Cuvintele duhovnicesti (vol. 2)

Pr. Dr. Dorin Octavian Picioru§

Cuvintele duhovnicesti

II

(Jurnal 2002-2004)

t

Teologie pentru azi

Bucuresti
201l'

n m sa va vorbesc astazi despre incendii. Sper sa nu fi^i
surprinsi, pentru ca n-am sa ma refer numai la incendiile
normale - cand ifi arde casa, spre exemplu - ci si la incendiile
existenfiale.

Cand focul aprinde acoperisul casei si cand alergi
disperat sa stingi focul uifi de tine. Te chinui sa sco^i apa mai
repede din fantana, trimi^i dupa oameni sa te ajute, te
aventurezi sa intri in foe, pentru ca sa salvezi unele lucruri.

Pe care sa le sco^i mai intdill Ce sa ei prima datdll l\i
vine sa sco^i multe din foe. Chiar tot ce ai in casa...Dar s-ar
putea sa nu mai po^i, sa nu mai ai timp... pentru ca salvarea
lucrurilor din foe se face in contratimp.

Focul mananca toata agoniseala noastra iar noi ne
vedem neputinciosi si fara vreo for^a ca sa-1 putem opri.

Doar rugaciunea ne poate scapa. Dar ca sa te rogi,
trebuie sa ai incredere in Dumnezeu, sa-L sim^i pe El al tdu,
adica un Prieten. Daca nu-L sim^i Prieten vei si uita sa / te
rogi, atunci, in acele clipe, cand focul devord toata agoniseala
ta de-o viaja.

Privesti si plangi. Plansul \i se poate transforma in
amintirea pdcatelor tale sau in blesteme, in blasfemii la adresa
lui Dumnezeu. Dracuiturile s-ar putea mtejii.

Fara cuviin^a, II po^i blestema pe Dumnezeu sau pe tine
insu^i. Spumegi de manie, de ura.

„De ce nu s-a aprins focul la veciniV. De ce tocmai
mieVA Dq cq euV. !!"...

§i aceste cuvinte, aceste ganduri te pot tortura zile si
nopti intregi. Ele te pot scoate din sdrite zile la rand si te pot
impinge la o necredinfd si mai mare, daca deja nu crezi.

Dar ce rost are sa va vorbesc eu despre astfel de lucruri?

Focul si ce rdmdne dupa ce el se stinge mi s-a parut o
buna introducere la vorbirea despre durere.

Intr-o carte de Dogmaticd am gasit o fraza frumoasa
candva. Aici se spunea despre durere, ca „este pustiirea ce a
ramas dupa ce a trecutfocuF (Dogmatica, Bucuresti, ed. 1958,
p. 631), prin/oc in^elegandu-se lanful pldcerilor de tot felul.

Spunem, mai in glumd sau mai in serios, ca „suntem in
focuri" cand avem de rezolvat ceva urgent, ceva presant.
Suntem in focuri, adica in dureri.

Dar putem sa spunem, ca suntem si „in focurile
patimilor" cand ne referim la dorinie perverse.

Perversitatea e un foe anormal - pentru cine luptd
impotriva ei - dar pentru aceia care sunt legati de moda zilei
de astazi ea impinge la multe nereguli.

l\\ doresti sd te culci cu femeia aproapelui tau si acest
lucru cere multe blestematii sau doresti sa ai o bijuterie, pe
care ai vazut-o in geamul unui magazin de lux si pentru asta
vrei sd furi.

§i de aici incepe predica de astdzi.

Pe masura ce doresti ceva, suferi pentru acel ceva. Daca
doresti sd invefi carte, atunci trebuie sa suferi zile in sir ca sa
inveti sa scrii, sa citesti, sa treci examene. . .

Daca doresti sd te lupti cupatimile tale, atunci trebuie sa
postesti, sa te chinui, sa suferi, sa te rogi, sa te spovedesti
mereu, sa \\\ rastignesti voia.

Doresti, dar nu vrei sd suferi? I Atunci nu poti reusi.
Dar, intr-o alta ordine de idei, a dori inseamna a-fi face
pldcere, a cauta placere, satisfactie.

Mananci mult, bei mult, cauti placerea sexuala mereu
sau placerea de a privi imagini pornografice si, pe cat cauti
mai mult placerea, simti ca te scindezi in tine insuti, ca te
imbolnavesti, ca te pierzi in detaliile pe care le detesti.

Placerea doreste mai multa pldcere. Insa placerea naste
durere, suferin^e, boli...si, in sfarsit, moarte. Moartea apare la
sfarsit. Dar pe ea ti-o pregdtesti prin toate placerile care-^i fac
pldcere tdmpitd, nerationala.

Sfantul Maxim Marturisitorul a vorbit despre pldcere si
durere in raspunsul al 6-lea catre egumenul Talasie2. Aceasta
dumnezeiasca minte a Bisericii, prea curata si plina de
intelepciune, spunea ca placerea din simfuri, placerea
pacatoasa, a intrat prin pdcat in firea Sfantului Adam si ca ea
nu a existat in om de la inceput .

Pacatuind Sfantul Adam, el a facut ca placerea sa de
Dumnezeu sa devina pldcere de lucruri, placere de ceea ce se
vede in apropiere .

Astfel, omul a inceput sa doreasca lucruri impotriva
firii, impotriva lui insusi. El „si-a vazut placerea miscdndu-se
potrivnic firii, spre lucrurile sensibile"5, spre lucrurile care-1
inconjurau si pe care le gasea atrdgdtoare, tentante.

1 A se vedea: http://ro.orthodoxwiki.org/Maxim_M%C4%83rturisitorul.

2 *** Filocalia Romdneascd (FR), vol 3, trad, intr. si note de Pr. Prof. Acad. Dr.
Dumitru Staniloae, ed. a Il-a, Ed. Harisma, Bucuresti, 1994, p. 336-347.

3 Idem, p. 336.

4 Idem, p. 337.

5 Ibidem.

Sim^urile omenesti au devenit niste curse pentru el. Prin
sim^uri, omul a inceput sd se ispiteascd pe sine si sd doreascd
rdul. Iar raul naste mereu pacate. . .

Dumnezeu insa nu ne-a lasat din mana! El a infipt in
placere, „ca pe un mijloc de pedepsire, durerea"6.

In mijlocul placerii sau ca rezultat al ei apare durerea.
Consecin^a placerii devine durerea §i aceasta duce la moarte,
la un sfar§it al vie^ii fizice, prin degradarea pe care o produce
in om.

Pldcerea ca pdcat sau ca foe al patimilor e contrara
ra^iunii si firii umane, pentru ca nu a existat in om de la
inceput.

Ea apare in firea noastra dupd pdcat, dupa primul pdcat
al primului om. Impotriva placerii e durerea iar durerea are
rolul de a „inldtura pldcerea potrivnica firii" .

Daca m-a^i intreba ce rost are nevoinfa in Ortodoxie, v-
as raspunde: ea inlaturd placerea pacatoasa din noi si
stagnarea noastra in rdu, in lene, in nelucrare.

Ibidem.
7 Ibidem.

Nevoin^a, austeritatea personala inlatura din noi
incendiul patimilor. Ea este un furtun de apa rece, cu mare
presiune si care stinge acest/oc al Satanei din trupul nostra.

Mai important decat focul din jurul nostru e focul
sufletesc din noi insine.

Fara post, fara ragaciune, fara rabdare, fara multa-multa
rabdare nu putem sa stingem/ocw/ rusinos al poftei.

La o varsta tanara, in adolescen^a, lucrarile sunt mai
complicate. Uneori hormonii le fac feste si celor in varsta, mai
ales in jural punctului dificil al menopauzei si andropauzei.
Dar pofta poate fi disciplinatd, reorientata.

Daca l\\ indrepti inima si gandul numai spre Dumnezeu,
atunci II vei dori numai pe El. Pofta, dorinta noastra, care
acum e indreptata spre sexualitate, spre bani, spre petreceri,
daca e reindreptata spre Dumnezeu va deveni una sfanta.

Pldcerea sufletului e una singurd dar depinde pe ce o
centrdm: pe Dumnezeu sau pe lucruri.

Fie dar, iubi^ii mei, sa-L iubim pe Dumnezeu maipresus
de orice si de noi insine. Daca El e in noi, atunci fericirea
noastra Qfdrd margini. Daca vre^i sa f\\\ fericifi, trebuie sa stiti
atunci ca Hristos e fericirea voastrdl Alege^i-L pe El si nu ve^i
regreta niciodata. El va vapotoli orice miscare desucheatd din
voi intr-o pace fara de sfdrsit. Amin!

fXugdciunile de seard ale Ceaslovului8 sunt rugaciunile

pe care le spunem zilnic, inainte de somn, ca pe niste ultime
gdnduri in fa^a lui Dumnezeu sau ca pe niste puncte de plecare
in medita^iile noastre premergatoare somnului.

Noaptea si somnul. . .

Iar somnul e un mister in care nu stim ce o sa ne aiureze
inima {cf Is. Sir. 34, 5, ed. BOR 1988: „Ghicitul, tdlcuirea
semnelor si visele desarte sunt ca la aceea care este gata sa
nascd; inima aiureazd).

Vreau sa ma opresc asupra Rugdciunii cinstitei Cruci, sl
ragaciunii finale9. E ragaciunea in timpul careia ne inchindm
pernele, patura, patul.

8 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Ceaslov.

9 *** Ceaslov, tiparit de PFP Justinian, ed. a Il-a, Ed. IBMBOR, Bucuresti, 1993
(reeditare a ed. 1973), p. 175-176.

O rugaciune foarte speciala si aceasta, datorita
confinutului ei.

Primele cuvinte ale rugaciunii pot nedumeri pe cineva
neavizat. Te poate intreba: Ce inseamna „Sa invie Dumnezeu",
daca El a inviat dejal De unde sd mai invie?

Din punct de vedere istoric, omul are dreptate: El a
inviat a treia zi din morji. Insa, din punct de vedere personal,
Hristos trebuie sd invie in noi sau noi sd viem (aten^ie la
cuvantul acesta special!) intru El, sa fim vii, in mod
duhovniceste, intru El, in dragostea Lui.

In Sfantul Botez ne-am ingropat cu Hristos si am inviat
impreuna cu El. Acest lucru semnificativ pentru via^a noastra,
ni-1 confirma Sfantul Apostol Pavel: caci „ne-am ingropat cu
El, in moarte, prin Botez, pentru ca, precum Hristos a inviat
din morji, prin slava Tatalui, asa sd umbldm si noi intru
innoirea viefiF (Rom. 6, 4, ed. BOR 1988).

Sfantul Botez e adevdrata noastra nastere, nasterea/?n'«
excelenfd.

In prima rugaciune a slujbei Sfantului Botez citim: „fa
sa ia chip Hristosul Tau in acesta ce se va naste din nou prin a
mea nevrednicie"10. Pentru ca Sfantul Botez e „nasterea de
sus", „din apa si din Duh" (In. 3, 3, 5, ed. BOR 1988), despre
care Ii vorbea Iisus lui Nicodim.

Am inviat impreuna cu El, cu Iisus Cel Iubit din apa
sfin^ita a cristelnrfei dar pacatele, patimile ne-au omordt mai
apoi.

Tocmai de aceea, acum si mereu cerem, ca El sd invie in
noi, sa ne faca din nou ai Lui si sd risipeascd din inima, mintea
si trupul nostru pe vrdjmasii Lui, care au devenit si ai nostri.

In rugaciunea Sfantului Sofronie al Ierusalimului11, tot
de la Sfantul Botez, vrdjmasii sau vrdjmasul, singularizat,
poarta numele de „duhul eel intunecat", de „duh viclean".

Vrajmasii nostri sunt intunecaii, sunt vicleni, profita de
orice ocazie pentru ca sa ne faca rau. Ei sunt diavolii.

Pe acestia trebuie sd-i risipeascd Dumnezeu si nu pe cei
care ne fac rau in primul rand.

Autorul acestei rugaciuni duhovnicesti - necunoscut mie
la aceasta data - foloseste primele doua versete ale Ps. 67 (care
fac parte si din stihurile Pastelui) - stihuri profetice - pentru a
ne fi pavdzd in noapte impotriva diavolului.

io *** Molitfelnic, ed. a 5-a, Ed. IBMBOR, Bucuresti, 1992, p. 32.

11 Idem, p. 34.

Dumnezeu sa invie in noi, in inima noastra si de acolo
sa-i risipeascd pe vrajmasii nostri. Caci „prin Botez ne-a scos
cu sila din robie"12 - din robia demonilor - dandu-ne sa
implinim „poruncile libertafif' '.13

Nu e de ajuns numai safim, sa existam pur si simplu pe
acest pamant - „sa vegetam" spun unii, nu fara mutate - ci
trebuie safim liberi, liberi de robia pdcatului si in adevar, caci
adevarul, el, singurul, neface liberi (In. 8, 32).

Sa fim liberi, liberi de pacat...$i, in acelasi timp - sau
asta presupune si faptul - de a fi liberi fa}a de vrajmasii
spirituali, de demoni.

De la fafa Domnului sa fuga cei ce-L urasc pe El -
spune rugaciunea. Cei ce-L urasc, bineinteles cafug de la fa^a
Lui. Nu pot suporta slava Sa, maretia slavei Sale.

Dar problema practica - si care trebuie rezolvata - e
alungarea demonilor de la chipul lui Dumnezeu din om, spre
care Dumnezeu priveste.

Acesti vrajmasi ai nostri se cuibdresc, isi fac cuibul, ca
niste fiin^e parazitare, in noi insine. De aceea, impotriva lor
cerem harul dumnezeiesc pentru ca sa-i alunge pe acesti
huligani spirituali, pe aceste fringe care ne urasc continuu si
care II urasc si pe El, pe Dumnezeu, cu si mai multa
inversunare.

O ura salbatica, o ura plina de rdzbunare.

Cu toata aceasta ura indreptatd spre fiin^a noastra,
Sfantul Serafim de Sarov ne indeamna, cu blande^e: „Cat
despre diavol, sa nu ne temem de el. Cei care se teme de
Dumnezeu, ii vine de hac diavolului. Fa^a de el (de eel
credincios n. n.), diavolul este neputincios,,lA l.

Tocmai de aceea: „sa piara cum piere rumul". Sa fuga
de la noi, asa „cum se topeste ceara de la fa^a focului".

Fumul si repeziciunea cu care se topeste lumanarea
aprinsa reprezinta similitudini cu fuga demonilor din noi.

Cand vine harul Sau in noi, demonii fug. Smerenia ii
alunga pe draci, pentru ca ei nu o suporta: e prea
dumnezeiasca.

Smerenia e „haina lui Dumnezeu", e chenoza, e
desertare, e condifia asumatd de Fiul lui Dumnezeu pentru
mantuirea omului.

12 Sfantul Marcu Ascetul, in FR, vol. 1, trad., intr. §i note de Pr. Prof. Acad. Dr. Dumitru
Staniloae, ed. a IV-a, Ed. Harisma, Bucuresti, 1993, p. 349.

13 Ibidem.

*** Viafa, invafaturile §i profefiile Sfantului Serafim din Sarov, trad, de Arhim.
Paulin Lecca, Schitul Sfantul Serafim de Sarov, 1999, p. 139-140.

8

Din fat.a smereniei pier diavolii, pentru ca smerenia e
iubire profunda de Dumnezeu, Care S-a smerit din dragoste
profunda pentru oameni.

Nu poji sa. fii smerit, daca nu cunosti ca Dumnezeu e
iubire si ca El, Cel care e Iubire, si-a aratat iubirea Sa pana la
Cruce, pana la aceasta moarte extrem de chinuitoare.

Sfanta Cruce este iubire pentru ca Fiul lui Dumnezeu si-
a ales-o Siesi, ca sa arate ca iubirea merge pana la capdt si ca
ea, iubirea, e mai tare decat moartea.

Despre moartea lui Iisus Hristos, despre asumarea
„substitutiva"15 a mor^ii de catre El, adica in locul nostru -
pentru ca noi nu puteam face asta datoritd pdcatului - Fericitul
Dumitru Staniloae spunea, intr-o lucrare a sa de tinerete:

„Moartea altora a trebuit sa o ia Iisus asupra Sa pentru
ca a luat pdcatul lor. Pacatul atrage dupa sine moartea. §i
fiindca a luat pdcatul tuturor, a trebuit sa ia si moartea
tuturor" .

El a luat „moartea tuturor", dandu-ne viatl la tofi prin
Sfantul Botez.

Am iesit din apa aceea sfiniitd - pe care mul^i o hulesc
si o contestd - drep fiii lui Dumnezeu dupa har.

Am iesit imaculafi, albi mai mult decat zapada, dupa
cum dorea si Sfantul Proroc Isaia (cf Is. 1,18, ed. BOR 1988).

Ne-am spalat, am lepadat „pe omul eel vechi, stricat de
poftele inselaciunii"17 si am devenit pdrtasi invierii1*
Domnului, plini fiind de lumina si frumusefea orbitoare a
harului Prea Sfintei Treimi.

Iubirea lui Dumnezeu e in noi. La fel si pacea si cura^ia
si smerenia si toata fapta cea buna, pentru ca am fost pecetlui^i
cu „pecetea darului Sfantului Duh"19.

O mare taina, o mare putere, pe care o observam numai
lucrand impotriva diavolului.

„Arata-ne pe to^i biruitori pana la sfdrsit", se roaga
preotul in taina, intr-o alta rugaciune a Sfantului Botez.

Aidoma lui, cerem si noi biruinfd impotriva diavolului,
prin semnul Sfintei Cruci, in rugaciunea pe care o discutdm.

15 Pr. Prof. Dr. John Breck, Darul sacru al viefii, trad. §i cuvant inainte de PS Dr. Irineu
Pop Bistrijeanul, Ed. Patmos, Cluj-Napoca, 2001, p. 272. Parintele John spune ad
litteram: „natura substitutive a suferintei lui Hristos".

' Dumitru Staniloae, Iisus Hristos sau Restaurarea omului, ed. a Il-a, Ed. Omniscop,
Craiova, 1993, p. 313.

17 *** Molitfelnic, ed. cit, p. 34.

18 Ibidem.

19 Idem, p. 38.

De la fa^a celor care II iubesc pe Dumnezeu si care se
inchina, se insemneaza cu semnul Crucii, diavolul sdfugd.

Sa se depdrteze vrajmasul nostra, pentra ca sa ne
bucuram si sa ne veselim „inaintea lui Dumnezeu".

Sa ne desfatam in veselie duhovniceascd {cf. Ps. 67, 3,
ed. BOR 1988) inaintea Lui. Bucuria invingerii diavolului e o
bucurie care ne-a venit prin Cruce. Nu trebuie sa uitam acest
lucra niciodata!

Bucuria ne-a venit prin suferinfa Crucii. Prin moartea
Domnului Iisus Hristos am sim^it bucuria, am trait-o.

§i bucuria invierii din pdcat o sim^im tot prin suferinid,
prin suferinia ascezei. Asceza ne invie din pacate, ne face vii,
prin rastignirea in noi a tuturor pacatelor. Tocmai de aceea ne
bucuram prin Cruce, pentra ca din ea ne vine toata bucuria.

„Bucura-te, prea cinstita si de via^a facatoare cracea
Domnului" - ii spunem Sfintei Craci - si prin aceasta n-o
insuflefim, ci ne manifestdm revdrsarea inimii, preaplinul
dragostei noastre, pentra modul in care am primit tot binele,
toata fericirea.

Cineva - un coleg de facultate - m-a intrebat in mod
expres despre acest lucra, daca nu cumva Ortodoxia socoteste
Sfanta Cruce o persoand, un obiect insuflefit, constient.

Lui - si mie, de altfel - ii raspund acum, spunandu-i ca
Sfanta Ortodoxie nu insuflefeste ceea ce in mod normal nu are
suflet, ci ea stie sd exprime, foarte profund, sim^amintele cele
mai curate si mai sfinte ale oamenilor.

Iubim Cracea pentra ca n-o separdm de Cel care a
sfin^it-o cu sangele Sau eel dumnezeiesc.

Ea e „preacinstita", pentra ca e mult laudatd si mult
mdritd de fiecare dintre noi, dar si de Ostile ceresti, pentra ca e
smerenia iubirii Fiului lui Dumnezeu intrapat.

Ea e „facatoare de via^a", pentra ca ne-a adus Via^a, pe
Cel care ne da sd-L mdncdm si sd-L bem, pentra ca sa avem
viafd in noi din belsug.

„Trapul Meu este adevdrata mdncare si Sangele Meu,
adevdrata bduturd" (In. 6, 55, ed. BOR 1988), ne spune Iisus
Cel Prea Dulce.

Pentra ca cel care se impdrtdseste cu El are viafa
vesnicd in el insusi, in trapul lui.

Cracea da viafd din Hristos, nu de la sine. Fara Hristos,
cracea ar fi ramas un obiect de torturd al unei epoci demult
apuse. Ar fi ramas o vechiturd a istoriei, un blam al pacatelor
mari.

10

Dar, prin El, ea da viafd oricarui crede, ca Iisus e Fiul
lui Dumnezeu intrupat.

Lui Anania, Domnul i-a spus despre Sfantul Pavel: „Eu
ii voi arata cdte trebuie sd pdtimeascd el pentru numele Meu"
(F. Ap. 9, 16, ed. BOR 1988). Adica ii voi arata lui Pavel ce
valoare si ce addncime are Crucea, suferin^a, durerea, rabdarea
durerii pentru Mine.

§i Sfantul Pavel a gustat bucuria care vine din durere,
din durerea suportatd pentru adevarul si dragostea lui Iisus,
Cel mult Patimitor, pentru ca el a ajuns sd spund - atat de
maret - : „eu pe toate le socotesc ca sunt pagubd, fa^a de
indliimea cunoasterii lui Iisus Hristos, Domnul meu, pentru
Care m-am lipsit de toate si le privesc drept gunoaie, ca pe
Hristos sd dobdndesc"(Fi\ip. 3, 8, ed. BOR 1988).

Crucea, puterea Crucii. Puterea ei este puterea lui
Hristos, Cel rastignit pe Cruce. El e Domnul, in al Cdrui nume
sau pentru al Cdrui nume tot genunchiul se pleacd (Filip. 2,
10), de voie sau fara voie.

Prin moartea Sa, El S-a pogorat la lad si a calcat, prin
ridicarea celor Drep^i din lad, a Sfm^ilor Vechiului Testament,
puterea diavolului.

Diavolul avea putere peste cei care pdcdtuiau. Iar Sfin^ii
- pana la Hristos - mergeau tot in lad, pentru ca nu se stricase
puterea Satanei si, in primul rand, nu se spdlase pacatul
Protoparin^ilor.

Dar, prin Cruce, acestia - Sfm^ii Vechiului Testament si
noi - am scapat de sub puterea diavolului, pentru a avea in
aceasta - in Sfanta Cruce -puterea si motivul alungarii „a tot
pizmasului".

Satana, tot el e si „pizmasul", cel care ne pizmuieste, ne
invidiaza. Ne invidiaza linistea, pocain^a, smerenia, pe care el
nu le are si de care/wge necontenit.

Ne rugam Sfmtei Cruci sd ne ajute. Nu in sensul ca ea
arfio persoand - dupa cum am mai precizat - ci in sensul ca
puterea lui Hristos, prin Sfanta Cruce, ni sefaceprezentd.

Spunem „Sfanta Cruce, ajuta-mi!" si intelegem, de fapt:
„Doamne, Cel care ai invins prin Cruce, ajuta-ne noua, cu
puterea ei, cu puterea care iese din Tine prin ea!".

Crucea nu e separata de Hristos. Hristos lucreazd prin
Cruce, Isi arata puterea si iubirea prin Cruce, Isi revarsa prin
ea bogdfia de har.

11

Ne rugam ca Hristos, datorita Crucii Sale, a Jertfei Sale,
sa ne ajute, alaturi de rugaciunile Prea Curatei Maicii Sale si
ale tuturor Sfm^ilor Sai.

Faptul ca in cultul ortodox ne inchinam Sfmtei Cruci nu
e unul lipsit de importan}a dogmaticd. Prin aceasta facem ca
Jertfa Domnului sa fie ceea ce este: punctul central al
rdscumpdrdrii noastre din mana diavolului.

Punand Crucea inaintea noastra, Sfanta Biserica ne arata
de unde vine puterea noii noastre viefi eclesiale, inceputul
invierii noastre interioare.

Ne inchinam Crucii pentru ca ne inchinam lui Hristos.
Si pentru ca ne inchinam Domnului si Dumnezeului nostru si
pentru ca-L iubim pe El, tocmai de aceea iubim tot ceea ce a
fdcut El pentru noi si, in special, iubim Crucea Lui.

Ea este „arma asupra diavolului". Ea e puterea lui
Hristos. E mediul prin care Hristos Dumnezeu Isi arata razele
incandescente ale dumnezeirii Sale.

Suntem „straini si calatorf (Evr. 11, 13, ed. BOR
1988), pentru ca mergem prin Cruce spre Hristos.

Asumandu-ne calea ingustd (Mt. 7, 14), ne-am asumat
calea crucii, ingustimea, austeritatea viefii duhovnicesti.

Ne-am pus de la inceput cu fata spre Hristos, dar cu
picioarele indreptandu-ne spre spini, spre balaurii si scorpiile
Iadului.

Crucea e o muncire de sine impotriva rdutdtii voinfei
personale. E un supliciu, un chin si, in cele din urma, o
moarte, o omordre a rdului din noi.

Punandu-se rugaciunea aceasta la finalul rugdciunilor
personale de seard, s-a pus, ca semn distinctiv al crestinului
ortodox, purificarea necontenitd depatimi.

Ortodoxul e ascet.

E o intrupare necontenitd a ascezei.

El nu se lauda ca a atins culmi ameiitoare sau ca deja e
mdntuit, ci el luptd neincetat, cu privirea a^intita la Hristos,
Care il intdreste continuu.

Chiar daca mergem spre somn, cu alte cuvinte, nu
trebuie sa uitam ca via^a noastra e o luptd duhovniceasca si ca
somnul intra si el in viafa noastra morald.

Citind, spicuind Diciionarul enciclopedic de iudaism -
pe care 1-am cumparat de curand, si care are multe lucruri,
foarte multe lucruri hulitoare, dupa cum era de asteptat - am

20 Ed. Hasefer, Bucuresti, 2001.

12

gasit in el insa si o mica rugaciune evreiasca, care trebuie
rostita inainte de culcare, in care doua fragmente mi-au atras
aten^ia in mod pldcut: Jorni somnul pe ochii mei si atipirea pe
pleoapele mele" si „sa nu ma adoarma somnul mor^ii"21. Si
aceste doua idei le gasim, intr-un alt fel spuse, si in rugaciunile
noastre.

Daca e ceva pldcut, folositor - vorba Sfantului Vasile

99

eel Mare - trebuie sd ne facem albind, ca sa il colectdm de
acolo {Omilia cdtre tineri).

Dar privind harul rugaciunilor noastre, naturalefea si
gingdsia expresiilor straine palesc deodata.

Intr-o rugaciune a Sfantului Teodor Studitul23 - ca
pregdtire pentru somn - gasim scris: „da-mi si mie, Hristoase
al meu, Cuvinte al lui Dumnezeu, somnul dulce, usor si degrab
trecator, plin de visurile cele bune si izbavit de nalucirile cele

94.

rele" - ca apropiere de prima expresie evreiasca iar de a
doua - aproape identice - avem primul tropar, de dinainte de
asezarea in pat: „ca nu cumva sd adorm intru moarte" .

Pe cand expresiile evreiesti cer - prima - somn iar a
doua - pdzirea viefii - expresiile ortodoxe au amandoua in
vedere viafa morald, neadormirea in pdcat.

Moartea nu trebuie sd ne gdseascd nepregdtiii. Aceasta
e chintesenfa rugaciunii de seara si a tuturor rugaciunilor
ortodoxe.

In vasta opera a Sfantului loan Gura de Aur26 gasim si

o predica rostita in ziua Bobotezei, pare-se netradusd in
romaneste sau eel pu^in eu nu cunosc aceasta traducere.

Mi-a fost tradusa din limba engleza de cineva foarte
iubit21 si in ea am gasit o marturie absolut prefioasd despre
Sfdnta Agheasmd Mare.

21 Idem, p. 681.

22 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Vasile_cel_Mare.

23 Idem: http://ro.orthodoxwiki.org/Teodor_Studitul.

Sfantul Nicodim Aghioritul, Apanthisma. Rugaciunile Sfinfilor Parinfi, Ed. Sofia,
Manastirea Petru Voda, Bucuresti, 1999, p. 215.

25 *** Ceaslov, ed. cit, p. 175.

26 Un blog romanesc dedicat siesi: http://www.ioanguradeaur.ro/.

27 De doamna preoteasa, de viitoarea mea sotie.

13

Spune Sfantul loan: „E1 a fost botezat (Hristos n. n.) si a
sfinfit firea apei. Pentru ca astazi, luand apa (de la Sfantul
locas n. n.), o ducem acasa si o pastram tot anul, din moment
ce azi s-au sfinfit apele; si un fenomen evident se intampla:
aceste ape in esen^a lor nu se stricd odata cu trecerea timpului
ci, luate astazi, pentru tot anul si chiar pentru doi sau trei ani,
raman nestricate si proaspete, dupa care mult timp nu
inceteaza de afi apa, ca si cum arfi luatd din fdntdna" '.

Marturia lui este atat de limpede, meat orice om cu bun
sim^ o recunoaste si o acceptd. E o marturie care inchide gura
neoprotestan^ilor, care sunt intotdeauna avizi de „documente"
si de „marturii stride si nefalsificate" '.

Acest fragment e o parte, o mica fdrdmd a Sfintei
Tradi^ii, a autenticitdiii viefii bisericesti. Marturiile Sfintei
Tradi^ii sunt relevante numai daca \\ le impropriezi, daca \i le
asumi si daca observi identitatea de experienta eclesiald cu
timpurile trecute ale Bisericii.

Astfel, Sfdnta Agheasmd Mare e o marturie eclesiald a
Botezului Domnului Hristos dar, in acelasi timp, si a divino-
umanitdiii Sale.

A fost botezat ca un om dar a sfintit firea apei ca un
Dumnezeu, El fiind Dumnezeu intrupat.

Aceasta apa sfiniitd ramane un document viu al
istoricitdiii Sfantului Sau Botez.

Sfantul Botez sau Teofania Sa, ardtarea Sa oamenilor,
revelarea Sa umanita^ii, va fi urmata - dupa cum bine preciza
Sfantul loan, tot in predica de care ne ocupam - de cea de „a
doua, (din)...viitor, care se va intampla cu slava la sfdrsitul
lumii", a chipului acestei lumi.

Botezul Sau si a doua Sa venire intru slava sunt revelari
ale divinitdfii Sale. Oamenii au recunoscut si vor recunoaste in
ziua venirii Sale, ca Cel care vine e Hristos, Fiul lui Dumnezeu
intrupat, Care S-a botezat in Iordan.

Predica are si alte aspecte deosebit de interesante.

Botezul „evreiesc", eel al Vechiului Testament, „spdla
necura^iile, dar nu indepdrta pacatele". Ei „nu erau eliberaii de
vind", de mustrarea constiin^ei, de pacate, ci numai de
necurdfia trupeascd.

Nu era deci soteriologic ci corporal, pentru ca viza
intretinerea curdfiei trupesti.

14

Botezul Sfantului loan Botezatorul era unul
intermediar. intre eel evreiesc si eel ortodox.

Sfantul loan Gura de Aur il numeste foarte plastic: „era
ca un pod intre cele doua botezuri, conducand prin el insusi de
IsLprimul catre ultimuF.

Sfantul loan, glasul eel viu al pustiei, „a cerut si a
sfdtuit pentru convertirea de la viciu la fapte bune si la
incredere in nadejdea mantuirii si in implinirea faptelor bune".
Botezul lui cerea pocdinfd, roade vrednice de pocain^a (Mt. 3,
8), compatibile cu pocain^a.

El indemna la moralitate. Am putea spune ca era un
botez prin care sepromitea o via^a morala.

Dar acest botez - ca unul intermediar - „nu impdrfea
(oamenilor pe) Duhul Sfant si nu ddruia iertareprin har".

Aceste mari binefaceri le promite oamenilor si le
ddruieste Sfantul Botez al ortodocsilor.

Acum, cele doua botezuri au incetat si in locul lor a
ramas al treilea: al ortodocsilor.

Sfantul loan Gura de Aur, dupa ce eviden^iaza fiecare
botez in parte, arata ca Iisus nu s-a botezat cu niciunul din cele
trei enumerate mai sus, pentru ca El nu a avut pdcat si nici nu
avea nevoie sa primeasca pe Duhul Sfant, pentru ca era
deofiintd cu El si Duhul Se odihnea intru El, intra Iisus
Hristos.

Motivele Botezului Sau au fost in numar de doua: ca sa
fie cunoscut de popor si pentru ca El sa implineascd toate
poruncile, „toata dreptatea" (Mt. 3, 15, ed. BOR 1988).

Duhul Sfant - spune Sfantul loan - „S-a pogorat (acum
n. n.) anun^and mila universald a lui Dumnezeu si aratand
odata cu ea, ca omul duhovnicesc trebuie sa fie gingas, simplu
§ipur (nevinovat)".

Fraze extrem de calde si de sensibile. Sensibilitatea
imbibata de har a Sfantului loan Gura de Aur este foarte
emotionanta. Insa avem de-a face cu o emotie profund
asceticd, calma, ca un surds al curdiiei si al nepdtimirii.

Opera lui e uimitoare in acest sens. De fapt, Sfantul loan
exceleazd in toate domeniile de care s-a ocupat.

El a vorbit cu o profunda atenfie si infelegere de fiecare
data, cu o precizie extrem de rard. Trebuie sa-i urmam
exemplul in aceasta directie. Dar asta inseamna o infelegere

28 A se vedea: http://ro.orthodoxwiki.org/Ioan_Botez%C4%83torul.

15

ampld a subiectului de care ne ocupam si addnca in acelasi
timp.

Ne trebuie ascetism in cardie si cuvantarile noastre,
atentie, logicd duhovniceascd, acrivie pentru fiecare cuvant,
pentru fiecare litem, pentru fiecare virgula.

M

m observat in fiin^a unui barbat placerea de a face
rdu, bucuria de a distruge un copac fara niciun motiv
temeinic. O bucurie satanicd.

Exista, din nefericire, si astfel de bucurii.

Se bucura ca oamenii sufera. Sau se bucura, ca cei pe
care ii gelozesc ei sunt acum in mare necaz. In infatuarea lor,
astfel de oameni considera aceasta rdutate un mod amuzant de
a-^i trai via^a, o aventurd de care se simt capabili.

Sunt infioratoare treptele mojiciei, ale pacatului. Se
folosesc de cuvinte ca sa se ascunda, sa dispretuiasca, sa
intinda tot felul de curse.

Oamenii duplicitari sunt foarte urdfi sufleteste. Ei se
imprietenesc cu tine, te lauda, te asculta, te ajuta, pentru ca sa
te vdndd numai si numai din invidie.

Ce sa faci acum? Sa nu mai vorbesti cu nimeni? Sa nu
mai ai incredere in nimeni? Acest lucru nu e o solufie
raiionald.

Trebuie sa te rogi lui Dumnezeu si sa ai discernamant.
Trebuie sa discernem tot ceea ce ni se intampla. Sa discernem
cu mintea lui Hristos.

Exista si oameni loiali, oameni cucernici, oameni ai lui
Dumnezeu. Nu sunt numai impostori, ci si Sfinfi pe pamantul
asta.

In vremea de azi, nu stim in ce parte sa ne indreptam.
Nu stim ce sa facem, pentru ca nu vedem prea multe
posibilitdii pentru un om cucernic.

E usor sa fii imoral - si mul^i te acceptd asa - dar e
foarte greu sa fii cucernic, pentru ca cei nedrep^i i^i invidiazd
linistea si cumin^enia ta.

Satana ii pune pe „oamenii sai" sa se lege de tine. Tu nu
le faci nimic, dar pe ei ii incomodezi. Vazandu-te, esti o
mustrare pentru ei chiar si tdcdnd.

16

Greu si urdt lucru e be}ia. Datorita barba^ilor din familia
mea, care sunt imbdcsifi de aceasta patima, am urat be^ia in
mod instinctiv.

Urmarile be^iei lor le-am trait pe propria-mi piele si ele
m-au dezgustat profund. Tipete, dracuituri, injuraturi,
blesteme, laude ticaloase, nebunie...

Pacatul e o nebunie. El nu te lasa sd te concentrezi
asupra lucrului bun, a lucrului folositor.

In bine, ajungi la un moment dat, cand te afunzi in el.
Pana nu uitam ca existd rdu si pana nu ne afunddm cu toatd
fiinia in bine, in pace, in har, nu suntem cu totul ai lui
Dumnezeu.

Mai ramane un rest. Mai ramane o mica virare in noroi,
in pacate.

Pe calea duhovniceasca ne poarta smerenia si iubirea.

Harul Sau, prin virtu^i, ne duce mai departe, ne trage
dupa El, binein^eles: cu totala noastrd voin}d.

Dorul dupd bine intalneste dorin^a lui Dumnezeu de a
ne umple de tot binele. Impreuna cu El, in mod sinergic, ne
mantuim. Nu eu pentru mine. Ci eu si Dumnezeu pentru
Dumnezeu. §i daca ceva e pentru Dumnezeu, din iubire pentru
El, atunci e si pentru tine.

Asist cu consternare in cadrul slujbelor noastre
bisericesti - cele atat de dumnezeiesti, de prea teologice - la
cata plictiseald nasc in cei care vin la Sfanta Biserica.

Cei care au o frecven^a de cateva decenii la Biserica se
lauda numai cu frecvenfa, dar nu se vad si roadele ei. Doar
dupa roade ii veti cunoaste, dupa in^elegerea lor, dupa
virtu^ile, smerenia si linistea lor.

Cei incepatori, proaspat convertiti sau reconvert^ sunt
debusolafi. Nu stiu ce sd facd, de unde sa inceapa viata lor
ortodoxa si pentru ca nu au buni sfdtuitori - de multe ori se
intampla asta - ajung numai sa imite aberaiiile liturgice si
comportamentale ale celor pe care i-au gasit aici, in Biserica si
care nici ei nu au avut de unde sa invete lucruri fundamentale,
in consonanta cu intreaga Traditie teologica si ascetica a
Bisericii.

Am spus aberaiii si nu-mi retrag afirma^ia. Tot felul de
semne, de apucdturi, de obiceiuri neconforme cu Ortodoxia au
intrat in Sfintele noastre Biserici.

Explica^ii care mai de care mai tdmpite, mai neroade
auzi cu adresa la lucruri foarte subtile, de marefinete teologica
si duhovniceasca.

17

Mintea trupeasca isi spune aici cuvantul, in locul celei
duhovnicesti. Ce e mai grav e ca slujitorii altarului - mul^i
dintre ei, prea multi, din pacate - au aceeasi minte trupeasca,
care face mult rau credinciosilor Sfintei Biserici si prin care se
dau explicatii neconforme cu modul de luminare si de sfintire
al oamenilor.

Ascultam predici pline de neadevdruri, formulate astfel
din nestiintd teologicd crasd si din lipsd de experienta
duhovniceascd, cu continut fad, adesea insa spuse pe un ton
docent, care irita profund si nu inva^a pe cineva ceva.

Se predica pe ei mai ales si mai pu^in pe Hristos. Iar
cand vor sd-L predice pe El sunt stangaci, incoeren^i, doar
aluzivi.

Primirea Tainei Sfintei Hirotonii nu te scapa automat de
nestiin^a, de prostie, de patimi, de lipsa de voca^ie. Se reped la
posturi, la avantaje materiale, la propriul lor bine, uitdnd - sau
nestiind - ca binele preotului e binele duhovnicesc al
enoriasilor lui si nu propria sa situate bund.

Se complac in multe lucruri nepermise. De fapt, ne
compldcem. Uitam cine suntem sau nu ne intereseazd cine
suntem. Prin ceea ce facem dam apd la moard celor care rad
de prea sfanta noastra credin^a, cea atat de nestudiata, de
necunoscuta, de neiubita la modul activ, pertinent. Le dam
motive sd-si batdjoc de noi.

Cuvinte usoare si seci, luate de ici sau de colo, netrecute
prin ei, la mul^i predicatori ai ierarhiei noastre bisericesti.
Vorbesc ca si cand nimeni nu si-ar da seama ca habar au ce
spun, ca sunt o insultd la adresa ideii de propovdduire fdcutd
in numele Domnului.

Ma doare sufletul auzindu-i si scriind aceste lucruri
despre ei. Un adevar foarte dureros pentru to^i. Un adevar
ingrat, nenorocit...

Cei care indraznesc sa vorbeasca in harul lui Dumnezeu
din ierarhie, monahi sau mireni sunt etichetaii in chip si fel.

Ne etichetdm prosteste unii pe altii in loc sa ne ajutdm
frdteste.

Traim o lupta imensa intre noi si nu numai in noi. Dar
eel care rabda - nu pujin - ci pdnd la sfdrsit, acela se va
mdntui.

Grija de Sfmtele Biserici, de impodobirea lor, de
reconstruirea si intretinerea lor e foarte buna. Dar si mai bund
e ingrijirea de sufletele pastorifilor.

18

Riscam sa avem Biserici si MansLStirifoartefrumoase in
care sa nu mai vina aproape nimeni.

Riscam sa pierdem din vedere lucrul eel mai important:
oamenii, cei care zidesc Bisericile si fara de care Bisericile nu
stau in picioare. Si, de fapt, nici nu ne intereseaza
Bisericile. ..daca nu avem oameni in ele. Daca in ele nu mai
intra nimeni... ele devin muzee.

O Biserica frumoasd cu suflete urate e aidoma unui
palat imperial plin cu totfelul dejivine.

Doamne, nu ne uita! Nu lasa Sfanta Ta Biserica de
rusine, de ocara tuturor necredinciosilor. Lumineaza mintea
noastra ca sa facem voia Ta si sa ne mantuim cu to^ii.

Uitam sa fim recunosedtori.

Pierdem timpul cu orice de pe lumea asta dar mai pu^in
cu rugaciunea. Nu stim ca rugaciunea e un gdnd, un suspin, un
gest, cateva cuvinte din inima pentru al^ii si pentru noi.

Ma privesc si observ cat de multe lucruri imi lipsesc.
Ma cutremur de nesimfirea mea, de pofta mea nestdpdnitd, de
egoismul meu, de infatuarea mea, de mdndria mea lucifericd.

Aceste grozdvii interioare ma cutremura pentru ca sunt
inspdimdntdtoare.

§i pana cand nu te apuci sa lup^i cu mostrii din tine nu
po^i sa fii al lui Dumnezeu, nu po^i sdfii ortodox.

La noi timpul nu se mdsoard in bani - ca in etica
economiei concuren^iale - ci in virtute. O singura deviza
avem: trebuie sa iubimpe Dumnezeu sipe oameni.

Drumurile te obosesc daca esti sldbit mental, daca esti
obosit mental. Cei care lucreaza mult cu capul in^eleg ce e
aceea oboseala. Pur si simplu cazi de-ampicioarelea.

Ajung uneori atdt de obosit incat nu mai am putere sa
vorbesc, sa ma misc, sa fac si cele mai simple gesturi.

Dar aceasta oboseala e bund pentru ca te umileste, \\i
arata neputiniele tale. Bolile ne arata ca suntem dependent -
cu trup si suflet - de mila lui Dumnezeu.

Una e sa crezi cdpofi sdfaci ceva si alta e sdfaci.

Cand incep si sfdrsesc un lucru am intotdeauna impresia
ca am fsicutpreapu}in.

Suntem slabi, o, uimitor de slabil

Cine cunoaste treptele sldbiciunii stie sa aiba mild si
respect fa^a de oameni.

Via^a ascetica/ara edderi il trateaza pe om de sus, cu o
autoritate fariseicd. Dar cine a trecut prin ispite, prin caderi,
prin boli, necazuri, neputin^e, neajunsuri si a cunoscut mila lui

19

Dumnezeu din destul, acela are mild si lacrimi si considerate
pentru cei care sufera, pentru cei care plang, pentru cei care
suspina, pentru cei ce sunt in brafele singurata^ii si ale
deznadejdii.

Sa avem mila! In locul glasului rdstit sau a multelor
explicaiii, sa avem cuvinte bldnde, spuse din inima, care sa
intre la inima, care sa intre la inima celor necdjifi.

Sa iubim rugdciunile celor sdracil

Ajutorul dat lor e rugdciune. Se intoarce asupra noastra
ca urmdri ale rugaciunii lor spre Dumnezeu.

Iubirea niciodata nu pierde nimic chiar daca e jignita,
batuta, hulita, indurerata, chiar crucificata. Ea nu cade
niciodata. Ea ne face sa nu cadem, pentru ca iubim pe
Dumnezeu si pe oameni si pentru Qijertfim tot.

Ce poate fi maifrumos decat sd-I slujesti lui Dumnezeu?
Ce poate fi mai sfdnt decat sa mori din dragoste pentru ahull

Iubirea e o taina pe care o cunosc numai cei care o au ti
ei insisi.

Un suflet neortodox - Simone Weil29 - a spus un lucru
foarte adevarat: „Pacatul e o incercare de a umple un gol".

El pare ca umple un gol. Exista o falsa safietate a
pacatului care nu dureaza insa prea mult. Dupa un pacat,
sufletul doreste alt pacat, pentru ca pacatul nu il implineste
ontologic pe om.

El i^i da senza^ia ca te umple pe masura ce, de fapt, te
goleste de orice bine. E ,,o incercare"... insa una nerentabild.
Pierzi, cand crezi ca tocmai atunci cdstigi.

Confundam adesea bucuria reald cu „veselia"
pacatului.

Spectacolele live, showurile televizate, filmele de tot
felul ne produc senza^ia falsa de plin, de divertisment, de
desfatare. Insa nimic nu este mai efemer decat aceasta
senzafie.

O muncd imensd pentru un efect halucinant de o clipd.

Eu respect filmele mai mult pentru munca consumatd
pentru ele decat pentru „educativul" lor (daca el exista intra
catva).

Laudam munca lor, a acestor actori, regizori, scenografi,
figuran^i mult prea mult, nedrept de mult dar uitam sa laudam
munca trudnicd si cea mai cinstitd si absolut necesard a
agricultorilor, a fermierilor, a celor din fabrici, a celor din

29 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Simone_Weil.

20

mine, a celor care ne asigura transportul, sanatatea, viata
pasnica...

Munca grea, obositoare, epuizanta.

Ai mila, Doamne, de to^i cei care muncesc si trudesc
nespus de mult in lumea asta, care traiesc in saracie lucie si in
coditii inumane si intareste puterile lor cele slabe!

Trebuie sa recunoastem cine suntem si sa dam cinstire
tuturor, caci la to^i putem sa gasim un motiv de laudd.

Nu numai sa mustrdm, ci sa si laudaml

Autoritatea trebuie imbinata cu mila si cu smerenia.

Avem nevoie de multd smerenie pentru via^a aceasta.

>Ounete stridente, enervantc.Nu sunt astfel, sistemele
de alarma, declansate, ale masinilor? Sau sunetele intermitente
ale telefonului? Sau ale ceasului?

Dar tot in acest fel sunt si mustrdrile constiin^ei:
intermitente, suparatoare, dureroase, enervante, daca nu le iei
in seama.

Sistemele de alarma sunt personifwdri ale mustrarilor de
constiin^a personale. Ele sunt cdinii depazd ai automobilistilor
dar au si conota^ia spirituals a avertismentelor morale.

Unde ne-am uitat sufletul? Unde suntem pleca^i, cand
sufletul nostru este furat, jefuit de Satana? Unde suntem noi?

Toate aceste intrebari au profunde conotafii
duhovnicesti.

Tehnicizarea accentuata a vie^ii noastre ne demonstreaza
cat de enervanta e lipsa de sens, haosul, impersonalismul.

Folosim masini pe care nu le-am construit personal, dar
le-am cumparat si le folosim fara a ne intreba cine le-a facut,
din ce le-a facut, in ce scop le-a facut. Ma refer la scopul real
al producerii lor.

Ne laudam cu munca altora, ca si cand ar fi propria
noastrd munca. Dar, mai ales, ne raportam la munca altora, la
via^a altora, fara sa ne intereseze cine sunt acesti „altii" si ce
vor ei in defmitiv.

Adesea aud ca „viata n-are sens". Dar corect este: noi nu
stim ca ea are sens sau nu to^i stim sensul viefii.

21

Mul^i alearga dupa idealuri, dupa idei, dupa
sentimente... Insa implinirea noastra e Hristos, epersoana Lui.

Insa oricat de mult trambrfeaza Sfanta Ortodoxie acest
mare adevar, cafericirea noastra este Hristos, oamenii raman
nepdsdtori. Foarte mul^i dintre ei.

Te lovesti de inimile lor ca de un zid. Le vorbesti si
cuvintele tree pe langa ei. Durerea te covarseste. Incerci si
ganduri de deznadejde in fa^a unor astfel de oameni.

Se ascund dar se lauda ca sunt „puternici".

Banii sunt socotrfi principiul vital al vie^ii lor si isi pierd
orice omenie, orice bunatate.

Suferim enorm din cauza racirii dragostei sau a absenfei
ei.

Un cuvant bun iipoate salva pe oameni.

In via^a - imi spunea cineva - trebuie sa lasi loc de
„buna ziua". Trebuie sa fii om, un om generos, un om de
caracter, un om integru.

Chiar daca n-am lasat lucruri mari in urma, daca am
lasat in urma, la moartea noastra, oameni care ne iubesc, care
ne respecta cu adevarat, am lasat totul, tot ce era mai bun.

Daca nimeni nu pldnge absen^a noastra, atunci am trait
egoist. Ne-am pierdut via^a ca exemple rele pentru ceilal^i.

Trebuie sa iesim din „culcusul nostru" pentru iubirea de
oameni. Uneori trebuie sa ifijertfesti timpul, nervii, rabdarea,
via^a pentru oameni. Din iubire pentru ei. Trebuie sa le ara^i
cum ii iubeste Dumnezeu pe oameni, cum asteapta El
mantuirea oamenilor. Cu cat dor, cu cata induiosare ii enema,
ii ocroteste, ii bucura.

Eterodocsii ne-au imbdesit cu imaginea unui Dumnezeu
anost, ireal, neafectuos. Neavand imaginea Lui in ei, neavand
chipul Lui in ei, ca reflex al dragostei lor de El si al Lui de ei,
tot povestesc despre un Dumnezeu fantomd, care nu are nimic
de-a face cu Dumnezeu, cu Dumnezeul nostru.

Dumnezeul lor e un idol. Al nostru e viu.

Morala lor, comportamentul lor e un manierism searbdd
pentru ca nu au o viafd duhovniceasca.

Neavand pe Duhul iubirii nu cunosc iubirea Tatalui
pentru Fiul si nici iubirea Tatalui, prin Fiul, pentru oameni.

Ei se limiteaza la tot felul de supozi^ii, de tertipuri
„teologice", de interpretari aberante, fara a intra in esenfa viefii
adevarate.

22

Nu pot si nici nu stiu viafa adevdratd. Nu vad smerenia,
dragostea, cura^ia, cumintenia, sfin^enia dreptei cunoasteri de
Dumnezeu.

§i tocmai de aceea o scriiturd ortodoxd nu e facild
pentru ei. Ei nu se umplu din smerenia ei. Nu in^eleg impulsul
din cauza caruia a fast scrisd, pentru ca Duhul nu striga si din
ei: Avva! Pdrinte!

Trecem prea usor, uluitor de usor peste marele adevdr.
ca nu putem in^elege Sfanta Ortodoxie fara harul Prea Sfmtei
Treimi. Fara Duhul in noi nu putem pricepe nicio iota din
maldarele de car^i sfinte ale noastre.

Ne ratacim nestiind Scripturile si nici puterea lui
Dumnezeu, adica harul Sau. Mergem aiurea, la intamplare. §i
de aceea ne permitem sa spunem tot felul de inepfii, care mai
de care mai caraghioase despre dreapta credin^a.

Pentru ca lumea nu-L cunoaste pe Dumnezeu, de aceea
nici nu accepta ilumindrile Lui. I se par prea „banale", prea
„nestiintifice", pe cand stiinfa in Teologie e cea mai drdceascd
cugetare si prostie posibild.

Ne ratacim si nici macar nu consideram ca am facut
vreun rdu sau ca nu suntem ortodocsi.

Suntem ortodocsi fara simtirea harului si a lumindrii
Sate! Putem fi? Eu cred, ca in adevaratul sens al cuvantului nu
putem.

Suntem prea departe de adevdrul sfdnt al Sfintei
Ortodoxii.

O, Doamne, cat intuneric in mingle noastre! Cata
neincredere, cata prostie, cata infatuare gasim in noi si cu toate
acestea nu nepasd.

Pasivitatea noastra e exasperantd.

Ne targuim cu Iadul in noi, dandu-i sufletul pe degeaba,
in mod gratuit.

lubiti-i pe copiii dumneavoastra30, pe cei care va fac
bine, pe rude, casa, pamantul pe care-1 locuiti si pe care il ave^i

30 Avem aici doua fragmente din ceea ce eu numeam pe atunci „motive omiletice". Ma
gandeam ce a$fi putut sa le spun unor oameni, daca le-a§ fi vorbit in mod deschis.
Gandindu-ma la acest lucru, improvizam multe atitudini predicatoriale f?i improvizatiile,
unele dintre ele, le scriam §i prin ele ma transpuneam in situafia de apredica.

23

in posesie, intr-un cuvant: tot ce va apar^ine mai mult sau mai
putinL.Insa trebuie sa stiti ca aceasta iubire Qparfiald.

A iubi un fragment nu se compara cu a iubi totul. Si a
iubi tot ce existd nu se compara cu iubirea de Dumnezeu.

Daca tot iubim atatea lucruri, de ce sa nu facem un pas
mai mare? Daca tot suntem in stare sa suferim pentru ceva, sa
luptam pentru ceva, de ce sa nu suferim si sa nu luptam pentru
adevdratul Bine, care este Dumnezeu?

Iubirea lui Dumnezeu e sensul ultim sau scopul pe care
il are iubirea de indeplinit. Daca II iubim pe El, ne iubim si
familia, pentru ca El ne inva^a sa ne respectdm si sa ne iubim
pe cei dragi ai nostri.

Copilul nostru e lumina noastrd... Dar el e un dar al lui
Dumnezeu. Daca uitam ca fata sau baiatul nostru e al lui
Dumnezeu, e de la El, atunci incepem sa-i dracuim, sa-i
blestemam, sa-i uram.

Sa privim in noi! Sa fim aten^i la cea ce credem despre
cei din jur\ Cum ii consideram? Dar cum ne considera si ei pe
noi? Daca ne devenim indiferenfi unii altora ajungem sa fipdm
de atata singuratate si urat, desi suntem in mijlocul orasului.

Daca vrea copilul o jucarie si i-o po^i cumpara,
cumpara-i-o iar daca nu po^i sa faci asa ceva pentru el, atunci
inva^a-1 realitatea: suntem sdraci si nu ne permiteml

Trebuie sa in^eleaga ca nu ii vrei rdul. Ca esti de partea
lui, ca suferi pentru el si ca si tie ifipare rdu ca nu po^i sa ii iei
o jucarie, jucaria care ii place lui.

Copilul simte iubirea, simte grija dar §iperversitatea.

E bine sa facem copii, sa-i dorim, sa ne rugam lui
Dumnezeu sa ne dea copii dar, in acelasi timp, e bine sa ne si
curatim de pacate pentru noi si pentru copiii nostri, ca acestia
sa nu urmeze ticalosiile si nebuniile noastre.

Paring sunt vinova^i pentru copiii lor, cand sunt
iresponsabili fa^a de ei.

Daca nu esti in stare sau nu vrei sa ii intelegi si sa-i
ajuti, atunci mai bine nu mai faci copii. Nu mai fa copii, daca
nu esti in stare sa le dai o educate bund sau sa renunti la tine
pentru ei.

Faci copii si ii lasi aiurea. E pldcutd sexualitatea...insa
ea are consecinte faptice.

Am inclus aici aceste cautari de voce, pentru ca se integreaza organic perioadei in care
se scria aceasta carte. Din pacate n-am putut sa predic nimdnui la acea varsta plina de
entuziasm si bucurie duhovniceascd.

24

Daca iji place sd faci dragoste, atunci trebuie sd si dai
dragoste celor pe care iifaci din dragoste.

Insa a iubi un copil pentru a \i-\ face sclav sau a-1 iubi
pentru a spera sd te umple de bani, de avere, de trai bun dupa
urma lui e iara§i o nebunie de care trebuie sa scapam.

Aruncam pe umerii lor poverile noastre, fara sa
admitem ca fiecare are responsabilitdii proprii.

Ce trebuie sa facem, oameni buni? Sa iubim! Iubirea
niciodata nu ne face de rusjne. Nu ne lasa sa fim arata^i cu
degetul.

Sa iubim binele §i nu sa iubim pros tituarea.

Astazi, cand spui „iube§te", omul se gande§te mai intai
la a pdcdtui, decat la a da o mdnd de ajutor, la a respecta §i a
intretine o familie, la a-i respecta pe cei care ne-au ndscut §i
crescut.

lubi\i pe Dumnezeu §i pe oameni! Face^i din inimile
dumneavoastra o masd a frafieta}ii la care sa mancam cu to^ii
§i sa nu ne certam pentru te miri ce. Acest lucru vrea
Dumnezeu de la noi!

Sa ne iubim intre noi, pentru ca sa inva^am sd-L iubim
pe El, pe Cel care ne iube§te mai mult decat sperdm §i
inielegem noi.

Nu conteaza la Dumnezeu cine e§ti, de unde vii, ca^i ani
ai sau de e§ti barbat sau femeie, ci unde mergi. Pentru
Dumnezeu conteaza ce vrei sa faci cu via^a ta, ce crezi tu ca e
via^a ta, cui dai tu via^a ta.

Ortodoxia este practicd §i tocmai de aceea e sfinfenia
intrupatd.

Noi nu filosofam despre cai verzi pe pere^i, ci vorbim
despre lucruri existente, palpabile, adevarate.

Iubi^i fra^i, ceea ce conteaza e sa avem puterea sa ne
privim unii pe alfii in ochi §i sd le mulfumim celorlalti pentru
ceea ce sunt ei. Dar §i sa ne cerem unii altora iertare.

Trebuie sa fim sinceri cu noi macar o clipd, macar atat,
pentru ca vine clipa cand to^i o sd fim atat de sinceri cat n-am
fost niciodata...

25

I roblema cea mai importanta a predicii nu e aceea ca
ea safie pldcutd in general, ci ca ea sa aiba efecte in cei care o
asculta, in cei care o aud pentru prima data.

Po^i sa vorbesti nefinisat, chiar barbar pentru un anume
fel de public... Dar daca aiprins cu aceste cuvinte sufletele care
te asculta, atunci predica ta e cea mai strdlucitd dintre toate.

Si asta, pentru ca una e ceea ce vrem noi sa spunem si
alta eputerea de intelegere a publicului nostra credincios.

Si astfel, daca te-am convins pentru Hristos, atunci
predica a fost una fericitd. Daca prin ea nimeni nu a infeles
nimic nou, atunci am vorbit la perefii Bisericii, care au
zugravi^i pe ei numai Sfin^i.

Predica trebuie sa ii urce pe cei de jos pe perefii Sfmtei
Biserici, adica sa ii faca sa doreascd sa fie Sfinti, ca si cei
pictati pe peretii Bisericii.

Cuvantul lui Dumnezeu trebuie sa fie spus cu putere si
puterea harului Sdu e aceea care ii miscd pe oameni, care ii
face sa simta tinerefea vesnicd a sfm^eniei.

O, cuvantul e o forja cu care nasti sau te sinucizil

V,

neori aud vehiculandu-se ideea „mitologiei" care ar
exista in Sfintele Scripturi. Mituri, povesti, fabulatii...

Primele doua capitole ale car^ii Facerea sunt desemnate
de unii teologi drept „descrieri mitologice". Oare asta
inseamna ca sunt doar „basme", ca sunt „inventii"?

De ce n-ar fi ni§te realitdfi dumnezeiesti, inspirate de
Sfantul Duh? De ce nu?!

Ne place sa socotim ca in unele vremuri „s-a gresit", ca
acei oameni nu erau „savanti" si „specialisti" in „Biblie" cum
suntem noi dar, in schimb, nu ne place sa admitem ca toate
acestea ale Revelatiei pastrate de Biserica sunt realitdfi, ca
Sfanta Scriptura exprima realitdfi divino-umane.

Acesti teologi insa se bazeazd pe ceva cand afirma
aceste lucrari. Darpe ce anume?

Nu am gasit incd vreun pasaj in Sfanta Scriptura, care sa
spuna ca primele doua capitole ale ei sunt „nazareli", aidoma
cu ceea ce gasim in cultele pagane. Si nici nu cred ca am sd-l
gasesclnsii exista altul si altele, pasaje coerente si bogate in

26

teologie, care spun ca toata Scriptura e insuflata de Sfdntul
Duh.

Sfantul Moise e dovedit de acesti teologi drept „un
personaj care compileazd", pentru ca sa poata scrie cartea
Facerea. Compileaza mai multe surse...

Daca cartea Facerea insa e o carte „umana", eu nu o
accept. Dar daca ea este inspiratd de Dumnezeu si scrisd
teandric, atunci nu ma tern sa spun ca o accept cu toata inima.

De ce primele doua capitole din Sfanta Scriptura sunt
„mitologice"?

Un autor ca Paul Evdokimov31 sus^ine acest lucru,
spunand urmatoarele: „structura mitologicd indispensabild si
voitd ca atare. . .(in) istorisirea creafiei si a cdderif .

\sel mai urdt lucru intr-o viata de om mi se pare a fi
faptul de a ajunge cu patimi grosolane pana la adanci
batraneti.

Deopotriva, barba^i si femeie, ajung la batrane^e cu
patimile vii ale tinere^ii mai mult sau mai pu^in modificate.

De aceea, mitul respectabilitdtii, ca si acela al
impartialitdiii cad, cand e vorba sa privim pe om in adevarata
lui realitate.

O femeie respectabild, o doamna respectabild, un domn
respectabil . . . Si in spatele tuturor acestor etichete se ascunde,
de fapt, de foarte multe ori, in mod gretos, realitatea depravata
a unui tanar ambi^ios, pervers, decazut.

Nu pun semnul de egalitate intre maturitate si
adolescentism dar constat aceleasi mi§cari spre rdu si la unii si
la altii. Pentru ca patimile sunt aceleasi: la fel de vii si de
nevindecate.

Care e, pana la urma, diferenfa intre grosoldnie si
rafinament intr-o patimdl Nu sunt, de fapt, grade diferite ale
aceluia§i rdu?

Intr-un film pe care 1-am vazut astazi, trei insi - doi
barba^i si o femeie - planuiesc sa jefuiascd o banca si pana la
urma jefuiesc mai multe.

31 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Paul_Evdokimov.

32 Paul Evdokimov, Ortodoxia, Ed. IBMBOR, Bucuresti, 1996, p. 208.

27

Un plan riguros ii duce la o reusitd imensd. Fura sute
de mii de dolari din banii statului. Pana aici nimic interesant:
un film american banal si oarecum de succes.

Insa infractorul principal era un mare escroc, un mare
spargator de band, care simulase o amnezie parfiald, fiind
imobilizat intr-un carucior medical.

El e ajutat de propria lui asistenta medicala, careia i se
alaturase si so^ul ei, si aceasta numai din ideea de a face ceva
special.

Astfel, furtul se transforma intr-o aventurd.

Fac abstrac^ie de sanctiunile legii si femeia fuge cu
barbatul, destul de in vdrstd in comparable cu ea, cu
imobilizatul in carucior.

El putea sd iifie bunic...

Ajung la finalul filmului in situa^ia de a fura niste
bijuterii. Femeia invoca faptul ca trebuie sa i se scoata inelul
de pe mana, de catre bijutier, in altd parte, iar imobilizatul in
carucior, care parea foarte bolnav, se ridica din carucior si
prada magazinul.

El fusese lasat singur in magazin in ideea ca era gray
bolnav.

Morala filmului e de profunzime. Ca sd infelegi nu
trebuie sd tepierzi in detalii de suprafa^a.

Tanara se casatorise cu so^ul ei din timpul liceului. O
iubire romantica, pe atunci compatibild, dar care acum nu o
mai implinea pe femeie.

Marele infractor, cu imaginea lui de om foarte
descurcdref, ofascineazd pe tanara so^ie.

Tanarul e arestat de police si cei doi scapa...

Cu alte cuvinte, fugi dupa un alt bdrbat nu pentru ca te
implineste in mod real, ci pentru ca iti creeazd iluzia ca el i}i
poate implini visele.

Fascinafia ia locul raiiunii, a echilibrului, facandu-te sa
te comporji cu totul diferit decat pana acum.

Contemporaneitatea noastra traieste aproape ca in filme.
Filmele ne dicteazd acte de comportament, atitudini, reac^ii.

Avem idealuri feminine si masculine dupa regulile
gdndirii trupesti si dupa acestea alergdm frenetic, pierzand
mult timp si multa energie.

Dar strfi ce nu facem noi? Nu ne uitam atent la cei din
jurul nostru, la cei care ne iubesc in mod real si nu auzim
glasul lor datorita scufunddrii noastre in vise, in euforii, in
asteptdri.

28

Idealuri desarte am putea spune dar reale.

Problema nu e sa inielegi ca ele ne distrug viafa - caci
asta este evident - ci marea problema e sa-i admitem pe tofi
asa cum ne admitem - chiar daca ne place sau nu - pe noi
inline.

„E sexy. Imi place! E o femeie pe care mi-as dori-o", ar
putea spune cineva despre o femeie, despre femeia aceasta,
cea de pe coperta revistei acesteia sau despre cea care trece
acum pe strada...

Si spune acest lucru pentru ca o priveste trupeste,
vazand in ea numai o femeie buna la pat.

Dar ce ar spune, acelasi barbat, despre o femeie urdta,
grasa, cu bube pe maini si pe tot trupul, cu picioare grase?. . .0
femeie urdtd... Ay spune, ca nu-i trebuie pentru ca si pe aceasta
o priveste numai trupeste.

Reclamele ne-au inva^at sa iubim numai femeile
frumoase, femeile cu decolteuri, cu sanii mari, cu fuste scurte,
cu rochii transparente, fara sa ne spuna cefac toatd ziua astfel
de femeL.sau din ce bani se pastreaza atat de bine.

Dar via^a de zi cu zi ne arata - intorcandu-ne astfel in
mod brutal cu picioarele pe pamant - ca femeile si barba^ii nu
sunt to^i frumo§i, extraordinari, ca nu sunt to^i fotogenici si,
mai ales, ca nu to^i i§i permit sa aiba haine de lux si, mai mult,
unii nu au nici ce manca, nici unde sta, nici cu cine discuta...

Nu a^i vazut oameni care vorbesc cu cainii, pentru ca nu
au oameni langd eil

N-a^i vazut batrani pe care nu-i iube§te nimeni si care i§i
doresc moartea, pentru ca nu mai suportd via^a de zi cu zi?

E bine ca din cand in cand sa ne mai oprim din vise si sa
maiprivim si injurul nostru.

Poate vom vedea durerea, suferin^a, patimile care nu
dispar cu vdrsta, ci se amplified si mai mult.

E corect sa il aten^ionezi pe un copil sa nu se uite la
filme porno, sa nu se masturbeze, sa nu se culce cu prima care
ii apare in fa^a si sa astepte, in mod cast, clipa binecuvantata a
casatoriei, cu rabdare, cu incredere...

Dar ce sa-i spun celui matur, care face aceleasi lucrurV.
El nu e un copil. ..El stie ce face.. .Dar prefera sa nu gdndeascd
matur...

Observand via^a sufleteasca a oamenilor ne dam seama
ca avem patimi comune, pe langa un pamant comun, un soare
comun, o ^ara comund, o limba comund.

29

Datoria noastra de constiinta este aceea de a infelege ca
purificarea de patimi e o nevoie tot la fel de elementard cum e
pdstrarea linistii in bloc sau prep aratul mesei de seam.

O problematizare acuta a spiritualita^ii, dar oarecum
exageratd ne-a facut sa vedem in viafa duhovniceascd o
indeletnicire de lux a omului si nu o normalitate.

Daca ar fi ceva „extraordinar" in via^a noastra, cum ar
mai fi in^eleasa porunca: „rugati-va neincetat" sau „iubiti pe
vrajmasii vostri"?

Daca ar fi numai ceva foarte pregdtit tot parcursul vie^ii
noastre spirituale si nu s-ar amesteca cu munca, cu existen^a de
zi cu zi, cum ar mai fi poruncile divine implinite in mod
neincetat, permanent de catre noi?

Interpretarea „pretioasa" a vietii duhovnicesti nu e
pentru a o intensifica in viafa unui mirean, a unui credincios
care traieste in lume, ci pentru a face din viafa duhovniceasca
o perspective pur monasticd sau anahoreticd si de a-1
transforma pe credinciosul mirean intr-un inadaptat, intr-un
om care incurca lumea in propria sa casa si in perimetrul sau
de activitate sociala.

Observ - si e foarte dureroasa pentru mine observafia
aceasta - ca anumite cercuri monastice din Romania dar si din
alte tari ortodoxe incearca sd-i interpreteze pe Sfm^ii Paring si
via^a duhovniceasca, exclusiv dintr-o perspective a etosului
monahal, fara sa se gandeasca la „normalul" vietii mirenilor
sau al preofilor de mir oricat de anormal ar fi sau ar parea el
pentru acestia.

Insa aici nu cred ca e vorba despre o infelegere ampld a
vietii duhovnicesti ci despre alte considerente.

Pentru ca nu exista o luptd reald, in Biserica noastra,
intre monahism si mirenism ci acestea sunt doar doud direcfii,
ale aceleiasi cdi spre mdntuire, care se intrepdtrund reciproc.

Cine proclama o separate netd intre viafa de mdndstire
si viafa de enorie e incurajat de alte duhuri si nu de Duhul
Sfant, de Duhul comuniunii si al intelegerii reciproce.

Mul^i mireni cred ca pot afla un rdspuns personal despre
ei de la parin^ii ieromonahi din Manastiri si de aceea se due
buluc la Manastire pentru rdspunsuri pentru o viatd
mireneascd.

Insa adevarul e ca adevdratele rdspunsuri, valabile
pentru ei si in cunostinfd de cauzd, le poate da numai un preot
mirean induhovnicit, care vede mult mai bine realitatea in care
ei trdiesc pentru ca si el traieste tot acolo.

30

Dupa cum pe un frate monah nu-1 poate indruma eel mai
bine un preot de mir, ci un ieromonah, care induhovnicit fiind
si familiarizat cu problemele Sfmtei Manastiri, §tie ce ii
trebuie acestuia.

Pentru rdspunsuri comune ne trebuie viefi comune.

Unii afirma ca viafa monahald e mai grea iar al^ii ca
viata mireneascd e mai grea. Dar adevarul nepartinitor e ca
ambele vie^i - pentru ca sunt viefi pentru Hristos - sunt grele.

Ne despdrfim unii de al^ii, ne separdm nu privind la
Hristos, ci pentru ca vrem sd ne dam lecfii unii altora.

Invatam in forfd, pedepsim in forfd, potrivit legii, a
canoanelor noastrc.Dar, in ultima instan^a, ne lipseste ultima
lecfie a Mantuitorului nostru, fara de care celelalte nu isi
gasesc rostul: sd ne aplecdm si sd spdldm picioarele
ucenicilor.

E usor sd atragi aten^ia, sa fii moralizator, sa fii aspru,
sa produci panicd prin aparrfia ta si toata lumea sd se teamd de
tine cum nu se teme nici de Dumnezeu, dar e greu - pentru
mul^i - sa se prefaca ca nu stiu, ca nu au auzit pacatele altora,
ca nu ii cunosc pe cei care ii insultd si le dau lec}iiprostute.

Si asta din iubire pentru ei si din dorin^a de a-si pdstra
pacea sufletului.

Mdrefia nu se naste din forfd, ci din smerenie.

Cand vrei sd te impui cu orice pret, atunci risti ca nimeni
sd nu-fi dea importanid.

Adesea, oamenii nu vor sa fie profunzi cu tine. Ei te
judeca repede. l\i pun o etichetd (lucrul eel mai pueril... si mai
comod in acelasi timp) si au terminat-o cu tine.

Dar daca ai iubire, daca esti smerit si unii isi dau seama
de acest lucru, de faptul ca au gresit in ceea ce te priveste si
vazand ca au gresit in privinta ta iti aprofundeazd viata,
cuvintele, gesturile si te inteleg, incep sd te inteleagd... aceasta
e cea mai mare inspdimdntare pe care o pot avea.

Domnul nostru e inspdimdntdtor pentru noi nu pentru ca
e Atotputernic, ci pentru ca El S-a smerit atdt de mult pentru
noi, atat de incredibil, incat a inspdimdntat intreaga creatie.

Chenoza Lui ne inspaimanta mai mult decat
Atotputernicia Lui. Pentru ca prima presupune o smerenie
plind de iubire pentru noi, o smerenie care ne covdrseste pana
la lacrimi si cutremur.

Nu esti mare cand esti arogant.

Ci esti mare cand tu afirmi ca esti mic si toft se
cutremurd de smerenia ta.

31

Imi aduc aminte de Sfantul Nifon, patriarhul
Constantinopolului .

El, marele patriarh, ajunge sa munceascd la vite si toti
sa-1 trateze ca pe unul oarecare. El, care strdlucea de har si de
minuni. Atunci era eel mai mare: cand era in cea mai mare
smerenie, cand nimeni nu dadea doi bani pe el.

Pana nu invatlm sa ne smerim, nu cunoastem iubirea lui
Dumnezeu si iubirea pentru oameni. Smerindu-ne vedem
frumuseiea oamenilor sub haina urdtd a atator pacate.

Intr-o carte a Parintelui Savatie - una dintre vocile tinere
ale Ortodoxiei romanesti de astazi - se relateaza o intamplare
din viata Sfantului loan de Kronstadt .

Acesta e surprins de un credincios in timp ce se uita la o
poza cu ofemeie goald. Credinciosul, socat, il intreaba: „Cum,
Parinte, va uita^i la asa cevalV\ Iar Dumnezeiescul loan ii
raspunde: „Da, ma uit ce fdpturd minunatd a facut Dumnezeu
pentru afi mama" .

Cu alte cuvinte, nu e un pacat sa privesti ofemeie goald,
ci e un pacat sa o privesti goala pentru a pdedtui in inima ta.

A se vedea: http://www.calendar-ortodox.ro/luna/august/augustll.htm.

34 Idem: http://orthodoxwiki.org/John_of_Kronstadt.

35 Ierod. Savatie Bastovoi, In cautarea aproapelui pierdut, Ed. Marineasa, Timisoara,
2002, p. 116.

32

Dumnezeie§tii Paring ne aten^ioneaza sdfugim defemei
nu pentru ca ele ar fi ceva „necurat" pentru barbati, ci pentru
ca suntem slabi §i cadem repede in patima desfranarii.

In esen^a, sa-^i vezi so^ia ta goala nu e un pdcat. Dar sa
vrei sa vezi femei goale, pentru ca e§ti pervers atunci
pdcdtuiesti.

Rani addnci...Nu ne dam seama ce addncimi ale rdului
ne aduc pacatele, pentru ca nu cunoa§tem cat de addncd §i cat
de largd poate fi inima noastra.

Rdutatea pdcatului e singura noastra boald reald dar ea,
adevarata boald, nu intereseaza pe mul^i.

Vedem atatea lucruri, atatea evenimente §i tot suntem
sau ramanem insensibili. Framantarile din te miri ce motiv,
noptile nedormite din cauza unui gand, a unei fapte, a unei
vorbe, ne fac o mie de grijL.Dar cat ne frdmdntdm pentru
pacatele noastre?

Dar daca ne gdndim la pdcate nu inseamna insa ca
trebuie sa fim, in mod neaparat, obsedafi de ele, dupa cum a ne
gandi la ce mdncdm azi nu inseamna sa fim obsedafi de
mdncare in mod neaparat.

Muncile noastre, oricare ar fie ele, sunt grele. Ne
epuizam repede.

Am considerate pentru oricine care munceste, care
oboseste, care transpird pentru binele lui §i al familiei lui
macar.

E greu sa in^elegi munca tuturora, sufletul lor, via^a lor.
I^i trebuie mult timp, multe analize, multe discu^ii pentru a
in^elege un om §i, in acela§i timp, pentru a in^elege ca e§ti
mereu la inceput, mereu la inceput cu in}elegerea lui.

Privind dintr-o asemenea perspective, Fericitul Dumitru
Staniloae a ajuns sa vorbeasca despre apofatismul persoanei
umane analog apofatismului absolut al persoanelor treimice.

Teologia Sfm^iei sale necesita multe aprofunddri.
Mdrefia persoanei lui §i a operei lui este incalculabild. Binele
substantial, imens, pe care el 1-a facut teologiei romane§ti si
romanilor e greu de definit, de observat.

Mul^umim Tie, Doamne, pentru robul Tau Dumitru
Teologul, Parintele nostru §i pentru sfmtele lui rugaciuni - caci
credem ca a cdstigat indrdzneald la Tine - miluie§te-ne pe noi,
pacato§ii!

Pagini subtile, profunde, argumentate, acrivice. Pagini
de mare traire duhovniceasca. Teologia lui e asemenea
Sfm^ilor Paring iar el e unul dintre acestia.

33

Noi, Biserica Ortodoxa, nu avem Sfinfi Pdrinfi doar
pana in secolul al VIII-lea sau pana in secolul al XVI-lea, ci
pana astazi.

Sfinti Pdrinfi sunt to^i cei care au apdrat dreapta
invdfdturd, mai mult sau mai pu^in in scris dar, in primul rand,
prin tot ceea ce aufdcut in via^a lor.

Pe cat ne infelegem Sfhnii, pe atat ii pretuim, ii iubim si
cu atat stim ce sdfacem cu via^a noastra.

Tot in cartea lui Evdokimov - la care m-am referit mai
sus - am gasit o propozrfie care relativizeazd multe realita^i
sau da prilejul la multe comentarii meschine si contestdri ale
Sfin^ilor Parinfi.

Spune autorul: „Notiunea de infailibilitate a Parin^ilor si
a tuturor elementelor Tradi^iei nu este altceva decat o
conceptie rabinicd, sau necunoasterea situa^iei exacte" .

Cu alte cuvinte, sa fim in situatia de „a ne teme" sa le
credem toate afirmatiile, pentru a ajunge, in cele din urma, sa
nu mai credem nicio afirmaiie sau sa stdm in dubiu la orice
rand scris de catre ei, pentru ca ne temem ca ar putea fi o
eroare.

Greselile pe care el le enumera ar fi „neoplatonismul"
Sfin^ilor Dionisie Areopagitul si Grigorie de Nyssa, acuza de
„mesalianism" la adresa Sfantului Macarie Egipteanul,
„elementele echivoce" din operele Sfantului Isaac Sirul si
Sfantul Efrem Sirul, „aristotelismul" Sfantului loan
Damaschin etc., in ultima instan^a, nefiind nimic adevdrat
din toate acestea, cipreludri necritice ale teologiei eterodoxe.

E usor de in^eles afirmatiile depdsite de timp,
nestiin^ifice pentru vremea noastra ale Sfin^ilor Paring, vizavi
de cosmos, de vreo stiin^a sau realitate a tehnicii, pentru ca
distanta tehnologicd dintre ei si noi este enormd.

Dar iarasi sunt evidente iubirea lor, adevarul invataturii
lor, sfin^enia vie^ii lor, care nu sunt supuse schimbdrii.

§i noi, cu siguranta, vom parea „prosti" pentru cei de
dupa noi, daca ne comparam la domeniul cunoasterii si al
tehnologiei...

Dar daca trdim in Dumnezeu si ne vom sfinfi viafa nu
vom fi prosti pentru ca suntem Sfinfi - cu mila lui Dumnezeu -
ci pentru ca nu am stiut, la timpul nostra, vreo particularitate
sau lege a materiei sau a cosmosului, care au fost intelese dupa
epoca in care noi am trait.

36 Paul Evdokimov, Ortodoxia, ed. cit., p. 21 1.

37 Ibidem.

34

Ceea ce noua, celor de astazi, ni se pare „nestiinta" la
Sfin^ii Paring era atunci o mare stiinid si cultura, o cultura
enciclopedd.

Observam la mul^i dintre ei o mare cultura, o vasta
cunoastere a stiin^elor, a artelor, a religiilor si a vie^ii sociale
contemporane lor.

Sa le urmam exemplul, daca credem csl putem mai multl

Iar eu nu taxez persoanele, ci afirmaiiile lor! Aceste
afirmatii nasc mult rdu.

Desi manualul de Dogmaticd din 1958 afirma ca

Tradifia dumnezeiascd incepe, isi are inceputul in Tradifia
premozaicd, in cele 8 izvoare insa ale Sfintei Tradiiii
statornice nu se gaseste inclus niciun element al acestei par^i
de istorie religioasd.

Nu stiu daca Biserica noastra a precizat/oarfe sigur ce e
corect, ce isi insuseste si ce nu din religia premozaicd si
mozaicd. E un subiect de cercetare.

Tradi^ia ca memorie vie a Bisericii e un alt subiect
special.

Teologii, Sfiniii sau poporul pastreaza Tradifial Sau
ambele laturi in parte!

Autorii Dogmaticii din 1958 vorbesc si de o Tradifie
tainicd a poporului. Ar fi fost foarte interesant sa se specifice
in ce consta contribufia si particularitatea poporului in aceasta
situate.

Cat mai putem inva^a teologie de la popor, fara o
induhovnicire a lor de catre ierarhie?

Poporul si ierarhia isi addncesc unii altora credin^a.
Ierarhia inva^a poporul iar poporul inva^a de la ierarhie. Dar, in
acelasi timp, si ierarhia inva^a din puterea si frumuseiea
credinfei poporului.

Poate ca numai in aceasta simbiozd fir eased putem vorbi
de pdstrarea tainicd a Sfintei Tradifii, prin trairea ei de
poporul ortodox.

Protestan^ii sus^in ca textele neclare, „confuze" se
talmacesc prin cele „clare".

35

Dar care sunt „clare", daca realitatea clarita^ii tine de
persoana ca atare, care incearca sa le infeleagd si nu de o
obiectivitate strictdl

Cine decide si pe ce criterii claritatea sau obscuritatea
unui text scriptural?

Autoritatea supremd a Sfintei Scripturi la protestan^i e
de fa^ada, pentru ca ei permit orice traducere a ei, fara a
respecta o traducere consacratd.

Din faptul ca ra^ionam despre cosmos, in^elegem ca
lumea a fost creata pentru om si nu omul pentru lume.

Fericitul Dumitru Staniloae observa foarte corect faptul,
ca suntem constiinfa lumii, gandirea lumii. Pentru ca suntem
singura fiin^a de pe pamant, distinctd de cosmos, dar facand in
acelasi timp parte din el, care valorificdm ra^ionalitatea lumii
si pe a noastra proprie.

Cunoscand ratiunile lucrurilor ne dam seama deputerea
si addncimea ra^iunii noastre mladiate de har. Ne dam seama
de valoarea chipului lui Dumnezeu din om si de scopul pozitiv
al vie^ii noastre.

Profesorul Vladimir Lossky subliniaza ceva foarte
important pentru viafa interna a Prea Sfintei Treimi: ca
relaiiile de origine I originare arata diversitatea ipostaticd a
Celor trei persoane si nu constituirea acestei diversity38.

Faptul na§terii si al purcederii din Tatdl indica realitatea
a trei persoane si nu modul in care sepetrece acest lucru.

Noi nu aflam modul nasterii Fiului si, respectiv, al
purcederii Duhului Sfant din Tatal, ci faptul ca exista trei
persoane in Dumnezeu si ca doua dintre ele isi au originea in
Tatal.

jYlai in gluma sau mai in serios, in revista Level, din
august 2002, gasim un mic articol in care citim:

„In urma unui test condus de catre Akio Mori, un
profesor la Colegiul Universitar din Nihon ce studiaza stiin^e
umane intersociale, s-au descoperit urmatoarele: cu cat un om

Cf. Dupd chipul §i asemdnarea lui Dumnezeu, p. 72. E vorba de prima edifie
romaneasca a carjii.

36

se joaca mai mult la calculator, cu atat regiunea frontala a
creierului prezinta o activitate mai redusd.

Aceasta zona a creierului se pare ca ar fi rdspunzdtoare
pentru activitatea noastra emofionald si inventiva.

Mai mult chiar, activitatea creierului pierduta in timpul
activitatilor acestea recreative pe calculator nu s-au recuperat
in perioadele petrecute departe de acest instrument malefic..."
(p. 9).

Subscriu acestui cercetator, pentru ca am observat aceste
urmari pe propria mea piele. Oboseala mentald si lipsa de
gdnduri manifestata ca un vacuum mental sunt efecte
secundare ale programelor PC.

„l erihorezei" Sfantului loan Damaschin, Fericitul

Dumitru Staniloae i-a alaturat un sinonim neologic si anume pe
acela de „intersubiectivitate divina", pe cand „Persona" a
primit denumirea de „Subiect divin".

Platura e facuta pentru con§tiinia omului si ea ii cere

omului, cu o mufenie grditoare, sa se foloseasca de ea cu
inielepciune.

„Daca esti om" - spune natura - „foloseste-ma pentru
induhovnicirea ta. Nu ma folosi in mod meschin, ci cufolos, in
mod productiv".

Daca inielegem natura din jurul nostra o respectdm si o
respectam - uimitor lucra! - pentru ca e „rationalitate
plasticizata" .

Ea e rafiune, ra^iune sadita de Dumnezeu, pentru ca noi
sa avem constiin^a cd-I slujim lui Dumnezeu salvand si
respectand natura.

A salva opddure inseamna a avea con§tiin}a.

Inseamna a-fi pdsa de prezentul tdu dar, mai ales, de
prezentul urmasilor tai.

Constiin^a dreapta are mild si respect. E duioasd. Cine
nu mai stie sa fie simplu, natural cu natura, sa o respecte, nu

39 Cf. TDO, vol. l,p. 225.

37

mai stie ce e normalitatea. §i-a pierdut gustul pentru adevar,
pentru bine si inoata intr-o via^a plina de valuri imense.

Trebuie sa intelegem ca toate au ca sens pe Dumnezeu.

Nu ne e nimic indiferentl

Avem responsabilitate pentru tot ce exista si pentru tot
ce suntem noi. Daca „nu mai conteaza nimic" si „nu mai
contam deloc" dar ne permitem sa pacatuim, frazele noastre
parut dramatice ne arata ca pe niste farsori morali, ca pe unii
care se mintpe ei insist crezand ca ii mintpe al}ii.

Crea^ia isi are sensul in om pentru ca el o gdndeste, el o
apreciazd. El observa slava lui Dumnezeu in fapturi, faptul ca
Dumnezeu e minunat, absolut minunat in tot ceea ce face.

Niciodata nu pierdem ceva daca fructificdm pierderea
suferita pentru via^a noastra duhovniceasca. Cu alte cuvinte,
tot ceea ce pierdem cdstigdm, daca gdndim duhovniceste
lucrurile. Tot ceea ce pierdem, prin pocain^a si rugaciune
in^elegem ca e un benefwiu duhovnicesc pentru noi.

Dumnezeu ne cere un sacrificiu personal, o muncd
personala pentru a pune in relief darurile primite de la El.

Dumnezeu ne cere raspunsul nostra afirmativ, „pecetea
valorificatoare" a oboselii noastre.

Putem face din oboseald o expresie a iubirii. Oboseala
devine iubire cand a obosi inseamna a muncii pentru bine, a
muncii din iubire si pentru iubire.

Oboseala ca iubire dar si ca incordare zilnicd.

Vrei sa-^i iubesti familia, oamenii si muncesti pentru ei
in meseria pe care o ai. Bineinteles: o meserie cuviincioasa.

Dar ce te faci, cand cineva castiga bani din furturi, din
inselatorii, din prostitute? Cum devin acesti bani o valoare a
iubirii?

Poate parea meschin, dar si acesti bani pot fifolosifi in
bine, de el, de ea sau de altii...desi nu invdi pe nimeni la
pdcate.

Ce fac eul Ce fac ef. Sunt intrebari cu multe explicafii.

Obosesti intrebandu-te si cautand raspunsuri...Dar
problema de fond e sd-i ajufi, in mod real, pe oameni.

Viafa ca o cruce: o tema evanghelica. Via^a presupune
faptul de a o trdi ortodox.

40 Idem, p. 236.

38

r entru cine vorbim noi: pentru unii, pentru o tagma

teologica, pentru niste oameni alesi sau pentru tofi
credinciosii? Am devenit vorbitorii numai ai unora sau suntem
vorbitorii tuturoral

Daca nu vorbim pentru toft atunci sa ii concediem din
Biserica pe aceia pentru care nu avem cuvinte. §i cine sunt
aceial Copiii, oamenii simpli, handicapa^ii, infractorii,
oamenii de moravuri usoare, cei care ne dispretuiesc. Acestia
sunt eliminaii din planul nostru catehetico-omiletic pentru ca
ei nu ne infeleg.

Dar de ce nu ne infeleg, oameni buni? Ei nu ne injeleg
sau noi nu mai in^elegem ca trebuie sa vorbim pentru to}i si pe
infelesul tuturoral

pnem la stil, la prezenfa predicatorului, a preotului
marturisitor, in detrimentul grijii fata de sufletul celor pentru
care credem ca vorbim dar habar avem de ei.

Noi vorbim si ei nu ne infeleg. Sa fie oare to^i scrdntitil
Sa fie oare to^i nebuni in ultimul grad si acesta e motivul
pentru care nu ne inteleg si nu ne urmeazd predicilel

Numai noi insa suntem indiferenti fata de ei, pentru ca
vorbim fdrd sa ne intereseze daca ne infeleg cei care par sa ne
asculte.

Si nu stim ce sa predicam... pentru ca nu ne ascultdm
oamenii. Nu ne intereseaza cine sunt, ce vor, cat pot sa
inteleaga, ce sunt dispusi sa faca...

F

ericitul Dumitru Staniloae vorbea in TDO, vol. 2, p.
233 , despre „setea nesfdrsitd de iubire a inimii noastre".
Daca credem acest mare adevdr atunci nu ne mai miram deloc
nici de sfinienie si nici de monstruozitd}i.

Setea de Dumnezeu ne sfm^este, pe cand setea de rdu -
care e lipsa iubirii din noi - ne face sa-i ingrozim pe mul^i.

II putem iubi pe Dumnezeu pana la a uimi toate
veacurile sau putem ingrozi, prin nebunia noastra, pe to^i care
afla despre noi.

41 Toate citarile din Dogmatica sa le facem din a doua editie romaneasca.

39

Iubirea raului, dorin^a de a face rau vine din capacitatea
noastra nesfarsita de a dori, de a trai, de a experia. Raul pe care
il facem porneste din addncul fiinfei noastre aplecate spre rau.

El e o sete distructivd, o expresie a viefii care e, de fapt,
moarte. Traim in rau ca si cand am fi vii dar nu suntem.

Moartea e propria noastra pldcere de a uri, pe care o
putem numi, din orgoliu, „viata". Via^a te implineste. Binele te
implineste.

Raul, nu. Raul te goleste, te insingureaza, iti scade
for^ele, iji distruge personalitatea, te dezumanizeaza.

El te face rece ca un sloi de gheafd. l\\ transforma chipul
miv-ofiard cufafd umand.

De aceea, for^a cu care facem raul, forja cu care
ajungem violatori sau uciga§i in serie e aceeasi forta cu care
puteam ajunge Sfinfi.

E o miscare simpla: de la a dori raul la a dori pe
Dumnezeu. E atat de simplu!...

In manualul de Morald din 1979-1980 se accentueaza

foarte mult libertatea si raiionalitatea moralitdiii dar nu se
spune niciun cuvant despre pnevmatizarea fiinfei noastre prin
faptele morale.

Faptele morale sunt in^elese aici ca deplin imanente desi
se vorbeste continuu de raportarea lor la Legea morald.

De fapt, raportarea la Legea morald e tot o raportare
imanentistd ce presupune ojudecatd trupeascd a omului.

O astfel dQj'udecatd o aflam in multe car^i si manuale de
teologie, ca o „neputinta" aparte a unor teologi.

Ce facem in acest caz ca cititorf!

Extragem esenfialul, neuitand sa lasam loc pentru infinit
mai mult in in^elegerea teologiei ortodoxe.

Treptele gdndirii trupesti nu se regasesc in gdndirea
duhovniceascd dar ele pot fi folositoare pentru precizie, pentru
oarecare precizie a exprimdrii.

40

Daca Sfantul loan Gura de Aur spunea undeva, ca
legea Duhului e Insusi Duhul Sfdnt , cum putem inielege
poruncile evanghelice, toate poruncile Noului Testament, fara
harul Sfantului Duh?

Cum putem percepe adevdratul sens al Scripturii Sfmte
fara Cel care este insdsi esenfa eft

Daca trecem peste marele adevdr, ca numai trdind in
harul lui Dumnezeu suntem cu adevdrat ortodocsi, toata
teologia noastra devine o simpld filosofie umand dupa masura
propriei noastre gdndiri rdtdcite si cdzute.

o n subiect bun de cercetare si in^elegere: „Elementele
constitutive ale constiinfei morale dupa Sfhrfii Paring".

Modul de formare, componentele ei, sciziuni intre
constiinia morald si ideile considerate bune o buna bucata de
timp, cresterea ei, adevaratele mustrdri de constiinia si falsele
mustrdri de constiinia, constiinia duhovniceasca si
discernamantul, iertarea si realitatea sufletului. . .

In ce fel constiinia este glasul lui Dumnezeu!

Am gasit in TMO, vol. 1 , ca intr-o scriere a sa Calvin43
considera constiinia drept „glasul lui Dumnezeu".

Asa am numit-o si eu odata, dar m-am gandit la cu totul
altceva decat s-a gandit Calvin.

E mult prea complex acest subiect. Aproape ca nici nu
stim cdnd incepem sa despdriim binele de rdu.

E o neta diferen^a insa intre binele si rdul gandit in afara
Sfin^ilor Paring si acela gandit impreund cu ei sau urmdnd
exemplul lor.

Binele si raul se relativizeazd foarte mult fara o gdndire
duhovniceasca. Ba chiar nici nu stim cum arata binele si rdul
fara harul lui Dumnezeu.

Problema constiiniei morale este un subiect foarte bun
pentru cercetare.

42 Cf. TMO {Teologia Morala Ortodoxa), vol. 1, p. 140.

43 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Jean_Calvin.

41

\rste oare ceva „imposibil", ca atunci cand un student
este examinat oral si i se pun intrebari, sa aiba si el dreptul la
intrebari, la care sa rdspundd profesorul examinator?

Mi se pare foarte drept ca profesorul sau studentul sa
recunoasca faptul, ca nu stiu unele lucruri, ca nu stiu multe
lucruri.

Din cele pe care spunem ca nu le cunoastem eu vad si
seriozitatea celui care le cauta.

Aspira^iile noastre neimplinite vorbesc despre
addncimea noastrd de spirit.

In masura in care primim notd numai pentru cele pe care
le-am refinut sau numai pentru ceea ce putem sa facem, cred
ca reducem persoana umana lapreapufin.

Paleta valoricd a notarii, teritoriul notarii ar trebui sa fie
infinit de larg si sa tina seama si de factori ca: ereditatea,
sexul, atmosfera familiala, abilita^i, poten^e, nestiin^a,
confuzie, aspira^ii, cercetare personala, pasiuni, colaje ideatice,
rein^elegeri, comentarii, reflectii, timpul liber etc.

Trebuie sa dam o notd studentului privindu-1 in mediul
lui de via}d, raportandu-ne la capacitdtile si incapacitate lui
reale.

E inuman sa cerem tuturor aceleasi standarde si e ilogic
sa nu observi difereniele de vdrsta si de preocupare ale
studen^ilor.

vorbim despre virtufi ca despre ceva pe care le
percepem dar nu le putem defini foarte bine, pentru ca nu le
putem imprejmui si delimita cu acuratefe.

Lasam loc apofaticului, pentru ca altceva nu putem face.
Si acest lucru e conform cu spiritualitatea noastra ortodoxa.

42

>Ofantul Serafim de Sarov ne ater^iona ca oboseala
naste tristeie iar veselia alunga oboseala. Un sfat mic dar mare
in importania.

Astazi observam cum oboseala ne umple de pesimism,
de tristeie, de ganduri negre.

Descurajarea care ne vine din lipsa banilor, din atatea
datorii pe care le avem, din cauza bolilor pentru care nu avem
bani sa le tratam, ne duce la o fried de viitor si la o ware a
viefii.

Un pic de mers pe afara, de contemplare a lucrurilor
frumoase, o conversa^ie placuta si vesela, un pic de veselie ne
fac foarte bine.

Cu inima grea nu po^i sa te rogi decat cu mare greutate.

Veselia ponderata si calmul ne pot aranja o stare
interioara de rugaciune.

Rugaciunea trebuie sa aiba har dar si aer.

§tiu: e greu sa dai sfaturi pentru toatd lumea si un sfat
general nu ajuta, in mod direct, in cazuri particulare.

Noi gresim de multe ori socotind sfaturile Sfin^ilor
Paring ca fiind bune pentru oricine, in orice zi si oricdnd. Una
e litera lor, altul e infelesul nostru si altul e addncul de har al
cuvintelor lor.

Riscam, mul^i dintre noi, sa devenim fundamentalist,
pentru ca aparam litera, fara a apara, in acelasi timp, si duhul
ei. Si asta: pentru nedesavdrsirea noastrd.

In loc sa zicem: „asa zic Sfm^ii Parinti", smerit si
normal arfi sa spunem: „asa inteleg eu ca zic ei".

Veselia alunga oboseala. E vorba de veselia naturala,
cuviincioasd.

Un mare tratament ne-a dat Sfantul Serafim aici si, in
acelasi timp, eel mai fires c cu putin^a.

Cand ne apucam sa citim car^i sfinte mai to^i avem
mintea plina de vise. Vrem sa facem minuni, sa avem puteri
speciale, sa ne luptam precum Sfm^ii si sa-i biruim pe draci
dintr-un foe.

Insa, in cele din urma, in^elegem ca acele carji ne intorc
la fires cul, la naturalul scaldat in har si in pace al omului, la o
viafd cumpdtatd.

Plecam cu multe vise si ne intoarcem goi.

De fapt, suntem goi. Si a fi cu adevarat gol, adica sdrac
cu duhul, inseamna a fi plin de bogdfie haricd, care se naste
din sdrdcia de ganduri si de vise desarte.

43

Suferim mult pentru ca nu comunicdm intr-un mod real.

Mi-e dor de ziua cand as putea vorbi cu oamenii de la
inima la inima, cand as putea sa spun, fara frica sau rusine,
cine sunt si ce vreau.

Atat de mult am uitat cine suntem meat nu mai credem
ca. putemfi cineva.

Traim cu o triste^e adanca. Suntem tristi pentru pacatele
noastre si pentru pacatele din ceilarfi. Problema e sa ni le
plangem si pe ale noastre si pe ale altora, ca si cand toate ar fi
ale noastre.

Ispita, marea ispita, ca ceea ce spunem noi in aceste
car^i este „o pura idealitate", ne face tare netrebnici.

Religia a ajuns o glumd pentru mul^i si asta, mai ales,
din nestiinid si din cauza inmultirii patimilor in ei.

Rad pentru ca sunt minfyi sau sfatuifi prost.

O, Doamne, multe ispite ne mai framdntal Ne e rusine
sa ne manifestdm ortodox. Ni se pare, multora dintre noi, un
„handicap" Sfanta Ortodoxie.

Unii se lupta cu grdsimea de pe ei iar al^ii cu faptul ca
nu suntfrumosi. Suferim de faptul cum ardtdm si mai pu^in de
cine suntem.

Distrac^ii usoare, decazute. Pierdem mult timp aiurea, pe
nimicuri. §i de aceea mul^i tineri dar si adul^i se simt goi,
neimplini^i.

Trece distractia...Dar cartea necitita, rugaciunea
nerostitd, pacatul nemdrturisit, omul pe care nu l-am ajutat,
toate acestea nu mai pot fi recuperate atat de usor. De fapt, nu
mai pot fi recuperate niciodata.

Ne pare rau dar am pierdut acel timp.

Valorificafi timpul! Face^i-l sa rdsune in voi pentru
vesnicie!

Timpul in care n-ai facut ceva bun e un timp mort. E ca
si cand n-arfifost al tdu.

Face^i din via^a voastra un timp, care sa vd bage in
vesnicie fericiii si nu cu spasmuri de groazd.

Murim oricum...Dar depinde cum. Si acest cum, acest
mic cum ne face o invesnicire ce n-o putem schimba.

Oboseala aduce tristefea. Dar ea poatG pieri daca suntem
impreuna cu Hristos intr-o continud deschidere catre oameni si
natura.

Sa iesi la o plimbare inseamna sa te bucuri de Hristos,
de tot ceea ce a creat El.

44

Plimbarea e o vizitd in pamantul binecuvantarii lui
Dumnezeu.

Nu e pacat sd teplimbi, sa iei aer!

Pacat e sa stai inchis in casd si sa crezi ca aceasta e o
virtute, chiar daca nu o faci pentru Hristos.

In Introducere in Teologia liturgicd a parintelui
Alexander Schmemann44 nu am gasit niciuna dintre „greselile"
prezentate in articolul parintelui Cornel Toma, traducatorul ei
in romana.

De la autorul inovator pe taram liturgic am in^eles multe
lucruri, care imi deschid o noud perspectivd asupra cultului.

Pacat insa de conceptia gresita vizavi de Sfantul
Dionisie Areopagitul.

V/itesc pe Sfantul loan Gura de Aur in edi^ia de Oxonia.
Voi nota in continuare cateva infelegeri asupra Epistolei I
cdtre Timotei45, pe care mi le-am notat pe niste foi, in timp ce
citeam.

Sfantul Pavel il iubea mult pe Sfantul Timotei46. El scrie
Sfm^ilor Timotei si Tit „fiindca numai acestora li se
incrediniaserd Biserici"47 iar pe ceilal^i iipurta cu dansul.

Cu alte cuvinte I si II Tim si Tit sunt epistole care tin de
statutul eclesial al destinatarilor.

Scopul scrierii: Sfantul Timotei are nevoie de inva^atura
„cuvenitd dascalului" .

44 Un sait in memoria sa: http://www.schmemann.org/.

*** Comentariile Sfantului loan Gura de Aur la Epistolele Sfantului Pavel, Epistola I
catre Timotei, trad, din lb. gr. de PS. Theodosie A. Ploesteanu, ed. Oxonia, Ed.
Atelierele grafice Socec & co., Societate anonima, Bucuresti, 1911. Citarile din aceasta
editie vor fi remaniate lingvistic pentru ca sa corespunda limbajului curent.

46 Idem, p. 4.

47 Ibidem.

48 Ibidem.

45

La 1, 1 se arata ca epistola nueo adresd omeneascd ci
apos tolicd. Ea are autoritate divind. Iisus Domnul e numit
„nadejdea noastra" in acest verset.

Sfantul loan spune ca s-a facut aceasta conform cu Ps.
64, 6: ,JSlddejdea tuturor marginilor pamantului".

Citarea abundenta a textelor scripturale la Sfantul loan
este uluitoare. Pe drept cuvant el cunoastea toatd Sfanta
Scriptura pe de rost. Fragmente mici de text. El priveste in
amdnunt, nu ca noi. Noi folosim textele in intregime, nu
fdrdme de text.

Cum se comporta, cum ar trebui sd se comporte eel care
ii invafd pe altii, preotul in spe^a? Raspunde Sfantul loan:
„Dascalul trebuie sd sufere primejdii, si chiar mai mult decat
ucenicii"49. Trimitere la Mt. 26, 31.

Diavolul ii pizmuieste mult pe preo^i §i doreste sd-i
nimiceascd, pentru ca sd le risipeascd turmele cuvantatoare.

Astazi, cand spui „turma cuvantatoare" suna pentru
mul^i „aiurea". E inradacinata in mintea noastra expresia:
„spirit de turma", care e tot una cu a spune: „prostie in masa"
sau: „prostie in grup".

Dar Sfantul loan spune turmd sau Scriptura spune asa,
nu pentru ca ii considera pe oameni o adundturd de prosti, ci
pentru a exprima docilitatea, blande^ea oilor, deci pentru a
arata ceva pozitiv despre membrii Sfintei Biserici.

Exemplul parabolic nu urmareste identificarea totald cu
acela, ci evidenfierea unor trdsdturi specifice, pe care trebuie
sd ni le insusim personal.

Suntem turma lui Dumnezeu pentru ca ne paste, ne
conduce Pdstorul eel bun.

Daca avem bldndefea si ascultarea oilor in fa^a lui
Dumnezeu atunci suntem o turmd cuvantatoare veritabild.

Postmodernitatea ne-a inva^at sd uitdm anumi^i termeni.
Mai cu seama pe cei foarte plini de sens si de aceea nu putem
renunfa la ei.

Pentru Sfantul loan, „fm intru credinid" (I Tim. 1, 2)
este o expresie „mangaietoare"50. Credinfa 1-a facut pe Sfantul
Timotei fiu al Sfantului Pavel sau dragostea pentru credin0.

El spune ca expresia „dupa porunca" este mai energicd
decat cuvantul „chemat"...si asa estel Porunca trebuie
implinitd.

49 Idem, p. 6.

50 Idem, p. 7.

46

Pentru ca il numeste „fiu adevarat", Sfantul Pavel isi
arata marea dragoste pentru Sfantul Timotei.

Observ cum Sfantul loan Gura de Aur sta, se odihneste
asupra textului. Mediteaza indelung. Cauta tot felul de
ramificaiii ale versetelor si pe acelea le comenteaza. El se
bucurd ca face acest lucru. Asta e toata via^a lui: intelegerea.

De aceea cardie lui sunt pline de miez, de observable, de
frumusete, de har. El insistal

Dumnezeule mare, cate nopfi si zile a pierdut acest om
al Tau facand acest lucru? Cate ore, cate zeci de ore?...

Ca sa caut un text imi ia timp, daca nu stiu prea bine
unde sd-l gdsesc. A face o notd de subsol, uneori, este egal cu
apierde ore sau zile in sir. Nu gasesti car^ile, paginile. . .

Trebuie sa cites ti multe pentru ca sa stiipufin.

Dar el nu era in lumea bibliotecilor savante si a
calculatoarelor ca noi! Cum ai reusit, Dumnezeiescule Parinte
al teologilor? Cu cate eforturi? Inima si mintea ta, trupul tau
cat au avut de suferit? E inspdimdntdtor de sfdnt efortul lui.

O munca uriasa. El a dat pdine la mii de comentatori si
traducatori de dupa el. O, Sfmte mult prea iubit, ajuta-mi sa
ma bucur de intelegerea cuvintelor tale! Ajuta-mi sa ma
veselesc intru tinel

La 2, 1 a scris „mila", pentru ca tremura „de grija lui"51,
a Sfantului Timotei. „Dascalii, mai ales, au nevoie de o mai
mare mild'" , scrie Sfantul loan. Cata sensibilitate!...

Sfantul loan se minuna de cuvintele Sfantului Pavel iar
eu de sensibilitatea lui vizavi de Sfantul Pavel, ca si de
sensibilitatea Sfantului Pavel fa^a de Sfantul Timotei. Trebuie
sa ai o inima sensibild.

Un ortodox care nu stie sa fie atent, sensibil cu tot ceea
ce exista, nu e un ortodox cu adevarat.

Ii numeste pe slujitorii lui Dumnezeu „dascali". El ii
vede mai intai ca vorbitori si povafuitori ai credinciosilor si
numai dupa aceea ca liturghisitori. Astazi e tocmai invers: ei
slujesc mai mult si vorbesc mai pufin. Cred ca e un mare rdu
aceasta inversiune, pentru ca oamenii asista la slujba ca la un
spectacol pe care nu il inteleg.

Spune Sfantul loan: „Daca Dumnezeu este Tata Se si
ingrijeste ca si total de copiF .

51

Idem, p. 8.

52 Idem, p. 9.

53 Ibidem.

47

Trebuie reeviden^iata paternitatea lui Dumnezeu in
randurile credinciosilor ortodocsi. Poate ca am pierdut ideea -
in mod practic - a fra}ieta}ii intre noi. Ea e mult mai slaba
acum. Ma insel, eu? Ar trebuie sa ne sim^im cu to^ii fiii
aceluiasi Tata si sa ne manifestdm ca atare. „Tata ceresc" ar
trebui sa aiba rezonanfd enormd in fiin^a noastra.

La 1, 3 Sfantul Pavel vorbeste aproape cu „voce de
sluga" . Rela^ia dascdl - ucenic erape deplin evanghelicd.

Apostolul si Ierarhul nu erau superiorul si inferiorul, ci
Apostolul se simtea inferior ca sa fie Invdidtor iar Ierarhul era
ridicat de Invdidtor, pentru ca sa se comporte ca un Ucenic
smerit.

Puterea ca smerenie. O mare taina. O taina adanca,
abisala.

Nu suntem mari cand poruncim, ci atunci cand stergem
picioarele ucenicilor si le sdrutdm cu dragoste. Am repetat si
voi repeta acest mare adevdr care ma umple de emofie adanca
si de lacrimi.

Sentimentul dragostei s-a viciat enorm in mentalitatea
contemporanilor mei. „Dragoste" rimeaza acum cu „sex".
Sexualitatea apare ca o chintesenfd a dragostei, in care nu mai
e nimic sfdnt, nimic pozitiv.

Exagerarile anilor '60-70 din secolul al XX-lea au
inceput sa se intoarcd impotriva noastra. Suferim de pe urma
propriilor noastre defulari.

Lumea de azi e o tor0 a pasiunilor, a patimilor
luxuriante. Asistam la o degradare uluitoare a mentalitatilor si
a moravurilor societa^ii in ansamblul ei. §i, cu toate acestea,
trebuie sa fim smerifi, sa fim ortodocsi.

In 1 , 3 apare „te-am rugat" in locul lui „te-am indemnat"
din edi^ia BOR 1988. Sfantul Pavel se purta asa „nu fa^a de to}i
ucenicii. . . ci numai de cei bldnzi si virtuosi" .

Pe cei care te asculta ii rogi, nu le poruncesti. Porunca e
pentru cei neascultdtori, pentru „cei stricatr .

A fi stricat inseamna a avea moravuri urate. Astazi prin
„stricat" se poate in^elege si „nebun la cap".

Uneori ar putea fi folosit acest cuvant si pentru a
desemna nebunia morald, lipsa de gdndire evlavioasd. Insa nu
se foloseste in adevaratul sens al lui, eel evlavios, cand el
desemneaza pe cei cu bolipsihice ereditare sau dobdndite.

54 Ibidem.

55 Ibidem.

56 Ibidem.

48

In Efes era un templu al Artemidei. Sfantul loan
aminteste de el, pentru ca in Efes a fost si Sfantul Pavel, dar
acolo a propovaduit si Sfantul Timotei (1,3).

Sfantul Timotei a propovaduit impotriva unor pseudo-

en

inva^atori iudei . Acei falsi „dascali" doreau cu tot dinadinsul
sa aiba si ei ucenici ca si Sfantul Pavel. Insa nu doreau si viafa
lui: via^a lui sfdntd.

La 1, 4 aflam despre basme si genealogii iudaice.
Sfantul loan Hrisostom spune: „prin.. .mituri sau basme, el nu
in^elegea Legea (se referea la Sfantul Pavel); sa nu fie! - ci
vrea sa spuna despre acele falsificdri, de acele mistificdri si de

CO

acele credinie desarte" .

Evreii se laudau cu pdriniii lor. De aceea se si ocupau
de genealogii. Unii pot obiecta, ca evreii doreau sa-si pastreze
nealteratd continuitatea de neam, impreuna cu monoteismul.

Dar Sfantul loan declara, ca prin genealogii evreii
doreau „sa aiba asa-zis o slavd in istorie, si sa se creada a avea
o mai mare experienid".

Problema e ca si astazi gasim acest defect monoman la
evrei. In acceptiunea zilei, po^i fi numit „antisemit" nu numai
daca lupti impotriva evreilor, dar chiar si daca spui adevdrul
despre evrei.

Gasim astazi o politica acerba de ridicare a mozaismului
pe primele nivele ale mass-mediei, dar nu pentru a arata
suferinia lor, de multe ori reald si inuman de mare, ci pentru a
prezenta infumurarea lui si dorinfa de monopolizare
ideologies a mapamondului.

Vor sa fie primii... dar Dumnezeu nu ii vrea primii.
Eforturile lor sememe sunt fdrd rezultat.

Sfantul loan spune aici o fraza, care rupta din context ne
face sa ajungem la sintagma, atat de mult si aiurea uzitata:
„crede si nu cerceta". Neacceptand curiozitatea unora de a stii
totul60, Sfantul loan scrie: „Unde este credinfa, nu este nevoie
de cercetare".

Insa „a cerceta" de aici nu se refera la cercetarea
stiintificd, ci la cercetare in sensul de curiozitate
necredincioasd, de trecere peste hotare, peste limite in
domeniul credintei.

57 Ibidem.

58 Idem, p. 10.

59 Ibidem.

60 Ibidem.

61 Ibidem.

49

El intreaba: „Unde nu trebuie nimic a cerne, de ce sa fie
nevoie de cercetare?" .

Unde sa mergi mai departe de adevarul ca Dumnezeu e
unul si Trei persoane in acelasi timpl Cercetarea ca negate in
domeniul credintei e ceva care nu ne poate folosi nicidecum.

O astfel de „cercetare" nu e conforma cu sensul real al
cuvantului.

A cerceta inseamna a cunoaste impreund cu Dumnezeu,
cdlduzit de El.

A cerceta are limite firesti, normale.

A incerca sa treci peste limite sau a spune ca omul nu
are limite in domeniul cunoasterii teologice si ca el II poate
cunoaste pe Dumneazeu asa cum Se cunoaste Acesta pe Sine
inseamna afi necredincios, a lupta cu Dumnezeu.

Tocmai de aceea, si Sfantul loan spune: ^Cercetarea
este rdsturnarea credintei" .

O cercetare care nu are ca sens pe Dumnezeu e o
cercetare care nu-si atinge scopul. „Cel ce cauta si cerceteaza,
niciodata nu afla. Cel ce cerceteaza, nu poate sa creada"64 si nu
poate sa creada, pentru ca se indoieste.

Ar fi interesanta o analiza a unor romano-catolici la
acest pasaj. Intelectualismul teologiei romano-catolice intoarce
totul pe toate parole si pana la urma alege tot calea gresitd sau
ambigua. Ambiguitatea tratatelor romano-catolice de teologie
este proverbiala.

Problema e ca unii teologi de-ai nostri se mai
imbolnavesc si ei de defectele lor sau ale protestan^ilor. Nu am
insa nimic cu oamenii, e problema lor cum gdndesc, ci am
aversiune fata de gdndirea lor neortodoxd, pe care nu vreau sa
o accept. Acest lucru e luat in dezbatere intotdeauna, atunci
cand ma pronun^ impotriva lor.

Nici Sfantul loan nu are nimic cu cei pe care-i combate,
ci cu metehnele lor. Spune el: „credinta linisteste cugetul"65.
Foarte adevarat!

Referindu-se la Mt. 7, 7 si In. 5, 39, el spune ca in
primul verset este vorba „de cerere si de o dorinfd
arzatoare"66 si ca in al doilea se doreste tocmai a se „scoate

62 Ibidem.

63 Ibidem.

64 Ibidem.

65 Ibidem.

66 Ibidem.

50

acea poftd"61 de cunoastere din inima omului. Se opreste
asupra lui: „cercetati Scripturile".

In aceasta direc^ie el spune: „afland si cunoscand
exactitatea lor, noi sa facem aceasta nu pentru ca pururea sd
cercetam, ci ca cercetand sd incetdm cu acest obiceF .

El cerceteaza Sfanta Scriptura pentru ca sa nu mai
cerceteze. §i pentru ca afla exactitatea in^elesului, el renun^a la
o cercetare continud, pentru ca aceasta cercetare continua ar
insemna necredinid din partea lui.

Aceasta e calea exegezeil Exegeza nu e o inaintare
desdntatd in textul Scripturii Sfinte, ci o gdsire a exactitdiii
adevdrului, o in^elegere evlavioasd, cu limite, a sensului si
continutului ei. Limitele insa sunt personale si nu un standard
nivelator. Fiecare simte cat poate sa in^eleaga daca e luminat
de Dumnezeu.

Spune Sfantul loan: „mari lucruri a voit Dumnezeu sa
ne dea, insa ra^ionamentele noastre pamantesti nu primesc
mdretia iconomiilor Lui"69. Si in acest sens: „cercetarea este
contrard iconomiei lui Dumnezeu" .

A te intreba de ce a fdcut Dumnezeu una sau alta
inseamna a-L disprefui. A cerceta in acest mod e neconform cu
Sfanta Scriptura.

Daca dorim un principiu exegetic din acest pasaj, atunci
acel principiu ar suna in felul urmator: cerceteaza cu credinfd.
A pune credinfa dedesubtul cercetdrii inseamna a nu crede.
Cercetarea trebuie sd sporeascd credinfa, s-o alimenteze si nu
s-o diminueze.

Sfantul loan neaga falsa „neliniste" religioasa. Spune el:
trebuie „sa primim binefacerile Lui si sa ne facem mai buni, si
sd nu ne indoim de nimic, nici sa disputdm si sd cernem, de ce
asa si nu in alt f el, ci sdfim linisti}i cu cugetul.

Caci ceea ce credin^a reuseste sd clddeascd, cercetarea
ddrdmd. Cum ddrdmdl Lasand cugetul sa se ocupe cu

71

cercetdri zadarnice, prin care se scoate afard credin^a" .

Ajungem necredinciosi, daca cercetam cu atenfie si cu
evlavie fiecare cuvant al Sfintei Scripturi sau cuvintele
Sfm^ilor Paring? Nu, in niciun caz! Ne imbogdiim si ne
fundamentdm si mai bine credin^a, activdnd-o in via^a noastra.

Evreii au observat Legea dar au impiedicat credinfa.

67 Ibidem.

68 Idem, p. 11.

69 Ibidem.

70 Ibidem.

71 Ibidem.

51

La fel si grecii, ca unii „ce-si numarau zeii"72. Sfantul
loan vorbeste pertinent de aceasta stare defapt.

Ar trebui sd cercetdm si noi istoria mai atent pentru a
pricepe aceste lucruri. In lucrurile omenesti, spune Sfantul
loan, „ne trebuie sd discernem cu tot de-amanuntul"73, dar in
cele care sunt de la Dumnezeu e nevoie „mai mult a le prefui si
a le crede"74.

Credin^a. O dovada a credin^ei proprii. „Intaia dovadd
pe care tu o dai ca stii pe Dumnezeu este aceea de a crede
toate cele grdite, fdrd a cere dovezi peste dovezi" .

Morbul indoielii nu are ce cauta in domeniul credinfei,
pentru ca Cel care ni Se reveleazd este Dumnezeu si El nu vrea
sd ne mintd, sa ne duca in eroare.

Sfantul loan Gura de Aur il numeste pe Pitagora
,/ermecdtor si mag"16. Daca am cauta in carfi defilosofie sau
in istorii ale culturii 1-am gasi prezentat pe Pitagora drept
inielept, gdnditor,filosof$i mai pu^in ca ceea ce era el de fapt.

Sfantul loan il denumeste aici din punctul de vedere al
moralitdtii si al ocupaiiei sale. Tocmai de aceea pozrfia lui nu
este agreatd de necredinciosi si chiar de unii credinciosi, care
nu cerceteaza cu atentie istoria umanitatii.

Filosofia si cultura in general il observa pe om rupt de
arealul sau de cele mai multe ori si numai in aspectele
interesante din punct de vedere cultural sau din punctul de
vedere al istoriei ideilor. Sfantul loan insa pleaca aici de la
matricea gdndirii lui Pitagora.

Magia nu poate cunoaste adevarul mdntuitor si de aceea
Pitagora nu poate fi un reper neapdrat pentru crestini.

Avem de-a face cu un discurs polemic.

Grecii antici sunt pusi in antiteza cu crestinii si pierd in
mod evident in fa^a celor din urma. Intreaga cultura antica
pagana e catalogata de Sfantul loan drept o suma de „credinte

77

pline deprostie si nebunie" .

Nu stiu ca^i dintre literati nostri inieleg acest adevar. Si
de ce nu il intelegl Pentru ca nu il judeca pe om in functie de
teologia lui si de viata lui ci vad ideile rupte de om si de viata
lui morald si de credinta acestuia.

72 Ibidem.

73 Idem, p. 11-12.

74 Idem, p. 12.

75 Ibidem.

76 Ibidem.

77 Ibidem.

52

Din punctul de vedere al crediniei si al moralei lor,
grecii antici au avut un mod de via^a dezumanizant, degradant.
In comparable cu via^a lor, via^a ortodoxa este o „intelepciune

-70

adevdratd" .

Un alt adevar: „Pentru a crede este nevoie sd afli, iar nu
sd dispufi, de a crede fdrd indoiald iar nu a de a pune inainte
raiionamente umane" .

In locul disputelor teologice si a raiionamentelor
filosofice Sfanta Ortodoxie propune credinia fdrd de indoiald.

Credin^a e act revelafional, insusit prin Revelafie si
tocmai de aceea ea nu poate fi in^elasa ca presupunere.

Credem bazandu-ne pe vorbele lui Dumnezeu si de
aceea „indoiala axiologica" nu are relevanfd pentru
spiritualitatea ortodoxa.

Credinfa a fost dintotdeauna baza sfinieniei. De aceea,
spune si Sfantul loan: „prin credinfa to^i cei din vechime
[Sfin^ii] au fost laudafi si fara de aceasta toate se rdstoarnd pe
dos"°°.

Cat de observabild este realitatea acestei rdsturndri in
zile noastre! Lipsa crediniei ii face pe mul^i sa caute cerul pe
pdmdnt spre nefericirea lor prezenta si eterna. Sfantul loan da
o in^elegere larga crediniei in josul pagii a 12-a.

El arata ca aceasta, credinfa, este expresia oricarei
activitdfi sociale: „Nici afaceri financiare, nici mestesuguri, si
in fine nimic din toate acestea nu pot fi fdrd credinia"*1.

Imprumuturile bancare se dau pe baza unor garanfii
financiare dar si verbale.

Cumparam un produs sperand ca e bun si urcam intr-un
tren cu nddejdea, ca o sa ne duca in liniste la destina^ie si ca nu
o sa deraieze.

viata duhovniceasca scrie in harul Duhului Sfant si

acest lucru te umple, l\i da o inielegere a modului cum trebuie
sd te curdiesti de patimi, pe cand intelectualismul iji umple

78 Ibidem.

79 Ibidem.

80 Ibidem.

81 Ibidem.

53

inima cu date, cu precizari care nu te ajuta in mod
fundamental.

Am vrut sa citesc Omul recent (2001) a lui Horia
Roman Patapievici82 si am gasit o carte eruditd, cu unele idei
deforfd, insa nu si o carte integrald, care sa itipoatd schimba
viafa.

Carole duhovnicesti nu au publicitatea celor trupesti si a
celor intelectuale, pentru ca cei care vorbesc de bine despre
cdrfile sfinte sunt cu mult maiputini.

Dar 1-am luat si 1-am citit pe Sfantul Ignatie
Briancianinov si mi-a umplut imediat inima.

O fraza speciala, plina de adevar: „postului savarsit cu
dreaptd socotintd ii urmeaza dorirea de rugdciune''' .

Daca postesti cu discerndmdnt nu te asteapta salvarea
spitalului la usa, ci mdrirea poftei de a te ruga lui Dumnezeu,
de a-I canta Lui. Postul care ne scurteazd via^a e un atentat la
existen^a noastra pamanteasca si nu o unealtd asceticd.

Alinierea ortodoxului de azi la marturiile Sfmtei Tradi^ii
se face prea brutal. Vrem sa ne intrecem in post si rugdciune
cu Sfin^ii Paring, dar nu suntem aten^i la mdsura noastra, la
cat pot trupul si mintea noastra sa reziste.

Postul care nu ia in calcul condi}iile concrete ale vie^ii
noastre e o mdcinare nebuneascd a sanata^ii proprii.

Eu nu laud sdndtatea de dragul de a o avea sau burta
mare datorita imbuibarii, ci constat adevarul, cum ca postul
adevarat il fortified pe om, il intremeazd duhovniceste si nu il
epuizeazd.

Noi privim la ce trebuie sa facem, la calendarul felului
de aposti si vrem sa il implinim integral.

Dar noi nu traim cu to^ii la fel, nu avem toti aceeasi
vdrsta sau aceleasi condifii prielnice de postire.

A posti pentru ca „asa ni se cere" e o sfinfire a legii in
ea insasi, care ne imbolnaveste si nu o tacticd duhovniceasca
in lupta cu patimile.

Dupa post, spune Sfantul Ignatie, acest prea mare
cunosedtor al vie^ii de taina a Ortodoxiei, trebuie sa ai o
dorinid binecuvdntatd de rugdciune.

Postul e suplefea care te inva^a sa te rogi. E acea stare
care te face propriu rugaciunii, marturisirii in fa^a Domnului.

82 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Horia-Roman_Patapievici.

83 Idem: http://ro.orthodoxwiki.org/Ignatie_Briancianinov.

Sfantul Ignatie Briancianinov, Calauza rugdtorului. Izbavirea de durerile ostenelilor
zadarnice. Experienfe ascetice, vol. IV, trad, de Adrian si Xenia Tanasescu-Vlas, Ed.
Sofia, Bucuresti, 2001, p. 23.

54

Rugaciunea e mereu o confesiune. Inve^i sa fii sincer in
relatiile cu oamenii, din cauza rugaciunii si a cuvintelor de
dragoste pe care I le adresezi lui Dumnezeu. Lui Dumnezeu
po^i sa-I spui tot, tot ce ai pe inima. In fa^a Lui te deserfi. In
fa^a Lui \\\ spui toata povara singurata^ii si a durerii tale.

Putin mai incolo, Sfantul Ignatie vorbeste de o mare
fericire: de „fericirea de a fi gasit [un] povdfuitor
duhovnicesc in vremurile noastre"85.

In timpul nostru, Sfm^ii Paring care scriu au constiin^a
acuta ca lucrarile lor, car^ile lor sunt o oazd, o rezervafie a
adevdrului.

Pe de o parte, Sfantul Ignatie ne inva^a sa traim si azi
ortodox iar, pe de alta parte, stie ca indrumdtorii sunt pufini.

A cerceta chilia Invdidtorului tau inseamna a te umple
de harul Duhului Sfdnt. E o mare taina viafa trditd sub
povdiuire duhovniceascd. Asa se transmite adevdrul Sfintei
Ortodoxii: tacit, nebagat in seama de oameni!

Harul dumnezeiesc te inva^a „tacerea necurmatd"86 .
Tacerea duhovniceasca e o afundare in in^elegerea
dumnezeiasca, e o rugaciune continua, e pofta de a te bucura
continuuu de Dumnezeu in tacerea si pacea inimii tale. Sunt
imense „bunatatile ce iau nastere din tdcere"81.

Sfantul Ignatie le pune sub tdcere pentru ca noi sa le
castigam cufapta.

Tot ceea ce nu ne spun Sfm^ii Paring nu inseamna ca ni
le ascund, ci asta o fac pentru ca noi sa ne bucurdm de ele, de
toate aceste lucruri nespuse, la timpul lor.

Tacerea naste adancire in sine, vederea pacatelor proprii,
boga^ie de rugaciune, lacrimi in^elegatoare, in^elegeri
dumnezeiesti, vederea curselor vrajmasului, vederea luminii
dumnezeiesti.

Nu e vorba de o tdcere seacd si paseistd, ci de tacerea
vie, rugatoare, plina de dragoste de Dumnezeu si de oameni.

Tacerea care naste lauda de sine, impotrivire la scrierile
Sfm^ilor Paring, dezgust, frica, re^inerea de la a merge la
Sfanta Biserica si de a te spovedi si impartasi e o tdcere
pdcdtoasd, netrebnica.

E tacerea inseldrii, inselare despre care Sfantul Ignatie a
scris atdt de mult. Darul dumnezeiesc de a vedea patimile si

85 Idem, p. 25.

86 Idem, p. 26.

87 Ibidem.

55

cursele Satanei e mmlfoarte mare iar Sfantul Ignatie 1-a avut
dinplin.

Candva nu intelegeam cat de mult tefolosesc cardie sale
iar acum imi pare rau de reticenfa pe care dracii mi-o aduceau
vizavi de car^ile lui si eu o credeam in mare parte.

Trebuie sa te lepezi de toate siretlicurile dracilor si ele
sunt multe. Trebuie sa ne rugam mult ca Domnul sd ne
inielepteascd in ceea ce priveste cursele Satanei.

Frica cea buna e „frica de cdile si cdrdrile din marea
mintii"88. Sfantul Ignatie vorbeste de „flacara ravnei"89, care
tYQCGpeste toate necazurile si ispitele.

In pagina urmatoare pune problema patimilor
„reinviate" in fiin^a noastra: „Patimile, care prin harul lui
Dumnezeu erau deja omordte in suflet si nimicite in minte prin
uitarea aducerii aminte de ele, prind sa se puna iarasi in
miscare si sd sileascd sufletul la lucrarea lor" .

Patimile sunt omordte insa de harul lui Dumnezeu si nu
de noil Noi trebuie sa luptdm cu ele, dar Dumnezeu e Cel care
le vindeca. Ar trebui sa refinem acest amanunt foarte
important.

Saturarea pantecelui mereu e „lucru porcesc"91.
Vrdjmasii insa sunt „unelte ale Dumnezeiestii Pronii"92.

Pe cat par ei ca ne incur ca pe atat ne ajutd.

Scopul vie^ii umane e mdntuirea iar nu confortul.

Tindem spre sfm^enie, spre cura^irea de patimi si spre
umplerea de harul Sfantului Duh.

Tot ceea ce ne face prieteni cu Dumnezeu este un lucru
bun.

Un vecin s-a sinucis de curand pentru ca a pierdut niste
bani sau i-au fast fur ati. Stupoare! Toata lumea se intreba de
ce a facut-o. Insa nimeni nu vorbea cu el, pe cand traia, despre
ceea ce simtea, despre ce traia acest om...

Si acum, dupa ce nimeni nu 1-a ajutat, toata lumea se
mira de cum aputut sdfacd acest gest...

Nu mai traim ortodox! De aceea credem ca putem face
orice. O, Doamne, ai mila de neputin^ele robilor Tai si ajuta-le
lor! Slabiciunea si confortul ne coboara in lad.

Da-ne putere, Doamne! da-ne curaj in lupta cu patimile
acestei lumi!

88 Idem, p. 27.

89 Ibidem.

90 Idem, p. 28.

91 Ibidem.

92 Idem, p. 30.

56

Maine, fratele Ion se insoard cu Daniela si ma voi duce
cu sora Floarea, cu bunica mea, la nunta. Dar el nu mai e cu
mine ci, deodata, mi-a devenit un strain. Eu le doresc tot
binele si mdntuirea lor, dar nu cred ca sunt compatibili. Nu
cred ca sunt compatibili in a se sprijini unul pe altul in viafa
dupa Dumnezeu.

Deodata si-a taiat barba, a renun^at la sfatuirea cu mine,
a inceput sa fie indrdznet si s-a dat departea lor, numai ca sa-i
fie bine material. O, confortul acesta nu e de la Dumnezeul

Ajuta-le lor, Doamne, si ai mila de infatuarea lor si ma
iarta si pe mine, ticalosul! Poate ca eu gresesc, dar nu simt un
bine in casatoria asta, un bine real. La fel a fost si cu parintele
Valentin, cat si cu Tudorel, despre care nu mai stiu nimic.

Am ramas doar cu roaba Ta, Gianina, Doamne, cu cea
care imi e stdlpul si braful iubirii si al nddejdii melel Ea mi-e
singura cu adevarat credincioasd.

Ai mila de viitoarea mea so^ie, Iubite Doamne, si ne
intareste mereu! Ajuta-ne si ne iarta si ne miluieste!

O definite a Sfantului Ignatie: „Calea nedreptdfii
inseamna impreuna-vorbire cu gdndurile si cu vis area"93 .

Imi pare rau ca nu am avut un prieten, de varsta mea, cu
adevarat si to^i pritenii mei s-au dovedit mincinosi si invidiosi.

Insa ortodoxul care nu stie sa fie un bun priten si un
confident autentic nu cred ca este un ortodox adevarat.

Ma doare nepdsarea, indiferenfa si fuga tuturor dupa
cele ale lumii acesteia. O, Doamne, trimite-mi robi
credinciosi, pe oamenii Tai, impreuna cu care sa ne mdntuiml

Prea mu\\i farisei. Prea multe chipuri cu douafefe.

Sfantul Ignatie numeste aici nedreptatea drept inceputul
pdcatelor, starea de involburare a pacatului. Cugete nedrepte.

Prin aceste cugete se viciaza sentimentele bune.

Comentariu la I Cor. 15, 50: „Nu numai simfirile
trupesti grosolane ale omului vechi, ci si simfirile mai subfiri,
uneori foarte sutyiri, care vin din miscarea sdngelui, sunt
lepddate de Dumnezeu" .

Simfirile omului cazut si Jucrarea subfire a patimilor si
duhurilor asupra sangelui se face deslusitd abia cand inima
simte in sine lucrarea Sfantului Duh. Simfirea se lamureste
prin simfire" .

93 Idem, p. 32.

94 Idem, p. 32-33.

95 Idem, p. 33.

57

Cortina neinlelegerii cade de pe ochii inimii cand vine
harul lui Dumnezeu.

Ca^i cred dintre ortodocsii nostri acest mare adevdr al
experientei duhovnciesti? Nu-1 cred mul^i, pentru ca nu l-au
trait. §i pentru ca nu II simtpe Dumnezeu, prin harul Sau, in ei
insisi, de aceea to^i se cred foarte destepti si in}elep}i si
duhovnicesti cand ei nu au habar de ceea ce spun.

Vai noua! Ne-am adancit in nestiinfa aproape cu totul.

Daca raul are lucrdri subfiri, harul lui Dumnezeu cum
de „nu are"?! Despatimirea, cura^irea de patimi insa e o
lucrarefind si nu orice inima si minte poate sa o perceapd.

O, cat de subtili trebuie sa fim si noi avem simturi
animalicel

O lamurire in plus: „pana ce se face ardtatd lucrarea
Duhului in inima, lucrarea subfire a sangelui ramane fie cu
totul neinfeleasd, fie pu^in infeleasd, si poate fi luata drept
lucrare a harului, daca nevoitorul nu va avea fereala
cuvenita

Putem confunda, pe scurt, trupescul cu duhovnicescul.

Putem confunda spurcata mi§care a sangelui, ca
desfdnarea si mdndria, cu stari de elevare spirituald, cand noi
suntem inca in lad.

Rugaciunea lui Iisus este rugdciunea invierii. A
recunoaste ca esti pdcdtos si a cere mild dumnezeiascd
inseamna a cere inviere. Inima noastra trebuie sa invie.

Trebuie sa ne umplem de harul Sau, de lumina Sa
dumnezeiasca. Ca sa fim fii ai Luminii, trebuie sa stam in
lumina dumnezeiascd.

Semnul Sfintei Cruci si rugaciunea catre Domnul Iisus
Hristos sunt drumul de la cruce la inviere, drumul nostru
personal spre viata vesnicd.

Trebuie sa murim pentru lume pentru ca sa fim vii
pentru Domnul. AM cale nu exista, caci asta e calea Lui: „de
la moarte la viaja si de pepdmdnt la cef (Canonul Invierii).

Ne trebuie un „plans statornic"97, adica in orice situafie
a vietii noastre.

Intr-o emisiune televizata se punea problema minunilor
„naturale" care s-au intamplat in ziua morjii Domnului. Un
participant la discu^ie sus^inea ca ele au de-a face cu eclipsele
si cu un cutremur de pdmdnt, ce s-ar fi petrecut in Vinerea

96 Ibidem.

97 Idem, p. 34.

58

Mare. Tot acest profesor sus^inea ca Domnul nu avea 33 de ani
cand a murit ci vreo 37-38 de ani.

Ce po^i spune, cand „noii" cercetatori sunt mai
„destepti" decat martorii Sfintei Tradi^ii?

Parintele profesor care se afla la acest talk-show a
sus^inut ca e vorba de minuni, ceea ce e adevdrat, dar nu a
subliniat cu tdrie, ca era vorba de Domnul Hristos, de moartea
Sa mantuitoare si sfm^itoare pentru noi si nu de orice fel de
minuni.

Comentariul pe care 1-am facut la Sdptdmdna
Patimilor98 a eviden^iat faptul ca natura si Puterile ceresti s-au
inspdimdntat de moartea Sa si acesta e adevdratul rdspuns.

Cum sa nu se inspdimdnte crea^ia, cand Creatorul ii
rabdd pe oamenii care II batjocoresc? Cum sa priveasca crea^ia
atata umilinid, marea, covarsitoarea, negrdita umilinid a
Domnului?

E o intrebare tembela, nebuneasca aceea, de a intreba
cum de au fast posibil astfel de minuni la moartea Lui. Daca
nu crezi in aceste minuni, nu po^i crede nici in Cel de pe cruce,
in Dumnezeul tau.

§i cum sa nu crezi in Dumnezeul tau? Credin^a in
Dumnezeu este atat de fireascd, atat de normald, incat nici n-
ar trebui discutatd.

Dar noi am decdzut mult. Avem nevoie de multe
cuvinte, nu pentru ca sa ne curdfim de patimi, ci pentru a
deveni, a redeveni niste oameni cu gustul adevdrului. Nu mai
zic sa facem lucruri mari, dar noi nici de cele mici nu mai
vrem sa ne apucdm.

Ar trebui sa ii cercetam pe Sfm^ii Paring in ceea ce
priveste evenimentul invierii Sfintilor de dupa Moartea
Domnului.

Aceasta inviere a Sfinfilor arata ca Domnul S-a pogorat
la lad ca un Biruitor, sco^andu-i pe Sfin^i afard din lad.

Ei s-au ardtat celor din cetatea Ierusalimului. Cine s-a
aratat? Cui s-au aratat? Nu stiu.

Proiectul meu referitor la via}a Sfantului Hie
Tezviteanul" (o privire duhovniceasca asupra vie^ii sale) mi-a
fost reamintit de un parinte profesor. Imi pare rau ca l-am
abandonat iar acum nu mai am timpul necesar. Gasisem date

'l]> In lucrarea mea de Licenfa in Teologie. A se vedea, pentu download:

http://www.teologiepentruazi.ro/2010/03/23/saptamana-patimilor-%c8%99i-saptamana-

luminata-teza-de-licen%c8%9ba-20 1 0/.

99 A se vedea: http://www.calendar-ortodox.ro/luna/iulie/iulie20.htm.

59

la Sfantul Vasile eel Mare si la Sfantul Maxim in „Arnbigua".
O carte a unei carmelite mi-a sugerat mai multe trimiteri la
Sfm^ii Paring.

In omilia a 88-a la Sfantul Matei, Sfantul loan Gura de
Aur ne prezinta aspectul invierii Sfinfilor de dupa moartea
Domnului, dar nu ne da date concrete100.

Asistentul101 de la Dogmaticd m-a bucurat in cateva
randuri cu sublinierile sale teologice. Ajuta-1, Doamne, pe
robul Tau si familia lui si miluieste-i pe ei!

Ultima data ne-a propus la un seminar de Dogmatica o
discu^ie despre nestriedciunea trupului Domnului de dupa
rastignirea Sa.

Se baza pe discursul imnografic al Sdptdmdnii Luminate
si era de acord cu pozi^ia Sfantului Justinian Imparatul.

Discu^ia despre starea originard a omului mi-a placut
foarte mult, deoarece se fundamenta pe Stint, ii Paring cu o
mare dexteritate.

Faca-se voia Ta, Doamne, in el si in to^i cei care apara
credinta ortodoxa in cunostinid de cauzdl Ai mila de
mdrturisitorii Tdi si ii intdreste pe ei!

Sfantul Ignatie il numeste pe Satana „heruvimul
cazut"102 si face o prezentare interioard a. Raiului si a celui
care nu ne lasd sa intram in el.

Heruvimul cdzut are o arma de foe „cu carc.umbla
inlduntrul nostru, oprindu-ne intrarea in tainicul rai
dumnezeiesc al gdndurilor si al sim}dmintelor
duhovnice§tF .

Aceasta arma de foe sunt tocmai „feluritele aprinderi
ale sangelui"104.

Prin translarea vorbirii despre Raiul „fizic" (mai bine zis
duhovnicesc si trupesc in acelasi timp) in vorbirea despre
Raiul din launtru, realitatile Sfintei Scripturi prind concretefe
interioard in fiin^a noastra. Diavolul ne impiedica prin simiiri
pdgdne ca sa gustam, cu inima, adevaratele simiiri
duhovnicesti.

Despre desfdtarea parut duhovniceascd, Sfantul Ignatie
scrie: „nu este altceva decat desfdtare cu slavd desartd sufyire,
semeaid cugetare subfire si patimd a dulce}ii subiire" .

100 Cf. PSB 23, p. 983-984.

101 E vorba despre Asist. Drd. Jean Nedelea.

102 Sfantul Ignatie Briancianinov, Calauza rugatorului..., op. cit., p. 34.

103 Ibidem.

104 Ibidem.

105 Idem, p. 35.

60

Astfel de oameni trebuie sa dea o mare lupta cu ei insisi,
pentru ca sa-si dea seama de inselarea in care sunt.

Satana le spune ca ei nu sunt inselafi, ci tocmai cei care
traiesc viafa sfdntd sunt inselafi. Chiar si celor care traiesc
intru harul lui Dumnezeu, Satana le spune uneori ca sunt in
inselare si ca nu e harul in ei.

Sfantul Ignatie spune undeva, ca eel care nu se crede
inselat acela este in inselare. §i acest lucru q foarte adevdrat.

Dar prin aceasta el nu spune nici aceea, ca to^i care au
primit harul lui Dumnezeu nu mai sunt prinsi d&patimi sau de
inselare, ci ca inselarea masivd, groaznica e aceea care crede
toate cele ale trupului drept lucruri duhovnicesti, careia ii
place pdcatul si crede ca traieste lucruri sfinte.

§i pe mine Satana m-a luptat mult cu aceasta teamd
demonicd. Am cunoscut inselarea cea groaznica, care mi-a fost
ingdduitd de Dumnezeu pentru marea mea mandrie si cand a
venit la mine iarasi harul Sau, sim^irea Lui caldd si
curdfitoare, demonii imi insinuau ca e vorba tot de „inselare".
Dar de data asta era o minciund, cu toate ca eu sunt foarte
pacatos si netrebnic.

Diavolii rdstdlmdcesc in noi Sfintele Scripturi si pe
Sfm^ii nostri.

Patimile despre care vorbeste aici Sfantul Ignatie sunt
foarte perfide. Le gasesc la eretici si nu ma mint faptul sau la
fra^i de-ai nostri, care inca sejoacd cu via^a lor.

Slava desartd subfire te impinge sa iesi in f aid, sa te faci
cunoscut cu obstinatie, sa rdstdlmdcesti scrierile sfinte cu
preten^ia ca spui lucruri noi, „tainice" pentru cei de pana
acum. I^i da o mare incredere in tine. Te face sa te crezi
„sfant", „ales", in stare de lucruri mari. Apare aici o rdvnd a
sdngelui, o ravna fdrd control, din semeafa cugetare subfire.

In aceasta stare nu vrei sd-l asculfi pe altul pentru ca tu
„§tii foarte bine" ceea ce ai defdeut.

Patima subfire a dulceiii te face sa-^i contorizezi mereu
miscdrile inimii si orice aprindere si dulceafd morbidd este
crezuta de tine drept o miscare a harului.

Omul inselat nu poate discerne cele ale Satanei de cele
ale Sfdntului Duh. E un mare adevdrl

Daca pe cei duhovnicesti, Satana ii lupta prin astfel de
texte sfinte, ma gandesc cu durere la cata neordnduiald si
teamd sadeste el in cei care nu stiu prea multe, in mod practic,
dar le citesc.

61

Un amanunt hotarator: miscarile duhovnicesti „incep
atunci cand tac miscarile patimilor sufletesti, [acestea] fiind

v J • »106

oprite de smereme

Aceasta oprire a patimilor de catre smerenie e o stare pe
care o int.elegi numai cand o trdiesti.

Alt citat: „Slava desartd este curvie fat.a de slava cea

1 07

adevdratd" , adica de slava dumnezeiascd.

Curvia slavei desarte se manifesta prin aceea ca e o
unire nelegiuitd intre miniirea de sine si pldcerea perversa de
a pldcea oamenilor pdcdtosi. E o curvie pentru ca sufletul nu
se uneste cu Dumnezeu in acest caz ci cu diavolul.

De aceea, in Vechiul Testament ruperea relabel cu
Dumnezeu era desemnata drept desfrdnare, pentru cafecioria
sufletului se unea cu zeii, care erau demoni.

Starea de „zdrobire indelungata" 108 a inimii e o continud
pocdinid.

Ajuta-mi, Sfinte Ignatie, pentru ca sa int.eleg sfmtele tale
carji cu inimd smeritd si ma miluieste!

Zdrobirea inimii. Sfantul David o cere de la noi in
psalmul 50.

Gasesc o nota unde e scris: neimprdstierea miniii e
daruita de Domnul inaintea tuturor celorlalte daruri
duhovnicesti .

Mintea nu mai e interesatd decat de Domnul si de faptul
de a-L iubi pe El. E o stare haricd si nu are nimic de-a face cu
concentrarea sau cu forfarea miniii pentru a nu mai avea
niciunfel de gdnduri.

Lucrarile Sfantului Duh apar ca „o tihnd neobisnuitd,
[de unde vine]... omordrea fa^a de lume, fa^a de indulcirea cu
desertaciunea si pacatosenia ei, fa^a de slujirile in mijlocul
ei"110.^

Intr-o alta pagina acesta spune: „ucenicului iubit al
Duhului i se descopera tainele crestinismuluf .

O, ce mare adevar! Pentru ca nu stim pe cele ale
Duhului, datorita nepasarii si ticalosiei noastre, confundam
crestinismul, Ortodoxia cu o sumd de apucdturi bdbesti, cu tot
felul de superstiiii si obiceiuri ale locului, cu exprimari
„teologice" desucheate.

106 Ibidem.

107 Idem, p. 36.

108 Idem, p. 37.

11
111

Idem, p. 37.

Sfantul Calist §i Sfantul Ignatie Xanthopol, cf. Idem, n. 41, p.

Idem, p. 38.

|" Idem, p. 38.
M Idem, p. 41.

62

Cineva i^i spune ca exista strigoi si e ortodox. Altul \\i
spune sa crezi in pase magnetice harice iar altul, in nebunia
lui, \\i spune ca patimile se transmit ereditar sau ca omul e
sortit la o anume via^a si acest lucru nu poate fi schimbat de
nimeni. §i to^i acestia se cred ortodocsi. E o mare durere.
Omul pacatos e atat de fascinat de rdu incat lui ii este
indiferent binele.

Te asculta daca ii spui despre draci, despre demonizafi,
despre aparifii satanice si despre vraji, dar se plictiseste
repede cand ii spui despre minuni si despre viefile Sfiniilor.
Aproape ca il apuca picoteala cand ii vorbesti despre ceea ce
vrea Dumnezeu de la noi.

Repulsia pe care o simt la cei care ma vad pe strada, cu
barba mare si in negru, Qplind de urd.

Dracii imi zdmbesc din acoli^ii lui. Sunt inielesi din start
sa ma denigreze. Modul meu de a fi ii sfideazd, ii enerveaza, ii
face sa ma dracuie si sa ma injure si sa huleasca pe Dumnezeu.

Ce sa fac? Sa devin ca eil Sa redevin ca ei? Nu!

To^i cei care vor sd-I slujeascd lui Dumnezeu vor fi
prigoniii si minimalizati si, pe seama lor, se vor inventa tot
felul de mituri. O prigoana rece, ca rdzboiul rece, care poate sa
se transforme in persecu}iifd}ise.

Faca-se voia Ta, Dumnezeul meu! Ai mila de noi si ne
iarta!

119

„Fericita stare de vitejie intru Hristos" e o alta lucrare
minunatd a harului dumnezeiesc. Pentru eel care nu crede in
Dumnezeu realitatea harului este ceva de neinieles. Harul
trebuie trait, sinuit, pentru ca sa te pronun^i infavoarea lui.

Mie mi-e foarte greu sa explic unui om ce este harul,
pentru ca va in^elege de fiecare data ceva aiurea, ceva
neconform cu realitatea. Nici nu stiu daca pot sa explic cuiva
ce este harul dumnezeiesc.

Darurile harice sunt numite de Sfantul Ignatie Jntipdriri
dumnezeiesti"113.

Sfantul Grigorie Sinaitul e citat in pagina 46 si el
vorbeste despre „puterea rugaciunii"114. Rugaciunea zdrobeste
„pacatul si puterile cele potrivnice"115.

112 Ibidem.

113 Idem, p. 43.

114 Idem, p. 46.

115 Ibidem.

63

Jntocmirea pasnica"116 e „buna constiinta"117 iar „prea
pasnica, fiindca mintea vede in sine duhovniceste harul
Sfantului Duh"118.

In pagina 47 da sfaturi celor duhovnicesti si vorbeste de
altfel de patimi: care nu mai dau buzna in om oricum.

Pentru cei care mpacea Duhului, Sfantul Ignatie scrie:
„In tot chipul trebuie sa ne straduim a pazi pacea sufleteasca si
a nu ne tulbura de necazurile pe care ni le pricinuiesc al^ii.
Pentru aceasta e nevoie de a ne sili in tot chipul sa infrdnam
mania si sa pazim, prin mijlocirea luarii-aminte, mintea si
inima de miscarile cele necuviincioase..."119 .

Daca Sfantul Ignatie ar fi crezut, ca unii din ziua de azi,
ca Sfm^ii nu mai simt in ei nicio patimd si ca Sfhnii sunt ca
stdlpul sau cafierul de tari la orice ispita, de ce ar mai fi scris
astfel de lucruri, despre cei in care este sdldsluit harul
Sfantului Duh?

El stia insa din experienfd ca patimile nu sunt moarte cu
totul in eel in care vine harul lui Dumnezeu si ca numai cu El
trebuie sa luptdm impotriva lor.

Sfantul Ignatie ne povatuieste sa avem „dim bucuros, iar
nu intristat"120. El spune asta despre duh si nu despre
gdlgdirea inimii patimase.

Duhul bucuros este acela in care triste^ea nu e oarbd iar
bucuria e un semn al in}elegerii slavei lui Dumnezeu care
cuprinde totul.

Ma opresc aici cu citirea car^ii Sfantului Ignatie desi
abia sunt la inceput. Asa cred ca ar trebui sa discutdm orice
cuvant al Sfm^ilor Paring, orice tropar al slujbelor noastre,
orice amdnunt al credin^ei si al evlaviei.

Daca nu le discutam, atunci nu nepasd de ele...

Datorita unei persoane care m-a vizitat de curand,

Dumnezeu mi-a luminat mintea, pentru ca sa in^eleg addncul
inseldrii in care ne aflam.

116 Ibidem.

117 Idem, p. 47.

118 Ibidem.

119 Ibidem.

120 Ibidem.

64

Cei nescoliti sufera din cauza prostiei si a superstiiiei,
pe cand intelectualii sufera din cauza schemelor ateie de
gdndire semanate la tot pasul in dezvoltarea noastra scolara si
sociala.

In Sfanta Biserica ii intalnim si pe unii si pe arfii iar
problemele lor sunt enorme.

Cei care nu au citit invdidtura de credinia cred in tot
felul de nebunii iar cei care au citit pufin din ea o interpreteazd
dupd cum ii taie capul.

Conjugate, lenea si prostia dau multa bataie de cap celor
care vor sd-i povdiuiascd pe oameni.

Nu se in^elege rolul lui Dumnezeu in mantuirea omului,
curatirea de patimi, pacatul, virtutea. Se socoteste „sminteala"
orice lucru, tocmai pentru ca sd nu termindm odatd cu rdutatea
si cu lenea.

Cei care se „smintesc" din orice nu au o inimd largd si
nicio minte smeritd, cuprinzatoare.

Daca tot nu infelegi ceva, atunci nu mai trage concluzii
pripite. Taci, asteapta! Daca nu infelegi ceva, de ce nu te acuzi
pe tine ca nu infelegi, ci il acuzi pe eel dinfafa ta, ca n;i spune
lucruri care te depdsescl De ce nu socotesti ca neinfelegerea \i
se datoreaza ^ie in exclusivitatel

E nefiresc sa-i acuzi pe al^ii ca te smintesc, cand propria
ta via^a e una opacd si rece, care nu face pldcere multor
oameni.

Am vazut de multe ori invidie eras a in spatele grijii
pdrut duhovnicesti fa^a de autorii de carte religioasd. Pe motiv
ca unii ar fi prea transanal pentru varsta lor, se gandeau ca ei
nu ar mai trebui sd scrie.

Dar adevdrata problemd a acelora era invidia lor ca nu
puteau sd ii intreacd pe cei care scriu.

Cand nu putem sd rddem de cineva atunci il detestdm si
in loc sd-l lauddm pentru lucrurile lui bune si sd ne bucurdm
de darurile Sfdntului Duh, pe care acela le are de la
Dumnezeu, noi tocmai pe acela il detestdm, adica pe eel pe
care il iubeste Dumnezeu.

Inimile acre si fricoase sunt acelea in care troneaza
necredinja si indoiala.

M\x\\\ nu vor sa iasa in evidenfd cu nimic, ca sa nu le fie
stingherita propria lor lene, duplicitatea de care sufera.

Cred ca cei care nu au stiut sa faca pdcate mari, nici
fapte mari nu stiu sa faca. Nu spun prin aceasta ca trebuie sd
pdcdtuim sau ca e bine sd avem o viafd dezordonatd, pentru ca

65

sa intelegem sa facem fapte bune, ci faptul, ca eel care nu
iubeste binele cuforfa cu care a iubit odatd rdul sau cu care se
poate iubi rdul, nu face parte dintre credinciosii adevdrafi, ci
dintre cei cdldufi.

Observant cu to^ii cum iubim viciile, ce placere enormd
avem pentru ele.

De ce crede^i, iubi^ii mei, ca cei credinciosi trebuie sa
aiba o mat mica placere pentru a lucrafaptele bune?

Dimpotriva: trebuie sd-L iubim pe Dumnezeu mai mult
decat am iubit pdcatul, deoarece Dumnezeu e absolut.

Lucrurile se fac la timpul lor.

Munca minutioasd e grea dar e singura care-1 implineste
pe om.

Dupa ce faci vreun lucru trebuie sa ai inima bucuroasd,
implinita, plina de pace.

Uneori gresim, pentru ca dam sfaturi mai presus de
in^elegerea celor care ni le cer. Insa, alteori, sfaturile care nu
sunt date la timpul lor, pe acelea Dumnezeu le randuieste ca sa
le in^elegem cdndva si ele ne vor ajuta mult mai tdrziu.
Sfaturile rodesc in func^ie de inima noastrd si, mai ales, de
dispozifia noastrd interioard.

Sufar o dezamdgire, mai bine zis o durere tdioasd in
sufletul meu, cand simt cum trdiesc oamenii.

Pacatele lor, indiscretiile lor, prostia, badarania,
indelicatetea lor ma infioara, ma umplu de iarnd, de un frig ce
imi inghea^a inima.

Numai rugaciunea imi alungd aceasta durere, pentru ca
harul lui Dumnezeu e eel care il invie pe om si numai harul
Sau poate aduce o licdrire de viafd intr-un om ruinat, intr-un
om sfdrdmat de pacate.

Doamne, scoate-ne din nebunia noastra! Ajuta-ne sa Te
sim^im, sa I^i percepem prezen^a. Atat de mult ne-am abatut de
la Tine, incat nici nu mai in^elegem ca existi si existen^a Ta o
socotim opovard.

k\ stazi diminea^a am pierdut trenul...Insa am inva^at de
mult timp, sa nu-mi mai para rdu daca pierd ceva, pentru ca
atunci Dumnezeu vrea sa imi arate altceva mai bun, prin mila
Sa cea nemasurata fa^a de noi.

66

Am asteptat in pace ca sa vdd ce se va intampla. §i
Dumnezeu, o stiu prea bine, ne invafd multe daca suntem
atenfi.

In fa{a mea s-au urcat doi batrani: neingrijiii ca aspect
dar linistiii. Erau oameni munci^i, oameni saraci, ce facusera si
ei o „afacere" la Bucuresti.

Nici nu se asezara bine si unul dintre ei aduse vorba de
datoria de 8 mii de lei pe care celalalt avea sa i-o dea. Celalalt
numara monezile si ii dadu banii confratelui sau, pentru ca sa
fie cinstit (vorba lui) pdnd la capdt.

Saracia ne-a facut mult prea saraci. ..De aceea orice ban
conteaza...Bu nu as fi dat importanid la o asemenea suma de
bani, de-a dreptul elementara, dar pentru ei amandoi aceasta
suma conta, era importantd.

De-a lungul drumului, cei doi au mai a^ipit. Au vorbit
pu^in si, mai ales, mi-a placut ca nici unul nu s-a dat in
spectacol si nici nu a drdcuit in fata mea.

De multe ori mi se intampla astfel de scene pe aceasta
ruta. Unii dracuie in fata mea din ambi^ie, al^ii din enervare,
al^ii din ciuda, al^ii pentru ca e la modd, pe cand al^ii din
satanism pur. Le place sa isi batdjoc de mine, vazand ca sunt
om credincios...

Dar cea care era dezinvolta si spunea totul cu gura mare
era doamna de langa umarul meu stang, care calatorea cu un
copil al ei facut cu primul barbat, impreuna cu o prietena de la
ea din sat si cu care a vorbit, in mod aprins, tot drumul.

De cand s-a urcat in tren a devenit imediat vedeta. Avea
niste blugi stram^i pe ea, o bluzica prin care i se vedea sutienul
de culoare neagra iar sanii ii erau expusi foarte bine.

Discu^ia dintre cele doua a fost supra saturatd de
confesiuni spuse in gura mare. Cea care se confesa era
doamna careia i-am descris costumafia.

A inceput cu faptul ca a avortat. A marturisit acest lucru
cu foarte mare detasare. Al doilea sot al ei este sofer de tir si
cand vine din cursa o vrea „ca.femeie".

Dupa aceea a urmat povestirea cu ceea ce facuse in
noaptea precedenta. Din cauza ca i-a fost foarte cald a dormit
goala. Fiul ei a intrebat-o: „Mami, asa dormi tu?!". Nu a mai
dat raspuns la aceasta intrebare si, e de la sine in^eles, ca nu ii
este rusine sa se expuna goala in fa^a fiului ei.

Fiul luase premiul intai. Este in clasa intaia C.

Cum o va vedea acest fm pe mama lui peste ca^iva ani?
Va avea ceva sd-i reproseze?

67

Ii e frica de pldnsul de la morfi. Nu mananca mezeluri si
s-a casatorit la 26 de ani cu un chelner. A fost muncitoare la un
depozit al CFR-ului, in Bucuresti, apoi vanzatoare si putea lua
si ea o inghe^ata, fara ca sd o stie patronul.

Batranii din fa^a mea se uitau la ea din cand in cand,
pentru ca debitul ei verbal era imens. Ma uitam si eu...Nu
aveai cum sa nu o auzL.si nici sd nu te intereseze ceea ce ea
spunea, pentru ca o facea cu multd dezinvolturd si in mod
sfdtos.

Femeia insa care s-a destdinuit in gura mare (caci asta a
fost minunea lui Dumnezeu din ziua aceasta) are totusi o inimd
bund.

Isi iubeste un bunic al ei, de 80 de ani, care atunci cand
a vizitat-o a avut ame^eala, lucru care a panicat-o foarte mult.

As putea sd continui cu ceea ce am auzit...

Esen^ialul insa e acesta: cum mai putea sa vorbeasca o
astfel de femeie? Ea se lauda ca e „o doamna si jumatate", dar
eu am in^eles, iar si iar, cat de rau e sa fii necredincios .

Ce unit e sa nu fii cuviincios, subtil dar si cat de
enervant e sa te prefaci linistit, intelectual, cand suferi de tot
felul de boli sufletesti si mentale.

Ea nu m-a inspaimantat. Confesiunile ei sincere m-au
facut sa nadajduiesc, sa ma rog pentru ea, ca Dumnezeu sd o
miluiascd.

Au fost cazuri cand persoane parut cuviincioase si
serioase m-au uimit prin bdddrdnia si nebunia lor.

Dar ea nu m-a enervat nicidecum. Din ea emana o
bundtate pe care nici ea nu cred ca o in}elegea prea bine.

Nu e nimic mai urdt insa, ca cineva care te ia cu
teologia, sa sfarseasca prin a-^i cere sd te culci cu ea.

Dar cand vrei sd te confesezi sincer, atunci nu mai esti
un om urdt, ci unul care te umplii defrumusefe.

Una dintre ipitirile mele prin femei a fost cu Ecaterina
(nici nu stiu daca acesta e numele ei adevdrat), care a dorit sa
ma convinga de faptul ca e nebund pentru Hristos dar s-a
dovedit, mai apoi, ca a vrut sa vada daca nu cumva ma culc cu
ea.

Imi batea aproape zilnic in usa, din momentul cand n-
am mai vrut sd vorbesc cu ea. Imi aducea flori si le punea in
fa^a blocului, ma blestema, ma dracuia, imi canta „Vesnica
pomenire!" impreuna cu alte prietene ale ei de curvdrdsie, ma
denigrau in chip si fel.

68

Nebunia, orgoliul lor ranit a fost unealta prin care
demonii m-au ispitit multe zile la rand. Cred ca a {inut totul
peste doi ani de zile.

Vedeam in ele pe demonii care le manau sa faca ceea ce
faceau. Binein^eles ca nici lor nu le prea placea sa stea tot
timpul de mine. Insa orgoliul lor a fost nemasurat.

Era inspdimdntdtoare starea lor interioara. Nu credeam
sa vdd si sa simt o atat de mare invidie si rdutate in jurul meu.

Nu ma asteptam la multe dintre cele care s-au intamplat:
nici la cele bune si nici la cele rele. Mi-as fi dorit ca multe
lucruri sa se fi intamplat altfel...Dar stiu ca Dumnezeu nu
greseste niciodatd cu fiecare dintre noi.

Nu stiu cum o chema pe femeia din tren. Pot sa ma rog
pentru cineva fara sa-i stiu numele. Pot sa ma rog si sa ma
doara pentru cineva care nu m-a vazut niciodata, dar despre
care eu am auzit.

Putem sa ne rugam mereu pentru tofi oamenii si putem
sa nu mai fim insensibili si putem sa nu ne mai stresdm prea
mult unul pe altul. Putem! Putem multe dar facGm pufine, cand
acest pu^in, pu^inul de afi sincer, e atat de usor defdcut.

Am revazut doi colegi de facultate (de fapt mai mul^i
intre timp) si parca simt ca nu ne mai leagd nimic.

Poate ca nu ne-a legat nimic niciodata.

Aseara am vazut o emisiune, in care un seminarist dadea
spaga fostilor lui spirituali. M-a durut sufletul. Poate ca
Dumnezeu vrea sa ne smereascd sau Satana isi bate joe de noi
si vrea ca si mai mul^i sa aiba o par ere foarte proastd despre
preo^i.

Ideea de preot in capul oamenilor este ori o caricaturd
mentald ori o fiin}a cereascd care trdieste pe pdmdnt. Cer
multe de la preo^i si nu le dau niciun exemplu bun prin via^a
lor.

Cei doi batranii stateau linistifi si nu se ingrijeau de
faptul cum aratd. Unul dintre ei aveaj9ra/pe borurile palariei
dar nu se sinchisea de acest lucru.

Eu am coborat. Ei au mers mai departe. In acest tren nu
am auzit cuvintepur si simplu, ci fragmente de via}a.

Am stat langa ei si le-am sim^it pulsul interior al vie^ii
lor.

Consateanca, care asculta, era si ea buruiatd mental. Ei
nu-i placea ca so^ul sau sa vina de la serviciu si sa tacd. Ei ii
vine sa fipe intr-o astfel de situate.

69

Doamna „valabila" insa, a adus in discu^ie un element
foarte interesant. Primului ei sot, la ora 12 noaptea, ii venea sa
piece de acasa. I se facusera vraji.

Acolo unde nu e pic de religiozitate, demonii isi fac
mendrele cum vor.

De fapt demonii sunt niste fringe foarte nefericite. De la
un timp, Domnul mi-a dat sa am mild de ei si sd-i
compdtimesc. Eu pot sa ma spovedesc, sa imi para rau pentru
ceea ce am facut, dar ei se afunda mereu in si mai mult
intuneric.

Sarmanii, sunt tare nefericiti! Sunt avizi de rautate si in
acelasi timp devin si mai singuri si mai intunecaii.

Intunericul lor se rdsfrdnge si asupra celor nepocdifi.

O, pocain^a indumnezeitoare!

O, pocain^a, o, scant spre cer!

O, pocain^a, de care ne rusindm sa vorbim si careia rfi
rostim numele cujumdtate de gural

O, pocain^a, ce as dori sa fii in toate inimile
pamantenilor!

O, pocain^a, ce m-ai facut dintr-un tembel, un om ce
incepe sa isi revinal

Bunicul meu nu are nevoie de sfaturile mele. Parin^ii
mei „stiu ce fac" iar bunica - singura mea bucurie - ma
tradeaza si ea cateodata, cu o tradare pe care nici macar nu o
poate constientiza.

Cand ma uit la bunicul meu si la faptul cum se luptd cu
Dumnezeu ma inspaimant. El 1-a ridicat de nu stiu cate ori din
moarte, il face sa aiba iesiri afara, il face sa se poata plimba, sa
ne vada...Si, pentru el, Dumnezeu e in continuare o „prostie"
iar frazele mele sunt „politica".

Rdbdarea lui Dumnezeu cu noi, prin exemplul lui, mi s-
a facut foarte explicitd. Dumnezeu ne rabda mult, mult de tot,
pentru ca El ne iubeste^ara safiu.

„Fara sa^iu" este o expresie a lui Emil Botta121 (din titlul
unui carti a sa de poeme, publicata in 1976), care mie imi
spune multe de cand am citit-o. Ea exprima foarte bine iubirea
lui Dumnezeu pentru lume.

Pe el il iarta Dumnezeu, pe mine ma iarta, ne iarta pe
toti. El ne iarta si suportarea Lui se numeste iubire. Trebuie sa
inva^am cu lacrimi in ochi aceasta iubire a lui Dumnezeu fa^a
de noi. Dumnezu ne suporta!

