasca 
ca pe unfilm cufripturi, dar unde fripturile curg pe banda insa 
la el chioraie ma^ele. 

Nu e de ajuns doar sd-i sfdtuim pe cei care vin la Sfanta 
Biserica. 

Sunt inca mul^i copii ai lui Dumnezeu, care acum stau 
inca in afara zidurilor Sfintei Biserici si asta din varii motive. 

Tu, preotul meu iubit, nu trebuie sa ai grija doar de 
parohienii tai, ca^i sunt ei - 10, 300, 1000, 10000 - ci trebuie 
sa privesti si mai departe, sa ai si grija altora si durerea 
altora, sa fldmanzesti pentru fericirea altora. 

Un preot bun e un preot care nu poate decat sa se bucure 
pentru alfii. 

Dar daca astep^i doar cununii si pomeni si bani gdrla, si 
te ui^i doar la cum sa iti iei mercedes 217 , binein^eles ca nu ifi 
pasd de mantuirea oamenilor, de sufletele lor. 



217 A se vedea: 



152 



Cei care stau linistiti si nu se frdmdntd dintre ierarhii si 
preo^ii Domnului sunt deja nefericifi, deja nu mai cred in nimic 
bun, deja s-au condamnatpe ei insisi la nefericirea vesnica. 

Pentru ca via^a lor e o spoiald, o mascarada de care le e 
sild si de care se intristeazd si pastorrfii lor. Se intristeaza mult. 

Cata tristefel Cata neordnduiald exista in inimi! 

Putem rescrie literatura mare a lumii cu patimile de care 
te impiedici pretutindeni. 

§i eu fac si mai multe pacate. §i mie nu imi e teama 
deloc. Mie, pacatosuluL.Si pacatuiesc, ca si cand nu as 
cunoaste dreapta judecatd a Domnului. 

Privesc nepdsdtor. Nepasarea ne distruge. 

O batrana e furata de tigani...si i^i e frica sa o aju^i, ca te 
bat si pe tine. 

Vrei sa dai milostenie dar nu ai bani decat pentru ca sa 
nu mori de foame. 

Vezi car^i dumnezeiesti si nu ai bani sa le cumperi si 
cine are bani nu le prea cumpara. 

Carte religioasa, de regula, cumpara tot eel sdrac. 

Mr. Bean a fost buzundrit, descalificat oficial. I s-a luat 
„privilegiul" primului venit. 

§i adventistul convertit la Ortodoxie sau fostul mormon 
sau fostul mahomedan sau hindus, veniti in Biserica 
Domnului, pot sa devina Sfinti - cu harul lui Dumnezeu - 
pentru ca Sfanta Biserica e Casa lui Dumnezeu si locul unde // 
gdsim pe El. 

Pe cand noi, ortodocsii, putem sa fim pusi de catre El cu 
salbaticii canibali, cu vrajitorii, cu satanistii, pentru ca am 
ajuns sa avem o viata tot lafel de stricatd ca a acelora. 

Noi, ortodocsii, care ne mandrim cu ce suntem noi si 
care L-am primit de atatea ori pe Hristos cu nevrednicie si ne- 
am impdunat cu milosteniile noastre, putem fi lasati afard de 
Imparatie... pentru ca am avut de toate... dar nu si sfintenia 
credintei in viata noastra. 

Oare e posibilV. O, e posibil, si inca cum! 

Fiii Impara^iei vor fi dafi afard si vor intra in cdmara de 
nuntd cei pe care nimeni nu-i baga odinioara in seamd, dar pe 
care Dumnezeu ii cunostea si ii ajuta. 

-De ce, Doamne?!... 



http://www.mercedes- 

benz.ro/content/romania/mpc/mpc_romania_website/rong/home_mpc/passengercars.ht 

ml. 



153 



- Pentru ca nu M-afi iubit cum v-am iubit Eu, iubi^ii 
Mei! Voi aji crezut ca sunteji ai Mei, facand voile demonilor, 
dar nu erati ai Mei. Slujea^i propriilor voastre pofte. 

§i cand primesti mare har de la Dumnezeu, tocmai 
atunci faci si tu un pdcat mare, ca sa te arati si mai 
nerecunoscdtor in fa^a lui Dumnezeu. Cand ar trebui sa te 
umilesti, tu atunci dai cu bdta in balta si strici totul. Un gram 
de neatenfie inseamna, de multe ori, moarte. 

n i q 

§i iata: cineva s-a urcat pe turnul Eiffel si vroia sa se 
sinucida. Un alt barbat la fel. Dar numai al doilea cade, 
scapand din mainile primului, care dorise sa-1 ajute. 

Ce ai? De ce recurgi la aceasta nebunie? So^ia mea - 
spune el - ma insala. §i cum ajunge o femeie, care s-a 
casatorit cu tine din dragoste, sa te inselel Ce miraj o atrage? 
Sau, pur si simplu, vrea sa se „distreze"? 

Este concubinajul un mod de „distractie" sau, mai 
degraba, un mod prin care ara^i cat de nebun ai devenit? 

De ce innebuniml Iar la ospiciu, unde totul e anost si 
rece, si unde nimeni ne prea te bagd in seamd si to^i 
desconsiderd persoana ta, poate sa existe vindecare? §i ce fel 
de vindecare e aceea, unde dragostea, delicatetea, aten^ia 
lipsescl 

Boala te scoate din „circuitul vie^ii". 

Un om bolnav e marginalizat, e scos afara din tagma 
„oamenilor de azi". 

„Omul de azi" trebuie sa nu aiba nicio boala, sa fie 
foarte frumos, foarte destept, foarte avut, bun la pat, lingusitor, 
bun sa se „descurce". El trebuie sa fie „om de succes". 

Dar acest succes e sinonim cu fuga dupd patimi. 

Reclamele lumii sunt cereri de satisfacere a patimilor. 

§i patimile si obiceiurile pdcdtoase sunt multiple: sa te 
barbieresti, sa te fardezi, sa porji fuste scurte, neglijeuri 
transparente, ciorapi sexualiza^i, tocuri inalte, tot felul se 
sarme prin urechi, limba si buric, sa faci cu ochiul, sa suspini 
abator, sa iti expui fundul, picioarele, sanii la vedere, sa l\\ 
faci tatuaje, sa porji haine cu imprimeuri satanice si cu expresii 
vulgare, sa i^i coafezi parul, sa i^i pui par fals, sani falsi, unghii 
si sprancene false, sa mergi la filme pornografice, sa citesti 
reviste si car^i erotice, sa joci jocuri de noroc, sa razi indecent 
si sa mergi insinuos, sa i^i cumperi numai lucruri scumpe, sa fii 
la moda cu orice pret, sa nu i^i placa sa rada lumea de tine 



218 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Turnul_Eiffel. 



154 



chiar daca faci un lucru bun, sa dai muzica la maxim la 12 
noaptea si sa arunci hartii pe jos, sa injuri si sa dracui, sa ^ipi 
ca un disperat, sa fumezi cand nimeni nu te vrea, sa spui glume 
porcoase si sa le atingi pe fete pe strada fara sa le cunosti, sa 
flirtezi cu cineva fara vreun scop bun, sa sus^ii o minciuna 
numai ca sa enervezi, sa sperii cu date false, sa te lauzi cu tot 
ce ai, sa strici copacii numai ca un moft, sa te apuci de tot felul 
de cascadorii si intreceri traznite, sa nu ascurfi cu aten^ie pe 
convorbitorul tau, sa faci insinuari de tot felul si lista e mult 
prea mare pentru ca sa o putem termina... 

Ramai cu frustrari. 

Nu ai primit papusa pe care ti-ai dorit-o la 5 ani iar la 35 
de ani sechela copilariei se manifesto prin frica de a-ti lasa 
copiii sa se joace undeva, desi nu e nici un pericol previzibil. 

Mama ei a min^it-o ca e indureratd si feti^a a inceput sa 
pldngd. Baa plans dar mama s-a prefacut. 

Fetrfa - acum in varsta - si-a adus aminte incidentul si a 
in^eles ca mama ei s-a prefacut si se preface tot timpul. 

Mama ar trebui sd-si iubeascd fiica. Dar daca vrei sa 
iubesti pe cineva, nu il iubesti dupa cum vrei tu, fara sa il 
intrebi si pe el cum vrea sa fie iubit, ci trebuie sa-1 iubesti pe 
cineva in asa fel meat el sa se simtd, mai intai de toate, iubit si 
apoi tu insufi. 

Am observat ca paring care isi aduc copiii sa-i 
impartaseasca (majoritatea dintre cazuri) nu sunt aten^i la ce 
vrea copilul, ci la cum sunt privifi ei ca si-au adus copiii la 
impdrtdsit. 

Iar fetele care se spovedesc regulat au tot felul de 
sechele religioase, provocate de diferi^i duhovnici - nu mai 
spun experimental sau nu - si baie^ii la fel. Aceeasi problema 
si la adulfi. 

Merg coplesiti de tot felul de/n'cz'...Dar fricile lor nu au 
nimic de-a face cu frica de Dumnezeu, reala fried de 
Dumnezeu, care are in ea si increderea in Dumnezeu, cat si 
iubirea Luifdrd margini. 

Capetele sepleacd dar din alte motive decat smerenia. 

Frustrarea e o problema profunda. 

Cuiva ii place sa vada filme, in care femeile in varsta se 
culca cu barba^i tineri, dar asta din cauza ca tanarul, fostul 
tdndr, a dorit patimas o femeie in varsta si acum - desi se 
maturizeaza - prin vederea filmului, parca se rdzbund pe toate 
femeile in varsta, care arata incd bine si nu vor sa se culce cu 
barba^i tineri. 



155 



Acelasi lucru se intampla si cu eel care se declara 
homosexual: se iubeste prea multpe sine si de aceea se admird 
prea mult. Face sex numai cu un alt bdrbat, pentru a gasi in 
acela aceleasi miscari si patimi pe care le are si el. De aceea 
homosexualul e un restrictivist. 

Universul se mdrgineste - universul lui - numai la 
propriul lui egoism si vrea ca numai el, egoismul lui, sd 
triumfe. 

De aici ura anormald pe care o simte impotriva femeii, 
care e numai un egoism furibund. Ii e frica sa mai iasa din 
cochilia lui masculinizatd, din rela^iile cu al^i barba^i si asta, 
pentru ca nu crede in nimic altceva decat in el. 

Iar celalalt, „partenerul" lui, e numai o „proiectie" a 
min^ii sale corupte, bolnave, care nu accepta sa vada „altceva", 
pe „altcineva", adica pe ofemeie. 

§tie femeia ca te excitd? §tie ca fusta ei transparent^ te 
incitd la faptul de a o viola? Binein^eles! De aceea o sipoartd. 

Iar „pudoarea" femeii, cand ea e goala trei sferturi pe 
strada, este, bineinteles, o nevoie de „respectabilitate" egolatra, 
o dorin^a de a fi „pura" cand ea ar prefera mai mult sa fie 
„curva". 

Infantilismul complimentelor ma duce cu gandul la 
faptul, ca omul acela e retardat sentimental sau volitional si, 
de ce nu, nedezvoltat cu adevdrat la minte. 

Omul creste cu totul. Nu poate ramane un sfert in trecut 
si trei sferturi intr-un prezent, care isi permite sa cheme 
viitorul. 

Omul creste si uitd. Uita ce a fast si devine mereu altul. 

Uitarea e, uneori, foarte bund. E un mare bine. 

Ui{i si iti aduci aminte. Ui^i lucruri de tot felul si l^i 
aduci aminte ce nu te mai credeai in stare sd-fi amintesti. 

Dar daca ea, fosta scoldritd are sechele, ce faci cu ea, 
daca vrei sa o iei de nevastdl §i de ce sd nu o iei de nevasta? 
Sechele ai si tu, dar am si eu. 

Putem trece peste multe dar, in acelasi timp, cuplul care 
merge sa se cunune nu se gandeste, de multe ori, ca pot fi si 
lucruri pe care nupofi sd le treci chiar atat de usor in doi, si ca, 
la un moment dat, din anumite confruntari ale viejii, po^i scapa 
numai pe jumdtate si nu in intregime. 

Riscurile te fac mai maturl Po^i risca prea mult? 

Intrebarile, chiar daca nu au un raspuns pentru moment, 
pot fi puncte de unde sd incepi o reflectie, o tema. 



156 



Poji sa lasi mostenire nu numai rdspunsuri, ci si 
intrebari. 

Intrebarile pot valora/oarfe mult, daca ele te indeamna 
sa te zidesti, sa te construiesti intru Duhul Sfant. 

Raspunsurile sunt purine numai daca nu caufi cu 
Dumnezeu. 

Daca calci in toate gropile filosofiei si ale stiin^ei atee, 
bineinteles ca nu vei avea rezultate frumoase, adica adevaruri 
dumnezeiesti. 

Daca inseli la cantar, nu vei mai avea cumparatori. Daca 
painea e rece, mul^i nu o vor mai cumpara. 

Privesti pe cer. Ti se pare ca e senin, dar deodata incepe 
ploaia. §i nu stii in ce parte sa te adapostesti. 

Daca \\\ faci prieteni pe cine nu trebuie, nu te va 
addposti nimeni in ziua necazului, cand oamenii vor arunca cu 
pietre sau cu vorbe. Caci si vorbele rdnesc, uneori mai rdu 
decat pietrele. 

§i un doctor al sufletelor trebuie sa stie sa elimine 
sechelele, paraziiii din fiin^a noastra. Trebuie sa elimine 
gangsterii la timp si sa nu lase ca raul sa inndbuse binele. 

Cum se comporta, cum trebuie sa se comporte un 
ortodox, care are probleme mentalel 

Cum isi spune rugdciunile dinaintea Sfintei Liturghii un 
preot care are 5 copii? 

Ce ar trebui sa simtd fa^a de copii - sau ce simte - o 
femeie care a facut 40 de avorturi? 

Cum priveste lumea unul care a omordt oameni in 
razboi si cum se simte un alcoolic sau o prostituata, cand 
nimeni nu-i mai vreal 

Oare cum se simte un Sfant dupa un mare pdcat, cand el 
cunoaste bucuria Sfantului Duh? 

Nu vi se pare ca adevdrurile oamenilor dor prea mult? 

Nu vi se pare ca nefericirea are prea mulii ochi prin care 
plange? 

Nu sim^iti ca uneori a^i vrea sa da^i timpul inapoi, ca sa 
face^i fapte pe care nu le-afi mai facut altddatd si prin care ati 
dori sa va cerefi iertarel 

Iubi^ii mei, inimile oamenilor nu sunt pentru a va juca 
cu elel E un mare pacat sa nu in^elegeti asta. 

Coboara seara, vine somnul si monstri apar - adica 
demonii - in visele noastre. Pare ca nu are sens. Nu stii de ce 
simfi ceea ce sim^i. Vrei sa auzi adevaruri mult dorite. 



157 



§i tinerii stau la coltul scolii si fumeaza - asta in pauze - 
bisni^arii vand toate maruntisurile, incercand sa fraiereasca pe 
cat mai mul^i iar preo^ii lui Dumnezeu se roaga pentru to^i, 
cand foarte mul^i din acesti „toti", nu stiu ce se „intampla" cu 
ei. 



1 ericitul Hie, Dumnezeiescul nostru Parinte, a lacrimat 
cand i-am spus dragostea noastrd - eram cu Gianina 
[Piciorus] - si nu 1-am privit atunci in ochi, pentru ca sa nu il 
stingheresc. E mult prea smerit, din ce in ce mai smerit. 

Iesirea pana la ^ara ne-a fost foarte benefica. 

In natura sim^i ca respiri, ca traiesti insuflefit de 
contemplarea crea^iei lui Dumnezeu. 

Un Parinte a spus: „Cine nu mai poate privi in ochi pe 
Mantuitorul Hristos, atunci ceva e in nereguld [cu el]. Trebuie 

9 1 Q 

sa se pocaiasca" . Are dreptate... 

Demonii vor sa ma enerveze cu orice chip. Uneori ma 
fac sa ma enervez incat ma doare stomacul din cauza supararii. 

Dupa o mare fericire dumnezeiascd trebuie sa te astep^i 
la ispite groaznice. 

De ce rdde de tine cineva care nici nu te cunoastel 
Fiindca modul lui de via^a nu are prea multe in comun cu 
dreapta credin^a. 

Predicatorii protestan^i sunt glasurile desfrdndrii pline 
de infatuare. Din gura lor adevarul iese falsificat, trunchiat, 
cioparjit. Gesticuleazd prea mult pentru ca sunt nelinistifi. 

Un om Sfant nici nu ar putea sa faca atdtea gesturi ca ei, 
deoarece asceza te epuizeazd si te inva^a linistea, calmul. 

Trebuie sa privesti in spatele tdu cand ingenunchezi in 
Sfanta Biserica, pentru ca nu cumva sa strict linistea altuia. 

Trebuie sa fii atent in stanga si in dreapta, inapoi si 
inainte, pentru ca te po^i impiedica, po^i cdlca pe cineva pe 
picioare, po^i enerva pe altcineva si omul se scandalizeazd. 

Decat sa te cerfi cu cineva mai bine renun^a sa mergi 
prin acel loc unde tipatul se infierbdntd. 

Exista cersetori de „profesie" in marele orase dar si 
sdrmani adevdrafi. 



219 



Parintele Atanasie Costea (12 octombrie 2003). 



158 



Trebuie sa-i ajutam si pe unii si pe al^ii dar, mai ales, pe 
cei care au cu adevarat nevoie. Daca ne uitam cu aterrfie, 
vedem cine are cu adevarat nevoie de ajutor imediat. 

990 

Astazi e pomenit Sfantul Simeon Noul Teolog in 
Viejile Sfiniilor in limba romana. 

Un tanar de 1 8 ani, indracit, e adus la Sfantul Simeon si 
el incepe a striga precum caprele 221 iar un talhar indracit striga 

222 

precum un tap . 

Dumnezeiescule Simeoane, lumina cea prea mare a 
Sfintei Ortodoxii, nu ne lasa pe noi, pacatosii si ne miluieste! 

Trebuie sa vorbim si de obiceiuri barbare la ortodocsi. 

In noaptea nun^ii, in unele sate de la noi, mireasa trebuie 
sa se culce in mod „neaparat" cu mirele, pentru ca sa le arate 
nuntasilor cdmasa sau cearsaful pdtat de sdnge. 

§i nu li se pare deloc necuviincios sau aiurea ca sa faca 
acest lucru atunci, ci mandria ca „a fost domnisoara" si ca el a 
dezvirginat-o o considera ca un lucru bun si demn de ardtat si 
altora. 

I-am spus cuiva foarte apropiat ca acest lucru - acesta, 
cu ardtatul sdngelui - e inadmisibil. Insa nu a ingles de ce nu 
se poate asa ceva, desi i-am dat explicatii de bun simt, 
explicandu-i ca acest gest scoate din ecuatie sotia cat si 
pudoarea. 

Mdritatul prin intermediar mi se pare o insultd adusa 
Casatoriei, deoarece la fundamentul ei este dragostea si 
fidelitatea iar nu aranjamentul. 

Omul postmodern nu mai in^elege usor normalitatea 
brutd pentru ca aceasta i-a fost falsificatd in mod sistematic. 

Blugii par mult mai „relaxanti" decat fusta iar parul gol, 
„fluturand in vant" - vorba cantecului comunist - e gasit de 
femeile de astazi ca „adevaratul mod de a fi alfemeii". 

Baticul e o adevarata „uraciune" pentru multe. In locul 
lui pun o esarfd sau o batistd si chiar un prosop cand vin la 
Sfanta Biserica. 



220 A se vedea teza noastra doctorala: Pr. Dr. Dorin Octavian Piciorus, Vederea lui 
Dumnezeu in teologia Sfantului Simeon Noul Teolog, Teologie pentru azi, Bucuresti, 
2009, 287 p. 

O puteti downloada de aici: 

http://www.teologiepentruazi.ro/2009/ll/18/vederea-lui-dumnezeu-in-teologia- 

sfantului-simeon-noul-teolog/. 

221 *** Viefile Sfinfilorpe octombrie, ed a Il-a, Ed. Episcopiei Romanului, 1999, p. 164. 
Insa nu cred ca s-a petrecut altceva, decat ca s-a confundat ziua de 12 martie, ziua 
pomenirii sale liturgice cu ziua de 12 octombrie si de aceea apare in volumul pe 
octombrie. 

A se vedea: http://ro.orthodoxwiki.org/Simeon_Noul_Teolog. 

222 Idem, p. 172. 



159 



Iar daca totusi au batic si-1 pun aiurea in cap, meat 
trebuie sa le predici cum trebuie sd-si poarte baticul, si fusta, 
si ce culori sa poarte si ce pantofi si. . . 

99^ 

Dar si Sfantul Clement Alexandrinul a trebuit sa scrie 
despre aceste lucruri intime. 

Trebuie sa predicam despre prea multe de la amvon, de 
fapt despre tot ce existd. 

„Modelele" televizorului sunt imitate cu mare strictefe. 

Moda e, de fapt, nebunia pdtimasd a celor bogati, care 
vor sa arate celorlalti care e „tonul" momentului. 

§i bogatii sunt nefericifi. Sunt nefericiti §i sdracii. Daca 
nu suntem cu Duhul Sfant, cu Hristos si cu Tatal, cu Prea 
Sfanta Treime este imposibil sdfimfericiti cu adevdrat. 

Fericirea e Dumnezeu dar noi, oamenii patimasi, credem 
altceva. Suntem „o mana de pamant", spunea acelasi Parinte. 
Trebuie „sd ne sfintim pamdntuF. 

Daca suntem o started, o bucata de fier surda, cuvantul 
lui Dumnezeu nu poate rodi in noi. Nici daca suntem cu mulfi 
spini ai grijilor. Nici daca ne vdietdm toata ziua ca suntem 
pdedtosi, dar traim lafel de dezechilibrat. 

Uneori sunt prea dur cu oamenii si imi pare rau pentru 
asta. Dar duritatea mea e o reacfie, pe mdsurd, la nesimiirea 
lor. §i eu sunt nesimfit, eel mai nesim^it. Am o nesim^ire sord 
cu demenia. 

Sfantul Simeon Noul Teolog lupta mult cu nesimiirea, 
cu aceasta patima cu rdddcini addnci in fikrfa noastra. 

Oamenii te „scaneazd" tot timpul. Ortodoxul e privit 
din cap si pana in picioare. 

Daca ffi gasesc un mic defect, un lucru de care se poate 
rdde de tine in mod copios si prosteste in acelasi timp, oamenii 
care te privesc sunt satisfdeuti in orgoliul lor. Pentru ca prin 
acel mic defect al tau, indiferent de cat de mult ii intreci, ei 
cred ca le semeni. 

Intrigile se }es la intuneric. 

La^urile cele multe se pregatesc cu mare emofie satanicd 
si impotriva adevdrafilor nevoitori gurile Iadului sunt mereu 
intinse spre ei. 

I^i rad in fa^a cu batjocurd... 

Doamne, da-mi sa privesc cu bldndefe aceste rdsete 
demonice care ma rdnescl Nu ma face sa imi pierd curajull 
Da-mi putere in lupte si cuvinte de rdspuns. 



223 A se vedea: http://en.wikipedia.org/wiki/Clement_of_Alexandria. 



160 



Esti tras la raspundere de te miri cine. 

Ti se cer raspunsuri dar nu \i se raspunde prompt si tot la 
fel de sincer la intrebarile pe care li lepui. 

Esti singur? Nu, Hristos e cu tine! El e mai puternic 
decat orice tristefe si mdrldnie omeneasca. 

Carole Sfinte au nevoie de comentarii, de introduceri, de 
postfe^e, de multe note, de vaste expozeuri. Tot ce avem 
despre un Sfant trebuie spus. 

„Smintesc" pe mul^i doar in aparenfd. Mai degraba le 
rdnesc orgoliul lor de lenesi la care tin foarte mult... 

Adevarul e ca ne smintim noi pe noi inline prin aceea ca 
dorim sd ne smintim. Ne place sd ne smintim si asteptam sa 
fim smintifi, adica invitafi lapdcate. 

Oricate ar avea diavolul sa ne dea, daca noi nu le-am 
vrea, nu le-am primi in ruptul capului, nu ar putea sd ne biruie. 

Dar noi ii primim ispitele. Le primim si ne face pldcere 
sa le primim... Dupa care, in loc sa ne pocaim...pozam in 
victime nevinovate, ca si cand dracii ne-ar fi impins cuforta sa 
pacatuim si nu am fi pacatuit din pldcere. 

Suntem pusi la incercare in tot timpul. 

Intr-un ziar am putut citi: „Donald Drusky, din 
Pennsylvania, l-a dat in judecatd chiar pe Dumnezeu, 
motivand ca El i-a facut numeroase nedreptdfi. 

Reclamantul a cerut sa-i fie redatd tinerefea, sa poata 
cdnta la chitard si sa-i fie reinviatd mama decedata. 

Judecatorii au respins reclama^ia pe motiv ca este peste 
puterile lor sa-i indeplineasca omului dor in tele". 

Ce po^i sa mai spui?! Pe de o parte, stia ca Dumnezeu o 
poate invia pe mama lui dar, pe de alta parte, considera ca 
Dumnezeu poate fi tras la raspundere. 

Nebunie si o urmd de adevdr, dar foarte incurcatd in 
capul lui. Ce sa faca cu tinere^ea? Poate cantatul la chitara sa 
ifi elimine neimplinirile? Ma indoiesc. 

Dumnezeu ne face numai bucurii. Nedrepta^ile ni le 
facem noi insine. 

Traducand tot mai mult din engleza mi-am dat seama in 
mod si mai propriu, ca putem sa spunem adevarul nostra in 
toate limbile pdmdntului si ca orice limba de pe pamant poate 
reda adevarul dumnezeiesc. 



224 *** Libertatea din 11 octombrie 2003, la ultima pagina, p. 12. Un articol de Calin 
Stroila. 



161 



Aceasta in^elegere profunda m-a eliberat enorm si m-a 
facut sa am spor in inva^atura mea, in munca mea de cercetare 
si in munca de traducere. 

Dumnezeu ne conduce. 

Un predicator neoprotestant s-a referit la sarpele din 
pustie ca la unul pus pe o „prajina" dar, mai apoi, a trebuit sa 
recunoasca ca e vorba de un tip al Sfintei Cruci. 

A accentuat faptul, ca trebuie „sa privim in sus". Insa, 
din cauza satanismului cu care resping Sfanta cruce, n-a scos 
niciun cuvant despre importanfa ei. Pentru ei Crucea e totul - 
daca ar fi asa, ar fi bine - iar despre Inviere doar doua-trei 
cuvinte. 

Insa ei mizeaza pe Rastignire tocmai pentru ca sa 
maximalizeze mantuirea universale si sa reduca, pana la 
desfiinfare, mantuirea personala. 

Hristos a facut totul si tu, „nou-convertitul" 
neoprotestant, stai cu burta la soare si astepfi a doua Sa venire. 
Insa Hristos va veni nu ca sa vada grasi si gusafi si nepdsdtori, 
ci oameni treji, oameni smerifi, Sfinii. 

Noi ne facem reverende frumoase dar nu avem si suflete 
frumoase. Ne punem engolpioane de aur dar nu avem si 
credinfd de aur. Aici e urdciunea noastra. Noi insine ne 
provocam scuipatul altora. 

Frumusetea trebuie dusa la cimitir sa pozeze. 

Manechinele ar trebui sa stea macar 10 minute in fa^a 
unui cadavru si sa se simtd un cadavru. §i apoi om mai vedea 
ce pofta mai au de a merge aproape dezbrdcate pe scena. 

Nesimiirea e cea care te poate face sa indrdznesti multe. 

Vrajitorii din Gambia fac sa „dispara pentru totdeauna 
(?!) penisul unui barbat" . Iluzia demonica e multipla. 

Iar un „peste" le pune pe fetele care se prostitueaza sub 
„indrumarea lui" sa mearga si iarna cu picioarele goale la 
„aga^at" si sa-si dea cu carmol . 

Cine stie ce reacfii produce acest medicament pe piele 
isi da seama de inventivitatea acestui barbat pentru ca sa faca 
bani. 

„Nu conteaza cum, ci cdtl", e sloganul bosilor 227 de azi 
si e un slogan care ne doare totpe noi. 



225 Nafionalul din aceeafji zi, p. 10. Articol de Floria Oprea. 

226 Idem, p. 3. Articol de Catalin Tache. Pentru cei care nu stiu ce e carmolul: 
http://www.pcfarm.ro/produs/1782/Carmol-Flu. 

227 A se vedea: http://dexonline.ro/definitie/boss. 



162 



Nebunia pentru Hristos e o mare nevoin}a. Cine 
falseazd pe aceasta tenia cred ca va avea multe lucruri 
groaznice de suferit. 

O domni§oara era invidioasd pe o alta domni§oara insa 
nu §tiu pentru ce motive. Dar o privea cu un regret admirativ. 

Domni§oara invidiata ingenuncheaza la Sfanta Liturghie 
§i i se vad chilo^ii albi de dantela pe la spate dar ea nu se 
sinchiseste de acest fapt, de§ i avea spatele gol. 

O alta tanara se ruga, chiar daca i se vedea §i mai mult 
chilotul albastru... 

Nesimtirea, pe scurt, ne insofeste pretutindeni. 

Poti primi cu fustd scurtd Sfintele Taine sau te poti 
smeri cu o teamd nefireascd in fa^a lor. 

In loc sa se sarute cuviincios Sfintele Icoane, astazi se 
saruta fefele Sfm^ilor, ca §i cand ar fi vorba de o intdlnire pe 
stradd. 

Judec prea mult... dar ma dor toate aceste lucruri. 

Ce fac eu cu viafa meal Nimic! Ma joe „de-a via^a" dar 
via^a nu e dejoacd. 

Am auzit despre un preot pe care il bat credincio§ii sai §i 
el merge inainte. Ajuta-i lui, Doamne §i il miluie§te! 

Prea pu^ini preo^i tineri vor la fard sipe drept cuvdnt. 

Condi^iile sunt grele, nu exista salariu, nu exista conditii 
insa, in acelasi timp, Sfanta Evanghelie e propovaduitoarea 
unei viefi grele. 

Se gandesc la viitor, la serviciul doamnei preotese, la 
studiile copiilor §i de aceea vor la ora§. De ce? Pentru ca satele 
nu vor sa intre mai deloc in schema noii democratii. 

La tara, supersti^iile, ne§tiinta, ereticii sunt infloare cam 
peste tot. De aceea e multd muncd §i greutdtile sunt multe. 



fantul Mucenic Longhin suta§ul (16 octombrie) s-a 
vindecat de o boala la ochi cu preasfanta apa §i cu preasfantul 
sange al Domnului, care au curs din coasta Sa prea 
dumnezeiascd. 

Iar apa, ploaia care vine de sus, din nori, lasata sa curga 
pe pamant de Dumnezeu e un semn, o invitafie la pldngerea 
pdcatelor proprii. 



228 Idem: http://www.vietile-sfintilor.ro/vieti/octombrie/10-16-sf_longhin_sutasul.html. 



163 



Ploaia...$i pldngerea pacatelor, seceta...$i 
invdrtosarea. Doamne, nu ma lasa in invartosarea mea cea 
prea ticaloasa! Scapa-ma de ticaloasa stare degeaba si de 
infumurarea ceapierzdtoare. 

Citindu-1 pe Sfantul loan de Kronstadt mi s-a aprins din 
nou inima. Cu el am inva^at din nou sd ma rog. Trebuie sa ne 
inve^e Sfin^ii sa ne rugdm, pentru ca noi suntem prea reci, 
mult prea indiferenti. 

Citind, mi-am dat seama ca m-am trezit din somn, ca ce 
numesc eu viafd e de fapt dormitare, toropeala. 

§i am mai in^eles o ispita: sa nu consider o carte 
duhovniceascd drept o carte „usoard", pentru ca starea de 
sfintenie nu e un joe ci o mare luptd, care a adus o mare 
victorie. 

Suntem tenta^i sa spunem ca de la un anumit Sfant „nu 
am inva^at mimic" sau dintr-o anumitd carte a unui Sfant. 
Spunem: „nu am aflat nimic nou de aici". 

Problema este ca noi suntem vechi, plini de pacate vechi 
si de aceea nu putem sa ne umplem de noutatea dumnezeiasca 
a acestuia. 

Sfinte Ioane, dragostea ta preadumnezeiasca sa nu ma 
treaca cu vederea nici pe mine, ticalosul! Gresesc mereu si nu 
stiu sa ma pocaiesc, dar vreau sd-mipldng pacatele. 

Tu po^i sd te rogi pentru mine. Tu po^i sa-mi dai sd-mi 
para rdu pentru pacatele mele. Ajuta-mi mie, pacatosului si 
ma iarta! 

Un Dumnezeiesc Parinte de la Sfantul Munte spunea, ca 
nu trebuie sd ne forfdm ca sa plangem in rugaciune si nici sa 
nu cerem sd se intdmple asta, ci doar sd ne para rdu de 
pacatele noastre. Durere pentru ceea ce am facut rau. 

Aceasta durere este drumul pe care harul Sau vine in noi 
ca sd ne oblojeascd ranile. 

Durerea si lupta cu ispita sunt nevoin^ele nevdzute ale 
ortodoxului. 

De multe ori edderea in pdcat te umple de multe tristefe. 
Nici nu mai po^i sd te rogi de atata durere mutd. 

Sufletul e contractat parca si stai cu inima la gurd. Ti-e 
rusine sa privesti spre cer, spre oameni, spre ganduri inalte. 
Nici nu te mai sim^i in stare de via^a. 

Frica de a iesi afard din casd se inmulteste pe masura ce 
te simfi lovit de to}i. 

Esti prea slab? Dumnezeu e Cel ce ne intdreste. 

Nu po^i sa ai ceea ce speril Dumnezeu te va lumina. 



164 



Uneori crezi ca nu mai e nimic de facut dar o iesire 
afara, un aer racoros in piept, o imagine, un om pe care il 
intalnesti te fac sa sim^i ca nu e totul „pierdut", ca te vrea pana 
la urma cineva si ca problema ta esti tu sau, pana la urma, ca 
problema ta e o manevrd gresitd de-a ta. 

Durerea ta nu trebuie sa se scurgd in alcool sau in 
desfranare, ci in rugdciune. 

Ceea ce l\\ face acum „placere", maine te va tiraniza. 

Bautura nu te salveazd de griji. 

Bautura nu l\i aduce pace si liniste in casa. 

Bautura nu \\\ aduce respect si nici nu te ridicd de pe 
strada daca cazi. 

Bautura i^i aduce doar multe datorii, batai, scandaluri, 
vomitaturi, julituri la maini si picioarc.sotia plange, copiilor 
le e teama de tine, via^a lor e un chin. 

Cat de greu este sa fii un chin pentru al^ii! 

Unele sotii se roaga ca barba^ii lor sa nu mai vina acasa 
befi si sa le ia la bdtaie. 

Unii copii se roaga ca sa aiba si ei o casa unde cineva 
sa-i iubeascd. 

Nu e trist, totusi, safugi dupd iubire in alta parte, pentru 
ca acasa la tine nu o ail Nu e trist sa fii trist, sa nu po^i sa mai 
crezi ca va fi un maine fericit si pentru tine? 

Cruzimea oamenilor imi provoaca dureri enorme. La fel 
si indiferenfa lor. 

Cineva loveste iar altcineva nu i}i vorbeste. 

Insa nu e pacat numai vorbitul de rau de altul, ci e un 
pacat tot la fel de mare si daca nu-l vorbesti de bine pe un 
altul. 

Tacerea nu e buna oricand, dupa cum nu e buna oricand 
nici multa vorbire. 

O vorbire duhovniceasca ma intdreste iar sinceritatea ei 
imi iapietre de pe inimd. 

Trebuie numai sa existe un tu, care sa fie ca un eu pentru 
mine. Un prieten. Cine te iubeste acela ascultd cuvintele tale. 

„Sunteti prietenii Mei, daca pazrfi poruncile Mele" (In. 
15, 14). 

§i cine nu poate fi prieten, in fara de eel care nu mai 
vrea sa fizfericif! 

De ce iubim insa nefericireaV. 

Nefericirea si tristefea nu au ce cduta la ortodocsi. Sa 
piece aceste stdri sufletesti de la noi! Bucuria, veselia, 



165 



sinceritatea, spontaneitatea, revarsarea de inima sunt modul de 
afi al ortodocsilor. 

„De ce cauta^i pe Cel Viu intre cei morfiT. Cum sa 
ramana El in moartell El e Viafa si de aceastd Viafd trebuie sa 
ne lipim cu totul, pe deplin. 

Nu ne cunoastem Sfm^ii. Vorbesc in numele meu mai 
ales. Eu nu-i cunosc, desi doresc nespus de mult sa ii cunosc. 
Atatea sute de mii de pagini dumnezeiesti, pe care nu le-am 
citit si poate nu le voi citi decat 1%. 

Versetele Sfintei Scripturi trebuie infelese addnc. Nu e 
de ajuns doar „sa-fi dai cu parerea", ci trebuie sa ifi usuci 
trupul, sa i}i muncesti mintea, sa ifi strdpungi inima, sa te rogi, 
continuu sa te rogi si sa te smeresti continuu. 

Predici crede ca poate fine oricine. Dar asta e cand nu 
stii ce ar trebui sa spui, cand nu stii adevarul dumnezeiesc, 
cand nu stii cat trebuie sa te doard in gat si, mai ales, in inima, 
cat trebuie sa pdtimesti pentru acest adevar. 

Simt cum preo^ii lui Dumnezeu par „ridicoli" atunci 
cand vorbesc in fa^a acestei lumi ghiftuite de necredin^a, de 
neincredere, de lasitate. Par niste oameni care spun „basme". 
Unii care cred in „naluciri", in cai verzi pe perefi. 

Ascultatorii stau in afar a vie^ii Sfintei Biserici dar vor 
sa in^eleaga „rational", „repede" si „pe deplin" intreaga ei 
teologie. Insa Ortodoxia „nu incape" in astfel de inimi. 

Ei, sarmanii, nu in^eleg acest lucru, dar asa el Ea ii 
depaseste cu mult, cu mult mai mult decat ar putea crede ei 
vreodata. 

Cineva m-a „acuzat" ca am vrut „sa il constrang". Dar 
dragostea e cea care te constrdnge. Ar trebui sa te constrdngd 
intr-o relatie deprietenie profunda. 

Daca vezi ca copilul tau vrea sa invefe sa cdnte la pian 
si tu il inveti cum sa exerseze, l-ai constrdns cumva? Nu! L-ai 
constrdnge numai daca el nu vrea sa invefe nicidecum, iar tu i- 
ai da mereu cu pianul, cu „cat de bine" este sa faca asta. 

Eu i-am spus ce sdfacd in anumite privin^e si am dirijat 
sederea lui la mine, dar nu l-am constrdns. Insa el a infeles 
altceva. 

Constrangerea consta in fapte eminamente rele, pe care 
tu nu le doresti si nici nu-fi trebuie. Dar a spune cuiva ce sa 
faca - atunci cand el vrea sa faca binele foarte bine - nu 
inseamna „constrangere", ci ocrotire, grija, aten^ie speciala, 
bundvoinfd mai ales. 



166 



Un sfat duhovnicesc nu trebuie sa-l elimini deloc din 
via^a ta, chiar daca nu-l practici sau nu inielegi la ce-ti 
foloseste. 

Amintirea lui trebuie sa rdmdnd in tine. 

Candva va fi bun, te va ajuta cu siguran^a. 

Iar daca cineva te invafd la rdu si la pdcat, si acel lucru 
trebuie sa-l refinem, ca sa stim cum ne imping demonii la tot 
felul de rele. 

Trebuie sa-l refinem dar sa nu ne chinuim sa-l invafam 
sau sa-l practicdm. 

Experienfa duhovniceascd e compusa din tot ceea ce te 
impinge la bine dar si la r du. 



Duritatea filmelor TV e o „recompensa" a lipsei de 

„actiune" a unora dintre telespectatori. 

Cel slab - sau care crede ca e „ca o panza de paianjen" - 
se bucurd de for^a actorilor ca si cand el insusi ar fi fdcut 
cascadoriile. 

O umplere de satanism prin privire. 

Privirea e viciata de reclama, de perversiunile explicite, 
de rautatea care colcaie in inimi. 

Privirea e viciata de anti-icoane sau de pseudo-icoane. 

O anti-icoand e o femeie goald, care isi ^uguie spre tine 
buzele intr-un mod pervers iar o pseudo-icoand e o 
reprezentare catolica a Prea Curatei Stapane, care pare mai 
mult o curtezand decat Maica lui Dumnezeu. 

Catolicii si protestan^ii isi bat joe intr-un mod infiorator 
de Prea Curata Stapana. Nu mai zic de ceilal^i: sunt sub orice 
critica. 

Patimile vor sa se spund din ce in ce mai mult in mod 
explicit. 

Cand dezolarea si durerea nu se transforma in pocdinid, 
oamenii incep sa se exprime in mod abject, hulitor la culme. 

Un profesor da marturie despre trei oameni, care au fost 
prinsi rugandu-se in inchisorile comuniste. Au fost scosi afara 
in eel mai mare ger, doar in indispensabili si fara obiele si 



167 



\mu\i cateva ore asa, sub supravegherea unui „caraliu" 229 , care 
statea la caldura si ii urmarea de la fereastra. 

Demonii te fac sa te inso^esti cu oameni cu patimi 
asemdndtoare sau compensatorii. 

Cel desfrdnat cu cea care dore§te bani si aventurd iar eel 
care iubeste slava de§artd cu eel mdndru. 

Psihologia oamenilor trebuie sa porneasca de la 
inielegerea duhovniceascd a patimilor lor. Cunoscandu-le 
patimile, nu ne mai mint aciiunile si inteniiile lor. 

De ce „Cobra" 230 ? Pentru ca aceasta e mereu atentd sa te 
muste sau sd se apere. 

Filmele americane sufera de stereotipie. 

La fel si prezentarile de stiri. 

Unii confunda limbajul cu corectitudinea gramaticald 
iar al^ii dialogul cu prietenia. 

Manierismul e numit „bun simf/' pe cand el e o 
pervertire a bunului sim^ iar „cavalerismul" placut de femei e o 
cerere de perpetuare a „desfranarii fine". 

Tocmai de aceea ni se pare ca o curva „de lux" e mult 
mai „fina" in pacatele ei decat una care se culca cu tine la 
liziera iar ^igara fma pare un „pacat delicat" in comparable cu 
tigara „barbara" sau fara filtru. 

Pacatul e numit adeseori „eroare" sau „omisiune" si nu 
mai e pus in legatura cu con§tiin}a ta in fafa lui Dumnezeu iar 
tu esti nevoit sa auzi „sfaturi" ca: „Fa si tu ca toata lumea!" 
sau: „Daca nu faci compromisuri, nu po^i sa traiesti". 

Oare chiar asa sa fie? De ce se face publicitate 
compromisului daca se stie ca e un rdul §i de ce nu se admite 
faptul, ca po^i sa fii §i drept intr-o lume coruptdl 

§i Cobra ucide criminalii. 

ii 1 

La fel si Rambo ii extermina „pe cei rai", ca si 
Predator sau Terminator . 

Sunt o necesitate aceste personaje sau o defularel Sunt 
si una si altal De ce nu pot fi recuperafi „cei rai"? 

Filmele acestea nu au mesaj evanghelic, pentru ca nu ii 
intereseaza „subiectul". 

Traim in spatele cli§eelor si ne permitem sa luam 
atitudine numai in imaginatie. Imagina^ia a ajuns un refugiu al 
multora. 



229 Un gardian. 

230 A se vedea: http://en.wikipedia.org/wiki/Cobra_%281986_film%29. 

231 Idem: http://www.imdb.com/title/tt0462499/. 

232 Idem: http://www.imdb.com/title/tt0093773/. 

233 Idem: http://www.imdb.com/title/tt0088247/. 



168 



Ce sa mai faci cu un om, care nu mai spera in nimicl E 
nevoie de o minune. Iar minunea nu e o „inven{ie de stadion" 
neoprotestanta ci o realitate cruciald. 

Doamne, nu ma lasa fara iubirea Ta. Nu ma lasa singur, 
cu pacatele mele cele prea ticaloase! Ai mila de mine Prea 
Sfmte Doamne si ma iarta. Ai mila de lumea Ta, caci ea are 
nevoie de Tine mai mult decat isi poate imagina. Nu ne lasa, 
Iubite Doamne, si ne condu spre Impara^ia Ta cea prea sfanta. 

Uneori sim^im ca nu putem sa ne rugam sau ca nu stim 
sa ne rugam, pentru ca nu incercdm sa ne rugam. 

Rugaciunea nu se teoretizeazd, ci se sdvdrseste. Ea vine 
de la sine. Doar sa avem inten^ia sa ne indreptdm inima spre 
Dumnezeu. 

Insasi rugaciunea e o minune. Dar noi vrem minuni care 
nu ne trebuie sau care sa ne impresioneze. 

In tren, in trenul in care calatoream, cineva spunea mai 
purine fraze decat drdcuituri. Ti se incretea pielea pe tine 
ascultandu-1. 

Altcineva, la strana, in loc de: „Deschide-voi gura mea 
si se va umplea de DuhuF, canta: „Deschide-voi gura mea si 
se va umplea de duhurf' . . .ln\Q\QgQ\i neatenfia si nestiinta 
acestuia (ca sa nu mai zic de hula)V. 

Un protosinghel, cadru universitar, ii neaga pe to^i 
Sfm^ii teologi ortodocsi de dupa secolul al VII-lea. Pentru el 
acestia nu sunt „teologi". 

Mai mul^i profesori universitari de teologie neaga sfanta 
lumina care se pogoara in Mormantul Domnului numind-o 
„inventie pentru bani". 

L-am auzit pe un alt profesor de teologie care considera 
ca Sfm^ii din calendarul ortodox si sarbatorile trebuie 
„epurate". 

Unul nu in^elege „sadismul de sine si ascetismul 
extrem" al unor nevoitori ortodocsi iar mai to^i teologii stiu sa 
glumeascd hulitor despre cele mai sfinte lucruri si folosesc in 
sprijinul rasului lor nebun cele mai dumnezeiesti cuvinte. 

Nu vom fi judecafi pentru aceste lucruri? O, si cat de 
mult! 

Am uitat simplitatea cuvintelor duhovnicesti si privim 
spre pompa mincinoasa a cuvintelor fara acoperire in via^a 
noastra. 

Neinfelegerile lumii de astazi sunt puerile la culme, 
adica pe masura nestiinfei in cele duhovnicesti. 



169 



Daca ne lipseste ceva, cu siguran^a ca ne lipseste viafa 
sfdntd. Acest singur lucru ne lipseste cu adevarat: curaiia 
vietii proprii. 

Imi pare rau ca nu am ajutat pe un preot sa urce un deal, 
oferindu-i bratul meu, pe care sa se sprijine si am fost 
indiferent, de multe ori, la durerile si nevoile fra^ilor mei. 

Imi pare rau, ca in multe dintre cazuri nu mi-am cerut 
scuze sau nu am adresat si mai multe multumiri decat am 
facut-o. 

Imi pare rau pentru orice clips, pierduta aiurea si pe care 
nu am folosit-o duhovniceste. 

Ce sa mai spun de nisipul, de murdaria imensa de pacate 
pe care le-am facut si le fac? Cine le mai stie numarul? 

Dumnezeu insa ma va intreba despre ele. 



on alt film al controverselor: „Sex din caritate" 

(productie spaniola). 

Dolores - o catolica practicanta vine la confesor. Preotul 
catolic - care pana la urma o invidia pentru curaiia ei - nu vrea 
sa o ierte pentru ca nu are pacate „reale". 

Lipsa de „pacate" a acesteia se leaga oarecum de numele 
ei, caci ea sufera pentru barbatul ei, care a parasit-o. 

Dolores e prea buna, prea compatimitoare si „nu stie 
cum e cdndpdcdtuie§tf\ 

Preotul ii spune sa nu mai vina la el pana nu pdcdtuie§te 
iar ea il „consoleaza" pe un barbat, care a fost inselat de so^ia 
sa, culcandu-se cu el. 

Acesta a fost primul...Dupa el au urmat mul^i. Si to^i 
reveneau „la viata" cand se culcau cu ea. 

To^i cei care se culcau cu ea incepeau sa-si iubeasca 
so^iile si dadeau milostenie la Biserica. 

Preotul cumpara un clopot cu banii „consolarilor" si 
vrea sa refaca locasul. Dar cand isi da seama cine e sursa, 
farama totul si merge de se leaga pe o cruce, pe care el o 
poarta de unul singur pana pe „Muntele Maslinilor". 

Fosta Dolores, „sfanta", devine odata cu prima 
„consolare", Lolita. Ea insasi isi alege acest nume. 



170 



Preotul vrea si el sa se culce cu ea dar el e singurul 
refuzat de Lolita. 

Un efect regizoral schimba ambianta filmului. Din alb- 
negru filmul devine color odata cu „revirimentul" sexual 
produs de Lolita. 

Ea nu isi schimba hainele dar imbratiseaza pe to^i 
„nefericitii". Ideea de salvare prin sex bantuie intregul film si, 
mai ales aceea, capoti safari bine cuiva dacd te addncesti in 
rdu din iubire pentru el. 

Ideile satanice sunt la ele acasa in acest film. 

Lolita se roaga statuii Reginei dar are si poza lui Manolo 
langa ea iar batrana pe care o fotografia in fiecare zi si copila 
care nu vorbea au suferit ambele cate un „miracol", chiar dupa 
ce ea a pacatuit „pentru prima oara". 

Femeile urbei ii sunt recunoscatoare. Din cauza ei 
barba^ii lor au devenit peste noapte foarte atenfi si iubitori. 

Unii o considerau o „puta" (curva) iar al^ii o „sancta" 
(sfanta). Manolo, barbatul ei, se reintoarce. 

Cand aude ceea ce ea a facut - ii marturisise dupa o 
partida de sex „salbatic" - o insulta si da cu pietre in casa unde 
era si in geamurile casei. I se alatura si ceilarfi care se 
culcasera cu ea. Iar cand ea iese goala din casa, to^i lasa 
pietrele jos si pleaca. 

Trimiterea la femeia pdcdtoasd din Sfanta Evanghelie 
este evidenta. 

Femeile care profitasera de „avantajele" pe care le 
adusese Lolita, pun la cale un siretlic sau o invdidturd de 
minte. 

II „captureaza" pe Manolo si fac rand la usa unde era el 
„prizonier", pentru ca sa se culce cu el. El nu reuseste sa se 
culce decat cu trei dintre ele. 

Iese in prim plan ideea, ca barba^ii sunt mai slabi decat 
femeile la acest capitol al „rezisten^ei sexuale" si ca femeile - 
ca si Lolita de fapt - nu au facut de placere ceea ce au facut. 

„Happy ending" 234 -ul filmului nu intra in discutie. Ceea 
ce se doreste a se retine e aceea ca: „si cei pacatosi pot sluji, 
prin pacatele lor, voii lui Dumnezeu". Ne apropiem aici de 
sintagma demonica: „pdcdtui}i, pentru ca sa vd umplefi de 
har". 

Derularea filmului e paraleld cu telenovela de la 
difuzor. Crasmari^a doreste pe maturatorul stradal. Ar vrea ca 



234 Idem: http://en.wikipedia.org/wiki/Happy_ending. 



171 



el sa intre in carciuma, sa porneasca tonomatul muzical §i sa o 
invite la dans. 

Femeia care dore§te asta e tanara, pasionala §i plange 
cand e vorba de ceva sensibil. Iar maturatorul vrea sa devina 
primar, de§i urbea renun^ase la aceasta func^ie, pentru ca 
ultimul primar se spdnzurase tot pe acela§i munte care 
parafrazeaza chinurile Domnului. 

Evenimentul se intampla pana la urma, dupa ce 
maturatorul se culca §i el cu Lolita. Lolita il inva^a cum sa 
procedeze cu cra§marita, pentru ca aceasta, cra§marita, e de 
f 'apt proprietara camerei unde se prostitueaza Dolores. 

Tonomatul insa se strica §i cra§marita danseaza cu Pepe, 
ea cantand din gura. 

Oameni doresc o schimbare dar nu o cauta acolo unde 
trebuie. In loc sa accepte, ca sa-i invete Dolores cum e cu 
catolicismul ei, ei invafa „noua via^a" culcandu-se cu ea. 

Bataile dejoc ale filmului sunt multiple. 

Spre exemplu: De ce nu ne ajutd monahii §i oamenii lui 
Dumnezeu prin aceea de a se culca cu noi? Daca spun ca 
„iubesc oamenii", de ce nu pdcdtuiesc impreuna cu noi, pentru 
ca sa ne scoata din marasmul pdcatului §i din lipsa de sens? 

De ce sunt umilite prostituatele de catre to^i, daca ele 
„ne dau dragoste" sau se prostituiaza ca sa-§i intretina 
familiile? 

Dolores se culca cu barba^i fara sa le ceara bani, 
spunand ca „darul lui Dumnezeu" nu se plate§te. Sexul era 
pentru ace§tia o „proiectie" a harului divin. Si hula e 
evidenta... 

Prostituatele orasului vin sa o vada pe vestita 
„daruitoare" §i dupa o intalnire taioasa ele pleaca „fericite", 
caci Dolores le promite ca nu le va mai lua clienfii. 

Tot filmul e o „oferta alternativa" la Sfanta Evanghelie. 

In locul iertdrii §i al iubirii lui Dumnezeu primite prin 
pocain^a, filmul propune o „intelegere" a vie^ii pornind de la 
un pacat „salvator", care te propulseaza „instantaneu" spre o 
„noua viata". 

Pacatul e facut intenfionat sj de la el se a§teapta o 
„ noud " direcfie. 

Dupa navalnica izbucnire a poftei barba^ii ies „reinnoiti" 
de la prostituata, de§i pacatul nu il reinnoieste pe om ci il 
satanizeazd si mai mult. 

Pocdinfa lipse§te din film. 



172 



Iertarea si asceza nu apar aici si se vede, in mod 
evident, ca harul dumnezeiesc e ceva „teluric", care porneste 
dintr-un om spre altul. 

Gratia „creata" e prezenta in substan^a filmului. 

Carnea e luata in vizor. Alaturi de faptul ca omul e un 
packet de pofte si, in mod expres, ca barbatul „adevarat" e un 
„animal" cu pofte animalice, zdrobitoare. 

Femeile sunt subalterne, slabe, nefericite, nesatisfacute, 
nebagate in seama. 

Barba^ii sunt dezamdgiti, unii sunt virili iar al^ii nu si ei 
nu suportd mai mult decat femeile si nici nu le infeleg mai 
deloc. 

Ideile acestea gasesc adepfi la noi - de fapt au adepfi - 
printre cei care nu au mai nimic de-a face cu dreapta credinid. 

Intr-o nuvela a lui Holban 235 , bunica apare ca o femeie 
fricoasd in fa^a morjii, dupa ce toata via^a fusese o tipicard. 
Bunicul nu dorea sa se schimbe nimic si totusi s-au facut 
schimbdri. 

Sfantul Averchie al Ierapolei, eel intocmai cu Sfm^ii 
Apostoli (22 octombrie), il pune pe dracul scos din Luchilia 
fecioara, fiica lui Marcu Aureliu 236 , sa care o piatra prin 
vazduh din Roma pana in patria sa, in Ierapole . 

Citez: „Locuitorii Ierapolei, cand au vazut piatra cazand 
ca de naprazna din vazduh, s-au mirat foarte tare, nestiind 
taina, pana cand s-a intors Sfantul inapoi la dansii" 238 . 

Acum nu ne mai putem mira de la cine e piatra de la 
Mecca 239 , „care a cazut din cer". 

In loc de Sfantul Arhanghel Gavriil e, de fapt, 
arhanghelul cazut, care incearca sa-i insele pe to^i oamenii. 

Coranul e cartea desfrdndrii. Pofta emana din aceasta 
carte - „sfanta" pentru unii - ca mirosul urdt din veceu. 

Care e cd§tigul urmaririi unui meci de fotbal? 
Satisfacerea orgoliului de competifie. 

Pentru ce punem intrebari care ii indispun pe al^ii? 
Pentru ca sa-i punem in inferioritate. Sa-i facem sa se simta 
stdnjenifi. 

Suradem in loc sa spunem „multumesc", pentru ca, de 
fapt, am vrea sa spunem altceva. 



235 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Anton_Holban. 

236 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Marc_Aureliu. 

*** Viefile Sfinfilor pe luna octombrie, ed. cit, p. 286. 
238 Ibidem. 

A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Mecca. 



173 



Un copil abia nascut a fost gasit aruncat in gunoaie iar 
un batran a fost externat dintr-un spital §i a fost lasat sa stea in 
ploaie. 

Mul^i cer§etori, prea mul^i oamGni fdra speranfa zilei de 
maine. 

Sinuciderea e considerate o „solutie" extrema. Insa 
faptul de a-ti lua singur viata nu e nicio solute, ci negarea 
oricdrei soluiii. 

Cozi imense la loto. Mirajul ca§tigului bulverseaza 
multe min^i. 

Ne e frica de facturi, de taxe, de pre^uri, de amenzi, de 
pu§carii, de§i unii prefera puscdria in locul libertdfii. 

Nu cumva frica cea mai profunda e aceea, ca nu avem 
niciun fundament real, pentru ca nu credem in Dumnezeu? Eu 
cred ca da! 

Cred ca toate fricile noastre izvorasc din lipsa fricii de 
Dumnezeu. 

Daca ne-am teme de pacat, nu ne-ar mai fi frica de 
lucrurile trecdtoare. 

A fi pueril inseamna a nu cunoa§te adevarul sau a crede 
minciuna drept adevar. 

Orgoliul ranit e razbundtor. Numai ca e o rdzbunare a 
sldbiciunii. 



L3e ce nu mai po^i sa te simfi bine in lume? Pentru ca 

Dumnezeu te dezlipeste de lume pe fiecare zi. Cu cat devii al 
lui Dumnezeu, cu atat suporji mai greu „moda" zilei. 

Nu te imbraci ca ei, nu gesticulezi ca ei, nu i^i schimbi 
hainele atat de repede ca ei §i, in concluzie, nu e§ti unul de-al 
lor, pentru ca nu semeni cu ei. 

„Nu te vrem!". Aceste cuvinte nu \\ le spun cu to^ii dar 
le simfi. l\i dau de in^eles ca nu te vor. 

Uneori te doare tot pe tine ca ii stresezi, ca nu se mai 
simt bine cand te vad...Sau tocmai atunci i§i dau seama, ca 
exista §i al^i „difer4i"? 

Rockarii sunt cumva, au „stilul" lor. Daca le §tii 
„meniul" po^i sa ii cuno§ti de la distanfd. Cei cu hip hop-ul 



174 



sunt altceva. Ambele tabere injura si beau dar dupa „energia" 
fiecareia. 

Adventistul are si el „mirosul" lui. §i mormonul la fel. 

Nu se confunda in aparenfd. Insa substratul lor tot de la 
dracu este desi ei o dau cu „Domnul" sau cu „cartea lui 
Mormon" toata ziua. 

Fiecare \\\ vine „marfa" ambalata altfel dar ea este una si 
aceeasi otravd. Insa, pentru ca sa-i mirosi, trebuie sa mirosi 
addncimea minciunii lor. Daca te lasi dus de aparenie, ajungi 
rau. Fii prudent! 

Se uita la tine si stramba din nas. Tu nu vrei una ca asta. 
Ai vrea ca to^i sdfim una dar ei sunt de altdpdrere. 

Si cat de mult, da, cat de mult ai vrea sa le spui adevdrul 
lui Dumnezeu... Dar cine sa-1 auda?! Fiecare crede ca are 
adevdrul desi nu au evidenfele adevarului. 

Insa nu propovaduirea lui Dumnezeu e vizatd, ci banii, 
profitul, parvenirea. 

Mitul „respectabilitatii" e paravanul sub care ne 
invadeaza satanismul. 

O, Doamne, mantuieste-ne de atacurile acestea 
furibunde ale raului, ale raului in toate aspectele sale! Nu ne 
lasa, caci ne vom impleticii si vom cadea rau. Ajuta-ne, 
Bucuria lumii si ne miluieste! 

Cat de important e ca sa comunici cu cineva in pacel 
Vorbirea linistita, smerita e alinare, pace pentru inima. Sim^i 
cum te umpli de liniste, de bucuria Duhului Slant. 

§i predica trebuie sa fie lini§te, caci ea urmeaza Sfintei 
Liturghii sau unei dumnezeiesti slujbe, care e lini§te. 

Vorbirea despre cele sfinte trebuie sa fie o pldcere 
obi§nuitd a credinciosilor. Credinciosii care nu inva^a cele 
absolut necesare in Sfanta Biserica, inva^a mai greu sau deloc 
de unii singuri. 

Odihna, care sa ne umple de dragoste sfanta, e timpul pe 
care il petrecem in Casa lui Dumnezeu. Trebuie sa iesim afara 
al^i oameni, oameni reinnoiti. 

Iesirea din Sfanta Biserica trebuie sa te umple de regret 
si nu de bucurie. Trebuie sa regretam faptul ca slujba s-a 
terminat. „De ce atat de pu^in?", sa ne spunem. 

Dar pentru aceasta trebuie sa existe preofi ai lui 
Dumnezeu, preofi care sa fie pe deplin rugdciune. 

Via^a preotului e motivafia capitald pentru un 
credincios. 

Vede si urmeaza ceea ce vede. 



175 



la aminte si se bucurd. 

Daca preotul este iubire va incerca sa fie si el iubire. 

Daca exista cumsecddenie are sa o admire. 

Daca exista mdrime de suflet se va rusina sa vorbeasca 
aiurea. 

§i daca preo^ii lui Dumnezeu sunt vorbifi de rau, sunt 
vorbi^i pentru ca sunt privi^i cu un sfert de ochi. Ca sa-1 vezi pe 
un preot al lui Dumnezeu cu adevdrat trebuie sa-1 privesti cu 
doi ochi larg deschisi dar si cu inima, punandu-te pe tine in 
locul lui. 

Daca nu stii sa rezolvi mai bine o situate, nu il judeca, 
nu il vorbi de rau. 

Daca nu po^i sa faci tot ce face el si asta mereu, nu 
strapunge demnitatea lui cu gloan^ele limbii tale slobode. 

Ii ciuruim pe al^ii si pe noi dar nu vrem sa fim onesti. Nu 
vrem sa recunoastem, ca noi insine suntem mult mai slabi si 
mai ticdlosi si mai pros ti decat cei pe care iijudecdm. 

„Te lovesc sub Centura" e luata din box si din artele 
marjiale dar acum inseamna altceva intr-o discu^ie. 

Omul nu suporta sa ii spui adevdrul gol-goluf si de 
aceea crede ca adevarul e „un atac la persoand , \ Dar care 
persoanal Ca omul postmodern nu mai da un sfan^ pe 
persoana saV. 

Cu „impenetrabil" e caracterizat un anume domn. Dar s- 
ar putea pune in locul acestui cuvant cuvinte mult mai 
explicite: egoist, borfas, rece, respingator. . . 

Iar despre altcineva s-ar putea zice: „taran", fara sa fie 
vizate locul de nastere sau domiciliul, ci faptul ca acel om nu 
stie sa se comporte, ca e un analfabet al civilizafiei. 

Satul, un sat nu e format numai din suflatori in pdpddii, 
dupa cum nu to^i locuitorii unui oras sunt primari. Exista si 
intr-o parte si intr-alta...oameni, si acest lucru e eel mai 
important! 

Ca unul e romdn si altul figan, ca unulfurd ca-n codru 
iar altul bea de stinge, astea sunt alte probleme. Lucrul 
important e ca sunt oameni si ca to|i suntem /raft si ca to^i 
avem un singur Dumnezeu - chiar daca II numim altcumva sau 
nu II cunoastem - si ca nu avem voie sa ne facem viafa grea 
unii altora. 

Sa cerem ajutor unii de la al^ii! Ca sa incepi sa te impaci 
cu al^ii trebuie sa te impaci cu Dumnezeu. Daca esti impdeat 
cu El, po^i sa te impaci cu oricine. 

Faca-se voia Ta, Doamne, si cu mine, netrebnicul! 



176 



Astazi a fost pomenit un Sfant Mucenic care „nu avea 
mai mult de cinci ani" 240 . Acesta „s-a aruncat in foe, 
cuprinzand-o pe maica sa care ardea, si a ars si el impreuna cu 
ea" 241 . 

Murfi nu stiu azi nici cine e Dumnezeu. Dar daca vrea 
Dumnezeu si azi pot fi mul^i ca acesta. Cred cu tarie acest 
lucru. 

Noi ii subestimdm pe mul^i, pe cand Dumnezeu lucreaza 
prin cei la care nu ne asteptdm. 

Convertirile ii surprind pe mul^i dintre aceia, care 
credeau ca ii cunosc pe cei din fata lor. 

Oamenii isi facusera o anume pdrere despre tine, iar 
daca tu le ara^i altd fa}d a ta raman contraria^i. Nu le vine sa 
creadd... desi tu esti altul sau pofifi altul decat te doreau ei. 

Doamne, da-ne sa fim mereu, pe fiecare zi, oamenii pe 
care Tu vrei sa fim. Ajuta-ne, Iubitorule de oameni, sa 
in^elegem voia Ta si rabdarea Ta cea multa cu noi, pacatosii, 
caci nici nu ne dam seama cat ne ierfi Tu mereu. 

Pentru ca noi confundam iertarea lui Dumnezeu cu 
iertarea noastrd, tocmai de aceea consideram, in mod 
demonic, ca Dumnezeu e un „calau" sau un „nedrept". 

Dar Dumnezeu nu are nimic din mdsurile noastre de a 
face dreptate. La El, mila e cea mai mare dreptate, desi noi nu 
prea cunoastem aceasta mare inielepciune. 

Evreii dorea ca El sa Se dea jos de pe Crucc.Insa cea 
mai mare inielepciune si smerenie e sa stai pe Cruce, pentru ca 
sa iubesti lumea pdnd la sfdrsit. 

Nu po^i iubi ieftinl Daca nu pierzi mult, daca nu suferi 
mult pentru ceea ce iubesti, nu po^i sa ajufi pe cineva. 

A renunfa la cruce inseamna a renunfa la iubire, a 
spune ca iubirea nu e mai tare ca moartea si, in defmitiv, ca 
iubirea nu e necesard. 

Dar daca iubirea nu e necesard, daca tot ce am sperat 
noi nu e necesar, daca via^a noastra, nici ea, nu a fost 
necesard, atunci de ce mai speram sa nufim uitafi, de ce ne tot 
vanzolim dupa un statut bun in lume, daca, pana la urma, 
nimic nu e necesar? 

Daca nu suntem „buni de nimic", de ce mai speram, de 
ce ne mai facem vise? Oare nu putem face nimic, daca vrem sa 
facem si, mai ales, putem sa facem? 



*** Viefile Sfinfilor pe luna octombrie, ed. cit., p. 305. 
241 Idem, p. 306. 



177 



Iubi^ii mei, indrazniti! Crede^i ca exista frumusete, 
ordine, sfm^enie si suntem mantuiti cu to^ii. Ajuta^i-va si 
ajuta^i-ne! Rugaciunea o facem unit pentru alfii, caci 
solipsismul nu e al oamenilor. 

Privesc chipurile oamenilor. Unele sunt trucate. A 
aparut o „frumusete" a cosmeticelor care insala simful datarii. 
Nu mai stii cd}i ani are femeia sau barbatul din fata ta. Ii po^i 
confunda pana la urma, caci li se poate schimba sexul. 

O sa ajungem la situatia de a nu mai stii cum arata 
omul? O sa consideram ca omul e mai frumos daca e 
„restructurat"? 

Unii, inca de acum, nu mai stiu cum arata laptele lapte si 
oul ou si fa.\a.fa}a si aerul aer. Gasim lapte fdrd grdsimile lui, 
oua care nu mai miros a gaina, ochi de copil care nu mai 
cunoaste rusinea. 

§i daca totul e de vdnzare, pana la urma o sa ni se urasca 
de mdncarea berechet, de hainele cat cuprinzi cu ochii, de 
pornografie de toate felurile, de atatea reclame, de atata 
obezitate si contort, de atata lejeritate. 

O sa obosim prea mult, multprea mult. 

O sa ni se faca dor de lumea noastra, de simplitatea 
noastra, de frumuse^ea noastra. 

O, Doamne, ce frumoasa va fi ziua aceea, cand oamenii 
vor recunoaste din ce in ce mai mult adevdratul mod de a 
viefui pe pdmdntl 

Murfi spun ca sunt basme. 

Murfi spun ca „binele care invinge intotdeaund'' e o 
poveste de adormit copiii. 

Dar adevarul e ca Hristos Dumnezeu va invinge, ca 
binele va triumfa si ca frumuse^ea va domni in cele din urma. 

Copiii nu cred in vise, ci cred ca adevarul invinge, 
pentru ca vad adevarul mult mai curat decat cei care s-au 
pervertit. 

Copiilor trebuie sa le spunem adevarul! Sa nu le mai 
spunem povesti cu zmei, ci adevarul ortodox, adevarul 
credin^ei noastre. 

Daca vor stii adevarul sfdnt, vor stii sa discearnd pleava 
de grau si asta e important. 



242 A se vedea: http://dexonline.ro/definitie/solipsism. 



178 



l raznicul Sfantului Mare Mucenic Dimitrie §i sobor 

arhieresc. Frumusetea cantarii §i a slujirii arhiere§ti este unicd. 

Un Parinte diacon - fost coleg de Seminar cu mine - 
a cantat un „Puternic" cu multa addncime de inimd. 

Cand se canta din adancimile dragostei de Dumnezeu 
to^i se opresc §iprivesc cu uimire spre tine. 

Nu te mai recunosc. . .§i au dreptate. 

Sfm^ii lui Dumnezeu ne daruiesc via^a, ne scot din 
amorjire cand le sarutam Sfmtele Moa§te. 

Parintele episcop a vorbit foarte bine astazi...ca §i cand 
nici el nu mai era acelasi. Doar doua glasuri au „ie§it in decor" 
§i au fost imediat escortate. 

Iar langa mine s-a a§ezat un om muncitor §i credincios 
in acela§i timp. Mi-au pldcut palmele lui: pline de bataturi, cu 
degetele umflate, cocarjite de reumatism. Erau maini 
frumoase, innobilate de munca, mult mai prefioase decat 
mainile pomadate §i parfumate ale Bucure§tiului. 

N-am nimic cu ora§eanul, ci cu viaia lejerd, fara munca. 
Nici \SLYSLnu\fdrd chefde munca nu imi place. 

Mantuitorul ajunge la ghergheseni §i eel demonizat „de 
multa vreme nu mai punea haind pe el" (Lc. 8, 27). De ce? 
Pentru ca eel care a cazut in multe pacate nu mai vrea sd se 
acopere cu sfaturile dumnezeie§ti ca §i cu ni§te haine. 

Omul care se declara „necredincios" nu suporta hainele 
smereniei, ale umilin^ei, ale facerii de bine. 

Omul necredincios nu i§i da seama ca e gol, ca e lipsit 
de cuviinid. Ca de§i umbla cu haine pe el, daca nu are hainele 
credinfei e gol, e o vedere urdtd. Pentru ca nu e numai gol, ci 
§i urdt, spurcat. 

§i eel gol, de§i nu avea haina, nici „in casa nu mai 
locuia"(Lc. 8, 27). Pentru ca acela care nu suporta credin^a in 
Dumnezeu nu poate sa suporte nici faptul de a veni la Sfanta 
Biserica. Lipsa de evlavie sta mana in mana cu neintrarea in 
Casa lui Dumnezeu. 

Era gol § i in afara Sfintei Biserici. 

Nesim^irea, ca orice pacat de altfel, ne face de rusine, ne 
dezgole§te de toata frumuse^ea dumnezeiasca. 



243 Parintele Diacon Iustin Manta. O voce superba, slefuita, puternica. Alaturi de el, 
Parintele Diacon Otomega: un alt coleg de Seminar. 



179 



In loc de locasul eel sfdnt acela prefera sa locuiasca 
„prin morminte" (Lc. 8, 27). 

Orice inva}dturd eretica e un mormdnt. Daca nu vrei sa 
traiesti cu Sfintii, atunci te duci in gropile murddriei pdgdne 
sau eretice si te inchini la idei, la pisici, la monstri. 

Dar cand Hristos Dumnezeu vine spre eel demonizat - 
caci Dumnezeu face primul pas pentru mantuirea ta - atunci 
demonii incep sa se inspdimdnte. 

Dracii cer Domnului sa nu ii chinuie. Le e fried. §tiu ce 
ii asteaptd si tocmai de aceea se si straduiesc sa ne striveascd 
orice avdnt bun. 

Domnul porunceste duhului necurat (Lc. 8, 29). Nu se 
roagd de el sa iasa, ci ii porunceste sa iasd. 

„De mul^i ani il stapanea" (Lc. 8, 29) demonul pe acesta, 
desi nu era unul, un demon, ci o legiune de demoni (Lc. 8, 30). 

Stapanire cumplita. Chiar daca „era legat in lan^uri si in 
obezi" (Lc. 8, 29), el rupea lan^urile, legaturile. 

Sfaturile si indemnurile dumnezeiesti sunt ca niste 
lanfuri care ne leaga pentru ca sa nu facem raul. Dar daca nu 
ne impotrivim diavolilor, ei ne fac sa trecem peste orice 
poruncd si rusine si sa mergem in pustiul pdcatului. 

Pustiul e cea mai buna parabola pentru constientizarea 
pacatului. Tot ce aduce pacatul e un pustiu, o saracie, o 
dezamagire enorma. 

Doamne, iarta-ma pentru orice cuvdnt nedrept pe care 1- 
am spus si pentru clipele cand l-am judecat pe aproapele meu 
cu nepdsare si indiferen0. 

Iarta-ma pentru ca am indrdznit si indrdznesc sa Te 
supdr mereu. 

Iarta-ma pentru ca nu ma pocaiesc, Dumnezeule si 
pentru ca inima mea e departe de Tine, mult prea departe. 

De cate ori ma gdndesc la Tine, Doamne? Oare ma 
gandesc smerit, cu suflet plecat? Sau eu numai profit de 
bunatatea Ta si ca un netrebnic traiesc pe pamant, fara rusine, 
fara cucernicie, fara bun sim^? 

O, Doamne, am devenit din ce in ce mai rece, mai gol, 
mai ticalos. Pana cand voi continua asa? Pana cand, Doamne, 
ma vei mai lasa sa merg anapoda si nu ma vei indrepta cu 
mila Ta prea bogata? 

Pazitorii de porci n-au avut ochi pentru minune. Ei s-au 
uitat la pierderile lor. 

Prea Sfin^itul a remarcat faptul, ca gherghesenii nu L-au 
primit pe Mantuitorul, pentru ca El le-arfi stricat afacerile. 



180 



Porcii erau mai important decat vindecarea unui om, 
caci si demonizarea e o mare boald. 

Cel vindecat vroia sa fie cu Domnul, dar El ii spune: 
„!ntoarce-te in casa ta si spune cat bine fi-a fdcut fie 
Dumnezeu" (Lc. 8, 39). 

Uneori avem nevoie sa dam mdrturie mai intai in casa 
noastra, in familia noastra, catre rudele noastre si apoi si celor 
de departe. Sau poate ca mai inainte de a vorbi altora, trebuie 
sa vorbim celor care sunt mereu cu noi. 

Un profesor de-al meu - pastor protestant - a venit si el 
la Sfanta Liturghie. Ar fi fost interesant de stiut cum se simte 
el printre noi? Dar la modul adevdrat... si nu mincinos. E liber 
in sinea sa sau e enervat de ceea ce vede? 

Daca nu suntem atenji, transformam locul unui praznic, 
ca eel de la Patriarhie, intr-un talcioc 244 in care se vdnd de 
toate. 

Ma bucur intotdeauna cand cumpar car^i dumnezeiesti. 

Praznicele sunt zile ale bucuriei, dar si zile in care, parca 
mai mult decat altadata, ne ies in relief multGlG defecte. 

Am obosit mult. Multa oboseald este si ea foarte 
ddundtoare. 

Un parinte cu o barba foarte mare si cu ochi albastrii mi- 
a placut intr-un mod aparte. 

Frumusetea ne-a insotit. Si aerul de sarbatoare. Si odata 
cu ele a aparut in pia^a Sfmtei Liturghii si soarele. Aseara a 
fost frig si azi de dimineata la fel. Dar bucuria te umple mai 
mult decat frigul. 

O doamna in varsta a plans. Lacrimi...Nu sunt vrednic 
sa vad asemenea minunil O, Domne, iarta-ma! Ai mila de 
mine, nerecunoscatorul! Via^a mea e prea ticaloasa si numai 
Tu esti Sfant si Preasfant, Dumnezeule! 

Banderas 245 vine cu un rol de preot iezuit in care cauta 
(auzrfi?!) trupul Domnului 246 . „Daca...?", se intreaba el. 

Gaseste un schelet impreuna cu o cercetatoare evreica si 
un alt om de stiin^a precizeaza faptul, ca totul se constituie in 
semnalmentele unei crucificari din anul 32 d. Hr., in care 
scheletul ar fi „al Domnului". Lupte interioare...si pana la 
urma ramane credincios, desi se stie foarte bine ca Hristos 
Dumnezeu a inviat si S-a indlfat la cer. 



244 A se vedea: http://dexonline.ro/definitie/talcioc. 

245 Idem: http://en.wikipedia.org/wiki/Antonio_Banderas. 

246 E vorba despre filmul The Body (2001): 
http://en.wikipedia.org/wiki/The_Body_%28film%29. 



181 



Intr-un alt film, un psihopat cerea sa fie divinizat pentru 
ca putea sa zboare cu ajutorul unui dispozitiv de propulsie. Era 
evident faptul ca s-a vizat o bdtaie de joe la adresa Inal^arii 
Domnului la cer. 

Ispitele noastre sunt filmele pe care le vedem, reclamele, 
cardie de literatura, ideile demonice, aparrfiile inselatoare, 
filosofiile atee, moda dezma^ata, jocurile si asteptarile 
pacatoase. 

Un cantec prinde mai bine „la public" decat o predica, 
pentru ca acesta gaseste o inima distratd, pregatita deja pentru 
dezmdi. 

Predica are nevoie de o inima smeritd, de un trup 
scdldat in apa ascezei, de o minte luminatd de Dumnezeu. 

De aceea nu po^i sa te duci oricum, cu orice stare 
sufleteascd la Sfanta Biserica. Macar un minim depregdtire. 

Roaga-te ceva, zi ceva, gandeste ceva frumos. Nu te 
duce edscdnd ochii pe sus si cdlcdnd pe cei care stau in 
genunchi. 

Ai grija, iubitul meu, caci nu po^i sluji lui Dumnezeu 
cdlcdnd peste trupurile altora. 



^iua Dumnezeiescului Dimitrie al Bucurestiului. 

Enorm de multa lume, chiar daca gerul a fost mare. 

PFP Teoctist [Arapasu] si-a inceput cuvantul cu ultimele 
cuvinte ale Sfintei Evanghelii de azi: „cel ce va rabda pana la 
sfarsit, acela se va mantui" (Mt. 24, 13). 

Sfantul Dimitrie a rabdat pana la sfarsit. Desi „nu a avut 
scoala" si a murit necunoscut, Dumnezeu 1-a facut cunoscut cu 
prisosin^a. 

Noi vrem in mod neaparat sa iesim in eviden^a, dar 
Dumnezeu scoate in evidenfd pe cei care sunt prietenii Lui si 
mxpe oricine. 

Raman in istorie si oamenii cu fapte monstruoase si 
pacatosii notorii dar ca niste conta-exemple. 

Cine insa e o bucurie adevarata pentru ceilal^i e Sfantul. 
Sfin^ii sunt cei care ne umplu de bucurie. 

Cei care tace pentru Dumnezeu e auzit de El. Gura celui 
care tace vorbeste neincetat lui Dumnezeu. 



182 



Dumnezeu ii aude pe cei care tac, pe „insignifiar4i", pe 
cei oropsiti, deoarece glasul jalei lor si al iubirii lor e mare si 
ajunge imediat la urechile Sale. 

Sfantul Nectarie al Eghinei m-a bucurat mult aseara. 

Lacrimile de bucurie sunt niste minuni ce nu pot fi 
comparate cu nicio frumusete a pamantului. 

Astazi, axionul a fost cantat cu multa dulcea^a si am 
putut sa ma bucur din toatd inima la Sfanta Liturghie. 

Cat pierd ca nu ma rog\ Rugaciunea e cea mai frumoasa 
relaxare posibild, medicamentul a multe patimi, cea care 
aduce razele Duhului Sfant in fiin^a noastra, invatatoarea 
infranarii, linistitoarea inimii, smerenia care nu ne face de 
rusine, starea de de§ertare in fa^a lui Dumnezeu si de 
mdrturisire sincerd in fa^a Sa. E linistea care vorbeste in taind 
si tdcerea care strigd catre Dumnezeu cu putere. 

Dumnezeu nu ii uita pe robii Sai! Asta Qfdrd tdgadd. 

Zilele grele alterneaza celor usoare. Suferin^a urmeaza 
bucuriei si bucuria ia locul nefericirii cand te rogi. Rabdare si 
liniste. 

Parintele Patriarh a insistat asupra rdbddrii ca liant in 
familie si societate. Rabdarea te face sa vezi „formule de 
convietuire", spunea el. 

§i a remarcat - ceva foarte adevarat - ca harul Duhului 
Sfant i-a chemat anul acesta pe oameni la rugaciune, pentru ca 
praznicul a inceput de vineri, de diminea^a, desi tocmai azi, 
luni, a fost pomenit Sfantul Dimitrie Basarabov. 

Sfmtele Moaste au stat afara pentru inchinare. Lume 
multa, puhoi. 

Doamne, ca^i Sfm^i ai Tu si noi nu ii cunoastem! Tu, 
Care nu treci cu vederea pacatele noastre, miluieste-ne! 

Carjile Parintelui Savatie Bastovoi sunt surprinzatoare 
prin ineditul si naturalul lor, numai ca sunt prea mici si prea 
fdcute in grabd... si nu construiesc un tablou complet al vietii 
duhovnicesti ci doar mici schite...\a anumite probleme. 

Insa a intuit cum trebuie sa il puna pe literat in slujba 
monahului care a devenit. 

Doamne, ajuta-i \\x\pdnd la sfdr§it si ne miluieste! 

Cineva spunea: „timpul ne grdbe§te" 241 . Si are dreptate! 
Timpul ne grabeste, ne impinge de la spate, pentru ca sa ne 
pocaim. 



247 Actorul cu o inima mare: Florin Piersic. Pe data de 26 octombrie 2003. 



183 



Aseara, tarzm, am recitit Miorifa si am vazut 
lucrurile, deodata, altfel. 

Pamantul, desi e un „picior de plai" - mic in comparable 
cu intregul univers - el a fost creat de Dumnezeu ca ,,o gura 
de rai". 

Pe aceasta gura de rai vine Fiul lui Dumnezeu, si cu El 
tot cerul, in Sfanta Biserica. 

Cel maifrumos bad e luat in vizor, este invidiat. 

Planul de a-1 omori e deja pus la cale. 

De ce vorbeste o mioardl De ce vorbeste cea linistitd, 
orfa cea bldndal 

Cainele e vazut ca insoiitor al baciului. 

Acesta lasa testamentul sau oi^ei. 

In loc sd ii blesteme pe ucigasii sai sau sd fugd de ei, 
acesta ii roaga sa il ingroape „aice, pe-aproape" 249 . Nerautate. 
Impacare, suflet impacat. Vrea sa ramana cu oile. 

Nu trebuie ca preotul sa se ingroape aldturi de enoriasii 
sai? Sau in apropierea lor, daca nu se poate cu ei? 

Desi nu fusese omorat - si toata amenin^area putea sa fie 
doar un zvon - el vrea ca orfa sa nu le spuna „de omor" 2 () 
propriilor lui ucigasi. 

Dar cine erau ucigasii decat cei care il omordserd sau l- 
ar putea omoril 

Moartea nu e privita de baci cu teamd, ci moartea e o 
nuntd, unde Impara^ia Cerurilor e „mandra craiasa, a lumei 

-,,251 

mireasa 

Intregul univers participa la nunta-moarte, caci trecerea 
spre Dumnezeu e o insofire a sufletului de Sfin^ii Ingeri si de 
Sfinti. 

„Maicuta batrana" ne este prezentata „din ochi 
lacrimand" si mxjelindu-se pdgdneste. 

Cuviinia ortodoxului trebuie sa se manifeste atat la mare 
durere cat si la mare bucurie. 

Mioara trebuie sa o anun^e si pe mama de aceasta nuntd 
a noastrd cu Dumnezeu. Nunta-moarte e atunci cand omul 
adoarme intru sfinienie. 



248 A se vedea textul integral: http://ro.wikisource.org/wiki/Miori%C5%A3a. 

249 Cf. *** Balade populare romdne^ti, col. „Bit>lioteca pentru toji copiii", prefaja de 
Octav Paun, Ed. Ion Creanga, Bucuresti, 1984, p. 12. 

250 Idem, p. 14. 

251 Ibidem. 

252 Ibidem. 

253 Ibidem. 



184 




In ziarul Oglinda 254 a fost publicata o fotografie cu 
mumia faraonului Ramses I si... la primul contact vizual cu 
ea nu am realizat cum e a§ezat pentru ca m-a absorb it fata... 
Dar uitandu-ma cu atentie la fotografie am vazut ca mainile 
faraonului erau asezate in cruce (X) pe piept. 

E interesant de cercetat, daca se imbalsamau asa numai 
faraonii sau tot poporul si in ce pozijie aveau mainile evreii 
decedaji. 

Unde e fala lumii trecute? Unde sunt acele cladiri 
sememe si turnurile si templele si palatele, ale caror 
contemporani credeau ca nu vor fi daramate vreodata? 

Tree toate. . .„Toate sunt mat neputincioase decat umbra; 
decat visurile mai in^elatoare". 

Sfantul Nectarie a destructurat doar in cateva pagini 
esenfa eclesiologiei eretice protestante. „Biserica nevazuta" 
protestanta - dupa cum gandeam si eu - e o aberatie ce nu se 
poate sus^ine cu o minte sanatoasa. 

Raelienii 256 cred ca lumea a fost creata de „elohimi", 
adica de extratere$tri. L-am vazut vorbind pe liderul lor 25 
intr-un interviu televizat. Spunea numai nebunii dar zdmbea in 
continuu. 



Din 27 octombrie 2003 . 



A se vedea: http://en.wikipedia.org/wiki/Ramesses_I. 
Imaginea cu trupul sau mumificat am preluat-o de 
http://ancientegypt3.blogspot.com/2009/02/ancient-egypt-mummies-ramses-i- 
1292.html. 
256 A se vedea: http://en.wikipedia.org/wiki/Ra%C3%ABlism. 

E vorba de Claude Maurice Marcel Vorilhon: 
http://en.wikipedia.org/wiki/Claude_Vorilhon. 



aici: 



185 



S-a prezentat de mai multe ori un grup de americani care 
era foarte entuziast la ideea - „realitate" pentru ei - clonarii 
persoanei umane. 

O secta sinucigasa credea ca sufletele lor se vor 
„reincarna" si, prin urmare, s-au sinucis in masd. 

Saiturile mormonilor sunt printre cele mai rapide pe 
care le-am deschis pe internet iar templele lor au impdnzit 
lumea. 

Imi aduc aminte ca eram la vie acum cativa ani cu 
bunica mea si o adventista, consateanca cu noi, a venit sa imi 
spuna cum e cu credin^a ei. Discu^ii, au aparut certuri 
„prozelitiste" (ca de obicei... pentru ca nu le plac adevdrurile 
dure) ... si la un moment dat i-am spus, ca daca ar merge sub 
epitrahilul unui preot din acela de care ea rdde cu gura pana la 
urechi ar sari in sus datorita dracilor pe care ii are in ea. 

Ea spunea ca noi suntem cu „dracul", eu ii spuneam ca 
ea e cu acela... si cearta era nesfarsita. 

Si pana la urma ii spun (trecand la probe practice de 
viata ortodoxa): „Ia sa rji fac eu semnul Sfintei Cruci pe 
matalc.ca sa vezi ce se intampla!". 

Si nestiind ce sa maifacd sau ce sa mai spuna, pentru ca 
nu se astepta la asa ceva, ci ea dorea vorbe nesfdrsite, a ramas 
in fata mea uimita, fastacita... moment in care am inchinat-o pe 
trupul eL.asa, ca si cand m-as fi inchinat in locul ei sau cand 
mi-asfi inchinat patul inainte de culcare... 

...Maria adventista (aici e minunea!) ca legatd de harul 
lui Dumnezeu ca sa nu mai huleasca in continuarc.a inceput 
sa tremure. S-a uitat in ochii mei infricosata, a baiguit cateva 
cuvinte...si a plecat in graba. Si n-a mai indraznit sa isi bata 
ioc de credinta ortodoxa in fata mea! 

Acum, cand ma vede, are alta stare, nu ca atunci cand 
credea ca sunt bun de „bataie de joe" pentru ca sunt student la 
teologie. 

Demonii care perpetueaza ereziile sunt ca o pdnzd de 
intuneric pe mingle oamenilor. 

Imi aduc aminte de acea pdnzd satanicd, cand o familie 
- la inceputul convertirii mele - a vrut sa ma atraga spre 
adventism. 

Atunci am vazut un pastor inalt, cu o fa^a prelunga, ca o 
masca mortuara, care a predicat fara sa zambeasca, fara sa faca 
nicio grimasa. 

Satanismul lui era feroce dar „imbracat" intr-o 
presupusa „blandete". 



186 



Resping rugaciunile noastre dar rugaciunile lor sunt 
puerile. Spun ca oricine se poate ruga la ei, dar adevarul e ca 
nu lasa pe orice nestiutor sd bdiguie ceva. 

„§coala de sabat" e pentru cei mici. So^ia pastorului - 
care conducea cateheza pentru copii - ne-a spus ca daca 
intampinam greuta^i sa le spunem celor care ne sacaie sa vina 
la adunare, caci aici li se vor da rdspunsuri. 

Eu eram venit cu unul dintre fiii acestei familii, care ma 
priveste cu ostentafie dar si regret pana astazi. Le-am scapat 
printre degete. Daca veneam la ei, in capul lor, eram doar 
„trofeul" care le „asigura" mantuirea. 

Invata zeci de versete pe de rost. 

Se iau la intrecere in memorat versete si amdnunte doar 
pentru a te impresiona. 

In niste lecfii speciale - au caiete speciale pentru studiul 
Sfmtei Scripturi - erau interesa^i si de cate kg era scutul lui 
Goliat, desi nu era vorba de nicio interpretare spirituald ci 
doar de o memorare literald a datelor scripturale. 

Vor sa te convinga cu orice chip ca ei sunt ofamilie, ca 
ei se ajutd reciproc, ca ei sunt buni, ca ei sunt „alesii" 
Domnului, ca trebuie sa stai intr-o permanentd fried a venirii 
Sale si ca preo^ii nostri, ortodocsi, sunt cu to^ii „impostori", ca 
Sfantul Constantin eel Mare „a falsificat" credin^a, ca 
Sfmtele Icoane „sunt idoli", ca nu duminica e ziua Domnului 
ci sdmbdta, in definitiv ca nu stii nimic despre credinta ta 
ortodoxa. 

Incercau cu to^ii sd md acapareze, sa ma infricoseze, sa 
ma faca docil. Le placea starea mea tulbure si profitau de ea. 

Orgoliul lor nemasurat insa ma indispunea la culme. 

To^i credeau ca stiu Sfanta Scriptura dar ei o intorceau 
ca la Ploiesti cand vedeau ca nu au argumente in fata 
intrebarilor mele. 

Pentru ca nu le place sa le pui intrebdri incomode... ci 
doar sd asculti in modpasiv. 

In loc de argumente, acuzele imi sareau in ochi. 

Pierdeau teren cu mine, fara sa-si dea seama, pentru ca 
ei traiau si traiesc in fanatismul lor, in enclava lor, fara sa aiba 
contacte cu lumea din jur si orice abordare a lor fata de 
ortodocsi e prozelitistd. Te ajuta in mod real numai daca devii 
adventist sau daca dai semne capotifi convins in vreun fel sa 
treci de partea lor. 



258 A se vedea: http://ro.orthodoxwiki.org/Constantin_cel_Mare. 



187 



Ortodocsii insa nu doresc mai deloc sa ii converteascd 
cuforta. 

Cand e vorba de vdndutul mierii sau al hainelor sau a 
diverse alte produse (cu care se ocupa ei in Teleorman) sunt 
foarte pragmatici si iti mai dau si cateva cdrtulii advente pe 
gratis sau cu imprumut, pentru ca sa le citesti. Dar cand ii 
atingi la punctul crediniei, cand le spulberi fundamentele, au 
terminat-o cu amabilitdtile... si nu te mai ajuta nimeni din 
comunitatea lor. 

Pentru ca sectarii, cand te miros ca stii cum stau 
lucrurile, termina repede turuiala. Cand omul nu stie de nici 
unele, atunci se dau si ei in spectacol. Unul penibil eel mai 
adesea... 

In metrou vin cu chitari. Se strange un grup si unul 
incepe, cu explozii de cuvinte, cu sange infierbdntat, sa 
predice. Se predica cupatimd. 

Cantecele lor religioase sunt melodii de discotecd cu 
vorbe mieroase de rugdeiune. O mixtura inspaimantatoare 
pentru cine nu e invatat cu o astfel de „evanghelizare" stradala. 

Sectele sunt agentii de „oferte mantuitoare", de 
programe cu finte deja studiate. Vin numai unde aud ca „nu se 
cam face treaba" sau „stadionul e fara proprietar". 

§eful penticostalilor, Pavel Rivis Tipei 259 - cu doctorat 
la noi (ce spun acum le-am auzit din gura lui...in timp ce isi 
sustinea examenul doctoral ultim... doctorat condus de Prof. 
Dr. Remus Rus 260 ) - a cautat la Sfm^ii Paring „botezul 
duhului" si „nu s-a edificat" in aceasta privin^a. 

Dar el nu cauta harul Duhului Sfdnt, ci pe duhurile rele. 

Ne-a marturisit faptul, ca si el „a vorbit in limbi", fara sa 
fie in transd si ca i se pare foarte „normal" acest lucru pentru 
un „slujitor al Domnului". 

§i daca ii contrazici sau ii bruschezi in vreun fel se cred 
„victime", dupa cum si evreii s-au invatat sa vada in oricine nu 
le place sau nu le cdntd in strund un „antisemit". 

Adica nu sunt deschisi dialogului... ci doresc convertirea 
ta. 

Libertatea {i „se restrange". Nu mai po^i sa zici una sau 
alta datorita legii, chiar daca adevarul e adevdr si romanul, 
evreul, tiganul, turcul despre care se vorbeste e un ticdlos si un 
nenorocit. 



59 Idem: http://www.infocrestin.com/necazurile-presedintilor/. 
260 Idem: http ://www. teologiepentruazi.ro/20 1 0/0 1 /24/cv-ul-prof-dr-remus-rus/. 



188 



O alta ispitd sau un mod de a se dovedi favoritismul 
nedrept intr-o lume care se proclama „democrata" §{ „libera". 

Po^i sa pui ditamai reclama pe strada, pe un bloc, 
undeva...cu o fata mai dezbracata, intinsa in jurul unui 
televizor...Dar daca ai pune o Sfanta Icoana pe tot peretele 
sudic al Magazinului Unirea din Bucuresti toata lumea ar 
injura si ar comenta. 

Asta nu ar face parte din libera reclama, mai ales ca 
Sfanta Icoana e „inofensiva", nu ataca bunul sim^ nu inva^a la 
pacate si face si bine tuturora? 

O procesiune ortodoxa, plina de adevar si evlavie, nu e 
doritd dar reclama cu masini la coca-cola, ridicate pe perete e 
o „noutate civilizatoare". 

Papa loan Paul al II-lea 261 e bolnav iar ai lui vor sa il 
declare „sfant". Dar asa arata Sfinfiil Avem prilejul - nu zic 
„bucuria" - sa avem „sfinti eretici" pe pamant. 

Dupa cum avem „eroi" falsi ai revolutiei romane din 
decembrie 1989, pe langa cei adevarati, asa avem si „sfinti" 
buni de anateme pe langa Sfintii Ortodoxiei. 

„Maica" Tereza a fost „beatificata", ca si „Padre" Pio, 
cat si o mul^ime de al^i fra^i ratacifi si eretici. Care ar fi fost 
reactia unui loan Gura de Aur sau Simeon Noul Teolog la asa 
ceva?!...In niciun caz alta decat a mea...pentru ca ortodocsilor 
nu le plac falsificdrile credintei si nici blasfemiile. 

Doamne, ai mila de noi! Nu lasa lumea Ta, Dumnezeule, 
caci Tu pentru aceasta Te-ai rastignit! Intoarce toata lumea Ta 
la dreapta credin^a si la pocain^a si ne miluieste. 

Caci Tu, Iubitorule de oameni, stii ca noi ne-am ratacit 
si umblam aiurea. Ai mila de noi si ne iarta. 

Nu ne lasa pe noi, pe care ne iubesti mai mult decat vom 
putea in^elege vreodata si ne miluieste. Faca-se voia Ta intru 
noi to^i, ca to^i suntem fapturile Tale si to^i avem nevoie de 
luminarea Ta. 

O, Doamne, lumineaza inima mea, pentru ca sa ma rog 
cu smerenie si cu frica buna. 

Iarta-mi mie ticalosiile mele cele multe, spurcaciunile 
mele. Iarta-ma si ma miluieste, ca fara Tine sunt mort. 



261 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Papa_Ioan_Paul_al_II-lea. 



189 



Fe zi ce trece imi dau seama, ca bietul copil care 
traieste prin canale, cersetoral care doarme noaptea pe scara 
blocului, eel intunecat la inima nici nu mai stiu ce e lumea, 
care e lumea lor si traiesc intr-o lume paraleld cu a noastra, cu 
monstri ei, cu aglutinarea mentala a ei, cu indiferen^a ei, cu 
pre^ul ei. 

Visam la lumi care nu existd sau ne inchipuim ca traim 
intr-o lume care nu are nimic de-a face cu adevarul. 

§i cum sa mai ajunga glasul tau, iubite frate, la mine si 
al meu la tine? 

Oare ne-am pierdut atat de mult, incat maine-poimaine 
sa parem doi straini, doi straini ^5ra lead 

Ma inspaimanta gandul, ca putem ajunge intr-un viitor 
nu prea indepartat, incat sa consideram ca lucru eel mai rdu de 
pe pamant e safii om. Pentru ca omul e distrus sistematic... 

Distrugem cu amandoua mainile viaia. 

Vedem viata ucisd in filme mereu si simt ca ne place din 
ce in ce mai mult sa ne autodistrugem. 

Traim dupd filme sau am vrea sa ploud cu bani peste 
noapte si sa ne umple toata curtea. 

In locul lui Hristos vin in inima noastra toate 
monstruozitatile, alte nume de rusine. 

Inima e o fard a minunilor in care se fac cele mai 
satanice filme si nici ca ne pasa, ca ea e asediatd din toate 
parjile de morbiditate. 

Ce te faci, daca maine auzi ca so^ul tau are un amant de 
7 ani si tu ai si doi copii cu el? 

Cum reactionezi, daca propria ta mama vine cu un topor 
ca sa l\i ia gatul sau so^ia ta iti toarna pe tine acid clorhidric in 
timp ce tu dormi? 

Un copil nebotezat plangea intruna iar dupa ce a fost 
botezat nu a mai plans deloc. Am auzit acest lucru de la un 
Parinte Protosinghel. 

I^i multumesc Prea Curata Maica pentru zilele vie^ii 
mele de pana acum. Azi am implinit 26 de ani si ma simt 
foarte recunoscator lui Dumnezeu pentru toate. 

Trecem, inaintdm si cele trecute ni se par depdsite. 

Avem sentimentul ca astazi putem sa spunem lucruri pe 
care ieri nu le stiam. 

Ajuta-ne, Prea Curata Treime, Dumnezeul nostra si ne 
miluieste! 



190 



JFi 



umultul unui jurnal pastrat cu stricter te 

impresioneaza prin cate lucruri uitam despre noi inline. 

Ajungem sa vedem via^a noastra ca pe o poveste, care 
nici noua nu ni se mai pare reala, de§i §tim ca e vorba despre 
noi insine. 

Azi, imi pare rail, ca 1-am luat la rost pe un coleg mai 
tanar §i ca nu am stat de vorba cu el. Doamne, miluie§te-l pe 
robul Tau §i, pentru rugaciunile lui, miluie§te-ma §i pe mine, 
pacatosul! 

Cei care lupta impotriva Fericitului Serafim Rose fac 
o mare gre§eala. Nu po^i „sa patezi" via^a unui Sfant. Asta e 
doar o iluzie. 

Cand intri la Sfmtele Moa§te ale Sfantului Nectarie 
gase§ti o atmosfera de caldura duhovniceasca. De fiecare data 
am sim^it acest lucru. 

Nu trebuie sa-i trecem cu vederea pe cei saraci §i sa ne 
uitam cu jind la cei boga^i. Toti merita dragostea §i respectul 
nostru. 

Ma bucur ca Fericitul Dumitru Staniloae e sarbatorit cu 
fast in acest an de catre facultatea noastra. Apar scrieri care 
trateaza dumnezeiasca sa opera. 

Oamenii simt nevoia sa fie buni. Chiar fara voia lor, 
uneorL.Cand se simt singuri, cand ar fi trebuit ca oamenii sa 
fie in preajma lor §i nu sunt, ei cauta sa vorbeasca cu cineva. 

§i chiar daca nu au exercifiul adevarului, chiar daca nu 
prea stiu sa comunice, pentru ca nu au cam facut-o niciodata, 
i§i calca pe inima §i spunfrdnturi din adevarul lor. 

§i acest lucru e o victorie imensd impotriva tdcerii 
egoiste si invidioase. 



Pie manifestam furia pe un scaun dar el nu 

reaciioneazd. Un om ar fi reacfionat imediat. Scaunul nu ne 
poate gdndi sau simp, §i de aceea preferam sa vorbim cu 
cdinele sau cu copacul. 



262 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Seraphim_Rose. 



191 



Insa, pentru ca observam ca numai omul ne poate iubi, 
tocmai de aceea pldngem si suntemfoarte tristi cand pierdem 
un om pe care il iubim. 

Intelegem ca numai Cineva, Care ne-a iubit si Care ne e 
net superior noua a putut aranja astfel lucrurile, ca si atunci 
cand noi nu in^elegem lumea si nu ne in^elegem pe noi sa nu 
ne distrugem de la sine. 

Dumnezeu e Treime de persoane desavdrsite si infinit 
iubitoare. Daca Dumnezeu ar fi „rau", am fi sim^it imediat 
acest lucru, de fiecare data cand L-am fi enervat, cand I-am fi 
zgdnddrit mania. 

Dar iubirea Lui si faptul ca e Treime de persoane si ca il 
iubeste pe om, persoana umana si ca nu distruge comunita^ile 
umane sunt lucruri foarte evidente. 

Daca nu 1-ar iubi pe omul liber ar prefera robofii. 

Daca nu ar iubi comunitatea si neamul ar prefera 
anarhia. 

Iar daca nu ar fi tripersonal ar fi inva^at egoismul, 
solipsismul, individualismul rece, dispre^uitor, dusman 
celorlal^i. 

Dumnezeu nu Se poate confunda cu lumea, caci lumea 
aceasta, dupa cum observam, nu se simte implinitd cu sine, 
pentru ca nu l\i gaseste o sdturare in sine. 

Dumnezeu nu poate fi omul, omul pur si simplu, omul 
iluminismului 263 , al marxismului 264 sau al darwinismului 265 . 

Daca Dumnezeu moare ca omul si se sfarseste defmitiv 
cu fiecare dintre noi sau in mod gradual, in func^ie de moartea 
fiecaruia in parte, ar fi ridicol si disperant in acelasi timp, 
tragic. 

Dumnezeu nu poate sta departe de noi. Un Dumnezeu 
care este iubire nu poate sta „indiferent", daca o vaca mugeste 
dupa vitelul ei iar o femeie e atenta ca micutul ei sa aiba de 
toate. 

Dumnezeu nu e nici o singura persoana, caci atunci nu 
ar putea sa fie decat „nemuritor si rece". 

Si nici nu poate fi un Tata etern si un Fiu „creat" si un 
Sfant Duh „creat" la randul Lui de un Fiu „creat", caci nu 
poate exista un Sfant Inger cu o parte cereasca si cu doua 
maini de om. 



263 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Iluminism. 

264 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Karl_Marx. 

265 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Charles_Darwin. 



192 



Dumnezeu nu poate fi decat Treime. Si daca nu e 
Treime nu e deloc. Si daca e Treime - si e Treime din veci si 
pana in veci - atunci si omul are menirea de-afi ve§nic. Fapt 
pentru care, daca omul nu e „un ceva acolo", atunci rela^iile 
dintre noi nu mai sunt „rela^ii de duzina", pentru ca aproapele 
meu efratele meu si el mi-e drag. 

Dumnezeu nu poate fi „mort". 

Dumnezeu nu poate fi „in zece feluri, intr-o mie de 
feluri". 

Nu exista credinte, ci o singura credintd - cea ortodoxa 
- iar daca vrei sa fii „liber" in aparen^a, po^i sa spui orice, caci 
si nebunii spun multe lucruri. . . 

Dumnezeu e vesnic. Daca nu ar fi ve§nic ar fi trebuit sa- 
L creeze altcineva si asta e mitologie. 

Mitologia e o in§iruire de basme. Daca vrei „adevaruri 
duble" nu ai niciun adevar iar daca vrei „lumi paralele", 
„civilizatii extraterestre", „civilizatii din adanc" sau „insula 
fericitilor", atunci \\\ dau dracii de lucru. Vezi apoi orice, 
numai lucruri bune nu. 

De ce vor oamenii sa-si dea palme? Culpabilitate? Dar 
dau palme si altora. . . 

Prins in situa^ii dificile preferi sa ^ipi sau, daca cineva e 
mai scund decat tine, sa te bucuri ca po^i sd-l scuipi in cap (nu 
lafigurat, ci la propriu). 

Numai pentru ca ai 10 centimetri mai mult decat altul, te 
crezi mai „bun" decat el, „mai periculos". 

„Eu am muschi mai tari decat el...eu sunt mai implinitd 
decat asta...eu sunt mai sexy. . . .nimeni nu are banii mei...va 
spal in bani, ba, daca vreau. . .". 

Auzi^i aceste glasuri? Le recunoasteti? Bineinteles ca le 
recunoasteti. 