121 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Emil_Botta.

70

O, El ne suporta si noi nici macar nu stim sa ne
suportdm pe noi inline! El suporta toate neregulile pe care le
facem noi iar noi suntem niste nemuliumitori.

Am pierdut un tren dar am fast atent. Asa cum trebuie sa
fim atenji la rugdciune sau la citire, tot la fel trebuie sa fim
atenii la oamenii din jurul nostru si la ce se intdmpld cu noi.

Putem descifra voia lui Dumnezeu cu noi si ce trebuie
sa facem pentru al^ii.

Sfantul loan Gura de Aur spunea ca mdinile sdracilor
sunt doctoria sufletelor noastre. Mainile lor intinse ne vindecd
bolile sufletesti.

Daca ii asculfi pe oameni si te rogi pentru ei, te vindeci
de judecarea altora, de nesimtire, de egoism, de indifferent, de
indelicatete, de ura, de paganatate.

Iar daca ei te „rasplatesc" pe tine, bunatatea ta, cu rele si
cu nerecunostinid, atunci trebuie sa te bucuri. Pentru ca
in^elegi cat de rdu ai fi tu fdrd harul lui Dumnezeu, cat de
nesimiit ai fi, cat de pu^in ai putea rdbda si cat de mult
conteazd iubirea fa^a de oameni si rabdarea in ispite si
necazuri.

Cautand referin^e bibliografice mi-am dat seama ca stiu
doar cdteva versete din Sfanta Scriptura pe de rost si cdteva
locuri, pe bajbaite, de la Sfm^ii Paring. Adica nu cam stiu
nimic.

§i am mai in^eles ca mdntuirea si teologia sunt cele mai
grele lucruri si cele mai us oar e in acelasi timp.

Am in^eles ca pofi muri fara ca nimeni sa vrea sa te
inieleagd, ca po^i muri in chinuri grele, ca po^i cadea in orice
clipa in eel mai mare si greu pdcat, de care pana mai ieri nu te
credeai in stare, ca po^i oricand sa nu mai ai un picior sau sa \\
se arda fa^a intr-un incendiu, ca suntem singuri fara Dumnezeu
si ca pritenii sunt rari si, in locul lor, al prietenilor pe care ni-i
dorim si nu ii avem sunt mul^i sarlatani, care se numesc
prieteni ai nostri.

Am in^eles, Doamne, pentru ca Tu mi-ai dat sa in^eleg
cat defragili suntem si cat de usor ne smiteste pacatul!

Multe ispite ne pandesc. Demonii vor sa se bucure pe
ruinele triste^ilor noastre.

Oboseala se acumuleaza continuu si inima mi-e parca un
ochi, care are lacrimi nepldnse, care nu stiu de ce nu izbucnesc
din ea. Inima mea vrea sa planga si nu poate. Doamne, da-mi
sa-mi plang ticdlosia inimii mele! Da-mi sa-mi plang
nesim}irea\

71

Maine voi merge la Invatatorul, la Dumnezeiescul Hie
vazatorul de Dumnezeu.

El e eel care stie cum sd-mi vorbeascd.

E singurul de pe acest pamant.

Doamne, nu am cuvinte sa-Ti mul^umesc pentru mila Ta
si pentru iubirea Ta cu mine, netrebnicul, pentru ca mi 1-ai dat
mie, pe robul Tau Hie, Parintele si Inva^atorul meu
preadumnezeiesc !

Ce as fi facut zufdrd elV. Unde as fi fost acumlW Mi-e
si frica sa ma gdndesc.

Cei din Turnu Magurele nici nu au habar ca un Sfant
atat de prea minunat traieste langa ei intr-un anonimat
sfiddtor. El e Sfdntul din mijlocul indiferentei.

Ajuta-i, Doamne, lui §i sfinte§te via^a lui mereu §i pentru
sfintele lui rugaciuni, miluie§te-ma §i pe mine, pacatosul!

O, mireasma binejdedtoare a caietelor lui!

O, dulceafa §i indliimea ametitoare a cuvintelor sale!

Totul Qfrumusefe la tine, Dumnezeiescule Hie!

Totul e lumind si sfintenie cople§itoarel

Fara tine, inima mea e strdind. E fdrd dragoste si fdrd
sa o inteleagd cineva la modul abisal, cum numai tu ai inteles-
o.

Dupa moartea ta se asterne tacerea...

In disputa cu Purrhus, Sfantul Maxim Marturisitorul122
afirma libertatea omului ca o consecinid directd a faptului ca
omul e creat dupa chipul lui Dumnezeu.

Spunea el: „Daca omul a fost creat dupa chipul fericitei
Dumnezeiri Celei mai presus de fiin^a - firea dumnezeiasca
fiind libera - omul are o fire libera pentru ca este cu adevdrat
chipul ei" .

Cu alte cuvinte, libertatea noastra este o consecinid
teologicd si nu o consecin^a „naturalista", in sensul teoriei
evoluiioniste.

122C/PG91,col304C.

Cf. Ierom. Makarios Simonopetritul, Tridoul explicat. Mistagogia timpului liturgic,
trad, de Diac. loan I. Ica jr., Ed. Deisis, Sibiu, 2000, n. 10, p. 407.

72

Libertatea omului implica statutul sau de creatura.
Numai pentru ca omul este creat de Dumnezeu, dupa chipul
Sau, omul e liber in dependent fa^a de Dumnezeu.

Facut dupa chipul lui Dumnezeu, omul trebuie sd tindd
spre El pentru ca sa-si consolideze libertatea sau libertatea
duhovniceasca consta tocmai in faptul de a tinde necontenit
spre Arhetipul divin al omului, adica spre Creatorul sau.

R

oadele placerii"124. O expresie dintr-un imn al

Triodului. Prin aceasta se arata consecinfele primului pacat.

Mancand din rodul oprit, in om s-au facut vizibile
roadele acestei pldceri nepermise. Omul a fost „dezbracat de
lumina"125 prin pacat. El a fost deposedat, „dezbracat de
nevinovatie"126.

Gasesc aici o constatare foarte pertinenta: „Moartea n-
are in teologia bizantina sensul unei pedepse. Ea pare mai
degraba un efect suplimentar al milostivirii dumnezeiesti care
pune astfel o limitd extinderii pacatului, impiedicandu-1 sd
devind nemuritor"121 .

Moartea e o iesire din har si nu o pedeapsd exterioard,
impusa de Dumnezeu. Moartea vine in om ca o consecinfd a
primului pacat comis, ca o alegere.

Moartea - dupa expresia parintelui Makarios - „cufunda
sufletul mai degraba in uimire decat in disperare,,n8 .

Pentru a indica uimirea omului in fa^a morjii, Sfm^ia sa
apeleaza la idiomela „Plang si ma tanguiesc..." a Sfantului
loan Damaschin.

Pentru cei „adormiti", parintele il foloseste pe
„defuncti" (care nu mai sunt angrenafi in func^iile

vitale).

Insa defunct prezinta via^a numai din punct de vedere
biologic, fara substrat etern. Cred ca mai corect e termenul de
adormit, pentru ca are o completd relevanid dogmaticd.

124 Idem, p. 40.

125 Ibidem.

126 Idem, p. 41.

127 Ibidem.

128 Ibidem.

73

V interesanta folosirea lui „a cadea" in imnologia

ortodoxa. Cand se vorbeste despre pacatul Sfin^ilor
Protoparinti se vorbeste despre cddere. Omul a cazut. Omul a
cazut din har. Caderea te face gol si te lasa pradd patimilor
salbatice.

Omul cade. Harul e vazut de catre noi ca eel care fine pe
om pe verticala, pe verticala binelui.

Daca nu mai esti in har ajungi asemenea animalelor,
tdrdndu-te pe pamant.

Vocaiia omului e aceea de afi in har.

C

onform cuvantului grecesc nebunia este un anti-

,129

zel .

vJlasim intr-un text al Triodului: „imbrdcdmintea de
multefeluri a gandurilor ru$inoase" .

Gandurile pacatului au haine diferite. Ele arata
strdlucitor si sunt diferite. Sunt diferite dar formeaza un singur
rdu.

Ele se deosebesc doar in faptul ca vizeaza rele diferite,
dar, in esenta, reprezinta acela§i lucru: pacatul, patima.

Sfantul Maxim Marturisitorul arata ca patimile survin in
om in urma unei „iubiriy3ra minte"131.

Tocmai de aceea spunea Vladimir Lossky, daca nu
gresesc cumva, ca patimile sunt „impersonale".

Poate ca acesta a urmat cuvintelor Sfantului Antonie eel
Mare: „Omul cu adevarat rational are o singura grija: sd

1 ^9

asculte de Dumnezeul tuturor si sd-Iplacd LuF .

129 Idem, p. 44.

130 Cf. Ibidem.

131 Ibidem.

132 Cf. Filocalia Romdneasca, vol. 1, trad, de Pr. Dumitru Staniloae, ed. 1946, p. 3.

74

Patimile sunt un consum afectiv fdrd logicd
duhovniceascd. Ele presupun o iubire viciatd si o minte
perversa.

In Filocalia Romdneascd, vol. 2, ed. 1947, Fericitul
Dumitru Staniloae foloseste expresia: „iubire nerafionala"133 .

Pacatul este „o auto-idolatrie"134, spunea si parintele
Makarios.

>Ofantul Isaac Sirul, in Cuvdntul 27135 afirma, ca cei din
gheena Iadului „vor fi biciuifi de biciul Iubirii". Caci „iubirea
se face chin in cei lepadati"136.

Ei nu vor suporta iubirea dumnezeiasca pentru ca nu s-
au deschis ei in timpul vie^ii lor terestre.

Pentru cei din lad este un chin sa iubeasca. §i de aceea
iubirea lui Dumnezeu ii chinuie, pentru ca ei nu o acceptd.

Autorul nostra, parintele Makarios, spune foarte corect

1 ^7

faptul, ca „pacatul anticipeazd Iadul" .

Pacatul, ca separare de Dumnezeu, anticipeaza Iadul,
care e o separare eternd de Dumnezeu.

De la o separare temporard trecem la una eternd.

Sfantul Grigorie de Nazianz spunea ca osanditii „vor

1 ^8

vedea ca Foe pe Cei ce nu L-au vazut ca Lumind" .

Lumina divina, plina de bucurie si viafd pentru Sfm^i e
perceputa de cei pacatosi ca foe, ca pedeapsd, ca un chin
insuportabil.

Iubirea chinuie.

Iubirea ii chinuie pe cei care nu au iubit, pe cei care L-
au negat pe Dumnezeu si pe aproapele lor.

Sfantul loan Damaschin, in Dialog contra maniheilor
afirma, ca: „pedeapsa nu e altceva decat focul poftei, rauta^ii si

1 ^Q

al pacatului lipsit de obiecf .

Daca pentru Sfantul Grigorie de Nazianz starea celor
chinuiti e o urmare a neiubirii venite din partea lor, pentru
Sfantul loan Damaschin pedeapsa Iadului este o auto-
pedepsire.

133 Cf. ed. cit. supra, p. 57.

134 Ierom. Makarios Simonopetritul, Tridoul explicat..., op. cit., p. 44.

135 Cf. Idem, p. 411, n. 11.

136 Idem, p. 49.

137 Idem, p. 50.

138 Cf. Cuv. 21, 2 din PG 35, col 1084.

139 Dialog contra maniheilor, 1, 36, in PG 94, col. 441 C, cf. Idem, p. 412, n. 14.

75

Ei se chinuie din cauza propriilor lor patimi
nesatisfdcute. Ei cauta materia pacatului dar nu o gasesc,
pentru ca nu o mai au.

Asa ca, Sfantul Grigorie vede pacatul ca indiferenfd, pe
cand Sfantul loan Damaschin il vede ca auto-sufwienid.

Indiferenfa si auto-suficienta insa au ca punct de plecare
necredinfa. Daca nu crezi, atunci i^i sunt indiferenfi
Dumnezeu, aproapele, natura din jur si te centrezi numai pe
tine. l\i focalizezi activitatea numai asupra propriilor tale
pofte.

n m observat ca Fericitul Hie vazatorul de Dumnezeu
se exprima in scrierile sale tot la fel de „neingrijit" ca si mine.
Pe el il intereseaza ceea ce spune si mai pu^in cum o spune.

Dar, desi nu suntem prea atenfi la cum spunem ceea ce
spunem, ne intereseaza insa sd Jim in}ele$i. Desi nu explicam
prea bine lucrurile...

Scrie ca sa-i placa lui. Scrie in acord cu simplitatea, cu
smerenia sa. §i tocmai asta observi ca nu place la cititorii
nostri.

Sfantul loan Gura de Aur (am observat in / Timotei), ca
foloseste si el gerunziul tot la fel de „nepotrivit" ca si mine.

Scriem altcumva. Scrisul duhovnicesc nu are §abloane.

„Neingrijirea" Sfin^ilor Paring are un talc al ei. Talcul
acesta trebuie cautat in smerenia lor.

Scrisul, privit ca interior sufletului, are niste coordonate
care ne depd§esc. Observ acest lucru din ce in ce mai mult.

Oricat as incerca sd scriu bine, simt ca am multe
deficienie. Nu stiu daca pot fi satisfdcut de modul cum spun un
lucru.

Ajuta-mi, Doamne, si smereste sufletul meu! Sunt un
mare ticalos.

76

Mugaciunea ortodoxa ne propune mereu sa
constientizdm moartea. Auzim adesea sintagma: „mai inainte
de sfarsit"...

Pentru ca in Ortodoxie moartea e un sfarsit al faptelor
personale purificatoare.

Oare nu trebuie sa vedem in faptele bune un mod de
purifware a noastra de patimi si nu o acumulare patrimoniald
de fapte, in felul unui depozit personal de fapte bune?

Faptele bune purified, il cura^esc pe om de patimi.
Aceasta epozifia ortodoxdl

Ideea de „depozit" de fapte bune personale miroase a
supozrfie romano-catolica.

„N/uptorul cain^ei"140 arata intensitatea propriei noastre

pocain^e. Cain^a trebuie sa vina din dragostea de Dumnezeu.

Cand cain^a se manifesta cu adevarat atunci ea este o
ardere a pacatelor trecutului, o renunfare la ceea ce am facut
rau in via^a noastra.

I entru Sfantul loan Scararul141 gdndul la moarte este

„mireasa monahului" .

Nunta ca moarte are concretefe duhovniceasca,
deoarece mortificarea (ca expresie a morfii pentru aceasta
lume) traverseaza moartea ca pe o poartd de intdlnire cu
Mirele ceresc.

Moartea nu il inspdimdntd pe nevoitorul ortodox. Ea ii
aduce bucurie, implinire, revelare a frumusetii ceresti daca
sufletul nostru e curat.

Eu ma logodesc cu moartea, cu gdndul la moarte, pentru
ca doresc comuniunea vesnica cu Viafa cea ipostaticd, cu
Hristos, Dumnezeul nostru.

140 Idem, p. 52.

141 A se vedea: http://ro.orthodoxwiki.org/Ioan_Sc%C4%83rarul.

142 Cf. Scara 3, 20, in PG. 88, col. 665 D, apud Ierom. Makarios Simonopetritul, Tridoul
explicat..., op. cit., p. 413, n. 47.

77

Gandul la moarte nu are pentru noi accente nihiliste sau
de resemnare, ci accente pascale sau maritale.

Ma insofesc cu moartea. Cuget la ea mereu. O iubesc ca
pe o mireasd a sufletului meu, pentru ca ma face imun la
tenta^iile prezentului. Rapit de inal^imea ei, de seriozitatea si
fagaduin^ele ei, moartea ma transports spre contemplate.

Cuget, ma rog, iubesc si moartea ma insofeste
pretutindeni. O simt ca pe o limitd dar, in acelasi timp, si ca pe
oprezenia care ma linisteste.

Moartea este un principiu ascetic, daca, dupa prezen^a ei
episodica, fugitiva, urmeaza Hristos Domnul. Ea este o poartd
care te poate veseli sau intrista.

Pentru mul^i, ea nu spune nimic. Pe cand, pentru cei ai
lui Hristos, moartea vorbeste cu accente profunde. Dar cine sta
sd-i perceapd sensul ei addncl

„LSacrimi de strapungere"142 . Lacrimi care sa strapunga

duritatea inimii. Cain^a strdpunge inima si inima plina de
cain^a naste lacrimi. Lacrimile nu se provoaca. Ele vin de la
sine, atunci cand vin din pdrerea de rdu, din simfirea rdului
savdrsit.

Daca pacatele il miscd pe om spre lucruri, pocain^a
trebuie sa se exprime si ea prin fapte care miscd lucurile.

Pe cand raul se foloseste de lucruri pentru a le
devaloriza, binele se arata in afard printr-o imprimare a
sinceritdtii pocdinfei in lucruri.

Pocainta vede in mod sfdnt rela^ia ei cu lucrurile din jur.

Lucrurile, obiectele, fiin^ele nu mai sunt folosite pdtimas
de eel care se pocdieste, ci cu mdsurd, in mod cuviincios.

143

Ierom. Makarios Simonopetritul, Tridoul explicat..., op. cit, p. 68.

78

itlonahul trebuie sa fie o „fiinta liturgica"144 ', spune

autorul nostru. Dar eu cred ca si mireanul trebuie sa fie la fel.

Oare s-a gandit cineva la o umplere duhovniceascd a
timpului unui mirean?

Mireanul poate contempla si se poate ruga in fiecare
sector al vie^ii sale. Trebuie sa le explicam oamenilor ca
rugaciunea nu presupune numai o stare de addncd concentrare
si o pozifie absolut tradiiionald (adica in genunchi sau in
picioare), ci o stare diversd, mobila.

Acest „te poji ruga oricand si oriunde" trebuie explicat
dinduntru, de cineva care trdieste astfel rugaciunea.

Rugaciunea arata „deosebit", in aparen^a, in fa^a
televizorului, pe strada, la veceu sau la cumparaturi dar, in
esen^a, peste tot facem aceeasi rugdciune.

Avem o perceptie proastd despre rugaciune, cand
credem ca nu putem sa ne rugam in anumite locuri care par
„nepermise".

Spre exemplu am spus ca ne putem ruga stand pe
veceu... si mul^i se pot scandaliza. Dar de ce nu pot sa ma rog
si acolo? Oare via^a pe care mi-o petrec la veceu, petecul de
via^a pe care il petrec acolo sau stand in pat, nu fac parte tot
din viafa meal

Ma pot ruga cu cuvinte proprii, cu cuvintele mele. Ma
pot ruga pentru oricine si pentru orice.

Rugaciunea e un gand cu multe puncte de suspensie.

Suferin^a se amesteca cu rugaciunea mea. Ea o evoca si
evoca tot felul de amintiri, de gesturi, de intamplari din via^a
mea.

Imi aduc aminte de ceva, de cineva, vad ceva si ma rog
pentru ajutorul lor, pentru frumuse^ea acelui lucru sau pentru
scaparea cu bine din acea ispita.

Ma rog si ma simt adanc bdgat in lad si ma rog.

Mai conteaza locul, cand eu sunt concentrat asupra a
ceea ce ma rog, cand rugaciunea e totul pentru mine si eu sunt
desprins cu mintea de tot si toate si sunt numai acolo, in
rugaciune?

Eu ma simt in lad si ma rog pentru fratii mei.

Exista o „pudicitate" foarte pacatoasa in noi, care ne
separd rugaciunea de faptele noastre biologice, de anumite
fapte biologice.

144 Idem, p. 87.

79

A te ruga in timp ce faci dragoste cu sofia ta pare o
„mare abera^ie" pentru mul^i. §i aceasta, deoarece biologicul
nostra, trapul nostra nu mai e sim^it ca avand sensul sau in
Dumnezeu, ci e privit, in mod eretic, ca sediu al tuturor
pdcatelor.

Cu alte cuvinte ne e rusine de noi. Ne e rasine ca
mergem la veceu, ca ne basim, ca facem dragoste cu so^ia
noastra. Ne sim^im penibili ca suntem de la sat si nu de la
oras, ca suntem sdraci si nu bogafi, ca suntem maiprosti decat
cei pe care noi ii consideram destepfi.

Avem o rusine pdcdtoasd. Aceasta rasine demonicd,
adanc inculcatd in noi, ne face sd ne depdrtdm unii de al^ii.

De ce sa te disociezi de trecutul tau?

De ce sd te dezgusti de ceva. permis?

Aceasta e o „rasine" care ascunde adevdrata rusine. Ne
e rasine de ce trebuie sd facem si este normal sd facem si nu
ne e rusine de lucrarile care nu ni se permit.

Traim o atrac^ie continua spre umbra. Sfantul Adam s-a
ascuns. Dupa ce pacatuim ne ascundem, vrem sa ni se piarda
urma.

E corect asa? Fugim de responsabilitate. Ne e greu sa
recunoastem anumite lucrari, numai pentru ca nu suntem
decisi pentru o schimbare radicald. Consideram schimbarea,
metanoia ca fiind riscantd. Facem bine ceea ce facem?...

Dumnezeiestii Paring scriau concentrat. Uneori ne e
foarte greu sa-i urmarim. Scriau aforistic, sentential si uneori
se raportau si la via^a cotidiana, la experien^a unuia sau a
altuia.

Astazi omenirea alearga dupa exprimdri personate si,
mai ales, cotidiene.

Ne intereseaza numai ce face acela, cum face ceea ce
face, ce gandeste, ce simte. Ne intereseaza psihologia umand
dar nu si taina duhovniceascd a omului.

Cititoral doreste adesea un Sfdnt transparent cu totul,
care sd nu find nimic pentru el. Vrea sa-1 stie, sa afle tot ce stie
acela.

Tocmai de aceea il intreaba pe Sfant (daca el e incd in
via{a) tot felul de lucrari banale, uneori foarte banale.

Sfantul inca in via^a e mereu tachinat, persecutat mental
si fizic de tot felul de intrebdri.

Ce ne spune acest lucra? Ca trebuie sa vorbim excesiv
depractic, la propriu despre cum se trdieste in Ortodoxie.

80

Oamenii tocmai asta nu stiu: cum trdieste un ortodox
care isi sfinieste viafa zilnic.

Cred ca trebuie sd simplificdm limbajul prin care facem
cunoscuta Ortodoxia si nu indlfimea vie^ii duhovnicesti.

Limbajul trebuie sa tinda spre perceperea tuturora.

Daca nu ne facem inielesi de catre to^i oamenii, aratam
ca nu trdim cu adevarat ortodox.

Cineva care stie ce trebuie sa spuna, poate sa spuna
dupa mintea si infelegerea fiecaruia orice lucru ar fi intrebat.

Via^a ortodoxa, pe dinauntru, e o minune, o mare
minune, o minune colosald.

Fata ta poate fi crispatd sau poate pdrea crispata dar in
tine sd ai Raiul, sa ai o bucurie inexprimabild.

La oamenii duhovnicesti aparenfele pot fi foarte
inseldtoare.

Logica strazii, autonomia gandirii nu concordd cu
intimitatea Ortodoxiei.

Parem „aberanti" in multe pentru lumea de astazi,
tocmai pentru ca traim cu o logica care transcende istoria.

Nu suntem infelesi. Suntem necunoscufi unii pentru
al^ii.

Prospetimea si pldcerea vie^ii ortodoxe il pot revitaliza
pe un om care s-a sinuit „autonom" pana mai ieri. §i asta
pentru ca ea reprezinta normalitatea.

Asceza si rugdciunea ortodoxa reprezinta normalitatea,
o lupta continua pentru normalitate. Pare-se ca e greu de
in^eles acest imens adevar.

Nu putem, mul^i dintre noi, sa intelegem faptul, ca
libertatea se ob^ine numai „riscand" ortodox.

Ortodoxia e vazuta numai pe afara, dar nu si din
nduntru. Tocmai de aceea ortodocsii sunt acuza^i de tot felul
de nerozii si suntem suspectafi tot timpul.

Omul percepe de la noi numai mdrunfisurile vie^ii
ortodoxe si, mai ales, pe cele nefaste si nu fondul problemei.
Avem nevoie sd ne explicdm via^a, sa o explicam de-a fir-a-
par. Trebuie sa explicam cored si concret taina credin^ei
noastre.

Putem depasi defectul schematismului prin care ne
prezentdm Ortodoxia. Putem sa exprimam Ortodoxia daca o
explicdm in termeni proprii, simplu, delicat, cu prospe^ime,
fara complica^ii sterile.

Daca incercam sd conceptualizdm experien^a
duhovniceasca avem numai o literaturd anostd, rece, calculata.

81

Putem sa explicam atat valenfele abisale ale vie^ii
noastre, cat §i de ce suntem atat deprost infelesi de catre al^ii.

-Ofantul Maxim Marturisitorul indica o strictd ascezd,

o „stricta infrdnare" in limbajul sau, pentru subjugarea
„patimilor carnii"146.

E foarte corecta precizarea sa, pentru ca strictefea
aceasta presupune o metodd de la care nu te aba^i in niciun
moment.

Referitor la acest lucru, observ printre ortodoc§ii mei o
acceptare formald a unicitdiii persoanei, dar fara sa-i respecte
§i statutul eipractic.

Nu prea {inem cont de acomodarea vie^ii duhovnice§ti
la persoana care o inglobeaza, la nivelul de impropriere
personald a. credin^ei.

Din aceasta cauza ne manifestam dezinteresul fa^a de
anumi^i Sfm^i, pentru ca nu in^elegem ca avem nevoie de orice
fdtr are personald a adevarului mantuitor.

Avem nevoie de mdrturia personald a credin^ei tuturor
Sfm^ilor §i nu numai de mdrturia unora, care ne plac noua mai
mult.

Daca vrem sa fim cu adevarat ecumenici I universali,
atunci trebuie sa ne impropriem modul personal de existenid
al tuturor Sfin^ilor §i al tuturor oamenilor pe care putem sa ii
cunoa§tem §i cat putem sa cuprindem din tot ceea ce exista.

Conteaza valenfele proprii, nu egalitarismul lor.

Daca mergem in continuare pe un limbaj teologic
comun, impersonal, vom da prea pu^ina important alteritdfii,
comuniunii, rela}iilor personate care implica sfm^enie §i
dragoste.

Prin acest limbaj teologic standardizat pierdem tocmai
esen^ialul: simfirea vie$ii, a ceea ce este propriu vie^ii
ortodoxe.

Ma enerveazd §i ne enerveazd, chiar daca nu o
recunoa§tem deschis mul^i dintre noi, impersonalul.

145 Cf. Idem, p. 89.

146 Ibidem.

82

Intr-un talk-show ne place diversitatea personald,
impetuozitatea fiecaruia, noutatea fiecaruia. Daca presupunem
ca suntem cu to^ii o apd §i un pdmdnt, atunci via^a noastra e
cea mai dezolantd realitate.

Dar via^a ortodoxa e plind de har, de lumind divind.

Daca fiecare ne-am manifesta admiratia, fericirea,
regretul, suferin^a cu adevarat, atunci nu ne-am exprima-o in
cuvinte impersonale, gata pregatite intr-o carte, ci intr-un mod
propriu.

Atunci, daca suntem si putem fi personalis de ce
liniarizdm §i dezumanizdm via^a ortodoxa, atunci cand ne
apucam sd scriem despre ea?

Via^a ortodoxa e sim^ita de fiecare intr-un mod personal
§i nu to^i sim^im toate lafel.

Comitem o mare crimd axiologicd §i ontologicd in
primul rand, cand rupem viafa ortodoxa de noi, de fiecare
dintre noi, care o putem exprima.

Carole de teologie cu un limbaj impersonal, §ablonard
pierd §i vor pierde din ce in ce mai mult teren in lumea de
astazi, care ne impinge sa fim mult mai energici, mult mai
proprii, mai personali in ceea ce spunem §i facem.

>Ofantul Grigorie al Nyssei spune ca omul, ca sa fie al
lui Dumnezeu, „va transfera puterea dragostei sale de la
lucrurile trupesti spre contemplarea inteligibild §i imateriald a
Binelui"14 .

Cum arata acest transfer? Ca o purificare a dragostei
noastre de accente maladive, pacatoase.

Nu transfer sexualitatea (lucru imposibil), ci dorin^a
spre lucruri, placer ea. Placerea pentru oameni sau lucruri
devine o pldcere pentru Dumnezeu, pentru ca inaintarea
noastra in bine, purifica placerea, o sfhn:e§te.

Dorind pe Dumnezeu, placandu-mi voia Sa, cuvintele
Sale, placerea mea se umple sj ea de har §i se departeaza de
dorin^e pamante§ti.

In acceptia contemporana deformatd ni se spune mereu
ca placerea e un rdu dar nu §i ca e si eel mai mare bine al
omului, cand e redirectionata de la lucruri spre Dumnezeu.

147 Despre Fericiri 5, in SC 119, p. 336, cf. Idem, p. 426, n. 24. Citatul este cf. Idem, p.
91.

83

Placerea verticalizatd, placerea plina de har, de bine, de
frumos este placerea de afi cu Dumnezeu si in Dumnezeu.

Ofantul Vasile eel Mare spunea ca „postul e inceputul
pocain^ei"148. De ce? Pentru ca pocdinfa inseamna abtinere,
infrdnare. Nu po^i sa te pocaiesti fara renuniare. Caci tocmai
in renuniare sta scopul pocdiniei. In renuntarea la tine, la tine
celvechi...

0

expresie imnica profunda: „muntele rugaciunilor"149.

Trimitere la cartea Ie§irea §i la Sfantul Moise.

Rugaciunea e o urcare pe muntc.Si mun^ii de
rugaciune te inalfd spre cerul contemplatiei §i al vederilor
dumnezeie§ti. O mare realitate!

A urea pe munte inseamna a urea, prin rugaciune, la
vederea luminii dumnezeie§ti.

Plu mai cunoastem natura, animalele, pamantul.

Civilizaiia ne-a rupt de naturalul, de firescul vie^ii, pentru o
lume fabricatd de om.

Tocmai de aceea am ajuns mult prea puerili in ceea ce
priveste aspectele tainice ale lumii in care traim.

Cand descoperim cate ceva din marea taind a lumii ne
bucuram cu multa exuberant, tocmai pentru ca nesocotim
zilnic ceea ce Dumnezeu a facut „bune foarte".

148 Idem, p. 96.

149 Idem, p. 99.

84

>Ofantul loan Gura de Aur numeste dezlegdrile din
Postul Mare, din sambete si duminici (afara de Sdmbdta
Mare), drept : „sta^ii de oprire" sau „case de odihna" .

S/ate responsabilitdfi au episcopii, egumenii, preo^ii!

Ar trebui sa stii totul despre oameni ca sa te injugi la o
asemenea munca. Sfanta Preo^ie e o mare muncd.

Pacat ca astazi nu mai observam greutatea, greutatea
imensd si responsabilitatea coplesitoare a hirotoniei. Trebuie
sa fii sfant, curat, puternic, cu trup fara boli.

Travaliul Sfintei Preo^ii e imens dar noi ii luam numai
onorurile, fara a lua si responsabilitatea ei.

Povara este Inspdimdntdtoare dar si mdreaid.

O, Doamne, unde vom gasi atdta putere in noi insine!

Mabdarea e una dintre caile care ne fac sa intrdm in

„marea taina a Crucii" .

Rabzi, suferi, patimesti si observi ce valenfe intime are
crucea. Privita ca obiect de venerate, crucea e semnul
mdntuitor...Y)sLY cand suferi cu Hristos afli ce inseamna asceza
si greutatea mdntuirii in tine insu^i.

Crucea devine atunci viafa ta, o parte din tine, ceva care
te caracterizeazd.

A suferi pentru Hristos devine o stiinid proprie, o
in^elegere proprie a crucii.

Nu mai esti distant de cruce in viaja ascetica, pentru ca
ai devenit pdrtas, prin durere, prin suferin^a, prin renun^are si
lacrimi, la taina imensa, inexprimabila a Crucii Lui.

50 Idem, p. 110.

51 Idem, p. 140.

85

M

lartiriul constiintei"152. Aceasta sintagma indica
lupta grea pe care o are constiinta supla, atenta, delicata.

O astfel de constiinta ii impune ortodoxului o viafa
martirica, un martiriu ascetic.

Constiin^a, ca for decizional centrat pe voia lui
Dumnezeu, imprima crestinului ortodox starea de a renunfa
mereu la sine insusi.

Renuntam clipa de clipa, ne topim via^a pentru voia lui
Dumnezeu.

A trai ortodox inseamna a fi un martir prin excelenfd,
un martir al ascezei, al rabdarii, al suferin^ei adanci, nesesizate
de catre mul^i.

In vie^ile Sfin^ilor pustiei exista parabola „oglinzii

apei"153. Daca te prive§ti intr-o apd linistitd l\i vezi chipul... dar
§i defectele. Daca apa se tulburd nu mai vezi nimic.

Concluzie: „cand sta linistit [nevoitorul], mai cu seama
in pustie, atunci isi vede lipsurile sale" .

Linistirea sau retragerea ne scoate la iveala patimile.
Tocmai de aceea in locurile de singurdtate le afli, cu
precadere, pe cele care exista in tine. ..si la care nu iei aminte
atunci cand te gasesti in rumoarea lumii.

>Ofantul Teodor Studitul vorbeste la un moment dat de

o „curiozitate trdndava"155 . Uneori ma lupta aceasta patima, ca
revers al oboselii mari pe care o traiesc atunci. E o lene careia
ii plac perversitatile, ascunsurile oamenilor. O lene care
despicd firul in patru.

152 Ibidem.

153 Idem, p. 143.

154 Ibidem.

155

Epistola a 2-a, 147, in PG. 99, col 1434 D, cf. Idem, p. 446, n. 27.

86

LSa o privire mai atentd asupra car^ii parintelui

Makarios Simonopetritul (Triodul explicat, ed. Deisis), cat si a
celei a parintelui Schmemann, pe care am citit-o de curand ,
observi ca ei nu au date istorice clare despre cult si
componentele cultului.

Prea purine cunoscute miv-xmpuhoi de necunoscute.

Ceea ce pare stiin}ific aici sunt numai argumentdrile
largi, exhaustive si, in acelesi timp, generale.

Insa, daca iei aceste car^i si ceri de la ele date fixe, ani,
nume, explicatii primare, ele nu te pot ajuta cu nimic.

Ma intreb si ne intrebam cu to^ii: nu au gasit datele
acestea despre cult in Traditie sau ele nu exista? Sunt car^i
fdcute in grabd sau nu se vrea sd se stie ceva sigur despre
propria noastra istorie eclesiala?

In studiile istorice, eel mai mult ma enerveaza cuvantul
„probabil", dar care e afirmat ca o certitudine, cu o morga
savanta care ma scoate din sdrite.

Probabilitdfile in materie de teologie si cult nu ma
satisfac nicidecum. Imi dau repulsie.

Pe mine ma intereseaza lucrurile addnci, adevdrul,
credibilul, ceea ce trebuie sa marturisim/ara dubii, dar acestea
sunt tratate parca intr-un mod indiferent.

Comentam, cautam si totusi suntem impreci§i.

Eu sufar imens acum pentru ca nu am date, nu am studii
teologice lamuritoare, nu am evidence, clarificdri. Sufar enorm
din aceasta cauza: din cauza lipsei surselor primare, care sa
imi certifice cautarile. Voi suferi mereu de lipsa lor...

Nu pot sa vorbesc despre multe lucruri despre care as
vrea sa vorbesc in detaliu tocmai pentru ca nu am datele
necesare cu care sd imi argumentez cercetarile.

Parintele Makarios nu a aratat pana la urma in aceasta
carte a sa doctorala, daca rugaciunea Sfantului Efrem e a
Sfdntului Efrem, cand a inceput sa se faca metanii, cand a
inceput sd se rosteascd in cult cartea Facerea etc.

Pentru ca nu facem decat sa ne legam de unele fapte
stiute si brodam in jurul lor o istorie subredd. Parca ne e teamd
sa aflam adevdrul despre noi insine sau nu ne mai intereseaza
adevdrul, adevarul eclesial, care e insasi inima vietii noastre.

7 7 5 5

E vorba de Introducere in Teologia Liturgica.

87

Imi doresc sa aprofundez continuu istoria,
spiritualitatea, cultul, dogmele Sfintei Biserici Ortodoxe.
Aceasta e viafa meal Acest lucru ma implineste cu totull

Ajuta-mi, Prea Curata Maica, sa gdsesc din toate acestea
pe care mi le doresc imens si sa ma addncesc in adevarul
dumnezeiesc in mod continuu sub acoperdmdntul si ocrotirea
ta cea preamilostivdl

-Ofantul Teolipt al Filadelfiei spune ceva frumos despre

rolul citirii carjilor duhovnicesti. Carole se citesc pentru „ca sa
po^i cugeta la ele in timpul noplii" .

Ele se citesc pentru o reinnoire a cugetdrii, atat de
obosita de rugaciune si asceza. Citirea e un motiv de cugetare
dar si unul de aprofundare.

Citesti ziua si aprofundezi in minte ceea ce citesti. Prin
citire devii o bibliotecd interioard, o sursa de cugetare
continud.

Citirile te hranesc, te delecteaza, te umplu de miresme
harice. Citirile duhovnicesti au rolul de a reinviora, de a
odihni si de a reinvigora cugetarea.

Cuge^i la cele sfmte. §i pentru ca faci acest lucru sim^i
cum gdsesti motive noi sa te rogi, sa te bucuri, sa te
entuziasmezi.

>Opune autorul nostru, parintele Makarios
Simonopetritul: „dupa obiceiul athonit, Miezonoptica trebuie

1 SS

inceputd cu rugdciunile dimineiiF .

Daca rugdciunile diminefii insa sunt spuse la miezul
nopiii si in Sfdnta Bisericd, atunci accentele eshatologice si
nocturne pe care le gasim in textul lor sunt aspecte
regulamentare, normale.

157 Ierom. Makarios Simonopetritul, Tridoul explicat..., op. cit, p. 161.

158 Idem, p. 458, n. 2.

88

Nestiind acest amanunt tipiconal nu intelegem de ce
apar in rugaciunile dimineatii idei despre noapte si despre a
doua venire a Domnului, care sunt specifice Miezonopticii si
deniei din Lunea Mare a Sfintelor Patimi.

vJianina [Piciorus] mi-a deschis astazi ochii cu privire
la minciuna invatamantului de stat. Materiile scolare sunt
disparate, antagonice si restrictive. Nu pleci, dupa ce termini
scoala, cu ceva complementar ci cu lucruri care nu se leagd in
capul tau.

Cand in^elegi acest lucru incepi so. suferi, esti dezamagit
ca ai fost miniit in mod sistematic.

De ce vor sa fim miniiiil Poate pentru ca sa nu fim
addnc inrdddcinaii in adevdr, ci niste fiin}e subrede, farafor}d
morald.

LSucrarile teologice academice sufera de un

intelectualism excesiv. Parca ne e frica sa ne exteriorizdm
sentimentele. Fugim pur si simplu de noi insine.

Ne e teama sa fim cataloga^i „neacademici" si
„nestiintifici" daca suntem sau parem a fi „prea personali".

Pe masura ce votam ideatic personalismul, pe atat il
negam in via^a noastra cotidiana.

Oare nu ne torturdm prea mult? Sufletul simte ca se
trddeazd in acest mod.

In goana noastra dupa explicaiii savante uitam ca
teologia e pentru toft si a tuturor.

Ne retragem degeaba in turnuri de fddes, pentru ca nu
neplacem nici noi pe noi insine si nici al^ii.

Mintea fara inima e prea aridd si fdrd adevdr. Mintea
fara inima e un spafiu al ineptiilor, al probabilitdtilor si al
supozitiilor de tot felul.

Ce are defect inima noastra? Ea nu poate gdndi
teologicl

89

Ajungand numai creiere putem fi asocial foarte bine cu
computerele dar nu si cu niste persoane umane sensibile si
atente.

Spunem mereu ca persoana presupune comuniunea, dar
in scrisul nostra nu acceptam comuniunea si comunicarea mai
ales, ci ne impunem punctul nostru de vedere, adica
individualismul.

Ne situam in mod jalnic sub ceea ce afirmam.

Militam pentra concretefe si pentra expuneri explicite,
pentra veridicitate insa, paradoxal, ciuntim in mod fatal
adevdrul despre noi insine printr-o unilaterald luare in calcul
a persoanei umane.

Omul e un intreg si asa trebuie sd-l ludm.

Injumdtdfirea lui, chiar si numai mentala, ne face sa
vorbim despre morfi si nu despre un crestin ortodox viu.

Trebuie sa admitem ca nu stim sa ne raportam prin
intermediul scrisului, in mod sincer, la oamenii pe care ii
vizdm.

Sinceritatea e un prim pas in sfera aceasta a inielegerii
modului cum se scrie pentra oameni vii, pentra oameni luafi in
integralitatea lor.

-Ofantul Ignatie al Antiohiei scria: „Dragostea mea a
fost rastignita"159 . Prin aceasta el desemna faptul, ca din iubire
pentra Hristos trebuie sci-fi rdstignesti ascetic intreaga ta fiin^a.

Hristos este Dragostea ce S-a rdstignit pentra noi, pe de
o parte dar, pe de alta parte, si iubirea noastra pentra El este
rdstignitd, pentra ca suportd mereu chinuri si tinde sa mearga
astfel pana la capat.

Moartea devine pentra Sfantul Ignatie o pofiune a iubirii
care vrea sa se jertfeasca. Nu exista alternativd pentra iubirea
careia i se cere sa abjure.

159 Cf. Ep. Catre Romani 6, 1 §i 7, 2, cf. Idem, p. 523, n. 140. Citatul e cf. Idem, p. 354.

90

€ dureros pentru mine, ca aceasta carte minunata este
pdtatd de negarea vie^ii Sfintei Maria Egipteanca, pe care a
scris-o Sfantul Sofronie. Parintele Makarios Simonopetritul
face o greseald imensd confundand pe Sfanta Maria
Egipteanca cu Sfanta Maria din Palestina160.

L3e ce sa ma ascundl Pana la urma se vor stii toate

pacatele mele si cat timp am pierdut pacatuind. Grija de multe
ma scoate de la rugaciune. Mancarea multa ma aprinde si
oboseala ma face sa nu ma pot concentra.

Ni se pare ca avem raspunsuri, ca putem sa facem tot ce
nepunem in gdnd dar nu este asa.

Ma simt atat de insignifiant, incat imi dau seama ca n-
am in^eles nimic despre mine si despre ce este lumea aceasta.

Oamenii simt nevoia sa comunice dar nu stiu de unde sa
inceapd, cu ce sa inceapa un dialog real.

Uneori ne impotmolim in ceea ce stim, in ceea ce am
invatat, in ceea ce am primit sau in presupuneri.

Lipsa de comuniune ne dezumanizeazd.

Faptul ca n-ai cui vorbi si ca daca totusi vorbesti cuiva,
vrei sa \i se vorbeasca tot lafel de sincer, ma mistuie.

Adevarul nostru interior nu se separa total de minciuna.

Cunoastem cum sa facem din eel mai mare adevar,
datorita pervertirii noastre, cea mai mare minciuna.

Interpretam tendenfios multe lucruri.

Ne e frica sa fim responsabili.

Aratam ca avem, prin toate astea, prea pufind credinfa.

Ne gandim via^a ca fiinfe autonome.

Simt cum mintea mea a devenit sofistd.

Cand mintea incepe sa gdndeascd via^a, inima se
rdceste. Sunt un sloi de ghea^a.

O, Doamne, reaprinde dragostea mea pentru Tine! Da-
mi iarasi inima aceea sincerd si neprefdeutd, cu care sa-Ti
slujesc Tie pururea! Simt ca sunt departe de Tine, Dumnezeul
meu, cat si de oameni.

Ma ingras, devin molatic, nepasator, avar, desfranat...Pe
zi ce trece sunt tot maipervers. Pacatul e in mine. E viul

160 Idem, p. 359.

91

Unde mi-e gandul? Ce vreau sa fac? Gandurile, atunci
cand devin mai tari decat tine, te fac sclavul lor fara voia ta.

Simt insa sa citesc. Ma bucura nespus citirea
Dumnezeiestilor Paring.

Nu mai pot insa citi repede, ca pana acum, pentru ca ma
opresc la fragmente, la nuance. Mintea mea se opreste in
cuvinte.

Acum imi dau seama cate trebuie sa stiu, cat de multe
trebuie sa stiu.

Trebuie sa citesc cu metoda.

Pentru ca sa scriu imi trebuie trimiteri iar eu nu am
adesea notice cu trimiteri complete.

Imi dau seama ca pana acum am citit fdra metoda. Insa
asa am simtit sa citesc: ca un vulcan, ca un foe care mistuie tot\

Sunt atatea probleme teologice de cercetat, pe care simt
ca vreau sa le studiez neincetat, meat ma simt neajutorat cu
totul.

Faca-se voia Ta intra mine, Dumnezeule! Dupa cum
vrei Tu sa se faca cu mine!

Mandria noastra se strica in noi cand accepfi rusinea,
cand ifi recunosti lipsa ta de logica, prostia, propria-ti inselare.

Rusinea pentru pacatele noastre e rabdare. E o asceza a
mintii si a inimii, a intregii noastre fiinte.

Asceza cuprinde tot ceea ce faci pentru a arde in mod
cuvios in fa^a lui Dumnezeu.

Din asceza fac parte si respira^ia si somnul si mesele,
citirile, rugaciunile, metaniile, durerile, nefericirea... totul.
Trebuie sa vedem intreaga noastra viafd, cu toate
compartimentele ei, ca slujitoare a lui Dumnezeu.

De multe ori facem greseala sa observam doar
gandurile rele dar nu si pe demonul care ne influeneieazd
pentru ca sa le avem.

Gresim prin faptul ca privim binele si raul in mod
impersonal, fara sa le identifwdm in noi.

Binele e o influenza haricd iar raul o influenza satanicd.

Demonii se lipesc de noi la propriu, de sufletul si trupul
nostra si aduc in noi ganduri, tending, sentimente care nu ne
apar^in.

Ne panicam, mul^i dintre noi, pentru ca nu stim acest
lucra. Nu stim cui ii aparjin aceste ganduri, sentimente,
tendinte care se nasc in noi deodata, fara voia noastra, fara sa
ne asteptdm la ele.

92

Demonii vin si gandesc in noi, in locul nostru! Si
gandurile lor par sdfie gandurile noastre.

Ei se branseazd la fiin^a noastra si noi devenim un
mediu al rauta^ii lor.

Cand smerenia ii indeparteaza de la noi atunci observam
cine a gdndit in noi, adica in locul nostru. Atunci sim^im cine
ne soptea ganduri rele.

Dar si Sfin^ii vin la noi si noi ii simfim pe ei. Ei nu vin la
noi fara ca noi sd nu-i simfim. Sfhnii lui Dumnezeu nu ne
trimit un har de la depdrtare ci vin si ne viziteazd personal.

Ei coboara la noi si in noi.

Simfim prezen^a lor, rugaciunea lor, acoperamantul lor.
Prezen^a lor ne bucurd, ne intareste, ne inflacareaza.

O, cat de minunat e sa traiesti in Dumnezeul E o fericire
zilnica. Pe masura ce te vezi maipdcdtos, pe atat te umpli de si
mai mult har.

Sunt mandru si imi ascund pacatele.

Nu vorbesc explicit cand ma marturisesc si nu cer
sfaturi.

Sunt anumi^i draci care l\\ aduc o mare frica, o fried
irafionald. Te apuca frica din senin. Nu mai po^i vorbi de atata
frica.

E o suferin^a imensa pe pamant. Daca ne-am pdtrunde
de suferin^a aceasta am fi cu to^ii bolnavi de inimd, daca nu
morfi.

Ii vezi cum sufera si nu po^i sa-i aju^i. Te rogi pentru ei,
ii compatimesti dar nu ai cu ce sa-i ajuji.

Sunt prea mul^i suferinzi in jurul nostru. Sunt mul^i
suferinzi pe care po^i sa ii recunosti imediat dar sunt mai mul^i
cei care au dureri ascunse.

Lucrez cu greu, scriu cu greu la cartea Inva^atorului, a
Fericitului Hie vazatorul de Dumnezeu. Trebuie sa fmfoarte
concentrat la multiplicitatea sensurilor pe care cuvintele sale o
incumba.

Scrisul sau este imens.

Imens este si el, prea imens.

Sfm^ii sunt indlfimi amefitoare.

Sunt obosit dar nu ma pot odihni. Oboseala ma face sa
fiu neproductiv dar nu-mi pot permite luxul de a pierde timpul.

Via^a este o continud pronie. Dumnezeu duce pe fiecare
spre ceva anume. La inceput nu stii prea bine spre ce anume te

93

duce dar, pe parcurs, in^elegi (El te lumineaza!) care e voia
Lui.

Pronosticurile ca si idealurile sunt faiete ale slavei
desarte.

Via^a e mult mai surprinzdtoare decat am crezut noi.

In mediul teologic academic de astazi daca nu esti atent,
te pierzi, te pervertesti. Comoditatea ia loc ascezei si
speculafia vorbeste in locul ilumindrii.

Faci compromisuri pe care initial nu le accept dar apoi
le traiesti, le suporji.

Avem o prea mare permisivitate.

Acest lucru, in timp, ne distruge sufletul.

Suferim de o larghefe distructivd.

Spui una in mod „oficial" iar in particular i}i spui
adevdratul tdu crez.

Traiesc o duplicitate in materie de credin^a datorita
unora dintre profesorii pe care ii am, pentru ca sa-mi pot
continua studiile teologice si sa nu-mi provoc durerifdrd rost.
Sunt constrans sa fac asta, adica sa-mi restrdng marturisirea de
credinja.

Pana cand? Cui ii voi spune toate lucrurile in care credl

Am nevoie sa-mi verific credin^a, opiniile, crezul meu.
Trebuie sa studiez, sa caut, sa citesc asiduu.

Nu ma indoiesc de nimic, ci caut marturii tot mai
profunde si concrete ale Sfm^ilor despre adevarata via}a
ortodoxa.

A verifica credinfa inseamna a o aprofunda.

Vreau sa ma imboga^esc in cunoastere si in rugaciune.
Faca-se voia Ta, Doamne! Lumineaza-mi mintea si ma
miluieste! Alunga de la mine inselarea vie^ii mele si lenea,
pentru ca sa fac voia Ta!

Nu stiu multe lucruri.

Studiile teologice postuniversitare le fac pentru a citi si
a trdi, pe cat in^eleg, ceea ce citesc.

Exista un demon care te face sa te indoiesti si de ceea ce
stii ca e adevdrat. Nu-1 crede^i! Va va tulbura mult.

Cand sunte^i asaltafi de ganduri si de sentimente nu
lupta^i cu inversunare impotriva lor, ci rabda^i-le in pace.

Observa^i unde vor sa va duca.

Observa^i totul rugandu-va.

A intoarce mintea la lucruri frumoase e mult mai
folositoare decat orice altceva, atunci cand suntem atacafi de
demoni.

94

Daca demonii vad ca primim iluminari dumnezeiesti,
atunci ne spun ca stim toate lucrurile. Nimic mai fals!
Dumnezeu ne lumineazd pentru lucrurile care ne folosesc si
pentru care ne rugdm si nu pentru toate lucrurile.

Oricand trebuie rugaciune.

Daca am in^eles ceva, atunci sa nu ne asteptam sa ne
cada la picioare intreaga cunoastere teologicd.

Trebuie sa ne smerim mult, mult de tot.

Infumurarea vine tocmai din aceste pufine semne ale
milei divine in^elese insa egoist.

Cunosti nu pentru tine si atat, ci pentru tofi.

Cunoasterea trebuie impdrfita cu to^i.

Iubirea, cura^ia, curajul, rabdarea sunt virtufi personate
dar si comunitare.

Cand II vezi pe Dumnezeu numai pentru tine, atunci ui^i
ca El este al tuturora si ca vrea pentru toft ceea ce vrea si
pentru tine.

Smerenia te inva^a cine e aproapele tau, ce inseamnd el
pentru Dumnezeu si pentru tine.

Smerenia e o expresie a adevdrului oamenilor. Ea se
oferd. Ea iese in intdmpinarea altora pentru a se infelege pe
sine.

Fara efortul de a iesi din egoism, din „implinirea" pur-
personald, nu exista dragoste crestin-ortodoxa.

Dragostea e cruce iar crucea e grea. Daca crucea e grea
si dragostea e tot la fel de grea ca si crucea.

Suferin^a ortodoxa e mdntuitoare.

Daca te crezi „implinit" atunci nu mai vrei sa suferi. Dar
daca vrei sa suferi, atunci te sim^i neimplinit intotdeauna.

Cuvintele sunt addnci. Pacatul nostru este acela ca le
folosim numai la suprafa0, numai periferic.

\A pare in noi, uneori, frica de a nu gresi, desi facem
lucruri bune. Demonii ne aduc gandul de „a nu fi insela}f\
pentru a ne opri din lucrul eel bun. Dimpotriva, atunci cand
suntem inselafi, ne da sa avem toate motivele de a nu in}elege
acest lucru: propria noasta decadentd.

95

Citim una si demonii ne inspird altceva. Nu trebuie sa
ne temem de aceste manevre ale lor.

Afundarea in rugaciune.

Daca ne pierdem increderea, indrazneala cea buna vom
fi purta^i de demoni prin tot felul defrici si cosmaruri.

E o lupta la toate nivelele. Lupta mentala e o lupta care
mizeaza pe detalii, pe scrupule.

Cand nu putem lupta mental foarte bine, atunci atacurile
sunt mult mai incisive.

Trebuie sa ne pastram calmul, odihna sufletului. In
boala sau necazuri, daca ne pierdem cu firea, nu facem decat
sa ne agravdm si mai mult situa^ia.

Slava Tie, Doamne, pentru toate!

>Otudiul pur linguistic al textelor sfinte nu coboard in

strafundurile Duhului.

Uneori suntem declarati „pietisti" pentru ca pdrem a
scrie „cu fraze de la Sfin^i". Dar ca sa fii dovedit fals pietist
inseamna sa vii vazut textele si viata^ara harul Sau, scriind
din afar a sfinteniei si dupa indicii liter are de suprafa^a.

O formula folositd deja nu e caducd, daca suscita noi si
noi intelegeri.

Cuvintele Sfin^ilor nu imbdtrdnesc niciodata, pentru ca
Duhul le innoieste mereu in noi.

tfiud adesea sintagma inepta: „lumina taboricd".

Lumina necreata nu fine insa de muntele acesta si nici de
trecut.

Ea nu a iesit din munte pentru ca sa fie a muntelui, ci din
dumnezeirea Domnului Iisus Hristos.

96

fl

stazi seara, la Manastirea Sfdntul Antim din
Bucuresti, am sarutat craniul Sfantului loan Cassian161.

Emana har §i putere dumnezeiasca de la 3-4 metri
distan^a.

Sfmte Ioane, nu ne uita pe noi niciodata!

A se vedea: http://orthodoxwiki.org/John_Cassian.

97

Constatdri care ma dor

V/onstat in modul de a lucra al filologilor o hiba

elementard. Daca gasesc un text la cineva, care consund ca
idee cu ceva din opera vreunui Sfant Parinte si vor sa-1 scoata
pe acela cu basmaua curatd, spun ca respectivul Sfant Parinte
a luat de la scriitorul cu pricina textul „ilicit".

Cu alte cuvinte, in accep^ia lor, nu pot exista texte
aproape identice in operele a doi oameni.

De ce oare? De ce nu pot suporta „teologii recen^i" -
vorba Sfantului Grigorie Palama - ca pentru a scrie, nu ai
nevoie de a te lua dupd unul sau altul, ci de a gdndi tu singur,
luminat fiind de harul Sfantului Duh?

Gasesc adesea aceasta minciuna „stiintifica" in car^i
pretins „teologice".

Li se punpe seama Sfin^ilor Paring tot felul de influence
uluitor de false.

Si auzi peste tot, ba ca au fost influenfati de Platon, ba
de Aristotel sau Plotin, ba de eretici ca Origen, Evagrie, Didim
sau Teodor de Mopsuestia...insa in niciun caz nu se spune ca
au fost influentati, luminal, sprijiniii de harul lui Dumnezeu,
de Sfanta Scriptura, de ceilarfi Sfm^i Paring, cand se poate
constata foarte usor ca Sfm^ii se citeazd si se certified unii pe
al^ii.

Gasesc peste tot articole si studii despre Sfin^i, facute de
„teologi" care contestd sfm^enia si care se gandesc prea pufin
la mantuirea propriului lor suflet si trup.

Se fac cariere stiinfifice si universitare pe baza
Dumnezeiestilor Paring iar cei care le fac nu ajung sa moara
nici macar ortodox. Nu e ciudat?!

Am o imensa durere in suflet, cand vad ca ei, tocmai ei,
Sfin^ii lui Dumnezeu sunt considered „sarlatani", „impostori",
„nestiutori", cand denigratorii lor nu sunt nici pana la glezna
lor.

Autorii pseudo-teologiei actuale sunt invidiosi insa pe
Sfin^ii pe care-i citeaza si in fa^a lor se simt inferiori.

Tocmai de aceea le si neaga orice mdrefie Sfm^ilor,
pentru ca ii copleseste mare^ia lor. Acestia traiesc un mare
pacat: pdcatul impotriva Sfantului Duh, pentru ca Acela e Cel

98

care vorbeste in Sfm^ii pe care ei ii insultd intr-un mod
nepermis, josnic.

„Teologii" de azi scriu rece, calculat, obiectiv, §tiin^ific
dar nu prea au ce spune.

Ce inseamna un scris stiinfificl Sa ai presupuneri,
pareri, opinii, fara sa §tii macar despre ce e vorba cu adevarat
in problema pe care o discu^i.

Sunt negafi Sfm^ii de catre ace§ti autori pentru ca i-au
gustat §i i-au inieles prea pufin.

Demonii vorbesc prin ei. Pentru ca de aceea se tern de
adevar §i sar in sus de doi metri cand sunt trasi la rdspundere
pentru ceea ce scriu.

Mul^i presupun ca stiu o limba straina. E la modd sa
spui ca §tii multe limbi strdine. Insa pentru ei o limba straina
inseamna doar sa cunoasca semnele grafice §i o brumd de
conversafie. Si prin asta uitam insa, in mod nepermis, ca o
limba, oricare ar fi ea, trebuie trditd, experiata §i nu doar
invdiatd la suprafa^a.

Eu sunt romdn. M-am nascut §i am crescut aici §i am
inva^at o limba volubild, genuind, fara pedanterii. §i cu toate
acestea eu nu pot sa-mi permit sa afirm faptul, ca stiu limba
romdnd.

Pentru a sti limba romdnd trebuie sa §tii toate cuvintele
tuturor dictionarelor romane§ti, toate arhaismele uitate de mult,
toate regionalismele §i barbarismele zilei, tot ceea ce se
inromdnizeazd in prezent, alaturi de multiplele intelegeri
personale ale fiecarui cuvant in parte.

Dimensiunea mistica, teologica, morala, autentic
omeneascd a cuvintelor romane§ti nu prea apare in Dex-urile
noastre §i nici in cele straine.

Limba e imbogdfitd mereu de harul lui Dumnezeu §i nu
in afara noastrd, ci in noi insine.

Pentru ca privim limba numai strict obiectiv de aceea nu
avem habar ce inseamna dragostea noastrd §i cum se poate
exprima ea.

Spui „te iubesc" §i crezi ca ai spus totul. Dar nu ai spus
nimic de fapt. Ce am gandit eu sau ce gdndesc eu vizavi de
tine, in mod particular, nu se cuprinde in acest „te iubesc".

„Te iubesc" este gol.

Ca sa §tii ce inseamna aceasta declarable, trebuie sa
respiri realitatea iubirii, sa o trdiesti cu toatdfiinia ta.

§tim ca locuin^a unde ne-am nascut se nume§te „casa" §i
ca atunci cand venim lapdrinfi, spunem ca venim „acasa".

99

Dar ce inseamna „casa" si „acasa" pentru mine nu scrie
in niciun diciionar al lumii.

§i tot asa nu scrie nici suferinia mea, nici dorul meu,
nici insuccesul meu sau nelinistea mea.

Ce simt eu e unic. Ce sim^i tu e lafel. Si ce simte el e tot
unic.

In Dogmaticile noastre avem afirmata unicitatea
persoanei. Si, cu toate acestea, noua nu ne plac personalitdtile.

Preferam indivizii gurd-cascd, insa nu cei care ne mutd
mai incolo, nu cei care ne dinamiteazd precarele noastre
certitudini.

Parin^ii de astazi vin si predica de pe solee lucruri
generate, care nu intereseaza aproape pe nimeni. Se evoca pe
ei, trecutul lor fara. prea mare importan}d...§i vorbesc fara bun
simf, fara finefe, fara concizie, cu multa neinsufleiire, fara
patos, fara nerv, scoldreste, cu un limbaj care imitd in modfals
ceva de cu multe secole in urma si nu ca pentru astazi, nu cu
limbajul lumii noastre.

Parca vezi cum descopera dinozaurii existenfi sau
inexistenfi, cum scot de sub lespezi probleme cu care noi nu
ne mai confruntdm, fara a indica durerea pe care o vedem la
totpasul, fara a spune ce se cuvine sd spui acum.

Se observa cum lipseste din viafa lor harul lui
Dumnezeu, desi el e atdt de invocat de catre ei.

Nici nu stiu ce mai poate sd insemne pentru ei harul lui
Dumnezeu. L-au simfit vreodata? S-au cutremurat de prezen^a
lui? Au varsat vreodata lacrimi dulci din cauza lui? S-au
bucurat intru el, intra harul Sau, incat sd-si iasd dinfirel

Ne permitem prea multe pdcate, prea multe hule, prea
multe erezii.

Carole noastre teologice l\\ dau, in majoritatea dintre
cazuri, impresia de autosuficienid, de atotstiintd.

Scriem carji numai pentru noi dar aveam ambi^ia sd le
infeleagd toft. Care tofil Cine sd ne infeleagd, daca noi ne
disprefuim cititorii?

Multe dintre firmele care tiparesc car^i isi aroga
„dreptul" de a scrie numai pentru presupusi „elitisti", cand cei
care manageriaza aceste firme tipografice nu au nicio opera
elitistd.

Cine sunt elitistiil Cum sa fii un elitist... daca tu nu ai
scris mdcar 40-50 de cdrti, ca sa vezi cum e cu elitismul, cu
mdretia cartii.

100

Pentru mine elitistii sunt Sfiniii si truditorii autentici ai
cartii si ai vietii duhovnicesti si nu cei cu morgd academica,
dar fara opera academica.

Ce sa faci cu un titlu universitar gol, fara opera in
spatele lui?

Faptul ca esti profesor de teologie nu te sfinieste de la
sine. Simpla titulaturd nu te face inielept si nici erudit.

Raul e ca noi mergem cu capul pe sus sau cu gdtul pe
sus, desi nu suntem specialist decat intr-o mica fidramd a
teologiei.

Ne da dreptul titulatura academica autenticd sa ne
credem atotsiutori sau niste continuu truditori pentru a
descoperi sensuri si semnificatii si mai mari?

Putem fi ortodocsi fara a face nici eel mai mic gest de
pocdinidl

§i, totusi, sdrind toate treptele desavdrsirii in mod
diabolic, ajungem doar prin cateva examene intr-un post
universitar, pentru ca sa predam teologie si apoi ne credem mai
destepti decat Sfiniii, pe care Dumnezeu i-a ridicat, prin
nevoin^ele lor pline de durere imensd, la vederi si harisme
dumnezeiesti.

Sarmanii de noi! Romanul are o vorba: „dupa ce ca e
prost, mai e si fuduF.

Pot fi acuzat (pentru ca e mai usor asa) ca scriu aceste
lucruri acum, pentru ca sunt complexat de vreunul, ca am ceva
personal cu cineva (desi nu am niciun litigiu noetic cu
nimeni), ca vreau sdpar mai inteligent decat toata lumea...Insa
nu cred sa fiu acuzat de prea multi, ca m-ar mistui dorul si
rdvna sfdntd si smeritd pentru adevarul lui Dumnezeu si de
aceea scriu aceste lucruri.

Po^i fi acuzat de toate lucrurilc.Insa insulta si ironia nu
demonstreaza nimic despre tine.

Pastram tdcerea vizavi de unele lucruri. Insa tacerea nu
rezolva toate problemele duhovnicesti ale societa^ii noastre.

Oamenii vorbesc mai devreme sau mai tdrziu. §i chiar
daca nu ne ascultd mulfi, ne pot asculta cdfiva.

Traim intr-o lume care ascultd orice. S-ar putea gasi si
oameni care vor sa asculte despre modul cum se gdndeste si se
trdieste ortodox.

Traim intr-o lume fascinata de orice perversitate, de
orice excentricitate. Si, cu toate acestea, cred ca incd sunt si
vor fi oameni care iubesc viul lui Dumnezeu, adevarul
netrucat, viata lipsita de perversitate.

101

E mai usor insa efortul de a scrie o carte despre
rugdciune, decat a te ruga neincetat.

Dar daca scrisul tau nu e parafat de harul lui Dumnezeu
po^i scrie oricQ, pentru ca si asa nu scrii din cele ale lui
Dumnezeu.

Sunt intrebat: „Dar cine trdieste in harul Sfantului Duh?
Ce, tu trdiesti in Duhul?". Ji se cer raspunsuri sigure, desi
intrebatorii tai sunt aluzivi la culme in declarable lor. Vor
confirmarea.

§i te uifi in fiin^a lor §i vezi ca ei nu vor de fapt nimic de
la tine decat sd te ironizeze. Ei vor sdfie convinsi.

Metoda tradi^ionala ortodoxa insa e aceea ca harul lui
Dumnezeu din ei sd-i convingd, daca esti sau nu esti al lui
Dumnezeu, tu, eel pe care ei il chestioneazd.

Uneori te confesezi din tot sufletul cuiva si po^i trai
perplexarea ca il indispui.

In loc sd ne uneascd adevarul - culmea! - el ne
desparte.

Nu mai stam prea mult sd reflectdm asupra a ceea ce
vrem sd spunem si deschidem gura la intdmplare.

Nu ne mai indoim in mod evlavios de gandurile si
sim^amintele noastre. Le gasim pe toate bune, tot ce vedem in
noi si asta demonstreaza de cata lips a de discerndmdnt suntem
stapani^i.

Prea multe orgolii pentru o viata de om.

In loc de „faca-se voia Ta", rostim mai ales refrenul:
„faca-se voia mea, numai a mea". Ce voie dementd are omul!

Imi pare rau ca acum vorbesc oarecum fdrd
menanjamente. Stand in fa^a acestor lucruri eu nu fac decat sd
le remarc existen^a.

Pe strazi avem mul^i saraci. Cuvantul „sarac" a ajuns sa
exprime mult prea pu^in sdrdcia ^arii noastre. Nu ne mai
intereseaza ce vor acesti oameni, ce vor oamenii in general.

Iubirea noastra e o maimu^areala.

Nu stim ce e via^a.

Via^a nu se cunoaste numai prin eforturi umane, ci
Dumnezeu ne inva^a ce este viata.

Trebuie sa fim invafafi de Dumnezeu pentru ca sa stim
ceva din cate a facut El §i exista pe acest pamant.

Perspicacitatea noastra, cu care ne laudam atata, e
neroada.

Stilul nostru de via^a e doar un paravan sub care se
ascunde micimea de suflet.

102

Sub bretonul mhrfii, sub ochelarii savanfi, dincolo de
haina sau reverenda sta sau nu sta nimic. Sta ceva sigur, ceva
etern sau un imens gol existential.

Umanismul demonic al societa^ii noastre postumane
ucide omul.

Legile statului si Sfintele canoane ale Bisericii sunt
folosite pe post de sperietori.

Suntem „cultivati" dar ne viciem unii altora arealul,
intimitatea.

„Drepturile" omului contravin omului.

Nu poji sd-l insulfi pe X si pe Y in favoarea lui, a
indreptdrii lui, dar poji fuma in tren, chiar daca cei din jurul
tau dezaproba acest gest. Nu po^i disturba pe colocatari dar ei
tepot amefi de cap.

Prea multe produse si prea pu^ini bani. Prea multe
produse si prea purine produse necesare.

Ne uitam unii la al^ii pe strada cu fried. Ne e frica sd nu
ne buzundrim reciproc, sa nu ne ludm unii altora gdtul.

Avem o mie de griji imaginare si doar una-doud reale.

Ne distanidm de Sfhrfi pentru ca sd nu ne imbolndvim de
pocain^a si de dragostea lor pentru Dumnezeu.

O, Doamne, ce bine este cand Tu ne eliberezi de lumea
aceasta! Numai Tu stii sinceritatea oamenilor care I^i slujesc
Tie.

Toti ma intreaba, ma buzundresc la idei, vor sa afle
despre mine... dar prea putini vor sd ma iubeascd, adica sd ma
cunoascd pentru ca sd ma iubeascd...

Insa, Tu, Dumnezeul meu, stii inima mea si stii durerea
mea, pe care o am pentru ca oamenii sunt mai mici decat ar
trebui sdfiel

In timpul Sfintei Liturghii un grup de persoane a strigat
insulte la adresa Prea Fericitului Teoctist162. Era chiar in fa^a
mea. Cei de langa mine au inceput sd-i loveascd pe membrii
acelui grup si sd-i tragd afard din mul^ime.

E oare binel Ce po^i face bun in acest mod?

I-am observat pe acei barba^i tineri, implica^i in aceasta
bdtaie si care erau oameni credinciosi...

162 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Teoctist_Ar%C4%83pa%C8%99u.

103

Erau plini de o ura ne-ortodoxd fa^a de acesti „eretici",
„satanisti" sau „posedati" (asa ii numeau ei!), care le-a iesitpe
fata intr-o clipa. S-a declansat in ei...de la prima clipa cand i-
au vazut pe ceilalti manifestandu-se anarhic.

Aveau o pofta nebuna de a-i pdlmui. Aversiunea asta
ghiolbana, necizelata spune multe despre sufletul lor.

Parintele Patriarh putea so. stea de vorbd cu ei ca sa vada
ceea ce vor. Daca i-ar fi chemat la el, poate ca lucrurile luau o
altd intorsdturd. Ar fi fost o loviturd neasteptatd pentru
acestia, daca acolo, in mijlocul slujbei, i-ar fi lasat sa
vorbeasca 10 minute... pentru ca sa spuna ceea ce au pe inimd.
Si in 10 minute... toata lumea intelegea daca au motive serioase
sau aiurea pentru care au tipat. Ar fi fost un final pedagogic de
mare finete.

Violen^a nu aduce rezultate pozitive.

Ne frichinim prea mult la slujbe. Ne plimbam, ne
rasucim, vorbim, privim in toate parole datorita nelini§tii
interioare de care suferim.

Demonii ne fac instantanei§ti, febrili, prea febrili.

Stam in fa^a televizorului si a computerului si uitdm de
noi. Traim de parca am visa.

Demonul de la amiaza ma asalteaza mai ales cand am
stocmacul plin. Ma aprind, vreau sa privesc imagini obscene,
vreau sa stau tolanit sau in pozi^ii sexuale fara a face sex.

Nelinistea imi arunca orice rugaciune tihnita, cursiva.
Demonii poftei m-au inva^at sa ma atragd revistele si filmele
pornografice, spunandu-mi ca asa arata „libertatea".

Uneori privesc imagini obscene si e ca si cand nu le-as
privi. Alteori ele ma aprind. Uneori ma laud din slava desarta.
Mint pentru ca sa par „interesant".

Discutiile vreau sa-mi umple uneori golul interior dar
nu pot. Invidia, acest demon ma lupta uneori, fa^a de
persoanele care stau pe langa mine.

Suntem indiferenfi si ne place sa desconsiderdm.

Insa, in mine, sub toate aceste nenorociri interioare sta
o profunda pace. Nu e usor de exprimat aceasta pace abisald,
duhovniceasca.

Nu ma decid usor. Nu-mi place sa rise si nici sa
muncesc. Sunt un mare lenes, un escroc, o puslama.

Astazi a fost cald. Multa lume la Sfantul Dimitrie. O, cat
de delicati trebuie sa fim!

Ajuta-ne Prea Curata Maica si ne miluieste!

104

Intalnim oameni in mod providential. Sunt cei de care
avem nevoie. Sunt oamenii prin care Dumnezeu lucreazd
mantuirea noastra.

Addncirea in rugdciune e forla vie^ii duhovnicesti,
respira^ia ei.

Astazi sunt denigraii Sfin^ii de mul^i dintre teologii
nostri. Ma doare acest lucru. Se spun multe neadevdruri despre
Sfm^i si prea putini ii apard in fata denigrarilor de tot felul.

In

rimitivus (adj. 3) = primul (ca data), primul-nascut,
nou-nascut.

Deci a vorbi despre primitivitate nu inseamna a vorbi
despre un stadiu de sdlbdticie a spe^ei umane (ca in teoria
evolutiei), ci a vorbi despre primii oameni, despre Protoparin^ii
nostri Adam si Eva.

C<

'or, cordis = inima. Inima e un cor, e o adunare a lui

Dumnezeu si a intregii lumi in mine insumi.

Dumnezeu si lumea se regdsesc in mine. Eu ii adun,
adun tot. Unesc, unific sau in mine sunt toate impreund. To\\
dintr-un cor trebuie sa fie la unison, sa cante acelasi cdntec.

Daca din mine fac un cor, o simfonie prin harul Duhului
Sfant, atunci pot sa rezonez cu alte armonii personale.

Eu ma adun impreuna cu fra^ii mei in jurul Sfintei
Euharistii. Hristos ne aduna pe to^i la Sine, pentru ca sa ne
uneascd cu Sine si to^i sa devenim un cor, o singura inima.

„Sus sa avem inimileV\ il auzim spunand pe preot.

Trebuie sa le avem sus, pentru ca sus e inima noastra, la
El, la Domnul, Care a facut din noi un cor, o unitate (unity)
prin Duhul Sau. Tatal, in Hristos, prin Duhul, ne uneste pe unii
cu al^ii §i nu ne desparte.

Sfanta Biserica e armonia in care toate individualitatile
se unesc, se inter secteazd.

Daca vrem sa stdm in Biserica trebuie sa renunfdm la
ideile care ne despart, care ne instrdineazd pe unii de al^ii.

105

Uneori suntem acuza^i ca doar teoretizdm unitatea
Bisericii dumnezeiesti cand, de fapt, ea nu exista. Cei care ne
acuza de acest lucru vor ca aceasta imitate, fra^ietate dintre noi
sa se produca de la sine, spontan, fara nicio baza de credintd
comund si ca ceva evenimen^ial, pur harismatic.

Privind la evenimentul Cincizecimii acestia doresc sa
aiba o racordare asemdndtoare cu Prea Curata Treime incat sa
se produca o schimbare radicald in ei.

Insa nu pot accepta ca Cincizecimea a fost o umplere a
inimii foarte mult asteptatd si pregdtitd de intimitatea cu
Domnul a Sfm^ilor Apostoli.

Astazi trebuie sa cresti la modul personal in intelegere si
viata sfanta, sa ai o verticalitate anume pentru ca sa te po^i uni
cu ceilarfi in Sfanta Biserica.

Daca fiecare crestem in Dumnezeu, in unirea in discu^ii
si in via^a de zi cu zi, ajungem cu timpul si la o unitate vie
intre noi, care inainteazd mereu.

Insa faptul ca mie imi place sd-l invdt pe fratele meu,
fara ca sa ma las invafat de Dumnezeu, nu ma ajuta nici pe
mine si nici pe el. Cu erudrfia mea eu pot sd-l bulversez sau sa
mi-lfac ucenicul meu. Insa, prin asta, el poate sa nufie si nici
sa ajungd ucenicul lui Dumnezeu.

Daca eu nu il aduc pe el la Dumnezeu, ci la mine, la cat
de special sunt eu, nu vom ajunge niciodata sdfim una. Daca
eu il fac pe el sd-mi semene si nu sd-i semene lui Dumnezeu la
un moment dat va simfi inconsistent vie^ii lui.

In Dumnezeiasca Biserica Ortodoxa trebuie sa scapi de
rdul din tine, de tine, eel vechi, pentru a discutaj^e baze noi cu
ceilal^i. Oricat de erudit as fi eu, daca nu-mi traiesc via^a
ortodox, nu pot sa spun mai nimic concret despre viafa mea si,
mai ales, despre viata ortodoxa.

Pentru mine, Biserica Ortodoxa e singura Biserica, e
Biserica lui Dumnezeu. Daca eu, principial, ma dezic de
inva^atura Bisericii atunci via^a mea nu mai are niciun sens.

Unirea dintre noi e reald atata timp cat eu am o relate
vie cu Hristos si cat rela^ia mea cu membrii Bisericii devine o
prietenie si ofrdtietate in Hristos.

La Dumnezeu vin cu cat am prins eu din El si din
ceilarfi si din tot ce exista. Domnul ma primeste cu mdsura
mea, cu ravna mea, cu in^elegerea mea, cu neputin^ele mele.

El nu-mi impune un etalon pentru ca sa fie intim cu
mine. Omul de langa mine insa imi cere standarde. Insa

106

Dumnezeu nu vrea sa ma compare cu nimeni. El ma ia asa
cum sunt.

Ne-am fi asteptat ca Dumnezeu sa fie mai exigent decat
omul dar El este iconomic cu noi.

Exista ispita aceasta, in unele cercuri ortodoxe, de a fi
comparat cu top Sfiniii pentru ca sa te faca prietenul lor. Vor
sa ai toate virtu^ile posibile, sa inglobezi toate singularitdple
Ortodoxiei. Dar odata cu asta sa fii tu insup, din Romania, care
ai sau nu ai bani si al carui trecut sa fie foarte real. Vor sa fii
ca toft Sfintii dar sa nu le ceri si lor sa fie ca top Sfinfii la un
loc.

Putem sa ne sfiinpm viafa astazi? Da, nimic mai usor!
Pentru ca Dumnezeu imi cere sa cuprind toate pe cat pot eu.

Harul lui Dumnezeu nu vine in noi pentru ca am epuizat
toate virtutile posibile si toate eforturile ascetice, ci pentru ca
am dorit safim cu totul ai lui Dumnezeu. Harul Duhului Sfant
vine sa mdngdie o inima plina de vdlvataie, o inima incinsd de
dragoste, de avant, de dorinfa de implinire.

Cand ne rugam si cerem sa vina harul Mangaietorului,
atunci cerem, de fapt, ca harul Duhului Sfant sa vina sa ne
linisteascd si sa ne tempereze emo^iile, dragostea, asteptarile
si, in acelasi timp, sa ni le potenfeze.

El vine si ne spune ca dragostea noastra trebuie sa fie
mare si dogoritoare si pentru top §i toate dar, in acelesi timp,
ne spune ca trupul nostra, inima noastra de atata incandescenid
poate lua foe, se poate imbolnavi.

Harul Sau nu ne face plini numai de voluptate
dumnezeiascd, si de curdpa unei simpri subtile si atente, ci si
de discerndmdnt, de precizie sentimentald si ideaticd, de o
privire necratatoare asupra monstrilor patimilor din noi insine.

§i cand vine El, Duhul Adevaralui, prin harul Sau vine
si ma umple de pace, de o siguranfd plina de griji cuvioase, de
o nestavilita bundtate si candoare, pe care simt sa o revars
peste ceilal^i, sa o impdrtdsesc celorlarfi in sim^irea acuta a
smereniei mele, care vine din constiin^a abundeniei harice care
nu-mi apar^ine.

Ma simt bogat dar nu ma confund cu izvorul bogdpei
mele. Am constiin^a, constien^a a ceea ce este in mine, a
haralui Duhului. Dar nu pot spune ca El a venit pentru ca eu
merit sau ca El a venit pentru ca sunt special in comparable cu
al^ii.

Eu nu ma simt special.

Eu nu imi arog drepturi, calitap, demnitdp sau onoruri.

107

Ca sa fiu cu El sau in fa}a Lui eu sunt un vierme, un
nimic, un intuneric, o putreziciune.

In fa{a Lui eu sunt un nimeni personal. §i tocmai pentru
ca sunt asa, El se gdndeste la mine si vrea sdfie in mine, prin
harul Sau, pentru ca eu nu vreau sdfiu al meu in fa^a Lui, ci al
Lui in fa^a Lui si sa fiu in mine cu El, in mod deplin, constient,
asumat si liber.

Ma simt liber. Din ce in ce mai liber... Dq ce? Pentru ca
El ma inva^a ca libertatea nu se revendica, nu sefurd, nu se da
cuforfa, ci se acceptd ca un dar.

Libertatea mea Insusi Dumnezeu mi-a facut-o dar,
surpriza, cadou.

Eu nu stiam ca libertatea poate fi asa de frumoasd si ca
ea intrece orice basm, orice asteptare, orice gand. M-am
pomenit ca traiesc intr-o largime neinchipuit de frumoasd, in
care totul imi e nou, incalculabil de nou.

Traiesc in acelasi apartament, mananc acelasi fel de
mancare, beau aceeasi cafea dar nu mai sunt acelasi om.

Tot ce intra in mine si se degajd din mine poarta
simptomatologia acestei liberta^i extrem de neconforme cu
libertatea legislative sau sociala.

Stau parca pe loc si nu mai simt scurgerea timpului.
Inima nu-mi mai palpitd ca altadata. Chipul lumii acesteia mi
se transfigureazd de la sine, pentru ca simt cum intru intr-un
ritm al tdcerii atemporale.

O tacere interioara abisala inexprimabila de care nu ma
mai satur.

Aud, bineinteles, claxoanele masinilor, zarva strazii,
insultele unora sau ale altora...Insa inima mea e in pace. Nu
sunt deranjat in aceasta pace addncd a fiin^ei mele.

V) slujba romano-catolica e una fadd. Singuratatea

fiecaruia e intrefinutd de singuratatea statuii Fecioarei, aceasta
bdtaie dejoc la adresa Prea Curatei Stapane.

Am fost aseara la Baratia163 si am privit in mod atent
locasul. Doi Ingeri, aproximativ bizantini, stau in fa^a statuii

163 Idem:

http://ro.wikipedia.org/wiki/Biserica_B%C4%83r%C4%83%C8%9Bia_din_Bucure%C

8%99ti.

108

Fecioarei iar pe tavanul boltit e Mielul crucificat, acest simbol
al Mantuitorului interzis din punct de vedere canonic.

Hristos sta numai la intrare, in partea stanga si e in
agonia Crucii.

In medalioane mici sunt prezentari ale Calvarului dar
niciodata nu apare in fa^a credinciosului romano-catolic
Hristos Cel inviat, Hristosul bucuriei.

Orga canta jalnic. Credinciosii se saluta la un moment
dat dar ei nu se cunosc unii pe aljii, nu-si cunosc nici macar
numele. Rugaciuni fara rugaciune. Euharistie fara harul
Sfantului Duh.

In aer am sim^it o mulfime de demoni si ei imi asaltau
inima cu frenezie, crezand ca m-am apucat de dorinte
extraeclesiale.

O, daca ar fi percepufi acei demoni de credinciosii care
se adund aici!...

Preotul le cere sa-si spuna dorintele in tdcere... Iar eu m-
am rugat sa-si vind in fire acesti oameni si sa se darame
aceasta cloaca blasfemiatoare si trufasd, pentru ca Biserica lui
Dumnezeu are nevoie ca toti sdfim una intra ea.

Predica slaba. O astfel de predica, la noi, nici nu ar fi
fost ascultatd de cineva.

Oficiantul spune ca unirea Bisericilor se va face la
nivelul credinciosilor iar nu de sus.

O atmosfera goala, neduhovniceasca.

Bucuria prezenfei harului lui Dumnezeu lipseste si nu
mai ma mini nebuniile pe care le scriu despre credin^a
ortodoxa.

Preotii lor, acesti falsi preofi, sunt comedian^ii care isi
bat joe de adevararile dumnezeiesti.

Numai pentru ei este potirul, pe cand ceilal^i primesc
doar cercurile de azimd.

Privind cu duhul meu aceasta jalnicd adunare am
in^eles, cu cutremur, cu frica mare, inca o data si pentru a nu
stiu cata oara ce drama colosald este sa stai departe chiar si
pentru o singura secunda de adevdrul total al Bisericii
Ortodoxe si de harul Prea Curatei Treimi care inunda toate.

Acolo unde numai este El e moartea, e singuratatea, e un
gol inspdimdntdtor. E Iadul care ne rdde in fata in mod
sdlbatic...

109

Despre puterea pe care o luam prin Sfantul Botez
gasim referint.e §i la Sfantul Marcu Ascetul.

O eventuala Teologie Dogmatica Ortodoxd pe care as
incepe s-o scriu se poate extinde foarte mult, datorita
materialului patristic abundent, dar §i academic la fiecare
capitol tratat.

Se pot face trimiteri §i nuantlri numeroase pentru ca
dogmele credin^ei sunt inepuizabile iar tratarea lor s-a facut in
decurs de doua milenii in tone de cdrfi.

rv

In Sfantul Botez, Hristos vine in mine §i ramane in

mine prin harul Sau, fara sa se desparta de Tatal §i de Sfantul
Duh, pe cand in Taina Sfintei Mirungeri se pogoara Sfantul
Duh, prin harul Sau, fara sa se desparta de Fiul §i de Tatal,
lasandu-mi cerurile deschise pentru vedere dumnezeiascd,
pentru inaintare ve§nica in lumina necreata.

Apoi II primesc pe Insu§i Hristos, plin de Sfantul Duh,
ca mancare §i bautura cereasca, Euharistie Preasfanta
nedespartita de persoana Sa divino-umana, pentru ca fara El nu
pot face nimic bun, nimic curat, nimic autentic.

Cele trei Sfinte Taine ma introduc in Impara^ia lui
Dumnezeu. Ele ma pun sa stau la masa lui Dumnezeu.

Ele ma unesc, prin har, cu El §i ma fac sa trdiesc cu El
§i in El tot timpul, rugandu-ma pentru o iubire vesnicd a Lui,
pentru o trdire vesnicd a infmitatii Sale.

k\ stazi, la predica164, un coleg din anul al IV-lea165, a
spus ca via^a a fost asemanata cu unpod de un scriitor anume.

Eram Masterand in Teologie la acea data...
165 Studentii la teologie fac o tentativa de practica predicatoriala... adica spun, odata in
studentia lor, o predica adanc studiatd si discutatd. Si asta pentru ca, incd nu dam prea
multa importanta predicii in cultul ortodox...

110

Pe pod nu-^i po^i face cash. Acolo te simti in trecere,
spre vesnicie. Podul pe care tree, viafa mea, se va sfarsi. Ceea
ce incepe dupa aceasta trecere este fara de sfdrsit.

\/u fiecare nou lucru inleles tu mori inca o data pentru
ceea ce tu erai, mori din nou trecutului.

Trecutul e depdsit continuu in noi inline. Fiecare
dezlipire de o patima e o moarte a omului vechi din noi, e o
vindecare de o boala. Continuu eu ma recunosc afi altul.

Cel de ieri, eu, eel de ieri nu mai existd. Am murit
pentru mine, pentru constiint.a mea.

Daca Sfantul Botez e o renunfare la mine, eel vechi,
atunci fiecare renunfare la mine, eel vechi este o renunfare
care o continua pe cea batismald.

Atunci, eu am renun^at la tot ce ma separa de
Dumnezeu. Si pentru ca am fdgdduit sa fiu unit numai cu El,
renun^area la ceea ce e gresit din mine se inscrie pe linia
implinirii acestei fagaduinfe inifiale.

Asceza mea e astfel o finere a cuvdntului fa^a de
Hristos. Eu imi \m promisiunea facuta in acea zi lui Hristos.

Cand arunc tot raul din mine, cand recunosc ca ceea ce
sunt eu nu e bun, atunci vin si ma afund in Moartea Domnului
pentru a invia intru Invierea Lui.

Langa cristelnrfa ma vad un om pocdit, un om care se
recunoaste invins. Recunosc ca Hristos - asta in fa}a apei
Sfantului Botez - e singura mea salvare, mantuire, implinire a
vie^ii mele.

Ma dau Lui cu totul.

Afundarea mea in apa, de trei ori, inseamna moartea
mea.

M-am nascut mort pentru ca sa mor iardsi.

Astfel de predici, ale studentilor, intr-o Biserica numai pentru ei...ar trebui sa fie la

ordinea zilei... Si nu numai predici. ..ci si conferinte, prezentdri, expozeuri...caie ar trebui

orchestrate de catre facultate.

In acest fel, studentii, masteranzii, doctoranzii s-ar forma in mod real ca vorbitori si

scriitori si nu am mai trai penibilul situatiei de a-i vedea vorbind si scriind ingdlat, fara

personalitate, fara marca in fata unei adunari de credinciosi, la televizor sau in lucrari

scrise.

Ill

Moartea aceasta tainica cu Hristos insa imi aduce viafa
vesnicd, invierea.

Sunt scos, ridicat din apa de trei ori. Sunt botezat in
numele Prea Sfmtei Treimi.

Ma afund in ascultarea de Dumnezeu si in iubirea Lui.
Imi gasesc moartea pentru lume in invierea intru Duhul, pe
care II gasesc in apa si prin apa, prin intermediul apei, caci El
Sepogoara de sus...

O, Doamne, ajuta-ma sa scriu despre si spre slava Ta!
Ajuta-ma sa scriu despre cele pe care Tu ma inveti zilnic. Da-
mi sa ma vad si sa Te vad, Bucuria si Pacea intregii zidiri, caci
numai Tu esti bucuria si viata mea, Prea Frumosule, Doamne!

5 5 5 7 7

F«

ericitul Dumitru spune in p. 87, ca Sfanta Spovedanie
„este o Taind a comuniunii intime si sincere intre penitent si

.,,166

preot

E adevarat asta! Insa cu amendamentul, inteles de la
sine pentru el dar nu si pentru multi dintre noi: sa fie vorba
despre doi oameni duhovnicesti, unul care se spovedeste si
altul care ascultd spovedania ca preot duhovnic.

Cum poate fi sincer un om intr-o clipa, daca nu e sincer
in orice clipa?

Mai ramane intotdeauna un rest. Pleci cu durere in
suflet uneori, pentru ca preotul nu e atdt de sincer cu tine sau
nu poate sa te inieleagd.

De ce nu e sincer? Pentru ca nu vrea sdfie sincer.

De ce nu poate sa te inteleagdl Pentru ca nu are
experientd de viata si duhovniceasca, teologica, culturala,
filosofica, istorica, comportamentala, psihologica etc.

Mai mult decat in oricare alta Taina a Bisericii noastre,
in Taina Sfmtei Marturisiri careniele preotului apar in toatd
urdienia lor in fa^a credinciosilor.

Toata mintirea de sine si indltarea gdtului preotului
duhovnic cad in fa^a ochiului atent al penitentului.

166 Pr. Prof. Dr. Dumitru Staniloae, Teologia Dogmatica Ortodoxa, vol. 3, ed. a Il-a,
Ed. IBMBOR, Bucuresti, 1997.

112

Harul preotiei nu i$i confera o sfinfenie automata si nicio
cunoastere absolutd a sufletului omenesc.

Sfm^enia cu care te imbracd harul lui Dumnezeu si te
pune in odajdiile sfinte sau, mai bine-zis, indlfimea
duhovniceasca pe care trebuie sa o ai ca preot nu e numai
gratuitate din partea Sa ci si un efort de zi cu zi.

Trebuie sa fii absolut sincer intotdeauna in inima ta
pentru ca sa comunici intim cu cineva.

Uneori ne lovim de perefii reci ai sufletului preotului si
suntem dezamdgifi la culme.

Nu e de ajuns sa incerc sa fm sincer cdteva minute,
numai in timpul marturisirii si asta, mai mult ca un obicei
exterior.

Trebuie sa fm sincer mereu si intim cu to^i, pentru ca cei
care se marturisesc la mine ca preot, sa fie sinceri si intimi cu
mine, acum, cand se spovedesc dar si in afara marturisirii.

Mul^i dintre preo^i in^eleg gresit rolul lor de duhovnici,
pentru ca nu stiu cum aratd viafa sfdntd in Hristos.

Oamenii vin de la mul^i duhovnici panicafi, teribilizafi,
anulati ca personalitate. Am cunoscut oameni carora li se
anulaserd personalita^ile de catre unii duhovnici si ajunsesera
niste fricosi ca frunza de plop, care se agita mereu, in orice
adiere de vant sau fara nicio initiativd si plan propriu. Si
pentru ca nu isi cunosc mul^imea patimilor si a nestiin^ei lor,
acesti duhovnici ii imbolnavesc si mai mult pe al^ii.

Daca duhovnicul nu e eel mai bun, eel mai iubitor si
inielegdtor om cu care discu^i, atunci in loc sa fii vindecat esti,
mai degraba, omordt miseleste de sfaturile lui.

Sinceritatea sfinieniei nu e o sinceritate formald, inclusa
de ochii lumii in cadrul Sfintei Taine a Marturisirii.

Marturisesc cu durere dar si cu dorin^a de a intdlni un
astfel de om Sfdnt, ca nu am gasit pana acum un duhovnic
sensibil si tandru ca harul lui Dumnezeu, adica atdt de atent si
de priceput in a discuta cu tine si in a-}i vorbi, aidoma
prezen^ei harului lui Dumnezeu care te alina, te mangaie, te
face sa zambesti mereu.

O, Doamne, avem nevoie de duhovnici Sfinfi si nu de
cititori ursuzi,filosofi sau moralistil

Mul^i dintre ei citesc car^i sfinte, sfmtele canoane, se
impartasesc adesea, constant mai bine-zis, dar nu stiu cum sa
le vorbeasca oamenilor, ce sa le spuna.

Ce sa faci cu duhovnici ignoranfi sau, dimpotriva, cu
duhovnici eminent dar care nu II simt pe Sfantul Duh, prin

113

harul Sau, in fiin^a lor? Ce sa faci cu zeci de mii de informal
fara dragoste si Jam discerndmdnfl

Daca observam modul cum se fac astazi mdrturisirile de
pdcate, majoritatea lor, ramanem doar cu gustul amar al
curiozitdiii preo^ilor dar nu si cu vindecarea sufletelor.

§i aceasta, pentru ca po^i sd ajufi ca duhovnic, cand ai
stiut mai intai sd te ajufipe tine. Po^i vindeca pe al^ii daca te-ai
vindecat pe tine insu^i.

Nu e de ajuns doar sd-i ierfi pe cei pe care ii
spovedesti... Duhovnicia e cu mult mai mult decat iertarea lor,
pentru ca e prietenie si iubire sfdntd fata de ei, purtare a lor
tot timpul in inima ta, candoare si bine inmiresmare a fetei
inimii lor cu adevarat.

Pacatele sunt iertate, fara indoiala, la fiecare marturisire,
pentru ca le iartd Dumnezeu prin harul Sau.

Dar patimile, regretele, singuratatea si nein^elegerea,
neiubirea celor care vin sa se spovedeasca sunt vii si rdmdn vii
in acei oameni.

Care duhovnici vindeca tot ceea ce trece dincolo de
iertarea pacatelor, iertare care e darul lui Dumnezeu si nu
meritul nostra?

Sunt incredin^at ca mul^i stiu ce spun eu acum si au
acelasi regret ca si mine, chiar daca vor citi aceste randuri si
dupa zeci de ani.

Uitam ca noi, ca duhovnici, suntem slujitorii lui Hristos
si ca nu trebuie sd-L inlocuim pe El cu noi, ci menirea noastra
e sa ii ducem pe toti la El, ca El sd-i invete ce e bine, pe
fiecare in parte, dupa cum doreste.

De ce? Pentru ca nu noi ne-am rastignit pentru ei, pentru
acesti credinciosi care vin la noi si se spovedesc, ci El,
Singural Iubitor de oameni...

Desi El e defafd, noi credem ca suntem mai important
si mai folositori ca El, Care ne iarta toate.

In loc ca duhovnicul sa fie Pdrintele eel bun, eel iubit
din toatd inima, la care vii cu dor, ajungem sa fim tdietori in
carne vie, dictatori, jefuitori ai fiin^ei altora, ai seninatatii si
pacii lor.

In loc sd imbrdtisdm durerea, sa o sdrutdm prin
ragaciunea noastra, dimpotriva noi o mdrim, o facem sa fie si
mai greu de purtat.

114

o n pui de gaina avea piciorul deformat, stalcit. Un om

poate sa nu aiba o mana, un picior, poate sa fie trist, poate sa
vrea sa se sinucida.

Dar chiar daca vrem ca toate lucrurile sane bucure, vom
intalni si lucruri care ne vor intrista, care ne vor provoca
dureri, lacrimi.

„Invatatorule, cine a pacatuit; acesta sau parin^ii lui, de
s-a nascut orb?" Si Iisus a raspuns: „Nici el n-a pacatuit, nici
parin^ii lui, ci ca sa se arate in el lucrarile lui Dumnezeu"(In. 9,
2-3, ed. BOR 1988).

Daca privesti un pui de gaina deselat, cotonogit sau un
cersetor aproape epuizat, sa nu te miri, sa nu te indignezi, sa nu
hulesti, ci sa consideri ca ai in fa^a ta o imagine a propriei tale
fiinie adanc imbolndvite.

Dumnezeu vrea sa ne arate lumea, sa ne arate cat de
frumos este El in tot ceea ce exista. §i noi trebuie sa acceptdm
invita^ia Sa la aten^ie.

Ne inconjoara o frumusete uluitoare. Mun^i inal^i,
racorosi, paduri cu multa umbra, dealuri pline de verdea^a, de
flori, gaze, mii de gaze, ganganii de tot felul, si animale si
pasari atat de diferite si aer cand mai racoros, cand mai cald, si
dimineti cu un soare rosu, mare, si ape, izvoare repezi, cu pesti
mul^i.-.O frumuse^e impundtoare, unica!

Dar alaturi de aceasta frumusefe a lui Dumnezeu,
„frumusetea" noastra e plina de desfranare, de be^ie, de
infatuare, de certuri.

Scandaluri la tot pasul, copii care se drogheaza, femei
care se prostituiaza, ho^ie, invidie, dracuituri la tot pasul, multa
apostazie si necredin^a, multa lasitate, multa depravare.

§i cand am predicat ultima data, am in^eles ca trebuie sa
pierzi mult timp pentru ca sa se prindd in inimile oamenilor
anumite idei, anumite doruri sfinte.

M-am grabit si am gresit in unele detalii. Iarta-ma,
Doamne! Ne trebuie multa ateniie cand vorbim intra numele
Domnului.

Cum putem convinge un om „tipicar", care crede ca face
totul bine dar care, in realitate, stie prea purine lucruri?

Cum convingem un om analfabet, daca el in^elege
deformat unele lucruri ale credin^ei?

115

Cand facem metanii, daca avem haine largi pe noi,
in^elegem ca metania e oplutire, e ca un zbor lini§titor.

Patima te sfredele§te. Pofta pacatului...

Curiozitatea e, pentru multi, mai puternicd decat
dorinia pacatului.

Imaginile desfranate par o „ odihnd " a sufletului, dar ele
sunt o dezertare fara ru§ine.

Mania repezita e, mai mereu, o dorinia de a da sfaturi
„ competente ".

Am citit ca Sfantul Luca - medicul savant al Rusiei - a
predicat peste 1000 §i ceva de predici §i ca opera lui de vreo
700 §i ceva de predici (care au ramas in scris) e pusa in 12
volume.

Cat efort, Dumnezeule Mare!...

Predica e o mare epuizare dar § i o mare dragoste.

Vreau sa §tiu mai multe despre Sfm^ii no§tri, Doamne §i
ajuta-ma sa ma mantuiesc §i eu, pacatosul!

M

A 1 C.H

ltima data cand 1-am vazut pe Inva^atorul , 1-am

intrebat despre cat de singur a fost el toata via^a. Si mi-a spus
lucrul inspaimantator, ca pana sa-1 intalnesc eu - din mila
Domnului - nu l-a crezut nimeni §i n-a vorbit nimeni serios cu
el. A trebuit sa a§tepte 70 de ani ca sa-i vorbeasca cineva in
mod cinstit §i din toata inima.

167 Pe Fericitul Hie vazatorul de Dumnezeu, a carui opera e in patrimoniul nostru si din

care am publicat deja 7 volume din Operele sale complete:

vol. 1: http://www.teologiepentruazi.ro/2010/03/03/fericitul-ilie-vazatorul-de-

dumnezeu-opere-complete-vol-1/;

vol. 2: http://www.teologiepentruazi.ro/2010/04/12/fericitul-ilie-vazatorul-de-

dumnezeu-opere-complete-vol-2/;

vol. 3: http://www.teologiepentruazi.ro/2010/05/06/fericitul-ilie-vazatorul-de-

dumnezeu-opere-complete-vol-3/;

vol. 4: http://www.teologiepentruazi.ro/2010/05/30/fericitul-ilie-vazatorul-de-

dumnezeu-opere-complete-vol-4/;

vol. 5: http://www.teologiepentruazi.ro/2010/06/06/fericitul-ilie-vazatorul-de-

dumnezeu-opere-complete-vol-5/;

vol. 6: http://www.teologiepentruazi.ro/2010/06/27/fericitul-ilie-vazatorul-de-

dumnezeu-opere-complete-vol-6/;

vol. 7: http://www.teologiepentruazi.ro/2010/06/30/fericitul-ilie-vazatorul-de-

dumnezeu-opere-complete-vol-7/.

116

E chiar atat de greu sdfii cinstif! E chiar atat de greu sa
fii sincerl

Gianina [Piciorus] imi spune la fel: ca nimeni n-a fast
cinstit cu ea, pana nu m-a cunoscut pe mine.

Sinceritatea pe care am pierdut-o se rdzbund impotriva
noastra si ramanem singuri.

Acum cateva zile am recitit din cardie depravarii mele
literare si mi-a fost sila, groaza de mine, de eel de atunci.

Blasfemiile, infatuarea, desfranarea si nebunia acelor
zile au ramas in urma. Nu mai ma recunosteam daca nu le-as
mai fi citit. Nu mai stiam cum arat.

Doamne, tu ai fost atat de bun cu mine! . . .

Sunt si multe lucruri bune scrise atunci, pe care nu le-as
mai fi putut scrie pe urma (pentru ca toate sunt la vremea
lor)... dar si multe de care ma dezic cu totul. Daca e sa le mai
recalculez...voi face o triere a scrierilor mele literare... sau le
voi prezenta doar partial . . .

Pentru mai bine de 10-15 minute 1-am ascultat pe
Parintele Constantin Galeriu vorbind la radio. Glasul lui,
cuvintele lui sunt un izvor viu: izvor duhovnicesc.

Vorbeste in harul Duhului Sfant, intru care si traieste.
Nu am re^inut multe lucruri, aproape nimic - predicile lui
trebuie sa le notezi, sa le aprofundezi la cuvinte si propozitii -
dar mi-a ramas unicitatea lui in inima si in urechi, impresia
puternicd a prezenfei sale, bldndefea si maiestuozitatea
prezen^ei sale duhovnicesti.

Vorbea despre pogorarea Sfantului Duh. Si a vorbit mult
scriptural. A citat din memorie si are o memorie colosald.

Cand 1-am auzit pe Fericitul Dumitru Staniloae
predicand - la fel - parca timpul se oprea pe loc si numai el,
Predicatorul, era glasul care ne tinea in palmd sufletele.

Pe Fericitul Dumitru nu 1-am auzit pe viu, ci dupa o
inregistrare.

Pe Parintele Constantin 1-am auzit pe viu: a predicat o
ora si cincisprezece minute, in duminica in care eu am fost la
Biserica Sfantul Silvestru, la Biserica sa. Mi-am luat notice. Le
am pe un caiet mare.

Predicatorii lui Dumnezeu sunt rari si de aceea bucuria
e raa.rQ,prea unicd.

168 Proiect pe care 1-am inceput in anul 2010 si din care am finalizat primele doua
volume din Opere alese: vol. 1: http://www.teologiepentruazi.ro/2010/12/12/dorin-
streinu-opere-alese-vol-i-20 1 0/
si vol. 2: http://www.teologiepentruazi.ro/2011/01/07/dorin-streinu-opere-alese-vol-2/.

117

Cineva mi-a vorbit despre copiii ei avortafi si am decis
sa ma rog pentru ei. Le-am dat la to^i cate un nume si i-am pus
pe pomelnic. Am sim^it ca Dumnezeu e de acord cu acest
lucru. Iarta-i, Doamne, pe ei si pe noi si ne miluieste!

Candva am vazut cum o picatura din Sfantul Sange a
cazut din Sfantul Potir pe cimentul soleei. Nu i-am spus
preotului, pentru ca sa nu-1 indurerez si nici sd-l pun intr-o
situafie jenatd in fa^a enoriasilor sai. Iarta-ma, Doamne si ne
miluieste!

Multe dintre pdcatele si gdndurile rele ale oamenilor
Sfin^ii Paring le-au pus sub tacere, pentru ca sa nu se mai
rdspdndeascd astfel de mizerii satanice. Importanta nu este
aceasta satanologie ci amdnuntele indumnezeirii.

S/ineva mi-a spus ca muntele ii da sa se smereascd

atunci cand priveste indltimea lui coplesitoare, mare^ia lui, pe
cand blocurile si constructive omului te fac sa te ingdmfi169.
Are mare dreptate!

In natura, naturale^ea a ceea ce vezi te umple de
muliumire si desfdtare interioard.

Dar privind blocurile Bucurestiului, acesti colosi la care
au muncit ataxia oameni - anonimi pentru noi - ma smeresc,
imi dau seama ca eu n-as fi fost in stare sa fac asa ceva, sa
proiectez si sa inalt asemenea lucruri trecdtoare dar care au
necesitat multd muncd.

Nu sunt in stare nici sa fac masini, nici calculatoare, nu
pot fugi repede, nu pot sa am grija de un copil cum pot sa o
faca foarte mul^i, nu pot sa rezist patimilor mele, nu stiu sa ma
rog, nu stiu sa fiu atent, aproape ca nu stiu sa fac mai nimic cu
adevdrat si nu e nicio exagerare.

Neputinfa te smereste, te face sa cuge^i smerit. Orice
infelegere a neputin^ei proprii te apropie d&firescul omului.

Doamne, nu ne lasa sa fim tristil Nu ne lasa in patimile
noastrel Ridica-ne cu iubirea Ta si inva^a-ne sa avGmfrica cea
bund.

Genera^ia noastra a fost mult alterata de moleseald, de
un „modernism " prost inteles. Cei de acum, cei mai mici decat
noi, si mai mult.

169 Traducatorul de carte patristica Adrian Tanasescu-Vlas, un prieten foarte drag mie.

118

Cum vor putea sa mai fie canonisip cei de acum pe
viitor, daca nu mai suporta sa fie priva^i de aproape nimicl

Ne-am inva^at cu de toate §i saracia duhovniceasca,
cumin^enia, smerenia ni se par aiurea. Fugim dupa noi inline
dar in mod gre§it.

Cei care se dedau la placeri nu sunt ni§te oameni
linistip, pentru ca dorin^a sdturata printr-un pacat devine §i
mai nesdtuld.

Pofta de a manca, pofta sexuala, pofta de a te distra sunt
ni§te stdpdni drastici. Nu te lasa deloc. Vor mereu si mai mult.
Te scufunda §i mai mult in asteptdri palpitante §i in
dezamdgire.

Am citit ieri din jurnalul unui om care acum e bine, dar
care a avut o viafd tare zbuciumatd.

Dumnezeu Se ingrije§te nespus de mult de noi.

A citi trecutul, uraciunile pe care le-ai facut e o mare
durere. E o mare povara sa sim^i ce a luat Hristos de la tine,
de pe inima ta §i cdte frumusep negrdite ne-a dat El.

Retrospectiva personala, revederea pacatelor proprii ne
face sa in^elegem cate indurd duhovnicii no§tri de la noi to^i.

Cand stai la Sfmtele slujbe §i traie§ti bucuria lor,
frumusetea §i pacea Duhului Sfant, sim^i ca e§ti fericit.

Fericirea e foarte simpld, pentru ca e simprea lui
Dumnezeu.

In Casa lui Dumnezeu // simp, pe Dumnezeu §i nu te
ingrozesti, ci te umpli depace.

Bucuria cantarii ortodoxe nu poate fi plagiatd. Nu te
poate incalzi crivdiul §i nici nu te poate racori soarele de
august. Dar cantarea ortodoxa e insdsi sdltdrile inimii
credincioase, strigatul viguros al min^ii induhovnicite.

Tot acela§i barbat imi spunea, ca Iadul - pentru el - are
la fund mul^i preo^i, medici §i juri§ti, caci a§tia. fac de toate.

Dar eu sunt in lad § i nu ma bucur ca §i al^ii sa fie cu
mine, caci nu doresc ca §i al^ii sa sufere.

Copiii trebuie sa fie inva^i sa aiba bun sim} §i sa fie
cuviinciosi. Cred ca nu e nimic maifrumos ca un copil smerit
§i plin de delicateie.

Traducerile teologice cer minte duhovniceasca.

Insa traducerea nu reda decat sensul propozipei in limba
ta, nu §i inielesul duhovnicesc al ei.

Daca confundam traducerea cu inielesul duhovnicesc al
textului atunci suntem de plans.

119

Am uitat sau n-am stiut deloc sensul real al cuvintelor.
Cura^irea de patimi implica si vederea curatd a inielesurilor
cuvintelor.

Ma doare cand cineva intrerupe o corespondent fara a
da nicio explicate si nu in^eleg de ce nu le place oamenilor sa
scrie cinstit.

Multora le lipseste scoala bunei cuviinfe duhovnicesti si
simtirea dreptei comportdri in societate, in comunitate, atunci
cand fac o vizitd sau cand sunt intr-un grup mai mic sau mai
mare. Caren^e enorme...

§i mofturile sunt mai multe decat dorinia bund, cea
dupa Dumnezeu.

Din PSB 15, p. 130, aflam ca „Isaia (e) din Amos".
Adica faptul ca tatal Sfantului Isaia Prorocul e Sfantul Amos
Prorocul.

Ajuta-ma, Sfinte Amos, sa in^eleg pana la sfarsit
cuvintele tale si sa comentez intreaga ta carte dupa cum am
inceput!

Ce inseamna lieta^opa? Si dictionarul spune: transport;
1. schimbare a lunii; 2. schimbarea sensului propriu in sens
figurat.

Meta inseamna impreund cu sau dupa - printre alte
intelesuri - pe cand cf)opa: incarcatura, recolta, fructificare,
abunden^a.

Astfel, mai presus de abundenia de termeni ai metaforei
trebuie sa cautam adevarul termenilor ei.

In^elesul metaforei e dincolo de cuvintele ei.

Metafora e o parabola esentializatd.

V)amenilor le trebuie rdspunsuri mici dar la timpul lor.

M\x\\\ cred ca au patimi care nu pot fi curdfite nicio data
dar asta e o minciund de-a Satanei.

Mul^i nu stiu cum aratd patimile, care este modul lor de
manifestare dar vorbesc despre patimi.

De aceea, din nestiinta, multi marturisesc la Sfanta
Spovedanie pacate pe care nu le au sau nu lefac si nu vorbesc
despre adevdratele lor patimi, despre marile lor patimi, pentru
ca nici nu le vad, nu stiu care sunt.

120

Trebuie sa-i ajuti pe oameni sa isi cunoascd patimile, sa
le perceapd. §i asta efoarte eliberator.

O aleasa prietena nu in^elegea de ce mai ramane „un
rest" la marturisire, pe care nu stie cum sa-1 formuleze. I-am
spus ca e alipirea de ceea ce era ea inainte de convertire.

Raspunsul acesta ia produs o mare bucurie incat m-a
imbrdiisat si m-a sdrutatpe obraz.

Si asta, de parca ii spusesem lucruri nemaiauzite.

Insa aceasta bucurie e redid, pentru ca nu au parte de
oameni prea multi care inteleg cum sunt in realitate patimile si
virtutile.

Si ei citesc cartile Sfmtilor Parinti ca sa afle despre

5 5 5 5 A

patimi si virtuti... insa le inteleg intr-o ureche, pentru ca nu le
recunosc.m mod punctual, in ei insisi.

Problema insa e alta: omul isi recunoaste propriul
adevar interior, daca i-l sugerezi sau i-l schifezi intru cdtva.

Trebuie numai sa ii intdmpini asteptarile cu argumentele
tale. ..si in asta consta tot ajutorul duhovnicesc pe care il poate
primi de la tine ca Pdrinte duhovnicesc sau ca Pdrinte
duhovnicesc si duhovnic in acelasi timp.

1 70

Fericitul Sofronie Saharov ne subliniaza necesitatea
unui limbaj frumos: „este unit sa nu te infeleagd celalalt cand
iivorbesti"171.

Delicate^ea de-a vorbi pe in}elesul omului, si - mai ales
- la indltimea in}elegerii lui nu trebuie sa o uitam niciodata.

1 7?

Despre Fericitul Porfirie Bairaktaris acesta spunea ca
e „un burdufplin de Duhul Sfant"173. E o definite minunatd a
omului Sfant!

Cartea aceasta m-a umplut de multa in^elepciune, de
delicatete duhovniceasca, de fine^e duhovniceasca.

§i autoarea e o Maicd aparte...

Am in^eles de la ea - asta privind ansamblul cdrfii, mai
bine zis printre rdnduri - ca daca vrei sa scrii despre un Sfant
trebuie sa scrii din mijlocul iubirii pentru el, dupa ce toata
via^a ai fost absorbitd numai de el.

Fericitul Sofronie era totul pentru ea si de aceea a putut
sa scrie asa de delicat, asa de prudent si atdt de sincer despre
Prea Cuviosia sa.

170 A se vedea: http://ro.orthodoxwiki.org/Sofronie_%28Saharov%29.

Dumitra V. Daviti, Amintiri despre Pdrintele Sofronie de la Essex, trad, din gr. de
Caliopi Crasnic, Manastirea Piatra-Scrisa, Jud. Caraf-i Severin, 2002, p. 72.

172 A se vedea:
http://orthodoxwiki.org/Porphyrios_%28Bairaktaris%29_the_Kapsokalivite.

173 Dumitra V. Daviti, Amintiri despre Pdrintele Sofronie de la Essex, ed. cit, p. 73.

121

Nu cauta exclusivismul114. Acesta e un mare atu pe care
il caut la oamenii Sfm^i: sa nu ii iubeasca doar pe doi-trei
Sfinti... ci pe toti Sfintii. Trebuie sa ii avem pe tofi in inima
noastra. Trebuie sa invatam de la tofi Sfinfii cate ceva.
Monomania te arata a fi lenes, a fi incapabil de alte aspecte
ale sfinteniei.

Cand Fericitul Sofronie se ruga „lasa in urma lui un lac
de lacrimi"175. O, Doamne, si eu nu las in urma nici macar un
suspin ! . . .

Tocmai asta e diferenfa intre Sfinfi si oameni netrebnici
ca mine. Ei sunt minunafi iar eu sunt mai mult decdt jalnic.
Ipocrizia si nemernicia mea vor fi crunt pedepsite. Vai mie!

Un gest unic: dupa invadarea Ciprului, o femeie cipriota
vine cu durere mare la manastirea de la Essex. Cand s-a
apropiat de Fericitul Sofronie, acesta „a imbrdfisat-o strdns si
au plans impreund mult timp. Atmosfera aceasta,
duhovniceascd si emofionantd totodata, a gasit ecou in to^i cei
ce se aflau acolo, caci ochii tuturor lacrimau"116 .

El a imbrdiisat atunci, pe langa o femeie indureratd, pe
to^i din neamul ei, de fapt intreaga lume care suferd.

Compdtimirea impreuna cu al^ii te arata o inima mare, o
inima rdnitd de iubirea lui Dumnezeu.

Cei care sunt ai lui Dumnezeu nu sunt insensibiW.

Inima rece, egoista, inima plina de asperitdfi satanice,
numai ea nu se bucura cu cei ce se bucurd si nu pldnge cu cei
ce pldng.

Un raspuns unic: „Daca sufletul vrea, poate sa fie
mantuit"177. Si se referea la sufletele celor adormifi...

O Maica din Serbia vine sa-1 vada pe Fericitul Sofronie,
dupa ce ii citise una din carji. In^elesese faptul ca el e mai mult
decat in^elegea ea sau auzise de la al^ii despre el.

Statea langa Sfant la masa si „vorbeau impreuna incet.
Pe to^i ne-a uimit faptul, dar surpriza a fast la sfdrsit. Cand
Parintele a binecuvantat ramasi^ele mesei, s-a intors catre
maica si a binecuvdntat-o.

Ea a primit binecuvantarea cu capul plecat si a incercat
sa-i sarute mana, insa el a imbrdiisat-o iar ea a cdzut in brafele
lui pldngdnd.

174 Idem, p. 77.

175 Idem, p. 83.

176 Idem, p. 107.

177 Ibidem.

122

Atmosfera era atdt de sfdnta, incat ochii tuturor s-au
umplut de lacrimi, iar unii au izbucnit in plans.

Inlacrimat, Parintele ne-a binecuvdntat pe tofi si a
plecat, lasand in urma tdcere si evlavie"m.

Un eveniment de mare sensibilitate si marefie
duhovniceascd. Maica, plina de iubire, sta smeritd si
ascultdtoare, cu multa intelegere, inaintea Sfantului.

Acesta o binecuvinteazd dupa ce mdncase langd el si nu
undeva departe de el. Ea sepleacd inaintea lui.

Nu sta ieapdnd, nu se ingdmfa, nu arata o bucurie
frivold sau nesimfitd. Ci, cu capul plecat, primeste
binecuvantarea lui dorind sa-i sarute mana Sfantului.

Acesta efoarte sensibil. In^elege delicatefea sufletului ei
si faptul ca delicatetii trebuie sa ii raspunzi cu delicatefe.

In loc sa accepte nepdsdtor sarutul ei, ca ea sa-i sarute
mainile, el o imbrdfiseazd pe aceasta Maica, care se sim^ea
atdt de bucuroasd dar si de nevrednica ca sa stea inaintea lui
si sa primeascd iubirea lui.

El o imbrdiiseazd cu multa intelegere si iubire iar ea ii
cade in brafe pldngdnd. Cade in bra^ele lui, fiind rdpusd de
atata iubire, de atdta intelegere a sufletului ei si a omului,
oricare arfi el.

Nu e un gest teatral, un gest de curtezand italiand.

Gestul acestei Maici arata cum e adevarata dragoste si
intelegere pe care trebuie sa o avem pentru Sfin^ii lui
Dumnezeu. Sfin^ii lui Dumnezeu trebuie ascultafi in tdcere si
urmatifdrd semne de intrebare.

Nu trebuie sa vii cu ifose de mare intelectual la ei.

Nu trebuie sa te ara^i mai frumos si mai destept decat
toata planeta.

Ci trebuie sa vii cu o fireascd stare interioard, asa cum
esti tu, eel adevarat si, mai ales, sa fii delicat si atent.

Delicatetea si atentia sunt ochii prin care trebuie sa-i
vedem pe Sfm^i, sa trdim pe langd Sfm^i si sa vorbim despre
Sfinti.

Pronia lui Dumnezeu este „ca o umbrela"179 sub care
trebuie sa stdm cu nddejde.

Un parinte180 vorbea despre faptul, ca noi suntem -
fiecare in parte - niste „autoportrete" ale lui Dumnezeu. Era
preluarea ideii unui Fericit Parinte...

178 Idem, p. 108.

179 Idem, p. 115.

123

Si a continuat: Suntem madulare ale lui Hristos. Suntem
din trupul Lui si din oasele Lui. §i de aceea casatoria se
implineste, daca cuplul tinde a deveni mireasd a lui Hristos.

Mi-a placut aceste cuvinte ale parintelui Vasile.

§i a mai spus ceva frumos: ca a 10-a fericire a
Mantuitorului e in Apocalipsd: „Fericiti cei chema^i la cina
nun^ii Mielului" (Apoc. 19, 9) (desi in dumnezeiescul text al
Apocalipsei se gasesc mai multe fericiri si asta in mai multe
pdrfi ale carjii).

Dar lucrul dureros in vremea noastra este acela, ca am
inceput sa in^elegem Sfanta Cununie tare departe de sensul ei
sfdnt si am transformat-o intr-o manifestare a orgoliilor si a
manierismului nostru ieftin.

Nimeni nu mai are timp sa asculte slujba. La fel e si la
inmormantare.

Pentru ca mul^i dintre noi nu mai stiu sau nu stiu de fapt
ce rost au una sau alta din cele pe care le vedem savarsite in
timpul Sfmtelor slujbe, de aceea fiecare isi da cu pdrerea intr-
un mod foarte dureros pentru dreapta credinfd.

Nu putem accepta o credin^a „aproximativa" sau plina
de „oralitate" prost in^eleasa.

Ortodoxia trebuie studiatd desi - mare aten^ie! -
Ortodoxia este trdire plina de iubire.

Nu e niciun paradox aici! E nevoie de ambele lucruri,
adica si de multd muncd cat si de prea pufina „ asteptare " la
lucruri extraordinare.

Darurile lui Dumnezeu nu vin pentru ca le asteptdm noi,
ci vin daca nu le asteptdm dar traim tot timpul cu dorinfa
curdfirii de patimi, a gandului smerit si iubitor de Dumnezeu.

Am intalnit oameni care se credeau vrednici de harisme
si de minuni dar nu in^elegeau ca minunile si harismele nu au
niciun rost, daca esti o inimd ingustd, o inima care nu vrea sa
in^eleaga faptul, ca pentru darurile lui Dumnezeu nu suntem
vrednici niciodatd, nici macar atunci cdnd le primim si ca un
dar al Sau nu e ofavoare, ci o durere zilnica, o asceza pentru
toatd viafa.

Dorin^a de a vrea sdfii cumva anume dar care nu te lasd
sa accepti sa fii cum vrea Dumnezeu e o mare inselare
satanicd.

Cel care va alerga dupa un lucru pe care il va vrea el, va
fi lipsit de o mie de lucruri pe care le vrea Dumnezeu pentru

180 Pr. Dr. Vasile Gavrila de la Biserica Rusa din Bucures-iti, in pareneza rostita la
casatoria religioasa a lui Bogdan Starceanu cu Iulia.

124

el, dar pe care el nu are timp sd le doreascd, pentru ca nu vrea
sd le doreascd.

ft

m vazut o batrana cersetoare de curand tocmai cand

vroia sd piece acasa. Era spre seanL.Nu stiu cat castigase in
ziua aceea. Ma duceam spre bancomatul de la Sfantul Antim,
de langa minister. §i ea vroia sa piece...

S-a ridicat si a facut trei metanii spre rasarit, cu
rugdciunea addncitd in ea. Nu a facut acest lucru ostentativ,
dupa cum multi se inchina... ca sa le dai ceva bani...

Se inchina pentru ea, ca si cand n-ar fi vazut-o
nimeni... pentru ca nu cred ca ma sesizase...

Era addncitd in rugdciune. Evlavia ei m-a strdpuns.

M-a atins si pe mine puterea rugaciunii ei.

Si am mul^umit lui Dumnezeu ca am vazut, pentru o
clipa, puterea rugaciunii unei femei desconsiderate.

Naturalefea si evlavia cu care se inchina m-a facut sa
vad ca peste ea era harul lui Dumnezeu. §i cata teologie ar fi
putut citi sau a citit aceasta femeie?

Rugaciunea are nevoie de inimd smeritd, zdrobitd si de
stdruintd.

In comparable cu aceasta maicd binecuvdntatd, in tren
am vazut o batrana rujata, pensata la sprancene, vopsita blond

- desi ea avea parul negru - cu margele, oglinda, piaptan. . .dar
fdrd inimd umilitd. Ce contrast izbitor!

Rugaciunea tdcutd naste minuni iar desconsiderarea
vdrsteipe care o ai l\i atrage oprobriul.

Un Parinte duhovnic - care ar fi trebuit sa-mi fie prieten

- s-a purtat cu mine distant. Sa fie invidiel Asa am zis! S-a
sim^it pus la zid de prezen^a mea. Sa fiu eu de vina? Lucrurile
pot fi mult mai compuse, mult mai delicate.

Aparen^ele sunt foarte inseldtoare. Iarta-i, Doamne, pe
cei care se smintesc intru mine, ticalosul! Ajuta-ne noua,
Iubitorule de oameni si ne miluieste!

Bunastarea de tip supermarket te acapareaza, doreste sd
te subjuge. Diversitatea l\\ ia ochii. Scopul „fericirii"
pamantesti e invesnicirea in istorie, in starea cdzutd.

125

Orice lucru e facut sa sclipeascd de curatenie, pentru ca
sa crezi - o, ce credir^a acaparatoarel - ca fericirea vesnica e
mult mai pufin frumoasd decat aceasta iluzie, decat aceasta
„fata morgana".

Dar nu e asa! Istoria nu poate fi un rival al vesniciei
fericite.

Exorcizarile n-ar trebui facute in public. Oamenii se
timoreaza, se panicheaza, isi fac fel de fel de ganduri. Preo^ii si
eel demonizat, plus apropia^ii lui: atat! Asisten^a prea largd e
daunatoare.

Nu e buna deloc aceasta „reclama" pacatoasa a preotilor,
care doresc sa fie cunoscuti ei si nu Hristos Insusi.

O caren^a enorma a multora dintre preo^i e ca nu §tiu sa
vorbeasca pentru un public mare si, mai ales, la televizor.

Se complica, isi fac un discurs neadecvat, nu sunt aten^i
la profilul emisiunii, la spafiul de emisie, la ora difuzdrii
emisiunii si, mai ales, la moderator.

Lipsa de concizie, de tarie de caracter, de verva, de
dragoste, de intelepciune duhovniceasca.

Sa vorbim simplu dar convingator.

Puterea cuvintelor se transmite si ea il mobilizeazd pe
om, ea il schimbd.

Predicile seci, trunchiate, fara vibrafia harului Sfantului
Duh trebuie sa dispard. Ele ne fac un mare rdu tuturor.

De fapt nici nu sunt predici, ci niste alocufiuni
retardate. Cuvdntul duhovnicesc e al harului dumnezeiesc si el
e cuvdntul Sfintei Biserici.

Sfantul Ignatie Briancianinov a aratat in volumul al 4-
lea al edi^iei romanesti, ca rugdeiunea lui Iisus este poruncitd
de Domnul in Sfdnta Evanghelie.

A fost o mare bucurie a acestei nop^i. Linistea e foarte
propice rugaciunii continue dar ea poate fi fatald pentru unii.

Ne lipseste tuturor multa rugdeiune.

Increderea prosteasca in tine te face foarte arogant. Te
cer^i, te enervezi, ^ipi. . .Si pentru ce?!

Multa cearta cu noi sau cu al^ii e un chin greu depurtat.

Trebuie sa ne linistim, sa vedem cored.

Daca in^elegem ca Hristos Dumnezeu e singura
intelepciune atunci suntem mdntuifi.

O, mantuirea e atat de usoard si atat de grea in acelasi
timp!

Calatoresc adesea cu oameni carora le place sa taca,
pentru ca le e fried sa discute cu tine sau eu le inspir repulsie.

126

Barba e o repulsie vie pentru mul^i. Pe unii ii astupd
tusea cand ma vad.

Ne desconsideram unii pe al^ii prea mult.

Nu avem curaj sa mai credem ca oamenii sepot schimba
si ii punem, iifixam pe oameni in cadre stride.

A-i judeca pe oameni inseamna a-i minimaliza, a-i
considera niste obiecte, niste statui, niste umbre.

Daca oamenii nu te inspira, daca nu-^i inspira dragoste,
incredere, sentimentul ca esti viu, ca trdiesti, ca vrei ceva mai
mult atunci e foarte grav.

Sunt frumosi copacii cu fructe coapte dar cand sunt
culesi ai sentimentul pdrdsirii, al destramarii.

Oamenii fara incredere de mdntuire sunt o priveliste
dezolanta: un pamant radiat de o bomba atomica.

k\ numite case si locuri sunt guri ale Iadului, focare de

infecfie spirituald. Sim\i prezenfa demonilor. Vezi cum colcdie
in inimile acelor oameni, ca niste viermi, mul^imi de draci.

Am fost undeva unde m-a durut inima. Prezen^a satanica
de aici era ca o plasd groasd ce \\ se punea pe inima.

Cum sa mai gandeasca, saracii oameni, lucruri buneV.

E o minune colosald ca nu isi pun capdt zilelor sau ca
mai pot sa faca - ei, „rai fund" (Mt. 7, 1 1) - lucruri cat de cat
„normale".

*F(

o^i stdteau si se uitau la mine si numai un tdndr

retardat si un cersetor, de asemenea, bolnav mi-au vorbit.

Primul mi-a dat un servetel ca sa ma sterg de
transpira^ie, apoi guma de mestecat, apa de la el din sticla, sa
completez integrame... pentru ca el „nu stie carte"...

Foarte disciplinat si atent desi abiaputea sa vorbeascd.

Nu sunt oamenii acestia niste inimi sfintel Eu cred ca
da!

127

Al doilea avea o fa^a extrem de radioasd desi vorbea
lucrurifara sens sau nu aveau sens pentru mulfi.

Ei pot sa-^i vorbeasca, sa te ajute iar noi, „disciplinatii",
nu stim sa inganam un „te rog" sau un „multumesc".

„Cei de aproape ai mei" (Ps. 37, 11), care trebuiau sa
imi spund lucruri frumoase, incurajatoare, „departe au stat"
(Ibidem) si m-au ajutat oamenii lui Dumnezeu, cei prin care El
lucreazd.

Nu te mira de eel prin care lucreazd Dumnezeu, ci
mul^umeste ca El nu te uitd niciodatd.

Parin^ii mei ma dracuie si ma injura. Mai bine zis, tata
face acest lucru. Mama doar il asmute, il impinge la rele.

El ii spune bunicii mele in batjocurd si hulitor, ca „sunt
Hristos", ca si cand eu as fi facut ce a facut Dumnezeu pentru
toata lumea, cat si pentru el insusi.

Lumineaza, Doamne, mintea si inima lor si ii iarta!

Nu le place linistea. Le place cearta, dracuiturile, bataile.
Acu se cearta, acu se impaca. Tu te enervezi iar lor nici ca le
pasa. Dar asa e via^a demonizatd, cea care este vitriolatd de
demoni.

Intre colegii mei se practica „fuga dupa preotie". In
argoul lor se spune: „dupa post". Nu se refera la faptul de a
posti, ci la faptul de „a ocupa un loc de munca".

Oricine face seminarul sau facultatea se crede
„indreptatit" sa se preoteasca. Se insoara la repezeald, fac ce
fac . . . si ajung preofi.

§i apoi vor sa fie numi^i „Parinti" si sa le pupe to^i mana
si to^i sa le asculte dezlanarile, cuvintele dezlanate pe care abia
le rostesc.

§tacheta Qfoartejos coborata. Aproape ca nu mai exista
o stachetd, aspira^ii, semne evidente ale voca^iei.

O, Doamne, ai mila de colegii mei si iarta-le nesimfirea
si ingdmfarea lor! Habar au ce fac. Dar pot fi etichetat ca sunt
„invidios" pe ei, cand pe mine ma doare sufletul de ei, de cat
de inconstienti sunt...

Nesimfirea cu liter a mare e aceea, careia nu ii pasa de
altul.

O doamna a deschis fereastra desi vedea ca imi vine frig.
S-a facut ca nu ma „observa"...Si asta, deoarece am devenit
foarte indiferenfi fa^a de ceea ce inseamna „altul".

128

In masura in care ai suflet mic, ii vezi si pe alfii cu
suflet mic.

A judeca inseamna a minimaliza, a-i nega pe partenerii
virtuali ai lui Dumnezeu: oamenii, creatia Sa.

Viat.a e anticamera vesniciei, deoarece aici astepii ca sa
intri la Imparatul. Aceasta construe^ gramaticala exprima
foarte bine caracterul ascetic dar si pe eel eshatologic al vietii
ortodoxe.

Ascetismul nostru e o asteptare a Mirelui ceresc, Care e
si Judecdtorul nostru suprem.

Dar ascetismul nostru e si o chemare a lui Hristos al
eshatologiei, a lui Hristos Care va veni si Care vine mereu la
noi cand ne rugam Lui si ne impartasim cu El.

Ieri am fost la Sfantul Calinic181, la Cernica, impreuna
cu Gianina [Piciorus]. Unul dintre momentele frumoase ale
zilei a fost acela, cand un monah tanar si o monahie in varsta,
deodata, si-au exprimat in mod vizibil inima, mangaind un mic
copilas, o feti^a, care era finutd in brafe de mama ei.

A fost o clipa, clipe defrumuseie...

A biruit iubirea, gingasia inimii in locul seriozitafii reci,
fara sentimente simple.

Am vazut-o aici pe Maria (cred ca ea era), cea care
acum ca^iva ani era demonizata si pe care am intalnit-o pe
atunci la o manastire de maici. Acum era mult mai bine dar a
ramas cu sechele.

Am stat pu^in pe prispa Fericitului Parinte Ilarion

1 87

Argatu . Chilia era goala. Nimeni nu mai venea aici, unde
altadata am auzit ca Qrapuhoi de lume. Ce trist!

In monahism, dupa ce adormi, altul vine si locuieste in
locul tau. Te plang numai ucenicii. . .

In cimitir am fost la Fericitul Dumitru Staniloae si la
Binecuvantata prezbitera Maria, sotia sa , la Fericitul
Benedict Ghius184 si la al^i ca^iva Ferici^i Paring.

Ne-am rugat pentru ei si le-am cerut rugaciunile.

181 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/SP/oC3%A2ntul_Calinic_de_la_Cernica.

182 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Ilarion_Argatu.

183 Idem: http://www.teologiepentruazi.ro/2008/06/30/mormantul-pr-prof-acad-dr-
dumitru-staniloae-si-a-doamnei-preotese-maria-staniloae/.

184 Idem:

http://www.teologiepentruazi.ro/2008/06/30/crucea-si-mormantul-arhimandritului-
benedict-ghius/.

129

Sfmtele Moaste, stejarii seculari, apa argintie in soare,
linistea de aici, padurea din vecinatate, toate acestea ne-au
umplut inima.

I^i multumim, Doamne, pentru toate, Dumnezeule
Preabune!

Apa de la „fantana turcului" era foarte rece. Am stat
pu^in la Sfantul Maslu si am cumparat una dintre ultimele car^i
ale Fericitului Constantin Galeriu. O carte de interviuri...

Cea care vindea ne-a spus, ca Fericitul Constantin a
facut o noua cadere la pat (probleme cu inima) si ca e la
spital.

Ajuta-i, Doamne, robului Tau, care a hranit si hraneste
pe mul^i cu cuvintele vie^ii vesnice si il miluieste pe el si pe
noi!

130

8i

invafa o noua limba, a porni spre infelegerea voii lui
Dumnezeu sau a incepe sa trdieste inseamna a vedea inaintea
ta - pastrand propor^iile la fiecare - o mare nemarginita, in
care trebuie sa plutesti la suprafa^a, sa te tii la suprafa^a dar sa
ai trupul si in adancime sau sa te scufunzi in addncimi
nebdnuite, in asa fel incat sa po^i iesi, din cand in cand afara si
sa ai oprivire de ansamblu asupra lucrurilor.

E coplesitor Dumnezeu! Te copleseste prea plinul Sau.

§i limba e o cople§ire dar la nivelul ei.

Via^a te copleseste si ea atat prin bunele ei, prin
bucuriile ei dar si prin necazurile ei, prin durerile si poverile
ei.

131

1 oan Alexandra185 - nu stiu cat de „controversata" e

moartea sa - spunea superb, ca „stresinile peste Voronet" sunt
„ca niste closti ce puii si-i aduna" .

Cupolele Sfmtelor Biserici, stresinile187 lor,
acoperisurile lor sunt ca niste closti ce isi acopera puii, pentru
ca ele sunt icoanele Sfantului Duh, Care ii acopera pe to^i care
cred.

§i Sfantul Vasile eel Mare aminteste de Sfdntul sirian -
si aici sunt propuse mai multe nume - care spune ca Sfantul
Duh Se purta peste ape, la inceput, ca o closed ce isi incalzeste
ouale.

In poemul „Mama", aceasta apare ca o „candela de

1 88

lut" . Ea era din lut, din pamant - caci suntem din pdmdnt -
dar luminata dQfrumusefea ascezei, a dragostei sfinte.

In „Imn": „Clipa-i patrunsa de eternitate

Fiecare floare - rai cuvantator"189.

Orice clipa, daca e plina de prezenfa harului
dumnezeiesc e patrunsa de vesnicie. §i cum sa nu vezi pe
Dumnezeu si intr-o floare? Caci frumusetea Lui te umple de
har.

Clipa e patrunsa de Dumnezeu. Prin El transformam
orice clipa a vie^ii intr-o fericire, intr-o rugaciune, intr-o
chemare continua a iertarii Lui.

Despre pofte, despre patima desfranarii iarasi vorbea
foarte frumos si infiordtor in acelasi timp:

„In poftele de la buric la vale

Isi sapd iadul pesterile sale"190.

Addncimea patimii si pestera. Patima e adanca si ne
chinuie. Ultimele versuri sunt dintr-un poem inchinat Sfantului
Maxim Marturisitorul, care e o evocare incdntdtoare.

Oboseala m-a cuprins si ingerul Satanei ma strapunge
amarnic. Daca judeci vei ramane singur, vei fi parasit.
Doamne, iarta-mi toata nesimtirea si indiferenfa si ma
miluieste!

In poemul „Iubire"191, iubirea vrajmasului e o sansd
acordata aceluia, tocmai pentru a iubi si el.

185 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Ioan_Alexandru_%28scriitor%29.

186 Cf. loan Alexandru, Imnele iubirii. Antologie, Ed. Ioana, 1995, p. 27.

187 La mine in Teleorman se zice „strea§ina".

188 loan Alexandru, op. cit, p. 26.

189 Idem, p. 25.

190 Idem, p. 20.

132

Iertarea vrajmasului sau ne^inera lui de raw, de strain, e
insasi „sansa de-a iubi"192, sansa lui de a-si arata mdrimea de
suflet.

A da milostenie inseamna a-1 inva^a pe cersetor sa se
jertfeascd si el. E o idee desprinsa din acelasi poem.

Omar Khayyam (sec. XI - XII) numea via^a, trecerea
ei fulminanta, drept o „caravana grabita"194. Tot el reamintea
oamenilor, ca omul e „fragil"195 si ca moartea vine repede.

Ma intorc la primul poet, la loan Alexandru. Gasesc
intr-un poem expresia „capul rastignit"196.

Nu ne rastignim mintea cand luptam cu pacatul? Sau
cand suportam raul, oboseala, ispita? Mintea rastignita pentru
Hristos e mintea care renun^a la „parfumul" ticalos al patimilor
pentru uleiul smereniei.

„Unge capul tau" (Mt. 6, 17), ne spune Domnul. Unge
mintea ta cu smerenia! Unge cu milostenia inima ta! Lasa sa
vina peste tine ungerea Sfantului Duh, care e si explicatia]9/0»
cerute de Sfantul Hie, dar si afocului cazut din cer. Apd pentru
Sfantul Botez si/oc ceresc.

„Cu Duhul Slant si cu foe" (Mt. 3,11). Fiindca Duhul e
focul ce cura^este inima. Cel care arde patima, impuritatea.

De ce se due foarte devreme la mormant femeile care
merg sa tamaie? Pentru ca fac ceea ce au facut si Sfintele
Femei Mironosite: vin cu multa iubire. Uita frica pentru
dragoste.

Sa te rogi pentru cei adormi^i! Noi venim la oasele lor
pentru ca sa ne rugam pentru ei. Comuniune. Stam in legatura,
in relate cu ei. Nu precum pretind mediumii, vrajitorii! Ci in
relate de rugaciune, de dragoste.

§i daca nu iubesti pe cineva, nu-^i vine sa te scoli
diminea^a din pat si sa vrei sa te duci la mormant.

Nu in^elegem rostul cimitirului decat atunci cand ne
moare cineva iubit. Atunci sim^im ca o parte din inima noastra
se indreapta spre cimitir cu ochii in lacrimi.

Cand ne plange inima pentru cineva incepem sa iubim
cimitirul. Cimitirul i|i cere sa fii smerit. l\\ dezvolta o opinie
clard despre vanitatea lumii.

191 Idem, p. 17.

192 Ibidem.

1 A se vedea: http://en.wikipedia.org/wiki/Omar_Khayy%C3%A1m.

1 Cf. Omar Khayyam, Rubaiate, traducere romana-franceza de Paula Romanescu,

Bucuresti, 1996, p. 18.

195 Idem, p. 66.

196 loan Alexandru, op. cit, p. 32.

133

Cand vezi atatea cruci, atatea morminte, tot felul de
oameni in acest pamant, sim^i ca nu esti nimic nici tu, ca si tu
vei ajunge aid.

E doar o problema de timp...

Fiecare ne gdsim locul intr-un mormant. . .

Dar sufletul nostru e important unde ajunge.

O, suflete al meu, pocaieste-te! Vezi ca^i s-au pocait si
si-au sfm^it via^a! Mul^i au pacatuit dar mai apoi au rupt-o cu
pacatul, au aruncat ca si Sfantul Lazar giulgiurile pacatului, ale
mor^ii vesnice.

Ce voi face?! O, ce voi face eu preaticalosul!

Doamne, picura in inima mea pocain^a ca o roua
mantuitoare, sfin^itoare! Picura lacrimi din inima mea, ca ochii
si buzele si trupul meu sa se curateasca.

Curateste-ma, Preamilostive, pe mine, netrebnicul,
ticalosul, patima§ul, robitul de patimi! Nu trece cu vederea
inima mea care suspind dupa Tine §i Te cautd pe Tine §i Te
vrea pentru ve§nicie.

Mergi cu ma§ina §i totul |i se pare usor...Dar, deodata,
faci un accident! Te bucuri de sanatate si de respectul
oamenilor si iata, azi sau maine, faci un infarct, innebunesti,
paralizezi.

Cat de fragili suntem! Cat nu ne dam seama, ca via^a
noastra e ca un fum, ca o adiere de aripd, ca o clipd si noi,
niste biete seminfe, intr-un spa^iu ame^itor, intre colosi...

Doamne, cat de netrebnic sunt! Orbirea mea e
infioratoare, cutremuratoare.

Dumnezeu se comporta cu noi ca fa^a de fii. Oricat ar
pdcdtui fiii, ei tot fii rdmdn. Nu cadem defmitiv, cu totul, din
iubirea lui Dumnezeu printr-o via^a pacatoasa. Nu ne mutam in
afara iubirii Sale - desi cadem - dar ne inchidem fa^a de El.

El ne iubeste dar noi nu mai Ii spunem Lui iubirea
noastra fa^a de El. Nu mai sim^im iubirea Lui. Iubirea Lui ne
inconjoara, ne imbra^iseaza iar noi nu vrem sa o acceptdm.

Dar daca ne pocaim, ne dam seama ca iubirea Tatalui
ceresc a fost mereu cu noi - chiar si cand noi nu-L doream -
dar noi nu eram constienfi de acest fapt, desi din prezen^a Lui
noi ne ludm viafa.

Credem ca iubirea pdtimasd pentru cineva e iubire. Insa
numai cunoscandu-L pe El stim sa iubim. Noi nu stim sa iubim
fdrd El.

Asta trebuie sa ii inva^am pe tinerii de astazi: fara
Dumnezeu nu stim sa imbrdtisdm si sa sdrutdm pe cineva cu

134

adevarat! Fara El nu stim sa fim delicaii si incepem sa ne
enervdm unii pe al^ii.

Profesorul e eel care trebuie sa ne invete, cum sa
invaiam de la noi insine si de la arfii.

Medicul trebuie sa ne invete cum sa privim viafa in
planurile ei inalte, nu numai in plan biologic.

Politistii trebuie sa ne invete si despre ordinea
interioard, judecatorii si despre dreptatea dumnezeiascd,
conducatorii statului - despre cum sd-fi stdpdnesti patimile,
savan^ii - despre cum sa cdutdm cu lupa greseala din noi si sa
o indepdrtdm.

De la cioban trebuie sa invaiam rdbdarea, de la brutar -
jertfa pentru alfii, de la ceasornicar - ca timpul e pufin, de la
fierar - ca focul Iadului e mult mai greu decat focul de aici.

§oferul e eel care indica pericolele patimilor,
vanzatoarea e ca via^a: ne da si bune si rele; eel bolnav e
indelungd-rdbdare iar puscariasul e o pilda a faptului, ca
trebuie sa faci si ceea ce nu-fi place dar efolositor.

Trebuie sa invaiam de la soare ca dragostea trebuie sa
fie vie - dragostea pentru Dumnezeu si pentru oameni - , de la
copac - c&frunzele cuvintelor nu fac cat roadele virtufilor, ca
iarba creste si ne va acoperi candva, ca blocurile sunt inalte,
dar ca cei inalfi vor fi smerifi candva.

Stiloul trebuie incarcat din cand in cand. Rugaciunea e
ca cerneala in stilou: e via^a omului. Chelesti, i^i cade parul.
Trebuie sa mai dam afara din noi anumite ganduri si idei.

Filme noi apar in fiecare zi, dar fiecare film e mai pufin
decat vw/fl unui om. Via^a unui om nu e un film, ci un film
vesnic.

Trebuie sa taci! Sa ascurfi tdcerea singurdtdtii. Un om
vaduv aude multd singurdtate. La fel si un copil orfan. Casele
de copii sunt prea neincdpdtoare iar dragostea se arata rar pe
aici.

Raman multe sechele. Sechelele sunt ca petele pe
costum, ca excrementele mustelor pe farfurii. Dar ele pot fi
sterse cu buretele iubirii lui Dumnezeu.

Asteptam. Asteptam metroul, masina, pe cineva...si
moarteal Asteptam moartea iar unii incercam sa o ironizdm.
Dar ea vine! Ca nu vine azi, nu e nicio problema! Va veni
maine, poimaine...dar va veni.

135

1 Q7

„Moartea cea urata" - din Canonul de pocdinid cdtre
Domnul nostru Iisus Hristos - nu se refera la chinurile mor}ii,
ci la un suflet nepregdtit pentru trecerea la Domnul.

Vorbim mult dar intelegem pufin. §i, cu toate acestea,
dorim sa sensibilizam, sd ne sensibilizdm.

n m fost martorul unei alte ipostaze a smereniei: o
batrana monahie - o femeie duhovniceasca, aleasa, frumoasa
cu inima - cand se duce sa se impartaseasca, face metanie §i
unui tdndr, desi nu il cunoaste pe acela si nici el pe ea decat
din priviri. Cata smerenie!...Iar tanarul se minuneazd de
smerenia ei si nu indrdzneste sa faca si el acelasi gest profund
fa^a de ea.

Cu astfel de oameni ma laud. Sunt oamenii smerifi si
Sfinfi ai lui Dumnezeu.

Un alt batran sta mai toata slujba in picioare si e foarte
atent. Cand vede ca cineva nu are perna pe care sa
ingenuncheze, la momentele potrivite, el o da pe a lui. Dar el e
in varsta! . . . §i, cu toate acestea, el nu precupeteste timpul sa
fie smerit si bun cu arfii.

Un alt barbat, in varsta, saluta toata strana, pe fiecare in
parte si cand vine si cand pleacd de la Sfanta Biserica. Omenia
si smerenia lui sunt mari.

Cunosc un om, care e in stare sa te ajute cu bani la orice
moment 1-ai suna. Pentru el, mersul la Sfanta Biserica, car^ile
si in^elegerea Sfintei Scripturi e toata via^a lui.

Am cunoscut din plin milostivirea lui Dumnezeu si
milostivirea oamenilor si nu le meritam pe nici una, mai ales
pe cea a lui Dumnezeu.

Primul meu duhovnic a fost Parintele §tefan

1 QS

Cimpoeru . El m-a iertat de un mare pacat, pentru care am
suferit friguri §ifrici cumplite.

Parintele Gheorghe Marinescu mi-a fost duhovnic la
Seminar. §i el m-a iertat de multe dureri.

Parintele Hie Visan a fost eel care m-a iertat iarasi de
lucruri cumplite, pentru care sufar inca multe.

I" *** Ceaslovul, ed. BOR 1993 (reedit. a ed. 1973), p. 614.

198 A se vedea: http://www.teologiepentruazi.ro/2010/! 1/10/primul-meu-duhovnic/.

136

Nu am pregetat sa ma marturisesc si la trei colegi de-ai
mei: Parintele Valentin Chircu, Parintele Marcel Hanches si
Parintele Catalin Paunescu.

Cat de mult conteaza mila\ Am primit mila lui
Dumnezeu si ea ma fine in viafa.

Nu am primit canoane grele la Sfanta Spovedanie de§i
meritam mulji ani oprire de la Sfanta Euharistie. Dumnezeu a
§tiut ca sunt prea slab pentru a fi canonisit dupa cum trebuia.

Am indurerat mul^i oameni si - poate - unii nu m-au
iertat nici pana azi. As vrea - daca as fi crezut - sa imi cer
iertare de la to^i, caci eu nu am nimic impotriva cuiva.

I-am iertat pe toft si cer iertarea lui Dumnezeu pentru
toft care mi-au facut bine sau rau, sau eu le-am fdcut rdu lor,
oricum s-a manifestat acest rdu.

137

Am fost arogant si mizerabil cu mul^i, ingdmfat. Am
min^it multe inimi sau am spurcat multe inimi. Nici macar nu
mai vreau sa imi aduc aminte acele pacate, caci amintirea lor
ma intineaza, ma spurca si mai mult, ma intristeaza.

Frumusetea din oameni ma mangaie, ma face sa-mi dea
lacrimile. Nu rezist acestei frumuseii dumnezeiesti, pe care o
vad in faptele bune ale oamenilor si imi dau lacrimile.

O, nu pot sa plang pentru pacatele mele! Sunt un mare
nesim^it. §i Iadul. . .nu se sfarseste! . . .

Orgoliul ca esti de la oras si nu esti de la sat, ca esti cult
si nu un analfabet, ca esti frumos si nu urdt e o mare patimd.

Pofta trupului cere multa imbracaminte, multa elegan^a,
mul^i bani arunca^i pe cateva carpe nenorocite.

In societatea de azi trebuie sa lup^i cu frica satanica ca
nu vei fi acceptat, ca nu vei putea safari fa}a.

Demonii ne baga in cap frica de tot si de toate, dar si
rusinea fa^a de lucrurile bune cat si curajul spre cele rele.

Oboseala e alimentata adesea de descurajare. Esti
obosit, esti stresat si, pe deasupra, demonii te inva^a sa nu mai
crezi in ceva bun, intr-o rezolvare dumnezeiascd, intr-o
reusitd impotriva multelor tale patimi.

Te descurajezi de unul singur.

In locul rugaciunii ne apasa lenea, frica de durere, de
transpira^ie, de lungimea rugaciunilor...

Gandurile ne fug in alta parte. Grija constanta, presanta,
enervanta pentru ziua de maine, pentru viitorul nostru „incert".

Ne pasa de viitor, ne e frica de el, dar suntem indiferenfi
fafd de prezent ca si cand am fi morfi. Patimile ne fac fara
ganduri bune, fara stabilitate.

Tot ceea ce ne antreneazd mintea ni se pare profitabil
dar nu e asa.

Fugim dupa altceva si nu ne place sa fim noi insine.

Mereu am vrea sdfim alfii si nu noi insine.

Cateodata \\ se pare ca ai fi putut sa faci lucrurile si mai
bine dar e un orgoliu de multe ori acest gand si nu o grija
cuvioasa.

Astazi 1-am auzit pe un predicator protestant vorbind
despre familie. A vorbit coerent, cu mici amuzamente, cu
puncte clare si astea mi-aupldcut.

E bine sa aratam si punctele bune ale celor de alta
credin^a, fara ca asta sa insemne ca abdicdm de la Sfanta
Ortodoxie.

138

Acolo unde e ceva bun, trebuie sd strdngem precum
albinele invocate de Sfantul Vasile eel Mare sau cafurnicile
invocate de catre Sfanta Scriptura.

Mi-a ramas o fraza de la el: „Femeia cicdlitoare
este. . .ca o streasind carepicurd mereu".

Slava Tie, Doamne, pentru toate!

Sa invatam din toate: din via^a noastra, din via^a altora,
din Sfanta Scriptura, de la Sfm^ii lui Dumnezeu, de la oameni
cuviosi, din carji, din filme, din evenimentele istoriei, din
bunele si pacatele omului, din natura, din string, de oriunde.

Principalul lucru e ca sd-L sldvim pe Dumnezeu prin
toate si oriunde cautam sa gasim amprenta in}elepciunii, a
milei, a adevdrului si a dragostei Sale.

\?a

'ocafia Ortodoxiei e aceea de a fi mondiald,

universal! §i asta nu o spun eu, ci Domnul: „Nici nu aprind
faclie si o pun sub obroc, ci in sfesnic, si lumineaza tuturor
celor din casd" (Mt. 5, 15).

Lumea e ca o „casa". Intregul cosmos e casa noastra si
propria noastra locuinid.

Lumea e facuta pentru om dar omul trebuie sd se
ingrij eased de ea cu inimd ortodoxd.

Daca nu ai dreaptd credinfd nu po^i avea nici dreaptd
iubire fa^a de crea^ia lui Dumnezeu, pentru ca nu po^i crede
deformat in Dumnezeu si, in acelasi timp, sa po^i respecta cu
adevdrat crea^ia Sa.

Inva^atorii de Dumnezeu, cei care sunt alesi de El pentru
a predica lumii, Dumnezeiasca ierarhie dar si tot ortodoxul
Sfant swat faclii, faclii care imprastie multd lumind injur.

De aceea, cand pierdem o faclie de pe pdmdnt e mai
pufind lumind in lume, desi Dumnezeu are robi intotdeauna.

Lumina e pusa in sfesnic pentru ca sd o vadd lumea.
Cine vorbeste despre Dumnezeu e pus pe soclu, e pus in
mijlocul lumii, pentru ca intreaga lume sa-1 vada.

Teologul ortodox trebuie sa fie al tuturor. El trebuie sa
fie mondial, pentru ca Hristos ne-a trimis in intreaga lume ca
sa vorbim despre Prea Sfanta Treime.

139

Oricine poate zice orice despre eel care predica, insa el e
lumina si la elprivesc toft.

Trebuie sa lumineze tuturor celor din casa. Sa le fie
tuturor o stea cdlduzitoare, un alt Sfant Moise, care sa-i scoata
din iara asupririi, a faradelegii, a inchinarii la idoli, prin
desertul umilin^ei si al curatirii de patimi, spre taramul lui
Dumnezeu, spre locul odihnei lui Dumnezeu.

Daca to^i suntem intr-o casa, daca to^i avem ca acoperis
acelasi cer si ca dusumea acelasi pdmdnt, de ce ne mai batem
unii cu altii, de ce ne mai ucidem unii pe altii?

Lumina vorbelor Sfm^ilor se rdspdndeste. Lumina
alunga intunericul, il risipeste. §i intunericul e lipsa luminii,
dupa cum rdul e lipsa binelui.

Obrocul e tot ceea ce-1 stdnjeneste pe preotul lui
Dumnezeu sa vorbeasca. Obroc poate sa fie un om dar si o
situate.

Cine e eel care nu ascultdl Cine e eel care vocifereazd
acolo in spate? Intotdeauna exista oameni care mai au ceva de
adaugat, ceva de zis. . .dar lumina e lumina.

Daca bagi mana in foe te arzi de dogoarea lui, a iubirii
lui. Cine baga mana in focul din inima Sfm^ilor, se
indragosteste de focul harului, de fericirea cereasca.

Faclia se aprinde. Dumnezeu aprinde o faclie de-a Sa. El
o aprinde cu harul Duhului Sfant. Nu o aprinde cu foe
material, ci cufoc cer esc.

§i cei care ii hulesc si vorbesc de rau pe preotii lui
Dumnezeu, hulesc de fapt pe Dumnezeu.

Dumnezeu e hulit de fiecare data cand e negat adevdrul,
cand e rdstdlmdcitd sfin^enia, cand cele sfinte sunt considerate
„basme" si lucruri „de nimic", iar toate prostiile de pe fa^a
pamantului sunt considerate lucruri de mare pref.

Lumea e o casa frumoasd in care noi ne aruncdm
murdaria. De ce sa nu ne aruncam si frumuseiea inimii, adica
sa o impdrfim tuturor?

De ce sa nu ne impdrfim inima ca pe o pdine, ca nimeni
sa nu se mai simta singurl Daca suntem o familie si avem o
singurd casa, de ce sa nu fim frumosi si sinceril

140

In fa^a fratelui meu \Mfaia lui Hristos, Care a luat trup
pentru noi. In bucuria lui vad bucuria lui Hristos si in durerea
lui vad cum Hristos al nostru suferd.

II vad pe Hristos! Nu spune^i ca nu L-a^i vazut pe
Hristos, pentru ca El e chiar langd voi: in chipul celuilalt.

Celdlalt ma face sd-L vad pe Hristos si ma face capabil
sd md ddrui lui, caci el e un altul.

El md scoate din mine spre el, fara ca eu sd md
depersonalizez.

Prin aceasta „iesire" eu nu md pierd, ci mai mult md
recunosc, imi recunosc vocafia de om comunional, de om al
comuniunii.

S/omunicarea este iesirea mea spre altul. Cand nu am
cu cine comunica, atunci imi dau seama ca omul e de
neinlocuit, ca el e o unicitate neapdratd pentru mine.

Caut un om sd discut cu el. Asta inseamna ca vreau
lucruri pe care nu le am, ca eu nu imi ajung mie insumi si de
aceea caut un altul.

Caut cu sens. Caut un om, pentru ca am in^eles ca numai
omul ma poate infelege, ca numai el imi poate deduce intru
catva emotiile, fricile, bucuriile. Ii spun lui.

Confesiunile sunt niste desertdri ale mele in altul, cu
constiinja ca acest altul e un depozitar constient al acestui
confinut al meu.

Omul credincios e intraripat de ideea ca poate sa fie
prieten cu oamenii, ca pot exista oameni pe care sd-i iubeascd
si de care, la randul sau, sdfie iubit.

El nu se retrage in sine pentru a se insingura de oameni,
ci pentru a gasi solu^ii, poduri spre oameni.

Trebuie sa treci de la tine spre alfii si pentru aceste
treceri l\i trebuie poduri. Ce dai tu altora? E o problema
principals in comunicarea ce creeaza comuniune. Ce faci tu
pentru ei, ca ei sd tepoatd imbrdfisa?

§i asta ^ne de vocafia fiecaruia.

Pentru ce e chemat fiecare pentru aceea rdspunde. Omul
e o taind dar care vrea sd se explice altora.

141

Vrea sa iasa din sine. Motiv pentru care trebuie sa ne
ajutam unii pe al^ii, ca sa iesim din noi spre ceilalii.

lieseriozitatea principals a studiilor teologice

stiin^ifice nu sta in bibliografia neadusd la zi, ci in lipsa
doriniei de adevar, in lipsa smereniei de aprivi si de a accepta
adevdrul.

Duplicitatea. E patima celor care te invidiazd dar se
arata iubitori fa^a de tine.

Cine nu i}i ia apdrarea nu te iubeste.

Daca citesti jurnalele converti^ilor \\\ trebuie multa
in^elegere duhovniceasca. Po^i confunda pe omul de dinainte
cu eel de dupd.

Oamenii alearga dupa cele prea sfinte, dupa cele inalte
si uita lucrurile mici, cu care - de fapt - ar fi trebuit sa inceapd
discutia sau relatia cu tine.

Trebuie sa inveti sa zambesti, sa fii sensibil, sa nu fii
nesim^it cand altul \\ se confeseaza, sa stii sa sughi^i sau sa
ragai, sa stii sa te asezi si sa te ridici, sa stii sa te imbraci, sa
stii cand sa taci, cand sa respiri, cand sa intorci capul la stanga
sau la dreapta.

Superfwialitatea e o patima imensd si alaturi de ea sta
indrdzneala fdrd margini.

Daca enervezi prin propria ta prezenfa, nu stiu daca am
infeles sdfim ortodocsi.

Delicatetea iertarii, a doriniei de a cere iertare sta in
aceea de a-fi cere iertare si cand nu ai gresit.

Daca vezi ca altcineva considera ca ai gresit cu ceva,
atunci cere^i iertare pentru a diminua certurile fara rost.

Mai bine e sa fii linistit decat sa ai dreptate intotdeauna.

Dreptatea care se edstigd cu forfa si cu mult chin nu
cred ca e o dreptate bund.

142

Ieri ne-am inchinat Sfantului Nectarie de la Eghina199.
Sfmte Moaste de-ale sale au fost aduse in Sfanta Biserica de la
Seminar200. Pictura e magnified. Parintii episcopi recenti s-au
ingrijit de acest loc.

90 1

M-am inchinat si mormantului PFP Justinian existent
in Biserica. Parintele David202 ne-a spus candva, ca el nu s-ar
mira daca s-ar descoperi ca acesta e Sfdnt. L-am crezut si il
cred.

Oamenii te pot uimi cu rdutatea lor dar si cu sfinienia
lor. Invatlm enorm de multe de la fiecare om incat nici nu
constientizam prea bine tot ceea ce receptdm din fiin^a altora.

Parintele Marcel Hanches mi-a povestit multe dintre
cazurile pe care le-a avut la spovedanie si modul minunat in
care s-au rezolvat multe lucruri.

In ultimele clipe ale vie^ii altfel se pune problema
sufletului si a vesniciei.

Cineva a asteptat mult timp si nu putea sa adoarma
somnul morjii pentru ca nu era spovedit si impartasit, dupa
care a adormit imediat.

Saracia nu e „un pacat", ci o mare comoard, atunci cand
te gandesti mereu la Dumnezeu si lucrezi pentru mantuirea ta.

Suflete credincioase dar addncite in pdcate. O femeie
nu se putea lasa de fumat dar dorea sa se lase iar altul se droga
insa si citea Dumnezeiasca Scriptura.

Nu pot foarte mul^i sa se lase de toate patimile dar fac
eforturi. §i Dumnezeu le ajuta celor care vor sa o rupd
definitiv cupacatull

A stagna in pacat e adevdrata moarte. Cine nu mai
spent la vreo indreptare, fie ea chiar cat de mica, consimte sa
ramana in moarte, sa nu mai invie niciodata din iadul propriei
sale delasari.

Golul sufletesc de dinaintea pacatelor e o renunfare la
frumuse^ea vie^ii linistite. Rugaciunea nu mai pare sa aiba
atunci efect, pentru ca te-ai disociat, te-ai indepdrtat de propria
ta dorin^a de bine, de adevar, de frumuse^e dumnezeiasca.

Pacatul te gaseste deja de unul singur. Nu pacatul te
rupe de bine, ci in starea in care inclini spre rau esti deja
distanfat interior de bine.

199 Idem: http://ro.orthodoxwiki.org/Nectarie_din_Eghina.

200 Idem: http://www.manastirearaduvoda.ro/.

201 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Justinian_Marina.

202 Arhidiac. Prof. Dr. Petru I. David. A se vedea:
http://www.archive.org/details/ComemorareaArhidiac.Prof.Dr.PetruI.David27Mai2010.

143

Pacatul e „un firesc" al starii nefiresti de abandon, de
singuratate egoista, de alunecare in spa^iul - parca „infmit" -
al placerii si al incercarilor de auto-adulare, de auto-injosire
ale firii omenesti.

Satanismul cu care pacatuim e infiorator. Orice pacat al
nostru e o mare indrdzneald.

Nebunia nu consta numai in faptul de afi bolnav psihic,
ci nebunia e un cumul al tuturor patimilor si pdcatelor
personale, care analizate pe indelete sunt cutremuratoare,
infioratoare.

Ne men^mem la suprafafa intelegerii vie^ii duhovnicesti,
pentru ca nu intelegem sa ne dezicem de intelegerile noastre
firave, ticaloase, distorsionate.

§i cand tot citim vie^ile Sfin^ilor nostri, ni se pare ca si
trdim vietile lor, chinurile lor sau ca scriem ca ei - ce nebuni
suntem! - cand tocmai suferim de o superbie devastatoare, de
o vanitate care nu vrea sa ascultepe nimeni.

Ma doare enorm modul cum ne vindem unii pe al^ii pe o
nimica toata.

Nepotismul nostru abia vrea sd-si arate fafa in orice
domeniu iar ipocrizia e o insirare galantd de vorbe, care suna
a cavou, a les, a murdarie.

Unde te astep^i la mai mult gasesti foarte purine lucruri
bune si esti uimit de aceia, care sunt desconsiderati de to^i dar
sunt lumini preainalte, sunt luceferi ai rabdarii, ai umilin^ei, ai
cumsecadeniei.

De ce nu stim sa vorbiml De ce nu stim sa fim simpli,
atat de simpli incat sa nu ne vatdmdm sufleteste unii pe al|ii?

A „ne iubii unii pe al^ii" e de multe ori „a ne prosti unii
pe al^ii", „a ne desconsidera metodic unii pe al^ii".

Iubirea, prietenia e reciprocd. Reciprocitatea e
fundamentul comuniunii. Dar tot reciprocitatea e si
fundamentul dezbinarii, caci nu te po^i certa de unul singur ci
numai cu un altul.

In fratele meu e mdntuirea mea dar tot el imi poate fi si
sminteala, tot el imi poate fi si dusmanul, pe care trebuie sa il
iert in inima mea si chiar pe fa^a, daca el doreste aceasta.

Vai, cum sta invidia si te pdndestel Cel ce e cu tine, care
n;i arata ca }i-e prieten, el insusi t}i intinde curse. Te baga in
gura lupului cu zdmbet.

Te lauda si te pupa in fa^a iar in spate te vinde, \\\
sugrumd dragostea, l\i batjocoreste bunele intentii si curdfia
inimii.

144

De ce, prietenii mei, deveniti iudel De ce va manjiti
sufletele cu negura Iadului? Oare nu e de ajuns ca sunt
suferind eu insumi de atatea patimi? Oare e putin chinul lor
zilnic? De ce vreti sa infigeti pana si ultimul cufit in mine sau
sa ma aruncati cu totul in haul fara fund?

Prietenie defafadd. De fapt o rautate bine disimulatd si
multe vorbe, foarte multe vorbe, o puzderie de vorbe care ne
dezonoreazd, daca ele sunt doar vorbe si nu reprezinta inima
noastrd . . .

[liinunile lui Dumnezeu sunt preaminunate si, mai

ales,^5ra numdr.

In vara aceasta omizile au mancat frunzele copacilor si
apoi si ale vrfei de vie. Duzii, prunii, gutuii aratau ca niste
fiin^e suferinde, rastignite.

Omizile si ceea ce bunica mea numeste „boii popii"2(b
au devastat pur si simplu frumusetea frunzelor si a locurilor
calme si singuratice.

Vedeam cum omizile nu cru^a nimic. Imi era mila de
copaci ca de niste oameni plini de lepra.

Dar a venit o ploaie, o ploaie cu vant si au disparut toate
omizile, insa nu si boiipopii. Ultimele insecte au ramas.