Ele sunt ale unor oameni reali. 

Cand vrea sa spuna ca are de gdnd sa o violeze pe o fata 
sau cand vrea sa-i furi banii unei amarate batrane, „baiatul de 
cartier" spune: „o fac p-asta. . .sa moara. . .". 

Daca „o traduc pe aia" inseamna ca o in§el, „o due cu 
presu". 

Escrocii de tigani care vand CD-uri stau la panda. Sa nu 
vina politia nemituitd de ei. Sa nu piarda momentul. 

Jocuri, filme, programe...totul numai ca sa „i\i dea 
teapa" de cateva ori, daca nu defiecare data. 



193 



Fetele poarta acum cizmele inalte, ca de pescar si cioc la 
pantof - adica pantofi cu vdrfascutit - de parca sunt rafele din 
vechile desene animate. 

Blugii sunt mdnjiii cu diferite culori - toti par a fi venit 
de la zugrdvitul unei case - iar un sutien transparent e mai 
scump decat pre^ul unei ediiii al Sfintei Scripturi. 

Copilul, tanarul se drogheaza. Fata fumeaza de 
disperare, de plictiseala, „la sto", de nervi. . .de naiva. 

Barbatul care bea e o pacoste mare. 

§ofatul e un act imprudent in cele mai multe dintre 
cazuri. Iar furtul e „pentru ca n-am bani... sunt somer... trebuie 
sd beau si eu, nu?...am familie de intretinut . . . sunt 
borf as... CG...mGSi vrei, ma?!...". 

Dar Dumnezeu nu poate fi minimalizat, uitat, min^it, 
escrocat. Nu po^i sa II min^i cu ocaua mica. 

Acum cateva ore niste tineri strigau: „Dinamo!", in 
nestire, pe strada. . .pentru ca manipularea maselor nu Qpufind. 

Greva, greve, miros de carna^i pentru unii, mancare la 
restaurant pentru al^ii, bani lipsa, bani ioc pentru intretinere la 
unii dar al^ii au bani de hotel si de croaziere. 

Intre cei bogafi foarte si cei sdraci peste limitd locuiesc 
si ceilarfi, care mai au cdte ceva. Inca mai au... 

Boga^ii insa nu pot trai fara saraci, fara fraieri, fara 
„bra^e de munca". Cei saraci au nevoie de bani, fac 
compromisuri, sacrificii, ore in plus. 

Saracii saracilor stau la panda: ne cersesc mila. 

Nu ne cer\ Ei ne cersesc ultima demnitate, pe care spent 
sa o mai avem. 

Unii au renun^at sa mai ceara: mananca impreuna cu 
cainii de prin gunoaie. 

De ce putem fi saraci? De ce putem ajunge sa mancam 
si din veceu de foame? De ce unui copil i se da un sut in fund 
iar unei femei sarmane nu i se zice „doamna", ci „fa", 
„proasto", „vaco" , „imbecilo"?... 

Ce sa facem ca sa zdmbesti, o, lume trista? Ce sa-^i 
spunem? Cand sim^i si la Sfanta Biserica ca nu esti dorit, ca nu 
fi se da atenfie, cand si de aici esti alungat, cand te sminteste 
ceea ce vezi, ceea ce auzi de la oamenii care o conduc si o 
frecventeaza . . . ce sa mai zici? 

Sa nu fie asa! As vrea sa fie doar opresupunere... 

I^i e frica sa mai calci pe pamant. Nu stii ce lege recentd 
mai po^i sd incalci. 



194 



Am privit la faptul, cum mai mul^i se uitau la mine de ce 
nu sdrut mana preotului sau episcopului cutare. Credeau ca 
sunt mdndru. Ca sunt ingdmfat, ca ma dau mare, ca nu dor esc 
sd am relatii cu oamenii, cand eu doresc relatii profunde si 
mari cu oamenii. 

Insa eu nu vreau sa ma autoinvit acolo unde observ ca 
nu sunt dorit sau acolo unde nu sunt chemat din toatd inima. 

Nu imi plac gesturile de complezentd. 

Iar, pe de alta parte, nu vreau sa stingheresc, sa deranjez, 
sa intristez pe cineva cu prezen^a mea, daca nu cunosc pe acea 
persoana sau ea imi depdseste rangul. 

Am invatat sd imi vdd lungul nasului si sd nu pretind 
grade si demnitdii care nu mi se cuvin. 

Prietenia cu un preot sau cu un episcop e o mare 
demnitate si nu trebuie sd o ultragiem imediat, daca nu suntem 
poftifi. 

Privesc dar de la distanid. 

Ma rog pentru fiecare pe care il intalnesc, chiar daca il 
vad chiar si pentru o clipa. 

Eu cred ca este important ceea ce fac in fata lui 
Dumnezeu iar oamenii ma pot in^elege cum vor sau cum pot. 

Plantele de apartament vor sd sfideze iarna. Cei care 
rezistd acum sfideazd laxismul celorlal^i. 

Daca gresesti in dogmele adevarului, ai viata pe mdsura 
greselilor. 

Nu postesti, \\ se par aiurea 40 de zile de post sau 
mancarea la 5 zile odata. 

Daca esti curvar in ascuns, in inima ta, iti place obrazul 
„ca ' curul de copil mic" - adica ras pe fiecare zi, raschetat - 
si ai oroare de nespala^i, pletosi, barbosi. . . 

Daca negi cinstirea Prea Curatei Stapane atunci nu rfi 
place femeia, si poate ca vrei „contacte" cu barba^i iar daca nu 
i^i faci semnul Sfintei Cruci - ca sd nu sd rddd lumea de tine - 
dracui la fiecare trei cuvinte, pentru ca „sa te sim^i bine". 

Am cerut xilina 266 la farmacie pentru Gianina [Piciorus] 
- o durea maseaua - iar eu eram obosit, dupa ore de scris la 
computer. Vanzatoarea s-a uitat la mine si mi-a cerut „o 
reteta". I-am spus ca nu am si mi-a raspuns scurt, ca nu imi da. 

M-am uitat in ochii ei mai bine si atunci am inteles 
„motivul": m-a confundat pe mine, un ova. prea obosit... cu un 
drogat. E grav! 



266 Idem: http://www.scritube.com/medicina/XILIN-fiolel055413.php. 



195 



Maine putem confunda un om bolnav de inima cu un 
extraterestru si, poimaine, putem confunda sticla de lapte cu 
cea care mulge laptele. 

In alta parte, intr-o alta farmacie, un tanar dragu^ mi-a 
dat imediat medicamentele fara sa comenteze lucruri inutile. 

M-am intristat pentru ea si m-am bucurat pentru el. 

E foarte important sa l\\ dai seama pe cine ai in fa^a, cu 
cine vorbesti. 



V/obori diminea^a scara blocului si i^i intra in nas, 
imediat, un parfum defemeie. Nu stii cine a trecut inaintea ta, 
cine e cea atdt de mult parfumatd... 

Dar tot ca acest parfum al unei femei sunt si viefile 
noastre, parfumul viefilor noastre, care poate fi iritant sau care 
te face sa il adulmeci, sa il urmezi. 

Viefile oamenilor miros. Au miros frumos sau urdt. §i 
ceea ce e mai important e sa lasi in urma frumuseie, multa 
frumusete. 

Sentimentele noastre au devenit foarte antropocentrice. 

Spui: „e al meu" dar nu stii din ce e fdcut acest obiect, 
cum s-a fdcut aceasta carte, cat de mult s-a muncit pentru 
producerea acestor cirese. 

Totul - credem noi - trebuie posedat in mod egoist. 

§i cand deschizi televizorul o auzi pe Andra 267 cantand: 
„Vreau sarutarea ta, tu esti dragostea mea, nu-mi pot imagina, 
nicio noapte fara iubirea ta . 

Daca am pune in locul lui, al bdrbatului, pe Dumnezeu, 
daca am reintoarce pe om la adevaratele lui aspirafii, atunci 
aceste versuri I-ar spune Lui Dumnezeu, ca El e totul pentru 
ea. Nu imi pot imagina via^a fara Dumnezeul 

Cantecele de dragoste ale acestei lumi, de fapt, s-au 
intors de la Dumnezeu spre om si absolutizeaza persoana 
iubita, o „adora" in locul Lui. 

Iubirea poarta azi sabloane in pas cu moda. 

Sarutulpe stradd e o ipostaza „a trairii clipei", o „traire" 
ostentativa §ifugara. 



267 Idem: http://www.andramusic.ro/ro/. 

268 Tot cantecul: http://www.youtube.com/watch?v=KPVsXZ4UN38. 



196 



Tinerii se saruta cu o indiferen^a egocentrica uluitoare. 
In jurul lor nimic nu mai conteaza, iar partenerii se vad unul pe 
altul ca pe opradd. 

El e prada ei, victoria ei. Daca a putut sa il momeasca, 
sa il cucereasca, le dovedeste celorlalte ca e in stare de ceva. 

La fel si el, barbatul. Are mandria lui, prestanfa lui si 
vrea ca cea pe care o are langa el sa nu ilfacd de rusine. 

Oamenii lumesti insa traiesc cufrica in sdn si cand sunt 
indrdgostiii. Poate atunci si mai mult decat de obicei. 

Teama ca celalalt poate sa il trddeze, sa il lase, planeazd 
deasupra cuplurilor in orice clipa. 

Frica de a fi pdrdsit e reald, pentru ca pe cei doi nu ii 
leaga lucruri realmente trainice. 

Aceleasi gusturi la mancare, aceleasi filme, o facultate 
terminata, chiar si o lunga prietenie nu sunt de ajuns pentru o 
cdsdtorie. 

Daca nu e Dumnezeu acolo - garanfia fundamentald a 
trainiciei unei relatii - si odata cu El constiin^a, dragostea, 
respectul, fidelitatea, cei doi se clatina si nu stiu de ce isi 
aparfin unul altuia sau de ce sa nu treacd mai departe, spre alti 
parteneri. 

Aventura apare cand oamenii nu isi ajung unii altora sau 
cand nu in^eleg ca un altul - barbat sau femeie - are si el 
aceleasi limite, pana la urma, ca si eel pe care 1-ai lasat. 

Mofturile sunt exploatate la maximum si de aceea nu se 
mai vad lucrurile cu adevdrat dumnezeiesti. 

„Trebuie" sa sco^i dopul la sticla cu vin pe care ai pus-o 
langa coliva. N-am intrebat niciodata pe cei cu astfel de 
„pretentii", de cefac acest lucru. 

Insa sunt convins ca o sa imi dea niste raspunsuri 
halucinante. Tocmai de aceea mi-e teama sa ii intreb... pentru 
ca am mai intrebat pe unii si am ramas cu un gust foarte 
amar...Mi-e rusine adica de rusinea /or...ca sa ii intreb... 

Pun bani in scobitura ochilor si la degetul mortului. Iar 
la rascruce de drumuri, in Scrioastea-Teleorman, se arunca cu 
bani marun^i pe jos. 

Cantatul la mort, la noi, e „o fala". Vin cu toba, cu 
trompeta, cu clarinetul, cu acordeonul. . . 

„Drigul" - nu dricul - e tras de un cal dar se merge si cu 
tractorul sau camionul. 

Mi-am adus aminte: un preot a pierdut cosciugul unui 
mort prin zapada. O iarna grea...Au cautat tronul cateva ore si 
abia 1-au gasit. 



197 



Experienia pastorald l\i rezerva multe surprize. 

Se da gaina pe sub tron iar pe capac sta o strachina cu 
vin si deasupra o paine. 

Paine inmuiata in vin mananca mai ales cei mici, copiii 
care participa la inmormantare, inainte ca mortul sa piece din 
propria sa curte spre Sfanta Biserica. 

Se sparge oala cu care ai tamaiat, oglinda se acopera sau 
se intoarce cu fata la perete, barbatii nu se barbieresc 6 
saptamani iar femeile poarta doliu „macar" un an. 

In Biserica se impart „pomnete": o lumanare de care e 
prinsa o batista si intr-un colt al batistei, cu o ata de papiota, se 
leaga un ban. 

Preotilor li se dau milostenie marame, stergare, 
cearsafuri sau prosoape. Un prosop primeste si cantaretul. 

Cosciugul e lasat in groapa de 4 oameni, cu franghiile 
iar cand mergi la pomana te speli pe maini ca si cand ai fi 
„necurat". 

Omul se gandeste la masa si mai pu^in la rugaciunea 
pentru eel adormit. 

Femeile plang mai mult decat barbatii la inmormantari. 

Iar multe femei vaduve spun, ca le bate cineva in geam 
in timpul noptiL.ceea ce nu e exclus. 

Se pune la streasina casei o cana cu apa „pentru sufletul 
mortului". 

Pasarelele vin si beau apa si se interpreteaza ori ca 
mortul a venit ca o pasdre si a baut, ori alte basme de acest 
gen. 

Sa „cari apa mortului"... Am cam uitat cum e aceasta 
„datina". Am fost martor la asa ceva dar nu mai am decat 
amintiri vagi, de la cum i-a facut fina Tudora finului Mihai 
atunci cand a adormit. 

Colacii sunt „doar 44". O femeie cocosata, experta in 
asa ceva, mi-a spus toata povestea pe care ea o stia dar nu mai 
|in minte decat despre „colacul lu' Dumnezeu" si despre eel 
„al lu' Avraam". 

Cei mai mari i se dau preotului iar coliva e nelipsitd de 
la inmormantare. 

In ceea ce priveste „ruperea turtei fetei" nu mai stiu 
decat ca e aruncata de trei ori pana in tavan si i se rupe un 
mare colac deasupra capului. Iar cu „luarea motului la baiat" 
nu mai stiu cum e - sau poate ca nici nu am vazut vreodata, ci 
doar am auzit - insa bunica mea mi-a pastrat primele codife ale 
capului meu impletite cu ofundd rosie. Erau blondute... 



198 



O vecina m-a chemat sa-1 tund pentru prima data pe 
copilul ei, caci „asa se face". Adica coditele, primul par tuns 
din capul copilului, care se pastreaza in forma impletitd. M-am 
conformat si 1-am tuns „bross" 269 , caci asa era moda pe atunci. 

770 

Ursitoarele se constituie intr-o alta problema a 
lucrarii dracilor, care le-a dat de munca in mod serios ^aranilor 
nostri. 

Adica acelora care nu merg pe la Sfanta Biserica sau 
daca merg nimeni nu le explica, ca ceea ce ei numesc 
„obiceiuri" sunt doar superstiiii, \ucmvi fdrd rost. 

Nunta e cu lautari: to^i §tim asta. Daca intri in 
contrasens cu aceasta cutuma ies multe scdntei din partea 
tuturora. 

Mireasa „trebuie sa invete" inca de la inceputul casniciei 
sale ce inseamna sd fie o femeie u§oard. Nuntdreala de acasd 
are tocmai acest scop. Ce se face la Sfanta Biserica e pe locul 
doi. 

Importanta e mancarea, muzica si „cat se scoate pe 
masa". 

La tigani, „daca nu a iesit domnisoara" in noaptea 
nun^ii, se strica toata treaba. Iese cu scandal, cu batai, vine 
politia... 

La noi, se poate stii „ca nu e"...si tot nu conteaza... 

„Apa" de la Sfantul Botez se arunca langa un copac din 
curtea Sfintei Biserici iar cristelni^ele noastre sunt, de obicei, 
doar pentru prunci. 

Am auzit despre o fosta adventista ca a fost botezata - 
cand s-a convertit - intr-o putind. 

Daca vrei insa sa treci de la ortodoc§i la adventi§ti, 
adventistii te „boteaza" in rau sau in „baptisteriumul" din fa^a 
„amvonului" lor. 

Convertirile adevarate sunt dumnezeie§ti. O fosta 
satanista e acum sord de mdndstire si va deveni monahie. Am 
vazut o fotografie cu „inainte" si cu „dupa". Incomparabile! 

Frumuse^ea a }d$nit de sub vopselele hidoase de 
odinioara. 

Satanistii romani profaneaza morminte si beau sange de 
gaina, in afara de orgiile sexuale pe care le fac. Biblia 



269 A se vedea: 

http://www.cta.ro/index.php ?p=DMAG0&idp=205&fdr=&idm=26&titlu=TUNS%20B 
ROSS. 

270 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Ursitoare. 



199 



satanistd se gaseste tradusa in romaneste 271 dar se vinde 
scump, mai rau decat revistele sexuale. 

979 

Pe „Biblia hazlie" am vazut-o intr-un anticariat si tot 
acolo si „Biblia pentru credinciosi si necredinciosi" 273 . 

Prima e a unuifrancez, a doua e a unui rus. 

Adventistii promoveaza un final al lumii care 
desfiinieaza lumea. Nu vorbesc despre transfigurarea lumii 
prin har, dupa cum e adevdrul. 

Terminator II 274 propune si el tot un sfarsit total al lumii: 
prin foe material. 

Nici nu stii cepierzi daca nu crezi in Dumnezeu. 

Am vazut azi niste fotografii ale Fericitului Serafim 
Rose: impunatoare, pline de har, de sfin^enie. 

Sfmtele Icoane ne pun in fa^a realitdii. Cine se teme de 
realitate, de adevar, nu iubeste nici Sfanta Icoana. 

Sfanta Icoana l\\ arata ca sfin^enia nu e imposibild. Iar 
daca vrei altceva, o viafd u§uratica, binein^eles ca ele te 
streseaza. 

97S 

Posterele celor tineri au aparut la ei in camera pentru 
ca nu au Sfinte Icoane. Posterul vrea sd ii inlocuie pe Sfm^i. In 
locul Sfm^ilor au aparut to^i u§uraticii acestei lumi frivole si 
smintite. 

Cineva a scris pe Sfanta Biserica, cu sprayul : „Pocaiti- 
va!". Dar, cu siguran^a, acela nu cunoa§te pocain^a. 

E mai usor sd dai lecfii decat sd implinesti poruncile lui 
Dumnezeu. 

Dar neghina e asteptatdl Ea poate deveni grdu. In mod 
practic, pirul ramane tot pir. Dar, la Dumnezeu, eel rau ca 
neghina poate deveni bun ca grdul. 

Intr-un sat de negri se crede ca stramosii lor au devenit 
maimuie si de aceea nu le omoard. Un cocos a omorat un pui 
de maimu^a si pentru aceasta afost omorat. 



271 Nu am gasit traducera in romana la care fac referire aicL.dar mi s-a povestit despre 
ea. De aceea, ca un auxiliar al cartii noastre Lumea postmoderna si depersonalizarea 
omului (http://www.teologiepentruazi.ro/2009/10/01/lumea-postmoderna-%c8%99i- 
depersonalizarea-omului/) am tradus din limba engleza, dupa original, Biblia Satanicd. 
Ea poate fi downloadata de aici: 

http://www.teologiepentruazi.ro/2009/10/12/biblia-satanica-edi%c8%9bie-exclusiv- 
online-ro/. 

72 Poate fi gasita online acum: http://www.gebeleizis.org/bibliahazlie/. 
" 13 Despre ea: 

http://www.coltulcolectionarului.ro/biblia-pentru-credinciosi-si-necredinciosi-p- 
91090.html. 

274 A se vedea: http://www.imdb.com/title/tt0103064/. 

275 Idem: http://en.wikipedia.org/wiki/Poster. 



200 



Puiul de maimuta in schimb a fost ingropat si a fost 
condus la groapa de mul^i din acel sat fiind invelit in carpe. 

Daca in India vaca merge libera pe strada, ce mai po^i 
spune homosexualilor, daca vor sa faca si ei o paradd in pielea 
goala? 

In Occident magazinele sexuale sunt de mult ,,o 
normalitate". Unui italian i se parea „normal" sa se duca la o 
reprezentatie cu dansuri lascive. Sotia sa era de acord cu acest 
fapt. 

Casete, bice, ustensile de tortura, papusi gonflabile, 
vibratoarc.pentru ca lumea „sa se simta bine...sa se 
destinda". Adica sa uite de tot ceea ce inseamna mdntuire, 
constiintd, vesnicie... 

§i de aceea in^elegi de ce nu le mai place rugaciunea si 
de ce nu le mai da nicio bucurie, cand ea, rugaciunea e o 
bucurie continud. 

Doamne, ajuta-ne noua, ca sa nu ne pierdem pana la 
sfarsit! Miluieste-ne cu mila Ta si ne iarta. 



D, 



►e ce avem si „elemente rele" in Sfanta Biserica? De 

ce ii ingdduie Dumnezeu pe clericii „pacatosi"? Sunt intrebari 
care se pun adesea si, mai ales, de cei care au certuri personale 
cu credin^a ortodoxa sau cu vreun membru al clerului. 

Dar ce ar face oamenii duhovnicesti, cum ar putea ei sa 
reziste - daca ar fi numai Sfinfi in cler - in atatea indatoriri 
cate are astazi Biserica lui Dumnezeu? 

Preotii cu mai pu^ina duhovnicie in suflet si mai pu^ina 
stiinfa au si ei rolul lor. Unii au relafii cu primaria, cu statul, 
cu tribunalul, cu politia. 

Daca ar avea relafii numai cu Dumnezeu, ca Sfm^ii, nu 
ar mai putea zidi atatea Biserici, atatea Manastiri ca astazi. 

Nu spun ca trebuie sa nu ai fried de Dumnezeu dar sa 
ridici locase Sfinte ci, ca uneori, in cele al lumii, preotii si 
monahii mai pujin induhovnicifi dau roade mai bune la nivel 
practic. 



201 



Omul se duce la Parintele Teofil 276 , la Parintele 
Arsenie 277 , se problematizeaza, intreaba...Dar cand se intorc 
acasa tot cu preo^ii lor de parohie isi fac toate treburile 
presante: inmormantari, sfestanii, Cununii, Botezuri... 

Daca te rogi mereu, daca te adancesti in cele Sfinte, 
pierzi contactul cu lumea, cu mersul istoric al lumii, cu legile 
ei, cu modele ei, cu pacatele ei „manierate". 

Rugaciunea sfanta cura^este mintea si inima, cititul mult 
te umple de multa cunoastere teologica...Dar daca nu inveti sa 
utilizezi computerul sau daca nu stii sa bagi lumina electrica in 
chilie sau nu stii cum merg treburile cu aprobdrile pentru 
construciie nu ai multe rezultate vizibile. 

Nu spun ca nu poate lucra Dumnezeu cu noi si daca nu 
stim aceste lucruri. 

Insa ceea ce poate lucra omul cu Dumnezeu e mult mai 
normal de fdcut si de sperat, decat sa-I ceri lui Dumnezeu 
minuni pentru ceva care se obtine doar cu pufind muncd si nu 
neparat cu ajutoare dumnezeiesti speciale. 

Greseala cuiva ma poate infelepfi. 

Raul e ingdduit de Dumnezeu si pentru ca el sa fie 
valorifwat pozitiv. 

Vo\\ converti raul in bine. 

§i raul cuiva, fie el al patriarhului, al episcopului, al 
duhovnicului tau, al mamei tale sau al fiicei tale, pacatele 
altora nu te pot sminti daca ai o veridicd relate cu Dumnezeu. 

Daca Dumnezeu e in mod total o prezenid pentru tine, 
daca tu ai constiin^a realitdfii Sale, cine te poate convinge de 
contrariul 

Cum po^i sa renunfi la credin^a, la faptul ca Dumnezeu e 
in mod presant, in mod covdrsitor o realitate de netdgdduit 
pentru tine, numai vazand pe cineva pdcdtuindl 

Ce credin^a ai tu, daca poate fi spulberatd peste noapte? 
Cum po^i spune ca ai credinfd, daca po^i renun^a la cea mai 
mare vedere - a lui Dumnezeu - din cauza unui banal pacat al 
altuia? 

Daca incerci sa razi de un foto-model sau daca pe un 
actor il insul^i pentru rolurile sale, atat el cat si ea nu vor 
renun^a la ceea ce vor si stiu sdfacd. 

Dar tu, iubitul meu, cum de vrei sa renunfi la credin^a, 
numai pentru ca cineva a abdicat pufin de la legea Domnului? 



276 Idem: http://ro.orthodoxwiki.org/Teofil_%28P%C4%83r%C4%83ian%29. 

277 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Arsenie_Papacioc. 



202 



In loc sa te rogi pentru eel in cauza, in loc sa suferi 
pentru fratele tau, tu dezertezi? 

Credin^a adevarata nu se sminteste ci, dimpotriva, create 
si mai mult in putere vazand raul, pentru ca reacfioneaza 
duhovniceste la rau. 

Iubirii dintre soti, cand i se pun oprelisti, cand unii vor 
sa o distruga, ea in loc sa scadd, sa se stinga, ea dimpotriva: 
mai mult creste. 

Tot la fel, si mai mult decat atat, cand cineva II iubeste 
pe Dumnezeu, atunci nicio fortl nu poate sa ii smulgd 
dragostea din fiin^a lui, nici un pdcat al altora nu il va face sa 
cedeze, ci va lupta, cu pretAil vietii lui, pentru iubirea lui 
Dumnezeu. 

Arhiepiscopul Anastasios al Albaniei a vorbit foarte 
duhovniceste astazi. O Sfanta Liturghie a ecumenicitdfii 
Bisericii dar si o mdnd intinsd, altor confesiuni, pentru 
intoarcerea lor la Ortodoxie. 

Gianina [Piciorus] mi-a spus, ca un Parinte roman a 
povestit odata, ca acest ierarh al Albaniei ar fi trebuit sa fie 
avortat - dupa parerea unora - dar mama sa nu a facut asta in 
ruptul capului. Nu 1-a avortat si a iesit un om al lui Dumnezeu, 
care face multe in Albania, ^ara in care, 25 de ani la rand, 
Biserica Ortodoxa a fost anihilata total, desfiiniatd. 

Diaconul sau era un om evlavios. Iar mitropolitul 
Teofan [Savu] - acest om cu multd delicateie si dragoste - 
m-a privit in ochi pentru o clipd si ne-am salutat cu incredere. 

De ce un singur Sfant Potir? Pentru ca Hristos 
Dumnezeu e unul si pentru ca Sfanta Biserica e o unitate 
sfanta, caci e Trupul Sau. 

Ne impartasim dintr-un singur Potir, luam fiecare 
pdrticica noastrd, dar pe Hristos intreg, care ne sfm^este in 
mod deplin. Insa fiecare faramitura, fiecare particica in parte 
din Hristos intra in persoane diferite, care nu ar trebui sa uite, 
ca desi sunt diferite trebuie sa se uneasca cu to^ii in dragoste si 
in convingeri, pentru ca sa fie una, daca se impartasesc cu 
Hristos singurul si unicul. 

Unitatea lui Hristos e impdrfitd la mul^i credinciosi, 
pentru ca cei mul^i sa tinda, sa ndzuiascd continuu la unitatea 
iubirii, a mdrturisirii, a bunata}ii Sale. 

Ni se dau „ale Tale", Sfmtele Taine si ni se dau cu 
dragoste. Iar noi suntem ruga^i ca sa ne ddruim si noi la randul 



78 Idem: http://en.wikipedia.org/wiki/Archbishop_Anastasios_of_Albania. 
279 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Teofan_Savu. 



203 



nostru lui Hristos, spunand: „dintru al Tale". Caci numai dintru 
ale Lui putem sa oferim §isane oferim altora. 

Sfanta Liturghie ii aduna pe cei diferifi, ii pune la un 
loc, ii strange pe cei din toate corfurile orasului sau ale lumii. 

Ea ne pune pe unii langa d\\\\ sau unii in fata altora si, in 
acelasi timp, ne pune pe to^i infafa lui Hristos. 

Statul la slujba e ghidat spre rasarit, spre eshatologic, 
spre zorii lumii transfigurate. 

Ceea ce trebuie sa se intample cu noi e tocmai unitatea, 
unirea tuturor acestor oameni din Sfanta Biserica, dar si a 
acelora care, acum, nu sunt in Sfanta Biserica. 

In locul acestei stari in fafa lui Hristos - mai mult sau 
mai pu^in legata de ceilalfi de langa noi - ni se cere - Hristos 
ne-o cere - sa ne unim unii cu al^ii, in inimi, pentru ca sa 
privim cu to^ii la unison. 

Comuniunea pe care Fericitul Dumitru [Staniloae] a 
teologhisit-o nu inseamna adunare pur si simplu, ci legdturi de 
iubire, de prietenie reald intre fiecare madular in parte si intre 
to^i laolalta. 

Daca nu privim intr-un singur fel, intr-un singur punct 
nu putem fi impreund decat in aparenja. 

Sfanta Icoana e privita in fa{a, in ochi. Privim inainte si 
suntem privi^i de dinainte de catre Prea Curata Stapana, de 
catre Domnul nostru. 

Sfantul discuta cu noi, ne priveste, ne sugereaza ce sa 
facem. Sfanta sa Icoana ne impartaseste exemplul sau dar si 
harul rugaciunilor sale, al prezen^ei sale duhovnicesti de langa 
noi. 




204 



M-am inchinat astazi Sfintelor Moaste ale Sfantului 



280 



Ierarh Spiridon al Trimitundei si m-am infricosat, fiind plin 
de bucurie, cand m-am gandit ca el a fost unul dintre 
Dumnezeiestii Paring care a participat la primul Sinod 
Ecumenic 281 , care, cu siguran^a, 1-a anatematizat pa Arie 282 si 
al carui trup, dupa sute de ani, 1-am sarutat si eu. 

Cate guri nu i-au pronun^at numele! Ca^i nu au primit 
ajutorul lui! Peste sute de ani ma inchin si eu pacatosul, unuia 
caruia nu ii urmez nici pe departe. 

„0 putere a iesit din Mine", a zis Domnul. Slava 
dumnezeirii Sale a iesit cu putere spre aceea, care s-a atins cu 
adevdrat de Hristos. Care nu L-a impins, ci s-a atins de El cu 
dragostea nebiruita a credin^ei. 

Fiica lui lair e inviata. Mai marele sinagogii crede in 
cele care intrec ochii si asteptarile omului. Invierea fiicei lui 
vine tocmai atunci, cand jalea familiei ei era mai mare decat 
gandul ca o vor mai putea vedea vreodata vorbind. 

Dar in fa^a Domnului moartea e somn si cea care moare, 
copila, se ridicd dintre cei morji, pentru a arata ca Hristos e 
invierea si viafa lumii. 

Moartea nu are ca final nefiinfa, ci viafa. 

Dupa moarte, via^a si in viaja fiind, daca privim spre 
Hristos, vedem ca cele prorocite in credin^a noastra s-au 
implinit deja, caci nu ne indoim de implinirea lor. 

Po^i merge de multe ori sa te impartasesti cu Hristos si 
totusi sa nu ai revelafia minunatd a Dumnezeului celui viu. Iar 
un altul poate sa aiba aceasta minunatd clipd la bordel, pe 
drum sau in singuratatea deznadejdii si el sa fie mult mai 
smerit decat tine, mult impartasitul. 

Am privit un sir de oameni care se impdrtdseau si numai 
spre doi dintre ei Dumnezeu mi-a atras aten^ia. 

Pe fata o stiam - era o fosta colega de generate - dar 
acum era o altd persoand. 

Pe baiat nu il cunosc dar in el se vedea reala simfire a 
prezenfei lui Dumnezeu, a Dumnezeului celui viu, Care ne 
transfigureaza. 

Nu zic ca ceilalti nu veneau cu constiinid, cu dragoste, 
cu frica de Dumnezeu, cu incredere... Insa ei erau oarecum 
„linistiti" in asteptarea lor, nu mai li se parea o intdlnire atdt 
de unicd intalnirea cu Dumnezeu. 



280 Idem: http://ro.orthodoxwiki.org/Spiridon_al_Trimitundei. 

281 Idem: http://ro.orthodoxwiki.org/Sinodul_I_Ecumenic. 

282 Idem: http://ro.orthodoxwiki.org/Arie_%28eretic%29. 



205 



Intra rutina, delasarea, conformismul, conformitatea cu 
o anumita stare de spirit in viata noastra si nu mai e de fiecare 
data o minune primirea Sfmtelor Taine. 

Femeia s-a atins de El... Insa intr-un asemenea mod, 
incat pe ea Fiul lui Dumnezeu a shmit-o mai mult decat pe 
ceilal^i de acolo. 

Ea, prin starea ei interioara, I-a smuls lui Dumnezeu 
iubirea Sa printr-o incredere netarmurita, desi era femeia care 
isi cheltuise toata averea sa cu doctorii. 

Singura stdpdnire reald e a lui Dumnezeu, a subliniat 
arhiepiscopul Anastasios. Degeaba credem ca noi guverndm 
lumea, ca o avem la degetul mic. 

Intr-o clipa, Dumnezeu ne face sa intelegem cine 
conduce. 

Ma gandeam la slujba...daca ar incepe acum un 
cutremur, cand catedrala aceasta este arhiplina de oameni, ce 
ar face fiecare dintre noi? Ar fugi sau ar prefer a sa moaral 

Putem muri pentru Hristosl Mai avem putere, incredere 
in El sau nu? 

Unii Sfin^i Mucenici au fost arsi in Sfanta Biserica pe 
cand erau la slujba. Ce am face noi? Cum am reacfional 

La parastasul Fericitului Dumitru [Staniloae] si al 
Binecuvantatei Prezbitere Maria [Staniloae] mi-au dat 
lacrimile si imi dau si acum... 

„Fa odihna, Doamne!"...Si ei sunt deja in odihna Lui, 
ajutandu-ne cu rugaciunile lor. 

Teologia sa preadumnezeiasca trebuie recititd de multe 
ori. Nu sa o citim, ci sa o recitiml Ba, mai bine zis, sa o 
invdidm pe de rost, noi, cei de dupa el... pentru ca sa stim ce sa 
scriem mai departe, cum sa ii continudm teologia. 

Jertfa doamnei preotese a fost mare. Binecuvantata 
Maria, so^ia sa cea Sfanta, 1-a ajutat mult, enorm de mult. 

Mii de pagini avem de la el! 

Oare de ce nu avem si noi aceeasi putere si incredere in 
bine cum aveau ei? Oare de ce nu mai putem sa urmdm un 
exemplu atdt de bun ca al lor? 

Fara jertfa nu vin roade reale. 

Starea de toropeala, lipsa de transpira^ie, lipsa de 
lacrimi, de dureri de ochi si de inima nu te ajutd si nici nu ifi 
sfiniesc via^a. 

Iubi^ii mei, fericirea e o Vm\a.plina de lacrimi, de tdcere 
si de multd rabdarel 



206 



Suferin^a e mama inielepiirii §i fara ea nu §tim sd ne 
privim uniipe alfii in ochi. 

Daca fugim dupa locuri, dupa linistea noastra, dupa 
cdpdtuirea proprie, nu vom avea nicio fericire la sfar§itul 
vie^ii §i nici in lumea viitoare. 

Renuniaii la voi, pentru ca sa in^elegeti cum trebuie sa-I 
sluji^i lui Dumnezeu! 



1 ericitul Dumitru [Staniloae] a fost foarte prezent 
langa noi 284 . Expozi^ia cu scrisul sau, cu notele sale luate in 
graba, cu fotografiile sale, cu cardie sale ne-a umplut inima. 

Note, zeci, sute de note, cu un scris greu de patruns de 
cele mai multe ori, pentru care ar trebui sa ai timp ca sa le 
descifrezi, sa le in^elegi, sa le aprofundezi. 

I-am vazut scrisul, i-am revazut scrisul §i asta m-a 
bucurat mult. Scrisorile trimise mitropolitului Daniel 
[Ciobotea] 28 ' de azi - care atunci era in Germania - erau 
prinse pe standuri ca sa le putem citi. 

Salariul sau la un moment dat: patru mii §i cateva sute 
de lei. Declaratii de ale sale, scrisori, o dare de seama batuta la 
ma§ina. 

In ultima spunea, ca a trait din mai multe burse §i ca 
vine dintr-o familie sdracd de idrani. 

Binecuvantata Maria era §i ea tot din Transilvania. Cand 
a fost evocat i-am simfit prezenfa. El a fost si este cu noi! 

Fericite Parinte nu ne uita! Ai mila de noi §i ne 
miluie§te. 

Daca vre^i sa predica^i sau sa conferentia^i, atunci nu 
vorbi^i cand toata lumea e obositd. Sau daca tot trebuie sa o 
face^i, nu vorbiti greu, ca toata lumea sd caste. 



283 Imbogatirea noastra materials. 

E vorba de Congresul international ,, Dumitru Staniloae" (9-14 noiembrie 2003), cu 
ocazia centenarului sau. Pentru participanti si desfasurarea evenimentului a se vedea: 
http://www.curierulnational.ro/Specializat/2003-ll- 
08/Congres+international+dedicat+centenarului+Dumitru+Staniloae. 
285 A se vedea: 
http://ro.orthodoxwiki.org/Daniel_%28Ciobotea%29_al_Rom%C3%A2niei. 



207 



Mai intai, de dimineatl, lucrurile grele, iar spre dupa- 
amiaza/?e cele duhovnicegti, cand puterea de concentrare si de 
receptare a mintii noastre scade. 

Toti au vorbit frumos despre el. Centenarul sau a fost o 
victorie a sfinfeniei asupra uitarii, a meschinariei, a ridicolului. 

Navodul s-a aruncat in addnc, pentru ca avem nevoie de 
o infelegere addncd a voii lui Dumnezeu. 

Daca cugeti cu multa smerenie prinzi multi pe§ti ai 
intelegerii dumnezeie§ti. Sco^i la suprafa^a idei care nu se vad 
cu ochiul liber. 

In jurul meu, pe o raza de niciun kilometru sunt atatea 
Sfmte Moaste incat nici nu mi-am imaginat vreodata ca as fi 
putut avea atdt de multe in apropiere. 

In Bucuresti e o bogafie imensd si mul^i se bucura de ea 
(ma refer la bogdiia dumnezeiascd a Sfintelor Moaste). 




Sfantul Dimitrie Basarabov , Sfantul Constantin eel 
Mare, Sfanta Imparateasa Elena, mama sa, Sfantul loan Gura 
de Aur (mandibula) sunt la Patriarhie . E posibil ca sa mai 
existe la Parintele Patriarh si alte Sfmte Moaste. 

Trupul intreg al Sfantului Dimitrie ne sta marturie, 
indemn, pova^uire pentru via^a noastra. 



Idem: http://www.teologiepentruazi.ro/2010/10/26/predica-la-pomenirea-sfantului- 
dimitrie-basarabov-27-octombrie-20 1 0/. 
287 Idem: http://www.patriarhia.ro/. 



208 




Capul Sfantului Grigorie de Nyssa 28N e la Biserica 
Domnit,ei Balasa, in ctitoria sa impozanta. Are o masca 
mortuara deasupra. 

Particele din Sfantul Spiridon 289 in catedrala 290 de langa 
Facultatea de Teologie 



291 



Mana Sfantului Ciprian la Biserica „Zlatari" 



292 




293 



Mormantul Sfantului Constantin Brancoveanu '", care 
m-a ajutat si ma ajuta atat de mult. Particele din Sfantul 



288 



Idem: http://ro.orthodoxwiki.org/Grigorie_de_Nyssa. 

Idem: http://paginiortodoxe.tripod.com/vsdec/12-12-sf_spiridon.html. 

Idem: http ://ro . wikipedia. org/wiki/Biserica_S f%C 3 %A2ntul_Spiridon_Nou. 

Idem: http://www.ftoub.ro/. 

Idem: http://www.zlatari.ro/index.php. 

Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Constantin_Br%C3%A2ncoveanu. 



209 



Nicolae al Mirelor Lichiei 
Gheorghe Nou 295 . 



294 



tot acolo, la Biserica Sfantul 



1 








__ . . .- - 






-^..~ r - 


• 


HBl^B ___.VT.ili.: 1 

_P___f^_ nk dlm 

_Q|_| Al M 1 1 hiei 

Bl H 2HO ,142«4(i?) __| 




- 






296 



297 



Sfantul Mina z , Sfantul Siluan zv/ , Sfintii de la Sfantul 



298 



■299 



Antim , Fericitul Hie Marturisitorul la Giulesti , Sfantul 



" Idem: http://ro.orthodoxwiki.org/Nicolae_al_Mirelor. 

295 Idem: 

http://ro.wikipedia.org/wiki/Biserica_Sf%C3%A2ntul_Gheorghe_Nou_din_Bucure%C8 
%99ti. 

296 Idem: http://www.sfminavergu.ro/. 

97 La Biserica Rusa. A se vedea: http://www.paraclisuluniversitar.ro/. 

298 Manastirea Sfantul Antim: 
http://ro.wikipedia.org/wiki/M%C4%83n%C4%83stirea_Antim. 

299 A se vedea: http://www.teologiepentruazi.ro/2008/07/21/fericitul-ilie-marturisitorul/. 



210 



.300 



301 



Stelian , Sfantul Mucenic Haralambie §i Sfantul Eftimie 
eel Mare 302 . Si ca|i aljii? 

Particica din Sfantul Nectarie e foarte galbena, ca o 



• 303 



ceara . Bucurii, multe bucurii. 




Daca nu tresalfi la astfel de bucurii inseamna ca nu te 
preocupd bucuriile sfinte, ve§nice. 

Cand nu te cunosc oamenii e§ti „un nimeni". Nimeni nu 
te ajuta. Numai cand vei ie§i prea mult in eviden^a, incat nu 
mai pot sd te excludd, atunci i^i vor pomenii numele §i te vor 
elogia. Dar mai bine ar fi sd nu dorim niciodatd ca sa ie§im in 
eviden^a. 



Idem: http://www.teologiepentruazi.ro/2007/ll/25/mai-aproape-de-sfantul-stelian- 
paflagonul-aparatorul-copiilor/. 

301 Idem: http://www.teologiepentruazi.ro/201 1/02/10/sfantul-ocrotitor-al-studiilor- 
mele-seminariale/. 

302 Idem: http://ro.orthodoxwiki.org/Eftimie_cel_Mare. 

303 La Manastirea Radii Voda din Bucuresti: http://www.manastirearaduvoda.ro/. 
Fotografia e preluata din articolul: 

http://obiectivortodox.wordpress.com/2009/06/29/moastele-sfantului-nectarie- 
taumaturgul-de-la-manastirea-radu-voda/. 



211 



Tacerea care lucreazd in Dumnezeu e mai importanta 
decat orice publicitate umand. Ea te imbogdieste - trairea in 
Dumnezeu - pe cand lauda dauneaza. Vant taios. E vantul care 
distruge mandria, e vantul ispitirii. 

Daca nu stai in bdtaia vdntului, nu po^i sa te 
inrdddcinezi si mai mult in pamant. 

Observ cum nu ii place sa fii mic, smerit, acestei 
majoritdii. 

Cuvintele smerite sunt trecute cu vederea si, in schimb, 
se folosesc termeni pe care, de obicei, teologii nu ii pronun^a 
mai niciodatd acasd. 

Cand nu esti de acolo, din mijlocul discu^iei, te excluzi 
de la sine. Am vazut recent o asemenea situate stdnjenitoare. 

Doamne, linistea mea, miluieste-ma! Sunt obosit dar ma 
bucur... 



De la oameni po^i inva^a multe rele dar si multe lucruri 

bune. Unii te umplu cu entuziasmul lor, cu abnega^ia lor, cu 
problematizarile lor, cu reactiile lor binecuvantate la rau, la 
impostura, cu sfm^enia lor, cu for^a pe care au avut-o ca sa 
mearga mai inainte, pe cand al^ii iti strivesc inocen^a, 
inaintarea, i^i taie elanul, te fac sa te sim^i un nimic, o 
caricaturd, ofiintd ratatd mai inainte de apreciza vreun lucru. 

Daca stai inchis in tine \i se pare ca e§ti viu, ca tu esti 
mai de§tept decat to^i, ca nu ai egal pe lume, ca trebuie sa }i se 
facd statuie in trei clipe si to^i sa ii se inchine. 

Dar cand comunici sincer cu oamenii, cand iesi din 
turnul tau de fildes pentru a sta de vorba cu omul real si nu cu 
imaginea ta despre el, atunci esti surprins, socat, ramai 
inmarmurit, de forja cu care fi se reveleazd omul, de 
intensitatea cu care percepi interiorul lui, via^a lui, constiin^a 
lui. 

Cand omul nu mai e un numdr, un simplu nume, devine 
o minune, i^i apare ca o taind care vrei sa \\ se comunice, te 
face sa il stimezi, sa il iubesti, sa il admiri, sa nu il mai judeci 
in frivolitatea ta caracteristica, pentru ca fiecare gest al sau are 
un motiv anume, indiferent daca motivul e bun sau rau. 



212 



Cand stai de vorba, imaginatia ta bolnava, perceptia ta 
aiurita cade, se dizolva si adevarul persoanei apare cu putere 
intre el si tine, si i{i cere asentimentul, nu parerea ta. 

Omul greseste, poate gresi, dar nu avem dreptul sa-1 
condamndm la nesfdrsit, ci sd il in}elegem, sa il iubim, sa il 
ajutam iubindu-1, intinzandu-i o mdnd defrate. 

Cum aratd mahomedanul, iehovistul, luteranul? Habar 
am! Mi se pare ca stiu prea multe, ca am „tot adevarul" si nu 
sufdr pentru fratele meu, care nu il recunoaste pe Hristos ca 
Dumnezeu adevdrat si om adevdrat. Ma uit numai la mine. 

Dar pot sa ma uit la mine, fara ca sa-1 vad si pe el? Pot 
sa incarc sacii numai in caru^a mea si sa imi fie indiferent 
faptul, ca el, fratele meu, nu are un ajutor, pe cineva care sa il 
scoata din balta? Ce fac pentru tine, ca sa nu fac si pentru mine 
in acelasi timp? Pot sa fiu indiferent, insensibil, cand pe mine 
ma enerveaza televizorul dat mai tare, faptul ca unul se 
caliceste iar altul rdmneste si multe altele? 

Cine imi da dreptul sa fiu ticdlosl 

Trebuie sa ma intereseze pe mine, ortodoxul, si de tine, 
catolicule, si de tine, protestantule, fiule al asa-zisei Reforme. 

Trebuie sd imi fac griji. Daca nu imi fac griji de oaia 
una, de oaia care e, de fapt, o cifrd a milioanelor de rdtdciii, 
nu am grija nici de mine, pentru ca eu sunt cdlduf, „linistit" cu 
to^i §i „nu vreau sa imi fac dusmani degeaba". 

Daca Sfhnii Apostoli ar fi dorit sd nu isifacd dusmani, 
cu siguran^a ca nu se mai luau la harfd cu to^i, nu mai incercau 
sd iifacd prosti pentru ca se inchina la lucrul mainilor lor si nu 
mai incercau sd ii scoata pe to^i din intunericul nestiin^ei. 

Dar ei nu au stat acasa si nici nu au dorit sa moara 
„confortabil". Noi suntem de alta „moda". 

Noi ne dam cu parerea, presupunem, ne inchipuim . . .si 
ne inchipuim prea multe lucruri despre noi, revoltdtor de multe 
lucruri. 

Constientizez o acuta dorin^a a mea de a face ucenicie la 
teologia Sfmtelor Icoane. Iconostasul acestui dumnezeiesc 
pictor m-a uluit 304 . 

Niciodata pana azi nu am putut in^elege de ce nu 
infelegeam teologia iconostasului. 



304 Al lui Sorin Dumitrescu, expus la Facultatea de Teologie Ortodoxa din Bucuresti, 
unde acum e amfiteatrul Dumitru Stdniloae, la etajul 1. Intr-o singura zi am in^eles ca 
nu ftiu nimic esential in acest domeniu dumnezeiesc. 
A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Sorin_Dumitrescu. 



213 



Toti Sfin^ii Ingeri, to^i Sfin^ii Apostoli, Prea Curata 
Stapana, Sfantul loan Botezatorul, doi Sfin^i ierarhi sunt in 
stare de inchinare, de plecdciune spre Fiul lui Dumnezeu, spre 
Dreptul Judecator. Toate fiin^ele Impara^iei lui Dumnezeu sunt 
orientate spre El. Acum are sens. 

Sfm|ii nu privesc spre noi ca sa priveasca spre El, ci 
privesc spre El ca sa ne auddpe noi si sa ne mdngdiepe noi. 

Planul Sfm^ilor Apostoli si al Sfin^ilor Ierarhi e plin de 
negru, de apofatism. 

Planul de deasupra, unde e Dreptul Judecator, are negru 
numai la picioare, in rest multa lumina dumnezeiasca. 

Dar Hristosul slavei ceresti are in planul al treilea - de 
sus in jos vorbind - pe Hristosul euharistic, Care ne face 
pdrtasi vesniciei. 

Fiin^e stihiale, pline de lumina Prea Curatei Treimi. 

Niciodata pana azi nu am fost atdt de izbit de mireasma 
frumoasa a normalitd}ii duhovnicesti pe care o are pictura cu 
adevarat teologicd. 

Binecuvinteaza, Doamne, pe robul Tau si pentru sfintele 
lui rugaciuni, miluieste-ma si pe mine, pacatosul! 

Cand in^elegi ceva despre un om iar ceilal^i de langa 
tine si el raman in aceeasi posturd pe care o au vizavi de el, 
atunci to^i i§i pun intrebarea, de ce doar tu crezi ceea ce afirmi 
despre el si, mai ales, de ce nu vdd si ei aceleasi lucruri ca si 
tine. 

In loc sa creada, ca intelegerea unui om e o mare 
binefacere a lui Dumnezeu, pe care ne-o face cadou El Insusi, 
ei isi pun intrebarea, dacd e posibil acest lucru si daca ceea ce 
spui tu nu e decat unfals sau un mod de a-i intra pe sub piele. 

Si aceasta, pentru ca interesul poartd fesul eel mai 
adesea in relatiile actuale dintre oameni si chiar daca gandesti 
profund despre cineva, luminat de Dumnezeu, ei vor 
presupune ca ai aceleasi intentii parsive ca majoritatea. 

In^elegerea altuia e o mare taind. 

Nu stim prea bine de ce ni s-a dat privilegiul sa intalnim 
tocmai oamenii pe care i-am intdlnit si de ce am facut lucrurile 
pe care le-am facut. 

Uneori pleci de acasa cu un gand, intr-o anume parte si 
te vezi dus de Dumnezeu in altd parte, ca sa te intalnesti cu 
oameni pe care nu i-ai sunat in prealabil, cu oameni care nu 
stiai ca existd dar de la care inveti lucruri capitale. 

Vrei ceva si gasesti altceva. 



214 



Visezi la mere padure^e si Dumnezeu te duce sa vezi 
minuni mari si sa auzi lucruri dumnezeiesc de profunde. 

Oamenii sunt cele mai adanci prdpdstii posibile. 

Nici nu stim cum ardtdm cu adevarat. 

Daca am sti, am ramane mu}i defericire. 

Galopam frenetic, ne incumetam sa speram la lucruri 
care ne depdsesc si observam cum evenimentele pe care le 
traim ne imping sa devenim naturali, sinceri, spontani, 
categorici cu noi insine si cu al^ii. 



3 



fi insensibili. Suntem insensibili. Ticalosia 

insensibilita^ii noastre e atat de mare meat nici nu ne dam 
seama ca suntem insensibili. 

La stiri apare faptul, ca a murit o femeie ucisa de 
propriul ei nepot sau ca, in Irak, o bomba „intentionata" a mai 
ucis inca 10 oameni. 

O auzim pe crainica si nici macar nu percepem marele 
adevar, ca stirile, ambele, au fost exploziv de reale. Ni se pare 
ca e vorba de un vis ce nu are nimic de-a face cu noi si cu 
lumea noastra. Nu sim^im nici regret si nici curiozitate pentru 
acesti oameni. 

„Daca au murit... bravo lor! Eu ce sa le fac?\"...Si 
mergi mai departe, cu ochii orbi, orbifi de insensibilitate. 

Nu suntem sensibili la faptul ca ea apare goald in 
Playboy. Daca apare, ne excitam si noi la fel ca ceilalfi - care 
cred sau nu cred in Dumnezeu - fara sa ne gandim la ce a 
impins-o sa faca acest pas, evident, fara minte. 

Nu mai spun ca nimeni nu se duce sa se roage pentru 
acea femeie si daca totusi ne rugam pentru ea, pentru femeia 
care se dezbraca ca sa se excite lumea, o facem nu cu inima 
sdngerdndd de dragoste, ci cu o vadita „superioritate" fa^a de 
„aceasta femeie". 

Tot la fel daca ea, el, ei, curvesc, ucid, mint, fura, 
pacatuiesc in vreun fel... 

Nu ne doare ca altii pacatuiescl Nu ne rugam pentru 
durerea lumii. 

Ne sim^im „mult mai in stare" decat al^ii si asta ne face 
„sa ne simtim bine". 



215 



Credem ca nu cddem in pacate mari, ca nu facem pdcate 
mari ca arfii, pentru ca suntem „atat de sfin^i incat nu mai 
putem pacatui". 

Dar adevarul e, ca datorita lipsei noastre de rdvnd nu 
avem nici ispite mari de la draci, pe care altfel i-am zgandara 
daca am fi ferven^i, arzand cu duhul. 

Suntem lasa^i „sa fim mari" in ochii nostri si 
„nepatimasi" pentru un timp, pentru ca Dumnezeu stie cat de 
multa smerenie aduce aceasta stare de „confort" sufletesc 
inchipuit, cand se schimba placa cu noi si apar la suprafa^a 
inimii noastre patimi pe care nu mai putem sd le controldm, 
chiar daca am vrea cu tot dinadinsul. 

§i atunci suntem tara^i catre lad cu forfa. Si versetele 
sfinte nu ne mai ajuta, pentru ca nu ne-am increzut in ele 
niciodata, ci doar ne-am gandit, ca noi nu am fost niciodata 
homosexuali, noi nu am fost nici eretici, noi nu am facut 
niciodata pu§cdrie sau nu am fost oprifi de la Sfanta 
Impartasanie si prin asta suntem „mai sfinti" deca toti. 

§i pentru ca ne credeam „sfmti" si ii ironizdm pe al^ii, 
El, Dumnezeu, Preabunul, ne lasa sa vedem cum se intra in lad 
dar si cum se iese de acolo, pentru ca sa nu mai avem cuvinte 
de dezvinovafire si cuvinte de laudd fa^a de noi, si nici cuvinte 
dejudecatd fa^a de ceilal^i. 

Cei care traiesc „comod" sunt insensibili si raman 
insensibili pana cand auzi faptul, ca si-au pierdut serviciul, si- 
au pierdut casa, au suferit din cauza unui deces in familie. 

Evenimentul dureros, durerea enorma te trezeste la 
realitate. Te trezesti din somnul manipuldrii cand vezi ca ^i-a 
ajuns cufitul la os si \ie. 

Pana nu inve^i sa }ipi, nu recunosti strigdtul de durere al 
altora si orice pericopa scripturala l\\ ramane strdind de 
experien^a ta, a vie^ii tale. 

Cand nu mai rddem usor, cand inva^am sa nu mai 
suradem dezaprobator fa^a de tot ceea ce nu in^elegem atunci 
devenim seriosi. 

De multe ori spun: „Hai sa fim seriosi\"...Si oamenii imi 
spun: „Pai ce, nu suntem seriosilV Nu, nu suntem seriosV. 

Suntem naivi. 

Si daca l\i permit sd maifi naiv, atunci esti departe de 
mdntuire. 

Cu via^a trebuie sa fii nu serios, ci extrem de serios. 



216 



Viaja }i se scurge printre degete. Fuge via^a, ^a§ne§te ca 
sdgeata albastrd a CFR-ului. 

Nechibzuin^a, neie§ire din orbecdiald. 

Cand auzim despre Patimile Domnului stam intr-o 
nesim^ire tun. Nicio lacrima nu curge, niciun ritm cardiac nu o 
ia razna. §omam cu inima cand auzim cdte a pdtimit pentru 
noi Domnul nostra. Stam ca la teatru, ca la telenovela. Ba, 
mult mai prost ca la unfilm emotional. 

Fior ioc, minte smerita nici ca se pomene§te, dragostea 
ne e ca un taciune in zapada dar II pupam pe Domnul pe obraz, 
pe frunte si nu pe r anile picioarelor Sale mai curate decat 
lumina soarelui § i decat orice con§tiin^a a vreunui Slant. 

Indraznim negativ in domeniul credintei. §i atunci 
suntem insensibili. 

Ritualul nostra de inchinaciune particular^ nu i§i atinge 
menirea. Nu vorbim cu El, ci ne ragam in vdnt, intre cer §i 
pamant. Nu ne lipim de El, ci de nimeni. 

Unii zic ca e ragaciune „mecanica" iar al^ii ca e 
„ratina". Dar cred, mai degraba, ca nu po^i ajunge atat de jos, 
sd decazi, daca nu ai fost sus niciodata. Iar daca intotdeauna 
te-ai situat la starea aceasta de „elevatie" mecanica, ce poate sd 
se ceard de la tine? 

Ti se respinge observafia. 

Ai vrea sd fugi in jungld sau sd stai ascuns intr-o 
scorburd cand vezi cat de mult te urdsc unii oameni, carora nu 
le-ai facut decat „raul" ca existi pe pamant. 

Ai vrea sa te razbuni, poate. I^i trece acest lucra prin 
minte. 

Insa un Parinte, Parintele Tit de la Sfanta Manastire 
Neamk spunea unui ucenic sa nu se razbune cu rdzbunare 
lumeascd, pentru ca aceasta tine pufin, ci sd se roage pentru 
aceia, caci razbunarea lui Dumnezeu, dreptatea Lui e mult mai 
groaznicd, incat chiar tu II vei ruga pe Dumnezeu ca sa le ierte 
celor care te-au prigonit. 

Stai §i a§teapta! Rdbdarea noastra duhovnicescd e 
in^eleasa prost, cand e vorba de „onoarea noastra pdtatd". 

Onoarea §i resentimentul nu sunt ale ortodocsilor. 

Onoarea, pentru care iei gatul altora, duelul e invenfie 
occidentald iar resentimentul, razbunarea ca stare retroactivd 



305 Denumirea populara a noilor trenuri, postrevolutionare, ale Romaniei, in care usile 
sunt automate si ai priza pentru laptop. Numai ca noi, din exces de nesimtire si proastd 
crestere, faramam repede usile, veceurile.. .pentru ca sa calatorim in conditii cat mai 
apropiate de trecut. 



217 



de bucurie pentru rdul altora e un demonism, care nu are 
nimic de-a face cu iertarea, cu uitarea rdului care }i s-afdcut. 

Tortura - cum spunea Parintele Gheorghe [Calciu- 
Dumitreasa] 306 - nu poate fi povestitd si cei care vor sd si-o 
imagineze la o cafea si o tigare, bineinteles ca „vor avea o idee 
foarte coerentd despre suferinta". 

Se spun abera^ii cu o liniste inspdimdntdtoare. Unii ar 
spune: „cretinoida". 

Se fac apeluri la tot felul de „autoritdfi in materie", care 
nu au nimic de-a face cu subiectul si daca iei atitudine \i se 
spune ca esti cam dement si trebuie sa te verifici la bild 
(creier), in loc sd fii incurajat ca vrei sd intelegi cum stau 
lucrurile. 

Noi, teologii, suntem mult mai posaci si lipsifi de 
entuziasm decat, spre exemplul, batranul caruia i-am dat azi 
ceva banu^i, si mi-a mul^umit nu stiu ca^i metri, fara sa faca 
par add ostentativd. 

Sau decat femeia care l\\ lua haina si i^i da un numdr de 
ordine, cat noi eram la conferinte, si care era mult mai bine 
dispusd sufleteste ca sd te bine dispund si pe tine, sa te puna 
intr-o stare de jovialitate, de dialog spontan. 

Frigul din amfiteatrul in refacere avea drept 
corespondent frigul din multe suflete - corespondent de facto 
si parabolic - si inghe^ai mai mult din cauza frigului din inimi 
decat din cauza frigul dintre ziduri. 

Inchizi gura cand ai vrea sd spui ceva, pentru ca vezi ca 
nimeni nu vrea sd audd ceva, de parca tot ce ar fi trebuit sa se 
spuna s-a spus, si de acum incolo nu mai avem decat sa ne 
hoidrim unii pe al^ii si sd fim lingdi unii cu al^ii ca, poate, va 
cadea si la noi o parte din ciolanul brut al celor care il au acum 
spre administrare. 

Ne miniim unii pe al^ii, suntem ipocrifi, dam cu anateme 
si nu cu dragoste in ceilal^i. 

O cantarea^a a spus azi, ca „limba e un animal greu de 
imbldnzir . Si daca pun aceasta fraza acolo unde ar trebui sa 
insemne a invafa limba sd spuna cuvinte frumoase 
intotdeauna, atunci ar rezulta, ca e foarte greu sd te invefi sa fii 
„usa de Biserica", cand tu nu vrei sa faci acest lucru decat de 
ochii lumii. 

Pentru adevdrurile addnci rfi trebuie multe lumini, mul^i 
och i pdtrunzdtori. 



306 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Gheorghe_Calciu-Dumitreasa. 



307 



Loredana Groza, in emisiunea lui Marius Tuca. 



218 



De aceea, noi ne ajutam de Sfanta Scriptura, de Sfintii 
Paring, de oamenii duhovnice§ti, de realitatea imediata, de 
cultura, de filosofie, de §tiin$, de experien^a universale a 
omenirii. 

Ca sd ne vedem addncurile, abisurile necunoscute ale 
inimii trebuie sa vedem cu toti ace§ti ochi §i cu ochii nostri §i 
sa nu credem ca nu avem nevoie de toate acestea. 

Teologia dumnezeiasca poate da raspunsuri oriunde, 
numai ca trebuie sa cuno§ti aceste multe locuri, unde cuvantul 
lui Dumnezeu poate face minuni. 

Daca cuno§ti ce importante sunt rama 308 , verzeala 
zidurilor 309 sau liliacul zburator 310 pentru noi, pentru con§tiin{a 
noastra, daca vezi cu microscopul in strdfundurile plantei sau 
ale sangelui uman, daca injelegi galaxiile, mi§carea, sinapsele 
computerului facute dupa minunatia creierului uman nu devii 
„mai ingamfat", ci mult mai smerit. 

Daca §tii cu adevdrat un lucru, nu te pierzi din cauza lui 
ci a minciunii ca tu nu mai ai de inva^at nimic, daca ai inva^at 
pana acum cdteva lucruri. 

Ne culcam pe-o ureche. Ne culcam pe lauri. Ne 
mdndrim tocmai pentru ca stim lucruri putine si fdrd 
aprofundare. 

O victorie nu inseamna sfdrsitul luptelor ci doar 
inceputul unui sir de infrdngeri §i de mici victorii. 

Sa inva^am unii de la alfii §i sa inva^am multl 

Daca ni se atrofiazd creierul de §edere, bineinteles ca nu 
e bine. 

Sa inva^am cu profunzime ce smerenie e sd invefi din 
smerenia altora. 



I ovara multelor intrigi, §tiim> tuturor jocurilor de 

culisd uneori te copleseste. 

Inocen^a e preferabila uneori cunoasterii tuturor 
pdcatelor celorlalfi de§i, cea din urma, ne trebuie foarte mult 
in via^a sociala. 



308 Fertilizeaza solul si aeriseste pamantul prin canalele pe care le face: 
http://ro.wikipedia.org/wiki/R%C3%A2m%C4%83. 

309 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Penicilin%C4%83. 

310 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Liliac_%28animal%29. 



219 



Nu §tii la ce sa te astepfi. Nu §tii cine e eel care te vinde, 
caci acesta se ascunde. 

Un barbat a visat ca e plin de bube, de co§uri mari. De§i 
nu crede in vise a interpretat aceste bube ca fiind multele lui 
patimi, care pornesc, in special, de la poftele trupe§ti. 

Un Parinte a plecat ochii atunci cand a auzit o 
confesiune a unui tanar. Poate ca nu se astepta la acest lucru. 

Iar o domni§oara a recunoscut, ca se simte foarte 
rusinatd, cand vede ca cineva o priveste cu atenfie §i acel 
cineva e crezut de ea drept cineva aparte. 

Oboseala e §i ea o sursd a pacatelor. 

Privesti oamenii...§i ei nu in^eleg ca tu infelegi §i ceea ce 
ei vor sa ascundd. 

Zeflemiseala e un mod de a te crede „superior" altora §i 
unii cred ca trebuie sa se comporte numai in acelfel in care au 
fost lauda^i ei de cineva, candva. 

Limbajul de lemn e marea problema a multora. 

Femeia vrea sa vada in tine pe acel cineva care o 
avantajeazd, care o pune in valoare in ochii altor femei. 

Invidia dintre femei e abjectd. 

Daca el merge cu tine atunci nu trebuie sa se mai uite §i 
la alte femei. A§a cred femeile geloase §i care, in egoismul lor, 
prefera ca barba^ii sa le minta ca ele sunt totul pentru ei decat 
sa le spuna adevdrul. 

Gianina [Piciorus] mi-a spus aceste ganduri §i am fost 
de acord cu ele. 

Daca dai atenfie unei femei §i tu e§ti cu so^ia langa tine, 
ea in^elege ca nu ifi iubesti deloc so^ia, in loc sa in^eleaga ca tu 
de fapt o „scanezi" pe cea pe care o ai inaintea ta. 

Femeile presupun imediat ca ele te intereseazd dar nu i§i 
dau seama cdte cer barba^ii de la ofemeie. 

§i femeia careia nu ii place munca §i casa §i bdrbatul ei, 
tot aceea „cere egalitate in drepturi" sau i se pare ca face 
multe, cand ea hoindreste toata ziua. 

Cand o femeie nu mai are barbat §i „ii place via^a", asta 
se vede imediat: se poarta ca ofemeie usoard §i iresponsabild. 

Cand un barbat nu mai are femeie §i a iubit-o mult pe 
femeia lui, se apuca de bdut sau de droguri §i devine o ndlucd, 
o fiin^a decazuta. 

CopiiiySra stdpdni i§i cam fac de cap. 

Uneori, daca nu vor oamenii sa ifi spuna, spre slava lui 
Dumnezeu, ce s-a intamplat cu ei, \\-o spun insa ca sa se laude 
in fa^a ta. 



220 



De fapt, poezia, dar mai ales teologia imboga^este 
limbajul, il redefineste, il personalizeazd. Teologul isi exprima 
rela^ia sa personala cu Dumnezeu dar, in acelasi timp, se 
gaseste in ipostaza de a se pune in cuvinte, de a incerca sa se 
cuprinda integral in ceea ce spune. 

Cuvintele nu sunt doar vehicule, ci si semne ale 
prezen^ei sale, puncte ce ii poarta mireasma personala. 

Scrierile sfmte sunt revelatorii. Scrise in harul Duhului 
Sfdnt, daca sunt citite tot in Duhul Sfdnt, acele cuvinte se 
deschid, isi deschid frumuse}ea si sfinienia lor nespusd si ne 
adancim uluitor de mult in ele. 

Cuvintele sunt un abis cand au prezenfa harului in ele, 
cand au fost scrise dumnezeieste. Ele sunt un abis dar sunt si 
mai abisale cand vorbesc despre Dumnezeu, caci Dumnezeu e 
Cel care nupoatefipus niciodatd, integral, in cuvinte, in fraze. 

Teologia e o necontenitd explicitare, aprofundare, 
pentru caeo relate intimd cu Dumnezeu. 

Intimizarea cu Prea Sfdnta Treime e una dintre 
definifiile sfinfeniei. 

Intimitatea te face sa spui si sa vezi toate cu acordul 
celui pe care il vezi. Confidenfialitatea are ca fundament 
intimitatea cu eel cu care discu^i, cu eel caruia i te confesezi 
sau ii se confeseazd. 

Numai daca am constiin^a confiden^ialitatii imi permit 
sa gandesc si sa ac^ionez ca un intim cu celalalt, cu al^ii. Includ 
in mine, in via^a mea, pe al^ii. 

Sunt intim cu al^ii, pentru ca vreau ca ceilal^i sa fie o 
parte din mine, sa fie un intreg organic cu mine si nu 
subiectivitdii distante, paralele, care nu ne intersectdm deloc. 

Ruptura societa^ii consta in militarea evidenta pentru 
subiectivismul paralelic, unde fiecare om e vazut ca total 
diferit de ceilarfi si care trebuie sa ajunga intr-un loc pe care 
nu e asezat un altul. 

Disputele democratice nu isi propun puncte conexe cu 
adevarat. 

Conexiunile in societatea contemporana sunt de grup, de 
idei, poate si pe baza considerentelor religioase. Dar nu au ca 
obiect unirea tuturor, ci distanfarea de al^ii, luarea de 
atitudine cu orice prQ\,fdrdmi}area. 



221 



Un Parinte folosea cuvantul „atomizare" pentru a 
prezenta disparitatea 313 dintre noi. 

Concuren^a e neloaiald. Pentru ca principiile care ma 
propulseazd il discrediteazd pe celalalt. 

In via^a duhovniceasca nu exista concurenid ci numai 
relafie intimd. Relaiia vie cu Dumnezeu angajeaza relaiii 
intime cu oamenii. 

Intru in relaiii directe, sincere, deschise, duhovnicesti. 

Nu vorbesc acum despre intimitate ca legatura ce 
implica relaiiile sexuale intre so^-so^ie sau alt fel de legdturi 
matrimoniale sau ca egoizare existenta intre cateva persoane, 
fie ele familia mea, genealogia mea, parohia mea, tara mea. 

Intimitatea de care vorbesc aici e relaiia duhovniceasca, 
legatura de dragoste crestina care ne leagd pe unii de aljii si 
care ne face sd ne cunoastem din ce in ce mai bine unii pe al^ii. 

Comuniune il traduce pe intimitate. Sunt sinonime. Si 
ambele urmaresc sa spuna ca trebuie sa devenim una intre noi 
si una cu Hristos. 

Daca sunt intim, sincer in mod total cu tine, atunci sunt 
sincer in mod total cu Hristos. Iar cine se sminteste din cauza 
sinceritdiii inseamna ca nu doreste cu adevarat adevdrul, care 
q foarte dur cu pacatele noastre. 

Confesiunea - mdrturisirea in fa^a duhovnicului - e 
foarte dura de cele mai multe ori. Spui lucruri grele, foarte 
„smintitoare". Dar antidotul smintelii e smerenia. 

Domnul ne-a aten^ionat, ca sunt fericifi cei care nu se 
smintesc intru El. Si e adevarat: Dumnezeu e cea mai mare 
sminteald pentru omul mandru si arogant. 

Adevarurile dumnezeiesti au fost cele mai rdstdlmdcite 
adevaruri, pentru ca nu se pot in^elege, gandi si trai in mod 
indiferent fa^a de El. 

In locul intimizdrii cu oamenii, la polul opus, sta 
indiferentismul. 

Nu ma intereseaza eel din fa}a mea, nu ii vad 
problemele, nu imi sare in ochi situa^ia lui, ci numai cand 
durerea, saracia, boala vin si la mine, in plina „fericire" 
indiferentd, concep ca si al^ii suferd, ca si al^ii rabdd defoame. 

Teologia dumnezeiasca nu are numai raspunsuri 
„gratuite", „gentile", „bune", ci %\fapte sfinte. 



311 Pr. Lect. Dr. Doru Costache. A se vedea: http://www.scribd.com/doc/25351935/CV- 
Re vd-Dr-Doru-Costache . 

312 A se vedea: http://dexonline.ro/definitie/atomizare. 

313 Idem: http://dexonline.ro/definitie/disparitate. 



222 



Adjectivele pe care lumea secularizata le acorda 
teologiei sunt, de cele mai multe ori, priviri exterioare asupra 
frumusetii §i adancimii ei. 

Ereziile sunt, pe cat de puerile, pe atat de demonice. 

Numai observand unde due ele e de ajuns pentru a ne 
inspdimdnta. 

Interesul fafd de ceilalti inseamna iubire crestind. Adica 
atunci cand interes fa}a de alfii inseamna dorinta de a-i ajuta, 
de a cunoa§te cine sunt, ce vor, ce le trebuie fra^ilor no§tri. 

Faptul ca sunt interesat de ei, de viafa lor inseamna ca ii 
iubesc. Iar daca port grija lor, atunci ma framant pentru ei, imi 
fac griji binecuvdntate pentru via^a lor. 

Si asta inseamna ca Dumnezeu nu e „o idee" in capul 
meu, ci Dumnezeul eel viu, Care ne tine mereu langd El, pe 
masura ce ne invita sd intrdm in via^a altora ca focare de 
bucurie, de incredere, de mantuire, de nadejde. 

Suntem ai lui Dumnezeu pe masura ce ne mdntuim pe 
noi §i pe al}ii. Cand ne impingem pe noi spre via^a sfanta §i 
angrenam §i pe al^ii in acest aflux de bucurie sfdntd. 

Dar daca am con§tiinta ca aproapele meu imi e 
„concurent", „du§man", ca eu trebuie sdfac orice ca sd elimin 
acest „rau" din fa^a mea atunci, fara doar §i poate, ca 
aproapele meu imbraca valenfe demonice, ca el nu mai are 
nimic cu fratele meu, cu eel care e de un sdnge cu mine §i 
copdrtas la Impara^ia lui Dumnezeu. 

„Lupta de clasa" a fost inlocuita cu sloganul 
„concurentei" §i al „standardelor pie^ei". 

Merele nu mai pot arata normal ci trebuie umflate 
neaparat. Vaca trebuie sa dea de trei ori mai mult lapte iar 
porcul trebuie sa se ingra§e in trei luni cat altadata in noua. 

Povestea cu eel care cre§tea intr-o zi cat arfii in 7 ani, 
pare sa fi intrat astazi in furibunda lupta dupa productivitate. 

Concurezi cu un altul §i nu mai ai timp sa vorbe§ti cu 
oponentul. II gase§ti deodata oponent §i nici nu i^i mai pui 
problema, daca nu cumva poate sa fie sj altceva decat oponent. 

Pia^a nu ma reprezinta pe mine, ci clasa bogatd iar daca 
totu§i ma reprezinta, imi gase§te foarte multe insu§iri 
nocturne, pe care mi le exploateazd. 



223 



Urci in tren si nu mai e loc. Inve^i ca statul in picioare 
dduneazd sanata^ii dar observi cu aceasta ocazie si ce fiac 
impreuna-calatorii din jurul tau. 

O femeie din zona mineritului spune o pa^anie cu femeia 
care a fost taiata cu lama pe obraz, pentru ca s-a luat cu 
huliganii dar si despre doamna, care parea „bine facuta" dar ii 
fiura pe tarabagii 314 . 

Comanda un kilogram de cartofi si ii da o hartie de 
500.000 vanzatorului. Acesta ii da restul la cartofi si doar mai 
apoi ii cdntdreste marfa. 

In timp ce acela cantarea cartofii, aceea strecoara in 
buzunar 100.000 si motiveaza apoi, ca vanzatorul isi bate joe 
de ea, de ii da astfel de cartofi si ca, in defmitiv, nu mai 
cumpdrd. 

Ii restituie doar 400.000 de lei iar vanzatorul nu ii mai 
numdrd. Femeia pleaca iar coalrfii - doi ^igani - il deplang pe 
vanzatorul care are parte de astfel de ifose „nefondate". Cand 
nu se mai vede femeia, pleaca si cei doi bdgdrefi in seamd. 

Aceasta jonglerie cu spectatori pufini e povestita de un 
martor de la fa^a locului, care era asezat langa doamna cufrica 
in sdn. 

Frica de a nu le fi /urate bagajele. Se uitau la ele non- 
stop. Insistent de a fieri bunul propriu sau faptul de a te uita la 
vrabia din mdnd si nu la cioara depe gard. 

Discu^ii obscene in alta parte. Pe fondul vinului din 
sticla, un tanar facea glume u§oare cu femeia care vindea cafea 
prin tren. Patima desfranarii se exprimd vddit in astfel de 
momente si daca vrei sa ii joci in struna completezi rdul 
inceput de celalalt. 

Pe langa mine treceau cu re^ineri. Nu au zis nimic. Dar 
se putea zice. 

Am avut parte de bucuria unei confesiuni pe care am 
cerut-o. Un asistent al nostra s-a marturisit la Fericitul Sofian 
[Boghiu] 315 de la Sfantul Antim. §i mi-a spus ca el tdcea cand 
te spovedea, ca stia sa asculte. Poate se ruga, zice confidentul 
meu, dar i}i spunea lucruri fioarte utile. 

Chestiunea intindrii din timpul nopfii a. primit o 
rezolvare prompta: sa manance mai pufin seara. Si asta pentru 
ca el manca mai mult cand se intorcea de la scoala. 



314 Pe cei care vand in piete la o taraba/toneta. 

315 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Sofian_Boghiu. 



224 



Despre Parintele Adrian [Fageteanu] 316 , tot de aici, de la 
Sfdntul Antim, ma leaga o alta minune. In locul lui am vazut 
lumina dumnezeiasca la o slujba de seara. 

Despre el se spune ca dadea canoane drastice. Multi 
spun ca a fost gonit din Manastire si cred ca e o mare eroare, 
daca e asa. 

Parintele cu grai moldovenesc 317 m-a luminat profund in 
multe predici ale sale, chiar daca ma irita profund limbajul sau 
moldovenesc impropriu pentru mediul bucurestean. 

Pentru ca eu cred ca limbajul, tonul, modul in care 
predici sunt probleme vitale intr-o predica si ca nu ai dreptul 
sd irifi prin niciunul dintre acestea. 

Nu am vorbit niciodata cu vreunul dintre cei trei, pentru 
ca nu am simtit sd o fac, dar i-am privit si ascultat de la 
distantd. 

Cand un om se smereste e o minune enormd. 

Fragilitatea si cumint.enia lui, regasirea de sine a lui, 
reevaluarile pe care si le face, fac mai mult decat orice premiu. 

M-am bucurat, cu harul lui Dumnezeu, sa vad astazi o 
astfel de minune contemporand mie. 

Un om care se smereste astazi, cand mai ieri era dus de 
valul orgoliului, al infatuarii, al arogan^ei e o minune colosald 
a iubirii lui Dumnezeu. 

De ce suntem afectaii in vorbire, in comportament, in 
gesturi? Vrem sa parem sensibili, supli, spirituali, pe baza unei 
conventii comportamentale de duzind si nu pe baza curdtirii de 
patimi. Pentru ca un om care se curdteste depatimi nu suporta 
afectarea, adica moleseala interioard. 

Negarea duhovniciei se face si prin orice atitudine parut 
„conciliatoare", parut „ordonata", parut „calculata". Atunci ne 
miscam dupa tiparele lumii si nu ale libertd}ii duhovnicesti. 

Preferam sa fim stupizi, sa se rddd de noi, decat sd 
punem osul la treabd, adica sa devenim seriosi, adica ascetici, 
adica teologici, adica normali. 

T 1 O 

Parintele Teofil [Paraian] , aceasta minum a 
Ortodoxiei romanesti, ne-a vorbit astazi 319 si ne-a destins 
duhovniceste. 



316 Idem: http://www.fumsioglinzi.info/pr-adrian-fageteanu-schitul-locurele-lainici/. 

317 Pr. Irineu Curtescu. A se vedea: http://www.biserica.tv/video/273/pr-irineu-cuvant- 
catre-tineri. 

318 A se vedea: http://www.teologiepentruazi.rO/2009/l l/01/bucurie-%C8%99i- 
comuniune/. 

319 18noiembrie2003. 



225 



§i Parintele Patriarh [Teoctist Arapasu] a fost foarte 
cald, confesiv, familiar. N-am putut sa intru in aula Patriarhiei 
ci, impreuna cu foarte mul^i altii, am ascultat conferin^a de la 
difuzoarele de afara. Multa lume, mult auditoriu... 

Fericitul Dumitru [Staniloae] a fost ajutat de Fericitul 
Arsenie Boca in ceea ce priveste notarea dupd dictare a 
traducerile primelor 4 volume din Filocalie 321 . 

§i i-a spus lui, Fericitul Dumitru: Filocalia se citeste ca 
Scriptura, adica se reciteste. Nu po^i numai sa citesti, ci sunt 
mii de gdnduri in Filocalie care trebuie recitite. 

Incerc sa pun in scris cateva lucruri auzite mai devreme. 

Viafa duhovniceascd nu se bazeaza pe cunostinfe citite, 
ci pe convingeri. Daca esti convins de ceva te por^i in 
consecin^a. Daca nu aifost convins de Dumnezeu, nu po^i sa ai 
fundamente solide, instarite. 

Catalogarile - 4 la numar - ale oamenilor mi-au placut 
dar nu le-am re^inut in intregime. 

Eram afara, era frig, nu puteam sa imi notez. Am venit 
acasa inghetat. 

Relatarea despre „deschisul carjii": 

- „Parinte, am venit sa imi deschideti cartea". 

- „Care carte, ca eu am multe pe aici?" 

- „Nu stiu, dumneavoastra stifiV\ §i i-a deschis cateva 
car^i care ii erau la indemana, ca eel in cauza sa decidd ce si 
cum... 

S-a v&sfdrd ostentafie. S-a ras cu pofta simpld, cuvioasa. 

Mersul la bioenergetician a produs iarasi un val de ras 
profund. §arlatania e mare in problema „emisiei de energie". 

Oastea Domnului si-a pierdut direc^ia, a deraiat iar „cel 
care nu stie ca nu stie e un om periculos , \ 

Cand si-a dat seama ce e Teologia si a trebuit sa predice 
despre Infricosata Judecatd a inceput sa ii tremure picioarele. 

Pana la Teologie nu stia decat Patericul iar - spunea el, 
Fericitul Teofil - Filocalia e scrisa „de calugari pentru 
cdlugdrr. Insa nu sunt de acord cu asta. 

Daca Sfmtele Evanghelii sunt scrise de Sfm^ii Apostoli 
ele sunt numai pentru Sfinfii Apostolil 

Filocaliile sunt foarte necesare pentru toti, cum, de fapt, 
e necesar tot ce existd pentru mantuirea noastra. 



320 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Arsenie_Boca. 

321 Filocalia Romdneasca, colectia integrals, pentru download: 
http://www.4shared.eom/file/M 1 E lEjIu/Filocaliaromvoll - 1 2.html. 



226 



Incearca (era evident asta) sd-i linisteascd pe 
oameni...fara ca oamenii sdfie altii. 

Insa nu-i po^i linisti pe oameni cu jumdtdfi de mdsurd, 
daca sunt prinsi de grija cea bund a mdntuirii. 

In^eleg grija Parintilor romani: e obiectivd. Dar daca te 
intrebi serios, in^elegi ca trebuie sa faci mai mult, mult mai 
mult in toate directiile. 

Slujbele noastre sunt filocalice. 

Nu ne trebuie ingreunarea limbajului liturgic, ci 
simplifwarea lui. 

Trebuie sd ne limpezim gandurile, vietile. Sa facem 
ordine in noi. 

Ascultandu-1 indelung si privind in jur, mi-am dat 
seama, deodata, ca stiu prea purine lucruri despre oamenii 
duhovnicesti din neamul meu si ca am cunoscut mai mult Sfinfi 
strdini de neamul meu. 

Raspunsuri transante, pentru ca sa nu se lungeascd 
timpul alocat discu^iilor. 

Parintele Patriarh [Teoctist Arapasu] a vorbit despre 
cum a fugit de acasa la Sihastria si a devenit monah, despre 
cum nu 1-au lasat parin^ii lui - care au avut 1 1 copii - ca sa 
piece, ci a plecat doar cu acordul prietenilor sai. 

Bucuria primirii la Mdndstire a ramas pentru totdeauna 
prezenta in inima sa. 

Mama sa credea ca ortodoxul trebuie mdcar o data in 
viafa sa mearga in pelerinaj, pe jos, la Sfinte Moaste. A mers 
la Sfantul loan eel Nou de la Suceava . 

Copiii, a spus Prea Fericirea sa, sunt niste magnetofoane 
care capteaza/oarte fidel lucrurile. 

El pleca urechea la ceea ce vorbea mama sa cu 
prietenele sale si le retinea, lepunea la inima. 

Ganduri filocalice de pe uli^ele satului. 

Cuviin^a omului de la ^ara in a infelege viafa e o gandire 
frumoasa. 

Cineva mi-a spus, ca altcineva vrea sd se spdnzure din 
cauza unui gest al meu. M-a lovit addnc acest lucru. Am mai 
pa^it faptul sdfiu ameninfat cu aceastd pedeapsd, pentru ca sa 
ma faca demonii sd ma mustre constiinfa. 

Demonii prefer a sa stam infricosati, sa ne facem griji, sa 
halucinam tot felul de ganduri decat sd ne rugdm cumputem. 



322 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/SP/oC3%A2ntul_Ioan_cel_Nou. 



227 



Rugaciunea limpezeste mintea si de aceea demonii vor 
cu orice pre{ sa te indepdrteze de ea. 

Am facut un experiment: am vorbit pedant, disciplinat, 
intelectual si deodata „am crescut" in ochii confratilor mei. 
Daca vorbeam rudimentar, {araneste, simplu eram considerat 
prost si tratat cu indiferenid. 

Daca am schimbat registrul semantic, parca m-am ivit in 
ochii lor de sub daramaturile unui bloc imbracat in mod 
elegant. 

Nu pot percepe mul^i ispita limbajului. De aceea multi 
se lasa mintiti frumos . 

Daca vorbesti intr-un anume fel, atunci traiesti in acel 
fel, incepi sa simti, sa te comporti ca surogatul tau lingvistic. 

Mimam o postura standard si amfost crezut. 

Ma doare insa ca nu in^elegem cat de fals e orgoliul de a 
vorbi literar cu orice pre}, cat se poate de cored, de academic. 

Intr-o prefatl recenta, Sfantul Isaac Sirul a devenit „un 
eretic nestorian din secolul al VII-lea" 323 . Am ramas 
consternat. Nu mi-a venit sa cred ceea ce citesc. 

Altcineva mi-a spus „sa nu ma tern", caci to^i Sfintii 
nostri sunt „eretici". Cum sa nu ma tern, parintele meu? 

Ma tern in primul rand de oameni ca tine, care te pot 
face eretic cand vor insa, in acelasi timp, pot sa il „scoata" pe 
un eretic de sub toate anatemele si sa il promoveze ca „sfant". 

Ma tern de nestiutori si arogan^i, de cei care nu se tern 
de nimeni dar au in maini, in aparen^a, puterea. 

Ma tern, pentru ca ma doare mdrsava lor inimd, lipsa lor 
de scrupul. 

Spui una si nu te mai uita. I^i aduc aminte peste ani de ce 
le-ai zis candva si isi varsa coptura la nu stiu cat timp dupa ce 
i-ai deranjat cu ceva. 

^in minte raul si aceasta e un mare rdu. 

Te corecteaza, te aten^ioneaza, rad pe sub musta^i, 
mustacesc... 

Orgoliul celor care cred ca pot face „lucruri mari si 
benefice" pentru Sfanta Biserica sta in preajma agnosticilor, 



23 Parintele profesor loan I. Ica jr., pe langa gafa cu evolufionismul, face acum gafa cu 
„probitatea absoluta" a §tiin|ei teologice occidentale si ni-1 scoate pe Sfantul Isaac Sirul, 
dupa Sfantul Dionisie Areopagitul, din rdndul Sfintilor. 
Doamne, lumineaza aceasta minte minunatd ca sa vada adevarul! 

E pacat ca un astfel de om, care a ajutat imens de mult teologia romaneasca si sufletul 
ortodox romanesc sa o ia pe drumuri atdt de neumblate. 

Atacurile sale la opera si teologia Fericitului Dumitru Staniloae nu sunt deloc frumoase, 
ci ingrate si nu stau bine in gura unui om care prefuief te sfinfenia. 



228 



care nu mai cred ca mai poate fi spus ceva nou in Biserica si 
sus^in ca totul a fast spus. 

Mizantropia sta alaturi de avdntul far a fundamente reale 
iar fariseismul face loc relei publicitdti, care il pune pefarsor 
in locul adevdratului Pastor. 

Parintele Teofil [Paraian] a remarcat ca nu se stie in 
popor ce inseamna unii termeni din cult, desi limba na^ionala e 
si limba Sfmtei Biserici. 

Ce crede un bolnav psihic despre noi? Nu crede ca noi 
suntem nebunifl 

Taraboiuri 324 pentru averi sau dispute din orice apar in 
fiecare zi. 

Nu ne mai mird multe si o sa vedem si mai multe, care 
nu o sa ne mai mire. 

Se devalorizeaza prea multe realita^i. 

Tabuurile sunt aruncate in aer. 

Se forjeaza mereu nota. 

Tonuri stridente de culoare in vestimenta^ie si note 
nocive, concertate, in limbaj, in ziare, in audio-vizual, in 
politica, in pia^a de consum. 

Un vanzator a ^inut minte ca ii eram dator cu o mie de 
lei iar un batran are pensie de 4500 de lei, cand lumea vorbeste 
de milioane si miliarde de miliarde. 

O femeie avea sani care cantareau 10 kg si a hotarat sa 
se opereze, pentru ca sa ii micsoreze. O durea coloana, ficatul, 
apasau pe inima, to^i radeau de ea, nu isi gasea sutiene si haine 
pe masura. 

Dar prezentatorul a spus ca avea „sani generosi". Vede^i 
pervertirea limbajului! Ce au sdnii cu generozitateal 

E femeia asta si o femei usoard, una care se vinde 
tuturora, daca are sdnii maril 

Are o fata de 16 ani si e casatorita. Dar remarca viza sa 
o puna intr-o lumind proas ta chiar si prin neglijenfa unui 
limbaj stereotip. 

Mi-am adus aminte de alta relatare a Parintelui Teofil 
[Paraian] - am auzit-o cu alta ocazie - : s-a dus intr-o 
manastire si se saluta cu maicile. 

Fiecare spunea: „Eufrosina, pacatoasa , \ spre exemplu 
sau „Doroteea, pacatoasa" si tot asa...Niciuna dintre ele nu s-a 
prezentat altfel... 



324 A se vedea: http://dexonline.ro/definitie/t%C4%83r%C4%83boi. 



229 



Cand ajunge la staretl sau la duhovnicul Manastirii 
intreaba: „Dar voi numai pdcdtosi aveti aici? Sfinfi nu aveti?". 

Ne pierdem pe noi, spontaneitatea noastra cand repetam 
lucruri pe care nu le percepem cu adevarat semnificatia. 

Pot fi cuvinte sfmte, fapte sfmte, atitudini sfmte, dar 
daca nu le percepem adancimea, le deraiem in mod catastrofal 
semnificatia, in^elesul, sensul. 



N, 



lu mi-a placut faptul ca Parintele Teofil [Paraian] a dat 
sa se nrfeleaga ca si dupa schisma catolicismul are „sfhni". 
Asta e o iluzie sau o problematizare falsa, care nu are sim}ul 
adevarului. 

Daca accept ca Francisc de Assisi 325 e si el de-al nostru, 

"X 1 f\ "X 0*7 

si Toma de Aquino si Tereza de Lisieux sunt tot de-ai 
nostri, trebuie sa le accept si viefile si scrierile lor. 

Iar daca ii accept pe acestia, atunci desfiin^ez granifa 
dintre Ortodoxie si erezie. 

Va trebui sa consider ereziile lor drept „adevaruri", chiar 
daca ele contrasteaza izbitor, respingdtor de mult cu cele ale 
Sfin^ilor Paring. 

Astfel va trebui sa accept flagelarea ca chinuire in 
imanenfd de dragul chinuirii, nebunia lui Filioque, faptul ca m- 
as „uni" cu fiin^a lui Dumnezeu si nu cu harul Prea Sfintei 
Treimi, ca Sfantul Grigorie Palama 328 e „eretic" si, „la fel", si 
Sfantul Fotie eel Mare 329 , si Sfantul Marcu al Efesului 330 , caci 
pe acestia nu ii suportd catolicii, ca papa e „vicarul" lui 
Hristos, chiar „loctiitorul" Sau personal, ca ce spune el e „mai 
in^elept" decat tot ce spun ceilal^i si multe altele. 



325 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Francisc_de_Assisi. 

326 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Toma_de_Aquino. 

327 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Tereza_de_Lisieux. 

328 Pentru download: 

http://www.archive.org/details/SfantulGrigoriePalamaDespreRugaciuneSiVedereDumn 
ezeiasca2008. 

29 Idem: http://www.teologiepentruazi.ro/2010/10/06/traduceri-patristice-vol-2/. 

A se vedea p. 71-107 din Bucuria comuniunii (vol. 1): 
http://www.teologiepentruazi.ro/2009/10/06/bucuria-comuniunii-vol-l/. Alaturi de: 
http://www.teologiepentruazi.ro/2009/ll/26/primul-volum-din-opera-completa-a- 
sfantului-marcu-al-efesului/. 



230 



Cu relativismul de acest gen, oricum ai da-o, distrugi 
totul in Biserica. 

Cand Sfanta Tradi^ie a Bisericii nu mai conteazd, cand 
Sfmtele Sinoade Ecumenice pot fi negate de orice minte 
„chibzuita" §i cand Vie^ile Sfin^ilor sunt pentru „pro§ti", numai 
pentru omul de la }ara, pentru omul simplu la creier iar 
„teologia" e o sumd de ipoteze, de fraze, un discurs ce poate fi 
scris de oricine, atunci relativismul teologic e marea 
dezamdgire, compediul de erezii al lumii contemporane §i 
buldozerul care love§te in u§a Sfintei Biserici. 

Daca adevarul dumnezeiesc te bagd in Sfanta Biserica, 
daca el e u§ a care te convinge, care te capteazd pe deplin, care 
te minuneazd iar acest adevar e relativizat pe toate caile, atunci 
acest relativism blasfemiator inchide usa, o blocheaza. Inchide 
u§a celui care vrea sa vada frumusefea lui Dumnezeu. 

Nu pot sa spun ca nu vdd si un anume bine in intalnirea 
dintre Sfanta Biserica §i ceilalfi - desj se vorbe§te despre 
intalnirea „intre religii", noi fiind una dintre „multele religii" 
- dar acest bine vizeaza comunicarea, stabilitatea sociala, 
interna^ionala, intreruperea razboaielor inter-etnice, inter- 
religioase. 

Se fac progrese sau se incearcd sa se facd in ceea ce 
priveste ocrotirea mediului, a drepturilor omului, ale copilului, 
ale mamelor. 

Se due lupte pentru pace, pentru dezarmare - dar §i 
pentru inarmare - pentru securitate. 

Ne luptdm cu terorismul, cu saracia, cu subdezvoltarea 
in timp ce se cauta o dezvoltare rapidd a marilor companii. 

Dar ce facem cu credinfa ortodoxdl Ne impacam cu 
musulmanul, cu ereticul, cu eel diferit, vorbim cu ei, ne e bine 
social, dar credincio§ii no§tri in^eleg lucruri care nu ii mai fac 
militant, energici pentru credin^a lor, daca tot ne vad vorbind 
cu ereticii, cu paganii... 

Exista oameni care vorbesc deja cu multd vehemenfd 
impotriva discutiilor interreligioase/ecumenice §i cand ma 
gandesc la pozi^ia lor imi dau seama ca unii au si rdvnd pentru 
credinfa. 

Dar nu pot exclude §i cealalta parte, ca e nevoie, mai 
ales azi, de vorbire, de dialog, de conclucrare cu toate religiile 
si factiunile religioase. 

Trebuie sa vorbim la nivel inalt dar §i la nivelul 
credinciosului de jos. Trebuie sa iubim pacea §i sa ne 
cunoa§tem reciproc. 



231 



Insa aceasta deschidere spre ceilalti nu trebuie sa ne 
faca mai blegi, la§i, nu trebuie sa ne duca la gandul „sa mai 
lasdm de la noi, ca n-ofifoc". E foe, e mare blestem daca lasi 
ceva din Ortodoxie! 

Spunea bine Parintele Teofil [Paraian], tot el: „Nu exista 
Ortodoxie fara Maica Domnuluil". 

Nu exista insa Ortodoxie nu numai fara Maica 
Domnului, ci fara nimic din ce este Ortodoxia. 

Ortodoxul e un om vast, profund, delicat, atent, 
impaciuitor. 

Trebuie sa vorbim cu ereticul dar sa fim ortodocsi cu 
adevdrat cand vorbim cu el. 

Sa fii om, sa fii respectuos, sa stii multe, sa faci multe 
fapte sfinte, sa zica ereticul: „Bravo tie! Acesta da om". Sa nu 
piece nici ereticul, nici fratele tau de credin^a cu gust amar de 
la tine. 

Sa fii o minune pentru cei care te vad, o carte deschisa, 
cu litere pe care, oricine ar vrea sa le citeasca, sa le citeasca cu 
nesat. 

Deci vreau si cred ca trebuie sa fim activi, misionari, 
apostolici dar, in acelasi timp, vreau ca sa nu fim o cursd 
pentru al^ii. 

Daca am explica mai mult mobilele, substraturile 
rela^iilor si ale discu^iilor noastre cu ereticii si paganii si daca 
ele ar fi reale, poporul credincios ar fi de acord cu discufiile 
sincere si iubitoare despre credintd. 

Dar cand lucrurile, discufiile sunt mai mult oficiale si 
secrete, credinciosii stau departe de aceste rezultate ca si in 
vechime. 

Trebuie sa vorbim public. 

O dezbatere teologica numai daca nu are gdnduri bune 
se facepe ascuns, pe soptite. 

Dezbaterile sunt graitoare, starnesc multe ganduri sau 
pun pe gdnduri. 

Daca pastram discufiile teologice doar pentru grupuri 
restrdnse, atunci sa nu ne mai miram ca nu suntem cunoscufi. 

Vorbeste acestei lumi pe infelesul ei dar, in acelasi timp, 
vorbeste-i dumnezeieste, fara falsificari, fara „retusuri". 

Ortodoxia poate vorbi oricdnd si oricui. E nevoie numai 
de secerdtorii care au o via^a sfanta si intelepciunea de a sti 
care e graul, holda de secerat. 

Nu rdzdnd de altul devii mai bun, nu impingdnd pe altul 
in groapd te imbogatesti mai repede, ci castigi daca esti 



232 



convins, ca singura bogafie care i}i ajunge e Hristos, Fiul lui 
Dumnezeu, Cel rastignit si inviat pentru noi. 



In convertirea Sfantului Pavel „ti Me Sickeic;;" [F. Ap. 
9, 4, cf. GNT] poate insemna „de ce Ma prigonestiV dar si: 
„de ce Ma urmdrestiT\ 

Sfantul Pavel // urmarea pe Hristos. Venea sa Ii urmeze 
fara sa stie, fara sa inieleagd prea bine acest lucru. El credea 
ca urmdreste sa distruga crestinismul. Dar lucrarea lui 
Dumnezeu cu el era aceea, ca el // urmarea pe Hristos, vroia 
sa Ii urmeze si sa zideasca Biserica lui Dumnezeu. 

Dar ,,a prigoni" si „a urmari" pot avea explicitari 
antagonice pana la urma. 

Prigonirea crestinilor e sinonima cu omordrea lor. §i „a 
urmari" inseamna „a prigoni". Dar „a urmari" inseamna si „a 
urma". 

Urmaresc pentru ca sa vad. Dar urmaresc nu pur si 
simplu ca sa vad, ci sdfac ceea ce vad. 

Ii urmdm lui Hristos, cand constientizam cine este 
Hristos. Dar ca sa te edifici, trebuie sd-L urmdresti. 

§i II urmdrim si cand credem noi ca suntem 
necredinciosi, atei, indiferen^i religios. Noi // urmdrim in 
fiecare eveniment, om, idee, pata de culoare, frunza. 

Nu stim asta, dar pentru ca vrem adevarul, adevarurile 
evenimentelor, ale oamenilor, ale compozrfiei frunzelor, // 
cdutdm pe El. 

E uimitor cum II cdutdm in pacat, in idolatrie, in 
necredin^a tot pe El, pe Hristos. II negam in noi sau nu stim ce 
nume sa dam acestei Prezenie care ne unifica via^a, mintea, 
preocuparile. 

Conexiunile rationale, inven^iHe, descoperirile sunt o 
impdrtdsire din harul lui Hristos. Intreaga rationalitate a lumii 
are ca fundament pe Hristos si orice maiestrie poetica, 
artistica, filosofica observa, mai mult sau mai pu^in, reflexiile 
harice ale lui Dumnezeu Cuvantul intrupat. 

II vad cu pete, in mod nedeplin. 

Toate credin^ele religioase stau in tinda Sfintei Bisericii 
- spunea, cu alte cuvinte, Fericitul Dumitru [Staniloae] intr-un 



233 



studiu al sau extraordinar - pentru ca sunt nedepline si au 
nevoie de deplindtatea Sfmtei Ortodoxii. 

Nedeplindtatea lor nu inseamna ca au lucruri foarte 
bune, fara pata si deloc lucruri rele, ci ca au strdfulgerdri ale 
adevarului, intuitu bune, problematizari care asteapta sa fie 
implinite prin adevdrul deplin, dumnezeiesc, pe langa o suma 
imensa de neadevdruri. 

Fa^a ta poate sa imi fie de ajuns. Ma implinesc numai 
vazandu-te. Dar ma pot si innegura vazandu-te. 

Nu ne cunoastem istoria, trecutul si putem fi foarte usor 
manipulaii. Nici nu ne putem inchipui cat de colosald este 
boga^ia Sfmtei Ortodoxii. 

Observ cu durere lipsa marilor vorbitori, predicatori, 
oratori ortodocsi. Vorbirea trebuie sa se creeze in spa^iul dintre 
mine si auditoriu. 

Genoflexiunile vocii, suple^ea ei, schimbarile de 
tonalitate, puterea cu care sunt apdsate cuvintele sau care se 
imprimd in cuvinte, derogarile, imixtiunile intdritoare, 
zambetul infelegdtor, non-iritarea auditoriului prin pronun^ie 
sunt neapdrate. 

O predica adevdratd incepe de la 4-5 ore in sus de 
comuniune in rugaciune, in impartasire, in dragoste. 

Discufia oratoricd care angajeaza, insufle}este, care 
ridicd la cer inima si mintea nu trebuie dezbdtutd la cursurile 
de Omileticd sau Cateheticd, pentru ca ea, daca exista undeva, 
se vorbeste pe sine, se aprofundeaza din interiorul ei. 

Conceptele care nu s-au nascut din viafd, ci vor ca viafa 
sa le urmeze, nu vor spune nimic, niciodata, oamenilor. 

Oamenii sunt ravasi^i, inal^i, coplesi^i, entuziasma^i, 
cuceri^i de predica ta sau nu sunt deloc. 

Nu po^i sa aprinzi un incendiu zonal, national sau 
mondial, un incendiu al dragostei de Dumnezeu cu 
presupozifii, ci cu certitudini, cu convingeri, cu realita^i fara 
replica. 

Omul trebuie sa ramana paf 331 , ca la fotograf cand te 
aude. 

A vorbi in harul lui Dumnezeu nu inseamna a trece 
neobservat ci, dimpotriva, sa determini faptul ca siruri de 
oameni sa curgd dupa tine, dupa vorba ta, dupa adevarurile pe 
care le spui. 



331 Fara replica. Sa fie uimit de ceea ce aude... 



234 



Nu trebuie sa ai senza^ia, atunci cand il asculti, ca 
predicatorul stie deja „povestea" foarte bine si acum doar \\-o 
repeta, ci trebuie sa sim^i faptul, cum, acum, in fa^a ta, aici, in 
mijlocul Bisericii, se naste cuvdntul mdntuitor. 

Cum incordarea dragostei si a responsabilitatii pentru 
tine, auditoriul, naste cuvinte care se pogoard de sus si care 
doar ating mintea si inima ca o mlddiere usoard. 

Predicatorul dumnezeiesc trebuie sa te Jina racordat la 
buzele lui, la inima lui, la zvdcnirea min^ii sale. 

Trebuie sa intri in interiorul celui ce vorbeste, sa te 
linistesti in el. Dar ca sa intri, el insusi trebuie sa te lase sa 
intri, sa te lase sa fii un invitat de marcd, oricine ai fi tu si de 
oriunde ai fi tu. 

Predica nu trebuie sa te faca sa te sim^i strain, singur, 
renegat. 

Daca stai si asculti o predica si te sim^i exclus inseamna 
ca sunt multe lucruri in nereguld. 

Predica trebuie sa te ocroteascd, sa te apropie, sa te tina 
la san sau sub penele sale. 

Daca nu \\\ plac subtilitdfile inseamna ca esti bdddran 
din punct de vedere intelectual, afectiv, sufleteste. 

Cum sa nu i^i placa frumusefea? 

Cum sa nu i^i placa mireasma, naturalefea, vitalitatea 
ingenudl §i daca nu l\i plac e de rdu. 

Copiii aud dar trebuie sa auda si mai bine. 

Trebuie sa le spui copiilor tai, ca ceea ce vad, aud si simt 
ei nu sunt basme de adormit copiii. 

Batranii nu trebuie sa se simta renegafi, pentru ca nu se 
mai uitd aproape nimeni la ei. 

E de ajuns sa se uite Dumnezeu la voi si va vede toatd 
lumea, dragii mei! 

Nu trebuie sa ne credem „vesnici", „imperturbabili". 

Nu trebuie sa credem, ca in starea de acum vom trai 
pentru vesnicie. 

Cand a in^eles Sfantul Ioasaf al Indiei 332 cum aratd omul 
si ce ajunge acesta in cele din urma s-a inspdimdntat. El, care 
nu mai vazuse as a ceva pana atunci (19 noiembrie). 

Viaia Sfm^ilor Varlaam si Ioasaf nu e „un roman", ci o 
capodoperd de sfintenie. Cei care vad in ea „un roman" ar 
trebui sa o mai citeascd pana cand isi dau seama de contrariu. 



32 A se vedea: 



http://www.vietile-sfintilor.ro/vieti/noiembrie/ll-19-cv_varlaam_si_ioasaf.html. 



235 



Bucuria dumnezeiescului post: bucuria si dorul dupa 
via^a ingereasca. Te sim^i intraripat de doruri sfmte, de 
nazuin^e dumnezeiesti. 

Pe masura ce se subfiazd carnea, trupul, in acelasi timp 
te inunda frumusetea starii de asceza. Uscaciunea trupului e 
frumusete dumnezeiasca, vazatoare de frumusete 
dumnezeiasca. 

Dar sa nu ne grabim sa ajungem scheletici numai pentru 
ca asa credem ca sunt Sfiniii, ci aceasta subfiere a trupului 
vine de la sine si te sim^i din ce in ce mai bine in aceasta stare. 

„Sfmtenia de-o clipcC sau „cea ca un poster''' sau 
„dobandita in scurt timp'" nu sunt decat ipostaze ale inseldrii, 
ale deraierii duhovnicesti. 

Cine crede, ca daca a auzit ceva trebuie sa se puna 
imediat pe treaba si maine vin rezultate concrete, se insala: e 
un entuziasm copildresc, fara minte si trup de ascet incercat. 