Ploaia a avantajat, desigur, copacii. §i cand toamna a
venit, chiar foarte bine - mai e pu^in pana la 1 octombrie 2003
- s-a produs o minune: duzii au infrunzit din nou, au inflorit
bombii si chiar liliacul.

Cand s-au intamplat toate acestea? Cand nu mai era
nicio sansa, cand frunzele cad si oamenii culeg viile si
porumbii. Aceasta minune pe care a facut-o Dumnezeu cu
natura in acest an e o parabola foarte bund pentru increderea
neclintita in pocdinfd, pentru neabdicarea de la faptul de a
crede in minuni.

Omul - infloritor odata, foarte frumos, sclipitor - e
mancat de omizi in vara patimilor. Omizile sunt o imagine
clard a patimilor. Ele distrug totul in jur, mananca toata
frumuseiea naturii.

203 Insecte mici, care nu zboara si care sunt de culoare rosie, cu puncte negre pe spate.
Anul acesta au fost o multime peste tot: pe copaci, pe fan, au coborat chiar si in fantana.

145

Dar patima, care mananca frumusetea, poate fi distrusa
de frumusetea harului dumnezeiesc si de vantul binefacator al
credin^ei neclintite, care arunca, sufla toata patima din suflet,
pentru ca omul sa infloreasca din nou, sa fie nesperat de
frumos.

Minune! Omul care a pacatuit toata viat.a poate intineri
prin pocain^a, se poate schimba lafafd si la inima.

Ce minune poate fi mai mare, ca un batran, care devine
din albie a dracilor (porcii din parabola Fiului risipitor) o
floare nespus defrumoasd in mijlocul toamnei?

Minune! Am pus mana pe frunzele copacilor ca sa ma
bucur de ele. Am tras aer in piept si frumusetea lor odata cu
aerul. §i cand ma gandesc ca liliacul trebuia sa infloreasca la
anul, in apropierea Invierii Domnului, cum sa nu ma bucur de
un liliac in luna lui septembriel

Minune! Viat.a omului e un lung sir de minuni.

Am facut munca de cateva zile in una sau doua zile. Am
mers ud leoarca in tren dar nu am racit sau m-a plouat din
destul si n-am avut nici macar pufindfebrd.

§i de cate pacate n-am fost scapat! §i din cate primejdii
de moarte nu am fost ridicat intr-o frac^iune de secunda!

Am ajuns pe lume sdndtos desi trebuia sa fiu avortat de
mama mea. Nu m-au calcat masinile, nici trenul si nici
tramvaiul. Am scapat de la inec si nici n-am fost omorat cu
toporul de catre tatal meu si nici de catre al^ii, care nu ma
suportau.

Mul^umesc Prea Curatei Treimi pentru toate!

Nu-mi place sa ma destdinui desi o fac din plin. Ma
doare inima cand fac acest lucru, pentru ca harul lui Dumnezeu
doreste mai mult anonimatul decat publicitatea.

Insa cand ma apuc sa scriu si sa vorbesc, acelasi har al
lui Dumnezeu ma indeamna si ma ajuta sa scriu, sa evoc, sa
ma marturisesc cu toata inima... pentru ca stiu ca pe unii ii voi
folosi.

Sfantul Herman de Alaska204 era slujit de un bou, care a
murit imediat dupa adormirea sa. Nu e asta o mare minune: ca
animalele sa fie ascultdtoare de om ca la inceputl

204 A se vedea: http://ro.orthodoxwiki.org/Gherman_din_Alaska.

205 Despre felul cum s-au comportat animalele dupa caderea Sfintilor Protoparinti
Sfantul Simeon Noul Teolog scrie: „fiarele si toate animalele pamantului, vazandu-1 gol
(pe om - n. n.) de slava dinainte si dispretuindu-1, s-au infuriat toate de indata
impotriva lui". Text in Sfantul Simeon Noul Teolog, Discursuri teologice si etice.
Scrieri I, studiu intr. si trad, de Diac. loan I. Ica jr., Ed. Deisis, Sibiu, 1998, p. 118-119.

146

Sfantul Herman se invelea cu o blana de lemn iar trupul
sau a stat o lima de zile neingropat §i nu a suferit nicio
schimbare.

Cat de mult as. dori sa pot vorbi despre orice Sfant al lui
Dumnezeu §i sa descriu pe larg via^a fiecaruia, cuvintele lor,
explicable lor.

Fericitul Nicodim Mandi^a206 spovedea in zapada §i
scria langa un zmeuri§.

Nu prea in^eleg mul^i de ce unii Sfin^i scriu pentru cei
simplii §i aUii pentru ceifoarte duhovnicesti si aceasta, pentru
ca nu vor sa admita ca mdntuirea este pentru toft.

Fericitul Nicodim, vazand ca cineva nu vroia sa-§i lase
barba datorita „gurii lumii", 1-a sfatuit sdpoarte mustafd.

Munca sa in domeniul car^ii duhovnicesti a fost imensa
§i a folosit pe mul^i. Roaga-te pentru mine, pacatosul, Fericite
Parinte Nicodime!

Teologia academica discrediteaza pe trditorii autentici
de multe ori. Observ cu durere discrepant dintre erudifi §i
oamenii duhovnicesti. E o mare prapastie intre cele doua
tabere.

Oamenii duhovnicesti, de multe ori, nu au bagajul imens
de car^i sfinte si de cunostinte pe care il au academicii iar
ace§tia nu au sudoarea, munca §i bunul simf §i, mai ales,
smerenia oamenilor duhovnicesti.

Pomana e o rugdciune si nu un gest incetdienit, care se
face pentru cineva ce a raposat.

Pomana e o atmosferd §i o conduitd plind de evlavie §i
de fried de Dumnezeu.

Sfantul Ignatie Briancianinov e unul dintre cei mai mari
vdzdtori ai patimilor §i ai inseldrii satanice pe care-i cunosc.
Carole lui sunt o vedere extrem de pdtrunzdtoare a. sufletului
omenesc incat despoaie gdndurile bune de inielesurile
satanice. Atmosfera vie^ii sale duhovnicesti emana foarte
explicit din dumnezeie§tile sale car^i. El m-a inva^at lucruri
imense. Fara Prea Sfmfia sa nu a§ fi §tiut, nu as fi constientizat
multe dintre prdpdstiile existente.

Am inceput §i voi continua sa scriu o carte despre
minunile care se intdmpld astdzi la tot pasul. Voi aduna date
de la cine voi putea. In taini^ele inimilor noastre avem multe
mdrgdritare ale proniei dumnezeie§ti. Trebuie numai sa
vorbim despre ele.

206 A se vedea:

http://ro.wikipedia.org/wiki/Nicodim_M%C4%83ndi%C8%9B%C4%83.

147

907

Un barbat - fratele Nicolae din Ploiesti - mi-a relatat
despre cum i s-a aratat dracul sub forma unui barbat si despre
cum i-a vorbit in gara, unde a dialogat interns cu el, in timp ce
toata lumea il credea nebun, pentru ca nimeni nu vedea nimic.

Dupa o viat.a dezma^ata, acesta a venit la pocaintl si
ispitele dracilor s-au tinut si se tin lan{ de el.

Demonul avea injafisare umand in cazul lui, i-a spus
unde merge si l-a momit cu bani.

Pe bunica mea, un barbat o strdngea de gat in somn si
acela nu i-a dat drumul pana cand ea nu a strigat cdtre
Dumnezeu.

90S

Am vazut de curand un film paradigmatic: Malena .

a 909

In persoana Monicai Belluci .

Un pusti se indragosteste subit de cea mai frumoasd
femeie din oras, pe care o detestau toate invidioasele si pe care
toii bdrbafii o doreau. Acesta o urmareste peste tot si creste
odata cu patima devoratoare pentru ea.

Malena stia ca e privita. Se descoperea in fa^a tanarului.
Acela o privea ca pe o zeifd si se masturba din cauza ei.

Problema e aceea, ca filmul e foarte real, pentru ca
exista n Malene, care distrug n suflete, pentru care iubirea nu e
un moft ci toata viafa lor. Fixa^ia pentru ea l-a urmarit toata
via^a.

Femeile frumoase profitd de tineri, fara macar sd se
atingd de ei. Cand vad tineri chipesi, inteligenti, fac tot
posibilul ca aceia sd se impdtimeascd de ele, pentru ca le place
sa aiba adulatori de care sd-si batdjoc.

Cunosc un astfel de tanar, care a suferit mult din cauza
unor astfel de femei in varsta, care nu fac decat o mare
ticdlosie prin farmecele lor.

Iluzia patimilor e eel mai mare dusman al nostru.

Curiozitatea, in loc sa fie un bun al mantuirii, devine un
mijloc al impdtimirii totale.

Moliciunea este - de cele mai multe ori - opera
curiozitdiii si a slavei desarte.

Exemplul rau se perpetueaza datorita inseldrii demonice.
Tot ce lauda omul trupesc e netrebnicie.

207 Pe acest barbat il cunosc personal. Are 3 fete inchinoviate intr-o manastire din sudul
Romaniei.

208 A se vedea: http://www.imdb.com/title/tt0213847/.

209 Idem: http://en.wikipedia.org/wiki/Monica_Bellucci.

148

Am vazut un neoprotestant, care credea ca e inielept in
cele ale Sfintei Scripturi, numai pentru faptul ca nu-l lasa pe
un preot ortodox sa vorbeascd cu bldndeie.

E o mare catastrofa omul care se crede mare in ochii lui
si, mai ales, care vrea sd-i convingd si pe arfii de aceasta
minciuna.

O femeie care cerseste de la revolutie incoace langa
magazinul Unirea nu-si oblojeste ranile de la picior, pentru ca
sa poata sa cerseascd in continuare. Prefera sd-si facd rdu
singura in loc sa nu mai aiba bani din cersit.

Un barbat - paznic intr-un Ian de cereale - isi bate joe
de o femeie in varsta si dupa ce o violeaza si o batjocoreste in
chip si fel ii introduce un lemn in ea omorand-o si ii lasa trupul
mort pe camp. E gasita mult mai tarziu si acesta neaga orice
legdturd cu moartea ei. Acest om va muri orb iar orbirea s-a
produs cu 3 ani inainte de moartea sa.

Am fost martorul furiei unei femei. M-a ingrozit. Desi a
trecut o zi de la evenimentul cu pricina, eu inca n-am iesit din
socul acestei intamplari.

\/and trupul Fericitului Constantin Galeriu a fost scos
din Sfanta Biserica a aparut pe cer curcubeul. Eu n-am putu sa
ies foarte repede din sfantul locas dar 1-am vazut la televizor.

\/and Prea Curata Stapana si Sfin^ii Apostoli Petru si
loan au venit la Sfantul Serghie de Radonej lumina lor a fost
mai mare decat a soarelui.

ula simt tare pacatos, spurcat cu totul. Nu sunt bun de
nimic. Sunt o mare spurcaciune. Doamne, nu ma lasa!

210 Idem: http://ro.orthodoxwiki.org/Serghie_de_Radonej.

149

ft

911

stazi a fost ziua Dumnezeiescului Antim Ivireanul .

De la predica Parintelui Episcop mi-a ramas o
remarca referitoare la Apoc. 3, 20: usa are clan^a numai pe
dinduntru, pe cand Hristos, bate numai, ciocane ca sa I se
deschida.

Clan^a este interioara, pentru ca, „de va auzi cineva
glasul Meu si va deschide usa, voi intra la el si voi cina cu el si
el cu Mine".

Clan^a e voinia inimii noastre si tocmai de aceea e
interioara, ne aparfine.

De la un alt Parinte am auzit, ca ne rugam in Rugaciunea
Domneasca pentru „painea cea spre fiinfa", pentru ca
Dumnezeiasca Euharistie e cea care hrdne§te in mod complet
fiin^a noastra. Ne face sa fim o fiinid completd, o persoana
completd .

Tot el a spus: cine lipse§te odatd de la Sfanta Liturghie e
mort, a murit. E foarte adevarat dar nu prea con§tientizdm
acest lucru.

A 914

In via^a Sfantului loan Evanghelistul (26 septembrie)
gasim date despre cum s-au scris Sfanta Evanghelie a 4-a si
Apocalipsa si despre sederea indelungata a unor demoni in
anumite locuri.

Sapa Sfantului Mucenic Polihronie facea minuni (7

9 1 S

octombrie) .

211 A se vedea teza doctorala: Dr. Gianina Maria-Cristina Piciorus, Antim Ivireanul:
avangarda literara a Paradisului. Viata si Opera, Teologie pentru azi, Bucuresti, 2010,
561 p. Se poate downloada de aici:

http ://www. teologiepentruazi.ro/20 1 0/03/1 0/antim-ivireanul-avangarda-literara-a-
paradisului-via%C8%9Ba-%C8%99i-opera-20 1 0/.

212 PS Vincenjiu Grifoni, pe atunci Ploiesteanul. A se vedea:
http://www.sf-esc.ro/index.php?page=6.

Ulterior, intr-un film cu Billy Graham, 1-am auzit pe acesta folosind aceasta expresie. A
se vedea: http://en.wikipedia.org/wiki/Billy_Graham.

213 Pr. Asist. Dr. Atanasie Costea de la Sfanta Mare Mucenrja Ecaterina din Bucuresti,
paraclisul Facultajii de Teologie Ortodoxa. Pe atunci era Parintele spiritual al
paraclisului studentesc. A se vedea: http://www.teologiepentruazi.ro/2008/10/19/despre-
biserica-sfintei-ecaterina-la-trecut-si-prezent/.

214 A se vedea:

http://www.vietile-sfintilor.ro/vieti/septembrie/09-26-
sf_apostol_si_evanghelist_ioan.html.

215 Idem: http://www.calendar-ortodox.ro/luna/octombrie/octombrie07.htm.

150

Mr.

Bean216 este aruncat dintr-un tren foarte rapid,
tocmai in gara unde il astepta 2. 000. 000 de dolari.

Avea la el cheia. Era primul care ajunsese la seif.
Premiul era ca niciodata mai aproape.

Se indreapta spre seif, baga cheia in usa ca sa
descuic.dar adoarme cu mana pe cheie spre fericirea
celorlarfi concuren^i, care alergasera nebuneste pana la acest
unic seif.

Era imposibil sa adoarma tocmai acum. Era timpul
actiunii. Trebuia sa ia banii si sa fuga. Dar el. . .adoarme.

Trezeste-te, nu auzi?! Cum po^i lasa pe arfii ca sa i^i ia
comoaralW

Dar el doarme, doarme cu cheia in mana.

Cine mai doarme ca Mr. Bean, ca acest comic ce ne
amuza intotdeauna, care este rdsul lumii? Mul^i, mul^i dintre
noi.

Intrarea noastrd in viafd e ca iesirea forfatd dintr-un
tren ultrarapid. Ajungem in gara, in aceasta lume si cautam
ceva: o comoard, oricare ar fi numele pe care i 1-am da.

Unul alearga dupa inva^atura, citeste mult. Altul alearga
dupa sex, dupa perversity, dupa curiozita^i desan^ate. Altul
dupa bani, dupa hoteluri, dupa un loc in senat. Altul cerceteaza
fauna lumii, stelele sau fundul oceanului.

Femeia cauta sa fie vazuta, bunicii isi asteapta, cu
lacrimi in ochi, nepo^ii care se intorc de la studii, copiii vor
desene animate si dulciuri, cainii de apartament vor afara,
masinile tipa, multa trepida^ie, pre^uri mari, multa saracie,
impostura, lasitate.

Unde exista interes acolo este si el, si ea.

Unul proiecteaza, altul ghiceste in te miri ce, unul
asteapta sfdrsitul lumii intr-un mod fantastic iar ea...cea de
acolo, este sastisitd de via}a, plina pana in gat de faptul ca
nimeni nu o mai vrea si barbatul ei se culca cu alta.

Seiful e in lumea aceasta, iubi^ii mei!

Comoara care ne tenteaza nu e scufundata in alcool, in
droguri, in promiscuitate, in avarice, ci e o comoara unicd dar
pentru toti: e harul lui Dumnezeu.

Iar comoara e in Sfdnta Biserica, care e seiful: eel mai
sigur loc al intregii lumi.

Adica Rowan Sebastian Atkinson celebru prin Mr. Bean:
http://en.wikipedia.org/wiki/Rowan_Atkinson.
Filmul despre care vorbesc aici e Rat Race (2001):
http://en.wikipedia.org/wiki/Rat_Race_%282001_film%29.

151

Insa drama cea mare e aceea ca adormim cu cheia in
mdna. Avem cheia, mul^i dintre noi o avem. E un mare dar de
la Dumnezeu. Avem cheia: e credinta ortodoxd.

Avem cheia seifului si in seif avem comoara. Iar ea,
comoara nu e numai de 2. 000. 000 de dolari, ci de miliarde de
miliarde de boga^ii unice, dumnezeiesti.

De ce adormim cu cheia in usa seifului? De ce nu ne
putem trezi la timpl

De ce nu ne putem iubi unii pe arfii, so^ul pe so^ia sa,
mama pe fiu si fiul pe mama, bunica pe nepot si matusa pe
nepoata? De ce nu ne putem iubi duhovnicii si ei pe noi si de
ce nu putem sa fim sinceri cu prietenii de serviciu, cu rudele,
cu toji oamenii? De ce nu stim sa ne ajutdm unii pe al^ii si ne
hdituim precum vanatorii pe lupi? De ce crede^i ca par
melodramatic sau deplasatl

De ce nu pute^i sa admitefi, ca simfifi lafel dar nu vre^i
sa daft curs dragostei voastre?

Lumea aceasta trepidanta, vanzolita de tot felul de griji,
scelerata de diferite obsesii, pe care noi o numim nebund,
satanizatd, tdmpitd, e lumea noastrd, e lumea in care trdim.

Tot la fel au trait si Sfin^ii de dinaintea noastra: cu multe
ispite, cu multe persecutii, cu dureri din toate parole. Nu e de
ajuns sa-|i faci bine treaba doar tu insufi iar de ceilal^i sa nu-fi
pese.

Nu e de ajuns ca tu sa mananci pizza si sa bei vin
scump, iar un copil blondut, descurf, nemancat, sa te priveasca
ca pe unfilm cufripturi, dar unde fripturile curg pe banda insa
la el chioraie ma^ele.

Nu e de ajuns doar sd-i sfdtuim pe cei care vin la Sfanta
Biserica.

Sunt inca mul^i copii ai lui Dumnezeu, care acum stau
inca in afara zidurilor Sfintei Biserici si asta din varii motive.

Tu, preotul meu iubit, nu trebuie sa ai grija doar de
parohienii tai, ca^i sunt ei - 10, 300, 1000, 10000 - ci trebuie
sa privesti si mai departe, sa ai si grija altora si durerea
altora, sa fldmanzesti pentru fericirea altora.

Un preot bun e un preot care nu poate decat sa se bucure
pentru alfii.

Dar daca astep^i doar cununii si pomeni si bani gdrla, si
te ui^i doar la cum sa iti iei mercedes217, binein^eles ca nu ifi
pasd de mantuirea oamenilor, de sufletele lor.

217 A se vedea:

152

Cei care stau linistiti si nu se frdmdntd dintre ierarhii si
preo^ii Domnului sunt deja nefericifi, deja nu mai cred in nimic
bun, deja s-au condamnatpe ei insisi la nefericirea vesnica.

Pentru ca via^a lor e o spoiald, o mascarada de care le e
sild si de care se intristeazd si pastorrfii lor. Se intristeaza mult.

Cata tristefel Cata neordnduiald exista in inimi!

Putem rescrie literatura mare a lumii cu patimile de care
te impiedici pretutindeni.

§i eu fac si mai multe pacate. §i mie nu imi e teama
deloc. Mie, pacatosuluL.Si pacatuiesc, ca si cand nu as
cunoaste dreapta judecatd a Domnului.

Privesc nepdsdtor. Nepasarea ne distruge.

O batrana e furata de tigani...si i^i e frica sa o aju^i, ca te
bat si pe tine.

Vrei sa dai milostenie dar nu ai bani decat pentru ca sa
nu mori de foame.

Vezi car^i dumnezeiesti si nu ai bani sa le cumperi si
cine are bani nu le prea cumpara.

Carte religioasa, de regula, cumpara tot eel sdrac.

Mr. Bean a fost buzundrit, descalificat oficial. I s-a luat
„privilegiul" primului venit.

§i adventistul convertit la Ortodoxie sau fostul mormon
sau fostul mahomedan sau hindus, veniti in Biserica
Domnului, pot sa devina Sfinti - cu harul lui Dumnezeu -
pentru ca Sfanta Biserica e Casa lui Dumnezeu si locul unde //
gdsim pe El.

Pe cand noi, ortodocsii, putem sa fim pusi de catre El cu
salbaticii canibali, cu vrajitorii, cu satanistii, pentru ca am
ajuns sa avem o viata tot lafel de stricatd ca a acelora.

Noi, ortodocsii, care ne mandrim cu ce suntem noi si
care L-am primit de atatea ori pe Hristos cu nevrednicie si ne-
am impdunat cu milosteniile noastre, putem fi lasati afard de
Imparatie... pentru ca am avut de toate... dar nu si sfintenia
credintei in viata noastra.

Oare e posibilV. O, e posibil, si inca cum!

Fiii Impara^iei vor fi dafi afard si vor intra in cdmara de
nuntd cei pe care nimeni nu-i baga odinioara in seamd, dar pe
care Dumnezeu ii cunostea si ii ajuta.

-De ce, Doamne?!...

http://www.mercedes-

benz.ro/content/romania/mpc/mpc_romania_website/rong/home_mpc/passengercars.ht

ml.

153

- Pentru ca nu M-afi iubit cum v-am iubit Eu, iubi^ii
Mei! Voi aji crezut ca sunteji ai Mei, facand voile demonilor,
dar nu erati ai Mei. Slujea^i propriilor voastre pofte.

§i cand primesti mare har de la Dumnezeu, tocmai
atunci faci si tu un pdcat mare, ca sa te arati si mai
nerecunoscdtor in fa^a lui Dumnezeu. Cand ar trebui sa te
umilesti, tu atunci dai cu bdta in balta si strici totul. Un gram
de neatenfie inseamna, de multe ori, moarte.

n i q

§i iata: cineva s-a urcat pe turnul Eiffel si vroia sa se
sinucida. Un alt barbat la fel. Dar numai al doilea cade,
scapand din mainile primului, care dorise sa-1 ajute.

Ce ai? De ce recurgi la aceasta nebunie? So^ia mea -
spune el - ma insala. §i cum ajunge o femeie, care s-a
casatorit cu tine din dragoste, sa te inselel Ce miraj o atrage?
Sau, pur si simplu, vrea sa se „distreze"?

Este concubinajul un mod de „distractie" sau, mai
degraba, un mod prin care ara^i cat de nebun ai devenit?

De ce innebuniml Iar la ospiciu, unde totul e anost si
rece, si unde nimeni ne prea te bagd in seamd si to^i
desconsiderd persoana ta, poate sa existe vindecare? §i ce fel
de vindecare e aceea, unde dragostea, delicatetea, aten^ia
lipsescl

Boala te scoate din „circuitul vie^ii".

Un om bolnav e marginalizat, e scos afara din tagma
„oamenilor de azi".

„Omul de azi" trebuie sa nu aiba nicio boala, sa fie
foarte frumos, foarte destept, foarte avut, bun la pat, lingusitor,
bun sa se „descurce". El trebuie sa fie „om de succes".

Dar acest succes e sinonim cu fuga dupd patimi.

Reclamele lumii sunt cereri de satisfacere a patimilor.

§i patimile si obiceiurile pdcdtoase sunt multiple: sa te
barbieresti, sa te fardezi, sa porji fuste scurte, neglijeuri
transparente, ciorapi sexualiza^i, tocuri inalte, tot felul se
sarme prin urechi, limba si buric, sa faci cu ochiul, sa suspini
abator, sa iti expui fundul, picioarele, sanii la vedere, sa l\\
faci tatuaje, sa porji haine cu imprimeuri satanice si cu expresii
vulgare, sa i^i coafezi parul, sa i^i pui par fals, sani falsi, unghii
si sprancene false, sa mergi la filme pornografice, sa citesti
reviste si car^i erotice, sa joci jocuri de noroc, sa razi indecent
si sa mergi insinuos, sa i^i cumperi numai lucruri scumpe, sa fii
la moda cu orice pret, sa nu i^i placa sa rada lumea de tine

218 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Turnul_Eiffel.

154

chiar daca faci un lucru bun, sa dai muzica la maxim la 12
noaptea si sa arunci hartii pe jos, sa injuri si sa dracui, sa ^ipi
ca un disperat, sa fumezi cand nimeni nu te vrea, sa spui glume
porcoase si sa le atingi pe fete pe strada fara sa le cunosti, sa
flirtezi cu cineva fara vreun scop bun, sa sus^ii o minciuna
numai ca sa enervezi, sa sperii cu date false, sa te lauzi cu tot
ce ai, sa strici copacii numai ca un moft, sa te apuci de tot felul
de cascadorii si intreceri traznite, sa nu ascurfi cu aten^ie pe
convorbitorul tau, sa faci insinuari de tot felul si lista e mult
prea mare pentru ca sa o putem termina...

Ramai cu frustrari.

Nu ai primit papusa pe care ti-ai dorit-o la 5 ani iar la 35
de ani sechela copilariei se manifesto prin frica de a-ti lasa
copiii sa se joace undeva, desi nu e nici un pericol previzibil.

Mama ei a min^it-o ca e indureratd si feti^a a inceput sa
pldngd. Baa plans dar mama s-a prefacut.

Fetrfa - acum in varsta - si-a adus aminte incidentul si a
in^eles ca mama ei s-a prefacut si se preface tot timpul.

Mama ar trebui sd-si iubeascd fiica. Dar daca vrei sa
iubesti pe cineva, nu il iubesti dupa cum vrei tu, fara sa il
intrebi si pe el cum vrea sa fie iubit, ci trebuie sa-1 iubesti pe
cineva in asa fel meat el sa se simtd, mai intai de toate, iubit si
apoi tu insufi.

Am observat ca paring care isi aduc copiii sa-i
impartaseasca (majoritatea dintre cazuri) nu sunt aten^i la ce
vrea copilul, ci la cum sunt privifi ei ca si-au adus copiii la
impdrtdsit.

Iar fetele care se spovedesc regulat au tot felul de
sechele religioase, provocate de diferi^i duhovnici - nu mai
spun experimental sau nu - si baie^ii la fel. Aceeasi problema
si la adulfi.

Merg coplesiti de tot felul de/n'cz'...Dar fricile lor nu au
nimic de-a face cu frica de Dumnezeu, reala fried de
Dumnezeu, care are in ea si increderea in Dumnezeu, cat si
iubirea Luifdrd margini.

Capetele sepleacd dar din alte motive decat smerenia.

Frustrarea e o problema profunda.

Cuiva ii place sa vada filme, in care femeile in varsta se
culca cu barba^i tineri, dar asta din cauza ca tanarul, fostul
tdndr, a dorit patimas o femeie in varsta si acum - desi se
maturizeaza - prin vederea filmului, parca se rdzbund pe toate
femeile in varsta, care arata incd bine si nu vor sa se culce cu
barba^i tineri.

155

Acelasi lucru se intampla si cu eel care se declara
homosexual: se iubeste prea multpe sine si de aceea se admird
prea mult. Face sex numai cu un alt bdrbat, pentru a gasi in
acela aceleasi miscari si patimi pe care le are si el. De aceea
homosexualul e un restrictivist.

Universul se mdrgineste - universul lui - numai la
propriul lui egoism si vrea ca numai el, egoismul lui, sd
triumfe.

De aici ura anormald pe care o simte impotriva femeii,
care e numai un egoism furibund. Ii e frica sa mai iasa din
cochilia lui masculinizatd, din rela^iile cu al^i barba^i si asta,
pentru ca nu crede in nimic altceva decat in el.

Iar celalalt, „partenerul" lui, e numai o „proiectie" a
min^ii sale corupte, bolnave, care nu accepta sa vada „altceva",
pe „altcineva", adica pe ofemeie.

§tie femeia ca te excitd? §tie ca fusta ei transparent^ te
incitd la faptul de a o viola? Binein^eles! De aceea o sipoartd.

Iar „pudoarea" femeii, cand ea e goala trei sferturi pe
strada, este, bineinteles, o nevoie de „respectabilitate" egolatra,
o dorin^a de a fi „pura" cand ea ar prefera mai mult sa fie
„curva".

Infantilismul complimentelor ma duce cu gandul la
faptul, ca omul acela e retardat sentimental sau volitional si,
de ce nu, nedezvoltat cu adevdrat la minte.

Omul creste cu totul. Nu poate ramane un sfert in trecut
si trei sferturi intr-un prezent, care isi permite sa cheme
viitorul.

Omul creste si uitd. Uita ce a fast si devine mereu altul.

Uitarea e, uneori, foarte bund. E un mare bine.

Ui{i si iti aduci aminte. Ui^i lucruri de tot felul si l^i
aduci aminte ce nu te mai credeai in stare sd-fi amintesti.

Dar daca ea, fosta scoldritd are sechele, ce faci cu ea,
daca vrei sa o iei de nevastdl §i de ce sd nu o iei de nevasta?
Sechele ai si tu, dar am si eu.

Putem trece peste multe dar, in acelasi timp, cuplul care
merge sa se cunune nu se gandeste, de multe ori, ca pot fi si
lucruri pe care nupofi sd le treci chiar atat de usor in doi, si ca,
la un moment dat, din anumite confruntari ale viejii, po^i scapa
numai pe jumdtate si nu in intregime.

Riscurile te fac mai maturl Po^i risca prea mult?

Intrebarile, chiar daca nu au un raspuns pentru moment,
pot fi puncte de unde sd incepi o reflectie, o tema.

156

Poji sa lasi mostenire nu numai rdspunsuri, ci si
intrebari.

Intrebarile pot valora/oarfe mult, daca ele te indeamna
sa te zidesti, sa te construiesti intru Duhul Sfant.

Raspunsurile sunt purine numai daca nu caufi cu
Dumnezeu.

Daca calci in toate gropile filosofiei si ale stiin^ei atee,
bineinteles ca nu vei avea rezultate frumoase, adica adevaruri
dumnezeiesti.

Daca inseli la cantar, nu vei mai avea cumparatori. Daca
painea e rece, mul^i nu o vor mai cumpara.

Privesti pe cer. Ti se pare ca e senin, dar deodata incepe
ploaia. §i nu stii in ce parte sa te adapostesti.

Daca \\\ faci prieteni pe cine nu trebuie, nu te va
addposti nimeni in ziua necazului, cand oamenii vor arunca cu
pietre sau cu vorbe. Caci si vorbele rdnesc, uneori mai rdu
decat pietrele.

§i un doctor al sufletelor trebuie sa stie sa elimine
sechelele, paraziiii din fiin^a noastra. Trebuie sa elimine
gangsterii la timp si sa nu lase ca raul sa inndbuse binele.

Cum se comporta, cum trebuie sa se comporte un
ortodox, care are probleme mentalel

Cum isi spune rugdciunile dinaintea Sfintei Liturghii un
preot care are 5 copii?

Ce ar trebui sa simtd fa^a de copii - sau ce simte - o
femeie care a facut 40 de avorturi?

Cum priveste lumea unul care a omordt oameni in
razboi si cum se simte un alcoolic sau o prostituata, cand
nimeni nu-i mai vreal

Oare cum se simte un Sfant dupa un mare pdcat, cand el
cunoaste bucuria Sfantului Duh?

Nu vi se pare ca adevdrurile oamenilor dor prea mult?

Nu vi se pare ca nefericirea are prea mulii ochi prin care
plange?

Nu sim^iti ca uneori a^i vrea sa da^i timpul inapoi, ca sa
face^i fapte pe care nu le-afi mai facut altddatd si prin care ati
dori sa va cerefi iertarel

Iubi^ii mei, inimile oamenilor nu sunt pentru a va juca
cu elel E un mare pacat sa nu in^elegeti asta.

Coboara seara, vine somnul si monstri apar - adica
demonii - in visele noastre. Pare ca nu are sens. Nu stii de ce
simfi ceea ce sim^i. Vrei sa auzi adevaruri mult dorite.

157

§i tinerii stau la coltul scolii si fumeaza - asta in pauze -
bisni^arii vand toate maruntisurile, incercand sa fraiereasca pe
cat mai mul^i iar preo^ii lui Dumnezeu se roaga pentru to^i,
cand foarte mul^i din acesti „toti", nu stiu ce se „intampla" cu
ei.

1 ericitul Hie, Dumnezeiescul nostru Parinte, a lacrimat
cand i-am spus dragostea noastrd - eram cu Gianina
[Piciorus] - si nu 1-am privit atunci in ochi, pentru ca sa nu il
stingheresc. E mult prea smerit, din ce in ce mai smerit.

Iesirea pana la ^ara ne-a fost foarte benefica.

In natura sim^i ca respiri, ca traiesti insuflefit de
contemplarea crea^iei lui Dumnezeu.

Un Parinte a spus: „Cine nu mai poate privi in ochi pe
Mantuitorul Hristos, atunci ceva e in nereguld [cu el]. Trebuie

9 1 Q

sa se pocaiasca" . Are dreptate...

Demonii vor sa ma enerveze cu orice chip. Uneori ma
fac sa ma enervez incat ma doare stomacul din cauza supararii.

Dupa o mare fericire dumnezeiascd trebuie sa te astep^i
la ispite groaznice.

De ce rdde de tine cineva care nici nu te cunoastel
Fiindca modul lui de via^a nu are prea multe in comun cu
dreapta credin^a.

Predicatorii protestan^i sunt glasurile desfrdndrii pline
de infatuare. Din gura lor adevarul iese falsificat, trunchiat,
cioparjit. Gesticuleazd prea mult pentru ca sunt nelinistifi.

Un om Sfant nici nu ar putea sa faca atdtea gesturi ca ei,
deoarece asceza te epuizeazd si te inva^a linistea, calmul.

Trebuie sa privesti in spatele tdu cand ingenunchezi in
Sfanta Biserica, pentru ca nu cumva sa strict linistea altuia.

Trebuie sa fii atent in stanga si in dreapta, inapoi si
inainte, pentru ca te po^i impiedica, po^i cdlca pe cineva pe
picioare, po^i enerva pe altcineva si omul se scandalizeazd.

Decat sa te cerfi cu cineva mai bine renun^a sa mergi
prin acel loc unde tipatul se infierbdntd.

Exista cersetori de „profesie" in marele orase dar si
sdrmani adevdrafi.

219

Parintele Atanasie Costea (12 octombrie 2003).

158

Trebuie sa-i ajutam si pe unii si pe al^ii dar, mai ales, pe
cei care au cu adevarat nevoie. Daca ne uitam cu aterrfie,
vedem cine are cu adevarat nevoie de ajutor imediat.

990

Astazi e pomenit Sfantul Simeon Noul Teolog in
Viejile Sfiniilor in limba romana.

Un tanar de 1 8 ani, indracit, e adus la Sfantul Simeon si
el incepe a striga precum caprele221 iar un talhar indracit striga

222

precum un tap .

Dumnezeiescule Simeoane, lumina cea prea mare a
Sfintei Ortodoxii, nu ne lasa pe noi, pacatosii si ne miluieste!

Trebuie sa vorbim si de obiceiuri barbare la ortodocsi.

In noaptea nun^ii, in unele sate de la noi, mireasa trebuie
sa se culce in mod „neaparat" cu mirele, pentru ca sa le arate
nuntasilor cdmasa sau cearsaful pdtat de sdnge.

§i nu li se pare deloc necuviincios sau aiurea ca sa faca
acest lucru atunci, ci mandria ca „a fost domnisoara" si ca el a
dezvirginat-o o considera ca un lucru bun si demn de ardtat si
altora.

I-am spus cuiva foarte apropiat ca acest lucru - acesta,
cu ardtatul sdngelui - e inadmisibil. Insa nu a ingles de ce nu
se poate asa ceva, desi i-am dat explicatii de bun simt,
explicandu-i ca acest gest scoate din ecuatie sotia cat si
pudoarea.

Mdritatul prin intermediar mi se pare o insultd adusa
Casatoriei, deoarece la fundamentul ei este dragostea si
fidelitatea iar nu aranjamentul.

Omul postmodern nu mai in^elege usor normalitatea
brutd pentru ca aceasta i-a fost falsificatd in mod sistematic.

Blugii par mult mai „relaxanti" decat fusta iar parul gol,
„fluturand in vant" - vorba cantecului comunist - e gasit de
femeile de astazi ca „adevaratul mod de a fi alfemeii".

Baticul e o adevarata „uraciune" pentru multe. In locul
lui pun o esarfd sau o batistd si chiar un prosop cand vin la
Sfanta Biserica.

220 A se vedea teza noastra doctorala: Pr. Dr. Dorin Octavian Piciorus, Vederea lui
Dumnezeu in teologia Sfantului Simeon Noul Teolog, Teologie pentru azi, Bucuresti,
2009, 287 p.

O puteti downloada de aici:

http://www.teologiepentruazi.ro/2009/ll/18/vederea-lui-dumnezeu-in-teologia-

sfantului-simeon-noul-teolog/.

221 *** Viefile Sfinfilorpe octombrie, ed a Il-a, Ed. Episcopiei Romanului, 1999, p. 164.
Insa nu cred ca s-a petrecut altceva, decat ca s-a confundat ziua de 12 martie, ziua
pomenirii sale liturgice cu ziua de 12 octombrie si de aceea apare in volumul pe
octombrie.

A se vedea: http://ro.orthodoxwiki.org/Simeon_Noul_Teolog.

222 Idem, p. 172.

159

Iar daca totusi au batic si-1 pun aiurea in cap, meat
trebuie sa le predici cum trebuie sd-si poarte baticul, si fusta,
si ce culori sa poarte si ce pantofi si. . .

99^

Dar si Sfantul Clement Alexandrinul a trebuit sa scrie
despre aceste lucruri intime.

Trebuie sa predicam despre prea multe de la amvon, de
fapt despre tot ce existd.

„Modelele" televizorului sunt imitate cu mare strictefe.

Moda e, de fapt, nebunia pdtimasd a celor bogati, care
vor sa arate celorlalti care e „tonul" momentului.

§i bogatii sunt nefericifi. Sunt nefericiti §i sdracii. Daca
nu suntem cu Duhul Sfant, cu Hristos si cu Tatal, cu Prea
Sfanta Treime este imposibil sdfimfericiti cu adevdrat.

Fericirea e Dumnezeu dar noi, oamenii patimasi, credem
altceva. Suntem „o mana de pamant", spunea acelasi Parinte.
Trebuie „sd ne sfintim pamdntuF.

Daca suntem o started, o bucata de fier surda, cuvantul
lui Dumnezeu nu poate rodi in noi. Nici daca suntem cu mulfi
spini ai grijilor. Nici daca ne vdietdm toata ziua ca suntem
pdedtosi, dar traim lafel de dezechilibrat.

Uneori sunt prea dur cu oamenii si imi pare rau pentru
asta. Dar duritatea mea e o reacfie, pe mdsurd, la nesimiirea
lor. §i eu sunt nesimfit, eel mai nesim^it. Am o nesim^ire sord
cu demenia.

Sfantul Simeon Noul Teolog lupta mult cu nesimiirea,
cu aceasta patima cu rdddcini addnci in fikrfa noastra.

Oamenii te „scaneazd" tot timpul. Ortodoxul e privit
din cap si pana in picioare.

Daca ffi gasesc un mic defect, un lucru de care se poate
rdde de tine in mod copios si prosteste in acelasi timp, oamenii
care te privesc sunt satisfdeuti in orgoliul lor. Pentru ca prin
acel mic defect al tau, indiferent de cat de mult ii intreci, ei
cred ca le semeni.

Intrigile se }es la intuneric.

La^urile cele multe se pregatesc cu mare emofie satanicd
si impotriva adevdrafilor nevoitori gurile Iadului sunt mereu
intinse spre ei.

I^i rad in fa^a cu batjocurd...

Doamne, da-mi sa privesc cu bldndefe aceste rdsete
demonice care ma rdnescl Nu ma face sa imi pierd curajull
Da-mi putere in lupte si cuvinte de rdspuns.

223 A se vedea: http://en.wikipedia.org/wiki/Clement_of_Alexandria.

160

Esti tras la raspundere de te miri cine.

Ti se cer raspunsuri dar nu \i se raspunde prompt si tot la
fel de sincer la intrebarile pe care li lepui.

Esti singur? Nu, Hristos e cu tine! El e mai puternic
decat orice tristefe si mdrldnie omeneasca.

Carole Sfinte au nevoie de comentarii, de introduceri, de
postfe^e, de multe note, de vaste expozeuri. Tot ce avem
despre un Sfant trebuie spus.

„Smintesc" pe mul^i doar in aparenfd. Mai degraba le
rdnesc orgoliul lor de lenesi la care tin foarte mult...

Adevarul e ca ne smintim noi pe noi inline prin aceea ca
dorim sd ne smintim. Ne place sd ne smintim si asteptam sa
fim smintifi, adica invitafi lapdcate.

Oricate ar avea diavolul sa ne dea, daca noi nu le-am
vrea, nu le-am primi in ruptul capului, nu ar putea sd ne biruie.

Dar noi ii primim ispitele. Le primim si ne face pldcere
sa le primim... Dupa care, in loc sa ne pocaim...pozam in
victime nevinovate, ca si cand dracii ne-ar fi impins cuforta sa
pacatuim si nu am fi pacatuit din pldcere.

Suntem pusi la incercare in tot timpul.

Intr-un ziar am putut citi: „Donald Drusky, din
Pennsylvania, l-a dat in judecatd chiar pe Dumnezeu,
motivand ca El i-a facut numeroase nedreptdfi.

Reclamantul a cerut sa-i fie redatd tinerefea, sa poata
cdnta la chitard si sa-i fie reinviatd mama decedata.

Judecatorii au respins reclama^ia pe motiv ca este peste
puterile lor sa-i indeplineasca omului dor in tele".

Ce po^i sa mai spui?! Pe de o parte, stia ca Dumnezeu o
poate invia pe mama lui dar, pe de alta parte, considera ca
Dumnezeu poate fi tras la raspundere.

Nebunie si o urmd de adevdr, dar foarte incurcatd in
capul lui. Ce sa faca cu tinere^ea? Poate cantatul la chitara sa
ifi elimine neimplinirile? Ma indoiesc.

Dumnezeu ne face numai bucurii. Nedrepta^ile ni le
facem noi insine.

Traducand tot mai mult din engleza mi-am dat seama in
mod si mai propriu, ca putem sa spunem adevarul nostra in
toate limbile pdmdntului si ca orice limba de pe pamant poate
reda adevarul dumnezeiesc.

224 *** Libertatea din 11 octombrie 2003, la ultima pagina, p. 12. Un articol de Calin
Stroila.

161

Aceasta in^elegere profunda m-a eliberat enorm si m-a
facut sa am spor in inva^atura mea, in munca mea de cercetare
si in munca de traducere.

Dumnezeu ne conduce.

Un predicator neoprotestant s-a referit la sarpele din
pustie ca la unul pus pe o „prajina" dar, mai apoi, a trebuit sa
recunoasca ca e vorba de un tip al Sfintei Cruci.

A accentuat faptul, ca trebuie „sa privim in sus". Insa,
din cauza satanismului cu care resping Sfanta cruce, n-a scos
niciun cuvant despre importanfa ei. Pentru ei Crucea e totul -
daca ar fi asa, ar fi bine - iar despre Inviere doar doua-trei
cuvinte.

Insa ei mizeaza pe Rastignire tocmai pentru ca sa
maximalizeze mantuirea universale si sa reduca, pana la
desfiinfare, mantuirea personala.

Hristos a facut totul si tu, „nou-convertitul"
neoprotestant, stai cu burta la soare si astepfi a doua Sa venire.
Insa Hristos va veni nu ca sa vada grasi si gusafi si nepdsdtori,
ci oameni treji, oameni smerifi, Sfinii.

Noi ne facem reverende frumoase dar nu avem si suflete
frumoase. Ne punem engolpioane de aur dar nu avem si
credinfd de aur. Aici e urdciunea noastra. Noi insine ne
provocam scuipatul altora.

Frumusetea trebuie dusa la cimitir sa pozeze.

Manechinele ar trebui sa stea macar 10 minute in fa^a
unui cadavru si sa se simtd un cadavru. §i apoi om mai vedea
ce pofta mai au de a merge aproape dezbrdcate pe scena.

Nesimiirea e cea care te poate face sa indrdznesti multe.

Vrajitorii din Gambia fac sa „dispara pentru totdeauna
(?!) penisul unui barbat" . Iluzia demonica e multipla.

Iar un „peste" le pune pe fetele care se prostitueaza sub
„indrumarea lui" sa mearga si iarna cu picioarele goale la
„aga^at" si sa-si dea cu carmol .

Cine stie ce reacfii produce acest medicament pe piele
isi da seama de inventivitatea acestui barbat pentru ca sa faca
bani.

„Nu conteaza cum, ci cdtl", e sloganul bosilor227 de azi
si e un slogan care ne doare totpe noi.

225 Nafionalul din aceeafji zi, p. 10. Articol de Floria Oprea.

226 Idem, p. 3. Articol de Catalin Tache. Pentru cei care nu stiu ce e carmolul:
http://www.pcfarm.ro/produs/1782/Carmol-Flu.

227 A se vedea: http://dexonline.ro/definitie/boss.

162

Nebunia pentru Hristos e o mare nevoin}a. Cine
falseazd pe aceasta tenia cred ca va avea multe lucruri
groaznice de suferit.

O domni§oara era invidioasd pe o alta domni§oara insa
nu §tiu pentru ce motive. Dar o privea cu un regret admirativ.

Domni§oara invidiata ingenuncheaza la Sfanta Liturghie
§i i se vad chilo^ii albi de dantela pe la spate dar ea nu se
sinchiseste de acest fapt, de§ i avea spatele gol.

O alta tanara se ruga, chiar daca i se vedea §i mai mult
chilotul albastru...

Nesimtirea, pe scurt, ne insofeste pretutindeni.

Poti primi cu fustd scurtd Sfintele Taine sau te poti
smeri cu o teamd nefireascd in fa^a lor.

In loc sa se sarute cuviincios Sfintele Icoane, astazi se
saruta fefele Sfm^ilor, ca §i cand ar fi vorba de o intdlnire pe
stradd.

Judec prea mult... dar ma dor toate aceste lucruri.

Ce fac eu cu viafa meal Nimic! Ma joe „de-a via^a" dar
via^a nu e dejoacd.

Am auzit despre un preot pe care il bat credincio§ii sai §i
el merge inainte. Ajuta-i lui, Doamne §i il miluie§te!

Prea pu^ini preo^i tineri vor la fard sipe drept cuvdnt.

Condi^iile sunt grele, nu exista salariu, nu exista conditii
insa, in acelasi timp, Sfanta Evanghelie e propovaduitoarea
unei viefi grele.

Se gandesc la viitor, la serviciul doamnei preotese, la
studiile copiilor §i de aceea vor la ora§. De ce? Pentru ca satele
nu vor sa intre mai deloc in schema noii democratii.

La tara, supersti^iile, ne§tiinta, ereticii sunt infloare cam
peste tot. De aceea e multd muncd §i greutdtile sunt multe.

fantul Mucenic Longhin suta§ul (16 octombrie) s-a
vindecat de o boala la ochi cu preasfanta apa §i cu preasfantul
sange al Domnului, care au curs din coasta Sa prea
dumnezeiascd.

Iar apa, ploaia care vine de sus, din nori, lasata sa curga
pe pamant de Dumnezeu e un semn, o invitafie la pldngerea
pdcatelor proprii.

228 Idem: http://www.vietile-sfintilor.ro/vieti/octombrie/10-16-sf_longhin_sutasul.html.

163

Ploaia...$i pldngerea pacatelor, seceta...$i
invdrtosarea. Doamne, nu ma lasa in invartosarea mea cea
prea ticaloasa! Scapa-ma de ticaloasa stare degeaba si de
infumurarea ceapierzdtoare.

Citindu-1 pe Sfantul loan de Kronstadt mi s-a aprins din
nou inima. Cu el am inva^at din nou sd ma rog. Trebuie sa ne
inve^e Sfin^ii sa ne rugdm, pentru ca noi suntem prea reci,
mult prea indiferenti.

Citind, mi-am dat seama ca m-am trezit din somn, ca ce
numesc eu viafd e de fapt dormitare, toropeala.

§i am mai in^eles o ispita: sa nu consider o carte
duhovniceascd drept o carte „usoard", pentru ca starea de
sfintenie nu e un joe ci o mare luptd, care a adus o mare
victorie.

Suntem tenta^i sa spunem ca de la un anumit Sfant „nu
am inva^at mimic" sau dintr-o anumitd carte a unui Sfant.
Spunem: „nu am aflat nimic nou de aici".

Problema este ca noi suntem vechi, plini de pacate vechi
si de aceea nu putem sa ne umplem de noutatea dumnezeiasca
a acestuia.

Sfinte Ioane, dragostea ta preadumnezeiasca sa nu ma
treaca cu vederea nici pe mine, ticalosul! Gresesc mereu si nu
stiu sa ma pocaiesc, dar vreau sd-mipldng pacatele.

Tu po^i sd te rogi pentru mine. Tu po^i sa-mi dai sd-mi
para rdu pentru pacatele mele. Ajuta-mi mie, pacatosului si
ma iarta!

Un Dumnezeiesc Parinte de la Sfantul Munte spunea, ca
nu trebuie sd ne forfdm ca sa plangem in rugaciune si nici sa
nu cerem sd se intdmple asta, ci doar sd ne para rdu de
pacatele noastre. Durere pentru ceea ce am facut rau.

Aceasta durere este drumul pe care harul Sau vine in noi
ca sd ne oblojeascd ranile.

Durerea si lupta cu ispita sunt nevoin^ele nevdzute ale
ortodoxului.

De multe ori edderea in pdcat te umple de multe tristefe.
Nici nu mai po^i sd te rogi de atata durere mutd.

Sufletul e contractat parca si stai cu inima la gurd. Ti-e
rusine sa privesti spre cer, spre oameni, spre ganduri inalte.
Nici nu te mai sim^i in stare de via^a.

Frica de a iesi afard din casd se inmulteste pe masura ce
te simfi lovit de to}i.

Esti prea slab? Dumnezeu e Cel ce ne intdreste.

Nu po^i sa ai ceea ce speril Dumnezeu te va lumina.

164

Uneori crezi ca nu mai e nimic de facut dar o iesire
afara, un aer racoros in piept, o imagine, un om pe care il
intalnesti te fac sa sim^i ca nu e totul „pierdut", ca te vrea pana
la urma cineva si ca problema ta esti tu sau, pana la urma, ca
problema ta e o manevrd gresitd de-a ta.

Durerea ta nu trebuie sa se scurgd in alcool sau in
desfranare, ci in rugdciune.

Ceea ce l\\ face acum „placere", maine te va tiraniza.

Bautura nu te salveazd de griji.

Bautura nu l\i aduce pace si liniste in casa.

Bautura nu \\\ aduce respect si nici nu te ridicd de pe
strada daca cazi.

Bautura i^i aduce doar multe datorii, batai, scandaluri,
vomitaturi, julituri la maini si picioarc.sotia plange, copiilor
le e teama de tine, via^a lor e un chin.

Cat de greu este sa fii un chin pentru al^ii!

Unele sotii se roaga ca barba^ii lor sa nu mai vina acasa
befi si sa le ia la bdtaie.

Unii copii se roaga ca sa aiba si ei o casa unde cineva
sa-i iubeascd.

Nu e trist, totusi, safugi dupd iubire in alta parte, pentru
ca acasa la tine nu o ail Nu e trist sa fii trist, sa nu po^i sa mai
crezi ca va fi un maine fericit si pentru tine?

Cruzimea oamenilor imi provoaca dureri enorme. La fel
si indiferenfa lor.

Cineva loveste iar altcineva nu i}i vorbeste.

Insa nu e pacat numai vorbitul de rau de altul, ci e un
pacat tot la fel de mare si daca nu-l vorbesti de bine pe un
altul.

Tacerea nu e buna oricand, dupa cum nu e buna oricand
nici multa vorbire.

O vorbire duhovniceasca ma intdreste iar sinceritatea ei
imi iapietre de pe inimd.

Trebuie numai sa existe un tu, care sa fie ca un eu pentru
mine. Un prieten. Cine te iubeste acela ascultd cuvintele tale.

„Sunteti prietenii Mei, daca pazrfi poruncile Mele" (In.
15, 14).

§i cine nu poate fi prieten, in fara de eel care nu mai
vrea sa fizfericif!

De ce iubim insa nefericireaV.

Nefericirea si tristefea nu au ce cduta la ortodocsi. Sa
piece aceste stdri sufletesti de la noi! Bucuria, veselia,

165

sinceritatea, spontaneitatea, revarsarea de inima sunt modul de
afi al ortodocsilor.

„De ce cauta^i pe Cel Viu intre cei morfiT. Cum sa
ramana El in moartell El e Viafa si de aceastd Viafd trebuie sa
ne lipim cu totul, pe deplin.

Nu ne cunoastem Sfm^ii. Vorbesc in numele meu mai
ales. Eu nu-i cunosc, desi doresc nespus de mult sa ii cunosc.
Atatea sute de mii de pagini dumnezeiesti, pe care nu le-am
citit si poate nu le voi citi decat 1%.

Versetele Sfintei Scripturi trebuie infelese addnc. Nu e
de ajuns doar „sa-fi dai cu parerea", ci trebuie sa ifi usuci
trupul, sa i}i muncesti mintea, sa ifi strdpungi inima, sa te rogi,
continuu sa te rogi si sa te smeresti continuu.

Predici crede ca poate fine oricine. Dar asta e cand nu
stii ce ar trebui sa spui, cand nu stii adevarul dumnezeiesc,
cand nu stii cat trebuie sa te doard in gat si, mai ales, in inima,
cat trebuie sa pdtimesti pentru acest adevar.

Simt cum preo^ii lui Dumnezeu par „ridicoli" atunci
cand vorbesc in fa^a acestei lumi ghiftuite de necredin^a, de
neincredere, de lasitate. Par niste oameni care spun „basme".
Unii care cred in „naluciri", in cai verzi pe perefi.

Ascultatorii stau in afar a vie^ii Sfintei Biserici dar vor
sa in^eleaga „rational", „repede" si „pe deplin" intreaga ei
teologie. Insa Ortodoxia „nu incape" in astfel de inimi.

Ei, sarmanii, nu in^eleg acest lucru, dar asa el Ea ii
depaseste cu mult, cu mult mai mult decat ar putea crede ei
vreodata.

Cineva m-a „acuzat" ca am vrut „sa il constrang". Dar
dragostea e cea care te constrdnge. Ar trebui sa te constrdngd
intr-o relatie deprietenie profunda.

Daca vezi ca copilul tau vrea sa invefe sa cdnte la pian
si tu il inveti cum sa exerseze, l-ai constrdns cumva? Nu! L-ai
constrdnge numai daca el nu vrea sa invefe nicidecum, iar tu i-
ai da mereu cu pianul, cu „cat de bine" este sa faca asta.

Eu i-am spus ce sdfacd in anumite privin^e si am dirijat
sederea lui la mine, dar nu l-am constrdns. Insa el a infeles
altceva.

Constrangerea consta in fapte eminamente rele, pe care
tu nu le doresti si nici nu-fi trebuie. Dar a spune cuiva ce sa
faca - atunci cand el vrea sa faca binele foarte bine - nu
inseamna „constrangere", ci ocrotire, grija, aten^ie speciala,
bundvoinfd mai ales.

166

Un sfat duhovnicesc nu trebuie sa-l elimini deloc din
via^a ta, chiar daca nu-l practici sau nu inielegi la ce-ti
foloseste.

Amintirea lui trebuie sa rdmdnd in tine.

Candva va fi bun, te va ajuta cu siguran^a.

Iar daca cineva te invafd la rdu si la pdcat, si acel lucru
trebuie sa-l refinem, ca sa stim cum ne imping demonii la tot
felul de rele.

Trebuie sa-l refinem dar sa nu ne chinuim sa-l invafam
sau sa-l practicdm.

Experienfa duhovniceascd e compusa din tot ceea ce te
impinge la bine dar si la r du.

Duritatea filmelor TV e o „recompensa" a lipsei de

„actiune" a unora dintre telespectatori.

Cel slab - sau care crede ca e „ca o panza de paianjen" -
se bucurd de for^a actorilor ca si cand el insusi ar fi fdcut
cascadoriile.

O umplere de satanism prin privire.

Privirea e viciata de reclama, de perversiunile explicite,
de rautatea care colcaie in inimi.

Privirea e viciata de anti-icoane sau de pseudo-icoane.

O anti-icoand e o femeie goald, care isi ^uguie spre tine
buzele intr-un mod pervers iar o pseudo-icoand e o
reprezentare catolica a Prea Curatei Stapane, care pare mai
mult o curtezand decat Maica lui Dumnezeu.

Catolicii si protestan^ii isi bat joe intr-un mod infiorator
de Prea Curata Stapana. Nu mai zic de ceilal^i: sunt sub orice
critica.

Patimile vor sa se spund din ce in ce mai mult in mod
explicit.

Cand dezolarea si durerea nu se transforma in pocdinid,
oamenii incep sa se exprime in mod abject, hulitor la culme.

Un profesor da marturie despre trei oameni, care au fost
prinsi rugandu-se in inchisorile comuniste. Au fost scosi afara
in eel mai mare ger, doar in indispensabili si fara obiele si

167

\mu\i cateva ore asa, sub supravegherea unui „caraliu"229, care
statea la caldura si ii urmarea de la fereastra.

Demonii te fac sa te inso^esti cu oameni cu patimi
asemdndtoare sau compensatorii.

Cel desfrdnat cu cea care dore§te bani si aventurd iar eel
care iubeste slava de§artd cu eel mdndru.

Psihologia oamenilor trebuie sa porneasca de la
inielegerea duhovniceascd a patimilor lor. Cunoscandu-le
patimile, nu ne mai mint aciiunile si inteniiile lor.

De ce „Cobra"230? Pentru ca aceasta e mereu atentd sa te
muste sau sd se apere.

Filmele americane sufera de stereotipie.

La fel si prezentarile de stiri.

Unii confunda limbajul cu corectitudinea gramaticald
iar al^ii dialogul cu prietenia.

Manierismul e numit „bun simf/' pe cand el e o
pervertire a bunului sim^ iar „cavalerismul" placut de femei e o
cerere de perpetuare a „desfranarii fine".

Tocmai de aceea ni se pare ca o curva „de lux" e mult
mai „fina" in pacatele ei decat una care se culca cu tine la
liziera iar ^igara fma pare un „pacat delicat" in comparable cu
tigara „barbara" sau fara filtru.

Pacatul e numit adeseori „eroare" sau „omisiune" si nu
mai e pus in legatura cu con§tiin}a ta in fafa lui Dumnezeu iar
tu esti nevoit sa auzi „sfaturi" ca: „Fa si tu ca toata lumea!"
sau: „Daca nu faci compromisuri, nu po^i sa traiesti".

Oare chiar asa sa fie? De ce se face publicitate
compromisului daca se stie ca e un rdul §i de ce nu se admite
faptul, ca po^i sa fii §i drept intr-o lume coruptdl

§i Cobra ucide criminalii.

ii 1

La fel si Rambo ii extermina „pe cei rai", ca si
Predator sau Terminator .

Sunt o necesitate aceste personaje sau o defularel Sunt
si una si altal De ce nu pot fi recuperafi „cei rai"?

Filmele acestea nu au mesaj evanghelic, pentru ca nu ii
intereseaza „subiectul".

Traim in spatele cli§eelor si ne permitem sa luam
atitudine numai in imaginatie. Imagina^ia a ajuns un refugiu al
multora.

229 Un gardian.

230 A se vedea: http://en.wikipedia.org/wiki/Cobra_%281986_film%29.

231 Idem: http://www.imdb.com/title/tt0462499/.

232 Idem: http://www.imdb.com/title/tt0093773/.

233 Idem: http://www.imdb.com/title/tt0088247/.

168

Ce sa mai faci cu un om, care nu mai spera in nimicl E
nevoie de o minune. Iar minunea nu e o „inven{ie de stadion"
neoprotestanta ci o realitate cruciald.

Doamne, nu ma lasa fara iubirea Ta. Nu ma lasa singur,
cu pacatele mele cele prea ticaloase! Ai mila de mine Prea
Sfmte Doamne si ma iarta. Ai mila de lumea Ta, caci ea are
nevoie de Tine mai mult decat isi poate imagina. Nu ne lasa,
Iubite Doamne, si ne condu spre Impara^ia Ta cea prea sfanta.

Uneori sim^im ca nu putem sa ne rugam sau ca nu stim
sa ne rugam, pentru ca nu incercdm sa ne rugam.

Rugaciunea nu se teoretizeazd, ci se sdvdrseste. Ea vine
de la sine. Doar sa avem inten^ia sa ne indreptdm inima spre
Dumnezeu.

Insasi rugaciunea e o minune. Dar noi vrem minuni care
nu ne trebuie sau care sa ne impresioneze.

In tren, in trenul in care calatoream, cineva spunea mai
purine fraze decat drdcuituri. Ti se incretea pielea pe tine
ascultandu-1.

Altcineva, la strana, in loc de: „Deschide-voi gura mea
si se va umplea de DuhuF, canta: „Deschide-voi gura mea si
se va umplea de duhurf' . . .ln\Q\QgQ\i neatenfia si nestiinta
acestuia (ca sa nu mai zic de hula)V.

Un protosinghel, cadru universitar, ii neaga pe to^i
Sfm^ii teologi ortodocsi de dupa secolul al VII-lea. Pentru el
acestia nu sunt „teologi".

Mai mul^i profesori universitari de teologie neaga sfanta
lumina care se pogoara in Mormantul Domnului numind-o
„inventie pentru bani".

L-am auzit pe un alt profesor de teologie care considera
ca Sfm^ii din calendarul ortodox si sarbatorile trebuie
„epurate".

Unul nu in^elege „sadismul de sine si ascetismul
extrem" al unor nevoitori ortodocsi iar mai to^i teologii stiu sa
glumeascd hulitor despre cele mai sfinte lucruri si folosesc in
sprijinul rasului lor nebun cele mai dumnezeiesti cuvinte.

Nu vom fi judecafi pentru aceste lucruri? O, si cat de
mult!

Am uitat simplitatea cuvintelor duhovnicesti si privim
spre pompa mincinoasa a cuvintelor fara acoperire in via^a
noastra.

Neinfelegerile lumii de astazi sunt puerile la culme,
adica pe masura nestiinfei in cele duhovnicesti.

169

Daca ne lipseste ceva, cu siguran^a ca ne lipseste viafa
sfdntd. Acest singur lucru ne lipseste cu adevarat: curaiia
vietii proprii.

Imi pare rau ca nu am ajutat pe un preot sa urce un deal,
oferindu-i bratul meu, pe care sa se sprijine si am fost
indiferent, de multe ori, la durerile si nevoile fra^ilor mei.

Imi pare rau, ca in multe dintre cazuri nu mi-am cerut
scuze sau nu am adresat si mai multe multumiri decat am
facut-o.

Imi pare rau pentru orice clips, pierduta aiurea si pe care
nu am folosit-o duhovniceste.

Ce sa mai spun de nisipul, de murdaria imensa de pacate
pe care le-am facut si le fac? Cine le mai stie numarul?

Dumnezeu insa ma va intreba despre ele.

on alt film al controverselor: „Sex din caritate"

(productie spaniola).

Dolores - o catolica practicanta vine la confesor. Preotul
catolic - care pana la urma o invidia pentru curaiia ei - nu vrea
sa o ierte pentru ca nu are pacate „reale".

Lipsa de „pacate" a acesteia se leaga oarecum de numele
ei, caci ea sufera pentru barbatul ei, care a parasit-o.

Dolores e prea buna, prea compatimitoare si „nu stie
cum e cdndpdcdtuie§tf\

Preotul ii spune sa nu mai vina la el pana nu pdcdtuie§te
iar ea il „consoleaza" pe un barbat, care a fost inselat de so^ia
sa, culcandu-se cu el.

Acesta a fost primul...Dupa el au urmat mul^i. Si to^i
reveneau „la viata" cand se culcau cu ea.

To^i cei care se culcau cu ea incepeau sa-si iubeasca
so^iile si dadeau milostenie la Biserica.

Preotul cumpara un clopot cu banii „consolarilor" si
vrea sa refaca locasul. Dar cand isi da seama cine e sursa,
farama totul si merge de se leaga pe o cruce, pe care el o
poarta de unul singur pana pe „Muntele Maslinilor".

Fosta Dolores, „sfanta", devine odata cu prima
„consolare", Lolita. Ea insasi isi alege acest nume.

170

Preotul vrea si el sa se culce cu ea dar el e singurul
refuzat de Lolita.

Un efect regizoral schimba ambianta filmului. Din alb-
negru filmul devine color odata cu „revirimentul" sexual
produs de Lolita.

Ea nu isi schimba hainele dar imbratiseaza pe to^i
„nefericitii". Ideea de salvare prin sex bantuie intregul film si,
mai ales aceea, capoti safari bine cuiva dacd te addncesti in
rdu din iubire pentru el.

Ideile satanice sunt la ele acasa in acest film.

Lolita se roaga statuii Reginei dar are si poza lui Manolo
langa ea iar batrana pe care o fotografia in fiecare zi si copila
care nu vorbea au suferit ambele cate un „miracol", chiar dupa
ce ea a pacatuit „pentru prima oara".

Femeile urbei ii sunt recunoscatoare. Din cauza ei
barba^ii lor au devenit peste noapte foarte atenfi si iubitori.

Unii o considerau o „puta" (curva) iar al^ii o „sancta"
(sfanta). Manolo, barbatul ei, se reintoarce.

Cand aude ceea ce ea a facut - ii marturisise dupa o
partida de sex „salbatic" - o insulta si da cu pietre in casa unde
era si in geamurile casei. I se alatura si ceilarfi care se
culcasera cu ea. Iar cand ea iese goala din casa, to^i lasa
pietrele jos si pleaca.

Trimiterea la femeia pdcdtoasd din Sfanta Evanghelie
este evidenta.

Femeile care profitasera de „avantajele" pe care le
adusese Lolita, pun la cale un siretlic sau o invdidturd de
minte.

II „captureaza" pe Manolo si fac rand la usa unde era el
„prizonier", pentru ca sa se culce cu el. El nu reuseste sa se
culce decat cu trei dintre ele.

Iese in prim plan ideea, ca barba^ii sunt mai slabi decat
femeile la acest capitol al „rezisten^ei sexuale" si ca femeile -
ca si Lolita de fapt - nu au facut de placere ceea ce au facut.

„Happy ending"234-ul filmului nu intra in discutie. Ceea
ce se doreste a se retine e aceea ca: „si cei pacatosi pot sluji,
prin pacatele lor, voii lui Dumnezeu". Ne apropiem aici de
sintagma demonica: „pdcdtui}i, pentru ca sa vd umplefi de
har".

Derularea filmului e paraleld cu telenovela de la
difuzor. Crasmari^a doreste pe maturatorul stradal. Ar vrea ca

234 Idem: http://en.wikipedia.org/wiki/Happy_ending.

171

el sa intre in carciuma, sa porneasca tonomatul muzical §i sa o
invite la dans.

Femeia care dore§te asta e tanara, pasionala §i plange
cand e vorba de ceva sensibil. Iar maturatorul vrea sa devina
primar, de§i urbea renun^ase la aceasta func^ie, pentru ca
ultimul primar se spdnzurase tot pe acela§i munte care
parafrazeaza chinurile Domnului.

Evenimentul se intampla pana la urma, dupa ce
maturatorul se culca §i el cu Lolita. Lolita il inva^a cum sa
procedeze cu cra§marita, pentru ca aceasta, cra§marita, e de
f 'apt proprietara camerei unde se prostitueaza Dolores.

Tonomatul insa se strica §i cra§marita danseaza cu Pepe,
ea cantand din gura.

Oameni doresc o schimbare dar nu o cauta acolo unde
trebuie. In loc sa accepte, ca sa-i invete Dolores cum e cu
catolicismul ei, ei invafa „noua via^a" culcandu-se cu ea.

Bataile dejoc ale filmului sunt multiple.

Spre exemplu: De ce nu ne ajutd monahii §i oamenii lui
Dumnezeu prin aceea de a se culca cu noi? Daca spun ca
„iubesc oamenii", de ce nu pdcdtuiesc impreuna cu noi, pentru
ca sa ne scoata din marasmul pdcatului §i din lipsa de sens?

De ce sunt umilite prostituatele de catre to^i, daca ele
„ne dau dragoste" sau se prostituiaza ca sa-§i intretina
familiile?

Dolores se culca cu barba^i fara sa le ceara bani,
spunand ca „darul lui Dumnezeu" nu se plate§te. Sexul era
pentru ace§tia o „proiectie" a harului divin. Si hula e
evidenta...

Prostituatele orasului vin sa o vada pe vestita
„daruitoare" §i dupa o intalnire taioasa ele pleaca „fericite",
caci Dolores le promite ca nu le va mai lua clienfii.

Tot filmul e o „oferta alternativa" la Sfanta Evanghelie.

In locul iertdrii §i al iubirii lui Dumnezeu primite prin
pocain^a, filmul propune o „intelegere" a vie^ii pornind de la
un pacat „salvator", care te propulseaza „instantaneu" spre o
„noua viata".

Pacatul e facut intenfionat sj de la el se a§teapta o
„ noud " direcfie.

Dupa navalnica izbucnire a poftei barba^ii ies „reinnoiti"
de la prostituata, de§i pacatul nu il reinnoieste pe om ci il
satanizeazd si mai mult.

Pocdinfa lipse§te din film.

172

Iertarea si asceza nu apar aici si se vede, in mod
evident, ca harul dumnezeiesc e ceva „teluric", care porneste
dintr-un om spre altul.

Gratia „creata" e prezenta in substan^a filmului.

Carnea e luata in vizor. Alaturi de faptul ca omul e un
packet de pofte si, in mod expres, ca barbatul „adevarat" e un
„animal" cu pofte animalice, zdrobitoare.

Femeile sunt subalterne, slabe, nefericite, nesatisfacute,
nebagate in seama.

Barba^ii sunt dezamdgiti, unii sunt virili iar al^ii nu si ei
nu suportd mai mult decat femeile si nici nu le infeleg mai
deloc.

Ideile acestea gasesc adepfi la noi - de fapt au adepfi -
printre cei care nu au mai nimic de-a face cu dreapta credinid.

Intr-o nuvela a lui Holban235, bunica apare ca o femeie
fricoasd in fa^a morjii, dupa ce toata via^a fusese o tipicard.
Bunicul nu dorea sa se schimbe nimic si totusi s-au facut
schimbdri.

Sfantul Averchie al Ierapolei, eel intocmai cu Sfm^ii
Apostoli (22 octombrie), il pune pe dracul scos din Luchilia
fecioara, fiica lui Marcu Aureliu236, sa care o piatra prin
vazduh din Roma pana in patria sa, in Ierapole .

Citez: „Locuitorii Ierapolei, cand au vazut piatra cazand
ca de naprazna din vazduh, s-au mirat foarte tare, nestiind
taina, pana cand s-a intors Sfantul inapoi la dansii"238.

Acum nu ne mai putem mira de la cine e piatra de la
Mecca239, „care a cazut din cer".

In loc de Sfantul Arhanghel Gavriil e, de fapt,
arhanghelul cazut, care incearca sa-i insele pe to^i oamenii.

Coranul e cartea desfrdndrii. Pofta emana din aceasta
carte - „sfanta" pentru unii - ca mirosul urdt din veceu.

Care e cd§tigul urmaririi unui meci de fotbal?
Satisfacerea orgoliului de competifie.

Pentru ce punem intrebari care ii indispun pe al^ii?
Pentru ca sa-i punem in inferioritate. Sa-i facem sa se simta
stdnjenifi.

Suradem in loc sa spunem „multumesc", pentru ca, de
fapt, am vrea sa spunem altceva.

235 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Anton_Holban.

236 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Marc_Aureliu.

*** Viefile Sfinfilor pe luna octombrie, ed. cit, p. 286.
238 Ibidem.

A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Mecca.

173

Un copil abia nascut a fost gasit aruncat in gunoaie iar
un batran a fost externat dintr-un spital §i a fost lasat sa stea in
ploaie.

Mul^i cer§etori, prea mul^i oamGni fdra speranfa zilei de
maine.

Sinuciderea e considerate o „solutie" extrema. Insa
faptul de a-ti lua singur viata nu e nicio solute, ci negarea
oricdrei soluiii.

Cozi imense la loto. Mirajul ca§tigului bulverseaza
multe min^i.

Ne e frica de facturi, de taxe, de pre^uri, de amenzi, de
pu§carii, de§i unii prefera puscdria in locul libertdfii.

Nu cumva frica cea mai profunda e aceea, ca nu avem
niciun fundament real, pentru ca nu credem in Dumnezeu? Eu
cred ca da!

Cred ca toate fricile noastre izvorasc din lipsa fricii de
Dumnezeu.

Daca ne-am teme de pacat, nu ne-ar mai fi frica de
lucrurile trecdtoare.

A fi pueril inseamna a nu cunoa§te adevarul sau a crede
minciuna drept adevar.

Orgoliul ranit e razbundtor. Numai ca e o rdzbunare a
sldbiciunii.

L3e ce nu mai po^i sa te simfi bine in lume? Pentru ca

Dumnezeu te dezlipeste de lume pe fiecare zi. Cu cat devii al
lui Dumnezeu, cu atat suporji mai greu „moda" zilei.

Nu te imbraci ca ei, nu gesticulezi ca ei, nu i^i schimbi
hainele atat de repede ca ei §i, in concluzie, nu e§ti unul de-al
lor, pentru ca nu semeni cu ei.

„Nu te vrem!". Aceste cuvinte nu \\ le spun cu to^ii dar
le simfi. l\i dau de in^eles ca nu te vor.

Uneori te doare tot pe tine ca ii stresezi, ca nu se mai
simt bine cand te vad...Sau tocmai atunci i§i dau seama, ca
exista §i al^i „difer4i"?

Rockarii sunt cumva, au „stilul" lor. Daca le §tii
„meniul" po^i sa ii cuno§ti de la distanfd. Cei cu hip hop-ul

174

sunt altceva. Ambele tabere injura si beau dar dupa „energia"
fiecareia.

Adventistul are si el „mirosul" lui. §i mormonul la fel.

Nu se confunda in aparenfd. Insa substratul lor tot de la
dracu este desi ei o dau cu „Domnul" sau cu „cartea lui
Mormon" toata ziua.

Fiecare \\\ vine „marfa" ambalata altfel dar ea este una si
aceeasi otravd. Insa, pentru ca sa-i mirosi, trebuie sa mirosi
addncimea minciunii lor. Daca te lasi dus de aparenie, ajungi
rau. Fii prudent!

Se uita la tine si stramba din nas. Tu nu vrei una ca asta.
Ai vrea ca to^i sdfim una dar ei sunt de altdpdrere.

Si cat de mult, da, cat de mult ai vrea sa le spui adevdrul
lui Dumnezeu... Dar cine sa-1 auda?! Fiecare crede ca are
adevdrul desi nu au evidenfele adevarului.

Insa nu propovaduirea lui Dumnezeu e vizatd, ci banii,
profitul, parvenirea.

Mitul „respectabilitatii" e paravanul sub care ne
invadeaza satanismul.

O, Doamne, mantuieste-ne de atacurile acestea
furibunde ale raului, ale raului in toate aspectele sale! Nu ne
lasa, caci ne vom impleticii si vom cadea rau. Ajuta-ne,
Bucuria lumii si ne miluieste!

Cat de important e ca sa comunici cu cineva in pacel
Vorbirea linistita, smerita e alinare, pace pentru inima. Sim^i
cum te umpli de liniste, de bucuria Duhului Slant.

§i predica trebuie sa fie lini§te, caci ea urmeaza Sfintei
Liturghii sau unei dumnezeiesti slujbe, care e lini§te.

Vorbirea despre cele sfinte trebuie sa fie o pldcere
obi§nuitd a credinciosilor. Credinciosii care nu inva^a cele
absolut necesare in Sfanta Biserica, inva^a mai greu sau deloc
de unii singuri.

Odihna, care sa ne umple de dragoste sfanta, e timpul pe
care il petrecem in Casa lui Dumnezeu. Trebuie sa iesim afara
al^i oameni, oameni reinnoiti.

Iesirea din Sfanta Biserica trebuie sa te umple de regret
si nu de bucurie. Trebuie sa regretam faptul ca slujba s-a
terminat. „De ce atat de pu^in?", sa ne spunem.

Dar pentru aceasta trebuie sa existe preofi ai lui
Dumnezeu, preofi care sa fie pe deplin rugdciune.

Via^a preotului e motivafia capitald pentru un
credincios.

Vede si urmeaza ceea ce vede.

175

la aminte si se bucurd.

Daca preotul este iubire va incerca sa fie si el iubire.

Daca exista cumsecddenie are sa o admire.

Daca exista mdrime de suflet se va rusina sa vorbeasca
aiurea.

§i daca preo^ii lui Dumnezeu sunt vorbifi de rau, sunt
vorbi^i pentru ca sunt privi^i cu un sfert de ochi. Ca sa-1 vezi pe
un preot al lui Dumnezeu cu adevdrat trebuie sa-1 privesti cu
doi ochi larg deschisi dar si cu inima, punandu-te pe tine in
locul lui.

Daca nu stii sa rezolvi mai bine o situate, nu il judeca,
nu il vorbi de rau.

Daca nu po^i sa faci tot ce face el si asta mereu, nu
strapunge demnitatea lui cu gloan^ele limbii tale slobode.

Ii ciuruim pe al^ii si pe noi dar nu vrem sa fim onesti. Nu
vrem sa recunoastem, ca noi insine suntem mult mai slabi si
mai ticdlosi si mai pros ti decat cei pe care iijudecdm.

„Te lovesc sub Centura" e luata din box si din artele
marjiale dar acum inseamna altceva intr-o discu^ie.

Omul nu suporta sa ii spui adevdrul gol-goluf si de
aceea crede ca adevarul e „un atac la persoand,\ Dar care
persoanal Ca omul postmodern nu mai da un sfan^ pe
persoana saV.

Cu „impenetrabil" e caracterizat un anume domn. Dar s-
ar putea pune in locul acestui cuvant cuvinte mult mai
explicite: egoist, borfas, rece, respingator. . .

Iar despre altcineva s-ar putea zice: „taran", fara sa fie
vizate locul de nastere sau domiciliul, ci faptul ca acel om nu
stie sa se comporte, ca e un analfabet al civilizafiei.

Satul, un sat nu e format numai din suflatori in pdpddii,
dupa cum nu to^i locuitorii unui oras sunt primari. Exista si
intr-o parte si intr-alta...oameni, si acest lucru e eel mai
important!

Ca unul e romdn si altul figan, ca unulfurd ca-n codru
iar altul bea de stinge, astea sunt alte probleme. Lucrul
important e ca sunt oameni si ca to|i suntem /raft si ca to^i
avem un singur Dumnezeu - chiar daca II numim altcumva sau
nu II cunoastem - si ca nu avem voie sa ne facem viafa grea
unii altora.

Sa cerem ajutor unii de la al^ii! Ca sa incepi sa te impaci
cu al^ii trebuie sa te impaci cu Dumnezeu. Daca esti impdeat
cu El, po^i sa te impaci cu oricine.

Faca-se voia Ta, Doamne, si cu mine, netrebnicul!

176

Astazi a fost pomenit un Sfant Mucenic care „nu avea
mai mult de cinci ani"240. Acesta „s-a aruncat in foe,
cuprinzand-o pe maica sa care ardea, si a ars si el impreuna cu
ea"241.

Murfi nu stiu azi nici cine e Dumnezeu. Dar daca vrea
Dumnezeu si azi pot fi mul^i ca acesta. Cred cu tarie acest
lucru.

Noi ii subestimdm pe mul^i, pe cand Dumnezeu lucreaza
prin cei la care nu ne asteptdm.

Convertirile ii surprind pe mul^i dintre aceia, care
credeau ca ii cunosc pe cei din fata lor.

Oamenii isi facusera o anume pdrere despre tine, iar
daca tu le ara^i altd fa}d a ta raman contraria^i. Nu le vine sa
creadd... desi tu esti altul sau pofifi altul decat te doreau ei.

Doamne, da-ne sa fim mereu, pe fiecare zi, oamenii pe
care Tu vrei sa fim. Ajuta-ne, Iubitorule de oameni, sa
in^elegem voia Ta si rabdarea Ta cea multa cu noi, pacatosii,
caci nici nu ne dam seama cat ne ierfi Tu mereu.

Pentru ca noi confundam iertarea lui Dumnezeu cu
iertarea noastrd, tocmai de aceea consideram, in mod
demonic, ca Dumnezeu e un „calau" sau un „nedrept".

Dar Dumnezeu nu are nimic din mdsurile noastre de a
face dreptate. La El, mila e cea mai mare dreptate, desi noi nu
prea cunoastem aceasta mare inielepciune.

Evreii dorea ca El sa Se dea jos de pe Crucc.Insa cea
mai mare inielepciune si smerenie e sa stai pe Cruce, pentru ca
sa iubesti lumea pdnd la sfdrsit.

Nu po^i iubi ieftinl Daca nu pierzi mult, daca nu suferi
mult pentru ceea ce iubesti, nu po^i sa ajufi pe cineva.

A renunfa la cruce inseamna a renunfa la iubire, a
spune ca iubirea nu e mai tare ca moartea si, in defmitiv, ca
iubirea nu e necesard.

Dar daca iubirea nu e necesard, daca tot ce am sperat
noi nu e necesar, daca via^a noastra, nici ea, nu a fost
necesard, atunci de ce mai speram sa nufim uitafi, de ce ne tot
vanzolim dupa un statut bun in lume, daca, pana la urma,
nimic nu e necesar?

Daca nu suntem „buni de nimic", de ce mai speram, de
ce ne mai facem vise? Oare nu putem face nimic, daca vrem sa
facem si, mai ales, putem sa facem?

*** Viefile Sfinfilor pe luna octombrie, ed. cit., p. 305.
241 Idem, p. 306.

177

Iubi^ii mei, indrazniti! Crede^i ca exista frumusete,
ordine, sfm^enie si suntem mantuiti cu to^ii. Ajuta^i-va si
ajuta^i-ne! Rugaciunea o facem unit pentru alfii, caci
solipsismul nu e al oamenilor.

Privesc chipurile oamenilor. Unele sunt trucate. A
aparut o „frumusete" a cosmeticelor care insala simful datarii.
Nu mai stii cd}i ani are femeia sau barbatul din fata ta. Ii po^i
confunda pana la urma, caci li se poate schimba sexul.

O sa ajungem la situatia de a nu mai stii cum arata
omul? O sa consideram ca omul e mai frumos daca e
„restructurat"?

Unii, inca de acum, nu mai stiu cum arata laptele lapte si
oul ou si fa.\a.fa}a si aerul aer. Gasim lapte fdrd grdsimile lui,
oua care nu mai miros a gaina, ochi de copil care nu mai
cunoaste rusinea.

§i daca totul e de vdnzare, pana la urma o sa ni se urasca
de mdncarea berechet, de hainele cat cuprinzi cu ochii, de
pornografie de toate felurile, de atatea reclame, de atata
obezitate si contort, de atata lejeritate.

O sa obosim prea mult, multprea mult.

O sa ni se faca dor de lumea noastra, de simplitatea
noastra, de frumuse^ea noastra.

O, Doamne, ce frumoasa va fi ziua aceea, cand oamenii
vor recunoaste din ce in ce mai mult adevdratul mod de a
viefui pe pdmdntl

Murfi spun ca sunt basme.

Murfi spun ca „binele care invinge intotdeaund'' e o
poveste de adormit copiii.

Dar adevarul e ca Hristos Dumnezeu va invinge, ca
binele va triumfa si ca frumuse^ea va domni in cele din urma.

Copiii nu cred in vise, ci cred ca adevarul invinge,
pentru ca vad adevarul mult mai curat decat cei care s-au
pervertit.

Copiilor trebuie sa le spunem adevarul! Sa nu le mai
spunem povesti cu zmei, ci adevarul ortodox, adevarul
credin^ei noastre.

Daca vor stii adevarul sfdnt, vor stii sa discearnd pleava
de grau si asta e important.

242 A se vedea: http://dexonline.ro/definitie/solipsism.

178

l raznicul Sfantului Mare Mucenic Dimitrie §i sobor

arhieresc. Frumusetea cantarii §i a slujirii arhiere§ti este unicd.

Un Parinte diacon - fost coleg de Seminar cu mine -
a cantat un „Puternic" cu multa addncime de inimd.

Cand se canta din adancimile dragostei de Dumnezeu
to^i se opresc §iprivesc cu uimire spre tine.

Nu te mai recunosc. . .§i au dreptate.

Sfm^ii lui Dumnezeu ne daruiesc via^a, ne scot din
amorjire cand le sarutam Sfmtele Moa§te.

Parintele episcop a vorbit foarte bine astazi...ca §i cand
nici el nu mai era acelasi. Doar doua glasuri au „ie§it in decor"
§i au fost imediat escortate.

Iar langa mine s-a a§ezat un om muncitor §i credincios
in acela§i timp. Mi-au pldcut palmele lui: pline de bataturi, cu
degetele umflate, cocarjite de reumatism. Erau maini
frumoase, innobilate de munca, mult mai prefioase decat
mainile pomadate §i parfumate ale Bucure§tiului.

N-am nimic cu ora§eanul, ci cu viaia lejerd, fara munca.
Nici \SLYSLnu\fdrd chefde munca nu imi place.

Mantuitorul ajunge la ghergheseni §i eel demonizat „de
multa vreme nu mai punea haind pe el" (Lc. 8, 27). De ce?
Pentru ca eel care a cazut in multe pacate nu mai vrea sd se
acopere cu sfaturile dumnezeie§ti ca §i cu ni§te haine.

Omul care se declara „necredincios" nu suporta hainele
smereniei, ale umilin^ei, ale facerii de bine.

Omul necredincios nu i§i da seama ca e gol, ca e lipsit
de cuviinid. Ca de§i umbla cu haine pe el, daca nu are hainele
credinfei e gol, e o vedere urdtd. Pentru ca nu e numai gol, ci
§i urdt, spurcat.

§i eel gol, de§i nu avea haina, nici „in casa nu mai
locuia"(Lc. 8, 27). Pentru ca acela care nu suporta credin^a in
Dumnezeu nu poate sa suporte nici faptul de a veni la Sfanta
Biserica. Lipsa de evlavie sta mana in mana cu neintrarea in
Casa lui Dumnezeu.

Era gol § i in afara Sfintei Biserici.

Nesim^irea, ca orice pacat de altfel, ne face de rusine, ne
dezgole§te de toata frumuse^ea dumnezeiasca.

243 Parintele Diacon Iustin Manta. O voce superba, slefuita, puternica. Alaturi de el,
Parintele Diacon Otomega: un alt coleg de Seminar.

179

In loc de locasul eel sfdnt acela prefera sa locuiasca
„prin morminte" (Lc. 8, 27).

Orice inva}dturd eretica e un mormdnt. Daca nu vrei sa
traiesti cu Sfintii, atunci te duci in gropile murddriei pdgdne
sau eretice si te inchini la idei, la pisici, la monstri.

Dar cand Hristos Dumnezeu vine spre eel demonizat -
caci Dumnezeu face primul pas pentru mantuirea ta - atunci
demonii incep sa se inspdimdnte.

Dracii cer Domnului sa nu ii chinuie. Le e fried. §tiu ce
ii asteaptd si tocmai de aceea se si straduiesc sa ne striveascd
orice avdnt bun.

Domnul porunceste duhului necurat (Lc. 8, 29). Nu se
roagd de el sa iasa, ci ii porunceste sa iasd.

„De mul^i ani il stapanea" (Lc. 8, 29) demonul pe acesta,
desi nu era unul, un demon, ci o legiune de demoni (Lc. 8, 30).

Stapanire cumplita. Chiar daca „era legat in lan^uri si in
obezi" (Lc. 8, 29), el rupea lan^urile, legaturile.

Sfaturile si indemnurile dumnezeiesti sunt ca niste
lanfuri care ne leaga pentru ca sa nu facem raul. Dar daca nu
ne impotrivim diavolilor, ei ne fac sa trecem peste orice
poruncd si rusine si sa mergem in pustiul pdcatului.

Pustiul e cea mai buna parabola pentru constientizarea
pacatului. Tot ce aduce pacatul e un pustiu, o saracie, o
dezamagire enorma.

Doamne, iarta-ma pentru orice cuvdnt nedrept pe care 1-
am spus si pentru clipele cand l-am judecat pe aproapele meu
cu nepdsare si indiferen0.

Iarta-ma pentru ca am indrdznit si indrdznesc sa Te
supdr mereu.

Iarta-ma pentru ca nu ma pocaiesc, Dumnezeule si
pentru ca inima mea e departe de Tine, mult prea departe.

De cate ori ma gdndesc la Tine, Doamne? Oare ma
gandesc smerit, cu suflet plecat? Sau eu numai profit de
bunatatea Ta si ca un netrebnic traiesc pe pamant, fara rusine,
fara cucernicie, fara bun sim^?

O, Doamne, am devenit din ce in ce mai rece, mai gol,
mai ticalos. Pana cand voi continua asa? Pana cand, Doamne,
ma vei mai lasa sa merg anapoda si nu ma vei indrepta cu
mila Ta prea bogata?

Pazitorii de porci n-au avut ochi pentru minune. Ei s-au
uitat la pierderile lor.

Prea Sfin^itul a remarcat faptul, ca gherghesenii nu L-au
primit pe Mantuitorul, pentru ca El le-arfi stricat afacerile.

180

Porcii erau mai important decat vindecarea unui om,
caci si demonizarea e o mare boald.

Cel vindecat vroia sa fie cu Domnul, dar El ii spune:
„!ntoarce-te in casa ta si spune cat bine fi-a fdcut fie
Dumnezeu" (Lc. 8, 39).

Uneori avem nevoie sa dam mdrturie mai intai in casa
noastra, in familia noastra, catre rudele noastre si apoi si celor
de departe. Sau poate ca mai inainte de a vorbi altora, trebuie
sa vorbim celor care sunt mereu cu noi.

Un profesor de-al meu - pastor protestant - a venit si el
la Sfanta Liturghie. Ar fi fost interesant de stiut cum se simte
el printre noi? Dar la modul adevdrat... si nu mincinos. E liber
in sinea sa sau e enervat de ceea ce vede?

Daca nu suntem atenji, transformam locul unui praznic,
ca eel de la Patriarhie, intr-un talcioc244 in care se vdnd de
toate.

Ma bucur intotdeauna cand cumpar car^i dumnezeiesti.

Praznicele sunt zile ale bucuriei, dar si zile in care, parca
mai mult decat altadata, ne ies in relief multGlG defecte.

Am obosit mult. Multa oboseald este si ea foarte
ddundtoare.

Un parinte cu o barba foarte mare si cu ochi albastrii mi-
a placut intr-un mod aparte.

Frumusetea ne-a insotit. Si aerul de sarbatoare. Si odata
cu ele a aparut in pia^a Sfmtei Liturghii si soarele. Aseara a
fost frig si azi de dimineata la fel. Dar bucuria te umple mai
mult decat frigul.

O doamna in varsta a plans. Lacrimi...Nu sunt vrednic
sa vad asemenea minunil O, Domne, iarta-ma! Ai mila de
mine, nerecunoscatorul! Via^a mea e prea ticaloasa si numai
Tu esti Sfant si Preasfant, Dumnezeule!

Banderas245 vine cu un rol de preot iezuit in care cauta
(auzrfi?!) trupul Domnului246 . „Daca...?", se intreaba el.

Gaseste un schelet impreuna cu o cercetatoare evreica si
un alt om de stiin^a precizeaza faptul, ca totul se constituie in
semnalmentele unei crucificari din anul 32 d. Hr., in care
scheletul ar fi „al Domnului". Lupte interioare...si pana la
urma ramane credincios, desi se stie foarte bine ca Hristos
Dumnezeu a inviat si S-a indlfat la cer.

244 A se vedea: http://dexonline.ro/definitie/talcioc.

245 Idem: http://en.wikipedia.org/wiki/Antonio_Banderas.

246 E vorba despre filmul The Body (2001):
http://en.wikipedia.org/wiki/The_Body_%28film%29.

181

Intr-un alt film, un psihopat cerea sa fie divinizat pentru
ca putea sa zboare cu ajutorul unui dispozitiv de propulsie. Era
evident faptul ca s-a vizat o bdtaie de joe la adresa Inal^arii
Domnului la cer.

Ispitele noastre sunt filmele pe care le vedem, reclamele,
cardie de literatura, ideile demonice, aparrfiile inselatoare,
filosofiile atee, moda dezma^ata, jocurile si asteptarile
pacatoase.

Un cantec prinde mai bine „la public" decat o predica,
pentru ca acesta gaseste o inima distratd, pregatita deja pentru
dezmdi.

Predica are nevoie de o inima smeritd, de un trup
scdldat in apa ascezei, de o minte luminatd de Dumnezeu.

De aceea nu po^i sa te duci oricum, cu orice stare
sufleteascd la Sfanta Biserica. Macar un minim depregdtire.

Roaga-te ceva, zi ceva, gandeste ceva frumos. Nu te
duce edscdnd ochii pe sus si cdlcdnd pe cei care stau in
genunchi.

Ai grija, iubitul meu, caci nu po^i sluji lui Dumnezeu
cdlcdnd peste trupurile altora.

^iua Dumnezeiescului Dimitrie al Bucurestiului.

Enorm de multa lume, chiar daca gerul a fost mare.

PFP Teoctist [Arapasu] si-a inceput cuvantul cu ultimele
cuvinte ale Sfintei Evanghelii de azi: „cel ce va rabda pana la
sfarsit, acela se va mantui" (Mt. 24, 13).

Sfantul Dimitrie a rabdat pana la sfarsit. Desi „nu a avut
scoala" si a murit necunoscut, Dumnezeu 1-a facut cunoscut cu
prisosin^a.

Noi vrem in mod neaparat sa iesim in eviden^a, dar
Dumnezeu scoate in evidenfd pe cei care sunt prietenii Lui si
mxpe oricine.

Raman in istorie si oamenii cu fapte monstruoase si
pacatosii notorii dar ca niste conta-exemple.

Cine insa e o bucurie adevarata pentru ceilal^i e Sfantul.
Sfin^ii sunt cei care ne umplu de bucurie.

Cei care tace pentru Dumnezeu e auzit de El. Gura celui
care tace vorbeste neincetat lui Dumnezeu.

182

Dumnezeu ii aude pe cei care tac, pe „insignifiar4i", pe
cei oropsiti, deoarece glasul jalei lor si al iubirii lor e mare si
ajunge imediat la urechile Sale.

Sfantul Nectarie al Eghinei m-a bucurat mult aseara.

Lacrimile de bucurie sunt niste minuni ce nu pot fi
comparate cu nicio frumusete a pamantului.

Astazi, axionul a fost cantat cu multa dulcea^a si am
putut sa ma bucur din toatd inima la Sfanta Liturghie.

Cat pierd ca nu ma rog\ Rugaciunea e cea mai frumoasa
relaxare posibild, medicamentul a multe patimi, cea care
aduce razele Duhului Sfant in fiin^a noastra, invatatoarea
infranarii, linistitoarea inimii, smerenia care nu ne face de
rusine, starea de de§ertare in fa^a lui Dumnezeu si de
mdrturisire sincerd in fa^a Sa. E linistea care vorbeste in taind
si tdcerea care strigd catre Dumnezeu cu putere.

Dumnezeu nu ii uita pe robii Sai! Asta Qfdrd tdgadd.

Zilele grele alterneaza celor usoare. Suferin^a urmeaza
bucuriei si bucuria ia locul nefericirii cand te rogi. Rabdare si
liniste.

Parintele Patriarh a insistat asupra rdbddrii ca liant in
familie si societate. Rabdarea te face sa vezi „formule de
convietuire", spunea el.

§i a remarcat - ceva foarte adevarat - ca harul Duhului
Sfant i-a chemat anul acesta pe oameni la rugaciune, pentru ca
praznicul a inceput de vineri, de diminea^a, desi tocmai azi,
luni, a fost pomenit Sfantul Dimitrie Basarabov.

Sfmtele Moaste au stat afara pentru inchinare. Lume
multa, puhoi.

Doamne, ca^i Sfm^i ai Tu si noi nu ii cunoastem! Tu,
Care nu treci cu vederea pacatele noastre, miluieste-ne!

Carjile Parintelui Savatie Bastovoi sunt surprinzatoare
prin ineditul si naturalul lor, numai ca sunt prea mici si prea
fdcute in grabd... si nu construiesc un tablou complet al vietii
duhovnicesti ci doar mici schite...\a anumite probleme.

Insa a intuit cum trebuie sa il puna pe literat in slujba
monahului care a devenit.

Doamne, ajuta-i \\x\pdnd la sfdr§it si ne miluieste!

Cineva spunea: „timpul ne grdbe§te"241 . Si are dreptate!
Timpul ne grabeste, ne impinge de la spate, pentru ca sa ne
pocaim.

247 Actorul cu o inima mare: Florin Piersic. Pe data de 26 octombrie 2003.

183

Aseara, tarzm, am recitit Miorifa si am vazut
lucrurile, deodata, altfel.

Pamantul, desi e un „picior de plai" - mic in comparable
cu intregul univers - el a fost creat de Dumnezeu ca ,,o gura
de rai".

Pe aceasta gura de rai vine Fiul lui Dumnezeu, si cu El
tot cerul, in Sfanta Biserica.

Cel maifrumos bad e luat in vizor, este invidiat.

Planul de a-1 omori e deja pus la cale.

De ce vorbeste o mioardl De ce vorbeste cea linistitd,
orfa cea bldndal

Cainele e vazut ca insoiitor al baciului.

Acesta lasa testamentul sau oi^ei.

In loc sd ii blesteme pe ucigasii sai sau sd fugd de ei,
acesta ii roaga sa il ingroape „aice, pe-aproape"249. Nerautate.
Impacare, suflet impacat. Vrea sa ramana cu oile.

Nu trebuie ca preotul sa se ingroape aldturi de enoriasii
sai? Sau in apropierea lor, daca nu se poate cu ei?

Desi nu fusese omorat - si toata amenin^area putea sa fie
doar un zvon - el vrea ca orfa sa nu le spuna „de omor"2 ()
propriilor lui ucigasi.

Dar cine erau ucigasii decat cei care il omordserd sau l-
ar putea omoril

Moartea nu e privita de baci cu teamd, ci moartea e o
nuntd, unde Impara^ia Cerurilor e „mandra craiasa, a lumei

-,,251

mireasa

Intregul univers participa la nunta-moarte, caci trecerea
spre Dumnezeu e o insofire a sufletului de Sfin^ii Ingeri si de
Sfinti.

„Maicuta batrana" ne este prezentata „din ochi
lacrimand" si mxjelindu-se pdgdneste.

Cuviinia ortodoxului trebuie sa se manifeste atat la mare
durere cat si la mare bucurie.

Mioara trebuie sa o anun^e si pe mama de aceasta nuntd
a noastrd cu Dumnezeu. Nunta-moarte e atunci cand omul
adoarme intru sfinienie.

248 A se vedea textul integral: http://ro.wikisource.org/wiki/Miori%C5%A3a.

249 Cf. *** Balade populare romdne^ti, col. „Bit>lioteca pentru toji copiii", prefaja de
Octav Paun, Ed. Ion Creanga, Bucuresti, 1984, p. 12.

250 Idem, p. 14.

251 Ibidem.

252 Ibidem.

253 Ibidem.

184

In ziarul Oglinda254 a fost publicata o fotografie cu
mumia faraonului Ramses I si... la primul contact vizual cu
ea nu am realizat cum e a§ezat pentru ca m-a absorb it fata...
Dar uitandu-ma cu atentie la fotografie am vazut ca mainile
faraonului erau asezate in cruce (X) pe piept.

E interesant de cercetat, daca se imbalsamau asa numai
faraonii sau tot poporul si in ce pozijie aveau mainile evreii
decedaji.

Unde e fala lumii trecute? Unde sunt acele cladiri
sememe si turnurile si templele si palatele, ale caror
contemporani credeau ca nu vor fi daramate vreodata?

Tree toate. . .„Toate sunt mat neputincioase decat umbra;
decat visurile mai in^elatoare".

Sfantul Nectarie a destructurat doar in cateva pagini
esenfa eclesiologiei eretice protestante. „Biserica nevazuta"
protestanta - dupa cum gandeam si eu - e o aberatie ce nu se
poate sus^ine cu o minte sanatoasa.

Raelienii256 cred ca lumea a fost creata de „elohimi",
adica de extratere$tri. L-am vazut vorbind pe liderul lor25
intr-un interviu televizat. Spunea numai nebunii dar zdmbea in
continuu.

Din 27 octombrie 2003 .

A se vedea: http://en.wikipedia.org/wiki/Ramesses_I.
Imaginea cu trupul sau mumificat am preluat-o de
http://ancientegypt3.blogspot.com/2009/02/ancient-egypt-mummies-ramses-i-
1292.html.
256 A se vedea: http://en.wikipedia.org/wiki/Ra%C3%ABlism.

E vorba de Claude Maurice Marcel Vorilhon:
http://en.wikipedia.org/wiki/Claude_Vorilhon.

aici:

185

S-a prezentat de mai multe ori un grup de americani care
era foarte entuziast la ideea - „realitate" pentru ei - clonarii
persoanei umane.

O secta sinucigasa credea ca sufletele lor se vor
„reincarna" si, prin urmare, s-au sinucis in masd.

Saiturile mormonilor sunt printre cele mai rapide pe
care le-am deschis pe internet iar templele lor au impdnzit
lumea.

Imi aduc aminte ca eram la vie acum cativa ani cu
bunica mea si o adventista, consateanca cu noi, a venit sa imi
spuna cum e cu credin^a ei. Discu^ii, au aparut certuri
„prozelitiste" (ca de obicei... pentru ca nu le plac adevdrurile
dure) ... si la un moment dat i-am spus, ca daca ar merge sub
epitrahilul unui preot din acela de care ea rdde cu gura pana la
urechi ar sari in sus datorita dracilor pe care ii are in ea.

Ea spunea ca noi suntem cu „dracul", eu ii spuneam ca
ea e cu acela... si cearta era nesfarsita.

Si pana la urma ii spun (trecand la probe practice de
viata ortodoxa): „Ia sa rji fac eu semnul Sfintei Cruci pe
matalc.ca sa vezi ce se intampla!".

Si nestiind ce sa maifacd sau ce sa mai spuna, pentru ca
nu se astepta la asa ceva, ci ea dorea vorbe nesfdrsite, a ramas
in fata mea uimita, fastacita... moment in care am inchinat-o pe
trupul eL.asa, ca si cand m-as fi inchinat in locul ei sau cand
mi-asfi inchinat patul inainte de culcare...

...Maria adventista (aici e minunea!) ca legatd de harul
lui Dumnezeu ca sa nu mai huleasca in continuarc.a inceput
sa tremure. S-a uitat in ochii mei infricosata, a baiguit cateva
cuvinte...si a plecat in graba. Si n-a mai indraznit sa isi bata
ioc de credinta ortodoxa in fata mea!

Acum, cand ma vede, are alta stare, nu ca atunci cand
credea ca sunt bun de „bataie de joe" pentru ca sunt student la
teologie.

Demonii care perpetueaza ereziile sunt ca o pdnzd de
intuneric pe mingle oamenilor.

Imi aduc aminte de acea pdnzd satanicd, cand o familie
- la inceputul convertirii mele - a vrut sa ma atraga spre
adventism.

Atunci am vazut un pastor inalt, cu o fa^a prelunga, ca o
masca mortuara, care a predicat fara sa zambeasca, fara sa faca
nicio grimasa.

Satanismul lui era feroce dar „imbracat" intr-o
presupusa „blandete".

186

Resping rugaciunile noastre dar rugaciunile lor sunt
puerile. Spun ca oricine se poate ruga la ei, dar adevarul e ca
nu lasa pe orice nestiutor sd bdiguie ceva.

„§coala de sabat" e pentru cei mici. So^ia pastorului -
care conducea cateheza pentru copii - ne-a spus ca daca
intampinam greuta^i sa le spunem celor care ne sacaie sa vina
la adunare, caci aici li se vor da rdspunsuri.

Eu eram venit cu unul dintre fiii acestei familii, care ma
priveste cu ostentafie dar si regret pana astazi. Le-am scapat
printre degete. Daca veneam la ei, in capul lor, eram doar
„trofeul" care le „asigura" mantuirea.

Invata zeci de versete pe de rost.

Se iau la intrecere in memorat versete si amdnunte doar
pentru a te impresiona.

In niste lecfii speciale - au caiete speciale pentru studiul
Sfmtei Scripturi - erau interesa^i si de cate kg era scutul lui
Goliat, desi nu era vorba de nicio interpretare spirituald ci
doar de o memorare literald a datelor scripturale.

Vor sa te convinga cu orice chip ca ei sunt ofamilie, ca
ei se ajutd reciproc, ca ei sunt buni, ca ei sunt „alesii"
Domnului, ca trebuie sa stai intr-o permanentd fried a venirii
Sale si ca preo^ii nostri, ortodocsi, sunt cu to^ii „impostori", ca
Sfantul Constantin eel Mare „a falsificat" credin^a, ca
Sfmtele Icoane „sunt idoli", ca nu duminica e ziua Domnului
ci sdmbdta, in definitiv ca nu stii nimic despre credinta ta
ortodoxa.

Incercau cu to^ii sd md acapareze, sa ma infricoseze, sa
ma faca docil. Le placea starea mea tulbure si profitau de ea.

Orgoliul lor nemasurat insa ma indispunea la culme.

To^i credeau ca stiu Sfanta Scriptura dar ei o intorceau
ca la Ploiesti cand vedeau ca nu au argumente in fata
intrebarilor mele.

Pentru ca nu le place sa le pui intrebdri incomode... ci
doar sd asculti in modpasiv.

In loc de argumente, acuzele imi sareau in ochi.

Pierdeau teren cu mine, fara sa-si dea seama, pentru ca
ei traiau si traiesc in fanatismul lor, in enclava lor, fara sa aiba
contacte cu lumea din jur si orice abordare a lor fata de
ortodocsi e prozelitistd. Te ajuta in mod real numai daca devii
adventist sau daca dai semne capotifi convins in vreun fel sa
treci de partea lor.

258 A se vedea: http://ro.orthodoxwiki.org/Constantin_cel_Mare.

187

Ortodocsii insa nu doresc mai deloc sa ii converteascd
cuforta.

Cand e vorba de vdndutul mierii sau al hainelor sau a
diverse alte produse (cu care se ocupa ei in Teleorman) sunt
foarte pragmatici si iti mai dau si cateva cdrtulii advente pe
gratis sau cu imprumut, pentru ca sa le citesti. Dar cand ii
atingi la punctul crediniei, cand le spulberi fundamentele, au
terminat-o cu amabilitdtile... si nu te mai ajuta nimeni din
comunitatea lor.

Pentru ca sectarii, cand te miros ca stii cum stau
lucrurile, termina repede turuiala. Cand omul nu stie de nici
unele, atunci se dau si ei in spectacol. Unul penibil eel mai
adesea...

In metrou vin cu chitari. Se strange un grup si unul
incepe, cu explozii de cuvinte, cu sange infierbdntat, sa
predice. Se predica cupatimd.

Cantecele lor religioase sunt melodii de discotecd cu
vorbe mieroase de rugdeiune. O mixtura inspaimantatoare
pentru cine nu e invatat cu o astfel de „evanghelizare" stradala.

Sectele sunt agentii de „oferte mantuitoare", de
programe cu finte deja studiate. Vin numai unde aud ca „nu se
cam face treaba" sau „stadionul e fara proprietar".

§eful penticostalilor, Pavel Rivis Tipei259 - cu doctorat
la noi (ce spun acum le-am auzit din gura lui...in timp ce isi
sustinea examenul doctoral ultim... doctorat condus de Prof.
Dr. Remus Rus260) - a cautat la Sfm^ii Paring „botezul
duhului" si „nu s-a edificat" in aceasta privin^a.

Dar el nu cauta harul Duhului Sfdnt, ci pe duhurile rele.

Ne-a marturisit faptul, ca si el „a vorbit in limbi", fara sa
fie in transd si ca i se pare foarte „normal" acest lucru pentru
un „slujitor al Domnului".

§i daca ii contrazici sau ii bruschezi in vreun fel se cred
„victime", dupa cum si evreii s-au invatat sa vada in oricine nu
le place sau nu le cdntd in strund un „antisemit".

Adica nu sunt deschisi dialogului... ci doresc convertirea
ta.

Libertatea {i „se restrange". Nu mai po^i sa zici una sau
alta datorita legii, chiar daca adevarul e adevdr si romanul,
evreul, tiganul, turcul despre care se vorbeste e un ticdlos si un
nenorocit.

59 Idem: http://www.infocrestin.com/necazurile-presedintilor/.
260 Idem: http ://www. teologiepentruazi.ro/20 1 0/0 1 /24/cv-ul-prof-dr-remus-rus/.

188

O alta ispitd sau un mod de a se dovedi favoritismul
nedrept intr-o lume care se proclama „democrata" §{ „libera".

Po^i sa pui ditamai reclama pe strada, pe un bloc,
undeva...cu o fata mai dezbracata, intinsa in jurul unui
televizor...Dar daca ai pune o Sfanta Icoana pe tot peretele
sudic al Magazinului Unirea din Bucuresti toata lumea ar
injura si ar comenta.

Asta nu ar face parte din libera reclama, mai ales ca
Sfanta Icoana e „inofensiva", nu ataca bunul sim^ nu inva^a la
pacate si face si bine tuturora?

O procesiune ortodoxa, plina de adevar si evlavie, nu e
doritd dar reclama cu masini la coca-cola, ridicate pe perete e
o „noutate civilizatoare".

Papa loan Paul al II-lea261 e bolnav iar ai lui vor sa il
declare „sfant". Dar asa arata Sfinfiil Avem prilejul - nu zic
„bucuria" - sa avem „sfinti eretici" pe pamant.

Dupa cum avem „eroi" falsi ai revolutiei romane din
decembrie 1989, pe langa cei adevarati, asa avem si „sfinti"
buni de anateme pe langa Sfintii Ortodoxiei.

„Maica" Tereza a fost „beatificata", ca si „Padre" Pio,
cat si o mul^ime de al^i fra^i ratacifi si eretici. Care ar fi fost
reactia unui loan Gura de Aur sau Simeon Noul Teolog la asa
ceva?!...In niciun caz alta decat a mea...pentru ca ortodocsilor
nu le plac falsificdrile credintei si nici blasfemiile.

Doamne, ai mila de noi! Nu lasa lumea Ta, Dumnezeule,
caci Tu pentru aceasta Te-ai rastignit! Intoarce toata lumea Ta
la dreapta credin^a si la pocain^a si ne miluieste.

Caci Tu, Iubitorule de oameni, stii ca noi ne-am ratacit
si umblam aiurea. Ai mila de noi si ne iarta.

Nu ne lasa pe noi, pe care ne iubesti mai mult decat vom
putea in^elege vreodata si ne miluieste. Faca-se voia Ta intru
noi to^i, ca to^i suntem fapturile Tale si to^i avem nevoie de
luminarea Ta.

O, Doamne, lumineaza inima mea, pentru ca sa ma rog
cu smerenie si cu frica buna.

Iarta-mi mie ticalosiile mele cele multe, spurcaciunile
mele. Iarta-ma si ma miluieste, ca fara Tine sunt mort.

261 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Papa_Ioan_Paul_al_II-lea.

189

Fe zi ce trece imi dau seama, ca bietul copil care
traieste prin canale, cersetoral care doarme noaptea pe scara
blocului, eel intunecat la inima nici nu mai stiu ce e lumea,
care e lumea lor si traiesc intr-o lume paraleld cu a noastra, cu
monstri ei, cu aglutinarea mentala a ei, cu indiferen^a ei, cu
pre^ul ei.

Visam la lumi care nu existd sau ne inchipuim ca traim
intr-o lume care nu are nimic de-a face cu adevarul.

§i cum sa mai ajunga glasul tau, iubite frate, la mine si
al meu la tine?

Oare ne-am pierdut atat de mult, incat maine-poimaine
sa parem doi straini, doi straini ^5ra lead

Ma inspaimanta gandul, ca putem ajunge intr-un viitor
nu prea indepartat, incat sa consideram ca lucru eel mai rdu de
pe pamant e safii om. Pentru ca omul e distrus sistematic...

Distrugem cu amandoua mainile viaia.

Vedem viata ucisd in filme mereu si simt ca ne place din
ce in ce mai mult sa ne autodistrugem.

Traim dupd filme sau am vrea sa ploud cu bani peste
noapte si sa ne umple toata curtea.

In locul lui Hristos vin in inima noastra toate
monstruozitatile, alte nume de rusine.

Inima e o fard a minunilor in care se fac cele mai
satanice filme si nici ca ne pasa, ca ea e asediatd din toate
parjile de morbiditate.

Ce te faci, daca maine auzi ca so^ul tau are un amant de
7 ani si tu ai si doi copii cu el?

Cum reactionezi, daca propria ta mama vine cu un topor
ca sa l\i ia gatul sau so^ia ta iti toarna pe tine acid clorhidric in
timp ce tu dormi?

Un copil nebotezat plangea intruna iar dupa ce a fost
botezat nu a mai plans deloc. Am auzit acest lucru de la un
Parinte Protosinghel.

I^i multumesc Prea Curata Maica pentru zilele vie^ii
mele de pana acum. Azi am implinit 26 de ani si ma simt
foarte recunoscator lui Dumnezeu pentru toate.

Trecem, inaintdm si cele trecute ni se par depdsite.

Avem sentimentul ca astazi putem sa spunem lucruri pe
care ieri nu le stiam.

Ajuta-ne, Prea Curata Treime, Dumnezeul nostra si ne
miluieste!

190

JFi

umultul unui jurnal pastrat cu stricter te

impresioneaza prin cate lucruri uitam despre noi inline.

Ajungem sa vedem via^a noastra ca pe o poveste, care
nici noua nu ni se mai pare reala, de§i §tim ca e vorba despre
noi insine.

Azi, imi pare rail, ca 1-am luat la rost pe un coleg mai
tanar §i ca nu am stat de vorba cu el. Doamne, miluie§te-l pe
robul Tau §i, pentru rugaciunile lui, miluie§te-ma §i pe mine,
pacatosul!

Cei care lupta impotriva Fericitului Serafim Rose fac
o mare gre§eala. Nu po^i „sa patezi" via^a unui Sfant. Asta e
doar o iluzie.

Cand intri la Sfmtele Moa§te ale Sfantului Nectarie
gase§ti o atmosfera de caldura duhovniceasca. De fiecare data
am sim^it acest lucru.

Nu trebuie sa-i trecem cu vederea pe cei saraci §i sa ne
uitam cu jind la cei boga^i. Toti merita dragostea §i respectul
nostru.

Ma bucur ca Fericitul Dumitru Staniloae e sarbatorit cu
fast in acest an de catre facultatea noastra. Apar scrieri care
trateaza dumnezeiasca sa opera.

Oamenii simt nevoia sa fie buni. Chiar fara voia lor,
uneorL.Cand se simt singuri, cand ar fi trebuit ca oamenii sa
fie in preajma lor §i nu sunt, ei cauta sa vorbeasca cu cineva.

§i chiar daca nu au exercifiul adevarului, chiar daca nu
prea stiu sa comunice, pentru ca nu au cam facut-o niciodata,
i§i calca pe inima §i spunfrdnturi din adevarul lor.

§i acest lucru e o victorie imensd impotriva tdcerii
egoiste si invidioase.

Pie manifestam furia pe un scaun dar el nu

reaciioneazd. Un om ar fi reacfionat imediat. Scaunul nu ne
poate gdndi sau simp, §i de aceea preferam sa vorbim cu
cdinele sau cu copacul.

262 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Seraphim_Rose.

191

Insa, pentru ca observam ca numai omul ne poate iubi,
tocmai de aceea pldngem si suntemfoarte tristi cand pierdem
un om pe care il iubim.

Intelegem ca numai Cineva, Care ne-a iubit si Care ne e
net superior noua a putut aranja astfel lucrurile, ca si atunci
cand noi nu in^elegem lumea si nu ne in^elegem pe noi sa nu
ne distrugem de la sine.

Dumnezeu e Treime de persoane desavdrsite si infinit
iubitoare. Daca Dumnezeu ar fi „rau", am fi sim^it imediat
acest lucru, de fiecare data cand L-am fi enervat, cand I-am fi
zgdnddrit mania.

Dar iubirea Lui si faptul ca e Treime de persoane si ca il
iubeste pe om, persoana umana si ca nu distruge comunita^ile
umane sunt lucruri foarte evidente.

Daca nu 1-ar iubi pe omul liber ar prefera robofii.

Daca nu ar iubi comunitatea si neamul ar prefera
anarhia.

Iar daca nu ar fi tripersonal ar fi inva^at egoismul,
solipsismul, individualismul rece, dispre^uitor, dusman
celorlal^i.

Dumnezeu nu Se poate confunda cu lumea, caci lumea
aceasta, dupa cum observam, nu se simte implinitd cu sine,
pentru ca nu l\i gaseste o sdturare in sine.

Dumnezeu nu poate fi omul, omul pur si simplu, omul
iluminismului263, al marxismului264 sau al darwinismului265.

Daca Dumnezeu moare ca omul si se sfarseste defmitiv
cu fiecare dintre noi sau in mod gradual, in func^ie de moartea
fiecaruia in parte, ar fi ridicol si disperant in acelasi timp,
tragic.

Dumnezeu nu poate sta departe de noi. Un Dumnezeu
care este iubire nu poate sta „indiferent", daca o vaca mugeste
dupa vitelul ei iar o femeie e atenta ca micutul ei sa aiba de
toate.

Dumnezeu nu e nici o singura persoana, caci atunci nu
ar putea sa fie decat „nemuritor si rece".

Si nici nu poate fi un Tata etern si un Fiu „creat" si un
Sfant Duh „creat" la randul Lui de un Fiu „creat", caci nu
poate exista un Sfant Inger cu o parte cereasca si cu doua
maini de om.

263 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Iluminism.

264 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Karl_Marx.

265 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Charles_Darwin.

192

Dumnezeu nu poate fi decat Treime. Si daca nu e
Treime nu e deloc. Si daca e Treime - si e Treime din veci si
pana in veci - atunci si omul are menirea de-afi ve§nic. Fapt
pentru care, daca omul nu e „un ceva acolo", atunci rela^iile
dintre noi nu mai sunt „rela^ii de duzina", pentru ca aproapele
meu efratele meu si el mi-e drag.

Dumnezeu nu poate fi „mort".

Dumnezeu nu poate fi „in zece feluri, intr-o mie de
feluri".

Nu exista credinte, ci o singura credintd - cea ortodoxa
- iar daca vrei sa fii „liber" in aparen^a, po^i sa spui orice, caci
si nebunii spun multe lucruri. . .

Dumnezeu e vesnic. Daca nu ar fi ve§nic ar fi trebuit sa-
L creeze altcineva si asta e mitologie.

Mitologia e o in§iruire de basme. Daca vrei „adevaruri
duble" nu ai niciun adevar iar daca vrei „lumi paralele",
„civilizatii extraterestre", „civilizatii din adanc" sau „insula
fericitilor", atunci \\\ dau dracii de lucru. Vezi apoi orice,
numai lucruri bune nu.

De ce vor oamenii sa-si dea palme? Culpabilitate? Dar
dau palme si altora. . .

Prins in situa^ii dificile preferi sa ^ipi sau, daca cineva e
mai scund decat tine, sa te bucuri ca po^i sd-l scuipi in cap (nu
lafigurat, ci la propriu).

Numai pentru ca ai 10 centimetri mai mult decat altul, te
crezi mai „bun" decat el, „mai periculos".

„Eu am muschi mai tari decat el...eu sunt mai implinitd
decat asta...eu sunt mai sexy. . . .nimeni nu are banii mei...va
spal in bani, ba, daca vreau. . .".

Auzi^i aceste glasuri? Le recunoasteti? Bineinteles ca le
recunoasteti.

Ele sunt ale unor oameni reali.

Cand vrea sa spuna ca are de gdnd sa o violeze pe o fata
sau cand vrea sa-i furi banii unei amarate batrane, „baiatul de
cartier" spune: „o fac p-asta. . .sa moara. . .".

Daca „o traduc pe aia" inseamna ca o in§el, „o due cu
presu".

Escrocii de tigani care vand CD-uri stau la panda. Sa nu
vina politia nemituitd de ei. Sa nu piarda momentul.

Jocuri, filme, programe...totul numai ca sa „i\i dea
teapa" de cateva ori, daca nu defiecare data.

193

Fetele poarta acum cizmele inalte, ca de pescar si cioc la
pantof - adica pantofi cu vdrfascutit - de parca sunt rafele din
vechile desene animate.

Blugii sunt mdnjiii cu diferite culori - toti par a fi venit
de la zugrdvitul unei case - iar un sutien transparent e mai
scump decat pre^ul unei ediiii al Sfintei Scripturi.

Copilul, tanarul se drogheaza. Fata fumeaza de
disperare, de plictiseala, „la sto", de nervi. . .de naiva.

Barbatul care bea e o pacoste mare.

§ofatul e un act imprudent in cele mai multe dintre
cazuri. Iar furtul e „pentru ca n-am bani... sunt somer... trebuie
sd beau si eu, nu?...am familie de intretinut . . . sunt
borf as... CG...mGSi vrei, ma?!...".

Dar Dumnezeu nu poate fi minimalizat, uitat, min^it,
escrocat. Nu po^i sa II min^i cu ocaua mica.

Acum cateva ore niste tineri strigau: „Dinamo!", in
nestire, pe strada. . .pentru ca manipularea maselor nu Qpufind.

Greva, greve, miros de carna^i pentru unii, mancare la
restaurant pentru al^ii, bani lipsa, bani ioc pentru intretinere la
unii dar al^ii au bani de hotel si de croaziere.

Intre cei bogafi foarte si cei sdraci peste limitd locuiesc
si ceilarfi, care mai au cdte ceva. Inca mai au...

Boga^ii insa nu pot trai fara saraci, fara fraieri, fara
„bra^e de munca". Cei saraci au nevoie de bani, fac
compromisuri, sacrificii, ore in plus.

Saracii saracilor stau la panda: ne cersesc mila.

Nu ne cer\ Ei ne cersesc ultima demnitate, pe care spent
sa o mai avem.

Unii au renun^at sa mai ceara: mananca impreuna cu
cainii de prin gunoaie.

De ce putem fi saraci? De ce putem ajunge sa mancam
si din veceu de foame? De ce unui copil i se da un sut in fund
iar unei femei sarmane nu i se zice „doamna", ci „fa",
„proasto", „vaco" , „imbecilo"?...

Ce sa facem ca sa zdmbesti, o, lume trista? Ce sa-^i
spunem? Cand sim^i si la Sfanta Biserica ca nu esti dorit, ca nu
fi se da atenfie, cand si de aici esti alungat, cand te sminteste
ceea ce vezi, ceea ce auzi de la oamenii care o conduc si o
frecventeaza . . . ce sa mai zici?

Sa nu fie asa! As vrea sa fie doar opresupunere...

I^i e frica sa mai calci pe pamant. Nu stii ce lege recentd
mai po^i sd incalci.

194

Am privit la faptul, cum mai mul^i se uitau la mine de ce
nu sdrut mana preotului sau episcopului cutare. Credeau ca
sunt mdndru. Ca sunt ingdmfat, ca ma dau mare, ca nu dor esc
sd am relatii cu oamenii, cand eu doresc relatii profunde si
mari cu oamenii.

Insa eu nu vreau sa ma autoinvit acolo unde observ ca
nu sunt dorit sau acolo unde nu sunt chemat din toatd inima.

Nu imi plac gesturile de complezentd.

Iar, pe de alta parte, nu vreau sa stingheresc, sa deranjez,
sa intristez pe cineva cu prezen^a mea, daca nu cunosc pe acea
persoana sau ea imi depdseste rangul.

Am invatat sd imi vdd lungul nasului si sd nu pretind
grade si demnitdii care nu mi se cuvin.

Prietenia cu un preot sau cu un episcop e o mare
demnitate si nu trebuie sd o ultragiem imediat, daca nu suntem
poftifi.

Privesc dar de la distanid.

Ma rog pentru fiecare pe care il intalnesc, chiar daca il
vad chiar si pentru o clipa.

Eu cred ca este important ceea ce fac in fata lui
Dumnezeu iar oamenii ma pot in^elege cum vor sau cum pot.

Plantele de apartament vor sd sfideze iarna. Cei care
rezistd acum sfideazd laxismul celorlal^i.

Daca gresesti in dogmele adevarului, ai viata pe mdsura
greselilor.

Nu postesti, \\ se par aiurea 40 de zile de post sau
mancarea la 5 zile odata.

Daca esti curvar in ascuns, in inima ta, iti place obrazul
„ca ' curul de copil mic" - adica ras pe fiecare zi, raschetat -
si ai oroare de nespala^i, pletosi, barbosi. . .

Daca negi cinstirea Prea Curatei Stapane atunci nu rfi
place femeia, si poate ca vrei „contacte" cu barba^i iar daca nu
i^i faci semnul Sfintei Cruci - ca sd nu sd rddd lumea de tine -
dracui la fiecare trei cuvinte, pentru ca „sa te sim^i bine".

Am cerut xilina266 la farmacie pentru Gianina [Piciorus]
- o durea maseaua - iar eu eram obosit, dupa ore de scris la
computer. Vanzatoarea s-a uitat la mine si mi-a cerut „o
reteta". I-am spus ca nu am si mi-a raspuns scurt, ca nu imi da.

M-am uitat in ochii ei mai bine si atunci am inteles
„motivul": m-a confundat pe mine, un ova. prea obosit... cu un
drogat. E grav!

266 Idem: http://www.scritube.com/medicina/XILIN-fiolel055413.php.

195

Maine putem confunda un om bolnav de inima cu un
extraterestru si, poimaine, putem confunda sticla de lapte cu
cea care mulge laptele.

In alta parte, intr-o alta farmacie, un tanar dragu^ mi-a
dat imediat medicamentele fara sa comenteze lucruri inutile.

M-am intristat pentru ea si m-am bucurat pentru el.

E foarte important sa l\\ dai seama pe cine ai in fa^a, cu
cine vorbesti.

V/obori diminea^a scara blocului si i^i intra in nas,
imediat, un parfum defemeie. Nu stii cine a trecut inaintea ta,
cine e cea atdt de mult parfumatd...

Dar tot ca acest parfum al unei femei sunt si viefile
noastre, parfumul viefilor noastre, care poate fi iritant sau care
te face sa il adulmeci, sa il urmezi.

Viefile oamenilor miros. Au miros frumos sau urdt. §i
ceea ce e mai important e sa lasi in urma frumuseie, multa
frumusete.

Sentimentele noastre au devenit foarte antropocentrice.

Spui: „e al meu" dar nu stii din ce e fdcut acest obiect,
cum s-a fdcut aceasta carte, cat de mult s-a muncit pentru
producerea acestor cirese.

Totul - credem noi - trebuie posedat in mod egoist.

§i cand deschizi televizorul o auzi pe Andra267 cantand:
„Vreau sarutarea ta, tu esti dragostea mea, nu-mi pot imagina,
nicio noapte fara iubirea ta .

Daca am pune in locul lui, al bdrbatului, pe Dumnezeu,
daca am reintoarce pe om la adevaratele lui aspirafii, atunci
aceste versuri I-ar spune Lui Dumnezeu, ca El e totul pentru
ea. Nu imi pot imagina via^a fara Dumnezeul

Cantecele de dragoste ale acestei lumi, de fapt, s-au
intors de la Dumnezeu spre om si absolutizeaza persoana
iubita, o „adora" in locul Lui.

Iubirea poarta azi sabloane in pas cu moda.

Sarutulpe stradd e o ipostaza „a trairii clipei", o „traire"
ostentativa §ifugara.

267 Idem: http://www.andramusic.ro/ro/.

268 Tot cantecul: http://www.youtube.com/watch?v=KPVsXZ4UN38.

196

Tinerii se saruta cu o indiferen^a egocentrica uluitoare.
In jurul lor nimic nu mai conteaza, iar partenerii se vad unul pe
altul ca pe opradd.

El e prada ei, victoria ei. Daca a putut sa il momeasca,
sa il cucereasca, le dovedeste celorlalte ca e in stare de ceva.

La fel si el, barbatul. Are mandria lui, prestanfa lui si
vrea ca cea pe care o are langa el sa nu ilfacd de rusine.

Oamenii lumesti insa traiesc cufrica in sdn si cand sunt
indrdgostiii. Poate atunci si mai mult decat de obicei.

Teama ca celalalt poate sa il trddeze, sa il lase, planeazd
deasupra cuplurilor in orice clipa.

Frica de a fi pdrdsit e reald, pentru ca pe cei doi nu ii
leaga lucruri realmente trainice.

Aceleasi gusturi la mancare, aceleasi filme, o facultate
terminata, chiar si o lunga prietenie nu sunt de ajuns pentru o
cdsdtorie.

Daca nu e Dumnezeu acolo - garanfia fundamentald a
trainiciei unei relatii - si odata cu El constiin^a, dragostea,
respectul, fidelitatea, cei doi se clatina si nu stiu de ce isi
aparfin unul altuia sau de ce sa nu treacd mai departe, spre alti
parteneri.

Aventura apare cand oamenii nu isi ajung unii altora sau
cand nu in^eleg ca un altul - barbat sau femeie - are si el
aceleasi limite, pana la urma, ca si eel pe care 1-ai lasat.

Mofturile sunt exploatate la maximum si de aceea nu se
mai vad lucrurile cu adevdrat dumnezeiesti.

„Trebuie" sa sco^i dopul la sticla cu vin pe care ai pus-o
langa coliva. N-am intrebat niciodata pe cei cu astfel de
„pretentii", de cefac acest lucru.

Insa sunt convins ca o sa imi dea niste raspunsuri
halucinante. Tocmai de aceea mi-e teama sa ii intreb... pentru
ca am mai intrebat pe unii si am ramas cu un gust foarte
amar...Mi-e rusine adica de rusinea /or...ca sa ii intreb...

Pun bani in scobitura ochilor si la degetul mortului. Iar
la rascruce de drumuri, in Scrioastea-Teleorman, se arunca cu
bani marun^i pe jos.

Cantatul la mort, la noi, e „o fala". Vin cu toba, cu
trompeta, cu clarinetul, cu acordeonul. . .

„Drigul" - nu dricul - e tras de un cal dar se merge si cu
tractorul sau camionul.

Mi-am adus aminte: un preot a pierdut cosciugul unui
mort prin zapada. O iarna grea...Au cautat tronul cateva ore si
abia 1-au gasit.

197

Experienia pastorald l\i rezerva multe surprize.

Se da gaina pe sub tron iar pe capac sta o strachina cu
vin si deasupra o paine.

Paine inmuiata in vin mananca mai ales cei mici, copiii
care participa la inmormantare, inainte ca mortul sa piece din
propria sa curte spre Sfanta Biserica.

Se sparge oala cu care ai tamaiat, oglinda se acopera sau
se intoarce cu fata la perete, barbatii nu se barbieresc 6
saptamani iar femeile poarta doliu „macar" un an.

In Biserica se impart „pomnete": o lumanare de care e
prinsa o batista si intr-un colt al batistei, cu o ata de papiota, se
leaga un ban.

Preotilor li se dau milostenie marame, stergare,
cearsafuri sau prosoape. Un prosop primeste si cantaretul.

Cosciugul e lasat in groapa de 4 oameni, cu franghiile
iar cand mergi la pomana te speli pe maini ca si cand ai fi
„necurat".

Omul se gandeste la masa si mai pu^in la rugaciunea
pentru eel adormit.

Femeile plang mai mult decat barbatii la inmormantari.

Iar multe femei vaduve spun, ca le bate cineva in geam
in timpul noptiL.ceea ce nu e exclus.

Se pune la streasina casei o cana cu apa „pentru sufletul
mortului".

Pasarelele vin si beau apa si se interpreteaza ori ca
mortul a venit ca o pasdre si a baut, ori alte basme de acest
gen.

Sa „cari apa mortului"... Am cam uitat cum e aceasta
„datina". Am fost martor la asa ceva dar nu mai am decat
amintiri vagi, de la cum i-a facut fina Tudora finului Mihai
atunci cand a adormit.

Colacii sunt „doar 44". O femeie cocosata, experta in
asa ceva, mi-a spus toata povestea pe care ea o stia dar nu mai
|in minte decat despre „colacul lu' Dumnezeu" si despre eel
„al lu' Avraam".

Cei mai mari i se dau preotului iar coliva e nelipsitd de
la inmormantare.

In ceea ce priveste „ruperea turtei fetei" nu mai stiu
decat ca e aruncata de trei ori pana in tavan si i se rupe un
mare colac deasupra capului. Iar cu „luarea motului la baiat"
nu mai stiu cum e - sau poate ca nici nu am vazut vreodata, ci
doar am auzit - insa bunica mea mi-a pastrat primele codife ale
capului meu impletite cu ofundd rosie. Erau blondute...

198

O vecina m-a chemat sa-1 tund pentru prima data pe
copilul ei, caci „asa se face". Adica coditele, primul par tuns
din capul copilului, care se pastreaza in forma impletitd. M-am
conformat si 1-am tuns „bross"269, caci asa era moda pe atunci.

770

Ursitoarele se constituie intr-o alta problema a
lucrarii dracilor, care le-a dat de munca in mod serios ^aranilor
nostri.

Adica acelora care nu merg pe la Sfanta Biserica sau
daca merg nimeni nu le explica, ca ceea ce ei numesc
„obiceiuri" sunt doar superstiiii, \ucmvi fdrd rost.

Nunta e cu lautari: to^i §tim asta. Daca intri in
contrasens cu aceasta cutuma ies multe scdntei din partea
tuturora.

Mireasa „trebuie sa invete" inca de la inceputul casniciei
sale ce inseamna sd fie o femeie u§oard. Nuntdreala de acasd
are tocmai acest scop. Ce se face la Sfanta Biserica e pe locul
doi.

Importanta e mancarea, muzica si „cat se scoate pe
masa".

La tigani, „daca nu a iesit domnisoara" in noaptea
nun^ii, se strica toata treaba. Iese cu scandal, cu batai, vine
politia...

La noi, se poate stii „ca nu e"...si tot nu conteaza...

„Apa" de la Sfantul Botez se arunca langa un copac din
curtea Sfintei Biserici iar cristelni^ele noastre sunt, de obicei,
doar pentru prunci.

Am auzit despre o fosta adventista ca a fost botezata -
cand s-a convertit - intr-o putind.

Daca vrei insa sa treci de la ortodoc§i la adventi§ti,
adventistii te „boteaza" in rau sau in „baptisteriumul" din fa^a
„amvonului" lor.

Convertirile adevarate sunt dumnezeie§ti. O fosta
satanista e acum sord de mdndstire si va deveni monahie. Am
vazut o fotografie cu „inainte" si cu „dupa". Incomparabile!

Frumuse^ea a }d$nit de sub vopselele hidoase de
odinioara.

Satanistii romani profaneaza morminte si beau sange de
gaina, in afara de orgiile sexuale pe care le fac. Biblia

269 A se vedea:

http://www.cta.ro/index.php ?p=DMAG0&idp=205&fdr=&idm=26&titlu=TUNS%20B
ROSS.

270 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Ursitoare.

199

satanistd se gaseste tradusa in romaneste271 dar se vinde
scump, mai rau decat revistele sexuale.

979

Pe „Biblia hazlie" am vazut-o intr-un anticariat si tot
acolo si „Biblia pentru credinciosi si necredinciosi"273.

Prima e a unuifrancez, a doua e a unui rus.

Adventistii promoveaza un final al lumii care
desfiinieaza lumea. Nu vorbesc despre transfigurarea lumii
prin har, dupa cum e adevdrul.

Terminator II274 propune si el tot un sfarsit total al lumii:
prin foe material.

Nici nu stii cepierzi daca nu crezi in Dumnezeu.

Am vazut azi niste fotografii ale Fericitului Serafim
Rose: impunatoare, pline de har, de sfin^enie.

Sfmtele Icoane ne pun in fa^a realitdii. Cine se teme de
realitate, de adevar, nu iubeste nici Sfanta Icoana.

Sfanta Icoana l\\ arata ca sfin^enia nu e imposibild. Iar
daca vrei altceva, o viafd u§uratica, binein^eles ca ele te
streseaza.

97S

Posterele celor tineri au aparut la ei in camera pentru
ca nu au Sfinte Icoane. Posterul vrea sd ii inlocuie pe Sfm^i. In
locul Sfm^ilor au aparut to^i u§uraticii acestei lumi frivole si
smintite.

Cineva a scris pe Sfanta Biserica, cu sprayul : „Pocaiti-
va!". Dar, cu siguran^a, acela nu cunoa§te pocain^a.

E mai usor sd dai lecfii decat sd implinesti poruncile lui
Dumnezeu.

Dar neghina e asteptatdl Ea poate deveni grdu. In mod
practic, pirul ramane tot pir. Dar, la Dumnezeu, eel rau ca
neghina poate deveni bun ca grdul.

Intr-un sat de negri se crede ca stramosii lor au devenit
maimuie si de aceea nu le omoard. Un cocos a omorat un pui
de maimu^a si pentru aceasta afost omorat.

271 Nu am gasit traducera in romana la care fac referire aicL.dar mi s-a povestit despre
ea. De aceea, ca un auxiliar al cartii noastre Lumea postmoderna si depersonalizarea
omului (http://www.teologiepentruazi.ro/2009/10/01/lumea-postmoderna-%c8%99i-
depersonalizarea-omului/) am tradus din limba engleza, dupa original, Biblia Satanicd.
Ea poate fi downloadata de aici:

http://www.teologiepentruazi.ro/2009/10/12/biblia-satanica-edi%c8%9bie-exclusiv-
online-ro/.

72 Poate fi gasita online acum: http://www.gebeleizis.org/bibliahazlie/.
"13 Despre ea:

http://www.coltulcolectionarului.ro/biblia-pentru-credinciosi-si-necredinciosi-p-
91090.html.

274 A se vedea: http://www.imdb.com/title/tt0103064/.

275 Idem: http://en.wikipedia.org/wiki/Poster.

200

Puiul de maimuta in schimb a fost ingropat si a fost
condus la groapa de mul^i din acel sat fiind invelit in carpe.

Daca in India vaca merge libera pe strada, ce mai po^i
spune homosexualilor, daca vor sa faca si ei o paradd in pielea
goala?

In Occident magazinele sexuale sunt de mult ,,o
normalitate". Unui italian i se parea „normal" sa se duca la o
reprezentatie cu dansuri lascive. Sotia sa era de acord cu acest
fapt.

Casete, bice, ustensile de tortura, papusi gonflabile,
vibratoarc.pentru ca lumea „sa se simta bine...sa se
destinda". Adica sa uite de tot ceea ce inseamna mdntuire,
constiintd, vesnicie...

§i de aceea in^elegi de ce nu le mai place rugaciunea si
de ce nu le mai da nicio bucurie, cand ea, rugaciunea e o
bucurie continud.

Doamne, ajuta-ne noua, ca sa nu ne pierdem pana la
sfarsit! Miluieste-ne cu mila Ta si ne iarta.

D,

►e ce avem si „elemente rele" in Sfanta Biserica? De

ce ii ingdduie Dumnezeu pe clericii „pacatosi"? Sunt intrebari
care se pun adesea si, mai ales, de cei care au certuri personale
cu credin^a ortodoxa sau cu vreun membru al clerului.

Dar ce ar face oamenii duhovnicesti, cum ar putea ei sa
reziste - daca ar fi numai Sfinfi in cler - in atatea indatoriri
cate are astazi Biserica lui Dumnezeu?

Preotii cu mai pu^ina duhovnicie in suflet si mai pu^ina
stiinfa au si ei rolul lor. Unii au relafii cu primaria, cu statul,
cu tribunalul, cu politia.

Daca ar avea relafii numai cu Dumnezeu, ca Sfm^ii, nu
ar mai putea zidi atatea Biserici, atatea Manastiri ca astazi.

Nu spun ca trebuie sa nu ai fried de Dumnezeu dar sa
ridici locase Sfinte ci, ca uneori, in cele al lumii, preotii si
monahii mai pujin induhovnicifi dau roade mai bune la nivel
practic.

201

Omul se duce la Parintele Teofil276, la Parintele
Arsenie277, se problematizeaza, intreaba...Dar cand se intorc
acasa tot cu preo^ii lor de parohie isi fac toate treburile
presante: inmormantari, sfestanii, Cununii, Botezuri...

Daca te rogi mereu, daca te adancesti in cele Sfinte,
pierzi contactul cu lumea, cu mersul istoric al lumii, cu legile
ei, cu modele ei, cu pacatele ei „manierate".

Rugaciunea sfanta cura^este mintea si inima, cititul mult
te umple de multa cunoastere teologica...Dar daca nu inveti sa
utilizezi computerul sau daca nu stii sa bagi lumina electrica in
chilie sau nu stii cum merg treburile cu aprobdrile pentru
construciie nu ai multe rezultate vizibile.

Nu spun ca nu poate lucra Dumnezeu cu noi si daca nu
stim aceste lucruri.

Insa ceea ce poate lucra omul cu Dumnezeu e mult mai
normal de fdcut si de sperat, decat sa-I ceri lui Dumnezeu
minuni pentru ceva care se obtine doar cu pufind muncd si nu
neparat cu ajutoare dumnezeiesti speciale.

Greseala cuiva ma poate infelepfi.

Raul e ingdduit de Dumnezeu si pentru ca el sa fie
valorifwat pozitiv.

Vo\\ converti raul in bine.

§i raul cuiva, fie el al patriarhului, al episcopului, al
duhovnicului tau, al mamei tale sau al fiicei tale, pacatele
altora nu te pot sminti daca ai o veridicd relate cu Dumnezeu.

Daca Dumnezeu e in mod total o prezenid pentru tine,
daca tu ai constiin^a realitdfii Sale, cine te poate convinge de
contrariul

Cum po^i sa renunfi la credin^a, la faptul ca Dumnezeu e
in mod presant, in mod covdrsitor o realitate de netdgdduit
pentru tine, numai vazand pe cineva pdcdtuindl

Ce credin^a ai tu, daca poate fi spulberatd peste noapte?
Cum po^i spune ca ai credinfd, daca po^i renun^a la cea mai
mare vedere - a lui Dumnezeu - din cauza unui banal pacat al
altuia?

Daca incerci sa razi de un foto-model sau daca pe un
actor il insul^i pentru rolurile sale, atat el cat si ea nu vor
renun^a la ceea ce vor si stiu sdfacd.

Dar tu, iubitul meu, cum de vrei sa renunfi la credin^a,
numai pentru ca cineva a abdicat pufin de la legea Domnului?

276 Idem: http://ro.orthodoxwiki.org/Teofil_%28P%C4%83r%C4%83ian%29.

277 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Arsenie_Papacioc.

202

In loc sa te rogi pentru eel in cauza, in loc sa suferi
pentru fratele tau, tu dezertezi?

Credin^a adevarata nu se sminteste ci, dimpotriva, create
si mai mult in putere vazand raul, pentru ca reacfioneaza
duhovniceste la rau.

Iubirii dintre soti, cand i se pun oprelisti, cand unii vor
sa o distruga, ea in loc sa scadd, sa se stinga, ea dimpotriva:
mai mult creste.

Tot la fel, si mai mult decat atat, cand cineva II iubeste
pe Dumnezeu, atunci nicio fortl nu poate sa ii smulgd
dragostea din fiin^a lui, nici un pdcat al altora nu il va face sa
cedeze, ci va lupta, cu pretAil vietii lui, pentru iubirea lui
Dumnezeu.

Arhiepiscopul Anastasios al Albaniei a vorbit foarte
duhovniceste astazi. O Sfanta Liturghie a ecumenicitdfii
Bisericii dar si o mdnd intinsd, altor confesiuni, pentru
intoarcerea lor la Ortodoxie.

Gianina [Piciorus] mi-a spus, ca un Parinte roman a
povestit odata, ca acest ierarh al Albaniei ar fi trebuit sa fie
avortat - dupa parerea unora - dar mama sa nu a facut asta in
ruptul capului. Nu 1-a avortat si a iesit un om al lui Dumnezeu,
care face multe in Albania, ^ara in care, 25 de ani la rand,
Biserica Ortodoxa a fost anihilata total, desfiiniatd.

Diaconul sau era un om evlavios. Iar mitropolitul
Teofan [Savu] - acest om cu multd delicateie si dragoste -
m-a privit in ochi pentru o clipd si ne-am salutat cu incredere.

De ce un singur Sfant Potir? Pentru ca Hristos
Dumnezeu e unul si pentru ca Sfanta Biserica e o unitate
sfanta, caci e Trupul Sau.

Ne impartasim dintr-un singur Potir, luam fiecare
pdrticica noastrd, dar pe Hristos intreg, care ne sfm^este in
mod deplin. Insa fiecare faramitura, fiecare particica in parte
din Hristos intra in persoane diferite, care nu ar trebui sa uite,
ca desi sunt diferite trebuie sa se uneasca cu to^ii in dragoste si
in convingeri, pentru ca sa fie una, daca se impartasesc cu
Hristos singurul si unicul.

Unitatea lui Hristos e impdrfitd la mul^i credinciosi,
pentru ca cei mul^i sa tinda, sa ndzuiascd continuu la unitatea
iubirii, a mdrturisirii, a bunata}ii Sale.

Ni se dau „ale Tale", Sfmtele Taine si ni se dau cu
dragoste. Iar noi suntem ruga^i ca sa ne ddruim si noi la randul

78 Idem: http://en.wikipedia.org/wiki/Archbishop_Anastasios_of_Albania.
279 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Teofan_Savu.

203

nostru lui Hristos, spunand: „dintru al Tale". Caci numai dintru
ale Lui putem sa oferim §isane oferim altora.

Sfanta Liturghie ii aduna pe cei diferifi, ii pune la un
loc, ii strange pe cei din toate corfurile orasului sau ale lumii.

Ea ne pune pe unii langa d\\\\ sau unii in fata altora si, in
acelasi timp, ne pune pe to^i infafa lui Hristos.

Statul la slujba e ghidat spre rasarit, spre eshatologic,
spre zorii lumii transfigurate.

Ceea ce trebuie sa se intample cu noi e tocmai unitatea,
unirea tuturor acestor oameni din Sfanta Biserica, dar si a
acelora care, acum, nu sunt in Sfanta Biserica.

In locul acestei stari in fafa lui Hristos - mai mult sau
mai pu^in legata de ceilalfi de langa noi - ni se cere - Hristos
ne-o cere - sa ne unim unii cu al^ii, in inimi, pentru ca sa
privim cu to^ii la unison.

Comuniunea pe care Fericitul Dumitru [Staniloae] a
teologhisit-o nu inseamna adunare pur si simplu, ci legdturi de
iubire, de prietenie reald intre fiecare madular in parte si intre
to^i laolalta.

Daca nu privim intr-un singur fel, intr-un singur punct
nu putem fi impreund decat in aparenja.

Sfanta Icoana e privita in fa{a, in ochi. Privim inainte si
suntem privi^i de dinainte de catre Prea Curata Stapana, de
catre Domnul nostru.

Sfantul discuta cu noi, ne priveste, ne sugereaza ce sa
facem. Sfanta sa Icoana ne impartaseste exemplul sau dar si
harul rugaciunilor sale, al prezen^ei sale duhovnicesti de langa
noi.

204

M-am inchinat astazi Sfintelor Moaste ale Sfantului

280

Ierarh Spiridon al Trimitundei si m-am infricosat, fiind plin
de bucurie, cand m-am gandit ca el a fost unul dintre
Dumnezeiestii Paring care a participat la primul Sinod
Ecumenic281, care, cu siguran^a, 1-a anatematizat pa Arie282 si
al carui trup, dupa sute de ani, 1-am sarutat si eu.

Cate guri nu i-au pronun^at numele! Ca^i nu au primit
ajutorul lui! Peste sute de ani ma inchin si eu pacatosul, unuia
caruia nu ii urmez nici pe departe.

„0 putere a iesit din Mine", a zis Domnul. Slava
dumnezeirii Sale a iesit cu putere spre aceea, care s-a atins cu
adevdrat de Hristos. Care nu L-a impins, ci s-a atins de El cu
dragostea nebiruita a credin^ei.

Fiica lui lair e inviata. Mai marele sinagogii crede in
cele care intrec ochii si asteptarile omului. Invierea fiicei lui
vine tocmai atunci, cand jalea familiei ei era mai mare decat
gandul ca o vor mai putea vedea vreodata vorbind.

Dar in fa^a Domnului moartea e somn si cea care moare,
copila, se ridicd dintre cei morji, pentru a arata ca Hristos e
invierea si viafa lumii.

Moartea nu are ca final nefiinfa, ci viafa.

Dupa moarte, via^a si in viaja fiind, daca privim spre
Hristos, vedem ca cele prorocite in credin^a noastra s-au
implinit deja, caci nu ne indoim de implinirea lor.

Po^i merge de multe ori sa te impartasesti cu Hristos si
totusi sa nu ai revelafia minunatd a Dumnezeului celui viu. Iar
un altul poate sa aiba aceasta minunatd clipd la bordel, pe
drum sau in singuratatea deznadejdii si el sa fie mult mai
smerit decat tine, mult impartasitul.

Am privit un sir de oameni care se impdrtdseau si numai
spre doi dintre ei Dumnezeu mi-a atras aten^ia.

Pe fata o stiam - era o fosta colega de generate - dar
acum era o altd persoand.

Pe baiat nu il cunosc dar in el se vedea reala simfire a
prezenfei lui Dumnezeu, a Dumnezeului celui viu, Care ne
transfigureaza.

Nu zic ca ceilalti nu veneau cu constiinid, cu dragoste,
cu frica de Dumnezeu, cu incredere... Insa ei erau oarecum
„linistiti" in asteptarea lor, nu mai li se parea o intdlnire atdt
de unicd intalnirea cu Dumnezeu.

280 Idem: http://ro.orthodoxwiki.org/Spiridon_al_Trimitundei.

281 Idem: http://ro.orthodoxwiki.org/Sinodul_I_Ecumenic.

282 Idem: http://ro.orthodoxwiki.org/Arie_%28eretic%29.

205

Intra rutina, delasarea, conformismul, conformitatea cu
o anumita stare de spirit in viata noastra si nu mai e de fiecare
data o minune primirea Sfmtelor Taine.

Femeia s-a atins de El... Insa intr-un asemenea mod,
incat pe ea Fiul lui Dumnezeu a shmit-o mai mult decat pe
ceilal^i de acolo.

Ea, prin starea ei interioara, I-a smuls lui Dumnezeu
iubirea Sa printr-o incredere netarmurita, desi era femeia care
isi cheltuise toata averea sa cu doctorii.

Singura stdpdnire reald e a lui Dumnezeu, a subliniat
arhiepiscopul Anastasios. Degeaba credem ca noi guverndm
lumea, ca o avem la degetul mic.

Intr-o clipa, Dumnezeu ne face sa intelegem cine
conduce.

Ma gandeam la slujba...daca ar incepe acum un
cutremur, cand catedrala aceasta este arhiplina de oameni, ce
ar face fiecare dintre noi? Ar fugi sau ar prefer a sa moaral

Putem muri pentru Hristosl Mai avem putere, incredere
in El sau nu?

Unii Sfin^i Mucenici au fost arsi in Sfanta Biserica pe
cand erau la slujba. Ce am face noi? Cum am reacfional

La parastasul Fericitului Dumitru [Staniloae] si al
Binecuvantatei Prezbitere Maria [Staniloae] mi-au dat
lacrimile si imi dau si acum...

„Fa odihna, Doamne!"...Si ei sunt deja in odihna Lui,
ajutandu-ne cu rugaciunile lor.

Teologia sa preadumnezeiasca trebuie recititd de multe
ori. Nu sa o citim, ci sa o recitiml Ba, mai bine zis, sa o
invdidm pe de rost, noi, cei de dupa el... pentru ca sa stim ce sa
scriem mai departe, cum sa ii continudm teologia.

Jertfa doamnei preotese a fost mare. Binecuvantata
Maria, so^ia sa cea Sfanta, 1-a ajutat mult, enorm de mult.

Mii de pagini avem de la el!

Oare de ce nu avem si noi aceeasi putere si incredere in
bine cum aveau ei? Oare de ce nu mai putem sa urmdm un
exemplu atdt de bun ca al lor?

Fara jertfa nu vin roade reale.

Starea de toropeala, lipsa de transpira^ie, lipsa de
lacrimi, de dureri de ochi si de inima nu te ajutd si nici nu ifi
sfiniesc via^a.

Iubi^ii mei, fericirea e o Vm\a.plina de lacrimi, de tdcere
si de multd rabdarel

206

Suferin^a e mama inielepiirii §i fara ea nu §tim sd ne
privim uniipe alfii in ochi.

Daca fugim dupa locuri, dupa linistea noastra, dupa
cdpdtuirea proprie, nu vom avea nicio fericire la sfar§itul
vie^ii §i nici in lumea viitoare.

Renuniaii la voi, pentru ca sa in^elegeti cum trebuie sa-I
sluji^i lui Dumnezeu!

1 ericitul Dumitru [Staniloae] a fost foarte prezent
langa noi284. Expozi^ia cu scrisul sau, cu notele sale luate in
graba, cu fotografiile sale, cu cardie sale ne-a umplut inima.

Note, zeci, sute de note, cu un scris greu de patruns de
cele mai multe ori, pentru care ar trebui sa ai timp ca sa le
descifrezi, sa le in^elegi, sa le aprofundezi.

I-am vazut scrisul, i-am revazut scrisul §i asta m-a
bucurat mult. Scrisorile trimise mitropolitului Daniel
[Ciobotea]28' de azi - care atunci era in Germania - erau
prinse pe standuri ca sa le putem citi.

Salariul sau la un moment dat: patru mii §i cateva sute
de lei. Declaratii de ale sale, scrisori, o dare de seama batuta la
ma§ina.

In ultima spunea, ca a trait din mai multe burse §i ca
vine dintr-o familie sdracd de idrani.

Binecuvantata Maria era §i ea tot din Transilvania. Cand
a fost evocat i-am simfit prezenfa. El a fost si este cu noi!

Fericite Parinte nu ne uita! Ai mila de noi §i ne
miluie§te.

Daca vre^i sa predica^i sau sa conferentia^i, atunci nu
vorbi^i cand toata lumea e obositd. Sau daca tot trebuie sa o
face^i, nu vorbiti greu, ca toata lumea sd caste.

283 Imbogatirea noastra materials.

E vorba de Congresul international ,, Dumitru Staniloae" (9-14 noiembrie 2003), cu
ocazia centenarului sau. Pentru participanti si desfasurarea evenimentului a se vedea:
http://www.curierulnational.ro/Specializat/2003-ll-
08/Congres+international+dedicat+centenarului+Dumitru+Staniloae.
285 A se vedea:
http://ro.orthodoxwiki.org/Daniel_%28Ciobotea%29_al_Rom%C3%A2niei.

207

Mai intai, de dimineatl, lucrurile grele, iar spre dupa-
amiaza/?e cele duhovnicegti, cand puterea de concentrare si de
receptare a mintii noastre scade.

Toti au vorbit frumos despre el. Centenarul sau a fost o
victorie a sfinfeniei asupra uitarii, a meschinariei, a ridicolului.

Navodul s-a aruncat in addnc, pentru ca avem nevoie de
o infelegere addncd a voii lui Dumnezeu.

Daca cugeti cu multa smerenie prinzi multi pe§ti ai
intelegerii dumnezeie§ti. Sco^i la suprafa^a idei care nu se vad
cu ochiul liber.

In jurul meu, pe o raza de niciun kilometru sunt atatea
Sfmte Moaste incat nici nu mi-am imaginat vreodata ca as fi
putut avea atdt de multe in apropiere.

In Bucuresti e o bogafie imensd si mul^i se bucura de ea
(ma refer la bogdiia dumnezeiascd a Sfintelor Moaste).

Sfantul Dimitrie Basarabov , Sfantul Constantin eel
Mare, Sfanta Imparateasa Elena, mama sa, Sfantul loan Gura
de Aur (mandibula) sunt la Patriarhie . E posibil ca sa mai
existe la Parintele Patriarh si alte Sfmte Moaste.

Trupul intreg al Sfantului Dimitrie ne sta marturie,
indemn, pova^uire pentru via^a noastra.

Idem: http://www.teologiepentruazi.ro/2010/10/26/predica-la-pomenirea-sfantului-
dimitrie-basarabov-27-octombrie-20 1 0/.
287 Idem: http://www.patriarhia.ro/.

208

Capul Sfantului Grigorie de Nyssa28N e la Biserica
Domnit,ei Balasa, in ctitoria sa impozanta. Are o masca
mortuara deasupra.

Particele din Sfantul Spiridon289 in catedrala290 de langa
Facultatea de Teologie

291

Mana Sfantului Ciprian la Biserica „Zlatari"

292

293

Mormantul Sfantului Constantin Brancoveanu '", care
m-a ajutat si ma ajuta atat de mult. Particele din Sfantul

288

Idem: http://ro.orthodoxwiki.org/Grigorie_de_Nyssa.

Idem: http://paginiortodoxe.tripod.com/vsdec/12-12-sf_spiridon.html.

Idem: http ://ro . wikipedia. org/wiki/Biserica_S f%C 3 %A2ntul_Spiridon_Nou.

Idem: http://www.ftoub.ro/.

Idem: http://www.zlatari.ro/index.php.

Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Constantin_Br%C3%A2ncoveanu.

209

Nicolae al Mirelor Lichiei
Gheorghe Nou295.

294

tot acolo, la Biserica Sfantul

1

__ . . .- -

-^..~ r-

•

HBl^B ___.VT.ili.: 1

_P___f^_ nk dlm

_Q|_| Al M 1 1 hiei

Bl H 2HO ,142«4(i?) __|

-

296

297

Sfantul Minaz , Sfantul Siluanzv/, Sfintii de la Sfantul

298

■299

Antim , Fericitul Hie Marturisitorul la Giulesti , Sfantul

" Idem: http://ro.orthodoxwiki.org/Nicolae_al_Mirelor.

295 Idem:

http://ro.wikipedia.org/wiki/Biserica_Sf%C3%A2ntul_Gheorghe_Nou_din_Bucure%C8
%99ti.

296 Idem: http://www.sfminavergu.ro/.

97 La Biserica Rusa. A se vedea: http://www.paraclisuluniversitar.ro/.

298 Manastirea Sfantul Antim:
http://ro.wikipedia.org/wiki/M%C4%83n%C4%83stirea_Antim.

299 A se vedea: http://www.teologiepentruazi.ro/2008/07/21/fericitul-ilie-marturisitorul/.

210

.300

301

Stelian , Sfantul Mucenic Haralambie §i Sfantul Eftimie
eel Mare302. Si ca|i aljii?

Particica din Sfantul Nectarie e foarte galbena, ca o

• 303

ceara . Bucurii, multe bucurii.

Daca nu tresalfi la astfel de bucurii inseamna ca nu te
preocupd bucuriile sfinte, ve§nice.

Cand nu te cunosc oamenii e§ti „un nimeni". Nimeni nu
te ajuta. Numai cand vei ie§i prea mult in eviden^a, incat nu
mai pot sd te excludd, atunci i^i vor pomenii numele §i te vor
elogia. Dar mai bine ar fi sd nu dorim niciodatd ca sa ie§im in
eviden^a.

Idem: http://www.teologiepentruazi.ro/2007/ll/25/mai-aproape-de-sfantul-stelian-
paflagonul-aparatorul-copiilor/.

301 Idem: http://www.teologiepentruazi.ro/201 1/02/10/sfantul-ocrotitor-al-studiilor-
mele-seminariale/.

302 Idem: http://ro.orthodoxwiki.org/Eftimie_cel_Mare.

303 La Manastirea Radii Voda din Bucuresti: http://www.manastirearaduvoda.ro/.
Fotografia e preluata din articolul:

http://obiectivortodox.wordpress.com/2009/06/29/moastele-sfantului-nectarie-
taumaturgul-de-la-manastirea-radu-voda/.

211

Tacerea care lucreazd in Dumnezeu e mai importanta
decat orice publicitate umand. Ea te imbogdieste - trairea in
Dumnezeu - pe cand lauda dauneaza. Vant taios. E vantul care
distruge mandria, e vantul ispitirii.

Daca nu stai in bdtaia vdntului, nu po^i sa te
inrdddcinezi si mai mult in pamant.

Observ cum nu ii place sa fii mic, smerit, acestei
majoritdii.

Cuvintele smerite sunt trecute cu vederea si, in schimb,
se folosesc termeni pe care, de obicei, teologii nu ii pronun^a
mai niciodatd acasd.

Cand nu esti de acolo, din mijlocul discu^iei, te excluzi
de la sine. Am vazut recent o asemenea situate stdnjenitoare.

Doamne, linistea mea, miluieste-ma! Sunt obosit dar ma
bucur...

De la oameni po^i inva^a multe rele dar si multe lucruri

bune. Unii te umplu cu entuziasmul lor, cu abnega^ia lor, cu
problematizarile lor, cu reactiile lor binecuvantate la rau, la
impostura, cu sfm^enia lor, cu for^a pe care au avut-o ca sa
mearga mai inainte, pe cand al^ii iti strivesc inocen^a,
inaintarea, i^i taie elanul, te fac sa te sim^i un nimic, o
caricaturd, ofiintd ratatd mai inainte de apreciza vreun lucru.

Daca stai inchis in tine \i se pare ca e§ti viu, ca tu esti
mai de§tept decat to^i, ca nu ai egal pe lume, ca trebuie sa }i se
facd statuie in trei clipe si to^i sa ii se inchine.

Dar cand comunici sincer cu oamenii, cand iesi din
turnul tau de fildes pentru a sta de vorba cu omul real si nu cu
imaginea ta despre el, atunci esti surprins, socat, ramai
inmarmurit, de forja cu care fi se reveleazd omul, de
intensitatea cu care percepi interiorul lui, via^a lui, constiin^a
lui.

Cand omul nu mai e un numdr, un simplu nume, devine
o minune, i^i apare ca o taind care vrei sa \\ se comunice, te
face sa il stimezi, sa il iubesti, sa il admiri, sa nu il mai judeci
in frivolitatea ta caracteristica, pentru ca fiecare gest al sau are
un motiv anume, indiferent daca motivul e bun sau rau.

212

Cand stai de vorba, imaginatia ta bolnava, perceptia ta
aiurita cade, se dizolva si adevarul persoanei apare cu putere
intre el si tine, si i{i cere asentimentul, nu parerea ta.

Omul greseste, poate gresi, dar nu avem dreptul sa-1
condamndm la nesfdrsit, ci sd il in}elegem, sa il iubim, sa il
ajutam iubindu-1, intinzandu-i o mdnd defrate.

Cum aratd mahomedanul, iehovistul, luteranul? Habar
am! Mi se pare ca stiu prea multe, ca am „tot adevarul" si nu
sufdr pentru fratele meu, care nu il recunoaste pe Hristos ca
Dumnezeu adevdrat si om adevdrat. Ma uit numai la mine.

Dar pot sa ma uit la mine, fara ca sa-1 vad si pe el? Pot
sa incarc sacii numai in caru^a mea si sa imi fie indiferent
faptul, ca el, fratele meu, nu are un ajutor, pe cineva care sa il
scoata din balta? Ce fac pentru tine, ca sa nu fac si pentru mine
in acelasi timp? Pot sa fiu indiferent, insensibil, cand pe mine
ma enerveaza televizorul dat mai tare, faptul ca unul se
caliceste iar altul rdmneste si multe altele?

Cine imi da dreptul sa fiu ticdlosl

Trebuie sa ma intereseze pe mine, ortodoxul, si de tine,
catolicule, si de tine, protestantule, fiule al asa-zisei Reforme.

Trebuie sd imi fac griji. Daca nu imi fac griji de oaia
una, de oaia care e, de fapt, o cifrd a milioanelor de rdtdciii,
nu am grija nici de mine, pentru ca eu sunt cdlduf, „linistit" cu
to^i §i „nu vreau sa imi fac dusmani degeaba".

Daca Sfhnii Apostoli ar fi dorit sd nu isifacd dusmani,
cu siguran^a ca nu se mai luau la harfd cu to^i, nu mai incercau
sd iifacd prosti pentru ca se inchina la lucrul mainilor lor si nu
mai incercau sd ii scoata pe to^i din intunericul nestiin^ei.

Dar ei nu au stat acasa si nici nu au dorit sa moara
„confortabil". Noi suntem de alta „moda".

Noi ne dam cu parerea, presupunem, ne inchipuim . . .si
ne inchipuim prea multe lucruri despre noi, revoltdtor de multe
lucruri.

Constientizez o acuta dorin^a a mea de a face ucenicie la
teologia Sfmtelor Icoane. Iconostasul acestui dumnezeiesc
pictor m-a uluit304.

Niciodata pana azi nu am putut in^elege de ce nu
infelegeam teologia iconostasului.

304 Al lui Sorin Dumitrescu, expus la Facultatea de Teologie Ortodoxa din Bucuresti,
unde acum e amfiteatrul Dumitru Stdniloae, la etajul 1. Intr-o singura zi am in^eles ca
nu ftiu nimic esential in acest domeniu dumnezeiesc.
A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Sorin_Dumitrescu.

213

Toti Sfin^ii Ingeri, to^i Sfin^ii Apostoli, Prea Curata
Stapana, Sfantul loan Botezatorul, doi Sfin^i ierarhi sunt in
stare de inchinare, de plecdciune spre Fiul lui Dumnezeu, spre
Dreptul Judecator. Toate fiin^ele Impara^iei lui Dumnezeu sunt
orientate spre El. Acum are sens.

Sfm|ii nu privesc spre noi ca sa priveasca spre El, ci
privesc spre El ca sa ne auddpe noi si sa ne mdngdiepe noi.

Planul Sfm^ilor Apostoli si al Sfin^ilor Ierarhi e plin de
negru, de apofatism.

Planul de deasupra, unde e Dreptul Judecator, are negru
numai la picioare, in rest multa lumina dumnezeiasca.

Dar Hristosul slavei ceresti are in planul al treilea - de
sus in jos vorbind - pe Hristosul euharistic, Care ne face
pdrtasi vesniciei.

Fiin^e stihiale, pline de lumina Prea Curatei Treimi.

Niciodata pana azi nu am fost atdt de izbit de mireasma
frumoasa a normalitd}ii duhovnicesti pe care o are pictura cu
adevarat teologicd.

Binecuvinteaza, Doamne, pe robul Tau si pentru sfintele
lui rugaciuni, miluieste-ma si pe mine, pacatosul!

Cand in^elegi ceva despre un om iar ceilal^i de langa
tine si el raman in aceeasi posturd pe care o au vizavi de el,
atunci to^i i§i pun intrebarea, de ce doar tu crezi ceea ce afirmi
despre el si, mai ales, de ce nu vdd si ei aceleasi lucruri ca si
tine.

In loc sa creada, ca intelegerea unui om e o mare
binefacere a lui Dumnezeu, pe care ne-o face cadou El Insusi,
ei isi pun intrebarea, dacd e posibil acest lucru si daca ceea ce
spui tu nu e decat unfals sau un mod de a-i intra pe sub piele.

Si aceasta, pentru ca interesul poartd fesul eel mai
adesea in relatiile actuale dintre oameni si chiar daca gandesti
profund despre cineva, luminat de Dumnezeu, ei vor
presupune ca ai aceleasi intentii parsive ca majoritatea.

In^elegerea altuia e o mare taind.

Nu stim prea bine de ce ni s-a dat privilegiul sa intalnim
tocmai oamenii pe care i-am intdlnit si de ce am facut lucrurile
pe care le-am facut.

Uneori pleci de acasa cu un gand, intr-o anume parte si
te vezi dus de Dumnezeu in altd parte, ca sa te intalnesti cu
oameni pe care nu i-ai sunat in prealabil, cu oameni care nu
stiai ca existd dar de la care inveti lucruri capitale.

Vrei ceva si gasesti altceva.

214

Visezi la mere padure^e si Dumnezeu te duce sa vezi
minuni mari si sa auzi lucruri dumnezeiesc de profunde.

Oamenii sunt cele mai adanci prdpdstii posibile.

Nici nu stim cum ardtdm cu adevarat.

Daca am sti, am ramane mu}i defericire.

Galopam frenetic, ne incumetam sa speram la lucruri
care ne depdsesc si observam cum evenimentele pe care le
traim ne imping sa devenim naturali, sinceri, spontani,
categorici cu noi insine si cu al^ii.

3

fi insensibili. Suntem insensibili. Ticalosia

insensibilita^ii noastre e atat de mare meat nici nu ne dam
seama ca suntem insensibili.

La stiri apare faptul, ca a murit o femeie ucisa de
propriul ei nepot sau ca, in Irak, o bomba „intentionata" a mai
ucis inca 10 oameni.

O auzim pe crainica si nici macar nu percepem marele
adevar, ca stirile, ambele, au fost exploziv de reale. Ni se pare
ca e vorba de un vis ce nu are nimic de-a face cu noi si cu
lumea noastra. Nu sim^im nici regret si nici curiozitate pentru
acesti oameni.

„Daca au murit... bravo lor! Eu ce sa le fac?\"...Si
mergi mai departe, cu ochii orbi, orbifi de insensibilitate.

Nu suntem sensibili la faptul ca ea apare goald in
Playboy. Daca apare, ne excitam si noi la fel ca ceilalfi - care
cred sau nu cred in Dumnezeu - fara sa ne gandim la ce a
impins-o sa faca acest pas, evident, fara minte.

Nu mai spun ca nimeni nu se duce sa se roage pentru
acea femeie si daca totusi ne rugam pentru ea, pentru femeia
care se dezbraca ca sa se excite lumea, o facem nu cu inima
sdngerdndd de dragoste, ci cu o vadita „superioritate" fa^a de
„aceasta femeie".

Tot la fel daca ea, el, ei, curvesc, ucid, mint, fura,
pacatuiesc in vreun fel...

Nu ne doare ca altii pacatuiescl Nu ne rugam pentru
durerea lumii.

Ne sim^im „mult mai in stare" decat al^ii si asta ne face
„sa ne simtim bine".

215

Credem ca nu cddem in pacate mari, ca nu facem pdcate
mari ca arfii, pentru ca suntem „atat de sfin^i incat nu mai
putem pacatui".

Dar adevarul e, ca datorita lipsei noastre de rdvnd nu
avem nici ispite mari de la draci, pe care altfel i-am zgandara
daca am fi ferven^i, arzand cu duhul.

Suntem lasa^i „sa fim mari" in ochii nostri si
„nepatimasi" pentru un timp, pentru ca Dumnezeu stie cat de
multa smerenie aduce aceasta stare de „confort" sufletesc
inchipuit, cand se schimba placa cu noi si apar la suprafa^a
inimii noastre patimi pe care nu mai putem sd le controldm,
chiar daca am vrea cu tot dinadinsul.

§i atunci suntem tara^i catre lad cu forfa. Si versetele
sfinte nu ne mai ajuta, pentru ca nu ne-am increzut in ele
niciodata, ci doar ne-am gandit, ca noi nu am fost niciodata
homosexuali, noi nu am fost nici eretici, noi nu am facut
niciodata pu§cdrie sau nu am fost oprifi de la Sfanta
Impartasanie si prin asta suntem „mai sfinti" deca toti.

§i pentru ca ne credeam „sfmti" si ii ironizdm pe al^ii,
El, Dumnezeu, Preabunul, ne lasa sa vedem cum se intra in lad
dar si cum se iese de acolo, pentru ca sa nu mai avem cuvinte
de dezvinovafire si cuvinte de laudd fa^a de noi, si nici cuvinte
dejudecatd fa^a de ceilal^i.

Cei care traiesc „comod" sunt insensibili si raman
insensibili pana cand auzi faptul, ca si-au pierdut serviciul, si-
au pierdut casa, au suferit din cauza unui deces in familie.

Evenimentul dureros, durerea enorma te trezeste la
realitate. Te trezesti din somnul manipuldrii cand vezi ca ^i-a
ajuns cufitul la os si \ie.

Pana nu inve^i sa }ipi, nu recunosti strigdtul de durere al
altora si orice pericopa scripturala l\\ ramane strdind de
experien^a ta, a vie^ii tale.

Cand nu mai rddem usor, cand inva^am sa nu mai
suradem dezaprobator fa^a de tot ceea ce nu in^elegem atunci
devenim seriosi.

De multe ori spun: „Hai sa fim seriosi\"...Si oamenii imi
spun: „Pai ce, nu suntem seriosilV Nu, nu suntem seriosV.

Suntem naivi.

Si daca l\i permit sd maifi naiv, atunci esti departe de
mdntuire.

Cu via^a trebuie sa fii nu serios, ci extrem de serios.

216

Viaja }i se scurge printre degete. Fuge via^a, ^a§ne§te ca
sdgeata albastrd a CFR-ului.

Nechibzuin^a, neie§ire din orbecdiald.

Cand auzim despre Patimile Domnului stam intr-o
nesim^ire tun. Nicio lacrima nu curge, niciun ritm cardiac nu o
ia razna. §omam cu inima cand auzim cdte a pdtimit pentru
noi Domnul nostra. Stam ca la teatru, ca la telenovela. Ba,
mult mai prost ca la unfilm emotional.

Fior ioc, minte smerita nici ca se pomene§te, dragostea
ne e ca un taciune in zapada dar II pupam pe Domnul pe obraz,
pe frunte si nu pe r anile picioarelor Sale mai curate decat
lumina soarelui § i decat orice con§tiin^a a vreunui Slant.

Indraznim negativ in domeniul credintei. §i atunci
suntem insensibili.

Ritualul nostra de inchinaciune particular^ nu i§i atinge
menirea. Nu vorbim cu El, ci ne ragam in vdnt, intre cer §i
pamant. Nu ne lipim de El, ci de nimeni.

Unii zic ca e ragaciune „mecanica" iar al^ii ca e
„ratina". Dar cred, mai degraba, ca nu po^i ajunge atat de jos,
sd decazi, daca nu ai fost sus niciodata. Iar daca intotdeauna
te-ai situat la starea aceasta de „elevatie" mecanica, ce poate sd
se ceard de la tine?

Ti se respinge observafia.

Ai vrea sd fugi in jungld sau sd stai ascuns intr-o
scorburd cand vezi cat de mult te urdsc unii oameni, carora nu
le-ai facut decat „raul" ca existi pe pamant.

Ai vrea sa te razbuni, poate. I^i trece acest lucra prin
minte.

Insa un Parinte, Parintele Tit de la Sfanta Manastire
Neamk spunea unui ucenic sa nu se razbune cu rdzbunare
lumeascd, pentru ca aceasta tine pufin, ci sd se roage pentru
aceia, caci razbunarea lui Dumnezeu, dreptatea Lui e mult mai
groaznicd, incat chiar tu II vei ruga pe Dumnezeu ca sa le ierte
celor care te-au prigonit.

Stai §i a§teapta! Rdbdarea noastra duhovnicescd e
in^eleasa prost, cand e vorba de „onoarea noastra pdtatd".

Onoarea §i resentimentul nu sunt ale ortodocsilor.

Onoarea, pentru care iei gatul altora, duelul e invenfie
occidentald iar resentimentul, razbunarea ca stare retroactivd

305 Denumirea populara a noilor trenuri, postrevolutionare, ale Romaniei, in care usile
sunt automate si ai priza pentru laptop. Numai ca noi, din exces de nesimtire si proastd
crestere, faramam repede usile, veceurile.. .pentru ca sa calatorim in conditii cat mai
apropiate de trecut.

217

de bucurie pentru rdul altora e un demonism, care nu are
nimic de-a face cu iertarea, cu uitarea rdului care }i s-afdcut.

Tortura - cum spunea Parintele Gheorghe [Calciu-
Dumitreasa]306 - nu poate fi povestitd si cei care vor sd si-o
imagineze la o cafea si o tigare, bineinteles ca „vor avea o idee
foarte coerentd despre suferinta".

Se spun abera^ii cu o liniste inspdimdntdtoare. Unii ar
spune: „cretinoida".

Se fac apeluri la tot felul de „autoritdfi in materie", care
nu au nimic de-a face cu subiectul si daca iei atitudine \i se
spune ca esti cam dement si trebuie sa te verifici la bild
(creier), in loc sd fii incurajat ca vrei sd intelegi cum stau
lucrurile.

Noi, teologii, suntem mult mai posaci si lipsifi de
entuziasm decat, spre exemplul, batranul caruia i-am dat azi
ceva banu^i, si mi-a mul^umit nu stiu ca^i metri, fara sa faca
par add ostentativd.

Sau decat femeia care l\\ lua haina si i^i da un numdr de
ordine, cat noi eram la conferinte, si care era mult mai bine
dispusd sufleteste ca sd te bine dispund si pe tine, sa te puna
intr-o stare de jovialitate, de dialog spontan.

Frigul din amfiteatrul in refacere avea drept
corespondent frigul din multe suflete - corespondent de facto
si parabolic - si inghe^ai mai mult din cauza frigului din inimi
decat din cauza frigul dintre ziduri.

Inchizi gura cand ai vrea sd spui ceva, pentru ca vezi ca
nimeni nu vrea sd audd ceva, de parca tot ce ar fi trebuit sa se
spuna s-a spus, si de acum incolo nu mai avem decat sa ne
hoidrim unii pe al^ii si sd fim lingdi unii cu al^ii ca, poate, va
cadea si la noi o parte din ciolanul brut al celor care il au acum
spre administrare.

Ne miniim unii pe al^ii, suntem ipocrifi, dam cu anateme
si nu cu dragoste in ceilal^i.

O cantarea^a a spus azi, ca „limba e un animal greu de
imbldnzir . Si daca pun aceasta fraza acolo unde ar trebui sa
insemne a invafa limba sd spuna cuvinte frumoase
intotdeauna, atunci ar rezulta, ca e foarte greu sd te invefi sa fii
„usa de Biserica", cand tu nu vrei sa faci acest lucru decat de
ochii lumii.

Pentru adevdrurile addnci rfi trebuie multe lumini, mul^i
och i pdtrunzdtori.

306 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Gheorghe_Calciu-Dumitreasa.

307

Loredana Groza, in emisiunea lui Marius Tuca.

218

De aceea, noi ne ajutam de Sfanta Scriptura, de Sfintii
Paring, de oamenii duhovnice§ti, de realitatea imediata, de
cultura, de filosofie, de §tiin$, de experien^a universale a
omenirii.

Ca sd ne vedem addncurile, abisurile necunoscute ale
inimii trebuie sa vedem cu toti ace§ti ochi §i cu ochii nostri §i
sa nu credem ca nu avem nevoie de toate acestea.

Teologia dumnezeiasca poate da raspunsuri oriunde,
numai ca trebuie sa cuno§ti aceste multe locuri, unde cuvantul
lui Dumnezeu poate face minuni.

Daca cuno§ti ce importante sunt rama308, verzeala
zidurilor309 sau liliacul zburator310 pentru noi, pentru con§tiin{a
noastra, daca vezi cu microscopul in strdfundurile plantei sau
ale sangelui uman, daca injelegi galaxiile, mi§carea, sinapsele
computerului facute dupa minunatia creierului uman nu devii
„mai ingamfat", ci mult mai smerit.

Daca §tii cu adevdrat un lucru, nu te pierzi din cauza lui
ci a minciunii ca tu nu mai ai de inva^at nimic, daca ai inva^at
pana acum cdteva lucruri.

Ne culcam pe-o ureche. Ne culcam pe lauri. Ne
mdndrim tocmai pentru ca stim lucruri putine si fdrd
aprofundare.

O victorie nu inseamna sfdrsitul luptelor ci doar
inceputul unui sir de infrdngeri §i de mici victorii.

Sa inva^am unii de la alfii §i sa inva^am multl

Daca ni se atrofiazd creierul de §edere, bineinteles ca nu
e bine.

Sa inva^am cu profunzime ce smerenie e sd invefi din
smerenia altora.

I ovara multelor intrigi, §tiim> tuturor jocurilor de

culisd uneori te copleseste.

Inocen^a e preferabila uneori cunoasterii tuturor
pdcatelor celorlalfi de§i, cea din urma, ne trebuie foarte mult
in via^a sociala.

308 Fertilizeaza solul si aeriseste pamantul prin canalele pe care le face:
http://ro.wikipedia.org/wiki/R%C3%A2m%C4%83.

309 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Penicilin%C4%83.

310 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Liliac_%28animal%29.

219

Nu §tii la ce sa te astepfi. Nu §tii cine e eel care te vinde,
caci acesta se ascunde.

Un barbat a visat ca e plin de bube, de co§uri mari. De§i
nu crede in vise a interpretat aceste bube ca fiind multele lui
patimi, care pornesc, in special, de la poftele trupe§ti.

Un Parinte a plecat ochii atunci cand a auzit o
confesiune a unui tanar. Poate ca nu se astepta la acest lucru.

Iar o domni§oara a recunoscut, ca se simte foarte
rusinatd, cand vede ca cineva o priveste cu atenfie §i acel
cineva e crezut de ea drept cineva aparte.

Oboseala e §i ea o sursd a pacatelor.

Privesti oamenii...§i ei nu in^eleg ca tu infelegi §i ceea ce
ei vor sa ascundd.

Zeflemiseala e un mod de a te crede „superior" altora §i
unii cred ca trebuie sa se comporte numai in acelfel in care au
fost lauda^i ei de cineva, candva.

Limbajul de lemn e marea problema a multora.

Femeia vrea sa vada in tine pe acel cineva care o
avantajeazd, care o pune in valoare in ochii altor femei.

Invidia dintre femei e abjectd.

Daca el merge cu tine atunci nu trebuie sa se mai uite §i
la alte femei. A§a cred femeile geloase §i care, in egoismul lor,
prefera ca barba^ii sa le minta ca ele sunt totul pentru ei decat
sa le spuna adevdrul.

Gianina [Piciorus] mi-a spus aceste ganduri §i am fost
de acord cu ele.

Daca dai atenfie unei femei §i tu e§ti cu so^ia langa tine,
ea in^elege ca nu ifi iubesti deloc so^ia, in loc sa in^eleaga ca tu
de fapt o „scanezi" pe cea pe care o ai inaintea ta.

Femeile presupun imediat ca ele te intereseazd dar nu i§i
dau seama cdte cer barba^ii de la ofemeie.

§i femeia careia nu ii place munca §i casa §i bdrbatul ei,
tot aceea „cere egalitate in drepturi" sau i se pare ca face
multe, cand ea hoindreste toata ziua.

Cand o femeie nu mai are barbat §i „ii place via^a", asta
se vede imediat: se poarta ca ofemeie usoard §i iresponsabild.

Cand un barbat nu mai are femeie §i a iubit-o mult pe
femeia lui, se apuca de bdut sau de droguri §i devine o ndlucd,
o fiin^a decazuta.

CopiiiySra stdpdni i§i cam fac de cap.

Uneori, daca nu vor oamenii sa ifi spuna, spre slava lui
Dumnezeu, ce s-a intamplat cu ei, \\-o spun insa ca sa se laude
in fa^a ta.

220

De fapt, poezia, dar mai ales teologia imboga^este
limbajul, il redefineste, il personalizeazd. Teologul isi exprima
rela^ia sa personala cu Dumnezeu dar, in acelasi timp, se
gaseste in ipostaza de a se pune in cuvinte, de a incerca sa se
cuprinda integral in ceea ce spune.

Cuvintele nu sunt doar vehicule, ci si semne ale
prezen^ei sale, puncte ce ii poarta mireasma personala.

Scrierile sfmte sunt revelatorii. Scrise in harul Duhului
Sfdnt, daca sunt citite tot in Duhul Sfdnt, acele cuvinte se
deschid, isi deschid frumuse}ea si sfinienia lor nespusd si ne
adancim uluitor de mult in ele.

Cuvintele sunt un abis cand au prezenfa harului in ele,
cand au fost scrise dumnezeieste. Ele sunt un abis dar sunt si
mai abisale cand vorbesc despre Dumnezeu, caci Dumnezeu e
Cel care nupoatefipus niciodatd, integral, in cuvinte, in fraze.

Teologia e o necontenitd explicitare, aprofundare,
pentru caeo relate intimd cu Dumnezeu.

Intimizarea cu Prea Sfdnta Treime e una dintre
definifiile sfinfeniei.

Intimitatea te face sa spui si sa vezi toate cu acordul
celui pe care il vezi. Confidenfialitatea are ca fundament
intimitatea cu eel cu care discu^i, cu eel caruia i te confesezi
sau ii se confeseazd.

Numai daca am constiin^a confiden^ialitatii imi permit
sa gandesc si sa ac^ionez ca un intim cu celalalt, cu al^ii. Includ
in mine, in via^a mea, pe al^ii.

Sunt intim cu al^ii, pentru ca vreau ca ceilal^i sa fie o
parte din mine, sa fie un intreg organic cu mine si nu
subiectivitdii distante, paralele, care nu ne intersectdm deloc.

Ruptura societa^ii consta in militarea evidenta pentru
subiectivismul paralelic, unde fiecare om e vazut ca total
diferit de ceilarfi si care trebuie sa ajunga intr-un loc pe care
nu e asezat un altul.

Disputele democratice nu isi propun puncte conexe cu
adevarat.

Conexiunile in societatea contemporana sunt de grup, de
idei, poate si pe baza considerentelor religioase. Dar nu au ca
obiect unirea tuturor, ci distanfarea de al^ii, luarea de
atitudine cu orice prQ\,fdrdmi}area.

221

Un Parinte folosea cuvantul „atomizare" pentru a
prezenta disparitatea313 dintre noi.

Concuren^a e neloaiald. Pentru ca principiile care ma
propulseazd il discrediteazd pe celalalt.

In via^a duhovniceasca nu exista concurenid ci numai
relafie intimd. Relaiia vie cu Dumnezeu angajeaza relaiii
intime cu oamenii.

Intru in relaiii directe, sincere, deschise, duhovnicesti.

Nu vorbesc acum despre intimitate ca legatura ce
implica relaiiile sexuale intre so^-so^ie sau alt fel de legdturi
matrimoniale sau ca egoizare existenta intre cateva persoane,
fie ele familia mea, genealogia mea, parohia mea, tara mea.

Intimitatea de care vorbesc aici e relaiia duhovniceasca,
legatura de dragoste crestina care ne leagd pe unii de aljii si
care ne face sd ne cunoastem din ce in ce mai bine unii pe al^ii.

Comuniune il traduce pe intimitate. Sunt sinonime. Si
ambele urmaresc sa spuna ca trebuie sa devenim una intre noi
si una cu Hristos.

Daca sunt intim, sincer in mod total cu tine, atunci sunt
sincer in mod total cu Hristos. Iar cine se sminteste din cauza
sinceritdiii inseamna ca nu doreste cu adevarat adevdrul, care
q foarte dur cu pacatele noastre.

Confesiunea - mdrturisirea in fa^a duhovnicului - e
foarte dura de cele mai multe ori. Spui lucruri grele, foarte
„smintitoare". Dar antidotul smintelii e smerenia.

Domnul ne-a aten^ionat, ca sunt fericifi cei care nu se
smintesc intru El. Si e adevarat: Dumnezeu e cea mai mare
sminteald pentru omul mandru si arogant.

Adevarurile dumnezeiesti au fost cele mai rdstdlmdcite
adevaruri, pentru ca nu se pot in^elege, gandi si trai in mod
indiferent fa^a de El.

In locul intimizdrii cu oamenii, la polul opus, sta
indiferentismul.

Nu ma intereseaza eel din fa}a mea, nu ii vad
problemele, nu imi sare in ochi situa^ia lui, ci numai cand
durerea, saracia, boala vin si la mine, in plina „fericire"
indiferentd, concep ca si al^ii suferd, ca si al^ii rabdd defoame.

Teologia dumnezeiasca nu are numai raspunsuri
„gratuite", „gentile", „bune", ci %\fapte sfinte.

311 Pr. Lect. Dr. Doru Costache. A se vedea: http://www.scribd.com/doc/25351935/CV-
Re vd-Dr-Doru-Costache .

312 A se vedea: http://dexonline.ro/definitie/atomizare.

313 Idem: http://dexonline.ro/definitie/disparitate.

222

Adjectivele pe care lumea secularizata le acorda
teologiei sunt, de cele mai multe ori, priviri exterioare asupra
frumusetii §i adancimii ei.

Ereziile sunt, pe cat de puerile, pe atat de demonice.

Numai observand unde due ele e de ajuns pentru a ne
inspdimdnta.

Interesul fafd de ceilalti inseamna iubire crestind. Adica
atunci cand interes fa}a de alfii inseamna dorinta de a-i ajuta,
de a cunoa§te cine sunt, ce vor, ce le trebuie fra^ilor no§tri.

Faptul ca sunt interesat de ei, de viafa lor inseamna ca ii
iubesc. Iar daca port grija lor, atunci ma framant pentru ei, imi
fac griji binecuvdntate pentru via^a lor.

Si asta inseamna ca Dumnezeu nu e „o idee" in capul
meu, ci Dumnezeul eel viu, Care ne tine mereu langd El, pe
masura ce ne invita sd intrdm in via^a altora ca focare de
bucurie, de incredere, de mantuire, de nadejde.

Suntem ai lui Dumnezeu pe masura ce ne mdntuim pe
noi §i pe al}ii. Cand ne impingem pe noi spre via^a sfanta §i
angrenam §i pe al^ii in acest aflux de bucurie sfdntd.

Dar daca am con§tiinta ca aproapele meu imi e
„concurent", „du§man", ca eu trebuie sdfac orice ca sd elimin
acest „rau" din fa^a mea atunci, fara doar §i poate, ca
aproapele meu imbraca valenfe demonice, ca el nu mai are
nimic cu fratele meu, cu eel care e de un sdnge cu mine §i
copdrtas la Impara^ia lui Dumnezeu.

„Lupta de clasa" a fost inlocuita cu sloganul
„concurentei" §i al „standardelor pie^ei".

Merele nu mai pot arata normal ci trebuie umflate
neaparat. Vaca trebuie sa dea de trei ori mai mult lapte iar
porcul trebuie sa se ingra§e in trei luni cat altadata in noua.

Povestea cu eel care cre§tea intr-o zi cat arfii in 7 ani,
pare sa fi intrat astazi in furibunda lupta dupa productivitate.

Concurezi cu un altul §i nu mai ai timp sa vorbe§ti cu
oponentul. II gase§ti deodata oponent §i nici nu i^i mai pui
problema, daca nu cumva poate sa fie sj altceva decat oponent.

Pia^a nu ma reprezinta pe mine, ci clasa bogatd iar daca
totu§i ma reprezinta, imi gase§te foarte multe insu§iri
nocturne, pe care mi le exploateazd.

223

Urci in tren si nu mai e loc. Inve^i ca statul in picioare
dduneazd sanata^ii dar observi cu aceasta ocazie si ce fiac
impreuna-calatorii din jurul tau.

O femeie din zona mineritului spune o pa^anie cu femeia
care a fost taiata cu lama pe obraz, pentru ca s-a luat cu
huliganii dar si despre doamna, care parea „bine facuta" dar ii
fiura pe tarabagii314.

Comanda un kilogram de cartofi si ii da o hartie de
500.000 vanzatorului. Acesta ii da restul la cartofi si doar mai
apoi ii cdntdreste marfa.

In timp ce acela cantarea cartofii, aceea strecoara in
buzunar 100.000 si motiveaza apoi, ca vanzatorul isi bate joe
de ea, de ii da astfel de cartofi si ca, in defmitiv, nu mai
cumpdrd.

Ii restituie doar 400.000 de lei iar vanzatorul nu ii mai
numdrd. Femeia pleaca iar coalrfii - doi ^igani - il deplang pe
vanzatorul care are parte de astfel de ifose „nefondate". Cand
nu se mai vede femeia, pleaca si cei doi bdgdrefi in seamd.

Aceasta jonglerie cu spectatori pufini e povestita de un
martor de la fa^a locului, care era asezat langa doamna cufrica
in sdn.

Frica de a nu le fi /urate bagajele. Se uitau la ele non-
stop. Insistent de a fieri bunul propriu sau faptul de a te uita la
vrabia din mdnd si nu la cioara depe gard.

Discu^ii obscene in alta parte. Pe fondul vinului din
sticla, un tanar facea glume u§oare cu femeia care vindea cafea
prin tren. Patima desfranarii se exprimd vddit in astfel de
momente si daca vrei sa ii joci in struna completezi rdul
inceput de celalalt.

Pe langa mine treceau cu re^ineri. Nu au zis nimic. Dar
se putea zice.

Am avut parte de bucuria unei confesiuni pe care am
cerut-o. Un asistent al nostra s-a marturisit la Fericitul Sofian
[Boghiu] 315 de la Sfantul Antim. §i mi-a spus ca el tdcea cand
te spovedea, ca stia sa asculte. Poate se ruga, zice confidentul
meu, dar i}i spunea lucruri fioarte utile.

Chestiunea intindrii din timpul nopfii a. primit o
rezolvare prompta: sa manance mai pufin seara. Si asta pentru
ca el manca mai mult cand se intorcea de la scoala.

314 Pe cei care vand in piete la o taraba/toneta.

315 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Sofian_Boghiu.

224

Despre Parintele Adrian [Fageteanu]316, tot de aici, de la
Sfdntul Antim, ma leaga o alta minune. In locul lui am vazut
lumina dumnezeiasca la o slujba de seara.

Despre el se spune ca dadea canoane drastice. Multi
spun ca a fost gonit din Manastire si cred ca e o mare eroare,
daca e asa.

Parintele cu grai moldovenesc317 m-a luminat profund in
multe predici ale sale, chiar daca ma irita profund limbajul sau
moldovenesc impropriu pentru mediul bucurestean.

Pentru ca eu cred ca limbajul, tonul, modul in care
predici sunt probleme vitale intr-o predica si ca nu ai dreptul
sd irifi prin niciunul dintre acestea.

Nu am vorbit niciodata cu vreunul dintre cei trei, pentru
ca nu am simtit sd o fac, dar i-am privit si ascultat de la
distantd.

Cand un om se smereste e o minune enormd.

Fragilitatea si cumint.enia lui, regasirea de sine a lui,
reevaluarile pe care si le face, fac mai mult decat orice premiu.

M-am bucurat, cu harul lui Dumnezeu, sa vad astazi o
astfel de minune contemporand mie.

Un om care se smereste astazi, cand mai ieri era dus de
valul orgoliului, al infatuarii, al arogan^ei e o minune colosald
a iubirii lui Dumnezeu.

De ce suntem afectaii in vorbire, in comportament, in
gesturi? Vrem sa parem sensibili, supli, spirituali, pe baza unei
conventii comportamentale de duzind si nu pe baza curdtirii de
patimi. Pentru ca un om care se curdteste depatimi nu suporta
afectarea, adica moleseala interioard.

Negarea duhovniciei se face si prin orice atitudine parut
„conciliatoare", parut „ordonata", parut „calculata". Atunci ne
miscam dupa tiparele lumii si nu ale libertd}ii duhovnicesti.

Preferam sa fim stupizi, sa se rddd de noi, decat sd
punem osul la treabd, adica sa devenim seriosi, adica ascetici,
adica teologici, adica normali.

T 1 O

Parintele Teofil [Paraian] , aceasta minum a
Ortodoxiei romanesti, ne-a vorbit astazi319 si ne-a destins
duhovniceste.

316 Idem: http://www.fumsioglinzi.info/pr-adrian-fageteanu-schitul-locurele-lainici/.

317 Pr. Irineu Curtescu. A se vedea: http://www.biserica.tv/video/273/pr-irineu-cuvant-
catre-tineri.

318 A se vedea: http://www.teologiepentruazi.rO/2009/l l/01/bucurie-%C8%99i-
comuniune/.

319 18noiembrie2003.

225

§i Parintele Patriarh [Teoctist Arapasu] a fost foarte
cald, confesiv, familiar. N-am putut sa intru in aula Patriarhiei
ci, impreuna cu foarte mul^i altii, am ascultat conferin^a de la
difuzoarele de afara. Multa lume, mult auditoriu...

Fericitul Dumitru [Staniloae] a fost ajutat de Fericitul
Arsenie Boca in ceea ce priveste notarea dupd dictare a
traducerile primelor 4 volume din Filocalie321 .

§i i-a spus lui, Fericitul Dumitru: Filocalia se citeste ca
Scriptura, adica se reciteste. Nu po^i numai sa citesti, ci sunt
mii de gdnduri in Filocalie care trebuie recitite.

Incerc sa pun in scris cateva lucruri auzite mai devreme.

Viafa duhovniceascd nu se bazeaza pe cunostinfe citite,
ci pe convingeri. Daca esti convins de ceva te por^i in
consecin^a. Daca nu aifost convins de Dumnezeu, nu po^i sa ai
fundamente solide, instarite.

Catalogarile - 4 la numar - ale oamenilor mi-au placut
dar nu le-am re^inut in intregime.

Eram afara, era frig, nu puteam sa imi notez. Am venit
acasa inghetat.

Relatarea despre „deschisul carjii":

- „Parinte, am venit sa imi deschideti cartea".

- „Care carte, ca eu am multe pe aici?"

- „Nu stiu, dumneavoastra stifiV\ §i i-a deschis cateva
car^i care ii erau la indemana, ca eel in cauza sa decidd ce si
cum...

S-a v&sfdrd ostentafie. S-a ras cu pofta simpld, cuvioasa.

Mersul la bioenergetician a produs iarasi un val de ras
profund. §arlatania e mare in problema „emisiei de energie".

Oastea Domnului si-a pierdut direc^ia, a deraiat iar „cel
care nu stie ca nu stie e un om periculos,\

Cand si-a dat seama ce e Teologia si a trebuit sa predice
despre Infricosata Judecatd a inceput sa ii tremure picioarele.

Pana la Teologie nu stia decat Patericul iar - spunea el,
Fericitul Teofil - Filocalia e scrisa „de calugari pentru
cdlugdrr. Insa nu sunt de acord cu asta.

Daca Sfmtele Evanghelii sunt scrise de Sfm^ii Apostoli
ele sunt numai pentru Sfinfii Apostolil

Filocaliile sunt foarte necesare pentru toti, cum, de fapt,
e necesar tot ce existd pentru mantuirea noastra.

320 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Arsenie_Boca.

321 Filocalia Romdneasca, colectia integrals, pentru download:
http://www.4shared.eom/file/M 1 E lEjIu/Filocaliaromvoll - 1 2.html.

226

Incearca (era evident asta) sd-i linisteascd pe
oameni...fara ca oamenii sdfie altii.

Insa nu-i po^i linisti pe oameni cu jumdtdfi de mdsurd,
daca sunt prinsi de grija cea bund a mdntuirii.

In^eleg grija Parintilor romani: e obiectivd. Dar daca te
intrebi serios, in^elegi ca trebuie sa faci mai mult, mult mai
mult in toate directiile.

Slujbele noastre sunt filocalice.

Nu ne trebuie ingreunarea limbajului liturgic, ci
simplifwarea lui.

Trebuie sd ne limpezim gandurile, vietile. Sa facem
ordine in noi.

Ascultandu-1 indelung si privind in jur, mi-am dat
seama, deodata, ca stiu prea purine lucruri despre oamenii
duhovnicesti din neamul meu si ca am cunoscut mai mult Sfinfi
strdini de neamul meu.

Raspunsuri transante, pentru ca sa nu se lungeascd
timpul alocat discu^iilor.

Parintele Patriarh [Teoctist Arapasu] a vorbit despre
cum a fugit de acasa la Sihastria si a devenit monah, despre
cum nu 1-au lasat parin^ii lui - care au avut 1 1 copii - ca sa
piece, ci a plecat doar cu acordul prietenilor sai.

Bucuria primirii la Mdndstire a ramas pentru totdeauna
prezenta in inima sa.

Mama sa credea ca ortodoxul trebuie mdcar o data in
viafa sa mearga in pelerinaj, pe jos, la Sfinte Moaste. A mers
la Sfantul loan eel Nou de la Suceava .

Copiii, a spus Prea Fericirea sa, sunt niste magnetofoane
care capteaza/oarte fidel lucrurile.

El pleca urechea la ceea ce vorbea mama sa cu
prietenele sale si le retinea, lepunea la inima.

Ganduri filocalice de pe uli^ele satului.

Cuviin^a omului de la ^ara in a infelege viafa e o gandire
frumoasa.

Cineva mi-a spus, ca altcineva vrea sd se spdnzure din
cauza unui gest al meu. M-a lovit addnc acest lucru. Am mai
pa^it faptul sdfiu ameninfat cu aceastd pedeapsd, pentru ca sa
ma faca demonii sd ma mustre constiinfa.

Demonii prefer a sa stam infricosati, sa ne facem griji, sa
halucinam tot felul de ganduri decat sd ne rugdm cumputem.

322 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/SP/oC3%A2ntul_Ioan_cel_Nou.

227

Rugaciunea limpezeste mintea si de aceea demonii vor
cu orice pre{ sa te indepdrteze de ea.

Am facut un experiment: am vorbit pedant, disciplinat,
intelectual si deodata „am crescut" in ochii confratilor mei.
Daca vorbeam rudimentar, {araneste, simplu eram considerat
prost si tratat cu indiferenid.

Daca am schimbat registrul semantic, parca m-am ivit in
ochii lor de sub daramaturile unui bloc imbracat in mod
elegant.

Nu pot percepe mul^i ispita limbajului. De aceea multi
se lasa mintiti frumos .

Daca vorbesti intr-un anume fel, atunci traiesti in acel
fel, incepi sa simti, sa te comporti ca surogatul tau lingvistic.

Mimam o postura standard si amfost crezut.

Ma doare insa ca nu in^elegem cat de fals e orgoliul de a
vorbi literar cu orice pre}, cat se poate de cored, de academic.

Intr-o prefatl recenta, Sfantul Isaac Sirul a devenit „un
eretic nestorian din secolul al VII-lea"323. Am ramas
consternat. Nu mi-a venit sa cred ceea ce citesc.

Altcineva mi-a spus „sa nu ma tern", caci to^i Sfintii
nostri sunt „eretici". Cum sa nu ma tern, parintele meu?

Ma tern in primul rand de oameni ca tine, care te pot
face eretic cand vor insa, in acelasi timp, pot sa il „scoata" pe
un eretic de sub toate anatemele si sa il promoveze ca „sfant".

Ma tern de nestiutori si arogan^i, de cei care nu se tern
de nimeni dar au in maini, in aparen^a, puterea.

Ma tern, pentru ca ma doare mdrsava lor inimd, lipsa lor
de scrupul.

Spui una si nu te mai uita. I^i aduc aminte peste ani de ce
le-ai zis candva si isi varsa coptura la nu stiu cat timp dupa ce
i-ai deranjat cu ceva.

^in minte raul si aceasta e un mare rdu.

Te corecteaza, te aten^ioneaza, rad pe sub musta^i,
mustacesc...

Orgoliul celor care cred ca pot face „lucruri mari si
benefice" pentru Sfanta Biserica sta in preajma agnosticilor,

23 Parintele profesor loan I. Ica jr., pe langa gafa cu evolufionismul, face acum gafa cu
„probitatea absoluta" a §tiin|ei teologice occidentale si ni-1 scoate pe Sfantul Isaac Sirul,
dupa Sfantul Dionisie Areopagitul, din rdndul Sfintilor.
Doamne, lumineaza aceasta minte minunatd ca sa vada adevarul!

E pacat ca un astfel de om, care a ajutat imens de mult teologia romaneasca si sufletul
ortodox romanesc sa o ia pe drumuri atdt de neumblate.

Atacurile sale la opera si teologia Fericitului Dumitru Staniloae nu sunt deloc frumoase,
ci ingrate si nu stau bine in gura unui om care prefuief te sfinfenia.

228

care nu mai cred ca mai poate fi spus ceva nou in Biserica si
sus^in ca totul a fast spus.

Mizantropia sta alaturi de avdntul far a fundamente reale
iar fariseismul face loc relei publicitdti, care il pune pefarsor
in locul adevdratului Pastor.

Parintele Teofil [Paraian] a remarcat ca nu se stie in
popor ce inseamna unii termeni din cult, desi limba na^ionala e
si limba Sfmtei Biserici.

Ce crede un bolnav psihic despre noi? Nu crede ca noi
suntem nebunifl

Taraboiuri324 pentru averi sau dispute din orice apar in
fiecare zi.

Nu ne mai mird multe si o sa vedem si mai multe, care
nu o sa ne mai mire.

Se devalorizeaza prea multe realita^i.

Tabuurile sunt aruncate in aer.

Se forjeaza mereu nota.

Tonuri stridente de culoare in vestimenta^ie si note
nocive, concertate, in limbaj, in ziare, in audio-vizual, in
politica, in pia^a de consum.

Un vanzator a ^inut minte ca ii eram dator cu o mie de
lei iar un batran are pensie de 4500 de lei, cand lumea vorbeste
de milioane si miliarde de miliarde.

O femeie avea sani care cantareau 10 kg si a hotarat sa
se opereze, pentru ca sa ii micsoreze. O durea coloana, ficatul,
apasau pe inima, to^i radeau de ea, nu isi gasea sutiene si haine
pe masura.

Dar prezentatorul a spus ca avea „sani generosi". Vede^i
pervertirea limbajului! Ce au sdnii cu generozitateal

E femeia asta si o femei usoard, una care se vinde
tuturora, daca are sdnii maril

Are o fata de 16 ani si e casatorita. Dar remarca viza sa
o puna intr-o lumind proas ta chiar si prin neglijenfa unui
limbaj stereotip.

Mi-am adus aminte de alta relatare a Parintelui Teofil
[Paraian] - am auzit-o cu alta ocazie - : s-a dus intr-o
manastire si se saluta cu maicile.

Fiecare spunea: „Eufrosina, pacatoasa,\ spre exemplu
sau „Doroteea, pacatoasa" si tot asa...Niciuna dintre ele nu s-a
prezentat altfel...

324 A se vedea: http://dexonline.ro/definitie/t%C4%83r%C4%83boi.

229

Cand ajunge la staretl sau la duhovnicul Manastirii
intreaba: „Dar voi numai pdcdtosi aveti aici? Sfinfi nu aveti?".

Ne pierdem pe noi, spontaneitatea noastra cand repetam
lucruri pe care nu le percepem cu adevarat semnificatia.

Pot fi cuvinte sfmte, fapte sfmte, atitudini sfmte, dar
daca nu le percepem adancimea, le deraiem in mod catastrofal
semnificatia, in^elesul, sensul.

N,

lu mi-a placut faptul ca Parintele Teofil [Paraian] a dat
sa se nrfeleaga ca si dupa schisma catolicismul are „sfhni".
Asta e o iluzie sau o problematizare falsa, care nu are sim}ul
adevarului.

Daca accept ca Francisc de Assisi325 e si el de-al nostru,

"X 1 f\ "X 0*7

si Toma de Aquino si Tereza de Lisieux sunt tot de-ai
nostri, trebuie sa le accept si viefile si scrierile lor.

Iar daca ii accept pe acestia, atunci desfiin^ez granifa
dintre Ortodoxie si erezie.

Va trebui sa consider ereziile lor drept „adevaruri", chiar
daca ele contrasteaza izbitor, respingdtor de mult cu cele ale
Sfin^ilor Paring.

Astfel va trebui sa accept flagelarea ca chinuire in
imanenfd de dragul chinuirii, nebunia lui Filioque, faptul ca m-
as „uni" cu fiin^a lui Dumnezeu si nu cu harul Prea Sfintei
Treimi, ca Sfantul Grigorie Palama328 e „eretic" si, „la fel", si
Sfantul Fotie eel Mare329, si Sfantul Marcu al Efesului330, caci
pe acestia nu ii suportd catolicii, ca papa e „vicarul" lui
Hristos, chiar „loctiitorul" Sau personal, ca ce spune el e „mai
in^elept" decat tot ce spun ceilal^i si multe altele.

325 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Francisc_de_Assisi.

326 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Toma_de_Aquino.

327 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Tereza_de_Lisieux.

328 Pentru download:

http://www.archive.org/details/SfantulGrigoriePalamaDespreRugaciuneSiVedereDumn
ezeiasca2008.

29 Idem: http://www.teologiepentruazi.ro/2010/10/06/traduceri-patristice-vol-2/.

A se vedea p. 71-107 din Bucuria comuniunii (vol. 1):
http://www.teologiepentruazi.ro/2009/10/06/bucuria-comuniunii-vol-l/. Alaturi de:
http://www.teologiepentruazi.ro/2009/ll/26/primul-volum-din-opera-completa-a-
sfantului-marcu-al-efesului/.

230

Cu relativismul de acest gen, oricum ai da-o, distrugi
totul in Biserica.

Cand Sfanta Tradi^ie a Bisericii nu mai conteazd, cand
Sfmtele Sinoade Ecumenice pot fi negate de orice minte
„chibzuita" §i cand Vie^ile Sfin^ilor sunt pentru „pro§ti", numai
pentru omul de la }ara, pentru omul simplu la creier iar
„teologia" e o sumd de ipoteze, de fraze, un discurs ce poate fi
scris de oricine, atunci relativismul teologic e marea
dezamdgire, compediul de erezii al lumii contemporane §i
buldozerul care love§te in u§a Sfintei Biserici.

Daca adevarul dumnezeiesc te bagd in Sfanta Biserica,
daca el e u§ a care te convinge, care te capteazd pe deplin, care
te minuneazd iar acest adevar e relativizat pe toate caile, atunci
acest relativism blasfemiator inchide usa, o blocheaza. Inchide
u§a celui care vrea sa vada frumusefea lui Dumnezeu.

Nu pot sa spun ca nu vdd si un anume bine in intalnirea
dintre Sfanta Biserica §i ceilalfi - desj se vorbe§te despre
intalnirea „intre religii", noi fiind una dintre „multele religii"
- dar acest bine vizeaza comunicarea, stabilitatea sociala,
interna^ionala, intreruperea razboaielor inter-etnice, inter-
religioase.

Se fac progrese sau se incearcd sa se facd in ceea ce
priveste ocrotirea mediului, a drepturilor omului, ale copilului,
ale mamelor.

Se due lupte pentru pace, pentru dezarmare - dar §i
pentru inarmare - pentru securitate.

Ne luptdm cu terorismul, cu saracia, cu subdezvoltarea
in timp ce se cauta o dezvoltare rapidd a marilor companii.

Dar ce facem cu credinfa ortodoxdl Ne impacam cu
musulmanul, cu ereticul, cu eel diferit, vorbim cu ei, ne e bine
social, dar credincio§ii no§tri in^eleg lucruri care nu ii mai fac
militant, energici pentru credin^a lor, daca tot ne vad vorbind
cu ereticii, cu paganii...

Exista oameni care vorbesc deja cu multd vehemenfd
impotriva discutiilor interreligioase/ecumenice §i cand ma
gandesc la pozi^ia lor imi dau seama ca unii au si rdvnd pentru
credinfa.

Dar nu pot exclude §i cealalta parte, ca e nevoie, mai
ales azi, de vorbire, de dialog, de conclucrare cu toate religiile
si factiunile religioase.

Trebuie sa vorbim la nivel inalt dar §i la nivelul
credinciosului de jos. Trebuie sa iubim pacea §i sa ne
cunoa§tem reciproc.

231

Insa aceasta deschidere spre ceilalti nu trebuie sa ne
faca mai blegi, la§i, nu trebuie sa ne duca la gandul „sa mai
lasdm de la noi, ca n-ofifoc". E foe, e mare blestem daca lasi
ceva din Ortodoxie!

Spunea bine Parintele Teofil [Paraian], tot el: „Nu exista
Ortodoxie fara Maica Domnuluil".

Nu exista insa Ortodoxie nu numai fara Maica
Domnului, ci fara nimic din ce este Ortodoxia.

Ortodoxul e un om vast, profund, delicat, atent,
impaciuitor.

Trebuie sa vorbim cu ereticul dar sa fim ortodocsi cu
adevdrat cand vorbim cu el.

Sa fii om, sa fii respectuos, sa stii multe, sa faci multe
fapte sfinte, sa zica ereticul: „Bravo tie! Acesta da om". Sa nu
piece nici ereticul, nici fratele tau de credin^a cu gust amar de
la tine.

Sa fii o minune pentru cei care te vad, o carte deschisa,
cu litere pe care, oricine ar vrea sa le citeasca, sa le citeasca cu
nesat.

Deci vreau si cred ca trebuie sa fim activi, misionari,
apostolici dar, in acelasi timp, vreau ca sa nu fim o cursd
pentru al^ii.

Daca am explica mai mult mobilele, substraturile
rela^iilor si ale discu^iilor noastre cu ereticii si paganii si daca
ele ar fi reale, poporul credincios ar fi de acord cu discufiile
sincere si iubitoare despre credintd.

Dar cand lucrurile, discufiile sunt mai mult oficiale si
secrete, credinciosii stau departe de aceste rezultate ca si in
vechime.

Trebuie sa vorbim public.

O dezbatere teologica numai daca nu are gdnduri bune
se facepe ascuns, pe soptite.

Dezbaterile sunt graitoare, starnesc multe ganduri sau
pun pe gdnduri.

Daca pastram discufiile teologice doar pentru grupuri
restrdnse, atunci sa nu ne mai miram ca nu suntem cunoscufi.

Vorbeste acestei lumi pe infelesul ei dar, in acelasi timp,
vorbeste-i dumnezeieste, fara falsificari, fara „retusuri".

Ortodoxia poate vorbi oricdnd si oricui. E nevoie numai
de secerdtorii care au o via^a sfanta si intelepciunea de a sti
care e graul, holda de secerat.

Nu rdzdnd de altul devii mai bun, nu impingdnd pe altul
in groapd te imbogatesti mai repede, ci castigi daca esti

232

convins, ca singura bogafie care i}i ajunge e Hristos, Fiul lui
Dumnezeu, Cel rastignit si inviat pentru noi.

In convertirea Sfantului Pavel „ti Me Sickeic;;" [F. Ap.
9, 4, cf. GNT] poate insemna „de ce Ma prigonestiV dar si:
„de ce Ma urmdrestiT\

Sfantul Pavel // urmarea pe Hristos. Venea sa Ii urmeze
fara sa stie, fara sa inieleagd prea bine acest lucru. El credea
ca urmdreste sa distruga crestinismul. Dar lucrarea lui
Dumnezeu cu el era aceea, ca el // urmarea pe Hristos, vroia
sa Ii urmeze si sa zideasca Biserica lui Dumnezeu.

Dar ,,a prigoni" si „a urmari" pot avea explicitari
antagonice pana la urma.

Prigonirea crestinilor e sinonima cu omordrea lor. §i „a
urmari" inseamna „a prigoni". Dar „a urmari" inseamna si „a
urma".

Urmaresc pentru ca sa vad. Dar urmaresc nu pur si
simplu ca sa vad, ci sdfac ceea ce vad.

Ii urmdm lui Hristos, cand constientizam cine este
Hristos. Dar ca sa te edifici, trebuie sd-L urmdresti.

§i II urmdrim si cand credem noi ca suntem
necredinciosi, atei, indiferen^i religios. Noi // urmdrim in
fiecare eveniment, om, idee, pata de culoare, frunza.

Nu stim asta, dar pentru ca vrem adevarul, adevarurile
evenimentelor, ale oamenilor, ale compozrfiei frunzelor, //
cdutdm pe El.

E uimitor cum II cdutdm in pacat, in idolatrie, in
necredin^a tot pe El, pe Hristos. II negam in noi sau nu stim ce
nume sa dam acestei Prezenie care ne unifica via^a, mintea,
preocuparile.

Conexiunile rationale, inven^iHe, descoperirile sunt o
impdrtdsire din harul lui Hristos. Intreaga rationalitate a lumii
are ca fundament pe Hristos si orice maiestrie poetica,
artistica, filosofica observa, mai mult sau mai pu^in, reflexiile
harice ale lui Dumnezeu Cuvantul intrupat.

II vad cu pete, in mod nedeplin.

Toate credin^ele religioase stau in tinda Sfintei Bisericii
- spunea, cu alte cuvinte, Fericitul Dumitru [Staniloae] intr-un

233

studiu al sau extraordinar - pentru ca sunt nedepline si au
nevoie de deplindtatea Sfmtei Ortodoxii.

Nedeplindtatea lor nu inseamna ca au lucruri foarte
bune, fara pata si deloc lucruri rele, ci ca au strdfulgerdri ale
adevarului, intuitu bune, problematizari care asteapta sa fie
implinite prin adevdrul deplin, dumnezeiesc, pe langa o suma
imensa de neadevdruri.

Fa^a ta poate sa imi fie de ajuns. Ma implinesc numai
vazandu-te. Dar ma pot si innegura vazandu-te.

Nu ne cunoastem istoria, trecutul si putem fi foarte usor
manipulaii. Nici nu ne putem inchipui cat de colosald este
boga^ia Sfmtei Ortodoxii.

Observ cu durere lipsa marilor vorbitori, predicatori,
oratori ortodocsi. Vorbirea trebuie sa se creeze in spa^iul dintre
mine si auditoriu.

Genoflexiunile vocii, suple^ea ei, schimbarile de
tonalitate, puterea cu care sunt apdsate cuvintele sau care se
imprimd in cuvinte, derogarile, imixtiunile intdritoare,
zambetul infelegdtor, non-iritarea auditoriului prin pronun^ie
sunt neapdrate.

O predica adevdratd incepe de la 4-5 ore in sus de
comuniune in rugaciune, in impartasire, in dragoste.

Discufia oratoricd care angajeaza, insufle}este, care
ridicd la cer inima si mintea nu trebuie dezbdtutd la cursurile
de Omileticd sau Cateheticd, pentru ca ea, daca exista undeva,
se vorbeste pe sine, se aprofundeaza din interiorul ei.

Conceptele care nu s-au nascut din viafd, ci vor ca viafa
sa le urmeze, nu vor spune nimic, niciodata, oamenilor.

Oamenii sunt ravasi^i, inal^i, coplesi^i, entuziasma^i,
cuceri^i de predica ta sau nu sunt deloc.

Nu po^i sa aprinzi un incendiu zonal, national sau
mondial, un incendiu al dragostei de Dumnezeu cu
presupozifii, ci cu certitudini, cu convingeri, cu realita^i fara
replica.

Omul trebuie sa ramana paf331, ca la fotograf cand te
aude.

A vorbi in harul lui Dumnezeu nu inseamna a trece
neobservat ci, dimpotriva, sa determini faptul ca siruri de
oameni sa curgd dupa tine, dupa vorba ta, dupa adevarurile pe
care le spui.

331 Fara replica. Sa fie uimit de ceea ce aude...

234

Nu trebuie sa ai senza^ia, atunci cand il asculti, ca
predicatorul stie deja „povestea" foarte bine si acum doar \\-o
repeta, ci trebuie sa sim^i faptul, cum, acum, in fa^a ta, aici, in
mijlocul Bisericii, se naste cuvdntul mdntuitor.

Cum incordarea dragostei si a responsabilitatii pentru
tine, auditoriul, naste cuvinte care se pogoard de sus si care
doar ating mintea si inima ca o mlddiere usoard.

Predicatorul dumnezeiesc trebuie sa te Jina racordat la
buzele lui, la inima lui, la zvdcnirea min^ii sale.

Trebuie sa intri in interiorul celui ce vorbeste, sa te
linistesti in el. Dar ca sa intri, el insusi trebuie sa te lase sa
intri, sa te lase sa fii un invitat de marcd, oricine ai fi tu si de
oriunde ai fi tu.

Predica nu trebuie sa te faca sa te sim^i strain, singur,
renegat.

Daca stai si asculti o predica si te sim^i exclus inseamna
ca sunt multe lucruri in nereguld.

Predica trebuie sa te ocroteascd, sa te apropie, sa te tina
la san sau sub penele sale.

Daca nu \\\ plac subtilitdfile inseamna ca esti bdddran
din punct de vedere intelectual, afectiv, sufleteste.

Cum sa nu i^i placa frumusefea?

Cum sa nu i^i placa mireasma, naturalefea, vitalitatea
ingenudl §i daca nu l\i plac e de rdu.

Copiii aud dar trebuie sa auda si mai bine.

Trebuie sa le spui copiilor tai, ca ceea ce vad, aud si simt
ei nu sunt basme de adormit copiii.

Batranii nu trebuie sa se simta renegafi, pentru ca nu se
mai uitd aproape nimeni la ei.

E de ajuns sa se uite Dumnezeu la voi si va vede toatd
lumea, dragii mei!

Nu trebuie sa ne credem „vesnici", „imperturbabili".

Nu trebuie sa credem, ca in starea de acum vom trai
pentru vesnicie.

Cand a in^eles Sfantul Ioasaf al Indiei332 cum aratd omul
si ce ajunge acesta in cele din urma s-a inspdimdntat. El, care
nu mai vazuse as a ceva pana atunci (19 noiembrie).

Viaia Sfm^ilor Varlaam si Ioasaf nu e „un roman", ci o
capodoperd de sfintenie. Cei care vad in ea „un roman" ar
trebui sa o mai citeascd pana cand isi dau seama de contrariu.

32 A se vedea:

http://www.vietile-sfintilor.ro/vieti/noiembrie/ll-19-cv_varlaam_si_ioasaf.html.

235

Bucuria dumnezeiescului post: bucuria si dorul dupa
via^a ingereasca. Te sim^i intraripat de doruri sfmte, de
nazuin^e dumnezeiesti.

Pe masura ce se subfiazd carnea, trupul, in acelasi timp
te inunda frumusetea starii de asceza. Uscaciunea trupului e
frumusete dumnezeiasca, vazatoare de frumusete
dumnezeiasca.

Dar sa nu ne grabim sa ajungem scheletici numai pentru
ca asa credem ca sunt Sfiniii, ci aceasta subfiere a trupului
vine de la sine si te sim^i din ce in ce mai bine in aceasta stare.

„Sfmtenia de-o clipcC sau „cea ca un poster''' sau
„dobandita in scurt timp'" nu sunt decat ipostaze ale inseldrii,
ale deraierii duhovnicesti.

Cine crede, ca daca a auzit ceva trebuie sa se puna
imediat pe treaba si maine vin rezultate concrete, se insala: e
un entuziasm copildresc, fara minte si trup de ascet incercat.

Via^a ascetica nu se face cu demaraj la intdmplare ci
pana la urma in^elegi, ca toate au o rdnduiald, un timp, o
masura, chiar daca noi vrem sa sdrim calul, sa atingem totul
intr-o clipd.

„§i daca nu cdstigam mantuirea? Daca nu vedem nicio
vedenie, daca nu ajungem sa facem nicio minuneV. Intrebari
care ti se pun... sau vezi ca se formuleazd in adancul
incepatorilor.

Dar pentru acestea se osteneste omul? Osteneala e
pentru ca sa ne facem proprii iubirii lui Dumnezeu si nu pentru
a deveni niste vedete ale „sfinteniei".

Vrei repede si nu stii deloc sa astepti si nu te intereseaza
ca nu ai rdbdare.

De aceea multi au o privire nducitoare despre
„sfintenie", ca si cand ar fi vorba despre carierism. „Trebuie sa
fac asta, asta. . .si ajung acolo", cred unii.

Adica o sfintenie care sa rezulte din faptele lor ascetice
si nu din legatura de iubire cu Dumnezeu.

Dar via}a duhovniceasca nu e un rafionament matematic
pur-uman, ci o impreund vorbire, simfire si consfdtuire cu
Dumnezeu, pentru ca trdim tot timpul cu El.

Vorbesc cu El, simt ce vrea El de la mine, merg unde
vad ca El ma indrumd, ma indeamnd.

Cuvintele Lui se aud in taina inimii, in tacerea unei
inimi mereu rugdtoare.

El imi vorbeste si eu II ascult: aceasta e taina personald,
a legdturii personale dintre Dumnezeu si om a Ortodoxiei.

236

Daca Dumnezeu imi vorbeste atunci El e viu. Si daca eu
nu II aud inseamna ca eu nu mai sunt viu, ci mort de viu.

Asteapta!

Cine asteaptd trenul se urea in el.

Cine asteaptd primavara o sd se bucure de ea.

Cine asteapta, cine vrea sd astepte un copil timp de noua
luni se bucura de implinirea unei nasteri, pe care o aduce o
nastere a unui nou om.

Fiecare mama e o ndsedtoare de unicitdii si asta e marea
implinire a ei dar si a tatdlui.

Copilul se bucura daca are cu cine sa se joace, deci cu
cine sd relafioneze §ipe cine sd iubeascd.

Parin^ii ar trebui sd isi iubeascd copiii.

Daca copiii vostri, iubite mame si iubi{i ta^i, sunt o
povard pentru voi, atunci iubirea voastrd si voi insivd nu
valora^i nimic, pentru ca vd devalorizafi singuril

Copilul e eel care ne transmite mai departe. Ne
transmite somatic dar trebuie sa fim in stare de faptul, ca
acesta, copilul, sd vrea sd ne transmitd si caracterul, si
sfiiciunea, si blande^ea, si omenia, si frumuse^ea noastra.

Daca vrei sd te reprezinte pe mai departe, trebuie sa stii
sd uzi iubirea lui fireasca fa^a de tine.

Daca iubirea pentru tine moare, se sufoca, se indbusd,
atunci esti o epavd in inima lui si de aceea l\i doreste moartea
sau e indiferent fata de tine, pentru ca nu te mai simte al lui.

Cand nu ifi mai simfi parin^ii in tine, cand nu te mai
trezesti gdndindu-te la ei, cand nu iti mai face pldcere sa te
intorci acasa, atunci, din ambele parji, nu seface nimic.

Se aude din ambele parji tacerea, o tacere exclusivistd,
care incarcereaza.

Striga, dacapofil

Striga-^i dragostea!

Striga pe eel pe care il iubesti si cheamd-l acasdl

Acasa inseamna acolo unde to}i te asteaptd cu dragoste.

Dar daca acasa nu mai rimeaza cu dragoste, atunci
acasa poate fi un iad. Si mul^i spun acest lucru, pentru ca
acasa lor e un iad irespirabil.

In loc de dragoste gasesti bataie, injuraturi, impunsaturi
deocheate, vrajmase, oameni care nu te vor pentru ca nu te
inteleg si nu te acceptd.

§i pentru ca nu esti ascultat, tipi degeaba. Unoeri crezi
ca e mai bine sd taci si sd te rogi... Sau te rogi, ca sa poji sd
taci si sd te rogi.

237

Nedreptatea te face sa iei atitudine si uneori atitudinile
tale te due la martiriu.

§i fericiti sunt cei care stiu sa rabde pentru dreptatel

L3e ce trebuia sa intre Prea Curata Stapana in Templu?

Ca sa indice faptul ca numai in sfinfenie II primim pe Hristos,
ca numai in curdfie dumnezeiascd Se na§te Hristos in noi.

A "k'X'k

Sfm^ii Ingeri s-au inspaimantat vazand-o intrand in
Sfanta Sfmtelor. S-au cutremurat.

Au vazut ca nu i s-a intamplat nimic rdu ci, dimpotriva,
ca Sfantul Arhanghel Gavriil e trimis sa o hrdneascd.

Intra acolo, unde arhiereul intra numai o datdpe an. Dar
ea era mai curata decat tot templul, decat intreaga create,
decat toate ierarhiile ceresti.

Femeia desconsideratd, femeia pusa mai mereu la index,
la spate, devine prin Prea Curata Stapana mai aleasa decat
orice fdpturd, mai de pre{ decat orice diamant. Dar pentru ca
ea era „Roaba Domnului" si nu in ton cu feministele de

- -334

astazi .

Sfanta Maria sta „la picioarele Domnului" (Lc. 10, 39).
Umilinia primeaza aici, dar §i bucuria iubirii.

Daca iubesti pe cineva ii fad loc, il lasi sa treacd, vrei
ca acela sa fie iubit si de al}ii. §i daca il iubesc si alfii, te
bucuri §i tu, pentru ca si tu il iubesti si el te iubeste si vrei ca el
sa fie iubit §i de al^ii si el sa iubeasca si pe al^ii, oric&li ar fi ei.

Iubirea nu poate fi egoistd. Faptul ca eel ce iubeste
trebuie sa fie neapdrat gelos e o frazd mincinoasd. Cel ce
iubeste nici nu se gdndeste la gelozie sau invidie.

Sta la picioarele Sale si iubea nespus sa-L auda pe Cel
care II iubea inima ei.

Daca sdrufi pe cineva atunci ifi place acel cineva.
Sarutam pe cine ne place, ceea ce iubim. §i daca ascultdm pe
cineva atunci ne place.

Asculta cu inima si cu mintea. Asculta cu in}elegere.

333 Axionul de la 21 noiembrie.

Despre statutul femeii in societatea contemporana si despre derapajele feminismului
a se vedea: http://www.teologiepentruazi.ro/2009/10/01/lumea-postmoderna-%C8%99i-
depersonalizarea-omului/.

238

Dar pe El L-a primit mai intai Sfanta Marta, adica fapta
inielegatoare. Primim pe Domnul in casa noastra, ca §i Sfanta
Marta (Lc. 10, 38), daca mai intai vrem sa stim despre Hristos
§i credem ca El Sepoate sdldslui intru noi.

Citirea despre El, intrarea in perimetrul poruncii Sale, a
razei Sale de influenza in mod hotdrdt e primul pas: chemarea
Lui in casd.

§i casa e inima. Si acolo po^i sa stai la picioarele Lui cu
dragoste.

Oamenii nu ne vad ingenuncherile inimii. Prea pu^ini
vad modul cum stdm la picioarele Lui, cum 7/ iubim nespus pe
El.

§i de ce II iubim? Pentru ca L-am cunoscut, I-am
cunoscut imbra^i^area, dragostea. Pentru ca ne-am impdrtdsit
de El.

Nu pot iubi pe cineva sau ceva ce n-am cunoscut. Nu ma
pot abandona unei stari pe care n-o doresc.

Chiar daca alcoolul m-ar dobori nu vreau sa amefesc §i
sa cadjos. Cel care se imbatd nu vrea §i sa vomite. Vomitarea
e o parte a problemei care il dezgustd, caci principalul lucru e
acela, ca ii place sa simta in gura, in el, puterea bauturii.

II prime§ti, II invifi pe Hristos la tine, daca vrei sa invifi
oameni in inima ta. Unde pot sa incapd ataxia? Pot, cu
siguran^a ca pot!

Inima noastra, de§i pare mica, intra in ea Dumnezeu §i
tot ce exista.

Cand omul a pus piciorul pe luna a crezut ca a invins
spa^iul, distan^a. Dar distan^a nu se suspendd decat in inima.

Taina, addncul inimii e cunoscut numai de cei care isi
sfinfesc viafa. Ceilal^i intuiesc una, alta...Insa le lipseste
esenfialul.

Vino sa vezil In inima poji sta de vorbd cu Dumnezeu,
pe care nu II po^i vedea decat cu ochii plini de slava Sa, cu
ochii inimii spdlafi de dragoste.

Dar daca e§ti o Sfanta Marta, adica un om al actiunii,
trebuie sa fii §i o Sfanta Maria, adica un vdzdtor de Dumnezeu,
care ascultd de El.

§i Sfanta Marta II vedea dar prin munca pentru El, prin
slujirea Lui (Mt. 10, 40).

Slujire §i vedere, asceza §i extaz, fapta §i iubire.

§i lumina a izvordt profund, intr-o zi de noiembrie, cand
trebuia sa fie frig. Au izvorat razele soarelui printre nori dar §i
harul Sau in inima mea.

239

Tree gandurile duhovnicesti, tree ca fulgul de zapada si
se pierd. Te strabat. Harul lui Dumnezeu e foarte vizibil pentru
camera inimii noastre. Unii isi imagineaza ca harul
dumnezeiesc e ceva care se poate prinde in mana, ceva
material pana la urma. Ei gresesc.

Harul dumnezeiesc e sesizat de adancul nostra numai
cand Dumnezeu te-a inva^at viafa de taind a Sfintei Ortodoxii.

Am spus ca harul preasfant si sfm^itor e vizibil. Insa nu
are nimic cu faptul vederii unui cal sau a unui om mergand pe
strada, pentru ca nu e vorba de o vizibilitate a ochiului
material. Harul e vazut induntrul lor de cei care isi curdtesc
continuu inima.

Emotiile mari te perturb a. Te perturba si demonii si
pacatele tale. Dar daca te pierzi cu firea, nu faci decat sd
mdresti starea de neliniste, zapaceala interioara.

-Opunea un Parinte: canonul pe care il dau la

*i *i c

Spovedanie e ca omul sd se spovedeascd .

Iar lacrimile ei erau lacrimi de pocdinid si de iubire
pentru Dumnezeu. Nici nu stia acest lucra. Amaraciunea ei i se
scurgea printre gene.

Acestea sunt lacrimile care ma smeresc, pentru ca eu,
spurcatul si netrebnicul, nu sunt in stare sa plang in fa^a ei sau
a lui cu asemenea lacrimi fericite.

De la incordare, de la teama de celdlalt, treci la larghefe
sufleteascd.

Sim^i ca }i se inmoaie inima, celalalt vine ca o noutate
uimitoare in tine, |i se descopera, dincolo de patimile lui e un
pdmdnt bogat, plin de boga^ii nepatranse, nein^elese inca iar tu
te umpli de dragoste, de entuziasm sfdnt privindu-1 profund.

Uneori ^i-e teama sd nu recidivezi in patimi sau te crezi
sedpat de patimi peste noapte. Dar nu e asa!

Te ia valul si te lauzi si min^i, si nici nu mai l\i dai
seama care e adevdrul si care e minciuna, pana nu stai in
tacere sd te verifici, sa te analizezi la rece.

Telefonul lui 1-am sim^it ca pe o bucurie care ma
urmdreste mereu si ale carai ragaciuni ma vizeazd.

335 Parintele Atanasie Costea, pe data de 23 noiembrie 2003.

240

Doamne, ce minunat esti Tu, cand noi nu ne mai dam
seama de acest lucru! Trecem nepasatori pe langa
dumnezeiestile Tale daruri si credem ca ne aparfin de drept si
ca nu trebuie sd mulfumim pentru ele nimanui.

Dar Tie Ti se cuvine toatd slava, Doamne! Tie Ti se
cuvine doxologia noastrd continud.

Doamne, iarta-ma ca sunt atdt de egoist, incat nu mai
vad cd existd oameni pe pamant.

Iarta-ma ca nu stiu sd prefuiesc via^a, ca nu stiu sd md
rog si sa spun acele cuvinte cu care sa ma impac cu top care
sunt supara^i pe mine din diferite motive.

Iarta-ma, ca nu imi dau seama ca sunt muritor, ca nu
vreau sd constientizez odatd acest lucru.

§i iarta-ma ca pozez in om bun, fiind om rdu, ca distrug
sinceritatea oamenilor si increderea lor in ei insisi si in Tine.

Sunt o sminteald pentru aljii, o rusine, un gunoi. §i daca
nu as spune acest lucru, as fi nesimtit cu totul si indiferent fa}d
de adevdr.

Dar eu cred, ca Tu esti lumina mea, mdna care ma
scoate din adancurile marii. Eu cred ca Tu esti Stdpdnul si eu
robul, ca Tu esti Adevdrul si eu sunt mintirea de sine, ca Tu m-
ai creat si ca eu nu descind dintr-o maimufd sau dintr-un melc
- desi, si acestea sunt fdcute de Tine - ci sunt fdptura mdinilor
Tale, dupa chipul Tau si tanjind mereu spre Tine.

Cred ca mi-e dor de Tine, cum nici nu imi inchipui, ca
Te caut pe Tine peste tot, ca in fiecare vdd chipul Tau si, desi
uneori sunt orb, imi pare rau ca pot fi atdt de orb, mai orb
decat top, orbii.

Cred ca orice indlfare umana e in van si ca adevarata
indlfare a omului e indlfarea lui de catre Dumnezeu, ca sa-L
vada pe El in lumina, in lumina dumnezeiasca.

Cred ca atunci cand deschidem televizorul vrem sa
vedem minuni si mxfilme si atunci cand spunem „vreau sa ies
afara, ca sa iau o gurd de aer" spunem, in mod codat, ca vrem
sa respiram o gurd din harul Sau, sa-L respiram pe El pupn si
sa ne sim^im vii.

Sunt convins, ca acea mama o iubeste pe acea fiicd dar
nu stie sd i-o spund si, tot la fel, sunt mai mult decat convins,
ca acea mama, aceea pentru care md rog, il iubeste pe acel fm,
care se roagd pentru ea, ca iubirea sa fie constientd in ea si sd
o invete cum sd se comport e fata de el.

Cred ca orice copil trebuie sd trdiascd si sa nu existe
copil avortat, copil nedorit, neiubit, neadmirat, neincurajat.

241

Cred ca trebuie sa ne luam greselile in serios si sa ne
rugam pentru ele.

Cred ca sunt inca naiv pentru via^a aceasta si Dumnezeu
ma va duce sa cunosc lucruri care sa ma smer eased deplin.

Cred, pentru ca Dumnezeul nostru e Treime si Iubire.

Cred, pentru ca oamenii realmente isi sfiniesc viafa si
asta e vizibil.

M-a imbratisat cu ardoare. Singuratatea stie sa
vorbeascd cu multd dragoste.

Chipul acelei Maici m-a inva^at sdfiu refinut in ganduri.

§i stand la Sfanta Liturghie am fost luminat cu acestea:

Bogatul cdruia i-a rodit farina e mintea omului care e
plina cu tot felul de cunostinfe, cu tot felul de stiri, dar fdra
transcendenid.

Ni se pare ca suntem bogafi, daca suntem foarte bine
informafi in orice domeniu. §i cand omul crede acest lucru,
cand isi pune nadejdea in finerea lui de minte, in capacitatea
de a face operaiii mentale complexe, in abilitatea sa
organizatoricd sau in „papagalul" lui (a se citi: limbajul sdu,
modul sau de a vorbi fluent), atunci se gandeste ca trebuie sa
devina si mai „cool", mult mai „smenar", mult mai eficace in
afacerea pe care o conduce.

„Roadele" lui (Lc. 12, 17) trebuie foarte bine
centralizate. Se fac masuratori, probe, reclame, stocuri, noi
achizi^ii, importuri.

Ele par a tine de cold sau ca avantajeazd viitorul nostru.

„Ce ma fac la bdtrdnetel Cu ce fac fatal".

§i „bunatatile mele" (Lc 12, 18), adica niste dolari, niste
euro, niste masini, niste vile, niste terenuri, alte niste si multe
niste, bunata^ile mele zic sufletului meu: „odihneste-te,
mananca, bea, veseleste-te" (Lc. 12, 19).

Deplina imanen^a. Deplina scufundare in materie. Nu se
poate o imagine mai realistd sl vremii de azi.

Acest „a te sim^i bine" mult prea dorit de noi se
intalneste in cuvintele Domnului ca o realitate mult prea
evidentd.

Sintagma cu simtitul bine refuza sa creada ca avem
suflet.

I-am spus cuiva, ca Simon Magul vroia sa cumpere
harul Preotiei si al minunilor, pentru ca el credea ca e ceva
„material", care se poate da si altora sau ca e o „stare" care te

336 A se vedea: http://www.teologiepentruazi.ro/2007/06/27/simon-magul-si-satana-la-
sfantul-ioan-gura-de-aur-si-sfantul-amfilohie-de-iconium/.

242

acapareaza, daca te ini^iaza pu^in posesorul lui in „tainele
tainei".

Tot asa si pentru bogatul nostru inchipuit: sufletul „nu
exista" si omul se lafaie in „de toatele" care sunt aici,
„implinindu-se" prin aceasta decadenfd.

Imaginati-va un om, care doar mdndncd si iese la veceu
si in rest std. I-am plange de mila, de grasimile pe care le-ar
avea pe el. L-am confunda cu elefantul la o adica.

§i cand te credeai stiutor a toate limbile, problemele,
ideile, cunoscdtor al tuturor oamenilor si bdrfitor al tuturora,
atunci, tocmai in acea clipa „sublima" pentru tine, l\\ pune
Dumnezeu mdna in cap - cum zice romanul - si auzi ca esti un
nebun, daca ai crezut ca stiin^a acestei lumi e mai importantd
decat stiinja care coboara de la Dumnezeu in inima omului
curat la inima.

Ti se cere sufletul plin cu har dumnezeiesc, cu minuni
ale virtutilor, intr-o noapte, in noaptea indiferenfei si tu vrei sa
ii dai lui Dumnezeu un suflet plin de femei goale, plin cu
fumuri adolescentine, cu idei din ziare, din filme, cu decora^ii
de pe front, cu titluri academice, cu car^i traduse si care nu te-
au schimbat decat prea pufin, cu ofuri hilare, cu certuri si
disperare.

§i ce iti zice Dumnezeu, tie, suflete? Zice: „Bravo! la
uite ce bdiat cuminte,,c? Ma indoiesc!

Comorile noastre obscene si avare.

Comorile noastre de doi lei sijumdtate.

Comorile noastre care ne dau aripi negre si cand nu le
mai avem, suferim ca niste cdini schilodiii si bdtufi cupietre.

Comorile noastre, comorile lui Hagi Tudose337, comorile
noastre pe care le mdndncd viermii, de care se alege praful si
pulberea.

Si trupurile noastre mare^e, tan^ose, lustruite cu lapte de
cue si de cocos, batatorite de multe nop^i nedormite si pline de
desfranare, trupurile noastre oloage, aiurite de boli, tumefiate
de frica sau labarjate de „traiul bun", vor intra la viermi, la cei
care abia ne asteaptd.

Alergam ca nebunii pe tot globul si sfdrsim sub cine stie
ce ro^i de masina, intr-un mizerabil closet sau pe strada, din
senin, asa, pur si simplu.

§i ne gandim apoi, ca Dumnezeu a fost „rau" cu fiul
nostru ca a murit de tdndr, ca lumea e „un colaps total", ca

337

Idem: http://ro.wikisource.org/wiki/Hagi-Tudose.

243

via^a „nu trebuie traita" si ca „nu avem nicio sansd". Dar de
unde stim noi ce e aia sansd1? Ce stim noi despre viafdl

1 inerilor care isi vdd patimile, si care vedere e o mare

milostivire a lui Dumnezeu cu ei, li se confisca de catre
demoni marea minune si in loc sd se bucure pentru ea ii
arunca intr-o neagrd disperare. Se descurajeaza privindu-se.

Mul^i tineri isi urasc trupul, mintea, inima numai pentru
ca au pdcdtuit cdndva si patimile din ei ii imping din nou la
pacate.

Cine sa le spune lor, acestor suflete tinere, ca harul
dumnezeiesc, daca il lasi sa intre in tine, strica toata aceasta
situate inspdimdntdtoarel

Cine sa le dea curaj, cand to^i vor sd ii inspdimdnte si
sd-i lasefdrd rdspuns, in mijlocul celei mai mari incertitudinil

E simplu, iubrfii mei! Inspdimdntaii-vd de patimile
voastre dar nu dezndddjdui}il Nu da^i bir cu fugi^ii, ci astepta^i
mila Domnului in mare nadejde.

Daca nimic nu e imposibil la Dumnezeu, de ce nu v-ar
ajuta pe voi? Oare trebuie sd ii spunefi Lui despre ceea ce El
stie dejal

Frfi simpli cu inima si nu dezndddjdui}il

Tocmai cand nu mai vede^i nicio sansd apare lumina lui
Dumnezeu, frumuse^ea Lui in fiin^a voastra.

Unii oameni incearcd sd te mintd ca te iubesc, ca te
respectd dar coptura urii si a invidiei mocneste in ei. l\\
vorbesc frumos, te lauda, te incearca, te intorc pe toate
partile...Insa Prea Curata Stapana nu ii lasa sd ma mintd pdnd
la sfdrsit.

Am avut parte de cateva astfel de „dezvaluiri" deja
presimfite.

Unul dintre ei nu a mai putut sa suporte si m-a rugat sa
plec afara din magazin, ca daca nu cheamd polifia. I-am spus
ca e nesimfit - datorita unei ac^iuni indreptate impotriva mea -
si ura din el a rdbufnit cuputere.

Un om evlavios...cand e astfel „elogiat" de un alt om
evlavios...in primul rand se intreaba pe sine, fara sa se

244

grdbeascd, daca celalalt are sau nu dreptatc.de a afirmat asa
ceva.

Daca esti impulsiv atunci cand un prieten iti spune
adevaruri despre tine inseamna ca nu vrei sd te indrepti... ci iti
place mintirea de sine.

Iar el a reactionat brutal... pentru ca tinea in el, de mult,
intregul ditiramb negativ...

Mi-a spus ca sunt „legat" si ca nu pot sd ma impdrtdsesc
pana nu ma iartd el, ca port barba in mod „ilegal", ca fac
„scandal" intr-un spa^iu public ortodox - adica intr-o librarie
- desi nu apucasem sa-i spun decat indignarea mea, fata catre
fata, pentru lucrurile pe care mi le fdcuse si mi le face pe la
spate, in timp ce pozeaza in mod „responsabil".

El tipa si, in acelasi timp, spunea ca eu instig la ceartd.

El $ipa si eu il priveam cu atentie (ca de aici, din
asemenea momente de sinceritate...t& umpli de psihologie
umand asbisald), iar so^ia sa sta langa el si zdmbea.. .iar eu o
priveam sipe eafoarte atent...

Ochii lui erau identici cu ai domnisoarei care m-a acuzat
ca as fi „homosexual", pentru ca nu am dorit sa ma casatoresc
cu ea. Nu intelegea cum de nu o plac... daca, in mintea ei,
crezuse ca afdcut tot posibilul ca sd ma doboare in dragoste.

Si pentru ca nu intelesese care ar fi fost motivul (se vede
treaba ca nu se suspecta deloc de prostie si nesimtire) a decis
sa imi spuna, cu toata rautatea inimii prelinsd in ochL.ca sunt
homosexual... si de aceea nu ma atrage.

Dar, fara ca sa se cunoasca unul cu altul, ochii lor erau
identici (adica satanismul din ochii lor era acelasi) cu ai celei
care ma credea „inselat", tot intr-o discutie privata, numai
pentru faptul, ca nu ma putea invinge in cuvdnt.

Insa problema ultimei doamne era alta: nu avea culturd
teologicd si experientd de viata profunda si tocmai de aceea nu
putea sa inteleaga lucrurile pe care i le spuneam. Iar daca nu le
intelegea... credea ca merele sunt acre...

Ochiplini de satanism, aparuti deodata, in mijlocul unor
discutii destinse, prietenoase, care nu anuntau o evidentiere
atdt de pronuntatd a adancului lor...

Ochi, bineinteles, care m-au surprins la modul neplacut,
m-au ingrozit cu rautatea lor, desi to^i erau ortodocsi.

De unde atdta rdutate in acesti oameni? Cum puteau ei
sa tina atata torent de rdutate in inima lor?

338 Idem: http://dexonline.ro/definitie/ditiramb.

245

Dar s-au demascat intr-o clipa, si-au dat „poalele peste
cap" (vorba expresiei) si nu mai au curajul sau ingdmfarea sa
te priveascd in ochi.

O alta femeie m-a acuzat ca sunt „taran", „prost
crescut", „profitor" etc., pentru ca i-am spus ca se comporta ca
o femeie usoard, frivola, fara demnitate.

Realitatea e realitate, ca n-ai ce-i face, pe cand
invectivele la adresa mea erau aruncate pentru ca „sa imi ia
maul", adica sa ma faca sa cred ca am gresit vizavi de ea, desi
a infeles pana la urma, ca s-a inselat.

Am primit tot felul de catalogdri urate, dizgratioase si
nedrepte de la mul^i dar m-am rugat pentru to^i acestia.
Dumnezeul meu stie acest lucru! Iertarea lor si rugaciunea
pentru ei o am mereu in mine, dar ma doare ca mul^i stau inca
cu aceeasi mutate in suflet impotriva mea.

Pedan^ii, prefacutii, farsorii te acuza ca nu le place
„stilul" tau, „metodele" tale, modul cum abordezi oamenii,
cand pe ei ii enerveaza sinceritatea ta, mdrimea ta de inimd,
munca ta si cum, prin acestea toate, le nelinistesti lor
constiinta.

Sfm^ii in via^a sunt cea mai mare „povara" pentru
oamenii mdndri si rdzbundtori.

Ii enerveaza sfin^enia, ii sugrumd. §i nu le place, da, nu
le place de tine dintr-un simplu motiv: ca l\\ ba^i joe, prin tot
ceea CQfaci si esti, de patimile lor si de prostia lor, pe care ei o
cred „mare" lucru, o adevarata „victorie monumentala".

Insa tu nu vorbesti impotriva patimilor si nu muncesti
pentru ca sa te iei la intrecere cu ei ci faci tot ceea ce faci
pentru ca asta esti.

Tu nu joci teatru, ci iti exprimi viata, crezurile,
nazuintele.

Iarta-i, Doamne, si ne iarta! Miluieste faptura Ta, Iubite
Doamne, faptura ta in intregimea ei, caci to|i, cu to^ii, de la
Tine avem toate ale noastre.

Inva^a-ne sa fim simpli. Stinge glasul rauta^ii si al
invidiei din fiin^a noastra si invata-ne iubirea Ta, care nu sfdsie
Biserica, ci o fine unitd.

Tu, Domne, esti Iubirea si Via^a lumii acesteia. Tu esti
nadejdea si via^a vesnica a robilor Tai. §i cand noi suntem in
certuri si in schisme, trimite harul Duhului Tau, trimite-ni-1
noua, pentru ca sa ne mangaie, pentru ca sa ne invete
blande^ea, dreptatea, cumpatarea.

246

Umple inima noastra, Doamne, de dragoste, ca
dragostea efrumusefea care ne cucereste pe deplin.

In^eleg acum, din ce in ce mai mult, ca dictionarul,
oricat ar fi el de bun, nu ma poate ajuta in toate cazurile de
limba pe care le intdmpin in traduceri.

Uneori trebuie sd te decizi pentru un sens desi nu ai
nicio clarificare din partea dictionarului.

Cei care cred ca au invdfat o alta limba, fara ca sa isi stie
bine limba proprie, se insala.

Acum vad iconomia lui Dumnezeu cu mine. Din ce in ce
mai bine...

Pentru a traduce trebuie sa ai mai intai experienfa
lucrurilor, a vie^ii in adancurile ei si apoi cunostinfe
gramaticale.

Vad acest lucru, cu harul lui Dumnezeu si ma bucur
mult. Ma bucur nespus, pentru ca toate au sens. Pentru ca
nimic nu e la intdmplare in viata mea si in lume si pentru ca
nimic nu e degeaba.

Nu traim degeaba, fra^ii mei! Traim pentru ca sa ne
bucurdm in Dumnezeu. Sensul vie^ii e dumnezeiesc defericit.

§i daca nu le convin lor, celor care te aud, daca nu le
convin cele pe care le spui, te eticheteaza imediat ca esti
„nebun" si to^i se coalizeazd impotriva ta, ca si cand, daca
rautatea se coalizeazd, asta ar insemna ca adevarul isi pierde
din greutate.

Dar adevarul dumnezeiesc nu se devalorizeazd
niciodata.

Si cand analizezi lucrurile fiecaruia cu atentie si cu
privire clard, duhovniceasca...atunci se vede addncimea de
minte a unuia sau privirea boantd a altora.

>Oe spune in limba gramaticii, ca cineva „determina" pe
altcineva. II determina la ce, in ce sens'? Spre exemplu: „barbat
frumos". Adjectivul „frumos" determina substantivul. Dar, de
fapt, adjectivul arata un atribut, o caracteristica al acelui
barbat.

Spunem: „barbat frumos" sau „un barbat Qfrumos, finut,
inteligent etc."...Insa aceste caracteristici nu sunt egale la to^i

247

si, in niciun caz, cuvinte care determina, in general, infelesuri,
nu se pot potrivi, nu pot nuania deplin o ipostaza personala.

Daca un barbat e frumos si un alt barbat e si el tot
frumos, in fa^a ochilor tai observi ca unul dintre ei trebuie sa
fie mai frumos decat celalalt si de aceea folosim ideea de
grade de comparaiie ale adjectivului, ca sa spunem, ca unul e
mai puiin frumos decat celalalt.

Dar ce inseamna mai pufind frumusefe sau mai multdl
Nu stiu daca noi putem constientiza prea bine aceste nuance
fine.

Daca el e mai frumos sau mai urdt nu se poate prezenta
pana la urma in cuvinte. Cuvintele indicd, povestesc, dau
marturie dar nu cuprind si realitatea ca atare sau nu ne-o dau
noua ca realitate, ci ca semnificaiie.

Cine e el sau ce e ea putem afla dar nu putem sa
experimentdm prin cuvant o realitate ca atare.

Daca spun „masa", nu am si realitatea mesei. Ca sa stiu
cum arata o masd trebuie sa o vad, sa o ating, sa o miros, sa
stau cu bra^ele pe ea, sa mananc pe ea.

Tot asa aflam ce e rugdciunea. Dar cum arata
rugdciunea in mine nu aflu decat daca ma rog.

Datele istoriei ne arata nume, persoane, lupte. Chiar
daca eu aflu anul, ca^i au murit, cum a fost, nu pot sa retrdiesc
concretul acelei lupte.

Fericitul Porfirie Bairaktari ne-a aratat faptul, ca harul
lui Dumnezeu ne poate da sa vedemfoarte bine trecutul.

Insa o evocare poate lasa doar urme firave in mine si nu
poate sa imi redea intregul zbucium sau intreaga fericire a
momentului evocat.

§i totusi, cuvintele duhovnicesti ma leaga de Dumnezeu,
prin harul Sau iar cele rele ma due la ratacire, ma umplu de
desfranare, de ura, de curiozitate macabra. Depinde cum au
fost scrise cuvintele.

Ma simt bine intr-o parte si ma simt rdu in alta parte.

Limba este un mare dar cu care exprimam realitatea, un
dar dumnezeiesc. Dar daca nu vrem sa trdim ortodox, normal,
atunci falsificdm si limbajul, ii inchidem ferestrele prin care
priveste spre Dumnezeu si il intoarcem spre intuneric .

§i cum sa vorbim si sa ac^ionam cu intunericul in ochi si
in sufletl

Eu aflu la un moment dat ca existd Dumnezeu. Dar cum
e El nu stiu, pana nu stau cu El, pana nu dorm cu El, pana nu
mananc cu El si pana cand El nu ma acapareazd cu totul.

248

Un cuvant il po^i cunoaste din punct de vedere lingvistic
luand un dic^ionar si citindu-1 de acolo. Dar adevdrul
cuvdntului nu il po^i afla citind un cuvant, ci experiindu-l.

Spun: „eu traiesc". Dar asta nu inseamna ca trebuie sa si
stiu ce e viafa.

Spun ca eu incd nu sunt mort. Dar prin aceasta afirmatie
nu spun, in acelasi timp, si ca eu ma bucur ca sunt viu, daca
pentru mine „a fi viu" nu inseamna a trdi in Dumnezeu.

„Traieste clipa" e o expresie inteleasa, mai peste tot,
doar hedonist™ '. Cand se spune aceasta expresie se in^elege ca
trebuie sa trdiesti ca porcul, in propria ta murdarie si sa nu i}i
pese de ziua de maine.

Dar ea poate fi inteleasa si foarte responsabil, ortodox,
in sensul ca aceasta clipa, de azi, e foarte importantd pentru
mine si ca azi-ul, acum-ul e mdntuirea mea.

Tocmai de aceea tot ceea ce facem trebuie sa facem azi,
ca pentru azi... si ca si cand ziua de azi e ultima noastrd zi.

In categoria substantivelor sunt pusi si oamenii si
obiectele §ifiin}ele nerafionale.

Dar omul nu e numai materie, numai substanfd si el nu e
un obiect.

Iar pronumele este un „inainte de nume". Caci pana a-1
cunoaste pe Costel, ii spui „tu". Si cand te referi la el in fa^a
altora, ii spui: el sau acela.

Gramatica e o stiintd profunda, ca toate stiintele de
altfel, dar daca qJ acuta si exprimata de oameni fara prea multa
credin^a, tocmai de aceea poarta amprenta necredinfei, a
agnosticismului lor marcant.

iDinecuvantata Prezbitera Maria, desi bolnava la pat, ii

spunea Fericitului Dumitru Staniloae: „Scrie, Dumitre, scriel
Candva o sa se publice toata munca ta" .

Nddejdea in cineva se bazeaza pe vederea calitafilor si a
darurilor lui, pe o vedere reald a capacita^ilor acelui om.

339 Idem: http://en.wikipedia.org/wiki/Hedonism.

Sorin Preda, O suta de ani de la na§tere. Sfantul cdrfilor: Dumitru Staniloae, in rev.
Formula As, anul XIII, nr. 592 (24 noiembrie - 1 decembrie), 2003, p. 19.

249

Suportul binecuvantatei sale so^ii a fost definitoriu
pentru munca sa teologica.

Tot in acelasi articol gasim cuvintele pe care el i le-a
spus unui prieten despre sotia sa: „Daca as avea talent de
pictor, as picta chipul so^iei mele sus, pe cupola. Ea a trait
credinia in Hristos. Eu doar am scris despre ea" .

Smerenia impreuna cu dragostea. Si smerenia vorbeste
ca una plind de dragoste.

Cel care se smereste mult, poate iubi pana la a nu-si mai
recunoaste niciun merit in fa^a celui pe care il iubeste. Dar
tocmai in aceasta despuiere de merite, de calita^i, in aceasta
negare de sine celalalt se umple de o si mai mare dragoste,
pentru ca vede smerenia vorbind cu multd dragoste.

Dragostea e vizibila in smerenie.

De fapt, tocmai atunci dragostea e cea mai puternicd,
cand nu vrea sa se propund nicidecum, cand nu vrea sa se
impund in vreun fel dar intra pe nesimfite sau coplesitor in
inima celuilalt.

Singuratatea egoista nu cunoaste ce inseamna negarea
de sine a smereniei.

Smerenia se vede mereu in functie de cea mai mare
iubire, de iubirea lui Dumnezeu si, in mod „ierarhic" sa-i zic,
in functie de iubirea Prea Curatei Stapane, a Sfin^ilor Ingeri, a
tuturor Sfmfilor si, coborand pe pamant, a oamenilor Sfin^i de
langa ea.

§i cand fi se descoperd iubirea celui de langa tine si tu
esti omul smereniei, in^elegi ca celalalt e Sfdnt si ca tu nu il
meriti; ca el e bun iar tu esti netrebnic si acestea nu sunt doar
vorbe in vdnt saupdreri subiective ci asa te simfi lapropriu.

Intre Sfm^i, smerenia creste pe mdsura iubirii si a
cunoasterii reciproce.

Cunoasterea pe care o produce smerenia e cunoasterea
care da intotdeauna intdietate celuilalt.

Smerenia, marea sfin^enie a smereniei e aceea ca se
considera prea mica intre atatea minuni si intre ataxia Sfm^i.

Smerenia e mereu o uimire de tot ceea ce vede, de tot
ceea ce simte, de tot ceea ce exista.

Smerenia vede in mod esenfial si se cutremurd.

Nu calca pe pamant fdrd sfiald.

341

Ibidem.

250

Tocmai pentru ca traim pe un pamant care ni s-a dat ca
dar nu trebuie sa ne permitem sa calcam oricum in spa^iul
acestui dar.

Reconsiderarea ta in fa^a lui Dumnezeu si a lumii
intregi, venirea la constiinfa de sine te dezumfla, te face mic,
intr-o micime a in^elegerii si a iubirii in care nu mai vrei sa fii
mare, ci te simfi mic.

Smerenia nu vrea ceva in plus, pentru ca si asa are
constiinfa, ca ceea ce are si ceea ce este e un dar colosal.

Dumnezeiescul Pustnic multumeste pentru cateva
radacini pe care le mananca, pentru ca se simte implinit si
bucuros cu Dumnezeu.

Dumnezeiescul Teolog multumeste pentru o carte la
care i s-a facilitat accesul, pentru un articol scris cu dragoste
de Dumnezeu si cu smerenie.

Iar Dumnezeiasca So^ie se bucura, atunci cand vede ca
so^ul ei si familia ei mergj^e drumul eel bun.

De ce isi iubesc barba^ii so^iile? Pentru ca au in^eles ca
sunt unice, pentru ca au experiat unicitatea lor si pentru ca ei
constientizeaza efortul imens al so^iilor lor pentru tot ceea ce
inseamna ofamilie.

Le iubesc pentru ca trdiesc din iubirea lor si iubirea lor
ii impacd, ii linisteste.

Le iubesc pentru ca devin pe fiecare zi si mai mult una,
o unitate sfdntd, o unitate care nu se epuizeazd, ci mereu se
dezvoltd.

Iubirea nu se termina, nu se ofileste!

Adevarata iubire mereu se invdpdiazd, mereu se umple
de har, mereu se cutremurd de iubirea celuilalt.

Adevarata cutremurare nu e africii, ci aceea pe care o ai
in fata dragostei.

Frica te tulbura, te ingrozeste. Cutremurul interior pe
care il traim in fa^a pericolului, a morjii, a cataclismului nu se
compara cu mdrefia cutremurului interior pe care il ai in fa^a
celui care iubeste in smerenie, imbracat in umilinid.

Iubirea care te iubeste si cand tu ii faci rdul, si cand tu
esti un mojic cu ea e iubirea care inspdimdntd, e iubirea care il
converteste instantaneu pe om.

Daca po^i sa inspdimdnti in mod real, aceasta nu se
poate intampla decat iubindu-L enorm pe Dumnezeu si
iubindu-i si ajutdndu-i profund pe oameni.

In fa^a iubirii adevarate, cutremurul interior ifi
bulverseaza inima.

251

Iubirea nu se poate stinge cu apa, oricat de amara e
aceasta apa a durerilor si a ispitelor.

Am in^eles, cu harul Hristosului meu, ca iubirea
adevarata e o mare si dumnezeiascd minune si nu are nimic in
comun cu filmele si romanele de dragoste, sau cu jocul de-a
dragostea, care se sfarseste ori in desfrdu ori cu un divorf.

Iubirea reald e iubirea in care oamenii se iubesc in
Dumnezeu si in El. Si, prin El, isi gasesc ochi pentru cei pe
care ii iubesc si ii infeleg pe cei pe care ii iubesc.

O alta fraza a Dumnezeiescului Dumitru Staniloae: „Cel
mai mult suferi cand faci rdu, nu cand il suporfi... In
inchisoare, neavand nimic, aveam de toate"342.

Raul altora nu ne doare, ci ne menfine treji, ne face sd
ne rugdm pentru ei, ne face sa vedem ce mare dar e sa iubesti
pe cei care te urasc, pe cei care te vatama si te prigonesc.

Dar rdul meu e eel care ma doare.

Nesimfirea mea e mai mare pentru mine decat
nesimiirea altora fata de mine.

Nesimfirea altora o pot ierta...Dar nesimfirea mea ma
fine in sah, ma atenfioneazd mereu, chiar daca eu simt ca ea
mi-afost iertatd de harul lui Dumnezeu.

§i cand nu am nimic si ma simt slobod de lumea asta,
cand am fost deposedat cuforfa de tot ce am, atunci infeleg ca
voia lui Dumnezeu e ca eu sd sufdr si sd invaf din suferin}a.

Glasul lui Dumnezeu ne poartd. Pe el il simfim prin tot
ceea ce ni se intampla.

Uneori trebuie sd acceptdm chemarea lui Dumnezeu,
chiar daca ne sim^im mari nevrednici pentru a o urma.

Tocmai aici e smerenia: ca accept sa faci ceea ce te
oboseste si te distruge pdnd la urma din punct de vedere fizic,
numai pentru ca sd asculfi de glasul lui Dumnezeu.

§i el nu refuza pe nimeni. Ii primea pe to^i in casa, chiar
daca stia ca unii au interese meschine.

§i spunea: „La apa bund mul^i se adapd . . .Lasa-i sa
intre. Saracii, poate ca vin de la gara"343.

Chiar daca cineva venea doar sa se afle in treaba, el
gasea un motiv de iubire in toata aceasta venire.

Bucuria milostiva, bucuria de a-ifolosi pe al^ii, bucuria
de a afla de la al^ii bucurii personate.

342 Ibidem.

343 Ibidem.

252

Ma bucur sa aud ca oamenii se bucura. Ma bucur sa
simt ca oamenii stiu sa se bucure sau ca L-au aflat pe Bucuria
cea vesnica, pe Hristos, Domnul nostru.

Dar sunt si trist, cand vad ca oamenii discuta ca sa se
infepe, sa-si manifeste doar dezaprobari, reticence si nu sunt
deloc daruitori de calmitate, de dragoste.

Consider ca ne pierdem timpul, daca stam toata ziua sa
vdndm eretici §ifraze dubioase, si nu lasam ca reac^iile noastre
sa vind de la sine, sa fie spontane, sa fie o grijd si o dragoste
spontand fafd de credinid si de oameni.

E normal sa reaciionezi. Dar e anormal sa cau^i cu tot
dinadinsul nod in papura, sa cau^i sa acuzi si sa denigrezi in
mod calificat.

§i foarte aproape de adormirea sa preafericita, Fericitul
Dumitru ii spunea fiicei sale, Lidia [Staniloae]: „ As fi putut

7^ f w • 51 344

scne o carte esenjiala. Inca nu am scns-o

Mereu aifi putut scrie, Preafericite Parinte! Inima ta era
numai cuvdnt sfdnt, cuvant cu tdrie dumnezeiascd.

Daca nu avem timp pentru Sfinfi, nu avem timp nici
pentru noi insine.

Daca nu ii iubim, acesta este semnul clar ca nu vrem sa
mergem langd ei in Impara^ia lui Dumnezeu.

Oare teologii de azi au un alt „paradis", un paradis
propriu, in care nu sunt Sfin^ii Paring?

Daca tot renun^a la a primi sfaturi de la Sfin^i inseamna
ca au gasit „o noua cale", care „ajunge" la Hristos dar^3ra
comuniunea cu El.

Astazi se practica mixtura religioasa: langa Iisus Hristos
e si Buddha345 pus, si Mahomed346, si mai stiu eu ce drac
inchipuit sau real si se cauta „unirea" cu fiin^a lui Dumnezeu,
unirea cu o „putere" care zboara prin cosmos de una singura,
unirea cu „absolutul", cu „nefiinta", cu vreo lumina
coplesitoare.

Americanii spun ca vad extraterestri, ca sunt rdpifi de
extraterestri.

Mul^i nu au apartenen}a religioasa de niciun fel sau nu
si-o mai mdrturisesc.

„Omuletii verzi" produc fried dar, la unii, adulafie.

344 Ibidem.

345 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Buddha.

346 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Mahomed.

253

Unii chiar se roaga sa vina extraterestri, caci ei „sunt
mai destepfi decat noi", ba „chiar ei ne-au clonat la inceput" si
noi suntem „experimentul lor genetic".

In loc sa se mai spuna: „sa vina Imparatia Ta", se spune:
„Sa vina Antihrist!".

Vedetele rock se intrec in a purta la gat capul unui drac
infiorator si a proclama disolutia, desfraul, anarhia, satanizarea
lumii.

Omul e rdstignitpe cruce ca sa „sufere" ca Hristos.

Suferin^a care produce placere sexuald e prezentata ca o
„ virtute crestind ".

Stam pe un butoi de pulbere, care e finut de Dumnezeu
ca sa nu explodeze.

In subsoluri elegante, discotecile par cotloane ale
Iadului. Dansul nu mai are nimic cu miscarea, ci e un spasm, o
dorin^a, o dezbrdcare de orice bun sim^ o excitare cu orice
pre}, un delir erotic.

In timp ce dansezi, de fapt te pregdtesti sa faci sex cu
primul care ifi cade cu tronc.

Excitarea trupului merge mana in mana cu epuizarea lui
si cu o aglutinare a gdndurilor foarte pronun^ata.

Dansul te distruge pe toate planurile. Esti un sdnge
infierbdntat intr-un trup cu pufind vlaga si totusi faci sex in
exces, adica te epuizezi in exces.

Ca sa iesi din starea de convalescent post-sexuald
trebuie sa mananci bine nu glumd si sa dormi mult.

Tanarul cu astfel de tabieturi nu mai stie care e noaptea
si de ce mai trebuie sa fie ziud. El e rupt de realitate. El sta
intr-o stare de coma a constiiniei in care nimic nu il mai
deranjeazd sau afecteazd. Sau, dimpotriva, il enerveza tot ceea
ce nu ii produce placere si letargie interioard.

Bautura si drogul sunt alte tunele care due la
inconstienid, la amnezia totald.

Intri mfunddturi ale mintii tale, in locuri unde nu sperai
sa ajungi si te sim^i rdtdcit, speriat, urmarit de fantome, de
propriile tale cosmaruri.

Nu mai auzi bine. De fapt, ce e auzul si vdzul cand
constiin^a ifi e blocatdl

Trecand peste limite, peste propriile tale limite, pe care
nu vrei sa le accepti si pe care, mai apoi, le accepti cuforta, nu
mai sim^i ca ar exista o limitd.

Adevarul si minciuna sunt tot „una" in capul tau, preferi
sa i^i risti via^a nebuneste, esti irascibil pentru orice fleac.

254

Vai, unde am ajuns! Vai, ce am inceput sa facem! Dar
omul nu spune asa.

El pur si simplu tace, tace fiinjial.

In fiin^a lui nu mai vrea sa admitd o discu^ie cu sine. El
nu mai vrea sa sufere pentru sine, pentru ceea ce a fdcut rau
dar nici sa se vindece.

Crede ca nu trebuie sa sufere pentru nimic si ca nu mai
existd vindecare pentru el si ambele teze ale sale sunt false.

Mana dreapta a Sfantului Nicolae al Mirei Lichiei aflata
la Biserica Sfantul Gheorghe Nou din Bucuresti a fost primita
in 1600 de domnitorul Mihai Viteazul de la cardinalul din
Bari.

El a daruit-o acestei Biserici - acum de mir - si care era

T.AQ

pe atunci „cea mai mare Mdndstire din targul Bucurestilor"~ .

Lucrurile se schimbd.

Istoria, fara sa ne dam SGama. prea mult, ne conduce spre
Imparatia lui Dumnezeu.

Trebuie sa decriptdm voia lui Dumnezeu cu lumea si
atunci vomfi linistifi in lumea asta cu toate nefericirile care ne
bdntuie.

1 urtam in noi foarte mulfi oameni.

Ducem la Sfanta Liturghie si pe Cicciolina349, si pe
Linda Evanghelista350, si pe Ion Iliescu351, si pe §tefan Banica
jr. , si pe Divertis si pe omul pdianjen si plata la
intretinere si pe femeile pe care le-am iubit (si dracul ne
ispiteste sa ni le aducem aminte), si pe parinti, bunici, rude,
profesori, cunoscuti, binefacatori si viitoarele examene si o
suma imensa de aspira^ii mdrunte sau mai pufin mdrunte,
rebele sau smerite.

347 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Mihai_Viteazul.

348 Cf. rev. Formula As, anul XIII, nr. 593 (1-8 decembrie), 2003, p. 19. Un articol al lui
Marius Petrescu.

349 Anna Elena Staller : http://en.wikipedia.org/wiki/Ilona_Staller.
5 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Linda_Evangelista.

351 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Ion_Iliescu.

352 Idem: http://www.stefanbanicajr.r0/#home.

353 Idem: http://loj.protv.ro/.

354 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Omul_P%C4%83ianjen.

255

Avem totul in inima. §i daca ii avem in inima, atunci
merg si ei cu noi. Merg cu noi oamenii pe care i-am vazut,
despre care am scris, despre care am citit.

Avem lumi pentru care ne rugam si efoarte bine.

Daca credem ca suntem altfel decat ceilal^i, ne cresc
aripi negre.

Daca ne credem mai buni si din aceasta cauza nu vedem
harul lui Dumnezeu care ne conduce mereu, de aceea ne
simiim singuri. Dar noi nu suntem singuril

Ne rugam acasa, ne rugam oriunde dar trebuie sd ne
simiim eclesiali peste tot. Trebuie sa ne rugam ca oameni ai
Sfintei Biserici si tot ca niste oameni ai Bisericii trebuie sa fim
responsabili in tot ceea ce intreprindem.

Am vazut ca se sdrutd Sfintele Icoane dar nu se
manifestd interes fa^a de Sfanta Liturghie. Iar asa ceva e
anormal.

Tindem sa ne facem un tipic personal si in perimetrul
eclesial.

Ne manifestam foarte exclusivist in timpul slujbelor
comunitare. Fiecare ne tinem tabieturile si in timpul slujbelor.

Insa, daca cautam voia noastrd si nu ne integrant in
fluxul fra^esc al Sfintei Biserici, facem slujbe publice si
comunitare in acelasi timp fdrd sd ne simiim una, fara sd
crestem in unire si in dragoste unii cu arfii.

Stam in pdtrdiica noastra si nu ne pasd de via^a celuilalt.
Dar asta e o calamitatel Daca nu il purtdm si pe el in noi, nu
ne putem ruga comunitar, eclesial. Daca nu imi pasd de el, nu
pot sa fac un drum smerit in fata lui Dumnezeu.

Cand se invocd la Sfanta Liturghie harul lui Dumnezeu
ma rog in sinea mea impreuna cu preotii slujitori. Ei in fafa
Sfintei Mese, eu in locul unde ma aflu in Biserica .

Trebuie sa ne rugam cu tofii pentru pogorarea harului
Sau peste preotii slujitori, peste Cinstitele Daruri si peste noi
toti, peste intreaga comunitate eclesiala care participam la
slujba si peste intreaga lume.

Si de fiecare data sunt in rugdciune, intr-o rugaciune
dupd dorul inimii, pe care o extind sau o micsorez conform cu
starea mea de spirit.. .dar care, in timp, a capatat anumite forme
fixe:

„Doamne, Dumnezeul nostra, Cel ce trimifi harul
Preasfantului Tau Duh peste sfin^ii Tai slujitori, peste

Pe atunci nu erampreot...si asta era perspectiva din care eu participam la rugaciunea
si asteptarea plina de dor a sfintirii Cinstitelor Daruri la Sfanta Liturghie.

256

Cinstitele Daruri puse inainte, peste robii Tai §i peste mine,
pacatosul §i netrebnicul robul Tau §i acum, Doamne, trimite
harul Duhului Tau Celui Sfant §i ne sfinfeste pe noi, pe toti,
pentru ca sa ne mdrturisim Tie §i cu Tine sa ne impdrtdsim,
spre iertarea pacatelor noastre §i spre via^a de veci.

§i pentru pacatele mele cele multe nu opri, Doamne,
Dumnezeul meu, harul Duhului Tau Celui Sfant ca sa vind la
noi, ci innoieste-l noua, Cel ce e§ti pacea, bucuria, fericirea §i
sfin^enia vie^ii noastre.

§i pentru rugaciunile Prea Curatei Maicii Tale, pe to^i pe
care i-am pomenit, vii sau adormi^i, pomeneste-i intru
Impara^ia Ta, intre Sfm^ii Tai, ca un Iubitor de oameni.
Amin!".

§i cand nu ma imparta§esc, ma rog, printre altele:

„Doamne, Tu §tii inima mea. Tu §tii de ce nu vin la
Tine. Fa ca sa ma imparta§esc §i eu cu Tine, duhovniceste,
Iubitorule de oameni".

Iar uneori zic: „Lasa-ma sa simt §i eu mireasma iubirii
Tale, Doamne, fericirea inimii mele".

Cand se apropie Sfanta Evanghelie: „Lumineaza inima
mea, Prea Sfinte Doamne, caci cuvintele Tale sunt addnc
nepdtruns, lumina dumnezeiasca si numai cu Tine le pot
intelege intru catva".

Nu repet acela§i lucru. De fiecare data ma rog altceva,
cu alte cuvinte, dar exista in toate rugaciunile mele de mirean,
care particip la Sfanta Liturghie, sensurile teologice ale
momentului litugic.

Si rugaciunile vin de la sinc.N'm din contemplarea
momentului liturgic si a ceea ce se petrece in Biserica si din
indemnurile harului pe care le simt in mintea si in inima mea si
in tot trupul meu.

Ma pot ruga cu rugdciunea lui Iisus, pot canta, pot
contempla in^elesuri, pot privi, ma pot ocari pe mine insumi
pentru pacatele mele §i ma pot invinui pentru una sau alta, pot
gandi la ceea ce aud sau pot asculta fara ganduri ceea ce se
canta si se rosteste in Biserica.

§i iata ca vine Heruvicul356:

„Doamne, Tu Te rastigne§ti pentru noi §i Sfm^ii Te
poarta pe Tine spre sfantu-Ti mormant. §i mormantul Tau e cu
multa lumina, e plin de lumina... §i Tu intri in mormant, Tu,
Lumina lumii. . .§i Ingerii se cutremura.

A se vedea: http://ro.orthodoxwiki.org/Heruvicul.

257

§i eu, netrebnicul, Te vad pe Tine si ma rog ca sa ne
miluiesti pe noi. Ai mila de lumea Ta, Doamne si nu ma lasa
fara Tine!".

„Sfant, Sfant, Sfant...". Ajungem aici: „Aud pe Ingeri
cantand, iar eu, ce fac? Doamne, nu am inima sa Te laud pe
Tine. Ajuta-mi sa I}i cant in inima mea".

Putem gasi cuvinte, cuvinte iubitoare, pline de dor, de
teologie sfanta daca II iubim pe Dumnezeu.

§i Parintele Hie [Visan] ma spovedeste in Sfantul Altar,
dupa ce se impartaseste el, ca sa nu intrebe oamenii din
Biserica „de ce am venit iar sa ma spovedesc" si „ce pdcate
am eu de ma spovedesc atdta".

§i coboard harul Sau eel preadulce si preasfant in inima
mea si se face pace in mine si ma umplu de multdpace. . .si stiu
ca acolo mirenii nu au ce cduta sa se spovedeasca. . .si, cu toate
acestea, conteaza care e scopul pentru care se face o astfel de
derogare.

§i apoi ma impartasesc, cu lumanarea in mana, din fa^a
Sfmtelor usi. §i simt ca trdiesc. §i ma bucur ca trdiesc
eclesial. §i de fiecare data vin altcumva. §i de fiecare data se
intampla o altd minune.

§i ma bucur sa vorbesc despre aceste minuni, despre
minunile lui Dumnezeu cele preamari si preafrumoase in care,
eu, netrebnicul, eel mai netrebnic, devin gazda Fiului lui
Dumnezeu sau, mai precis, El vine la mine cand al^ii nu vin,
cand arfii imi dau sfaturi peste sfaturi despre cum e si despre
cum ar trebui sa fie viata mea, fara ca sa facd ceva concret
pentru mine.

El, Insusi Dumnezeul meu vine si nu imi da sfaturi, ci
ma umple de dragostea Lui si de intimitatea cu El, ma umple
de strdlucirea si curdtia Sa.

Ma umple de dragoste, de dragostea Sa care ma sfm^este
pe mine, preaintunecatul, preadesfranatul, preaticalosul. Care
cura^este trupul meu, facandu-1 altarul Sau, locasul Sau - desi
mul^i ar spune ca nu e as a - si ma face sa uit trecutul, imi
sterge trecutul si il face mai curat ca zapada, si imi arunca
intunericul din mine si face multa lumina in mine, si aduce
multa pace, prea multa, infinita, abisala pace, desi pu^ini cred
ca pacea Sfantului Duh e atdt de frumoasd, mai frumoasa
decat orice frumuse}e treedtoare.

Hristos Dumnezeu nu da sfaturi cand trebuie sa
iubeascd, sa l\i dea iubirel

258

Domnul iti da sfaturi cand incepi sa te misti spre El. Mai
apoi, cand privesti spre El, sfaturile Lui sunt iubire, sunt dor
dupd tine, sunt dragoste.

Sfaturile Lui sunt dragoste si dragostea pentru El nu se
poate fur a de la tine.

Iubirea Ta, Doamne, ne-a rdnit inimile, dar eu Te iubesc
mult prea pu}in. Cum Te-as putea iubi eu mult, cand eu nu stiu
sa Te iubesc nicipufin?

§i totusi, clocotul din inima mea I^i spune aceasta, si Tu
nu opresti inima mea sa I^i vorbeasca, chiar daca iubirea mea e
cea maifiravd iubire dintre toate iubirile.

Unii „investigheaza" psihanalitic dragostea pentru Tine.
Vor sa vada, daca nu cumva iubirea dumnezeiascd e o „iubire
erotica, sexualcT, daca nu are ceva din pofta carnald.

Dar ei innoatd intr-o murdarie, care ii face sa nu vada ca
Tu Te faci cunoscut celor ce Te iubesc pe Tine in adevar si
implinesc poruncile Tale.

Te acuza imediat de inselare, ortodoxul de azi, daca ii
marturisesti trdirile tale duhovnicesti, pentru ca el nu mai are
astfel de trdiri ci numai imaginare de sine.

Daca aude ca esti „pacatos" imediat e de acord cu tine,
pentru ca asta inseamna sa nufaci nimic ca sa te schimbi.

Dar daca ii spui despre vederi dumnezeiesti, despre
curdfie, despre prezenfa harului dumnezeiesc in tine, despre
intelegeri teologice si duhovnicesti, despre cum se schimbd,
intr-un cuvant, omul credincios cu Dumnezeu deodata devii
ridicol, suspect, enervant.

Omul nu mai stie cum e viafa ortodoxd dar il gelozeste
pe oricine scoate un cuvant, un sunet despre ea.

§i esti deodata suspect, suspectat de tot felul de crime si
pdcate.

Dar ce e inselarea, fra^ii mei? Po^i sa o autentifici, fara
sa fii trecut prin ea? Eu am intrat de cateva ori in acest con de
umbra si pot da marturie in mod detaliat. Dar nu cred ca se
poate vorbi despre erori, pana nu stii cum aratd adevdrul.

Nu po^i sa crezi pe oricine terorist.

Nu poti sa acuzi pe oricine de ce ifi vine prima data la
gura. Trebuie sa reflectam mai mult, cand dam impresia ca
vorbim serios.

Purtam cu noi obliga}iile dar §ifrumuse}ea in}elegerii.

Cu cat addncim un cuvant sfant, cu atat devenim mai
proprii lui si in}elegerii.

Ceea ce gandim, aceea ne configureazd mintea.

259

Daca facem exercitii de sinceritate absolutd - incepand,
mai ales, in fata constiiniei noastre - vom vedea cate stim si
despre cate nu avem habar.

Spre exemplu, nu stim cate lucruri minunate face o rama
cu solul, daca nu citim despre ea. Cand am auzit ca exista
tratate intregi despre via^a ramelor, am inceput sa fm foarte
bucuros ca vdd o rama, pentru ca am fast uimit de via^a ei.

Extrapoland ideea suntem foarte ferici^i ca trdim pe
pamant daca intelegem cat mai mult din tot ce exista in jurul
nostra si in noi insine.

Cercetarile stiin^ei si ale tehnicii au multe tare, multe
demen^e dar si multe minundfii.

Putem privi intr-o picatura de apa, putem face opera^ii
pe creier, putem sa vorbim intr-o secunda la milioane de
kilometri distan^a, putem stii despre animale, despre oameni,
despre istorie foarte multe lucruri, privim cerul cu masini
naucitoare, ne deplasam foarte repede.

Valorificarea stiin^ei, gandirea rezultatelor ei cu minte
duhovniceascd, cu minte reinnoita de har, poate aduce un
neprefuit folos tuturor.

Numai sa fim seriosi cu adevarul. Sa nu il mistifwdm in
timp ce il cdutdm sau il interpretdm.

De ce nu infelegem prea bine istoria Sfintei Biserici?
Pentru ca e divino-umana iar noi o gandim numai cu creieral
nostra, fara Dumnezeu. De aceea ni se pare unora absurdd sau
de neinteles. Dar ea e dumnezeiascd.

Pierdem din vedere esenfialul si de aceea ne pierdem
timpul cu ridiculizarea vreunui pacat al nu stiu cui, a vreunei
aventuri „galante" sau a vreunui omor „din necesitate".

Pentru Voltaire (1694-1778)357, spre exemplu, istoria
bizantina e doar o „nedemnd culegere, (ce) nu cuprinde decat

T CO

declamaiii si minuni" si „o rusine a spiritului omenesc" .

Iar Edward Gibbon35' (1737-1794), care a scris 6
volume despre Imperiul bizantin, a spus in legatura cu el: „Am
descris triumful barbariei si al religiei" .

Deci credinta ortodoxa era pentru el o „decadenta" a
spiritului.

357 Francois-Marie Arouet: http://ro.wikipedia.org/wiki/Voltaire.

Voltaire, Le Pyrrhonisme de I'histoire", cap. XV, cf. Vasiliev, Histoire, p. 5, apud
*** Literatura Bizanfului, studii, antologare, traduceri §i prezentare de Nicolae-Serban
Tanafjoca, Ed. Univers, Bucuresti, 1971, p. 15.

359 A se vedea: http://en.wikipedia.org/wiki/Edward_Gibbon.

360 *** Literatura Bizanfului, op. cit. supra, p. 15.

260

Filosofia lumii, in mare parte si din pacate, e plina de
altceva decat de Ortodoxie. La fel si literatura si arta in
general. Tocmai de aceea suntem atat de prost intelesi.

Se vorbeste uneori despre mozaism „ortodox" sau
protestantism „ortodox". E socant si nu e socant, deoarece in
mintea lor „ortodox" e relativizat cu totul, inseamna altceva
decat pentru noi.

Asa cum, pentru unii „om" inseamna un animal, pe cand
pentru al^ii o minune iar pentru al^ii un fetus bun de aruncat.

Depinde cu cine stai de vorba.

Pluralismul opiniilor e incurajat, pentru ca se crede
faptul, ca nu ne leagd nimic cu adevarat.

Cine crede ca „se trage din maimufa", nu mai asteapta
nimic decat sd moard ca si maimufa.

Unii cred ca se „reincarneaza" iar al^ii cred ca sunt
„numai cenusa". De aceea vor sd ii ardd rudele la crematoriu
si sd le impartd cenusa printre rondurile de flori din curte.

Dansurile „mistice" din jurul focului ii atrag pe demoni
prin rugaciuni pagane iar „ini^ierile" masonice, afisate cu o
fa}d dura, vor sd inspdimdnte cu orice chip, caci „ca ei nu mai
potfi altii".

La National TV a venit Jasmucheen361 si ne-a spus ca ea
mananca „lumina" si nu hrand naturald ca noi.

Ea s-a „initiat" in India dar vorbeste despre Iisus ca
despre „un simplu om" si se vopseste frumos la ochi, isi face
parul, scrie carji, zambeste mult si efoarte increzdtoare in ea.

Dar „nu mananca"! Si cand mananca o face „de placere"
(o bucdiicd de ciocolatd sau un capuccino) si nu „de nevoie".

Ascult si zdmbesc.

Antihristii de azi sunt buni actori, buni avocafi ai
minciunii, sarlatani de profesie. Adica stiu ceea ce fac, nu se
joacd.

Daca astep^i patria cereascd, mai po^i sa fii un patriot
extremist! E o intrebare care se intelege numai trdind cu
Dumnezeu. Daca II iubesti pe El, mergi in acelasi timp spre
cer, dar te bucuri si de patria ta. Traiesti aici, in Romania, dar
te bucuri de El.

Dar po^i trai si in Germania, si in Grecia, si in
Venezuela si po^i fi ortodox si II po^i iubi pe El.

Insa i^i iubesti patria de aici nu ca ea sa fie fdrd
Dumnezeu, ci ca oamenii de aici sd II cunoascd pe El.

361 Ellen Greve: http://en.wikipedia.org/wiki/Jasmuheen.

261

Trebuie sa ne rugam pentru iara noastrd dar asta nu
trebuie sa excluda rugdciunea pentru toate fdrile lumii. Daca
nu ii avem in vedere pe tofi ne rugam nedeplin.

1 rezentul, omul care se exprimd in prezent nu isi

sfarseste via^a in prezent. Prezentul e o clipa in care se spune
ceva. Daca acum se spune ceva inseamna ca prezentul nu se
termina in prezent, ca eel care e al prezentului se va sfarsi in
viitor.

Prezentul personalizat priveste spre viitor. Si prezentul
personalizat e omul care vede de azi spre maine.

Nu poji sa vezi numai ce e azi, daca nu vezi si ce e
maine. Degeaba spunem „traieste clipa", pentru ca, de fapt,
prezentul nostra e o multitudine de clipe, care devin mereu
trecut iar altele sunt chemate sa devina prezent.

Trecutul nostra actual a mdncat prezentul nostra trecut.
Ceea ce am trait a devenit trecut dar in acest trecut nu putem
repara, in mod faptic, greseli.

Nu pot sa ma intorc in ziua de 15 martie 1999 (o data
aleasa in mod aleatoriu) si sa indrept o greseald imensd a mea.

Trecutul e trecut. Trecutul nu mai poate fi schimbat la
nivel direct. Cu trecutul interior insa pot sa ma impac cu haral
lui Dumnezeu.

Dar viitoral, nici el, nu imi aparfine. El este o surprizd
pentru mine. Depinde de cat de mult astept acest viitor si ce
cred eu ca voi avea de la el.

Dar de ce mi-ar aparfine prezentul? Pentru ca e un mare
dar al lui Dumnezeu.

In prezent, ca om integrat in munca sau ca invalid, ca un
copil de grading sau ca un conducator, pot face ceva care sa
ma schimbe. Ma pot schimba. Pot sa indrept in mine ideile
gresite, sa imi zidesc duhovniceste fiin^a mea.

Pot iubi astazi.

Pot iubi chiar si daca nimeni nu imi da aceasta sansd.

Pot sa ma rog, chiar daca am serviciu, chiar daca
necazurile curg garla peste mine si pot sa sper in schimbdri
neaparate, in schimbari necesare.

262

Timpul e mediul existential prin care eu merg.

Sunt legat de trecut ca o constiin}a responsabild, care
memoreaza si respecta memoria celorlal^i, in prezent sunt ca
unul care vreau sa ma mdntuiesc si merg spre viitor cu
responsabilitatea pe care o am, cu gandul la ce voi lasa in
urma mea.

Responsabilitatea mea insa trece dincolo de timp.

Eu sunt responsabil si pentru vesnicia mea.

Darul vesniciei omului, al invierii si al vie^ii vesnice, ma
face extrem de responsabil.

Nu ma acapareaza ideea egoista sa imi fie mie bine si
ceilal^i sa sufere, pentru ca vesnicia nu e singurdtate, ci
comuniune, pentru ca adevdrata stare de bucurie e sa fii
impreund cu Sfiniii.

Ce mai ramane din noi, cei care frecventam cultul
Sfintei Biserici, daca nu constientizam faptul, ca trebuie sa fim
una si acum si in vecfl

Timpul e o garanfie obiectivd a mdntuirii, unde in mod
personal imi decid fericirea sau damnarea.

S-a vorbit mult in trecut despre predestinare, ca despre
interven^ia arbitrard a lui Dumnezeu in cursul istoriei umane.

Insa trebuie sa precizam raspicat faptul, ca starea de
nefericire de dupa moarte nu e o pedeapsd divind, luata
arbitrar, ci e urmarea alegerilor gresite ale omului, o rasplata
adusa de o filosofie de via^a centrata pe singuratate, pe
indiferentism.

Raul pe care il fac e o infelegere gresitd a modului de a
actiona. Cred ca fac bine ceea ce fac. Sunt inselat in modul
meu de a fi dar nu constientizez acest lucru.

Cred ca susfin adevarul si nu e asa, pentru ca nu verific
tot ceea ce gandesc cu normele adevarului dumnezeiesc.

L3aca observam la ce se reduce via^a unui om,
reflectiile lui - ale unui om onest cu realitatea - observam ca
se reduc la cdteva propozifii teologice.

Trebuie sa recunoasca ca se trage dintr-o pereche de
oameni, ca a trait o copilarie, o via^a pana la urma, ca a fost
dezamagit si a iubit unele lucruri si ca a venit peste el
constiinia ca va muri.

263

Boala te arata precar, neajutorat, deci ai nevoie de al^ii.

Folosesti lucruri pe care le-au facut al^ii, deci exista
comunitarism, schimb de experien^a, respect pentru trecut.

Privesti la al^ii, ai nevoie de al}ii sau de ceva cu tot
egoismul si satanismul de pe lume pe care 1-ai avea in suflet.

Privesti in ochii oamenilor, deci ei nu sunt copaci, nu
sunt obiecte.

Daca te umple de pofta o femeie sau un copil te face sa
zambesti inseamna ca oamenii nu te lasd indiferent.

Ce inseamna a fi indiferent! A nu-^i pasa de lucrurile
importante. Si eel mai important lucru este sa stii ca
Dumnezeu e Tatdl tdu.

Noi ne detestdm la un moment dat parin^ii, credem ca
suntem mai buni decat ei. Dar nu po^i fi bun in comparable cu
alfii.

Concuren^a e o minciuna. Nu ne intrecem decat pe noi
insine. Pentru ca, chiar daca am vrea sa facem mai mult decat
putem, nu am rezolva ceva.

Nddejdea in Dumnezeu nu are nimic de-a face cu
idealul. Idealul e un proiect propriu, expansionist, autonom in
mare parte.

A fi cu Dumnezeu, a crede ca El stie ce sdfacd cu via^a
mea nu inseamna fugd de mine, de responsabilitatea personald
sau de istorie. Ci inseamna o constientizare obiectivd a
propriei mele puteri de a face ceva.

Daca faci ceva, trebuie sa te simfi implinit. Nu trebuie sa
facem doar ceva, un act anume, ci trebuie sa facem acele fapte
care ne linistesc, care ne umplu de harul Sau.

Ini^iativa privata e o bucurie de prezenfa lui Dumnezeu.

Cand eu fac ceva trebuie sa ma bucur in Dumnezeu de
acel ceva. Daca El nu imi confirmd interior acceptarea Sa, in
acel moment eu ma simt un evadat, un om ilegal.

Tot ce fac cu Dumnezeu are sens. Dar ce fac cu mine,
doar cu mine imi poate aduce faima, bani, dar nu si implinire,
liniste interioara, certitudine.

Via^a omului nu poate fi numai agitafie. Agitafia
continud este expresia unei realitdti personale schizoide.

Agitata ma imparte intre mine si starea de raportare a
mea la lume, adica ma pune intr-o situate bolnavd de a exista.

Cu mine, cand eu vorbesc cu mine sunt cineva, care insa
nu suportd tot ceea ce eufac in lume. Constiin^a mea spune
una iar eu fac deformat lucrurile, datorita compromisului
social in care traiesc.

264

Compromisul social \m& mai ales de percepfia diferita a
celorlal^i. Trebuie sa renun^ la a spune intotdeauna adevdruri
dureroase, pentru ca el sa nu fipe. Trebuie sa tac cand tree pe
aici si trebuie sa vorbesc, cand as vrea sa tac.

Dar de ce nu pot sa tac in societate, cand vreau sa tad
Pentru ca sa nu supdr, sa nu deranjez.

Trebuie sa cmtfolosul lui in locul voii mele. §i cred ca
putem sa linistim lucrurile, daca ne gandim ca pacea trebuie sa
se inmulieascd in noi si intre noi.

Ordinea lumii e rafionald. Acum o spun nu numai
teologii, ci si oamenii de stiinja. §i cand nu vrei sa crezi in
Hristos, in Hristosul Sfmtei Biserici, dupa cum ^i-L prezinta
preo^ii, dar cau^i sa cunosti lucrurile, oamenii, ajungi de fapt la
adevdrurile lui Hristos, la ra^ionalitatea lumii, care vine de la
Hristos, Ra^iunea suprema.

II gasesti pe Blfugind de El.

Gasesti ceea ce nu caufi dar trebuia sa gasesti in mod
neapdrat. Sau gasesti ceea ce in adancul tau cdutai dar nu stiai
sdformulezi foarte bine.

II gasesti pe Hristos in reflexele persoanei Sale si crezi
ca esti in posesia adevarului total. Dar tocmai Sfanta Biserica
are adevarul pe care il cau^i si pe care nu il stii si nu intuiesti
cat de imens este.

Teologia eclesiala, referitoare la Sfanta Biserica nu are
prea mul^i aderen^i, pentru ca nimeni nu poate percepe
realitatea Sfmtei Biserici fara o trdire efectiva ca mddular
smerit al ei.

Pentru unii Biserica e o „pierdere de timp". Pentru arjii e
doar „o cladire". Al^ii o vad ca pe „un cuib de hoti" sau ca pe o
„manipulatoare a maselor".

Daca eel care a spus362, ca credin^a noastra e „opiumul
popoarelor" a in^eles ca noi stdm in delir si nu avem nicipic de
realism, inseamna ca el a crezut in inconstienfa crestinismului.
Dar noi suntem adevara}ii realisti: niste realisti abisali, in care
viaza harul Sau.

„Stresul" este o sintagma eufemistica, la fel ca si
„inconstientul colectiv" pentru ca ne dau o autonomic deplind.

Daca exista ceva in noi comun e pentru ca avem un
singur fel de experienfa, eel uman. Insa, daca afirmam ca to^i
privim trecutul la fel, ca avem trairi interioare coincidente asta
e o minciuna.

362 Karl Marx: „Religia e opiumul popoarelor".

265

Daca to^i am sim^i la fel, de ce ar mai trebui sa fim
personalitaii distinctel Sau la ce buna diversitatea, daca pe noi
to^i ne paste aceeasi monotonie interioardl

Dar noi nu suntem to^i la fel, insa nici total diferi$i.

§i unitatea noastra, ceea ce ne uneste consta in faptul ca
experiem aceleasi realitdii dar ceea ce ne face distinct
decurge din perceperea realita^ilor in mod propriu,
personalizat.

§i experience noastre sunt complementare si trebuie sa
ne integrant reciproc experience personale.

Frumusetea impartasirii valorilor proprii consta in aceea,
ca te deschide frumusetii interioare a celuilalt. Pasul spre
aproapele e un pas spre el si, in acelasi timp, spre mine.

Pe cat ma apropii de fratele meu, pe atat ma apropii de
mine, de normalitatea mea, de sensul meu fundamental, acela
de a fi o persoand comunionald, pentru care comuniunea nu e
un moft sau o delicatefe, ci starea normald de a exista.

Inva^ privindu-1 in ochi, imbra^isandu-ne cu dragoste,
schimbandu-ne gandurile reciproc, destainuindu-ne.

Invat din altruismul lui, din rabdarea lui, din puritatea
lui, din farmecul sau personal.

El e pentru mine un chip addnc, un caracter, o poartd
spre Dumnezeu, o regasire de sine a mea, o frumoasa amintire,
un evantai de ganduri si sentimente, de realizari fra^esti.

Fratele meu imi arata ca familia mea e o unitate ce
trebuie construita puternic, si la fel si societatea romdneascd.
Ca familia mea e familia mea, dar si orasul meu, si fara mea,
si lumea aceasta si toft Sfintii si oamenii de oricdnd si de
oriunde.

Iar din familia mea, din aceasta mare familie a mea, care
e intreaga creatie rationald, fac parte si ereticii, si
condamna^ii, si dracii pana la urma, dar si Prea Curata Stapana
si Sfm^ii lui Dumnezeu, cei foarte mul^i.

Nu pot exclude dm familia mea pe cineva.

Chiar nendscutii - vorba lui Nichita Stanescu363 -
viitorii oameni fac parte dm familia mea si de aceea se ruga
Sfantul Siluan Athonitul364 pentru ei si trebuie sa ne rugdm si
noi.

Eu nu sunt rupt de istorie. Dar chiar daca nu stiu toata
istoria, derularea ei, eu trebuie sa ma simt solidar cu to^i, sa fiu

363 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Nichita_St%C4%83nescu.
Fac referire la poemul Tristete.

364 Idem: http://ro.orthodoxwiki.org/Siluan_Athonitul.

266

fratele tuturor, care nu am timp decat pentru iubire, pentru
in^elegere, pentru rugaciune.

Rugaciunea pentru intregul univers nu e o mare
nepdsare fa^a de omul concret. Daca incep sa ii simt pe tofi ca
pe mine, atunci in fa^a unuia care vine la mine eu voi fi cu
in^elegerea pe care o am pentru to}i si aceasta va fi o mare
bucurie reciprocd.

Voi sim^i sa ma bucur de el ca si cand as fi intalnit
lumea intreagd. Si cand vad fa^a iconica a Domnului, din
Sfanta Icoana, in fa^a Sa preadumnezeiasca vad, de fapt, pe
orice om, pe care nu l-am vazut dar l-as putea vedea, pe care
nu l-am infeles, dar ar fi o mare bucurie sa mi se destdinuie.

Fata lui, a omului, ma duce la fa}a Fiului lui Dumnezeu
facut om pentru noi toti.

Sensibilitatea lui ma face sa tresar, sa ma invapaiez de
dragoste, sa respir cu mare bucurie. Fericirea lui, a fratelui
meu, ma face sa ma simt viu, sa ma simt plin de avdnt, de
incredere.

El, omul acesta, ma face sa ma bucur in fa^a lui
Dumnezeu. Ma face sa simt ca Dumnezeu e atdt de bun cu noi
incat inima mea arplesni, daca ar sim^i mai mult iubirea Lui, a
bunata^ii Lui.

Vrem mai mult. Dar multul lui Dumnezeu e prea mult
pentru noi. Si daca nu ne-ar pastra El puterea inimii, atunci
cand se revarsa multa bucurie dumnezeiascd in inima noastra,
ea ar ceda, am muri de inima.

Iubirea Lui e foe, e stdlp defoc in inima noastra. Iubirea
te umple de adevdr, de frumusefe, de nebunia sfanta a
confesiunii totale.

Sim^i sa spui iubirea lui Dumnezeu fata de tine si altora,
tuturor. Nu mai suporji sa taci. Consideri ca tacerea e un
sacrilegiu in acel moment.

Vrei sa vorbesti despre iubirea Lui care \i-a umplut
inima, care e ca o mare cu valuri inalte, involburate/rwmas* de
prezenta Sa.

Doamne, Iubirea mea, inima mea cea ticaloasa Te
iubeste si fara Tine se simte strdind cu totul, dezamagita total,
infricosata. Fara Tine viaja nu are niciun sens.

Nu vad nicio sedpare din izolarea pe care mi-o aduce
distan^a, distan^area mea de celalalt sau distan^a dintre mine si
stele, dintre mine si vederea Ta.

Tu faci lumina in noi. Aduci lumina in noi.

267

In lumina Ta vedem persoana Ta, caci Tu esti Lumina
care straluceste tuturor.

Noi suntem orbi si numim vedere ceea ce Qpreafirav ca
sa Iti atinga macar o razd din lumina Ta.

Vederea noastra e intuneric, daca noi nu sim^im cum Tu
esti Lumina de dincolo de pacatele noastre. Caci daca ne
cura^im Te vedem pe Tine in lumina si asta nu e o poveste.

Nu e o poveste ca Tu Te ara^i robilor Tai!

Nu e un mit, nu e o halucinaiie, nu e o vedere cu ochii
trupului sau a mintii de una singurd.

Ochii duhului nostra Te vad numai in lumina Ta. Numai
atunci Tu esti cu noi si noi nu ne mai inspaimantam, ci suntem
o totala vapaie, suntem cu totul foe, suntem si noi lumina.

Numai Tu ne faci vii. Noi nu suntem vii fara vederea Ta,
dupa cum nu suntem fericifi daca nu vedem o persoana iubita
in fa^a, daca nu o imbratisam, daca nu ne impartaseste iubirea
ei.

Distanfa nu ne place. Suntem impotriva distan^elor care
raman distance.

Telefonul ne leaga, la fel si onlineul. Dar ele ne leagd si,
in acelasi timp, ne tin la distanfa.

Dar Tu nu ne fii la distanfa, ci Te ardfi noua.

Vorbesc cu cineva la telefon, pe cand as vrea sa il simt
langa mine, sa il vad langa mine.

Dar cand eu ma rog, Dumnezeul meu, Tu nu esti
departe, ci Tu aici esti, langa mine si in mine si framuse^ea Ta
ma cuprinde.

Tu nu esti departe.

Dar eel care e departe se gdndeste la tine, dar nu poate
veni la tine prea usor. El se gandeste la tine, plange pentru tine
si tu pentru el si numai Dumnezeu ne uneste, ne uneste pe noi
intra haral Sau. Numai El ne uneste duhurile noastre.

Doamne, de aceea nu poate tdcea omul care Te cunoaste
pe Tine: pentru ca el Te iubeste si daca Te iubeste nu poate sa
taca. Iubirea nu tacel Si daca vrei sa-1 faci pe eel care iubeste
sa taca, nu vei putea.

Sfm^ii lui Dumnezeu au fost inchisi pentru ca sa taca.

Dar de unde: ei au vorbit si mai tarel

In loc sa se inspdimdnte de for^a fizica a tor^ionarilor,
Sfin^ii lui Dumnezeu au strigat si mai tare dragostea lor.

Iubirea nu poate sa fie inchisd. Si chiar daca e, iubirea
nu suferd din cauza catuselor, caci ea izvordste continuu in
inima omului.

268

Cei care ii omorau pe Sfm^ii lui Dumnezeu nu
in^elegeau ce e cu „nebunia" asta, ca vor sa moara si nu mai
simt nicio bucurie pentru cele de aici. Credeau ca nu sunt
„constienti" de ceea ce fac. Ii credeau ori „naivi" ori de-a
dreptul „scrantiti".

Dar iubirea lor, a Sfm^ilor Mucenici, nu putea sa incapd
intr-o in^elegere inchistata, limitata, mata.

Ceea ce stiau Sfm^ii, nu stiau torjionarii.

Tor^ionarii dadeau cu bata, iti rupeau pielea ca si cand ar
fi trebuit sa faca curele din ea, le taiau sanii fecioarelor, te
ardeau cu foe la sub^iori, i^i bateau cuie in cap, i|i scoteau
ochii, i{i taiau madularele, te aruncau in cine stie ce groapa cu
var sau cu jivine, sau te spanzurau, sau te inecau in mare, sau
mergeai cu picioarele goale in care intrasera piroanele
incal^arilor speciale, si apoi erai batut si inchis, si lasat
nebandajat si nemancat.

§i cand venea Hristos, noaptea, sau un Sfant sau Prea
Curata Stapana sau un Sfant Inger si ii vindeca pe Sfin^i si ii
umplea de o si mai mare bucurie, atunci cand erau scosi afara,
ighemonul eel orb la suflet credea ca toate s-au facut cu vraji
si II hulea pe Dumnezeu si minunea, si ramanea de multe ori
acelasi ratutit pagan, care nu stia ce face si pe unde calca.

Bucurie, bucurie preaminunata.

A scrie despre bucuria lui Dumnezeu din noi e o mare
bucurie.

A vorbi plini de iubire cu Dumnezeu e cea mai frumoasa
carte, o rostire defoc, o desertare a inimii in fata Lui.

Doamne, inima mea Te iubeste si cu toate acestea este
nebuna si ticaloasa. Tu stii inima mea mai bine decat mine si
decat oricine altcineva.

Miluieste-ma, Dumnezeul meu, ca inima mea e
ticaloasa. Ai mila de noi si ne iarta, Doamne, si da-mi mie,
pacatosului, sa ma smeresc intotdeauna inaintea Ta si sa imi
vad pacatele mele cele multe.

Ai mila de noi, Dumnezeule, de faptura Ta si nu ne lasa
niciodata!

I emeile, in obscenitatea lingvistica a romanului, sunt
prezentate eel mai adesea ca unele care vor sa li se introducd
in ele ceva dur, puternic si, mai ales, cuforfa.

269

Ca femeia vrea sa fie dominata. Iar barba^ii, prin
expresiile lor obscene, isi prezinta foarte vizibil starea de
pldcere desfrdnatd pe care o traiesc considerand-o „o carte de
vizita".

Barba^ii sunt confesivi in aparenta iar femeile sunt
imperioase, doritoare de un lucru sau altul, de o perversiune
sau alta.

Barba^ii vor sa faca sex oral cu intelectuale in ideologia
porno (adesea fiind prezentati ca grobieni...CQQa ce excitd) sau
sa le spermeze in parul capului (mai ales la blonde) iar
negresele sunt sodomizate saupuse sdfacd sex oral.

Cele de la fard sunt brutalizate de domni cu bani si le
cer sex „animalic", fapt pentru care se culca cu ei pentru
50.000 de lei sau pentru un sac cu cartofi iar „parasutele" de
lux costa mult dar „rezultatele" sunt mult mai „firave".

Asiaticele sunt puse sa faca sex nervos.

Unele vor sa li se urineze in gura, una mananca
excremente, barba^ii fac sex oral in grup, una e sodomizata de
un caine, alta isi introduce in ea o banana sau un sarpe, doua
tinere se culca cu un cal si oferta onlineului in materie de
ideologie porno continua si to^i pot sa cunoascd si sa urmeze
acestor „frumuseti" experentiale, daca acceseaza saiturile
„stiu-ei-care".

Maniile sexuale ating mai intai pragul sdrdciei
spirituale si mai greu al demenfei.

Am observat, studiind viata unora, ca maniacii sexuali
sau nimfomanii industriei porno nu sunt niste oameni dementi
ci, dimpotriva, unii avizi de bani rapizi, de castiguri „de
placere" sau si cdstig si pldcere in acelasi timp.

Perversitatea are alte forme la pia^a, alte forme la
consultul medical, alte forme in scoli.

Perversitatea la piafd se poate manifesta prin: „domnifa,
vino sa iei de la mine!" (spuse cu un glas afectat de patima)...
sau are haine transparente si te priveste „stiti-voi-cum".

La medic, o pipdiald pentru consult poate insemna si
mai mult decdt atdt iar profesoara avida de „neprevazut", la
scoala, poate sta in anumite pozifii, cu fusta larg deschisa, cu o
totala „inconstienta"...si tinerii sa aiba „imagini", acasa, cu
care sa se masturbeze.

Daca i-am intreba pe tinerii care se masturbeazd ce
imagini folosesc, am observa foarte usor care sunt surogatele
cu care se „hranesc" oamenii in locul cuvintelor lui Dumnezeu.

270

Omul traieste nu numai cu pdine, ci „si cu tot cuvantul
care iese din gura lui Dumnezeu" (Mt. 4, 4). Dar astazi
oamenii se hranesc si cu multe imagini, care ii sdrdcesc mult,
dar nu constientizeazd acest declin.

§tiu: unii spun ca nufac un lucru dar ilfac in ascuns pe
saturate.

Mitul „respectabilitatii", aceasta minciund sociala,
incepe sa se erodeze tocmai la cei care il promoveazd.

Azi auzi ca o cantarea^a e celebrd, maine auzi ca e
lesbiand, sado-masochistd, ca s-a culcat cu toatd planeta.

Politicianul, azi, e „sfant", pe cand maine face sex oral
cu o asistenta, afli ca a fost informator la Securitate, un
terorist de cea mai mare spe^a, mason, escroc financiar
international sau ucigas in serie.

Printre oamenii „buni" ai societa^ii, printre cei
„onorabili" nu exista niciun pdcdtos, niciun om pdtat ci numai
„ireprosabili", pentru ca mai nimeni nu isi asuma ceea ce este.

Insa masca sociala e o vanzare a unei imagini false
despre tine.

De aceea, omul de azi cand sta in fa^a unui om Sfdnt e
paralizat. Cand ii spune Sfantul lucrurile de dincolo de masca
lui, de masca fe^ei lui, pe ho^ul demascat il apuca ddrddiala.

Meschinul vine sa ceard sfat duhovnicesc si crede ca
nimeni nu poate sa treacd dincolo de fa^a lui inexpresivd,
parut doctd. Si cand Sfantul vede mai departe de cuvinte, de
mimica falsa si de aparente, cand vede situafia sufleteascd a
confidentului sau, acela se simte gol, nu mai stie unde sa se
ascundd, sub ce cuvinte, sub ce motiva^ii.

Reac^ia celui prins cu md}a in sac la scaunul Sfintei
Spovedanii sau la ceasul tainic al convorbirii duhovnicesti e
reac^ia disperdrii, a enervarii „supreme", pentru ca atunci „a
cdzut cerul pe el" (vorba expresiei) si nu mai stie ce sdfacd.

Se comporta aiurea, nefiresc.

II contestd pe Sfant, il waste, ii invidiazd linistea lui
sufleteasca, vrea sa fie si el destept si sfdtos ca eel Sfant, si nu
vede cat de smerit se simte Sfantul in fa^a lui si cum, Sfantul,
nu se crede cu nimic superior celui care sta in fa^a lui.

Vrem sa auzim adevdrurile lumii noastre?

Ne pasa de murdaria de acum, de murdaria interioard pe
care o arbordm ca pe steagul Romdniefl

Cred ca multe dintre paginile cartilor mele, ale
ticalosului, vor „sminti" pe mul^i, pe acei multi care nu vor sa

271

accepte ca adevarul nostru e eel pe care il simtim cu totii in
addncul nostru.

Vor „sminti" pe cei care nu isi recunosc patimile,
nebuniile, obsesiile, care vor sd para altceva decat sunt dar le
fac in ascuns.

M\x\\\ stiu, ca ceea ce am scris pana acum - macar in
aceasta carte - e mult prea pufin in comparable cu nebunia
vietii contemporane dar si cu sfinfenia oamenilor acestei epoci.

Dar, cu mila lui Dumnezeu, aceste lucruri sunt
adevdrate.

Degeaba ne pitim dupa degete: minciunile noastre vor
striga vesnic impotriva noastra.

O carte e ofrescd a realita^ii, oricare ar fi ea, realitatea.
Dar dincolo de carte, realitatea e mult mai mare decat cartea.

Am o minte firava, mica, ingusta in comparable cu
adevarul. Adevarul e o minune prea minunatd, e viata lui
Dumnezeu si cu Dumnezeu. Iar omul este incomparabil de mic
in fata Lui.

§i, cu toate acestea, Dumnezeu e milostiv cu noi, cu
aceste micipuncte insufleiite.

Eu cred ca cei care se prostitueaza, ucigasii, teroristii,
satanistii sunt mai buni decat mine.

Eu cred ca dracii sunt si ei mult mai buni decat mine.

Cred, simt asta.

Dar nu dezndddjduiesc de mantuirea mea, caci ai
Domnului suntem, chiar daca traim aid sau dincolo.

Cred ca oricine poate sd scrie despre iubirea lui pentru
Dumnezeu, pentru ca orice rugaciune a noastra e, de fapt, o
carte de iubire pentru Dumnezeu, adresata Lui pe viu.

Imaginile cu care vor unii sd ne s trice sufletul pot fi
convertite duhovniceste foarte bine.

De la imaginile pornografice la imaginile cu defecte
trupesti si boli dureros de mari, toate pot fi o bund cale de
induhovnicire, dupa cum privirea la patimile pe care ni le aduc
dracii si la atacurile lor sunt o carte fascinatd - dar si
infwrdtoare - a induhovnicirii.

Noi putem sa scoatem aur, frumusete duhovniceasca, cu
harul lui Dumnezeu, din tot ceea ce vedem si traim. Din orice
lucru rdu putem scoate mdrgdritare. Conteaza numai cdutarea
noastra interioard, ce vrem de fapt de la tot ce vedem si traim.

Margaritarele duhovnicesti sunt ale lui Dumnezeu. Iar
daca margaritarele sunt ascunse in pamant, in indiferen^a, in
sexualitate, in salbaticie si le sco^i afara (adica intelegerile

272

bune scoase din fapte relo), atunci in^elegi ca Lumina e in
intunericul acestei lumi si ea lumineaza orbitor de puternic si
ca intunericul acestei lumi nu o poate opri pe ea, nu o poate
ascunde, caci Dumnezeu nu poate fi oprit de nimeni si de
nimic, ca sa nu iubeasca pe omul pe care 1-a creat din mare
iubire.

Fi

ilmele romanesti mai noi nu mpartea de final. Cand
te-ai astepta ca sa inceapd ceva sau sa se continue acfiunea,
ele atunci se termind.

E cumva o parabola pentru situa^ia romaneasca, care
merge spre undeva dar foarte pu^ini stiu spre undel

In filmul „Furia" apare o mare realitate, o dureroasd
realitate a zilelor noastre: cdmdtdria.

Tiganul, §eful balurilor nocturne ale Bucurestiului isi
permitea orice: de la a lua gatul pentru 7.000 de dolari, pana la
a gasi o fata pentru bdiefelul lui, care nu terminase inca clasele
primare (bineinteles pentru „alte mofturi" decat au copiii de
vdrsta lui).

Bogatul analfabet dadea bani la care percepea acont
mare. Nu conta cum i-aifdcut, ci lui trebuia sa ii aduci banii la
termen.

Tanarul X nu i-a adus banii... si doi insi sunt trimisi sa il
omoare. Devasteaza casa...Dar aici o gasesc pe prietena Y, cu
care X facea dragoste in mod „aparte", desi vroia sa i-o dea lui
Adrian al lui „minune".

Sa nu uitam amanuntul, ca ^iganii de azi, in
grandomania lor lasata slobodd de majoritari si incurajata de
unele privilegii ale statului, se cred orice: de la stdpdnii
Romaniei si pana la mariienii dupa planeta Saturn.

„...Ah, iubirea vie^ii mele!" e cantecul de mare
„profunzime" si „fmete", pe care romanii, tinerii romdni, unii,
il prefera lui Enescu , cdntecului popular autentic sau Sfintei
Liturghii de la Patriarhie sau Stavropoleos367 .

365 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Furia_%28film%29.

366 George Enescu: http://ro.wikipedia.org/wiki/George_Enescu.
361 A se vedea: http://www.stavropoleos.ro/.

273

Cineva moare intr-un duel. Vine X si il vede. E panicat.
Suna la Z - prietenul lui X - si acesta, cu o masina ditamai,
cara cadavrul. Cadavrul infasurat in covor e dus intr-un pare
auto sau cimitir auto, e „apretat" cu benzina si i se da foe.

Constiin^a lipseste din acest film.

Sdrdcia e la antipodul boga^iei furate, X ii fura lu' ma-
sa banii iar cand totul e mai gros, cand cei doi nu mai stiu cum
sa scape de gangsteri, vor sdfugd in strainatate.

Ideea ca nu te po}i refugia la tine acasa e o tenia
reiterata constant in filme.

Alaturi de ea apar si altele, ca spre exemplu: „culca-te
cu cine pofi, daca iese ceva"; „nimeni nu te vrea", „trebuie sa
supravieiuiestf '; „cineva ne atacd"; „cineva te minte"; „nimeni
nu e Sfdnf; „totul e de vdnzare"', „lumea e o mare porcdrie",
„eroul american e singurul erou", „Arnerica e cea mai tare
lard din lume, e supra-puterea, eaface legea", „omul trebuie
clonat sau vin marjienii", „trebuie sa fim toleranfi cu toate"
etc.

Ceva esenfial pentru mine a fost cand cei doi cad in
mijlocul luptei dintre suporterii de fotbal. Suporterii se bat
pentru o idee, pentru un nume.

T r Q T rr\

„Cu cine {n ma: cu Steaua sau cu Dinamo ?".

X ii spune ca e a-fotbalist. Intrebatorul se linis teste.

Daca era adversarul, era in stare sa il loveascd in cap cu
o sticla goala de bere (parca).

Insa targhetul este altul: daca nu mai exista dispute
interioare in om pentru credin^a, interes pentru apararea
natiunii, dragoste si luptd pentru limba, cultura, via^a
oamenilor, exista lupte intre suporteri, lupte intre gangsteri,
lupte intre copiii strdzii sau speculanfii de toate subspeciile.

Entuziasm debordant pentru un gol.

Daca nu esti cu Rapidul370 dar injuri echipa si te aud
fanii, tata, bate in cap cat cuprindel E durere mare cu ei...

Din cauzsifemeii lui te transeazd ca pe miel iar daca ai
zis ceva de md-sa (pe care el o drdcuie in toate felurile acasa),
in public, face „moarte de om".

Sa nu ii stirbesti „onoarea" va sa zica. Dar el nici nu stie
ce e „onoarea", demnitatea unui om.

Dar nu te omoara pentru ca te infelege, ci pentru ca nu te
inielege.

368 Idem: http://www.steauafc.com/splash/.

369 Idem: http://www.fcdinamo.ro/web/guest.

370 Idem: http://www.fcrapid.ro/.

274

§i pana la urma nici nu ii mai intereseaza sa te
infeleaga, dupa cum nici ei, fa^a de ei, nu stau bine la capitolul
acesta.

Finalul e ca moare fiul bossului, cand acesta era beat
manga, dar omorat de X, care sare pe geam si o rapeste pe
micu^a Y, cu care facuse deja dragoste sau sex sau...Ce mai
conteaza?!...

Conteaza numai daca mama lui Y ar fi suportat aceasta
idee, asa, de-adevdratelea.

Nu stiu (si tare as vrea sa stiul) cum privesc mamele pe
fiicele lor, care joaca in filme discutate si discutabile. Probabil
exista o „imprietenire" cu ideea.

Finalul continua: ies din lac, traverseaza calea ferata, X
face cu mana si ii spune soferului ca are o fata cu el, care,
daca vrea, poate sa faca si el cu ea o mica „gluma".

§oferul e bucuros de situate, merge pu^in, se da jos si
vrea sa se duca in spate ca sa o violeze pe Y. Dar Y se culcase
cu X. §oferul o agaseaza, fata il respinge, dar X se da jos din
masina, ia un cu^it (parca) si il infige de nesfdrsite ori in sofer.

Acesta e finalul finalului.

„Furia" a inceput cu cdntec si s-a terminat cu un omor
deosebit de grav.

Fiecare in^elege ce vrea, ce poate, ce e invatat
acasa. ..caci nimeni nu ni da explicafii.

Dar cum astazi e o „crima" sa gdndesti (asta e tema
predilectd a societa^ii capitaliste), nici nu mai are rost sa
presupunem, ca mai trebuie sa sefaca critica la film.

275

Dar eu cred ca ortodocsii trebuie sd gdndeascd mult si
sd iubeascd si mai mult adevarul... oriunde s-ar gasi si in
oricine s-ar gdsi acest adevdr al lui Dumnezeu.

Povestile au aparut pentru ca sd cddem in imaginaiii
fara final. La fel si filmele si „placerile" moderne.

Dumnezeiescul Hie371 imi spunea adesea, ca trebuie sa
ajungem la „moartea mintii'' prin rugaciunea inimii, adica a
imaginatiei, pe de o parte, si a gdndirii discursive, pe de alta
parte, si sa ne rugam clipa de clipa, pentru ca sd ne curdfim
inima si sd vedem astfel lumina dumnezeiascd.

Daca si gdndirea e un rdu in fa^a rugaciunii continue,
neincetate, cum e rdul pdcatului de rdu? Ji se sfasie inima.

Esti invadat de duhul lumii secularizate si daca nu stii
cine esti si ce trebuie sa faci, te ia valul.

Cineva care studiaza in Grecia (Doctorand in Teologie)
mi-a spus ca acolo desfranarea vibreazd in fiecare por al
omului cotidian. A mers la piat.a si o vanzatoare s-a oferit sa ii
dea zarzavaturi pe gratis, daca se culcd cu ea. Dar ei nici nu se
cunosteaul

Am avut si eu surpriza amard de curand, ca iesind intr-o
zi din Biserica, linistit, bucuros (de la Sfanta Ecaterina,
paraclisul facultatii de teologie din BucurestL.de la Sfanta
Liturghie), sa treaca un tigan pe langa mine, un tanar, pe care
nu 1-am vazut si nu m-a vazut niciodata...si sa imi spuna, din
senin, ca ii plac barba si gura mea si ca vrea si el „sa mi-o
puna odata".

L-am privit cu aten^ie: nu glumeal Era serios cu patima
lui.

Problema era alta: ce credea/stia el despre cei care vin
la Biserica? Credea ca suntem homosexuali? Avusese de-a
face cu vreunul? Era unul dintre ei?

§i mi-am dat seama, ca nu numai in timpul Sfantului
Lot, omului ii vine - unora zic - sa se culce cu tine, chiar daca
esti de acelasi sex cu el, ci si azi si mdine.

La televizor vezi sani, picioare dezgolite, fete „aprinse".

In ziare la fel. Pe strada po^i sd vezi sau sd intrevezi
corpul celuilalt prin piesele vestimentare.

Am observat ca nu ne mai socheazd... Si asta doar in
cativa ani de permisivitate fata de promiscuitate.

Ne-am invadat cu luxul de aprivi mult sex, multa carne.

371 Idem: http://www.teologiepentruazi.ro/2009/05/04/acatistul-fericitului-ilie-vazatorul-
de-dumnezeu-4-mai/.

276

„Carne proaspata" inseamna ori prostituate ori casete
porno.

Tanarul citeste, vede dezbrdcate, eel insurat la fel, eel in
varsta la fel. Le suna pe mobil, se conecteaza cu cloaca de
unde ele vorbesc sau unde ele se dezbraca, de unde vorbesc
pervers si in fata carora omul da glas inimii sale perverse.

Cartea e lasatd deoparte. La fel si munca si respectul si
admiratia fata de copii sau familie.

Daca ifi aperi }ara pari extremist. Daca esti „prea
religios" esti ori „fanatic" ori „nebun".

Nimeni nu mai e tdndr. §i copiii sunt bdtrdni. Pana si
cainii au devenit si ei capitalistic pentru ca stau la usa celui
care le da sd mdndnce, desi ei sunt „comunitari" (unii, nu?).

Astazi, o femeie era depusd in Sfanta Biserica. Ma
uitam in ochii lor si vedeam, ca prea pu^ini au constientizat, ca
acea femeie chiar a murit, chiar nu mai miscd.

Un prieten a spus, foarte elocvent, ca societatea de astazi
nu numai ca a trecut cu mult in anormalitate ci, mai mult decat
atat, a dus anormalul dincolo de limitele suportabilitdiii, incat
nu o mai socheaza nici cele mai socante lucruri. Mi s-a parut
un mare adevar.

Ca sa se vanda niste carji religioase, unele firme care se
ocupa cu editarea lor au trebuit sd falsifice titlurile originate
ale car^ilor Sfm^ilor Paring ca sd poatd sd le vdndd pe pia^a.
Adica sa aiba niste nume care sd rimeze cu gradul de nestiintd
teologicd al multora.

Si astfel, din cauza unor titluri „laudative" la adresa
cititorilor, totul a mers strund. S-a lasat cu vanzare maxima.

Insa cand apareau cuvinte ca „ascetic", „mistic" sau
„innoire" pe coperta nu mai cumpara nimeni vreo carte, decat
foarte aviza^ii.

Mi-a spus un versat traducator de carte religioasa din
Romania, ca o gluma, ca atunci cand aude romanul ortodox de
„innoire",i se aprinde un bee in cap si spune: „Ce! Innoire?!
Nu ne trebuie innoire".

Toata lumea lupta impotriva „innoirii", pentru ca vor sa
ramana toate asa cum aufost. Insa „cum a fost ce a fast?" nu
mai e cu rdspuns, ci te priveste doar dusmanos, spumegand de
„nici el nu stie ce" §ipleacd de langa tine.

O, iubitii mei, fugim dupa minuni strdine, debusolant de
demonice!

277

Penticostalii372 cred ca sunt „in" Duhul Slant.

Femeia foarte frumoasa crede ca e „a 1001 minune a
lumii".

Adventistii373 asteapta un sfdrsit al lumii pentru care nu
se pregatesc deloc.

Unii vor sa cloneze omul. Cersetorii spera si ei la un
sorici de Crdciun. Copiii vor beteala, sclipici, jucarii,
ciocolata, cadouri, multe cadouri.

La un post de televiziune, Sfantul Nicolae37 era
„Mosul" care intra pe gaura cheii, ca un „abur", eel care nu
aduce daruri la copiii zburdalnici, si care vine numai noaptea
§ipune in ghetufe cadouri.

La fel cam e si „Mos Craciun".

Iar pepsi-cola a devenit albastrd la culoare, de crezi ca
bei spirt.

Publicitatea ne doboard la propriu. O fotografie tip
reclamd e un adevdrat colos.

Vaca Milka376 e o vaca beton nu gluma, fata se scalda
intr-o jumatate de portocala, o masina e cocotata pe un
postament...si candva am vazut o masina, pusa cu botul in jos,
pe ditamai peretele de bloc.

Multe culori pe carji, beculete zeci de mii, pocnitori de
te enerveaza, huruit de roti si alarme „desigilate", pornite, care
pot sa nu se termine pana nu l\i faci tu toatd rugdeiunea.

Vo\\ sd visezi azi mult, mult de tot, dar nu po^i sa
acfionezi decat in limitele „constitutiei" sau ale „coruptiei".

Vii „cu darul"377, il lasi jos si intri pe poarta. Nimeni nu
zice nimic.

Daca nu aduci nimic, secretara se „auto-sesizeaza" si l^i
reclamd obrazul. §i directorul te impinge la „bun sim^". §i
patronul cere de la tine „o mica aten^ie".

§i mica atenfie poate fi foarte groasd. §i daca vrei in
strdindtate, te costa, fratele meu! Ca unde curg baniL.locul de
munca costa scump.

Iar daca e stradal, iar costa.

Costa si daca e mi post pe aproape de casd.

72 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Biserica_Penticostal%C4%83.

373 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Adventism.

374 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Clonare.

75 Idem: http://paginiortodoxe.tripod.com/vsdec/12-06-sf_nicolae.html.
376 Idem: http://www.milka.ro/milka/page.
Cufoloasele necuvenite, cu spaga.

278

Costa ca sa intri pe un loc vacant, dar costa si daca
trebuie omordt unul sau concediat sau innebunit sau convins sa
cedeze.

Un om costa miliarde sau 5 bani. Depinde cine esti, al
cui esti, ce faci, cine te fine la ciolan.

Daca nu „ai spate" solid, cazi pe spate, te accidentezi
pentru toata via^a.

§i daca vorbesti si nu aiputerea, vorbesti degeaba.

§i numai daca esti acolo, contezi.

§i, tot asa, in^elegem cdte lucruri trebuie sa gdndeascd
un ortodox si sa vada ce e bine si ce e rdu sa faca.

on teolog spunea azi, ca trebuie sa avem un limbaj

teologic mult mai aspru cu realita^ile.

Dar daca realita^ile trebuie numai demascate, doar puse
in lumind, si eu nu ma demasc in fa^a adevarului dumnezeiesc,
nu ma schimb interior sunt in aceeasi situatie: nu stiu sa

5 5 5

vorbesc cu adevarat despre ce se intdmpld, pentru ca nu stiu
nici ce se intdmpld cu mine.

Avem reac^ii critice reale fa^a de rau, pe masura ce noi
inaintam in bine si nu in ipocrizie.

Pentru ca exista tentafia fariseicd nenorocitd de a mirosi
peste tot numai nereguli.

Acest lucru nu e un bine neapdrat facut Sfintei Biserici,
ci arata ca esti un scormonitor dupd rufe murdare si nu un
militant pentru credin}a.

Cei care-si apara credin^a sfinfindu-si viafa, arata net
diferit fata de cei care isi schimbd cuvintele, dar care nu au
habar de realita^ile pe care le exprimd la nivel lingvistic.

Discreditarea Sfintei Biserici e una radicala.

Statul e „laic", e „a-religios" (pe sistem ateu) sau „pluri-
religios" (pe baza conceptului de „libertate" religioasa) dar in
sanul acestui stat, a statului de drept, fiin^eaza Sfanta Biserica,
care e formata din ierarhie sacramentald §ipoporul credincios
si care sunt „laicii" stipula^i de legile statului.

Cum poate fi un om echidistant fa^a de orice religie la
serviciu, iar in via^a privata sa fie ortodox, catolic sau
prezbiterianl E credin^a numai ceva care std in cap sau doar
pe buze si nu integreaza intregul om?

279

Intrebarile sunt deja cu rdspuns.

Pentru ca cei care la serviciu se prefac ca sunt buni cu
tofi, fara discreditare de sex, nationalitate, varsta sau religie
etc., sunt de fapt niste oameni bolnavi de multe patimi, oameni
cu sechele adanci, care se prefac intr-un mod jalnic ca ei pot fi
buni cu toil, pe cand raman tot musulmani sau evrei sau
penticostali.

Insa nu exista echidistantd (pentru ca nu are cine sd o
intrupeze) ci se ac^ioneaza pe favoritisme in relatiile sociale.

In viata reala, evreul isi favorizeazd pe confratele lui
evreu, ortodoxul pe ortodox si penticostalul ii va defavoriza si
pe evreu si pe ortodox, pe motiv ca „fratele" lui penticostal e
„mai frate" decat ceilal^i.

Numai eel care are o viafd dumnezeiascd poate vedea
addncurile lucrurilor si sa se comporta altfel cu oamenii.

Oamenii patimasi, de orice credinta ar fi ei, se comporta
eel mai adesea in mod exclusivist si mai pu^in aciioneazd dupd
adevdr.

Statul ajuta mai pufin Sfanta Biserica in comparatie cu
ajutorul pe care il da armatei, spre exemplu. Dar de la armata
nu cere sd educe poporul sau sd il apere de sdrdcie interioard,
deprostie, de extremisme, pe cand de la Sfanta Biserica da.

Daca intra un tdnculet din acela, pe care il vedem la
parada militara, intr-o mul^ime care scandeaza unele
revendicari sau cade o bombisoard mica pe blocul nostra e
lesne de in^eles ce se intdmpld.

Dar armata e bund ca apdrd fara, pamantul ei.

Insa armata mai darama si Sfintele Biserici si Manastiri
din Serbia378, ii omoara pe aia din Irak379, din Kuweit380, de
unde or mai fi ei.