Via^a ascetica nu se face cu demaraj la intdmplare ci 
pana la urma in^elegi, ca toate au o rdnduiald, un timp, o 
masura, chiar daca noi vrem sa sdrim calul, sa atingem totul 
intr-o clipd. 

„§i daca nu cdstigam mantuirea? Daca nu vedem nicio 
vedenie, daca nu ajungem sa facem nicio minuneV. Intrebari 
care ti se pun... sau vezi ca se formuleazd in adancul 
incepatorilor. 

Dar pentru acestea se osteneste omul? Osteneala e 
pentru ca sa ne facem proprii iubirii lui Dumnezeu si nu pentru 
a deveni niste vedete ale „sfinteniei". 

Vrei repede si nu stii deloc sa astepti si nu te intereseaza 
ca nu ai rdbdare. 

De aceea multi au o privire nducitoare despre 
„sfintenie", ca si cand ar fi vorba despre carierism. „Trebuie sa 
fac asta, asta. . .si ajung acolo", cred unii. 

Adica o sfintenie care sa rezulte din faptele lor ascetice 
si nu din legatura de iubire cu Dumnezeu. 

Dar via}a duhovniceasca nu e un rafionament matematic 
pur-uman, ci o impreund vorbire, simfire si consfdtuire cu 
Dumnezeu, pentru ca trdim tot timpul cu El. 

Vorbesc cu El, simt ce vrea El de la mine, merg unde 
vad ca El ma indrumd, ma indeamnd. 

Cuvintele Lui se aud in taina inimii, in tacerea unei 
inimi mereu rugdtoare. 

El imi vorbeste si eu II ascult: aceasta e taina personald, 
a legdturii personale dintre Dumnezeu si om a Ortodoxiei. 



236 



Daca Dumnezeu imi vorbeste atunci El e viu. Si daca eu 
nu II aud inseamna ca eu nu mai sunt viu, ci mort de viu. 

Asteapta! 

Cine asteaptd trenul se urea in el. 

Cine asteaptd primavara o sd se bucure de ea. 

Cine asteapta, cine vrea sd astepte un copil timp de noua 
luni se bucura de implinirea unei nasteri, pe care o aduce o 
nastere a unui nou om. 

Fiecare mama e o ndsedtoare de unicitdii si asta e marea 
implinire a ei dar si a tatdlui. 

Copilul se bucura daca are cu cine sa se joace, deci cu 
cine sd relafioneze §ipe cine sd iubeascd. 

Parin^ii ar trebui sd isi iubeascd copiii. 

Daca copiii vostri, iubite mame si iubi{i ta^i, sunt o 
povard pentru voi, atunci iubirea voastrd si voi insivd nu 
valora^i nimic, pentru ca vd devalorizafi singuril 

Copilul e eel care ne transmite mai departe. Ne 
transmite somatic dar trebuie sa fim in stare de faptul, ca 
acesta, copilul, sd vrea sd ne transmitd si caracterul, si 
sfiiciunea, si blande^ea, si omenia, si frumuse^ea noastra. 

Daca vrei sd te reprezinte pe mai departe, trebuie sa stii 
sd uzi iubirea lui fireasca fa^a de tine. 

Daca iubirea pentru tine moare, se sufoca, se indbusd, 
atunci esti o epavd in inima lui si de aceea l\i doreste moartea 
sau e indiferent fata de tine, pentru ca nu te mai simte al lui. 

Cand nu ifi mai simfi parin^ii in tine, cand nu te mai 
trezesti gdndindu-te la ei, cand nu iti mai face pldcere sa te 
intorci acasa, atunci, din ambele parji, nu seface nimic. 

Se aude din ambele parji tacerea, o tacere exclusivistd, 
care incarcereaza. 

Striga, dacapofil 

Striga-^i dragostea! 

Striga pe eel pe care il iubesti si cheamd-l acasdl 

Acasa inseamna acolo unde to}i te asteaptd cu dragoste. 

Dar daca acasa nu mai rimeaza cu dragoste, atunci 
acasa poate fi un iad. Si mul^i spun acest lucru, pentru ca 
acasa lor e un iad irespirabil. 

In loc de dragoste gasesti bataie, injuraturi, impunsaturi 
deocheate, vrajmase, oameni care nu te vor pentru ca nu te 
inteleg si nu te acceptd. 

§i pentru ca nu esti ascultat, tipi degeaba. Unoeri crezi 
ca e mai bine sd taci si sd te rogi... Sau te rogi, ca sa poji sd 
taci si sd te rogi. 



237 



Nedreptatea te face sa iei atitudine si uneori atitudinile 
tale te due la martiriu. 

§i fericiti sunt cei care stiu sa rabde pentru dreptatel 



L3e ce trebuia sa intre Prea Curata Stapana in Templu? 

Ca sa indice faptul ca numai in sfinfenie II primim pe Hristos, 
ca numai in curdfie dumnezeiascd Se na§te Hristos in noi. 

A "k'X'k 

Sfm^ii Ingeri s-au inspaimantat vazand-o intrand in 
Sfanta Sfmtelor. S-au cutremurat. 

Au vazut ca nu i s-a intamplat nimic rdu ci, dimpotriva, 
ca Sfantul Arhanghel Gavriil e trimis sa o hrdneascd. 

Intra acolo, unde arhiereul intra numai o datdpe an. Dar 
ea era mai curata decat tot templul, decat intreaga create, 
decat toate ierarhiile ceresti. 

Femeia desconsideratd, femeia pusa mai mereu la index, 
la spate, devine prin Prea Curata Stapana mai aleasa decat 
orice fdpturd, mai de pre{ decat orice diamant. Dar pentru ca 
ea era „Roaba Domnului" si nu in ton cu feministele de 

- -334 

astazi . 

Sfanta Maria sta „la picioarele Domnului" (Lc. 10, 39). 
Umilinia primeaza aici, dar §i bucuria iubirii. 

Daca iubesti pe cineva ii fad loc, il lasi sa treacd, vrei 
ca acela sa fie iubit si de al}ii. §i daca il iubesc si alfii, te 
bucuri §i tu, pentru ca si tu il iubesti si el te iubeste si vrei ca el 
sa fie iubit §i de al^ii si el sa iubeasca si pe al^ii, oric&li ar fi ei. 

Iubirea nu poate fi egoistd. Faptul ca eel ce iubeste 
trebuie sa fie neapdrat gelos e o frazd mincinoasd. Cel ce 
iubeste nici nu se gdndeste la gelozie sau invidie. 

Sta la picioarele Sale si iubea nespus sa-L auda pe Cel 
care II iubea inima ei. 

Daca sdrufi pe cineva atunci ifi place acel cineva. 
Sarutam pe cine ne place, ceea ce iubim. §i daca ascultdm pe 
cineva atunci ne place. 

Asculta cu inima si cu mintea. Asculta cu in}elegere. 



333 Axionul de la 21 noiembrie. 



Despre statutul femeii in societatea contemporana si despre derapajele feminismului 
a se vedea: http://www.teologiepentruazi.ro/2009/10/01/lumea-postmoderna-%C8%99i- 
depersonalizarea-omului/. 



238 



Dar pe El L-a primit mai intai Sfanta Marta, adica fapta 
inielegatoare. Primim pe Domnul in casa noastra, ca §i Sfanta 
Marta (Lc. 10, 38), daca mai intai vrem sa stim despre Hristos 
§i credem ca El Sepoate sdldslui intru noi. 

Citirea despre El, intrarea in perimetrul poruncii Sale, a 
razei Sale de influenza in mod hotdrdt e primul pas: chemarea 
Lui in casd. 

§i casa e inima. Si acolo po^i sa stai la picioarele Lui cu 
dragoste. 

Oamenii nu ne vad ingenuncherile inimii. Prea pu^ini 
vad modul cum stdm la picioarele Lui, cum 7/ iubim nespus pe 
El. 

§i de ce II iubim? Pentru ca L-am cunoscut, I-am 
cunoscut imbra^i^area, dragostea. Pentru ca ne-am impdrtdsit 
de El. 

Nu pot iubi pe cineva sau ceva ce n-am cunoscut. Nu ma 
pot abandona unei stari pe care n-o doresc. 

Chiar daca alcoolul m-ar dobori nu vreau sa amefesc §i 
sa cadjos. Cel care se imbatd nu vrea §i sa vomite. Vomitarea 
e o parte a problemei care il dezgustd, caci principalul lucru e 
acela, ca ii place sa simta in gura, in el, puterea bauturii. 

II prime§ti, II invifi pe Hristos la tine, daca vrei sa invifi 
oameni in inima ta. Unde pot sa incapd ataxia? Pot, cu 
siguran^a ca pot! 

Inima noastra, de§i pare mica, intra in ea Dumnezeu §i 
tot ce exista. 

Cand omul a pus piciorul pe luna a crezut ca a invins 
spa^iul, distan^a. Dar distan^a nu se suspendd decat in inima. 

Taina, addncul inimii e cunoscut numai de cei care isi 
sfinfesc viafa. Ceilal^i intuiesc una, alta...Insa le lipseste 
esenfialul. 

Vino sa vezil In inima poji sta de vorbd cu Dumnezeu, 
pe care nu II po^i vedea decat cu ochii plini de slava Sa, cu 
ochii inimii spdlafi de dragoste. 

Dar daca e§ti o Sfanta Marta, adica un om al actiunii, 
trebuie sa fii §i o Sfanta Maria, adica un vdzdtor de Dumnezeu, 
care ascultd de El. 

§i Sfanta Marta II vedea dar prin munca pentru El, prin 
slujirea Lui (Mt. 10, 40). 

Slujire §i vedere, asceza §i extaz, fapta §i iubire. 

§i lumina a izvordt profund, intr-o zi de noiembrie, cand 
trebuia sa fie frig. Au izvorat razele soarelui printre nori dar §i 
harul Sau in inima mea. 



239 



Tree gandurile duhovnicesti, tree ca fulgul de zapada si 
se pierd. Te strabat. Harul lui Dumnezeu e foarte vizibil pentru 
camera inimii noastre. Unii isi imagineaza ca harul 
dumnezeiesc e ceva care se poate prinde in mana, ceva 
material pana la urma. Ei gresesc. 

Harul dumnezeiesc e sesizat de adancul nostra numai 
cand Dumnezeu te-a inva^at viafa de taind a Sfintei Ortodoxii. 

Am spus ca harul preasfant si sfm^itor e vizibil. Insa nu 
are nimic cu faptul vederii unui cal sau a unui om mergand pe 
strada, pentru ca nu e vorba de o vizibilitate a ochiului 
material. Harul e vazut induntrul lor de cei care isi curdtesc 
continuu inima. 

Emotiile mari te perturb a. Te perturba si demonii si 
pacatele tale. Dar daca te pierzi cu firea, nu faci decat sd 
mdresti starea de neliniste, zapaceala interioara. 



-Opunea un Parinte: canonul pe care il dau la 

*i *i c 

Spovedanie e ca omul sd se spovedeascd . 

Iar lacrimile ei erau lacrimi de pocdinid si de iubire 
pentru Dumnezeu. Nici nu stia acest lucra. Amaraciunea ei i se 
scurgea printre gene. 

Acestea sunt lacrimile care ma smeresc, pentru ca eu, 
spurcatul si netrebnicul, nu sunt in stare sa plang in fa^a ei sau 
a lui cu asemenea lacrimi fericite. 

De la incordare, de la teama de celdlalt, treci la larghefe 
sufleteascd. 

Sim^i ca }i se inmoaie inima, celalalt vine ca o noutate 
uimitoare in tine, |i se descopera, dincolo de patimile lui e un 
pdmdnt bogat, plin de boga^ii nepatranse, nein^elese inca iar tu 
te umpli de dragoste, de entuziasm sfdnt privindu-1 profund. 

Uneori ^i-e teama sd nu recidivezi in patimi sau te crezi 
sedpat de patimi peste noapte. Dar nu e asa! 

Te ia valul si te lauzi si min^i, si nici nu mai l\i dai 
seama care e adevdrul si care e minciuna, pana nu stai in 
tacere sd te verifici, sa te analizezi la rece. 

Telefonul lui 1-am sim^it ca pe o bucurie care ma 
urmdreste mereu si ale carai ragaciuni ma vizeazd. 



335 Parintele Atanasie Costea, pe data de 23 noiembrie 2003. 



240 



Doamne, ce minunat esti Tu, cand noi nu ne mai dam 
seama de acest lucru! Trecem nepasatori pe langa 
dumnezeiestile Tale daruri si credem ca ne aparfin de drept si 
ca nu trebuie sd mulfumim pentru ele nimanui. 

Dar Tie Ti se cuvine toatd slava, Doamne! Tie Ti se 
cuvine doxologia noastrd continud. 

Doamne, iarta-ma ca sunt atdt de egoist, incat nu mai 
vad cd existd oameni pe pamant. 

Iarta-ma ca nu stiu sd prefuiesc via^a, ca nu stiu sd md 
rog si sa spun acele cuvinte cu care sa ma impac cu top care 
sunt supara^i pe mine din diferite motive. 

Iarta-ma, ca nu imi dau seama ca sunt muritor, ca nu 
vreau sd constientizez odatd acest lucru. 

§i iarta-ma ca pozez in om bun, fiind om rdu, ca distrug 
sinceritatea oamenilor si increderea lor in ei insisi si in Tine. 

Sunt o sminteald pentru aljii, o rusine, un gunoi. §i daca 
nu as spune acest lucru, as fi nesimtit cu totul si indiferent fa}d 
de adevdr. 

Dar eu cred, ca Tu esti lumina mea, mdna care ma 
scoate din adancurile marii. Eu cred ca Tu esti Stdpdnul si eu 
robul, ca Tu esti Adevdrul si eu sunt mintirea de sine, ca Tu m- 
ai creat si ca eu nu descind dintr-o maimufd sau dintr-un melc 
- desi, si acestea sunt fdcute de Tine - ci sunt fdptura mdinilor 
Tale, dupa chipul Tau si tanjind mereu spre Tine. 

Cred ca mi-e dor de Tine, cum nici nu imi inchipui, ca 
Te caut pe Tine peste tot, ca in fiecare vdd chipul Tau si, desi 
uneori sunt orb, imi pare rau ca pot fi atdt de orb, mai orb 
decat top, orbii. 

Cred ca orice indlfare umana e in van si ca adevarata 
indlfare a omului e indlfarea lui de catre Dumnezeu, ca sa-L 
vada pe El in lumina, in lumina dumnezeiasca. 

Cred ca atunci cand deschidem televizorul vrem sa 
vedem minuni si mxfilme si atunci cand spunem „vreau sa ies 
afara, ca sa iau o gurd de aer" spunem, in mod codat, ca vrem 
sa respiram o gurd din harul Sau, sa-L respiram pe El pupn si 
sa ne sim^im vii. 

Sunt convins, ca acea mama o iubeste pe acea fiicd dar 
nu stie sd i-o spund si, tot la fel, sunt mai mult decat convins, 
ca acea mama, aceea pentru care md rog, il iubeste pe acel fm, 
care se roagd pentru ea, ca iubirea sa fie constientd in ea si sd 
o invete cum sd se comport e fata de el. 

Cred ca orice copil trebuie sd trdiascd si sa nu existe 
copil avortat, copil nedorit, neiubit, neadmirat, neincurajat. 



241 



Cred ca trebuie sa ne luam greselile in serios si sa ne 
rugam pentru ele. 

Cred ca sunt inca naiv pentru via^a aceasta si Dumnezeu 
ma va duce sa cunosc lucruri care sa ma smer eased deplin. 

Cred, pentru ca Dumnezeul nostru e Treime si Iubire. 

Cred, pentru ca oamenii realmente isi sfiniesc viafa si 
asta e vizibil. 

M-a imbratisat cu ardoare. Singuratatea stie sa 
vorbeascd cu multd dragoste. 

Chipul acelei Maici m-a inva^at sdfiu refinut in ganduri. 

§i stand la Sfanta Liturghie am fost luminat cu acestea: 

Bogatul cdruia i-a rodit farina e mintea omului care e 
plina cu tot felul de cunostinfe, cu tot felul de stiri, dar fdra 
transcendenid. 

Ni se pare ca suntem bogafi, daca suntem foarte bine 
informafi in orice domeniu. §i cand omul crede acest lucru, 
cand isi pune nadejdea in finerea lui de minte, in capacitatea 
de a face operaiii mentale complexe, in abilitatea sa 
organizatoricd sau in „papagalul" lui (a se citi: limbajul sdu, 
modul sau de a vorbi fluent), atunci se gandeste ca trebuie sa 
devina si mai „cool", mult mai „smenar", mult mai eficace in 
afacerea pe care o conduce. 

„Roadele" lui (Lc. 12, 17) trebuie foarte bine 
centralizate. Se fac masuratori, probe, reclame, stocuri, noi 
achizi^ii, importuri. 

Ele par a tine de cold sau ca avantajeazd viitorul nostru. 

„Ce ma fac la bdtrdnetel Cu ce fac fatal". 

§i „bunatatile mele" (Lc 12, 18), adica niste dolari, niste 
euro, niste masini, niste vile, niste terenuri, alte niste si multe 
niste, bunata^ile mele zic sufletului meu: „odihneste-te, 
mananca, bea, veseleste-te" (Lc. 12, 19). 

Deplina imanen^a. Deplina scufundare in materie. Nu se 
poate o imagine mai realistd sl vremii de azi. 

Acest „a te sim^i bine" mult prea dorit de noi se 
intalneste in cuvintele Domnului ca o realitate mult prea 
evidentd. 

Sintagma cu simtitul bine refuza sa creada ca avem 
suflet. 

I-am spus cuiva, ca Simon Magul vroia sa cumpere 
harul Preotiei si al minunilor, pentru ca el credea ca e ceva 
„material", care se poate da si altora sau ca e o „stare" care te 



336 A se vedea: http://www.teologiepentruazi.ro/2007/06/27/simon-magul-si-satana-la- 
sfantul-ioan-gura-de-aur-si-sfantul-amfilohie-de-iconium/. 



242 



acapareaza, daca te ini^iaza pu^in posesorul lui in „tainele 
tainei". 

Tot asa si pentru bogatul nostru inchipuit: sufletul „nu 
exista" si omul se lafaie in „de toatele" care sunt aici, 
„implinindu-se" prin aceasta decadenfd. 

Imaginati-va un om, care doar mdndncd si iese la veceu 
si in rest std. I-am plange de mila, de grasimile pe care le-ar 
avea pe el. L-am confunda cu elefantul la o adica. 

§i cand te credeai stiutor a toate limbile, problemele, 
ideile, cunoscdtor al tuturor oamenilor si bdrfitor al tuturora, 
atunci, tocmai in acea clipa „sublima" pentru tine, l\\ pune 
Dumnezeu mdna in cap - cum zice romanul - si auzi ca esti un 
nebun, daca ai crezut ca stiin^a acestei lumi e mai importantd 
decat stiinja care coboara de la Dumnezeu in inima omului 
curat la inima. 

Ti se cere sufletul plin cu har dumnezeiesc, cu minuni 
ale virtutilor, intr-o noapte, in noaptea indiferenfei si tu vrei sa 
ii dai lui Dumnezeu un suflet plin de femei goale, plin cu 
fumuri adolescentine, cu idei din ziare, din filme, cu decora^ii 
de pe front, cu titluri academice, cu car^i traduse si care nu te- 
au schimbat decat prea pufin, cu ofuri hilare, cu certuri si 
disperare. 

§i ce iti zice Dumnezeu, tie, suflete? Zice: „Bravo! la 
uite ce bdiat cuminte ,,c ? Ma indoiesc! 

Comorile noastre obscene si avare. 

Comorile noastre de doi lei sijumdtate. 

Comorile noastre care ne dau aripi negre si cand nu le 
mai avem, suferim ca niste cdini schilodiii si bdtufi cupietre. 

Comorile noastre, comorile lui Hagi Tudose 337 , comorile 
noastre pe care le mdndncd viermii, de care se alege praful si 
pulberea. 

Si trupurile noastre mare^e, tan^ose, lustruite cu lapte de 
cue si de cocos, batatorite de multe nop^i nedormite si pline de 
desfranare, trupurile noastre oloage, aiurite de boli, tumefiate 
de frica sau labarjate de „traiul bun", vor intra la viermi, la cei 
care abia ne asteaptd. 

Alergam ca nebunii pe tot globul si sfdrsim sub cine stie 
ce ro^i de masina, intr-un mizerabil closet sau pe strada, din 
senin, asa, pur si simplu. 

§i ne gandim apoi, ca Dumnezeu a fost „rau" cu fiul 
nostru ca a murit de tdndr, ca lumea e „un colaps total", ca 



337 



Idem: http://ro.wikisource.org/wiki/Hagi-Tudose. 



243 



via^a „nu trebuie traita" si ca „nu avem nicio sansd". Dar de 
unde stim noi ce e aia sansd 1 ? Ce stim noi despre viafdl 



1 inerilor care isi vdd patimile, si care vedere e o mare 

milostivire a lui Dumnezeu cu ei, li se confisca de catre 
demoni marea minune si in loc sd se bucure pentru ea ii 
arunca intr-o neagrd disperare. Se descurajeaza privindu-se. 

Mul^i tineri isi urasc trupul, mintea, inima numai pentru 
ca au pdcdtuit cdndva si patimile din ei ii imping din nou la 
pacate. 

Cine sa le spune lor, acestor suflete tinere, ca harul 
dumnezeiesc, daca il lasi sa intre in tine, strica toata aceasta 
situate inspdimdntdtoarel 

Cine sa le dea curaj, cand to^i vor sd ii inspdimdnte si 
sd-i lasefdrd rdspuns, in mijlocul celei mai mari incertitudinil 

E simplu, iubrfii mei! Inspdimdntaii-vd de patimile 
voastre dar nu dezndddjdui}il Nu da^i bir cu fugi^ii, ci astepta^i 
mila Domnului in mare nadejde. 

Daca nimic nu e imposibil la Dumnezeu, de ce nu v-ar 
ajuta pe voi? Oare trebuie sd ii spunefi Lui despre ceea ce El 
stie dejal 

Frfi simpli cu inima si nu dezndddjdui}il 

Tocmai cand nu mai vede^i nicio sansd apare lumina lui 
Dumnezeu, frumuse^ea Lui in fiin^a voastra. 

Unii oameni incearcd sd te mintd ca te iubesc, ca te 
respectd dar coptura urii si a invidiei mocneste in ei. l\\ 
vorbesc frumos, te lauda, te incearca, te intorc pe toate 
partile...Insa Prea Curata Stapana nu ii lasa sd ma mintd pdnd 
la sfdrsit. 

Am avut parte de cateva astfel de „dezvaluiri" deja 
presimfite. 

Unul dintre ei nu a mai putut sa suporte si m-a rugat sa 
plec afara din magazin, ca daca nu cheamd polifia. I-am spus 
ca e nesimfit - datorita unei ac^iuni indreptate impotriva mea - 
si ura din el a rdbufnit cuputere. 

Un om evlavios...cand e astfel „elogiat" de un alt om 
evlavios...in primul rand se intreaba pe sine, fara sa se 



244 



grdbeascd, daca celalalt are sau nu dreptatc.de a afirmat asa 
ceva. 

Daca esti impulsiv atunci cand un prieten iti spune 
adevaruri despre tine inseamna ca nu vrei sd te indrepti... ci iti 
place mintirea de sine. 

Iar el a reactionat brutal... pentru ca tinea in el, de mult, 
intregul ditiramb negativ... 

Mi-a spus ca sunt „legat" si ca nu pot sd ma impdrtdsesc 
pana nu ma iartd el, ca port barba in mod „ilegal", ca fac 
„scandal" intr-un spa^iu public ortodox - adica intr-o librarie 
- desi nu apucasem sa-i spun decat indignarea mea, fata catre 
fata, pentru lucrurile pe care mi le fdcuse si mi le face pe la 
spate, in timp ce pozeaza in mod „responsabil". 

El tipa si, in acelasi timp, spunea ca eu instig la ceartd. 

El $ipa si eu il priveam cu atentie (ca de aici, din 
asemenea momente de sinceritate...t& umpli de psihologie 
umand asbisald), iar so^ia sa sta langa el si zdmbea.. .iar eu o 
priveam sipe eafoarte atent... 

Ochii lui erau identici cu ai domnisoarei care m-a acuzat 
ca as fi „homosexual", pentru ca nu am dorit sa ma casatoresc 
cu ea. Nu intelegea cum de nu o plac... daca, in mintea ei, 
crezuse ca afdcut tot posibilul ca sd ma doboare in dragoste. 

Si pentru ca nu intelesese care ar fi fost motivul (se vede 
treaba ca nu se suspecta deloc de prostie si nesimtire) a decis 
sa imi spuna, cu toata rautatea inimii prelinsd in ochL.ca sunt 
homosexual... si de aceea nu ma atrage. 

Dar, fara ca sa se cunoasca unul cu altul, ochii lor erau 
identici (adica satanismul din ochii lor era acelasi) cu ai celei 
care ma credea „inselat", tot intr-o discutie privata, numai 
pentru faptul, ca nu ma putea invinge in cuvdnt. 

Insa problema ultimei doamne era alta: nu avea culturd 
teologicd si experientd de viata profunda si tocmai de aceea nu 
putea sa inteleaga lucrurile pe care i le spuneam. Iar daca nu le 
intelegea... credea ca merele sunt acre... 

Ochiplini de satanism, aparuti deodata, in mijlocul unor 
discutii destinse, prietenoase, care nu anuntau o evidentiere 
atdt de pronuntatd a adancului lor... 

Ochi, bineinteles, care m-au surprins la modul neplacut, 
m-au ingrozit cu rautatea lor, desi to^i erau ortodocsi. 

De unde atdta rdutate in acesti oameni? Cum puteau ei 
sa tina atata torent de rdutate in inima lor? 



338 Idem: http://dexonline.ro/definitie/ditiramb. 



245 



Dar s-au demascat intr-o clipa, si-au dat „poalele peste 
cap" (vorba expresiei) si nu mai au curajul sau ingdmfarea sa 
te priveascd in ochi. 

O alta femeie m-a acuzat ca sunt „taran", „prost 
crescut", „profitor" etc., pentru ca i-am spus ca se comporta ca 
o femeie usoard, frivola, fara demnitate. 

Realitatea e realitate, ca n-ai ce-i face, pe cand 
invectivele la adresa mea erau aruncate pentru ca „sa imi ia 
maul", adica sa ma faca sa cred ca am gresit vizavi de ea, desi 
a infeles pana la urma, ca s-a inselat. 

Am primit tot felul de catalogdri urate, dizgratioase si 
nedrepte de la mul^i dar m-am rugat pentru to^i acestia. 
Dumnezeul meu stie acest lucru! Iertarea lor si rugaciunea 
pentru ei o am mereu in mine, dar ma doare ca mul^i stau inca 
cu aceeasi mutate in suflet impotriva mea. 

Pedan^ii, prefacutii, farsorii te acuza ca nu le place 
„stilul" tau, „metodele" tale, modul cum abordezi oamenii, 
cand pe ei ii enerveaza sinceritatea ta, mdrimea ta de inimd, 
munca ta si cum, prin acestea toate, le nelinistesti lor 
constiinta. 

Sfm^ii in via^a sunt cea mai mare „povara" pentru 
oamenii mdndri si rdzbundtori. 

Ii enerveaza sfin^enia, ii sugrumd. §i nu le place, da, nu 
le place de tine dintr-un simplu motiv: ca l\\ ba^i joe, prin tot 
ceea CQfaci si esti, de patimile lor si de prostia lor, pe care ei o 
cred „mare" lucru, o adevarata „victorie monumentala". 

Insa tu nu vorbesti impotriva patimilor si nu muncesti 
pentru ca sa te iei la intrecere cu ei ci faci tot ceea ce faci 
pentru ca asta esti. 

Tu nu joci teatru, ci iti exprimi viata, crezurile, 
nazuintele. 

Iarta-i, Doamne, si ne iarta! Miluieste faptura Ta, Iubite 
Doamne, faptura ta in intregimea ei, caci to|i, cu to^ii, de la 
Tine avem toate ale noastre. 

Inva^a-ne sa fim simpli. Stinge glasul rauta^ii si al 
invidiei din fiin^a noastra si invata-ne iubirea Ta, care nu sfdsie 
Biserica, ci o fine unitd. 

Tu, Domne, esti Iubirea si Via^a lumii acesteia. Tu esti 
nadejdea si via^a vesnica a robilor Tai. §i cand noi suntem in 
certuri si in schisme, trimite harul Duhului Tau, trimite-ni-1 
noua, pentru ca sa ne mangaie, pentru ca sa ne invete 
blande^ea, dreptatea, cumpatarea. 



246 



Umple inima noastra, Doamne, de dragoste, ca 
dragostea efrumusefea care ne cucereste pe deplin. 

In^eleg acum, din ce in ce mai mult, ca dictionarul, 
oricat ar fi el de bun, nu ma poate ajuta in toate cazurile de 
limba pe care le intdmpin in traduceri. 

Uneori trebuie sd te decizi pentru un sens desi nu ai 
nicio clarificare din partea dictionarului. 

Cei care cred ca au invdfat o alta limba, fara ca sa isi stie 
bine limba proprie, se insala. 

Acum vad iconomia lui Dumnezeu cu mine. Din ce in ce 
mai bine... 

Pentru a traduce trebuie sa ai mai intai experienfa 
lucrurilor, a vie^ii in adancurile ei si apoi cunostinfe 
gramaticale. 

Vad acest lucru, cu harul lui Dumnezeu si ma bucur 
mult. Ma bucur nespus, pentru ca toate au sens. Pentru ca 
nimic nu e la intdmplare in viata mea si in lume si pentru ca 
nimic nu e degeaba. 

Nu traim degeaba, fra^ii mei! Traim pentru ca sa ne 
bucurdm in Dumnezeu. Sensul vie^ii e dumnezeiesc defericit. 

§i daca nu le convin lor, celor care te aud, daca nu le 
convin cele pe care le spui, te eticheteaza imediat ca esti 
„nebun" si to^i se coalizeazd impotriva ta, ca si cand, daca 
rautatea se coalizeazd, asta ar insemna ca adevarul isi pierde 
din greutate. 

Dar adevarul dumnezeiesc nu se devalorizeazd 
niciodata. 

Si cand analizezi lucrurile fiecaruia cu atentie si cu 
privire clard, duhovniceasca...atunci se vede addncimea de 
minte a unuia sau privirea boantd a altora. 



>Oe spune in limba gramaticii, ca cineva „determina" pe 
altcineva. II determina la ce, in ce sens'? Spre exemplu: „barbat 
frumos". Adjectivul „frumos" determina substantivul. Dar, de 
fapt, adjectivul arata un atribut, o caracteristica al acelui 
barbat. 

Spunem: „barbat frumos" sau „un barbat Qfrumos, finut, 
inteligent etc."...Insa aceste caracteristici nu sunt egale la to^i 



247 



si, in niciun caz, cuvinte care determina, in general, infelesuri, 
nu se pot potrivi, nu pot nuania deplin o ipostaza personala. 

Daca un barbat e frumos si un alt barbat e si el tot 
frumos, in fa^a ochilor tai observi ca unul dintre ei trebuie sa 
fie mai frumos decat celalalt si de aceea folosim ideea de 
grade de comparaiie ale adjectivului, ca sa spunem, ca unul e 
mai puiin frumos decat celalalt. 

Dar ce inseamna mai pufind frumusefe sau mai multdl 
Nu stiu daca noi putem constientiza prea bine aceste nuance 
fine. 

Daca el e mai frumos sau mai urdt nu se poate prezenta 
pana la urma in cuvinte. Cuvintele indicd, povestesc, dau 
marturie dar nu cuprind si realitatea ca atare sau nu ne-o dau 
noua ca realitate, ci ca semnificaiie. 

Cine e el sau ce e ea putem afla dar nu putem sa 
experimentdm prin cuvant o realitate ca atare. 

Daca spun „masa", nu am si realitatea mesei. Ca sa stiu 
cum arata o masd trebuie sa o vad, sa o ating, sa o miros, sa 
stau cu bra^ele pe ea, sa mananc pe ea. 

Tot asa aflam ce e rugdciunea. Dar cum arata 
rugdciunea in mine nu aflu decat daca ma rog. 

Datele istoriei ne arata nume, persoane, lupte. Chiar 
daca eu aflu anul, ca^i au murit, cum a fost, nu pot sa retrdiesc 
concretul acelei lupte. 

Fericitul Porfirie Bairaktari ne-a aratat faptul, ca harul 
lui Dumnezeu ne poate da sa vedemfoarte bine trecutul. 

Insa o evocare poate lasa doar urme firave in mine si nu 
poate sa imi redea intregul zbucium sau intreaga fericire a 
momentului evocat. 

§i totusi, cuvintele duhovnicesti ma leaga de Dumnezeu, 
prin harul Sau iar cele rele ma due la ratacire, ma umplu de 
desfranare, de ura, de curiozitate macabra. Depinde cum au 
fost scrise cuvintele. 

Ma simt bine intr-o parte si ma simt rdu in alta parte. 

Limba este un mare dar cu care exprimam realitatea, un 
dar dumnezeiesc. Dar daca nu vrem sa trdim ortodox, normal, 
atunci falsificdm si limbajul, ii inchidem ferestrele prin care 
priveste spre Dumnezeu si il intoarcem spre intuneric . 

§i cum sa vorbim si sa ac^ionam cu intunericul in ochi si 
in sufletl 

Eu aflu la un moment dat ca existd Dumnezeu. Dar cum 
e El nu stiu, pana nu stau cu El, pana nu dorm cu El, pana nu 
mananc cu El si pana cand El nu ma acapareazd cu totul. 



248 



Un cuvant il po^i cunoaste din punct de vedere lingvistic 
luand un dic^ionar si citindu-1 de acolo. Dar adevdrul 
cuvdntului nu il po^i afla citind un cuvant, ci experiindu-l. 

Spun: „eu traiesc". Dar asta nu inseamna ca trebuie sa si 
stiu ce e viafa. 

Spun ca eu incd nu sunt mort. Dar prin aceasta afirmatie 
nu spun, in acelasi timp, si ca eu ma bucur ca sunt viu, daca 
pentru mine „a fi viu" nu inseamna a trdi in Dumnezeu. 

„Traieste clipa" e o expresie inteleasa, mai peste tot, 
doar hedonist™ '. Cand se spune aceasta expresie se in^elege ca 
trebuie sa trdiesti ca porcul, in propria ta murdarie si sa nu i}i 
pese de ziua de maine. 

Dar ea poate fi inteleasa si foarte responsabil, ortodox, 
in sensul ca aceasta clipa, de azi, e foarte importantd pentru 
mine si ca azi-ul, acum-ul e mdntuirea mea. 

Tocmai de aceea tot ceea ce facem trebuie sa facem azi, 
ca pentru azi... si ca si cand ziua de azi e ultima noastrd zi. 

In categoria substantivelor sunt pusi si oamenii si 
obiectele §ifiin}ele nerafionale. 

Dar omul nu e numai materie, numai substanfd si el nu e 
un obiect. 

Iar pronumele este un „inainte de nume". Caci pana a-1 
cunoaste pe Costel, ii spui „tu". Si cand te referi la el in fa^a 
altora, ii spui: el sau acela. 

Gramatica e o stiintd profunda, ca toate stiintele de 
altfel, dar daca qJ acuta si exprimata de oameni fara prea multa 
credin^a, tocmai de aceea poarta amprenta necredinfei, a 
agnosticismului lor marcant. 



iDinecuvantata Prezbitera Maria, desi bolnava la pat, ii 

spunea Fericitului Dumitru Staniloae: „Scrie, Dumitre, scriel 
Candva o sa se publice toata munca ta" . 

Nddejdea in cineva se bazeaza pe vederea calitafilor si a 
darurilor lui, pe o vedere reald a capacita^ilor acelui om. 



339 Idem: http://en.wikipedia.org/wiki/Hedonism. 

Sorin Preda, O suta de ani de la na§tere. Sfantul cdrfilor: Dumitru Staniloae, in rev. 
Formula As, anul XIII, nr. 592 (24 noiembrie - 1 decembrie), 2003, p. 19. 



249 



Suportul binecuvantatei sale so^ii a fost definitoriu 
pentru munca sa teologica. 

Tot in acelasi articol gasim cuvintele pe care el i le-a 
spus unui prieten despre sotia sa: „Daca as avea talent de 
pictor, as picta chipul so^iei mele sus, pe cupola. Ea a trait 
credinia in Hristos. Eu doar am scris despre ea" . 

Smerenia impreuna cu dragostea. Si smerenia vorbeste 
ca una plind de dragoste. 

Cel care se smereste mult, poate iubi pana la a nu-si mai 
recunoaste niciun merit in fa^a celui pe care il iubeste. Dar 
tocmai in aceasta despuiere de merite, de calita^i, in aceasta 
negare de sine celalalt se umple de o si mai mare dragoste, 
pentru ca vede smerenia vorbind cu multd dragoste. 

Dragostea e vizibila in smerenie. 

De fapt, tocmai atunci dragostea e cea mai puternicd, 
cand nu vrea sa se propund nicidecum, cand nu vrea sa se 
impund in vreun fel dar intra pe nesimfite sau coplesitor in 
inima celuilalt. 

Singuratatea egoista nu cunoaste ce inseamna negarea 
de sine a smereniei. 

Smerenia se vede mereu in functie de cea mai mare 
iubire, de iubirea lui Dumnezeu si, in mod „ierarhic" sa-i zic, 
in functie de iubirea Prea Curatei Stapane, a Sfin^ilor Ingeri, a 
tuturor Sfmfilor si, coborand pe pamant, a oamenilor Sfin^i de 
langa ea. 

§i cand fi se descoperd iubirea celui de langa tine si tu 
esti omul smereniei, in^elegi ca celalalt e Sfdnt si ca tu nu il 
meriti; ca el e bun iar tu esti netrebnic si acestea nu sunt doar 
vorbe in vdnt saupdreri subiective ci asa te simfi lapropriu. 

Intre Sfm^i, smerenia creste pe mdsura iubirii si a 
cunoasterii reciproce. 

Cunoasterea pe care o produce smerenia e cunoasterea 
care da intotdeauna intdietate celuilalt. 

Smerenia, marea sfin^enie a smereniei e aceea ca se 
considera prea mica intre atatea minuni si intre ataxia Sfm^i. 

Smerenia e mereu o uimire de tot ceea ce vede, de tot 
ceea ce simte, de tot ceea ce exista. 

Smerenia vede in mod esenfial si se cutremurd. 

Nu calca pe pamant fdrd sfiald. 



341 



Ibidem. 



250 



Tocmai pentru ca traim pe un pamant care ni s-a dat ca 
dar nu trebuie sa ne permitem sa calcam oricum in spa^iul 
acestui dar. 

Reconsiderarea ta in fa^a lui Dumnezeu si a lumii 
intregi, venirea la constiinfa de sine te dezumfla, te face mic, 
intr-o micime a in^elegerii si a iubirii in care nu mai vrei sa fii 
mare, ci te simfi mic. 

Smerenia nu vrea ceva in plus, pentru ca si asa are 
constiinfa, ca ceea ce are si ceea ce este e un dar colosal. 

Dumnezeiescul Pustnic multumeste pentru cateva 
radacini pe care le mananca, pentru ca se simte implinit si 
bucuros cu Dumnezeu. 

Dumnezeiescul Teolog multumeste pentru o carte la 
care i s-a facilitat accesul, pentru un articol scris cu dragoste 
de Dumnezeu si cu smerenie. 

Iar Dumnezeiasca So^ie se bucura, atunci cand vede ca 
so^ul ei si familia ei mergj^e drumul eel bun. 

De ce isi iubesc barba^ii so^iile? Pentru ca au in^eles ca 
sunt unice, pentru ca au experiat unicitatea lor si pentru ca ei 
constientizeaza efortul imens al so^iilor lor pentru tot ceea ce 
inseamna ofamilie. 

Le iubesc pentru ca trdiesc din iubirea lor si iubirea lor 
ii impacd, ii linisteste. 

Le iubesc pentru ca devin pe fiecare zi si mai mult una, 
o unitate sfdntd, o unitate care nu se epuizeazd, ci mereu se 
dezvoltd. 

Iubirea nu se termina, nu se ofileste! 

Adevarata iubire mereu se invdpdiazd, mereu se umple 
de har, mereu se cutremurd de iubirea celuilalt. 

Adevarata cutremurare nu e africii, ci aceea pe care o ai 
in fata dragostei. 

Frica te tulbura, te ingrozeste. Cutremurul interior pe 
care il traim in fa^a pericolului, a morjii, a cataclismului nu se 
compara cu mdrefia cutremurului interior pe care il ai in fa^a 
celui care iubeste in smerenie, imbracat in umilinid. 

Iubirea care te iubeste si cand tu ii faci rdul, si cand tu 
esti un mojic cu ea e iubirea care inspdimdntd, e iubirea care il 
converteste instantaneu pe om. 

Daca po^i sa inspdimdnti in mod real, aceasta nu se 
poate intampla decat iubindu-L enorm pe Dumnezeu si 
iubindu-i si ajutdndu-i profund pe oameni. 

In fa^a iubirii adevarate, cutremurul interior ifi 
bulverseaza inima. 



251 



Iubirea nu se poate stinge cu apa, oricat de amara e 
aceasta apa a durerilor si a ispitelor. 

Am in^eles, cu harul Hristosului meu, ca iubirea 
adevarata e o mare si dumnezeiascd minune si nu are nimic in 
comun cu filmele si romanele de dragoste, sau cu jocul de-a 
dragostea, care se sfarseste ori in desfrdu ori cu un divorf. 

Iubirea reald e iubirea in care oamenii se iubesc in 
Dumnezeu si in El. Si, prin El, isi gasesc ochi pentru cei pe 
care ii iubesc si ii infeleg pe cei pe care ii iubesc. 

O alta fraza a Dumnezeiescului Dumitru Staniloae: „Cel 
mai mult suferi cand faci rdu, nu cand il suporfi... In 
inchisoare, neavand nimic, aveam de toate" 342 . 

Raul altora nu ne doare, ci ne menfine treji, ne face sd 
ne rugdm pentru ei, ne face sa vedem ce mare dar e sa iubesti 
pe cei care te urasc, pe cei care te vatama si te prigonesc. 

Dar rdul meu e eel care ma doare. 

Nesimfirea mea e mai mare pentru mine decat 
nesimiirea altora fata de mine. 

Nesimfirea altora o pot ierta...Dar nesimfirea mea ma 
fine in sah, ma atenfioneazd mereu, chiar daca eu simt ca ea 
mi-afost iertatd de harul lui Dumnezeu. 

§i cand nu am nimic si ma simt slobod de lumea asta, 
cand am fost deposedat cuforfa de tot ce am, atunci infeleg ca 
voia lui Dumnezeu e ca eu sd sufdr si sd invaf din suferin}a. 

Glasul lui Dumnezeu ne poartd. Pe el il simfim prin tot 
ceea ce ni se intampla. 

Uneori trebuie sd acceptdm chemarea lui Dumnezeu, 
chiar daca ne sim^im mari nevrednici pentru a o urma. 

Tocmai aici e smerenia: ca accept sa faci ceea ce te 
oboseste si te distruge pdnd la urma din punct de vedere fizic, 
numai pentru ca sd asculfi de glasul lui Dumnezeu. 

§i el nu refuza pe nimeni. Ii primea pe to^i in casa, chiar 
daca stia ca unii au interese meschine. 

§i spunea: „La apa bund mul^i se adapd . . .Lasa-i sa 
intre. Saracii, poate ca vin de la gara" 343 . 

Chiar daca cineva venea doar sa se afle in treaba, el 
gasea un motiv de iubire in toata aceasta venire. 

Bucuria milostiva, bucuria de a-ifolosi pe al^ii, bucuria 
de a afla de la al^ii bucurii personate. 



342 Ibidem. 

343 Ibidem. 



252 



Ma bucur sa aud ca oamenii se bucura. Ma bucur sa 
simt ca oamenii stiu sa se bucure sau ca L-au aflat pe Bucuria 
cea vesnica, pe Hristos, Domnul nostru. 

Dar sunt si trist, cand vad ca oamenii discuta ca sa se 
infepe, sa-si manifeste doar dezaprobari, reticence si nu sunt 
deloc daruitori de calmitate, de dragoste. 

Consider ca ne pierdem timpul, daca stam toata ziua sa 
vdndm eretici §ifraze dubioase, si nu lasam ca reac^iile noastre 
sa vind de la sine, sa fie spontane, sa fie o grijd si o dragoste 
spontand fafd de credinid si de oameni. 

E normal sa reaciionezi. Dar e anormal sa cau^i cu tot 
dinadinsul nod in papura, sa cau^i sa acuzi si sa denigrezi in 
mod calificat. 

§i foarte aproape de adormirea sa preafericita, Fericitul 
Dumitru ii spunea fiicei sale, Lidia [Staniloae]: „ As fi putut 

7 ^ f w • 51 344 

scne o carte esenjiala. Inca nu am scns-o 

Mereu aifi putut scrie, Preafericite Parinte! Inima ta era 
numai cuvdnt sfdnt, cuvant cu tdrie dumnezeiascd. 

Daca nu avem timp pentru Sfinfi, nu avem timp nici 
pentru noi insine. 

Daca nu ii iubim, acesta este semnul clar ca nu vrem sa 
mergem langd ei in Impara^ia lui Dumnezeu. 

Oare teologii de azi au un alt „paradis", un paradis 
propriu, in care nu sunt Sfin^ii Paring? 

Daca tot renun^a la a primi sfaturi de la Sfin^i inseamna 
ca au gasit „o noua cale", care „ajunge" la Hristos dar^3ra 
comuniunea cu El. 

Astazi se practica mixtura religioasa: langa Iisus Hristos 
e si Buddha 345 pus, si Mahomed 346 , si mai stiu eu ce drac 
inchipuit sau real si se cauta „unirea" cu fiin^a lui Dumnezeu, 
unirea cu o „putere" care zboara prin cosmos de una singura, 
unirea cu „absolutul", cu „nefiinta", cu vreo lumina 
coplesitoare. 

Americanii spun ca vad extraterestri, ca sunt rdpifi de 
extraterestri. 

Mul^i nu au apartenen}a religioasa de niciun fel sau nu 
si-o mai mdrturisesc. 

„Omuletii verzi" produc fried dar, la unii, adulafie. 



344 Ibidem. 

345 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Buddha. 

346 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Mahomed. 



253 



Unii chiar se roaga sa vina extraterestri, caci ei „sunt 
mai destepfi decat noi", ba „chiar ei ne-au clonat la inceput" si 
noi suntem „experimentul lor genetic". 

In loc sa se mai spuna: „sa vina Imparatia Ta", se spune: 
„Sa vina Antihrist!". 

Vedetele rock se intrec in a purta la gat capul unui drac 
infiorator si a proclama disolutia, desfraul, anarhia, satanizarea 
lumii. 

Omul e rdstignitpe cruce ca sa „sufere" ca Hristos. 

Suferin^a care produce placere sexuald e prezentata ca o 
„ virtute crestind ". 

Stam pe un butoi de pulbere, care e finut de Dumnezeu 
ca sa nu explodeze. 

In subsoluri elegante, discotecile par cotloane ale 
Iadului. Dansul nu mai are nimic cu miscarea, ci e un spasm, o 
dorin^a, o dezbrdcare de orice bun sim^ o excitare cu orice 
pre}, un delir erotic. 

In timp ce dansezi, de fapt te pregdtesti sa faci sex cu 
primul care ifi cade cu tronc. 

Excitarea trupului merge mana in mana cu epuizarea lui 
si cu o aglutinare a gdndurilor foarte pronun^ata. 

Dansul te distruge pe toate planurile. Esti un sdnge 
infierbdntat intr-un trup cu pufind vlaga si totusi faci sex in 
exces, adica te epuizezi in exces. 

Ca sa iesi din starea de convalescent post-sexuald 
trebuie sa mananci bine nu glumd si sa dormi mult. 

Tanarul cu astfel de tabieturi nu mai stie care e noaptea 
si de ce mai trebuie sa fie ziud. El e rupt de realitate. El sta 
intr-o stare de coma a constiiniei in care nimic nu il mai 
deranjeazd sau afecteazd. Sau, dimpotriva, il enerveza tot ceea 
ce nu ii produce placere si letargie interioard. 

Bautura si drogul sunt alte tunele care due la 
inconstienid, la amnezia totald. 

Intri mfunddturi ale mintii tale, in locuri unde nu sperai 
sa ajungi si te sim^i rdtdcit, speriat, urmarit de fantome, de 
propriile tale cosmaruri. 

Nu mai auzi bine. De fapt, ce e auzul si vdzul cand 
constiin^a ifi e blocatdl 

Trecand peste limite, peste propriile tale limite, pe care 
nu vrei sa le accepti si pe care, mai apoi, le accepti cuforta, nu 
mai sim^i ca ar exista o limitd. 

Adevarul si minciuna sunt tot „una" in capul tau, preferi 
sa i^i risti via^a nebuneste, esti irascibil pentru orice fleac. 



254 



Vai, unde am ajuns! Vai, ce am inceput sa facem! Dar 
omul nu spune asa. 

El pur si simplu tace, tace fiinjial. 

In fiin^a lui nu mai vrea sa admitd o discu^ie cu sine. El 
nu mai vrea sa sufere pentru sine, pentru ceea ce a fdcut rau 
dar nici sa se vindece. 

Crede ca nu trebuie sa sufere pentru nimic si ca nu mai 
existd vindecare pentru el si ambele teze ale sale sunt false. 

Mana dreapta a Sfantului Nicolae al Mirei Lichiei aflata 
la Biserica Sfantul Gheorghe Nou din Bucuresti a fost primita 
in 1600 de domnitorul Mihai Viteazul de la cardinalul din 
Bari. 

El a daruit-o acestei Biserici - acum de mir - si care era 

T.AQ 

pe atunci „cea mai mare Mdndstire din targul Bucurestilor"~ . 

Lucrurile se schimbd. 

Istoria, fara sa ne dam SGama. prea mult, ne conduce spre 
Imparatia lui Dumnezeu. 

Trebuie sa decriptdm voia lui Dumnezeu cu lumea si 
atunci vomfi linistifi in lumea asta cu toate nefericirile care ne 
bdntuie. 



1 urtam in noi foarte mulfi oameni. 

Ducem la Sfanta Liturghie si pe Cicciolina 349 , si pe 
Linda Evanghelista 350 , si pe Ion Iliescu 351 , si pe §tefan Banica 
jr. , si pe Divertis si pe omul pdianjen si plata la 
intretinere si pe femeile pe care le-am iubit (si dracul ne 
ispiteste sa ni le aducem aminte), si pe parinti, bunici, rude, 
profesori, cunoscuti, binefacatori si viitoarele examene si o 
suma imensa de aspira^ii mdrunte sau mai pufin mdrunte, 
rebele sau smerite. 



347 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Mihai_Viteazul. 

348 Cf. rev. Formula As, anul XIII, nr. 593 (1-8 decembrie), 2003, p. 19. Un articol al lui 
Marius Petrescu. 

349 Anna Elena Staller : http://en.wikipedia.org/wiki/Ilona_Staller. 
5 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Linda_Evangelista. 

351 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Ion_Iliescu. 

352 Idem: http://www.stefanbanicajr.r0/#home. 

353 Idem: http://loj.protv.ro/. 

354 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Omul_P%C4%83ianjen. 



255 



Avem totul in inima. §i daca ii avem in inima, atunci 
merg si ei cu noi. Merg cu noi oamenii pe care i-am vazut, 
despre care am scris, despre care am citit. 

Avem lumi pentru care ne rugam si efoarte bine. 

Daca credem ca suntem altfel decat ceilal^i, ne cresc 
aripi negre. 

Daca ne credem mai buni si din aceasta cauza nu vedem 
harul lui Dumnezeu care ne conduce mereu, de aceea ne 
simiim singuri. Dar noi nu suntem singuril 

Ne rugam acasa, ne rugam oriunde dar trebuie sd ne 
simiim eclesiali peste tot. Trebuie sa ne rugam ca oameni ai 
Sfintei Biserici si tot ca niste oameni ai Bisericii trebuie sa fim 
responsabili in tot ceea ce intreprindem. 

Am vazut ca se sdrutd Sfintele Icoane dar nu se 
manifestd interes fa^a de Sfanta Liturghie. Iar asa ceva e 
anormal. 

Tindem sa ne facem un tipic personal si in perimetrul 
eclesial. 

Ne manifestam foarte exclusivist in timpul slujbelor 
comunitare. Fiecare ne tinem tabieturile si in timpul slujbelor. 

Insa, daca cautam voia noastrd si nu ne integrant in 
fluxul fra^esc al Sfintei Biserici, facem slujbe publice si 
comunitare in acelasi timp fdrd sd ne simiim una, fara sd 
crestem in unire si in dragoste unii cu arfii. 

Stam in pdtrdiica noastra si nu ne pasd de via^a celuilalt. 
Dar asta e o calamitatel Daca nu il purtdm si pe el in noi, nu 
ne putem ruga comunitar, eclesial. Daca nu imi pasd de el, nu 
pot sa fac un drum smerit in fata lui Dumnezeu. 

Cand se invocd la Sfanta Liturghie harul lui Dumnezeu 
ma rog in sinea mea impreuna cu preotii slujitori. Ei in fafa 
Sfintei Mese, eu in locul unde ma aflu in Biserica . 

Trebuie sa ne rugam cu tofii pentru pogorarea harului 
Sau peste preotii slujitori, peste Cinstitele Daruri si peste noi 
toti, peste intreaga comunitate eclesiala care participam la 
slujba si peste intreaga lume. 

Si de fiecare data sunt in rugdciune, intr-o rugaciune 
dupd dorul inimii, pe care o extind sau o micsorez conform cu 
starea mea de spirit.. .dar care, in timp, a capatat anumite forme 
fixe: 

„Doamne, Dumnezeul nostra, Cel ce trimifi harul 
Preasfantului Tau Duh peste sfin^ii Tai slujitori, peste 



Pe atunci nu erampreot...si asta era perspectiva din care eu participam la rugaciunea 
si asteptarea plina de dor a sfintirii Cinstitelor Daruri la Sfanta Liturghie. 



256 



Cinstitele Daruri puse inainte, peste robii Tai §i peste mine, 
pacatosul §i netrebnicul robul Tau §i acum, Doamne, trimite 
harul Duhului Tau Celui Sfant §i ne sfinfeste pe noi, pe toti, 
pentru ca sa ne mdrturisim Tie §i cu Tine sa ne impdrtdsim, 
spre iertarea pacatelor noastre §i spre via^a de veci. 

§i pentru pacatele mele cele multe nu opri, Doamne, 
Dumnezeul meu, harul Duhului Tau Celui Sfant ca sa vind la 
noi, ci innoieste-l noua, Cel ce e§ti pacea, bucuria, fericirea §i 
sfin^enia vie^ii noastre. 

§i pentru rugaciunile Prea Curatei Maicii Tale, pe to^i pe 
care i-am pomenit, vii sau adormi^i, pomeneste-i intru 
Impara^ia Ta, intre Sfm^ii Tai, ca un Iubitor de oameni. 
Amin!". 

§i cand nu ma imparta§esc, ma rog, printre altele: 

„Doamne, Tu §tii inima mea. Tu §tii de ce nu vin la 
Tine. Fa ca sa ma imparta§esc §i eu cu Tine, duhovniceste, 
Iubitorule de oameni". 

Iar uneori zic: „Lasa-ma sa simt §i eu mireasma iubirii 
Tale, Doamne, fericirea inimii mele". 

Cand se apropie Sfanta Evanghelie: „Lumineaza inima 
mea, Prea Sfinte Doamne, caci cuvintele Tale sunt addnc 
nepdtruns, lumina dumnezeiasca si numai cu Tine le pot 
intelege intru catva". 

Nu repet acela§i lucru. De fiecare data ma rog altceva, 
cu alte cuvinte, dar exista in toate rugaciunile mele de mirean, 
care particip la Sfanta Liturghie, sensurile teologice ale 
momentului litugic. 

Si rugaciunile vin de la sinc.N'm din contemplarea 
momentului liturgic si a ceea ce se petrece in Biserica si din 
indemnurile harului pe care le simt in mintea si in inima mea si 
in tot trupul meu. 

Ma pot ruga cu rugdciunea lui Iisus, pot canta, pot 
contempla in^elesuri, pot privi, ma pot ocari pe mine insumi 
pentru pacatele mele §i ma pot invinui pentru una sau alta, pot 
gandi la ceea ce aud sau pot asculta fara ganduri ceea ce se 
canta si se rosteste in Biserica. 

§i iata ca vine Heruvicul 356 : 

„Doamne, Tu Te rastigne§ti pentru noi §i Sfm^ii Te 
poarta pe Tine spre sfantu-Ti mormant. §i mormantul Tau e cu 
multa lumina, e plin de lumina... §i Tu intri in mormant, Tu, 
Lumina lumii. . .§i Ingerii se cutremura. 



A se vedea: http://ro.orthodoxwiki.org/Heruvicul. 



257 



§i eu, netrebnicul, Te vad pe Tine si ma rog ca sa ne 
miluiesti pe noi. Ai mila de lumea Ta, Doamne si nu ma lasa 
fara Tine!". 

„Sfant, Sfant, Sfant...". Ajungem aici: „Aud pe Ingeri 
cantand, iar eu, ce fac? Doamne, nu am inima sa Te laud pe 
Tine. Ajuta-mi sa I}i cant in inima mea". 

Putem gasi cuvinte, cuvinte iubitoare, pline de dor, de 
teologie sfanta daca II iubim pe Dumnezeu. 

§i Parintele Hie [Visan] ma spovedeste in Sfantul Altar, 
dupa ce se impartaseste el, ca sa nu intrebe oamenii din 
Biserica „de ce am venit iar sa ma spovedesc" si „ce pdcate 
am eu de ma spovedesc atdta". 

§i coboard harul Sau eel preadulce si preasfant in inima 
mea si se face pace in mine si ma umplu de multdpace. . .si stiu 
ca acolo mirenii nu au ce cduta sa se spovedeasca. . .si, cu toate 
acestea, conteaza care e scopul pentru care se face o astfel de 
derogare. 

§i apoi ma impartasesc, cu lumanarea in mana, din fa^a 
Sfmtelor usi. §i simt ca trdiesc. §i ma bucur ca trdiesc 
eclesial. §i de fiecare data vin altcumva. §i de fiecare data se 
intampla o altd minune. 

§i ma bucur sa vorbesc despre aceste minuni, despre 
minunile lui Dumnezeu cele preamari si preafrumoase in care, 
eu, netrebnicul, eel mai netrebnic, devin gazda Fiului lui 
Dumnezeu sau, mai precis, El vine la mine cand al^ii nu vin, 
cand arfii imi dau sfaturi peste sfaturi despre cum e si despre 
cum ar trebui sa fie viata mea, fara ca sa facd ceva concret 
pentru mine. 

El, Insusi Dumnezeul meu vine si nu imi da sfaturi, ci 
ma umple de dragostea Lui si de intimitatea cu El, ma umple 
de strdlucirea si curdtia Sa. 

Ma umple de dragoste, de dragostea Sa care ma sfm^este 
pe mine, preaintunecatul, preadesfranatul, preaticalosul. Care 
cura^este trupul meu, facandu-1 altarul Sau, locasul Sau - desi 
mul^i ar spune ca nu e as a - si ma face sa uit trecutul, imi 
sterge trecutul si il face mai curat ca zapada, si imi arunca 
intunericul din mine si face multa lumina in mine, si aduce 
multa pace, prea multa, infinita, abisala pace, desi pu^ini cred 
ca pacea Sfantului Duh e atdt de frumoasd, mai frumoasa 
decat orice frumuse}e treedtoare. 

Hristos Dumnezeu nu da sfaturi cand trebuie sa 
iubeascd, sa l\i dea iubirel 



258 



Domnul iti da sfaturi cand incepi sa te misti spre El. Mai 
apoi, cand privesti spre El, sfaturile Lui sunt iubire, sunt dor 
dupd tine, sunt dragoste. 

Sfaturile Lui sunt dragoste si dragostea pentru El nu se 
poate fur a de la tine. 

Iubirea Ta, Doamne, ne-a rdnit inimile, dar eu Te iubesc 
mult prea pu}in. Cum Te-as putea iubi eu mult, cand eu nu stiu 
sa Te iubesc nicipufin? 

§i totusi, clocotul din inima mea I^i spune aceasta, si Tu 
nu opresti inima mea sa I^i vorbeasca, chiar daca iubirea mea e 
cea maifiravd iubire dintre toate iubirile. 

Unii „investigheaza" psihanalitic dragostea pentru Tine. 
Vor sa vada, daca nu cumva iubirea dumnezeiascd e o „iubire 
erotica, sexualcT, daca nu are ceva din pofta carnald. 

Dar ei innoatd intr-o murdarie, care ii face sa nu vada ca 
Tu Te faci cunoscut celor ce Te iubesc pe Tine in adevar si 
implinesc poruncile Tale. 

Te acuza imediat de inselare, ortodoxul de azi, daca ii 
marturisesti trdirile tale duhovnicesti, pentru ca el nu mai are 
astfel de trdiri ci numai imaginare de sine. 

Daca aude ca esti „pacatos" imediat e de acord cu tine, 
pentru ca asta inseamna sa nufaci nimic ca sa te schimbi. 

Dar daca ii spui despre vederi dumnezeiesti, despre 
curdfie, despre prezenfa harului dumnezeiesc in tine, despre 
intelegeri teologice si duhovnicesti, despre cum se schimbd, 
intr-un cuvant, omul credincios cu Dumnezeu deodata devii 
ridicol, suspect, enervant. 

Omul nu mai stie cum e viafa ortodoxd dar il gelozeste 
pe oricine scoate un cuvant, un sunet despre ea. 

§i esti deodata suspect, suspectat de tot felul de crime si 
pdcate. 

Dar ce e inselarea, fra^ii mei? Po^i sa o autentifici, fara 
sa fii trecut prin ea? Eu am intrat de cateva ori in acest con de 
umbra si pot da marturie in mod detaliat. Dar nu cred ca se 
poate vorbi despre erori, pana nu stii cum aratd adevdrul. 

Nu po^i sa crezi pe oricine terorist. 

Nu poti sa acuzi pe oricine de ce ifi vine prima data la 
gura. Trebuie sa reflectam mai mult, cand dam impresia ca 
vorbim serios. 

Purtam cu noi obliga}iile dar §ifrumuse}ea in}elegerii. 

Cu cat addncim un cuvant sfant, cu atat devenim mai 
proprii lui si in}elegerii. 

Ceea ce gandim, aceea ne configureazd mintea. 



259 



Daca facem exercitii de sinceritate absolutd - incepand, 
mai ales, in fata constiiniei noastre - vom vedea cate stim si 
despre cate nu avem habar. 

Spre exemplu, nu stim cate lucruri minunate face o rama 
cu solul, daca nu citim despre ea. Cand am auzit ca exista 
tratate intregi despre via^a ramelor, am inceput sa fm foarte 
bucuros ca vdd o rama, pentru ca am fast uimit de via^a ei. 

Extrapoland ideea suntem foarte ferici^i ca trdim pe 
pamant daca intelegem cat mai mult din tot ce exista in jurul 
nostra si in noi insine. 

Cercetarile stiin^ei si ale tehnicii au multe tare, multe 
demen^e dar si multe minundfii. 

Putem privi intr-o picatura de apa, putem face opera^ii 
pe creier, putem sa vorbim intr-o secunda la milioane de 
kilometri distan^a, putem stii despre animale, despre oameni, 
despre istorie foarte multe lucruri, privim cerul cu masini 
naucitoare, ne deplasam foarte repede. 

Valorificarea stiin^ei, gandirea rezultatelor ei cu minte 
duhovniceascd, cu minte reinnoita de har, poate aduce un 
neprefuit folos tuturor. 

Numai sa fim seriosi cu adevarul. Sa nu il mistifwdm in 
timp ce il cdutdm sau il interpretdm. 

De ce nu infelegem prea bine istoria Sfintei Biserici? 
Pentru ca e divino-umana iar noi o gandim numai cu creieral 
nostra, fara Dumnezeu. De aceea ni se pare unora absurdd sau 
de neinteles. Dar ea e dumnezeiascd. 

Pierdem din vedere esenfialul si de aceea ne pierdem 
timpul cu ridiculizarea vreunui pacat al nu stiu cui, a vreunei 
aventuri „galante" sau a vreunui omor „din necesitate". 

Pentru Voltaire (1694-1778) 357 , spre exemplu, istoria 
bizantina e doar o „nedemnd culegere, (ce) nu cuprinde decat 

T CO 

declamaiii si minuni" si „o rusine a spiritului omenesc" . 

Iar Edward Gibbon 35 ' (1737-1794), care a scris 6 
volume despre Imperiul bizantin, a spus in legatura cu el: „Am 
descris triumful barbariei si al religiei" . 

Deci credinta ortodoxa era pentru el o „decadenta" a 
spiritului. 



357 Francois-Marie Arouet: http://ro.wikipedia.org/wiki/Voltaire. 

Voltaire, Le Pyrrhonisme de I'histoire", cap. XV, cf. Vasiliev, Histoire, p. 5, apud 
*** Literatura Bizanfului, studii, antologare, traduceri §i prezentare de Nicolae-Serban 
Tanafjoca, Ed. Univers, Bucuresti, 1971, p. 15. 

359 A se vedea: http://en.wikipedia.org/wiki/Edward_Gibbon. 

360 *** Literatura Bizanfului, op. cit. supra, p. 15. 



260 



Filosofia lumii, in mare parte si din pacate, e plina de 
altceva decat de Ortodoxie. La fel si literatura si arta in 
general. Tocmai de aceea suntem atat de prost intelesi. 

Se vorbeste uneori despre mozaism „ortodox" sau 
protestantism „ortodox". E socant si nu e socant, deoarece in 
mintea lor „ortodox" e relativizat cu totul, inseamna altceva 
decat pentru noi. 

Asa cum, pentru unii „om" inseamna un animal, pe cand 
pentru al^ii o minune iar pentru al^ii un fetus bun de aruncat. 

Depinde cu cine stai de vorba. 

Pluralismul opiniilor e incurajat, pentru ca se crede 
faptul, ca nu ne leagd nimic cu adevarat. 

Cine crede ca „se trage din maimufa", nu mai asteapta 
nimic decat sd moard ca si maimufa. 

Unii cred ca se „reincarneaza" iar al^ii cred ca sunt 
„numai cenusa". De aceea vor sd ii ardd rudele la crematoriu 
si sd le impartd cenusa printre rondurile de flori din curte. 

Dansurile „mistice" din jurul focului ii atrag pe demoni 
prin rugaciuni pagane iar „ini^ierile" masonice, afisate cu o 
fa}d dura, vor sd inspdimdnte cu orice chip, caci „ca ei nu mai 
potfi altii". 

La National TV a venit Jasmucheen 361 si ne-a spus ca ea 
mananca „lumina" si nu hrand naturald ca noi. 

Ea s-a „initiat" in India dar vorbeste despre Iisus ca 
despre „un simplu om" si se vopseste frumos la ochi, isi face 
parul, scrie carji, zambeste mult si efoarte increzdtoare in ea. 

Dar „nu mananca"! Si cand mananca o face „de placere" 
(o bucdiicd de ciocolatd sau un capuccino) si nu „de nevoie". 

Ascult si zdmbesc. 

Antihristii de azi sunt buni actori, buni avocafi ai 
minciunii, sarlatani de profesie. Adica stiu ceea ce fac, nu se 
joacd. 

Daca astep^i patria cereascd, mai po^i sa fii un patriot 
extremist! E o intrebare care se intelege numai trdind cu 
Dumnezeu. Daca II iubesti pe El, mergi in acelasi timp spre 
cer, dar te bucuri si de patria ta. Traiesti aici, in Romania, dar 
te bucuri de El. 

Dar po^i trai si in Germania, si in Grecia, si in 
Venezuela si po^i fi ortodox si II po^i iubi pe El. 

Insa i^i iubesti patria de aici nu ca ea sa fie fdrd 
Dumnezeu, ci ca oamenii de aici sd II cunoascd pe El. 



361 Ellen Greve: http://en.wikipedia.org/wiki/Jasmuheen. 



261 



Trebuie sa ne rugam pentru iara noastrd dar asta nu 
trebuie sa excluda rugdciunea pentru toate fdrile lumii. Daca 
nu ii avem in vedere pe tofi ne rugam nedeplin. 



1 rezentul, omul care se exprimd in prezent nu isi 

sfarseste via^a in prezent. Prezentul e o clipa in care se spune 
ceva. Daca acum se spune ceva inseamna ca prezentul nu se 
termina in prezent, ca eel care e al prezentului se va sfarsi in 
viitor. 

Prezentul personalizat priveste spre viitor. Si prezentul 
personalizat e omul care vede de azi spre maine. 

Nu poji sa vezi numai ce e azi, daca nu vezi si ce e 
maine. Degeaba spunem „traieste clipa", pentru ca, de fapt, 
prezentul nostra e o multitudine de clipe, care devin mereu 
trecut iar altele sunt chemate sa devina prezent. 

Trecutul nostra actual a mdncat prezentul nostra trecut. 
Ceea ce am trait a devenit trecut dar in acest trecut nu putem 
repara, in mod faptic, greseli. 

Nu pot sa ma intorc in ziua de 15 martie 1999 (o data 
aleasa in mod aleatoriu) si sa indrept o greseald imensd a mea. 

Trecutul e trecut. Trecutul nu mai poate fi schimbat la 
nivel direct. Cu trecutul interior insa pot sa ma impac cu haral 
lui Dumnezeu. 

Dar viitoral, nici el, nu imi aparfine. El este o surprizd 
pentru mine. Depinde de cat de mult astept acest viitor si ce 
cred eu ca voi avea de la el. 

Dar de ce mi-ar aparfine prezentul? Pentru ca e un mare 
dar al lui Dumnezeu. 

In prezent, ca om integrat in munca sau ca invalid, ca un 
copil de grading sau ca un conducator, pot face ceva care sa 
ma schimbe. Ma pot schimba. Pot sa indrept in mine ideile 
gresite, sa imi zidesc duhovniceste fiin^a mea. 

Pot iubi astazi. 

Pot iubi chiar si daca nimeni nu imi da aceasta sansd. 

Pot sa ma rog, chiar daca am serviciu, chiar daca 
necazurile curg garla peste mine si pot sa sper in schimbdri 
neaparate, in schimbari necesare. 



262 



Timpul e mediul existential prin care eu merg. 

Sunt legat de trecut ca o constiin}a responsabild, care 
memoreaza si respecta memoria celorlal^i, in prezent sunt ca 
unul care vreau sa ma mdntuiesc si merg spre viitor cu 
responsabilitatea pe care o am, cu gandul la ce voi lasa in 
urma mea. 

Responsabilitatea mea insa trece dincolo de timp. 

Eu sunt responsabil si pentru vesnicia mea. 

Darul vesniciei omului, al invierii si al vie^ii vesnice, ma 
face extrem de responsabil. 

Nu ma acapareaza ideea egoista sa imi fie mie bine si 
ceilal^i sa sufere, pentru ca vesnicia nu e singurdtate, ci 
comuniune, pentru ca adevdrata stare de bucurie e sa fii 
impreund cu Sfiniii. 

Ce mai ramane din noi, cei care frecventam cultul 
Sfintei Biserici, daca nu constientizam faptul, ca trebuie sa fim 
una si acum si in vecfl 

Timpul e o garanfie obiectivd a mdntuirii, unde in mod 
personal imi decid fericirea sau damnarea. 

S-a vorbit mult in trecut despre predestinare, ca despre 
interven^ia arbitrard a lui Dumnezeu in cursul istoriei umane. 

Insa trebuie sa precizam raspicat faptul, ca starea de 
nefericire de dupa moarte nu e o pedeapsd divind, luata 
arbitrar, ci e urmarea alegerilor gresite ale omului, o rasplata 
adusa de o filosofie de via^a centrata pe singuratate, pe 
indiferentism. 

Raul pe care il fac e o infelegere gresitd a modului de a 
actiona. Cred ca fac bine ceea ce fac. Sunt inselat in modul 
meu de a fi dar nu constientizez acest lucru. 

Cred ca susfin adevarul si nu e asa, pentru ca nu verific 
tot ceea ce gandesc cu normele adevarului dumnezeiesc. 



L3aca observam la ce se reduce via^a unui om, 
reflectiile lui - ale unui om onest cu realitatea - observam ca 
se reduc la cdteva propozifii teologice. 

Trebuie sa recunoasca ca se trage dintr-o pereche de 
oameni, ca a trait o copilarie, o via^a pana la urma, ca a fost 
dezamagit si a iubit unele lucruri si ca a venit peste el 
constiinia ca va muri. 



263 



Boala te arata precar, neajutorat, deci ai nevoie de al^ii. 

Folosesti lucruri pe care le-au facut al^ii, deci exista 
comunitarism, schimb de experien^a, respect pentru trecut. 

Privesti la al^ii, ai nevoie de al}ii sau de ceva cu tot 
egoismul si satanismul de pe lume pe care 1-ai avea in suflet. 

Privesti in ochii oamenilor, deci ei nu sunt copaci, nu 
sunt obiecte. 

Daca te umple de pofta o femeie sau un copil te face sa 
zambesti inseamna ca oamenii nu te lasd indiferent. 

Ce inseamna a fi indiferent! A nu-^i pasa de lucrurile 
importante. Si eel mai important lucru este sa stii ca 
Dumnezeu e Tatdl tdu. 

Noi ne detestdm la un moment dat parin^ii, credem ca 
suntem mai buni decat ei. Dar nu po^i fi bun in comparable cu 
alfii. 

Concuren^a e o minciuna. Nu ne intrecem decat pe noi 
insine. Pentru ca, chiar daca am vrea sa facem mai mult decat 
putem, nu am rezolva ceva. 

Nddejdea in Dumnezeu nu are nimic de-a face cu 
idealul. Idealul e un proiect propriu, expansionist, autonom in 
mare parte. 

A fi cu Dumnezeu, a crede ca El stie ce sdfacd cu via^a 
mea nu inseamna fugd de mine, de responsabilitatea personald 
sau de istorie. Ci inseamna o constientizare obiectivd a 
propriei mele puteri de a face ceva. 

Daca faci ceva, trebuie sa te simfi implinit. Nu trebuie sa 
facem doar ceva, un act anume, ci trebuie sa facem acele fapte 
care ne linistesc, care ne umplu de harul Sau. 

Ini^iativa privata e o bucurie de prezenfa lui Dumnezeu. 

Cand eu fac ceva trebuie sa ma bucur in Dumnezeu de 
acel ceva. Daca El nu imi confirmd interior acceptarea Sa, in 
acel moment eu ma simt un evadat, un om ilegal. 

Tot ce fac cu Dumnezeu are sens. Dar ce fac cu mine, 
doar cu mine imi poate aduce faima, bani, dar nu si implinire, 
liniste interioara, certitudine. 

Via^a omului nu poate fi numai agitafie. Agitafia 
continud este expresia unei realitdti personale schizoide. 

Agitata ma imparte intre mine si starea de raportare a 
mea la lume, adica ma pune intr-o situate bolnavd de a exista. 

Cu mine, cand eu vorbesc cu mine sunt cineva, care insa 
nu suportd tot ceea ce eufac in lume. Constiin^a mea spune 
una iar eu fac deformat lucrurile, datorita compromisului 
social in care traiesc. 



264 



Compromisul social \m& mai ales de percepfia diferita a 
celorlal^i. Trebuie sa renun^ la a spune intotdeauna adevdruri 
dureroase, pentru ca el sa nu fipe. Trebuie sa tac cand tree pe 
aici si trebuie sa vorbesc, cand as vrea sa tac. 

Dar de ce nu pot sa tac in societate, cand vreau sa tad 
Pentru ca sa nu supdr, sa nu deranjez. 

Trebuie sa cmtfolosul lui in locul voii mele. §i cred ca 
putem sa linistim lucrurile, daca ne gandim ca pacea trebuie sa 
se inmulieascd in noi si intre noi. 

Ordinea lumii e rafionald. Acum o spun nu numai 
teologii, ci si oamenii de stiinja. §i cand nu vrei sa crezi in 
Hristos, in Hristosul Sfmtei Biserici, dupa cum ^i-L prezinta 
preo^ii, dar cau^i sa cunosti lucrurile, oamenii, ajungi de fapt la 
adevdrurile lui Hristos, la ra^ionalitatea lumii, care vine de la 
Hristos, Ra^iunea suprema. 

II gasesti pe Blfugind de El. 

Gasesti ceea ce nu caufi dar trebuia sa gasesti in mod 
neapdrat. Sau gasesti ceea ce in adancul tau cdutai dar nu stiai 
sdformulezi foarte bine. 

II gasesti pe Hristos in reflexele persoanei Sale si crezi 
ca esti in posesia adevarului total. Dar tocmai Sfanta Biserica 
are adevarul pe care il cau^i si pe care nu il stii si nu intuiesti 
cat de imens este. 

Teologia eclesiala, referitoare la Sfanta Biserica nu are 
prea mul^i aderen^i, pentru ca nimeni nu poate percepe 
realitatea Sfmtei Biserici fara o trdire efectiva ca mddular 
smerit al ei. 

Pentru unii Biserica e o „pierdere de timp". Pentru arjii e 
doar „o cladire". Al^ii o vad ca pe „un cuib de hoti" sau ca pe o 
„manipulatoare a maselor". 

Daca eel care a spus 362 , ca credin^a noastra e „opiumul 
popoarelor" a in^eles ca noi stdm in delir si nu avem nicipic de 
realism, inseamna ca el a crezut in inconstienfa crestinismului. 
Dar noi suntem adevara}ii realisti: niste realisti abisali, in care 
viaza harul Sau. 

„Stresul" este o sintagma eufemistica, la fel ca si 
„inconstientul colectiv" pentru ca ne dau o autonomic deplind. 

Daca exista ceva in noi comun e pentru ca avem un 
singur fel de experienfa, eel uman. Insa, daca afirmam ca to^i 
privim trecutul la fel, ca avem trairi interioare coincidente asta 
e o minciuna. 



362 Karl Marx: „Religia e opiumul popoarelor". 



265 



Daca to^i am sim^i la fel, de ce ar mai trebui sa fim 
personalitaii distinctel Sau la ce buna diversitatea, daca pe noi 
to^i ne paste aceeasi monotonie interioardl 

Dar noi nu suntem to^i la fel, insa nici total diferi$i. 

§i unitatea noastra, ceea ce ne uneste consta in faptul ca 
experiem aceleasi realitdii dar ceea ce ne face distinct 
decurge din perceperea realita^ilor in mod propriu, 
personalizat. 

§i experience noastre sunt complementare si trebuie sa 
ne integrant reciproc experience personale. 

Frumusetea impartasirii valorilor proprii consta in aceea, 
ca te deschide frumusetii interioare a celuilalt. Pasul spre 
aproapele e un pas spre el si, in acelasi timp, spre mine. 

Pe cat ma apropii de fratele meu, pe atat ma apropii de 
mine, de normalitatea mea, de sensul meu fundamental, acela 
de a fi o persoand comunionald, pentru care comuniunea nu e 
un moft sau o delicatefe, ci starea normald de a exista. 

Inva^ privindu-1 in ochi, imbra^isandu-ne cu dragoste, 
schimbandu-ne gandurile reciproc, destainuindu-ne. 

Invat din altruismul lui, din rabdarea lui, din puritatea 
lui, din farmecul sau personal. 

El e pentru mine un chip addnc, un caracter, o poartd 
spre Dumnezeu, o regasire de sine a mea, o frumoasa amintire, 
un evantai de ganduri si sentimente, de realizari fra^esti. 

Fratele meu imi arata ca familia mea e o unitate ce 
trebuie construita puternic, si la fel si societatea romdneascd. 
Ca familia mea e familia mea, dar si orasul meu, si fara mea, 
si lumea aceasta si toft Sfintii si oamenii de oricdnd si de 
oriunde. 

Iar din familia mea, din aceasta mare familie a mea, care 
e intreaga creatie rationald, fac parte si ereticii, si 
condamna^ii, si dracii pana la urma, dar si Prea Curata Stapana 
si Sfm^ii lui Dumnezeu, cei foarte mul^i. 

Nu pot exclude dm familia mea pe cineva. 

Chiar nendscutii - vorba lui Nichita Stanescu 363 - 
viitorii oameni fac parte dm familia mea si de aceea se ruga 
Sfantul Siluan Athonitul 364 pentru ei si trebuie sa ne rugdm si 
noi. 

Eu nu sunt rupt de istorie. Dar chiar daca nu stiu toata 
istoria, derularea ei, eu trebuie sa ma simt solidar cu to^i, sa fiu 



363 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Nichita_St%C4%83nescu. 
Fac referire la poemul Tristete. 

364 Idem: http://ro.orthodoxwiki.org/Siluan_Athonitul. 



266 



fratele tuturor, care nu am timp decat pentru iubire, pentru 
in^elegere, pentru rugaciune. 

Rugaciunea pentru intregul univers nu e o mare 
nepdsare fa^a de omul concret. Daca incep sa ii simt pe tofi ca 
pe mine, atunci in fa^a unuia care vine la mine eu voi fi cu 
in^elegerea pe care o am pentru to}i si aceasta va fi o mare 
bucurie reciprocd. 

Voi sim^i sa ma bucur de el ca si cand as fi intalnit 
lumea intreagd. Si cand vad fa^a iconica a Domnului, din 
Sfanta Icoana, in fa^a Sa preadumnezeiasca vad, de fapt, pe 
orice om, pe care nu l-am vazut dar l-as putea vedea, pe care 
nu l-am infeles, dar ar fi o mare bucurie sa mi se destdinuie. 

Fata lui, a omului, ma duce la fa}a Fiului lui Dumnezeu 
facut om pentru noi toti. 

Sensibilitatea lui ma face sa tresar, sa ma invapaiez de 
dragoste, sa respir cu mare bucurie. Fericirea lui, a fratelui 
meu, ma face sa ma simt viu, sa ma simt plin de avdnt, de 
incredere. 

El, omul acesta, ma face sa ma bucur in fa^a lui 
Dumnezeu. Ma face sa simt ca Dumnezeu e atdt de bun cu noi 
incat inima mea arplesni, daca ar sim^i mai mult iubirea Lui, a 
bunata^ii Lui. 

Vrem mai mult. Dar multul lui Dumnezeu e prea mult 
pentru noi. Si daca nu ne-ar pastra El puterea inimii, atunci 
cand se revarsa multa bucurie dumnezeiascd in inima noastra, 
ea ar ceda, am muri de inima. 

Iubirea Lui e foe, e stdlp defoc in inima noastra. Iubirea 
te umple de adevdr, de frumusefe, de nebunia sfanta a 
confesiunii totale. 

Sim^i sa spui iubirea lui Dumnezeu fata de tine si altora, 
tuturor. Nu mai suporji sa taci. Consideri ca tacerea e un 
sacrilegiu in acel moment. 

Vrei sa vorbesti despre iubirea Lui care \i-a umplut 
inima, care e ca o mare cu valuri inalte, involburate/rwmas* de 
prezenta Sa. 

Doamne, Iubirea mea, inima mea cea ticaloasa Te 
iubeste si fara Tine se simte strdind cu totul, dezamagita total, 
infricosata. Fara Tine viaja nu are niciun sens. 

Nu vad nicio sedpare din izolarea pe care mi-o aduce 
distan^a, distan^area mea de celalalt sau distan^a dintre mine si 
stele, dintre mine si vederea Ta. 

Tu faci lumina in noi. Aduci lumina in noi. 



267 



In lumina Ta vedem persoana Ta, caci Tu esti Lumina 
care straluceste tuturor. 

Noi suntem orbi si numim vedere ceea ce Qpreafirav ca 
sa Iti atinga macar o razd din lumina Ta. 

Vederea noastra e intuneric, daca noi nu sim^im cum Tu 
esti Lumina de dincolo de pacatele noastre. Caci daca ne 
cura^im Te vedem pe Tine in lumina si asta nu e o poveste. 

Nu e o poveste ca Tu Te ara^i robilor Tai! 

Nu e un mit, nu e o halucinaiie, nu e o vedere cu ochii 
trupului sau a mintii de una singurd. 

Ochii duhului nostra Te vad numai in lumina Ta. Numai 
atunci Tu esti cu noi si noi nu ne mai inspaimantam, ci suntem 
o totala vapaie, suntem cu totul foe, suntem si noi lumina. 

Numai Tu ne faci vii. Noi nu suntem vii fara vederea Ta, 
dupa cum nu suntem fericifi daca nu vedem o persoana iubita 
in fa^a, daca nu o imbratisam, daca nu ne impartaseste iubirea 
ei. 

Distanfa nu ne place. Suntem impotriva distan^elor care 
raman distance. 

Telefonul ne leaga, la fel si onlineul. Dar ele ne leagd si, 
in acelasi timp, ne tin la distanfa. 

Dar Tu nu ne fii la distanfa, ci Te ardfi noua. 

Vorbesc cu cineva la telefon, pe cand as vrea sa il simt 
langa mine, sa il vad langa mine. 

Dar cand eu ma rog, Dumnezeul meu, Tu nu esti 
departe, ci Tu aici esti, langa mine si in mine si framuse^ea Ta 
ma cuprinde. 

Tu nu esti departe. 

Dar eel care e departe se gdndeste la tine, dar nu poate 
veni la tine prea usor. El se gandeste la tine, plange pentru tine 
si tu pentru el si numai Dumnezeu ne uneste, ne uneste pe noi 
intra haral Sau. Numai El ne uneste duhurile noastre. 

Doamne, de aceea nu poate tdcea omul care Te cunoaste 
pe Tine: pentru ca el Te iubeste si daca Te iubeste nu poate sa 
taca. Iubirea nu tacel Si daca vrei sa-1 faci pe eel care iubeste 
sa taca, nu vei putea. 

Sfm^ii lui Dumnezeu au fost inchisi pentru ca sa taca. 

Dar de unde: ei au vorbit si mai tarel 

In loc sa se inspdimdnte de for^a fizica a tor^ionarilor, 
Sfin^ii lui Dumnezeu au strigat si mai tare dragostea lor. 

Iubirea nu poate sa fie inchisd. Si chiar daca e, iubirea 
nu suferd din cauza catuselor, caci ea izvordste continuu in 
inima omului. 



268 



Cei care ii omorau pe Sfm^ii lui Dumnezeu nu 
in^elegeau ce e cu „nebunia" asta, ca vor sa moara si nu mai 
simt nicio bucurie pentru cele de aici. Credeau ca nu sunt 
„constienti" de ceea ce fac. Ii credeau ori „naivi" ori de-a 
dreptul „scrantiti". 

Dar iubirea lor, a Sfm^ilor Mucenici, nu putea sa incapd 
intr-o in^elegere inchistata, limitata, mata. 

Ceea ce stiau Sfm^ii, nu stiau torjionarii. 

Tor^ionarii dadeau cu bata, iti rupeau pielea ca si cand ar 
fi trebuit sa faca curele din ea, le taiau sanii fecioarelor, te 
ardeau cu foe la sub^iori, i^i bateau cuie in cap, i|i scoteau 
ochii, i{i taiau madularele, te aruncau in cine stie ce groapa cu 
var sau cu jivine, sau te spanzurau, sau te inecau in mare, sau 
mergeai cu picioarele goale in care intrasera piroanele 
incal^arilor speciale, si apoi erai batut si inchis, si lasat 
nebandajat si nemancat. 

§i cand venea Hristos, noaptea, sau un Sfant sau Prea 
Curata Stapana sau un Sfant Inger si ii vindeca pe Sfin^i si ii 
umplea de o si mai mare bucurie, atunci cand erau scosi afara, 
ighemonul eel orb la suflet credea ca toate s-au facut cu vraji 
si II hulea pe Dumnezeu si minunea, si ramanea de multe ori 
acelasi ratutit pagan, care nu stia ce face si pe unde calca. 

Bucurie, bucurie preaminunata. 

A scrie despre bucuria lui Dumnezeu din noi e o mare 
bucurie. 

A vorbi plini de iubire cu Dumnezeu e cea mai frumoasa 
carte, o rostire defoc, o desertare a inimii in fata Lui. 

Doamne, inima mea Te iubeste si cu toate acestea este 
nebuna si ticaloasa. Tu stii inima mea mai bine decat mine si 
decat oricine altcineva. 

Miluieste-ma, Dumnezeul meu, ca inima mea e 
ticaloasa. Ai mila de noi si ne iarta, Doamne, si da-mi mie, 
pacatosului, sa ma smeresc intotdeauna inaintea Ta si sa imi 
vad pacatele mele cele multe. 

Ai mila de noi, Dumnezeule, de faptura Ta si nu ne lasa 
niciodata! 



I emeile, in obscenitatea lingvistica a romanului, sunt 
prezentate eel mai adesea ca unele care vor sa li se introducd 
in ele ceva dur, puternic si, mai ales, cuforfa. 



269 



Ca femeia vrea sa fie dominata. Iar barba^ii, prin 
expresiile lor obscene, isi prezinta foarte vizibil starea de 
pldcere desfrdnatd pe care o traiesc considerand-o „o carte de 
vizita". 

Barba^ii sunt confesivi in aparenta iar femeile sunt 
imperioase, doritoare de un lucru sau altul, de o perversiune 
sau alta. 

Barba^ii vor sa faca sex oral cu intelectuale in ideologia 
porno (adesea fiind prezentati ca grobieni...CQQa ce excitd) sau 
sa le spermeze in parul capului (mai ales la blonde) iar 
negresele sunt sodomizate saupuse sdfacd sex oral. 

Cele de la fard sunt brutalizate de domni cu bani si le 
cer sex „animalic", fapt pentru care se culca cu ei pentru 
50.000 de lei sau pentru un sac cu cartofi iar „parasutele" de 
lux costa mult dar „rezultatele" sunt mult mai „firave". 

Asiaticele sunt puse sa faca sex nervos. 

Unele vor sa li se urineze in gura, una mananca 
excremente, barba^ii fac sex oral in grup, una e sodomizata de 
un caine, alta isi introduce in ea o banana sau un sarpe, doua 
tinere se culca cu un cal si oferta onlineului in materie de 
ideologie porno continua si to^i pot sa cunoascd si sa urmeze 
acestor „frumuseti" experentiale, daca acceseaza saiturile 
„stiu-ei-care". 

Maniile sexuale ating mai intai pragul sdrdciei 
spirituale si mai greu al demenfei. 

Am observat, studiind viata unora, ca maniacii sexuali 
sau nimfomanii industriei porno nu sunt niste oameni dementi 
ci, dimpotriva, unii avizi de bani rapizi, de castiguri „de 
placere" sau si cdstig si pldcere in acelasi timp. 

Perversitatea are alte forme la pia^a, alte forme la 
consultul medical, alte forme in scoli. 

Perversitatea la piafd se poate manifesta prin: „domnifa, 
vino sa iei de la mine!" (spuse cu un glas afectat de patima)... 
sau are haine transparente si te priveste „stiti-voi-cum". 

La medic, o pipdiald pentru consult poate insemna si 
mai mult decdt atdt iar profesoara avida de „neprevazut", la 
scoala, poate sta in anumite pozifii, cu fusta larg deschisa, cu o 
totala „inconstienta"...si tinerii sa aiba „imagini", acasa, cu 
care sa se masturbeze. 

Daca i-am intreba pe tinerii care se masturbeazd ce 
imagini folosesc, am observa foarte usor care sunt surogatele 
cu care se „hranesc" oamenii in locul cuvintelor lui Dumnezeu. 



270 



Omul traieste nu numai cu pdine, ci „si cu tot cuvantul 
care iese din gura lui Dumnezeu" (Mt. 4, 4). Dar astazi 
oamenii se hranesc si cu multe imagini, care ii sdrdcesc mult, 
dar nu constientizeazd acest declin. 

§tiu: unii spun ca nufac un lucru dar ilfac in ascuns pe 
saturate. 

Mitul „respectabilitatii", aceasta minciund sociala, 
incepe sa se erodeze tocmai la cei care il promoveazd. 

Azi auzi ca o cantarea^a e celebrd, maine auzi ca e 
lesbiand, sado-masochistd, ca s-a culcat cu toatd planeta. 

Politicianul, azi, e „sfant", pe cand maine face sex oral 
cu o asistenta, afli ca a fost informator la Securitate, un 
terorist de cea mai mare spe^a, mason, escroc financiar 
international sau ucigas in serie. 

Printre oamenii „buni" ai societa^ii, printre cei 
„onorabili" nu exista niciun pdcdtos, niciun om pdtat ci numai 
„ireprosabili", pentru ca mai nimeni nu isi asuma ceea ce este. 

Insa masca sociala e o vanzare a unei imagini false 
despre tine. 

De aceea, omul de azi cand sta in fa^a unui om Sfdnt e 
paralizat. Cand ii spune Sfantul lucrurile de dincolo de masca 
lui, de masca fe^ei lui, pe ho^ul demascat il apuca ddrddiala. 

Meschinul vine sa ceard sfat duhovnicesc si crede ca 
nimeni nu poate sa treacd dincolo de fa^a lui inexpresivd, 
parut doctd. Si cand Sfantul vede mai departe de cuvinte, de 
mimica falsa si de aparente, cand vede situafia sufleteascd a 
confidentului sau, acela se simte gol, nu mai stie unde sa se 
ascundd, sub ce cuvinte, sub ce motiva^ii. 

Reac^ia celui prins cu md}a in sac la scaunul Sfintei 
Spovedanii sau la ceasul tainic al convorbirii duhovnicesti e 
reac^ia disperdrii, a enervarii „supreme", pentru ca atunci „a 
cdzut cerul pe el" (vorba expresiei) si nu mai stie ce sdfacd. 

Se comporta aiurea, nefiresc. 

II contestd pe Sfant, il waste, ii invidiazd linistea lui 
sufleteasca, vrea sa fie si el destept si sfdtos ca eel Sfant, si nu 
vede cat de smerit se simte Sfantul in fa^a lui si cum, Sfantul, 
nu se crede cu nimic superior celui care sta in fa^a lui. 

Vrem sa auzim adevdrurile lumii noastre? 

Ne pasa de murdaria de acum, de murdaria interioard pe 
care o arbordm ca pe steagul Romdniefl 

Cred ca multe dintre paginile cartilor mele, ale 
ticalosului, vor „sminti" pe mul^i, pe acei multi care nu vor sa 



271 



accepte ca adevarul nostru e eel pe care il simtim cu totii in 
addncul nostru. 

Vor „sminti" pe cei care nu isi recunosc patimile, 
nebuniile, obsesiile, care vor sd para altceva decat sunt dar le 
fac in ascuns. 

M\x\\\ stiu, ca ceea ce am scris pana acum - macar in 
aceasta carte - e mult prea pufin in comparable cu nebunia 
vietii contemporane dar si cu sfinfenia oamenilor acestei epoci. 

Dar, cu mila lui Dumnezeu, aceste lucruri sunt 
adevdrate. 

Degeaba ne pitim dupa degete: minciunile noastre vor 
striga vesnic impotriva noastra. 

O carte e ofrescd a realita^ii, oricare ar fi ea, realitatea. 
Dar dincolo de carte, realitatea e mult mai mare decat cartea. 

Am o minte firava, mica, ingusta in comparable cu 
adevarul. Adevarul e o minune prea minunatd, e viata lui 
Dumnezeu si cu Dumnezeu. Iar omul este incomparabil de mic 
in fata Lui. 

§i, cu toate acestea, Dumnezeu e milostiv cu noi, cu 
aceste micipuncte insufleiite. 

Eu cred ca cei care se prostitueaza, ucigasii, teroristii, 
satanistii sunt mai buni decat mine. 

Eu cred ca dracii sunt si ei mult mai buni decat mine. 

Cred, simt asta. 

Dar nu dezndddjduiesc de mantuirea mea, caci ai 
Domnului suntem, chiar daca traim aid sau dincolo. 

Cred ca oricine poate sd scrie despre iubirea lui pentru 
Dumnezeu, pentru ca orice rugaciune a noastra e, de fapt, o 
carte de iubire pentru Dumnezeu, adresata Lui pe viu. 

Imaginile cu care vor unii sd ne s trice sufletul pot fi 
convertite duhovniceste foarte bine. 

De la imaginile pornografice la imaginile cu defecte 
trupesti si boli dureros de mari, toate pot fi o bund cale de 
induhovnicire, dupa cum privirea la patimile pe care ni le aduc 
dracii si la atacurile lor sunt o carte fascinatd - dar si 
infwrdtoare - a induhovnicirii. 

Noi putem sa scoatem aur, frumusete duhovniceasca, cu 
harul lui Dumnezeu, din tot ceea ce vedem si traim. Din orice 
lucru rdu putem scoate mdrgdritare. Conteaza numai cdutarea 
noastra interioard, ce vrem de fapt de la tot ce vedem si traim. 

Margaritarele duhovnicesti sunt ale lui Dumnezeu. Iar 
daca margaritarele sunt ascunse in pamant, in indiferen^a, in 
sexualitate, in salbaticie si le sco^i afara (adica intelegerile 



272 



bune scoase din fapte relo), atunci in^elegi ca Lumina e in 
intunericul acestei lumi si ea lumineaza orbitor de puternic si 
ca intunericul acestei lumi nu o poate opri pe ea, nu o poate 
ascunde, caci Dumnezeu nu poate fi oprit de nimeni si de 
nimic, ca sa nu iubeasca pe omul pe care 1-a creat din mare 
iubire. 



Fi 



ilmele romanesti mai noi nu mpartea de final. Cand 
te-ai astepta ca sa inceapd ceva sau sa se continue acfiunea, 
ele atunci se termind. 

E cumva o parabola pentru situa^ia romaneasca, care 
merge spre undeva dar foarte pu^ini stiu spre undel 

In filmul „Furia" apare o mare realitate, o dureroasd 
realitate a zilelor noastre: cdmdtdria. 

Tiganul, §eful balurilor nocturne ale Bucurestiului isi 
permitea orice: de la a lua gatul pentru 7.000 de dolari, pana la 
a gasi o fata pentru bdiefelul lui, care nu terminase inca clasele 
primare (bineinteles pentru „alte mofturi" decat au copiii de 
vdrsta lui). 

Bogatul analfabet dadea bani la care percepea acont 
mare. Nu conta cum i-aifdcut, ci lui trebuia sa ii aduci banii la 
termen. 

Tanarul X nu i-a adus banii... si doi insi sunt trimisi sa il 
omoare. Devasteaza casa...Dar aici o gasesc pe prietena Y, cu 
care X facea dragoste in mod „aparte", desi vroia sa i-o dea lui 
Adrian al lui „minune". 

Sa nu uitam amanuntul, ca ^iganii de azi, in 
grandomania lor lasata slobodd de majoritari si incurajata de 
unele privilegii ale statului, se cred orice: de la stdpdnii 
Romaniei si pana la mariienii dupa planeta Saturn. 

„...Ah, iubirea vie^ii mele!" e cantecul de mare 
„profunzime" si „fmete", pe care romanii, tinerii romdni, unii, 
il prefera lui Enescu , cdntecului popular autentic sau Sfintei 
Liturghii de la Patriarhie sau Stavropoleos 367 . 



365 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Furia_%28film%29. 

366 George Enescu: http://ro.wikipedia.org/wiki/George_Enescu. 
361 A se vedea: http://www.stavropoleos.ro/. 



273 



Cineva moare intr-un duel. Vine X si il vede. E panicat. 
Suna la Z - prietenul lui X - si acesta, cu o masina ditamai, 
cara cadavrul. Cadavrul infasurat in covor e dus intr-un pare 
auto sau cimitir auto, e „apretat" cu benzina si i se da foe. 

Constiin^a lipseste din acest film. 

Sdrdcia e la antipodul boga^iei furate, X ii fura lu' ma- 
sa banii iar cand totul e mai gros, cand cei doi nu mai stiu cum 
sa scape de gangsteri, vor sdfugd in strainatate. 

Ideea ca nu te po}i refugia la tine acasa e o tenia 
reiterata constant in filme. 

Alaturi de ea apar si altele, ca spre exemplu: „culca-te 
cu cine pofi, daca iese ceva"; „nimeni nu te vrea", „trebuie sa 
supravieiuiestf '; „cineva ne atacd"; „cineva te minte"; „nimeni 
nu e Sfdnf; „totul e de vdnzare"', „lumea e o mare porcdrie", 
„eroul american e singurul erou", „Arnerica e cea mai tare 
lard din lume, e supra-puterea, eaface legea", „omul trebuie 
clonat sau vin marjienii", „trebuie sa fim toleranfi cu toate" 
etc. 

Ceva esenfial pentru mine a fost cand cei doi cad in 
mijlocul luptei dintre suporterii de fotbal. Suporterii se bat 
pentru o idee, pentru un nume. 

T r Q T rr\ 

„Cu cine {n ma: cu Steaua sau cu Dinamo ?". 

X ii spune ca e a-fotbalist. Intrebatorul se linis teste. 

Daca era adversarul, era in stare sa il loveascd in cap cu 
o sticla goala de bere (parca). 

Insa targhetul este altul: daca nu mai exista dispute 
interioare in om pentru credin^a, interes pentru apararea 
natiunii, dragoste si luptd pentru limba, cultura, via^a 
oamenilor, exista lupte intre suporteri, lupte intre gangsteri, 
lupte intre copiii strdzii sau speculanfii de toate subspeciile. 

Entuziasm debordant pentru un gol. 

Daca nu esti cu Rapidul 370 dar injuri echipa si te aud 
fanii, tata, bate in cap cat cuprindel E durere mare cu ei... 

Din cauzsifemeii lui te transeazd ca pe miel iar daca ai 
zis ceva de md-sa (pe care el o drdcuie in toate felurile acasa), 
in public, face „moarte de om". 

Sa nu ii stirbesti „onoarea" va sa zica. Dar el nici nu stie 
ce e „onoarea", demnitatea unui om. 

Dar nu te omoara pentru ca te infelege, ci pentru ca nu te 
inielege. 



368 Idem: http://www.steauafc.com/splash/. 

369 Idem: http://www.fcdinamo.ro/web/guest. 

370 Idem: http://www.fcrapid.ro/. 



274 



§i pana la urma nici nu ii mai intereseaza sa te 
infeleaga, dupa cum nici ei, fa^a de ei, nu stau bine la capitolul 
acesta. 

Finalul e ca moare fiul bossului, cand acesta era beat 
manga, dar omorat de X, care sare pe geam si o rapeste pe 
micu^a Y, cu care facuse deja dragoste sau sex sau...Ce mai 
conteaza?!... 

Conteaza numai daca mama lui Y ar fi suportat aceasta 
idee, asa, de-adevdratelea. 

Nu stiu (si tare as vrea sa stiul) cum privesc mamele pe 
fiicele lor, care joaca in filme discutate si discutabile. Probabil 
exista o „imprietenire" cu ideea. 

Finalul continua: ies din lac, traverseaza calea ferata, X 
face cu mana si ii spune soferului ca are o fata cu el, care, 
daca vrea, poate sa faca si el cu ea o mica „gluma". 

§oferul e bucuros de situate, merge pu^in, se da jos si 
vrea sa se duca in spate ca sa o violeze pe Y. Dar Y se culcase 
cu X. §oferul o agaseaza, fata il respinge, dar X se da jos din 
masina, ia un cu^it (parca) si il infige de nesfdrsite ori in sofer. 

Acesta e finalul finalului. 

„Furia" a inceput cu cdntec si s-a terminat cu un omor 
deosebit de grav. 

Fiecare in^elege ce vrea, ce poate, ce e invatat 
acasa. ..caci nimeni nu ni da explicafii. 

Dar cum astazi e o „crima" sa gdndesti (asta e tema 
predilectd a societa^ii capitaliste), nici nu mai are rost sa 
presupunem, ca mai trebuie sa sefaca critica la film. 




275 



Dar eu cred ca ortodocsii trebuie sd gdndeascd mult si 
sd iubeascd si mai mult adevarul... oriunde s-ar gasi si in 
oricine s-ar gdsi acest adevdr al lui Dumnezeu. 

Povestile au aparut pentru ca sd cddem in imaginaiii 
fara final. La fel si filmele si „placerile" moderne. 

Dumnezeiescul Hie 371 imi spunea adesea, ca trebuie sa 
ajungem la „moartea mintii'' prin rugaciunea inimii, adica a 
imaginatiei, pe de o parte, si a gdndirii discursive, pe de alta 
parte, si sa ne rugam clipa de clipa, pentru ca sd ne curdfim 
inima si sd vedem astfel lumina dumnezeiascd. 

Daca si gdndirea e un rdu in fa^a rugaciunii continue, 
neincetate, cum e rdul pdcatului de rdu? Ji se sfasie inima. 

Esti invadat de duhul lumii secularizate si daca nu stii 
cine esti si ce trebuie sa faci, te ia valul. 

Cineva care studiaza in Grecia (Doctorand in Teologie) 
mi-a spus ca acolo desfranarea vibreazd in fiecare por al 
omului cotidian. A mers la piat.a si o vanzatoare s-a oferit sa ii 
dea zarzavaturi pe gratis, daca se culcd cu ea. Dar ei nici nu se 
cunosteaul 

Am avut si eu surpriza amard de curand, ca iesind intr-o 
zi din Biserica, linistit, bucuros (de la Sfanta Ecaterina, 
paraclisul facultatii de teologie din BucurestL.de la Sfanta 
Liturghie), sa treaca un tigan pe langa mine, un tanar, pe care 
nu 1-am vazut si nu m-a vazut niciodata...si sa imi spuna, din 
senin, ca ii plac barba si gura mea si ca vrea si el „sa mi-o 
puna odata". 

L-am privit cu aten^ie: nu glumeal Era serios cu patima 
lui. 

Problema era alta: ce credea/stia el despre cei care vin 
la Biserica? Credea ca suntem homosexuali? Avusese de-a 
face cu vreunul? Era unul dintre ei? 

§i mi-am dat seama, ca nu numai in timpul Sfantului 
Lot, omului ii vine - unora zic - sa se culce cu tine, chiar daca 
esti de acelasi sex cu el, ci si azi si mdine. 

La televizor vezi sani, picioare dezgolite, fete „aprinse". 

In ziare la fel. Pe strada po^i sd vezi sau sd intrevezi 
corpul celuilalt prin piesele vestimentare. 

Am observat ca nu ne mai socheazd... Si asta doar in 
cativa ani de permisivitate fata de promiscuitate. 

Ne-am invadat cu luxul de aprivi mult sex, multa carne. 



371 Idem: http://www.teologiepentruazi.ro/2009/05/04/acatistul-fericitului-ilie-vazatorul- 
de-dumnezeu-4-mai/. 



276 



„Carne proaspata" inseamna ori prostituate ori casete 
porno. 