§i \\ se spune: „nu po^i sa faci nimic,\

§i e un mare adevdr, pentru ca nu poji tu sa schimbi
toatd lumea si nu exista schimbdri adevdrate cuforfa.

For^a nu face decat sd te siluiascd, sa te oblige, sa
ingenuncheze un om, o natie, un conglomerat de natii dar nu sa
te faca sd crezi in ea.

Oamenii care nu citesc carji, cred ca aceste cuvinte ale
mele si ale altora nu au niciun rost. Unii se intreaba la ce bun
sd scrii, daca nupofi sdfaci nimic, sa schimbi ceva.

7 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/R%C4%83zboiul_din_Kosovo.
79 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Invazia_Irakului_din_2003.
380 Idem: http ://ro . wikipedia.org/wiki/R%C4% 8 3 zboiul_din_Golf .

280

Insa, daca singurul rost al scrisului ar fi numai acesta: ca
scriitorul sa infeleaga lucrurile pe care le scrie si, prin ele, sa
se cunoascd pe sine si mai mult, consider ca ar fi un mare
castig personal.

Insa cartea nu il foloseste numai pe scriitorul ei, ci si pe
toti cei care se impartasesc de binele ei.

Dumnezeiestii Paring stiau, erau convinsi, ca cuvintele
lor vor fi folositoare pentru oameni, pentru ca stiau ca sunt
mladieri ale Duhului lui Dumnezeu toate acele lucruri pe care
le scriau.

Ei stiau cum se scriu aceste cuvinte si de aceea aveau
nddejde in ele, pentru ca vedeau ca Dumnezeu e Cel care
doreste ca ele sa fie scrise si credeau ca El le va ascunde in
inimile oamenilor, pentru ca sunt ale Lui si ele vor rodi in
dragostea oamenilor de Dumnezeu si de aproapele.

Scriind impreuna cu Dumnezeu si cu luminarea Sa ei nu
se indoiau de necesitatea lor, de nevoia rdspdndirii lor.

Bucuria de a scrie in harul lui Dumnezeu elimina toate
celelalte considerente, pe care azi le-am putea numi
„editoriale". Ei scriau in bucuria Sfdntului Duh si acest lucru e
constatat de cititorul de azi, de ieri si de maine.

Daca nu ti-ai negat total duhul in viata ta, nevoia de
viata duhovniceascd, atunci po^i sa sim^i, sa te impartasesti din
izvorul acestor sfmte cuvinte.

Pentru carjile Sfmte iji trebuie mai intai duh bun, inima
buna si mai apoi mult studiu §iputere mentald de infelegere.

Studiul teologic intensiv fara inima smeritd duce la
limbaj savant, la ambiguita^i de tot felul, la negari, la atitudini
ostile fa^a de Sfm^i, pe cand rdul sta in mintea ta iar Sfm^ii nu
sunt „antagonici", ci to^i te integreaza in aceeasi frumusefe a
slavei Prea Sfintei Treimi.

Carole Sfm^ilor lui Dumnezeu sunt mult prea multe ca
sa le termini intr-o viafd comodd sau in zece viefi mai bine.

Cele pierdute sunt si ele o mulfime.

Cele nescrise de ei ating cote amefitoare.

§i noua ni se pare ca „le stim pe toate" si, mai ales, ca
unele lucruri nu „rimeaza" intre ele.

E penibil sa nu i|i dai seama, ca tu, ingamfatul
„campion" al in^elegerii esti o mica far amd pe langa imensele
realitati pe care le expui si peste care crezi ca de^ii monopolul.

Cred ca to^i trebuie sa studiem, sa citim, sa ne rugam
imens de mult, sa ne integrdm unii pe al^ii in inima noastra, sa

281

ne pese la unii de al^ii. Numai asa putem vedea ce bine e sa ii
vedem pe al^ii scriind, cautand, bucurandu-se.

Am stat si am privit o situate existentiala dramatica
care se petrece in viata Bisericii: starea omului care cade in
erezie, care sustine, la modul grosier, lucruri neconforme cu
Traditia, pe cand are o mare culturd teologicd, umanista,
stiin^ifica, filosofica in spate.

Cei care il neaga din cauza ereziilor lui privesc numai
afirmafiile si crezurile lui, eventual si viafa lui dar nu iau in
vedere si celelalte lucruri bune pe care el le face.

Cei care il neaga o fac din punct de vedere teologic,
strict teologic.

Cand se uita lumea azi la Origen , spre exemplu, i se
pare ca are trei-patru erezii si o mie de lucruri bune.

Dar cei care 1-au condamnat ca eretic, nu s-au uitat mai
intai la ce are el bun, ci la ce nu are.

§i de aceea, pe un fond foarte „umanist", azi se crede ca
mulfi eretici au fost condamna^i pe „nedrept" in vechime si ca
ei trebuie „reabilitati".

Dar ce nu in^eleg teologii fara „scrupule" de azi? Nu
in^eleg ca erezia e o incumetare in afara adevarului, o negare
interioard a adevarului si ca din interiorul unde se infiripa
minciuna, contestarea adevarului, ceea ce emana e in aparenfd
„bun".

Erezia nu e o invatatura introdusa in tine cu forta, in
care ifi impune cineva sa crezi.

Erezia e rdutatea care ifi deformeazd caracterul, care ^i-
1 schimba dupa trdsdturile ei malefice si pe care tu o creezi in
tine, pe masura ce te disociezi interior de statutul tau de
membru al Sfintei Biserici.

Pentru ca atunci cand vorbeste despre acea idee sau
despre un intreg sistem de idei numit erezie pledezi pentru
ceva care stii ca e in afara Traditiei, tocmai pentru ca nu te mai
sim^i induntrul Sfintei Biserici, ci paralel cu ea sau o persoand
care exprima „adevaruri foarte subiective", necontigue cu
experienta si Traditia Bisericii.

§i tu, ereticul, stii ca afirma^ia aceasta sau cealalta pe
care o sustii nu ai verificat-o in interiorul spafiului sfdnt al
inielegerii adevarului, care e Traditia Bisericii, in mijlocul
impartasirii cu Hristos Dumnezeu si in acord cu sfm^enia si
smerenia cugetarii patristice.

381 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Origene.

282

§i tu, ereticul, stii ca „teologia" ta e o suma de
conjecturi personale, mai mult sau mai pu^in extremiste si care
nu ia in calcul nicio alta pozrfie teologica fra^easca, exprimata
de confratii tai.

Excluderea lui, a ereticului din Biserica nu e o mdsurd
nelegitimd sau invidioasd pe calita^ile lui multiple, ci o
subliniere a simidmintelor lui, care nu mai sunt eclesiale, ci
autonomiste.

Anatema Bisericii nu infiinfeazd o stare, ci o
legalizeazd.

Anatema nu te face eretic, ci subliniaza in mod dureros
faptul, ca efortul tau personal de a te distanfa de ceilarfi la
nivelul teologiei si al practicii liturgico-canonice, de a trece
granule evlaviei, acum e marturisit si de Sfanta Biserica, care
te lasa sd ifi continui cugetarea - daca asta vrei - dar in afara
harului lui Dumnezeu.

Sfanta Biserica e negatd si in aceea, ca nu se mai
aceepta de catre unii excluderile ei, atat in ceea ce priveste
persoane particulare cat si popoare intregi, ca dupa schisma
din 1054.

too ^8^

Cand a fost anatematizat Arie sau Eutihie sau alt
eretic, Sfanta Biserica a condamnat crezuri eretice, ambrfii
personale si a dorit stoparea influen^ei lor.

Insa nu a dorit ca acesti oameni sdfie ar§ipe rug, pentru
ca se impotrivesc adevarului Bisericii, ci au fost exilafi din
imperiu eel mai adesea.

S-a cautat curdfia credin^ei, autenticitatea inva^aturii
care mantuieste.

Toata lupta Sfintei Ortodoxii nu a fost pentru virgule si
termeni, ci impotriva acelor virgule, sl acelor termeni si a
acelor tendinfe explicite sau implicite, care denaturau adevarul,
mantuirea.

Adevarul Bisericii e eel care ne mantuieste. Si adevarul
care mantuieste s-a pdstrat, chiar daca ereticii condamna^i erau
mari filosofi sau „teologi" sau oameni onora^i de aproape toata
lumea.

Adevarul care mantuieste a fost mai important si este
fa^a de toata cultura pur umand, fa^a de toata slay a §ifumurile
treedtoare ale acestei lumi.

Cine nu are rdvna si iubirea lui Dumnezeu in el, cine
nu II simte pe Dumnezeu in el, nu poate sa in^eleaga aceasta

82 Idem: http://ro.orthodoxwiki.org/Arie_%28eretic%29.
383 Idem: http://www.newadvent.org/cathen/05633a.htm.

283

„nebunie" sfanta de a renun^a la tot pentru adevar si de a fi un
mddular smerit al Sfmtei Biserici, in locul unei atitudini
artdgoase, care vrea laude si onoruri si care loveste in stanga
si in dreapta cu caracterizdri eretice ale credin^ei.

§i cand privim pe cei care au cazut de la credin^a, ii
privim cu durere dar si cu dragoste, avand teama sa nu
ajungem si noi oameni cu interese personale „mai importante"
decat adevdrul lui Dumnezeu.

Adevarul lui Dumnezeu e sfinienie si iti trebuie multa
smerenie sa admi^i, ca adevdrul lui Dumnezeu e singurul
adevar.

Ni se pune intrebarea: Cum de a plecat harul lui
Dumnezeu de la romano-catolici dupa schisma din 1 054?

Insa harul lui Dumnezeu nu a plecat de nicdieri - caci
Dumnezeu e pretutindeni - ci oamenii s-au despdrfit in mod
interior de harul Sau si de revelatia Sa, incepand sa isi
structureze mintea in afar a adevarului dumnezeiesc.

Si, in consecinta, daca nu mai vrei harul si rastalmacesti
adevdrul. ..nu le mai ai, pentru ca nu le mai vrei. ..si nu le mai
simtil

Se vorbeste uneori de „incompatibilitatea absoluta" a
spiritului latin cu eel grecesc, de „o falie de netrecut", de „o
prapastie" intre Occident si „teologia" lui si Sfanta Ortodoxie.

Insa toata filosofia si „teologia" eterodoxa nu sunt decat
o cotiturd sagace pe langa adevar, folosind elemente ale
adevarului pentru a le compromite autenticitatea si de ele poti
sedpa imediat... daca te dezici interior. ..si apoi faptic de ele.

Omului naiv, neintrodus in teologie, i se pare ca si
catolicul vorbeste despre Prea Curata Stapana, ca are si el
„Taine", ca au si ei „preoti"...

Dar nu isi pune problema de viata si de moarte, capitala,
care ne sta tuturor la indemdna: cum pot sa existe doua
adevaruri religioase, trei sau o mie total antagonice?

Pare, in aparen^a, ca e acelasi „duh".

Insa, cand adancesti subiectul, cand cercetezi onest
sursele teologice, munca cinstita pe texte si realitdti te conduce
la mirosul infect al ereziilor.

Cand Apusul a devenit schismatic a crezut ca el e „mai
bun" decat ceilal^i si ca cei din Rasarit „au gresit".

Dar greselile Apusului au inceput sa devind evidente
imediat. Si eel care a sim^it nevoia „sa se emancipeze", a
facut-o in mod total pana la urma.

284

Au renun^at la un mod smerit de a gdndi si si-au creat o
minte falsa, un mod de a judeca lucrurile pe principii gresite
din start.

Schisma a venit ca CGvafiresc pana la urma, pentru ca
dorin^ele Apusului de a se disocia de adevar planau dinainte
de schisma pe teritoriul sau.

Cred ca nu numai la nivel inalt era politica aceasta de
autonomie.

Merita adancit cu foarte multd atentie si
constiinciozitate acest subiect, pentru ca el ne-ar explica de ce
schisma instauratd de ierarhii Apusului, nu a gasit contestatari
puternici in Apus meat sa determine impdcarea si unitatea
Bisericii.

In mintea mea sunt inca multe lucruri care nu se leaga in
istoria Bisericii universale, in istoria pe care deja o cunosc,
pentru ca unele lucruri in ziua de azi au fost expuse voalat sau
pejumdtate.

Sunt expuse fragmentar evenimentele.

Nu se cauta sa se gaseasca o prezentare organicd a
istoriei Sfintei Biserici, pe care crestinii ortodocsi sa o simta a
lor, sa se autentifice pe baza ei.

§tii numai ca a existat o schisma, care ar fi fost motivele
ei in mare, dar nu se spun prea multe despre receptarea ei,
despre schimbdrile care au survenit dupa schisma, cum a
influeniat schisma pe credinciosii Apusului si cum s-au lafit
erorile lor, ereziile lor flagrante.

T.QA

De ce simte catolicismul sa se aggiornamenteze
continuu, in asa fel incat sa se indeparteze tot mai mult, cu
fiecare schimbare, de Traditia organicd a Bisericii primului
mileniu?

Iar protestan^ii, la fel, sa se reformeze continuu,
ajungand la opinii tot mai indepartate de eclesialitatel

Nu simt ei oare, cat de seculari sunt, incat trebuie sa
raspunda fiecarui secol cu un alt cuvdnt, care devine antagonic
cu eel de dinainte?

Acest aggiornamento continuu insa nu spune altceva
decat ca propria lor expresie teologicd nu are consistenfd.

§i aceasta lipsa de consistentd a mesajului teologic se
traduce astfel: adevarul dumnezeiesc al Bisericii e ceva
„anemic" in comparatie cu transformarile sociale continue si
ca el „se invarte" dupa cum bate crivatul istoriei si nu e eel

384 Idem: http://dexonline.ro/definitie/aggiornamento.

285

care determind adevdrata viatd si exprimare personald a
istoriei.

Insa, cand nu exista adevdr, exista schimbare ideologicd
perpetua.

Nemaiavand viatd si experientd bisericeascd autentice
si, in mod firesc, nici teologie autenticd, Apusul eterodox
vorbeste in limitele unei filosofii religioase a schimbdrii, care
are „adevaruri" volatile, pasagere.

Insa societatea seculara are mereu nevoie de rdspunsuri
actuale dar nu de raspunsuri care sd ii biciuie erorile, ci de
„raspunsuri" care sd ii perpetueze decaderea, declinul,
catastrofa interioara.

Acesta e motivul pentru care eterodoxia „prinde" la o
societate debusolata si inconsistent^ la nivelul adevarului,
pentru ca traieste in neadevdr in mod fundamental.

\/ea mai evidenta experientd a omului autonom e
iubirea, dragostea pentru cineva, chiar daca e vorba de o
dragoste cu multe impuritdti.

§i de aceea, daca vrei sd atentezi la via^a lui, la
fundamentele vie^ii lui, la linistea lui, negdndu-i iubirea pentru
sotie, copii, familie ii negi sensul existen^ei proprii.

Transcenden^a nu are nicio relevanfd pentru via^a lui,
caci el e centrat pe realitatea-obiect si chiar daca e vorba de o
persoand, el o priveste ca pe „o achizi^ie", ca pe „un tezaur"
propriu.

Cu omul care se dezice de Dumnezeu nu po^i sa vorbesti
- pentru ca nu ifi permite el - de bunuri in comun, de daruri
dezinteresate, de daruri fdcute altora din iubire de Dumnezeu
si de oameni.

El i^i spune: „masina mea", „fiica mea", „averea mea",
fara sa constientizeze ca el e un posesor trecdtor al bunurilor si
ca fiica lui nu face ce vrea el, daca nu vrea si ea acel lucru.

Raspunsurile scurte necesita multe cercetdri.

A cunoaste istoria si adevarurile Sfmtei Biserici e o
muncd colosald, epuizanta la culme.

Teologii nu sunt niste purtdtori de rdspunsuri gata
fdcute ci niste cdutdtori de Dumnezeu, niste vdzdtori de

286

Dumnezeu si vorbitori cu Dumnezeu, care incearca in fiecare
zi sa devina tot mai mult ai cura}irii de patimi, pentru ca sa
vada mult mai fin pe cele ale Sale.

Nu sunt niste hambare cu date si idei Teologii, ci niste
suflete iubitoare, smerite, fine, cautatoare, niste min^i sfinte,
pline de in^elepciune, de discernamant, de aten^ie la detalii,
care se cufundd in iubire pentru ca sa se cufunde in infelegeri
si sunt imbrdcafi in multd smerenie cand afirma ceva, stiind ca
ei nu sunt posesorii intregului adevdr, ci niste oameni care au
fost iradiafi defrumusefea adevdrului dumnezeiesc.

Cand tragi cu o arma ucizi oameni.

Cand folosesti cuvantul, un cuvant trebuie sa stii unde
ajungi, unde vei ajunge.

In spatele scuzelor gentile stau gdnduri nemdrturisite.

Imi e frica de acele gdnduri care nu stiu decat sa
rdneascd pe eel din fa^a lui, pentru ca imi dau seama cum
foloseste omul cuvantul ca sa se sinucidd mai intai, inainte de
a mai trage ultimul gloni, care sa faca o rand mortald si
celuilalt.

Triste^ea e neincredere.

Cand esti trist, demonul te-a min^it ca nu ai nicio sansd,
ca totul e pecetluit. §i tocmai cand nu crezi demonului triste^ii,
afli ca minunea te asteaptd la doi pasi de tine, ca acum Se va
arata Dumnezeu si i^i va vorbi cu iubirea Lui.

Cele mai daunatoare cercetdri sunt cele duse pdnd la
jumdtate, dupa care abandonezi totul.

Multe conceptii febrile din ziua de azi sau din trecut
sunt niste cdutdri abandonate inainte de certitudine.

Cum po^i sa trdiesti daca nu ai certitudinfl

Ce po^i spera de la pseudo-certitudinfl

A mormai trei propozrfii in treacat nu e un rdspuns. Ci
ca sa ai rdspunsuri trebuie sa }i le caufi cu Dumnezeu. Trebuie
sa-i ascurfi pe cei care si-au sfinfit via^a inainte de tine, pentru
a vedea ce e aceea o certitudine existeniiald.

Cum po^i sa caufi ceva fara sa mai faci si greseli?

Greselile, ca vrei, ca nu vrei, fac parte din cautare,
pentru ca inainte de a sti ce sa faci, binein^eles: nu stii prea
bine ce sdfaci.

§i daca cineva nu trece si prin erori, prin greseli, prin
frdmdntdri, prin sincope, cum spune ca el cautdl

Oamenii cdutdtori de Dumnezeu fac lucruri concrete: se
due dupa oameni Sfm^i, citesc, se roaga, se intreaba, intreaba
pe oricine, cer sfaturi, isi fac probleme, se bucura enorm cand

287

intrezdresc calea dreapta, se bucura ca pentru nimic altceva de
adevdrurile sfinte pe care le-au in^eles.

Cdutarea vie^ii sfinte e o bucurie continua.

In^elegi unele lucruri. Insa multe necunoscute ifi stau
inainte. Dar ceea ce ai in^eles tu nu e ceva ce nu mai poate fi
adancit, care nu mai poate fi aprofundat deloc, ci adancul
realita^ii ca atare ramane o arie de aprofundare perpetud
pentru tine.

A afla cine e Hristos Dumnezeu nu inseamna ca ai aflat
totul despre El, ci tocmai atunci, odata cu certitudinea
realitafii Lui in suflet, incepe drumul spre infelegerea Sa.

Suntem mereu la inceput in infelegerea lui Dumnezeu si
aceasta e smerenia: ca te vezi mereu la inceput in fa^a lui
Dumnezeu, desi pe fiecare zi aprofundezi comuniunea cu
Dumnezeu.

Relafia intimd cu Dumnezeu nu sufera de plictiseald.

Cu Dumnezeu nu te plictisesti.

Singura plictiseala e pdcatul. De pacat te plictisesti, nu
insa si de Dumnezeu.

§i Dumnezeu nu ne plictiseste pentru ca El e o ddruire
continua spre noi, o bucurie continua de noi, o comuniune
sincera, vie, mai mult decat reald cu noi.

§i daca in rela^iile dintre noi, ale iubirii dintre noi
intervine plictiseala, uratul, marasmul, singuratatea, non-
comunicarea, atunci am inceput sa confundam foarte grav
iubirea cu ura, sinceritatea cu minciuna si pe un om cu un
obiect josnic, care nu ne mai spune nimic si caruia nu mai
trebuie sa ii spunem nimic.

Prieteniile se due de rdpd cand unul dintre noi se minte
pe sine, cand unul crede ca minciuna e mai bund decat
ddruirea, cand daruirea e in^eleasa ca profitare de celdlalt si
cand o masa buna, un dar, o suma de bani e tot ceea ceface ca
celalalt sa vind la mine si sa imi spuna: „prietene".

„Prietenia" de doi bani, batjocorirea prieteniei, a acestei
realitdii binecuvdntate ne arata ca nu avem, noi, care facem
acest lucru si ne numim totusi ortodocsi, nicio constiin}a
sfdntd, ca sa nici nu pomenim de iubirea sfdntd pentru celalalt,
care duce pana la a-fi da via}a pentru celalalt.

Trebuie sa devenim oameni prin pocain^a si smerenie
pentru ca sa devenim buni prieteni si iubitori de ceilal}i.

Credem ca putem arde treptele realei cresteri
duhovnicesti sau ca urcdm sus de tot fara sa stim cum arata

288

harul Sau, care merge continuu cu noi pe acest drum plin de
multe peripe^ii si prin care noi vorbim mereu cu Dumnezeu.

Dar ne inseldm ca putem face ceva fara sfatul Sfm^ilor,
fara ajutorul lor, fara smerenia lor, fara bunul lor simt, fara
modestia lor, in^eleasa de cele mai multe ori foarte prost.

Si asta, pentru ca smerenia adevdratd pare „prostie
crasa" iar fariseismul pare „o sfinfenie de care avem nevoie",
desi el e o caricaturizare ordinard a celei mai curate frumus eft
personale: sfinienia.

Plu pot sa imi dau seama, sd constientizez durerea
enorma din sufletul Fericitului Hie [vazatorul de Dumnezeu]
pentru adormirea so^iei sale. Plange in continuu...

Ce pot eu sd infeleg din plansul lui?

Iubirea lui pentru ea, prezen^a ei de neinlocuit, amintirea
ei de nesters. Cand ma uit in urma si ma gandesc la chipul ei,
moartea parca nu e reald, caci eu o am in mintea mea vie.

Via^a ei mi se pare neintreruptd de moarte, pentru ca
atunci cand m-am rugat pentru ea, m-am sim^it bucuros si nu
nefericit.

§i Binecuvantata Prezbitera Maria a adormit prima. §i
dupa ea a venit Fericitul Dumitru Staniloae.

So^ia a plecat prima si la unul si la altul.

Durerea lor n-am sa o intuiesc niciodatd, cum n-am sa
intuiesc addncul durerii niciunui Sfant. Nici durerea si nici
bucuria Sfm^ilor lui Dumnezeu nu o stiu, dupa cum nu stiu nici
durerea si bucuria tuturor oamenilor.

Sufar de o nestiinid crasa.

§i daca ni se pare ca am sti ceva, aflam din destainuirile
lor tocmai contrariul: ca taina omului e uimitoare intotdeauna.

Cu cateva ore in urma am aflat ca a fost prins Saddam
Hussein385. Murfi s-au bucurat. Dar era o bucurie ce ucide
oamenii si nu ii inielege.

Ucizi repede un om, dar e mai greu sd asculfi un om, sa
l\\ spuna el ceea ce este el.

Cand Dumnezeu l\i descopera decdderea ta si a lumii
intregi, in^elegi ca ortodoxul este cineva suportat cu greu de

385 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Saddam_Hussein.

289

catre ceilal^i si ca ei nu te suporta, tocmai pentru ca tu vrei sa
fii un slujitor smerit al adevarului.

Sfanta Biserica Ortodoxa nu e acceptatd de statul
capitalist decat pe post de „sluga supusa" sau de cineva pe care
nu po^i sa il extermini, atunci cand vorbesti despre „drepturile
omului". Asta nu inseamna ca nu ne tolereaza cu greu...

Suntem luafi in rds peste tot.

Evlavia noastra e transformata in motiv de batjocurd,
cuvintele noastre sunt socotite „desuete", suntem perceputi ca
„nebuni" si „retrograzi".

Daca am scotoci insa satanismul omului de azi,
spurcaciunea lui interioara, am gasi doud-trei idei drdcesti dar
„fundamentale" si cu acestea terminam cu toatd linistea lumii.

Ma impartasesc cu Hristos. Atunci sunt in viafa veacului
ce va sa fie, pentru ca trdiesc deja acea realitate!

Tree prin Sfanta Spovedanie - care e simbolul
Infricosatei Judecdfi - si apoi ma impartasesc cu Hristos
pentru a trdi in Impara^ia lui Dumnezeu.

Realismul eshatologic nu e ceva scriptic sau ceva de
domeniul viitorului, ci el e prezent, a inceput cu Hristos si e si
timpul nostru.

Cand merg prin adevdrul spovedaniei la unirea cu El
arat ca numai adevdrul si dragostea pentru El ma fac sa fiu cu
El si sa trdiesc cu El si dupd indemnurile iubirii Sale.

Eshatologia nu e o supozifie pentru noi, ci un adevdr.

Marturisirile patristice despre adevar sunt indubitabile.

Daca ma impartasesc cu Hristos, ma impartasesc cu
Hristos, Cel care va veni. Eu traiesc de acum comuniunea cu
Hristos, Cel care va veni.

Dar impartasirea nu ne sfm^este de la sine, fara acordul
nostru, fara mintea si inima noastra smerite.

Iuda nu s-a sfinfit impartasindu-se, daca in acelasi timp
dorea sa II vdndd pe Fiul lui Dumnezeu.

Nu ne sfin^im neiubindu-L, dar primindu-L euharisticl

O impartasire cu El dorita, iubita, dorita nespus de mult
are schimbdri vizibile.

Unii se impartasesc uitandu-se la ceea ce se vede,
socotindu-L doar un om si de aceea nu progreseaza mai deloc,
pentru ca ii neaga dumnezeirea Sa.

Arfii se impartasesc din „traditie" familiala, din
obisnuintd sau pentru ca trebuie sa consume Sfintele si nu

290

pentru ca sa se sfinteascd in intimitatea profunda,
inenarabila386 cu Hristos.

Dar daca ne-am impartasi cunoscdndu-L pe El, stiind
adevdrul dogmatic al lui Hristos, trdind poruncile Sale,
iubindu-L, ne-am impartasi cu Fiul lui Dumnezeu intrupat, cu
Fiul lui Dumnezeu facut om pentru noi, si Care ne iubeste, si
Care vine in noi pentru ca sa ne bucuram vesnic impreuna cu
El si cu toti Sfintii Sai.

9 5 5

Insa simt ca mul^i se impartasesc cu El, pentru ca li s-a
spus ca „acolo e Hristos" si nu pentru ca II simt pe Hristos
acolo, atunci cand ei se impartasesc.

Dar credin^a nu e dibuiald, presupozi^ie, neexperien^a.

Ci, dimpotriva: credin^a e adevdr, e realitate, e
experienid comunionald.

§i daca ma impartasesc cu Hristos fara ca sa simt
dumnezeirea Lui, inseamna ca nu cred in El, ca nu simt ca
Hristos euharistic este El si atunci II neg pe Hristos si spun ca
e „simplu om".

Ne-simiirea dumnezeirii Lui ne arata credinfa stricatd
pe care o avem sau lipsa noastra de credinta in El.

Insa, daca, dimpotriva, // simfim pe El in Sfanta
Impartasanie atunci credem in El si // iubim mult si tocmai de
aceea vrem sa ne impdrtdsim in mod zilnic cu Hristosul iubirii
noastre.

Daca stii doar adevdruri citite sau pe jumdtate nu ai
unde sa ii duci altundeva pe oameni in afara decat la
catastrofd.

Citirile teologice nu au nicio legdturd interioard daca nu
esti un credincios real, constient si experimentator al sfmteniei
Sfmtei Biserici.

Mul^i gasesc „nepotriviri" la Sfm^ii lui Dumnezeu,
„lucruri care nu se leagd,\ Dar ele nu se leagd decat in capul
lor si aceasta: pentru ca nu au experienid duhovniceascd
integratoare.

Trebuie sa fii racordat la nelinistile, la starea actuald a
lumii, pentru ca altfel ramai in urmd cu explicitdrile pentru
oamenii de azi.

Via^a duhovniceasca, care nu stie sa vorbeascd lumii de
azi, sa se impuna in termenii omului de azi, ramane o teologie
„inadecvatd" in mare parte, chiar daca spune lucruri mari si
frumoase.

386 Idem: http://dexonline.ro/definitie/inenarabil.

291

Po^i sa fii un mare Sfdnt dar sd nu te inieleagd oamenii
tocmai pentru ca nu stii sa le vorbesti pe limba lor si la nivelul
lor.

Ei vor in^elege lucruri mult maipupne despre tine sau nu
te veiface inieles prea bine.

Daca nu stii de ce sd te legi, vei spune adevdrul dar nu
vei folosi pe mulp oameni, ci doar pe cei erudi^i, inainta^i in
cele sfmte, care fac efortul sd te urmdreascd, chiar daca si
pentru ei tu esti anacronic cu exprimarea, cu punera
problemelor, cu modul in care iti gdndesti predicile, cartile.

Pentru ca, pe langd sfintenie, trebuie sa stii mentalitatea
prezentului, gradul de cdutare al oamenilor, puterea lor de a te
intelege... si sa iti explici de asa maniera experienta meat sa fii
acaparator pentru lumea in care tu traiestL.si pe care o
depdsesti cu mult... dar care nu poate urea la tine... decat daca
faci efortul sd cohort la ea.

De aceea, teologia ortodoxa a prezentului trebuie sd se
impund omului mai mult decat o reclamd TV sau stradald,
pentru ca reclama e deja cu mult mai „captivanta" decat „un
enunt teologic".

Iar daca reclamele au penetrat constiintele noastre mai
mult decat s-arfi asteptat cineva, e tocmai pentru faptul ca au
fost facute de oameni care jongleazd cu sentimentele omului,
cu mintea lui, pe cand limbajul teologic bate pasul pe loc, desi
spune cele mai dumnezeiesti realitati ale acestei lumi.

Vom fi infelesi de oameni, daca vom simp, realita^ile
omului de azi si le vom expune in ritmul acestui sentiment.

§i omul de azi va intelege ca Dumnezeu ii vorbeste prin
teologii de azi, daca ii vafi atinsd inima si isi va da seama, ca
cei care pot atinge in acest fel inimile, nu pot fi decat oamenii
lui Dumnezeu.

Daca ne-ar pdsa de noi, de sufletul nostra, ne-ar pdsa
de sufletele intregii umanita^i.

Nu am putea sd ne ingrijim de noi, de vesnicia noastra in
mod egoist, daca am constientiza ca vesnicia nu e o
singurdtate in doi - tu si Dumnezeu - ci o comuniune, o
comuniune cu top Sfinpi inaintea lui Dumnezeu.

Fuga dupa o vesnicie care il exclude pe celalalt nu e o
privire ortodoxa asupra mantuirii, ci are nuan^a ideologiei
capitaliste, unde trebuie sa te ba^i pentru o bucatd de pdine cu
ceilal^i.

Aproapele, daca imi devine „concurent", e lesne de
inieles ca iubirea zboard din rela^ia mea cu el.

292

Acolo unde celalalt e „dusmanul", „cel care vrea sa imi
ia postal", „cel pe care trebuie sa il elimirT, aproapele meu
devine o victimd, chiar si numai in mintea mea, daca nu in a
mai multora.

Daca trebuie sa il elimin inseamna ca nu il vreau si daca
nu il vreau, nu il pot iubi.

Casele transilvane, cu usi mari la poarta, arata tocmai
dorin^a de netransparenfd, lipsa de comuniune reala, de
dragoste.

Vo\\ sa ai si usi unde se vede tot dar asta nu inseamna ca
to^i care au usi „transparente" se si iubesc. Dar cei cu usi
„transparente" presupun ca arputea iubi.

Una e sa vopsesti totul in negru si sa ai la subsol casd de
prostitute si alta e sa ai la gGam flori si perdele albe.

Una e sa te imbraci in toate culorile de pe fa^a
pamantului si alta e sa fii decent si in acest lucru.

Dar de ce sa simt „nevoia", sa nu fm prieten cu
oamenii? De ce sa presupun ca to^i oamenii sunt „rai", cand eu
nu ii cunosc si nici nu pot sa ii cunosc pe to^i oamenii?

De ce pornesc din start de pe o pozrfie negativistal

Ne e fried mai mult decat sperdml Ne e frica sa ne
privim in suflet sau nu vrem sa ofaceml

Poate ca nu stim cum sa privim in noi.

Poate nu suntem incurajafi sa o facem.

Vorbim si cand nu vrem sa ne infelegem.

Vorbim, chiar daca sim^im ca suntem in plus sau cand
nimeni nu ne ascultd.

Dar de ce vrem totusi sa vorbim, daca nu am socoti ca
vorbitul e totusi ceva foarte important!

L3aca urci intr-un tren arhiplin si stai pe culoar, si daca

nu po^i sa ifi misti deloc picioarele, afli ca se poate calatori ^z
astfel. Tot asa afli ca po^i calatori si pe tamponul locomotivei
daca te grdbesti sau daca vrei sa ardfi ceva altora.

Po^i sa nu \\\ dai seama, ca oamenii de langa tine au si ei
ofuri, daca incerci sa ii strivesti de caldaram in ascensiunea ta
spre cine stie CQpunct al orizontului.

293

Am venit spre Bucuresti in acest fel si in fa^a mea era un
baietel tdcut si ascultdtor. Unii stateau in veceul vagonului ca
altundeva nu se putea.

Via^a noastra e un tren, numai ca are doar o singurd
oprire. Si pentru ca nu vad oprirea imediat, unii din fra^ii
nostri se plictisesc de via^a asta si incearca tot felul de
subterfugii „consolatoare".

Am fost si la cimitir. Cand recunosti unele nume ^i se
pare ca esti de acolo, ca. faci parte din comunitate.

Unele morminte au amprenta mult prea lumeascd.

Oamenii cred ca va fi „cam la fel si dincolo" si aduc
tablouri, mese, scaune, tot felul de obiecte nefolositoare la
mormant.

Epitafurile sunt arareori adanci.

TOT

Exista si kitschuri de tot felul.

Mormintele sunt niste pietre foarte reci, uneori
inspdimdntdtoare, de parca nu ar maifi inviere.

Poate ca unele morminte prea late, de piatrd, cu pietre
masive de marmurd spun tocmai aceasta: ca autorii lor nu cred
in inviere.

Pamantul, mormantul in pamant te umple de o multa
smerenie. Vezi ceea ce esti. Vezi cev a. familiar si tocmai de
aceea nu pare inspdimdntdtor.

Doamne, si eu sunt inspdimdntdtor prin triste^ea mea, a
pacatelor mele!

Triste^ea e o tdgdduire a bucuriei invierii sau o disociere
fapticd de adevarata vietuire.

Cand sunt cu inima ca o piatrd tombald si totul e fad
langa mine si in mine, cand ma apuca disperarea, triste^ea
pentru via^a mea, atunci nu mai sunt parca viu. Sunt o paiafd.

Cand nu mai trece fiorul bucuriei prin mine parca timpul
s-a oprit in loc sau m-am adancit intr-o liniste
inspdimdntdtoare.

Cand doi insi care sunt certa^i se intalnesc, intre ei se
instaleaza o tdcere sugrumdtoare. Nu stiu cum sa dea bir cu
fugi^ii mai repede.

§i asteptarea e disperantd cand se face de unul singur.

Cand ea nu mai vine, cand nu stii ce s-a intamplat cu
so^ia ta sau cand nu stii cum va naste so^ia ta sau nu stii daca
mai po^i avea aceeasi casa si la anul... asteptarea te
dezuman izeazd .

387

Idem: http ://dexonline.ro/definitie/kitsch.

294

Oamenii credinciosi II au pe Dumnezeu, au nadejdea in
El.

Nu stiu cum pot sa reziste ceilal^i.

Pentru mul^i, pacatul e un mod de „rezistibilitate".
Rezistd fizic in aceasta lume, numai pentru ca pdcdtuiesc. Dar
ei sunt un iad interior.

Fuge dupa avere, dupa femei, escrocheaza, minte si asta
ii da „putere" sa reziste. Pacatul il face „sa spere", dar
Dumnezeu, nu\ Pacatul ii „da aripi", dar casca cand aude de
Sfanta Evanghelie.

Cand citesti despre patima tristefii lui Bacovia388, cand
ii citesti scrierile, te adancesti intr-o tristefe de cavou, fara
nadejdea invierii.

Baudelaire te sufocd cu satanismul sau plin de o
desfrdnare revoltatd.

Dali parca este o excrescenfa a desfrdndrii „fine ". . .si
las pe alta data catalogarile literare, unde m-am impotmolit
catva timp, insa din cu totul altepricini decat ei.

Cand privesti in urma si i^i vezi decdderea, te uime§te
mila lui Dumnezeu, te cople§e§tQ. Asa mi se intampla mie! Ma
vad prea dement pentru a trai, prea ticalos, cu totul netrebnic
pentru via^a aceasta.

§i, cu toate acestea, dorin^a de a-L cunoaste pe
Dumnezeu, de a trai cu El e mult mai mare in mine, e
cople§itoare.

E mult mai coplesitoare in mine dorinfa de viafd haricd,
de via^a mladiata de Duhul Sfant, in comparable cu pacatul, cu
via^a mea plind depdcate.

Imi e mie greu sa ma infeleg, daramite alfii.

Ii cred pe mul^i ca se smintesc de mine - si imi pare
nespus de rdu de acest lucru - dar nu eu vreau sa se intdmple
asta, ci se intampla fara voia mea.

II enervez pe unul, il fac pe altul sa se simtd prost,
deranjat de o pozifie a mea... si cand incerc sa repar lucrurile
parca mai mult le stric.

Oamenii incurca rdsul condescendent, atmosfera
amiabila pe care o creez in jurul lor, cu realitatea mea
interioard, crezand ca eu nu am nicio durere addncd si sunt de
fapt „insensibil" , daca atunci cand stau cu ei de vorba sunt
volubil, cu umorfin, cu multd voiosie.

88 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/George_Bacovia.

89 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Charles_Baudelaire.

390 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Salvador_Dal%C3%AD.

295

Insa eu fac asta cu cei care vorbesc.pentru ca sa nu ii
umplu de gravitatea cu care eu vad viata si de durerea in care
eu creez si ma rog si traiesc.

Adica eu sunt bun cu ei, prea bun. ..iar ei ma judeca
tocmai cand ar trebui sa imifie recunoscdtori.

Unii numesc ABC al cunoasterii lucruri care nu tin de
esenfa comportamentului uman, ci de ambalajul social al
acestuia.

§i nu auzim prea bine ce vrea sa ne spuria celalalt,
pentru ca nu vrem sa il auzim.

Sau daca observam ca un anumit om e „ceva de capul
lui", atunci incercam sa ii bdgdm be}e in roate, ca sa il
scoatem in cele din urma ca e si el om „ca si noi".

§i asta, pentru ca nu suportam viafa curatd, munca
sfdntd, ostenealsL prisositoare.

Nu suportam sa primim lecfii de la al^ii, chiar daca
lec^iile sunt adevdrate si, o, sunt atdt de necesare noua!

Doua conferin^e ale Parintelui Teofil [Paraian] de la
Sambata. Le-am gasit online si le-am citit in diminea^a asta. Le
voi dezbate acum391.

Sfmtele slujbe sunt ca „vuietul Duhului". Sfantul Dull e
Cel care sufld prin ele si ne aduce in inimi bucurie cereascd.

E intrebat daca e sau nu pentru deasd impdrtdsire si el
raspunde: „Nu mi-e frica de cei care se impdrtdsesc. Mi-e frica
de cei care nu se impdrtdsesc".

Imi vin in minte ipostaze ale egoismului „de clan". „Sa
aiba si de la noi fata mea. . .nu numai de la eV\

Cadourile inutile isi fac apari^ia, numai pentru ca parin^ii
ei, aifetei, vor sa bifeze orgoliul ca au dat si ei fetei lor ceva,
nu numai ginerele.

Cadouri care vor deveni mai tarziu furculife de bdgat in
ochi si in fa^a caruia ginerele trebuie sa taca „resemnat",
pentru ca la socrii e „puterea".

Se aud glasuri in inimi care nu se spun sau se ascund
„cu multa bdgare de seamd".

Cei care se impartasesc sunt mult mai inofensivi ca cei
„retimui", ca „pacatosii" cu multe scrupule.

§i cand e intrebat de ceea ce ia rugaciunea si aduce
oamenilor, Dumnezeiescul Parinte Teofil spune: rugaciunea
SLreputeri nelimitate.

391 Prima e din 1 1 mai 1994 iar a doua din 8 mai 1995. Voi incepe cu a doua.

296

Pledoaria sa pentru prietenie e magnified. Crede in
prietenie din toate puterile. Prietenia „este o realitate din cer
adusa pe pdmdnf\

§i mai spune, cu o inima prea primitoare, prea delicatd:
„Cred intr-o prietenie adevdratd si sfdntd si curatd si o
recomand din toate puterile mele".

Pentru el, bucuria aceasta mare, prietenia, ramane in
vesnicie.

Conferin^ele, predicile, cardie dumnezeiesti am senza^ia
de multe ori ca sunt prea mici. Desi unele sunt foarte mari, mi
se par tot mici. Pana la urma sunt tot.. .mici. Pentru ca ai vrea
ca ele sa nu se mai termine.

§i ai vrea sa auzi in fiecare pagina alta noutate, alta
minune, alta trdire extraordinard, alta suplefe a Sfintelor
dogme.

Mie imi place sa pierd timpul in compania marilor
minuni divino-umane care sunt Sfiniii. E o pierdere a timpului
cu nenumdrate cdstiguri.

Imi place sa stau de vorba cu Sfiniii nostri si cu oamenii
duhovnicesti, cu Sfiniii de aid, care inca nu s-au mutat la
Domnul.

Dar, in acelasi timp, imi place sa stau de vorba cu tofi
cei deschisi si care doresc sa comunice frumos, important,
veridic, experential, fundamental.

Cand gasesc oameni care simt necesaritatea dialogului,
a comuniunii, atunci pared renasc, uit de toate.

Intdlnirea de suflet e mereu o bucurie plind de bucurii.

In a doua conferin^a apare o expresie foarte adevarata:
„Raiul e o realitate pe care o face omul de Rai", vrednic de
Rai.

Atmosfera plind de pace e facuta de oamenii plini de
pace dumnezeiascd.

Nu po^i sa fipi la ganduri, ca la copiii din clasa a Il-a si
ele sa ia pozrfia „de frica" si sa ia loc in banci.

Unde sunt oamenii duhovnicesti acolo apare Raiul pe
pdmdnt. De acolo nu ifi mai vine sa mai pled daca ai sim^urile
sufletului nevdtdmate.

TAT

Rosteste o poezie a lui Vasile Militaru si mi-a sarit in
minte imediat versul: „Ti-ai pus zdvor pe barfitoarea-ti gura?".
Aici e doar o frazd ruptd din context, dar acolo suna foarte
bine.

392 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Vasile_Militaru.

297

Sfantul Apostol Toma nu dorea o iluzie optica a lui
Hristos, ci realitatea Lui. Tocmai de aceea a cerut sa puna
mdna, sa se convinga, sa se incredin^eze deplin.

Incredin^area de Invierea Domnului este o certitudine
interioard care vine de la Dumnezeu si noua nu ne trebuie
giulgiul de la Torino neaparat, caci noi am vdzut Invierea lui
Hristos prin credinid.

Ideile acestea sunt brodate pe baza ideilor exprimate de
Parintele Teofil in acea zi.

§i o ultima frumusefe din experien^a sa: trebuie sa ne
intalnim cu mizeria din noi, cu addncul fdrddelegii proprii.

Fericitul Paisie ieroschimonahul394 a spus la un moment
dat: „Canonul bolnavului este patul, patul suferinlei".

Mai mult decat rabdare, nadejde, rugaciune si bucurie,
ce mai poti sa ceri unui om, care nu se mai poate ridica din pat
de unul singur?

Iar Fericitul Sofronie [Saharov] scria in Mistica
vederii lui Dumnezeu, ca „Rugaciunea plina de pocaintl ma
mistuia".

Adevarata rugaciune te slabeste, l\i slabeste inima,
mintea, trupul.

Rugaciunea nu e o relaxare, ci o stare de incordare
permanentd.

In 1924, in Sambata Mare, a avut un extaz dupa ce s-a
impartasit. A stat in lumina dumnezeiasca timp de trei zile. Un
altul 1-a avut pe un balcon (probabil al unei cladiri din
manastire), parca spre seara, pe la inceputul anilor '30, pe cand
era diacon.

Grigore Lese396, muzicianul popular renumit, spunea:
„Cum e omul asa-i si cdntecuF.

Sunt uluit de tot ceea ce vad si de tot ceea ce citesc.

Ma uluieste bogdfia de sens a tot ceea ce ma inconjoara.

Sunt plin, imi vine sa rabufnesc, sa dau pe afara de atata
bucurie. Imi vine sa plang.

E normal sa plangi, cand Dumnezeu l\\ arata atata
minuna^ie de sens, de frumusefe, de slava dumnezeiasca.

Cugetarile domnului Lese au multa vigoare. M-au
surprins prin viul lor.

93 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Giulgiul_din_Torino.
394 Nu mai stiu la cine m-am referit aici.

95 A se vedea: http://ro.orthodoxwiki.org/Sofronie_%28Saharov%29.
396 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Grigore_Le%C8%99e.

298

Spune el: „Viata omului trebuie sa ne-o inchipuim ca pe
o zi; cand soarele rasare, se inal^a pe cer si apune". Iar „nunta
are in ea si bucurie dar si tristefe".

Despre batutul toacei39' spune admirabil: „Glasul de
toaca este un glas din altd lume".

Totul ft se asazd inaintea ochilor. Numai sd privesti prin
toate spre Dumnezeu.

Dar trebuie sa renun^i si la a nu mai vedea cele ce se vdd
pentru ca sa „l\\ omori mintea" - cum imi spune mereu
Dumnezeiescul Hie [vazatorul de Dumnezeu] - ca sd II vezi pe
Dumnezeu intru slava Sa.

Atat una, cat si cealalta. Atat vederea cat si refuzarea
vederii lucrurilor si a gdndirii discursive au timpul lor si rostul
lor.

Toate au un rost. Numai ca trebuie sd il afli, sa te
smeresti in fa^a lui Dumnezeu si sa te lasi condus de
Dumnezeu ca sa il afli.

In cartea sa „de veghe crestina", domnul Sorin
Dumitrescu spune lucruri marcante. Sunt fdsii de lumind a
intelegerii cuvintele sale.

E grav cand iubim ,/astul Ortodoxiei mai mult decat pe
Hristos" (p. 17, ed. 1998)399.

Nu vreau sd dau detalii. Aceasta carte trebuie comentatd
si nu cititd, pentru ca e o carte care prinde prea multe nuanfe
neapdrate pentru noi to^i.

Fugim de noi dar si dupd noi.

Cautam cu infrigurare mancare duhovniceasca. Desi e
rard, inca nu e incd atat de rard. Mai gasim surse sigure.

Minunile se fac cu oamenii.

Gianina [Piciorus] a trait azi o minune. Si a fost o
minune imensal

Ne dam seama, totusi, de cat de minunate sunt minunile
lui Dumnezeu cu noil Cred ca foarte puftn in comparable cu
addncul lor.

Maine e Nasterea Domnului (25 decembrie)400.

397 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Toac%C4%83.

398 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Sorin_Dumitrescu.

99 E vorba de Sorin Dumitrescu, Rock & Popi. Carte de veghe crestina, Ed. Anastasia,
Bucuresti, 1998. O recenzie facuta earth luate in discutie:

http://www.agnos.ro/blog/20 1 0/1 0/24/recenzie-sorin-dumitrescu-rock-popi-carte-de-
veghe-crestina/.

400 A se vedea predica noastra din 2010:

http ://www. teologiepentruazi.ro/20 10/12/1 6/predica-la-duminica-dinaintea-nasterii-
domnului-2010/.

299

Bucuria acestui praznic e o bucurie speciala: ma bucur
dar traiesc in acelasi timp o bucurie dureroasa.

Lucrurile din jurul meu, evenimentele sunt de asa
maniera. Izbucnesc din noi strafunduri de bucurie, strafunduri
de lacrimi.

Cat de minunat esti Tu, Doamne! Cat de minunat esti Tu
cu noi si in noi!

Sunt oameni care imi stau in inima ca o faclie de foe si
imi dau cote de zbatere ale inimiifoarte mari.

Voi, prietenii mei. . .

Voi, cei care imi sunte^i aproape!

Priveam o fresca dintr-o Sfanta Biserica si am observat
ca pestera Nasterii Domnului era un v intors, plin de negru. In
pestera unde Se naste Domnul, in inima noastra, totul e
profund.

Inima noastra e un intuneric care nu poate sa opreasca
lumina lui Hristos.

In intunericul inimii noastre straluceste nasterea Sa.

Nu e plina de teologie Sfanta Icoana? Nu e plina de
simiire si de gdndire dumnezeiascdl

Doamne, Cel care Te-ai nascut pentru noi si Te nasti
pururea in noi si pentru noi, nu ne lasa! Ai mila de noi,
Dragostea mea si ne miluieste.

O, sunt mult prea netrebnic pentru lumea Ta, Doamne!

I entru un gand nesocotit, exprimat intr-o doara, s-a
napustit asupra mea o grea ispitd. Ma simt slabit trupeste, imi
dardaie pu^in mainile, o vena de la ochiul drept mi se zbate. . .si
ispitele grijii desarte si-au facut din nou apari^ia.

Incertitudinea te omoara psihic. Demonii vor sa te
arunce in groapa singurata^ii, a non-comunicdrii.

§i in astfel de momente orice sprijin, cat de mic ar fi el,
\i se pare ceva imens.

„Cum aratd inima lor?" te intrebi. Chiar le place sa te
stie pe jar? Constientizeaza ceea ce |i-au facut? Sau e doar un
avertisment pornit din frica?

Avem frici legate de vdrsta noastra. Fiecare cu o alta
nuan^a.

300

Imi era frica candva de unii oameni, de unele lucruri, de
unele situa^ii. Oamenii au murit sau am scdpat de ei prin
mutarea domiciliului. Cand am intalnit pe unii dintre ei, pe
fostii „brontozauri" nemilosi, aveau o alta expresie la vederea
mea de parca nu se intdmplase nimic intre noi.

Lucrurile, evenimentele au fost spdlate de o uitare
provideniiald.

Daca as fi tinut minte toate durerile, toate cuvintele ca
niste bombe, nu stiu daca asfi rezistat pana acum.

Ma minunez de aceasta rezistibilitate daruita de
Dumnezeu, cand sunt atdt de sensibil inauntrul meu.

Situa|ia de a fi mereu flotant, mereu „cu gazda" speram
ca s-a dus. Dar se mijesc niste orizonturi neclare, unde numai
mila Sa poate face lucrurile stabile.

Nu stii unde vei fi maine, ce vei face peste o saptamana
sau peste zece ani. Dar vei mai trai zece anil

...§i demonii vor sa imi inoculeze iarasi in sange
eczema rdzbundrii. l\i cer sa le doresti moartea celor ce l\i fac
rau, cand Domnul milei te roaga sd-i ierfi pe cei care nu te
in^eleg si i^i fac rau, mult rau degeaba.

§i ma rog cu multa durere pentru cei care imi fac rau, cu
multa compasiune pentru ei dar si cu multa nevrednicie.

Doamne, ai mila de acestia si ii iarta!

Ma simt greu, ma simt la un pas de a face un infarct sau
poate ca e doar o iluzie din cauza racelii.

Avem numai iluziil

Unii spera la momente mai bune, la inavufire. Eu nu
doresc decat liniste, pace in suflet si putere de muncd, multa
putere de muncd.

Nu stim cum ne reflectdm in inimile celorlal^i. In aceasta
directie putem avea multe surprize.

Putem sa fim arunca^i intr-un col} al inimii lor de catre
cei pe care noi ii numim si ii credem „prieteni" si pe adevara^ii
nostri prieteni sa nici nu-i cunoastem, dar ei sa ne iubeascd si
sa ne respecte mult, fara vreo urma de patologic sau de interes
de vreunfel.

Suntem dusi uneori in eroare de bunavoin^a pe care o
aratam unora sau altora.

§i cand oamenii rai aud sldbiciunile tale, nu stiu cum sa
le exploateze mai bine.

Daca pari un mielusel prostuf esti o bund victima,
victima „ideala" pentru „taurii grasi" ai Psaltirii.

301

Daca esti cu bune inteniii si vrei cu mult dor mantuirea
oamenilor i^i vor gasi ei lucruri prin care sa te indurereze.

Esti ucis de indiferenfa celor pe care ii iubesti, zdrobit
de cei pe care ii slujesti zilnic.

Daca nu mai esti tanar si batrane^ea se infiripd in tine,
vor sa te vada odatd mort, cat mai repede, caci locul tau
trebuie dat altora.

Batrane^ea e bulversatd de groaza neputin^ei si a
indiferen^ei celor din jur.

Po^i muri in apartamentul tau si te pot gasi cand o sa
incepi sa pufi bine, adica numai atunci cand vei alerta nasurile
vecinilor.

Ceva mic, banalul e pus in fafd iar durerea e pusd la
coadd, pentru ca sa nu mai simfi nimic sau sa nu se stie faptul
ca tu...noi... suferim.

§i totusi, trebuie sa traim! §i totusi, cu toate aceste
dedesubturi urate ale noastre nu facem toate prostiile la care
ne-am putea gdndi.

Dumnezeu ne opreste de la multe rele prin care ne-am
autodistruge.

Cand se intalneste Sfantul Maxim Cavsocalivitul401 cu
Sfantul Grigorie Sinaitul402, eel din urma ii zice la un moment
dat celui dintai: „Lasa acum asteal Pentru dragostea
Domnului, povesteste-mi via^a ta. Nu-^i intind curse, asa cum
fac aliii. Imi iubesc aproapele ca pe mine insumi, nu-1
nesocotesc. Vreau sa ma instiintez de la tine insufi despre
virtutea ta

Sfantul Maxim vroia sa se smereascd si, totodata, sa isi
ascundd virtutea in fata Sfantului Grigorie, dar Sfantul
Grigorie ii cere adevdrul. Adevarul neacoperit de smerenie...

Aceste cuvinte sunt esenfiale pentru in^elegerea
sinceritdfii intre ortodocsi.

Astazi, daca incerci sa spui ceva din darurile
duhovnicesti ale vie^ii tale, esti taxat imediat de catre invidiosi
ca „inselat", ca nu cumva sa spui vreun adevdr, care sa le
strice „confortul" lor hotesc.

Ei pot spune si scrie toate inepiiile, dar tu nu po{i sa-ti
spui adevdrul inimii tale, trait cu Dumnezeu, in putinele tale
nevointe iubitoare de Dumnezeu.

401 A se vedea:

http://paginiortodoxe.tripod.com/vsian/01-13-cv_maxim_cavsocalivitul.html.

402 Idem: http://paginiortodoxe.tripod.eom/vsnov/l l-27-cv_grigorie_sinaitul.html.

403 *** sfantul Maxim Cavsocalivitul, Sfesnicul Athosului, col. „Florile Bisericii", trad,
din limba greaca de Ierom. Evloghie Munteanu, Ed. Bunavestire, Galati, 2003, p. 33.

302

Argumentul pe care ti-1 aduc (pentru ca nu stiu cum e
viata duhovniceasca si de aceea sunt penibili) este, dimpotriva,
acela, ca tu nu pofi sd-ti inielegi starea ta duhovniceasca,
darurile tale, pentru ca daca le-ai stii, nu le-ai mai avea.

Insa nu isi dau seama ce enormitate spun.. .a carei
conluzie nu e alta decat aceea ca oamenii duhovnicesti sau
Sfintii sunt Sfinti/ara ca sa stie. Adica inconstient de Sfinti.

E ca si cand te-ai impdrtdsi fara sa i}i dai seama sau ca
si cand ai mdnca fara sa constientizezi acest lucru.

Insa adevarul e tocmai altul: oamenii duhovnicesti sunt
constienti de ei insisi, de ceea ce se petrece in ei, vad cum se
umplu de har si de sfintenie, cunosc modul in care se
despdtimesc si se umplu de slava Sa si tocmai de aceea scriu
despre ele.

Sau nu scriu. ..si unora li se pare ca nici nu stiu ce se
petrece cu eL.daca ei, din prea multd smerenie, le lasa in
tdcere...

Sfintii Paring scriu tocmai din cele pe care le trdiesc sau
le observd de la al^ii.

Minciuna inconstieniei trairii harului insa a dus la o
„Ortodoxie" eretica, cu nuanfe eterodoxe evidente in mintea
multora, pentru ca se cred ortodocsi doar pentru ca stiu sa vind
la Biserica sau cunosc unele lucruri doar scriptic dar nu si
experimental.

To^i ortodocsii suntem de acord ca primim harul
dumnezeiesc la Sfantul Botez, ca primim iertarea Lui prin
Sfanta Spovedanie, ca in fiecare slujba a Bisericii traim in mult
har.

Numai ca unii o stiu doar din cdrti sau din spusele
altora, pe cand altii o stiu si cu fapta si pot sa explice cum se
simt cand inteleg, simt, vad, cunosc unele lucruri in mod
duhovniceste, mistic, tainic, dumnezeieste in persoanele lor.

Astfel, din cauza lipsei vietii duhovnicesti in multi
dintre ortodocsii nostri, una e ceea ce spun ortodocsii ca se
intdmpld in Biserica si alta e ceea ce simt si trdiesc ei.

Adica e distanta de la cer la pamant intre teologia
scripticd, din carti si teologia neintrupatd in oameni, in viata
lor.

Acesta e motivul pentru care ii enervezi rdu de tot pe
ortodocsii fara experientd duhovniceasca, cand ii intrebi ce
inseamnd mdntuire si curdtire de patimi pentru ei, pentru
fiecare in parte.

303

Da, da, cunoastem Scriptura, cunoastem ce spune
Sfantul loan Gura de Aur sau Dogmatica Parintelui
Staniloac.Dar ce simti tu in tine insuti? Cum te-ai despdtimit
de o patima sau alta? Cum simti harul lui Dumnezeu? Cum
simti si trdiesti un eveniment liturgic sau altul si nu cum arfi
trebuit sd il trdiesti, ca asa ai gasit in nu stiu ce cartel

Si cand ii intrebi, in mod brutal, fara sa o dea la intors,
cum simt harul Lui in inima lor, in fiin^a lor, in ei insisi,
ortodocsii „scolastici", a caror „Ortodoxie" e formata doar din
fraze citite sunt incurcafi la culme si dau bir cufugifii, pentru
ca nu au habar cum arata harul dumnezeiesc sau nu se deschid
deloc lui sau daca uneori il simt, il neaga imediat interior,
crezand ca e vorba de „o patima",

De aceea, cand se vorbeste de multe ori despre
„bucurie", „pace", „implinire duhovniceasca", mul^i
predicatori ortodocsi se refera la ceva multprea teluric, tocmai
de aceea nici nu poti sa ii asculti prea mult pentru ca ti se face
greata de nestiinta lor, pe care ei nu o sesizeazd nicidecum.

Bucuria duhovniceasca insa e o stare divino-umana, o
traire profunda, plenara, cu multe urmari in noi, despre care nu
poate da marturie asa, oricine, care vrea doar sa predice si el
despre lucruri pe care nu le cunoaste nici macar 1%.

Asa cum eel care stie cum se sdrutd o femeie si ce se
intdmpld atunci... poate sa dea detalii sufletesti si anatomice in
acelasi timp despre sarutul dintre doi oamenii care se iubesc,
tot la fel, eel care traieste bucuria duhovniceasca a vdrsdrii in
el, din plin, a harului lui Dumnezeu, stie ce se petrece si in
sufletul si in trupul lui in acelasi timp... si poate sd detalieze
experienta ca atare. Sa spuna trei lucruri sau 10 pagini despre
ea.

Adica, doar daca experimentezi, cunosti ce se intampla
si in cadrul relatiilor cu oamenii si in relatiile cu Sfintii si cu

5 5 5 5 5 5

Dumnezeu.

Daca nu stii lapropriu, bineinteles: bati cdmpiil
Acesta e motivul pentru care evenimentele
predicatoriale ortodoxe ale momentului sunt cu precadere
lansdri in moralism, in chestiuni exterioare de tipic si istorie
iar partea grea a teologiei experimentale, cea a in^elegerii
Dumnezeiestilor Scripturi si dogme e mereu o problemd de
viitor sau numai pentru unii, care „au facut scoald mai multcC
sau carora „le place sa fie mai asceti de felul lor".

304

Repede iji spui: „Parinte duhovnic". Dar, in mod real, tu
poate ca nu ai nascut pe nimeni pentru Dumnezeu si nici nu l-
ai hranit cu adevarul Sau.

Si cum 1-ai putea duce pe cineva la El, la Dumnezeu,
daca Tu nu II cunosti pe El, daca tu nu L-ai vazut niciodata si
nici nu stai in ambianta comuniunii cu El?

Cum sa ii dai altuia sd simtd harul Sau, daca pentru tine
el nu este o cotidianitate ca si aerul, ca si rugaciunea, ca si
intdlnirea cu ahull

Insane cdti ii mai intereseaza adevarul sfintenieil

Cine mai doreste sfinienia Ortodoxiei?

Cine mai vrea pace in inima lui?

O, Doamne, ai mila de noi, robii Tai si nu ne lasa fara
ajutorul Tau! Ajuta-mi mie, preaticalosului, Doamne, ca inima
mea e ticaloasa si stearpa.

Faca-se voia Ta! Numai a Ta. Voia mea, intotdeauna
mi-a facut numai belele.

1 ana cand nu vezi pe ce arunca omul banul, nu in^elegi
cat de puerili suntem.

Azi-noapte, de revelion, aerul Bucurestiului - desi a fost
o ceaid densd - a fost imbacsit de pocnitori si artificii de tot
felul.

Ziceai ca e rdzboi, ca e din nou revolufie.

Cine nu ar fi stiut ce se intdmpld, ar fi intrat in panicd
imediat.

Milioane de lei aruncate pe pocnitori, pe mancare, pe
bautura, desi omul poate manca §ipu}in - nu din zgdrcenie - ci
din inielepciune a min}ii.

Televizoarele au fost pline de distraciii pentru distraciii,
omul a crezut ca se bucurd, unii si-au comandat fete ca sa le
satisfaca devierile sexuale, poate ca unii s-au imbdtat in mod
jalnic iar pe al^ii i-a luat salvarea din cauza mancarii. . .

Si pocnitorile au bubuitl...

Si nimeni nu prea stia ce se sdrbdtoreste, si unii s-au
destrdbdlat bine - presupun - chiar daca a doua zi e praznic
mare.

305

Dar daca omul „nu merge la Biserica", considera ca
poateface de toate.

Am mers la Sfanta Biserica si in locul scaunelor noastre
(pentru ca stia ca vom veni si ne vom aseza acolo, amandoi, in
strana barbatilor) era bradul desi, de la Craciun si pana acum el
statuse dincolo, in strana femeilor.

A trebuit sa stau cu Gianina [Piciorus] dincolo, langa
femei, pentru ca bradul sa stea in locul celor doua scaune ale
noastre...

Asta m-a durut: miscarea dusmdnoasd a preotului.

Aceiasi demoni de demult ma urmdresc si in acest preot.

Exista unii preoti, care isi dau seama imediat ca sunt
„mdndru" (desi ei nu vizeazd aceasta patima, de care
realmente sufdr), numai pentru ca nu sunt „obedientul" pe care
ei il vor, adica lingdul si prefdcutul de care au nevoie.

Considera „mandrie" la mine faptul de afi demn si de a
dori relatii de prietenie si nu de obedientd minimalizatoare.

Dar cum preotii pe care ii intalnesc nu cam doresc relatii
reale cu ei, in cadrul carora sa ma sfdtuiesc, sa ii intreb si sa
imi rdspundd profund si la obiect, sa ne ajutdm reciproc
adica.. .ci doar supusenii nesimtite, tocmai de aceea ma exclud
din priviri, inainte de a spune trei vorbe.

Un coleg mi-a adus Apostolul drept consolare, pentru ca
preotul si strana si putinii membrii ai comunitatii vedeau ca
inima mea a inteles miscarea „tactica" a bradului plantat pe
locurile noastre.

Am refuzat, fals politicos, sa il citesc, sa il rostesc la
Liturghic.si, bineinteles, ca nu s-a ddrdmat Biserica pentru ca
eu nu am spus Apostolul... si nici nu a plans nimeni pentru
acest fapt.

Motivul era simplu si de bun simt: stiam ca unii
„principali" nu ma vor, acolo, in inimile lor, nu vor sa ma
audd cantand Apostolul si n-am vrut sa le stau ca un nod in
gat, atunci cand eu mi-as fi spus inima printre cuvintele
Apostolului.

Dar, la predica (pentru ca eu inteleg cuvintele... si
sentimentele sfinte dar si pe cele bdddrane din oameni, chiar si
cand sunt imbrdcate in smerenie sau intr-o „evlavie"
prefacutal) am fost aratat neascultdtor si mdndru, ca si cand
preotului predicator i-afipdsat, in vreunfel de mine...

Dar cand m-a miruit. ..tacerel A arborat doar un zambet
pervers, intins pe fata in mod standard, plin de o iubire „fara
subintelesuri".

306

Bineinteles ca i-am raspuns prin mimarea aceluiasi
zdmbet...csLYQ te tine la depdrtare si care te arata „un om
integru, un bun crestin ortodox, un om de o calitate rara" prin
duplicitatea in care te experimentezi in mod zilnic.

Si am plecat, cu gust amar, de la Sfanta Liturghic.unde
m-am simtit ca nuca in perete, numai pentru faptul ca eu nu
ma mint pe mine insumi „cu delicatete".

Ma doare enorm, pentru ei in primul rand si nu atat
pentru mine, ceea ce simt la unii colegi de studii sau \apreo}ii
pe care ii intalnesc la Bucuresti sau pe oriunde: atata manie,
atata ura, atata invidie fara sens!

Ce au toate acestea cu Hristos, iubi^ii mei?

Cum sa mimati in continuu „virtuti" inexistente?

Cum sa nu te simti penibil, macar acolo, cat de putin,
cand stii cine esti... si cum ai ajuns preofl

Ei cred ca nu imi dau seama de jocul lor.

Acestui preot ii repugna pacea mea interioard §i faptul
ca nu ma lansez in discufii cu el si, mai ales, ca nu ma
spovedesc la el.

Am vorbit unora despre patimile lui, despre caracterul
sau ingrat §i despre prostia de care sufera...§i el crede ca am
facut acest lucru in mod patima§ sau ca am ceva cu el. Dar n-
am nimic cu eL.Eu doar am constatat niste lucrurL.din fiinta
lui...

Eu le-am spus acelor persoane ceea ce vdd la el §i nu
ceea ce cred despre el.

Pentru ca are fond sufletesc bun, are dorinta de slujba,
isi face treaba cu zel, se zbate... Numai ca nu are intelepciune
duhovniceasca si e si badaran...dar mimeaza „voiosia
perpetua" si „sfatosenia dezinteresata".

O, Doamne, ai mila de el, de noi toti, pentru ca dam cu
stangul in dreptul...in mod continuu!...

Oamenii §tiu sa ne omoare, in concluzie, „cu
delicatete".

Cand luminal de Dumnezeu vedem addncul decdderii
noastre si plasa satanicd a rdutdiii generalizate, a ispitirilor ce
ni se coc, numai smerenia §i certitudinea haricd a realitd}ii lui
Dumnezeu ne {in §i ne fac sa nu innebunim sau sa nu
devenim, deodata, ni§te monstri.

Tocmai pentru ca nu stim prea bine cine sunt membrii
ierarhiei, cei care ne slujesc sj nici ei pe noi, mai vin oamenii
la Sfanta Biserica in mare parte.

307

Unii ar veni, si daca ar sti ca tofi sunt netrebnici . . .Dar
nu arface mulfi acest lucru.

Ar fi multe Sfmte Biserici goale si doar unele arhipline,
adica acolo unde ar sluji Sfinfii lui Dumnezeu, daca ne-am
cunoaste in mod clar unii pe altii, in adacimea noastra si nu de
fatadd.

Daca am sti adevdratele inteniii ale tuturora ar fi mare
haos.

Tocmai pentru ca nu ne stim pdcatele unii altora - si
asta in mod providential, din voia lui Dumnezeu - mai avem
incredere cat de cat unii in al^ii.

Daca ti-ai stii duhovnicul ca pe propria ta palma, ^i-ar
trebui multd smerenie sa mergi mai departe.

Daca am sti ce ambiiii ne anima pe to^i, ne-am urmari
unii pe al^ii intr-o stare de mare fried.

Inconstien^a, aceasta „umbra" ce ne lasa la periferia
in^elegerii lumii ne da imbolduri ca sa mergem mai departe, sa
speram la multe lucruri din punct de vedere social.

Daca am vedea peste tot colcaiala patimilor si prezen^a
demonilor n-am putea sa scdpdm de nebunie decat cu ajutorul
lui Dumnezeu.

Mergem mai departe, fara sa stim ce se ascunde sub
lucrurile noastre parut „frumoase".

Dar cand Dumnezeu i^i arata rdutatea demonilor si
terfelirea lumii de catre ei, atunci durerea, inspdimdntarea si
suferinfa pe care ti le dau aceasta vedere interioard sunt mult
prea grele fara harul Sau.

De aceea, Dumnezeu ne da harul Sau si prin el
in^elegem realitatea lumii. Realitatea lumii, ca si cele
dumnezeiesti, nu se cunosc^Sra harul lui Dumnezeu.

Ra^iunea noastra parut „autonoma" - cand ea e, de fapt,
aservitd demonilor - nu poate ajunge prin sine la in^elegerea
inseldrii in care dormiteazd omul.

Daca s-ar rezolva mental toate lucrurile, la ce ne-ar mai
trebui harul Saul Fara harul Sau insa, care ne descopera
adevdrul inimii noastre si al lumii, dand la o parte piatra de
mormdnt a nestiin}ei si a nesimfirii de pe inima noastra, nu ne
putem bucura de intimitatea cu Dumnezeu.

Am stat cu aten^ie la Molitvele Sfantului Vasile eel
Mare404. §i mi-am dat seama de ce nu vor dracii sa cunoastem

404 A se vedea comentariul nostru la ele:

http ://www. teologiepentruazi.ro/20 11/01/01 /prima-predica-pe-20 1 1 -comentariu-la-
rugaciunile-de-exorcizare-ale-sfantului-vasile-cel-mare/.

308

aceste rugaciuni: pentru ca sunt prea teologice, prea inalte, cu
multe detalii despre siretlicurile demonilor.

Gianina [Piciorus] mi-a spus, ca ar fi buna o tezd de
doctorat pe seama lor... si am fost de acord: un paralelism
teo logic intre Molitvele Sfantului Vasile eel Mare si ale
Sfantului loan Gura de Aur pentru a reliefa demonologia,
teologia Bisericii despre demoni.

M\x\\\ au facut un bau-bau, o sperietoare din aceste
dumnezeiesti rugaciuni.

Pentru Sfanta Liturghie, cand Dumnezeu coboara pe
Sfanta Masa, po^i sluji oricum si po^i veni la Sfanta Biserica
dupd cum te taie capul, dar cand e vorba de blestemele date
asupra demonilor, ii apuca pe toti o mare fried, o frica
devastatoare, si pe credinciosi si pe preo^i, si toata lumea pare
sd ia aminte dar la Liturghie sunt plecati cu sorcova.

Adica am transformat rugdeiunile de exorcizare in ceva
mai important ca trairea plenara, plina de bucurie sfanta a
Dumnezeiestii Liturghii.

De ce? Pentru ca ne intereseaza mai mult raul, cu care
suntem convivi, decat binele slavei lui Dumnezeu de care nu
avem habar.

Insa la exorcizari avem de-a face cu o „inghetare" pe loc
prefdeutd, mai mult ca sd nu intre vreun drac in ei sau sa nu
scoata unul vreun sunet din ei si nu pentru ca i-a apucat
credinta si starea linistita, asa, brusc...

5 5 5 ~ 5 ~

Din punct de vedere teologic si experential, rugaciunile
Sfantului Vasile eel Mare sunt o teologie impresionanta, o
mare lec^ie de experien^a duhovniceasca, care nu e infeleasd -
ca si celelalte slujbe dumnezeiesti de altfel - pentru ca noua ne
e o fried teribild de a-l intdrdta pe dracu, dar „putem" sa ne
batem oricandyoc de Dumnezeu, dupa cum o sifacem.

Si de Dumnezeu am inceput sa ne batem joe din ce in ce
mai profesionist...p& cand fata de dracul avem „mare
considerate", pentru ca nu cumva „sa il deranjam" cu
pocdinta sau cu indreptarea noastrd din patimi.

Ideile dubioase ale credinciosilor si clericilor nostri sunt
inspdimdntdtoare prin satanismul si nestiin^a lor.

De aceea consider, ca cea mai nenorocitd plagd a
Bisericii si a lumii e lipsa de viata teologicd, duhovniceasca,
nascuta dintr-o zdrobitoare nestiintd.

In ceea ce priveste harul dumnezeiesc insa e o nestiintd
catastrofald la foarte mul^i oameni ai Bisericii.

309

Mi-ar placea sa ma bucur si sa spun, ca to^i ortodocsii
traiesc in harul Duhului Sfant. Dar nu e asa. Ar fi o hula la
adresa lui Dumnezeu sa mint faptul, ca multi ortodocsi II
cunosc pe Dumnezeu in viata lor.

Si pentru asta sufar enorm... pentru ca nu ma pot bucura
atunci cand vad ca oamenii sunt calamitati, injositi,
destructurati interior de erezii, de patimi, de satanism.

Avem fricile pe care dracii ni le „daruie" cu larghefe si
mai pu^in fried dumnezeiasca, duhovniceasca. Ultima te umple
de har si de bucurie reala, pe cand fricile demonice te umplu
doar de psihoze , de multa incredere in tine si de tot felul de
ticuri chitibusare.

\j propozrfie hip-hop, care exprima mentalitatea
contemporana decazuta: „fara vicii am fi doar niste robofi".

Fanii aplauda si i§i aplaudd decdderea.

Dar viciul nu e „o pata de culoare" in via^a noastra, ci
insu§i intunericul nostru existential.

Patima ne face sclavi, robofi iar virtutea ne elibereazd,
iubi^ii mei!

Cantecele sexuale au devenit o constantd, pentru ca asta
primeazd in noi, alaturi de mancarea buna, traiul bun, castiguri
usoare, calatorii de distrac^ie, dansuri de toate felurile. . .

Si intr-un asemenea mediu trebuie sa fim ortodocsii

Si aici, in aceasta lume, coboard harul Sfantului Duh,
daca implinesti poruncile Sale si auzi glasul celorlahi ca pe o
chemare la dragoste sfdntdl

Deraierile iconografice si arhitecturale din Bisericile
noastre imi apar acum mult mai evidente, cand ii citesc pe cei
care sunt trditori ai teologiei Sfmtelor Icoane si ai normalita^ii
bisericesti si artistice.

Avea dreptate domnul Sorin Dumitrescu cand spunea, ca
micro fonul ne obtureaza legdtura directd cu preo^ii slujitori.

Daca auzi glasuri din toate parole, privirea spre Sfantul
Altar e denaturatd.

Dar ce ne facem cand oamenii nu ne audi

Ce ne facem cand preo^ii sunt rdgusifi sau bdtrdnil

405

A se vedea: http://dexonline.ro/definitie/psihoz%C4%83.

310

Pentru ei e bun microfonul, cat si pentru cantaretii care
rdgusesc de atata cantat.

Strana e solicitata vocal mult mai mult decat preotii
slujitori.

Pentru cei care nu prea aud e buna stereofonia406 dar
uneori trebuie evitata, daca vrem sa fim intimi cu credinciosii
nostri.

O predica pentru oameni pufini nu are nevoie de
microfon.

La fel sta treaba si cu scaunele. Unii vor sa le scoata din
Sfanta Biserica, pe cand mul^i au nevoie de ele.

Daca mai iei si covoarele de pe jos, te trage curentul la
genunchi si reumatismul create.

Unele locasuri sfinte nu au sobe bune si credinciosii
ingheaid la slujbe. Unii nu mai vin pentru ca se imbolndvesc la
Biserica.

In alte locuri, vara, rdcesti din cauza aparatelor de aer
conditional care sufla mai mult decat trebuie sau te trage
curentul datorita usilor si a ferestrelor deschise prea mult timp.

In unele locasuri e un aer apdsdtor, din cauza neaerisirii
iar mirosul lumanarilor facute din orice, dar mai pu^in din
ceara de albine, te astupd.

Cele cu incalzire centrala te indbusd si ele uneori, pentru
ca nimeni nu intreaba pe credinciosi, daca le place
temperatura sau condi}iile pe care le au la slujbe.

Unde preo^ii sunt bdtrdni si pictura si moravurile
credinciosilor sunt imbdtrdnite. Fumul e pe perG\ifoarte gros
si pictura abia se mai vede.

Aluminiul pus pe Sfmtele Icoane e un iconoclasm mai
mult sau mai pu^in constientizat. Acest lucru 1-am in^eles de la
o doamna profesoara aparte, pentru care ii sunt recunoscdtor.

Se vand Icoane de toate felurile, unele pictate foarte
prost sau eretic, dar mul^i le cinstescpe toate.

Unii duhovnici dau canoane aspre la oameni care nici
nu stiu ce e acela un canon.

Abia teologii mai stiu ce sunt acelea Sfinte canoane si
nici macar noi to^i, care terminam seminarul sau facultatea nu
leprea stim.

Lucrurile se iau abrupt, indiferent daca il nelinistim pe
penitent, indiferent daca el nu ne infelege si indiferent de
disponibilitatea sau trdirile sale.

406 Idem: http://dexonline.ro/definitie/stereofonie.

311

Cand se vorbeste despre frica de Dumnezeu, nu se
vorbeste de un dar dumnezeiesc adeseori, ci despre ceva ce or
avea tofi. La fel se presupune, ca oricine vine la Sfanta
Biserica are si dragoste.

Daca citesti insa teologia Sfantului Maxim
Marturisitorul despre dragoste te inspaimanti. Dragostea e
floarea ultima a sfin^eniei si noi consideram, ca oricine da pe
la slujbe si face doud milostenii are iubire.

Moralismul sec a luat locul experieniei duhovnicesti si a
intelegerilor addnci, patristice in predicile preo^ilor nostri.

Parem „deschisi", „liberali", „ecumenici" pe cand
suntem foarte inchisi in obtuzitatea noastra, in idolatrizarea
pdrerii noastre, care nu are prea mult sprijin in voia lui
Dumnezeu.

Murfi care scriu teologie azi vor sd te impresioneze, vor
sd ii crezi, vor sd te convingd. Dar nu prea \\i dau impresia ca
sunt ai lui Dumnezeu, ca prin ei vorbeste Dumnezeu.

Scriu una si, sub textul lor, dincolo de ceea ce ei scriu,
observi sufletul inapoiat, impestri^at cu de toate, care nu
seamana deloc cu ceea cepare sdfi scris.

Le citesti printre randuri caracterul duplicitar, sufletul
secretos fara secrete, mintea care taie adevdrul in buca^i dar nu
stie sd il mai reasambleze in mod organic.

Concluziile carjilor sau ale articolelor pe care le publica
sunt pline de platitudini.

Unii pot sa creada ca ii atac, ca am eu ceva cu ei...

Dar adevarul e ca eu constat realitatea lor si a carjilor lor
si nimic mai mult.

Daca nu e asa, atunci sa spuna cu ce s-au ales in mod
fundamental cititorii lor de la ei insisi.

Carole de cult, scrierile Sfm^ilor Paring, Sfmtele Icoane,
tipicul slujbelor, orice vestigie ortodoxa trebuie tdlcuitd.

Trebuie sd explicdm imensitatea de neexplicat a boga^iei
lui Dumnezeu.

Ma bucura imens orice traducere a Sfin^ilor lui
Dumnezeu in limba romana, orice exegeza mai bund sau mai
rea si nu mai spun cea duhovniceascd, al oricarui lucru din
Sfanta Biserica si din lumea asta si din cealalta.

Ma bucura inifiativele personate sau comunitare care
vizeazd dragostea, in^elegerea, prietenia.

Ma bucura invd}dmdntul religios in scoald, daca el se
face cu abnegate, competent si daruire.

312

Ma bucura fiecare tanar sau batran inchinoviat, care
merg la Sfanta Manastire sau in pustie, pentru ca sa isi
sfin^easca via^a.

Ma bucur de oricine se face preot al lui Dumnezeu si are
constiin^a ca e hirotonit de Dumnezeu si simte acest lucru prin
mdna episcopului si se comportd ca atare.

Ma bucur de cei care vor sa se cdsdtoreascd si sa facd
copii, dar si de cei care se cdsdtoresc si nu au copii, dar au
muliifii duhovnicesti.

Ma bucura mult batranii veseli, increzatori, cuviinciosi,
care sunt exemple dumnezeiesti, cu care poji sa vorbesti cu
adevarat de intelepciune si echilibru, cat si tinerii inimosi,
cura^i la inima, care nu au una in inimd si altape buze.

Ma bucura frumusetea, pacea, corectitudinea, umilin^a,
compasiunea.

Ma bucura cantatul unei pasarele, soarele de dimineata
sau de apus, gingasia, frumusetea de a te darui, de a sluji lui
Dumnezeu si oamenilor, sinceritatea si abnega^ia in toate cate
facem, farmecul florilor, apele linistitoare, padurile care te
acopera cu o pace simpla, calda.

Ma bucura cunoasterea oamenilor si ca oamenii vor sa
cunoascd.

Ma bucura oamenii care citesc mult si au o inimd
deschisd dialogului si nu l\i baga pe gat idei preluate, ci idei
trudite de ei, addncite de ani de zile.

Ma bucura cei care sunt in afara Sfintei Biserici si care
ajung la recorduri imense de adevar pentru starea lor
neeclesiald. Nu ma bucura faptul ca sunt in afara adevarului
total, ci ma bucur ca au reusit sa inieleagd parti din adevar,
chiar daca sunt in afara totalitdtii revelafiei.

Ma bucura infelegerea, si oamenii care ne dau sfaturi cu
dragoste si nu cu o autoritate simiitd exterior.

Ma bucura familiile unite, credincioase, care se roaga si
muncesc impreuna, care sunt cu un singur gdnd.

Ma bucura pocain^a oamenilor, constiin^a pacatoseniei
lor, a umilin^ei lor in fa^a lui Dumnezeu. Asta inseamna
revenire la viafd.

Imi plac oamenii care nu imbdtrdnesc niciodatd la
suflet, care nu s-au flescdit in idei si atitudini, care stiu sa
acfioneze si cand sunt crezu^i ca dau inapoi, oamenii care au
rezistat la multe incercdri, oamenii care au iubit ceva si nu au
fost impasibili total, oamenii care se hrdnesc din nadejdea in
Dumnezeu intotdeauna.

313

Ma bucura oamenii care stiu sd asculte, care stiu sd
puna intrebdri revelatorii, care nu isi trddeazd credinja si nici
prietenii, care nu incurcd iubirile intre ele si nici nu se
disociazd de cei care ii urdsc pe ei.

Ma bucur!

E foarte important sa sim^i ca singura bucurie e
Dumnezeu.

§i ceea ce nu imi place e ceea ce ne cere Dumnezeu sd
nufacem.

C,

'e faci, daca in casa unde stai te sim^i ca intr-o colivie

si unde to^i te pdstreazd numai din indiferenidl

Cine \\i alina inima, cand prietenii vor sd piece mai
repede din calea ta? Si cine ne sunt prietenii, adevdratii
prietenii

Singura frumusete a acestei dureri e rugdciunea si
simfirea lui Dumnezeu in mijlocul acestei pdrdsiri parca pusd
la cale.

Durerea comicilor e o rdzbunare verbald pe cei care nu
simt durerea.

II priveam azi pe un mare comic al nostra si dincolo de
vorbele lui, e drept, cu bdtaie lungd unele, te astepta un zid al
durerii, al unei dureri personale mute.

Suferin^a e un mare dar de la Dumnezeu. Daca inva^am
sa nu vorbim de rdu pe cei care ne fac rau, intelegem multa
iubire a lui Dumnezeu, care ne vindeca ranile, patimile vechi.

Doamne, nu ma uita pe mine, eel care am uitat sa ma
rog cu inima smeritd. Da-mi inima bund, Doamne, inima
rabdatoare, inima milostiva. Ajuta-ma sa ma smeresc continuu,
Dumnezeul meu si sa simt in fiecare zi si sa vad bogdfia
intelegerii si a iubirii Tale.

Da sa in^eleg mila Ta §iputerea milostivirii Tale in noi.

Da-mi sa ma smeresc intra mul^imea milei Tale,
Iubitorale de oameni si alunga din mine acest vis urat al
nesim^irii, al parerii de rau, al invidiei, al razbunarii.

Stinge fumul nepasarii si al indiferen^ei mele. Raceala
scoate-o din mine ca pe o iarbd rea.

Cura^este-mi inima cu apa lacrimilor de pocain^a.

314

Incinde inima mea cu nadejde tare si cu credin^a
nebiruita.

O, Doamne, Iisuse Hristoase, inima mea Te vrea pe Tine
si in singuratatea acestei lumi pe Tine vrea sa Te vada. Tu e§ti
bucuria mea. Tu e§ti tacerea inimii mele. Prin Tine ma misc si
ma veselesc pe pamant.

Ce as fi eu, ticalosul, fara mila Ta?!

Unde s-ar pogori inima mea fara Tine?! !

Rdceala inimii ma face nemilostiv. Cu ce gresesc
oamenii care ne cer milostenie de ii alungdm atata?

Noi zicem mereu: „Doamne miluieste!" si Dumnezeu nu
se supara pe noi ci, dimpotriva: Lui Ii place iubirea noastra.

Zapada se topeste incet...Tot la fel lucreaza Dumnezeu
cu noi: patimile pier in timp dar piGrprin harul lui Dumnezeu.

Cand tai firul in patru, cand nu straba^i prin peretele
mormantului min^ii tale in inima ta, realitatea pare pur
intelectuald. Dar iubirea ta pentru mine sau a mea pentru tine
nu e o realitate pur mentala, ci o realitate ce ma angajeaza
total.

§i cum am putea sa o in fe legem, daca ea ar fi o realitate
numai a min}ii, dar nu si a inimii si a voinfei, a faptelor?

Cand cobori in tine te scufunzi in tacerea Lui. Ui^i
realitatea plina de desdnfare a lumii. §i cand iesi afara, traiesti
senza^ia pustiirii, a golului, a pustiului interior, pentru ca ai
devenit prea mut creier.

Spaimele oamenilor sunt nerealiste. Si sunt nerealiste
pentru ca sunt „autonome" multe dintre ele.

Frumusetea fizica pare a fi „un lux" care trebuie stricat
cu orice chip iar urdienia aparenta a fe^ei ni se pare o
catastrofd, desi nu in chip sta frumuse^ea, ci in frumusefea
sufletului, a vie^ii.

Efortul de a ne sim^i intr-un anume fel, „standardele"
alcatuite de companiile de moda sunt aplicafii
nonpersonaliste, care ne vor pe to^i cu aceleasi culori, cu
aceleasi mansete, cu acelasi fel de a ne tunde pdrul. . .Un fel de
comunism vestimentar pana la urma.

Democrat incearca sa te faca impropriu fie, tocmai
cand crezi ca fi-a dat toatd libertatea, pentru ca libertatea ei e
una dirijatd.

Ar fi o imprudenfd sa crezi ca esti liber, atata timp cat
libertatea e o realitate duhovniceasca si mxpoliticd.

315

„Libertatea de a trage cu pusca"407 nueo libertate, ci un
mod animalic de a in^elege libertatea, adica in timp ce calci
alte libertdfi in picioare.

Eram intr-un supermarket si cautam biscui^i, biscuiii
romdnesti. Nu am gasit biscuiii... Dar langa mine a venit o
doamna si a vazut produsul pe care il cduta...§\ 1-a luat de pe
raft ca si cand l-arfi Jurat, 1-ar fi smuls altcuiva din mana.

Asta mi-a spus ceva important despre modul nostru de a
exista: ca vrem sd ludm neapdrat ceea ce ne dorim si ca atunci
cand gdsim ceea ce ne dorim, nu luam cu evlavie acel lucru, cu
modestie, cu liniste, ci ca pe o pradd ce ni se cuvine, ca pe
ceva facut numaipentru noi.

Ni se spune peste tot, ca acest lucru e „pentru tine" si
celalalt, si celalalt si la nesfarsit...iar noi am crezut minciuna
asta.

Ni se pare ca totul ni se cuvine. Dar nu ni se cuvine
totull Trebuie sa existe limite, decen^a in a cumpdra, in a lua si
in ceea cene dorim.

Mi se pare nelegal pentru constiin^a mea, sa iau ceva
care nu e pentru mine, care nu e pentru statutul meu social sau
pe care nu mi-l permit Jinanciar.

Nu cred ca e bine sa ma imprumut pentru ceva anume,
pentru ca sa imi cumpdr ceva si apoi sd Jac Joamea, pentru ca
acel lucru a costat mai mult decat eu imipotpermite.

Nu po|i sd porfi toate ciurucurile scumpe ale piefei de
consum si nici elementele ei de contrabandd.

Nu po^i sa te tunzi oricum, sa mergi oricum pe strada.

§i, mai devreme sau mai tarziu, intelegem ca nu putem
sa facem tot ce ne taie caput.

Raul nostru e acela, ca in^elegem ca daca suntem
sinceri, omenosi, muncitori, cinsti^i nu o sd ne placd nimeni si
o sd ne placd daca suntem excentrici, nesting, adulatori si
iresponsabili.

§i nu ne pasa de ceea ce lasdm in urmd, de gunoiul pe
care il aruncdm aiurea dar, in acelasi timp, vrem ca statul sd
Jacd ceea ce noi am putea sa facem Joarte bine si chiar
elementar de bine dar nu vrem sdjacem.

Am observat ca ortodocsii sunt socotrfi adesea „incuU;i",
„impostori", „sarlatani". As vrea sa stiu detaliile care conduc
la asemenea catalogdri.

407 Titlul unei poezii a lui Geo Dumitrescu: http://atelier.liternet.ro/articol/1168/Geo-
Dumitrescu/Libertatea-de-a-trage-cu-pusca-si-alte-poezii.html.

316

Procesul umano-demonic de apari^ie al gandurilor
neadevarate se vede la tot pasul.

Vorbim prea usor despre toate, cand stau pe langd noi si
in noi miliarde de celule si de corpusculi si de realita^ pe care
nu le stim si carora nu le percepem existenia.

k

>aca iubirea pe care o avem pentru cineva e strivitd de
orgoliu, atunci avem o iubire mai mica decat credem. Avem
mai mult orgoliu si mai pu^ina dragoste, si tot mai pu^in sau
deloc evidenta dragoste de copii.

Pot sa ne spuria tot ce le trece prin cap iar noi „trebuie"
sa ii ascultdm. Nu avem „voie" sa tragem la rdspundere pe cei
care ne-au nascut si crescut iar atunci cand ii enervdm trebuie
sa tdcem.

„Eu te-am facut pe tine si nu tu pe mine'" e o formula
care se vrea „o explicate", cand ea este o expresie a lipsei de
dialog si de intelepciune paternd.

Asa vorbesc si se manifesta parin^ii inconstienfi si
iresponsabili vizavi de copiii lor.

E utopica dorinta de a nu-i contrazice, cand parintii
habar au cefac.

Parintii inumani cu copiii lor cred ca au dreptul
discrefionar de a te omori oricdnd, pe considerentul ca ei te-au
nascut.

Ei nu pot in^elege, mul^i dintre ei, ca un copil nu e un
sclav, nu e un robot, nu e o fiin^a pe care o pofi manipula cum
vrei ci ca trebuie sa te intelegi cu ea, sa o faci sa te iubeascd si
sa te respecte daca vrei sa te priveascd responsabil.

Vor in^elege mai devreme sau mai tarziu, ca iluzia
domindrii copiilor lor e un contraserviciu lamentabil pe care
si-1 fac.

Nu copiii isi urdsc parintii, ci parintii nu stiu sa isi
accepte copiii, sa le accepte modul lor de afi\

§i copiii sunt constrdnsi sa isi urasca, sa isi deteste
parintii, pentru ca nu sunt atinsi de urme directe, vizibile, de
normalitate.

Nu stii sa cresti un copil si vrei sa se manifeste
normal? \ De la cine sa inve|e normalitatea, daca voi, parintii
lor, nu le-a^i impdrtdsit-o fdrd ostentafie?

317

§i paring isi mint copiii.

§i copiii simt de la un moment dat minciuna care
radiazd din parin^ii lor si daca nu o suportd, daca nu o pot
suporta, cu ce sunt ei de vindl

Daca parin^ii „sunt trecufi prin via^a", „daca au
experienid de viaja", „daca isi iubesc copiii", cum se face ca
nu vor sd stea de vorbd cu ei, sa le asculte inima si sd le-o
inieleagdl

Cum poate o mama sd nu simtd durerea fiului ei si un
tata sa nu stie sa fie impdciuitor cu fiica lui?

Certurile apar din cauza principiilor sau a lipsei lor.

§i daca am vrea, ca impreuna - bunici, paring, copii,
fra^i - sd ne infelegem, atunci nu se poate sa nu gasim cdi
pentru a ne infelege.

Ne e fried de proprii nostri copii. Ii suspectam. Ii credem
niste monstri. Ii credem niste prosti, niste ratafi.

Dar daca ei sunt asa, noi, parin^ii sau cei care ii crestem,
cum sunteml

Cine suntem noi, cum ne definim noi in fafa noastrd,
daca ei sunt „doar niste copif ', cand au 25 de ani, 30, 40, 50 de
ani?

Nu stim sd ne respectdm copiii, pentru ca nu-i iubim.

Ii facem „din greseala", „la repezeala", „inconstient".

Bern ceva azi, ne culcam cu viitoarea mama si daca se
vrea.. .peste noua luni vine „cataclismul".

Cresc copilul, spun ca „il iubesc" si, la o anumita varsta,
cand acela le reproseazd ceva si cei care 1-au facut nu vor sd
accepte adevarul, ii spun copilului lor: „Mai bine nu te mai
fdceam.. .Mai bine te omoram la nastere. . .".

...§i socul acesta al copilului, si alte socuri de acestfel
due la acte de totfelul, putin spus „iresponsabile".

Pentru ca familia si societatea in care au trait a fost
pentru murfi o sminteald prea mare.

Suferim din cauza celor care ar trebui sa ne iubeasca.
Suferim. §i suferin^a noastra pare „o joaca".

Suntem „niste copii" si „trebuie" sa tacem.

„Trebuie" sa tacem „la infinit".

§i aceasta tacere sd insemne: „voi, copiii, nu sunte^i buni
de nimic, pentru ca nu stifi ce vrefi. Noi, parhnii, stim ce vrem,
chiar si impotriva a ceea ce vd place voud".

§i daca acasa ni se inchide gura, la scoala la fel, la
serviciu la fel si, daca intalnim si un preot paroh, care crede ca
„stie totur, „tot ce ne trebuie", nu ai nicio sansd, nici daca

318

vrei sd te apropii de Dumnezeu, pentru ca cei care ar trebui sd
Ii slujeascd Lui, te imping afara, departe de El.

Esti lasat singur, desi statul „it4 garanteaza" drepturile. . .

C,

ra sa nu ii mai enervez cu simpla mea prezentd pe

oamenii de la Sfanta Ecaterina. . .am decis sa merg si sd cunosc
si alte Sfinte Biserici ale Bucurestiului.

In masina am dat peste un cuplu, pe care 1-am gasit mai
apoi la slujba. §i doamna nu a vrut sd stea jos, cand i s-a ivit
ocazia, ci a dat voie sotului ei, care se simtea sldbit.

Mi-a placut gestul sincer, iubitor si fara conotaiii
manieriste ieftine, pe care cuplurile bucurestene il practica
acerb.

La slujba, el a stat jos, pe scaun iar ea a stat tot in
picioare.

Locasul m-a impresionat: largimea lui, formele
arhitecturale maretre...Erau peste o suta de becuri apr ins e... dar
preotii erau bdtrdni. Unul dintre ei era un fast profesor de

rr^ 1 ■ 408

Teologie .

La un moment dat am vazut parabola fiului risipitor I
curvar de pe perete. Fresca nu avea conotaiii mistice, nu era o
tdlmdcire duhovniceascd a parabolei, ci era o narafiune
picturald de un realism brut, in care tatal era un om, fiul ce s-a
intors era alt om iar eel care a stat acasa alt om...§i nicio
aureola.

Pictorul n-a vazut deloc adanc, ermineutic. N-a privit in
realitatea acestei parabole dumnezeiesti.

Slujba cufast citadin posac, cu cor pe 4 voci, cu lumini
si solemnitate, dar fara ascetism si fara strdluciri de experientd
misticd in glasul preotilor si al cantaretilor si al credinciosilor e
o slujba cu addncd realitate teologica, ca asa e ea: mare,
sfanta, dumnezeiascd dar cu o exprimare searbddd, caldu^a,
pentru ca cei care o slujesc sunt la sute de mile distanta de
intelegerea si de slujirea ei.

Sfanta Liturghie de oras, slujita in zonele intelectualiste,
e o minune a minunilor servita insa in polei de ciocolatd, care
ii lasd lafel pe credinciosii ignorafi dar „culfi", pentru ca ii

408 Pr. Prof. Dr. Dumitru Radu, Biserica Sfintii Imparafi Constantin §i Elena, piaja
Hurmuzaki, autobuzul 104.

319

face sa creada ca o minune atdt de imensd ca Liturghia noastrd
e cea mai „ tristd " realitate a lumii si timpul unde poti sa casti
sistematic.

Preojii slujitori isi indltau gaturile cu gesturi studiate,
cei care veneau aveau fiecare pretenfiile lor... si ce m-a
surprins aici a fost aceea, ca mi-am pus problema, asa,
deodata, in mijlocul slujbei, despre cum sdfac rost de bani la
Bucuresti, asta dupa 5 ani si ceva de zile, timp in care nu m-a
stabatut deloc acest gand la o asemenea intensitate.

Ultimele evenimente care ni s-au intdmplat in familie,
ne-au pus pe gdnduri. Poate ca, mai tarziu, aceste ganduri care
ma strdbat acum vor fi privite cu un surds in corful buzelor.

Un mare comic e bagat la puscarie si peste un timp este
eliberat. Oamenii aud ca el va fi din nou pe scena si vin intr-un
numdr mare la spectacol. Vor sa-1 vada.

Iese pe scena, se pune pe un scaun si nu spune nimic.

El, marele comic, sta in fa^a publicului care il iubeste
si. . .nu spune nimic.

Sta 5 minute, sta 10, sta 15, sta 30 de minute si lumea
incepe sdfluiere, vrea sa piece, gesticuleaza.

Credeau ca e ofarsd.

Credeau ca a innebunit.

§i cand asteptarea oamenilor ajunsese undeva la limitd,
atunci el le spune: „Iubitii mei, eu am asteptat intdlnirea
aceasta cu voi 75 ani de zile. ..Voi nu a^i putut astepta nici 30
de minute?" .. .

Spectatorii se infioard si izbucnesc intr-un ropot de
aplauze. Marele comic pleacd sau continud sa isi spuna
rolul...

Si ce conteaza daca nu ii stifi numele, daca un miez de
adevar exista in toata aceasta relatare pe scurft

Asteptam, mulfi sau pufini dintre noi, sa ni se intample o
surprizd reala, o minune a proniei dumnezeiesti. Privim spre
Sfmtele usi si asteptam pe cineva, care sa ne infware cu
adevarul lui.

Sfantul Teodosie eel Mare409, sarbatorit azi, 1 1 ianuarie,
inspaimanta prin luarea sa de atitudine.

Asteptam un om, un preot al lui Dumnezeu, care sa ne
vorbeasca atdt de sincer, atat de inalt, atat de simplu, incat to^i
sa recunoastem in el voia lui Dumnezeu, indrumarea Lui,
iubirea Lui.

409 A se vedea:

http://paginiortodoxe.tripod.com/vsian/01-ll-cv_teodosie_cel_mare.html.

320

Asteptam o zi in care sa ne bucuram unii pe al^ii si sa ne
iubim unii pe al^ii si sa ne primim unii pe arfii in inimile
noastre, in casele noastre, in nadejdile noastre de bine.

Poate ca eu visez.

Poate ca acela sau aceipreoii deja sunt dar eu nu-i stiu.

Poate ca sunt un biet idealist, care nu face alteceva decat
sa ceard, in loc sa faca ceva ca sd-si mdntuiascd sufletul.

Dar daca asteptam sa vind cineva un an, doi ani, 40 de
ani, ani si ani, sa vina prieteni sinceri, foarte sinceri, atunci ei
vor veni, vor intra la un moment dat in via^a noastra si tot
timpul acesta singuratic ni se va parea pufin, pentru ca vom
avea oameni care vor umple intr-o zi golul multor clipe afdfate
de singurdtate.

De ce nu asteptaffl Trebuie sa asteptam cu rdbdare.

§i chiar cand ridicolul e pus pe tavd, tot trebuie sa
credem ca bucuria lui Dumnezeu e bucurie printre oameni si
pentru ei.

„Imparatia lui Dumnezeu nu e pentru animate, ci pentru
oameni", a spus el.

§i 1-am vazut la slujba si pe Prof. Dan Zamfirescu410,
caruia i-as fi spus, ca i-am gdsit scrisoarea intre scrierile
Fericitului Hie si ca a facut cea mai mare eroare atunci, in
acea clipa, cand nu i-a publicat la editura sa marea opera a
acestui Sfant, ci l-a dus cu vorba.

Inalt, cu parul alb, si obosit, cu o geanta in mana din
acelea, pe care functionarii comunismului o aveau ca pe o
emblemd permanenta. §i domnul Voicu poarta la fel: aceeasi
geanta a oricarei zile.

Iubim trecutul nostra, vrem sa ne dam mari cu teologia
noastra ortodoxa dar nu implinim poruncile lui Dumnezeu
decat prea pu^in.

Pu^ini vrem sa le implinim.

§i daca II iubim pe Hristos mai pufin decat trecutul
nostra ortodox suntem pierdu^i, ne-am pierdut mingle.

Cum am putea sa nu-L iubim pe El si sa iubim mai mult
istoria noastra?

Ne-am deplasat via^a nepermis de mult de la El spre
memoria Lui.

Dar Dumnezeul nostru nu e mort, ci e viu\

Nu e Dumnezeul pe Care sd-L inventariem dar sa nu
putem sa stdm de vorba cu El, sa ne bucuram intru El.

410 Idem: http://biserica.0rg/Wh0sWh0/DTR/Z/DanZamfirescu.html.

321

Daca nu te bucuri slujindu-I Lui, nu stai in fa}a lui
Dumnezeu.

Daca suntem insensibili la glasul Lui, la prezen^a Lui,
atunci putem fi ingropati de vii, pentru ca degeaba mai trdim,
daca vrem sa fim doar niste umbre miscdtoare, fara
personalitate, fara finalitate bund.

§i apoi am mers spre ceva imens si novissim411.

O hala imensa412, pe care am considerat-o initial un
locas romano-catolic dar s-a dovedit a fi greco-catolic. Cel
care oficia avea vesminte ca ortodocsii, canta aproape
ortodox, dar nu era al adevdrului.

Greco-catolicismul, aceasta caricatura amuzantd, m-a
lasat cu gust amar. E pentru prima data cand asist la o farsd
religioasd greco-catolica, adica la o liturghie a lor, unde se
combina adevdrul cu minciuna.

Si ma exprim in acesti termeni, pentru ca nu pot
confunda pseudo-bisericutele cu Biserica lui Dumnezeu, cu
Bis erica Ortodoxd.

Nu exista biserici, ci Biserica, doar o Sfdntd Bisericdl

Acesta e crezul meu si intru acesta vreau sa mor.

Acesta e adevdrul, pe care nu eu ilpropun, ci e adevarul
pe care Prea Sfanta Treime ni l-a dat si intru care ne sfiniim
viafa.

Nu exista sfinienie in afara Sfintei Biserici Ortodoxel

Trebuie sa terminam odata cu hulele, cu mistificarile, cu
prefacatoriile.

Cine spune altfel cade sub anatemele tuturor Sfm^ilor si
sub urgia lui Dumnezeu.

Eu nu spun insa prin asta, ca trebuie sd-l omordm pe
cineva daca nu e ortodox, ci sa mdrturisim faptul, ca nu exista
alt adevdr in afara de Ortodoxie, chiar daca multora nu le
place acest lucru.

Pentru cei din afara Bisericii Lui, pentru ei trebuie sa ne
rugdm mult, lor trebuie sa le ardtdm toata dragostea noastra,
tot ajutorul nostru dar adevdrul dumnezeiesc nu e ceva care
suferd compromisuri.

Acum vreo trei secole romanii fosti ortodocsi, care s-au
unit cu Roma, doreau sa ramana toate la fel, sa nu li se
schimbe obiceiurile, credin^a, datinile.

Dar la intrare in locasul lor era apa catolicd unde pui
mana. Apoi pictura catolica, ieslea cu Pruncul catolica, azima

Foarte nou. De la adj. latin, la superlativ: novissimus.
412 Strada Mihai Bravu, aproape de gura de metrou de la Piafa Muncii.

322

catolica, limbajul catolic, orga catolica, satanismul si
maimutareala lingvistica romano-catolica, pe care romanii nu
le-au avut mai inainte.

Si lipsa harului dumnezeiesc, si credinciosi min^i „cu
precizie", si multe altele.

Auzeam ecteniile ortodoxe dar intr-o atmosfera stranie,
rece, lugubra.

Aceasta hala imensa, numita in mod antihristic
„biserica", ca si alte „catedrale" si prapastii ale Iadului
catolice, calvine, prezbiteriene, evreiesti, musulmane, hinduse
etc. sunt boala acestui pdmdnt, SIDA care // ataca necontenit
pe Fiul lui Dumnezeu si improscd cu noroi, cu murdarie
sfintenia §ifrumuseiea cea vesnicd.

Martor imi e Dumnezeu: ele vor fi aruncate in lad, in
chinul ateismului vesnic.

Si spun aceste lucruri cu o durere imensa pentru ei si nu
cu bucuriel

Via^a aceasta nu e o glumd, iubi^ii mei!

Daca s-ar cerceta in mod autentic istoria de doua mii de
ani a crestinismului s-ar vedea fdrd tdgadd ca Ortodoxia e
adevdrul lui Dumnezeu.

Daca vrea cineva sd se convingd, sa studieze si sa
citeasca tot ce se poate si e scris sau vestigiile care mai sunt
inca conservate, si va afla adevdrul.

Nu lua^i usor lucrurile!

Nu astepta^i adevaruri gata servitel

Ci cauta^i-L pe Dumnezeu cu inimd umilitd si cu
dragoste si El va va spune unde e adevdrul.

Cineva, un delimit, s-a dat jos dintr-un tren cu detinu^i si
a primit un packet de mdncare. Cel care imparjea mancarea, 1-
a vazut din nou pe eel cu pricina si a vrut sa ii mai dea inca o
data mancare. Dar de^inutul a spus, in mod prompt: „Eu mi-am
primit porfia. Da^i-i celui de acolo mancarea, caci el nu a
primit".

La noi e vorba: „...sa moara si capra vecinului, daca a
mea a murit".

Dar daca moare capra ta sau fiica ta sau fti ia foe casa,
nu trebuie sa doresti ca sa ia foe toate casele, ci sa ceri iertare
si ajutorul Domnului.

Am fost candva la un prieten, pentru ca sa il vizitez, care
suferise un accident grav si, din acest motiv, se afla in coma
continua...iar parin^ii lui erau invidiosi ca eu trdiesc si el e in

323

coma. Mi-au spus-o in fa}d..Aucm care m-a lasat cu gust
amar...

Dupa ce a murit varul meu primar, bunica lui mi-a spus-
o si ea: „...a murit, dar tu esti viu...". Ar fi vrut sa mor si eu,
daca a murit ell

Dar eu nu as fi vrut sa moara cineva in locul meu, daca
Dumnezeu m-arfi luat la El.

Eu n-as dori sa sufere cineva, daca sufar eu ci,
dimpotriva, daca tot sufar eu, de ce sa mai sufere si altul
aceeasi durere?

§i dupa mari oboseli, dupa mari socuri, parca e§ti
„ireal".

Sfantul Teodosie eel Mare a avut un ucenic, care a vrut
sa moara in mormdntul sdpat in Mdndstire si dupa ce i s-au
rostit toate slujbele de inmormdntare a adormit si s-a mutat cu
Sfm^ii. Acela, dupa adormirea sa, a venit si a cdntat la strand
cu fratii...

Mormantul care ne asteaptd si care ne taie gdndurile de
frica, de slava desarta, falsele ganduri de slava desarta. . .

Mormantul, gandul la el e o lumind care ne invie din
moartea nepasarii, a indiferentei, a blegelii duhovnicesti.

Am vazut diminea^a, in fotografii, mormantul Sfantului
Teodosie eel Mare si, tot acolo, alte Sfinte Moaste, multe
cranii sfinte, multe oase pline de har. §i m-am intrebat: Ce
frumusete, ce boga^ie de har poate fi acolo1? Nici nu-mi pot
imagina.

Pustiu, mult nisip...Si Sfanta Biserica era din piatra, cu
sculpturi minunate.

Se pare ca americanii tocmai acum au ajuns pentru
prima data pe Marte, prin intermediul unei nave si imediat a
aparut stirea: ca exista si acolo apa.

Dupa ce au umplut carji intregi cu fanfaronada
marfienilor verzi, ei abia acum am ajuns acolo, dupa ce cu
cateva decenii in urma s-a ajuns pe lund.

Facem specula^ii nefondate si apoi cercetam rudimentar
cazul propriu-zis.

In Romania exista nuferi care se deschid ziua si se
inchid noaptea sau infloresc noaptea si se inchid ziua.

In pesterile de la noi frumusetile sunt nebdnuite.

Ne cunoastem preapuiin ^ara, oamenii.

Am vazut o soparla care zbura prin aer in nu stiu ce ^ara,
pe unul care spargea bolovani de rau, pe unul care pictase ceva
pe un milimetru patrat sau chiar mai pu^in decat atat.

324

Oameni curiosi si oameni abjecfi si oameni Sfinfi si
oameni „comuni".

§i cu toate acestea eu ma simt mic intre atatea minuni,
prea mic. Dintr-un avion nu ne vedem nici cat un punct.

Cine esti tu, eel atat de ingamfat, daca te poate omori o
mused sau un cui ruginit sau o simpld impingere in goll

Cine esti tu, eel care este mai neputincios deceit umbra?

Cine esti tu, muritorule?

§i, cu toate acestea, suntem chemati la nemurire, la
fericire dumnezeiasca, la comuniunea vesnica cu Dumnezeu si
cu oamenii bineplacuti Lui.

3

m continuat drumul prin Bucuresti. Cand am coborat

din metrou am gasit imediat Sfanta Biserica .

§i aici am fost uluit defrigul in care stateau credinciosii
la slujba desi locasul era arhiplin.

Cantatul la slujba insa a fost deplorabil.

L-am vazut si pe un fost coleg al meu de facultate in
sobor, acum preot, care §i-a scos patimile la inaintare, dandu-
si pe fa^a caracterul.

Manipularea oamenilor de catre anumiti preoti la
Spovedanie, la predica, prin diverse brosuri, pentru interese
mdrunte, eel mai adesea pecuniare, se practica din plin...in
locul vorbirii in harul lui Dumnezeu.

Preotii nostri, cei care nu au constiinta de adevdrafi
preoii - pentru ca n-au vrut si nu vor sd fie oamenii lui
Dumnezeu - si care s-au chemat singuri la hirotonie, fac mult
rdu credinciosilor.

Ma doare inima cand vad aceasta luptd impotriva lui
Dumnezeu, nu facuta de eretici, ci de ai nostri, care au fapte
asemdndtoare ereticilor.

S-a citit Sfanta Evanghelie mai rau ca din gura unui
actor slab de la teatru.

Predica unui confrate de la doctorat a vrut sa fie
mobilizatoare dar nu Dumnezeu iesea in evidenfd in predica
lui, ci el, vorbitorul.

413

Biserica de lemn de langa stasia de metrou Titan.

325

Se folosesc de nestin^a si patimile credinciosilor,
ajungandu-se la faptul dureros, ca propunerile preotilor sa fie
urmate orbeste, chiar si impotriva adevdrului.

Dumnezeu m-a luminat insa si cu privire la separafiile si
discordiile care exista intre oamenii acestei metropole. Cei de
la periferie lupta impotriva celor din centru, cei sdraci au
repulsie de bogafi, dar si zone mai mici rivalizeazd intre ele.

Se practica separafia de clan, de parohie, de sector, de
parte a orasului.

Paream suspect in sfantul locas desi eram fratele lor.

Insa paream suspect nu pentru ca m-as fi comportat
aiurea, ci tocmai pentru ca nu ardtam interior ca ei, nu ma
buluceam ca ei, aveam distinctia omului atent la detalii.

Intelectualii Bucurestiului nu se prea vad pe la slujbe, ci
numai semidocfii si oamenii slab pregatifi.

Fapt pentru care, atunci cand apare vreun intelectual in
Biserica si il simt ca e altceva decat ei incearca sa il
minimalizeze, sa il faca sa se simtd aiurea in spatiul eclesial.
Adica nu fac mai nimic ca sa si-l apropie, fiindca vad, de la o
posta, ca nu e de nasul lor.

Omul sarac, simplu, adesea instruit sumar este elementul
forte al comunitatilor noastre eclesiale.

Dar el e discreditat chiar de preotul care isiface treaba
aproape numai cu cei ca el, atunci cand vine la Biserica
elementul „bariu"414 al societa^ii, adica omul „cu portofel
gros", portofel adesea umplut cu bani murdari.

Sdrdcie multd dar si nestiintd multd. Si invidie multd. Si

5 y y 5 5

nesimtire multd. Si aflare multd in treaba...

E dureros faptul, ca m-am sim}it singur la slujba si ca am
dorit sa se termine mai repede Liturghia, cand vedeam ca pe
nimeni din altar nu ii interesa de credinciosi dar credinciosii se
simfeau, paradoxal, „ iubi}i".

Nu e pentru prima data cand observ discrepanta
nelinistitoare dintre indiferenta grijulie a preotilor si
sentimentalismul debordant si lipsit de consistentd teologicd al
credinciosilor.

Adica primii erau bucurosi ca Liturghia merge, banii
curg, fara sa se implice prea mult... iar credinciosii erau
bucurosi ca sunt lasati sa cdnte din toti bosogii o cantare de
te luai cu mainile de par.

414 Omul „mare", omul „important", adica „omul cu bani" si nu cu multa sfintenie si

stiinta

415

Variants regionala a lui bojoci, care inseamna plamdni.

326

Concluzia: am inceput sd mimdm cufrenezie realitatea.

Ne place sd facem teatru si mimdm si smerenia si
sfin^enia si dragostea.

Mimam tot. Mimam tot in timp ce desfiintdm orice
trdire duhovniceascd autenticd.

Dupa care ne miram, tot noi, cei care am initiat
larghetea pdcdtoasd la slujbe, de ce toata lumea sta ca la
teatru in Biserica, de ce nu mai participd interior, de ce
nimeni nu se mai simte la slujbd ci lapiatd.

Pu^ini dintre mai marii nostri, dintre ierarhi, vorbesc pe
sleau oamenilor asa cum simt si ce simt sa le spuna... Si asta
foarte rar in public, la slujba.

Am sentimentul ca le e frica sd fie ei insisi. Suntem
timora^i si noi si ei.

De ce fried. ..in loc de dragostel

De ce nu ne comportam natural, firesc intre noi, ci ne
tinem tot timpul la distantd, inculcand in mintea oamenilor ca
suntem inchisi in noi, necomunicativi, reci, insensibili la
nevoile oamenilor?

Credinciosii sunt inspdimdntafi de unii preo^i cu
blestemul preotesc sau legarea preofeascd la Spovedanie.

Si astfel multora li se siluieste constiin^a, sunt impinsi sa
faca lucruri pe care nu le vor, unii sunt cununati cu forta sau
determinati sa faca unele lucruri fdrd sd le simtd cu toata
inima.

Sunt invatati sd mintd, sa se prefacd, sa nu isi spuna
pdcatele cu adevdrat.

Multora le e teama sd isi spuna pdcatele, pentru ca simt
sau au auzit ca preo^ii incalcd secretul spovedaniei.

Fugim ca sa vindem car^i, sa vindem lumanari, sa zidim
locasuri somptuoase dar pu^ini vorbesc si zidesc oameni.

Si oamenii, da, ei, singurii sunt cei pretiosil

Si, pe ei, pe pretiosi nu ii hraneste prea multi la modul
real.

Predica a devenit din mistagogie416 un loc de publicitate,
un moment in care ifi iei revansa, un spa^iu temporal al
nestiiniei si al hulei strigdtoare la cer.

Pictura bisericeasca a devenit o imitafie si mai pu^in o
vedere duhovniceascd. La fel si arhitectura bisericeasca.

Degeaba ne ascundem dupa plopi: acolo unde nu sunt
faptele crediniei ortodoxe si unde harul dumnezeiesc e alungat

416

Initiere sfanta, profunda in teologia ortodoxa si in viata duhovniceasca.

327

de nesimiirea interioard se practica satanismul „subtil" al
inselarii.

§i e normal ca cineva sa para „nebun" vorbind despre
inselare in spatiul ortodox, cand pu^ini stiu ce e de fapt
inselarea, adica mistificarea interioard a trairii duhovnicesti
prin inlocuirea ei cu o pseudo raportare personald la viata
Bisericii.

Decaden^a interioara nici macar nu ne-o mai simiim.

Daca o simiim totusi, o simiim slab. Si daca o simtim
slab nu avem chef sa luptam cu ea ci ne bdldcim intr-o
atmosfera interioara mult prea departe de curdtirea de patimi a
Ortodoxiei.

Intr-o astfel de ipostaza, a scrie despre realitatea lumii
ortodoxe de azi si a lumii in general e un pericol, o mare
nebunie, pentru ca vrand sa le spui adevdrul, oamenilor le
place sa creada ca tu esti „ dusmanul " lor.

Cand spui adevdrul esti luat la ochi.

„Cine e el? De ce ne spune noua despre pdcatel Cum isi
permitel".

Deci problema lor nu este daca e sau nu e adevdr at... ci:
cine e el de ni le spune?

Ca daca le-ar spune Dumnezeu din cer...sau daca le-a
spus intreaga Traditiei a Bisericii... parca se poate schimba
ceva... daca oamenii nu vor aceasta schimbare interioara
duhovniceasca.

§i dreptul revelational si constitutional de a spune
adevdrul e negat cu cruzime la nivel subiectiv.

Nu |i se da nicio sansd ca sa-1 spui, „pentru ca e o
conjecturd", si: „mai bine ai tdcea", si: „nu ne strica afacerile
noastre"...

Fur dm si escrocdm sub numele lui Dumnezeu. §i
credem ca Dumnezeu nu ne vede.

Spunem orice ne vine la gurd credinciosilor si credem
ca le-am dat „sfaturi".

Nu ne sfm^im via^a si credem ca „putem" predica. Nu
putem!

La televizor, un american care „levita" cu ajutorul
dracilor era tare „minunat" pentru cona^ionalii sai.

Li sepdrea si ni se pare ca dracii „sunt simpatici", chiar
,/olositori" .

Mirarea „pentru evenimentele magice,\ entuziasmul
pentru ele ii aduce in noi pe demoni si ei ne inva^a multe

328

lucruri care par „extraordinare". Dar sunt mismasurf11
satanicel

Sfanta Biserica Ortodoxa nu e prezenta pe cablu TV cu
emisiuni mari in timp ce neoprotestan^ii au devenit duminicali.

In fiecare duminica, afecta^ii predicatori ai Americii,
fugi^i din Romania spre „bine", ne umplu inima cu o durere
enormd prin parsivenia si apetitul lor spre falsificare grea,
constantd a sufletului uman.

Ortodocsii, care sunt milioane, parca nu sunt in Romania
iar daca sunt apar la TV numai la rubrica violuri, crime,
furturi, prostitute, escrocherie.

Daca urmariti stirile, ve^i vedea doua stiri despre
America - dar nu stiri importante - 3 stiri din Romania - dar
gdindrii - si nimic despre o mie si una de tari, care par ca nici
macar sd nu existe.

Despre Irak, romanii au aflat cateva lucruri la TV,
pentru ca americanii au vrut sd-i bombardeze, chiar daca stiau
ca nu au arme nucleare.

Au auzit si despre Serbia cate ceva la TV, pentru ca
acolo i-au bombardat pe ortodocsi tot „iubitii" americani.

Am auzit si despre Turcia mai ieri, pentru ca a fost un
cutremur la ei si despre Roma, pentru ca a nins ca o surprizd.

Dar, in rest, po^i sa astep^i mult si bine, pentru ca stirile
sunt „bine alese", pentru ca manipularea prin informafie
trucatd sa isi atinga scopul.

Mancarea clonatd ne-a invadat. Usturoiul nu mai
miroase a usturoi, rosia miroase a altceva, merele par
impresionant de ireale.

§i unii cersesc pe la colturi ]9M£7 de alfii.

Si „relaxarea" pacatului e o abundenfd nimicitoare.

Si trupul femeilor a devenit latrina tuturor obseda^ilor.

Si raul e mairdu...

Si cdfi suferd pentru acest lucru?!...

O, Doamne, da-ne sd nepard rdu pentru ceea ce facem!

Da-ne sa ne venim in fire si sa ne para rau pentru
pacatele noastre.

Un preot spunea astazi: „e foarte greau sd fii preot
adevdrat".

Dar e bine sa fii preot neadevdrat sau un parsiv de
profesiel

417 Inselatorii.

329

Cum sa nu ma doara cand vad asemenea oameni, cand ii
cinstesc si ii iubesc pe preo^ii lui Dumnezeu, care au o
sfintenie uluitoare, de care nu suntem vrednici?

Cum sa nu spun ca acestia sunt cei care^ac raid sdfie si
mai rdu, cand preo^ii lui Dumnezeu sunt cei care ne umplu de
uimire cu cat bine fac oamenilor?

Eu ii iubesc pe preo^ii lui Dumnezeu dar aceia sunt
Sfinfi. §i pe cei care nu vor sa isi sfm^easca via^a, dar sunt
totusi preoji, nu pot sa ii am cu totul la inimd, pentru ca nu-i
po^i iubi in mod deplin pe cei care II urasc pe Dumnezeu, Care
e Iubire.

Preotul nu poate fi indiferent, pentru ca nici Dumnezeu
nu e indiferent.

Chiar daca nu po^i sa ajufi pe cineva, nu po^i sa treci pe
langa elfara str anger e de inima §\fdrd rugdciune in tine insu^i
pentru el, pentru eel in suferintd.

Preo^ii §i ierarhii de azi ai Sfmtei Biserici, daca nu vor
trece, dupa adormirea lor, in calendarul Sfin^ilor, nu vor avea
niciun edstig de la preo^ia lor, ci o mare osdndd. Tot la fel si
mirenii: daca nu isi vor sfinfi via^a, degeaba au fost ortodocsi.
Pentru ca nu vom ramane cu ceea ce credem noi ca suntem, ci
cu ceea ce suntem cu adevdrat.

Rautatea aceasta din jur ma covdrseste.

Ma doare inima de atdta rdutate cata simt in jur si cata
emana si de la demoni.

Mantuirea noastra e cea mai grea si mai mare istovire.

Doamne, miluieste lumea Ta. Ai mila si de noi,
Doamne. Nu ne lasa prada singuratatii, disperarii, triste^ii !
Aduna-ne intr-o singurd turmd si ne miluieste.

Aseara citeam despre Francisc de Assisi418 si am gasit
urmatoarea fraza: „cand era ispitit trupeste isi pedepsea corpul
aruncandu-se intr-o apa rece ca ghea}a".

Va da^i seama ce stare de satanizare avea omul acesta,
de nu se imbolnavea, aruncandu-se de multe ori intr-o apa atdt
de recel

De la el a inceput la catolici teatrul religios de Crdciun.
Prima piesa o pune in scena in 1223.

Cand vezi boul si asinul ca statuiete, pe Prea Curata, pe
Sfantul Iosif si in centra, pe paie, pe Domnul, nu vezi nicio
taina, nicio sfinfenie, ci numai niste figurine moarte, fepene.

418 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Francisc_de_Assisi.

330

In jurul datei de 14 septembrie 1224 ii apar stigmatele,
aceste noi „minuni" ale Satanei, „confectionate" special pentru
catolicii eretici.

Nu mai se petrec minunile de pdna atunci, ci „altele",
„in alt fel".

Satana le-a facut „minuni proprii" catolicilor,
protestan^ilor, neoprotestan^ilor, paganilor.

Cele 5 rani care ii apar lui Francisc (care inseamna
„francezul") vor dura pana la moartea sa, survenita in ziua in 2
octombrie 1226.

Si demonii le-au facut ca pe o „substituire" a
suferintelor lui Hristos Dumnezeu. Francisc va suferi „in
locul" Domnului.

Si azi, intr-o ^ara catolica, unii se crucified ca sa li se
ierte pdcatele.

Comut central de aten^ie: nuvela Cheile419 a lui Arghezi
e o delicatefe rard. Acesta ridica un fapt - probabil autentic
sau cu o mizd de realitate - petrecut cu cei doi copii ai sai, la
nivelul unei lupte impotriva lui si a sotiei sale, la care el e de
partea copiilor.

Dulapurile sunt inchise, cheile stau la cei mari, iar copiii
parca sunt facuti intr-adins mici, de parca „copiii trebuie sa fie
mici si sd stea mici o via^a intreaga" .

Curiozitatea duce la edderea dulapului peste copii, ei
sunt salva^i, sunt judeca^i de un complet de judecatd
„necrutator" si pentru ca la intrebarea: „Cati ani aiT\ Baru^u
raspunde: „Sunt bdtrdn", completul ii scoate afara pe acuza^i,
pentru ca sa poata sa rada din toatd inima.

In loc de „catastrofa" li se da pe mana cheile. Dar cum
nu li s-a spus care la care broasca merge, nicio usa nu s-a
deschis.

Si copilul crede ca nu sunt bune si reintoarce cheile
parin^ilor, desi parin^ii ar fi trebuit sa le spuna despre chei
copiilor lor, pentru ca sa stie ca sunt responsabili si ei pentru
ele.

Framuse^ea nuvelei e aceea, ca autorul a luat partea
celor mici si a gdndit ca ei.

§i gandirea ca ei a fost induiosatoare, cum nu ar fi fost
daca ar fi spus in mod rece, ca vor fi pedepsifi cei care au
ddrdmat mobila.

419 Tudor Arghezi, Versuri §iproza, ed. a Il-a, Ed. Ion Creanga, Bucuresti, 1985. Nuvela
e mtre p. 78-86.

420 Idem, p. 79.

331

In filmul „Cu varul Vinny nu-i de glumit", avocatul
impostor il invinge pe avocatul tehnic prin pasi marunfi si
uimitori.

Experta in masini ne lasa cu gura cascata. Trenul, porcii
sau uzina il scoala la 5 diminea^a. Sta de mai multe ori la
inchisoare. Dar e admirabil prin aceea, ca duce la un succes net
procesul, care parea „fara scapare".

Oamenii vor sa traiasca ca in filme. Dar pentru ca le e
teama sa o spuria si sa ofaca, tocmai de aceea doar viseazd la
faptul de a trai ca-n filme.

Mi-am adus aminte de preotul Florentius. Acesta incepe
sa il invidieze pe Sfantul Benedict de Nursia421 si sa ii faca
publicitate negativa in fa^a celor care veneau la manastirea sa.

Ca sa o termine cu Sfantul Benedict, ii trimite o paine
otravita spunandu-i ca e „sfmtita". §i pentru ca nu o mandnca,
atunci, ca sa ii sminteascd pe ucenicii acestuia, trimite in
gradina manastirii un grup de tinere fete goale si le pune sa
danseze in fa^a monahilor.

Despre acest preot: no comment . Desi se pot spune
multe . . .

Vie^ile Sfhnilor lui Dumnezeu au fost scrise ca sa stim
ce sdfacem si de ce sa neferim.

Ele sunt un compendiu al viefii, cu alb si negru la un
loc, din care si negrul poate aduce alb.

Caci exemplul rdu ne poate inva^a sa iubim binele, daca
raul e o asa de mare decddere si sa neferim de rdu.

Ii deformdm pe cei care ne privesc, pentru ca iubindu-
ne ne imitd deformarea, strambarea firii noastre adusa de
patimi.

Cei care ne privesc urdciunea ne-o pot urma si acestia
devin lafel de urdfi ca si noi.

Copiii preiau urdciunea parintilor, o due mai departe,
considerand-o opreluare defamilie, o „mostenire laudabila".

Dar cu ceea ce se laudd ei, eu ma intristez, pentru ca
patimile sunt o tristefe si un mod de desfigurare personala plin
de nebunie.

421 A se vedea: http://ro.orthodoxwiki.org/Benedict_de_Nursia.

422 In engleza: /ara comentarii.

332

ilevin, eel care o iubeste pe fata din tren.

„Intreaga" America priveste la iubirea a doi tineri, de
parca nimeni nu mai iubeste si doar ei, in aceasta masa amor/a,
se iubesc.

Spectacolul la care casca ochii toatd lumea.

§i cineva spune in film: intai conteaza postul/locul de
munca, apoi banii/salariul si „dragostea o cumperF . lata
paradigma societa^ii de azi!

Iti trebuie viata biologicd pe cand implinirea sufleteasca
e un lucru indiferent. Adica se poate trai „si fara" sa fii
implinit sufleteste si duhovniceste.

k\ stazi, Prea Curata Stapana, m-a purtat spre un loc,

unde puteai sa i}i auzi interiorul de atata tacere.

Am plecat cu metroul si am coborat la stasia Pipera. O
vanzatoare de ziare si o femeie care mergea si ea la Sfanta
Manastire, m-au ajutat sa ajung la Sfanta Manastire
Christiana423, intr-un loc pustiu si aruncata pe un camp
neprimitor.

Ele au fost femeile prin care amfostghidat sa ajung.

Ma dor picioarele, am facut o batatura in talpa dar m-
am linistit. E vorba de o manastire de maicL.si unele chipuri
imi erau cunoscute de la facultate, pentru ca sunt studente la
noi.

Pictura e la inceput. Abia s-a terminat de pictat Sfantul
Altar si cele doua strane. Insa s-a folosit un rosufoarte viu, pe
gustul tinerelor maici dar in discrepanfd cu teologia picturii.

- De ce o maica e imbracata in negrul

- Pentru ca ea e moartd pentru lume. Ea trebuie sa
ajunga sd-si omoare patimile. §i negrul hainelor ei ii spun sa
nu isi mai simta trupul viu, sa nu ii mai faca poftele.

423 A se vedea: http://manastirea_christiana.crestinortodox.ro/.

333

Fa^a si mainile ii sunt neacoperite. Cu fa^a priveste spre
Dumnezeu iar cu mainile lucreazd pentru aproapele.

§i mersul ei nu trebuie sa tradeze eleganfd, ci smerenie.

§i aici, din pacate, cu toata frumusetea si tdcerea din
Biserica, era vizibil sentimentul de clan.

„Ceilalti" erau fra}ii lor... dar fara sa se implice prea
mult.

Am fost insa uimit din nou de locurile unde te poate
duce Dumnezeu, daca te lasi in mdna Sa.

Cand am plecat de acasa nu am stiut unde voi fi la
slujba. Am plecat pur si simplu...si unde am simtit sa ma due
acolo m-am dus.

&

>ezamagirea e un gol in inima, o sim|ire a racelii, a

neiubirii. §i cand sim^i ca eel ce te iubea a uitat de tine sau nu
mai priveste foarte atent la tine, te sim^i singur, parasit,
aruncat afara.

Dezamagirea noastra trebuie sa o aruncdm in fa^a lui
Dumnezeu.

Rugaciunea smerita e cea care umple acest gol nociv.

Doamne, nu lasa sa ne inunde raceala dezamagirii,
raceala singuratatii, a deznadejdii. Toate lucrurile au un sens si
Tu vrei sa ne invefi de fiecare data altceva.

Nu lasa, Doamne, ca lec^iile Tale de iubire sa le
percepem ca o depdrtare a Ta de noi, ca o nepdsare a Ta de
noi, Tu, Care esti iubirea lumii acesteia, Care iubesti lumea Ta
mai mult decat poate ea sa infeleagd vreodata.

Doamne umple-ne cu iubirea Ta! Da-ne sa ne smerim
inaintea Ta, ca Tu esti lumina si via^a noastra.

Avem nevoie de Tine, Dumnezeul meu, avem nevoie de
mila Ta. Avem nevoie de bunatatea Ta negraita, care ne iarta
pacatele noastre si ne pune pe noi iarasi in starea defii ai Tai.

334

li era frica ca demonii sa nu ii sard in spate cand se
duce noaptea la veceu in gradina.

Sau auzind de preotul care a fost „transportat" de draci
de la slujbd in mijlocul orasului, i se pare ca ar puteafi luatpe
sus si el.

Viitorul este incert. I se face frica sa gdndeascd.

Egoismul ii face cu ochiul si se gandeste in mod
pdcdtos, daca va putea trece vreun hop din via^a lui.

Dar aceste ganduri nu au nimic de-a face cu smerenia si
cu Ids area in voia lui Dumnezeu.

De ce trebuie sa fii atdt de las'?

De ce trebuie sa iti faci tot felul de planuri, care nu au
nimic de-a face cu realitatea, ci sunt doar fantezii de duzindl

Frica de a nu innebuni e o frica pe care dracii o aduc
celor care se curdfesc de patimi.

Frica, panica din fa^a exorcismelor te face anormal.

Vrem sa rezolvam totul repede.

Vrem minuni care sa nu ne schimbe si victorii
intelectuale pentru care sa nu suferim si pentru care sa nu
depunem eforturi.

Ne inchipuim cum ar fi fost daca am fi scris noi cartea
aceea sau cum ar fi fost daca vorbeam si noi atunci...

Dar nu constientizam, ca am fi putut face accident
vascular cerebral inainte ca sa spunem doud cuvinte sau sa
scriem trei rdnduri.

Vrem sa fim alfii, pentru ca nu stim sdfim noi insine sau
nu vrem sa devenim noi insine, cu harul lui Dumnezeu.

Tot felul de frici ne strabat.

Constiin^a ca nu am facut vreun lucru ne avertizeaza.

Presiunea psihica e prea mare, incat unii se si intreaba
de cum au putut sa reziste pana azi.

Spunem: „nebun"...dar nu prea stim cat de siguri suntem
in ceea ce spunem. Nici nu putem sa imprejmuim, sa
delimitdm acest termen, realitatea lui.

Cum spovedim un nebunl

Cum in^elegem deficienfele altora, cand noi nu le aveml

Ce responsabilitate am eu, fa^a de eel care nu se poate
ajuta pe sine?

Uneori vrem sa cunoastem multa lume. Dar daca am
cunoaste-o, ne-am da seama, ca acest demers ne solicitd foarte
mult.

335

A cunoaste pe cineva inseamna a trece prin multe faze
de apropiere si de indepdrtare, de acceptare si de respingere,
de tachinare, de incercare din ambele parji de a trece peste
asperitdii, peste neajunsuri.

§i cand am citit ceva despre niste teologi protestan^i,
demonii imi spuneau, in timp ce citeam, ca am inceput sa
talcuiesc Molitfelnicul, la care lucrez acum, ca protestantii,
desi eu il inteleg prin luminarea lui Dumnezeu, cu toate
pacatele mele.

Insa rdutatea demonilor se vede din aceea, ca in timp ce
citeam o carte teologicd protestantd ei imi vorbeau despre
motivatiile sau despre modul in care comentez eu
Molitfelnicul.

Inter fereniele demonilor par gdndurile noastre dar nu
sunt.

Un gand trebuie sa apara din motivafia expresd a
cdutdrii mele, din dorin^a mea, din asteptarea mea.

Dar interference demonice sunt ganduri deja fdcute si
aruncate in ograda min}ii mele. Nu-mi aparfin, insa apar ca
ceva ce mi-ar aparfine.

§i po|i astfel sa incurci, in mod grav, ceea ce vrei tu cu
ceea ce vor dracii si crezi ca e voinfa ta.

Cand ispitele tree, in^elegi ca a fost un cutremur intr-un
pahar cu apd.

Te ui}i mereu. Nu mai stii cum ardtai sau cum ardfi.

Mergi mai departe, si nu sperai ca mai departe sa sim^i
si sa traiesti lucruri pe care nu le asteptai.

lYlersul la doctor, pentru analizele necesare pentru
casatoria civila, ne-a costat mult (bani din darul Parintelui
Marcel Hanches) dar am putut trece mai departe.

Ochii ei te invitau la a da mitd. Si pana nu afdeut ce a
vrut cu noi nu ne-a dat certificated prenupfiale.

Cealalta asistenta vorbea cu o detasare sora cu
indiferenia, dar banii ni i-a luat doctorul care era cu ea.

Noi doream sdfacem analizele... iar ei ne-au invitat sa nu
le mai facem... dar sa le bagam banii pe „necesarele analize" in
buzunar. Si am facut asa cum au vrutl

336

§i, cu toate acestea, Prea Curata Stapana ne-a scapat
repede de drumuri obositoare, care nu ar fi avut nicio
relevantd, pentru ca nu suferim de nicio boald.

Ea a randuit, ca prin intermediul oamenilor corup^i,
chiar §i impotriva vrerii lor, sa mergem mai departe.

Sclipirea hoafd din ochii lor, tertipurile care le
ascundeau caracterul, zambetul prefdcut, toate acestea mi s-au
imprimat undeva. De§i le uit. De§i ele se due undeva in mine,
unde nu mai imi place sd le discut.

Am dat mitd cum credeau ei sau am vrut sd scdpdm de
strangularea spitalului? Ultima exprima adevdrul.

Pentru ei eram doar doi prosti, care nu au pe nimeni §i
care nu stiau sd se descurce. §i poate ca au dreptatel

Nu §tiu sd ma descurc in lumea aceasta, adica sa devin
curvd cu doudfete, §i n-am §tiut niciodata.

Dar nici nu vreau sd intru in acest vartej periculos, unde
oamenii nu mai au nimic sfdnt, nimic curat, unde nimeni nu
mai poate sa il vada pe celalalt frumos §i unde toata ziua sa ne
bdldcdrim ca la u§a cortului.

Stam inchi§i in casa, studiem, ne rugam, mai dam
drumul la televizor, mancam §i dormim. Dar mul^i dintre
oameni sunt afara, merg, discuta, fac compromisuri, au
realizdri, sunt strivi^i de nesimfirea altora.

Daca privesc de aici, din acest culcus al nostru, nu vdd
lumea?! Lumea crede ca se schimbd. Dar se schimba cu
adevdraf!

Ma gandeam azi, §i i-am spus §i Gianinei [Piciorus], ca
in locul Fericitului Hie [vazatorul de Dumnezeu], intr-un
anume grad, nu as. mai avea pe cineva, din cei pe care ii cunosc
in jurul meu, cu care sdfiu implinit intr-o relatie de prietenie.

Poate numai cu Parintele Savatie [Bastovoi] as putea
avea o relatie duhovniceascd si culturald ampla, pentru ca ne
leaga si vdrsta, si experienta dubld, si temper amentul. Dar el
nu ma cunoaste.

Deduc asta din cartile sale, chiar daca scrie carti mai
mici decat (sunt sigur) poate sd scrie.

Pentru a te cunoaste cineva trebuie sd te consumi mult.

Lui Savatie [Bastovoi] nu ii e teama sd vorbeascd, spune
lucruri pe care al^ii le acoperd. Te regdsesti in el, in cautarile
lui, in pacatele lui, in iubirile lui.

337

Insa cine stie cum ar putea interpreta dorinta mea, daca
vreodata as avea posibilitatea de a-i scrie sau de a vorbi cu
el424.

E un chin imens sa fii sfdrtecat de priviri, de cuvinte, de
neincredere.

Cand ies pe strada, fuge uneori din mine starea de a fi
om (desi nu pierd nimic din a fi om) si ma simt hdituit de
privirile oamenilor.

II privesc in mine pe preot - asa cred ei, multi care ma
vad, pentru ca cred ca sunt preot - cu ironie, cu dispret, cu
invidie, cu mirare, cu ciuda.

Mi se vdnd tot felul de sentimente desi nimeni nu ma
cunoaste. §i nici nu vrea sa ma cunoascd.

Poate ca daca as fi preot lumea ar vrea sa ma cunoascd
sau poate ca ar veni la mine numai pentru ca sunt preot dar nu
si pentru ca ar vrea sa ma cunoascd personal.

§i nu stiu ce inseamna a te cunoaste, daca cunoasterea
nu are sfdrsit.

In orice caz, scopul real al oamenilor e sa se iubeascd
intru Domnul si sa isi sfin}eascd via}a.

„Unii pe al^ii" sa se iubeasca, ca sa poata marturisi, intr-
o comuniune de iubire si de in^elegere, iubirea fata de Prea
Sfanta Treime.

Iarasi intristez oameni. Oamenii cer sa nu ii intristez si
eu nu vreau acest lucru. Dar, in acelasi timp, oamenii ar trebui
sa inteleaga ca si eu am nevoie de in^elegerea lor si ca adevarul
nu ne intristeazd... ci ne vindecd.

Ma simt bucuros deodata...Harul dumnezeiesc izvordste
in inima mea, si asta datorita iubirii Domnului.

Aseara sim^eam cum izvordste harul dumnezeiesc, ca
apa dintr-un izvor, in inima mea. Deodata...

§i Dumnezeu asculta rugdciunea mea, a ticalosului si
ma umple de milostivirea Sa.

Cum pot sa-p mul^umesc, Doamne, pentru toate?
Confirmdrile Tale ma umplu de iubire.

Tu nu-i ui^i pe cei singuri. Tu nu-i \x\\\ pe cei din nevoi.

§i ei sunt mulfi, dar Tu nu ii uifi.

§i nu ii uita, Doamne, niciodata!

Ai mila de cei betegi, de cei fara casa, de cei fara
dragoste in inima.

424 A interpretat-o extrem de prost, din pacate, pierzand in persoana mea un prieten
foarte rar.

338

Ai mila de cei care nu cunosc mila, de cei care nu isi
maipldng de mild, pentru ca considera ca nimeni nu li ajutd.

Tu ai toate darurile din lume ca sa le dai lor, cat si daruri
ceresti. Da-le lor, Iisuse Doamne, mila Ta, iubirea Ta, hrana
Ta, cum nu au cei care se ghiftuiesc pe pamant si nu stiu cand
trece noaptea si cum vine ziua.

Cand esti timorat, nu mai ai curaj.

Cei care se rdzbund cred, in slava lor desarta, ca pot sa
faca tot ceea ce isipropun.

Bogatul se increde in ce are in conturi si pare sa fie
linistit. Inima nu ii palpitd pentru ziua de maine. El are case,
nu casd. Mananca ce vrea. Nu ramneste la nimeni.

§i tu, calatorule, care nu ai decat pungi si zdren^e pe
tine, suferi amarnic, si nici eu nu am ce sa-^i dau, si treci mai
departe, si ceri, si iarasi ceri. . .

Cand se urea in masina, vor sa treaca peste tine.

Nu au timp. Parca s-a terminat timpul si nu pot sa mai
astepte.

Telefonul a venit desfdsurat. Asta ma panicheazd: sa
stiu ca mul^i stiu la cine am sunat eu. Ma simt urmarit. Suntem
urmari^i mai rau decat cu Securitatea, si vom fi si mai mult.

Nu e niciun fel de paranoia: pufini oameni vor sti ce fac
cei mulfi.

America a inceput sa monopolizeze Romania intr-un
mod penibil si atitudinile nu se aud. To^i au devenit, deodata,
pro-americani. Oare sa fie asa?!

Am vazut doua filme la rand, unde „iadul" si „raiul"
erau tot ca pe aici: cu femei, cu distrac^ie, cu chefuri. Productii
americane.

Hulele se tin Ian} si desfdsurarea rdutdtii e in curs de
derulare.

Omului i se dau de toate in schimbul libertd}ii sale si a
sufletului sdu.

Desi to^i suntem liberi, imediat esti dat in judecatd daca
spui ceva impotriva curentului, inspre care unii vor sa duca
poporul roman.

Carole se scumpesc in mod drastic, la „prajiturile"
magazinelor ne uitam cu jind si nu mai avem multe lucruri sa
ne spunem, pentru ca nu mai vrem sa ne vorbim.

Nu stiu cum de mai putem sa suportam atdta
singurdtate. E un chin imens.

Singuratatea a inceput sa fie cea care ne conduce, pentru
ca amfost invrdjbifi unii contra altora.

339

Slava Tie, Doamne, pentru toate! Ai mila de noi si ne
iarta, Doamne!

Dupa mult mers pe jos, dupa un ocol asumat, timp in
care mi-am dat seama de sdrdcia din anumite parti ale
Bucurestiului, am ajuns la Biserica Sfdntul §tefan, la Cuibul cu
barza .

Desi stiam ca acolo a fost un „cuib" al ereziei candva,
am gasit o atmosfera duhovniceasca foarte buna, linistitoare.

Parintele Daniel [Benga] 426 a predicat la fiul eel risipitor
despre pocdinfd - un drum interior mai intai - apoi despre
constiin}d si despre grija pdriniilor fafa de copii.

Am observat cu bucurie subtilitatea interpretarii sale,
modul in care a condus discu^ia in cadrul omiletic, implicarea
directd in realitatea descurajantd a tineretului actual.

Intoarcerea acasd e o regdsire.

Con§tiinfa, dupa talcuirea semantica a limbii grecesti, e
o gtiinfd cu Dumnezeu. Dumnezeu a lasat constiin^a omului si
ea ne va fi adevdratul nostru judeedtor :

Constiin^a e judeedtor dar si sfdtuitor.

La un moment dat a interpretat o poveste populara,
spunand ca demonii au trei lucruri: un ac, o pdturd si o
trdmbifd.

Cand ne momesc, ne infeapd cu acul. Acul, in^epatura
lui e prima lor intervenfie.

Daca vrem pacatul, atunci ne acopera constiin^a si
mintea cu o pdturd, pentru ca sa il vrem, pentru ca sa il facem
pdnd la capdt.

§i dupa ce facem pacatul, ne ia pdtura de pe minte si
incep sa iipe din trdmbi}d, adica incepe sa ne mustre
constiinfa.

Celalalt preot mi-a vorbit cu multa grija si atentie. M-a
bucurat mult intervenfia sa.

425 A se vedea: http://www.bisericacuibulcubarza.ro/.

426 CV-ul sau: http://www.ftoub.ro/index.php?view=article&id=23%3Apr-conf-dr-
daniel-benga&option=com_content&Itemid=273. La teza sa doctorala mi-a placut
documentarea ei...si am citit-o, in manuscris, in biblioteca facultatii, inainte ca aceasta
sa fie editatd.

340

Doamne, miluieste-i pe robii Tai acestia si ajuta-le lor!
Fii cu ei si ii iarta si ii miluieste!

A interpretat cuvinte ale Fericitului Arsenie Boca , ale
Fericitului Paisie [Eznepidis] Aghioritul , ale Fericitului
Nicolae [Steinhardt]429 de la Rohia si a amintit de incercarea
lui [Constantin] Noica430 de a comenta aceasta parabola: a
fiului curvar.

„E duminica noastra, a tuturora, caci to^i suntem fii
ratacitori", a subliniat predicatorul nostru.

Din fericire, aici nimeni nu s-a uitat la mine suspect si
nu am gasit in comunitatea aceasta arogania „ stiutorilor " din
alte parti.

Aici se citeste anaforaua liturgica cu voce tare, ca si la
Biserica Rusa, dar locasul e mic si, pe deasupra, e si monument
istoric.

Deodata, mi-am dat seama ca aici am retrait clipa de
asteptare a cuvantului lui Dumnezeu, nesa^ul dupa
autenticitatea credin^ei si a experien^ei ortodoxe pusa in
cuvinte actuate.

Dupa o predica ortodoxa autentica incepi sa respiri
normal.

Si autentica inseamna vie, problematizatoare, despre
adevaruri profunde si largi.

Asa simt eu: pot respira, cand dupa o slujba cu simfire,
auzi o predica cu infelesuri smerite, vii.

Stateam langa Sfanta Cruce a Domnului si priveam rana
din coasta Sa dreapta. Eu sunt, Doamne, eel ce Te-am rastignit
cu patimile si cu poftele mele!

Trei picaturi de sange erau curse iar altele pdtaserd deja
stergarul din jurul coapselor Sale.

Axionul m-a linistit si el: modula^ii facute cu suplefe.

Cand am iesit afara din Biserica i-am mul^umit lui
Dumnezeu pentru o asemenea bucurie liturgica.

Inainte ca sa gasesc Sfanta Biserica insa, am trait o alta
in^elegere minunata, o vedere duhovniceascd. O tanara
doamna mergea alaturi de o femeie mai in varsta.

§i, deodata, parca nu am mai vazut trupul ei, al celei
tinere, ci sufletul i se vedea prin trup. Trupul ei era ca o
miscare continud a sufletului ei.

427 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Arsenie_Boca.

428 Idem: http://ro.orthodoxwiki.org/Paisie_Aghioritul.

429 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Nicolae_Steinhardt.

430 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Constantin_Noica.

341

§i acest lucru mi 1-a dat Dumnezeu sa il vad, tocmai
cand abia gandisem, la cat de mult isi exprima sexualitatea ei,
prin fiecare miscare pe care ofacea.

Adica prin cea care ma facea sa vad pdcatul in mine, ca
o povatuire profunda, Dumnezeu mi-a dat sa vad addncul
sufletului ei dincolo de trupul ei.

§i vederea mi-a confirmat faptul, ca gandul care te
strdbate acela este si eel care te conduce.

Esti la un moment dat ceea ce simfi si crezi, desi esti cu
mult mai mult decdt atdt.

Dar patimile ne reduc comportamentul la mult mai pu^in
decat suntem noi, in afara de faptul ca ni-l deviazd intr-un mod
uluitor de mare.

Pentru ca eu m-am nascut in acest timp, de aceea si stiu
modul subversiv al comportamentului uman de azi, il intuiesc,
ca si to^i ceilalti.

Fiecare stim ce inseamna o fustd scurtd, de ce femeia
vrea sa i se vadd sdnii, de ce barbatul se bdrbiereste si isi da
cu spray, de ce se folosesc bijuteriile si la cefolosesc banii.

§i tocmai pentru ca stim cu to^ii de ce, lucrurile se fac
intre noi fara prea multe explicafii.

Dar intr-un timp mai vechi nu stiu cum a fast in mod
concret.

§tiu patimile de azi pentru ca le am si ele se manifesta
intr-un anume fel. Dar nu intuiesc prea bine modul in care isi
infelegeau cei din vechime patimile, si cum si le expuneau sau
si le sugerau.

Mai tarziu, cei care n-au trait aceste vremuri despre care
scriu acum, nu vor putea percepe intreaga realitate, la cold, ca
noi, cei de azi.

Timpul nostra va deveni istorie.

Istoria are doar unele fragmente vii: acelea care au
exprimat adevaral in mod acrivic. §i acele fragmente le
recuperdm de oriunde.

Cand citim Sfanta Scriptura sau vie^He Sfm^ilor nostri
observam ca via^a nu este exprimata depreciat, ci ea este un
suvoi.

Curge haral Sau spre noi. O sim^im din plin.

Dar unde apropierea de adevdr e mai slabd, in scrieri
literare, acte, documente, adevaral trebuie sd-l culegem cu
grijd.

342

Harry Potter e jocul de calculator si filmul in care
demonicul e ofantezie in miscare.

Zbori pe matura, intri prin zid, dintr-un ou se naste un
dragon si, mai ales afli, spre deliciul telespectatorului de la noi,
ca Romania e fara dragonilor, unde cresc si se vaneaza
dragoni.

Raul, vrea sa ni se spuna, nu e el „atat de rau", ci are si
accente „dragute".

Camerele mai au si alte camari, camarute. Tot felul de
ascunzisuri. Exista asteptare...

Deci nu se termind nimic dar, tot la fel, nimic nu e real.

Via fa ca-nfilme e o via^a in care mintea crede tot, pentru
ca „nu exista minte", pentru ca „nu stim nimic", pentru ca „nu
exista nimic".

§i acest enun^ din urma - „nu exista nimic" - vrea sa ni
se infuzeze adanc, ca sa nu ne mai temem de Dumnezeu, de
drac, sau de om. Sa nu ne mai temem de nimeni.

A trdi disperarea azi dar, in acelasi timp, si „linistea"
inseamna a avea constiin^a ca „nimic nu exista si totul e doar
un joe pros f\

Se cauta faptul, ca omul sa nu mai aiba un centru
nicaieri, o sedpare a lui, o liniste a lui.

Omul vrea sa fie lasat singur desi nu po^i sa fii singur
in crea^ia lui Dumnezeu.

Cand Dumnezeu vrea ceva, lucrurile se leagd.

Totul merge inainte, \i se sugereaza ce trebuie sa faci.

Am vrut sa merg undeva si am fost condus spre altd
parte.

Aceste peregrindri ale mele, imi arata cum Dumnezeu
alege pentru noi lucruri mai bune decat orice asteptare a
noastrd.

?,

'iua casatoriei noastre civile. Asteptarile si pregatirile
nu sunt pentru cine este invitat, ci pentru cine vrea sa
rdspundd invitaiiei.

Refuzul unora le destdinuie inima. Si inima spune
lucrurile pe fafd, cand e pusa in situafii limitd si nu numai.

431 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Harry_Potter.

343

E importanta viaia unui om? E o intrebare care nu ne-o
mai punem la modul serios pentru ca a devenit o intrebare
„ ironicd ".

Aseara, un cuplu tanar fara casa, a trebuit sa faca ceva
radical: sa isi dea cei doi copii la orfelinat. Ambii erau
indurerati, necajui.

Spunea tatal, ca in loc sa se imbolndveascd mai rdu,
traind impreuna cu ei prin scdrile blocurilor pe unde ei se
aciueaza, mai bine sa aiba cei doi copii ai lor un trai asigurat
de catre stat, daca el si so^ia lui nu pot avea parte de as a ceva.

§i cand am auzit aceste cuvinte, mi s-a parut gestul lor
un act de mare responsabilitate, de multd dragoste pentru
copiii lor, chiar daca ei trdiau in concubinaj.

Dar oficialitatile statului roman insa, pe acesti oameni
responsabili, i-au „decdzut din drepturile parintesti", pana vor
avea condi^ii mai bune de via^a.

Adica cum, acum ei nu mai pot fi pdrin}ii lor? Cine
poate sa i}i ia dreptul de pdrinte, cand acest drept nu se poate
sechestra de catre nimeni? I-afdcut cumva statul?

Imi aduc aminte de o altd exprimare tdmpitd, a unui alt
parinte de copii, care a spus reporterului TV, ca daca copilul
sau s-a cdsdtorit cu altcineva, pe care el nu l-a vrut, atunci el
nu ii mai ajutd, ci statul trebuie sa ii ajute.

§i am tot glumit pe situajia asta cu Gianina [Piciorus]:
„Ce, eu v-am facut?! Statul v-a facut! El sa vd creased".

Cum sa nefacd statul, paring iresponsabili?!

Cand minciunile voastre au devenit un mariaj, iar
mariajul vostru a devenit un numdr de copii, iar copiii vostri
au devenit niste funfe neiubite si nein}elese, vina nu apar^ine
copiilor ci, in cea mai mare parte, vd revine voud.

E inadmisibil sa iubesti pe cineva si sa nu lupfi pentru
el. Sa nu lup^i sa il infelegi, sa nu il urmezi, sa nufugi dupa el,
sa nu cau^i cuvinte care sa-1 faca sa te simtd.

Cum putem vorbi cu cainii si cu pisicile, si nu putem sa
vorbim cu copiii nostril

Cum putem sa nu avem timp pentru ei, daca i-am facut
cu dragoste si din dragoste?

Dar daca am facut unui, doi si am avortat zed,
bineinteles ca dragostea noastra e cariatd. E o dragoste cu
miros de cadavru.

Ne plictisim de noi insine.

Nu mai credem nici in ceea ce putem sa facem acum,
daramite sa mai speram la alte clipe din viitor.

344

Cei care nu II stiu pe Dumnezeu in ei, care nu II simt in
ei, isi due regretul singurdtdiii oriunde, golul acesta inviforat,
pustiul acesta fdrd sens, care ii indispune amarnic.

Isi due propria casd de nebuni in spinare, ca melcul.

Inima lor nu se bucura de nimic in mod deplin. Simt si ei
ca le lipseste „ceva". Dar, in adevar, le lipseste „Cineva".

§i acest Cineva nefugdreste peste tot, ne cautd peste tot,
ne asteaptd peste tot. Acest Cineva este extrem de insistent.
Nu Se da batut, invins de nesimfirea noastrd. El nu tine doar
doud predici si asteapta ca oameni sd devind Sfinfi peste
noapte.

El nu crede in „Sfmti" jdcufi la comandd, in „Sfmti"
facu^i din fried, in „Sfmti" inconstienii de El si de ei.

Acest Cineva nu ne pune la zid pentru fiecare greseala a
noastra, nu e un securist care sa vrea sa ne faca raul, nu e unul
care ne pune pe rug, un inchizitor, nu e unul care sa ne vada
doar din cdnd in cdnd situa^ia, asa, ca un prefect al capitalei,
care vede ceva numai cdnd vrea el.

Acel Cineva e Dumnezeu. Si Dumnezeul nostra e atent,
foarte atent la fiecare miscare a inimii noastre, la fiecare gand
nerostit, la fiecare fapta facuta sau inca nefacuta, la fiecare pas,
la fiecare miscare a mainii noastre.

Dumnezeu ne priveste tot timpul, fara ca asta sa insemne
ca suntem urmdrifi din satelit.

Ci privirea Lui ne susfine moralul, caci El e Prietenul
nostru eel mai bun, neasteptat de bun si de in^elegator.

Unii s-au invafat sau au fast invd}a}i sa repete doar
fraze. §i cand nu spui fraza teologicd pe care el o stia de-a
gata, pari suspect, pentru ca nu il intereseaza sd gdndeascd
ceea ce spui tu, ci vrea sa i se spuna ceea ce stie si el de fapt.

§i cand ii spui raspunsul „standard", el i^i spune: „stiam
si eu asta".

Dar, de fapt, el nu stia nici ceea ce i-ai spus. Caci nu si-a
muncit niciodata capul sd meargd mai departe cu in^elegerea,
si sa judece si sa experieze coniinutul crediniei noastre si nu
textualitatea ei, ci a ramas doar la faza de papagal repetitiv, de
memorator mecanic, care are ca mama pe lenea cu diploma.

Ne lovim de morile de vdnt, pentru ca uneori confundam
ce pare sd fie omul cu ceea ce este el, cu ceea ce intelegem
pana la urma ca este, capoate.

§i, eel mai adesea, il gasim pe omul nepotrivit, care e
pus la locul potrivit. Pe eel care nu merita sa fie acolo, in locul
acela, de care se impiedicd multi.

345

Sau il intalnim pe omul, care s-a dezis, la un moment
dat, intr-un mod infiorator, de menirea lui, de vocatia lui, pe
care 1-a corupt „mediul ambiant", chiar daca odata avea
principii cat de cat solide.

In locul stabilitdfii care se castiga prin nevoin^a, prin
studiu, prin rugaciune, printr-o via^a eclesiala, ne situam in
barca celor care se aventureazd spre necunoscuturi utopice.

Ca^iva ani la rand am beneficiat de milosteniile unui
domn, crestin ortodox fervent, cu care nu am vorbit decat in
anumite momente.

Primeam cdrfi si bani de la dumnealui fara sa ii solicit
sau, uneori, de foarte putine ori, i-am cerut ajutorul in mod
expres.

S-a constituit pentru mine intr-un sprijin enorm, in
mijlocul nesimtirii din jur, pentru ca am trait relatia mea cu el
ca pe relatia cu un om providential. L-am resimtit ca pe omul
pe care mi l-a trimis Maica lui Dumnezeu in viata mea.

Dumnezeu a lucrat prin acesta intr-un mod foarte
discret. I-am inteles dorinta de a ma ajuta, de a ramane
memorabil la modul pozitiv in viata mea si de a se confesa
cuiva despre diverse probleme: religioase, experentiale,
filosofice, culturale, politice...

Dar, de curand, dupa ce am primit o sumd imensd de la
el (fara sa imi ceara nimic in schimb), care mi-a prins bine la
pregatirile pentru cununia civild, am aflat mai multe despre el,
pentru ca a vrut sa stdm mai mult timp de vorbd.

§i descoperirea mea a fost dezamdgitoare vizavi de
persoana sa: nu imi dadea bani pentru ca ma infelesese
intrucatva, ci pentru ca sd-si ispdseascd anumite pacate si sa-si
implineasca unele fdgaduin}e personate.

Adica am fost ales in mod aleatoriu pentru asta...si nu
pentru ca a vdzut ceva in mine.

Insa eu am vdzut multe lucruri in dumnealui, de-a lungul
timpuluL.dar nu am vrut sd-i remarc nicio neregula. Am vrut
sa vad ce doreste sa faca, pana unde tin destainuirile...

Insa in clipa cand am inceput sa ii ardt greselile de
gandire si nestiinfa in planul teologic sau modul meu de a fi,
ce fel de experienta am in spate, teologica, ascetica, culturala,
filosofica etc. a inceput pur si simplu sa tremure.

M-a rugat sa tac din gura, pentru ca sa nu „il tulbur".
Pentru ca nu cumva „sa ii clatin credin^a".

346

Dar cum se poate clatina credinia, cand eaeo stdnca,
care se bazeaza pe simiirea prezenfei lui Dumnezeu si a
lucrdrilor Sale?

A iesit la suprafafd si pentru el, si-a dat seama si el ca se
apropie de sine sau ca eu pot sa ii spun si mai multe despre
sine... si a izbucnit din el orgoliul, adancul inselarii, ipocrizia,
patimile mascate pana atunci.

A dorit, in mod brutal, ca sa se indepdrteze de mine...ca
sa nu aflu mai multe despre sine.

§i am in^eles ceva izbitor in persoana lui - desi nu era o
noutate cu totul „noua" pentru mine - ca in Sfanta Biserica
primeaza mentalitatea decdzutd printre credinciosii nostri mai
degraba decat mintea noud, regeneratd a credinciosului
autentic.

El este un exemplu elocvent in acest sens.

Merge in fiecare duminica la Sfanta Biserica, a inva^at
Sfanta Liturghie „pe de rost" - asa spune el, pentru ca nici nu
cred ca stie faptul, ca preotul spune multe rugdciuni in Sfantul
Altar, nestiute de credinciosi - dar nu a in^eles sa se bucure de
infelegere cu smerenie si sa doreasca sa afle adevarul din ce in
ce mai mult.

Dupa o discu^ie de doua ore in metrou, stand in picioare,
cand eu eram obosit mort, a inceput sa imi zambeasca ironic,
dispreiuitor, ca si cand as fi spus nistej^ros^n...

Si m-am sim^it ridicoll Si intotdeauna ma simt
ridicol... cand imi dau seama ca vorbesc lucruri prea mari
pentru multe capete. Adica atunci cand dau orzul pe gastele
care nu-l savureaza...

In loc sa accepte ca nu are competenfd in domeniul
teologic, cum eu nu am competenta in domeniul sau, al
ingineriei, si nu o sa pretind niciodata ca am, lui i se parea ca
stie multe despre teologie, dupa cateva carji citite, si ca acestea
ii sunt „de ajuns", dar il si fac capabil de un dialog teologic cu
un masterand in Teologie.

I se parea foarte normal sa-mi dea mie lec^ii de teologie,
desi eu nu am avut niciodata dorin^a sa fiu ipocrit cu el, si sa
pretind ca as putea sa fiu „normativ" in lucruri care imi sunt
strdine tot la fel de mult ca §iplaneta Jupiter.

Si am mai tras o concluzie, acolo, in mijlocul oboselii,
de imi venea sapicjos: sunt mult, mult prea sincer cu oamenii
(cand ei nu doresc sa fie cineva sincer cu ei) si de aceea imi
pierd prietenii, pentru ca nu ii „menajez", adica nu ii mint cu

347

delicatete, cu geniu, lucru de altfel foarte usor pentru mine.
Chmrprea usor...

L-am privit cu aten^ie: abia astepta sa scape de mine,
cand a inteles cat de profund si de categoric privesc lucrurile
teologice.

Demonii il mdnau departe, spunandu-i ca trebuie sa se
„linis teased" si ca nu el, ci eu sunt sursa nelinistii lui
interioare.

L-am pupat pe obraz la fmalul discu^iei, si am sim^it ca
nu se mai astepta sa o fac. Era uimit ca eu sunt amiabil, linistit
in fata lui desi arfi trebuit sa fm tot lafel de nelinistit ca si el.

§i iarasi am mai inteles ceva: cat de orgolioase sunt
discu^iile intre oamenii lumesti sau care au inceput sa se
imbisericeascd la suflet dar s-au imbisericit numai partial.

Adica au ganduri bune, teologice in inima dar si ganduri
rele, care nu pot sa se imprieteneascd intre ele...si cand i-ai
lovit la adevar devin violenti.

Insa discuiiile intre oameni au tocmai scopul teologic de
a ne face sa ne cunoastem reciproc, sa ne in}elegem reciproc si
sa ne iubim reciproc.

Pentru aceste lucruri ne-a dat Dumnezeu sa vorbim unul
cu altul: pentru a deveni mai profunzi, mai bogafi interior,
pentru a ne certifica experience sau pentru a le curdji de
in^elegeri si fapte pacatoase.

Dar cei care nu admit ca au si ganduri rele, neconforme
cu adevdrul... tocmai de aceea sar in sus: pentru ca se cred/ara
patd, fara cusur.

Si asta e inselarea satanical

Asta inseamna sa iti acoperi bubele, goliciunea,
murddria si sa nu vrei sa ti-o descoperi, sa o pui in lumina
adevarului Sau si a comuniunii cu El.

Daca am accepta si perspectiva altora ne-am imbogdti
experienta interioara si nu ne-am diminua-o.

v)amenilor pacatosi le place sdfie min}i}i in stil mare.
Esti „un prieten bun", daca stii sa scofi in relief, adica sa
umfli enorm lucrurile bune pe care ei le au. Nu si/?e cele rele...