Tanarul citeste, vede dezbrdcate, eel insurat la fel, eel in 
varsta la fel. Le suna pe mobil, se conecteaza cu cloaca de 
unde ele vorbesc sau unde ele se dezbraca, de unde vorbesc 
pervers si in fata carora omul da glas inimii sale perverse. 

Cartea e lasatd deoparte. La fel si munca si respectul si 
admiratia fata de copii sau familie. 

Daca ifi aperi }ara pari extremist. Daca esti „prea 
religios" esti ori „fanatic" ori „nebun". 

Nimeni nu mai e tdndr. §i copiii sunt bdtrdni. Pana si 
cainii au devenit si ei capitalistic pentru ca stau la usa celui 
care le da sd mdndnce, desi ei sunt „comunitari" (unii, nu?). 

Astazi, o femeie era depusd in Sfanta Biserica. Ma 
uitam in ochii lor si vedeam, ca prea pu^ini au constientizat, ca 
acea femeie chiar a murit, chiar nu mai miscd. 

Un prieten a spus, foarte elocvent, ca societatea de astazi 
nu numai ca a trecut cu mult in anormalitate ci, mai mult decat 
atat, a dus anormalul dincolo de limitele suportabilitdiii, incat 
nu o mai socheaza nici cele mai socante lucruri. Mi s-a parut 
un mare adevar. 

Ca sa se vanda niste carji religioase, unele firme care se 
ocupa cu editarea lor au trebuit sd falsifice titlurile originate 
ale car^ilor Sfm^ilor Paring ca sd poatd sd le vdndd pe pia^a. 
Adica sa aiba niste nume care sd rimeze cu gradul de nestiintd 
teologicd al multora. 

Si astfel, din cauza unor titluri „laudative" la adresa 
cititorilor, totul a mers strund. S-a lasat cu vanzare maxima. 

Insa cand apareau cuvinte ca „ascetic", „mistic" sau 
„innoire" pe coperta nu mai cumpara nimeni vreo carte, decat 
foarte aviza^ii. 

Mi-a spus un versat traducator de carte religioasa din 
Romania, ca o gluma, ca atunci cand aude romanul ortodox de 
„innoire",i se aprinde un bee in cap si spune: „Ce! Innoire?! 
Nu ne trebuie innoire". 

Toata lumea lupta impotriva „innoirii", pentru ca vor sa 
ramana toate asa cum aufost. Insa „cum a fost ce a fast?" nu 
mai e cu rdspuns, ci te priveste doar dusmanos, spumegand de 
„nici el nu stie ce" §ipleacd de langa tine. 

O, iubitii mei, fugim dupa minuni strdine, debusolant de 
demonice! 



277 



Penticostalii 372 cred ca sunt „in" Duhul Slant. 

Femeia foarte frumoasa crede ca e „a 1001 minune a 
lumii". 

Adventistii 373 asteapta un sfdrsit al lumii pentru care nu 
se pregatesc deloc. 

Unii vor sa cloneze omul. Cersetorii spera si ei la un 
sorici de Crdciun. Copiii vor beteala, sclipici, jucarii, 
ciocolata, cadouri, multe cadouri. 

La un post de televiziune, Sfantul Nicolae 37 era 
„Mosul" care intra pe gaura cheii, ca un „abur", eel care nu 
aduce daruri la copiii zburdalnici, si care vine numai noaptea 
§ipune in ghetufe cadouri. 

La fel cam e si „Mos Craciun". 

Iar pepsi-cola a devenit albastrd la culoare, de crezi ca 
bei spirt. 

Publicitatea ne doboard la propriu. O fotografie tip 
reclamd e un adevdrat colos. 

Vaca Milka 376 e o vaca beton nu gluma, fata se scalda 
intr-o jumatate de portocala, o masina e cocotata pe un 
postament...si candva am vazut o masina, pusa cu botul in jos, 
pe ditamai peretele de bloc. 

Multe culori pe carji, beculete zeci de mii, pocnitori de 
te enerveaza, huruit de roti si alarme „desigilate", pornite, care 
pot sa nu se termine pana nu l\i faci tu toatd rugdeiunea. 

Vo\\ sd visezi azi mult, mult de tot, dar nu po^i sa 
acfionezi decat in limitele „constitutiei" sau ale „coruptiei". 

Vii „cu darul" 377 , il lasi jos si intri pe poarta. Nimeni nu 
zice nimic. 

Daca nu aduci nimic, secretara se „auto-sesizeaza" si l^i 
reclamd obrazul. §i directorul te impinge la „bun sim^". §i 
patronul cere de la tine „o mica aten^ie". 

§i mica atenfie poate fi foarte groasd. §i daca vrei in 
strdindtate, te costa, fratele meu! Ca unde curg baniL.locul de 
munca costa scump. 

Iar daca e stradal, iar costa. 

Costa si daca e mi post pe aproape de casd. 



72 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Biserica_Penticostal%C4%83. 

373 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Adventism. 

374 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Clonare. 

75 Idem: http://paginiortodoxe.tripod.com/vsdec/12-06-sf_nicolae.html. 
376 Idem: http://www.milka.ro/milka/page. 
Cufoloasele necuvenite, cu spaga. 



278 



Costa ca sa intri pe un loc vacant, dar costa si daca 
trebuie omordt unul sau concediat sau innebunit sau convins sa 
cedeze. 

Un om costa miliarde sau 5 bani. Depinde cine esti, al 
cui esti, ce faci, cine te fine la ciolan. 

Daca nu „ai spate" solid, cazi pe spate, te accidentezi 
pentru toata via^a. 

§i daca vorbesti si nu aiputerea, vorbesti degeaba. 

§i numai daca esti acolo, contezi. 

§i, tot asa, in^elegem cdte lucruri trebuie sa gdndeascd 
un ortodox si sa vada ce e bine si ce e rdu sa faca. 



on teolog spunea azi, ca trebuie sa avem un limbaj 

teologic mult mai aspru cu realita^ile. 

Dar daca realita^ile trebuie numai demascate, doar puse 
in lumind, si eu nu ma demasc in fa^a adevarului dumnezeiesc, 
nu ma schimb interior sunt in aceeasi situatie: nu stiu sa 

5 5 5 

vorbesc cu adevarat despre ce se intdmpld, pentru ca nu stiu 
nici ce se intdmpld cu mine. 

Avem reac^ii critice reale fa^a de rau, pe masura ce noi 
inaintam in bine si nu in ipocrizie. 

Pentru ca exista tentafia fariseicd nenorocitd de a mirosi 
peste tot numai nereguli. 

Acest lucru nu e un bine neapdrat facut Sfintei Biserici, 
ci arata ca esti un scormonitor dupd rufe murdare si nu un 
militant pentru credin}a. 

Cei care-si apara credin^a sfinfindu-si viafa, arata net 
diferit fata de cei care isi schimbd cuvintele, dar care nu au 
habar de realita^ile pe care le exprimd la nivel lingvistic. 

Discreditarea Sfintei Biserici e una radicala. 

Statul e „laic", e „a-religios" (pe sistem ateu) sau „pluri- 
religios" (pe baza conceptului de „libertate" religioasa) dar in 
sanul acestui stat, a statului de drept, fiin^eaza Sfanta Biserica, 
care e formata din ierarhie sacramentald §ipoporul credincios 
si care sunt „laicii" stipula^i de legile statului. 

Cum poate fi un om echidistant fa^a de orice religie la 
serviciu, iar in via^a privata sa fie ortodox, catolic sau 
prezbiterianl E credin^a numai ceva care std in cap sau doar 
pe buze si nu integreaza intregul om? 



279 



Intrebarile sunt deja cu rdspuns. 

Pentru ca cei care la serviciu se prefac ca sunt buni cu 
tofi, fara discreditare de sex, nationalitate, varsta sau religie 
etc., sunt de fapt niste oameni bolnavi de multe patimi, oameni 
cu sechele adanci, care se prefac intr-un mod jalnic ca ei pot fi 
buni cu toil, pe cand raman tot musulmani sau evrei sau 
penticostali. 

Insa nu exista echidistantd (pentru ca nu are cine sd o 
intrupeze) ci se ac^ioneaza pe favoritisme in relatiile sociale. 

In viata reala, evreul isi favorizeazd pe confratele lui 
evreu, ortodoxul pe ortodox si penticostalul ii va defavoriza si 
pe evreu si pe ortodox, pe motiv ca „fratele" lui penticostal e 
„mai frate" decat ceilal^i. 

Numai eel care are o viafd dumnezeiascd poate vedea 
addncurile lucrurilor si sa se comporta altfel cu oamenii. 

Oamenii patimasi, de orice credinta ar fi ei, se comporta 
eel mai adesea in mod exclusivist si mai pu^in aciioneazd dupd 
adevdr. 

Statul ajuta mai pufin Sfanta Biserica in comparatie cu 
ajutorul pe care il da armatei, spre exemplu. Dar de la armata 
nu cere sd educe poporul sau sd il apere de sdrdcie interioard, 
deprostie, de extremisme, pe cand de la Sfanta Biserica da. 

Daca intra un tdnculet din acela, pe care il vedem la 
parada militara, intr-o mul^ime care scandeaza unele 
revendicari sau cade o bombisoard mica pe blocul nostra e 
lesne de in^eles ce se intdmpld. 

Dar armata e bund ca apdrd fara, pamantul ei. 

Insa armata mai darama si Sfintele Biserici si Manastiri 
din Serbia 378 , ii omoara pe aia din Irak 379 , din Kuweit 380 , de 
unde or mai fi ei. 

§i \\ se spune: „nu po^i sa faci nimic , \ 

§i e un mare adevdr, pentru ca nu poji tu sa schimbi 
toatd lumea si nu exista schimbdri adevdrate cuforfa. 

For^a nu face decat sd te siluiascd, sa te oblige, sa 
ingenuncheze un om, o natie, un conglomerat de natii dar nu sa 
te faca sd crezi in ea. 

Oamenii care nu citesc carji, cred ca aceste cuvinte ale 
mele si ale altora nu au niciun rost. Unii se intreaba la ce bun 
sd scrii, daca nupofi sdfaci nimic, sa schimbi ceva. 



7 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/R%C4%83zboiul_din_Kosovo. 
79 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Invazia_Irakului_din_2003. 
380 Idem: http ://ro . wikipedia.org/wiki/R%C4% 8 3 zboiul_din_Golf . 



280 



Insa, daca singurul rost al scrisului ar fi numai acesta: ca 
scriitorul sa infeleaga lucrurile pe care le scrie si, prin ele, sa 
se cunoascd pe sine si mai mult, consider ca ar fi un mare 
castig personal. 

Insa cartea nu il foloseste numai pe scriitorul ei, ci si pe 
toti cei care se impartasesc de binele ei. 

Dumnezeiestii Paring stiau, erau convinsi, ca cuvintele 
lor vor fi folositoare pentru oameni, pentru ca stiau ca sunt 
mladieri ale Duhului lui Dumnezeu toate acele lucruri pe care 
le scriau. 

Ei stiau cum se scriu aceste cuvinte si de aceea aveau 
nddejde in ele, pentru ca vedeau ca Dumnezeu e Cel care 
doreste ca ele sa fie scrise si credeau ca El le va ascunde in 
inimile oamenilor, pentru ca sunt ale Lui si ele vor rodi in 
dragostea oamenilor de Dumnezeu si de aproapele. 

Scriind impreuna cu Dumnezeu si cu luminarea Sa ei nu 
se indoiau de necesitatea lor, de nevoia rdspdndirii lor. 

Bucuria de a scrie in harul lui Dumnezeu elimina toate 
celelalte considerente, pe care azi le-am putea numi 
„editoriale". Ei scriau in bucuria Sfdntului Duh si acest lucru e 
constatat de cititorul de azi, de ieri si de maine. 

Daca nu ti-ai negat total duhul in viata ta, nevoia de 
viata duhovniceascd, atunci po^i sa sim^i, sa te impartasesti din 
izvorul acestor sfmte cuvinte. 

Pentru carjile Sfmte iji trebuie mai intai duh bun, inima 
buna si mai apoi mult studiu §iputere mentald de infelegere. 

Studiul teologic intensiv fara inima smeritd duce la 
limbaj savant, la ambiguita^i de tot felul, la negari, la atitudini 
ostile fa^a de Sfm^i, pe cand rdul sta in mintea ta iar Sfm^ii nu 
sunt „antagonici", ci to^i te integreaza in aceeasi frumusefe a 
slavei Prea Sfintei Treimi. 

Carole Sfm^ilor lui Dumnezeu sunt mult prea multe ca 
sa le termini intr-o viafd comodd sau in zece viefi mai bine. 

Cele pierdute sunt si ele o mulfime. 

Cele nescrise de ei ating cote amefitoare. 

§i noua ni se pare ca „le stim pe toate" si, mai ales, ca 
unele lucruri nu „rimeaza" intre ele. 

E penibil sa nu i|i dai seama, ca tu, ingamfatul 
„campion" al in^elegerii esti o mica far amd pe langa imensele 
realitati pe care le expui si peste care crezi ca de^ii monopolul. 

Cred ca to^i trebuie sa studiem, sa citim, sa ne rugam 
imens de mult, sa ne integrdm unii pe al^ii in inima noastra, sa 



281 



ne pese la unii de al^ii. Numai asa putem vedea ce bine e sa ii 
vedem pe al^ii scriind, cautand, bucurandu-se. 

Am stat si am privit o situate existentiala dramatica 
care se petrece in viata Bisericii: starea omului care cade in 
erezie, care sustine, la modul grosier, lucruri neconforme cu 
Traditia, pe cand are o mare culturd teologicd, umanista, 
stiin^ifica, filosofica in spate. 

Cei care il neaga din cauza ereziilor lui privesc numai 
afirmafiile si crezurile lui, eventual si viafa lui dar nu iau in 
vedere si celelalte lucruri bune pe care el le face. 

Cei care il neaga o fac din punct de vedere teologic, 
strict teologic. 

Cand se uita lumea azi la Origen , spre exemplu, i se 
pare ca are trei-patru erezii si o mie de lucruri bune. 

Dar cei care 1-au condamnat ca eretic, nu s-au uitat mai 
intai la ce are el bun, ci la ce nu are. 

§i de aceea, pe un fond foarte „umanist", azi se crede ca 
mulfi eretici au fost condamna^i pe „nedrept" in vechime si ca 
ei trebuie „reabilitati". 

Dar ce nu in^eleg teologii fara „scrupule" de azi? Nu 
in^eleg ca erezia e o incumetare in afara adevarului, o negare 
interioard a adevarului si ca din interiorul unde se infiripa 
minciuna, contestarea adevarului, ceea ce emana e in aparenfd 
„bun". 

Erezia nu e o invatatura introdusa in tine cu forta, in 
care ifi impune cineva sa crezi. 

Erezia e rdutatea care ifi deformeazd caracterul, care ^i- 
1 schimba dupa trdsdturile ei malefice si pe care tu o creezi in 
tine, pe masura ce te disociezi interior de statutul tau de 
membru al Sfintei Biserici. 

Pentru ca atunci cand vorbeste despre acea idee sau 
despre un intreg sistem de idei numit erezie pledezi pentru 
ceva care stii ca e in afara Traditiei, tocmai pentru ca nu te mai 
sim^i induntrul Sfintei Biserici, ci paralel cu ea sau o persoand 
care exprima „adevaruri foarte subiective", necontigue cu 
experienta si Traditia Bisericii. 

§i tu, ereticul, stii ca afirma^ia aceasta sau cealalta pe 
care o sustii nu ai verificat-o in interiorul spafiului sfdnt al 
inielegerii adevarului, care e Traditia Bisericii, in mijlocul 
impartasirii cu Hristos Dumnezeu si in acord cu sfm^enia si 
smerenia cugetarii patristice. 



381 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Origene. 



282 



§i tu, ereticul, stii ca „teologia" ta e o suma de 
conjecturi personale, mai mult sau mai pu^in extremiste si care 
nu ia in calcul nicio alta pozrfie teologica fra^easca, exprimata 
de confratii tai. 

Excluderea lui, a ereticului din Biserica nu e o mdsurd 
nelegitimd sau invidioasd pe calita^ile lui multiple, ci o 
subliniere a simidmintelor lui, care nu mai sunt eclesiale, ci 
autonomiste. 

Anatema Bisericii nu infiinfeazd o stare, ci o 
legalizeazd. 

Anatema nu te face eretic, ci subliniaza in mod dureros 
faptul, ca efortul tau personal de a te distanfa de ceilarfi la 
nivelul teologiei si al practicii liturgico-canonice, de a trece 
granule evlaviei, acum e marturisit si de Sfanta Biserica, care 
te lasa sd ifi continui cugetarea - daca asta vrei - dar in afara 
harului lui Dumnezeu. 

Sfanta Biserica e negatd si in aceea, ca nu se mai 
aceepta de catre unii excluderile ei, atat in ceea ce priveste 
persoane particulare cat si popoare intregi, ca dupa schisma 
din 1054. 

too ^8^ 

Cand a fost anatematizat Arie sau Eutihie sau alt 
eretic, Sfanta Biserica a condamnat crezuri eretice, ambrfii 
personale si a dorit stoparea influen^ei lor. 

Insa nu a dorit ca acesti oameni sdfie ar§ipe rug, pentru 
ca se impotrivesc adevarului Bisericii, ci au fost exilafi din 
imperiu eel mai adesea. 

S-a cautat curdfia credin^ei, autenticitatea inva^aturii 
care mantuieste. 

Toata lupta Sfintei Ortodoxii nu a fost pentru virgule si 
termeni, ci impotriva acelor virgule, sl acelor termeni si a 
acelor tendinfe explicite sau implicite, care denaturau adevarul, 
mantuirea. 

Adevarul Bisericii e eel care ne mantuieste. Si adevarul 
care mantuieste s-a pdstrat, chiar daca ereticii condamna^i erau 
mari filosofi sau „teologi" sau oameni onora^i de aproape toata 
lumea. 

Adevarul care mantuieste a fost mai important si este 
fa^a de toata cultura pur umand, fa^a de toata slay a §ifumurile 
treedtoare ale acestei lumi. 

Cine nu are rdvna si iubirea lui Dumnezeu in el, cine 
nu II simte pe Dumnezeu in el, nu poate sa in^eleaga aceasta 



82 Idem: http://ro.orthodoxwiki.org/Arie_%28eretic%29. 
383 Idem: http://www.newadvent.org/cathen/05633a.htm. 



283 



„nebunie" sfanta de a renun^a la tot pentru adevar si de a fi un 
mddular smerit al Sfmtei Biserici, in locul unei atitudini 
artdgoase, care vrea laude si onoruri si care loveste in stanga 
si in dreapta cu caracterizdri eretice ale credin^ei. 

§i cand privim pe cei care au cazut de la credin^a, ii 
privim cu durere dar si cu dragoste, avand teama sa nu 
ajungem si noi oameni cu interese personale „mai importante" 
decat adevdrul lui Dumnezeu. 

Adevarul lui Dumnezeu e sfinienie si iti trebuie multa 
smerenie sa admi^i, ca adevdrul lui Dumnezeu e singurul 
adevar. 

Ni se pune intrebarea: Cum de a plecat harul lui 
Dumnezeu de la romano-catolici dupa schisma din 1 054? 

Insa harul lui Dumnezeu nu a plecat de nicdieri - caci 
Dumnezeu e pretutindeni - ci oamenii s-au despdrfit in mod 
interior de harul Sau si de revelatia Sa, incepand sa isi 
structureze mintea in afar a adevarului dumnezeiesc. 

Si, in consecinta, daca nu mai vrei harul si rastalmacesti 
adevdrul. ..nu le mai ai, pentru ca nu le mai vrei. ..si nu le mai 
simtil 

Se vorbeste uneori de „incompatibilitatea absoluta" a 
spiritului latin cu eel grecesc, de „o falie de netrecut", de „o 
prapastie" intre Occident si „teologia" lui si Sfanta Ortodoxie. 

Insa toata filosofia si „teologia" eterodoxa nu sunt decat 
o cotiturd sagace pe langa adevar, folosind elemente ale 
adevarului pentru a le compromite autenticitatea si de ele poti 
sedpa imediat... daca te dezici interior. ..si apoi faptic de ele. 

Omului naiv, neintrodus in teologie, i se pare ca si 
catolicul vorbeste despre Prea Curata Stapana, ca are si el 
„Taine", ca au si ei „preoti"... 

Dar nu isi pune problema de viata si de moarte, capitala, 
care ne sta tuturor la indemdna: cum pot sa existe doua 
adevaruri religioase, trei sau o mie total antagonice? 

Pare, in aparen^a, ca e acelasi „duh". 

Insa, cand adancesti subiectul, cand cercetezi onest 
sursele teologice, munca cinstita pe texte si realitdti te conduce 
la mirosul infect al ereziilor. 

Cand Apusul a devenit schismatic a crezut ca el e „mai 
bun" decat ceilal^i si ca cei din Rasarit „au gresit". 

Dar greselile Apusului au inceput sa devind evidente 
imediat. Si eel care a sim^it nevoia „sa se emancipeze", a 
facut-o in mod total pana la urma. 



284 



Au renun^at la un mod smerit de a gdndi si si-au creat o 
minte falsa, un mod de a judeca lucrurile pe principii gresite 
din start. 

Schisma a venit ca CGvafiresc pana la urma, pentru ca 
dorin^ele Apusului de a se disocia de adevar planau dinainte 
de schisma pe teritoriul sau. 

Cred ca nu numai la nivel inalt era politica aceasta de 
autonomie. 

Merita adancit cu foarte multd atentie si 
constiinciozitate acest subiect, pentru ca el ne-ar explica de ce 
schisma instauratd de ierarhii Apusului, nu a gasit contestatari 
puternici in Apus meat sa determine impdcarea si unitatea 
Bisericii. 

In mintea mea sunt inca multe lucruri care nu se leaga in 
istoria Bisericii universale, in istoria pe care deja o cunosc, 
pentru ca unele lucruri in ziua de azi au fost expuse voalat sau 
pejumdtate. 

Sunt expuse fragmentar evenimentele. 

Nu se cauta sa se gaseasca o prezentare organicd a 
istoriei Sfintei Biserici, pe care crestinii ortodocsi sa o simta a 
lor, sa se autentifice pe baza ei. 

§tii numai ca a existat o schisma, care ar fi fost motivele 
ei in mare, dar nu se spun prea multe despre receptarea ei, 
despre schimbdrile care au survenit dupa schisma, cum a 
influeniat schisma pe credinciosii Apusului si cum s-au lafit 
erorile lor, ereziile lor flagrante. 

T.QA 

De ce simte catolicismul sa se aggiornamenteze 
continuu, in asa fel incat sa se indeparteze tot mai mult, cu 
fiecare schimbare, de Traditia organicd a Bisericii primului 
mileniu? 

Iar protestan^ii, la fel, sa se reformeze continuu, 
ajungand la opinii tot mai indepartate de eclesialitatel 

Nu simt ei oare, cat de seculari sunt, incat trebuie sa 
raspunda fiecarui secol cu un alt cuvdnt, care devine antagonic 
cu eel de dinainte? 

Acest aggiornamento continuu insa nu spune altceva 
decat ca propria lor expresie teologicd nu are consistenfd. 

§i aceasta lipsa de consistentd a mesajului teologic se 
traduce astfel: adevarul dumnezeiesc al Bisericii e ceva 
„anemic" in comparatie cu transformarile sociale continue si 
ca el „se invarte" dupa cum bate crivatul istoriei si nu e eel 



384 Idem: http://dexonline.ro/definitie/aggiornamento. 



285 



care determind adevdrata viatd si exprimare personald a 
istoriei. 

Insa, cand nu exista adevdr, exista schimbare ideologicd 
perpetua. 

Nemaiavand viatd si experientd bisericeascd autentice 
si, in mod firesc, nici teologie autenticd, Apusul eterodox 
vorbeste in limitele unei filosofii religioase a schimbdrii, care 
are „adevaruri" volatile, pasagere. 

Insa societatea seculara are mereu nevoie de rdspunsuri 
actuale dar nu de raspunsuri care sd ii biciuie erorile, ci de 
„raspunsuri" care sd ii perpetueze decaderea, declinul, 
catastrofa interioara. 

Acesta e motivul pentru care eterodoxia „prinde" la o 
societate debusolata si inconsistent^ la nivelul adevarului, 
pentru ca traieste in neadevdr in mod fundamental. 



\/ea mai evidenta experientd a omului autonom e 
iubirea, dragostea pentru cineva, chiar daca e vorba de o 
dragoste cu multe impuritdti. 

§i de aceea, daca vrei sd atentezi la via^a lui, la 
fundamentele vie^ii lui, la linistea lui, negdndu-i iubirea pentru 
sotie, copii, familie ii negi sensul existen^ei proprii. 

Transcenden^a nu are nicio relevanfd pentru via^a lui, 
caci el e centrat pe realitatea-obiect si chiar daca e vorba de o 
persoand, el o priveste ca pe „o achizi^ie", ca pe „un tezaur" 
propriu. 

Cu omul care se dezice de Dumnezeu nu po^i sa vorbesti 
- pentru ca nu ifi permite el - de bunuri in comun, de daruri 
dezinteresate, de daruri fdcute altora din iubire de Dumnezeu 
si de oameni. 

El i^i spune: „masina mea", „fiica mea", „averea mea", 
fara sa constientizeze ca el e un posesor trecdtor al bunurilor si 
ca fiica lui nu face ce vrea el, daca nu vrea si ea acel lucru. 

Raspunsurile scurte necesita multe cercetdri. 

A cunoaste istoria si adevarurile Sfmtei Biserici e o 
muncd colosald, epuizanta la culme. 

Teologii nu sunt niste purtdtori de rdspunsuri gata 
fdcute ci niste cdutdtori de Dumnezeu, niste vdzdtori de 



286 



Dumnezeu si vorbitori cu Dumnezeu, care incearca in fiecare 
zi sa devina tot mai mult ai cura}irii de patimi, pentru ca sa 
vada mult mai fin pe cele ale Sale. 

Nu sunt niste hambare cu date si idei Teologii, ci niste 
suflete iubitoare, smerite, fine, cautatoare, niste min^i sfinte, 
pline de in^elepciune, de discernamant, de aten^ie la detalii, 
care se cufundd in iubire pentru ca sa se cufunde in infelegeri 
si sunt imbrdcafi in multd smerenie cand afirma ceva, stiind ca 
ei nu sunt posesorii intregului adevdr, ci niste oameni care au 
fost iradiafi defrumusefea adevdrului dumnezeiesc. 

Cand tragi cu o arma ucizi oameni. 

Cand folosesti cuvantul, un cuvant trebuie sa stii unde 
ajungi, unde vei ajunge. 

In spatele scuzelor gentile stau gdnduri nemdrturisite. 

Imi e frica de acele gdnduri care nu stiu decat sa 
rdneascd pe eel din fa^a lui, pentru ca imi dau seama cum 
foloseste omul cuvantul ca sa se sinucidd mai intai, inainte de 
a mai trage ultimul gloni, care sa faca o rand mortald si 
celuilalt. 

Triste^ea e neincredere. 

Cand esti trist, demonul te-a min^it ca nu ai nicio sansd, 
ca totul e pecetluit. §i tocmai cand nu crezi demonului triste^ii, 
afli ca minunea te asteaptd la doi pasi de tine, ca acum Se va 
arata Dumnezeu si i^i va vorbi cu iubirea Lui. 

Cele mai daunatoare cercetdri sunt cele duse pdnd la 
jumdtate, dupa care abandonezi totul. 

Multe conceptii febrile din ziua de azi sau din trecut 
sunt niste cdutdri abandonate inainte de certitudine. 

Cum po^i sa trdiesti daca nu ai certitudinfl 

Ce po^i spera de la pseudo-certitudinfl 

A mormai trei propozrfii in treacat nu e un rdspuns. Ci 
ca sa ai rdspunsuri trebuie sa }i le caufi cu Dumnezeu. Trebuie 
sa-i ascurfi pe cei care si-au sfinfit via^a inainte de tine, pentru 
a vedea ce e aceea o certitudine existeniiald. 

Cum po^i sa caufi ceva fara sa mai faci si greseli? 

Greselile, ca vrei, ca nu vrei, fac parte din cautare, 
pentru ca inainte de a sti ce sa faci, binein^eles: nu stii prea 
bine ce sdfaci. 

§i daca cineva nu trece si prin erori, prin greseli, prin 
frdmdntdri, prin sincope, cum spune ca el cautdl 

Oamenii cdutdtori de Dumnezeu fac lucruri concrete: se 
due dupa oameni Sfm^i, citesc, se roaga, se intreaba, intreaba 
pe oricine, cer sfaturi, isi fac probleme, se bucura enorm cand 



287 



intrezdresc calea dreapta, se bucura ca pentru nimic altceva de 
adevdrurile sfinte pe care le-au in^eles. 

Cdutarea vie^ii sfinte e o bucurie continua. 

In^elegi unele lucruri. Insa multe necunoscute ifi stau 
inainte. Dar ceea ce ai in^eles tu nu e ceva ce nu mai poate fi 
adancit, care nu mai poate fi aprofundat deloc, ci adancul 
realita^ii ca atare ramane o arie de aprofundare perpetud 
pentru tine. 

A afla cine e Hristos Dumnezeu nu inseamna ca ai aflat 
totul despre El, ci tocmai atunci, odata cu certitudinea 
realitafii Lui in suflet, incepe drumul spre infelegerea Sa. 

Suntem mereu la inceput in infelegerea lui Dumnezeu si 
aceasta e smerenia: ca te vezi mereu la inceput in fa^a lui 
Dumnezeu, desi pe fiecare zi aprofundezi comuniunea cu 
Dumnezeu. 

Relafia intimd cu Dumnezeu nu sufera de plictiseald. 

Cu Dumnezeu nu te plictisesti. 

Singura plictiseala e pdcatul. De pacat te plictisesti, nu 
insa si de Dumnezeu. 

§i Dumnezeu nu ne plictiseste pentru ca El e o ddruire 
continua spre noi, o bucurie continua de noi, o comuniune 
sincera, vie, mai mult decat reald cu noi. 

§i daca in rela^iile dintre noi, ale iubirii dintre noi 
intervine plictiseala, uratul, marasmul, singuratatea, non- 
comunicarea, atunci am inceput sa confundam foarte grav 
iubirea cu ura, sinceritatea cu minciuna si pe un om cu un 
obiect josnic, care nu ne mai spune nimic si caruia nu mai 
trebuie sa ii spunem nimic. 

Prieteniile se due de rdpd cand unul dintre noi se minte 
pe sine, cand unul crede ca minciuna e mai bund decat 
ddruirea, cand daruirea e in^eleasa ca profitare de celdlalt si 
cand o masa buna, un dar, o suma de bani e tot ceea ceface ca 
celalalt sa vind la mine si sa imi spuna: „prietene". 

„Prietenia" de doi bani, batjocorirea prieteniei, a acestei 
realitdii binecuvdntate ne arata ca nu avem, noi, care facem 
acest lucru si ne numim totusi ortodocsi, nicio constiin}a 
sfdntd, ca sa nici nu pomenim de iubirea sfdntd pentru celalalt, 
care duce pana la a-fi da via}a pentru celalalt. 

Trebuie sa devenim oameni prin pocain^a si smerenie 
pentru ca sa devenim buni prieteni si iubitori de ceilal}i. 

Credem ca putem arde treptele realei cresteri 
duhovnicesti sau ca urcdm sus de tot fara sa stim cum arata 



288 



harul Sau, care merge continuu cu noi pe acest drum plin de 
multe peripe^ii si prin care noi vorbim mereu cu Dumnezeu. 

Dar ne inseldm ca putem face ceva fara sfatul Sfm^ilor, 
fara ajutorul lor, fara smerenia lor, fara bunul lor simt, fara 
modestia lor, in^eleasa de cele mai multe ori foarte prost. 

Si asta, pentru ca smerenia adevdratd pare „prostie 
crasa" iar fariseismul pare „o sfinfenie de care avem nevoie", 
desi el e o caricaturizare ordinard a celei mai curate frumus eft 
personale: sfinienia. 



Plu pot sa imi dau seama, sd constientizez durerea 
enorma din sufletul Fericitului Hie [vazatorul de Dumnezeu] 
pentru adormirea so^iei sale. Plange in continuu... 

Ce pot eu sd infeleg din plansul lui? 

Iubirea lui pentru ea, prezen^a ei de neinlocuit, amintirea 
ei de nesters. Cand ma uit in urma si ma gandesc la chipul ei, 
moartea parca nu e reald, caci eu o am in mintea mea vie. 

Via^a ei mi se pare neintreruptd de moarte, pentru ca 
atunci cand m-am rugat pentru ea, m-am sim^it bucuros si nu 
nefericit. 

§i Binecuvantata Prezbitera Maria a adormit prima. §i 
dupa ea a venit Fericitul Dumitru Staniloae. 

So^ia a plecat prima si la unul si la altul. 

Durerea lor n-am sa o intuiesc niciodatd, cum n-am sa 
intuiesc addncul durerii niciunui Sfant. Nici durerea si nici 
bucuria Sfm^ilor lui Dumnezeu nu o stiu, dupa cum nu stiu nici 
durerea si bucuria tuturor oamenilor. 

Sufar de o nestiinid crasa. 

§i daca ni se pare ca am sti ceva, aflam din destainuirile 
lor tocmai contrariul: ca taina omului e uimitoare intotdeauna. 

Cu cateva ore in urma am aflat ca a fost prins Saddam 
Hussein 385 . Murfi s-au bucurat. Dar era o bucurie ce ucide 
oamenii si nu ii inielege. 

Ucizi repede un om, dar e mai greu sd asculfi un om, sa 
l\\ spuna el ceea ce este el. 

Cand Dumnezeu l\i descopera decdderea ta si a lumii 
intregi, in^elegi ca ortodoxul este cineva suportat cu greu de 



385 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Saddam_Hussein. 



289 



catre ceilal^i si ca ei nu te suporta, tocmai pentru ca tu vrei sa 
fii un slujitor smerit al adevarului. 

Sfanta Biserica Ortodoxa nu e acceptatd de statul 
capitalist decat pe post de „sluga supusa" sau de cineva pe care 
nu po^i sa il extermini, atunci cand vorbesti despre „drepturile 
omului". Asta nu inseamna ca nu ne tolereaza cu greu... 

Suntem luafi in rds peste tot. 

Evlavia noastra e transformata in motiv de batjocurd, 
cuvintele noastre sunt socotite „desuete", suntem perceputi ca 
„nebuni" si „retrograzi". 

Daca am scotoci insa satanismul omului de azi, 
spurcaciunea lui interioara, am gasi doud-trei idei drdcesti dar 
„fundamentale" si cu acestea terminam cu toatd linistea lumii. 

Ma impartasesc cu Hristos. Atunci sunt in viafa veacului 
ce va sa fie, pentru ca trdiesc deja acea realitate! 

Tree prin Sfanta Spovedanie - care e simbolul 
Infricosatei Judecdfi - si apoi ma impartasesc cu Hristos 
pentru a trdi in Impara^ia lui Dumnezeu. 

Realismul eshatologic nu e ceva scriptic sau ceva de 
domeniul viitorului, ci el e prezent, a inceput cu Hristos si e si 
timpul nostru. 

Cand merg prin adevdrul spovedaniei la unirea cu El 
arat ca numai adevdrul si dragostea pentru El ma fac sa fiu cu 
El si sa trdiesc cu El si dupd indemnurile iubirii Sale. 

Eshatologia nu e o supozifie pentru noi, ci un adevdr. 

Marturisirile patristice despre adevar sunt indubitabile. 

Daca ma impartasesc cu Hristos, ma impartasesc cu 
Hristos, Cel care va veni. Eu traiesc de acum comuniunea cu 
Hristos, Cel care va veni. 

Dar impartasirea nu ne sfm^este de la sine, fara acordul 
nostru, fara mintea si inima noastra smerite. 

Iuda nu s-a sfinfit impartasindu-se, daca in acelasi timp 
dorea sa II vdndd pe Fiul lui Dumnezeu. 

Nu ne sfin^im neiubindu-L, dar primindu-L euharisticl 

O impartasire cu El dorita, iubita, dorita nespus de mult 
are schimbdri vizibile. 

Unii se impartasesc uitandu-se la ceea ce se vede, 
socotindu-L doar un om si de aceea nu progreseaza mai deloc, 
pentru ca ii neaga dumnezeirea Sa. 

Arfii se impartasesc din „traditie" familiala, din 
obisnuintd sau pentru ca trebuie sa consume Sfintele si nu 



290 



pentru ca sa se sfinteascd in intimitatea profunda, 
inenarabila 386 cu Hristos. 

Dar daca ne-am impartasi cunoscdndu-L pe El, stiind 
adevdrul dogmatic al lui Hristos, trdind poruncile Sale, 
iubindu-L, ne-am impartasi cu Fiul lui Dumnezeu intrupat, cu 
Fiul lui Dumnezeu facut om pentru noi, si Care ne iubeste, si 
Care vine in noi pentru ca sa ne bucuram vesnic impreuna cu 
El si cu toti Sfintii Sai. 

9 5 5 

Insa simt ca mul^i se impartasesc cu El, pentru ca li s-a 
spus ca „acolo e Hristos" si nu pentru ca II simt pe Hristos 
acolo, atunci cand ei se impartasesc. 

Dar credin^a nu e dibuiald, presupozi^ie, neexperien^a. 

Ci, dimpotriva: credin^a e adevdr, e realitate, e 
experienid comunionald. 

§i daca ma impartasesc cu Hristos fara ca sa simt 
dumnezeirea Lui, inseamna ca nu cred in El, ca nu simt ca 
Hristos euharistic este El si atunci II neg pe Hristos si spun ca 
e „simplu om". 

Ne-simiirea dumnezeirii Lui ne arata credinfa stricatd 
pe care o avem sau lipsa noastra de credinta in El. 

Insa, daca, dimpotriva, // simfim pe El in Sfanta 
Impartasanie atunci credem in El si // iubim mult si tocmai de 
aceea vrem sa ne impdrtdsim in mod zilnic cu Hristosul iubirii 
noastre. 

Daca stii doar adevdruri citite sau pe jumdtate nu ai 
unde sa ii duci altundeva pe oameni in afara decat la 
catastrofd. 

Citirile teologice nu au nicio legdturd interioard daca nu 
esti un credincios real, constient si experimentator al sfmteniei 
Sfmtei Biserici. 

Mul^i gasesc „nepotriviri" la Sfm^ii lui Dumnezeu, 
„lucruri care nu se leagd , \ Dar ele nu se leagd decat in capul 
lor si aceasta: pentru ca nu au experienid duhovniceascd 
integratoare. 

Trebuie sa fii racordat la nelinistile, la starea actuald a 
lumii, pentru ca altfel ramai in urmd cu explicitdrile pentru 
oamenii de azi. 

Via^a duhovniceasca, care nu stie sa vorbeascd lumii de 
azi, sa se impuna in termenii omului de azi, ramane o teologie 
„inadecvatd" in mare parte, chiar daca spune lucruri mari si 
frumoase. 



386 Idem: http://dexonline.ro/definitie/inenarabil. 



291 



Po^i sa fii un mare Sfdnt dar sd nu te inieleagd oamenii 
tocmai pentru ca nu stii sa le vorbesti pe limba lor si la nivelul 
lor. 

Ei vor in^elege lucruri mult maipupne despre tine sau nu 
te veiface inieles prea bine. 

Daca nu stii de ce sd te legi, vei spune adevdrul dar nu 
vei folosi pe mulp oameni, ci doar pe cei erudi^i, inainta^i in 
cele sfmte, care fac efortul sd te urmdreascd, chiar daca si 
pentru ei tu esti anacronic cu exprimarea, cu punera 
problemelor, cu modul in care iti gdndesti predicile, cartile. 

Pentru ca, pe langd sfintenie, trebuie sa stii mentalitatea 
prezentului, gradul de cdutare al oamenilor, puterea lor de a te 
intelege... si sa iti explici de asa maniera experienta meat sa fii 
acaparator pentru lumea in care tu traiestL.si pe care o 
depdsesti cu mult... dar care nu poate urea la tine... decat daca 
faci efortul sd cohort la ea. 

De aceea, teologia ortodoxa a prezentului trebuie sd se 
impund omului mai mult decat o reclamd TV sau stradald, 
pentru ca reclama e deja cu mult mai „captivanta" decat „un 
enunt teologic". 

Iar daca reclamele au penetrat constiintele noastre mai 
mult decat s-arfi asteptat cineva, e tocmai pentru faptul ca au 
fost facute de oameni care jongleazd cu sentimentele omului, 
cu mintea lui, pe cand limbajul teologic bate pasul pe loc, desi 
spune cele mai dumnezeiesti realitati ale acestei lumi. 

Vom fi infelesi de oameni, daca vom simp, realita^ile 
omului de azi si le vom expune in ritmul acestui sentiment. 

§i omul de azi va intelege ca Dumnezeu ii vorbeste prin 
teologii de azi, daca ii vafi atinsd inima si isi va da seama, ca 
cei care pot atinge in acest fel inimile, nu pot fi decat oamenii 
lui Dumnezeu. 

Daca ne-ar pdsa de noi, de sufletul nostra, ne-ar pdsa 
de sufletele intregii umanita^i. 

Nu am putea sd ne ingrijim de noi, de vesnicia noastra in 
mod egoist, daca am constientiza ca vesnicia nu e o 
singurdtate in doi - tu si Dumnezeu - ci o comuniune, o 
comuniune cu top Sfinpi inaintea lui Dumnezeu. 

Fuga dupa o vesnicie care il exclude pe celalalt nu e o 
privire ortodoxa asupra mantuirii, ci are nuan^a ideologiei 
capitaliste, unde trebuie sa te ba^i pentru o bucatd de pdine cu 
ceilal^i. 

Aproapele, daca imi devine „concurent", e lesne de 
inieles ca iubirea zboard din rela^ia mea cu el. 



292 



Acolo unde celalalt e „dusmanul", „cel care vrea sa imi 
ia postal", „cel pe care trebuie sa il elimirT, aproapele meu 
devine o victimd, chiar si numai in mintea mea, daca nu in a 
mai multora. 

Daca trebuie sa il elimin inseamna ca nu il vreau si daca 
nu il vreau, nu il pot iubi. 

Casele transilvane, cu usi mari la poarta, arata tocmai 
dorin^a de netransparenfd, lipsa de comuniune reala, de 
dragoste. 

Vo\\ sa ai si usi unde se vede tot dar asta nu inseamna ca 
to^i care au usi „transparente" se si iubesc. Dar cei cu usi 
„transparente" presupun ca arputea iubi. 

Una e sa vopsesti totul in negru si sa ai la subsol casd de 
prostitute si alta e sa ai la gGam flori si perdele albe. 

Una e sa te imbraci in toate culorile de pe fa^a 
pamantului si alta e sa fii decent si in acest lucru. 

Dar de ce sa simt „nevoia", sa nu fm prieten cu 
oamenii? De ce sa presupun ca to^i oamenii sunt „rai", cand eu 
nu ii cunosc si nici nu pot sa ii cunosc pe to^i oamenii? 

De ce pornesc din start de pe o pozrfie negativistal 

Ne e fried mai mult decat sperdml Ne e frica sa ne 
privim in suflet sau nu vrem sa ofaceml 

Poate ca nu stim cum sa privim in noi. 

Poate nu suntem incurajafi sa o facem. 

Vorbim si cand nu vrem sa ne infelegem. 

Vorbim, chiar daca sim^im ca suntem in plus sau cand 
nimeni nu ne ascultd. 

Dar de ce vrem totusi sa vorbim, daca nu am socoti ca 
vorbitul e totusi ceva foarte important! 



L3aca urci intr-un tren arhiplin si stai pe culoar, si daca 

nu po^i sa ifi misti deloc picioarele, afli ca se poate calatori ^z 
astfel. Tot asa afli ca po^i calatori si pe tamponul locomotivei 
daca te grdbesti sau daca vrei sa ardfi ceva altora. 

Po^i sa nu \\\ dai seama, ca oamenii de langa tine au si ei 
ofuri, daca incerci sa ii strivesti de caldaram in ascensiunea ta 
spre cine stie CQpunct al orizontului. 



293 



Am venit spre Bucuresti in acest fel si in fa^a mea era un 
baietel tdcut si ascultdtor. Unii stateau in veceul vagonului ca 
altundeva nu se putea. 

Via^a noastra e un tren, numai ca are doar o singurd 
oprire. Si pentru ca nu vad oprirea imediat, unii din fra^ii 
nostri se plictisesc de via^a asta si incearca tot felul de 
subterfugii „consolatoare". 

Am fost si la cimitir. Cand recunosti unele nume ^i se 
pare ca esti de acolo, ca. faci parte din comunitate. 

Unele morminte au amprenta mult prea lumeascd. 

Oamenii cred ca va fi „cam la fel si dincolo" si aduc 
tablouri, mese, scaune, tot felul de obiecte nefolositoare la 
mormant. 

Epitafurile sunt arareori adanci. 

TOT 

Exista si kitschuri de tot felul. 

Mormintele sunt niste pietre foarte reci, uneori 
inspdimdntdtoare, de parca nu ar maifi inviere. 

Poate ca unele morminte prea late, de piatrd, cu pietre 
masive de marmurd spun tocmai aceasta: ca autorii lor nu cred 
in inviere. 

Pamantul, mormantul in pamant te umple de o multa 
smerenie. Vezi ceea ce esti. Vezi cev a. familiar si tocmai de 
aceea nu pare inspdimdntdtor. 

Doamne, si eu sunt inspdimdntdtor prin triste^ea mea, a 
pacatelor mele! 

Triste^ea e o tdgdduire a bucuriei invierii sau o disociere 
fapticd de adevarata vietuire. 

Cand sunt cu inima ca o piatrd tombald si totul e fad 
langa mine si in mine, cand ma apuca disperarea, triste^ea 
pentru via^a mea, atunci nu mai sunt parca viu. Sunt o paiafd. 

Cand nu mai trece fiorul bucuriei prin mine parca timpul 
s-a oprit in loc sau m-am adancit intr-o liniste 
inspdimdntdtoare. 

Cand doi insi care sunt certa^i se intalnesc, intre ei se 
instaleaza o tdcere sugrumdtoare. Nu stiu cum sa dea bir cu 
fugi^ii mai repede. 

§i asteptarea e disperantd cand se face de unul singur. 

Cand ea nu mai vine, cand nu stii ce s-a intamplat cu 
so^ia ta sau cand nu stii cum va naste so^ia ta sau nu stii daca 
mai po^i avea aceeasi casa si la anul... asteptarea te 
dezuman izeazd . 



387 



Idem: http ://dexonline.ro/definitie/kitsch. 



294 



Oamenii credinciosi II au pe Dumnezeu, au nadejdea in 
El. 

Nu stiu cum pot sa reziste ceilal^i. 

Pentru mul^i, pacatul e un mod de „rezistibilitate". 
Rezistd fizic in aceasta lume, numai pentru ca pdcdtuiesc. Dar 
ei sunt un iad interior. 

Fuge dupa avere, dupa femei, escrocheaza, minte si asta 
ii da „putere" sa reziste. Pacatul il face „sa spere", dar 
Dumnezeu, nu\ Pacatul ii „da aripi", dar casca cand aude de 
Sfanta Evanghelie. 

Cand citesti despre patima tristefii lui Bacovia 388 , cand 
ii citesti scrierile, te adancesti intr-o tristefe de cavou, fara 
nadejdea invierii. 

Baudelaire te sufocd cu satanismul sau plin de o 
desfrdnare revoltatd. 

Dali parca este o excrescenfa a desfrdndrii „fine ". . .si 
las pe alta data catalogarile literare, unde m-am impotmolit 
catva timp, insa din cu totul altepricini decat ei. 

Cand privesti in urma si i^i vezi decdderea, te uime§te 
mila lui Dumnezeu, te cople§e§tQ. Asa mi se intampla mie! Ma 
vad prea dement pentru a trai, prea ticalos, cu totul netrebnic 
pentru via^a aceasta. 

§i, cu toate acestea, dorin^a de a-L cunoaste pe 
Dumnezeu, de a trai cu El e mult mai mare in mine, e 
cople§itoare. 

E mult mai coplesitoare in mine dorinfa de viafd haricd, 
de via^a mladiata de Duhul Sfant, in comparable cu pacatul, cu 
via^a mea plind depdcate. 

Imi e mie greu sa ma infeleg, daramite alfii. 

Ii cred pe mul^i ca se smintesc de mine - si imi pare 
nespus de rdu de acest lucru - dar nu eu vreau sa se intdmple 
asta, ci se intampla fara voia mea. 

II enervez pe unul, il fac pe altul sa se simtd prost, 
deranjat de o pozifie a mea... si cand incerc sa repar lucrurile 
parca mai mult le stric. 

Oamenii incurca rdsul condescendent, atmosfera 
amiabila pe care o creez in jurul lor, cu realitatea mea 
interioard, crezand ca eu nu am nicio durere addncd si sunt de 
fapt „insensibil" , daca atunci cand stau cu ei de vorba sunt 
volubil, cu umorfin, cu multd voiosie. 



88 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/George_Bacovia. 

89 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Charles_Baudelaire. 

390 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Salvador_Dal%C3%AD. 



295 



Insa eu fac asta cu cei care vorbesc.pentru ca sa nu ii 
umplu de gravitatea cu care eu vad viata si de durerea in care 
eu creez si ma rog si traiesc. 

Adica eu sunt bun cu ei, prea bun. ..iar ei ma judeca 
tocmai cand ar trebui sa imifie recunoscdtori. 

Unii numesc ABC al cunoasterii lucruri care nu tin de 
esenfa comportamentului uman, ci de ambalajul social al 
acestuia. 

§i nu auzim prea bine ce vrea sa ne spuria celalalt, 
pentru ca nu vrem sa il auzim. 

Sau daca observam ca un anumit om e „ceva de capul 
lui", atunci incercam sa ii bdgdm be}e in roate, ca sa il 
scoatem in cele din urma ca e si el om „ca si noi". 

§i asta, pentru ca nu suportam viafa curatd, munca 
sfdntd, ostenealsL prisositoare. 

Nu suportam sa primim lecfii de la al^ii, chiar daca 
lec^iile sunt adevdrate si, o, sunt atdt de necesare noua! 

Doua conferin^e ale Parintelui Teofil [Paraian] de la 
Sambata. Le-am gasit online si le-am citit in diminea^a asta. Le 
voi dezbate acum 391 . 

Sfmtele slujbe sunt ca „vuietul Duhului". Sfantul Dull e 
Cel care sufld prin ele si ne aduce in inimi bucurie cereascd. 

E intrebat daca e sau nu pentru deasd impdrtdsire si el 
raspunde: „Nu mi-e frica de cei care se impdrtdsesc. Mi-e frica 
de cei care nu se impdrtdsesc". 

Imi vin in minte ipostaze ale egoismului „de clan". „Sa 
aiba si de la noi fata mea. . .nu numai de la eV\ 

Cadourile inutile isi fac apari^ia, numai pentru ca parin^ii 
ei, aifetei, vor sa bifeze orgoliul ca au dat si ei fetei lor ceva, 
nu numai ginerele. 

Cadouri care vor deveni mai tarziu furculife de bdgat in 
ochi si in fa^a caruia ginerele trebuie sa taca „resemnat", 
pentru ca la socrii e „puterea". 

Se aud glasuri in inimi care nu se spun sau se ascund 
„cu multa bdgare de seamd". 

Cei care se impartasesc sunt mult mai inofensivi ca cei 
„retimui", ca „pacatosii" cu multe scrupule. 

§i cand e intrebat de ceea ce ia rugaciunea si aduce 
oamenilor, Dumnezeiescul Parinte Teofil spune: rugaciunea 
SLreputeri nelimitate. 



391 Prima e din 1 1 mai 1994 iar a doua din 8 mai 1995. Voi incepe cu a doua. 



296 



Pledoaria sa pentru prietenie e magnified. Crede in 
prietenie din toate puterile. Prietenia „este o realitate din cer 
adusa pe pdmdnf\ 

§i mai spune, cu o inima prea primitoare, prea delicatd: 
„Cred intr-o prietenie adevdratd si sfdntd si curatd si o 
recomand din toate puterile mele". 

Pentru el, bucuria aceasta mare, prietenia, ramane in 
vesnicie. 

Conferin^ele, predicile, cardie dumnezeiesti am senza^ia 
de multe ori ca sunt prea mici. Desi unele sunt foarte mari, mi 
se par tot mici. Pana la urma sunt tot.. .mici. Pentru ca ai vrea 
ca ele sa nu se mai termine. 

§i ai vrea sa auzi in fiecare pagina alta noutate, alta 
minune, alta trdire extraordinard, alta suplefe a Sfintelor 
dogme. 

Mie imi place sa pierd timpul in compania marilor 
minuni divino-umane care sunt Sfiniii. E o pierdere a timpului 
cu nenumdrate cdstiguri. 

Imi place sa stau de vorba cu Sfiniii nostri si cu oamenii 
duhovnicesti, cu Sfiniii de aid, care inca nu s-au mutat la 
Domnul. 

Dar, in acelasi timp, imi place sa stau de vorba cu tofi 
cei deschisi si care doresc sa comunice frumos, important, 
veridic, experential, fundamental. 

Cand gasesc oameni care simt necesaritatea dialogului, 
a comuniunii, atunci pared renasc, uit de toate. 

Intdlnirea de suflet e mereu o bucurie plind de bucurii. 

In a doua conferin^a apare o expresie foarte adevarata: 
„Raiul e o realitate pe care o face omul de Rai", vrednic de 
Rai. 

Atmosfera plind de pace e facuta de oamenii plini de 
pace dumnezeiascd. 

Nu po^i sa fipi la ganduri, ca la copiii din clasa a Il-a si 
ele sa ia pozrfia „de frica" si sa ia loc in banci. 

Unde sunt oamenii duhovnicesti acolo apare Raiul pe 
pdmdnt. De acolo nu ifi mai vine sa mai pled daca ai sim^urile 
sufletului nevdtdmate. 

TAT 

Rosteste o poezie a lui Vasile Militaru si mi-a sarit in 
minte imediat versul: „Ti-ai pus zdvor pe barfitoarea-ti gura?". 
Aici e doar o frazd ruptd din context, dar acolo suna foarte 
bine. 



392 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Vasile_Militaru. 



297 



Sfantul Apostol Toma nu dorea o iluzie optica a lui 
Hristos, ci realitatea Lui. Tocmai de aceea a cerut sa puna 
mdna, sa se convinga, sa se incredin^eze deplin. 

Incredin^area de Invierea Domnului este o certitudine 
interioard care vine de la Dumnezeu si noua nu ne trebuie 
giulgiul de la Torino neaparat, caci noi am vdzut Invierea lui 
Hristos prin credinid. 

Ideile acestea sunt brodate pe baza ideilor exprimate de 
Parintele Teofil in acea zi. 

§i o ultima frumusefe din experien^a sa: trebuie sa ne 
intalnim cu mizeria din noi, cu addncul fdrddelegii proprii. 

Fericitul Paisie ieroschimonahul 394 a spus la un moment 
dat: „Canonul bolnavului este patul, patul suferinlei". 

Mai mult decat rabdare, nadejde, rugaciune si bucurie, 
ce mai poti sa ceri unui om, care nu se mai poate ridica din pat 
de unul singur? 

Iar Fericitul Sofronie [Saharov] scria in Mistica 
vederii lui Dumnezeu, ca „Rugaciunea plina de pocaintl ma 
mistuia". 

Adevarata rugaciune te slabeste, l\i slabeste inima, 
mintea, trupul. 

Rugaciunea nu e o relaxare, ci o stare de incordare 
permanentd. 

In 1924, in Sambata Mare, a avut un extaz dupa ce s-a 
impartasit. A stat in lumina dumnezeiasca timp de trei zile. Un 
altul 1-a avut pe un balcon (probabil al unei cladiri din 
manastire), parca spre seara, pe la inceputul anilor '30, pe cand 
era diacon. 

Grigore Lese 396 , muzicianul popular renumit, spunea: 
„Cum e omul asa-i si cdntecuF. 

Sunt uluit de tot ceea ce vad si de tot ceea ce citesc. 

Ma uluieste bogdfia de sens a tot ceea ce ma inconjoara. 

Sunt plin, imi vine sa rabufnesc, sa dau pe afara de atata 
bucurie. Imi vine sa plang. 

E normal sa plangi, cand Dumnezeu l\\ arata atata 
minuna^ie de sens, de frumusefe, de slava dumnezeiasca. 

Cugetarile domnului Lese au multa vigoare. M-au 
surprins prin viul lor. 



93 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Giulgiul_din_Torino. 
394 Nu mai stiu la cine m-am referit aici. 

95 A se vedea: http://ro.orthodoxwiki.org/Sofronie_%28Saharov%29. 
396 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Grigore_Le%C8%99e. 



298 



Spune el: „Viata omului trebuie sa ne-o inchipuim ca pe 
o zi; cand soarele rasare, se inal^a pe cer si apune". Iar „nunta 
are in ea si bucurie dar si tristefe". 

Despre batutul toacei 39 ' spune admirabil: „Glasul de 
toaca este un glas din altd lume". 

Totul ft se asazd inaintea ochilor. Numai sd privesti prin 
toate spre Dumnezeu. 

Dar trebuie sa renun^i si la a nu mai vedea cele ce se vdd 
pentru ca sa „l\\ omori mintea" - cum imi spune mereu 
Dumnezeiescul Hie [vazatorul de Dumnezeu] - ca sd II vezi pe 
Dumnezeu intru slava Sa. 

Atat una, cat si cealalta. Atat vederea cat si refuzarea 
vederii lucrurilor si a gdndirii discursive au timpul lor si rostul 
lor. 

Toate au un rost. Numai ca trebuie sd il afli, sa te 
smeresti in fa^a lui Dumnezeu si sa te lasi condus de 
Dumnezeu ca sa il afli. 

In cartea sa „de veghe crestina", domnul Sorin 
Dumitrescu spune lucruri marcante. Sunt fdsii de lumind a 
intelegerii cuvintele sale. 

E grav cand iubim ,/astul Ortodoxiei mai mult decat pe 
Hristos" (p. 17, ed. 1998) 399 . 

Nu vreau sd dau detalii. Aceasta carte trebuie comentatd 
si nu cititd, pentru ca e o carte care prinde prea multe nuanfe 
neapdrate pentru noi to^i. 

Fugim de noi dar si dupd noi. 

Cautam cu infrigurare mancare duhovniceasca. Desi e 
rard, inca nu e incd atat de rard. Mai gasim surse sigure. 

Minunile se fac cu oamenii. 

Gianina [Piciorus] a trait azi o minune. Si a fost o 
minune imensal 

Ne dam seama, totusi, de cat de minunate sunt minunile 
lui Dumnezeu cu noil Cred ca foarte puftn in comparable cu 
addncul lor. 

Maine e Nasterea Domnului (25 decembrie) 400 . 



397 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Toac%C4%83. 

398 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Sorin_Dumitrescu. 

99 E vorba de Sorin Dumitrescu, Rock & Popi. Carte de veghe crestina, Ed. Anastasia, 
Bucuresti, 1998. O recenzie facuta earth luate in discutie: 

http://www.agnos.ro/blog/20 1 0/1 0/24/recenzie-sorin-dumitrescu-rock-popi-carte-de- 
veghe-crestina/. 

400 A se vedea predica noastra din 2010: 

http ://www. teologiepentruazi.ro/20 10/12/1 6/predica-la-duminica-dinaintea-nasterii- 
domnului-2010/. 



299 



Bucuria acestui praznic e o bucurie speciala: ma bucur 
dar traiesc in acelasi timp o bucurie dureroasa. 

Lucrurile din jurul meu, evenimentele sunt de asa 
maniera. Izbucnesc din noi strafunduri de bucurie, strafunduri 
de lacrimi. 

Cat de minunat esti Tu, Doamne! Cat de minunat esti Tu 
cu noi si in noi! 

Sunt oameni care imi stau in inima ca o faclie de foe si 
imi dau cote de zbatere ale inimiifoarte mari. 

Voi, prietenii mei. . . 

Voi, cei care imi sunte^i aproape! 

Priveam o fresca dintr-o Sfanta Biserica si am observat 
ca pestera Nasterii Domnului era un v intors, plin de negru. In 
pestera unde Se naste Domnul, in inima noastra, totul e 
profund. 

Inima noastra e un intuneric care nu poate sa opreasca 
lumina lui Hristos. 

In intunericul inimii noastre straluceste nasterea Sa. 

Nu e plina de teologie Sfanta Icoana? Nu e plina de 
simiire si de gdndire dumnezeiascdl 

Doamne, Cel care Te-ai nascut pentru noi si Te nasti 
pururea in noi si pentru noi, nu ne lasa! Ai mila de noi, 
Dragostea mea si ne miluieste. 

O, sunt mult prea netrebnic pentru lumea Ta, Doamne! 



I entru un gand nesocotit, exprimat intr-o doara, s-a 
napustit asupra mea o grea ispitd. Ma simt slabit trupeste, imi 
dardaie pu^in mainile, o vena de la ochiul drept mi se zbate. . .si 
ispitele grijii desarte si-au facut din nou apari^ia. 

Incertitudinea te omoara psihic. Demonii vor sa te 
arunce in groapa singurata^ii, a non-comunicdrii. 

§i in astfel de momente orice sprijin, cat de mic ar fi el, 
\i se pare ceva imens. 

„Cum aratd inima lor?" te intrebi. Chiar le place sa te 
stie pe jar? Constientizeaza ceea ce |i-au facut? Sau e doar un 
avertisment pornit din frica? 

Avem frici legate de vdrsta noastra. Fiecare cu o alta 
nuan^a. 



300 



Imi era frica candva de unii oameni, de unele lucruri, de 
unele situa^ii. Oamenii au murit sau am scdpat de ei prin 
mutarea domiciliului. Cand am intalnit pe unii dintre ei, pe 
fostii „brontozauri" nemilosi, aveau o alta expresie la vederea 
mea de parca nu se intdmplase nimic intre noi. 

Lucrurile, evenimentele au fost spdlate de o uitare 
provideniiald. 

Daca as fi tinut minte toate durerile, toate cuvintele ca 
niste bombe, nu stiu daca asfi rezistat pana acum. 

Ma minunez de aceasta rezistibilitate daruita de 
Dumnezeu, cand sunt atdt de sensibil inauntrul meu. 

Situa|ia de a fi mereu flotant, mereu „cu gazda" speram 
ca s-a dus. Dar se mijesc niste orizonturi neclare, unde numai 
mila Sa poate face lucrurile stabile. 

Nu stii unde vei fi maine, ce vei face peste o saptamana 
sau peste zece ani. Dar vei mai trai zece anil 

...§i demonii vor sa imi inoculeze iarasi in sange 
eczema rdzbundrii. l\i cer sa le doresti moartea celor ce l\i fac 
rau, cand Domnul milei te roaga sd-i ierfi pe cei care nu te 
in^eleg si i^i fac rau, mult rau degeaba. 

§i ma rog cu multa durere pentru cei care imi fac rau, cu 
multa compasiune pentru ei dar si cu multa nevrednicie. 

Doamne, ai mila de acestia si ii iarta! 

Ma simt greu, ma simt la un pas de a face un infarct sau 
poate ca e doar o iluzie din cauza racelii. 

Avem numai iluziil 

Unii spera la momente mai bune, la inavufire. Eu nu 
doresc decat liniste, pace in suflet si putere de muncd, multa 
putere de muncd. 

Nu stim cum ne reflectdm in inimile celorlal^i. In aceasta 
directie putem avea multe surprize. 

Putem sa fim arunca^i intr-un col} al inimii lor de catre 
cei pe care noi ii numim si ii credem „prieteni" si pe adevara^ii 
nostri prieteni sa nici nu-i cunoastem, dar ei sa ne iubeascd si 
sa ne respecte mult, fara vreo urma de patologic sau de interes 
de vreunfel. 

Suntem dusi uneori in eroare de bunavoin^a pe care o 
aratam unora sau altora. 

§i cand oamenii rai aud sldbiciunile tale, nu stiu cum sa 
le exploateze mai bine. 

Daca pari un mielusel prostuf esti o bund victima, 
victima „ideala" pentru „taurii grasi" ai Psaltirii. 



301 



Daca esti cu bune inteniii si vrei cu mult dor mantuirea 
oamenilor i^i vor gasi ei lucruri prin care sa te indurereze. 

Esti ucis de indiferenfa celor pe care ii iubesti, zdrobit 
de cei pe care ii slujesti zilnic. 

Daca nu mai esti tanar si batrane^ea se infiripd in tine, 
vor sa te vada odatd mort, cat mai repede, caci locul tau 
trebuie dat altora. 

Batrane^ea e bulversatd de groaza neputin^ei si a 
indiferen^ei celor din jur. 

Po^i muri in apartamentul tau si te pot gasi cand o sa 
incepi sa pufi bine, adica numai atunci cand vei alerta nasurile 
vecinilor. 

Ceva mic, banalul e pus in fafd iar durerea e pusd la 
coadd, pentru ca sa nu mai simfi nimic sau sa nu se stie faptul 
ca tu...noi... suferim. 

§i totusi, trebuie sa traim! §i totusi, cu toate aceste 
dedesubturi urate ale noastre nu facem toate prostiile la care 
ne-am putea gdndi. 

Dumnezeu ne opreste de la multe rele prin care ne-am 
autodistruge. 

Cand se intalneste Sfantul Maxim Cavsocalivitul 401 cu 
Sfantul Grigorie Sinaitul 402 , eel din urma ii zice la un moment 
dat celui dintai: „Lasa acum asteal Pentru dragostea 
Domnului, povesteste-mi via^a ta. Nu-^i intind curse, asa cum 
fac aliii. Imi iubesc aproapele ca pe mine insumi, nu-1 
nesocotesc. Vreau sa ma instiintez de la tine insufi despre 
virtutea ta 

Sfantul Maxim vroia sa se smereascd si, totodata, sa isi 
ascundd virtutea in fata Sfantului Grigorie, dar Sfantul 
Grigorie ii cere adevdrul. Adevarul neacoperit de smerenie... 

Aceste cuvinte sunt esenfiale pentru in^elegerea 
sinceritdfii intre ortodocsi. 

Astazi, daca incerci sa spui ceva din darurile 
duhovnicesti ale vie^ii tale, esti taxat imediat de catre invidiosi 
ca „inselat", ca nu cumva sa spui vreun adevdr, care sa le 
strice „confortul" lor hotesc. 

Ei pot spune si scrie toate inepiiile, dar tu nu po{i sa-ti 
spui adevdrul inimii tale, trait cu Dumnezeu, in putinele tale 
nevointe iubitoare de Dumnezeu. 



401 A se vedea: 



http://paginiortodoxe.tripod.com/vsian/01-13-cv_maxim_cavsocalivitul.html. 

402 Idem: http://paginiortodoxe.tripod.eom/vsnov/l l-27-cv_grigorie_sinaitul.html. 

403 *** sfantul Maxim Cavsocalivitul, Sfesnicul Athosului, col. „Florile Bisericii", trad, 
din limba greaca de Ierom. Evloghie Munteanu, Ed. Bunavestire, Galati, 2003, p. 33. 



302 



Argumentul pe care ti-1 aduc (pentru ca nu stiu cum e 
viata duhovniceasca si de aceea sunt penibili) este, dimpotriva, 
acela, ca tu nu pofi sd-ti inielegi starea ta duhovniceasca, 
darurile tale, pentru ca daca le-ai stii, nu le-ai mai avea. 

Insa nu isi dau seama ce enormitate spun.. .a carei 
conluzie nu e alta decat aceea ca oamenii duhovnicesti sau 
Sfintii sunt Sfinti/ara ca sa stie. Adica inconstient de Sfinti. 

E ca si cand te-ai impdrtdsi fara sa i}i dai seama sau ca 
si cand ai mdnca fara sa constientizezi acest lucru. 

Insa adevarul e tocmai altul: oamenii duhovnicesti sunt 
constienti de ei insisi, de ceea ce se petrece in ei, vad cum se 
umplu de har si de sfintenie, cunosc modul in care se 
despdtimesc si se umplu de slava Sa si tocmai de aceea scriu 
despre ele. 

Sau nu scriu. ..si unora li se pare ca nici nu stiu ce se 
petrece cu eL.daca ei, din prea multd smerenie, le lasa in 
tdcere... 

Sfintii Paring scriu tocmai din cele pe care le trdiesc sau 
le observd de la al^ii. 

Minciuna inconstieniei trairii harului insa a dus la o 
„Ortodoxie" eretica, cu nuanfe eterodoxe evidente in mintea 
multora, pentru ca se cred ortodocsi doar pentru ca stiu sa vind 
la Biserica sau cunosc unele lucruri doar scriptic dar nu si 
experimental. 

To^i ortodocsii suntem de acord ca primim harul 
dumnezeiesc la Sfantul Botez, ca primim iertarea Lui prin 
Sfanta Spovedanie, ca in fiecare slujba a Bisericii traim in mult 
har. 

Numai ca unii o stiu doar din cdrti sau din spusele 
altora, pe cand altii o stiu si cu fapta si pot sa explice cum se 
simt cand inteleg, simt, vad, cunosc unele lucruri in mod 
duhovniceste, mistic, tainic, dumnezeieste in persoanele lor. 

Astfel, din cauza lipsei vietii duhovnicesti in multi 
dintre ortodocsii nostri, una e ceea ce spun ortodocsii ca se 
intdmpld in Biserica si alta e ceea ce simt si trdiesc ei. 

Adica e distanta de la cer la pamant intre teologia 
scripticd, din carti si teologia neintrupatd in oameni, in viata 
lor. 

Acesta e motivul pentru care ii enervezi rdu de tot pe 
ortodocsii fara experientd duhovniceasca, cand ii intrebi ce 
inseamnd mdntuire si curdtire de patimi pentru ei, pentru 
fiecare in parte. 



303 



Da, da, cunoastem Scriptura, cunoastem ce spune 
Sfantul loan Gura de Aur sau Dogmatica Parintelui 
Staniloac.Dar ce simti tu in tine insuti? Cum te-ai despdtimit 
de o patima sau alta? Cum simti harul lui Dumnezeu? Cum 
simti si trdiesti un eveniment liturgic sau altul si nu cum arfi 
trebuit sd il trdiesti, ca asa ai gasit in nu stiu ce cartel 

Si cand ii intrebi, in mod brutal, fara sa o dea la intors, 
cum simt harul Lui in inima lor, in fiin^a lor, in ei insisi, 
ortodocsii „scolastici", a caror „Ortodoxie" e formata doar din 
fraze citite sunt incurcafi la culme si dau bir cufugifii, pentru 
ca nu au habar cum arata harul dumnezeiesc sau nu se deschid 
deloc lui sau daca uneori il simt, il neaga imediat interior, 
crezand ca e vorba de „o patima", 

De aceea, cand se vorbeste de multe ori despre 
„bucurie", „pace", „implinire duhovniceasca", mul^i 
predicatori ortodocsi se refera la ceva multprea teluric, tocmai 
de aceea nici nu poti sa ii asculti prea mult pentru ca ti se face 
greata de nestiinta lor, pe care ei nu o sesizeazd nicidecum. 

Bucuria duhovniceasca insa e o stare divino-umana, o 
traire profunda, plenara, cu multe urmari in noi, despre care nu 
poate da marturie asa, oricine, care vrea doar sa predice si el 
despre lucruri pe care nu le cunoaste nici macar 1%. 

Asa cum eel care stie cum se sdrutd o femeie si ce se 
intdmpld atunci... poate sa dea detalii sufletesti si anatomice in 
acelasi timp despre sarutul dintre doi oamenii care se iubesc, 
tot la fel, eel care traieste bucuria duhovniceasca a vdrsdrii in 
el, din plin, a harului lui Dumnezeu, stie ce se petrece si in 
sufletul si in trupul lui in acelasi timp... si poate sd detalieze 
experienta ca atare. Sa spuna trei lucruri sau 10 pagini despre 
ea. 

Adica, doar daca experimentezi, cunosti ce se intampla 
si in cadrul relatiilor cu oamenii si in relatiile cu Sfintii si cu 

5 5 5 5 5 5 

Dumnezeu. 

Daca nu stii lapropriu, bineinteles: bati cdmpiil 
Acesta e motivul pentru care evenimentele 
predicatoriale ortodoxe ale momentului sunt cu precadere 
lansdri in moralism, in chestiuni exterioare de tipic si istorie 
iar partea grea a teologiei experimentale, cea a in^elegerii 
Dumnezeiestilor Scripturi si dogme e mereu o problemd de 
viitor sau numai pentru unii, care „au facut scoald mai multcC 
sau carora „le place sa fie mai asceti de felul lor". 



304 



Repede iji spui: „Parinte duhovnic". Dar, in mod real, tu 
poate ca nu ai nascut pe nimeni pentru Dumnezeu si nici nu l- 
ai hranit cu adevarul Sau. 

Si cum 1-ai putea duce pe cineva la El, la Dumnezeu, 
daca Tu nu II cunosti pe El, daca tu nu L-ai vazut niciodata si 
nici nu stai in ambianta comuniunii cu El? 

Cum sa ii dai altuia sd simtd harul Sau, daca pentru tine 
el nu este o cotidianitate ca si aerul, ca si rugaciunea, ca si 
intdlnirea cu ahull 

Insane cdti ii mai intereseaza adevarul sfintenieil 

Cine mai doreste sfinienia Ortodoxiei? 

Cine mai vrea pace in inima lui? 

O, Doamne, ai mila de noi, robii Tai si nu ne lasa fara 
ajutorul Tau! Ajuta-mi mie, preaticalosului, Doamne, ca inima 
mea e ticaloasa si stearpa. 

Faca-se voia Ta! Numai a Ta. Voia mea, intotdeauna 
mi-a facut numai belele. 



1 ana cand nu vezi pe ce arunca omul banul, nu in^elegi 
cat de puerili suntem. 

Azi-noapte, de revelion, aerul Bucurestiului - desi a fost 
o ceaid densd - a fost imbacsit de pocnitori si artificii de tot 
felul. 

Ziceai ca e rdzboi, ca e din nou revolufie. 

Cine nu ar fi stiut ce se intdmpld, ar fi intrat in panicd 
imediat. 

Milioane de lei aruncate pe pocnitori, pe mancare, pe 
bautura, desi omul poate manca §ipu}in - nu din zgdrcenie - ci 
din inielepciune a min}ii. 

Televizoarele au fost pline de distraciii pentru distraciii, 
omul a crezut ca se bucurd, unii si-au comandat fete ca sa le 
satisfaca devierile sexuale, poate ca unii s-au imbdtat in mod 
jalnic iar pe al^ii i-a luat salvarea din cauza mancarii. . . 

Si pocnitorile au bubuitl... 

Si nimeni nu prea stia ce se sdrbdtoreste, si unii s-au 
destrdbdlat bine - presupun - chiar daca a doua zi e praznic 
mare. 



305 



Dar daca omul „nu merge la Biserica", considera ca 
poateface de toate. 

Am mers la Sfanta Biserica si in locul scaunelor noastre 
(pentru ca stia ca vom veni si ne vom aseza acolo, amandoi, in 
strana barbatilor) era bradul desi, de la Craciun si pana acum el 
statuse dincolo, in strana femeilor. 

A trebuit sa stau cu Gianina [Piciorus] dincolo, langa 
femei, pentru ca bradul sa stea in locul celor doua scaune ale 
noastre... 

Asta m-a durut: miscarea dusmdnoasd a preotului. 

Aceiasi demoni de demult ma urmdresc si in acest preot. 

Exista unii preoti, care isi dau seama imediat ca sunt 
„mdndru" (desi ei nu vizeazd aceasta patima, de care 
realmente sufdr), numai pentru ca nu sunt „obedientul" pe care 
ei il vor, adica lingdul si prefdcutul de care au nevoie. 

Considera „mandrie" la mine faptul de afi demn si de a 
dori relatii de prietenie si nu de obedientd minimalizatoare. 

Dar cum preotii pe care ii intalnesc nu cam doresc relatii 
reale cu ei, in cadrul carora sa ma sfdtuiesc, sa ii intreb si sa 
imi rdspundd profund si la obiect, sa ne ajutdm reciproc 
adica.. .ci doar supusenii nesimtite, tocmai de aceea ma exclud 
din priviri, inainte de a spune trei vorbe. 

Un coleg mi-a adus Apostolul drept consolare, pentru ca 
preotul si strana si putinii membrii ai comunitatii vedeau ca 
inima mea a inteles miscarea „tactica" a bradului plantat pe 
locurile noastre. 

Am refuzat, fals politicos, sa il citesc, sa il rostesc la 
Liturghic.si, bineinteles, ca nu s-a ddrdmat Biserica pentru ca 
eu nu am spus Apostolul... si nici nu a plans nimeni pentru 
acest fapt. 

Motivul era simplu si de bun simt: stiam ca unii 
„principali" nu ma vor, acolo, in inimile lor, nu vor sa ma 
audd cantand Apostolul si n-am vrut sa le stau ca un nod in 
gat, atunci cand eu mi-as fi spus inima printre cuvintele 
Apostolului. 

Dar, la predica (pentru ca eu inteleg cuvintele... si 
sentimentele sfinte dar si pe cele bdddrane din oameni, chiar si 
cand sunt imbrdcate in smerenie sau intr-o „evlavie" 
prefacutal) am fost aratat neascultdtor si mdndru, ca si cand 
preotului predicator i-afipdsat, in vreunfel de mine... 

Dar cand m-a miruit. ..tacerel A arborat doar un zambet 
pervers, intins pe fata in mod standard, plin de o iubire „fara 
subintelesuri". 



306 



Bineinteles ca i-am raspuns prin mimarea aceluiasi 
zdmbet...csLYQ te tine la depdrtare si care te arata „un om 
integru, un bun crestin ortodox, un om de o calitate rara" prin 
duplicitatea in care te experimentezi in mod zilnic. 

Si am plecat, cu gust amar, de la Sfanta Liturghic.unde 
m-am simtit ca nuca in perete, numai pentru faptul ca eu nu 
ma mint pe mine insumi „cu delicatete". 

Ma doare enorm, pentru ei in primul rand si nu atat 
pentru mine, ceea ce simt la unii colegi de studii sau \apreo}ii 
pe care ii intalnesc la Bucuresti sau pe oriunde: atata manie, 
atata ura, atata invidie fara sens! 

Ce au toate acestea cu Hristos, iubi^ii mei? 

Cum sa mimati in continuu „virtuti" inexistente? 

Cum sa nu te simti penibil, macar acolo, cat de putin, 
cand stii cine esti... si cum ai ajuns preofl 

Ei cred ca nu imi dau seama de jocul lor. 

Acestui preot ii repugna pacea mea interioard §i faptul 
ca nu ma lansez in discufii cu el si, mai ales, ca nu ma 
spovedesc la el. 

Am vorbit unora despre patimile lui, despre caracterul 
sau ingrat §i despre prostia de care sufera...§i el crede ca am 
facut acest lucru in mod patima§ sau ca am ceva cu el. Dar n- 
am nimic cu eL.Eu doar am constatat niste lucrurL.din fiinta 
lui... 

Eu le-am spus acelor persoane ceea ce vdd la el §i nu 
ceea ce cred despre el. 

Pentru ca are fond sufletesc bun, are dorinta de slujba, 
isi face treaba cu zel, se zbate... Numai ca nu are intelepciune 
duhovniceasca si e si badaran...dar mimeaza „voiosia 
perpetua" si „sfatosenia dezinteresata". 

O, Doamne, ai mila de el, de noi toti, pentru ca dam cu 
stangul in dreptul...in mod continuu!... 

Oamenii §tiu sa ne omoare, in concluzie, „cu 
delicatete". 

Cand luminal de Dumnezeu vedem addncul decdderii 
noastre si plasa satanicd a rdutdiii generalizate, a ispitirilor ce 
ni se coc, numai smerenia §i certitudinea haricd a realitd}ii lui 
Dumnezeu ne {in §i ne fac sa nu innebunim sau sa nu 
devenim, deodata, ni§te monstri. 

Tocmai pentru ca nu stim prea bine cine sunt membrii 
ierarhiei, cei care ne slujesc sj nici ei pe noi, mai vin oamenii 
la Sfanta Biserica in mare parte. 



307 



Unii ar veni, si daca ar sti ca tofi sunt netrebnici . . .Dar 
nu arface mulfi acest lucru. 

Ar fi multe Sfmte Biserici goale si doar unele arhipline, 
adica acolo unde ar sluji Sfinfii lui Dumnezeu, daca ne-am 
cunoaste in mod clar unii pe altii, in adacimea noastra si nu de 
fatadd. 

Daca am sti adevdratele inteniii ale tuturora ar fi mare 
haos. 

Tocmai pentru ca nu ne stim pdcatele unii altora - si 
asta in mod providential, din voia lui Dumnezeu - mai avem 
incredere cat de cat unii in al^ii. 

Daca ti-ai stii duhovnicul ca pe propria ta palma, ^i-ar 
trebui multd smerenie sa mergi mai departe. 

Daca am sti ce ambiiii ne anima pe to^i, ne-am urmari 
unii pe al^ii intr-o stare de mare fried. 

Inconstien^a, aceasta „umbra" ce ne lasa la periferia 
in^elegerii lumii ne da imbolduri ca sa mergem mai departe, sa 
speram la multe lucruri din punct de vedere social. 

Daca am vedea peste tot colcaiala patimilor si prezen^a 
demonilor n-am putea sa scdpdm de nebunie decat cu ajutorul 
lui Dumnezeu. 

Mergem mai departe, fara sa stim ce se ascunde sub 
lucrurile noastre parut „frumoase". 

Dar cand Dumnezeu i^i arata rdutatea demonilor si 
terfelirea lumii de catre ei, atunci durerea, inspdimdntarea si 
suferinfa pe care ti le dau aceasta vedere interioard sunt mult 
prea grele fara harul Sau. 

De aceea, Dumnezeu ne da harul Sau si prin el 
in^elegem realitatea lumii. Realitatea lumii, ca si cele 
dumnezeiesti, nu se cunosc^Sra harul lui Dumnezeu. 

Ra^iunea noastra parut „autonoma" - cand ea e, de fapt, 
aservitd demonilor - nu poate ajunge prin sine la in^elegerea 
inseldrii in care dormiteazd omul. 

Daca s-ar rezolva mental toate lucrurile, la ce ne-ar mai 
trebui harul Saul Fara harul Sau insa, care ne descopera 
adevdrul inimii noastre si al lumii, dand la o parte piatra de 
mormdnt a nestiin}ei si a nesimfirii de pe inima noastra, nu ne 
putem bucura de intimitatea cu Dumnezeu. 

Am stat cu aten^ie la Molitvele Sfantului Vasile eel 
Mare 404 . §i mi-am dat seama de ce nu vor dracii sa cunoastem 



404 A se vedea comentariul nostru la ele: 



http ://www. teologiepentruazi.ro/20 11/01/01 /prima-predica-pe-20 1 1 -comentariu-la- 
rugaciunile-de-exorcizare-ale-sfantului-vasile-cel-mare/. 



308 



aceste rugaciuni: pentru ca sunt prea teologice, prea inalte, cu 
multe detalii despre siretlicurile demonilor. 

Gianina [Piciorus] mi-a spus, ca ar fi buna o tezd de 
doctorat pe seama lor... si am fost de acord: un paralelism 
teo logic intre Molitvele Sfantului Vasile eel Mare si ale 
Sfantului loan Gura de Aur pentru a reliefa demonologia, 
teologia Bisericii despre demoni. 

M\x\\\ au facut un bau-bau, o sperietoare din aceste 
dumnezeiesti rugaciuni. 

Pentru Sfanta Liturghie, cand Dumnezeu coboara pe 
Sfanta Masa, po^i sluji oricum si po^i veni la Sfanta Biserica 
dupd cum te taie capul, dar cand e vorba de blestemele date 
asupra demonilor, ii apuca pe toti o mare fried, o frica 
devastatoare, si pe credinciosi si pe preo^i, si toata lumea pare 
sd ia aminte dar la Liturghie sunt plecati cu sorcova. 

Adica am transformat rugdeiunile de exorcizare in ceva 
mai important ca trairea plenara, plina de bucurie sfanta a 
Dumnezeiestii Liturghii. 

De ce? Pentru ca ne intereseaza mai mult raul, cu care 
suntem convivi, decat binele slavei lui Dumnezeu de care nu 
avem habar. 

Insa la exorcizari avem de-a face cu o „inghetare" pe loc 
prefdeutd, mai mult ca sd nu intre vreun drac in ei sau sa nu 
scoata unul vreun sunet din ei si nu pentru ca i-a apucat 
credinta si starea linistita, asa, brusc... 

5 5 5 ~ 5 ~ 

Din punct de vedere teologic si experential, rugaciunile 
Sfantului Vasile eel Mare sunt o teologie impresionanta, o 
mare lec^ie de experien^a duhovniceasca, care nu e infeleasd - 
ca si celelalte slujbe dumnezeiesti de altfel - pentru ca noua ne 
e o fried teribild de a-l intdrdta pe dracu, dar „putem" sa ne 
batem oricandyoc de Dumnezeu, dupa cum o sifacem. 

Si de Dumnezeu am inceput sa ne batem joe din ce in ce 
mai profesionist...p& cand fata de dracul avem „mare 
considerate", pentru ca nu cumva „sa il deranjam" cu 
pocdinta sau cu indreptarea noastrd din patimi. 

Ideile dubioase ale credinciosilor si clericilor nostri sunt 
inspdimdntdtoare prin satanismul si nestiin^a lor. 

De aceea consider, ca cea mai nenorocitd plagd a 
Bisericii si a lumii e lipsa de viata teologicd, duhovniceasca, 
nascuta dintr-o zdrobitoare nestiintd. 

In ceea ce priveste harul dumnezeiesc insa e o nestiintd 
catastrofald la foarte mul^i oameni ai Bisericii. 



309 



Mi-ar placea sa ma bucur si sa spun, ca to^i ortodocsii 
traiesc in harul Duhului Sfant. Dar nu e asa. Ar fi o hula la 
adresa lui Dumnezeu sa mint faptul, ca multi ortodocsi II 
cunosc pe Dumnezeu in viata lor. 

Si pentru asta sufar enorm... pentru ca nu ma pot bucura 
atunci cand vad ca oamenii sunt calamitati, injositi, 
destructurati interior de erezii, de patimi, de satanism. 

Avem fricile pe care dracii ni le „daruie" cu larghefe si 
mai pu^in fried dumnezeiasca, duhovniceasca. Ultima te umple 
de har si de bucurie reala, pe cand fricile demonice te umplu 
doar de psihoze , de multa incredere in tine si de tot felul de 
ticuri chitibusare. 



\j propozrfie hip-hop, care exprima mentalitatea 
contemporana decazuta: „fara vicii am fi doar niste robofi". 

Fanii aplauda si i§i aplaudd decdderea. 

Dar viciul nu e „o pata de culoare" in via^a noastra, ci 
insu§i intunericul nostru existential. 

Patima ne face sclavi, robofi iar virtutea ne elibereazd, 
iubi^ii mei! 

Cantecele sexuale au devenit o constantd, pentru ca asta 
primeazd in noi, alaturi de mancarea buna, traiul bun, castiguri 
usoare, calatorii de distrac^ie, dansuri de toate felurile. . . 

Si intr-un asemenea mediu trebuie sa fim ortodocsii 

Si aici, in aceasta lume, coboard harul Sfantului Duh, 
daca implinesti poruncile Sale si auzi glasul celorlahi ca pe o 
chemare la dragoste sfdntdl 

Deraierile iconografice si arhitecturale din Bisericile 
noastre imi apar acum mult mai evidente, cand ii citesc pe cei 
care sunt trditori ai teologiei Sfmtelor Icoane si ai normalita^ii 
bisericesti si artistice. 

Avea dreptate domnul Sorin Dumitrescu cand spunea, ca 
micro fonul ne obtureaza legdtura directd cu preo^ii slujitori. 

Daca auzi glasuri din toate parole, privirea spre Sfantul 
Altar e denaturatd. 

Dar ce ne facem cand oamenii nu ne audi 

Ce ne facem cand preo^ii sunt rdgusifi sau bdtrdnil 



405 



A se vedea: http://dexonline.ro/definitie/psihoz%C4%83. 



310 



Pentru ei e bun microfonul, cat si pentru cantaretii care 
rdgusesc de atata cantat. 

Strana e solicitata vocal mult mai mult decat preotii 
slujitori. 

Pentru cei care nu prea aud e buna stereofonia 406 dar 
uneori trebuie evitata, daca vrem sa fim intimi cu credinciosii 
nostri. 

O predica pentru oameni pufini nu are nevoie de 
microfon. 

La fel sta treaba si cu scaunele. Unii vor sa le scoata din 
Sfanta Biserica, pe cand mul^i au nevoie de ele. 

Daca mai iei si covoarele de pe jos, te trage curentul la 
genunchi si reumatismul create. 

Unele locasuri sfinte nu au sobe bune si credinciosii 
ingheaid la slujbe. Unii nu mai vin pentru ca se imbolndvesc la 
Biserica. 

In alte locuri, vara, rdcesti din cauza aparatelor de aer 
conditional care sufla mai mult decat trebuie sau te trage 
curentul datorita usilor si a ferestrelor deschise prea mult timp. 

In unele locasuri e un aer apdsdtor, din cauza neaerisirii 
iar mirosul lumanarilor facute din orice, dar mai pu^in din 
ceara de albine, te astupd. 

Cele cu incalzire centrala te indbusd si ele uneori, pentru 
ca nimeni nu intreaba pe credinciosi, daca le place 
temperatura sau condi}iile pe care le au la slujbe. 

Unde preo^ii sunt bdtrdni si pictura si moravurile 
credinciosilor sunt imbdtrdnite. Fumul e pe perG\ifoarte gros 
si pictura abia se mai vede. 

Aluminiul pus pe Sfmtele Icoane e un iconoclasm mai 
mult sau mai pu^in constientizat. Acest lucru 1-am in^eles de la 
o doamna profesoara aparte, pentru care ii sunt recunoscdtor. 

Se vand Icoane de toate felurile, unele pictate foarte 
prost sau eretic, dar mul^i le cinstescpe toate. 

Unii duhovnici dau canoane aspre la oameni care nici 
nu stiu ce e acela un canon. 

Abia teologii mai stiu ce sunt acelea Sfinte canoane si 
nici macar noi to^i, care terminam seminarul sau facultatea nu 
leprea stim. 

Lucrurile se iau abrupt, indiferent daca il nelinistim pe 
penitent, indiferent daca el nu ne infelege si indiferent de 
disponibilitatea sau trdirile sale. 



406 Idem: http://dexonline.ro/definitie/stereofonie. 



311 



Cand se vorbeste despre frica de Dumnezeu, nu se 
vorbeste de un dar dumnezeiesc adeseori, ci despre ceva ce or 
avea tofi. La fel se presupune, ca oricine vine la Sfanta 
Biserica are si dragoste. 

Daca citesti insa teologia Sfantului Maxim 
Marturisitorul despre dragoste te inspaimanti. Dragostea e 
floarea ultima a sfin^eniei si noi consideram, ca oricine da pe 
la slujbe si face doud milostenii are iubire. 

Moralismul sec a luat locul experieniei duhovnicesti si a 
intelegerilor addnci, patristice in predicile preo^ilor nostri. 

Parem „deschisi", „liberali", „ecumenici" pe cand 
suntem foarte inchisi in obtuzitatea noastra, in idolatrizarea 
pdrerii noastre, care nu are prea mult sprijin in voia lui 
Dumnezeu. 

Murfi care scriu teologie azi vor sd te impresioneze, vor 
sd ii crezi, vor sd te convingd. Dar nu prea \\i dau impresia ca 
sunt ai lui Dumnezeu, ca prin ei vorbeste Dumnezeu. 

Scriu una si, sub textul lor, dincolo de ceea ce ei scriu, 
observi sufletul inapoiat, impestri^at cu de toate, care nu 
seamana deloc cu ceea cepare sdfi scris. 

Le citesti printre randuri caracterul duplicitar, sufletul 
secretos fara secrete, mintea care taie adevdrul in buca^i dar nu 
stie sd il mai reasambleze in mod organic. 

Concluziile carjilor sau ale articolelor pe care le publica 
sunt pline de platitudini. 

Unii pot sa creada ca ii atac, ca am eu ceva cu ei... 

Dar adevarul e ca eu constat realitatea lor si a carjilor lor 
si nimic mai mult. 

Daca nu e asa, atunci sa spuna cu ce s-au ales in mod 
fundamental cititorii lor de la ei insisi. 

Carole de cult, scrierile Sfm^ilor Paring, Sfmtele Icoane, 
tipicul slujbelor, orice vestigie ortodoxa trebuie tdlcuitd. 

Trebuie sd explicdm imensitatea de neexplicat a boga^iei 
lui Dumnezeu. 

Ma bucura imens orice traducere a Sfin^ilor lui 
Dumnezeu in limba romana, orice exegeza mai bund sau mai 
rea si nu mai spun cea duhovniceascd, al oricarui lucru din 
Sfanta Biserica si din lumea asta si din cealalta. 

Ma bucura inifiativele personate sau comunitare care 
vizeazd dragostea, in^elegerea, prietenia. 

Ma bucura invd}dmdntul religios in scoald, daca el se 
face cu abnegate, competent si daruire. 



312 



Ma bucura fiecare tanar sau batran inchinoviat, care 
merg la Sfanta Manastire sau in pustie, pentru ca sa isi 
sfin^easca via^a. 

Ma bucur de oricine se face preot al lui Dumnezeu si are 
constiin^a ca e hirotonit de Dumnezeu si simte acest lucru prin 
mdna episcopului si se comportd ca atare. 

Ma bucur de cei care vor sa se cdsdtoreascd si sa facd 
copii, dar si de cei care se cdsdtoresc si nu au copii, dar au 
muliifii duhovnicesti. 

Ma bucura mult batranii veseli, increzatori, cuviinciosi, 
care sunt exemple dumnezeiesti, cu care poji sa vorbesti cu 
adevarat de intelepciune si echilibru, cat si tinerii inimosi, 
cura^i la inima, care nu au una in inimd si altape buze. 

Ma bucura frumusetea, pacea, corectitudinea, umilin^a, 
compasiunea. 

Ma bucura cantatul unei pasarele, soarele de dimineata 
sau de apus, gingasia, frumusetea de a te darui, de a sluji lui 
Dumnezeu si oamenilor, sinceritatea si abnega^ia in toate cate 
facem, farmecul florilor, apele linistitoare, padurile care te 
acopera cu o pace simpla, calda. 

Ma bucura cunoasterea oamenilor si ca oamenii vor sa 
cunoascd. 

Ma bucura oamenii care citesc mult si au o inimd 
deschisd dialogului si nu l\i baga pe gat idei preluate, ci idei 
trudite de ei, addncite de ani de zile. 

Ma bucura cei care sunt in afara Sfintei Biserici si care 
ajung la recorduri imense de adevar pentru starea lor 
neeclesiald. Nu ma bucura faptul ca sunt in afara adevarului 
total, ci ma bucur ca au reusit sa inieleagd parti din adevar, 
chiar daca sunt in afara totalitdtii revelafiei. 

Ma bucura infelegerea, si oamenii care ne dau sfaturi cu 
dragoste si nu cu o autoritate simiitd exterior. 

Ma bucura familiile unite, credincioase, care se roaga si 
muncesc impreuna, care sunt cu un singur gdnd. 

Ma bucura pocain^a oamenilor, constiin^a pacatoseniei 
lor, a umilin^ei lor in fa^a lui Dumnezeu. Asta inseamna 
revenire la viafd. 

Imi plac oamenii care nu imbdtrdnesc niciodatd la 
suflet, care nu s-au flescdit in idei si atitudini, care stiu sa 
acfioneze si cand sunt crezu^i ca dau inapoi, oamenii care au 
rezistat la multe incercdri, oamenii care au iubit ceva si nu au 
fost impasibili total, oamenii care se hrdnesc din nadejdea in 
Dumnezeu intotdeauna. 



313 



Ma bucura oamenii care stiu sd asculte, care stiu sd 
puna intrebdri revelatorii, care nu isi trddeazd credinja si nici 
prietenii, care nu incurcd iubirile intre ele si nici nu se 
disociazd de cei care ii urdsc pe ei. 

Ma bucur! 

E foarte important sa sim^i ca singura bucurie e 
Dumnezeu. 

§i ceea ce nu imi place e ceea ce ne cere Dumnezeu sd 
nufacem. 



C, 



'e faci, daca in casa unde stai te sim^i ca intr-o colivie 

si unde to^i te pdstreazd numai din indiferenidl 

Cine \\i alina inima, cand prietenii vor sd piece mai 
repede din calea ta? Si cine ne sunt prietenii, adevdratii 
prietenii 

Singura frumusete a acestei dureri e rugdciunea si 
simfirea lui Dumnezeu in mijlocul acestei pdrdsiri parca pusd 
la cale. 

Durerea comicilor e o rdzbunare verbald pe cei care nu 
simt durerea. 

II priveam azi pe un mare comic al nostra si dincolo de 
vorbele lui, e drept, cu bdtaie lungd unele, te astepta un zid al 
durerii, al unei dureri personale mute. 

Suferin^a e un mare dar de la Dumnezeu. Daca inva^am 
sa nu vorbim de rdu pe cei care ne fac rau, intelegem multa 
iubire a lui Dumnezeu, care ne vindeca ranile, patimile vechi. 

Doamne, nu ma uita pe mine, eel care am uitat sa ma 
rog cu inima smeritd. Da-mi inima bund, Doamne, inima 
rabdatoare, inima milostiva. Ajuta-ma sa ma smeresc continuu, 
Dumnezeul meu si sa simt in fiecare zi si sa vad bogdfia 
intelegerii si a iubirii Tale. 

Da sa in^eleg mila Ta §iputerea milostivirii Tale in noi. 

Da-mi sa ma smeresc intra mul^imea milei Tale, 
Iubitorale de oameni si alunga din mine acest vis urat al 
nesim^irii, al parerii de rau, al invidiei, al razbunarii. 

Stinge fumul nepasarii si al indiferen^ei mele. Raceala 
scoate-o din mine ca pe o iarbd rea. 

Cura^este-mi inima cu apa lacrimilor de pocain^a. 



314 



Incinde inima mea cu nadejde tare si cu credin^a 
nebiruita. 

O, Doamne, Iisuse Hristoase, inima mea Te vrea pe Tine 
si in singuratatea acestei lumi pe Tine vrea sa Te vada. Tu e§ti 
bucuria mea. Tu e§ti tacerea inimii mele. Prin Tine ma misc si 
ma veselesc pe pamant. 

Ce as fi eu, ticalosul, fara mila Ta?! 

Unde s-ar pogori inima mea fara Tine?! ! 

Rdceala inimii ma face nemilostiv. Cu ce gresesc 
oamenii care ne cer milostenie de ii alungdm atata? 

Noi zicem mereu: „Doamne miluieste!" si Dumnezeu nu 
se supara pe noi ci, dimpotriva: Lui Ii place iubirea noastra. 

Zapada se topeste incet...Tot la fel lucreaza Dumnezeu 
cu noi: patimile pier in timp dar piGrprin harul lui Dumnezeu. 

Cand tai firul in patru, cand nu straba^i prin peretele 
mormantului min^ii tale in inima ta, realitatea pare pur 
intelectuald. Dar iubirea ta pentru mine sau a mea pentru tine 
nu e o realitate pur mentala, ci o realitate ce ma angajeaza 
total. 

§i cum am putea sa o in fe legem, daca ea ar fi o realitate 
numai a min}ii, dar nu si a inimii si a voinfei, a faptelor? 

Cand cobori in tine te scufunzi in tacerea Lui. Ui^i 
realitatea plina de desdnfare a lumii. §i cand iesi afara, traiesti 
senza^ia pustiirii, a golului, a pustiului interior, pentru ca ai 
devenit prea mut creier. 

Spaimele oamenilor sunt nerealiste. Si sunt nerealiste 
pentru ca sunt „autonome" multe dintre ele. 

Frumusetea fizica pare a fi „un lux" care trebuie stricat 
cu orice chip iar urdienia aparenta a fe^ei ni se pare o 
catastrofd, desi nu in chip sta frumuse^ea, ci in frumusefea 
sufletului, a vie^ii. 

Efortul de a ne sim^i intr-un anume fel, „standardele" 
alcatuite de companiile de moda sunt aplicafii 
nonpersonaliste, care ne vor pe to^i cu aceleasi culori, cu 
aceleasi mansete, cu acelasi fel de a ne tunde pdrul. . .Un fel de 
comunism vestimentar pana la urma. 

Democrat incearca sa te faca impropriu fie, tocmai 
cand crezi ca fi-a dat toatd libertatea, pentru ca libertatea ei e 
una dirijatd. 

Ar fi o imprudenfd sa crezi ca esti liber, atata timp cat 
libertatea e o realitate duhovniceasca si mxpoliticd. 



315 



„Libertatea de a trage cu pusca" 407 nueo libertate, ci un 
mod animalic de a in^elege libertatea, adica in timp ce calci 
alte libertdfi in picioare. 

Eram intr-un supermarket si cautam biscui^i, biscuiii 
romdnesti. Nu am gasit biscuiii... Dar langa mine a venit o 
doamna si a vazut produsul pe care il cduta...§\ 1-a luat de pe 
raft ca si cand l-arfi Jurat, 1-ar fi smuls altcuiva din mana. 

Asta mi-a spus ceva important despre modul nostru de a 
exista: ca vrem sd ludm neapdrat ceea ce ne dorim si ca atunci 
cand gdsim ceea ce ne dorim, nu luam cu evlavie acel lucru, cu 
modestie, cu liniste, ci ca pe o pradd ce ni se cuvine, ca pe 
ceva facut numaipentru noi. 

Ni se spune peste tot, ca acest lucru e „pentru tine" si 
celalalt, si celalalt si la nesfarsit...iar noi am crezut minciuna 
asta. 

Ni se pare ca totul ni se cuvine. Dar nu ni se cuvine 
totull Trebuie sa existe limite, decen^a in a cumpdra, in a lua si 
in ceea cene dorim. 

Mi se pare nelegal pentru constiin^a mea, sa iau ceva 
care nu e pentru mine, care nu e pentru statutul meu social sau 
pe care nu mi-l permit Jinanciar. 

Nu cred ca e bine sa ma imprumut pentru ceva anume, 
pentru ca sa imi cumpdr ceva si apoi sd Jac Joamea, pentru ca 
acel lucru a costat mai mult decat eu imipotpermite. 

Nu po|i sd porfi toate ciurucurile scumpe ale piefei de 
consum si nici elementele ei de contrabandd. 

Nu po^i sa te tunzi oricum, sa mergi oricum pe strada. 

§i, mai devreme sau mai tarziu, intelegem ca nu putem 
sa facem tot ce ne taie caput. 

Raul nostru e acela, ca in^elegem ca daca suntem 
sinceri, omenosi, muncitori, cinsti^i nu o sd ne placd nimeni si 
o sd ne placd daca suntem excentrici, nesting, adulatori si 
iresponsabili. 

§i nu ne pasa de ceea ce lasdm in urmd, de gunoiul pe 
care il aruncdm aiurea dar, in acelasi timp, vrem ca statul sd 
Jacd ceea ce noi am putea sa facem Joarte bine si chiar 
elementar de bine dar nu vrem sdjacem. 

Am observat ca ortodocsii sunt socotrfi adesea „incuU;i", 
„impostori", „sarlatani". As vrea sa stiu detaliile care conduc 
la asemenea catalogdri. 



407 Titlul unei poezii a lui Geo Dumitrescu: http://atelier.liternet.ro/articol/1168/Geo- 
Dumitrescu/Libertatea-de-a-trage-cu-pusca-si-alte-poezii.html. 



316 



Procesul umano-demonic de apari^ie al gandurilor 
neadevarate se vede la tot pasul. 

Vorbim prea usor despre toate, cand stau pe langd noi si 
in noi miliarde de celule si de corpusculi si de realita^ pe care 
nu le stim si carora nu le percepem existenia. 



k 



>aca iubirea pe care o avem pentru cineva e strivitd de 
orgoliu, atunci avem o iubire mai mica decat credem. Avem 
mai mult orgoliu si mai pu^ina dragoste, si tot mai pu^in sau 
deloc evidenta dragoste de copii. 

Pot sa ne spuria tot ce le trece prin cap iar noi „trebuie" 
sa ii ascultdm. Nu avem „voie" sa tragem la rdspundere pe cei 
care ne-au nascut si crescut iar atunci cand ii enervdm trebuie 
sa tdcem. 

„Eu te-am facut pe tine si nu tu pe mine'" e o formula 
care se vrea „o explicate", cand ea este o expresie a lipsei de 
dialog si de intelepciune paternd. 

Asa vorbesc si se manifesta parin^ii inconstienfi si 
iresponsabili vizavi de copiii lor. 

E utopica dorinta de a nu-i contrazice, cand parintii 
habar au cefac. 

Parintii inumani cu copiii lor cred ca au dreptul 
discrefionar de a te omori oricdnd, pe considerentul ca ei te-au 
nascut. 

Ei nu pot in^elege, mul^i dintre ei, ca un copil nu e un 
sclav, nu e un robot, nu e o fiin^a pe care o pofi manipula cum 
vrei ci ca trebuie sa te intelegi cu ea, sa o faci sa te iubeascd si 
sa te respecte daca vrei sa te priveascd responsabil. 

Vor in^elege mai devreme sau mai tarziu, ca iluzia 
domindrii copiilor lor e un contraserviciu lamentabil pe care 
si-1 fac. 

Nu copiii isi urdsc parintii, ci parintii nu stiu sa isi 
accepte copiii, sa le accepte modul lor de afi\ 

§i copiii sunt constrdnsi sa isi urasca, sa isi deteste 
parintii, pentru ca nu sunt atinsi de urme directe, vizibile, de 
normalitate. 

Nu stii sa cresti un copil si vrei sa se manifeste 
normal? \ De la cine sa inve|e normalitatea, daca voi, parintii 
lor, nu le-a^i impdrtdsit-o fdrd ostentafie? 



317 



§i paring isi mint copiii. 

§i copiii simt de la un moment dat minciuna care 
radiazd din parin^ii lor si daca nu o suportd, daca nu o pot 
suporta, cu ce sunt ei de vindl 

Daca parin^ii „sunt trecufi prin via^a", „daca au 
experienid de viaja", „daca isi iubesc copiii", cum se face ca 
nu vor sd stea de vorbd cu ei, sa le asculte inima si sd le-o 
inieleagdl 

Cum poate o mama sd nu simtd durerea fiului ei si un 
tata sa nu stie sa fie impdciuitor cu fiica lui? 