348

Cand vezi o telenovela, afli ca trebuie sa te compor^i a-
natural pentru ca sa fii „la moda". §i cand vrei sa vorbesti cu
cineva, care vrea sdfie miniit cu orice chip, trebuie sa tefaci o
telenovela si sa nu depasesti cu ceva sarlatania celuilalt, caci e
de rdu.

Discu^ia a ajuns „un interes".

Discu^ia intre doi oameni nu mai inseamna pentru mul^i
o intdlnire far a urmdri pecuniar e, ci totul se deruleaza daca
trebuie sa primesti ceva, sa ai un profit de pe urma intalnirii cu
celalalt.

Ironia si sarcasmul, doua mari patimi, sunt tapetate ca
ceva „genial".

Iar eel care se crede geniu negativ e de fapt un om cu
mult potential, dar pe care si-1 valorifica satanic, desi
adevarurile lui par „superioare" celorlal^i.

Politica e o forma de impdrfire a maselor, care e
profitabild pentru mul^i.

Insa sexul, spre exemplu, pare un simpozion la care toata
lumea e chematd. Si un alt simpozion ar fi sdrdcia. Si poate,
mai tarziu sau mai devreme, si incultura crasd.

„A te ardnf' inseamna sa faci tot ce pofi numai pentru
ca sa trdiesti.

§i daca trebuie sa o taie pe ma-sa in parcele si sa o dea
la porci pentru bani, atunci o face. Nu sta pe gdnduri.
Actioneaza mai repede decat gandeste, pentru ca actioneaza
instinctual.

Pana la urma, se gandeste tanarul dezaxat de azi: „De ce
nu pot sa o ucid pe mama?". Si trece la treabd... pentru cati
bani are el nevoie atunci.

Cand eram eu copil mergea o vorba printre noi, o
axioma nenorocitd, care a stricat vietile multora: „Toate
femeile sunt niste curve in afara de mama mea. Dar cum si
mama mea este femeie, atunci toate femeile sunt curve".

§i cei mai mari spuneau, ca ar fi o zicere a lui Napoleon

A'Z'l

Bonaparte . Nu stiu daca a zis-o el sau nu...

Esen^ialul e acesta insa: ca cei care au crezut acest lucru,
au inceput sa nu mai aibd incredere in nimeni.

Si am indicii sigure de la mul^i barba^i, ca atunci cand
vdd o femeie care le place, se gandesc mai intai de toate la in
ce pozifie s-ar culca cu ea si ce i-ar face. Adica femeia e doar
pentru sex si pentru nimic altceva.

432 Idem: http://dexonline.ro/definitie/axiom%C4%83.

433 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Napoleon_I.

349

Primul lor gand e sa se culce cu ea, „sa o faca in toate
felurile". De aceea nu trebuie sa ne mai mire sexualizarea
excesiva a relatiilor dintre barbati si femei sau de ce nu exista

5 3 5

prietenii reale intre barbati si femei daca nu se termina totul in
pat...

Intre barbati, relatiile sexuale cu femei sunt tratate ca
niste „delicatefi filosofice". §i intre femei la fel...

Sex mult: asta vrem „cu to^ii"!

§i daca spui cuiva ca tu nu vrei asta, acela se uita la tine
cu repulsie si te crede marfian.

Dar unii nu sunt marfieni, ci vor sa isi sfinieascd viafa.

Eu as vrea sa aud la televizor non stop: Sfinfeste-fi viafa!

Asta ar fi o mare minune a secolului al XXI-lea.

M

-am intors undeva434, unde credeam ca e bine pentru

sufletul nostru si am vrut sa ma spovedesc la un preot pe care
l-am citit si care ma entuziasma.

Desi, prima data, da semne ca nu m-ar cunoaste...cand
am revenit a doua oara in Biserica sa am avut parte de un
dezastru total la nivel relational.

5

Ne-a spus ca „nu are timp" sa ne spovedeasca. ..Insa
spunerea asta a fost pe un ton categoric, tradus in extenso :
„nu vreau sa am niciodata de-a face cu voi". Am inteles
mesajuL.ca nu suntem ostrogotil

Am fost impreuna cu Gianina [Piciorus]. Si a fost o
deceptie enorma pentru mine, pentru ca i-am cunoscut si mai
bine caracterul de la apropiere...

Fara doar si poate schimbarea sa de atitudine a fost a-
naturald, pentru ca parea inspdimdntat, enervat, incomodat ca
ma vede.

Cred ca a intervenit ceva intre timp. ..Adica el a plecat
urechea la niste „prieteni", care „m-au vorbit de bine". Asa se
explica modul etans in care ne-a vorbit.

O, Doamne, iarta-i pe acesti neprieteni, care nu stiu
altceva decat sa bdrfeascal Si iarta-1 si pe preotul acesta, care

434 22 februarie 2004.

435 In latina: pe larg.

350

plecand urechea la bdrfe ne-a facut sa il intelegem nu in
bunele lui, ci in relele caracterului sdu\

Aseara si azi dimineata la rugaciune am sim^it in inima,
de la harul lui Dumnezeu, sa nu merg la el, caci e pomul
laudat...la care te duci cu 10 saci si te intorci cu 3 mere
stricate...

Dar mintea imi era cuprinsa de un entuziasm frumos .

De fapt unul dintre preo^i ma invitase sa predic la
Biserica lor. Adica nu venisem neinvitat ci, mai mult decat
atat, si pregdtit sa predic. . .

Insa, ca si cand nu ne-am fi cunoscut deloc.sau ca si
cand ne-am fi cunoscut dar eu as fi omordt-o pe mama lui...
preotul era rece ca zidul iernii.

M-a intrebat, totusi, vazandu-mi perplexarea, daca am
postit si m-am uitat in ochii lui. Credeam ca glumeste, pentru
ca spovedirea tine de sinceritatea inimii si de nimic altceva.

I-am spus ca postesc miercurea si vinerea si posturile
mari si ca ma spovedesc si ma impartasesc la fiecare Sfanta
Liturghie daca sunt spovedit.

Dar atitudinea lui m-a consternat, atata timp cat fusese
saptamana branzei, si nici el si nici eu nu puteam posti in acele
zile.

La Sfanta Liturghie nu s-a impartasit nimeni desi Sfanta
Biserica era plina. Asta m-a ingrozit...

M-am uitat in ochii preotului care ma invitase si a
sesizat groaza mea in ceea ce priveste lipsa credinciosilor de
la impdrtdsire. Vai, ce groaza!

Ii oprim pe oameni de la Hristos, le falsificdm vietile,
asteptdrile si ni se pare cd-I slujim Lui.

Preotii II mdndncd ca belferii pe Hristos euharistic iar
credinciosii rabda de foame, de aceasta/oame sfanta.

Niciun preot - sau foarte rar - nu este oprit de la
impartasire pentru pacatele lui dar credinciosii, sarmanii, sunt
trata^i mereu ca niste infractori si sunt privafi de cea mai mare
bucurie a acestei lumi: Hristos, Dumnezeul nostru!

Inchidem Impara^ia Cerurilor pentru altii, si nu intrdm
nici noi - ca nu ne prea intereseazd - dar nu-i lasdm nici pe
aceia, care doresc sa se mdntuiascd.

Mantuirea a ajuns „o gluma", „o prostie" in gura multor
preo^i. Te m\\ in ochii lor, si ochii lor l\i spun ca mantuirea e o
„problema" pentru cei „nebuni", nu pentru niste oameni
„realisti".

351

Pentru ca oamenii vor „sa se aseze" in lumea asta, or sa
se aseze in lad, ca locuri sunt destule.

Cine ne da voie sa ii nelinistim pe oameni, sa-i agasam,
sa calcam peste sufletele lor cu tancul, cu niste senile atat de
nepdsdtoare si de egoistel

Cine ne da dreptul sa ne credem creatori de opinie, cand
noi nu stim sa ne vedem lungul nasuluil

Nu vreau sa dau nume...

Am vrut doar sa subliniez gesturi care nu trebuie sa se
facd... aXunci cand ai in fata oameni credinciosi, sensibili, atenti
ladetalii...

Si, da: adevarul e eel mai „enervant" lucru!

Cuvintele dumnezeiesti sunt cele care „smintesc" pe
neciopliiii la suflet de astazi. Si inca cum!...

Omul trupesc face din invafatura sfdntd o exegeza atat
de tdmpd incat te infwri.

Ma cutremura mojicia de care dam dovada.

Am auzit ca Fericitul Constantin [Galeriu] spunea, ca
timpul viitor, acel mdine sau poimdine e timpul diavolului,
pentru ca azi-u\ e timpul crestinului.

Azi e timpul mdntuirii. Maine, lasarea pe mdine a
pocain^ei e o mare inselare satanicd, pentru ca mdinele nu std
in mdna ta.

Desi in relatia personala cu mine m-a tdiat pe inima,
acel preot a spus ceva foarte frumos la predica: in duminica
Judeca^ii s-a terminat timpul.

Iar saptamana branzei a fost o perioada in afard de timp.

Astazi, in duminica izgonirii Sfantului Adam, e
inceputul timpului.

Vecernia din seara aceasta ne spune, ca un rezumat,
despre folosul Postului Mare. Duminica iertarii.

Dar cum sa existe iertare fara dragoste?

§i cum sa existe dragoste fara dreaptd credin}a?

Un prieten al meu si-a cerut iertare. M-a miscat acest
lucru. Dar nu mi-a spus si din ce motiv nu mai mi-a dat niciun
semn de viafd pana acum.

Oamenii vor sa fie iertafi, dar si cand isi cer iertare nu
sunt sinceri pana la capat.

Adica e interesat pentru un anume lucru de relatia cu
mine.. .si nu ii pare rau in mod fundamental pentru ca a fost
nesimtit cu mine pana acum.

Pe zi ce trece am si mai multe motive de consternare.

352

Atitudinile oamenilor ma umplu de stupoare si, uneori,
sunt amuzante daca nu ar fi vorba de nesimtire cruntd.

Parca ii deranjez pe tofi de cand sunt masterand.

Parca fara mine via^a lor ar fi maifrumoasd.

Parca sunt ca o mare urdciune care faram peisajul vie^ii
lor.

Insa observ tot mai mult faptul, ca sunt enervati ca nu
m-au inteles atdt de bine pana acum, in facultatc.si ca eu nu
am glumit in ceea ce priveste opera mea literara si teologica.

Mai pe scurt: sunt enervati ca nu sunt si prost si
lauddros la modul gratuit (si ca merg cu studiile teologice si
cu munca de acasd mai departe)... daca tot sunt smerit si am
barbd mare.

O, ai mila, Doamne, de lumea Ta\

Inva^a-ne sa. ne iubim, sa ne respectam, sa ne in^elegem
unii pe al^ii. Ajuta-ne sa fim calzi si sinceri unii fa^a de al^ii.

Rdceala tdcerii dintre noi, a necomuniunii ne sugruma,
ne strange de gat, ne sufoca.

Pana cand «e ma; ucidem unii pe al^ii cu atata
indiferenidl

Indiferen^a ucide nenorocit de mult.

Ucide mai mult decat glon^ul.

Ura oamenilor e un foe care te umple mereu de chin, o
priveliste neagra, absurda, foarte respingatoare.

Acum o zi sau doua am tradus un cantec si un al doilea
ale lui Guns N' Roses436. Desi versurile lor sunt banale,
succesul lor a fost si este unul uimitor. §i mul^i dintre fanii lor
pot spune versurile pe de rost. Sunt sigur de asta.

In Don't Cry437, gasim versurile: „Exista un cer
deasupra ta, iubita mea, / si de aceea nupldnge noaptea asta".

Desi nu se spune ce rost are cerul, faptul ca i se cere ei
sa nu pldngd e linistitor pentru multe suflete de adolescente,
care lacrimeazd din cauza cine stie carui baiat.

Tinerii adorm ascultand muzica sau danseaza pana nu
mai pot. Pentru unii muzica e via}a lor.

§i, desi unuia ca mine i-ar suna creierii in cap de atata
muzica, daca intri in camera unui adolescent, muzica e data la
maximum incat trebuie sa rdgusesti ca sa vorbesti cu el.

November Rain438 \me aproape noua minute. §i la un
moment dat auzi: „trebuie sa incercam sa ucidem durerea".

436 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Guns_N%27_Roses.

437 In engleza: Nupldnge!

438 Idem: Ploaie de noiembrie.

353

Daca sco^i asta din context, po^i predica foarte bine pe
acest subiect. Caci durerea pdcatului trebuie ucisa in noi,
pentru ca bucuria viefii dumnezeiesti sa iasa la lumina.

Tot aici: „este greu sa \\\ o lumanare / in ploaia rece de
noiembrie". Nu e sufletul nostru plin de dragoste ca o lumina,
pe care uraganul ispitelor furibunde cauta sa o stingal

Nu avem timp sa predicam oamenilor pe infelesul lor,
pentru ca nu vrem sa ii cunoastem asa cum sunt.

§i daca am avea experien^a vie^ii lor, am putea in^elege
deformdrile de care sufera, si de ce nu le place ceea ce tine de
domeniul bisericesc.

De ce nu vin oamenii la Sfanta Biserica?

De ce nu ii atrage deloc pe unii?

Acestea sunt intrebari care ar trebui sa ne chinuie zi si
noapte, pentru ca rdspunsul lor suntem noi, cei care venim
acum la Sfanta Biserica.

Nu ii atrage, pentru ca nu sunt mul^i care sa le poatd
explica cum stau lucrurile cu locasul asta si cu viata ortodoxa.

Suntem acuza^i de anacronism, de cabotinism, de
corupfie, de ipocrizie, de idealism, si cred ca intr-o anumita
cota parte au dreptate, fara ca prin asta cei care ne acuza sa fie
ceva mai breji.

Daca nu stim sa fim explicifi si pentru ei, pentru cei
necredinciosi sau cdldufi suntem anacronici.

Daca slujim ceva cu mult fast, fara sa stim de ce suntem
cabotini .

Daca le luam banii ca sa ii facem preofi, daca le luam
bani ca sa impdrtdsim pe cineva, daca-1 jupuim pe om ca sa ii
inmormantam mortul si daca in loc de preot, omul de rand
vede un perceptor440 , care vrea sa ii ia gatul, atunci suntem si
corupfi.

Daca predicam una si facem alta, daca ne ascundem
pacatul cu hainele si daca nasul ridicat pe sus si morga
intelectuald nu au si rezultate concrete, in indiferent care
domeniu de activitate, atunci noi, to^i oamenii Sfintei Biserici,
care facem acest lucru, suntem si ipocrifi.

De ce suntem acuza^i de idealism! Pentru ca ni se pare
ca lucrurile se obfin usor. §i asta pentru ca nu cunoastem cum
se vindeca oamenii in interior.

La noi exista „program pentru spovedanie". Daca la
spital exista camera de gardd, la noi oamenii au boli numai

439 A se vedea: http://dexonline.ro/definitie/cabotin.

440 Idem: http://dexonline.ro/definitie/perceptor.

354

intre anumite ore. §i asta arata indiferenta noastrd pentru
adevdrurile intime ale oamenilor.

- Dar ce, domnule, vrei ca noi sa nu mai avem nicio
familie si sa stam numai in Biserica?

- Nu, nu e asta problemal Problema e ca nu trebuie sa
fim preo^i numai cu numele, si sa credem ca pastorim o
comunitate, pe care de fapt nici nu o cunoastem.

Trebuie sa nu dam sentimentul ca preotia e o ocupatie
oarecare, ci trebuie sa se vada, mai mult decat explicit, ca noi
slujim lui Dumnezeu si oamenilor tot timpul.

Pe fondul unei grave oboseli miscarea patimilor se
activeaza ca urmare a neputin^ei de a mai gdndi.

Sim^i ca nu mai po^i sa citesti, sa te rogi. Nu mai ai
astampar.

Oboseala mentala e cea care paralizeazd activitatea
noastra si, pe care, uneori, o suspendd cu totul.

Schimbarea car^ii pe care o citesti, a aerului, un nou
decor te stimuleazd ca sa continui mai cu spor.

Nu cred ca pot fi folositor tuturor oamenilor.

Nu am neobrdzarea sa cred, ca voifi inieles de to^i.

Dar cei care sunt luminal de Dumnezeu si care se
bucurd intru harul Sdu, se vor bucura de cuvintele acestei
car^i, pentru ca le-am scris mdnatfiind de El.

Cand citesc o carte a unui Dumnezeiesc Parinte ma
bucur ca si cand ar vorbi cu mine. Pentru ca el chiar imi
vorbeste prin harul Duhului Sfant.

Carole duhovnicesti sunt o convorbire, o confesiune
detaliatd, o desertare plind de generozitate sl inimii.

Orice carte pe care o citesc e un mare dar dumnezeiesc.

Chiar daca pare rea, intelegerile sunt intotdeauna
folositoare.

Trebuie sa ne punem la curent cu tot ceea ce se intampld
in lume si cu ceea ce s-a intdmplat.

Cunoasterea adevarului lumii e o cunoastere de sine.

Ducem cu noi adevaruri cutremurdtoare.

Adevarul unui om e tot ceea ce s-a intdmplat cu el.

Ce devine omul e important.

Drumul spre adevaratul om e de fapt experienfa
duhovniceasca.

Experien^a duhovniceasca e formata din tot ceea ce am
citit, am trait, din pacatele si faptele noastre bune, din toate
amanuntele pe care le-am inregistrat in drumul nostra prin
istorie.

355

Istoria e o mare banca de date.

Dar vesnicia e adevdratul tdrdm, care ne umple de viafa
dumnezeiascd.

§i vesnicia se revarsa in noi, atunci cand ne sfiniim
via^a.

Scrisorile Fericitului Sofronie Saharov mi-au reliefat si
mai natural via^a si experierrfa sa. Cred ca sunt doar cdteva
scrisori din foarte multe.

Zvdcnirile vie^ilor Sfin^ilor sunt extrem de folositoare
pentru cei care sunt pe drumul mdntuirii. §i aici aceste
amanunte sunt calde, proaspete.

Oamenii sunt uimifi cand li se face un bine. Mai ales
daca tu le propui un ajutor, desi ei nu te cunosc deloc.

Sunt surprinsi de faptul ca pot fi ajutafi de cineva care
nu ii cunoaste.

Oamenii se simt necunoscufi dar asta e o minciund.

Ne cunoastem intre noi cand ne rugam pentru intreaga
lume. Daca ma rog pentru toft, atunci ii cunosc pe toft, pot sa ii
cunosc pe to^i.

Daca am disponibilitatea sa ii iubesc pe tofi e foarte
simplu sa vreau sa ii cunosc.

Numai daca nu pot sa ii iert, nu pot nici sa ii cunosc.

Vreau sa iert, iert, dar vreau sa simt si ca sunt iertat.
Daca simt ca nu sunt iertat, ma simt greu, stiind ca undeva nu
pot sa intru, pentru ca usile inimii imi sunt inchise.

De ce ne inchidem inima?

De ce nu ne putem bucura de iubirea oamenilor?

Rezolvam problemele prea simplu.

Astazi vroiam sa ma impartasesc dar mi s-a refuzat
bucuria de afi cu Dumnezeu.

§tiu de ce mi se intampla asta: pentru ca niciodata,
niciodata sa nu refuz cuiva bucuria de afi cu Dumnezeu.

Dumnezeu ma inva^a sa nu procedez si eu lafel.

Orice lovitura in inima pe care o primesc e de fapt o
lectie de rezis tenia.

Cand suntem flagelafi interior de rautatea si interesele
meschine ale altora, atunci, de fapt, ne intdrim iubirea in
Dumnezeu si in oameni, desi oamenii sunt cei care vor sa ne
convinga ca nu trebuie sa ii iubim.

E paradoxal: pe cat oamenii vor sa ne demonstreze ca au
ajuns mai rdu decat animalele din jungla, in fiecare lovitura pe
care o primim de la ei ii vedem tot mai frumosi, adevara^i

356

Ingeri. Si asta ii enerveazd tot mai mult pe ei, si ne sfinfeste si
mai multpe noi.

In lumea unde se proclama libertatea de exprimare, alt
paradox, noi ortodocsii vorbim tot mai pufin despre sfinfenie,
adica despre cea mai mare culme a libertdiii personale.

Si asta pentru ca libertatea de exprimare e o forma fara
confinut.

Ce sd exprimi, daca nu te cunostfl Cum sd te cunosti,
daca renegi sursa prima a vie^ii si a cunoasterii, pe
Dumnezeu?

§i cum sd II cunosti pe El, daca nu renunfi la tine, daca
nu ti-e sild de tine, daca nu te dezici de proasta ta minte pentru
o minte frumoasd, plina de strdlucire dumnezeiascdl

Cum sa gandesti frumos, daca ai o minte care nu simte
frumuseieal

§i tocmai de aceea iubim o casd mai mult decat
adevdrul, pentru ca nu stim ca adevdrul e o umplere de har,
care ne saturd mai mult decat tot pamantul acesta pe care il
vedem.

Cei pe care nu i-a atins Dumnezeu au rdmas lafel: niste
oameni robi^i de infelesurile slabe ale acestei lumi. Nu palpita
in ei nicio bucurie maipresus de lumea asta.

Ei nu isi pot permite sa para nebuni, prosti, anemici,
fdrd rost pentru lumea asta. Dar acelora pe care i-a cunoscut
Dumnezeu si care vorbesc cu El mereu, non stop, in taina
inimii lor, nu le pasa ce spun oamenii care vor sa para corecfi,
probi, disciplina^i, educa^i, stila^i, pentru ca pe ei ii intereseaza
numai ce spune Dumnezeu.

Ei sunt absorbifi de Dumnezeu. Dumnezeu e mdncarea
lor, foamea lor. Sunt nebuni pentru El. Se bucura de El ca de
cea mai mare comoard, ca de Prietenul fara de care nu po^i
trai.

Iubirea Ta, Doamne, ne face nebuni, ne face fdrd sens
pentru oamenii acestei lumi. Dar Tu stii si infelegi iubirea
celor care Te cheamd continuu.

Tu esti cu noi. Tu ne ascul^i. Noi nu vorbim cu perefii,
ci cu Tine. §i nici Tu nu vorbesti cu morfii, ci cu noi, cei vii,
care auzim glasul Tau eel lin §ifremdtdm de dor dupa Tine.

Cine ne poate opri, Doamne? Ce persecute si boala ne
poate stinge iubirea din noi? Cine ne poate opri gdndul, ca sa
nu I}i slujeascd Tie? Cine ne poate face sd pierim, daca Tu esti
via}a noastrd si viafa lumiil

357

Tu ne faci sa fim vii si prin Tine viem noi, pacatosii,
robii Tai. Tu ne faci vii. Tu esti viafa noastra. §i daca Tu esti
Viaia, cine poate sa moarafara Tine?

Cine poate respira fara Tine? Cine poate simfi fara Tine
ca traiestel

§i daca Tu trdiesti in noi si noi traim cu Tine, cine ne
poate spune ca noi visdml

O, via^a aceasta nu e un vis, ci e tocmai iesirea din
starea de visarel

Viat.a cu Tine e tocmai frumusetea de a trdi vesnica
frumusete.

IcJe ce si pentru cine au scris Sfm^ii Paring? Primim un
raspuns de la Sfantul Isaac Sirul: „aceasta carte a fost alcatuita
de noi ca o aducere aminte pentru noi insine plecand de la
plindtatea contempldrii Scripturilor, cum sta scris in capul
car^ii, plecand pu^in si de la incercdrile care au venit peste
mine"441.

A scris cartea pentru ca sa isi aminteascd, pentru ca sa
se foloseasca pe sine in tot timpul.

Dar a plecat de la contemplarea duhovniceascd a Sfintei
Scripturi. Sfanta Scriptura este temeiul infelegerilor
dumnezeiesti. A contemplat intra haral Duhului Sfant
in^elesurile tainice ale ei.

Insa a scris si din experienfa sa, din incercdrile vie}ii
sale.

Un triou foarte explicit: cuvinte spre aducere aminte -
inielegerea duhovniceascd - viafa per sonald.

Cuvintele Scripturii si experien}a sa i-au dat Sfantului
Isaac materia de scris.

„Foloseste-te de citire; nu de cea care ar face din tine un
invafat, ci de cea care-^i omoard patimile si-^i arata calea
scurtd care duce la Dumnezeu" .

Inva^atura duhovniceasca e cea care ifi da stiinfa de a
lupta cu patimile.

Sfantul Isaac Sirul, Cuvinte cdtre singuratici, despre viafa duhului, taine
dumnezeiesti, pronie fijudecata, partea a Il-a recent descoperita, studiu introd. si trad,
de Diac. loan I. Ica jr., Deisis, Sibiu, 2003, p. 123.
442 Idem, p. 98.

358

Daca studiile teologice nu sunt un efort de indumnezeire
a noastra, ajungem parut „eruditi" dar niciodata oameni
duhovnicesti.

Teologia despdtimirii e teologia care ne duce la vederea
lui Dumnezeu. §i de aceea drumul sigur este calea scurtd care
duce la Dumnezeu.

Cel care „isi inchipuie ca se face prieten al lui
Dumnezeu daca-i urdste pe pacatosi" aceasta „e semnul unei
minfi neghioabe si cu totul strdine de orice cunoastere a lui
Dumnezeu"443.

Ura impotriva aproapelui nu e o apropiere de
Dumnezeu, ci un orgoliu nemdsurat. Daca vrei sd te apropii de
Dumnezeu trebuie sd-i iubesti pe to^i, considerandu-te ca fiind
eel mai pdcdtos .

Aceasta carte a Dumnezeiescului Isaac e o minuna^ie
uluitoare datorita experientei teologice si mistice expuse in ea.
Aflam aici exprimari unice, adevaruri spuse cu cea mai mare
finefe.

Insa ipotezele traducatorului roman din studiul sdu
introductiv, referitoare la istoricitatea si eclesialitatea Sfantul
Isaac, sunt foarte daunatoare desi traducerea, cu exceptia unor
alegeri traductoriale nu prea bine alese, e admirabild.

Trebuie sa laud confinutul cdr}ii Sfantului Isaac dar sa
dezaprob lupta traducatorului cu Traditia in ceea ce-1 priveste
pe acesta.

As vrea sa vorbesc mult despre aceasta carte. Dar despre
cate carji nu as vrea sd vorbesc.

Citim atatea, in^elegem atatea dar prea purine punem in
scris.

Greseala cititorilor mei e sa nrfeleaga ca am citit, am
inieles si am trait numai ceea ce am scris.

Glasul lui Dumnezeu „invie in chip tainic toate"444.

Dumnezeu ne vorbeste in tacerea inimii si vorbirea Lui,
neauzita de al^ii, trezeste, invie inima noastra. E vorba de
trezirea datoratd sim}irii Lui, sl harului dumnezeiesc.

E un lucru foarte real, un lucru din realitatea noastra
interioara, duhovniceasca.

Carole sfmte ne vorbesc despre o geografie interioara
duhovniceasca pe care nu o cunosc cei in care nu viazd harul
lui Dumnezeu.

443 Idem, p. 104.

444 Idem, p. 108.

359

Tocmai de aceea experien^a duhovniceasca e tainica, e
adanca, e nevazuta.

Rugaciunile Sfantului Isaac sunt spontane, pentru ca noi
ne rugam infiecare clip a.

Intr-o rugaciune mica, el spune: „pierzanie e sa fie lipsit
cineva de vederea Ta care da bucurie tuturor"445.

Vederea lui Dumnezeu e bucuria noastra, e singura
noastra bucurie reald. §i daca locul in care ma aflu sau ma voi
afla dupa moarte nu ma lasa sa vad fa^a Lui sau sunt departe
de El, atunci sunt nefericit, sufar, sunt absolut singur.

„Motivul nadejdii"446 acestei vie^i e sa vad slava lui
Dumnezeu: „ai vrut in iubirea Ta ca faptura creata sa existe ca
sa Te simtdpe Tine" .

Simiirea lui Dumnezeu e o realitate de orice clipa a
ortodoxului.

Putem fi acuza^i, ca noi vorbim despre un Dumnezeu pe
Care nu-L vedem, pe Care nu-L sinuim, pe Care nu-L
cunoastem. Dar nu e adevarat! Noi vorbim si scriem despre
Dumnezeu tocmai pentru ca 77 cunoastem, pentru ca II vedem,
pentru ca II simfim, pentru ca e cu noi, pentru ca ne garanteazd
adevdrul Sau.

Mul^i dintre Dumnezeiestii nostri Paring nu au mai vrut
sa scrie, pentru ca sa nu spuna mai pufin din cate vedeau,
sim^eau si traiau ei. Pentru ca sa nu expuna fragmentar
experientele lor si astfel sdfie gresit intelesi.

Sunt mii de revelatii, de vederi dumnezeiesti, milioane
de minuni si de Sfin^i necunoscuti noua.

Ce consideram noi ca a rdmas in Traditie, desi mult, e
preapufin.

Dumnezeu ne covdrseste cu minunile Sale, cu iubirea
Sa, cu descoperirile Sale.

Noi trdim mai multe decat putem explica.

Experierea iertdrii altora e un mare dar dumnezeiesc.
Trairea acestei minuni te addnceste enorm. Cand ier^i pe
cineva, de fapt invii din morji, te renasti.

Cand in^elegi ca eforturile tale sunt niste incercari
omenesti soldate doar cu esecuri, atunci lasi pe Dumnezeu sa
lucreze in oamenii pentru care te rogi, si langa care stai ca
niste rugaciuni care nu se aud decat numai cu inima.

445 Idem, p. 109.

446 Ibidem.

447 Ibidem.

360

E o mare virtute sa stii sa comunici, sa te faci primit de
inima oamenilor. Nu spunem numai cuvinte, ci ne spunem mai
ales sufletul.

>Opui: „Stiu, stiu asta!". Dar exista intotdeauna o mare

parte din acel adevar, din realitatea acelui lucru, a acelei
persoane pe care nu o stii deloc.

Nici macar nu banuim cine sunt cei de langa noi.

§tiu pentru ca am experiat pu^in munca, rugaciunea. Dar
nu stiu ce poate fi mai mult decat stiu eu.

Nu ne sim^im bine insa cu cdte stim. Am dori mai mult.

Acest „a dori" iarasi nu stii ce inseamna, dar sinui ca
vrei tot mai mult.

Formularile noastre uneori sunt ambigui.

Dar chiar daca stim sa formuldm bine un lucru tot
ramane ceva pe deasupra, pe care il simfim dar e tainic, pe
care il experiem ca pe un nedefinit.

Traim din harul lui Dumnezeu dar nu putem pune
margini sim^irii lui. Acest a fi peste tot al harului e sim^it cu
totul de noi.

Cand spui: „vreau ceva mai mult" te referi la ceea ce
sim^i ca poate fi, ca poate fi si mai mult.

Cand caufi ceva, ai certitudinea ca exista acel ceva sau
ca. poate exista.

Freamatul inimii noastre ne depdseste mintea, ne-o
inunda.

Bucuria, uneori, ifi scaldd mintea intr-atat de mult incat
mintea ta ramane in uimire. Dar intr-o uimire relativd in
comparable cu uimirea vederii dumnezeiesti, cu uimirea din
extaz.

Precizdm mereu. Facem afirma^ii sau negam ceva.

Cineva spune: „am fost cdlcat in picioare" - in sens real,
am cdzutjos si au trecut peste mine - dar: „mi-au calcat inima
in picioare", in sens sufletesc, arata ca unii si-au bdtut joe de
dragostea mea pentru ei. Au considerat ca dragostea nu
conteazd.

Cand cineva e suparat, cand nu mai suporta, spune: „Imi
ajunge! Vreau sa pled". Dar el se gandeste atunci, in ultima

361

instanta, nu la un loc anume din lumea aceasta (pentru ca
oriunde te-ai duce exista si neplaceri), ci la o lume
transfiguratd, unde nu ar mai exista niciun inconvenient.

Durerea, cand te apuca durerea, vrei sdfugi undeva, vrei
sa scapi. Unde sa fugi?

Cel care e condamnat la inchisoare vrea sa fuga, vrea sa
scape dar to^i il cauta.

Cel care are un defect major vrea sa il ascundd.

Chiar daca tu ai trecut peste un eveniment negativ din
via^a ta, 1-ai depasit, demonii sau oamenii l\\ aduc aminte de el,
te indurereazd cu el.

Tinerii mai ales, a caror constiinta e zbuciumatd de pacat
si care vor sa se pocaiasca, uneori vor sa se bata peste trup, sa
isi rupa sexul, pentru ca desfranarea ii apasd enorm sau sa isi
rupa fata pentru ca nu arata atdt de bine pe cat si-ar dori.

Cand ne intemeiem familie, grija e tiranul care ne
impresoara. Lipsa unei case, lipsa banilor, lipsa de ajutor te
sufocd. Nevoile te deznadajduiesc, te innegureaza.

Tanarul ortodox e dispre^uit de to^i, ridiculizat, luat in
ras. El pare pentru muffi „un aiurit". Parca „i s-a gresit via^a".

Tristefea si lancezeala ii due pe mul^i la depresii
enorme. Oboseala si dezordinea interioard ne fac niste oameni
fara logica, care nu se pot concentra la munca lor.

Vrem sa fim surprinsi dar numai de lucruri bune.

Nu ne place sa fim surprinsi pe picior gresit.

Teama de a nufi buzundrifi pe strazi laturalnice, de a nu
fi vdzuii in compania unor oameni hulifi de to^i, de a nu ne
pierde locul de munca.. .

Micimea de suflet apare, si e foarte hidoasd, cand
trebuie sa il vinzi pe un altul pentru ca sa ififie fie mai bine.

Lipsa de curaj e o urmare a lipsei de principii.

Taci si mergi mai departe. Te ascunzi. Fugi de
responsabilitate. §tii foarte bine cafaci rdu ceea ce faci, dar
vrei ca fapta ta sa nu se afle, sa nu te traga nimeni la
rdspundere pentru ea.

Un scriitor a spus, ca daca vrei sa scrii, trebuie sa scrii
cu propozifii scurte. Dar propozi^iile scurte, pentru ca sa fie
crezute, trebuie sa con^ina adevarul viefii tale, adevarul fara
mistificari.

Ne privim in ochi. Una spunem si alta simiim. §i ceea ce
sim^im ne dezgustd . . .dar totusi vorbim.

Lipsa aceasta de sinceritate mareste si mai mult
singurdtatea si egoismul nostru.

362

Egoismul se accentueazd cand socotim ca am fast lovifi
pe nedrept de al^ii. Cand ne sim^im nedreptdfifi, incercam sa
fim prevdzdtori si, daca suntem rdi, vom fi si mai egoisti.

M\x\\\ oameni se tern de lucrurile pe care si le inchipuie
si nu de realitate.

Presupun ca cineva le vrea rdul, ca cineva le e dusman
si se sperie continuu de aceasta fantasma a presupusului
„dusman".

Ii spunem cainelui: „Stai cuminte!", si vrem ca el sd
inieleagd ca trebuie sd stea nemiscat. Vrem ca si cainele sd
aibd raiiune.

Avem tending sd scurtdm comunicarea.

Daca cineva ne minte spunem: „nu ai obraz". Dar el are
o&raz...Numai ca „a avea obraz" inseamna a avea constiin}d, a
te tine de cuvdnt.

Cand el ne spune: „acel om spune adevdruF, vrea sa
spuna ca acel om nu minte. Dar de ce nu minte? Nu minte
pentru ca nu vrea sau pentru ca nu poatel §i daca nu minfi,
trebuie sa stii de ce e mai bine sd nu minfi decat sd minfi.

Descoperim pe zi ce trece incoerenia planurilor noastre
de via^a.

Trebuie sd te mufi continuu, sa ai puterea sa te mu^i
continuu de la moarte la viafd, de la deldsare la iubirea pentru
Dumnezeu, de la idolatrie la adevdrata cinstire de Dumnezeu.

Cand omul se ridicd din pdcat e o minune enormd: si-a
invins dezertarea, s-a invins pe sine, s-a lasat in urmd pe sine,
pe eel de ieri. Victoria aceasta e cea mai uluitoare minune. Nu
e minune mai mare ca invierea din pdcate.

Descoperim noi masini, noi utilaje, noi metode de
confort. Dar daca nu ne scoatem din moarte, din moartea
spirituals, nu ne foloseste la nimic harul descoperirilor
recente.

Cunosc oameni care se simt pdrdsifi, care nu mai cred
ca se poate face ceva frumos cu ei. Iar al^ii spera, spent
nebuneste, desi nu li se arata in fa^a nicio realitate din cele pe
care ei si le doresc.

Inaintarea duhovniceascd e eel mai normal lucru care se
intampla cu noi. Nu te ui^i la pasi, la realizdri, de la un timp nu
te mai uiti nici la intelegeri ci esti absorbit de iubirea lui
Dumnezeu, de trdirea comuniunii cu El. Pentru ca Dumnezeu
ne devine mult mai evident decat lumea.

Cand esti absorbit de o munca anume sau de un joe uifi
toata lumea. Tot la fel e si daca trdiesti impreund cu

363

Dumnezeu: esti numai cu El, desi exista in jurul tau o intreagd
lume.

Cel din fa^a ta vorbeste cu tine. §i daca intri in lucruri
addnci in discu^ia cu el, ajungi sd privesti si sdfii atent numai
la el, numai la discufia cu el.

Daca urc undeva, la inaltime, datorita multei oboseli pe
care o sufar acum, am tendinta sd ma arunc in gol, sa ma arunc
de la acea inal^ime. Tot asa, cineva avea inten^ia sd se arunce
in apd. Nu exclud si influenza demonilor in aceste doua
situa^ii.

Mul^i se tern de cutremure. Atunci toata lumea incearca
sdfugd. Cei care se pun sub tocul usii sau langa grinzi solide
sunt foarte pu^ini.

Frica de foe e frica de a nu-ti fi arsd pielea. Mirosul
pielii arse se pdstreazd peste ani.

Cand ai gdnduri curate \i se spune de unul sau altul ca
numai dupd moarte se vad Sfm^ii, ca numai atunci se cunosc
marii oameni. Eu nu am crezut asta niciodata, pentru ca Sfintii
lui Dumnezeu se vad de acum.

§i mi-a dat Dumnezeu sa traiesc langa Sfinfi, pentru ca
sa imi dau seama, ca se simte de acum frumuse^ea lor vesnica.

Cel care nu te-a infeles desi a stat langa tine inseamna
ca a fast indiferent fafd de tot omul.

E imposibil sa stai langa un om dumnezeiesc si sd nu
simfi mireasma faptelor lui bune si a cuvintelor sale
preain^elepte.

Putem sa citim cu to^ii despre viafd. Dar sa suferim, sd
trdim viafa e mult prea greu. Dupa ce o traiesti ^i se pare
us oar a dar nu a fast as a. Suferim mult.

§i bucuria e o mare suferintd, pentru ca bucuria ne
solicitd mult si intotdeauna vrem si mai mult.

Pentru bucuriile duhovnicesti suferim mult, patimim
multe.

Uneori vorbim doar unora, alteori nu vorbim mai deloc
despre ele.

§i cand ma gandesc ca via^a unui om e o sumd mare de
cdrfi, de aceea ma intreb: Cdte cdrfi nu stim?!

Oamenii uita dar Dumnezeu nu uita pe nimeni §i nicio
fapta a noastra. Tocmai de aceea, Dumnezeu e Cel Care Isi
aminteste de noi to^i.

364

Iliergand si la alte Sfmte Biserici din Bucure§ti am trait

simtamantul dureros ca parca merg, rdtdcesc prin pustiu.

Apucaturile credincio§ilor no§tri ma inspaimanta. Se
simt imediat diferenfele culturale, sociale, teologice daca intri,
in mod succesiv, in mai multe Biserici si ii privesti pe
credinciosii care participa la slujba.

Iti sar in ochi deficieniele credincio§ilor no§tri.

Am trecut prin doua monumente istorice de secol XVII,
cu comunitati de oameni saraci, pentru ca sa ma opresc la un
locas. grecesc , fastuos, unde numai boga}ii se afi§au. Nu
§tiam cine slujeste acolo. A fost o surpriza plind de bucurie

449

pentru mine .

Cei saraci merg in locasuri sdrace iar bogaiii se retrag in
cele bogate.

Impdrtirile acestea ma dor. Ele nu au nimic de-a face cu
frdiietatea care trebuie sd domneascd intre noi.

Avem loca§uri pufine, multe cu conditii precare, in care
abia ar incapea, cu chiu cu vai, 10 % din populatia
Bucure§tiului.

Daca printr-o mare minune to^i ar veni la slujba, noi,
Biserica Ortodoxa Romana, nu am avea unde sa-i invitam sd
intre pe credinciosii no§tri. Nu mai zic de al^ii care vor sd vind.

Parintele loan a slujit in grece§te §i doar cateva
rugaciuni au fost in romana. Am fost foarte pu^ini la Sfanta
Liturghie si ne-am umplut de multa liniste.

Aerul european era prezent in Sfantul Loca§: civilizatie,
respect, curatenie.

Insa nimeni dintre greci nu a ingenuncheat la slujba. S-a
imparta§it copilul din Sfantul Altar, care era romdn, §i o mama
cu fiica ei, care probabil ca erau greci. Mama §i fiica au venit
fara lumanare la imparta§ire iar starea lor era foarte relaxatd,
fara umilinfa Ortodoxiei.

448 Paraclisul Ambasadei Greciei la Bucuresti.

449 A slujit Parintele loan Moldoveanu, sub coordonarea caruia am facut studiul despre

Isihasmul romdnesc. A se vedea CV-ul sau:

http://www. ftoub.ro/index. php?view=article&id=22%3Apr-conf-dr-ioan-

moldoveanu&option=com_content&Itemid=273.

Studiul la care facem referire: Isihasmul romdnesc si reprezentantii sdi de-a lungul

secolelor. Privire rezumativa si esentializatoare.

Acesta a fost inclus in:

Pr. Dr. Dorin Octavian Piciorus, Bucuria comuniunii. Articole, note, predici si studii

stiintifice pe diverse feme, vol. 1, Teologie pentru azi, Bucuresti, 2009, p. 6-52.

Cartea noastra poate fi downloadata de aici:

http ://www. teologiepentruazi.ro/2009/ 1 0/06/bucuria-comuniunii-vol- 1 /.

365

Pe masura ce grecii erau eleganfi si bogafi, romanii, pe
care i-am intalnit la celelalte doua Sfinte Biserici romanesti,
erau saraci, slab pregatrfi, cu salarii mizere.

Nu vreau sa mai dau nume, caci e prea apdsdtor pentru
mine.

Undeva am gasit un locas unde toata lumea cdnta dar
nimeni nu avea pregdtire teologica cat de cat.

Se incurajeaza prostia si fariseismul, pentru ca
credinciosii nostri sunt \vaw\i intr-un cabotinism si intr-o
pseudo stare religioasd, intr-o inselare nenorocitd care e
chinuitoare cand o descoperi.

Un barbat cadea si se inchina tot timpul desi unele femei
vroiau sa treaca pe langa el.

Gesturile de paradd sunt manifestari ale unei suflet
foarte bolnav.

Ma cutremur de suferinia acestor oameni, mai ales ca o
in^eleg in parte, pentru ca si eu am trecut prin aceasta nestiinfd
ingdmfatd ca si ei.

Nestiinia mdndrd e cea mai mare problemd a celor
pufini educafi. Iar cei cu multe titluri stiin^ifice sufera de
arogan^a fariseica a omului, care isi permite sa stie multe, dar
care face foarte pufine pentru altii.

Studen^ii la Teologie au o vorba nu prea ortodoxd dar
care contine mult adevar: „sl ^inut o predica de toata
trebuinfa". Cel care predica oricand lafel, in orice situate, e
eel cu predica „de toata trebuinia".

Adica el se crede atdt de destept, incat crede ca tot ce
spune e foarte interesant, desi nu spune nimic concret.

Predica lui e un ghiveci cu de toate, fara cap si fara
coada. . .dar prin care nu streseaza pe nimeni.

De fapt asta e si strategia: sa predice despre orice, sa
sara din subiect in subiect, sa trateze totul in mod superficial si
sa evite orice subiect sau afirmatie care ar cadea greu la inima
credinciosilor.

Slujitorii si credinciosii nostri au devenit cdldufi in
multe si asta o sa ne coste deopotriva.

Daca lucrurile merg prost din punct de vedere personal,
vine din aceea ca nici inainte si nici acum lucrurile n-au fost
prea bine.

Pe mine nu ma intereseaza procentele sondajelor, adica
cdfi sunt si cdfi nu sunt ortodocsi. Pe mine ma intereseaza, si
pe Dumnezeu // intereseaza in primul rand, ca noi sa fim

366

ortodocsi cu adevarat, adica sa stim cine suntem si sd ne
comportdm ca atare.

Privesc slujbele Molitfelnicului450 in mod expectativ. Ma
pregatesc pentru viitoarele constatdri din comentariu. §i mi-
am dat seama cat de absolut il privesc pe om Sfintele Taine.

Am ajuns la concluzia, ca daca un preot aplica literal
cerin^ele de la Sfanta Spovedanie, acela e cea mai mare
catastrofd pentru comunitatea sa.

Un preot fara mintea lui Hristos face mai mult rdu decat
bine pentru credinciosi.

Am avea credinciosi care nu s-ar impartasi mai deloc
toata viat.a dar si preo^i si ierarhi care nu ar mai sluji cu anii.

Iconomia Sfintei Biserici insa este adevaratul mod de a
lucra al lui Dumnezeu in lume.

Daca preotul nu vine spre credincios, daca nu ii aratd
milostivirea lui Dumnezeu, in^elegerea si compatimirea lui
Dumnezeu cu el, credinciosul nu mai vede decat un Dumnezeu
„al razbunarii", un Dumnezeu „al nebuniei", Care „nu este
realist".

Cu to^ii suntem rdspunzdtori de credinfa si de
comportamentul fratilor nostri.

Cine ii vindeca pe oamenii ace§tia. paralizafi de fried, de
obsesii satanice, de dorinte terifiantel Cine ii ajutd pe ei?

Doamne, pana cand vom mai fii atdt de cruzi, atat de
lasi, atat de neumani? Pana cand frumusefea din noi va ramane
scufundatd in addncl

Nu dam dreptul oamenilor safiefericifi.

Nu memajam fericirea, desi Biserica Ortodoxa, Biserica
unica a lui Dumnezeu e Biserica fericirii, a indumnezeirii, a
dragostei.

De ce nu mai vrem sa-L iubim pe Dumnezeu, cand El ne
iubeste atdt de mult?

Cum ne lasa red cuvintele Sale cele atdt defierbintil

Cum de stam atat de nepdsdtori, atat de rdi, atat de
frivoli?

Ma doare ratacirea lumii, suferin^a lumii, singuratatea
lumii. §i cine iubeste pe Dumnezeu si pe oameni suferd pentru
lume, suspind pentru intreaga lume.

Am recitit pu^in din prima si a doua rugaciune a
Sfantului Vasile eel Mare (din exorcisme) si ma gandeam la ce
suferinid imensd poarta demonii in fiin^a lor.

450 A se vedea: http://ro.orthodoxwiki.org/Molitfelnic.

367

Ce e blestemul impotriva demonilor? O scoatere afard a
lor din om si nu o distrugere a lor.

Am sentimentul de multe ori, ca unii cred ca trebuie
„distrusi" demonii de catre Dumnezeu si, la fel, si unii oameni
foarte rai.

Dar pu^ini sunt cei care vor si pentru demoni fericirea,
cat si pentru oamenii foarte rai desi asta e gandirea normala,
ortodoxa.

Sfanta Ortodoxie e totala si autentica normalitate a
omului. Ea il rename pe om in mod total, il face un om al
Impara^iei lui Dumnezeu, un om ceresc.

Daca demonii sunt blestemafi asta inseamna ca se vrea
alungarea rdului din om, pentru a se pogori harul
dumnezeiesc in acesta.

Daca pleaca demonul, vine in locul lui harul
dumnezeiesc.

Deci blestemele preo^esti impotriva demonilor nu sunt o
distrugere a demonilor, ci o alungare a lor, pentru a se pogori
harul Sfdntului Duh in om.

Ele ne propun bucuria, pentru ca ne scot de sub
influenza demonilor.

Dar tu, eel posedat, trebuie sd conlucrezi cu harul
preasfant al lui Dumnezeu, pentru ca sd se dezlipeascd de tine
demonii patimilor.

Ortodocsii, in secolul al XXI-lea, sunt chemafi sa faca
surprize frumoase tuturor oamenilor si mai mult, si mai
evident. Trebuie sd-i surprindd pe oameni cu via^a lor sfanta,
cu darnicia lor, cu dragostea lor, cu frumusetea curajului si a
in^elepciunii lor.

Trebuie sa fim niste minuni in lumea de astazi.

Sa iesim pe strada, in intampinarea omului necajit, cu
daruri care sd il uluiascd.

Sa mergem la cei care nu ne vor si sd dam mdrturie
despre iubirea si iertarea noastra.

Ne putem inspdimdnta parin^ii, rudele, prietenii cu
dragostea si cura^ia vie^ii noastre: o spaima buns, foarte bund.

Cand noi // vom iubi pe Dumnezeu si pentru El vomface
toate, atunci lumea va fi mai bund, mai dreaptd.

Sa rabdam la nesfdrsit. Rabdarea noastra e plind de
chinuri dar atdt de mdntuitoare.

Ne e greu in lumea asta. Suferim mult, suntem
batjocori^i, terfeli^i de catre to^i, calca^i in picioare.

368

Mul^i cred ca noi nu stim sa traim, sa ne distram. Dar
distraciia noastra e viafa dupa Dumnezeu: o distrac^ie care
impacd si trupul si sufletul.

Nu suntem anormali, fra^ilor! Nu suntem niste brutel Ci
niste oameni care vrem sa ne pdstrdm curaii pentru
Dumnezeu.

El451 nu avea bani de o cafea452. El era poli^ist. Ea era
chelnerrfa453. §i el ii propune, in schimbul banilor de cafea - 2
dolari - sa fie copdrtasd la eventualul cdstig al unui bilet de
loto.

Castiga 4 milioane de dolari. Chemerrfa era falita. Ea a
crezut ca el, poli^istul, a spus doar in glumd ca ii va da
jumdtate din cdstig. De fapt niciunul dintre ei nu se astepta ca
sa cdstige.

§i politistul, desi nu o cunoscuse pana in acea zi, si-a
tinut promisiunea - „promisiunea e sfdntd" - si a uluit-o. I-a
dat cele doua milioane de dolari.

Acesta e un exemplu cu iz evanghelic.

Cam asa trebuie sa trdiascd ortodocsii: sa faca lucruri
foarte bune, uluitoare, pe care arfii nu le-arface deloc.

Spre exemplu: sa restitui un portofel burdusit cu bani
celui care 1-a pierdut, desi tu nu ai bani de pdine; sa donezi un
organ de al tau fara bani; sa faci puscarie in locul altuia desi nu
esti vinovat; sa mori in locul altuia; sa-i ingrijesti la batrane^e
pe dusmanii care ^i-au facut eel mai mare rdu in viata si multe
altele de acest fel, care ii minuneaza pe oameni.

Dar trebuie sa faci un asemenea lucru cu discerndmdnt
si cu toatdfiinia ta.

Trebuie sa-i imbrafisezi pe oameni cu toatd dragostea.

Cand suferi pentru ca iubesti oamenii, dragostea ta se
sfinieste.

Nu te uita la pacatel Pacatele sunt mici erori, erori de
duzind.

Fa tot timpul ceva cu inima ta, cu mintea ta, cu voin^a ta,
cu trupul tau. Fa un lucru bun fa^a de fiecare in parte.

Grija noastra nu trebuie sa fie pdcatul, ci fldmdnzirea
dupa bine, dupa iubire, dupa in^elegere.

451 Nicolas Cage: http://en.wikipedia.org/wiki/Nicolas_Cage.

452 E vorba despre filmul It Could Happen to You. A se vedea:

http ://www. filmeleonline.ro/filme-comedie-un-bacsis-de-2-milioane-de-dolari- 1 24 1 /

453 Bridget Fonda: http://en.wikipedia.org/wiki/Bridget_Fonda.

369

Marefia Sfm^ilor nostri consta in aceea, ca ei au facut la
inceput ceea ce parea pentru to^i „utopic", dar mai apoi s-a
dovedit ca ei au facut ceea ce trebuia.

Frumusetea lor e frumusefea lui Dumnezeu. E o
frumusete care s-a cobordt din plin in ei.

Invesmanta-ne, Doamne, cu frumusetea Ta cea vesnica
si ne miluieste!

M.

l-am gandit la moarte, la infricosata Judecata...Dar nu
aveam percepfia mor}ii printr-un obiect care o anunid si
anume: tronul.

Acum, de cand i-am luat tron si cruce lui tataie si le stiu
in camera mea de la strada, sentimentul morjii, starea fizicd a
morjii e mult mai prezentd in casa de la ^ara si in inima mea.

Acest lucru mi-a taiat pofta de mancare.

E greu sd inve}i ca mori, dupa cum spunea si Eminescu.

E greu sa in^elegi ca distan^a pana la moarte e o distanfd
mica si ca ea se poate ingusta intr-o clipa, pana la a fi tu eel
care mori.

§i cu toate acestea, desi moartea nu pare credibild
pentru eel care traieste, ea intra in firescul acestei lumi, a
realita^ii lumii de azi.

Am devenit convivi cu sicriul.

De fapt, fiecare dintre noi suntem un sicriu. Vezi
oameni murind zilnic si ^i se pare ca e un vis moartea lor.

Dar moartea nu e un vis, ci o realitate zguduitoare.

Ceva se amputeazd in tine. Nu mai e el, nu mai e ea. . .si,
desi via}a continud, tu te sim^i mai strain fara el, fara ea...

Intra in mersul despdtimirii sim^irea ca esti strain, ca
esti singur pe pamantul acesta, ca esti doar cdldtor.

Doamne, ai mila de cei pentru care m-am rugat si ma
rog. Ai mila de lumea Ta, Iubitorule de oameni Doamne si ne
iarta noua toate! Iarta-ne nestiin^a, badarania, ipocrizia,
delasarea, ticalosia inimii noastre.

Iarta-ne mereu, Doamne si lumineaza inima noastra cu
frumuse^ea Ta, caci ne urdfim continuu. Nu lasa faptura Ta
stinghera. Nu ne lasa in ghearele cele rele ale singuratatii.

370

Scoate-ne din marasmul pacatului, pentru ca sa Te
vedem pe Tine, sa sim^im slava Ta, sa ne minunam de mila Ta,
Doamne.

Numai Tu po^i sa faci vie inima, sufletul nostru, mintea
noastra intunecata. Numai Tu po^i sa ne ridici ca pe eel cazut
intre talhari si sa intri la noi, si sa fii cu noi si noi cu Tine.

Cine altul poate sa ne iubeasca ca Tinel

Caci nimeni nu si-a dat sangele pentru noi ca Tine,
Iisuse Doamne.

Numai Tu i-ai iubit pe cei netrebnici.

Numai Tu i-ai ingrijit de cei rai.

Numai Tu ai sperat in intoarcerea oii celei pierdute si i-
ai promis ei, acestei oi, bucuria cea vesnica.

Talharal eel bun a primit iertare desi gresise mult.

Dar Tu nu te-ai uitat la ceea ce a facut el, ci la
intoarcerea lui, la inima lui care tindea spre Tine; pe cruce,
tocmai atunci.

Niciodata nu e prea tdrziu la Tine. Niciodata nu e scos
cineva afara. Tu esti iubire, Dumnezeul meu, inima mea! Tu
esti iubire multa si bogata pentru to^i, Care nu-1 excluzi pe eel
sarac si nici nu-1 bagi pe eel bogat mai in fa^a, daca nu are si
w'fl/a curata.

Tu Te \x\\\ la inima omului, la placerea lui.

Daca Tu esti placerea omului, atunci Tu Te faci
frumusete nemaipomenita, necugetata de el niciodata.

Tu esti Lumina lumii, Doamne, Lumina cea ipostatica,
Lumina care da adevarata intelepciune. §i la Tine nu e moarte.

Desi eu mor, daca voi fi cu Tine pdna la sfdrsit - si eu
vreau Doamne, eu vreau asta din toata inima! - voi fi mereu cu
Tine, intra slava Ta.

Moartea e numai separarea de Tine prin pdcat. Dar Tu
esti Via^a mea si a lumii intregi.

Da-ne sa Te cunoastem pe Tine cu adevarat, Iisuse
Doamne, si pe Tatal si pe Duhul impreuna cu Tine.

Da-ne sa Te cunoastem pe Tine, Treime Preasfanta si
Preabuna, Treime preamilostiva si atotstapanitoare.

Da-ne sa insetdm si sa fldmdnzim dupa slava Ta, Treime
atot^iitoare si atotconducatoare.

371

De cand m-am apropiat si mai mult de cuvinte,
cuvintele incep sa-mi vorbeasca altfel.

Spre exemplu: „a merge drept" inseamna a merge
rectiliniu, a merge pe o cdrare, a nu merge impleticit, a nu fi
beat sau a avea o viafa curatd.

Limba unui popor se imbogateste uimitor de mult, cu
fiecare om in parte.

Daca spun: „merg drept inainte, pana la intersectie",
nimeni nu va in^elege ca merg pe o cale bund, pe calea lui
Dumnezeu ci ca merg pe jos sau cu masina pana la intersec^ia
cutare, pentru a o lua la dreapta, pe alt bulevard.

Dar: „mergea aiurea" arata comportamentul unui nebun
sau al unui om beat sau al unuia care vrea sd seprosteascd.

„Afacerea merge bine", adica e rentabild. Dar afacerea
nu merge nicaieri, ci productivitatea firmei respective e intr-o
continud crestere.

„Sa nu te opresti" e o afirma^ie imperative, care poate fi
in^eleasa in multe feluri.

Dar: „sa nu te opresti; sa mergi pana la capdt cu
studiile", arata ceva si mai mult: te arata pe tine intr-o continua
addncire in infelegere, pe care o po^i exprima ca „ridicare la
noi intelegeri" sau ca „escaladare a tuturor treptelor de
invatamant".

Putem vorbi despre „un om drepf, care nu e cocosat,
care e inalt si fara o aplecare a trupului spre inainte dar si de
un „om drepf, plin de virtu^i, de un om „vertical" in via^a sa.

Dar cine a dat pe cine? A dat statul in picioare, in
pozrfie de drep^i, pe a fi drept, Sfant sau dreptatea, ca virtute
dumnezeiascd, a inceta^enit ideea de a sta drept?

„A cdzut in pacat": adica a cazut din dreptate, din
pozrfia de afi drept.

Pacatul e considerat ca o cddere, ca o prabusire, ca o
cadere jos. Nu spunem ,^-a rostogolit in pacat", ci simplu: „a
cazut".

Noi presupunem imediat ca a cdzut jos, ca a ramas fara
via^a, ca a lesinat, ca a intrat in inconstien^a. Dar aceasta
cddere in pacat, desi e exprimata ca o dobordre la pdmdnt in
textele liturgice, nu presupune moartea, pe un om aflat in
moarte definitivd, ci pe un om intre viafd si moarte, care poate
oricand „sa se ridice".

372

Cum s-ar mai putea ridica cineva, daca nu ar mai avea
pufind viafd? §i totu§i, Dumnezeu ii ridica §i pe cei din „umbra
morjii" sau din moarte, inviindu-i la o viafd noud.

Cand Domnul invie, auzim cantandu-se : „Sculatu-Te-ai
din moarte, Iisuse".

Invierea e o sculare, o ridicare din moarte, o ridicare
dupa o mica afipire.

Realitatea morjii, vizavi de eel raposat, ne predispune la
a vedea mortul intins, pus pe ceva.

§i daca el ar invia, daca s-ar ridica din moarte §i ar sta in
picioare, am spune ca el „sta drept", sta in doud picioare §i nu
ca e „drept", Sfant, in mod neaparat.

A sta drept, in picioare, nu presupune a fi §i Sfant. Dar
sfinienia e prezentata ca stare de dreptate iar faptele bune, in
Mt 6, 1, sunt „fapte de dreptate".

Insa cum in^elege eel credincios realitatea dreptdfii,
daca i se vorbeste d&sprQfapte ale dreptdfii? Faptele creeaza
dreptatea sau apar din cauza dreptdfii interioarel

Corelativul sinonimic al dreptdfii e sfinfenia. Dar
ambele terminologii sunt prea ample sau prea vagi pentru ca
sa fie intuite deplin.

Aproximdrile noastre dovedesc gradul ridicat de
infelegere a acestor realita^i.

E u§or sa spui ca cineva e Sfant dar e greu sa nuan^ezi ce
este sfinfenia.

Mergi drept. Dar de ce mergi drept? Ce il face pe un om
sa meargd drept? De unde in^elege el cat de mult inseamna
binele acestui mers drept?

Spre exemplu, filosofii §i literati ne propun adesea
curse gdfditoare de infelegere, pentru ca sa ne spuna la sfar§it,
ca nu adevdrurile conteaza sau faptul de a ajunge la
adevdruri, ci efortul infelegerii, al cautarii, al tinderii spre ele.

Cand filosoful aude de Religie, aude de propozifii
apriorice, de postulate ale gdndirii § i ale experienfei, care par
sa nu aiba nicio valoare experenfiala sau epistemologicd.

Insa, Revelatia dumnezeiasca nu pleaca de la nestiinfa,
ci de la maxima realitate a exprimdrii adevdrului, fapt pentru
care ea invita la iubire, pentru ca dezveleste adevdrul despre
om, despre statura lui, despre telul sau.

Credincio§ii no§tri nu-§i pun multe intrebari
gnoseologice, pentru ca multe dintre intrebarile pe care si le-ar
putea pune sunt de domeniul ridicolului in fa^a luminozita^ii
Revelatiei.

373

Dar, adesea, mul^i sunt imbolditi de idei usuratice, ca
spre exemplu: Cum arata Dumnezeu? Cine L-a vdzufl Cum
poate exista Cineva din totdeaunal Ce inseamna sdfii vesnic,
sa fii atotputernic, sa fii atotbunl

Ni se pare ca sunt intrebari relevante dar nu sunt.

Intrebdrile concrete in fa^a Revela^iei nu iau infatisarea
intrebarilor autonomiste in fa^a lui Dumnezeu ci, mai degraba,
a rugdciunii.

Cand noi vrem sd-L intrebdm ceva pe Dumnezeu, II
intrebam rugdndu-ne Lui.

Formularea intrebarii nu este niciodata imperioasa,
pentru ca asta denota o atitudine frivold in fata Celui intrebat.

Si nu II intrebam pe Dumnezeu despre ceva anume ca si
cand am fi egalii Sai, ci intrebarea noastra e o mirare
evlavioasd in care El are ultimul cuvdnt. Dar nu intr-o clipd
sau intr-un interval de o sdptdmdnd, ci atunci cand El va dori.

„Faca-se voia Ta" nu inseamna: „sa se faca azi, acum",
ci: „cand Tu vrei sa se faca, atunci sa sefacd".

Este dramatic de observat cum aroganfa scolasticilor,
spre exemplu, a presupus ca poate „fura" adevarul
dumnezeiesc, daca il presupun mental sau il judecd pe picior
de egalitate cu Dumnezeu.

La fel stau lucrurile si in comentariile stiintifice la cdrfi
sfinte: materia de studiat e farami^ata, interpelata, condamnata
adesea, i se pune o parafa, fara ca eel care a creat-o sau a
inspirat-o sa aiba ceva de-a face cu exegeza eruditului.

Si e dramatic si modul cum 7/ gdndim pe Dumnezeu fara
a-L bdga in seamd. Cum discutdm despre El ca si cand ar fi
vreunfilm vazut de curand.

§i iarasi este dramatic modul lejer in care se formeaza
opiniile noastre. Adica fara a fi urmdrite de intrebarea: E
adevdrat ce cred eu sau nu?

In unele cantari auzim: „indrepteaza-ma". Dar „a te
indreptd'' de aici e in^eles de noi prin „a iesi din impovdrarea
pacatelor", desi pacatele nu sunt vazute ca niste pietre de
moard pe care le caram in spate, ci ca realita^i care ne-au
afectat sufletul.

Sunt aplecat spre pamant. Ma vrajeste, imi ia ochii
lumea. De aceea nu stau drept, nu privesc inspre cer, ci inspre
pamant.

Merg aplecat dupa roscove, aplecat asupra poftelor de
tot felul, fara a mai putea, prin mine insumi, sa-mi recapdt
starea ini^iala.

374

Daca Hristos ma indrepteazd inseamna ca ma face
sdndtos la suflet. Ma face sa nu mai simt nevoia sa fiu
scormonitorul murddriei, ci sa privesc frumuseiea Sa, sa
privesc „spre cele inalte".

Am atras atentia de mai multe ori fatl de cuvantul
„viaza": „Viaza-ma, ca sa Iti cant pe".

Nu inseamna numai: „sa ma faci viu" azi sau doar odata,
ci: „sa ma faci viu mereu, in fiecare clipa, sa ma sustii in via^a
dumnezeiasca, Dumnezeul meu".

Auzim si Jnviazd sufletul meu". Dar e vorba de acum,
de azi.

Pe cand „viaza-ma" arata o condifie permanentd a
lucrarii lui Dumnezeu in fiin^a noastra.

k\ m continuat sa imi cunosc orasul. §i cu troleibuzul

69 am ajuns in cartierele sdrdciei.

§i am in^eles ca nu trebuie sa mai cer ceva de acolo de
unde nu am pus nimic. Asta m-a linistit inca odata. Si mai
mult. Pentru ca ma rdzboiam cu mine si nu cu cineva anume.

Am renun^at in mine insumi la lupta cu to^i aceia, care
nu se lasa convinsi ca via^a arata altcumva. Vrand sa fac
lumind si la al^ii, am cerut multora ceea ce nu erau dispusi sa
faca. §i am in^eles, ca oricat de bun e gandul tau, oricat de
dumnezeiesc ar fi, daca nu e pldcut de eel care te ascultd, nu
poate sa-l innoiascd nicidecum.

Adevarul te elibereaza. El te elibereaza cand faci binele,
cand urmezi binele.

In Sfanta Biserica a armatei, de langa Favorit, am gasit
Sfmte Moaste din Sfin^ii Niculitelului (din Sfm^ii Zoticos,
Atallos, Camasis si Filippos)454, din Sfin^ii Mucenici Epictet si
Astion455 si din Sfantul Panaghiotis456.

De ce se fac Biserici din lemn in Bucuresti? Pentru ca
sunt mai ieftine si nu trebuie sa mai dai milioane de lei pentru
pictura.

Vedeam ceasul in stanga. Din punct de vedere practic e
un bine. Dar ceasul exclude rugaciunea.

454 A se vedea:
http://paginiortodoxe.tripod.com/vsiun/06-04-sf_zotic_atal_camasie_si_filip.html.

455 Idem: http://ro.orthodoxwiki.org/Epictet_si_Astion_din_Halmyris.

456 Si parca mai era un fragment si de la un alt Slant. .

375

Ma urmareau ochii unei fete care canta la strana. Nu
intreb ce vroia, ci de ce se pierdea in ochii mei?

Cautam in ochii altora o odihnd. Ochii care ne sunt ostili
nu ne odihnesc. Ochii iscoditori ne scot din sarite, ne irita.

Formele pe care le ia rugaciunea in noi ne uimesc in
timp. Devenim tot mai simpli cu trecerea timpului, chiar daca
nu vrem sd ardtdm asta.

Se iubesc oamenii de 8 martie? Cadourile curg. La fel si
telefoanele si florile.

Ne place sa ne vedem unul pe altul zdmbind si sa ne
facem curaj unii altora.

Cand saracia, incultura, nestiin^a sunt asa de mari, ce sa
mai ceri standarde la astfel de oameni?!

E o minune daca omul mai vine la Sfanta Biserica. Va
mai veni si pe viitor?

Ma uitam la blocuri: mii de locuin^e. Si Biserica lor, in
ea, abia daca incapea o scard de bloc.

Pai in Bucuresti trebuie sa cladim nu zeci de Biserici, ci
zeci de mii de Biserici, daca vrem Biserici din astea mici, unde
sd n-ai loc sd te misti.

Un supermarket e ditamai hala si tot nu ai loc iar
Bisericutele noastre sunt mici, neincdpdtoare.

La unele Sfinte Biserici stam ca legumele la pia^a: unii
in capul altora. Cei mai scunzi nici nu-l vdd pe preot. Cei cu
deficiente de auz nici nu prea aud ce se spune la strana sau in
altar. Cei inal^i tree peste cei mici. Cei grasi fac pdrtie in urma
lor. . .Si frichineala toata ziua in Sfanta Biserica!

La noi, la slujbe, se intra si se iese si doar ca^iva vin ca
sdfie atenfi.

Ma gandeam: credinciosii se plictisesc pentru ca nu sunt
surprinsi la slujbe. Daca i-am surprinde prin ceva, daca i-am
impresiona in bine la fiecare slujba, ne-ar asculta, ne-ar urma.

„omblati intra iubire" (Efes. 5, 2), trarfi intra iubire, cu
iubire multa. Dar Sfantul Pavel continua: nu cu orice iubire sa
va umplefi viafa, ci „precum si Hristos ne-a iubit pe noi"
(Ibidem).

376

Trebuie sa traim cu iubire sfdntd, din iubirea neintrecutd
a Fiului lui Dumnezeu cu care El a iubit umanitatea.

Responsabilitatea iubirii noastre e covarsitoare.

Nu trebuie sa iubim ca oamenii.

Nu trebuie sa iubim ca animalul, care isi iubeste numai
puii lui. Ci sa iubim ca Dumnezeu, Care nu face diferenfe intre
oameni ci ii iubestepe tofi deopotrivd.

Iubirea lui Dumnezeu e rdstignitd. E o dragoste care
acceptd moartea, ca mergere pdnd la capdt pentru mantuirea
noastra.

§i mantuirea inseamna recuperarea noastra din moarte,
din mana diavolului.

Mantuirea e scoaterea noastra din devierea pacatului,
din intunericul existential, din dezordinea unei vie^i oarecare.

El S-a dat pe Sine „prinos si jertfa lui Dumnezeu"
(Ibidem).

§i acest lucru il va repeta adesea Sfantul Chiril al
Alexandriei: Hristos e oferirea de Sine adusa Tatalui „intru
miros cu buna mireasma" (Ef. 5, 2, cf. ed. BOR 1988). Sau:
„intr-un miros de buna mireasma", ca in GNT.

Oferirea Fiului din dragoste pentru noi e o frumusefe in
fa^a Tatalui. Jertfa Sa e o bund mireasma, o tamaie
binemirositoare, pentru ca e Jertfa curatiei, oferirea de Sine
care nu are nimic patat, nimic ciuntit.

Dupa cum Fiul S-a dat pe Sine pentru noi, fara pacat,
fara miros de intinaciune, adica cu multd iubire, cu multa
frumusefe, tot la fel trebuie sa iubim si noi lumea: cu multa
frumusefe, cu multa gingasie.

Gingdsia iubirii noastre, adica curdfia ei trebuie sa
transpara din aceea, ca nu facem ceva uitdndu-ne la noi, ci la
cei care stau infafa noastra.

Trebuie sa ne aducem inaintea altora, sa ne facem
explicit, pentru ca si ei sa se faca explicit noua sau sa aiba
curajul de a trece peste bariera necunoasterii si a neincrederii
in celalalt si sa vina la rela^ia iubirii, a cunoasterii reciproce.

Iubirea e o recunoastere din ambele parji.

Iubirea il face pe fiecare in parte sa ii recunoascd pe
al^ii si sa se recunoascd in iubirea altora.

Cand esti cunoscut de al^ii cu adevarat, din iubirea lor tu
vezi chipul tdu, ce este de remarcat in tine si ceea ce a fost
remarcat din tine de catre al^ii.

Te vezi in gesturile de iubire ale altora, in^elegi cat
contezi pentru al^ii.

377

§i cat fad tu pentru alfii nu iei in seama, pentru ca tu
vrei sa-i vezi pe ceilarfi mulfumifi.

Esti mulfumit de treaba ta nu privind la tine, ci privind
cum ceilal^i s-au bucurat de tine, de ce ai spus si aifdcut tu.

Facand altora bucurii, in^elegi ce e bucuria: o traire cu
altul a unei bucurii la care a}i lucrat impreund.

Numai cand umbli in iubire, via^a altora este si a ta. Tu
te contaminezi de persoana altuia, de toate persoanele. Iubirea
ta ii contamineazd pe al^ii si poate ca si al^ii sd te contamineze
cu iubirea lor.

Interac^iunile dintre noi formeaza stabilitatea sau
instabilitatea climatului dintre noi.

Pacea lumii e formata din ce emand din noi.

Tocmai de aceea, pacea lumii devine de multe ori
rdzbunarea noastra, neputin^a noastra de a iubi §i a ierta: adica
rdzboi.

Razboiul e neputin^a de a renunia la noi inline.

Imi e greu, Doamne, Dumnezeul meu! Nu ma lasa
prada singurdtdtii dezndddjduite, frigului din inima. Nu lasa
loc gheiii in inima mea, ca se sminteste repede mintea mea.

Fii cu mine, Doamne si cu lumea Ta si inva^a-ne din nou
sa fim buni, sa zambim din nou.

Vom ajunge sa nu mai §tim ce sa facem? Sau vom
decddea din ce in ce mai mult, pana cand ni se va acri de noi
si ne vom pocdil

Ma zdrobeste indiferen^a, nefericirea oamenilor,
egoismul lor.

Astazi m-am sim^it atat de singur, de inutil pe strada,
incat am crezut ca nimeni nu are nevoie de nimeni. Dar nu e
adevarat!

Trebuie sa ne reumanizdm.

Trebuie sa redevenim oamenii lui Dumnezeu si sa
alungam odata din noi urdciunea.

Spdlarea creierelor e infioratoare. Parca nimeni nu mai
vrea sd fie el insusi.

378

De vreo jumatate de an si mai bine, televiziunile ne
propun o grila de programe din ce in ce mai proasta, la limita
ridicolului.

Se cauta imbecilizarea noastra, alinierea noastra cu orice
pret la niste standarde pe care pu^ini le infeleg si le vor.

Unde mergem noi? Spre ce ne indreptam?

Doamne, ai mila de noi si ne iarta. Faca-se voia Ta intru
noi si ne miluieste!

\/redeam ca inmormantarea bunicului meu va fi o

trauma, o durere enorma. Insa zdmbetul sdu de pe fa^a si harul
dumnezeiesc care s-a pogordt in inima mea m-au umplut de o
mare fericire.

Credeam ca e o zi de praznic.

Nu am putut sa plang mai deloc.

Inmormantarea nu mi-a accentuat prezenia mor^ii ci,
dimpotriva: prezenia viefii, a bucuriei.

Cand citeam la Psaltire451, la capul sau, aveam senza^ia
continua ca acum se ridicd, ca acum se scoald din cosciug.
Aveam senza^ia ca trebuie sa invie si nu ca trebuie sa il
inmormdntdm.

§i asta, pentru ca era primul mort frumos pe care 1-am
vazut. Era prea viu si cu un zdmbet de impdcare pe intreaga
fata.

Cred ca Dumnezeu S-a milostivit de el.

§i cand scriu acum, ma bucur.

Cred ca mul^i s-au smintit de mine pentru faptul ca nu
m-au vazut pldngdnd. Au crezut poate ca nu ma doare, ca el
nu a contat deloc pentru mine.

La predica le-am spus ca eu ma bucur ca a murit
impdcat cu Dumnezeu si ca el nu e mort, ci e viu.

Moartea nu inghite via^a. Abia cu moartea incepe
adevdrata via0.

Inchistarea in reguli si obiceiuri prostesti si multa
prostie a consatenilor mei m-au indurerat mult. Mai ales
rdutatea si invidia de care dau dovada mereu.

457 A se vedea: http://ro.orthodoxwiki.org/Psaltirea.

379

Ochii oamenilor ma sfarteca, ma inspaimanta. Faptul ca
nu am dat gdind pe sub tron a fost un mare subiect de
„ scandal ". Au gasit ei ca crucea „nu trebuia" sa stea acolo si
ca trebuia sa fac asta si nu pe cealaltd.. .

§i la un moment dat mi-au spus ca le e fried de mine.
Dar eu nu le fdcusem nimic! Ii inspaimanta seriozitatea din
ochii si din cuvintele melel

Dracii invidiaza nespus de mult intelegerea si dragostea
mea cu Gianina [Piciorus] si ii pune pe oameni ca sa ne
barf eased din senin.

Tocmai de la cei care ne asteptam mai pufin la „surprize
neplacute", tocmai aceia ni lefac.

Demonii imi stricd lucrurile care imi plac, imi aducfrici
si nelinisti neprevdzute cand am de lucru, imi pun piedici
pentru examene si incearca sa ma tracaseze in chip si fel.

Eram duminica in fa^a Sfantului Potir si ma uitam la
Hristosul meu, pe Care aveam sa II mananc, pentru ca sdfie cu
mine. §i m-a coplesit deodata iubirea lui Dumnezeu, cand m-
am gandit de cdte ori m-am marturisit Lui si m-am impartasit
cuEl.

Am fost un pacient care am beneficiat de multa
delicatefe si candoare dumnezeiascd. El m-a iubit mult. El,
Dumnezeul nostru.

La slujba am inceput sa simt ca pot canta din nou din
toatd inima. Durerea naste cantec, dor. Durerea naste jale vie,
unduire de dor pentru Dumnezeu.

Condescendenfa fa^a de oameni, pe care o traiesc din ce
in ce mai mult, ma face sa nu mai pot fi drept cu ei. Imi e prea
mild de cei care imi fac rau, de cei care sunt rdi, neascultatori,
netrebnici.

Pe masura ce ei devin tot mai rdi cu mine, pe atat imi
clocoteste in inima si mai multa dragoste.

§i eu sunt netrebnic, Dumnezeule, si inselat de diavoli
din multe par^i. §i inima mea e bolnava de pacate. Dar dorul
dupa Tine ma mistuie, ca Tu esti Dumnezeul celor vii si nu al
moriilor. Esti Dumnezeul celor vii cu inima.

Tataie Marin a adormit in preziua Sfantului Mucenic
Marin : deci aproape de unul dintre apdrdtorii sdi.

Eu cum voi muri? Unde voi muri?

Cand m-am dus la Fericitul Hie [vazatorul de
Dumnezeu] si mi-a spus ca a inceput sa aiba din nou vederi

458 Adica pe 16 martie 2004. Si Sfantul Mucenic Marin e pe 17 martie:
http://www.calendar-ortodox.ro/luna/martie/martiel7.htm.

380

dumnezeiesti, am in^eles ca si pe el il pregdteste Dumnezeu
pentru odihna si fericirea cea vesnicd. Dupa atata dor si
ragaciune, chin si asteptare, Dumnezeu trimite mila Sa celor
care // cautdfdrd preget.

Acum, de la sine, nu ma pot apropia de emisiuni de
divertisment si de locuri de petrecere. Simt ca ar fi ca si cand
l-as trdda pe tataie.

Nu pot sa infeleg faptul ca nu mai e printre noi. Nu am
inceput sa ii simt lipsa, atata timp cat el este foarte prezent in
mine. Sau nu stiu daca pot pierde pe cineva, atata timp cat
iubirea ii fine vii pe cei care se iubesc.

Primavara a venit din plin.

Renaste natura dar ies la iveala si patimile noastre mult
mai pregnant.

Glasul lui, al cersetorului, mi-a intrat pdnd in inimd si
m-a durut. Uneori suntem tare surzi si reci la apelurile fra^ilor
nostri.

Prin fiecare eveniment din via^a noastra, Dumnezeu ne
sculpteazd frumuse^ea sufletului, daca acceptam lucrarea Sa
ceaprea mdiastrd.

Ne schimbam mereu. Mergem spre o infdfisare
necunoscuta noua dar pe care o dobdndim cu harul lui
Dumnezeu.

Vorbeam cu Gianina [Piciorus] si ii spuneam: slujba
inmormantarii e cea mai „enervanta" slujba a Sfintei Biserici
pentru ca ii aminteste acestei lumi parsive adevaruri
„enervante", „indraznete".

Se spune la un moment dat: „cand dobdndim lumea,
atunci in groapa ne saldsluim".

Facem noi toate invartelile, toate hotariile de pe fa^a
pamantului...si deodata vine moartea si ne enerveazd cumplit.

Un vecin al nostra de la ^ara trebuia sa fie impartasit.
Era aproape de moarte. Nevasta lui i-a spus ca ii da
medicamente. Cand preotul l-a impartasit, el a drdcuit Sfintele
Taine, pentru ca „au fost rele". I-au ars sufletul demonizat si
demonii l-au indemnat sa huleascd.

Aseara, ^igancile inepte, care se ocupa de vrdjitorie, se
inchinau in fa^a camerelor de luat vederi inainte de a face rele.
Ele cred ca nimeni nu isi da seama de satanismul lor.

381

M'ocmai o asteptam sa vind de la examene. Ma rugasem
indelung pentru ea. Sim^eam emotiile pe care ea le-a avut la
examene si cum, deodata, ele au incetat. §i cand a venit acasa
eram nerdbddtor sa aud ce afdcut.

Prea Curata Stapana a ajutat-o enorm de mult si acum, la
acest ultim examen pentru doctorat.

M-am bucurat cu Gianina [Piciorus] de reusita, de
bucuria ei. Cum puteam sa nu ma bucur, daca eu eram in
rugdciune pentru ea?!

§i tocmai cand ne bucuram si nu ne gdndeam niciunul la
vreun lucru rdu, s-a apropiat de mine un demon al invidiei,
care nu mai ma strabatuse niciodata, si care vroia sa ma
convingd de contrariu cu orice pre^.

Cu harul lui Dumnezeu am luptat impotriva acestui
demon si harul dumnezeiesc l-a indepdrtat.

§i ma gandeam dupa aceea: daca as fi acceptat acel
demon si as fi crezut ca e gdndul meu, ca asta simt eu cu
adevdrat, nu se strica toatd fericirea mea pentru ea? Cu
siguran^a!

A-^i parea rau de reusitele altora, de harul lui Dumnezeu
care lucreazd in oameni e un pacat impotriva Sfantului Duh.

§i la fel vine demonul curviei, al neincrederii, al urii.

Vin si se lupta cu rafiunea ta ca sa ii accept, sa ii lasi sa
te conducd unde vor ei.

Pdrintele translator a tinut predica despre Sfanta Maria
Egipteanca459 evidentiind faptul, ca schimbarea ei s-a petrecut
intr-un moment, datorita puterii dumnezeiesti a Sfmtei Cruci.

§aptesprezece ani de curvie pentru 47 de ani de
nevoin}d: sublinierea forte pe care a facut-o.

In locasul unde slujeste el, oamenii au un alt obicei
ciudat: ating lumanarea paraclisierului ori de cate ori iese la
vohod.

M-a invitat sa vin in Sfantul Altar alta data si mi-a spus
ca e de la Costesti. El il ajuta pe Prea Fericitul cu traducerea
din limba greaca.

Bucuria harului dumnezeiesc nu poate nimeni sa fi-o
fure. Cura^ia inimii e locul unde Dumnezeu Isi trimite
frumusetea.

M-am rugat pentru fratele Marin, bunicul meu, si simt
sa ma rog pentru el. Imi pare rau ca nu am fast la pomenirea sa
de noua zile dar m-am rugat, aici, la Bucuresti, pentru el.

459 A se vedea: http://ro.orthodoxwiki.org/Maria_Egipteanca.

382

Vream sa impart niste vin pentru el si poate ca o sa
reusesc pana la urma.

Nu am nici acum sentimental ca sunt parasit de el.
Poate o sa apara in timp.

460 ~

Imi pare rau ca sunt tare nemilostiv, tare rece. Simt sa
dau din toatd inima dar o mie de motive, cat si unele obiective,
ma re^in.

Icoana Sfintei Maria Egipteanca de deasupra a fost pictata de Ovidiu Clapa in 2008
si e preluata din articolul de aici: http://www.doxologia.ro/imagine/sfanta-cuvioasa-
maria-egipteanca.

383

Orice Sfanta Biserica trebuie sa aiba fdntdna si veceul ei
deschise pentru to^i. Daca vrei sa te duci la un veceu, la
Bucuresti, aproape ca nu ai unde. §i daca si ale noastre sunt
inchise, atunci unde sd te duci?

Cand o sa inva^am sa ne comportdm in Sfanta Biserica?

Respectul fa^a de celalalt, grija pe unde calci sunt foarte
importante la orice slujba.

Nu conteaza ca nu l-ai mai vdzut pe acolo pana acum:
primeste-l sipe ell

Privirea ostentativd trebuie sd dispard.

Doamne, inva^a-ne sa fim buni, rabdatori, in^elegatori.
Inva^a-ne sa fim ingdduitori si responsabili fa}d de toil.

\/and ai un lucru de implinit, desi nu \\\ dai seama prea
bine, in adancul tau esti racordat la acea munca care te
implineste.

§i cand reusesti si termini acel lucru ai sentimentul de
usurare, de bucurie afinalului, daca e un lucru facut dupd voia
lui Dumnezeu si cu ajutorul Sdu evident.

Am terminat Disertafia de Master461 si mai am doar cele
doud apendice ale ei. Dar deja ma simt despovdrat de grija
aceasta.

Bucuria finalului, daca e o bucurie a implinirii, e o
usurare mare.

Niste batrani cumparasera puiefi462 ca sa ii replanteze in
curtile lor. Am avut sentimentul ca ei fac ceva important, ceva
de un firesc desdvdrsit. §i atunci m-am sim^it si eu dator sa
cred, ca pot pune anul acesta niste pomi in curte.

Insa nu am avut timp. §i imi pare rau ca nu am putut
sddi viafa, ca nu am perpetuat acest firesc al naturii.

Un prieten al meu o asteapta pe so^ia sa sd nascd.

Ma gandeam: via^a creste in ea, infloreste. Nu mai sunt
doi, ci trei, desi al treilea e nevdzut dar trait cu sentimentul
celei mai mari prezenfe, realita^i.

Nu po^i convinge o mama ca in ea nu e viafd, ca in ea nu
e sau nu afost copilul sau copiii ei. Dar nici nu po^i sa spui, ca

461 Poate fi downloadata de aici: http://www.teologiepentruazi.ro/2010/06/09/teologia-
mantuirii-la-sfantul-marcu-ascetul-20 1 0/.

462 Pomi fructiferi tineri.

384

via^a aceasta e creata numai de mama sau numai de tatd sau
doar de ei amdndoi, fara conlucrarea lui Dumnezeu.

Aici, Dumnezeu lucreazd impreund cu oamenii si se
naste pruncul: o noud viafd.

Dumnezeu doreste via^a, o noud viafd.

§i paring care se iubesc si vor si ei viafd, conlucreaza
cu Dumnezeu care doreste nespus de mult viafa, caci El e
Viaiaprin excelentd.

Dumnezeu lucreaza in mod surprinzdtor.

Dumnezeu face lucruri la care nute astepfi.

El intrece orice logica a noastra.

Spre exemplu, la o emisiune televizata a venit
Gigi/George Becali si a vorbit despre chinurile Iadului si
despre constiin}a sa, ca dacdjurd strdmb va ajunge in lad.

Un teolog ortodox poate s-ar fi rusinat de asemenea
subiect dar el nu s-a rusinat.

Eu nu am auzit inca un teolog ortodox roman vorbind
despre lad la televizor.

§i George Becali e un patron de fotbal care a intrat in
politica, fiu de oier, fara prea multa carte §i nu teolog.

Teologii trebuie sa vorbeascd despre lad. Ei mai intdi
sau ei in primul rand.

Dar Dumnezeu pune pe te miri cine sa faca lucrurile pe
care trebuia sa lefacd teologii ortodocsi.

Alte exemple de acest fel: am editii critice ale Sfintei
Scripturi de la eretici. Sfin^i Paring tot de la ei, pentru ca ei i-
au tradus. De la ei am luat dicfionare biblice cat si cdrti
introductive in greaca veche, comentarii si studii stiintifice cu
care pot sa ma descurc, cu care pot sa imi fac munca mea
teologicd.

Binein^eles ca toate acestea au marca lor, profilul lor
eretic, al celor care le-au facut si nu sunt sutd la sutd bune si la
ele ma raportez in mod critic si selectiv, privindu-le din
interiorul Traditiei ortodoxe.

Dar ei au facut lucruri esentiale pentru Traditia Bisericii
Ortodoxe, pe care noi, ortodocsii, nu le-am facut mai deloc,
desi e vorba de Traditia noastra.

Eterodocsii fac studii de teologie cu problematizari
surprinzdtoare.

Nu scriu ei intru harul Sfantului Duh, nu pot fi
normativi pentru noi, nu ii punem in calendar.

463 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/George_Becali.

385

Dar putem alege din cartile lor, putem lua ceea ce ne
trebuie si ne apartine din gandirea lor, din munca lor de
cercetare, putem sa ne bucuram de aurul Traditiei Bisericii pe
care ei il cerceteaza si il dezbat mai mult decat noi.

Eu remarc calitaiile lor, rdvna lor pentru erezia pe care
o propovaduiesc, constiinciozitatea cu care fac munca de
cercetare. Pentru ca acesti oameni, daca vor vrea sa afle
adevarul dumnezeiesc cu adevarat, vor fi niste oameni
extraordinari.

Un eretic, care cerceteaza totul si se converteste la
Ortodoxie, va fi mult mai folositor pentru Biserica, decat unul
de-al nostra, decat ortodoxul nostra, care se crede bine-mersi
la cdlduricd dar nu face nimic pentru Ortodoxie, ba,
dimpotriva, isi mai bate si joe de sfm^enia Bisericii.

Lucrarile facute cu sdrg au mereu un bine al lor oricat
de rele ar fi.

Am primit in cutia postala o invitafie de la adventisti
pentru un sir de conferinfe tinute pe durata unei saptamani.

Bineinteles: trimisa la intamplare, fara sa ne cunoasca.
Au pus pliantele in toate cutiile po stale.

In fiecare zi, seara, vor avea cate o temd. §i teme
interesante daca ar fi discutate cu adevarat.

Gianina [Picioras] a vrut sa arance invita^ia dar eu am
oprit-o. Am vrut sa vad temele.

Pentru ca mi-am zis: Cine nu ne lasa pe noi, crestinii
ortodocsi, sa facem acelasi lucrul Nu stim sa vorbiml N-avem
spa^iu? Nu e timpl N-avem cuil

Am respectat, deodata, in sinea mea, efortul acestor
eretici.

Nu sunt de acord cu prozelitismul lor si, cu atat mai
mult, nu pot fi prieten cu aceasta erezie. Dar nu pot sa nu
felicit demersul lor colocvial, demers pe care noi, ortodocsii
romani, ar fi trebuit sa il facem mai intdi si nu ei.

Auzi^i teme: ,J)e ce existd suferinta?"; „Diferenta dintre
bine si raw"; „Ce este moartea?"; „Nascut pentru vesnicie!"
etc.

Pot ereticii acestia sa rdspundd la aceste intrebari, mai
bine ca Biserica lui Dumnezeul Eu cred ca nu!

§i atunci, de ce nu ii intrecem in conferinfe, in dezbateri,
in traduceri, in lucrari stiin^ifice, in case de binefacere?

Oamenii nostri se uitd la noi. Credinciosii nostri
asteaptd semnalul nostra, al ierarhiei, pentru proiecte mari,
laborioase.

386

Daca preotul, episcopul, stare^ul, patriarhul nu fac
lucrurile la care se asteaptd credinciosul si nu dovedesc ca
aceasta credin^a a noastra e adevarul indumnezeitor, se vor
duce la secte, vor deveni nihilisti, agnostici, atei, indiferen^i
religios.

Lumea incepe sd se trezeascd.

Informaiiile ne dau de gol, daca vrem sd ascundem
murdariile din propria noastra casa. Nu ne mai putem ascunde
si nici nu mai putem sd aruncdm deseurile pe camp.

Trebuie sa fim ai lui Dumnezeu sau vomfi bdtaia dejoc
a tuturora pe drept motiv.

Suficienta, aroganfa, indiferenta la problemele reale ale
Romaniei si ale Bisericii noastre Ortodoxe nu tin defoame.

Suntem nevoid sd vorbim continuu, relevant si pe
intelesul ei unei lumi cu pretenfii din ce in ce mai mari.

§i trebuie sa fim nu Sfinfi, cifoarte Sfinfi.

E inspdimdntdtor de grea datoria oricarui membru al
Sfintei Biserici Ortodoxe si, cu atat mai mult, cea a ierarhiei
dumnezeiesti a Bisericii noastre.

Toata lumea cere de la noi.

Nu conteaza ce ne da statul, cine suntem, ce avem...Dar
si statul, si omul de rand cer de la slujitorii Sfintei Biserici sa
fie Sfinfi, Ingeri.

Ereticul vine si spune, ca la el la adunare nu e hofia si
dezordinea din Bisericile ortodoxe. I^i arata nume, cazuri,
evenimente. Daca ele existd, po^i sa ii spui ca nu existd asa
ceva la noi?! Nu po^i!

Degeaba vor doi preo^i, trei sau o suta o viafd sfdntd,
daca ceilalti ii trag in jos prin gafele de mari propor^ii pe care
le fac.

§i eel mai rau ma doare, cand cei din afara au motive sa
rada de noi. Mi se frange inima, imi trece tot cheful sd mai ies
in lume.

Noi suntem privi^i de tofi ochii. Chiar daca nimeni nu ifi
spune asta, acesta e adevarul.

Daca faci ceva rau, imediat se improscd Sfanta Biserica
prin tine, datorita ^ie.

Cand lucram ceva impreund cu Sfm^ii lui Dumnezeu e
bucurie mare in noi.

Sim^i ca el, Sfantul, e langd tine, cu tine si ifi sugereazd
una sau alta.

Nu i^i imaginezi, nu e o halucinafie ci ceva cat se poate
de reall

387

Locuim impreuna cu to^i Sfin^ii lui Dumnezeu. Nu
suntem singuri, ci Dumnezeu e cu noi.

Omul singur e omul care nu vrea safe al lui Dumnezeu.

Nebunia pacatului te infantilizeazd.

Mult timp n-am in^eles de ce nu ma infelegeam prea
bine cu oamenii. §i am in^eles in cele din urma, caci cu unii
dintre ei trebuie sa te porji precum cu copiii, pentru ca nu
rezista prea multului adevdr, efortului sus^inut, ideilor mari si
ascezei grele.

Pe mul^i li doare capul cand te aud, pentru ca nu pot sa
te urmdreascd si nici sa te urmeze, pentru ca ei nu au facut
pana acum nici eforturi de intelegere si nici eforturi de
curafire de patimi.

O viafd sfdntd pentru ei e o mare nebunie §i tu, eel care
o propovaduie§ti, esti un nebun, pentru ca ei neincepand sa
faca nimic in acest sens, nu stiu de cat ajutor dumnezeiesc se
pot bucura.

Pari „straniu", „imbecil", „inapoiat", „fanatic".

§i ei au dreptate in felul lor. pentru ca nu au vazut
niciodata astfel de oameni atdt de convinsi, atat de drepfi, atat
de energici.

Cineva care stie 11 limbi, spre exemplu, e ceva
infricosdtor pentru acela care nici limba romdnd nu o stie prea
bine.

ti i 464

11 cred un superman , un extraterestru.

Dar pu^ini incearca sa faca un astfel de efort si sa il
urmeze.

Omul semidoct, care nu in^elege mai deloc ce spune eel
din fata lui, il contesta, il neagd imediat in loc sa se bucure ca
poate sa invefe ceva nou.

Trebuie sa avem rabdare, o rdbdare plind de rdbdare.

In acest weekend465 am fost la mamaia, la Scrioastea si

am inva^at trei lucruri „capitale" pentru mine: sa tai la vie, sa
fac o mdmdligd bund si sa trag la masina de cusut.

464 i
465

In engleza: un om cu capacitati extr aor dinar e.
Idem: sfarsit de sdptdmdnd.

388

§i am fcrfeles si mai mult, ca modestie inseamna sa
incepi pe fiecare zi sa inve}i ceva nou.

Inceputul acesta are ceva foarte inocent, foarte bucuros.

Matusa mea, Mariana [Piciorus]466, a vazut cum mamaia
Floarea [Piciorus]467 vrea sa aprinda focul cu niste caiete vechi
de-ale mele, si cand a vazut despre ce era vorba, sl rugat-o sa
nu le ardd, caci eupuneam mare pre} pe ele.

§i cand le-am vazut, mi-am dat seama ca Dumnezeu
dorise sa imi reaminteasca cu cata inocentd frumoasd credeam
in ceea cefdceam pe atunci, in clasele primare, cand ma jucam
cu jucarii.

Imi creasem fara mea tocmai in parcela cu capsuni a
bunicii mele, care avea cam vreo 10 metri lungime. Iar „Tara
Dorului" s-a extins continuu, pentru ca construiam noi si noi
portiuni paralele cu lumea mare, reala. Capsunii insa au pierit
de la sine.

Intr-un interviu televizat transmis astazi, IPS
Bartolomeu [Anania]468, traducdtorul, a. spus ca a fost intr-un
timp chelner469. Eu nici nu mi-1 pot imagina in aceasta postura.

Tot asa, privind in urma, nu ma mai pot imagina, nu mai
inteleg ca eu sunt autorul atator pdcate si atator gafe enorme
dar si al atator ingenuitdti debordante.

Ne uitam/?e noi insine.

Am uitat cum ardtam, ce gdndeam, ce simfeam cdndva.

Suntem strdini fa^a de noi insine desi mai stim unele
flashuri410 ale vie^ii pe care am trdit-o.

Uneori ma cutremur privind inapoi sau rdd de mine
insumi.

Cred ca cea mai buna arma de umilire de sine e aratarea
cu degetul a urdciunilor noastre interioare.

Ti se pare ca vifa tdiatd e ofiinid amputatd. Dar tocmai
tdierea mlddifelor excedentare sau a joardelor uscate ii
revigoreaza via^a.

466 O mica discutie cu sine din 1 1 aprilie 2010:
http://www.viddler.com/explore/dorinfather/videos/436/.
7 Un interviu cu mamaia Floarea din 9 noiembrie 2010:
http://www.archive.org/details/InterviuCuBunicaMeaFloareaPiciorus9Noiembrie2010.

468 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Bartolomeu_Anania.

469 E vorba de interviul dat Eugeniei Voda, care poate fi vizionat aici:
http://www.youtube.com/watch?v=FAxIIBCfuOY
http://www.youtube.com/watch?v=f-x4jf4qwT8
http://www.youtube.com/watch?v=PdRZctUVUjE
http://www.youtube.com/watch?v=rSYXMDvT-QI
http://www.youtube.com/watch?v=_KAtvXjA8eE

In engleza: momente, straluciri, clipe, imagini din trecut.

389

Taierea vrfei e o primenire a ei, dupa cum curdtirea
noastrd depatimi e o infrumusetare a firii noastre umane.

Mamaliga incepe de la apa clocotitd. Se pune din ce in
ce mai mult mdlai, trecandu-se astfel de la mdmdliga-pdsat471
la mamaliga inchegatd. Greseala mea era ca puneam tot
mdlaiul de la inceput si nu o lasam sd se coacd bine.

Pana am inva^at sd trag la masina de cusut am dus lupta
cu gdsirea sau intelegerea ritmului in care picioarele mele
trebuia sa apese pedala masinii pentru a initia cusutul.

Bunicii mele ii era ciuda ca eu „invdf de toate numai
asta nu pot". Ca sd prind ritmul a trebuit sd imi impingd cu
mdna picioarele pe pedala.

Pana la urma am reusit, desi, la inceput, aveam tendinta
sa imping cusatura in spate si nu in f aid.

Cand stii un lucru bine, daca esti orgolios, \\ se pare ca
stii de toate. Dar cand vezi cat de greu e sa stii lucruri
„minore", in^elegi ca trebuie sa fii smerit si sd asculfi de cei
care stiu cum seface acel lucru.

Am vrut sa invat sd mulg vaca dar n-am vrut sa par
„suspect" pentru acela.

Imi place sa ma invete oameni care vor sd aibd timp de
mine si care sa nu creada cafac lucruri „aiurea" daca invat
as a ceva.

Vreau sa invat s^ lucrez la andrele, sa tore, sa fac oale de
lut, sa repar o masina, sa ma ocup de electricitate, sa fac
lucruri normale §ifoartefolositoare.

Chiar daca nu imi trebuie mie toate acestea e bine sd le
invat, pentru ca sd ii invat si pe al^ii, care pot sd aibd nevoie de
asa ceva.

Demonii vor sd te infricoseze prin vise. Treaba e sa nu le
joci jocul.

Nu trebuie sa accept ca minciuna e si pu^in „blonda"
sau „alba".

In compania tinerilor de azi, cu duh lumesc, sim^i sa te
lauzi, sa min^i, sa pari „interesant". Te ia valul si nu e bine.

Demonii care palpitd in gesturile si frematarile lor te
iluzioneazd si pe tine.

Stand fara sa vreau in compania unor astfel de oameni
am sim^it rolul nefast al prieteniei cu cei care nu calcd pe la
Sfanta Biserica. Laxismul lor mental, lipsa lor de reverenfd, de
umilin^a, de omenie sunt bacili472 care se raspandesc repede.

471 La Scrioa§tea se zice pdsat.

472 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Bacil.

390

Daca durerea autentica respinge divertismentul, muzica,
atunci pentru cine s-au creat toate acestea? Pentru oameni
lipsiti de profunzime si fara dureri si iubiri autentice, reale.

Batrane^ea aduce o umilintd accentuatd. Cand vad
oameni de la \2lV2l, veni^i in treacat pe la oras si care
contrasteazd de la inceput fa^a de ceilal^i, simt povara grea a
orasului si lipsa lui de pudoare.

Se simt, sarmanii, mai ales cei mai bdtrdni, respinsi cu
forfa de aceasta lume „simandicoasa" §iprea brutald.

Se simt singuri, neagrea^i, exclusi, ca si cand nu ar avea
dreptul la existen0.

Egalitatea in drepturi e o mare fictiune la nivel social.

Patimile celor avufi si injosirea celor umiliii stiu foarte
bine ca oamenii nu sunt egali, ci unii sunt conducdtorii iar
ceilal^i sunt slugile, pe care pofi sd lepdcdle$ti cum vrei.

Si in^eleg din ce in ce mai bine, de ce innebunesc
oamenii.

Daca stau in medii pline de certuri, de dracuituri, de
frica, de amenin^are, oamenii slabi cedeazd. Si cei slabi sunt
ceifdrd credinid in Dumnezeu si cu multe pdcate.

Sunt slabi pentru ca vor sd fie slabi. Pentru ca si-au
sldbitfiinfa prin multele lor pacate.

Credem ca daca avem bani suntem bogafi. §i daca
suntem bogafi „trebuie" sa mancam mult. §i daca mancam
mult, ce se intampla? Ne facem cat o batoza, cat un elefant, si
nu ne mai tin picioarele si avem nevoie de spital, ca boala e
mare si viermii ne mdndncd.

Sunt de acord cu ce spune Parintele Iustin Parvu473:
romanii nu vor sd recunoascd jertfa, nu vor sd se bucure de
ea. Sfhnii inchisorilor comuniste din Romania si cei de doua
milenii de pe pamant romanesc, cei mul^i, asteapta sd le
aducem laude, sa le facem slujbe, sa ii cinstim.

Romanii asteapta prea mult pana isi slavesc Sfm^ii.

Sarbii si rusii se grdbesc.

Insa, in acelasi timp, a te grdbi in materie de
canonizare, in materie de cinstire a Sfintilor, e cea mai mare
capcand, pentru ca vietile Sfintilor trebuie aprofundate cu
mare grijd.

Ne vin ispite tocmai de unde ne asteptdm maipufin.

Epuizarea tfi tale pofta de viafd si te face sa crezi ca nu
mai vrei si ca nu mai simfi nimic.

473

Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Iustin_P%C3%A2rvu.

391

E interesanta problematica schimbdrilor interne ale
fiin^ei noastre in functie de boli, schimbari de domiciliu, stres,
enervare, asteptare incordata, tortura, inchisoare.

§i e interesant si faptul, cum marea viafd sfdntd poate
coexista, pe un spa^iu foarte restrans, cu o viatd devastatd de
hedonism, de teroare, de satanism.

Daca ne-am revedea rugaciunile personale, pe care i le-
arn adresat lui Dumnezeu, am vrea sa facem unele schimbari
semnifwative in lexicul lor.

Dar rugaciunile nu pot fi schimbate.

Rugaciunea nu are logica frumosului sau a urdtului
estetic. Eaeo vorbire directd. §i uneori are multe stdngdcii.

Dar rugaciunea nu e stdngace sau mai pufin stdngace, ci
ea trebuie sa fie in primul rand sincerd, addncd, existenfiald,
una cu tine.

[Mircea] Cartarescu474 spunea ceva foarte adevdrat in
Jurnalul national de azi: Big Brother475 „este singurul fel de
spectacol incompatibil cu o lume democratica, desi, ironic, el
nu poate aparea decat intr-o lume democraticd"A1€ '.

Aici, totul se bazeaza pe dictatorialismul
organizatorilor, desi el este deschis tuturor privirilor.

Privim cu ochi avizi o intimitate pe care altfel n-am
putea sa o vedem deloc.

Ne place sa fim indiscreti, perversi, sa manipulam
lumea, sa privim cu ochiul orice secret al lor.

Patima curiozitdtii se bazeaza tocmai pe nestdvilirea
voinfei si a cercetdrii pdcdtoase a minfii.

Atmosfera dumnezeiasca a Sfmtelor Patimi, la
Bucuresti, are ceva din turbulenfa specifica orasului.

Venim de acasa cu povara noastrd cotidiand.

Cand eram la sat, vedeam cum oamenii card lemne la
spinare. Acum imi dau seama, ca nu caram numai lemne sau
sacose ci, in primul rand, dureri, tristeji, neimpliniri, regrete,
incertitudini.

§i incertitudinile scot eel mai mult peri albi.

474 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Mircea_C%C4%83rt%C4%83rescu.

475 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Big_Brother_l.

Mircea Cartarescu, ,,Big Brother" : doar o chestiune de sex?, in Jurnalul national,
marji, 6 aprilie 2004, p. 4.

392

lustin [Manta]477 a cantat o idiomela478 in harul
Sfantului Duh. Era o cantare dumnezeiasca, care intrecea orice
asteptare a celor prezen^i. I^i trebuia o ureche find,
induhovnicita pentru ea.

Asta inainte de „Doamne, femeia ceea ce cazuse..."479,
pe care a cantat-o tot el.

Nu era prezent PS Varsanufie [Gogescu]480. Acesta a
venit la Denia dejoi, la iesirea cu Sfanta Cruce.

A cantat fara stresul privirii superiorului sau. Asta s-a
sim^it din plin. Exista un stres evident al diaconilor in fa^a
episcopilor.

§i acel imn, numai acela a fost de ajuns sd ma
linisteascd profund, sa imi calmeze duhul.

Forfota din Bisericile noastre e nducitoare, enervanta la
culme...dar Dumnezeu, prin diaconul Sau, a facut sa se auda
teologia din melosul bisericesc.

Nu pofi cdnta in Bis erica fara ca sa fii teolog. Pentru ca
muzica bisericeasca e o teologie find, adanca.

Tipatul, raguseala si cantatul aldturi de flegma din gat,
guturalitatile de tot felul nu sunt muzica, ci stres, un stres
dureros, sdcditor.

Unii vor sa cante „toata suflarea" in Biserica. Dar ca sa
cante toatd suflarea trebuie sd si poatd, dupa cum toata lumea
trebuie sd invefe sd scrie dar nu toata lumea poate sd si scrie
poezii.

Fiecare poate sa scoata niste sunete acolo, dar nu to^i pot
sd te ungd la inimd, dupa cum zice romanul.

§i ca sd ungi inima, sa veselesti inima omului cu
adevarat trebuie sa can^i intru harul lui Dumnezeu, caci altfel
decat ragi si te scheldldi dar nu cdnfi.

Cantarea bisericeasca e smerenie, cuviinta, zdrobire a
inimii, bucurie. §i acestea sunt miscdri dumnezeiesti ale
harului.

§i cine crede ca e capabil sa faca ceva fara harul
dumnezeiesc se insala, caci frumuse^ea adevarata vine din
nevoinfa impreuna cu Dumnezeu.

Cineva se roaga pentru demoni fara patimd, ca sa ii ierte
Dumnezeu pentru cate iifac acestui barbat. §i ei si mai mult se
luptd cu el.

Pe atunci diacon.

478 A se vedea: http://ro.orthodoxwiki.org/Idiomel%C4%83.

479 A se asculta aici: http://www.youtube.com/watch?v=JUFd685Efk.

480 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Varsanufie_Prahoveanul.

393

§i il enerveaza in chip si fel: ori direct, ori prin oameni
sau animale sau prin diferite situafii.

Uneori, demonii le sugereaza altora ca e nebun, ii pune
pe unii sa il bdrfeascd sau vreo femeie se „indragosteste" din
senin de el. Alteori il atrag spre situaiii murdare sau e tras la
rost din senin de unii sau al|ii.

To^i il privesc suspect, incat uneori se simte tare singur.

Starea lui interioara ii enerveaza pe demoni si de aceea
vor sa nu il lase deloc sa se concentreze la munca lui.

La o emisiune de la Pax TV481, cineva isi punea
problema, daca Simon Cireneanul s-a mdntuit, fiindca a fost
forfat sa care Crucea Domnului .

Sinedriul483 era format din 71 de insi. Si vreau sa caut in
Talmud si sa vad, daca e adevdrat ca aici Domnul e numit,
in mod blestemat: „Marele Vrajitor" .

Satanismul evreilor la adresa Bisericii Ortodoxe este
exasperant. Invdrtosarea lor ma inspaimanta.

La etajul doi, deasupra mea, sta un evreu si, mai mult
decat atat, un rabin. De ce a vrut Dumnezeu ca sa stiu, ca el e
tocmai evreu?

Pentru ca sa stiu ca vrdjmasul credinfei mele e deasupra
mea cu casa, dar asta nu trebuie sa afecteze inima mea si nici
rugaciunea mea pentru toatd lumea cat si pentru el.

Eu nu am nimic cu nimeni. Dar mul^i ma urdsc pentru
ceea ce sunt: ortodox.

Mie imi place sa stiu ce fac evreii, ce fac mormonii, ce
fac adventistii, ce fac musulmanii etc.

Dar nu pentru ca as gdsi ceva desdvdrsit la ei, pe care eu
sa nu-l am in Biserica lui Dumnezeu, ci pentru ca vreau sa
cunosc diversitatea personald a acestor oameni, sa vad cum se
simt, ce cred, cat de mult se simt mulfumifi cu ceea ce sunt si
cu ceea cefac ei.

Doresc sa cunosc experienfa lor de viafd, sa invdj din
via^a lor, sa vad pe viu ce urmdri produc in ei ereziile lor.

481 Singura televiziune religioasa a lui 2004 care era transmisa de RCS & RDS
(http://www.rcs-rds.ro/) prin cablu TV la Bucuresti. Din data de 22 februarie 2005, Pax
TV & devenit Senso TV (http://www.sensotv.ro/), si-a schimbat profilul iar in scurt timp
a dispdrut din grila de programe.

Adica ea era in locul televiziunii Trinitas TV (http://www.trinitastv.ro/) de astazi.
82 E unul dintre Sfintii Bisericii, pomenit la 1 noiembrie:
http://books.google.ro^ooks?id=96u9tHR9-

TQC&lpg=PA261&ots=olEMxuyrbL&dq=St.%20Simon%20oP/o20Cyrene&pg=PA26
l#v=onepage&q=St.%20Simon%20of%20Cyrene&f=false.

483 A se vedea: http://ro.orthodoxwiki.org/Sanhedrin.

484 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Talmud.

485 Idem: http://www.biblebelievers.org.au/talmudl.htm.

394

Insa cand vine vorba de autenticitatea crediniei, mi se
rupe inima cand le vadprostia si nebunia rdtdcirii lor.

Si nu cred ca e suferin}d mai mare ca aceea, cand vezi
ca oamenii isi fac rau cu mdna lor si tu nu po^i sd ii ajufi,
pentru ca ei cred ca fac „bine" ceea ce fac.

Dar taina libertdtii umane se dezleaga prin aceea, ca l\i
cladesti vesnicia pe care o vrei si nu pe cea care aifi constrdns
sa o vrei.

Tu decizi.

Decizia ta te ajutd sau te condamnd.

La telejurnal s-a dat urmatoarea stire: intr-un sat, in fa^a
locasului ortodox, se tine focul aprins toata noaptea. Satenii
Strang din timp lemne pentru evenimentul din Saptamana
Sfmtelor Patimi.

Dar se anun^a - si asta e scandalos - ca ei \in focul
aprins, pentru ca au credin^a ca. focul e ceva curdfitor pentru
oameni.

Ce-o avea pdgdnismul acesta cu Ortodoxial

Oamenii dansau si beau in fa^a Sfintei Biserici si asta in
zilele de doliu ale Sdptdmdnii Mari.

Ispitele sexuale apar cand stomacul e plin sau lenea ne-a
impresurat inima si mintea.

Gandul desfranat nu e atat de mult imaginafie pe cat e
pldcere sau subordonare a mintiifaid de pldcere.

Ne rdcim inima cand mintea se disociazd de inima si
cand incercam sa fim numai si numai minte.

Cand vrei sa te convingi ca esti „cineva" atunci incerci
sd te minii.

§i miniirea de sine e cea mai cruntd inchisoare.

Adevarul este eliberator. Te scapa de lupta cu tine
insufi, de „grija" perversa de a minii, de a te ascunde continuu.

De la un moment dat am inceput sd nu mai simt nevoia
sa fiu cu oamenii. Dar simt ca, desi e un mare bine sa vorbesc
cu oricine despre orice, totusi nu ma simt implinit fara o
legdturd addncd cu oameni de acelasi duh cu mine.

Este egoism? Este deldsare? Este o clacare, o iesire din
comuniune? Numai Tu, Dumnezeul meu, po^i sa imi spui mie
toate acestea.

Ce e omul fdrd Tine? Nu e nimic, Doamne, nu e nimic.
§i nimic din ce am eu nu f}i trebuie Tie. Dar mie imi trebuie
mila Ta, Doamne, mai mult decat orice de pe acest pamant.

395

Tu e§ti in mijlocul lumii. Crucea Ta a fost infipta in
mijlocul lumii, Hristoase al meu. §i paraiele Sangelui Tau, ale
iubirii Tale, curg spre mdntuirea lumii.

Cum stau eu inaintea Ta, Doamne? Cu ce ochi §i maini
§i inima? Nu ma osandi dupa ticdlosia mea cea multa, ci dupa
mila Ta, miluie§te-ma!

Daca El e Mielul eel fdrd de pref pentru mantuirea
lumii, atunci de ce cerem pref pentru El, cand // dam spre
mdncare lumii?

Un preot m-a intrebat daca am postit, pentru ca el sd ma
primeascd sd ma spovedesc.

Dar cat ar fi trebuit sd postesc, pentru ca sdfiu vrednic
de El, daca nimeni nu poate fi vrednic de El, oricat de mare §i
de prea dumnezeiascd nevoinfd sly face cineva pe fa^a acestui
pamant?

II prefuim pe El, pe Cel neprefuit, pentru ca noi ne
credem mai buni §i mai drepfi decat El.

Si asta ne face sa fim foarte haini la suflet, foarte
nedrepfi cu cei pe care ii pastorim.

Nu cred ca are dreptul vreun preot sd opreascd pe
cineva de la Sfdnta Impdrtdsanie, daca Hristos II cheamd la
El. Daca inima noastra e plind de El §i El nu ne da afard ci,
dimpotriva, ne cheamd, atunci cine ne poate da afard?

Ma doare inima cand vad ca preo^ii se impdrtdsesc de
sute de ori iar credincio§ilor lor le cer eforturi ascetice §i
rugdeiuni, pe care ei insisi nu lepreafac.

Ierarhia noastra se crede „dreapta" si asta nu place
Domnului.

Daca voi va impartas^i des, atunci tot lafel de des sa va
imparta§i^i §i credinciosji. Daca crede^i ca voi sunte^i Sfinji
mereu, de ce nu sunt §i ei tot lafel de Sfinfi ca §i voi?

§i preotul care isi iubeste turma e preotul care isi
impdrtdseste des turma cu Capul turmei, cu Pdstorul turmei.

Cum sa iubeasca cineva pe Hristos, daca nu-L simte in
ell Cum am putea iubi pe cineva, daca nu vorbim cu acel
cineva, daca nu il vedem, daca nu stdm impreund cu el?

Cea mai mare teologie este si se naste din impdrtdsirea
euharisticd cu Domnul nostru.

§i daca cineva II are pe El, atunci devine scrupulos cu
pacatele lui §i se va spovedi de fiecare data inainte ca sa se
imparta§easca.

396

Nu vrem sd impdrtdsim des credinciosii din comoditate,
din neiubirea lor si, mai ales, din indiferenid demonicd fata de
cea mai mare sfintenie a lumii: unirea cu Domnul nostru.

Ma doare inima. Adevarul dumnezeiesc pare „nebun"
iar minciuna „vesela".

Ma doare inima pentru faptul ca ne simfim singuri si
suferinzi in Biserica lui Dumnezeu si nu stie nimeni sd ne aline
durerile.

Doamne, trimite-i pe oamenii Tai, pentru ca sa lumineze
lumea Ta! Fii cu Sfanta Ta Biserica mereu, ca ne topim din
cauza lipsei de cuvdnt dumnezeiesc viu, direct, percutant si de
lipsa dragostei dintre noi.

Ai mila de noi, Iubitorule de oameni, caci pacea Ta este
bucuria si viata lumiil

*F(

ot ce nu am vrut sa invat si sa fac la timpul lor, am
muncit cu greu ca sd le invaf mai tdrziu. A trebuit sa inva^ ceea
ce am nesocotit cdndva si a trebuit sd devin eel care imi era
nesuferit sdfiu.

Dumnezeu a smerit sufletul meu, aratandu-mi ca nu
trebuia sa fac mofturi, ca nu trebuia sa cred ca ceva Qfdrdfolos
in via^a mea.

Imi pare rau pentru tot timpul consumat aiurea, pentru
fiecare minut de distracfie nelegiuitd.

Imi pare rau ca am avut nesimfirea sfiddtoare de a crede
ca pot sd pdedtuiese atdta si sd-mi fac de cap dupa cum imi
vine.

Timpul nu e o grdmadd de clipe intdmpldtoare, ci un
parcurs foarte strict, o conduita menita sd ne sfinieascd viafa.

L3e ce ar vrea cineva sd te primeascd in casa lui?

O doamna bogata il primeste pe un cersetor si pe fiica
acestuia, ii spala, ii imbraca, le da de mancare, ei loeuiese
impreuna cu ea - ea era singurd - si inva^a de la ei cum se

397

supravietuieste pe strada fara bani dar, mai ales, invata sa
iubeascd.

§i iubirea cuiva t}i schimbd viafa, te face mai bun, mai
ingdduitor.

La un moment dat e intrebata de o clienta - cea bogata
era avocat - daca a pdfit ceva, pentru ca azi e mai buna.

§i dragostea, intr-o zi, te face mai bun, te face sa
zdmbesti, sa fii senin.

Te umpli de dragoste nu facand sex in mod neapdrat, ci
dragostea pentru so^ia ta creste pe masura ce o infelegi, pe
masura ce traiesti impreuna cu ea situa^ii care vd unesc, care
vd intdresc intr-un mod evident.

§i oamenii nu cauta rdspunsuri finale in mod neaparat,
ci raspunsuri care sa ii linisteascd, care sa iifacd constienti.

Sunt lucruri care te iritd imediat, pe care le simfi la
celalalt dar pe care elnu le constientizeazd.

M\x\\\ se comporta schizoid: cred una si simt alta. §i nu
vor sa se asculte, sa-si asculte constiin^a.

In adancul nostru, sechelele se cer vindecate si nu
acoperite.

Spre exemplu: daca duhovnicul tau, eel pe care tu il
iubesti si ai incredere in el si pe care incerci sa il urmezi are o
anume patimd, nu trebuie sa o copiezi si tu in mod instinctiv,
fara refineri.

Asa ajung unii sa simtd sau sa trdiascd ceva anume,
numai pentru ca eel pe care il iubesc ei face acel lucru.

Adica urmeaza, fara discriminare, si bunele cat si relele
duhovnicilor, parintilor, sotilor, prietenilor etc.

Mul^i dintre cunoscutii mei cred ca cunoasterea voii lui
Dumnezeu nu e atat de importantd ca slujirea Lui.

De aceea citesc teologie pufin sau deloc si se analizeaza
si maipufin si au repulsiefafd de scris.

Dar lor le place sa nu fie mustrafi de catre Dumnezeu
prin cele pe care le citesc sau pur si simplu sunt lenesi si
nesimiitori la delicate}ea inielegerii dumnezeiesti.

Nu poji sa te nevoiesti bine fara sa cunosti cu strictefe
voia lui Dumnezeu.

Asa ca, cei care nu sunt oameni ai studiului si ai ascezei
si ai vieiii eclesiale in acelasi timp, vor sa traiasca „mai liber"
via^a ortodoxa.

Pentru ca modelele noastre sunt purine (la modelele de
sfinfenie ma refer), majoritatea celor care se nevoiesc astazi

398

sunt oamenii cdrfilor, sunt tributarii sfaturilor dumnezeiesti
din car^ile sfmte.

§i daca e asa, de ce nu are credinciosul nostra macar
curiozitatea sd stie cat mai mult?

Pentra mine e mirabil (nu cu totul!) faptul, ca unii dintre
prietenii mei, auzind ca scriu, nu au avut nici macar
curiozitatea sd vadd ce scriu, pana cand nu le-am dat eu sa
citeasca. Adica nici nu au intrebat ce scriu...

§i nici atunci nu stiu daca au vrut sd citeasca cu atenfie.

§i stiu ca aceste car^i ale mele nu sunt folositoare pentra
nimeni atata timp cat cuvintele lui Dumnezeu, in primul rand,
nu mai auprea multd cdutare in lumea de azi.

Dar ma gandesc totusi la faptul, daca po^i sa fii prieten
cu cineva, fara sa te intereseze orice lucru pe care il face
prietenul tau, mai ales cand e vorba de lucruri importante.

Am observat la unii dintre ei, ca manifesta o
neincredere vdditd in cuvantul scris, desi ei sunt traducdtori.

§i iarasi m-am intrebat, daca poji sa dai atata pref pe
cuvdnt si, in acelasi timp, sd nu te intereseze cuvantul.

Dar eu citesc, ascult si ma intereseazd tot ceea cefac si
spun ei, pentra ca sunt avid de noutdti personalizatoare. §i mi
se psLrefoarte normal sa fie asa.

De ce am impresia insa, ca aici e vorba de sarlataniel
Lucrurile se bat cap in cap.

Ideea ca trebuie sd te nevoiesti, fara insa sa accept
amdnuntele providen}ierii vie}ii tale de la Dumnezeu ii
nauceste pe mul^i in ziua de azi.

Gasesc de multe ori oameni cu o idee de nevoinfd, care
este ruptd de aproapele, de Sfanta Biserica sau de Sfm^ii lui
Dumnezeu.

Fiecare parca se simte bine in patra^ica lui.

E ca la manifestable lui Ceausescu, unde toata lumea
era aranjatd in pia^a precum pionii pe tabla de sah.

Tindem spre faptul, ca idealul nostru de nevoinfd sa ia
locul realei nevoinfe pe care am putea sd o facem si pe care
trebuie sd o facem.

Facem una si ne inchipuim ca facem o mie una, ceea ce
e fals.

§i cand alergam dupa idealul de nevoitor ortodox fara sa
fim cu ochii deschisi la realitatea fiin^ei noastre, alergam dupa
himere frumoase dar zdnatice.

Am intalnit adesea oameni inselaii care se socoteau
„sfinti", profitori notabili care pareau „initiati" si nefericifi din

399

cauza prostiei, care nu puteau sa isi vada via^a lor aidoma unei
calamitdii, din cauza ca nu puteau trece peste valul de
minciund pus de Satana pe inima si pe mintea lor.

Imi aduc aminte de un coleg care incepuse sa se roage
cu rugdciunea lui Iisus si care incepea sa pldngd fara insa a fi
si smerit. Desi incepuse rugaciunea de curdnd... credea. ca a
ajuns la final.

Plansul lui avea ceva foarte indrdznef, foarte mandru.
Vroia sa iasd in evidenfd cu el.

Nu mai stiu unde e si ce face acum, dar puteai in^elege
vazandu-1, ca nu a pdtruns deloc frumusetea lui Dumnezeu in
el desi aparen^ele il faceau „ascetic".

Un alt coleg (acum e preot) facea mult sport cand era
mai tanar...Si 1-am intalnit recent si dorea sa ma convinga de
addncirea lui in evlavie.

Desi parea sa fi citit multe cdrti in ultimul timp, nu am
putut sa stau de vorba cu el in tihnd, pentru ca intotdeauna mai
avea ceva de addugat si asta: mai inainte ca eu sa imi termin
vorba.

Insa cele despre care imi vorbea el, atunci cand ma
intrerupea, nu aveau nimic de-a face cu addncirea in sine -
caci acesta e drumul pocain}ei - ci cu memoria, memorie care
ii spunea ca a devenit, deodata, smerit.

Fariseismul si duplicitatea pe care le inve^i in seminar
se adancesc la facultate. Iar cand te preo^esti, devii un
„atotstiutor" enervant la culme, daca nu ai nimic de-a face cu
constientizarea realitatii interioare a propriei tale persoane.

Devii „atotstiutor" chiar si in lipsa ascezei si a
cunoasterii teologice.

De aceea e rar preotul care ascultd smerit ceea ce ii spui
si care recunoaste, cu multa sinceritate, ca are si el patimi sau
ca nu are habar despre ceea ce ii povestesti.

Se poate intampla si aceea, ca la spovedanie sa te asculte
in tdcere, sa dea din cap a infelegere, sa te faca sa crezi ca e de
partea ta dar cand incepe sa ifi dea sfaturi, sa in^elegi, intr-un
mod dureros la culme, ca nu a infeles nimic din drama ta.

Mul^i nu au constiin}a de duhovnic, ci li se pare ca e
normal ca un preot sa si spovedeascd, pentru ca la noi
duhovnicia se da - din motive obiective - odata cu hirotonirea
intru preot, mai ales la preofii de mir.

§i pentru ca nu mul^i au o experienid de viafd profunda,
cred ca pot rezolva orice problema, ca pot alina orice durere,

400

bazandu-se doar pe faptul, ca in cadrul Sfmtei Taine ei
lucreazd cu Dumnezeu.

Dumnezeu pogoard harul Sau intotdeauna...Dar daca
preotul se gandeste la cai verzi pe pere|i sau are o via^a de
indiferent sau de pagan, cum poate sd inieleagd via^a altcuiva,
daca pentru a sa nici nu-ipasal

Dumnezeu nu face magie si nici nu-1 sfin^este pe om cu
forfal

Ca sd vindeci de patimi trebuie sd fii luptat tu cu
patimile si sa ai intelegerea modului cum cresc patimile, din ce
cauzd si cum cresc si virtutile in om.

Asa ca nu poji sa fii sfdnt cand spovedesti si apoi sa fii
altceva. Esti sau nu esti. §i daca esti se vede.

Dumnezeu trimite mila Sa, harul Sau in viata celui care
se spovedeste, se impartaseste, se cununa etc., credinciosii se
pot sfinti (daca vin smeriti si plini de dor dupa Dumnezeu) iar
pe cei care slujesc Sfmtele Taine sa ii lase reci.

Cel mai mult ma doare argoul „religios" practicat intre
oamenii Sfmtei Biserici. Am auzit de la doua persoane, ca unii
preoti spun la omul decedat „racitura".

Daca ar stii familia celui adormit de „importanta" pe
care o da preotul celui adormit din familia lor, ce ar face si
spune? Mai sunt prosti sa il ingroape cu el? Sau daca totusi il
ingroapd, ce parere au despre un asemenea preot?

Banii de la pomelnicele primite la Sfanta Liturghie sunt
„cascavalul".

Mai toti vorbesc (unii delocferit, ci in gura mare) ca au
dat bani, intr-un fel sau altul, pentru ca sa fie hirotoniti si
pentru ca sd li se dea parohie. Pu^ini spun ca drumul a fost Un,
fara accente simoniace.

O, Dumnezeul meu, iarta-ma si ne iarta!...

Se poreclesc unul pe altul, vorbesc vulgar si cred ca fac
mare lucru. Le place sa se simta prosti si nu vor sd studieze
prea mult dar ii invidiaza si ii dusmanesc pe cei care ii intrec.

Toate acestea ne trag injos.

Cu cat vom fi mai indiferenfi la ceea ce se intampla cu
atat ne vom adanci in ndmolul nesimiirii.

Apar casele noilor oameni „bogati" langa casele vechi,
peticite ale celorlal^i. Arhitectura stridentd, copiatd si de prost
gust de cele mai multe ori.

A inceput sa apara galbenul si rosul pe pere^i si pe case.

Toata lumea vrea sa fie dura, emancipatd, sd se bage in
fafd, sa prinda ceva: un loc, o pensie, un serviciu.

401

Fuga dupa bani e mania care ne va dezumaniza pe zi ce
trece.

Incepe, in mod pregnant, sa nefie sild de noi dar punem
fard, multfard pe obraz, in loc de roseafa rusinii care dispare,
pe fiecare zi dispare.

La sate si in orasele mici cartea a ajuns deja un moft
prea pedant. In unele orase se citesc doar reviste iar librariile
sunt cu cdrfi de prost gust.

Se calatoreste cu transporturi mizere, se mananca ieftin,
se asculta muzica ieftina...$i arunci totul pejos.

Fuga nu doar dupa. ..ci si de celebritate. Ma gandesc cum
se ascund oamenii cunoscufi ai acestei Jari. Ei nu pot merge
nicaieri fara sa fie deranjaii.

Crizele de timp sunt cele mai obositoare. Faci totul la
repezeald pentru ca vine examenul, scaden^a, pentru ca ne
viziteazd cineva, pentru ca trebuie sdplec cu trenul.

§i timp pentru sufletul nostru nu mai avem, desi acest
lucru e singurul important in toata invdlmdseala vie^ii noastre.

Nu ne putem inchipui via^a pe care o vom trdi. E o
necunoscuta pe care o vom descifra din mers.

Nu stim ce va fi cu noi. Suntem o mare necunoscuta
pentru noi insine.

Cand tree durerile si in^elegi rostul lor, incepi sa
mul^umesti celui care te-a enervat, celui care te-a disprefuit,
celui care ii-afdeut viafa grea.

Dar asta numai cand in^elegi ca asa a vrut Dumnezeu sa
fie via^a ta si consimfi acestei doriri dumnezeiesti.

Spunem ceva azi si credem ca ce stim acum e totul, ca e
desdvdrsit. Dar peste ceva timp, crescand in in^elegerea voii lui
Dumnezeu, in^elegem ca ne-am inselat: nu era desdvdrsit ceea
ce stiam noi.

Dar nu e o greseald sl noastra, ci o normalitate a
cresterii duhovnicesti, dupa cum nu po^i convinge pe un copil
ca jucariile nu sunt vitale pentru el.

Dumnezeu da peste cap tot ceea ce stim noi prin ceea ce
El ne inva0.

Invdidtura duhovniceascd experenfiald e o continud
scoald, o continua descoperire, o continua subfiere a min^ii si
a inimii.

Mereu invefi. Mereu esti pe drumul spre Dumnezeu.

402

V/ineva mi-a spus ca nu citeste cartf teologice - scrise

de teologi academici - ci ii citeste numaipe Sfiniii Pdrinti.

Insa a vrut sa-mi spuna in subsidiar altceva: ca el e un
om curat de erezii, ca e un om duhovnicesc, nestiind faptul ca
si oamenii duhovnicesti pot gresi daca nu au multd cunoastere
teologicd si multd experientd duhovniceascd.

Dar, pe langa faptul ca ii e teamd sd nu se
imbolndveascd de vreo erezie (si ramane „curat" pe mai
departe) adevdrul adevdrat e acela ca nu citeste carti teologice
scrise de teologii academici, pentru ca nu prea infelege eruditia
lor. Si aceasta: pentru ca nu are o pregdtire teologicd
profunda.

Nu ne prea place sa facem distincfii, sa desparjim
adevdrul de erezie, sa lucram cu penseta atenfiei pe texte si
realitati.

Consecinta acestui fapt: mintea noastra nu are un
discerndmdnt bogat, o atentie la detalii ci gdndeste bdddran.

Discu^iile noastre - multe dintre ele - nu se refera la
lucruri pe care le gdndim atunci, pe loc, ci la lucruri u§oare,
molfdite de mult timp si invd}atepe de rost.

Tocmai de aceea unii comunica „repede", tocmai pentru
ca nu gdndesc ci doar i§i aduc aminte iar altii consumd multd
energie cand vorbesc pentru ca gandesc totul pe loc, in
momentul defatd.

Dar cine gdndeste profund stie ca gdndirea e foarte
obositoare, ca ea ne istovegte mult si ne face sa ne chiordie
mafele repede, caci consumam imediat energia acumulata la
masa precedenta.

Dar ca sa gandesti adevdrat si, in acelasi timp, evlavios
e o munca si mai imensd, pe care pu^ini au facut-o in decursul
istoriei sau vor sd ofacd.

Ramanem la ideea ca suntem ortodocsi dar nu putem sa
spunem doud vorbe despre noi. Acest lucru e unul dintre cele
mai grave pe care le facem.

Ne e frica sa nu fie eticheta^i ca „eretici", dar suntem cu
multe erezii in noi, pe care insa „nu le stie lumea".

„Lumea" e pentru mul^i singura paradigmd si cea mai
proastd de altfel.

„Gura lumii" ^ipa tare.

Iar gura lui Dumnezeu pare sd nici nu mai fipe.

403

Insa realitatea e alta: capufini o mai aud.

§i pentru gura lumii facem multe compromisuri, pe care
le facem ca sd nufim linsafipe degeaba.

Durerea ortodocsilor e o durere a dragostei, a dragostei
pedepsite cu rautate si dispre^.

Suntem „calamitatea" acestei lumi, tocmai cand noi
suntem lumina lumii si sarea pdmdntului.

F ricile construite si infuzate pe orice cale in mintea
noastra ac^ioneaza ca cele reale pana intr-un anumit punct.

Intr-un film despre „extraterestri", frica care cuprinsese
lumea se transmitea si \ie, telespectatorului, chiar daca nimic
nu era real iar tu stiai asta.

Scenaristii, regizorii, oamenii care filmeaza intuiesc ce
anume ne sperie §i cum aratd ceea ce ne sperie §i pe asta
mizeaza.

Reclama mizeaza pe ceea ce ne place sau ne-ar putea
pldcea.

Diminea^a am fost inva^at ceva fundamental de Sfantul
Isaac Sirul: ca orice supdrare si durere si nervozitate si ispita
reprezinta aspecte experenfiale ale mantuirii mele.

La prima vedere pare ca nu e mare lucru.

Dar, intr-o anume secunda, nu doar cite§ti niste lucruri,
ci si inielegi profund ceea ce citesti.

Dezbaterile sale despre via^a duhovniceasca sunt foarte
adevarate, foarte punctuate.

Trebuie sa primim durerea dupa cum primim si bucuria.

De ce plangem? Penru ca harul lui Dumnezeu ne atinge
inima. Pentru ca adevarul unei situa^ii ne fdrdmd inima, ne-o
inmoaie deodata.

El i§i iubea nespus fiica desi era retardat. Si nimeni
asemenea lui nu stia ce sdfacd si ce sd-i spund.

§i avocata s-a schimbat deodata, inva^and mai mult
decat se astepta.

§i prietenii sai, ai retardatului, s-au dovedit mult mai
rafionali decat cei care se credeau cu capul pe umeri, dar nu
stiau sd vorbeasca cu copiii lor.

404

Ea sparge usa si intra la el. §i el ii spune ca ea nu
inielege durerea lui, a celui care incearca sa isi intreacd
handicapul dar nu poate.

§i ea ii spune, cu lacrimi in ochi, ca pe cat crede el ca ea
e frumoasd si fericitd, pe atat ea se simte goald, urdta si
nefolositoare.

Fiul ei o waste, so^ul ei o inlaid si lumea ei e pustie.

§i cine e lumea ta mai intai dGC&t familial

Monahul are o familie si el: pe pdrintele lui duhovnicesc
si peprietenii lui, apoi mdndstirea.

Familia noastra e cea care ne imbrdfiseazd cu dragoste.

Dar, de cele mai multe ori, familia noastra e indiferentd
fa^a de noi si de la ea nu vine nicio razd de sinceritate, nicio
lacrimd de iubire.

De ce trebuie sa stai cufrica ilegalitdiii, a faptului de a
nufi escrocat, de a nufiprins in flagranti

Pentru ce nu ne inghifim unii pe al^ii daca, in definitiv,
nimeni nu cdstigd nimic pe pamantul acesta?

Vedeti: nu putem vorbi de durere, de tristete, de chinuri
decat cu cei care au trecut prin ele!

Ne uitam prea jos, desi mergem cu nasul pe sus, si nu
suntem rapifi de frumuse^ea iubirii, de adevarata frumusefe
din ochii unui copil, a unui om care si-a cura^it inima, a celui
care ne iubeste.

§i tocmai simplitatea acestei priviri e cea care ne
induio§eaza.

Am stat si m-am gandit la faptul, de ce unii dintre cei
care se nevoiesc fug de cunoasterea teologicd.

§i am ajuns la un raspuns: pentru ca daca in^eleg, ca
numai cunoasterea duhovniceasca ne mdntuieste si ea vine de
la Dumnezeu si ca teologia scrisa de oamenii neinduhovniciti
nu e bund de nimic, atunci nu trebuie sa o citeasca decat pe
aceea.

Dar ca sa ajungi la aceea trebuie sa pleci de la asta. Si
pornind de aici ajungi sa te nevoiesti mai apoi dupa cele
duhovnicesti, dupa cuvintele Sfm^ilor. Iar cand vine harul lui
Dumnezeu in tine sa in^elegi faptul, ca tocmai atunci in^elegi
cum stau lucrurile.

Exclusivismul acesta in materie de citit e un gdnd
dracesc, pentru ca noipierdem daca il credem.

Trebuie sa cercetdm toate, cum spunea Sfantul Pavel si
sa alegem ce este bun (I Tes. 5, 21).

405

Le in^elegi pe cele sfinte daca in tine este harul
dumnezeiesc, daca rezonezi cu Dumnezeu.

Acele „urechi de auzit" sunt un lucru foarte real, o
realitate interioara.

Fixitatea in via^a duhovniceasca duce numai la
extremisme.

Cand nu l\i adaptezi simfirea inimii la atmosfera
interioara a oamenilor cu care vorbesti atunci nu comunici
deloc cu ei si acest lucru il simfyi cu to^ii.

Primul-ministru al Romaniei486 din timpul lui Cuza a
fost ucis cand treceaj^e sub clopotnifa de la Patriarhie.

In acelasi moment, crucea mare de pe Biserica din satul
sau a cdzut deodatd. Un semn ca Dumnezeu apldcut acest om.

La o Sfanta Manastire cu hramul Sfantului Nicolae (6
decembrie), nevoitorii au vrut sa schimbe ziua hramului,
pentru ca nu se putea face prea bine pe timpul iernii.

Dar cand episcopul locului a vrut sa faca acest lucru, un
vant puternic i-a luat vesmintele si cele pentru slujbd si nu a
putut sa faca nimic.

Peste catva timp, ceea ce luase vantul acesta
providential, au fost gasite pe malul unui rau din apropiere,
asezate la un loc si toate intacte.

Hramul a ramas acelasi.

E vorba de o Manastire romaneasca.

Doamne, Cel care nu ne ui^i niciodata, pova^uieste-ne la
calea Ta si ne miluieste!

I aloarea fe^ei lui si a ochilor lui cand se ruga si se

privea inauntru era satanicd desi el se uita la pdcatele lui.
Iesea din el, ca printr-o fereastra a sufletului, o stare care ifi
producea fried.

Dar acest preot dumnezeiesc isi da toate silin^ele sa fie
foarte bun, foarte milostiv si infelegator cu oamenii.

Numai ca il trag inapoi sechele puternice, inca
neconstientizate.

El e o imbinare de multa putere duhovniceasca si
naivitate, de ascezd asprd si de cugetare addncd, de multa

486 Barbu Catargiu: http://enciclopediaromaniei.ro/wiki/Guvemul_Barbu_Catargiu.

406

responsabilitate si tact pastoral, dar si de nesimtire si
neatentie la detaliile interpersonale.

Fiindu-mi/oarfe addnc in inima sunt bucuros nespus de
el dar si dezamagit. Caci nu pot sd tree cu vederea lucrurile
care dor, pe care astept sd le inieleagd si sd le depdseascd cu
harul lui Dumnezeu.

Dar acest mod de a-i purta pe oameni in inima, pe
oamenii pe care ii iubesti nespus, Qfoarte normal.

Daca nu-fi pasd de cele pe care ei nu le infeleg
inseamna ca nu ii iubesti.

Iubirea nu suportd minciuna.

§i cand minciuna se asterne in iubire, in inimi care se
iubesc, depdrtarea unora fa^a de al^ii se produce repede si
fatal.

M-am simXilfoarte bucuros.

Taina Sfintei Cununii, pentru mine, a fost o mare
deparazitare de stres. Multe dintre agitable mele au zburat
deodata si a venit o bucurie dumnezeiascd, care gdlgdie din
destul in inima mea.

§i, cu toate pacatele mele, ma bucur nespus, si so^ia mea
la fel, de relaxarea aceasta dumnezeiascd care ne-a inundat
inima si casa.

Fara ochii avizi ai oamenilor care nu ne cunosc m-am
sim^it mai protejat, mult mai in siguran}d.

Pe oamenii duhovnicesti, demonii ii lupta mai ales prin
cei care ii iubesc dar nu ii in^eleg prea bine datorita imaturitatii
lor experentiale.

Parintele M. a fost de acord cu mine in ceea ce priveste
„vinul umilintei". Dar cand s-au discutat probleme pe care nu
le-a trait, inversunarea de a spune „nu" a slavei desarte a fost
mai evidentd decat la B.

B. imi era mai aproape ca mentalitate (datorita
apropierii regionale). Dar Parintele M. e mult mai profund
decat el.

§i pentru ca totul sd fi fost bine, trebuia sa am
intelegerea directd a unuia si profunzimea celuilalt intr-o
singura persoana.

Atunci discutiile ar fi fost reale, depline...

Talcuirea la Psamul 27 pe care Parintele M. a facut-o
oral am pierdut-o cu totul. Intelegerea dumnezeiasca a textului
s-a dus (ma refer la cea cuvdnt cu cuvdnt) iar ideile ramase
sunt prea vagi ca sa o reconstitui.

407

Bucuria a fost insa mai mare decat oboseala si starea
noastrd de epuizare si aceasta compenseazd, intru catva,
uitarea ei.

Insa e un mare pacat sa se procedeze astfel in mod
continuu, pentru ca aceste infelegeri sfinte puteau folosi pe
mult mai mul^i.

Ii e „greu" sa scrie, zice el. Dar „greutatea" asta e
ddundtoare pentru toti.

Cand aceste lucruri raman imprimate sau scrise undeva
si le revezi, atunci te smeresti ori pentru ca ele sunt daruri de
la Dumnezeu ori pentru ca nu ai explicat ceva pdnd la capdt
sau pentru ca ai explicat ceva gresit.

O predicd pdstratd e o predica care inva}a oricdnd si te
scuteste de efortul repetdrilor obositoare sau a intoarcerii la
izvoarele odatd cercetate.

Cau^i anumite date in mod serios, predici cu multa
dragoste si predica fiind imprimatd sau consemnatd ramane si
poate fi un sprijin pentru cei care vin dupa noi, care au nevoie
majord de aceste mdrturii.

Ma doare ca.-i judec pe oameni si nu mdjudecpe mine.

Faptul ca-i vorbesc de rau pe oameni ma mustrd cu
tdrie, insa, in acelasi timp, adevdrurile dure sunt folositoare
pentru toti.

Sunt mult prea ticdlos pentru voia lui Dumnezeu, desi
doresc nespus, mai mult decat orice, sa fm al Lui, sa fiu cu El.

Tu, Doamne, ma vei judeca si ma vrei gasi foarte rau,
foarte ambiiios, foarte nestatornic.

Inmoaie inima mea pentru ca sa Te iubesc pe Tine si sa
fiu bland cu oamenii.

Incrdncendrile inimii tree daca te curdtesti depatimi.

Pe masura ce inima devine curatd si mintea se
limpezeste, pe atat tree si luptele interioare ale oamenilor
credinciosi.

Inva^ cuvinte englezesti (invat... si nu memorezl) si

multe forme sunt mirabile prin asemanarile grafice si
semantice cu limba romana.

Dau numai un singur exemplu: ejaculate = a exclama.

408

„A ejacula" e pentru mul^i romani un verb plin de
snobism. Cand vorbesc romanii intre ei folosesc un alt cuvant.

Dar ejacularea, in accep^iunea adevarata a reactiei
umane este o exclamatie a viefii, un „Da" raspicat spus viefii si
care naste viaia.

Inseminarea normald, fireasca a femeii de catre barbat,
in cadrul dumnezeiesc al casatoriei, este o bucurie de viaia si o
asteptare a viefii, o imbra^isare a nadejdii ca viaia vine din
iubire si ca iubirea autentica e nascdtoare de viafd impreuna
cu Dumnezeu.

Copilul este exclamafia de bucurie sl parin^ilor lui,
pentru ca e darul lui Dumnezeu.

§i darul lui Dumnezeu e o infwrare, o cutremurare plina
de dragoste a intregii fringe a omului, pentru ca darul
dumnezeiesc e o umplere a noastrd de viaia §ifrumuse}ea din
veci a lui Dumnezeu.

Ne nastem ca fiin^e ale asteptdrii pline de dragoste.

Suntem asteptafi sa ne nastem si nasterea noastra
produce bucurie, o constientizare plenard a importan^ei viefii
si a rolului ei hotarator.

In via^a fiind devenim constienfi, pe zi ce trece, de
importanfa viefii.

Cand viaia e numai un simplu program extenuant,
numai polite de pldtit si multd nesiguranfa, i se reduce
considerabil valoarea si amplele ei posibilitdfi de exprimare.

Credin^a mantuitoare in Dumnezeu e aceea care ne face
sa in^elegem ca viaia e umplere de viaia lui Dumnezeu, o
suportare in rdbdare si nddejde a tuturor obstacolelor
existen^ei si bucurie in definitiv, bucuria de a te implini in
via^a dupa Dumnezeu.

Sa nu reducem plenitudinea viefii la o privire plina de
deznddejde asupra traiului cotidian!

Cand maintain in via^a duhovniceasca in^elegem ca ea,
via^a, e o taind divino-umand, mult prea ampld pentru a fi pusa
in scris dar, totusi, inepuizabila fiind, se revarsa si pe hartie
urma ei ca marea pe idrmuri.

Suntem nascu^i ca o uimire si traim din nenumdrate
uimiri.

Dumnezeu e Cel ce ne uimeste mereu si ne va uimi
vesnic, pentru ca via^a dumnezeiasca e mult prea coplesitoare
pentru fiin^a noastra mereu doritoare de implinire.

409

In^elegi pana la urma, ca folosul car^ilor sfmte e al
acelora care se curafesc de patimi. Cei care nu s-au dezis cu
totul de lumea aceasta si de gandirea ei puerila manifesto
animozitate interioara fa^a de scrierile sfinte.

Citeam de curand Din viafd si din Duh a Fericitului
Sofronie [Saharov] (o mica carte) si ma gandeam cum o astfel
de dumnezeiascd alinare pentru cei smeri^i e tratata cu un
deosebit dezinteres de teologii universitari.

Scrierea universitara e adesea voluminoasd, greoaie prin
aparatul critic, pedanta si ii oboseste pe multi. E buna pentru
pufini, pentru cei mai versafi in domeniu.

Insa, pentru inima, cartea duhovniceasca e cea mai
vorbitoare carte. Ea vorbeste duhului omului si ii alina setea
de adevar, de iubire, de via^a duhovniceasca.

Pe de alta parte insa, multi inteleg, iarasi prost, ca nu au
nevoie deloc de marile carti, de grelele cdrti de teologie si vor
numai frugalitdti, numai cdrtulii usoare. Adica tot din lac in
put.

Eu aici ma refer la faptul, ca o astfel de carte e o alinare
a inimii si a mintii (pentru ca este experentiala) si ca nu
trebuie repudiatd pe motivul, ca nu e o carte sistematicd de
teologie.

Cred ca trebuie sa imbindm toate felurile de carti de
teologie in experienta noastra pentru ca sa fim teologi
echilibrati, profunzi.

Am asistat la o scend de milostenie.

Cineva, un barbat, cersea in metrou si un tanar a facut
primul gest si i-a dat ceva. Vazand atitudinea lui, un gardian
public, imbracat elegant si altcineva care citea o carte i-au
urmat gestul.

Fiecare dintre cei trei au incercat sa nu isi arate bucuria
pentru ceea ce facusera, dar privirea lor rusinoasd oarecum si
incercarea de a nu se uita unul la altul, arata ca traiau o
complicitate discreta: aceea de afi sensibili la nevoile altora.

Nu si-au spus nimic cei trei. Dar fiecare a infeles ca
ceva ii leagd, ca ceva ii uneste.

Gesturile care se intdlnesc arata ca suntem pe aceeasi
lungime de undd.

Fumatorii se inteleg repede cand e vorba sa isi
imprumute bricheta sau sa isi aprindd iigara.

410

Cei care vor sa se culce cu o femeie dau repede de
in^eles ce vor iar cei care se drogheaza au semnele lor, prin
care, celalalt, pasatorul de stupefiante, in^elege ca acela e
clientul.

Tot la fel se in^eleg si oamenii duhovnicesti: prin purine
gesturi in^eleg cine e celalalt si cat de mult trebuie cinstit si
iubit celalalt.

Intalnirile intre oameni Sfin^i sunt niste emoiii rare, un
suvoi de complinire a tuturora. Atunci cand ii vezi, in^elegi ca
ceva unic, maret se petrece si asta de la sine. E o revdrsare de
dragoste, de incredere si de adevar, care fac bine oricui, chiar
si celor mai red dintre noi.

Priveam ochii lui. Strdlucirea ochilor lui contrasta cu
limbajul sau. Vroia sa piece cat mai repede. Dar o rusine
pdcdtoasd se furisa in licaririle ochilor lui, care il faceau sa
para un mare far s or.

Vroia sa piece si, in acelasi timp, vroia sa ma convinga
ca vrea sa rdmdnd.

§i oamenii nu in^eleg ca se dau de gol, tocmai cand vor
sd-si ascundd meschinariile interioare.

Adesea pierd sirul discu^iei sau al gandurilor (din
oboseala extremd) si in^eleg atunci ca as fi vrut sa ii spun
altceva celui din fa^a mea.

Cand nu pot sa prind un gdnd e tocmai pentru aceea, ca
ce am gandit candva a devenit trecut si avand acum o altd
stare nu mai mi-o pot aminti mai deloc pe aceea de atunci.

Vorbirea e o articulare, e o succesiune de propozifii
care au un ritm interior.

Dar, uneori, insulele de idee, acele picdturi de vorbd pe
care sim^i sa le spui si care nu pot fi infelese de tofi, parca spun
ceva mai mult decat coerenfa unorfrazefluviu.

Dupa o rugaciune plina de frumuse^e dumnezeiasca te
acapareazd o pace cereasca ce l\\ taie cheful oricarei
articuldri.

Te apuca atunci tacerea, o stare de tacere din care nu
mai vrei sa iesi, pentru ca dulcea^a acestei taceri intrece
limbajul.

Tacerea rugatorului e o vorbirefdrd cuvinte.

Toata inima ta atunci e rugaciune si, in acelasi timp, e o
odihndfdrd cuvinte.

Vorbesti cu Dumnezeu si taci inaintea Lui in acelasi
timp. §i Dumnezeu te aude tdcdnd si tacerea aceasta e o tacere
care aratd veacul ce va sa vind.

411

Dar a renunia la discuiii inseamna a renunta la
comuniune, la confesiune si asta e un mare rdu.

Confesiunea e o trecere a inielegerii in celalalt.

§i cand confesiunea stdrneste invidia asta arata ca eel
care asculta e un lenes, care se crede un om duhovnicesc.

Nu pot sa accept faptul, ca un om duhovnicesc este un
impostor. §i cand aud ca cineva vrea sa imi audd pdcatele fara
ca sa ii aud pdcatele, stiu foarte bine ca el e un farsor
indiferent de slava pe care o are de la oameni.

Oamenii duhovnicesti sunt prin excelenfa confesivi si
debordanii de atata iubire si sensibilitate. §i daca cineva imi
propune o altd infdfisare a lor inseamna ca nu e vorba de cei
pe care ii iubeste Dumnezeu. Caci cei pe care ii iubeste
Dumnezeu, stiu sa iubeascd foarte mult si sa inieleagd foarte
multpe oameni.

Luam prea usor lucrurile.

Ceea ce eu pot gdndi trebuie sa ma intdreascd in
inielegere.

Cineva ma poate intreba, daca ne sunt proprii tendin^ele
de autodistrugere. Insa pripeala noastrd e cea care ne face sa
credem, alaturi de demoni, ca nu mai putem rezista, ca acum
crdpdm, ca acum innebunim.

Uneori demonii ne incearcd cu ideea daca nu cumva
suntem nebuni si, de fapt, ceea ce spunem noi nu sunt decat o
sumd de minciuni.

Dar cand incerci sa faci voia lui Dumnezeu, demonii te
fac sa te indoiesti de faptul ca aceasta ar fi voia Lui si l\i indica
o altfel de via0, care nu are nimic de-a face cu evlavia.

Stdrile de dedublare a personalita^ii, pe fondul oboselii
majore, sunt cele mai socante pentru un incepator. I se pare ca
se lupta cu cineva necunoscut, care e de fapt el si pe care nu
poate sa ilfacd sa tacd in el insusi.

Un frate mi-a spus ca a inceput sa se roage si sim^ea in
el pe altcineva care facea acest lucru. Rugaciunea se spunea de
doud ori.

Alaturi de infiltrarea demonilor era, de fapt, si oboseala
lui si o imaginaiie necontrolatd mai deloc.

Prea pu^ini stiu care e diferen^a dintre imaginaiie si
gdndire. Mul^i cred ca gdndesc dar ei de fapt isi imagineazd
cum ar fi sa gdndeascd.

Tocmai de aceea sunt si foarte neobosifi, dar si foarte
simpli in judecata lor.

412

Cei care confunda imaginatia si fantasmele ei cu
gdndirea sunt mai tot timpul exaltaii, pusi pe gdnduri mari.

Dar aceste lucruri se petrec cu ei pentru ca nu au pic de
discerndmdnt si sunt mana^i de o bucurie perifericd, pe care o
numesc: bucurie „harica".

Harul nu lucreaza insa in om cand mintea e plind de
imaginaiie, pentru ca imaginatia este paravanul ce ne desparte
de har.

Cand mintea se smereste si nu mai are gdnduri, ci isi
simte durerea addnc, atunci te atinge harul dumnezeiesc.

§i omul gol de gdnduri si de reprezentdri desucheate
despre sine e omul care inainteazd in smerenie si tdcere
duhovniceasca.

Cum pofi sd scapi de imaginatia pacatoasa? Renun^and
la faptul de a tepozape tine insufi in propria ta minte.

Cand nu i}i mai dai important, cand renun^i la orgoliul
ca esti cineva, atunci in^elegi cat de falsa e imaginea pe care tu
o ai despre tine. §i renuniarea la tot ce stii despre tine e o
spargere a acestei oglinzi a imaginii tale egoiste despre tine si
despre lume.

§i cand ai devenit din „cineva" un nimic, in^elegi cine
esti tu eel adevarat: un biet pdedtos, care nu stie nimic si care
trebuie sd inve}e totul de la capdt.

§i de aici incolo incepe noua ta viafa, cea
duhovniceasca, pe care nu o po^i inva^a decdt din Sfanta
Scriptura, din Sfin^ii Paring, din Sfanta Biserica.

Scaparea de imaginable bolnave ale mintii tale e o
mare linistire a miniii.

Cand gdlgdie sdngele in tine de atatea imagini bune de
sine te crezi tare, mergi cu capul gol pe gerul de foe, nu ai
egal pe lume si in cer.

Dar cand mintea incepe sd se simtd binefdrd imagini si
inchipuiri de sine, incepe sd simtd dorul de frumuse^ea
odihnei.

Patimile se hranesc si ele cu imagini sau cu impulsuri
sentimentale. Daca renun^am la acestea doud si ne domolim si
mania, atunci omul intra pe zi ce trece in odihnire, intr-o
odihna care il face propriu odihnirii harului dumnezeiesc in
om.

De aceea harul dumnezeiesc e al pdeii si nu al
neordnduielii interioare.

Faptul ca nu scapi cu totul depatimi e o problemd falsa.

413

Niciun bolnav cu grave arsuri pe piele nu isi pune
problema de ce nu se vindeca cat mai repede, pentru ca vede
ca ritmul schimbdrii, al regenerarii pielii are un curs al ei: meet
dar sigur.

Daca nu scdpdm de patimi, daca nu vedem ca se produc
schimbdri in timp in fiin^a noastra, inseamna ca nu ne nevoim
cum trebuie, ca nu avem habar despre cum aratd adevarata
schimbare a omului.

De aceea nu ma mira faptul, ca unii se panicheazd ca nu
mai scap de patimi odatd. Pentru ca numai eel care nu se
nevoieste bine are astfel de probleme false.

Daca esti invdfat de Dumnezeu in mod personal, prin
miscarile inimii, in ce parte sd o apuci si daca urmezi aceste
indemnuri e imposibil sa nu vezi schimbdri masive,
semnificative, schimbdri in bine in fiin^a ta.

Schimbdrile oamenilor, aflati in comuniune cu
Dumnezeu, nu se petrec dupd asteptdri de ani ci totul se
petrece in secunde.

Cel care e schimbat mereu de Dumnezeu poate da
marturie despre lucrarea imediatd si foarte mare sl lui
Dumnezeu.

Asa ca problema nu se pune asa: de ce Dumnezeu nu mi
Se descoperd, ci asa: de ce eu nu vreau sd mdfacpropriu Lui.

Sunt ridicoli nevoitorii ortodocsi, care cred ca
Dumnezeu e „de vina" ca nu stiu eiprea multe.

Nu stiu prea multe, pentru ca se cred mai destepfi decat
El. §i cand esti desteptul lui peste, ba^i pasul pe loc si te
enervezi si tu.

Pe cei care nu mai simt nevoia sd inveje mereu si sd se
smereascd mereu si sd se addnceascd mereu in cele sfinte i-a
acaparat marea boala a suficienfei, a „ impdedrii " pdedtoase cu
sine si cu „ condifia " omului de azi.

Dracii ne-au invdiat ceva „rundamental": voi nu mai
pute^i fi Sfinfi, ci voi, eel mult, pute^i fi doar niste mici
pdedtosi, care face^i si voi ceputefi si doar atdt.

Iar daca cuiva demonii ii spun ca e „sfant", atunci il fac
sa-i uimeascd pe to^i cu metaniile lui, cu nevoin^a lui, dar fara
a avea pic de discerndmdnt si de mdrime de suflet, ca sa nu
mai spun de dragoste in tot ceea ce face.

§i eel mai adesea observam impostorii vietii
duhovnicesti din faptul ca ifi spun cdte fac ei, ce regim de
via}d au, fara a-^i spune si cursele vrdjmasului pe care le-au
dejucat, cu harul lui Dumnezeu, in drumul lor ascetic si

414

intreaga teologie pe care Dumnezeu le-a dezvdluit-o in fiecare
moment al vietii lor.

§i cand cineva iji spune despre lucruri exterioare §i
despre intamplarile „dulci" din via^a lui, fara sa traga ni§te
concluzii despre demonisul sau provideniierea lor, atunci i se
pare ca stie ceva dar e dus defumul slavei desarte.

Daca Sfantul Pavel spune ca «« «e sunt strdine
gdndurile Satanei (II Cor. 2, 1 1) e pentru ca asta e realitatea.

Daca fe nevoiesti bine, cu pocain^a adevdratd §i
smerenie, primul gand care i^i vine mereu in minte e cum te-a
inselat Satana in una sau alta §i punand apoi toate lucrurile
cap la cap, in^elegi ce mult te-a ajutat §i te ajutd Dumnezeu,
daca te-a scapat de atatea boroboafe din partea demonilor.

Experienfa duhovniceasca inglobeaza o mare baza de
date interioare pe care dracii in§i§i fi le-au pus pe tava, in
momentele cand te-au impins la toate blestemafiile.

Tragi concluzii din toate: asta e viafa dupd Dumnezeul

Daca mergi ca orbul, daca nu intelegi nimic si de aceea
nu poti sa spui mare lucru despre luptele si victoriile vietii
duhovnicesti, atunci mergi in alta parte §i nu spre Dumnezeu.

Spre Dumnezeu se merge numai ochi §i urechi §i ca pe
sdrmd. Adica intotdeauna cu mare rdspundere, cu mare
ateniie.

\rste legitimd explicarea Sfintei Scripturi? Avem

nevoie de ea cu tofii sau e doar un „moft" al Sfin^ilor §i al
eruditilor?

Sfantul Teodor Studitul487 raspunde la aceasta intrebare:
„dintre cuvintele Evangheliei unele sunt ardtate direct, iar
altele indirect, caci a§a a randuit Duhul ca sa nu fie usoare
pentru cei mulfi dobandirea celor de folos, ci mai degraba sa
culegem cele folositoare cu iubirea de osteneald a cdutdrii, ca
unele ce intr-un loc sunt bine fixate iar intr-alt loc usor de

487 A se vedea: http://ro.orthodoxwiki.org/Teodor_Studitul.

415

ridicat. §i pe drept cuvant aceasta, caci daca n-ar fi cdutarea

488

mci gasirea

1 } e

\JwSr ■■■'

1.

%

Jft\ 1

m\N

iW

Duhul Slant a randuit locuri grele si locuri usoare,
pentru ca fiecare sa creased in smerenie si ?« infelepciune
depunand eforturi.

Osteneala cautarii produce §i multe bucurii, caci gasesti
mereu lucruri minunate cercetand Sfmtele carji.

Asa ca cercetarea Sfintei Scripturi este pentru top, dar
toti trebuie sd ne pnem de invafatura sfdntd a Sfintei Biserici
si de o via}d evlavioasd, plina de fapte bune si de dragoste.

In viaja Sfantului Lavrentie al Cernigovului am gasit un
loc unic despre vdmile vdzduhului.

Nu se vorbeste despre demoni, ci se pune accentul pe
starea de curdiire prin milostenii si rugaciunile Sfintei
Liturghii.

lata textul: „I-am povestit parintelui489 si acest vis, iar el
mi-a descoperit ca tatal meu nu a trecut toate vamile. Se
intampla sa treaca vamile in trei zile, in douazeci de zile, in
patruzeci de zile, in doi ani, in patruzeci de ani, dupa pacatele
savarsite, care determind repnerea la anumite vami. Trebuie
dat mult depomand §iprescuri la Proscomidie. In patruzeci de
ani tree vamile cei ce nu au pe nimeni care sa se roage pentru
ei si care au sdvdrsit pdcate grele"490.

Sfantul Teodor Studitul, Iisus Hristos prototip al icoanei Sale (tratate contra
iconomahilor) , studiu introd. §i trad, de Diac. loan I. Ica jr., Ed. Deisis & Sfanta
Manastire loan Botezatorul, Alba Iulia, 1994 , p. 177.
489 Sfantului Lavrentie adica.

Sfantul Lavrentie al Cernigovului, Viaja, invatatura, minunile §i Acatistul, trad, din
lb. rusa de Pr. Prof. Teoctist Caia, Ed. Bunavestire, Galaji, 2003, p. 69.

416

Slujbele noastre pentru cei adormi^i sunt slujbe cheie, in
momente marcante pentru eel adormit.

Sfantul Lavrentie prezinta o realitate, aidoma Sfin^ilor
care vorbesc despre pogordrea harului Sfdntului Duh la Sfanta
Liturghie.

Noi vorbim despre momentul epiclezei euharistice si al
binecuvdntdrii Cinstitelor Daruri ca despre momentul
transfigurdrii lor in Trupul si Sdngele Domnului. Insa unii
Sfm^i Paring vorbesc de o cobordre a harului Sfantului Duh
peste Cinstitele Daruri si despre sfintirea lor la Liturghie in
momentul cdnd doreste Dumnezeu.

Si au spus asta, pentru ca au vazut adesea cum lumina
lui Dumnezeu se cobora peste Cinstitele Daruri.

Asa si aici: sufletele sunt in asteptare la vama, sunt in
asteptarea rugdciunilor conjugate ale Sfmtei Biserici si ale
familiei celui adormit.

Nu putem exclude marturiile Sfm^ilor Paring.

Trebuie sa in^elegem addnc lucrurile, neexcluzand nicio
directie.

O lec^ie de spovedanie dumnezeiasca: „0 femeie, statea
la rand la spovedanie. Cand a ajuns la parintele, acesta, fara sa
o intrebe nimic, i-a asezat epitrahilul pe cap si i-a citit
rugdeiunea de dezlegare. Femeia era nedumerita, dar sfantul
stared i-a spus: <Tu ai facut o altd spovedanie: pe drum fi-ai
amintit de pdcatele tale si ai plans, iar atunci Ingerul a
insemnat si }i s-au iertat pdcatele> . <Adesea ma smeresc asa>,
a spus femeia"491.

Ca sa spovedesti trebuie sa stii mai multe decat auzi.

Trebuie sa vezi in omul din fa^a ta, via^a lui, ca in palma.

As vrea sa fac un studiu despre dezvoltdrile eretice in
catolicism incepand cu schisma de la 1054. Macar primele
doud secole de dupa schisma.

As in^elege mult mai bine pasii pe care i-au facut si pe
mai departe, spre o si mai mare rdtdcire.

Arta lor bisericeasca si doctrina lor, care imi repugna
atat de mult prin lipsa de adevdr pe care o incorporeazd in ele,
vin de undeva si vreau sa aflu acest lucru. Ajuta-ma, Doamne,
pentru acest lucru!

Dupa unele pacate, exista momente cand crezi ca te-ai
schimbat cu totul, ca nu te mai recunosti. §i acest lucru vrea sa
te duca la extrem, ca si cand ii-arfi fried de tine insufi.

491 Idem, p. 76.

417

Nu trebuie sa ne uitam la un astfel de gdnd demonic, ci
trebuie sa gdndim smerit, adancindu-ne in mila §i iubirea lui
Dumnezeu.

418

S

fantul Grigorie de Nazianz492 e facut preot de insasi
tatal sau, episcopul Grigorie, intr-o zi de Pasti. Inceputul
primei lui predici a devenit cantarea „Ziua Invierii...".