Certurile apar din cauza principiilor sau a lipsei lor. 

§i daca am vrea, ca impreuna - bunici, paring, copii, 
fra^i - sd ne infelegem, atunci nu se poate sa nu gasim cdi 
pentru a ne infelege. 

Ne e fried de proprii nostri copii. Ii suspectam. Ii credem 
niste monstri. Ii credem niste prosti, niste ratafi. 

Dar daca ei sunt asa, noi, parin^ii sau cei care ii crestem, 
cum sunteml 

Cine suntem noi, cum ne definim noi in fafa noastrd, 
daca ei sunt „doar niste copif ', cand au 25 de ani, 30, 40, 50 de 
ani? 

Nu stim sd ne respectdm copiii, pentru ca nu-i iubim. 

Ii facem „din greseala", „la repezeala", „inconstient". 

Bern ceva azi, ne culcam cu viitoarea mama si daca se 
vrea.. .peste noua luni vine „cataclismul". 

Cresc copilul, spun ca „il iubesc" si, la o anumita varsta, 
cand acela le reproseazd ceva si cei care 1-au facut nu vor sd 
accepte adevarul, ii spun copilului lor: „Mai bine nu te mai 
fdceam.. .Mai bine te omoram la nastere. . .". 

...§i socul acesta al copilului, si alte socuri de acestfel 
due la acte de totfelul, putin spus „iresponsabile". 

Pentru ca familia si societatea in care au trait a fost 
pentru murfi o sminteald prea mare. 

Suferim din cauza celor care ar trebui sa ne iubeasca. 
Suferim. §i suferin^a noastra pare „o joaca". 

Suntem „niste copii" si „trebuie" sa tacem. 

„Trebuie" sa tacem „la infinit". 

§i aceasta tacere sd insemne: „voi, copiii, nu sunte^i buni 
de nimic, pentru ca nu stifi ce vrefi. Noi, parhnii, stim ce vrem, 
chiar si impotriva a ceea ce vd place voud". 

§i daca acasa ni se inchide gura, la scoala la fel, la 
serviciu la fel si, daca intalnim si un preot paroh, care crede ca 
„stie totur, „tot ce ne trebuie", nu ai nicio sansd, nici daca 



318 



vrei sd te apropii de Dumnezeu, pentru ca cei care ar trebui sd 
Ii slujeascd Lui, te imping afara, departe de El. 

Esti lasat singur, desi statul „it4 garanteaza" drepturile. . . 



C, 



r a sa nu ii mai enervez cu simpla mea prezentd pe 

oamenii de la Sfanta Ecaterina. . .am decis sa merg si sd cunosc 
si alte Sfinte Biserici ale Bucurestiului. 

In masina am dat peste un cuplu, pe care 1-am gasit mai 
apoi la slujba. §i doamna nu a vrut sd stea jos, cand i s-a ivit 
ocazia, ci a dat voie sotului ei, care se simtea sldbit. 

Mi-a placut gestul sincer, iubitor si fara conotaiii 
manieriste ieftine, pe care cuplurile bucurestene il practica 
acerb. 

La slujba, el a stat jos, pe scaun iar ea a stat tot in 
picioare. 

Locasul m-a impresionat: largimea lui, formele 
arhitecturale maret r e...Erau peste o suta de becuri apr ins e... dar 
preotii erau bdtrdni. Unul dintre ei era un fast profesor de 

rr^ 1 ■ 408 

Teologie . 

La un moment dat am vazut parabola fiului risipitor I 
curvar de pe perete. Fresca nu avea conotaiii mistice, nu era o 
tdlmdcire duhovniceascd a parabolei, ci era o narafiune 
picturald de un realism brut, in care tatal era un om, fiul ce s-a 
intors era alt om iar eel care a stat acasa alt om...§i nicio 
aureola. 

Pictorul n-a vazut deloc adanc, ermineutic. N-a privit in 
realitatea acestei parabole dumnezeiesti. 

Slujba cufast citadin posac, cu cor pe 4 voci, cu lumini 
si solemnitate, dar fara ascetism si fara strdluciri de experientd 
misticd in glasul preotilor si al cantaretilor si al credinciosilor e 
o slujba cu addncd realitate teologica, ca asa e ea: mare, 
sfanta, dumnezeiascd dar cu o exprimare searbddd, caldu^a, 
pentru ca cei care o slujesc sunt la sute de mile distanta de 
intelegerea si de slujirea ei. 

Sfanta Liturghie de oras, slujita in zonele intelectualiste, 
e o minune a minunilor servita insa in polei de ciocolatd, care 
ii lasd lafel pe credinciosii ignorafi dar „culfi", pentru ca ii 



408 Pr. Prof. Dr. Dumitru Radu, Biserica Sfintii Imparafi Constantin §i Elena, piaja 
Hurmuzaki, autobuzul 104. 



319 



face sa creada ca o minune atdt de imensd ca Liturghia noastrd 
e cea mai „ tristd " realitate a lumii si timpul unde poti sa casti 
sistematic. 

Preojii slujitori isi indltau gaturile cu gesturi studiate, 
cei care veneau aveau fiecare pretenfiile lor... si ce m-a 
surprins aici a fost aceea, ca mi-am pus problema, asa, 
deodata, in mijlocul slujbei, despre cum sdfac rost de bani la 
Bucuresti, asta dupa 5 ani si ceva de zile, timp in care nu m-a 
stabatut deloc acest gand la o asemenea intensitate. 

Ultimele evenimente care ni s-au intdmplat in familie, 
ne-au pus pe gdnduri. Poate ca, mai tarziu, aceste ganduri care 
ma strdbat acum vor fi privite cu un surds in corful buzelor. 

Un mare comic e bagat la puscarie si peste un timp este 
eliberat. Oamenii aud ca el va fi din nou pe scena si vin intr-un 
numdr mare la spectacol. Vor sa-1 vada. 

Iese pe scena, se pune pe un scaun si nu spune nimic. 

El, marele comic, sta in fa^a publicului care il iubeste 
si. . .nu spune nimic. 

Sta 5 minute, sta 10, sta 15, sta 30 de minute si lumea 
incepe sdfluiere, vrea sa piece, gesticuleaza. 

Credeau ca e ofarsd. 

Credeau ca a innebunit. 

§i cand asteptarea oamenilor ajunsese undeva la limitd, 
atunci el le spune: „Iubitii mei, eu am asteptat intdlnirea 
aceasta cu voi 75 ani de zile. ..Voi nu a^i putut astepta nici 30 
de minute?" .. . 

Spectatorii se infioard si izbucnesc intr-un ropot de 
aplauze. Marele comic pleacd sau continud sa isi spuna 
rolul... 

Si ce conteaza daca nu ii stifi numele, daca un miez de 
adevar exista in toata aceasta relatare pe scurft 

Asteptam, mulfi sau pufini dintre noi, sa ni se intample o 
surprizd reala, o minune a proniei dumnezeiesti. Privim spre 
Sfmtele usi si asteptam pe cineva, care sa ne infware cu 
adevarul lui. 

Sfantul Teodosie eel Mare 409 , sarbatorit azi, 1 1 ianuarie, 
inspaimanta prin luarea sa de atitudine. 

Asteptam un om, un preot al lui Dumnezeu, care sa ne 
vorbeasca atdt de sincer, atat de inalt, atat de simplu, incat to^i 
sa recunoastem in el voia lui Dumnezeu, indrumarea Lui, 
iubirea Lui. 



409 A se vedea: 



http://paginiortodoxe.tripod.com/vsian/01-ll-cv_teodosie_cel_mare.html. 



320 



Asteptam o zi in care sa ne bucuram unii pe al^ii si sa ne 
iubim unii pe al^ii si sa ne primim unii pe arfii in inimile 
noastre, in casele noastre, in nadejdile noastre de bine. 

Poate ca eu visez. 

Poate ca acela sau aceipreoii deja sunt dar eu nu-i stiu. 

Poate ca sunt un biet idealist, care nu face alteceva decat 
sa ceard, in loc sa faca ceva ca sd-si mdntuiascd sufletul. 

Dar daca asteptam sa vind cineva un an, doi ani, 40 de 
ani, ani si ani, sa vina prieteni sinceri, foarte sinceri, atunci ei 
vor veni, vor intra la un moment dat in via^a noastra si tot 
timpul acesta singuratic ni se va parea pufin, pentru ca vom 
avea oameni care vor umple intr-o zi golul multor clipe afdfate 
de singurdtate. 

De ce nu asteptaffl Trebuie sa asteptam cu rdbdare. 

§i chiar cand ridicolul e pus pe tavd, tot trebuie sa 
credem ca bucuria lui Dumnezeu e bucurie printre oameni si 
pentru ei. 

„Imparatia lui Dumnezeu nu e pentru animate, ci pentru 
oameni", a spus el. 

§i 1-am vazut la slujba si pe Prof. Dan Zamfirescu 410 , 
caruia i-as fi spus, ca i-am gdsit scrisoarea intre scrierile 
Fericitului Hie si ca a facut cea mai mare eroare atunci, in 
acea clipa, cand nu i-a publicat la editura sa marea opera a 
acestui Sfant, ci l-a dus cu vorba. 

Inalt, cu parul alb, si obosit, cu o geanta in mana din 
acelea, pe care functionarii comunismului o aveau ca pe o 
emblemd permanenta. §i domnul Voicu poarta la fel: aceeasi 
geanta a oricarei zile. 

Iubim trecutul nostra, vrem sa ne dam mari cu teologia 
noastra ortodoxa dar nu implinim poruncile lui Dumnezeu 
decat prea pu^in. 

Pu^ini vrem sa le implinim. 

§i daca II iubim pe Hristos mai pufin decat trecutul 
nostra ortodox suntem pierdu^i, ne-am pierdut mingle. 

Cum am putea sa nu-L iubim pe El si sa iubim mai mult 
istoria noastra? 

Ne-am deplasat via^a nepermis de mult de la El spre 
memoria Lui. 

Dar Dumnezeul nostru nu e mort, ci e viu\ 

Nu e Dumnezeul pe Care sd-L inventariem dar sa nu 
putem sa stdm de vorba cu El, sa ne bucuram intru El. 



410 Idem: http://biserica.0rg/Wh0sWh0/DTR/Z/DanZamfirescu.html. 



321 



Daca nu te bucuri slujindu-I Lui, nu stai in fa}a lui 
Dumnezeu. 

Daca suntem insensibili la glasul Lui, la prezen^a Lui, 
atunci putem fi ingropati de vii, pentru ca degeaba mai trdim, 
daca vrem sa fim doar niste umbre miscdtoare, fara 
personalitate, fara finalitate bund. 

§i apoi am mers spre ceva imens si novissim 411 . 

O hala imensa 412 , pe care am considerat-o initial un 
locas romano-catolic dar s-a dovedit a fi greco-catolic. Cel 
care oficia avea vesminte ca ortodocsii, canta aproape 
ortodox, dar nu era al adevdrului. 

Greco-catolicismul, aceasta caricatura amuzantd, m-a 
lasat cu gust amar. E pentru prima data cand asist la o farsd 
religioasd greco-catolica, adica la o liturghie a lor, unde se 
combina adevdrul cu minciuna. 

Si ma exprim in acesti termeni, pentru ca nu pot 
confunda pseudo-bisericutele cu Biserica lui Dumnezeu, cu 
Bis erica Ortodoxd. 

Nu exista biserici, ci Biserica, doar o Sfdntd Bisericdl 

Acesta e crezul meu si intru acesta vreau sa mor. 

Acesta e adevdrul, pe care nu eu ilpropun, ci e adevarul 
pe care Prea Sfanta Treime ni l-a dat si intru care ne sfiniim 
viafa. 

Nu exista sfinienie in afara Sfintei Biserici Ortodoxel 

Trebuie sa terminam odata cu hulele, cu mistificarile, cu 
prefacatoriile. 

Cine spune altfel cade sub anatemele tuturor Sfm^ilor si 
sub urgia lui Dumnezeu. 

Eu nu spun insa prin asta, ca trebuie sd-l omordm pe 
cineva daca nu e ortodox, ci sa mdrturisim faptul, ca nu exista 
alt adevdr in afara de Ortodoxie, chiar daca multora nu le 
place acest lucru. 

Pentru cei din afara Bisericii Lui, pentru ei trebuie sa ne 
rugdm mult, lor trebuie sa le ardtdm toata dragostea noastra, 
tot ajutorul nostru dar adevdrul dumnezeiesc nu e ceva care 
suferd compromisuri. 

Acum vreo trei secole romanii fosti ortodocsi, care s-au 
unit cu Roma, doreau sa ramana toate la fel, sa nu li se 
schimbe obiceiurile, credin^a, datinile. 

Dar la intrare in locasul lor era apa catolicd unde pui 
mana. Apoi pictura catolica, ieslea cu Pruncul catolica, azima 



Foarte nou. De la adj. latin, la superlativ: novissimus. 
412 Strada Mihai Bravu, aproape de gura de metrou de la Piafa Muncii. 



322 



catolica, limbajul catolic, orga catolica, satanismul si 
maimutareala lingvistica romano-catolica, pe care romanii nu 
le-au avut mai inainte. 

Si lipsa harului dumnezeiesc, si credinciosi min^i „cu 
precizie", si multe altele. 

Auzeam ecteniile ortodoxe dar intr-o atmosfera stranie, 
rece, lugubra. 

Aceasta hala imensa, numita in mod antihristic 
„biserica", ca si alte „catedrale" si prapastii ale Iadului 
catolice, calvine, prezbiteriene, evreiesti, musulmane, hinduse 
etc. sunt boala acestui pdmdnt, SIDA care // ataca necontenit 
pe Fiul lui Dumnezeu si improscd cu noroi, cu murdarie 
sfintenia §ifrumuseiea cea vesnicd. 

Martor imi e Dumnezeu: ele vor fi aruncate in lad, in 
chinul ateismului vesnic. 

Si spun aceste lucruri cu o durere imensa pentru ei si nu 
cu bucuriel 

Via^a aceasta nu e o glumd, iubi^ii mei! 

Daca s-ar cerceta in mod autentic istoria de doua mii de 
ani a crestinismului s-ar vedea fdrd tdgadd ca Ortodoxia e 
adevdrul lui Dumnezeu. 

Daca vrea cineva sd se convingd, sa studieze si sa 
citeasca tot ce se poate si e scris sau vestigiile care mai sunt 
inca conservate, si va afla adevdrul. 

Nu lua^i usor lucrurile! 

Nu astepta^i adevaruri gata servitel 

Ci cauta^i-L pe Dumnezeu cu inimd umilitd si cu 
dragoste si El va va spune unde e adevdrul. 

Cineva, un delimit, s-a dat jos dintr-un tren cu detinu^i si 
a primit un packet de mdncare. Cel care imparjea mancarea, 1- 
a vazut din nou pe eel cu pricina si a vrut sa ii mai dea inca o 
data mancare. Dar de^inutul a spus, in mod prompt: „Eu mi-am 
primit porfia. Da^i-i celui de acolo mancarea, caci el nu a 
primit". 

La noi e vorba: „...sa moara si capra vecinului, daca a 
mea a murit". 

Dar daca moare capra ta sau fiica ta sau fti ia foe casa, 
nu trebuie sa doresti ca sa ia foe toate casele, ci sa ceri iertare 
si ajutorul Domnului. 

Am fost candva la un prieten, pentru ca sa il vizitez, care 
suferise un accident grav si, din acest motiv, se afla in coma 
continua...iar parin^ii lui erau invidiosi ca eu trdiesc si el e in 



323 



coma. Mi-au spus-o in fa}d..Aucm care m-a lasat cu gust 
amar... 

Dupa ce a murit varul meu primar, bunica lui mi-a spus- 
o si ea: „...a murit, dar tu esti viu...". Ar fi vrut sa mor si eu, 
daca a murit ell 

Dar eu nu as fi vrut sa moara cineva in locul meu, daca 
Dumnezeu m-arfi luat la El. 

Eu n-as dori sa sufere cineva, daca sufar eu ci, 
dimpotriva, daca tot sufar eu, de ce sa mai sufere si altul 
aceeasi durere? 

§i dupa mari oboseli, dupa mari socuri, parca e§ti 
„ireal". 

Sfantul Teodosie eel Mare a avut un ucenic, care a vrut 
sa moara in mormdntul sdpat in Mdndstire si dupa ce i s-au 
rostit toate slujbele de inmormdntare a adormit si s-a mutat cu 
Sfm^ii. Acela, dupa adormirea sa, a venit si a cdntat la strand 
cu fratii... 

Mormantul care ne asteaptd si care ne taie gdndurile de 
frica, de slava desarta, falsele ganduri de slava desarta. . . 

Mormantul, gandul la el e o lumind care ne invie din 
moartea nepasarii, a indiferentei, a blegelii duhovnicesti. 

Am vazut diminea^a, in fotografii, mormantul Sfantului 
Teodosie eel Mare si, tot acolo, alte Sfinte Moaste, multe 
cranii sfinte, multe oase pline de har. §i m-am intrebat: Ce 
frumusete, ce boga^ie de har poate fi acolo 1 ? Nici nu-mi pot 
imagina. 

Pustiu, mult nisip...Si Sfanta Biserica era din piatra, cu 
sculpturi minunate. 

Se pare ca americanii tocmai acum au ajuns pentru 
prima data pe Marte, prin intermediul unei nave si imediat a 
aparut stirea: ca exista si acolo apa. 

Dupa ce au umplut carji intregi cu fanfaronada 
marfienilor verzi, ei abia acum am ajuns acolo, dupa ce cu 
cateva decenii in urma s-a ajuns pe lund. 

Facem specula^ii nefondate si apoi cercetam rudimentar 
cazul propriu-zis. 

In Romania exista nuferi care se deschid ziua si se 
inchid noaptea sau infloresc noaptea si se inchid ziua. 

In pesterile de la noi frumusetile sunt nebdnuite. 

Ne cunoastem preapuiin ^ara, oamenii. 

Am vazut o soparla care zbura prin aer in nu stiu ce ^ara, 
pe unul care spargea bolovani de rau, pe unul care pictase ceva 
pe un milimetru patrat sau chiar mai pu^in decat atat. 



324 



Oameni curiosi si oameni abjecfi si oameni Sfinfi si 
oameni „comuni". 

§i cu toate acestea eu ma simt mic intre atatea minuni, 
prea mic. Dintr-un avion nu ne vedem nici cat un punct. 

Cine esti tu, eel atat de ingamfat, daca te poate omori o 
mused sau un cui ruginit sau o simpld impingere in goll 

Cine esti tu, eel care este mai neputincios deceit umbra? 

Cine esti tu, muritorule? 

§i, cu toate acestea, suntem chemati la nemurire, la 
fericire dumnezeiasca, la comuniunea vesnica cu Dumnezeu si 
cu oamenii bineplacuti Lui. 



3 



m continuat drumul prin Bucuresti. Cand am coborat 

din metrou am gasit imediat Sfanta Biserica . 

§i aici am fost uluit defrigul in care stateau credinciosii 
la slujba desi locasul era arhiplin. 

Cantatul la slujba insa a fost deplorabil. 

L-am vazut si pe un fost coleg al meu de facultate in 
sobor, acum preot, care §i-a scos patimile la inaintare, dandu- 
si pe fa^a caracterul. 

Manipularea oamenilor de catre anumiti preoti la 
Spovedanie, la predica, prin diverse brosuri, pentru interese 
mdrunte, eel mai adesea pecuniare, se practica din plin...in 
locul vorbirii in harul lui Dumnezeu. 

Preotii nostri, cei care nu au constiinta de adevdrafi 
preoii - pentru ca n-au vrut si nu vor sd fie oamenii lui 
Dumnezeu - si care s-au chemat singuri la hirotonie, fac mult 
rdu credinciosilor. 

Ma doare inima cand vad aceasta luptd impotriva lui 
Dumnezeu, nu facuta de eretici, ci de ai nostri, care au fapte 
asemdndtoare ereticilor. 

S-a citit Sfanta Evanghelie mai rau ca din gura unui 
actor slab de la teatru. 

Predica unui confrate de la doctorat a vrut sa fie 
mobilizatoare dar nu Dumnezeu iesea in evidenfd in predica 
lui, ci el, vorbitorul. 



413 



Biserica de lemn de langa stasia de metrou Titan. 



325 



Se folosesc de nestin^a si patimile credinciosilor, 
ajungandu-se la faptul dureros, ca propunerile preotilor sa fie 
urmate orbeste, chiar si impotriva adevdrului. 

Dumnezeu m-a luminat insa si cu privire la separafiile si 
discordiile care exista intre oamenii acestei metropole. Cei de 
la periferie lupta impotriva celor din centru, cei sdraci au 
repulsie de bogafi, dar si zone mai mici rivalizeazd intre ele. 

Se practica separafia de clan, de parohie, de sector, de 
parte a orasului. 

Paream suspect in sfantul locas desi eram fratele lor. 

Insa paream suspect nu pentru ca m-as fi comportat 
aiurea, ci tocmai pentru ca nu ardtam interior ca ei, nu ma 
buluceam ca ei, aveam distinctia omului atent la detalii. 

Intelectualii Bucurestiului nu se prea vad pe la slujbe, ci 
numai semidocfii si oamenii slab pregatifi. 

Fapt pentru care, atunci cand apare vreun intelectual in 
Biserica si il simt ca e altceva decat ei incearca sa il 
minimalizeze, sa il faca sa se simtd aiurea in spatiul eclesial. 
Adica nu fac mai nimic ca sa si-l apropie, fiindca vad, de la o 
posta, ca nu e de nasul lor. 

Omul sarac, simplu, adesea instruit sumar este elementul 
forte al comunitatilor noastre eclesiale. 

Dar el e discreditat chiar de preotul care isiface treaba 
aproape numai cu cei ca el, atunci cand vine la Biserica 
elementul „bariu" 414 al societa^ii, adica omul „cu portofel 
gros", portofel adesea umplut cu bani murdari. 

Sdrdcie multd dar si nestiintd multd. Si invidie multd. Si 

5 y y 5 5 

nesimtire multd. Si aflare multd in treaba... 

E dureros faptul, ca m-am sim}it singur la slujba si ca am 
dorit sa se termine mai repede Liturghia, cand vedeam ca pe 
nimeni din altar nu ii interesa de credinciosi dar credinciosii se 
simfeau, paradoxal, „ iubi}i". 

Nu e pentru prima data cand observ discrepanta 
nelinistitoare dintre indiferenta grijulie a preotilor si 
sentimentalismul debordant si lipsit de consistentd teologicd al 
credinciosilor. 

Adica primii erau bucurosi ca Liturghia merge, banii 
curg, fara sa se implice prea mult... iar credinciosii erau 
bucurosi ca sunt lasati sa cdnte din toti bosogii o cantare de 
te luai cu mainile de par. 



414 Omul „mare", omul „important", adica „omul cu bani" si nu cu multa sfintenie si 



stiinta 

415 



Variants regionala a lui bojoci, care inseamna plamdni. 



326 



Concluzia: am inceput sd mimdm cufrenezie realitatea. 

Ne place sd facem teatru si mimdm si smerenia si 
sfin^enia si dragostea. 

Mimam tot. Mimam tot in timp ce desfiintdm orice 
trdire duhovniceascd autenticd. 

Dupa care ne miram, tot noi, cei care am initiat 
larghetea pdcdtoasd la slujbe, de ce toata lumea sta ca la 
teatru in Biserica, de ce nu mai participd interior, de ce 
nimeni nu se mai simte la slujbd ci lapiatd. 

Pu^ini dintre mai marii nostri, dintre ierarhi, vorbesc pe 
sleau oamenilor asa cum simt si ce simt sa le spuna... Si asta 
foarte rar in public, la slujba. 

Am sentimentul ca le e frica sd fie ei insisi. Suntem 
timora^i si noi si ei. 

De ce fried. ..in loc de dragostel 

De ce nu ne comportam natural, firesc intre noi, ci ne 
tinem tot timpul la distantd, inculcand in mintea oamenilor ca 
suntem inchisi in noi, necomunicativi, reci, insensibili la 
nevoile oamenilor? 

Credinciosii sunt inspdimdntafi de unii preo^i cu 
blestemul preotesc sau legarea preofeascd la Spovedanie. 

Si astfel multora li se siluieste constiin^a, sunt impinsi sa 
faca lucruri pe care nu le vor, unii sunt cununati cu forta sau 
determinati sa faca unele lucruri fdrd sd le simtd cu toata 
inima. 

Sunt invatati sd mintd, sa se prefacd, sa nu isi spuna 
pdcatele cu adevdrat. 

Multora le e teama sd isi spuna pdcatele, pentru ca simt 
sau au auzit ca preo^ii incalcd secretul spovedaniei. 

Fugim ca sa vindem car^i, sa vindem lumanari, sa zidim 
locasuri somptuoase dar pu^ini vorbesc si zidesc oameni. 

Si oamenii, da, ei, singurii sunt cei pretiosil 

Si, pe ei, pe pretiosi nu ii hraneste prea multi la modul 
real. 

Predica a devenit din mistagogie 416 un loc de publicitate, 
un moment in care ifi iei revansa, un spa^iu temporal al 
nestiiniei si al hulei strigdtoare la cer. 

Pictura bisericeasca a devenit o imitafie si mai pu^in o 
vedere duhovniceascd. La fel si arhitectura bisericeasca. 

Degeaba ne ascundem dupa plopi: acolo unde nu sunt 
faptele crediniei ortodoxe si unde harul dumnezeiesc e alungat 



416 



Initiere sfanta, profunda in teologia ortodoxa si in viata duhovniceasca. 



327 



de nesimiirea interioard se practica satanismul „subtil" al 
inselarii. 

§i e normal ca cineva sa para „nebun" vorbind despre 
inselare in spatiul ortodox, cand pu^ini stiu ce e de fapt 
inselarea, adica mistificarea interioard a trairii duhovnicesti 
prin inlocuirea ei cu o pseudo raportare personald la viata 
Bisericii. 

Decaden^a interioara nici macar nu ne-o mai simiim. 

Daca o simiim totusi, o simiim slab. Si daca o simtim 
slab nu avem chef sa luptam cu ea ci ne bdldcim intr-o 
atmosfera interioara mult prea departe de curdtirea de patimi a 
Ortodoxiei. 

Intr-o astfel de ipostaza, a scrie despre realitatea lumii 
ortodoxe de azi si a lumii in general e un pericol, o mare 
nebunie, pentru ca vrand sa le spui adevdrul, oamenilor le 
place sa creada ca tu esti „ dusmanul " lor. 

Cand spui adevdrul esti luat la ochi. 

„Cine e el? De ce ne spune noua despre pdcatel Cum isi 
permitel". 

Deci problema lor nu este daca e sau nu e adevdr at... ci: 
cine e el de ni le spune? 

Ca daca le-ar spune Dumnezeu din cer...sau daca le-a 
spus intreaga Traditiei a Bisericii... parca se poate schimba 
ceva... daca oamenii nu vor aceasta schimbare interioara 
duhovniceasca. 

§i dreptul revelational si constitutional de a spune 
adevdrul e negat cu cruzime la nivel subiectiv. 

Nu |i se da nicio sansd ca sa-1 spui, „pentru ca e o 
conjecturd", si: „mai bine ai tdcea", si: „nu ne strica afacerile 
noastre"... 

Fur dm si escrocdm sub numele lui Dumnezeu. §i 
credem ca Dumnezeu nu ne vede. 

Spunem orice ne vine la gurd credinciosilor si credem 
ca le-am dat „sfaturi". 

Nu ne sfm^im via^a si credem ca „putem" predica. Nu 
putem! 

La televizor, un american care „levita" cu ajutorul 
dracilor era tare „minunat" pentru cona^ionalii sai. 

Li sepdrea si ni se pare ca dracii „sunt simpatici", chiar 
,/olositori" . 

Mirarea „pentru evenimentele magice , \ entuziasmul 
pentru ele ii aduce in noi pe demoni si ei ne inva^a multe 



328 



lucruri care par „extraordinare". Dar sunt mismasurf 11 
satanicel 

Sfanta Biserica Ortodoxa nu e prezenta pe cablu TV cu 
emisiuni mari in timp ce neoprotestan^ii au devenit duminicali. 

In fiecare duminica, afecta^ii predicatori ai Americii, 
fugi^i din Romania spre „bine", ne umplu inima cu o durere 
enormd prin parsivenia si apetitul lor spre falsificare grea, 
constantd a sufletului uman. 

Ortodocsii, care sunt milioane, parca nu sunt in Romania 
iar daca sunt apar la TV numai la rubrica violuri, crime, 
furturi, prostitute, escrocherie. 

Daca urmariti stirile, ve^i vedea doua stiri despre 
America - dar nu stiri importante - 3 stiri din Romania - dar 
gdindrii - si nimic despre o mie si una de tari, care par ca nici 
macar sd nu existe. 

Despre Irak, romanii au aflat cateva lucruri la TV, 
pentru ca americanii au vrut sd-i bombardeze, chiar daca stiau 
ca nu au arme nucleare. 

Au auzit si despre Serbia cate ceva la TV, pentru ca 
acolo i-au bombardat pe ortodocsi tot „iubitii" americani. 

Am auzit si despre Turcia mai ieri, pentru ca a fost un 
cutremur la ei si despre Roma, pentru ca a nins ca o surprizd. 

Dar, in rest, po^i sa astep^i mult si bine, pentru ca stirile 
sunt „bine alese", pentru ca manipularea prin informafie 
trucatd sa isi atinga scopul. 

Mancarea clonatd ne-a invadat. Usturoiul nu mai 
miroase a usturoi, rosia miroase a altceva, merele par 
impresionant de ireale. 

§i unii cersesc pe la colturi ]9M£7 de alfii. 

Si „relaxarea" pacatului e o abundenfd nimicitoare. 

Si trupul femeilor a devenit latrina tuturor obseda^ilor. 

Si raul e mairdu... 

Si cdfi suferd pentru acest lucru?!... 

O, Doamne, da-ne sd nepard rdu pentru ceea ce facem! 

Da-ne sa ne venim in fire si sa ne para rau pentru 
pacatele noastre. 

Un preot spunea astazi: „e foarte greau sd fii preot 
adevdrat". 

Dar e bine sa fii preot neadevdrat sau un parsiv de 
profesiel 



417 Inselatorii. 



329 



Cum sa nu ma doara cand vad asemenea oameni, cand ii 
cinstesc si ii iubesc pe preo^ii lui Dumnezeu, care au o 
sfintenie uluitoare, de care nu suntem vrednici? 

Cum sa nu spun ca acestia sunt cei care^ac raid sdfie si 
mai rdu, cand preo^ii lui Dumnezeu sunt cei care ne umplu de 
uimire cu cat bine fac oamenilor? 

Eu ii iubesc pe preo^ii lui Dumnezeu dar aceia sunt 
Sfinfi. §i pe cei care nu vor sa isi sfm^easca via^a, dar sunt 
totusi preoji, nu pot sa ii am cu totul la inimd, pentru ca nu-i 
po^i iubi in mod deplin pe cei care II urasc pe Dumnezeu, Care 
e Iubire. 

Preotul nu poate fi indiferent, pentru ca nici Dumnezeu 
nu e indiferent. 

Chiar daca nu po^i sa ajufi pe cineva, nu po^i sa treci pe 
langa elfara str anger e de inima §\fdrd rugdciune in tine insu^i 
pentru el, pentru eel in suferintd. 

Preo^ii §i ierarhii de azi ai Sfmtei Biserici, daca nu vor 
trece, dupa adormirea lor, in calendarul Sfin^ilor, nu vor avea 
niciun edstig de la preo^ia lor, ci o mare osdndd. Tot la fel si 
mirenii: daca nu isi vor sfinfi via^a, degeaba au fost ortodocsi. 
Pentru ca nu vom ramane cu ceea ce credem noi ca suntem, ci 
cu ceea ce suntem cu adevdrat. 

Rautatea aceasta din jur ma covdrseste. 

Ma doare inima de atdta rdutate cata simt in jur si cata 
emana si de la demoni. 

Mantuirea noastra e cea mai grea si mai mare istovire. 

Doamne, miluieste lumea Ta. Ai mila si de noi, 
Doamne. Nu ne lasa prada singuratatii, disperarii, triste^ii ! 
Aduna-ne intr-o singurd turmd si ne miluieste. 

Aseara citeam despre Francisc de Assisi 418 si am gasit 
urmatoarea fraza: „cand era ispitit trupeste isi pedepsea corpul 
aruncandu-se intr-o apa rece ca ghea}a". 

Va da^i seama ce stare de satanizare avea omul acesta, 
de nu se imbolnavea, aruncandu-se de multe ori intr-o apa atdt 
de recel 

De la el a inceput la catolici teatrul religios de Crdciun. 
Prima piesa o pune in scena in 1223. 

Cand vezi boul si asinul ca statuiete, pe Prea Curata, pe 
Sfantul Iosif si in centra, pe paie, pe Domnul, nu vezi nicio 
taina, nicio sfinfenie, ci numai niste figurine moarte, fepene. 



418 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Francisc_de_Assisi. 



330 



In jurul datei de 14 septembrie 1224 ii apar stigmatele, 
aceste noi „minuni" ale Satanei, „confectionate" special pentru 
catolicii eretici. 

Nu mai se petrec minunile de pdna atunci, ci „altele", 
„in alt fel". 

Satana le-a facut „minuni proprii" catolicilor, 
protestan^ilor, neoprotestan^ilor, paganilor. 

Cele 5 rani care ii apar lui Francisc (care inseamna 
„francezul") vor dura pana la moartea sa, survenita in ziua in 2 
octombrie 1226. 

Si demonii le-au facut ca pe o „substituire" a 
suferintelor lui Hristos Dumnezeu. Francisc va suferi „in 
locul" Domnului. 

Si azi, intr-o ^ara catolica, unii se crucified ca sa li se 
ierte pdcatele. 

Comut central de aten^ie: nuvela Cheile 419 a lui Arghezi 
e o delicatefe rard. Acesta ridica un fapt - probabil autentic 
sau cu o mizd de realitate - petrecut cu cei doi copii ai sai, la 
nivelul unei lupte impotriva lui si a sotiei sale, la care el e de 
partea copiilor. 

Dulapurile sunt inchise, cheile stau la cei mari, iar copiii 
parca sunt facuti intr-adins mici, de parca „copiii trebuie sa fie 
mici si sd stea mici o via^a intreaga" . 

Curiozitatea duce la edderea dulapului peste copii, ei 
sunt salva^i, sunt judeca^i de un complet de judecatd 
„necrutator" si pentru ca la intrebarea: „Cati ani aiT\ Baru^u 
raspunde: „Sunt bdtrdn", completul ii scoate afara pe acuza^i, 
pentru ca sa poata sa rada din toatd inima. 

In loc de „catastrofa" li se da pe mana cheile. Dar cum 
nu li s-a spus care la care broasca merge, nicio usa nu s-a 
deschis. 

Si copilul crede ca nu sunt bune si reintoarce cheile 
parin^ilor, desi parin^ii ar fi trebuit sa le spuna despre chei 
copiilor lor, pentru ca sa stie ca sunt responsabili si ei pentru 
ele. 

Framuse^ea nuvelei e aceea, ca autorul a luat partea 
celor mici si a gdndit ca ei. 

§i gandirea ca ei a fost induiosatoare, cum nu ar fi fost 
daca ar fi spus in mod rece, ca vor fi pedepsifi cei care au 
ddrdmat mobila. 



419 Tudor Arghezi, Versuri §iproza, ed. a Il-a, Ed. Ion Creanga, Bucuresti, 1985. Nuvela 
e mtre p. 78-86. 

420 Idem, p. 79. 



331 



In filmul „Cu varul Vinny nu-i de glumit", avocatul 
impostor il invinge pe avocatul tehnic prin pasi marunfi si 
uimitori. 

Experta in masini ne lasa cu gura cascata. Trenul, porcii 
sau uzina il scoala la 5 diminea^a. Sta de mai multe ori la 
inchisoare. Dar e admirabil prin aceea, ca duce la un succes net 
procesul, care parea „fara scapare". 

Oamenii vor sa traiasca ca in filme. Dar pentru ca le e 
teama sa o spuria si sa ofaca, tocmai de aceea doar viseazd la 
faptul de a trai ca-n filme. 

Mi-am adus aminte de preotul Florentius. Acesta incepe 
sa il invidieze pe Sfantul Benedict de Nursia 421 si sa ii faca 
publicitate negativa in fa^a celor care veneau la manastirea sa. 

Ca sa o termine cu Sfantul Benedict, ii trimite o paine 
otravita spunandu-i ca e „sfmtita". §i pentru ca nu o mandnca, 
atunci, ca sa ii sminteascd pe ucenicii acestuia, trimite in 
gradina manastirii un grup de tinere fete goale si le pune sa 
danseze in fa^a monahilor. 

Despre acest preot: no comment . Desi se pot spune 
multe . . . 

Vie^ile Sfhnilor lui Dumnezeu au fost scrise ca sa stim 
ce sdfacem si de ce sa neferim. 

Ele sunt un compendiu al viefii, cu alb si negru la un 
loc, din care si negrul poate aduce alb. 

Caci exemplul rdu ne poate inva^a sa iubim binele, daca 
raul e o asa de mare decddere si sa neferim de rdu. 



Ii deformdm pe cei care ne privesc, pentru ca iubindu- 
ne ne imitd deformarea, strambarea firii noastre adusa de 
patimi. 

Cei care ne privesc urdciunea ne-o pot urma si acestia 
devin lafel de urdfi ca si noi. 

Copiii preiau urdciunea parintilor, o due mai departe, 
considerand-o opreluare defamilie, o „mostenire laudabila". 

Dar cu ceea ce se laudd ei, eu ma intristez, pentru ca 
patimile sunt o tristefe si un mod de desfigurare personala plin 
de nebunie. 



421 A se vedea: http://ro.orthodoxwiki.org/Benedict_de_Nursia. 

422 In engleza: /ara comentarii. 



332 



ilevin, eel care o iubeste pe fata din tren. 

„Intreaga" America priveste la iubirea a doi tineri, de 
parca nimeni nu mai iubeste si doar ei, in aceasta masa amor/a, 
se iubesc. 

Spectacolul la care casca ochii toatd lumea. 

§i cineva spune in film: intai conteaza postul/locul de 
munca, apoi banii/salariul si „dragostea o cumperF . lata 
paradigma societa^ii de azi! 

Iti trebuie viata biologicd pe cand implinirea sufleteasca 
e un lucru indiferent. Adica se poate trai „si fara" sa fii 
implinit sufleteste si duhovniceste. 



k\ stazi, Prea Curata Stapana, m-a purtat spre un loc, 

unde puteai sa i}i auzi interiorul de atata tacere. 

Am plecat cu metroul si am coborat la stasia Pipera. O 
vanzatoare de ziare si o femeie care mergea si ea la Sfanta 
Manastire, m-au ajutat sa ajung la Sfanta Manastire 
Christiana 423 , intr-un loc pustiu si aruncata pe un camp 
neprimitor. 

Ele au fost femeile prin care amfostghidat sa ajung. 

Ma dor picioarele, am facut o batatura in talpa dar m- 
am linistit. E vorba de o manastire de maicL.si unele chipuri 
imi erau cunoscute de la facultate, pentru ca sunt studente la 
noi. 

Pictura e la inceput. Abia s-a terminat de pictat Sfantul 
Altar si cele doua strane. Insa s-a folosit un rosufoarte viu, pe 
gustul tinerelor maici dar in discrepanfd cu teologia picturii. 

- De ce o maica e imbracata in negrul 

- Pentru ca ea e moartd pentru lume. Ea trebuie sa 
ajunga sd-si omoare patimile. §i negrul hainelor ei ii spun sa 
nu isi mai simta trupul viu, sa nu ii mai faca poftele. 



423 A se vedea: http://manastirea_christiana.crestinortodox.ro/. 



333 



Fa^a si mainile ii sunt neacoperite. Cu fa^a priveste spre 
Dumnezeu iar cu mainile lucreazd pentru aproapele. 

§i mersul ei nu trebuie sa tradeze eleganfd, ci smerenie. 

§i aici, din pacate, cu toata frumusetea si tdcerea din 
Biserica, era vizibil sentimentul de clan. 

„Ceilalti" erau fra}ii lor... dar fara sa se implice prea 
mult. 

Am fost insa uimit din nou de locurile unde te poate 
duce Dumnezeu, daca te lasi in mdna Sa. 

Cand am plecat de acasa nu am stiut unde voi fi la 
slujba. Am plecat pur si simplu...si unde am simtit sa ma due 
acolo m-am dus. 



& 



>ezamagirea e un gol in inima, o sim|ire a racelii, a 

neiubirii. §i cand sim^i ca eel ce te iubea a uitat de tine sau nu 
mai priveste foarte atent la tine, te sim^i singur, parasit, 
aruncat afara. 

Dezamagirea noastra trebuie sa o aruncdm in fa^a lui 
Dumnezeu. 

Rugaciunea smerita e cea care umple acest gol nociv. 

Doamne, nu lasa sa ne inunde raceala dezamagirii, 
raceala singuratatii, a deznadejdii. Toate lucrurile au un sens si 
Tu vrei sa ne invefi de fiecare data altceva. 

Nu lasa, Doamne, ca lec^iile Tale de iubire sa le 
percepem ca o depdrtare a Ta de noi, ca o nepdsare a Ta de 
noi, Tu, Care esti iubirea lumii acesteia, Care iubesti lumea Ta 
mai mult decat poate ea sa infeleagd vreodata. 

Doamne umple-ne cu iubirea Ta! Da-ne sa ne smerim 
inaintea Ta, ca Tu esti lumina si via^a noastra. 

Avem nevoie de Tine, Dumnezeul meu, avem nevoie de 
mila Ta. Avem nevoie de bunatatea Ta negraita, care ne iarta 
pacatele noastre si ne pune pe noi iarasi in starea defii ai Tai. 



334 



li era frica ca demonii sa nu ii sard in spate cand se 
duce noaptea la veceu in gradina. 

Sau auzind de preotul care a fost „transportat" de draci 
de la slujbd in mijlocul orasului, i se pare ca ar puteafi luatpe 
sus si el. 

Viitorul este incert. I se face frica sa gdndeascd. 

Egoismul ii face cu ochiul si se gandeste in mod 
pdcdtos, daca va putea trece vreun hop din via^a lui. 

Dar aceste ganduri nu au nimic de-a face cu smerenia si 
cu Ids area in voia lui Dumnezeu. 

De ce trebuie sa fii atdt de las'? 

De ce trebuie sa iti faci tot felul de planuri, care nu au 
nimic de-a face cu realitatea, ci sunt doar fantezii de duzindl 

Frica de a nu innebuni e o frica pe care dracii o aduc 
celor care se curdfesc de patimi. 

Frica, panica din fa^a exorcismelor te face anormal. 

Vrem sa rezolvam totul repede. 

Vrem minuni care sa nu ne schimbe si victorii 
intelectuale pentru care sa nu suferim si pentru care sa nu 
depunem eforturi. 

Ne inchipuim cum ar fi fost daca am fi scris noi cartea 
aceea sau cum ar fi fost daca vorbeam si noi atunci... 

Dar nu constientizam, ca am fi putut face accident 
vascular cerebral inainte ca sa spunem doud cuvinte sau sa 
scriem trei rdnduri. 

Vrem sa fim alfii, pentru ca nu stim sdfim noi insine sau 
nu vrem sa devenim noi insine, cu harul lui Dumnezeu. 

Tot felul de frici ne strabat. 

Constiin^a ca nu am facut vreun lucru ne avertizeaza. 

Presiunea psihica e prea mare, incat unii se si intreaba 
de cum au putut sa reziste pana azi. 

Spunem: „nebun"...dar nu prea stim cat de siguri suntem 
in ceea ce spunem. Nici nu putem sa imprejmuim, sa 
delimitdm acest termen, realitatea lui. 

Cum spovedim un nebunl 

Cum in^elegem deficienfele altora, cand noi nu le aveml 

Ce responsabilitate am eu, fa^a de eel care nu se poate 
ajuta pe sine? 

Uneori vrem sa cunoastem multa lume. Dar daca am 
cunoaste-o, ne-am da seama, ca acest demers ne solicitd foarte 
mult. 



335 



A cunoaste pe cineva inseamna a trece prin multe faze 
de apropiere si de indepdrtare, de acceptare si de respingere, 
de tachinare, de incercare din ambele parji de a trece peste 
asperitdii, peste neajunsuri. 

§i cand am citit ceva despre niste teologi protestan^i, 
demonii imi spuneau, in timp ce citeam, ca am inceput sa 
talcuiesc Molitfelnicul, la care lucrez acum, ca protestantii, 
desi eu il inteleg prin luminarea lui Dumnezeu, cu toate 
pacatele mele. 

Insa rdutatea demonilor se vede din aceea, ca in timp ce 
citeam o carte teologicd protestantd ei imi vorbeau despre 
motivatiile sau despre modul in care comentez eu 
Molitfelnicul. 

Inter fereniele demonilor par gdndurile noastre dar nu 
sunt. 

Un gand trebuie sa apara din motivafia expresd a 
cdutdrii mele, din dorin^a mea, din asteptarea mea. 

Dar interference demonice sunt ganduri deja fdcute si 
aruncate in ograda min}ii mele. Nu-mi aparfin, insa apar ca 
ceva ce mi-ar aparfine. 

§i po|i astfel sa incurci, in mod grav, ceea ce vrei tu cu 
ceea ce vor dracii si crezi ca e voinfa ta. 

Cand ispitele tree, in^elegi ca a fost un cutremur intr-un 
pahar cu apd. 

Te ui}i mereu. Nu mai stii cum ardtai sau cum ardfi. 

Mergi mai departe, si nu sperai ca mai departe sa sim^i 
si sa traiesti lucruri pe care nu le asteptai. 



lYlersul la doctor, pentru analizele necesare pentru 
casatoria civila, ne-a costat mult (bani din darul Parintelui 
Marcel Hanches) dar am putut trece mai departe. 

Ochii ei te invitau la a da mitd. Si pana nu afdeut ce a 
vrut cu noi nu ne-a dat certificated prenupfiale. 

Cealalta asistenta vorbea cu o detasare sora cu 
indiferenia, dar banii ni i-a luat doctorul care era cu ea. 

Noi doream sdfacem analizele... iar ei ne-au invitat sa nu 
le mai facem... dar sa le bagam banii pe „necesarele analize" in 
buzunar. Si am facut asa cum au vrutl 



336 



§i, cu toate acestea, Prea Curata Stapana ne-a scapat 
repede de drumuri obositoare, care nu ar fi avut nicio 
relevantd, pentru ca nu suferim de nicio boald. 

Ea a randuit, ca prin intermediul oamenilor corup^i, 
chiar §i impotriva vrerii lor, sa mergem mai departe. 

Sclipirea hoafd din ochii lor, tertipurile care le 
ascundeau caracterul, zambetul prefdcut, toate acestea mi s-au 
imprimat undeva. De§i le uit. De§i ele se due undeva in mine, 
unde nu mai imi place sd le discut. 

Am dat mitd cum credeau ei sau am vrut sd scdpdm de 
strangularea spitalului? Ultima exprima adevdrul. 

Pentru ei eram doar doi prosti, care nu au pe nimeni §i 
care nu stiau sd se descurce. §i poate ca au dreptatel 

Nu §tiu sd ma descurc in lumea aceasta, adica sa devin 
curvd cu doudfete, §i n-am §tiut niciodata. 

Dar nici nu vreau sd intru in acest vartej periculos, unde 
oamenii nu mai au nimic sfdnt, nimic curat, unde nimeni nu 
mai poate sa il vada pe celalalt frumos §i unde toata ziua sa ne 
bdldcdrim ca la u§a cortului. 

Stam inchi§i in casa, studiem, ne rugam, mai dam 
drumul la televizor, mancam §i dormim. Dar mul^i dintre 
oameni sunt afara, merg, discuta, fac compromisuri, au 
realizdri, sunt strivi^i de nesimfirea altora. 

Daca privesc de aici, din acest culcus al nostru, nu vdd 
lumea?! Lumea crede ca se schimbd. Dar se schimba cu 
adevdraf! 

Ma gandeam azi, §i i-am spus §i Gianinei [Piciorus], ca 
in locul Fericitului Hie [vazatorul de Dumnezeu], intr-un 
anume grad, nu as. mai avea pe cineva, din cei pe care ii cunosc 
in jurul meu, cu care sdfiu implinit intr-o relatie de prietenie. 

Poate numai cu Parintele Savatie [Bastovoi] as putea 
avea o relatie duhovniceascd si culturald ampla, pentru ca ne 
leaga si vdrsta, si experienta dubld, si temper amentul. Dar el 
nu ma cunoaste. 

Deduc asta din cartile sale, chiar daca scrie carti mai 
mici decat (sunt sigur) poate sd scrie. 

Pentru a te cunoaste cineva trebuie sd te consumi mult. 

Lui Savatie [Bastovoi] nu ii e teama sd vorbeascd, spune 
lucruri pe care al^ii le acoperd. Te regdsesti in el, in cautarile 
lui, in pacatele lui, in iubirile lui. 



337 



Insa cine stie cum ar putea interpreta dorinta mea, daca 
vreodata as avea posibilitatea de a-i scrie sau de a vorbi cu 
el 424 . 

E un chin imens sa fii sfdrtecat de priviri, de cuvinte, de 
neincredere. 

Cand ies pe strada, fuge uneori din mine starea de a fi 
om (desi nu pierd nimic din a fi om) si ma simt hdituit de 
privirile oamenilor. 

II privesc in mine pe preot - asa cred ei, multi care ma 
vad, pentru ca cred ca sunt preot - cu ironie, cu dispret, cu 
invidie, cu mirare, cu ciuda. 

Mi se vdnd tot felul de sentimente desi nimeni nu ma 
cunoaste. §i nici nu vrea sa ma cunoascd. 

Poate ca daca as fi preot lumea ar vrea sa ma cunoascd 
sau poate ca ar veni la mine numai pentru ca sunt preot dar nu 
si pentru ca ar vrea sa ma cunoascd personal. 

§i nu stiu ce inseamna a te cunoaste, daca cunoasterea 
nu are sfdrsit. 

In orice caz, scopul real al oamenilor e sa se iubeascd 
intru Domnul si sa isi sfin}eascd via}a. 

„Unii pe al^ii" sa se iubeasca, ca sa poata marturisi, intr- 
o comuniune de iubire si de in^elegere, iubirea fata de Prea 
Sfanta Treime. 

Iarasi intristez oameni. Oamenii cer sa nu ii intristez si 
eu nu vreau acest lucru. Dar, in acelasi timp, oamenii ar trebui 
sa inteleaga ca si eu am nevoie de in^elegerea lor si ca adevarul 
nu ne intristeazd... ci ne vindecd. 

Ma simt bucuros deodata...Harul dumnezeiesc izvordste 
in inima mea, si asta datorita iubirii Domnului. 

Aseara sim^eam cum izvordste harul dumnezeiesc, ca 
apa dintr-un izvor, in inima mea. Deodata... 

§i Dumnezeu asculta rugdciunea mea, a ticalosului si 
ma umple de milostivirea Sa. 

Cum pot sa-p mul^umesc, Doamne, pentru toate? 
Confirmdrile Tale ma umplu de iubire. 

Tu nu-i ui^i pe cei singuri. Tu nu-i \x\\\ pe cei din nevoi. 

§i ei sunt mulfi, dar Tu nu ii uifi. 

§i nu ii uita, Doamne, niciodata! 

Ai mila de cei betegi, de cei fara casa, de cei fara 
dragoste in inima. 



424 A interpretat-o extrem de prost, din pacate, pierzand in persoana mea un prieten 
foarte rar. 



338 



Ai mila de cei care nu cunosc mila, de cei care nu isi 
maipldng de mild, pentru ca considera ca nimeni nu li ajutd. 

Tu ai toate darurile din lume ca sa le dai lor, cat si daruri 
ceresti. Da-le lor, Iisuse Doamne, mila Ta, iubirea Ta, hrana 
Ta, cum nu au cei care se ghiftuiesc pe pamant si nu stiu cand 
trece noaptea si cum vine ziua. 

Cand esti timorat, nu mai ai curaj. 

Cei care se rdzbund cred, in slava lor desarta, ca pot sa 
faca tot ceea ce isipropun. 

Bogatul se increde in ce are in conturi si pare sa fie 
linistit. Inima nu ii palpitd pentru ziua de maine. El are case, 
nu casd. Mananca ce vrea. Nu ramneste la nimeni. 

§i tu, calatorule, care nu ai decat pungi si zdren^e pe 
tine, suferi amarnic, si nici eu nu am ce sa-^i dau, si treci mai 
departe, si ceri, si iarasi ceri. . . 

Cand se urea in masina, vor sa treaca peste tine. 

Nu au timp. Parca s-a terminat timpul si nu pot sa mai 
astepte. 

Telefonul a venit desfdsurat. Asta ma panicheazd: sa 
stiu ca mul^i stiu la cine am sunat eu. Ma simt urmarit. Suntem 
urmari^i mai rau decat cu Securitatea, si vom fi si mai mult. 

Nu e niciun fel de paranoia: pufini oameni vor sti ce fac 
cei mulfi. 

America a inceput sa monopolizeze Romania intr-un 
mod penibil si atitudinile nu se aud. To^i au devenit, deodata, 
pro-americani. Oare sa fie asa?! 

Am vazut doua filme la rand, unde „iadul" si „raiul" 
erau tot ca pe aici: cu femei, cu distrac^ie, cu chefuri. Productii 
americane. 

Hulele se tin Ian} si desfdsurarea rdutdtii e in curs de 
derulare. 

Omului i se dau de toate in schimbul libertd}ii sale si a 
sufletului sdu. 

Desi to^i suntem liberi, imediat esti dat in judecatd daca 
spui ceva impotriva curentului, inspre care unii vor sa duca 
poporul roman. 

Carole se scumpesc in mod drastic, la „prajiturile" 
magazinelor ne uitam cu jind si nu mai avem multe lucruri sa 
ne spunem, pentru ca nu mai vrem sa ne vorbim. 

Nu stiu cum de mai putem sa suportam atdta 
singurdtate. E un chin imens. 

Singuratatea a inceput sa fie cea care ne conduce, pentru 
ca amfost invrdjbifi unii contra altora. 



339 



Slava Tie, Doamne, pentru toate! Ai mila de noi si ne 
iarta, Doamne! 



Dupa mult mers pe jos, dupa un ocol asumat, timp in 
care mi-am dat seama de sdrdcia din anumite parti ale 
Bucurestiului, am ajuns la Biserica Sfdntul §tefan, la Cuibul cu 
barza . 

Desi stiam ca acolo a fost un „cuib" al ereziei candva, 
am gasit o atmosfera duhovniceasca foarte buna, linistitoare. 

Parintele Daniel [Benga] 426 a predicat la fiul eel risipitor 
despre pocdinfd - un drum interior mai intai - apoi despre 
constiin}d si despre grija pdriniilor fafa de copii. 

Am observat cu bucurie subtilitatea interpretarii sale, 
modul in care a condus discu^ia in cadrul omiletic, implicarea 
directd in realitatea descurajantd a tineretului actual. 

Intoarcerea acasd e o regdsire. 

Con§tiinfa, dupa talcuirea semantica a limbii grecesti, e 
o gtiinfd cu Dumnezeu. Dumnezeu a lasat constiin^a omului si 
ea ne va fi adevdratul nostru judeedtor : 

Constiin^a e judeedtor dar si sfdtuitor. 

La un moment dat a interpretat o poveste populara, 
spunand ca demonii au trei lucruri: un ac, o pdturd si o 
trdmbifd. 

Cand ne momesc, ne infeapd cu acul. Acul, in^epatura 
lui e prima lor intervenfie. 

Daca vrem pacatul, atunci ne acopera constiin^a si 
mintea cu o pdturd, pentru ca sa il vrem, pentru ca sa il facem 
pdnd la capdt. 

§i dupa ce facem pacatul, ne ia pdtura de pe minte si 
incep sa iipe din trdmbi}d, adica incepe sa ne mustre 
constiinfa. 

Celalalt preot mi-a vorbit cu multa grija si atentie. M-a 
bucurat mult intervenfia sa. 



425 A se vedea: http://www.bisericacuibulcubarza.ro/. 

426 CV-ul sau: http://www.ftoub.ro/index.php?view=article&id=23%3Apr-conf-dr- 
daniel-benga&option=com_content&Itemid=273. La teza sa doctorala mi-a placut 
documentarea ei...si am citit-o, in manuscris, in biblioteca facultatii, inainte ca aceasta 
sa fie editatd. 



340 



Doamne, miluieste-i pe robii Tai acestia si ajuta-le lor! 
Fii cu ei si ii iarta si ii miluieste! 

A interpretat cuvinte ale Fericitului Arsenie Boca , ale 
Fericitului Paisie [Eznepidis] Aghioritul , ale Fericitului 
Nicolae [Steinhardt] 429 de la Rohia si a amintit de incercarea 
lui [Constantin] Noica 430 de a comenta aceasta parabola: a 
fiului curvar. 

„E duminica noastra, a tuturora, caci to^i suntem fii 
ratacitori", a subliniat predicatorul nostru. 

Din fericire, aici nimeni nu s-a uitat la mine suspect si 
nu am gasit in comunitatea aceasta arogania „ stiutorilor " din 
alte parti. 

Aici se citeste anaforaua liturgica cu voce tare, ca si la 
Biserica Rusa, dar locasul e mic si, pe deasupra, e si monument 
istoric. 

Deodata, mi-am dat seama ca aici am retrait clipa de 
asteptare a cuvantului lui Dumnezeu, nesa^ul dupa 
autenticitatea credin^ei si a experien^ei ortodoxe pusa in 
cuvinte actuate. 

Dupa o predica ortodoxa autentica incepi sa respiri 
normal. 

Si autentica inseamna vie, problematizatoare, despre 
adevaruri profunde si largi. 

Asa simt eu: pot respira, cand dupa o slujba cu simfire, 
auzi o predica cu infelesuri smerite, vii. 

Stateam langa Sfanta Cruce a Domnului si priveam rana 
din coasta Sa dreapta. Eu sunt, Doamne, eel ce Te-am rastignit 
cu patimile si cu poftele mele! 

Trei picaturi de sange erau curse iar altele pdtaserd deja 
stergarul din jurul coapselor Sale. 

Axionul m-a linistit si el: modula^ii facute cu suplefe. 

Cand am iesit afara din Biserica i-am mul^umit lui 
Dumnezeu pentru o asemenea bucurie liturgica. 

Inainte ca sa gasesc Sfanta Biserica insa, am trait o alta 
in^elegere minunata, o vedere duhovniceascd. O tanara 
doamna mergea alaturi de o femeie mai in varsta. 

§i, deodata, parca nu am mai vazut trupul ei, al celei 
tinere, ci sufletul i se vedea prin trup. Trupul ei era ca o 
miscare continud a sufletului ei. 



427 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Arsenie_Boca. 

428 Idem: http://ro.orthodoxwiki.org/Paisie_Aghioritul. 

429 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Nicolae_Steinhardt. 

430 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Constantin_Noica. 



341 



§i acest lucru mi 1-a dat Dumnezeu sa il vad, tocmai 
cand abia gandisem, la cat de mult isi exprima sexualitatea ei, 
prin fiecare miscare pe care ofacea. 

Adica prin cea care ma facea sa vad pdcatul in mine, ca 
o povatuire profunda, Dumnezeu mi-a dat sa vad addncul 
sufletului ei dincolo de trupul ei. 

§i vederea mi-a confirmat faptul, ca gandul care te 
strdbate acela este si eel care te conduce. 

Esti la un moment dat ceea ce simfi si crezi, desi esti cu 
mult mai mult decdt atdt. 

Dar patimile ne reduc comportamentul la mult mai pu^in 
decat suntem noi, in afara de faptul ca ni-l deviazd intr-un mod 
uluitor de mare. 

Pentru ca eu m-am nascut in acest timp, de aceea si stiu 
modul subversiv al comportamentului uman de azi, il intuiesc, 
ca si to^i ceilalti. 

Fiecare stim ce inseamna o fustd scurtd, de ce femeia 
vrea sa i se vadd sdnii, de ce barbatul se bdrbiereste si isi da 
cu spray, de ce se folosesc bijuteriile si la cefolosesc banii. 

§i tocmai pentru ca stim cu to^ii de ce, lucrurile se fac 
intre noi fara prea multe explicafii. 

Dar intr-un timp mai vechi nu stiu cum a fast in mod 
concret. 

§tiu patimile de azi pentru ca le am si ele se manifesta 
intr-un anume fel. Dar nu intuiesc prea bine modul in care isi 
infelegeau cei din vechime patimile, si cum si le expuneau sau 
si le sugerau. 

Mai tarziu, cei care n-au trait aceste vremuri despre care 
scriu acum, nu vor putea percepe intreaga realitate, la cold, ca 
noi, cei de azi. 

Timpul nostra va deveni istorie. 

Istoria are doar unele fragmente vii: acelea care au 
exprimat adevaral in mod acrivic. §i acele fragmente le 
recuperdm de oriunde. 

Cand citim Sfanta Scriptura sau vie^He Sfm^ilor nostri 
observam ca via^a nu este exprimata depreciat, ci ea este un 
suvoi. 

Curge haral Sau spre noi. O sim^im din plin. 

Dar unde apropierea de adevdr e mai slabd, in scrieri 
literare, acte, documente, adevaral trebuie sd-l culegem cu 
grijd. 



342 



Harry Potter e jocul de calculator si filmul in care 
demonicul e ofantezie in miscare. 

Zbori pe matura, intri prin zid, dintr-un ou se naste un 
dragon si, mai ales afli, spre deliciul telespectatorului de la noi, 
ca Romania e fara dragonilor, unde cresc si se vaneaza 
dragoni. 

Raul, vrea sa ni se spuna, nu e el „atat de rau", ci are si 
accente „dragute". 

Camerele mai au si alte camari, camarute. Tot felul de 
ascunzisuri. Exista asteptare... 

Deci nu se termind nimic dar, tot la fel, nimic nu e real. 

Via fa ca-nfilme e o via^a in care mintea crede tot, pentru 
ca „nu exista minte", pentru ca „nu stim nimic", pentru ca „nu 
exista nimic". 

§i acest enun^ din urma - „nu exista nimic" - vrea sa ni 
se infuzeze adanc, ca sa nu ne mai temem de Dumnezeu, de 
drac, sau de om. Sa nu ne mai temem de nimeni. 

A trdi disperarea azi dar, in acelasi timp, si „linistea" 
inseamna a avea constiin^a ca „nimic nu exista si totul e doar 
un joe pros f\ 

Se cauta faptul, ca omul sa nu mai aiba un centru 
nicaieri, o sedpare a lui, o liniste a lui. 

Omul vrea sa fie lasat singur desi nu po^i sa fii singur 
in crea^ia lui Dumnezeu. 

Cand Dumnezeu vrea ceva, lucrurile se leagd. 

Totul merge inainte, \i se sugereaza ce trebuie sa faci. 

Am vrut sa merg undeva si am fost condus spre altd 
parte. 

Aceste peregrindri ale mele, imi arata cum Dumnezeu 
alege pentru noi lucruri mai bune decat orice asteptare a 
noastrd. 



?, 



'iua casatoriei noastre civile. Asteptarile si pregatirile 
nu sunt pentru cine este invitat, ci pentru cine vrea sa 
rdspundd invitaiiei. 

Refuzul unora le destdinuie inima. Si inima spune 
lucrurile pe fafd, cand e pusa in situafii limitd si nu numai. 



431 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Harry_Potter. 



343 



E importanta viaia unui om? E o intrebare care nu ne-o 
mai punem la modul serios pentru ca a devenit o intrebare 
„ ironicd ". 

Aseara, un cuplu tanar fara casa, a trebuit sa faca ceva 
radical: sa isi dea cei doi copii la orfelinat. Ambii erau 
indurerati, necajui. 

Spunea tatal, ca in loc sa se imbolndveascd mai rdu, 
traind impreuna cu ei prin scdrile blocurilor pe unde ei se 
aciueaza, mai bine sa aiba cei doi copii ai lor un trai asigurat 
de catre stat, daca el si so^ia lui nu pot avea parte de as a ceva. 

§i cand am auzit aceste cuvinte, mi s-a parut gestul lor 
un act de mare responsabilitate, de multd dragoste pentru 
copiii lor, chiar daca ei trdiau in concubinaj. 

Dar oficialitatile statului roman insa, pe acesti oameni 
responsabili, i-au „decdzut din drepturile parintesti", pana vor 
avea condi^ii mai bune de via^a. 

Adica cum, acum ei nu mai pot fi pdrin}ii lor? Cine 
poate sa i}i ia dreptul de pdrinte, cand acest drept nu se poate 
sechestra de catre nimeni? I-afdcut cumva statul? 

Imi aduc aminte de o altd exprimare tdmpitd, a unui alt 
parinte de copii, care a spus reporterului TV, ca daca copilul 
sau s-a cdsdtorit cu altcineva, pe care el nu l-a vrut, atunci el 
nu ii mai ajutd, ci statul trebuie sa ii ajute. 

§i am tot glumit pe situajia asta cu Gianina [Piciorus]: 
„Ce, eu v-am facut?! Statul v-a facut! El sa vd creased". 

Cum sa nefacd statul, paring iresponsabili?! 

Cand minciunile voastre au devenit un mariaj, iar 
mariajul vostru a devenit un numdr de copii, iar copiii vostri 
au devenit niste funfe neiubite si nein}elese, vina nu apar^ine 
copiilor ci, in cea mai mare parte, vd revine voud. 

E inadmisibil sa iubesti pe cineva si sa nu lupfi pentru 
el. Sa nu lup^i sa il infelegi, sa nu il urmezi, sa nufugi dupa el, 
sa nu cau^i cuvinte care sa-1 faca sa te simtd. 

Cum putem vorbi cu cainii si cu pisicile, si nu putem sa 
vorbim cu copiii nostril 

Cum putem sa nu avem timp pentru ei, daca i-am facut 
cu dragoste si din dragoste? 

Dar daca am facut unui, doi si am avortat zed, 
bineinteles ca dragostea noastra e cariatd. E o dragoste cu 
miros de cadavru. 

Ne plictisim de noi insine. 

Nu mai credem nici in ceea ce putem sa facem acum, 
daramite sa mai speram la alte clipe din viitor. 



344 



Cei care nu II stiu pe Dumnezeu in ei, care nu II simt in 
ei, isi due regretul singurdtdiii oriunde, golul acesta inviforat, 
pustiul acesta fdrd sens, care ii indispune amarnic. 

Isi due propria casd de nebuni in spinare, ca melcul. 

Inima lor nu se bucura de nimic in mod deplin. Simt si ei 
ca le lipseste „ceva". Dar, in adevar, le lipseste „Cineva". 

§i acest Cineva nefugdreste peste tot, ne cautd peste tot, 
ne asteaptd peste tot. Acest Cineva este extrem de insistent. 
Nu Se da batut, invins de nesimfirea noastrd. El nu tine doar 
doud predici si asteapta ca oameni sd devind Sfinfi peste 
noapte. 

El nu crede in „Sfmti" jdcufi la comandd, in „Sfmti" 
facu^i din fried, in „Sfmti" inconstienii de El si de ei. 

Acest Cineva nu ne pune la zid pentru fiecare greseala a 
noastra, nu e un securist care sa vrea sa ne faca raul, nu e unul 
care ne pune pe rug, un inchizitor, nu e unul care sa ne vada 
doar din cdnd in cdnd situa^ia, asa, ca un prefect al capitalei, 
care vede ceva numai cdnd vrea el. 

Acel Cineva e Dumnezeu. Si Dumnezeul nostra e atent, 
foarte atent la fiecare miscare a inimii noastre, la fiecare gand 
nerostit, la fiecare fapta facuta sau inca nefacuta, la fiecare pas, 
la fiecare miscare a mainii noastre. 

Dumnezeu ne priveste tot timpul, fara ca asta sa insemne 
ca suntem urmdrifi din satelit. 

Ci privirea Lui ne susfine moralul, caci El e Prietenul 
nostru eel mai bun, neasteptat de bun si de in^elegator. 

Unii s-au invafat sau au fast invd}a}i sa repete doar 
fraze. §i cand nu spui fraza teologicd pe care el o stia de-a 
gata, pari suspect, pentru ca nu il intereseaza sd gdndeascd 
ceea ce spui tu, ci vrea sa i se spuna ceea ce stie si el de fapt. 

§i cand ii spui raspunsul „standard", el i^i spune: „stiam 
si eu asta". 

Dar, de fapt, el nu stia nici ceea ce i-ai spus. Caci nu si-a 
muncit niciodata capul sd meargd mai departe cu in^elegerea, 
si sa judece si sa experieze coniinutul crediniei noastre si nu 
textualitatea ei, ci a ramas doar la faza de papagal repetitiv, de 
memorator mecanic, care are ca mama pe lenea cu diploma. 

Ne lovim de morile de vdnt, pentru ca uneori confundam 
ce pare sd fie omul cu ceea ce este el, cu ceea ce intelegem 
pana la urma ca este, capoate. 

§i, eel mai adesea, il gasim pe omul nepotrivit, care e 
pus la locul potrivit. Pe eel care nu merita sa fie acolo, in locul 
acela, de care se impiedicd multi. 



345 



Sau il intalnim pe omul, care s-a dezis, la un moment 
dat, intr-un mod infiorator, de menirea lui, de vocatia lui, pe 
care 1-a corupt „mediul ambiant", chiar daca odata avea 
principii cat de cat solide. 

In locul stabilitdfii care se castiga prin nevoin^a, prin 
studiu, prin rugaciune, printr-o via^a eclesiala, ne situam in 
barca celor care se aventureazd spre necunoscuturi utopice. 

Ca^iva ani la rand am beneficiat de milosteniile unui 
domn, crestin ortodox fervent, cu care nu am vorbit decat in 
anumite momente. 

Primeam cdrfi si bani de la dumnealui fara sa ii solicit 
sau, uneori, de foarte putine ori, i-am cerut ajutorul in mod 
expres. 

S-a constituit pentru mine intr-un sprijin enorm, in 
mijlocul nesimtirii din jur, pentru ca am trait relatia mea cu el 
ca pe relatia cu un om providential. L-am resimtit ca pe omul 
pe care mi l-a trimis Maica lui Dumnezeu in viata mea. 

Dumnezeu a lucrat prin acesta intr-un mod foarte 
discret. I-am inteles dorinta de a ma ajuta, de a ramane 
memorabil la modul pozitiv in viata mea si de a se confesa 
cuiva despre diverse probleme: religioase, experentiale, 
filosofice, culturale, politice... 

Dar, de curand, dupa ce am primit o sumd imensd de la 
el (fara sa imi ceara nimic in schimb), care mi-a prins bine la 
pregatirile pentru cununia civild, am aflat mai multe despre el, 
pentru ca a vrut sa stdm mai mult timp de vorbd. 

§i descoperirea mea a fost dezamdgitoare vizavi de 
persoana sa: nu imi dadea bani pentru ca ma infelesese 
intrucatva, ci pentru ca sd-si ispdseascd anumite pacate si sa-si 
implineasca unele fdgaduin}e personate. 

Adica am fost ales in mod aleatoriu pentru asta...si nu 
pentru ca a vdzut ceva in mine. 

Insa eu am vdzut multe lucruri in dumnealui, de-a lungul 
timpuluL.dar nu am vrut sd-i remarc nicio neregula. Am vrut 
sa vad ce doreste sa faca, pana unde tin destainuirile... 

Insa in clipa cand am inceput sa ii ardt greselile de 
gandire si nestiinfa in planul teologic sau modul meu de a fi, 
ce fel de experienta am in spate, teologica, ascetica, culturala, 
filosofica etc. a inceput pur si simplu sa tremure. 

M-a rugat sa tac din gura, pentru ca sa nu „il tulbur". 
Pentru ca nu cumva „sa ii clatin credin^a". 



346 



Dar cum se poate clatina credinia, cand eaeo stdnca, 
care se bazeaza pe simiirea prezenfei lui Dumnezeu si a 
lucrdrilor Sale? 

A iesit la suprafafd si pentru el, si-a dat seama si el ca se 
apropie de sine sau ca eu pot sa ii spun si mai multe despre 
sine... si a izbucnit din el orgoliul, adancul inselarii, ipocrizia, 
patimile mascate pana atunci. 

A dorit, in mod brutal, ca sa se indepdrteze de mine...ca 
sa nu aflu mai multe despre sine. 

§i am in^eles ceva izbitor in persoana lui - desi nu era o 
noutate cu totul „noua" pentru mine - ca in Sfanta Biserica 
primeaza mentalitatea decdzutd printre credinciosii nostri mai 
degraba decat mintea noud, regeneratd a credinciosului 
autentic. 

El este un exemplu elocvent in acest sens. 

Merge in fiecare duminica la Sfanta Biserica, a inva^at 
Sfanta Liturghie „pe de rost" - asa spune el, pentru ca nici nu 
cred ca stie faptul, ca preotul spune multe rugdciuni in Sfantul 
Altar, nestiute de credinciosi - dar nu a in^eles sa se bucure de 
infelegere cu smerenie si sa doreasca sa afle adevarul din ce in 
ce mai mult. 

Dupa o discu^ie de doua ore in metrou, stand in picioare, 
cand eu eram obosit mort, a inceput sa imi zambeasca ironic, 
dispreiuitor, ca si cand as fi spus nistej^ros^n... 

Si m-am sim^it ridicoll Si intotdeauna ma simt 
ridicol... cand imi dau seama ca vorbesc lucruri prea mari 
pentru multe capete. Adica atunci cand dau orzul pe gastele 
care nu-l savureaza... 

In loc sa accepte ca nu are competenfd in domeniul 
teologic, cum eu nu am competenta in domeniul sau, al 
ingineriei, si nu o sa pretind niciodata ca am, lui i se parea ca 
stie multe despre teologie, dupa cateva carji citite, si ca acestea 
ii sunt „de ajuns", dar il si fac capabil de un dialog teologic cu 
un masterand in Teologie. 

I se parea foarte normal sa-mi dea mie lec^ii de teologie, 
desi eu nu am avut niciodata dorin^a sa fiu ipocrit cu el, si sa 
pretind ca as putea sa fiu „normativ" in lucruri care imi sunt 
strdine tot la fel de mult ca §iplaneta Jupiter. 

Si am mai tras o concluzie, acolo, in mijlocul oboselii, 
de imi venea sapicjos: sunt mult, mult prea sincer cu oamenii 
(cand ei nu doresc sa fie cineva sincer cu ei) si de aceea imi 
pierd prietenii, pentru ca nu ii „menajez", adica nu ii mint cu 



347 



delicatete, cu geniu, lucru de altfel foarte usor pentru mine. 
Chmrprea usor... 

L-am privit cu aten^ie: abia astepta sa scape de mine, 
cand a inteles cat de profund si de categoric privesc lucrurile 
teologice. 

Demonii il mdnau departe, spunandu-i ca trebuie sa se 
„linis teased" si ca nu el, ci eu sunt sursa nelinistii lui 
interioare. 

L-am pupat pe obraz la fmalul discu^iei, si am sim^it ca 
nu se mai astepta sa o fac. Era uimit ca eu sunt amiabil, linistit 
in fata lui desi arfi trebuit sa fm tot lafel de nelinistit ca si el. 

§i iarasi am mai inteles ceva: cat de orgolioase sunt 
discu^iile intre oamenii lumesti sau care au inceput sa se 
imbisericeascd la suflet dar s-au imbisericit numai partial. 

Adica au ganduri bune, teologice in inima dar si ganduri 
rele, care nu pot sa se imprieteneascd intre ele...si cand i-ai 
lovit la adevar devin violenti. 

Insa discuiiile intre oameni au tocmai scopul teologic de 
a ne face sa ne cunoastem reciproc, sa ne in}elegem reciproc si 
sa ne iubim reciproc. 

Pentru aceste lucruri ne-a dat Dumnezeu sa vorbim unul 
cu altul: pentru a deveni mai profunzi, mai bogafi interior, 
pentru a ne certifica experience sau pentru a le curdji de 
in^elegeri si fapte pacatoase. 

Dar cei care nu admit ca au si ganduri rele, neconforme 
cu adevdrul... tocmai de aceea sar in sus: pentru ca se cred/ara 
patd, fara cusur. 

Si asta e inselarea satanical 

Asta inseamna sa iti acoperi bubele, goliciunea, 
murddria si sa nu vrei sa ti-o descoperi, sa o pui in lumina 
adevarului Sau si a comuniunii cu El. 

Daca am accepta si perspectiva altora ne-am imbogdti 
experienta interioara si nu ne-am diminua-o. 



v)amenilor pacatosi le place sdfie min}i}i in stil mare. 
Esti „un prieten bun", daca stii sa scofi in relief, adica sa 
umfli enorm lucrurile bune pe care ei le au. Nu si/?e cele rele... 



348 



Cand vezi o telenovela, afli ca trebuie sa te compor^i a- 
natural pentru ca sa fii „la moda". §i cand vrei sa vorbesti cu 
cineva, care vrea sdfie miniit cu orice chip, trebuie sa tefaci o 
telenovela si sa nu depasesti cu ceva sarlatania celuilalt, caci e 
de rdu. 

Discu^ia a ajuns „un interes". 

Discu^ia intre doi oameni nu mai inseamna pentru mul^i 
o intdlnire far a urmdri pecuniar e, ci totul se deruleaza daca 
trebuie sa primesti ceva, sa ai un profit de pe urma intalnirii cu 
celalalt. 

Ironia si sarcasmul, doua mari patimi, sunt tapetate ca 
ceva „genial". 

Iar eel care se crede geniu negativ e de fapt un om cu 
mult potential, dar pe care si-1 valorifica satanic, desi 
adevarurile lui par „superioare" celorlal^i. 

Politica e o forma de impdrfire a maselor, care e 
profitabild pentru mul^i. 

Insa sexul, spre exemplu, pare un simpozion la care toata 
lumea e chematd. Si un alt simpozion ar fi sdrdcia. Si poate, 
mai tarziu sau mai devreme, si incultura crasd. 

„A te ardnf' inseamna sa faci tot ce pofi numai pentru 
ca sa trdiesti. 

§i daca trebuie sa o taie pe ma-sa in parcele si sa o dea 
la porci pentru bani, atunci o face. Nu sta pe gdnduri. 
Actioneaza mai repede decat gandeste, pentru ca actioneaza 
instinctual. 

Pana la urma, se gandeste tanarul dezaxat de azi: „De ce 
nu pot sa o ucid pe mama?". Si trece la treabd... pentru cati 
bani are el nevoie atunci. 

Cand eram eu copil mergea o vorba printre noi, o 
axioma nenorocitd, care a stricat vietile multora: „Toate 
femeile sunt niste curve in afara de mama mea. Dar cum si 
mama mea este femeie, atunci toate femeile sunt curve". 

§i cei mai mari spuneau, ca ar fi o zicere a lui Napoleon 

A'Z'l 

Bonaparte . Nu stiu daca a zis-o el sau nu... 

Esen^ialul e acesta insa: ca cei care au crezut acest lucru, 
au inceput sa nu mai aibd incredere in nimeni. 

Si am indicii sigure de la mul^i barba^i, ca atunci cand 
vdd o femeie care le place, se gandesc mai intai de toate la in 
ce pozifie s-ar culca cu ea si ce i-ar face. Adica femeia e doar 
pentru sex si pentru nimic altceva. 



432 Idem: http://dexonline.ro/definitie/axiom%C4%83. 

433 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Napoleon_I. 



349 



Primul lor gand e sa se culce cu ea, „sa o faca in toate 
felurile". De aceea nu trebuie sa ne mai mire sexualizarea 
excesiva a relatiilor dintre barbati si femei sau de ce nu exista 

5 3 5 

prietenii reale intre barbati si femei daca nu se termina totul in 
pat... 

Intre barbati, relatiile sexuale cu femei sunt tratate ca 
niste „delicatefi filosofice". §i intre femei la fel... 

Sex mult: asta vrem „cu to^ii"! 

§i daca spui cuiva ca tu nu vrei asta, acela se uita la tine 
cu repulsie si te crede marfian. 

Dar unii nu sunt marfieni, ci vor sa isi sfinieascd viafa. 

Eu as vrea sa aud la televizor non stop: Sfinfeste-fi viafa! 

Asta ar fi o mare minune a secolului al XXI-lea. 



M 



-am intors undeva 434 , unde credeam ca e bine pentru 

sufletul nostru si am vrut sa ma spovedesc la un preot pe care 
l-am citit si care ma entuziasma. 

Desi, prima data, da semne ca nu m-ar cunoaste...cand 
am revenit a doua oara in Biserica sa am avut parte de un 
dezastru total la nivel relational. 

5 

Ne-a spus ca „nu are timp" sa ne spovedeasca. ..Insa 
spunerea asta a fost pe un ton categoric, tradus in extenso : 
„nu vreau sa am niciodata de-a face cu voi". Am inteles 
mesajuL.ca nu suntem ostrogotil 

Am fost impreuna cu Gianina [Piciorus]. Si a fost o 
deceptie enorma pentru mine, pentru ca i-am cunoscut si mai 
bine caracterul de la apropiere... 

Fara doar si poate schimbarea sa de atitudine a fost a- 
naturald, pentru ca parea inspdimdntat, enervat, incomodat ca 
ma vede. 

Cred ca a intervenit ceva intre timp. ..Adica el a plecat 
urechea la niste „prieteni", care „m-au vorbit de bine". Asa se 
explica modul etans in care ne-a vorbit. 

O, Doamne, iarta-i pe acesti neprieteni, care nu stiu 
altceva decat sa bdrfeascal Si iarta-1 si pe preotul acesta, care 



434 22 februarie 2004. 

435 In latina: pe larg. 



350 



plecand urechea la bdrfe ne-a facut sa il intelegem nu in 
bunele lui, ci in relele caracterului sdu\ 

Aseara si azi dimineata la rugaciune am sim^it in inima, 
de la harul lui Dumnezeu, sa nu merg la el, caci e pomul 
laudat...la care te duci cu 10 saci si te intorci cu 3 mere 
stricate... 

Dar mintea imi era cuprinsa de un entuziasm frumos . 

De fapt unul dintre preo^i ma invitase sa predic la 
Biserica lor. Adica nu venisem neinvitat ci, mai mult decat 
atat, si pregdtit sa predic. . . 

Insa, ca si cand nu ne-am fi cunoscut deloc.sau ca si 
cand ne-am fi cunoscut dar eu as fi omordt-o pe mama lui... 
preotul era rece ca zidul iernii. 

M-a intrebat, totusi, vazandu-mi perplexarea, daca am 
postit si m-am uitat in ochii lui. Credeam ca glumeste, pentru 
ca spovedirea tine de sinceritatea inimii si de nimic altceva. 

I-am spus ca postesc miercurea si vinerea si posturile 
mari si ca ma spovedesc si ma impartasesc la fiecare Sfanta 
Liturghie daca sunt spovedit. 

Dar atitudinea lui m-a consternat, atata timp cat fusese 
saptamana branzei, si nici el si nici eu nu puteam posti in acele 
zile. 

La Sfanta Liturghie nu s-a impartasit nimeni desi Sfanta 
Biserica era plina. Asta m-a ingrozit... 

M-am uitat in ochii preotului care ma invitase si a 
sesizat groaza mea in ceea ce priveste lipsa credinciosilor de 
la impdrtdsire. Vai, ce groaza! 

Ii oprim pe oameni de la Hristos, le falsificdm vietile, 
asteptdrile si ni se pare cd-I slujim Lui. 

Preotii II mdndncd ca belferii pe Hristos euharistic iar 
credinciosii rabda de foame, de aceasta/oame sfanta. 

Niciun preot - sau foarte rar - nu este oprit de la 
impartasire pentru pacatele lui dar credinciosii, sarmanii, sunt 
trata^i mereu ca niste infractori si sunt privafi de cea mai mare 
bucurie a acestei lumi: Hristos, Dumnezeul nostru! 

Inchidem Impara^ia Cerurilor pentru altii, si nu intrdm 
nici noi - ca nu ne prea intereseazd - dar nu-i lasdm nici pe 
aceia, care doresc sa se mdntuiascd. 

Mantuirea a ajuns „o gluma", „o prostie" in gura multor 
preo^i. Te m\\ in ochii lor, si ochii lor l\i spun ca mantuirea e o 
„problema" pentru cei „nebuni", nu pentru niste oameni 
„realisti". 



351 



Pentru ca oamenii vor „sa se aseze" in lumea asta, or sa 
se aseze in lad, ca locuri sunt destule. 

Cine ne da voie sa ii nelinistim pe oameni, sa-i agasam, 
sa calcam peste sufletele lor cu tancul, cu niste senile atat de 
nepdsdtoare si de egoistel 

Cine ne da dreptul sa ne credem creatori de opinie, cand 
noi nu stim sa ne vedem lungul nasuluil 

Nu vreau sa dau nume... 

Am vrut doar sa subliniez gesturi care nu trebuie sa se 
facd... aXunci cand ai in fata oameni credinciosi, sensibili, atenti 
ladetalii... 

Si, da: adevarul e eel mai „enervant" lucru! 

Cuvintele dumnezeiesti sunt cele care „smintesc" pe 
neciopliiii la suflet de astazi. Si inca cum!... 

Omul trupesc face din invafatura sfdntd o exegeza atat 
de tdmpd incat te infwri. 

Ma cutremura mojicia de care dam dovada. 

Am auzit ca Fericitul Constantin [Galeriu] spunea, ca 
timpul viitor, acel mdine sau poimdine e timpul diavolului, 
pentru ca azi-u\ e timpul crestinului. 

Azi e timpul mdntuirii. Maine, lasarea pe mdine a 
pocain^ei e o mare inselare satanicd, pentru ca mdinele nu std 
in mdna ta. 

Desi in relatia personala cu mine m-a tdiat pe inima, 
acel preot a spus ceva foarte frumos la predica: in duminica 
Judeca^ii s-a terminat timpul. 

Iar saptamana branzei a fost o perioada in afard de timp. 

Astazi, in duminica izgonirii Sfantului Adam, e 
inceputul timpului. 

Vecernia din seara aceasta ne spune, ca un rezumat, 
despre folosul Postului Mare. Duminica iertarii. 

Dar cum sa existe iertare fara dragoste? 

§i cum sa existe dragoste fara dreaptd credin}a? 

Un prieten al meu si-a cerut iertare. M-a miscat acest 
lucru. Dar nu mi-a spus si din ce motiv nu mai mi-a dat niciun 
semn de viafd pana acum. 

Oamenii vor sa fie iertafi, dar si cand isi cer iertare nu 
sunt sinceri pana la capat. 

Adica e interesat pentru un anume lucru de relatia cu 
mine.. .si nu ii pare rau in mod fundamental pentru ca a fost 
nesimtit cu mine pana acum. 

Pe zi ce trece am si mai multe motive de consternare. 



352 



Atitudinile oamenilor ma umplu de stupoare si, uneori, 
sunt amuzante daca nu ar fi vorba de nesimtire cruntd. 

Parca ii deranjez pe tofi de cand sunt masterand. 

Parca fara mine via^a lor ar fi maifrumoasd. 

Parca sunt ca o mare urdciune care faram peisajul vie^ii 
lor. 

Insa observ tot mai mult faptul, ca sunt enervati ca nu 
m-au inteles atdt de bine pana acum, in facultatc.si ca eu nu 
am glumit in ceea ce priveste opera mea literara si teologica. 

Mai pe scurt: sunt enervati ca nu sunt si prost si 
lauddros la modul gratuit (si ca merg cu studiile teologice si 
cu munca de acasd mai departe)... daca tot sunt smerit si am 
barbd mare. 

O, ai mila, Doamne, de lumea Ta\ 

Inva^a-ne sa. ne iubim, sa ne respectam, sa ne in^elegem 
unii pe al^ii. Ajuta-ne sa fim calzi si sinceri unii fa^a de al^ii. 

Rdceala tdcerii dintre noi, a necomuniunii ne sugruma, 
ne strange de gat, ne sufoca. 

Pana cand «e ma; ucidem unii pe al^ii cu atata 
indiferenidl 

Indiferen^a ucide nenorocit de mult. 

Ucide mai mult decat glon^ul. 

Ura oamenilor e un foe care te umple mereu de chin, o 
priveliste neagra, absurda, foarte respingatoare. 

Acum o zi sau doua am tradus un cantec si un al doilea 
ale lui Guns N' Roses 436 . Desi versurile lor sunt banale, 
succesul lor a fost si este unul uimitor. §i mul^i dintre fanii lor 
pot spune versurile pe de rost. Sunt sigur de asta. 

In Don't Cry 437 , gasim versurile: „Exista un cer 
deasupra ta, iubita mea, / si de aceea nupldnge noaptea asta". 

Desi nu se spune ce rost are cerul, faptul ca i se cere ei 
sa nu pldngd e linistitor pentru multe suflete de adolescente, 
care lacrimeazd din cauza cine stie carui baiat. 

Tinerii adorm ascultand muzica sau danseaza pana nu 
mai pot. Pentru unii muzica e via}a lor. 

§i, desi unuia ca mine i-ar suna creierii in cap de atata 
muzica, daca intri in camera unui adolescent, muzica e data la 
maximum incat trebuie sa rdgusesti ca sa vorbesti cu el. 

November Rain 438 \me aproape noua minute. §i la un 
moment dat auzi: „trebuie sa incercam sa ucidem durerea". 



436 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Guns_N%27_Roses. 

437 In engleza: Nupldnge! 

438 Idem: Ploaie de noiembrie. 



353 



Daca sco^i asta din context, po^i predica foarte bine pe 
acest subiect. Caci durerea pdcatului trebuie ucisa in noi, 
pentru ca bucuria viefii dumnezeiesti sa iasa la lumina. 

Tot aici: „este greu sa \\\ o lumanare / in ploaia rece de 
noiembrie". Nu e sufletul nostru plin de dragoste ca o lumina, 
pe care uraganul ispitelor furibunde cauta sa o stingal 

Nu avem timp sa predicam oamenilor pe infelesul lor, 
pentru ca nu vrem sa ii cunoastem asa cum sunt. 

§i daca am avea experien^a vie^ii lor, am putea in^elege 
deformdrile de care sufera, si de ce nu le place ceea ce tine de 
domeniul bisericesc. 

De ce nu vin oamenii la Sfanta Biserica? 

De ce nu ii atrage deloc pe unii? 

Acestea sunt intrebari care ar trebui sa ne chinuie zi si 
noapte, pentru ca rdspunsul lor suntem noi, cei care venim 
acum la Sfanta Biserica. 

Nu ii atrage, pentru ca nu sunt mul^i care sa le poatd 
explica cum stau lucrurile cu locasul asta si cu viata ortodoxa. 

Suntem acuza^i de anacronism, de cabotinism, de 
corupfie, de ipocrizie, de idealism, si cred ca intr-o anumita 
cota parte au dreptate, fara ca prin asta cei care ne acuza sa fie 
ceva mai breji. 

Daca nu stim sa fim explicifi si pentru ei, pentru cei 
necredinciosi sau cdldufi suntem anacronici. 

Daca slujim ceva cu mult fast, fara sa stim de ce suntem 
cabotini . 

Daca le luam banii ca sa ii facem preofi, daca le luam 
bani ca sa impdrtdsim pe cineva, daca-1 jupuim pe om ca sa ii 
inmormantam mortul si daca in loc de preot, omul de rand 
vede un perceptor 440 , care vrea sa ii ia gatul, atunci suntem si 
corupfi. 

Daca predicam una si facem alta, daca ne ascundem 
pacatul cu hainele si daca nasul ridicat pe sus si morga 
intelectuald nu au si rezultate concrete, in indiferent care 
domeniu de activitate, atunci noi, to^i oamenii Sfintei Biserici, 
care facem acest lucru, suntem si ipocrifi. 

De ce suntem acuza^i de idealism! Pentru ca ni se pare 
ca lucrurile se obfin usor. §i asta pentru ca nu cunoastem cum 
se vindeca oamenii in interior. 

La noi exista „program pentru spovedanie". Daca la 
spital exista camera de gardd, la noi oamenii au boli numai 



439 A se vedea: http://dexonline.ro/definitie/cabotin. 

440 Idem: http://dexonline.ro/definitie/perceptor. 



354 



intre anumite ore. §i asta arata indiferenta noastrd pentru 
adevdrurile intime ale oamenilor. 

- Dar ce, domnule, vrei ca noi sa nu mai avem nicio 
familie si sa stam numai in Biserica? 

- Nu, nu e asta problemal Problema e ca nu trebuie sa 
fim preo^i numai cu numele, si sa credem ca pastorim o 
comunitate, pe care de fapt nici nu o cunoastem. 

Trebuie sa nu dam sentimentul ca preotia e o ocupatie 
oarecare, ci trebuie sa se vada, mai mult decat explicit, ca noi 
slujim lui Dumnezeu si oamenilor tot timpul. 

Pe fondul unei grave oboseli miscarea patimilor se 
activeaza ca urmare a neputin^ei de a mai gdndi. 

Sim^i ca nu mai po^i sa citesti, sa te rogi. Nu mai ai 
astampar. 

Oboseala mentala e cea care paralizeazd activitatea 
noastra si, pe care, uneori, o suspendd cu totul. 

Schimbarea car^ii pe care o citesti, a aerului, un nou 
decor te stimuleazd ca sa continui mai cu spor. 

Nu cred ca pot fi folositor tuturor oamenilor. 

Nu am neobrdzarea sa cred, ca voifi inieles de to^i. 

Dar cei care sunt luminal de Dumnezeu si care se 
bucurd intru harul Sdu, se vor bucura de cuvintele acestei 
car^i, pentru ca le-am scris mdnatfiind de El. 

Cand citesc o carte a unui Dumnezeiesc Parinte ma 
bucur ca si cand ar vorbi cu mine. Pentru ca el chiar imi 
vorbeste prin harul Duhului Sfant. 

Carole duhovnicesti sunt o convorbire, o confesiune 
detaliatd, o desertare plind de generozitate sl inimii. 

Orice carte pe care o citesc e un mare dar dumnezeiesc. 

Chiar daca pare rea, intelegerile sunt intotdeauna 
folositoare. 

Trebuie sa ne punem la curent cu tot ceea ce se intampld 
in lume si cu ceea ce s-a intdmplat. 

Cunoasterea adevarului lumii e o cunoastere de sine. 

Ducem cu noi adevaruri cutremurdtoare. 

Adevarul unui om e tot ceea ce s-a intdmplat cu el. 

Ce devine omul e important. 

Drumul spre adevaratul om e de fapt experienfa 
duhovniceasca. 

Experien^a duhovniceasca e formata din tot ceea ce am 
citit, am trait, din pacatele si faptele noastre bune, din toate 
amanuntele pe care le-am inregistrat in drumul nostra prin 
istorie. 



355 



Istoria e o mare banca de date. 

Dar vesnicia e adevdratul tdrdm, care ne umple de viafa 
dumnezeiascd. 

§i vesnicia se revarsa in noi, atunci cand ne sfiniim 
via^a. 

Scrisorile Fericitului Sofronie Saharov mi-au reliefat si 
mai natural via^a si experierrfa sa. Cred ca sunt doar cdteva 
scrisori din foarte multe. 

Zvdcnirile vie^ilor Sfin^ilor sunt extrem de folositoare 
pentru cei care sunt pe drumul mdntuirii. §i aici aceste 
amanunte sunt calde, proaspete. 

Oamenii sunt uimifi cand li se face un bine. Mai ales 
daca tu le propui un ajutor, desi ei nu te cunosc deloc. 

Sunt surprinsi de faptul ca pot fi ajutafi de cineva care 
nu ii cunoaste. 

Oamenii se simt necunoscufi dar asta e o minciund. 

Ne cunoastem intre noi cand ne rugam pentru intreaga 
lume. Daca ma rog pentru toft, atunci ii cunosc pe toft, pot sa ii 
cunosc pe to^i. 

Daca am disponibilitatea sa ii iubesc pe tofi e foarte 
simplu sa vreau sa ii cunosc. 

Numai daca nu pot sa ii iert, nu pot nici sa ii cunosc. 

Vreau sa iert, iert, dar vreau sa simt si ca sunt iertat. 
Daca simt ca nu sunt iertat, ma simt greu, stiind ca undeva nu 
pot sa intru, pentru ca usile inimii imi sunt inchise. 

De ce ne inchidem inima? 

De ce nu ne putem bucura de iubirea oamenilor? 

Rezolvam problemele prea simplu. 

Astazi vroiam sa ma impartasesc dar mi s-a refuzat 
bucuria de afi cu Dumnezeu. 

§tiu de ce mi se intampla asta: pentru ca niciodata, 
niciodata sa nu refuz cuiva bucuria de afi cu Dumnezeu. 

Dumnezeu ma inva^a sa nu procedez si eu lafel. 

Orice lovitura in inima pe care o primesc e de fapt o 
lectie de rezis tenia. 

Cand suntem flagelafi interior de rautatea si interesele 
meschine ale altora, atunci, de fapt, ne intdrim iubirea in 
Dumnezeu si in oameni, desi oamenii sunt cei care vor sa ne 
convinga ca nu trebuie sa ii iubim. 

E paradoxal: pe cat oamenii vor sa ne demonstreze ca au 
ajuns mai rdu decat animalele din jungla, in fiecare lovitura pe 
care o primim de la ei ii vedem tot mai frumosi, adevara^i 



356 



Ingeri. Si asta ii enerveazd tot mai mult pe ei, si ne sfinfeste si 
mai multpe noi. 

In lumea unde se proclama libertatea de exprimare, alt 
paradox, noi ortodocsii vorbim tot mai pufin despre sfinfenie, 
adica despre cea mai mare culme a libertdiii personale. 

Si asta pentru ca libertatea de exprimare e o forma fara 
confinut. 

Ce sd exprimi, daca nu te cunostfl Cum sd te cunosti, 
daca renegi sursa prima a vie^ii si a cunoasterii, pe 
Dumnezeu? 

§i cum sd II cunosti pe El, daca nu renunfi la tine, daca 
nu ti-e sild de tine, daca nu te dezici de proasta ta minte pentru 
o minte frumoasd, plina de strdlucire dumnezeiascdl 

Cum sa gandesti frumos, daca ai o minte care nu simte 
frumuseieal 

§i tocmai de aceea iubim o casd mai mult decat 
adevdrul, pentru ca nu stim ca adevdrul e o umplere de har, 
care ne saturd mai mult decat tot pamantul acesta pe care il 
vedem. 

Cei pe care nu i-a atins Dumnezeu au rdmas lafel: niste 
oameni robi^i de infelesurile slabe ale acestei lumi. Nu palpita 
in ei nicio bucurie maipresus de lumea asta. 

Ei nu isi pot permite sa para nebuni, prosti, anemici, 
fdrd rost pentru lumea asta. Dar acelora pe care i-a cunoscut 
Dumnezeu si care vorbesc cu El mereu, non stop, in taina 
inimii lor, nu le pasa ce spun oamenii care vor sa para corecfi, 
probi, disciplina^i, educa^i, stila^i, pentru ca pe ei ii intereseaza 
numai ce spune Dumnezeu. 

Ei sunt absorbifi de Dumnezeu. Dumnezeu e mdncarea 
lor, foamea lor. Sunt nebuni pentru El. Se bucura de El ca de 
cea mai mare comoard, ca de Prietenul fara de care nu po^i 
trai. 

Iubirea Ta, Doamne, ne face nebuni, ne face fdrd sens 
pentru oamenii acestei lumi. Dar Tu stii si infelegi iubirea 
celor care Te cheamd continuu. 

Tu esti cu noi. Tu ne ascul^i. Noi nu vorbim cu perefii, 
ci cu Tine. §i nici Tu nu vorbesti cu morfii, ci cu noi, cei vii, 
care auzim glasul Tau eel lin §ifremdtdm de dor dupa Tine. 

Cine ne poate opri, Doamne? Ce persecute si boala ne 
poate stinge iubirea din noi? Cine ne poate opri gdndul, ca sa 
nu I}i slujeascd Tie? Cine ne poate face sd pierim, daca Tu esti 
via}a noastrd si viafa lumiil 



357 



Tu ne faci sa fim vii si prin Tine viem noi, pacatosii, 
robii Tai. Tu ne faci vii. Tu esti viafa noastra. §i daca Tu esti 
Viaia, cine poate sa moarafara Tine? 

Cine poate respira fara Tine? Cine poate simfi fara Tine 
ca traiestel 

§i daca Tu trdiesti in noi si noi traim cu Tine, cine ne 
poate spune ca noi visdml 

O, via^a aceasta nu e un vis, ci e tocmai iesirea din 
starea de visarel 

Viat.a cu Tine e tocmai frumusetea de a trdi vesnica 
frumusete. 



IcJe ce si pentru cine au scris Sfm^ii Paring? Primim un 
raspuns de la Sfantul Isaac Sirul: „aceasta carte a fost alcatuita 
de noi ca o aducere aminte pentru noi insine plecand de la 
plindtatea contempldrii Scripturilor, cum sta scris in capul 
car^ii, plecand pu^in si de la incercdrile care au venit peste 
mine" 441 . 

A scris cartea pentru ca sa isi aminteascd, pentru ca sa 
se foloseasca pe sine in tot timpul. 

Dar a plecat de la contemplarea duhovniceascd a Sfintei 
Scripturi. Sfanta Scriptura este temeiul infelegerilor 
dumnezeiesti. A contemplat intra haral Duhului Sfant 
in^elesurile tainice ale ei. 

Insa a scris si din experienfa sa, din incercdrile vie}ii 
sale. 

Un triou foarte explicit: cuvinte spre aducere aminte - 
inielegerea duhovniceascd - viafa per sonald. 

Cuvintele Scripturii si experien}a sa i-au dat Sfantului 
Isaac materia de scris. 

„Foloseste-te de citire; nu de cea care ar face din tine un 
invafat, ci de cea care-^i omoard patimile si-^i arata calea 
scurtd care duce la Dumnezeu" . 

Inva^atura duhovniceasca e cea care ifi da stiinfa de a 
lupta cu patimile. 



Sfantul Isaac Sirul, Cuvinte cdtre singuratici, despre viafa duhului, taine 
dumnezeiesti, pronie fijudecata, partea a Il-a recent descoperita, studiu introd. si trad, 
de Diac. loan I. Ica jr., Deisis, Sibiu, 2003, p. 123. 
442 Idem, p. 98. 



358 



Daca studiile teologice nu sunt un efort de indumnezeire 
a noastra, ajungem parut „eruditi" dar niciodata oameni 
duhovnicesti. 

Teologia despdtimirii e teologia care ne duce la vederea 
lui Dumnezeu. §i de aceea drumul sigur este calea scurtd care 
duce la Dumnezeu. 

Cel care „isi inchipuie ca se face prieten al lui 
Dumnezeu daca-i urdste pe pacatosi" aceasta „e semnul unei 
minfi neghioabe si cu totul strdine de orice cunoastere a lui 
Dumnezeu" 443 . 

Ura impotriva aproapelui nu e o apropiere de 
Dumnezeu, ci un orgoliu nemdsurat. Daca vrei sd te apropii de 
Dumnezeu trebuie sd-i iubesti pe to^i, considerandu-te ca fiind 
eel mai pdcdtos . 

Aceasta carte a Dumnezeiescului Isaac e o minuna^ie 
uluitoare datorita experientei teologice si mistice expuse in ea. 
Aflam aici exprimari unice, adevaruri spuse cu cea mai mare 
finefe. 

Insa ipotezele traducatorului roman din studiul sdu 
introductiv, referitoare la istoricitatea si eclesialitatea Sfantul 
Isaac, sunt foarte daunatoare desi traducerea, cu exceptia unor 
alegeri traductoriale nu prea bine alese, e admirabild. 

Trebuie sa laud confinutul cdr}ii Sfantului Isaac dar sa 
dezaprob lupta traducatorului cu Traditia in ceea ce-1 priveste 
pe acesta. 

As vrea sa vorbesc mult despre aceasta carte. Dar despre 
cate carji nu as vrea sd vorbesc. 

Citim atatea, in^elegem atatea dar prea purine punem in 
scris. 

Greseala cititorilor mei e sa nrfeleaga ca am citit, am 
inieles si am trait numai ceea ce am scris. 

Glasul lui Dumnezeu „invie in chip tainic toate" 444 . 

Dumnezeu ne vorbeste in tacerea inimii si vorbirea Lui, 
neauzita de al^ii, trezeste, invie inima noastra. E vorba de 
trezirea datoratd sim}irii Lui, sl harului dumnezeiesc. 

E un lucru foarte real, un lucru din realitatea noastra 
interioara, duhovniceasca. 

Carole sfmte ne vorbesc despre o geografie interioara 
duhovniceasca pe care nu o cunosc cei in care nu viazd harul 
lui Dumnezeu. 



443 Idem, p. 104. 

444 Idem, p. 108. 



359 



Tocmai de aceea experien^a duhovniceasca e tainica, e 
adanca, e nevazuta. 

Rugaciunile Sfantului Isaac sunt spontane, pentru ca noi 
ne rugam infiecare clip a. 

Intr-o rugaciune mica, el spune: „pierzanie e sa fie lipsit 
cineva de vederea Ta care da bucurie tuturor" 445 . 

Vederea lui Dumnezeu e bucuria noastra, e singura 
noastra bucurie reald. §i daca locul in care ma aflu sau ma voi 
afla dupa moarte nu ma lasa sa vad fa^a Lui sau sunt departe 
de El, atunci sunt nefericit, sufar, sunt absolut singur. 

„Motivul nadejdii" 446 acestei vie^i e sa vad slava lui 
Dumnezeu: „ai vrut in iubirea Ta ca faptura creata sa existe ca 
sa Te simtdpe Tine" . 

Simiirea lui Dumnezeu e o realitate de orice clipa a 
ortodoxului. 

Putem fi acuza^i, ca noi vorbim despre un Dumnezeu pe 
Care nu-L vedem, pe Care nu-L sinuim, pe Care nu-L 
cunoastem. Dar nu e adevarat! Noi vorbim si scriem despre 
Dumnezeu tocmai pentru ca 77 cunoastem, pentru ca II vedem, 
pentru ca II simfim, pentru ca e cu noi, pentru ca ne garanteazd 
adevdrul Sau. 

Mul^i dintre Dumnezeiestii nostri Paring nu au mai vrut 
sa scrie, pentru ca sa nu spuna mai pufin din cate vedeau, 
sim^eau si traiau ei. Pentru ca sa nu expuna fragmentar 
experientele lor si astfel sdfie gresit intelesi. 

Sunt mii de revelatii, de vederi dumnezeiesti, milioane 
de minuni si de Sfin^i necunoscuti noua. 

Ce consideram noi ca a rdmas in Traditie, desi mult, e 
preapufin. 

Dumnezeu ne covdrseste cu minunile Sale, cu iubirea 
Sa, cu descoperirile Sale. 

Noi trdim mai multe decat putem explica. 

Experierea iertdrii altora e un mare dar dumnezeiesc. 
Trairea acestei minuni te addnceste enorm. Cand ier^i pe 
cineva, de fapt invii din morji, te renasti. 

Cand in^elegi ca eforturile tale sunt niste incercari 
omenesti soldate doar cu esecuri, atunci lasi pe Dumnezeu sa 
lucreze in oamenii pentru care te rogi, si langa care stai ca 
niste rugaciuni care nu se aud decat numai cu inima. 



445 Idem, p. 109. 

446 Ibidem. 

447 Ibidem. 



360 



E o mare virtute sa stii sa comunici, sa te faci primit de 
inima oamenilor. Nu spunem numai cuvinte, ci ne spunem mai 
ales sufletul. 



>Opui: „Stiu, stiu asta!". Dar exista intotdeauna o mare 

parte din acel adevar, din realitatea acelui lucru, a acelei 
persoane pe care nu o stii deloc. 

Nici macar nu banuim cine sunt cei de langa noi. 

§tiu pentru ca am experiat pu^in munca, rugaciunea. Dar 
nu stiu ce poate fi mai mult decat stiu eu. 

Nu ne sim^im bine insa cu cdte stim. Am dori mai mult. 

Acest „a dori" iarasi nu stii ce inseamna, dar sinui ca 
vrei tot mai mult. 

Formularile noastre uneori sunt ambigui. 

Dar chiar daca stim sa formuldm bine un lucru tot 
ramane ceva pe deasupra, pe care il simfim dar e tainic, pe 
care il experiem ca pe un nedefinit. 

Traim din harul lui Dumnezeu dar nu putem pune 
margini sim^irii lui. Acest a fi peste tot al harului e sim^it cu 
totul de noi. 

Cand spui: „vreau ceva mai mult" te referi la ceea ce 
sim^i ca poate fi, ca poate fi si mai mult. 

Cand caufi ceva, ai certitudinea ca exista acel ceva sau 
ca. poate exista. 

Freamatul inimii noastre ne depdseste mintea, ne-o 
inunda. 

Bucuria, uneori, ifi scaldd mintea intr-atat de mult incat 
mintea ta ramane in uimire. Dar intr-o uimire relativd in 
comparable cu uimirea vederii dumnezeiesti, cu uimirea din 
extaz. 

Precizdm mereu. Facem afirma^ii sau negam ceva. 

Cineva spune: „am fost cdlcat in picioare" - in sens real, 
am cdzutjos si au trecut peste mine - dar: „mi-au calcat inima 
in picioare", in sens sufletesc, arata ca unii si-au bdtut joe de 
dragostea mea pentru ei. Au considerat ca dragostea nu 
conteazd. 

Cand cineva e suparat, cand nu mai suporta, spune: „Imi 
ajunge! Vreau sa pled". Dar el se gandeste atunci, in ultima 



361 



instanta, nu la un loc anume din lumea aceasta (pentru ca 
oriunde te-ai duce exista si neplaceri), ci la o lume 
transfiguratd, unde nu ar mai exista niciun inconvenient. 

Durerea, cand te apuca durerea, vrei sdfugi undeva, vrei 
sa scapi. Unde sa fugi? 

Cel care e condamnat la inchisoare vrea sa fuga, vrea sa 
scape dar to^i il cauta. 

Cel care are un defect major vrea sa il ascundd. 

Chiar daca tu ai trecut peste un eveniment negativ din 
via^a ta, 1-ai depasit, demonii sau oamenii l\\ aduc aminte de el, 
te indurereazd cu el. 

Tinerii mai ales, a caror constiinta e zbuciumatd de pacat 
si care vor sa se pocaiasca, uneori vor sa se bata peste trup, sa 
isi rupa sexul, pentru ca desfranarea ii apasd enorm sau sa isi 
rupa fata pentru ca nu arata atdt de bine pe cat si-ar dori. 

Cand ne intemeiem familie, grija e tiranul care ne 
impresoara. Lipsa unei case, lipsa banilor, lipsa de ajutor te 
sufocd. Nevoile te deznadajduiesc, te innegureaza. 

Tanarul ortodox e dispre^uit de to^i, ridiculizat, luat in 
ras. El pare pentru muffi „un aiurit". Parca „i s-a gresit via^a". 

Tristefea si lancezeala ii due pe mul^i la depresii 
enorme. Oboseala si dezordinea interioard ne fac niste oameni 
fara logica, care nu se pot concentra la munca lor. 

Vrem sa fim surprinsi dar numai de lucruri bune. 

Nu ne place sa fim surprinsi pe picior gresit. 

Teama de a nufi buzundrifi pe strazi laturalnice, de a nu 
fi vdzuii in compania unor oameni hulifi de to^i, de a nu ne 
pierde locul de munca.. . 

Micimea de suflet apare, si e foarte hidoasd, cand 
trebuie sa il vinzi pe un altul pentru ca sa ififie fie mai bine. 

Lipsa de curaj e o urmare a lipsei de principii. 

Taci si mergi mai departe. Te ascunzi. Fugi de 
responsabilitate. §tii foarte bine cafaci rdu ceea ce faci, dar 
vrei ca fapta ta sa nu se afle, sa nu te traga nimeni la 
rdspundere pentru ea. 

Un scriitor a spus, ca daca vrei sa scrii, trebuie sa scrii 
cu propozifii scurte. Dar propozi^iile scurte, pentru ca sa fie 
crezute, trebuie sa con^ina adevarul viefii tale, adevarul fara 
mistificari. 

Ne privim in ochi. Una spunem si alta simiim. §i ceea ce 
sim^im ne dezgustd . . .dar totusi vorbim. 

Lipsa aceasta de sinceritate mareste si mai mult 
singurdtatea si egoismul nostru. 



362 



Egoismul se accentueazd cand socotim ca am fast lovifi 
pe nedrept de al^ii. Cand ne sim^im nedreptdfifi, incercam sa 
fim prevdzdtori si, daca suntem rdi, vom fi si mai egoisti. 

M\x\\\ oameni se tern de lucrurile pe care si le inchipuie 
si nu de realitate. 

Presupun ca cineva le vrea rdul, ca cineva le e dusman 
si se sperie continuu de aceasta fantasma a presupusului 
„dusman". 

Ii spunem cainelui: „Stai cuminte!", si vrem ca el sd 
inieleagd ca trebuie sd stea nemiscat. Vrem ca si cainele sd 
aibd raiiune. 

Avem tending sd scurtdm comunicarea. 

Daca cineva ne minte spunem: „nu ai obraz". Dar el are 
o&raz...Numai ca „a avea obraz" inseamna a avea constiin}d, a 
te tine de cuvdnt. 

Cand el ne spune: „acel om spune adevdruF, vrea sa 
spuna ca acel om nu minte. Dar de ce nu minte? Nu minte 
pentru ca nu vrea sau pentru ca nu poatel §i daca nu minfi, 
trebuie sa stii de ce e mai bine sd nu minfi decat sd minfi. 

Descoperim pe zi ce trece incoerenia planurilor noastre 
de via^a. 

Trebuie sd te mufi continuu, sa ai puterea sa te mu^i 
continuu de la moarte la viafd, de la deldsare la iubirea pentru 
Dumnezeu, de la idolatrie la adevdrata cinstire de Dumnezeu. 

Cand omul se ridicd din pdcat e o minune enormd: si-a 
invins dezertarea, s-a invins pe sine, s-a lasat in urmd pe sine, 
pe eel de ieri. Victoria aceasta e cea mai uluitoare minune. Nu 
e minune mai mare ca invierea din pdcate. 

Descoperim noi masini, noi utilaje, noi metode de 
confort. Dar daca nu ne scoatem din moarte, din moartea 
spirituals, nu ne foloseste la nimic harul descoperirilor 
recente. 

Cunosc oameni care se simt pdrdsifi, care nu mai cred 
ca se poate face ceva frumos cu ei. Iar al^ii spera, spent 
nebuneste, desi nu li se arata in fa^a nicio realitate din cele pe 
care ei si le doresc. 

Inaintarea duhovniceascd e eel mai normal lucru care se 
intampla cu noi. Nu te ui^i la pasi, la realizdri, de la un timp nu 
te mai uiti nici la intelegeri ci esti absorbit de iubirea lui 
Dumnezeu, de trdirea comuniunii cu El. Pentru ca Dumnezeu 
ne devine mult mai evident decat lumea. 

Cand esti absorbit de o munca anume sau de un joe uifi 
toata lumea. Tot la fel e si daca trdiesti impreund cu 



363 



Dumnezeu: esti numai cu El, desi exista in jurul tau o intreagd 
lume. 

Cel din fa^a ta vorbeste cu tine. §i daca intri in lucruri 
addnci in discu^ia cu el, ajungi sd privesti si sdfii atent numai 
la el, numai la discufia cu el. 

Daca urc undeva, la inaltime, datorita multei oboseli pe 
care o sufar acum, am tendinta sd ma arunc in gol, sa ma arunc 
de la acea inal^ime. Tot asa, cineva avea inten^ia sd se arunce 
in apd. Nu exclud si influenza demonilor in aceste doua 
situa^ii. 

Mul^i se tern de cutremure. Atunci toata lumea incearca 
sdfugd. Cei care se pun sub tocul usii sau langa grinzi solide 
sunt foarte pu^ini. 

Frica de foe e frica de a nu-ti fi arsd pielea. Mirosul 
pielii arse se pdstreazd peste ani. 

Cand ai gdnduri curate \i se spune de unul sau altul ca 
numai dupd moarte se vad Sfm^ii, ca numai atunci se cunosc 
marii oameni. Eu nu am crezut asta niciodata, pentru ca Sfintii 
lui Dumnezeu se vad de acum. 

§i mi-a dat Dumnezeu sa traiesc langa Sfinfi, pentru ca 
sa imi dau seama, ca se simte de acum frumuse^ea lor vesnica. 

Cel care nu te-a infeles desi a stat langa tine inseamna 
ca a fast indiferent fafd de tot omul. 

E imposibil sa stai langa un om dumnezeiesc si sd nu 
simfi mireasma faptelor lui bune si a cuvintelor sale 
preain^elepte. 

Putem sa citim cu to^ii despre viafd. Dar sa suferim, sd 
trdim viafa e mult prea greu. Dupa ce o traiesti ^i se pare 
us oar a dar nu a fast as a. Suferim mult. 

§i bucuria e o mare suferintd, pentru ca bucuria ne 
solicitd mult si intotdeauna vrem si mai mult. 

Pentru bucuriile duhovnicesti suferim mult, patimim 
multe. 

Uneori vorbim doar unora, alteori nu vorbim mai deloc 
despre ele. 

§i cand ma gandesc ca via^a unui om e o sumd mare de 
cdrfi, de aceea ma intreb: Cdte cdrfi nu stim?! 

Oamenii uita dar Dumnezeu nu uita pe nimeni §i nicio 
fapta a noastra. Tocmai de aceea, Dumnezeu e Cel Care Isi 
aminteste de noi to^i. 



364 



Iliergand si la alte Sfmte Biserici din Bucure§ti am trait 

simtamantul dureros ca parca merg, rdtdcesc prin pustiu. 

Apucaturile credincio§ilor no§tri ma inspaimanta. Se 
simt imediat diferenfele culturale, sociale, teologice daca intri, 
in mod succesiv, in mai multe Biserici si ii privesti pe 
credinciosii care participa la slujba. 

Iti sar in ochi deficieniele credincio§ilor no§tri. 

Am trecut prin doua monumente istorice de secol XVII, 
cu comunitati de oameni saraci, pentru ca sa ma opresc la un 
locas. grecesc , fastuos, unde numai boga}ii se afi§au. Nu 
§tiam cine slujeste acolo. A fost o surpriza plind de bucurie 

449 

pentru mine . 

Cei saraci merg in locasuri sdrace iar bogaiii se retrag in 
cele bogate. 

Impdrtirile acestea ma dor. Ele nu au nimic de-a face cu 
frdiietatea care trebuie sd domneascd intre noi. 

Avem loca§uri pufine, multe cu conditii precare, in care 
abia ar incapea, cu chiu cu vai, 10 % din populatia 
Bucure§tiului. 

Daca printr-o mare minune to^i ar veni la slujba, noi, 
Biserica Ortodoxa Romana, nu am avea unde sa-i invitam sd 
intre pe credinciosii no§tri. Nu mai zic de al^ii care vor sd vind. 

Parintele loan a slujit in grece§te §i doar cateva 
rugaciuni au fost in romana. Am fost foarte pu^ini la Sfanta 
Liturghie si ne-am umplut de multa liniste. 

Aerul european era prezent in Sfantul Loca§: civilizatie, 
respect, curatenie. 

Insa nimeni dintre greci nu a ingenuncheat la slujba. S-a 
imparta§it copilul din Sfantul Altar, care era romdn, §i o mama 
cu fiica ei, care probabil ca erau greci. Mama §i fiica au venit 
fara lumanare la imparta§ire iar starea lor era foarte relaxatd, 
fara umilinfa Ortodoxiei. 



448 Paraclisul Ambasadei Greciei la Bucuresti. 



449 A slujit Parintele loan Moldoveanu, sub coordonarea caruia am facut studiul despre 

Isihasmul romdnesc. A se vedea CV-ul sau: 

http://www. ftoub.ro/index. php?view=article&id=22%3Apr-conf-dr-ioan- 

moldoveanu&option=com_content&Itemid=273. 

Studiul la care facem referire: Isihasmul romdnesc si reprezentantii sdi de-a lungul 

secolelor. Privire rezumativa si esentializatoare. 

Acesta a fost inclus in: 

Pr. Dr. Dorin Octavian Piciorus, Bucuria comuniunii. Articole, note, predici si studii 

stiintifice pe diverse feme, vol. 1, Teologie pentru azi, Bucuresti, 2009, p. 6-52. 

Cartea noastra poate fi downloadata de aici: 

http ://www. teologiepentruazi.ro/2009/ 1 0/06/bucuria-comuniunii-vol- 1 /. 



365 



Pe masura ce grecii erau eleganfi si bogafi, romanii, pe 
care i-am intalnit la celelalte doua Sfinte Biserici romanesti, 
erau saraci, slab pregatrfi, cu salarii mizere. 

Nu vreau sa mai dau nume, caci e prea apdsdtor pentru 
mine. 

Undeva am gasit un locas unde toata lumea cdnta dar 
nimeni nu avea pregdtire teologica cat de cat. 

Se incurajeaza prostia si fariseismul, pentru ca 
credinciosii nostri sunt \vaw\i intr-un cabotinism si intr-o 
pseudo stare religioasd, intr-o inselare nenorocitd care e 
chinuitoare cand o descoperi. 

Un barbat cadea si se inchina tot timpul desi unele femei 
vroiau sa treaca pe langa el. 

Gesturile de paradd sunt manifestari ale unei suflet 
foarte bolnav. 

Ma cutremur de suferinia acestor oameni, mai ales ca o 
in^eleg in parte, pentru ca si eu am trecut prin aceasta nestiinfd 
ingdmfatd ca si ei. 

Nestiinia mdndrd e cea mai mare problemd a celor 
pufini educafi. Iar cei cu multe titluri stiin^ifice sufera de 
arogan^a fariseica a omului, care isi permite sa stie multe, dar 
care face foarte pufine pentru altii. 

Studen^ii la Teologie au o vorba nu prea ortodoxd dar 
care contine mult adevar: „sl ^inut o predica de toata 
trebuinfa". Cel care predica oricand lafel, in orice situate, e 
eel cu predica „de toata trebuinia". 

Adica el se crede atdt de destept, incat crede ca tot ce 
spune e foarte interesant, desi nu spune nimic concret. 

Predica lui e un ghiveci cu de toate, fara cap si fara 
coada. . .dar prin care nu streseaza pe nimeni. 

De fapt asta e si strategia: sa predice despre orice, sa 
sara din subiect in subiect, sa trateze totul in mod superficial si 
sa evite orice subiect sau afirmatie care ar cadea greu la inima 
credinciosilor. 

Slujitorii si credinciosii nostri au devenit cdldufi in 
multe si asta o sa ne coste deopotriva. 

Daca lucrurile merg prost din punct de vedere personal, 
vine din aceea ca nici inainte si nici acum lucrurile n-au fost 
prea bine. 

Pe mine nu ma intereseaza procentele sondajelor, adica 
cdfi sunt si cdfi nu sunt ortodocsi. Pe mine ma intereseaza, si 
pe Dumnezeu // intereseaza in primul rand, ca noi sa fim 



366 



ortodocsi cu adevarat, adica sa stim cine suntem si sd ne 
comportdm ca atare. 

Privesc slujbele Molitfelnicului 450 in mod expectativ. Ma 
pregatesc pentru viitoarele constatdri din comentariu. §i mi- 
am dat seama cat de absolut il privesc pe om Sfintele Taine. 

Am ajuns la concluzia, ca daca un preot aplica literal 
cerin^ele de la Sfanta Spovedanie, acela e cea mai mare 
catastrofd pentru comunitatea sa. 

Un preot fara mintea lui Hristos face mai mult rdu decat 
bine pentru credinciosi. 

Am avea credinciosi care nu s-ar impartasi mai deloc 
toata viat.a dar si preo^i si ierarhi care nu ar mai sluji cu anii. 

Iconomia Sfintei Biserici insa este adevaratul mod de a 
lucra al lui Dumnezeu in lume. 

Daca preotul nu vine spre credincios, daca nu ii aratd 
milostivirea lui Dumnezeu, in^elegerea si compatimirea lui 
Dumnezeu cu el, credinciosul nu mai vede decat un Dumnezeu 
„al razbunarii", un Dumnezeu „al nebuniei", Care „nu este 
realist". 

Cu to^ii suntem rdspunzdtori de credinfa si de 
comportamentul fratilor nostri. 

Cine ii vindeca pe oamenii ace§tia. paralizafi de fried, de 
obsesii satanice, de dorinte terifiantel Cine ii ajutd pe ei? 

Doamne, pana cand vom mai fii atdt de cruzi, atat de 
lasi, atat de neumani? Pana cand frumusefea din noi va ramane 
scufundatd in addncl 

Nu dam dreptul oamenilor safiefericifi. 

Nu memajam fericirea, desi Biserica Ortodoxa, Biserica 
unica a lui Dumnezeu e Biserica fericirii, a indumnezeirii, a 
dragostei. 

De ce nu mai vrem sa-L iubim pe Dumnezeu, cand El ne 
iubeste atdt de mult? 

Cum ne lasa red cuvintele Sale cele atdt defierbintil 

Cum de stam atat de nepdsdtori, atat de rdi, atat de 
frivoli? 

Ma doare ratacirea lumii, suferin^a lumii, singuratatea 
lumii. §i cine iubeste pe Dumnezeu si pe oameni suferd pentru 
lume, suspind pentru intreaga lume. 

Am recitit pu^in din prima si a doua rugaciune a 
Sfantului Vasile eel Mare (din exorcisme) si ma gandeam la ce 
suferinid imensd poarta demonii in fiin^a lor. 



450 A se vedea: http://ro.orthodoxwiki.org/Molitfelnic. 



367 



Ce e blestemul impotriva demonilor? O scoatere afard a 
lor din om si nu o distrugere a lor. 

Am sentimentul de multe ori, ca unii cred ca trebuie 
„distrusi" demonii de catre Dumnezeu si, la fel, si unii oameni 
foarte rai. 

Dar pu^ini sunt cei care vor si pentru demoni fericirea, 
cat si pentru oamenii foarte rai desi asta e gandirea normala, 
ortodoxa. 

Sfanta Ortodoxie e totala si autentica normalitate a 
omului. Ea il rename pe om in mod total, il face un om al 
Impara^iei lui Dumnezeu, un om ceresc. 

Daca demonii sunt blestemafi asta inseamna ca se vrea 
alungarea rdului din om, pentru a se pogori harul 
dumnezeiesc in acesta. 

Daca pleaca demonul, vine in locul lui harul 
dumnezeiesc. 

Deci blestemele preo^esti impotriva demonilor nu sunt o 
distrugere a demonilor, ci o alungare a lor, pentru a se pogori 
harul Sfdntului Duh in om. 

Ele ne propun bucuria, pentru ca ne scot de sub 
influenza demonilor. 

Dar tu, eel posedat, trebuie sd conlucrezi cu harul 
preasfant al lui Dumnezeu, pentru ca sd se dezlipeascd de tine 
demonii patimilor. 

Ortodocsii, in secolul al XXI-lea, sunt chemafi sa faca 
surprize frumoase tuturor oamenilor si mai mult, si mai 
evident. Trebuie sd-i surprindd pe oameni cu via^a lor sfanta, 
cu darnicia lor, cu dragostea lor, cu frumusetea curajului si a 
in^elepciunii lor. 

Trebuie sa fim niste minuni in lumea de astazi. 

Sa iesim pe strada, in intampinarea omului necajit, cu 
daruri care sd il uluiascd. 

Sa mergem la cei care nu ne vor si sd dam mdrturie 
despre iubirea si iertarea noastra. 

Ne putem inspdimdnta parin^ii, rudele, prietenii cu 
dragostea si cura^ia vie^ii noastre: o spaima buns, foarte bund. 

Cand noi // vom iubi pe Dumnezeu si pentru El vomface 
toate, atunci lumea va fi mai bund, mai dreaptd. 

Sa rabdam la nesfdrsit. Rabdarea noastra e plind de 
chinuri dar atdt de mdntuitoare. 

Ne e greu in lumea asta. Suferim mult, suntem 
batjocori^i, terfeli^i de catre to^i, calca^i in picioare. 



368 



Mul^i cred ca noi nu stim sa traim, sa ne distram. Dar 
distraciia noastra e viafa dupa Dumnezeu: o distrac^ie care 
impacd si trupul si sufletul. 

Nu suntem anormali, fra^ilor! Nu suntem niste brutel Ci 
niste oameni care vrem sa ne pdstrdm curaii pentru 
Dumnezeu. 

El 451 nu avea bani de o cafea 452 . El era poli^ist. Ea era 
chelnerrfa 453 . §i el ii propune, in schimbul banilor de cafea - 2 
dolari - sa fie copdrtasd la eventualul cdstig al unui bilet de 
loto. 

Castiga 4 milioane de dolari. Chemerrfa era falita. Ea a 
crezut ca el, poli^istul, a spus doar in glumd ca ii va da 
jumdtate din cdstig. De fapt niciunul dintre ei nu se astepta ca 
sa cdstige. 

§i politistul, desi nu o cunoscuse pana in acea zi, si-a 
tinut promisiunea - „promisiunea e sfdntd" - si a uluit-o. I-a 
dat cele doua milioane de dolari. 

Acesta e un exemplu cu iz evanghelic. 

Cam asa trebuie sa trdiascd ortodocsii: sa faca lucruri 
foarte bune, uluitoare, pe care arfii nu le-arface deloc. 

Spre exemplu: sa restitui un portofel burdusit cu bani 
celui care 1-a pierdut, desi tu nu ai bani de pdine; sa donezi un 
organ de al tau fara bani; sa faci puscarie in locul altuia desi nu 
esti vinovat; sa mori in locul altuia; sa-i ingrijesti la batrane^e 
pe dusmanii care ^i-au facut eel mai mare rdu in viata si multe 
altele de acest fel, care ii minuneaza pe oameni. 

Dar trebuie sa faci un asemenea lucru cu discerndmdnt 
si cu toatdfiinia ta. 

Trebuie sa-i imbrafisezi pe oameni cu toatd dragostea. 

Cand suferi pentru ca iubesti oamenii, dragostea ta se 
sfinieste. 

Nu te uita la pacatel Pacatele sunt mici erori, erori de 
duzind. 

Fa tot timpul ceva cu inima ta, cu mintea ta, cu voin^a ta, 
cu trupul tau. Fa un lucru bun fa^a de fiecare in parte. 

Grija noastra nu trebuie sa fie pdcatul, ci fldmdnzirea 
dupa bine, dupa iubire, dupa in^elegere. 



451 Nicolas Cage: http://en.wikipedia.org/wiki/Nicolas_Cage. 

452 E vorba despre filmul It Could Happen to You. A se vedea: 

http ://www. filmeleonline.ro/filme-comedie-un-bacsis-de-2-milioane-de-dolari- 1 24 1 / 

453 Bridget Fonda: http://en.wikipedia.org/wiki/Bridget_Fonda. 



369 



Marefia Sfm^ilor nostri consta in aceea, ca ei au facut la 
inceput ceea ce parea pentru to^i „utopic", dar mai apoi s-a 
dovedit ca ei au facut ceea ce trebuia. 

Frumusetea lor e frumusefea lui Dumnezeu. E o 
frumusete care s-a cobordt din plin in ei. 

Invesmanta-ne, Doamne, cu frumusetea Ta cea vesnica 
si ne miluieste! 



M. 



l-am gandit la moarte, la infricosata Judecata...Dar nu 
aveam percepfia mor}ii printr-un obiect care o anunid si 
anume: tronul. 

Acum, de cand i-am luat tron si cruce lui tataie si le stiu 
in camera mea de la strada, sentimentul morjii, starea fizicd a 
morjii e mult mai prezentd in casa de la ^ara si in inima mea. 

Acest lucru mi-a taiat pofta de mancare. 

E greu sd inve}i ca mori, dupa cum spunea si Eminescu. 

E greu sa in^elegi ca distan^a pana la moarte e o distanfd 
mica si ca ea se poate ingusta intr-o clipa, pana la a fi tu eel 
care mori. 

§i cu toate acestea, desi moartea nu pare credibild 
pentru eel care traieste, ea intra in firescul acestei lumi, a 
realita^ii lumii de azi. 

Am devenit convivi cu sicriul. 

De fapt, fiecare dintre noi suntem un sicriu. Vezi 
oameni murind zilnic si ^i se pare ca e un vis moartea lor. 

Dar moartea nu e un vis, ci o realitate zguduitoare. 

Ceva se amputeazd in tine. Nu mai e el, nu mai e ea. . .si, 
desi via}a continud, tu te sim^i mai strain fara el, fara ea... 

Intra in mersul despdtimirii sim^irea ca esti strain, ca 
esti singur pe pamantul acesta, ca esti doar cdldtor. 

Doamne, ai mila de cei pentru care m-am rugat si ma 
rog. Ai mila de lumea Ta, Iubitorule de oameni Doamne si ne 
iarta noua toate! Iarta-ne nestiin^a, badarania, ipocrizia, 
delasarea, ticalosia inimii noastre. 

Iarta-ne mereu, Doamne si lumineaza inima noastra cu 
frumuse^ea Ta, caci ne urdfim continuu. Nu lasa faptura Ta 
stinghera. Nu ne lasa in ghearele cele rele ale singuratatii. 



370 



Scoate-ne din marasmul pacatului, pentru ca sa Te 
vedem pe Tine, sa sim^im slava Ta, sa ne minunam de mila Ta, 
Doamne. 

Numai Tu po^i sa faci vie inima, sufletul nostru, mintea 
noastra intunecata. Numai Tu po^i sa ne ridici ca pe eel cazut 
intre talhari si sa intri la noi, si sa fii cu noi si noi cu Tine. 

Cine altul poate sa ne iubeasca ca Tinel 

Caci nimeni nu si-a dat sangele pentru noi ca Tine, 
Iisuse Doamne. 

Numai Tu i-ai iubit pe cei netrebnici. 

Numai Tu i-ai ingrijit de cei rai. 

Numai Tu ai sperat in intoarcerea oii celei pierdute si i- 
ai promis ei, acestei oi, bucuria cea vesnica. 

Talharal eel bun a primit iertare desi gresise mult. 

Dar Tu nu te-ai uitat la ceea ce a facut el, ci la 
intoarcerea lui, la inima lui care tindea spre Tine; pe cruce, 
tocmai atunci. 

Niciodata nu e prea tdrziu la Tine. Niciodata nu e scos 
cineva afara. Tu esti iubire, Dumnezeul meu, inima mea! Tu 
esti iubire multa si bogata pentru to^i, Care nu-1 excluzi pe eel 
sarac si nici nu-1 bagi pe eel bogat mai in fa^a, daca nu are si 
w'fl/a curata. 

Tu Te \x\\\ la inima omului, la placerea lui. 

Daca Tu esti placerea omului, atunci Tu Te faci 
frumusete nemaipomenita, necugetata de el niciodata. 

Tu esti Lumina lumii, Doamne, Lumina cea ipostatica, 
Lumina care da adevarata intelepciune. §i la Tine nu e moarte. 

Desi eu mor, daca voi fi cu Tine pdna la sfdrsit - si eu 
vreau Doamne, eu vreau asta din toata inima! - voi fi mereu cu 
Tine, intra slava Ta. 

Moartea e numai separarea de Tine prin pdcat. Dar Tu 
esti Via^a mea si a lumii intregi. 

Da-ne sa Te cunoastem pe Tine cu adevarat, Iisuse 
Doamne, si pe Tatal si pe Duhul impreuna cu Tine. 

Da-ne sa Te cunoastem pe Tine, Treime Preasfanta si 
Preabuna, Treime preamilostiva si atotstapanitoare. 

Da-ne sa insetdm si sa fldmdnzim dupa slava Ta, Treime 
atot^iitoare si atotconducatoare. 



371 



De cand m-am apropiat si mai mult de cuvinte, 
cuvintele incep sa-mi vorbeasca altfel. 

Spre exemplu: „a merge drept" inseamna a merge 
rectiliniu, a merge pe o cdrare, a nu merge impleticit, a nu fi 
beat sau a avea o viafa curatd. 

Limba unui popor se imbogateste uimitor de mult, cu 
fiecare om in parte. 

Daca spun: „merg drept inainte, pana la intersectie", 
nimeni nu va in^elege ca merg pe o cale bund, pe calea lui 
Dumnezeu ci ca merg pe jos sau cu masina pana la intersec^ia 
cutare, pentru a o lua la dreapta, pe alt bulevard. 

Dar: „mergea aiurea" arata comportamentul unui nebun 
sau al unui om beat sau al unuia care vrea sd seprosteascd. 

„Afacerea merge bine", adica e rentabild. Dar afacerea 
nu merge nicaieri, ci productivitatea firmei respective e intr-o 
continud crestere. 

„Sa nu te opresti" e o afirma^ie imperative, care poate fi 
in^eleasa in multe feluri. 

Dar: „sa nu te opresti; sa mergi pana la capdt cu 
studiile", arata ceva si mai mult: te arata pe tine intr-o continua 
addncire in infelegere, pe care o po^i exprima ca „ridicare la 
noi intelegeri" sau ca „escaladare a tuturor treptelor de 
invatamant". 

Putem vorbi despre „un om drepf, care nu e cocosat, 
care e inalt si fara o aplecare a trupului spre inainte dar si de 
un „om drepf, plin de virtu^i, de un om „vertical" in via^a sa. 

Dar cine a dat pe cine? A dat statul in picioare, in 
pozrfie de drep^i, pe a fi drept, Sfant sau dreptatea, ca virtute 
dumnezeiascd, a inceta^enit ideea de a sta drept? 

„A cdzut in pacat": adica a cazut din dreptate, din 
pozrfia de afi drept. 

Pacatul e considerat ca o cddere, ca o prabusire, ca o 
cadere jos. Nu spunem ,^-a rostogolit in pacat", ci simplu: „a 
cazut". 

Noi presupunem imediat ca a cdzut jos, ca a ramas fara 
via^a, ca a lesinat, ca a intrat in inconstien^a. Dar aceasta 
cddere in pacat, desi e exprimata ca o dobordre la pdmdnt in 
textele liturgice, nu presupune moartea, pe un om aflat in 
moarte definitivd, ci pe un om intre viafd si moarte, care poate 
oricand „sa se ridice". 



372 



Cum s-ar mai putea ridica cineva, daca nu ar mai avea 
pufind viafd? §i totu§i, Dumnezeu ii ridica §i pe cei din „umbra 
morjii" sau din moarte, inviindu-i la o viafd noud. 

Cand Domnul invie, auzim cantandu-se : „Sculatu-Te-ai 
din moarte, Iisuse". 

Invierea e o sculare, o ridicare din moarte, o ridicare 
dupa o mica afipire. 

Realitatea morjii, vizavi de eel raposat, ne predispune la 
a vedea mortul intins, pus pe ceva. 

§i daca el ar invia, daca s-ar ridica din moarte §i ar sta in 
picioare, am spune ca el „sta drept", sta in doud picioare §i nu 
ca e „drept", Sfant, in mod neaparat. 

A sta drept, in picioare, nu presupune a fi §i Sfant. Dar 
sfinienia e prezentata ca stare de dreptate iar faptele bune, in 
Mt 6, 1, sunt „fapte de dreptate". 

Insa cum in^elege eel credincios realitatea dreptdfii, 
daca i se vorbeste d&sprQfapte ale dreptdfii? Faptele creeaza 
dreptatea sau apar din cauza dreptdfii interioarel 

Corelativul sinonimic al dreptdfii e sfinfenia. Dar 
ambele terminologii sunt prea ample sau prea vagi pentru ca 
sa fie intuite deplin. 

Aproximdrile noastre dovedesc gradul ridicat de 
infelegere a acestor realita^i. 

E u§or sa spui ca cineva e Sfant dar e greu sa nuan^ezi ce 
este sfinfenia. 

Mergi drept. Dar de ce mergi drept? Ce il face pe un om 
sa meargd drept? De unde in^elege el cat de mult inseamna 
binele acestui mers drept? 

Spre exemplu, filosofii §i literati ne propun adesea 
curse gdfditoare de infelegere, pentru ca sa ne spuna la sfar§it, 
ca nu adevdrurile conteaza sau faptul de a ajunge la 
adevdruri, ci efortul infelegerii, al cautarii, al tinderii spre ele. 

Cand filosoful aude de Religie, aude de propozifii 
apriorice, de postulate ale gdndirii § i ale experienfei, care par 
sa nu aiba nicio valoare experenfiala sau epistemologicd. 

Insa, Revelatia dumnezeiasca nu pleaca de la nestiinfa, 
ci de la maxima realitate a exprimdrii adevdrului, fapt pentru 
care ea invita la iubire, pentru ca dezveleste adevdrul despre 
om, despre statura lui, despre telul sau. 

Credincio§ii no§tri nu-§i pun multe intrebari 
gnoseologice, pentru ca multe dintre intrebarile pe care si le-ar 
putea pune sunt de domeniul ridicolului in fa^a luminozita^ii 
Revelatiei. 



373 



Dar, adesea, mul^i sunt imbolditi de idei usuratice, ca 
spre exemplu: Cum arata Dumnezeu? Cine L-a vdzufl Cum 
poate exista Cineva din totdeaunal Ce inseamna sdfii vesnic, 
sa fii atotputernic, sa fii atotbunl 

Ni se pare ca sunt intrebari relevante dar nu sunt. 

Intrebdrile concrete in fa^a Revela^iei nu iau infatisarea 
intrebarilor autonomiste in fa^a lui Dumnezeu ci, mai degraba, 
a rugdciunii. 

Cand noi vrem sd-L intrebdm ceva pe Dumnezeu, II 
intrebam rugdndu-ne Lui. 

Formularea intrebarii nu este niciodata imperioasa, 
pentru ca asta denota o atitudine frivold in fata Celui intrebat. 

Si nu II intrebam pe Dumnezeu despre ceva anume ca si 
cand am fi egalii Sai, ci intrebarea noastra e o mirare 
evlavioasd in care El are ultimul cuvdnt. Dar nu intr-o clipd 
sau intr-un interval de o sdptdmdnd, ci atunci cand El va dori. 

„Faca-se voia Ta" nu inseamna: „sa se faca azi, acum", 
ci: „cand Tu vrei sa se faca, atunci sa sefacd". 

Este dramatic de observat cum aroganfa scolasticilor, 
spre exemplu, a presupus ca poate „fura" adevarul 
dumnezeiesc, daca il presupun mental sau il judecd pe picior 
de egalitate cu Dumnezeu. 

La fel stau lucrurile si in comentariile stiintifice la cdrfi 
sfinte: materia de studiat e farami^ata, interpelata, condamnata 
adesea, i se pune o parafa, fara ca eel care a creat-o sau a 
inspirat-o sa aiba ceva de-a face cu exegeza eruditului. 

Si e dramatic si modul cum 7/ gdndim pe Dumnezeu fara 
a-L bdga in seamd. Cum discutdm despre El ca si cand ar fi 
vreunfilm vazut de curand. 

§i iarasi este dramatic modul lejer in care se formeaza 
opiniile noastre. Adica fara a fi urmdrite de intrebarea: E 
adevdrat ce cred eu sau nu? 

In unele cantari auzim: „indrepteaza-ma". Dar „a te 
indreptd'' de aici e in^eles de noi prin „a iesi din impovdrarea 
pacatelor", desi pacatele nu sunt vazute ca niste pietre de 
moard pe care le caram in spate, ci ca realita^i care ne-au 
afectat sufletul. 

Sunt aplecat spre pamant. Ma vrajeste, imi ia ochii 
lumea. De aceea nu stau drept, nu privesc inspre cer, ci inspre 
pamant. 

Merg aplecat dupa roscove, aplecat asupra poftelor de 
tot felul, fara a mai putea, prin mine insumi, sa-mi recapdt 
starea ini^iala. 



374 



Daca Hristos ma indrepteazd inseamna ca ma face 
sdndtos la suflet. Ma face sa nu mai simt nevoia sa fiu 
scormonitorul murddriei, ci sa privesc frumuseiea Sa, sa 
privesc „spre cele inalte". 

Am atras atentia de mai multe ori fatl de cuvantul 
„viaza": „Viaza-ma, ca sa Iti cant pe". 

Nu inseamna numai: „sa ma faci viu" azi sau doar odata, 
ci: „sa ma faci viu mereu, in fiecare clipa, sa ma sustii in via^a 
dumnezeiasca, Dumnezeul meu". 

Auzim si Jnviazd sufletul meu". Dar e vorba de acum, 
de azi. 

Pe cand „viaza-ma" arata o condifie permanentd a 
lucrarii lui Dumnezeu in fiin^a noastra. 



k\ m continuat sa imi cunosc orasul. §i cu troleibuzul 

69 am ajuns in cartierele sdrdciei. 

§i am in^eles ca nu trebuie sa mai cer ceva de acolo de 
unde nu am pus nimic. Asta m-a linistit inca odata. Si mai 
mult. Pentru ca ma rdzboiam cu mine si nu cu cineva anume. 

Am renun^at in mine insumi la lupta cu to^i aceia, care 
nu se lasa convinsi ca via^a arata altcumva. Vrand sa fac 
lumind si la al^ii, am cerut multora ceea ce nu erau dispusi sa 
faca. §i am in^eles, ca oricat de bun e gandul tau, oricat de 
dumnezeiesc ar fi, daca nu e pldcut de eel care te ascultd, nu 
poate sa-l innoiascd nicidecum. 

Adevarul te elibereaza. El te elibereaza cand faci binele, 
cand urmezi binele. 

In Sfanta Biserica a armatei, de langa Favorit, am gasit 
Sfmte Moaste din Sfin^ii Niculitelului (din Sfm^ii Zoticos, 
Atallos, Camasis si Filippos) 454 , din Sfin^ii Mucenici Epictet si 
Astion 455 si din Sfantul Panaghiotis 456 . 

De ce se fac Biserici din lemn in Bucuresti? Pentru ca 
sunt mai ieftine si nu trebuie sa mai dai milioane de lei pentru 
pictura. 

Vedeam ceasul in stanga. Din punct de vedere practic e 
un bine. Dar ceasul exclude rugaciunea. 



454 A se vedea: 
http://paginiortodoxe.tripod.com/vsiun/06-04-sf_zotic_atal_camasie_si_filip.html. 

455 Idem: http://ro.orthodoxwiki.org/Epictet_si_Astion_din_Halmyris. 

456 Si parca mai era un fragment si de la un alt Slant. . 



375 



Ma urmareau ochii unei fete care canta la strana. Nu 
intreb ce vroia, ci de ce se pierdea in ochii mei? 

Cautam in ochii altora o odihnd. Ochii care ne sunt ostili 
nu ne odihnesc. Ochii iscoditori ne scot din sarite, ne irita. 

Formele pe care le ia rugaciunea in noi ne uimesc in 
timp. Devenim tot mai simpli cu trecerea timpului, chiar daca 
nu vrem sd ardtdm asta. 

Se iubesc oamenii de 8 martie? Cadourile curg. La fel si 
telefoanele si florile. 

Ne place sa ne vedem unul pe altul zdmbind si sa ne 
facem curaj unii altora. 

Cand saracia, incultura, nestiin^a sunt asa de mari, ce sa 
mai ceri standarde la astfel de oameni?! 

E o minune daca omul mai vine la Sfanta Biserica. Va 
mai veni si pe viitor? 

Ma uitam la blocuri: mii de locuin^e. Si Biserica lor, in 
ea, abia daca incapea o scard de bloc. 

Pai in Bucuresti trebuie sa cladim nu zeci de Biserici, ci 
zeci de mii de Biserici, daca vrem Biserici din astea mici, unde 
sd n-ai loc sd te misti. 

Un supermarket e ditamai hala si tot nu ai loc iar 
Bisericutele noastre sunt mici, neincdpdtoare. 

La unele Sfinte Biserici stam ca legumele la pia^a: unii 
in capul altora. Cei mai scunzi nici nu-l vdd pe preot. Cei cu 
deficiente de auz nici nu prea aud ce se spune la strana sau in 
altar. Cei inal^i tree peste cei mici. Cei grasi fac pdrtie in urma 
lor. . .Si frichineala toata ziua in Sfanta Biserica! 

La noi, la slujbe, se intra si se iese si doar ca^iva vin ca 
sdfie atenfi. 

Ma gandeam: credinciosii se plictisesc pentru ca nu sunt 
surprinsi la slujbe. Daca i-am surprinde prin ceva, daca i-am 
impresiona in bine la fiecare slujba, ne-ar asculta, ne-ar urma. 



„omblati intra iubire" (Efes. 5, 2), trarfi intra iubire, cu 
iubire multa. Dar Sfantul Pavel continua: nu cu orice iubire sa 
va umplefi viafa, ci „precum si Hristos ne-a iubit pe noi" 
(Ibidem). 



376 



Trebuie sa traim cu iubire sfdntd, din iubirea neintrecutd 
a Fiului lui Dumnezeu cu care El a iubit umanitatea. 

Responsabilitatea iubirii noastre e covarsitoare. 

Nu trebuie sa iubim ca oamenii. 

Nu trebuie sa iubim ca animalul, care isi iubeste numai 
puii lui. Ci sa iubim ca Dumnezeu, Care nu face diferenfe intre 
oameni ci ii iubestepe tofi deopotrivd. 

Iubirea lui Dumnezeu e rdstignitd. E o dragoste care 
acceptd moartea, ca mergere pdnd la capdt pentru mantuirea 
noastra. 

§i mantuirea inseamna recuperarea noastra din moarte, 
din mana diavolului. 

Mantuirea e scoaterea noastra din devierea pacatului, 
din intunericul existential, din dezordinea unei vie^i oarecare. 

El S-a dat pe Sine „prinos si jertfa lui Dumnezeu" 
(Ibidem). 

§i acest lucru il va repeta adesea Sfantul Chiril al 
Alexandriei: Hristos e oferirea de Sine adusa Tatalui „intru 
miros cu buna mireasma" (Ef. 5, 2, cf. ed. BOR 1988). Sau: 
„intr-un miros de buna mireasma", ca in GNT. 

Oferirea Fiului din dragoste pentru noi e o frumusefe in 
fa^a Tatalui. Jertfa Sa e o bund mireasma, o tamaie 
binemirositoare, pentru ca e Jertfa curatiei, oferirea de Sine 
care nu are nimic patat, nimic ciuntit. 

Dupa cum Fiul S-a dat pe Sine pentru noi, fara pacat, 
fara miros de intinaciune, adica cu multd iubire, cu multa 
frumusefe, tot la fel trebuie sa iubim si noi lumea: cu multa 
frumusefe, cu multa gingasie. 

Gingdsia iubirii noastre, adica curdfia ei trebuie sa 
transpara din aceea, ca nu facem ceva uitdndu-ne la noi, ci la 
cei care stau infafa noastra. 

Trebuie sa ne aducem inaintea altora, sa ne facem 
explicit, pentru ca si ei sa se faca explicit noua sau sa aiba 
curajul de a trece peste bariera necunoasterii si a neincrederii 
in celalalt si sa vina la rela^ia iubirii, a cunoasterii reciproce. 

Iubirea e o recunoastere din ambele parji. 

Iubirea il face pe fiecare in parte sa ii recunoascd pe 
al^ii si sa se recunoascd in iubirea altora. 

Cand esti cunoscut de al^ii cu adevarat, din iubirea lor tu 
vezi chipul tdu, ce este de remarcat in tine si ceea ce a fost 
remarcat din tine de catre al^ii. 

Te vezi in gesturile de iubire ale altora, in^elegi cat 
contezi pentru al^ii. 



377 



§i cat fad tu pentru alfii nu iei in seama, pentru ca tu 
vrei sa-i vezi pe ceilarfi mulfumifi. 

Esti mulfumit de treaba ta nu privind la tine, ci privind 
cum ceilal^i s-au bucurat de tine, de ce ai spus si aifdcut tu. 

Facand altora bucurii, in^elegi ce e bucuria: o traire cu 
altul a unei bucurii la care a}i lucrat impreund. 

Numai cand umbli in iubire, via^a altora este si a ta. Tu 
te contaminezi de persoana altuia, de toate persoanele. Iubirea 
ta ii contamineazd pe al^ii si poate ca si al^ii sd te contamineze 
cu iubirea lor. 

Interac^iunile dintre noi formeaza stabilitatea sau 
instabilitatea climatului dintre noi. 

Pacea lumii e formata din ce emand din noi. 

Tocmai de aceea, pacea lumii devine de multe ori 
rdzbunarea noastra, neputin^a noastra de a iubi §i a ierta: adica 
rdzboi. 

Razboiul e neputin^a de a renunia la noi inline. 



Imi e greu, Doamne, Dumnezeul meu! Nu ma lasa 
prada singurdtdtii dezndddjduite, frigului din inima. Nu lasa 
loc gheiii in inima mea, ca se sminteste repede mintea mea. 

Fii cu mine, Doamne si cu lumea Ta si inva^a-ne din nou 
sa fim buni, sa zambim din nou. 

Vom ajunge sa nu mai §tim ce sa facem? Sau vom 
decddea din ce in ce mai mult, pana cand ni se va acri de noi 
si ne vom pocdil 

Ma zdrobeste indiferen^a, nefericirea oamenilor, 
egoismul lor. 

Astazi m-am sim^it atat de singur, de inutil pe strada, 
incat am crezut ca nimeni nu are nevoie de nimeni. Dar nu e 
adevarat! 

Trebuie sa ne reumanizdm. 

Trebuie sa redevenim oamenii lui Dumnezeu si sa 
alungam odata din noi urdciunea. 

Spdlarea creierelor e infioratoare. Parca nimeni nu mai 
vrea sd fie el insusi. 



378 



De vreo jumatate de an si mai bine, televiziunile ne 
propun o grila de programe din ce in ce mai proasta, la limita 
ridicolului. 

Se cauta imbecilizarea noastra, alinierea noastra cu orice 
pret la niste standarde pe care pu^ini le infeleg si le vor. 

Unde mergem noi? Spre ce ne indreptam? 

Doamne, ai mila de noi si ne iarta. Faca-se voia Ta intru 
noi si ne miluieste! 



\/redeam ca inmormantarea bunicului meu va fi o 

trauma, o durere enorma. Insa zdmbetul sdu de pe fa^a si harul 
dumnezeiesc care s-a pogordt in inima mea m-au umplut de o 
mare fericire. 

Credeam ca e o zi de praznic. 

Nu am putut sa plang mai deloc. 

Inmormantarea nu mi-a accentuat prezenia mor^ii ci, 
dimpotriva: prezenia viefii, a bucuriei. 

Cand citeam la Psaltire 451 , la capul sau, aveam senza^ia 
continua ca acum se ridicd, ca acum se scoald din cosciug. 
Aveam senza^ia ca trebuie sa invie si nu ca trebuie sa il 
inmormdntdm. 

§i asta, pentru ca era primul mort frumos pe care 1-am 
vazut. Era prea viu si cu un zdmbet de impdcare pe intreaga 
fata. 

Cred ca Dumnezeu S-a milostivit de el. 

§i cand scriu acum, ma bucur. 

Cred ca mul^i s-au smintit de mine pentru faptul ca nu 
m-au vazut pldngdnd. Au crezut poate ca nu ma doare, ca el 
nu a contat deloc pentru mine. 

La predica le-am spus ca eu ma bucur ca a murit 
impdcat cu Dumnezeu si ca el nu e mort, ci e viu. 

Moartea nu inghite via^a. Abia cu moartea incepe 
adevdrata via0. 

Inchistarea in reguli si obiceiuri prostesti si multa 
prostie a consatenilor mei m-au indurerat mult. Mai ales 
rdutatea si invidia de care dau dovada mereu. 



457 A se vedea: http://ro.orthodoxwiki.org/Psaltirea. 



379 



Ochii oamenilor ma sfarteca, ma inspaimanta. Faptul ca 
nu am dat gdind pe sub tron a fost un mare subiect de 
„ scandal ". Au gasit ei ca crucea „nu trebuia" sa stea acolo si 
ca trebuia sa fac asta si nu pe cealaltd.. . 

§i la un moment dat mi-au spus ca le e fried de mine. 
Dar eu nu le fdcusem nimic! Ii inspaimanta seriozitatea din 
ochii si din cuvintele melel 

Dracii invidiaza nespus de mult intelegerea si dragostea 
mea cu Gianina [Piciorus] si ii pune pe oameni ca sa ne 
barf eased din senin. 

Tocmai de la cei care ne asteptam mai pufin la „surprize 
neplacute", tocmai aceia ni lefac. 

Demonii imi stricd lucrurile care imi plac, imi aducfrici 
si nelinisti neprevdzute cand am de lucru, imi pun piedici 
pentru examene si incearca sa ma tracaseze in chip si fel. 

Eram duminica in fa^a Sfantului Potir si ma uitam la 
Hristosul meu, pe Care aveam sa II mananc, pentru ca sdfie cu 
mine. §i m-a coplesit deodata iubirea lui Dumnezeu, cand m- 
am gandit de cdte ori m-am marturisit Lui si m-am impartasit 
cuEl. 

Am fost un pacient care am beneficiat de multa 
delicatefe si candoare dumnezeiascd. El m-a iubit mult. El, 
Dumnezeul nostru. 

La slujba am inceput sa simt ca pot canta din nou din 
toatd inima. Durerea naste cantec, dor. Durerea naste jale vie, 
unduire de dor pentru Dumnezeu. 

Condescendenfa fa^a de oameni, pe care o traiesc din ce 
in ce mai mult, ma face sa nu mai pot fi drept cu ei. Imi e prea 
mild de cei care imi fac rau, de cei care sunt rdi, neascultatori, 
netrebnici. 

Pe masura ce ei devin tot mai rdi cu mine, pe atat imi 
clocoteste in inima si mai multa dragoste. 

§i eu sunt netrebnic, Dumnezeule, si inselat de diavoli 
din multe par^i. §i inima mea e bolnava de pacate. Dar dorul 
dupa Tine ma mistuie, ca Tu esti Dumnezeul celor vii si nu al 
moriilor. Esti Dumnezeul celor vii cu inima. 

Tataie Marin a adormit in preziua Sfantului Mucenic 
Marin : deci aproape de unul dintre apdrdtorii sdi. 

Eu cum voi muri? Unde voi muri? 

Cand m-am dus la Fericitul Hie [vazatorul de 
Dumnezeu] si mi-a spus ca a inceput sa aiba din nou vederi 



458 Adica pe 16 martie 2004. Si Sfantul Mucenic Marin e pe 17 martie: 
http://www.calendar-ortodox.ro/luna/martie/martiel7.htm. 



380 



dumnezeiesti, am in^eles ca si pe el il pregdteste Dumnezeu 
pentru odihna si fericirea cea vesnicd. Dupa atata dor si 
ragaciune, chin si asteptare, Dumnezeu trimite mila Sa celor 
care // cautdfdrd preget. 

Acum, de la sine, nu ma pot apropia de emisiuni de 
divertisment si de locuri de petrecere. Simt ca ar fi ca si cand 
l-as trdda pe tataie. 

Nu pot sa infeleg faptul ca nu mai e printre noi. Nu am 
inceput sa ii simt lipsa, atata timp cat el este foarte prezent in 
mine. Sau nu stiu daca pot pierde pe cineva, atata timp cat 
iubirea ii fine vii pe cei care se iubesc. 

Primavara a venit din plin. 

Renaste natura dar ies la iveala si patimile noastre mult 
mai pregnant. 

Glasul lui, al cersetorului, mi-a intrat pdnd in inimd si 
m-a durut. Uneori suntem tare surzi si reci la apelurile fra^ilor 
nostri. 

Prin fiecare eveniment din via^a noastra, Dumnezeu ne 
sculpteazd frumuse^ea sufletului, daca acceptam lucrarea Sa 
ceaprea mdiastrd. 

Ne schimbam mereu. Mergem spre o infdfisare 
necunoscuta noua dar pe care o dobdndim cu harul lui 
Dumnezeu. 

Vorbeam cu Gianina [Piciorus] si ii spuneam: slujba 
inmormantarii e cea mai „enervanta" slujba a Sfintei Biserici 
pentru ca ii aminteste acestei lumi parsive adevaruri 
„enervante", „indraznete". 

Se spune la un moment dat: „cand dobdndim lumea, 
atunci in groapa ne saldsluim". 

Facem noi toate invartelile, toate hotariile de pe fa^a 
pamantului...si deodata vine moartea si ne enerveazd cumplit. 

Un vecin al nostra de la ^ara trebuia sa fie impartasit. 
Era aproape de moarte. Nevasta lui i-a spus ca ii da 
medicamente. Cand preotul l-a impartasit, el a drdcuit Sfintele 
Taine, pentru ca „au fost rele". I-au ars sufletul demonizat si 
demonii l-au indemnat sa huleascd. 

Aseara, ^igancile inepte, care se ocupa de vrdjitorie, se 
inchinau in fa^a camerelor de luat vederi inainte de a face rele. 
Ele cred ca nimeni nu isi da seama de satanismul lor. 



381 



M'ocmai o asteptam sa vind de la examene. Ma rugasem 
indelung pentru ea. Sim^eam emotiile pe care ea le-a avut la 
examene si cum, deodata, ele au incetat. §i cand a venit acasa 
eram nerdbddtor sa aud ce afdcut. 

Prea Curata Stapana a ajutat-o enorm de mult si acum, la 
acest ultim examen pentru doctorat. 

M-am bucurat cu Gianina [Piciorus] de reusita, de 
bucuria ei. Cum puteam sa nu ma bucur, daca eu eram in 
rugdciune pentru ea?! 

§i tocmai cand ne bucuram si nu ne gdndeam niciunul la 
vreun lucru rdu, s-a apropiat de mine un demon al invidiei, 
care nu mai ma strabatuse niciodata, si care vroia sa ma 
convingd de contrariu cu orice pre^. 

Cu harul lui Dumnezeu am luptat impotriva acestui 
demon si harul dumnezeiesc l-a indepdrtat. 

§i ma gandeam dupa aceea: daca as fi acceptat acel 
demon si as fi crezut ca e gdndul meu, ca asta simt eu cu 
adevdrat, nu se strica toatd fericirea mea pentru ea? Cu 
siguran^a! 

A-^i parea rau de reusitele altora, de harul lui Dumnezeu 
care lucreazd in oameni e un pacat impotriva Sfantului Duh. 

§i la fel vine demonul curviei, al neincrederii, al urii. 

Vin si se lupta cu rafiunea ta ca sa ii accept, sa ii lasi sa 
te conducd unde vor ei. 

Pdrintele translator a tinut predica despre Sfanta Maria 
Egipteanca 459 evidentiind faptul, ca schimbarea ei s-a petrecut 
intr-un moment, datorita puterii dumnezeiesti a Sfmtei Cruci. 

§aptesprezece ani de curvie pentru 47 de ani de 
nevoin}d: sublinierea forte pe care a facut-o. 

In locasul unde slujeste el, oamenii au un alt obicei 
ciudat: ating lumanarea paraclisierului ori de cate ori iese la 
vohod. 

M-a invitat sa vin in Sfantul Altar alta data si mi-a spus 
ca e de la Costesti. El il ajuta pe Prea Fericitul cu traducerea 
din limba greaca. 

Bucuria harului dumnezeiesc nu poate nimeni sa fi-o 
fure. Cura^ia inimii e locul unde Dumnezeu Isi trimite 
frumusetea. 

M-am rugat pentru fratele Marin, bunicul meu, si simt 
sa ma rog pentru el. Imi pare rau ca nu am fast la pomenirea sa 
de noua zile dar m-am rugat, aici, la Bucuresti, pentru el. 



459 A se vedea: http://ro.orthodoxwiki.org/Maria_Egipteanca. 



382 



Vream sa impart niste vin pentru el si poate ca o sa 
reusesc pana la urma. 

Nu am nici acum sentimental ca sunt parasit de el. 
Poate o sa apara in timp. 




460 ~ 



Imi pare rau ca sunt tare nemilostiv, tare rece. Simt sa 
dau din toatd inima dar o mie de motive, cat si unele obiective, 
ma re^in. 



Icoana Sfintei Maria Egipteanca de deasupra a fost pictata de Ovidiu Clapa in 2008 
si e preluata din articolul de aici: http://www.doxologia.ro/imagine/sfanta-cuvioasa- 
maria-egipteanca. 



383 



Orice Sfanta Biserica trebuie sa aiba fdntdna si veceul ei 
deschise pentru to^i. Daca vrei sa te duci la un veceu, la 
Bucuresti, aproape ca nu ai unde. §i daca si ale noastre sunt 
inchise, atunci unde sd te duci? 

Cand o sa inva^am sa ne comportdm in Sfanta Biserica? 

Respectul fa^a de celalalt, grija pe unde calci sunt foarte 
importante la orice slujba. 

Nu conteaza ca nu l-ai mai vdzut pe acolo pana acum: 
primeste-l sipe ell 

Privirea ostentativd trebuie sd dispard. 

Doamne, inva^a-ne sa fim buni, rabdatori, in^elegatori. 
Inva^a-ne sa fim ingdduitori si responsabili fa}d de toil. 



\/and ai un lucru de implinit, desi nu \\\ dai seama prea 
bine, in adancul tau esti racordat la acea munca care te 
implineste. 

§i cand reusesti si termini acel lucru ai sentimentul de 
usurare, de bucurie afinalului, daca e un lucru facut dupd voia 
lui Dumnezeu si cu ajutorul Sdu evident. 

Am terminat Disertafia de Master 461 si mai am doar cele 
doud apendice ale ei. Dar deja ma simt despovdrat de grija 
aceasta. 

Bucuria finalului, daca e o bucurie a implinirii, e o 
usurare mare. 

Niste batrani cumparasera puiefi 462 ca sa ii replanteze in 
curtile lor. Am avut sentimentul ca ei fac ceva important, ceva 
de un firesc desdvdrsit. §i atunci m-am sim^it si eu dator sa 
cred, ca pot pune anul acesta niste pomi in curte. 

Insa nu am avut timp. §i imi pare rau ca nu am putut 
sddi viafa, ca nu am perpetuat acest firesc al naturii. 

Un prieten al meu o asteapta pe so^ia sa sd nascd. 

Ma gandeam: via^a creste in ea, infloreste. Nu mai sunt 
doi, ci trei, desi al treilea e nevdzut dar trait cu sentimentul 
celei mai mari prezenfe, realita^i. 

Nu po^i convinge o mama ca in ea nu e viafd, ca in ea nu 
e sau nu afost copilul sau copiii ei. Dar nici nu po^i sa spui, ca 



461 Poate fi downloadata de aici: http://www.teologiepentruazi.ro/2010/06/09/teologia- 
mantuirii-la-sfantul-marcu-ascetul-20 1 0/. 

462 Pomi fructiferi tineri. 



384 



via^a aceasta e creata numai de mama sau numai de tatd sau 
doar de ei amdndoi, fara conlucrarea lui Dumnezeu. 

Aici, Dumnezeu lucreazd impreund cu oamenii si se 
naste pruncul: o noud viafd. 

Dumnezeu doreste via^a, o noud viafd. 

§i paring care se iubesc si vor si ei viafd, conlucreaza 
cu Dumnezeu care doreste nespus de mult viafa, caci El e 
Viaiaprin excelentd. 

Dumnezeu lucreaza in mod surprinzdtor. 

Dumnezeu face lucruri la care nute astepfi. 

El intrece orice logica a noastra. 

Spre exemplu, la o emisiune televizata a venit 
Gigi/George Becali si a vorbit despre chinurile Iadului si 
despre constiin}a sa, ca dacdjurd strdmb va ajunge in lad. 

Un teolog ortodox poate s-ar fi rusinat de asemenea 
subiect dar el nu s-a rusinat. 

Eu nu am auzit inca un teolog ortodox roman vorbind 
despre lad la televizor. 

§i George Becali e un patron de fotbal care a intrat in 
politica, fiu de oier, fara prea multa carte §i nu teolog. 

Teologii trebuie sa vorbeascd despre lad. Ei mai intdi 
sau ei in primul rand. 

Dar Dumnezeu pune pe te miri cine sa faca lucrurile pe 
care trebuia sa lefacd teologii ortodocsi. 

Alte exemple de acest fel: am editii critice ale Sfintei 
Scripturi de la eretici. Sfin^i Paring tot de la ei, pentru ca ei i- 
au tradus. De la ei am luat dicfionare biblice cat si cdrti 
introductive in greaca veche, comentarii si studii stiintifice cu 
care pot sa ma descurc, cu care pot sa imi fac munca mea 
teologicd. 

Binein^eles ca toate acestea au marca lor, profilul lor 
eretic, al celor care le-au facut si nu sunt sutd la sutd bune si la 
ele ma raportez in mod critic si selectiv, privindu-le din 
interiorul Traditiei ortodoxe. 

Dar ei au facut lucruri esentiale pentru Traditia Bisericii 
Ortodoxe, pe care noi, ortodocsii, nu le-am facut mai deloc, 
desi e vorba de Traditia noastra. 

Eterodocsii fac studii de teologie cu problematizari 
surprinzdtoare. 

Nu scriu ei intru harul Sfantului Duh, nu pot fi 
normativi pentru noi, nu ii punem in calendar. 



463 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/George_Becali. 



385 



Dar putem alege din cartile lor, putem lua ceea ce ne 
trebuie si ne apartine din gandirea lor, din munca lor de 
cercetare, putem sa ne bucuram de aurul Traditiei Bisericii pe 
care ei il cerceteaza si il dezbat mai mult decat noi. 

Eu remarc calitaiile lor, rdvna lor pentru erezia pe care 
o propovaduiesc, constiinciozitatea cu care fac munca de 
cercetare. Pentru ca acesti oameni, daca vor vrea sa afle 
adevarul dumnezeiesc cu adevarat, vor fi niste oameni 
extraordinari. 

Un eretic, care cerceteaza totul si se converteste la 
Ortodoxie, va fi mult mai folositor pentru Biserica, decat unul 
de-al nostra, decat ortodoxul nostra, care se crede bine-mersi 
la cdlduricd dar nu face nimic pentru Ortodoxie, ba, 
dimpotriva, isi mai bate si joe de sfm^enia Bisericii. 

Lucrarile facute cu sdrg au mereu un bine al lor oricat 
de rele ar fi. 

Am primit in cutia postala o invitafie de la adventisti 
pentru un sir de conferinfe tinute pe durata unei saptamani. 

Bineinteles: trimisa la intamplare, fara sa ne cunoasca. 
Au pus pliantele in toate cutiile po stale. 

In fiecare zi, seara, vor avea cate o temd. §i teme 
interesante daca ar fi discutate cu adevarat. 

Gianina [Picioras] a vrut sa arance invita^ia dar eu am 
oprit-o. Am vrut sa vad temele. 

Pentru ca mi-am zis: Cine nu ne lasa pe noi, crestinii 
ortodocsi, sa facem acelasi lucrul Nu stim sa vorbiml N-avem 
spa^iu? Nu e timpl N-avem cuil 

Am respectat, deodata, in sinea mea, efortul acestor 
eretici. 

Nu sunt de acord cu prozelitismul lor si, cu atat mai 
mult, nu pot fi prieten cu aceasta erezie. Dar nu pot sa nu 
felicit demersul lor colocvial, demers pe care noi, ortodocsii 
romani, ar fi trebuit sa il facem mai intdi si nu ei. 

Auzi^i teme: ,J)e ce existd suferinta?"; „Diferenta dintre 
bine si raw"; „Ce este moartea?"; „Nascut pentru vesnicie!" 
etc. 

Pot ereticii acestia sa rdspundd la aceste intrebari, mai 
bine ca Biserica lui Dumnezeul Eu cred ca nu! 

§i atunci, de ce nu ii intrecem in conferinfe, in dezbateri, 
in traduceri, in lucrari stiin^ifice, in case de binefacere? 

Oamenii nostri se uitd la noi. Credinciosii nostri 
asteaptd semnalul nostra, al ierarhiei, pentru proiecte mari, 
laborioase. 



386 



Daca preotul, episcopul, stare^ul, patriarhul nu fac 
lucrurile la care se asteaptd credinciosul si nu dovedesc ca 
aceasta credin^a a noastra e adevarul indumnezeitor, se vor 
duce la secte, vor deveni nihilisti, agnostici, atei, indiferen^i 
religios. 

Lumea incepe sd se trezeascd. 

Informaiiile ne dau de gol, daca vrem sd ascundem 
murdariile din propria noastra casa. Nu ne mai putem ascunde 
si nici nu mai putem sd aruncdm deseurile pe camp. 

Trebuie sa fim ai lui Dumnezeu sau vomfi bdtaia dejoc 
a tuturora pe drept motiv. 

Suficienta, aroganfa, indiferenta la problemele reale ale 
Romaniei si ale Bisericii noastre Ortodoxe nu tin defoame. 

Suntem nevoid sd vorbim continuu, relevant si pe 
intelesul ei unei lumi cu pretenfii din ce in ce mai mari. 

§i trebuie sa fim nu Sfinfi, cifoarte Sfinfi. 

E inspdimdntdtor de grea datoria oricarui membru al 
Sfintei Biserici Ortodoxe si, cu atat mai mult, cea a ierarhiei 
dumnezeiesti a Bisericii noastre. 

Toata lumea cere de la noi. 

Nu conteaza ce ne da statul, cine suntem, ce avem...Dar 
si statul, si omul de rand cer de la slujitorii Sfintei Biserici sa 
fie Sfinfi, Ingeri. 

Ereticul vine si spune, ca la el la adunare nu e hofia si 
dezordinea din Bisericile ortodoxe. I^i arata nume, cazuri, 
evenimente. Daca ele existd, po^i sa ii spui ca nu existd asa 
ceva la noi?! Nu po^i! 

Degeaba vor doi preo^i, trei sau o suta o viafd sfdntd, 
daca ceilalti ii trag in jos prin gafele de mari propor^ii pe care 
le fac. 

§i eel mai rau ma doare, cand cei din afara au motive sa 
rada de noi. Mi se frange inima, imi trece tot cheful sd mai ies 
in lume. 

Noi suntem privi^i de tofi ochii. Chiar daca nimeni nu ifi 
spune asta, acesta e adevarul. 

Daca faci ceva rau, imediat se improscd Sfanta Biserica 
prin tine, datorita ^ie. 

Cand lucram ceva impreund cu Sfm^ii lui Dumnezeu e 
bucurie mare in noi. 

Sim^i ca el, Sfantul, e langd tine, cu tine si ifi sugereazd 
una sau alta. 

Nu i^i imaginezi, nu e o halucinafie ci ceva cat se poate 
de reall 



387 



Locuim impreuna cu to^i Sfin^ii lui Dumnezeu. Nu 
suntem singuri, ci Dumnezeu e cu noi. 

Omul singur e omul care nu vrea safe al lui Dumnezeu. 

Nebunia pacatului te infantilizeazd. 

Mult timp n-am in^eles de ce nu ma infelegeam prea 
bine cu oamenii. §i am in^eles in cele din urma, caci cu unii 
dintre ei trebuie sa te porji precum cu copiii, pentru ca nu 
rezista prea multului adevdr, efortului sus^inut, ideilor mari si 
ascezei grele. 

Pe mul^i li doare capul cand te aud, pentru ca nu pot sa 
te urmdreascd si nici sa te urmeze, pentru ca ei nu au facut 
pana acum nici eforturi de intelegere si nici eforturi de 
curafire de patimi. 

O viafd sfdntd pentru ei e o mare nebunie §i tu, eel care 
o propovaduie§ti, esti un nebun, pentru ca ei neincepand sa 
faca nimic in acest sens, nu stiu de cat ajutor dumnezeiesc se 
pot bucura. 

Pari „straniu", „imbecil", „inapoiat", „fanatic". 

§i ei au dreptate in felul lor. pentru ca nu au vazut 
niciodata astfel de oameni atdt de convinsi, atat de drepfi, atat 
de energici. 

Cineva care stie 11 limbi, spre exemplu, e ceva 
infricosdtor pentru acela care nici limba romdnd nu o stie prea 
bine. 

ti i 464 

11 cred un superman , un extraterestru. 

Dar pu^ini incearca sa faca un astfel de efort si sa il 
urmeze. 

Omul semidoct, care nu in^elege mai deloc ce spune eel 
din fata lui, il contesta, il neagd imediat in loc sa se bucure ca 
poate sa invefe ceva nou. 

Trebuie sa avem rabdare, o rdbdare plind de rdbdare. 



In acest weekend 465 am fost la mamaia, la Scrioastea si 

am inva^at trei lucruri „capitale" pentru mine: sa tai la vie, sa 
fac o mdmdligd bund si sa trag la masina de cusut. 



464 i 
465 



In engleza: un om cu capacitati extr aor dinar e. 
Idem: sfarsit de sdptdmdnd. 



388 



§i am fcrfeles si mai mult, ca modestie inseamna sa 
incepi pe fiecare zi sa inve}i ceva nou. 

Inceputul acesta are ceva foarte inocent, foarte bucuros. 

Matusa mea, Mariana [Piciorus] 466 , a vazut cum mamaia 
Floarea [Piciorus] 467 vrea sa aprinda focul cu niste caiete vechi 
de-ale mele, si cand a vazut despre ce era vorba, sl rugat-o sa 
nu le ardd, caci eupuneam mare pre} pe ele. 

§i cand le-am vazut, mi-am dat seama ca Dumnezeu 
dorise sa imi reaminteasca cu cata inocentd frumoasd credeam 
in ceea cefdceam pe atunci, in clasele primare, cand ma jucam 
cu jucarii. 

Imi creasem fara mea tocmai in parcela cu capsuni a 
bunicii mele, care avea cam vreo 10 metri lungime. Iar „Tara 
Dorului" s-a extins continuu, pentru ca construiam noi si noi 
portiuni paralele cu lumea mare, reala. Capsunii insa au pierit 
de la sine. 

Intr-un interviu televizat transmis astazi, IPS 
Bartolomeu [Anania] 468 , traducdtorul, a. spus ca a fost intr-un 
timp chelner 469 . Eu nici nu mi-1 pot imagina in aceasta postura. 

Tot asa, privind in urma, nu ma mai pot imagina, nu mai 
inteleg ca eu sunt autorul atator pdcate si atator gafe enorme 
dar si al atator ingenuitdti debordante. 

Ne uitam/?e noi insine. 

Am uitat cum ardtam, ce gdndeam, ce simfeam cdndva. 

Suntem strdini fa^a de noi insine desi mai stim unele 
flashuri 410 ale vie^ii pe care am trdit-o. 

Uneori ma cutremur privind inapoi sau rdd de mine 
insumi. 

Cred ca cea mai buna arma de umilire de sine e aratarea 
cu degetul a urdciunilor noastre interioare. 

Ti se pare ca vifa tdiatd e ofiinid amputatd. Dar tocmai 
tdierea mlddifelor excedentare sau a joardelor uscate ii 
revigoreaza via^a. 



466 O mica discutie cu sine din 1 1 aprilie 2010: 
http://www.viddler.com/explore/dorinfather/videos/436/. 
7 Un interviu cu mamaia Floarea din 9 noiembrie 2010: 
http://www.archive.org/details/InterviuCuBunicaMeaFloareaPiciorus9Noiembrie2010. 

468 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Bartolomeu_Anania. 

469 E vorba de interviul dat Eugeniei Voda, care poate fi vizionat aici: 
http://www.youtube.com/watch?v=FAxIIBCfuOY 
http://www.youtube.com/watch?v=f-x4jf4qwT8 
http://www.youtube.com/watch?v=PdRZctUVUjE 
http://www.youtube.com/watch?v=rSYXMDvT-QI 
http://www.youtube.com/watch?v=_KAtvXjA8eE 

In engleza: momente, straluciri, clipe, imagini din trecut. 



389 



Taierea vrfei e o primenire a ei, dupa cum curdtirea 
noastrd depatimi e o infrumusetare a firii noastre umane. 

Mamaliga incepe de la apa clocotitd. Se pune din ce in 
ce mai mult mdlai, trecandu-se astfel de la mdmdliga-pdsat 471 
la mamaliga inchegatd. Greseala mea era ca puneam tot 
mdlaiul de la inceput si nu o lasam sd se coacd bine. 

Pana am inva^at sd trag la masina de cusut am dus lupta 
cu gdsirea sau intelegerea ritmului in care picioarele mele 
trebuia sa apese pedala masinii pentru a initia cusutul. 

Bunicii mele ii era ciuda ca eu „invdf de toate numai 
asta nu pot". Ca sd prind ritmul a trebuit sd imi impingd cu 
mdna picioarele pe pedala. 

Pana la urma am reusit, desi, la inceput, aveam tendinta 
sa imping cusatura in spate si nu in f aid. 

Cand stii un lucru bine, daca esti orgolios, \\ se pare ca 
stii de toate. Dar cand vezi cat de greu e sa stii lucruri 
„minore", in^elegi ca trebuie sa fii smerit si sd asculfi de cei 
care stiu cum seface acel lucru. 

Am vrut sa invat sd mulg vaca dar n-am vrut sa par 
„suspect" pentru acela. 

Imi place sa ma invete oameni care vor sd aibd timp de 
mine si care sa nu creada cafac lucruri „aiurea" daca invat 
as a ceva. 

Vreau sa invat s ^ lucrez la andrele, sa tore, sa fac oale de 
lut, sa repar o masina, sa ma ocup de electricitate, sa fac 
lucruri normale §ifoartefolositoare. 

Chiar daca nu imi trebuie mie toate acestea e bine sd le 
invat, pentru ca sd ii invat si pe al^ii, care pot sd aibd nevoie de 
asa ceva. 

Demonii vor sd te infricoseze prin vise. Treaba e sa nu le 
joci jocul. 

Nu trebuie sa accept ca minciuna e si pu^in „blonda" 
sau „alba". 

In compania tinerilor de azi, cu duh lumesc, sim^i sa te 
lauzi, sa min^i, sa pari „interesant". Te ia valul si nu e bine. 

Demonii care palpitd in gesturile si frematarile lor te 
iluzioneazd si pe tine. 

Stand fara sa vreau in compania unor astfel de oameni 
am sim^it rolul nefast al prieteniei cu cei care nu calcd pe la 
Sfanta Biserica. Laxismul lor mental, lipsa lor de reverenfd, de 
umilin^a, de omenie sunt bacili 472 care se raspandesc repede. 



471 La Scrioa§tea se zice pdsat. 

472 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Bacil. 



390 



Daca durerea autentica respinge divertismentul, muzica, 
atunci pentru cine s-au creat toate acestea? Pentru oameni 
lipsiti de profunzime si fara dureri si iubiri autentice, reale. 

Batrane^ea aduce o umilintd accentuatd. Cand vad 
oameni de la \2lV2l, veni^i in treacat pe la oras si care 
contrasteazd de la inceput fa^a de ceilal^i, simt povara grea a 
orasului si lipsa lui de pudoare. 

Se simt, sarmanii, mai ales cei mai bdtrdni, respinsi cu 
forfa de aceasta lume „simandicoasa" §iprea brutald. 

Se simt singuri, neagrea^i, exclusi, ca si cand nu ar avea 
dreptul la existen0. 

Egalitatea in drepturi e o mare fictiune la nivel social. 

Patimile celor avufi si injosirea celor umiliii stiu foarte 
bine ca oamenii nu sunt egali, ci unii sunt conducdtorii iar 
ceilal^i sunt slugile, pe care pofi sd lepdcdle$ti cum vrei. 

Si in^eleg din ce in ce mai bine, de ce innebunesc 
oamenii. 

Daca stau in medii pline de certuri, de dracuituri, de 
frica, de amenin^are, oamenii slabi cedeazd. Si cei slabi sunt 
ceifdrd credinid in Dumnezeu si cu multe pdcate. 

Sunt slabi pentru ca vor sd fie slabi. Pentru ca si-au 
sldbitfiinfa prin multele lor pacate. 

Credem ca daca avem bani suntem bogafi. §i daca 
suntem bogafi „trebuie" sa mancam mult. §i daca mancam 
mult, ce se intampla? Ne facem cat o batoza, cat un elefant, si 
nu ne mai tin picioarele si avem nevoie de spital, ca boala e 
mare si viermii ne mdndncd. 

Sunt de acord cu ce spune Parintele Iustin Parvu 473 : 
romanii nu vor sd recunoascd jertfa, nu vor sd se bucure de 
ea. Sfhnii inchisorilor comuniste din Romania si cei de doua 
milenii de pe pamant romanesc, cei mul^i, asteapta sd le 
aducem laude, sa le facem slujbe, sa ii cinstim. 

Romanii asteapta prea mult pana isi slavesc Sfm^ii. 

Sarbii si rusii se grdbesc. 

Insa, in acelasi timp, a te grdbi in materie de 
canonizare, in materie de cinstire a Sfintilor, e cea mai mare 
capcand, pentru ca vietile Sfintilor trebuie aprofundate cu 
mare grijd. 

Ne vin ispite tocmai de unde ne asteptdm maipufin. 

Epuizarea tfi tale pofta de viafd si te face sa crezi ca nu 
mai vrei si ca nu mai simfi nimic. 



473 



Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Iustin_P%C3%A2rvu. 



391 



E interesanta problematica schimbdrilor interne ale 
fiin^ei noastre in functie de boli, schimbari de domiciliu, stres, 
enervare, asteptare incordata, tortura, inchisoare. 

§i e interesant si faptul, cum marea viafd sfdntd poate 
coexista, pe un spa^iu foarte restrans, cu o viatd devastatd de 
hedonism, de teroare, de satanism. 

Daca ne-am revedea rugaciunile personale, pe care i le- 
arn adresat lui Dumnezeu, am vrea sa facem unele schimbari 
semnifwative in lexicul lor. 

Dar rugaciunile nu pot fi schimbate. 

Rugaciunea nu are logica frumosului sau a urdtului 
estetic. Eaeo vorbire directd. §i uneori are multe stdngdcii. 

Dar rugaciunea nu e stdngace sau mai pufin stdngace, ci 
ea trebuie sa fie in primul rand sincerd, addncd, existenfiald, 
una cu tine. 

[Mircea] Cartarescu 474 spunea ceva foarte adevdrat in 
Jurnalul national de azi: Big Brother 475 „este singurul fel de 
spectacol incompatibil cu o lume democratica, desi, ironic, el 
nu poate aparea decat intr-o lume democraticd" A1€ '. 

Aici, totul se bazeaza pe dictatorialismul 
organizatorilor, desi el este deschis tuturor privirilor. 

Privim cu ochi avizi o intimitate pe care altfel n-am 
putea sa o vedem deloc. 

Ne place sa fim indiscreti, perversi, sa manipulam 
lumea, sa privim cu ochiul orice secret al lor. 

Patima curiozitdtii se bazeaza tocmai pe nestdvilirea 
voinfei si a cercetdrii pdcdtoase a minfii. 

Atmosfera dumnezeiasca a Sfmtelor Patimi, la 
Bucuresti, are ceva din turbulenfa specifica orasului. 

Venim de acasa cu povara noastrd cotidiand. 

Cand eram la sat, vedeam cum oamenii card lemne la 
spinare. Acum imi dau seama, ca nu caram numai lemne sau 
sacose ci, in primul rand, dureri, tristeji, neimpliniri, regrete, 
incertitudini. 

§i incertitudinile scot eel mai mult peri albi. 



474 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Mircea_C%C4%83rt%C4%83rescu. 

475 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Big_Brother_l. 

Mircea Cartarescu, ,,Big Brother" : doar o chestiune de sex?, in Jurnalul national, 
marji, 6 aprilie 2004, p. 4. 



392 



lustin [Manta] 477 a cantat o idiomela 478 in harul 
Sfantului Duh. Era o cantare dumnezeiasca, care intrecea orice 
asteptare a celor prezen^i. I^i trebuia o ureche find, 
induhovnicita pentru ea. 

Asta inainte de „Doamne, femeia ceea ce cazuse..." 479 , 
pe care a cantat-o tot el. 

Nu era prezent PS Varsanufie [Gogescu] 480 . Acesta a 
venit la Denia dejoi, la iesirea cu Sfanta Cruce. 

A cantat fara stresul privirii superiorului sau. Asta s-a 
sim^it din plin. Exista un stres evident al diaconilor in fa^a 
episcopilor. 

§i acel imn, numai acela a fost de ajuns sd ma 
linisteascd profund, sa imi calmeze duhul. 

Forfota din Bisericile noastre e nducitoare, enervanta la 
culme...dar Dumnezeu, prin diaconul Sau, a facut sa se auda 
teologia din melosul bisericesc. 

Nu pofi cdnta in Bis erica fara ca sa fii teolog. Pentru ca 
muzica bisericeasca e o teologie find, adanca. 

Tipatul, raguseala si cantatul aldturi de flegma din gat, 
guturalitatile de tot felul nu sunt muzica, ci stres, un stres 
dureros, sdcditor. 

Unii vor sa cante „toata suflarea" in Biserica. Dar ca sa 
cante toatd suflarea trebuie sd si poatd, dupa cum toata lumea 
trebuie sd invefe sd scrie dar nu toata lumea poate sd si scrie 
poezii. 

Fiecare poate sa scoata niste sunete acolo, dar nu to^i pot 
sd te ungd la inimd, dupa cum zice romanul. 

§i ca sd ungi inima, sa veselesti inima omului cu 
adevarat trebuie sa can^i intru harul lui Dumnezeu, caci altfel 
decat ragi si te scheldldi dar nu cdnfi. 

Cantarea bisericeasca e smerenie, cuviinta, zdrobire a 
inimii, bucurie. §i acestea sunt miscdri dumnezeiesti ale 
harului. 

§i cine crede ca e capabil sa faca ceva fara harul 
dumnezeiesc se insala, caci frumuse^ea adevarata vine din 
nevoinfa impreuna cu Dumnezeu. 

Cineva se roaga pentru demoni fara patimd, ca sa ii ierte 
Dumnezeu pentru cate iifac acestui barbat. §i ei si mai mult se 
luptd cu el. 



Pe atunci diacon. 

478 A se vedea: http://ro.orthodoxwiki.org/Idiomel%C4%83. 

479 A se asculta aici: http://www.youtube.com/watch?v=JUFd685Efk. 

480 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Varsanufie_Prahoveanul. 



393 



§i il enerveaza in chip si fel: ori direct, ori prin oameni 
sau animale sau prin diferite situafii. 

Uneori, demonii le sugereaza altora ca e nebun, ii pune 
pe unii sa il bdrfeascd sau vreo femeie se „indragosteste" din 
senin de el. Alteori il atrag spre situaiii murdare sau e tras la 
rost din senin de unii sau al|ii. 

To^i il privesc suspect, incat uneori se simte tare singur. 

Starea lui interioara ii enerveaza pe demoni si de aceea 
vor sa nu il lase deloc sa se concentreze la munca lui. 

La o emisiune de la Pax TV 481 , cineva isi punea 
problema, daca Simon Cireneanul s-a mdntuit, fiindca a fost 
forfat sa care Crucea Domnului . 

Sinedriul 483 era format din 71 de insi. Si vreau sa caut in 
Talmud si sa vad, daca e adevdrat ca aici Domnul e numit, 
in mod blestemat: „Marele Vrajitor" . 

Satanismul evreilor la adresa Bisericii Ortodoxe este 
exasperant. Invdrtosarea lor ma inspaimanta. 

La etajul doi, deasupra mea, sta un evreu si, mai mult 
decat atat, un rabin. De ce a vrut Dumnezeu ca sa stiu, ca el e 
tocmai evreu? 

Pentru ca sa stiu ca vrdjmasul credinfei mele e deasupra 
mea cu casa, dar asta nu trebuie sa afecteze inima mea si nici 
rugaciunea mea pentru toatd lumea cat si pentru el. 

Eu nu am nimic cu nimeni. Dar mul^i ma urdsc pentru 
ceea ce sunt: ortodox. 

Mie imi place sa stiu ce fac evreii, ce fac mormonii, ce 
fac adventistii, ce fac musulmanii etc. 

Dar nu pentru ca as gdsi ceva desdvdrsit la ei, pe care eu 
sa nu-l am in Biserica lui Dumnezeu, ci pentru ca vreau sa 
cunosc diversitatea personald a acestor oameni, sa vad cum se 
simt, ce cred, cat de mult se simt mulfumifi cu ceea ce sunt si 
cu ceea cefac ei. 

Doresc sa cunosc experienfa lor de viafd, sa invdj din 
via^a lor, sa vad pe viu ce urmdri produc in ei ereziile lor. 



481 Singura televiziune religioasa a lui 2004 care era transmisa de RCS & RDS 
(http://www.rcs-rds.ro/) prin cablu TV la Bucuresti. Din data de 22 februarie 2005, Pax 
TV & devenit Senso TV (http://www.sensotv.ro/), si-a schimbat profilul iar in scurt timp 
a dispdrut din grila de programe. 

Adica ea era in locul televiziunii Trinitas TV (http://www.trinitastv.ro/) de astazi. 
82 E unul dintre Sfintii Bisericii, pomenit la 1 noiembrie: 
http://books.google.ro^ooks?id=96u9tHR9- 

TQC&lpg=PA261&ots=olEMxuyrbL&dq=St.%20Simon%20oP/o20Cyrene&pg=PA26 
l#v=onepage&q=St.%20Simon%20of%20Cyrene&f=false. 

483 A se vedea: http://ro.orthodoxwiki.org/Sanhedrin. 

484 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Talmud. 

485 Idem: http://www.biblebelievers.org.au/talmudl.htm. 



394 



Insa cand vine vorba de autenticitatea crediniei, mi se 
rupe inima cand le vadprostia si nebunia rdtdcirii lor. 

Si nu cred ca e suferin}d mai mare ca aceea, cand vezi 
ca oamenii isi fac rau cu mdna lor si tu nu po^i sd ii ajufi, 
pentru ca ei cred ca fac „bine" ceea ce fac. 

Dar taina libertdtii umane se dezleaga prin aceea, ca l\i 
cladesti vesnicia pe care o vrei si nu pe cea care aifi constrdns 
sa o vrei. 

Tu decizi. 

Decizia ta te ajutd sau te condamnd. 

La telejurnal s-a dat urmatoarea stire: intr-un sat, in fa^a 
locasului ortodox, se tine focul aprins toata noaptea. Satenii 
Strang din timp lemne pentru evenimentul din Saptamana 
Sfmtelor Patimi. 

Dar se anun^a - si asta e scandalos - ca ei \in focul 
aprins, pentru ca au credin^a ca. focul e ceva curdfitor pentru 
oameni. 

Ce-o avea pdgdnismul acesta cu Ortodoxial 

Oamenii dansau si beau in fa^a Sfintei Biserici si asta in 
zilele de doliu ale Sdptdmdnii Mari. 

Ispitele sexuale apar cand stomacul e plin sau lenea ne-a 
impresurat inima si mintea. 

Gandul desfranat nu e atat de mult imaginafie pe cat e 
pldcere sau subordonare a mintiifaid de pldcere. 

Ne rdcim inima cand mintea se disociazd de inima si 
cand incercam sa fim numai si numai minte. 

Cand vrei sa te convingi ca esti „cineva" atunci incerci 
sd te minii. 

§i miniirea de sine e cea mai cruntd inchisoare. 

Adevarul este eliberator. Te scapa de lupta cu tine 
insufi, de „grija" perversa de a minii, de a te ascunde continuu. 

De la un moment dat am inceput sd nu mai simt nevoia 
sa fiu cu oamenii. Dar simt ca, desi e un mare bine sa vorbesc 
cu oricine despre orice, totusi nu ma simt implinit fara o 
legdturd addncd cu oameni de acelasi duh cu mine. 

Este egoism? Este deldsare? Este o clacare, o iesire din 
comuniune? Numai Tu, Dumnezeul meu, po^i sa imi spui mie 
toate acestea. 

Ce e omul fdrd Tine? Nu e nimic, Doamne, nu e nimic. 
§i nimic din ce am eu nu f}i trebuie Tie. Dar mie imi trebuie 
mila Ta, Doamne, mai mult decat orice de pe acest pamant. 



395 



Tu e§ti in mijlocul lumii. Crucea Ta a fost infipta in 
mijlocul lumii, Hristoase al meu. §i paraiele Sangelui Tau, ale 
iubirii Tale, curg spre mdntuirea lumii. 

Cum stau eu inaintea Ta, Doamne? Cu ce ochi §i maini 
§i inima? Nu ma osandi dupa ticdlosia mea cea multa, ci dupa 
mila Ta, miluie§te-ma! 

Daca El e Mielul eel fdrd de pref pentru mantuirea 
lumii, atunci de ce cerem pref pentru El, cand // dam spre 
mdncare lumii? 

Un preot m-a intrebat daca am postit, pentru ca el sd ma 
primeascd sd ma spovedesc. 

Dar cat ar fi trebuit sd postesc, pentru ca sdfiu vrednic 
de El, daca nimeni nu poate fi vrednic de El, oricat de mare §i 
de prea dumnezeiascd nevoinfd sly face cineva pe fa^a acestui 
pamant? 

II prefuim pe El, pe Cel neprefuit, pentru ca noi ne 
credem mai buni §i mai drepfi decat El. 

Si asta ne face sa fim foarte haini la suflet, foarte 
nedrepfi cu cei pe care ii pastorim. 

Nu cred ca are dreptul vreun preot sd opreascd pe 
cineva de la Sfdnta Impdrtdsanie, daca Hristos II cheamd la 
El. Daca inima noastra e plind de El §i El nu ne da afard ci, 
dimpotriva, ne cheamd, atunci cine ne poate da afard? 

Ma doare inima cand vad ca preo^ii se impdrtdsesc de 
sute de ori iar credincio§ilor lor le cer eforturi ascetice §i 
rugdeiuni, pe care ei insisi nu lepreafac. 

Ierarhia noastra se crede „dreapta" si asta nu place 
Domnului. 

Daca voi va impartas^i des, atunci tot lafel de des sa va 
imparta§i^i §i credinciosji. Daca crede^i ca voi sunte^i Sfinji 
mereu, de ce nu sunt §i ei tot lafel de Sfinfi ca §i voi? 

§i preotul care isi iubeste turma e preotul care isi 
impdrtdseste des turma cu Capul turmei, cu Pdstorul turmei. 

Cum sa iubeasca cineva pe Hristos, daca nu-L simte in 
ell Cum am putea iubi pe cineva, daca nu vorbim cu acel 
cineva, daca nu il vedem, daca nu stdm impreund cu el? 

Cea mai mare teologie este si se naste din impdrtdsirea 
euharisticd cu Domnul nostru. 

§i daca cineva II are pe El, atunci devine scrupulos cu 
pacatele lui §i se va spovedi de fiecare data inainte ca sa se 
imparta§easca. 



396 



Nu vrem sd impdrtdsim des credinciosii din comoditate, 
din neiubirea lor si, mai ales, din indiferenid demonicd fata de 
cea mai mare sfintenie a lumii: unirea cu Domnul nostru. 

Ma doare inima. Adevarul dumnezeiesc pare „nebun" 
iar minciuna „vesela". 

Ma doare inima pentru faptul ca ne simfim singuri si 
suferinzi in Biserica lui Dumnezeu si nu stie nimeni sd ne aline 
durerile. 

Doamne, trimite-i pe oamenii Tai, pentru ca sa lumineze 
lumea Ta! Fii cu Sfanta Ta Biserica mereu, ca ne topim din 
cauza lipsei de cuvdnt dumnezeiesc viu, direct, percutant si de 
lipsa dragostei dintre noi. 

Ai mila de noi, Iubitorule de oameni, caci pacea Ta este 
bucuria si viata lumiil 



*F ( 



ot ce nu am vrut sa invat si sa fac la timpul lor, am 
muncit cu greu ca sd le invaf mai tdrziu. A trebuit sa inva^ ceea 
ce am nesocotit cdndva si a trebuit sd devin eel care imi era 
nesuferit sdfiu. 

Dumnezeu a smerit sufletul meu, aratandu-mi ca nu 
trebuia sa fac mofturi, ca nu trebuia sa cred ca ceva Qfdrdfolos 
in via^a mea. 

Imi pare rau pentru tot timpul consumat aiurea, pentru 
fiecare minut de distracfie nelegiuitd. 

Imi pare rau ca am avut nesimfirea sfiddtoare de a crede 
ca pot sd pdedtuiese atdta si sd-mi fac de cap dupa cum imi 
vine. 

Timpul nu e o grdmadd de clipe intdmpldtoare, ci un 
parcurs foarte strict, o conduita menita sd ne sfinieascd viafa. 



L3e ce ar vrea cineva sd te primeascd in casa lui? 

O doamna bogata il primeste pe un cersetor si pe fiica 
acestuia, ii spala, ii imbraca, le da de mancare, ei loeuiese 
impreuna cu ea - ea era singurd - si inva^a de la ei cum se 



397 



supravietuieste pe strada fara bani dar, mai ales, invata sa 
iubeascd. 

§i iubirea cuiva t}i schimbd viafa, te face mai bun, mai 
ingdduitor. 

La un moment dat e intrebata de o clienta - cea bogata 
era avocat - daca a pdfit ceva, pentru ca azi e mai buna. 

§i dragostea, intr-o zi, te face mai bun, te face sa 
zdmbesti, sa fii senin. 

Te umpli de dragoste nu facand sex in mod neapdrat, ci 
dragostea pentru so^ia ta creste pe masura ce o infelegi, pe 
masura ce traiesti impreuna cu ea situa^ii care vd unesc, care 
vd intdresc intr-un mod evident. 

§i oamenii nu cauta rdspunsuri finale in mod neaparat, 
ci raspunsuri care sa ii linisteascd, care sa iifacd constienti. 

Sunt lucruri care te iritd imediat, pe care le simfi la 
celalalt dar pe care elnu le constientizeazd. 

M\x\\\ se comporta schizoid: cred una si simt alta. §i nu 
vor sa se asculte, sa-si asculte constiin^a. 

In adancul nostru, sechelele se cer vindecate si nu 
acoperite. 

Spre exemplu: daca duhovnicul tau, eel pe care tu il 
iubesti si ai incredere in el si pe care incerci sa il urmezi are o 
anume patimd, nu trebuie sa o copiezi si tu in mod instinctiv, 
fara refineri. 

Asa ajung unii sa simtd sau sa trdiascd ceva anume, 
numai pentru ca eel pe care il iubesc ei face acel lucru. 

Adica urmeaza, fara discriminare, si bunele cat si relele 
duhovnicilor, parintilor, sotilor, prietenilor etc. 

Mul^i dintre cunoscutii mei cred ca cunoasterea voii lui 
Dumnezeu nu e atat de importantd ca slujirea Lui. 

De aceea citesc teologie pufin sau deloc si se analizeaza 
si maipufin si au repulsiefafd de scris. 

Dar lor le place sa nu fie mustrafi de catre Dumnezeu 
prin cele pe care le citesc sau pur si simplu sunt lenesi si 
nesimiitori la delicate}ea inielegerii dumnezeiesti. 

Nu poji sa te nevoiesti bine fara sa cunosti cu strictefe 
voia lui Dumnezeu. 

Asa ca, cei care nu sunt oameni ai studiului si ai ascezei 
si ai vieiii eclesiale in acelasi timp, vor sa traiasca „mai liber" 
via^a ortodoxa. 

Pentru ca modelele noastre sunt purine (la modelele de 
sfinfenie ma refer), majoritatea celor care se nevoiesc astazi 



398 



sunt oamenii cdrfilor, sunt tributarii sfaturilor dumnezeiesti 
din car^ile sfmte. 

§i daca e asa, de ce nu are credinciosul nostra macar 
curiozitatea sd stie cat mai mult? 

Pentra mine e mirabil (nu cu totul!) faptul, ca unii dintre 
prietenii mei, auzind ca scriu, nu au avut nici macar 
curiozitatea sd vadd ce scriu, pana cand nu le-am dat eu sa 
citeasca. Adica nici nu au intrebat ce scriu... 

§i nici atunci nu stiu daca au vrut sd citeasca cu atenfie. 

§i stiu ca aceste car^i ale mele nu sunt folositoare pentra 
nimeni atata timp cat cuvintele lui Dumnezeu, in primul rand, 
nu mai auprea multd cdutare in lumea de azi. 

Dar ma gandesc totusi la faptul, daca po^i sa fii prieten 
cu cineva, fara sa te intereseze orice lucru pe care il face 
prietenul tau, mai ales cand e vorba de lucruri importante. 

Am observat la unii dintre ei, ca manifesta o 
neincredere vdditd in cuvantul scris, desi ei sunt traducdtori. 

§i iarasi m-am intrebat, daca poji sa dai atata pref pe 
cuvdnt si, in acelasi timp, sd nu te intereseze cuvantul. 

Dar eu citesc, ascult si ma intereseazd tot ceea cefac si 
spun ei, pentra ca sunt avid de noutdti personalizatoare. §i mi 
se psLrefoarte normal sa fie asa. 

De ce am impresia insa, ca aici e vorba de sarlataniel 
Lucrurile se bat cap in cap. 

Ideea ca trebuie sd te nevoiesti, fara insa sa accept 
amdnuntele providen}ierii vie}ii tale de la Dumnezeu ii 
nauceste pe mul^i in ziua de azi. 

Gasesc de multe ori oameni cu o idee de nevoinfd, care 
este ruptd de aproapele, de Sfanta Biserica sau de Sfm^ii lui 
Dumnezeu. 

Fiecare parca se simte bine in patra^ica lui. 

E ca la manifestable lui Ceausescu, unde toata lumea 
era aranjatd in pia^a precum pionii pe tabla de sah. 

Tindem spre faptul, ca idealul nostru de nevoinfd sa ia 
locul realei nevoinfe pe care am putea sd o facem si pe care 
trebuie sd o facem. 

Facem una si ne inchipuim ca facem o mie una, ceea ce 
e fals. 

§i cand alergam dupa idealul de nevoitor ortodox fara sa 
fim cu ochii deschisi la realitatea fiin^ei noastre, alergam dupa 
himere frumoase dar zdnatice. 

Am intalnit adesea oameni inselaii care se socoteau 
„sfinti", profitori notabili care pareau „initiati" si nefericifi din 



399 



cauza prostiei, care nu puteau sa isi vada via^a lor aidoma unei 
calamitdii, din cauza ca nu puteau trece peste valul de 
minciund pus de Satana pe inima si pe mintea lor. 

Imi aduc aminte de un coleg care incepuse sa se roage 
cu rugdciunea lui Iisus si care incepea sa pldngd fara insa a fi 
si smerit. Desi incepuse rugaciunea de curdnd... credea. ca a 
ajuns la final. 

Plansul lui avea ceva foarte indrdznef, foarte mandru. 
Vroia sa iasd in evidenfd cu el. 

Nu mai stiu unde e si ce face acum, dar puteai in^elege 
vazandu-1, ca nu a pdtruns deloc frumusetea lui Dumnezeu in 
el desi aparen^ele il faceau „ascetic". 

Un alt coleg (acum e preot) facea mult sport cand era 
mai tanar...Si 1-am intalnit recent si dorea sa ma convinga de 
addncirea lui in evlavie. 

Desi parea sa fi citit multe cdrti in ultimul timp, nu am 
putut sa stau de vorba cu el in tihnd, pentru ca intotdeauna mai 
avea ceva de addugat si asta: mai inainte ca eu sa imi termin 
vorba. 

Insa cele despre care imi vorbea el, atunci cand ma 
intrerupea, nu aveau nimic de-a face cu addncirea in sine - 
caci acesta e drumul pocain}ei - ci cu memoria, memorie care 
ii spunea ca a devenit, deodata, smerit. 

Fariseismul si duplicitatea pe care le inve^i in seminar 
se adancesc la facultate. Iar cand te preo^esti, devii un 
„atotstiutor" enervant la culme, daca nu ai nimic de-a face cu 
constientizarea realitatii interioare a propriei tale persoane. 

Devii „atotstiutor" chiar si in lipsa ascezei si a 
cunoasterii teologice. 

De aceea e rar preotul care ascultd smerit ceea ce ii spui 
si care recunoaste, cu multa sinceritate, ca are si el patimi sau 
ca nu are habar despre ceea ce ii povestesti. 

Se poate intampla si aceea, ca la spovedanie sa te asculte 
in tdcere, sa dea din cap a infelegere, sa te faca sa crezi ca e de 
partea ta dar cand incepe sa ifi dea sfaturi, sa in^elegi, intr-un 
mod dureros la culme, ca nu a infeles nimic din drama ta. 

Mul^i nu au constiin}a de duhovnic, ci li se pare ca e 
normal ca un preot sa si spovedeascd, pentru ca la noi 
duhovnicia se da - din motive obiective - odata cu hirotonirea 
intru preot, mai ales la preofii de mir. 

§i pentru ca nu mul^i au o experienid de viafd profunda, 
cred ca pot rezolva orice problema, ca pot alina orice durere, 



400 



bazandu-se doar pe faptul, ca in cadrul Sfmtei Taine ei 
lucreazd cu Dumnezeu. 

Dumnezeu pogoard harul Sau intotdeauna...Dar daca 
preotul se gandeste la cai verzi pe pere|i sau are o via^a de 
indiferent sau de pagan, cum poate sd inieleagd via^a altcuiva, 
daca pentru a sa nici nu-ipasal 

Dumnezeu nu face magie si nici nu-1 sfin^este pe om cu 
forfal 

Ca sd vindeci de patimi trebuie sd fii luptat tu cu 
patimile si sa ai intelegerea modului cum cresc patimile, din ce 
cauzd si cum cresc si virtutile in om. 

Asa ca nu poji sa fii sfdnt cand spovedesti si apoi sa fii 
altceva. Esti sau nu esti. §i daca esti se vede. 

Dumnezeu trimite mila Sa, harul Sau in viata celui care 
se spovedeste, se impartaseste, se cununa etc., credinciosii se 
pot sfinti (daca vin smeriti si plini de dor dupa Dumnezeu) iar 
pe cei care slujesc Sfmtele Taine sa ii lase reci. 

Cel mai mult ma doare argoul „religios" practicat intre 
oamenii Sfmtei Biserici. Am auzit de la doua persoane, ca unii 
preoti spun la omul decedat „racitura". 

Daca ar stii familia celui adormit de „importanta" pe 
care o da preotul celui adormit din familia lor, ce ar face si 
spune? Mai sunt prosti sa il ingroape cu el? Sau daca totusi il 
ingroapd, ce parere au despre un asemenea preot? 

Banii de la pomelnicele primite la Sfanta Liturghie sunt 
„cascavalul". 

Mai toti vorbesc (unii delocferit, ci in gura mare) ca au 
dat bani, intr-un fel sau altul, pentru ca sa fie hirotoniti si 
pentru ca sd li se dea parohie. Pu^ini spun ca drumul a fost Un, 
fara accente simoniace. 

O, Dumnezeul meu, iarta-ma si ne iarta!... 

Se poreclesc unul pe altul, vorbesc vulgar si cred ca fac 
mare lucru. Le place sa se simta prosti si nu vor sd studieze 
prea mult dar ii invidiaza si ii dusmanesc pe cei care ii intrec. 

Toate acestea ne trag injos. 

Cu cat vom fi mai indiferenfi la ceea ce se intampla cu 
atat ne vom adanci in ndmolul nesimiirii. 

Apar casele noilor oameni „bogati" langa casele vechi, 
peticite ale celorlal^i. Arhitectura stridentd, copiatd si de prost 
gust de cele mai multe ori. 

A inceput sa apara galbenul si rosul pe pere^i si pe case. 

Toata lumea vrea sa fie dura, emancipatd, sd se bage in 
fafd, sa prinda ceva: un loc, o pensie, un serviciu. 



401 



Fuga dupa bani e mania care ne va dezumaniza pe zi ce 
trece. 

Incepe, in mod pregnant, sa nefie sild de noi dar punem 
fard, multfard pe obraz, in loc de roseafa rusinii care dispare, 
pe fiecare zi dispare. 

La sate si in orasele mici cartea a ajuns deja un moft 
prea pedant. In unele orase se citesc doar reviste iar librariile 
sunt cu cdrfi de prost gust. 

Se calatoreste cu transporturi mizere, se mananca ieftin, 
se asculta muzica ieftina...$i arunci totul pejos. 

Fuga nu doar dupa. ..ci si de celebritate. Ma gandesc cum 
se ascund oamenii cunoscufi ai acestei Jari. Ei nu pot merge 
nicaieri fara sa fie deranjaii. 

Crizele de timp sunt cele mai obositoare. Faci totul la 
repezeald pentru ca vine examenul, scaden^a, pentru ca ne 
viziteazd cineva, pentru ca trebuie sdplec cu trenul. 

§i timp pentru sufletul nostru nu mai avem, desi acest 
lucru e singurul important in toata invdlmdseala vie^ii noastre. 

Nu ne putem inchipui via^a pe care o vom trdi. E o 
necunoscuta pe care o vom descifra din mers. 

Nu stim ce va fi cu noi. Suntem o mare necunoscuta 
pentru noi insine. 

Cand tree durerile si in^elegi rostul lor, incepi sa 
mul^umesti celui care te-a enervat, celui care te-a disprefuit, 
celui care ii-afdeut viafa grea. 

Dar asta numai cand in^elegi ca asa a vrut Dumnezeu sa 
fie via^a ta si consimfi acestei doriri dumnezeiesti. 

Spunem ceva azi si credem ca ce stim acum e totul, ca e 
desdvdrsit. Dar peste ceva timp, crescand in in^elegerea voii lui 
Dumnezeu, in^elegem ca ne-am inselat: nu era desdvdrsit ceea 
ce stiam noi. 