In prima lui predict el spune: trebuie „sa ne aducem
daruri pe noi inline, adica averea cea mai de pret si cea mai
proprie lui Dumnezeu" .

Nu trebuie sa jertfim doar ceva din ce avem noi lui
Dumnezeu, ci trebuie sa ne dam pe noi insine Lui, sa ne dam
in mod integral lui Dumnezeu.

Mesajul sau e unul foarte profund. Nu e de ajuns sa fii
unul care jertfeste lui Dumnezeu, ci pentru a jertfi Lui trebuie
sa tejertfesti cu totul, sa te darui Lui Dumnezeu in intregime.

§i pentru ca a primit dumnezeiasca bucurie a preotiei, a
primit-o ca sa fie al lui Dumnezeu cu totul, ca ojertfa deplind.

Intr-un poem catre Dumnezeu Tatal, acesta spune cui se
adreseazd teologia sa: „catre cei care sunt curafi, sau se
curafesc inca

Cuvintele duhovnicesti se adreseaza celor care au
„urechi de auzit" si inimi deschise spre dragostea Sa.

Citeam aseara din comentariul Sfantului loan Gura de
Aur la Romani si acesta spunea de cat de aproape era
Dumnezeiescul Pavel de inima sa.

Parca il vedea. Sta cu el in inima mereu. Cuvintele lui
erau o continud odihnd dar si un continuu prilej de plonjeu, de
scufundare in addncurile harului.

§i la un moment dat se refera la jonglerii ambulanfi,
vorbeste despre femeile curve, despre boga^ii plini de toate pe
dinafard, dar nu si pe dinduntru.. .

Si toate ale lumii lui sunt foarte aproape de lumea
noastra, in care sunt si homosexuali si lesbiene, ca cele de care
amintea Sfantul Pavel in inceputul epistolei.

Sodoma a fost biciuita pentru pederastie, pentru
homosexualitate si a vazut un iad mai dinainte de lad inca de
aici.

Cuvintele Sfantului loan [Gura de Aur] sunt atat de
calme si de addnci pe cat sunt de intransigente si de
dumnezeiesti. Alese cu grijd.

Cuvinte care nu se scriu decat dupa multd chibzuinfa.

A se vedea: http://ro.orthodoxwiki.org/Grigorie_Teologul. Fotografia supra e
preluata de aici: http://www.sfgrigoriedenazianz.ro/sfinte-moaste/.

493 Sfantul Grigorie de Nazianz, Opere dogmatice, trad, din lb. gr., studii si note de Pr.
Dr. Gheorghe Tilea, Ed. Herald, Bucuresti, 2002, p. 116.

494 Idem, p. 131.

419

Trebuie sa ne fie dor de aceasta chibzuinfa, de aceasta
ateniie plina de inielepciune.

Avem nevoie de glasul iubitor si inielegdtor al
prieteniei. Fara prietenie via^a {i se pare ca t}i trece pe sub
picioare mai repede.

Prietenia, iubirea prietenilor e un balsam de care avem
nevoie oricand.

Acum vad, din izolarea in care ma aflu, cat de duios a
fost pentru mine sprijinul venit din partea iubirii celorlal^i.

Singuratatea naste o rugdciune plina de dor.

Doamne, miluieste inima mea cea ticaloasa si pe robii
Tai, care mi-au fost mie sprijin si mdngdiere ii lumineaza, ii
intareste, ii bucura cu mila Ta, ca sa vedem zorii Imparatiei
Tale inca de aici, Iubitorule de oameni.

Nu ne lasa fara acoperamantul milei Tale, desi noi
gresim mereu si mdniem iubirea Ta de oameni.

Scoata-ne din mormantul amor^irii noastre. Ridica-ne pe
noi la lumina, ca sa laudam slava Ta, Prea Sfmte Doamne si sa
ne mangaiem dumnezeieste.

Experimentez in inima mea ce inseamna sa intri in
mijlocul unei lumi a urii, a despuierii tale de orice voinfd
personald.

Merg undeva unde ma intdmpind demonii neiubirii si
acolo ma sfdsie, in interiorul meu, rautatea.

Ce bine ar fi aici, daca m-ar iubi!

Cat har ar da Dumnezeu acestor oameni, care ma
cunosc, stiu cine sunt dar nu ma vorl

Le e frica de mine.

Sunt un strain „rau" pentru ei si asta numai din iubirea
de bani.

Ma uit in urma si ma ingrozeste aceste camere, aceste
strazi, aceste evenimente pline de ura, pe care le-am
experimentat foarte adanc.

Ranile pe care le avem in constiin^a, ranile din amintire
sunt grele uneori, prea grele.

Numai Dumnezeu ne da puterea sa nu innebunim, sa nu
clacam, sa nu facem acte necugetate.

Se acumuleaza multa durere in om, multa aglomerare de
sentimente si uneori simte cum e pe cale sa rabufneasca, sa
inceapa sa urle.

Pdcatele oamenilor, pe care dumnezeiestii preo^i le iau
in inimile lor si in trupurile lor de la ceilalji sunt cele care ii
macind.

420

Trebuie sa lupti cu rautatea cot la cot si, mai ales, in
inima ta, in trupul tau.

§i de n-ar fi Dumnezeu, nu am putea sa rabdam atdta
chin, atata suferintl dobordtoare, pe care o simfi si o
constientizezi la cote mari.

§i privindu-i astfel pe Sfinti si cartile lor, pe Sfintii care
au suferit infinit mai mult decat fcrfelegem noi, intelegem ca
sunt niste minuni inspdimdntdtoare, pentru ca au trait si si-au
scris cartile cu asemenea dureri in spate, cu griji, cu frici si
nelinisti imense numai din dragoste pentru al}ii.

Vrem sa dam canoane ca Sfantul Vasile eel Mare495 si
sa alungdm demonii ca e/...Dar cati au viafa lufl

Credem ca daca citim si infelegem totodata. Dar nu e
asa!

Daca am fi ca el, am putea sa fim mult mai cumpdtafi in
a-i vedea pe cei care ne stau inainte.

Rasfoim cartile de rugaciune, Ceaslovul, Mineiele,
Penticostarul, toate celelalte si vedem zeci de rugaciuni si
cantari care nu au niciun nume de autor si daca au, nu stii cine
sunt.

Trebuie sa ai mare arhivd de cdrfi, pentru a afla cine au
fost cei care au format Dumnezeiestile Slujbe. §i poate nici
atunci.

Smerenia lor e colosald.

Cand citesc cate o lucrare de doctorat imi dau seama, la
modul dureros, de cat de greu este sa adundm date despre
adevdrurile credin^ei noastre.

Pentru a face studii serioase ai nevoie de mii de pagini,
de zeci de mii de carji.

§i gasesti greu ceea ce cau^i, daca nu stii unde sa caufi.

§i chiar daca stii unde ai gdsi ceea ce cau|i, ce te faci
daca nu ai biblioteca care sa le incapdpe toate.

Mergem la studii in strainatate de nevoie, nu de pldcere.
Eu asa vad lucrurile.

§i eterodocsii, care au cartile la indemana, isi permit sa
scoata cdrti in serie si sa rdstdlmdceascd adevdrul dupa cum
vor.

Biserica noastra romaneasca are nevoie de multe
traduceri, de multe studii, de multe eforturi coroborate pentru
ca sa putem raspunde la intrebdrile pe care le ridicd credin^a
noastra.

495 Un sait romanesc inchinat lui: http://www.sfantulvasilecelmare.info/.

421

Cei care isi dau seama de acest lucru se nevoiesc mult cu
scrisul si cititul.

Ma bucur nespus de acesti fra^i ai mei, care asa cum pot
traduc si scriu despre dumnezeiasca credinid ortodoxd.

Cu o carte in plus suntem mat bogafi. Ne dam seama de
acest lucru in cele din urma.

§i o noud aparifie editoriald e o bucurie, o sarbatoare a
sufletului, daca ea reprezinta autenticitatea crediniei.

Trebuie sa luptam cu singurdtatea lenesd si
autosuficientd care vrea sd se aseze in noi.

Rugaciunea elimina orice singuratate.

Cei care nu cunosc adevdrul pot spune ca sunt naiv, ca
imi batgura cu lucruri puerile.

Dar eu cred ca lucrurile lui Dumnezeu sunt cele pe care
trebuie sd le avem mereu in inimd si pe buze si la ele sd
cugetdm zi si noapte.

C«

'ei care scriu sunt ispitrfi uneori cu ideea ca sunt

penibili, ca scriu lucruri usoare, puerile. Dar nu e intotdeauna
asa.

Demonilor nu le place vivacitatea, adevdrul spus cu
revdrsare de inimd si de aceea vor sd ne indoim de ceea ce
scriem, pentru ca sa incepem sa scriem „stilizat", adica
mincinos, artificial si nu ceea ce simfim noi.

Cand am recitit astazi capitolul despre eshatologie al
Fericitului Dumitru Staniloae, am in^eles si mai mult ca
Dogmatica sa a fost un program ales si ca citarile sale exacte
erau facute dupa notice sau stiind foarte bine unde se gdsesc
acele pasaje.

Apar si texte pe care le stie, stie ale cui sunt dar nu mai
stie carjile de unde le-a luat.

§i asta demonstreaza ca uneori scria si din memorie
unele lucruri.

Dogmatica Ortodoxa trebuie sa se extinda in citari, in
argumentari, sa isi extinda aria de lucru. §i simt din ce in ce
mai mult, ca trebuie sd ma apuc sd scriu pu^in cate pu^in la o
astfel de Dogmatica.

E o munca grea.

422

Orice lucru pe care il sim^i necesar e un mare chin.

Putem sa ne luam de orice afirma^ie, de orice opinie
lansata impotriva dogmelor dumnezeiesti si a sfintei noastre
invataturi si sa o detaliem.

Aprofundarea dogmatica e o necesitate interioard si nu
un lux.

La fel si aprofundarea Sfintei Scripturi, a cultului
nostru, a vie^ii ortodoxe in totalitatea ei.

Se pot scrie studii de teologie dogmatica intr-un mod
universitar, intr-un mod profund elaborat si cu multd sustinere
bibliografwd dar si intr-un stil predicatorial, dinamic si pe
infelesul tuturor.

Conteaza modul cum imbindm lucrurile in cartile noastre
teologice.

Datorita oboselii acumulate depresia se poate instala
usor in fiin^a ta alaturi de triste^e.

Triste^ea devine foarte mohorata, cand nu incerci sa
privG§ti frumos lucrurile.

Iesim din starea de a vedea „negru" intreaga lume prin
bucuria care vine din credinfa si din iubirea lui Dumnezeu.

Te intrebi: cum e posibil atata oboseala, atata suferin^a
in fiin^a mea, atata ura imprejurul meu?

Daca esti urdt de oameni si le simfi ura cople$itor de
mult inseamna ca esti un om al lui Dumnezeu, adica un om
sensibil la toate.

Impotriva fricii se lupta cu rugaciune si cu rabdare.

Trebuie sa nu ififie rusine sa Ii spui lui Dumnezeu ca te
simfi slab si ca nu mai pofi sa rezisti, sa lup^i, sa mergi mai
departe.

Uneori nu mai avem puterea nici sa gdndim ce trebuie
sa facem. Alteori ne sim^im in stare de cele mai mari lucruri.
Alteori de cele mai mari pdcate.

Lipsa banilor, a serviciului, a casei, a faptului ca nu
avem ce pune pe masa si nici ce sa punem la pachet copiilor si
so^ului ne chinuie amarnic.

Dar trebuie sa invingem frica satanicd prin nadejde in
Dumnezeu, prin lasarea cu totul in mdna Sa cea prea
iubitoare.

Credem ca nu o sa mai treacd durerea, chinul, saracia...
Insa toate tree.

Privind in urma, zambim la clipa de astazi. Privim in
urma si parca e viafa altcuiva si nu a noastrd.

Adancirea in intrebdri fdrd rdspuns nu ne ajuta.

423

Mai bine ne adancim in nadejde, in dragostea de
Dumnezeu si in lacrimi.

Unii se repliazd in sine si sufera tacit, ca niste definuti.

Mai bine sd spunem suferin^a noastra lui Dumnezeu si
El ne-o va vindeca.

>Ofantul Moise a ales sd sufere cu poporul lui
Dumnezeu „decat sa se bucure defuga in pldcerile pdcatuluf
(Evr. 1 1, 25, cf. ed. Nestle-Aland, varianta englezeasca).

Exista si o fuga, o cdldtorie prin lumea pacatului, un
drum al dezamagirii si al suferin^ei din ce in ce mai intense.

§i Raj (din celebrul film indian) ii spune celei de care
era indragostit: ar fi trebuit sd recunosti pe eel sarac daca esti
sdracd si sd nu te incurce haina lui.

§i ea ii spune apoi, cand el intrase in lumea afacerilor
ilegale: cinstea nu e ceva care se cumpdrd.

Propozi^ii pline de impact in contextul filmului.

Mergeam pe strada si ma intalnesc cu un fost coleg de
seminar, care acum este preot. Vorbim pu^in, nu am incercat
sd il trag de limbd (lucru care imi displace profund) dar imi
spune, deodata, ca renunfa la preofie si se apucd de afaceri.

Dupa ce ne-am despartit (bineinteles cu gust amar) m-
am gandit la cat de mult fugiserd parin^ii lui ca sd-l
preoteascd.

Pare-se ca falsele „vocatii" preotesti se destrama cu
timpul, numai ca trebuie sd ai curajul sd o mdrturisesti.

Nu imi pare bine ca se intampla acest lucru.

Nu ma bucur deloc de acest lucru.

Dar ar fi mai bine, ca parin^ii sd nu-si impingd copiii lor
spre preotie sau monahism, daca nu simt ca locul lor e acolo si
numai acolo.

Fac un mare rdu copiilor lor, cand ii imping sa se faca
preoti dar nu ii indeamna si sa fie preofi cu adevdrat sau
vazandu-i ca nu sunt capabili de asa ceva, totusi ii imping spre
acest lucru pentru a-i distruge.

Aici, la Evrei 11, 38: „ei, de care lumea nu era
yrednicd''' ma rdscoleste de fiecare data. Aceste cuvinte sunt ca
o cadere in inima mea a unei stele de har, a unui/oc.

424

Privind in urma, cu adevarat, Sfm^ii sunt cei de care
lumea nu a fast vrednica si nici nu este.

Tot in aceeasi varianta scripturala gasim, ca „suntem
inconjurati de un asa mare nor de mdrturif (Evr. 12, 1).

Mdrturiile iubirii lui Dumnezeu sunt imense. Nu numai
ca avem marturii ca sd credem in El, ci sunt atdt de multe,
incat peste tot vedem numai frumuseiea si iubirea Sa.

Fericitul Hie [vazatorul de Dumnezeu] se gandea la
faptul, ca daca n-ar fi vesnicia si frumuseiea ei foarte mul^i ar
alege sd se sinucidd atunci cand traiesc dureri mari. Dar stiind
ce pierzi, de aceea rabzi indelung.

Citind despre ideea de predestinare la [Emil] Brunner496
m-am gandit la faptul, ca e interesant de ce [Jean] Calvin497 a
pus problema alegerii divine ca un edict din vesnicie.

Brunner atenueazd ideea, vorbind despre faptul ca eel
care crede e, de fapt, eel ales.

Dar Calvin nu pune predestinarea in raport cu timpul ci
cu voia lui Dumnezeu excluzand din start orice raport cu via^a
oamenilor.

E interesant faptul si cum a ajuns [Martin] Luther498 sd
excludd Sfanta Tradi^ie si toate celelalte care tineau de
Biserica Catolica.

Cum s-a sim^it in aceasta pozrfie de iconoclast? Probabil
ca „un restaurator al adevarului".

Meandrele ereziilor sunt interesante tocmai in aceea, ca
poti sa vezi cum unele patimi au atras anumite idei satanice si
aupactizat cu ele creand niste orori neasteptate.

Desi raul nu e nicidecum frumos, ereziile sunt
surprinzdtoare si mereu noi prin modul in care oamenii in
cauza se dedicd unor idei gresite si nu pentru ca, in esen^a,
erezia e o noutate, caci e vechea murddrie a Iadului.

Dar ardoarea cu care e imbrdiisatd erezia e
surprinzdtoare si mereu noud.

Exista intotdeauna o naivitate umand care se infra}este
cu un entuziasm satanic in perimetrul ereziei.

Am citit cu atentie (si durere, astupandu-ma mirosul
spiritual) vietile unor „sfhni" catolici de dupa schisma si
observam cum ei aratd altfel, altcumva decat cei de dinainte,
decat autenticii Sfin}i.

496 A se vedea: http://en.wikipedia.org/wiki/Emil_Brunner.

497 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Jean_Calvin.

498 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Martin_Luther.

425

Sfm|ii ortodocsi, in orice veac ar trai ei, nu par rupfi de
siral celorlal^i, pentru ca nu sunt rupfi in realitate de aceia.

Dar pervertirea lor, a catolicilor, ii face sa nu mai fie
constienfi de discrepant dintre sfintenie si minciuna pe care o
trdiesc ei acum si care atinge cote din ce in ce mai uluitoare
prin satanismul lor.

Fericitul Dumitru Staniloae ^intea foarte bine in miezul
ratacirii lor, cand semnala ca in catolicism Dumnezeu e
considerat „un obiect complet explorabiF si ca, la randul Sau,
si Dumnezeu il vede pe om ca pe „un obiect".

Cand Dumnezeu nu mai e privit intr-un raport personal
cu omul incepem sa consideram ca totul ne e permis, pentru ca
nu mai avem frumusefea relafiei cu persoana, ci consideram
persona un obiect.

De fapt noi nu mai suntem sanatosi sufleteste si vrem sa
consideram ca totul e vandabil si ca nimic nu se daruie si nu se
primeste prin dragoste.

Erezia e o cerebralizare bolnava a relafiei cu
Dumnezeu.

Nu te mai implici real in aceasta relate dar te
autopropui un martor prin excelen^a al veridicitafii ei.

Observ cum o gama larga a teologie de azi se face fa^a
in fa^a cu cartea si nu fa^a in fa^a cu Dumnezeu si cu cartea.

Inchiderea inimii in fa^a lui Dumnezeu si luarea pe
cararile propriei nein}elep}iri nu poate duce decat la extreme
regretabile.

Numai cu Dumnezeu putem vorbi despre El.

Daca El nu garanteazd scrisul nostra niciun alt for uman
nu ne poate face Teologi.

A inceput sa imi fie dor de bunicul meu499 si durerea e
ca o rand. O durere vie, care intefeste gandirea mea la el si
rugdciunea pentru el.

Nu e un regret, ci o lipsd acuta a prezenfei lui langa
mine. Simt lipsa sprijinului sau chiar daca el imi spuma. purine
cuvinte.

El a fost echilibrul casei noastre si eel care m-a impins
inainte.

S-a rugat si a suferit pentru mine. Incep sa imi dau
seama foarte acut de acest lucra.

Tree de la una la alta pentru ca in inima omului se fin
multe in acelasi timp.

499 Marin Piciorus.

426

A sluji lui Dumnezeu nu poate fi o afacere profitabild de
unde sa curga bani cu carul.

Cand se cdstigd de pe urma lui Dumnezeu, de pe urma
faptului ca slujesc lui Dumnezeu, te intrebi indurerat daca
exista aici o credin}a sdndtoasd.

E incompatibila asceza si pldnsul cu dorinfa de
imbogdiire si de confort.

Cine se gandeste numai la Dumnezeu nu isi mai face
palate si vile si cate mai cate.

Luxul nu face casd bund cu cuviin^a.

Luxul e mereu marca neglijenfei interioare.

Una dintre ispitele evlaviei este excesul de aparenfe
evlavioase.

Eram in metrou si o maica foarte cucernica sta in fa^a
mea. Dar excesul ei de a fi crezuta cucernica o facea sa isi
scuture din frumuse^ea evlaviei reale pe care o avea.

A da tuturor motive despre sfm^enia ta personala e pana
la urma o reclamd necuviincioasd, o reclama care deterioreazd
sinceritatea evlaviei tale.

Insa nu e de acceptat nici a vrea sa fii neevlavioasa,
desi ai constiin^a ca lipsa de evlavie si de rusine sunt pdcate.

Sa fugim deci de snobismul de afi considerafi perfecfil

Grijaprea mare la imaginea a ceea ce trebuie sdfaci te
face sa nu mai fii eel care esti.

Ac^iunile noastre treneazd deoarece ne imaginam ca nu
trebuie sdfacem anumite lucruri desi ele sunt foarte bune. Dar
ne imaginam ca nu trebuie sa le facem, pentru ca nu ne-am
gdndit deloc sa le facem.

Trebuie sa dam multe mdsti jos ca sa ajungem la noi
insine.

L3e ce lipsesc multe amdnunte despre vietile, bolile,

pacatele, neajunsurile Sfm^ilor lui Dumnezeu in descrierile
despre ei?

Pentru ca nu erau cunoscute de cei care au scris despre
ei.

Pentru ca nu au vrut sa fie spuse decat lucrurile
principale.

427

Pentru ca s-a ^inut cont de puterea de intelegere a
oamenilor.

Pentru a nu se crede ca viaja Sfm^ilor e tot la fel de
„ banala " ca a noastra.

Dar aceste amanunte ne scapa de multe pacate, de multe
inclestdri interioare, de multa fixitate in actiunile noastre.

Insa citite cu aten^ie carjile Sfin^ilor lui Dumnezeu sunt
un izvor inepuizabil de via}a si de simfire autenticd, iubitoare
de Dumnezeu.

Vorbim adesea despre ce trebuie sa fim noi, dar nu
spunem si cum suntem noi de fapt, despre cat putem noi sa
facem acum, astazi.

Caci via^a noastra nu e liniard si nici nu e lipsitd de
surprize.

Trebuie sa ne rugdm si cand suntem bolnavi si cand
suntem veseli. Dar nu e tot una a te ruga cufebra in sdnge si a
te bucura cu inima plind de dragoste si de bucurie
dumnezeiascd.

Acum, preotul acesta are inmormantare, dar gandul lui e
la un pdcat pe care 1-a facut sau nu poate scapa de grija, ca
maine vine cineva la el, poate episcopul lui.

El stie ca trebuie sa fie atent la rugaciunile de dezlegare,
dar trupul lui }ipd altceva si grija nu iipiere din minte deloc.

Pentru acesta, ceea ce stie el ca e rugdciunea nu il poate
ajuta acum, daca nu stie cum sa le impace pe toate, sa isi
impace toate gdndurile.

Episcopul vine maine. Dar pana la episcop, patima
maniei ii colcdie in inima.

Cum po^i opri inima sa nu urlel

Ce unealtd poate ucide aceasta mdnie, care te-a apucat
pe aceia, care nici la inmormantare nu stiu sa tacd si vorbesc
in spatele taut

Trebuie sa stii, tu trebuie sa stii totul.

Dar unde ai invafat, la ce scoald teologicd, cum sa ifi
astdmperi mania? Nu avem la teologie un curs despre mdnie si
altul despre hule si altul despre gdnduri desfrdnate.

Cineva ar fi trebuit sa te invefe. Cine? §i ar fi trebuit sa
te invG\Qfoarte multe.

Transpira^ia gdlgdie pe tine.

E luna august si ei tot nu tac.

l\i vine sa opresti slujba si sa le spui ca e inadmisibil sa
vorbeascd intr-una, cand e vorba tot de mortul lor.

428

Dar tot tu iji spui: „De ce sa par un preot ndtdng si
moralizatorV. Lasa-i sdfacd ce vor!"...

Poate alt preot gandeste altcumva.

Poate el nu ar tolera babilonia in timpul slujbei.

Si gandurile pot sa il fure in alta parte, la ceva din
trecutul lui, la ceva din viitorul lui, la ceva aiurea.

§i slujba se termina fara sa tefi rugatpufin si pentru eel
adormit.

Ne putem ruga fara sa ne rugdm, pentru ca mintea nu ne
std la slujba.

§i episcopul vine maine. Si tu te gandesti sa fii bine
pregdtit la toate.

Multe ne enerveaza.

Poate ca la fel ii enerveaza pe episcopi faptul cand
trebuie sa ajungd la patriarh si sa-i raspunda la intrebdri.

Iar pe copil il enerveaza profesorul ca ii cere prea multe
la lecfie.

Iar pe paring copiii care nu se mai intorc noaptea de la
discotecd.

Iar pe fete ca nu au cu cine se culca, de§i nu au terminat
nici clasa a opta unele.

Enervarea aceasta ne poartd, chiar daca vorbim sau nu
despre ea.

E o realitate pe care murfi nu o mai simt aiurea in fiin^a
lor.

Si ma intorc: un astfel de preot trebuie sa sluj eased.

Insa nu sluje§ti intr-un mod ipotetic §i la cine vrei tu, ci
de multe ori slujim la oameni care nu ne plac mai deloc, care
nu sunt/?e calapodul nostru dar pe care Dumnezeu ii vrea §i ii
iubeste.

Trebuie sa ne depasim continuu mofturile interioare si
sa le slujim.

§i una e cand oamenii participd la rugaciune si tu ii
simfi si alta e cand ei se uitd in nori si par plictisiti de atata
„balmajeala" a preotului.

Preotul e incurajat si intdrit de impreuna slujire cu el,
de iubirea si evlavia celor din jur. Dar el sufera depresii
adanci, schilodiri ale sim^amintelor si ale firii sale, cand
rdutatea si inddrdtnicia enoriasilor sai sunt fara de seaman.

Suntem in mijlocul lupilor (Lc. 10, 3), dupa cum ne-a
spus Domnul dar si a inimilor tari, a inimilor murdare si
imbdesite de rdutate.

429

§i uneori simt cum preotul nu mai poate, e dezgustat, nu
stie cui sa spuria durerea lui, durerea care ii vine sa o fipe din
to^i rarunchii.

§i atunci ma simt si eu rau, ma doare inima, sufar, cand
vad ca acesta, preotul lui Dumnezeu, nu are un confident, nu
are cui sa spund ceea ce al^ii ii spun lui.

Nu trebuie sa fii duhovnic ca sa fii duhovnic, ci trebuie
sa fii duhovnicul pe care nimeni nu il contestd, pentru ca
experienfa, in}elepciunea si puterea sa de infelegere si de
maleabilitate sufleteascd este evidenta, mult prea evidenta
pentru to^i care il aud si il vad.

§i unde te duci tu, iubitul meu parinte? Unde, cui, cand
spui tu ceea ce aipe suflefl

Nu e vorba neaparat de pdcate, ci de inielegerea durerii,
a neputin^ei, a greuta^ii vie^ii.

Sufletul uman are nevoie de un alt suflet care sa il
inieleagd.

Omul nu se poate confesa unei masini sau unui copac,
chiar daca si asta se poate pana la urma.

Insa ne confesdm cu adevdrat la cei care stim ca ne pot
infelege, ca pot da din cap cu intelegere la ceea ce le spunem
noi.

Preotul are preoteasa. Preotul are copii. Preotul are
socri, paring, bunici, fra^i, veri, unchi, rude, cunoscu|i.

§i to^i vor sa isi spund punctul de vedere in ceea ce il
priveste.

§i suntem strivifi uneori de remarcile si insinudrile lor,
de rdsul lor, de neinielegerea lor.

Nu traim intr-o lume ideald si nu tot ce gandim noi e
bun sau vor to}i sa il implineasca.

Banii pe mancare, banii pe incal^aminte, banii pe
cadouri sunt de fapt banii de la pomelnice, banii de la sfestanii,
banii de la inmormdntari §iparastase.

Ho^ii sparg Biserica, fura vesmintele, fura icoane si tot
tu, preotul, le platesti.

Cotele la protopopiat si episcopie sunt foarte mari
pentru unii.

Banii pentru carji sunt pu^ini.

Nu mai spun sa vrei sa faci studii superioare si sa fii un
preot modest.

E cam imposibil fara mari eforturi si fdrd mila lui
Dumnezeu din belsug.

430

Exista apoi certurile in familie, patimile preotului
streseaza pe mul^i, ale preotesei, ale familiei si ale copiilor lui
in general enerveaza comunitatea.

Dupa cum si patimile si neghiobia comunita^ii ii
enerveaza mult pe preo^i.

Nici ei si nici el nu sunt cu totul fdrd de pdcat. Numai
Dumnezeu efara depdcat si ne cunoaste si pe unii si pe alfii.

§i una e preotul la 30 de ani si alta e la 60 de ani.

Una e cand are multd putere si tragere de inimd si alta e
cand e obosit si epuizat si imbolndvit de atdtea tracasdri.

Cum ar arata spitalul ideal pentru un preot sau locul
ideal de odihnd pentru el?

Cred ca in afara de Sfantul Altar nu e niciun spital si
niciun loc de odihna mai relaxant, mai inviordtor pentru un
preot.

§i, cu toate astea, si preotul trebuie internat in spital.

Si el poate suferi de prostata sau de inimd.

Cred ca familia preotului este expusa la multe
intemperii din partea tuturor.

Uneori speram sd mai treacd gura rea a oamenilor, sa
mai uite greselile noastre din trecut si sd o ludm de la zero, sa
fie totul bine. Dar de unde atdta in}elegere?\

Pacatele tree. ..Dar cine ne mai da inapoi si puterea de
muncdl

Iertarea lui Dumnezeu vine peste pacatele noastre. Dar
noi devenim prea bolnavi pentru o munca sus^inuta in ogorul
lui Dumnezeu.

Suntem niste plugari ai credintei sau nu?

Nedumeririle tanarului preot sunt multe si nu mai stie
uneori cu cine sd se dea ca totul sdfw bine.

La noi fiecare e cu ai sdi.

Daca nu stii pe cine ai lezat te omoara te miri cine, pe
care nu 1-ai vazut niciodata la fa^a.

Unii cred in conspirafii, al^ii apara idealuri meschine,
cineva acoperd urmele celor care au furat si smanglerit, si asa
mai departe.

Ne astupdm gropile unii altora, atat cele de murddrie cat
si cele de ingropare.

Ne zgdrcim prea mult pentru o via^a asa de pasagerd.

O tanara din Tahiti500 spunea ca e sclava unora care o
bat. Lacrimile ei curgeau in mod dureros pe obraz.

500 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Tahiti.

431

Unul e sclavul femeii lui, ca nu poate trai fara sa faca
dragoste cu ea si de aceea face toate relele de pe lume la
ordinul ei, altul e plin de datorii la banca, altul are nevoie de
bani de ii sar ochii.

Lumea aceasta efoarte reald.

§i cand traiesti in lumea reald si nu in inchipuirea
patimilor tale, cand esti treaz duhovniceste, duhoarea si
sfinfenia vie^ii te ating in acelasi timp si esti un om care pldngi
si rdzi.

§i, cu toate acestea, si-a adus aminte ca episcopul i-a
atras atentia asupra unui lucru, iar el nici acum nu 1-a rectificat.
§i el vine maine.

§i e nevoie de masa, dar si de oameni la slujba, vor veni
si alti preoti, preoteasa e putin bolnava. Dar cand vine
episcopul nimeni nu mai e bolnav...

Si copilul eel mic are un abces. Si trebuie sa isi faca si
rugaciunile pentru a doua zi, dar nu s-a spovedit inca.

§i unde, unde e lini§tea lui si lini§tea ta, daca tu ai fi el
si el ar fi tu, si aiifi in aceea§i situate?

Unde fugi?

Cine sa te ajutel

Dar alaturi de acest crdmpei de vorbe se pot ivi multe
nepldceri, care tocmai acum incep cu adevarat.

Nu ai timp si ai prea multe de facut, mai pe scurt. §i cu
toate astea. . .esti preot.

Cineva spunea: daca vrei sa-l injuri pe preot, atunci sa
faci mai mult decat el in tot ceea ce elface bun.

§i dupa ce vei face asta, vei inva^a sa il iubesti si ifi va
pdrea rdu ca ^i-a trecut prin cap sa il injuri.

N

u stiam ca Jonathan Swift501 a fost preot anglican. Si

ieri, din stiva de car^i si de romane pe care o am la bloc, am
luat tocmai o carte de-a lui502 de peste 600 de pagini.

Am citi pe ici pe colo si am ramas surprins: desi a trait
in secolele XVII-XVIII este foarte actual in multe.

501 Idem: http://en.wikipedia.org/wiki/Jonathan_Swift.

Jonathan Swift, Calatoriile lui Gulliver, Povestea unui poloboc §i alte satire, trad, de
Leon Levijchi §i Andrei Brezianu, Ed. Univers, Bucuresti, 1985, p. 646.

432

Am gasit la el: „Carte catre un June domn de curand
primit la Sfanta Hirotonie" si, intrigat fiind de ea, am citit-o.

§i iata pasaje: „de indata ce a pus mdna pe o
diploma.. .viitorul cleric se grabeste la randul sau sd primeascd
hirotonia fara a mai sta pe gdndurF . Parca ar fi astazi!

§i despre predicd si stil are multe argumente pretioase:
„cuvantul potrivit la locul potrivit, iata ce hotdrdste stiluV ;
sa nu folosim cuvinte pe care nu le pot infelege oamenii care
ne asculta, chiar daca sunt termeni teologici foarte cunoscu^i
pentru teologii de profesie; observa „frecventa epitetelor plate
si de prisos" dar si „redescoperirea si folosirea prosteascd a
vechilor expresii tocite"505; o paralela intre Demostene si
Cicero foarte obiectiva, din care reiese, pana la urma, ca
a^a^area pdrfii emotionale in detrimentul invdidturii de
credinid e ddundtoare, pentru ca „nu se cade pasiunii sa fie
maipresus de raiiune" .

Tree peste cateva lucruri. Scrierea aceasta de cateva
pagini ar putea fi laiitd intr-o conferin^a.

§i concluzionez cu urmatoarele: Jgnoranfa poate fi
uneori mama a superstifiei; din experien^a, nu reiese insa sa fi
fost si mama sentimentului religios; intr-adevar religia crestina
a propasit mereu eel mai iute si mai bine in ^arile civilizate. Jin
sa pomenesc aici acest lucru pentru ca s-a sus^inut cum ca
preotimea ar avea mai mare trecere acolo unde domneste
nestiinfa (cu siguran^a ca daca ar fi asa, tara noastra ar fi un
adevdrat rai pentru clerici)"507.

Cu cat oamenii se apropie de dreapta rafiune a firii cu
atat spun lucrurilor pe nume.

Ei nu pot ajunge niciodata, fara Re velaria dumnezeiasca,
la intelegeri care decurg din aceasta, dar pot ajunge la niste
inielegeri, care pot fi utilizate si imbogdiite de cei care sunt
plini de cuvintele celeprea sfinte ale lui Dumnezeu.

De aceea, de la un moment dat, in urcusul nostra
duhovnicesc nu trebuie sd ne mai fie teamd de a privi peste tot,
oriunde, pentru ca sa in^elegem adevdrurile Sfintei Ortodoxii.

Pot privi pe un scriitor, pe un muzician, pe un filosof, pe
un eretic si din ei pot extrage argumente pentru veridicitatea
adevdrului Sfintei Biserici si nu argumente impotriva ei.

503 Idem, p. 536.

504 Idem, p. 537.

505 Idem, p. 540.

506 Idem, p. 543.

507 Idem, p. 552.

433

De curand m-au surprins placut trei formatii hip-hop
romanesti, care au spus niste adevaruri categorice ale vie^ii
noastre.

Una instiga la culturd, la a mai citi o carte, alta cere
Romaniei sa se trezeascd si da exemplu pe unul care munceste
de dimineata pana seara si cade lat seara, amintindu-ne
totodata ca in decembrie, la revolutia romana, al^ii au murit ca
sa ififie fie mai bine iar a treia vorbeste despre lumea aceasta
nebuna, in care nu trebuie sa mori de tdnar, pentru ca mai pofi
visa, adica mai po^i vedea ceva bine in viitor.

Cu cat prive§ti mai atent lucrurile, cu cat le cuno§ti mai
aproape de adevar, cu atat po^i spune lucrurilor pe nume.

M

trebuit sa plec la Sfanta Biserica. Ziua pogorarii

Sfantului Duh.

§i dupa ce am terminat de scris la computer cele de mai
sus, acesta s-a stricat „din senin". Imprimantele, doua la rand,
una dupa alta, s-au stricat si ele tot „din senin".

Totul se s tried... dar numai cand eu am cea mai mare
nevoie de ele.

Parintele profesor Dumitru Popescu a acceptat tema mea
pentru doctorat508 dar a extins-o si mai mult, pentru ca sa aiba
intdlnire cu problematica culturald a lumii de astazi.

§i mi-am adus aminte ca aseara eroul poporului a rdmas
singur, pentru ca lumea sa a trecut si de el, cei de astazi, nu
mai au nevoie, desi el a luptat pentru ei.

M-a durut aceasta realitate, cand el cdnta din muzicufd
un mars ostasesc, era orb, dar sta in fa^a statuii ridicate pentru
fostii sai combatan}i, acum morii pentru fard.

^seara am vazut un film inspdimdntdtor in esen^a lui.

508

Subiectul tezei mele doctorale.

434

Un grup de femei se inieleseserd intre ele ca sa isi ucida
barba^ii. §i fiecare trebuia sa ucida barbatul alteia, cu stiinfa
sofiei aceluia. Asa ceva este inspdimdntdtor pentru mine.

In casa unde barbatul se teme de so^ia lui ca sa nu-l
ucida sau femeia se teme sa nu fie ucisd de so\ sau copiii se
tern sa nufie ucisi de paring sau parin^ii se tern sa nu fie ucisi
de proprii lor copii e un adevdrat iad.

Frica, teama persistentd in fiin^a noastra ne scelereaza,
ne face sa acceptam inrdurirea demonilor foarte adanc si sa
comitem fapte rele, foarte rele.

Intr-o astfel de stare semi-constientd po^i fi un monstru.

Oamenii care nu dorm linistiii sau indeajuns de mult si
sunt enervafi pot deveni asasini fdrd sa vrea, pentru ca se lasd
purtafi de imaginea deformatd a realita^ii pe care ei o percep in
aceasta stare.

Oboseala multa, epuizarea extrema, drogurile, mandria
ca po^i face una sau alta sunt factori de debilitate perpetud.

E foarte greu dar, cu harul lui Dumnezeu, e posibil sa
treci peste obstacole mari intr-o asemenea stare.

Omul care se simte neajutorat sau care nu se roagd cu
tdrie Domnului se inchide in el si, ca un animal incoltit,
asteapta un sfdrsit iminent.

Dar nu vine nimic!

El se simte claustrat, nedorit, apasat...Dar nu e reald
sim^irea lui. E numai o influenza satanicd.

Daca si-ar smeri cugetul ar vedea ca starea aceasta de
asteptare catastroficd e falsa.

Starea de boald te face sa te ui^i in urma cu sild, ca si
cand nu ai facut nimic care trebuie sa rdmdnd.

De multe ori Satana ma impinge sa arunc tot ce am scris
aici, in aceasta carte si in celelalte. Imi spune ca totul e pueril,
ca nimeni nu vrea sa citeascd as a ceva.

§i chiar daca nimeni nu ar vrea sa citeascd, cuvintele
acestea ma tin treaz pe mine insumi si prin ele ma eliberez de
uitare sau de lipsa de curaj de a leprivi infafa.

Ispita distrugerii sau a autodistrugerii o avem la fiecare
pacat pe care il facem.

Pasiunea satanica de a ne rani e inspaimantatoare.

435

\V interesant faptul ca in structura noastra lingvistica
prezentul e o aciiune care nu se termina in prezent.

Spunem: „eu vad", ca si cand am spune: „eu voi vedea
oricdnd".

§i privind aceasta speranfd a prezentului cu ochii unui
batran putem spune ca prezentul e foarte juvenil. Ca el,
prezentul, nu stie ca oamenii pot si orbi la un moment dat.

Istoria vie^ii omenesti neaga aceasta speranid
nefdrmuritd a indicativului prezent.

„Poate fi si altfeF, spune ea.

Insa, daca raportam la suflet acest prezent, e adevarat:
sufletul intotdeauna va vedea.

Vom vedea si dincolo de moarte.

Sufletul vede.

Bogatul, fiind in lad, vedea Raiul dar se vedea sipe sine.
hi constientiza chinul in care se afla.

Noi privim Sfmtele Icoane ca sa incepem sd ne curdiim
privirea, sa ne-o sfintim.

E o mare linistire, o mare bogdfie de sens si o prolifwd
teologie in contemplarea Sfmtelor Icoane.

Privirea te duce la infelegere.

Privind un Sfant vrei sa ii cunosti si mai bine via^a.

Cau^i via^a lui si o citesti dar fii si legdtura cu acel Sfant
prin rugaciunea directd si cu inimd deschisd catre el.

Relatiile cu Sfm^ii lui Dumnezeu, legatura de iubire si
de incredere in ei sunt cele mai sincere prietenii ale umanita^ii.

Pe cat ne privim pe noi in mod egoist, pe atat nu mai
intelegem rostul aproapelui nostra, nu mai vedem importanfa
lui covdrsitoare pentra noi.

Nu mai in^elegem ca el ne face sd ne simfim iubifi,
ascultafi, ca el ne da increderea in celdlalt, pacea inimii ca
iubire pentru oameni si pentru Dumnezeu.

Oamenii fara prieteni sunt decdzufi din umanitate, sunt
maipufin oameni.

Atata timp cat singuratatea ta e din cauza egoismului tdu
via^a fi se pietrificd, inima l\\ devine de ghea|a.

E infioratoare aceasta gheaid a neiubirii, a nein^elegerii
durerii celuilalt, a apelului celuilalt.

Dar tot la fel de dizgrafioasd e si rela^ia cu un altul,
atunci cand urmaresti un scop meschin sau situatia in care nu il
lasi sd intre in inima ta daca vezi ca e sincer, daca vezi ca te

436

iubeste enorm, daca vezi ca vrea sa fie intr-o relate de sfdnta
prietenie cu tine.

In ultimul timp am incercat o deschidere enormd fa^a de
fiecare om, care a vrut sa intre in contact cu mine. Au intrat
insa prea pufini pana la urma.

Am spus tot ce mi-a trecut prin inimd in fa^a lor, le-am
aratat toata dragostea si toata increderea incat unii au ramas
uimifi.

Dar nu am gasit niciunul care sa rdmdnd langa mine,
pentru ca ar fi in^eles ca are mare nevoie de mine.

Eu insa aveam mare nevoie de fiecare dintre acei
oameni, care mi-au calcat pragul, numai pentru ca vreau sdfiu
in relafii vii cu to^i.

§i am in^eles ceva: ca nu e de ajuns sa vrei sa ai intdlniri
mari cu oamenii, ci ca acestea sunt un dar al lui Dumnezeu
pana la urma.

Oamenii vin la tine si fara sa vrei tu.

Daca vrea Dumnezeu, prietenii apar din toate zdrile
lumii.

Insa, cred eu, ca e bine sa vii in fa^a oamenilor, sa ii
astepfi, sa ii caufi, daca vrei sa iubesti oamenii si sa ii ajufi.

A sta acasd nu e intotdeauna un lucru bun. Uneori
trebuie sa iesi afard si sa caufi.

a

m ramas in suflet cu rdceala crematoriului din parcul
Tineretului509 . §i niciodata pana azi mausoleul comunistilor510
din parcul Carol511 nu mi s-a parut mai ridicol si dizgrafios.

Cand am vazut crematoriul am crezut ca e un templu
evreiesc. Privind pe geam, patra^elele cu urne pline cu cenusa
umana m-au infiorat.

Comunistii distrugeau Sfmtele Biserici, care aveau
Sfinte Moaste in ele si isi puneau in mijlocul spa^iilor verzi
osemintele lor pagane, atee.

Propaganda Partidului Democrat impotriva Sfintei
Catedrale513, care se vrea construita in parcul Carol si a celor
care se impotrivesc e de un satanismferoce.

509 A se vedea: http://wikimapia.org/62368/ro/Crematoriul-uman-Cenu%C5%9Fa.

510 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Mausoleul_din_Parcul_Carol.

511 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Parcul_Carol_I.

437

Prefera un monument fara nicio semnifwaiie in locul
unui locas al lui Dumnezeu. E ca si cum ar spune ca
Dumnezeu nu are ce cauta in acel pare, ca „nu 1-a facut El".

Ii refuzam lui Dumnezeu existen^a. Ce ridicol!

II refuzam pe Dumnezeu pretutindeni unde spa^iul se
foloseste impotriva voii Sale.

Parcul Herastrau514 mi se pare singurul pare din
Bucuresti unde po^i sa respiri sdndtos.

In rest, spa^iile sunt amenajate mai mult comer cial.

Urcam scarile spre crematoriu, scari concentrice. Era ca
o reduta in care moartea trona. Nu exista niciun semn, nicio
inscriptie. Gianina [Piciorus] a dedus ca e un crematoriu din
niste afise care vorbeau despre urne.

l\i duci mama la crematoriu si o lasi pe mana unui
necunoscut ca sa o incinereze. Poate sa-si bata joe de trupul ei
cum vrea.

La fel la morga: le taie capul cu unelte electrice si le
privesc creierul, le scot tot din stomac si cap. Si ii cos trupul la
loc ca pe un sac.

Trupul nu mai are nicio demnitate, nicio valoare in ochii
lor.

Ce diferen^a este intre evlavia cu care se umbld cu
trupul unui Sfdnt, de catre cei care il iubesc si modul cum 1-ar
fi tratat, pe acelasi trup, cei de la incinerare sau de la morgal

Citeam despre Sfm^ii care au fost martirizafi in Rusia de
catre comunisti.

Le aruncau trupurile unele peste altele si sfantul lor
sange era ca o baltd in acele camere unde ii aruncau. Umblau
oricum cu trupurile lor pentru ca nu simfeau mireasma cura^iei
acelor trupuri.

Nu aveau nasul infundat, ci sufletul. Asta e marea
drama a acestor persecutori nebunil

Am stat pu^in pe o banca. Am luat aer...dar nu mi-am
facut niciun prieten.

512 Acum se numeste: Partidul Democrat Liberal. Pe atunci era Partidul Democrat:
http://ro.wikipedia.org/wiki/Partidul_Democrat.

513 Catedrala Mdntuirii Neamului s-a dorit sa fie construita in Parcul Unirii, unde e
crucea patriarhala de acum, care ii enerveaza pe multi si nu mai stiu cum sa o mascheze,
cand vine vorba de evenimente culturale.

Apoi s-a dorit construirea ei in Parcul Carol I, in locul mausoleului...dar unii au inceput

sa protesteze legandu-se de copaci.

In cele din urma lucrarile s-au inceput aici si continua: http://catedralaneamului.ro/.

514 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Parcul_Her%C4%83str%C4%83u.

438

Furam momentele de lini§te, de racoare. Dar cand vom
vrea sa avem si ore de intimitate, de bucurie si de daruire cu
altii?

Ca sa vindem ceva punem reclame facem si desfacem.

Dar ce reclame punem ca sa ne cunoastem si sa ne
iubim cu sfinienie uniipe alfii, „asa cum ne-a iubit El"?

Nu e mult mai usor sa scrii oamenilor, decat sa-i iubesti
si sa te darui lor?

§i, cu toate acestea, astazi am avut o stare de bucurie de
cand m-am trezit. Uneori, cineva se roaga pentru mine si ma
bucura mult aceste rugaciuni.

Mul^umesc Tie, Doamne, pentru mila Ta cea mare si
prea minunata, pe care o reversi in inima mea, a pacatosului!

Scrisorile Fericitului Hie [vazatorul de Dumnezeu] sunt
si ele o altd lecfie profunda de viata in via^a mea.

Sunt scrise de el la varsta pe care o am eu acum.

§i ne asemanam atdt de mult incat el e tatdl meu mai
mult decat propiul meu tata.

Asa trebuia sa arate tatal meu! Asa vroiam sa fie! §i
Dumnezeu mi l-a ddruit din plin.

Darurile sale, ale Dumnezeiescului Hie, sunt cele mai
mari si mai sfinte bucurii ale vie^ii mele.

Sunt darurile unui Sfdnt pentru fiul sdu eel prea
nevrednic. §i iubirea aceasta te umple de lacrimi, de o bucurie
fdrd margini.

M

-am reintors la Omul din subterand ca la o a
amintire frumoasd dar uitatd in mod fundamental.

Cineva cu o memorie impecabild (daca exista si asa
ceva) nu m-ar in^elege, daca i-as spune ca am uitat tot ce am
citit pana acum, si ceea ce imi amintesc este asa de vag incat
trebuie sa recitesc ceea ce am mai citit si tot nu imi aduc
aminte totul.

Destainuirile lui suntfiresti, normale, cu tot ficfionalul
lor. Intri in pielea unui personaj, care este de fapt autorul.

Dar un autor dublat de toate senza^iile, perceptiile si
amintirile pe care le are vizavi de al^i nu stiu ca^i oameni, pe

515 F. M. Dostoievski, Omul din subterand, col. „Marii scriitori - Marile carji", trad, de
V. Em. Galan §i Igor Blok, Ed. Orfeu, Bucuresti, 1993.

439

care i-a intalnit sau a vrut sa ii intalneasca, pe care si i-a
imaginat sau pe care i-a „falsificat" in scris, deoarece in
atingerea cu via^a sa au fost prea brutali.

§i eel care vorbeste mult - si un scriitor vorbeste mult
(caci scrisul e o forma de vorbire foarte lunga, epuizant de
lunga) - scrie despre sine: „unica menire a oricarui om destept
e pdldvrdgeald'' .

Binein^eles ca e ironic.

Se autoironizeazd autorul nostra, deoarece in fa^a
multimii nescolite omul destept e doar unul care vorbeste mult
dar nu si esential.

Pentra ei vorbirea lui nu e esentia Id... pentra ca ei nu au
nimic de-a face cuprofunzimea.

E adevarat: omul destept e foarte obositor atunci cand
nu pofi sd-l urmdresti. §i asta pentra ca nu stii despre ce
vorbeste. Pentra ca nu cunosti ce vrea el sa ifi spund.

Teoria despre civiliza}ie mi s-a parat de un mare
realism.

Spune Dostoievski: „Civilizatia nu face decat sa ne
dezvolte varietatea senzafiilor; nimic mai mult. De pe urma
dezvoltarii acestei varietal s-ar putea ca omul sa evolueze atat
de-al dracului517 incat sa-si afle desfdtarea in sdnge"518.

§i tot el remarca, ca cei care au varsat eel mai mult
sdnge nu erau de teapa lui Atila sau Stenka Razin, ci din
categoria domnilor celor mai civilizafi .

Cautand sa-1 civilizdm pe om fara sa il transfigurdm
duhovniceste, ontologic, ajungem la ideea de civiliza^ie ca la
cea mai anostd utopie, care inca se practical „sunteti ferm
convinsi ca omul se va obisnui neapdrat, cand vor disparea cu
desavarsire diversele apuedturi vechi si proaste, cand bunul-
simf si stiinfa, reeducand firea omului pe deplin, o vor indrama
pe calea normald" .

Omul secularizat crede ca se poate domina, ca se poate
educa pe deplin de unul singur.

De aceea copiii lui fac medita}ii la orice nu si la Religie.

Religia e privita ca „o apucatura veche", care nu ne mai
trebuie si, mai ales, viafa Bisericii nu ne mai trebuie.

Insa Sfanta Biserica are puterea de a ne transfigura
ontologic.

516 Idem, p. 24.

517 A se citi: „de satanic".

518 F. M. Dostoievski, Omul din subterana, ed. cit, p. 29.

519 Ibidem.

520 Idem, p. 30.

440

Adevaratul bun simt §ifolosirea corectd a cercetdrilor
stiin}ifice tine de transformarea harica a fiin^ei noastre.

Reeducarea pur umana nu e decat o schilodire si mai
nefireascd a firii umane.

Omul care se centreazdpe sine e eel mai exasperant.

§i devine eel mai exasperant, pentru ca „stiinta insasi il
va inva^a pe om...ca in realitate el n-are nici voinfa, nici
capricii, cum de altfel n-a avut nicicdnd; ca el nu-i, in fond,

S9 1

decat ceva gen clapa pianului sau butonul orgii" .

§tiin$a il inva^a pe om ca el e ceva inert, ca e cinevafdra
valoare.

Insa intruparea Fiului lui Dumnezeu ii arata omului
adevarata valoare: omul e chemat la indumnezeire.

Omul nu e o masind, nu e cineva programat sa faca una
sau alta.

Candva poate am sa ma intorc la aceasta carte.

Utopia e o viziune umana inadecvatd despre lume, care
este infuzatd la nivel politic in via^a noastra.

Comunismul e o utopie pe care am digerat-o cu greu.

Democra^ia e o alta utopie, pe care o digeram si pe asta
cu greu.

Nu po^i face proiecte socialo-politice perfecte, atata
timp cat unii vor sa se curdfeascd de pdcate iar al^ii vor sa faca
orice ca sa se imboga}easca.

Incompatibilitatea tine de voinfa antagonicd a celor care
trebuie sa traiasca intr-un astfel de stat, gandit si condus
comunist sau democratic.

Insa ideea ca ni se va arata de ce suntem asa sau asa,
fara cuvantul lui Dumnezeu, e cea mai periculoasd afirmatie a
stiin^ei si culturii contemporane.

Atata timp cat ni se va „demonstra" ca nu ne putem
schimba pe deplin, ci numai partial, se va lupta impotriva
vie^ii duhovnicesti, care il transfigureaza pe om si il face om
nou cu adevarat.

Falsa „soteriologie" a culturii si civiliza^ie e un subiect
care merita a fi cercetat.

Increderea omului exclusiv in sine constituie esecul
lumii contemporane.

521 Ibidem.

441

La sa fim ironici cu adevarat trebuie sa spunem
prostii cu carul. Dar ca sa fii ironic intr-un mod nebuneste de
enervant e ca in intamplarile care urmeaza.

Mergem la o filiala BCR ca sa spunem ca avem in cont
o sumd de bani dar ea nu mai apare si pe cardul nostru. Ni se
cer niste acte, le aducem si cand colo, in loc sa ne spuna de
banii pe care trebuia sa ii ridicdm datorita unei banale erori de
soft, doamna cu pricina se uita daca nu cumva actul nostru de
casatorie efals.

Venisem sa ridic banii si ea se uita la acte care nu aveau
nimic de-a face cu cardul. Asta mi se pare de-a dreptul ironie
nebuneascd.

Insa un caz si mai „tare" decat al nostru a fost acela, ca
in acelasi timp, unui tanar, bancomatul bancii ii „mancase"
cardul cu totul, pe care avea 400 de euro.

Acesta cerea sa i se restitute banii si cardul, pentru ca ii
ramasese in bancomat iar cea care il indruma ii spunea sa sune
in Elvefia, ca sa primeasca un fax de acolo, pentru ca sa se
confirme faptul ca pe acel card sunt banii lui.

Insa el ii spunea cu foe, din toata inima, ca nu mai are
niciun ban si ca doar aceia sunt banii lui, pe care, in loc ca
bancomatul bancii sa i-i dea...i-a inghitit.

Vazand ca nu o scoate la capat cu impertinenta, pana la
urma a cerut, sarmanul, numai cardul si le-a oferit banii
„cadou", ca si asa nu avea banca prea multi bani.

Dar femeia, func^ionara de un prost gust veritabil, si
cand acesta i-a spus ca nu mai vrea banii ci doar cardul, in loc
sa spuna ca e vina lor si ca se rezolvd imediat, pentru ca
nenorocitul de bancomat e al bancii si daca ii dddea
banii. ..mmem nu il mai innebunea de cap, sl tinut-o una si
buna, pana la final, ca o placa stricata: ca trebuie sa sune in
Elvefia.

Nu vroia sa-i restituie cardul, desi se putea face foarte
usor acest lucru, deschizandu-se bancomatul, caruia i-au pus,
dupa toata tarasenia, un „defect" pe el... in timp ce cardul
omului era induntru.

Dar el nu era defect, ci cu 400 de euro in el, care nu erau
ai bancii ci ai unui cetacean oarecare, care nu trebuie umilit si
nici escrocat de nimeni.

Dar pentru ca totul era foarte usor de fdcut, pentru ca
era prea simplu de fdcut, tocmai de aceea nu s-apututface.

442

Nici banii mei nu au fost gdsiti.

Ideea era ca introdusesem cardul in bancomatul unei alte
banci si aceea mi-a „mancat" banii instantaneu...fara ca eu sa ii
scot.

Nu am facut decat sa introduc cardul intr-un bancomat
Bancpost, sa stabilesc cuantumul de bani pe care il
doream...si...cand trebuia sa imi curga banii... mi s-a afisat ca
am zero lei in cont!

Insa banii nu mi i-a mdncat nimeni, pentru ca pe
desfasuratoral primit de la bancomatul BCR se spunea ca banii
sunt la ei.

Deci am banii intr-o bancd si, in acelasi timp, nu-i am.

Nu era pentru prima data cand foloseam bancomatul
Bancpostului. De fapt foloseam bancomatele ambelor banci si
pana acum n-am mai avut probleme de acest gen.

Dar daca eu bag un card al unei banci in bancomatele
altei banci si imi „dispar" banii, ce inseamna asta: ca bancile
se furd intre elel Atunci ce siguran^a pot avea in astfel de
instrumente de vehiculare a banilor, cand banii dispar ca la
hocus-pocus?

Nu ni s-a restituit niciun ban. Nici tanarului nu i s-au
restituit cei 400 de euro.

Ambii avem „probleme de nerezolvat" desi nu avem
nicio problema.

Lui putea sa ii dea cardul in doud minute iar mie putea
sa imi dea banii pe loc si sd-mi schimbe cardul.

Insa mi-au facut doar formele de schimbare ale cardului,
pe cand problema banilor anteriori a rdmas in aer.

Cardul e pe numele so^iei. Pe ea nu a crezut-o
func^ionara bancii ca e mdritatd cu mine, pana nu i-am adus
acte „doveditoare". Dar cand i-am dat cardul sa ni-1 schimbe,
ni 1-a luat si nu ne-a dat nici mdcar o chitanid in schimb, ci din
partea noastra s-a mers „pe incredere".

Adica ei: hop, cu noi, pe cand noi: oameni de zahdr cu
hotii.

De ce nu s-a mers pe incredere si in cazul nostra?

„Marile" banci apar pe spinarea pdrlifilor care pierd. La
fel ca si cazinourile.

Statul roman, la fel si marile institu^ii comerciale, te
taxeaza la zi, la secunda daca nu i}i pldtesti taxele, insa cand
faci reclamafii, cand l\\ ceri drepturile, cand vrei sa ^i se faca
dreptate, se face dreptate niciodatd sau dupd ce mori.

E ironic. O ironie absurda.

443

Credem ca suntem apdrafi sau in siguranfd pentru ca
statul are grijd de noi.

Insa nu e adevarat! Suntem singuri, pe cont propriu, intr-
o lume pe care nu o guverneaza decat Dumnezeu.

Ieri am mers spre noi Sfmte Biserici. Am luat-o pe jos.

Am trecut prin fat.a casei lui Anton Pann , care acum e
locuita de tigani. Nu stiu daca au auzit vreodata cum sund
cuvintele acestuia.

Cainii ieseau din curji cu bucuria de a ne musca.

Am scapat totusi.

Pu^in mai incolo, langa o casd pdrdginitd, o vila avea si
pare cu statui in grddind si piscina.

Contrastul era de pros t gust.

Era un nefiresc total in acest ansamblu arhitectural, ca in
cazul bogatului cu zece lanfuri de aur si a saracului ce sta
langa el §i care nu are chilofi in cur .

Mergem mai departe §i ajungem la prima Sfanta
Biserica din fa^a noastra.

Era pe un deal pusa si arata ca si cand ar fi fost un
container de gunoi, pentru ca nu avea ce sd facd pe delusorul
ala.

Nefirescul ei era evident. Fostul regim cred ca si-a spus
cuvdntul si aici.

Ne asezam in dreapta si o femeie, imediat, imi da
scaunul ei. Nu stiu unde a disparut acea femeie, pentru ca nu
am mai vazut-o.

Insa atmosfera de aici mi-a fost atdt de insuportabild,
datorita celor care o compuneau, incat am plecat pdnd sd
inceapd Sfanta Liturghie.

Era un soi de debandadd, de ducere si intoarcere
continud, care spune multe despre cei care slujesc aici.

Se vorbea care cu cine dorea si cum se putea, unii se
spovedeau, al^ii erau intr-un continuu voiaj la Biserica iar
cantare^ul a cantat canoanele Adormirii Maicii Domnului, apoi
s-au intors cu slujba si s-au citit Sfintele Evanghelii (a
duminicii si a praznicului), pentru a se reveni la Laude.

Probitatea si credibilitatea multor preoti e indoielnica.
Te uifi la femeie lor si intelegi acest lucru.

5 2 A se vedea: http://ro. wikipedia.org/wiki/ AntonPann^

23 O expresie romaneasca neaosa: „a nu avea chiloti in cur". Inseamna: a nu avea de
nici unele, a fi sarac lipit. Daca as fi spus ca ar fi fost numai sarac, ar fi fost prea pu{in
pentru a spune adevarul.

444

Iesim afara. Cineva ne indrama spre o alta din
apropiere: Biserica Dobroteasa.

Lume multa. Mergem in fa^a. Caldura mare.

II vad pe patronul de la Sofia524, care face drumuri dese
cu carjile si pe al^i ca^iva pe care ii cunosc din vedere.

Preotul slujitor e parintele Gheorghe Sima525, care mi-a
fost profesor de Spiritualitate ortodoxd la facultate.

II stiam in alta parte si nu ma asteptam sd il vad aid.

Insa in timp ce noi ne asezdm langa Sfmtele Icoane, tot
pe partea dreapta, datorita cozii de la impdrtdsit, apar mai
multe doamne, una dupa alta, care fdra sd ne ceard voie, ne fac
sd ne dam la o parte, ca sa se inchine ele un minut la doua
Sfinte Icoane...

M-am enervant si mai mult si le-am certat din tot
sufletul. Au fost uimite de reac^ia mea, chiar indispusQ, insa
fara sa constientizeze ca nu se face asa ceva niciodatd. Ca nu
exista rugdciune pentru tine.. .daca in timp ce tu crezi ca te
rogi...ii umplii de nervi pe cei de langa tine.

Le-am intrebat: „Daca erau vreo 30 de Icoane aici, ce
facea^i: ii dadea^i pe to^i la o parte, numai ca sa va inchina^i
dumneavoastra?...In ce institute de stat va mai comporta^i asa,
ca lapiaffi...".

N-au zis nimic.

Insa una dintre ele s-a indreptat spre rdsdrit si a inceput
sa se roage, ca si cand eu as fi deranjat-o enorm prin
„mojicia" mea...nu mojicia Qipe mine.

Insa zisul de la obraz a fost un lucru bun... pentru ca
nimeni nu a mai indrdznit sa ne deranjezc.dupa cum nici noi
nu am deranjatpe nimeni injur.

S-a terminat fa^aitul in zona noastra.

A inceput predica. Foarte slabd, de altfel. Ma asteptam
la ceva mai mult de la el.

Dar am avut parte de o alta surpriza: un om la vreo 40-
50 de ani se inal^a pe varfuri in spatele nostra, pentru ca sa il
vada pe preot predicand.

I-am dat voie, cu stupoare, ca sa treaca mai departe.

In fa|a noastra, in spatele unei doamne care statea la
slujba, el se inal^a pe varfuri ca un soarece, pentru ca sa auda
ce se predica.

Nu 1-am intrebat ce a auzit el din predica. Insa stiu ca eu
nu am re^inut nimic din cauza enervarii pe care mi-aprodus-o.

524 Editura Sofia din Bucuresti: http://www.sophia.ro/index-ro.htm.

525 A se vedea: http://dobroteasa.ro/parohie/slujitori/.

445

Dar el nu a sesizat cat e depenibil.

Si sunt uluit mereu de asta: credinciosii nostri nici macar

5 5 5

nu isi dau seama ca sunt penibili, ridicoli prin anumite gesturi,
daramite sa le ceri maimultl

Harul lui Dumnezeu ne atrage ca sa mergem la Sfanta
Biserica, insa mergem acolo cu nesimtirea si proasta crestere
de acasd.

§i ii spuneam Gianinei [Piciorus]: ortodocsii nostri nu
au nici macar orgoliul satanic al omului civilizat de a nu se
face de rds, de a spdla aparenfele, chiar daca ei sunt mitocani
de inaltd clasd.

Isi arata prostia in stil mare in Biserica si in societate, in
timp ce ereticii sau liber cugetdtorii isi ascut limba la orice
prostie pe care o spun, pentru ca sa para „intelectuali rasati",
„profunzii profunzilor".

La miruit am fost surprins de faptul, ca fostul meu
profesor si-a adus aminte de mine.

M-a intrebat despre cum am ajuns eu tocmai pe aid. §i
i-am raspuns: „Am cautat strada". Nu am gasit ceva mai bun
pentru o asemenea intrebare.

De la Timpuri Noi am ajuns cu metroul in Unirii si am
cumparat un spray. Domnisoara care ni l-a vdndut era mult
mai drdgufd decat cei care au mers astazi sa se impdrtdseascd.

Nu conteaza daca a facut-o din interes comercial sau nu
dar eel pu^in s-a dovedit mai atentd decat cei care erau la
slujbd.

Asta e dramatic: sa gasesti oameni mai deschisi la minte
in afara Sfmtei Biserici si noi, cei care ne unim totdeauna cu
Dumnezeu, sa fim mult maifazi decat ei.

Asta ma omoara cu zile: nici macar nu nimdm evlavia,
delicatetea, voiosia, frumusetea in Biserica si in relatii daca tot

5 ~ 5 ~ 5 5 5

nu le avem ci distrugem totul in jur prin trei cuvinte si doud
priviri.

Conditiile in care noi facem slujbe nu sunt deloc
potrivite.

Avem locasuri mici, cantare proasta, incalzire si aerisire
precara si slujitori care rar se ridicd la inal^imea unui
intelectual fin si de-a dreptul infiordtor de rar sunt cei care
traiesc ca niste teologi ai lui Dumnezeu.

Situa^ia ma inspdimdntd. Ce vad ma socheazd.
Consternarea pe care o traiesc ma lasd mut.

446

Iar cand te ui^i la credinciosi ei arata, cu precadere, ca
preo^ii care ii conduc. §i cand te ui^i la zidurile Bisericii si
acestea ii reprezinta.

Langa un hotel bea ceva un barbat care avea steaua
evreiasca la gat.

As vrea sa intreb pe un evreu: ce inseamna inca pentru
evrei acest semnl

Pentru mine e dezolant sa privesc o sinagogd sau
asteptdrile unui evreu. E dezolarea care apare atunci, cand se
calca evidence si se cauta, in acelasi timp, aceleasi evidence
„prea evidente".

Dezolarea aceasta ma cuprinde si cand privesc un
mahomedan sau un budist, un catolic sau un luteran sau pe
oricine altcineva, care incearca sa ma inve^e ce e adevdrul,
unde e adevdrul, fara ca el sdfw in adevdr.

Dezolarea mea e fundamental religioasd pentru ca
reprezinta durerea mea fata in fata cu minciuna, cu lucrurile
rastalmacite, viciate.

Ni s-a imbdcsit fiin^a de satanism. Peste tot ni se
pompeazd in suflet egoismul, dezinteresul de ceilal^i, crezul ca
pofi sdfaci totul de unul singur sau prinfor}a.

De aceea, acele femei treceau peste noi ca sa se inchine,
pentru ca nu vedeau si nu sperau decat la o relate egoistd cu
Dumnezeu, la o relate singuratic-egocentricd, in care
comunitatea celorlalti credinciosi nu era importantd. Sau vin
sa se inchine numai ca sa epateze a femei credincioase dar
acasa, in mediul privat, nu au timp de rugdciune.

Omul rugdciunii nu e niciodata un om prost-crescut sau
indiferent fafd de ceilalfi.

Rugaciunea creeaza o sensibilitate enormd fa^a de to^i
oamenii, o amabilitate evanghelicd si o smerenie profunda.

Mul^i incurca smerenia cu lasitatea plind de egoism,
care se propune drept „suferinfd pentru Dumnezeu".

Insa niciodata fariseismul nu are sa fie canonizat si
slavit ca sfinienie.

Stam in pat si vedeam un reportaj din comuna
Cumpana526. Primari^a a facut multe in aceasta localitate din
jude^ul Constanta...

Dar in interviul pe care ea 1-a dat unei televiziuni a
repetat de atdtea ori numele de Cumpana, incat la noi, in casa,
a devenit proverbiala: „ca la Cumpana", dupa cum e

526

Idem:http://ro.wikipedia.org/wiki/Cump%C4%83na,_Constan%C8%9Ba.

447

proverbiala: „care este", a domnului Vanghelie52 de la
sectorul 5.

„E de la Cumpana" a devenit semnul distinctly pentru
acela, care nu §tie sa vorbeasca prea pedant dar vrea sa se dea,
totusi, de rotund.

Era usor de gasit un inlocuitor pentru acest nume sau se
putea vorbi omeneste, jovial, direct despre realizarile din
comuna.

Insa ea nu a vrut in ruptul capului acest lucru, pentru ca
vroia sa fie recunoscutd drept o femeie cu un anumit standard
informational, in ciuda faptului ca nu-l avea.

Imi aduc aminte de o func^ionara a Poliiiei (un exemplu
tras la xerox), care m-a intrebat ce studii am. Asta cand ne-am
schimbat buletinele...

§i i-am spus ca am studii post-universitare.

Ea s-a uitat la mine mirata (pentru ca nu avea rubricd
pentru cetdteni cu studii post-universitare) si m-a intrebat:
Adicd ce? §i i-am spus ce.

S-a uitat la mine. ..si a tras concluzia „nefericita": „Deci,
a^i absolvit o facultateV '.

Ea nu in^elegea insa ce sunt acelea studii post-
universitare, adica dupd facultate sL.pana la urma: a scris ce a
vrut. Si asa nu conta pentru Politie daca eu am sau nu am
studii post-universitare. . .

Insa nu e ea de vind, sarmana...ci eel care apus-o acolo.

Incompetenfa e anume cdutatd, e selectionatd si pusd in
functie, ea nu e o mirare ci o cotidianitate, si e pusa expre
acolo... pentru ca sa te intalnesti cu eapeste tot.

§i, in Romania, gradul de intdlnire cu incompetenfa si
ridicolul la nivelul institu^iilor statului e de-a dreptul sinistru.

Mor ataxia, pentru ca cei care ne conduc nu sunt cei care
trebuie.

§i eel mai grav e ca nu avem mulfi care pot sa conduca
in asa fel tara asta incat lucrurile sdfunctioneze ca unse.

Langa Magazinul Unirea doua domnisoare strangeau
semnaturi pentru doamna Lia Roberts .

Liderii americani cred ca vor sa vada, daca romanii sunt
tot la fel de prosti ca si alte state ale lumii, care au ales ca
presedin^i persoane venite din America si care reprezinta
mdtreaia economiei capitaliste americane.

Nu am gresit cuvantul cand am spus: „matreata".

27 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Marian_Vanghelie.
528 Idem: http://en.wikipedia.org/wiki/Lia_Roberts.

448

Matrea^a e ceva de prost gust. Cam asa arata mare parte
din economia americana.

In aceasta perioada nimeni de la noi nu mai atacd
America, chiar daca ne aduc aia containere intregi cu deseuri
toxice.

Tot ce vine de acolo a devenit „sacru", la fel de „sacru"
cu ceea ce venea odinioara din China sau Rusia, ambele
comuniste ca si noi.

Nu cred insa ca va dura prea mult adulafia aceasta
prosteascd pentru America. Va pieri tot atat de penibil ca si
adulafia pentru comunism.

Oamenii vor vedea foarte curdnd §ifoarte evident ceea
ce au inceput sd vadd deja: ca democra^a nu e „un rai" pentru
to^i, ci doar pentru unii.

§i ca e tot la fel de dictatoriald si de meschind ca si
dictatura politicd anterioard, ca ne infesteaza de relativism in
orice domeniu, de boli si de prostie, de coruptie si de santaje
de diferite feluri, de manipulare grotescd, terorism, rdzboaie si
distrugere.

Mie nu-mi plac exemplele de viata sociala in care doi
mdndncd banane iar o mie mdndncd rdbddri.

La nivel social nu e de a ajuns ca doar cdfiva sa o ducd
bine, ci majoritatea trebuie sd o ducd bine.

k\ m vazut reluarea unui reportaj despre greco-catolicii
din Ucraina, in care ei apareau ca singurii ostracizafi ai
regimului sovietic ateu. E o mare minciuna.

Li se parea ca nu trebuie sa fie cu ortodocsii, ci cu
catolicii, desi mixtura enervanta de ortodoxie si de catolicism
pe care ei o practica, ii face sa fie mai aproape de Ortodoxie
decat de catolicism in ceea ce priveste slujbele si monahismul.

Eu atat 1-as intreba pe un greco-catolic: Daca stii ca
ortodocsii s-au unit cu catolicii la un moment dat, numai
pentru ca sa aiba privilegii politice si sociale, cum po^i numi
greco-catolicismul „credinta" sau „Biserica", cand ea nu e
decat rezultatul unui interes pecuniar si nu o voinfd divindl

Greco-catolicismul e un fel de struio-cdmild, o corciturd
penibild in materie de eclesiologie.

449

Din cand in cand imi aud numele strigat sub geam,
alaturi de batjocuri la adresa mea. Si tare as vrea sa stiu ce
gdndesc aceste femei demonizate. Bat atata drum numai ca sa
ma enerveze.

Se „satura" numai din ideea ca imi stricd linistea si apoi
pleacd. Nimeni sdndtos la minte nu ar face asa ceva.

Dumnezeule, Prea Bunule, Tu stii toate. Faca-se voia Ta
intotdeauna si ne miluieste!

Cand vrei sa faci ceva bun apar multe ispite, multe
hopuri. Demonii se lupta cu tine din rasputeri.

Dar punandu-ne nadejdea in Dumnezeu, toate barierele
ce ni se pun in fa^a se sfarama. Am vazut acest lucru minunat
de zeci de ori.

Oricand Dumnezeu acfioneazd cu putere in viata
noastra, observam cu mare bucurie rezultatele.

E mult prea vizibil unde lucreazd Dumnezeu, unde
Dumnezeu consimte si ajutd la crearea unui lucru.

\)t

'enirea bunicii mele la Bucuresti a fost o bucurie, o
odihnd a inimii si o intdrire in acelasi timp. M-am gasit in
postura de a o bucura, dupa cum ea m-a bucurat toatd viafa
prin ceea ce a fdcut pentru mine.

Am mers la Sfanta Manastire Cernica, ne-am plimbat
prin padure, am stat pe banca de langa fresca Raiului din
cimitir, am privit mormintele, am stat pu^in langa lac si am
cumparat pepene, pentru ca ea nu mancase niciun pepene pe
acest an.

§i cum sa nu ma bucur si cum sa nu o iubesc enorm de
mult, cand ea este singura persoand din lumea asta, care e in
stare sa ne dea toata pensia ei de 1.600.000 de lei si tot ce are,
chiar si viafa, numai pentru a ne fi noud bine, fara a ne cere
nimic in schimbl

A venit incarcata cu de toate: cu carne, cu zarzavaturi,
cu prajituri, cu cadouri, cu bani.

§i cand eram la seminar si la facultate, tot ea, iubita mea
bunica, venea cu sarsanalele pline, pentru ca sa imi fie bine.

Ne-a repovestit faptul, cum atunci cand trebuia sa ma
boteze eram atdt de slab din punct de vedere fizic, incat mul^i

450

credeau ca am sa mor in curand. §i ea nu dorea sa creada
acest lucru, pentru ca ma considera/ramos* si al ei.

Bunicul meu si bunica mea m-au iubit enorm toatd
viafa meat nici nu pot explica cdte aufdcut pentru mine.

In schimb, paring mei au fost de o indiferenfd, de un
satanism si de o rdutate iesitd din comun.

Ca sa va inchipuiti ce inseamna iubirea de pdrinfi pe
care am primit-o, trebuie sa va spun ca acum, cand a venit
bunica mea la noi, tatal meu, pe furis de mama mea, i-a dat
bunicii mele (si mamei lui), ca sa imi aduca mie, nici mai mult
si nici mai pu^in decst... doua oud.

Cam atat valoreazd rela^ia lor cu propriul lor copil, cu
care se laudd peste tot, dar caruia nu i-au dat mai nimic toata
via^a si pe care bunicii lui 1-au crescut incepand de la varsta de
doud sdptdmdni.

Imi spunea mamaia, ca mama nu a mai vrut sa imi dea
tata, pentru ca sa nu isi pateze si sa isi distruga hainele.

§i ei, bunicii mei, m-au luat de la parin^ii mei si m-au
crescut, desi locuiam cu to^ii in aceeasi curte, din cauza
iresponsabilitdtii parintilor mei fata de cresterea unui copil.

Pentru ca acum mamaia a ramas vaduva, to^i vor sa o
insele, sa o fure, sa o escrocheze, sa o omoare.

Cele mai apropiate dintre rude s-au aratat cele mai
mdrsave, cele mai rele fiin^e cu noi.

Imi aduc aminte intotdeauna acel dumnezeiesc: „M-au
urat pe nedrept" (In. 15, 25) si il vad si in mine. Pentru ca,
„daca M-au urat pe Mine si pe voi va vor uri" (In. 15, 18).

Ni se rasplateste binele cu raw, pentru ca diavolul sa ne
sopteasca: „Vezi, i-ai fdcut bine astuia iar el ififace rdu. Alta
data sa nu mai faci bine la nimeni, pentru ca tot la fel se
intampla!".

Insa binele fdcut e rasplatit cufericirea vesnica si nu cu
un bine aparent sau de conjuncturd.

Dumnezeu rasplateste binele si nu trebuie sa incetdm
niciodatd de a-1 face.

Dar in drum spre Sfanta Manastire Cernica am fost din
nou „escortat" de una dintre agitatoarele care imi canta sub
fereastra cdntdrile inmormdntdrii. Luase un copil cu ea, pentru
ca sa para „serioasa".

29 Marin Piciorus.
530 Floarea Piciorus.

451

Si a mers cu noi in acelasi microbuz, a stat cat am stat
noi la Manastire, s-a reintors cu aceeasi masina ca si
noL.pentru ca la un moment data sa dispard...

Problema e ca acest triou de femei, care ma sicaneaza
continuu, e angajat de cineva, pentru ca sicanele au inceput
intr-un moment bine stabilit.

Si acel cineva, care le-a angajat si le pdstreazd viu
„dinamismul" nebuniei lor e de-al Bisericii... care vrea sa ma
incomodeze mpregdtirea mea pentru doctorat.

Adica cat de „periculos" par/sunt pentru unii de mi se
doreste atat de intens neintrarea la doctorat?

3

Si cat de „ortodocsi" sunt acesti ortodocsi, care
insceneaza o astfel de mizerie, pentru un tanar care doreste sa
aprofundeze viata si teologia Bisericii, pentru ca vrea sa
trdiascd si sa lucreze cu sfintenie pentru mantuirea lui si a
oamenilor?

Adica nu sunt atat de „invizibil" precum par, daca sunt
urmarit atat de insistent si sicanat atat de tenace.

De unde mi-am dat seama ca „angajatorii" lor sunt „de-
ai Bisericii"? E simplu! Pentru ca le-a invatat sa spuna si sa
facd anumite lucruri, care reies dintr-o mentalitate aeclesiald,
pe care eu o cunosc foarte bine, si care e atmosfera interioard
a unor oameni ai Bisericii.

Mai pe scurt: asa ceva fac unii oameni ai Bisericii, care
nu au nicio constiintd atunci cand vine vorba sa il linseze
mediatic pe cineva, pentru a se da binepe langd altcineva.

Cele trei nu stiu ca eu stiu ca ele vorbesc cu vorbele
altora si cafacfaptele pe care altii ar dori sa mi le facd. ..si ca
ele sunt doar niste biete unelte, de care mie mi-e mild.

De ce mi-e mildl Pentru ca treaba asta a inceput de doi
ani, de cand am intrat la master si s-a accentuat tocmai acum,
cand eu ma pregdtesc pentru doctorat.

Iar daca doi ani femeile astea au fost sugestionate sa
spuna si sa incerce si sa facd toate draciile de pe lume asta
denota faptul, ca cei care le-au pus... sunt mai satanisti decat
ele.

Iar mie mi-e si mai mild de cei care le-au pus si care vor,
cu o curiozitate iesitd din comun, sa stie: ce fac, unde ma due,
ce gandesc, cum reactionez.

Pe scurt: s-a activat o securitate „eclesiastica"
underground in ceea ce ma priveste...si agentele, 3 la numar
(sunt mai multi?!), au o diversa activitate de manipulare,

452

instigare la violenta si strangere de date, o activitate puternica
deci dQfilaj.

Azi dimineatl, „tartora" lor mi-a aruncat o plasa pe
balcon, care continea tdmdie si un pietroi.

Acest mod de exprimare al nebuniei insa s-a inmultit
enorm de mult in societatea de azi.

Cand trebuia sa luam masina la intoarcere si sa iesim din

T 5 5

curtea Manastirii Cernica, o alta scrantita, care se dadea drept
,,inchinatoare", il agasa pe un monah batran, care lucra pe
pamantul Manastirii, ca sa vind sa vorbeascd cu ea.

Acela isi vedea de treaba lui iar ea tipa la el din toate
puterile, invocand tot felul de motive de vorbd.

Vazand ca monahul nu o bagd in seamd...SL venit dupa
noi la masina. Cat a stat sa astepte masina spre Bucuresti a
cantat, s-a plimbat, s-a intors pe toate parole... Demonii nu o
lasau in pace.

Ne-a enervat mult situa^ia asta, pentru ca nu a fost o
coincidenid.

Iar pe dracii care ma agaseaza continuu i-a apucat o
panicd puternica de ceva vreme, de cand cu inceputul
pregdtirii pentru doctorat, ca sunt in stare sa ne smulga blocul
si sa-1 arunce pe luna.

Ni se strica lucruri din senin, cele trei ne urmaresc si tipa
in spatele nostru peste tot, ne mai pleaca din viata noastra cate
un prieten pe te miri ce motiv, alarme deschise si muncitori
zgomotosi la strada si la firmele de jos, cand ti-e lumea mai
tihnitd, fapt pentru care invat la cote maxime de buruiaj, de
stres continuu.

Ieri, dupa ce am condus-o pe mamaia la tren, 1-am
vizitat (fara sa ne asteptam sd-l gdsim acolo) pe parintele

CI 1

Grigore Mazilescu si impunatoarea sa catedrala. E una
dintre cele mai frumoase Sfmte Biserici ale Bucurestilor .

Ne-a spus ca a schimbat tabla de pe acoperis si ca ea
cantareste 3000 de kilograme. Am gasit aici Sfinte Moaste de
la trei mari Sfm^i.

Convorbirea cu el ne-a bucurat. A fost o discu^ie
sincera, deschisa, fara echivocuri.

Ceva care nu s-a mai intdmplat de mult in ceea ce ma
priveste.

531 Timp de doi ani de zile 1-am avut asistent la Noul Testament. A se vedea:
http://www. ftoub.ro/index. php?view=article&id=9%3Apr-asist-dr-grigore-
mazilescu&option=com_content&Itemid=272.

532 E vorba deBiserica Sfanta Vineri-Noua: http://sfvineri.ro/index-l.html.

453

Cu mine, eel mai adesea, se vorbeste lapidar, cu fereald,
cu subintelesuri si deloc cu inima deschisa. Sau daca totusi
vreunul dintre preoti vorbeste cu mine, nimeni nu ma intreaba
daca imi trebuie ceva, daca pot sa ma ajute cu ceva sau nu
initiaza discutii teologice sau confesiuni cu mine.

Insa in drum spre casa am vrut sa intram in sinagoga
evreilor de langa noi, sa vedem cum e si ne-au oprit portarii,
pentru ca nu avem „acoperaminte" pe cap.

N-am acceptat cele doua petice de carpa murdare (tot
folosite de cei care vin...si care nu reprezinta nimic pentru noi),
pe care unul dintre ei dorea sa ni le dea, pentru ca sa ni le
punem pe cap si pentru aceea am plecat consternafi de rautatea
lor.

Unul din ei, pentru ca il infruntasem in ceea ce priveste
„necesitatea primirii acoperamantului evreiesc pe cap, desi eu
sunt ortodox", m-a facut „bulangiu", adica „homosexual" (in
ciuda faptului ca eram cu sotia langa mine), desi amandoi
spuneau ca sunt tot ortodocsi.

Dar daca eu eram „bulangiu" pentru ca aveam barba,
rabinii, care au barba, sunt tot „bulangii"? Sau doar ortodocsii
cu barba sunt „bulangii", desi au sotii acasa, ca si rabinii cu
barba?

§i le-am spus-o si lor, ortodocsi sau evrei fiind ei: „Daca
asa se comporta top, evreii fata de neevrei, nu e de mirare ca
al^ii vor sd-i bombardeze".

Pentru ca, daca Biserica Ortodoxa Romana ar pune un
afi§ imens langa fiecare Biserica: „Cine nu are batic pe cap si
fusta lunga si e femeie sau cine nu se inchina si nu saruta
Sfmtele Moaste sau Sfmtele Icoane nu au ce cduta in acest
locas", ne-ar eticheta to^i ca suntem „fundamentalisti". Si, cu
adevarat, asa am fi!

Insa, intr-o sinagoga evreiasca din Romania,
ultracentrala in Bucuresti (in comparatie cu intratul tuturor in
Bisericile ortodoxe din Romania), nu am putut nici mdcar
intra, desi nu formam nicidecum unpericol public.

§i daca mi-as fi pus pe cap acel petic de pdnzd, nu as fi
devenit evreu.

Iar daca as fi fost evreu, nu mi-ar fi placut ca un altul, de
alta religie, sa se prefaca ca e evreu, atunci cand intra la mine
in sinagoga.

Acest incident m-a lasat cu gust amar.

Am ajuns ca in propria noastra ^ara sa fim considera^i
minoritari si sa fim tratafi cu scdrbd.

454

Focusarea evreilor numai pe holocaustul lor a inceput sa
stresezQ pe omul de bun simt, atata timp cat nu vor sa vada
decat propria lor drama dar nu si pe a altora si se erijeaza in
singurii persecutaii ai istoriei.

Insa cand maximalizezi drama ta ca natie in detrimentul
dramelor altor natii nu faci decat sa devii o natie penibild in
acest sens si drama ta sa nu maifie luatd in serios, atata timp
cat esti indiferenta fata de persecutarea sdngeroasd a altor
natii.

Satanismul acesta halucinant ma scdrbeste cand e vorba
de evrei. Imi pare nespus de rau ca acest popor magnific, care
a dat ataxia Sfinfi, atatia oameni mari pentru lumea asta si din
care Insusi Domnul S-a intrupat a devenit din ce in ce mai
inversunat si ipocrit fa^a de toata lumea.

Cand oamenii incep sa ii urascd pe ceilalfi numai pentru
un concept, numai pentru o presupusd „ superioritate "
mincinoasa, atunci aceia devin niste oameni decdzufi, niste
fiinie ranchiunoase si rdzbundtoare.

Razbunarea se gaseste numai intr-o inima in care rdul se
simte la el acasd.

Ca sa te razbuni, trebuie sa fii o fiin^a foarte adanc ranita
de nefericire si singurdtate, si care nu sunt consecin^ele unei
vie^i sfmte, ci ale uneia depravate si egoiste.

Doamne, Dumnezeul meu, iarta-ma pe mine, pacatosul
si arata-mi calea pe care trebuie sa merg. Scoate-ma la lumina
Ta si bucura-ma cu bucuria Ta cea sfanta, Dumnezeul meu, ca
sufletul meu s-a umplut de durere si tristefe. Ajuta-ne noua,
tuturor, Iubitorule de oameni si ne iarta!

on prieten a venit si mi-a spus, ca s-a intalnit cu un

coleg al meu, care a vorbit cu unfost coleg al meu (nu am vrut
sa le cunosc numele, pentru ca inseamna ca ma cunosc beton
armat si de aceea nu are rost sa le stiu numele), care 1-a
atentionat ca nu mai trebuie sa ma viziteze.

Adica ce fel de rau as putea eu sa fac cuiva, daca
vorbesc cu el despre teologie, cultura, stiinta, viata cotidiana si
il mai pun si la masd si ii mai dau si ceva de bduft

Pot discutiile astea personalizatoare si iesite din inima
sa indobitoceascd pe cineva?

455

Ar putea cineva sa isi piardd mintile daca vorbeste cu
mine lucruri teologice profunde sau sa isi schimbe viata in
bine?

Da, singurul rdu e: sa imi pierd timpul cu discutii, in
care doar eu spun lucruri interesante... si primesc in schimb
nimicl

Numai ca e interesat modul in care sunt privit, daca o
simpld discutie cu mine te poate afecta irevocabil.

A venit vorba despre acest amanunt, atunci cand
prietenul meu imi spunea, ca „nu mai avem o privire de
ansamblu" asupra lumii din jurul nostru.

Imi reaminteste despre un film, in care regizorul
incetineste imaginea, si il face pe actorul principal sa vada o
gara, in ansamblu, dintr-un singur punct.

La care eu imi aduc aminte de bucuria pe care am avut-o
in metrou, cand am stat langa doi tineri - un el si o ea - care
pareau afi la teologie.

Tanarul ii spunea prietenei sau sofiei lui un banc despre
„extraterestri", in care acestia vin pe pamant si cer
pamantenilor sa le explice ideea de timp, pe care acestia nu o
infelegeau. Unele fragmente din discutia lor nu le aud.

Insa, la un moment dat, ii spune ca ceasul nostru, fiind
ca o brdiard e de fapt o cdtusd. §i de aceea noi suntem
„incatusati in timp".

Cred ca e singurul moment public elevat, necreat de
profesionisti ai ideilor, pe care 1-am trait in Bucuresti de 6 ani
de zile incoace.

Adica nu am mai asistat, ca o persoana neutra, la o
convorbire in public intre doi sau mai multi insi, in care sa vad
oameni gdndind frumos .

Oamenii nu mai gandesc acum, pe loc, nu mai sunt
spontani.

§i cei care gandesc acum au o spontaneitate de multe ori
prefabricatd, ticluita dupa modele intelectuale precise. Modele
proaste insa, care nu mai vor sa vorbeasca romaneste cu toatd
gura.

Insa acest tanar m-a entuziasmat prin spontaneitatea lui
ingenud si prin faptul ca, in mod vadit, sincer, dorea sa ii
vorbeasca si astepta sa i se rdspundd tot lafel.

El era o bucurie comunionald cu prietena/sotia lui si ii
vorbea din toatd inima despre tot felul de lucruri.

456

Si in gura acestui om, care cugeta simplu dar cu
dragoste de gdndire, aceste cuvinte au sunat Jar a fisurd, ca un
cadoufrumos primit in mod neasteptat.

Vorbim in continuare despre faptul, ca atunci cand
intram intr-un supermarket culorile ne atrag ca pe niste copii.

Suntem identifwaii cu obiectele pe care trebuie sd le
cumpdrdm. Asta imi spunea el.

§i isi aduce aminte despre ceea ce ii spusesem candva
(pe cand nu era casatorit), ca a vedea pe cineva gol nu
inseamna a-l privi si cu patimd si ca a scdpa de patimd
inseamna a-i privi pe tofi oamenii lafel.

II intreb, daca acum, dupa ce s-a culcat cu sotia lui, mai
ii e rusine de ea, ca atunci cand a cunoscut-o prima data si mi-
a raspuns ca nu.

§i am continuat: sexul, atunci cand esti casatorit, devine
ceva normal, chiar se banalizeazd, ca si mdncarea uneifripturi
sau faptul de a bea un ceai.

In^elegi ca el nu e un tabu, ci un act fires c pentru doi
oameni casatoriti.

§i imi spune ceva. frumos si adevdrat, atunci cand eu ii
spun, ca daca as fiforfat de cineva sdfac sex cu ea, nu mi-ar
strica relafia de dragoste cu sot4a mea, pentru ca relatia este
intre noi doi: „rela}ia implica dialogul si impdrtdsired".

Desi spunem atat de multe cuvinte despre dragoste, ea
este ceva care ne scapd din cuvinte desi o trdim.

II intreb de ce nu mai sunt oamenii sinceri unii cu alfii si
imi raspunde: din cauza lipsei de incredere. „Interesul perfid"
e eel care primeazd.

Ii parea rau, ca intr-o anume zi nu a anunfat pe cineva
despre un anume lucru, care ii era necesar aceluia. Nu 1-a
anun^at din invidie.

Insa, continua el: „sunt demersuri rele in care nici tu nu
crezi, si totusi lefaci".

Mi se pare foarte firesc sd dialogdm si sa spunem ceea
ce simfim si gdndim, asa cum putem sd o facem si nu sd ne
fandosim tot timpul.

Aseara, Costion Nicolescu a amintit cuvintele
Fericitului Dumitru Staniloae, cum ca trebuie sd afierosim lui
Dumnezeu tot ceea ce avem noi mai bun.

533 Articole ale sale: http://www.formula-as.ro/redactia/costion-nicolescu-91.

457

Nu pe baiatul nostru mai slabuf trebuie sa-1 facem preot,
cipe eel mai bun, pentru ca lui Dumnezeu trebuie sa-I dam tot
ce e mai bun. E un foarte mare adevdr.

Ce vor filmele sa ne invefel Ce vor cardie si ziarele sa
ne transmitdl §i de ce le folosesc unii pentru a distruge mul^i
oameni?

Ideea unei televiziuni duhovnicesti, cu reportaje si
emisiuni despre lucrurile de taind ale Ortodoxiei ar fi un mare
scandal.

Insa un canal cu filme porno nu e niciun scandal, ci e
chiar „o reusita" a firmei de cablu.

Iluzoriul, fictionalul e totusi o cdutare spirituals. Preferi
sa te crezi in lumi paralele, omorand monstri, creand civiliza^ii
utopice, pentru ca niciodatd nu veiface asta.

Ji se da iluzia sa crezi in lucruri pe care nu le vezi, care
nu exista si nu vor exista niciodatd dar care sunt puse in scena
intr-un mod impecabil.

Orice incercare si mai demonicd de prezentare a unei
lumi presupuse sau a unui sfdrsit al lumii „apocaliptic" nu e
decat o dorin^a luciferica de a muta limitele imagina^iei.

Insa imagina^ia nu are o evolufie salvatoare sl lumii.

Niciodata Utopia nu va da speranfe reale omului.

Eroul care moare dramatic si care, pana moare, te face
sa }i se taie respirafia cand era sa cadd de pe o stanca...sau
criminalul, care intra in casa si vrea sa ii omoare so^ia unui
ofi^er de politic. sunt momente fulminante dintr-o via^a, care
nu s-a petrecut niciodata... pentru ca sa avem ce vedea la
televizor.

Fictionalul e un mod pldcut de a-fi pierde timpul dar, in
acelasi timp, creeaza un alt om: omul care nu mai stie ce sa
facd daca nu i se mai daufic}iuni, omul care nu mai poate trdi
durerea daca nu are pldcere, daca nu i se da o dozd mare de
pldcere, oricum ar fi si oricare ar fi aceasta.

Devenim dependent nu de vreun personaj anume, ci de
ideea ca trebuie sa vedem ceva nou, de ideea ca ceea ce am
vazut e ceva mai prost in comparable cu ceea ce vom avea de
vdzutpe mai departe.

Asteptam ca maine, filmul de mdine sa fie si mai sexy
sau si mai oribil decat eel de ieri. Neapdrat vrem acest lucru.

Cautam cu ardoare sa vedem ceva dar, in acelasi timp,
vazand ceva, ne schimbam dupd acel ceva pe care il vedem.

Cum arata vedeta arata si spectatorul care o iubeste.

458

Apare trupul mirosind a patima pe ecran, bataia,
injuratura, viciul, minciuna, accidentul cu morti si raniti,
atentatul cu bomba, in care totul e numai frica, incordare,
teroare.

Te astepti ca maine si tu sa fii tdlharit, sa cada si la tine
un avion de luptd pe casd, sa se intample si cu tine o mare
dragoste, la fel ca in filme.

In secolul al XVIII-lea, Montesquieu534 scria: „Fardul nu
e numai o dovada ca femeile se gandesc mai mult la
frumusetea lor, ci dimpotriva, ca se gandesc mai
j9«/m...(Candva) fettle erau nefardate, iar frumusetea era a
fiecdreia. De unde si erau mari deosebiri si mari superioritdii.
Astazi toate fettle sunt la fel"

Daca atunci erau la fel, ce sa mai spunem de astazi,
cand, desi exista multe farduri, toate dau cu farduri. Sau desi
exista multe farduri, foarte purine vor sa nu lefoloseascd.

In propozitia de mai sus nu e nicio eroare.

Pe mine ma mini faptul, ca desi exista atdtea farduri,
prea purine femei isi pun intrebarea la ce folosesc, pentru ca
mai frumoasd tot nu poti fi, cu ceva care nu aduce decat o
frumusefe de 5 secunde.

Multitudinea lor imi da de gdndit, cum imi da de gandit
multitudinea restaurantelor sau a revistelor deocheate. §i imi
dau de gandit, pentru ca toate sunt cam la fel de proas te.

Ideea nu e ca tu sa iesifolosit cu ceva ci sa pierzi.

Societatea de azi, numita in mod eufemistic: „de
consum", nu e nici pe departe o societate care sa-^i faca
placere sa „o mdndnci", ci abia poti sa „o inghi}i". E un fel
de muzica tiganeasca, cantata dupa ureche, pe care o auzi
numai cand te intereseaza votca din fa^a ta.

Caderea in alcool a omului postmodern sau lasarea in
voiafumului defurnal care iti iese din gurd e un mod de a uita
de tine, un refuz criminal de a-fi da o notd bund.

Erau intrebate femeile, care au pozat in reviste
„explicite", despre motivul care le-a determinat sa faca acest
lucru. Insa niciuna nu a recunoscut ca doreste, in mod
nebuneste, sa fie adulatd de bdrbafi si, nu in ultimul rand, ca
in fa^a pozelor ei barba^ii sa se masturbezQ.

Ele si-au luat banii iar barba^ii, ca niste fraieri, isipierd
j9«terea...masturbandu-se in fata unor poze.

534 A se vedea: http://en.wikipedia.org/wiki/Montesquieu.

5 Montesquieu, Scrisori persane. Caiete, trad, de Stefan Popescu, cu prefaja de Irina
Eliade, Ed. Minerva, Bucuresti, 1970, p. 353.

459

§i sexul vine, in lumea de azi, ca „o compensare", ca „o
sarbatoare" pe care si-o oferd oamenii intre ei sau pe care si-o
cumpdrd sau si-o iau cu forty.

Bucuria rugdciunii e mult prea rard in comparable cu
bucuria sexuala.

Sexul e o idolatrie depersonalizantd in stadii mai
avansate de impdtimire sexuala.

In revistele porno romanesti apare la un moment dat, ca
un icon, un penis ditamai de barbat, pe care o femeie il
imbrdiiseazd ca si cum l-ar adora.

M\x\\\ dintre credinciosii nostri, inca tulburi la minte,
vad in Sfintele Icoane niste trupuri care le produc placere,
care ii excitd.

Uneori sarutatul Sfintelor Icoane sau al Sfintelor Moaste
se transforma in altceva mult mai grefos.

Filmele porno sunt categorisite foarte „§tiinjific". Unde
trebuie sa vezi zoofilie asta gasesti. Daca e vorba de
transsexuali gasesti transsexuali.

Apar actri^e imbracate in calugari^e romano-catolice si
sunt posedate in chip si fel.

Bancurile romanesti cu preofi, nu de putine ori vorbesc
despre femeile care vin sa se spovedeasca dar fac sex oral cu
preoiii, pentru ca ingenuncherea la spovedanie o asimileaza
felatiei.

Mai ales barba^ii vad in reverenda preotului ortodox o
„fusta", ca si cum el arfi femeie. Iar daca e femeie inseamna ca
e cineva slab. Si preotul ortodox e vazut ca femeie pentru ca
poarta „fusta".

Rationamentul, desi destul d&pueril, e foarte raspdndit.

Cand trece preotul pe langa cei mici, auzi: „Doamne
miluieste, popaprinde peste!". Sau: „Vesnicapomenire!".

E interesant cum sunt pdstrate in timp, cu multa
ardoare, de catre cei mai pufin credinciosi, aceste citate
celebre ale batjocurei la adresa preotilor.

Filmul porno vrea sa l\\ redea intregul act, vrea sa te
faca sdfii acolo dar nu i}i spune pentru ce. l\i da ocazia sa vezi
dar nu l\i spune care e motiva}ia filmului.

Aproape to^i cred ca stiu care e motivafia filmului
porno: sa te masturbezi sau sa faci sex cu cineva uitandu-te la
un film.

Dar motivaiia filmului porno e alta: sa crezi ca totul e
atdt de usor, ca sexul e ceva pldcut si fara nicio urmare rea si

460

ca placerea e cea care te implineste, placerea e scopul tdu,
adevarata ta norma de viafd.

De fapt nu vrea sd i}i arate ceva, ci sd te invefe ceva, sa
te convingd de ceva.

La fel sta treaba si cu momentele publicitare. Nu vor sd
cumperi ceva anume in primul rand, ci sa te convinga ca ceea
ce pot ei sdfacd, de acelea ai tu nevoie.

Reclama nu te duce spre produs, ci spre firma care il
produce. Firma e laudatd pana la urma si mxprodusul.

§i nici firma nu conteazd pana la urma ci banii pe care ii
castiga cei care detin firma.

La alt nivel, orice firma e ca un petic de pdmdnt pe care
tu sddesti ceva. Te folosesti de pamantul acela dar nu te
interesesLza. pdmdntul, ci profitul.

Dar profitul nu inseamna sd ai, ci sd stii ca ai numai tu
si ai mai mult decdt alfii.

Cel care ne vinde paine, face ca totul sa ni se para bun,
dar pe el nu il prea intereseazd de painea noastra. Poate chiar
ne waste ca nu cumparamj^a/we mai multd.

Cand trebuie sd depui bani la bancd sunt foarte amabili,
ca si cand ar fi vazut cobordndu-se soarele la ei in casa, dar
cand trebuie sd ii scofi, parca ei sunt proprietarii banilor tai iar
tu le-ai lua ceva care nu ifi aparfine.

Ideea de posesivitate e larg mediatizata. De la ideea de
„drept elementar al omului", pana la ideea de „libertate de
manifestare si de opinie" acest e al meu suna cu putere.

§i \i se spune: „cumpdrd pentru ca merifi". Dar de ce
merit?

Ideea de merit nu mai e legat de persoana mea ci de
banii mei. De fapt nu merit ceva, daca nu am bani.

§i merit ceva, orice vreau, in masura in care pot sd imi
permit sd il cumpdr.

In teologia romano-catolica ideea de merit a aparut ca
ceva distinct de persoana.

In concep^ia romaneasca, ideea de merit apare cam asa:
nu meri$i ceva, daca nu muncesti, daca nu trudesti pentru el.

Dar astazi li se implementeazd contrariul: daca ai o pild
undeva, po^i sd intri oriunde.

Ideea d&pild, de apili este extrem de sugestiva.

Pe unde se pileste ceva sau unde se erodeazd fierul pot
sa intre to^i gandacii de bucatarie.

Insa „a te pili" inseamna si „a te imbata", caci bautura
erodeazd mintea.

461

§i iarasi ma intorc la exploatarea sexualitatii pentru a-l
degrada pe om. Se doreste cu tot dinadinsul desfiinfarea
rusinii.

Dar rasinea odatd diminuatd in om are numai consecinte
nefaste pentru societate.

Vocabularul pornografic distruge limba pe care o
vorbim, ne pupam si facem sex in public, facem tot felul de
semne obscene, ne folosim de trupul nostra ca sa castigam
ceva, ne cream obsesii asupra anumitor persoane, distrugem
via^a altora.

Anarhia societa^ii e creata in undergroundul ei. De aici
izbucneste afara toatd mizeria pe care o avem stagnatd in noi.

Atata timp cat barbatul si femeia nu vor fi decat niste
sexe care isi produc pldcere reciproc, rela^iile dintre oameni
vor deveni strict impulsive, fara pic de dialog, de in^elegere, de
cunoastere reciproca, de dragoste.

Casatoria insa nu e numai sex. Este in primul rand
dialog, incredere, dragoste, compasiune, punerea mereu in
locul celuilalt si trairea in locul lui si cu el.

Acolo unde sexul devine o obsesie toata framuse^ea
interioara si exterioara a celor doi devine banald, o marfa
vandabila, ceea ce nu e.

Scopul ideologiei porno, care iti da sa vezi tot e sa te
duca spre acel moment, cand \i se va parea normal sa te culci
cu oricine, de la mama ta si pana la vaca pe care o ai in curte,
pentru ca sa te simfi „ liber ".

§i, dupa ce faci asta, sa mergi mai departe, spre lucrari
din ce in ce mai greu de suportat de o minte sanatoasa, pentru
ca sa devii mai rdu decat to}i.

IXiomentele de bucurie sunt daruri dumnezeiesti.

Bucuria adevarata e un har sfant, o deschidere spre
bucuria dumnezeiasca.

Daca nu te-ai bucurat de framusetea lui Dumnezeu, de
mila Sa, de bucuria care vine de la El, e normal sa nu stii ce e
bucuria. §i daca nu stii ce e bucuria, cum aratd ea in om,
numesti bucurie ceea ce nu e bucurie.

Acum ma bucur. Prea Curata Maica a lui Dumnezeu ma
incdlzeste cu iubirea si cu bunatatea sa. O simt aproape de mie
azi.

462

O, Prea Curata Maica, iarta-ma pe mine pacatosul care
gresesc mereu! Indreapta-ma la bunatatea Fiului Tail si ma
miluieste.

L3e ce Tom e mare si Jerry e mic si trebuie sa fie mereu

alergat? Ce dorea sa ne spuria desenul animat536 al timpului
cand eu eram copil si credeam ca e „frumos" safii alergaf!

Nu e niciofrumusete in afi alergat.

Nu e nicio frumusete in a fi mare numai pentru a fi
schingiuitorul celor mici.

Mi se pare a fi o parabola la mijloc.

Tom e pisicul, motanul eel mare dar cam prostu}. El il
alearga continuu pe sarmanul Jerry dar, de fiecare data, acesta
ii face „bucata" si Tom „o ia in freza" in mod sistematic.

Apropo: o trupa romaneasca vorbea de „statul in freza"
pe faleza. E o problema semantica demna de discutat.

Dar Jerry, parca tocmai de aia e mic: ca sa fie sprinten.

§i cu toate astea, oricat ai fi tu de tare la fuga, tot nu e
bine sa fii mic doar pentru ca sa fii persecutat.

Insa, americanii care au facut desenul animat, nu au vrut
sa spuna ca sistemul economic e tocmai balena cea mare, care
mananca. pestisorul de aur al omului de rand?

Nu cumva au vrut sa ne invete, ca putem fi numai niste
mici fiinfe intotdeauna, in comparable cu „puternicii lumii" si
ca, daca avem nebunia de a ne lupta cu ei, nu avem decat
sansa de afifugdriti tot timpull

Nu suntem noi, Jerry?

Nu suntem noi micul animal cu doua urechi, care nu are
lucru mai bun de facut, decat sa se ascundd?

§i peste Tom si Jerry planeaza din cand in cand o
femeie, stdpdna casei (ca si la Mr. Bean de altfel), care ar
putea fi numita „dumnezeul" desenului animat, care face pana
la urma dreptate.

Insa de ce aceasta femeie nu e nedreaptd, ca vrajitoarea
cu nasul plin de negi?

De ce nu omoara si ea pe micul soarece, atata timp cat
soarecele, in „cariera" lui naturald e doar un devastator al
casei unde sta opisicd atentd?

536 A se vedea: http://www.imdb.com/title/tt0274294/.

463

Se vede treaba ca intruchipeaza aici spiritul dreptdfii
desi „Dreptatea" e o femeie goala, legata la ochi, care face
totusi dreptate.

Se poate ajunge si la dreptatea nedreaptd...

Dar ce mai conteaza, cand avem desene animate?

Ochii lui Tom se dubleaza de multe ori, cand i se mai
dau tupe de catre caini. Caini il alearga, politia il claxoneaza,
teroarea devasteaza orasul. . .

Si cu toate astea, happy end-ul53 vine foarte
reconfortant in lumea oamenilor, care au pisici in casa sau in
care soarecii fac smecherii de ^i se blocheazd mintea intre
etaje.

§i ma gandeam: De ce facem desene animate sub forma
dQfabula? Pentru ca omul sa fie „intepat" frumos de realitatea
inconjurdtoare.

Iar copilul - asta e important! - inva^a de mic cum stau
lucrurile cu lumea in care va locui ceva timp, e drept, pufin.

Insa mul^i vor ramane si in stadiul de adul^i pe rolul
micului soricel, care nu are altceva de facut, decat sa traiasca
chinuit de cine vrea sa il chinuiel

§i poate ca trebuie sa iesim intr-o zi, fiecare, cu o
placarda in maini, pe care sa scriem: „Cine vrea sa ma
chinuie?\

Fiindca astazi dorin^a de a chinui pe cineva este
evidenta.

Astepti la ghiseul nu stiu care. Se uita la tine. Vrea sa
suferi si tu ceea ce simte ea.

Astepti. Te \x\\\ la ceas. Dai din picioare. Nerabdarea \i
se urea pana in crestet iar ma^ele i^i chioraie, pentru ca n-ai
mancat nimic de diminea^a.

§i astepti sa vina cineva, care sa dea la o parte pe acest
Tom de la ghiseu, care te urmareste, care te umple de nervi.

§i parca nu vine nimeni.

Numai Dumnezeu te poate scapa de aceasta stafionare
continud de la ghiseu, numai ca nu stiu daca esti prieten cu El.

§i vine rocdrul (denumirea standard data de romdnul
sutd la sutd) si l\i spune: „Ce, ba, ai venit sa imi }ii predicil Eu
nu cred in Dumnezeu. Eu sunt satanist... You understand
me ! .

Insa trebuie sa vorbim si de implementarea reala a bunei
vointe. Eu te respect si tu ma respecfi chiar daca nu mdplaci.

In engleza: final fericit.
538 Idem: Ma intelegi?

464

Insa nici pe mouse nu-1 placQapisoiulfips.

El fugea fugdrit fund iar pisoiul alerga, alergdndu-l de
zor.

Daca ai infeles ideea, cand te vei face mare, vei fugari
pe oricine pare mai neajutorat, il vei jecmdni , pentru ca sa
pari un om „ agreabil ".

Azi am luat o carte a unui preot foarte frumos prin
onestitatea lui. §i i se spusese, ca daca vrea sa spuria anumite
lucruri, trebuie sa aiba experienid in spate ca sa le spuria, in
sensul ca: „trebuie sd aibd spate".

Ideea cu a avea spate se traduce cam asa: daca spui ceva
bun si nu esti omul nimdnui e un lucru „ridicol", pentru ca ai
spus tu acel lucru si nu altul.

Daca esti al cuiva insa, daca esti pila cuiva, atunci pop,
sd spui multe dar nu din alea incendiare si trdiesti bine mersi.

Insa tanarul nu are „voie" sa gandeasca in fa^a celui
bdtrdn, asta e ideea, pentru ca sa nu para ca i-a luat-o inainte.

Eu nu sunt de acord cu acest cumul de date bizare ci cu
adevdrul in care crezi.

Daca cineva are ceva de zis si e bine ce zice atunci sd
vorbeascd indiferent de ce vdrstd are. §i daca e tdndr, atunci
sd fie remarcatd in^elepciunea lui iar daca e bdtrdn, sd ludm
aminte la pova^a sa in^eleapta.

Unde este egalitatea de sanse, daca neofiiii sunt
considerate drept soared iar vdndtorii se ascund in spatele
ghearelor complezeniefl

Unde mai po^i respira si construi o lume noud, o lume
mai bund, daca soarecii sunt buni numai pentru a fi
exterminafi?

Dar strfi ce se intampla cand mor soarecii?

Atunci se intampla ca mor si pisoii, nu de alta dar nu
mai aupe cine sd mdndnce.

Raman la ideea ca suntem programaji subtil inca din
copilarie si nu spre binele nostra.

Trebuie sa inveti de mic, trebuie sa mergi la scoald, sa
fii premiant, sa te realizezi. . .

Dar pentru cine, ma rog, facem toate astea?

Multe dintre cunostintele noastre scolare sau
extrascolare pot fi convertite in bine.

Idem: soarece.
540 Am auzit si forma: jegmani.

465

Dar ramanem niste himere care asteptdm moartea, daca
scopul nostru, singurul scop nu e decat acela de a avea un
viitor pe pdmdnt.

E fantastica somnolenfa umana. Mii de ani au murit
oameni iar oamenii nu s-au trezit si vor sd construiascd mereu.

Vor sa construiasca numai aid.

Raman lucrurile si mor cei care le-aufacut.

§i Tom devine acest trecut, care il tot inghite pe Jerry,
adica pe acest nesemnificativ prezent pentru mul^i.

Ajungi in pragul situa^iei cand spui: „Nu mai in^eleg!
Nimic nu mai are sens".

Dar tot ce se intampla are sens, numai ca noi nu-1 putem
privil

Ideea privitului in oglindd, care este sinonima cu privitul
in urmd... Sau ajungand la semnifica^ia duhovniceasca, aceea
de a-fi privi sufletul, trecutul vie^ii tale, care pare sa fie tot mai
eclipsatd.

Putem gandi si altfel.

Putem sa credem ca tot ce ni se pune in fa^a e regizat si
ca asta e doar dorin^a celor care au puterea, a dinozaurilor pe
care i-a nascut puterea financiard.

In spatele sloganurilor, in via^a reala sunt mii, milioane
de oameni care nu au aceleasi scopuri meschine.

Insa nu au glas ca sd protesteze sau poate ca nu mai vor
sa protesteze.

Vezi cate un batran care nu mai vrea nimic decat sa fie
lasat in pace, ca sa poata sa se bucure de ceea ce pu}ini se mai
bucura: de pu^in soare, de pu^ina mancare si de liniste.

Vrei sa dormi linistit pe perna ta, asteptand sa mergi
dincolo, in cer.

Mul^i vor sd moard pe perna lor. Nu vor sa fie dusi la
azil sau la spital. Vor sa moara in casa unde au iubit si aufost
iubifi, unde s-a clddit via^a lor, asa cum a fost ea, cu bunele si
relele ei.

Oricat de rozd a fost viaja omului au existat in ea si
multe bucurii.

Bucuria de a primi un ursulet, bucuria de a primi un cec
cu bani, o floare, bucuria de a fi iubit fdrd vreun interes
meschin, bucuria simpla din cauza careia ne dau lacrimile e
bucuria pe care ne-o dorim.

Poate ca Jerry ar vrea sa fie pentru o buna bucata de
timp iubit.

466

Poate ar dori sd se termine alergdrile si sa auda cum
linistea rdsund intre el si Tom.

Poate ca si Tom ar vrea sa nu mai fie o haimana si sa
treaca la afaceri mai bune.

In loc sa te gandesti la infinit la cum ar putea fi e mai
bine sd acfionezi in vreun fel anume.

Mul^i si-ar dori sd meargd, cu siguranta, la Sfanta
Biserica daca ar stii cat defericiii suntem noi, cei care // iubim
pe Dumnezeu si, mai ales, care sim}im iubirea Lui.

Daca ar stii ca placerea pe care fi-o provoacd o femeie
cu care te culci e infinit mai mica decat bucuria si placerea pe
care ^i le aduc implinirea voii lui Dumnezeu si unirea cu El,
mul^i ar fi astazi mireni si monahi cu viatd sfanta.

Dar oamenii nu stiu, pentru ca ei alearga precum pisicul
din povestea noastra si se gandesc cum ar fi sd il mdndnce pe
celalalt, in loc sa se gandeasca ce multe ar invafa, daca nu l-ar
mai alerga pe celalalt, ci l-arprivi in fa^a si l-ar intreba cine e.

§i ar fi uimit sa in^eleaga, ca acela infelege cine e,
pentru ca e privit de un altul si ca acel altul ii cere sa fie
responsabil cu sine ca sa fie responsabil cu el.

Oamenii nu te cunosc, pentru ca se practica ideea ca
trebuie sa fugim cu intimita^ile noastre intr-un mediu unde nu
putemfi atacafi.

Dar o carte ca aceasta ma face vulnerabil, pentru ca totul
e la vedere. §i tepot acuza cu propria ta marfd.

Dar cealaltd parte a ideii e ca oamenii pot vedea cine
esti tu, in cea mai addncd parte a ta, in rela^ia ta cu
Dumnezeu, cu oamenii, cu tot ce exista si pot trage concluzii
bune.

Imi doresc sa fie trase concluziile bune si nu neaparat
pentru mine, ci pentru fiecare in parte.

Ceea ce se petrece cu noi ii poate modela si pe al^ii.

Cand citesc carjile Sfin^ilor lui Dumnezeu vad cat de
important e ceea ce se intdmpld in viafa noastra.

Oamenii de cultura spun si ei mdsura lor, ce prind din
lumea asta.

To^i spun ceva important pentru cine aude, pentru cine
nu se crede atotstiutor.

§i cand iei atitudine asupra unui lucru ia pentru fiin}a ta,
nu pentru alfii.

Cel mai mult imi displace ostentafia.

467

Rasfoiam niste car^i teologice intr-o librarie. §i
librarului i se adreseaza o cititoare cu remarca: „Cartile
duhovnicesti sunt pentru hrana noastra".

La ea in gura, acest mare adevar suna strident, nelalocul
lui, pentru ca imprumutase un vocabular teologic,
duhovnicesc, experential care nu se potrivea deloc cu cat de
sclifositd era.

Pentru ca ea vorbea pe un ton impropriu, cu cuvinte
improprii ei, crezand ca daca imprumutd limbajul si unele
gesturi a si ajuns ofemeie duhovniceasca.

Si marea nenorocire a multora care citesc acum carti
sfinte de toate calibrele, mai grele sau maiputin grele, e ca se
simt in stare de toate cdrtile din fata lor, chit ca ei nu pot sd iti
reformuleze trei lucruri din ceea ce citesc intr-o carte.

In teatrul de satira, sclifoseala doamnelor simandicoase
se aseamana unei cdrpe stropite cu aur. Pacat de aur pentru
asa cdrpe, nu?

Baiatul care isi ia femeie doar pentru banii lu ' ta-so,
lingaul, smenarul de femei e prezentat cu alurd de mincinos,
de farsor, de fanfaron.

La fel si femeia care fuge dupd bdrbafi bogafi si e
sdracd e curva cu dragoste excedentard, care face orice pentru
faptul de a i se spune: „doamna".

Chipuri desfigurate.

Arta postmoderna e o arta care prezinta nebunia
sufletului cu lux de amdnunte. Care destructureazd firescul
tocmai pentru ca sa te faca sa crezi ca execrabilul e preferabil
normalului, coerentului, firescului.

Tot ceea ce poti sd iti imaginezi se poate scrie si picta
astdzi.

Zgomotul devine muzicd, carpa si celofanul e material
artistic, sexualul si macabrul sunt adjective pentru fiecare
roman sau film.

De ce atunci cand e vorba de un film de iubire, nu apare
niciun personaj urdt in scena? Pentru ca lumea in care se
iubesc personaj ele e ireald.

§i, la fel, in filmul macabru totul e urdt pentru ca e o
halucinafie.

Dar mintea omului nu e pictatd doar de o singurd
culoare. Nu e doar alba sau doar neagrd.

§tim lucruri din ambele pdrfi, pentru ca via^a ne da sa
vedem tot ceea ce am vrea si nu am vrea in acelasi timp.

§i, cu toate astea, cand ajunge Tom lapensiel

468

Po^i sa crezi ca filmul nu are moarte, pentru ca el nu
imbdtrdneste. Actorul ramane lafel.

El poate ca a si murit iar tu ramai sa privesti la el ca la
un om viu.

Conteaza ce vrei sa vezi, pe cine vrei sa vezi.

§i conteaza cat vrei sa-l vezi pe eel pe care acum vrei
sa-l vezi.

Trebuie sa invatam ca atat Tom, cat si Jerry pot sa
moard. Si chiar mor...

fid,

idrjuirea ta de cdtre aliii e o luare de contact cu

nebunia care sta dedesubtul aparen^ei.

Se autoinvitd unul sau altul desi vad ca te deranjeazd.

Nu-i interesezi tu, ci ceea ce au ei nevoie de la tine.

Nu ne mai mtQYGSGaza persoanele, ci obiectele lor.

Fugim dupa obiecte vandabile, dupa obiecte care
discrediteazd oamenii.

Vrem sa stam^a/a in f aid cu idolul, chiar daca idolul e o
copie dupa un personaj real sau nu e decat o ndlucire de-a
noastrd.

Omul are nevoie de defuldri.

O romanca a scris un roman de curand, „Bagau"541 se
numeste, si costa peste 200.000 de lei. E un roman obscen,
unde zice ce vrea si zice din inimd.

Isi descarcd inima, sarmana, se expune in toata
trivialitatea ei.

Iar patima exprimata cu precizie e triviald, e exploziva.

§i cand te urfi in carte \i se pare totul normal, pentru ca e
vorba de o anumitd stare a omului, care este expusd bine.

Hi place cartea pentru ca e o patima si nu pentru ca nu
stii ca e o patima.

Tu caufi patima si de aceea cumperi cartea. Si tocmai
pentru acest lucru a fost scris Bdgdu: pentru ca e despre patima
pe care tu o cauti... si care se vinde bine.

541 Romanul Bagau al Ioanei Bradea a fost unul dintre subiectele de discutiei in cartea
noastra: Lumea postmoderna si depersonalizarea omului, din 2005, tratat la p. 169-176.
Ea poate fi downloadata de aici: http://www.teologiepentruazi.ro/2009/10/01/lumea-
postmoderna-%c8%99i-depersonalizarea-omului/.

469

Iar daca aipatima \\i place cartea de§i nu te inva^a nimic
bun.

Cartea asta e o dezamdgire confesatd §i fata care a scris-
o e dezamagita, e rea cu viafa.

Daca a vazut numai bdrbafi rdi in via^a ei, curvari,
profitori, binein^eles ca are o asemenea concepiie.

Dar oricine scrie un roman erotic exagereaza §i tocmai
exagerarea aia place.

Eroul american, razboinicul Jara teamd si constiintd,
care mitraliaza la nesfdrsit si tot rdmdne in picioare, place
pentru ca e ireal, nu pentru ca e real.

Harry Potter place tocmai pentru ca e o minciund cu vdrf
§i indesat.

Cand cineva i§i mai si exprimd patima iar tu nu §tii sd o
faci ca ea, tocmai de aceasta l\\ place „Bagau", pentru ca te
surprinde sinceritatea ei.

Dar sinceritatea ei poate sa fie 90% minciund.

Dar daca 10% e emoiia ei, daca a trecut §i ea/?e acolo,
romanul curge spre public.

Nu pot sd sugerez acum nimic, sd dau detalii din carte -
nu o am de fapt, ci am rdsfoit-o numai intr-un stand de car^i -
dar po^i sa fii oricum, cand nu mai fi-e fried de Dumnezeu.

Literatura lumii vorbe§te despre Dumnezeul nostru ca
despre o realitate fdrd confinut. Acum, El a devenit doar un
nume.

§tim ca Nietzsche542 L-a declarat „mort" pe
Dumnezeu... desi inaintea lui o mai fdcuserd multi altii.

5 J 5 5

Dar El poate „muri" tocmai pentru ca noi suntem morfi.

Nu Dumnezeu a murit - e cea mai prosteascd idee
posibild, naiva la culme - ci noi nu-L mai percepem, pentru ca
nu-L mai dorim decat foarte pufin in mod voit.

Harold Bloom spunea in Canonul occidental. Cdrfile
si §coala Epocilor. „Kafka , o sensibilitate religioasd de
mare geniu, nu credea in Dumnezeu, nici macar in Dumnezeul
infinit de indepartat al gnosticilor545. El imparta§e§te aceasta
necredinid cu Freud546, Woolf547, Joyce548, Beckett549,
Proust550, Borges551, Pessoa552 si Neruda553"554.

542 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Friedrich_Nietzsche.

543 Idem: http://en.wikipedia.org/wiki/Harold_Bloom.

544 Idem: http://en.wikipedia.org/wiki/Franz_Kafka.

545 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Gnosticism.

546 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Sigmund_Freud.

547 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Virginia_Woolf.

548 Idem: http://en.wikipedia.org/wiki/James_Joyce.

470

§i depdrtarea lor de Dumnezeu e tocmai motivul pentru
care au scris mult, frenetic, incisiv, cu rautate. §i tocmai asta
place.

Omul pacatos de rand e ispitit de asemenea mari autori
si se crede si el in stare sa isi bata joe de Dumnezeu.

§i pe cat facem rele, pe cat devenim mai rdi si pe cat «e
depdrtdm de normalitate, sim^im „nevoia" sa ne luam la
intrecere cu aljii, sa-i discreditdm, sa-i nimicim.

Autorul de mai sus sus^ine ca Joyce era obsedat de
Shakespeare555 si ca aceasta obsesie i-a produs multe dureri,
pentru ca a simtit ca nu-lpoate intrece.

De unde „nevoia" acestui egoism imens la artisti? As
putea spune, pe scurt: din cauza dorinfei de posteritate, de
posteritate luatd cuforfa.

Cine nu mai asteapta rdsplata Judeca^ii lui Dumnezeu,
cand binele e rdspldtit si raul e pedepsit, spent la o glorie
vana, telurica, dupd moarte.

Influenza scrisului satanic e nefasta. §tiu asta pe
propria-mi piele si prin influenfa negativd pe care am avut-o
asupra altora la un moment dat.

Arta e plamadita din vdltoarea patimilor noastre.

Pentru a deveni un om smerit trebuie sa te curdiesti de
patimi.

Dar un artist nu poate fi un om smerit cu adevdrat,
pentru ca el trebuie sa apeleze la resorturile lui interioare si
acelea sunt viciate rdu.

Po|i sa fii un om credincios ca artist. Dar cand
Dumnezeu te acapareazd cu totul, atunci renunfi la orice
profesie pdtimasd ai avea, pentru ca sim^i ca nu e nicio
profesie compatibild cu via^a duhovniceasca, daca vrei si
profesia si viafa dupd Dumnezeu.

Nu po^i impdea lucrurile decat daca precumpdneste
viafa duhovniceasca in tine.

Cand te addncesti in cura^irea de patimi, incepi sa dai
prea pu^in importanfd profesiei tale, pentru ca nu mai ai
orgoliul de „bun profesionist".

549 Idem: http://en.wikipedia.org/wiki/Samuel_Beckett.

550 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Marcel_Proust.

551 Idem: http://en.wikipedia.org/wiki/Jorge_Luis_Borges.

552 Idem: http://en.wikipedia.org/wiki/Fernando_Pessoa.

553 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Pablo_Neruda.

Harold Bloom, Canonul occidental. Carfile §i §coala Epocilor, trad, de Diana
Stanciu, cu postfata de Mihaela Anghelescu Irimia, Ed. Univers, Bucuresti, 1998, p.
354.
555 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/William_Shakespeare.

471

Profesia e teluricd. Muzicianul vede note, agricultorul
vede grdu, vanzatorul bani. Peste tot bani.

Dar Dumnezeu te ridicd dintre cele ale lumii si rji cere
uitarea de toate.

§i atunci vezi, ca pentru a-}i cdstiga existenfa ca
ortodox, in societatea de azi, trebuie sd ascunzi in tine via^a ta
intima si pe afara sd afisezi doar standardele piefei.

Dar standardele societatii contemporane sunt o
cochetdrie care tfi displace instinctiv, insa trebuie sd joci cum
joaca si alfii.

Te forteaza atmosfera sa iesi cu capul gol daca ceilalti
nu mai poarta nimic pe cap, pentru ca sa nu se uite la tine ca la
urs.

Eu nu trebuie sa fac anumite gesturi si nici anumite
remarce, pentru ca sa nu par „nepotrivit" pentru orasul asta.

Dar orasul acesta nu m-a primit in burta lui, ci doar o
persoand din el m-a primit in inima ei.

Aceasta m-a primit langd ea, pe cand ceilalti si-au vdzut
de ale lor.

Cam peste tot se fcrfelege ca suntem singuri daca nu ne
ajutam mdcar cu ca^iva oameni.

Unul bea sd uite.

Eu scriu ca sa privesc mai destins lucrurile care se
intampla.

Cand vrem sa uitam cine suntem si sd ignordm harul
dumnezeiesc atunci ne poticnim intr-o mare nefericire:
nefericirea de a nu mai simfi niciun sprijin in noi insine.

La emisiunea lui Doru Octavian Dumitru556 a venit
domnisoara cu pictoriale erotice. Sutienul ei alb se vedea
aproape jumatate la o cupa si la celalalt pu^in si s-a pus tocmai
acolo unde lumina cddea bine pe trupul ei.

To^i stiau cine e si cum aratd pe dinauntrul hainelor.

Ea este „un bun comun al multor consumatori" .

§i cand si-a spus varsta am ramas pal: 22 de ani.

La 22 de ani a facut poze in multe „feluri" si stie multe.

Ar fi trebuit sa fie studentd... dar ea are o avocatd de pe
acum.

556 Pe data de 5 decembrie 2010, marele umorist de geniu Doru Octavian Dumitru, din

nefericire, s-a retras din activitate. Vom vedea daca pentru totdeauna sau pentru o

anume perioada.

In 2004 era realizatorul unei emisiuni TV cu dialoguri inedite si umorfin.

Pentru mai multe file video:

http://www.youtube.com/results?search_query=+Doru+Octavian+Dumitru+.

472

Actrrfele porno sunt „visele noastre ascunse", ale
barba^ilor. Demonii ni le aduc pe tavd, la masina gandului
nostra, ca sa ne infruptdm din ele.

Dar nici noi nu stim la ce serveste toata aceasta
„industrie" a gandurilor desfranate.

La unii poate ca le place sexul cu animalele, mancatul
excrementelor, sexul cu cadavre, cu obiecte. . .

Sporirea placerii e „o asteptare" a lumii de azi.

„Asta imi place, asta nu-mi place", auzi.

Dar nimeni nu prea mai zice: asta trebuie safac, asta e
voia lui Dumnezeu pentru noi.

Ispita artei ca si a altor religii e o ispita a uitarii si a
promisiunilor in stil electoral.

Renegarea credin^ei ortodoxe din tine e, de fapt,
inceputul unei lupte interioare cu tine, cu tine eel bun, cu
binele din tine.

Zbuciumul sufletesc nu vine din nestiinfd intotdeauna, ci
si din neaderarea interioard la voia lui Dumnezeu.

Lupta cu Dumnezeu, iubi^ii mei, e o lupta cu voi in§iva
si nu cu Ell

Voi va lupta^i sa va nimiciti propria voastra framuse^e,
dorin^a voastra de bine, aspira^ia inimii voastre spre
desdvdr§ire.

\/e inseamna sa fii antifeminist? Cineva poate sa-mi
spuna ca nu suporta unelefife ale femeilor si cu asta basta.

Dar Sfanta Ortodoxie eviden^iaza foarte precis atat rolul
barbatului cat si al femeii in aceasta lume.

Barbatul este cap femeii, conducator al ei in cele bune.

Si barbatul despre care vorbim acum e barbatul care std
in Sfanta Bisericd si nu de orice barbat insurat, care vrea sa-si
conducd femeia.

§i la fel, femeia care se supune barbatului ei, se supune
in cele sfinte si curate.

Daca barbatul si femeia sunt oameni duhovnicesti rela^ia
aceasta de supunere e de la sine trditd si infeleasd in autenticul
ei.

473

Dar ce ne facem daca cei doi au inceput sa se bata, sa se
jigneasca si sa se deteste unul pe altul?

Casnicia devine un chin daca cei doi nu au la baza
credinia, iubirea si sfintenia.

Rela^iile se deterioreazd cand abdici din bine, cand
renun^i lafidelitate.

Cand „lupti" sa ifi ba}i joe de celalalt, casnicia e cu
ambele picioare la tribunal, cautand o „solutie".

Solu^ia pentru orice edsnicie e Dumnezeu. Dumnezeu e
Cei care ii alind si ii impacd pe cei doi.

Dae vin in fa^a Lui, recunoscandu-si amandoi vina, o
casnicie ramane ceea ce e: un puternic legdmdnt de dragoste
in fa^a lui Dumnezeu si o implinire duhovniceascd.

Po^i fi un homosexual si un ortodox in acelasi timp?

Astazi, cei de la Accept551 vor sa spuna ca pdcatul
trebuie „ tolerat", pentru ca omulpoate alege „ ce vrea ".

Dar homosexualul e un om bolnav, ca oricare alt bolnav,
care, daca nu se pocdieste cu adevarat, ramane cu o infelegere
deterioratd a Ortodoxiei si cam asta e.

El face parte dintre noi, daca e ortodox, dar sta departe
de curdfia pe care ne-o cere Dumnezeu.

La fel ortodoxul care curveste, care ia mitd, care fura,
care omoard. Sunt bolnavi.

Suntem bolnavi dar trebuie sa recunoastem acest lucru.

La o emisiune televizata, un fost student ortodox, care a
facut ceva ani de teologie la Bucuresti, a declarat ca a devenit
neoprotestant si a marturisit ca e homosexual.

§i el spunea, ca nu se reduce dragostea la sex. Si asa el
Insa nici nu inseamna dragoste pdcatul.

Cand pdedtuiesti din dragoste ai o dragoste din ce in ce
mai viciata de pacat. Sau cand confunzi patima cu dragostea
nu ai nicio implinire adevarata, pentru ca raul nu implineste ci
te urdteste.

Dar el credea ca noi nu ne dam seama ca si
homosexualitatea e „ceva bun" pana la urma.

Isi da seama ca homosexualul nu da nastere la copii dar
nu vede in pasajele Sfintei Scripturi o respingere a
homosexualismului.

Dar homosexualitatea e o bdtaie de joe la adresa
normalitdiii dorite de Dumnezeu.

551 A se vedea: http://accept-romania.ro/.

474

§i minciuna este spusa prin cuvdnt. Insa nu cuvantul e
mincinos, ci mesajul transmis prin el.

Tot la fel, placerea sexuala e ingdduitd in casatorie, cand
o doresti spiritualizatd. Cand copiii tai, care urmeaza unirii
tale cu so^ia ta, sunt asumaii §i crescufi cu toata
responsabilitatea.

Po{i sa nu ai copii dar po^i sd ifi spiritualizezi sufletul §i
trupul.

Sfiniirea viefii e lucrul urmarit de oricare din Sfanta
Biserica.

De aceea, cei casatori^i trebuie sa traiasca ca si cum nu
ar fi casatorrfi, adica fara addncirea in teluric ci urmdrind
mereu voia lui Dumnezeu.

Pofta pentru pofta: asta e homosexualitatea §i
lesbianismull

Inchiderea in carapacea genului tau.

Renun^i la adevarata deschidere §i implinire sl casatoriei,
pentru pldcere §i egoism in doi sau intre mai mulfi.

Batjocorind firea ta prin desfrdu nu-I po^i da „lectii" lui
Dumnezeu daca e bine sau nu.

Suntem prea ipocriji §i ipocrizia e un rdspuns la tot ceea
ce am schimbat in rdu in fiin^a noastra.

De ce exista o imagine oribild a barba^ilor §i a femeilor
despre ei insisi sau in mod reciproc?

Cum po^i crede ca barbatul sau femeia sunt ni§te
monstri, a§a, fara nicio cauzd sau explicate? Ce ne determina
sa fim, spre defavoarea noastra, atat de imprevizibili?

Parintele Diacon Andrei Kuraev folose§te in „Daruri
§i anateme"559 paralele foarte futuriste.

Pana la pagina 229 am remarcat trei §i anume: parabola
supravieiuirii dupa un cataclism global, parabola scafandrului
§i parabola addpostului sigur.

Cuvintele sale au mare forfd, forja celui care se
transpune cu totul in realitatea celui care trdieste, simte §i
gdndeste asa.

558 Blogul sau: http://diak-kuraev.livejoumal.com/ si portalul sau: http://kuraev.ru/.

559 A se vedea: http://www.sophia.ro/Daruri-si-anateme.-Ce-a-adus-crestinismul-lumii-
de-Diac.-Andrei-Kuraev-colectie carte-ro-141 .htm.

475

Cineva mi-a spus ca a aparut o carte la Deisis560 (eu n-
am citit-o) §i unde ar fi singurul care se declara pro-
evolutionist intre semnatarii articolelor din carte. Imi pare rau
daca acest lucru e adevdrat.

h

a Manastirea Sfdntul Fanurie de la Sili§tea-
Teleorman561 a curs sange, in Joia Mare, din Sfanta Cruce §i
unele Sfmte Icoane plang.

Parintele Gheorghe Holbea562 §i Gheorghrfa Ciocioi563
au vorbit aseara la Pax 7T despre aceasta minune.

Eu cred ca e o minune.

Spatiul nostru teleormanean nu a avut §i nu are multe
Sfmte Manastiri. In Teleorman acum se construiesc Sfmte
Manastiri.

Reticenfa, chiar ura fata de viata monahala, vine din
neinielegerea vietii monahale ca atare.

Minunea lasa urme in adancul con§tiin^ei noastre oricum
am fi noi. Chiar daca nu o credem, fraparea noastra in fa^a
minunii e cu mult mai mare ca fraparea pe care o traim in fa^a
unei explozii.

Nu po^i sd o contesti, caci ea lasa urme.

Noi contestant ^a/se/e minuni, nu minunile adevdrate.

§i parintele Gheorghe a vorbit despre un monah de la
Sfantul Munte Athos, care, de§i orb, avea chilia plina de Sfinte
Icoane. §i el sim^ea prezenfa haricd a Sfmtelor Icoane,
prezen^a Sfantului din Icoana, de§i nu le vedea pe niciuna
dintre ele.

Costion Nicolescu564 a pus problema ca Icoanele de la
Sili§tea nu sunt autentice, dupa canonul ortodox §i totu§i

560 Idem: http://www.edituradeisis.ro/opencart/.

561 Idem: http://www.crestinortodox.ro/biserici-manastiri/schitul-sfantul-fanurie-silistea-
gumesti-68002.html.

562 Idem: http://www.ftoub.ro/index.php?view=article&id=35%3Apr-lect-dr-gheorghe-
holbea&option=com_content&Itemid=276.

563 Idem:

http ://www. editurachristiana.ro/index.php?option=com_content&view=article&id= 107:
de-vorb-cu-sora-lui-valeriu-gafencu&catid=26:cuvantul-christianei&Itemid=85.

564 Idem:

http://www.ziarullumina.ro/autor.php?wid=0&actual=l&editia=1540&autor=Costion+
NICOLESCU.

476

pldng. La un moment dat a spus ca a plans si icoana imprimata
de pe calendar.

El era sceptic fa^a de aceste Icoane neconforme cu
canonul ortodox si care i se par niste erezii, pentru ca
deformeaza dogma ortodoxa.

Ii dau dreptate ca deformeaza dogma, via^a ortodoxa.

Dar parintele Holbea a avut o remarca buna, adevarata:
ca Dumnezeu, in iconomia Sa, lucreazd si prin acele Icoane,
mai pu^in canonice, dupa cum e Sfanta Icoana a Maicii
Domnului de la Sfanta Manastire Nicula565.

Daca oamenii nu stiu atdt de multe despre cum arata
adevdratele Sfinte Icoane - de fapt acestea sunt si exorbitant
de scumpe pentru mul^i - Dumnezeu lucreaza si prin cele care
sunt apropiate cumva, de cele adevarate, care sunt pictate
dupa canonul ortodox.

§i iarasi vedem modul cum Dumnezeu intrece modul
nostra de asteptarel

Dumnezeu ii „sminteste" pe cei care nu accepta, ca
Dumnezeu poate face derogdri de la lege de dragul mdntuirii
oamenilorl

Dumnezeu lucreaza iconomic: aceasta e marea lectie a
minunilor autentice, care lezeazd, intr-un anume fel, aspectul
standard al vietii bisericesti.

D<

*q vreo doua zile am mari ispite sexuale, tending
homosexuale, masturbatorii, neastampar interior. Am inva^at
fdrd oprire si acum imi merge mintea mai mult decat vreau eu
si nu mai pot sa ma concentrez.

Sunt o noutate pentru mine aceste start dar Ii mulfumesc
lui Dumnezeu pentru ele, caci astfel infeleg ce se intampla cu
arfi oameni in astfel de situatii de supraincdrcare, de solicitare
excesiva a persoanei lor.

Frica de a nu mai putea sa inva}, panicile din fa^a
examenelor.

Linisteste, Doamne, inima si trupul meu si ma iarta!

Demonii se lipesc de mine. Nu-mi dau pace. Desi nu am
nicio dorin^a inspre sexualitate si vreau sa ma concentrez la
invdidturd sunt agresat, in forja, in fiin^a mea.

565 Idem: http://www.manastireanicula.ro/index.php7icNl 3&category=home&lang=ro.

477

Cautarea in diciionare e o problema continud, de
fiecare clipa pentru mine. Probabil e problema tuturor celor
care vor sa invefe si sa traducd dintr-o limba straina, care are o
gramatica complicate.

Traducatorii, unii dintre ei, fac chintesenfa propozi^iei si
pe aceea o noteazd. Arfii sunt mai largi, iau cuvintele ca atare
si sunt mai greoi la in^elegerea textului.

Problema traducerii mi se pare o problema deschisd,
niciodata invdiatd pdnd la capdt.

Putem sa-i impartim pe intelectuali in doua mari
categorii functionate: unii, care sunt foarte specializati
linguistic dar fara/or/a personald si altii, care due via^a in plan
lingvistic dar nu au o hiperspecializare a limbajului.

Prefer a doua categorie de intelectuali (pentru ca nu vor
sa se rupd de viata, ci vor sa ridice viata in cuvinte, in mod
esentializator) dar, in acelasi timp, cred ca e nevoie de o
addncire continud a limbajului, pentru a putea spune lucrurile
mult mai concis si mult mai bine.

Adica eruditia lingvisticd trebuie sa aiba in spate
experienta de viata pe care trebuie sa o puna in cuvinte.

E interesant cum ne desfdsurdm frica, cum o mdrim in
mod gratuit. Facem din imposibil o cerinfd de cdteva zile si ne
cream iluzii epuizante. La ce bun?

Cerin^ele pentru doctorat la teologie sunt prea mari
pentru un examen, fiindca nu se cer lucruri punctuale ci
totalizatoare.

Greaca, latina, plus engleza, pentru mine inseamna o
totalitate, pentru ca trebuie sa fac un efort de cuprindere a cat
mai mult si nu a unor lucruri secventiale.

Nu ni s-au dat niste pdrfi, niste fragmente, ci suntem
pusi in fata a trei colosi, a trei limbi care se constituie in arhive
uriase, din care ni se da cate un fragment, la intamplare, pe
care noi trebuie sa ilpricepem la modul absolut.

Asa ceva e imposibil si o stiu {sper acest lucru) si cei
care au instaurat examenul.

§i tocmai pentru ca nu vor sa inva^am ceva foarte bine
pentru acest examen, pentru aceste examene, programa e
foarte vagd si inuman de mare.

Iar de asa ceva tree doua feluri de candidati: cei pe care
ii ajutd Prea Curata Stapana si care au studiat pe branci sau cei
cu pile.

478

E imposibil altfel, pentru ca nu ni se cere verbul in latina
si substantivul in limba greaca, ci toata greaca, toata latina si
toata engleza.

Si mi-am dat seama in anul cand am intrat la master, ca
programa de la doctorat era mult mai pipernicitd la
Dogmaticd decat cea de la master. §i asta e iarasi inadmisibil.

„Eliminatoriile conteaza": asa spun to^i. La Sibiu am
auzit ca nu au eliminator ii, adica greaca, latina, limba straina.

Discrepanfa aceasta intre facultati e nedreaptd.

Iar daca eel care intra la doctorat nu mai are nimic de-a
face cu greaca sau latina (eu am de-a face cu ele si ma bucur
ca sunt acolo si trebuie sd rdmdnd acolo) nu face altceva decat
sa invete fdrd tragere de inimd, numai pentru ca sd treacd
probele eliminatorii.

Programele de acest tip, in care ti se cere totul si nimic
punctual, nu fac altceva decat sd te submineze mental, sa te
oboseasca.

Studiul e la comandd, nu e depldcere sau pentru ca tu ai
dorintd pentru munca de cercetare si nici nu esti impins sd
studiezi ce i}i place. E de la sine inteles ca nici nu esti ajutat sa
studiezi ceea ce iti place sa studiezi.

Fuga dupa cunoastere masivd, detaliatd a teologiei
(indiferent despre ce specializare ar fi vorba) nu este inclusd in
programul nostru universitar pentru doctorat.

Se cauta un cadidat care trebuie sd lipeascd texte, sa
para erudit dar sd nu aibd personalitate, fapt pentru care, dupa
doctorat, abia mai scrie, odata la 10 ani, cate o carte. Sau poate
niciuna...

Cu alte cuvinte, daca in timp ce scrii o tezd doctorald
(singurul lucru care ti se cere, de fapt) nu mai scrii alte cdteva
cdrti si nu ai o munca de cercetare ampld pe detalii ajungi un
Doctor in Teologie care stii atdt de putine lucruri incat te
rusinezi sd teprivesti in oglindd.

Dar, pentru mine, abia odata cu studiile postdoctorale si
nu cele doctorale incepe munca de cercetare teologicd.

Acum, prin teza pe care vreau sa o scriu despre Sfantul
Simeon Noul Teolog, Parintele nostru, abia imi fac incdlzirea
pentru ceea ce ndddjduiesc sd urmeze in viata mea.

479

V,

n film fran^uzesc despre problemele copiilor.

Doi prieteni stau ascunsi in iarba, pentru ca sa priveasca
o doamna dezbracata care se bronza in propria curte.

Unul dintre ei, al doilea erou al filmului, spune la un
moment dat ca e o femeie „vicioasa", dar primul, roscatul, zis
si Morcovita, e interesat de culoarea parului pubian al femeii
cu pricina.

Se intreba el: Daca este blonda, de ce are parul... de
acolo negrul

Curiozitatea lui merge si mai departe. Vrea sa o
surprinda pe mama lui dezbracata, pentru ca sa vada daca, desi
e blonda la parul din cap, jos, la. . .e tot neagrd.

Pe motivul ca are pdduchi, Morcovita reuseste sa se uite
la trupul mamei lui, care era imbracata (o, neglijentd perversa
a mamelor!) doar intr-o cdmdsuid transparentd.

Primeste o palma.

Baiatul insistd...

Nu se lasa batut!

Mama face baie iar Morcovita „intervine".

Se uita pe gaura cheiL.dar, la momentul „principal",
capodul mamei astupd raza vizuala.

Iese afara, in curte, se urea pe o scara si vrea sa o vada
pe mama lui cum face baie. Dar nu poate sa-i vada decat
piciorul pe care si-1 sapunea. Face eforturi de apropiere de
„tinta"...dar cade cu scara.

§i cand ceilal^i doi fra^i dau „alarma", ca Morcovita e
lovit la cap, mama iese goald la fereastra, cu parul blond din
cap si cu parul pubian negru.

Bineinteles: era vorba despre un par vopsit, caci asta
vroia sa vada si Morcovita.

Deci mama e ca vecina... si ls*M.s,...si7as,...trage concluzia
baiatul.

Vazand-o goala insa pentru prima data, Morcovita se
indrdgosteste de propria sa mama. E vorba de erotism, de
fantezie sexuald sau de dragostel

Ii scrie o scrisoare de dragoste mamei sale si i-o
inmdneazd pe cand toata familia stdtea la mas a.

Scrisoarea e cenzuratd.

Nu apare in ea tot ce trebuia spus.

Regizorul vrea sa ne inculce ideea ca e vorba de
fanteziile sexuale ale unui copil de vdrstd prescolard.

566 Un regionalism teleormanean pentru capot.

480

Mama citeste scrisoarea si incepe sa rddd in hohote.

Numai tatal nu rdde. El stie ca problema asta,
bdrbdteascd, nu e o simpld glumd.

Pentru ca rela^iile lui cu sotia sa nu erau tocmai bune,
femeia rade, in acelasi timp, de fanteziile copiilor ei dar si de
„neputintele" propriului sot.

Iresponsabilitatea femeii este ilustrata cu pregnan0.

In loc sa constate cu multd seriozitate (ca de aia mamele
trebuie sa fie mature si experimentate in cresterea copiilor), ca
a aparut o problema foarte delicatd, o problema grava la unul
dintre copiii ei, ea o trateazd usor, ca pe o glumd.

Si asta, pentru ca femeia era tot lafel de iresponsabild in
modul cum se imbrdca prin casa sau la faza cu iesitul la geam,
in fata unor minti crude, care se aprind repede de pofta.

E interesant modul cum copilul isi doreste mama din
punct de vedere sexual.

O fire precoce, cu multa energie si imaginatie. Era pe de
parte liderul fratilor sai in materie de originalitate.

In mintea lui incepe sa se imbine dragostea fireascd
pentru ea cu imaginea ei dezbrdcatd.

O viseaza stand deasupra patului lui, fara tentd sexuald,
pentru ca la acea varsta el nu stia ce face mama lui cu tatal
prietenului sau, atunci cand inchid obloanele de la geamuri.

Morcovita (adica un pusti prost, care nu are niciodata
probleme serioase) credea ca dorm de foarte devreme.

Dar prietenul lui stia ca ei fac dragoste in spatele
obloanelor inchise. Si, mai ales, ca tatal lui face ilegal
dragoste cu mama prietenului sau eel mai bun, cu mama lui
Morcovita.

Apare un cadru in care Morcovita era pe bicicleta iar
doamna pe care ei o urmdreau din iarbd (cea de la care a
plecat obsesia pdrului pubian) era in propria ei masind.

Incepe sa alerge cu masina in spatele ei.

El alerga dupa propria sa iluzie.

Alearga dupa aceea si dupa mama sa.

Ideea lui Morcovita de femeie frumoasd se bifurca
deocamdata in persoanele a doua femei.

Ajunge la concluzia ca mama lui nu il iubeste. Dar crede
ca nu il iubeste pentru ca nu efiul ei.

Insa vazandu-si certifwatul de nastere e dezamagit de
faptul ca nu a fost un copil adoptat, pentru ca el credea ca
trebuie sdfi avut niste parinfi bogafi.

481

Dupa o vizita la medic impreuna cu mama lui i§i da
seama ca si doctorul are o aventurd cu aceasta. Si planuieste sa
se rdzbune.

Ce face? Noaptea se duce in fa^a cabinetului aceluia, ia
o caramida §i ii sparge geamul doctorului.

E dus la police, tatal sau il scoate de acolo §i lui
Morcovita iipare rau pentru acest gest.

Nu mai mananca vreo trei zile.

Mama se da bine pe langa el, ii face o mancare buna, el
o mananca... dar constata ca in loc de mujdei aceea ii pusese
din urina lui, pastrata in sticla unde el se pi§a in timpul noptii,
pentru ca sa nu mai iasa afara din camera. Acest gest il
dezarmeazd.

Neiubirea ei il dezamdgeste profund.

Vrea sa se inece dar e scapat de doi „dusmani " buni.

Vorbe§te apoi cu tatal sau §i ii cere sa il duca la cdmin.

I§i ia la revedere de la to}i, inclusiv de la dddacd - o fata
care tinea mult la el - dar nu si de la mama.

Mama plange far a consolare. . .

Atunci §i-a dat seama ca nu s-a comportat deloc bine cu
copilul ei §i ca acela e mult mai infelept decat ea.

Tatal il duce cu masjna. §i el ii spune la un moment dat
lui Morcovita, ca mama lui e rea pentru ca e nefericitd dar ca
nu a fast mereu asa.

Morala filmului e foarte onesta: copiii care cauta sa
inteleaga ceva anume trebuie sa fie ajutafi sa infeleagd acel
lucru iar pedepsirea nepedagogicd a unui copil arata cat de
slab pregdtit esti tu pentru afi pdrinte §i, mai ales, lipsa ta de
intuiiie si de experientd fa^a de perspectiva viefii lui.

Nu po^i na§te in sufletul cuiva dragostea cuforfa §i nici
nu po^i opri sentimentele care se nasc in inima ca sa nu
vorbeascd, oricat te-ai impotrivi voinfei copilului tau.

Inocenja lui Morcovita e foarte addncd.

El cauta lucrurile care il fascineazd dar §tie, in acela§i
timp, sa isi asume greul vie^ii, responsabilitatea singurata^ii,
cand vede ca nu e dorit de cdtre tofi in propria sa casa.

I se refuza dreptul firesc de a avea o casa.

Mama lui il face sa nu se mai simtd acasd, tocmai
pentru ca nefericirea ei conjugala si-o proiecteaza, in mod
nefast, asupra unuia dintre copiii sai.

De ce doar pe acesta nu-1 dorea? Pe ceilal^i ii placea
pentru ca nu aveau voin}a clard §i cinstitd a acestuia.

482

Poate ca se identifica cu ceilal^i doi, care isi ascundeau
adevaratele sentimente, dupa cum facea si ea.

Copilul „problema" insa se dovede§te a fi copilul
„adevarat", copilul cu bunele §i relele lui dar care nu abdicd de
la principiile in care crede.

\rste mereu nevoie de to Slktuov, de o plasd, de un lai,
de o cursa pusa inaintea noastra, pentru ca sd ne impiedicdm in
ea §i sd ne mai trezim unpic.

Necazul e un mijloc de reimprospdtare duhovniceascd
sau un moment de derutd.

Unde este gandul nostra atunci? Acest lucra e foarte
important.

Vste bine sa nu suferim rdutatea invederatd, minciuna

(Apoc. 2, 2) dar nu e bine sd pdrdsim dragostea cea dintdi
pentru Dumnezeu (Apoc. 2, 4).

Sa nu ne fie teamd de cele ce patimim (Apoc. 2, 10),
caci cei care biruie pana la sfar§it au cununa viefii.

Dumnezeu asteaptd pocain^a celor care sunt atei §i
desfrdnati (Apoc. 3, 21).

El da boald acelora care sunt cu cea desfrdnatd (Apoc.
3, 23), pentru ca ea §i ei sa se trezeascd din pacatele lor §i sd
se pocdiascd.

Boala de aici nu este „o rautate" a lui Dumnezeu vizavi
de oameni, ci un manual de ajutorare a lor, un impuls spre o
noua via^a.

Sa nu-i reprosdm lui Dumnezeu propria noastra
indiferen}dl §i indiferen^a este o mare greutate, o povara
interioara.

Daca treci peste conflictul cu tine insu^i, conflictele cu
ceilalti vor fi resim^ite tot lafel de dur pentru ca e§ti dezarmat
in fa^a viefii.

Avem nevoie de sprijin. Este evident acest lucra.

483

Cand nu apelam la al^ii dupd ajutor asta nu inseamna ca
ne simiim tocmai bine, ci ne este teama sa nu ie§im din
singurdtatea noastrd pentru a-i intdlnipe alfii.

Uneori putem fi socaii de intalnirea cu semenii no§tri. Ei
ne pot face foarte nefericifi.

Insa daca ii cunoastem pe oamenii lui Dumnezeu,
bucuria este imensd.

Teologia unitdtii, creata din bucuria comuniunii e foarte
puternica. In ea gasim bucuria trditd, experiata a comuniunii.

b<

>aca eu, care nu am mai fost la Sfanta Biserica de o
lund si ceva, datorita examenelor pentru intrarea la doctorat,
ma simt ca pestele pe uscat, fara oxigen in aceasta lume, cum
se simt cei care nu merg delocl

Mi-e foarte greu fara Hristosul meu, fara citiri
duhovnice§ti. Uneori simt ca totul mi-e potrivnic . . .

Poate sunt numai eu de vind, care nu mai suport efortul,
stresul mai mult decat prelungit si efortul asta urias pe care il
fac de ani buni.

A§ vrea din toatd inima sa intru la doctorat §i sa continui
addncirea in studiu §i in dragoste inceputa la seminar,
continuata la facultate §i prelungita la master.

O, Prea Curata Maica, vezi dorinfa mea addncd §i nu te
uita la noianul pdcatelor mele, caci daca ai privi la el, n-as. mai
avea dreptul sa traiesc deloc!

Ajuta-mi mie §i nu fa de ru§ine pacatele mele, nu ma fa
sa hulesc in inima mea, sa fm trist, sa fiu indurerat §i
dezamagit in inima mea.

§tiu ca nu merit nimic. §tiu ca nufac nimic bun. §tiu ca
n-am facut niciodata ceva bun in via^a mea, ci numai ticdlosii.

Dar daca tu e§ti cu mine, Prea Sfanta mea Stapana,
inima mea va fi coplesitd de bucurie, de dulcea^a
dumnezeiasca, de lacrimi dumnezeie§ti.

Nu da motive de intristare, din cauza mea, celor care ma
iubescpe mine §ipe tine §i se roagd tie pentru mine.

Bucura-ne pe to^i cu bucurie mare, cu bucurie plina de
frumusete dumnezeiasca §i ne iartal

Am mers cu computerul la service dar mi-a fost respins,
pe motiv ca nu mai au placd de baza ca a mea. La cat de

484

blegomani pareau tinerii care se ocupau de ele...e si normal ca
nu stiu mare lucru.

Ho^aria celor cu computerele este mare. Fac ce vor si nu
ai unde reclama.

Celputernic il calca in picioare pe eel slab.

Uneori ma intreb daca mai pot sa rezist, sa mai suport
ticdlosia din aceasta lume.

Mi-e din ce in ce mai greu si ma simt singur printre
oameni, pentru ca nu mai am oameni care sa vada profund
oamenii.

Parca iarasi nu mai am gustul vie^ii reale, nu mai am
apetenfa pentru el.

Retragerea in tine poate crea mulfi idoli. §i mie mi-e
teamd de acesti idoli ai singurata^ii, ai depravarii, ai disperarii.

Mi-e dor de oameni, desi ii vdd trecdnd pe langa mine
tot timpul.

Mi-e dor de sinceritatea, de dragostea, de incurajarea
lor. Dar nebunia din oameni ma inspaimanta.

Via^a pe care fi-o imaginezi pentru tine nu are in ea
ineditul lui Dumnezeu, lucrarea feluritd a lui Dumnezeu,
pentru ca aceea nu poate fi imaginatd.

§i cand trdiesti viaja asta ea te socheazd: parca traiesti
viafa altuia, pentru ca nu fi-o cunosti.

§i uneori se spune: „nu mi-am imaginat ca mi se poate
intdmpla mie asa ceva". Asta pentru ca imaginafia noastrd e
maipufin bogatd decat viafa noastrd.

In fa^a constiintei treze pacatul e o rusine si vafi mereu
asa. §i rusinea asta e mare in noi. E o rusine care ne frdmdntd
mult.

Doamne, spala-mi toata rusinea mea si ma iarta! Mi-e
tare rusine de tot ceea ce am facut si fac rau.

Imi crapd obrazul de rusine uitandu-ma la pacatele mele
dar totpdedtuiesc.

O, nefericit om! O, bolnava faptura! la aminte, Doamne,
la lucrul mainilor Tale si ma iarta!

485

Dumnezeu Se reveleazd oamenilor. El nu sta ascuns, ci

le vorbeste. Sfanta Scriptura e glasul Prea Sfintei Treimi catre
oameni. In Sfanta Tradi^ie gasim reperele adevdratei cai catre
Dumnezeu.

Dar a trai in Sfanta Biserica inseamna a trai in harul lui
Dumnezeu.

Pe baza datelor Revelatiei s-au format dogmele
dumnezeiesti.

Teologia consta in aprofundarea adevdrurilor de
credinid in interiorul unei vieti cu totul ddruite lui Dumnezeu
si oamenilor.

In. 14, 16: „another Counselor/Comforter".

Harul Sfantului Duh avea concretefe personald in Sfin^ii
Apostoli, pentru ca „ramane la voi si in voi va fi" (In. 14, 17).

Ei nu vorbeau de cineva caruia nu ii observaserd
prezenfa, ci de Cineva care locuia in ei si care era Altcineva
decdt ei.

Sim|i alteritatea personald a. lui Dumnezeu cand Ii
experiezi prezenfa. Desi harul dumnezeiesc e in tine, el vine de
la Dumnezeu si nu po^i confunda harul cu simtdmintele tale
omene§ti sau - mai rau - cu patimile tale.

Insa adesea se confunda prezenfa Sa in noi cu miscari
pdtima§e §ifrivole ale fiintei noastre.

Dar in astfel de oameni care incurca lucrurile lucreaza
patimi vii si multd aroganfa si nu harul Sfantului Duh.

ve se intampla la mine sub geam de vreo cateva

saptamani e o fresca a ceea ce inseamna capitalismul,
adevarata lui fa^a, cea reald si nu cea imbrdcatd in rochie de
gala.

486

Fosta firma s-a mutat si patronii cei noi fac
reconstrucfii, cu zgomote sfichiuitoare, pe fiecare zi.

Se taie fiare, ciment tare si asfalt.

Se da muzica la maximum (daca as a vrea muncitorul
sau patronul), se bocdneste cat nu vrei, fara sa ne intrebe
nimeni, pe noi, locatarii etajului unu, daca suntem de acord cu
aceasta traumatizare zilnicd.

Se fac ca nu existdm.

Ei isi vad de ale lor si prea pufin conteazd daca ne place
sau nu atmosfera.

Ei muncesc in indiferentd totald fata de tot ce e in jurul
lor sau deasupra lor...

„Ce ne pasd noua, daca tu vrei sa scrii si sa invefi, cand
noi vrem sdfacem baniT\

Democrafia e una si inseamna numai un vot la 4 ani, in
care se face (daca se face) o rocadd politicd, pe cand
capitalismul e ceea ce se face daca ai bani sipentru bani.

Demosul, poporul, cei care isi aleg oamenii politici care
sa ii reprezinte voteaza sau nu in cunostintd de cauzd, pe cand
capitalistul e eel care are bani si proprietdti si doar la ele
viseaza si pe ele doreste sa le inmulteascd continuu.

Si pentru ca, in mintea lui, eu sunt un nimeni, care
locuieste deasupra unui santier viu in comparable cu el,
patronul de dedesubtul apartamentului nostra, se poate face
orice pe nervii si linistea mea.

La drept vorbind, renovarile lor sunt ingdmfare si atata
tot. Daca nu sunt rentabili, maine-poimaine zboard si astia, si
vine alt „ideatic", care ne mai omoara luni intregi cu finisarile
lui.

Sunt bune §ifrumoase democrafia, cat si capitalismul la
televizor sau in somn dar nu si pe stradd, nu si in viafa reald a
oamenilor.

In via^a reald, cei boga^i calcd pe gdtul celor slabi si
saraci si care sunt nevoid sa se piece in fa^a lor, daca vor sa
trdiascd.

N-ai cui sa reclami.

Nu te ajuta nimeni.

Ei isi vad de ale lor iar noi ne uzdm psihic si sufleteste,
asistand neputinciosi la nebunia unor oameni, care, daca au
bani, nu ii mai intereseaza ca arfii vor sa aiba mdcar liniste.

Democrafia e acea rezervatie cu lei si cu oameni la un
loc in care fuga dupd bani a capitalistilor e invers

487

proportionala cu puterea oamenilor de a lupta, cu mdinile
goale, cu leii.

rS Sebastian Pascanu567 a predicat azi dumnezeieste.

Fiii Imparatiei vor fi aruncaii afard, pentru ca sa vina
cei care nu-L cunosc pe El dar sunt sinceri cu El.

Sutasul a fost pus deasupra Israelului. Paganul roman a
avut mai multd credinid decat tot Israelul credincios si asta
datorita profunzimii credin^ei lui.

La sfarsit, Parintele Episcop a spus: „Sa avem bun-simf
in relajia cu Dumnezeu". Sa nu Ii poruncim lui Dumnezeu, ci
sd ne rugdm cu smerenie si cu sfiald Lui.

Slava "Tie, Doamne, Cel care nu treci cu vederea pe
nimeni! Cel care nu uifi pe cei ce Te doresc pe Tine, cu toate
pacatele lor!

Slava Tie, Cel ce dai putere multd Episcopului Tau, spre
plinirea Sfintei Tale Evanghelii!

Intotdeauna mi-a placut delicateiea si cdldura curatd a
cuvintelor sale.

Intareste-1 pe el, Doamne, si pe mine pacatosul, prin
sfintele sale rugaciuni!

A predicat si slujit la Patriarhie de unul singur. Adica
fara alt episcop.

Cand faptele noastre nu mai vin dintr-o simfire
puternicd a prezen^ei lui Dumnezeu sunt ca niste fructe uscate.

Si eu sunt asa si de aceea am plans.

Eu sunt cel care voi fi aruncat afard. Eu sunt cel cu
fapte formale. Eu sunt impostorul. Iarta-ma, Doamne si ma
miluieste!

vi seara am avut parte de o surprizd negativd majord,
cand o spiritista de „traditie", un creator de „noua religie" si o
vazatoare „ortodoxa" - to^i romani - au apdrut pe ecran.

567 A se vedea: http://www.episcopiaslatinei.ro/episcop/biografia/.

488

To^i ace§ti nefericiti „vazusera" Raiul §i Iadul,
Atlantida, Ingeri §i demoni, avusesera tot felul de „revelatii"
demonice §i credeau in lucruri care intrec orice nebunie.

Credeau in reincarnare, in extratere§trii, in vorbirea cu
cei adormi^i, impar^eau Raiul §i Iadul in te miri cate par^i. . .

„Vazatoarea" fusese in extaz 4 nop^i §i 3 zile §i i s-au
„dictat" 4 car^i. Ultima pe care a scris-o se refera la ce „s-a
§ters" din Sfanta Scriptura despre Mantuitorul Hristos. Pentru
ea, Mantuitorul Hristos „a fost" esenian §i a calatorit mult pana
la 30 de ani, pentru ca sa „invete".

Vorbea de un Rai unde sunt sj musulmani §i care este
impariit in 7, dupa numarul zilelor saptamanii.

Creatorul de „noua religie" crede ca trebuie sa faca o
biserica, pe care sa se picteze oamenii de §tiin}a §i nu Sfiniii.

Biserica lui se nume§te „Biserica Puritana".

A§teaptd extratere§trii, picteazd §i vrea sa i§i faca o
farfurie zburdtoare.

Vorbeau de un „canal energetic" deschis in Romania,
prin care po^i vorbi „drrect" cu Divinitatea.

Spiritista a cobordt in lad §i a vorbit cu Satana insu§i,
sub forma unui barbat frumos, dar foarte viclean, care a
momit-o cu bani ca sa treaca de partea lui.

Dar ea „nu a trecuf, ci „i-a rezistat eroic".

Satana i-a spus ca vrajitoarele sunt ale lui.

In lad le-a vazut pe femeile care avorteaza si modul in
care i§i mdndncd copiii. Dar eu cred, mai degraba, ca sunt
lucruri pe care le-a citit in cardie noastre ortodoxe si le-a
inteles dupa cum a vrut.