Dar nu e o greseald sl noastra, ci o normalitate a 
cresterii duhovnicesti, dupa cum nu po^i convinge pe un copil 
ca jucariile nu sunt vitale pentru el. 

Dumnezeu da peste cap tot ceea ce stim noi prin ceea ce 
El ne inva0. 

Invdidtura duhovniceascd experenfiald e o continud 
scoald, o continua descoperire, o continua subfiere a min^ii si 
a inimii. 

Mereu invefi. Mereu esti pe drumul spre Dumnezeu. 



402 



V/ineva mi-a spus ca nu citeste cartf teologice - scrise 

de teologi academici - ci ii citeste numaipe Sfiniii Pdrinti. 

Insa a vrut sa-mi spuna in subsidiar altceva: ca el e un 
om curat de erezii, ca e un om duhovnicesc, nestiind faptul ca 
si oamenii duhovnicesti pot gresi daca nu au multd cunoastere 
teologicd si multd experientd duhovniceascd. 

Dar, pe langa faptul ca ii e teamd sd nu se 
imbolndveascd de vreo erezie (si ramane „curat" pe mai 
departe) adevdrul adevdrat e acela ca nu citeste carti teologice 
scrise de teologii academici, pentru ca nu prea infelege eruditia 
lor. Si aceasta: pentru ca nu are o pregdtire teologicd 
profunda. 

Nu ne prea place sa facem distincfii, sa desparjim 
adevdrul de erezie, sa lucram cu penseta atenfiei pe texte si 
realitati. 

Consecinta acestui fapt: mintea noastra nu are un 
discerndmdnt bogat, o atentie la detalii ci gdndeste bdddran. 

Discu^iile noastre - multe dintre ele - nu se refera la 
lucruri pe care le gdndim atunci, pe loc, ci la lucruri u§oare, 
molfdite de mult timp si invd}atepe de rost. 

Tocmai de aceea unii comunica „repede", tocmai pentru 
ca nu gdndesc ci doar i§i aduc aminte iar altii consumd multd 
energie cand vorbesc pentru ca gandesc totul pe loc, in 
momentul defatd. 

Dar cine gdndeste profund stie ca gdndirea e foarte 
obositoare, ca ea ne istovegte mult si ne face sa ne chiordie 
mafele repede, caci consumam imediat energia acumulata la 
masa precedenta. 

Dar ca sa gandesti adevdrat si, in acelasi timp, evlavios 
e o munca si mai imensd, pe care pu^ini au facut-o in decursul 
istoriei sau vor sd ofacd. 

Ramanem la ideea ca suntem ortodocsi dar nu putem sa 
spunem doud vorbe despre noi. Acest lucru e unul dintre cele 
mai grave pe care le facem. 

Ne e frica sa nu fie eticheta^i ca „eretici", dar suntem cu 
multe erezii in noi, pe care insa „nu le stie lumea". 

„Lumea" e pentru mul^i singura paradigmd si cea mai 
proastd de altfel. 

„Gura lumii" ^ipa tare. 

Iar gura lui Dumnezeu pare sd nici nu mai fipe. 



403 



Insa realitatea e alta: capufini o mai aud. 

§i pentru gura lumii facem multe compromisuri, pe care 
le facem ca sd nufim linsafipe degeaba. 

Durerea ortodocsilor e o durere a dragostei, a dragostei 
pedepsite cu rautate si dispre^. 

Suntem „calamitatea" acestei lumi, tocmai cand noi 
suntem lumina lumii si sarea pdmdntului. 



F ricile construite si infuzate pe orice cale in mintea 
noastra ac^ioneaza ca cele reale pana intr-un anumit punct. 

Intr-un film despre „extraterestri", frica care cuprinsese 
lumea se transmitea si \ie, telespectatorului, chiar daca nimic 
nu era real iar tu stiai asta. 

Scenaristii, regizorii, oamenii care filmeaza intuiesc ce 
anume ne sperie §i cum aratd ceea ce ne sperie §i pe asta 
mizeaza. 

Reclama mizeaza pe ceea ce ne place sau ne-ar putea 
pldcea. 

Diminea^a am fost inva^at ceva fundamental de Sfantul 
Isaac Sirul: ca orice supdrare si durere si nervozitate si ispita 
reprezinta aspecte experenfiale ale mantuirii mele. 

La prima vedere pare ca nu e mare lucru. 

Dar, intr-o anume secunda, nu doar cite§ti niste lucruri, 
ci si inielegi profund ceea ce citesti. 

Dezbaterile sale despre via^a duhovniceasca sunt foarte 
adevarate, foarte punctuate. 

Trebuie sa primim durerea dupa cum primim si bucuria. 

De ce plangem? Penru ca harul lui Dumnezeu ne atinge 
inima. Pentru ca adevarul unei situa^ii ne fdrdmd inima, ne-o 
inmoaie deodata. 

El i§i iubea nespus fiica desi era retardat. Si nimeni 
asemenea lui nu stia ce sdfacd si ce sd-i spund. 

§i avocata s-a schimbat deodata, inva^and mai mult 
decat se astepta. 

§i prietenii sai, ai retardatului, s-au dovedit mult mai 
rafionali decat cei care se credeau cu capul pe umeri, dar nu 
stiau sd vorbeasca cu copiii lor. 



404 



Ea sparge usa si intra la el. §i el ii spune ca ea nu 
inielege durerea lui, a celui care incearca sa isi intreacd 
handicapul dar nu poate. 

§i ea ii spune, cu lacrimi in ochi, ca pe cat crede el ca ea 
e frumoasd si fericitd, pe atat ea se simte goald, urdta si 
nefolositoare. 

Fiul ei o waste, so^ul ei o inlaid si lumea ei e pustie. 

§i cine e lumea ta mai intai dGC&t familial 

Monahul are o familie si el: pe pdrintele lui duhovnicesc 
si peprietenii lui, apoi mdndstirea. 

Familia noastra e cea care ne imbrdfiseazd cu dragoste. 

Dar, de cele mai multe ori, familia noastra e indiferentd 
fa^a de noi si de la ea nu vine nicio razd de sinceritate, nicio 
lacrimd de iubire. 

De ce trebuie sa stai cufrica ilegalitdiii, a faptului de a 
nufi escrocat, de a nufiprins in flagranti 

Pentru ce nu ne inghifim unii pe al^ii daca, in definitiv, 
nimeni nu cdstigd nimic pe pamantul acesta? 

Vedeti: nu putem vorbi de durere, de tristete, de chinuri 
decat cu cei care au trecut prin ele! 

Ne uitam prea jos, desi mergem cu nasul pe sus, si nu 
suntem rapifi de frumuse^ea iubirii, de adevarata frumusefe 
din ochii unui copil, a unui om care si-a cura^it inima, a celui 
care ne iubeste. 

§i tocmai simplitatea acestei priviri e cea care ne 
induio§eaza. 

Am stat si m-am gandit la faptul, de ce unii dintre cei 
care se nevoiesc fug de cunoasterea teologicd. 

§i am ajuns la un raspuns: pentru ca daca in^eleg, ca 
numai cunoasterea duhovniceasca ne mdntuieste si ea vine de 
la Dumnezeu si ca teologia scrisa de oamenii neinduhovniciti 
nu e bund de nimic, atunci nu trebuie sa o citeasca decat pe 
aceea. 

Dar ca sa ajungi la aceea trebuie sa pleci de la asta. Si 
pornind de aici ajungi sa te nevoiesti mai apoi dupa cele 
duhovnicesti, dupa cuvintele Sfm^ilor. Iar cand vine harul lui 
Dumnezeu in tine sa in^elegi faptul, ca tocmai atunci in^elegi 
cum stau lucrurile. 

Exclusivismul acesta in materie de citit e un gdnd 
dracesc, pentru ca noipierdem daca il credem. 

Trebuie sa cercetdm toate, cum spunea Sfantul Pavel si 
sa alegem ce este bun (I Tes. 5, 21). 



405 



Le in^elegi pe cele sfinte daca in tine este harul 
dumnezeiesc, daca rezonezi cu Dumnezeu. 

Acele „urechi de auzit" sunt un lucru foarte real, o 
realitate interioara. 

Fixitatea in via^a duhovniceasca duce numai la 
extremisme. 

Cand nu l\i adaptezi simfirea inimii la atmosfera 
interioara a oamenilor cu care vorbesti atunci nu comunici 
deloc cu ei si acest lucru il simfyi cu to^ii. 

Primul-ministru al Romaniei 486 din timpul lui Cuza a 
fost ucis cand treceaj^e sub clopotnifa de la Patriarhie. 

In acelasi moment, crucea mare de pe Biserica din satul 
sau a cdzut deodatd. Un semn ca Dumnezeu apldcut acest om. 

La o Sfanta Manastire cu hramul Sfantului Nicolae (6 
decembrie), nevoitorii au vrut sa schimbe ziua hramului, 
pentru ca nu se putea face prea bine pe timpul iernii. 

Dar cand episcopul locului a vrut sa faca acest lucru, un 
vant puternic i-a luat vesmintele si cele pentru slujbd si nu a 
putut sa faca nimic. 

Peste catva timp, ceea ce luase vantul acesta 
providential, au fost gasite pe malul unui rau din apropiere, 
asezate la un loc si toate intacte. 

Hramul a ramas acelasi. 

E vorba de o Manastire romaneasca. 

Doamne, Cel care nu ne ui^i niciodata, pova^uieste-ne la 
calea Ta si ne miluieste! 



I aloarea fe^ei lui si a ochilor lui cand se ruga si se 

privea inauntru era satanicd desi el se uita la pdcatele lui. 
Iesea din el, ca printr-o fereastra a sufletului, o stare care ifi 
producea fried. 

Dar acest preot dumnezeiesc isi da toate silin^ele sa fie 
foarte bun, foarte milostiv si infelegator cu oamenii. 

Numai ca il trag inapoi sechele puternice, inca 
neconstientizate. 

El e o imbinare de multa putere duhovniceasca si 
naivitate, de ascezd asprd si de cugetare addncd, de multa 



486 Barbu Catargiu: http://enciclopediaromaniei.ro/wiki/Guvemul_Barbu_Catargiu. 



406 



responsabilitate si tact pastoral, dar si de nesimtire si 
neatentie la detaliile interpersonale. 

Fiindu-mi/oarfe addnc in inima sunt bucuros nespus de 
el dar si dezamagit. Caci nu pot sd tree cu vederea lucrurile 
care dor, pe care astept sd le inieleagd si sd le depdseascd cu 
harul lui Dumnezeu. 

Dar acest mod de a-i purta pe oameni in inima, pe 
oamenii pe care ii iubesti nespus, Qfoarte normal. 

Daca nu-fi pasd de cele pe care ei nu le infeleg 
inseamna ca nu ii iubesti. 

Iubirea nu suportd minciuna. 

§i cand minciuna se asterne in iubire, in inimi care se 
iubesc, depdrtarea unora fa^a de al^ii se produce repede si 
fatal. 

M-am simXilfoarte bucuros. 

Taina Sfintei Cununii, pentru mine, a fost o mare 
deparazitare de stres. Multe dintre agitable mele au zburat 
deodata si a venit o bucurie dumnezeiascd, care gdlgdie din 
destul in inima mea. 

§i, cu toate pacatele mele, ma bucur nespus, si so^ia mea 
la fel, de relaxarea aceasta dumnezeiascd care ne-a inundat 
inima si casa. 

Fara ochii avizi ai oamenilor care nu ne cunosc m-am 
sim^it mai protejat, mult mai in siguran}d. 

Pe oamenii duhovnicesti, demonii ii lupta mai ales prin 
cei care ii iubesc dar nu ii in^eleg prea bine datorita imaturitatii 
lor experentiale. 

Parintele M. a fost de acord cu mine in ceea ce priveste 
„vinul umilintei". Dar cand s-au discutat probleme pe care nu 
le-a trait, inversunarea de a spune „nu" a slavei desarte a fost 
mai evidentd decat la B. 

B. imi era mai aproape ca mentalitate (datorita 
apropierii regionale). Dar Parintele M. e mult mai profund 
decat el. 

§i pentru ca totul sd fi fost bine, trebuia sa am 
intelegerea directd a unuia si profunzimea celuilalt intr-o 
singura persoana. 

Atunci discutiile ar fi fost reale, depline... 

Talcuirea la Psamul 27 pe care Parintele M. a facut-o 
oral am pierdut-o cu totul. Intelegerea dumnezeiasca a textului 
s-a dus (ma refer la cea cuvdnt cu cuvdnt) iar ideile ramase 
sunt prea vagi ca sa o reconstitui. 



407 



Bucuria a fost insa mai mare decat oboseala si starea 
noastrd de epuizare si aceasta compenseazd, intru catva, 
uitarea ei. 

Insa e un mare pacat sa se procedeze astfel in mod 
continuu, pentru ca aceste infelegeri sfinte puteau folosi pe 
mult mai mul^i. 

Ii e „greu" sa scrie, zice el. Dar „greutatea" asta e 
ddundtoare pentru toti. 

Cand aceste lucruri raman imprimate sau scrise undeva 
si le revezi, atunci te smeresti ori pentru ca ele sunt daruri de 
la Dumnezeu ori pentru ca nu ai explicat ceva pdnd la capdt 
sau pentru ca ai explicat ceva gresit. 

O predicd pdstratd e o predica care inva}a oricdnd si te 
scuteste de efortul repetdrilor obositoare sau a intoarcerii la 
izvoarele odatd cercetate. 

Cau^i anumite date in mod serios, predici cu multa 
dragoste si predica fiind imprimatd sau consemnatd ramane si 
poate fi un sprijin pentru cei care vin dupa noi, care au nevoie 
majord de aceste mdrturii. 

Ma doare ca.-i judec pe oameni si nu mdjudecpe mine. 

Faptul ca-i vorbesc de rau pe oameni ma mustrd cu 
tdrie, insa, in acelasi timp, adevdrurile dure sunt folositoare 
pentru toti. 

Sunt mult prea ticdlos pentru voia lui Dumnezeu, desi 
doresc nespus, mai mult decat orice, sa fm al Lui, sa fiu cu El. 

Tu, Doamne, ma vei judeca si ma vrei gasi foarte rau, 
foarte ambiiios, foarte nestatornic. 

Inmoaie inima mea pentru ca sa Te iubesc pe Tine si sa 
fiu bland cu oamenii. 

Incrdncendrile inimii tree daca te curdtesti depatimi. 

Pe masura ce inima devine curatd si mintea se 
limpezeste, pe atat tree si luptele interioare ale oamenilor 
credinciosi. 



Inva^ cuvinte englezesti (invat... si nu memorezl) si 

multe forme sunt mirabile prin asemanarile grafice si 
semantice cu limba romana. 

Dau numai un singur exemplu: ejaculate = a exclama. 



408 



„A ejacula" e pentru mul^i romani un verb plin de 
snobism. Cand vorbesc romanii intre ei folosesc un alt cuvant. 

Dar ejacularea, in accep^iunea adevarata a reactiei 
umane este o exclamatie a viefii, un „Da" raspicat spus viefii si 
care naste viaia. 

Inseminarea normald, fireasca a femeii de catre barbat, 
in cadrul dumnezeiesc al casatoriei, este o bucurie de viaia si o 
asteptare a viefii, o imbra^isare a nadejdii ca viaia vine din 
iubire si ca iubirea autentica e nascdtoare de viafd impreuna 
cu Dumnezeu. 

Copilul este exclamafia de bucurie sl parin^ilor lui, 
pentru ca e darul lui Dumnezeu. 

§i darul lui Dumnezeu e o infwrare, o cutremurare plina 
de dragoste a intregii fringe a omului, pentru ca darul 
dumnezeiesc e o umplere a noastrd de viaia §ifrumuse}ea din 
veci a lui Dumnezeu. 

Ne nastem ca fiin^e ale asteptdrii pline de dragoste. 

Suntem asteptafi sa ne nastem si nasterea noastra 
produce bucurie, o constientizare plenard a importan^ei viefii 
si a rolului ei hotarator. 

In via^a fiind devenim constienfi, pe zi ce trece, de 
importanfa viefii. 

Cand viaia e numai un simplu program extenuant, 
numai polite de pldtit si multd nesiguranfa, i se reduce 
considerabil valoarea si amplele ei posibilitdfi de exprimare. 

Credin^a mantuitoare in Dumnezeu e aceea care ne face 
sa in^elegem ca viaia e umplere de viaia lui Dumnezeu, o 
suportare in rdbdare si nddejde a tuturor obstacolelor 
existen^ei si bucurie in definitiv, bucuria de a te implini in 
via^a dupa Dumnezeu. 

Sa nu reducem plenitudinea viefii la o privire plina de 
deznddejde asupra traiului cotidian! 

Cand maintain in via^a duhovniceasca in^elegem ca ea, 
via^a, e o taind divino-umand, mult prea ampld pentru a fi pusa 
in scris dar, totusi, inepuizabila fiind, se revarsa si pe hartie 
urma ei ca marea pe idrmuri. 

Suntem nascu^i ca o uimire si traim din nenumdrate 
uimiri. 

Dumnezeu e Cel ce ne uimeste mereu si ne va uimi 
vesnic, pentru ca via^a dumnezeiasca e mult prea coplesitoare 
pentru fiin^a noastra mereu doritoare de implinire. 



409 



In^elegi pana la urma, ca folosul car^ilor sfmte e al 
acelora care se curafesc de patimi. Cei care nu s-au dezis cu 
totul de lumea aceasta si de gandirea ei puerila manifesto 
animozitate interioara fa^a de scrierile sfinte. 

Citeam de curand Din viafd si din Duh a Fericitului 
Sofronie [Saharov] (o mica carte) si ma gandeam cum o astfel 
de dumnezeiascd alinare pentru cei smeri^i e tratata cu un 
deosebit dezinteres de teologii universitari. 

Scrierea universitara e adesea voluminoasd, greoaie prin 
aparatul critic, pedanta si ii oboseste pe multi. E buna pentru 
pufini, pentru cei mai versafi in domeniu. 

Insa, pentru inima, cartea duhovniceasca e cea mai 
vorbitoare carte. Ea vorbeste duhului omului si ii alina setea 
de adevar, de iubire, de via^a duhovniceasca. 

Pe de alta parte insa, multi inteleg, iarasi prost, ca nu au 
nevoie deloc de marile carti, de grelele cdrti de teologie si vor 
numai frugalitdti, numai cdrtulii usoare. Adica tot din lac in 
put. 

Eu aici ma refer la faptul, ca o astfel de carte e o alinare 
a inimii si a mintii (pentru ca este experentiala) si ca nu 
trebuie repudiatd pe motivul, ca nu e o carte sistematicd de 
teologie. 

Cred ca trebuie sa imbindm toate felurile de carti de 
teologie in experienta noastra pentru ca sa fim teologi 
echilibrati, profunzi. 

Am asistat la o scend de milostenie. 

Cineva, un barbat, cersea in metrou si un tanar a facut 
primul gest si i-a dat ceva. Vazand atitudinea lui, un gardian 
public, imbracat elegant si altcineva care citea o carte i-au 
urmat gestul. 

Fiecare dintre cei trei au incercat sa nu isi arate bucuria 
pentru ceea ce facusera, dar privirea lor rusinoasd oarecum si 
incercarea de a nu se uita unul la altul, arata ca traiau o 
complicitate discreta: aceea de afi sensibili la nevoile altora. 

Nu si-au spus nimic cei trei. Dar fiecare a infeles ca 
ceva ii leagd, ca ceva ii uneste. 

Gesturile care se intdlnesc arata ca suntem pe aceeasi 
lungime de undd. 

Fumatorii se inteleg repede cand e vorba sa isi 
imprumute bricheta sau sa isi aprindd iigara. 



410 



Cei care vor sa se culce cu o femeie dau repede de 
in^eles ce vor iar cei care se drogheaza au semnele lor, prin 
care, celalalt, pasatorul de stupefiante, in^elege ca acela e 
clientul. 

Tot la fel se in^eleg si oamenii duhovnicesti: prin purine 
gesturi in^eleg cine e celalalt si cat de mult trebuie cinstit si 
iubit celalalt. 

Intalnirile intre oameni Sfin^i sunt niste emoiii rare, un 
suvoi de complinire a tuturora. Atunci cand ii vezi, in^elegi ca 
ceva unic, maret se petrece si asta de la sine. E o revdrsare de 
dragoste, de incredere si de adevar, care fac bine oricui, chiar 
si celor mai red dintre noi. 

Priveam ochii lui. Strdlucirea ochilor lui contrasta cu 
limbajul sau. Vroia sa piece cat mai repede. Dar o rusine 
pdcdtoasd se furisa in licaririle ochilor lui, care il faceau sa 
para un mare far s or. 

Vroia sa piece si, in acelasi timp, vroia sa ma convinga 
ca vrea sa rdmdnd. 

§i oamenii nu in^eleg ca se dau de gol, tocmai cand vor 
sd-si ascundd meschinariile interioare. 

Adesea pierd sirul discu^iei sau al gandurilor (din 
oboseala extremd) si in^eleg atunci ca as fi vrut sa ii spun 
altceva celui din fa^a mea. 

Cand nu pot sa prind un gdnd e tocmai pentru aceea, ca 
ce am gandit candva a devenit trecut si avand acum o altd 
stare nu mai mi-o pot aminti mai deloc pe aceea de atunci. 

Vorbirea e o articulare, e o succesiune de propozifii 
care au un ritm interior. 

Dar, uneori, insulele de idee, acele picdturi de vorbd pe 
care sim^i sa le spui si care nu pot fi infelese de tofi, parca spun 
ceva mai mult decat coerenfa unorfrazefluviu. 

Dupa o rugaciune plina de frumuse^e dumnezeiasca te 
acapareazd o pace cereasca ce l\\ taie cheful oricarei 
articuldri. 

Te apuca atunci tacerea, o stare de tacere din care nu 
mai vrei sa iesi, pentru ca dulcea^a acestei taceri intrece 
limbajul. 

Tacerea rugatorului e o vorbirefdrd cuvinte. 

Toata inima ta atunci e rugaciune si, in acelasi timp, e o 
odihndfdrd cuvinte. 

Vorbesti cu Dumnezeu si taci inaintea Lui in acelasi 
timp. §i Dumnezeu te aude tdcdnd si tacerea aceasta e o tacere 
care aratd veacul ce va sa vind. 



411 



Dar a renunia la discuiii inseamna a renunta la 
comuniune, la confesiune si asta e un mare rdu. 

Confesiunea e o trecere a inielegerii in celalalt. 

§i cand confesiunea stdrneste invidia asta arata ca eel 
care asculta e un lenes, care se crede un om duhovnicesc. 

Nu pot sa accept faptul, ca un om duhovnicesc este un 
impostor. §i cand aud ca cineva vrea sa imi audd pdcatele fara 
ca sa ii aud pdcatele, stiu foarte bine ca el e un farsor 
indiferent de slava pe care o are de la oameni. 

Oamenii duhovnicesti sunt prin excelenfa confesivi si 
debordanii de atata iubire si sensibilitate. §i daca cineva imi 
propune o altd infdfisare a lor inseamna ca nu e vorba de cei 
pe care ii iubeste Dumnezeu. Caci cei pe care ii iubeste 
Dumnezeu, stiu sa iubeascd foarte mult si sa inieleagd foarte 
multpe oameni. 

Luam prea usor lucrurile. 

Ceea ce eu pot gdndi trebuie sa ma intdreascd in 
inielegere. 

Cineva ma poate intreba, daca ne sunt proprii tendin^ele 
de autodistrugere. Insa pripeala noastrd e cea care ne face sa 
credem, alaturi de demoni, ca nu mai putem rezista, ca acum 
crdpdm, ca acum innebunim. 

Uneori demonii ne incearcd cu ideea daca nu cumva 
suntem nebuni si, de fapt, ceea ce spunem noi nu sunt decat o 
sumd de minciuni. 

Dar cand incerci sa faci voia lui Dumnezeu, demonii te 
fac sa te indoiesti de faptul ca aceasta ar fi voia Lui si l\i indica 
o altfel de via0, care nu are nimic de-a face cu evlavia. 

Stdrile de dedublare a personalita^ii, pe fondul oboselii 
majore, sunt cele mai socante pentru un incepator. I se pare ca 
se lupta cu cineva necunoscut, care e de fapt el si pe care nu 
poate sa ilfacd sa tacd in el insusi. 

Un frate mi-a spus ca a inceput sa se roage si sim^ea in 
el pe altcineva care facea acest lucru. Rugaciunea se spunea de 
doud ori. 

Alaturi de infiltrarea demonilor era, de fapt, si oboseala 
lui si o imaginaiie necontrolatd mai deloc. 

Prea pu^ini stiu care e diferen^a dintre imaginaiie si 
gdndire. Mul^i cred ca gdndesc dar ei de fapt isi imagineazd 
cum ar fi sa gdndeascd. 

Tocmai de aceea sunt si foarte neobosifi, dar si foarte 
simpli in judecata lor. 



412 



Cei care confunda imaginatia si fantasmele ei cu 
gdndirea sunt mai tot timpul exaltaii, pusi pe gdnduri mari. 

Dar aceste lucruri se petrec cu ei pentru ca nu au pic de 
discerndmdnt si sunt mana^i de o bucurie perifericd, pe care o 
numesc: bucurie „harica". 

Harul nu lucreaza insa in om cand mintea e plind de 
imaginaiie, pentru ca imaginatia este paravanul ce ne desparte 
de har. 

Cand mintea se smereste si nu mai are gdnduri, ci isi 
simte durerea addnc, atunci te atinge harul dumnezeiesc. 

§i omul gol de gdnduri si de reprezentdri desucheate 
despre sine e omul care inainteazd in smerenie si tdcere 
duhovniceasca. 

Cum pofi sd scapi de imaginatia pacatoasa? Renun^and 
la faptul de a tepozape tine insufi in propria ta minte. 

Cand nu i}i mai dai important, cand renun^i la orgoliul 
ca esti cineva, atunci in^elegi cat de falsa e imaginea pe care tu 
o ai despre tine. §i renuniarea la tot ce stii despre tine e o 
spargere a acestei oglinzi a imaginii tale egoiste despre tine si 
despre lume. 

§i cand ai devenit din „cineva" un nimic, in^elegi cine 
esti tu eel adevarat: un biet pdedtos, care nu stie nimic si care 
trebuie sd inve}e totul de la capdt. 

§i de aici incolo incepe noua ta viafa, cea 
duhovniceasca, pe care nu o po^i inva^a decdt din Sfanta 
Scriptura, din Sfin^ii Paring, din Sfanta Biserica. 

Scaparea de imaginable bolnave ale mintii tale e o 
mare linistire a miniii. 

Cand gdlgdie sdngele in tine de atatea imagini bune de 
sine te crezi tare, mergi cu capul gol pe gerul de foe, nu ai 
egal pe lume si in cer. 

Dar cand mintea incepe sd se simtd binefdrd imagini si 
inchipuiri de sine, incepe sd simtd dorul de frumuse^ea 
odihnei. 

Patimile se hranesc si ele cu imagini sau cu impulsuri 
sentimentale. Daca renun^am la acestea doud si ne domolim si 
mania, atunci omul intra pe zi ce trece in odihnire, intr-o 
odihna care il face propriu odihnirii harului dumnezeiesc in 
om. 

De aceea harul dumnezeiesc e al pdeii si nu al 
neordnduielii interioare. 

Faptul ca nu scapi cu totul depatimi e o problemd falsa. 



413 



Niciun bolnav cu grave arsuri pe piele nu isi pune 
problema de ce nu se vindeca cat mai repede, pentru ca vede 
ca ritmul schimbdrii, al regenerarii pielii are un curs al ei: meet 
dar sigur. 

Daca nu scdpdm de patimi, daca nu vedem ca se produc 
schimbdri in timp in fiin^a noastra, inseamna ca nu ne nevoim 
cum trebuie, ca nu avem habar despre cum aratd adevarata 
schimbare a omului. 

De aceea nu ma mira faptul, ca unii se panicheazd ca nu 
mai scap de patimi odatd. Pentru ca numai eel care nu se 
nevoieste bine are astfel de probleme false. 

Daca esti invdfat de Dumnezeu in mod personal, prin 
miscarile inimii, in ce parte sd o apuci si daca urmezi aceste 
indemnuri e imposibil sa nu vezi schimbdri masive, 
semnificative, schimbdri in bine in fiin^a ta. 

Schimbdrile oamenilor, aflati in comuniune cu 
Dumnezeu, nu se petrec dupd asteptdri de ani ci totul se 
petrece in secunde. 

Cel care e schimbat mereu de Dumnezeu poate da 
marturie despre lucrarea imediatd si foarte mare sl lui 
Dumnezeu. 

Asa ca problema nu se pune asa: de ce Dumnezeu nu mi 
Se descoperd, ci asa: de ce eu nu vreau sd mdfacpropriu Lui. 

Sunt ridicoli nevoitorii ortodocsi, care cred ca 
Dumnezeu e „de vina" ca nu stiu eiprea multe. 

Nu stiu prea multe, pentru ca se cred mai destepfi decat 
El. §i cand esti desteptul lui peste, ba^i pasul pe loc si te 
enervezi si tu. 

Pe cei care nu mai simt nevoia sd inveje mereu si sd se 
smereascd mereu si sd se addnceascd mereu in cele sfinte i-a 
acaparat marea boala a suficienfei, a „ impdedrii " pdedtoase cu 
sine si cu „ condifia " omului de azi. 

Dracii ne-au invdiat ceva „rundamental": voi nu mai 
pute^i fi Sfinfi, ci voi, eel mult, pute^i fi doar niste mici 
pdedtosi, care face^i si voi ceputefi si doar atdt. 

Iar daca cuiva demonii ii spun ca e „sfant", atunci il fac 
sa-i uimeascd pe to^i cu metaniile lui, cu nevoin^a lui, dar fara 
a avea pic de discerndmdnt si de mdrime de suflet, ca sa nu 
mai spun de dragoste in tot ceea ce face. 

§i eel mai adesea observam impostorii vietii 
duhovnicesti din faptul ca ifi spun cdte fac ei, ce regim de 
via}d au, fara a-^i spune si cursele vrdjmasului pe care le-au 
dejucat, cu harul lui Dumnezeu, in drumul lor ascetic si 



414 



intreaga teologie pe care Dumnezeu le-a dezvdluit-o in fiecare 
moment al vietii lor. 

§i cand cineva iji spune despre lucruri exterioare §i 
despre intamplarile „dulci" din via^a lui, fara sa traga ni§te 
concluzii despre demonisul sau provideniierea lor, atunci i se 
pare ca stie ceva dar e dus defumul slavei desarte. 

Daca Sfantul Pavel spune ca «« «e sunt strdine 
gdndurile Satanei (II Cor. 2, 1 1) e pentru ca asta e realitatea. 

Daca fe nevoiesti bine, cu pocain^a adevdratd §i 
smerenie, primul gand care i^i vine mereu in minte e cum te-a 
inselat Satana in una sau alta §i punand apoi toate lucrurile 
cap la cap, in^elegi ce mult te-a ajutat §i te ajutd Dumnezeu, 
daca te-a scapat de atatea boroboafe din partea demonilor. 

Experienfa duhovniceasca inglobeaza o mare baza de 
date interioare pe care dracii in§i§i fi le-au pus pe tava, in 
momentele cand te-au impins la toate blestemafiile. 

Tragi concluzii din toate: asta e viafa dupd Dumnezeul 

Daca mergi ca orbul, daca nu intelegi nimic si de aceea 
nu poti sa spui mare lucru despre luptele si victoriile vietii 
duhovnicesti, atunci mergi in alta parte §i nu spre Dumnezeu. 

Spre Dumnezeu se merge numai ochi §i urechi §i ca pe 
sdrmd. Adica intotdeauna cu mare rdspundere, cu mare 
ateniie. 



\rste legitimd explicarea Sfintei Scripturi? Avem 

nevoie de ea cu tofii sau e doar un „moft" al Sfin^ilor §i al 
eruditilor? 

Sfantul Teodor Studitul 487 raspunde la aceasta intrebare: 
„dintre cuvintele Evangheliei unele sunt ardtate direct, iar 
altele indirect, caci a§a a randuit Duhul ca sa nu fie usoare 
pentru cei mulfi dobandirea celor de folos, ci mai degraba sa 
culegem cele folositoare cu iubirea de osteneald a cdutdrii, ca 
unele ce intr-un loc sunt bine fixate iar intr-alt loc usor de 



487 A se vedea: http://ro.orthodoxwiki.org/Teodor_Studitul. 



415 



ridicat. §i pe drept cuvant aceasta, caci daca n-ar fi cdutarea 



488 



mci gasirea 





1 } e 




\JwSr ■■■' 


1. 


% 


Jft\ 1 








m\N 




iW 











Duhul Slant a randuit locuri grele si locuri usoare, 
pentru ca fiecare sa creased in smerenie si ?« infelepciune 
depunand eforturi. 

Osteneala cautarii produce §i multe bucurii, caci gasesti 
mereu lucruri minunate cercetand Sfmtele carji. 

Asa ca cercetarea Sfintei Scripturi este pentru top, dar 
toti trebuie sd ne pnem de invafatura sfdntd a Sfintei Biserici 
si de o via}d evlavioasd, plina de fapte bune si de dragoste. 

In viaja Sfantului Lavrentie al Cernigovului am gasit un 
loc unic despre vdmile vdzduhului. 

Nu se vorbeste despre demoni, ci se pune accentul pe 
starea de curdiire prin milostenii si rugaciunile Sfintei 
Liturghii. 

lata textul: „I-am povestit parintelui 489 si acest vis, iar el 
mi-a descoperit ca tatal meu nu a trecut toate vamile. Se 
intampla sa treaca vamile in trei zile, in douazeci de zile, in 
patruzeci de zile, in doi ani, in patruzeci de ani, dupa pacatele 
savarsite, care determind repnerea la anumite vami. Trebuie 
dat mult depomand §iprescuri la Proscomidie. In patruzeci de 
ani tree vamile cei ce nu au pe nimeni care sa se roage pentru 
ei si care au sdvdrsit pdcate grele" 490 . 



Sfantul Teodor Studitul, Iisus Hristos prototip al icoanei Sale (tratate contra 
iconomahilor) , studiu introd. §i trad, de Diac. loan I. Ica jr., Ed. Deisis & Sfanta 
Manastire loan Botezatorul, Alba Iulia, 1994 , p. 177. 
489 Sfantului Lavrentie adica. 

Sfantul Lavrentie al Cernigovului, Viaja, invatatura, minunile §i Acatistul, trad, din 
lb. rusa de Pr. Prof. Teoctist Caia, Ed. Bunavestire, Galaji, 2003, p. 69. 



416 



Slujbele noastre pentru cei adormi^i sunt slujbe cheie, in 
momente marcante pentru eel adormit. 

Sfantul Lavrentie prezinta o realitate, aidoma Sfin^ilor 
care vorbesc despre pogordrea harului Sfdntului Duh la Sfanta 
Liturghie. 

Noi vorbim despre momentul epiclezei euharistice si al 
binecuvdntdrii Cinstitelor Daruri ca despre momentul 
transfigurdrii lor in Trupul si Sdngele Domnului. Insa unii 
Sfm^i Paring vorbesc de o cobordre a harului Sfantului Duh 
peste Cinstitele Daruri si despre sfintirea lor la Liturghie in 
momentul cdnd doreste Dumnezeu. 

Si au spus asta, pentru ca au vazut adesea cum lumina 
lui Dumnezeu se cobora peste Cinstitele Daruri. 

Asa si aici: sufletele sunt in asteptare la vama, sunt in 
asteptarea rugdciunilor conjugate ale Sfmtei Biserici si ale 
familiei celui adormit. 

Nu putem exclude marturiile Sfm^ilor Paring. 

Trebuie sa in^elegem addnc lucrurile, neexcluzand nicio 
directie. 

O lec^ie de spovedanie dumnezeiasca: „0 femeie, statea 
la rand la spovedanie. Cand a ajuns la parintele, acesta, fara sa 
o intrebe nimic, i-a asezat epitrahilul pe cap si i-a citit 
rugdeiunea de dezlegare. Femeia era nedumerita, dar sfantul 
stared i-a spus: <Tu ai facut o altd spovedanie: pe drum fi-ai 
amintit de pdcatele tale si ai plans, iar atunci Ingerul a 
insemnat si }i s-au iertat pdcatele> . <Adesea ma smeresc asa>, 
a spus femeia" 491 . 

Ca sa spovedesti trebuie sa stii mai multe decat auzi. 

Trebuie sa vezi in omul din fa^a ta, via^a lui, ca in palma. 

As vrea sa fac un studiu despre dezvoltdrile eretice in 
catolicism incepand cu schisma de la 1054. Macar primele 
doud secole de dupa schisma. 

As in^elege mult mai bine pasii pe care i-au facut si pe 
mai departe, spre o si mai mare rdtdcire. 

Arta lor bisericeasca si doctrina lor, care imi repugna 
atat de mult prin lipsa de adevdr pe care o incorporeazd in ele, 
vin de undeva si vreau sa aflu acest lucru. Ajuta-ma, Doamne, 
pentru acest lucru! 

Dupa unele pacate, exista momente cand crezi ca te-ai 
schimbat cu totul, ca nu te mai recunosti. §i acest lucru vrea sa 
te duca la extrem, ca si cand ii-arfi fried de tine insufi. 



491 Idem, p. 76. 



417 



Nu trebuie sa ne uitam la un astfel de gdnd demonic, ci 
trebuie sa gdndim smerit, adancindu-ne in mila §i iubirea lui 
Dumnezeu. 




418 



S 



fantul Grigorie de Nazianz 492 e facut preot de insasi 
tatal sau, episcopul Grigorie, intr-o zi de Pasti. Inceputul 
primei lui predici a devenit cantarea „Ziua Invierii...". 

In prima lui predict el spune: trebuie „sa ne aducem 
daruri pe noi inline, adica averea cea mai de pret si cea mai 
proprie lui Dumnezeu" . 

Nu trebuie sa jertfim doar ceva din ce avem noi lui 
Dumnezeu, ci trebuie sa ne dam pe noi insine Lui, sa ne dam 
in mod integral lui Dumnezeu. 

Mesajul sau e unul foarte profund. Nu e de ajuns sa fii 
unul care jertfeste lui Dumnezeu, ci pentru a jertfi Lui trebuie 
sa tejertfesti cu totul, sa te darui Lui Dumnezeu in intregime. 

§i pentru ca a primit dumnezeiasca bucurie a preotiei, a 
primit-o ca sa fie al lui Dumnezeu cu totul, ca ojertfa deplind. 

Intr-un poem catre Dumnezeu Tatal, acesta spune cui se 
adreseazd teologia sa: „catre cei care sunt curafi, sau se 
curafesc inca 

Cuvintele duhovnicesti se adreseaza celor care au 
„urechi de auzit" si inimi deschise spre dragostea Sa. 

Citeam aseara din comentariul Sfantului loan Gura de 
Aur la Romani si acesta spunea de cat de aproape era 
Dumnezeiescul Pavel de inima sa. 

Parca il vedea. Sta cu el in inima mereu. Cuvintele lui 
erau o continud odihnd dar si un continuu prilej de plonjeu, de 
scufundare in addncurile harului. 

§i la un moment dat se refera la jonglerii ambulanfi, 
vorbeste despre femeile curve, despre boga^ii plini de toate pe 
dinafard, dar nu si pe dinduntru.. . 

Si toate ale lumii lui sunt foarte aproape de lumea 
noastra, in care sunt si homosexuali si lesbiene, ca cele de care 
amintea Sfantul Pavel in inceputul epistolei. 

Sodoma a fost biciuita pentru pederastie, pentru 
homosexualitate si a vazut un iad mai dinainte de lad inca de 
aici. 

Cuvintele Sfantului loan [Gura de Aur] sunt atat de 
calme si de addnci pe cat sunt de intransigente si de 
dumnezeiesti. Alese cu grijd. 

Cuvinte care nu se scriu decat dupa multd chibzuinfa. 



A se vedea: http://ro.orthodoxwiki.org/Grigorie_Teologul. Fotografia supra e 
preluata de aici: http://www.sfgrigoriedenazianz.ro/sfinte-moaste/. 

493 Sfantul Grigorie de Nazianz, Opere dogmatice, trad, din lb. gr., studii si note de Pr. 
Dr. Gheorghe Tilea, Ed. Herald, Bucuresti, 2002, p. 116. 

494 Idem, p. 131. 



419 



Trebuie sa ne fie dor de aceasta chibzuinfa, de aceasta 
ateniie plina de inielepciune. 

Avem nevoie de glasul iubitor si inielegdtor al 
prieteniei. Fara prietenie via^a {i se pare ca t}i trece pe sub 
picioare mai repede. 

Prietenia, iubirea prietenilor e un balsam de care avem 
nevoie oricand. 

Acum vad, din izolarea in care ma aflu, cat de duios a 
fost pentru mine sprijinul venit din partea iubirii celorlal^i. 

Singuratatea naste o rugdciune plina de dor. 

Doamne, miluieste inima mea cea ticaloasa si pe robii 
Tai, care mi-au fost mie sprijin si mdngdiere ii lumineaza, ii 
intareste, ii bucura cu mila Ta, ca sa vedem zorii Imparatiei 
Tale inca de aici, Iubitorule de oameni. 

Nu ne lasa fara acoperamantul milei Tale, desi noi 
gresim mereu si mdniem iubirea Ta de oameni. 

Scoata-ne din mormantul amor^irii noastre. Ridica-ne pe 
noi la lumina, ca sa laudam slava Ta, Prea Sfmte Doamne si sa 
ne mangaiem dumnezeieste. 

Experimentez in inima mea ce inseamna sa intri in 
mijlocul unei lumi a urii, a despuierii tale de orice voinfd 
personald. 

Merg undeva unde ma intdmpind demonii neiubirii si 
acolo ma sfdsie, in interiorul meu, rautatea. 

Ce bine ar fi aici, daca m-ar iubi! 

Cat har ar da Dumnezeu acestor oameni, care ma 
cunosc, stiu cine sunt dar nu ma vorl 

Le e frica de mine. 

Sunt un strain „rau" pentru ei si asta numai din iubirea 
de bani. 

Ma uit in urma si ma ingrozeste aceste camere, aceste 
strazi, aceste evenimente pline de ura, pe care le-am 
experimentat foarte adanc. 

Ranile pe care le avem in constiin^a, ranile din amintire 
sunt grele uneori, prea grele. 

Numai Dumnezeu ne da puterea sa nu innebunim, sa nu 
clacam, sa nu facem acte necugetate. 

Se acumuleaza multa durere in om, multa aglomerare de 
sentimente si uneori simte cum e pe cale sa rabufneasca, sa 
inceapa sa urle. 

Pdcatele oamenilor, pe care dumnezeiestii preo^i le iau 
in inimile lor si in trupurile lor de la ceilalji sunt cele care ii 
macind. 



420 



Trebuie sa lupti cu rautatea cot la cot si, mai ales, in 
inima ta, in trupul tau. 

§i de n-ar fi Dumnezeu, nu am putea sa rabdam atdta 
chin, atata suferintl dobordtoare, pe care o simfi si o 
constientizezi la cote mari. 

§i privindu-i astfel pe Sfinti si cartile lor, pe Sfintii care 
au suferit infinit mai mult decat fcrfelegem noi, intelegem ca 
sunt niste minuni inspdimdntdtoare, pentru ca au trait si si-au 
scris cartile cu asemenea dureri in spate, cu griji, cu frici si 
nelinisti imense numai din dragoste pentru al}ii. 

Vrem sa dam canoane ca Sfantul Vasile eel Mare 495 si 
sa alungdm demonii ca e/...Dar cati au viafa lufl 

Credem ca daca citim si infelegem totodata. Dar nu e 
asa! 

Daca am fi ca el, am putea sa fim mult mai cumpdtafi in 
a-i vedea pe cei care ne stau inainte. 

Rasfoim cartile de rugaciune, Ceaslovul, Mineiele, 
Penticostarul, toate celelalte si vedem zeci de rugaciuni si 
cantari care nu au niciun nume de autor si daca au, nu stii cine 
sunt. 

Trebuie sa ai mare arhivd de cdrfi, pentru a afla cine au 
fost cei care au format Dumnezeiestile Slujbe. §i poate nici 
atunci. 

Smerenia lor e colosald. 

Cand citesc cate o lucrare de doctorat imi dau seama, la 
modul dureros, de cat de greu este sa adundm date despre 
adevdrurile credin^ei noastre. 

Pentru a face studii serioase ai nevoie de mii de pagini, 
de zeci de mii de carji. 

§i gasesti greu ceea ce cau^i, daca nu stii unde sa caufi. 

§i chiar daca stii unde ai gdsi ceea ce cau|i, ce te faci 
daca nu ai biblioteca care sa le incapdpe toate. 

Mergem la studii in strainatate de nevoie, nu de pldcere. 
Eu asa vad lucrurile. 

§i eterodocsii, care au cartile la indemana, isi permit sa 
scoata cdrti in serie si sa rdstdlmdceascd adevdrul dupa cum 
vor. 

Biserica noastra romaneasca are nevoie de multe 
traduceri, de multe studii, de multe eforturi coroborate pentru 
ca sa putem raspunde la intrebdrile pe care le ridicd credin^a 
noastra. 



495 Un sait romanesc inchinat lui: http://www.sfantulvasilecelmare.info/. 



421 



Cei care isi dau seama de acest lucru se nevoiesc mult cu 
scrisul si cititul. 

Ma bucur nespus de acesti fra^i ai mei, care asa cum pot 
traduc si scriu despre dumnezeiasca credinid ortodoxd. 

Cu o carte in plus suntem mat bogafi. Ne dam seama de 
acest lucru in cele din urma. 

§i o noud aparifie editoriald e o bucurie, o sarbatoare a 
sufletului, daca ea reprezinta autenticitatea crediniei. 

Trebuie sa luptam cu singurdtatea lenesd si 
autosuficientd care vrea sd se aseze in noi. 

Rugaciunea elimina orice singuratate. 

Cei care nu cunosc adevdrul pot spune ca sunt naiv, ca 
imi batgura cu lucruri puerile. 

Dar eu cred ca lucrurile lui Dumnezeu sunt cele pe care 
trebuie sd le avem mereu in inimd si pe buze si la ele sd 
cugetdm zi si noapte. 



C« 



'ei care scriu sunt ispitrfi uneori cu ideea ca sunt 

penibili, ca scriu lucruri usoare, puerile. Dar nu e intotdeauna 
asa. 

Demonilor nu le place vivacitatea, adevdrul spus cu 
revdrsare de inimd si de aceea vor sd ne indoim de ceea ce 
scriem, pentru ca sa incepem sa scriem „stilizat", adica 
mincinos, artificial si nu ceea ce simfim noi. 

Cand am recitit astazi capitolul despre eshatologie al 
Fericitului Dumitru Staniloae, am in^eles si mai mult ca 
Dogmatica sa a fost un program ales si ca citarile sale exacte 
erau facute dupa notice sau stiind foarte bine unde se gdsesc 
acele pasaje. 

Apar si texte pe care le stie, stie ale cui sunt dar nu mai 
stie carjile de unde le-a luat. 

§i asta demonstreaza ca uneori scria si din memorie 
unele lucruri. 

Dogmatica Ortodoxa trebuie sa se extinda in citari, in 
argumentari, sa isi extinda aria de lucru. §i simt din ce in ce 
mai mult, ca trebuie sd ma apuc sd scriu pu^in cate pu^in la o 
astfel de Dogmatica. 

E o munca grea. 



422 



Orice lucru pe care il sim^i necesar e un mare chin. 

Putem sa ne luam de orice afirma^ie, de orice opinie 
lansata impotriva dogmelor dumnezeiesti si a sfintei noastre 
invataturi si sa o detaliem. 

Aprofundarea dogmatica e o necesitate interioard si nu 
un lux. 

La fel si aprofundarea Sfintei Scripturi, a cultului 
nostru, a vie^ii ortodoxe in totalitatea ei. 

Se pot scrie studii de teologie dogmatica intr-un mod 
universitar, intr-un mod profund elaborat si cu multd sustinere 
bibliografwd dar si intr-un stil predicatorial, dinamic si pe 
infelesul tuturor. 

Conteaza modul cum imbindm lucrurile in cartile noastre 
teologice. 

Datorita oboselii acumulate depresia se poate instala 
usor in fiin^a ta alaturi de triste^e. 

Triste^ea devine foarte mohorata, cand nu incerci sa 
privG§ti frumos lucrurile. 

Iesim din starea de a vedea „negru" intreaga lume prin 
bucuria care vine din credinfa si din iubirea lui Dumnezeu. 

Te intrebi: cum e posibil atata oboseala, atata suferin^a 
in fiin^a mea, atata ura imprejurul meu? 

Daca esti urdt de oameni si le simfi ura cople$itor de 
mult inseamna ca esti un om al lui Dumnezeu, adica un om 
sensibil la toate. 

Impotriva fricii se lupta cu rugaciune si cu rabdare. 

Trebuie sa nu ififie rusine sa Ii spui lui Dumnezeu ca te 
simfi slab si ca nu mai pofi sa rezisti, sa lup^i, sa mergi mai 
departe. 

Uneori nu mai avem puterea nici sa gdndim ce trebuie 
sa facem. Alteori ne sim^im in stare de cele mai mari lucruri. 
Alteori de cele mai mari pdcate. 

Lipsa banilor, a serviciului, a casei, a faptului ca nu 
avem ce pune pe masa si nici ce sa punem la pachet copiilor si 
so^ului ne chinuie amarnic. 

Dar trebuie sa invingem frica satanicd prin nadejde in 
Dumnezeu, prin lasarea cu totul in mdna Sa cea prea 
iubitoare. 

Credem ca nu o sa mai treacd durerea, chinul, saracia... 
Insa toate tree. 

Privind in urma, zambim la clipa de astazi. Privim in 
urma si parca e viafa altcuiva si nu a noastrd. 

Adancirea in intrebdri fdrd rdspuns nu ne ajuta. 



423 



Mai bine ne adancim in nadejde, in dragostea de 
Dumnezeu si in lacrimi. 

Unii se repliazd in sine si sufera tacit, ca niste definuti. 

Mai bine sd spunem suferin^a noastra lui Dumnezeu si 
El ne-o va vindeca. 



>Ofantul Moise a ales sd sufere cu poporul lui 
Dumnezeu „decat sa se bucure defuga in pldcerile pdcatuluf 
(Evr. 1 1, 25, cf. ed. Nestle-Aland, varianta englezeasca). 

Exista si o fuga, o cdldtorie prin lumea pacatului, un 
drum al dezamagirii si al suferin^ei din ce in ce mai intense. 

§i Raj (din celebrul film indian) ii spune celei de care 
era indragostit: ar fi trebuit sd recunosti pe eel sarac daca esti 
sdracd si sd nu te incurce haina lui. 

§i ea ii spune apoi, cand el intrase in lumea afacerilor 
ilegale: cinstea nu e ceva care se cumpdrd. 

Propozi^ii pline de impact in contextul filmului. 

Mergeam pe strada si ma intalnesc cu un fost coleg de 
seminar, care acum este preot. Vorbim pu^in, nu am incercat 
sd il trag de limbd (lucru care imi displace profund) dar imi 
spune, deodata, ca renunfa la preofie si se apucd de afaceri. 

Dupa ce ne-am despartit (bineinteles cu gust amar) m- 
am gandit la cat de mult fugiserd parin^ii lui ca sd-l 
preoteascd. 

Pare-se ca falsele „vocatii" preotesti se destrama cu 
timpul, numai ca trebuie sd ai curajul sd o mdrturisesti. 

Nu imi pare bine ca se intampla acest lucru. 

Nu ma bucur deloc de acest lucru. 

Dar ar fi mai bine, ca parin^ii sd nu-si impingd copiii lor 
spre preotie sau monahism, daca nu simt ca locul lor e acolo si 
numai acolo. 

Fac un mare rdu copiilor lor, cand ii imping sa se faca 
preoti dar nu ii indeamna si sa fie preofi cu adevdrat sau 
vazandu-i ca nu sunt capabili de asa ceva, totusi ii imping spre 
acest lucru pentru a-i distruge. 

Aici, la Evrei 11, 38: „ei, de care lumea nu era 
yrednicd''' ma rdscoleste de fiecare data. Aceste cuvinte sunt ca 
o cadere in inima mea a unei stele de har, a unui/oc. 



424 



Privind in urma, cu adevarat, Sfm^ii sunt cei de care 
lumea nu a fast vrednica si nici nu este. 

Tot in aceeasi varianta scripturala gasim, ca „suntem 
inconjurati de un asa mare nor de mdrturif (Evr. 12, 1). 

Mdrturiile iubirii lui Dumnezeu sunt imense. Nu numai 
ca avem marturii ca sd credem in El, ci sunt atdt de multe, 
incat peste tot vedem numai frumuseiea si iubirea Sa. 

Fericitul Hie [vazatorul de Dumnezeu] se gandea la 
faptul, ca daca n-ar fi vesnicia si frumuseiea ei foarte mul^i ar 
alege sd se sinucidd atunci cand traiesc dureri mari. Dar stiind 
ce pierzi, de aceea rabzi indelung. 

Citind despre ideea de predestinare la [Emil] Brunner 496 
m-am gandit la faptul, ca e interesant de ce [Jean] Calvin 497 a 
pus problema alegerii divine ca un edict din vesnicie. 

Brunner atenueazd ideea, vorbind despre faptul ca eel 
care crede e, de fapt, eel ales. 

Dar Calvin nu pune predestinarea in raport cu timpul ci 
cu voia lui Dumnezeu excluzand din start orice raport cu via^a 
oamenilor. 

E interesant faptul si cum a ajuns [Martin] Luther 498 sd 
excludd Sfanta Tradi^ie si toate celelalte care tineau de 
Biserica Catolica. 

Cum s-a sim^it in aceasta pozrfie de iconoclast? Probabil 
ca „un restaurator al adevarului". 

Meandrele ereziilor sunt interesante tocmai in aceea, ca 
poti sa vezi cum unele patimi au atras anumite idei satanice si 
aupactizat cu ele creand niste orori neasteptate. 

Desi raul nu e nicidecum frumos, ereziile sunt 
surprinzdtoare si mereu noi prin modul in care oamenii in 
cauza se dedicd unor idei gresite si nu pentru ca, in esen^a, 
erezia e o noutate, caci e vechea murddrie a Iadului. 

Dar ardoarea cu care e imbrdiisatd erezia e 
surprinzdtoare si mereu noud. 

Exista intotdeauna o naivitate umand care se infra}este 
cu un entuziasm satanic in perimetrul ereziei. 

Am citit cu atentie (si durere, astupandu-ma mirosul 
spiritual) vietile unor „sfhni" catolici de dupa schisma si 
observam cum ei aratd altfel, altcumva decat cei de dinainte, 
decat autenticii Sfin}i. 



496 A se vedea: http://en.wikipedia.org/wiki/Emil_Brunner. 

497 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Jean_Calvin. 

498 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Martin_Luther. 



425 



Sfm|ii ortodocsi, in orice veac ar trai ei, nu par rupfi de 
siral celorlal^i, pentru ca nu sunt rupfi in realitate de aceia. 

Dar pervertirea lor, a catolicilor, ii face sa nu mai fie 
constienfi de discrepant dintre sfintenie si minciuna pe care o 
trdiesc ei acum si care atinge cote din ce in ce mai uluitoare 
prin satanismul lor. 

Fericitul Dumitru Staniloae ^intea foarte bine in miezul 
ratacirii lor, cand semnala ca in catolicism Dumnezeu e 
considerat „un obiect complet explorabiF si ca, la randul Sau, 
si Dumnezeu il vede pe om ca pe „un obiect". 

Cand Dumnezeu nu mai e privit intr-un raport personal 
cu omul incepem sa consideram ca totul ne e permis, pentru ca 
nu mai avem frumusefea relafiei cu persoana, ci consideram 
persona un obiect. 

De fapt noi nu mai suntem sanatosi sufleteste si vrem sa 
consideram ca totul e vandabil si ca nimic nu se daruie si nu se 
primeste prin dragoste. 

Erezia e o cerebralizare bolnava a relafiei cu 
Dumnezeu. 

Nu te mai implici real in aceasta relate dar te 
autopropui un martor prin excelen^a al veridicitafii ei. 

Observ cum o gama larga a teologie de azi se face fa^a 
in fa^a cu cartea si nu fa^a in fa^a cu Dumnezeu si cu cartea. 

Inchiderea inimii in fa^a lui Dumnezeu si luarea pe 
cararile propriei nein}elep}iri nu poate duce decat la extreme 
regretabile. 

Numai cu Dumnezeu putem vorbi despre El. 

Daca El nu garanteazd scrisul nostra niciun alt for uman 
nu ne poate face Teologi. 

A inceput sa imi fie dor de bunicul meu 499 si durerea e 
ca o rand. O durere vie, care intefeste gandirea mea la el si 
rugdciunea pentru el. 

Nu e un regret, ci o lipsd acuta a prezenfei lui langa 
mine. Simt lipsa sprijinului sau chiar daca el imi spuma. purine 
cuvinte. 

El a fost echilibrul casei noastre si eel care m-a impins 
inainte. 

S-a rugat si a suferit pentru mine. Incep sa imi dau 
seama foarte acut de acest lucra. 

Tree de la una la alta pentru ca in inima omului se fin 
multe in acelasi timp. 



499 Marin Piciorus. 



426 



A sluji lui Dumnezeu nu poate fi o afacere profitabild de 
unde sa curga bani cu carul. 

Cand se cdstigd de pe urma lui Dumnezeu, de pe urma 
faptului ca slujesc lui Dumnezeu, te intrebi indurerat daca 
exista aici o credin}a sdndtoasd. 

E incompatibila asceza si pldnsul cu dorinfa de 
imbogdiire si de confort. 

Cine se gandeste numai la Dumnezeu nu isi mai face 
palate si vile si cate mai cate. 

Luxul nu face casd bund cu cuviin^a. 

Luxul e mereu marca neglijenfei interioare. 

Una dintre ispitele evlaviei este excesul de aparenfe 
evlavioase. 

Eram in metrou si o maica foarte cucernica sta in fa^a 
mea. Dar excesul ei de a fi crezuta cucernica o facea sa isi 
scuture din frumuse^ea evlaviei reale pe care o avea. 

A da tuturor motive despre sfm^enia ta personala e pana 
la urma o reclamd necuviincioasd, o reclama care deterioreazd 
sinceritatea evlaviei tale. 

Insa nu e de acceptat nici a vrea sa fii neevlavioasa, 
desi ai constiin^a ca lipsa de evlavie si de rusine sunt pdcate. 

Sa fugim deci de snobismul de afi considerafi perfecfil 

Grijaprea mare la imaginea a ceea ce trebuie sdfaci te 
face sa nu mai fii eel care esti. 

Ac^iunile noastre treneazd deoarece ne imaginam ca nu 
trebuie sdfacem anumite lucruri desi ele sunt foarte bune. Dar 
ne imaginam ca nu trebuie sa le facem, pentru ca nu ne-am 
gdndit deloc sa le facem. 

Trebuie sa dam multe mdsti jos ca sa ajungem la noi 
insine. 



L3e ce lipsesc multe amdnunte despre vietile, bolile, 

pacatele, neajunsurile Sfm^ilor lui Dumnezeu in descrierile 
despre ei? 

Pentru ca nu erau cunoscute de cei care au scris despre 
ei. 

Pentru ca nu au vrut sa fie spuse decat lucrurile 
principale. 



427 



Pentru ca s-a ^inut cont de puterea de intelegere a 
oamenilor. 

Pentru a nu se crede ca viaja Sfm^ilor e tot la fel de 
„ banala " ca a noastra. 

Dar aceste amanunte ne scapa de multe pacate, de multe 
inclestdri interioare, de multa fixitate in actiunile noastre. 

Insa citite cu aten^ie carjile Sfin^ilor lui Dumnezeu sunt 
un izvor inepuizabil de via}a si de simfire autenticd, iubitoare 
de Dumnezeu. 

Vorbim adesea despre ce trebuie sa fim noi, dar nu 
spunem si cum suntem noi de fapt, despre cat putem noi sa 
facem acum, astazi. 

Caci via^a noastra nu e liniard si nici nu e lipsitd de 
surprize. 

Trebuie sa ne rugdm si cand suntem bolnavi si cand 
suntem veseli. Dar nu e tot una a te ruga cufebra in sdnge si a 
te bucura cu inima plind de dragoste si de bucurie 
dumnezeiascd. 

Acum, preotul acesta are inmormantare, dar gandul lui e 
la un pdcat pe care 1-a facut sau nu poate scapa de grija, ca 
maine vine cineva la el, poate episcopul lui. 

El stie ca trebuie sa fie atent la rugaciunile de dezlegare, 
dar trupul lui }ipd altceva si grija nu iipiere din minte deloc. 

Pentru acesta, ceea ce stie el ca e rugdciunea nu il poate 
ajuta acum, daca nu stie cum sa le impace pe toate, sa isi 
impace toate gdndurile. 

Episcopul vine maine. Dar pana la episcop, patima 
maniei ii colcdie in inima. 

Cum po^i opri inima sa nu urlel 

Ce unealtd poate ucide aceasta mdnie, care te-a apucat 
pe aceia, care nici la inmormantare nu stiu sa tacd si vorbesc 
in spatele taut 

Trebuie sa stii, tu trebuie sa stii totul. 

Dar unde ai invafat, la ce scoald teologicd, cum sa ifi 
astdmperi mania? Nu avem la teologie un curs despre mdnie si 
altul despre hule si altul despre gdnduri desfrdnate. 

Cineva ar fi trebuit sa te invefe. Cine? §i ar fi trebuit sa 
te invG\Qfoarte multe. 

Transpira^ia gdlgdie pe tine. 

E luna august si ei tot nu tac. 

l\i vine sa opresti slujba si sa le spui ca e inadmisibil sa 
vorbeascd intr-una, cand e vorba tot de mortul lor. 



428 



Dar tot tu iji spui: „De ce sa par un preot ndtdng si 
moralizatorV. Lasa-i sdfacd ce vor!"... 

Poate alt preot gandeste altcumva. 

Poate el nu ar tolera babilonia in timpul slujbei. 

Si gandurile pot sa il fure in alta parte, la ceva din 
trecutul lui, la ceva din viitorul lui, la ceva aiurea. 

§i slujba se termina fara sa tefi rugatpufin si pentru eel 
adormit. 

Ne putem ruga fara sa ne rugdm, pentru ca mintea nu ne 
std la slujba. 

§i episcopul vine maine. Si tu te gandesti sa fii bine 
pregdtit la toate. 

Multe ne enerveaza. 

Poate ca la fel ii enerveaza pe episcopi faptul cand 
trebuie sa ajungd la patriarh si sa-i raspunda la intrebdri. 

Iar pe copil il enerveaza profesorul ca ii cere prea multe 
la lecfie. 

Iar pe paring copiii care nu se mai intorc noaptea de la 
discotecd. 

Iar pe fete ca nu au cu cine se culca, de§i nu au terminat 
nici clasa a opta unele. 

Enervarea aceasta ne poartd, chiar daca vorbim sau nu 
despre ea. 

E o realitate pe care murfi nu o mai simt aiurea in fiin^a 
lor. 

Si ma intorc: un astfel de preot trebuie sa sluj eased. 

Insa nu sluje§ti intr-un mod ipotetic §i la cine vrei tu, ci 
de multe ori slujim la oameni care nu ne plac mai deloc, care 
nu sunt/?e calapodul nostru dar pe care Dumnezeu ii vrea §i ii 
iubeste. 

Trebuie sa ne depasim continuu mofturile interioare si 
sa le slujim. 

§i una e cand oamenii participd la rugaciune si tu ii 
simfi si alta e cand ei se uitd in nori si par plictisiti de atata 
„balmajeala" a preotului. 

Preotul e incurajat si intdrit de impreuna slujire cu el, 
de iubirea si evlavia celor din jur. Dar el sufera depresii 
adanci, schilodiri ale sim^amintelor si ale firii sale, cand 
rdutatea si inddrdtnicia enoriasilor sai sunt fara de seaman. 

Suntem in mijlocul lupilor (Lc. 10, 3), dupa cum ne-a 
spus Domnul dar si a inimilor tari, a inimilor murdare si 
imbdesite de rdutate. 



429 



§i uneori simt cum preotul nu mai poate, e dezgustat, nu 
stie cui sa spuria durerea lui, durerea care ii vine sa o fipe din 
to^i rarunchii. 

§i atunci ma simt si eu rau, ma doare inima, sufar, cand 
vad ca acesta, preotul lui Dumnezeu, nu are un confident, nu 
are cui sa spund ceea ce al^ii ii spun lui. 

Nu trebuie sa fii duhovnic ca sa fii duhovnic, ci trebuie 
sa fii duhovnicul pe care nimeni nu il contestd, pentru ca 
experienfa, in}elepciunea si puterea sa de infelegere si de 
maleabilitate sufleteascd este evidenta, mult prea evidenta 
pentru to^i care il aud si il vad. 

§i unde te duci tu, iubitul meu parinte? Unde, cui, cand 
spui tu ceea ce aipe suflefl 

Nu e vorba neaparat de pdcate, ci de inielegerea durerii, 
a neputin^ei, a greuta^ii vie^ii. 

Sufletul uman are nevoie de un alt suflet care sa il 
inieleagd. 

Omul nu se poate confesa unei masini sau unui copac, 
chiar daca si asta se poate pana la urma. 

Insa ne confesdm cu adevdrat la cei care stim ca ne pot 
infelege, ca pot da din cap cu intelegere la ceea ce le spunem 
noi. 

Preotul are preoteasa. Preotul are copii. Preotul are 
socri, paring, bunici, fra^i, veri, unchi, rude, cunoscu|i. 

§i to^i vor sa isi spund punctul de vedere in ceea ce il 
priveste. 

§i suntem strivifi uneori de remarcile si insinudrile lor, 
de rdsul lor, de neinielegerea lor. 

Nu traim intr-o lume ideald si nu tot ce gandim noi e 
bun sau vor to}i sa il implineasca. 

Banii pe mancare, banii pe incal^aminte, banii pe 
cadouri sunt de fapt banii de la pomelnice, banii de la sfestanii, 
banii de la inmormdntari §iparastase. 

Ho^ii sparg Biserica, fura vesmintele, fura icoane si tot 
tu, preotul, le platesti. 

Cotele la protopopiat si episcopie sunt foarte mari 
pentru unii. 

Banii pentru carji sunt pu^ini. 

Nu mai spun sa vrei sa faci studii superioare si sa fii un 
preot modest. 

E cam imposibil fara mari eforturi si fdrd mila lui 
Dumnezeu din belsug. 



430 



Exista apoi certurile in familie, patimile preotului 
streseaza pe mul^i, ale preotesei, ale familiei si ale copiilor lui 
in general enerveaza comunitatea. 

Dupa cum si patimile si neghiobia comunita^ii ii 
enerveaza mult pe preo^i. 

Nici ei si nici el nu sunt cu totul fdrd de pdcat. Numai 
Dumnezeu efara depdcat si ne cunoaste si pe unii si pe alfii. 

§i una e preotul la 30 de ani si alta e la 60 de ani. 

Una e cand are multd putere si tragere de inimd si alta e 
cand e obosit si epuizat si imbolndvit de atdtea tracasdri. 

Cum ar arata spitalul ideal pentru un preot sau locul 
ideal de odihnd pentru el? 

Cred ca in afara de Sfantul Altar nu e niciun spital si 
niciun loc de odihna mai relaxant, mai inviordtor pentru un 
preot. 

§i, cu toate astea, si preotul trebuie internat in spital. 

Si el poate suferi de prostata sau de inimd. 

Cred ca familia preotului este expusa la multe 
intemperii din partea tuturor. 

Uneori speram sd mai treacd gura rea a oamenilor, sa 
mai uite greselile noastre din trecut si sd o ludm de la zero, sa 
fie totul bine. Dar de unde atdta in}elegere?\ 

Pacatele tree. ..Dar cine ne mai da inapoi si puterea de 
muncdl 

Iertarea lui Dumnezeu vine peste pacatele noastre. Dar 
noi devenim prea bolnavi pentru o munca sus^inuta in ogorul 
lui Dumnezeu. 

Suntem niste plugari ai credintei sau nu? 

Nedumeririle tanarului preot sunt multe si nu mai stie 
uneori cu cine sd se dea ca totul sdfw bine. 

La noi fiecare e cu ai sdi. 

Daca nu stii pe cine ai lezat te omoara te miri cine, pe 
care nu 1-ai vazut niciodata la fa^a. 

Unii cred in conspirafii, al^ii apara idealuri meschine, 
cineva acoperd urmele celor care au furat si smanglerit, si asa 
mai departe. 

Ne astupdm gropile unii altora, atat cele de murddrie cat 
si cele de ingropare. 

Ne zgdrcim prea mult pentru o via^a asa de pasagerd. 

O tanara din Tahiti 500 spunea ca e sclava unora care o 
bat. Lacrimile ei curgeau in mod dureros pe obraz. 



500 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Tahiti. 



431 



Unul e sclavul femeii lui, ca nu poate trai fara sa faca 
dragoste cu ea si de aceea face toate relele de pe lume la 
ordinul ei, altul e plin de datorii la banca, altul are nevoie de 
bani de ii sar ochii. 

Lumea aceasta efoarte reald. 

§i cand traiesti in lumea reald si nu in inchipuirea 
patimilor tale, cand esti treaz duhovniceste, duhoarea si 
sfinfenia vie^ii te ating in acelasi timp si esti un om care pldngi 
si rdzi. 

§i, cu toate acestea, si-a adus aminte ca episcopul i-a 
atras atentia asupra unui lucru, iar el nici acum nu 1-a rectificat. 
§i el vine maine. 

§i e nevoie de masa, dar si de oameni la slujba, vor veni 
si alti preoti, preoteasa e putin bolnava. Dar cand vine 
episcopul nimeni nu mai e bolnav... 

Si copilul eel mic are un abces. Si trebuie sa isi faca si 
rugaciunile pentru a doua zi, dar nu s-a spovedit inca. 

§i unde, unde e lini§tea lui si lini§tea ta, daca tu ai fi el 
si el ar fi tu, si aiifi in aceea§i situate? 

Unde fugi? 

Cine sa te ajutel 

Dar alaturi de acest crdmpei de vorbe se pot ivi multe 
nepldceri, care tocmai acum incep cu adevarat. 

Nu ai timp si ai prea multe de facut, mai pe scurt. §i cu 
toate astea. . .esti preot. 

Cineva spunea: daca vrei sa-l injuri pe preot, atunci sa 
faci mai mult decat el in tot ceea ce elface bun. 

§i dupa ce vei face asta, vei inva^a sa il iubesti si ifi va 
pdrea rdu ca ^i-a trecut prin cap sa il injuri. 



N 



u stiam ca Jonathan Swift 501 a fost preot anglican. Si 

ieri, din stiva de car^i si de romane pe care o am la bloc, am 
luat tocmai o carte de-a lui 502 de peste 600 de pagini. 

Am citi pe ici pe colo si am ramas surprins: desi a trait 
in secolele XVII-XVIII este foarte actual in multe. 



501 Idem: http://en.wikipedia.org/wiki/Jonathan_Swift. 

Jonathan Swift, Calatoriile lui Gulliver, Povestea unui poloboc §i alte satire, trad, de 
Leon Levijchi §i Andrei Brezianu, Ed. Univers, Bucuresti, 1985, p. 646. 



432 



Am gasit la el: „Carte catre un June domn de curand 
primit la Sfanta Hirotonie" si, intrigat fiind de ea, am citit-o. 

§i iata pasaje: „de indata ce a pus mdna pe o 
diploma.. .viitorul cleric se grabeste la randul sau sd primeascd 
hirotonia fara a mai sta pe gdndurF . Parca ar fi astazi! 

§i despre predicd si stil are multe argumente pretioase: 
„cuvantul potrivit la locul potrivit, iata ce hotdrdste stiluV ; 
sa nu folosim cuvinte pe care nu le pot infelege oamenii care 
ne asculta, chiar daca sunt termeni teologici foarte cunoscu^i 
pentru teologii de profesie; observa „frecventa epitetelor plate 
si de prisos" dar si „redescoperirea si folosirea prosteascd a 
vechilor expresii tocite" 505 ; o paralela intre Demostene si 
Cicero foarte obiectiva, din care reiese, pana la urma, ca 
a^a^area pdrfii emotionale in detrimentul invdidturii de 
credinid e ddundtoare, pentru ca „nu se cade pasiunii sa fie 
maipresus de raiiune" . 

Tree peste cateva lucruri. Scrierea aceasta de cateva 
pagini ar putea fi laiitd intr-o conferin^a. 

§i concluzionez cu urmatoarele: Jgnoranfa poate fi 
uneori mama a superstifiei; din experien^a, nu reiese insa sa fi 
fost si mama sentimentului religios; intr-adevar religia crestina 
a propasit mereu eel mai iute si mai bine in ^arile civilizate. Jin 
sa pomenesc aici acest lucru pentru ca s-a sus^inut cum ca 
preotimea ar avea mai mare trecere acolo unde domneste 
nestiinfa (cu siguran^a ca daca ar fi asa, tara noastra ar fi un 
adevdrat rai pentru clerici)" 507 . 

Cu cat oamenii se apropie de dreapta rafiune a firii cu 
atat spun lucrurilor pe nume. 

Ei nu pot ajunge niciodata, fara Re velaria dumnezeiasca, 
la intelegeri care decurg din aceasta, dar pot ajunge la niste 
inielegeri, care pot fi utilizate si imbogdiite de cei care sunt 
plini de cuvintele celeprea sfinte ale lui Dumnezeu. 

De aceea, de la un moment dat, in urcusul nostra 
duhovnicesc nu trebuie sd ne mai fie teamd de a privi peste tot, 
oriunde, pentru ca sa in^elegem adevdrurile Sfintei Ortodoxii. 

Pot privi pe un scriitor, pe un muzician, pe un filosof, pe 
un eretic si din ei pot extrage argumente pentru veridicitatea 
adevdrului Sfintei Biserici si nu argumente impotriva ei. 



503 Idem, p. 536. 

504 Idem, p. 537. 

505 Idem, p. 540. 

506 Idem, p. 543. 

507 Idem, p. 552. 



433 



De curand m-au surprins placut trei formatii hip-hop 
romanesti, care au spus niste adevaruri categorice ale vie^ii 
noastre. 

Una instiga la culturd, la a mai citi o carte, alta cere 
Romaniei sa se trezeascd si da exemplu pe unul care munceste 
de dimineata pana seara si cade lat seara, amintindu-ne 
totodata ca in decembrie, la revolutia romana, al^ii au murit ca 
sa ififie fie mai bine iar a treia vorbeste despre lumea aceasta 
nebuna, in care nu trebuie sa mori de tdnar, pentru ca mai pofi 
visa, adica mai po^i vedea ceva bine in viitor. 

Cu cat prive§ti mai atent lucrurile, cu cat le cuno§ti mai 
aproape de adevar, cu atat po^i spune lucrurilor pe nume. 



M 



trebuit sa plec la Sfanta Biserica. Ziua pogorarii 

Sfantului Duh. 

§i dupa ce am terminat de scris la computer cele de mai 
sus, acesta s-a stricat „din senin". Imprimantele, doua la rand, 
una dupa alta, s-au stricat si ele tot „din senin". 

Totul se s tried... dar numai cand eu am cea mai mare 
nevoie de ele. 

Parintele profesor Dumitru Popescu a acceptat tema mea 
pentru doctorat 508 dar a extins-o si mai mult, pentru ca sa aiba 
intdlnire cu problematica culturald a lumii de astazi. 

§i mi-am adus aminte ca aseara eroul poporului a rdmas 
singur, pentru ca lumea sa a trecut si de el, cei de astazi, nu 
mai au nevoie, desi el a luptat pentru ei. 

M-a durut aceasta realitate, cand el cdnta din muzicufd 
un mars ostasesc, era orb, dar sta in fa^a statuii ridicate pentru 
fostii sai combatan}i, acum morii pentru fard. 



^seara am vazut un film inspdimdntdtor in esen^a lui. 



508 



Subiectul tezei mele doctorale. 



434 



Un grup de femei se inieleseserd intre ele ca sa isi ucida 
barba^ii. §i fiecare trebuia sa ucida barbatul alteia, cu stiinfa 
sofiei aceluia. Asa ceva este inspdimdntdtor pentru mine. 

In casa unde barbatul se teme de so^ia lui ca sa nu-l 
ucida sau femeia se teme sa nu fie ucisd de so\ sau copiii se 
tern sa nufie ucisi de paring sau parin^ii se tern sa nu fie ucisi 
de proprii lor copii e un adevdrat iad. 

Frica, teama persistentd in fiin^a noastra ne scelereaza, 
ne face sa acceptam inrdurirea demonilor foarte adanc si sa 
comitem fapte rele, foarte rele. 

Intr-o astfel de stare semi-constientd po^i fi un monstru. 

Oamenii care nu dorm linistiii sau indeajuns de mult si 
sunt enervafi pot deveni asasini fdrd sa vrea, pentru ca se lasd 
purtafi de imaginea deformatd a realita^ii pe care ei o percep in 
aceasta stare. 

Oboseala multa, epuizarea extrema, drogurile, mandria 
ca po^i face una sau alta sunt factori de debilitate perpetud. 

E foarte greu dar, cu harul lui Dumnezeu, e posibil sa 
treci peste obstacole mari intr-o asemenea stare. 

Omul care se simte neajutorat sau care nu se roagd cu 
tdrie Domnului se inchide in el si, ca un animal incoltit, 
asteapta un sfdrsit iminent. 

Dar nu vine nimic! 

El se simte claustrat, nedorit, apasat...Dar nu e reald 
sim^irea lui. E numai o influenza satanicd. 

Daca si-ar smeri cugetul ar vedea ca starea aceasta de 
asteptare catastroficd e falsa. 

Starea de boald te face sa te ui^i in urma cu sild, ca si 
cand nu ai facut nimic care trebuie sa rdmdnd. 

De multe ori Satana ma impinge sa arunc tot ce am scris 
aici, in aceasta carte si in celelalte. Imi spune ca totul e pueril, 
ca nimeni nu vrea sa citeascd as a ceva. 

§i chiar daca nimeni nu ar vrea sa citeascd, cuvintele 
acestea ma tin treaz pe mine insumi si prin ele ma eliberez de 
uitare sau de lipsa de curaj de a leprivi infafa. 

Ispita distrugerii sau a autodistrugerii o avem la fiecare 
pacat pe care il facem. 

Pasiunea satanica de a ne rani e inspaimantatoare. 



435 



\V interesant faptul ca in structura noastra lingvistica 
prezentul e o aciiune care nu se termina in prezent. 

Spunem: „eu vad", ca si cand am spune: „eu voi vedea 
oricdnd". 

§i privind aceasta speranfd a prezentului cu ochii unui 
batran putem spune ca prezentul e foarte juvenil. Ca el, 
prezentul, nu stie ca oamenii pot si orbi la un moment dat. 

Istoria vie^ii omenesti neaga aceasta speranid 
nefdrmuritd a indicativului prezent. 

„Poate fi si altfeF, spune ea. 

Insa, daca raportam la suflet acest prezent, e adevarat: 
sufletul intotdeauna va vedea. 

Vom vedea si dincolo de moarte. 

Sufletul vede. 

Bogatul, fiind in lad, vedea Raiul dar se vedea sipe sine. 
hi constientiza chinul in care se afla. 

Noi privim Sfmtele Icoane ca sa incepem sd ne curdiim 
privirea, sa ne-o sfintim. 

E o mare linistire, o mare bogdfie de sens si o prolifwd 
teologie in contemplarea Sfmtelor Icoane. 

Privirea te duce la infelegere. 

Privind un Sfant vrei sa ii cunosti si mai bine via^a. 

Cau^i via^a lui si o citesti dar fii si legdtura cu acel Sfant 
prin rugaciunea directd si cu inimd deschisd catre el. 

Relatiile cu Sfm^ii lui Dumnezeu, legatura de iubire si 
de incredere in ei sunt cele mai sincere prietenii ale umanita^ii. 

Pe cat ne privim pe noi in mod egoist, pe atat nu mai 
intelegem rostul aproapelui nostra, nu mai vedem importanfa 
lui covdrsitoare pentra noi. 

Nu mai in^elegem ca el ne face sd ne simfim iubifi, 
ascultafi, ca el ne da increderea in celdlalt, pacea inimii ca 
iubire pentru oameni si pentru Dumnezeu. 

Oamenii fara prieteni sunt decdzufi din umanitate, sunt 
maipufin oameni. 

Atata timp cat singuratatea ta e din cauza egoismului tdu 
via^a fi se pietrificd, inima l\\ devine de ghea|a. 

E infioratoare aceasta gheaid a neiubirii, a nein^elegerii 
durerii celuilalt, a apelului celuilalt. 

Dar tot la fel de dizgrafioasd e si rela^ia cu un altul, 
atunci cand urmaresti un scop meschin sau situatia in care nu il 
lasi sd intre in inima ta daca vezi ca e sincer, daca vezi ca te 



436 



iubeste enorm, daca vezi ca vrea sa fie intr-o relate de sfdnta 
prietenie cu tine. 

In ultimul timp am incercat o deschidere enormd fa^a de 
fiecare om, care a vrut sa intre in contact cu mine. Au intrat 
insa prea pufini pana la urma. 

Am spus tot ce mi-a trecut prin inimd in fa^a lor, le-am 
aratat toata dragostea si toata increderea incat unii au ramas 
uimifi. 

Dar nu am gasit niciunul care sa rdmdnd langa mine, 
pentru ca ar fi in^eles ca are mare nevoie de mine. 

Eu insa aveam mare nevoie de fiecare dintre acei 
oameni, care mi-au calcat pragul, numai pentru ca vreau sdfiu 
in relafii vii cu to^i. 

§i am in^eles ceva: ca nu e de ajuns sa vrei sa ai intdlniri 
mari cu oamenii, ci ca acestea sunt un dar al lui Dumnezeu 
pana la urma. 

Oamenii vin la tine si fara sa vrei tu. 

Daca vrea Dumnezeu, prietenii apar din toate zdrile 
lumii. 

Insa, cred eu, ca e bine sa vii in fa^a oamenilor, sa ii 
astepfi, sa ii caufi, daca vrei sa iubesti oamenii si sa ii ajufi. 

A sta acasd nu e intotdeauna un lucru bun. Uneori 
trebuie sa iesi afard si sa caufi. 



a 



m ramas in suflet cu rdceala crematoriului din parcul 
Tineretului 509 . §i niciodata pana azi mausoleul comunistilor 510 
din parcul Carol 511 nu mi s-a parut mai ridicol si dizgrafios. 

Cand am vazut crematoriul am crezut ca e un templu 
evreiesc. Privind pe geam, patra^elele cu urne pline cu cenusa 
umana m-au infiorat. 

Comunistii distrugeau Sfmtele Biserici, care aveau 
Sfinte Moaste in ele si isi puneau in mijlocul spa^iilor verzi 
osemintele lor pagane, atee. 

Propaganda Partidului Democrat impotriva Sfintei 
Catedrale 513 , care se vrea construita in parcul Carol si a celor 
care se impotrivesc e de un satanismferoce. 



509 A se vedea: http://wikimapia.org/62368/ro/Crematoriul-uman-Cenu%C5%9Fa. 

510 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Mausoleul_din_Parcul_Carol. 

511 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Parcul_Carol_I. 



437 



Prefera un monument fara nicio semnifwaiie in locul 
unui locas al lui Dumnezeu. E ca si cum ar spune ca 
Dumnezeu nu are ce cauta in acel pare, ca „nu 1-a facut El". 

Ii refuzam lui Dumnezeu existen^a. Ce ridicol! 

II refuzam pe Dumnezeu pretutindeni unde spa^iul se 
foloseste impotriva voii Sale. 

Parcul Herastrau 514 mi se pare singurul pare din 
Bucuresti unde po^i sa respiri sdndtos. 

In rest, spa^iile sunt amenajate mai mult comer cial. 

Urcam scarile spre crematoriu, scari concentrice. Era ca 
o reduta in care moartea trona. Nu exista niciun semn, nicio 
inscriptie. Gianina [Piciorus] a dedus ca e un crematoriu din 
niste afise care vorbeau despre urne. 

l\i duci mama la crematoriu si o lasi pe mana unui 
necunoscut ca sa o incinereze. Poate sa-si bata joe de trupul ei 
cum vrea. 

La fel la morga: le taie capul cu unelte electrice si le 
privesc creierul, le scot tot din stomac si cap. Si ii cos trupul la 
loc ca pe un sac. 

Trupul nu mai are nicio demnitate, nicio valoare in ochii 
lor. 

Ce diferen^a este intre evlavia cu care se umbld cu 
trupul unui Sfdnt, de catre cei care il iubesc si modul cum 1-ar 
fi tratat, pe acelasi trup, cei de la incinerare sau de la morgal 

Citeam despre Sfm^ii care au fost martirizafi in Rusia de 
catre comunisti. 

Le aruncau trupurile unele peste altele si sfantul lor 
sange era ca o baltd in acele camere unde ii aruncau. Umblau 
oricum cu trupurile lor pentru ca nu simfeau mireasma cura^iei 
acelor trupuri. 

Nu aveau nasul infundat, ci sufletul. Asta e marea 
drama a acestor persecutori nebunil 

Am stat pu^in pe o banca. Am luat aer...dar nu mi-am 
facut niciun prieten. 



512 Acum se numeste: Partidul Democrat Liberal. Pe atunci era Partidul Democrat: 
http://ro.wikipedia.org/wiki/Partidul_Democrat. 

513 Catedrala Mdntuirii Neamului s-a dorit sa fie construita in Parcul Unirii, unde e 
crucea patriarhala de acum, care ii enerveaza pe multi si nu mai stiu cum sa o mascheze, 
cand vine vorba de evenimente culturale. 

Apoi s-a dorit construirea ei in Parcul Carol I, in locul mausoleului...dar unii au inceput 

sa protesteze legandu-se de copaci. 

In cele din urma lucrarile s-au inceput aici si continua: http://catedralaneamului.ro/. 

514 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Parcul_Her%C4%83str%C4%83u. 



438 



Furam momentele de lini§te, de racoare. Dar cand vom 
vrea sa avem si ore de intimitate, de bucurie si de daruire cu 
altii? 

Ca sa vindem ceva punem reclame facem si desfacem. 

Dar ce reclame punem ca sa ne cunoastem si sa ne 
iubim cu sfinienie uniipe alfii, „asa cum ne-a iubit El"? 

Nu e mult mai usor sa scrii oamenilor, decat sa-i iubesti 
si sa te darui lor? 

§i, cu toate acestea, astazi am avut o stare de bucurie de 
cand m-am trezit. Uneori, cineva se roaga pentru mine si ma 
bucura mult aceste rugaciuni. 

Mul^umesc Tie, Doamne, pentru mila Ta cea mare si 
prea minunata, pe care o reversi in inima mea, a pacatosului! 

Scrisorile Fericitului Hie [vazatorul de Dumnezeu] sunt 
si ele o altd lecfie profunda de viata in via^a mea. 

Sunt scrise de el la varsta pe care o am eu acum. 

§i ne asemanam atdt de mult incat el e tatdl meu mai 
mult decat propiul meu tata. 

Asa trebuia sa arate tatal meu! Asa vroiam sa fie! §i 
Dumnezeu mi l-a ddruit din plin. 

Darurile sale, ale Dumnezeiescului Hie, sunt cele mai 
mari si mai sfinte bucurii ale vie^ii mele. 

Sunt darurile unui Sfdnt pentru fiul sdu eel prea 
nevrednic. §i iubirea aceasta te umple de lacrimi, de o bucurie 
fdrd margini. 



M 



-am reintors la Omul din subterand ca la o a 
amintire frumoasd dar uitatd in mod fundamental. 

Cineva cu o memorie impecabild (daca exista si asa 
ceva) nu m-ar in^elege, daca i-as spune ca am uitat tot ce am 
citit pana acum, si ceea ce imi amintesc este asa de vag incat 
trebuie sa recitesc ceea ce am mai citit si tot nu imi aduc 
aminte totul. 

Destainuirile lui suntfiresti, normale, cu tot ficfionalul 
lor. Intri in pielea unui personaj, care este de fapt autorul. 

Dar un autor dublat de toate senza^iile, perceptiile si 
amintirile pe care le are vizavi de al^i nu stiu ca^i oameni, pe 



515 F. M. Dostoievski, Omul din subterand, col. „Marii scriitori - Marile carji", trad, de 
V. Em. Galan §i Igor Blok, Ed. Orfeu, Bucuresti, 1993. 



439 



care i-a intalnit sau a vrut sa ii intalneasca, pe care si i-a 
imaginat sau pe care i-a „falsificat" in scris, deoarece in 
atingerea cu via^a sa au fost prea brutali. 

§i eel care vorbeste mult - si un scriitor vorbeste mult 
(caci scrisul e o forma de vorbire foarte lunga, epuizant de 
lunga) - scrie despre sine: „unica menire a oricarui om destept 
e pdldvrdgeald'' . 

Binein^eles ca e ironic. 

Se autoironizeazd autorul nostra, deoarece in fa^a 
multimii nescolite omul destept e doar unul care vorbeste mult 
dar nu si esential. 

Pentra ei vorbirea lui nu e esentia Id... pentra ca ei nu au 
nimic de-a face cuprofunzimea. 

E adevarat: omul destept e foarte obositor atunci cand 
nu pofi sd-l urmdresti. §i asta pentra ca nu stii despre ce 
vorbeste. Pentra ca nu cunosti ce vrea el sa ifi spund. 

Teoria despre civiliza}ie mi s-a parat de un mare 
realism. 

Spune Dostoievski: „Civilizatia nu face decat sa ne 
dezvolte varietatea senzafiilor; nimic mai mult. De pe urma 
dezvoltarii acestei varietal s-ar putea ca omul sa evolueze atat 
de-al dracului 517 incat sa-si afle desfdtarea in sdnge" 518 . 

§i tot el remarca, ca cei care au varsat eel mai mult 
sdnge nu erau de teapa lui Atila sau Stenka Razin, ci din 
categoria domnilor celor mai civilizafi . 

Cautand sa-1 civilizdm pe om fara sa il transfigurdm 
duhovniceste, ontologic, ajungem la ideea de civiliza^ie ca la 
cea mai anostd utopie, care inca se practical „sunteti ferm 
convinsi ca omul se va obisnui neapdrat, cand vor disparea cu 
desavarsire diversele apuedturi vechi si proaste, cand bunul- 
simf si stiinfa, reeducand firea omului pe deplin, o vor indrama 
pe calea normald" . 

Omul secularizat crede ca se poate domina, ca se poate 
educa pe deplin de unul singur. 

De aceea copiii lui fac medita}ii la orice nu si la Religie. 

Religia e privita ca „o apucatura veche", care nu ne mai 
trebuie si, mai ales, viafa Bisericii nu ne mai trebuie. 

Insa Sfanta Biserica are puterea de a ne transfigura 
ontologic. 



516 Idem, p. 24. 

517 A se citi: „de satanic". 

518 F. M. Dostoievski, Omul din subterana, ed. cit, p. 29. 

519 Ibidem. 

520 Idem, p. 30. 



440 



Adevaratul bun simt §ifolosirea corectd a cercetdrilor 
stiin}ifice tine de transformarea harica a fiin^ei noastre. 

Reeducarea pur umana nu e decat o schilodire si mai 
nefireascd a firii umane. 

Omul care se centreazdpe sine e eel mai exasperant. 

§i devine eel mai exasperant, pentru ca „stiinta insasi il 
va inva^a pe om...ca in realitate el n-are nici voinfa, nici 
capricii, cum de altfel n-a avut nicicdnd; ca el nu-i, in fond, 

S9 1 

decat ceva gen clapa pianului sau butonul orgii" . 

§tiin$a il inva^a pe om ca el e ceva inert, ca e cinevafdra 
valoare. 

Insa intruparea Fiului lui Dumnezeu ii arata omului 
adevarata valoare: omul e chemat la indumnezeire. 

Omul nu e o masind, nu e cineva programat sa faca una 
sau alta. 

Candva poate am sa ma intorc la aceasta carte. 

Utopia e o viziune umana inadecvatd despre lume, care 
este infuzatd la nivel politic in via^a noastra. 

Comunismul e o utopie pe care am digerat-o cu greu. 

Democra^ia e o alta utopie, pe care o digeram si pe asta 
cu greu. 

Nu po^i face proiecte socialo-politice perfecte, atata 
timp cat unii vor sa se curdfeascd de pdcate iar al^ii vor sa faca 
orice ca sa se imboga}easca. 

Incompatibilitatea tine de voinfa antagonicd a celor care 
trebuie sa traiasca intr-un astfel de stat, gandit si condus 
comunist sau democratic. 

Insa ideea ca ni se va arata de ce suntem asa sau asa, 
fara cuvantul lui Dumnezeu, e cea mai periculoasd afirmatie a 
stiin^ei si culturii contemporane. 

Atata timp cat ni se va „demonstra" ca nu ne putem 
schimba pe deplin, ci numai partial, se va lupta impotriva 
vie^ii duhovnicesti, care il transfigureaza pe om si il face om 
nou cu adevarat. 

Falsa „soteriologie" a culturii si civiliza^ie e un subiect 
care merita a fi cercetat. 

Increderea omului exclusiv in sine constituie esecul 
lumii contemporane. 



521 Ibidem. 



441 



La sa fim ironici cu adevarat trebuie sa spunem 
prostii cu carul. Dar ca sa fii ironic intr-un mod nebuneste de 
enervant e ca in intamplarile care urmeaza. 

Mergem la o filiala BCR ca sa spunem ca avem in cont 
o sumd de bani dar ea nu mai apare si pe cardul nostru. Ni se 
cer niste acte, le aducem si cand colo, in loc sa ne spuna de 
banii pe care trebuia sa ii ridicdm datorita unei banale erori de 
soft, doamna cu pricina se uita daca nu cumva actul nostru de 
casatorie efals. 

Venisem sa ridic banii si ea se uita la acte care nu aveau 
nimic de-a face cu cardul. Asta mi se pare de-a dreptul ironie 
nebuneascd. 

Insa un caz si mai „tare" decat al nostru a fost acela, ca 
in acelasi timp, unui tanar, bancomatul bancii ii „mancase" 
cardul cu totul, pe care avea 400 de euro. 

Acesta cerea sa i se restitute banii si cardul, pentru ca ii 
ramasese in bancomat iar cea care il indruma ii spunea sa sune 
in Elvefia, ca sa primeasca un fax de acolo, pentru ca sa se 
confirme faptul ca pe acel card sunt banii lui. 

Insa el ii spunea cu foe, din toata inima, ca nu mai are 
niciun ban si ca doar aceia sunt banii lui, pe care, in loc ca 
bancomatul bancii sa i-i dea...i-a inghitit. 

Vazand ca nu o scoate la capat cu impertinenta, pana la 
urma a cerut, sarmanul, numai cardul si le-a oferit banii 
„cadou", ca si asa nu avea banca prea multi bani. 

Dar femeia, func^ionara de un prost gust veritabil, si 
cand acesta i-a spus ca nu mai vrea banii ci doar cardul, in loc 
sa spuna ca e vina lor si ca se rezolvd imediat, pentru ca 
nenorocitul de bancomat e al bancii si daca ii dddea 
banii. ..mmem nu il mai innebunea de cap, sl tinut-o una si 
buna, pana la final, ca o placa stricata: ca trebuie sa sune in 
Elvefia. 

Nu vroia sa-i restituie cardul, desi se putea face foarte 
usor acest lucru, deschizandu-se bancomatul, caruia i-au pus, 
dupa toata tarasenia, un „defect" pe el... in timp ce cardul 
omului era induntru. 

Dar el nu era defect, ci cu 400 de euro in el, care nu erau 
ai bancii ci ai unui cetacean oarecare, care nu trebuie umilit si 
nici escrocat de nimeni. 

Dar pentru ca totul era foarte usor de fdcut, pentru ca 
era prea simplu de fdcut, tocmai de aceea nu s-apututface. 



442 



Nici banii mei nu au fost gdsiti. 

Ideea era ca introdusesem cardul in bancomatul unei alte 
banci si aceea mi-a „mancat" banii instantaneu...fara ca eu sa ii 
scot. 

Nu am facut decat sa introduc cardul intr-un bancomat 
Bancpost, sa stabilesc cuantumul de bani pe care il 
doream...si...cand trebuia sa imi curga banii... mi s-a afisat ca 
am zero lei in cont! 

Insa banii nu mi i-a mdncat nimeni, pentru ca pe 
desfasuratoral primit de la bancomatul BCR se spunea ca banii 
sunt la ei. 

Deci am banii intr-o bancd si, in acelasi timp, nu-i am. 

Nu era pentru prima data cand foloseam bancomatul 
Bancpostului. De fapt foloseam bancomatele ambelor banci si 
pana acum n-am mai avut probleme de acest gen. 

Dar daca eu bag un card al unei banci in bancomatele 
altei banci si imi „dispar" banii, ce inseamna asta: ca bancile 
se furd intre elel Atunci ce siguran^a pot avea in astfel de 
instrumente de vehiculare a banilor, cand banii dispar ca la 
hocus-pocus? 

Nu ni s-a restituit niciun ban. Nici tanarului nu i s-au 
restituit cei 400 de euro. 

Ambii avem „probleme de nerezolvat" desi nu avem 
nicio problema. 

Lui putea sa ii dea cardul in doud minute iar mie putea 
sa imi dea banii pe loc si sd-mi schimbe cardul. 

Insa mi-au facut doar formele de schimbare ale cardului, 
pe cand problema banilor anteriori a rdmas in aer. 

Cardul e pe numele so^iei. Pe ea nu a crezut-o 
func^ionara bancii ca e mdritatd cu mine, pana nu i-am adus 
acte „doveditoare". Dar cand i-am dat cardul sa ni-1 schimbe, 
ni 1-a luat si nu ne-a dat nici mdcar o chitanid in schimb, ci din 
partea noastra s-a mers „pe incredere". 

Adica ei: hop, cu noi, pe cand noi: oameni de zahdr cu 
hotii. 

De ce nu s-a mers pe incredere si in cazul nostra? 

„Marile" banci apar pe spinarea pdrlifilor care pierd. La 
fel ca si cazinourile. 

Statul roman, la fel si marile institu^ii comerciale, te 
taxeaza la zi, la secunda daca nu i}i pldtesti taxele, insa cand 
faci reclamafii, cand l\\ ceri drepturile, cand vrei sa ^i se faca 
dreptate, se face dreptate niciodatd sau dupd ce mori. 

E ironic. O ironie absurda. 



443 



Credem ca suntem apdrafi sau in siguranfd pentru ca 
statul are grijd de noi. 

Insa nu e adevarat! Suntem singuri, pe cont propriu, intr- 
o lume pe care nu o guverneaza decat Dumnezeu. 

Ieri am mers spre noi Sfmte Biserici. Am luat-o pe jos. 

Am trecut prin fat.a casei lui Anton Pann , care acum e 
locuita de tigani. Nu stiu daca au auzit vreodata cum sund 
cuvintele acestuia. 

Cainii ieseau din curji cu bucuria de a ne musca. 

Am scapat totusi. 

Pu^in mai incolo, langa o casd pdrdginitd, o vila avea si 
pare cu statui in grddind si piscina. 

Contrastul era de pros t gust. 

Era un nefiresc total in acest ansamblu arhitectural, ca in 
cazul bogatului cu zece lanfuri de aur si a saracului ce sta 
langa el §i care nu are chilofi in cur . 

Mergem mai departe §i ajungem la prima Sfanta 
Biserica din fa^a noastra. 

Era pe un deal pusa si arata ca si cand ar fi fost un 
container de gunoi, pentru ca nu avea ce sd facd pe delusorul 
ala. 

Nefirescul ei era evident. Fostul regim cred ca si-a spus 
cuvdntul si aici. 

Ne asezam in dreapta si o femeie, imediat, imi da 
scaunul ei. Nu stiu unde a disparut acea femeie, pentru ca nu 
am mai vazut-o. 

Insa atmosfera de aici mi-a fost atdt de insuportabild, 
datorita celor care o compuneau, incat am plecat pdnd sd 
inceapd Sfanta Liturghie. 

Era un soi de debandadd, de ducere si intoarcere 
continud, care spune multe despre cei care slujesc aici. 

Se vorbea care cu cine dorea si cum se putea, unii se 
spovedeau, al^ii erau intr-un continuu voiaj la Biserica iar 
cantare^ul a cantat canoanele Adormirii Maicii Domnului, apoi 
s-au intors cu slujba si s-au citit Sfintele Evanghelii (a 
duminicii si a praznicului), pentru a se reveni la Laude. 

Probitatea si credibilitatea multor preoti e indoielnica. 
Te uifi la femeie lor si intelegi acest lucru. 



5 2 A se vedea: http://ro. wikipedia.org/wiki/ AntonPann^ 

23 O expresie romaneasca neaosa: „a nu avea chiloti in cur". Inseamna: a nu avea de 
nici unele, a fi sarac lipit. Daca as fi spus ca ar fi fost numai sarac, ar fi fost prea pu{in 
pentru a spune adevarul. 



444 



Iesim afara. Cineva ne indrama spre o alta din 
apropiere: Biserica Dobroteasa. 

Lume multa. Mergem in fa^a. Caldura mare. 

II vad pe patronul de la Sofia 524 , care face drumuri dese 
cu carjile si pe al^i ca^iva pe care ii cunosc din vedere. 

Preotul slujitor e parintele Gheorghe Sima 525 , care mi-a 
fost profesor de Spiritualitate ortodoxd la facultate. 

II stiam in alta parte si nu ma asteptam sd il vad aid. 

Insa in timp ce noi ne asezdm langa Sfmtele Icoane, tot 
pe partea dreapta, datorita cozii de la impdrtdsit, apar mai 
multe doamne, una dupa alta, care fdra sd ne ceard voie, ne fac 
sd ne dam la o parte, ca sa se inchine ele un minut la doua 
Sfinte Icoane... 

M-am enervant si mai mult si le-am certat din tot 
sufletul. Au fost uimite de reac^ia mea, chiar indispusQ, insa 
fara sa constientizeze ca nu se face asa ceva niciodatd. Ca nu 
exista rugdciune pentru tine.. .daca in timp ce tu crezi ca te 
rogi...ii umplii de nervi pe cei de langa tine. 

Le-am intrebat: „Daca erau vreo 30 de Icoane aici, ce 
facea^i: ii dadea^i pe to^i la o parte, numai ca sa va inchina^i 
dumneavoastra?...In ce institute de stat va mai comporta^i asa, 
ca lapiaffi...". 

N-au zis nimic. 

Insa una dintre ele s-a indreptat spre rdsdrit si a inceput 
sa se roage, ca si cand eu as fi deranjat-o enorm prin 
„mojicia" mea...nu mojicia Qipe mine. 

Insa zisul de la obraz a fost un lucru bun... pentru ca 
nimeni nu a mai indrdznit sa ne deranjezc.dupa cum nici noi 
nu am deranjatpe nimeni injur. 

S-a terminat fa^aitul in zona noastra. 

A inceput predica. Foarte slabd, de altfel. Ma asteptam 
la ceva mai mult de la el. 

Dar am avut parte de o alta surpriza: un om la vreo 40- 
50 de ani se inal^a pe varfuri in spatele nostra, pentru ca sa il 
vada pe preot predicand. 

I-am dat voie, cu stupoare, ca sa treaca mai departe. 

In fa|a noastra, in spatele unei doamne care statea la 
slujba, el se inal^a pe varfuri ca un soarece, pentru ca sa auda 
ce se predica. 

Nu 1-am intrebat ce a auzit el din predica. Insa stiu ca eu 
nu am re^inut nimic din cauza enervarii pe care mi-aprodus-o. 



524 Editura Sofia din Bucuresti: http://www.sophia.ro/index-ro.htm. 

525 A se vedea: http://dobroteasa.ro/parohie/slujitori/. 



445 



Dar el nu a sesizat cat e depenibil. 

Si sunt uluit mereu de asta: credinciosii nostri nici macar 

5 5 5 

nu isi dau seama ca sunt penibili, ridicoli prin anumite gesturi, 
daramite sa le ceri maimultl 

Harul lui Dumnezeu ne atrage ca sa mergem la Sfanta 
Biserica, insa mergem acolo cu nesimtirea si proasta crestere 
de acasd. 

§i ii spuneam Gianinei [Piciorus]: ortodocsii nostri nu 
au nici macar orgoliul satanic al omului civilizat de a nu se 
face de rds, de a spdla aparenfele, chiar daca ei sunt mitocani 
de inaltd clasd. 

Isi arata prostia in stil mare in Biserica si in societate, in 
timp ce ereticii sau liber cugetdtorii isi ascut limba la orice 
prostie pe care o spun, pentru ca sa para „intelectuali rasati", 
„profunzii profunzilor". 

La miruit am fost surprins de faptul, ca fostul meu 
profesor si-a adus aminte de mine. 

M-a intrebat despre cum am ajuns eu tocmai pe aid. §i 
i-am raspuns: „Am cautat strada". Nu am gasit ceva mai bun 
pentru o asemenea intrebare. 

De la Timpuri Noi am ajuns cu metroul in Unirii si am 
cumparat un spray. Domnisoara care ni l-a vdndut era mult 
mai drdgufd decat cei care au mers astazi sa se impdrtdseascd. 

Nu conteaza daca a facut-o din interes comercial sau nu 
dar eel pu^in s-a dovedit mai atentd decat cei care erau la 
slujbd. 

Asta e dramatic: sa gasesti oameni mai deschisi la minte 
in afara Sfmtei Biserici si noi, cei care ne unim totdeauna cu 
Dumnezeu, sa fim mult maifazi decat ei. 

Asta ma omoara cu zile: nici macar nu nimdm evlavia, 
delicatetea, voiosia, frumusetea in Biserica si in relatii daca tot 

5 ~ 5 ~ 5 5 5 

nu le avem ci distrugem totul in jur prin trei cuvinte si doud 
priviri. 

Conditiile in care noi facem slujbe nu sunt deloc 
potrivite. 

Avem locasuri mici, cantare proasta, incalzire si aerisire 
precara si slujitori care rar se ridicd la inal^imea unui 
intelectual fin si de-a dreptul infiordtor de rar sunt cei care 
traiesc ca niste teologi ai lui Dumnezeu. 

Situa^ia ma inspdimdntd. Ce vad ma socheazd. 
Consternarea pe care o traiesc ma lasd mut. 



446 



Iar cand te ui^i la credinciosi ei arata, cu precadere, ca 
preo^ii care ii conduc. §i cand te ui^i la zidurile Bisericii si 
acestea ii reprezinta. 

Langa un hotel bea ceva un barbat care avea steaua 
evreiasca la gat. 

As vrea sa intreb pe un evreu: ce inseamna inca pentru 
evrei acest semnl 

Pentru mine e dezolant sa privesc o sinagogd sau 
asteptdrile unui evreu. E dezolarea care apare atunci, cand se 
calca evidence si se cauta, in acelasi timp, aceleasi evidence 
„prea evidente". 

Dezolarea aceasta ma cuprinde si cand privesc un 
mahomedan sau un budist, un catolic sau un luteran sau pe 
oricine altcineva, care incearca sa ma inve^e ce e adevdrul, 
unde e adevdrul, fara ca el sdfw in adevdr. 

Dezolarea mea e fundamental religioasd pentru ca 
reprezinta durerea mea fata in fata cu minciuna, cu lucrurile 
rastalmacite, viciate. 

Ni s-a imbdcsit fiin^a de satanism. Peste tot ni se 
pompeazd in suflet egoismul, dezinteresul de ceilal^i, crezul ca 
pofi sdfaci totul de unul singur sau prinfor}a. 

De aceea, acele femei treceau peste noi ca sa se inchine, 
pentru ca nu vedeau si nu sperau decat la o relate egoistd cu 
Dumnezeu, la o relate singuratic-egocentricd, in care 
comunitatea celorlalti credinciosi nu era importantd. Sau vin 
sa se inchine numai ca sa epateze a femei credincioase dar 
acasa, in mediul privat, nu au timp de rugdciune. 

Omul rugdciunii nu e niciodata un om prost-crescut sau 
indiferent fafd de ceilalfi. 

Rugaciunea creeaza o sensibilitate enormd fa^a de to^i 
oamenii, o amabilitate evanghelicd si o smerenie profunda. 

Mul^i incurca smerenia cu lasitatea plind de egoism, 
care se propune drept „suferinfd pentru Dumnezeu". 

Insa niciodata fariseismul nu are sa fie canonizat si 
slavit ca sfinienie. 

Stam in pat si vedeam un reportaj din comuna 
Cumpana 526 . Primari^a a facut multe in aceasta localitate din 
jude^ul Constanta... 

Dar in interviul pe care ea 1-a dat unei televiziuni a 
repetat de atdtea ori numele de Cumpana, incat la noi, in casa, 
a devenit proverbiala: „ca la Cumpana", dupa cum e 



526 



Idem:http://ro.wikipedia.org/wiki/Cump%C4%83na,_Constan%C8%9Ba. 



447 



proverbiala: „care este", a domnului Vanghelie 52 de la 
sectorul 5. 

„E de la Cumpana" a devenit semnul distinctly pentru 
acela, care nu §tie sa vorbeasca prea pedant dar vrea sa se dea, 
totusi, de rotund. 

Era usor de gasit un inlocuitor pentru acest nume sau se 
putea vorbi omeneste, jovial, direct despre realizarile din 
comuna. 

Insa ea nu a vrut in ruptul capului acest lucru, pentru ca 
vroia sa fie recunoscutd drept o femeie cu un anumit standard 
informational, in ciuda faptului ca nu-l avea. 

Imi aduc aminte de o func^ionara a Poliiiei (un exemplu 
tras la xerox), care m-a intrebat ce studii am. Asta cand ne-am 
schimbat buletinele... 

§i i-am spus ca am studii post-universitare. 

Ea s-a uitat la mine mirata (pentru ca nu avea rubricd 
pentru cetdteni cu studii post-universitare) si m-a intrebat: 
Adicd ce? §i i-am spus ce. 

S-a uitat la mine. ..si a tras concluzia „nefericita": „Deci, 
a^i absolvit o facultateV '. 

Ea nu in^elegea insa ce sunt acelea studii post- 
universitare, adica dupd facultate sL.pana la urma: a scris ce a 
vrut. Si asa nu conta pentru Politie daca eu am sau nu am 
studii post-universitare. . . 

Insa nu e ea de vind, sarmana...ci eel care apus-o acolo. 

Incompetenfa e anume cdutatd, e selectionatd si pusd in 
functie, ea nu e o mirare ci o cotidianitate, si e pusa expre 
acolo... pentru ca sa te intalnesti cu eapeste tot. 

§i, in Romania, gradul de intdlnire cu incompetenfa si 
ridicolul la nivelul institu^iilor statului e de-a dreptul sinistru. 

Mor ataxia, pentru ca cei care ne conduc nu sunt cei care 
trebuie. 

§i eel mai grav e ca nu avem mulfi care pot sa conduca 
in asa fel tara asta incat lucrurile sdfunctioneze ca unse. 

Langa Magazinul Unirea doua domnisoare strangeau 
semnaturi pentru doamna Lia Roberts . 

Liderii americani cred ca vor sa vada, daca romanii sunt 
tot la fel de prosti ca si alte state ale lumii, care au ales ca 
presedin^i persoane venite din America si care reprezinta 
mdtreaia economiei capitaliste americane. 

Nu am gresit cuvantul cand am spus: „matreata". 



27 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Marian_Vanghelie. 
528 Idem: http://en.wikipedia.org/wiki/Lia_Roberts. 



448 



Matrea^a e ceva de prost gust. Cam asa arata mare parte 
din economia americana. 

In aceasta perioada nimeni de la noi nu mai atacd 
America, chiar daca ne aduc aia containere intregi cu deseuri 
toxice. 

Tot ce vine de acolo a devenit „sacru", la fel de „sacru" 
cu ceea ce venea odinioara din China sau Rusia, ambele 
comuniste ca si noi. 

Nu cred insa ca va dura prea mult adulafia aceasta 
prosteascd pentru America. Va pieri tot atat de penibil ca si 
adulafia pentru comunism. 

Oamenii vor vedea foarte curdnd §ifoarte evident ceea 
ce au inceput sd vadd deja: ca democra^a nu e „un rai" pentru 
to^i, ci doar pentru unii. 

§i ca e tot la fel de dictatoriald si de meschind ca si 
dictatura politicd anterioard, ca ne infesteaza de relativism in 
orice domeniu, de boli si de prostie, de coruptie si de santaje 
de diferite feluri, de manipulare grotescd, terorism, rdzboaie si 
distrugere. 

Mie nu-mi plac exemplele de viata sociala in care doi 
mdndncd banane iar o mie mdndncd rdbddri. 

La nivel social nu e de a ajuns ca doar cdfiva sa o ducd 
bine, ci majoritatea trebuie sd o ducd bine. 



k\ m vazut reluarea unui reportaj despre greco-catolicii 
din Ucraina, in care ei apareau ca singurii ostracizafi ai 
regimului sovietic ateu. E o mare minciuna. 

Li se parea ca nu trebuie sa fie cu ortodocsii, ci cu 
catolicii, desi mixtura enervanta de ortodoxie si de catolicism 
pe care ei o practica, ii face sa fie mai aproape de Ortodoxie 
decat de catolicism in ceea ce priveste slujbele si monahismul. 

Eu atat 1-as intreba pe un greco-catolic: Daca stii ca 
ortodocsii s-au unit cu catolicii la un moment dat, numai 
pentru ca sa aiba privilegii politice si sociale, cum po^i numi 
greco-catolicismul „credinta" sau „Biserica", cand ea nu e 
decat rezultatul unui interes pecuniar si nu o voinfd divindl 

Greco-catolicismul e un fel de struio-cdmild, o corciturd 
penibild in materie de eclesiologie. 



449 



Din cand in cand imi aud numele strigat sub geam, 
alaturi de batjocuri la adresa mea. Si tare as vrea sa stiu ce 
gdndesc aceste femei demonizate. Bat atata drum numai ca sa 
ma enerveze. 

Se „satura" numai din ideea ca imi stricd linistea si apoi 
pleacd. Nimeni sdndtos la minte nu ar face asa ceva. 

Dumnezeule, Prea Bunule, Tu stii toate. Faca-se voia Ta 
intotdeauna si ne miluieste! 

Cand vrei sa faci ceva bun apar multe ispite, multe 
hopuri. Demonii se lupta cu tine din rasputeri. 

Dar punandu-ne nadejdea in Dumnezeu, toate barierele 
ce ni se pun in fa^a se sfarama. Am vazut acest lucru minunat 
de zeci de ori. 

Oricand Dumnezeu acfioneazd cu putere in viata 
noastra, observam cu mare bucurie rezultatele. 

E mult prea vizibil unde lucreazd Dumnezeu, unde 
Dumnezeu consimte si ajutd la crearea unui lucru. 



\) t 



'enirea bunicii mele la Bucuresti a fost o bucurie, o 
odihnd a inimii si o intdrire in acelasi timp. M-am gasit in 
postura de a o bucura, dupa cum ea m-a bucurat toatd viafa 
prin ceea ce a fdcut pentru mine. 

Am mers la Sfanta Manastire Cernica, ne-am plimbat 
prin padure, am stat pe banca de langa fresca Raiului din 
cimitir, am privit mormintele, am stat pu^in langa lac si am 
cumparat pepene, pentru ca ea nu mancase niciun pepene pe 
acest an. 

§i cum sa nu ma bucur si cum sa nu o iubesc enorm de 
mult, cand ea este singura persoand din lumea asta, care e in 
stare sa ne dea toata pensia ei de 1.600.000 de lei si tot ce are, 
chiar si viafa, numai pentru a ne fi noud bine, fara a ne cere 
nimic in schimbl 

A venit incarcata cu de toate: cu carne, cu zarzavaturi, 
cu prajituri, cu cadouri, cu bani. 

§i cand eram la seminar si la facultate, tot ea, iubita mea 
bunica, venea cu sarsanalele pline, pentru ca sa imi fie bine. 

Ne-a repovestit faptul, cum atunci cand trebuia sa ma 
boteze eram atdt de slab din punct de vedere fizic, incat mul^i 



450 



credeau ca am sa mor in curand. §i ea nu dorea sa creada 
acest lucru, pentru ca ma considera/ramos* si al ei. 

Bunicul meu si bunica mea m-au iubit enorm toatd 
viafa meat nici nu pot explica cdte aufdcut pentru mine. 

In schimb, paring mei au fost de o indiferenfd, de un 
satanism si de o rdutate iesitd din comun. 

Ca sa va inchipuiti ce inseamna iubirea de pdrinfi pe 
care am primit-o, trebuie sa va spun ca acum, cand a venit 
bunica mea la noi, tatal meu, pe furis de mama mea, i-a dat 
bunicii mele (si mamei lui), ca sa imi aduca mie, nici mai mult 
si nici mai pu^in decst... doua oud. 

Cam atat valoreazd rela^ia lor cu propriul lor copil, cu 
care se laudd peste tot, dar caruia nu i-au dat mai nimic toata 
via^a si pe care bunicii lui 1-au crescut incepand de la varsta de 
doud sdptdmdni. 

Imi spunea mamaia, ca mama nu a mai vrut sa imi dea 
tata, pentru ca sa nu isi pateze si sa isi distruga hainele. 

§i ei, bunicii mei, m-au luat de la parin^ii mei si m-au 
crescut, desi locuiam cu to^ii in aceeasi curte, din cauza 
iresponsabilitdtii parintilor mei fata de cresterea unui copil. 

Pentru ca acum mamaia a ramas vaduva, to^i vor sa o 
insele, sa o fure, sa o escrocheze, sa o omoare. 

Cele mai apropiate dintre rude s-au aratat cele mai 
mdrsave, cele mai rele fiin^e cu noi. 

Imi aduc aminte intotdeauna acel dumnezeiesc: „M-au 
urat pe nedrept" (In. 15, 25) si il vad si in mine. Pentru ca, 
„daca M-au urat pe Mine si pe voi va vor uri" (In. 15, 18). 

Ni se rasplateste binele cu raw, pentru ca diavolul sa ne 
sopteasca: „Vezi, i-ai fdcut bine astuia iar el ififace rdu. Alta 
data sa nu mai faci bine la nimeni, pentru ca tot la fel se 
intampla!". 

Insa binele fdcut e rasplatit cufericirea vesnica si nu cu 
un bine aparent sau de conjuncturd. 

Dumnezeu rasplateste binele si nu trebuie sa incetdm 
niciodatd de a-1 face. 

Dar in drum spre Sfanta Manastire Cernica am fost din 
nou „escortat" de una dintre agitatoarele care imi canta sub 
fereastra cdntdrile inmormdntdrii. Luase un copil cu ea, pentru 
ca sa para „serioasa". 



29 Marin Piciorus. 
530 Floarea Piciorus. 



451 



Si a mers cu noi in acelasi microbuz, a stat cat am stat 
noi la Manastire, s-a reintors cu aceeasi masina ca si 
noL.pentru ca la un moment data sa dispard... 

Problema e ca acest triou de femei, care ma sicaneaza 
continuu, e angajat de cineva, pentru ca sicanele au inceput 
intr-un moment bine stabilit. 

Si acel cineva, care le-a angajat si le pdstreazd viu 
„dinamismul" nebuniei lor e de-al Bisericii... care vrea sa ma 
incomodeze mpregdtirea mea pentru doctorat. 

Adica cat de „periculos" par/sunt pentru unii de mi se 
doreste atat de intens neintrarea la doctorat? 

3 

Si cat de „ortodocsi" sunt acesti ortodocsi, care 
insceneaza o astfel de mizerie, pentru un tanar care doreste sa 
aprofundeze viata si teologia Bisericii, pentru ca vrea sa 
trdiascd si sa lucreze cu sfintenie pentru mantuirea lui si a 
oamenilor? 

Adica nu sunt atat de „invizibil" precum par, daca sunt 
urmarit atat de insistent si sicanat atat de tenace. 

De unde mi-am dat seama ca „angajatorii" lor sunt „de- 
ai Bisericii"? E simplu! Pentru ca le-a invatat sa spuna si sa 
facd anumite lucruri, care reies dintr-o mentalitate aeclesiald, 
pe care eu o cunosc foarte bine, si care e atmosfera interioard 
a unor oameni ai Bisericii. 

Mai pe scurt: asa ceva fac unii oameni ai Bisericii, care 
nu au nicio constiintd atunci cand vine vorba sa il linseze 
mediatic pe cineva, pentru a se da binepe langd altcineva. 

Cele trei nu stiu ca eu stiu ca ele vorbesc cu vorbele 
altora si cafacfaptele pe care altii ar dori sa mi le facd. ..si ca 
ele sunt doar niste biete unelte, de care mie mi-e mild. 

De ce mi-e mildl Pentru ca treaba asta a inceput de doi 
ani, de cand am intrat la master si s-a accentuat tocmai acum, 
cand eu ma pregdtesc pentru doctorat. 

Iar daca doi ani femeile astea au fost sugestionate sa 
spuna si sa incerce si sa facd toate draciile de pe lume asta 
denota faptul, ca cei care le-au pus... sunt mai satanisti decat 
ele. 

Iar mie mi-e si mai mild de cei care le-au pus si care vor, 
cu o curiozitate iesitd din comun, sa stie: ce fac, unde ma due, 
ce gandesc, cum reactionez. 

Pe scurt: s-a activat o securitate „eclesiastica" 
underground in ceea ce ma priveste...si agentele, 3 la numar 
(sunt mai multi?!), au o diversa activitate de manipulare, 



452 



instigare la violenta si strangere de date, o activitate puternica 
deci dQfilaj. 

Azi dimineatl, „tartora" lor mi-a aruncat o plasa pe 
balcon, care continea tdmdie si un pietroi. 

Acest mod de exprimare al nebuniei insa s-a inmultit 
enorm de mult in societatea de azi. 

Cand trebuia sa luam masina la intoarcere si sa iesim din 

T 5 5 

curtea Manastirii Cernica, o alta scrantita, care se dadea drept 
,,inchinatoare", il agasa pe un monah batran, care lucra pe 
pamantul Manastirii, ca sa vind sa vorbeascd cu ea. 

Acela isi vedea de treaba lui iar ea tipa la el din toate 
puterile, invocand tot felul de motive de vorbd. 

Vazand ca monahul nu o bagd in seamd...SL venit dupa 
noi la masina. Cat a stat sa astepte masina spre Bucuresti a 
cantat, s-a plimbat, s-a intors pe toate parole... Demonii nu o 
lasau in pace. 

Ne-a enervat mult situa^ia asta, pentru ca nu a fost o 
coincidenid. 

Iar pe dracii care ma agaseaza continuu i-a apucat o 
panicd puternica de ceva vreme, de cand cu inceputul 
pregdtirii pentru doctorat, ca sunt in stare sa ne smulga blocul 
si sa-1 arunce pe luna. 

Ni se strica lucruri din senin, cele trei ne urmaresc si tipa 
in spatele nostru peste tot, ne mai pleaca din viata noastra cate 
un prieten pe te miri ce motiv, alarme deschise si muncitori 
zgomotosi la strada si la firmele de jos, cand ti-e lumea mai 
tihnitd, fapt pentru care invat la cote maxime de buruiaj, de 
stres continuu. 

Ieri, dupa ce am condus-o pe mamaia la tren, 1-am 
vizitat (fara sa ne asteptam sd-l gdsim acolo) pe parintele 

CI 1 

Grigore Mazilescu si impunatoarea sa catedrala. E una 
dintre cele mai frumoase Sfmte Biserici ale Bucurestilor . 

Ne-a spus ca a schimbat tabla de pe acoperis si ca ea 
cantareste 3000 de kilograme. Am gasit aici Sfinte Moaste de 
la trei mari Sfm^i. 

Convorbirea cu el ne-a bucurat. A fost o discu^ie 
sincera, deschisa, fara echivocuri. 

Ceva care nu s-a mai intdmplat de mult in ceea ce ma 
priveste. 



531 Timp de doi ani de zile 1-am avut asistent la Noul Testament. A se vedea: 
http://www. ftoub.ro/index. php?view=article&id=9%3Apr-asist-dr-grigore- 
mazilescu&option=com_content&Itemid=272. 

532 E vorba deBiserica Sfanta Vineri-Noua: http://sfvineri.ro/index-l.html. 



453 



Cu mine, eel mai adesea, se vorbeste lapidar, cu fereald, 
cu subintelesuri si deloc cu inima deschisa. Sau daca totusi 
vreunul dintre preoti vorbeste cu mine, nimeni nu ma intreaba 
daca imi trebuie ceva, daca pot sa ma ajute cu ceva sau nu 
initiaza discutii teologice sau confesiuni cu mine. 

Insa in drum spre casa am vrut sa intram in sinagoga 
evreilor de langa noi, sa vedem cum e si ne-au oprit portarii, 
pentru ca nu avem „acoperaminte" pe cap. 

N-am acceptat cele doua petice de carpa murdare (tot 
folosite de cei care vin...si care nu reprezinta nimic pentru noi), 
pe care unul dintre ei dorea sa ni le dea, pentru ca sa ni le 
punem pe cap si pentru aceea am plecat consternafi de rautatea 
lor. 

Unul din ei, pentru ca il infruntasem in ceea ce priveste 
„necesitatea primirii acoperamantului evreiesc pe cap, desi eu 
sunt ortodox", m-a facut „bulangiu", adica „homosexual" (in 
ciuda faptului ca eram cu sotia langa mine), desi amandoi 
spuneau ca sunt tot ortodocsi. 

Dar daca eu eram „bulangiu" pentru ca aveam barba, 
rabinii, care au barba, sunt tot „bulangii"? Sau doar ortodocsii 
cu barba sunt „bulangii", desi au sotii acasa, ca si rabinii cu 
barba? 

§i le-am spus-o si lor, ortodocsi sau evrei fiind ei: „Daca 
asa se comporta top, evreii fata de neevrei, nu e de mirare ca 
al^ii vor sd-i bombardeze". 

Pentru ca, daca Biserica Ortodoxa Romana ar pune un 
afi§ imens langa fiecare Biserica: „Cine nu are batic pe cap si 
fusta lunga si e femeie sau cine nu se inchina si nu saruta 
Sfmtele Moaste sau Sfmtele Icoane nu au ce cduta in acest 
locas", ne-ar eticheta to^i ca suntem „fundamentalisti". Si, cu 
adevarat, asa am fi! 

Insa, intr-o sinagoga evreiasca din Romania, 
ultracentrala in Bucuresti (in comparatie cu intratul tuturor in 
Bisericile ortodoxe din Romania), nu am putut nici mdcar 
intra, desi nu formam nicidecum unpericol public. 

§i daca mi-as fi pus pe cap acel petic de pdnzd, nu as fi 
devenit evreu. 

Iar daca as fi fost evreu, nu mi-ar fi placut ca un altul, de 
alta religie, sa se prefaca ca e evreu, atunci cand intra la mine 
in sinagoga. 

Acest incident m-a lasat cu gust amar. 

Am ajuns ca in propria noastra ^ara sa fim considera^i 
minoritari si sa fim tratafi cu scdrbd. 



454 



Focusarea evreilor numai pe holocaustul lor a inceput sa 
stresezQ pe omul de bun simt, atata timp cat nu vor sa vada 
decat propria lor drama dar nu si pe a altora si se erijeaza in 
singurii persecutaii ai istoriei. 

Insa cand maximalizezi drama ta ca natie in detrimentul 
dramelor altor natii nu faci decat sa devii o natie penibild in 
acest sens si drama ta sa nu maifie luatd in serios, atata timp 
cat esti indiferenta fata de persecutarea sdngeroasd a altor 
natii. 

Satanismul acesta halucinant ma scdrbeste cand e vorba 
de evrei. Imi pare nespus de rau ca acest popor magnific, care 
a dat ataxia Sfinfi, atatia oameni mari pentru lumea asta si din 
care Insusi Domnul S-a intrupat a devenit din ce in ce mai 
inversunat si ipocrit fa^a de toata lumea. 

Cand oamenii incep sa ii urascd pe ceilalfi numai pentru 
un concept, numai pentru o presupusd „ superioritate " 
mincinoasa, atunci aceia devin niste oameni decdzufi, niste 
fiinie ranchiunoase si rdzbundtoare. 

Razbunarea se gaseste numai intr-o inima in care rdul se 
simte la el acasd. 

Ca sa te razbuni, trebuie sa fii o fiin^a foarte adanc ranita 
de nefericire si singurdtate, si care nu sunt consecin^ele unei 
vie^i sfmte, ci ale uneia depravate si egoiste. 

Doamne, Dumnezeul meu, iarta-ma pe mine, pacatosul 
si arata-mi calea pe care trebuie sa merg. Scoate-ma la lumina 
Ta si bucura-ma cu bucuria Ta cea sfanta, Dumnezeul meu, ca 
sufletul meu s-a umplut de durere si tristefe. Ajuta-ne noua, 
tuturor, Iubitorule de oameni si ne iarta! 



on prieten a venit si mi-a spus, ca s-a intalnit cu un 

coleg al meu, care a vorbit cu unfost coleg al meu (nu am vrut 
sa le cunosc numele, pentru ca inseamna ca ma cunosc beton 
armat si de aceea nu are rost sa le stiu numele), care 1-a 
atentionat ca nu mai trebuie sa ma viziteze. 

Adica ce fel de rau as putea eu sa fac cuiva, daca 
vorbesc cu el despre teologie, cultura, stiinta, viata cotidiana si 
il mai pun si la masd si ii mai dau si ceva de bduft 

Pot discutiile astea personalizatoare si iesite din inima 
sa indobitoceascd pe cineva? 



455 



Ar putea cineva sa isi piardd mintile daca vorbeste cu 
mine lucruri teologice profunde sau sa isi schimbe viata in 
bine? 

Da, singurul rdu e: sa imi pierd timpul cu discutii, in 
care doar eu spun lucruri interesante... si primesc in schimb 
nimicl 

Numai ca e interesat modul in care sunt privit, daca o 
simpld discutie cu mine te poate afecta irevocabil. 

A venit vorba despre acest amanunt, atunci cand 
prietenul meu imi spunea, ca „nu mai avem o privire de 
ansamblu" asupra lumii din jurul nostru. 

Imi reaminteste despre un film, in care regizorul 
incetineste imaginea, si il face pe actorul principal sa vada o 
gara, in ansamblu, dintr-un singur punct. 

La care eu imi aduc aminte de bucuria pe care am avut-o 
in metrou, cand am stat langa doi tineri - un el si o ea - care 
pareau afi la teologie. 

Tanarul ii spunea prietenei sau sofiei lui un banc despre 
„extraterestri", in care acestia vin pe pamant si cer 
pamantenilor sa le explice ideea de timp, pe care acestia nu o 
infelegeau. Unele fragmente din discutia lor nu le aud. 

Insa, la un moment dat, ii spune ca ceasul nostru, fiind 
ca o brdiard e de fapt o cdtusd. §i de aceea noi suntem 
„incatusati in timp". 

Cred ca e singurul moment public elevat, necreat de 
profesionisti ai ideilor, pe care 1-am trait in Bucuresti de 6 ani 
de zile incoace. 

Adica nu am mai asistat, ca o persoana neutra, la o 
convorbire in public intre doi sau mai multi insi, in care sa vad 
oameni gdndind frumos . 

Oamenii nu mai gandesc acum, pe loc, nu mai sunt 
spontani. 

§i cei care gandesc acum au o spontaneitate de multe ori 
prefabricatd, ticluita dupa modele intelectuale precise. Modele 
proaste insa, care nu mai vor sa vorbeasca romaneste cu toatd 
gura. 

Insa acest tanar m-a entuziasmat prin spontaneitatea lui 
ingenud si prin faptul ca, in mod vadit, sincer, dorea sa ii 
vorbeasca si astepta sa i se rdspundd tot lafel. 

El era o bucurie comunionald cu prietena/sotia lui si ii 
vorbea din toatd inima despre tot felul de lucruri. 



456 



Si in gura acestui om, care cugeta simplu dar cu 
dragoste de gdndire, aceste cuvinte au sunat Jar a fisurd, ca un 
cadoufrumos primit in mod neasteptat. 

Vorbim in continuare despre faptul, ca atunci cand 
intram intr-un supermarket culorile ne atrag ca pe niste copii. 

Suntem identifwaii cu obiectele pe care trebuie sd le 
cumpdrdm. Asta imi spunea el. 

§i isi aduce aminte despre ceea ce ii spusesem candva 
(pe cand nu era casatorit), ca a vedea pe cineva gol nu 
inseamna a-l privi si cu patimd si ca a scdpa de patimd 
inseamna a-i privi pe tofi oamenii lafel. 

II intreb, daca acum, dupa ce s-a culcat cu sotia lui, mai 
ii e rusine de ea, ca atunci cand a cunoscut-o prima data si mi- 
a raspuns ca nu. 

§i am continuat: sexul, atunci cand esti casatorit, devine 
ceva normal, chiar se banalizeazd, ca si mdncarea uneifripturi 
sau faptul de a bea un ceai. 

In^elegi ca el nu e un tabu, ci un act fires c pentru doi 
oameni casatoriti. 

§i imi spune ceva. frumos si adevdrat, atunci cand eu ii 
spun, ca daca as fiforfat de cineva sdfac sex cu ea, nu mi-ar 
strica relafia de dragoste cu sot4a mea, pentru ca relatia este 
intre noi doi: „rela}ia implica dialogul si impdrtdsired". 

Desi spunem atat de multe cuvinte despre dragoste, ea 
este ceva care ne scapd din cuvinte desi o trdim. 

II intreb de ce nu mai sunt oamenii sinceri unii cu alfii si 
imi raspunde: din cauza lipsei de incredere. „Interesul perfid" 
e eel care primeazd. 

Ii parea rau, ca intr-o anume zi nu a anunfat pe cineva 
despre un anume lucru, care ii era necesar aceluia. Nu 1-a 
anun^at din invidie. 

Insa, continua el: „sunt demersuri rele in care nici tu nu 
crezi, si totusi lefaci". 

Mi se pare foarte firesc sd dialogdm si sa spunem ceea 
ce simfim si gdndim, asa cum putem sd o facem si nu sd ne 
fandosim tot timpul. 

Aseara, Costion Nicolescu a amintit cuvintele 
Fericitului Dumitru Staniloae, cum ca trebuie sd afierosim lui 
Dumnezeu tot ceea ce avem noi mai bun. 



533 Articole ale sale: http://www.formula-as.ro/redactia/costion-nicolescu-91. 



457 



Nu pe baiatul nostru mai slabuf trebuie sa-1 facem preot, 
cipe eel mai bun, pentru ca lui Dumnezeu trebuie sa-I dam tot 
ce e mai bun. E un foarte mare adevdr. 

Ce vor filmele sa ne invefel Ce vor cardie si ziarele sa 
ne transmitdl §i de ce le folosesc unii pentru a distruge mul^i 
oameni? 

Ideea unei televiziuni duhovnicesti, cu reportaje si 
emisiuni despre lucrurile de taind ale Ortodoxiei ar fi un mare 
scandal. 

Insa un canal cu filme porno nu e niciun scandal, ci e 
chiar „o reusita" a firmei de cablu. 

Iluzoriul, fictionalul e totusi o cdutare spirituals. Preferi 
sa te crezi in lumi paralele, omorand monstri, creand civiliza^ii 
utopice, pentru ca niciodatd nu veiface asta. 

Ji se da iluzia sa crezi in lucruri pe care nu le vezi, care 
nu exista si nu vor exista niciodatd dar care sunt puse in scena 
intr-un mod impecabil. 

Orice incercare si mai demonicd de prezentare a unei 
lumi presupuse sau a unui sfdrsit al lumii „apocaliptic" nu e 
decat o dorin^a luciferica de a muta limitele imagina^iei. 

Insa imagina^ia nu are o evolufie salvatoare sl lumii. 

Niciodata Utopia nu va da speranfe reale omului. 

Eroul care moare dramatic si care, pana moare, te face 
sa }i se taie respirafia cand era sa cadd de pe o stanca...sau 
criminalul, care intra in casa si vrea sa ii omoare so^ia unui 
ofi^er de politic. sunt momente fulminante dintr-o via^a, care 
nu s-a petrecut niciodata... pentru ca sa avem ce vedea la 
televizor. 

Fictionalul e un mod pldcut de a-fi pierde timpul dar, in 
acelasi timp, creeaza un alt om: omul care nu mai stie ce sa 
facd daca nu i se mai daufic}iuni, omul care nu mai poate trdi 
durerea daca nu are pldcere, daca nu i se da o dozd mare de 
pldcere, oricum ar fi si oricare ar fi aceasta. 

Devenim dependent nu de vreun personaj anume, ci de 
ideea ca trebuie sa vedem ceva nou, de ideea ca ceea ce am 
vazut e ceva mai prost in comparable cu ceea ce vom avea de 
vdzutpe mai departe. 

Asteptam ca maine, filmul de mdine sa fie si mai sexy 
sau si mai oribil decat eel de ieri. Neapdrat vrem acest lucru. 

Cautam cu ardoare sa vedem ceva dar, in acelasi timp, 
vazand ceva, ne schimbam dupd acel ceva pe care il vedem. 

Cum arata vedeta arata si spectatorul care o iubeste. 



458 



Apare trupul mirosind a patima pe ecran, bataia, 
injuratura, viciul, minciuna, accidentul cu morti si raniti, 
atentatul cu bomba, in care totul e numai frica, incordare, 
teroare. 

Te astepti ca maine si tu sa fii tdlharit, sa cada si la tine 
un avion de luptd pe casd, sa se intample si cu tine o mare 
dragoste, la fel ca in filme. 

In secolul al XVIII-lea, Montesquieu 534 scria: „Fardul nu 
e numai o dovada ca femeile se gandesc mai mult la 
frumusetea lor, ci dimpotriva, ca se gandesc mai 
j9«/m...(Candva) fettle erau nefardate, iar frumusetea era a 
fiecdreia. De unde si erau mari deosebiri si mari superioritdii. 
Astazi toate fettle sunt la fel" 

Daca atunci erau la fel, ce sa mai spunem de astazi, 
cand, desi exista multe farduri, toate dau cu farduri. Sau desi 
exista multe farduri, foarte purine vor sa nu lefoloseascd. 

In propozitia de mai sus nu e nicio eroare. 

Pe mine ma mini faptul, ca desi exista atdtea farduri, 
prea purine femei isi pun intrebarea la ce folosesc, pentru ca 
mai frumoasd tot nu poti fi, cu ceva care nu aduce decat o 
frumusefe de 5 secunde. 

Multitudinea lor imi da de gdndit, cum imi da de gandit 
multitudinea restaurantelor sau a revistelor deocheate. §i imi 
dau de gandit, pentru ca toate sunt cam la fel de proas te. 

Ideea nu e ca tu sa iesifolosit cu ceva ci sa pierzi. 

Societatea de azi, numita in mod eufemistic: „de 
consum", nu e nici pe departe o societate care sa-^i faca 
placere sa „o mdndnci", ci abia poti sa „o inghi}i". E un fel 
de muzica tiganeasca, cantata dupa ureche, pe care o auzi 
numai cand te intereseaza votca din fa^a ta. 

Caderea in alcool a omului postmodern sau lasarea in 
voiafumului defurnal care iti iese din gurd e un mod de a uita 
de tine, un refuz criminal de a-fi da o notd bund. 

Erau intrebate femeile, care au pozat in reviste 
„explicite", despre motivul care le-a determinat sa faca acest 
lucru. Insa niciuna nu a recunoscut ca doreste, in mod 
nebuneste, sa fie adulatd de bdrbafi si, nu in ultimul rand, ca 
in fa^a pozelor ei barba^ii sa se masturbezQ. 

Ele si-au luat banii iar barba^ii, ca niste fraieri, isipierd 
j9«terea...masturbandu-se in fata unor poze. 



534 A se vedea: http://en.wikipedia.org/wiki/Montesquieu. 

5 Montesquieu, Scrisori persane. Caiete, trad, de Stefan Popescu, cu prefaja de Irina 
Eliade, Ed. Minerva, Bucuresti, 1970, p. 353. 



459 



§i sexul vine, in lumea de azi, ca „o compensare", ca „o 
sarbatoare" pe care si-o oferd oamenii intre ei sau pe care si-o 
cumpdrd sau si-o iau cu forty. 

Bucuria rugdciunii e mult prea rard in comparable cu 
bucuria sexuala. 

Sexul e o idolatrie depersonalizantd in stadii mai 
avansate de impdtimire sexuala. 

In revistele porno romanesti apare la un moment dat, ca 
un icon, un penis ditamai de barbat, pe care o femeie il 
imbrdiiseazd ca si cum l-ar adora. 

M\x\\\ dintre credinciosii nostri, inca tulburi la minte, 
vad in Sfintele Icoane niste trupuri care le produc placere, 
care ii excitd. 

Uneori sarutatul Sfintelor Icoane sau al Sfintelor Moaste 
se transforma in altceva mult mai grefos. 

Filmele porno sunt categorisite foarte „§tiinjific". Unde 
trebuie sa vezi zoofilie asta gasesti. Daca e vorba de 
transsexuali gasesti transsexuali. 

Apar actri^e imbracate in calugari^e romano-catolice si 
sunt posedate in chip si fel. 

Bancurile romanesti cu preofi, nu de putine ori vorbesc 
despre femeile care vin sa se spovedeasca dar fac sex oral cu 
preoiii, pentru ca ingenuncherea la spovedanie o asimileaza 
felatiei. 

Mai ales barba^ii vad in reverenda preotului ortodox o 
„fusta", ca si cum el arfi femeie. Iar daca e femeie inseamna ca 
e cineva slab. Si preotul ortodox e vazut ca femeie pentru ca 
poarta „fusta". 

Rationamentul, desi destul d&pueril, e foarte raspdndit. 

Cand trece preotul pe langa cei mici, auzi: „Doamne 
miluieste, popaprinde peste!". Sau: „Vesnicapomenire!". 

E interesant cum sunt pdstrate in timp, cu multa 
ardoare, de catre cei mai pufin credinciosi, aceste citate 
celebre ale batjocurei la adresa preotilor. 

Filmul porno vrea sa l\\ redea intregul act, vrea sa te 
faca sdfii acolo dar nu i}i spune pentru ce. l\i da ocazia sa vezi 
dar nu l\i spune care e motiva}ia filmului. 

Aproape to^i cred ca stiu care e motivafia filmului 
porno: sa te masturbezi sau sa faci sex cu cineva uitandu-te la 
un film. 

Dar motivaiia filmului porno e alta: sa crezi ca totul e 
atdt de usor, ca sexul e ceva pldcut si fara nicio urmare rea si 



460 



ca placerea e cea care te implineste, placerea e scopul tdu, 
adevarata ta norma de viafd. 

De fapt nu vrea sd i}i arate ceva, ci sd te invefe ceva, sa 
te convingd de ceva. 

La fel sta treaba si cu momentele publicitare. Nu vor sd 
cumperi ceva anume in primul rand, ci sa te convinga ca ceea 
ce pot ei sdfacd, de acelea ai tu nevoie. 

Reclama nu te duce spre produs, ci spre firma care il 
produce. Firma e laudatd pana la urma si mxprodusul. 

§i nici firma nu conteazd pana la urma ci banii pe care ii 
castiga cei care detin firma. 

La alt nivel, orice firma e ca un petic de pdmdnt pe care 
tu sddesti ceva. Te folosesti de pamantul acela dar nu te 
interesesLza. pdmdntul, ci profitul. 

Dar profitul nu inseamna sd ai, ci sd stii ca ai numai tu 
si ai mai mult decdt alfii. 

Cel care ne vinde paine, face ca totul sa ni se para bun, 
dar pe el nu il prea intereseazd de painea noastra. Poate chiar 
ne waste ca nu cumparamj^a/we mai multd. 

Cand trebuie sd depui bani la bancd sunt foarte amabili, 
ca si cand ar fi vazut cobordndu-se soarele la ei in casa, dar 
cand trebuie sd ii scofi, parca ei sunt proprietarii banilor tai iar 
tu le-ai lua ceva care nu ifi aparfine. 

Ideea de posesivitate e larg mediatizata. De la ideea de 
„drept elementar al omului", pana la ideea de „libertate de 
manifestare si de opinie" acest e al meu suna cu putere. 

§i \i se spune: „cumpdrd pentru ca merifi". Dar de ce 
merit? 

Ideea de merit nu mai e legat de persoana mea ci de 
banii mei. De fapt nu merit ceva, daca nu am bani. 

§i merit ceva, orice vreau, in masura in care pot sd imi 
permit sd il cumpdr. 

In teologia romano-catolica ideea de merit a aparut ca 
ceva distinct de persoana. 

In concep^ia romaneasca, ideea de merit apare cam asa: 
nu meri$i ceva, daca nu muncesti, daca nu trudesti pentru el. 

Dar astazi li se implementeazd contrariul: daca ai o pild 
undeva, po^i sd intri oriunde. 

Ideea d&pild, de apili este extrem de sugestiva. 

Pe unde se pileste ceva sau unde se erodeazd fierul pot 
sa intre to^i gandacii de bucatarie. 

Insa „a te pili" inseamna si „a te imbata", caci bautura 
erodeazd mintea. 



461 



§i iarasi ma intorc la exploatarea sexualitatii pentru a-l 
degrada pe om. Se doreste cu tot dinadinsul desfiinfarea 
rusinii. 

Dar rasinea odatd diminuatd in om are numai consecinte 
nefaste pentru societate. 

Vocabularul pornografic distruge limba pe care o 
vorbim, ne pupam si facem sex in public, facem tot felul de 
semne obscene, ne folosim de trupul nostra ca sa castigam 
ceva, ne cream obsesii asupra anumitor persoane, distrugem 
via^a altora. 

Anarhia societa^ii e creata in undergroundul ei. De aici 
izbucneste afara toatd mizeria pe care o avem stagnatd in noi. 

Atata timp cat barbatul si femeia nu vor fi decat niste 
sexe care isi produc pldcere reciproc, rela^iile dintre oameni 
vor deveni strict impulsive, fara pic de dialog, de in^elegere, de 
cunoastere reciproca, de dragoste. 

Casatoria insa nu e numai sex. Este in primul rand 
dialog, incredere, dragoste, compasiune, punerea mereu in 
locul celuilalt si trairea in locul lui si cu el. 

Acolo unde sexul devine o obsesie toata framuse^ea 
interioara si exterioara a celor doi devine banald, o marfa 
vandabila, ceea ce nu e. 

Scopul ideologiei porno, care iti da sa vezi tot e sa te 
duca spre acel moment, cand \i se va parea normal sa te culci 
cu oricine, de la mama ta si pana la vaca pe care o ai in curte, 
pentru ca sa te simfi „ liber ". 

§i, dupa ce faci asta, sa mergi mai departe, spre lucrari 
din ce in ce mai greu de suportat de o minte sanatoasa, pentru 
ca sa devii mai rdu decat to}i. 



IXiomentele de bucurie sunt daruri dumnezeiesti. 

Bucuria adevarata e un har sfant, o deschidere spre 
bucuria dumnezeiasca. 

Daca nu te-ai bucurat de framusetea lui Dumnezeu, de 
mila Sa, de bucuria care vine de la El, e normal sa nu stii ce e 
bucuria. §i daca nu stii ce e bucuria, cum aratd ea in om, 
numesti bucurie ceea ce nu e bucurie. 

Acum ma bucur. Prea Curata Maica a lui Dumnezeu ma 
incdlzeste cu iubirea si cu bunatatea sa. O simt aproape de mie 
azi. 



462 



O, Prea Curata Maica, iarta-ma pe mine pacatosul care 
gresesc mereu! Indreapta-ma la bunatatea Fiului Tail si ma 
miluieste. 



L3e ce Tom e mare si Jerry e mic si trebuie sa fie mereu 

alergat? Ce dorea sa ne spuria desenul animat 536 al timpului 
cand eu eram copil si credeam ca e „frumos" safii alergaf! 

Nu e niciofrumusete in afi alergat. 

Nu e nicio frumusete in a fi mare numai pentru a fi 
schingiuitorul celor mici. 

Mi se pare a fi o parabola la mijloc. 

Tom e pisicul, motanul eel mare dar cam prostu}. El il 
alearga continuu pe sarmanul Jerry dar, de fiecare data, acesta 
ii face „bucata" si Tom „o ia in freza" in mod sistematic. 

Apropo: o trupa romaneasca vorbea de „statul in freza" 
pe faleza. E o problema semantica demna de discutat. 

Dar Jerry, parca tocmai de aia e mic: ca sa fie sprinten. 

§i cu toate astea, oricat ai fi tu de tare la fuga, tot nu e 
bine sa fii mic doar pentru ca sa fii persecutat. 

Insa, americanii care au facut desenul animat, nu au vrut 
sa spuna ca sistemul economic e tocmai balena cea mare, care 
mananca. pestisorul de aur al omului de rand? 

Nu cumva au vrut sa ne invete, ca putem fi numai niste 
mici fiinfe intotdeauna, in comparable cu „puternicii lumii" si 
ca, daca avem nebunia de a ne lupta cu ei, nu avem decat 
sansa de afifugdriti tot timpull 

Nu suntem noi, Jerry? 

Nu suntem noi micul animal cu doua urechi, care nu are 
lucru mai bun de facut, decat sa se ascundd? 

§i peste Tom si Jerry planeaza din cand in cand o 
femeie, stdpdna casei (ca si la Mr. Bean de altfel), care ar 
putea fi numita „dumnezeul" desenului animat, care face pana 
la urma dreptate. 

Insa de ce aceasta femeie nu e nedreaptd, ca vrajitoarea 
cu nasul plin de negi? 

De ce nu omoara si ea pe micul soarece, atata timp cat 
soarecele, in „cariera" lui naturald e doar un devastator al 
casei unde sta opisicd atentd? 



536 A se vedea: http://www.imdb.com/title/tt0274294/. 



463 



Se vede treaba ca intruchipeaza aici spiritul dreptdfii 
desi „Dreptatea" e o femeie goala, legata la ochi, care face 
totusi dreptate. 

Se poate ajunge si la dreptatea nedreaptd... 

Dar ce mai conteaza, cand avem desene animate? 

Ochii lui Tom se dubleaza de multe ori, cand i se mai 
dau tupe de catre caini. Caini il alearga, politia il claxoneaza, 
teroarea devasteaza orasul. . . 

Si cu toate astea, happy end-ul 53 vine foarte 
reconfortant in lumea oamenilor, care au pisici in casa sau in 
care soarecii fac smecherii de ^i se blocheazd mintea intre 
etaje. 

§i ma gandeam: De ce facem desene animate sub forma 
dQfabula? Pentru ca omul sa fie „intepat" frumos de realitatea 
inconjurdtoare. 

Iar copilul - asta e important! - inva^a de mic cum stau 
lucrurile cu lumea in care va locui ceva timp, e drept, pufin. 

Insa mul^i vor ramane si in stadiul de adul^i pe rolul 
micului soricel, care nu are altceva de facut, decat sa traiasca 
chinuit de cine vrea sa il chinuiel 

§i poate ca trebuie sa iesim intr-o zi, fiecare, cu o 
placarda in maini, pe care sa scriem: „Cine vrea sa ma 
chinuie?\ 

Fiindca astazi dorin^a de a chinui pe cineva este 
evidenta. 

Astepti la ghiseul nu stiu care. Se uita la tine. Vrea sa 
suferi si tu ceea ce simte ea. 

Astepti. Te \x\\\ la ceas. Dai din picioare. Nerabdarea \i 
se urea pana in crestet iar ma^ele i^i chioraie, pentru ca n-ai 
mancat nimic de diminea^a. 

§i astepti sa vina cineva, care sa dea la o parte pe acest 
Tom de la ghiseu, care te urmareste, care te umple de nervi. 

§i parca nu vine nimeni. 

Numai Dumnezeu te poate scapa de aceasta stafionare 
continud de la ghiseu, numai ca nu stiu daca esti prieten cu El. 

§i vine rocdrul (denumirea standard data de romdnul 
sutd la sutd) si l\i spune: „Ce, ba, ai venit sa imi }ii predicil Eu 
nu cred in Dumnezeu. Eu sunt satanist... You understand 
me ! . 

Insa trebuie sa vorbim si de implementarea reala a bunei 
vointe. Eu te respect si tu ma respecfi chiar daca nu mdplaci. 

In engleza: final fericit. 
538 Idem: Ma intelegi? 



464 



Insa nici pe mouse nu-1 placQapisoiulfips. 

El fugea fugdrit fund iar pisoiul alerga, alergdndu-l de 
zor. 

Daca ai infeles ideea, cand te vei face mare, vei fugari 
pe oricine pare mai neajutorat, il vei jecmdni , pentru ca sa 
pari un om „ agreabil ". 

Azi am luat o carte a unui preot foarte frumos prin 
onestitatea lui. §i i se spusese, ca daca vrea sa spuria anumite 
lucruri, trebuie sa aiba experienid in spate ca sa le spuria, in 
sensul ca: „trebuie sd aibd spate". 

Ideea cu a avea spate se traduce cam asa: daca spui ceva 
bun si nu esti omul nimdnui e un lucru „ridicol", pentru ca ai 
spus tu acel lucru si nu altul. 

Daca esti al cuiva insa, daca esti pila cuiva, atunci pop, 
sd spui multe dar nu din alea incendiare si trdiesti bine mersi. 

Insa tanarul nu are „voie" sa gandeasca in fa^a celui 
bdtrdn, asta e ideea, pentru ca sa nu para ca i-a luat-o inainte. 

Eu nu sunt de acord cu acest cumul de date bizare ci cu 
adevdrul in care crezi. 

Daca cineva are ceva de zis si e bine ce zice atunci sd 
vorbeascd indiferent de ce vdrstd are. §i daca e tdndr, atunci 
sd fie remarcatd in^elepciunea lui iar daca e bdtrdn, sd ludm 
aminte la pova^a sa in^eleapta. 

Unde este egalitatea de sanse, daca neofiiii sunt 
considerate drept soared iar vdndtorii se ascund in spatele 
ghearelor complezeniefl 

Unde mai po^i respira si construi o lume noud, o lume 
mai bund, daca soarecii sunt buni numai pentru a fi 
exterminafi? 

Dar strfi ce se intampla cand mor soarecii? 

Atunci se intampla ca mor si pisoii, nu de alta dar nu 
mai aupe cine sd mdndnce. 

Raman la ideea ca suntem programaji subtil inca din 
copilarie si nu spre binele nostra. 

Trebuie sa inveti de mic, trebuie sa mergi la scoald, sa 
fii premiant, sa te realizezi. . . 

Dar pentru cine, ma rog, facem toate astea? 

Multe dintre cunostintele noastre scolare sau 
extrascolare pot fi convertite in bine. 



Idem: soarece. 
540 Am auzit si forma: jegmani. 



465 



Dar ramanem niste himere care asteptdm moartea, daca 
scopul nostru, singurul scop nu e decat acela de a avea un 
viitor pe pdmdnt. 

E fantastica somnolenfa umana. Mii de ani au murit 
oameni iar oamenii nu s-au trezit si vor sd construiascd mereu. 

Vor sa construiasca numai aid. 

Raman lucrurile si mor cei care le-aufacut. 

§i Tom devine acest trecut, care il tot inghite pe Jerry, 
adica pe acest nesemnificativ prezent pentru mul^i. 

Ajungi in pragul situa^iei cand spui: „Nu mai in^eleg! 
Nimic nu mai are sens". 

Dar tot ce se intampla are sens, numai ca noi nu-1 putem 
privil 

Ideea privitului in oglindd, care este sinonima cu privitul 
in urmd... Sau ajungand la semnifica^ia duhovniceasca, aceea 
de a-fi privi sufletul, trecutul vie^ii tale, care pare sa fie tot mai 
eclipsatd. 

Putem gandi si altfel. 

Putem sa credem ca tot ce ni se pune in fa^a e regizat si 
ca asta e doar dorin^a celor care au puterea, a dinozaurilor pe 
care i-a nascut puterea financiard. 

In spatele sloganurilor, in via^a reala sunt mii, milioane 
de oameni care nu au aceleasi scopuri meschine. 

Insa nu au glas ca sd protesteze sau poate ca nu mai vor 
sa protesteze. 

Vezi cate un batran care nu mai vrea nimic decat sa fie 
lasat in pace, ca sa poata sa se bucure de ceea ce pu}ini se mai 
bucura: de pu^in soare, de pu^ina mancare si de liniste. 

Vrei sa dormi linistit pe perna ta, asteptand sa mergi 
dincolo, in cer. 

Mul^i vor sd moard pe perna lor. Nu vor sa fie dusi la 
azil sau la spital. Vor sa moara in casa unde au iubit si aufost 
iubifi, unde s-a clddit via^a lor, asa cum a fost ea, cu bunele si 
relele ei. 

Oricat de rozd a fost viaja omului au existat in ea si 
multe bucurii. 

Bucuria de a primi un ursulet, bucuria de a primi un cec 
cu bani, o floare, bucuria de a fi iubit fdrd vreun interes 
meschin, bucuria simpla din cauza careia ne dau lacrimile e 
bucuria pe care ne-o dorim. 

Poate ca Jerry ar vrea sa fie pentru o buna bucata de 
timp iubit. 



466 



Poate ar dori sd se termine alergdrile si sa auda cum 
linistea rdsund intre el si Tom. 

Poate ca si Tom ar vrea sa nu mai fie o haimana si sa 
treaca la afaceri mai bune. 

In loc sa te gandesti la infinit la cum ar putea fi e mai 
bine sd acfionezi in vreun fel anume. 

Mul^i si-ar dori sd meargd, cu siguranta, la Sfanta 
Biserica daca ar stii cat defericiii suntem noi, cei care // iubim 
pe Dumnezeu si, mai ales, care sim}im iubirea Lui. 

Daca ar stii ca placerea pe care fi-o provoacd o femeie 
cu care te culci e infinit mai mica decat bucuria si placerea pe 
care ^i le aduc implinirea voii lui Dumnezeu si unirea cu El, 
mul^i ar fi astazi mireni si monahi cu viatd sfanta. 

Dar oamenii nu stiu, pentru ca ei alearga precum pisicul 
din povestea noastra si se gandesc cum ar fi sd il mdndnce pe 
celalalt, in loc sa se gandeasca ce multe ar invafa, daca nu l-ar 
mai alerga pe celalalt, ci l-arprivi in fa^a si l-ar intreba cine e. 

§i ar fi uimit sa in^eleaga, ca acela infelege cine e, 
pentru ca e privit de un altul si ca acel altul ii cere sa fie 
responsabil cu sine ca sa fie responsabil cu el. 

Oamenii nu te cunosc, pentru ca se practica ideea ca 
trebuie sa fugim cu intimita^ile noastre intr-un mediu unde nu 
putemfi atacafi. 

Dar o carte ca aceasta ma face vulnerabil, pentru ca totul 
e la vedere. §i tepot acuza cu propria ta marfd. 

Dar cealaltd parte a ideii e ca oamenii pot vedea cine 
esti tu, in cea mai addncd parte a ta, in rela^ia ta cu 
Dumnezeu, cu oamenii, cu tot ce exista si pot trage concluzii 
bune. 

Imi doresc sa fie trase concluziile bune si nu neaparat 
pentru mine, ci pentru fiecare in parte. 

Ceea ce se petrece cu noi ii poate modela si pe al^ii. 

Cand citesc carjile Sfin^ilor lui Dumnezeu vad cat de 
important e ceea ce se intdmpld in viafa noastra. 

Oamenii de cultura spun si ei mdsura lor, ce prind din 
lumea asta. 

To^i spun ceva important pentru cine aude, pentru cine 
nu se crede atotstiutor. 

§i cand iei atitudine asupra unui lucru ia pentru fiin}a ta, 
nu pentru alfii. 

Cel mai mult imi displace ostentafia. 



467 



Rasfoiam niste car^i teologice intr-o librarie. §i 
librarului i se adreseaza o cititoare cu remarca: „Cartile 
duhovnicesti sunt pentru hrana noastra". 

La ea in gura, acest mare adevar suna strident, nelalocul 
lui, pentru ca imprumutase un vocabular teologic, 
duhovnicesc, experential care nu se potrivea deloc cu cat de 
sclifositd era. 

Pentru ca ea vorbea pe un ton impropriu, cu cuvinte 
improprii ei, crezand ca daca imprumutd limbajul si unele 
gesturi a si ajuns ofemeie duhovniceasca. 

Si marea nenorocire a multora care citesc acum carti 
sfinte de toate calibrele, mai grele sau maiputin grele, e ca se 
simt in stare de toate cdrtile din fata lor, chit ca ei nu pot sd iti 
reformuleze trei lucruri din ceea ce citesc intr-o carte. 

In teatrul de satira, sclifoseala doamnelor simandicoase 
se aseamana unei cdrpe stropite cu aur. Pacat de aur pentru 
asa cdrpe, nu? 

Baiatul care isi ia femeie doar pentru banii lu ' ta-so, 
lingaul, smenarul de femei e prezentat cu alurd de mincinos, 
de farsor, de fanfaron. 

La fel si femeia care fuge dupd bdrbafi bogafi si e 
sdracd e curva cu dragoste excedentard, care face orice pentru 
faptul de a i se spune: „doamna". 

Chipuri desfigurate. 

Arta postmoderna e o arta care prezinta nebunia 
sufletului cu lux de amdnunte. Care destructureazd firescul 
tocmai pentru ca sa te faca sa crezi ca execrabilul e preferabil 
normalului, coerentului, firescului. 

Tot ceea ce poti sd iti imaginezi se poate scrie si picta 
astdzi. 

Zgomotul devine muzicd, carpa si celofanul e material 
artistic, sexualul si macabrul sunt adjective pentru fiecare 
roman sau film. 

De ce atunci cand e vorba de un film de iubire, nu apare 
niciun personaj urdt in scena? Pentru ca lumea in care se 
iubesc personaj ele e ireald. 

§i, la fel, in filmul macabru totul e urdt pentru ca e o 
halucinafie. 

Dar mintea omului nu e pictatd doar de o singurd 
culoare. Nu e doar alba sau doar neagrd. 

§tim lucruri din ambele pdrfi, pentru ca via^a ne da sa 
vedem tot ceea ce am vrea si nu am vrea in acelasi timp. 

§i, cu toate astea, cand ajunge Tom lapensiel 



468 



Po^i sa crezi ca filmul nu are moarte, pentru ca el nu 
imbdtrdneste. Actorul ramane lafel. 

El poate ca a si murit iar tu ramai sa privesti la el ca la 
un om viu. 

Conteaza ce vrei sa vezi, pe cine vrei sa vezi. 

§i conteaza cat vrei sa-l vezi pe eel pe care acum vrei 
sa-l vezi. 

Trebuie sa invatam ca atat Tom, cat si Jerry pot sa 
moard. Si chiar mor... 



fid, 



idrjuirea ta de cdtre aliii e o luare de contact cu 

nebunia care sta dedesubtul aparen^ei. 

Se autoinvitd unul sau altul desi vad ca te deranjeazd. 

Nu-i interesezi tu, ci ceea ce au ei nevoie de la tine. 

Nu ne mai mtQYGSGaza persoanele, ci obiectele lor. 

Fugim dupa obiecte vandabile, dupa obiecte care 
discrediteazd oamenii. 

Vrem sa stam^a/a in f aid cu idolul, chiar daca idolul e o 
copie dupa un personaj real sau nu e decat o ndlucire de-a 
noastrd. 

Omul are nevoie de defuldri. 

O romanca a scris un roman de curand, „Bagau" 541 se 
numeste, si costa peste 200.000 de lei. E un roman obscen, 
unde zice ce vrea si zice din inimd. 

Isi descarcd inima, sarmana, se expune in toata 
trivialitatea ei. 

Iar patima exprimata cu precizie e triviald, e exploziva. 

§i cand te urfi in carte \i se pare totul normal, pentru ca e 
vorba de o anumitd stare a omului, care este expusd bine. 

Hi place cartea pentru ca e o patima si nu pentru ca nu 
stii ca e o patima. 

Tu caufi patima si de aceea cumperi cartea. Si tocmai 
pentru acest lucru a fost scris Bdgdu: pentru ca e despre patima 
pe care tu o cauti... si care se vinde bine. 



541 Romanul Bagau al Ioanei Bradea a fost unul dintre subiectele de discutiei in cartea 
noastra: Lumea postmoderna si depersonalizarea omului, din 2005, tratat la p. 169-176. 
Ea poate fi downloadata de aici: http://www.teologiepentruazi.ro/2009/10/01/lumea- 
postmoderna-%c8%99i-depersonalizarea-omului/. 



469 



Iar daca aipatima \\i place cartea de§i nu te inva^a nimic 
bun. 

Cartea asta e o dezamdgire confesatd §i fata care a scris- 
o e dezamagita, e rea cu viafa. 

Daca a vazut numai bdrbafi rdi in via^a ei, curvari, 
profitori, binein^eles ca are o asemenea concepiie. 

Dar oricine scrie un roman erotic exagereaza §i tocmai 
exagerarea aia place. 

Eroul american, razboinicul Jara teamd si constiintd, 
care mitraliaza la nesfdrsit si tot rdmdne in picioare, place 
pentru ca e ireal, nu pentru ca e real. 

Harry Potter place tocmai pentru ca e o minciund cu vdrf 
§i indesat. 

Cand cineva i§i mai si exprimd patima iar tu nu §tii sd o 
faci ca ea, tocmai de aceasta l\\ place „Bagau", pentru ca te 
surprinde sinceritatea ei. 

Dar sinceritatea ei poate sa fie 90% minciund. 

Dar daca 10% e emoiia ei, daca a trecut §i ea/?e acolo, 
romanul curge spre public. 

Nu pot sd sugerez acum nimic, sd dau detalii din carte - 
nu o am de fapt, ci am rdsfoit-o numai intr-un stand de car^i - 
dar po^i sa fii oricum, cand nu mai fi-e fried de Dumnezeu. 

Literatura lumii vorbe§te despre Dumnezeul nostru ca 
despre o realitate fdrd confinut. Acum, El a devenit doar un 
nume. 

§tim ca Nietzsche 542 L-a declarat „mort" pe 
Dumnezeu... desi inaintea lui o mai fdcuserd multi altii. 

5 J 5 5 

Dar El poate „muri" tocmai pentru ca noi suntem morfi. 

Nu Dumnezeu a murit - e cea mai prosteascd idee 
posibild, naiva la culme - ci noi nu-L mai percepem, pentru ca 
nu-L mai dorim decat foarte pufin in mod voit. 

Harold Bloom spunea in Canonul occidental. Cdrfile 
si §coala Epocilor. „Kafka , o sensibilitate religioasd de 
mare geniu, nu credea in Dumnezeu, nici macar in Dumnezeul 
infinit de indepartat al gnosticilor 545 . El imparta§e§te aceasta 
necredinid cu Freud 546 , Woolf 547 , Joyce 548 , Beckett 549 , 
Proust 550 , Borges 551 , Pessoa 552 si Neruda 553 " 554 . 



542 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Friedrich_Nietzsche. 

543 Idem: http://en.wikipedia.org/wiki/Harold_Bloom. 

544 Idem: http://en.wikipedia.org/wiki/Franz_Kafka. 

545 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Gnosticism. 

546 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Sigmund_Freud. 

547 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Virginia_Woolf. 

548 Idem: http://en.wikipedia.org/wiki/James_Joyce. 



470 



§i depdrtarea lor de Dumnezeu e tocmai motivul pentru 
care au scris mult, frenetic, incisiv, cu rautate. §i tocmai asta 
place. 

Omul pacatos de rand e ispitit de asemenea mari autori 
si se crede si el in stare sa isi bata joe de Dumnezeu. 

§i pe cat facem rele, pe cat devenim mai rdi si pe cat «e 
depdrtdm de normalitate, sim^im „nevoia" sa ne luam la 
intrecere cu aljii, sa-i discreditdm, sa-i nimicim. 

Autorul de mai sus sus^ine ca Joyce era obsedat de 
Shakespeare 555 si ca aceasta obsesie i-a produs multe dureri, 
pentru ca a simtit ca nu-lpoate intrece. 

De unde „nevoia" acestui egoism imens la artisti? As 
putea spune, pe scurt: din cauza dorinfei de posteritate, de 
posteritate luatd cuforfa. 

Cine nu mai asteapta rdsplata Judeca^ii lui Dumnezeu, 
cand binele e rdspldtit si raul e pedepsit, spent la o glorie 
vana, telurica, dupd moarte. 

Influenza scrisului satanic e nefasta. §tiu asta pe 
propria-mi piele si prin influenfa negativd pe care am avut-o 
asupra altora la un moment dat. 

Arta e plamadita din vdltoarea patimilor noastre. 

Pentru a deveni un om smerit trebuie sa te curdiesti de 
patimi. 

Dar un artist nu poate fi un om smerit cu adevdrat, 
pentru ca el trebuie sa apeleze la resorturile lui interioare si 
acelea sunt viciate rdu. 

Po|i sa fii un om credincios ca artist. Dar cand 
Dumnezeu te acapareazd cu totul, atunci renunfi la orice 
profesie pdtimasd ai avea, pentru ca sim^i ca nu e nicio 
profesie compatibild cu via^a duhovniceasca, daca vrei si 
profesia si viafa dupd Dumnezeu. 

Nu po^i impdea lucrurile decat daca precumpdneste 
viafa duhovniceasca in tine. 

Cand te addncesti in cura^irea de patimi, incepi sa dai 
prea pu^in importanfd profesiei tale, pentru ca nu mai ai 
orgoliul de „bun profesionist". 

549 Idem: http://en.wikipedia.org/wiki/Samuel_Beckett. 

550 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Marcel_Proust. 

551 Idem: http://en.wikipedia.org/wiki/Jorge_Luis_Borges. 

552 Idem: http://en.wikipedia.org/wiki/Fernando_Pessoa. 

553 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Pablo_Neruda. 

Harold Bloom, Canonul occidental. Carfile §i §coala Epocilor, trad, de Diana 
Stanciu, cu postfata de Mihaela Anghelescu Irimia, Ed. Univers, Bucuresti, 1998, p. 
354. 
555 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/William_Shakespeare. 



471 



Profesia e teluricd. Muzicianul vede note, agricultorul 
vede grdu, vanzatorul bani. Peste tot bani. 

Dar Dumnezeu te ridicd dintre cele ale lumii si rji cere 
uitarea de toate. 

§i atunci vezi, ca pentru a-}i cdstiga existenfa ca 
ortodox, in societatea de azi, trebuie sd ascunzi in tine via^a ta 
intima si pe afara sd afisezi doar standardele piefei. 

Dar standardele societatii contemporane sunt o 
cochetdrie care tfi displace instinctiv, insa trebuie sd joci cum 
joaca si alfii. 

Te forteaza atmosfera sa iesi cu capul gol daca ceilalti 
nu mai poarta nimic pe cap, pentru ca sa nu se uite la tine ca la 
urs. 

Eu nu trebuie sa fac anumite gesturi si nici anumite 
remarce, pentru ca sa nu par „nepotrivit" pentru orasul asta. 

Dar orasul acesta nu m-a primit in burta lui, ci doar o 
persoand din el m-a primit in inima ei. 

Aceasta m-a primit langd ea, pe cand ceilalti si-au vdzut 
de ale lor. 

Cam peste tot se fcrfelege ca suntem singuri daca nu ne 
ajutam mdcar cu ca^iva oameni. 

Unul bea sd uite. 

Eu scriu ca sa privesc mai destins lucrurile care se 
intampla. 

Cand vrem sa uitam cine suntem si sd ignordm harul 
dumnezeiesc atunci ne poticnim intr-o mare nefericire: 
nefericirea de a nu mai simfi niciun sprijin in noi insine. 

La emisiunea lui Doru Octavian Dumitru 556 a venit 
domnisoara cu pictoriale erotice. Sutienul ei alb se vedea 
aproape jumatate la o cupa si la celalalt pu^in si s-a pus tocmai 
acolo unde lumina cddea bine pe trupul ei. 

To^i stiau cine e si cum aratd pe dinauntrul hainelor. 

Ea este „un bun comun al multor consumatori" . 

§i cand si-a spus varsta am ramas pal: 22 de ani. 

La 22 de ani a facut poze in multe „feluri" si stie multe. 

Ar fi trebuit sa fie studentd... dar ea are o avocatd de pe 
acum. 



556 Pe data de 5 decembrie 2010, marele umorist de geniu Doru Octavian Dumitru, din 

nefericire, s-a retras din activitate. Vom vedea daca pentru totdeauna sau pentru o 

anume perioada. 

In 2004 era realizatorul unei emisiuni TV cu dialoguri inedite si umorfin. 

Pentru mai multe file video: 

http://www.youtube.com/results?search_query=+Doru+Octavian+Dumitru+. 



472 



Actrrfele porno sunt „visele noastre ascunse", ale 
barba^ilor. Demonii ni le aduc pe tavd, la masina gandului 
nostra, ca sa ne infruptdm din ele. 

Dar nici noi nu stim la ce serveste toata aceasta 
„industrie" a gandurilor desfranate. 

La unii poate ca le place sexul cu animalele, mancatul 
excrementelor, sexul cu cadavre, cu obiecte. . . 

Sporirea placerii e „o asteptare" a lumii de azi. 

„Asta imi place, asta nu-mi place", auzi. 

Dar nimeni nu prea mai zice: asta trebuie safac, asta e 
voia lui Dumnezeu pentru noi. 

Ispita artei ca si a altor religii e o ispita a uitarii si a 
promisiunilor in stil electoral. 

Renegarea credin^ei ortodoxe din tine e, de fapt, 
inceputul unei lupte interioare cu tine, cu tine eel bun, cu 
binele din tine. 

Zbuciumul sufletesc nu vine din nestiinfd intotdeauna, ci 
si din neaderarea interioard la voia lui Dumnezeu. 

Lupta cu Dumnezeu, iubi^ii mei, e o lupta cu voi in§iva 
si nu cu Ell 

Voi va lupta^i sa va nimiciti propria voastra framuse^e, 
dorin^a voastra de bine, aspira^ia inimii voastre spre 
desdvdr§ire. 



\/e inseamna sa fii antifeminist? Cineva poate sa-mi 
spuna ca nu suporta unelefife ale femeilor si cu asta basta. 

Dar Sfanta Ortodoxie eviden^iaza foarte precis atat rolul 
barbatului cat si al femeii in aceasta lume. 

Barbatul este cap femeii, conducator al ei in cele bune. 

Si barbatul despre care vorbim acum e barbatul care std 
in Sfanta Bisericd si nu de orice barbat insurat, care vrea sa-si 
conducd femeia. 

§i la fel, femeia care se supune barbatului ei, se supune 
in cele sfinte si curate. 

Daca barbatul si femeia sunt oameni duhovnicesti rela^ia 
aceasta de supunere e de la sine trditd si infeleasd in autenticul 
ei. 



473 



Dar ce ne facem daca cei doi au inceput sa se bata, sa se 
jigneasca si sa se deteste unul pe altul? 

Casnicia devine un chin daca cei doi nu au la baza 
credinia, iubirea si sfintenia. 

Rela^iile se deterioreazd cand abdici din bine, cand 
renun^i lafidelitate. 

Cand „lupti" sa ifi ba}i joe de celalalt, casnicia e cu 
ambele picioare la tribunal, cautand o „solutie". 

Solu^ia pentru orice edsnicie e Dumnezeu. Dumnezeu e 
Cei care ii alind si ii impacd pe cei doi. 

Dae vin in fa^a Lui, recunoscandu-si amandoi vina, o 
casnicie ramane ceea ce e: un puternic legdmdnt de dragoste 
in fa^a lui Dumnezeu si o implinire duhovniceascd. 

Po^i fi un homosexual si un ortodox in acelasi timp? 

Astazi, cei de la Accept 551 vor sa spuna ca pdcatul 
trebuie „ tolerat", pentru ca omulpoate alege „ ce vrea ". 

Dar homosexualul e un om bolnav, ca oricare alt bolnav, 
care, daca nu se pocdieste cu adevarat, ramane cu o infelegere 
deterioratd a Ortodoxiei si cam asta e. 

El face parte dintre noi, daca e ortodox, dar sta departe 
de curdfia pe care ne-o cere Dumnezeu. 

La fel ortodoxul care curveste, care ia mitd, care fura, 
care omoard. Sunt bolnavi. 

Suntem bolnavi dar trebuie sa recunoastem acest lucru. 

La o emisiune televizata, un fost student ortodox, care a 
facut ceva ani de teologie la Bucuresti, a declarat ca a devenit 
neoprotestant si a marturisit ca e homosexual. 

§i el spunea, ca nu se reduce dragostea la sex. Si asa el 
Insa nici nu inseamna dragoste pdcatul. 

Cand pdedtuiesti din dragoste ai o dragoste din ce in ce 
mai viciata de pacat. Sau cand confunzi patima cu dragostea 
nu ai nicio implinire adevarata, pentru ca raul nu implineste ci 
te urdteste. 

Dar el credea ca noi nu ne dam seama ca si 
homosexualitatea e „ceva bun" pana la urma. 

Isi da seama ca homosexualul nu da nastere la copii dar 
nu vede in pasajele Sfintei Scripturi o respingere a 
homosexualismului. 

Dar homosexualitatea e o bdtaie de joe la adresa 
normalitdiii dorite de Dumnezeu. 



551 A se vedea: http://accept-romania.ro/. 



474 



§i minciuna este spusa prin cuvdnt. Insa nu cuvantul e 
mincinos, ci mesajul transmis prin el. 

Tot la fel, placerea sexuala e ingdduitd in casatorie, cand 
o doresti spiritualizatd. Cand copiii tai, care urmeaza unirii 
tale cu so^ia ta, sunt asumaii §i crescufi cu toata 
responsabilitatea. 

Po{i sa nu ai copii dar po^i sd ifi spiritualizezi sufletul §i 
trupul. 

Sfiniirea viefii e lucrul urmarit de oricare din Sfanta 
Biserica. 

De aceea, cei casatori^i trebuie sa traiasca ca si cum nu 
ar fi casatorrfi, adica fara addncirea in teluric ci urmdrind 
mereu voia lui Dumnezeu. 

Pofta pentru pofta: asta e homosexualitatea §i 
lesbianismull 

Inchiderea in carapacea genului tau. 

Renun^i la adevarata deschidere §i implinire sl casatoriei, 
pentru pldcere §i egoism in doi sau intre mai mulfi. 

Batjocorind firea ta prin desfrdu nu-I po^i da „lectii" lui 
Dumnezeu daca e bine sau nu. 

Suntem prea ipocriji §i ipocrizia e un rdspuns la tot ceea 
ce am schimbat in rdu in fiin^a noastra. 

De ce exista o imagine oribild a barba^ilor §i a femeilor 
despre ei insisi sau in mod reciproc? 

Cum po^i crede ca barbatul sau femeia sunt ni§te 
monstri, a§a, fara nicio cauzd sau explicate? Ce ne determina 
sa fim, spre defavoarea noastra, atat de imprevizibili? 



Parintele Diacon Andrei Kuraev folose§te in „Daruri 
§i anateme" 559 paralele foarte futuriste. 

Pana la pagina 229 am remarcat trei §i anume: parabola 
supravieiuirii dupa un cataclism global, parabola scafandrului 
§i parabola addpostului sigur. 

Cuvintele sale au mare forfd, forja celui care se 
transpune cu totul in realitatea celui care trdieste, simte §i 
gdndeste asa. 



558 Blogul sau: http://diak-kuraev.livejoumal.com/ si portalul sau: http://kuraev.ru/. 

559 A se vedea: http://www.sophia.ro/Daruri-si-anateme.-Ce-a-adus-crestinismul-lumii- 
de-Diac.-Andrei-Kuraev-colectie carte-ro-141 .htm. 



475 



Cineva mi-a spus ca a aparut o carte la Deisis 560 (eu n- 
am citit-o) §i unde ar fi singurul care se declara pro- 
evolutionist intre semnatarii articolelor din carte. Imi pare rau 
daca acest lucru e adevdrat. 



h 



a Manastirea Sfdntul Fanurie de la Sili§tea- 
Teleorman 561 a curs sange, in Joia Mare, din Sfanta Cruce §i 
unele Sfmte Icoane plang. 

Parintele Gheorghe Holbea 562 §i Gheorghrfa Ciocioi 563 
au vorbit aseara la Pax 7T despre aceasta minune. 

Eu cred ca e o minune. 

Spatiul nostru teleormanean nu a avut §i nu are multe 
Sfmte Manastiri. In Teleorman acum se construiesc Sfmte 
Manastiri. 

Reticenfa, chiar ura fata de viata monahala, vine din 
neinielegerea vietii monahale ca atare. 

Minunea lasa urme in adancul con§tiin^ei noastre oricum 
am fi noi. Chiar daca nu o credem, fraparea noastra in fa^a 
minunii e cu mult mai mare ca fraparea pe care o traim in fa^a 
unei explozii. 

Nu po^i sd o contesti, caci ea lasa urme. 

Noi contestant ^a/se/e minuni, nu minunile adevdrate. 

§i parintele Gheorghe a vorbit despre un monah de la 
Sfantul Munte Athos, care, de§i orb, avea chilia plina de Sfinte 
Icoane. §i el sim^ea prezenfa haricd a Sfmtelor Icoane, 
prezen^a Sfantului din Icoana, de§i nu le vedea pe niciuna 
dintre ele. 

Costion Nicolescu 564 a pus problema ca Icoanele de la 
Sili§tea nu sunt autentice, dupa canonul ortodox §i totu§i 



560 Idem: http://www.edituradeisis.ro/opencart/. 

561 Idem: http://www.crestinortodox.ro/biserici-manastiri/schitul-sfantul-fanurie-silistea- 
gumesti-68002.html. 

562 Idem: http://www.ftoub.ro/index.php?view=article&id=35%3Apr-lect-dr-gheorghe- 
holbea&option=com_content&Itemid=276. 

563 Idem: 

http ://www. editurachristiana.ro/index.php?option=com_content&view=article&id= 107: 
de-vorb-cu-sora-lui-valeriu-gafencu&catid=26:cuvantul-christianei&Itemid=85. 

564 Idem: 

http://www.ziarullumina.ro/autor.php?wid=0&actual=l&editia=1540&autor=Costion+ 
NICOLESCU. 



476 



pldng. La un moment dat a spus ca a plans si icoana imprimata 
de pe calendar. 

El era sceptic fa^a de aceste Icoane neconforme cu 
canonul ortodox si care i se par niste erezii, pentru ca 
deformeaza dogma ortodoxa. 

Ii dau dreptate ca deformeaza dogma, via^a ortodoxa. 

Dar parintele Holbea a avut o remarca buna, adevarata: 
ca Dumnezeu, in iconomia Sa, lucreazd si prin acele Icoane, 
mai pu^in canonice, dupa cum e Sfanta Icoana a Maicii 
Domnului de la Sfanta Manastire Nicula 565 . 

Daca oamenii nu stiu atdt de multe despre cum arata 
adevdratele Sfinte Icoane - de fapt acestea sunt si exorbitant 
de scumpe pentru mul^i - Dumnezeu lucreaza si prin cele care 
sunt apropiate cumva, de cele adevarate, care sunt pictate 
dupa canonul ortodox. 

§i iarasi vedem modul cum Dumnezeu intrece modul 
nostra de asteptarel 

Dumnezeu ii „sminteste" pe cei care nu accepta, ca 
Dumnezeu poate face derogdri de la lege de dragul mdntuirii 
oamenilorl 

Dumnezeu lucreaza iconomic: aceasta e marea lectie a 
minunilor autentice, care lezeazd, intr-un anume fel, aspectul 
standard al vietii bisericesti. 



D< 



*q vreo doua zile am mari ispite sexuale, tending 
homosexuale, masturbatorii, neastampar interior. Am inva^at 
fdrd oprire si acum imi merge mintea mai mult decat vreau eu 
si nu mai pot sa ma concentrez. 

Sunt o noutate pentru mine aceste start dar Ii mulfumesc 
lui Dumnezeu pentru ele, caci astfel infeleg ce se intampla cu 
arfi oameni in astfel de situatii de supraincdrcare, de solicitare 
excesiva a persoanei lor. 

Frica de a nu mai putea sa inva}, panicile din fa^a 
examenelor. 

Linisteste, Doamne, inima si trupul meu si ma iarta! 

Demonii se lipesc de mine. Nu-mi dau pace. Desi nu am 
nicio dorin^a inspre sexualitate si vreau sa ma concentrez la 
invdidturd sunt agresat, in forja, in fiin^a mea. 



565 Idem: http://www.manastireanicula.ro/index.php7icNl 3&category=home&lang=ro. 



477 



Cautarea in diciionare e o problema continud, de 
fiecare clipa pentru mine. Probabil e problema tuturor celor 
care vor sa invefe si sa traducd dintr-o limba straina, care are o 
gramatica complicate. 

Traducatorii, unii dintre ei, fac chintesenfa propozi^iei si 
pe aceea o noteazd. Arfii sunt mai largi, iau cuvintele ca atare 
si sunt mai greoi la in^elegerea textului. 

Problema traducerii mi se pare o problema deschisd, 
niciodata invdiatd pdnd la capdt. 

Putem sa-i impartim pe intelectuali in doua mari 
categorii functionate: unii, care sunt foarte specializati 
linguistic dar fara/or/a personald si altii, care due via^a in plan 
lingvistic dar nu au o hiperspecializare a limbajului. 

Prefer a doua categorie de intelectuali (pentru ca nu vor 
sa se rupd de viata, ci vor sa ridice viata in cuvinte, in mod 
esentializator) dar, in acelasi timp, cred ca e nevoie de o 
addncire continud a limbajului, pentru a putea spune lucrurile 
mult mai concis si mult mai bine. 

Adica eruditia lingvisticd trebuie sa aiba in spate 
experienta de viata pe care trebuie sa o puna in cuvinte. 

E interesant cum ne desfdsurdm frica, cum o mdrim in 
mod gratuit. Facem din imposibil o cerinfd de cdteva zile si ne 
cream iluzii epuizante. La ce bun? 

Cerin^ele pentru doctorat la teologie sunt prea mari 
pentru un examen, fiindca nu se cer lucruri punctuale ci 
totalizatoare. 

Greaca, latina, plus engleza, pentru mine inseamna o 
totalitate, pentru ca trebuie sa fac un efort de cuprindere a cat 
mai mult si nu a unor lucruri secventiale. 

Nu ni s-au dat niste pdrfi, niste fragmente, ci suntem 
pusi in fata a trei colosi, a trei limbi care se constituie in arhive 
uriase, din care ni se da cate un fragment, la intamplare, pe 
care noi trebuie sa ilpricepem la modul absolut. 

Asa ceva e imposibil si o stiu {sper acest lucru) si cei 
care au instaurat examenul. 

§i tocmai pentru ca nu vor sa inva^am ceva foarte bine 
pentru acest examen, pentru aceste examene, programa e 
foarte vagd si inuman de mare. 

Iar de asa ceva tree doua feluri de candidati: cei pe care 
ii ajutd Prea Curata Stapana si care au studiat pe branci sau cei 
cu pile. 



478 



E imposibil altfel, pentru ca nu ni se cere verbul in latina 
si substantivul in limba greaca, ci toata greaca, toata latina si 
toata engleza. 

Si mi-am dat seama in anul cand am intrat la master, ca 
programa de la doctorat era mult mai pipernicitd la 
Dogmaticd decat cea de la master. §i asta e iarasi inadmisibil. 

„Eliminatoriile conteaza": asa spun to^i. La Sibiu am 
auzit ca nu au eliminator ii, adica greaca, latina, limba straina. 

Discrepanfa aceasta intre facultati e nedreaptd. 

Iar daca eel care intra la doctorat nu mai are nimic de-a 
face cu greaca sau latina (eu am de-a face cu ele si ma bucur 
ca sunt acolo si trebuie sd rdmdnd acolo) nu face altceva decat 
sa invete fdrd tragere de inimd, numai pentru ca sd treacd 
probele eliminatorii. 

Programele de acest tip, in care ti se cere totul si nimic 
punctual, nu fac altceva decat sd te submineze mental, sa te 
oboseasca. 

Studiul e la comandd, nu e depldcere sau pentru ca tu ai 
dorintd pentru munca de cercetare si nici nu esti impins sd 
studiezi ce i}i place. E de la sine inteles ca nici nu esti ajutat sa 
studiezi ceea ce iti place sa studiezi. 

Fuga dupa cunoastere masivd, detaliatd a teologiei 
(indiferent despre ce specializare ar fi vorba) nu este inclusd in 
programul nostru universitar pentru doctorat. 

Se cauta un cadidat care trebuie sd lipeascd texte, sa 
para erudit dar sd nu aibd personalitate, fapt pentru care, dupa 
doctorat, abia mai scrie, odata la 10 ani, cate o carte. Sau poate 
niciuna... 

Cu alte cuvinte, daca in timp ce scrii o tezd doctorald 
(singurul lucru care ti se cere, de fapt) nu mai scrii alte cdteva 
cdrti si nu ai o munca de cercetare ampld pe detalii ajungi un 
Doctor in Teologie care stii atdt de putine lucruri incat te 
rusinezi sd teprivesti in oglindd. 

Dar, pentru mine, abia odata cu studiile postdoctorale si 
nu cele doctorale incepe munca de cercetare teologicd. 

Acum, prin teza pe care vreau sa o scriu despre Sfantul 
Simeon Noul Teolog, Parintele nostru, abia imi fac incdlzirea 
pentru ceea ce ndddjduiesc sd urmeze in viata mea. 



479 



V, 



n film fran^uzesc despre problemele copiilor. 

Doi prieteni stau ascunsi in iarba, pentru ca sa priveasca 
o doamna dezbracata care se bronza in propria curte. 

Unul dintre ei, al doilea erou al filmului, spune la un 
moment dat ca e o femeie „vicioasa", dar primul, roscatul, zis 
si Morcovita, e interesat de culoarea parului pubian al femeii 
cu pricina. 

Se intreba el: Daca este blonda, de ce are parul... de 
acolo negrul 

Curiozitatea lui merge si mai departe. Vrea sa o 
surprinda pe mama lui dezbracata, pentru ca sa vada daca, desi 
e blonda la parul din cap, jos, la. . .e tot neagrd. 

Pe motivul ca are pdduchi, Morcovita reuseste sa se uite 
la trupul mamei lui, care era imbracata (o, neglijentd perversa 
a mamelor!) doar intr-o cdmdsuid transparentd. 

Primeste o palma. 

Baiatul insistd... 

Nu se lasa batut! 

Mama face baie iar Morcovita „intervine". 

Se uita pe gaura cheiL.dar, la momentul „principal", 
capodul mamei astupd raza vizuala. 

Iese afara, in curte, se urea pe o scara si vrea sa o vada 
pe mama lui cum face baie. Dar nu poate sa-i vada decat 
piciorul pe care si-1 sapunea. Face eforturi de apropiere de 
„tinta"...dar cade cu scara. 

§i cand ceilal^i doi fra^i dau „alarma", ca Morcovita e 
lovit la cap, mama iese goald la fereastra, cu parul blond din 
cap si cu parul pubian negru. 

Bineinteles: era vorba despre un par vopsit, caci asta 
vroia sa vada si Morcovita. 

Deci mama e ca vecina... si l s*M.s , ...si7as , ...trage concluzia 
baiatul. 

Vazand-o goala insa pentru prima data, Morcovita se 
indrdgosteste de propria sa mama. E vorba de erotism, de 
fantezie sexuald sau de dragostel 

Ii scrie o scrisoare de dragoste mamei sale si i-o 
inmdneazd pe cand toata familia stdtea la mas a. 

Scrisoarea e cenzuratd. 

Nu apare in ea tot ce trebuia spus. 

Regizorul vrea sa ne inculce ideea ca e vorba de 
fanteziile sexuale ale unui copil de vdrstd prescolard. 



566 Un regionalism teleormanean pentru capot. 



480 



Mama citeste scrisoarea si incepe sa rddd in hohote. 

Numai tatal nu rdde. El stie ca problema asta, 
bdrbdteascd, nu e o simpld glumd. 

Pentru ca rela^iile lui cu sotia sa nu erau tocmai bune, 
femeia rade, in acelasi timp, de fanteziile copiilor ei dar si de 
„neputintele" propriului sot. 

Iresponsabilitatea femeii este ilustrata cu pregnan0. 

In loc sa constate cu multd seriozitate (ca de aia mamele 
trebuie sa fie mature si experimentate in cresterea copiilor), ca 
a aparut o problema foarte delicatd, o problema grava la unul 
dintre copiii ei, ea o trateazd usor, ca pe o glumd. 

Si asta, pentru ca femeia era tot lafel de iresponsabild in 
modul cum se imbrdca prin casa sau la faza cu iesitul la geam, 
in fata unor minti crude, care se aprind repede de pofta. 

E interesant modul cum copilul isi doreste mama din 
punct de vedere sexual. 

O fire precoce, cu multa energie si imaginatie. Era pe de 
parte liderul fratilor sai in materie de originalitate. 

In mintea lui incepe sa se imbine dragostea fireascd 
pentru ea cu imaginea ei dezbrdcatd. 

O viseaza stand deasupra patului lui, fara tentd sexuald, 
pentru ca la acea varsta el nu stia ce face mama lui cu tatal 
prietenului sau, atunci cand inchid obloanele de la geamuri. 

Morcovita (adica un pusti prost, care nu are niciodata 
probleme serioase) credea ca dorm de foarte devreme. 

Dar prietenul lui stia ca ei fac dragoste in spatele 
obloanelor inchise. Si, mai ales, ca tatal lui face ilegal 
dragoste cu mama prietenului sau eel mai bun, cu mama lui 
Morcovita. 

Apare un cadru in care Morcovita era pe bicicleta iar 
doamna pe care ei o urmdreau din iarbd (cea de la care a 
plecat obsesia pdrului pubian) era in propria ei masind. 

Incepe sa alerge cu masina in spatele ei. 

El alerga dupa propria sa iluzie. 

Alearga dupa aceea si dupa mama sa. 

Ideea lui Morcovita de femeie frumoasd se bifurca 
deocamdata in persoanele a doua femei. 

Ajunge la concluzia ca mama lui nu il iubeste. Dar crede 
ca nu il iubeste pentru ca nu efiul ei. 

Insa vazandu-si certifwatul de nastere e dezamagit de 
faptul ca nu a fost un copil adoptat, pentru ca el credea ca 
trebuie sdfi avut niste parinfi bogafi. 



481 



Dupa o vizita la medic impreuna cu mama lui i§i da 
seama ca si doctorul are o aventurd cu aceasta. Si planuieste sa 
se rdzbune. 

Ce face? Noaptea se duce in fa^a cabinetului aceluia, ia 
o caramida §i ii sparge geamul doctorului. 

E dus la police, tatal sau il scoate de acolo §i lui 
Morcovita iipare rau pentru acest gest. 

Nu mai mananca vreo trei zile. 

Mama se da bine pe langa el, ii face o mancare buna, el 
o mananca... dar constata ca in loc de mujdei aceea ii pusese 
din urina lui, pastrata in sticla unde el se pi§a in timpul noptii, 
pentru ca sa nu mai iasa afara din camera. Acest gest il 
dezarmeazd. 

Neiubirea ei il dezamdgeste profund. 

Vrea sa se inece dar e scapat de doi „dusmani " buni. 

Vorbe§te apoi cu tatal sau §i ii cere sa il duca la cdmin. 

I§i ia la revedere de la to}i, inclusiv de la dddacd - o fata 
care tinea mult la el - dar nu si de la mama. 

Mama plange far a consolare. . . 

Atunci §i-a dat seama ca nu s-a comportat deloc bine cu 
copilul ei §i ca acela e mult mai infelept decat ea. 

Tatal il duce cu masjna. §i el ii spune la un moment dat 
lui Morcovita, ca mama lui e rea pentru ca e nefericitd dar ca 
nu a fast mereu asa. 

Morala filmului e foarte onesta: copiii care cauta sa 
inteleaga ceva anume trebuie sa fie ajutafi sa infeleagd acel 
lucru iar pedepsirea nepedagogicd a unui copil arata cat de 
slab pregdtit esti tu pentru afi pdrinte §i, mai ales, lipsa ta de 
intuiiie si de experientd fa^a de perspectiva viefii lui. 

Nu po^i na§te in sufletul cuiva dragostea cuforfa §i nici 
nu po^i opri sentimentele care se nasc in inima ca sa nu 
vorbeascd, oricat te-ai impotrivi voinfei copilului tau. 

Inocenja lui Morcovita e foarte addncd. 

El cauta lucrurile care il fascineazd dar §tie, in acela§i 
timp, sa isi asume greul vie^ii, responsabilitatea singurata^ii, 
cand vede ca nu e dorit de cdtre tofi in propria sa casa. 

I se refuza dreptul firesc de a avea o casa. 

Mama lui il face sa nu se mai simtd acasd, tocmai 
pentru ca nefericirea ei conjugala si-o proiecteaza, in mod 
nefast, asupra unuia dintre copiii sai. 

De ce doar pe acesta nu-1 dorea? Pe ceilal^i ii placea 
pentru ca nu aveau voin}a clard §i cinstitd a acestuia. 



482 



Poate ca se identifica cu ceilal^i doi, care isi ascundeau 
adevaratele sentimente, dupa cum facea si ea. 

Copilul „problema" insa se dovede§te a fi copilul 
„adevarat", copilul cu bunele §i relele lui dar care nu abdicd de 
la principiile in care crede. 



\rste mereu nevoie de to Slktuov, de o plasd, de un lai, 
de o cursa pusa inaintea noastra, pentru ca sd ne impiedicdm in 
ea §i sd ne mai trezim unpic. 

Necazul e un mijloc de reimprospdtare duhovniceascd 
sau un moment de derutd. 

Unde este gandul nostra atunci? Acest lucra e foarte 
important. 



Vste bine sa nu suferim rdutatea invederatd, minciuna 

(Apoc. 2, 2) dar nu e bine sd pdrdsim dragostea cea dintdi 
pentru Dumnezeu (Apoc. 2, 4). 

Sa nu ne fie teamd de cele ce patimim (Apoc. 2, 10), 
caci cei care biruie pana la sfar§it au cununa viefii. 

Dumnezeu asteaptd pocain^a celor care sunt atei §i 
desfrdnati (Apoc. 3, 21). 

El da boald acelora care sunt cu cea desfrdnatd (Apoc. 
3, 23), pentru ca ea §i ei sa se trezeascd din pacatele lor §i sd 
se pocdiascd. 

Boala de aici nu este „o rautate" a lui Dumnezeu vizavi 
de oameni, ci un manual de ajutorare a lor, un impuls spre o 
noua via^a. 

Sa nu-i reprosdm lui Dumnezeu propria noastra 
indiferen}dl §i indiferen^a este o mare greutate, o povara 
interioara. 

Daca treci peste conflictul cu tine insu^i, conflictele cu 
ceilalti vor fi resim^ite tot lafel de dur pentru ca e§ti dezarmat 
in fa^a viefii. 

Avem nevoie de sprijin. Este evident acest lucra. 



483 



Cand nu apelam la al^ii dupd ajutor asta nu inseamna ca 
ne simiim tocmai bine, ci ne este teama sa nu ie§im din 
singurdtatea noastrd pentru a-i intdlnipe alfii. 

Uneori putem fi socaii de intalnirea cu semenii no§tri. Ei 
ne pot face foarte nefericifi. 

Insa daca ii cunoastem pe oamenii lui Dumnezeu, 
bucuria este imensd. 

Teologia unitdtii, creata din bucuria comuniunii e foarte 
puternica. In ea gasim bucuria trditd, experiata a comuniunii. 



b< 



>aca eu, care nu am mai fost la Sfanta Biserica de o 
lund si ceva, datorita examenelor pentru intrarea la doctorat, 
ma simt ca pestele pe uscat, fara oxigen in aceasta lume, cum 
se simt cei care nu merg delocl 

Mi-e foarte greu fara Hristosul meu, fara citiri 
duhovnice§ti. Uneori simt ca totul mi-e potrivnic . . . 

Poate sunt numai eu de vind, care nu mai suport efortul, 
stresul mai mult decat prelungit si efortul asta urias pe care il 
fac de ani buni. 

A§ vrea din toatd inima sa intru la doctorat §i sa continui 
addncirea in studiu §i in dragoste inceputa la seminar, 
continuata la facultate §i prelungita la master. 

O, Prea Curata Maica, vezi dorinfa mea addncd §i nu te 
uita la noianul pdcatelor mele, caci daca ai privi la el, n-as. mai 
avea dreptul sa traiesc deloc! 

Ajuta-mi mie §i nu fa de ru§ine pacatele mele, nu ma fa 
sa hulesc in inima mea, sa fm trist, sa fiu indurerat §i 
dezamagit in inima mea. 

§tiu ca nu merit nimic. §tiu ca nufac nimic bun. §tiu ca 
n-am facut niciodata ceva bun in via^a mea, ci numai ticdlosii. 

Dar daca tu e§ti cu mine, Prea Sfanta mea Stapana, 
inima mea va fi coplesitd de bucurie, de dulcea^a 
dumnezeiasca, de lacrimi dumnezeie§ti. 

Nu da motive de intristare, din cauza mea, celor care ma 
iubescpe mine §ipe tine §i se roagd tie pentru mine. 

Bucura-ne pe to^i cu bucurie mare, cu bucurie plina de 
frumusete dumnezeiasca §i ne iartal 

Am mers cu computerul la service dar mi-a fost respins, 
pe motiv ca nu mai au placd de baza ca a mea. La cat de 



484 



blegomani pareau tinerii care se ocupau de ele...e si normal ca 
nu stiu mare lucru. 

Ho^aria celor cu computerele este mare. Fac ce vor si nu 
ai unde reclama. 

Celputernic il calca in picioare pe eel slab. 

Uneori ma intreb daca mai pot sa rezist, sa mai suport 
ticdlosia din aceasta lume. 

Mi-e din ce in ce mai greu si ma simt singur printre 
oameni, pentru ca nu mai am oameni care sa vada profund 
oamenii. 

Parca iarasi nu mai am gustul vie^ii reale, nu mai am 
apetenfa pentru el. 

Retragerea in tine poate crea mulfi idoli. §i mie mi-e 
teamd de acesti idoli ai singurata^ii, ai depravarii, ai disperarii. 

Mi-e dor de oameni, desi ii vdd trecdnd pe langa mine 
tot timpul. 

Mi-e dor de sinceritatea, de dragostea, de incurajarea 
lor. Dar nebunia din oameni ma inspaimanta. 

Via^a pe care fi-o imaginezi pentru tine nu are in ea 
ineditul lui Dumnezeu, lucrarea feluritd a lui Dumnezeu, 
pentru ca aceea nu poate fi imaginatd. 

§i cand trdiesti viaja asta ea te socheazd: parca traiesti 
viafa altuia, pentru ca nu fi-o cunosti. 

§i uneori se spune: „nu mi-am imaginat ca mi se poate 
intdmpla mie asa ceva". Asta pentru ca imaginafia noastrd e 
maipufin bogatd decat viafa noastrd. 



In fa^a constiintei treze pacatul e o rusine si vafi mereu 
asa. §i rusinea asta e mare in noi. E o rusine care ne frdmdntd 
mult. 

Doamne, spala-mi toata rusinea mea si ma iarta! Mi-e 
tare rusine de tot ceea ce am facut si fac rau. 

Imi crapd obrazul de rusine uitandu-ma la pacatele mele 
dar totpdedtuiesc. 

O, nefericit om! O, bolnava faptura! la aminte, Doamne, 
la lucrul mainilor Tale si ma iarta! 



485 



Dumnezeu Se reveleazd oamenilor. El nu sta ascuns, ci 

le vorbeste. Sfanta Scriptura e glasul Prea Sfintei Treimi catre 
oameni. In Sfanta Tradi^ie gasim reperele adevdratei cai catre 
Dumnezeu. 

Dar a trai in Sfanta Biserica inseamna a trai in harul lui 
Dumnezeu. 

Pe baza datelor Revelatiei s-au format dogmele 
dumnezeiesti. 

Teologia consta in aprofundarea adevdrurilor de 
credinid in interiorul unei vieti cu totul ddruite lui Dumnezeu 
si oamenilor. 



In. 14, 16: „another Counselor/Comforter". 

Harul Sfantului Duh avea concretefe personald in Sfin^ii 
Apostoli, pentru ca „ramane la voi si in voi va fi" (In. 14, 17). 

Ei nu vorbeau de cineva caruia nu ii observaserd 
prezenfa, ci de Cineva care locuia in ei si care era Altcineva 
decdt ei. 

Sim|i alteritatea personald a. lui Dumnezeu cand Ii 
experiezi prezenfa. Desi harul dumnezeiesc e in tine, el vine de 
la Dumnezeu si nu po^i confunda harul cu simtdmintele tale 
omene§ti sau - mai rau - cu patimile tale. 

Insa adesea se confunda prezenfa Sa in noi cu miscari 
pdtima§e §ifrivole ale fiintei noastre. 

Dar in astfel de oameni care incurca lucrurile lucreaza 
patimi vii si multd aroganfa si nu harul Sfantului Duh. 



ve se intampla la mine sub geam de vreo cateva 

saptamani e o fresca a ceea ce inseamna capitalismul, 
adevarata lui fa^a, cea reald si nu cea imbrdcatd in rochie de 
gala. 



486 



Fosta firma s-a mutat si patronii cei noi fac 
reconstrucfii, cu zgomote sfichiuitoare, pe fiecare zi. 

Se taie fiare, ciment tare si asfalt. 

Se da muzica la maximum (daca as a vrea muncitorul 
sau patronul), se bocdneste cat nu vrei, fara sa ne intrebe 
nimeni, pe noi, locatarii etajului unu, daca suntem de acord cu 
aceasta traumatizare zilnicd. 

Se fac ca nu existdm. 

Ei isi vad de ale lor si prea pufin conteazd daca ne place 
sau nu atmosfera. 

Ei muncesc in indiferentd totald fata de tot ce e in jurul 
lor sau deasupra lor... 

„Ce ne pasd noua, daca tu vrei sa scrii si sa invefi, cand 
noi vrem sdfacem baniT\ 

Democrafia e una si inseamna numai un vot la 4 ani, in 
care se face (daca se face) o rocadd politicd, pe cand 
capitalismul e ceea ce se face daca ai bani sipentru bani. 

Demosul, poporul, cei care isi aleg oamenii politici care 
sa ii reprezinte voteaza sau nu in cunostintd de cauzd, pe cand 
capitalistul e eel care are bani si proprietdti si doar la ele 
viseaza si pe ele doreste sa le inmulteascd continuu. 

Si pentru ca, in mintea lui, eu sunt un nimeni, care 
locuieste deasupra unui santier viu in comparable cu el, 
patronul de dedesubtul apartamentului nostra, se poate face 
orice pe nervii si linistea mea. 

La drept vorbind, renovarile lor sunt ingdmfare si atata 
tot. Daca nu sunt rentabili, maine-poimaine zboard si astia, si 
vine alt „ideatic", care ne mai omoara luni intregi cu finisarile 
lui. 

Sunt bune §ifrumoase democrafia, cat si capitalismul la 
televizor sau in somn dar nu si pe stradd, nu si in viafa reald a 
oamenilor. 

In via^a reald, cei boga^i calcd pe gdtul celor slabi si 
saraci si care sunt nevoid sa se piece in fa^a lor, daca vor sa 
trdiascd. 

N-ai cui sa reclami. 

Nu te ajuta nimeni. 

Ei isi vad de ale lor iar noi ne uzdm psihic si sufleteste, 
asistand neputinciosi la nebunia unor oameni, care, daca au 
bani, nu ii mai intereseaza ca arfii vor sa aiba mdcar liniste. 

Democrafia e acea rezervatie cu lei si cu oameni la un 
loc in care fuga dupd bani a capitalistilor e invers 



487 



proportionala cu puterea oamenilor de a lupta, cu mdinile 
goale, cu leii. 



rS Sebastian Pascanu 567 a predicat azi dumnezeieste. 

Fiii Imparatiei vor fi aruncaii afard, pentru ca sa vina 
cei care nu-L cunosc pe El dar sunt sinceri cu El. 

Sutasul a fost pus deasupra Israelului. Paganul roman a 
avut mai multd credinid decat tot Israelul credincios si asta 
datorita profunzimii credin^ei lui. 

La sfarsit, Parintele Episcop a spus: „Sa avem bun-simf 
in relajia cu Dumnezeu". Sa nu Ii poruncim lui Dumnezeu, ci 
sd ne rugdm cu smerenie si cu sfiald Lui. 

Slava "Tie, Doamne, Cel care nu treci cu vederea pe 
nimeni! Cel care nu uifi pe cei ce Te doresc pe Tine, cu toate 
pacatele lor! 

Slava Tie, Cel ce dai putere multd Episcopului Tau, spre 
plinirea Sfintei Tale Evanghelii! 

Intotdeauna mi-a placut delicateiea si cdldura curatd a 
cuvintelor sale. 

Intareste-1 pe el, Doamne, si pe mine pacatosul, prin 
sfintele sale rugaciuni! 

A predicat si slujit la Patriarhie de unul singur. Adica 
fara alt episcop. 

Cand faptele noastre nu mai vin dintr-o simfire 
puternicd a prezen^ei lui Dumnezeu sunt ca niste fructe uscate. 

Si eu sunt asa si de aceea am plans. 

Eu sunt cel care voi fi aruncat afard. Eu sunt cel cu 
fapte formale. Eu sunt impostorul. Iarta-ma, Doamne si ma 
miluieste! 



vi seara am avut parte de o surprizd negativd majord, 
cand o spiritista de „traditie", un creator de „noua religie" si o 
vazatoare „ortodoxa" - to^i romani - au apdrut pe ecran. 



567 A se vedea: http://www.episcopiaslatinei.ro/episcop/biografia/. 



488 



To^i ace§ti nefericiti „vazusera" Raiul §i Iadul, 
Atlantida, Ingeri §i demoni, avusesera tot felul de „revelatii" 
demonice §i credeau in lucruri care intrec orice nebunie. 

Credeau in reincarnare, in extratere§trii, in vorbirea cu 
cei adormi^i, impar^eau Raiul §i Iadul in te miri cate par^i. . . 

„Vazatoarea" fusese in extaz 4 nop^i §i 3 zile §i i s-au 
„dictat" 4 car^i. Ultima pe care a scris-o se refera la ce „s-a 
§ters" din Sfanta Scriptura despre Mantuitorul Hristos. Pentru 
ea, Mantuitorul Hristos „a fost" esenian §i a calatorit mult pana 
la 30 de ani, pentru ca sa „invete". 

Vorbea de un Rai unde sunt sj musulmani §i care este 
impariit in 7, dupa numarul zilelor saptamanii. 

Creatorul de „noua religie" crede ca trebuie sa faca o 
biserica, pe care sa se picteze oamenii de §tiin}a §i nu Sfiniii. 

Biserica lui se nume§te „Biserica Puritana". 

A§teaptd extratere§trii, picteazd §i vrea sa i§i faca o 
farfurie zburdtoare. 

Vorbeau de un „canal energetic" deschis in Romania, 
prin care po^i vorbi „drrect" cu Divinitatea. 

Spiritista a cobordt in lad §i a vorbit cu Satana insu§i, 
sub forma unui barbat frumos, dar foarte viclean, care a 
momit-o cu bani ca sa treaca de partea lui. 

Dar ea „nu a trecuf, ci „i-a rezistat eroic". 

Satana i-a spus ca vrajitoarele sunt ale lui. 

In lad le-a vazut pe femeile care avorteaza si modul in 
care i§i mdndncd copiii. Dar eu cred, mai degraba, ca sunt 
lucruri pe care le-a citit in cardie noastre ortodoxe si le-a 
inteles dupa cum a vrut. 

Cuno§teau elemente de credin^a ortodoxa, pufine e 
drept, §i pe ele le uneau cu tot felul de idei strdine Ortodoxiei. 

Femeile se declarau §i ortodoxe sj altceva in acela§i 
timp, adica „vazatoare" sau „mediumi", aveau parul facut §i 
bijuterii din destul la maini. 

Mo§ul cu „noua religie", ura^it de timp §i cu probleme la 
cap, spunea ca Dumnezeu e in materie §i in tot ce existd §i ca 
Biserica Ortodoxa e „eretica". 

Fiecare dintre cei trei l-au intrecut pe Petrache Lupu 568 
in afirma^ii. 

Mihail Urzica (daca nu a murit) mai poate sa scrie inch 
o carte §i chiar mai multe, despre aceasta noua 



568 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Petrache_Lupu. 

569 Idem: http://www.scribd.com/doc/6443775/Minuni-Si-False-Minuni. 



489 



„efervescenta profetica" din Romania, in care „noii profeti" si 
„vizionari" romani se iau la intrecere. 

Pacat ca nu mi-am luat notife in timp ce ei vorbeau. 

Fizionomia interioara a doctrinei lor era cu totul 
„inovatoare". 



V/e s-a gandit un regizor: De ce sa nu creez un 

„Hristos" venit pe pamant, numit Joshua, care sa reinvigoreze 
lumea de azi? 

El e un tanar american, cazut intr-o comunitate baptista, 
unde incepe sa faca „minuni". 

O femeie incepe sa vada. Ii reda vederea. 

Un barbat negru, care a dorit sa puna in functiune 
clopotul noii bise