Cuno§teau elemente de credin^a ortodoxa, pufine e
drept, §i pe ele le uneau cu tot felul de idei strdine Ortodoxiei.

Femeile se declarau §i ortodoxe sj altceva in acela§i
timp, adica „vazatoare" sau „mediumi", aveau parul facut §i
bijuterii din destul la maini.

Mo§ul cu „noua religie", ura^it de timp §i cu probleme la
cap, spunea ca Dumnezeu e in materie §i in tot ce existd §i ca
Biserica Ortodoxa e „eretica".

Fiecare dintre cei trei l-au intrecut pe Petrache Lupu568
in afirma^ii.

Mihail Urzica (daca nu a murit) mai poate sa scrie inch
o carte §i chiar mai multe, despre aceasta noua

568 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Petrache_Lupu.

569 Idem: http://www.scribd.com/doc/6443775/Minuni-Si-False-Minuni.

489

„efervescenta profetica" din Romania, in care „noii profeti" si
„vizionari" romani se iau la intrecere.

Pacat ca nu mi-am luat notife in timp ce ei vorbeau.

Fizionomia interioara a doctrinei lor era cu totul
„inovatoare".

V/e s-a gandit un regizor: De ce sa nu creez un

„Hristos" venit pe pamant, numit Joshua, care sa reinvigoreze
lumea de azi?

El e un tanar american, cazut intr-o comunitate baptista,
unde incepe sa faca „minuni".

O femeie incepe sa vada. Ii reda vederea.

Un barbat negru, care a dorit sa puna in functiune
clopotul noii biserici baptiste din sat, a cazut de pe scant.

Joshua vine si ii redd spiritul acelui om, pentru ca
negrul mai avea ceva de facut.

El e „Iisus", caci de aceea e numit Joshua.

O femeie vaduva - so^ul ei murise intr-un accident -
vine sd-l vada muncind. Era noapte.

Joshua vine de la baptisti dar el ciopleste statui pentru
catolici. Era dulgher.

§i ea incearca sa il sdrute.

Dar el o opreste, spunandu-i ca nu e bdrbatul potrivit
pentru ea.

Un moment penibil pentru femeia refuzatd. De nervi
sparge o vaza, dar pe care Joshua o va reface la loc, o va face
din nou „un intreg".

Joshua se imprieteneste cu un preot catolic.

Preotul crede in „minunile" lui, dar superiorul sau
ierarhic era sceptic. Superiorul sund la papa.

Papa il cheamd pe Joshua la Roma si mai inainte de a i
se face intrarea la el, Joshua vindeca „neiubirea" superiorului,
care il vede in el pe „Hristos".

Joshua ingenuncheazd in fata papei - privi^i blasfemia!
- si il numeste Petru, spunandu-i ca el trebuie sa umple golul
neiubirii din inimile oamenilor.

Papa lacrimeazd iar „Hristos" dispare, lasandu-i papei in
bra^e sculele sale de dulgher.

490

Putem spune ca e un subiect furat din Marele
Inchizitor al lui Dostoievski . Are puncte comune.

O parabola pentru ce vrea sa faca si face Dumnezeu
pentru noi.

Ar fi un punct bun al filmului, nu? Dar acest film, ca si
multe altele, spun ca toate religiile sunt la fel, ca trebuie sa
iubesti, asa, pe oricine, fara sa stii chipul real al voii lui
Dumnezeu.

Minunile §ifalsele minuni se doreste afipuse la un loc.

Apare intr-un film lumini din cer, care penetreazd tot ce
existd si fa^a lumii se schimbd.

Monstrii invie si isifac legea lor.

Spiritele merg pe unde vor si sunt ce vor. Nimeni nu le
trage la cherem.

Realitatea virtuald si realitatea se scufunda intr-o istorie
ireala, fabuloasa, frenetica.

Oamenii filmului nu spun ca au suflet si daca au, ce le
pasd de el?!

Sufletul nu tine de mdncare. Banul tine de mdncare si
de aceea el e „zeul".

Pupi pe cine are bani.

Strigi la eel care are.

Te imprietenesti cu eel care poate sd-fi dea ceva.

Lingusesti pe oricine, corupi, ucizi, furi... banul
conteazd.

Cand Holograf canta: „banii vorbesc, unii te ridica, al^ii
te lovesc. . .totul e in mdna lor" , la varsta aceea a mea parea
totul doar un cdntec la modd.

Nu-i percepeam realitatea dramaticd. Dar realitatea
aceasta zbiard, urla la noi.

Intr-un alt film, cineva pictase un trup defemeie, care isi
scotea propriul cap din fund. Ce inseamna asta? „De ce trebuie
sa insemne ceva? E picturd... si asta e totV\ Isi avea capul
tdiat si bagat in propriul anus.

E tot o obsesie sexuald sau e dorin^a cuiva fa^a de
altcineva, care doreste sa-i faca acestuia o asa „surpriza
frumoasa"?

De aici puteti downloada Marele Inchizitor. Dostoievski - Lecturi teologice [de]
Konstantin Leontiev, Vladimir Soloviov, Vasili Rozanov, Serghei Bulgakov, Nikolai
Berdiaev, Semion Frank, trad., pref. si note de Leonte Ivanov, Polirom, Iasi, 1997, 248
p. in PDF : http://www.filehost.ro/1775293/rnarele_inchizitor_pdf/.

571 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Feodor_Dostoievski.

572 Concert live la Bucuresti (5 decembrie 2006):
http://www.youtube.com/watch?v=7TvdeIoMR2k.

491

§i am auzit o alta expresie gangstereasca: o sa-{i trag
limba prin beregatd daca nu ma asculfi.

Cultul macabrului, al ridicolului, al orgiasticului, al
infricosatorului, al dezgustatorului troneazd peste tot.

Se desfigureazd firea umana intr-un mod infricosator.

Imagini online cu mame violate de proprii lor fii sau
caricaturizarea relatiilor dintre parinti si copii, batrane urate
cu sani mari si trupuri desfigurate, transsexuali bucurosi de
„noua lor configuratie sexuala", zoofili satanizati, canibali
plini de insanitate, teroristi international! cu sange rece, multa
reclama la orice, multa risipa de informa^ie, de imagini, de
timp.

Cine esti tul\ Nu ii mai intereseaza cine sunt pe foarte
mul^i, ci doar supravietuirea, aceasta rdmdnere in viafd fara
valori, fara Dumnezeu si fara oameni.

Fuga min^ii intr-un spafiu fara final.

Fuga omului intr-un spa^iu exacerbat de mizerie, de
singuratate, de dramatism necrufdtor.

Discrepant dintre bogafi si sdraci naste mult obsesii,
multe crime.

Saracul se rdzbund, pentru ca simte ca cei de sus il vor
„domesticit".

Negativismul e o stare de spirit nascuta dintr-o
singuratate debusolantd.

E necrezut si nevdzut plansul multor inimi.

Omul se stinge ca o flacara, cersind pe trotuar sau
jucand teatru pe picior mare.

Lacrimile lor, ale noastre, par un cdntec.

S-a devalorizat pana si negafia. §i nega^ia, pana si ea,
adica dracuitura, sanatismul, raul, azi inseamna altceval

Zici ca nu vrei sdfaci ceva anume. Dar daca esti nevoit
sa faci, se schimba multe in via^a ta.

Nu te mai recunosti nici daca zdmbesti, nici daca
rdnjesti.

Sub crusta de normalitate sta o lume interioara crispatd,
ultragiatd,furatd sau ucisd.

Carapacea inimii e foarte translucidd.

Daca dai cu barosul in ea binein^eles ca se alege praful.

Praful pare sa fie mai jos decat noi dar in el ne culcdm
pana la urma.

Ma gandeam: cat de bine te simfi, cat de usurat, cand
dai ceva, cand ifi deschizi inima! Ce minundiie sta aici, intre
acesti doi poli personali: tu si celdlaW.

492

Joshua din film nu era Hristos. Era o simpld dar
dementd afirmare a liberta^ii teribiliste.

El a disparut printr-un banal efect regizoral.

Totul a fost... film.

Nu confundati/z/m«/ cu realitateal

Hristos e real § i nu o fictiune. Iar tot ceea ce e fictional
nu tine defoame.

re la unu noaptea, Viorel Pop57" vorbea in direct
telespectatorilor de la OTV.

E vorba de un „vindecator" in§elat de demoni, care le
spunea in direct celor care il sunau, ce boli au, ce caracter au,
cum aratd parul uneia, cum o femeie isi drdcuie fml. . .

Telespectatoarele erau entuziasmate de acest om, care
crede ca a primit acest „dar" de la Dumnezeu.

Fa^a lui ascundea o mare pdrere de sine, un §arlatanism
bine conturat, sub pielea unui om nu prea cultivat §i cu accent
de moldovean.

Telespectatoarea punea mana pe locul unde o durea, el
se concentra in studio, in direct, §i, deodata, aceea se simfea
mai bine.

Uneia ii spune ca s-a dus la medicul stomatolog de
curand, alteia ca are probleme cu un picior, alteia ca trebuie
sd-si facd sfestanie in casa (asta ca sa para al lui Dumnezeu)
dar §i sa ia „tratament medicamentos".

Cele in cauza recunosteau ca a§a stau lucrurile.

Nici eu nu ma indoiesc ca acele femeie aveau
problemele pe care le spuneau - pe langa altele mult mai mari,
pe care nu le § tiau nici ele § i nici ddnsul cu pricina - dar ceea
ce nu vedeau femeile sau nu stiau erau acei draci care il ajutd
pe domnul Viorel sa isifacd treaba.

Adica demonii faceau munca de curierat foarte rapid
pentru acest om.

In cazul vrajitoarelor, demonii fac aceeasi munca de
cdrdusie ultra-rapidd.

El era foarte increzdtor ca face acest lucru spre „binele
omenirii" dar le anun^a pe cele trei persoane, care 1-au

573 Saitul sau: http://www.viorelpop.com/.

493

persecutat indelung, ca vor veni asupra lor pedeapsa lui
Dumnezeu, dar ca el nu se bucura de acest lucru.

O alta situate comica exploatata de mass-media: un
batran din nu stiu ce sat romanesc a trimis o cerere catre

574

primarul din comuna dar si la ONU , ca vrea sd piece in
Irak515, ca sa ilprindd pe Osama bin Laden576, care se ascunde
prin pesterile desertului.

Vrea sa piece asa cum e imbrdcat el p-acasd, cu o
metoda romaneasca neaosa de capturare a teroristului: sa bage
fum de ardei iute in toate pesterile, ca de ardei iute iese
teroristul si din gaurd de sarpe.

Reportajul era creat pentru a produce ilaritate. §i a
produs de fapt.

Dar naivitatea romanului nostru nu era asa de
prosteascd precum parea.

Ca bagi ardei iute, ca bagi gaze lacrimogene sau mai
stiu eu ce substance toxice tot acelasi este efectul.

Insa telespectatorul rade cand vede vdrsta si infdfisarea
celui care propune o asemenea strategie militard.

Dar asta se intampla, pentru ca socoteste ca eel batran
nu mai e bun de nimic si ca toate ideile bune le au si trebuie sd
le aibd tinerii.

Lupta asta dementa intre ce a fast si ce trebuie sd fie ne
face sa nu mai vedem ce e bun in trecut si ce nu e bun in
prezent.

Discreditdm mai inainte de a cunoaste situafia ca atare.

Pentru ca nu suntem constienfi de via^a parin^ilor si a
bunicilor nostri, ni se pare ca la viafa lor ei nu au inieles
nimic, daca nu au avut telefon celular, computer sau televizor
plat ca noi.

Daca am ras si eu de naivitatea acestui om, care nu a
inieles ca acum nu e bdgat in seamd de nimeni dintre
ingamfa^ii care lupta in golf, la fel rad si de cei impreund tineri
cu mine, care cred ca sunt buricul pdmdntului, tocmai pentru
ca au in fa^a o viafd pe care cred ca o infeleg si ca le aparfine.

574 A se vedea:

http://ro.wikipedia.org/wiki/Organiza%C8%9Bia_Na%C8%9Biunilor_Unite.
75 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Ocuparea_Irakului_din_2003-2004.
576 Idem: http://en.wikipedia.org/wiki/Osama_bin_Laden.

494

I utem sa detaliem foarte pu}in rela^ia noastra cu

Dumnezeu desi putem spune multe lucruri in acelasi timp.

Tot ce stim noi despre Dumnezeu, El Insusi ni le-a
descoperit despre Sine.

Teologia e venirea Lui cdtre noi ca Dumnezeu treimic,
ca Dumnezeu tripersonal.

E foarte adevarat ce spunea un teolog, ca prin Intruparea
Domnului noi am aflat ca Dumnezeu e Tata, e Fiu si e Sfdnt
Duh.

Dumnezeu ni S-a adresat prin Fiul in mod direct,
deschis. Fiul a aratat dragostea Lui pentru Tatal prin ascultarea
Sa pana la moarte si ne-a vorbit despre faptul, ca Cel care
purcede din Tatdl este Sfantul Duh.

Prin intruparea Sa, Fiul lui Dumnezeu a devenit cea mai
explicitd persoand pentru credinciosul de rand.

Insa persoana Tatalui e vazuta adesea ca avand
„primatul" fa^a de celelalte doua, desi aceasta reprezinta o
vedere gresitd sl realitatii lui Dumnezeu.

Persoana Sfantului Duh este in^eleasa si ea foarte
defectuos. Pentru ca aude vorbindu-se despre „Duh", romanul
se gandeste imediat la duhuri, stafii, la ceva ca un abur si nu la
o persoand.

Simfirea lui Dumnezeu, care inseamna simfirea harului
dumnezeiesc e o realitate indiferentd pentru mul^i.

Omul credincios, care a intrat intr-o relafie perifericd cu
adevarul total al Bisericii, nici nu stie ca trebuie sa ajunga la
aceasta impdrtdsire simfitd de harul dumnezeiesc inca in via^a
aceasta.

E greu sa explici lumii de azi, in termenii pe care ea ii
vrea, cum e trupul lui Hristos in Prea Sfanta Treime, cum te
aud Sfm^ii lui Dumnezeu cand te rogi lor, cum acfioneazd
Dumnezeu in via^a noastra.

Sfantul Vasile eel Mare scria: „nu se poate sa ne gandim

c n n

la Fiul fara sa fim luminal de Duhul" .

Cam acesta e raspunsul: harul lui Dumnezeu a
indumnezeit trupul Domnului, pin har ne aud Sfm^ii si
Dumnezeu lucreaza tot prin harul Sdu cu fiecare in parte.

Suntem luminafi de Duhul Sfant pentru ca sa ne gandim
la Fiul si la Tatal, la intreaga Prea Sfanta Treime.

77 Cf. Vladimir Lossky, Teologia mistica a Bisericii de Rasarit, trad., studiu introd. §i
note de Pr. Vasile Raduca, Ed. Anastasia, f. a., p. 98.

495

Tot Dumnezeu e Cel care ne aduce aminte pe cele
despre Sine, dupa cum tot El ne inva}a care e calea spre Sine.

De aceea, teologia este descoperirea personald a lui
Dumnezeu eel in Treime. Noi vedem prin harul Sau Treimea
cea Preasfanta si Preadumnezeiasca si astfel vorbim despre Ea.

Catolicismul vorbeste despre primatul fiinfei lui
Dumnezeu asupra persoanelor dumnezeiesti, pentru ca II
intelege pe Dumnezeu ca pe o esenfa din care apar persoanele.

E vorba aici de un rationalism extrem de satanic, in care
mintea cdzutd isi imagineaza despre Dumnezeu in afara de
relatia cu El.

Pe cand noi vorbim despre Dumnezeu, Care este iubire,
pentru ca e comuniune vesnica de persoane.

Nu o esen^a naste o persoana, ci persoana e cea care are
in sine fiinta!

De fapt tot jocul acesta rationalist e o odder e din
Revelatia dumnezeiasca, pe care catolicismul nici nu o mai
sesizeaza.

Teologia ortodoxa vorbeste despre monarhia Tatalui,
despre faptul ca Tatal este Cel care II naste pe Fiul si II
purcede pe Sfantul Duh din vesnicie, El fiind principiul de
unitate in Prea Sfanta Treime.

§i cu toate acestea, persoanele Prea Sfintei Treimi sunt
egale, locuind una in alta si contindndu-se unape alta.

Iar persoanele dumnezeiesti nu au o intdietate logicd
una in fa^a alteia, desi Tatal e Acela din care Isi iau fiinta
celelalte doua persoane si toate ale Lor.

Insa Tatal, in daruirea Sa totala cdtre Fiul prin nastere si
cdtre Sfantul Duh prin purcedere, nu pierde nimic din cele ale
Sale, fiind impreuna cu Fiul si cu Sfantul Duh, ca unii ce au
aceeasi fiinta.

Discu^ia asupra lui 6|j,oouoloc;578 a fost o discu^ie profund
teologicd, pentru ca s-a pus intr-un cuvdnt al credintei modul
de existen^a supradumnezeiesc al Treimii, al lui Dumnezeu cel
tripersonal.

Prin acest tGrmQn foarte inspirat s-a spus in acelasi timp
ca Dumnezeu are o unitate de fiinta, ca e unul in fiinta Sa dar
si ca e intreit in persoane.

Pavel Florenski spunea in Stdlpul si Temelia Adevdrului,
ca prin acest cuvant „nu a fost exprimata doar dogma
hristologicd, ci si valoarea legilor rationale ale

578 Transliterarea cuvantului: omousios. In greaca veche: deofiinta.

496

gandirii...(unde) ra^iunea a primit lovitura de grafie"579,
deoarece ra^iunea umana nu poate asimila integral
deofiintimea.

Ratiunea vrea, pentru ca e comodd, sau doar pe
Dumnezeu unul, adica un Dumnezeu monopersonal sau doar
un Dumnezeu triteist, format din trei persoane separate. Insa
nu si pe Dumnezeu unul in trei persoane.

Pentru a accepta taina prea dumnezeiasca a Treimii
trebuie sd o primesti cu mintea credinfei si nu cu o minte care
vrea sd distrugd aceasta prea dumnezeiasca antinomie a lui
Dumnezeu, Care e Trei si Unul in acelasi timp.

i entru ca mai sus m-am referit la realitatea tripersonala

a lui Dumnezeu si am spus ca ea nu e in^eleasa de o minte
„ monistd " 80, de aceea afirm, ca tot ceea ce poate spune omul
fdrd Revelafie si fdrd o schimbare a min}ii despre Dumnezeu
estefoarte pueril.

Mul^i au o idee despre Dumnezeu destul de vagd, de
ambigua si nu o credinfa.

Credin^a se sprijina in primul rand pe contactul direct cu
Dumnezeu, cu acest Dumnezeu treimic.

Orice filosofie care nu are la baza aceasta realitate
experiata in mod direct poate fi considerata o pierdere de timp,
daca omul cauta ceva concret pentru mantuirea lui.

Aspira^ia omului spre „altceva" sau nemultumirea sa cu
ceea ce „are" sunt un pas spre credinfa, spre acceptarea lui
Dumnezeu. Dar II accept pe Dumnezeu cand in^elegi ca tot
ceea ce ai tu nu e pe mdsura boga^iei pe care ti-o ofera El.

Credin^a e acea simfire a lui Dumnezeu prin care
primesti de la El o garanfei mai presus de orice dovadd
palpabild, ca ceea ce El iti promite ifi va si da.

Credin^a muta centrul de greutate din tine spre El. El
devine ceva infinit mai important decat tine, fara ca asta sa
insemne ca nu mai esti constient de ceea ce faci sau ca ceea ce
faci tu nu are nimic de-aface cu rafiunea si cu infelegerea ta.

Pavel Florenski, Stdlpul §i Temelia Adevarului. Incercare de teodicee ortodoxa in
doudsprezece scrisori, in romanef-ite de Emil Iordache, pr. Iulia Friptu §i pr. Dimitrie
Popescu, cu studiu introd. de Diac. loan I. Ica jr., Ed. Polirom, Iafji, 1999, p. 41.

Idem, p. 47: „A refuza pentru Dumnezeu monismul gdndirii, iata inceputul
credintef.

497

Crezi pentru ca simp, viafa care vine de la El, gdndesti §i
cugep despre ceea ce sim^i in relatie cu El, in^elegi ca ce spun
Sfm^ii lui Dumnezeu despre El e adevarat, pentru ca exista
foarte multe marturii care explica in mod similar via^a cu El.

§i identitatea esenpald a experien^ei lor te convinge §i
mai mult daca o aprofundezi personal §i daca accept §i tu, cu
totul, adevarurile lor.

Interiorul celui care crede se imbogdteste pe fiecare zi.

Acceptarile personale, racordarea la Sfanta Tradi^ie a
Bisericii aprofundeaza §i mai mult universul personal al celui
care crede §i, in acela§i timp, adevdrul in care el crede.

A crede in Dumnezeu nu implica numai a afla cine e
Dumnezeu, cum vorbe§te El cu noi, cum vorbim noi cu El sau
ce sdfacem noi pentru Dumnezeu, ci trimite §i la cunoasterea
Bisericii Sale, a oamenilor Sai, a istoriei §i a lumii in
ansamblul ei.

Credin^a te inva^a sd respecp natura, sd te bucuri de
succesele bune ale §tiin^ei §i ale medicinii, ale tehnologiei, sa
fii tolerant in sensul de a fi bun cu top §i a cduta binele
adevarat al tuturora, de a fi un bun patriot, un om de nddejde,
muncitor, sensibil, priceput.

Credin^a te inva^a cum sd te raportezi la tot ceea ce
Dumnezeu a creat sau ingdduie sd existe, chiar daca nu e bun.

Cu cat esti mai aproape de Dumnezeu cu atat te rupi
interior de oameni, cu atat traie§ti mai mult in lumea cealaltd,
fiind in acelasi timp eel mai propriu vietii in societate si
relatiilor cu oamenii, pentru ca vezi lucrurile in curdpa lor.

Paradoxurile credin^ei ortodoxe sunt numeroase §i acesta
e unul dintre ele: pe de o parte, trebuie sd ne integrdm in lume,
sd o intelegem si sd o ajutdm iar, pe de alta parte, trebuie sa
privim lumea cu ochii lui Dumnezeu, traind sfdnt, adica nefiind
ca lumea care este indiferentd la voia lui Dumnezeu.

Vrem sd ne umplem de harul lui Dumnezeu, pe de o
parte iar, pe de alta parte, vrem sa fim competitivi, pentru ca sa
avem ce manca, ce bea, cu ce ne imbraca.

Pozi^ia celor necredinciosj fa^a de noi e o pozrfie cat se
poate de „normala" din punctul lor de vedere.

Rugaciunile noastre, pentru ei, sunt ceva care nu ne pn
defoame iar daca nu ne uitam prea mult la televizor sau nu ne
fardam sau nu ne traim viata ca ceilal^i suntem socoti^i ni§te
oameni tdmpip, inapoiati.

Faptul ca stdm mult la slujbe e o alta nebunie in fa^a lor.

498

Omul ideologiei postmoderne e omul care are in ochi
profitul. Daca nu ies bani din tot ceea ce face se simte
neimplinit.

Cand oamenii aud ca trebuie sd ne lasdm averile asta e o
curata „nebunie" pentru ei, pentru ca scopul lor e tocmai sa isi
stranga cat mai mult capital financiar si imobiliar.

Nu sunt inielepii si pe drept cuvant. Pentru ca in fiin^a
lor ei sunt prea plini de ei insisi si de ceea ce vor si au ei
nevoie, incat se ghideaza numai dupa mintea corupta a acestei
lumi a pacatului.

Nu exista in ei o prefacere a minfii in Hristos.

Ei nu pot sim^i bucuria dumnezeiascd pe care o ai tu
impdrtdsindu-te cu Sfintele Taine, bucuria ta de a da ceva
fratelui tau, bucuria ta de la rugdciune, din clipele cand citesti
despre viafa duhovniceascd.

Pentru omul trupesc via^a aceasta e cea mai „anosta" si
mai „prosteasca" viaja.

Ceea ce propovaduieste Biserica lui Dumnezeu e atat de
imens pentru omul de azi incat nici nu poate sd-si mai dea
seama de mare^ia ei.

E o mare minune sa po^i sd mai crezi astazi si sa crezi
profund ortodox, fara nicio indoiald.

Ne desparte deja acea prdpastie dintre Rai si lad, dintre
cei care // iubesc pe Dumnezeu si cei care sunt indiferenti la
tot ce exista.

Nu vad o diferenfd esenfiald intre un indiferent
„religios", care pastreaza aparentele civilizatiei, si un pacatos
„notoriu" desfigurat de patimi.

Indiferentul religios, care se imbraca in platosa firava a
moralita^ii sale sociale, prin faptul ca sta departe de Dumnezeu
si de Biserica Sa, face cea mai mare greseald a viefii lui numai
prin aceasta.

El poate pacatui oricand, pentru ca nu are de cine se
teme. El e tentat sdfacd orice.

Cei care face de toate, adica pdcate cu duiumul, fara sa
ii para rdu, e si el tot departe de Dumnezeu, dar pe el „bunul
sim^ conventional" il considera mai pacatos decat pe
indiferentul religios, care pacatuieste sub masca civilizatiei.

Dar ei sunt la fel de pacatosi, pentru ca nu stau in
legdturd cu Dumnezeu.

Insa oricand omul poate sa-si gaseasca via^a drept o
ruind si sd se apropie de Dumnezeu.

499

Dar cu cat te apropii mai mult de Dumnezeu, cu atat te
indepdrtezi de „binele tau" visat cu o minte trupeasca si pe
care fi-l cere lumea de azi.

Biserica lui Dumnezeu e in lumea aceasta dar ea o
depdseste cu totul.

Nu se pot stabili relafii de infelegere intre Biserica si
conducerea statala decat sub ideea compromisului, pentru ca
Biserica are o traiectorie eshatologicd pe care lumea
secularizata o refuzd.

Lumea va merge mereu orizontal sau, mai bine zis,
descendent, spre tenebrele Iadului, daca nu va accepta
traiectoria pnevmatizatoare a Sfintei Biserici.

Omul nou, Sfantul, se desavarseste in lumea asta dar el
nu are fondul interior al acestei lumi. El e crucifwat in lumea
asta, ca si Biserica, Trupul lui Hristos.

Nu ne este prielnicd lumea care nu are principii
evanghelice autentice.

Oricum am scalda-o noi, nu ne sim^im bine in lumea
asta, atata timp cat scopul nostru esenfial, incepand de la
Sfantul Botez, e de „a ne muta de pQpdmdnt la cef\

Suntem legati, prin trup, de lumea asta si suntem nevoid
ca vrem sau ca nu vrem noi sd ne pdtdm de murdariile acestei
lumi, daca vrem sa traim la oras sau la sat.

Chiar daca ca^iva arfugi in mun^i si pustieta^i, la nivel
global, Biserica, membrii ei nu pot scdpa de lumea aceasta, ci
trebuie s-o suporte si sd se suporte, pentru ca avem in noi
flagelul rdutdiii si al perversitd}ii acestei lumi.

Oricat nu ne-ar pldcea civilizatia noastra de azi trebuie
s-o acceptdm si sd coabitdm in nauntrul ei ca intr-un castron
cu de toate.

Pe masura ce ne apropiem mai mult de lumea noastra si
o infelegem, pe atat o invingem in noi in ceea ce ea are mai rdu
si o folosim ca pe o pistd spre inielegere si bucurie prin ceea
ce are ea mai bun.

Suntem nevoid sd ne acceptdm si propriile noastre
slabiciuni, sd nu le trecem cu vederea si sa gasim o izbdvire de
ele prin mila lui Dumnezeu.

Daca ne blocdm in noi, daca ne astupdm ochii la tot ceea
ce se vede, nu vom scapa de patimi, ci ne vom umple de
ingamfarea ca suntem mai tari decat o patima, pentru ca
suferim de una mai mare decat aceea.

Orica^i si-au inchipuit ca buba lor e mica au pierdut in
Ortodoxie.

500

Oricati au considerat ca nu mai au ceface, pentru ca au
facut tot, s-au zdrobit cu amar de pamant in zborul lor luciferic
spre scaune pe care nu le pot ocupa.

Ortodoxia e o crucifware continua.

E o viata a paradoxurilor vii, a antinomiilor mdntuirii.

In Sfanta Cruce se afla toata traiectoria noastrd spre
lumea de dincolo.

Nimic nu e fara durerea acestei cruci, de multe ori
exasperant de grea, alteori atdt defericitd incat urfi tot rdul ce
s-a intamplat cu tine si \\ se pare ca nu ai trecut deloc prin
zbucium si durere cumplita.

Suntem aici, pe pdmdnt si nu suntem din lumea asta,
pentru ca suntem ndscufi de sus si nu dorim, in mod
fundamental, decat implinirea cereascd.

Combinarea carierei omene§ti, oricare ar fi ea, cu
munca pentru viafa cealaltd e o durere continua, e crucea
fiecaruia.

A pastra calea de mijloc aici e greu, daca focul
dumnezeiesc ifi ia minfile si ti le indumnezeie§te.

Sfm^ii nu sunt prea pldcufi, desi oamenii „comuni",
recunosc cu to^ii ca nu pot sa ajunga la „performantele" lor.

Ce sa facem fiecare cu noil E intrebarea pe care si-o
pune fiecare om in via^a lui, chiar daca gaseste o solufie
proastd la ea.

N

u-1 auzisem vorbind pe parintele profesor Sterea
Tache581 niciodata582. Predica lui de duminica despre Sfanta
Cruce m-a impresionat. Verva cuvintelor si a gesturilor sale
era impreunatd cu addncime de gdndire.

Ideea principals era ca Sfanta Cruce e si putere dar si
infelepciune.

Pentru eel care vede in Fiul lui Dumnezeu doar un om
care moare pe cruce si crucea e o moarte de ru§ine, crucea nu
ii inspira multd incredere. Ba, dimpotriva, i se pare ca

A se vedea: http://www. ftoub.ro/index. php?view=article&id=38%3Apr-prof-dr-
stere-tache&option=com_content&Itemid=276.

82 Predica din 19 septembrie 2004. Am recitat Apostolul si am gasit aici, in Biserica de
langa parcul Tineretului, doua fragmente din Sfintele Moaste ale Sfantului Sfintitului
Mucenic Haralambie.

501

Dumnezeu nu poate sa se piece pana acolo, meat sa II omoare
toti descreieratii si nenorocitii cu o asa moarte josnicd.

Cand Dumnezeu e vazut numai ca Atotputernic care Se
manifesto, discretionar, care ii inspdimdntd pe toti prin maretia
Lui, ipostaza condescendentd a lui Dumnezeu fat.a de oameni,
infmita Sa iubire fa^a de om nu mai poate fi in^eleasa mai
deloc, pentru ca omul cu pricina nu poate sa imbine aceste
doud aspecte ale realitatii lui Dumnezeu si sa II vada pe
Dumnezeu cobordnd la oameni si devenind om, fara a renun^a
la ceva din ceea ce era El, adica la dumnezeirea Sa.

Crucea Domnului e infelepciune pentru ca prin harul
adus de Jertfa Domnului fiecare dintre noi cunoastem adevdrul
mdntuitor.

Puterea Crucii Sale e puterea care ne curdfeste de
pacate, e puterea care ne face sa fim mai tari decat patimile si
apucaturile noastre pacatoase.

Atunci cand cineva fi se dezvdluie in alta lumina Qfoarte
impresionant.

Odata cu aceste examene prin care am intrat la doctorat,
profesorii mei imi apar in cu totul alta lumina, mult mai
addnci, mult mai cuprinzdtori decat imi pareau pana acum.

Sinceritatea e aceea care intinereste persoana umana, o
face credibild si impresionantd intr-un mod covarsitor.

Nu poji face o casd trainicd cu cineva fara sinceritate,
fara adevar, fara dragoste.

Oricat am vrea sa fim inchisi in rela^ia cu altul, atunci
cand adevarul aceluia fi se impune cu putere, acest lucru te
face sa iesi din carapacea ta si sd-i rdspunzi cu mdrinimie.

Ne contamindm in modul eel mai dumnezeiesc de
sinceritatea celuilalt.

Priveam la parintele profesor Dumitru Popescu si
observam aceasta contaminare fireasca cand ii vorbeam.

Discutam si cand tdceam si cand vorbeam iar incercarea
lui de a pune o distanfd intre mine si el nu ii reusea prea bine,
pentru ca simtea ca are cu cine sa discute in persoana mea si
pentru ca problemele pe care i le-am pus l-au descumpdnit de
mai multe ori.

Mi-a indicat un pasaj din Sfantul Atanasie eel Mare,
foarte revelator si prin care isi explica teologia rationalitdtii
creatiei, iar pe In. 17, 21 mi 1-a prezentat ca argument catolic

583 A se vedea: http://www.teologiepentruazi.ro/cv-pr-prof-acad-dr-dumitru-popescu/.

502

pro-filioquist si, in acelasi timp, ca piatrd de poticnire pentru
teologii romano-catolici.

Experient.a pe care o are lucrand in mediul catolic
transpare cu putere.

Iubirea si admirafia pentru domnul profesor Remus
Rus584 imi creste pe zi ce trece fara ca sa discutam prea mult.
Exista o comunicare a inimii, a ochilor pe care o am cu unii
oameni incat dragostea pentru ei creste cat fat-frumos din
poveste.

Eram in timpul micii gustari pe care a prilejuit-o ultimul
meu examen pentru a intra la doctorat si ne spune doua
chestiuni interesante: bulgarii, cand au venit in spatiul in care
traiesc acum, au venit antropofagi iar landul german a primit
odata cu increstinarea lui apuseana distrugerea intregii lui
culturi.

Neputand sd citesc altceva din cauza examenelor si fiind
prea obosit adesea, m-am uitat mult la televizor in vara asta.

Din emisiunile recente care mi-au placut mi-am notat
cate ceva.

cor

Andrei Plesu a fost admirabil in onestitatea lui.

Vorbea de „un capital de suferin^a" al omului, care il
defineste dar care il si face greu de tradus pentru altii, daca nu
avem experienfe apropiate.

Era nemul^umit de prostii care au inva^at cu greu un
anume limbaj si sunt „intelectuali" pentru ca par „exotici".

II intereseaza faptul ca discursul, cuvantul sau sa treacd
la cititor si, in acelasi timp, catalogheaza sforfdrile prea mari
pentru a scrie drept „o exigent" care nu e nici eaprea bund.

Isi arata dezamdgirea pentru un fost student al sau cu
poten^e, care acum incearca sd il discrediteze mai mult sau mai
pu^in subtil.

§i vorbind despre el, afirma la un moment dat, ca
oamenii tineri manifesta tipul de „nerabdare otravita",
deoarece un astfel de om e un „om confiscat de propriile sale
frustrarf\

Vrea sa fie cunoscut imediat, vrea sa fie bdgat in seamd
dar nu scrie din bucurie.

§i spune la final Plesu: „Recunosc...ca creativitatea nu
are sens decat ca bucurie".

Ii cerea genera^iei tinere: „Lasati-ne sa disparem
Unisti}iV\ deoarece replicile tdioase la fiecare discu^ie si

584
585

Idem: http://www.teologiepentruazi.ro/2010/01/24/cv-ul-prof-dr-remus-rus/.
Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Andrei_Ple%C8%99u.

503

certurile nu pot fi un factor de progres pentru nimeni, ci doar
un mod de indurerare continud.

II ascultam pe Tudor Gheorghe586 si mi-au dat lacrimile.

Uneori plangem ca un mare har de la Dumnezeu la niste
versuri si in fa^a unor realita^i pe care altadata le consideram
fade.

„Copii ce pentru lupte cresc" sau „osul celor care au
luptat" se imprima in inima intr-un mod minunat, atunci cand
Dumnezeu vrea sd ne arate o noud minune.

Continui cu o reclama care are un mesaj puternic:
„Discriminarea ucide vise".

Un profesor din Oltenia nu a fost primit in invdfdmdnt
pentru ca este }igan. Omul e in vdrstd si are doud licence dar
factorii de decizie refuzd sd-l primeascd.

Discriminarea unuia, excluderea lui de la ceva fir esc din
anumite motive nefiresti e tot rdul societa^i noastre, unde s-ar
putea ca toata lumea sdfie in pace cu toata lumea.

Tiganul e intotdeauna pricind de rds pentru ca e socotit
„inferior" noua, orice ar face el. Suntem indoctrinafi cu
aceasta idee, parca curgeprin aer si fiecare o inhaldm si o stim
pe de rost.

Daca albii americani au omorat atat pe negri cat si pe
indieni, albii romani nu pot sd suporte pe tiganii tuciurii. §i
cand tiganul vrea sa se numeasca „rrom", romanul are de ce
sa-si bata joe si mai bine.

Cineva imi atrdgea atenfia candva la pacatul pe care il
facem, atunci cand vorbim depreciativ despre oameni,
catalogandu-i dupa regiuni si rase.

Moldoveanul si transilvaneanul sunt subiecte de rds
pentru muntean, cand e vorba de grai.

Ii exclude imediat prin tonul pe care il adopta.

Imi dau seama, din ce in ce mai mult, ca are mare
dreptate, desi atunci cand mi-a spus acest lucru, eu nu eram
prea constient de implicative nefaste ale acestui pacat al
discreditdrii.

Despre o Biserica aflatd in ruind cineva a spus, ca a fost
„taiata defoarfecele nemilos al timpului".

Iar ca ceva comic, intr-un film romanesc am auzit
urmatoarea zicere, care m-a amuzat mult: „Nu ai o piedturd de
apd, ca mi-efoame de n-am unde dormi la noapte?".

586 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Tudor_Gheorghe.

504

In dimineata aceea tocmai vorbeam cu so^ia mea despre
trecerea bruscd de la planul normal al vorbirii spre teritoriul
mult mai inalt al alegoriei numai printr-o punere impreund a
unor cuvinte, care te scot din reprezentarea istoricd a lumii.

§i trecerea aceasta provoaca efectul rasului sau al
compatimirii celuilalt.

„Nu ai o picatura de apa?" e o intrebare fireasca, chiar
poeticd prin strdlucirea pe care o aduce „picatura de apa" in
intrebarea cu pricina.

Dar foamea conexata cu dormitul la noapte spune
altceva decat simpla invitaiie la ospitalitate.

Legarea aceasta surprinzdtoare a ultimelor doua
propozi^ii starneste hazul omului, atata timp cat eel care cere
nu se opreste la prima dorin0 si la satisfacerea ei, ci se
autopropune in mod total.

Nesimfirea lui e drdgdlasd tocmai prin faptul cum o
spune. Insa, daca privesti la rece afirmatia, intrebatorul cu
pricina nu e deloc simpatic ci de o nesimtire si arogantd
sfidatoare.

Alt registru de asteptare: o reluare a emisiunii Chiasma
din martie, cu tema Biserica sifemeia.

Aurora Liiceanu587 afirma ca „romanii nu sunt un popor
care sd arate solidaritate". Nu e o generalizare inconsistentdl

„Comportamentul pro-social" pe care il promova ea era
sinonim cu caritatea romano-catolica.

Vorbea despre femeie ca despre „binefdcdtoarea
spa^iului mic" si despre barbat ca despre eel care vrea sd
mdntuiascd toatd lumea. Dar mi se par alte generalizdri
inutile, care pot fi infirmate oricand.

Pentru ea, preo^ii nostri se implica preapufin in social si
considera ca „la noi nu exista enorias" (se referea la orasul
Bucuresti).

E de parere ca „mila se si educd", pe cand Magda
Catone crede ca „mila nu cere o anumitd educate" '.

Sunt de acord cu a doua, careia i s-a infuzat ideea
corectd a Sfmtei Evanghelii.

Mila e fireasca omului. Pentru a fi milos nu i|i trebuie
studii ci inimd bund, atenta, iubitoare, condescendenta.

87 Psiholog, fosta sotie a lui Gabriel Liiceanu. A se vedea ultimele ei carti publicate:
http://www.polirom.ro/catalog/autori/liiceanu-aurora/.
588 Actrija, casatorita si o crestin-ortodoxa activa.
A se vedea: http://www.humanitas.ro/magda-catone.

505

Francisca Baltaceanu58 vorbea despre inegalitatea
dintre barbat si femeie si despre dorinfa de putere ca elemente
aduse in om depdcat.

„Drumul trebuie facut [spre] inainte" spunea ea iar
femeia apare in istorie ca sursd a raului din cauza unor
interpretdri neadecvate.

Vorbea despre „marile doamne ale Vechiului
Testament".

Magda Catone continua: iubirea de aproapele e foarte
simpld si totusi nu o vedem iar „feminismul mi se pare
caraghios".

Aurora Liiceanu recunoaste ca feminismul nu e o
inventie a Ortodoxiei, ci a liderilor de opinie occidentali. El a
aparut si s-a dezvoltat ca o aversiune la adresa injustiiiei, a
excluder eii femeii din via^a sociala.

Crede ca femeia efidela la noi spafiului mic al familiei
din cauza educa^iei pe care o primeste in familie, familie care
in Apus are o altd infdiisare.

Pentru feministe copilul nu mai e o legitimare a femeii
sau a existenfei ei.

Feminismul exclude totalitarismul masculin.

§i da la un moment dat niste cifre, vorbind de perioada
criticd a femeii: varsta de 28 de ani la care fata nemdritatd
simte ca pierde trenul cdsdtoriei si varsta de 34 de ani in care
isi pune foarte stringent problema maternitdtii.

Cifrele acestea le considera aproximative.

In Romania, crede tot ea, varsta de 24 de ani e varsta
medie pentru o fata ca sd se mdrite.

E de parere ca femeia se sacrificd in interiorul
mariajului ei dar ca nu percepe sacrificiul ca pe o durere, ci il
considera o pldcere.

De vreo doua zile il descopdr si il redescopdr pe
Caragiale590.

Printre picaturi am reusit sa citesc: „Canuta, om sucit",
„Doua loturi", „Ion" si „Partea poetului".

Cdnuid e omul nascut cu defecte mentale, si care m-a
impresionat pana la lacrimi, atunci cand se intoarce acasa de la

89 Teolog romano-catolic, momentan decanul faculta^ii de teologie romano-catolica din
Bucure§ti.
A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Francisca_B%C4%831t%C4%83ceanu.

Citez din I. L. Caragiale, La hanul lui Mdnjoala. Nuvele §i povestiri, prefaja de
Gabriel Dimisianu, tabel cronologic de Serban Cioculescu, col. „Bit>lioteca pentru toti",
Ed. Minerva, Bucuresti, 1987. A se vedea:
http ://ro . wikipedia. org/wiki/Ion_Luca_Caragiale .

506

stapan, chiar in ziua cand implinea 13 ani si bunica lui ll
primeste cam asa:

„§i si-a adus aminte baba ca adineaori, acu, a implinit
copilul copilului ei d-abia atata, si ca e destul de mdhnit el si
de batut de ziua lui, cand al^i copii cine stie ce bundtdfi si ce
mdngdieri au la ziua lor; ce sa-1 mai mustre si ea?...si tot
uitandu-se la el cum pldngea ca un prost, sezand pe marginea
lazii, cu legatura-ntr-o mana, si se stergea cu caciula la ochi, a-
nceput si baba sd pldngd ca proas ta. . ,"591.

Cum sd nu pldngi la o asemenea priveliste a iubirii si a
intelegerii, unde bunica (tot bunica...) e aceea care infelege ca
certarea nu i§i are rostul atunci cand strict inima copilului.

Pentru ca in momentul cand inima e indureratd nu
trebuie sa mai dai si tu cu parul, ci sd uzi cu lacrimi impreuna
ta durere cu el.

Bunica, inima care cunoaste via^a ta, pentru ca te-a
hrdnit de cand erai o lingurd.. .

Bunicul meu [Marin Piciorus] imi spunea mereu asta: ca
eram cat o lingurd cand m-am nascut, cat un pui depisicd.

Merg pe strada si vad pe bunicile altora cersind si in
fiecare o vad pe bunica mea si vreau sd le ajutpe toate dar n-
am cu ce.

As vrea sa due pe to^i nefericiiii si neincdlzitii de nimeni
undeva, in locuri fericite, in care sd ii putem iubi dar nu am
atata putere.

Ma doare, mi se sfdsie inima, ochii mi se umplu de
lacrimi si sunt neputincios sa ajut pe cineva, cand mul^i, foarte
mul^i fra^i ai mei nu au aproape nimic.

„Doua loturi" e povestea unor bilete de loterie, care se
pierd, care se regdsesc si due la doua. finaluri diferite.

Descinderea in casa ^igancii, nebunia posesorului de
bilete si ideea „fatalita^ii" sunt Untile deforfd ale povestirii.

„Ion" e o adevarata dambla, unde el, fiind fratele
imparatesei, se opune magarului ce canta „Carnavalul de
Venezia", pe cand in „Partea poetului", o parabola cu valence
pseudo-religioase, Dumnezeu nu da nimic poetului, pentru ca
la impdrfeala darurilor, el, imbdtat de lumina lui Dumnezeu,
nesocotea cele pamantesti592.

I se promite intrarea in Rai de catre Dumnezeu, vine el
de cateva ori, Sfantul Petru il trimite la plimbare pe pamant,

591 Idem, p. 75.

592 Idem, p. 154.

507

pana la urma, vazandu-i dezamdgirea imensd, il roaga pe
Dumnezeu sa ii dea ceva: penile, cerneala si hartie.

Poetul are de toate, e multumit dar acum scrie prea mult
si vine de multe ori la Dumnezeu pentru a maiprimi rechizite.

E aten^ionat ca trebuie sa faca economie de rechizite si
Dumnezeu afirma ca e cam „gagauta" poetul.

Parabola are trimitere sigurd, numai ca eu nu o pricep
pdnd la capdt.

Cu cat renunidm la noi si la grija spurcatd de noi cu atat
«e umplem de iubire, de smerenie si de in^elegerea oamenilor.

Acest lucru 1-am perceput si mai mult in aceste zile prea
inteleptitoare pentru mine.

Costion Nicolescu amintea la un moment dat zicerea
unui Sfant Parinte: cand nu vor mai fi drumuri intre noi, pasi
reciproci. . .atunci va veni sfarsitul.

Inva^am bucurdndu-ne continuu.

Invdtdm si ne bucurdm numai daca ne iubim unii pe al^ii
si daca ne bucurdm unii de al^ii.

Pe cat noi ne impdrtd§im din iubirea Prea Sfmtei Treimi,
pe atat privim umanitatea ca pe o mare familie, in care toji
trebuie sa fim una, dar intr-o unitate in care sa ne confinem
duhovniceste unii pe al^ii §ifiecare pe to}i la un loc.

Cand nu mai consider ca tu ma implinesti sau ca in
relate cu tine e implinirea mea, eu devin ceva inchis pentru
mine si nu mai pot sa ma infeleg, reducandu-mi astfel
posibilitatea de imbogafire personald infinitd.

Celalalt, care se deschide pe sine pentru mine, ma
deschide si pe mine in acelasi timp spre el si ma face sa il
resimt foarte viu, tocmai pentru ca amandoi percepem
impdrtdsirea de altul ca pe o bucurie pe care ne-o asumdm
reciproc.

Ma descopdr privind la altul si nu la mine.

Falsul meu eu, creat de introspeciia mea egoistd,
dezumanizanta, priveste spre himera lipsei mele de dragoste,
creata din refuzul de a vedea pe alfii mai important si mai
presus decdt mine.

Cand tu esti eel mai important pentru tine atunci nu esti
important pentru nimeni.

Cand recunosti insa, ca tu esti eel mai neimportant decdt
tofi, atunci afli, ca adevarata ascensiune nu consta in ridicarea
deasupra altora ci in cobordrea maiprejos decdt tofi.

508

Smerenia, untiling plina de dragoste e cea mai mare
indl}ime, din care nu pofi cddea, pentru ca tu te sim^i slujitorul
umil si prea pdcdtos al tuturora.

Cand in^eleg ca am nevoie de altul mai mult decdt de
mine, ca trebuie sdprivesc la ceilalfi ca sd ma gdsescpe mine,
egoismul meu se rupe ca o camasa uzatd si ticdloasd, pentru a
ma imbraca in haina iubirii, care prefera sd se dezgoleascd pe
sine, daca are de imbrdcat pe altul.

A te mdndri cu ceva si, cu atat mai mult, cu tine insufi
inseamna a nu stii ca valoarea nu are consistenid fdrd adevdr,
fara sfinienie.

Daca nu ne-am sfinfit via^a, daca nu ne gdsim la
Dumnezeu ca Sfinfi ai Sdi, daca nu vom fi mostenitorii
Impara^iei, la ce bun toate, la ce ne folosesc, cu ce ne
incdlzescl

Cand nu-L dobandim pe El, putem sa dobandim toata
lumea, pentru ca nimic nu ne saturd, nimic nu ne alind inima.

Ne luam o ma§ina, 10 ma§ini, 5 kilograme de aur sa ni-1
punem si in cap, 30 de vile la munte si marc.Dar, fara afi cu
El, fdrd a ne umple de sfinienia iubirii Sale, avantului nostru i
se rup aripile si ne zdrobim de stand prdpdstioase.

Nu ma saturd averea, nu ma implineste!

Nu ma satura nici zece miliarde de femei goale cu care
as face sex, nici luna de pe cer si nici 10 miliarde de ceruri
fara Treimea mea, fara iubirea ei desdvdrsit defrumoasd.

Nu poji sd te minfi la infinit. Voi repeta mereu acest
adevdr capital din care se naste convertirea, venirea in sine,
pocainta.

M'ocmai il visasem pe parintele Marcel [Hanches] ca
venise la mine si ca nu il primisem prea bine iar el se
intristase. Iar de intristarea lui si eu m-am intristat si apoi am
plans. Asta in vis...

§i pe 2 octombrie [2004] am aflat ca el va veni la
Bucuresti pentru a fi nas de Cununie, pentru a doua oara in
via^a lui, pentru oprietend comund.

Sim^eam cum vme...spre Bucuresti... in acea zi, pentru ca
il asteptam cu bucurie...

509

§i cu cat venea mai aproape (a facut 480 de kilometri cu
masina, cu masina cuiva), bucuria si pacea Sfantului Duh
sporeau in mine cu putere si, fara indoiala, si in el si in
Rusalina, sotia sa, ei fiind nasii nostri de Cununie.

7 5 ~ ft

Am discutat pu}in.. .dar s-au deschis noi prdpdstii intre
noi, din nefericire, desi, totodata, am trait bucuria de a ne simfi
tot mai unifi in unele amdnunte de viatd si de gdndire.

M-au durut enorm cateva lucruri inacceptabile intre doi
oameni luminati de harul lui Dumnezeu.

Primul dintre ele: cand mi-a spus ca scrisorile mele catre
el, scrise din toatd inima si cu toatd constiinta, primele mele
scrisori catre el au fost niste prostioare (!!!!!), fara sa-mi
spuna cum sunt ultimele sau daca tot ceea ce simt si gdndesc si
vreau e numai o prostie fara final iar viitoarea mireasa imi
spune, ca Rusalina nu-mi putea citi scrisorile mele prime (?!)
dar ca a in^eles ca trebuie sa ma considere „altfel" (cum ?!).

Nicio remarcd personald, nicio subtilitate din partea lui
Marcel si a RusalineL.desi eu i-am umplut de laude si de
admirafie pentru ceea ce am vdzut in ei si in munca lor
eclesiald si teologicd.

Pentru ca prietenii, care se vdd profund unii pe altii,
trebuie sa se incurajeze intru toate cu mdrime de inima.

Nu astept laude de la nimeni si ar fi eel mai penibil sa le
cer cuiva.

Insa prdpdstiile dintre noi doi si ei doi se nasc tocmai
din acGasta. fuga de dialogul real din partea lor, considerand
orice vedere sl noastra vizavi de ei drept un atentat la persoana
lor.

Dar atunci cand dragostea nu e viciata de nimic se
bucura sa scoatd in evidenfd frumuse^ea celui iubit, chiar daca
acela nu i-o cere si nici n-o doreste.

Si asta numai pentru ca dragostea se sterge inaintea
celui pe care il poarta in inima, ca pe o comoard vie.

Cand el mi-a spus ca i-am scris lucruri usoare,
neconcludente, care nu-l interesau - nu mai imi amintesc ce
cuvdnt a folosit in mod precis, pentru ca a folosit un cuvdnt
cdutat - stateam pe aceeasi banca, in parcul de la Sfanta
Ecaterina, unde cu cateva zile in urma asteptasem cu emofie
rezultatele la Dogmaticd. Rezultatele examenului doctoral...

Si fiind inca in bucuria curatd pe care am trait-o de
curand si in bucuria Candida cu care 1-am asteptat, i-am
asteptat pe amandoi cu dor... in fata lui, a celui care imi spunea
cu o dobordtoare indiferentd toate acestea...mi s-a zvdrcolit

510

inima in mine... si am inteles, in mod profund, ca dau orzul pe
gdste...

Mi-am inghitit durerea, am facut pe prostul, bucuria si
jovialitatea mea i le-am pus la picioare, nimeni nu si-a dat
seama ce trdiam atunci, cata dezamdgire... si am vrut sa vad
pdnd unde va duce mintirea mea in fata. ..ca sunt inteles,
apreciat, vdzut de mintea si inima lui...

Am discutat cateva zeci de minute pe banca, pe acea
bancd, desi eram foarte obosit si fdrd chef de politete fadd,
pentru ca au dorit sa piece de la noi pentru ca sd-i gdseascd pe
viitorii sdifini.

Fina era la coafor si a venit dupa vreo 2 ore si jumdtate.
Numai ca nu s-a aratat enervat de asta...

Dar daca eu intarziam asa de mult, cu siguran^a ca s-ar fi
enervat si ar fi plecat, pentru ca de la mine se asteapta sa fiu
duhovnicesc.pQ cand el se comporta ca un bdddran.

A fost linistit, acolo, in pare, in timp ce a vorbit cu
mine...fara sa sesizeze ca eu nu ma simt bine.

La noi in apartament au stat vreo jumatate de oara, ca pe
spini, si eu m-am uitat intens la ceas, ca nu cumva sa ii refin
mai mult decat trebuie, pentru ca dadeau semne evidente de
grabd, de asteptare a lor de cdtre altii. Si i-am crezut ca se
grdbesc...

Am discutat, printre altele, in aceasta jumatate de ora
repezitd, despre presupusul Filioque la Fericitul Augustin si
am ajuns amandoi la conluzia, ca ni se pare mai mult un
augment catolic tdrziu decat o reald greseald a acestuia, apoi
despre un text pe care eu il tradusesem din latind, despre ce
vreau eu sdfac si despre cum se simte el acum.

Dar cand il ia pe „nu" in bra^e, nu-\x\ lui inflexibil, eu nu
pot sa mai fac altceva decat sa renun} la a-mi rdci gura de
pomand si sa fac cum vrea el. De aceea am plecat cu ei in
oras...desi nu aveam chefde niciunfel...

Doream sa merg cu ei la nasul lor si la viitorii miri
numai pentru ca sa mai vorbim, intre timp, lucruri teologice si
de viatd si nu pentru ca nu eram destul de obosit si mi-ar fi
placut sa ma plimb prin tot BucurestiuL.dar m-au abandonat
in drum, fara nicio explicate de bun simt, lucru pe care eu nu
puteam sa il fac niciodatd vizavi de ei, pentru ca eu ma bucur
si ma laud cu ei...si nu mi-e rusine cu ei.

Se pare insa ca ori nasul lor nu m-a vrut pe la eL.ori au
considerat ca mersul meu la viitorii lor fini e un lucru
„neadecvat".

511

Insa au avut nesimfirea sa imi propuna sa ii cazez pe cei
doi §oferi/prieteni cu care ei venisera, lucru pe care nu 1-am
dorit nicidecum.

Este inadmisibil ca ei sa doreascd sa piece de la mine,
sa nu se bucure de o discutie prelungd si duhovniceasca cu noi
dar sa imi deape cineva cu care nu am nicio relatie.

Le-am repetat de doua ori: „Daca in Ohaba (parohia sa)
ar fi stat §i mama §i soacrd-mea, si eu as fi venit de la
Bucuresti in satul vostru, eu n-as. fi locuit la niciuna peste
noapte decat la vof\

De ce? Pentru ca mama si soacra-mea nu le au cu viata
duhovniceasca nici cat negru sub unghie. Dar daca noi
pretindem ca am fi duhovnicesti dar consideram ca e o bucurie
sdfugim unul de altul atunci e vai de capul nostru.

Concluzia dureroasa: oamenii despre care eu vorbesc
acum sunt ni§te oameni duhovnicesti, niste oameni rari. Dar
carenfele caracterologice ale acestor doi oameni frumosi si
profunzi, orgoliul §i nesimfirea lor sunt gesturi de indelicatete
care ne consterneazd, pentru ca le viciazd o dragoste reald pe
care ne-o poartd.

Iar apropierea fizicd de ei imi scoate in constiinta, de
fiecare data, §i mai explicite aceste lucruri.

§i ma intreb, in mod cat se poate de legitim si de
infricosat fata de viitorul Bisericii noastre: Daca unii ca eipot
sa se comporte asa, ce fel de speranfe sa mai am de la al^ii, de
la cei care nu se curates c de patimi, care nu aprofundeazd
teologia Bisericii si nici nu inteleg ce se petrece in ei si in jurul
lor?

Fata de oamenii pe care ii iubesc eu nu am trait
niciodatd inconsistent aceasta a suspiciunii §i a rdcelii
educate, deta§area sterild fa^a de persoana lor.

Eu vorbesc cu ei avdndu-i in mine §i nepropundndu-mi
sa ii scot de acolo.

Dar cand vdd, fara tdgadd, semnele decadenfei, ale
decdderii din dragoste §i din sinceritate din n motive,
dragostea mea devine deodata solidd din foe aprins §i sufar
durerea celui omordt de prdbusirea unui gigantic bloc peste el,
prabu§ire provocata nu de un gurd cased, nu de un
necunosedtor al sufletului oamenilor ci tocmai de eel pe care il
iubeam mult §i credeam ca ma iubeste mult.

Slujba Cununiei a fost facuta. fara prea multe emo}ii.

512

Ei, nasii nostri si ai proaspetilor cununati, au plecat si
ne-au lasat „inlocuitori de nasi", sa mergem unde?, tocmai
acolo unde ieri nu au vrut sa ma duca.

Mergem cu taxiul, ajungem la masa si ne intram in rolul
de „inlocuitori de nasi".

De aici incolo insa incepe surpriza pldcutd a acestei zile.

Ceea ce n-au putut sdfacd cei doi oameni duhovnicesti
si nici nasul lor, inainte, la slujba si dupa...au facut niste
oameni nu prea aproape de viata Bisericii si, cu atat mai putin,
cunoscdtori ai teologiei sale mistice.

Oamenii de la masa au fost receptivi si amiabili cu noi
doi si au constatat, cu bucurie, ca m-am „coborat la mintea lor"
si ca vorbesc deschis, cum nu au mai vazut la al}ipreo}i.

Le spun insa ca eu nu sunt preot, lucru pe care il
crezusera anterior... ci eu doar il inlocui pe nasul mirilor, pe
parintele Marcel si ca sotia mea o inlocuie pe doamna
preoteasa Rusalina, bineinteles intr-un mod modest, adica in
felul nostru si nu al lor...

Se pune in discutie problema socializdrii dintre
credinciosi, in termenii in care trebuie sa fim ai Bisericii dar
deschisi in acelasi timp si problemelor si tendinfelor societa^ii.

Bineinteles, discutii purtate printre felurile de mdncare
ale nuntii, cu oameni pe care ii vedeam atunci pentru prima
data. ..In afara de mireasd. Mireasa, absolventa de teologie, ne
fusese colega.

Ma abordeaza deschis una dintre fiicele socrului mare,
care aspira la a fi asistentd medicaid - socrul mare are 7 copii,
pentru ca nu a vrut sa avorteze niciunul so^ia lui - si ma
intreaba despre statutul defavorizat al femeii in societatea de
azi, care, dupa ea, ar decurge din textul liturgic al Cununiei.

Ea crede ca femeia nu trebuie sa se supund in mod
integral barbatului si ca trebuie sa fie egala lui. Dar egalitatea
promovata de ea avea tente feministe chiar daca nu le
constientiza prea bine.

In^elegea literal ideea ca femeia trebuie sa se teamd de
barbat - din Apostolul Cununiei - insa continuarea discu^iei cu
ea si cu so^ul ei, mai ales, a dus la rezultate surprinzdtoare.

§i anume: au inceput sa se problematizeze cu aten^ie
diferite aspecte ale raporturilor complexe dintre barba^i si
femei si s-a in^eles ca disponibilitatea si dragostea mea de a
vorbi cu oamenii e o dorinfa sl innoirii dialogului dintre cler si
credinciosi.

513

So^ul acesteia lucra in domeniul reclamelor si imi spune
la un moment dat ca el adoarme la predicile preotilor din
Bucuresti, care nu stiu sa fie actuali, extrem de ancorafi in
cotidianul zilei. Ii dau dreptate.

Pentru cineva care nu are culturd teologicd si vrea sa
consume repede slujba, cantonarea preotilor nostri in texte si
motive tradiiionale nu prea prinde la un astfel de segment al
societa^ii, care ar dori o predicd cu accente underground sau
telenovelistice.

Ca sa il faci sa rdmdnd trebuie sa ii vorbesti pe un ton si
cu un limbaj familiar.

Insa ca sa faci acest lucru trebuie sa intuiesti profilul
celor care te asculta, sa le urmaresti cu aten^ie gestafia
interioard, acea nastere a stdrii de ascultare sau de respingere
a ta.

Daca nu stii cdnd sa termini - ne spunea profesorul
nostra de predica, parintele Vasile Gordon - strict totul, pentru
ca predica trebuie sa aiba un final dar trebuie sa aiba si o
aprindere a min}ii, a inimii, a entuziasmului.

Interesant a fost si faptul, ca socral mare, dupa o bere,
doua, a devenit mai increzdtor in dialogul cu mine si mi-a
vorbit despre un caz „real", zicea el, care l-a dezamdgit.

Si noi eram dezamagiti...SLSSL ca dezamdgirea era o stare
de spirit. Si ne spune...

Un preot facea dragoste cu so^ia lui si a venit cineva ca
sa il ia sa ii facd o slujba. §i acela „s-a dat jos dupa nevasta
lui" si s-a dus sa iifacd slujba solicitantului.

§i treaba asta, ca dupa ce preotul a facut dragoste s-a
dus sa slujeascd i se parea aiurea, ca si cand nu ar fi avut voie
preotul sdfacd dragoste cu so^ia lui.

§i 1-am intrebat ce arfi facut el in locul preotului.

S-a uitat la mine, si-a dat seama ca nu are niciun
argument si a incheiat discufia pe aceasta tema, pentru ca
punerea problemei era, in mod evident, falsa.

Dar „dezamagirea" omului mi-a spus si altceva in
subsidiar: ca mul^i il vad pe preot fdrd sex saufdra boli, pe
cand tot mai mulfi il vad ca pe unul dintre noi, pana la a-1
confunda in mod total cu ei insisi, care nu au nimic de-a face
cupreofia.

Idealizarea preotului sau a celui ce merge la Bisericd
dar si discreditarea amdndurora sunt doua extreme, care \in
capul de afis in creieral oamenilor nebisericosi.

514

Unuia i s-a parut ca sunt obscen in limbajul meu, pentru
ca el dadea dovada de o mult prea falsa pudoare, atunci cand
am pus problema relafiilor sexuale in casatorie.

Vorba romanului care Ji-o zice de la obraz: „ ei o fac pe
infundate, ca iepuroii si se uita la tine miraii, cand aude de
pdcate trupesti".

§i apropo de acest detaliu...La Arad, acum cateva zile, a
fost primul tdrg pornografic din Romania, unde s-au vandut de
la cdtuse de prins in pat pana la casete porno si dansuri la
bard. Si, desi era multa afluenta acolo, nimeni nu ar fi
recunoscut, daca eram cu ei la masa, ca aufost si le-apldcut...

Discu^ia se frdnge in doua, atunci cand a venit o alta
fiica a socrului mare, care era anul trei la Asistenfd Sociald.

Avea un defect de vorbire din nastere, probleme
incipiente cu auzul, dureri de ochL.dar eel mai important i se
parea „sminteala" de care sufera.

A citit mai multe cdrji sectare si acum vrea dovezi.

M-a intrebat, daca nu cumva invierea Sfdntului Lazdr nu
a fost inviere, ci moarte clinicd.

Raspunsul meu a fost acela, ca e vorba de o minune,
pentru ca Cel care a inviat-o e argumentul eel mai
convingdtor.

Ea nici nu-si putea da seama cat de minunatd era in
nelinistea ei, pentru ca nelinistea e apanajul omului care cautd
si nu a somnambulului religios, care e ortodox dar e bdtd de
oind in orice problema teologicd.

La 25 de ani ai ei, aceasta crizd religioasd e o
manifestare nu de necredinfa, ci de o largire si o aprofundare
a credinfei personale.

Ea vrea sa se intoarca la ingenuitatea credinfei sale de la
1 5 ani, dar eu i-am spus ca trebuie sa meargd mai departe, la o
credin^a mai profunda si sa nu se gandeasca la ce a fost, caci
acea stare nu se va mai intoarce niciodatd.

Vorbim pana aproape de ora 17 iar socrul mare si
ginerele sau ne conduc pana la cimitirul protestant din
apropiere.

§i ginerele imi spune ca o sa-mi ducd dorul, pentru ca
lipsa mea se va resimfi in mod evident. §i atunci am in^eles
impactul pe care il avusesem in acea zi in via^a lui.

Astazi, din senin, E. a venit la mine si si-a cerut iertare,
facandu-mi metanie. Dupa tot circul celor doi ani, am inteles
ca dracii au vrut sa am repulsie de Sfin}ii nebuni pentru

515

Hristos, pe care ii iubesc asa de mult, ingaduind aceasta ispita
venita prin ea.

De multe ori demonii cauta sa ne faca sa vedem cele mai
frumoase lucruri cu ochi rdi si, mai ales, red.

Bucuria reala insa nu e sa asteppi sa fii fericit, ci sa
primesti fericirea venita de la Dumnezeu fara sa te atasezi de
ea ca de o stare care pi se cuvine.

£\ m vazut din nou, dupa Sfanta Liturghie, fa^a
radioasa, plina de har a staretului Efrem de la Vatopedu.

Simteai o bucurie de aha nuanpd in vazduhul Sfmtei
Biserici, o bucurie asceticd.

Dupa predica sa de la Sfanta Ecaterina, s-a mers in sala
11 si acolo a ^inut o conferring, ca si data trecuta.

Intre timp, stau langa loan Vladuca si imi spune, ca
raspuns la prepul reportofonului din mana unei domnisoare:
„Mama mea are o vorba: suntem prea sdraci ca sa ne
permitem sa luam lucruri ieftine". Ii dau dreptate.

Omul sarac nu-si poate permite sa cumpere lucruri
proaste, care se strica in doua saptamani. Daca tot ai bani
pu^ini, strange mai mul^i si i-a^i un lucru care sa dureze, in loc
sa iei un lucru de doi bani, care trebuie inlocuit dupa cateva
zile.

II intreb de numele mamei sale si imi spune: „Maria".

Binecuvinteaza, Doamne, pe robii Tai si-i sfm^este pe ei,
Iubitorule de oameni!

§i de aici incolo incerc sa punctez cate ceva din cele
care s-au spus astazi de catre oaspetele nostra athonit.

„Biserica e puternicd, noi suntem pacatosi", spune el
intra inceput. §i dupa Sfanta Liturghie incepe „ospatul

Din Facultatea de Teologie Ortodoxa din Bucuresti.

516

cuvantului", care se poate prelungi si pana noaptea tarziu, ca la
Sfantul Pavel, daca setea de cuvdntul lui Dumnezeu este mare.

Trebuie sa facem ceva, noi teologii: „in primul rand sd
muliumiii lui Dumnezeu, cu lacrimi, ca sunteti ortodocsi si, in
al doilea rand, ca sunteti mddulare ale lumii teologice". Are
mare, mare dreptate!

Aminteste de faptul ca presedintele Bush sn.594 a spus
unui ierarh ortodox, poate fara prea multa constienfd, ca:
„Viitorul lumii aparfine Ortodoxiei".

Un parlamentar protestant din Cuba s-a convertit la
Ortodoxie si s-a botezat la Vatopedu iar „Teologul trebuie sd
poarte in sine focul harului".

Nu accepta teoria ramurilor in legatura cu Sfanta
Biserica, teologia trebuie sa fie conexatd cu experienfa
personald iar „Sfin}ii sunt crestinii desdvdrsifi".

De la ei trebuie sa invatlm si noi, iar noi „crestem
duhovniceste [dupa] cum cresc si pruncii: pe nesimfite".

Stare^ul Efrem a avut un educator care le repeta mereu:
„sa deveniti copii buni, [pentru] ca sd vd iubeascd Dumnezeu".

Dar asta e o eroare, tuseaza el! „Dumnezeu nu ne
iubeste infuncfie de via^a noastra. Dumnezeu o iubeste pe Prea
Curata lafel ca si pe demoni". Adica Dumnezeu ne iubeste pe
toti indiferent de viata noastra interioara.

E primul cleric ortodox pe care 1-am auzit spunand acest
lucru si, mai ales, cu atdta convingere.

In timpul Sfmtei Liturghii am stat langa marea icoana a
Rastignirii59 pe care a pictat-o un fost coleg al meu de
facultate si so^ia lui596. §i mi-am afintit ochii asupra ei.

Niciodata pana atunci nu observasem, ca palmele
Domnului erau prinse in cuie ca si cand arfifost la rugdciune,
la rugaciune ca preotul care invocd pogorarea harului Sfantului
Duh la epicleza.

Am avut astfel evidenta lui Dumnezeu, Care Se roaga
fiind pe Cruce, a Dumnezeului intrupat, Care e in starea de
Jertfitor fiind in acelasi timp si Jertfd vie, cum de fapt
propovdduieste Biserica.

§i mai are ceva autentic aceasta icoana, deplin autentic:
pe langa Crucea Sa apar numai Sfinfi si niciun omordtor de
Dumnezeu intrupat.

594 A se vedea: http://en.wikipedia.org/wiki/George_H._W._Bush.

Din Biserica Sfanta Ecaterina, paraclisul universitar al Facultatii de Teologie
Ortodoxa din Bucuresti.

596 A se vedea: http://www.teologiepentruazi.ro/2007/12/29/o-familie-a-picturii-
ortodoxe-autentice-marian-si-maria-elisabeta-bonef/.

517

Sutasul care a mdrturisit are si el aureola.

Desi fusese unul dintre cei care au participat la execute,
pentru ca a crezut in Domnul a devenit Sfantul lui Dumnezeu.

§i a fost reprezentat iconic asa cum a murit intr-un final
si nu cum era in momentul morjii Domnului.

O icoana cu profil eshatologic, pentru ca arata
implinirea omului, cum va fi omul indumnezeit.

Nu apare dramatismul infwrdtor pe fa^a Domnului, ca in
tablourile occidentale, ci pacea lui Dumnezeu, cea care
covdrseste toata mintea.

§i revin la conferin^a, pentru a urmari intrebarile ce i s-
au pus Parintelui Efrem. Eu dau numai raspunsurile lui.

Trebuie „sa traim mai mult si sa vorbim maipu}in,\

§i-a adus aminte de Fericitul Paisie Aghioritul si de
credinciosia sa fa^a de Sfmtele canoane.

rno

Daca Sfantul Nicodim Aghioritul le numea „carma
Bisericii", Fericitul Paisie spune, ca daca sunt cdrmd nu
trebuie sa ^inem cdrma drept, caci astfel conducem Biserica
spre un ricoseu cu tarmul.

Ci carma trebuie miscatd in ambele pdrfi, adica si spre
iconomie dar si spre acrivie, pentru ca sa nu inspdimdntdm si
sa ii facem sa fugd de Dumnezeu pe cei care vor sa se
mdntuiascd, dar nici sa nu le aratam ca Biserica nu are limite
sigure ale adevdrului si ale vie}ii ortodoxe.

Cauzele schismei de la 1054 sunt concentrate pentru el
in „mdndria unor crestini", care s-au separat de Biserica iar
neimpdrtdsirea deasd e o greseald dogmaticd. Adica e pentru
impdrtdsirea deasd a credinciosilor si, implicit, nu e de acord
cu Liturghiile la care nu se impdrtdsesc credinciosii ci doar
preotii.

Postul de o sdptdmdnd pentru cei care vor sa se
impartaseasca e o „exigenta prea mare" si sunt foarte de acord
cu el iar daca nu fi se potriveste duhovnicul pe care il ai, po^i
sa te desparfi de el, fara sa fie nevoie sa iei binecuvdntare de
la duhovnicul pe care il parasesti pentru a merge la altul.

Casatoriile mixte (intre un ortodox si un sot de altd
credintd) nu au succes prea mare. El le acorda doar 3-5 %
procente de reusitd.

§i ne spune o zicatoare greceasca: „Ia pantof de la tine
chiar daca Gpeticit".

97 Idem: http://ro.orthodoxwiki.org/Paisie_Aghioritul.
598 Idem: http://ro.orthodoxwiki.org/Nicodim_Aghioritul.

518

Adica mai bine iji ei o femeie de la tine din sat, care nu
e prea valoroasd, decat sa iei una de altd religie, cufaima dar
sd te cerfi cu ea pe diverse motive.

Casatoria civild fara cea religioasd e desfrdu iar un alt
cuvant percutant al Fericitului Paisie suna cam asa: „La cea de
a doua venire [a Domnului] vom avea multe surprize"".

Dumnezeu ingdduie boala, bolile oamenilor, pe de o
parte dar, pe de alta parte, le da oamenilor de stiin^a sd
gdseascd noi solu^i de stopare a bolilor.

In casatorie eel mai important lucru e ca so^ii „sa se
explice [unul altuia] intotdeauna" iar „cea mai importanta
metodd de modernizare [a omului] e sfin^irea vie^ii [sale]".

Inchei detaliile despre conferinta lui cu o pozifie proprie
la care nu m-am gdndit niciodatd pana azi.

Intrebat despre fenomenul de la Medjugorje599, Parintele
Efrem raspunde ca nu cunoaste problema, dar ca el acceptd
minunile care se fac in catolicism sau cu mahomedanii, dar ca
aceste minuni nu autentificd si inva^atura gresita a acestora.

Insa eu pun problema astfel: Daca acele minuni invitd la
erezie, cum pot fi minuni bunel

Sunt de acord ca se pot face minuni cu to|i eterodocsii,
in viata acestora, pentru ca Dumnezeu sd le arate Ortodoxia,
Biserica Sa.

Dar cand in urma unor „minuni" ortodocsii devin
catolici, spre exemplu sau protestan^ii tree la catolicism, adica
din lac in put, atunci, fara indoiala, ca e vorba de satanism si
nu de minune a lui Dumnezeu.

Sa nu confundam minunea, care invitd la adevdr, cu
focarul de iradiere satanicd, care indeamna la erezii explicite.

O zi frumoasa, plina de frumuse^e dumnezeiasca.

L-am intalnit pe parintele diacon Iustin Manta, fostul
meu coleg de la Seminar si i-am marturisit bucuria
momentului de har, pe care mi-a prilejuit-o prin cantarea sa din
Sdptdmdna Patimilor.

Mi-a spus ca in catedrala de la Turnu Magurele i s-a
intamplat de mai multe ori sd trdiascd acest lucru: momente de
muzica dumnezeiasca, de muzica harica, de stari mai presus de
muzica.

Cred ca am fost si eu martor, de cateva ori, la astfel de
momente unice din via^a lui.

Sfm^este, Doamne, via^a lui si il miluieste pe el!

599 Idem: http://www.medjugorje.org/.

519

La fel si pe staretul Efrem si pe toti cei care sunt cu el si
pe corul care canta acum la Ateneu si pe toti cei care i-am
intdlnit in via^a asta §ipe toata lumea Ta.

Bucura, Doamne, lumea ta! Umple-o de bucuria iubirii
Tale, a prezen^ei Tale prea sfinte, Iubite Doamne!

Dumnezeul meu, nu ne lasa fara frumuse^ea Ta si ne
miluieste!

1

storicul catolic italian Gabriele De Rossa600 spunea
intr-o carte de-a sa, ca „globalizarea, produsul timpului
tehnologic.putem sa o numim ateism civil, fiindca nu
produce razboaie, nu provoaca victime, salasluieste linistit in
sanul familiilor noastre, si hraneste societatea noastra cu
bunastare" .

Daca in comunism se propovaduia absenta lui
Dumnezeu, in democratic bunastarea sociala ne acapareazd
mintea, pentru a nu mai reflecta la prezenfa si realitatea lui
Dumnezeu.

Daca ateismul exclude, globalizarea te centreazd pe
multiplul terestru, pentru a nu mai avea racordare la
transcendent lui Dumnezeu.

Publicitatea economiei de piatl \\\ ofera ample tentafii,
pe care nu ti le po^i satisface pe deplin. E prea mult ceea ce ea
i^i ofera si mult prea antagonice ofertele ei.

Ele te fac sa trepidezi, sa treci de la o bucurie la alta, de
la o senza^ie la alta, sa ai sentimentul ca esti bogat, ca po^i sa
optezi pentru multe lucruri si sa te sim^i satisfdcut de ceea ce
incerci, de ceea ce experiezi.

Dar ceea ce experiezi e mai mult contingent decat
duhovnicesc, e de aici, de pe pamant si ti se prezinta ca rupte
de Dumnezeu si ca lucruri in sine si pentru sine.

600 Idem: http://it.wikipedia.org/wiki/Gabriele_De_Rosa.

1 Conti Paolo, 77 nemico ora e il nuovo ateismo, Corriere della Sera, 14 maggio 2000,
p. 7, apud Pr. Prof. Dr. Dumitru Popescu, Omul fara radacini, Ed. Nemira, 2001, p. 86.
A se vedea articolul in original:

http://archiviostorico.corriere.it/2000/maggio/14/nemico_ora_nuovo_ateismo coOOO

05147287.shtml.

Citatul in original: „La globalizzazione, 1' avvento di un tempo tecnologico senza alcun

rapporto con le piu inquietanti domande: 1' aldila, la trascendenza, la salvezza. Lo

potremmo chiamare un ateismo civile perche non produce guerre, non provoca vittime,

staziona tranquillamente all' interno delle nostre famiglie, nutre le nostre societa del

benessere".

520

Concluzia dezastruoasa este ca fi se da prea mult tocmai
pentru ca sd nu reflectezi addnc la concilia ta si la realitatea ta
interioard.

Societatea postmoderna te umple cu de toate pentru ca
sd uifi de tine si de vocafia si drumul tdu eshatologic, trait in
relate vie, mereu actuald cu Dumnezeu.

Ne pierdem in labirintul imensei pie^e de oferte, cand
trebuia sd ne pierdem in dragostea de Dumnezeu si de oameni,
renun^and la noi inline, la orgoliul de sine.

Punandu-ne pe noi in centrul lumii ne opacizam cu totul
pentru adevar, pentru ca devenim propria noastra sminteald si
cddere.

Idolatrizandu-ne libertatea, ne incdtusdm zilnic intr-o
lume fie} ionald, renegandu-ne bucuria, singura bucurie: aceea
de a-L sldvipe Dumnezeu si de a ne minuna de bucuria Safafd
de noi.

>Ofantul Apostol Toma cauta confirmarea rastignirii
Sale in trupul lui Hristos eel inviat, pentru ca sa ne arate ca nu
putem iubi §i nu ne putem increde decat in Cel care ne-a iubit
atdt de mult incat S-a rdstignit pentru noi.

El II vrea pe Hristos eel rdstignit pentru ca Acela e
adevdratul Hristos, credibilul Hristos Care a inviat din mor^i.

El nu a negat invierea Sa din mor^i, ci a vrut sd se
convingd de faptul, ca Cel in care trebuie sa creada ca a inviat
este Cel care a murit pentru pdcatele lumii intregi.

Insa Hristos nu vine imediat sd-i confirme Sfantului
Toma invierea Sa din morfi. II lasa sa vada daca se increde in
confra^ii sai de apostolie, daca se lasa convins de acest adevar.

§i pentru a elimina orice indoiald, mai ales pentru noi,
cei de azi, vine dupa 8 zile, tot intr-o duminica la Apostoli,
fiind de fata si Sfantul Toma, pentru ca sd ne incredinfeze pe
toti, in mod deplin, ca Cel care a murit pentru noi, a si inviat
pentru noi si ca El e Dumnezeul nostru.

521

Dupa Inviere, Sfin^ii Apostoli erau pe Marea Tiberiadei
si Domnul ii intdmpind cu IloaSia, adica cu: „Fiilor!" (In. 21,
5). Ii intampina la farm.

Cand vom ajungem la farm, chiar daca nu avem mari
rezultate, daca ne-am strdduit dupa puterile noastre, vom fi
primiii de El si ne va numi fiii Sdi.

Lipsa depeste a acelei nop^i este o pildd pentru noi: fara
Dumnezeu nu pofi converti lumea.

Straduin^a ta poate fi mare, po^i vorbi frumos, poti fi
foarte convingdtor, insa nu pe atdt de convingdtor, meat
oamenii sd se schimbe, sa devina alfi oameni, daca nu sunt
ajutati de harul Sau.

Po^i sa ai ndvoade, adica cuvinte, po^i sa ai multa
experientd predicatoriald, poti sa te dedici foarte mult slujirii
lui Dumnezeu si lumindrii oamenilor...Insa fara harul Sau,
fara ca El sd cheme pestii, pe oameni adica, la Sine, oamenii
nu vor veni si nu se vor lasa prinsi de frumusetea cuvintelor pe
care le spui.

L3e ce a folosit Fiul lui Dumnezeu toate aceste

comparafii pentru oamenii

Astazi par „peiorative" pentru multi dintre
contemporanii nostri.

Pentru ca „a fi peste" inseamna a scoate fete la
„produs", a fi codosul lor, eel care le tocmeste pretul pentru
care trebuie sdfacd sex cu clieniii.

Insa nu despre astfel de „pesti" vorbeste Domnul. Ci ii
compara pe oameni cu pestii, pentru ca si oamenii si pestii
traiesc in comunitate.

Sunt bancuri depesti si comunitafi de oameni. §i pentru
ca lucrurile sd meargd bine trebuie sd coresponddm intre noi,
sd conlucrdm.

Mergem cu to^ii dupa hrana.

La Biserica venim cu to^ii ca sd mdncdm, sa ne hranim
de la Masa lui Dumnezeu.

§i cea care ne atrage Qfrumusefea Lui, a lui Dumnezeu.

Venim pentru El, pentru ca am cdzut inplasa iubirii Lui.

El sta pe {arm dimineafa (In. 21, 4), dupa ce se dusese
noaptea, intunericul.

522

Ucenicii se munciserd toata noaptea, dorisera sa prinda
peste dar nu putusera sa prinda nimic. Erau obositi,
dezamagiti...

Iar El vine si sta pe tarm...Si asa de transfiguratd era
firea Sa umana dupa inviere meat nu au putut sa o infeleagd,
sa-L recunoasca pana nu au contemplat-o cu atenfie.

A fost nevoie de timp si, mai ales, de inielegerea plind
de iubire a Sfantului loan, care i-a spus Sfantului Petru, ca
Acela e Domnul.

§i El le spune: Fiilorl

Fiii lui Dumnezeu suntem noi, cei care murim si ne
nastem intru El, care mdnecdm cu dor spre El.

§i El le cere mdncarea iubirii lor de care e flamdnd
Dumnezeu. §i ei spun ca sunt goi de o iubire pe mdsura Lui.

Dar, cu toate acestea, iubirea se naste din smerenie sau
iubirea care sta in smerenie se ridica, ridica mreaja cuvantului
pentru ca sa prinda pesti pentru Domnul.

Sfantul Petru va transpune in faptd aceasta minune. La
Cincizecime nu va mai prinde pesti mari, ci mulfi oameni, din
diferite parji ale lumii. Ei vor veni si vor cddea in plasa lui, a
harului dumnezeiesc care lucra prin el.

Arunca mreaja in dreapta, in partea infelepciuniil

Aruncd cu in}elepciune cuvdntul, fratele meu, daca vrei
sa rodeascal

E plin de infelepciune corul Sfm^ilor Apostoli, al acestor
vdnatori de oameni.

Daca arunca^i cu dragoste cuvantul lui Dumnezeu, daca
il aruncafi in pdmdntul inimilor celor care va asculta, va
asigur, zice Domnul, ca vefi afla mulfi oameni, care doresc sa
vind dupa voi\

§i cand a vazut minunea prinderii pestilor, atunci
Sfantul loan a zis: „Domnul este!". Nu putea fi altul mai
minunat decat El, decat Domnul.

Cand oamenii nu stiu cum sa ii converteascd pe alti
oameni, atunci ii invafd Dumnezeu in inimile lor. Si harul
atinge inima prin cuvantul propovaduirii si ei cred.

„Este Domnul!". ..a rasarit pe buzele lui.

O veste plind defrumusete.

A mdneca inseamna a te scula dis-de-dimineata.

Mdnecdm cu dor spre El, adica ne trezim din zori, devreme, pentru a-I sluji Lui toata
ziua si pentru toata viata. Ne trezim cu gandul la El, cu dorinta de a face voia Lui in
fiecare zi a vietii noastre.

523

§i Sfantul Petru era y\)\iv6c, (dezbracat). Era dezbracat
de cele ale lumii si in marea involburatd a multor dezordini.

Pentru a merge la El si-a pus haina, o altfel de haind,
cea a virtuiilor si s-a aruncat in mare, in viforul acestei vie^i,
pentru ca sd inoate cdtre Domnul.

Dragostea se imbracd imediat cand II vede pe eel iubit.
Ea se imbraca repede si trece la lupta cu pdcatul, pentru a-L
vedea /?e Cel iubit, pe Domnul.

Dar si Ucenicii merg cu corabia, cu Sfanta Biserica spre
Domnul. Nu sunt doud car. una a Sfdntului Petru, adica a
romano-catolicilor si alta a ortodoc§ilor\

Ci prin faptul ca Sfantul Petru se aruncd in apa imediat
sunt aratati cei care renunfd la toate din iubire pentru El si vor
sd pdtimeascd toate pentru El.

Dar si cei care stau in unire in locasurile de cult, cat si
ascetii anahoreti sunt in Sfanta Biserica si impreuna merg spre
Domnul.

La tarm era deja masa. Era masa Impdrdfiei Fiului lui
Dumnezeu, adica bucuria viefii vesnice.

R

fost acaparatoare pentru mine redes ■ coper irea lui

Adrian Lemeni603 in calitate de profesor. Vorbea cu insufletire
la curs, cu zelul celui care restaureaza institutia apologeticii in
facultatea noastra.

A se vedea: http://www. ftoub.ro/index. php?view=article&id=36%3Aconf-dr-adrian-
lemeni&option=com_content&Itemid=276.

524

§i pe cand le vorbea studer^ilor lui, imi vorbea
metalingvistic, in mod evident, si mie, celui care venisem ca
invitat la cursul sau.

Bucuria din ochii lui era bucuria celui care infelege ca e
inieles, iubit si apreciat de catre mine.

E bucuria pe care o vreau in toate relaiiile de pe
pamant.

Spatiul temporal al seminarului sau a fost foarte bine
cumpanit: o ora si un sfert pentru discutarea unei teme iar
celelalte 45 de minute care mai raman sunt alocate prezentarii
lucrdrilor de seminar, una sau doua, maxim trei.

Implementarea fundamentului duhovnicesc in teologia
academica romaneasca - desi poate parea ironicd aceasta
afirma^ie pentru un traitor ortodox autentic, care nu cunoste
situatia dramaticd din invatamantul teologic romanesc - are
nevoie de oameni ca el, si ca parintele Doru Costache604 sau
parintele Daniel Benga605.

Cursul sau, proiectul sau de curs, in ceea ce priveste
tematica (depinde cum o va umple de continut) pentru
Teologie fundamentald sau Apologeticd Fundamentald este
revolu^ionar in teologia romaneasca academica.

Daca si ceilal^i paring aminti^i si al^i mul^i tineri ca ei ar
demara un proiect vast de innoire in invdidmdntul teologic, cu
experienia pe care o au acum si cu bibliografia imensd pe care
o au la indemana (nu mai vorbesc de mijloacele tehnologice
ale momentului), ar putea sd redefineascd invatamantul
teologic intr-un an de zile.

Adrian mi-a dovedit-o.

Macheta cursului sau la Teologie fundamentald, pentru
un semestru, e urmatoarea:

1. Experienia eclesiald a adevarului: criteriul
fundamental al apologeticii ortodoxe;

2. Rela^ia intrinsecd dintre natural si supranatural in
Tradi^ia ortodoxa;

3. Unitatea cosmosului si a istoriei in cadrul Revela^iei
divine;

4. Ra^iune si credin^a;

5. Logica participated si ontologia iconicd a cunoasterii
eclesiale;

604 Idem: http://www.scribd.com/doc/2535 1 935/CV-Revd-Dr-Doru-Costache.

605 Idem: http://www.ftoub.ro/index.php?view=article&id=23%3Apr-conf-dr-daniel-
benga&option=com_content&Itemid=273.

525

6. Sisteme de gandire si curente filosofice care in^eleg
distorsionat rela^ia dintre natural si supranatural (ateismul,
deismul, panteismul, panenteismul) si dintre credinfd si
rafiune (rationalismul si deismul);

7. Atitudinea Parin^ilor apologe^i in contextul
provocarilor prilejuite de intalnirea dintre Evanghelie si
cultura elenisticd;

8. Cultura profana si experien^a eclesiala: perspective
patristica;

9. Rdddcinile secularizarii si distorsiunile in^elegerii
eclesiale a adevarului (Scolastica, Renasterea si Reforma);

10. Modernitatea si principiile sale constitutive;

11. Alienarea constiin^ei religioase (iluminismul si
pozitivismul);

12. Structuralismul ca tentativa de eradicare a
metafizicii sau logicafara Logos;

13. Teologie si stiin^a in contemporaneitate;

14. Limitele cunoasterii discursive si axiomatice
reflectate in paradigma stiin^ei contemporane (Fizica,
Matematica, Cosmologia).

15. Teoria evolu^ionista si implicatiile sale.
Ideologizarea si manipularea rezultatelor prin cercetarea
stiin^ifica;

16. Comunicarea cuvantului sacru in paradigma erei
informatizate;

17. Martirajul si valoarea lui apologetica: relevant
martirajului in lumea contemporana.

Mie, tot acest proiect, mi se pare extraordinar, deoarece
poate fi cadrul unei continue aprofunddri si diversificdri
tematice.

E structurat in mod fundamental altfel decat cele din anii
'40.

In 1948, Teologia fundamentald a fost scoasa din planul
de inva^amant al facultatilor de teologie din Romania deoarece
era reaciionard la propaganda ateista.

Cu noi planuri de predare a Dogmaticii, a Moralei, a
Istoriei Bisericii Universale etc., adica apropiindu-ne de modul
autentic de teologhisire si expunere ale Sfm^ilor Paring dar cu
limbajul, instrumentele si in cadrul lumii de azi am fi mult mai
proprii pentru a face teologie.

Imi pare rau ca in timpul cursurilor din timpul facultatii,
datorita conflictul meu real si nu regizat, adica principial, cu
parintele Doru Costache, nu am avut tihna sa remarc, in toata

526

autenticitatea lui, programul innoitor al acestuia in a face
teologie si apropierea sa fa^a de cultura, stun^a si problemele
reale ale omului de azi.

§i in urma acestui conflict principial am in^eles inca
odata, ca nu trebuie sa ne uitam, in primul rand, la ce e gresit
la celalalt, ci la ce e bun si autentic la el si pe acel lucru sa il
aprofunddm.

Pozrfia sa pro-evolu}ionista nu o accept nici acum,
pentru ca nu e acceptabild in cadrul inva^aturii ortodoxe. Dar
multe din aprofundari sale teologice m-au facut sa privesc mult
mai atent si mai amplu lucrurile.

Am cautat prilejuri de impdcare cu parintele Doru
Costache dar poate ca n-am fost prea convingdtor. Si ii dau
dreptate: ceea ce stie el despre mine si despre ce inteleg eu e
foarte putin in comparatie cu ceea ce stiu si am inteles eu
despre el.

Poate, pe viitor, cand cartile mele si munca mea
teologica vor fi la indemdna tuturor si voi deveni tot mai
explicit, va intelege ca reactiile mele la unele dintre afirmatiile
sale au izvorat din experienta mea teologica si duhovniceascd
si nu din avers iune fata de persoana sa.

Si, ca el, nu ma inteleg multi din jurul meu...si nici nu le
pot reprosa acest lucru.

Problema e, ca dupa ce m-ar citi, dupa ce mi-ar citi
cartile sa nu inteleaga nici atunci nimic despre mine.

Uneori trebuie sa trecem peste multe bariere reale sau
inchipuite pentru afi credibili.

Mie nu-mi place deloc situa^ia asta ingratd si
neproductiva, cand celalalt vrea sa ii trdiesti viafa si teologia
pdnd la depersonalizare numai pentru ca el e profesorul tdu.

Nu e academicd aceasta dorin}a de intrare in forfd in
celalalt pentru a-i implanta propria ta pdrere.

Daca celalalt nu ne accepta, orice incercare a noastra de
a-l brusca se va transforma intr-o neacceptare si mai sagace.

Insa, pentru mine, desi au existat toate aceste dispute
virulente, respectul, admira^ia si dragostea pentru persoana si
teologia sa sunt vii, cu toate ca nu sunt de acord cu pozrfia sa
evolutionista.

Caci atunci cand \i se spune, ca Sfantul Adam,
Protoparintele nostra, a fost primul dintre multele „primate",
care au ajuns la vederea lui Dumnezeu, atunci acest lucru e
inacceptabil.

527

Daca Sfantul Adam e „un maimutoi vazator de
Dumnezeu" (O, Doamne, iarta-ma...si il iarta!) s-a ales praful
de Revelatie, de teologie, de viata duhovniceasca, pentru ca
rationalul si duhovnicescul sunt inlocuite de irational si de
animalitate.

Nu am cautat insa motive de ceartd cu parintele Doru
Costache si oricand ne vom intalni ii voi arata respectul meu
pentru alte pozitii teologice ale sale corecte.

Insa nici nu pot sa accept falsifwdri grosolane ale
Revelatiei si ale istoriei, pe care cineva sa mi le spuna cu
nonsalantd si, in acelasi timp, sd ma forteze sa le cred
„ortodoxe".

La fel stau lucrurile §i cu parintele profesor Constantin
Coman . La un curs de Introducere in hermeneutica Noului
Testament i-am spus acestuia, ca fara prezenfa interioard sl
harului dumnezeiesc nu poate in^elege in niciun fel planul
duhovnicesc, addnc al Sfmtei Scripturi. §tia §i dansul acest
lucru.

Insa i s-a parut ca am fost „ireverentios".

Insa a spune adevdrul §i a fi onest cu tine insufi si cu
convorbitorul tdu nu e niciodata o greseald, ci un act asumat
prin care iti marturisesti propriul crez, convingerea cea mai
addncd.

Ceea ce i-am spus lui este singura cale de a cunoa§te tot
ceea ce existd. Numai invd}a}i de Dumnezeu putem percepe
bucuria dumnezeiascd §i ra}iunile addnci sj tainice ale crea^iei
lui Dumnezeu.

Disputele teologice oneste, cinstite (ei le-au inteles
altfel, din pacate) dintre mine si unii dintre profesorii si colegii
mei nu vin dintr-un fals si gongoric conflict al genera}iilor, in
care eu nu cred, ci din diferenta de racordare la via^a
duhovniceasca si la Traditia Bisericii, adica din diferenta
personala de experienta teologica si duhovniceasca.

Vorbim pe mdsura noastrd, sl fiecaruia...si daca nu
acceptam ca lucrurile se pot vedea mult mai larg, mult mai
profund, consideram ca celalalt e de vind pentru ceea ce noi nu
intelegem.

Daca vrei sa faci teologie academica „pura", po^i spune
orice gdnd ifi vine despre Sfm^ii §i istoria Bisericii, despre
create, moarte §i pacat, stand cu {igarea in mana, dracuind §i
injurand, scriind dupa o partida de sex sau fara sa dai pe la

606 Idem: http://www. ftoub.ro/index. php?view=article&id=6%3 Apr-pro f-dr-constantin-
coman&option=com_content&Itemid=272.

528

Biserica cu anii, fara sa te spovedesti si sa te impartasesti si
fara sa te gandesti la despdtimirea ta de patimi sau la via^a
vesnica si sa vezi teologia ca pe o sumd de informatii, insiruite
si ticluite cu morgd academicd si care sa fie o realitate pur
intelectualistd, fara tangenid cu harul dumnezeiesc.

Insa daca vrei sa ifi sfinfesti viafa, cadrul academic
trebuie imbogdfit in comparable cu ce e acum, pentru ca trebuie
sa fii cu adevdrat prieten cu Dumnezeu, apropiat al Sau prin
har si apdrdtor dar si tdlcuitor cu evlavie al adevarului
dumnezeiesc.

Incepem de la texte amendate critic, de la filologie
riguroasd si atentd, de la texte si marturii sigure, dar trebuie sa
sfarsim in bucuria de a cunoaste si maiprofund pe Dumnezeu,
pe oameni, pe noi insine si crea^ia intreaga.

O zi de vineri...care s-a transformat intr-o bucurie
extraordinara, mdreaid. Cand Dumnezeu te bucurd sau bucuria
continua a lui Dumnezeu, pe care El o revarsa in noi, e o
realitate despre care trebuie sa vorbim numai la superlativ, la
super-superlativ, pentru ca intrece orice asteptare.

Tree la domeniul vizual, al concluziilor care vin din
ideea vizualizatd.

In „Slm0ne"607, Al Pacino608, intotdeauna trist si cu fa^a
sa cu tente stranii, lugubre, creeaza femeia virtuala, un alter-
ego care bate toate recordurile ca si cdntdreafd.

To^i o iubesc desi ea este doar o femeie creata din
milioane de pixeli.

Nimeni nu o vazuse pe aceasta femeie dar ea umplea
ecranele intregii lumi, avand admiratori infocati, demenfial de
iubitori.

Al Pacino joaca drama artistului caruia i se iubeste
creafia dar nu e iubit el, autorul ei. Vrea sa convinga presa ca
ea e o ficfiune, ca ea e numai pe dischetd dar nimeni nu il
crede.

Isi propune sa arunce toate dischetele, sterge programul
cu Simone (ajunsese la versiunea a opta a acestui program, in
care crease o femeie pe calculator, care se misca independent
de el, desi facea gesturile lui, ca femeie insa si gdndea ca el)
dar o camera de luat vederi il filmeaza cand arunca in ocean o
cutie foarte grea, care arata aidoma unui cosciug.

Anun^a ca Simone a murit. Ii face inmormantarea...dar e
prins ca „moarta" nu exista in cosciug si e inchis.

607 Idem: http://en.wikipedia.org/wiki/SlmOne.

608 Idem: http://en.wikipedia.org/wiki/Al_Pacino.

529

Interogatoriul la care a fost supus era innebunitor.

Nimeni nu-1 crede ca a fost ofarsd. To^i isi vor femeia
virtuald inapoi. Nimeni nu vrea sa creada ca e o ndlucire, ca
acea femeie nu a existat niciodatd.

Si aceasta, pentru ca admiratorii nu pot sa accepte ca s-
au inselat, ca miliarde de oameni au iubit si iubesc ofantomd.

Fiica de^inutului recreeazd programul, Simone revine
dintre cei morfi §ifarsorul de geniu, alias Al Pacino, iese din
puscarie. So^ia lui ii propune sa ii mintd in continuare dar de
data asta intr-un stil si mai mare.

Creeaza imagini virtuale in continuare, in care el are doi
copii cu Simone si e fericit, desi Simone nu existd iar Al
Pacino locuieste cu reala lui sofie, mult mai in varsta decat
ficfiunea de pe computer si cu fiica acestuia, o domnisoara in
toata regula.

Concluzia filmului e ca pofi sd-i min}i pana in panzele
albe pe cei care vor sa accepte totul fara nicio discernere.

Vraja ecranului nu \\\ mai da voie sa te intrebi, daca
ceea ce vezi tu e cu adevarat, daca existd in realitate.

Primesti surogatul pentru ca fi se pare frumos dar nu
observi ca ceea ce vezi tu nu e si ceea ce trebuie sa mdndnci.

Mai departe, concertele lui Beyonce609 sau ale lui
Eminem610, cu milioane de spectatori si telespectatori trebuie
sa fie un punct de refleciie inspdimdntdtor pentru orice
credincios, nu neaparat ortodox.

Cum de atrag atatia tineri trei tdmpenii spusepe scend si
Biserica si teologia nu mai sunt gustate, nu mai sunt relevante
pentru ei?

Cat de incapabili suntem noi daca nu mai putem
inspdimdnta lumea cu frumusetea si sfintenia lui Dumnezeul

Trebuie sa ne intrebam, noi, to^i cei care credem in
Dumnezeu, indiferent cum II concepem fiecare, de ce la
slujbele noastre nu vin ataxia oameni, ca^i vin la astia doi
pentru doud ore de muzicd si scdldmbdialdl

§i daca ei stiu sa faca acest „miracol", ce nu stim noi, cu
totii, sa facem, ca o mare parte, nu zic tofi, dintre credinciosii
nostri, sa vind la slujbdl

Ma intorc la filmul cu Al Pacino numai pentru o singurd
remarcd, care mi-a scapat anterior.

609 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Beyonc%C3%A9_Knowles.

610 Idem: http://en.wikipedia.org/wiki/Eminem.

530

Unul dintre cei care il bat in inchisoare, ii spun ca a
distrus „o icoana" prin actul sau de omor, „icoana" intregii
lumi.

Cu alte cuvine, femeia creata pe computer si care
devenise fascinatia tuturor, fusese ucisa de acelasi Al Pacino,
care din creatorul ei devenise iconoclastul idolilor
contemporani.

Cine ucide astdzi, in oamenii de azi, imaginea „adorata"
a Madonnei611, a lui Elvis Presley612, a lui Eminem sau a
Britney Spears este iconoclastul lumii postmoderne, al lumii
autonome, „emancipate" de sub tutela „retrograda" a religiilor.

Cand un student roman la teologie, inflacarat pentru
credin^a ortodoxa, aude ca al^ii terfelesc crezul sau, e
dezamdgit profund.

Insa el nu constientizeaza prea bine, ca pentru ateul,
eterodoxul sau caldicelul de langa el si din toata lumea,
Ortodoxia e o „religie ca toate celelalte", care nu are nimic
„spectaculos", e „invechita", e „anacronica" si nu ii inspira
niciun moment de extaziere in fa^a istoriei ei.

Pentru ceilalfi noi nu suntem nimic extraordinar. §i
trebuie sd invdidm sd acceptdm si sd trdim cu acest regret
enorm (chiar daca trebuie sa facem tot ce se poate ca sa fim
ortodocsi autentici si sa stie si alfii despre noi): ca ceilal|i nu
ne dau atenfie si le suntem indiferen}i in mare parte.

Protestul nostra e luat in rds, pentru ca si pe Sfantul
Pavel 1-au luat in rds atenienii.

Trebuie sa acceptam diversitatea opiniilor, a crezurilor,
a nebuniilor din toata lumea, pentru ca nu le putem scoate din
istorie si din traiectoria istoricd a lumii.

Suntem condusi spre noi forme politice, economice,
sociale.

Incepem sa vedem cat mai mulfi negri, chinezi,
americani, italieni, germani pe la noi si vom vedea si mai
mul|i.

Vor creste blocuri din senin si se vor darama cele vechi
in multe locuri.

Moravurile se vor strica si mai mult.

§i chiar daca nu vrem noi doi, zece, o mie, multe
milioane vor „schimbarea", aceasta adancire a noastra intr-o
masd imensd de pofte.

61 ' Idem: http://en.wikipedia.org/wiki/Madonna_%28entertainer%29.

612 Idem: http://en.wikipedia.org/wiki/Elvis_Presley.

613 Idem: http://en.wikipedia.org/wiki/Britney_Spears.

531

§i relevania martirajului in via^a noastra, pe care o
indica Adrian [Lemeni], isi va arata acuratefea si mai mult, in
persoanele celor care vor face tot ce se poate, in orice mediu ar
fi, ca sa mai ramana, totusi, ortodocsi.

Andrei Gheorghe614 spunea la o emisiune a sa615: „Nu
mai alegem noi. A disparut monoteismul frumuseiii. Acum
suntem in politeismulfrumusefiF. Are mare dreptate!

Acum suntem in plina elaborare a amestecdrii politeiste
a frumosului cu urdtul. Avem si bune si rele dar amestecate,
toate la un loc, neierarhizate, asa cum gasesti acum cartea
religioasa langa cea economica sau politica, amestecate cu
monden si trivialitate.

Standul librdriei e politeist, e divers pdnd la refuz si
tocmai de aceea te impinge sa stagnezi duhovniceste. Pentru
ca, daca ai citi tot ce iti oferd, ai creste cu o carte si te-ai
afunda cu alte zece sau o suta.

O emisiune inter-religioasa m-a surprins si ea printr-un
teolog neoprotestant, care a venit si a spuns, ca preotul trebuie
sa fie un mijlocitor in rugdciune pentru comunitate. El trebuie
sa-si asume rdspunderea comunitatii, sa compdtimeascd cu
comunitatea de credinciosi.

§i mi s-a parut imens saltul acestuia, pentru ca
neoprotestantismul „clasic" nu accepta alt mijlocitor intre
Dumnezeu si om decat pe Hristos, nefacand distinc^ie intre
iconomia mdntuitoare a lui Hristos si opera de rugdciune, de
mijlocire a Prea Curatei si a Sfm^ilor sau a ierarhiei Bisericii
pentru noi.

Daca ar patrunde ideea aceasta foarte ortodoxa, si
noutestamentard in primul rand, in mentalitatea
neoprotestanta, rela^ia „preotului", a „fratelui" predicator cu
credinciosii sai ar spori simfitor, pentru ca el ar avea un
ascendent „sacru" fa^a de ceilal^i, chiar daca nu in fapt, eel
pu^in in idee.

§i tot atunci s-a spus, ca rolul preotului in lumea de azi
e sa salveze ce a mai rdmas de salvat, desi aici se observa o
neincredere in harul dumnezeiesc si in convertirea rapidd a
omului.

Un preot ortodox vorbea despre „un parteneriat cu
Dumnezeu", care traducea termenul de conlucrare, la care un
neoprotestant a replicat faptul, ca e mai drept a se vorbi despre
„o pdrtdsie cu Dumnezeu".

614 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Andrei_Gheorghe.

615 Din 15 octombrie 2004.

532

Vorbesc despre lucrurile pe care le vad, pe care le aud,
pe care le traiesc. §i ma bucur de tot ce vad, de tot ce aud, de
tot ce traiesc.

Ma bucur si de cei care nu se bucura de mine iar pe cei
care par sa ii ignor, ii vizez in inima mea mereu si ma rog
pentru ei.

To^i cei care ma felicita ca am intrat la doctorat sau
mulfi dintre ei, ca sa nu generalizam, din rautatea ce ii
caracterizeaza sau din invidie, vor sa vada daca ma inalf, daca
ma laud, daca ma propun pe mine in fa^a lor.

§i pe cei care vin cu aceasta curiozitate ii dezamdgesc
rdu de tot, pentru ca in loc sa le vorbesc de bucuria mea si de
cat de „ tare " sunt eu in comparable cu ei, eu le vorbesc despre
greul acestui drum, despre munca imensd care trebuie depusa,
despre greutatea de a fi doctorand. §i ei raman cu un gust
amar, ca nu am reac^ionat cum „ trebuia ": adica sa ma laud cu
toatd gura.

Pentru ca ei nu doresc sa se bucure cu mine ci sa
gaseasca noi motive pentru ca sa ma discrediteze.

O femeie e intrebata daca barba^ii sunt „porci", in sensul
de nesimfifi, dar ea raspunde ca nu sunt porci, ci „vrajitori",
adica profitori.

Cei care „vrajeste" femeile, care le duce cu presul, e
baiatul de bdiat, care e bazat, nene, care cunoaste spilul acestei
vie^i si stie ce trebuie.

El „stie", in^elegi? El e bazat, e fundament.

Tanarul roman smecher vrea sa fie si el ca tiganul prost
si incult, care fituie616 banii in dreapta si in stanga si il imita
mai intai in vorbire.

Dar vine una, vere, si zice: „Barba^ii sunt porci
neseriosf '. §i, dupa cum se vede, fiecare isi zice pasul, of-ul
lui, vorbeste despre cicatricea lui sufleteasca.

Dupa doamna cu porcii remarc cateva ziceri ale lui
Andrei Plesu, pentru ca la televizor asa apar: dupa ministru
vine o cdntarea}d, dupa cantarea^a una care prezintd moda,
vine meteo sau de ce nu un film horror, pdpusile
mapetzlmapet, stiri, via}a satului etc.

Televizorul nostra eel de fiecare ceas ne-a inva^at cu
oala cu de toate, asa ca lafel ne e capul si asa trebuie sa fie si
cartea asta.

A se citi: cheltuie sau risipe$te pe toate distracfiile.

533

Trebuie sa vorbesti pe limba publicului si publicul e
foarte pestrif, nuan^at sau neinteresat de nimic special.

§i spune Plesu, ca diferen^a dintre vulgaritatea de
tarabd si cea mai subtild este evidenta pentru cineva cu spirit
dar, in spe^a, se cam ajunge tot acolo.

„Trebuie sa stii ce sd faci cu limbajul", ne avertiza el,
pentru ca „limbajul e o forma de brand".

§i enumera calitdiile limbajului: persuasiune, emofie,
brand.

In mod normal, aspira^iile „sunt un fel de a te uita in
sus", dar aspira^iile lumii de azi, care incep sa se realizeze,
devin „o privire injos".

§i da exemplu faptul, ca am renun^at la costumul de
muncd si top ne cumpdrdm blugi. Are dreptate.

In loc sa mergem spre mai bine, in loc sa fim mai
culturalizati, mai atenfi, noi ne facem si mai bonfi in priviri si
aspira^ii.

Atragea aten^ia ca particula „care" o aude folosita mereu
in mod gresit: adica ca un cuvdnt de legdturd.

Un altul spunea, ca dupa revolutie romanii nu mai stiu
„sa palatalizeze" cuvintele. §i el are dreptate.

Altuia i se parea ca limbajul folosit de trupa Parazifii611
nu e un limbajfdrd rost. Ii dau si lui dreptate.

Ascultam azi un cantec al trupei §uie Paparude618,
„Scandal" se numeste, si avea cuvinte foarte atent ticluite.

Probabil nu mul^i in^eleg ritmul interior al hip-hop-ului
sau al oricarei alte muzici tinere.

E totusi un mare rise sd te crezi in stare de orice.

Uneori, de atatea laude, ajungi sa crezi ca te pricepi la
orice dar nu e adevdrat.

Cunosc pe mul^i care cdntd muzica psaltica dar nu sunt
ddruiti cu vocea necesara. La fel, mul^i profesori, preo^i,
doctori, avoca^i, care par niste buni practicieni dar care nu se
incadreazd in peisajul institu^iei lor. Ei nu pot sa te convinga
ca sunt ceea ce sunt doar prin simpla lor prezenfd.

Au nevoie sa spuna cine sunt si ce fac, pentru ca sa
devina stimaii si credibili.

Insa eu cred ca omul care meritd sd fie undeva, trebuie
sd spuna mai intai de toate, prin ceea ce emand din el, fara
cuvinte, despre cine este si ceface.

17 A se vedea: http://en.wikipedia.org/wiki/Parazi%C5%A3ii.
618 Idem: http://www.suiepaparude.ro/.

534

Andrei Gheorghe a spus la un moment dat: „in
informatie nu se introduce emotie". De ce, nu?! Pentru ca el
are o teorie falsa despre informatie.

Pentru ca societatea standardizata de azi refuzd sd fie
reald si, ca drept urmare, falsified o stire redand-o rece §i
impersonal.

Crainicii TV au parerea lor despre ce sunt pusi sd spuna
dar si-o mascheazd eel mai adesea.

\>,

■619

izita SS Bartolomeu I al Constantinopolului la
Bucuresti a fost o surpriza pe care n-am putut sa o percepem
prea bine in prima zi, pentru ca nu 1-am putut vedea nici la
intrare si nici la iesire. A iesit foarte discret.

Idem: http://patriarchate.org/patriarch/biography.

535

A doua zi, in aula de la Drept620, a tinut un discurs
despre Sfantul §tefan eel Mare621 iar la. Accidentia Romdna622 a
primit o distinctie.

Parintele Nicolae Necula623 a \mut un discurs
introductiv, in care i-a redat biografia si activitatea invitatului
nostra de marca.

S-a nascut la 29 febraarie 1940 in Turcia, din paring
credinciosi si se numea Dimi trios.

In 1961 ajunge licen^iat in teologie, intre 1961-1963
efectueaza stagiul militar, terminand ca ofiier in rezervd, in
1964 ajunge diacon, intre 1963-1968 studiaza la Roma, Bossey
si Munchen, devine preot si stie 7 limbi: greaca, turca,
franceza, engleza, italiana, germana si latina.

E facut mitropolit de Calcedon iar din 1991 ajunge
patriarh ecumenic. E al 270-lea arhiepiscop al
Constantinopolului si patriarh ecumenic.

Datorita activita^ii sale de apdrare si protejare a
mediului e numit „Patriarhul verde", are o mare deschidere
ecumenicd si i s-au conferit 27 de titluri de „Doctor honoris
causa"624.

Raman numai la aceste detalii. Insa ma bucur ca avem
astfel de ierarhi.

Arhiepiscopul Albaniei, care ne-a vizitat capitala de
curand, Anastasios al Tiranei si a toata Albania625 are de
asemenea o via^a bogata in realizari duhovnicesti si o activitate
scriitoriceasca imensa.

Asa as vrea sa fie or ice preot, ierarh si credincios al
Bisericii: sa lupte prin tot ceea ce face ca sd II cunoascd pe
Dumnezeu si sd slujeascd oamenilor si Sfintei Biserici.

A existat un moment aparte, pe care so^ia mea 1-a
sesizat. La un moment dat patriarhul Romaniei626 vorbea si
microfonul era mai departe de el si nu se auzea prea bine. Iar
patriarhul Constantinopolului, dandu-si seama de acest lucra, a
indreptat microfonul spre el.

620 Idem: http://www.drept.unibuc.ro/.

621 Idem: http://www.stefancelmare.ro.

622 Idem: http://www.acad.ro/.

623 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Nicolae_Necula.

624 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Doctor_honoris_causa.

625 Idem:
http://www.orthodoxalbania.org/English/Archbishop/Archbishop%20Page%202.htm.

626 ppp pe0C{jS{ Arapasu: http://www.patriarh.ro/Teoctist/repere.php.

536

Nu a facut morga celui care nu trebuie sa se „coboare"
la acest gest. Ci 1-a ajutat cu microfonul, inainte de a o face eel
de langa el.

Asta denota smerenie si respect si dragoste pentru
patriarhul nostru.

Iar cand a venit de la aeroport, in discursul de rdspuns la
primirea facuta de patriarhul Teoctist, i-a spus acestuia la un
moment dat, ca se bucura de el ca Sfantul Iacov de Isav, care i-
a spus lui Isav: „cand am vazut fa^a ta, parca as fi vftmifaia lui
Dumnezeu''' (Fac. 33, 10).

Mi se pare o alegere plind de atenfie si de dragoste sl
cuvintelor de bun venit ale patriarhului ecumenic.

In inceputul discursului de la Facultatea de Drept a
salutat si studen^ii, cu cuvintele: „prieteni student si studente".

Pe mine m-a emoiionat asta, pentru ca nu am mai auzit
pe nimeni folosind aceste cuvinte in dialog cu studenfii sau in
discursul lor fa^a de studen^i.

Despre acest discurs am scris si intr-o alta carte a
noastra, dar vreau sa remarc aici faptul, ca a vorbit despre
Sfantul §tefan eel Mare cu o insufletire pe care rar o gdsesti la
un roman.

Daca vorbesti cu cineva care a facut Istoria sau cu unul
mai erudit o sa te intrebe imediat (daca nu e prea credincios
omul): „Cum sa-1 numim pe §tefan eel Mare Sfdnt, daca a avut
mai multe soiii si varsa repede sange omenesc?".

Insa patriarhul ecumenic a spus dimpotriva, ca nu
Biserica de azi l-a canonizat, ci faptul ca „el a rdmas in
memoria Prea Sfintei Biserici Romane, ca apdrdtor viteaz si ca
ortodox insuflat de sus".

§i a remarcat credinfa sa, marturisirea credin^ei lui,
generozitatea Sfantului §tefan, generozitate „concretizata in
fapte bune", nddejdea si dragostea lui de Dumnezeu si de
oameni.

Consider ca a dat eel mai bun rdspuns la motivul
canonizdrii Sfantului §tefan eel Mare: constiinia vie a
credinciosilor din toate timpurile, care 1-au marturisit ca Sfdnt.

>Ount in drum spre Fericitul Hie [vazatorul de
Dumnezeu] si ascult o melodie „de lume" (la radioul

537

autocarului), cu versuri cam asa: „viata trecatoare te-ai stins ca
o lumanare" si „tineretea mea s-a cununat cu moartea".

Mi-au placut si le-am notat.

A nota ceva care ip, place, cred eu, tine de cumulul de
erudifie beneficd pentru tine si pentru al^ii.

A devenit o obisnuinid sa imi notez despre tot ce vad si
percep, despre tot ce il atinge pe om, despre tot ce ne atinge
inima si mintea intr-un anume fel.

In drum spre Bucuresti, la intoarcere, am auzit niste
leacuri naturale de exceptie: lacrima vrfei de vie pentru ochi si
zeama de brusture611 si felind rasa si puse intr-o carpa, pentru
dureri de articula^ii, junghiuri si crampe musculare.

Pomana de 7 luni a bunicului nostra Marin Picioras
(caci in a 6-a luna dadeam examene) a avut parte de un soare
frumos si de o atmosfera caldd si calma in acelasi timp.

Am fost fericit in inima mea.

MuUi vor sa te bruscheze, ispitele vin din toate parole,
dar important e cum ne bucurd Dumnezeu atunci cand ne
intristeazd oamenii.

Am inceput sa am probleme cu ochii. Vad uneori mai
greu scrisul mic si care se afla la o distan^a mai mare de mine.

Ca in anul acesta, parca nu a fost niciodata mai frumos
praznicul Sfantului Dimitrie Basarabov6

628

627 La noi se zice: lipan.

628 Fresca preluata de aici:

http://sfdumitrucluj.dagisar.com/Biserica/Poze/sf_dimitrie_basarabov_300.jpg.

538

S-au scos Sfintele Moaste de sambata seara si azi e mar^i
iar maine e miercuri, praznicul Sfantului, si ele sunt de atunci
scoase afara, spre inchinare.

Puhoi de lume. O coada imensa. Megafoanele {ipa pana
in vale, o icoana imensa e pusa pe clopotnrfa, fantanile
arteziene ^snesc intr-una si comer^ul cu de toate e foarte
infloritor.

Mai am pu^in si fac ultimele retusuri si adaugiri la
traducerea comentariului la Predica de pe Munte al Sfantului
Augustin al Hipponei si apoi voi face o introducere.

Scrierile Sfantului Fotie eel Mare, traduse de so^ia mea,
trebuie si ele revazute si completate629.

Ma intreb in sinea mea despre ce or sd zicd cititorii mei
(acum doar potenfiali) despre „discrepanta" imensa dintre
inceputul si sfarsitul carjii de fata.

Marcel [Hanches] mi-a spus deja, ca vede o trecere de la
interiorizarea vie^ii duhovnicesti la exteriorizarea ei in aceasta
carte, adica despre o inaintare a mea in viafa duhovniceascd.

E normal sa fie asa. E firesc sa fie altcumva sfarsitul
decat inceputul.

§i, desi la inceput scriam numai pentru mine, pentru ca
renun^asem la ideea sd mai scriu literaturd (dupa ce o
sfarsisem cu literatura si arid), acum, desi par sa scriu pentru
mulfi, scriu de fapt tot pentru aducerea mea aminte, pentru
mustrarea mea, pentru constientizarea de sine a decaderii
mele.

Insa, am in^eles ca trebuie sdfiu sincer cu mine pana la
capdt si sd ma preocup de tot ce existd pe lume, pentru ca
nimic nu trebuie sa-mi fie strain, daca vreau sd imi asum
lumea aceasta, pentru a o transfigura, prin harul lui Dumnezeu,
in mine insumi.

Insa sinceritatea mea nu prea place. E sigur: nu e prea
pldcutd de mul^i.

Pot sa fiu socotit diletant, pentru ca nu mul^i ma stiu in
aceasta ipostaza: de om care nu glumesc cu mantuirea mea si
cu tot ce se intdmpld cu mine si imprejurul meu.

Astazi oamenii nu mai au timp de suflet, ci doar de
afaceri, fiind ahtiati sa ocupe posturi si func^ii mai inalte,
pentru ca gandesc in logica de doi bani a parvenirii.

629 Ambele traduceri au fost introduse de noi in Traduceri patristice (vol. 2), carte care
poate fi downloadata de aici: http://www.teologiepentruazi.ro/2010/10/06/traduceri-
patristice-vol-2/.

539

Par pentru mul^i „un inadaptabil", pentru ca eu nu prea
„stiu" sd imi vdd viitorul, adica sd mdfac preot si sa imi iau o
parohie bund si sd md imbogdtesc peste noapte si cam atdt.

Murji, cand ma vad cu so^ia mea, la prima impresie, cred
ca „am gresit" alegerea. O, nu e nicio gresealdl

Numai ca ei nu o cunosc pe Gianina [Piciorus]630 si nu o
vdd ca mine, fapt pentru care nici nu stiu de ce e in stare si
cdtefacem impreund.

Daca ar vedea-o ca mine, ar iubi-o si eifoarte mult.

§i tocmai eu, care nu par sd parvin, dupa toate datele
esenfiale ale vietii mele, sunt socotit de unii „profitor". E
ironic!...

Schimbam registrul, pentru ca mojicia umand e mare...

Ma bucura to^i aceia care isi iubesc si cinstesc Sfin^ii lor
Paring si Maicile lor binecuvantate de Dumnezeu, pe care i-au
cunoscut, langa care au trait si care au adormit de curdnd sau
incd mai trdiesc.

Mie imi place sd ii cinstim pe Sfinfi nu numai cand ei nu
mai sunt printre noi, ca oameni vii, in trup, ci si atunci cand ei
ne vdd si ne vorbesc noud, cand sunt aici, vii, cu noi.

Cine nu 1-a sim^it pe Sfant ca e Sfdnt din timpul vietii a
fost orb stand pe langa el toata viata.

Carole care apar in urma sa, scrise si pdstrate de
ucenicii lui, sunt adevdrate minuni pentru noi.

Insa multe lucruri ei le voaleazd, pentru ca sa nu-i
„sminteasca" pe oameni.

Asa e: se smintesc mul^i! Dar nu din cauza Sfintilor ci,
mai degraba, din cauza rdutdtii lor si a micimii lor de suflet cu
care se raporteazd la Sfintii lui Dumnezeu.

Insa folosul este imens, pentru cei care // cautd pe
Dumnezeu cu infocare.

Trebuie sa facem Paterice imense despre Sfintii de azi!

Sa nu mai ascundem comoara de har a prezentului!

Fiecare cuvant al lor, al celor care isi sfinfesc viafa este
edificator, relevant.

Prea incercam sd ii includem in tipare nivelatoare si nu
incercam, mai degraba, sa ne asumam diversitatea si
unicitatea lor ireductibild.

Mie nu imi place sa mi sa spuna minciuna ca Sfintii
„sunt tofi la feV sau ca despre ei „nu se mai poate spune
nimic".

630 A se vedea: http://www.teologiepentruazi.ro/cv-dr-gianina-maria-cristina-piciorus/.

540

Despre ei se pot spune imense lucruri mereu iar fiecare
Sfant e o cale unica spre Dumnezeu si cu totul personald si
rdscolitoare pentru noi, pentru fiecare dintre noi.

Doamne, ajuta-ne sa ne bucuram de diversitatea prea
dumnezeiascd a Sfm^ilor Tai dar si de unitatea lor in credinid,
mdrturisire si simiire a relafiei cu Tine! Ajuta-ne sa ne
bucuram intru mila si bucuria Ta si ne iartdl

1

spita ca „am ajuns sfm^i" e una care reapare continuu.

Bucuria pacatoasa ca am ajuns „foarte sus" si ca „nu
mai putem cadea de acolo", pregateste o mare cddere de multe
ori.

Sa ne rugam lui Dumnezeu, pentru ca sa fie milostiv si
lesne iertdtor cu infatuarea §iprostia noastrd.

\/red ca am in^eles voia Ta, Doamne, cu mine, ca sa fiu
mai atent si sa nu ii mai cred pe to^i in tot ceea ce ei spun,
chiar daca au o viafd sfdntd sau par sa aibd.

Dragostea mea pentru Sfintii nebuni pentru Tine era atdt
de mare incat doream sa intalnesc unul, sa stau cu el de vorba,
sa ma rog impreuna cu el, sa discut indelung, incat cea care
mi-a intins capcana, prin ingaduinta Ta, si m-a facut sa cred ca
e una dintre fiinfele acestea, mi-a aratat cat de dureroasd e
minciuna, si cum numai acolo unde existd, cu adevarat, harul
Tdu, poate fi si nebunie sfdntd pentru Tine.

Aceasta experien^a dureroasa m-a scapat de o pruncie a
miniii mele, de o naivitate sora cu increderea prea mare in
oameni imbraca}i in piele de oaie.

§i, de-a lungul timpului, Tu, Iubitorule de oameni, mi-ai
aratat faptul, ca si Sfintii Tai pot uneori gresi, ca niste oameni
ce sunt si care se curdtesc continuu in aceasta viata sau ca,
uneori, patimile lor ascunse si nevindecate, pot produce mari
rani in fiin^a mea prin neinielegerea si bdnuielile lor vizavi de
mine.

541

§i ca nu trebuie iara§i sa cred, ca daca au mii de lucruri
bune, nu ma vor brusca intru ceva anume, daca stau cu inima
deschisa in fa^a lor.

Ma refer la Sfin^ii Tai care sunt acum, impreund cu mine
pe pamant, dupa cum stii foarte bine, Dumnezeul meu.

§i am cunoscut faptul, cum de la fiecare m-am imbogdfit
dar m-am si rdnit. Caci am venit cu o inima asa de deschisa la
ei, ca la Tine, ca in fata Ta, vorbindu-le lor ca propriei mele
constiinfe. Si vorbindu-le lor ca Tie, Iubitorule de oameni, am
crezut ca imi vor rdspunde ca Tine, adica cu toatd iertarea,
inielegerea §i dragostea.

Uneori am avut de suferit de la adevarul spus cu toatd
inima, nu numai cu toatd gura.

Oamenii Tai, Doamne, nu mai sunt, mul^i dintre ei,
foarte sensibili. Li s-au tocit inimile §i ni se tocesc mereu, ca §i
mie, pacatosului §i spurcatului, pentru ca nu mai invatam de la
Tine cum sa ne comportdm unii fata de al^ii, ci ne comportam
din ce vedem in mintea §i in inima noastrd ingustd, in care nu
intra prea mult din slava Ta.

Tu imi vindeci prunciile mintii mele, intelegerile mele
gre§ite, naivitatile mele vrednice de tot rasul, pentru ca vrei sa
ma faci bdrbat, care sa supun patimile §i nu sa fiu jucdria lor.

Dar eu sunt mdnat de patimi mereu, Iubitorule de
oameni §i ma clatin, ma ia valul, ma due spre scarbe §i spre
lucruri de ru§ine, ma inalt cu mintea §i tresar la fiecare gand de
frica §i de incertitudine.

Nu sunt cu totul in mana Ta: simt asta din plinl

Eu cred ca m-am dat cu totul Tie, dar inca atdrn de
trecut ca o carpa murdara, inca in inima mea vine valul
uraciunii, al decaderii, al infatuarii proste§ti, omene§ti.

Si mintea mea pro asta crede ca stie ceva fara sa fie
luminatd de Tine §i fara ca Tu sa ii ardfi iubirea Ta §i lumina
Ta cea pururea fiitoare.

Ce s-a intamplat cu mine? De ce nu mai §tiu sa ma rog,
sa strig catre Tine mereu? Oare de ce uit sa ma rog tot timpul?

Nu mai am timp sau eu sunt prea grdbit spre patimi §i
lucrurile cu adevdrat sfinte §ifolositoare nu le mai §tiu?

Cum, Doamne, am uitat sa Te doresc, cum am uitat sa
cer lumina Ta, vederea Ta, bucuria Ta cea prea sfanta sj totu§i
cred ca eu Te iubesc §i Tu ma iubestil

Cum sa iube§ti Tu, Cel prea curat, Cel prea
dumnezeiesc, Cel prea frumos, o fiinta plina de scarba ca
mine, un monstru al de§ertaciunii ca mine?

542

Cum sa Te atingi de mine, Doamne, de§i Tu te atingi de
mun^ii mandriei mele, de mun^ii de§ertaciunii mele §i ei
fumega la simiirea Ta?

Tu vii la mine iar eu ce fac?

Ce fac eu, de m-am rdtdcit in noaptea acestui veac, in
faldurile lui cele prea reci §i bucuria Ta, pe care am gustat-o,
Doamne, §i vreau sa o gust, parca nu o mai vreau, parca nu o
mai simt ca singura mea implinirel

Te-am cautat rdu de multe ori, pacatuind ca sa Te
gasesc, dar m-am remit ca un orb, ca un fara de minte, ca eel
care incurc frumuseiea Ta cu pacatul, de§i frumuse^ea Ta nu
are nimic in comun cu pacatul.

Dar cand m-am apropiat de Tine, Tu, Cel care izvorasti
lumina cea neapropiata, Cel care e§ti nemisxat dar mi§ti toate
cate sunt, atunci am vdzut bucuria Ta §i m-am umplut de
smerenia Ta §i de rabdarea Ta si de frumuseiea pe care o
rever§i in noi, Iubitorule de oameni.

Cand ma apropii de Tine, de§i Tu e$ti foe §i strdlucire a
tot coplesitoare, simt §i eu, pu^in, ca o carti^a oarba, caldura
prezenfei Tale, iradierea prea sfdntd a iubirii Tale, care ma
treze§te spre via^a cea ve§nica.

Inima mea secatuita se insenineazd. Apare ziua in locul
nop^ii. Se scuturd de pe fruntea mea intristarea.

Numai Tu imi apart prea frumos atunci §i lumea Ta o
vad ca pe o minune neinchipuit de frumoasd, ca pe o u§d spre
Tine, Lumina mea cea in trei sori, Dumnezeire mea cea in trei
ipostasuri!

Taina iubirii Tale o port in suflet.

Merg ranit de rana ei, de dulcea rana a iubirii Tale, de
frumuseiea Ta cea atdt de inviordtoare.

§i cei care nu in^eleg ce e cu mine, cred ca sunt doar
unul care vorbe§te tare, numai pentru ca sa iasd in eviden}d.

Insa eu nu de vorbd multd am nevoie, ci de faptul de a fi
crezut, ca Dumnezeu nu ne-a pdrdsit, ca Dumnezeu e aid, cu
noi, langa noi, in noi §i pe fiecare zi discutd cu noi prin
luminarile aduse min^ii noastre §i prin ceea ce in^elegem din
purtarea Sa de grija.

Nu slava mea vreau - blestematd sa fie slava mea
desartdl - ci slava Ta, Doamne!

Pe Tine, Cel prea plin de slava, II dore§te inima mea §i
vreau ca iubirea Ta sa fie crezutd. Si cei care se cred drepfi sa
vina la pocdinid, pentru ca sa se umple de adevdrata pocdin}d
§i de adevdrata Ta bucurie, care vine de aici: din a-^i vedea

543

nepdsarea si sdrdcia cea prea mare, din a Ji-o plange si din a o
regreta cu amar, pentru ca, intr-o zi, sa vezi licarind bucuria Sa
intru tine, nadejdea unei zile in care patimile cele prea multe
incep sa tacd, sa nu mai strige as a de tare si sa iasd tdcerea la
suprafa^a inimii, pacea, inseninarea inimii, acea addncd
prezenfd a harului Tau, care se amesteca cu noi,
neconfundandu-se cu carnea si cu sufletul nostra niciodata, dar
imbracandu-ne cu totul in sfintenie.

Desi nu stim cum el e in noi, haral Tau, cum ne sfinfeste
si ne face dumnezei dupd har si, in acelasi timp, nu putem
spune ca el nu e in noi si ca nu se revarsd de la Tine.

El se revarsd de la Tine. Si noi stim ca haral Tau nu
devine evident pentru noi decat de la un moment dat, chiar
daca suntem boteza^i in numele Prea Sfintei Treimii, adica de
atunci cand noi incepem sa urmam cu tot dinadinsul Tie si ne
umplem de smerenia Ta.

Atunci, taina mare!, el iese la suprafafa inimii din
strafundurile noastre dar coboard si de sus mereu, el ne umple,
haral, de toate cele bune, desi noi nu stim cum se petrec toate
acestea, dar sim^im foarte evident, ca lucrarile se indreapta
spre bine, spre Tine, Doamne.

Sim^im ca Tu sco}i afard din noi murdaria. Dar pasii Tai
in noi sunt prea lini, pentru ca sa vedem si sa intelegem orice
miscare a Ta in noi.

Tu esti prea subtil pentru noi si noi prea grei de minte.

§i cu toate acestea, Tu ne inveti pe noi ca locuiesti intra
noi si ca noi nu trebuie sa ne temem de Tine - pentru ca nici
nu ne mai temem atunci ca niste robi fricosi, pe care ii sperie
biciul - ci ne umplem de bucurie, de incredere, de nadejde, de
pace, de sfintenie, de cumpatare, de cuviin^a, de sfiala, de
smerenie si de tot cortegiul preafrumos al sfmtelor Tale virtu^i.

Vedem ca Tu nu minfi ci spui mereu adevdrul.

Vedem ca Tu ne iesi in cale, imediat ce noi ne
indreptdm spre Tine cu lacrimi si cu parere de rau.

Tu ne-o iei inainte, ne dai haral Tau cand inima noastra
simte decaden^a ei sau ne conduci tocmai acolo, prin haral
Tau, ca sa vedem ca Tu esti implinirea noastra, scopul nostra
eel adevarat in via^a aceasta si in cealalta.

Tu ne iesi inainte cand ne asteptam eel mai pu^in.

Dar Tu ne duci acolo, pentru ca sa Te vedem pe Tine.

Si noi Te cdutasem, dar nu stiam ca Tu esti Cel pe care
II doream noi, in mod inconstient si cu multd infrigurare.

544

Tu ne ara^i desertaciunea lumii separate de Tine prin
pacat si patima si desertaciunea viefii egoiste.

Ne opresti la Tine, ne acaparezi, nu min^indu-ne, ci
aratandu-ne pe indelete, cu calm, adevarul nostru si al Tdu, ne
spui ca Tu esti Creatorul nostru, ca Tu ai trimis pe Fiul Tau ca
sa ne umple de iubirea Ta fa^a de El si a Lui fa^a de Tine si sa
ne dea pe Sfantul Duh, Care de la Tine, Tata ceresc, purcede si
de la nimeni altcineva, si ne face pe noi cdmard impdrdteascd,
umplandu-ne de toate nestematele Impara^iei Tale.

Tu, Prea Curata mea Treime, (mi umpli mintea cu razele
Tale, cu frumusetea Ta vesnica si eu in^eleg ca sunt cuprins de
invaluirea bucuriei Tale, ca fiin^a mea e deschisd maretiei
Tale.

§i cand spun asta eu nu ma laud, caci Tu esti Cea care
fad asta si nu eu, Prea Curata Treime.

Caci cum as putea sa Te forfez pe Tine, Treime
Preasfanta si Izvorule a toata bunatatea, ca sa faci ceva cu
mine, cand eu nu pot sa-mi poruncesc nici mie ca sa nu mai
pacatuiesc si daca ochii mei se imbolnavesc, eu nu le pot
porunci ca sa vada, daca nu imi dai Tu, tot Tu, pe eel care sa
ma vindece de aceasta orbire sau daca - ingaduita sa-mi fie
increderea mea nebuna - nu ma vei vindeca chiar Tu, Cea care
mi-ai dat ochi ca sa vad si mdini ca sa scriu §ipicioare ca sa
umblu.

§i poate ca cineva va crede ca nu spun acestea decat
mimdnd pe Dumnezeiestii nostri Paring, care au scris si ei
astfel despre Tine si despre relafia lor cu Tine.

Dar tocmai de la ei am invdiat sa imi spun inima cu totul
si sa strig catre Tine, da, Doamne!, sa strig catre tine din
addncul inimii mele celei ticdlosite.

Caci si orbii strigau dupa Tine ca sd-i vindeci si eel care
avea fiica pe moarte de la Tine a cerut inviere si cei care nu
pescuiau nimic, desi erau pescari de meserie, numai cu Tine
au prins pesti mul^i, lucru care i-a uimit si pe ei, dandu-si
seama ca Tu esti Domnul.

§i strig catre Tine, Doamne, din inima mea, fara ca sa
umplu car^i de dragul carjilor, ci pentru ca sa ma bucur cu
Tine, Doamne, sa I^i spun Tie iubirea mea, pe care Tu mi-ai
dat-o, decoperindu-Te mie, celui mai pacatos si netrebnic, da,
ca o mare minune, pentru ca Tu sa Te ara^i minunat nu numai
intre Sfm^ii Tai, ci si intre cei strdini de fapte bune si goi de
inielegerile unei viefi sfinte, ca si ei sa se bucure de Tine, Cei

545

care faci sa rasara soarele si peste cei nedrepti, ca si peste cei
drepti, caci iubirea Ta ne acopera pe to^i, deopotriva.

§i, Doamne, nu ma uita niciodata, caci uitarea mea e
demonica la culme.

Caci atunci cand uit, poate ca nu imi mai aduc aminte
deloc de Tine. Dar Tu scoate-md din amorjire, din aspire, din
toropeala patimilor mele, ca sa Te percep pe Tine si voia Ta cu
mine, pacatosul.

Nu ma uita, Lumina vie^ii mele, pe mine eel ce uit de
to^i §i chiar de mine insumi, in asa fel meat bucuria vie^ii
vesnice sa nu mai piece de la mine, ci sa ma odihnesc intre
Sfintii Tai, eel ce sunt cu totul netrebnic de comuniunea cu ei.

Fiindca stiu, caci cu mila Ta, totul se poate face. Ca
unde vrei Tu se biruieste randuiala firi si sefac minuni mari si
negraite. Amin!

n laturi de teza mea de doctorat (acestea sunt

dispozitiile legale, pe care le-am aflat de curand) trebuie sa
mai fac cateva proiecte de cercetare auxiliare si am vorbit cu
parintele Dumitru Popescu in acest sens. Si m-a indemnat sa
fac ofrescd a lumii de azi: fundamentele postmodernitdtii si, in
mod aplicat, despre satanism, pornografie si terorism in
postmodernitate631, pentru ca astea sunt marile probleme ale
zilei.

In acest sens voi cumpara foarte multe car^i sau voi
analiza tot felul de articole despre orice atinge problemele
reale ale lumii care ne e contemporand, pentru a diseca
traumele, obsesiile, aspira^iile noastre, ale tuturora.

Am inceput cu o carte a unui jurnalist francez de origine
rusa : Maurice T. Maschino .

O carte foarte franc scrisa, cu marturii luate la cald, de
la tot felul de oameni din Rusia post-comunista. Se trece in

Ceea ce trebuia sa fie un simplu articol a devenit cartea noastra: Lumea postmodernd
si depersonalizarea omului (http://www.teologiepentruazi.ro/2009/10/01/lumea-
postmoderna-%c8%99i-depersonalizarea-omului/).

632 A se vedea: http://fr.wikipedia.org/wiki/Maurice_Maschino.

633 Maurice T. Maschino, Pornostroika. Dragostea la sovietici, trad, de Monica
Jitareanu, Ed. Nemira 1996, 288 p.

A fost scrisa in 1991, in limba franceza, cu titlul: ,,Allez-y doucement, camarades!" ou
I'Amour chez les Soviets [„Safim tandri, tovardsi!" sau Dragostea la sovietici].

546

revista ravagiile pornografiei, in care „barbatul in intregime nu
e altceva decat un enormfalus" .

Posedarea brutald a femeii, fara niciun romantism635 se
poate regasi alaturi de amorul excesiv, dezlan^uit, in care ea,
„zvacnea, sarea, ^ipa, juisa, obligandu-ma, imediat ce
terminam, sd o mai iau odatd si incd o data...'''' .

Se prezinta o Rusie pudicd dar, in acelasi timp, libertina,
in care „dragostea nu se discutd, se face\"63 '.

Tineretul isi cauta uitarea „in galagie, alcool, sex"638.

Pana la urma distracfia tinerilor, cea atat de mediatizatd,
nu e decat un mod de a umple un gol interior sau o perioadd
de timp, care nu ar putea fi consumatd decat stand, deoarece
tanarul nu e condus, de multe ori, spre lucruri serioase,
productive pentru viitorul lui, ci e lasat la voia intdmpldrii.

§i cand e vorba de sex, „baietii isi numdrd cuceririle iar
fetele isi contabilizeazd orgasmele"639, totul reducandu-se,
dupa cum afirma autorul, la un plan cincinal la erotism .

Devalorizarea moravurilor, libertatea in^eleasa ca
libertinaj, ca centrare pe un egoism care e predicat de mass-
media ca ceva benefic, are loc datorita unei permisivitd}i
ambiante641, a unui climat in care din sex se castiga bani
frumosi si, mai ales, usor de strdns.

La un moment dat, o tanara declara ca o sd ajungd
prostituatd, tocmai pentru ca e usor sdfaci bani dacd te vinzi
iar prostituatele traiesc „mai bine" decat cele care trebuie sd-si
caute un loc de muncd sau decat cele cdsdtorite, care trebuie
sa fie gospodine, sa aiba grijd de copii si so}, de intreaga
familie, dar care nu pot sd-si permitd sd trdiascd in lux, care sa
le faca sd se simtd „femei ".

In Rusia, homosexualii sunt numrfi „albastrii"642 si ei isi
cer drepturile. Dar le cer nu ca oameni, ci ca homosexuali,
considerand ca atracfia pentru bdrbafi e o „inclina}ie"
genetica .

634 Idem, p. 24.

635 Idem, p. 26.

636 Idem, p. 32.

Idem, p. 35. Pana la urma nu numai ru$ii fac asta. Am putea spune, ca pudicitatea,
conexata mereu cu frivolitatea fara perdea, e o caracteristica a lumii de azi.
Si autorul nostru nu ramane la detain de suprafafa, ci iafoarte atent lucrurile, ajungand
la concluzii foarte credibile.

638 Ibidem.

639 Idem, p. 36.

640 Ibidem.

641 Idem, p. 40.

642 Idem, p. 15.

643 Idem, p. 46.

547

„Libertate de exprimare" e si pedofilia, necrofilia,
zoofilia, consumul de stupefiante, prostitutia. Si chiar daca
unele Jari renegd multe din aceste „drepturi" la nivel
constitutional, le acceptd sau le permit cu col^ul ochiului.

Prostitu^ia in Rusia, ca si in Romania, e doar amendatd.

Si spune autorul nostru: „Profesionistelor prospere nici
ca le pasa (ce inseamna 100 de ruble, cand castigi 1000 pe
noapte?); insa nenorocitele din gdri §iporturi sunt obligate sa
„munceasca" inca si mai mult"644.

Se descrie cazul unei fete, care la 14 ani a fost violata de
colegii de clasa. Ei i-au facut fotografii, au santajat-o si „in
mod regulat, la sfarsitul unei petreceri, pe un teren viran, toata
lumea trecea peste ea" .

Acum ea continua sa se prostitueze. Ceva de acest gen
ucide via^a unui om, via^a lui normald, aidoma unui accident
de masina in care fi se paralizeazd ambele picioare.

Fete cu priviri „discrete, simple, amabile, cu un aer de
familie buna''' , sunt profilurile prostituatelor de lux, care,
pentru „placere", cer de la 50 de dolari in sus. O fac cu strainii.

Si intr-un subtitlu numit „Canale pentru amor", sintagma
„religia e opiul popoarelor" devine: „sexul e opiul
popoarelor"647.

Stanislav, un intervievat, remarca: „Pretinzand ca
instruieste sau distreaza, televiziunea cade mereu in

r- ,,648

pornogratie

Macabrul si perversiunea fac casa buna in filme si in
reportaje diverse.

§i o so^ie imi da o dimensiune negativd a filmului
porno, pe care nu o intuisem, si care e foarte adevarata:
barbatul ei se uita la filme porno si se masturbeaza iar „la
sfarsitul emisiunii nu mai e bun de nimic"649: „Televizorul
omoard dorin^a" .

Spaima de delincven}d e un alt motiv care ne face sa nu
comunicam: nu stim cine e celalalt si ce vrea sau poate sa ne

r - i651

jaca el .

644 Idem, p. 49.

645 Ibidem.

646 Idem, p. 59.

647 Idem, p. 60.

648 Ibidem.

649 Idem, p. 61.

650 Ibidem.

651 Idem, p. 66.

548

§i cele sau cei care nu se cdsdtoresc, pentru ca nu stiu
cu cine sa se casatoreasca, au in priviri tristefe652.

O alta declarable cutremurator de adevarata si asta nu
numai pentru Rusia, ci pentru lumea intreaga: „Nimeni nu mai
crede in nimic, nu respecta nimic si oamenii isi inchipuie ca
totul este permis. Am trecut dintr-o extrema intr-alta: de la
faiarnicie la vulgaritate, de la ipocrizie la sadism, de la
prudenid la anarhia sexuald" .

Motivele violarii tinerelor sunt grditoare pentru nivelul
societatii actuale: „lipsa de judecata, dezinvoltura, usuratate,
absen^a oricarei elementare prudence, tovarasie la chefuri,
plimbari cu masina impreuna cu baieti pe care i-au cunoscut cu
numai o ord inainte - un astfel de comportament nu poate
decat sa ii excite pe baie^i: adesea, viitoarea victima se poarta
in asa fel incat lasd impresia ca e o fata usuraticd in cautarea

. -5,654

unei aventun

La pagina 97 am dat peste un text fundamental in
caracterizarea tipologica a omului postmodern: „totul
functioneaza la doud niveluri, cu doua viteze si pe doua
planuri, in care se vorbeste, ca altadata, limbajul dublu, unde
fiecare e, de fapt altcineva si adesea nu mai stie cine e. §i in
care toata lumea nu are decat o grijd: sa fie ca toatd lumea"" .

Iesirea din casa il transforma pe om intr-o mascd, mai
mult sau mai pufin legitimd pana la un punct (daca e refinere
principiald) dar care devine o adevarata boald, cand se
transforma tot timpul in cineva cu un „aer incdpafdnat,
distant" .

Personal: nu-miplac mastile.

§i daca al^ii vor sa port masca, fa^ada aceasta a mea e
falsa oricat i-as pune euflori laferestre.

Nuditatea e un tabu pentru mul^i si o excepfie plind de
caracterizdri rele doar pentru manechine si prostituate651 .

Propaganda actuala a eliberat genitalitatea si, in acelasi
timp, a banalizat-o .

Vedem tot felul de femei, care fac sex in tot felul de
pozi^ii, la fel si barba^i, si ni se par ca nu mai au nicio taind, ca
nu ne mai ascund nimic si ca ei nu sunt buni decat lafdcut sex.

652 Idem, p. 70.

653 Idem, p. 72.

654 Idem, p. 75.

655 Idem, p. 97.

656 Ibidem.

657 Idem, p. 99.

658 Ibidem.

549

Aproape ca o sa ne si mirdm, cand vom vedea pe cineva
care se prostitueaza ca stie sa se inchine sau sa citeasca o
carte, pentru ca suntem invata^i, ca altceva in afara de sex ele
nu mai fac.

La fel, solda^ii sunt numai soldafi, parlamentarii fac
numai legi, politistii sunt numai cei care opresc masini sau pun
catuse si cam atat.

Comunismul a transformat omul intr-o mica far ama din
mul^ime, in mii de pixelii care creau covoarele umane imense
de la demonstratii, ce se puteau vedea ca „Romania si
poporul" sau ca „Partidul, Ceausescu, Romania".

Democra^ia gigantizeazd individul la nivel publicitar dar
face din oameni o mare de giganfi de carton, dintre care doar
unii sunt cu adevarat giganfi, doar pentru faptul ca au bani, pe
cand ceilarfi trebuie sa cedeze, adusi de spate ca si mai inainte,
in fa^a acelora care au toate terenurile si boga^ia acestei tari.

De aceea, autorul remarca la un moment dat, ca „insasi
persoana - la singular - ramane sa fie inventata"659 .

Rusii, care au trecut ca si noi prin comunism, adica rusii
si romanii nu prea stiu sa isi manifeste dragostea.

„Regimul ne-a castrat"660 si de aceea „te iubesc" „nu
vine, nu fine sau provoaca teamd. Pentru ca e prea serios;
dupa obiceiurile noastre, angajeazd: daca-1 spui, nu inseamna
doar ca exprimi ceea ce simfi, ci si ca te pregdtesti ca intr-o zi
sa spui (sau lasa de in^eles ca vei spune intr-o zi) ma
cdsdtoresc cu tine; inseamna deja ca te legi si ca renunfi la
libertatea to" .

Totul se face in liniste. „Cel mai cinstit deci e sa ofaci
fdrd sa spui nimic" .

Andrei precizeaza, ca in timpul actului sexual „se
foloseste un diminutiv si un diminutiv al diminutivului"663,
caci tandre^ea devine ceva libidinos sau ceva foarte suav,
lucruri care depind de imprejurdri si de starea interioard.

Pentru azi, inchei cu motivele pentru care apar copiii
intr-o familie. §i le voi trece in ordine, asa cum apar aici:

1. din cauza unor avantaje materiale pentru pdrinfi
(concediul post-natal platit de stat timp de 2 ani, aloca^iile,
prioritatea pentru dobandirea unei locuin^e pentru familia cu
copii...);

659 Idem, p. 101.

660 Idem, p. 104.

661 Idem, p. 104-105.

662 Idem, p. 106.

663 Idem, p. 105.

550

2. pentru a intra in „normalitatea " cuplului in genere;

3. pentru a calma anturajul.
§i as mai adauga:

4. il provoci sa faca sex cu tine si ramai gravida, apoi il
pui sa te ia de nevasta;

5. pentru a ajunge intr-un post de conducere, daca fi se
cere asta;

6. pentru a dona organe din propriul tau copil;

7. pentru a-1 vinde pur si simplu;

8. pentru a-1 da la munci grele sau in filiere pedofile;

9. din orgoliul de a-fi continua munca si voca^ia ta;

10. pentru ca sa aiba cine se ingriji de tine la batrane^e;

1 1 . pentru ca sa te mandresti ca ai si tu copii, faci tot ce
se poate sa nu mai fi sterila si rezultd un copil sau objii un
copil prin inseminare artificiala sau prin mama purtator si
lista motivelor poate continua.

Apar copiiL.dar ei nu sunt „obiectul unei intense
investiiii afective" .

Educa^ia copilului nu apare „atat sa-l dezvolte, cat sa-1
dreseze: <Inainte de toate, se incearca sa se obtina copii
supusi>, spune Margarita, <modelandu-i dupa regulile
grupului. Nu e pre^uit nimic din ceea ce dis tinge sau
personalizeazd... Inca din prima copilarie, se procedeaza ca si
cum s-ar dori sa-ifie distrusd personalitatea. Sa-i fie limitatd
la maximum orice manifestare afectiva. Cu un astfel de Ian} in
jurul gatului, mul^i se sufoca>" .

§i o doamna conchide: „§ti^i ce-i lipseste eel mai mult
societa^ii noastre? Dragostea. Ne-am petrecut tot timpul
cautand dusmani...am devenit atat de duri, atat de cruzi, incat
nu numai ca nu-i iubim pe alfii, dar nici pe noi insine nu ne
mai iubim"666. Subscriu cu totul acestor cuvinte.

Sunt la jumatatea carjii si mi-a spus deja foarte multe.

De acolo, din pantecele mamei, incepe drama neiubirW.

Toate ideile si „sansele" surogat ale lumii de azi nu sunt
decat lipsd de dragoste, pe care cautam sa o luam cu forfa, cu
banii, cu pumnii, daca nu ne-o da nimeni si daca nu ne iubeste
nimeni.

§i tocmai pentru ca noi II cautam pe Dumnezeu prin
pacat, prin mocirla, ca orbii care cauta lumina prin ierburi,
pentru ca nu o vad si nu o vedem, tocmai de aceea sansa

664 Idem, p. 115.

665 Idem, p. 115-116.

666 Idem, p. 116.

551

omului de a se intdlni cu Dumnezeu e tot la fel de mare ca
oricand in istorie, pentru ca nu e de facut decat sa mergi pdnd
la capdt cu in^elegerea §i vei da de El.

Cine II va cauta pe Dumnezeu in mod real, cu o nevoie
stringentd §i irevocabild, am nadejdea ca // va gdsi, pentru ca
El std aproape de cei care // strigd §i II cauta.

Lumea de azi nu e mai pdcdtoasd ca lumea de ieri, in
a§a fel incat sa nu mai poata veni la pocdintd.

Lumea de azi e aptd pentru pocdintd, pentru schimbare.

Insa trebuie sa inva^am sa vorbim pe limba ei sau sa ne
las dm inima sd-i vorbeascd, pentru ca tocmai acest lucru cauta
lumea de azi: propria ei inocenfa pierdutd.

Iar daca teologii Bisericii nu ii arata lumii de azi cat de
purine lucruri o despart de implinirea ei reald atunci fac un
pacat imens, un pdcat impotriva Sfdntului Duh, un pacat al
suficieniei sterile §i mdrsave §i neiubitoare atat de Dumnezeu,
cat §i de oameni.

C

u cateva zile in urma 1-am vizitat pe un coleg de

doctorat la el in camin667.

Mai fusesem in caminele acelea de la Grozave§ti, dar nu
in acela unde statea el, ci la unul de vizavi, cand 1-am vizitat pe
parintele Marcel Hanches, inainte sa piece de la Bucuresti.

§i de la primul contact cu spafiul caminului, incepand
din curte chiar, am sim^it prezenia demonilor desfranarii,
indicandu-mi o adevdratd cloaca a desfraului §i a perversiunii.

Sunt anumite „centre" foarte iradiante ale
demonismului.

Dar aici libertatea de afi tu insufi, in modul tau eel mai
necurdiit de patimi, era foarte evident. Era de o evidenfd
bdtdtoare la ochi. Mirosea a desfrdu.

Cateodata, in camera mea de la drum, de la Jara, vin
vecini sau rude §i spun ca acolo miroase frumos, a mir. Nu e
vorba de mir, de parfum, ci de prezenia harului dumnezeiesc,
care este foarte evidentd acolo.

667 Pe Diac. Drd. Florin Marica:

http://www.patriarhia.ro/ro/administratia_patriarhala/sectorul_teologic_educational.htm
1.

552

Stricdm lumea, mediul in care suntem, cu prezen^a
noastra, care iradiaza mai mult demonism decat sfinienie.

Dupa ce sim^im casa e o altd atmosferd in spa^iul nostra
intim.

Pe mine ma doare, de fiecare data cand viciez, prin
faptele si gandurile mele, prin cuvintele si atitudinile mele,
mediul ambiant sau interior al oamenilor.

Rugaciunea, stropirea cu Sfanta Agheasma, slujba
sfanta, citirea de carji duhovnicesti si cantarea de muzica
bisericeasca, acest intreg mod de a fi chemdtori ai haralui lui
Dumnezeu, umplu iarasi toate din jural nostra, punandu-le sub
o tot mai mare prezenfd haricd.

Trebuie sa disipam aerul viciat din jural nostra, aceasta
negurd ce emana din noi si din demonii pe care ii atrag
patimile noastre.

Am auzit-o pe o domnisoara vorbind despre una dintre
ultimele conferee publice ale Parintelui Teofil [Paraianu] de
la Sdmbdta.

§i spunea aceasta, ca Parintele a abordat asceza aici,
pornind nu de la radicalismul salutar al ascezei, ci de la un
radicalism iconomic, spunand ca cine fuma un pachet de tigari
si acum mai fumeaza decat cateva a facut o asceza, s-a silit la
o renuntare practicd si la fel, cea care vedea 5 telenovele si nu
mai vede decat doua sau trei a facut si ea un efort de a renunfa,
care poate fi socotit tot asceza.

Asceza privita in detaliu, ca o renuntare cat de cat la
ceva, trebuie si ea avuta in vedere.

Opinia Parintelui Teofil mi se pare autentic ortodoxa,
pentra ca eviden^iaza si micile reusite - care sunt mari in
esenfd, pentra omul in cauza - si nu numai eroismul integral al
ascetului desdvdrsit.

Aceasta eviden^iere a micilor reusite il poate impinge pe
eel care doreste la reusite si mai mari, daca ii inva^am pe
oameni faptul, ca reusita aceasta nu e o victorie a noastra, ci o
victorie in care Dumnezeu ne-a ajutat sdfim puternici in fa^a
unei patimi, care ne arata foarte slabi.

Luptele ascetice nu trebuie sa le privim numai in
rezultatele lor finale, ci si in sinuosul si labilul traseu al vie^ii
de zi cu zi, in care pacatul, caderea e urmata imediat de
pocdinid, si iarasi eddere si iarasi o mica victorie, din care
invdidm tot timpul.

553

Mi-a atras aten^ia un articol, semnat de Sorin Lavric668,
cu numele: „Fukuyama sau viitorul nostru simplu" 669.

§i mi-a atras aten^ia prin descrierile realiste si prin
previziunile tot atat de realiste ale lumii de azi si ale lumii de
mdine mai ales.

Autorul carjii recenzate de Sorin Lavric ne spune, ca
americanii consuma antidepresive aidoma aspirinei, acest lucru
transformandu-se intr-un „obicei national"670.

Acestea „transforma omul intr-o fiin^a din care suferin^a
si durerea au dispdrut cu desavdrsire (iar) euforia si starea de
bine ajungand sa fie o dispozifie psihicd permanentd" .

Medicamentul fericirii aranjate te face sa vezi lumea
fdrd dureri si insasi durerea se transforma intr-un „mit", pe
care nu vrei sd-l mai incerci, ci l\i cumperi iarasi Prozac612 si
Zoloft672.

§i parafraza facuta la niste afirmatii ale lui Konrad
Lorenz674, mi se par o pledoarie ortodoxd foarte reusita, desi
nu cunosc apartenenfa religioasd a autorului lor:

„Un comportament uman ce urmareste necurmat
dobdndirea pldcerii si evitarea sistematicd a suferiniei duce la
o degenerare treptatd a speciei umane.

Pre^ul placerii imediate se plateste printr-o debilitare
crescdndd si inexorabild a stofei din care suntem croi^i. Se
creeaza un cere vicios de tip feed-back pozitiv, in care placerea
indeamna la repetarea ei, repetarea placerii duce la cresterea
pragului de excitabilitate a organismului, cresterea acestui
prag atrage dupa sine nevoia de a mdri intensitatea stimulului
care provoaca placerea, iar marirea stimulului impinge in final
organismul intr-un colaps pricinuit de o extenuare indusa de o
excitare nemdsuratd. Rezultatul este o debilitare constantd si o
vldguire defiinid stoarsd de puteri"61i '.

Pericolul pe care il aduc experience pe om si care vin
din partea ingineriei genetice sunt si ele prezentate cu realism
si cu ingrijorare in acelasi timp: „nu e departe ziua in care

A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Sorin_Lavric.

Sorin Lavric, Fukuyama sau viitorul nostru sumbru, rn rev. Idei in dialog,
nr. 2, noiembrie 2004, p. 33-34. Articolul a pornit de la recenta traducere a carjii :
Francis Fukuyama, Viitorul nostru postum. Consecin(ele revolufiei biotehnologice,
Humanitas, Bucuresti, 2004, 300 p.

670 Idem, p. 33.

671 Ibidem.

672 A se vedea: http://www.pcfarm.ro/prospect.php?id=2227.

673 Idem: http://www.pcfarm.ro/prospect.php?id=945.

674 Idem: http://en.wikipedia.org/wiki/Konrad_Lorenz.

75 Sorin Lavric, Fukuyama sau viitorul nostru sumbru, art. cit, p. 33.

554

intervened directd pe ADN-ul embrionar va putea modifica
zestrea geneticd a fatului in asa fel incat sa i se poata stabili
dinainte culoarea ochilor si a pielii, sexul, gradul de inteligenta
si acele predispozifii in privin^a carora se vor fi depistat pana
atunci mecanismele genetice"616 .

Autorul articolului nu are indoiald asupra faptului ca
cercetarile pe embrionul uman nu vor continua si, ca drept
urmare: „intervalul de timp pana la apari^ia unor tehnici
uimitoare de inginerie genetica, niste tehnici a caror eficien^a
sa depaseasca orice putinid de anticipare, va fi foarte
scurf'™.

Insa eu cred, ca pe cat va avansa societatea umana in
destrdbdlare, pe atat vor aparea si oameni luminal si Sfm^i
extraordinar de complecsi, pe masura nebuniei lumii de
atunci, care vor putea echilibra si depdsi puterea nociva a
cercetarii luciferice, prin actiunile, sfaturile si via^a lor.

Spune autorul, ca occidentalii cu bani or sa trdiascd si
mai mult, datorita interveniiilor genetice iar copii se vor naste
tot mai pu^in, „raiul" stiintific, creat de oamenii de stiin^a, „va
deveni iad, iar genetica se va intoarce chiar impotriva celor
care au inventat-o"678 '.

Iar spre fmalul articolului citeaza mesajul din 1996 al
papei actual679, catre Academia Pontificald de §tiin}e, care „a
acceptat ca teoria evolutionismului darwinian este mai mult
decat o simpld ipotezd si ca valabilitatea ei trebuie luata ca
atare de catre Biserica Catolica. Dar, preciza Papa, teoria
evolutiei naturale priveste exclusiv trupul omului, nu si
sufletul lui" .

Cu alte cuvinte, papa crede ca trupul a fost creat de
„for^ele inconstiente ale naturii", ca s-a transformat din amibd
in maimuioi si, din maimufoi in Shakespeare, printre al^ii, dar
ca sufletul vine de la Dumnezeu.

Nu se observa aici clasica pozifie a catolicismului,
cantonat in separata dintre Dumnezeu si om, dintre trup si
suflet, dintre creat si necreat, de unde tot nestorianismul ei
exacerbat sau umanismul ei demonic?

Papa vrea sa fie in pas cu stiin^a si panoplia erorilor
romano-catolice se inmulfeste vertiginos, de cand partea de

676 Ibidem.

677 Idem, p. 34.

678 Ibidem.

679 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Papa_Ioan_Paul_al_II-lea.
Sorin Lavric, Fukuyama sau viitorul nostru sumbru, art. cit, p. 34.

555

apus a Ortodoxiei a cazut, dupa 1 054, in vertiginoase deraieri
doctrinare si morale.

De fapt „schisma" a devenit impropriu cu referire la
catolicism, pentru ca schisma nu presupune, in mod neaparat,
si erezia. Pentru ca in ceea ce priveste catolicismul nu mai e
vorba de „schisma", ci de „cadere", de „rupere" de la Biserica
lui Dumnezeu.

Ieri 1-am audiat iarasi pe Adrian [Lemeni] si a vorbit, la
modul laudativ, de Sfantul Iustin Martirul si Filosoful681,
pentru ca acesta a valorificat in mare cultura si religia pagana
antica dar caracteriza insuportabilitatea resim^ita de Ta^ian
Asirianul682 fa^a de paganism drept un radicalism cu totul
exagerat", „o atitudine extremistd si exclusivista" , pentru ca a
„combatut cu violenfd filosofia si cultura greceasca".

Insa istoria Sfmtei Biserici ne arata faptul, ca ambele
reaciii sunt la fel de legitime, pentru ca, pe de o parte, sunt
Sfm^i Paring care au urcat prin cultura si stiin^a vremii lor spre
moduri de o tot mai elevata prezentare a inva^aturii
dumnezeiesti, pe cand al^ii au renun^at cu totul la orice
invoiald cu idolatria, cu pacatul lumii lor, ambele grupuri de
Sfin^i insa dobandind aceeagi prezentd interioard a harului
Sfantului Duh si sfinienie a vie}ii, lucrul definitoriu de fapt
pentru un cre§tin ortodox.

§i o alta concluzie a lui Adrian Lemeni, cum ca „taria
crestinismului nu ^ne de puterea omeneascd, ci de cea
dumnezeiascd,\ interpretata in sens exclusivist, duce la un
monofizitism/monoenergism devalorizant al omului, pe cand e
autentic sa vorbim despre o susfinere a noastrd de cdtre
Dumnezeu in tot ceea cefacem.

Tdria crestinismului vine de la Dumnezeu dar se afld si
lucreazdprin oameni si pentru oameni.

Cand mergem in lume impdundndu-ne cu triumfalismul
unei Ortodoxii invdiate din carte, afirmam cu multa ingamfare
faptul, ca Dumnezeu face tot, chiar daca noi nufacem nimic,
uitand ca tot ce s-a fdcut bun, s-a facut de Dumnezeu prin
oameni si ca aportul omului, rdu sau bun, au schimbat si
schimbd fa^a acestei lumi.

Taria crestinismului e divino-umand, pentru ca
crestinismul nu se adreseaza la garduri si masini ci oamenilor

681 Opera sa downloadabila: http://www.documentacatholicaomnia.eu/20_30_0100-
0160-_Iustinus,_Sanctus.html.

A se vedea: http://www.crestinortodox.ro/carti-ortodoxe/parinti-scriitori-
bisericesti/tatian-asirianul-8 1 390.html.

556

concreti si acestia sunt cei care se nevoiesc continuu sau mor si
isi varsa sdngele, pentru ca Biserica sa fie vie, sa dureze.

Dar pot sa se jertfeascd si pot sa lupte, tocmai pentru ca
Dumnezeu eforfa ce ii impinge mai inainte si numai El e Cel
care sfinieste toate eforturile noastre bune.

Dar cand Dumnezeiestii Paring afirma teandria
lucrdrilor noastre, nu uita diferenfa si distanfa dintre noi si
Dumnezeu. §i, cu toate acestea, Dumnezeu e Cel care coboard
la noi mereu, pentru ca sa ne invete pe noi sa mergem spre El
in mod continuu.

Teologie pentru azi

2011

Editia de fata este o editie

5 5 5

online gratuita

si e proprietatea

Pr. Dr. Dorin Octavian Piciorus.

Ea nu poate fi tiparita
si comercializata

5

fara acordul direct

al

Pr. Dr. Dorin Octavian Piciorus.

Pr. Dr. Dorin Octavian Piciorus

Teologie pentru azi

Toate drepturile rezervate